ne
NE- Element de compunere care indică o negație și care servește la formarea unor substantive, adjective și adverbe. – Din sl. ne-.

DOOM

ne, ne-, -ne, -ne- v. noi

ne
NEÓN s. n. Element chimic, gaz nobil neinflamabil, inodor și incolor, folosit la umplerea unor lămpi electrice. [Pr.: ne-on] – Din fr. néon.

DOOM

neón s. n.; simb. Ne

nea
NEA² s. f. (Înv. și reg. și în limbajul poetic) Zăpadă. ◊ Loc. adj. De nea = alb strălucitor ca zăpada. [Var.: neáuă s. f.] – Lat. nix, nivis.

DOOM

nea² (înv., reg.) s. f., art. neáua

nea
NÉNE s. m. 1. (Pop. și fam.) Termen de respect cu care se adresează un copil sau o persoană mai tânără unui bărbat mai în vârstă sau unui frate mai mare; neică. ♦ (Reg.) Termen de respect folosit de nepoți pentru a vorbi cu (sau despre) un unchi. 2. (Fam.) Termen de adresare prin care se exprimă o dezaprobare, o surprindere neplăcută. 3. (Fam.) Termen folosit în cursul unei povestiri sau conversații și care, fără a fi adresat unei persoane anume, exprimă mirare, satisfacție etc. [Var.: nea s. m.] – Cf bg. n e n j a, sb. n e n a.

DOOM

!néne (pop., fam.) s. m., art. nénea, g.-d. lui nénea

neabil
NEABÍL, -Ă, neabili, -e, adj. Neîndemânatic, stângaci; inabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + abil (după fr. non-habile).

neabila
NEABÍL, -Ă, neabili, -e, adj. Neîndemânatic, stângaci; inabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + abil (după fr. non-habile).

neabile
NEABÍL, -Ă, neabili, -e, adj. Neîndemânatic, stângaci; inabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + abil (după fr. non-habile).

neabilei
NEABÍL, -Ă, neabili, -e, adj. Neîndemânatic, stângaci; inabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + abil (după fr. non-habile).

neabilele
NEABÍL, -Ă, neabili, -e, adj. Neîndemânatic, stângaci; inabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + abil (după fr. non-habile).

neabilelor
NEABÍL, -Ă, neabili, -e, adj. Neîndemânatic, stângaci; inabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + abil (după fr. non-habile).

neabili
NEABÍL, -Ă, neabili, -e, adj. Neîndemânatic, stângaci; inabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + abil (după fr. non-habile).

neabilii
NEABÍL, -Ă, neabili, -e, adj. Neîndemânatic, stângaci; inabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + abil (după fr. non-habile).

neabililor
NEABÍL, -Ă, neabili, -e, adj. Neîndemânatic, stângaci; inabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + abil (după fr. non-habile).

neabilul
NEABÍL, -Ă, neabili, -e, adj. Neîndemânatic, stângaci; inabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + abil (după fr. non-habile).

neabilului
NEABÍL, -Ă, neabili, -e, adj. Neîndemânatic, stângaci; inabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + abil (după fr. non-habile).

neabonat
NEABONÁT, -Ă, neabonați, -te, adj. Care nu beneficiază de un abonament. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + abonat (după fr. non-abonne).

neabonata
NEABONÁT, -Ă, neabonați, -te, adj. Care nu beneficiază de un abonament. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + abonat (după fr. non-abonne).

neabonate
NEABONÁT, -Ă, neabonați, -te, adj. Care nu beneficiază de un abonament. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + abonat (după fr. non-abonne).

neabonatei
NEABONÁT, -Ă, neabonați, -te, adj. Care nu beneficiază de un abonament. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + abonat (după fr. non-abonne).

neabonatele
NEABONÁT, -Ă, neabonați, -te, adj. Care nu beneficiază de un abonament. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + abonat (după fr. non-abonne).

neabonatelor
NEABONÁT, -Ă, neabonați, -te, adj. Care nu beneficiază de un abonament. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + abonat (după fr. non-abonne).

neabonatul
NEABONÁT, -Ă, neabonați, -te, adj. Care nu beneficiază de un abonament. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + abonat (după fr. non-abonne).

neabonatului
NEABONÁT, -Ă, neabonați, -te, adj. Care nu beneficiază de un abonament. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + abonat (după fr. non-abonne).

neabonați
NEABONÁT, -Ă, neabonați, -te, adj. Care nu beneficiază de un abonament. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + abonat (după fr. non-abonne).

neabonații
NEABONÁT, -Ă, neabonați, -te, adj. Care nu beneficiază de un abonament. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + abonat (după fr. non-abonne).

neabonaților
NEABONÁT, -Ă, neabonați, -te, adj. Care nu beneficiază de un abonament. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + abonat (după fr. non-abonne).

neabordabil
NEABORDÁBIL, -Ă, neabordabili, -e, adj. Care nu poate fi abordat; inabordabil; p. ext inaccesibil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + abordabil.

neabordabila
NEABORDÁBIL, -Ă, neabordabili, -e, adj. Care nu poate fi abordat; inabordabil; p. ext inaccesibil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + abordabil.

neabordabile
NEABORDÁBIL, -Ă, neabordabili, -e, adj. Care nu poate fi abordat; inabordabil; p. ext inaccesibil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + abordabil.

neabordabilei
NEABORDÁBIL, -Ă, neabordabili, -e, adj. Care nu poate fi abordat; inabordabil; p. ext inaccesibil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + abordabil.

neabordabilele
NEABORDÁBIL, -Ă, neabordabili, -e, adj. Care nu poate fi abordat; inabordabil; p. ext inaccesibil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + abordabil.

neabordabilelor
NEABORDÁBIL, -Ă, neabordabili, -e, adj. Care nu poate fi abordat; inabordabil; p. ext inaccesibil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + abordabil.

neabordabili
NEABORDÁBIL, -Ă, neabordabili, -e, adj. Care nu poate fi abordat; inabordabil; p. ext inaccesibil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + abordabil.

neabordabilii
NEABORDÁBIL, -Ă, neabordabili, -e, adj. Care nu poate fi abordat; inabordabil; p. ext inaccesibil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + abordabil.

neabordabililor
NEABORDÁBIL, -Ă, neabordabili, -e, adj. Care nu poate fi abordat; inabordabil; p. ext inaccesibil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + abordabil.

neabordabilul
NEABORDÁBIL, -Ă, neabordabili, -e, adj. Care nu poate fi abordat; inabordabil; p. ext inaccesibil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + abordabil.

neabordabilului
NEABORDÁBIL, -Ă, neabordabili, -e, adj. Care nu poate fi abordat; inabordabil; p. ext inaccesibil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + abordabil.

neabătut
NEABĂTÚT, -Ă, neabătuți, -te, adj. 1. Care nu se abate din drumul pe care a apucat. 2. Care nu se abate de la un principiu, de la o normă; dârz, consecvent, ferm, intransigent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + abătut.

DOOM

neabătút (ne-a-) adj. m., pl. neabătúți; f. neabătútă, pl. neabătúte

neabătuta
NEABĂTÚT, -Ă, neabătuți, -te, adj. 1. Care nu se abate din drumul pe care a apucat. 2. Care nu se abate de la un principiu, de la o normă; dârz, consecvent, ferm, intransigent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + abătut.

DOOM

neabătút (ne-a-) adj. m., pl. neabătúți; f. neabătútă, pl. neabătúte

neabătute
NEABĂTÚT, -Ă, neabătuți, -te, adj. 1. Care nu se abate din drumul pe care a apucat. 2. Care nu se abate de la un principiu, de la o normă; dârz, consecvent, ferm, intransigent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + abătut.

DOOM

neabătút (ne-a-) adj. m., pl. neabătúți; f. neabătútă, pl. neabătúte

neabătutei
NEABĂTÚT, -Ă, neabătuți, -te, adj. 1. Care nu se abate din drumul pe care a apucat. 2. Care nu se abate de la un principiu, de la o normă; dârz, consecvent, ferm, intransigent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + abătut.

DOOM

neabătút (ne-a-) adj. m., pl. neabătúți; f. neabătútă, pl. neabătúte

neabătutele
NEABĂTÚT, -Ă, neabătuți, -te, adj. 1. Care nu se abate din drumul pe care a apucat. 2. Care nu se abate de la un principiu, de la o normă; dârz, consecvent, ferm, intransigent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + abătut.

DOOM

neabătút (ne-a-) adj. m., pl. neabătúți; f. neabătútă, pl. neabătúte

neabătutelor
NEABĂTÚT, -Ă, neabătuți, -te, adj. 1. Care nu se abate din drumul pe care a apucat. 2. Care nu se abate de la un principiu, de la o normă; dârz, consecvent, ferm, intransigent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + abătut.

DOOM

neabătút (ne-a-) adj. m., pl. neabătúți; f. neabătútă, pl. neabătúte

neabătutul
NEABĂTÚT, -Ă, neabătuți, -te, adj. 1. Care nu se abate din drumul pe care a apucat. 2. Care nu se abate de la un principiu, de la o normă; dârz, consecvent, ferm, intransigent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + abătut.

DOOM

neabătút (ne-a-) adj. m., pl. neabătúți; f. neabătútă, pl. neabătúte

neabătutului
NEABĂTÚT, -Ă, neabătuți, -te, adj. 1. Care nu se abate din drumul pe care a apucat. 2. Care nu se abate de la un principiu, de la o normă; dârz, consecvent, ferm, intransigent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + abătut.

DOOM

neabătút (ne-a-) adj. m., pl. neabătúți; f. neabătútă, pl. neabătúte

neabătuți
NEABĂTÚT, -Ă, neabătuți, -te, adj. 1. Care nu se abate din drumul pe care a apucat. 2. Care nu se abate de la un principiu, de la o normă; dârz, consecvent, ferm, intransigent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + abătut.

DOOM

neabătút (ne-a-) adj. m., pl. neabătúți; f. neabătútă, pl. neabătúte

neabătuții
NEABĂTÚT, -Ă, neabătuți, -te, adj. 1. Care nu se abate din drumul pe care a apucat. 2. Care nu se abate de la un principiu, de la o normă; dârz, consecvent, ferm, intransigent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + abătut.

DOOM

neabătút (ne-a-) adj. m., pl. neabătúți; f. neabătútă, pl. neabătúte

neabătuților
NEABĂTÚT, -Ă, neabătuți, -te, adj. 1. Care nu se abate din drumul pe care a apucat. 2. Care nu se abate de la un principiu, de la o normă; dârz, consecvent, ferm, intransigent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + abătut.

DOOM

neabătút (ne-a-) adj. m., pl. neabătúți; f. neabătútă, pl. neabătúte

neacademic
NEACADÉMIC, -Ă, neacademici, -ce, adj. 1. Care nu aparține academiei sau academismului. 2. Lipsit de solemnitate, de convenționalism. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + academic (după engl. non-academic).

DOOM

*neacadémic (ne-a-) adj. m., pl. neacadémici; f. neacadémică, pl. neacadémice

neacademica
NEACADÉMIC, -Ă, neacademici, -ce, adj. 1. Care nu aparține academiei sau academismului. 2. Lipsit de solemnitate, de convenționalism. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + academic (după engl. non-academic).

DOOM

*neacadémic (ne-a-) adj. m., pl. neacadémici; f. neacadémică, pl. neacadémice

neacademice
NEACADÉMIC, -Ă, neacademici, -ce, adj. 1. Care nu aparține academiei sau academismului. 2. Lipsit de solemnitate, de convenționalism. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + academic (după engl. non-academic).

DOOM

*neacadémic (ne-a-) adj. m., pl. neacadémici; f. neacadémică, pl. neacadémice

neacademicei
NEACADÉMIC, -Ă, neacademici, -ce, adj. 1. Care nu aparține academiei sau academismului. 2. Lipsit de solemnitate, de convenționalism. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + academic (după engl. non-academic).

DOOM

*neacadémic (ne-a-) adj. m., pl. neacadémici; f. neacadémică, pl. neacadémice

neacademicele
NEACADÉMIC, -Ă, neacademici, -ce, adj. 1. Care nu aparține academiei sau academismului. 2. Lipsit de solemnitate, de convenționalism. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + academic (după engl. non-academic).

DOOM

*neacadémic (ne-a-) adj. m., pl. neacadémici; f. neacadémică, pl. neacadémice

neacademicelor
NEACADÉMIC, -Ă, neacademici, -ce, adj. 1. Care nu aparține academiei sau academismului. 2. Lipsit de solemnitate, de convenționalism. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + academic (după engl. non-academic).

DOOM

*neacadémic (ne-a-) adj. m., pl. neacadémici; f. neacadémică, pl. neacadémice

neacademici
NEACADÉMIC, -Ă, neacademici, -ce, adj. 1. Care nu aparține academiei sau academismului. 2. Lipsit de solemnitate, de convenționalism. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + academic (după engl. non-academic).

DOOM

*neacadémic (ne-a-) adj. m., pl. neacadémici; f. neacadémică, pl. neacadémice

neacademicii
NEACADÉMIC, -Ă, neacademici, -ce, adj. 1. Care nu aparține academiei sau academismului. 2. Lipsit de solemnitate, de convenționalism. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + academic (după engl. non-academic).

DOOM

*neacadémic (ne-a-) adj. m., pl. neacadémici; f. neacadémică, pl. neacadémice

neacademicilor
NEACADÉMIC, -Ă, neacademici, -ce, adj. 1. Care nu aparține academiei sau academismului. 2. Lipsit de solemnitate, de convenționalism. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + academic (după engl. non-academic).

DOOM

*neacadémic (ne-a-) adj. m., pl. neacadémici; f. neacadémică, pl. neacadémice

neacademicul
NEACADÉMIC, -Ă, neacademici, -ce, adj. 1. Care nu aparține academiei sau academismului. 2. Lipsit de solemnitate, de convenționalism. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + academic (după engl. non-academic).

DOOM

*neacadémic (ne-a-) adj. m., pl. neacadémici; f. neacadémică, pl. neacadémice

neacademicului
NEACADÉMIC, -Ă, neacademici, -ce, adj. 1. Care nu aparține academiei sau academismului. 2. Lipsit de solemnitate, de convenționalism. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + academic (după engl. non-academic).

DOOM

*neacadémic (ne-a-) adj. m., pl. neacadémici; f. neacadémică, pl. neacadémice

neaccentuat
NEACCENTUÁT, -Ă, neaccentuați, -te, adj. 1. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care nu poartă accent, care nu este scos în relief. 2. Fig. Lipsit de culoare, de strălucire; șters (2). [Pr.: ne-ac-cen-tu-at] – Pref. ne- + accentuat.

neaccentuata
NEACCENTUÁT, -Ă, neaccentuați, -te, adj. 1. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care nu poartă accent, care nu este scos în relief. 2. Fig. Lipsit de culoare, de strălucire; șters (2). [Pr.: ne-ac-cen-tu-at] – Pref. ne- + accentuat.

neaccentuate
NEACCENTUÁT, -Ă, neaccentuați, -te, adj. 1. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care nu poartă accent, care nu este scos în relief. 2. Fig. Lipsit de culoare, de strălucire; șters (2). [Pr.: ne-ac-cen-tu-at] – Pref. ne- + accentuat.

neaccentuatei
NEACCENTUÁT, -Ă, neaccentuați, -te, adj. 1. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care nu poartă accent, care nu este scos în relief. 2. Fig. Lipsit de culoare, de strălucire; șters (2). [Pr.: ne-ac-cen-tu-at] – Pref. ne- + accentuat.

neaccentuatele
NEACCENTUÁT, -Ă, neaccentuați, -te, adj. 1. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care nu poartă accent, care nu este scos în relief. 2. Fig. Lipsit de culoare, de strălucire; șters (2). [Pr.: ne-ac-cen-tu-at] – Pref. ne- + accentuat.

neaccentuatelor
NEACCENTUÁT, -Ă, neaccentuați, -te, adj. 1. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care nu poartă accent, care nu este scos în relief. 2. Fig. Lipsit de culoare, de strălucire; șters (2). [Pr.: ne-ac-cen-tu-at] – Pref. ne- + accentuat.

neaccentuatul
NEACCENTUÁT, -Ă, neaccentuați, -te, adj. 1. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care nu poartă accent, care nu este scos în relief. 2. Fig. Lipsit de culoare, de strălucire; șters (2). [Pr.: ne-ac-cen-tu-at] – Pref. ne- + accentuat.

neaccentuatului
NEACCENTUÁT, -Ă, neaccentuați, -te, adj. 1. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care nu poartă accent, care nu este scos în relief. 2. Fig. Lipsit de culoare, de strălucire; șters (2). [Pr.: ne-ac-cen-tu-at] – Pref. ne- + accentuat.

neaccentuați
NEACCENTUÁT, -Ă, neaccentuați, -te, adj. 1. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care nu poartă accent, care nu este scos în relief. 2. Fig. Lipsit de culoare, de strălucire; șters (2). [Pr.: ne-ac-cen-tu-at] – Pref. ne- + accentuat.

neaccentuații
NEACCENTUÁT, -Ă, neaccentuați, -te, adj. 1. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care nu poartă accent, care nu este scos în relief. 2. Fig. Lipsit de culoare, de strălucire; șters (2). [Pr.: ne-ac-cen-tu-at] – Pref. ne- + accentuat.

neaccentuaților
NEACCENTUÁT, -Ă, neaccentuați, -te, adj. 1. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care nu poartă accent, care nu este scos în relief. 2. Fig. Lipsit de culoare, de strălucire; șters (2). [Pr.: ne-ac-cen-tu-at] – Pref. ne- + accentuat.

neacceptabil
NEACCEPTÁBIL, -Ă, neacceptabili, -e, adj. Care nu poate fi acceptat, admis; inacceptabil. [Pr.: ne-ac-] – Pref. ne- + acceptabil.

neacceptabila
NEACCEPTÁBIL, -Ă, neacceptabili, -e, adj. Care nu poate fi acceptat, admis; inacceptabil. [Pr.: ne-ac-] – Pref. ne- + acceptabil.

neacceptabile
NEACCEPTÁBIL, -Ă, neacceptabili, -e, adj. Care nu poate fi acceptat, admis; inacceptabil. [Pr.: ne-ac-] – Pref. ne- + acceptabil.

neacceptabilei
NEACCEPTÁBIL, -Ă, neacceptabili, -e, adj. Care nu poate fi acceptat, admis; inacceptabil. [Pr.: ne-ac-] – Pref. ne- + acceptabil.

neacceptabilele
NEACCEPTÁBIL, -Ă, neacceptabili, -e, adj. Care nu poate fi acceptat, admis; inacceptabil. [Pr.: ne-ac-] – Pref. ne- + acceptabil.

neacceptabilelor
NEACCEPTÁBIL, -Ă, neacceptabili, -e, adj. Care nu poate fi acceptat, admis; inacceptabil. [Pr.: ne-ac-] – Pref. ne- + acceptabil.

neacceptabili
NEACCEPTÁBIL, -Ă, neacceptabili, -e, adj. Care nu poate fi acceptat, admis; inacceptabil. [Pr.: ne-ac-] – Pref. ne- + acceptabil.

neacceptabilii
NEACCEPTÁBIL, -Ă, neacceptabili, -e, adj. Care nu poate fi acceptat, admis; inacceptabil. [Pr.: ne-ac-] – Pref. ne- + acceptabil.

neacceptabililor
NEACCEPTÁBIL, -Ă, neacceptabili, -e, adj. Care nu poate fi acceptat, admis; inacceptabil. [Pr.: ne-ac-] – Pref. ne- + acceptabil.

neacceptabilul
NEACCEPTÁBIL, -Ă, neacceptabili, -e, adj. Care nu poate fi acceptat, admis; inacceptabil. [Pr.: ne-ac-] – Pref. ne- + acceptabil.

neacceptabilului
NEACCEPTÁBIL, -Ă, neacceptabili, -e, adj. Care nu poate fi acceptat, admis; inacceptabil. [Pr.: ne-ac-] – Pref. ne- + acceptabil.

neacceptare
NEACCEPTÁRE, neacceptări, s. f. Refuz de a accepta; respingere, inacceptare. [Pr.: ne-ac-] – Pref. ne- + acceptare.

neacceptarea
NEACCEPTÁRE, neacceptări, s. f. Refuz de a accepta; respingere, inacceptare. [Pr.: ne-ac-] – Pref. ne- + acceptare.

neacceptări
NEACCEPTÁRE, neacceptări, s. f. Refuz de a accepta; respingere, inacceptare. [Pr.: ne-ac-] – Pref. ne- + acceptare.

neacceptării
NEACCEPTÁRE, neacceptări, s. f. Refuz de a accepta; respingere, inacceptare. [Pr.: ne-ac-] – Pref. ne- + acceptare.

neacceptările
NEACCEPTÁRE, neacceptări, s. f. Refuz de a accepta; respingere, inacceptare. [Pr.: ne-ac-] – Pref. ne- + acceptare.

neacceptărilor
NEACCEPTÁRE, neacceptări, s. f. Refuz de a accepta; respingere, inacceptare. [Pr.: ne-ac-] – Pref. ne- + acceptare.

neaccidentat
NEACCIDENTÁT, -Ă, neaccidentați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care a ieșit nevătămat dintr-un accident. 2. (Despre terenuri, drumuri etc.) Care nu prezintă neregularități. [Pr.: ne-ac-] – Pref. ne-+ accidentat.

neaccidentata
NEACCIDENTÁT, -Ă, neaccidentați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care a ieșit nevătămat dintr-un accident. 2. (Despre terenuri, drumuri etc.) Care nu prezintă neregularități. [Pr.: ne-ac-] – Pref. ne-+ accidentat.

neaccidentate
NEACCIDENTÁT, -Ă, neaccidentați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care a ieșit nevătămat dintr-un accident. 2. (Despre terenuri, drumuri etc.) Care nu prezintă neregularități. [Pr.: ne-ac-] – Pref. ne-+ accidentat.

neaccidentatei
NEACCIDENTÁT, -Ă, neaccidentați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care a ieșit nevătămat dintr-un accident. 2. (Despre terenuri, drumuri etc.) Care nu prezintă neregularități. [Pr.: ne-ac-] – Pref. ne-+ accidentat.

neaccidentatele
NEACCIDENTÁT, -Ă, neaccidentați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care a ieșit nevătămat dintr-un accident. 2. (Despre terenuri, drumuri etc.) Care nu prezintă neregularități. [Pr.: ne-ac-] – Pref. ne-+ accidentat.

neaccidentatelor
NEACCIDENTÁT, -Ă, neaccidentați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care a ieșit nevătămat dintr-un accident. 2. (Despre terenuri, drumuri etc.) Care nu prezintă neregularități. [Pr.: ne-ac-] – Pref. ne-+ accidentat.

neaccidentatul
NEACCIDENTÁT, -Ă, neaccidentați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care a ieșit nevătămat dintr-un accident. 2. (Despre terenuri, drumuri etc.) Care nu prezintă neregularități. [Pr.: ne-ac-] – Pref. ne-+ accidentat.

neaccidentatului
NEACCIDENTÁT, -Ă, neaccidentați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care a ieșit nevătămat dintr-un accident. 2. (Despre terenuri, drumuri etc.) Care nu prezintă neregularități. [Pr.: ne-ac-] – Pref. ne-+ accidentat.

neaccidentați
NEACCIDENTÁT, -Ă, neaccidentați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care a ieșit nevătămat dintr-un accident. 2. (Despre terenuri, drumuri etc.) Care nu prezintă neregularități. [Pr.: ne-ac-] – Pref. ne-+ accidentat.

neaccidentații
NEACCIDENTÁT, -Ă, neaccidentați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care a ieșit nevătămat dintr-un accident. 2. (Despre terenuri, drumuri etc.) Care nu prezintă neregularități. [Pr.: ne-ac-] – Pref. ne-+ accidentat.

neaccidentaților
NEACCIDENTÁT, -Ă, neaccidentați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care a ieșit nevătămat dintr-un accident. 2. (Despre terenuri, drumuri etc.) Care nu prezintă neregularități. [Pr.: ne-ac-] – Pref. ne-+ accidentat.

neacoperit
NEACOPERÍT, -Ă, neacoperiți, -te, adj. 1. Care nu are acoperiș; care nu are capac; descoperit (1). 2. (Despre acțiuni, fapte) Care nu este justificat prin măsuri și acte normative; descoperit (2). [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + acoperit.

neacoperita
NEACOPERÍT, -Ă, neacoperiți, -te, adj. 1. Care nu are acoperiș; care nu are capac; descoperit (1). 2. (Despre acțiuni, fapte) Care nu este justificat prin măsuri și acte normative; descoperit (2). [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + acoperit.

neacoperite
NEACOPERÍT, -Ă, neacoperiți, -te, adj. 1. Care nu are acoperiș; care nu are capac; descoperit (1). 2. (Despre acțiuni, fapte) Care nu este justificat prin măsuri și acte normative; descoperit (2). [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + acoperit.

neacoperitei
NEACOPERÍT, -Ă, neacoperiți, -te, adj. 1. Care nu are acoperiș; care nu are capac; descoperit (1). 2. (Despre acțiuni, fapte) Care nu este justificat prin măsuri și acte normative; descoperit (2). [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + acoperit.

neacoperitele
NEACOPERÍT, -Ă, neacoperiți, -te, adj. 1. Care nu are acoperiș; care nu are capac; descoperit (1). 2. (Despre acțiuni, fapte) Care nu este justificat prin măsuri și acte normative; descoperit (2). [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + acoperit.

neacoperitelor
NEACOPERÍT, -Ă, neacoperiți, -te, adj. 1. Care nu are acoperiș; care nu are capac; descoperit (1). 2. (Despre acțiuni, fapte) Care nu este justificat prin măsuri și acte normative; descoperit (2). [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + acoperit.

neacoperitul
NEACOPERÍT, -Ă, neacoperiți, -te, adj. 1. Care nu are acoperiș; care nu are capac; descoperit (1). 2. (Despre acțiuni, fapte) Care nu este justificat prin măsuri și acte normative; descoperit (2). [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + acoperit.

neacoperitului
NEACOPERÍT, -Ă, neacoperiți, -te, adj. 1. Care nu are acoperiș; care nu are capac; descoperit (1). 2. (Despre acțiuni, fapte) Care nu este justificat prin măsuri și acte normative; descoperit (2). [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + acoperit.

neacoperiți
NEACOPERÍT, -Ă, neacoperiți, -te, adj. 1. Care nu are acoperiș; care nu are capac; descoperit (1). 2. (Despre acțiuni, fapte) Care nu este justificat prin măsuri și acte normative; descoperit (2). [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + acoperit.

neacoperiții
NEACOPERÍT, -Ă, neacoperiți, -te, adj. 1. Care nu are acoperiș; care nu are capac; descoperit (1). 2. (Despre acțiuni, fapte) Care nu este justificat prin măsuri și acte normative; descoperit (2). [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + acoperit.

neacoperiților
NEACOPERÍT, -Ă, neacoperiți, -te, adj. 1. Care nu are acoperiș; care nu are capac; descoperit (1). 2. (Despre acțiuni, fapte) Care nu este justificat prin măsuri și acte normative; descoperit (2). [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + acoperit.

neacordat
NEACORDÁT, -Ă, neacordați, -te, adj. 1. (Gram.; despre unele părți de propoziție) Care nu este în același caz, număr, gen și persoană cu termenul determinat. 2. (Despre premii, titluri) Care nu a fost atribuit. 3. (Despre instrumente muzicale) Care nu a fost supus acordării; care nu mai este acordat; dezacordat, discordat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + acordat.

neacordata
NEACORDÁT, -Ă, neacordați, -te, adj. 1. (Gram.; despre unele părți de propoziție) Care nu este în același caz, număr, gen și persoană cu termenul determinat. 2. (Despre premii, titluri) Care nu a fost atribuit. 3. (Despre instrumente muzicale) Care nu a fost supus acordării; care nu mai este acordat; dezacordat, discordat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + acordat.

neacordate
NEACORDÁT, -Ă, neacordați, -te, adj. 1. (Gram.; despre unele părți de propoziție) Care nu este în același caz, număr, gen și persoană cu termenul determinat. 2. (Despre premii, titluri) Care nu a fost atribuit. 3. (Despre instrumente muzicale) Care nu a fost supus acordării; care nu mai este acordat; dezacordat, discordat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + acordat.

neacordatei
NEACORDÁT, -Ă, neacordați, -te, adj. 1. (Gram.; despre unele părți de propoziție) Care nu este în același caz, număr, gen și persoană cu termenul determinat. 2. (Despre premii, titluri) Care nu a fost atribuit. 3. (Despre instrumente muzicale) Care nu a fost supus acordării; care nu mai este acordat; dezacordat, discordat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + acordat.

neacordatele
NEACORDÁT, -Ă, neacordați, -te, adj. 1. (Gram.; despre unele părți de propoziție) Care nu este în același caz, număr, gen și persoană cu termenul determinat. 2. (Despre premii, titluri) Care nu a fost atribuit. 3. (Despre instrumente muzicale) Care nu a fost supus acordării; care nu mai este acordat; dezacordat, discordat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + acordat.

neacordatelor
NEACORDÁT, -Ă, neacordați, -te, adj. 1. (Gram.; despre unele părți de propoziție) Care nu este în același caz, număr, gen și persoană cu termenul determinat. 2. (Despre premii, titluri) Care nu a fost atribuit. 3. (Despre instrumente muzicale) Care nu a fost supus acordării; care nu mai este acordat; dezacordat, discordat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + acordat.

neacordatul
NEACORDÁT, -Ă, neacordați, -te, adj. 1. (Gram.; despre unele părți de propoziție) Care nu este în același caz, număr, gen și persoană cu termenul determinat. 2. (Despre premii, titluri) Care nu a fost atribuit. 3. (Despre instrumente muzicale) Care nu a fost supus acordării; care nu mai este acordat; dezacordat, discordat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + acordat.

neacordatului
NEACORDÁT, -Ă, neacordați, -te, adj. 1. (Gram.; despre unele părți de propoziție) Care nu este în același caz, număr, gen și persoană cu termenul determinat. 2. (Despre premii, titluri) Care nu a fost atribuit. 3. (Despre instrumente muzicale) Care nu a fost supus acordării; care nu mai este acordat; dezacordat, discordat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + acordat.

neacordați
NEACORDÁT, -Ă, neacordați, -te, adj. 1. (Gram.; despre unele părți de propoziție) Care nu este în același caz, număr, gen și persoană cu termenul determinat. 2. (Despre premii, titluri) Care nu a fost atribuit. 3. (Despre instrumente muzicale) Care nu a fost supus acordării; care nu mai este acordat; dezacordat, discordat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + acordat.

neacordații
NEACORDÁT, -Ă, neacordați, -te, adj. 1. (Gram.; despre unele părți de propoziție) Care nu este în același caz, număr, gen și persoană cu termenul determinat. 2. (Despre premii, titluri) Care nu a fost atribuit. 3. (Despre instrumente muzicale) Care nu a fost supus acordării; care nu mai este acordat; dezacordat, discordat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + acordat.

neacordaților
NEACORDÁT, -Ă, neacordați, -te, adj. 1. (Gram.; despre unele părți de propoziție) Care nu este în același caz, număr, gen și persoană cu termenul determinat. 2. (Despre premii, titluri) Care nu a fost atribuit. 3. (Despre instrumente muzicale) Care nu a fost supus acordării; care nu mai este acordat; dezacordat, discordat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + acordat.

neactual
NEACTUÁL, -Ă, neactuali, -e, adj. Care nu este actual sau în actualitate; inactual. [Pr.: ne-ac-tu-al] – Pref. ne- + actual.

neactuala
NEACTUÁL, -Ă, neactuali, -e, adj. Care nu este actual sau în actualitate; inactual. [Pr.: ne-ac-tu-al] – Pref. ne- + actual.

neactuale
NEACTUÁL, -Ă, neactuali, -e, adj. Care nu este actual sau în actualitate; inactual. [Pr.: ne-ac-tu-al] – Pref. ne- + actual.

neactualei
NEACTUÁL, -Ă, neactuali, -e, adj. Care nu este actual sau în actualitate; inactual. [Pr.: ne-ac-tu-al] – Pref. ne- + actual.

neactualele
NEACTUÁL, -Ă, neactuali, -e, adj. Care nu este actual sau în actualitate; inactual. [Pr.: ne-ac-tu-al] – Pref. ne- + actual.

neactualelor
NEACTUÁL, -Ă, neactuali, -e, adj. Care nu este actual sau în actualitate; inactual. [Pr.: ne-ac-tu-al] – Pref. ne- + actual.

neactuali
NEACTUÁL, -Ă, neactuali, -e, adj. Care nu este actual sau în actualitate; inactual. [Pr.: ne-ac-tu-al] – Pref. ne- + actual.

neactualii
NEACTUÁL, -Ă, neactuali, -e, adj. Care nu este actual sau în actualitate; inactual. [Pr.: ne-ac-tu-al] – Pref. ne- + actual.

neactualilor
NEACTUÁL, -Ă, neactuali, -e, adj. Care nu este actual sau în actualitate; inactual. [Pr.: ne-ac-tu-al] – Pref. ne- + actual.

neactualul
NEACTUÁL, -Ă, neactuali, -e, adj. Care nu este actual sau în actualitate; inactual. [Pr.: ne-ac-tu-al] – Pref. ne- + actual.

neactualului
NEACTUÁL, -Ă, neactuali, -e, adj. Care nu este actual sau în actualitate; inactual. [Pr.: ne-ac-tu-al] – Pref. ne- + actual.

neadaptare
NEADAPTÁRE, neadaptări, s. f. Neputință de adaptare. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adaptare.

neadaptarea
NEADAPTÁRE, neadaptări, s. f. Neputință de adaptare. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adaptare.

neadaptat
NEADAPTÁT, -Ă, neadaptați, -te, adj. Care nu s-a adaptat; inadaptat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adaptat.

neadaptata
NEADAPTÁT, -Ă, neadaptați, -te, adj. Care nu s-a adaptat; inadaptat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adaptat.

neadaptate
NEADAPTÁT, -Ă, neadaptați, -te, adj. Care nu s-a adaptat; inadaptat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adaptat.

neadaptatei
NEADAPTÁT, -Ă, neadaptați, -te, adj. Care nu s-a adaptat; inadaptat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adaptat.

neadaptatele
NEADAPTÁT, -Ă, neadaptați, -te, adj. Care nu s-a adaptat; inadaptat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adaptat.

neadaptatelor
NEADAPTÁT, -Ă, neadaptați, -te, adj. Care nu s-a adaptat; inadaptat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adaptat.

neadaptatul
NEADAPTÁT, -Ă, neadaptați, -te, adj. Care nu s-a adaptat; inadaptat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adaptat.

neadaptatului
NEADAPTÁT, -Ă, neadaptați, -te, adj. Care nu s-a adaptat; inadaptat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adaptat.

neadaptați
NEADAPTÁT, -Ă, neadaptați, -te, adj. Care nu s-a adaptat; inadaptat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adaptat.

neadaptații
NEADAPTÁT, -Ă, neadaptați, -te, adj. Care nu s-a adaptat; inadaptat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adaptat.

neadaptaților
NEADAPTÁT, -Ă, neadaptați, -te, adj. Care nu s-a adaptat; inadaptat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adaptat.

neadaptări
NEADAPTÁRE, neadaptări, s. f. Neputință de adaptare. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adaptare.

neadaptării
NEADAPTÁRE, neadaptări, s. f. Neputință de adaptare. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adaptare.

neadaptările
NEADAPTÁRE, neadaptări, s. f. Neputință de adaptare. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adaptare.

neadaptărilor
NEADAPTÁRE, neadaptări, s. f. Neputință de adaptare. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adaptare.

neadecvat
NEADECVÁT, -Ă, neadecvați, -te, adj. Care nu corespunde, nu este potrivit; nepotrivit, inadecvat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adecvat.

DOOM

*neadecvát (ne-a-) adj. m., pl. neadecváți; f. neadecvátă, pl. neadecváte

neadecvata
NEADECVÁT, -Ă, neadecvați, -te, adj. Care nu corespunde, nu este potrivit; nepotrivit, inadecvat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adecvat.

DOOM

*neadecvát (ne-a-) adj. m., pl. neadecváți; f. neadecvátă, pl. neadecváte

neadecvate
NEADECVÁT, -Ă, neadecvați, -te, adj. Care nu corespunde, nu este potrivit; nepotrivit, inadecvat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adecvat.

DOOM

*neadecvát (ne-a-) adj. m., pl. neadecváți; f. neadecvátă, pl. neadecváte

neadecvatei
NEADECVÁT, -Ă, neadecvați, -te, adj. Care nu corespunde, nu este potrivit; nepotrivit, inadecvat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adecvat.

DOOM

*neadecvát (ne-a-) adj. m., pl. neadecváți; f. neadecvátă, pl. neadecváte

neadecvatele
NEADECVÁT, -Ă, neadecvați, -te, adj. Care nu corespunde, nu este potrivit; nepotrivit, inadecvat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adecvat.

DOOM

*neadecvát (ne-a-) adj. m., pl. neadecváți; f. neadecvátă, pl. neadecváte

neadecvatelor
NEADECVÁT, -Ă, neadecvați, -te, adj. Care nu corespunde, nu este potrivit; nepotrivit, inadecvat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adecvat.

DOOM

*neadecvát (ne-a-) adj. m., pl. neadecváți; f. neadecvátă, pl. neadecváte

neadecvatul
NEADECVÁT, -Ă, neadecvați, -te, adj. Care nu corespunde, nu este potrivit; nepotrivit, inadecvat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adecvat.

DOOM

*neadecvát (ne-a-) adj. m., pl. neadecváți; f. neadecvátă, pl. neadecváte

neadecvatului
NEADECVÁT, -Ă, neadecvați, -te, adj. Care nu corespunde, nu este potrivit; nepotrivit, inadecvat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adecvat.

DOOM

*neadecvát (ne-a-) adj. m., pl. neadecváți; f. neadecvátă, pl. neadecváte

neadecvați
NEADECVÁT, -Ă, neadecvați, -te, adj. Care nu corespunde, nu este potrivit; nepotrivit, inadecvat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adecvat.

DOOM

*neadecvát (ne-a-) adj. m., pl. neadecváți; f. neadecvátă, pl. neadecváte

neadecvații
NEADECVÁT, -Ă, neadecvați, -te, adj. Care nu corespunde, nu este potrivit; nepotrivit, inadecvat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adecvat.

DOOM

*neadecvát (ne-a-) adj. m., pl. neadecváți; f. neadecvátă, pl. neadecváte

neadecvaților
NEADECVÁT, -Ă, neadecvați, -te, adj. Care nu corespunde, nu este potrivit; nepotrivit, inadecvat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adecvat.

DOOM

*neadecvát (ne-a-) adj. m., pl. neadecváți; f. neadecvátă, pl. neadecváte

neademenit
NEADEMENÍT, -Ă, neademeniți, -te, adj. Care nu se lasă ademenit sau influențat în rău; integru. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + ademenit.

DOOM

neademenít (ne-a-) adj. m., pl. neademeníți; f. neademenítă, pl. neademeníte

neademenita
NEADEMENÍT, -Ă, neademeniți, -te, adj. Care nu se lasă ademenit sau influențat în rău; integru. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + ademenit.

DOOM

neademenít (ne-a-) adj. m., pl. neademeníți; f. neademenítă, pl. neademeníte

neademenite
NEADEMENÍT, -Ă, neademeniți, -te, adj. Care nu se lasă ademenit sau influențat în rău; integru. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + ademenit.

DOOM

neademenít (ne-a-) adj. m., pl. neademeníți; f. neademenítă, pl. neademeníte

neademenitei
NEADEMENÍT, -Ă, neademeniți, -te, adj. Care nu se lasă ademenit sau influențat în rău; integru. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + ademenit.

DOOM

neademenít (ne-a-) adj. m., pl. neademeníți; f. neademenítă, pl. neademeníte

neademenitele
NEADEMENÍT, -Ă, neademeniți, -te, adj. Care nu se lasă ademenit sau influențat în rău; integru. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + ademenit.

DOOM

neademenít (ne-a-) adj. m., pl. neademeníți; f. neademenítă, pl. neademeníte

neademenitelor
NEADEMENÍT, -Ă, neademeniți, -te, adj. Care nu se lasă ademenit sau influențat în rău; integru. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + ademenit.

DOOM

neademenít (ne-a-) adj. m., pl. neademeníți; f. neademenítă, pl. neademeníte

neademenitul
NEADEMENÍT, -Ă, neademeniți, -te, adj. Care nu se lasă ademenit sau influențat în rău; integru. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + ademenit.

DOOM

neademenít (ne-a-) adj. m., pl. neademeníți; f. neademenítă, pl. neademeníte

neademenitului
NEADEMENÍT, -Ă, neademeniți, -te, adj. Care nu se lasă ademenit sau influențat în rău; integru. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + ademenit.

DOOM

neademenít (ne-a-) adj. m., pl. neademeníți; f. neademenítă, pl. neademeníte

neademeniți
NEADEMENÍT, -Ă, neademeniți, -te, adj. Care nu se lasă ademenit sau influențat în rău; integru. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + ademenit.

DOOM

neademenít (ne-a-) adj. m., pl. neademeníți; f. neademenítă, pl. neademeníte

neademeniții
NEADEMENÍT, -Ă, neademeniți, -te, adj. Care nu se lasă ademenit sau influențat în rău; integru. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + ademenit.

DOOM

neademenít (ne-a-) adj. m., pl. neademeníți; f. neademenítă, pl. neademeníte

neademeniților
NEADEMENÍT, -Ă, neademeniți, -te, adj. Care nu se lasă ademenit sau influențat în rău; integru. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + ademenit.

DOOM

neademenít (ne-a-) adj. m., pl. neademeníți; f. neademenítă, pl. neademeníte

neaderent
NEADERÉNT, -Ă, neaderenți, -te, adj. Care nu aderă; inaderent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aderent (după engl. non-adherent).

DOOM

*neaderént (ne-a-) adj. m., pl. neaderénți; f. neaderéntă, pl. neaderénte

neaderenta
NEADERÉNT, -Ă, neaderenți, -te, adj. Care nu aderă; inaderent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aderent (după engl. non-adherent).

DOOM

*neaderént (ne-a-) adj. m., pl. neaderénți; f. neaderéntă, pl. neaderénte

neaderente
NEADERÉNT, -Ă, neaderenți, -te, adj. Care nu aderă; inaderent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aderent (după engl. non-adherent).

DOOM

*neaderént (ne-a-) adj. m., pl. neaderénți; f. neaderéntă, pl. neaderénte

neaderentei
NEADERÉNT, -Ă, neaderenți, -te, adj. Care nu aderă; inaderent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aderent (după engl. non-adherent).

DOOM

*neaderént (ne-a-) adj. m., pl. neaderénți; f. neaderéntă, pl. neaderénte

neaderentele
NEADERÉNT, -Ă, neaderenți, -te, adj. Care nu aderă; inaderent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aderent (după engl. non-adherent).

DOOM

*neaderént (ne-a-) adj. m., pl. neaderénți; f. neaderéntă, pl. neaderénte

neaderentelor
NEADERÉNT, -Ă, neaderenți, -te, adj. Care nu aderă; inaderent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aderent (după engl. non-adherent).

DOOM

*neaderént (ne-a-) adj. m., pl. neaderénți; f. neaderéntă, pl. neaderénte

neaderentul
NEADERÉNT, -Ă, neaderenți, -te, adj. Care nu aderă; inaderent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aderent (după engl. non-adherent).

DOOM

*neaderént (ne-a-) adj. m., pl. neaderénți; f. neaderéntă, pl. neaderénte

neaderentului
NEADERÉNT, -Ă, neaderenți, -te, adj. Care nu aderă; inaderent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aderent (după engl. non-adherent).

DOOM

*neaderént (ne-a-) adj. m., pl. neaderénți; f. neaderéntă, pl. neaderénte

neaderența
NEADERÉNȚĂ, neaderențe, s. f. 1. Lipsă de aderență la un partid, la o mișcare, la o asociație etc. 2. Imposibilitate de a adera (2). [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aderență (după engl. non-adherence).

DOOM

*neaderénță (ne-a-) s. f., g.-d. art. neaderénței; pl. neaderénțe

neaderențe
NEADERÉNȚĂ, neaderențe, s. f. 1. Lipsă de aderență la un partid, la o mișcare, la o asociație etc. 2. Imposibilitate de a adera (2). [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aderență (după engl. non-adherence).

DOOM

*neaderénță (ne-a-) s. f., g.-d. art. neaderénței; pl. neaderénțe

neaderenței
NEADERÉNȚĂ, neaderențe, s. f. 1. Lipsă de aderență la un partid, la o mișcare, la o asociație etc. 2. Imposibilitate de a adera (2). [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aderență (după engl. non-adherence).

DOOM

*neaderénță (ne-a-) s. f., g.-d. art. neaderénței; pl. neaderénțe

neaderențele
NEADERÉNȚĂ, neaderențe, s. f. 1. Lipsă de aderență la un partid, la o mișcare, la o asociație etc. 2. Imposibilitate de a adera (2). [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aderență (după engl. non-adherence).

DOOM

*neaderénță (ne-a-) s. f., g.-d. art. neaderénței; pl. neaderénțe

neaderențelor
NEADERÉNȚĂ, neaderențe, s. f. 1. Lipsă de aderență la un partid, la o mișcare, la o asociație etc. 2. Imposibilitate de a adera (2). [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aderență (după engl. non-adherence).

DOOM

*neaderénță (ne-a-) s. f., g.-d. art. neaderénței; pl. neaderénțe

neaderenți
NEADERÉNT, -Ă, neaderenți, -te, adj. Care nu aderă; inaderent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aderent (după engl. non-adherent).

DOOM

*neaderént (ne-a-) adj. m., pl. neaderénți; f. neaderéntă, pl. neaderénte

neaderenții
NEADERÉNT, -Ă, neaderenți, -te, adj. Care nu aderă; inaderent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aderent (după engl. non-adherent).

DOOM

*neaderént (ne-a-) adj. m., pl. neaderénți; f. neaderéntă, pl. neaderénte

neaderenților
NEADERÉNT, -Ă, neaderenți, -te, adj. Care nu aderă; inaderent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aderent (după engl. non-adherent).

DOOM

*neaderént (ne-a-) adj. m., pl. neaderénți; f. neaderéntă, pl. neaderénte

neadevăr
NEADEVẮR, neadevăruri, s. n. Lipsă de conformitate cu realitatea; afirmație inexactă, falsă sau mincinoasă; neexactitate; falsitate, minciună. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adevăr.

DOOM

neadevắr (ne-a-) s. n., pl. neadevắruri

neadevărat
NEADEVĂRÁT, -Ă, neadevărați, -te, adj. Care nu este adevărat; fals, mincinos; inexact, neexact. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adevărat.

neadevărata
NEADEVĂRÁT, -Ă, neadevărați, -te, adj. Care nu este adevărat; fals, mincinos; inexact, neexact. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adevărat.

neadevărate
NEADEVĂRÁT, -Ă, neadevărați, -te, adj. Care nu este adevărat; fals, mincinos; inexact, neexact. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adevărat.

neadevăratei
NEADEVĂRÁT, -Ă, neadevărați, -te, adj. Care nu este adevărat; fals, mincinos; inexact, neexact. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adevărat.

neadevăratele
NEADEVĂRÁT, -Ă, neadevărați, -te, adj. Care nu este adevărat; fals, mincinos; inexact, neexact. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adevărat.

neadevăratelor
NEADEVĂRÁT, -Ă, neadevărați, -te, adj. Care nu este adevărat; fals, mincinos; inexact, neexact. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adevărat.

neadevăratul
NEADEVĂRÁT, -Ă, neadevărați, -te, adj. Care nu este adevărat; fals, mincinos; inexact, neexact. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adevărat.

neadevăratului
NEADEVĂRÁT, -Ă, neadevărați, -te, adj. Care nu este adevărat; fals, mincinos; inexact, neexact. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adevărat.

neadevărați
NEADEVĂRÁT, -Ă, neadevărați, -te, adj. Care nu este adevărat; fals, mincinos; inexact, neexact. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adevărat.

neadevărații
NEADEVĂRÁT, -Ă, neadevărați, -te, adj. Care nu este adevărat; fals, mincinos; inexact, neexact. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adevărat.

neadevăraților
NEADEVĂRÁT, -Ă, neadevărați, -te, adj. Care nu este adevărat; fals, mincinos; inexact, neexact. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adevărat.

neadevărul
NEADEVẮR, neadevăruri, s. n. Lipsă de conformitate cu realitatea; afirmație inexactă, falsă sau mincinoasă; neexactitate; falsitate, minciună. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adevăr.

DOOM

neadevắr (ne-a-) s. n., pl. neadevắruri

neadevărului
NEADEVẮR, neadevăruri, s. n. Lipsă de conformitate cu realitatea; afirmație inexactă, falsă sau mincinoasă; neexactitate; falsitate, minciună. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adevăr.

DOOM

neadevắr (ne-a-) s. n., pl. neadevắruri

neadevăruri
NEADEVẮR, neadevăruri, s. n. Lipsă de conformitate cu realitatea; afirmație inexactă, falsă sau mincinoasă; neexactitate; falsitate, minciună. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adevăr.

DOOM

neadevắr (ne-a-) s. n., pl. neadevắruri

neadevărurile
NEADEVẮR, neadevăruri, s. n. Lipsă de conformitate cu realitatea; afirmație inexactă, falsă sau mincinoasă; neexactitate; falsitate, minciună. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adevăr.

DOOM

neadevắr (ne-a-) s. n., pl. neadevắruri

neadevărurilor
NEADEVẮR, neadevăruri, s. n. Lipsă de conformitate cu realitatea; afirmație inexactă, falsă sau mincinoasă; neexactitate; falsitate, minciună. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adevăr.

DOOM

neadevắr (ne-a-) s. n., pl. neadevắruri

neadmisibil
NEADMISÍBIL, -Ă, neadmisibili, -e, adj. Care nu poate fi admis, primit, acceptat; inadmisibil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + admisibil.

neadmisibila
NEADMISÍBIL, -Ă, neadmisibili, -e, adj. Care nu poate fi admis, primit, acceptat; inadmisibil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + admisibil.

neadmisibile
NEADMISÍBIL, -Ă, neadmisibili, -e, adj. Care nu poate fi admis, primit, acceptat; inadmisibil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + admisibil.

neadmisibilei
NEADMISÍBIL, -Ă, neadmisibili, -e, adj. Care nu poate fi admis, primit, acceptat; inadmisibil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + admisibil.

neadmisibilele
NEADMISÍBIL, -Ă, neadmisibili, -e, adj. Care nu poate fi admis, primit, acceptat; inadmisibil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + admisibil.

neadmisibilelor
NEADMISÍBIL, -Ă, neadmisibili, -e, adj. Care nu poate fi admis, primit, acceptat; inadmisibil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + admisibil.

neadmisibili
NEADMISÍBIL, -Ă, neadmisibili, -e, adj. Care nu poate fi admis, primit, acceptat; inadmisibil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + admisibil.

neadmisibilii
NEADMISÍBIL, -Ă, neadmisibili, -e, adj. Care nu poate fi admis, primit, acceptat; inadmisibil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + admisibil.

neadmisibililor
NEADMISÍBIL, -Ă, neadmisibili, -e, adj. Care nu poate fi admis, primit, acceptat; inadmisibil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + admisibil.

neadmisibilul
NEADMISÍBIL, -Ă, neadmisibili, -e, adj. Care nu poate fi admis, primit, acceptat; inadmisibil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + admisibil.

neadmisibilului
NEADMISÍBIL, -Ă, neadmisibili, -e, adj. Care nu poate fi admis, primit, acceptat; inadmisibil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + admisibil.

neadormire
NEADORMÍRE, neadormiri, s. f. (Pop.) Atenție, grijă, veghe. ◊ Loc. adv. Cu neadormire = a) atent, cu grijă; b) neîncetat, continuu. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adormire.

DOOM

neadormíre (pop.) (ne-a-) s. f., g.-d. art. neadormírii; pl. neadormíri

neadormirea
NEADORMÍRE, neadormiri, s. f. (Pop.) Atenție, grijă, veghe. ◊ Loc. adv. Cu neadormire = a) atent, cu grijă; b) neîncetat, continuu. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adormire.

DOOM

neadormíre (pop.) (ne-a-) s. f., g.-d. art. neadormírii; pl. neadormíri

neadormiri
NEADORMÍRE, neadormiri, s. f. (Pop.) Atenție, grijă, veghe. ◊ Loc. adv. Cu neadormire = a) atent, cu grijă; b) neîncetat, continuu. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adormire.

DOOM

neadormíre (pop.) (ne-a-) s. f., g.-d. art. neadormírii; pl. neadormíri

neadormirii
NEADORMÍRE, neadormiri, s. f. (Pop.) Atenție, grijă, veghe. ◊ Loc. adv. Cu neadormire = a) atent, cu grijă; b) neîncetat, continuu. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adormire.

DOOM

neadormíre (pop.) (ne-a-) s. f., g.-d. art. neadormírii; pl. neadormíri

neadormirile
NEADORMÍRE, neadormiri, s. f. (Pop.) Atenție, grijă, veghe. ◊ Loc. adv. Cu neadormire = a) atent, cu grijă; b) neîncetat, continuu. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adormire.

DOOM

neadormíre (pop.) (ne-a-) s. f., g.-d. art. neadormírii; pl. neadormíri

neadormirilor
NEADORMÍRE, neadormiri, s. f. (Pop.) Atenție, grijă, veghe. ◊ Loc. adv. Cu neadormire = a) atent, cu grijă; b) neîncetat, continuu. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adormire.

DOOM

neadormíre (pop.) (ne-a-) s. f., g.-d. art. neadormírii; pl. neadormíri

neadormit
NEADORMÍT, -Ă, neadormiți, -te, adj. Care nu doarme, treaz; fig. care veghează atent; activ; neobosit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adormit.

DOOM

neadormít (ne-a-) adj. m., pl. neadormíți; f. neadormítă, pl. neadormíte

neadormita
NEADORMÍT, -Ă, neadormiți, -te, adj. Care nu doarme, treaz; fig. care veghează atent; activ; neobosit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adormit.

DOOM

neadormít (ne-a-) adj. m., pl. neadormíți; f. neadormítă, pl. neadormíte

neadormite
NEADORMÍT, -Ă, neadormiți, -te, adj. Care nu doarme, treaz; fig. care veghează atent; activ; neobosit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adormit.

DOOM

neadormít (ne-a-) adj. m., pl. neadormíți; f. neadormítă, pl. neadormíte

neadormitei
NEADORMÍT, -Ă, neadormiți, -te, adj. Care nu doarme, treaz; fig. care veghează atent; activ; neobosit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adormit.

DOOM

neadormít (ne-a-) adj. m., pl. neadormíți; f. neadormítă, pl. neadormíte

neadormitele
NEADORMÍT, -Ă, neadormiți, -te, adj. Care nu doarme, treaz; fig. care veghează atent; activ; neobosit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adormit.

DOOM

neadormít (ne-a-) adj. m., pl. neadormíți; f. neadormítă, pl. neadormíte

neadormitelor
NEADORMÍT, -Ă, neadormiți, -te, adj. Care nu doarme, treaz; fig. care veghează atent; activ; neobosit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adormit.

DOOM

neadormít (ne-a-) adj. m., pl. neadormíți; f. neadormítă, pl. neadormíte

neadormitul
NEADORMÍT, -Ă, neadormiți, -te, adj. Care nu doarme, treaz; fig. care veghează atent; activ; neobosit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adormit.

DOOM

neadormít (ne-a-) adj. m., pl. neadormíți; f. neadormítă, pl. neadormíte

neadormitului
NEADORMÍT, -Ă, neadormiți, -te, adj. Care nu doarme, treaz; fig. care veghează atent; activ; neobosit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adormit.

DOOM

neadormít (ne-a-) adj. m., pl. neadormíți; f. neadormítă, pl. neadormíte

neadormiți
NEADORMÍT, -Ă, neadormiți, -te, adj. Care nu doarme, treaz; fig. care veghează atent; activ; neobosit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adormit.

DOOM

neadormít (ne-a-) adj. m., pl. neadormíți; f. neadormítă, pl. neadormíte

neadormiții
NEADORMÍT, -Ă, neadormiți, -te, adj. Care nu doarme, treaz; fig. care veghează atent; activ; neobosit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adormit.

DOOM

neadormít (ne-a-) adj. m., pl. neadormíți; f. neadormítă, pl. neadormíte

neadormiților
NEADORMÍT, -Ă, neadormiți, -te, adj. Care nu doarme, treaz; fig. care veghează atent; activ; neobosit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adormit.

DOOM

neadormít (ne-a-) adj. m., pl. neadormíți; f. neadormítă, pl. neadormíte

neafectat
NEAFECTÁT, -Ă, neafectați, -te, adj. (Despre oameni și unele manifestări ale lor) Care nu este afectat, prefăcut, prețios, nefiresc. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + afectat.

neafectata
NEAFECTÁT, -Ă, neafectați, -te, adj. (Despre oameni și unele manifestări ale lor) Care nu este afectat, prefăcut, prețios, nefiresc. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + afectat.

neafectate
NEAFECTÁT, -Ă, neafectați, -te, adj. (Despre oameni și unele manifestări ale lor) Care nu este afectat, prefăcut, prețios, nefiresc. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + afectat.

neafectatei
NEAFECTÁT, -Ă, neafectați, -te, adj. (Despre oameni și unele manifestări ale lor) Care nu este afectat, prefăcut, prețios, nefiresc. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + afectat.

neafectatele
NEAFECTÁT, -Ă, neafectați, -te, adj. (Despre oameni și unele manifestări ale lor) Care nu este afectat, prefăcut, prețios, nefiresc. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + afectat.

neafectatelor
NEAFECTÁT, -Ă, neafectați, -te, adj. (Despre oameni și unele manifestări ale lor) Care nu este afectat, prefăcut, prețios, nefiresc. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + afectat.

neafectatul
NEAFECTÁT, -Ă, neafectați, -te, adj. (Despre oameni și unele manifestări ale lor) Care nu este afectat, prefăcut, prețios, nefiresc. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + afectat.

neafectatului
NEAFECTÁT, -Ă, neafectați, -te, adj. (Despre oameni și unele manifestări ale lor) Care nu este afectat, prefăcut, prețios, nefiresc. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + afectat.

neafectați
NEAFECTÁT, -Ă, neafectați, -te, adj. (Despre oameni și unele manifestări ale lor) Care nu este afectat, prefăcut, prețios, nefiresc. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + afectat.

neafectații
NEAFECTÁT, -Ă, neafectați, -te, adj. (Despre oameni și unele manifestări ale lor) Care nu este afectat, prefăcut, prețios, nefiresc. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + afectat.

neafectaților
NEAFECTÁT, -Ă, neafectați, -te, adj. (Despre oameni și unele manifestări ale lor) Care nu este afectat, prefăcut, prețios, nefiresc. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + afectat.

neafiliat
NEAFILIÁT, -Ă, neafiliați, -te, adj. Care nu este afiliat unei organizații, instituții etc. [Pr.: ne-a-fi-li-at] – Pref. ne- + afiliat (după fr. non-affilie).

DOOM

*neafiliát (ne-a-, -li-at) adj. m., pl. neafiliáți; f. neafiliátă, pl. neafiliáte

neafiliata
NEAFILIÁT, -Ă, neafiliați, -te, adj. Care nu este afiliat unei organizații, instituții etc. [Pr.: ne-a-fi-li-at] – Pref. ne- + afiliat (după fr. non-affilie).

DOOM

*neafiliát (ne-a-, -li-at) adj. m., pl. neafiliáți; f. neafiliátă, pl. neafiliáte

neafiliate
NEAFILIÁT, -Ă, neafiliați, -te, adj. Care nu este afiliat unei organizații, instituții etc. [Pr.: ne-a-fi-li-at] – Pref. ne- + afiliat (după fr. non-affilie).

DOOM

*neafiliát (ne-a-, -li-at) adj. m., pl. neafiliáți; f. neafiliátă, pl. neafiliáte

neafiliatei
NEAFILIÁT, -Ă, neafiliați, -te, adj. Care nu este afiliat unei organizații, instituții etc. [Pr.: ne-a-fi-li-at] – Pref. ne- + afiliat (după fr. non-affilie).

DOOM

*neafiliát (ne-a-, -li-at) adj. m., pl. neafiliáți; f. neafiliátă, pl. neafiliáte

neafiliatele
NEAFILIÁT, -Ă, neafiliați, -te, adj. Care nu este afiliat unei organizații, instituții etc. [Pr.: ne-a-fi-li-at] – Pref. ne- + afiliat (după fr. non-affilie).

DOOM

*neafiliát (ne-a-, -li-at) adj. m., pl. neafiliáți; f. neafiliátă, pl. neafiliáte

neafiliatelor
NEAFILIÁT, -Ă, neafiliați, -te, adj. Care nu este afiliat unei organizații, instituții etc. [Pr.: ne-a-fi-li-at] – Pref. ne- + afiliat (după fr. non-affilie).

DOOM

*neafiliát (ne-a-, -li-at) adj. m., pl. neafiliáți; f. neafiliátă, pl. neafiliáte

neafiliatul
NEAFILIÁT, -Ă, neafiliați, -te, adj. Care nu este afiliat unei organizații, instituții etc. [Pr.: ne-a-fi-li-at] – Pref. ne- + afiliat (după fr. non-affilie).

DOOM

*neafiliát (ne-a-, -li-at) adj. m., pl. neafiliáți; f. neafiliátă, pl. neafiliáte

neafiliatului
NEAFILIÁT, -Ă, neafiliați, -te, adj. Care nu este afiliat unei organizații, instituții etc. [Pr.: ne-a-fi-li-at] – Pref. ne- + afiliat (după fr. non-affilie).

DOOM

*neafiliát (ne-a-, -li-at) adj. m., pl. neafiliáți; f. neafiliátă, pl. neafiliáte

neafiliați
NEAFILIÁT, -Ă, neafiliați, -te, adj. Care nu este afiliat unei organizații, instituții etc. [Pr.: ne-a-fi-li-at] – Pref. ne- + afiliat (după fr. non-affilie).

DOOM

*neafiliát (ne-a-, -li-at) adj. m., pl. neafiliáți; f. neafiliátă, pl. neafiliáte

neafiliații
NEAFILIÁT, -Ă, neafiliați, -te, adj. Care nu este afiliat unei organizații, instituții etc. [Pr.: ne-a-fi-li-at] – Pref. ne- + afiliat (după fr. non-affilie).

DOOM

*neafiliát (ne-a-, -li-at) adj. m., pl. neafiliáți; f. neafiliátă, pl. neafiliáte

neafiliaților
NEAFILIÁT, -Ă, neafiliați, -te, adj. Care nu este afiliat unei organizații, instituții etc. [Pr.: ne-a-fi-li-at] – Pref. ne- + afiliat (după fr. non-affilie).

DOOM

*neafiliát (ne-a-, -li-at) adj. m., pl. neafiliáți; f. neafiliátă, pl. neafiliáte

neaga
NEÁGĂ s. f. (Pop.) Persoană încăpățânată, rea, care contrazice mereu și care face totul numai după capul ei. ◊ Expr. A sta neagă-rea pe capul cuiva (sau în spinarea cuiva) = a nu lăsa în pace pe cineva, a nu-l slăbi din ochi. – Et. nec.

DOOM

neágă-reá (pop.) s. f., art. neága-reáua

neaglutinat
NEAGLUTINÁT, -Ă, neaglutinați, -te, adj. (Despre materiale) Ale cărui particule nu sunt lipite unele de altele prin adeziune. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aglutinat.

neaglutinata
NEAGLUTINÁT, -Ă, neaglutinați, -te, adj. (Despre materiale) Ale cărui particule nu sunt lipite unele de altele prin adeziune. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aglutinat.

neaglutinate
NEAGLUTINÁT, -Ă, neaglutinați, -te, adj. (Despre materiale) Ale cărui particule nu sunt lipite unele de altele prin adeziune. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aglutinat.

neaglutinatei
NEAGLUTINÁT, -Ă, neaglutinați, -te, adj. (Despre materiale) Ale cărui particule nu sunt lipite unele de altele prin adeziune. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aglutinat.

neaglutinatele
NEAGLUTINÁT, -Ă, neaglutinați, -te, adj. (Despre materiale) Ale cărui particule nu sunt lipite unele de altele prin adeziune. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aglutinat.

neaglutinatelor
NEAGLUTINÁT, -Ă, neaglutinați, -te, adj. (Despre materiale) Ale cărui particule nu sunt lipite unele de altele prin adeziune. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aglutinat.

neaglutinatul
NEAGLUTINÁT, -Ă, neaglutinați, -te, adj. (Despre materiale) Ale cărui particule nu sunt lipite unele de altele prin adeziune. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aglutinat.

neaglutinatului
NEAGLUTINÁT, -Ă, neaglutinați, -te, adj. (Despre materiale) Ale cărui particule nu sunt lipite unele de altele prin adeziune. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aglutinat.

neaglutinați
NEAGLUTINÁT, -Ă, neaglutinați, -te, adj. (Despre materiale) Ale cărui particule nu sunt lipite unele de altele prin adeziune. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aglutinat.

neaglutinații
NEAGLUTINÁT, -Ă, neaglutinați, -te, adj. (Despre materiale) Ale cărui particule nu sunt lipite unele de altele prin adeziune. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aglutinat.

neaglutinaților
NEAGLUTINÁT, -Ă, neaglutinați, -te, adj. (Despre materiale) Ale cărui particule nu sunt lipite unele de altele prin adeziune. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aglutinat.

neagra
NEGRU, NEÁGRĂ, negri, -e, adj., s. n., s. m. I. Adj. 1. (Despre obiecte, ființe etc.) Care nu reflectă lumina, care are culoarea cea mai închisă; de culoarea funinginii, a cărbunelui; (despre culori) ca funinginea, ca penele corbului, cu cea mai închisă nuanță. ♦ Pâine neagră = pâine mai închisă la culoare, făcută din faină integrală. Vin negru = vin de culoare roșu-închis. Rasă neagră = rasa negroidă. Cutie neagră = a) aparatură protejată instalată în avioane, care înregistrează parametrii de zbor și convorbirile echipajului în vederea elucidării cauzelor unui eventual accident; b) termen folosit pentru un sistem a cărui structură internă este necunoscută. Principiul cutiei negre = renunțare la cunoașterea structurii interne a unui sistem, stabilind, pe cale experimentală, doar corelațiile între ieșiri și intrări, pentru a descrie comportamentul sistemului față de exterior. ◊ Expr. Ba e albă, ba e neagră, se zice despre spusele cuiva care se contrazice. ♦ (Despre oameni) Care aparține rasei negride; p. ext. cu pielea, părul, ochii de culoare închisă; brunet, oacheș. ♦ (Pop.) Murdar, nespălat. 2. (Adesea fig.) Lipsit de lumină, cufundat în întuneric; întunecat, obscur. ♦ Preț negru = preț de speculă; suprapreț. Post negru = post foarte sever, fără nicio mâncare sau băutură. ◊ Loc. adv. La negru = cu preț de speculă. ♦ (Despre oameni) Livid, pământiu la față; fig. foarte supărat sau furios. ♦ Fig.Trist, apăsător, deprimant, dezolant; greu. ◊ Expr. A avea (sau a-i fi cuiva) inima neagră = a fi foarte trist. A-i face cuiva zile negre = a-i pricinui cuiva supărări, a-i amărî viața. 3. Fig. Rău (la inimă), crud, hain. ♦ Grozav, teribil, cumplit; rușinos, dezonorant. ♦ Magie neagră - magie (1) prin care unele persoane pretind că pot săvârși fapte miraculoase invocând spiritele și mai ales forțele demonice. II. 1. S. n. Culoarea unui corp care nu reflectă lumina; culoare neagră (I 1). ◊ Expr. (A se îmbrăca) în negru = (a se îmbrăca) în haine de culoare neagră sau în doliu. Negru pe alb = în mod sigur, clar, neîndoios; în scris. A i se face (cuiva) negru înaintea (sau pe dinaintea) ochilor = a nu mai vedea bine (de supărare, de mânie etc.). A face albul negru - a încerca să dovedești că un lucru este altfel decât în realitate; a denatura, a falsifica realitatea. ♦ Fig. Mâhnire, jale. ◊ Expr. A vedea (totul) în negru = a fi pesimist. 2. S. n. Materie colorantă de culoare neagră (I 1); vopsea neagră. ◊ Negru-de-fum = pulbere compusă din particule de carbon fin divizate, obținută prin arderea cu cantități insuficiente de aer a unor hidrocarburi și folosită în special în industria de prelucrare a cauciucului, la prepararea cernelurilor tipografice și a unor vopsele negre; chinoroz. Negru de anilină = substanță colorantă de culoare neagră (I 1), care se formează de obicei direct pe fibrele de bumbac, prin oxidarea catalitică a anilinei. Negru animal = cărbune extras din substanțe organice. ♦ Compuse: negru-moale = soi de viță-de-vie autohton, cu ciorchinii cilindrici bătuți, cu bobul negru-violet, sferic și brumat, cu pielița subțire. Negru-vârtos = soi de viță-de-vie autohton, cu ciorchinii mărunți, ramificați și cu bobul negru-violaceu, sferic. ♦ (Rar) Rimel. 3. S. m. Bărbat care aparține rasei negre (I 1). ◊ (Fam.) Persoană folosită (și plătită) de cineva pentru a executa în numele acestuia, parțial sau total, și într-un anonimat deplin, anumite lucrări (care cer o calificare superioară). 4. S. n. Murdărie, jeg. ◊ Expr. (Nici) cât (e) negru sub unghie = foarte puțin, (aproape) deloc. – Lat. niger, -gra, -grum.

DOOM

búbă-neágră (dalac) (-nea-gră) s. f., g.-d. art. búbei-négre; pl. búbe-négre

neagra
NEGRU, NEÁGRĂ, negri, -e, adj., s. n., s. m. I. Adj. 1. (Despre obiecte, ființe etc.) Care nu reflectă lumina, care are culoarea cea mai închisă; de culoarea funinginii, a cărbunelui; (despre culori) ca funinginea, ca penele corbului, cu cea mai închisă nuanță. ♦ Pâine neagră = pâine mai închisă la culoare, făcută din faină integrală. Vin negru = vin de culoare roșu-închis. Rasă neagră = rasa negroidă. Cutie neagră = a) aparatură protejată instalată în avioane, care înregistrează parametrii de zbor și convorbirile echipajului în vederea elucidării cauzelor unui eventual accident; b) termen folosit pentru un sistem a cărui structură internă este necunoscută. Principiul cutiei negre = renunțare la cunoașterea structurii interne a unui sistem, stabilind, pe cale experimentală, doar corelațiile între ieșiri și intrări, pentru a descrie comportamentul sistemului față de exterior. ◊ Expr. Ba e albă, ba e neagră, se zice despre spusele cuiva care se contrazice. ♦ (Despre oameni) Care aparține rasei negride; p. ext. cu pielea, părul, ochii de culoare închisă; brunet, oacheș. ♦ (Pop.) Murdar, nespălat. 2. (Adesea fig.) Lipsit de lumină, cufundat în întuneric; întunecat, obscur. ♦ Preț negru = preț de speculă; suprapreț. Post negru = post foarte sever, fără nicio mâncare sau băutură. ◊ Loc. adv. La negru = cu preț de speculă. ♦ (Despre oameni) Livid, pământiu la față; fig. foarte supărat sau furios. ♦ Fig.Trist, apăsător, deprimant, dezolant; greu. ◊ Expr. A avea (sau a-i fi cuiva) inima neagră = a fi foarte trist. A-i face cuiva zile negre = a-i pricinui cuiva supărări, a-i amărî viața. 3. Fig. Rău (la inimă), crud, hain. ♦ Grozav, teribil, cumplit; rușinos, dezonorant. ♦ Magie neagră - magie (1) prin care unele persoane pretind că pot săvârși fapte miraculoase invocând spiritele și mai ales forțele demonice. II. 1. S. n. Culoarea unui corp care nu reflectă lumina; culoare neagră (I 1). ◊ Expr. (A se îmbrăca) în negru = (a se îmbrăca) în haine de culoare neagră sau în doliu. Negru pe alb = în mod sigur, clar, neîndoios; în scris. A i se face (cuiva) negru înaintea (sau pe dinaintea) ochilor = a nu mai vedea bine (de supărare, de mânie etc.). A face albul negru - a încerca să dovedești că un lucru este altfel decât în realitate; a denatura, a falsifica realitatea. ♦ Fig. Mâhnire, jale. ◊ Expr. A vedea (totul) în negru = a fi pesimist. 2. S. n. Materie colorantă de culoare neagră (I 1); vopsea neagră. ◊ Negru-de-fum = pulbere compusă din particule de carbon fin divizate, obținută prin arderea cu cantități insuficiente de aer a unor hidrocarburi și folosită în special în industria de prelucrare a cauciucului, la prepararea cernelurilor tipografice și a unor vopsele negre; chinoroz. Negru de anilină = substanță colorantă de culoare neagră (I 1), care se formează de obicei direct pe fibrele de bumbac, prin oxidarea catalitică a anilinei. Negru animal = cărbune extras din substanțe organice. ♦ Compuse: negru-moale = soi de viță-de-vie autohton, cu ciorchinii cilindrici bătuți, cu bobul negru-violet, sferic și brumat, cu pielița subțire. Negru-vârtos = soi de viță-de-vie autohton, cu ciorchinii mărunți, ramificați și cu bobul negru-violaceu, sferic. ♦ (Rar) Rimel. 3. S. m. Bărbat care aparține rasei negre (I 1). ◊ (Fam.) Persoană folosită (și plătită) de cineva pentru a executa în numele acestuia, parțial sau total, și într-un anonimat deplin, anumite lucrări (care cer o calificare superioară). 4. S. n. Murdărie, jeg. ◊ Expr. (Nici) cât (e) negru sub unghie = foarte puțin, (aproape) deloc. – Lat. niger, -gra, -grum.

DOOM

búbă-neágră (dalac) (-nea-gră) s. f., g.-d. art. búbei-négre; pl. búbe-négre

neagresiune
NEAGRESIÚNE, neagresiuni, s. f. Principiu fundamental de drept internațional care condamnă folosirea forței în relațiile dintre state. ◊ Pact de neagresiune = convenție între state care se angajează reciproc să nu utilizeze agresiunea în relațiile dintre ele. [Pr.: ne-a-gre-si-u-] – Pref. ne- + agresiune (după fr. non-agression).

DOOM

neagresiúne (ne-a-gre-si-u-) s. f., g.-d. art. neagresiúnii; pl. neagresiúni

neagresiunea
NEAGRESIÚNE, neagresiuni, s. f. Principiu fundamental de drept internațional care condamnă folosirea forței în relațiile dintre state. ◊ Pact de neagresiune = convenție între state care se angajează reciproc să nu utilizeze agresiunea în relațiile dintre ele. [Pr.: ne-a-gre-si-u-] – Pref. ne- + agresiune (după fr. non-agression).

DOOM

neagresiúne (ne-a-gre-si-u-) s. f., g.-d. art. neagresiúnii; pl. neagresiúni

neagresiuni
NEAGRESIÚNE, neagresiuni, s. f. Principiu fundamental de drept internațional care condamnă folosirea forței în relațiile dintre state. ◊ Pact de neagresiune = convenție între state care se angajează reciproc să nu utilizeze agresiunea în relațiile dintre ele. [Pr.: ne-a-gre-si-u-] – Pref. ne- + agresiune (după fr. non-agression).

DOOM

neagresiúne (ne-a-gre-si-u-) s. f., g.-d. art. neagresiúnii; pl. neagresiúni

neagresiunii
NEAGRESIÚNE, neagresiuni, s. f. Principiu fundamental de drept internațional care condamnă folosirea forței în relațiile dintre state. ◊ Pact de neagresiune = convenție între state care se angajează reciproc să nu utilizeze agresiunea în relațiile dintre ele. [Pr.: ne-a-gre-si-u-] – Pref. ne- + agresiune (după fr. non-agression).

DOOM

neagresiúne (ne-a-gre-si-u-) s. f., g.-d. art. neagresiúnii; pl. neagresiúni

neagresiunile
NEAGRESIÚNE, neagresiuni, s. f. Principiu fundamental de drept internațional care condamnă folosirea forței în relațiile dintre state. ◊ Pact de neagresiune = convenție între state care se angajează reciproc să nu utilizeze agresiunea în relațiile dintre ele. [Pr.: ne-a-gre-si-u-] – Pref. ne- + agresiune (după fr. non-agression).

DOOM

neagresiúne (ne-a-gre-si-u-) s. f., g.-d. art. neagresiúnii; pl. neagresiúni

neagresiunilor
NEAGRESIÚNE, neagresiuni, s. f. Principiu fundamental de drept internațional care condamnă folosirea forței în relațiile dintre state. ◊ Pact de neagresiune = convenție între state care se angajează reciproc să nu utilizeze agresiunea în relațiile dintre ele. [Pr.: ne-a-gre-si-u-] – Pref. ne- + agresiune (după fr. non-agression).

DOOM

neagresiúne (ne-a-gre-si-u-) s. f., g.-d. art. neagresiúnii; pl. neagresiúni

neagresiv
NEAGRESÍV, -Ă, neagresivi, -e, adj. Care nu este agresiv; pașnic, blând. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + agresiv.

neagresiva
NEAGRESÍV, -Ă, neagresivi, -e, adj. Care nu este agresiv; pașnic, blând. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + agresiv.

neagresive
NEAGRESÍV, -Ă, neagresivi, -e, adj. Care nu este agresiv; pașnic, blând. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + agresiv.

neagresivei
NEAGRESÍV, -Ă, neagresivi, -e, adj. Care nu este agresiv; pașnic, blând. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + agresiv.

neagresivele
NEAGRESÍV, -Ă, neagresivi, -e, adj. Care nu este agresiv; pașnic, blând. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + agresiv.

neagresivelor
NEAGRESÍV, -Ă, neagresivi, -e, adj. Care nu este agresiv; pașnic, blând. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + agresiv.

neagresivi
NEAGRESÍV, -Ă, neagresivi, -e, adj. Care nu este agresiv; pașnic, blând. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + agresiv.

neagresivii
NEAGRESÍV, -Ă, neagresivi, -e, adj. Care nu este agresiv; pașnic, blând. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + agresiv.

neagresivilor
NEAGRESÍV, -Ă, neagresivi, -e, adj. Care nu este agresiv; pașnic, blând. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + agresiv.

neagresivitate
NEAGRESIVITÁTE, neagresivități, s. f. însușirea de a nu fi agresiv. ♦ (Rar) Neagresiune. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + agresivitate.

neagresivitatea
NEAGRESIVITÁTE, neagresivități, s. f. însușirea de a nu fi agresiv. ♦ (Rar) Neagresiune. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + agresivitate.

neagresivități
NEAGRESIVITÁTE, neagresivități, s. f. însușirea de a nu fi agresiv. ♦ (Rar) Neagresiune. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + agresivitate.

neagresivității
NEAGRESIVITÁTE, neagresivități, s. f. însușirea de a nu fi agresiv. ♦ (Rar) Neagresiune. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + agresivitate.

neagresivitățile
NEAGRESIVITÁTE, neagresivități, s. f. însușirea de a nu fi agresiv. ♦ (Rar) Neagresiune. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + agresivitate.

neagresivităților
NEAGRESIVITÁTE, neagresivități, s. f. însușirea de a nu fi agresiv. ♦ (Rar) Neagresiune. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + agresivitate.

neagresivul
NEAGRESÍV, -Ă, neagresivi, -e, adj. Care nu este agresiv; pașnic, blând. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + agresiv.

neagresivului
NEAGRESÍV, -Ă, neagresivi, -e, adj. Care nu este agresiv; pașnic, blând. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + agresiv.

neagricol
NEAGRICÓL, -Ă, neagricoli, -e, adj. 1. (Despre terenuri) Care nu ține de agricultură, care nu se folosește în agricultură. 2. (Despre o regiune, o țară) Care nu își sprijină economia în special pe agricultură. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + agricol (după fr. non-agricole).

neagricola
NEAGRICÓL, -Ă, neagricoli, -e, adj. 1. (Despre terenuri) Care nu ține de agricultură, care nu se folosește în agricultură. 2. (Despre o regiune, o țară) Care nu își sprijină economia în special pe agricultură. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + agricol (după fr. non-agricole).

neagricole
NEAGRICÓL, -Ă, neagricoli, -e, adj. 1. (Despre terenuri) Care nu ține de agricultură, care nu se folosește în agricultură. 2. (Despre o regiune, o țară) Care nu își sprijină economia în special pe agricultură. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + agricol (după fr. non-agricole).

neagricolei
NEAGRICÓL, -Ă, neagricoli, -e, adj. 1. (Despre terenuri) Care nu ține de agricultură, care nu se folosește în agricultură. 2. (Despre o regiune, o țară) Care nu își sprijină economia în special pe agricultură. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + agricol (după fr. non-agricole).

neagricolele
NEAGRICÓL, -Ă, neagricoli, -e, adj. 1. (Despre terenuri) Care nu ține de agricultură, care nu se folosește în agricultură. 2. (Despre o regiune, o țară) Care nu își sprijină economia în special pe agricultură. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + agricol (după fr. non-agricole).

neagricolelor
NEAGRICÓL, -Ă, neagricoli, -e, adj. 1. (Despre terenuri) Care nu ține de agricultură, care nu se folosește în agricultură. 2. (Despre o regiune, o țară) Care nu își sprijină economia în special pe agricultură. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + agricol (după fr. non-agricole).

neagricoli
NEAGRICÓL, -Ă, neagricoli, -e, adj. 1. (Despre terenuri) Care nu ține de agricultură, care nu se folosește în agricultură. 2. (Despre o regiune, o țară) Care nu își sprijină economia în special pe agricultură. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + agricol (după fr. non-agricole).

neagricolii
NEAGRICÓL, -Ă, neagricoli, -e, adj. 1. (Despre terenuri) Care nu ține de agricultură, care nu se folosește în agricultură. 2. (Despre o regiune, o țară) Care nu își sprijină economia în special pe agricultură. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + agricol (după fr. non-agricole).

neagricolilor
NEAGRICÓL, -Ă, neagricoli, -e, adj. 1. (Despre terenuri) Care nu ține de agricultură, care nu se folosește în agricultură. 2. (Despre o regiune, o țară) Care nu își sprijină economia în special pe agricultură. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + agricol (după fr. non-agricole).

neagricolul
NEAGRICÓL, -Ă, neagricoli, -e, adj. 1. (Despre terenuri) Care nu ține de agricultură, care nu se folosește în agricultură. 2. (Despre o regiune, o țară) Care nu își sprijină economia în special pe agricultură. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + agricol (după fr. non-agricole).

neagricolului
NEAGRICÓL, -Ă, neagricoli, -e, adj. 1. (Despre terenuri) Care nu ține de agricultură, care nu se folosește în agricultură. 2. (Despre o regiune, o țară) Care nu își sprijină economia în special pe agricultură. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + agricol (după fr. non-agricole).

neagră
neagră, negre s. f. (deț.) dispozitiv artizanal pentru aprins țigara.

neagă
NEGÁ, neg, vb. I. Tranz. A contesta existența, necesitatea, obligativitatea unui lucru, a unui fenomen etc.; a nu recunoaște, a nu admite un fapt; a tăgădui. – Din lat. negare.

DOOM

negá (a ~) vb., ind. prez. 3 neágă

neagăi
NEÁGĂ s. f. (Pop.) Persoană încăpățânată, rea, care contrazice mereu și care face totul numai după capul ei. ◊ Expr. A sta neagă-rea pe capul cuiva (sau în spinarea cuiva) = a nu lăsa în pace pe cineva, a nu-l slăbi din ochi. – Et. nec.

DOOM

neágă-reá (pop.) s. f., art. neága-reáua

neajungere
NEAJUNGÉRE, neajungeri, s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a nu ajunge, de a nu fi îndestulător; stare a ceea ce nu ajunge, nu este suficient. + Sărăcie, lipsă, mizerie. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + ajungere.

DOOM

neajúngere (înv., pop.) (ne-a-) s. f., g.-d. art. neajúngerii; pl. neajúngeri

neajungerea
NEAJUNGÉRE, neajungeri, s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a nu ajunge, de a nu fi îndestulător; stare a ceea ce nu ajunge, nu este suficient. + Sărăcie, lipsă, mizerie. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + ajungere.

DOOM

neajúngere (înv., pop.) (ne-a-) s. f., g.-d. art. neajúngerii; pl. neajúngeri

neajungeri
NEAJUNGÉRE, neajungeri, s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a nu ajunge, de a nu fi îndestulător; stare a ceea ce nu ajunge, nu este suficient. + Sărăcie, lipsă, mizerie. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + ajungere.

DOOM

neajúngere (înv., pop.) (ne-a-) s. f., g.-d. art. neajúngerii; pl. neajúngeri

neajungerii
NEAJUNGÉRE, neajungeri, s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a nu ajunge, de a nu fi îndestulător; stare a ceea ce nu ajunge, nu este suficient. + Sărăcie, lipsă, mizerie. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + ajungere.

DOOM

neajúngere (înv., pop.) (ne-a-) s. f., g.-d. art. neajúngerii; pl. neajúngeri

neajungerile
NEAJUNGÉRE, neajungeri, s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a nu ajunge, de a nu fi îndestulător; stare a ceea ce nu ajunge, nu este suficient. + Sărăcie, lipsă, mizerie. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + ajungere.

DOOM

neajúngere (înv., pop.) (ne-a-) s. f., g.-d. art. neajúngerii; pl. neajúngeri

neajungerilor
NEAJUNGÉRE, neajungeri, s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a nu ajunge, de a nu fi îndestulător; stare a ceea ce nu ajunge, nu este suficient. + Sărăcie, lipsă, mizerie. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + ajungere.

DOOM

neajúngere (înv., pop.) (ne-a-) s. f., g.-d. art. neajúngerii; pl. neajúngeri

neajuns
NEAJÚNS ², -Ă, neajunși, -se, adj. (Rar) 1. Care nu a ajuns încă la destinație sau într-un anumit punct; care nu a atins o anumită limită sau stare. Se porni iar înainte pe fugă, ca să n-o prindă noaptea neajunsă. VISSARION, B. 171. ♦ (Rar) Care nu poate fi ajuns, care nu poate fi atins de nimeni. Rămîne-va ș-aceasta, vechea Mekă neajunsă ? MACEDONSKI, O. I 231. 2. (Popular) Lipsit de mijloace materiale; nevoiaș, sărac. Intră într-o împărăție cu oameni neajunși și scăpătați. ȘEZ. IX 118. ♦ (Adesea urmat de determinarea «de (sau la) minte») Lipsit de judecată matură, cu mintea necoaptă. Ah ! neajunsă omenire deșartă, Încă firea te rabdă, te iartă ! BUDAI-DELEANU, Ț. 132. Ba sînt [fete] multe și mărunte Și neajunse de minte. ȘEZ. I 144.

neajuns
NEAJÚNS, neajunsuri, s. n. 1. Greutate, dificultate, neplăcere, necaz. 2. Lipsă, scădere; defect, cusur; dezavantaj. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + ajuns.

DOOM

neajúns (ne-a-) s. n., pl. neajúnsuri

neajunsa
NEAJÚNS ², -Ă, neajunși, -se, adj. (Rar) 1. Care nu a ajuns încă la destinație sau într-un anumit punct; care nu a atins o anumită limită sau stare. Se porni iar înainte pe fugă, ca să n-o prindă noaptea neajunsă. VISSARION, B. 171. ♦ (Rar) Care nu poate fi ajuns, care nu poate fi atins de nimeni. Rămîne-va ș-aceasta, vechea Mekă neajunsă ? MACEDONSKI, O. I 231. 2. (Popular) Lipsit de mijloace materiale; nevoiaș, sărac. Intră într-o împărăție cu oameni neajunși și scăpătați. ȘEZ. IX 118. ♦ (Adesea urmat de determinarea «de (sau la) minte») Lipsit de judecată matură, cu mintea necoaptă. Ah ! neajunsă omenire deșartă, Încă firea te rabdă, te iartă ! BUDAI-DELEANU, Ț. 132. Ba sînt [fete] multe și mărunte Și neajunse de minte. ȘEZ. I 144.

neajunse
NEAJÚNS ², -Ă, neajunși, -se, adj. (Rar) 1. Care nu a ajuns încă la destinație sau într-un anumit punct; care nu a atins o anumită limită sau stare. Se porni iar înainte pe fugă, ca să n-o prindă noaptea neajunsă. VISSARION, B. 171. ♦ (Rar) Care nu poate fi ajuns, care nu poate fi atins de nimeni. Rămîne-va ș-aceasta, vechea Mekă neajunsă ? MACEDONSKI, O. I 231. 2. (Popular) Lipsit de mijloace materiale; nevoiaș, sărac. Intră într-o împărăție cu oameni neajunși și scăpătați. ȘEZ. IX 118. ♦ (Adesea urmat de determinarea «de (sau la) minte») Lipsit de judecată matură, cu mintea necoaptă. Ah ! neajunsă omenire deșartă, Încă firea te rabdă, te iartă ! BUDAI-DELEANU, Ț. 132. Ba sînt [fete] multe și mărunte Și neajunse de minte. ȘEZ. I 144.

neajunsei
NEAJÚNS ², -Ă, neajunși, -se, adj. (Rar) 1. Care nu a ajuns încă la destinație sau într-un anumit punct; care nu a atins o anumită limită sau stare. Se porni iar înainte pe fugă, ca să n-o prindă noaptea neajunsă. VISSARION, B. 171. ♦ (Rar) Care nu poate fi ajuns, care nu poate fi atins de nimeni. Rămîne-va ș-aceasta, vechea Mekă neajunsă ? MACEDONSKI, O. I 231. 2. (Popular) Lipsit de mijloace materiale; nevoiaș, sărac. Intră într-o împărăție cu oameni neajunși și scăpătați. ȘEZ. IX 118. ♦ (Adesea urmat de determinarea «de (sau la) minte») Lipsit de judecată matură, cu mintea necoaptă. Ah ! neajunsă omenire deșartă, Încă firea te rabdă, te iartă ! BUDAI-DELEANU, Ț. 132. Ba sînt [fete] multe și mărunte Și neajunse de minte. ȘEZ. I 144.

neajunsele
NEAJÚNS ², -Ă, neajunși, -se, adj. (Rar) 1. Care nu a ajuns încă la destinație sau într-un anumit punct; care nu a atins o anumită limită sau stare. Se porni iar înainte pe fugă, ca să n-o prindă noaptea neajunsă. VISSARION, B. 171. ♦ (Rar) Care nu poate fi ajuns, care nu poate fi atins de nimeni. Rămîne-va ș-aceasta, vechea Mekă neajunsă ? MACEDONSKI, O. I 231. 2. (Popular) Lipsit de mijloace materiale; nevoiaș, sărac. Intră într-o împărăție cu oameni neajunși și scăpătați. ȘEZ. IX 118. ♦ (Adesea urmat de determinarea «de (sau la) minte») Lipsit de judecată matură, cu mintea necoaptă. Ah ! neajunsă omenire deșartă, Încă firea te rabdă, te iartă ! BUDAI-DELEANU, Ț. 132. Ba sînt [fete] multe și mărunte Și neajunse de minte. ȘEZ. I 144.

neajunselor
NEAJÚNS ², -Ă, neajunși, -se, adj. (Rar) 1. Care nu a ajuns încă la destinație sau într-un anumit punct; care nu a atins o anumită limită sau stare. Se porni iar înainte pe fugă, ca să n-o prindă noaptea neajunsă. VISSARION, B. 171. ♦ (Rar) Care nu poate fi ajuns, care nu poate fi atins de nimeni. Rămîne-va ș-aceasta, vechea Mekă neajunsă ? MACEDONSKI, O. I 231. 2. (Popular) Lipsit de mijloace materiale; nevoiaș, sărac. Intră într-o împărăție cu oameni neajunși și scăpătați. ȘEZ. IX 118. ♦ (Adesea urmat de determinarea «de (sau la) minte») Lipsit de judecată matură, cu mintea necoaptă. Ah ! neajunsă omenire deșartă, Încă firea te rabdă, te iartă ! BUDAI-DELEANU, Ț. 132. Ba sînt [fete] multe și mărunte Și neajunse de minte. ȘEZ. I 144.

neajunsul
NEAJÚNS ², -Ă, neajunși, -se, adj. (Rar) 1. Care nu a ajuns încă la destinație sau într-un anumit punct; care nu a atins o anumită limită sau stare. Se porni iar înainte pe fugă, ca să n-o prindă noaptea neajunsă. VISSARION, B. 171. ♦ (Rar) Care nu poate fi ajuns, care nu poate fi atins de nimeni. Rămîne-va ș-aceasta, vechea Mekă neajunsă ? MACEDONSKI, O. I 231. 2. (Popular) Lipsit de mijloace materiale; nevoiaș, sărac. Intră într-o împărăție cu oameni neajunși și scăpătați. ȘEZ. IX 118. ♦ (Adesea urmat de determinarea «de (sau la) minte») Lipsit de judecată matură, cu mintea necoaptă. Ah ! neajunsă omenire deșartă, Încă firea te rabdă, te iartă ! BUDAI-DELEANU, Ț. 132. Ba sînt [fete] multe și mărunte Și neajunse de minte. ȘEZ. I 144.

neajunsul
NEAJÚNS, neajunsuri, s. n. 1. Greutate, dificultate, neplăcere, necaz. 2. Lipsă, scădere; defect, cusur; dezavantaj. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + ajuns.

DOOM

neajúns (ne-a-) s. n., pl. neajúnsuri

neajunsului
NEAJÚNS ², -Ă, neajunși, -se, adj. (Rar) 1. Care nu a ajuns încă la destinație sau într-un anumit punct; care nu a atins o anumită limită sau stare. Se porni iar înainte pe fugă, ca să n-o prindă noaptea neajunsă. VISSARION, B. 171. ♦ (Rar) Care nu poate fi ajuns, care nu poate fi atins de nimeni. Rămîne-va ș-aceasta, vechea Mekă neajunsă ? MACEDONSKI, O. I 231. 2. (Popular) Lipsit de mijloace materiale; nevoiaș, sărac. Intră într-o împărăție cu oameni neajunși și scăpătați. ȘEZ. IX 118. ♦ (Adesea urmat de determinarea «de (sau la) minte») Lipsit de judecată matură, cu mintea necoaptă. Ah ! neajunsă omenire deșartă, Încă firea te rabdă, te iartă ! BUDAI-DELEANU, Ț. 132. Ba sînt [fete] multe și mărunte Și neajunse de minte. ȘEZ. I 144.

neajunsului
NEAJÚNS, neajunsuri, s. n. 1. Greutate, dificultate, neplăcere, necaz. 2. Lipsă, scădere; defect, cusur; dezavantaj. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + ajuns.

DOOM

neajúns (ne-a-) s. n., pl. neajúnsuri

neajunsuri
NEAJÚNS, neajunsuri, s. n. 1. Greutate, dificultate, neplăcere, necaz. 2. Lipsă, scădere; defect, cusur; dezavantaj. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + ajuns.

DOOM

neajúns (ne-a-) s. n., pl. neajúnsuri

neajunsurile
NEAJÚNS, neajunsuri, s. n. 1. Greutate, dificultate, neplăcere, necaz. 2. Lipsă, scădere; defect, cusur; dezavantaj. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + ajuns.

DOOM

neajúns (ne-a-) s. n., pl. neajúnsuri

neajunsurilor
NEAJÚNS, neajunsuri, s. n. 1. Greutate, dificultate, neplăcere, necaz. 2. Lipsă, scădere; defect, cusur; dezavantaj. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + ajuns.

DOOM

neajúns (ne-a-) s. n., pl. neajúnsuri

neajunși
NEAJÚNS ², -Ă, neajunși, -se, adj. (Rar) 1. Care nu a ajuns încă la destinație sau într-un anumit punct; care nu a atins o anumită limită sau stare. Se porni iar înainte pe fugă, ca să n-o prindă noaptea neajunsă. VISSARION, B. 171. ♦ (Rar) Care nu poate fi ajuns, care nu poate fi atins de nimeni. Rămîne-va ș-aceasta, vechea Mekă neajunsă ? MACEDONSKI, O. I 231. 2. (Popular) Lipsit de mijloace materiale; nevoiaș, sărac. Intră într-o împărăție cu oameni neajunși și scăpătați. ȘEZ. IX 118. ♦ (Adesea urmat de determinarea «de (sau la) minte») Lipsit de judecată matură, cu mintea necoaptă. Ah ! neajunsă omenire deșartă, Încă firea te rabdă, te iartă ! BUDAI-DELEANU, Ț. 132. Ba sînt [fete] multe și mărunte Și neajunse de minte. ȘEZ. I 144.

neajunșii
NEAJÚNS ², -Ă, neajunși, -se, adj. (Rar) 1. Care nu a ajuns încă la destinație sau într-un anumit punct; care nu a atins o anumită limită sau stare. Se porni iar înainte pe fugă, ca să n-o prindă noaptea neajunsă. VISSARION, B. 171. ♦ (Rar) Care nu poate fi ajuns, care nu poate fi atins de nimeni. Rămîne-va ș-aceasta, vechea Mekă neajunsă ? MACEDONSKI, O. I 231. 2. (Popular) Lipsit de mijloace materiale; nevoiaș, sărac. Intră într-o împărăție cu oameni neajunși și scăpătați. ȘEZ. IX 118. ♦ (Adesea urmat de determinarea «de (sau la) minte») Lipsit de judecată matură, cu mintea necoaptă. Ah ! neajunsă omenire deșartă, Încă firea te rabdă, te iartă ! BUDAI-DELEANU, Ț. 132. Ba sînt [fete] multe și mărunte Și neajunse de minte. ȘEZ. I 144.

neajunșilor
NEAJÚNS ², -Ă, neajunși, -se, adj. (Rar) 1. Care nu a ajuns încă la destinație sau într-un anumit punct; care nu a atins o anumită limită sau stare. Se porni iar înainte pe fugă, ca să n-o prindă noaptea neajunsă. VISSARION, B. 171. ♦ (Rar) Care nu poate fi ajuns, care nu poate fi atins de nimeni. Rămîne-va ș-aceasta, vechea Mekă neajunsă ? MACEDONSKI, O. I 231. 2. (Popular) Lipsit de mijloace materiale; nevoiaș, sărac. Intră într-o împărăție cu oameni neajunși și scăpătați. ȘEZ. IX 118. ♦ (Adesea urmat de determinarea «de (sau la) minte») Lipsit de judecată matură, cu mintea necoaptă. Ah ! neajunsă omenire deșartă, Încă firea te rabdă, te iartă ! BUDAI-DELEANU, Ț. 132. Ba sînt [fete] multe și mărunte Și neajunse de minte. ȘEZ. I 144.

neajutat
NEAJUTÁT, -Ă, neajutați, -te, adj. Care nu este sau nu a fost ajutat; stîngaci, neîndemînatic. Sînt cele mai plate, mai șchioape și mai neajutate versuri ce se pot închipui. IORGA, L. II 86.

neajutorat
NEAJUTORÁT, -Ă, neajutorați, -te, adj. 1. Lipsit de ajutor, de sprijin, de apărare. 2. Lipsit de posibilități, de resurse (materiale). 3. Care nu se descurcă singur; nepriceput, stângaci, neîndemânatic. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + ajutorat.

DOOM

neajutorát (ne-a-) adj. m., pl. neajutoráți; f. neajutorátă, pl. neajutoráte

neajutorata
NEAJUTORÁT, -Ă, neajutorați, -te, adj. 1. Lipsit de ajutor, de sprijin, de apărare. 2. Lipsit de posibilități, de resurse (materiale). 3. Care nu se descurcă singur; nepriceput, stângaci, neîndemânatic. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + ajutorat.

DOOM

neajutorát (ne-a-) adj. m., pl. neajutoráți; f. neajutorátă, pl. neajutoráte

neajutorate
NEAJUTORÁT, -Ă, neajutorați, -te, adj. 1. Lipsit de ajutor, de sprijin, de apărare. 2. Lipsit de posibilități, de resurse (materiale). 3. Care nu se descurcă singur; nepriceput, stângaci, neîndemânatic. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + ajutorat.

DOOM

neajutorát (ne-a-) adj. m., pl. neajutoráți; f. neajutorátă, pl. neajutoráte

neajutoratei
NEAJUTORÁT, -Ă, neajutorați, -te, adj. 1. Lipsit de ajutor, de sprijin, de apărare. 2. Lipsit de posibilități, de resurse (materiale). 3. Care nu se descurcă singur; nepriceput, stângaci, neîndemânatic. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + ajutorat.

DOOM

neajutorát (ne-a-) adj. m., pl. neajutoráți; f. neajutorátă, pl. neajutoráte

neajutoratele
NEAJUTORÁT, -Ă, neajutorați, -te, adj. 1. Lipsit de ajutor, de sprijin, de apărare. 2. Lipsit de posibilități, de resurse (materiale). 3. Care nu se descurcă singur; nepriceput, stângaci, neîndemânatic. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + ajutorat.

DOOM

neajutorát (ne-a-) adj. m., pl. neajutoráți; f. neajutorátă, pl. neajutoráte

neajutoratelor
NEAJUTORÁT, -Ă, neajutorați, -te, adj. 1. Lipsit de ajutor, de sprijin, de apărare. 2. Lipsit de posibilități, de resurse (materiale). 3. Care nu se descurcă singur; nepriceput, stângaci, neîndemânatic. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + ajutorat.

DOOM

neajutorát (ne-a-) adj. m., pl. neajutoráți; f. neajutorátă, pl. neajutoráte

neajutoratul
NEAJUTORÁT, -Ă, neajutorați, -te, adj. 1. Lipsit de ajutor, de sprijin, de apărare. 2. Lipsit de posibilități, de resurse (materiale). 3. Care nu se descurcă singur; nepriceput, stângaci, neîndemânatic. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + ajutorat.

DOOM

neajutorát (ne-a-) adj. m., pl. neajutoráți; f. neajutorátă, pl. neajutoráte

neajutoratului
NEAJUTORÁT, -Ă, neajutorați, -te, adj. 1. Lipsit de ajutor, de sprijin, de apărare. 2. Lipsit de posibilități, de resurse (materiale). 3. Care nu se descurcă singur; nepriceput, stângaci, neîndemânatic. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + ajutorat.

DOOM

neajutorát (ne-a-) adj. m., pl. neajutoráți; f. neajutorátă, pl. neajutoráte

neajutorați
NEAJUTORÁT, -Ă, neajutorați, -te, adj. 1. Lipsit de ajutor, de sprijin, de apărare. 2. Lipsit de posibilități, de resurse (materiale). 3. Care nu se descurcă singur; nepriceput, stângaci, neîndemânatic. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + ajutorat.

DOOM

neajutorát (ne-a-) adj. m., pl. neajutoráți; f. neajutorátă, pl. neajutoráte

neajutorații
NEAJUTORÁT, -Ă, neajutorați, -te, adj. 1. Lipsit de ajutor, de sprijin, de apărare. 2. Lipsit de posibilități, de resurse (materiale). 3. Care nu se descurcă singur; nepriceput, stângaci, neîndemânatic. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + ajutorat.

DOOM

neajutorát (ne-a-) adj. m., pl. neajutoráți; f. neajutorátă, pl. neajutoráte

neajutoraților
NEAJUTORÁT, -Ă, neajutorați, -te, adj. 1. Lipsit de ajutor, de sprijin, de apărare. 2. Lipsit de posibilități, de resurse (materiale). 3. Care nu se descurcă singur; nepriceput, stângaci, neîndemânatic. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + ajutorat.

DOOM

neajutorát (ne-a-) adj. m., pl. neajutoráți; f. neajutorátă, pl. neajutoráte

neajutător
NEAJUTĂTÓR, -OÁRE, neajutători, -oare, adj. Care nu ajută. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + ajutător.

nealcoolic
NEALCOÓLIC, -Ă, nealcoolici, -ce, adj. 1. (Despre substanțe, mai ales despre băuturi) Care nu conține alcool (2). 2. (Despre persoane) Care nu consumă băuturi alcoolice. [Pr.: ne-al-] – Pref. ne- + alcoolic (după fr. non-alcoolise).

nealcoolica
NEALCOÓLIC, -Ă, nealcoolici, -ce, adj. 1. (Despre substanțe, mai ales despre băuturi) Care nu conține alcool (2). 2. (Despre persoane) Care nu consumă băuturi alcoolice. [Pr.: ne-al-] – Pref. ne- + alcoolic (după fr. non-alcoolise).

nealcoolice
NEALCOÓLIC, -Ă, nealcoolici, -ce, adj. 1. (Despre substanțe, mai ales despre băuturi) Care nu conține alcool (2). 2. (Despre persoane) Care nu consumă băuturi alcoolice. [Pr.: ne-al-] – Pref. ne- + alcoolic (după fr. non-alcoolise).

nealcoolicei
NEALCOÓLIC, -Ă, nealcoolici, -ce, adj. 1. (Despre substanțe, mai ales despre băuturi) Care nu conține alcool (2). 2. (Despre persoane) Care nu consumă băuturi alcoolice. [Pr.: ne-al-] – Pref. ne- + alcoolic (după fr. non-alcoolise).

nealcoolicele
NEALCOÓLIC, -Ă, nealcoolici, -ce, adj. 1. (Despre substanțe, mai ales despre băuturi) Care nu conține alcool (2). 2. (Despre persoane) Care nu consumă băuturi alcoolice. [Pr.: ne-al-] – Pref. ne- + alcoolic (după fr. non-alcoolise).

nealcoolicelor
NEALCOÓLIC, -Ă, nealcoolici, -ce, adj. 1. (Despre substanțe, mai ales despre băuturi) Care nu conține alcool (2). 2. (Despre persoane) Care nu consumă băuturi alcoolice. [Pr.: ne-al-] – Pref. ne- + alcoolic (după fr. non-alcoolise).

nealcoolici
NEALCOÓLIC, -Ă, nealcoolici, -ce, adj. 1. (Despre substanțe, mai ales despre băuturi) Care nu conține alcool (2). 2. (Despre persoane) Care nu consumă băuturi alcoolice. [Pr.: ne-al-] – Pref. ne- + alcoolic (după fr. non-alcoolise).

nealcoolicii
NEALCOÓLIC, -Ă, nealcoolici, -ce, adj. 1. (Despre substanțe, mai ales despre băuturi) Care nu conține alcool (2). 2. (Despre persoane) Care nu consumă băuturi alcoolice. [Pr.: ne-al-] – Pref. ne- + alcoolic (după fr. non-alcoolise).

nealcoolicilor
NEALCOÓLIC, -Ă, nealcoolici, -ce, adj. 1. (Despre substanțe, mai ales despre băuturi) Care nu conține alcool (2). 2. (Despre persoane) Care nu consumă băuturi alcoolice. [Pr.: ne-al-] – Pref. ne- + alcoolic (după fr. non-alcoolise).

nealcoolicul
NEALCOÓLIC, -Ă, nealcoolici, -ce, adj. 1. (Despre substanțe, mai ales despre băuturi) Care nu conține alcool (2). 2. (Despre persoane) Care nu consumă băuturi alcoolice. [Pr.: ne-al-] – Pref. ne- + alcoolic (după fr. non-alcoolise).

nealcoolicului
NEALCOÓLIC, -Ă, nealcoolici, -ce, adj. 1. (Despre substanțe, mai ales despre băuturi) Care nu conține alcool (2). 2. (Despre persoane) Care nu consumă băuturi alcoolice. [Pr.: ne-al-] – Pref. ne- + alcoolic (după fr. non-alcoolise).

nealiniat
NEALINIÁT, -Ă, nealiniați, -te, adj. (Despre țări, state, mișcări) Care duce o politică de nealiniere. [Pr.: ne-a-li-ni-at] – Pref. ne- + aliniat. Cf. fr. n o n – a l i g n e.

DOOM

nealiniát (ne-a-, -ni-at) adj. m., pl. nealiniáți; f. nealiniátă, pl. nealiniáte

nealiniata
NEALINIÁT, -Ă, nealiniați, -te, adj. (Despre țări, state, mișcări) Care duce o politică de nealiniere. [Pr.: ne-a-li-ni-at] – Pref. ne- + aliniat. Cf. fr. n o n – a l i g n e.

DOOM

nealiniát (ne-a-, -ni-at) adj. m., pl. nealiniáți; f. nealiniátă, pl. nealiniáte

nealiniate
NEALINIÁT, -Ă, nealiniați, -te, adj. (Despre țări, state, mișcări) Care duce o politică de nealiniere. [Pr.: ne-a-li-ni-at] – Pref. ne- + aliniat. Cf. fr. n o n – a l i g n e.

DOOM

nealiniát (ne-a-, -ni-at) adj. m., pl. nealiniáți; f. nealiniátă, pl. nealiniáte

nealiniatei
NEALINIÁT, -Ă, nealiniați, -te, adj. (Despre țări, state, mișcări) Care duce o politică de nealiniere. [Pr.: ne-a-li-ni-at] – Pref. ne- + aliniat. Cf. fr. n o n – a l i g n e.

DOOM

nealiniát (ne-a-, -ni-at) adj. m., pl. nealiniáți; f. nealiniátă, pl. nealiniáte

nealiniatele
NEALINIÁT, -Ă, nealiniați, -te, adj. (Despre țări, state, mișcări) Care duce o politică de nealiniere. [Pr.: ne-a-li-ni-at] – Pref. ne- + aliniat. Cf. fr. n o n – a l i g n e.

DOOM

nealiniát (ne-a-, -ni-at) adj. m., pl. nealiniáți; f. nealiniátă, pl. nealiniáte

nealiniatelor
NEALINIÁT, -Ă, nealiniați, -te, adj. (Despre țări, state, mișcări) Care duce o politică de nealiniere. [Pr.: ne-a-li-ni-at] – Pref. ne- + aliniat. Cf. fr. n o n – a l i g n e.

DOOM

nealiniát (ne-a-, -ni-at) adj. m., pl. nealiniáți; f. nealiniátă, pl. nealiniáte

nealiniatul
NEALINIÁT, -Ă, nealiniați, -te, adj. (Despre țări, state, mișcări) Care duce o politică de nealiniere. [Pr.: ne-a-li-ni-at] – Pref. ne- + aliniat. Cf. fr. n o n – a l i g n e.

DOOM

nealiniát (ne-a-, -ni-at) adj. m., pl. nealiniáți; f. nealiniátă, pl. nealiniáte

nealiniatului
NEALINIÁT, -Ă, nealiniați, -te, adj. (Despre țări, state, mișcări) Care duce o politică de nealiniere. [Pr.: ne-a-li-ni-at] – Pref. ne- + aliniat. Cf. fr. n o n – a l i g n e.

DOOM

nealiniát (ne-a-, -ni-at) adj. m., pl. nealiniáți; f. nealiniátă, pl. nealiniáte

nealiniați
NEALINIÁT, -Ă, nealiniați, -te, adj. (Despre țări, state, mișcări) Care duce o politică de nealiniere. [Pr.: ne-a-li-ni-at] – Pref. ne- + aliniat. Cf. fr. n o n – a l i g n e.

DOOM

nealiniát (ne-a-, -ni-at) adj. m., pl. nealiniáți; f. nealiniátă, pl. nealiniáte

nealiniații
NEALINIÁT, -Ă, nealiniați, -te, adj. (Despre țări, state, mișcări) Care duce o politică de nealiniere. [Pr.: ne-a-li-ni-at] – Pref. ne- + aliniat. Cf. fr. n o n – a l i g n e.

DOOM

nealiniát (ne-a-, -ni-at) adj. m., pl. nealiniáți; f. nealiniátă, pl. nealiniáte

nealiniaților
NEALINIÁT, -Ă, nealiniați, -te, adj. (Despre țări, state, mișcări) Care duce o politică de nealiniere. [Pr.: ne-a-li-ni-at] – Pref. ne- + aliniat. Cf. fr. n o n – a l i g n e.

DOOM

nealiniát (ne-a-, -ni-at) adj. m., pl. nealiniáți; f. nealiniátă, pl. nealiniáte

nealiniere
NEALINIÉRE, nealinieri, s. f. Politică de neutralitate față de cele două blocuri antagoniste (occidental și comunist) practicată în timpul Războiului Rece de statele din Lumea a Treia. [Pr.: ne-a-li-ni-e-re] – Pref. ne-+ aliniere. Cf. fr. non-alignement.

DOOM

nealiniére (ne-a-, -ni-e-) s. f., g.-d. art. nealiniérii; pl. nealiniéri

nealinierea
NEALINIÉRE, nealinieri, s. f. Politică de neutralitate față de cele două blocuri antagoniste (occidental și comunist) practicată în timpul Războiului Rece de statele din Lumea a Treia. [Pr.: ne-a-li-ni-e-re] – Pref. ne-+ aliniere. Cf. fr. non-alignement.

DOOM

nealiniére (ne-a-, -ni-e-) s. f., g.-d. art. nealiniérii; pl. nealiniéri

nealinieri
NEALINIÉRE, nealinieri, s. f. Politică de neutralitate față de cele două blocuri antagoniste (occidental și comunist) practicată în timpul Războiului Rece de statele din Lumea a Treia. [Pr.: ne-a-li-ni-e-re] – Pref. ne-+ aliniere. Cf. fr. non-alignement.

DOOM

nealiniére (ne-a-, -ni-e-) s. f., g.-d. art. nealiniérii; pl. nealiniéri

nealinierii
NEALINIÉRE, nealinieri, s. f. Politică de neutralitate față de cele două blocuri antagoniste (occidental și comunist) practicată în timpul Războiului Rece de statele din Lumea a Treia. [Pr.: ne-a-li-ni-e-re] – Pref. ne-+ aliniere. Cf. fr. non-alignement.

DOOM

nealiniére (ne-a-, -ni-e-) s. f., g.-d. art. nealiniérii; pl. nealiniéri

nealinierile
NEALINIÉRE, nealinieri, s. f. Politică de neutralitate față de cele două blocuri antagoniste (occidental și comunist) practicată în timpul Războiului Rece de statele din Lumea a Treia. [Pr.: ne-a-li-ni-e-re] – Pref. ne-+ aliniere. Cf. fr. non-alignement.

DOOM

nealiniére (ne-a-, -ni-e-) s. f., g.-d. art. nealiniérii; pl. nealiniéri

nealinierilor
NEALINIÉRE, nealinieri, s. f. Politică de neutralitate față de cele două blocuri antagoniste (occidental și comunist) practicată în timpul Războiului Rece de statele din Lumea a Treia. [Pr.: ne-a-li-ni-e-re] – Pref. ne-+ aliniere. Cf. fr. non-alignement.

DOOM

nealiniére (ne-a-, -ni-e-) s. f., g.-d. art. nealiniérii; pl. nealiniéri

nealta
NEÁLTUL, -Ă, nealții, -tele, pron. nehot. (Rar; în expr.) Ca nealtul = ca nimeni altul. [Pr.: ne-al-] – Pref. ne- + altul.

DOOM

neáltul (rar) (ne-al-) pr. m., pl. neálții; f. neálta, pl. neáltele

nealteia
NEÁLTUL, -Ă, nealții, -tele, pron. nehot. (Rar; în expr.) Ca nealtul = ca nimeni altul. [Pr.: ne-al-] – Pref. ne- + altul.

DOOM

neáltul (rar) (ne-al-) pr. m., pl. neálții; f. neálta, pl. neáltele

nealtele
NEÁLTUL, -Ă, nealții, -tele, pron. nehot. (Rar; în expr.) Ca nealtul = ca nimeni altul. [Pr.: ne-al-] – Pref. ne- + altul.

DOOM

neáltul (rar) (ne-al-) pr. m., pl. neálții; f. neálta, pl. neáltele

nealterabil
NEALTERÁBIL, -Ă, nealterabili, -e, adj. (Despre materii organice) Care nu se alterează, nu se strică; inalterabil. [Pr.: ne-al-] – Pref. ne- + alterabil.

nealterabila
NEALTERÁBIL, -Ă, nealterabili, -e, adj. (Despre materii organice) Care nu se alterează, nu se strică; inalterabil. [Pr.: ne-al-] – Pref. ne- + alterabil.

nealterabile
NEALTERÁBIL, -Ă, nealterabili, -e, adj. (Despre materii organice) Care nu se alterează, nu se strică; inalterabil. [Pr.: ne-al-] – Pref. ne- + alterabil.

nealterabilei
NEALTERÁBIL, -Ă, nealterabili, -e, adj. (Despre materii organice) Care nu se alterează, nu se strică; inalterabil. [Pr.: ne-al-] – Pref. ne- + alterabil.

nealterabilele
NEALTERÁBIL, -Ă, nealterabili, -e, adj. (Despre materii organice) Care nu se alterează, nu se strică; inalterabil. [Pr.: ne-al-] – Pref. ne- + alterabil.

nealterabilelor
NEALTERÁBIL, -Ă, nealterabili, -e, adj. (Despre materii organice) Care nu se alterează, nu se strică; inalterabil. [Pr.: ne-al-] – Pref. ne- + alterabil.

nealterabili
NEALTERÁBIL, -Ă, nealterabili, -e, adj. (Despre materii organice) Care nu se alterează, nu se strică; inalterabil. [Pr.: ne-al-] – Pref. ne- + alterabil.

nealterabilii
NEALTERÁBIL, -Ă, nealterabili, -e, adj. (Despre materii organice) Care nu se alterează, nu se strică; inalterabil. [Pr.: ne-al-] – Pref. ne- + alterabil.

nealterabililor
NEALTERÁBIL, -Ă, nealterabili, -e, adj. (Despre materii organice) Care nu se alterează, nu se strică; inalterabil. [Pr.: ne-al-] – Pref. ne- + alterabil.

nealterabilul
NEALTERÁBIL, -Ă, nealterabili, -e, adj. (Despre materii organice) Care nu se alterează, nu se strică; inalterabil. [Pr.: ne-al-] – Pref. ne- + alterabil.

nealterabilului
NEALTERÁBIL, -Ă, nealterabili, -e, adj. (Despre materii organice) Care nu se alterează, nu se strică; inalterabil. [Pr.: ne-al-] – Pref. ne- + alterabil.

nealterare
NEALTERÁRE, nealterări, s. f. Acțiunea de a nu (se) altera. [Pr.: ne-al-] – Pref. ne- + alterare.

nealterarea
NEALTERÁRE, nealterări, s. f. Acțiunea de a nu (se) altera. [Pr.: ne-al-] – Pref. ne- + alterare.

nealterat
NEALTERÁT, -Ă, nealterați, -te, adj. 1. (Despre materii organice) Care nu este stricat, descompus. 2. (Despre produse alimentare, chimice etc.) Care nu este denaturat, falsificat. 3. (Fon.; despre sunete) Care nu s-a modificat; neschimbat. [Pr.: ne-al-] – Pref. ne- + alterat.

nealterata
NEALTERÁT, -Ă, nealterați, -te, adj. 1. (Despre materii organice) Care nu este stricat, descompus. 2. (Despre produse alimentare, chimice etc.) Care nu este denaturat, falsificat. 3. (Fon.; despre sunete) Care nu s-a modificat; neschimbat. [Pr.: ne-al-] – Pref. ne- + alterat.

nealterate
NEALTERÁT, -Ă, nealterați, -te, adj. 1. (Despre materii organice) Care nu este stricat, descompus. 2. (Despre produse alimentare, chimice etc.) Care nu este denaturat, falsificat. 3. (Fon.; despre sunete) Care nu s-a modificat; neschimbat. [Pr.: ne-al-] – Pref. ne- + alterat.

nealteratei
NEALTERÁT, -Ă, nealterați, -te, adj. 1. (Despre materii organice) Care nu este stricat, descompus. 2. (Despre produse alimentare, chimice etc.) Care nu este denaturat, falsificat. 3. (Fon.; despre sunete) Care nu s-a modificat; neschimbat. [Pr.: ne-al-] – Pref. ne- + alterat.

nealteratele
NEALTERÁT, -Ă, nealterați, -te, adj. 1. (Despre materii organice) Care nu este stricat, descompus. 2. (Despre produse alimentare, chimice etc.) Care nu este denaturat, falsificat. 3. (Fon.; despre sunete) Care nu s-a modificat; neschimbat. [Pr.: ne-al-] – Pref. ne- + alterat.

nealteratelor
NEALTERÁT, -Ă, nealterați, -te, adj. 1. (Despre materii organice) Care nu este stricat, descompus. 2. (Despre produse alimentare, chimice etc.) Care nu este denaturat, falsificat. 3. (Fon.; despre sunete) Care nu s-a modificat; neschimbat. [Pr.: ne-al-] – Pref. ne- + alterat.

nealteratul
NEALTERÁT, -Ă, nealterați, -te, adj. 1. (Despre materii organice) Care nu este stricat, descompus. 2. (Despre produse alimentare, chimice etc.) Care nu este denaturat, falsificat. 3. (Fon.; despre sunete) Care nu s-a modificat; neschimbat. [Pr.: ne-al-] – Pref. ne- + alterat.

nealteratului
NEALTERÁT, -Ă, nealterați, -te, adj. 1. (Despre materii organice) Care nu este stricat, descompus. 2. (Despre produse alimentare, chimice etc.) Care nu este denaturat, falsificat. 3. (Fon.; despre sunete) Care nu s-a modificat; neschimbat. [Pr.: ne-al-] – Pref. ne- + alterat.

nealterați
NEALTERÁT, -Ă, nealterați, -te, adj. 1. (Despre materii organice) Care nu este stricat, descompus. 2. (Despre produse alimentare, chimice etc.) Care nu este denaturat, falsificat. 3. (Fon.; despre sunete) Care nu s-a modificat; neschimbat. [Pr.: ne-al-] – Pref. ne- + alterat.

nealterații
NEALTERÁT, -Ă, nealterați, -te, adj. 1. (Despre materii organice) Care nu este stricat, descompus. 2. (Despre produse alimentare, chimice etc.) Care nu este denaturat, falsificat. 3. (Fon.; despre sunete) Care nu s-a modificat; neschimbat. [Pr.: ne-al-] – Pref. ne- + alterat.

nealteraților
NEALTERÁT, -Ă, nealterați, -te, adj. 1. (Despre materii organice) Care nu este stricat, descompus. 2. (Despre produse alimentare, chimice etc.) Care nu este denaturat, falsificat. 3. (Fon.; despre sunete) Care nu s-a modificat; neschimbat. [Pr.: ne-al-] – Pref. ne- + alterat.

nealterări
NEALTERÁRE, nealterări, s. f. Acțiunea de a nu (se) altera. [Pr.: ne-al-] – Pref. ne- + alterare.

nealterării
NEALTERÁRE, nealterări, s. f. Acțiunea de a nu (se) altera. [Pr.: ne-al-] – Pref. ne- + alterare.

nealterările
NEALTERÁRE, nealterări, s. f. Acțiunea de a nu (se) altera. [Pr.: ne-al-] – Pref. ne- + alterare.

nealterărilor
NEALTERÁRE, nealterări, s. f. Acțiunea de a nu (se) altera. [Pr.: ne-al-] – Pref. ne- + alterare.

nealtoit
NEALTOÍT, -Ă, nealloiți, -te, adj. Care nu a fost supus altoirii. [Pr.: ne-al-to-it] – Pref. ne- + altoit².

nealtoita
NEALTOÍT, -Ă, nealloiți, -te, adj. Care nu a fost supus altoirii. [Pr.: ne-al-to-it] – Pref. ne- + altoit².

nealtoite
NEALTOÍT, -Ă, nealloiți, -te, adj. Care nu a fost supus altoirii. [Pr.: ne-al-to-it] – Pref. ne- + altoit².

nealtoitei
NEALTOÍT, -Ă, nealloiți, -te, adj. Care nu a fost supus altoirii. [Pr.: ne-al-to-it] – Pref. ne- + altoit².

nealtoitele
NEALTOÍT, -Ă, nealloiți, -te, adj. Care nu a fost supus altoirii. [Pr.: ne-al-to-it] – Pref. ne- + altoit².

nealtoitelor
NEALTOÍT, -Ă, nealloiți, -te, adj. Care nu a fost supus altoirii. [Pr.: ne-al-to-it] – Pref. ne- + altoit².

nealtoitul
NEALTOÍT, -Ă, nealloiți, -te, adj. Care nu a fost supus altoirii. [Pr.: ne-al-to-it] – Pref. ne- + altoit².

nealtoitului
NEALTOÍT, -Ă, nealloiți, -te, adj. Care nu a fost supus altoirii. [Pr.: ne-al-to-it] – Pref. ne- + altoit².

nealtoiți
NEALTOÍT, -Ă, nealloiți, -te, adj. Care nu a fost supus altoirii. [Pr.: ne-al-to-it] – Pref. ne- + altoit².

nealtoiții
NEALTOÍT, -Ă, nealloiți, -te, adj. Care nu a fost supus altoirii. [Pr.: ne-al-to-it] – Pref. ne- + altoit².

nealtoiților
NEALTOÍT, -Ă, nealloiți, -te, adj. Care nu a fost supus altoirii. [Pr.: ne-al-to-it] – Pref. ne- + altoit².

nealtora
NEÁLTUL, -Ă, nealții, -tele, pron. nehot. (Rar; în expr.) Ca nealtul = ca nimeni altul. [Pr.: ne-al-] – Pref. ne- + altul.

DOOM

neáltul (rar) (ne-al-) pr. m., pl. neálții; f. neálta, pl. neáltele

nealtuia
NEÁLTUL, -Ă, nealții, -tele, pron. nehot. (Rar; în expr.) Ca nealtul = ca nimeni altul. [Pr.: ne-al-] – Pref. ne- + altul.

DOOM

neáltul (rar) (ne-al-) pr. m., pl. neálții; f. neálta, pl. neáltele

nealtul
NEÁLTUL, -Ă, nealții, -tele, pron. nehot. (Rar; în expr.) Ca nealtul = ca nimeni altul. [Pr.: ne-al-] – Pref. ne- + altul.

DOOM

neáltul (rar) (ne-al-) pr. m., pl. neálții; f. neálta, pl. neáltele

nealtădată
NEALTĂDÁTĂ adv. (Rar; în expr.) Ca nealtădată = cum nu a mai fost, ca niciodată, ca nicicând. [Pr.: ne-a!-] – Pref. ne- + altădată.

DOOM

nealtădátă (rar, în expr. ca ~) (ne-al-) adv.

nealții
NEÁLTUL, -Ă, nealții, -tele, pron. nehot. (Rar; în expr.) Ca nealtul = ca nimeni altul. [Pr.: ne-al-] – Pref. ne- + altul.

DOOM

neáltul (rar) (ne-al-) pr. m., pl. neálții; f. neálta, pl. neáltele

neam
NEÁM, neamuri, s. n., adv. I. S. n. 1. Popor, națiune. ◊ Loc. adj. De neam (sau de neamul lui) sau neam de... = de origine, de naționalitate. ◊ Expr. De tot neamul sau de toate neamurile = de toate naționalitățile; p. ext. de toate felurile, de toate speciile. A-și trage neamul din... = a proveni de la..., a se trage din... ♦ Uniune de ginți și de triburi din Comuna primitivă; p. ext. seminție; trib; populație. 2. Totalitatea persoanelor înrudite între ele prin sânge sau prin alianță; persoană care face parte din aceeași familie cu cineva (în raport cu acesta); rudă. ◊ Expr. De neam (bun, mare etc.) = dintr-o familie nobilă sau dintr-o familie de oameni corecți, cumsecade. Neam prost = om bădăran, mitocan. A fi neam după Adam sau a fi neam (de) a cincea (sau a șasea, a noua) spiță = a fi rudă foarte îndepărtată sau a nu fi rudă deloc cu cineva. 3. (Înv. și pop.) Rând de oameni din aceeași generație; generație. 4 Expr. Neam de neamul meu (sau tău etc.) sau neam de neam = a) (în propoziții afirmative) din tată în fiu, din moși-strămoși, din generație în generație; b) (în propoziții negative) nimeni din familia mea (sau ta etc.). ♦ (Înv. și reg.) Partea de țarină pe care o lucrează o familie. 4. (La pl.; în Evul Mediu) Mulțime de boieri; clasă boierească; familie boierească; denumire a urmașilor boierilor mari sau veliți, care ocupau dregătoriile importante. 5. Categorie de oameni care au aceeași profesie sau anumite însușiri ori interese comune. 6. Specie, gen, varietate, fel, soi. ♦ Neamul omenesc = genul uman, omenirea. II. Adv. (Reg. și fam.) Deloc, câtuși de puțin, nimic. – Din magh. nem.

DOOM

neam² s. n., pl. neámuri

neamabil
NEAMÁBIL, -Ă, neamabili, -e, adj. Care nu este amabil, lipsit de bunăvoință; nepoliticos. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + amabil.

neamabila
NEAMÁBIL, -Ă, neamabili, -e, adj. Care nu este amabil, lipsit de bunăvoință; nepoliticos. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + amabil.

neamabile
NEAMÁBIL, -Ă, neamabili, -e, adj. Care nu este amabil, lipsit de bunăvoință; nepoliticos. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + amabil.

neamabilei
NEAMÁBIL, -Ă, neamabili, -e, adj. Care nu este amabil, lipsit de bunăvoință; nepoliticos. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + amabil.

neamabilele
NEAMÁBIL, -Ă, neamabili, -e, adj. Care nu este amabil, lipsit de bunăvoință; nepoliticos. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + amabil.

neamabilelor
NEAMÁBIL, -Ă, neamabili, -e, adj. Care nu este amabil, lipsit de bunăvoință; nepoliticos. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + amabil.

neamabili
NEAMÁBIL, -Ă, neamabili, -e, adj. Care nu este amabil, lipsit de bunăvoință; nepoliticos. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + amabil.

neamabilii
NEAMÁBIL, -Ă, neamabili, -e, adj. Care nu este amabil, lipsit de bunăvoință; nepoliticos. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + amabil.

neamabililor
NEAMÁBIL, -Ă, neamabili, -e, adj. Care nu este amabil, lipsit de bunăvoință; nepoliticos. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + amabil.

neamabilul
NEAMÁBIL, -Ă, neamabili, -e, adj. Care nu este amabil, lipsit de bunăvoință; nepoliticos. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + amabil.

neamabilului
NEAMÁBIL, -Ă, neamabili, -e, adj. Care nu este amabil, lipsit de bunăvoință; nepoliticos. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + amabil.

neamestec
NEAMÉSTEC s. n. Faptul de a nu se amesteca; principiu de drept internațional care interzice unui stat sau unui grup de state să se amestece în treburile interne ale altui stat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + amestec.

DOOM

neaméstec (ne-a-) s. n.

neamul
NEÁM, neamuri, s. n., adv. I. S. n. 1. Popor, națiune. ◊ Loc. adj. De neam (sau de neamul lui) sau neam de... = de origine, de naționalitate. ◊ Expr. De tot neamul sau de toate neamurile = de toate naționalitățile; p. ext. de toate felurile, de toate speciile. A-și trage neamul din... = a proveni de la..., a se trage din... ♦ Uniune de ginți și de triburi din Comuna primitivă; p. ext. seminție; trib; populație. 2. Totalitatea persoanelor înrudite între ele prin sânge sau prin alianță; persoană care face parte din aceeași familie cu cineva (în raport cu acesta); rudă. ◊ Expr. De neam (bun, mare etc.) = dintr-o familie nobilă sau dintr-o familie de oameni corecți, cumsecade. Neam prost = om bădăran, mitocan. A fi neam după Adam sau a fi neam (de) a cincea (sau a șasea, a noua) spiță = a fi rudă foarte îndepărtată sau a nu fi rudă deloc cu cineva. 3. (Înv. și pop.) Rând de oameni din aceeași generație; generație. 4 Expr. Neam de neamul meu (sau tău etc.) sau neam de neam = a) (în propoziții afirmative) din tată în fiu, din moși-strămoși, din generație în generație; b) (în propoziții negative) nimeni din familia mea (sau ta etc.). ♦ (Înv. și reg.) Partea de țarină pe care o lucrează o familie. 4. (La pl.; în Evul Mediu) Mulțime de boieri; clasă boierească; familie boierească; denumire a urmașilor boierilor mari sau veliți, care ocupau dregătoriile importante. 5. Categorie de oameni care au aceeași profesie sau anumite însușiri ori interese comune. 6. Specie, gen, varietate, fel, soi. ♦ Neamul omenesc = genul uman, omenirea. II. Adv. (Reg. și fam.) Deloc, câtuși de puțin, nimic. – Din magh. nem.

DOOM

neam² s. n., pl. neámuri

neamului
NEÁM, neamuri, s. n., adv. I. S. n. 1. Popor, națiune. ◊ Loc. adj. De neam (sau de neamul lui) sau neam de... = de origine, de naționalitate. ◊ Expr. De tot neamul sau de toate neamurile = de toate naționalitățile; p. ext. de toate felurile, de toate speciile. A-și trage neamul din... = a proveni de la..., a se trage din... ♦ Uniune de ginți și de triburi din Comuna primitivă; p. ext. seminție; trib; populație. 2. Totalitatea persoanelor înrudite între ele prin sânge sau prin alianță; persoană care face parte din aceeași familie cu cineva (în raport cu acesta); rudă. ◊ Expr. De neam (bun, mare etc.) = dintr-o familie nobilă sau dintr-o familie de oameni corecți, cumsecade. Neam prost = om bădăran, mitocan. A fi neam după Adam sau a fi neam (de) a cincea (sau a șasea, a noua) spiță = a fi rudă foarte îndepărtată sau a nu fi rudă deloc cu cineva. 3. (Înv. și pop.) Rând de oameni din aceeași generație; generație. 4 Expr. Neam de neamul meu (sau tău etc.) sau neam de neam = a) (în propoziții afirmative) din tată în fiu, din moși-strămoși, din generație în generație; b) (în propoziții negative) nimeni din familia mea (sau ta etc.). ♦ (Înv. și reg.) Partea de țarină pe care o lucrează o familie. 4. (La pl.; în Evul Mediu) Mulțime de boieri; clasă boierească; familie boierească; denumire a urmașilor boierilor mari sau veliți, care ocupau dregătoriile importante. 5. Categorie de oameni care au aceeași profesie sau anumite însușiri ori interese comune. 6. Specie, gen, varietate, fel, soi. ♦ Neamul omenesc = genul uman, omenirea. II. Adv. (Reg. și fam.) Deloc, câtuși de puțin, nimic. – Din magh. nem.

DOOM

neam² s. n., pl. neámuri

neamuri
NEÁM, neamuri, s. n., adv. I. S. n. 1. Popor, națiune. ◊ Loc. adj. De neam (sau de neamul lui) sau neam de... = de origine, de naționalitate. ◊ Expr. De tot neamul sau de toate neamurile = de toate naționalitățile; p. ext. de toate felurile, de toate speciile. A-și trage neamul din... = a proveni de la..., a se trage din... ♦ Uniune de ginți și de triburi din Comuna primitivă; p. ext. seminție; trib; populație. 2. Totalitatea persoanelor înrudite între ele prin sânge sau prin alianță; persoană care face parte din aceeași familie cu cineva (în raport cu acesta); rudă. ◊ Expr. De neam (bun, mare etc.) = dintr-o familie nobilă sau dintr-o familie de oameni corecți, cumsecade. Neam prost = om bădăran, mitocan. A fi neam după Adam sau a fi neam (de) a cincea (sau a șasea, a noua) spiță = a fi rudă foarte îndepărtată sau a nu fi rudă deloc cu cineva. 3. (Înv. și pop.) Rând de oameni din aceeași generație; generație. 4 Expr. Neam de neamul meu (sau tău etc.) sau neam de neam = a) (în propoziții afirmative) din tată în fiu, din moși-strămoși, din generație în generație; b) (în propoziții negative) nimeni din familia mea (sau ta etc.). ♦ (Înv. și reg.) Partea de țarină pe care o lucrează o familie. 4. (La pl.; în Evul Mediu) Mulțime de boieri; clasă boierească; familie boierească; denumire a urmașilor boierilor mari sau veliți, care ocupau dregătoriile importante. 5. Categorie de oameni care au aceeași profesie sau anumite însușiri ori interese comune. 6. Specie, gen, varietate, fel, soi. ♦ Neamul omenesc = genul uman, omenirea. II. Adv. (Reg. și fam.) Deloc, câtuși de puțin, nimic. – Din magh. nem.

DOOM

neam² s. n., pl. neámuri

neamurile
NEÁM, neamuri, s. n., adv. I. S. n. 1. Popor, națiune. ◊ Loc. adj. De neam (sau de neamul lui) sau neam de... = de origine, de naționalitate. ◊ Expr. De tot neamul sau de toate neamurile = de toate naționalitățile; p. ext. de toate felurile, de toate speciile. A-și trage neamul din... = a proveni de la..., a se trage din... ♦ Uniune de ginți și de triburi din Comuna primitivă; p. ext. seminție; trib; populație. 2. Totalitatea persoanelor înrudite între ele prin sânge sau prin alianță; persoană care face parte din aceeași familie cu cineva (în raport cu acesta); rudă. ◊ Expr. De neam (bun, mare etc.) = dintr-o familie nobilă sau dintr-o familie de oameni corecți, cumsecade. Neam prost = om bădăran, mitocan. A fi neam după Adam sau a fi neam (de) a cincea (sau a șasea, a noua) spiță = a fi rudă foarte îndepărtată sau a nu fi rudă deloc cu cineva. 3. (Înv. și pop.) Rând de oameni din aceeași generație; generație. 4 Expr. Neam de neamul meu (sau tău etc.) sau neam de neam = a) (în propoziții afirmative) din tată în fiu, din moși-strămoși, din generație în generație; b) (în propoziții negative) nimeni din familia mea (sau ta etc.). ♦ (Înv. și reg.) Partea de țarină pe care o lucrează o familie. 4. (La pl.; în Evul Mediu) Mulțime de boieri; clasă boierească; familie boierească; denumire a urmașilor boierilor mari sau veliți, care ocupau dregătoriile importante. 5. Categorie de oameni care au aceeași profesie sau anumite însușiri ori interese comune. 6. Specie, gen, varietate, fel, soi. ♦ Neamul omenesc = genul uman, omenirea. II. Adv. (Reg. și fam.) Deloc, câtuși de puțin, nimic. – Din magh. nem.

DOOM

neam² s. n., pl. neámuri

neamurilor
NEÁM, neamuri, s. n., adv. I. S. n. 1. Popor, națiune. ◊ Loc. adj. De neam (sau de neamul lui) sau neam de... = de origine, de naționalitate. ◊ Expr. De tot neamul sau de toate neamurile = de toate naționalitățile; p. ext. de toate felurile, de toate speciile. A-și trage neamul din... = a proveni de la..., a se trage din... ♦ Uniune de ginți și de triburi din Comuna primitivă; p. ext. seminție; trib; populație. 2. Totalitatea persoanelor înrudite între ele prin sânge sau prin alianță; persoană care face parte din aceeași familie cu cineva (în raport cu acesta); rudă. ◊ Expr. De neam (bun, mare etc.) = dintr-o familie nobilă sau dintr-o familie de oameni corecți, cumsecade. Neam prost = om bădăran, mitocan. A fi neam după Adam sau a fi neam (de) a cincea (sau a șasea, a noua) spiță = a fi rudă foarte îndepărtată sau a nu fi rudă deloc cu cineva. 3. (Înv. și pop.) Rând de oameni din aceeași generație; generație. 4 Expr. Neam de neamul meu (sau tău etc.) sau neam de neam = a) (în propoziții afirmative) din tată în fiu, din moși-strămoși, din generație în generație; b) (în propoziții negative) nimeni din familia mea (sau ta etc.). ♦ (Înv. și reg.) Partea de țarină pe care o lucrează o familie. 4. (La pl.; în Evul Mediu) Mulțime de boieri; clasă boierească; familie boierească; denumire a urmașilor boierilor mari sau veliți, care ocupau dregătoriile importante. 5. Categorie de oameni care au aceeași profesie sau anumite însușiri ori interese comune. 6. Specie, gen, varietate, fel, soi. ♦ Neamul omenesc = genul uman, omenirea. II. Adv. (Reg. și fam.) Deloc, câtuși de puțin, nimic. – Din magh. nem.

DOOM

neam² s. n., pl. neámuri

neamț
NEMȚOÁICĂ, nemțoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Germaniei sau este originară de acolo; germană. – Neamț + suf. -oaică.

DOOM

nemțoáică s. f., g.-d. art. nemțoáicei; pl. nemțoáice

neamțofil
NEMȚOFÍL, -Ă, nemțofili, -e, s. m. și fi, adj. (Fam.) Germanofil. [Var.: neamțofíl, -ă s. m. și f., adj.] – Neamț[o] + fil[o]-.

DOOM

nemțofíl (fam.) adj. m., s. m., pl. nemțofíli; adj. f., s. f. nemțofílă, pl. nemțofíle

neamțofil
NEMȚOFÍL, -Ă, nemțofili, -e, s. m. și fi, adj. (Fam.) Germanofil. [Var.: neamțofíl, -ă s. m. și f., adj.] – Neamț[o] + fil[o]-.

DOOM

nemțofíl (fam.) adj. m., s. m., pl. nemțofíli; adj. f., s. f. nemțofílă, pl. nemțofíle

neamțofilă
NEMȚOFÍL, -Ă, nemțofili, -e, s. m. și fi, adj. (Fam.) Germanofil. [Var.: neamțofíl, -ă s. m. și f., adj.] – Neamț[o] + fil[o]-.

DOOM

nemțofíl (fam.) adj. m., s. m., pl. nemțofíli; adj. f., s. f. nemțofílă, pl. nemțofíle

neamțul
NEMȚOÁICĂ, nemțoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Germaniei sau este originară de acolo; germană. – Neamț + suf. -oaică.

DOOM

nemțoáică s. f., g.-d. art. nemțoáicei; pl. nemțoáice

neamțule
NEMȚOÁICĂ, nemțoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Germaniei sau este originară de acolo; germană. – Neamț + suf. -oaică.

DOOM

nemțoáică s. f., g.-d. art. nemțoáicei; pl. nemțoáice

neamțului
NEMȚOÁICĂ, nemțoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Germaniei sau este originară de acolo; germană. – Neamț + suf. -oaică.

DOOM

nemțoáică s. f., g.-d. art. nemțoáicei; pl. nemțoáice

neanalizabil
NEANALIZÁBIL, -Ă, neanalizabili, -e, adj. (Despre texte, cuvinte) Care nu poate fi analizat; inanalizabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + analizabil (după fr. non-analysable).

DOOM

*neanalizábil (ne-a-) adj. m., pl. neanalizábili; f. neanalizábilă, pl. neanalizábile

neanalizabila
NEANALIZÁBIL, -Ă, neanalizabili, -e, adj. (Despre texte, cuvinte) Care nu poate fi analizat; inanalizabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + analizabil (după fr. non-analysable).

DOOM

*neanalizábil (ne-a-) adj. m., pl. neanalizábili; f. neanalizábilă, pl. neanalizábile

neanalizabile
NEANALIZÁBIL, -Ă, neanalizabili, -e, adj. (Despre texte, cuvinte) Care nu poate fi analizat; inanalizabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + analizabil (după fr. non-analysable).

DOOM

*neanalizábil (ne-a-) adj. m., pl. neanalizábili; f. neanalizábilă, pl. neanalizábile

neanalizabilei
NEANALIZÁBIL, -Ă, neanalizabili, -e, adj. (Despre texte, cuvinte) Care nu poate fi analizat; inanalizabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + analizabil (după fr. non-analysable).

DOOM

*neanalizábil (ne-a-) adj. m., pl. neanalizábili; f. neanalizábilă, pl. neanalizábile

neanalizabilele
NEANALIZÁBIL, -Ă, neanalizabili, -e, adj. (Despre texte, cuvinte) Care nu poate fi analizat; inanalizabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + analizabil (după fr. non-analysable).

DOOM

*neanalizábil (ne-a-) adj. m., pl. neanalizábili; f. neanalizábilă, pl. neanalizábile

neanalizabilelor
NEANALIZÁBIL, -Ă, neanalizabili, -e, adj. (Despre texte, cuvinte) Care nu poate fi analizat; inanalizabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + analizabil (după fr. non-analysable).

DOOM

*neanalizábil (ne-a-) adj. m., pl. neanalizábili; f. neanalizábilă, pl. neanalizábile

neanalizabili
NEANALIZÁBIL, -Ă, neanalizabili, -e, adj. (Despre texte, cuvinte) Care nu poate fi analizat; inanalizabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + analizabil (după fr. non-analysable).

DOOM

*neanalizábil (ne-a-) adj. m., pl. neanalizábili; f. neanalizábilă, pl. neanalizábile

neanalizabilii
NEANALIZÁBIL, -Ă, neanalizabili, -e, adj. (Despre texte, cuvinte) Care nu poate fi analizat; inanalizabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + analizabil (după fr. non-analysable).

DOOM

*neanalizábil (ne-a-) adj. m., pl. neanalizábili; f. neanalizábilă, pl. neanalizábile

neanalizabililor
NEANALIZÁBIL, -Ă, neanalizabili, -e, adj. (Despre texte, cuvinte) Care nu poate fi analizat; inanalizabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + analizabil (după fr. non-analysable).

DOOM

*neanalizábil (ne-a-) adj. m., pl. neanalizábili; f. neanalizábilă, pl. neanalizábile

neanalizabilul
NEANALIZÁBIL, -Ă, neanalizabili, -e, adj. (Despre texte, cuvinte) Care nu poate fi analizat; inanalizabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + analizabil (după fr. non-analysable).

DOOM

*neanalizábil (ne-a-) adj. m., pl. neanalizábili; f. neanalizábilă, pl. neanalizábile

neanalizabilului
NEANALIZÁBIL, -Ă, neanalizabili, -e, adj. (Despre texte, cuvinte) Care nu poate fi analizat; inanalizabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + analizabil (după fr. non-analysable).

DOOM

*neanalizábil (ne-a-) adj. m., pl. neanalizábili; f. neanalizábilă, pl. neanalizábile

neanexat
NEANEXÁT, -Ă, neanexați, -te, adj. Care nu este alipit, alăturat, adăugat, atașat la ceva; nealăturat. ♦ (Despre teritorii) Care nu este încorporat (prin violență). [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + anexat.

neanexata
NEANEXÁT, -Ă, neanexați, -te, adj. Care nu este alipit, alăturat, adăugat, atașat la ceva; nealăturat. ♦ (Despre teritorii) Care nu este încorporat (prin violență). [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + anexat.

neanexate
NEANEXÁT, -Ă, neanexați, -te, adj. Care nu este alipit, alăturat, adăugat, atașat la ceva; nealăturat. ♦ (Despre teritorii) Care nu este încorporat (prin violență). [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + anexat.

neanexatei
NEANEXÁT, -Ă, neanexați, -te, adj. Care nu este alipit, alăturat, adăugat, atașat la ceva; nealăturat. ♦ (Despre teritorii) Care nu este încorporat (prin violență). [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + anexat.

neanexatele
NEANEXÁT, -Ă, neanexați, -te, adj. Care nu este alipit, alăturat, adăugat, atașat la ceva; nealăturat. ♦ (Despre teritorii) Care nu este încorporat (prin violență). [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + anexat.

neanexatelor
NEANEXÁT, -Ă, neanexați, -te, adj. Care nu este alipit, alăturat, adăugat, atașat la ceva; nealăturat. ♦ (Despre teritorii) Care nu este încorporat (prin violență). [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + anexat.

neanexatul
NEANEXÁT, -Ă, neanexați, -te, adj. Care nu este alipit, alăturat, adăugat, atașat la ceva; nealăturat. ♦ (Despre teritorii) Care nu este încorporat (prin violență). [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + anexat.

neanexatului
NEANEXÁT, -Ă, neanexați, -te, adj. Care nu este alipit, alăturat, adăugat, atașat la ceva; nealăturat. ♦ (Despre teritorii) Care nu este încorporat (prin violență). [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + anexat.

neanexați
NEANEXÁT, -Ă, neanexați, -te, adj. Care nu este alipit, alăturat, adăugat, atașat la ceva; nealăturat. ♦ (Despre teritorii) Care nu este încorporat (prin violență). [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + anexat.

neanexații
NEANEXÁT, -Ă, neanexați, -te, adj. Care nu este alipit, alăturat, adăugat, atașat la ceva; nealăturat. ♦ (Despre teritorii) Care nu este încorporat (prin violență). [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + anexat.

neanexaților
NEANEXÁT, -Ă, neanexați, -te, adj. Care nu este alipit, alăturat, adăugat, atașat la ceva; nealăturat. ♦ (Despre teritorii) Care nu este încorporat (prin violență). [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + anexat.

neangajare
NEANGAJÁRE s.f. Atitudine liberă față de orice alianță sau convenție militară, politică; nealiniere. [< ne- + angajare, după fr. non-engagement].

neangajarea
NEANGAJÁRE s.f. Atitudine liberă față de orice alianță sau convenție militară, politică; nealiniere. [< ne- + angajare, după fr. non-engagement].

neangajat
NEANGAJÁT, -Ă, neangajați, -te, adj. Care nu este angajat; spec. (despre state) care nu face parte din marile blocuri care domină lumea actuală. [Pr.: ne-an-] – Pref. ne- + angajat. Cf. fr. n o n – e n g a g é.

DOOM

neangaját (ne-an-) adj. m., pl. neangajáți; f. neangajátă, pl. neangajáte

neangajata
NEANGAJÁT, -Ă, neangajați, -te, adj. Care nu este angajat; spec. (despre state) care nu face parte din marile blocuri care domină lumea actuală. [Pr.: ne-an-] – Pref. ne- + angajat. Cf. fr. n o n – e n g a g é.

DOOM

neangaját (ne-an-) adj. m., pl. neangajáți; f. neangajátă, pl. neangajáte

neangajate
NEANGAJÁT, -Ă, neangajați, -te, adj. Care nu este angajat; spec. (despre state) care nu face parte din marile blocuri care domină lumea actuală. [Pr.: ne-an-] – Pref. ne- + angajat. Cf. fr. n o n – e n g a g é.

DOOM

neangaját (ne-an-) adj. m., pl. neangajáți; f. neangajátă, pl. neangajáte

neangajatei
NEANGAJÁT, -Ă, neangajați, -te, adj. Care nu este angajat; spec. (despre state) care nu face parte din marile blocuri care domină lumea actuală. [Pr.: ne-an-] – Pref. ne- + angajat. Cf. fr. n o n – e n g a g é.

DOOM

neangaját (ne-an-) adj. m., pl. neangajáți; f. neangajátă, pl. neangajáte

neangajatele
NEANGAJÁT, -Ă, neangajați, -te, adj. Care nu este angajat; spec. (despre state) care nu face parte din marile blocuri care domină lumea actuală. [Pr.: ne-an-] – Pref. ne- + angajat. Cf. fr. n o n – e n g a g é.

DOOM

neangaját (ne-an-) adj. m., pl. neangajáți; f. neangajátă, pl. neangajáte

neangajatelor
NEANGAJÁT, -Ă, neangajați, -te, adj. Care nu este angajat; spec. (despre state) care nu face parte din marile blocuri care domină lumea actuală. [Pr.: ne-an-] – Pref. ne- + angajat. Cf. fr. n o n – e n g a g é.

DOOM

neangaját (ne-an-) adj. m., pl. neangajáți; f. neangajátă, pl. neangajáte

neangajatul
NEANGAJÁT, -Ă, neangajați, -te, adj. Care nu este angajat; spec. (despre state) care nu face parte din marile blocuri care domină lumea actuală. [Pr.: ne-an-] – Pref. ne- + angajat. Cf. fr. n o n – e n g a g é.

DOOM

neangaját (ne-an-) adj. m., pl. neangajáți; f. neangajátă, pl. neangajáte

neangajatului
NEANGAJÁT, -Ă, neangajați, -te, adj. Care nu este angajat; spec. (despre state) care nu face parte din marile blocuri care domină lumea actuală. [Pr.: ne-an-] – Pref. ne- + angajat. Cf. fr. n o n – e n g a g é.

DOOM

neangaját (ne-an-) adj. m., pl. neangajáți; f. neangajátă, pl. neangajáte

neangajați
NEANGAJÁT, -Ă, neangajați, -te, adj. Care nu este angajat; spec. (despre state) care nu face parte din marile blocuri care domină lumea actuală. [Pr.: ne-an-] – Pref. ne- + angajat. Cf. fr. n o n – e n g a g é.

DOOM

neangaját (ne-an-) adj. m., pl. neangajáți; f. neangajátă, pl. neangajáte

neangajații
NEANGAJÁT, -Ă, neangajați, -te, adj. Care nu este angajat; spec. (despre state) care nu face parte din marile blocuri care domină lumea actuală. [Pr.: ne-an-] – Pref. ne- + angajat. Cf. fr. n o n – e n g a g é.

DOOM

neangaját (ne-an-) adj. m., pl. neangajáți; f. neangajátă, pl. neangajáte

neangajaților
NEANGAJÁT, -Ă, neangajați, -te, adj. Care nu este angajat; spec. (despre state) care nu face parte din marile blocuri care domină lumea actuală. [Pr.: ne-an-] – Pref. ne- + angajat. Cf. fr. n o n – e n g a g é.

DOOM

neangaját (ne-an-) adj. m., pl. neangajáți; f. neangajátă, pl. neangajáte

neangajări
NEANGAJÁRE s.f. Atitudine liberă față de orice alianță sau convenție militară, politică; nealiniere. [< ne- + angajare, după fr. non-engagement].

neangajării
NEANGAJÁRE s.f. Atitudine liberă față de orice alianță sau convenție militară, politică; nealiniere. [< ne- + angajare, după fr. non-engagement].

neanimat
NEANIMÁT, -Ă, neanimați, -te, adj. Care este fără viață prin structura sau esența lui; neînsuflețit, inanimat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + animat.

neanimata
NEANIMÁT, -Ă, neanimați, -te, adj. Care este fără viață prin structura sau esența lui; neînsuflețit, inanimat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + animat.

neanimate
NEANIMÁT, -Ă, neanimați, -te, adj. Care este fără viață prin structura sau esența lui; neînsuflețit, inanimat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + animat.

neanimatei
NEANIMÁT, -Ă, neanimați, -te, adj. Care este fără viață prin structura sau esența lui; neînsuflețit, inanimat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + animat.

neanimatele
NEANIMÁT, -Ă, neanimați, -te, adj. Care este fără viață prin structura sau esența lui; neînsuflețit, inanimat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + animat.

neanimatelor
NEANIMÁT, -Ă, neanimați, -te, adj. Care este fără viață prin structura sau esența lui; neînsuflețit, inanimat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + animat.

neanimatul
NEANIMÁT, -Ă, neanimați, -te, adj. Care este fără viață prin structura sau esența lui; neînsuflețit, inanimat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + animat.

neanimatului
NEANIMÁT, -Ă, neanimați, -te, adj. Care este fără viață prin structura sau esența lui; neînsuflețit, inanimat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + animat.

neanimați
NEANIMÁT, -Ă, neanimați, -te, adj. Care este fără viață prin structura sau esența lui; neînsuflețit, inanimat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + animat.

neanimații
NEANIMÁT, -Ă, neanimați, -te, adj. Care este fără viață prin structura sau esența lui; neînsuflețit, inanimat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + animat.

neanimaților
NEANIMÁT, -Ă, neanimați, -te, adj. Care este fără viață prin structura sau esența lui; neînsuflețit, inanimat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + animat.

neant
NEÁNT s. n. Neființă, nonexistență, nimic. [Pr.: ne-ant] – Din fr. néant.

DOOM

neánt s. n.

neantagonic
NEANTAGÓNIC, -Ă, neantagonici, -ce, adj. Neantagonist. [Pr.: ne-an-] – Pref. ne- + antagonic.

neantagonica
NEANTAGÓNIC, -Ă, neantagonici, -ce, adj. Neantagonist. [Pr.: ne-an-] – Pref. ne- + antagonic.

neantagonice
NEANTAGÓNIC, -Ă, neantagonici, -ce, adj. Neantagonist. [Pr.: ne-an-] – Pref. ne- + antagonic.

neantagonicei
NEANTAGÓNIC, -Ă, neantagonici, -ce, adj. Neantagonist. [Pr.: ne-an-] – Pref. ne- + antagonic.

neantagonicele
NEANTAGÓNIC, -Ă, neantagonici, -ce, adj. Neantagonist. [Pr.: ne-an-] – Pref. ne- + antagonic.

neantagonicelor
NEANTAGÓNIC, -Ă, neantagonici, -ce, adj. Neantagonist. [Pr.: ne-an-] – Pref. ne- + antagonic.

neantagonici
NEANTAGÓNIC, -Ă, neantagonici, -ce, adj. Neantagonist. [Pr.: ne-an-] – Pref. ne- + antagonic.

neantagonicii
NEANTAGÓNIC, -Ă, neantagonici, -ce, adj. Neantagonist. [Pr.: ne-an-] – Pref. ne- + antagonic.

neantagonicilor
NEANTAGÓNIC, -Ă, neantagonici, -ce, adj. Neantagonist. [Pr.: ne-an-] – Pref. ne- + antagonic.

neantagonicul
NEANTAGÓNIC, -Ă, neantagonici, -ce, adj. Neantagonist. [Pr.: ne-an-] – Pref. ne- + antagonic.

neantagonicului
NEANTAGÓNIC, -Ă, neantagonici, -ce, adj. Neantagonist. [Pr.: ne-an-] – Pref. ne- + antagonic.

neantagonist
NEANTAGONÍST, -Ă, neantagoniști, -ste, adj. Care nu se află în antagonism, lipsit de caracter antagonist; neantagonic. [Pr.: ne-an-] – Pref. ne- + antagonist.

neantagonista
NEANTAGONÍST, -Ă, neantagoniști, -ste, adj. Care nu se află în antagonism, lipsit de caracter antagonist; neantagonic. [Pr.: ne-an-] – Pref. ne- + antagonist.

neantagoniste
NEANTAGONÍST, -Ă, neantagoniști, -ste, adj. Care nu se află în antagonism, lipsit de caracter antagonist; neantagonic. [Pr.: ne-an-] – Pref. ne- + antagonist.

neantagonistei
NEANTAGONÍST, -Ă, neantagoniști, -ste, adj. Care nu se află în antagonism, lipsit de caracter antagonist; neantagonic. [Pr.: ne-an-] – Pref. ne- + antagonist.

neantagonistele
NEANTAGONÍST, -Ă, neantagoniști, -ste, adj. Care nu se află în antagonism, lipsit de caracter antagonist; neantagonic. [Pr.: ne-an-] – Pref. ne- + antagonist.

neantagonistelor
NEANTAGONÍST, -Ă, neantagoniști, -ste, adj. Care nu se află în antagonism, lipsit de caracter antagonist; neantagonic. [Pr.: ne-an-] – Pref. ne- + antagonist.

neantagonistul
NEANTAGONÍST, -Ă, neantagoniști, -ste, adj. Care nu se află în antagonism, lipsit de caracter antagonist; neantagonic. [Pr.: ne-an-] – Pref. ne- + antagonist.

neantagonistului
NEANTAGONÍST, -Ă, neantagoniști, -ste, adj. Care nu se află în antagonism, lipsit de caracter antagonist; neantagonic. [Pr.: ne-an-] – Pref. ne- + antagonist.

neantagoniști
NEANTAGONÍST, -Ă, neantagoniști, -ste, adj. Care nu se află în antagonism, lipsit de caracter antagonist; neantagonic. [Pr.: ne-an-] – Pref. ne- + antagonist.

neantagoniștii
NEANTAGONÍST, -Ă, neantagoniști, -ste, adj. Care nu se află în antagonism, lipsit de caracter antagonist; neantagonic. [Pr.: ne-an-] – Pref. ne- + antagonist.

neantagoniștilor
NEANTAGONÍST, -Ă, neantagoniști, -ste, adj. Care nu se află în antagonism, lipsit de caracter antagonist; neantagonic. [Pr.: ne-an-] – Pref. ne- + antagonist.

neantiza
NEANTIZÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) pierde, a (se) transforma în neant; a dispărea. [Pron. ne-an-. / cf. fr. néantiser].

neantizai
NEANTIZÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) pierde, a (se) transforma în neant; a dispărea. [Pron. ne-an-. / cf. fr. néantiser].

neantizam
NEANTIZÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) pierde, a (se) transforma în neant; a dispărea. [Pron. ne-an-. / cf. fr. néantiser].

neantizare
NEANTIZÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) pierde, a (se) transforma în neant; a dispărea. [Pron. ne-an-. / cf. fr. néantiser].

neantizare
NEANTIZÁRE s.f. (Liv.) Acțiunea de a (se) neantiza și rezultatul ei. [Pron. ne-an-. / < neantiza].

neantizarea
NEANTIZÁRE s.f. (Liv.) Acțiunea de a (se) neantiza și rezultatul ei. [Pron. ne-an-. / < neantiza].

neantizară
NEANTIZÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) pierde, a (se) transforma în neant; a dispărea. [Pron. ne-an-. / cf. fr. néantiser].

neantizarăm
NEANTIZÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) pierde, a (se) transforma în neant; a dispărea. [Pron. ne-an-. / cf. fr. néantiser].

neantizarăți
NEANTIZÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) pierde, a (se) transforma în neant; a dispărea. [Pron. ne-an-. / cf. fr. néantiser].

neantizase
NEANTIZÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) pierde, a (se) transforma în neant; a dispărea. [Pron. ne-an-. / cf. fr. néantiser].

neantizasem
NEANTIZÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) pierde, a (se) transforma în neant; a dispărea. [Pron. ne-an-. / cf. fr. néantiser].

neantizaseră
NEANTIZÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) pierde, a (se) transforma în neant; a dispărea. [Pron. ne-an-. / cf. fr. néantiser].

neantizaserăm
NEANTIZÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) pierde, a (se) transforma în neant; a dispărea. [Pron. ne-an-. / cf. fr. néantiser].

neantizaserăți
NEANTIZÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) pierde, a (se) transforma în neant; a dispărea. [Pron. ne-an-. / cf. fr. néantiser].

neantizaseși
NEANTIZÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) pierde, a (se) transforma în neant; a dispărea. [Pron. ne-an-. / cf. fr. néantiser].

neantizaseți
NEANTIZÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) pierde, a (se) transforma în neant; a dispărea. [Pron. ne-an-. / cf. fr. néantiser].

neantizat
NEANTIZÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) pierde, a (se) transforma în neant; a dispărea. [Pron. ne-an-. / cf. fr. néantiser].

neantizau
NEANTIZÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) pierde, a (se) transforma în neant; a dispărea. [Pron. ne-an-. / cf. fr. néantiser].

neantizași
NEANTIZÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) pierde, a (se) transforma în neant; a dispărea. [Pron. ne-an-. / cf. fr. néantiser].

neantizați
NEANTIZÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) pierde, a (se) transforma în neant; a dispărea. [Pron. ne-an-. / cf. fr. néantiser].

neantizează
NEANTIZÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) pierde, a (se) transforma în neant; a dispărea. [Pron. ne-an-. / cf. fr. néantiser].

neantizez
NEANTIZÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) pierde, a (se) transforma în neant; a dispărea. [Pron. ne-an-. / cf. fr. néantiser].

neantizeze
NEANTIZÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) pierde, a (se) transforma în neant; a dispărea. [Pron. ne-an-. / cf. fr. néantiser].

neantizezi
NEANTIZÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) pierde, a (se) transforma în neant; a dispărea. [Pron. ne-an-. / cf. fr. néantiser].

neantizând
NEANTIZÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) pierde, a (se) transforma în neant; a dispărea. [Pron. ne-an-. / cf. fr. néantiser].

neantizînd
NEANTIZÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) pierde, a (se) transforma în neant; a dispărea. [Pron. ne-an-. / cf. fr. néantiser].

neantizări
NEANTIZÁRE s.f. (Liv.) Acțiunea de a (se) neantiza și rezultatul ei. [Pron. ne-an-. / < neantiza].

neantizării
NEANTIZÁRE s.f. (Liv.) Acțiunea de a (se) neantiza și rezultatul ei. [Pron. ne-an-. / < neantiza].

neantizările
NEANTIZÁRE s.f. (Liv.) Acțiunea de a (se) neantiza și rezultatul ei. [Pron. ne-an-. / < neantiza].

neantizărilor
NEANTIZÁRE s.f. (Liv.) Acțiunea de a (se) neantiza și rezultatul ei. [Pron. ne-an-. / < neantiza].

neaoș
NEÁOȘ, -Ă, neaoși, -e, adj. 1. Autentic, adevărat, veritabil; curat, sadea. 2. Care s-a născut, s-a format și s-a dezvoltat pe teritoriul pe care trăiește și în prezent; autohton, indigen, băștinaș. [Pr.: nea-oș] – Et. nec.

DOOM

neáoș adj. m., pl. neáoși; f. neáoșă, art. neáoșa, pl. neáoșe

neaoșism
NEAOȘÍSM, (1) neaoșisme, s. n. 1. (Fam.) Cuvânt sau expresie care are un căutat aspect autohton, arhaic sau popular. 2. Tendință în literatură caracterizată prin abuzul de cuvinte arhaice și populare (rare). [Pr.: nea-o-] – Neaoș + suf. -ism.

DOOM

neaoșísm (fam.) s. n., (cuvinte, expresii) pl. neaoșísme

neaoșisme
NEAOȘÍSM, (1) neaoșisme, s. n. 1. (Fam.) Cuvânt sau expresie care are un căutat aspect autohton, arhaic sau popular. 2. Tendință în literatură caracterizată prin abuzul de cuvinte arhaice și populare (rare). [Pr.: nea-o-] – Neaoș + suf. -ism.

DOOM

neaoșísm (fam.) s. n., (cuvinte, expresii) pl. neaoșísme

neaoșismele
NEAOȘÍSM, (1) neaoșisme, s. n. 1. (Fam.) Cuvânt sau expresie care are un căutat aspect autohton, arhaic sau popular. 2. Tendință în literatură caracterizată prin abuzul de cuvinte arhaice și populare (rare). [Pr.: nea-o-] – Neaoș + suf. -ism.

DOOM

neaoșísm (fam.) s. n., (cuvinte, expresii) pl. neaoșísme

neaoșismelor
NEAOȘÍSM, (1) neaoșisme, s. n. 1. (Fam.) Cuvânt sau expresie care are un căutat aspect autohton, arhaic sau popular. 2. Tendință în literatură caracterizată prin abuzul de cuvinte arhaice și populare (rare). [Pr.: nea-o-] – Neaoș + suf. -ism.

DOOM

neaoșísm (fam.) s. n., (cuvinte, expresii) pl. neaoșísme

neaoșismul
NEAOȘÍSM, (1) neaoșisme, s. n. 1. (Fam.) Cuvânt sau expresie care are un căutat aspect autohton, arhaic sau popular. 2. Tendință în literatură caracterizată prin abuzul de cuvinte arhaice și populare (rare). [Pr.: nea-o-] – Neaoș + suf. -ism.

DOOM

neaoșísm (fam.) s. n., (cuvinte, expresii) pl. neaoșísme

neaoșismului
NEAOȘÍSM, (1) neaoșisme, s. n. 1. (Fam.) Cuvânt sau expresie care are un căutat aspect autohton, arhaic sau popular. 2. Tendință în literatură caracterizată prin abuzul de cuvinte arhaice și populare (rare). [Pr.: nea-o-] – Neaoș + suf. -ism.

DOOM

neaoșísm (fam.) s. n., (cuvinte, expresii) pl. neaoșísme

neaoșist
NEAOȘÍST, -Ă, neaoșișii, -ste, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține neaoșismului (2), privitor la neaoșism; (despre stil, formă etc.) care abundă în neaoșisme (1). 2. (Fam.) S. m. Persoană care abuzează de neaoșisme (1) (în vorbire sau în scris). [Pr.: nea-o-] – Neaoș + suf. -ist.

DOOM

neaoșíst (fam.) adj. m., s. m., pl. neaoșíști; adj. f., s. f. neaoșístă, pl. neaoșíste

neaoșist
NEAOȘÍST, -Ă, neaoșișii, -ste, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține neaoșismului (2), privitor la neaoșism; (despre stil, formă etc.) care abundă în neaoșisme (1). 2. (Fam.) S. m. Persoană care abuzează de neaoșisme (1) (în vorbire sau în scris). [Pr.: nea-o-] – Neaoș + suf. -ist.

DOOM

neaoșíst (fam.) adj. m., s. m., pl. neaoșíști; adj. f., s. f. neaoșístă, pl. neaoșíste

neaoșista
NEAOȘÍST, -Ă, neaoșișii, -ste, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține neaoșismului (2), privitor la neaoșism; (despre stil, formă etc.) care abundă în neaoșisme (1). 2. (Fam.) S. m. Persoană care abuzează de neaoșisme (1) (în vorbire sau în scris). [Pr.: nea-o-] – Neaoș + suf. -ist.

DOOM

neaoșíst (fam.) adj. m., s. m., pl. neaoșíști; adj. f., s. f. neaoșístă, pl. neaoșíste

neaoșista
NEAOȘÍST, -Ă, neaoșișii, -ste, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține neaoșismului (2), privitor la neaoșism; (despre stil, formă etc.) care abundă în neaoșisme (1). 2. (Fam.) S. m. Persoană care abuzează de neaoșisme (1) (în vorbire sau în scris). [Pr.: nea-o-] – Neaoș + suf. -ist.

DOOM

neaoșíst (fam.) adj. m., s. m., pl. neaoșíști; adj. f., s. f. neaoșístă, pl. neaoșíste

neaoșiste
NEAOȘÍST, -Ă, neaoșișii, -ste, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține neaoșismului (2), privitor la neaoșism; (despre stil, formă etc.) care abundă în neaoșisme (1). 2. (Fam.) S. m. Persoană care abuzează de neaoșisme (1) (în vorbire sau în scris). [Pr.: nea-o-] – Neaoș + suf. -ist.

DOOM

neaoșíst (fam.) adj. m., s. m., pl. neaoșíști; adj. f., s. f. neaoșístă, pl. neaoșíste

neaoșiste
NEAOȘÍST, -Ă, neaoșișii, -ste, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține neaoșismului (2), privitor la neaoșism; (despre stil, formă etc.) care abundă în neaoșisme (1). 2. (Fam.) S. m. Persoană care abuzează de neaoșisme (1) (în vorbire sau în scris). [Pr.: nea-o-] – Neaoș + suf. -ist.

DOOM

neaoșíst (fam.) adj. m., s. m., pl. neaoșíști; adj. f., s. f. neaoșístă, pl. neaoșíste

neaoșistei
NEAOȘÍST, -Ă, neaoșișii, -ste, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține neaoșismului (2), privitor la neaoșism; (despre stil, formă etc.) care abundă în neaoșisme (1). 2. (Fam.) S. m. Persoană care abuzează de neaoșisme (1) (în vorbire sau în scris). [Pr.: nea-o-] – Neaoș + suf. -ist.

DOOM

neaoșíst (fam.) adj. m., s. m., pl. neaoșíști; adj. f., s. f. neaoșístă, pl. neaoșíste

neaoșistei
NEAOȘÍST, -Ă, neaoșișii, -ste, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține neaoșismului (2), privitor la neaoșism; (despre stil, formă etc.) care abundă în neaoșisme (1). 2. (Fam.) S. m. Persoană care abuzează de neaoșisme (1) (în vorbire sau în scris). [Pr.: nea-o-] – Neaoș + suf. -ist.

DOOM

neaoșíst (fam.) adj. m., s. m., pl. neaoșíști; adj. f., s. f. neaoșístă, pl. neaoșíste

neaoșistele
NEAOȘÍST, -Ă, neaoșișii, -ste, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține neaoșismului (2), privitor la neaoșism; (despre stil, formă etc.) care abundă în neaoșisme (1). 2. (Fam.) S. m. Persoană care abuzează de neaoșisme (1) (în vorbire sau în scris). [Pr.: nea-o-] – Neaoș + suf. -ist.

DOOM

neaoșíst (fam.) adj. m., s. m., pl. neaoșíști; adj. f., s. f. neaoșístă, pl. neaoșíste

neaoșistele
NEAOȘÍST, -Ă, neaoșișii, -ste, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține neaoșismului (2), privitor la neaoșism; (despre stil, formă etc.) care abundă în neaoșisme (1). 2. (Fam.) S. m. Persoană care abuzează de neaoșisme (1) (în vorbire sau în scris). [Pr.: nea-o-] – Neaoș + suf. -ist.

DOOM

neaoșíst (fam.) adj. m., s. m., pl. neaoșíști; adj. f., s. f. neaoșístă, pl. neaoșíste

neaoșistelor
NEAOȘÍST, -Ă, neaoșișii, -ste, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține neaoșismului (2), privitor la neaoșism; (despre stil, formă etc.) care abundă în neaoșisme (1). 2. (Fam.) S. m. Persoană care abuzează de neaoșisme (1) (în vorbire sau în scris). [Pr.: nea-o-] – Neaoș + suf. -ist.

DOOM

neaoșíst (fam.) adj. m., s. m., pl. neaoșíști; adj. f., s. f. neaoșístă, pl. neaoșíste

neaoșistelor
NEAOȘÍST, -Ă, neaoșișii, -ste, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține neaoșismului (2), privitor la neaoșism; (despre stil, formă etc.) care abundă în neaoșisme (1). 2. (Fam.) S. m. Persoană care abuzează de neaoșisme (1) (în vorbire sau în scris). [Pr.: nea-o-] – Neaoș + suf. -ist.

DOOM

neaoșíst (fam.) adj. m., s. m., pl. neaoșíști; adj. f., s. f. neaoșístă, pl. neaoșíste

neaoșistul
NEAOȘÍST, -Ă, neaoșișii, -ste, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține neaoșismului (2), privitor la neaoșism; (despre stil, formă etc.) care abundă în neaoșisme (1). 2. (Fam.) S. m. Persoană care abuzează de neaoșisme (1) (în vorbire sau în scris). [Pr.: nea-o-] – Neaoș + suf. -ist.

DOOM

neaoșíst (fam.) adj. m., s. m., pl. neaoșíști; adj. f., s. f. neaoșístă, pl. neaoșíste

neaoșistul
NEAOȘÍST, -Ă, neaoșișii, -ste, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține neaoșismului (2), privitor la neaoșism; (despre stil, formă etc.) care abundă în neaoșisme (1). 2. (Fam.) S. m. Persoană care abuzează de neaoșisme (1) (în vorbire sau în scris). [Pr.: nea-o-] – Neaoș + suf. -ist.

DOOM

neaoșíst (fam.) adj. m., s. m., pl. neaoșíști; adj. f., s. f. neaoșístă, pl. neaoșíste

neaoșistului
NEAOȘÍST, -Ă, neaoșișii, -ste, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține neaoșismului (2), privitor la neaoșism; (despre stil, formă etc.) care abundă în neaoșisme (1). 2. (Fam.) S. m. Persoană care abuzează de neaoșisme (1) (în vorbire sau în scris). [Pr.: nea-o-] – Neaoș + suf. -ist.

DOOM

neaoșíst (fam.) adj. m., s. m., pl. neaoșíști; adj. f., s. f. neaoșístă, pl. neaoșíste

neaoșistului
NEAOȘÍST, -Ă, neaoșișii, -ste, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține neaoșismului (2), privitor la neaoșism; (despre stil, formă etc.) care abundă în neaoșisme (1). 2. (Fam.) S. m. Persoană care abuzează de neaoșisme (1) (în vorbire sau în scris). [Pr.: nea-o-] – Neaoș + suf. -ist.

DOOM

neaoșíst (fam.) adj. m., s. m., pl. neaoșíști; adj. f., s. f. neaoșístă, pl. neaoșíste

neaoșiști
NEAOȘÍST, -Ă, neaoșișii, -ste, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține neaoșismului (2), privitor la neaoșism; (despre stil, formă etc.) care abundă în neaoșisme (1). 2. (Fam.) S. m. Persoană care abuzează de neaoșisme (1) (în vorbire sau în scris). [Pr.: nea-o-] – Neaoș + suf. -ist.

DOOM

neaoșíst (fam.) adj. m., s. m., pl. neaoșíști; adj. f., s. f. neaoșístă, pl. neaoșíste

neaoșiști
NEAOȘÍST, -Ă, neaoșișii, -ste, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține neaoșismului (2), privitor la neaoșism; (despre stil, formă etc.) care abundă în neaoșisme (1). 2. (Fam.) S. m. Persoană care abuzează de neaoșisme (1) (în vorbire sau în scris). [Pr.: nea-o-] – Neaoș + suf. -ist.

DOOM

neaoșíst (fam.) adj. m., s. m., pl. neaoșíști; adj. f., s. f. neaoșístă, pl. neaoșíste

neaoșiștii
NEAOȘÍST, -Ă, neaoșișii, -ste, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține neaoșismului (2), privitor la neaoșism; (despre stil, formă etc.) care abundă în neaoșisme (1). 2. (Fam.) S. m. Persoană care abuzează de neaoșisme (1) (în vorbire sau în scris). [Pr.: nea-o-] – Neaoș + suf. -ist.

DOOM

neaoșíst (fam.) adj. m., s. m., pl. neaoșíști; adj. f., s. f. neaoșístă, pl. neaoșíste

neaoșiștii
NEAOȘÍST, -Ă, neaoșișii, -ste, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține neaoșismului (2), privitor la neaoșism; (despre stil, formă etc.) care abundă în neaoșisme (1). 2. (Fam.) S. m. Persoană care abuzează de neaoșisme (1) (în vorbire sau în scris). [Pr.: nea-o-] – Neaoș + suf. -ist.

DOOM

neaoșíst (fam.) adj. m., s. m., pl. neaoșíști; adj. f., s. f. neaoșístă, pl. neaoșíste

neaoșiștilor
NEAOȘÍST, -Ă, neaoșișii, -ste, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține neaoșismului (2), privitor la neaoșism; (despre stil, formă etc.) care abundă în neaoșisme (1). 2. (Fam.) S. m. Persoană care abuzează de neaoșisme (1) (în vorbire sau în scris). [Pr.: nea-o-] – Neaoș + suf. -ist.

DOOM

neaoșíst (fam.) adj. m., s. m., pl. neaoșíști; adj. f., s. f. neaoșístă, pl. neaoșíste

neaoșiștilor
NEAOȘÍST, -Ă, neaoșișii, -ste, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține neaoșismului (2), privitor la neaoșism; (despre stil, formă etc.) care abundă în neaoșisme (1). 2. (Fam.) S. m. Persoană care abuzează de neaoșisme (1) (în vorbire sau în scris). [Pr.: nea-o-] – Neaoș + suf. -ist.

DOOM

neaoșíst (fam.) adj. m., s. m., pl. neaoșíști; adj. f., s. f. neaoșístă, pl. neaoșíste

neaplicabil
NEAPLICÁBIL, -Ă, neaplicabili, -e, adj. Care nu poate fi pus în practică; inaplicabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aplicabil.

neaplicabila
NEAPLICÁBIL, -Ă, neaplicabili, -e, adj. Care nu poate fi pus în practică; inaplicabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aplicabil.

neaplicabile
NEAPLICÁBIL, -Ă, neaplicabili, -e, adj. Care nu poate fi pus în practică; inaplicabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aplicabil.

neaplicabilei
NEAPLICÁBIL, -Ă, neaplicabili, -e, adj. Care nu poate fi pus în practică; inaplicabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aplicabil.

neaplicabilele
NEAPLICÁBIL, -Ă, neaplicabili, -e, adj. Care nu poate fi pus în practică; inaplicabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aplicabil.

neaplicabilelor
NEAPLICÁBIL, -Ă, neaplicabili, -e, adj. Care nu poate fi pus în practică; inaplicabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aplicabil.

neaplicabili
NEAPLICÁBIL, -Ă, neaplicabili, -e, adj. Care nu poate fi pus în practică; inaplicabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aplicabil.

neaplicabilii
NEAPLICÁBIL, -Ă, neaplicabili, -e, adj. Care nu poate fi pus în practică; inaplicabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aplicabil.

neaplicabililor
NEAPLICÁBIL, -Ă, neaplicabili, -e, adj. Care nu poate fi pus în practică; inaplicabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aplicabil.

neaplicabilitate
NEAPLICABILITÁTE s. f. Lipsă de aplicabilitate sau imposibilitate de a fi pus în practică; inaplicabilitate. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aplicabilitate.

neaplicabilitatea
NEAPLICABILITÁTE s. f. Lipsă de aplicabilitate sau imposibilitate de a fi pus în practică; inaplicabilitate. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aplicabilitate.

neaplicabilități
NEAPLICABILITÁTE s. f. Lipsă de aplicabilitate sau imposibilitate de a fi pus în practică; inaplicabilitate. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aplicabilitate.

neaplicabilității
NEAPLICABILITÁTE s. f. Lipsă de aplicabilitate sau imposibilitate de a fi pus în practică; inaplicabilitate. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aplicabilitate.

neaplicabilul
NEAPLICÁBIL, -Ă, neaplicabili, -e, adj. Care nu poate fi pus în practică; inaplicabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aplicabil.

neaplicabilului
NEAPLICÁBIL, -Ă, neaplicabili, -e, adj. Care nu poate fi pus în practică; inaplicabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aplicabil.

neapreciat
NEAPRECIÁT, -Ă, neapreciați, -te, adj. Care nu este apreciat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + apreciat.

neapreciata
NEAPRECIÁT, -Ă, neapreciați, -te, adj. Care nu este apreciat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + apreciat.

neapreciate
NEAPRECIÁT, -Ă, neapreciați, -te, adj. Care nu este apreciat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + apreciat.

neapreciatei
NEAPRECIÁT, -Ă, neapreciați, -te, adj. Care nu este apreciat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + apreciat.

neapreciatele
NEAPRECIÁT, -Ă, neapreciați, -te, adj. Care nu este apreciat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + apreciat.

neapreciatelor
NEAPRECIÁT, -Ă, neapreciați, -te, adj. Care nu este apreciat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + apreciat.

neapreciatul
NEAPRECIÁT, -Ă, neapreciați, -te, adj. Care nu este apreciat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + apreciat.

neapreciatului
NEAPRECIÁT, -Ă, neapreciați, -te, adj. Care nu este apreciat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + apreciat.

neapreciați
NEAPRECIÁT, -Ă, neapreciați, -te, adj. Care nu este apreciat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + apreciat.

neapreciații
NEAPRECIÁT, -Ă, neapreciați, -te, adj. Care nu este apreciat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + apreciat.

neapreciaților
NEAPRECIÁT, -Ă, neapreciați, -te, adj. Care nu este apreciat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + apreciat.

neapărat
NEAPĂRÁT, -Ă, neapărați, -te, adj., adv. I. Adj. 1. De care nu te poți lipsi, care este (absolut) necesar; indispensabil. ◊ Expr. A fi de (sau a avea) neapărată nevoie (sau trebuință) = a fi de (sau a avea) absolută nevoie. 2. (Rar) Căruia nu i te poți împotrivi, care nu poate fi ocolit, evitat sau omis; fatal, inevitabil. II. Adv. în mod necesar, cu orice preț; negreșit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + apărat.

DOOM

*neapărát² (ne-a-) adv.

neapărata
NEAPĂRÁT, -Ă, neapărați, -te, adj., adv. I. Adj. 1. De care nu te poți lipsi, care este (absolut) necesar; indispensabil. ◊ Expr. A fi de (sau a avea) neapărată nevoie (sau trebuință) = a fi de (sau a avea) absolută nevoie. 2. (Rar) Căruia nu i te poți împotrivi, care nu poate fi ocolit, evitat sau omis; fatal, inevitabil. II. Adv. în mod necesar, cu orice preț; negreșit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + apărat.

DOOM

*neapărát² (ne-a-) adv.

neapărate
NEAPĂRÁT, -Ă, neapărați, -te, adj., adv. I. Adj. 1. De care nu te poți lipsi, care este (absolut) necesar; indispensabil. ◊ Expr. A fi de (sau a avea) neapărată nevoie (sau trebuință) = a fi de (sau a avea) absolută nevoie. 2. (Rar) Căruia nu i te poți împotrivi, care nu poate fi ocolit, evitat sau omis; fatal, inevitabil. II. Adv. în mod necesar, cu orice preț; negreșit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + apărat.

DOOM

*neapărát² (ne-a-) adv.

neapăratei
NEAPĂRÁT, -Ă, neapărați, -te, adj., adv. I. Adj. 1. De care nu te poți lipsi, care este (absolut) necesar; indispensabil. ◊ Expr. A fi de (sau a avea) neapărată nevoie (sau trebuință) = a fi de (sau a avea) absolută nevoie. 2. (Rar) Căruia nu i te poți împotrivi, care nu poate fi ocolit, evitat sau omis; fatal, inevitabil. II. Adv. în mod necesar, cu orice preț; negreșit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + apărat.

DOOM

*neapărát² (ne-a-) adv.

neapăratele
NEAPĂRÁT, -Ă, neapărați, -te, adj., adv. I. Adj. 1. De care nu te poți lipsi, care este (absolut) necesar; indispensabil. ◊ Expr. A fi de (sau a avea) neapărată nevoie (sau trebuință) = a fi de (sau a avea) absolută nevoie. 2. (Rar) Căruia nu i te poți împotrivi, care nu poate fi ocolit, evitat sau omis; fatal, inevitabil. II. Adv. în mod necesar, cu orice preț; negreșit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + apărat.

DOOM

*neapărát² (ne-a-) adv.

neapăratelor
NEAPĂRÁT, -Ă, neapărați, -te, adj., adv. I. Adj. 1. De care nu te poți lipsi, care este (absolut) necesar; indispensabil. ◊ Expr. A fi de (sau a avea) neapărată nevoie (sau trebuință) = a fi de (sau a avea) absolută nevoie. 2. (Rar) Căruia nu i te poți împotrivi, care nu poate fi ocolit, evitat sau omis; fatal, inevitabil. II. Adv. în mod necesar, cu orice preț; negreșit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + apărat.

DOOM

*neapărát² (ne-a-) adv.

neapăratul
NEAPĂRÁT, -Ă, neapărați, -te, adj., adv. I. Adj. 1. De care nu te poți lipsi, care este (absolut) necesar; indispensabil. ◊ Expr. A fi de (sau a avea) neapărată nevoie (sau trebuință) = a fi de (sau a avea) absolută nevoie. 2. (Rar) Căruia nu i te poți împotrivi, care nu poate fi ocolit, evitat sau omis; fatal, inevitabil. II. Adv. în mod necesar, cu orice preț; negreșit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + apărat.

DOOM

*neapărát² (ne-a-) adv.

neapăratului
NEAPĂRÁT, -Ă, neapărați, -te, adj., adv. I. Adj. 1. De care nu te poți lipsi, care este (absolut) necesar; indispensabil. ◊ Expr. A fi de (sau a avea) neapărată nevoie (sau trebuință) = a fi de (sau a avea) absolută nevoie. 2. (Rar) Căruia nu i te poți împotrivi, care nu poate fi ocolit, evitat sau omis; fatal, inevitabil. II. Adv. în mod necesar, cu orice preț; negreșit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + apărat.

DOOM

*neapărát² (ne-a-) adv.

neapărați
NEAPĂRÁT, -Ă, neapărați, -te, adj., adv. I. Adj. 1. De care nu te poți lipsi, care este (absolut) necesar; indispensabil. ◊ Expr. A fi de (sau a avea) neapărată nevoie (sau trebuință) = a fi de (sau a avea) absolută nevoie. 2. (Rar) Căruia nu i te poți împotrivi, care nu poate fi ocolit, evitat sau omis; fatal, inevitabil. II. Adv. în mod necesar, cu orice preț; negreșit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + apărat.

DOOM

*neapărát² (ne-a-) adv.

neapărații
NEAPĂRÁT, -Ă, neapărați, -te, adj., adv. I. Adj. 1. De care nu te poți lipsi, care este (absolut) necesar; indispensabil. ◊ Expr. A fi de (sau a avea) neapărată nevoie (sau trebuință) = a fi de (sau a avea) absolută nevoie. 2. (Rar) Căruia nu i te poți împotrivi, care nu poate fi ocolit, evitat sau omis; fatal, inevitabil. II. Adv. în mod necesar, cu orice preț; negreșit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + apărat.

DOOM

*neapărát² (ne-a-) adv.

neapăraților
NEAPĂRÁT, -Ă, neapărați, -te, adj., adv. I. Adj. 1. De care nu te poți lipsi, care este (absolut) necesar; indispensabil. ◊ Expr. A fi de (sau a avea) neapărată nevoie (sau trebuință) = a fi de (sau a avea) absolută nevoie. 2. (Rar) Căruia nu i te poți împotrivi, care nu poate fi ocolit, evitat sau omis; fatal, inevitabil. II. Adv. în mod necesar, cu orice preț; negreșit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + apărat.

DOOM

*neapărát² (ne-a-) adv.

neara
neará (-ále), s. f. – Lege nouă. – Var. nearea. Mgr. νεαρά (Murnu 37). Sec. XVII, înv.

nearanjat
NEARANJÁT, -Ă, nearanjați, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Care nu este pus în ordine. ♦ (Despre oameni) Cu ținuta exterioară neîngrijită. 2. (Despre oameni) Care nu și-a făcut un rost în viață. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aranjat.

DOOM

*nearanját (ne-a-) adj. m., pl. nearanjáți; f. nearanjátă, pl. nearanjáte

nearanjata
NEARANJÁT, -Ă, nearanjați, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Care nu este pus în ordine. ♦ (Despre oameni) Cu ținuta exterioară neîngrijită. 2. (Despre oameni) Care nu și-a făcut un rost în viață. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aranjat.

DOOM

*nearanját (ne-a-) adj. m., pl. nearanjáți; f. nearanjátă, pl. nearanjáte

nearanjate
NEARANJÁT, -Ă, nearanjați, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Care nu este pus în ordine. ♦ (Despre oameni) Cu ținuta exterioară neîngrijită. 2. (Despre oameni) Care nu și-a făcut un rost în viață. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aranjat.

DOOM

*nearanját (ne-a-) adj. m., pl. nearanjáți; f. nearanjátă, pl. nearanjáte

nearanjatei
NEARANJÁT, -Ă, nearanjați, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Care nu este pus în ordine. ♦ (Despre oameni) Cu ținuta exterioară neîngrijită. 2. (Despre oameni) Care nu și-a făcut un rost în viață. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aranjat.

DOOM

*nearanját (ne-a-) adj. m., pl. nearanjáți; f. nearanjátă, pl. nearanjáte

nearanjatele
NEARANJÁT, -Ă, nearanjați, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Care nu este pus în ordine. ♦ (Despre oameni) Cu ținuta exterioară neîngrijită. 2. (Despre oameni) Care nu și-a făcut un rost în viață. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aranjat.

DOOM

*nearanját (ne-a-) adj. m., pl. nearanjáți; f. nearanjátă, pl. nearanjáte

nearanjatelor
NEARANJÁT, -Ă, nearanjați, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Care nu este pus în ordine. ♦ (Despre oameni) Cu ținuta exterioară neîngrijită. 2. (Despre oameni) Care nu și-a făcut un rost în viață. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aranjat.

DOOM

*nearanját (ne-a-) adj. m., pl. nearanjáți; f. nearanjátă, pl. nearanjáte

nearanjatul
NEARANJÁT, -Ă, nearanjați, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Care nu este pus în ordine. ♦ (Despre oameni) Cu ținuta exterioară neîngrijită. 2. (Despre oameni) Care nu și-a făcut un rost în viață. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aranjat.

DOOM

*nearanját (ne-a-) adj. m., pl. nearanjáți; f. nearanjátă, pl. nearanjáte

nearanjatului
NEARANJÁT, -Ă, nearanjați, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Care nu este pus în ordine. ♦ (Despre oameni) Cu ținuta exterioară neîngrijită. 2. (Despre oameni) Care nu și-a făcut un rost în viață. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aranjat.

DOOM

*nearanját (ne-a-) adj. m., pl. nearanjáți; f. nearanjátă, pl. nearanjáte

nearanjați
NEARANJÁT, -Ă, nearanjați, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Care nu este pus în ordine. ♦ (Despre oameni) Cu ținuta exterioară neîngrijită. 2. (Despre oameni) Care nu și-a făcut un rost în viață. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aranjat.

DOOM

*nearanját (ne-a-) adj. m., pl. nearanjáți; f. nearanjátă, pl. nearanjáte

nearanjații
NEARANJÁT, -Ă, nearanjați, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Care nu este pus în ordine. ♦ (Despre oameni) Cu ținuta exterioară neîngrijită. 2. (Despre oameni) Care nu și-a făcut un rost în viață. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aranjat.

DOOM

*nearanját (ne-a-) adj. m., pl. nearanjáți; f. nearanjátă, pl. nearanjáte

nearanjaților
NEARANJÁT, -Ă, nearanjați, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Care nu este pus în ordine. ♦ (Despre oameni) Cu ținuta exterioară neîngrijită. 2. (Despre oameni) Care nu și-a făcut un rost în viață. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aranjat.

DOOM

*nearanját (ne-a-) adj. m., pl. nearanjáți; f. nearanjátă, pl. nearanjáte

nearat
NEARÁT, -Ă, nearați, -te, adj. (Despre suprafețe de pământ) Care nu a fost arat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + arat².

nearata
NEARÁT, -Ă, nearați, -te, adj. (Despre suprafețe de pământ) Care nu a fost arat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + arat².

nearate
NEARÁT, -Ă, nearați, -te, adj. (Despre suprafețe de pământ) Care nu a fost arat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + arat².

nearatei
NEARÁT, -Ă, nearați, -te, adj. (Despre suprafețe de pământ) Care nu a fost arat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + arat².

nearatele
NEARÁT, -Ă, nearați, -te, adj. (Despre suprafețe de pământ) Care nu a fost arat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + arat².

nearatelor
NEARÁT, -Ă, nearați, -te, adj. (Despre suprafețe de pământ) Care nu a fost arat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + arat².

nearatul
NEARÁT, -Ă, nearați, -te, adj. (Despre suprafețe de pământ) Care nu a fost arat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + arat².

nearatului
NEARÁT, -Ă, nearați, -te, adj. (Despre suprafețe de pământ) Care nu a fost arat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + arat².

nearați
NEARÁT, -Ă, nearați, -te, adj. (Despre suprafețe de pământ) Care nu a fost arat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + arat².

nearații
NEARÁT, -Ă, nearați, -te, adj. (Despre suprafețe de pământ) Care nu a fost arat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + arat².

nearaților
NEARÁT, -Ă, nearați, -te, adj. (Despre suprafețe de pământ) Care nu a fost arat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + arat².

nearmonioasa
NEARMONIÓS, -OÁSĂ, nearmonioși, -oase, adj. Care nu are armonie¹, ale cărui părți componente nu formează un tot bine închegat și echilibrat. [Pr.: ne-ar-mo-ni-os] – Pref. ne- + armonios.

nearmonioase
NEARMONIÓS, -OÁSĂ, nearmonioși, -oase, adj. Care nu are armonie¹, ale cărui părți componente nu formează un tot bine închegat și echilibrat. [Pr.: ne-ar-mo-ni-os] – Pref. ne- + armonios.

nearmonioasei
NEARMONIÓS, -OÁSĂ, nearmonioși, -oase, adj. Care nu are armonie¹, ale cărui părți componente nu formează un tot bine închegat și echilibrat. [Pr.: ne-ar-mo-ni-os] – Pref. ne- + armonios.

nearmonioasele
NEARMONIÓS, -OÁSĂ, nearmonioși, -oase, adj. Care nu are armonie¹, ale cărui părți componente nu formează un tot bine închegat și echilibrat. [Pr.: ne-ar-mo-ni-os] – Pref. ne- + armonios.

nearmonioaselor
NEARMONIÓS, -OÁSĂ, nearmonioși, -oase, adj. Care nu are armonie¹, ale cărui părți componente nu formează un tot bine închegat și echilibrat. [Pr.: ne-ar-mo-ni-os] – Pref. ne- + armonios.

nearmonios
NEARMONIÓS, -OÁSĂ, nearmonioși, -oase, adj. Care nu are armonie¹, ale cărui părți componente nu formează un tot bine închegat și echilibrat. [Pr.: ne-ar-mo-ni-os] – Pref. ne- + armonios.

nearmoniosul
NEARMONIÓS, -OÁSĂ, nearmonioși, -oase, adj. Care nu are armonie¹, ale cărui părți componente nu formează un tot bine închegat și echilibrat. [Pr.: ne-ar-mo-ni-os] – Pref. ne- + armonios.

nearmoniosului
NEARMONIÓS, -OÁSĂ, nearmonioși, -oase, adj. Care nu are armonie¹, ale cărui părți componente nu formează un tot bine închegat și echilibrat. [Pr.: ne-ar-mo-ni-os] – Pref. ne- + armonios.

nearmonioși
NEARMONIÓS, -OÁSĂ, nearmonioși, -oase, adj. Care nu are armonie¹, ale cărui părți componente nu formează un tot bine închegat și echilibrat. [Pr.: ne-ar-mo-ni-os] – Pref. ne- + armonios.

nearmonioșii
NEARMONIÓS, -OÁSĂ, nearmonioși, -oase, adj. Care nu are armonie¹, ale cărui părți componente nu formează un tot bine închegat și echilibrat. [Pr.: ne-ar-mo-ni-os] – Pref. ne- + armonios.

nearmonioșilor
NEARMONIÓS, -OÁSĂ, nearmonioși, -oase, adj. Care nu are armonie¹, ale cărui părți componente nu formează un tot bine închegat și echilibrat. [Pr.: ne-ar-mo-ni-os] – Pref. ne- + armonios.

nearomat
NEAROMÁT, -Ă, nearomați, -te, adj. Care nu are aromă; fără aromă. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aromat².

nearomata
NEAROMÁT, -Ă, nearomați, -te, adj. Care nu are aromă; fără aromă. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aromat².

nearomate
NEAROMÁT, -Ă, nearomați, -te, adj. Care nu are aromă; fără aromă. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aromat².

nearomatei
NEAROMÁT, -Ă, nearomați, -te, adj. Care nu are aromă; fără aromă. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aromat².

nearomatele
NEAROMÁT, -Ă, nearomați, -te, adj. Care nu are aromă; fără aromă. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aromat².

nearomatelor
NEAROMÁT, -Ă, nearomați, -te, adj. Care nu are aromă; fără aromă. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aromat².

nearomatul
NEAROMÁT, -Ă, nearomați, -te, adj. Care nu are aromă; fără aromă. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aromat².

nearomatului
NEAROMÁT, -Ă, nearomați, -te, adj. Care nu are aromă; fără aromă. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aromat².

nearomați
NEAROMÁT, -Ă, nearomați, -te, adj. Care nu are aromă; fără aromă. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aromat².

nearomații
NEAROMÁT, -Ă, nearomați, -te, adj. Care nu are aromă; fără aromă. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aromat².

nearomaților
NEAROMÁT, -Ă, nearomați, -te, adj. Care nu are aromă; fără aromă. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + aromat².

nearticulat
NEARTICULÁT, -Ă, nearticulați, -te, adj. 1. (Fon.; despre sunete) Care nu este articulat; (despre cuvinte) pronunțat neclar, îngăimat. 2. (Gram.) Care nu este însoțit de articol (hotărât); în care cuvintele nu sunt însoțite de articol (hotărât). 3. (Fiziol.) Care nu este format din articulații, care nu are articulații. [Pr.: ne-ar-] – Pref. ne- + articulat.

DOOM

nearticulát (ne-ar-) adj. m., pl. nearticuláți; f. nearticulátă, pl. nearticuláte

nearticulata
NEARTICULÁT, -Ă, nearticulați, -te, adj. 1. (Fon.; despre sunete) Care nu este articulat; (despre cuvinte) pronunțat neclar, îngăimat. 2. (Gram.) Care nu este însoțit de articol (hotărât); în care cuvintele nu sunt însoțite de articol (hotărât). 3. (Fiziol.) Care nu este format din articulații, care nu are articulații. [Pr.: ne-ar-] – Pref. ne- + articulat.

DOOM

nearticulát (ne-ar-) adj. m., pl. nearticuláți; f. nearticulátă, pl. nearticuláte

nearticulate
NEARTICULÁT, -Ă, nearticulați, -te, adj. 1. (Fon.; despre sunete) Care nu este articulat; (despre cuvinte) pronunțat neclar, îngăimat. 2. (Gram.) Care nu este însoțit de articol (hotărât); în care cuvintele nu sunt însoțite de articol (hotărât). 3. (Fiziol.) Care nu este format din articulații, care nu are articulații. [Pr.: ne-ar-] – Pref. ne- + articulat.

DOOM

nearticulát (ne-ar-) adj. m., pl. nearticuláți; f. nearticulátă, pl. nearticuláte

nearticulatei
NEARTICULÁT, -Ă, nearticulați, -te, adj. 1. (Fon.; despre sunete) Care nu este articulat; (despre cuvinte) pronunțat neclar, îngăimat. 2. (Gram.) Care nu este însoțit de articol (hotărât); în care cuvintele nu sunt însoțite de articol (hotărât). 3. (Fiziol.) Care nu este format din articulații, care nu are articulații. [Pr.: ne-ar-] – Pref. ne- + articulat.

DOOM

nearticulát (ne-ar-) adj. m., pl. nearticuláți; f. nearticulátă, pl. nearticuláte

nearticulatele
NEARTICULÁT, -Ă, nearticulați, -te, adj. 1. (Fon.; despre sunete) Care nu este articulat; (despre cuvinte) pronunțat neclar, îngăimat. 2. (Gram.) Care nu este însoțit de articol (hotărât); în care cuvintele nu sunt însoțite de articol (hotărât). 3. (Fiziol.) Care nu este format din articulații, care nu are articulații. [Pr.: ne-ar-] – Pref. ne- + articulat.

DOOM

nearticulát (ne-ar-) adj. m., pl. nearticuláți; f. nearticulátă, pl. nearticuláte

nearticulatelor
NEARTICULÁT, -Ă, nearticulați, -te, adj. 1. (Fon.; despre sunete) Care nu este articulat; (despre cuvinte) pronunțat neclar, îngăimat. 2. (Gram.) Care nu este însoțit de articol (hotărât); în care cuvintele nu sunt însoțite de articol (hotărât). 3. (Fiziol.) Care nu este format din articulații, care nu are articulații. [Pr.: ne-ar-] – Pref. ne- + articulat.

DOOM

nearticulát (ne-ar-) adj. m., pl. nearticuláți; f. nearticulátă, pl. nearticuláte

nearticulatul
NEARTICULÁT, -Ă, nearticulați, -te, adj. 1. (Fon.; despre sunete) Care nu este articulat; (despre cuvinte) pronunțat neclar, îngăimat. 2. (Gram.) Care nu este însoțit de articol (hotărât); în care cuvintele nu sunt însoțite de articol (hotărât). 3. (Fiziol.) Care nu este format din articulații, care nu are articulații. [Pr.: ne-ar-] – Pref. ne- + articulat.

DOOM

nearticulát (ne-ar-) adj. m., pl. nearticuláți; f. nearticulátă, pl. nearticuláte

nearticulatului
NEARTICULÁT, -Ă, nearticulați, -te, adj. 1. (Fon.; despre sunete) Care nu este articulat; (despre cuvinte) pronunțat neclar, îngăimat. 2. (Gram.) Care nu este însoțit de articol (hotărât); în care cuvintele nu sunt însoțite de articol (hotărât). 3. (Fiziol.) Care nu este format din articulații, care nu are articulații. [Pr.: ne-ar-] – Pref. ne- + articulat.

DOOM

nearticulát (ne-ar-) adj. m., pl. nearticuláți; f. nearticulátă, pl. nearticuláte

nearticulați
NEARTICULÁT, -Ă, nearticulați, -te, adj. 1. (Fon.; despre sunete) Care nu este articulat; (despre cuvinte) pronunțat neclar, îngăimat. 2. (Gram.) Care nu este însoțit de articol (hotărât); în care cuvintele nu sunt însoțite de articol (hotărât). 3. (Fiziol.) Care nu este format din articulații, care nu are articulații. [Pr.: ne-ar-] – Pref. ne- + articulat.

DOOM

nearticulát (ne-ar-) adj. m., pl. nearticuláți; f. nearticulátă, pl. nearticuláte

nearticulații
NEARTICULÁT, -Ă, nearticulați, -te, adj. 1. (Fon.; despre sunete) Care nu este articulat; (despre cuvinte) pronunțat neclar, îngăimat. 2. (Gram.) Care nu este însoțit de articol (hotărât); în care cuvintele nu sunt însoțite de articol (hotărât). 3. (Fiziol.) Care nu este format din articulații, care nu are articulații. [Pr.: ne-ar-] – Pref. ne- + articulat.

DOOM

nearticulát (ne-ar-) adj. m., pl. nearticuláți; f. nearticulátă, pl. nearticuláte

nearticulaților
NEARTICULÁT, -Ă, nearticulați, -te, adj. 1. (Fon.; despre sunete) Care nu este articulat; (despre cuvinte) pronunțat neclar, îngăimat. 2. (Gram.) Care nu este însoțit de articol (hotărât); în care cuvintele nu sunt însoțite de articol (hotărât). 3. (Fiziol.) Care nu este format din articulații, care nu are articulații. [Pr.: ne-ar-] – Pref. ne- + articulat.

DOOM

nearticulát (ne-ar-) adj. m., pl. nearticuláți; f. nearticulátă, pl. nearticuláte

neartificial
NEARTIFICIÁL, -Ă, neartificiali, -e, adj. Care nu este artificial; natural, firesc. [Pr.: ne-ar-ti-fi-ci-al] – Pref. ne- + artificial.

neartificiala
NEARTIFICIÁL, -Ă, neartificiali, -e, adj. Care nu este artificial; natural, firesc. [Pr.: ne-ar-ti-fi-ci-al] – Pref. ne- + artificial.

neartificiale
NEARTIFICIÁL, -Ă, neartificiali, -e, adj. Care nu este artificial; natural, firesc. [Pr.: ne-ar-ti-fi-ci-al] – Pref. ne- + artificial.

neartificialei
NEARTIFICIÁL, -Ă, neartificiali, -e, adj. Care nu este artificial; natural, firesc. [Pr.: ne-ar-ti-fi-ci-al] – Pref. ne- + artificial.

neartificialele
NEARTIFICIÁL, -Ă, neartificiali, -e, adj. Care nu este artificial; natural, firesc. [Pr.: ne-ar-ti-fi-ci-al] – Pref. ne- + artificial.

neartificialelor
NEARTIFICIÁL, -Ă, neartificiali, -e, adj. Care nu este artificial; natural, firesc. [Pr.: ne-ar-ti-fi-ci-al] – Pref. ne- + artificial.

neartificiali
NEARTIFICIÁL, -Ă, neartificiali, -e, adj. Care nu este artificial; natural, firesc. [Pr.: ne-ar-ti-fi-ci-al] – Pref. ne- + artificial.

neartificialii
NEARTIFICIÁL, -Ă, neartificiali, -e, adj. Care nu este artificial; natural, firesc. [Pr.: ne-ar-ti-fi-ci-al] – Pref. ne- + artificial.

neartificialilor
NEARTIFICIÁL, -Ă, neartificiali, -e, adj. Care nu este artificial; natural, firesc. [Pr.: ne-ar-ti-fi-ci-al] – Pref. ne- + artificial.

neartificialul
NEARTIFICIÁL, -Ă, neartificiali, -e, adj. Care nu este artificial; natural, firesc. [Pr.: ne-ar-ti-fi-ci-al] – Pref. ne- + artificial.

neartificialului
NEARTIFICIÁL, -Ă, neartificiali, -e, adj. Care nu este artificial; natural, firesc. [Pr.: ne-ar-ti-fi-ci-al] – Pref. ne- + artificial.

neartistic
NEARTÍSTIC, -Ă, neartistici, -ce, adj. Care nu aparține artei. ♦ Care nu corespunde principiilor estetice; lipsit de valoare artistică. [Pr.: ne-ar-] – Pref. ne- + artistic.

neartistica
NEARTÍSTIC, -Ă, neartistici, -ce, adj. Care nu aparține artei. ♦ Care nu corespunde principiilor estetice; lipsit de valoare artistică. [Pr.: ne-ar-] – Pref. ne- + artistic.

neartistice
NEARTÍSTIC, -Ă, neartistici, -ce, adj. Care nu aparține artei. ♦ Care nu corespunde principiilor estetice; lipsit de valoare artistică. [Pr.: ne-ar-] – Pref. ne- + artistic.

neartisticei
NEARTÍSTIC, -Ă, neartistici, -ce, adj. Care nu aparține artei. ♦ Care nu corespunde principiilor estetice; lipsit de valoare artistică. [Pr.: ne-ar-] – Pref. ne- + artistic.

neartisticele
NEARTÍSTIC, -Ă, neartistici, -ce, adj. Care nu aparține artei. ♦ Care nu corespunde principiilor estetice; lipsit de valoare artistică. [Pr.: ne-ar-] – Pref. ne- + artistic.

neartisticelor
NEARTÍSTIC, -Ă, neartistici, -ce, adj. Care nu aparține artei. ♦ Care nu corespunde principiilor estetice; lipsit de valoare artistică. [Pr.: ne-ar-] – Pref. ne- + artistic.

neartistici
NEARTÍSTIC, -Ă, neartistici, -ce, adj. Care nu aparține artei. ♦ Care nu corespunde principiilor estetice; lipsit de valoare artistică. [Pr.: ne-ar-] – Pref. ne- + artistic.

neartisticii
NEARTÍSTIC, -Ă, neartistici, -ce, adj. Care nu aparține artei. ♦ Care nu corespunde principiilor estetice; lipsit de valoare artistică. [Pr.: ne-ar-] – Pref. ne- + artistic.

neartisticilor
NEARTÍSTIC, -Ă, neartistici, -ce, adj. Care nu aparține artei. ♦ Care nu corespunde principiilor estetice; lipsit de valoare artistică. [Pr.: ne-ar-] – Pref. ne- + artistic.

neartisticul
NEARTÍSTIC, -Ă, neartistici, -ce, adj. Care nu aparține artei. ♦ Care nu corespunde principiilor estetice; lipsit de valoare artistică. [Pr.: ne-ar-] – Pref. ne- + artistic.

neartisticului
NEARTÍSTIC, -Ă, neartistici, -ce, adj. Care nu aparține artei. ♦ Care nu corespunde principiilor estetice; lipsit de valoare artistică. [Pr.: ne-ar-] – Pref. ne- + artistic.

neascultare
NEASCULTÁRE s. f. Act de nesupunere, lipsă de ascultare, indisciplină; încălcare a unei porunci. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + ascultare.

DOOM

neascultáre (ne-as-) s. f., g.-d. art. neascultắrii

neascultarea
NEASCULTÁRE s. f. Act de nesupunere, lipsă de ascultare, indisciplină; încălcare a unei porunci. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + ascultare.

DOOM

neascultáre (ne-as-) s. f., g.-d. art. neascultắrii

neascultări
NEASCULTÁRE s. f. Act de nesupunere, lipsă de ascultare, indisciplină; încălcare a unei porunci. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + ascultare.

DOOM

neascultáre (ne-as-) s. f., g.-d. art. neascultắrii

neascultării
NEASCULTÁRE s. f. Act de nesupunere, lipsă de ascultare, indisciplină; încălcare a unei porunci. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + ascultare.

DOOM

neascultáre (ne-as-) s. f., g.-d. art. neascultắrii

neascultările
NEASCULTÁRE s. f. Act de nesupunere, lipsă de ascultare, indisciplină; încălcare a unei porunci. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + ascultare.

DOOM

neascultáre (ne-as-) s. f., g.-d. art. neascultắrii

neascultărilor
NEASCULTÁRE s. f. Act de nesupunere, lipsă de ascultare, indisciplină; încălcare a unei porunci. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + ascultare.

DOOM

neascultáre (ne-as-) s. f., g.-d. art. neascultắrii

neascultătoare
NEASCULTĂTÓR, -OÁRE, neascultători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care nu ascultă (de cineva sau de ceva), care nu se supune; p. ext. rău, obraznic. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + ascultător.

DOOM

neascultătór (ne-as-) adj. m., pl. neascultătóri; f. sg. și pl. neascultătoáre

neascultătoarea
NEASCULTĂTÓR, -OÁRE, neascultători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care nu ascultă (de cineva sau de ceva), care nu se supune; p. ext. rău, obraznic. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + ascultător.

DOOM

neascultătór (ne-as-) adj. m., pl. neascultătóri; f. sg. și pl. neascultătoáre

neascultătoarei
NEASCULTĂTÓR, -OÁRE, neascultători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care nu ascultă (de cineva sau de ceva), care nu se supune; p. ext. rău, obraznic. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + ascultător.

DOOM

neascultătór (ne-as-) adj. m., pl. neascultătóri; f. sg. și pl. neascultătoáre

neascultătoarele
NEASCULTĂTÓR, -OÁRE, neascultători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care nu ascultă (de cineva sau de ceva), care nu se supune; p. ext. rău, obraznic. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + ascultător.

DOOM

neascultătór (ne-as-) adj. m., pl. neascultătóri; f. sg. și pl. neascultătoáre

neascultătoarelor
NEASCULTĂTÓR, -OÁRE, neascultători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care nu ascultă (de cineva sau de ceva), care nu se supune; p. ext. rău, obraznic. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + ascultător.

DOOM

neascultătór (ne-as-) adj. m., pl. neascultătóri; f. sg. și pl. neascultătoáre

neascultător
NEASCULTĂTÓR, -OÁRE, neascultători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care nu ascultă (de cineva sau de ceva), care nu se supune; p. ext. rău, obraznic. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + ascultător.

DOOM

neascultătór (ne-as-) adj. m., pl. neascultătóri; f. sg. și pl. neascultătoáre

neascultători
NEASCULTĂTÓR, -OÁRE, neascultători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care nu ascultă (de cineva sau de ceva), care nu se supune; p. ext. rău, obraznic. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + ascultător.

DOOM

neascultătór (ne-as-) adj. m., pl. neascultătóri; f. sg. și pl. neascultătoáre

neascultătorii
NEASCULTĂTÓR, -OÁRE, neascultători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care nu ascultă (de cineva sau de ceva), care nu se supune; p. ext. rău, obraznic. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + ascultător.

DOOM

neascultătór (ne-as-) adj. m., pl. neascultătóri; f. sg. și pl. neascultătoáre

neascultătorilor
NEASCULTĂTÓR, -OÁRE, neascultători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care nu ascultă (de cineva sau de ceva), care nu se supune; p. ext. rău, obraznic. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + ascultător.

DOOM

neascultătór (ne-as-) adj. m., pl. neascultătóri; f. sg. și pl. neascultătoáre

neascultătorul
NEASCULTĂTÓR, -OÁRE, neascultători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care nu ascultă (de cineva sau de ceva), care nu se supune; p. ext. rău, obraznic. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + ascultător.

DOOM

neascultătór (ne-as-) adj. m., pl. neascultătóri; f. sg. și pl. neascultătoáre

neascultătorului
NEASCULTĂTÓR, -OÁRE, neascultători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care nu ascultă (de cineva sau de ceva), care nu se supune; p. ext. rău, obraznic. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + ascultător.

DOOM

neascultătór (ne-as-) adj. m., pl. neascultătóri; f. sg. și pl. neascultătoáre

neascuțit
NEASCUȚÍT, -Ă, neascuțiți, -te, adj. (Despre obiecte) Care nu este ascuțit; fără vârf, rotunjit. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + ascuțit.

neascuțita
NEASCUȚÍT, -Ă, neascuțiți, -te, adj. (Despre obiecte) Care nu este ascuțit; fără vârf, rotunjit. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + ascuțit.

neascuțite
NEASCUȚÍT, -Ă, neascuțiți, -te, adj. (Despre obiecte) Care nu este ascuțit; fără vârf, rotunjit. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + ascuțit.

neascuțitei
NEASCUȚÍT, -Ă, neascuțiți, -te, adj. (Despre obiecte) Care nu este ascuțit; fără vârf, rotunjit. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + ascuțit.

neascuțitele
NEASCUȚÍT, -Ă, neascuțiți, -te, adj. (Despre obiecte) Care nu este ascuțit; fără vârf, rotunjit. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + ascuțit.

neascuțitelor
NEASCUȚÍT, -Ă, neascuțiți, -te, adj. (Despre obiecte) Care nu este ascuțit; fără vârf, rotunjit. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + ascuțit.

neascuțitul
NEASCUȚÍT, -Ă, neascuțiți, -te, adj. (Despre obiecte) Care nu este ascuțit; fără vârf, rotunjit. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + ascuțit.

neascuțitului
NEASCUȚÍT, -Ă, neascuțiți, -te, adj. (Despre obiecte) Care nu este ascuțit; fără vârf, rotunjit. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + ascuțit.

neascuțiți
NEASCUȚÍT, -Ă, neascuțiți, -te, adj. (Despre obiecte) Care nu este ascuțit; fără vârf, rotunjit. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + ascuțit.

neascuțiții
NEASCUȚÍT, -Ă, neascuțiți, -te, adj. (Despre obiecte) Care nu este ascuțit; fără vârf, rotunjit. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + ascuțit.

neascuțiților
NEASCUȚÍT, -Ă, neascuțiți, -te, adj. (Despre obiecte) Care nu este ascuțit; fără vârf, rotunjit. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + ascuțit.

neasemuit
NEASEMUÍT, -Ă, neasemuiți, -te, adj. (Adesea adverbial) Neasemănat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asemuit.

DOOM

neasemuít (ne-a-) adj. m., pl. neasemuíți; f. neasemuítă, pl. neasemuíte

neasemuita
NEASEMUÍT, -Ă, neasemuiți, -te, adj. (Adesea adverbial) Neasemănat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asemuit.

DOOM

neasemuít (ne-a-) adj. m., pl. neasemuíți; f. neasemuítă, pl. neasemuíte

neasemuite
NEASEMUÍT, -Ă, neasemuiți, -te, adj. (Adesea adverbial) Neasemănat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asemuit.

DOOM

neasemuít (ne-a-) adj. m., pl. neasemuíți; f. neasemuítă, pl. neasemuíte

neasemuitei
NEASEMUÍT, -Ă, neasemuiți, -te, adj. (Adesea adverbial) Neasemănat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asemuit.

DOOM

neasemuít (ne-a-) adj. m., pl. neasemuíți; f. neasemuítă, pl. neasemuíte

neasemuitele
NEASEMUÍT, -Ă, neasemuiți, -te, adj. (Adesea adverbial) Neasemănat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asemuit.

DOOM

neasemuít (ne-a-) adj. m., pl. neasemuíți; f. neasemuítă, pl. neasemuíte

neasemuitelor
NEASEMUÍT, -Ă, neasemuiți, -te, adj. (Adesea adverbial) Neasemănat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asemuit.

DOOM

neasemuít (ne-a-) adj. m., pl. neasemuíți; f. neasemuítă, pl. neasemuíte

neasemuitul
NEASEMUÍT, -Ă, neasemuiți, -te, adj. (Adesea adverbial) Neasemănat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asemuit.

DOOM

neasemuít (ne-a-) adj. m., pl. neasemuíți; f. neasemuítă, pl. neasemuíte

neasemuitului
NEASEMUÍT, -Ă, neasemuiți, -te, adj. (Adesea adverbial) Neasemănat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asemuit.

DOOM

neasemuít (ne-a-) adj. m., pl. neasemuíți; f. neasemuítă, pl. neasemuíte

neasemuiți
NEASEMUÍT, -Ă, neasemuiți, -te, adj. (Adesea adverbial) Neasemănat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asemuit.

DOOM

neasemuít (ne-a-) adj. m., pl. neasemuíți; f. neasemuítă, pl. neasemuíte

neasemuiții
NEASEMUÍT, -Ă, neasemuiți, -te, adj. (Adesea adverbial) Neasemănat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asemuit.

DOOM

neasemuít (ne-a-) adj. m., pl. neasemuíți; f. neasemuítă, pl. neasemuíte

neasemuiților
NEASEMUÍT, -Ă, neasemuiți, -te, adj. (Adesea adverbial) Neasemănat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asemuit.

DOOM

neasemuít (ne-a-) adj. m., pl. neasemuíți; f. neasemuítă, pl. neasemuíte

neasemănat
NEASEMĂNÁT, -Ă, neasemănați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi asemănat cu nimic; care nu are pereche deoarece depășește limitele, însușirile obișnuite; fără seamăn, incomparabil, neasemuit, unic. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asemănat.

DOOM

neasemănát (ne-a-) adj. m., pl. neasemănáți; f. neasemănátă, pl. neasemănáte

neasemănata
NEASEMĂNÁT, -Ă, neasemănați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi asemănat cu nimic; care nu are pereche deoarece depășește limitele, însușirile obișnuite; fără seamăn, incomparabil, neasemuit, unic. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asemănat.

DOOM

neasemănát (ne-a-) adj. m., pl. neasemănáți; f. neasemănátă, pl. neasemănáte

neasemănate
NEASEMĂNÁT, -Ă, neasemănați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi asemănat cu nimic; care nu are pereche deoarece depășește limitele, însușirile obișnuite; fără seamăn, incomparabil, neasemuit, unic. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asemănat.

DOOM

neasemănát (ne-a-) adj. m., pl. neasemănáți; f. neasemănátă, pl. neasemănáte

neasemănatei
NEASEMĂNÁT, -Ă, neasemănați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi asemănat cu nimic; care nu are pereche deoarece depășește limitele, însușirile obișnuite; fără seamăn, incomparabil, neasemuit, unic. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asemănat.

DOOM

neasemănát (ne-a-) adj. m., pl. neasemănáți; f. neasemănátă, pl. neasemănáte

neasemănatele
NEASEMĂNÁT, -Ă, neasemănați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi asemănat cu nimic; care nu are pereche deoarece depășește limitele, însușirile obișnuite; fără seamăn, incomparabil, neasemuit, unic. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asemănat.

DOOM

neasemănát (ne-a-) adj. m., pl. neasemănáți; f. neasemănátă, pl. neasemănáte

neasemănatelor
NEASEMĂNÁT, -Ă, neasemănați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi asemănat cu nimic; care nu are pereche deoarece depășește limitele, însușirile obișnuite; fără seamăn, incomparabil, neasemuit, unic. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asemănat.

DOOM

neasemănát (ne-a-) adj. m., pl. neasemănáți; f. neasemănátă, pl. neasemănáte

neasemănatul
NEASEMĂNÁT, -Ă, neasemănați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi asemănat cu nimic; care nu are pereche deoarece depășește limitele, însușirile obișnuite; fără seamăn, incomparabil, neasemuit, unic. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asemănat.

DOOM

neasemănát (ne-a-) adj. m., pl. neasemănáți; f. neasemănátă, pl. neasemănáte

neasemănatului
NEASEMĂNÁT, -Ă, neasemănați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi asemănat cu nimic; care nu are pereche deoarece depășește limitele, însușirile obișnuite; fără seamăn, incomparabil, neasemuit, unic. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asemănat.

DOOM

neasemănát (ne-a-) adj. m., pl. neasemănáți; f. neasemănátă, pl. neasemănáte

neasemănați
NEASEMĂNÁT, -Ă, neasemănați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi asemănat cu nimic; care nu are pereche deoarece depășește limitele, însușirile obișnuite; fără seamăn, incomparabil, neasemuit, unic. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asemănat.

DOOM

neasemănát (ne-a-) adj. m., pl. neasemănáți; f. neasemănátă, pl. neasemănáte

neasemănații
NEASEMĂNÁT, -Ă, neasemănați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi asemănat cu nimic; care nu are pereche deoarece depășește limitele, însușirile obișnuite; fără seamăn, incomparabil, neasemuit, unic. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asemănat.

DOOM

neasemănát (ne-a-) adj. m., pl. neasemănáți; f. neasemănátă, pl. neasemănáte

neasemănaților
NEASEMĂNÁT, -Ă, neasemănați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi asemănat cu nimic; care nu are pereche deoarece depășește limitele, însușirile obișnuite; fără seamăn, incomparabil, neasemuit, unic. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asemănat.

DOOM

neasemănát (ne-a-) adj. m., pl. neasemănáți; f. neasemănátă, pl. neasemănáte

neasigurat
NEASIGURÁT, -Ă, neasigurați, -te, adj. Care nu este asigurat; care nu este pus la adăpost de pericol. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asigurat.

neasigurata
NEASIGURÁT, -Ă, neasigurați, -te, adj. Care nu este asigurat; care nu este pus la adăpost de pericol. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asigurat.

neasigurate
NEASIGURÁT, -Ă, neasigurați, -te, adj. Care nu este asigurat; care nu este pus la adăpost de pericol. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asigurat.

neasiguratei
NEASIGURÁT, -Ă, neasigurați, -te, adj. Care nu este asigurat; care nu este pus la adăpost de pericol. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asigurat.

neasiguratele
NEASIGURÁT, -Ă, neasigurați, -te, adj. Care nu este asigurat; care nu este pus la adăpost de pericol. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asigurat.

neasiguratelor
NEASIGURÁT, -Ă, neasigurați, -te, adj. Care nu este asigurat; care nu este pus la adăpost de pericol. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asigurat.

neasiguratul
NEASIGURÁT, -Ă, neasigurați, -te, adj. Care nu este asigurat; care nu este pus la adăpost de pericol. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asigurat.

neasiguratului
NEASIGURÁT, -Ă, neasigurați, -te, adj. Care nu este asigurat; care nu este pus la adăpost de pericol. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asigurat.

neasigurați
NEASIGURÁT, -Ă, neasigurați, -te, adj. Care nu este asigurat; care nu este pus la adăpost de pericol. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asigurat.

neasigurații
NEASIGURÁT, -Ă, neasigurați, -te, adj. Care nu este asigurat; care nu este pus la adăpost de pericol. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asigurat.

neasiguraților
NEASIGURÁT, -Ă, neasigurați, -te, adj. Care nu este asigurat; care nu este pus la adăpost de pericol. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asigurat.

neasimilabil
NEASIMILÁBIL, -Ă, neasimilabili, -e, adj. Care nu poate fi asimilat (ușor); inasimilabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asimilabil.

DOOM

*neasimilábil (ne-a-) adj. m., pl. neasimilábili; f. neasimilábilă, pl. neasimilábile

neasimilabila
NEASIMILÁBIL, -Ă, neasimilabili, -e, adj. Care nu poate fi asimilat (ușor); inasimilabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asimilabil.

DOOM

*neasimilábil (ne-a-) adj. m., pl. neasimilábili; f. neasimilábilă, pl. neasimilábile

neasimilabile
NEASIMILÁBIL, -Ă, neasimilabili, -e, adj. Care nu poate fi asimilat (ușor); inasimilabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asimilabil.

DOOM

*neasimilábil (ne-a-) adj. m., pl. neasimilábili; f. neasimilábilă, pl. neasimilábile

neasimilabilei
NEASIMILÁBIL, -Ă, neasimilabili, -e, adj. Care nu poate fi asimilat (ușor); inasimilabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asimilabil.

DOOM

*neasimilábil (ne-a-) adj. m., pl. neasimilábili; f. neasimilábilă, pl. neasimilábile

neasimilabilele
NEASIMILÁBIL, -Ă, neasimilabili, -e, adj. Care nu poate fi asimilat (ușor); inasimilabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asimilabil.

DOOM

*neasimilábil (ne-a-) adj. m., pl. neasimilábili; f. neasimilábilă, pl. neasimilábile

neasimilabilelor
NEASIMILÁBIL, -Ă, neasimilabili, -e, adj. Care nu poate fi asimilat (ușor); inasimilabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asimilabil.

DOOM

*neasimilábil (ne-a-) adj. m., pl. neasimilábili; f. neasimilábilă, pl. neasimilábile

neasimilabili
NEASIMILÁBIL, -Ă, neasimilabili, -e, adj. Care nu poate fi asimilat (ușor); inasimilabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asimilabil.

DOOM

*neasimilábil (ne-a-) adj. m., pl. neasimilábili; f. neasimilábilă, pl. neasimilábile

neasimilabilii
NEASIMILÁBIL, -Ă, neasimilabili, -e, adj. Care nu poate fi asimilat (ușor); inasimilabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asimilabil.

DOOM

*neasimilábil (ne-a-) adj. m., pl. neasimilábili; f. neasimilábilă, pl. neasimilábile

neasimilabililor
NEASIMILÁBIL, -Ă, neasimilabili, -e, adj. Care nu poate fi asimilat (ușor); inasimilabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asimilabil.

DOOM

*neasimilábil (ne-a-) adj. m., pl. neasimilábili; f. neasimilábilă, pl. neasimilábile

neasimilabilul
NEASIMILÁBIL, -Ă, neasimilabili, -e, adj. Care nu poate fi asimilat (ușor); inasimilabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asimilabil.

DOOM

*neasimilábil (ne-a-) adj. m., pl. neasimilábili; f. neasimilábilă, pl. neasimilábile

neasimilabilului
NEASIMILÁBIL, -Ă, neasimilabili, -e, adj. Care nu poate fi asimilat (ușor); inasimilabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asimilabil.

DOOM

*neasimilábil (ne-a-) adj. m., pl. neasimilábili; f. neasimilábilă, pl. neasimilábile

neasimilat
NEASIMILÁT, -Ă, neasimilați, -te, adj. 1. Care nu este asimilat prin metabolism. ♦ (Despre cunoștințe, idei) Care nu a fost însușit (corespunzător). 2. (Despre produse noi) Care nu a fost introdus în fabricație. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asimilat.

DOOM

*neasimilát (ne-a-) adj. m., pl. neasimiláți; f. neasimilátă, pl. neasimiláte

neasimilata
NEASIMILÁT, -Ă, neasimilați, -te, adj. 1. Care nu este asimilat prin metabolism. ♦ (Despre cunoștințe, idei) Care nu a fost însușit (corespunzător). 2. (Despre produse noi) Care nu a fost introdus în fabricație. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asimilat.

DOOM

*neasimilát (ne-a-) adj. m., pl. neasimiláți; f. neasimilátă, pl. neasimiláte

neasimilate
NEASIMILÁT, -Ă, neasimilați, -te, adj. 1. Care nu este asimilat prin metabolism. ♦ (Despre cunoștințe, idei) Care nu a fost însușit (corespunzător). 2. (Despre produse noi) Care nu a fost introdus în fabricație. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asimilat.

DOOM

*neasimilát (ne-a-) adj. m., pl. neasimiláți; f. neasimilátă, pl. neasimiláte

neasimilatei
NEASIMILÁT, -Ă, neasimilați, -te, adj. 1. Care nu este asimilat prin metabolism. ♦ (Despre cunoștințe, idei) Care nu a fost însușit (corespunzător). 2. (Despre produse noi) Care nu a fost introdus în fabricație. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asimilat.

DOOM

*neasimilát (ne-a-) adj. m., pl. neasimiláți; f. neasimilátă, pl. neasimiláte

neasimilatele
NEASIMILÁT, -Ă, neasimilați, -te, adj. 1. Care nu este asimilat prin metabolism. ♦ (Despre cunoștințe, idei) Care nu a fost însușit (corespunzător). 2. (Despre produse noi) Care nu a fost introdus în fabricație. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asimilat.

DOOM

*neasimilát (ne-a-) adj. m., pl. neasimiláți; f. neasimilátă, pl. neasimiláte

neasimilatelor
NEASIMILÁT, -Ă, neasimilați, -te, adj. 1. Care nu este asimilat prin metabolism. ♦ (Despre cunoștințe, idei) Care nu a fost însușit (corespunzător). 2. (Despre produse noi) Care nu a fost introdus în fabricație. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asimilat.

DOOM

*neasimilát (ne-a-) adj. m., pl. neasimiláți; f. neasimilátă, pl. neasimiláte

neasimilatul
NEASIMILÁT, -Ă, neasimilați, -te, adj. 1. Care nu este asimilat prin metabolism. ♦ (Despre cunoștințe, idei) Care nu a fost însușit (corespunzător). 2. (Despre produse noi) Care nu a fost introdus în fabricație. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asimilat.

DOOM

*neasimilát (ne-a-) adj. m., pl. neasimiláți; f. neasimilátă, pl. neasimiláte

neasimilatului
NEASIMILÁT, -Ă, neasimilați, -te, adj. 1. Care nu este asimilat prin metabolism. ♦ (Despre cunoștințe, idei) Care nu a fost însușit (corespunzător). 2. (Despre produse noi) Care nu a fost introdus în fabricație. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asimilat.

DOOM

*neasimilát (ne-a-) adj. m., pl. neasimiláți; f. neasimilátă, pl. neasimiláte

neasimilați
NEASIMILÁT, -Ă, neasimilați, -te, adj. 1. Care nu este asimilat prin metabolism. ♦ (Despre cunoștințe, idei) Care nu a fost însușit (corespunzător). 2. (Despre produse noi) Care nu a fost introdus în fabricație. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asimilat.

DOOM

*neasimilát (ne-a-) adj. m., pl. neasimiláți; f. neasimilátă, pl. neasimiláte

neasimilații
NEASIMILÁT, -Ă, neasimilați, -te, adj. 1. Care nu este asimilat prin metabolism. ♦ (Despre cunoștințe, idei) Care nu a fost însușit (corespunzător). 2. (Despre produse noi) Care nu a fost introdus în fabricație. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asimilat.

DOOM

*neasimilát (ne-a-) adj. m., pl. neasimiláți; f. neasimilátă, pl. neasimiláte

neasimilaților
NEASIMILÁT, -Ă, neasimilați, -te, adj. 1. Care nu este asimilat prin metabolism. ♦ (Despre cunoștințe, idei) Care nu a fost însușit (corespunzător). 2. (Despre produse noi) Care nu a fost introdus în fabricație. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asimilat.

DOOM

*neasimilát (ne-a-) adj. m., pl. neasimiláți; f. neasimilátă, pl. neasimiláte

neastâmpăr
NEASTẤMPĂR s. n. Faptul de a fi neastâmpărat; starea celui neastâmpărat; lipsă de astâmpăr; neliniște, impaciență, agitație. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + astâmpăr.

DOOM

neastấmpăr (ne-as-) s. n.

neastâmpărat
NEASTÂMPĂRÁT, -Ă, neastâmpărați, -te, adj. 1. Care nu se astâmpără sau care nu poate fi astâmpărat; spec. (despre oameni, firea, temperamentul lor) care se agită continuu; agitat, neliniștit. 2. (Despre copii) (Excesiv de) vioi, zglobiu, zburdalnic, zvăpăiat; p. ext. obraznic, rău. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Vioi, jucăuș. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + astâmpărat.

DOOM

neastâmpărát (ne-as-) adj. m., pl. neastâmpăráți; f. neastâmpărátă, pl. neastâmpăráte

neastâmpărata
NEASTÂMPĂRÁT, -Ă, neastâmpărați, -te, adj. 1. Care nu se astâmpără sau care nu poate fi astâmpărat; spec. (despre oameni, firea, temperamentul lor) care se agită continuu; agitat, neliniștit. 2. (Despre copii) (Excesiv de) vioi, zglobiu, zburdalnic, zvăpăiat; p. ext. obraznic, rău. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Vioi, jucăuș. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + astâmpărat.

DOOM

neastâmpărát (ne-as-) adj. m., pl. neastâmpăráți; f. neastâmpărátă, pl. neastâmpăráte

neastâmpărate
NEASTÂMPĂRÁT, -Ă, neastâmpărați, -te, adj. 1. Care nu se astâmpără sau care nu poate fi astâmpărat; spec. (despre oameni, firea, temperamentul lor) care se agită continuu; agitat, neliniștit. 2. (Despre copii) (Excesiv de) vioi, zglobiu, zburdalnic, zvăpăiat; p. ext. obraznic, rău. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Vioi, jucăuș. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + astâmpărat.

DOOM

neastâmpărát (ne-as-) adj. m., pl. neastâmpăráți; f. neastâmpărátă, pl. neastâmpăráte

neastâmpăratei
NEASTÂMPĂRÁT, -Ă, neastâmpărați, -te, adj. 1. Care nu se astâmpără sau care nu poate fi astâmpărat; spec. (despre oameni, firea, temperamentul lor) care se agită continuu; agitat, neliniștit. 2. (Despre copii) (Excesiv de) vioi, zglobiu, zburdalnic, zvăpăiat; p. ext. obraznic, rău. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Vioi, jucăuș. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + astâmpărat.

DOOM

neastâmpărát (ne-as-) adj. m., pl. neastâmpăráți; f. neastâmpărátă, pl. neastâmpăráte

neastâmpăratele
NEASTÂMPĂRÁT, -Ă, neastâmpărați, -te, adj. 1. Care nu se astâmpără sau care nu poate fi astâmpărat; spec. (despre oameni, firea, temperamentul lor) care se agită continuu; agitat, neliniștit. 2. (Despre copii) (Excesiv de) vioi, zglobiu, zburdalnic, zvăpăiat; p. ext. obraznic, rău. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Vioi, jucăuș. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + astâmpărat.

DOOM

neastâmpărát (ne-as-) adj. m., pl. neastâmpăráți; f. neastâmpărátă, pl. neastâmpăráte

neastâmpăratelor
NEASTÂMPĂRÁT, -Ă, neastâmpărați, -te, adj. 1. Care nu se astâmpără sau care nu poate fi astâmpărat; spec. (despre oameni, firea, temperamentul lor) care se agită continuu; agitat, neliniștit. 2. (Despre copii) (Excesiv de) vioi, zglobiu, zburdalnic, zvăpăiat; p. ext. obraznic, rău. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Vioi, jucăuș. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + astâmpărat.

DOOM

neastâmpărát (ne-as-) adj. m., pl. neastâmpăráți; f. neastâmpărátă, pl. neastâmpăráte

neastâmpăratul
NEASTÂMPĂRÁT, -Ă, neastâmpărați, -te, adj. 1. Care nu se astâmpără sau care nu poate fi astâmpărat; spec. (despre oameni, firea, temperamentul lor) care se agită continuu; agitat, neliniștit. 2. (Despre copii) (Excesiv de) vioi, zglobiu, zburdalnic, zvăpăiat; p. ext. obraznic, rău. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Vioi, jucăuș. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + astâmpărat.

DOOM

neastâmpărát (ne-as-) adj. m., pl. neastâmpăráți; f. neastâmpărátă, pl. neastâmpăráte

neastâmpăratului
NEASTÂMPĂRÁT, -Ă, neastâmpărați, -te, adj. 1. Care nu se astâmpără sau care nu poate fi astâmpărat; spec. (despre oameni, firea, temperamentul lor) care se agită continuu; agitat, neliniștit. 2. (Despre copii) (Excesiv de) vioi, zglobiu, zburdalnic, zvăpăiat; p. ext. obraznic, rău. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Vioi, jucăuș. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + astâmpărat.

DOOM

neastâmpărát (ne-as-) adj. m., pl. neastâmpăráți; f. neastâmpărátă, pl. neastâmpăráte

neastâmpărați
NEASTÂMPĂRÁT, -Ă, neastâmpărați, -te, adj. 1. Care nu se astâmpără sau care nu poate fi astâmpărat; spec. (despre oameni, firea, temperamentul lor) care se agită continuu; agitat, neliniștit. 2. (Despre copii) (Excesiv de) vioi, zglobiu, zburdalnic, zvăpăiat; p. ext. obraznic, rău. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Vioi, jucăuș. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + astâmpărat.

DOOM

neastâmpărát (ne-as-) adj. m., pl. neastâmpăráți; f. neastâmpărátă, pl. neastâmpăráte

neastâmpărații
NEASTÂMPĂRÁT, -Ă, neastâmpărați, -te, adj. 1. Care nu se astâmpără sau care nu poate fi astâmpărat; spec. (despre oameni, firea, temperamentul lor) care se agită continuu; agitat, neliniștit. 2. (Despre copii) (Excesiv de) vioi, zglobiu, zburdalnic, zvăpăiat; p. ext. obraznic, rău. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Vioi, jucăuș. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + astâmpărat.

DOOM

neastâmpărát (ne-as-) adj. m., pl. neastâmpăráți; f. neastâmpărátă, pl. neastâmpăráte

neastâmpăraților
NEASTÂMPĂRÁT, -Ă, neastâmpărați, -te, adj. 1. Care nu se astâmpără sau care nu poate fi astâmpărat; spec. (despre oameni, firea, temperamentul lor) care se agită continuu; agitat, neliniștit. 2. (Despre copii) (Excesiv de) vioi, zglobiu, zburdalnic, zvăpăiat; p. ext. obraznic, rău. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Vioi, jucăuș. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + astâmpărat.

DOOM

neastâmpărát (ne-as-) adj. m., pl. neastâmpăráți; f. neastâmpărátă, pl. neastâmpăráte

neastâmpărul
NEASTẤMPĂR s. n. Faptul de a fi neastâmpărat; starea celui neastâmpărat; lipsă de astâmpăr; neliniște, impaciență, agitație. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + astâmpăr.

DOOM

neastấmpăr (ne-as-) s. n.

neastâmpărului
NEASTẤMPĂR s. n. Faptul de a fi neastâmpărat; starea celui neastâmpărat; lipsă de astâmpăr; neliniște, impaciență, agitație. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + astâmpăr.

DOOM

neastấmpăr (ne-as-) s. n.

neastîmpăr
NEASTẤMPĂR s. n. Faptul de a fi neastâmpărat; starea celui neastâmpărat; lipsă de astâmpăr; neliniște, impaciență, agitație. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + astâmpăr.

DOOM

neastấmpăr (ne-as-) s. n.

neastîmpărat
NEASTÂMPĂRÁT, -Ă, neastâmpărați, -te, adj. 1. Care nu se astâmpără sau care nu poate fi astâmpărat; spec. (despre oameni, firea, temperamentul lor) care se agită continuu; agitat, neliniștit. 2. (Despre copii) (Excesiv de) vioi, zglobiu, zburdalnic, zvăpăiat; p. ext. obraznic, rău. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Vioi, jucăuș. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + astâmpărat.

DOOM

neastâmpărát (ne-as-) adj. m., pl. neastâmpăráți; f. neastâmpărátă, pl. neastâmpăráte

neastîmpărata
NEASTÂMPĂRÁT, -Ă, neastâmpărați, -te, adj. 1. Care nu se astâmpără sau care nu poate fi astâmpărat; spec. (despre oameni, firea, temperamentul lor) care se agită continuu; agitat, neliniștit. 2. (Despre copii) (Excesiv de) vioi, zglobiu, zburdalnic, zvăpăiat; p. ext. obraznic, rău. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Vioi, jucăuș. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + astâmpărat.

DOOM

neastâmpărát (ne-as-) adj. m., pl. neastâmpăráți; f. neastâmpărátă, pl. neastâmpăráte

neastîmpărate
NEASTÂMPĂRÁT, -Ă, neastâmpărați, -te, adj. 1. Care nu se astâmpără sau care nu poate fi astâmpărat; spec. (despre oameni, firea, temperamentul lor) care se agită continuu; agitat, neliniștit. 2. (Despre copii) (Excesiv de) vioi, zglobiu, zburdalnic, zvăpăiat; p. ext. obraznic, rău. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Vioi, jucăuș. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + astâmpărat.

DOOM

neastâmpărát (ne-as-) adj. m., pl. neastâmpăráți; f. neastâmpărátă, pl. neastâmpăráte

neastîmpăratei
NEASTÂMPĂRÁT, -Ă, neastâmpărați, -te, adj. 1. Care nu se astâmpără sau care nu poate fi astâmpărat; spec. (despre oameni, firea, temperamentul lor) care se agită continuu; agitat, neliniștit. 2. (Despre copii) (Excesiv de) vioi, zglobiu, zburdalnic, zvăpăiat; p. ext. obraznic, rău. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Vioi, jucăuș. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + astâmpărat.

DOOM

neastâmpărát (ne-as-) adj. m., pl. neastâmpăráți; f. neastâmpărátă, pl. neastâmpăráte

neastîmpăratele
NEASTÂMPĂRÁT, -Ă, neastâmpărați, -te, adj. 1. Care nu se astâmpără sau care nu poate fi astâmpărat; spec. (despre oameni, firea, temperamentul lor) care se agită continuu; agitat, neliniștit. 2. (Despre copii) (Excesiv de) vioi, zglobiu, zburdalnic, zvăpăiat; p. ext. obraznic, rău. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Vioi, jucăuș. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + astâmpărat.

DOOM

neastâmpărát (ne-as-) adj. m., pl. neastâmpăráți; f. neastâmpărátă, pl. neastâmpăráte

neastîmpăratelor
NEASTÂMPĂRÁT, -Ă, neastâmpărați, -te, adj. 1. Care nu se astâmpără sau care nu poate fi astâmpărat; spec. (despre oameni, firea, temperamentul lor) care se agită continuu; agitat, neliniștit. 2. (Despre copii) (Excesiv de) vioi, zglobiu, zburdalnic, zvăpăiat; p. ext. obraznic, rău. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Vioi, jucăuș. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + astâmpărat.

DOOM

neastâmpărát (ne-as-) adj. m., pl. neastâmpăráți; f. neastâmpărátă, pl. neastâmpăráte

neastîmpăratul
NEASTÂMPĂRÁT, -Ă, neastâmpărați, -te, adj. 1. Care nu se astâmpără sau care nu poate fi astâmpărat; spec. (despre oameni, firea, temperamentul lor) care se agită continuu; agitat, neliniștit. 2. (Despre copii) (Excesiv de) vioi, zglobiu, zburdalnic, zvăpăiat; p. ext. obraznic, rău. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Vioi, jucăuș. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + astâmpărat.

DOOM

neastâmpărát (ne-as-) adj. m., pl. neastâmpăráți; f. neastâmpărátă, pl. neastâmpăráte

neastîmpăratului
NEASTÂMPĂRÁT, -Ă, neastâmpărați, -te, adj. 1. Care nu se astâmpără sau care nu poate fi astâmpărat; spec. (despre oameni, firea, temperamentul lor) care se agită continuu; agitat, neliniștit. 2. (Despre copii) (Excesiv de) vioi, zglobiu, zburdalnic, zvăpăiat; p. ext. obraznic, rău. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Vioi, jucăuș. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + astâmpărat.

DOOM

neastâmpărát (ne-as-) adj. m., pl. neastâmpăráți; f. neastâmpărátă, pl. neastâmpăráte

neastîmpărați
NEASTÂMPĂRÁT, -Ă, neastâmpărați, -te, adj. 1. Care nu se astâmpără sau care nu poate fi astâmpărat; spec. (despre oameni, firea, temperamentul lor) care se agită continuu; agitat, neliniștit. 2. (Despre copii) (Excesiv de) vioi, zglobiu, zburdalnic, zvăpăiat; p. ext. obraznic, rău. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Vioi, jucăuș. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + astâmpărat.

DOOM

neastâmpărát (ne-as-) adj. m., pl. neastâmpăráți; f. neastâmpărátă, pl. neastâmpăráte

neastîmpărații
NEASTÂMPĂRÁT, -Ă, neastâmpărați, -te, adj. 1. Care nu se astâmpără sau care nu poate fi astâmpărat; spec. (despre oameni, firea, temperamentul lor) care se agită continuu; agitat, neliniștit. 2. (Despre copii) (Excesiv de) vioi, zglobiu, zburdalnic, zvăpăiat; p. ext. obraznic, rău. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Vioi, jucăuș. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + astâmpărat.

DOOM

neastâmpărát (ne-as-) adj. m., pl. neastâmpăráți; f. neastâmpărátă, pl. neastâmpăráte

neastîmpăraților
NEASTÂMPĂRÁT, -Ă, neastâmpărați, -te, adj. 1. Care nu se astâmpără sau care nu poate fi astâmpărat; spec. (despre oameni, firea, temperamentul lor) care se agită continuu; agitat, neliniștit. 2. (Despre copii) (Excesiv de) vioi, zglobiu, zburdalnic, zvăpăiat; p. ext. obraznic, rău. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Vioi, jucăuș. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + astâmpărat.

DOOM

neastâmpărát (ne-as-) adj. m., pl. neastâmpăráți; f. neastâmpărátă, pl. neastâmpăráte

neastîmpărul
NEASTẤMPĂR s. n. Faptul de a fi neastâmpărat; starea celui neastâmpărat; lipsă de astâmpăr; neliniște, impaciență, agitație. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + astâmpăr.

DOOM

neastấmpăr (ne-as-) s. n.

neastîmpărului
NEASTẤMPĂR s. n. Faptul de a fi neastâmpărat; starea celui neastâmpărat; lipsă de astâmpăr; neliniște, impaciență, agitație. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + astâmpăr.

DOOM

neastấmpăr (ne-as-) s. n.

neatacabil
NEATACÁBIL, -Ă, neatacabili, -e, adj. Care nu poate fi atacat, contestat; inatacabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atacabil.

neatacabila
NEATACÁBIL, -Ă, neatacabili, -e, adj. Care nu poate fi atacat, contestat; inatacabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atacabil.

neatacabile
NEATACÁBIL, -Ă, neatacabili, -e, adj. Care nu poate fi atacat, contestat; inatacabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atacabil.

neatacabilei
NEATACÁBIL, -Ă, neatacabili, -e, adj. Care nu poate fi atacat, contestat; inatacabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atacabil.

neatacabilele
NEATACÁBIL, -Ă, neatacabili, -e, adj. Care nu poate fi atacat, contestat; inatacabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atacabil.

neatacabilelor
NEATACÁBIL, -Ă, neatacabili, -e, adj. Care nu poate fi atacat, contestat; inatacabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atacabil.

neatacabili
NEATACÁBIL, -Ă, neatacabili, -e, adj. Care nu poate fi atacat, contestat; inatacabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atacabil.

neatacabilii
NEATACÁBIL, -Ă, neatacabili, -e, adj. Care nu poate fi atacat, contestat; inatacabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atacabil.

neatacabililor
NEATACÁBIL, -Ă, neatacabili, -e, adj. Care nu poate fi atacat, contestat; inatacabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atacabil.

neatacabilul
NEATACÁBIL, -Ă, neatacabili, -e, adj. Care nu poate fi atacat, contestat; inatacabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atacabil.

neatacabilului
NEATACÁBIL, -Ă, neatacabili, -e, adj. Care nu poate fi atacat, contestat; inatacabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atacabil.

neatașabil
NEATAȘÁBIL, -Ă, neatașabili, -e, adj. Care nu poate fi atașat. ♦ (Fig.) Nesociabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atașabil.

neatașabila
NEATAȘÁBIL, -Ă, neatașabili, -e, adj. Care nu poate fi atașat. ♦ (Fig.) Nesociabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atașabil.

neatașabile
NEATAȘÁBIL, -Ă, neatașabili, -e, adj. Care nu poate fi atașat. ♦ (Fig.) Nesociabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atașabil.

neatașabilei
NEATAȘÁBIL, -Ă, neatașabili, -e, adj. Care nu poate fi atașat. ♦ (Fig.) Nesociabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atașabil.

neatașabilele
NEATAȘÁBIL, -Ă, neatașabili, -e, adj. Care nu poate fi atașat. ♦ (Fig.) Nesociabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atașabil.

neatașabilelor
NEATAȘÁBIL, -Ă, neatașabili, -e, adj. Care nu poate fi atașat. ♦ (Fig.) Nesociabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atașabil.

neatașabili
NEATAȘÁBIL, -Ă, neatașabili, -e, adj. Care nu poate fi atașat. ♦ (Fig.) Nesociabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atașabil.

neatașabilii
NEATAȘÁBIL, -Ă, neatașabili, -e, adj. Care nu poate fi atașat. ♦ (Fig.) Nesociabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atașabil.

neatașabililor
NEATAȘÁBIL, -Ă, neatașabili, -e, adj. Care nu poate fi atașat. ♦ (Fig.) Nesociabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atașabil.

neatașabilul
NEATAȘÁBIL, -Ă, neatașabili, -e, adj. Care nu poate fi atașat. ♦ (Fig.) Nesociabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atașabil.

neatașabilului
NEATAȘÁBIL, -Ă, neatașabili, -e, adj. Care nu poate fi atașat. ♦ (Fig.) Nesociabil. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atașabil.

neatent
NEATÉNT, -Ă, neatenți, -te, adj. Care nu este atent; care arată lipsă de atenție; absent, distrat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atent.

DOOM

neatént (ne-a-) adj. m., pl. neaténți; f. neaténtă, pl. neaténte

neatenta
NEATÉNT, -Ă, neatenți, -te, adj. Care nu este atent; care arată lipsă de atenție; absent, distrat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atent.

DOOM

neatént (ne-a-) adj. m., pl. neaténți; f. neaténtă, pl. neaténte

neatente
NEATÉNT, -Ă, neatenți, -te, adj. Care nu este atent; care arată lipsă de atenție; absent, distrat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atent.

DOOM

neatént (ne-a-) adj. m., pl. neaténți; f. neaténtă, pl. neaténte

neatentei
NEATÉNT, -Ă, neatenți, -te, adj. Care nu este atent; care arată lipsă de atenție; absent, distrat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atent.

DOOM

neatént (ne-a-) adj. m., pl. neaténți; f. neaténtă, pl. neaténte

neatentele
NEATÉNT, -Ă, neatenți, -te, adj. Care nu este atent; care arată lipsă de atenție; absent, distrat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atent.

DOOM

neatént (ne-a-) adj. m., pl. neaténți; f. neaténtă, pl. neaténte

neatentelor
NEATÉNT, -Ă, neatenți, -te, adj. Care nu este atent; care arată lipsă de atenție; absent, distrat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atent.

DOOM

neatént (ne-a-) adj. m., pl. neaténți; f. neaténtă, pl. neaténte

neatentul
NEATÉNT, -Ă, neatenți, -te, adj. Care nu este atent; care arată lipsă de atenție; absent, distrat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atent.

DOOM

neatént (ne-a-) adj. m., pl. neaténți; f. neaténtă, pl. neaténte

neatentului
NEATÉNT, -Ă, neatenți, -te, adj. Care nu este atent; care arată lipsă de atenție; absent, distrat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atent.

DOOM

neatént (ne-a-) adj. m., pl. neaténți; f. neaténtă, pl. neaténte

neatenți
NEATÉNT, -Ă, neatenți, -te, adj. Care nu este atent; care arată lipsă de atenție; absent, distrat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atent.

DOOM

neatént (ne-a-) adj. m., pl. neaténți; f. neaténtă, pl. neaténte

neatenție
NEATÉNȚIE s. f. Lipsă de atenție; atitudine, gest, vorbă etc. care dovedește lipsa de atenție (față de cineva). [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atenție.

DOOM

neaténție (ne-a-, -ți-e) s. f., art. neaténția (-ți-a), g.-d. neaténții, art. neaténției

neatenții
NEATÉNT, -Ă, neatenți, -te, adj. Care nu este atent; care arată lipsă de atenție; absent, distrat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atent.

DOOM

neatént (ne-a-) adj. m., pl. neaténți; f. neaténtă, pl. neaténte

neatenților
NEATÉNT, -Ă, neatenți, -te, adj. Care nu este atent; care arată lipsă de atenție; absent, distrat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atent.

DOOM

neatént (ne-a-) adj. m., pl. neaténți; f. neaténtă, pl. neaténte

neatestat
NEATESTÁT, -Ă, neatestați, -te, adj. Care nu este atestat, confirmat. ♦ (Despre cercetători, cadre didactice) Care nu este confirmat în grad. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atestat.

DOOM

*neatestát (ne-a-) adj. m., pl. neatestáți; f. neatestátă, pl. neatestáte

neatestata
NEATESTÁT, -Ă, neatestați, -te, adj. Care nu este atestat, confirmat. ♦ (Despre cercetători, cadre didactice) Care nu este confirmat în grad. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atestat.

DOOM

*neatestát (ne-a-) adj. m., pl. neatestáți; f. neatestátă, pl. neatestáte

neatestate
NEATESTÁT, -Ă, neatestați, -te, adj. Care nu este atestat, confirmat. ♦ (Despre cercetători, cadre didactice) Care nu este confirmat în grad. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atestat.

DOOM

*neatestát (ne-a-) adj. m., pl. neatestáți; f. neatestátă, pl. neatestáte

neatestatei
NEATESTÁT, -Ă, neatestați, -te, adj. Care nu este atestat, confirmat. ♦ (Despre cercetători, cadre didactice) Care nu este confirmat în grad. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atestat.

DOOM

*neatestát (ne-a-) adj. m., pl. neatestáți; f. neatestátă, pl. neatestáte

neatestatele
NEATESTÁT, -Ă, neatestați, -te, adj. Care nu este atestat, confirmat. ♦ (Despre cercetători, cadre didactice) Care nu este confirmat în grad. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atestat.

DOOM

*neatestát (ne-a-) adj. m., pl. neatestáți; f. neatestátă, pl. neatestáte

neatestatelor
NEATESTÁT, -Ă, neatestați, -te, adj. Care nu este atestat, confirmat. ♦ (Despre cercetători, cadre didactice) Care nu este confirmat în grad. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atestat.

DOOM

*neatestát (ne-a-) adj. m., pl. neatestáți; f. neatestátă, pl. neatestáte

neatestatul
NEATESTÁT, -Ă, neatestați, -te, adj. Care nu este atestat, confirmat. ♦ (Despre cercetători, cadre didactice) Care nu este confirmat în grad. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atestat.

DOOM

*neatestát (ne-a-) adj. m., pl. neatestáți; f. neatestátă, pl. neatestáte

neatestatului
NEATESTÁT, -Ă, neatestați, -te, adj. Care nu este atestat, confirmat. ♦ (Despre cercetători, cadre didactice) Care nu este confirmat în grad. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atestat.

DOOM

*neatestát (ne-a-) adj. m., pl. neatestáți; f. neatestátă, pl. neatestáte

neatestați
NEATESTÁT, -Ă, neatestați, -te, adj. Care nu este atestat, confirmat. ♦ (Despre cercetători, cadre didactice) Care nu este confirmat în grad. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atestat.

DOOM

*neatestát (ne-a-) adj. m., pl. neatestáți; f. neatestátă, pl. neatestáte

neatestații
NEATESTÁT, -Ă, neatestați, -te, adj. Care nu este atestat, confirmat. ♦ (Despre cercetători, cadre didactice) Care nu este confirmat în grad. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atestat.

DOOM

*neatestát (ne-a-) adj. m., pl. neatestáți; f. neatestátă, pl. neatestáte

neatestaților
NEATESTÁT, -Ă, neatestați, -te, adj. Care nu este atestat, confirmat. ♦ (Despre cercetători, cadre didactice) Care nu este confirmat în grad. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atestat.

DOOM

*neatestát (ne-a-) adj. m., pl. neatestáți; f. neatestátă, pl. neatestáte

neatins
NEATÍNS, -Ă, neatinși, -se, adj. Care nu este sau nu a fost atins de nimeni sau de nimic; p. ext. intact, întreg. ♦ Pe care nu-l poți atinge, impalpabil; la care nu se poate ajunge, inaccesibil. Culmi neatinse. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atins.

DOOM

neatíns (ne-a-) adj. m., pl. neatínși; f. neatínsă, pl. neatínse

neatinsa
NEATÍNS, -Ă, neatinși, -se, adj. Care nu este sau nu a fost atins de nimeni sau de nimic; p. ext. intact, întreg. ♦ Pe care nu-l poți atinge, impalpabil; la care nu se poate ajunge, inaccesibil. Culmi neatinse. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atins.

DOOM

neatíns (ne-a-) adj. m., pl. neatínși; f. neatínsă, pl. neatínse

neatinse
NEATÍNS, -Ă, neatinși, -se, adj. Care nu este sau nu a fost atins de nimeni sau de nimic; p. ext. intact, întreg. ♦ Pe care nu-l poți atinge, impalpabil; la care nu se poate ajunge, inaccesibil. Culmi neatinse. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atins.

DOOM

neatíns (ne-a-) adj. m., pl. neatínși; f. neatínsă, pl. neatínse

neatinsei
NEATÍNS, -Ă, neatinși, -se, adj. Care nu este sau nu a fost atins de nimeni sau de nimic; p. ext. intact, întreg. ♦ Pe care nu-l poți atinge, impalpabil; la care nu se poate ajunge, inaccesibil. Culmi neatinse. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atins.

DOOM

neatíns (ne-a-) adj. m., pl. neatínși; f. neatínsă, pl. neatínse

neatinsele
NEATÍNS, -Ă, neatinși, -se, adj. Care nu este sau nu a fost atins de nimeni sau de nimic; p. ext. intact, întreg. ♦ Pe care nu-l poți atinge, impalpabil; la care nu se poate ajunge, inaccesibil. Culmi neatinse. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atins.

DOOM

neatíns (ne-a-) adj. m., pl. neatínși; f. neatínsă, pl. neatínse

neatinselor
NEATÍNS, -Ă, neatinși, -se, adj. Care nu este sau nu a fost atins de nimeni sau de nimic; p. ext. intact, întreg. ♦ Pe care nu-l poți atinge, impalpabil; la care nu se poate ajunge, inaccesibil. Culmi neatinse. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atins.

DOOM

neatíns (ne-a-) adj. m., pl. neatínși; f. neatínsă, pl. neatínse

neatinsul
NEATÍNS, -Ă, neatinși, -se, adj. Care nu este sau nu a fost atins de nimeni sau de nimic; p. ext. intact, întreg. ♦ Pe care nu-l poți atinge, impalpabil; la care nu se poate ajunge, inaccesibil. Culmi neatinse. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atins.

DOOM

neatíns (ne-a-) adj. m., pl. neatínși; f. neatínsă, pl. neatínse

neatinsului
NEATÍNS, -Ă, neatinși, -se, adj. Care nu este sau nu a fost atins de nimeni sau de nimic; p. ext. intact, întreg. ♦ Pe care nu-l poți atinge, impalpabil; la care nu se poate ajunge, inaccesibil. Culmi neatinse. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atins.

DOOM

neatíns (ne-a-) adj. m., pl. neatínși; f. neatínsă, pl. neatínse

neatinși
NEATÍNS, -Ă, neatinși, -se, adj. Care nu este sau nu a fost atins de nimeni sau de nimic; p. ext. intact, întreg. ♦ Pe care nu-l poți atinge, impalpabil; la care nu se poate ajunge, inaccesibil. Culmi neatinse. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atins.

DOOM

neatíns (ne-a-) adj. m., pl. neatínși; f. neatínsă, pl. neatínse

neatinșii
NEATÍNS, -Ă, neatinși, -se, adj. Care nu este sau nu a fost atins de nimeni sau de nimic; p. ext. intact, întreg. ♦ Pe care nu-l poți atinge, impalpabil; la care nu se poate ajunge, inaccesibil. Culmi neatinse. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atins.

DOOM

neatíns (ne-a-) adj. m., pl. neatínși; f. neatínsă, pl. neatínse

neatinșilor
NEATÍNS, -Ă, neatinși, -se, adj. Care nu este sau nu a fost atins de nimeni sau de nimic; p. ext. intact, întreg. ♦ Pe care nu-l poți atinge, impalpabil; la care nu se poate ajunge, inaccesibil. Culmi neatinse. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atins.

DOOM

neatíns (ne-a-) adj. m., pl. neatínși; f. neatínsă, pl. neatínse

neatârnare
NEATÂRNÁRE, neatârnări, s. f. Independență (politică). [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atârnare.

DOOM

neatârnáre (înv.) (ne-a-) s. f., g.-d. art. neatârnắrii; pl. neatârnắri

neatârnarea
NEATÂRNÁRE, neatârnări, s. f. Independență (politică). [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atârnare.

DOOM

neatârnáre (înv.) (ne-a-) s. f., g.-d. art. neatârnắrii; pl. neatârnắri

neatârnat
NEATÂRNÁT, -Ă, neatârnați, -te, adj. Care nu depinde de cineva sau de ceva; independent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atârnat.

DOOM

neatârnát (ne-a-) adj. m., pl. neatârnáți; f. neatârnátă, pl. neatârnáte

neatârnata
NEATÂRNÁT, -Ă, neatârnați, -te, adj. Care nu depinde de cineva sau de ceva; independent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atârnat.

DOOM

neatârnát (ne-a-) adj. m., pl. neatârnáți; f. neatârnátă, pl. neatârnáte

neatârnate
NEATÂRNÁT, -Ă, neatârnați, -te, adj. Care nu depinde de cineva sau de ceva; independent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atârnat.

DOOM

neatârnát (ne-a-) adj. m., pl. neatârnáți; f. neatârnátă, pl. neatârnáte

neatârnatei
NEATÂRNÁT, -Ă, neatârnați, -te, adj. Care nu depinde de cineva sau de ceva; independent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atârnat.

DOOM

neatârnát (ne-a-) adj. m., pl. neatârnáți; f. neatârnátă, pl. neatârnáte

neatârnatele
NEATÂRNÁT, -Ă, neatârnați, -te, adj. Care nu depinde de cineva sau de ceva; independent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atârnat.

DOOM

neatârnát (ne-a-) adj. m., pl. neatârnáți; f. neatârnátă, pl. neatârnáte

neatârnatelor
NEATÂRNÁT, -Ă, neatârnați, -te, adj. Care nu depinde de cineva sau de ceva; independent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atârnat.

DOOM

neatârnát (ne-a-) adj. m., pl. neatârnáți; f. neatârnátă, pl. neatârnáte

neatârnatul
NEATÂRNÁT, -Ă, neatârnați, -te, adj. Care nu depinde de cineva sau de ceva; independent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atârnat.

DOOM

neatârnát (ne-a-) adj. m., pl. neatârnáți; f. neatârnátă, pl. neatârnáte

neatârnatului
NEATÂRNÁT, -Ă, neatârnați, -te, adj. Care nu depinde de cineva sau de ceva; independent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atârnat.

DOOM

neatârnát (ne-a-) adj. m., pl. neatârnáți; f. neatârnátă, pl. neatârnáte

neatârnați
NEATÂRNÁT, -Ă, neatârnați, -te, adj. Care nu depinde de cineva sau de ceva; independent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atârnat.

DOOM

neatârnát (ne-a-) adj. m., pl. neatârnáți; f. neatârnátă, pl. neatârnáte

neatârnații
NEATÂRNÁT, -Ă, neatârnați, -te, adj. Care nu depinde de cineva sau de ceva; independent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atârnat.

DOOM

neatârnát (ne-a-) adj. m., pl. neatârnáți; f. neatârnátă, pl. neatârnáte

neatârnaților
NEATÂRNÁT, -Ă, neatârnați, -te, adj. Care nu depinde de cineva sau de ceva; independent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atârnat.

DOOM

neatârnát (ne-a-) adj. m., pl. neatârnáți; f. neatârnátă, pl. neatârnáte

neatârnări
NEATÂRNÁRE, neatârnări, s. f. Independență (politică). [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atârnare.

DOOM

neatârnáre (înv.) (ne-a-) s. f., g.-d. art. neatârnắrii; pl. neatârnắri

neatârnării
NEATÂRNÁRE, neatârnări, s. f. Independență (politică). [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atârnare.

DOOM

neatârnáre (înv.) (ne-a-) s. f., g.-d. art. neatârnắrii; pl. neatârnắri

neatârnările
NEATÂRNÁRE, neatârnări, s. f. Independență (politică). [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atârnare.

DOOM

neatârnáre (înv.) (ne-a-) s. f., g.-d. art. neatârnắrii; pl. neatârnắri

neatârnărilor
NEATÂRNÁRE, neatârnări, s. f. Independență (politică). [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atârnare.

DOOM

neatârnáre (înv.) (ne-a-) s. f., g.-d. art. neatârnắrii; pl. neatârnắri

neatîrnare
NEATÂRNÁRE, neatârnări, s. f. Independență (politică). [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atârnare.

DOOM

neatârnáre (înv.) (ne-a-) s. f., g.-d. art. neatârnắrii; pl. neatârnắri

neatîrnarea
NEATÂRNÁRE, neatârnări, s. f. Independență (politică). [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atârnare.

DOOM

neatârnáre (înv.) (ne-a-) s. f., g.-d. art. neatârnắrii; pl. neatârnắri

neatîrnat
NEATÂRNÁT, -Ă, neatârnați, -te, adj. Care nu depinde de cineva sau de ceva; independent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atârnat.

DOOM

neatârnát (ne-a-) adj. m., pl. neatârnáți; f. neatârnátă, pl. neatârnáte

neatîrnata
NEATÂRNÁT, -Ă, neatârnați, -te, adj. Care nu depinde de cineva sau de ceva; independent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atârnat.

DOOM

neatârnát (ne-a-) adj. m., pl. neatârnáți; f. neatârnátă, pl. neatârnáte

neatîrnate
NEATÂRNÁT, -Ă, neatârnați, -te, adj. Care nu depinde de cineva sau de ceva; independent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atârnat.

DOOM

neatârnát (ne-a-) adj. m., pl. neatârnáți; f. neatârnátă, pl. neatârnáte

neatîrnatei
NEATÂRNÁT, -Ă, neatârnați, -te, adj. Care nu depinde de cineva sau de ceva; independent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atârnat.

DOOM

neatârnát (ne-a-) adj. m., pl. neatârnáți; f. neatârnátă, pl. neatârnáte

neatîrnatele
NEATÂRNÁT, -Ă, neatârnați, -te, adj. Care nu depinde de cineva sau de ceva; independent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atârnat.

DOOM

neatârnát (ne-a-) adj. m., pl. neatârnáți; f. neatârnátă, pl. neatârnáte

neatîrnatelor
NEATÂRNÁT, -Ă, neatârnați, -te, adj. Care nu depinde de cineva sau de ceva; independent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atârnat.

DOOM

neatârnát (ne-a-) adj. m., pl. neatârnáți; f. neatârnátă, pl. neatârnáte

neatîrnatul
NEATÂRNÁT, -Ă, neatârnați, -te, adj. Care nu depinde de cineva sau de ceva; independent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atârnat.

DOOM

neatârnát (ne-a-) adj. m., pl. neatârnáți; f. neatârnátă, pl. neatârnáte

neatîrnatului
NEATÂRNÁT, -Ă, neatârnați, -te, adj. Care nu depinde de cineva sau de ceva; independent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atârnat.

DOOM

neatârnát (ne-a-) adj. m., pl. neatârnáți; f. neatârnátă, pl. neatârnáte

neatîrnați
NEATÂRNÁT, -Ă, neatârnați, -te, adj. Care nu depinde de cineva sau de ceva; independent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atârnat.

DOOM

neatârnát (ne-a-) adj. m., pl. neatârnáți; f. neatârnátă, pl. neatârnáte

neatîrnații
NEATÂRNÁT, -Ă, neatârnați, -te, adj. Care nu depinde de cineva sau de ceva; independent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atârnat.

DOOM

neatârnát (ne-a-) adj. m., pl. neatârnáți; f. neatârnátă, pl. neatârnáte

neatîrnaților
NEATÂRNÁT, -Ă, neatârnați, -te, adj. Care nu depinde de cineva sau de ceva; independent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atârnat.

DOOM

neatârnát (ne-a-) adj. m., pl. neatârnáți; f. neatârnátă, pl. neatârnáte

neatîrnări
NEATÂRNÁRE, neatârnări, s. f. Independență (politică). [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atârnare.

DOOM

neatârnáre (înv.) (ne-a-) s. f., g.-d. art. neatârnắrii; pl. neatârnắri

neatîrnării
NEATÂRNÁRE, neatârnări, s. f. Independență (politică). [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atârnare.

DOOM

neatârnáre (înv.) (ne-a-) s. f., g.-d. art. neatârnắrii; pl. neatârnắri

neatîrnările
NEATÂRNÁRE, neatârnări, s. f. Independență (politică). [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atârnare.

DOOM

neatârnáre (înv.) (ne-a-) s. f., g.-d. art. neatârnắrii; pl. neatârnắri

neatîrnărilor
NEATÂRNÁRE, neatârnări, s. f. Independență (politică). [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atârnare.

DOOM

neatârnáre (înv.) (ne-a-) s. f., g.-d. art. neatârnắrii; pl. neatârnắri

neaua
NEA² s. f. (Înv. și reg. și în limbajul poetic) Zăpadă. ◊ Loc. adj. De nea = alb strălucitor ca zăpada. [Var.: neáuă s. f.] – Lat. nix, nivis.

DOOM

nea² (înv., reg.) s. f., art. neáua

neautentic
NEAUTÉNTIC, -Ă, neautentici, -ce, adj. Care nu este autentic; inautentic. [Pr.: ne-a-u-] – Pref. ne- + autentic.

neautentica
NEAUTÉNTIC, -Ă, neautentici, -ce, adj. Care nu este autentic; inautentic. [Pr.: ne-a-u-] – Pref. ne- + autentic.

neautentice
NEAUTÉNTIC, -Ă, neautentici, -ce, adj. Care nu este autentic; inautentic. [Pr.: ne-a-u-] – Pref. ne- + autentic.

neautenticei
NEAUTÉNTIC, -Ă, neautentici, -ce, adj. Care nu este autentic; inautentic. [Pr.: ne-a-u-] – Pref. ne- + autentic.

neautenticele
NEAUTÉNTIC, -Ă, neautentici, -ce, adj. Care nu este autentic; inautentic. [Pr.: ne-a-u-] – Pref. ne- + autentic.

neautenticelor
NEAUTÉNTIC, -Ă, neautentici, -ce, adj. Care nu este autentic; inautentic. [Pr.: ne-a-u-] – Pref. ne- + autentic.

neautentici
NEAUTÉNTIC, -Ă, neautentici, -ce, adj. Care nu este autentic; inautentic. [Pr.: ne-a-u-] – Pref. ne- + autentic.

neautenticii
NEAUTÉNTIC, -Ă, neautentici, -ce, adj. Care nu este autentic; inautentic. [Pr.: ne-a-u-] – Pref. ne- + autentic.

neautenticilor
NEAUTÉNTIC, -Ă, neautentici, -ce, adj. Care nu este autentic; inautentic. [Pr.: ne-a-u-] – Pref. ne- + autentic.

neautenticul
NEAUTÉNTIC, -Ă, neautentici, -ce, adj. Care nu este autentic; inautentic. [Pr.: ne-a-u-] – Pref. ne- + autentic.

neautenticului
NEAUTÉNTIC, -Ă, neautentici, -ce, adj. Care nu este autentic; inautentic. [Pr.: ne-a-u-] – Pref. ne- + autentic.

neautorizat
NEAUTORIZÁT, -Ă, neautorizați, -te, adj. Care nu este autorizat, împuternicit să facă, să spună etc. ceva. [Pr.: ne-a-u-] – Pref. ne- + autorizat.

DOOM

*neautorizát (ne-a-u-) adj. m., pl. neautorizáți; f. neautorizátă, pl. neautorizáte

neautorizata
NEAUTORIZÁT, -Ă, neautorizați, -te, adj. Care nu este autorizat, împuternicit să facă, să spună etc. ceva. [Pr.: ne-a-u-] – Pref. ne- + autorizat.

DOOM

*neautorizát (ne-a-u-) adj. m., pl. neautorizáți; f. neautorizátă, pl. neautorizáte

neautorizate
NEAUTORIZÁT, -Ă, neautorizați, -te, adj. Care nu este autorizat, împuternicit să facă, să spună etc. ceva. [Pr.: ne-a-u-] – Pref. ne- + autorizat.

DOOM

*neautorizát (ne-a-u-) adj. m., pl. neautorizáți; f. neautorizátă, pl. neautorizáte

neautorizatei
NEAUTORIZÁT, -Ă, neautorizați, -te, adj. Care nu este autorizat, împuternicit să facă, să spună etc. ceva. [Pr.: ne-a-u-] – Pref. ne- + autorizat.

DOOM

*neautorizát (ne-a-u-) adj. m., pl. neautorizáți; f. neautorizátă, pl. neautorizáte

neautorizatele
NEAUTORIZÁT, -Ă, neautorizați, -te, adj. Care nu este autorizat, împuternicit să facă, să spună etc. ceva. [Pr.: ne-a-u-] – Pref. ne- + autorizat.

DOOM

*neautorizát (ne-a-u-) adj. m., pl. neautorizáți; f. neautorizátă, pl. neautorizáte

neautorizatelor
NEAUTORIZÁT, -Ă, neautorizați, -te, adj. Care nu este autorizat, împuternicit să facă, să spună etc. ceva. [Pr.: ne-a-u-] – Pref. ne- + autorizat.

DOOM

*neautorizát (ne-a-u-) adj. m., pl. neautorizáți; f. neautorizátă, pl. neautorizáte

neautorizatul
NEAUTORIZÁT, -Ă, neautorizați, -te, adj. Care nu este autorizat, împuternicit să facă, să spună etc. ceva. [Pr.: ne-a-u-] – Pref. ne- + autorizat.

DOOM

*neautorizát (ne-a-u-) adj. m., pl. neautorizáți; f. neautorizátă, pl. neautorizáte

neautorizatului
NEAUTORIZÁT, -Ă, neautorizați, -te, adj. Care nu este autorizat, împuternicit să facă, să spună etc. ceva. [Pr.: ne-a-u-] – Pref. ne- + autorizat.

DOOM

*neautorizát (ne-a-u-) adj. m., pl. neautorizáți; f. neautorizátă, pl. neautorizáte

neautorizați
NEAUTORIZÁT, -Ă, neautorizați, -te, adj. Care nu este autorizat, împuternicit să facă, să spună etc. ceva. [Pr.: ne-a-u-] – Pref. ne- + autorizat.

DOOM

*neautorizát (ne-a-u-) adj. m., pl. neautorizáți; f. neautorizátă, pl. neautorizáte

neautorizații
NEAUTORIZÁT, -Ă, neautorizați, -te, adj. Care nu este autorizat, împuternicit să facă, să spună etc. ceva. [Pr.: ne-a-u-] – Pref. ne- + autorizat.

DOOM

*neautorizát (ne-a-u-) adj. m., pl. neautorizáți; f. neautorizátă, pl. neautorizáte

neautorizaților
NEAUTORIZÁT, -Ă, neautorizați, -te, adj. Care nu este autorizat, împuternicit să facă, să spună etc. ceva. [Pr.: ne-a-u-] – Pref. ne- + autorizat.

DOOM

*neautorizát (ne-a-u-) adj. m., pl. neautorizáți; f. neautorizátă, pl. neautorizáte

neauzit
NEAUZÍT, -Ă, neauziți, -te, adj. (Despre sunete, zgomote etc.) Care nu se aude; imperceptibil. ♦ (Cu valoare de superlativ) De care nu s-a mai auzit; extraordinar, nemaiauzit, nemaipomenit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + auzit.

DOOM

neauzít (ne-a-u-) adj. m., pl. neauzíți; f. neauzítă, pl. neauzíte

neauzita
NEAUZÍT, -Ă, neauziți, -te, adj. (Despre sunete, zgomote etc.) Care nu se aude; imperceptibil. ♦ (Cu valoare de superlativ) De care nu s-a mai auzit; extraordinar, nemaiauzit, nemaipomenit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + auzit.

DOOM

neauzít (ne-a-u-) adj. m., pl. neauzíți; f. neauzítă, pl. neauzíte

neauzite
NEAUZÍT, -Ă, neauziți, -te, adj. (Despre sunete, zgomote etc.) Care nu se aude; imperceptibil. ♦ (Cu valoare de superlativ) De care nu s-a mai auzit; extraordinar, nemaiauzit, nemaipomenit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + auzit.

DOOM

neauzít (ne-a-u-) adj. m., pl. neauzíți; f. neauzítă, pl. neauzíte

neauzitei
NEAUZÍT, -Ă, neauziți, -te, adj. (Despre sunete, zgomote etc.) Care nu se aude; imperceptibil. ♦ (Cu valoare de superlativ) De care nu s-a mai auzit; extraordinar, nemaiauzit, nemaipomenit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + auzit.

DOOM

neauzít (ne-a-u-) adj. m., pl. neauzíți; f. neauzítă, pl. neauzíte

neauzitele
NEAUZÍT, -Ă, neauziți, -te, adj. (Despre sunete, zgomote etc.) Care nu se aude; imperceptibil. ♦ (Cu valoare de superlativ) De care nu s-a mai auzit; extraordinar, nemaiauzit, nemaipomenit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + auzit.

DOOM

neauzít (ne-a-u-) adj. m., pl. neauzíți; f. neauzítă, pl. neauzíte

neauzitelor
NEAUZÍT, -Ă, neauziți, -te, adj. (Despre sunete, zgomote etc.) Care nu se aude; imperceptibil. ♦ (Cu valoare de superlativ) De care nu s-a mai auzit; extraordinar, nemaiauzit, nemaipomenit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + auzit.

DOOM

neauzít (ne-a-u-) adj. m., pl. neauzíți; f. neauzítă, pl. neauzíte

neauzitul
NEAUZÍT, -Ă, neauziți, -te, adj. (Despre sunete, zgomote etc.) Care nu se aude; imperceptibil. ♦ (Cu valoare de superlativ) De care nu s-a mai auzit; extraordinar, nemaiauzit, nemaipomenit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + auzit.

DOOM

neauzít (ne-a-u-) adj. m., pl. neauzíți; f. neauzítă, pl. neauzíte

neauzitului
NEAUZÍT, -Ă, neauziți, -te, adj. (Despre sunete, zgomote etc.) Care nu se aude; imperceptibil. ♦ (Cu valoare de superlativ) De care nu s-a mai auzit; extraordinar, nemaiauzit, nemaipomenit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + auzit.

DOOM

neauzít (ne-a-u-) adj. m., pl. neauzíți; f. neauzítă, pl. neauzíte

neauziți
NEAUZÍT, -Ă, neauziți, -te, adj. (Despre sunete, zgomote etc.) Care nu se aude; imperceptibil. ♦ (Cu valoare de superlativ) De care nu s-a mai auzit; extraordinar, nemaiauzit, nemaipomenit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + auzit.

DOOM

neauzít (ne-a-u-) adj. m., pl. neauzíți; f. neauzítă, pl. neauzíte

neauziții
NEAUZÍT, -Ă, neauziți, -te, adj. (Despre sunete, zgomote etc.) Care nu se aude; imperceptibil. ♦ (Cu valoare de superlativ) De care nu s-a mai auzit; extraordinar, nemaiauzit, nemaipomenit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + auzit.

DOOM

neauzít (ne-a-u-) adj. m., pl. neauzíți; f. neauzítă, pl. neauzíte

neauziților
NEAUZÍT, -Ă, neauziți, -te, adj. (Despre sunete, zgomote etc.) Care nu se aude; imperceptibil. ♦ (Cu valoare de superlativ) De care nu s-a mai auzit; extraordinar, nemaiauzit, nemaipomenit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + auzit.

DOOM

neauzít (ne-a-u-) adj. m., pl. neauzíți; f. neauzítă, pl. neauzíte

neauă
NEÁUĂ s. f. v. nea².

neavenit
NEAVENÍT, -Ă, neaveniți, -te, adj. (Jur.; în sintagma) Nul și neavenit = lipsit de valabilitate, considerat ca inexistent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + avenit (< fr. avenu).

DOOM

neavenít (ne-a-) adj. m., pl. neaveníți; f. neavenítă, pl. neaveníte

neavenita
NEAVENÍT, -Ă, neaveniți, -te, adj. (Jur.; în sintagma) Nul și neavenit = lipsit de valabilitate, considerat ca inexistent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + avenit (< fr. avenu).

DOOM

neavenít (ne-a-) adj. m., pl. neaveníți; f. neavenítă, pl. neaveníte

neavenite
NEAVENÍT, -Ă, neaveniți, -te, adj. (Jur.; în sintagma) Nul și neavenit = lipsit de valabilitate, considerat ca inexistent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + avenit (< fr. avenu).

DOOM

neavenít (ne-a-) adj. m., pl. neaveníți; f. neavenítă, pl. neaveníte

neavenitei
NEAVENÍT, -Ă, neaveniți, -te, adj. (Jur.; în sintagma) Nul și neavenit = lipsit de valabilitate, considerat ca inexistent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + avenit (< fr. avenu).

DOOM

neavenít (ne-a-) adj. m., pl. neaveníți; f. neavenítă, pl. neaveníte

neavenitele
NEAVENÍT, -Ă, neaveniți, -te, adj. (Jur.; în sintagma) Nul și neavenit = lipsit de valabilitate, considerat ca inexistent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + avenit (< fr. avenu).

DOOM

neavenít (ne-a-) adj. m., pl. neaveníți; f. neavenítă, pl. neaveníte

neavenitelor
NEAVENÍT, -Ă, neaveniți, -te, adj. (Jur.; în sintagma) Nul și neavenit = lipsit de valabilitate, considerat ca inexistent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + avenit (< fr. avenu).

DOOM

neavenít (ne-a-) adj. m., pl. neaveníți; f. neavenítă, pl. neaveníte

neavenitul
NEAVENÍT, -Ă, neaveniți, -te, adj. (Jur.; în sintagma) Nul și neavenit = lipsit de valabilitate, considerat ca inexistent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + avenit (< fr. avenu).

DOOM

neavenít (ne-a-) adj. m., pl. neaveníți; f. neavenítă, pl. neaveníte

neavenitului
NEAVENÍT, -Ă, neaveniți, -te, adj. (Jur.; în sintagma) Nul și neavenit = lipsit de valabilitate, considerat ca inexistent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + avenit (< fr. avenu).

DOOM

neavenít (ne-a-) adj. m., pl. neaveníți; f. neavenítă, pl. neaveníte

neaveniți
NEAVENÍT, -Ă, neaveniți, -te, adj. (Jur.; în sintagma) Nul și neavenit = lipsit de valabilitate, considerat ca inexistent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + avenit (< fr. avenu).

DOOM

neavenít (ne-a-) adj. m., pl. neaveníți; f. neavenítă, pl. neaveníte

neaveniții
NEAVENÍT, -Ă, neaveniți, -te, adj. (Jur.; în sintagma) Nul și neavenit = lipsit de valabilitate, considerat ca inexistent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + avenit (< fr. avenu).

DOOM

neavenít (ne-a-) adj. m., pl. neaveníți; f. neavenítă, pl. neaveníte

neaveniților
NEAVENÍT, -Ă, neaveniți, -te, adj. (Jur.; în sintagma) Nul și neavenit = lipsit de valabilitate, considerat ca inexistent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + avenit (< fr. avenu).

DOOM

neavenít (ne-a-) adj. m., pl. neaveníți; f. neavenítă, pl. neaveníte

neavere
NEAVÉRE s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a nu avea avere, de a fi sărac; p. ext. lipsă, sărăcie. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + avere.

DOOM

neavére (înv., pop.) (ne-a-) s. f., g.-d. art. neavérii

neaverea
NEAVÉRE s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a nu avea avere, de a fi sărac; p. ext. lipsă, sărăcie. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + avere.

DOOM

neavére (înv., pop.) (ne-a-) s. f., g.-d. art. neavérii

neaveri
NEAVÉRE s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a nu avea avere, de a fi sărac; p. ext. lipsă, sărăcie. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + avere.

DOOM

neavére (înv., pop.) (ne-a-) s. f., g.-d. art. neavérii

neaverii
NEAVÉRE s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a nu avea avere, de a fi sărac; p. ext. lipsă, sărăcie. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + avere.

DOOM

neavére (înv., pop.) (ne-a-) s. f., g.-d. art. neavérii

neaverile
NEAVÉRE s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a nu avea avere, de a fi sărac; p. ext. lipsă, sărăcie. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + avere.

DOOM

neavére (înv., pop.) (ne-a-) s. f., g.-d. art. neavérii

neaverilor
NEAVÉRE s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a nu avea avere, de a fi sărac; p. ext. lipsă, sărăcie. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + avere.

DOOM

neavére (înv., pop.) (ne-a-) s. f., g.-d. art. neavérii

neavizat
NEAVIZÁT, -Ă, neavizați, -te, adj. Care nu este avizat, informat; nepregătit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + avizat.

DOOM

*neavizát (ne-a-) adj. m., pl. neavizáți; f. neavizátă, pl. neavizáte

neavizat
NEAVIZÁT, -Ă, neavizați, -te, adj. Care nu este avizat, informat; nepregătit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + avizat.

DOOM

*neavizát (ne-a-) adj. m., pl. neavizáți; f. neavizátă, pl. neavizáte

neavizata
NEAVIZÁT, -Ă, neavizați, -te, adj. Care nu este avizat, informat; nepregătit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + avizat.

DOOM

*neavizát (ne-a-) adj. m., pl. neavizáți; f. neavizátă, pl. neavizáte

neavizata
NEAVIZÁT, -Ă, neavizați, -te, adj. Care nu este avizat, informat; nepregătit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + avizat.

DOOM

*neavizát (ne-a-) adj. m., pl. neavizáți; f. neavizátă, pl. neavizáte

neavizate
NEAVIZÁT, -Ă, neavizați, -te, adj. Care nu este avizat, informat; nepregătit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + avizat.

DOOM

*neavizát (ne-a-) adj. m., pl. neavizáți; f. neavizátă, pl. neavizáte

neavizate
NEAVIZÁT, -Ă, neavizați, -te, adj. Care nu este avizat, informat; nepregătit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + avizat.

DOOM

*neavizát (ne-a-) adj. m., pl. neavizáți; f. neavizátă, pl. neavizáte

neavizatei
NEAVIZÁT, -Ă, neavizați, -te, adj. Care nu este avizat, informat; nepregătit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + avizat.

DOOM

*neavizát (ne-a-) adj. m., pl. neavizáți; f. neavizátă, pl. neavizáte

neavizatei
NEAVIZÁT, -Ă, neavizați, -te, adj. Care nu este avizat, informat; nepregătit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + avizat.

DOOM

*neavizát (ne-a-) adj. m., pl. neavizáți; f. neavizátă, pl. neavizáte

neavizatele
NEAVIZÁT, -Ă, neavizați, -te, adj. Care nu este avizat, informat; nepregătit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + avizat.

DOOM

*neavizát (ne-a-) adj. m., pl. neavizáți; f. neavizátă, pl. neavizáte

neavizatele
NEAVIZÁT, -Ă, neavizați, -te, adj. Care nu este avizat, informat; nepregătit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + avizat.

DOOM

*neavizát (ne-a-) adj. m., pl. neavizáți; f. neavizátă, pl. neavizáte

neavizatelor
NEAVIZÁT, -Ă, neavizați, -te, adj. Care nu este avizat, informat; nepregătit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + avizat.

DOOM

*neavizát (ne-a-) adj. m., pl. neavizáți; f. neavizátă, pl. neavizáte

neavizatelor
NEAVIZÁT, -Ă, neavizați, -te, adj. Care nu este avizat, informat; nepregătit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + avizat.

DOOM

*neavizát (ne-a-) adj. m., pl. neavizáți; f. neavizátă, pl. neavizáte

neavizatul
NEAVIZÁT, -Ă, neavizați, -te, adj. Care nu este avizat, informat; nepregătit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + avizat.

DOOM

*neavizát (ne-a-) adj. m., pl. neavizáți; f. neavizátă, pl. neavizáte

neavizatul
NEAVIZÁT, -Ă, neavizați, -te, adj. Care nu este avizat, informat; nepregătit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + avizat.

DOOM

*neavizát (ne-a-) adj. m., pl. neavizáți; f. neavizátă, pl. neavizáte

neavizatului
NEAVIZÁT, -Ă, neavizați, -te, adj. Care nu este avizat, informat; nepregătit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + avizat.

DOOM

*neavizát (ne-a-) adj. m., pl. neavizáți; f. neavizátă, pl. neavizáte

neavizatului
NEAVIZÁT, -Ă, neavizați, -te, adj. Care nu este avizat, informat; nepregătit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + avizat.

DOOM

*neavizát (ne-a-) adj. m., pl. neavizáți; f. neavizátă, pl. neavizáte

neavizați
NEAVIZÁT, -Ă, neavizați, -te, adj. Care nu este avizat, informat; nepregătit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + avizat.

DOOM

*neavizát (ne-a-) adj. m., pl. neavizáți; f. neavizátă, pl. neavizáte

neavizați
NEAVIZÁT, -Ă, neavizați, -te, adj. Care nu este avizat, informat; nepregătit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + avizat.

DOOM

*neavizát (ne-a-) adj. m., pl. neavizáți; f. neavizátă, pl. neavizáte

neavizații
NEAVIZÁT, -Ă, neavizați, -te, adj. Care nu este avizat, informat; nepregătit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + avizat.

DOOM

*neavizát (ne-a-) adj. m., pl. neavizáți; f. neavizátă, pl. neavizáte

neavizații
NEAVIZÁT, -Ă, neavizați, -te, adj. Care nu este avizat, informat; nepregătit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + avizat.

DOOM

*neavizát (ne-a-) adj. m., pl. neavizáți; f. neavizátă, pl. neavizáte

neavizaților
NEAVIZÁT, -Ă, neavizați, -te, adj. Care nu este avizat, informat; nepregătit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + avizat.

DOOM

*neavizát (ne-a-) adj. m., pl. neavizáți; f. neavizátă, pl. neavizáte

neavizaților
NEAVIZÁT, -Ă, neavizați, -te, adj. Care nu este avizat, informat; nepregătit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + avizat.

DOOM

*neavizát (ne-a-) adj. m., pl. neavizáți; f. neavizátă, pl. neavizáte

nează
NEÁZĂ s. f. sg. (Regional, în expr.) A-i fi (cuiva) nează = a se înfiora, a avea repulsie sau aversiune pentru ceva. Pe vremea asta cețoasă, tot omului i-i nează. PAMFILE, A. R. 252.

neașteptat
NEAȘTEPTÁT², -Ă, neașteptați, -te, adj. (Adesea adverbial) La care nu te aștepți, care se întâmplă sau se ivește subit, fără veste; neprevăzut, intempestiv. [Pr.: ne-aș-] – Pref. ne- + așteptat.

DOOM

neașteptát (ne-aș-) adj. m., pl. neașteptáți; f. neașteptátă, pl. neașteptáte

neașteptata
NEAȘTEPTÁT², -Ă, neașteptați, -te, adj. (Adesea adverbial) La care nu te aștepți, care se întâmplă sau se ivește subit, fără veste; neprevăzut, intempestiv. [Pr.: ne-aș-] – Pref. ne- + așteptat.

DOOM

neașteptát (ne-aș-) adj. m., pl. neașteptáți; f. neașteptátă, pl. neașteptáte

neașteptate
NEAȘTEPTÁT², -Ă, neașteptați, -te, adj. (Adesea adverbial) La care nu te aștepți, care se întâmplă sau se ivește subit, fără veste; neprevăzut, intempestiv. [Pr.: ne-aș-] – Pref. ne- + așteptat.

DOOM

neașteptát (ne-aș-) adj. m., pl. neașteptáți; f. neașteptátă, pl. neașteptáte

neașteptatei
NEAȘTEPTÁT², -Ă, neașteptați, -te, adj. (Adesea adverbial) La care nu te aștepți, care se întâmplă sau se ivește subit, fără veste; neprevăzut, intempestiv. [Pr.: ne-aș-] – Pref. ne- + așteptat.

DOOM

neașteptát (ne-aș-) adj. m., pl. neașteptáți; f. neașteptátă, pl. neașteptáte

neașteptatele
NEAȘTEPTÁT², -Ă, neașteptați, -te, adj. (Adesea adverbial) La care nu te aștepți, care se întâmplă sau se ivește subit, fără veste; neprevăzut, intempestiv. [Pr.: ne-aș-] – Pref. ne- + așteptat.

DOOM

neașteptát (ne-aș-) adj. m., pl. neașteptáți; f. neașteptátă, pl. neașteptáte

neașteptatelor
NEAȘTEPTÁT², -Ă, neașteptați, -te, adj. (Adesea adverbial) La care nu te aștepți, care se întâmplă sau se ivește subit, fără veste; neprevăzut, intempestiv. [Pr.: ne-aș-] – Pref. ne- + așteptat.

DOOM

neașteptát (ne-aș-) adj. m., pl. neașteptáți; f. neașteptátă, pl. neașteptáte

neașteptatul
NEAȘTEPTÁT², -Ă, neașteptați, -te, adj. (Adesea adverbial) La care nu te aștepți, care se întâmplă sau se ivește subit, fără veste; neprevăzut, intempestiv. [Pr.: ne-aș-] – Pref. ne- + așteptat.

DOOM

neașteptát (ne-aș-) adj. m., pl. neașteptáți; f. neașteptátă, pl. neașteptáte

neașteptatului
NEAȘTEPTÁT², -Ă, neașteptați, -te, adj. (Adesea adverbial) La care nu te aștepți, care se întâmplă sau se ivește subit, fără veste; neprevăzut, intempestiv. [Pr.: ne-aș-] – Pref. ne- + așteptat.

DOOM

neașteptát (ne-aș-) adj. m., pl. neașteptáți; f. neașteptátă, pl. neașteptáte

neașteptați
NEAȘTEPTÁT², -Ă, neașteptați, -te, adj. (Adesea adverbial) La care nu te aștepți, care se întâmplă sau se ivește subit, fără veste; neprevăzut, intempestiv. [Pr.: ne-aș-] – Pref. ne- + așteptat.

DOOM

neașteptát (ne-aș-) adj. m., pl. neașteptáți; f. neașteptátă, pl. neașteptáte

neașteptații
NEAȘTEPTÁT², -Ă, neașteptați, -te, adj. (Adesea adverbial) La care nu te aștepți, care se întâmplă sau se ivește subit, fără veste; neprevăzut, intempestiv. [Pr.: ne-aș-] – Pref. ne- + așteptat.

DOOM

neașteptát (ne-aș-) adj. m., pl. neașteptáți; f. neașteptátă, pl. neașteptáte

neașteptaților
NEAȘTEPTÁT², -Ă, neașteptați, -te, adj. (Adesea adverbial) La care nu te aștepți, care se întâmplă sau se ivește subit, fără veste; neprevăzut, intempestiv. [Pr.: ne-aș-] – Pref. ne- + așteptat.

DOOM

neașteptát (ne-aș-) adj. m., pl. neașteptáți; f. neașteptátă, pl. neașteptáte

nebedernică
NEBEDÉRNICĂ s. f. v. nabederniță.

DOOM

nabedérniță (rar) s. f., g.-d. art. nabedérniței; pl. nabedérnițe

nebeligerant
NEBELIGERÁNT, -Ă, nebeligeranți, -te, adj. (Despre state, țări) Care manifestă o stare de nebeligeranță. – Pref. ne- + beligerant. Cf. fr. n o n – b e l l i g e r a n t.

DOOM

nebeligeránt adj. m., pl. nebeligeránți; f. nebeligerántă, pl. nebeligeránte

nebeligeranta
NEBELIGERÁNT, -Ă, nebeligeranți, -te, adj. (Despre state, țări) Care manifestă o stare de nebeligeranță. – Pref. ne- + beligerant. Cf. fr. n o n – b e l l i g e r a n t.

DOOM

nebeligeránt adj. m., pl. nebeligeránți; f. nebeligerántă, pl. nebeligeránte

nebeligerante
NEBELIGERÁNT, -Ă, nebeligeranți, -te, adj. (Despre state, țări) Care manifestă o stare de nebeligeranță. – Pref. ne- + beligerant. Cf. fr. n o n – b e l l i g e r a n t.

DOOM

nebeligeránt adj. m., pl. nebeligeránți; f. nebeligerántă, pl. nebeligeránte

nebeligerantei
NEBELIGERÁNT, -Ă, nebeligeranți, -te, adj. (Despre state, țări) Care manifestă o stare de nebeligeranță. – Pref. ne- + beligerant. Cf. fr. n o n – b e l l i g e r a n t.

DOOM

nebeligeránt adj. m., pl. nebeligeránți; f. nebeligerántă, pl. nebeligeránte

nebeligerantele
NEBELIGERÁNT, -Ă, nebeligeranți, -te, adj. (Despre state, țări) Care manifestă o stare de nebeligeranță. – Pref. ne- + beligerant. Cf. fr. n o n – b e l l i g e r a n t.

DOOM

nebeligeránt adj. m., pl. nebeligeránți; f. nebeligerántă, pl. nebeligeránte

nebeligerantelor
NEBELIGERÁNT, -Ă, nebeligeranți, -te, adj. (Despre state, țări) Care manifestă o stare de nebeligeranță. – Pref. ne- + beligerant. Cf. fr. n o n – b e l l i g e r a n t.

DOOM

nebeligeránt adj. m., pl. nebeligeránți; f. nebeligerántă, pl. nebeligeránte

nebeligerantul
NEBELIGERÁNT, -Ă, nebeligeranți, -te, adj. (Despre state, țări) Care manifestă o stare de nebeligeranță. – Pref. ne- + beligerant. Cf. fr. n o n – b e l l i g e r a n t.

DOOM

nebeligeránt adj. m., pl. nebeligeránți; f. nebeligerántă, pl. nebeligeránte

nebeligerantului
NEBELIGERÁNT, -Ă, nebeligeranți, -te, adj. (Despre state, țări) Care manifestă o stare de nebeligeranță. – Pref. ne- + beligerant. Cf. fr. n o n – b e l l i g e r a n t.

DOOM

nebeligeránt adj. m., pl. nebeligeránți; f. nebeligerántă, pl. nebeligeránte

nebeligeranța
NEBELIGERÁNȚĂ s. f. Stare a unei națiuni, care, fără a manifesta o strictă neutralitate, se abține de a lua parte efectivă la un conflict armat. – Pref. ne- + beligeranță. Cf. fr. non-belligerance.

DOOM

nebeligeránță s. f., g.-d. art. nebeligeránței

nebeligeranțe
NEBELIGERÁNȚĂ s. f. Stare a unei națiuni, care, fără a manifesta o strictă neutralitate, se abține de a lua parte efectivă la un conflict armat. – Pref. ne- + beligeranță. Cf. fr. non-belligerance.

DOOM

nebeligeránță s. f., g.-d. art. nebeligeránței

nebeligeranței
NEBELIGERÁNȚĂ s. f. Stare a unei națiuni, care, fără a manifesta o strictă neutralitate, se abține de a lua parte efectivă la un conflict armat. – Pref. ne- + beligeranță. Cf. fr. non-belligerance.

DOOM

nebeligeránță s. f., g.-d. art. nebeligeránței

nebeligeranți
NEBELIGERÁNT, -Ă, nebeligeranți, -te, adj. (Despre state, țări) Care manifestă o stare de nebeligeranță. – Pref. ne- + beligerant. Cf. fr. n o n – b e l l i g e r a n t.

DOOM

nebeligeránt adj. m., pl. nebeligeránți; f. nebeligerántă, pl. nebeligeránte

nebeligeranții
NEBELIGERÁNT, -Ă, nebeligeranți, -te, adj. (Despre state, țări) Care manifestă o stare de nebeligeranță. – Pref. ne- + beligerant. Cf. fr. n o n – b e l l i g e r a n t.

DOOM

nebeligeránt adj. m., pl. nebeligeránți; f. nebeligerántă, pl. nebeligeránte

nebeligeranților
NEBELIGERÁNT, -Ă, nebeligeranți, -te, adj. (Despre state, țări) Care manifestă o stare de nebeligeranță. – Pref. ne- + beligerant. Cf. fr. n o n – b e l l i g e r a n t.

DOOM

nebeligeránt adj. m., pl. nebeligeránți; f. nebeligerántă, pl. nebeligeránte

nebiruit
NEBIRUÍT, -Ă, nebiruiți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi biruit; invincibil. – Pref ne- + biruit.

DOOM

nebiruít adj. m., pl. nebiruíți; f. nebiruítă, pl. nebiruíte

nebiruita
NEBIRUÍT, -Ă, nebiruiți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi biruit; invincibil. – Pref ne- + biruit.

DOOM

nebiruít adj. m., pl. nebiruíți; f. nebiruítă, pl. nebiruíte

nebiruite
NEBIRUÍT, -Ă, nebiruiți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi biruit; invincibil. – Pref ne- + biruit.

DOOM

nebiruít adj. m., pl. nebiruíți; f. nebiruítă, pl. nebiruíte

nebiruitei
NEBIRUÍT, -Ă, nebiruiți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi biruit; invincibil. – Pref ne- + biruit.

DOOM

nebiruít adj. m., pl. nebiruíți; f. nebiruítă, pl. nebiruíte

nebiruitele
NEBIRUÍT, -Ă, nebiruiți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi biruit; invincibil. – Pref ne- + biruit.

DOOM

nebiruít adj. m., pl. nebiruíți; f. nebiruítă, pl. nebiruíte

nebiruitelor
NEBIRUÍT, -Ă, nebiruiți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi biruit; invincibil. – Pref ne- + biruit.

DOOM

nebiruít adj. m., pl. nebiruíți; f. nebiruítă, pl. nebiruíte

nebiruitul
NEBIRUÍT, -Ă, nebiruiți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi biruit; invincibil. – Pref ne- + biruit.

DOOM

nebiruít adj. m., pl. nebiruíți; f. nebiruítă, pl. nebiruíte

nebiruitului
NEBIRUÍT, -Ă, nebiruiți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi biruit; invincibil. – Pref ne- + biruit.

DOOM

nebiruít adj. m., pl. nebiruíți; f. nebiruítă, pl. nebiruíte

nebiruiți
NEBIRUÍT, -Ă, nebiruiți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi biruit; invincibil. – Pref ne- + biruit.

DOOM

nebiruít adj. m., pl. nebiruíți; f. nebiruítă, pl. nebiruíte

nebiruiții
NEBIRUÍT, -Ă, nebiruiți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi biruit; invincibil. – Pref ne- + biruit.

DOOM

nebiruít adj. m., pl. nebiruíți; f. nebiruítă, pl. nebiruíte

nebiruiților
NEBIRUÍT, -Ă, nebiruiți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi biruit; invincibil. – Pref ne- + biruit.

DOOM

nebiruít adj. m., pl. nebiruíți; f. nebiruítă, pl. nebiruíte

nebolit
NEBOLÍT, -Ă, neboliți, -te, adj. (Regional, despre ființe) Care nu a fost sau nu este bolnav. Ce caută nepierdut Și geme nebolit ? (Porcul). GOROVEI, C. 304. ♦ (Despre boli) De care nu a mai suferit nimeni. Eu zac boală nebolită. Boală nemaiisprăvită. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 208.

nebular
NEBULÁR, -Ă adj. Referitor la nebuloasă; ca o nebuloasă. [Cf. fr. nébulaire].

DOOM

nebulár adj. m., pl. nebulári; f. nebuláră, pl. nebuláre

nebulara
NEBULÁR, -Ă adj. Referitor la nebuloasă; ca o nebuloasă. [Cf. fr. nébulaire].

DOOM

nebulár adj. m., pl. nebulári; f. nebuláră, pl. nebuláre

nebulare
NEBULÁR, -Ă adj. Referitor la nebuloasă; ca o nebuloasă. [Cf. fr. nébulaire].

DOOM

nebulár adj. m., pl. nebulári; f. nebuláră, pl. nebuláre

nebularei
NEBULÁR, -Ă adj. Referitor la nebuloasă; ca o nebuloasă. [Cf. fr. nébulaire].

DOOM

nebulár adj. m., pl. nebulári; f. nebuláră, pl. nebuláre

nebularele
NEBULÁR, -Ă adj. Referitor la nebuloasă; ca o nebuloasă. [Cf. fr. nébulaire].

DOOM

nebulár adj. m., pl. nebulári; f. nebuláră, pl. nebuláre

nebularelor
NEBULÁR, -Ă adj. Referitor la nebuloasă; ca o nebuloasă. [Cf. fr. nébulaire].

DOOM

nebulár adj. m., pl. nebulári; f. nebuláră, pl. nebuláre

nebulari
NEBULÁR, -Ă adj. Referitor la nebuloasă; ca o nebuloasă. [Cf. fr. nébulaire].

DOOM

nebulár adj. m., pl. nebulári; f. nebuláră, pl. nebuláre

nebularii
NEBULÁR, -Ă adj. Referitor la nebuloasă; ca o nebuloasă. [Cf. fr. nébulaire].

DOOM

nebulár adj. m., pl. nebulári; f. nebuláră, pl. nebuláre

nebularilor
NEBULÁR, -Ă adj. Referitor la nebuloasă; ca o nebuloasă. [Cf. fr. nébulaire].

DOOM

nebulár adj. m., pl. nebulári; f. nebuláră, pl. nebuláre

nebularul
NEBULÁR, -Ă adj. Referitor la nebuloasă; ca o nebuloasă. [Cf. fr. nébulaire].

DOOM

nebulár adj. m., pl. nebulári; f. nebuláră, pl. nebuláre

nebularului
NEBULÁR, -Ă adj. Referitor la nebuloasă; ca o nebuloasă. [Cf. fr. nébulaire].

DOOM

nebulár adj. m., pl. nebulári; f. nebuláră, pl. nebuláre

nebule
NEBÚLE s.f.pl. (Arhit.) Element decorativ constând dintr-o bandă ondulată care sugerează o fâșie de nori. [< fr. nébules].

nebulele
NEBÚLE s.f.pl. (Arhit.) Element decorativ constând dintr-o bandă ondulată care sugerează o fâșie de nori. [< fr. nébules].

nebulelor
NEBÚLE s.f.pl. (Arhit.) Element decorativ constând dintr-o bandă ondulată care sugerează o fâșie de nori. [< fr. nébules].

nebuloasa
NEBULÓS, -OÁSĂ, nebuloși, -oase, s. f., adj. 1. S. f. Corp ceresc difuz alcătuit din gaze sau din pulberi, aflat în spațiile dintre stelele galaxiei noastre; sistem stelar cu lumină difuză, aflat dincolo de limitele galaxiei noastre. 2. Adj. Fig. Neclar, imprecis, confuz, neguros, incert. – Din fr. nébuleux.

DOOM

nebulós adj. m., pl. nebulóși; f. nebuloásă, pl. nebulóase

nebuloasa
NEBULÓS, -OÁSĂ, nebuloși, -oase, s. f., adj. 1. S. f. Corp ceresc difuz alcătuit din gaze sau din pulberi, aflat în spațiile dintre stelele galaxiei noastre; sistem stelar cu lumină difuză, aflat dincolo de limitele galaxiei noastre. 2. Adj. Fig. Neclar, imprecis, confuz, neguros, incert. – Din fr. nébuleux.

DOOM

nebulós adj. m., pl. nebulóși; f. nebuloásă, pl. nebulóase

nebuloase
NEBULÓS, -OÁSĂ, nebuloși, -oase, s. f., adj. 1. S. f. Corp ceresc difuz alcătuit din gaze sau din pulberi, aflat în spațiile dintre stelele galaxiei noastre; sistem stelar cu lumină difuză, aflat dincolo de limitele galaxiei noastre. 2. Adj. Fig. Neclar, imprecis, confuz, neguros, incert. – Din fr. nébuleux.

DOOM

nebulós adj. m., pl. nebulóși; f. nebuloásă, pl. nebulóase

nebuloase
NEBULÓS, -OÁSĂ, nebuloși, -oase, s. f., adj. 1. S. f. Corp ceresc difuz alcătuit din gaze sau din pulberi, aflat în spațiile dintre stelele galaxiei noastre; sistem stelar cu lumină difuză, aflat dincolo de limitele galaxiei noastre. 2. Adj. Fig. Neclar, imprecis, confuz, neguros, incert. – Din fr. nébuleux.

DOOM

nebulós adj. m., pl. nebulóși; f. nebuloásă, pl. nebulóase

nebuloasei
NEBULÓS, -OÁSĂ, nebuloși, -oase, s. f., adj. 1. S. f. Corp ceresc difuz alcătuit din gaze sau din pulberi, aflat în spațiile dintre stelele galaxiei noastre; sistem stelar cu lumină difuză, aflat dincolo de limitele galaxiei noastre. 2. Adj. Fig. Neclar, imprecis, confuz, neguros, incert. – Din fr. nébuleux.

DOOM

nebulós adj. m., pl. nebulóși; f. nebuloásă, pl. nebulóase

nebuloasei
NEBULÓS, -OÁSĂ, nebuloși, -oase, s. f., adj. 1. S. f. Corp ceresc difuz alcătuit din gaze sau din pulberi, aflat în spațiile dintre stelele galaxiei noastre; sistem stelar cu lumină difuză, aflat dincolo de limitele galaxiei noastre. 2. Adj. Fig. Neclar, imprecis, confuz, neguros, incert. – Din fr. nébuleux.

DOOM

nebulós adj. m., pl. nebulóși; f. nebuloásă, pl. nebulóase

nebuloasele
NEBULÓS, -OÁSĂ, nebuloși, -oase, s. f., adj. 1. S. f. Corp ceresc difuz alcătuit din gaze sau din pulberi, aflat în spațiile dintre stelele galaxiei noastre; sistem stelar cu lumină difuză, aflat dincolo de limitele galaxiei noastre. 2. Adj. Fig. Neclar, imprecis, confuz, neguros, incert. – Din fr. nébuleux.

DOOM

nebulós adj. m., pl. nebulóși; f. nebuloásă, pl. nebulóase

nebuloasele
NEBULÓS, -OÁSĂ, nebuloși, -oase, s. f., adj. 1. S. f. Corp ceresc difuz alcătuit din gaze sau din pulberi, aflat în spațiile dintre stelele galaxiei noastre; sistem stelar cu lumină difuză, aflat dincolo de limitele galaxiei noastre. 2. Adj. Fig. Neclar, imprecis, confuz, neguros, incert. – Din fr. nébuleux.

DOOM

nebulós adj. m., pl. nebulóși; f. nebuloásă, pl. nebulóase

nebuloaselor
NEBULÓS, -OÁSĂ, nebuloși, -oase, s. f., adj. 1. S. f. Corp ceresc difuz alcătuit din gaze sau din pulberi, aflat în spațiile dintre stelele galaxiei noastre; sistem stelar cu lumină difuză, aflat dincolo de limitele galaxiei noastre. 2. Adj. Fig. Neclar, imprecis, confuz, neguros, incert. – Din fr. nébuleux.

DOOM

nebulós adj. m., pl. nebulóși; f. nebuloásă, pl. nebulóase

nebuloaselor
NEBULÓS, -OÁSĂ, nebuloși, -oase, s. f., adj. 1. S. f. Corp ceresc difuz alcătuit din gaze sau din pulberi, aflat în spațiile dintre stelele galaxiei noastre; sistem stelar cu lumină difuză, aflat dincolo de limitele galaxiei noastre. 2. Adj. Fig. Neclar, imprecis, confuz, neguros, incert. – Din fr. nébuleux.

DOOM

nebulós adj. m., pl. nebulóși; f. nebuloásă, pl. nebulóase

nebuloasă
NEBULOÁSĂ, nebuloase, s. f. Acumulare de materie sau de pulbere cosmică în univers, difuză și obscură, cu forme și dimensiuni instabile asemănătoare cu norii; aglomerare indistinctă de stele formînd o lumină difuză pe bolta cerească. Ca niște sori de necrezut, avînd în ei lumini culese din nebuloase diferite, așa trec cîteodată crizantemele pe dinaintea noastră. GALACTION, O. I 325. Întregi sisteme De nebuloase siderale Răsar din lumile spectrale. MACEDONSKI, O. I 54.

nebulos
NEBULÓS, -OÁSĂ, nebuloși, -oase, s. f., adj. 1. S. f. Corp ceresc difuz alcătuit din gaze sau din pulberi, aflat în spațiile dintre stelele galaxiei noastre; sistem stelar cu lumină difuză, aflat dincolo de limitele galaxiei noastre. 2. Adj. Fig. Neclar, imprecis, confuz, neguros, incert. – Din fr. nébuleux.

DOOM

nebulós adj. m., pl. nebulóși; f. nebuloásă, pl. nebulóase

nebulosul
NEBULÓS, -OÁSĂ, nebuloși, -oase, s. f., adj. 1. S. f. Corp ceresc difuz alcătuit din gaze sau din pulberi, aflat în spațiile dintre stelele galaxiei noastre; sistem stelar cu lumină difuză, aflat dincolo de limitele galaxiei noastre. 2. Adj. Fig. Neclar, imprecis, confuz, neguros, incert. – Din fr. nébuleux.

DOOM

nebulós adj. m., pl. nebulóși; f. nebuloásă, pl. nebulóase

nebulosului
NEBULÓS, -OÁSĂ, nebuloși, -oase, s. f., adj. 1. S. f. Corp ceresc difuz alcătuit din gaze sau din pulberi, aflat în spațiile dintre stelele galaxiei noastre; sistem stelar cu lumină difuză, aflat dincolo de limitele galaxiei noastre. 2. Adj. Fig. Neclar, imprecis, confuz, neguros, incert. – Din fr. nébuleux.

DOOM

nebulós adj. m., pl. nebulóși; f. nebuloásă, pl. nebulóase

nebulozitate
NEBULOZITÁTE, nebulozități, s. f. Gradul de acoperire cu nori a bolții cerești; starea cerului acoperit de nori. ♦ Fig. Lipsă de claritate (vizuală, în idei etc.); confuzie. – Din lat. nebulositas, fr. nébulosité.

DOOM

nebulozitáte s. f., g.-d. art. nebulozitắții; pl. nebulozitắți

nebulozitatea
NEBULOZITÁTE, nebulozități, s. f. Gradul de acoperire cu nori a bolții cerești; starea cerului acoperit de nori. ♦ Fig. Lipsă de claritate (vizuală, în idei etc.); confuzie. – Din lat. nebulositas, fr. nébulosité.

DOOM

nebulozitáte s. f., g.-d. art. nebulozitắții; pl. nebulozitắți

nebulozități
NEBULOZITÁTE, nebulozități, s. f. Gradul de acoperire cu nori a bolții cerești; starea cerului acoperit de nori. ♦ Fig. Lipsă de claritate (vizuală, în idei etc.); confuzie. – Din lat. nebulositas, fr. nébulosité.

DOOM

nebulozitáte s. f., g.-d. art. nebulozitắții; pl. nebulozitắți

nebulozității
NEBULOZITÁTE, nebulozități, s. f. Gradul de acoperire cu nori a bolții cerești; starea cerului acoperit de nori. ♦ Fig. Lipsă de claritate (vizuală, în idei etc.); confuzie. – Din lat. nebulositas, fr. nébulosité.

DOOM

nebulozitáte s. f., g.-d. art. nebulozitắții; pl. nebulozitắți

nebulozitățile
NEBULOZITÁTE, nebulozități, s. f. Gradul de acoperire cu nori a bolții cerești; starea cerului acoperit de nori. ♦ Fig. Lipsă de claritate (vizuală, în idei etc.); confuzie. – Din lat. nebulositas, fr. nébulosité.

DOOM

nebulozitáte s. f., g.-d. art. nebulozitắții; pl. nebulozitắți

nebulozităților
NEBULOZITÁTE, nebulozități, s. f. Gradul de acoperire cu nori a bolții cerești; starea cerului acoperit de nori. ♦ Fig. Lipsă de claritate (vizuală, în idei etc.); confuzie. – Din lat. nebulositas, fr. nébulosité.

DOOM

nebulozitáte s. f., g.-d. art. nebulozitắții; pl. nebulozitắți

nebuloși
NEBULÓS, -OÁSĂ, nebuloși, -oase, s. f., adj. 1. S. f. Corp ceresc difuz alcătuit din gaze sau din pulberi, aflat în spațiile dintre stelele galaxiei noastre; sistem stelar cu lumină difuză, aflat dincolo de limitele galaxiei noastre. 2. Adj. Fig. Neclar, imprecis, confuz, neguros, incert. – Din fr. nébuleux.

DOOM

nebulós adj. m., pl. nebulóși; f. nebuloásă, pl. nebulóase

nebuloșii
NEBULÓS, -OÁSĂ, nebuloși, -oase, s. f., adj. 1. S. f. Corp ceresc difuz alcătuit din gaze sau din pulberi, aflat în spațiile dintre stelele galaxiei noastre; sistem stelar cu lumină difuză, aflat dincolo de limitele galaxiei noastre. 2. Adj. Fig. Neclar, imprecis, confuz, neguros, incert. – Din fr. nébuleux.

DOOM

nebulós adj. m., pl. nebulóși; f. nebuloásă, pl. nebulóase

nebuloșilor
NEBULÓS, -OÁSĂ, nebuloși, -oase, s. f., adj. 1. S. f. Corp ceresc difuz alcătuit din gaze sau din pulberi, aflat în spațiile dintre stelele galaxiei noastre; sistem stelar cu lumină difuză, aflat dincolo de limitele galaxiei noastre. 2. Adj. Fig. Neclar, imprecis, confuz, neguros, incert. – Din fr. nébuleux.

DOOM

nebulós adj. m., pl. nebulóși; f. nebuloásă, pl. nebulóase

nebun
NEBÚN, -Ă, nebuni, -e, adj., s. m., s. f. I. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care suferă de o boală mintală; alienat, dement. ◊ Expr. A fi (sau a umbla) nebun după cineva (sau după ceva) = a fi foarte îndrăgostit de cineva; a-i plăcea foarte mult cineva sau ceva. Ești nebun? se spune pentru a arăta dezaprobare sau mirare, surpriză față de faptele sau de afirmațiile cuiva. A (o) face pe nebunul = a-și acorda o importanță exagerată, a fi mereu mândru, cu nasul pe sus, nemulțumit. 2. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de judecată dreaptă, de rațiune; (om) nesocotit, necugetat, nechibzuit. 3. Adj., s. m. și f. (Ființă) neastâmpărată, zvăpăiată, vioaie. 4. Adj. Care arată, trădează nebunie. II. Adj. 1. Care nu are limite, margini, măsură; p. ext. enorm, extraordinar; groaznic, cumplit. Un lux nebun. 2. (Înv. și pop.) Care nu este bun; rău. III. S. m. 1. (Rar) Măscărici, bufon (la Curtea seniorilor feudali sau la Curțile regale). 2. Piesă la jocul de șah. – Pref. ne- + bun.

nebun
NEBÚN, -Ă, nebuni, -e, adj., s. m., s. f. I. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care suferă de o boală mintală; alienat, dement. ◊ Expr. A fi (sau a umbla) nebun după cineva (sau după ceva) = a fi foarte îndrăgostit de cineva; a-i plăcea foarte mult cineva sau ceva. Ești nebun? se spune pentru a arăta dezaprobare sau mirare, surpriză față de faptele sau de afirmațiile cuiva. A (o) face pe nebunul = a-și acorda o importanță exagerată, a fi mereu mândru, cu nasul pe sus, nemulțumit. 2. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de judecată dreaptă, de rațiune; (om) nesocotit, necugetat, nechibzuit. 3. Adj., s. m. și f. (Ființă) neastâmpărată, zvăpăiată, vioaie. 4. Adj. Care arată, trădează nebunie. II. Adj. 1. Care nu are limite, margini, măsură; p. ext. enorm, extraordinar; groaznic, cumplit. Un lux nebun. 2. (Înv. și pop.) Care nu este bun; rău. III. S. m. 1. (Rar) Măscărici, bufon (la Curtea seniorilor feudali sau la Curțile regale). 2. Piesă la jocul de șah. – Pref. ne- + bun.

DOOM

nebún adj. m., s. m., pl. nebúni; adj. f., s. f. nebúnă, pl. nebúne

nebun
NEBÚN, -Ă, nebuni, -e, adj., s. m., s. f. I. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care suferă de o boală mintală; alienat, dement. ◊ Expr. A fi (sau a umbla) nebun după cineva (sau după ceva) = a fi foarte îndrăgostit de cineva; a-i plăcea foarte mult cineva sau ceva. Ești nebun? se spune pentru a arăta dezaprobare sau mirare, surpriză față de faptele sau de afirmațiile cuiva. A (o) face pe nebunul = a-și acorda o importanță exagerată, a fi mereu mândru, cu nasul pe sus, nemulțumit. 2. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de judecată dreaptă, de rațiune; (om) nesocotit, necugetat, nechibzuit. 3. Adj., s. m. și f. (Ființă) neastâmpărată, zvăpăiată, vioaie. 4. Adj. Care arată, trădează nebunie. II. Adj. 1. Care nu are limite, margini, măsură; p. ext. enorm, extraordinar; groaznic, cumplit. Un lux nebun. 2. (Înv. și pop.) Care nu este bun; rău. III. S. m. 1. (Rar) Măscărici, bufon (la Curtea seniorilor feudali sau la Curțile regale). 2. Piesă la jocul de șah. – Pref. ne- + bun.

DOOM

nebún adj. m., s. m., pl. nebúni; adj. f., s. f. nebúnă, pl. nebúne

nebuna
NEBÚN, -Ă, nebuni, -e, adj., s. m., s. f. I. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care suferă de o boală mintală; alienat, dement. ◊ Expr. A fi (sau a umbla) nebun după cineva (sau după ceva) = a fi foarte îndrăgostit de cineva; a-i plăcea foarte mult cineva sau ceva. Ești nebun? se spune pentru a arăta dezaprobare sau mirare, surpriză față de faptele sau de afirmațiile cuiva. A (o) face pe nebunul = a-și acorda o importanță exagerată, a fi mereu mândru, cu nasul pe sus, nemulțumit. 2. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de judecată dreaptă, de rațiune; (om) nesocotit, necugetat, nechibzuit. 3. Adj., s. m. și f. (Ființă) neastâmpărată, zvăpăiată, vioaie. 4. Adj. Care arată, trădează nebunie. II. Adj. 1. Care nu are limite, margini, măsură; p. ext. enorm, extraordinar; groaznic, cumplit. Un lux nebun. 2. (Înv. și pop.) Care nu este bun; rău. III. S. m. 1. (Rar) Măscărici, bufon (la Curtea seniorilor feudali sau la Curțile regale). 2. Piesă la jocul de șah. – Pref. ne- + bun.

DOOM

nebún adj. m., s. m., pl. nebúni; adj. f., s. f. nebúnă, pl. nebúne

nebunarița
NEBUNÁRIȚĂ, nebunarițe, s. f. (Bot.; pop.) Măselariță. – Nebun + suf. -ariță.

DOOM

nebunáriță (pop.) s. f., g.-d. art. nebunáriței; pl. nebunárițe

nebunarițe
NEBUNÁRIȚĂ, nebunarițe, s. f. (Bot.; pop.) Măselariță. – Nebun + suf. -ariță.

DOOM

nebunáriță (pop.) s. f., g.-d. art. nebunáriței; pl. nebunárițe

nebunariței
NEBUNÁRIȚĂ, nebunarițe, s. f. (Bot.; pop.) Măselariță. – Nebun + suf. -ariță.

DOOM

nebunáriță (pop.) s. f., g.-d. art. nebunáriței; pl. nebunárițe

nebunarițele
NEBUNÁRIȚĂ, nebunarițe, s. f. (Bot.; pop.) Măselariță. – Nebun + suf. -ariță.

DOOM

nebunáriță (pop.) s. f., g.-d. art. nebunáriței; pl. nebunárițe

nebunarițelor
NEBUNÁRIȚĂ, nebunarițe, s. f. (Bot.; pop.) Măselariță. – Nebun + suf. -ariță.

DOOM

nebunáriță (pop.) s. f., g.-d. art. nebunáriței; pl. nebunárițe

nebunatic
NEBUNÁTIC, -Ă, nebunatici, -ce, adj. Vioi, zglobiu, zburdalnic; zvăpăiat. ♦ Care trădează, exprimă vioiciune, neastâmpăr, zburdălnicie. – Nebun + suf. -atic.

DOOM

nebunátic adj. m., pl. nebunátici; f. nebunátică, pl. nebunátice

nebunatica
NEBUNÁTIC, -Ă, nebunatici, -ce, adj. Vioi, zglobiu, zburdalnic; zvăpăiat. ♦ Care trădează, exprimă vioiciune, neastâmpăr, zburdălnicie. – Nebun + suf. -atic.

DOOM

nebunátic adj. m., pl. nebunátici; f. nebunátică, pl. nebunátice

nebunatice
NEBUNÁTIC, -Ă, nebunatici, -ce, adj. Vioi, zglobiu, zburdalnic; zvăpăiat. ♦ Care trădează, exprimă vioiciune, neastâmpăr, zburdălnicie. – Nebun + suf. -atic.

DOOM

nebunátic adj. m., pl. nebunátici; f. nebunátică, pl. nebunátice

nebunaticei
NEBUNÁTIC, -Ă, nebunatici, -ce, adj. Vioi, zglobiu, zburdalnic; zvăpăiat. ♦ Care trădează, exprimă vioiciune, neastâmpăr, zburdălnicie. – Nebun + suf. -atic.

DOOM

nebunátic adj. m., pl. nebunátici; f. nebunátică, pl. nebunátice

nebunaticele
NEBUNÁTIC, -Ă, nebunatici, -ce, adj. Vioi, zglobiu, zburdalnic; zvăpăiat. ♦ Care trădează, exprimă vioiciune, neastâmpăr, zburdălnicie. – Nebun + suf. -atic.

DOOM

nebunátic adj. m., pl. nebunátici; f. nebunátică, pl. nebunátice

nebunaticelor
NEBUNÁTIC, -Ă, nebunatici, -ce, adj. Vioi, zglobiu, zburdalnic; zvăpăiat. ♦ Care trădează, exprimă vioiciune, neastâmpăr, zburdălnicie. – Nebun + suf. -atic.

DOOM

nebunátic adj. m., pl. nebunátici; f. nebunátică, pl. nebunátice

nebunatici
NEBUNÁTIC, -Ă, nebunatici, -ce, adj. Vioi, zglobiu, zburdalnic; zvăpăiat. ♦ Care trădează, exprimă vioiciune, neastâmpăr, zburdălnicie. – Nebun + suf. -atic.

DOOM

nebunátic adj. m., pl. nebunátici; f. nebunátică, pl. nebunátice

nebunaticii
NEBUNÁTIC, -Ă, nebunatici, -ce, adj. Vioi, zglobiu, zburdalnic; zvăpăiat. ♦ Care trădează, exprimă vioiciune, neastâmpăr, zburdălnicie. – Nebun + suf. -atic.

DOOM

nebunátic adj. m., pl. nebunátici; f. nebunátică, pl. nebunátice

nebunaticilor
NEBUNÁTIC, -Ă, nebunatici, -ce, adj. Vioi, zglobiu, zburdalnic; zvăpăiat. ♦ Care trădează, exprimă vioiciune, neastâmpăr, zburdălnicie. – Nebun + suf. -atic.

DOOM

nebunátic adj. m., pl. nebunátici; f. nebunátică, pl. nebunátice

nebunaticul
NEBUNÁTIC, -Ă, nebunatici, -ce, adj. Vioi, zglobiu, zburdalnic; zvăpăiat. ♦ Care trădează, exprimă vioiciune, neastâmpăr, zburdălnicie. – Nebun + suf. -atic.

DOOM

nebunátic adj. m., pl. nebunátici; f. nebunátică, pl. nebunátice

nebunaticului
NEBUNÁTIC, -Ă, nebunatici, -ce, adj. Vioi, zglobiu, zburdalnic; zvăpăiat. ♦ Care trădează, exprimă vioiciune, neastâmpăr, zburdălnicie. – Nebun + suf. -atic.

DOOM

nebunátic adj. m., pl. nebunátici; f. nebunátică, pl. nebunátice

nebune
NEBÚN, -Ă, nebuni, -e, adj., s. m., s. f. I. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care suferă de o boală mintală; alienat, dement. ◊ Expr. A fi (sau a umbla) nebun după cineva (sau după ceva) = a fi foarte îndrăgostit de cineva; a-i plăcea foarte mult cineva sau ceva. Ești nebun? se spune pentru a arăta dezaprobare sau mirare, surpriză față de faptele sau de afirmațiile cuiva. A (o) face pe nebunul = a-și acorda o importanță exagerată, a fi mereu mândru, cu nasul pe sus, nemulțumit. 2. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de judecată dreaptă, de rațiune; (om) nesocotit, necugetat, nechibzuit. 3. Adj., s. m. și f. (Ființă) neastâmpărată, zvăpăiată, vioaie. 4. Adj. Care arată, trădează nebunie. II. Adj. 1. Care nu are limite, margini, măsură; p. ext. enorm, extraordinar; groaznic, cumplit. Un lux nebun. 2. (Înv. și pop.) Care nu este bun; rău. III. S. m. 1. (Rar) Măscărici, bufon (la Curtea seniorilor feudali sau la Curțile regale). 2. Piesă la jocul de șah. – Pref. ne- + bun.

DOOM

nebún adj. m., s. m., pl. nebúni; adj. f., s. f. nebúnă, pl. nebúne

nebunea
NEBUNÍ, nebunesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) Nu mă nebuni! exclamație folosită pentru a exprima mirarea (și neîncrederea) față de cele auzite. – Din nebun.

DOOM

nebuní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nebunésc, imperf. 3 sg. nebuneá; conj. prez. 3 să nebuneáscă

nebuneai
NEBUNÍ, nebunesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) Nu mă nebuni! exclamație folosită pentru a exprima mirarea (și neîncrederea) față de cele auzite. – Din nebun.

DOOM

nebuní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nebunésc, imperf. 3 sg. nebuneá; conj. prez. 3 să nebuneáscă

nebuneala
NEBUNEÁLĂ, nebuneli, s. f. (Pop.) Nebunie. – Nebun + suf. -eală.

DOOM

nebuneálă (pop.) s. f., g.-d. art. nebunélii; pl. nebunéli

nebuneam
NEBUNÍ, nebunesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) Nu mă nebuni! exclamație folosită pentru a exprima mirarea (și neîncrederea) față de cele auzite. – Din nebun.

DOOM

nebuní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nebunésc, imperf. 3 sg. nebuneá; conj. prez. 3 să nebuneáscă

nebuneasca
NEBUNÉSC, -EÁSCĂ, nebunești, adj. Care denotă lipsă de rațiune, de minte; necugetat, nesocotit. ♦ Care depășește cu mult intensitatea, mărimea, cantitatea etc. obișnuită; excesiv, exagerat. – Nebun + suf. -esc.

DOOM

nebunésc adj. m., f. nebuneáscă; pl. m. și f. nebunéști

nebunească
NEBUNÍ, nebunesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) Nu mă nebuni! exclamație folosită pentru a exprima mirarea (și neîncrederea) față de cele auzite. – Din nebun.

DOOM

nebuní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nebunésc, imperf. 3 sg. nebuneá; conj. prez. 3 să nebuneáscă

nebuneau
NEBUNÍ, nebunesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) Nu mă nebuni! exclamație folosită pentru a exprima mirarea (și neîncrederea) față de cele auzite. – Din nebun.

DOOM

nebuní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nebunésc, imperf. 3 sg. nebuneá; conj. prez. 3 să nebuneáscă

nebuneați
NEBUNÍ, nebunesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) Nu mă nebuni! exclamație folosită pentru a exprima mirarea (și neîncrederea) față de cele auzite. – Din nebun.

DOOM

nebuní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nebunésc, imperf. 3 sg. nebuneá; conj. prez. 3 să nebuneáscă

nebunei
NEBÚN, -Ă, nebuni, -e, adj., s. m., s. f. I. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care suferă de o boală mintală; alienat, dement. ◊ Expr. A fi (sau a umbla) nebun după cineva (sau după ceva) = a fi foarte îndrăgostit de cineva; a-i plăcea foarte mult cineva sau ceva. Ești nebun? se spune pentru a arăta dezaprobare sau mirare, surpriză față de faptele sau de afirmațiile cuiva. A (o) face pe nebunul = a-și acorda o importanță exagerată, a fi mereu mândru, cu nasul pe sus, nemulțumit. 2. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de judecată dreaptă, de rațiune; (om) nesocotit, necugetat, nechibzuit. 3. Adj., s. m. și f. (Ființă) neastâmpărată, zvăpăiată, vioaie. 4. Adj. Care arată, trădează nebunie. II. Adj. 1. Care nu are limite, margini, măsură; p. ext. enorm, extraordinar; groaznic, cumplit. Un lux nebun. 2. (Înv. și pop.) Care nu este bun; rău. III. S. m. 1. (Rar) Măscărici, bufon (la Curtea seniorilor feudali sau la Curțile regale). 2. Piesă la jocul de șah. – Pref. ne- + bun.

DOOM

nebún adj. m., s. m., pl. nebúni; adj. f., s. f. nebúnă, pl. nebúne

nebunele
NEBÚN, -Ă, nebuni, -e, adj., s. m., s. f. I. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care suferă de o boală mintală; alienat, dement. ◊ Expr. A fi (sau a umbla) nebun după cineva (sau după ceva) = a fi foarte îndrăgostit de cineva; a-i plăcea foarte mult cineva sau ceva. Ești nebun? se spune pentru a arăta dezaprobare sau mirare, surpriză față de faptele sau de afirmațiile cuiva. A (o) face pe nebunul = a-și acorda o importanță exagerată, a fi mereu mândru, cu nasul pe sus, nemulțumit. 2. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de judecată dreaptă, de rațiune; (om) nesocotit, necugetat, nechibzuit. 3. Adj., s. m. și f. (Ființă) neastâmpărată, zvăpăiată, vioaie. 4. Adj. Care arată, trădează nebunie. II. Adj. 1. Care nu are limite, margini, măsură; p. ext. enorm, extraordinar; groaznic, cumplit. Un lux nebun. 2. (Înv. și pop.) Care nu este bun; rău. III. S. m. 1. (Rar) Măscărici, bufon (la Curtea seniorilor feudali sau la Curțile regale). 2. Piesă la jocul de șah. – Pref. ne- + bun.

DOOM

nebún adj. m., s. m., pl. nebúni; adj. f., s. f. nebúnă, pl. nebúne

nebuneli
NEBUNEÁLĂ, nebuneli, s. f. (Pop.) Nebunie. – Nebun + suf. -eală.

DOOM

nebuneálă (pop.) s. f., g.-d. art. nebunélii; pl. nebunéli

nebunelii
NEBUNEÁLĂ, nebuneli, s. f. (Pop.) Nebunie. – Nebun + suf. -eală.

DOOM

nebuneálă (pop.) s. f., g.-d. art. nebunélii; pl. nebunéli

nebunelile
NEBUNEÁLĂ, nebuneli, s. f. (Pop.) Nebunie. – Nebun + suf. -eală.

DOOM

nebuneálă (pop.) s. f., g.-d. art. nebunélii; pl. nebunéli

nebunelilor
NEBUNEÁLĂ, nebuneli, s. f. (Pop.) Nebunie. – Nebun + suf. -eală.

DOOM

nebuneálă (pop.) s. f., g.-d. art. nebunélii; pl. nebunéli

nebunelor
NEBÚN, -Ă, nebuni, -e, adj., s. m., s. f. I. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care suferă de o boală mintală; alienat, dement. ◊ Expr. A fi (sau a umbla) nebun după cineva (sau după ceva) = a fi foarte îndrăgostit de cineva; a-i plăcea foarte mult cineva sau ceva. Ești nebun? se spune pentru a arăta dezaprobare sau mirare, surpriză față de faptele sau de afirmațiile cuiva. A (o) face pe nebunul = a-și acorda o importanță exagerată, a fi mereu mândru, cu nasul pe sus, nemulțumit. 2. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de judecată dreaptă, de rațiune; (om) nesocotit, necugetat, nechibzuit. 3. Adj., s. m. și f. (Ființă) neastâmpărată, zvăpăiată, vioaie. 4. Adj. Care arată, trădează nebunie. II. Adj. 1. Care nu are limite, margini, măsură; p. ext. enorm, extraordinar; groaznic, cumplit. Un lux nebun. 2. (Înv. și pop.) Care nu este bun; rău. III. S. m. 1. (Rar) Măscărici, bufon (la Curtea seniorilor feudali sau la Curțile regale). 2. Piesă la jocul de șah. – Pref. ne- + bun.

DOOM

nebún adj. m., s. m., pl. nebúni; adj. f., s. f. nebúnă, pl. nebúne

nebunesc
NEBUNÉSC, -EÁSCĂ, nebunești, adj. Care denotă lipsă de rațiune, de minte; necugetat, nesocotit. ♦ Care depășește cu mult intensitatea, mărimea, cantitatea etc. obișnuită; excesiv, exagerat. – Nebun + suf. -esc.

DOOM

nebunésc adj. m., f. nebuneáscă; pl. m. și f. nebunéști

nebunesc
NEBUNÍ, nebunesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) Nu mă nebuni! exclamație folosită pentru a exprima mirarea (și neîncrederea) față de cele auzite. – Din nebun.

DOOM

nebuní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nebunésc, imperf. 3 sg. nebuneá; conj. prez. 3 să nebuneáscă

nebunescul
NEBUNÉSC, -EÁSCĂ, nebunești, adj. Care denotă lipsă de rațiune, de minte; necugetat, nesocotit. ♦ Care depășește cu mult intensitatea, mărimea, cantitatea etc. obișnuită; excesiv, exagerat. – Nebun + suf. -esc.

DOOM

nebunésc adj. m., f. nebuneáscă; pl. m. și f. nebunéști

nebunescului
NEBUNÉSC, -EÁSCĂ, nebunești, adj. Care denotă lipsă de rațiune, de minte; necugetat, nesocotit. ♦ Care depășește cu mult intensitatea, mărimea, cantitatea etc. obișnuită; excesiv, exagerat. – Nebun + suf. -esc.

DOOM

nebunésc adj. m., f. nebuneáscă; pl. m. și f. nebunéști

nebunește
NEBUNÉȘTE adv. 1. În mod necugetat, nesocotit; orbește. 2. În mod excesiv; foarte tare, foarte mult. – Nebun + suf. -ește.

DOOM

nebunéște adv.

nebunește
NEBUNÍ, nebunesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) Nu mă nebuni! exclamație folosită pentru a exprima mirarea (și neîncrederea) față de cele auzite. – Din nebun.

DOOM

nebuní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nebunésc, imperf. 3 sg. nebuneá; conj. prez. 3 să nebuneáscă

nebunești
NEBUNÉSC, -EÁSCĂ, nebunești, adj. Care denotă lipsă de rațiune, de minte; necugetat, nesocotit. ♦ Care depășește cu mult intensitatea, mărimea, cantitatea etc. obișnuită; excesiv, exagerat. – Nebun + suf. -esc.

DOOM

nebunésc adj. m., f. nebuneáscă; pl. m. și f. nebunéști

nebunești
NEBUNÍ, nebunesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) Nu mă nebuni! exclamație folosită pentru a exprima mirarea (și neîncrederea) față de cele auzite. – Din nebun.

DOOM

nebuní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nebunésc, imperf. 3 sg. nebuneá; conj. prez. 3 să nebuneáscă

nebuneștii
NEBUNÉSC, -EÁSCĂ, nebunești, adj. Care denotă lipsă de rațiune, de minte; necugetat, nesocotit. ♦ Care depășește cu mult intensitatea, mărimea, cantitatea etc. obișnuită; excesiv, exagerat. – Nebun + suf. -esc.

DOOM

nebunésc adj. m., f. nebuneáscă; pl. m. și f. nebunéști

nebuneștile
NEBUNÉSC, -EÁSCĂ, nebunești, adj. Care denotă lipsă de rațiune, de minte; necugetat, nesocotit. ♦ Care depășește cu mult intensitatea, mărimea, cantitatea etc. obișnuită; excesiv, exagerat. – Nebun + suf. -esc.

DOOM

nebunésc adj. m., f. nebuneáscă; pl. m. și f. nebunéști

nebuneștilor
NEBUNÉSC, -EÁSCĂ, nebunești, adj. Care denotă lipsă de rațiune, de minte; necugetat, nesocotit. ♦ Care depășește cu mult intensitatea, mărimea, cantitatea etc. obișnuită; excesiv, exagerat. – Nebun + suf. -esc.

DOOM

nebunésc adj. m., f. nebuneáscă; pl. m. și f. nebunéști

nebuni
NEBÚN, -Ă, nebuni, -e, adj., s. m., s. f. I. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care suferă de o boală mintală; alienat, dement. ◊ Expr. A fi (sau a umbla) nebun după cineva (sau după ceva) = a fi foarte îndrăgostit de cineva; a-i plăcea foarte mult cineva sau ceva. Ești nebun? se spune pentru a arăta dezaprobare sau mirare, surpriză față de faptele sau de afirmațiile cuiva. A (o) face pe nebunul = a-și acorda o importanță exagerată, a fi mereu mândru, cu nasul pe sus, nemulțumit. 2. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de judecată dreaptă, de rațiune; (om) nesocotit, necugetat, nechibzuit. 3. Adj., s. m. și f. (Ființă) neastâmpărată, zvăpăiată, vioaie. 4. Adj. Care arată, trădează nebunie. II. Adj. 1. Care nu are limite, margini, măsură; p. ext. enorm, extraordinar; groaznic, cumplit. Un lux nebun. 2. (Înv. și pop.) Care nu este bun; rău. III. S. m. 1. (Rar) Măscărici, bufon (la Curtea seniorilor feudali sau la Curțile regale). 2. Piesă la jocul de șah. – Pref. ne- + bun.

DOOM

nebún adj. m., s. m., pl. nebúni; adj. f., s. f. nebúnă, pl. nebúne

nebuni
NEBUNÍ, nebunesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) Nu mă nebuni! exclamație folosită pentru a exprima mirarea (și neîncrederea) față de cele auzite. – Din nebun.

DOOM

nebuní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nebunésc, imperf. 3 sg. nebuneá; conj. prez. 3 să nebuneáscă

nebunia
NEBUNÍE, nebunii, s. f. 1. Pierdere a judecății din cauza unei boli mintale; demență, alienație mintală. ◊ Loc. adv. (Fam.) La nebunie = foarte mult, enorm. 2. Lipsă de judecată dreaptă, de minte, de cumpănire; nechibzuință, nesocotință, prostie. ♦ Neastâmpăr, zburdălnicie. 3. Faptă, vorbă etc. nesocotită, extravagantă, prostie; faptă de om nebun. ♦ (Mai ales la pl.) Faptă lipsită de seriozitate; năzbâtie, ghidușie, ștrengărie, năzdrăvănie, poznă. – Nebun + suf. -ie.

DOOM

nebuníe s. f., art. nebunía, g.-d. art. nebuníei; pl. nebuníi, art. nebuníile

nebunie
NEBUNÍE, nebunii, s. f. 1. Pierdere a judecății din cauza unei boli mintale; demență, alienație mintală. ◊ Loc. adv. (Fam.) La nebunie = foarte mult, enorm. 2. Lipsă de judecată dreaptă, de minte, de cumpănire; nechibzuință, nesocotință, prostie. ♦ Neastâmpăr, zburdălnicie. 3. Faptă, vorbă etc. nesocotită, extravagantă, prostie; faptă de om nebun. ♦ (Mai ales la pl.) Faptă lipsită de seriozitate; năzbâtie, ghidușie, ștrengărie, năzdrăvănie, poznă. – Nebun + suf. -ie.

DOOM

nebuníe s. f., art. nebunía, g.-d. art. nebuníei; pl. nebuníi, art. nebuníile

nebuniei
NEBUNÍE, nebunii, s. f. 1. Pierdere a judecății din cauza unei boli mintale; demență, alienație mintală. ◊ Loc. adv. (Fam.) La nebunie = foarte mult, enorm. 2. Lipsă de judecată dreaptă, de minte, de cumpănire; nechibzuință, nesocotință, prostie. ♦ Neastâmpăr, zburdălnicie. 3. Faptă, vorbă etc. nesocotită, extravagantă, prostie; faptă de om nebun. ♦ (Mai ales la pl.) Faptă lipsită de seriozitate; năzbâtie, ghidușie, ștrengărie, năzdrăvănie, poznă. – Nebun + suf. -ie.

DOOM

nebuníe s. f., art. nebunía, g.-d. art. nebuníei; pl. nebuníi, art. nebuníile

nebunii
NEBÚN, -Ă, nebuni, -e, adj., s. m., s. f. I. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care suferă de o boală mintală; alienat, dement. ◊ Expr. A fi (sau a umbla) nebun după cineva (sau după ceva) = a fi foarte îndrăgostit de cineva; a-i plăcea foarte mult cineva sau ceva. Ești nebun? se spune pentru a arăta dezaprobare sau mirare, surpriză față de faptele sau de afirmațiile cuiva. A (o) face pe nebunul = a-și acorda o importanță exagerată, a fi mereu mândru, cu nasul pe sus, nemulțumit. 2. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de judecată dreaptă, de rațiune; (om) nesocotit, necugetat, nechibzuit. 3. Adj., s. m. și f. (Ființă) neastâmpărată, zvăpăiată, vioaie. 4. Adj. Care arată, trădează nebunie. II. Adj. 1. Care nu are limite, margini, măsură; p. ext. enorm, extraordinar; groaznic, cumplit. Un lux nebun. 2. (Înv. și pop.) Care nu este bun; rău. III. S. m. 1. (Rar) Măscărici, bufon (la Curtea seniorilor feudali sau la Curțile regale). 2. Piesă la jocul de șah. – Pref. ne- + bun.

DOOM

nebún adj. m., s. m., pl. nebúni; adj. f., s. f. nebúnă, pl. nebúne

nebunii
NEBUNÍ, nebunesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) Nu mă nebuni! exclamație folosită pentru a exprima mirarea (și neîncrederea) față de cele auzite. – Din nebun.

DOOM

nebuní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nebunésc, imperf. 3 sg. nebuneá; conj. prez. 3 să nebuneáscă

nebunii
NEBUNÍE, nebunii, s. f. 1. Pierdere a judecății din cauza unei boli mintale; demență, alienație mintală. ◊ Loc. adv. (Fam.) La nebunie = foarte mult, enorm. 2. Lipsă de judecată dreaptă, de minte, de cumpănire; nechibzuință, nesocotință, prostie. ♦ Neastâmpăr, zburdălnicie. 3. Faptă, vorbă etc. nesocotită, extravagantă, prostie; faptă de om nebun. ♦ (Mai ales la pl.) Faptă lipsită de seriozitate; năzbâtie, ghidușie, ștrengărie, năzdrăvănie, poznă. – Nebun + suf. -ie.

DOOM

nebuníe s. f., art. nebunía, g.-d. art. nebuníei; pl. nebuníi, art. nebuníile

nebuniile
NEBUNÍE, nebunii, s. f. 1. Pierdere a judecății din cauza unei boli mintale; demență, alienație mintală. ◊ Loc. adv. (Fam.) La nebunie = foarte mult, enorm. 2. Lipsă de judecată dreaptă, de minte, de cumpănire; nechibzuință, nesocotință, prostie. ♦ Neastâmpăr, zburdălnicie. 3. Faptă, vorbă etc. nesocotită, extravagantă, prostie; faptă de om nebun. ♦ (Mai ales la pl.) Faptă lipsită de seriozitate; năzbâtie, ghidușie, ștrengărie, năzdrăvănie, poznă. – Nebun + suf. -ie.

DOOM

nebuníe s. f., art. nebunía, g.-d. art. nebuníei; pl. nebuníi, art. nebuníile

nebuniilor
NEBUNÍE, nebunii, s. f. 1. Pierdere a judecății din cauza unei boli mintale; demență, alienație mintală. ◊ Loc. adv. (Fam.) La nebunie = foarte mult, enorm. 2. Lipsă de judecată dreaptă, de minte, de cumpănire; nechibzuință, nesocotință, prostie. ♦ Neastâmpăr, zburdălnicie. 3. Faptă, vorbă etc. nesocotită, extravagantă, prostie; faptă de om nebun. ♦ (Mai ales la pl.) Faptă lipsită de seriozitate; năzbâtie, ghidușie, ștrengărie, năzdrăvănie, poznă. – Nebun + suf. -ie.

DOOM

nebuníe s. f., art. nebunía, g.-d. art. nebuníei; pl. nebuníi, art. nebuníile

nebunilor
NEBÚN, -Ă, nebuni, -e, adj., s. m., s. f. I. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care suferă de o boală mintală; alienat, dement. ◊ Expr. A fi (sau a umbla) nebun după cineva (sau după ceva) = a fi foarte îndrăgostit de cineva; a-i plăcea foarte mult cineva sau ceva. Ești nebun? se spune pentru a arăta dezaprobare sau mirare, surpriză față de faptele sau de afirmațiile cuiva. A (o) face pe nebunul = a-și acorda o importanță exagerată, a fi mereu mândru, cu nasul pe sus, nemulțumit. 2. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de judecată dreaptă, de rațiune; (om) nesocotit, necugetat, nechibzuit. 3. Adj., s. m. și f. (Ființă) neastâmpărată, zvăpăiată, vioaie. 4. Adj. Care arată, trădează nebunie. II. Adj. 1. Care nu are limite, margini, măsură; p. ext. enorm, extraordinar; groaznic, cumplit. Un lux nebun. 2. (Înv. și pop.) Care nu este bun; rău. III. S. m. 1. (Rar) Măscărici, bufon (la Curtea seniorilor feudali sau la Curțile regale). 2. Piesă la jocul de șah. – Pref. ne- + bun.

DOOM

nebún adj. m., s. m., pl. nebúni; adj. f., s. f. nebúnă, pl. nebúne

nebunim
NEBUNÍ, nebunesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) Nu mă nebuni! exclamație folosită pentru a exprima mirarea (și neîncrederea) față de cele auzite. – Din nebun.

DOOM

nebuní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nebunésc, imperf. 3 sg. nebuneá; conj. prez. 3 să nebuneáscă

nebunind
NEBUNÍ, nebunesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) Nu mă nebuni! exclamație folosită pentru a exprima mirarea (și neîncrederea) față de cele auzite. – Din nebun.

DOOM

nebuní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nebunésc, imperf. 3 sg. nebuneá; conj. prez. 3 să nebuneáscă

nebunire
NEBUNÍ, nebunesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) Nu mă nebuni! exclamație folosită pentru a exprima mirarea (și neîncrederea) față de cele auzite. – Din nebun.

DOOM

nebuní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nebunésc, imperf. 3 sg. nebuneá; conj. prez. 3 să nebuneáscă

nebunire
NEBUNÍRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a nebuni și rezultatul ei. – V. nebuni.

DOOM

nebuníre (pop.) s. f., g.-d. art. nebunírii

nebunirea
NEBUNÍRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a nebuni și rezultatul ei. – V. nebuni.

DOOM

nebuníre (pop.) s. f., g.-d. art. nebunírii

nebuniri
NEBUNÍRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a nebuni și rezultatul ei. – V. nebuni.

DOOM

nebuníre (pop.) s. f., g.-d. art. nebunírii

nebunirii
NEBUNÍRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a nebuni și rezultatul ei. – V. nebuni.

DOOM

nebuníre (pop.) s. f., g.-d. art. nebunírii

nebunirile
NEBUNÍRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a nebuni și rezultatul ei. – V. nebuni.

DOOM

nebuníre (pop.) s. f., g.-d. art. nebunírii

nebunirilor
NEBUNÍRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a nebuni și rezultatul ei. – V. nebuni.

DOOM

nebuníre (pop.) s. f., g.-d. art. nebunírii

nebuniră
NEBUNÍ, nebunesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) Nu mă nebuni! exclamație folosită pentru a exprima mirarea (și neîncrederea) față de cele auzite. – Din nebun.

DOOM

nebuní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nebunésc, imperf. 3 sg. nebuneá; conj. prez. 3 să nebuneáscă

nebunirăm
NEBUNÍ, nebunesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) Nu mă nebuni! exclamație folosită pentru a exprima mirarea (și neîncrederea) față de cele auzite. – Din nebun.

DOOM

nebuní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nebunésc, imperf. 3 sg. nebuneá; conj. prez. 3 să nebuneáscă

nebunirăți
NEBUNÍ, nebunesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) Nu mă nebuni! exclamație folosită pentru a exprima mirarea (și neîncrederea) față de cele auzite. – Din nebun.

DOOM

nebuní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nebunésc, imperf. 3 sg. nebuneá; conj. prez. 3 să nebuneáscă

nebunise
NEBUNÍ, nebunesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) Nu mă nebuni! exclamație folosită pentru a exprima mirarea (și neîncrederea) față de cele auzite. – Din nebun.

DOOM

nebuní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nebunésc, imperf. 3 sg. nebuneá; conj. prez. 3 să nebuneáscă

nebunisem
NEBUNÍ, nebunesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) Nu mă nebuni! exclamație folosită pentru a exprima mirarea (și neîncrederea) față de cele auzite. – Din nebun.

DOOM

nebuní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nebunésc, imperf. 3 sg. nebuneá; conj. prez. 3 să nebuneáscă

nebuniseră
NEBUNÍ, nebunesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) Nu mă nebuni! exclamație folosită pentru a exprima mirarea (și neîncrederea) față de cele auzite. – Din nebun.

DOOM

nebuní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nebunésc, imperf. 3 sg. nebuneá; conj. prez. 3 să nebuneáscă

nebuniserăm
NEBUNÍ, nebunesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) Nu mă nebuni! exclamație folosită pentru a exprima mirarea (și neîncrederea) față de cele auzite. – Din nebun.

DOOM

nebuní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nebunésc, imperf. 3 sg. nebuneá; conj. prez. 3 să nebuneáscă

nebuniserăți
NEBUNÍ, nebunesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) Nu mă nebuni! exclamație folosită pentru a exprima mirarea (și neîncrederea) față de cele auzite. – Din nebun.

DOOM

nebuní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nebunésc, imperf. 3 sg. nebuneá; conj. prez. 3 să nebuneáscă

nebuniseși
NEBUNÍ, nebunesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) Nu mă nebuni! exclamație folosită pentru a exprima mirarea (și neîncrederea) față de cele auzite. – Din nebun.

DOOM

nebuní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nebunésc, imperf. 3 sg. nebuneá; conj. prez. 3 să nebuneáscă

nebuniseți
NEBUNÍ, nebunesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) Nu mă nebuni! exclamație folosită pentru a exprima mirarea (și neîncrederea) față de cele auzite. – Din nebun.

DOOM

nebuní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nebunésc, imperf. 3 sg. nebuneá; conj. prez. 3 să nebuneáscă

nebunit
NEBUNÍ, nebunesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) Nu mă nebuni! exclamație folosită pentru a exprima mirarea (și neîncrederea) față de cele auzite. – Din nebun.

DOOM

nebuní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nebunésc, imperf. 3 sg. nebuneá; conj. prez. 3 să nebuneáscă

nebunit
NEBUNÍT, -Ă, nebuniți, -te, adj. (Rar) Înnebunit, nebun. – V. nebuni.

nebuniși
NEBUNÍ, nebunesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) Nu mă nebuni! exclamație folosită pentru a exprima mirarea (și neîncrederea) față de cele auzite. – Din nebun.

DOOM

nebuní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nebunésc, imperf. 3 sg. nebuneá; conj. prez. 3 să nebuneáscă

nebuniți
NEBUNÍ, nebunesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) Nu mă nebuni! exclamație folosită pentru a exprima mirarea (și neîncrederea) față de cele auzite. – Din nebun.

DOOM

nebuní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nebunésc, imperf. 3 sg. nebuneá; conj. prez. 3 să nebuneáscă

nebunul
NEBÚN, -Ă, nebuni, -e, adj., s. m., s. f. I. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care suferă de o boală mintală; alienat, dement. ◊ Expr. A fi (sau a umbla) nebun după cineva (sau după ceva) = a fi foarte îndrăgostit de cineva; a-i plăcea foarte mult cineva sau ceva. Ești nebun? se spune pentru a arăta dezaprobare sau mirare, surpriză față de faptele sau de afirmațiile cuiva. A (o) face pe nebunul = a-și acorda o importanță exagerată, a fi mereu mândru, cu nasul pe sus, nemulțumit. 2. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de judecată dreaptă, de rațiune; (om) nesocotit, necugetat, nechibzuit. 3. Adj., s. m. și f. (Ființă) neastâmpărată, zvăpăiată, vioaie. 4. Adj. Care arată, trădează nebunie. II. Adj. 1. Care nu are limite, margini, măsură; p. ext. enorm, extraordinar; groaznic, cumplit. Un lux nebun. 2. (Înv. și pop.) Care nu este bun; rău. III. S. m. 1. (Rar) Măscărici, bufon (la Curtea seniorilor feudali sau la Curțile regale). 2. Piesă la jocul de șah. – Pref. ne- + bun.

DOOM

nebún adj. m., s. m., pl. nebúni; adj. f., s. f. nebúnă, pl. nebúne

nebunului
NEBÚN, -Ă, nebuni, -e, adj., s. m., s. f. I. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care suferă de o boală mintală; alienat, dement. ◊ Expr. A fi (sau a umbla) nebun după cineva (sau după ceva) = a fi foarte îndrăgostit de cineva; a-i plăcea foarte mult cineva sau ceva. Ești nebun? se spune pentru a arăta dezaprobare sau mirare, surpriză față de faptele sau de afirmațiile cuiva. A (o) face pe nebunul = a-și acorda o importanță exagerată, a fi mereu mândru, cu nasul pe sus, nemulțumit. 2. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de judecată dreaptă, de rațiune; (om) nesocotit, necugetat, nechibzuit. 3. Adj., s. m. și f. (Ființă) neastâmpărată, zvăpăiată, vioaie. 4. Adj. Care arată, trădează nebunie. II. Adj. 1. Care nu are limite, margini, măsură; p. ext. enorm, extraordinar; groaznic, cumplit. Un lux nebun. 2. (Înv. și pop.) Care nu este bun; rău. III. S. m. 1. (Rar) Măscărici, bufon (la Curtea seniorilor feudali sau la Curțile regale). 2. Piesă la jocul de șah. – Pref. ne- + bun.

DOOM

nebún adj. m., s. m., pl. nebúni; adj. f., s. f. nebúnă, pl. nebúne

nebună
NEBÚN, -Ă, nebuni, -e, adj., s. m., s. f. I. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care suferă de o boală mintală; alienat, dement. ◊ Expr. A fi (sau a umbla) nebun după cineva (sau după ceva) = a fi foarte îndrăgostit de cineva; a-i plăcea foarte mult cineva sau ceva. Ești nebun? se spune pentru a arăta dezaprobare sau mirare, surpriză față de faptele sau de afirmațiile cuiva. A (o) face pe nebunul = a-și acorda o importanță exagerată, a fi mereu mândru, cu nasul pe sus, nemulțumit. 2. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de judecată dreaptă, de rațiune; (om) nesocotit, necugetat, nechibzuit. 3. Adj., s. m. și f. (Ființă) neastâmpărată, zvăpăiată, vioaie. 4. Adj. Care arată, trădează nebunie. II. Adj. 1. Care nu are limite, margini, măsură; p. ext. enorm, extraordinar; groaznic, cumplit. Un lux nebun. 2. (Înv. și pop.) Care nu este bun; rău. III. S. m. 1. (Rar) Măscărici, bufon (la Curtea seniorilor feudali sau la Curțile regale). 2. Piesă la jocul de șah. – Pref. ne- + bun.

DOOM

nebún adj. m., s. m., pl. nebúni; adj. f., s. f. nebúnă, pl. nebúne

nebântuit
NEBÂNTUÍT, -Ă, nebăntiuți, -te, adj. Liniștit, netulburat; nevătămat, teafar, întreg. – Pref. ne- + bântuit.

DOOM

nebântuít adj. m., pl. nebântuíți; f. nebântuítă, pl. nebântuíte

nebântuita
NEBÂNTUÍT, -Ă, nebăntiuți, -te, adj. Liniștit, netulburat; nevătămat, teafar, întreg. – Pref. ne- + bântuit.

DOOM

nebântuít adj. m., pl. nebântuíți; f. nebântuítă, pl. nebântuíte

nebântuite
NEBÂNTUÍT, -Ă, nebăntiuți, -te, adj. Liniștit, netulburat; nevătămat, teafar, întreg. – Pref. ne- + bântuit.

DOOM

nebântuít adj. m., pl. nebântuíți; f. nebântuítă, pl. nebântuíte

nebântuitei
NEBÂNTUÍT, -Ă, nebăntiuți, -te, adj. Liniștit, netulburat; nevătămat, teafar, întreg. – Pref. ne- + bântuit.

DOOM

nebântuít adj. m., pl. nebântuíți; f. nebântuítă, pl. nebântuíte

nebântuitele
NEBÂNTUÍT, -Ă, nebăntiuți, -te, adj. Liniștit, netulburat; nevătămat, teafar, întreg. – Pref. ne- + bântuit.

DOOM

nebântuít adj. m., pl. nebântuíți; f. nebântuítă, pl. nebântuíte

nebântuitelor
NEBÂNTUÍT, -Ă, nebăntiuți, -te, adj. Liniștit, netulburat; nevătămat, teafar, întreg. – Pref. ne- + bântuit.

DOOM

nebântuít adj. m., pl. nebântuíți; f. nebântuítă, pl. nebântuíte

nebântuitul
NEBÂNTUÍT, -Ă, nebăntiuți, -te, adj. Liniștit, netulburat; nevătămat, teafar, întreg. – Pref. ne- + bântuit.

DOOM

nebântuít adj. m., pl. nebântuíți; f. nebântuítă, pl. nebântuíte

nebântuitului
NEBÂNTUÍT, -Ă, nebăntiuți, -te, adj. Liniștit, netulburat; nevătămat, teafar, întreg. – Pref. ne- + bântuit.

DOOM

nebântuít adj. m., pl. nebântuíți; f. nebântuítă, pl. nebântuíte

nebântuiți
NEBÂNTUÍT, -Ă, nebăntiuți, -te, adj. Liniștit, netulburat; nevătămat, teafar, întreg. – Pref. ne- + bântuit.

DOOM

nebântuít adj. m., pl. nebântuíți; f. nebântuítă, pl. nebântuíte

nebântuiții
NEBÂNTUÍT, -Ă, nebăntiuți, -te, adj. Liniștit, netulburat; nevătămat, teafar, întreg. – Pref. ne- + bântuit.

DOOM

nebântuít adj. m., pl. nebântuíți; f. nebântuítă, pl. nebântuíte

nebântuiților
NEBÂNTUÍT, -Ă, nebăntiuți, -te, adj. Liniștit, netulburat; nevătămat, teafar, întreg. – Pref. ne- + bântuit.

DOOM

nebântuít adj. m., pl. nebântuíți; f. nebântuítă, pl. nebântuíte

nebîntuit
NEBÂNTUÍT, -Ă, nebăntiuți, -te, adj. Liniștit, netulburat; nevătămat, teafar, întreg. – Pref. ne- + bântuit.

DOOM

nebântuít adj. m., pl. nebântuíți; f. nebântuítă, pl. nebântuíte

nebîntuita
NEBÂNTUÍT, -Ă, nebăntiuți, -te, adj. Liniștit, netulburat; nevătămat, teafar, întreg. – Pref. ne- + bântuit.

DOOM

nebântuít adj. m., pl. nebântuíți; f. nebântuítă, pl. nebântuíte

nebîntuite
NEBÂNTUÍT, -Ă, nebăntiuți, -te, adj. Liniștit, netulburat; nevătămat, teafar, întreg. – Pref. ne- + bântuit.

DOOM

nebântuít adj. m., pl. nebântuíți; f. nebântuítă, pl. nebântuíte

nebîntuitei
NEBÂNTUÍT, -Ă, nebăntiuți, -te, adj. Liniștit, netulburat; nevătămat, teafar, întreg. – Pref. ne- + bântuit.

DOOM

nebântuít adj. m., pl. nebântuíți; f. nebântuítă, pl. nebântuíte

nebîntuitele
NEBÂNTUÍT, -Ă, nebăntiuți, -te, adj. Liniștit, netulburat; nevătămat, teafar, întreg. – Pref. ne- + bântuit.

DOOM

nebântuít adj. m., pl. nebântuíți; f. nebântuítă, pl. nebântuíte

nebîntuitelor
NEBÂNTUÍT, -Ă, nebăntiuți, -te, adj. Liniștit, netulburat; nevătămat, teafar, întreg. – Pref. ne- + bântuit.

DOOM

nebântuít adj. m., pl. nebântuíți; f. nebântuítă, pl. nebântuíte

nebîntuitul
NEBÂNTUÍT, -Ă, nebăntiuți, -te, adj. Liniștit, netulburat; nevătămat, teafar, întreg. – Pref. ne- + bântuit.

DOOM

nebântuít adj. m., pl. nebântuíți; f. nebântuítă, pl. nebântuíte

nebîntuitului
NEBÂNTUÍT, -Ă, nebăntiuți, -te, adj. Liniștit, netulburat; nevătămat, teafar, întreg. – Pref. ne- + bântuit.

DOOM

nebântuít adj. m., pl. nebântuíți; f. nebântuítă, pl. nebântuíte

nebîntuiți
NEBÂNTUÍT, -Ă, nebăntiuți, -te, adj. Liniștit, netulburat; nevătămat, teafar, întreg. – Pref. ne- + bântuit.

DOOM

nebântuít adj. m., pl. nebântuíți; f. nebântuítă, pl. nebântuíte

nebîntuiții
NEBÂNTUÍT, -Ă, nebăntiuți, -te, adj. Liniștit, netulburat; nevătămat, teafar, întreg. – Pref. ne- + bântuit.

DOOM

nebântuít adj. m., pl. nebântuíți; f. nebântuítă, pl. nebântuíte

nebîntuiților
NEBÂNTUÍT, -Ă, nebăntiuți, -te, adj. Liniștit, netulburat; nevătămat, teafar, întreg. – Pref. ne- + bântuit.

DOOM

nebântuít adj. m., pl. nebântuíți; f. nebântuítă, pl. nebântuíte

nebăgare
NEBĂGÁRE s. f. (În expr.) (Din) nebăgare de (sau în) seamă = a) (din) lipsă de atenție; (din) neglijență; (din) imprudență; b) (din) lipsă de considerație față de cineva sau de ceva. – Pref. ne- + băgare.

DOOM

!nebăgáre în seámă (lipsă de considerație) loc. s. f., g.-d. art. nebăgắrii în seámă

nebăgarea
NEBĂGÁRE s. f. (În expr.) (Din) nebăgare de (sau în) seamă = a) (din) lipsă de atenție; (din) neglijență; (din) imprudență; b) (din) lipsă de considerație față de cineva sau de ceva. – Pref. ne- + băgare.

DOOM

!nebăgáre în seámă (lipsă de considerație) loc. s. f., g.-d. art. nebăgắrii în seámă

nebăgat
NEBĂGÁT², -Ă, nebăgați, -te, adj. (În expr.) Nebăgat în seamă = a) care nu este luat în considerație, care este trecut cu vederea; b) care nu a fost văzut, observat. – Pref. ne- + băgat.

nebăgata
NEBĂGÁT², -Ă, nebăgați, -te, adj. (În expr.) Nebăgat în seamă = a) care nu este luat în considerație, care este trecut cu vederea; b) care nu a fost văzut, observat. – Pref. ne- + băgat.

nebăgate
NEBĂGÁT², -Ă, nebăgați, -te, adj. (În expr.) Nebăgat în seamă = a) care nu este luat în considerație, care este trecut cu vederea; b) care nu a fost văzut, observat. – Pref. ne- + băgat.

nebăgatei
NEBĂGÁT², -Ă, nebăgați, -te, adj. (În expr.) Nebăgat în seamă = a) care nu este luat în considerație, care este trecut cu vederea; b) care nu a fost văzut, observat. – Pref. ne- + băgat.

nebăgatele
NEBĂGÁT², -Ă, nebăgați, -te, adj. (În expr.) Nebăgat în seamă = a) care nu este luat în considerație, care este trecut cu vederea; b) care nu a fost văzut, observat. – Pref. ne- + băgat.

nebăgatelor
NEBĂGÁT², -Ă, nebăgați, -te, adj. (În expr.) Nebăgat în seamă = a) care nu este luat în considerație, care este trecut cu vederea; b) care nu a fost văzut, observat. – Pref. ne- + băgat.

nebăgatul
NEBĂGÁT², -Ă, nebăgați, -te, adj. (În expr.) Nebăgat în seamă = a) care nu este luat în considerație, care este trecut cu vederea; b) care nu a fost văzut, observat. – Pref. ne- + băgat.

nebăgatului
NEBĂGÁT², -Ă, nebăgați, -te, adj. (În expr.) Nebăgat în seamă = a) care nu este luat în considerație, care este trecut cu vederea; b) care nu a fost văzut, observat. – Pref. ne- + băgat.

nebăgați
NEBĂGÁT², -Ă, nebăgați, -te, adj. (În expr.) Nebăgat în seamă = a) care nu este luat în considerație, care este trecut cu vederea; b) care nu a fost văzut, observat. – Pref. ne- + băgat.

nebăgații
NEBĂGÁT², -Ă, nebăgați, -te, adj. (În expr.) Nebăgat în seamă = a) care nu este luat în considerație, care este trecut cu vederea; b) care nu a fost văzut, observat. – Pref. ne- + băgat.

nebăgaților
NEBĂGÁT², -Ă, nebăgați, -te, adj. (În expr.) Nebăgat în seamă = a) care nu este luat în considerație, care este trecut cu vederea; b) care nu a fost văzut, observat. – Pref. ne- + băgat.

nebăgări
NEBĂGÁRE s. f. (În expr.) (Din) nebăgare de (sau în) seamă = a) (din) lipsă de atenție; (din) neglijență; (din) imprudență; b) (din) lipsă de considerație față de cineva sau de ceva. – Pref. ne- + băgare.

DOOM

!nebăgáre în seámă (lipsă de considerație) loc. s. f., g.-d. art. nebăgắrii în seámă

nebăgării
NEBĂGÁRE s. f. (În expr.) (Din) nebăgare de (sau în) seamă = a) (din) lipsă de atenție; (din) neglijență; (din) imprudență; b) (din) lipsă de considerație față de cineva sau de ceva. – Pref. ne- + băgare.

DOOM

!nebăgáre în seámă (lipsă de considerație) loc. s. f., g.-d. art. nebăgắrii în seámă

nebănuit
NEBĂNUÍT, -Ă, nebănuiți, -te, adj. Care nu poate fi bănuit, presupus; neașteptat, neprevăzut; p. ext. foarte mare. – Pref. ne- + bănuit.

DOOM

nebănuít adj. m., pl. nebănuíți; f. nebănuítă, pl. nebănuíte

nebănuita
NEBĂNUÍT, -Ă, nebănuiți, -te, adj. Care nu poate fi bănuit, presupus; neașteptat, neprevăzut; p. ext. foarte mare. – Pref. ne- + bănuit.

DOOM

nebănuít adj. m., pl. nebănuíți; f. nebănuítă, pl. nebănuíte

nebănuite
NEBĂNUÍT, -Ă, nebănuiți, -te, adj. Care nu poate fi bănuit, presupus; neașteptat, neprevăzut; p. ext. foarte mare. – Pref. ne- + bănuit.

DOOM

nebănuít adj. m., pl. nebănuíți; f. nebănuítă, pl. nebănuíte

nebănuitei
NEBĂNUÍT, -Ă, nebănuiți, -te, adj. Care nu poate fi bănuit, presupus; neașteptat, neprevăzut; p. ext. foarte mare. – Pref. ne- + bănuit.

DOOM

nebănuít adj. m., pl. nebănuíți; f. nebănuítă, pl. nebănuíte

nebănuitele
NEBĂNUÍT, -Ă, nebănuiți, -te, adj. Care nu poate fi bănuit, presupus; neașteptat, neprevăzut; p. ext. foarte mare. – Pref. ne- + bănuit.

DOOM

nebănuít adj. m., pl. nebănuíți; f. nebănuítă, pl. nebănuíte

nebănuitelor
NEBĂNUÍT, -Ă, nebănuiți, -te, adj. Care nu poate fi bănuit, presupus; neașteptat, neprevăzut; p. ext. foarte mare. – Pref. ne- + bănuit.

DOOM

nebănuít adj. m., pl. nebănuíți; f. nebănuítă, pl. nebănuíte

nebănuitul
NEBĂNUÍT, -Ă, nebănuiți, -te, adj. Care nu poate fi bănuit, presupus; neașteptat, neprevăzut; p. ext. foarte mare. – Pref. ne- + bănuit.

DOOM

nebănuít adj. m., pl. nebănuíți; f. nebănuítă, pl. nebănuíte

nebănuitului
NEBĂNUÍT, -Ă, nebănuiți, -te, adj. Care nu poate fi bănuit, presupus; neașteptat, neprevăzut; p. ext. foarte mare. – Pref. ne- + bănuit.

DOOM

nebănuít adj. m., pl. nebănuíți; f. nebănuítă, pl. nebănuíte

nebănuiți
NEBĂNUÍT, -Ă, nebănuiți, -te, adj. Care nu poate fi bănuit, presupus; neașteptat, neprevăzut; p. ext. foarte mare. – Pref. ne- + bănuit.

DOOM

nebănuít adj. m., pl. nebănuíți; f. nebănuítă, pl. nebănuíte

nebănuiții
NEBĂNUÍT, -Ă, nebănuiți, -te, adj. Care nu poate fi bănuit, presupus; neașteptat, neprevăzut; p. ext. foarte mare. – Pref. ne- + bănuit.

DOOM

nebănuít adj. m., pl. nebănuíți; f. nebănuítă, pl. nebănuíte

nebănuiților
NEBĂNUÍT, -Ă, nebănuiți, -te, adj. Care nu poate fi bănuit, presupus; neașteptat, neprevăzut; p. ext. foarte mare. – Pref. ne- + bănuit.

DOOM

nebănuít adj. m., pl. nebănuíți; f. nebănuítă, pl. nebănuíte

nebăut
NEBĂÚT s. n. (În loc. adv.) Pe nebăute = înainte de a fi băut ceva; fără să fi băut ceva. – Pref. ne- + băut.

DOOM

!nebăúte (pe ~) loc. adv.

nebăuta
NEBĂÚT s. n. (În loc. adv.) Pe nebăute = înainte de a fi băut ceva; fără să fi băut ceva. – Pref. ne- + băut.

DOOM

!nebăúte (pe ~) loc. adv.

nebăute
NEBĂÚT s. n. (În loc. adv.) Pe nebăute = înainte de a fi băut ceva; fără să fi băut ceva. – Pref. ne- + băut.

DOOM

!nebăúte (pe ~) loc. adv.

nebăutei
NEBĂÚT s. n. (În loc. adv.) Pe nebăute = înainte de a fi băut ceva; fără să fi băut ceva. – Pref. ne- + băut.

DOOM

!nebăúte (pe ~) loc. adv.

nebăutele
NEBĂÚT s. n. (În loc. adv.) Pe nebăute = înainte de a fi băut ceva; fără să fi băut ceva. – Pref. ne- + băut.

DOOM

!nebăúte (pe ~) loc. adv.

nebăutelor
NEBĂÚT s. n. (În loc. adv.) Pe nebăute = înainte de a fi băut ceva; fără să fi băut ceva. – Pref. ne- + băut.

DOOM

!nebăúte (pe ~) loc. adv.

nebăutul
NEBĂÚT s. n. (În loc. adv.) Pe nebăute = înainte de a fi băut ceva; fără să fi băut ceva. – Pref. ne- + băut.

DOOM

!nebăúte (pe ~) loc. adv.

nebăutului
NEBĂÚT s. n. (În loc. adv.) Pe nebăute = înainte de a fi băut ceva; fără să fi băut ceva. – Pref. ne- + băut.

DOOM

!nebăúte (pe ~) loc. adv.

nebăuți
NEBĂÚT s. n. (În loc. adv.) Pe nebăute = înainte de a fi băut ceva; fără să fi băut ceva. – Pref. ne- + băut.

DOOM

!nebăúte (pe ~) loc. adv.

nebăuții
NEBĂÚT s. n. (În loc. adv.) Pe nebăute = înainte de a fi băut ceva; fără să fi băut ceva. – Pref. ne- + băut.

DOOM

!nebăúte (pe ~) loc. adv.

nebăuților
NEBĂÚT s. n. (În loc. adv.) Pe nebăute = înainte de a fi băut ceva; fără să fi băut ceva. – Pref. ne- + băut.

DOOM

!nebăúte (pe ~) loc. adv.

nec
NEC s.n. v. neck.

necalculabil
NECALCULÁBIL, -Ă, necalculabili, -e, adj. Care nu poate fi calculat; p. ext. imens, enorm, incalculabil. – Pref. ne- + calculabil (după fr. incalculable).

DOOM

necalculábil adj. m., pl. necalculábili; f. necalculábilă, pl. necalculábile

necalculabila
NECALCULÁBIL, -Ă, necalculabili, -e, adj. Care nu poate fi calculat; p. ext. imens, enorm, incalculabil. – Pref. ne- + calculabil (după fr. incalculable).

DOOM

necalculábil adj. m., pl. necalculábili; f. necalculábilă, pl. necalculábile

necalculabile
NECALCULÁBIL, -Ă, necalculabili, -e, adj. Care nu poate fi calculat; p. ext. imens, enorm, incalculabil. – Pref. ne- + calculabil (după fr. incalculable).

DOOM

necalculábil adj. m., pl. necalculábili; f. necalculábilă, pl. necalculábile

necalculabilei
NECALCULÁBIL, -Ă, necalculabili, -e, adj. Care nu poate fi calculat; p. ext. imens, enorm, incalculabil. – Pref. ne- + calculabil (după fr. incalculable).

DOOM

necalculábil adj. m., pl. necalculábili; f. necalculábilă, pl. necalculábile

necalculabilele
NECALCULÁBIL, -Ă, necalculabili, -e, adj. Care nu poate fi calculat; p. ext. imens, enorm, incalculabil. – Pref. ne- + calculabil (după fr. incalculable).

DOOM

necalculábil adj. m., pl. necalculábili; f. necalculábilă, pl. necalculábile

necalculabilelor
NECALCULÁBIL, -Ă, necalculabili, -e, adj. Care nu poate fi calculat; p. ext. imens, enorm, incalculabil. – Pref. ne- + calculabil (după fr. incalculable).

DOOM

necalculábil adj. m., pl. necalculábili; f. necalculábilă, pl. necalculábile

necalculabili
NECALCULÁBIL, -Ă, necalculabili, -e, adj. Care nu poate fi calculat; p. ext. imens, enorm, incalculabil. – Pref. ne- + calculabil (după fr. incalculable).

DOOM

necalculábil adj. m., pl. necalculábili; f. necalculábilă, pl. necalculábile

necalculabilii
NECALCULÁBIL, -Ă, necalculabili, -e, adj. Care nu poate fi calculat; p. ext. imens, enorm, incalculabil. – Pref. ne- + calculabil (după fr. incalculable).

DOOM

necalculábil adj. m., pl. necalculábili; f. necalculábilă, pl. necalculábile

necalculabililor
NECALCULÁBIL, -Ă, necalculabili, -e, adj. Care nu poate fi calculat; p. ext. imens, enorm, incalculabil. – Pref. ne- + calculabil (după fr. incalculable).

DOOM

necalculábil adj. m., pl. necalculábili; f. necalculábilă, pl. necalculábile

necalculabilul
NECALCULÁBIL, -Ă, necalculabili, -e, adj. Care nu poate fi calculat; p. ext. imens, enorm, incalculabil. – Pref. ne- + calculabil (după fr. incalculable).

DOOM

necalculábil adj. m., pl. necalculábili; f. necalculábilă, pl. necalculábile

necalculabilului
NECALCULÁBIL, -Ă, necalculabili, -e, adj. Care nu poate fi calculat; p. ext. imens, enorm, incalculabil. – Pref. ne- + calculabil (după fr. incalculable).

DOOM

necalculábil adj. m., pl. necalculábili; f. necalculábilă, pl. necalculábile

necalificat
NECALIFICÁT, -Ă, necalificați, -te, adj. Care nu este calificat. – Pref. ne- + calificat.

DOOM

*necalificát adj. m., pl. necalificáți; f. necalificátă, pl. necalificáte

necalificata
NECALIFICÁT, -Ă, necalificați, -te, adj. Care nu este calificat. – Pref. ne- + calificat.

DOOM

*necalificát adj. m., pl. necalificáți; f. necalificátă, pl. necalificáte

necalificate
NECALIFICÁT, -Ă, necalificați, -te, adj. Care nu este calificat. – Pref. ne- + calificat.

DOOM

*necalificát adj. m., pl. necalificáți; f. necalificátă, pl. necalificáte

necalificatei
NECALIFICÁT, -Ă, necalificați, -te, adj. Care nu este calificat. – Pref. ne- + calificat.

DOOM

*necalificát adj. m., pl. necalificáți; f. necalificátă, pl. necalificáte

necalificatele
NECALIFICÁT, -Ă, necalificați, -te, adj. Care nu este calificat. – Pref. ne- + calificat.

DOOM

*necalificát adj. m., pl. necalificáți; f. necalificátă, pl. necalificáte

necalificatelor
NECALIFICÁT, -Ă, necalificați, -te, adj. Care nu este calificat. – Pref. ne- + calificat.

DOOM

*necalificát adj. m., pl. necalificáți; f. necalificátă, pl. necalificáte

necalificatul
NECALIFICÁT, -Ă, necalificați, -te, adj. Care nu este calificat. – Pref. ne- + calificat.

DOOM

*necalificát adj. m., pl. necalificáți; f. necalificátă, pl. necalificáte

necalificatului
NECALIFICÁT, -Ă, necalificați, -te, adj. Care nu este calificat. – Pref. ne- + calificat.

DOOM

*necalificát adj. m., pl. necalificáți; f. necalificátă, pl. necalificáte

necalificați
NECALIFICÁT, -Ă, necalificați, -te, adj. Care nu este calificat. – Pref. ne- + calificat.

DOOM

*necalificát adj. m., pl. necalificáți; f. necalificátă, pl. necalificáte

necalificații
NECALIFICÁT, -Ă, necalificați, -te, adj. Care nu este calificat. – Pref. ne- + calificat.

DOOM

*necalificát adj. m., pl. necalificáți; f. necalificátă, pl. necalificáte

necalificaților
NECALIFICÁT, -Ă, necalificați, -te, adj. Care nu este calificat. – Pref. ne- + calificat.

DOOM

*necalificát adj. m., pl. necalificáți; f. necalificátă, pl. necalificáte

necanalizat
NECANALIZÁT, -Ă, necanalizați, -te, adj. 1. (Despre cursul unei ape) Care nu este îndreptat pe un canal (1). 2. (Despre o localitate) Care nu are canalizare. – Pref. ne- + canalizat.

necanalizata
NECANALIZÁT, -Ă, necanalizați, -te, adj. 1. (Despre cursul unei ape) Care nu este îndreptat pe un canal (1). 2. (Despre o localitate) Care nu are canalizare. – Pref. ne- + canalizat.

necanalizate
NECANALIZÁT, -Ă, necanalizați, -te, adj. 1. (Despre cursul unei ape) Care nu este îndreptat pe un canal (1). 2. (Despre o localitate) Care nu are canalizare. – Pref. ne- + canalizat.

necanalizatei
NECANALIZÁT, -Ă, necanalizați, -te, adj. 1. (Despre cursul unei ape) Care nu este îndreptat pe un canal (1). 2. (Despre o localitate) Care nu are canalizare. – Pref. ne- + canalizat.

necanalizatele
NECANALIZÁT, -Ă, necanalizați, -te, adj. 1. (Despre cursul unei ape) Care nu este îndreptat pe un canal (1). 2. (Despre o localitate) Care nu are canalizare. – Pref. ne- + canalizat.

necanalizatelor
NECANALIZÁT, -Ă, necanalizați, -te, adj. 1. (Despre cursul unei ape) Care nu este îndreptat pe un canal (1). 2. (Despre o localitate) Care nu are canalizare. – Pref. ne- + canalizat.

necanalizatul
NECANALIZÁT, -Ă, necanalizați, -te, adj. 1. (Despre cursul unei ape) Care nu este îndreptat pe un canal (1). 2. (Despre o localitate) Care nu are canalizare. – Pref. ne- + canalizat.

necanalizatului
NECANALIZÁT, -Ă, necanalizați, -te, adj. 1. (Despre cursul unei ape) Care nu este îndreptat pe un canal (1). 2. (Despre o localitate) Care nu are canalizare. – Pref. ne- + canalizat.

necanalizați
NECANALIZÁT, -Ă, necanalizați, -te, adj. 1. (Despre cursul unei ape) Care nu este îndreptat pe un canal (1). 2. (Despre o localitate) Care nu are canalizare. – Pref. ne- + canalizat.

necanalizații
NECANALIZÁT, -Ă, necanalizați, -te, adj. 1. (Despre cursul unei ape) Care nu este îndreptat pe un canal (1). 2. (Despre o localitate) Care nu are canalizare. – Pref. ne- + canalizat.

necanalizaților
NECANALIZÁT, -Ă, necanalizați, -te, adj. 1. (Despre cursul unei ape) Care nu este îndreptat pe un canal (1). 2. (Despre o localitate) Care nu are canalizare. – Pref. ne- + canalizat.

necaz
NECÁZ, necazuri, s. n. 1. Stare a celui necăjit; supărare, mâhnire, tristețe, amărăciune; suferință. ◊ Expr. La necaz = în momente de supărare; într-un moment critic, în primejdie. 2. Ceea ce provoacă cuiva o suferință fizică sau morală; neajuns, neplăcere, impas; (la pl.) încercări, greutăți. 3. Pornire împotriva cuiva; mânie, furie, ciudă, pică. ◊ Loc. prep. în necazul (cuiva) = cu intenția de a supăra (pe cineva). A avea necaz (pe cineva) = a fi supărat (pe cineva), a purta (cuiva) pică. A-i fi (cuiva) necaz = a-i fi ciudă, a-i părea rău (de ceva). A-i face (cuiva) în necaz = a supăra (pe cineva) intenționat. De necaz = ca ripostă la o nemulțumire; pentru a-și exprima ciuda, mânia. [Var.: (reg.) năcáz s. n.] – Cf. sl. nacazŭ.

DOOM

necáz s. n., pl. necázuri

necazul
NECÁZ, necazuri, s. n. 1. Stare a celui necăjit; supărare, mâhnire, tristețe, amărăciune; suferință. ◊ Expr. La necaz = în momente de supărare; într-un moment critic, în primejdie. 2. Ceea ce provoacă cuiva o suferință fizică sau morală; neajuns, neplăcere, impas; (la pl.) încercări, greutăți. 3. Pornire împotriva cuiva; mânie, furie, ciudă, pică. ◊ Loc. prep. în necazul (cuiva) = cu intenția de a supăra (pe cineva). A avea necaz (pe cineva) = a fi supărat (pe cineva), a purta (cuiva) pică. A-i fi (cuiva) necaz = a-i fi ciudă, a-i părea rău (de ceva). A-i face (cuiva) în necaz = a supăra (pe cineva) intenționat. De necaz = ca ripostă la o nemulțumire; pentru a-și exprima ciuda, mânia. [Var.: (reg.) năcáz s. n.] – Cf. sl. nacazŭ.

DOOM

necáz s. n., pl. necázuri

necazului
NECÁZ, necazuri, s. n. 1. Stare a celui necăjit; supărare, mâhnire, tristețe, amărăciune; suferință. ◊ Expr. La necaz = în momente de supărare; într-un moment critic, în primejdie. 2. Ceea ce provoacă cuiva o suferință fizică sau morală; neajuns, neplăcere, impas; (la pl.) încercări, greutăți. 3. Pornire împotriva cuiva; mânie, furie, ciudă, pică. ◊ Loc. prep. în necazul (cuiva) = cu intenția de a supăra (pe cineva). A avea necaz (pe cineva) = a fi supărat (pe cineva), a purta (cuiva) pică. A-i fi (cuiva) necaz = a-i fi ciudă, a-i părea rău (de ceva). A-i face (cuiva) în necaz = a supăra (pe cineva) intenționat. De necaz = ca ripostă la o nemulțumire; pentru a-și exprima ciuda, mânia. [Var.: (reg.) năcáz s. n.] – Cf. sl. nacazŭ.

DOOM

necáz s. n., pl. necázuri

necazuri
NECÁZ, necazuri, s. n. 1. Stare a celui necăjit; supărare, mâhnire, tristețe, amărăciune; suferință. ◊ Expr. La necaz = în momente de supărare; într-un moment critic, în primejdie. 2. Ceea ce provoacă cuiva o suferință fizică sau morală; neajuns, neplăcere, impas; (la pl.) încercări, greutăți. 3. Pornire împotriva cuiva; mânie, furie, ciudă, pică. ◊ Loc. prep. în necazul (cuiva) = cu intenția de a supăra (pe cineva). A avea necaz (pe cineva) = a fi supărat (pe cineva), a purta (cuiva) pică. A-i fi (cuiva) necaz = a-i fi ciudă, a-i părea rău (de ceva). A-i face (cuiva) în necaz = a supăra (pe cineva) intenționat. De necaz = ca ripostă la o nemulțumire; pentru a-și exprima ciuda, mânia. [Var.: (reg.) năcáz s. n.] – Cf. sl. nacazŭ.

DOOM

necáz s. n., pl. necázuri

necazurile
NECÁZ, necazuri, s. n. 1. Stare a celui necăjit; supărare, mâhnire, tristețe, amărăciune; suferință. ◊ Expr. La necaz = în momente de supărare; într-un moment critic, în primejdie. 2. Ceea ce provoacă cuiva o suferință fizică sau morală; neajuns, neplăcere, impas; (la pl.) încercări, greutăți. 3. Pornire împotriva cuiva; mânie, furie, ciudă, pică. ◊ Loc. prep. în necazul (cuiva) = cu intenția de a supăra (pe cineva). A avea necaz (pe cineva) = a fi supărat (pe cineva), a purta (cuiva) pică. A-i fi (cuiva) necaz = a-i fi ciudă, a-i părea rău (de ceva). A-i face (cuiva) în necaz = a supăra (pe cineva) intenționat. De necaz = ca ripostă la o nemulțumire; pentru a-și exprima ciuda, mânia. [Var.: (reg.) năcáz s. n.] – Cf. sl. nacazŭ.

DOOM

necáz s. n., pl. necázuri

necazurilor
NECÁZ, necazuri, s. n. 1. Stare a celui necăjit; supărare, mâhnire, tristețe, amărăciune; suferință. ◊ Expr. La necaz = în momente de supărare; într-un moment critic, în primejdie. 2. Ceea ce provoacă cuiva o suferință fizică sau morală; neajuns, neplăcere, impas; (la pl.) încercări, greutăți. 3. Pornire împotriva cuiva; mânie, furie, ciudă, pică. ◊ Loc. prep. în necazul (cuiva) = cu intenția de a supăra (pe cineva). A avea necaz (pe cineva) = a fi supărat (pe cineva), a purta (cuiva) pică. A-i fi (cuiva) necaz = a-i fi ciudă, a-i părea rău (de ceva). A-i face (cuiva) în necaz = a supăra (pe cineva) intenționat. De necaz = ca ripostă la o nemulțumire; pentru a-și exprima ciuda, mânia. [Var.: (reg.) năcáz s. n.] – Cf. sl. nacazŭ.

DOOM

necáz s. n., pl. necázuri

necercat
NECERCÁT, -Ă, necercați, -te, adj. (Rar) Fără experiență, nepriceput, neîncercat. N-a putut face nimic arapul meu, dar încămite tu, un copil necercat în ale războiului. ISPIRESCU, L. 193.

necesar
NECESÁR, -Ă, necesari, -e, adj. 1. De care este nevoie, de care nu se poate lipsi cineva; indispensabil, trebuincios. ♦ Strictul necesar = cantitate minimă (din ceva), indispensabilă pentru un anumit scop. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este (neapărat) trebuincios la ceva. Necesarul de semințe. 2. Care nu poate să nu existe sau să nu se întâmple (în condiții date). – Din fr. nécessaire, lat. necessarius, it. necessario.

DOOM

necesár² s. n.

necesara
NECESÁR, -Ă, necesari, -e, adj. 1. De care este nevoie, de care nu se poate lipsi cineva; indispensabil, trebuincios. ♦ Strictul necesar = cantitate minimă (din ceva), indispensabilă pentru un anumit scop. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este (neapărat) trebuincios la ceva. Necesarul de semințe. 2. Care nu poate să nu existe sau să nu se întâmple (în condiții date). – Din fr. nécessaire, lat. necessarius, it. necessario.

DOOM

necesár² s. n.

necesare
NECESÁR, -Ă, necesari, -e, adj. 1. De care este nevoie, de care nu se poate lipsi cineva; indispensabil, trebuincios. ♦ Strictul necesar = cantitate minimă (din ceva), indispensabilă pentru un anumit scop. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este (neapărat) trebuincios la ceva. Necesarul de semințe. 2. Care nu poate să nu existe sau să nu se întâmple (în condiții date). – Din fr. nécessaire, lat. necessarius, it. necessario.

DOOM

necesár² s. n.

necesarei
NECESÁR, -Ă, necesari, -e, adj. 1. De care este nevoie, de care nu se poate lipsi cineva; indispensabil, trebuincios. ♦ Strictul necesar = cantitate minimă (din ceva), indispensabilă pentru un anumit scop. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este (neapărat) trebuincios la ceva. Necesarul de semințe. 2. Care nu poate să nu existe sau să nu se întâmple (în condiții date). – Din fr. nécessaire, lat. necessarius, it. necessario.

DOOM

necesár² s. n.

necesarele
NECESÁR, -Ă, necesari, -e, adj. 1. De care este nevoie, de care nu se poate lipsi cineva; indispensabil, trebuincios. ♦ Strictul necesar = cantitate minimă (din ceva), indispensabilă pentru un anumit scop. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este (neapărat) trebuincios la ceva. Necesarul de semințe. 2. Care nu poate să nu existe sau să nu se întâmple (în condiții date). – Din fr. nécessaire, lat. necessarius, it. necessario.

DOOM

necesár² s. n.

necesarelor
NECESÁR, -Ă, necesari, -e, adj. 1. De care este nevoie, de care nu se poate lipsi cineva; indispensabil, trebuincios. ♦ Strictul necesar = cantitate minimă (din ceva), indispensabilă pentru un anumit scop. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este (neapărat) trebuincios la ceva. Necesarul de semințe. 2. Care nu poate să nu existe sau să nu se întâmple (în condiții date). – Din fr. nécessaire, lat. necessarius, it. necessario.

DOOM

necesár² s. n.

necesari
NECESÁR, -Ă, necesari, -e, adj. 1. De care este nevoie, de care nu se poate lipsi cineva; indispensabil, trebuincios. ♦ Strictul necesar = cantitate minimă (din ceva), indispensabilă pentru un anumit scop. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este (neapărat) trebuincios la ceva. Necesarul de semințe. 2. Care nu poate să nu existe sau să nu se întâmple (în condiții date). – Din fr. nécessaire, lat. necessarius, it. necessario.

DOOM

necesár² s. n.

necesarian
NECESARIÁN, -Ă, necesarieni, -e, s. m. și f. Membru al unei secte religioase din Marea Britanie, care consideră că oamenii acționează conform unei predestinări, negând întru totul libertatea propriei voințe. [Pr.: -ri-an] – Din engl. necessarian.

DOOM

*necesariánă (-ri-a-) s. f., g.-d. art. necesariénei (-ri-e-); pl. necesariéne

necesariana
NECESARIÁN, -Ă, necesarieni, -e, s. m. și f. Membru al unei secte religioase din Marea Britanie, care consideră că oamenii acționează conform unei predestinări, negând întru totul libertatea propriei voințe. [Pr.: -ri-an] – Din engl. necessarian.

DOOM

*necesariánă (-ri-a-) s. f., g.-d. art. necesariénei (-ri-e-); pl. necesariéne

necesarianul
NECESARIÁN, -Ă, necesarieni, -e, s. m. și f. Membru al unei secte religioase din Marea Britanie, care consideră că oamenii acționează conform unei predestinări, negând întru totul libertatea propriei voințe. [Pr.: -ri-an] – Din engl. necessarian.

DOOM

*necesariánă (-ri-a-) s. f., g.-d. art. necesariénei (-ri-e-); pl. necesariéne

necesarianului
NECESARIÁN, -Ă, necesarieni, -e, s. m. și f. Membru al unei secte religioase din Marea Britanie, care consideră că oamenii acționează conform unei predestinări, negând întru totul libertatea propriei voințe. [Pr.: -ri-an] – Din engl. necessarian.

DOOM

*necesariánă (-ri-a-) s. f., g.-d. art. necesariénei (-ri-e-); pl. necesariéne

necesariene
NECESARIÁN, -Ă, necesarieni, -e, s. m. și f. Membru al unei secte religioase din Marea Britanie, care consideră că oamenii acționează conform unei predestinări, negând întru totul libertatea propriei voințe. [Pr.: -ri-an] – Din engl. necessarian.

DOOM

*necesariánă (-ri-a-) s. f., g.-d. art. necesariénei (-ri-e-); pl. necesariéne

necesarienei
NECESARIÁN, -Ă, necesarieni, -e, s. m. și f. Membru al unei secte religioase din Marea Britanie, care consideră că oamenii acționează conform unei predestinări, negând întru totul libertatea propriei voințe. [Pr.: -ri-an] – Din engl. necessarian.

DOOM

*necesariánă (-ri-a-) s. f., g.-d. art. necesariénei (-ri-e-); pl. necesariéne

necesarienele
NECESARIÁN, -Ă, necesarieni, -e, s. m. și f. Membru al unei secte religioase din Marea Britanie, care consideră că oamenii acționează conform unei predestinări, negând întru totul libertatea propriei voințe. [Pr.: -ri-an] – Din engl. necessarian.

DOOM

*necesariánă (-ri-a-) s. f., g.-d. art. necesariénei (-ri-e-); pl. necesariéne

necesarienelor
NECESARIÁN, -Ă, necesarieni, -e, s. m. și f. Membru al unei secte religioase din Marea Britanie, care consideră că oamenii acționează conform unei predestinări, negând întru totul libertatea propriei voințe. [Pr.: -ri-an] – Din engl. necessarian.

DOOM

*necesariánă (-ri-a-) s. f., g.-d. art. necesariénei (-ri-e-); pl. necesariéne

necesarieni
NECESARIÁN, -Ă, necesarieni, -e, s. m. și f. Membru al unei secte religioase din Marea Britanie, care consideră că oamenii acționează conform unei predestinări, negând întru totul libertatea propriei voințe. [Pr.: -ri-an] – Din engl. necessarian.

DOOM

*necesariánă (-ri-a-) s. f., g.-d. art. necesariénei (-ri-e-); pl. necesariéne

necesarienii
NECESARIÁN, -Ă, necesarieni, -e, s. m. și f. Membru al unei secte religioase din Marea Britanie, care consideră că oamenii acționează conform unei predestinări, negând întru totul libertatea propriei voințe. [Pr.: -ri-an] – Din engl. necessarian.

DOOM

*necesariánă (-ri-a-) s. f., g.-d. art. necesariénei (-ri-e-); pl. necesariéne

necesarienilor
NECESARIÁN, -Ă, necesarieni, -e, s. m. și f. Membru al unei secte religioase din Marea Britanie, care consideră că oamenii acționează conform unei predestinări, negând întru totul libertatea propriei voințe. [Pr.: -ri-an] – Din engl. necessarian.

DOOM

*necesariánă (-ri-a-) s. f., g.-d. art. necesariénei (-ri-e-); pl. necesariéne

necesarii
NECESÁR, -Ă, necesari, -e, adj. 1. De care este nevoie, de care nu se poate lipsi cineva; indispensabil, trebuincios. ♦ Strictul necesar = cantitate minimă (din ceva), indispensabilă pentru un anumit scop. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este (neapărat) trebuincios la ceva. Necesarul de semințe. 2. Care nu poate să nu existe sau să nu se întâmple (în condiții date). – Din fr. nécessaire, lat. necessarius, it. necessario.

DOOM

necesár² s. n.

necesarilor
NECESÁR, -Ă, necesari, -e, adj. 1. De care este nevoie, de care nu se poate lipsi cineva; indispensabil, trebuincios. ♦ Strictul necesar = cantitate minimă (din ceva), indispensabilă pentru un anumit scop. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este (neapărat) trebuincios la ceva. Necesarul de semințe. 2. Care nu poate să nu existe sau să nu se întâmple (în condiții date). – Din fr. nécessaire, lat. necessarius, it. necessario.

DOOM

necesár² s. n.

necesariu
NECESÁRIU, -IE adj. v. necesar.

necesarmente
NECESARMÉNTE adv. (Rar) în mod necesar, în mod obligatoriu; inevitabil. – Din fr. nécessairement.

DOOM

necesarménte (rar) adv.

necesarul
NECESÁR, -Ă, necesari, -e, adj. 1. De care este nevoie, de care nu se poate lipsi cineva; indispensabil, trebuincios. ♦ Strictul necesar = cantitate minimă (din ceva), indispensabilă pentru un anumit scop. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este (neapărat) trebuincios la ceva. Necesarul de semințe. 2. Care nu poate să nu existe sau să nu se întâmple (în condiții date). – Din fr. nécessaire, lat. necessarius, it. necessario.

DOOM

necesár² s. n.

necesarului
NECESÁR, -Ă, necesari, -e, adj. 1. De care este nevoie, de care nu se poate lipsi cineva; indispensabil, trebuincios. ♦ Strictul necesar = cantitate minimă (din ceva), indispensabilă pentru un anumit scop. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este (neapărat) trebuincios la ceva. Necesarul de semințe. 2. Care nu poate să nu existe sau să nu se întâmple (în condiții date). – Din fr. nécessaire, lat. necessarius, it. necessario.

DOOM

necesár² s. n.

necesita
NECESITÁ, pers. 3 necesită, vb. I. Tranz. A cere (în mod imperios), a reclama (ceva necesar), a pretinde, a impune. Problema necesită o analiză specială. – Din fr. nécessiter.

DOOM

necesitá (a ~) vb., ind. prez. 3 necésită

necesitare
NECESITÁ, pers. 3 necesită, vb. I. Tranz. A cere (în mod imperios), a reclama (ceva necesar), a pretinde, a impune. Problema necesită o analiză specială. – Din fr. nécessiter.

DOOM

necesitá (a ~) vb., ind. prez. 3 necésită

necesitare
NECESITÁ, pers. 3 necésită, vb. I. Tranz. (Rar) A cere (în mod imperios), a reclama (ceva necesar), a pretinde, a impune. Problema necesită o analiză specială. – Din fr. nécessiter.

necesitară
NECESITÁ, pers. 3 necesită, vb. I. Tranz. A cere (în mod imperios), a reclama (ceva necesar), a pretinde, a impune. Problema necesită o analiză specială. – Din fr. nécessiter.

DOOM

necesitá (a ~) vb., ind. prez. 3 necésită

necesitase
NECESITÁ, pers. 3 necesită, vb. I. Tranz. A cere (în mod imperios), a reclama (ceva necesar), a pretinde, a impune. Problema necesită o analiză specială. – Din fr. nécessiter.

DOOM

necesitá (a ~) vb., ind. prez. 3 necésită

necesitaseră
NECESITÁ, pers. 3 necesită, vb. I. Tranz. A cere (în mod imperios), a reclama (ceva necesar), a pretinde, a impune. Problema necesită o analiză specială. – Din fr. nécessiter.

DOOM

necesitá (a ~) vb., ind. prez. 3 necésită

necesitat
NECESITÁ, pers. 3 necesită, vb. I. Tranz. A cere (în mod imperios), a reclama (ceva necesar), a pretinde, a impune. Problema necesită o analiză specială. – Din fr. nécessiter.

DOOM

necesitá (a ~) vb., ind. prez. 3 necésită

necesitat
NECESITÁ, pers. 3 necésită, vb. I. Tranz. (Rar) A cere (în mod imperios), a reclama (ceva necesar), a pretinde, a impune. Problema necesită o analiză specială. – Din fr. nécessiter.

necesitate
NECESITÁTE, necesități, s. f. 1. Ceea ce se cere, se impune să se facă; ceea ce este de absolută trebuință; trebuință, nevoie. ◊ Expr. De primă necesitate = absolut necesar, indispensabil (traiului). ♦ Spec. (La pl. art.) Proces fiziologic de evacuare a fecalelor și a urinei. 2. Categorie filosofică care desemnează însușirile și raporturile care au un temei intern, decurgând inevitabil din esența lucrurilor. ◊ Loc. adv. Cu necesitate = în mod imperios, obligatoriu, neapărat, inevitabil. 3. Utilitate, oportunitate. – Din lat. necessitas, -atis, fr. nécessité.

DOOM

necesitáte s. f., g.-d. art. necesitắții; pl. necesitắți

necesitatea
NECESITÁTE, necesități, s. f. 1. Ceea ce se cere, se impune să se facă; ceea ce este de absolută trebuință; trebuință, nevoie. ◊ Expr. De primă necesitate = absolut necesar, indispensabil (traiului). ♦ Spec. (La pl. art.) Proces fiziologic de evacuare a fecalelor și a urinei. 2. Categorie filosofică care desemnează însușirile și raporturile care au un temei intern, decurgând inevitabil din esența lucrurilor. ◊ Loc. adv. Cu necesitate = în mod imperios, obligatoriu, neapărat, inevitabil. 3. Utilitate, oportunitate. – Din lat. necessitas, -atis, fr. nécessité.

DOOM

necesitáte s. f., g.-d. art. necesitắții; pl. necesitắți

necesitau
NECESITÁ, pers. 3 necesită, vb. I. Tranz. A cere (în mod imperios), a reclama (ceva necesar), a pretinde, a impune. Problema necesită o analiză specială. – Din fr. nécessiter.

DOOM

necesitá (a ~) vb., ind. prez. 3 necésită

necesite
NECESITÁ, pers. 3 necesită, vb. I. Tranz. A cere (în mod imperios), a reclama (ceva necesar), a pretinde, a impune. Problema necesită o analiză specială. – Din fr. nécessiter.

DOOM

necesitá (a ~) vb., ind. prez. 3 necésită

necesitoasa
NECESITÓS, -OÁSĂ s.m. și f. Sărac, lipsit de mijloace de trai. [< fr. nécessiteux].

necesitoase
NECESITÓS, -OÁSĂ s.m. și f. Sărac, lipsit de mijloace de trai. [< fr. nécessiteux].

necesitoasei
NECESITÓS, -OÁSĂ s.m. și f. Sărac, lipsit de mijloace de trai. [< fr. nécessiteux].

necesitoasele
NECESITÓS, -OÁSĂ s.m. și f. Sărac, lipsit de mijloace de trai. [< fr. nécessiteux].

necesitoaselor
NECESITÓS, -OÁSĂ s.m. și f. Sărac, lipsit de mijloace de trai. [< fr. nécessiteux].

necesitos
NECESITÓS, -OÁSĂ s.m. și f. Sărac, lipsit de mijloace de trai. [< fr. nécessiteux].

necesitosul
NECESITÓS, -OÁSĂ s.m. și f. Sărac, lipsit de mijloace de trai. [< fr. nécessiteux].

necesitosului
NECESITÓS, -OÁSĂ s.m. și f. Sărac, lipsit de mijloace de trai. [< fr. nécessiteux].

necesitoși
NECESITÓS, -OÁSĂ s.m. și f. Sărac, lipsit de mijloace de trai. [< fr. nécessiteux].

necesitoșii
NECESITÓS, -OÁSĂ s.m. și f. Sărac, lipsit de mijloace de trai. [< fr. nécessiteux].

necesitoșilor
NECESITÓS, -OÁSĂ s.m. și f. Sărac, lipsit de mijloace de trai. [< fr. nécessiteux].

necesitând
NECESITÁ, pers. 3 necesită, vb. I. Tranz. A cere (în mod imperios), a reclama (ceva necesar), a pretinde, a impune. Problema necesită o analiză specială. – Din fr. nécessiter.

DOOM

necesitá (a ~) vb., ind. prez. 3 necésită

necesitînd
NECESITÁ, pers. 3 necesită, vb. I. Tranz. A cere (în mod imperios), a reclama (ceva necesar), a pretinde, a impune. Problema necesită o analiză specială. – Din fr. nécessiter.

DOOM

necesitá (a ~) vb., ind. prez. 3 necésită

necesități
NECESITÁTE, necesități, s. f. 1. Ceea ce se cere, se impune să se facă; ceea ce este de absolută trebuință; trebuință, nevoie. ◊ Expr. De primă necesitate = absolut necesar, indispensabil (traiului). ♦ Spec. (La pl. art.) Proces fiziologic de evacuare a fecalelor și a urinei. 2. Categorie filosofică care desemnează însușirile și raporturile care au un temei intern, decurgând inevitabil din esența lucrurilor. ◊ Loc. adv. Cu necesitate = în mod imperios, obligatoriu, neapărat, inevitabil. 3. Utilitate, oportunitate. – Din lat. necessitas, -atis, fr. nécessité.

DOOM

necesitáte s. f., g.-d. art. necesitắții; pl. necesitắți

necesității
NECESITÁTE, necesități, s. f. 1. Ceea ce se cere, se impune să se facă; ceea ce este de absolută trebuință; trebuință, nevoie. ◊ Expr. De primă necesitate = absolut necesar, indispensabil (traiului). ♦ Spec. (La pl. art.) Proces fiziologic de evacuare a fecalelor și a urinei. 2. Categorie filosofică care desemnează însușirile și raporturile care au un temei intern, decurgând inevitabil din esența lucrurilor. ◊ Loc. adv. Cu necesitate = în mod imperios, obligatoriu, neapărat, inevitabil. 3. Utilitate, oportunitate. – Din lat. necessitas, -atis, fr. nécessité.

DOOM

necesitáte s. f., g.-d. art. necesitắții; pl. necesitắți

necesitățile
NECESITÁTE, necesități, s. f. 1. Ceea ce se cere, se impune să se facă; ceea ce este de absolută trebuință; trebuință, nevoie. ◊ Expr. De primă necesitate = absolut necesar, indispensabil (traiului). ♦ Spec. (La pl. art.) Proces fiziologic de evacuare a fecalelor și a urinei. 2. Categorie filosofică care desemnează însușirile și raporturile care au un temei intern, decurgând inevitabil din esența lucrurilor. ◊ Loc. adv. Cu necesitate = în mod imperios, obligatoriu, neapărat, inevitabil. 3. Utilitate, oportunitate. – Din lat. necessitas, -atis, fr. nécessité.

DOOM

necesitáte s. f., g.-d. art. necesitắții; pl. necesitắți

necesităților
NECESITÁTE, necesități, s. f. 1. Ceea ce se cere, se impune să se facă; ceea ce este de absolută trebuință; trebuință, nevoie. ◊ Expr. De primă necesitate = absolut necesar, indispensabil (traiului). ♦ Spec. (La pl. art.) Proces fiziologic de evacuare a fecalelor și a urinei. 2. Categorie filosofică care desemnează însușirile și raporturile care au un temei intern, decurgând inevitabil din esența lucrurilor. ◊ Loc. adv. Cu necesitate = în mod imperios, obligatoriu, neapărat, inevitabil. 3. Utilitate, oportunitate. – Din lat. necessitas, -atis, fr. nécessité.

DOOM

necesitáte s. f., g.-d. art. necesitắții; pl. necesitắți

necessitas
Necessitas, în mitologia romană, zeița și personificarea Necesității absolute. L-a hrănit pe Iupiter cînd era copil.

nechează
NECHEZÁ, pers. 3 nechează, vb. I. Intranz. 1. (Despre cai; la pers. 3) A scoate strigăte caracteristice speciei; a râncheza. 2. (Despre oameni; ir. sau depr.) A râde într-un fel asemănător cu nechezatul². – Cf. râncheza.

DOOM

nechezá (a ~) vb., ind. prez. 3 necheáză

nechemat
NECHEMÁT, -Ă, nechemați, -te, adj., s. m. și f. 1. (Om) care nu a fost chemat, poftit, invitat (undeva); care nu este dorit (undeva). 2. (Om) care nu este indicat, îndreptățit (să spună sau să facă ceva); nepriceput, incompetent, ignorant. – Pref. ne- + chemat.

DOOM

nechemát adj. m., s. m., pl. nechemáți; adj. f., s. f. nechemátă, pl. nechemáte

nechemat
NECHEMÁT, -Ă, nechemați, -te, adj., s. m. și f. 1. (Om) care nu a fost chemat, poftit, invitat (undeva); care nu este dorit (undeva). 2. (Om) care nu este indicat, îndreptățit (să spună sau să facă ceva); nepriceput, incompetent, ignorant. – Pref. ne- + chemat.

DOOM

nechemát adj. m., s. m., pl. nechemáți; adj. f., s. f. nechemátă, pl. nechemáte

nechemata
NECHEMÁT, -Ă, nechemați, -te, adj., s. m. și f. 1. (Om) care nu a fost chemat, poftit, invitat (undeva); care nu este dorit (undeva). 2. (Om) care nu este indicat, îndreptățit (să spună sau să facă ceva); nepriceput, incompetent, ignorant. – Pref. ne- + chemat.

DOOM

nechemát adj. m., s. m., pl. nechemáți; adj. f., s. f. nechemátă, pl. nechemáte

nechemata
NECHEMÁT, -Ă, nechemați, -te, adj., s. m. și f. 1. (Om) care nu a fost chemat, poftit, invitat (undeva); care nu este dorit (undeva). 2. (Om) care nu este indicat, îndreptățit (să spună sau să facă ceva); nepriceput, incompetent, ignorant. – Pref. ne- + chemat.

DOOM

nechemát adj. m., s. m., pl. nechemáți; adj. f., s. f. nechemátă, pl. nechemáte

nechemate
NECHEMÁT, -Ă, nechemați, -te, adj., s. m. și f. 1. (Om) care nu a fost chemat, poftit, invitat (undeva); care nu este dorit (undeva). 2. (Om) care nu este indicat, îndreptățit (să spună sau să facă ceva); nepriceput, incompetent, ignorant. – Pref. ne- + chemat.

DOOM

nechemát adj. m., s. m., pl. nechemáți; adj. f., s. f. nechemátă, pl. nechemáte

nechemate
NECHEMÁT, -Ă, nechemați, -te, adj., s. m. și f. 1. (Om) care nu a fost chemat, poftit, invitat (undeva); care nu este dorit (undeva). 2. (Om) care nu este indicat, îndreptățit (să spună sau să facă ceva); nepriceput, incompetent, ignorant. – Pref. ne- + chemat.

DOOM

nechemát adj. m., s. m., pl. nechemáți; adj. f., s. f. nechemátă, pl. nechemáte

nechematei
NECHEMÁT, -Ă, nechemați, -te, adj., s. m. și f. 1. (Om) care nu a fost chemat, poftit, invitat (undeva); care nu este dorit (undeva). 2. (Om) care nu este indicat, îndreptățit (să spună sau să facă ceva); nepriceput, incompetent, ignorant. – Pref. ne- + chemat.

DOOM

nechemát adj. m., s. m., pl. nechemáți; adj. f., s. f. nechemátă, pl. nechemáte

nechematei
NECHEMÁT, -Ă, nechemați, -te, adj., s. m. și f. 1. (Om) care nu a fost chemat, poftit, invitat (undeva); care nu este dorit (undeva). 2. (Om) care nu este indicat, îndreptățit (să spună sau să facă ceva); nepriceput, incompetent, ignorant. – Pref. ne- + chemat.

DOOM

nechemát adj. m., s. m., pl. nechemáți; adj. f., s. f. nechemátă, pl. nechemáte

nechematele
NECHEMÁT, -Ă, nechemați, -te, adj., s. m. și f. 1. (Om) care nu a fost chemat, poftit, invitat (undeva); care nu este dorit (undeva). 2. (Om) care nu este indicat, îndreptățit (să spună sau să facă ceva); nepriceput, incompetent, ignorant. – Pref. ne- + chemat.

DOOM

nechemát adj. m., s. m., pl. nechemáți; adj. f., s. f. nechemátă, pl. nechemáte

nechematele
NECHEMÁT, -Ă, nechemați, -te, adj., s. m. și f. 1. (Om) care nu a fost chemat, poftit, invitat (undeva); care nu este dorit (undeva). 2. (Om) care nu este indicat, îndreptățit (să spună sau să facă ceva); nepriceput, incompetent, ignorant. – Pref. ne- + chemat.

DOOM

nechemát adj. m., s. m., pl. nechemáți; adj. f., s. f. nechemátă, pl. nechemáte

nechematelor
NECHEMÁT, -Ă, nechemați, -te, adj., s. m. și f. 1. (Om) care nu a fost chemat, poftit, invitat (undeva); care nu este dorit (undeva). 2. (Om) care nu este indicat, îndreptățit (să spună sau să facă ceva); nepriceput, incompetent, ignorant. – Pref. ne- + chemat.

DOOM

nechemát adj. m., s. m., pl. nechemáți; adj. f., s. f. nechemátă, pl. nechemáte

nechematelor
NECHEMÁT, -Ă, nechemați, -te, adj., s. m. și f. 1. (Om) care nu a fost chemat, poftit, invitat (undeva); care nu este dorit (undeva). 2. (Om) care nu este indicat, îndreptățit (să spună sau să facă ceva); nepriceput, incompetent, ignorant. – Pref. ne- + chemat.

DOOM

nechemát adj. m., s. m., pl. nechemáți; adj. f., s. f. nechemátă, pl. nechemáte

nechematul
NECHEMÁT, -Ă, nechemați, -te, adj., s. m. și f. 1. (Om) care nu a fost chemat, poftit, invitat (undeva); care nu este dorit (undeva). 2. (Om) care nu este indicat, îndreptățit (să spună sau să facă ceva); nepriceput, incompetent, ignorant. – Pref. ne- + chemat.

DOOM

nechemát adj. m., s. m., pl. nechemáți; adj. f., s. f. nechemátă, pl. nechemáte

nechematul
NECHEMÁT, -Ă, nechemați, -te, adj., s. m. și f. 1. (Om) care nu a fost chemat, poftit, invitat (undeva); care nu este dorit (undeva). 2. (Om) care nu este indicat, îndreptățit (să spună sau să facă ceva); nepriceput, incompetent, ignorant. – Pref. ne- + chemat.

DOOM

nechemát adj. m., s. m., pl. nechemáți; adj. f., s. f. nechemátă, pl. nechemáte

nechematului
NECHEMÁT, -Ă, nechemați, -te, adj., s. m. și f. 1. (Om) care nu a fost chemat, poftit, invitat (undeva); care nu este dorit (undeva). 2. (Om) care nu este indicat, îndreptățit (să spună sau să facă ceva); nepriceput, incompetent, ignorant. – Pref. ne- + chemat.

DOOM

nechemát adj. m., s. m., pl. nechemáți; adj. f., s. f. nechemátă, pl. nechemáte

nechematului
NECHEMÁT, -Ă, nechemați, -te, adj., s. m. și f. 1. (Om) care nu a fost chemat, poftit, invitat (undeva); care nu este dorit (undeva). 2. (Om) care nu este indicat, îndreptățit (să spună sau să facă ceva); nepriceput, incompetent, ignorant. – Pref. ne- + chemat.

DOOM

nechemát adj. m., s. m., pl. nechemáți; adj. f., s. f. nechemátă, pl. nechemáte

nechemați
NECHEMÁT, -Ă, nechemați, -te, adj., s. m. și f. 1. (Om) care nu a fost chemat, poftit, invitat (undeva); care nu este dorit (undeva). 2. (Om) care nu este indicat, îndreptățit (să spună sau să facă ceva); nepriceput, incompetent, ignorant. – Pref. ne- + chemat.

DOOM

nechemát adj. m., s. m., pl. nechemáți; adj. f., s. f. nechemátă, pl. nechemáte

nechemați
NECHEMÁT, -Ă, nechemați, -te, adj., s. m. și f. 1. (Om) care nu a fost chemat, poftit, invitat (undeva); care nu este dorit (undeva). 2. (Om) care nu este indicat, îndreptățit (să spună sau să facă ceva); nepriceput, incompetent, ignorant. – Pref. ne- + chemat.

DOOM

nechemát adj. m., s. m., pl. nechemáți; adj. f., s. f. nechemátă, pl. nechemáte

nechemații
NECHEMÁT, -Ă, nechemați, -te, adj., s. m. și f. 1. (Om) care nu a fost chemat, poftit, invitat (undeva); care nu este dorit (undeva). 2. (Om) care nu este indicat, îndreptățit (să spună sau să facă ceva); nepriceput, incompetent, ignorant. – Pref. ne- + chemat.

DOOM

nechemát adj. m., s. m., pl. nechemáți; adj. f., s. f. nechemátă, pl. nechemáte

nechemații
NECHEMÁT, -Ă, nechemați, -te, adj., s. m. și f. 1. (Om) care nu a fost chemat, poftit, invitat (undeva); care nu este dorit (undeva). 2. (Om) care nu este indicat, îndreptățit (să spună sau să facă ceva); nepriceput, incompetent, ignorant. – Pref. ne- + chemat.

DOOM

nechemát adj. m., s. m., pl. nechemáți; adj. f., s. f. nechemátă, pl. nechemáte

nechemaților
NECHEMÁT, -Ă, nechemați, -te, adj., s. m. și f. 1. (Om) care nu a fost chemat, poftit, invitat (undeva); care nu este dorit (undeva). 2. (Om) care nu este indicat, îndreptățit (să spună sau să facă ceva); nepriceput, incompetent, ignorant. – Pref. ne- + chemat.

DOOM

nechemát adj. m., s. m., pl. nechemáți; adj. f., s. f. nechemátă, pl. nechemáte

nechemaților
NECHEMÁT, -Ă, nechemați, -te, adj., s. m. și f. 1. (Om) care nu a fost chemat, poftit, invitat (undeva); care nu este dorit (undeva). 2. (Om) care nu este indicat, îndreptățit (să spună sau să facă ceva); nepriceput, incompetent, ignorant. – Pref. ne- + chemat.

DOOM

nechemát adj. m., s. m., pl. nechemáți; adj. f., s. f. nechemátă, pl. nechemáte

nechez
NECHÉZ, nechezuri, s. n. (Rar) Nechezat². – Din necheza (derivat regresiv).

DOOM

nechéz (rar) s. n., pl. nechézuri

nechez
NECHEZÁ, pers. 3 nechează, vb. I. Intranz. 1. (Despre cai; la pers. 3) A scoate strigăte caracteristice speciei; a râncheza. 2. (Despre oameni; ir. sau depr.) A râde într-un fel asemănător cu nechezatul². – Cf. râncheza.

DOOM

nechezá (a ~) vb., ind. prez. 3 necheáză

necheza
NECHEZÁ, pers. 3 nechează, vb. I. Intranz. 1. (Despre cai; la pers. 3) A scoate strigăte caracteristice speciei; a râncheza. 2. (Despre oameni; ir. sau depr.) A râde într-un fel asemănător cu nechezatul². – Cf. râncheza.

DOOM

nechezá (a ~) vb., ind. prez. 3 necheáză

nechezai
NECHEZÁ, pers. 3 nechează, vb. I. Intranz. 1. (Despre cai; la pers. 3) A scoate strigăte caracteristice speciei; a râncheza. 2. (Despre oameni; ir. sau depr.) A râde într-un fel asemănător cu nechezatul². – Cf. râncheza.

DOOM

nechezá (a ~) vb., ind. prez. 3 necheáză

nechezam
NECHEZÁ, pers. 3 nechează, vb. I. Intranz. 1. (Despre cai; la pers. 3) A scoate strigăte caracteristice speciei; a râncheza. 2. (Despre oameni; ir. sau depr.) A râde într-un fel asemănător cu nechezatul². – Cf. râncheza.

DOOM

nechezá (a ~) vb., ind. prez. 3 necheáză

nechezare
NECHEZÁ, pers. 3 nechează, vb. I. Intranz. 1. (Despre cai; la pers. 3) A scoate strigăte caracteristice speciei; a râncheza. 2. (Despre oameni; ir. sau depr.) A râde într-un fel asemănător cu nechezatul². – Cf. râncheza.

DOOM

nechezá (a ~) vb., ind. prez. 3 necheáză

nechezare
NECHEZÁRE, nechezări, s. f. (Rar) Nechezat². – V. necheza.

DOOM

nechezáre (rar) s. f., g.-d. art. nechezắrii; pl. nechezắri

nechezarea
NECHEZÁRE, nechezări, s. f. (Rar) Nechezat². – V. necheza.

DOOM

nechezáre (rar) s. f., g.-d. art. nechezắrii; pl. nechezắri

nechezară
NECHEZÁ, pers. 3 nechează, vb. I. Intranz. 1. (Despre cai; la pers. 3) A scoate strigăte caracteristice speciei; a râncheza. 2. (Despre oameni; ir. sau depr.) A râde într-un fel asemănător cu nechezatul². – Cf. râncheza.

DOOM

nechezá (a ~) vb., ind. prez. 3 necheáză

nechezarăm
NECHEZÁ, pers. 3 nechează, vb. I. Intranz. 1. (Despre cai; la pers. 3) A scoate strigăte caracteristice speciei; a râncheza. 2. (Despre oameni; ir. sau depr.) A râde într-un fel asemănător cu nechezatul². – Cf. râncheza.

DOOM

nechezá (a ~) vb., ind. prez. 3 necheáză

nechezarăți
NECHEZÁ, pers. 3 nechează, vb. I. Intranz. 1. (Despre cai; la pers. 3) A scoate strigăte caracteristice speciei; a râncheza. 2. (Despre oameni; ir. sau depr.) A râde într-un fel asemănător cu nechezatul². – Cf. râncheza.

DOOM

nechezá (a ~) vb., ind. prez. 3 necheáză

nechezase
NECHEZÁ, pers. 3 nechează, vb. I. Intranz. 1. (Despre cai; la pers. 3) A scoate strigăte caracteristice speciei; a râncheza. 2. (Despre oameni; ir. sau depr.) A râde într-un fel asemănător cu nechezatul². – Cf. râncheza.

DOOM

nechezá (a ~) vb., ind. prez. 3 necheáză

nechezasem
NECHEZÁ, pers. 3 nechează, vb. I. Intranz. 1. (Despre cai; la pers. 3) A scoate strigăte caracteristice speciei; a râncheza. 2. (Despre oameni; ir. sau depr.) A râde într-un fel asemănător cu nechezatul². – Cf. râncheza.

DOOM

nechezá (a ~) vb., ind. prez. 3 necheáză

nechezaseră
NECHEZÁ, pers. 3 nechează, vb. I. Intranz. 1. (Despre cai; la pers. 3) A scoate strigăte caracteristice speciei; a râncheza. 2. (Despre oameni; ir. sau depr.) A râde într-un fel asemănător cu nechezatul². – Cf. râncheza.

DOOM

nechezá (a ~) vb., ind. prez. 3 necheáză

nechezaserăm
NECHEZÁ, pers. 3 nechează, vb. I. Intranz. 1. (Despre cai; la pers. 3) A scoate strigăte caracteristice speciei; a râncheza. 2. (Despre oameni; ir. sau depr.) A râde într-un fel asemănător cu nechezatul². – Cf. râncheza.

DOOM

nechezá (a ~) vb., ind. prez. 3 necheáză

nechezaserăți
NECHEZÁ, pers. 3 nechează, vb. I. Intranz. 1. (Despre cai; la pers. 3) A scoate strigăte caracteristice speciei; a râncheza. 2. (Despre oameni; ir. sau depr.) A râde într-un fel asemănător cu nechezatul². – Cf. râncheza.

DOOM

nechezá (a ~) vb., ind. prez. 3 necheáză

nechezaseși
NECHEZÁ, pers. 3 nechează, vb. I. Intranz. 1. (Despre cai; la pers. 3) A scoate strigăte caracteristice speciei; a râncheza. 2. (Despre oameni; ir. sau depr.) A râde într-un fel asemănător cu nechezatul². – Cf. râncheza.

DOOM

nechezá (a ~) vb., ind. prez. 3 necheáză

nechezaseți
NECHEZÁ, pers. 3 nechează, vb. I. Intranz. 1. (Despre cai; la pers. 3) A scoate strigăte caracteristice speciei; a râncheza. 2. (Despre oameni; ir. sau depr.) A râde într-un fel asemănător cu nechezatul². – Cf. râncheza.

DOOM

nechezá (a ~) vb., ind. prez. 3 necheáză

nechezat
NECHEZÁ, pers. 3 nechează, vb. I. Intranz. 1. (Despre cai; la pers. 3) A scoate strigăte caracteristice speciei; a râncheza. 2. (Despre oameni; ir. sau depr.) A râde într-un fel asemănător cu nechezatul². – Cf. râncheza.

DOOM

nechezá (a ~) vb., ind. prez. 3 necheáză

nechezat
NECHEZÁT¹ adv. (Rar; în expr.) A râde nechezat = a râde într-un mod asemănător cu nechezatul². – V. necheza.

DOOM

nechezát¹ (rar) adv.

nechezat
NECHEZÁT², nechezaturi, s. n. Faptul de a necheza; strigăt caracteristic al calului; nechezătură, nechez, nechezare. – V. necheza.

DOOM

nechezát² s. n., pl. nechezáturi

nechezatul
NECHEZÁT², nechezaturi, s. n. Faptul de a necheza; strigăt caracteristic al calului; nechezătură, nechez, nechezare. – V. necheza.

DOOM

nechezát² s. n., pl. nechezáturi

nechezatului
NECHEZÁT², nechezaturi, s. n. Faptul de a necheza; strigăt caracteristic al calului; nechezătură, nechez, nechezare. – V. necheza.

DOOM

nechezát² s. n., pl. nechezáturi

nechezaturi
NECHEZÁT², nechezaturi, s. n. Faptul de a necheza; strigăt caracteristic al calului; nechezătură, nechez, nechezare. – V. necheza.

DOOM

nechezát² s. n., pl. nechezáturi

nechezaturile
NECHEZÁT², nechezaturi, s. n. Faptul de a necheza; strigăt caracteristic al calului; nechezătură, nechez, nechezare. – V. necheza.

DOOM

nechezát² s. n., pl. nechezáturi

nechezaturilor
NECHEZÁT², nechezaturi, s. n. Faptul de a necheza; strigăt caracteristic al calului; nechezătură, nechez, nechezare. – V. necheza.

DOOM

nechezát² s. n., pl. nechezáturi

nechezau
NECHEZÁ, pers. 3 nechează, vb. I. Intranz. 1. (Despre cai; la pers. 3) A scoate strigăte caracteristice speciei; a râncheza. 2. (Despre oameni; ir. sau depr.) A râde într-un fel asemănător cu nechezatul². – Cf. râncheza.

DOOM

nechezá (a ~) vb., ind. prez. 3 necheáză

nechezași
NECHEZÁ, pers. 3 nechează, vb. I. Intranz. 1. (Despre cai; la pers. 3) A scoate strigăte caracteristice speciei; a râncheza. 2. (Despre oameni; ir. sau depr.) A râde într-un fel asemănător cu nechezatul². – Cf. râncheza.

DOOM

nechezá (a ~) vb., ind. prez. 3 necheáză

nechezați
NECHEZÁ, pers. 3 nechează, vb. I. Intranz. 1. (Despre cai; la pers. 3) A scoate strigăte caracteristice speciei; a râncheza. 2. (Despre oameni; ir. sau depr.) A râde într-un fel asemănător cu nechezatul². – Cf. râncheza.

DOOM

nechezá (a ~) vb., ind. prez. 3 necheáză

necheze
NECHEZÁ, pers. 3 nechează, vb. I. Intranz. 1. (Despre cai; la pers. 3) A scoate strigăte caracteristice speciei; a râncheza. 2. (Despre oameni; ir. sau depr.) A râde într-un fel asemănător cu nechezatul². – Cf. râncheza.

DOOM

nechezá (a ~) vb., ind. prez. 3 necheáză

nechezi
NECHEZÁ, pers. 3 nechează, vb. I. Intranz. 1. (Despre cai; la pers. 3) A scoate strigăte caracteristice speciei; a râncheza. 2. (Despre oameni; ir. sau depr.) A râde într-un fel asemănător cu nechezatul². – Cf. râncheza.

DOOM

nechezá (a ~) vb., ind. prez. 3 necheáză

nechezitor
NECHEZITÓR, -OÁRE adj. v. nechezător.

nechezol
nechezol s. n. sg. (în anii dictaturii ceaușiste) cafea în amestec cu înlocuitori, surogat de cafea.

nechezul
NECHÉZ, nechezuri, s. n. (Rar) Nechezat². – Din necheza (derivat regresiv).

DOOM

nechéz (rar) s. n., pl. nechézuri

nechezului
NECHÉZ, nechezuri, s. n. (Rar) Nechezat². – Din necheza (derivat regresiv).

DOOM

nechéz (rar) s. n., pl. nechézuri

nechezuri
NECHÉZ, nechezuri, s. n. (Rar) Nechezat². – Din necheza (derivat regresiv).

DOOM

nechéz (rar) s. n., pl. nechézuri

nechezurile
NECHÉZ, nechezuri, s. n. (Rar) Nechezat². – Din necheza (derivat regresiv).

DOOM

nechéz (rar) s. n., pl. nechézuri

nechezurilor
NECHÉZ, nechezuri, s. n. (Rar) Nechezat². – Din necheza (derivat regresiv).

DOOM

nechéz (rar) s. n., pl. nechézuri

nechezând
NECHEZÁ, pers. 3 nechează, vb. I. Intranz. 1. (Despre cai; la pers. 3) A scoate strigăte caracteristice speciei; a râncheza. 2. (Despre oameni; ir. sau depr.) A râde într-un fel asemănător cu nechezatul². – Cf. râncheza.

DOOM

nechezá (a ~) vb., ind. prez. 3 necheáză

nechezînd
NECHEZÁ, pers. 3 nechează, vb. I. Intranz. 1. (Despre cai; la pers. 3) A scoate strigăte caracteristice speciei; a râncheza. 2. (Despre oameni; ir. sau depr.) A râde într-un fel asemănător cu nechezatul². – Cf. râncheza.

DOOM

nechezá (a ~) vb., ind. prez. 3 necheáză

nechezări
NECHEZÁRE, nechezări, s. f. (Rar) Nechezat². – V. necheza.

DOOM

nechezáre (rar) s. f., g.-d. art. nechezắrii; pl. nechezắri

nechezării
NECHEZÁRE, nechezări, s. f. (Rar) Nechezat². – V. necheza.

DOOM

nechezáre (rar) s. f., g.-d. art. nechezắrii; pl. nechezắri

nechezările
NECHEZÁRE, nechezări, s. f. (Rar) Nechezat². – V. necheza.

DOOM

nechezáre (rar) s. f., g.-d. art. nechezắrii; pl. nechezắri

nechezărilor
NECHEZÁRE, nechezări, s. f. (Rar) Nechezat². – V. necheza.

DOOM

nechezáre (rar) s. f., g.-d. art. nechezắrii; pl. nechezắri

nechezătoare
NECHEZĂTÓR, -OÁRE, nechezători, -oare, adj. (Rar) Care nechează. – Necheza + suf. -ător.

DOOM

nechezătór (rar) adj. m., pl. nechezătóri; f. sg. și pl. nechezătoáre

nechezătoarea
NECHEZĂTÓR, -OÁRE, nechezători, -oare, adj. (Rar) Care nechează. – Necheza + suf. -ător.

DOOM

nechezătór (rar) adj. m., pl. nechezătóri; f. sg. și pl. nechezătoáre

nechezătoarei
NECHEZĂTÓR, -OÁRE, nechezători, -oare, adj. (Rar) Care nechează. – Necheza + suf. -ător.

DOOM

nechezătór (rar) adj. m., pl. nechezătóri; f. sg. și pl. nechezătoáre

nechezătoarele
NECHEZĂTÓR, -OÁRE, nechezători, -oare, adj. (Rar) Care nechează. – Necheza + suf. -ător.

DOOM

nechezătór (rar) adj. m., pl. nechezătóri; f. sg. și pl. nechezătoáre

nechezătoarelor
NECHEZĂTÓR, -OÁRE, nechezători, -oare, adj. (Rar) Care nechează. – Necheza + suf. -ător.

DOOM

nechezătór (rar) adj. m., pl. nechezătóri; f. sg. și pl. nechezătoáre

nechezător
NECHEZĂTÓR, -OÁRE, nechezători, -oare, adj. (Rar) Care nechează. – Necheza + suf. -ător.

DOOM

nechezătór (rar) adj. m., pl. nechezătóri; f. sg. și pl. nechezătoáre

nechezători
NECHEZĂTÓR, -OÁRE, nechezători, -oare, adj. (Rar) Care nechează. – Necheza + suf. -ător.

DOOM

nechezătór (rar) adj. m., pl. nechezătóri; f. sg. și pl. nechezătoáre

nechezătorii
NECHEZĂTÓR, -OÁRE, nechezători, -oare, adj. (Rar) Care nechează. – Necheza + suf. -ător.

DOOM

nechezătór (rar) adj. m., pl. nechezătóri; f. sg. și pl. nechezătoáre

nechezătorilor
NECHEZĂTÓR, -OÁRE, nechezători, -oare, adj. (Rar) Care nechează. – Necheza + suf. -ător.

DOOM

nechezătór (rar) adj. m., pl. nechezătóri; f. sg. și pl. nechezătoáre

nechezătorul
NECHEZĂTÓR, -OÁRE, nechezători, -oare, adj. (Rar) Care nechează. – Necheza + suf. -ător.

DOOM

nechezătór (rar) adj. m., pl. nechezătóri; f. sg. și pl. nechezătoáre

nechezătorului
NECHEZĂTÓR, -OÁRE, nechezători, -oare, adj. (Rar) Care nechează. – Necheza + suf. -ător.

DOOM

nechezătór (rar) adj. m., pl. nechezătóri; f. sg. și pl. nechezătoáre

nechezătura
NECHEZĂTÚRĂ, nechezături, s. f. (Rar) Nechezat². – Necheza + suf. -ătură.

DOOM

nechezătúră (rar) s. f., g.-d. art. nechezătúrii; pl. nechezătúri

nechezături
NECHEZĂTÚRĂ, nechezături, s. f. (Rar) Nechezat². – Necheza + suf. -ătură.

DOOM

nechezătúră (rar) s. f., g.-d. art. nechezătúrii; pl. nechezătúri

nechezăturii
NECHEZĂTÚRĂ, nechezături, s. f. (Rar) Nechezat². – Necheza + suf. -ătură.

DOOM

nechezătúră (rar) s. f., g.-d. art. nechezătúrii; pl. nechezătúri

nechezăturile
NECHEZĂTÚRĂ, nechezături, s. f. (Rar) Nechezat². – Necheza + suf. -ătură.

DOOM

nechezătúră (rar) s. f., g.-d. art. nechezătúrii; pl. nechezătúri

nechezăturilor
NECHEZĂTÚRĂ, nechezături, s. f. (Rar) Nechezat². – Necheza + suf. -ătură.

DOOM

nechezătúră (rar) s. f., g.-d. art. nechezătúrii; pl. nechezătúri

nechibzuința
NECHIBZUÍNȚĂ, (2) nechibzuințe, s. f. 1. Lipsă de judecată, de cumpănire. 2. P. ext. faptă nesocotită, nesocotință, ușurință. – Pref. ne- + chibzuință.

DOOM

nechibzuínță s. f., g.-d. art. nechibzuínței; (fapte) pl. nechibzuínțe

nechibzuințe
NECHIBZUÍNȚĂ, (2) nechibzuințe, s. f. 1. Lipsă de judecată, de cumpănire. 2. P. ext. faptă nesocotită, nesocotință, ușurință. – Pref. ne- + chibzuință.

DOOM

nechibzuínță s. f., g.-d. art. nechibzuínței; (fapte) pl. nechibzuínțe

nechibzuinței
NECHIBZUÍNȚĂ, (2) nechibzuințe, s. f. 1. Lipsă de judecată, de cumpănire. 2. P. ext. faptă nesocotită, nesocotință, ușurință. – Pref. ne- + chibzuință.

DOOM

nechibzuínță s. f., g.-d. art. nechibzuínței; (fapte) pl. nechibzuínțe

nechibzuințele
NECHIBZUÍNȚĂ, (2) nechibzuințe, s. f. 1. Lipsă de judecată, de cumpănire. 2. P. ext. faptă nesocotită, nesocotință, ușurință. – Pref. ne- + chibzuință.

DOOM

nechibzuínță s. f., g.-d. art. nechibzuínței; (fapte) pl. nechibzuínțe

nechibzuințelor
NECHIBZUÍNȚĂ, (2) nechibzuințe, s. f. 1. Lipsă de judecată, de cumpănire. 2. P. ext. faptă nesocotită, nesocotință, ușurință. – Pref. ne- + chibzuință.

DOOM

nechibzuínță s. f., g.-d. art. nechibzuínței; (fapte) pl. nechibzuínțe

nechibzuit
NECHIBZUÍT, -Ă, nechibzuiți, -te, adj. Lipsit de judecată, de înțelepciune (în ceea ce face sau spune); necugetat, nechitit. ♦ Care nu a fost bine gândit, bine cumpănit; care denotă nesocotință. – Pref. ne- + chibzuit.

DOOM

nechibzuít adj. m., pl. nechibzuíți; f. nechibzuítă, pl. nechibzuíte

nechibzuita
NECHIBZUÍT, -Ă, nechibzuiți, -te, adj. Lipsit de judecată, de înțelepciune (în ceea ce face sau spune); necugetat, nechitit. ♦ Care nu a fost bine gândit, bine cumpănit; care denotă nesocotință. – Pref. ne- + chibzuit.

DOOM

nechibzuít adj. m., pl. nechibzuíți; f. nechibzuítă, pl. nechibzuíte

nechibzuite
NECHIBZUÍT, -Ă, nechibzuiți, -te, adj. Lipsit de judecată, de înțelepciune (în ceea ce face sau spune); necugetat, nechitit. ♦ Care nu a fost bine gândit, bine cumpănit; care denotă nesocotință. – Pref. ne- + chibzuit.

DOOM

nechibzuít adj. m., pl. nechibzuíți; f. nechibzuítă, pl. nechibzuíte

nechibzuitei
NECHIBZUÍT, -Ă, nechibzuiți, -te, adj. Lipsit de judecată, de înțelepciune (în ceea ce face sau spune); necugetat, nechitit. ♦ Care nu a fost bine gândit, bine cumpănit; care denotă nesocotință. – Pref. ne- + chibzuit.

DOOM

nechibzuít adj. m., pl. nechibzuíți; f. nechibzuítă, pl. nechibzuíte

nechibzuitele
NECHIBZUÍT, -Ă, nechibzuiți, -te, adj. Lipsit de judecată, de înțelepciune (în ceea ce face sau spune); necugetat, nechitit. ♦ Care nu a fost bine gândit, bine cumpănit; care denotă nesocotință. – Pref. ne- + chibzuit.

DOOM

nechibzuít adj. m., pl. nechibzuíți; f. nechibzuítă, pl. nechibzuíte

nechibzuitelor
NECHIBZUÍT, -Ă, nechibzuiți, -te, adj. Lipsit de judecată, de înțelepciune (în ceea ce face sau spune); necugetat, nechitit. ♦ Care nu a fost bine gândit, bine cumpănit; care denotă nesocotință. – Pref. ne- + chibzuit.

DOOM

nechibzuít adj. m., pl. nechibzuíți; f. nechibzuítă, pl. nechibzuíte

nechibzuitul
NECHIBZUÍT, -Ă, nechibzuiți, -te, adj. Lipsit de judecată, de înțelepciune (în ceea ce face sau spune); necugetat, nechitit. ♦ Care nu a fost bine gândit, bine cumpănit; care denotă nesocotință. – Pref. ne- + chibzuit.

DOOM

nechibzuít adj. m., pl. nechibzuíți; f. nechibzuítă, pl. nechibzuíte

nechibzuitului
NECHIBZUÍT, -Ă, nechibzuiți, -te, adj. Lipsit de judecată, de înțelepciune (în ceea ce face sau spune); necugetat, nechitit. ♦ Care nu a fost bine gândit, bine cumpănit; care denotă nesocotință. – Pref. ne- + chibzuit.

DOOM

nechibzuít adj. m., pl. nechibzuíți; f. nechibzuítă, pl. nechibzuíte

nechibzuiți
NECHIBZUÍT, -Ă, nechibzuiți, -te, adj. Lipsit de judecată, de înțelepciune (în ceea ce face sau spune); necugetat, nechitit. ♦ Care nu a fost bine gândit, bine cumpănit; care denotă nesocotință. – Pref. ne- + chibzuit.

DOOM

nechibzuít adj. m., pl. nechibzuíți; f. nechibzuítă, pl. nechibzuíte

nechibzuiții
NECHIBZUÍT, -Ă, nechibzuiți, -te, adj. Lipsit de judecată, de înțelepciune (în ceea ce face sau spune); necugetat, nechitit. ♦ Care nu a fost bine gândit, bine cumpănit; care denotă nesocotință. – Pref. ne- + chibzuit.

DOOM

nechibzuít adj. m., pl. nechibzuíți; f. nechibzuítă, pl. nechibzuíte

nechibzuiților
NECHIBZUÍT, -Ă, nechibzuiți, -te, adj. Lipsit de judecată, de înțelepciune (în ceea ce face sau spune); necugetat, nechitit. ♦ Care nu a fost bine gândit, bine cumpănit; care denotă nesocotință. – Pref. ne- + chibzuit.

DOOM

nechibzuít adj. m., pl. nechibzuíți; f. nechibzuítă, pl. nechibzuíte

nechimuluit
NECHIMULUÍT, -Ă adj. (Popular) Fără măsură, mult de tot, tare. (Adverbial) Nu cheltui nechimuluit. Nu mînca nechimuluit. ȘEZ. XIX 60. ◊ Expr. Cu nechimuluita = foarte mult, fără socoteală, cu nemiluita. Boliștea aceea potopea vitele cu nechimuluita. ȘEZ. XVIII 195. – Formă gramaticală: (în expr.) nechimuluita.

nechitit
NECHITÍT, -Ă, nechitiți, -te, adj. (Reg.) Nesocotit, nechibzuit. – Pref. ne- + chitit.

DOOM

nechitít (reg.) adj. m., pl. nechitíți; f. nechitítă, pl. nechitíte

nechitita
NECHITÍT, -Ă, nechitiți, -te, adj. (Reg.) Nesocotit, nechibzuit. – Pref. ne- + chitit.

DOOM

nechitít (reg.) adj. m., pl. nechitíți; f. nechitítă, pl. nechitíte

nechitite
NECHITÍT, -Ă, nechitiți, -te, adj. (Reg.) Nesocotit, nechibzuit. – Pref. ne- + chitit.

DOOM

nechitít (reg.) adj. m., pl. nechitíți; f. nechitítă, pl. nechitíte

nechititei
NECHITÍT, -Ă, nechitiți, -te, adj. (Reg.) Nesocotit, nechibzuit. – Pref. ne- + chitit.

DOOM

nechitít (reg.) adj. m., pl. nechitíți; f. nechitítă, pl. nechitíte

nechititele
NECHITÍT, -Ă, nechitiți, -te, adj. (Reg.) Nesocotit, nechibzuit. – Pref. ne- + chitit.

DOOM

nechitít (reg.) adj. m., pl. nechitíți; f. nechitítă, pl. nechitíte

nechititelor
NECHITÍT, -Ă, nechitiți, -te, adj. (Reg.) Nesocotit, nechibzuit. – Pref. ne- + chitit.

DOOM

nechitít (reg.) adj. m., pl. nechitíți; f. nechitítă, pl. nechitíte

nechititul
NECHITÍT, -Ă, nechitiți, -te, adj. (Reg.) Nesocotit, nechibzuit. – Pref. ne- + chitit.

DOOM

nechitít (reg.) adj. m., pl. nechitíți; f. nechitítă, pl. nechitíte

nechititului
NECHITÍT, -Ă, nechitiți, -te, adj. (Reg.) Nesocotit, nechibzuit. – Pref. ne- + chitit.

DOOM

nechitít (reg.) adj. m., pl. nechitíți; f. nechitítă, pl. nechitíte

nechitiți
NECHITÍT, -Ă, nechitiți, -te, adj. (Reg.) Nesocotit, nechibzuit. – Pref. ne- + chitit.

DOOM

nechitít (reg.) adj. m., pl. nechitíți; f. nechitítă, pl. nechitíte

nechitiții
NECHITÍT, -Ă, nechitiți, -te, adj. (Reg.) Nesocotit, nechibzuit. – Pref. ne- + chitit.

DOOM

nechitít (reg.) adj. m., pl. nechitíți; f. nechitítă, pl. nechitíte

nechitiților
NECHITÍT, -Ă, nechitiți, -te, adj. (Reg.) Nesocotit, nechibzuit. – Pref. ne- + chitit.

DOOM

nechitít (reg.) adj. m., pl. nechitíți; f. nechitítă, pl. nechitíte

necicatrizat
NECICATRIZÁT, -Ă, necicatrizați, -te, adj. Care nu s-a cicatrizat încă. – Pref. ne- + cicatrizat.

DOOM

necicatrizát (-ca-tri-) adj. m., pl. necicatrizáți; f. necicatrizátă, pl. necicatrizáte

necicatrizata
NECICATRIZÁT, -Ă, necicatrizați, -te, adj. Care nu s-a cicatrizat încă. – Pref. ne- + cicatrizat.

DOOM

necicatrizát (-ca-tri-) adj. m., pl. necicatrizáți; f. necicatrizátă, pl. necicatrizáte

necicatrizate
NECICATRIZÁT, -Ă, necicatrizați, -te, adj. Care nu s-a cicatrizat încă. – Pref. ne- + cicatrizat.

DOOM

necicatrizát (-ca-tri-) adj. m., pl. necicatrizáți; f. necicatrizátă, pl. necicatrizáte

necicatrizatei
NECICATRIZÁT, -Ă, necicatrizați, -te, adj. Care nu s-a cicatrizat încă. – Pref. ne- + cicatrizat.

DOOM

necicatrizát (-ca-tri-) adj. m., pl. necicatrizáți; f. necicatrizátă, pl. necicatrizáte

necicatrizatele
NECICATRIZÁT, -Ă, necicatrizați, -te, adj. Care nu s-a cicatrizat încă. – Pref. ne- + cicatrizat.

DOOM

necicatrizát (-ca-tri-) adj. m., pl. necicatrizáți; f. necicatrizátă, pl. necicatrizáte

necicatrizatelor
NECICATRIZÁT, -Ă, necicatrizați, -te, adj. Care nu s-a cicatrizat încă. – Pref. ne- + cicatrizat.

DOOM

necicatrizát (-ca-tri-) adj. m., pl. necicatrizáți; f. necicatrizátă, pl. necicatrizáte

necicatrizatul
NECICATRIZÁT, -Ă, necicatrizați, -te, adj. Care nu s-a cicatrizat încă. – Pref. ne- + cicatrizat.

DOOM

necicatrizát (-ca-tri-) adj. m., pl. necicatrizáți; f. necicatrizátă, pl. necicatrizáte

necicatrizatului
NECICATRIZÁT, -Ă, necicatrizați, -te, adj. Care nu s-a cicatrizat încă. – Pref. ne- + cicatrizat.

DOOM

necicatrizát (-ca-tri-) adj. m., pl. necicatrizáți; f. necicatrizátă, pl. necicatrizáte

necicatrizați
NECICATRIZÁT, -Ă, necicatrizați, -te, adj. Care nu s-a cicatrizat încă. – Pref. ne- + cicatrizat.

DOOM

necicatrizát (-ca-tri-) adj. m., pl. necicatrizáți; f. necicatrizátă, pl. necicatrizáte

necicatrizații
NECICATRIZÁT, -Ă, necicatrizați, -te, adj. Care nu s-a cicatrizat încă. – Pref. ne- + cicatrizat.

DOOM

necicatrizát (-ca-tri-) adj. m., pl. necicatrizáți; f. necicatrizátă, pl. necicatrizáte

necicatrizaților
NECICATRIZÁT, -Ă, necicatrizați, -te, adj. Care nu s-a cicatrizat încă. – Pref. ne- + cicatrizat.

DOOM

necicatrizát (-ca-tri-) adj. m., pl. necicatrizáți; f. necicatrizátă, pl. necicatrizáte

necinste
NECÍNSTE s. f. Lipsă de cinste, de probitate; ocară, insultă; rușine, dezonorare. – Pref. ne- + cinste.

DOOM

necínste s. f., g.-d. art. necínstei

necinstea
NECÍNSTE s. f. Lipsă de cinste, de probitate; ocară, insultă; rușine, dezonorare. – Pref. ne- + cinste.

DOOM

necínste s. f., g.-d. art. necínstei

necinstea
NECINSTÍ, necinstesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi de rușine; a (se) dezonora, a (se) compromite. ♦ Tranz. A profana. ♦ Tranz. A viola o femeie; a batjocori. – Pref. ne- + cinsti. Cf. necinste.

DOOM

necinstí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necinstésc, imperf. 3 sg. necinsteá; conj. prez. 3 să necinsteáscă

necinsteai
NECINSTÍ, necinstesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi de rușine; a (se) dezonora, a (se) compromite. ♦ Tranz. A profana. ♦ Tranz. A viola o femeie; a batjocori. – Pref. ne- + cinsti. Cf. necinste.

DOOM

necinstí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necinstésc, imperf. 3 sg. necinsteá; conj. prez. 3 să necinsteáscă

necinsteam
NECINSTÍ, necinstesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi de rușine; a (se) dezonora, a (se) compromite. ♦ Tranz. A profana. ♦ Tranz. A viola o femeie; a batjocori. – Pref. ne- + cinsti. Cf. necinste.

DOOM

necinstí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necinstésc, imperf. 3 sg. necinsteá; conj. prez. 3 să necinsteáscă

necinstească
NECINSTÍ, necinstesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi de rușine; a (se) dezonora, a (se) compromite. ♦ Tranz. A profana. ♦ Tranz. A viola o femeie; a batjocori. – Pref. ne- + cinsti. Cf. necinste.

DOOM

necinstí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necinstésc, imperf. 3 sg. necinsteá; conj. prez. 3 să necinsteáscă

necinsteau
NECINSTÍ, necinstesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi de rușine; a (se) dezonora, a (se) compromite. ♦ Tranz. A profana. ♦ Tranz. A viola o femeie; a batjocori. – Pref. ne- + cinsti. Cf. necinste.

DOOM

necinstí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necinstésc, imperf. 3 sg. necinsteá; conj. prez. 3 să necinsteáscă

necinsteați
NECINSTÍ, necinstesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi de rușine; a (se) dezonora, a (se) compromite. ♦ Tranz. A profana. ♦ Tranz. A viola o femeie; a batjocori. – Pref. ne- + cinsti. Cf. necinste.

DOOM

necinstí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necinstésc, imperf. 3 sg. necinsteá; conj. prez. 3 să necinsteáscă

necinstei
NECÍNSTE s. f. Lipsă de cinste, de probitate; ocară, insultă; rușine, dezonorare. – Pref. ne- + cinste.

DOOM

necínste s. f., g.-d. art. necínstei

necinstesc
NECINSTÍ, necinstesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi de rușine; a (se) dezonora, a (se) compromite. ♦ Tranz. A profana. ♦ Tranz. A viola o femeie; a batjocori. – Pref. ne- + cinsti. Cf. necinste.

DOOM

necinstí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necinstésc, imperf. 3 sg. necinsteá; conj. prez. 3 să necinsteáscă

necinstește
NECINSTÍ, necinstesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi de rușine; a (se) dezonora, a (se) compromite. ♦ Tranz. A profana. ♦ Tranz. A viola o femeie; a batjocori. – Pref. ne- + cinsti. Cf. necinste.

DOOM

necinstí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necinstésc, imperf. 3 sg. necinsteá; conj. prez. 3 să necinsteáscă

necinstești
NECINSTÍ, necinstesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi de rușine; a (se) dezonora, a (se) compromite. ♦ Tranz. A profana. ♦ Tranz. A viola o femeie; a batjocori. – Pref. ne- + cinsti. Cf. necinste.

DOOM

necinstí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necinstésc, imperf. 3 sg. necinsteá; conj. prez. 3 să necinsteáscă

necinsti
NECINSTÍ, necinstesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi de rușine; a (se) dezonora, a (se) compromite. ♦ Tranz. A profana. ♦ Tranz. A viola o femeie; a batjocori. – Pref. ne- + cinsti. Cf. necinste.

DOOM

necinstí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necinstésc, imperf. 3 sg. necinsteá; conj. prez. 3 să necinsteáscă

necinstii
NECINSTÍ, necinstesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi de rușine; a (se) dezonora, a (se) compromite. ♦ Tranz. A profana. ♦ Tranz. A viola o femeie; a batjocori. – Pref. ne- + cinsti. Cf. necinste.

DOOM

necinstí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necinstésc, imperf. 3 sg. necinsteá; conj. prez. 3 să necinsteáscă

necinstim
NECINSTÍ, necinstesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi de rușine; a (se) dezonora, a (se) compromite. ♦ Tranz. A profana. ♦ Tranz. A viola o femeie; a batjocori. – Pref. ne- + cinsti. Cf. necinste.

DOOM

necinstí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necinstésc, imperf. 3 sg. necinsteá; conj. prez. 3 să necinsteáscă

necinstind
NECINSTÍ, necinstesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi de rușine; a (se) dezonora, a (se) compromite. ♦ Tranz. A profana. ♦ Tranz. A viola o femeie; a batjocori. – Pref. ne- + cinsti. Cf. necinste.

DOOM

necinstí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necinstésc, imperf. 3 sg. necinsteá; conj. prez. 3 să necinsteáscă

necinstire
NECINSTÍ, necinstesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi de rușine; a (se) dezonora, a (se) compromite. ♦ Tranz. A profana. ♦ Tranz. A viola o femeie; a batjocori. – Pref. ne- + cinsti. Cf. necinste.

DOOM

necinstí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necinstésc, imperf. 3 sg. necinsteá; conj. prez. 3 să necinsteáscă

necinstire
NECINSTÍRE, necinstiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) necinsti și rezultatul ei. – V. necinsti.

DOOM

necinstíre (rar) s. f., g.-d. art. necinstírii; pl. necinstíri

necinstirea
NECINSTÍRE, necinstiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) necinsti și rezultatul ei. – V. necinsti.

DOOM

necinstíre (rar) s. f., g.-d. art. necinstírii; pl. necinstíri

necinstiri
NECINSTÍRE, necinstiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) necinsti și rezultatul ei. – V. necinsti.

DOOM

necinstíre (rar) s. f., g.-d. art. necinstírii; pl. necinstíri

necinstirii
NECINSTÍRE, necinstiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) necinsti și rezultatul ei. – V. necinsti.

DOOM

necinstíre (rar) s. f., g.-d. art. necinstírii; pl. necinstíri

necinstirile
NECINSTÍRE, necinstiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) necinsti și rezultatul ei. – V. necinsti.

DOOM

necinstíre (rar) s. f., g.-d. art. necinstírii; pl. necinstíri

necinstirilor
NECINSTÍRE, necinstiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) necinsti și rezultatul ei. – V. necinsti.

DOOM

necinstíre (rar) s. f., g.-d. art. necinstírii; pl. necinstíri

necinstiră
NECINSTÍ, necinstesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi de rușine; a (se) dezonora, a (se) compromite. ♦ Tranz. A profana. ♦ Tranz. A viola o femeie; a batjocori. – Pref. ne- + cinsti. Cf. necinste.

DOOM

necinstí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necinstésc, imperf. 3 sg. necinsteá; conj. prez. 3 să necinsteáscă

necinstirăm
NECINSTÍ, necinstesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi de rușine; a (se) dezonora, a (se) compromite. ♦ Tranz. A profana. ♦ Tranz. A viola o femeie; a batjocori. – Pref. ne- + cinsti. Cf. necinste.

DOOM

necinstí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necinstésc, imperf. 3 sg. necinsteá; conj. prez. 3 să necinsteáscă

necinstirăți
NECINSTÍ, necinstesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi de rușine; a (se) dezonora, a (se) compromite. ♦ Tranz. A profana. ♦ Tranz. A viola o femeie; a batjocori. – Pref. ne- + cinsti. Cf. necinste.

DOOM

necinstí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necinstésc, imperf. 3 sg. necinsteá; conj. prez. 3 să necinsteáscă

necinstise
NECINSTÍ, necinstesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi de rușine; a (se) dezonora, a (se) compromite. ♦ Tranz. A profana. ♦ Tranz. A viola o femeie; a batjocori. – Pref. ne- + cinsti. Cf. necinste.

DOOM

necinstí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necinstésc, imperf. 3 sg. necinsteá; conj. prez. 3 să necinsteáscă

necinstisem
NECINSTÍ, necinstesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi de rușine; a (se) dezonora, a (se) compromite. ♦ Tranz. A profana. ♦ Tranz. A viola o femeie; a batjocori. – Pref. ne- + cinsti. Cf. necinste.

DOOM

necinstí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necinstésc, imperf. 3 sg. necinsteá; conj. prez. 3 să necinsteáscă

necinstiseră
NECINSTÍ, necinstesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi de rușine; a (se) dezonora, a (se) compromite. ♦ Tranz. A profana. ♦ Tranz. A viola o femeie; a batjocori. – Pref. ne- + cinsti. Cf. necinste.

DOOM

necinstí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necinstésc, imperf. 3 sg. necinsteá; conj. prez. 3 să necinsteáscă

necinstiserăm
NECINSTÍ, necinstesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi de rușine; a (se) dezonora, a (se) compromite. ♦ Tranz. A profana. ♦ Tranz. A viola o femeie; a batjocori. – Pref. ne- + cinsti. Cf. necinste.

DOOM

necinstí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necinstésc, imperf. 3 sg. necinsteá; conj. prez. 3 să necinsteáscă

necinstiserăți
NECINSTÍ, necinstesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi de rușine; a (se) dezonora, a (se) compromite. ♦ Tranz. A profana. ♦ Tranz. A viola o femeie; a batjocori. – Pref. ne- + cinsti. Cf. necinste.

DOOM

necinstí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necinstésc, imperf. 3 sg. necinsteá; conj. prez. 3 să necinsteáscă

necinstiseși
NECINSTÍ, necinstesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi de rușine; a (se) dezonora, a (se) compromite. ♦ Tranz. A profana. ♦ Tranz. A viola o femeie; a batjocori. – Pref. ne- + cinsti. Cf. necinste.

DOOM

necinstí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necinstésc, imperf. 3 sg. necinsteá; conj. prez. 3 să necinsteáscă

necinstiseți
NECINSTÍ, necinstesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi de rușine; a (se) dezonora, a (se) compromite. ♦ Tranz. A profana. ♦ Tranz. A viola o femeie; a batjocori. – Pref. ne- + cinsti. Cf. necinste.

DOOM

necinstí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necinstésc, imperf. 3 sg. necinsteá; conj. prez. 3 să necinsteáscă

necinstit
NECINSTÍ, necinstesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi de rușine; a (se) dezonora, a (se) compromite. ♦ Tranz. A profana. ♦ Tranz. A viola o femeie; a batjocori. – Pref. ne- + cinsti. Cf. necinste.

DOOM

necinstí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necinstésc, imperf. 3 sg. necinsteá; conj. prez. 3 să necinsteáscă

necinstit
NECINSTÍT, -Ă, necinstiți, -te, adj. Lipsit de cinste, de probitate; incorect; escroc. ♦ Care trădează lipsă de cinste, de probitate. – Pref. ne- + cinstit.

necinstita
NECINSTÍT, -Ă, necinstiți, -te, adj. Lipsit de cinste, de probitate; incorect; escroc. ♦ Care trădează lipsă de cinste, de probitate. – Pref. ne- + cinstit.

necinstite
NECINSTÍT, -Ă, necinstiți, -te, adj. Lipsit de cinste, de probitate; incorect; escroc. ♦ Care trădează lipsă de cinste, de probitate. – Pref. ne- + cinstit.

necinstitei
NECINSTÍT, -Ă, necinstiți, -te, adj. Lipsit de cinste, de probitate; incorect; escroc. ♦ Care trădează lipsă de cinste, de probitate. – Pref. ne- + cinstit.

necinstitele
NECINSTÍT, -Ă, necinstiți, -te, adj. Lipsit de cinste, de probitate; incorect; escroc. ♦ Care trădează lipsă de cinste, de probitate. – Pref. ne- + cinstit.

necinstitelor
NECINSTÍT, -Ă, necinstiți, -te, adj. Lipsit de cinste, de probitate; incorect; escroc. ♦ Care trădează lipsă de cinste, de probitate. – Pref. ne- + cinstit.

necinstitoare
NECINSTITÓR, -OÁRE, necinstitori, -oare, adj. (Înv.) Care necinstește; dezonorant, infamant. – Necinsti + suf. -tor.

DOOM

necinstitór (înv.) adj. m., pl. necinstitóri; f. sg. și pl. necinstitoáre

necinstitoarea
NECINSTITÓR, -OÁRE, necinstitori, -oare, adj. (Înv.) Care necinstește; dezonorant, infamant. – Necinsti + suf. -tor.

DOOM

necinstitór (înv.) adj. m., pl. necinstitóri; f. sg. și pl. necinstitoáre

necinstitoarei
NECINSTITÓR, -OÁRE, necinstitori, -oare, adj. (Înv.) Care necinstește; dezonorant, infamant. – Necinsti + suf. -tor.

DOOM

necinstitór (înv.) adj. m., pl. necinstitóri; f. sg. și pl. necinstitoáre

necinstitoarele
NECINSTITÓR, -OÁRE, necinstitori, -oare, adj. (Înv.) Care necinstește; dezonorant, infamant. – Necinsti + suf. -tor.

DOOM

necinstitór (înv.) adj. m., pl. necinstitóri; f. sg. și pl. necinstitoáre

necinstitoarelor
NECINSTITÓR, -OÁRE, necinstitori, -oare, adj. (Înv.) Care necinstește; dezonorant, infamant. – Necinsti + suf. -tor.

DOOM

necinstitór (înv.) adj. m., pl. necinstitóri; f. sg. și pl. necinstitoáre

necinstitor
NECINSTITÓR, -OÁRE, necinstitori, -oare, adj. (Înv.) Care necinstește; dezonorant, infamant. – Necinsti + suf. -tor.

DOOM

necinstitór (înv.) adj. m., pl. necinstitóri; f. sg. și pl. necinstitoáre

necinstitori
NECINSTITÓR, -OÁRE, necinstitori, -oare, adj. (Înv.) Care necinstește; dezonorant, infamant. – Necinsti + suf. -tor.

DOOM

necinstitór (înv.) adj. m., pl. necinstitóri; f. sg. și pl. necinstitoáre

necinstitorii
NECINSTITÓR, -OÁRE, necinstitori, -oare, adj. (Înv.) Care necinstește; dezonorant, infamant. – Necinsti + suf. -tor.

DOOM

necinstitór (înv.) adj. m., pl. necinstitóri; f. sg. și pl. necinstitoáre

necinstitorilor
NECINSTITÓR, -OÁRE, necinstitori, -oare, adj. (Înv.) Care necinstește; dezonorant, infamant. – Necinsti + suf. -tor.

DOOM

necinstitór (înv.) adj. m., pl. necinstitóri; f. sg. și pl. necinstitoáre

necinstitorul
NECINSTITÓR, -OÁRE, necinstitori, -oare, adj. (Înv.) Care necinstește; dezonorant, infamant. – Necinsti + suf. -tor.

DOOM

necinstitór (înv.) adj. m., pl. necinstitóri; f. sg. și pl. necinstitoáre

necinstitorului
NECINSTITÓR, -OÁRE, necinstitori, -oare, adj. (Înv.) Care necinstește; dezonorant, infamant. – Necinsti + suf. -tor.

DOOM

necinstitór (înv.) adj. m., pl. necinstitóri; f. sg. și pl. necinstitoáre

necinstitul
NECINSTÍT, -Ă, necinstiți, -te, adj. Lipsit de cinste, de probitate; incorect; escroc. ♦ Care trădează lipsă de cinste, de probitate. – Pref. ne- + cinstit.

necinstitului
NECINSTÍT, -Ă, necinstiți, -te, adj. Lipsit de cinste, de probitate; incorect; escroc. ♦ Care trădează lipsă de cinste, de probitate. – Pref. ne- + cinstit.

necinstiși
NECINSTÍ, necinstesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi de rușine; a (se) dezonora, a (se) compromite. ♦ Tranz. A profana. ♦ Tranz. A viola o femeie; a batjocori. – Pref. ne- + cinsti. Cf. necinste.

DOOM

necinstí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necinstésc, imperf. 3 sg. necinsteá; conj. prez. 3 să necinsteáscă

necinstiți
NECINSTÍ, necinstesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi de rușine; a (se) dezonora, a (se) compromite. ♦ Tranz. A profana. ♦ Tranz. A viola o femeie; a batjocori. – Pref. ne- + cinsti. Cf. necinste.

DOOM

necinstí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necinstésc, imperf. 3 sg. necinsteá; conj. prez. 3 să necinsteáscă

necinstiți
NECINSTÍT, -Ă, necinstiți, -te, adj. Lipsit de cinste, de probitate; incorect; escroc. ♦ Care trădează lipsă de cinste, de probitate. – Pref. ne- + cinstit.

necinstiții
NECINSTÍT, -Ă, necinstiți, -te, adj. Lipsit de cinste, de probitate; incorect; escroc. ♦ Care trădează lipsă de cinste, de probitate. – Pref. ne- + cinstit.

necinstiților
NECINSTÍT, -Ă, necinstiți, -te, adj. Lipsit de cinste, de probitate; incorect; escroc. ♦ Care trădează lipsă de cinste, de probitate. – Pref. ne- + cinstit.

necioplire
NECIOPLÍRE s. f. (Rar) Grosolănie, bădărănie. – Pref. ne- + cioplire.

DOOM

necioplíre (rar) (-cio-pli-) s. f., g.-d. art. necioplírii

necioplirea
NECIOPLÍRE s. f. (Rar) Grosolănie, bădărănie. – Pref. ne- + cioplire.

DOOM

necioplíre (rar) (-cio-pli-) s. f., g.-d. art. necioplírii

neciopliri
NECIOPLÍRE s. f. (Rar) Grosolănie, bădărănie. – Pref. ne- + cioplire.

DOOM

necioplíre (rar) (-cio-pli-) s. f., g.-d. art. necioplírii

necioplirii
NECIOPLÍRE s. f. (Rar) Grosolănie, bădărănie. – Pref. ne- + cioplire.

DOOM

necioplíre (rar) (-cio-pli-) s. f., g.-d. art. necioplírii

necioplirile
NECIOPLÍRE s. f. (Rar) Grosolănie, bădărănie. – Pref. ne- + cioplire.

DOOM

necioplíre (rar) (-cio-pli-) s. f., g.-d. art. necioplírii

necioplirilor
NECIOPLÍRE s. f. (Rar) Grosolănie, bădărănie. – Pref. ne- + cioplire.

DOOM

necioplíre (rar) (-cio-pli-) s. f., g.-d. art. necioplírii

necioplit
NECIOPLÍT, -Ă, neciopliți, -te, adj. 1. Care nu este cioplit, netezit. 2. Fig. Lipsit de educație (și de cultură), cu apucături grosolane; grosolan, bădăran, nedelicat. ♦ Care arată, trădează grosolănie, bădărănie. – Pref. ne- + cioplit.

DOOM

necioplít (-cio-plit) adj. m., pl. necioplíți; f. necioplítă, pl. necioplíte

necioplita
NECIOPLÍT, -Ă, neciopliți, -te, adj. 1. Care nu este cioplit, netezit. 2. Fig. Lipsit de educație (și de cultură), cu apucături grosolane; grosolan, bădăran, nedelicat. ♦ Care arată, trădează grosolănie, bădărănie. – Pref. ne- + cioplit.

DOOM

necioplít (-cio-plit) adj. m., pl. necioplíți; f. necioplítă, pl. necioplíte

necioplite
NECIOPLÍT, -Ă, neciopliți, -te, adj. 1. Care nu este cioplit, netezit. 2. Fig. Lipsit de educație (și de cultură), cu apucături grosolane; grosolan, bădăran, nedelicat. ♦ Care arată, trădează grosolănie, bădărănie. – Pref. ne- + cioplit.

DOOM

necioplít (-cio-plit) adj. m., pl. necioplíți; f. necioplítă, pl. necioplíte

necioplitei
NECIOPLÍT, -Ă, neciopliți, -te, adj. 1. Care nu este cioplit, netezit. 2. Fig. Lipsit de educație (și de cultură), cu apucături grosolane; grosolan, bădăran, nedelicat. ♦ Care arată, trădează grosolănie, bădărănie. – Pref. ne- + cioplit.

DOOM

necioplít (-cio-plit) adj. m., pl. necioplíți; f. necioplítă, pl. necioplíte

necioplitele
NECIOPLÍT, -Ă, neciopliți, -te, adj. 1. Care nu este cioplit, netezit. 2. Fig. Lipsit de educație (și de cultură), cu apucături grosolane; grosolan, bădăran, nedelicat. ♦ Care arată, trădează grosolănie, bădărănie. – Pref. ne- + cioplit.

DOOM

necioplít (-cio-plit) adj. m., pl. necioplíți; f. necioplítă, pl. necioplíte

necioplitelor
NECIOPLÍT, -Ă, neciopliți, -te, adj. 1. Care nu este cioplit, netezit. 2. Fig. Lipsit de educație (și de cultură), cu apucături grosolane; grosolan, bădăran, nedelicat. ♦ Care arată, trădează grosolănie, bădărănie. – Pref. ne- + cioplit.

DOOM

necioplít (-cio-plit) adj. m., pl. necioplíți; f. necioplítă, pl. necioplíte

necioplitul
NECIOPLÍT, -Ă, neciopliți, -te, adj. 1. Care nu este cioplit, netezit. 2. Fig. Lipsit de educație (și de cultură), cu apucături grosolane; grosolan, bădăran, nedelicat. ♦ Care arată, trădează grosolănie, bădărănie. – Pref. ne- + cioplit.

DOOM

necioplít (-cio-plit) adj. m., pl. necioplíți; f. necioplítă, pl. necioplíte

necioplitului
NECIOPLÍT, -Ă, neciopliți, -te, adj. 1. Care nu este cioplit, netezit. 2. Fig. Lipsit de educație (și de cultură), cu apucături grosolane; grosolan, bădăran, nedelicat. ♦ Care arată, trădează grosolănie, bădărănie. – Pref. ne- + cioplit.

DOOM

necioplít (-cio-plit) adj. m., pl. necioplíți; f. necioplítă, pl. necioplíte

neciopliți
NECIOPLÍT, -Ă, neciopliți, -te, adj. 1. Care nu este cioplit, netezit. 2. Fig. Lipsit de educație (și de cultură), cu apucături grosolane; grosolan, bădăran, nedelicat. ♦ Care arată, trădează grosolănie, bădărănie. – Pref. ne- + cioplit.

DOOM

necioplít (-cio-plit) adj. m., pl. necioplíți; f. necioplítă, pl. necioplíte

neciopliții
NECIOPLÍT, -Ă, neciopliți, -te, adj. 1. Care nu este cioplit, netezit. 2. Fig. Lipsit de educație (și de cultură), cu apucături grosolane; grosolan, bădăran, nedelicat. ♦ Care arată, trădează grosolănie, bădărănie. – Pref. ne- + cioplit.

DOOM

necioplít (-cio-plit) adj. m., pl. necioplíți; f. necioplítă, pl. necioplíte

neciopliților
NECIOPLÍT, -Ă, neciopliți, -te, adj. 1. Care nu este cioplit, netezit. 2. Fig. Lipsit de educație (și de cultură), cu apucături grosolane; grosolan, bădăran, nedelicat. ♦ Care arată, trădează grosolănie, bădărănie. – Pref. ne- + cioplit.

DOOM

necioplít (-cio-plit) adj. m., pl. necioplíți; f. necioplítă, pl. necioplíte

neciteața
NECITÉȚ, -EÁȚĂ, neciteți, -țe, adj. Care nu se poate citi sau care se citește cu greu; ilizibil, indescifrabil. – Pref. ne- + citeț.

DOOM

necitéț adj. m., pl. necitéți; f. neciteáță, pl. necitéțe

neciteț
NECITÉȚ, -EÁȚĂ, neciteți, -țe, adj. Care nu se poate citi sau care se citește cu greu; ilizibil, indescifrabil. – Pref. ne- + citeț.

DOOM

necitéț adj. m., pl. necitéți; f. neciteáță, pl. necitéțe

necitețe
NECITÉȚ, -EÁȚĂ, neciteți, -țe, adj. Care nu se poate citi sau care se citește cu greu; ilizibil, indescifrabil. – Pref. ne- + citeț.

DOOM

necitéț adj. m., pl. necitéți; f. neciteáță, pl. necitéțe

neciteței
NECITÉȚ, -EÁȚĂ, neciteți, -țe, adj. Care nu se poate citi sau care se citește cu greu; ilizibil, indescifrabil. – Pref. ne- + citeț.

DOOM

necitéț adj. m., pl. necitéți; f. neciteáță, pl. necitéțe

necitețele
NECITÉȚ, -EÁȚĂ, neciteți, -țe, adj. Care nu se poate citi sau care se citește cu greu; ilizibil, indescifrabil. – Pref. ne- + citeț.

DOOM

necitéț adj. m., pl. necitéți; f. neciteáță, pl. necitéțe

necitețelor
NECITÉȚ, -EÁȚĂ, neciteți, -țe, adj. Care nu se poate citi sau care se citește cu greu; ilizibil, indescifrabil. – Pref. ne- + citeț.

DOOM

necitéț adj. m., pl. necitéți; f. neciteáță, pl. necitéțe

neciteți
NECITÉȚ, -EÁȚĂ, neciteți, -țe, adj. Care nu se poate citi sau care se citește cu greu; ilizibil, indescifrabil. – Pref. ne- + citeț.

DOOM

necitéț adj. m., pl. necitéți; f. neciteáță, pl. necitéțe

neciteții
NECITÉȚ, -EÁȚĂ, neciteți, -țe, adj. Care nu se poate citi sau care se citește cu greu; ilizibil, indescifrabil. – Pref. ne- + citeț.

DOOM

necitéț adj. m., pl. necitéți; f. neciteáță, pl. necitéțe

neciteților
NECITÉȚ, -EÁȚĂ, neciteți, -țe, adj. Care nu se poate citi sau care se citește cu greu; ilizibil, indescifrabil. – Pref. ne- + citeț.

DOOM

necitéț adj. m., pl. necitéți; f. neciteáță, pl. necitéțe

necitețul
NECITÉȚ, -EÁȚĂ, neciteți, -țe, adj. Care nu se poate citi sau care se citește cu greu; ilizibil, indescifrabil. – Pref. ne- + citeț.

DOOM

necitéț adj. m., pl. necitéți; f. neciteáță, pl. necitéțe

necitețului
NECITÉȚ, -EÁȚĂ, neciteți, -țe, adj. Care nu se poate citi sau care se citește cu greu; ilizibil, indescifrabil. – Pref. ne- + citeț.

DOOM

necitéț adj. m., pl. necitéți; f. neciteáță, pl. necitéțe

necivilizat
NECIVILIZÁT, -Ă, necivilizați, -te, adj. 1. (Despre popoare, societăți etc.) Care se află într-un stadiu primitiv de dezvoltare, civilizație și cultură. 2. (Despre oameni) Care nu este manierat, politicos. – Pref. ne- + civilizat.

DOOM

*necivilizát adj. m., pl. necivilizáți; f. necivilizátă, pl. necivilizáte

necivilizata
NECIVILIZÁT, -Ă, necivilizați, -te, adj. 1. (Despre popoare, societăți etc.) Care se află într-un stadiu primitiv de dezvoltare, civilizație și cultură. 2. (Despre oameni) Care nu este manierat, politicos. – Pref. ne- + civilizat.

DOOM

*necivilizát adj. m., pl. necivilizáți; f. necivilizátă, pl. necivilizáte

necivilizate
NECIVILIZÁT, -Ă, necivilizați, -te, adj. 1. (Despre popoare, societăți etc.) Care se află într-un stadiu primitiv de dezvoltare, civilizație și cultură. 2. (Despre oameni) Care nu este manierat, politicos. – Pref. ne- + civilizat.

DOOM

*necivilizát adj. m., pl. necivilizáți; f. necivilizátă, pl. necivilizáte

necivilizatei
NECIVILIZÁT, -Ă, necivilizați, -te, adj. 1. (Despre popoare, societăți etc.) Care se află într-un stadiu primitiv de dezvoltare, civilizație și cultură. 2. (Despre oameni) Care nu este manierat, politicos. – Pref. ne- + civilizat.

DOOM

*necivilizát adj. m., pl. necivilizáți; f. necivilizátă, pl. necivilizáte

necivilizatele
NECIVILIZÁT, -Ă, necivilizați, -te, adj. 1. (Despre popoare, societăți etc.) Care se află într-un stadiu primitiv de dezvoltare, civilizație și cultură. 2. (Despre oameni) Care nu este manierat, politicos. – Pref. ne- + civilizat.

DOOM

*necivilizát adj. m., pl. necivilizáți; f. necivilizátă, pl. necivilizáte

necivilizatelor
NECIVILIZÁT, -Ă, necivilizați, -te, adj. 1. (Despre popoare, societăți etc.) Care se află într-un stadiu primitiv de dezvoltare, civilizație și cultură. 2. (Despre oameni) Care nu este manierat, politicos. – Pref. ne- + civilizat.

DOOM

*necivilizát adj. m., pl. necivilizáți; f. necivilizátă, pl. necivilizáte

necivilizatul
NECIVILIZÁT, -Ă, necivilizați, -te, adj. 1. (Despre popoare, societăți etc.) Care se află într-un stadiu primitiv de dezvoltare, civilizație și cultură. 2. (Despre oameni) Care nu este manierat, politicos. – Pref. ne- + civilizat.

DOOM

*necivilizát adj. m., pl. necivilizáți; f. necivilizátă, pl. necivilizáte

necivilizatului
NECIVILIZÁT, -Ă, necivilizați, -te, adj. 1. (Despre popoare, societăți etc.) Care se află într-un stadiu primitiv de dezvoltare, civilizație și cultură. 2. (Despre oameni) Care nu este manierat, politicos. – Pref. ne- + civilizat.

DOOM

*necivilizát adj. m., pl. necivilizáți; f. necivilizátă, pl. necivilizáte

necivilizați
NECIVILIZÁT, -Ă, necivilizați, -te, adj. 1. (Despre popoare, societăți etc.) Care se află într-un stadiu primitiv de dezvoltare, civilizație și cultură. 2. (Despre oameni) Care nu este manierat, politicos. – Pref. ne- + civilizat.

DOOM

*necivilizát adj. m., pl. necivilizáți; f. necivilizátă, pl. necivilizáte

necivilizații
NECIVILIZÁT, -Ă, necivilizați, -te, adj. 1. (Despre popoare, societăți etc.) Care se află într-un stadiu primitiv de dezvoltare, civilizație și cultură. 2. (Despre oameni) Care nu este manierat, politicos. – Pref. ne- + civilizat.

DOOM

*necivilizát adj. m., pl. necivilizáți; f. necivilizátă, pl. necivilizáte

necivilizaților
NECIVILIZÁT, -Ă, necivilizați, -te, adj. 1. (Despre popoare, societăți etc.) Care se află într-un stadiu primitiv de dezvoltare, civilizație și cultură. 2. (Despre oameni) Care nu este manierat, politicos. – Pref. ne- + civilizat.

DOOM

*necivilizát adj. m., pl. necivilizáți; f. necivilizátă, pl. necivilizáte

neck
NECK s.n. (Geol.) Stâlp de lavă solidificată care umple canalul de ascensiune a magmei într-un vulcan. [Scris și nec. / < engl., fr. neck].

DOOM

neck (angl.) s. n., pl. néckuri (ne-ckuri)

neckul
NECK s.n. (Geol.) Stâlp de lavă solidificată care umple canalul de ascensiune a magmei într-un vulcan. [Scris și nec. / < engl., fr. neck].

DOOM

neck (angl.) s. n., pl. néckuri (ne-ckuri)

neckului
NECK s.n. (Geol.) Stâlp de lavă solidificată care umple canalul de ascensiune a magmei într-un vulcan. [Scris și nec. / < engl., fr. neck].

DOOM

neck (angl.) s. n., pl. néckuri (ne-ckuri)

neckuri
NECK s.n. (Geol.) Stâlp de lavă solidificată care umple canalul de ascensiune a magmei într-un vulcan. [Scris și nec. / < engl., fr. neck].

DOOM

neck (angl.) s. n., pl. néckuri (ne-ckuri)

neckurile
NECK s.n. (Geol.) Stâlp de lavă solidificată care umple canalul de ascensiune a magmei într-un vulcan. [Scris și nec. / < engl., fr. neck].

DOOM

neck (angl.) s. n., pl. néckuri (ne-ckuri)

neckurilor
NECK s.n. (Geol.) Stâlp de lavă solidificată care umple canalul de ascensiune a magmei într-un vulcan. [Scris și nec. / < engl., fr. neck].

DOOM

neck (angl.) s. n., pl. néckuri (ne-ckuri)

neclar
NECLÁR, -Ă, neclari, -e, adj. Care nu se vede, nu se distinge sau nu se înțelege bine. – Pref. ne- + clar.

DOOM

neclár (ne-clar) adj. m., pl. neclári; f. necláră, pl. necláre

neclara
NECLÁR, -Ă, neclari, -e, adj. Care nu se vede, nu se distinge sau nu se înțelege bine. – Pref. ne- + clar.

DOOM

neclár (ne-clar) adj. m., pl. neclári; f. necláră, pl. necláre

neclare
NECLÁR, -Ă, neclari, -e, adj. Care nu se vede, nu se distinge sau nu se înțelege bine. – Pref. ne- + clar.

DOOM

neclár (ne-clar) adj. m., pl. neclári; f. necláră, pl. necláre

neclarei
NECLÁR, -Ă, neclari, -e, adj. Care nu se vede, nu se distinge sau nu se înțelege bine. – Pref. ne- + clar.

DOOM

neclár (ne-clar) adj. m., pl. neclári; f. necláră, pl. necláre

neclarele
NECLÁR, -Ă, neclari, -e, adj. Care nu se vede, nu se distinge sau nu se înțelege bine. – Pref. ne- + clar.

DOOM

neclár (ne-clar) adj. m., pl. neclári; f. necláră, pl. necláre

neclarelor
NECLÁR, -Ă, neclari, -e, adj. Care nu se vede, nu se distinge sau nu se înțelege bine. – Pref. ne- + clar.

DOOM

neclár (ne-clar) adj. m., pl. neclári; f. necláră, pl. necláre

neclari
NECLÁR, -Ă, neclari, -e, adj. Care nu se vede, nu se distinge sau nu se înțelege bine. – Pref. ne- + clar.

DOOM

neclár (ne-clar) adj. m., pl. neclári; f. necláră, pl. necláre

neclarii
NECLÁR, -Ă, neclari, -e, adj. Care nu se vede, nu se distinge sau nu se înțelege bine. – Pref. ne- + clar.

DOOM

neclár (ne-clar) adj. m., pl. neclári; f. necláră, pl. necláre

neclarilor
NECLÁR, -Ă, neclari, -e, adj. Care nu se vede, nu se distinge sau nu se înțelege bine. – Pref. ne- + clar.

DOOM

neclár (ne-clar) adj. m., pl. neclári; f. necláră, pl. necláre

neclaritate
NECLARITÁTE, neclarități, s. f. Lipsă de claritate. ♦ Idee sau exprimare lipsită de claritate, confuză, echivocă. – Pref. ne- + claritate.

DOOM

neclaritáte (ne-cla-) s. f., g.-d. art. neclaritắții; pl. neclaritắți

neclaritatea
NECLARITÁTE, neclarități, s. f. Lipsă de claritate. ♦ Idee sau exprimare lipsită de claritate, confuză, echivocă. – Pref. ne- + claritate.

DOOM

neclaritáte (ne-cla-) s. f., g.-d. art. neclaritắții; pl. neclaritắți

neclarități
NECLARITÁTE, neclarități, s. f. Lipsă de claritate. ♦ Idee sau exprimare lipsită de claritate, confuză, echivocă. – Pref. ne- + claritate.

DOOM

neclaritáte (ne-cla-) s. f., g.-d. art. neclaritắții; pl. neclaritắți

neclarității
NECLARITÁTE, neclarități, s. f. Lipsă de claritate. ♦ Idee sau exprimare lipsită de claritate, confuză, echivocă. – Pref. ne- + claritate.

DOOM

neclaritáte (ne-cla-) s. f., g.-d. art. neclaritắții; pl. neclaritắți

neclaritățile
NECLARITÁTE, neclarități, s. f. Lipsă de claritate. ♦ Idee sau exprimare lipsită de claritate, confuză, echivocă. – Pref. ne- + claritate.

DOOM

neclaritáte (ne-cla-) s. f., g.-d. art. neclaritắții; pl. neclaritắți

neclarităților
NECLARITÁTE, neclarități, s. f. Lipsă de claritate. ♦ Idee sau exprimare lipsită de claritate, confuză, echivocă. – Pref. ne- + claritate.

DOOM

neclaritáte (ne-cla-) s. f., g.-d. art. neclaritắții; pl. neclaritắți

neclarul
NECLÁR, -Ă, neclari, -e, adj. Care nu se vede, nu se distinge sau nu se înțelege bine. – Pref. ne- + clar.

DOOM

neclár (ne-clar) adj. m., pl. neclári; f. necláră, pl. necláre

neclarului
NECLÁR, -Ă, neclari, -e, adj. Care nu se vede, nu se distinge sau nu se înțelege bine. – Pref. ne- + clar.

DOOM

neclár (ne-clar) adj. m., pl. neclári; f. necláră, pl. necláre

neclintire
NECLINTÍRE, neclintiri, s. f. Stare de nemișcare; imobilitate, fixitate. – Pref. ne- + clintire.

DOOM

neclintíre (ne-clin-) s. f., g.-d. art. neclintírii; pl. neclintíri

neclintirea
NECLINTÍRE, neclintiri, s. f. Stare de nemișcare; imobilitate, fixitate. – Pref. ne- + clintire.

DOOM

neclintíre (ne-clin-) s. f., g.-d. art. neclintírii; pl. neclintíri

neclintiri
NECLINTÍRE, neclintiri, s. f. Stare de nemișcare; imobilitate, fixitate. – Pref. ne- + clintire.

DOOM

neclintíre (ne-clin-) s. f., g.-d. art. neclintírii; pl. neclintíri

neclintirii
NECLINTÍRE, neclintiri, s. f. Stare de nemișcare; imobilitate, fixitate. – Pref. ne- + clintire.

DOOM

neclintíre (ne-clin-) s. f., g.-d. art. neclintírii; pl. neclintíri

neclintirile
NECLINTÍRE, neclintiri, s. f. Stare de nemișcare; imobilitate, fixitate. – Pref. ne- + clintire.

DOOM

neclintíre (ne-clin-) s. f., g.-d. art. neclintírii; pl. neclintíri

neclintirilor
NECLINTÍRE, neclintiri, s. f. Stare de nemișcare; imobilitate, fixitate. – Pref. ne- + clintire.

DOOM

neclintíre (ne-clin-) s. f., g.-d. art. neclintírii; pl. neclintíri

neclintit
NECLINTÍT, -Ă, neclintiți, -te, adj. Care nu se mișcă, nu se clintește (din loc); nemișcat, imobil, neclătit. ♦ În care nu se mișcă nimic, în care nu intervine nicio schimbare. ♦ Fig. Care nu se modifică; neschimbat, statornic, stabil. ♦ Fig. Ferm, hotărât, inflexibil. – Pref. ne- + clintit.

DOOM

neclintít (ne-clin-) adj. m., pl. neclintíți; f. neclintítă, pl. neclintíte

neclintita
NECLINTÍT, -Ă, neclintiți, -te, adj. Care nu se mișcă, nu se clintește (din loc); nemișcat, imobil, neclătit. ♦ În care nu se mișcă nimic, în care nu intervine nicio schimbare. ♦ Fig. Care nu se modifică; neschimbat, statornic, stabil. ♦ Fig. Ferm, hotărât, inflexibil. – Pref. ne- + clintit.

DOOM

neclintít (ne-clin-) adj. m., pl. neclintíți; f. neclintítă, pl. neclintíte

neclintite
NECLINTÍT, -Ă, neclintiți, -te, adj. Care nu se mișcă, nu se clintește (din loc); nemișcat, imobil, neclătit. ♦ În care nu se mișcă nimic, în care nu intervine nicio schimbare. ♦ Fig. Care nu se modifică; neschimbat, statornic, stabil. ♦ Fig. Ferm, hotărât, inflexibil. – Pref. ne- + clintit.

DOOM

neclintít (ne-clin-) adj. m., pl. neclintíți; f. neclintítă, pl. neclintíte

neclintitei
NECLINTÍT, -Ă, neclintiți, -te, adj. Care nu se mișcă, nu se clintește (din loc); nemișcat, imobil, neclătit. ♦ În care nu se mișcă nimic, în care nu intervine nicio schimbare. ♦ Fig. Care nu se modifică; neschimbat, statornic, stabil. ♦ Fig. Ferm, hotărât, inflexibil. – Pref. ne- + clintit.

DOOM

neclintít (ne-clin-) adj. m., pl. neclintíți; f. neclintítă, pl. neclintíte

neclintitele
NECLINTÍT, -Ă, neclintiți, -te, adj. Care nu se mișcă, nu se clintește (din loc); nemișcat, imobil, neclătit. ♦ În care nu se mișcă nimic, în care nu intervine nicio schimbare. ♦ Fig. Care nu se modifică; neschimbat, statornic, stabil. ♦ Fig. Ferm, hotărât, inflexibil. – Pref. ne- + clintit.

DOOM

neclintít (ne-clin-) adj. m., pl. neclintíți; f. neclintítă, pl. neclintíte

neclintitelor
NECLINTÍT, -Ă, neclintiți, -te, adj. Care nu se mișcă, nu se clintește (din loc); nemișcat, imobil, neclătit. ♦ În care nu se mișcă nimic, în care nu intervine nicio schimbare. ♦ Fig. Care nu se modifică; neschimbat, statornic, stabil. ♦ Fig. Ferm, hotărât, inflexibil. – Pref. ne- + clintit.

DOOM

neclintít (ne-clin-) adj. m., pl. neclintíți; f. neclintítă, pl. neclintíte

neclintitul
NECLINTÍT, -Ă, neclintiți, -te, adj. Care nu se mișcă, nu se clintește (din loc); nemișcat, imobil, neclătit. ♦ În care nu se mișcă nimic, în care nu intervine nicio schimbare. ♦ Fig. Care nu se modifică; neschimbat, statornic, stabil. ♦ Fig. Ferm, hotărât, inflexibil. – Pref. ne- + clintit.

DOOM

neclintít (ne-clin-) adj. m., pl. neclintíți; f. neclintítă, pl. neclintíte

neclintitului
NECLINTÍT, -Ă, neclintiți, -te, adj. Care nu se mișcă, nu se clintește (din loc); nemișcat, imobil, neclătit. ♦ În care nu se mișcă nimic, în care nu intervine nicio schimbare. ♦ Fig. Care nu se modifică; neschimbat, statornic, stabil. ♦ Fig. Ferm, hotărât, inflexibil. – Pref. ne- + clintit.

DOOM

neclintít (ne-clin-) adj. m., pl. neclintíți; f. neclintítă, pl. neclintíte

neclintiți
NECLINTÍT, -Ă, neclintiți, -te, adj. Care nu se mișcă, nu se clintește (din loc); nemișcat, imobil, neclătit. ♦ În care nu se mișcă nimic, în care nu intervine nicio schimbare. ♦ Fig. Care nu se modifică; neschimbat, statornic, stabil. ♦ Fig. Ferm, hotărât, inflexibil. – Pref. ne- + clintit.

DOOM

neclintít (ne-clin-) adj. m., pl. neclintíți; f. neclintítă, pl. neclintíte

neclintiții
NECLINTÍT, -Ă, neclintiți, -te, adj. Care nu se mișcă, nu se clintește (din loc); nemișcat, imobil, neclătit. ♦ În care nu se mișcă nimic, în care nu intervine nicio schimbare. ♦ Fig. Care nu se modifică; neschimbat, statornic, stabil. ♦ Fig. Ferm, hotărât, inflexibil. – Pref. ne- + clintit.

DOOM

neclintít (ne-clin-) adj. m., pl. neclintíți; f. neclintítă, pl. neclintíte

neclintiților
NECLINTÍT, -Ă, neclintiți, -te, adj. Care nu se mișcă, nu se clintește (din loc); nemișcat, imobil, neclătit. ♦ În care nu se mișcă nimic, în care nu intervine nicio schimbare. ♦ Fig. Care nu se modifică; neschimbat, statornic, stabil. ♦ Fig. Ferm, hotărât, inflexibil. – Pref. ne- + clintit.

DOOM

neclintít (ne-clin-) adj. m., pl. neclintíți; f. neclintítă, pl. neclintíte

neclătit
NECLĂTÍT, -Ă, neclătiți, -te, adj. 1. (Despre rufe, vase etc.) Care nu este clătit. 2. (Înv.) Neclintit. – Pref. ne- + clătit.

DOOM

neclătít (ne-clă-) adj. m., pl. neclătíți; f. neclătítă, pl. neclătíte

neclătita
NECLĂTÍT, -Ă, neclătiți, -te, adj. 1. (Despre rufe, vase etc.) Care nu este clătit. 2. (Înv.) Neclintit. – Pref. ne- + clătit.

DOOM

neclătít (ne-clă-) adj. m., pl. neclătíți; f. neclătítă, pl. neclătíte

neclătite
NECLĂTÍT, -Ă, neclătiți, -te, adj. 1. (Despre rufe, vase etc.) Care nu este clătit. 2. (Înv.) Neclintit. – Pref. ne- + clătit.

DOOM

neclătít (ne-clă-) adj. m., pl. neclătíți; f. neclătítă, pl. neclătíte

neclătitei
NECLĂTÍT, -Ă, neclătiți, -te, adj. 1. (Despre rufe, vase etc.) Care nu este clătit. 2. (Înv.) Neclintit. – Pref. ne- + clătit.

DOOM

neclătít (ne-clă-) adj. m., pl. neclătíți; f. neclătítă, pl. neclătíte

neclătitele
NECLĂTÍT, -Ă, neclătiți, -te, adj. 1. (Despre rufe, vase etc.) Care nu este clătit. 2. (Înv.) Neclintit. – Pref. ne- + clătit.

DOOM

neclătít (ne-clă-) adj. m., pl. neclătíți; f. neclătítă, pl. neclătíte

neclătitelor
NECLĂTÍT, -Ă, neclătiți, -te, adj. 1. (Despre rufe, vase etc.) Care nu este clătit. 2. (Înv.) Neclintit. – Pref. ne- + clătit.

DOOM

neclătít (ne-clă-) adj. m., pl. neclătíți; f. neclătítă, pl. neclătíte

neclătitul
NECLĂTÍT, -Ă, neclătiți, -te, adj. 1. (Despre rufe, vase etc.) Care nu este clătit. 2. (Înv.) Neclintit. – Pref. ne- + clătit.

DOOM

neclătít (ne-clă-) adj. m., pl. neclătíți; f. neclătítă, pl. neclătíte

neclătitului
NECLĂTÍT, -Ă, neclătiți, -te, adj. 1. (Despre rufe, vase etc.) Care nu este clătit. 2. (Înv.) Neclintit. – Pref. ne- + clătit.

DOOM

neclătít (ne-clă-) adj. m., pl. neclătíți; f. neclătítă, pl. neclătíte

neclătiți
NECLĂTÍT, -Ă, neclătiți, -te, adj. 1. (Despre rufe, vase etc.) Care nu este clătit. 2. (Înv.) Neclintit. – Pref. ne- + clătit.

DOOM

neclătít (ne-clă-) adj. m., pl. neclătíți; f. neclătítă, pl. neclătíte

neclătiții
NECLĂTÍT, -Ă, neclătiți, -te, adj. 1. (Despre rufe, vase etc.) Care nu este clătit. 2. (Înv.) Neclintit. – Pref. ne- + clătit.

DOOM

neclătít (ne-clă-) adj. m., pl. neclătíți; f. neclătítă, pl. neclătíte

neclătiților
NECLĂTÍT, -Ă, neclătiți, -te, adj. 1. (Despre rufe, vase etc.) Care nu este clătit. 2. (Înv.) Neclintit. – Pref. ne- + clătit.

DOOM

neclătít (ne-clă-) adj. m., pl. neclătíți; f. neclătítă, pl. neclătíte

necoapta
NECÓPT, NECOÁPTĂ, necopți, necoapte, adj. Care nu este bine copt; crud. ♦ (Despre finețe) Care nu a ajuns încă în stadiul de maturitate. ♦ Fig. Lipsit de maturitate, de experiență. – Pref. ne- + copt.

DOOM

necópt adj. m., pl. necópți; f. necoáptă, pl. necoápte

necoapte
NECÓPT, NECOÁPTĂ, necopți, necoapte, adj. Care nu este bine copt; crud. ♦ (Despre finețe) Care nu a ajuns încă în stadiul de maturitate. ♦ Fig. Lipsit de maturitate, de experiență. – Pref. ne- + copt.

DOOM

necópt adj. m., pl. necópți; f. necoáptă, pl. necoápte

necoaptei
NECÓPT, NECOÁPTĂ, necopți, necoapte, adj. Care nu este bine copt; crud. ♦ (Despre finețe) Care nu a ajuns încă în stadiul de maturitate. ♦ Fig. Lipsit de maturitate, de experiență. – Pref. ne- + copt.

DOOM

necópt adj. m., pl. necópți; f. necoáptă, pl. necoápte

necoaptele
NECÓPT, NECOÁPTĂ, necopți, necoapte, adj. Care nu este bine copt; crud. ♦ (Despre finețe) Care nu a ajuns încă în stadiul de maturitate. ♦ Fig. Lipsit de maturitate, de experiență. – Pref. ne- + copt.

DOOM

necópt adj. m., pl. necópți; f. necoáptă, pl. necoápte

necoaptelor
NECÓPT, NECOÁPTĂ, necopți, necoapte, adj. Care nu este bine copt; crud. ♦ (Despre finețe) Care nu a ajuns încă în stadiul de maturitate. ♦ Fig. Lipsit de maturitate, de experiență. – Pref. ne- + copt.

DOOM

necópt adj. m., pl. necópți; f. necoáptă, pl. necoápte

necombatant
NECOMBATÁNT, -Ă, necombatanți, -te, adj., s. m. (Persoană, militar etc.) care în timp de război nu participă efectiv la lupte, îndeplinind misiuni auxiliare în spatele frontului. – Pref. ne- + combatant (după fr. non-combattant).

DOOM

!necombatánt adj. m., pl. necombatánți; f. necombatántă, pl. necombatánte

necombatant
NECOMBATÁNT, -Ă, necombatanți, -te, adj., s. m. (Persoană, militar etc.) care în timp de război nu participă efectiv la lupte, îndeplinind misiuni auxiliare în spatele frontului. – Pref. ne- + combatant (după fr. non-combattant).

DOOM

!necombatánt adj. m., pl. necombatánți; f. necombatántă, pl. necombatánte

necombatanta
NECOMBATÁNT, -Ă, necombatanți, -te, adj., s. m. (Persoană, militar etc.) care în timp de război nu participă efectiv la lupte, îndeplinind misiuni auxiliare în spatele frontului. – Pref. ne- + combatant (după fr. non-combattant).

DOOM

!necombatánt adj. m., pl. necombatánți; f. necombatántă, pl. necombatánte

necombatanta
NECOMBATÁNT, -Ă, necombatanți, -te, adj., s. m. (Persoană, militar etc.) care în timp de război nu participă efectiv la lupte, îndeplinind misiuni auxiliare în spatele frontului. – Pref. ne- + combatant (după fr. non-combattant).

DOOM

!necombatánt adj. m., pl. necombatánți; f. necombatántă, pl. necombatánte

necombatante
NECOMBATÁNT, -Ă, necombatanți, -te, adj., s. m. (Persoană, militar etc.) care în timp de război nu participă efectiv la lupte, îndeplinind misiuni auxiliare în spatele frontului. – Pref. ne- + combatant (după fr. non-combattant).

DOOM

!necombatánt adj. m., pl. necombatánți; f. necombatántă, pl. necombatánte

necombatante
NECOMBATÁNT, -Ă, necombatanți, -te, adj., s. m. (Persoană, militar etc.) care în timp de război nu participă efectiv la lupte, îndeplinind misiuni auxiliare în spatele frontului. – Pref. ne- + combatant (după fr. non-combattant).

DOOM

!necombatánt adj. m., pl. necombatánți; f. necombatántă, pl. necombatánte

necombatantei
NECOMBATÁNT, -Ă, necombatanți, -te, adj., s. m. (Persoană, militar etc.) care în timp de război nu participă efectiv la lupte, îndeplinind misiuni auxiliare în spatele frontului. – Pref. ne- + combatant (după fr. non-combattant).

DOOM

!necombatánt adj. m., pl. necombatánți; f. necombatántă, pl. necombatánte

necombatantei
NECOMBATÁNT, -Ă, necombatanți, -te, adj., s. m. (Persoană, militar etc.) care în timp de război nu participă efectiv la lupte, îndeplinind misiuni auxiliare în spatele frontului. – Pref. ne- + combatant (după fr. non-combattant).

DOOM

!necombatánt adj. m., pl. necombatánți; f. necombatántă, pl. necombatánte

necombatantele
NECOMBATÁNT, -Ă, necombatanți, -te, adj., s. m. (Persoană, militar etc.) care în timp de război nu participă efectiv la lupte, îndeplinind misiuni auxiliare în spatele frontului. – Pref. ne- + combatant (după fr. non-combattant).

DOOM

!necombatánt adj. m., pl. necombatánți; f. necombatántă, pl. necombatánte

necombatantele
NECOMBATÁNT, -Ă, necombatanți, -te, adj., s. m. (Persoană, militar etc.) care în timp de război nu participă efectiv la lupte, îndeplinind misiuni auxiliare în spatele frontului. – Pref. ne- + combatant (după fr. non-combattant).

DOOM

!necombatánt adj. m., pl. necombatánți; f. necombatántă, pl. necombatánte

necombatantelor
NECOMBATÁNT, -Ă, necombatanți, -te, adj., s. m. (Persoană, militar etc.) care în timp de război nu participă efectiv la lupte, îndeplinind misiuni auxiliare în spatele frontului. – Pref. ne- + combatant (după fr. non-combattant).

DOOM

!necombatánt adj. m., pl. necombatánți; f. necombatántă, pl. necombatánte

necombatantelor
NECOMBATÁNT, -Ă, necombatanți, -te, adj., s. m. (Persoană, militar etc.) care în timp de război nu participă efectiv la lupte, îndeplinind misiuni auxiliare în spatele frontului. – Pref. ne- + combatant (după fr. non-combattant).

DOOM

!necombatánt adj. m., pl. necombatánți; f. necombatántă, pl. necombatánte

necombatantul
NECOMBATÁNT, -Ă, necombatanți, -te, adj., s. m. (Persoană, militar etc.) care în timp de război nu participă efectiv la lupte, îndeplinind misiuni auxiliare în spatele frontului. – Pref. ne- + combatant (după fr. non-combattant).

DOOM

!necombatánt adj. m., pl. necombatánți; f. necombatántă, pl. necombatánte

necombatantul
NECOMBATÁNT, -Ă, necombatanți, -te, adj., s. m. (Persoană, militar etc.) care în timp de război nu participă efectiv la lupte, îndeplinind misiuni auxiliare în spatele frontului. – Pref. ne- + combatant (după fr. non-combattant).

DOOM

!necombatánt adj. m., pl. necombatánți; f. necombatántă, pl. necombatánte

necombatantului
NECOMBATÁNT, -Ă, necombatanți, -te, adj., s. m. (Persoană, militar etc.) care în timp de război nu participă efectiv la lupte, îndeplinind misiuni auxiliare în spatele frontului. – Pref. ne- + combatant (după fr. non-combattant).

DOOM

!necombatánt adj. m., pl. necombatánți; f. necombatántă, pl. necombatánte

necombatantului
NECOMBATÁNT, -Ă, necombatanți, -te, adj., s. m. (Persoană, militar etc.) care în timp de război nu participă efectiv la lupte, îndeplinind misiuni auxiliare în spatele frontului. – Pref. ne- + combatant (după fr. non-combattant).

DOOM

!necombatánt adj. m., pl. necombatánți; f. necombatántă, pl. necombatánte

necombatanți
NECOMBATÁNT, -Ă, necombatanți, -te, adj., s. m. (Persoană, militar etc.) care în timp de război nu participă efectiv la lupte, îndeplinind misiuni auxiliare în spatele frontului. – Pref. ne- + combatant (după fr. non-combattant).

DOOM

!necombatánt adj. m., pl. necombatánți; f. necombatántă, pl. necombatánte

necombatanți
NECOMBATÁNT, -Ă, necombatanți, -te, adj., s. m. (Persoană, militar etc.) care în timp de război nu participă efectiv la lupte, îndeplinind misiuni auxiliare în spatele frontului. – Pref. ne- + combatant (după fr. non-combattant).

DOOM

!necombatánt adj. m., pl. necombatánți; f. necombatántă, pl. necombatánte

necombatanții
NECOMBATÁNT, -Ă, necombatanți, -te, adj., s. m. (Persoană, militar etc.) care în timp de război nu participă efectiv la lupte, îndeplinind misiuni auxiliare în spatele frontului. – Pref. ne- + combatant (după fr. non-combattant).

DOOM

!necombatánt adj. m., pl. necombatánți; f. necombatántă, pl. necombatánte

necombatanții
NECOMBATÁNT, -Ă, necombatanți, -te, adj., s. m. (Persoană, militar etc.) care în timp de război nu participă efectiv la lupte, îndeplinind misiuni auxiliare în spatele frontului. – Pref. ne- + combatant (după fr. non-combattant).

DOOM

!necombatánt adj. m., pl. necombatánți; f. necombatántă, pl. necombatánte

necombatanților
NECOMBATÁNT, -Ă, necombatanți, -te, adj., s. m. (Persoană, militar etc.) care în timp de război nu participă efectiv la lupte, îndeplinind misiuni auxiliare în spatele frontului. – Pref. ne- + combatant (după fr. non-combattant).

DOOM

!necombatánt adj. m., pl. necombatánți; f. necombatántă, pl. necombatánte

necombatanților
NECOMBATÁNT, -Ă, necombatanți, -te, adj., s. m. (Persoană, militar etc.) care în timp de război nu participă efectiv la lupte, îndeplinind misiuni auxiliare în spatele frontului. – Pref. ne- + combatant (după fr. non-combattant).

DOOM

!necombatánt adj. m., pl. necombatánți; f. necombatántă, pl. necombatánte

necombustibil
NECOMBUSTÍBIL, -Ă, necombustibili, -e, adj. (Despre substanțe, materiale etc.) Care nu poate arde, care nu este combustibil. – Pref. ne- + combustibil (după engl. non-combustible).

necombustibila
NECOMBUSTÍBIL, -Ă, necombustibili, -e, adj. (Despre substanțe, materiale etc.) Care nu poate arde, care nu este combustibil. – Pref. ne- + combustibil (după engl. non-combustible).

necombustibile
NECOMBUSTÍBIL, -Ă, necombustibili, -e, adj. (Despre substanțe, materiale etc.) Care nu poate arde, care nu este combustibil. – Pref. ne- + combustibil (după engl. non-combustible).

necombustibilei
NECOMBUSTÍBIL, -Ă, necombustibili, -e, adj. (Despre substanțe, materiale etc.) Care nu poate arde, care nu este combustibil. – Pref. ne- + combustibil (după engl. non-combustible).

necombustibilele
NECOMBUSTÍBIL, -Ă, necombustibili, -e, adj. (Despre substanțe, materiale etc.) Care nu poate arde, care nu este combustibil. – Pref. ne- + combustibil (după engl. non-combustible).

necombustibilelor
NECOMBUSTÍBIL, -Ă, necombustibili, -e, adj. (Despre substanțe, materiale etc.) Care nu poate arde, care nu este combustibil. – Pref. ne- + combustibil (după engl. non-combustible).

necombustibili
NECOMBUSTÍBIL, -Ă, necombustibili, -e, adj. (Despre substanțe, materiale etc.) Care nu poate arde, care nu este combustibil. – Pref. ne- + combustibil (după engl. non-combustible).

necombustibilii
NECOMBUSTÍBIL, -Ă, necombustibili, -e, adj. (Despre substanțe, materiale etc.) Care nu poate arde, care nu este combustibil. – Pref. ne- + combustibil (după engl. non-combustible).

necombustibililor
NECOMBUSTÍBIL, -Ă, necombustibili, -e, adj. (Despre substanțe, materiale etc.) Care nu poate arde, care nu este combustibil. – Pref. ne- + combustibil (după engl. non-combustible).

necombustibilul
NECOMBUSTÍBIL, -Ă, necombustibili, -e, adj. (Despre substanțe, materiale etc.) Care nu poate arde, care nu este combustibil. – Pref. ne- + combustibil (după engl. non-combustible).

necombustibilului
NECOMBUSTÍBIL, -Ă, necombustibili, -e, adj. (Despre substanțe, materiale etc.) Care nu poate arde, care nu este combustibil. – Pref. ne- + combustibil (după engl. non-combustible).

necomercial
NECOMERCIÁL, -Ă, necomerciali, -e, adj. 1. Care nu aparține comerțului; în care nu se practică comerțul. 2. (Despre produse) Care nu corespunde exigențelor comerțului. [Pr.: -ci-al] – Pref. ne- + comercial (după engl. non-commercial).

necomerciala
NECOMERCIÁL, -Ă, necomerciali, -e, adj. 1. Care nu aparține comerțului; în care nu se practică comerțul. 2. (Despre produse) Care nu corespunde exigențelor comerțului. [Pr.: -ci-al] – Pref. ne- + comercial (după engl. non-commercial).

necomerciale
NECOMERCIÁL, -Ă, necomerciali, -e, adj. 1. Care nu aparține comerțului; în care nu se practică comerțul. 2. (Despre produse) Care nu corespunde exigențelor comerțului. [Pr.: -ci-al] – Pref. ne- + comercial (după engl. non-commercial).

necomercialei
NECOMERCIÁL, -Ă, necomerciali, -e, adj. 1. Care nu aparține comerțului; în care nu se practică comerțul. 2. (Despre produse) Care nu corespunde exigențelor comerțului. [Pr.: -ci-al] – Pref. ne- + comercial (după engl. non-commercial).

necomercialele
NECOMERCIÁL, -Ă, necomerciali, -e, adj. 1. Care nu aparține comerțului; în care nu se practică comerțul. 2. (Despre produse) Care nu corespunde exigențelor comerțului. [Pr.: -ci-al] – Pref. ne- + comercial (după engl. non-commercial).

necomercialelor
NECOMERCIÁL, -Ă, necomerciali, -e, adj. 1. Care nu aparține comerțului; în care nu se practică comerțul. 2. (Despre produse) Care nu corespunde exigențelor comerțului. [Pr.: -ci-al] – Pref. ne- + comercial (după engl. non-commercial).

necomerciali
NECOMERCIÁL, -Ă, necomerciali, -e, adj. 1. Care nu aparține comerțului; în care nu se practică comerțul. 2. (Despre produse) Care nu corespunde exigențelor comerțului. [Pr.: -ci-al] – Pref. ne- + comercial (după engl. non-commercial).

necomercialii
NECOMERCIÁL, -Ă, necomerciali, -e, adj. 1. Care nu aparține comerțului; în care nu se practică comerțul. 2. (Despre produse) Care nu corespunde exigențelor comerțului. [Pr.: -ci-al] – Pref. ne- + comercial (după engl. non-commercial).

necomercialilor
NECOMERCIÁL, -Ă, necomerciali, -e, adj. 1. Care nu aparține comerțului; în care nu se practică comerțul. 2. (Despre produse) Care nu corespunde exigențelor comerțului. [Pr.: -ci-al] – Pref. ne- + comercial (după engl. non-commercial).

necomercialul
NECOMERCIÁL, -Ă, necomerciali, -e, adj. 1. Care nu aparține comerțului; în care nu se practică comerțul. 2. (Despre produse) Care nu corespunde exigențelor comerțului. [Pr.: -ci-al] – Pref. ne- + comercial (după engl. non-commercial).

necomercialului
NECOMERCIÁL, -Ă, necomerciali, -e, adj. 1. Care nu aparține comerțului; în care nu se practică comerțul. 2. (Despre produse) Care nu corespunde exigențelor comerțului. [Pr.: -ci-al] – Pref. ne- + comercial (după engl. non-commercial).

necomestibil
NECOMESTÍBIL, -Ă, necomestibili, -e, adj. Care nu este bun de mâncat. ♦ Otrăvitor, toxic. – Pref. ne- + comestibil.

DOOM

*necomestíbil adj. m., pl. necomestíbili; f. necomestíbilă, pl. necomestíbile

necomestibila
NECOMESTÍBIL, -Ă, necomestibili, -e, adj. Care nu este bun de mâncat. ♦ Otrăvitor, toxic. – Pref. ne- + comestibil.

DOOM

*necomestíbil adj. m., pl. necomestíbili; f. necomestíbilă, pl. necomestíbile

necomestibile
NECOMESTÍBIL, -Ă, necomestibili, -e, adj. Care nu este bun de mâncat. ♦ Otrăvitor, toxic. – Pref. ne- + comestibil.

DOOM

*necomestíbil adj. m., pl. necomestíbili; f. necomestíbilă, pl. necomestíbile

necomestibilei
NECOMESTÍBIL, -Ă, necomestibili, -e, adj. Care nu este bun de mâncat. ♦ Otrăvitor, toxic. – Pref. ne- + comestibil.

DOOM

*necomestíbil adj. m., pl. necomestíbili; f. necomestíbilă, pl. necomestíbile

necomestibilele
NECOMESTÍBIL, -Ă, necomestibili, -e, adj. Care nu este bun de mâncat. ♦ Otrăvitor, toxic. – Pref. ne- + comestibil.

DOOM

*necomestíbil adj. m., pl. necomestíbili; f. necomestíbilă, pl. necomestíbile

necomestibilelor
NECOMESTÍBIL, -Ă, necomestibili, -e, adj. Care nu este bun de mâncat. ♦ Otrăvitor, toxic. – Pref. ne- + comestibil.

DOOM

*necomestíbil adj. m., pl. necomestíbili; f. necomestíbilă, pl. necomestíbile

necomestibili
NECOMESTÍBIL, -Ă, necomestibili, -e, adj. Care nu este bun de mâncat. ♦ Otrăvitor, toxic. – Pref. ne- + comestibil.

DOOM

*necomestíbil adj. m., pl. necomestíbili; f. necomestíbilă, pl. necomestíbile

necomestibilii
NECOMESTÍBIL, -Ă, necomestibili, -e, adj. Care nu este bun de mâncat. ♦ Otrăvitor, toxic. – Pref. ne- + comestibil.

DOOM

*necomestíbil adj. m., pl. necomestíbili; f. necomestíbilă, pl. necomestíbile

necomestibililor
NECOMESTÍBIL, -Ă, necomestibili, -e, adj. Care nu este bun de mâncat. ♦ Otrăvitor, toxic. – Pref. ne- + comestibil.

DOOM

*necomestíbil adj. m., pl. necomestíbili; f. necomestíbilă, pl. necomestíbile

necomestibilul
NECOMESTÍBIL, -Ă, necomestibili, -e, adj. Care nu este bun de mâncat. ♦ Otrăvitor, toxic. – Pref. ne- + comestibil.

DOOM

*necomestíbil adj. m., pl. necomestíbili; f. necomestíbilă, pl. necomestíbile

necomestibilului
NECOMESTÍBIL, -Ă, necomestibili, -e, adj. Care nu este bun de mâncat. ♦ Otrăvitor, toxic. – Pref. ne- + comestibil.

DOOM

*necomestíbil adj. m., pl. necomestíbili; f. necomestíbilă, pl. necomestíbile

necomparabil
NECOMPARÁBIL, -Ă, necomparabili, -e, adj. Care nu se poate compara cu nimic (prin însușiri); fără pereche, neasemănat, extraordinar, incomparabil. – Pref. ne- + comparabil.

necomparabila
NECOMPARÁBIL, -Ă, necomparabili, -e, adj. Care nu se poate compara cu nimic (prin însușiri); fără pereche, neasemănat, extraordinar, incomparabil. – Pref. ne- + comparabil.

necomparabile
NECOMPARÁBIL, -Ă, necomparabili, -e, adj. Care nu se poate compara cu nimic (prin însușiri); fără pereche, neasemănat, extraordinar, incomparabil. – Pref. ne- + comparabil.

necomparabilei
NECOMPARÁBIL, -Ă, necomparabili, -e, adj. Care nu se poate compara cu nimic (prin însușiri); fără pereche, neasemănat, extraordinar, incomparabil. – Pref. ne- + comparabil.

necomparabilele
NECOMPARÁBIL, -Ă, necomparabili, -e, adj. Care nu se poate compara cu nimic (prin însușiri); fără pereche, neasemănat, extraordinar, incomparabil. – Pref. ne- + comparabil.

necomparabilelor
NECOMPARÁBIL, -Ă, necomparabili, -e, adj. Care nu se poate compara cu nimic (prin însușiri); fără pereche, neasemănat, extraordinar, incomparabil. – Pref. ne- + comparabil.

necomparabili
NECOMPARÁBIL, -Ă, necomparabili, -e, adj. Care nu se poate compara cu nimic (prin însușiri); fără pereche, neasemănat, extraordinar, incomparabil. – Pref. ne- + comparabil.

necomparabilii
NECOMPARÁBIL, -Ă, necomparabili, -e, adj. Care nu se poate compara cu nimic (prin însușiri); fără pereche, neasemănat, extraordinar, incomparabil. – Pref. ne- + comparabil.

necomparabililor
NECOMPARÁBIL, -Ă, necomparabili, -e, adj. Care nu se poate compara cu nimic (prin însușiri); fără pereche, neasemănat, extraordinar, incomparabil. – Pref. ne- + comparabil.

necomparabilul
NECOMPARÁBIL, -Ă, necomparabili, -e, adj. Care nu se poate compara cu nimic (prin însușiri); fără pereche, neasemănat, extraordinar, incomparabil. – Pref. ne- + comparabil.

necomparabilului
NECOMPARÁBIL, -Ă, necomparabili, -e, adj. Care nu se poate compara cu nimic (prin însușiri); fără pereche, neasemănat, extraordinar, incomparabil. – Pref. ne- + comparabil.

necompatibil
NECOMPATÍBIL, -Ă, necompatibili, -e, adj. (Rar) Incompatibil. – Pref. ne- + compatibil.

necompatibila
NECOMPATÍBIL, -Ă, necompatibili, -e, adj. (Rar) Incompatibil. – Pref. ne- + compatibil.

necompatibile
NECOMPATÍBIL, -Ă, necompatibili, -e, adj. (Rar) Incompatibil. – Pref. ne- + compatibil.

necompatibilei
NECOMPATÍBIL, -Ă, necompatibili, -e, adj. (Rar) Incompatibil. – Pref. ne- + compatibil.

necompatibilele
NECOMPATÍBIL, -Ă, necompatibili, -e, adj. (Rar) Incompatibil. – Pref. ne- + compatibil.

necompatibilelor
NECOMPATÍBIL, -Ă, necompatibili, -e, adj. (Rar) Incompatibil. – Pref. ne- + compatibil.

necompatibili
NECOMPATÍBIL, -Ă, necompatibili, -e, adj. (Rar) Incompatibil. – Pref. ne- + compatibil.

necompatibilii
NECOMPATÍBIL, -Ă, necompatibili, -e, adj. (Rar) Incompatibil. – Pref. ne- + compatibil.

necompatibililor
NECOMPATÍBIL, -Ă, necompatibili, -e, adj. (Rar) Incompatibil. – Pref. ne- + compatibil.

necompatibilitate
NECOMPATIBILITÁTE s. f. 1. Incompatibilitate (1). 2. Incompatibilitate (2). 3. (Med.) Incompatibilitate (3). – Pref. ne- + compatibilitate (după fr. non-compatibilité).

necompatibilitatea
NECOMPATIBILITÁTE s. f. 1. Incompatibilitate (1). 2. Incompatibilitate (2). 3. (Med.) Incompatibilitate (3). – Pref. ne- + compatibilitate (după fr. non-compatibilité).

necompatibilități
NECOMPATIBILITÁTE s. f. 1. Incompatibilitate (1). 2. Incompatibilitate (2). 3. (Med.) Incompatibilitate (3). – Pref. ne- + compatibilitate (după fr. non-compatibilité).

necompatibilității
NECOMPATIBILITÁTE s. f. 1. Incompatibilitate (1). 2. Incompatibilitate (2). 3. (Med.) Incompatibilitate (3). – Pref. ne- + compatibilitate (după fr. non-compatibilité).

necompatibilul
NECOMPATÍBIL, -Ă, necompatibili, -e, adj. (Rar) Incompatibil. – Pref. ne- + compatibil.

necompatibilului
NECOMPATÍBIL, -Ă, necompatibili, -e, adj. (Rar) Incompatibil. – Pref. ne- + compatibil.

necompetent
NECOMPETÉNT, -Ă, necompetenți, -te, adj. (Despre oameni) Care nu este competent; care nu are dreptul sau căderea de a face ceva; incompetent. – Pref. ne- + competent.

necompetenta
NECOMPETÉNT, -Ă, necompetenți, -te, adj. (Despre oameni) Care nu este competent; care nu are dreptul sau căderea de a face ceva; incompetent. – Pref. ne- + competent.

necompetente
NECOMPETÉNT, -Ă, necompetenți, -te, adj. (Despre oameni) Care nu este competent; care nu are dreptul sau căderea de a face ceva; incompetent. – Pref. ne- + competent.

necompetentei
NECOMPETÉNT, -Ă, necompetenți, -te, adj. (Despre oameni) Care nu este competent; care nu are dreptul sau căderea de a face ceva; incompetent. – Pref. ne- + competent.

necompetentele
NECOMPETÉNT, -Ă, necompetenți, -te, adj. (Despre oameni) Care nu este competent; care nu are dreptul sau căderea de a face ceva; incompetent. – Pref. ne- + competent.

necompetentelor
NECOMPETÉNT, -Ă, necompetenți, -te, adj. (Despre oameni) Care nu este competent; care nu are dreptul sau căderea de a face ceva; incompetent. – Pref. ne- + competent.

necompetentul
NECOMPETÉNT, -Ă, necompetenți, -te, adj. (Despre oameni) Care nu este competent; care nu are dreptul sau căderea de a face ceva; incompetent. – Pref. ne- + competent.

necompetentului
NECOMPETÉNT, -Ă, necompetenți, -te, adj. (Despre oameni) Care nu este competent; care nu are dreptul sau căderea de a face ceva; incompetent. – Pref. ne- + competent.

necompetenți
NECOMPETÉNT, -Ă, necompetenți, -te, adj. (Despre oameni) Care nu este competent; care nu are dreptul sau căderea de a face ceva; incompetent. – Pref. ne- + competent.

necompetenții
NECOMPETÉNT, -Ă, necompetenți, -te, adj. (Despre oameni) Care nu este competent; care nu are dreptul sau căderea de a face ceva; incompetent. – Pref. ne- + competent.

necompetenților
NECOMPETÉNT, -Ă, necompetenți, -te, adj. (Despre oameni) Care nu este competent; care nu are dreptul sau căderea de a face ceva; incompetent. – Pref. ne- + competent.

necomplect
NECOMPLÉT, -Ă, necompleți, -te, adj. Care nu este complet, întreg, căruia îi lipsesc una sau mai multe dintre părțile sale componente; cu lipsuri, incomplet. [Var.: necompléct, -ă adj.] – Pref. ne- + 2complet.

necomplet
NECOMPLÉT, -Ă, necompleți, -te, adj. Care nu este complet, întreg, căruia îi lipsesc una sau mai multe dintre părțile sale componente; cu lipsuri, incomplet. [Var.: necompléct, -ă adj.] – Pref. ne- + 2complet.

necompleta
NECOMPLÉT, -Ă, necompleți, -te, adj. Care nu este complet, întreg, căruia îi lipsesc una sau mai multe dintre părțile sale componente; cu lipsuri, incomplet. [Var.: necompléct, -ă adj.] – Pref. ne- + 2complet.

necomplete
NECOMPLÉT, -Ă, necompleți, -te, adj. Care nu este complet, întreg, căruia îi lipsesc una sau mai multe dintre părțile sale componente; cu lipsuri, incomplet. [Var.: necompléct, -ă adj.] – Pref. ne- + 2complet.

necompletei
NECOMPLÉT, -Ă, necompleți, -te, adj. Care nu este complet, întreg, căruia îi lipsesc una sau mai multe dintre părțile sale componente; cu lipsuri, incomplet. [Var.: necompléct, -ă adj.] – Pref. ne- + 2complet.

necompletele
NECOMPLÉT, -Ă, necompleți, -te, adj. Care nu este complet, întreg, căruia îi lipsesc una sau mai multe dintre părțile sale componente; cu lipsuri, incomplet. [Var.: necompléct, -ă adj.] – Pref. ne- + 2complet.

necompletelor
NECOMPLÉT, -Ă, necompleți, -te, adj. Care nu este complet, întreg, căruia îi lipsesc una sau mai multe dintre părțile sale componente; cu lipsuri, incomplet. [Var.: necompléct, -ă adj.] – Pref. ne- + 2complet.

necompletul
NECOMPLÉT, -Ă, necompleți, -te, adj. Care nu este complet, întreg, căruia îi lipsesc una sau mai multe dintre părțile sale componente; cu lipsuri, incomplet. [Var.: necompléct, -ă adj.] – Pref. ne- + 2complet.

necompletului
NECOMPLÉT, -Ă, necompleți, -te, adj. Care nu este complet, întreg, căruia îi lipsesc una sau mai multe dintre părțile sale componente; cu lipsuri, incomplet. [Var.: necompléct, -ă adj.] – Pref. ne- + 2complet.

necompleți
NECOMPLÉT, -Ă, necompleți, -te, adj. Care nu este complet, întreg, căruia îi lipsesc una sau mai multe dintre părțile sale componente; cu lipsuri, incomplet. [Var.: necompléct, -ă adj.] – Pref. ne- + 2complet.

necompleții
NECOMPLÉT, -Ă, necompleți, -te, adj. Care nu este complet, întreg, căruia îi lipsesc una sau mai multe dintre părțile sale componente; cu lipsuri, incomplet. [Var.: necompléct, -ă adj.] – Pref. ne- + 2complet.

necompleților
NECOMPLÉT, -Ă, necompleți, -te, adj. Care nu este complet, întreg, căruia îi lipsesc una sau mai multe dintre părțile sale componente; cu lipsuri, incomplet. [Var.: necompléct, -ă adj.] – Pref. ne- + 2complet.

necompresibil
NECOMPRESÍBIL, -Ă, necompresibili, -e, adj. (Fiz.; despre corpuri) Care nu își poate micșora volumul, care nu poate fi comprimat sub acțiunea unei presiuni exterioare; incompresibil. – Pref. ne- + compresibil.

necompresibila
NECOMPRESÍBIL, -Ă, necompresibili, -e, adj. (Fiz.; despre corpuri) Care nu își poate micșora volumul, care nu poate fi comprimat sub acțiunea unei presiuni exterioare; incompresibil. – Pref. ne- + compresibil.

necompresibile
NECOMPRESÍBIL, -Ă, necompresibili, -e, adj. (Fiz.; despre corpuri) Care nu își poate micșora volumul, care nu poate fi comprimat sub acțiunea unei presiuni exterioare; incompresibil. – Pref. ne- + compresibil.

necompresibilei
NECOMPRESÍBIL, -Ă, necompresibili, -e, adj. (Fiz.; despre corpuri) Care nu își poate micșora volumul, care nu poate fi comprimat sub acțiunea unei presiuni exterioare; incompresibil. – Pref. ne- + compresibil.

necompresibilele
NECOMPRESÍBIL, -Ă, necompresibili, -e, adj. (Fiz.; despre corpuri) Care nu își poate micșora volumul, care nu poate fi comprimat sub acțiunea unei presiuni exterioare; incompresibil. – Pref. ne- + compresibil.

necompresibilelor
NECOMPRESÍBIL, -Ă, necompresibili, -e, adj. (Fiz.; despre corpuri) Care nu își poate micșora volumul, care nu poate fi comprimat sub acțiunea unei presiuni exterioare; incompresibil. – Pref. ne- + compresibil.

necompresibili
NECOMPRESÍBIL, -Ă, necompresibili, -e, adj. (Fiz.; despre corpuri) Care nu își poate micșora volumul, care nu poate fi comprimat sub acțiunea unei presiuni exterioare; incompresibil. – Pref. ne- + compresibil.

necompresibilii
NECOMPRESÍBIL, -Ă, necompresibili, -e, adj. (Fiz.; despre corpuri) Care nu își poate micșora volumul, care nu poate fi comprimat sub acțiunea unei presiuni exterioare; incompresibil. – Pref. ne- + compresibil.

necompresibililor
NECOMPRESÍBIL, -Ă, necompresibili, -e, adj. (Fiz.; despre corpuri) Care nu își poate micșora volumul, care nu poate fi comprimat sub acțiunea unei presiuni exterioare; incompresibil. – Pref. ne- + compresibil.

necompresibilitate
NECOMPRESIBILITÁTE s. f. (Fiz.) Însușirea unui corp de a fi necompresibil; incompresibilitate. – Pref. ne- + compresibilitate.

necompresibilitatea
NECOMPRESIBILITÁTE s. f. (Fiz.) Însușirea unui corp de a fi necompresibil; incompresibilitate. – Pref. ne- + compresibilitate.

necompresibilități
NECOMPRESIBILITÁTE s. f. (Fiz.) Însușirea unui corp de a fi necompresibil; incompresibilitate. – Pref. ne- + compresibilitate.

necompresibilității
NECOMPRESIBILITÁTE s. f. (Fiz.) Însușirea unui corp de a fi necompresibil; incompresibilitate. – Pref. ne- + compresibilitate.

necompresibilul
NECOMPRESÍBIL, -Ă, necompresibili, -e, adj. (Fiz.; despre corpuri) Care nu își poate micșora volumul, care nu poate fi comprimat sub acțiunea unei presiuni exterioare; incompresibil. – Pref. ne- + compresibil.

necompresibilului
NECOMPRESÍBIL, -Ă, necompresibili, -e, adj. (Fiz.; despre corpuri) Care nu își poate micșora volumul, care nu poate fi comprimat sub acțiunea unei presiuni exterioare; incompresibil. – Pref. ne- + compresibil.

necomunicativ
NECOMUNICATÍV, -Ă, necomunicativi, -e, adj. (Despre oameni) Care nu intră ușor în legătură cu ceilalți; nesociabil. – Pref. ne- + comunicativ.

DOOM

*necomunicatív adj. m., pl. necomunicatívi; f. necomunicatívă, pl. necomunicatíve

necomunicativa
NECOMUNICATÍV, -Ă, necomunicativi, -e, adj. (Despre oameni) Care nu intră ușor în legătură cu ceilalți; nesociabil. – Pref. ne- + comunicativ.

DOOM

*necomunicatív adj. m., pl. necomunicatívi; f. necomunicatívă, pl. necomunicatíve

necomunicative
NECOMUNICATÍV, -Ă, necomunicativi, -e, adj. (Despre oameni) Care nu intră ușor în legătură cu ceilalți; nesociabil. – Pref. ne- + comunicativ.

DOOM

*necomunicatív adj. m., pl. necomunicatívi; f. necomunicatívă, pl. necomunicatíve

necomunicativei
NECOMUNICATÍV, -Ă, necomunicativi, -e, adj. (Despre oameni) Care nu intră ușor în legătură cu ceilalți; nesociabil. – Pref. ne- + comunicativ.

DOOM

*necomunicatív adj. m., pl. necomunicatívi; f. necomunicatívă, pl. necomunicatíve

necomunicativele
NECOMUNICATÍV, -Ă, necomunicativi, -e, adj. (Despre oameni) Care nu intră ușor în legătură cu ceilalți; nesociabil. – Pref. ne- + comunicativ.

DOOM

*necomunicatív adj. m., pl. necomunicatívi; f. necomunicatívă, pl. necomunicatíve

necomunicativelor
NECOMUNICATÍV, -Ă, necomunicativi, -e, adj. (Despre oameni) Care nu intră ușor în legătură cu ceilalți; nesociabil. – Pref. ne- + comunicativ.

DOOM

*necomunicatív adj. m., pl. necomunicatívi; f. necomunicatívă, pl. necomunicatíve

necomunicativi
NECOMUNICATÍV, -Ă, necomunicativi, -e, adj. (Despre oameni) Care nu intră ușor în legătură cu ceilalți; nesociabil. – Pref. ne- + comunicativ.

DOOM

*necomunicatív adj. m., pl. necomunicatívi; f. necomunicatívă, pl. necomunicatíve

necomunicativii
NECOMUNICATÍV, -Ă, necomunicativi, -e, adj. (Despre oameni) Care nu intră ușor în legătură cu ceilalți; nesociabil. – Pref. ne- + comunicativ.

DOOM

*necomunicatív adj. m., pl. necomunicatívi; f. necomunicatívă, pl. necomunicatíve

necomunicativilor
NECOMUNICATÍV, -Ă, necomunicativi, -e, adj. (Despre oameni) Care nu intră ușor în legătură cu ceilalți; nesociabil. – Pref. ne- + comunicativ.

DOOM

*necomunicatív adj. m., pl. necomunicatívi; f. necomunicatívă, pl. necomunicatíve

necomunicativul
NECOMUNICATÍV, -Ă, necomunicativi, -e, adj. (Despre oameni) Care nu intră ușor în legătură cu ceilalți; nesociabil. – Pref. ne- + comunicativ.

DOOM

*necomunicatív adj. m., pl. necomunicatívi; f. necomunicatívă, pl. necomunicatíve

necomunicativului
NECOMUNICATÍV, -Ă, necomunicativi, -e, adj. (Despre oameni) Care nu intră ușor în legătură cu ceilalți; nesociabil. – Pref. ne- + comunicativ.

DOOM

*necomunicatív adj. m., pl. necomunicatívi; f. necomunicatívă, pl. necomunicatíve

neconciliabil
NECONCILIÁBIL, -Ă, neconciliabili, -e, adj. (Despre idei, concepții etc.) Care nu poate fi conciliat; de neîmpăcat, ireconciliabil. [Pr.: -li-a-] – Pref. ne- + conciliabil.

neconciliabila
NECONCILIÁBIL, -Ă, neconciliabili, -e, adj. (Despre idei, concepții etc.) Care nu poate fi conciliat; de neîmpăcat, ireconciliabil. [Pr.: -li-a-] – Pref. ne- + conciliabil.

neconciliabile
NECONCILIÁBIL, -Ă, neconciliabili, -e, adj. (Despre idei, concepții etc.) Care nu poate fi conciliat; de neîmpăcat, ireconciliabil. [Pr.: -li-a-] – Pref. ne- + conciliabil.

neconciliabilei
NECONCILIÁBIL, -Ă, neconciliabili, -e, adj. (Despre idei, concepții etc.) Care nu poate fi conciliat; de neîmpăcat, ireconciliabil. [Pr.: -li-a-] – Pref. ne- + conciliabil.

neconciliabilele
NECONCILIÁBIL, -Ă, neconciliabili, -e, adj. (Despre idei, concepții etc.) Care nu poate fi conciliat; de neîmpăcat, ireconciliabil. [Pr.: -li-a-] – Pref. ne- + conciliabil.

neconciliabilelor
NECONCILIÁBIL, -Ă, neconciliabili, -e, adj. (Despre idei, concepții etc.) Care nu poate fi conciliat; de neîmpăcat, ireconciliabil. [Pr.: -li-a-] – Pref. ne- + conciliabil.

neconciliabili
NECONCILIÁBIL, -Ă, neconciliabili, -e, adj. (Despre idei, concepții etc.) Care nu poate fi conciliat; de neîmpăcat, ireconciliabil. [Pr.: -li-a-] – Pref. ne- + conciliabil.

neconciliabilii
NECONCILIÁBIL, -Ă, neconciliabili, -e, adj. (Despre idei, concepții etc.) Care nu poate fi conciliat; de neîmpăcat, ireconciliabil. [Pr.: -li-a-] – Pref. ne- + conciliabil.

neconciliabililor
NECONCILIÁBIL, -Ă, neconciliabili, -e, adj. (Despre idei, concepții etc.) Care nu poate fi conciliat; de neîmpăcat, ireconciliabil. [Pr.: -li-a-] – Pref. ne- + conciliabil.

neconciliabilul
NECONCILIÁBIL, -Ă, neconciliabili, -e, adj. (Despre idei, concepții etc.) Care nu poate fi conciliat; de neîmpăcat, ireconciliabil. [Pr.: -li-a-] – Pref. ne- + conciliabil.

neconciliabilului
NECONCILIÁBIL, -Ă, neconciliabili, -e, adj. (Despre idei, concepții etc.) Care nu poate fi conciliat; de neîmpăcat, ireconciliabil. [Pr.: -li-a-] – Pref. ne- + conciliabil.

neconcludent
NECONCLUDÉNT, -Ă, neconcludenți, -te, adj. Care nu este concludent, convingător. – Pref. ne- + concludent.

DOOM

*neconcludént adj. m., pl. neconcludénți; f. neconcludéntă, pl. neconcludénte

neconcludenta
NECONCLUDÉNT, -Ă, neconcludenți, -te, adj. Care nu este concludent, convingător. – Pref. ne- + concludent.

DOOM

*neconcludént adj. m., pl. neconcludénți; f. neconcludéntă, pl. neconcludénte

neconcludente
NECONCLUDÉNT, -Ă, neconcludenți, -te, adj. Care nu este concludent, convingător. – Pref. ne- + concludent.

DOOM

*neconcludént adj. m., pl. neconcludénți; f. neconcludéntă, pl. neconcludénte

neconcludentei
NECONCLUDÉNT, -Ă, neconcludenți, -te, adj. Care nu este concludent, convingător. – Pref. ne- + concludent.

DOOM

*neconcludént adj. m., pl. neconcludénți; f. neconcludéntă, pl. neconcludénte

neconcludentele
NECONCLUDÉNT, -Ă, neconcludenți, -te, adj. Care nu este concludent, convingător. – Pref. ne- + concludent.

DOOM

*neconcludént adj. m., pl. neconcludénți; f. neconcludéntă, pl. neconcludénte

neconcludentelor
NECONCLUDÉNT, -Ă, neconcludenți, -te, adj. Care nu este concludent, convingător. – Pref. ne- + concludent.

DOOM

*neconcludént adj. m., pl. neconcludénți; f. neconcludéntă, pl. neconcludénte

neconcludentul
NECONCLUDÉNT, -Ă, neconcludenți, -te, adj. Care nu este concludent, convingător. – Pref. ne- + concludent.

DOOM

*neconcludént adj. m., pl. neconcludénți; f. neconcludéntă, pl. neconcludénte

neconcludentului
NECONCLUDÉNT, -Ă, neconcludenți, -te, adj. Care nu este concludent, convingător. – Pref. ne- + concludent.

DOOM

*neconcludént adj. m., pl. neconcludénți; f. neconcludéntă, pl. neconcludénte

neconcludenți
NECONCLUDÉNT, -Ă, neconcludenți, -te, adj. Care nu este concludent, convingător. – Pref. ne- + concludent.

DOOM

*neconcludént adj. m., pl. neconcludénți; f. neconcludéntă, pl. neconcludénte

neconcludenții
NECONCLUDÉNT, -Ă, neconcludenți, -te, adj. Care nu este concludent, convingător. – Pref. ne- + concludent.

DOOM

*neconcludént adj. m., pl. neconcludénți; f. neconcludéntă, pl. neconcludénte

neconcludenților
NECONCLUDÉNT, -Ă, neconcludenți, -te, adj. Care nu este concludent, convingător. – Pref. ne- + concludent.

DOOM

*neconcludént adj. m., pl. neconcludénți; f. neconcludéntă, pl. neconcludénte

neconcordant
NECONCORDÁNT, -Ă, neconcordanți, -te, adj. Care nu este în concordanță cu ceva, care nu se potrivește; nepotrivit. – Pref. ne- + concordant.

neconcordanta
NECONCORDÁNT, -Ă, neconcordanți, -te, adj. Care nu este în concordanță cu ceva, care nu se potrivește; nepotrivit. – Pref. ne- + concordant.

neconcordante
NECONCORDÁNT, -Ă, neconcordanți, -te, adj. Care nu este în concordanță cu ceva, care nu se potrivește; nepotrivit. – Pref. ne- + concordant.

neconcordantei
NECONCORDÁNT, -Ă, neconcordanți, -te, adj. Care nu este în concordanță cu ceva, care nu se potrivește; nepotrivit. – Pref. ne- + concordant.

neconcordantele
NECONCORDÁNT, -Ă, neconcordanți, -te, adj. Care nu este în concordanță cu ceva, care nu se potrivește; nepotrivit. – Pref. ne- + concordant.

neconcordantelor
NECONCORDÁNT, -Ă, neconcordanți, -te, adj. Care nu este în concordanță cu ceva, care nu se potrivește; nepotrivit. – Pref. ne- + concordant.

neconcordantul
NECONCORDÁNT, -Ă, neconcordanți, -te, adj. Care nu este în concordanță cu ceva, care nu se potrivește; nepotrivit. – Pref. ne- + concordant.

neconcordantului
NECONCORDÁNT, -Ă, neconcordanți, -te, adj. Care nu este în concordanță cu ceva, care nu se potrivește; nepotrivit. – Pref. ne- + concordant.

neconcordanți
NECONCORDÁNT, -Ă, neconcordanți, -te, adj. Care nu este în concordanță cu ceva, care nu se potrivește; nepotrivit. – Pref. ne- + concordant.

neconcordanții
NECONCORDÁNT, -Ă, neconcordanți, -te, adj. Care nu este în concordanță cu ceva, care nu se potrivește; nepotrivit. – Pref. ne- + concordant.

neconcordanților
NECONCORDÁNT, -Ă, neconcordanți, -te, adj. Care nu este în concordanță cu ceva, care nu se potrivește; nepotrivit. – Pref. ne- + concordant.

necondiționat
NECONDIȚIONÁT, -Ă, necondiționați, -te, adj. Care se acceptă fără condiții, fără rezerve. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + condiționat (după fr. inconditionné).

DOOM

necondiționát (-ți-o-) adj. m., pl. necondiționáți; f. necondiționátă, pl. necondiționáte

necondiționata
NECONDIȚIONÁT, -Ă, necondiționați, -te, adj. Care se acceptă fără condiții, fără rezerve. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + condiționat (după fr. inconditionné).

DOOM

necondiționát (-ți-o-) adj. m., pl. necondiționáți; f. necondiționátă, pl. necondiționáte

necondiționate
NECONDIȚIONÁT, -Ă, necondiționați, -te, adj. Care se acceptă fără condiții, fără rezerve. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + condiționat (după fr. inconditionné).

DOOM

necondiționát (-ți-o-) adj. m., pl. necondiționáți; f. necondiționátă, pl. necondiționáte

necondiționatei
NECONDIȚIONÁT, -Ă, necondiționați, -te, adj. Care se acceptă fără condiții, fără rezerve. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + condiționat (după fr. inconditionné).

DOOM

necondiționát (-ți-o-) adj. m., pl. necondiționáți; f. necondiționátă, pl. necondiționáte

necondiționatele
NECONDIȚIONÁT, -Ă, necondiționați, -te, adj. Care se acceptă fără condiții, fără rezerve. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + condiționat (după fr. inconditionné).

DOOM

necondiționát (-ți-o-) adj. m., pl. necondiționáți; f. necondiționátă, pl. necondiționáte

necondiționatelor
NECONDIȚIONÁT, -Ă, necondiționați, -te, adj. Care se acceptă fără condiții, fără rezerve. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + condiționat (după fr. inconditionné).

DOOM

necondiționát (-ți-o-) adj. m., pl. necondiționáți; f. necondiționátă, pl. necondiționáte

necondiționatul
NECONDIȚIONÁT, -Ă, necondiționați, -te, adj. Care se acceptă fără condiții, fără rezerve. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + condiționat (după fr. inconditionné).

DOOM

necondiționát (-ți-o-) adj. m., pl. necondiționáți; f. necondiționátă, pl. necondiționáte

necondiționatului
NECONDIȚIONÁT, -Ă, necondiționați, -te, adj. Care se acceptă fără condiții, fără rezerve. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + condiționat (după fr. inconditionné).

DOOM

necondiționát (-ți-o-) adj. m., pl. necondiționáți; f. necondiționátă, pl. necondiționáte

necondiționați
NECONDIȚIONÁT, -Ă, necondiționați, -te, adj. Care se acceptă fără condiții, fără rezerve. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + condiționat (după fr. inconditionné).

DOOM

necondiționát (-ți-o-) adj. m., pl. necondiționáți; f. necondiționátă, pl. necondiționáte

necondiționații
NECONDIȚIONÁT, -Ă, necondiționați, -te, adj. Care se acceptă fără condiții, fără rezerve. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + condiționat (după fr. inconditionné).

DOOM

necondiționát (-ți-o-) adj. m., pl. necondiționáți; f. necondiționátă, pl. necondiționáte

necondiționaților
NECONDIȚIONÁT, -Ă, necondiționați, -te, adj. Care se acceptă fără condiții, fără rezerve. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + condiționat (după fr. inconditionné).

DOOM

necondiționát (-ți-o-) adj. m., pl. necondiționáți; f. necondiționátă, pl. necondiționáte

neconformism
NECONFÓRMÍSM s. n. (Rar) Nonconformism. – Pref. ne- + conformism (după fr. non-conformisme).

DOOM

neconformísm (rar) s. n.

neconformismul
NECONFÓRMÍSM s. n. (Rar) Nonconformism. – Pref. ne- + conformism (după fr. non-conformisme).

DOOM

neconformísm (rar) s. n.

neconformismului
NECONFÓRMÍSM s. n. (Rar) Nonconformism. – Pref. ne- + conformism (după fr. non-conformisme).

DOOM

neconformísm (rar) s. n.

neconformist
NECONFORMÍST, -Ă, neconfonniști, -ste, adj., s. m. și f. (Rar) Nonconformist. – Pref. ne- + conformist.

DOOM

neconformíst (rar) adj. m., s. m., pl. neconformíști; adj. f., s. f. neconformístă, pl. neconformíste

neconformist
NECONFORMÍST, -Ă, neconfonniști, -ste, adj., s. m. și f. (Rar) Nonconformist. – Pref. ne- + conformist.

DOOM

neconformíst (rar) adj. m., s. m., pl. neconformíști; adj. f., s. f. neconformístă, pl. neconformíste

neconformista
NECONFORMÍST, -Ă, neconfonniști, -ste, adj., s. m. și f. (Rar) Nonconformist. – Pref. ne- + conformist.

DOOM

neconformíst (rar) adj. m., s. m., pl. neconformíști; adj. f., s. f. neconformístă, pl. neconformíste

neconformista
NECONFORMÍST, -Ă, neconfonniști, -ste, adj., s. m. și f. (Rar) Nonconformist. – Pref. ne- + conformist.

DOOM

neconformíst (rar) adj. m., s. m., pl. neconformíști; adj. f., s. f. neconformístă, pl. neconformíste

neconformiste
NECONFORMÍST, -Ă, neconfonniști, -ste, adj., s. m. și f. (Rar) Nonconformist. – Pref. ne- + conformist.

DOOM

neconformíst (rar) adj. m., s. m., pl. neconformíști; adj. f., s. f. neconformístă, pl. neconformíste

neconformiste
NECONFORMÍST, -Ă, neconfonniști, -ste, adj., s. m. și f. (Rar) Nonconformist. – Pref. ne- + conformist.

DOOM

neconformíst (rar) adj. m., s. m., pl. neconformíști; adj. f., s. f. neconformístă, pl. neconformíste

neconformistei
NECONFORMÍST, -Ă, neconfonniști, -ste, adj., s. m. și f. (Rar) Nonconformist. – Pref. ne- + conformist.

DOOM

neconformíst (rar) adj. m., s. m., pl. neconformíști; adj. f., s. f. neconformístă, pl. neconformíste

neconformistei
NECONFORMÍST, -Ă, neconfonniști, -ste, adj., s. m. și f. (Rar) Nonconformist. – Pref. ne- + conformist.

DOOM

neconformíst (rar) adj. m., s. m., pl. neconformíști; adj. f., s. f. neconformístă, pl. neconformíste

neconformistele
NECONFORMÍST, -Ă, neconfonniști, -ste, adj., s. m. și f. (Rar) Nonconformist. – Pref. ne- + conformist.

DOOM

neconformíst (rar) adj. m., s. m., pl. neconformíști; adj. f., s. f. neconformístă, pl. neconformíste

neconformistele
NECONFORMÍST, -Ă, neconfonniști, -ste, adj., s. m. și f. (Rar) Nonconformist. – Pref. ne- + conformist.

DOOM

neconformíst (rar) adj. m., s. m., pl. neconformíști; adj. f., s. f. neconformístă, pl. neconformíste

neconformistelor
NECONFORMÍST, -Ă, neconfonniști, -ste, adj., s. m. și f. (Rar) Nonconformist. – Pref. ne- + conformist.

DOOM

neconformíst (rar) adj. m., s. m., pl. neconformíști; adj. f., s. f. neconformístă, pl. neconformíste

neconformistelor
NECONFORMÍST, -Ă, neconfonniști, -ste, adj., s. m. și f. (Rar) Nonconformist. – Pref. ne- + conformist.

DOOM

neconformíst (rar) adj. m., s. m., pl. neconformíști; adj. f., s. f. neconformístă, pl. neconformíste

neconformistul
NECONFORMÍST, -Ă, neconfonniști, -ste, adj., s. m. și f. (Rar) Nonconformist. – Pref. ne- + conformist.

DOOM

neconformíst (rar) adj. m., s. m., pl. neconformíști; adj. f., s. f. neconformístă, pl. neconformíste

neconformistul
NECONFORMÍST, -Ă, neconfonniști, -ste, adj., s. m. și f. (Rar) Nonconformist. – Pref. ne- + conformist.

DOOM

neconformíst (rar) adj. m., s. m., pl. neconformíști; adj. f., s. f. neconformístă, pl. neconformíste

neconformistului
NECONFORMÍST, -Ă, neconfonniști, -ste, adj., s. m. și f. (Rar) Nonconformist. – Pref. ne- + conformist.

DOOM

neconformíst (rar) adj. m., s. m., pl. neconformíști; adj. f., s. f. neconformístă, pl. neconformíste

neconformistului
NECONFORMÍST, -Ă, neconfonniști, -ste, adj., s. m. și f. (Rar) Nonconformist. – Pref. ne- + conformist.

DOOM

neconformíst (rar) adj. m., s. m., pl. neconformíști; adj. f., s. f. neconformístă, pl. neconformíste

neconformiști
NECONFORMÍST, -Ă, neconfonniști, -ste, adj., s. m. și f. (Rar) Nonconformist. – Pref. ne- + conformist.

DOOM

neconformíst (rar) adj. m., s. m., pl. neconformíști; adj. f., s. f. neconformístă, pl. neconformíste

neconformiști
NECONFORMÍST, -Ă, neconfonniști, -ste, adj., s. m. și f. (Rar) Nonconformist. – Pref. ne- + conformist.

DOOM

neconformíst (rar) adj. m., s. m., pl. neconformíști; adj. f., s. f. neconformístă, pl. neconformíste

neconformiștii
NECONFORMÍST, -Ă, neconfonniști, -ste, adj., s. m. și f. (Rar) Nonconformist. – Pref. ne- + conformist.

DOOM

neconformíst (rar) adj. m., s. m., pl. neconformíști; adj. f., s. f. neconformístă, pl. neconformíste

neconformiștii
NECONFORMÍST, -Ă, neconfonniști, -ste, adj., s. m. și f. (Rar) Nonconformist. – Pref. ne- + conformist.

DOOM

neconformíst (rar) adj. m., s. m., pl. neconformíști; adj. f., s. f. neconformístă, pl. neconformíste

neconformiștilor
NECONFORMÍST, -Ă, neconfonniști, -ste, adj., s. m. și f. (Rar) Nonconformist. – Pref. ne- + conformist.

DOOM

neconformíst (rar) adj. m., s. m., pl. neconformíști; adj. f., s. f. neconformístă, pl. neconformíste

neconformiștilor
NECONFORMÍST, -Ă, neconfonniști, -ste, adj., s. m. și f. (Rar) Nonconformist. – Pref. ne- + conformist.

DOOM

neconformíst (rar) adj. m., s. m., pl. neconformíști; adj. f., s. f. neconformístă, pl. neconformíste

neconfortabil
NECONFORTÁBIL, -Ă, neconfortabili, -e, adj. Lipsit de confort; incomod; inconfortabil. – Pref ne- + confortabil.

neconfortabila
NECONFORTÁBIL, -Ă, neconfortabili, -e, adj. Lipsit de confort; incomod; inconfortabil. – Pref ne- + confortabil.

neconfortabile
NECONFORTÁBIL, -Ă, neconfortabili, -e, adj. Lipsit de confort; incomod; inconfortabil. – Pref ne- + confortabil.

neconfortabilei
NECONFORTÁBIL, -Ă, neconfortabili, -e, adj. Lipsit de confort; incomod; inconfortabil. – Pref ne- + confortabil.

neconfortabilele
NECONFORTÁBIL, -Ă, neconfortabili, -e, adj. Lipsit de confort; incomod; inconfortabil. – Pref ne- + confortabil.

neconfortabilelor
NECONFORTÁBIL, -Ă, neconfortabili, -e, adj. Lipsit de confort; incomod; inconfortabil. – Pref ne- + confortabil.

neconfortabili
NECONFORTÁBIL, -Ă, neconfortabili, -e, adj. Lipsit de confort; incomod; inconfortabil. – Pref ne- + confortabil.

neconfortabilii
NECONFORTÁBIL, -Ă, neconfortabili, -e, adj. Lipsit de confort; incomod; inconfortabil. – Pref ne- + confortabil.

neconfortabililor
NECONFORTÁBIL, -Ă, neconfortabili, -e, adj. Lipsit de confort; incomod; inconfortabil. – Pref ne- + confortabil.

neconfortabilul
NECONFORTÁBIL, -Ă, neconfortabili, -e, adj. Lipsit de confort; incomod; inconfortabil. – Pref ne- + confortabil.

neconfortabilului
NECONFORTÁBIL, -Ă, neconfortabili, -e, adj. Lipsit de confort; incomod; inconfortabil. – Pref ne- + confortabil.

neconsecvent
NECONSECVÉNT, -Ă, neconsecvenți, -te, adj. Lipsit de consecvență, care își schimbă ideile, concepțiile etc.; schimbător, instabil, inconstant, nestatornic, inconsecvent. – Pref. ne- + consecvent.

neconsecventa
NECONSECVÉNT, -Ă, neconsecvenți, -te, adj. Lipsit de consecvență, care își schimbă ideile, concepțiile etc.; schimbător, instabil, inconstant, nestatornic, inconsecvent. – Pref. ne- + consecvent.

neconsecvente
NECONSECVÉNT, -Ă, neconsecvenți, -te, adj. Lipsit de consecvență, care își schimbă ideile, concepțiile etc.; schimbător, instabil, inconstant, nestatornic, inconsecvent. – Pref. ne- + consecvent.

neconsecventei
NECONSECVÉNT, -Ă, neconsecvenți, -te, adj. Lipsit de consecvență, care își schimbă ideile, concepțiile etc.; schimbător, instabil, inconstant, nestatornic, inconsecvent. – Pref. ne- + consecvent.

neconsecventele
NECONSECVÉNT, -Ă, neconsecvenți, -te, adj. Lipsit de consecvență, care își schimbă ideile, concepțiile etc.; schimbător, instabil, inconstant, nestatornic, inconsecvent. – Pref. ne- + consecvent.

neconsecventelor
NECONSECVÉNT, -Ă, neconsecvenți, -te, adj. Lipsit de consecvență, care își schimbă ideile, concepțiile etc.; schimbător, instabil, inconstant, nestatornic, inconsecvent. – Pref. ne- + consecvent.

neconsecventul
NECONSECVÉNT, -Ă, neconsecvenți, -te, adj. Lipsit de consecvență, care își schimbă ideile, concepțiile etc.; schimbător, instabil, inconstant, nestatornic, inconsecvent. – Pref. ne- + consecvent.

neconsecventului
NECONSECVÉNT, -Ă, neconsecvenți, -te, adj. Lipsit de consecvență, care își schimbă ideile, concepțiile etc.; schimbător, instabil, inconstant, nestatornic, inconsecvent. – Pref. ne- + consecvent.

neconsecvența
NECONSECVÉNȚĂ, neconsecvențe, s. f. (Rar) Inconsecvență. – Pref. ne- + consecvență (după fr. inconséquence).

DOOM

neconsecvénță (rar) s. f., g.-d. art. neconsecvénței; pl. neconsecvénțe

neconsecvențe
NECONSECVÉNȚĂ, neconsecvențe, s. f. (Rar) Inconsecvență. – Pref. ne- + consecvență (după fr. inconséquence).

DOOM

neconsecvénță (rar) s. f., g.-d. art. neconsecvénței; pl. neconsecvénțe

neconsecvenței
NECONSECVÉNȚĂ, neconsecvențe, s. f. (Rar) Inconsecvență. – Pref. ne- + consecvență (după fr. inconséquence).

DOOM

neconsecvénță (rar) s. f., g.-d. art. neconsecvénței; pl. neconsecvénțe

neconsecvențele
NECONSECVÉNȚĂ, neconsecvențe, s. f. (Rar) Inconsecvență. – Pref. ne- + consecvență (după fr. inconséquence).

DOOM

neconsecvénță (rar) s. f., g.-d. art. neconsecvénței; pl. neconsecvénțe

neconsecvențelor
NECONSECVÉNȚĂ, neconsecvențe, s. f. (Rar) Inconsecvență. – Pref. ne- + consecvență (după fr. inconséquence).

DOOM

neconsecvénță (rar) s. f., g.-d. art. neconsecvénței; pl. neconsecvénțe

neconsecvenți
NECONSECVÉNT, -Ă, neconsecvenți, -te, adj. Lipsit de consecvență, care își schimbă ideile, concepțiile etc.; schimbător, instabil, inconstant, nestatornic, inconsecvent. – Pref. ne- + consecvent.

neconsecvenții
NECONSECVÉNT, -Ă, neconsecvenți, -te, adj. Lipsit de consecvență, care își schimbă ideile, concepțiile etc.; schimbător, instabil, inconstant, nestatornic, inconsecvent. – Pref. ne- + consecvent.

neconsecvenților
NECONSECVÉNT, -Ă, neconsecvenți, -te, adj. Lipsit de consecvență, care își schimbă ideile, concepțiile etc.; schimbător, instabil, inconstant, nestatornic, inconsecvent. – Pref. ne- + consecvent.

neconsistent
NECONSISTÉNT, -Ă, neconsistenți, -te, adj. Care este lipsit de consistență, de soliditate, inconsistent; fără tărie; slab, moale. – Pref. ne- + consistent.

neconsistenta
NECONSISTÉNT, -Ă, neconsistenți, -te, adj. Care este lipsit de consistență, de soliditate, inconsistent; fără tărie; slab, moale. – Pref. ne- + consistent.

neconsistente
NECONSISTÉNT, -Ă, neconsistenți, -te, adj. Care este lipsit de consistență, de soliditate, inconsistent; fără tărie; slab, moale. – Pref. ne- + consistent.

neconsistentei
NECONSISTÉNT, -Ă, neconsistenți, -te, adj. Care este lipsit de consistență, de soliditate, inconsistent; fără tărie; slab, moale. – Pref. ne- + consistent.

neconsistentele
NECONSISTÉNT, -Ă, neconsistenți, -te, adj. Care este lipsit de consistență, de soliditate, inconsistent; fără tărie; slab, moale. – Pref. ne- + consistent.

neconsistentelor
NECONSISTÉNT, -Ă, neconsistenți, -te, adj. Care este lipsit de consistență, de soliditate, inconsistent; fără tărie; slab, moale. – Pref. ne- + consistent.

neconsistentul
NECONSISTÉNT, -Ă, neconsistenți, -te, adj. Care este lipsit de consistență, de soliditate, inconsistent; fără tărie; slab, moale. – Pref. ne- + consistent.

neconsistentului
NECONSISTÉNT, -Ă, neconsistenți, -te, adj. Care este lipsit de consistență, de soliditate, inconsistent; fără tărie; slab, moale. – Pref. ne- + consistent.

neconsistenți
NECONSISTÉNT, -Ă, neconsistenți, -te, adj. Care este lipsit de consistență, de soliditate, inconsistent; fără tărie; slab, moale. – Pref. ne- + consistent.

neconsistenții
NECONSISTÉNT, -Ă, neconsistenți, -te, adj. Care este lipsit de consistență, de soliditate, inconsistent; fără tărie; slab, moale. – Pref. ne- + consistent.

neconsistenților
NECONSISTÉNT, -Ă, neconsistenți, -te, adj. Care este lipsit de consistență, de soliditate, inconsistent; fără tărie; slab, moale. – Pref. ne- + consistent.

neconsolabil
NECONSOLÁBIL, -Ă, neconsolabili, -e, adj. Care nu poate fi consolat; nemângâiat. – Pref. ne- + consolabil.

neconsolabila
NECONSOLÁBIL, -Ă, neconsolabili, -e, adj. Care nu poate fi consolat; nemângâiat. – Pref. ne- + consolabil.

neconsolabile
NECONSOLÁBIL, -Ă, neconsolabili, -e, adj. Care nu poate fi consolat; nemângâiat. – Pref. ne- + consolabil.

neconsolabilei
NECONSOLÁBIL, -Ă, neconsolabili, -e, adj. Care nu poate fi consolat; nemângâiat. – Pref. ne- + consolabil.

neconsolabilele
NECONSOLÁBIL, -Ă, neconsolabili, -e, adj. Care nu poate fi consolat; nemângâiat. – Pref. ne- + consolabil.

neconsolabilelor
NECONSOLÁBIL, -Ă, neconsolabili, -e, adj. Care nu poate fi consolat; nemângâiat. – Pref. ne- + consolabil.

neconsolabili
NECONSOLÁBIL, -Ă, neconsolabili, -e, adj. Care nu poate fi consolat; nemângâiat. – Pref. ne- + consolabil.

neconsolabilii
NECONSOLÁBIL, -Ă, neconsolabili, -e, adj. Care nu poate fi consolat; nemângâiat. – Pref. ne- + consolabil.

neconsolabililor
NECONSOLÁBIL, -Ă, neconsolabili, -e, adj. Care nu poate fi consolat; nemângâiat. – Pref. ne- + consolabil.

neconsolabilul
NECONSOLÁBIL, -Ă, neconsolabili, -e, adj. Care nu poate fi consolat; nemângâiat. – Pref. ne- + consolabil.

neconsolabilului
NECONSOLÁBIL, -Ă, neconsolabili, -e, adj. Care nu poate fi consolat; nemângâiat. – Pref. ne- + consolabil.

neconsolat
NECONSOLÁT, -Ă, neconsolați, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi consolat; nemângâiat. – Pref. ne- + consolat (după fr. inconsolé).

DOOM

neconsolát adj. m., pl. neconsoláți; f. neconsolátă, pl. neconsoláte

neconsolata
NECONSOLÁT, -Ă, neconsolați, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi consolat; nemângâiat. – Pref. ne- + consolat (după fr. inconsolé).

DOOM

neconsolát adj. m., pl. neconsoláți; f. neconsolátă, pl. neconsoláte

neconsolate
NECONSOLÁT, -Ă, neconsolați, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi consolat; nemângâiat. – Pref. ne- + consolat (după fr. inconsolé).

DOOM

neconsolát adj. m., pl. neconsoláți; f. neconsolátă, pl. neconsoláte

neconsolatei
NECONSOLÁT, -Ă, neconsolați, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi consolat; nemângâiat. – Pref. ne- + consolat (după fr. inconsolé).

DOOM

neconsolát adj. m., pl. neconsoláți; f. neconsolátă, pl. neconsoláte

neconsolatele
NECONSOLÁT, -Ă, neconsolați, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi consolat; nemângâiat. – Pref. ne- + consolat (după fr. inconsolé).

DOOM

neconsolát adj. m., pl. neconsoláți; f. neconsolátă, pl. neconsoláte

neconsolatelor
NECONSOLÁT, -Ă, neconsolați, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi consolat; nemângâiat. – Pref. ne- + consolat (după fr. inconsolé).

DOOM

neconsolát adj. m., pl. neconsoláți; f. neconsolátă, pl. neconsoláte

neconsolatul
NECONSOLÁT, -Ă, neconsolați, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi consolat; nemângâiat. – Pref. ne- + consolat (după fr. inconsolé).

DOOM

neconsolát adj. m., pl. neconsoláți; f. neconsolátă, pl. neconsoláte

neconsolatului
NECONSOLÁT, -Ă, neconsolați, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi consolat; nemângâiat. – Pref. ne- + consolat (după fr. inconsolé).

DOOM

neconsolát adj. m., pl. neconsoláți; f. neconsolátă, pl. neconsoláte

neconsolați
NECONSOLÁT, -Ă, neconsolați, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi consolat; nemângâiat. – Pref. ne- + consolat (după fr. inconsolé).

DOOM

neconsolát adj. m., pl. neconsoláți; f. neconsolátă, pl. neconsoláte

neconsolații
NECONSOLÁT, -Ă, neconsolați, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi consolat; nemângâiat. – Pref. ne- + consolat (după fr. inconsolé).

DOOM

neconsolát adj. m., pl. neconsoláți; f. neconsolátă, pl. neconsoláte

neconsolaților
NECONSOLÁT, -Ă, neconsolați, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi consolat; nemângâiat. – Pref. ne- + consolat (după fr. inconsolé).

DOOM

neconsolát adj. m., pl. neconsoláți; f. neconsolátă, pl. neconsoláte

neconstituțional
NECONSTITUȚIONÁL, -Ă, neconstituționali, -e, adj. Care nu este conform Constituției. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + constituțional.

DOOM

*neconstituționál (-ți-o-) adj. m., pl. neconstituționáli; f. neconstituționálă, pl. neconstituționále

neconstituționala
NECONSTITUȚIONÁL, -Ă, neconstituționali, -e, adj. Care nu este conform Constituției. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + constituțional.

DOOM

*neconstituționál (-ți-o-) adj. m., pl. neconstituționáli; f. neconstituționálă, pl. neconstituționále

neconstituționale
NECONSTITUȚIONÁL, -Ă, neconstituționali, -e, adj. Care nu este conform Constituției. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + constituțional.

DOOM

*neconstituționál (-ți-o-) adj. m., pl. neconstituționáli; f. neconstituționálă, pl. neconstituționále

neconstituționalei
NECONSTITUȚIONÁL, -Ă, neconstituționali, -e, adj. Care nu este conform Constituției. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + constituțional.

DOOM

*neconstituționál (-ți-o-) adj. m., pl. neconstituționáli; f. neconstituționálă, pl. neconstituționále

neconstituționalele
NECONSTITUȚIONÁL, -Ă, neconstituționali, -e, adj. Care nu este conform Constituției. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + constituțional.

DOOM

*neconstituționál (-ți-o-) adj. m., pl. neconstituționáli; f. neconstituționálă, pl. neconstituționále

neconstituționalelor
NECONSTITUȚIONÁL, -Ă, neconstituționali, -e, adj. Care nu este conform Constituției. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + constituțional.

DOOM

*neconstituționál (-ți-o-) adj. m., pl. neconstituționáli; f. neconstituționálă, pl. neconstituționále

neconstituționali
NECONSTITUȚIONÁL, -Ă, neconstituționali, -e, adj. Care nu este conform Constituției. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + constituțional.

DOOM

*neconstituționál (-ți-o-) adj. m., pl. neconstituționáli; f. neconstituționálă, pl. neconstituționále

neconstituționalii
NECONSTITUȚIONÁL, -Ă, neconstituționali, -e, adj. Care nu este conform Constituției. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + constituțional.

DOOM

*neconstituționál (-ți-o-) adj. m., pl. neconstituționáli; f. neconstituționálă, pl. neconstituționále

neconstituționalilor
NECONSTITUȚIONÁL, -Ă, neconstituționali, -e, adj. Care nu este conform Constituției. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + constituțional.

DOOM

*neconstituționál (-ți-o-) adj. m., pl. neconstituționáli; f. neconstituționálă, pl. neconstituționále

neconstituționalul
NECONSTITUȚIONÁL, -Ă, neconstituționali, -e, adj. Care nu este conform Constituției. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + constituțional.

DOOM

*neconstituționál (-ți-o-) adj. m., pl. neconstituționáli; f. neconstituționálă, pl. neconstituționále

neconstituționalului
NECONSTITUȚIONÁL, -Ă, neconstituționali, -e, adj. Care nu este conform Constituției. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + constituțional.

DOOM

*neconstituționál (-ți-o-) adj. m., pl. neconstituționáli; f. neconstituționálă, pl. neconstituționále

neconsumat
NECONSUMÁT, -Ă, neconsumați, -te, adj. Care nu este consumat sau folosit pentru satisfacerea unor trebuințe. – Pref. ne- + consumat.

neconsumata
NECONSUMÁT, -Ă, neconsumați, -te, adj. Care nu este consumat sau folosit pentru satisfacerea unor trebuințe. – Pref. ne- + consumat.

neconsumate
NECONSUMÁT, -Ă, neconsumați, -te, adj. Care nu este consumat sau folosit pentru satisfacerea unor trebuințe. – Pref. ne- + consumat.

neconsumatei
NECONSUMÁT, -Ă, neconsumați, -te, adj. Care nu este consumat sau folosit pentru satisfacerea unor trebuințe. – Pref. ne- + consumat.

neconsumatele
NECONSUMÁT, -Ă, neconsumați, -te, adj. Care nu este consumat sau folosit pentru satisfacerea unor trebuințe. – Pref. ne- + consumat.

neconsumatelor
NECONSUMÁT, -Ă, neconsumați, -te, adj. Care nu este consumat sau folosit pentru satisfacerea unor trebuințe. – Pref. ne- + consumat.

neconsumatul
NECONSUMÁT, -Ă, neconsumați, -te, adj. Care nu este consumat sau folosit pentru satisfacerea unor trebuințe. – Pref. ne- + consumat.

neconsumatului
NECONSUMÁT, -Ă, neconsumați, -te, adj. Care nu este consumat sau folosit pentru satisfacerea unor trebuințe. – Pref. ne- + consumat.

neconsumați
NECONSUMÁT, -Ă, neconsumați, -te, adj. Care nu este consumat sau folosit pentru satisfacerea unor trebuințe. – Pref. ne- + consumat.

neconsumații
NECONSUMÁT, -Ă, neconsumați, -te, adj. Care nu este consumat sau folosit pentru satisfacerea unor trebuințe. – Pref. ne- + consumat.

neconsumaților
NECONSUMÁT, -Ă, neconsumați, -te, adj. Care nu este consumat sau folosit pentru satisfacerea unor trebuințe. – Pref. ne- + consumat.

necontenit
NECONTENÍT, -Ă, neconteniți, -te, adj., adv. (Care se întâmplă, are loc) fără întrerupere, continuu, neîncetat. – Pref. ne- + contenit.

DOOM

necontenít adj. m., pl. neconteníți; f. necontenítă, pl. neconteníte

necontenita
NECONTENÍT, -Ă, neconteniți, -te, adj., adv. (Care se întâmplă, are loc) fără întrerupere, continuu, neîncetat. – Pref. ne- + contenit.

DOOM

necontenít adj. m., pl. neconteníți; f. necontenítă, pl. neconteníte

necontenite
NECONTENÍT, -Ă, neconteniți, -te, adj., adv. (Care se întâmplă, are loc) fără întrerupere, continuu, neîncetat. – Pref. ne- + contenit.

DOOM

necontenít adj. m., pl. neconteníți; f. necontenítă, pl. neconteníte

necontenitei
NECONTENÍT, -Ă, neconteniți, -te, adj., adv. (Care se întâmplă, are loc) fără întrerupere, continuu, neîncetat. – Pref. ne- + contenit.

DOOM

necontenít adj. m., pl. neconteníți; f. necontenítă, pl. neconteníte

necontenitele
NECONTENÍT, -Ă, neconteniți, -te, adj., adv. (Care se întâmplă, are loc) fără întrerupere, continuu, neîncetat. – Pref. ne- + contenit.

DOOM

necontenít adj. m., pl. neconteníți; f. necontenítă, pl. neconteníte

necontenitelor
NECONTENÍT, -Ă, neconteniți, -te, adj., adv. (Care se întâmplă, are loc) fără întrerupere, continuu, neîncetat. – Pref. ne- + contenit.

DOOM

necontenít adj. m., pl. neconteníți; f. necontenítă, pl. neconteníte

necontenitul
NECONTENÍT, -Ă, neconteniți, -te, adj., adv. (Care se întâmplă, are loc) fără întrerupere, continuu, neîncetat. – Pref. ne- + contenit.

DOOM

necontenít adj. m., pl. neconteníți; f. necontenítă, pl. neconteníte

necontenitului
NECONTENÍT, -Ă, neconteniți, -te, adj., adv. (Care se întâmplă, are loc) fără întrerupere, continuu, neîncetat. – Pref. ne- + contenit.

DOOM

necontenít adj. m., pl. neconteníți; f. necontenítă, pl. neconteníte

neconteniți
NECONTENÍT, -Ă, neconteniți, -te, adj., adv. (Care se întâmplă, are loc) fără întrerupere, continuu, neîncetat. – Pref. ne- + contenit.

DOOM

necontenít adj. m., pl. neconteníți; f. necontenítă, pl. neconteníte

neconteniții
NECONTENÍT, -Ă, neconteniți, -te, adj., adv. (Care se întâmplă, are loc) fără întrerupere, continuu, neîncetat. – Pref. ne- + contenit.

DOOM

necontenít adj. m., pl. neconteníți; f. necontenítă, pl. neconteníte

neconteniților
NECONTENÍT, -Ă, neconteniți, -te, adj., adv. (Care se întâmplă, are loc) fără întrerupere, continuu, neîncetat. – Pref. ne- + contenit.

DOOM

necontenít adj. m., pl. neconteníți; f. necontenítă, pl. neconteníte

necontestabil
NECONTESTÁBIL, -Ă, necontestabili, -e, adj. (Rar) Incontestabil. – Pref. ne- + contestabil.

necontestabila
NECONTESTÁBIL, -Ă, necontestabili, -e, adj. (Rar) Incontestabil. – Pref. ne- + contestabil.

necontestabile
NECONTESTÁBIL, -Ă, necontestabili, -e, adj. (Rar) Incontestabil. – Pref. ne- + contestabil.

necontestabilei
NECONTESTÁBIL, -Ă, necontestabili, -e, adj. (Rar) Incontestabil. – Pref. ne- + contestabil.

necontestabilele
NECONTESTÁBIL, -Ă, necontestabili, -e, adj. (Rar) Incontestabil. – Pref. ne- + contestabil.

necontestabilelor
NECONTESTÁBIL, -Ă, necontestabili, -e, adj. (Rar) Incontestabil. – Pref. ne- + contestabil.

necontestabili
NECONTESTÁBIL, -Ă, necontestabili, -e, adj. (Rar) Incontestabil. – Pref. ne- + contestabil.

necontestabilii
NECONTESTÁBIL, -Ă, necontestabili, -e, adj. (Rar) Incontestabil. – Pref. ne- + contestabil.

necontestabililor
NECONTESTÁBIL, -Ă, necontestabili, -e, adj. (Rar) Incontestabil. – Pref. ne- + contestabil.

necontestabilul
NECONTESTÁBIL, -Ă, necontestabili, -e, adj. (Rar) Incontestabil. – Pref. ne- + contestabil.

necontestabilului
NECONTESTÁBIL, -Ă, necontestabili, -e, adj. (Rar) Incontestabil. – Pref. ne- + contestabil.

necontestat
NECONTESTÁT, -Ă, necontestați, -te, adj. Care nu este (sau nu poate fi) contestat; incontestabil, recunoscut (ca valabil); evident. – Pref. ne- + contestat (după fr. incontesté).

DOOM

necontestát adj. m., pl. necontestáți; f. necontestátă, pl. necontestáte

necontestata
NECONTESTÁT, -Ă, necontestați, -te, adj. Care nu este (sau nu poate fi) contestat; incontestabil, recunoscut (ca valabil); evident. – Pref. ne- + contestat (după fr. incontesté).

DOOM

necontestát adj. m., pl. necontestáți; f. necontestátă, pl. necontestáte

necontestate
NECONTESTÁT, -Ă, necontestați, -te, adj. Care nu este (sau nu poate fi) contestat; incontestabil, recunoscut (ca valabil); evident. – Pref. ne- + contestat (după fr. incontesté).

DOOM

necontestát adj. m., pl. necontestáți; f. necontestátă, pl. necontestáte

necontestatei
NECONTESTÁT, -Ă, necontestați, -te, adj. Care nu este (sau nu poate fi) contestat; incontestabil, recunoscut (ca valabil); evident. – Pref. ne- + contestat (după fr. incontesté).

DOOM

necontestát adj. m., pl. necontestáți; f. necontestátă, pl. necontestáte

necontestatele
NECONTESTÁT, -Ă, necontestați, -te, adj. Care nu este (sau nu poate fi) contestat; incontestabil, recunoscut (ca valabil); evident. – Pref. ne- + contestat (după fr. incontesté).

DOOM

necontestát adj. m., pl. necontestáți; f. necontestátă, pl. necontestáte

necontestatelor
NECONTESTÁT, -Ă, necontestați, -te, adj. Care nu este (sau nu poate fi) contestat; incontestabil, recunoscut (ca valabil); evident. – Pref. ne- + contestat (după fr. incontesté).

DOOM

necontestát adj. m., pl. necontestáți; f. necontestátă, pl. necontestáte

necontestatul
NECONTESTÁT, -Ă, necontestați, -te, adj. Care nu este (sau nu poate fi) contestat; incontestabil, recunoscut (ca valabil); evident. – Pref. ne- + contestat (după fr. incontesté).

DOOM

necontestát adj. m., pl. necontestáți; f. necontestátă, pl. necontestáte

necontestatului
NECONTESTÁT, -Ă, necontestați, -te, adj. Care nu este (sau nu poate fi) contestat; incontestabil, recunoscut (ca valabil); evident. – Pref. ne- + contestat (după fr. incontesté).

DOOM

necontestát adj. m., pl. necontestáți; f. necontestátă, pl. necontestáte

necontestați
NECONTESTÁT, -Ă, necontestați, -te, adj. Care nu este (sau nu poate fi) contestat; incontestabil, recunoscut (ca valabil); evident. – Pref. ne- + contestat (după fr. incontesté).

DOOM

necontestát adj. m., pl. necontestáți; f. necontestátă, pl. necontestáte

necontestații
NECONTESTÁT, -Ă, necontestați, -te, adj. Care nu este (sau nu poate fi) contestat; incontestabil, recunoscut (ca valabil); evident. – Pref. ne- + contestat (după fr. incontesté).

DOOM

necontestát adj. m., pl. necontestáți; f. necontestátă, pl. necontestáte

necontestaților
NECONTESTÁT, -Ă, necontestați, -te, adj. Care nu este (sau nu poate fi) contestat; incontestabil, recunoscut (ca valabil); evident. – Pref. ne- + contestat (după fr. incontesté).

DOOM

necontestát adj. m., pl. necontestáți; f. necontestátă, pl. necontestáte

necontrolat
NECONTROLÁT, -Ă, necontrolați, -te, adj. 1. Care nu este supus controlului. 2. Care nu se află sub dominația, stăpânirea cuiva. 3. (Despre gesturi, acțiuni ale oamenilor) Care nu este sau nu poate fi dirijat. – Pref. ne- + controlat.

DOOM

*necontrolát adj. m., pl. necontroláți; f. necontrolátă, pl. necontroláte

necontrolata
NECONTROLÁT, -Ă, necontrolați, -te, adj. 1. Care nu este supus controlului. 2. Care nu se află sub dominația, stăpânirea cuiva. 3. (Despre gesturi, acțiuni ale oamenilor) Care nu este sau nu poate fi dirijat. – Pref. ne- + controlat.

DOOM

*necontrolát adj. m., pl. necontroláți; f. necontrolátă, pl. necontroláte

necontrolate
NECONTROLÁT, -Ă, necontrolați, -te, adj. 1. Care nu este supus controlului. 2. Care nu se află sub dominația, stăpânirea cuiva. 3. (Despre gesturi, acțiuni ale oamenilor) Care nu este sau nu poate fi dirijat. – Pref. ne- + controlat.

DOOM

*necontrolát adj. m., pl. necontroláți; f. necontrolátă, pl. necontroláte

necontrolatei
NECONTROLÁT, -Ă, necontrolați, -te, adj. 1. Care nu este supus controlului. 2. Care nu se află sub dominația, stăpânirea cuiva. 3. (Despre gesturi, acțiuni ale oamenilor) Care nu este sau nu poate fi dirijat. – Pref. ne- + controlat.

DOOM

*necontrolát adj. m., pl. necontroláți; f. necontrolátă, pl. necontroláte

necontrolatele
NECONTROLÁT, -Ă, necontrolați, -te, adj. 1. Care nu este supus controlului. 2. Care nu se află sub dominația, stăpânirea cuiva. 3. (Despre gesturi, acțiuni ale oamenilor) Care nu este sau nu poate fi dirijat. – Pref. ne- + controlat.

DOOM

*necontrolát adj. m., pl. necontroláți; f. necontrolátă, pl. necontroláte

necontrolatelor
NECONTROLÁT, -Ă, necontrolați, -te, adj. 1. Care nu este supus controlului. 2. Care nu se află sub dominația, stăpânirea cuiva. 3. (Despre gesturi, acțiuni ale oamenilor) Care nu este sau nu poate fi dirijat. – Pref. ne- + controlat.

DOOM

*necontrolát adj. m., pl. necontroláți; f. necontrolátă, pl. necontroláte

necontrolatul
NECONTROLÁT, -Ă, necontrolați, -te, adj. 1. Care nu este supus controlului. 2. Care nu se află sub dominația, stăpânirea cuiva. 3. (Despre gesturi, acțiuni ale oamenilor) Care nu este sau nu poate fi dirijat. – Pref. ne- + controlat.

DOOM

*necontrolát adj. m., pl. necontroláți; f. necontrolátă, pl. necontroláte

necontrolatului
NECONTROLÁT, -Ă, necontrolați, -te, adj. 1. Care nu este supus controlului. 2. Care nu se află sub dominația, stăpânirea cuiva. 3. (Despre gesturi, acțiuni ale oamenilor) Care nu este sau nu poate fi dirijat. – Pref. ne- + controlat.

DOOM

*necontrolát adj. m., pl. necontroláți; f. necontrolátă, pl. necontroláte

necontrolați
NECONTROLÁT, -Ă, necontrolați, -te, adj. 1. Care nu este supus controlului. 2. Care nu se află sub dominația, stăpânirea cuiva. 3. (Despre gesturi, acțiuni ale oamenilor) Care nu este sau nu poate fi dirijat. – Pref. ne- + controlat.

DOOM

*necontrolát adj. m., pl. necontroláți; f. necontrolátă, pl. necontroláte

necontrolații
NECONTROLÁT, -Ă, necontrolați, -te, adj. 1. Care nu este supus controlului. 2. Care nu se află sub dominația, stăpânirea cuiva. 3. (Despre gesturi, acțiuni ale oamenilor) Care nu este sau nu poate fi dirijat. – Pref. ne- + controlat.

DOOM

*necontrolát adj. m., pl. necontroláți; f. necontrolátă, pl. necontroláte

necontrolaților
NECONTROLÁT, -Ă, necontrolați, -te, adj. 1. Care nu este supus controlului. 2. Care nu se află sub dominația, stăpânirea cuiva. 3. (Despre gesturi, acțiuni ale oamenilor) Care nu este sau nu poate fi dirijat. – Pref. ne- + controlat.

DOOM

*necontrolát adj. m., pl. necontroláți; f. necontrolátă, pl. necontroláte

neconturat
NECONTURÁT, -Ă, neconturați, -te, adj. Fără contururi precise; fig. neclar. – Pref. ne- + conturat.

DOOM

*neconturát adj. m, pl. neconturáți; f. neconturátă, pl. neconturáte

neconturata
NECONTURÁT, -Ă, neconturați, -te, adj. Fără contururi precise; fig. neclar. – Pref. ne- + conturat.

DOOM

*neconturát adj. m, pl. neconturáți; f. neconturátă, pl. neconturáte

neconturate
NECONTURÁT, -Ă, neconturați, -te, adj. Fără contururi precise; fig. neclar. – Pref. ne- + conturat.

DOOM

*neconturát adj. m, pl. neconturáți; f. neconturátă, pl. neconturáte

neconturatei
NECONTURÁT, -Ă, neconturați, -te, adj. Fără contururi precise; fig. neclar. – Pref. ne- + conturat.

DOOM

*neconturát adj. m, pl. neconturáți; f. neconturátă, pl. neconturáte

neconturatele
NECONTURÁT, -Ă, neconturați, -te, adj. Fără contururi precise; fig. neclar. – Pref. ne- + conturat.

DOOM

*neconturát adj. m, pl. neconturáți; f. neconturátă, pl. neconturáte

neconturatelor
NECONTURÁT, -Ă, neconturați, -te, adj. Fără contururi precise; fig. neclar. – Pref. ne- + conturat.

DOOM

*neconturát adj. m, pl. neconturáți; f. neconturátă, pl. neconturáte

neconturatul
NECONTURÁT, -Ă, neconturați, -te, adj. Fără contururi precise; fig. neclar. – Pref. ne- + conturat.

DOOM

*neconturát adj. m, pl. neconturáți; f. neconturátă, pl. neconturáte

neconturatului
NECONTURÁT, -Ă, neconturați, -te, adj. Fără contururi precise; fig. neclar. – Pref. ne- + conturat.

DOOM

*neconturát adj. m, pl. neconturáți; f. neconturátă, pl. neconturáte

neconturați
NECONTURÁT, -Ă, neconturați, -te, adj. Fără contururi precise; fig. neclar. – Pref. ne- + conturat.

DOOM

*neconturát adj. m, pl. neconturáți; f. neconturátă, pl. neconturáte

neconturații
NECONTURÁT, -Ă, neconturați, -te, adj. Fără contururi precise; fig. neclar. – Pref. ne- + conturat.

DOOM

*neconturát adj. m, pl. neconturáți; f. neconturátă, pl. neconturáte

neconturaților
NECONTURÁT, -Ă, neconturați, -te, adj. Fără contururi precise; fig. neclar. – Pref. ne- + conturat.

DOOM

*neconturát adj. m, pl. neconturáți; f. neconturátă, pl. neconturáte

neconvenabil
NECONVENÁBIL, -Ă, neconvenabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu este convenabil; inconvenabil. – Pref. ne- + convenabil.

neconvenabila
NECONVENÁBIL, -Ă, neconvenabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu este convenabil; inconvenabil. – Pref. ne- + convenabil.

neconvenabile
NECONVENÁBIL, -Ă, neconvenabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu este convenabil; inconvenabil. – Pref. ne- + convenabil.

neconvenabilei
NECONVENÁBIL, -Ă, neconvenabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu este convenabil; inconvenabil. – Pref. ne- + convenabil.

neconvenabilele
NECONVENÁBIL, -Ă, neconvenabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu este convenabil; inconvenabil. – Pref. ne- + convenabil.

neconvenabilelor
NECONVENÁBIL, -Ă, neconvenabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu este convenabil; inconvenabil. – Pref. ne- + convenabil.

neconvenabili
NECONVENÁBIL, -Ă, neconvenabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu este convenabil; inconvenabil. – Pref. ne- + convenabil.

neconvenabilii
NECONVENÁBIL, -Ă, neconvenabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu este convenabil; inconvenabil. – Pref. ne- + convenabil.

neconvenabililor
NECONVENÁBIL, -Ă, neconvenabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu este convenabil; inconvenabil. – Pref. ne- + convenabil.

neconvenabilul
NECONVENÁBIL, -Ă, neconvenabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu este convenabil; inconvenabil. – Pref. ne- + convenabil.

neconvenabilului
NECONVENÁBIL, -Ă, neconvenabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu este convenabil; inconvenabil. – Pref. ne- + convenabil.

neconvențional
NECONVENȚIONÁL, -Ă, neconvenționali, -e, adj. 1. Care nu este convențional (1). 2. (Despre artă) Care nu se supune convențiilor, canoanelor; original. ♦ (Despre caracter, fire etc.) Plin de naturalețe, spontan. 3. (Despre surse de energie) Care nu a fost impus prin folosire îndelungată. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + convențional.

DOOM

*neconvenționál (-ți-o-) adj. m., pl. neconvenționáli; f. neconvenționálă, pl. neconvenționále

neconvenționala
NECONVENȚIONÁL, -Ă, neconvenționali, -e, adj. 1. Care nu este convențional (1). 2. (Despre artă) Care nu se supune convențiilor, canoanelor; original. ♦ (Despre caracter, fire etc.) Plin de naturalețe, spontan. 3. (Despre surse de energie) Care nu a fost impus prin folosire îndelungată. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + convențional.

DOOM

*neconvenționál (-ți-o-) adj. m., pl. neconvenționáli; f. neconvenționálă, pl. neconvenționále

neconvenționale
NECONVENȚIONÁL, -Ă, neconvenționali, -e, adj. 1. Care nu este convențional (1). 2. (Despre artă) Care nu se supune convențiilor, canoanelor; original. ♦ (Despre caracter, fire etc.) Plin de naturalețe, spontan. 3. (Despre surse de energie) Care nu a fost impus prin folosire îndelungată. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + convențional.

DOOM

*neconvenționál (-ți-o-) adj. m., pl. neconvenționáli; f. neconvenționálă, pl. neconvenționále

neconvenționalei
NECONVENȚIONÁL, -Ă, neconvenționali, -e, adj. 1. Care nu este convențional (1). 2. (Despre artă) Care nu se supune convențiilor, canoanelor; original. ♦ (Despre caracter, fire etc.) Plin de naturalețe, spontan. 3. (Despre surse de energie) Care nu a fost impus prin folosire îndelungată. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + convențional.

DOOM

*neconvenționál (-ți-o-) adj. m., pl. neconvenționáli; f. neconvenționálă, pl. neconvenționále

neconvenționalele
NECONVENȚIONÁL, -Ă, neconvenționali, -e, adj. 1. Care nu este convențional (1). 2. (Despre artă) Care nu se supune convențiilor, canoanelor; original. ♦ (Despre caracter, fire etc.) Plin de naturalețe, spontan. 3. (Despre surse de energie) Care nu a fost impus prin folosire îndelungată. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + convențional.

DOOM

*neconvenționál (-ți-o-) adj. m., pl. neconvenționáli; f. neconvenționálă, pl. neconvenționále

neconvenționalelor
NECONVENȚIONÁL, -Ă, neconvenționali, -e, adj. 1. Care nu este convențional (1). 2. (Despre artă) Care nu se supune convențiilor, canoanelor; original. ♦ (Despre caracter, fire etc.) Plin de naturalețe, spontan. 3. (Despre surse de energie) Care nu a fost impus prin folosire îndelungată. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + convențional.

DOOM

*neconvenționál (-ți-o-) adj. m., pl. neconvenționáli; f. neconvenționálă, pl. neconvenționále

neconvenționali
NECONVENȚIONÁL, -Ă, neconvenționali, -e, adj. 1. Care nu este convențional (1). 2. (Despre artă) Care nu se supune convențiilor, canoanelor; original. ♦ (Despre caracter, fire etc.) Plin de naturalețe, spontan. 3. (Despre surse de energie) Care nu a fost impus prin folosire îndelungată. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + convențional.

DOOM

*neconvenționál (-ți-o-) adj. m., pl. neconvenționáli; f. neconvenționálă, pl. neconvenționále

neconvenționalii
NECONVENȚIONÁL, -Ă, neconvenționali, -e, adj. 1. Care nu este convențional (1). 2. (Despre artă) Care nu se supune convențiilor, canoanelor; original. ♦ (Despre caracter, fire etc.) Plin de naturalețe, spontan. 3. (Despre surse de energie) Care nu a fost impus prin folosire îndelungată. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + convențional.

DOOM

*neconvenționál (-ți-o-) adj. m., pl. neconvenționáli; f. neconvenționálă, pl. neconvenționále

neconvenționalilor
NECONVENȚIONÁL, -Ă, neconvenționali, -e, adj. 1. Care nu este convențional (1). 2. (Despre artă) Care nu se supune convențiilor, canoanelor; original. ♦ (Despre caracter, fire etc.) Plin de naturalețe, spontan. 3. (Despre surse de energie) Care nu a fost impus prin folosire îndelungată. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + convențional.

DOOM

*neconvenționál (-ți-o-) adj. m., pl. neconvenționáli; f. neconvenționálă, pl. neconvenționále

neconvenționalul
NECONVENȚIONÁL, -Ă, neconvenționali, -e, adj. 1. Care nu este convențional (1). 2. (Despre artă) Care nu se supune convențiilor, canoanelor; original. ♦ (Despre caracter, fire etc.) Plin de naturalețe, spontan. 3. (Despre surse de energie) Care nu a fost impus prin folosire îndelungată. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + convențional.

DOOM

*neconvenționál (-ți-o-) adj. m., pl. neconvenționáli; f. neconvenționálă, pl. neconvenționále

neconvenționalului
NECONVENȚIONÁL, -Ă, neconvenționali, -e, adj. 1. Care nu este convențional (1). 2. (Despre artă) Care nu se supune convențiilor, canoanelor; original. ♦ (Despre caracter, fire etc.) Plin de naturalețe, spontan. 3. (Despre surse de energie) Care nu a fost impus prin folosire îndelungată. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + convențional.

DOOM

*neconvenționál (-ți-o-) adj. m., pl. neconvenționáli; f. neconvenționálă, pl. neconvenționále

neconvertibil
NECONVERTÍBIL, -Ă, neconvertibili, -e, adj. Care nu este convertibil; inconvertibil. – Pref. ne- + convertibil.

DOOM

*neconvertíbil adj. m., pl. neconvertíbili; f. neconvertíbilă, pl. neconvertíbile

neconvertibila
NECONVERTÍBIL, -Ă, neconvertibili, -e, adj. Care nu este convertibil; inconvertibil. – Pref. ne- + convertibil.

DOOM

*neconvertíbil adj. m., pl. neconvertíbili; f. neconvertíbilă, pl. neconvertíbile

neconvertibile
NECONVERTÍBIL, -Ă, neconvertibili, -e, adj. Care nu este convertibil; inconvertibil. – Pref. ne- + convertibil.

DOOM

*neconvertíbil adj. m., pl. neconvertíbili; f. neconvertíbilă, pl. neconvertíbile

neconvertibilei
NECONVERTÍBIL, -Ă, neconvertibili, -e, adj. Care nu este convertibil; inconvertibil. – Pref. ne- + convertibil.

DOOM

*neconvertíbil adj. m., pl. neconvertíbili; f. neconvertíbilă, pl. neconvertíbile

neconvertibilele
NECONVERTÍBIL, -Ă, neconvertibili, -e, adj. Care nu este convertibil; inconvertibil. – Pref. ne- + convertibil.

DOOM

*neconvertíbil adj. m., pl. neconvertíbili; f. neconvertíbilă, pl. neconvertíbile

neconvertibilelor
NECONVERTÍBIL, -Ă, neconvertibili, -e, adj. Care nu este convertibil; inconvertibil. – Pref. ne- + convertibil.

DOOM

*neconvertíbil adj. m., pl. neconvertíbili; f. neconvertíbilă, pl. neconvertíbile

neconvertibili
NECONVERTÍBIL, -Ă, neconvertibili, -e, adj. Care nu este convertibil; inconvertibil. – Pref. ne- + convertibil.

DOOM

*neconvertíbil adj. m., pl. neconvertíbili; f. neconvertíbilă, pl. neconvertíbile

neconvertibilii
NECONVERTÍBIL, -Ă, neconvertibili, -e, adj. Care nu este convertibil; inconvertibil. – Pref. ne- + convertibil.

DOOM

*neconvertíbil adj. m., pl. neconvertíbili; f. neconvertíbilă, pl. neconvertíbile

neconvertibililor
NECONVERTÍBIL, -Ă, neconvertibili, -e, adj. Care nu este convertibil; inconvertibil. – Pref. ne- + convertibil.

DOOM

*neconvertíbil adj. m., pl. neconvertíbili; f. neconvertíbilă, pl. neconvertíbile

neconvertibilul
NECONVERTÍBIL, -Ă, neconvertibili, -e, adj. Care nu este convertibil; inconvertibil. – Pref. ne- + convertibil.

DOOM

*neconvertíbil adj. m., pl. neconvertíbili; f. neconvertíbilă, pl. neconvertíbile

neconvertibilului
NECONVERTÍBIL, -Ă, neconvertibili, -e, adj. Care nu este convertibil; inconvertibil. – Pref. ne- + convertibil.

DOOM

*neconvertíbil adj. m., pl. neconvertíbili; f. neconvertíbilă, pl. neconvertíbile

neconvingătoare
NECONVINGĂTÓR, -OÁRE, neconvingători, -oare, adj. Care nu are putere de convingere. – Pref. ne- + convingător.

DOOM

*neconvingătór adj. m., pl. neconvingătóri; f. sg. și pl. neconvingătoáre

neconvingătoarea
NECONVINGĂTÓR, -OÁRE, neconvingători, -oare, adj. Care nu are putere de convingere. – Pref. ne- + convingător.

DOOM

*neconvingătór adj. m., pl. neconvingătóri; f. sg. și pl. neconvingătoáre

neconvingătoarei
NECONVINGĂTÓR, -OÁRE, neconvingători, -oare, adj. Care nu are putere de convingere. – Pref. ne- + convingător.

DOOM

*neconvingătór adj. m., pl. neconvingătóri; f. sg. și pl. neconvingătoáre

neconvingătoarele
NECONVINGĂTÓR, -OÁRE, neconvingători, -oare, adj. Care nu are putere de convingere. – Pref. ne- + convingător.

DOOM

*neconvingătór adj. m., pl. neconvingătóri; f. sg. și pl. neconvingătoáre

neconvingătoarelor
NECONVINGĂTÓR, -OÁRE, neconvingători, -oare, adj. Care nu are putere de convingere. – Pref. ne- + convingător.

DOOM

*neconvingătór adj. m., pl. neconvingătóri; f. sg. și pl. neconvingătoáre

neconvingător
NECONVINGĂTÓR, -OÁRE, neconvingători, -oare, adj. Care nu are putere de convingere. – Pref. ne- + convingător.

DOOM

*neconvingătór adj. m., pl. neconvingătóri; f. sg. și pl. neconvingătoáre

neconvingători
NECONVINGĂTÓR, -OÁRE, neconvingători, -oare, adj. Care nu are putere de convingere. – Pref. ne- + convingător.

DOOM

*neconvingătór adj. m., pl. neconvingătóri; f. sg. și pl. neconvingătoáre

neconvingătorii
NECONVINGĂTÓR, -OÁRE, neconvingători, -oare, adj. Care nu are putere de convingere. – Pref. ne- + convingător.

DOOM

*neconvingătór adj. m., pl. neconvingătóri; f. sg. și pl. neconvingătoáre

neconvingătorilor
NECONVINGĂTÓR, -OÁRE, neconvingători, -oare, adj. Care nu are putere de convingere. – Pref. ne- + convingător.

DOOM

*neconvingătór adj. m., pl. neconvingătóri; f. sg. și pl. neconvingătoáre

neconvingătorul
NECONVINGĂTÓR, -OÁRE, neconvingători, -oare, adj. Care nu are putere de convingere. – Pref. ne- + convingător.

DOOM

*neconvingătór adj. m., pl. neconvingătóri; f. sg. și pl. neconvingătoáre

neconvingătorului
NECONVINGĂTÓR, -OÁRE, neconvingători, -oare, adj. Care nu are putere de convingere. – Pref. ne- + convingător.

DOOM

*neconvingătór adj. m., pl. neconvingătóri; f. sg. și pl. neconvingătoáre

necooperativizat
NECOOPERATIVIZÁT, -Ă, necooperativizați, -te, adj. (Ieșit din uz) Care nu a fost integrat în sistemul de cooperativizare. [Pr.: -co-o-] – Pref. ne- + cooperativizat.

necooperativizata
NECOOPERATIVIZÁT, -Ă, necooperativizați, -te, adj. (Ieșit din uz) Care nu a fost integrat în sistemul de cooperativizare. [Pr.: -co-o-] – Pref. ne- + cooperativizat.

necooperativizate
NECOOPERATIVIZÁT, -Ă, necooperativizați, -te, adj. (Ieșit din uz) Care nu a fost integrat în sistemul de cooperativizare. [Pr.: -co-o-] – Pref. ne- + cooperativizat.

necooperativizatei
NECOOPERATIVIZÁT, -Ă, necooperativizați, -te, adj. (Ieșit din uz) Care nu a fost integrat în sistemul de cooperativizare. [Pr.: -co-o-] – Pref. ne- + cooperativizat.

necooperativizatele
NECOOPERATIVIZÁT, -Ă, necooperativizați, -te, adj. (Ieșit din uz) Care nu a fost integrat în sistemul de cooperativizare. [Pr.: -co-o-] – Pref. ne- + cooperativizat.

necooperativizatelor
NECOOPERATIVIZÁT, -Ă, necooperativizați, -te, adj. (Ieșit din uz) Care nu a fost integrat în sistemul de cooperativizare. [Pr.: -co-o-] – Pref. ne- + cooperativizat.

necooperativizatul
NECOOPERATIVIZÁT, -Ă, necooperativizați, -te, adj. (Ieșit din uz) Care nu a fost integrat în sistemul de cooperativizare. [Pr.: -co-o-] – Pref. ne- + cooperativizat.

necooperativizatului
NECOOPERATIVIZÁT, -Ă, necooperativizați, -te, adj. (Ieșit din uz) Care nu a fost integrat în sistemul de cooperativizare. [Pr.: -co-o-] – Pref. ne- + cooperativizat.

necooperativizați
NECOOPERATIVIZÁT, -Ă, necooperativizați, -te, adj. (Ieșit din uz) Care nu a fost integrat în sistemul de cooperativizare. [Pr.: -co-o-] – Pref. ne- + cooperativizat.

necooperativizații
NECOOPERATIVIZÁT, -Ă, necooperativizați, -te, adj. (Ieșit din uz) Care nu a fost integrat în sistemul de cooperativizare. [Pr.: -co-o-] – Pref. ne- + cooperativizat.

necooperativizaților
NECOOPERATIVIZÁT, -Ă, necooperativizați, -te, adj. (Ieșit din uz) Care nu a fost integrat în sistemul de cooperativizare. [Pr.: -co-o-] – Pref. ne- + cooperativizat.

necoordonare
NECOORDONÁRE, necoordonări, s. f. Lipsă de coordonare (1), imposibilitate de coordonare (1); incoordonare. [Pr.: -co-or-] – Pref. ne- + coordonare.

necoordonarea
NECOORDONÁRE, necoordonări, s. f. Lipsă de coordonare (1), imposibilitate de coordonare (1); incoordonare. [Pr.: -co-or-] – Pref. ne- + coordonare.

necoordonat
NECOORDONÁT, -Ă, necoordonați, -te, adj. Care nu este pus de acord (cu celelalte părți sau în toate părțile sale). [Pr.: -co-or-] – Pref. ne- + coordonat.

necoordonata
NECOORDONÁT, -Ă, necoordonați, -te, adj. Care nu este pus de acord (cu celelalte părți sau în toate părțile sale). [Pr.: -co-or-] – Pref. ne- + coordonat.

necoordonate
NECOORDONÁT, -Ă, necoordonați, -te, adj. Care nu este pus de acord (cu celelalte părți sau în toate părțile sale). [Pr.: -co-or-] – Pref. ne- + coordonat.

necoordonatei
NECOORDONÁT, -Ă, necoordonați, -te, adj. Care nu este pus de acord (cu celelalte părți sau în toate părțile sale). [Pr.: -co-or-] – Pref. ne- + coordonat.

necoordonatele
NECOORDONÁT, -Ă, necoordonați, -te, adj. Care nu este pus de acord (cu celelalte părți sau în toate părțile sale). [Pr.: -co-or-] – Pref. ne- + coordonat.

necoordonatelor
NECOORDONÁT, -Ă, necoordonați, -te, adj. Care nu este pus de acord (cu celelalte părți sau în toate părțile sale). [Pr.: -co-or-] – Pref. ne- + coordonat.

necoordonatul
NECOORDONÁT, -Ă, necoordonați, -te, adj. Care nu este pus de acord (cu celelalte părți sau în toate părțile sale). [Pr.: -co-or-] – Pref. ne- + coordonat.

necoordonatului
NECOORDONÁT, -Ă, necoordonați, -te, adj. Care nu este pus de acord (cu celelalte părți sau în toate părțile sale). [Pr.: -co-or-] – Pref. ne- + coordonat.

necoordonați
NECOORDONÁT, -Ă, necoordonați, -te, adj. Care nu este pus de acord (cu celelalte părți sau în toate părțile sale). [Pr.: -co-or-] – Pref. ne- + coordonat.

necoordonații
NECOORDONÁT, -Ă, necoordonați, -te, adj. Care nu este pus de acord (cu celelalte părți sau în toate părțile sale). [Pr.: -co-or-] – Pref. ne- + coordonat.

necoordonaților
NECOORDONÁT, -Ă, necoordonați, -te, adj. Care nu este pus de acord (cu celelalte părți sau în toate părțile sale). [Pr.: -co-or-] – Pref. ne- + coordonat.

necoordonări
NECOORDONÁRE, necoordonări, s. f. Lipsă de coordonare (1), imposibilitate de coordonare (1); incoordonare. [Pr.: -co-or-] – Pref. ne- + coordonare.

necoordonării
NECOORDONÁRE, necoordonări, s. f. Lipsă de coordonare (1), imposibilitate de coordonare (1); incoordonare. [Pr.: -co-or-] – Pref. ne- + coordonare.

necoordonările
NECOORDONÁRE, necoordonări, s. f. Lipsă de coordonare (1), imposibilitate de coordonare (1); incoordonare. [Pr.: -co-or-] – Pref. ne- + coordonare.

necoordonărilor
NECOORDONÁRE, necoordonări, s. f. Lipsă de coordonare (1), imposibilitate de coordonare (1); incoordonare. [Pr.: -co-or-] – Pref. ne- + coordonare.

necopt
NECÓPT, NECOÁPTĂ, necopți, necoapte, adj. Care nu este bine copt; crud. ♦ (Despre finețe) Care nu a ajuns încă în stadiul de maturitate. ♦ Fig. Lipsit de maturitate, de experiență. – Pref. ne- + copt.

DOOM

necópt adj. m., pl. necópți; f. necoáptă, pl. necoápte

necoptul
NECÓPT, NECOÁPTĂ, necopți, necoapte, adj. Care nu este bine copt; crud. ♦ (Despre finețe) Care nu a ajuns încă în stadiul de maturitate. ♦ Fig. Lipsit de maturitate, de experiență. – Pref. ne- + copt.

DOOM

necópt adj. m., pl. necópți; f. necoáptă, pl. necoápte

necoptului
NECÓPT, NECOÁPTĂ, necopți, necoapte, adj. Care nu este bine copt; crud. ♦ (Despre finețe) Care nu a ajuns încă în stadiul de maturitate. ♦ Fig. Lipsit de maturitate, de experiență. – Pref. ne- + copt.

DOOM

necópt adj. m., pl. necópți; f. necoáptă, pl. necoápte

necopți
NECÓPT, NECOÁPTĂ, necopți, necoapte, adj. Care nu este bine copt; crud. ♦ (Despre finețe) Care nu a ajuns încă în stadiul de maturitate. ♦ Fig. Lipsit de maturitate, de experiență. – Pref. ne- + copt.

DOOM

necópt adj. m., pl. necópți; f. necoáptă, pl. necoápte

necopții
NECÓPT, NECOÁPTĂ, necopți, necoapte, adj. Care nu este bine copt; crud. ♦ (Despre finețe) Care nu a ajuns încă în stadiul de maturitate. ♦ Fig. Lipsit de maturitate, de experiență. – Pref. ne- + copt.

DOOM

necópt adj. m., pl. necópți; f. necoáptă, pl. necoápte

necopților
NECÓPT, NECOÁPTĂ, necopți, necoapte, adj. Care nu este bine copt; crud. ♦ (Despre finețe) Care nu a ajuns încă în stadiul de maturitate. ♦ Fig. Lipsit de maturitate, de experiență. – Pref. ne- + copt.

DOOM

necópt adj. m., pl. necópți; f. necoáptă, pl. necoápte

necorectitudine
NECORECTITÚDINE, necorectitudini, s. f. Lipsă de corectitudine; purtare sau faptă necorectă; necinste, șarlatanie, înșelătorie, incorectitudine. – Pref. ne- + corectitudine.

necorectitudinea
NECORECTITÚDINE, necorectitudini, s. f. Lipsă de corectitudine; purtare sau faptă necorectă; necinste, șarlatanie, înșelătorie, incorectitudine. – Pref. ne- + corectitudine.

necorectitudini
NECORECTITÚDINE, necorectitudini, s. f. Lipsă de corectitudine; purtare sau faptă necorectă; necinste, șarlatanie, înșelătorie, incorectitudine. – Pref. ne- + corectitudine.

necorectitudinii
NECORECTITÚDINE, necorectitudini, s. f. Lipsă de corectitudine; purtare sau faptă necorectă; necinste, șarlatanie, înșelătorie, incorectitudine. – Pref. ne- + corectitudine.

necorectitudinile
NECORECTITÚDINE, necorectitudini, s. f. Lipsă de corectitudine; purtare sau faptă necorectă; necinste, șarlatanie, înșelătorie, incorectitudine. – Pref. ne- + corectitudine.

necorectitudinilor
NECORECTITÚDINE, necorectitudini, s. f. Lipsă de corectitudine; purtare sau faptă necorectă; necinste, șarlatanie, înșelătorie, incorectitudine. – Pref. ne- + corectitudine.

necorespunzătoare
NECORESPUNZĂTÓR, -OÁRE, necorespunzători, -oare, adj. Care nu este corespunzător, adecvat cu... – Pref. ne- + corespunzător.

DOOM

*necorespunzătór adj. m., pl. necorespunzătóri; f. sg. și pl. necorespunzătoáre

necorespunzătoarea
NECORESPUNZĂTÓR, -OÁRE, necorespunzători, -oare, adj. Care nu este corespunzător, adecvat cu... – Pref. ne- + corespunzător.

DOOM

*necorespunzătór adj. m., pl. necorespunzătóri; f. sg. și pl. necorespunzătoáre

necorespunzătoarei
NECORESPUNZĂTÓR, -OÁRE, necorespunzători, -oare, adj. Care nu este corespunzător, adecvat cu... – Pref. ne- + corespunzător.

DOOM

*necorespunzătór adj. m., pl. necorespunzătóri; f. sg. și pl. necorespunzătoáre

necorespunzătoarele
NECORESPUNZĂTÓR, -OÁRE, necorespunzători, -oare, adj. Care nu este corespunzător, adecvat cu... – Pref. ne- + corespunzător.

DOOM

*necorespunzătór adj. m., pl. necorespunzătóri; f. sg. și pl. necorespunzătoáre

necorespunzătoarelor
NECORESPUNZĂTÓR, -OÁRE, necorespunzători, -oare, adj. Care nu este corespunzător, adecvat cu... – Pref. ne- + corespunzător.

DOOM

*necorespunzătór adj. m., pl. necorespunzătóri; f. sg. și pl. necorespunzătoáre

necorespunzător
NECORESPUNZĂTÓR, -OÁRE, necorespunzători, -oare, adj. Care nu este corespunzător, adecvat cu... – Pref. ne- + corespunzător.

DOOM

*necorespunzătór adj. m., pl. necorespunzătóri; f. sg. și pl. necorespunzătoáre

necorespunzători
NECORESPUNZĂTÓR, -OÁRE, necorespunzători, -oare, adj. Care nu este corespunzător, adecvat cu... – Pref. ne- + corespunzător.

DOOM

*necorespunzătór adj. m., pl. necorespunzătóri; f. sg. și pl. necorespunzătoáre

necorespunzătorii
NECORESPUNZĂTÓR, -OÁRE, necorespunzători, -oare, adj. Care nu este corespunzător, adecvat cu... – Pref. ne- + corespunzător.

DOOM

*necorespunzătór adj. m., pl. necorespunzătóri; f. sg. și pl. necorespunzătoáre

necorespunzătorilor
NECORESPUNZĂTÓR, -OÁRE, necorespunzători, -oare, adj. Care nu este corespunzător, adecvat cu... – Pref. ne- + corespunzător.

DOOM

*necorespunzătór adj. m., pl. necorespunzătóri; f. sg. și pl. necorespunzătoáre

necorespunzătorul
NECORESPUNZĂTÓR, -OÁRE, necorespunzători, -oare, adj. Care nu este corespunzător, adecvat cu... – Pref. ne- + corespunzător.

DOOM

*necorespunzătór adj. m., pl. necorespunzătóri; f. sg. și pl. necorespunzătoáre

necorespunzătorului
NECORESPUNZĂTÓR, -OÁRE, necorespunzători, -oare, adj. Care nu este corespunzător, adecvat cu... – Pref. ne- + corespunzător.

DOOM

*necorespunzătór adj. m., pl. necorespunzătóri; f. sg. și pl. necorespunzătoáre

necovârșit
NECOVÂRȘÍT, -Ă, necovârșiți, -te, adj. (Înv.) Foarte mare, nesfârșit, imens. – Pref. ne- + covârșit.

DOOM

necovârșít (înv.) adj. m., pl. necovârșíți; f. necovârșítă, pl. necovârșíte

necovârșita
NECOVÂRȘÍT, -Ă, necovârșiți, -te, adj. (Înv.) Foarte mare, nesfârșit, imens. – Pref. ne- + covârșit.

DOOM

necovârșít (înv.) adj. m., pl. necovârșíți; f. necovârșítă, pl. necovârșíte

necovârșite
NECOVÂRȘÍT, -Ă, necovârșiți, -te, adj. (Înv.) Foarte mare, nesfârșit, imens. – Pref. ne- + covârșit.

DOOM

necovârșít (înv.) adj. m., pl. necovârșíți; f. necovârșítă, pl. necovârșíte

necovârșitei
NECOVÂRȘÍT, -Ă, necovârșiți, -te, adj. (Înv.) Foarte mare, nesfârșit, imens. – Pref. ne- + covârșit.

DOOM

necovârșít (înv.) adj. m., pl. necovârșíți; f. necovârșítă, pl. necovârșíte

necovârșitele
NECOVÂRȘÍT, -Ă, necovârșiți, -te, adj. (Înv.) Foarte mare, nesfârșit, imens. – Pref. ne- + covârșit.

DOOM

necovârșít (înv.) adj. m., pl. necovârșíți; f. necovârșítă, pl. necovârșíte

necovârșitelor
NECOVÂRȘÍT, -Ă, necovârșiți, -te, adj. (Înv.) Foarte mare, nesfârșit, imens. – Pref. ne- + covârșit.

DOOM

necovârșít (înv.) adj. m., pl. necovârșíți; f. necovârșítă, pl. necovârșíte

necovârșitul
NECOVÂRȘÍT, -Ă, necovârșiți, -te, adj. (Înv.) Foarte mare, nesfârșit, imens. – Pref. ne- + covârșit.

DOOM

necovârșít (înv.) adj. m., pl. necovârșíți; f. necovârșítă, pl. necovârșíte

necovârșitului
NECOVÂRȘÍT, -Ă, necovârșiți, -te, adj. (Înv.) Foarte mare, nesfârșit, imens. – Pref. ne- + covârșit.

DOOM

necovârșít (înv.) adj. m., pl. necovârșíți; f. necovârșítă, pl. necovârșíte

necovârșiți
NECOVÂRȘÍT, -Ă, necovârșiți, -te, adj. (Înv.) Foarte mare, nesfârșit, imens. – Pref. ne- + covârșit.

DOOM

necovârșít (înv.) adj. m., pl. necovârșíți; f. necovârșítă, pl. necovârșíte

necovârșiții
NECOVÂRȘÍT, -Ă, necovârșiți, -te, adj. (Înv.) Foarte mare, nesfârșit, imens. – Pref. ne- + covârșit.

DOOM

necovârșít (înv.) adj. m., pl. necovârșíți; f. necovârșítă, pl. necovârșíte

necovârșiților
NECOVÂRȘÍT, -Ă, necovârșiți, -te, adj. (Înv.) Foarte mare, nesfârșit, imens. – Pref. ne- + covârșit.

DOOM

necovârșít (înv.) adj. m., pl. necovârșíți; f. necovârșítă, pl. necovârșíte

necovîrșit
NECOVÂRȘÍT, -Ă, necovârșiți, -te, adj. (Înv.) Foarte mare, nesfârșit, imens. – Pref. ne- + covârșit.

DOOM

necovârșít (înv.) adj. m., pl. necovârșíți; f. necovârșítă, pl. necovârșíte

necovîrșita
NECOVÂRȘÍT, -Ă, necovârșiți, -te, adj. (Înv.) Foarte mare, nesfârșit, imens. – Pref. ne- + covârșit.

DOOM

necovârșít (înv.) adj. m., pl. necovârșíți; f. necovârșítă, pl. necovârșíte

necovîrșite
NECOVÂRȘÍT, -Ă, necovârșiți, -te, adj. (Înv.) Foarte mare, nesfârșit, imens. – Pref. ne- + covârșit.

DOOM

necovârșít (înv.) adj. m., pl. necovârșíți; f. necovârșítă, pl. necovârșíte

necovîrșitei
NECOVÂRȘÍT, -Ă, necovârșiți, -te, adj. (Înv.) Foarte mare, nesfârșit, imens. – Pref. ne- + covârșit.

DOOM

necovârșít (înv.) adj. m., pl. necovârșíți; f. necovârșítă, pl. necovârșíte

necovîrșitele
NECOVÂRȘÍT, -Ă, necovârșiți, -te, adj. (Înv.) Foarte mare, nesfârșit, imens. – Pref. ne- + covârșit.

DOOM

necovârșít (înv.) adj. m., pl. necovârșíți; f. necovârșítă, pl. necovârșíte

necovîrșitelor
NECOVÂRȘÍT, -Ă, necovârșiți, -te, adj. (Înv.) Foarte mare, nesfârșit, imens. – Pref. ne- + covârșit.

DOOM

necovârșít (înv.) adj. m., pl. necovârșíți; f. necovârșítă, pl. necovârșíte

necovîrșitul
NECOVÂRȘÍT, -Ă, necovârșiți, -te, adj. (Înv.) Foarte mare, nesfârșit, imens. – Pref. ne- + covârșit.

DOOM

necovârșít (înv.) adj. m., pl. necovârșíți; f. necovârșítă, pl. necovârșíte

necovîrșitului
NECOVÂRȘÍT, -Ă, necovârșiți, -te, adj. (Înv.) Foarte mare, nesfârșit, imens. – Pref. ne- + covârșit.

DOOM

necovârșít (înv.) adj. m., pl. necovârșíți; f. necovârșítă, pl. necovârșíte

necovîrșiți
NECOVÂRȘÍT, -Ă, necovârșiți, -te, adj. (Înv.) Foarte mare, nesfârșit, imens. – Pref. ne- + covârșit.

DOOM

necovârșít (înv.) adj. m., pl. necovârșíți; f. necovârșítă, pl. necovârșíte

necovîrșiții
NECOVÂRȘÍT, -Ă, necovârșiți, -te, adj. (Înv.) Foarte mare, nesfârșit, imens. – Pref. ne- + covârșit.

DOOM

necovârșít (înv.) adj. m., pl. necovârșíți; f. necovârșítă, pl. necovârșíte

necovîrșiților
NECOVÂRȘÍT, -Ă, necovârșiți, -te, adj. (Înv.) Foarte mare, nesfârșit, imens. – Pref. ne- + covârșit.

DOOM

necovârșít (înv.) adj. m., pl. necovârșíți; f. necovârșítă, pl. necovârșíte

necrectomia
NECRECTOMÍE s.f. (Med.) Excizie a unui țesut necrozat. [Gen. -iei. / < fr. nécrectomie, cf. gr. nekros – mort, ektome – excizie].

necrectomie
NECRECTOMÍE s.f. (Med.) Excizie a unui țesut necrozat. [Gen. -iei. / < fr. nécrectomie, cf. gr. nekros – mort, ektome – excizie].

necrectomiei
NECRECTOMÍE s.f. (Med.) Excizie a unui țesut necrozat. [Gen. -iei. / < fr. nécrectomie, cf. gr. nekros – mort, ektome – excizie].

necrectomii
NECRECTOMÍE s.f. (Med.) Excizie a unui țesut necrozat. [Gen. -iei. / < fr. nécrectomie, cf. gr. nekros – mort, ektome – excizie].

necrectomiile
NECRECTOMÍE s.f. (Med.) Excizie a unui țesut necrozat. [Gen. -iei. / < fr. nécrectomie, cf. gr. nekros – mort, ektome – excizie].

necrectomiilor
NECRECTOMÍE s.f. (Med.) Excizie a unui țesut necrozat. [Gen. -iei. / < fr. nécrectomie, cf. gr. nekros – mort, ektome – excizie].

necredincioasa
NECREDINCIÓS, -OÁSĂ, necredincioși, -oase, adj., s. m. și f. 1. (Om) care își calcă cuvântul dat; (om) infidel. 2. (Om) care nu se încrede (ușor) în ceva. 3. (Om) care nu are nicio credință religioasă; ateu; (om) care se abate de la dogmele unei religii, în special de la dogmele religiei creștine; eretic. ♦ Spec. (Înv. și pop.) Mahomedan; turc. – Pref. ne- + credincios.

DOOM

necredincíos (ne-cre-) adj. m., s. m., pl. necredincióși; adj. f., s. f. necredincioásă, pl. necredincioáse

necredincioasa
NECREDINCIÓS, -OÁSĂ, necredincioși, -oase, adj., s. m. și f. 1. (Om) care își calcă cuvântul dat; (om) infidel. 2. (Om) care nu se încrede (ușor) în ceva. 3. (Om) care nu are nicio credință religioasă; ateu; (om) care se abate de la dogmele unei religii, în special de la dogmele religiei creștine; eretic. ♦ Spec. (Înv. și pop.) Mahomedan; turc. – Pref. ne- + credincios.

DOOM

necredincíos (ne-cre-) adj. m., s. m., pl. necredincióși; adj. f., s. f. necredincioásă, pl. necredincioáse

necredincioase
NECREDINCIÓS, -OÁSĂ, necredincioși, -oase, adj., s. m. și f. 1. (Om) care își calcă cuvântul dat; (om) infidel. 2. (Om) care nu se încrede (ușor) în ceva. 3. (Om) care nu are nicio credință religioasă; ateu; (om) care se abate de la dogmele unei religii, în special de la dogmele religiei creștine; eretic. ♦ Spec. (Înv. și pop.) Mahomedan; turc. – Pref. ne- + credincios.

DOOM

necredincíos (ne-cre-) adj. m., s. m., pl. necredincióși; adj. f., s. f. necredincioásă, pl. necredincioáse

necredincioase
NECREDINCIÓS, -OÁSĂ, necredincioși, -oase, adj., s. m. și f. 1. (Om) care își calcă cuvântul dat; (om) infidel. 2. (Om) care nu se încrede (ușor) în ceva. 3. (Om) care nu are nicio credință religioasă; ateu; (om) care se abate de la dogmele unei religii, în special de la dogmele religiei creștine; eretic. ♦ Spec. (Înv. și pop.) Mahomedan; turc. – Pref. ne- + credincios.

DOOM

necredincíos (ne-cre-) adj. m., s. m., pl. necredincióși; adj. f., s. f. necredincioásă, pl. necredincioáse

necredincioasei
NECREDINCIÓS, -OÁSĂ, necredincioși, -oase, adj., s. m. și f. 1. (Om) care își calcă cuvântul dat; (om) infidel. 2. (Om) care nu se încrede (ușor) în ceva. 3. (Om) care nu are nicio credință religioasă; ateu; (om) care se abate de la dogmele unei religii, în special de la dogmele religiei creștine; eretic. ♦ Spec. (Înv. și pop.) Mahomedan; turc. – Pref. ne- + credincios.

DOOM

necredincíos (ne-cre-) adj. m., s. m., pl. necredincióși; adj. f., s. f. necredincioásă, pl. necredincioáse

necredincioasei
NECREDINCIÓS, -OÁSĂ, necredincioși, -oase, adj., s. m. și f. 1. (Om) care își calcă cuvântul dat; (om) infidel. 2. (Om) care nu se încrede (ușor) în ceva. 3. (Om) care nu are nicio credință religioasă; ateu; (om) care se abate de la dogmele unei religii, în special de la dogmele religiei creștine; eretic. ♦ Spec. (Înv. și pop.) Mahomedan; turc. – Pref. ne- + credincios.

DOOM

necredincíos (ne-cre-) adj. m., s. m., pl. necredincióși; adj. f., s. f. necredincioásă, pl. necredincioáse

necredincioasele
NECREDINCIÓS, -OÁSĂ, necredincioși, -oase, adj., s. m. și f. 1. (Om) care își calcă cuvântul dat; (om) infidel. 2. (Om) care nu se încrede (ușor) în ceva. 3. (Om) care nu are nicio credință religioasă; ateu; (om) care se abate de la dogmele unei religii, în special de la dogmele religiei creștine; eretic. ♦ Spec. (Înv. și pop.) Mahomedan; turc. – Pref. ne- + credincios.

DOOM

necredincíos (ne-cre-) adj. m., s. m., pl. necredincióși; adj. f., s. f. necredincioásă, pl. necredincioáse

necredincioasele
NECREDINCIÓS, -OÁSĂ, necredincioși, -oase, adj., s. m. și f. 1. (Om) care își calcă cuvântul dat; (om) infidel. 2. (Om) care nu se încrede (ușor) în ceva. 3. (Om) care nu are nicio credință religioasă; ateu; (om) care se abate de la dogmele unei religii, în special de la dogmele religiei creștine; eretic. ♦ Spec. (Înv. și pop.) Mahomedan; turc. – Pref. ne- + credincios.

DOOM

necredincíos (ne-cre-) adj. m., s. m., pl. necredincióși; adj. f., s. f. necredincioásă, pl. necredincioáse

necredincioaselor
NECREDINCIÓS, -OÁSĂ, necredincioși, -oase, adj., s. m. și f. 1. (Om) care își calcă cuvântul dat; (om) infidel. 2. (Om) care nu se încrede (ușor) în ceva. 3. (Om) care nu are nicio credință religioasă; ateu; (om) care se abate de la dogmele unei religii, în special de la dogmele religiei creștine; eretic. ♦ Spec. (Înv. și pop.) Mahomedan; turc. – Pref. ne- + credincios.

DOOM

necredincíos (ne-cre-) adj. m., s. m., pl. necredincióși; adj. f., s. f. necredincioásă, pl. necredincioáse

necredincioaselor
NECREDINCIÓS, -OÁSĂ, necredincioși, -oase, adj., s. m. și f. 1. (Om) care își calcă cuvântul dat; (om) infidel. 2. (Om) care nu se încrede (ușor) în ceva. 3. (Om) care nu are nicio credință religioasă; ateu; (om) care se abate de la dogmele unei religii, în special de la dogmele religiei creștine; eretic. ♦ Spec. (Înv. și pop.) Mahomedan; turc. – Pref. ne- + credincios.

DOOM

necredincíos (ne-cre-) adj. m., s. m., pl. necredincióși; adj. f., s. f. necredincioásă, pl. necredincioáse

necredincios
NECREDINCIÓS, -OÁSĂ, necredincioși, -oase, adj., s. m. și f. 1. (Om) care își calcă cuvântul dat; (om) infidel. 2. (Om) care nu se încrede (ușor) în ceva. 3. (Om) care nu are nicio credință religioasă; ateu; (om) care se abate de la dogmele unei religii, în special de la dogmele religiei creștine; eretic. ♦ Spec. (Înv. și pop.) Mahomedan; turc. – Pref. ne- + credincios.

DOOM

necredincíos (ne-cre-) adj. m., s. m., pl. necredincióși; adj. f., s. f. necredincioásă, pl. necredincioáse

necredincios
NECREDINCIÓS, -OÁSĂ, necredincioși, -oase, adj., s. m. și f. 1. (Om) care își calcă cuvântul dat; (om) infidel. 2. (Om) care nu se încrede (ușor) în ceva. 3. (Om) care nu are nicio credință religioasă; ateu; (om) care se abate de la dogmele unei religii, în special de la dogmele religiei creștine; eretic. ♦ Spec. (Înv. și pop.) Mahomedan; turc. – Pref. ne- + credincios.

DOOM

necredincíos (ne-cre-) adj. m., s. m., pl. necredincióși; adj. f., s. f. necredincioásă, pl. necredincioáse

necredinciosul
NECREDINCIÓS, -OÁSĂ, necredincioși, -oase, adj., s. m. și f. 1. (Om) care își calcă cuvântul dat; (om) infidel. 2. (Om) care nu se încrede (ușor) în ceva. 3. (Om) care nu are nicio credință religioasă; ateu; (om) care se abate de la dogmele unei religii, în special de la dogmele religiei creștine; eretic. ♦ Spec. (Înv. și pop.) Mahomedan; turc. – Pref. ne- + credincios.

DOOM

necredincíos (ne-cre-) adj. m., s. m., pl. necredincióși; adj. f., s. f. necredincioásă, pl. necredincioáse

necredinciosul
NECREDINCIÓS, -OÁSĂ, necredincioși, -oase, adj., s. m. și f. 1. (Om) care își calcă cuvântul dat; (om) infidel. 2. (Om) care nu se încrede (ușor) în ceva. 3. (Om) care nu are nicio credință religioasă; ateu; (om) care se abate de la dogmele unei religii, în special de la dogmele religiei creștine; eretic. ♦ Spec. (Înv. și pop.) Mahomedan; turc. – Pref. ne- + credincios.

DOOM

necredincíos (ne-cre-) adj. m., s. m., pl. necredincióși; adj. f., s. f. necredincioásă, pl. necredincioáse

necredinciosului
NECREDINCIÓS, -OÁSĂ, necredincioși, -oase, adj., s. m. și f. 1. (Om) care își calcă cuvântul dat; (om) infidel. 2. (Om) care nu se încrede (ușor) în ceva. 3. (Om) care nu are nicio credință religioasă; ateu; (om) care se abate de la dogmele unei religii, în special de la dogmele religiei creștine; eretic. ♦ Spec. (Înv. și pop.) Mahomedan; turc. – Pref. ne- + credincios.

DOOM

necredincíos (ne-cre-) adj. m., s. m., pl. necredincióși; adj. f., s. f. necredincioásă, pl. necredincioáse

necredinciosului
NECREDINCIÓS, -OÁSĂ, necredincioși, -oase, adj., s. m. și f. 1. (Om) care își calcă cuvântul dat; (om) infidel. 2. (Om) care nu se încrede (ușor) în ceva. 3. (Om) care nu are nicio credință religioasă; ateu; (om) care se abate de la dogmele unei religii, în special de la dogmele religiei creștine; eretic. ♦ Spec. (Înv. și pop.) Mahomedan; turc. – Pref. ne- + credincios.

DOOM

necredincíos (ne-cre-) adj. m., s. m., pl. necredincióși; adj. f., s. f. necredincioásă, pl. necredincioáse

necredincioși
NECREDINCIÓS, -OÁSĂ, necredincioși, -oase, adj., s. m. și f. 1. (Om) care își calcă cuvântul dat; (om) infidel. 2. (Om) care nu se încrede (ușor) în ceva. 3. (Om) care nu are nicio credință religioasă; ateu; (om) care se abate de la dogmele unei religii, în special de la dogmele religiei creștine; eretic. ♦ Spec. (Înv. și pop.) Mahomedan; turc. – Pref. ne- + credincios.

DOOM

necredincíos (ne-cre-) adj. m., s. m., pl. necredincióși; adj. f., s. f. necredincioásă, pl. necredincioáse

necredincioși
NECREDINCIÓS, -OÁSĂ, necredincioși, -oase, adj., s. m. și f. 1. (Om) care își calcă cuvântul dat; (om) infidel. 2. (Om) care nu se încrede (ușor) în ceva. 3. (Om) care nu are nicio credință religioasă; ateu; (om) care se abate de la dogmele unei religii, în special de la dogmele religiei creștine; eretic. ♦ Spec. (Înv. și pop.) Mahomedan; turc. – Pref. ne- + credincios.

DOOM

necredincíos (ne-cre-) adj. m., s. m., pl. necredincióși; adj. f., s. f. necredincioásă, pl. necredincioáse

necredincioșii
NECREDINCIÓS, -OÁSĂ, necredincioși, -oase, adj., s. m. și f. 1. (Om) care își calcă cuvântul dat; (om) infidel. 2. (Om) care nu se încrede (ușor) în ceva. 3. (Om) care nu are nicio credință religioasă; ateu; (om) care se abate de la dogmele unei religii, în special de la dogmele religiei creștine; eretic. ♦ Spec. (Înv. și pop.) Mahomedan; turc. – Pref. ne- + credincios.

DOOM

necredincíos (ne-cre-) adj. m., s. m., pl. necredincióși; adj. f., s. f. necredincioásă, pl. necredincioáse

necredincioșii
NECREDINCIÓS, -OÁSĂ, necredincioși, -oase, adj., s. m. și f. 1. (Om) care își calcă cuvântul dat; (om) infidel. 2. (Om) care nu se încrede (ușor) în ceva. 3. (Om) care nu are nicio credință religioasă; ateu; (om) care se abate de la dogmele unei religii, în special de la dogmele religiei creștine; eretic. ♦ Spec. (Înv. și pop.) Mahomedan; turc. – Pref. ne- + credincios.

DOOM

necredincíos (ne-cre-) adj. m., s. m., pl. necredincióși; adj. f., s. f. necredincioásă, pl. necredincioáse

necredincioșilor
NECREDINCIÓS, -OÁSĂ, necredincioși, -oase, adj., s. m. și f. 1. (Om) care își calcă cuvântul dat; (om) infidel. 2. (Om) care nu se încrede (ușor) în ceva. 3. (Om) care nu are nicio credință religioasă; ateu; (om) care se abate de la dogmele unei religii, în special de la dogmele religiei creștine; eretic. ♦ Spec. (Înv. și pop.) Mahomedan; turc. – Pref. ne- + credincios.

DOOM

necredincíos (ne-cre-) adj. m., s. m., pl. necredincióși; adj. f., s. f. necredincioásă, pl. necredincioáse

necredincioșilor
NECREDINCIÓS, -OÁSĂ, necredincioși, -oase, adj., s. m. și f. 1. (Om) care își calcă cuvântul dat; (om) infidel. 2. (Om) care nu se încrede (ușor) în ceva. 3. (Om) care nu are nicio credință religioasă; ateu; (om) care se abate de la dogmele unei religii, în special de la dogmele religiei creștine; eretic. ♦ Spec. (Înv. și pop.) Mahomedan; turc. – Pref. ne- + credincios.

DOOM

necredincíos (ne-cre-) adj. m., s. m., pl. necredincióși; adj. f., s. f. necredincioásă, pl. necredincioáse

necredința
NECREDÍNȚĂ, necredințe, s. f. 1. Comportare necinstită, înșelăciune, trădare; lipsă de fidelitate; infidelitate. 2. Lipsă de credință religioasă; ateism; nerespectare a dogmelor bisericești; credință greșită, erezie. – Pref. ne- + credință.

DOOM

necredínță (ne-cre-) s. f., g.-d. art. necredínței; pl. necredínțe

necredințe
NECREDÍNȚĂ, necredințe, s. f. 1. Comportare necinstită, înșelăciune, trădare; lipsă de fidelitate; infidelitate. 2. Lipsă de credință religioasă; ateism; nerespectare a dogmelor bisericești; credință greșită, erezie. – Pref. ne- + credință.

DOOM

necredínță (ne-cre-) s. f., g.-d. art. necredínței; pl. necredínțe

necredinței
NECREDÍNȚĂ, necredințe, s. f. 1. Comportare necinstită, înșelăciune, trădare; lipsă de fidelitate; infidelitate. 2. Lipsă de credință religioasă; ateism; nerespectare a dogmelor bisericești; credință greșită, erezie. – Pref. ne- + credință.

DOOM

necredínță (ne-cre-) s. f., g.-d. art. necredínței; pl. necredínțe

necredințele
NECREDÍNȚĂ, necredințe, s. f. 1. Comportare necinstită, înșelăciune, trădare; lipsă de fidelitate; infidelitate. 2. Lipsă de credință religioasă; ateism; nerespectare a dogmelor bisericești; credință greșită, erezie. – Pref. ne- + credință.

DOOM

necredínță (ne-cre-) s. f., g.-d. art. necredínței; pl. necredínțe

necredințelor
NECREDÍNȚĂ, necredințe, s. f. 1. Comportare necinstită, înșelăciune, trădare; lipsă de fidelitate; infidelitate. 2. Lipsă de credință religioasă; ateism; nerespectare a dogmelor bisericești; credință greșită, erezie. – Pref. ne- + credință.

DOOM

necredínță (ne-cre-) s. f., g.-d. art. necredínței; pl. necredínțe

necrezut
NECREZÚT, -Ă, necrezuți, -te, adj. (Înv.) Care nu este de crezut, care nu se poate crede. ♦ Nemaipomenit, extraordinar. – Pref. ne- + crezut.

DOOM

necrezút (înv.) (ne-cre-) adj. m., pl. necrezúți; f. necrezútă, pl. necrezúte

necrezuta
NECREZÚT, -Ă, necrezuți, -te, adj. (Înv.) Care nu este de crezut, care nu se poate crede. ♦ Nemaipomenit, extraordinar. – Pref. ne- + crezut.

DOOM

necrezút (înv.) (ne-cre-) adj. m., pl. necrezúți; f. necrezútă, pl. necrezúte

necrezute
NECREZÚT, -Ă, necrezuți, -te, adj. (Înv.) Care nu este de crezut, care nu se poate crede. ♦ Nemaipomenit, extraordinar. – Pref. ne- + crezut.

DOOM

necrezút (înv.) (ne-cre-) adj. m., pl. necrezúți; f. necrezútă, pl. necrezúte

necrezutei
NECREZÚT, -Ă, necrezuți, -te, adj. (Înv.) Care nu este de crezut, care nu se poate crede. ♦ Nemaipomenit, extraordinar. – Pref. ne- + crezut.

DOOM

necrezút (înv.) (ne-cre-) adj. m., pl. necrezúți; f. necrezútă, pl. necrezúte

necrezutele
NECREZÚT, -Ă, necrezuți, -te, adj. (Înv.) Care nu este de crezut, care nu se poate crede. ♦ Nemaipomenit, extraordinar. – Pref. ne- + crezut.

DOOM

necrezút (înv.) (ne-cre-) adj. m., pl. necrezúți; f. necrezútă, pl. necrezúte

necrezutelor
NECREZÚT, -Ă, necrezuți, -te, adj. (Înv.) Care nu este de crezut, care nu se poate crede. ♦ Nemaipomenit, extraordinar. – Pref. ne- + crezut.

DOOM

necrezút (înv.) (ne-cre-) adj. m., pl. necrezúți; f. necrezútă, pl. necrezúte

necrezutul
NECREZÚT, -Ă, necrezuți, -te, adj. (Înv.) Care nu este de crezut, care nu se poate crede. ♦ Nemaipomenit, extraordinar. – Pref. ne- + crezut.

DOOM

necrezút (înv.) (ne-cre-) adj. m., pl. necrezúți; f. necrezútă, pl. necrezúte

necrezutului
NECREZÚT, -Ă, necrezuți, -te, adj. (Înv.) Care nu este de crezut, care nu se poate crede. ♦ Nemaipomenit, extraordinar. – Pref. ne- + crezut.

DOOM

necrezút (înv.) (ne-cre-) adj. m., pl. necrezúți; f. necrezútă, pl. necrezúte

necrezuți
NECREZÚT, -Ă, necrezuți, -te, adj. (Înv.) Care nu este de crezut, care nu se poate crede. ♦ Nemaipomenit, extraordinar. – Pref. ne- + crezut.

DOOM

necrezút (înv.) (ne-cre-) adj. m., pl. necrezúți; f. necrezútă, pl. necrezúte

necrezuții
NECREZÚT, -Ă, necrezuți, -te, adj. (Înv.) Care nu este de crezut, care nu se poate crede. ♦ Nemaipomenit, extraordinar. – Pref. ne- + crezut.

DOOM

necrezút (înv.) (ne-cre-) adj. m., pl. necrezúți; f. necrezútă, pl. necrezúte

necrezuților
NECREZÚT, -Ă, necrezuți, -te, adj. (Înv.) Care nu este de crezut, care nu se poate crede. ♦ Nemaipomenit, extraordinar. – Pref. ne- + crezut.

DOOM

necrezút (înv.) (ne-cre-) adj. m., pl. necrezúți; f. necrezútă, pl. necrezúte

necristalizat
NECRISTALIZÁT, -Ă, necristalizați, -te, adj. (Despre substanțe) Care nu prezintă o stare cristalină regulată; care nu a luat o formă precisă, potrivită; amorf. ♦ Fig. Care nu s-a închegat, nu s-a limpezit, nu s-a clarificat. – Pref. ne- + cristalizat.

necristalizata
NECRISTALIZÁT, -Ă, necristalizați, -te, adj. (Despre substanțe) Care nu prezintă o stare cristalină regulată; care nu a luat o formă precisă, potrivită; amorf. ♦ Fig. Care nu s-a închegat, nu s-a limpezit, nu s-a clarificat. – Pref. ne- + cristalizat.

necristalizate
NECRISTALIZÁT, -Ă, necristalizați, -te, adj. (Despre substanțe) Care nu prezintă o stare cristalină regulată; care nu a luat o formă precisă, potrivită; amorf. ♦ Fig. Care nu s-a închegat, nu s-a limpezit, nu s-a clarificat. – Pref. ne- + cristalizat.

necristalizatei
NECRISTALIZÁT, -Ă, necristalizați, -te, adj. (Despre substanțe) Care nu prezintă o stare cristalină regulată; care nu a luat o formă precisă, potrivită; amorf. ♦ Fig. Care nu s-a închegat, nu s-a limpezit, nu s-a clarificat. – Pref. ne- + cristalizat.

necristalizatele
NECRISTALIZÁT, -Ă, necristalizați, -te, adj. (Despre substanțe) Care nu prezintă o stare cristalină regulată; care nu a luat o formă precisă, potrivită; amorf. ♦ Fig. Care nu s-a închegat, nu s-a limpezit, nu s-a clarificat. – Pref. ne- + cristalizat.

necristalizatelor
NECRISTALIZÁT, -Ă, necristalizați, -te, adj. (Despre substanțe) Care nu prezintă o stare cristalină regulată; care nu a luat o formă precisă, potrivită; amorf. ♦ Fig. Care nu s-a închegat, nu s-a limpezit, nu s-a clarificat. – Pref. ne- + cristalizat.

necristalizatul
NECRISTALIZÁT, -Ă, necristalizați, -te, adj. (Despre substanțe) Care nu prezintă o stare cristalină regulată; care nu a luat o formă precisă, potrivită; amorf. ♦ Fig. Care nu s-a închegat, nu s-a limpezit, nu s-a clarificat. – Pref. ne- + cristalizat.

necristalizatului
NECRISTALIZÁT, -Ă, necristalizați, -te, adj. (Despre substanțe) Care nu prezintă o stare cristalină regulată; care nu a luat o formă precisă, potrivită; amorf. ♦ Fig. Care nu s-a închegat, nu s-a limpezit, nu s-a clarificat. – Pref. ne- + cristalizat.

necristalizați
NECRISTALIZÁT, -Ă, necristalizați, -te, adj. (Despre substanțe) Care nu prezintă o stare cristalină regulată; care nu a luat o formă precisă, potrivită; amorf. ♦ Fig. Care nu s-a închegat, nu s-a limpezit, nu s-a clarificat. – Pref. ne- + cristalizat.

necristalizații
NECRISTALIZÁT, -Ă, necristalizați, -te, adj. (Despre substanțe) Care nu prezintă o stare cristalină regulată; care nu a luat o formă precisă, potrivită; amorf. ♦ Fig. Care nu s-a închegat, nu s-a limpezit, nu s-a clarificat. – Pref. ne- + cristalizat.

necristalizaților
NECRISTALIZÁT, -Ă, necristalizați, -te, adj. (Despre substanțe) Care nu prezintă o stare cristalină regulată; care nu a luat o formă precisă, potrivită; amorf. ♦ Fig. Care nu s-a închegat, nu s-a limpezit, nu s-a clarificat. – Pref. ne- + cristalizat.

necro
NECRO- Element prim de compunere savantă, cu semnificația „mort”, „defunct”, „cadavru”, „moarte”. [< fr. nécro-, it. necro-, cf. gr. nekros].

necrobacil
NECROBACÍL s.m. Bacilul necrozei. [Cf. fr. nécrobacille].

necrobacili
NECROBACÍL s.m. Bacilul necrozei. [Cf. fr. nécrobacille].

necrobacilii
NECROBACÍL s.m. Bacilul necrozei. [Cf. fr. nécrobacille].

necrobacililor
NECROBACÍL s.m. Bacilul necrozei. [Cf. fr. nécrobacille].

necrobaciloza
NECROBACILÓZĂ s.f. (Med.) Boală infecțioasă a animalelor domestice, care se manifestă prin focare necrotice și purulente. [< fr. nécrobacillose].

DOOM

!necrobacilóză (ne-cro-) s. f., g.-d. art. necrobacilózei; pl. necrobacilóze

necrobaciloze
NECROBACILÓZĂ s.f. (Med.) Boală infecțioasă a animalelor domestice, care se manifestă prin focare necrotice și purulente. [< fr. nécrobacillose].

DOOM

!necrobacilóză (ne-cro-) s. f., g.-d. art. necrobacilózei; pl. necrobacilóze

necrobacilozei
NECROBACILÓZĂ s.f. (Med.) Boală infecțioasă a animalelor domestice, care se manifestă prin focare necrotice și purulente. [< fr. nécrobacillose].

DOOM

!necrobacilóză (ne-cro-) s. f., g.-d. art. necrobacilózei; pl. necrobacilóze

necrobacilozele
NECROBACILÓZĂ s.f. (Med.) Boală infecțioasă a animalelor domestice, care se manifestă prin focare necrotice și purulente. [< fr. nécrobacillose].

DOOM

!necrobacilóză (ne-cro-) s. f., g.-d. art. necrobacilózei; pl. necrobacilóze

necrobacilozelor
NECROBACILÓZĂ s.f. (Med.) Boală infecțioasă a animalelor domestice, care se manifestă prin focare necrotice și purulente. [< fr. nécrobacillose].

DOOM

!necrobacilóză (ne-cro-) s. f., g.-d. art. necrobacilózei; pl. necrobacilóze

necrobacilul
NECROBACÍL s.m. Bacilul necrozei. [Cf. fr. nécrobacille].

necrobacilului
NECROBACÍL s.m. Bacilul necrozei. [Cf. fr. nécrobacille].

necrobia
NECROBÍE, necrobii, s. f. Insectă coleopteră care trăiește pe cadavre (Necrobia). – Din fr. nécrobie.

necrobie
NECROBÍE, necrobii, s. f. Insectă coleopteră care trăiește pe cadavre (Necrobia). – Din fr. nécrobie.

necrobiei
NECROBÍE, necrobii, s. f. Insectă coleopteră care trăiește pe cadavre (Necrobia). – Din fr. nécrobie.

necrobii
NECROBÍE, necrobii, s. f. Insectă coleopteră care trăiește pe cadavre (Necrobia). – Din fr. nécrobie.

necrobiile
NECROBÍE, necrobii, s. f. Insectă coleopteră care trăiește pe cadavre (Necrobia). – Din fr. nécrobie.

necrobiilor
NECROBÍE, necrobii, s. f. Insectă coleopteră care trăiește pe cadavre (Necrobia). – Din fr. nécrobie.

necrobiotic
NECROBIÓTIC, -Ă, necrobiotici, -ce, adj. (Med.) Care se referă la necrobioză. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. nécrobiotique.

necrobiotica
NECROBIÓTIC, -Ă, necrobiotici, -ce, adj. (Med.) Care se referă la necrobioză. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. nécrobiotique.

necrobiotice
NECROBIÓTIC, -Ă, necrobiotici, -ce, adj. (Med.) Care se referă la necrobioză. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. nécrobiotique.

necrobioticei
NECROBIÓTIC, -Ă, necrobiotici, -ce, adj. (Med.) Care se referă la necrobioză. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. nécrobiotique.

necrobioticele
NECROBIÓTIC, -Ă, necrobiotici, -ce, adj. (Med.) Care se referă la necrobioză. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. nécrobiotique.

necrobioticelor
NECROBIÓTIC, -Ă, necrobiotici, -ce, adj. (Med.) Care se referă la necrobioză. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. nécrobiotique.

necrobiotici
NECROBIÓTIC, -Ă, necrobiotici, -ce, adj. (Med.) Care se referă la necrobioză. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. nécrobiotique.

necrobioticii
NECROBIÓTIC, -Ă, necrobiotici, -ce, adj. (Med.) Care se referă la necrobioză. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. nécrobiotique.

necrobioticilor
NECROBIÓTIC, -Ă, necrobiotici, -ce, adj. (Med.) Care se referă la necrobioză. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. nécrobiotique.

necrobioticul
NECROBIÓTIC, -Ă, necrobiotici, -ce, adj. (Med.) Care se referă la necrobioză. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. nécrobiotique.

necrobioticului
NECROBIÓTIC, -Ă, necrobiotici, -ce, adj. (Med.) Care se referă la necrobioză. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. nécrobiotique.

necrobioza
NECROBIÓZĂ, necrobioze, s. f. (Med.) 1. Moarte a celulelor într-un țesut viu. 2. Zonă de necroză existentă într-un țesut, ca rezultat al unei leziuni distrofice anterioare. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. nécrobiose.

DOOM

!necrobióză (ne-cro-bi-o-) s. f., g.-d. art. necrobiózei; pl. necrobióze

necrobioze
NECROBIÓZĂ, necrobioze, s. f. (Med.) 1. Moarte a celulelor într-un țesut viu. 2. Zonă de necroză existentă într-un țesut, ca rezultat al unei leziuni distrofice anterioare. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. nécrobiose.

DOOM

!necrobióză (ne-cro-bi-o-) s. f., g.-d. art. necrobiózei; pl. necrobióze

necrobiozei
NECROBIÓZĂ, necrobioze, s. f. (Med.) 1. Moarte a celulelor într-un țesut viu. 2. Zonă de necroză existentă într-un țesut, ca rezultat al unei leziuni distrofice anterioare. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. nécrobiose.

DOOM

!necrobióză (ne-cro-bi-o-) s. f., g.-d. art. necrobiózei; pl. necrobióze

necrobiozele
NECROBIÓZĂ, necrobioze, s. f. (Med.) 1. Moarte a celulelor într-un țesut viu. 2. Zonă de necroză existentă într-un țesut, ca rezultat al unei leziuni distrofice anterioare. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. nécrobiose.

DOOM

!necrobióză (ne-cro-bi-o-) s. f., g.-d. art. necrobiózei; pl. necrobióze

necrobiozelor
NECROBIÓZĂ, necrobioze, s. f. (Med.) 1. Moarte a celulelor într-un țesut viu. 2. Zonă de necroză existentă într-un țesut, ca rezultat al unei leziuni distrofice anterioare. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. nécrobiose.

DOOM

!necrobióză (ne-cro-bi-o-) s. f., g.-d. art. necrobiózei; pl. necrobióze

necrofag
NECROFÁG, -Ă, necrofagi, -ge, adj., s. m. (Animal) care se hrănește cu cadavre. – Din fr. nécrophage.

DOOM

necrofág (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofági; adj. f. necrofágă, pl. necrofáge

necrofag
NECROFÁG, -Ă, necrofagi, -ge, adj., s. m. (Animal) care se hrănește cu cadavre. – Din fr. nécrophage.

DOOM

necrofág (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofági; adj. f. necrofágă, pl. necrofáge

necrofaga
NECROFÁG, -Ă, necrofagi, -ge, adj., s. m. (Animal) care se hrănește cu cadavre. – Din fr. nécrophage.

DOOM

necrofág (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofági; adj. f. necrofágă, pl. necrofáge

necrofaga
NECROFÁG, -Ă, necrofagi, -ge, adj., s. m. (Animal) care se hrănește cu cadavre. – Din fr. nécrophage.

DOOM

necrofág (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofági; adj. f. necrofágă, pl. necrofáge

necrofage
NECROFÁG, -Ă, necrofagi, -ge, adj., s. m. (Animal) care se hrănește cu cadavre. – Din fr. nécrophage.

DOOM

necrofág (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofági; adj. f. necrofágă, pl. necrofáge

necrofage
NECROFÁG, -Ă, necrofagi, -ge, adj., s. m. (Animal) care se hrănește cu cadavre. – Din fr. nécrophage.

DOOM

necrofág (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofági; adj. f. necrofágă, pl. necrofáge

necrofagei
NECROFÁG, -Ă, necrofagi, -ge, adj., s. m. (Animal) care se hrănește cu cadavre. – Din fr. nécrophage.

DOOM

necrofág (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofági; adj. f. necrofágă, pl. necrofáge

necrofagei
NECROFÁG, -Ă, necrofagi, -ge, adj., s. m. (Animal) care se hrănește cu cadavre. – Din fr. nécrophage.

DOOM

necrofág (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofági; adj. f. necrofágă, pl. necrofáge

necrofagele
NECROFÁG, -Ă, necrofagi, -ge, adj., s. m. (Animal) care se hrănește cu cadavre. – Din fr. nécrophage.

DOOM

necrofág (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofági; adj. f. necrofágă, pl. necrofáge

necrofagele
NECROFÁG, -Ă, necrofagi, -ge, adj., s. m. (Animal) care se hrănește cu cadavre. – Din fr. nécrophage.

DOOM

necrofág (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofági; adj. f. necrofágă, pl. necrofáge

necrofagelor
NECROFÁG, -Ă, necrofagi, -ge, adj., s. m. (Animal) care se hrănește cu cadavre. – Din fr. nécrophage.

DOOM

necrofág (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofági; adj. f. necrofágă, pl. necrofáge

necrofagelor
NECROFÁG, -Ă, necrofagi, -ge, adj., s. m. (Animal) care se hrănește cu cadavre. – Din fr. nécrophage.

DOOM

necrofág (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofági; adj. f. necrofágă, pl. necrofáge

necrofagi
NECROFÁG, -Ă, necrofagi, -ge, adj., s. m. (Animal) care se hrănește cu cadavre. – Din fr. nécrophage.

DOOM

necrofág (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofági; adj. f. necrofágă, pl. necrofáge

necrofagi
NECROFÁG, -Ă, necrofagi, -ge, adj., s. m. (Animal) care se hrănește cu cadavre. – Din fr. nécrophage.

DOOM

necrofág (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofági; adj. f. necrofágă, pl. necrofáge

necrofagie
NECROFAGÍE s. f. Caracteristică a unor animale de a se hrăni cu cadavre. – Necrofag + suf. -ie.

DOOM

necrofagíe (ne-cro-) s. f., art. necrofagía, g.-d. necrofagíi, art. necrofagíei

necrofagii
NECROFÁG, -Ă, necrofagi, -ge, adj., s. m. (Animal) care se hrănește cu cadavre. – Din fr. nécrophage.

DOOM

necrofág (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofági; adj. f. necrofágă, pl. necrofáge

necrofagii
NECROFÁG, -Ă, necrofagi, -ge, adj., s. m. (Animal) care se hrănește cu cadavre. – Din fr. nécrophage.

DOOM

necrofág (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofági; adj. f. necrofágă, pl. necrofáge

necrofagilor
NECROFÁG, -Ă, necrofagi, -ge, adj., s. m. (Animal) care se hrănește cu cadavre. – Din fr. nécrophage.

DOOM

necrofág (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofági; adj. f. necrofágă, pl. necrofáge

necrofagilor
NECROFÁG, -Ă, necrofagi, -ge, adj., s. m. (Animal) care se hrănește cu cadavre. – Din fr. nécrophage.

DOOM

necrofág (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofági; adj. f. necrofágă, pl. necrofáge

necrofagul
NECROFÁG, -Ă, necrofagi, -ge, adj., s. m. (Animal) care se hrănește cu cadavre. – Din fr. nécrophage.

DOOM

necrofág (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofági; adj. f. necrofágă, pl. necrofáge

necrofagul
NECROFÁG, -Ă, necrofagi, -ge, adj., s. m. (Animal) care se hrănește cu cadavre. – Din fr. nécrophage.

DOOM

necrofág (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofági; adj. f. necrofágă, pl. necrofáge

necrofagului
NECROFÁG, -Ă, necrofagi, -ge, adj., s. m. (Animal) care se hrănește cu cadavre. – Din fr. nécrophage.

DOOM

necrofág (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofági; adj. f. necrofágă, pl. necrofáge

necrofagului
NECROFÁG, -Ă, necrofagi, -ge, adj., s. m. (Animal) care se hrănește cu cadavre. – Din fr. nécrophage.

DOOM

necrofág (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofági; adj. f. necrofágă, pl. necrofáge

necrofil
NECROFÍL, -Ă, necrofili, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de necrofilie. – Din fr. nécrophile.

DOOM

*necrofíl (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofíli; adj. f., s. f. necrofílă, pl. necrofíle

necrofil
NECROFÍL, -Ă, necrofili, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de necrofilie. – Din fr. nécrophile.

DOOM

*necrofíl (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofíli; adj. f., s. f. necrofílă, pl. necrofíle

necrofila
NECROFÍL, -Ă, necrofili, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de necrofilie. – Din fr. nécrophile.

DOOM

*necrofíl (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofíli; adj. f., s. f. necrofílă, pl. necrofíle

necrofile
NECROFÍL, -Ă, necrofili, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de necrofilie. – Din fr. nécrophile.

DOOM

*necrofíl (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofíli; adj. f., s. f. necrofílă, pl. necrofíle

necrofilei
NECROFÍL, -Ă, necrofili, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de necrofilie. – Din fr. nécrophile.

DOOM

*necrofíl (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofíli; adj. f., s. f. necrofílă, pl. necrofíle

necrofilele
NECROFÍL, -Ă, necrofili, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de necrofilie. – Din fr. nécrophile.

DOOM

*necrofíl (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofíli; adj. f., s. f. necrofílă, pl. necrofíle

necrofilelor
NECROFÍL, -Ă, necrofili, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de necrofilie. – Din fr. nécrophile.

DOOM

*necrofíl (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofíli; adj. f., s. f. necrofílă, pl. necrofíle

necrofili
NECROFÍL, -Ă, necrofili, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de necrofilie. – Din fr. nécrophile.

DOOM

*necrofíl (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofíli; adj. f., s. f. necrofílă, pl. necrofíle

necrofili
NECROFÍL, -Ă, necrofili, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de necrofilie. – Din fr. nécrophile.

DOOM

*necrofíl (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofíli; adj. f., s. f. necrofílă, pl. necrofíle

necrofilia
NECROFILÍE s. f. (Med.) Atracție sexuală morbidă pentru cadavre. – Din fr. nécrophilie.

DOOM

necrofilíe (ne-cro-) s. f., art. necrofilía, g.-d. necrofilíi, art. necrofilíei

necrofilie
NECROFILÍE s. f. (Med.) Atracție sexuală morbidă pentru cadavre. – Din fr. nécrophilie.

DOOM

necrofilíe (ne-cro-) s. f., art. necrofilía, g.-d. necrofilíi, art. necrofilíei

necrofiliei
NECROFILÍE s. f. (Med.) Atracție sexuală morbidă pentru cadavre. – Din fr. nécrophilie.

DOOM

necrofilíe (ne-cro-) s. f., art. necrofilía, g.-d. necrofilíi, art. necrofilíei

necrofilii
NECROFÍL, -Ă, necrofili, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de necrofilie. – Din fr. nécrophile.

DOOM

*necrofíl (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofíli; adj. f., s. f. necrofílă, pl. necrofíle

necrofilii
NECROFÍL, -Ă, necrofili, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de necrofilie. – Din fr. nécrophile.

DOOM

*necrofíl (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofíli; adj. f., s. f. necrofílă, pl. necrofíle

necrofilii
NECROFILÍE s. f. (Med.) Atracție sexuală morbidă pentru cadavre. – Din fr. nécrophilie.

DOOM

necrofilíe (ne-cro-) s. f., art. necrofilía, g.-d. necrofilíi, art. necrofilíei

necrofiliile
NECROFILÍE s. f. (Med.) Atracție sexuală morbidă pentru cadavre. – Din fr. nécrophilie.

DOOM

necrofilíe (ne-cro-) s. f., art. necrofilía, g.-d. necrofilíi, art. necrofilíei

necrofiliilor
NECROFILÍE s. f. (Med.) Atracție sexuală morbidă pentru cadavre. – Din fr. nécrophilie.

DOOM

necrofilíe (ne-cro-) s. f., art. necrofilía, g.-d. necrofilíi, art. necrofilíei

necrofililor
NECROFÍL, -Ă, necrofili, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de necrofilie. – Din fr. nécrophile.

DOOM

*necrofíl (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofíli; adj. f., s. f. necrofílă, pl. necrofíle

necrofililor
NECROFÍL, -Ă, necrofili, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de necrofilie. – Din fr. nécrophile.

DOOM

*necrofíl (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofíli; adj. f., s. f. necrofílă, pl. necrofíle

necrofilul
NECROFÍL, -Ă, necrofili, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de necrofilie. – Din fr. nécrophile.

DOOM

*necrofíl (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofíli; adj. f., s. f. necrofílă, pl. necrofíle

necrofilul
NECROFÍL, -Ă, necrofili, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de necrofilie. – Din fr. nécrophile.

DOOM

*necrofíl (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofíli; adj. f., s. f. necrofílă, pl. necrofíle

necrofilului
NECROFÍL, -Ă, necrofili, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de necrofilie. – Din fr. nécrophile.

DOOM

*necrofíl (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofíli; adj. f., s. f. necrofílă, pl. necrofíle

necrofilului
NECROFÍL, -Ă, necrofili, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de necrofilie. – Din fr. nécrophile.

DOOM

*necrofíl (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofíli; adj. f., s. f. necrofílă, pl. necrofíle

necrofob
NECROFÓB, -Ă, necrofobi, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de necrofobie. – Din fr. nécrophobe.

DOOM

necrofób (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofóbi; adj. f., s. f. necrofóbă, pl. necrofóbe

necrofob
NECROFÓB, -Ă, necrofobi, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de necrofobie. – Din fr. nécrophobe.

DOOM

necrofób (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofóbi; adj. f., s. f. necrofóbă, pl. necrofóbe

necrofoba
NECROFÓB, -Ă, necrofobi, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de necrofobie. – Din fr. nécrophobe.

DOOM

necrofób (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofóbi; adj. f., s. f. necrofóbă, pl. necrofóbe

necrofoba
NECROFÓB, -Ă, necrofobi, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de necrofobie. – Din fr. nécrophobe.

DOOM

necrofób (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofóbi; adj. f., s. f. necrofóbă, pl. necrofóbe

necrofobe
NECROFÓB, -Ă, necrofobi, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de necrofobie. – Din fr. nécrophobe.

DOOM

necrofób (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofóbi; adj. f., s. f. necrofóbă, pl. necrofóbe

necrofobe
NECROFÓB, -Ă, necrofobi, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de necrofobie. – Din fr. nécrophobe.

DOOM

necrofób (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofóbi; adj. f., s. f. necrofóbă, pl. necrofóbe

necrofobei
NECROFÓB, -Ă, necrofobi, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de necrofobie. – Din fr. nécrophobe.

DOOM

necrofób (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofóbi; adj. f., s. f. necrofóbă, pl. necrofóbe

necrofobei
NECROFÓB, -Ă, necrofobi, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de necrofobie. – Din fr. nécrophobe.

DOOM

necrofób (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofóbi; adj. f., s. f. necrofóbă, pl. necrofóbe

necrofobele
NECROFÓB, -Ă, necrofobi, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de necrofobie. – Din fr. nécrophobe.

DOOM

necrofób (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofóbi; adj. f., s. f. necrofóbă, pl. necrofóbe

necrofobele
NECROFÓB, -Ă, necrofobi, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de necrofobie. – Din fr. nécrophobe.

DOOM

necrofób (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofóbi; adj. f., s. f. necrofóbă, pl. necrofóbe

necrofobelor
NECROFÓB, -Ă, necrofobi, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de necrofobie. – Din fr. nécrophobe.

DOOM

necrofób (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofóbi; adj. f., s. f. necrofóbă, pl. necrofóbe

necrofobelor
NECROFÓB, -Ă, necrofobi, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de necrofobie. – Din fr. nécrophobe.

DOOM

necrofób (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofóbi; adj. f., s. f. necrofóbă, pl. necrofóbe

necrofobi
NECROFÓB, -Ă, necrofobi, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de necrofobie. – Din fr. nécrophobe.

DOOM

necrofób (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofóbi; adj. f., s. f. necrofóbă, pl. necrofóbe

necrofobi
NECROFÓB, -Ă, necrofobi, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de necrofobie. – Din fr. nécrophobe.

DOOM

necrofób (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofóbi; adj. f., s. f. necrofóbă, pl. necrofóbe

necrofobia
NECROFOBÍE, s. f. (Med.) 1. Teamă patologică de cadavre, de morți. 2. Teamă patologică de moarte. – Din fr. nécrophobie.

DOOM

necrofobíe (ne-cro-) s. f., art. necrofobía, g.-d. necrofobíi, art. necrofobíei

necrofobie
NECROFOBÍE, s. f. (Med.) 1. Teamă patologică de cadavre, de morți. 2. Teamă patologică de moarte. – Din fr. nécrophobie.

DOOM

necrofobíe (ne-cro-) s. f., art. necrofobía, g.-d. necrofobíi, art. necrofobíei

necrofobiei
NECROFOBÍE, s. f. (Med.) 1. Teamă patologică de cadavre, de morți. 2. Teamă patologică de moarte. – Din fr. nécrophobie.

DOOM

necrofobíe (ne-cro-) s. f., art. necrofobía, g.-d. necrofobíi, art. necrofobíei

necrofobii
NECROFÓB, -Ă, necrofobi, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de necrofobie. – Din fr. nécrophobe.

DOOM

necrofób (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofóbi; adj. f., s. f. necrofóbă, pl. necrofóbe

necrofobii
NECROFÓB, -Ă, necrofobi, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de necrofobie. – Din fr. nécrophobe.

DOOM

necrofób (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofóbi; adj. f., s. f. necrofóbă, pl. necrofóbe

necrofobii
NECROFOBÍE, s. f. (Med.) 1. Teamă patologică de cadavre, de morți. 2. Teamă patologică de moarte. – Din fr. nécrophobie.

DOOM

necrofobíe (ne-cro-) s. f., art. necrofobía, g.-d. necrofobíi, art. necrofobíei

necrofobiile
NECROFOBÍE, s. f. (Med.) 1. Teamă patologică de cadavre, de morți. 2. Teamă patologică de moarte. – Din fr. nécrophobie.

DOOM

necrofobíe (ne-cro-) s. f., art. necrofobía, g.-d. necrofobíi, art. necrofobíei

necrofobiilor
NECROFOBÍE, s. f. (Med.) 1. Teamă patologică de cadavre, de morți. 2. Teamă patologică de moarte. – Din fr. nécrophobie.

DOOM

necrofobíe (ne-cro-) s. f., art. necrofobía, g.-d. necrofobíi, art. necrofobíei

necrofobilor
NECROFÓB, -Ă, necrofobi, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de necrofobie. – Din fr. nécrophobe.

DOOM

necrofób (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofóbi; adj. f., s. f. necrofóbă, pl. necrofóbe

necrofobilor
NECROFÓB, -Ă, necrofobi, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de necrofobie. – Din fr. nécrophobe.

DOOM

necrofób (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofóbi; adj. f., s. f. necrofóbă, pl. necrofóbe

necrofobul
NECROFÓB, -Ă, necrofobi, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de necrofobie. – Din fr. nécrophobe.

DOOM

necrofób (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofóbi; adj. f., s. f. necrofóbă, pl. necrofóbe

necrofobul
NECROFÓB, -Ă, necrofobi, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de necrofobie. – Din fr. nécrophobe.

DOOM

necrofób (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofóbi; adj. f., s. f. necrofóbă, pl. necrofóbe

necrofobului
NECROFÓB, -Ă, necrofobi, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de necrofobie. – Din fr. nécrophobe.

DOOM

necrofób (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofóbi; adj. f., s. f. necrofóbă, pl. necrofóbe

necrofobului
NECROFÓB, -Ă, necrofobi, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de necrofobie. – Din fr. nécrophobe.

DOOM

necrofób (ne-cro-) adj. m., s. m., pl. necrofóbi; adj. f., s. f. necrofóbă, pl. necrofóbe

necrofor
NECROFÓR, necrofori, s. m. Gen de insecte din ordinul coleopterelor, care se hrănesc cu cadavre; gropar (Necrophorus). – Din fr. nécrophore.

DOOM

necrofór (ne-cro-) s. m., pl. necrofóri

necrofori
NECROFÓR, necrofori, s. m. Gen de insecte din ordinul coleopterelor, care se hrănesc cu cadavre; gropar (Necrophorus). – Din fr. nécrophore.

DOOM

necrofór (ne-cro-) s. m., pl. necrofóri

necroforii
NECROFÓR, necrofori, s. m. Gen de insecte din ordinul coleopterelor, care se hrănesc cu cadavre; gropar (Necrophorus). – Din fr. nécrophore.

DOOM

necrofór (ne-cro-) s. m., pl. necrofóri

necroforilor
NECROFÓR, necrofori, s. m. Gen de insecte din ordinul coleopterelor, care se hrănesc cu cadavre; gropar (Necrophorus). – Din fr. nécrophore.

DOOM

necrofór (ne-cro-) s. m., pl. necrofóri

necroforul
NECROFÓR, necrofori, s. m. Gen de insecte din ordinul coleopterelor, care se hrănesc cu cadavre; gropar (Necrophorus). – Din fr. nécrophore.

DOOM

necrofór (ne-cro-) s. m., pl. necrofóri

necroforului
NECROFÓR, necrofori, s. m. Gen de insecte din ordinul coleopterelor, care se hrănesc cu cadavre; gropar (Necrophorus). – Din fr. nécrophore.

DOOM

necrofór (ne-cro-) s. m., pl. necrofóri

necrolatra
NECROLÁTRU, -Ă s.m. și f. Persoană care are un cult exagerat al morților. [< fr. nécrolâtre].

DOOM

necrolátru (ne-cro-la-tru) s. m., art. necrolátrul; pl. necrolátri, art. necrolátrii

necrolatre
NECROLÁTRU, -Ă s.m. și f. Persoană care are un cult exagerat al morților. [< fr. nécrolâtre].

DOOM

necrolátru (ne-cro-la-tru) s. m., art. necrolátrul; pl. necrolátri, art. necrolátrii

necrolatrei
NECROLÁTRU, -Ă s.m. și f. Persoană care are un cult exagerat al morților. [< fr. nécrolâtre].

DOOM

necrolátru (ne-cro-la-tru) s. m., art. necrolátrul; pl. necrolátri, art. necrolátrii

necrolatrele
NECROLÁTRU, -Ă s.m. și f. Persoană care are un cult exagerat al morților. [< fr. nécrolâtre].

DOOM

necrolátru (ne-cro-la-tru) s. m., art. necrolátrul; pl. necrolátri, art. necrolátrii

necrolatrelor
NECROLÁTRU, -Ă s.m. și f. Persoană care are un cult exagerat al morților. [< fr. nécrolâtre].

DOOM

necrolátru (ne-cro-la-tru) s. m., art. necrolátrul; pl. necrolátri, art. necrolátrii

necrolatri
NECROLÁTRU, -Ă s.m. și f. Persoană care are un cult exagerat al morților. [< fr. nécrolâtre].

DOOM

necrolátru (ne-cro-la-tru) s. m., art. necrolátrul; pl. necrolátri, art. necrolátrii

necrolatria
NECROLATRÍE s.f. Cult exagerat pentru morți. [Gen. -iei. / < fr. nécrolâtrie, cf. gr. nekros – mort, latreia – cult].

DOOM

necrolatríe (ne-cro-la-tri-) s. f., art. necrolatría, g.-d. necrolatríi, art. necrolatríei

necrolatrie
NECROLATRÍE s.f. Cult exagerat pentru morți. [Gen. -iei. / < fr. nécrolâtrie, cf. gr. nekros – mort, latreia – cult].

DOOM

necrolatríe (ne-cro-la-tri-) s. f., art. necrolatría, g.-d. necrolatríi, art. necrolatríei

necrolatriei
NECROLATRÍE s.f. Cult exagerat pentru morți. [Gen. -iei. / < fr. nécrolâtrie, cf. gr. nekros – mort, latreia – cult].

DOOM

necrolatríe (ne-cro-la-tri-) s. f., art. necrolatría, g.-d. necrolatríi, art. necrolatríei

necrolatrii
NECROLATRÍE s.f. Cult exagerat pentru morți. [Gen. -iei. / < fr. nécrolâtrie, cf. gr. nekros – mort, latreia – cult].

DOOM

necrolatríe (ne-cro-la-tri-) s. f., art. necrolatría, g.-d. necrolatríi, art. necrolatríei

necrolatrii
NECROLÁTRU, -Ă s.m. și f. Persoană care are un cult exagerat al morților. [< fr. nécrolâtre].

DOOM

necrolátru (ne-cro-la-tru) s. m., art. necrolátrul; pl. necrolátri, art. necrolátrii

necrolatrilor
NECROLÁTRU, -Ă s.m. și f. Persoană care are un cult exagerat al morților. [< fr. nécrolâtre].

DOOM

necrolátru (ne-cro-la-tru) s. m., art. necrolátrul; pl. necrolátri, art. necrolátrii

necrolatru
NECROLÁTRU, -Ă s.m. și f. Persoană care are un cult exagerat al morților. [< fr. nécrolâtre].

DOOM

necrolátru (ne-cro-la-tru) s. m., art. necrolátrul; pl. necrolátri, art. necrolátrii

necrolatrul
NECROLÁTRU, -Ă s.m. și f. Persoană care are un cult exagerat al morților. [< fr. nécrolâtre].

DOOM

necrolátru (ne-cro-la-tru) s. m., art. necrolátrul; pl. necrolátri, art. necrolátrii

necrolatrului
NECROLÁTRU, -Ă s.m. și f. Persoană care are un cult exagerat al morților. [< fr. nécrolâtre].

DOOM

necrolátru (ne-cro-la-tru) s. m., art. necrolátrul; pl. necrolátri, art. necrolátrii

necroloage
NECROLÓG s.n. Discurs, scriere în care se expun viața și meritele unei persoane decedate. ♦ Imprimat prin care se anunță decesul cuiva. [Pl. -oguri, (rar) -oage. / < fr. nécrologe, cf. gr. nekros – mort, logos – cuvânt].

necroloagele
NECROLÓG s.n. Discurs, scriere în care se expun viața și meritele unei persoane decedate. ♦ Imprimat prin care se anunță decesul cuiva. [Pl. -oguri, (rar) -oage. / < fr. nécrologe, cf. gr. nekros – mort, logos – cuvânt].

necroloagelor
NECROLÓG s.n. Discurs, scriere în care se expun viața și meritele unei persoane decedate. ♦ Imprimat prin care se anunță decesul cuiva. [Pl. -oguri, (rar) -oage. / < fr. nécrologe, cf. gr. nekros – mort, logos – cuvânt].

necrolog
NECROLÓG s.n. Discurs, scriere în care se expun viața și meritele unei persoane decedate. ♦ Imprimat prin care se anunță decesul cuiva. [Pl. -oguri, (rar) -oage. / < fr. nécrologe, cf. gr. nekros – mort, logos – cuvânt].

necrolog
NECROLÓG, necrologuri, s. n. Discurs, articol sau anunț cu caracter funebru în care de obicei sunt relevate calitățile morale și valoarea socială a unei persoane decedate de curând. ♦ Anunț prin care se face cunoscut decesul cuiva. – Din fr. nécrologe.

DOOM

necrológ (ne-cro-) s. n., pl. necrológuri

necrologia
NECROLOGÍE, necrologii, s. f. Listă care cuprinde numele oamenilor de seamă morți într-o anumită perioadă de timp. – Din fr. nécrologie.

DOOM

necrologíe (ne-cro-) s. f., art. necrología, g.-d. art. necrologíei; pl. necrologíi, art. necrologíile

necrologic
NECROLÓGIC, -Ă, necrologici, -ce, adj. Care se referă la necrologie. – Din fr. nécrologique.

DOOM

necrológic (ne-cro-) adj. m., pl. necrológici; f. necrológică, pl. necrológice

necrologica
NECROLÓGIC, -Ă, necrologici, -ce, adj. Care se referă la necrologie. – Din fr. nécrologique.

DOOM

necrológic (ne-cro-) adj. m., pl. necrológici; f. necrológică, pl. necrológice

necrologice
NECROLÓGIC, -Ă, necrologici, -ce, adj. Care se referă la necrologie. – Din fr. nécrologique.

DOOM

necrológic (ne-cro-) adj. m., pl. necrológici; f. necrológică, pl. necrológice

necrologicei
NECROLÓGIC, -Ă, necrologici, -ce, adj. Care se referă la necrologie. – Din fr. nécrologique.

DOOM

necrológic (ne-cro-) adj. m., pl. necrológici; f. necrológică, pl. necrológice

necrologicele
NECROLÓGIC, -Ă, necrologici, -ce, adj. Care se referă la necrologie. – Din fr. nécrologique.

DOOM

necrológic (ne-cro-) adj. m., pl. necrológici; f. necrológică, pl. necrológice

necrologicelor
NECROLÓGIC, -Ă, necrologici, -ce, adj. Care se referă la necrologie. – Din fr. nécrologique.

DOOM

necrológic (ne-cro-) adj. m., pl. necrológici; f. necrológică, pl. necrológice

necrologici
NECROLÓGIC, -Ă, necrologici, -ce, adj. Care se referă la necrologie. – Din fr. nécrologique.

DOOM

necrológic (ne-cro-) adj. m., pl. necrológici; f. necrológică, pl. necrológice

necrologicii
NECROLÓGIC, -Ă, necrologici, -ce, adj. Care se referă la necrologie. – Din fr. nécrologique.

DOOM

necrológic (ne-cro-) adj. m., pl. necrológici; f. necrológică, pl. necrológice

necrologicilor
NECROLÓGIC, -Ă, necrologici, -ce, adj. Care se referă la necrologie. – Din fr. nécrologique.

DOOM

necrológic (ne-cro-) adj. m., pl. necrológici; f. necrológică, pl. necrológice

necrologicul
NECROLÓGIC, -Ă, necrologici, -ce, adj. Care se referă la necrologie. – Din fr. nécrologique.

DOOM

necrológic (ne-cro-) adj. m., pl. necrológici; f. necrológică, pl. necrológice

necrologicului
NECROLÓGIC, -Ă, necrologici, -ce, adj. Care se referă la necrologie. – Din fr. nécrologique.

DOOM

necrológic (ne-cro-) adj. m., pl. necrológici; f. necrológică, pl. necrológice

necrologie
NECROLOGÍE, necrologii, s. f. Listă care cuprinde numele oamenilor de seamă morți într-o anumită perioadă de timp. – Din fr. nécrologie.

DOOM

necrologíe (ne-cro-) s. f., art. necrología, g.-d. art. necrologíei; pl. necrologíi, art. necrologíile

necrologiei
NECROLOGÍE, necrologii, s. f. Listă care cuprinde numele oamenilor de seamă morți într-o anumită perioadă de timp. – Din fr. nécrologie.

DOOM

necrologíe (ne-cro-) s. f., art. necrología, g.-d. art. necrologíei; pl. necrologíi, art. necrologíile

necrologii
NECROLOGÍE, necrologii, s. f. Listă care cuprinde numele oamenilor de seamă morți într-o anumită perioadă de timp. – Din fr. nécrologie.

DOOM

necrologíe (ne-cro-) s. f., art. necrología, g.-d. art. necrologíei; pl. necrologíi, art. necrologíile

necrologiile
NECROLOGÍE, necrologii, s. f. Listă care cuprinde numele oamenilor de seamă morți într-o anumită perioadă de timp. – Din fr. nécrologie.

DOOM

necrologíe (ne-cro-) s. f., art. necrología, g.-d. art. necrologíei; pl. necrologíi, art. necrologíile

necrologiilor
NECROLOGÍE, necrologii, s. f. Listă care cuprinde numele oamenilor de seamă morți într-o anumită perioadă de timp. – Din fr. nécrologie.

DOOM

necrologíe (ne-cro-) s. f., art. necrología, g.-d. art. necrologíei; pl. necrologíi, art. necrologíile

necrologul
NECROLÓG s.n. Discurs, scriere în care se expun viața și meritele unei persoane decedate. ♦ Imprimat prin care se anunță decesul cuiva. [Pl. -oguri, (rar) -oage. / < fr. nécrologe, cf. gr. nekros – mort, logos – cuvânt].

necrologul
NECROLÓG, necrologuri, s. n. Discurs, articol sau anunț cu caracter funebru în care de obicei sunt relevate calitățile morale și valoarea socială a unei persoane decedate de curând. ♦ Anunț prin care se face cunoscut decesul cuiva. – Din fr. nécrologe.

DOOM

necrológ (ne-cro-) s. n., pl. necrológuri

necrologului
NECROLÓG s.n. Discurs, scriere în care se expun viața și meritele unei persoane decedate. ♦ Imprimat prin care se anunță decesul cuiva. [Pl. -oguri, (rar) -oage. / < fr. nécrologe, cf. gr. nekros – mort, logos – cuvânt].

necrologului
NECROLÓG, necrologuri, s. n. Discurs, articol sau anunț cu caracter funebru în care de obicei sunt relevate calitățile morale și valoarea socială a unei persoane decedate de curând. ♦ Anunț prin care se face cunoscut decesul cuiva. – Din fr. nécrologe.

DOOM

necrológ (ne-cro-) s. n., pl. necrológuri

necrologuri
NECROLÓG, necrologuri, s. n. Discurs, articol sau anunț cu caracter funebru în care de obicei sunt relevate calitățile morale și valoarea socială a unei persoane decedate de curând. ♦ Anunț prin care se face cunoscut decesul cuiva. – Din fr. nécrologe.

DOOM

necrológ (ne-cro-) s. n., pl. necrológuri

necrologurile
NECROLÓG, necrologuri, s. n. Discurs, articol sau anunț cu caracter funebru în care de obicei sunt relevate calitățile morale și valoarea socială a unei persoane decedate de curând. ♦ Anunț prin care se face cunoscut decesul cuiva. – Din fr. nécrologe.

DOOM

necrológ (ne-cro-) s. n., pl. necrológuri

necrologurilor
NECROLÓG, necrologuri, s. n. Discurs, articol sau anunț cu caracter funebru în care de obicei sunt relevate calitățile morale și valoarea socială a unei persoane decedate de curând. ♦ Anunț prin care se face cunoscut decesul cuiva. – Din fr. nécrologe.

DOOM

necrológ (ne-cro-) s. n., pl. necrológuri

necroman
NECROMÁNT, -Ă, necromanți, -te, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu necromanția. [Var.: (înv.) necromán, -ă s. m. și f.] – Din ngr. nekrómantis, fr. nécroman(t).

DOOM

necromántă (ne-cro-) s. f., g.-d. art. necromántei; pl. necrománte

necromania
NECROMANÍE, necromanii, s. f. Preocupare patologică pentru moarte, pentru morți. – Din lat. necromania.

necromanie
NECROMANÍE, necromanii, s. f. Preocupare patologică pentru moarte, pentru morți. – Din lat. necromania.

necromaniei
NECROMANÍE, necromanii, s. f. Preocupare patologică pentru moarte, pentru morți. – Din lat. necromania.

necromanii
NECROMANÍE, necromanii, s. f. Preocupare patologică pentru moarte, pentru morți. – Din lat. necromania.

necromaniile
NECROMANÍE, necromanii, s. f. Preocupare patologică pentru moarte, pentru morți. – Din lat. necromania.

necromaniilor
NECROMANÍE, necromanii, s. f. Preocupare patologică pentru moarte, pentru morți. – Din lat. necromania.

necromant
NECROMÁNT, -Ă, necromanți, -te, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu necromanția. [Var.: (înv.) necromán, -ă s. m. și f.] – Din ngr. nekrómantis, fr. nécroman(t).

DOOM

necromántă (ne-cro-) s. f., g.-d. art. necromántei; pl. necrománte

necromanta
NECROMÁNT, -Ă, necromanți, -te, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu necromanția. [Var.: (înv.) necromán, -ă s. m. și f.] – Din ngr. nekrómantis, fr. nécroman(t).

DOOM

necromántă (ne-cro-) s. f., g.-d. art. necromántei; pl. necrománte

necromante
NECROMÁNT, -Ă, necromanți, -te, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu necromanția. [Var.: (înv.) necromán, -ă s. m. și f.] – Din ngr. nekrómantis, fr. nécroman(t).

DOOM

necromántă (ne-cro-) s. f., g.-d. art. necromántei; pl. necrománte

necromantei
NECROMÁNT, -Ă, necromanți, -te, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu necromanția. [Var.: (înv.) necromán, -ă s. m. și f.] – Din ngr. nekrómantis, fr. nécroman(t).

DOOM

necromántă (ne-cro-) s. f., g.-d. art. necromántei; pl. necrománte

necromantele
NECROMÁNT, -Ă, necromanți, -te, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu necromanția. [Var.: (înv.) necromán, -ă s. m. și f.] – Din ngr. nekrómantis, fr. nécroman(t).

DOOM

necromántă (ne-cro-) s. f., g.-d. art. necromántei; pl. necrománte

necromantelor
NECROMÁNT, -Ă, necromanți, -te, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu necromanția. [Var.: (înv.) necromán, -ă s. m. și f.] – Din ngr. nekrómantis, fr. nécroman(t).

DOOM

necromántă (ne-cro-) s. f., g.-d. art. necromántei; pl. necrománte

necromantic
NECROMÁNTIC, -Ă, neoromantici, -ce, adj. Privitor la necromanție, din domeniul necromanției. – Din fr. nécromantique.

DOOM

necromántic (ne-cro-) adj. m., pl. necromántici; f. necromántică, pl. necromántice

necromantica
NECROMÁNTIC, -Ă, neoromantici, -ce, adj. Privitor la necromanție, din domeniul necromanției. – Din fr. nécromantique.

DOOM

necromántic (ne-cro-) adj. m., pl. necromántici; f. necromántică, pl. necromántice

necromantice
NECROMÁNTIC, -Ă, neoromantici, -ce, adj. Privitor la necromanție, din domeniul necromanției. – Din fr. nécromantique.

DOOM

necromántic (ne-cro-) adj. m., pl. necromántici; f. necromántică, pl. necromántice

necromanticei
NECROMÁNTIC, -Ă, neoromantici, -ce, adj. Privitor la necromanție, din domeniul necromanției. – Din fr. nécromantique.

DOOM

necromántic (ne-cro-) adj. m., pl. necromántici; f. necromántică, pl. necromántice

necromanticele
NECROMÁNTIC, -Ă, neoromantici, -ce, adj. Privitor la necromanție, din domeniul necromanției. – Din fr. nécromantique.

DOOM

necromántic (ne-cro-) adj. m., pl. necromántici; f. necromántică, pl. necromántice

necromanticelor
NECROMÁNTIC, -Ă, neoromantici, -ce, adj. Privitor la necromanție, din domeniul necromanției. – Din fr. nécromantique.

DOOM

necromántic (ne-cro-) adj. m., pl. necromántici; f. necromántică, pl. necromántice

necromantici
NECROMÁNTIC, -Ă, neoromantici, -ce, adj. Privitor la necromanție, din domeniul necromanției. – Din fr. nécromantique.

DOOM

necromántic (ne-cro-) adj. m., pl. necromántici; f. necromántică, pl. necromántice

necromanticii
NECROMÁNTIC, -Ă, neoromantici, -ce, adj. Privitor la necromanție, din domeniul necromanției. – Din fr. nécromantique.

DOOM

necromántic (ne-cro-) adj. m., pl. necromántici; f. necromántică, pl. necromántice

necromanticilor
NECROMÁNTIC, -Ă, neoromantici, -ce, adj. Privitor la necromanție, din domeniul necromanției. – Din fr. nécromantique.

DOOM

necromántic (ne-cro-) adj. m., pl. necromántici; f. necromántică, pl. necromántice

necromanticul
NECROMÁNTIC, -Ă, neoromantici, -ce, adj. Privitor la necromanție, din domeniul necromanției. – Din fr. nécromantique.

DOOM

necromántic (ne-cro-) adj. m., pl. necromántici; f. necromántică, pl. necromántice

necromanticului
NECROMÁNTIC, -Ă, neoromantici, -ce, adj. Privitor la necromanție, din domeniul necromanției. – Din fr. nécromantique.

DOOM

necromántic (ne-cro-) adj. m., pl. necromántici; f. necromántică, pl. necromántice

necromantul
NECROMÁNT, -Ă, necromanți, -te, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu necromanția. [Var.: (înv.) necromán, -ă s. m. și f.] – Din ngr. nekrómantis, fr. nécroman(t).

DOOM

necromántă (ne-cro-) s. f., g.-d. art. necromántei; pl. necrománte

necromantului
NECROMÁNT, -Ă, necromanți, -te, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu necromanția. [Var.: (înv.) necromán, -ă s. m. și f.] – Din ngr. nekrómantis, fr. nécroman(t).

DOOM

necromántă (ne-cro-) s. f., g.-d. art. necromántei; pl. necrománte

necromană
NECROMÁNT, -Ă, necromanți, -te, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu necromanția. [Var.: (înv.) necromán, -ă s. m. și f.] – Din ngr. nekrómantis, fr. nécroman(t).

DOOM

necromántă (ne-cro-) s. f., g.-d. art. necromántei; pl. necrománte

necromanți
NECROMÁNT, -Ă, necromanți, -te, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu necromanția. [Var.: (înv.) necromán, -ă s. m. și f.] – Din ngr. nekrómantis, fr. nécroman(t).

DOOM

necromántă (ne-cro-) s. f., g.-d. art. necromántei; pl. necrománte

necromanția
NECROMANȚÍE s. f. Practică magică constând în invocarea morților pentru aflarea viitorului. – Din lat. necromantia, it. necromanzia, fr. nécromancie.

DOOM

necromanțíe (ne-cro-) s. f., art. necromanțía, g.-d. necromanțíi, art. necromanțíei

necromanție
NECROMANȚÍE s. f. Practică magică constând în invocarea morților pentru aflarea viitorului. – Din lat. necromantia, it. necromanzia, fr. nécromancie.

DOOM

necromanțíe (ne-cro-) s. f., art. necromanțía, g.-d. necromanțíi, art. necromanțíei

necromanției
NECROMANȚÍE s. f. Practică magică constând în invocarea morților pentru aflarea viitorului. – Din lat. necromantia, it. necromanzia, fr. nécromancie.

DOOM

necromanțíe (ne-cro-) s. f., art. necromanțía, g.-d. necromanțíi, art. necromanțíei

necromanții
NECROMÁNT, -Ă, necromanți, -te, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu necromanția. [Var.: (înv.) necromán, -ă s. m. și f.] – Din ngr. nekrómantis, fr. nécroman(t).

DOOM

necromántă (ne-cro-) s. f., g.-d. art. necromántei; pl. necrománte

necromanții
NECROMANȚÍE s. f. Practică magică constând în invocarea morților pentru aflarea viitorului. – Din lat. necromantia, it. necromanzia, fr. nécromancie.

DOOM

necromanțíe (ne-cro-) s. f., art. necromanțía, g.-d. necromanțíi, art. necromanțíei

necromanțiile
NECROMANȚÍE s. f. Practică magică constând în invocarea morților pentru aflarea viitorului. – Din lat. necromantia, it. necromanzia, fr. nécromancie.

DOOM

necromanțíe (ne-cro-) s. f., art. necromanțía, g.-d. necromanțíi, art. necromanțíei

necromanțiilor
NECROMANȚÍE s. f. Practică magică constând în invocarea morților pentru aflarea viitorului. – Din lat. necromantia, it. necromanzia, fr. nécromancie.

DOOM

necromanțíe (ne-cro-) s. f., art. necromanțía, g.-d. necromanțíi, art. necromanțíei

necromanților
NECROMÁNT, -Ă, necromanți, -te, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu necromanția. [Var.: (înv.) necromán, -ă s. m. și f.] – Din ngr. nekrómantis, fr. nécroman(t).

DOOM

necromántă (ne-cro-) s. f., g.-d. art. necromántei; pl. necrománte

necropola
NECROPÓLĂ, necropole, s. f. Cimitir (de inhumație sau de incinerație) din Antichitate; locul (într-un lăcaș de cult) unde se află mormintele unei familii princiare sau regale; p. gener. cimitir. ♦ Criptă. – Din fr. nécropole.

DOOM

necrópolă (ne-cro-) s. f., g.-d. art. necrópolei; pl. necrópole

necropole
NECROPÓLĂ, necropole, s. f. Cimitir (de inhumație sau de incinerație) din Antichitate; locul (într-un lăcaș de cult) unde se află mormintele unei familii princiare sau regale; p. gener. cimitir. ♦ Criptă. – Din fr. nécropole.

DOOM

necrópolă (ne-cro-) s. f., g.-d. art. necrópolei; pl. necrópole

necropolei
NECROPÓLĂ, necropole, s. f. Cimitir (de inhumație sau de incinerație) din Antichitate; locul (într-un lăcaș de cult) unde se află mormintele unei familii princiare sau regale; p. gener. cimitir. ♦ Criptă. – Din fr. nécropole.

DOOM

necrópolă (ne-cro-) s. f., g.-d. art. necrópolei; pl. necrópole

necropolele
NECROPÓLĂ, necropole, s. f. Cimitir (de inhumație sau de incinerație) din Antichitate; locul (într-un lăcaș de cult) unde se află mormintele unei familii princiare sau regale; p. gener. cimitir. ♦ Criptă. – Din fr. nécropole.

DOOM

necrópolă (ne-cro-) s. f., g.-d. art. necrópolei; pl. necrópole

necropolelor
NECROPÓLĂ, necropole, s. f. Cimitir (de inhumație sau de incinerație) din Antichitate; locul (într-un lăcaș de cult) unde se află mormintele unei familii princiare sau regale; p. gener. cimitir. ♦ Criptă. – Din fr. nécropole.

DOOM

necrópolă (ne-cro-) s. f., g.-d. art. necrópolei; pl. necrópole

necropsia
NECROPSÍE, necropsii, s. f. (Med.) Autopsie. – Din fr. nécropsie.

DOOM

!necropsíe (ne-crop-) s. f., art. necropsía, g.-d. art. necropsíei; pl. necropsíi, art. necropsíile

necropsic
NECRÓPSIC, -Ă, necropsici, -ce, adj. (Med.) De necropsie. – Din fr. nécropsique.

necropsica
NECRÓPSIC, -Ă, necropsici, -ce, adj. (Med.) De necropsie. – Din fr. nécropsique.

necropsice
NECRÓPSIC, -Ă, necropsici, -ce, adj. (Med.) De necropsie. – Din fr. nécropsique.

necropsicei
NECRÓPSIC, -Ă, necropsici, -ce, adj. (Med.) De necropsie. – Din fr. nécropsique.

necropsicele
NECRÓPSIC, -Ă, necropsici, -ce, adj. (Med.) De necropsie. – Din fr. nécropsique.

necropsicelor
NECRÓPSIC, -Ă, necropsici, -ce, adj. (Med.) De necropsie. – Din fr. nécropsique.

necropsici
NECRÓPSIC, -Ă, necropsici, -ce, adj. (Med.) De necropsie. – Din fr. nécropsique.

necropsicii
NECRÓPSIC, -Ă, necropsici, -ce, adj. (Med.) De necropsie. – Din fr. nécropsique.

necropsicilor
NECRÓPSIC, -Ă, necropsici, -ce, adj. (Med.) De necropsie. – Din fr. nécropsique.

necropsicul
NECRÓPSIC, -Ă, necropsici, -ce, adj. (Med.) De necropsie. – Din fr. nécropsique.

necropsicului
NECRÓPSIC, -Ă, necropsici, -ce, adj. (Med.) De necropsie. – Din fr. nécropsique.

necropsie
NECROPSÍE, necropsii, s. f. (Med.) Autopsie. – Din fr. nécropsie.

DOOM

!necropsíe (ne-crop-) s. f., art. necropsía, g.-d. art. necropsíei; pl. necropsíi, art. necropsíile

necropsiei
NECROPSÍE, necropsii, s. f. (Med.) Autopsie. – Din fr. nécropsie.

DOOM

!necropsíe (ne-crop-) s. f., art. necropsía, g.-d. art. necropsíei; pl. necropsíi, art. necropsíile

necropsii
NECROPSÍE, necropsii, s. f. (Med.) Autopsie. – Din fr. nécropsie.

DOOM

!necropsíe (ne-crop-) s. f., art. necropsía, g.-d. art. necropsíei; pl. necropsíi, art. necropsíile

necropsiile
NECROPSÍE, necropsii, s. f. (Med.) Autopsie. – Din fr. nécropsie.

DOOM

!necropsíe (ne-crop-) s. f., art. necropsía, g.-d. art. necropsíei; pl. necropsíi, art. necropsíile

necropsiilor
NECROPSÍE, necropsii, s. f. (Med.) Autopsie. – Din fr. nécropsie.

DOOM

!necropsíe (ne-crop-) s. f., art. necropsía, g.-d. art. necropsíei; pl. necropsíi, art. necropsíile

necrosadism
NECROSADÍSM s.n. Necrofilie. [Cf. fr. nécrosadisme].

necrosadismul
NECROSADÍSM s.n. Necrofilie. [Cf. fr. nécrosadisme].

necrosadismului
NECROSADÍSM s.n. Necrofilie. [Cf. fr. nécrosadisme].

necrospermie
NECROSPERMÍE, necrospermii, s. f. (Med.) Prezență în spermă a spermatozoizilor morți, cauză a sterilității masculine. – Din fr. nécrospermie.

necrotic
NECRÓTIC, -Ă, necrotici, -ce, adj. (Med.) Necrozat. – Din fr. nécrotique, engl. necrotic.

necrotica
NECRÓTIC, -Ă, necrotici, -ce, adj. (Med.) Necrozat. – Din fr. nécrotique, engl. necrotic.

necrotice
NECRÓTIC, -Ă, necrotici, -ce, adj. (Med.) Necrozat. – Din fr. nécrotique, engl. necrotic.

necroticei
NECRÓTIC, -Ă, necrotici, -ce, adj. (Med.) Necrozat. – Din fr. nécrotique, engl. necrotic.

necroticele
NECRÓTIC, -Ă, necrotici, -ce, adj. (Med.) Necrozat. – Din fr. nécrotique, engl. necrotic.

necroticelor
NECRÓTIC, -Ă, necrotici, -ce, adj. (Med.) Necrozat. – Din fr. nécrotique, engl. necrotic.

necrotici
NECRÓTIC, -Ă, necrotici, -ce, adj. (Med.) Necrozat. – Din fr. nécrotique, engl. necrotic.

necroticii
NECRÓTIC, -Ă, necrotici, -ce, adj. (Med.) Necrozat. – Din fr. nécrotique, engl. necrotic.

necroticilor
NECRÓTIC, -Ă, necrotici, -ce, adj. (Med.) Necrozat. – Din fr. nécrotique, engl. necrotic.

necroticul
NECRÓTIC, -Ă, necrotici, -ce, adj. (Med.) Necrozat. – Din fr. nécrotique, engl. necrotic.

necroticului
NECRÓTIC, -Ă, necrotici, -ce, adj. (Med.) Necrozat. – Din fr. nécrotique, engl. necrotic.

necrotomia
NECROTOMÍE, necrotomii, s. f. Disecție făcută pe cadavre. – Din fr. nécrotomie.

DOOM

necrotomíe (ne-cro-) s. f., art. necrotomía, g.-d. art. necrotomíei; pl. necrotomíi, art. necrotomíile

necrotomie
NECROTOMÍE, necrotomii, s. f. Disecție făcută pe cadavre. – Din fr. nécrotomie.

DOOM

necrotomíe (ne-cro-) s. f., art. necrotomía, g.-d. art. necrotomíei; pl. necrotomíi, art. necrotomíile

necrotomiei
NECROTOMÍE, necrotomii, s. f. Disecție făcută pe cadavre. – Din fr. nécrotomie.

DOOM

necrotomíe (ne-cro-) s. f., art. necrotomía, g.-d. art. necrotomíei; pl. necrotomíi, art. necrotomíile

necrotomii
NECROTOMÍE, necrotomii, s. f. Disecție făcută pe cadavre. – Din fr. nécrotomie.

DOOM

necrotomíe (ne-cro-) s. f., art. necrotomía, g.-d. art. necrotomíei; pl. necrotomíi, art. necrotomíile

necrotomiile
NECROTOMÍE, necrotomii, s. f. Disecție făcută pe cadavre. – Din fr. nécrotomie.

DOOM

necrotomíe (ne-cro-) s. f., art. necrotomía, g.-d. art. necrotomíei; pl. necrotomíi, art. necrotomíile

necrotomiilor
NECROTOMÍE, necrotomii, s. f. Disecție făcută pe cadavre. – Din fr. nécrotomie.

DOOM

necrotomíe (ne-cro-) s. f., art. necrotomía, g.-d. art. necrotomíei; pl. necrotomíi, art. necrotomíile

necroza
NECROZÁ, pers. 3 necrozează, vb. I. Refl. (Despre țesuturi sau organe) A suferi, a fi atins de necroză. – Din fr. nécroser.

DOOM

!necrozá (a se ~) (ne-cro-) vb. refl., ind. prez. 3 se necrozeáză

necroza
NECRÓZĂ, necroze, s. f. Moarte a unor țesuturi sau organe vii ale plantelor sau ale animalelor, provocată de întreruperea circulației sangvine, de infecții, arsuri etc. – Din fr. nécrose.

DOOM

necróză (ne-cro-) s. f., g.-d. art. necrózei; pl. necróze

necrozant
NECROZÁNT, -Ă adj. (Rar) Care provoacă necroza. [Cf. fr. nécrosant].

necrozanta
NECROZÁNT, -Ă adj. (Rar) Care provoacă necroza. [Cf. fr. nécrosant].

necrozante
NECROZÁNT, -Ă adj. (Rar) Care provoacă necroza. [Cf. fr. nécrosant].

necrozantei
NECROZÁNT, -Ă adj. (Rar) Care provoacă necroza. [Cf. fr. nécrosant].

necrozantele
NECROZÁNT, -Ă adj. (Rar) Care provoacă necroza. [Cf. fr. nécrosant].

necrozantelor
NECROZÁNT, -Ă adj. (Rar) Care provoacă necroza. [Cf. fr. nécrosant].

necrozantul
NECROZÁNT, -Ă adj. (Rar) Care provoacă necroza. [Cf. fr. nécrosant].

necrozantului
NECROZÁNT, -Ă adj. (Rar) Care provoacă necroza. [Cf. fr. nécrosant].

necrozanți
NECROZÁNT, -Ă adj. (Rar) Care provoacă necroza. [Cf. fr. nécrosant].

necrozanții
NECROZÁNT, -Ă adj. (Rar) Care provoacă necroza. [Cf. fr. nécrosant].

necrozanților
NECROZÁNT, -Ă adj. (Rar) Care provoacă necroza. [Cf. fr. nécrosant].

necrozare
NECROZÁ, pers. 3 necrozează, vb. I. Refl. (Despre țesuturi sau organe) A suferi, a fi atins de necroză. – Din fr. nécroser.

DOOM

!necrozá (a se ~) (ne-cro-) vb. refl., ind. prez. 3 se necrozeáză

necrozare
NECROZÁRE, necrozări, s. f. Acțiunea de a se necroza și rezultatul ei. – V. necroza.

DOOM

necrozáre (ne-cro-) s. f., g.-d. art. necrozắrii; pl. necrozắri

necrozarea
NECROZÁRE, necrozări, s. f. Acțiunea de a se necroza și rezultatul ei. – V. necroza.

DOOM

necrozáre (ne-cro-) s. f., g.-d. art. necrozắrii; pl. necrozắri

necrozară
NECROZÁ, pers. 3 necrozează, vb. I. Refl. (Despre țesuturi sau organe) A suferi, a fi atins de necroză. – Din fr. nécroser.

DOOM

!necrozá (a se ~) (ne-cro-) vb. refl., ind. prez. 3 se necrozeáză

necrozase
NECROZÁ, pers. 3 necrozează, vb. I. Refl. (Despre țesuturi sau organe) A suferi, a fi atins de necroză. – Din fr. nécroser.

DOOM

!necrozá (a se ~) (ne-cro-) vb. refl., ind. prez. 3 se necrozeáză

necrozaseră
NECROZÁ, pers. 3 necrozează, vb. I. Refl. (Despre țesuturi sau organe) A suferi, a fi atins de necroză. – Din fr. nécroser.

DOOM

!necrozá (a se ~) (ne-cro-) vb. refl., ind. prez. 3 se necrozeáză

necrozat
NECROZÁ, pers. 3 necrozează, vb. I. Refl. (Despre țesuturi sau organe) A suferi, a fi atins de necroză. – Din fr. nécroser.

DOOM

!necrozá (a se ~) (ne-cro-) vb. refl., ind. prez. 3 se necrozeáză

necrozat
NECROZÁT, -Ă, necrozați, -te, adj. (Despre țesuturi sau organe) Atins de necroză. – V. necroza.

necrozata
NECROZÁT, -Ă, necrozați, -te, adj. (Despre țesuturi sau organe) Atins de necroză. – V. necroza.

necrozate
NECROZÁT, -Ă, necrozați, -te, adj. (Despre țesuturi sau organe) Atins de necroză. – V. necroza.

necrozatei
NECROZÁT, -Ă, necrozați, -te, adj. (Despre țesuturi sau organe) Atins de necroză. – V. necroza.

necrozatele
NECROZÁT, -Ă, necrozați, -te, adj. (Despre țesuturi sau organe) Atins de necroză. – V. necroza.

necrozatelor
NECROZÁT, -Ă, necrozați, -te, adj. (Despre țesuturi sau organe) Atins de necroză. – V. necroza.

necrozatul
NECROZÁT, -Ă, necrozați, -te, adj. (Despre țesuturi sau organe) Atins de necroză. – V. necroza.

necrozatului
NECROZÁT, -Ă, necrozați, -te, adj. (Despre țesuturi sau organe) Atins de necroză. – V. necroza.

necrozau
NECROZÁ, pers. 3 necrozează, vb. I. Refl. (Despre țesuturi sau organe) A suferi, a fi atins de necroză. – Din fr. nécroser.

DOOM

!necrozá (a se ~) (ne-cro-) vb. refl., ind. prez. 3 se necrozeáză

necrozați
NECROZÁT, -Ă, necrozați, -te, adj. (Despre țesuturi sau organe) Atins de necroză. – V. necroza.

necrozații
NECROZÁT, -Ă, necrozați, -te, adj. (Despre țesuturi sau organe) Atins de necroză. – V. necroza.

necrozaților
NECROZÁT, -Ă, necrozați, -te, adj. (Despre țesuturi sau organe) Atins de necroză. – V. necroza.

necroze
NECRÓZĂ, necroze, s. f. Moarte a unor țesuturi sau organe vii ale plantelor sau ale animalelor, provocată de întreruperea circulației sangvine, de infecții, arsuri etc. – Din fr. nécrose.

DOOM

necróză (ne-cro-) s. f., g.-d. art. necrózei; pl. necróze

necrozează
NECROZÁ, pers. 3 necrozează, vb. I. Refl. (Despre țesuturi sau organe) A suferi, a fi atins de necroză. – Din fr. nécroser.

DOOM

!necrozá (a se ~) (ne-cro-) vb. refl., ind. prez. 3 se necrozeáză

necrozei
NECRÓZĂ, necroze, s. f. Moarte a unor țesuturi sau organe vii ale plantelor sau ale animalelor, provocată de întreruperea circulației sangvine, de infecții, arsuri etc. – Din fr. nécrose.

DOOM

necróză (ne-cro-) s. f., g.-d. art. necrózei; pl. necróze

necrozele
NECRÓZĂ, necroze, s. f. Moarte a unor țesuturi sau organe vii ale plantelor sau ale animalelor, provocată de întreruperea circulației sangvine, de infecții, arsuri etc. – Din fr. nécrose.

DOOM

necróză (ne-cro-) s. f., g.-d. art. necrózei; pl. necróze

necrozelor
NECRÓZĂ, necroze, s. f. Moarte a unor țesuturi sau organe vii ale plantelor sau ale animalelor, provocată de întreruperea circulației sangvine, de infecții, arsuri etc. – Din fr. nécrose.

DOOM

necróză (ne-cro-) s. f., g.-d. art. necrózei; pl. necróze

necrozeze
NECROZÁ, pers. 3 necrozează, vb. I. Refl. (Despre țesuturi sau organe) A suferi, a fi atins de necroză. – Din fr. nécroser.

DOOM

!necrozá (a se ~) (ne-cro-) vb. refl., ind. prez. 3 se necrozeáză

necrozând
NECROZÁ, pers. 3 necrozează, vb. I. Refl. (Despre țesuturi sau organe) A suferi, a fi atins de necroză. – Din fr. nécroser.

DOOM

!necrozá (a se ~) (ne-cro-) vb. refl., ind. prez. 3 se necrozeáză

necrozînd
NECROZÁ, pers. 3 necrozează, vb. I. Refl. (Despre țesuturi sau organe) A suferi, a fi atins de necroză. – Din fr. nécroser.

DOOM

!necrozá (a se ~) (ne-cro-) vb. refl., ind. prez. 3 se necrozeáză

necrozări
NECROZÁRE, necrozări, s. f. Acțiunea de a se necroza și rezultatul ei. – V. necroza.

DOOM

necrozáre (ne-cro-) s. f., g.-d. art. necrozắrii; pl. necrozắri

necrozării
NECROZÁRE, necrozări, s. f. Acțiunea de a se necroza și rezultatul ei. – V. necroza.

DOOM

necrozáre (ne-cro-) s. f., g.-d. art. necrozắrii; pl. necrozắri

necrozările
NECROZÁRE, necrozări, s. f. Acțiunea de a se necroza și rezultatul ei. – V. necroza.

DOOM

necrozáre (ne-cro-) s. f., g.-d. art. necrozắrii; pl. necrozắri

necrozărilor
NECROZÁRE, necrozări, s. f. Acțiunea de a se necroza și rezultatul ei. – V. necroza.

DOOM

necrozáre (ne-cro-) s. f., g.-d. art. necrozắrii; pl. necrozắri

necruțat
NECRUȚÁT adv. (Înv.) Fără milă, în mod necruțător. – Pref. ne- + cruțat.

DOOM

necruțát (înv.) (ne-cru-) adv.

necruțătoare
NECRUȚĂTÓR, -OÁRE, necruțători, -oare, adj. Care nu cruță, care nu are milă; crud, neîndurător, neînduplecat, nemilos. ♦ Înverșunat, aspru. Vânt necruțător. – Pref. ne- + cruțător.

DOOM

necruțătór (ne-cru-) adj. m., pl. necruțătóri; f. sg. și pl. necruțătoáre

necruțătoarea
NECRUȚĂTÓR, -OÁRE, necruțători, -oare, adj. Care nu cruță, care nu are milă; crud, neîndurător, neînduplecat, nemilos. ♦ Înverșunat, aspru. Vânt necruțător. – Pref. ne- + cruțător.

DOOM

necruțătór (ne-cru-) adj. m., pl. necruțătóri; f. sg. și pl. necruțătoáre

necruțătoarei
NECRUȚĂTÓR, -OÁRE, necruțători, -oare, adj. Care nu cruță, care nu are milă; crud, neîndurător, neînduplecat, nemilos. ♦ Înverșunat, aspru. Vânt necruțător. – Pref. ne- + cruțător.

DOOM

necruțătór (ne-cru-) adj. m., pl. necruțătóri; f. sg. și pl. necruțătoáre

necruțătoarele
NECRUȚĂTÓR, -OÁRE, necruțători, -oare, adj. Care nu cruță, care nu are milă; crud, neîndurător, neînduplecat, nemilos. ♦ Înverșunat, aspru. Vânt necruțător. – Pref. ne- + cruțător.

DOOM

necruțătór (ne-cru-) adj. m., pl. necruțătóri; f. sg. și pl. necruțătoáre

necruțătoarelor
NECRUȚĂTÓR, -OÁRE, necruțători, -oare, adj. Care nu cruță, care nu are milă; crud, neîndurător, neînduplecat, nemilos. ♦ Înverșunat, aspru. Vânt necruțător. – Pref. ne- + cruțător.

DOOM

necruțătór (ne-cru-) adj. m., pl. necruțătóri; f. sg. și pl. necruțătoáre

necruțător
NECRUȚĂTÓR, -OÁRE, necruțători, -oare, adj. Care nu cruță, care nu are milă; crud, neîndurător, neînduplecat, nemilos. ♦ Înverșunat, aspru. Vânt necruțător. – Pref. ne- + cruțător.

DOOM

necruțătór (ne-cru-) adj. m., pl. necruțătóri; f. sg. și pl. necruțătoáre

necruțători
NECRUȚĂTÓR, -OÁRE, necruțători, -oare, adj. Care nu cruță, care nu are milă; crud, neîndurător, neînduplecat, nemilos. ♦ Înverșunat, aspru. Vânt necruțător. – Pref. ne- + cruțător.

DOOM

necruțătór (ne-cru-) adj. m., pl. necruțătóri; f. sg. și pl. necruțătoáre

necruțătorii
NECRUȚĂTÓR, -OÁRE, necruțători, -oare, adj. Care nu cruță, care nu are milă; crud, neîndurător, neînduplecat, nemilos. ♦ Înverșunat, aspru. Vânt necruțător. – Pref. ne- + cruțător.

DOOM

necruțătór (ne-cru-) adj. m., pl. necruțătóri; f. sg. și pl. necruțătoáre

necruțătorilor
NECRUȚĂTÓR, -OÁRE, necruțători, -oare, adj. Care nu cruță, care nu are milă; crud, neîndurător, neînduplecat, nemilos. ♦ Înverșunat, aspru. Vânt necruțător. – Pref. ne- + cruțător.

DOOM

necruțătór (ne-cru-) adj. m., pl. necruțătóri; f. sg. și pl. necruțătoáre

necruțătorul
NECRUȚĂTÓR, -OÁRE, necruțători, -oare, adj. Care nu cruță, care nu are milă; crud, neîndurător, neînduplecat, nemilos. ♦ Înverșunat, aspru. Vânt necruțător. – Pref. ne- + cruțător.

DOOM

necruțătór (ne-cru-) adj. m., pl. necruțătóri; f. sg. și pl. necruțătoáre

necruțătorului
NECRUȚĂTÓR, -OÁRE, necruțători, -oare, adj. Care nu cruță, care nu are milă; crud, neîndurător, neînduplecat, nemilos. ♦ Înverșunat, aspru. Vânt necruțător. – Pref. ne- + cruțător.

DOOM

necruțătór (ne-cru-) adj. m., pl. necruțătóri; f. sg. și pl. necruțătoáre

nectar
NECTÁR s. n. 1. Suc (dulce) secretat de glandele nectarifere ale plantelor și care, colectat de albine, este transformat în miere. 2. (În mitologia greacă) Băutură a zeilor despre care se credea că dă nemurire celor care o gustă. ♦ P. ext. Băutură minunată, delicioasă. 3. Băutură preparată pe baza sucului natural extras din fructe. Nectar de caise. – Din ngr. nektar, lat., fr. nectar, germ. Nektar.

DOOM

!nectár s. n., (băuturi) pl. nectáruri/nectare

nectar
NECTÁR, (3) nectaruri, s. n. 1. Lichid secretat de glandele nectarifere ale plantelor și care, colectat de albine, este transformat în miere. 2. (În mitologia greacă) Băutură a zeilor care îi făcea nemuritori pe cei ce o gustau. ♦ P. ext. Băutură minunată, delicioasă. 3. Băutură preparată pe baza sucului natural extras din fructe. Nectar de caise. [Pl. (3) și: nectare] – Din ngr. nektar, lat., fr. nectar, germ. Nektar.

nectaria
NECTÁRII s. f. pl. Glande nectarifere. – Din fr. nectaires (după nectar).

DOOM

nectárii (-rii) s. f. pl., art. nectáriile (-ri-i-)

nectarie
NECTÁRII s. f. pl. Glande nectarifere. – Din fr. nectaires (după nectar).

DOOM

nectárii (-rii) s. f. pl., art. nectáriile (-ri-i-)

nectariei
NECTÁRII s. f. pl. Glande nectarifere. – Din fr. nectaires (după nectar).

DOOM

nectárii (-rii) s. f. pl., art. nectáriile (-ri-i-)

nectarifer
NECTARIFÉR, -Ă, nectariferi, -e, adj. (Despre plante sau părți ale lor) Care secretă nectar (1). – Din fr. nectarifère.

DOOM

nectarifér adj. m., pl. nectariféri; f. nectariféră, pl. nectarifére

nectarifera
NECTARIFÉR, -Ă, nectariferi, -e, adj. (Despre plante sau părți ale lor) Care secretă nectar (1). – Din fr. nectarifère.

DOOM

nectarifér adj. m., pl. nectariféri; f. nectariféră, pl. nectarifére

nectarifere
NECTARIFÉR, -Ă, nectariferi, -e, adj. (Despre plante sau părți ale lor) Care secretă nectar (1). – Din fr. nectarifère.

DOOM

nectarifér adj. m., pl. nectariféri; f. nectariféră, pl. nectarifére

nectariferei
NECTARIFÉR, -Ă, nectariferi, -e, adj. (Despre plante sau părți ale lor) Care secretă nectar (1). – Din fr. nectarifère.

DOOM

nectarifér adj. m., pl. nectariféri; f. nectariféră, pl. nectarifére

nectariferele
NECTARIFÉR, -Ă, nectariferi, -e, adj. (Despre plante sau părți ale lor) Care secretă nectar (1). – Din fr. nectarifère.

DOOM

nectarifér adj. m., pl. nectariféri; f. nectariféră, pl. nectarifére

nectariferelor
NECTARIFÉR, -Ă, nectariferi, -e, adj. (Despre plante sau părți ale lor) Care secretă nectar (1). – Din fr. nectarifère.

DOOM

nectarifér adj. m., pl. nectariféri; f. nectariféră, pl. nectarifére

nectariferi
NECTARIFÉR, -Ă, nectariferi, -e, adj. (Despre plante sau părți ale lor) Care secretă nectar (1). – Din fr. nectarifère.

DOOM

nectarifér adj. m., pl. nectariféri; f. nectariféră, pl. nectarifére

nectariferii
NECTARIFÉR, -Ă, nectariferi, -e, adj. (Despre plante sau părți ale lor) Care secretă nectar (1). – Din fr. nectarifère.

DOOM

nectarifér adj. m., pl. nectariféri; f. nectariféră, pl. nectarifére

nectariferilor
NECTARIFÉR, -Ă, nectariferi, -e, adj. (Despre plante sau părți ale lor) Care secretă nectar (1). – Din fr. nectarifère.

DOOM

nectarifér adj. m., pl. nectariféri; f. nectariféră, pl. nectarifére

nectariferul
NECTARIFÉR, -Ă, nectariferi, -e, adj. (Despre plante sau părți ale lor) Care secretă nectar (1). – Din fr. nectarifère.

DOOM

nectarifér adj. m., pl. nectariféri; f. nectariféră, pl. nectarifére

nectariferului
NECTARIFÉR, -Ă, nectariferi, -e, adj. (Despre plante sau părți ale lor) Care secretă nectar (1). – Din fr. nectarifère.

DOOM

nectarifér adj. m., pl. nectariféri; f. nectariféră, pl. nectarifére

nectarii
NECTÁRII s. f. pl. Glande nectarifere. – Din fr. nectaires (după nectar).

DOOM

nectárii (-rii) s. f. pl., art. nectáriile (-ri-i-)

nectariile
NECTÁRII s. f. pl. Glande nectarifere. – Din fr. nectaires (după nectar).

DOOM

nectárii (-rii) s. f. pl., art. nectáriile (-ri-i-)

nectariilor
NECTÁRII s. f. pl. Glande nectarifere. – Din fr. nectaires (după nectar).

DOOM

nectárii (-rii) s. f. pl., art. nectáriile (-ri-i-)

nectarina
NECTARÍNĂ, nectarine, s. f. Varietate de piersici cu pielița fără puf. – Din fr. nectarine.

nectarine
NECTARÍNĂ, nectarine, s. f. Varietate de piersici cu pielița fără puf. – Din fr. nectarine.

nectarinei
NECTARÍNĂ, nectarine, s. f. Varietate de piersici cu pielița fără puf. – Din fr. nectarine.

nectarinele
NECTARÍNĂ, nectarine, s. f. Varietate de piersici cu pielița fără puf. – Din fr. nectarine.

nectarinelor
NECTARÍNĂ, nectarine, s. f. Varietate de piersici cu pielița fără puf. – Din fr. nectarine.

nectic
NÉCTIC, -Ă adj. (Biol.) Care are proprietatea de a pluti. [< fr. nectique, cf. gr. nektikos].

DOOM

néctic adj. m., pl. néctici; f. néctică, pl. néctice

nectica
NÉCTIC, -Ă adj. (Biol.) Care are proprietatea de a pluti. [< fr. nectique, cf. gr. nektikos].

DOOM

néctic adj. m., pl. néctici; f. néctică, pl. néctice

nectice
NÉCTIC, -Ă adj. (Biol.) Care are proprietatea de a pluti. [< fr. nectique, cf. gr. nektikos].

DOOM

néctic adj. m., pl. néctici; f. néctică, pl. néctice

necticei
NÉCTIC, -Ă adj. (Biol.) Care are proprietatea de a pluti. [< fr. nectique, cf. gr. nektikos].

DOOM

néctic adj. m., pl. néctici; f. néctică, pl. néctice

necticele
NÉCTIC, -Ă adj. (Biol.) Care are proprietatea de a pluti. [< fr. nectique, cf. gr. nektikos].

DOOM

néctic adj. m., pl. néctici; f. néctică, pl. néctice

necticelor
NÉCTIC, -Ă adj. (Biol.) Care are proprietatea de a pluti. [< fr. nectique, cf. gr. nektikos].

DOOM

néctic adj. m., pl. néctici; f. néctică, pl. néctice

nectici
NÉCTIC, -Ă adj. (Biol.) Care are proprietatea de a pluti. [< fr. nectique, cf. gr. nektikos].

DOOM

néctic adj. m., pl. néctici; f. néctică, pl. néctice

necticii
NÉCTIC, -Ă adj. (Biol.) Care are proprietatea de a pluti. [< fr. nectique, cf. gr. nektikos].

DOOM

néctic adj. m., pl. néctici; f. néctică, pl. néctice

necticilor
NÉCTIC, -Ă adj. (Biol.) Care are proprietatea de a pluti. [< fr. nectique, cf. gr. nektikos].

DOOM

néctic adj. m., pl. néctici; f. néctică, pl. néctice

necticul
NÉCTIC, -Ă adj. (Biol.) Care are proprietatea de a pluti. [< fr. nectique, cf. gr. nektikos].

DOOM

néctic adj. m., pl. néctici; f. néctică, pl. néctice

necticului
NÉCTIC, -Ă adj. (Biol.) Care are proprietatea de a pluti. [< fr. nectique, cf. gr. nektikos].

DOOM

néctic adj. m., pl. néctici; f. néctică, pl. néctice

necton
NECTÓN s. n. (Cu sens colectiv) Totalitatea organismelor care înoată în masa apei prin mișcări proprii. – Din it. necton.

DOOM

nectón s. n.

nectonul
NECTÓN s. n. (Cu sens colectiv) Totalitatea organismelor care înoată în masa apei prin mișcări proprii. – Din it. necton.

DOOM

nectón s. n.

nectonului
NECTÓN s. n. (Cu sens colectiv) Totalitatea organismelor care înoată în masa apei prin mișcări proprii. – Din it. necton.

DOOM

nectón s. n.

necugetare
NECUGETÁRE, necugetări, s. f. Acțiune, faptă necugetată; nechibzuință, nesocotință. – Pref. ne- + cugetare.

DOOM

necugetáre s. f., g.-d. art. necugetắrii; pl. necugetắri

necugetarea
NECUGETÁRE, necugetări, s. f. Acțiune, faptă necugetată; nechibzuință, nesocotință. – Pref. ne- + cugetare.

DOOM

necugetáre s. f., g.-d. art. necugetắrii; pl. necugetắri

necugetat
NECUGETÁT, -Ă, necugetați, -te, adj. Care nu este chibzuit, socotit (în acțiunile sale); nechibzuit, nesocotit. ♦ (Adverbial) Fără a cugeta, fără a chibzui; în mod ușuratic. – Pref. ne- + cugetat.

DOOM

necugetát adj. m., pl. necugetáți; f. necugetátă, pl. necugetáte

necugetata
NECUGETÁT, -Ă, necugetați, -te, adj. Care nu este chibzuit, socotit (în acțiunile sale); nechibzuit, nesocotit. ♦ (Adverbial) Fără a cugeta, fără a chibzui; în mod ușuratic. – Pref. ne- + cugetat.

DOOM

necugetát adj. m., pl. necugetáți; f. necugetátă, pl. necugetáte

necugetate
NECUGETÁT, -Ă, necugetați, -te, adj. Care nu este chibzuit, socotit (în acțiunile sale); nechibzuit, nesocotit. ♦ (Adverbial) Fără a cugeta, fără a chibzui; în mod ușuratic. – Pref. ne- + cugetat.

DOOM

necugetát adj. m., pl. necugetáți; f. necugetátă, pl. necugetáte

necugetatei
NECUGETÁT, -Ă, necugetați, -te, adj. Care nu este chibzuit, socotit (în acțiunile sale); nechibzuit, nesocotit. ♦ (Adverbial) Fără a cugeta, fără a chibzui; în mod ușuratic. – Pref. ne- + cugetat.

DOOM

necugetát adj. m., pl. necugetáți; f. necugetátă, pl. necugetáte

necugetatele
NECUGETÁT, -Ă, necugetați, -te, adj. Care nu este chibzuit, socotit (în acțiunile sale); nechibzuit, nesocotit. ♦ (Adverbial) Fără a cugeta, fără a chibzui; în mod ușuratic. – Pref. ne- + cugetat.

DOOM

necugetát adj. m., pl. necugetáți; f. necugetátă, pl. necugetáte

necugetatelor
NECUGETÁT, -Ă, necugetați, -te, adj. Care nu este chibzuit, socotit (în acțiunile sale); nechibzuit, nesocotit. ♦ (Adverbial) Fără a cugeta, fără a chibzui; în mod ușuratic. – Pref. ne- + cugetat.

DOOM

necugetát adj. m., pl. necugetáți; f. necugetátă, pl. necugetáte

necugetatul
NECUGETÁT, -Ă, necugetați, -te, adj. Care nu este chibzuit, socotit (în acțiunile sale); nechibzuit, nesocotit. ♦ (Adverbial) Fără a cugeta, fără a chibzui; în mod ușuratic. – Pref. ne- + cugetat.

DOOM

necugetát adj. m., pl. necugetáți; f. necugetátă, pl. necugetáte

necugetatului
NECUGETÁT, -Ă, necugetați, -te, adj. Care nu este chibzuit, socotit (în acțiunile sale); nechibzuit, nesocotit. ♦ (Adverbial) Fără a cugeta, fără a chibzui; în mod ușuratic. – Pref. ne- + cugetat.

DOOM

necugetát adj. m., pl. necugetáți; f. necugetátă, pl. necugetáte

necugetați
NECUGETÁT, -Ă, necugetați, -te, adj. Care nu este chibzuit, socotit (în acțiunile sale); nechibzuit, nesocotit. ♦ (Adverbial) Fără a cugeta, fără a chibzui; în mod ușuratic. – Pref. ne- + cugetat.

DOOM

necugetát adj. m., pl. necugetáți; f. necugetátă, pl. necugetáte

necugetații
NECUGETÁT, -Ă, necugetați, -te, adj. Care nu este chibzuit, socotit (în acțiunile sale); nechibzuit, nesocotit. ♦ (Adverbial) Fără a cugeta, fără a chibzui; în mod ușuratic. – Pref. ne- + cugetat.

DOOM

necugetát adj. m., pl. necugetáți; f. necugetátă, pl. necugetáte

necugetaților
NECUGETÁT, -Ă, necugetați, -te, adj. Care nu este chibzuit, socotit (în acțiunile sale); nechibzuit, nesocotit. ♦ (Adverbial) Fără a cugeta, fără a chibzui; în mod ușuratic. – Pref. ne- + cugetat.

DOOM

necugetát adj. m., pl. necugetáți; f. necugetátă, pl. necugetáte

necugetări
NECUGETÁRE, necugetări, s. f. Acțiune, faptă necugetată; nechibzuință, nesocotință. – Pref. ne- + cugetare.

DOOM

necugetáre s. f., g.-d. art. necugetắrii; pl. necugetắri

necugetării
NECUGETÁRE, necugetări, s. f. Acțiune, faptă necugetată; nechibzuință, nesocotință. – Pref. ne- + cugetare.

DOOM

necugetáre s. f., g.-d. art. necugetắrii; pl. necugetắri

necugetările
NECUGETÁRE, necugetări, s. f. Acțiune, faptă necugetată; nechibzuință, nesocotință. – Pref. ne- + cugetare.

DOOM

necugetáre s. f., g.-d. art. necugetắrii; pl. necugetắri

necugetărilor
NECUGETÁRE, necugetări, s. f. Acțiune, faptă necugetată; nechibzuință, nesocotință. – Pref. ne- + cugetare.

DOOM

necugetáre s. f., g.-d. art. necugetắrii; pl. necugetắri

necultivat
NECULTIVÁT, -Ă, necultivați, -te, adj. 1. (Despre plante) Care nu se cultivă. 2. (Despre oameni) Care nu este cultivat, educat, instruit. – Pref. ne- + cultivat.

DOOM

*necultivát adj. m., pl. necultiváți; f. necultivátă, pl. necultiváte

necultivata
NECULTIVÁT, -Ă, necultivați, -te, adj. 1. (Despre plante) Care nu se cultivă. 2. (Despre oameni) Care nu este cultivat, educat, instruit. – Pref. ne- + cultivat.

DOOM

*necultivát adj. m., pl. necultiváți; f. necultivátă, pl. necultiváte

necultivate
NECULTIVÁT, -Ă, necultivați, -te, adj. 1. (Despre plante) Care nu se cultivă. 2. (Despre oameni) Care nu este cultivat, educat, instruit. – Pref. ne- + cultivat.

DOOM

*necultivát adj. m., pl. necultiváți; f. necultivátă, pl. necultiváte

necultivatei
NECULTIVÁT, -Ă, necultivați, -te, adj. 1. (Despre plante) Care nu se cultivă. 2. (Despre oameni) Care nu este cultivat, educat, instruit. – Pref. ne- + cultivat.

DOOM

*necultivát adj. m., pl. necultiváți; f. necultivátă, pl. necultiváte

necultivatele
NECULTIVÁT, -Ă, necultivați, -te, adj. 1. (Despre plante) Care nu se cultivă. 2. (Despre oameni) Care nu este cultivat, educat, instruit. – Pref. ne- + cultivat.

DOOM

*necultivát adj. m., pl. necultiváți; f. necultivátă, pl. necultiváte

necultivatelor
NECULTIVÁT, -Ă, necultivați, -te, adj. 1. (Despre plante) Care nu se cultivă. 2. (Despre oameni) Care nu este cultivat, educat, instruit. – Pref. ne- + cultivat.

DOOM

*necultivát adj. m., pl. necultiváți; f. necultivátă, pl. necultiváte

necultivatul
NECULTIVÁT, -Ă, necultivați, -te, adj. 1. (Despre plante) Care nu se cultivă. 2. (Despre oameni) Care nu este cultivat, educat, instruit. – Pref. ne- + cultivat.

DOOM

*necultivát adj. m., pl. necultiváți; f. necultivátă, pl. necultiváte

necultivatului
NECULTIVÁT, -Ă, necultivați, -te, adj. 1. (Despre plante) Care nu se cultivă. 2. (Despre oameni) Care nu este cultivat, educat, instruit. – Pref. ne- + cultivat.

DOOM

*necultivát adj. m., pl. necultiváți; f. necultivátă, pl. necultiváte

necultivați
NECULTIVÁT, -Ă, necultivați, -te, adj. 1. (Despre plante) Care nu se cultivă. 2. (Despre oameni) Care nu este cultivat, educat, instruit. – Pref. ne- + cultivat.

DOOM

*necultivát adj. m., pl. necultiváți; f. necultivátă, pl. necultiváte

necultivații
NECULTIVÁT, -Ă, necultivați, -te, adj. 1. (Despre plante) Care nu se cultivă. 2. (Despre oameni) Care nu este cultivat, educat, instruit. – Pref. ne- + cultivat.

DOOM

*necultivát adj. m., pl. necultiváți; f. necultivátă, pl. necultiváte

necultivaților
NECULTIVÁT, -Ă, necultivați, -te, adj. 1. (Despre plante) Care nu se cultivă. 2. (Despre oameni) Care nu este cultivat, educat, instruit. – Pref. ne- + cultivat.

DOOM

*necultivát adj. m., pl. necultiváți; f. necultivátă, pl. necultiváte

necum
NECÚM adv., conj. (Înv. și pop.) 1. Adv. Nicidecum. 2. Conj. (Și) cu atât mai puțin; darămite. (în construcții afirmative) Cu atât mai mult, dar încă. – Pref. ne- + cum.

DOOM

necúm (înv., pop.) adv., conjcț.

necumpănire
NECUMPĂNÍRE, necumpăniți, s. f. Lipsă de cumpănire. – Pref. ne- + cumpănire.

DOOM

necumpăníre s. f., g.-d. art. necumpănírii; pl. necumpăníri

necumpănirea
NECUMPĂNÍRE, necumpăniți, s. f. Lipsă de cumpănire. – Pref. ne- + cumpănire.

DOOM

necumpăníre s. f., g.-d. art. necumpănírii; pl. necumpăníri

necumpăniri
NECUMPĂNÍRE, necumpăniți, s. f. Lipsă de cumpănire. – Pref. ne- + cumpănire.

DOOM

necumpăníre s. f., g.-d. art. necumpănírii; pl. necumpăníri

necumpănirii
NECUMPĂNÍRE, necumpăniți, s. f. Lipsă de cumpănire. – Pref. ne- + cumpănire.

DOOM

necumpăníre s. f., g.-d. art. necumpănírii; pl. necumpăníri

necumpănirile
NECUMPĂNÍRE, necumpăniți, s. f. Lipsă de cumpănire. – Pref. ne- + cumpănire.

DOOM

necumpăníre s. f., g.-d. art. necumpănírii; pl. necumpăníri

necumpănirilor
NECUMPĂNÍRE, necumpăniți, s. f. Lipsă de cumpănire. – Pref. ne- + cumpănire.

DOOM

necumpăníre s. f., g.-d. art. necumpănírii; pl. necumpăníri

necumpănit
NECUMPĂNÍT, -Ă, necumpăniți, -te, adj. Care nu este cumpănit; lipsit de chibzuială, fără precauție; pripit. – Pref. ne- + cumpănit.

DOOM

necumpănít adj. m., pl. necumpăníți; f. necumpănítă, pl. necumpăníte

necumpănita
NECUMPĂNÍT, -Ă, necumpăniți, -te, adj. Care nu este cumpănit; lipsit de chibzuială, fără precauție; pripit. – Pref. ne- + cumpănit.

DOOM

necumpănít adj. m., pl. necumpăníți; f. necumpănítă, pl. necumpăníte

necumpănite
NECUMPĂNÍT, -Ă, necumpăniți, -te, adj. Care nu este cumpănit; lipsit de chibzuială, fără precauție; pripit. – Pref. ne- + cumpănit.

DOOM

necumpănít adj. m., pl. necumpăníți; f. necumpănítă, pl. necumpăníte

necumpănitei
NECUMPĂNÍT, -Ă, necumpăniți, -te, adj. Care nu este cumpănit; lipsit de chibzuială, fără precauție; pripit. – Pref. ne- + cumpănit.

DOOM

necumpănít adj. m., pl. necumpăníți; f. necumpănítă, pl. necumpăníte

necumpănitele
NECUMPĂNÍT, -Ă, necumpăniți, -te, adj. Care nu este cumpănit; lipsit de chibzuială, fără precauție; pripit. – Pref. ne- + cumpănit.

DOOM

necumpănít adj. m., pl. necumpăníți; f. necumpănítă, pl. necumpăníte

necumpănitelor
NECUMPĂNÍT, -Ă, necumpăniți, -te, adj. Care nu este cumpănit; lipsit de chibzuială, fără precauție; pripit. – Pref. ne- + cumpănit.

DOOM

necumpănít adj. m., pl. necumpăníți; f. necumpănítă, pl. necumpăníte

necumpănitul
NECUMPĂNÍT, -Ă, necumpăniți, -te, adj. Care nu este cumpănit; lipsit de chibzuială, fără precauție; pripit. – Pref. ne- + cumpănit.

DOOM

necumpănít adj. m., pl. necumpăníți; f. necumpănítă, pl. necumpăníte

necumpănitului
NECUMPĂNÍT, -Ă, necumpăniți, -te, adj. Care nu este cumpănit; lipsit de chibzuială, fără precauție; pripit. – Pref. ne- + cumpănit.

DOOM

necumpănít adj. m., pl. necumpăníți; f. necumpănítă, pl. necumpăníte

necumpăniți
NECUMPĂNÍT, -Ă, necumpăniți, -te, adj. Care nu este cumpănit; lipsit de chibzuială, fără precauție; pripit. – Pref. ne- + cumpănit.

DOOM

necumpănít adj. m., pl. necumpăníți; f. necumpănítă, pl. necumpăníte

necumpăniții
NECUMPĂNÍT, -Ă, necumpăniți, -te, adj. Care nu este cumpănit; lipsit de chibzuială, fără precauție; pripit. – Pref. ne- + cumpănit.

DOOM

necumpănít adj. m., pl. necumpăníți; f. necumpănítă, pl. necumpăníte

necumpăniților
NECUMPĂNÍT, -Ă, necumpăniți, -te, adj. Care nu este cumpănit; lipsit de chibzuială, fără precauție; pripit. – Pref. ne- + cumpănit.

DOOM

necumpănít adj. m., pl. necumpăníți; f. necumpănítă, pl. necumpăníte

necumpătare
NECUMPĂTÁRE, necumpătări, s. f. Lipsă de cumpătare, nechibzuință. – Pref. ne- + cumpătare.

DOOM

necumpătáre s. f., g.-d. art. necumpătắrii; pl. necumpătắri

necumpătarea
NECUMPĂTÁRE, necumpătări, s. f. Lipsă de cumpătare, nechibzuință. – Pref. ne- + cumpătare.

DOOM

necumpătáre s. f., g.-d. art. necumpătắrii; pl. necumpătắri

necumpătat
NECUMPĂTÁT, -Ă, necumpătați, -te, adj. Lipsit de cumpătare; nechibzuit. – Pref. ne- + cumpătat.

DOOM

necumpătát adj. m., pl. necumpătáți; f. necumpătátă, pl. necumpătáte

necumpătata
NECUMPĂTÁT, -Ă, necumpătați, -te, adj. Lipsit de cumpătare; nechibzuit. – Pref. ne- + cumpătat.

DOOM

necumpătát adj. m., pl. necumpătáți; f. necumpătátă, pl. necumpătáte

necumpătate
NECUMPĂTÁT, -Ă, necumpătați, -te, adj. Lipsit de cumpătare; nechibzuit. – Pref. ne- + cumpătat.

DOOM

necumpătát adj. m., pl. necumpătáți; f. necumpătátă, pl. necumpătáte

necumpătatei
NECUMPĂTÁT, -Ă, necumpătați, -te, adj. Lipsit de cumpătare; nechibzuit. – Pref. ne- + cumpătat.

DOOM

necumpătát adj. m., pl. necumpătáți; f. necumpătátă, pl. necumpătáte

necumpătatele
NECUMPĂTÁT, -Ă, necumpătați, -te, adj. Lipsit de cumpătare; nechibzuit. – Pref. ne- + cumpătat.

DOOM

necumpătát adj. m., pl. necumpătáți; f. necumpătátă, pl. necumpătáte

necumpătatelor
NECUMPĂTÁT, -Ă, necumpătați, -te, adj. Lipsit de cumpătare; nechibzuit. – Pref. ne- + cumpătat.

DOOM

necumpătát adj. m., pl. necumpătáți; f. necumpătátă, pl. necumpătáte

necumpătatul
NECUMPĂTÁT, -Ă, necumpătați, -te, adj. Lipsit de cumpătare; nechibzuit. – Pref. ne- + cumpătat.

DOOM

necumpătát adj. m., pl. necumpătáți; f. necumpătátă, pl. necumpătáte

necumpătatului
NECUMPĂTÁT, -Ă, necumpătați, -te, adj. Lipsit de cumpătare; nechibzuit. – Pref. ne- + cumpătat.

DOOM

necumpătát adj. m., pl. necumpătáți; f. necumpătátă, pl. necumpătáte

necumpătați
NECUMPĂTÁT, -Ă, necumpătați, -te, adj. Lipsit de cumpătare; nechibzuit. – Pref. ne- + cumpătat.

DOOM

necumpătát adj. m., pl. necumpătáți; f. necumpătátă, pl. necumpătáte

necumpătații
NECUMPĂTÁT, -Ă, necumpătați, -te, adj. Lipsit de cumpătare; nechibzuit. – Pref. ne- + cumpătat.

DOOM

necumpătát adj. m., pl. necumpătáți; f. necumpătátă, pl. necumpătáte

necumpătaților
NECUMPĂTÁT, -Ă, necumpătați, -te, adj. Lipsit de cumpătare; nechibzuit. – Pref. ne- + cumpătat.

DOOM

necumpătát adj. m., pl. necumpătáți; f. necumpătátă, pl. necumpătáte

necumpătări
NECUMPĂTÁRE, necumpătări, s. f. Lipsă de cumpătare, nechibzuință. – Pref. ne- + cumpătare.

DOOM

necumpătáre s. f., g.-d. art. necumpătắrii; pl. necumpătắri

necumpătării
NECUMPĂTÁRE, necumpătări, s. f. Lipsă de cumpătare, nechibzuință. – Pref. ne- + cumpătare.

DOOM

necumpătáre s. f., g.-d. art. necumpătắrii; pl. necumpătắri

necumpătările
NECUMPĂTÁRE, necumpătări, s. f. Lipsă de cumpătare, nechibzuință. – Pref. ne- + cumpătare.

DOOM

necumpătáre s. f., g.-d. art. necumpătắrii; pl. necumpătắri

necumpătărilor
NECUMPĂTÁRE, necumpătări, s. f. Lipsă de cumpătare, nechibzuință. – Pref. ne- + cumpătare.

DOOM

necumpătáre s. f., g.-d. art. necumpătắrii; pl. necumpătắri

necunoaștere
NECUNOÁȘTERE, necunoașteri, s. f. Lipsă de cunoaștere. – Pref. ne- + cunoaștere.

DOOM

necunoáștere s. f., g.-d. art. necunoáșterii; pl. necunoáșteri

necunoașterea
NECUNOÁȘTERE, necunoașteri, s. f. Lipsă de cunoaștere. – Pref. ne- + cunoaștere.

DOOM

necunoáștere s. f., g.-d. art. necunoáșterii; pl. necunoáșteri

necunoașteri
NECUNOÁȘTERE, necunoașteri, s. f. Lipsă de cunoaștere. – Pref. ne- + cunoaștere.

DOOM

necunoáștere s. f., g.-d. art. necunoáșterii; pl. necunoáșteri

necunoașterii
NECUNOÁȘTERE, necunoașteri, s. f. Lipsă de cunoaștere. – Pref. ne- + cunoaștere.

DOOM

necunoáștere s. f., g.-d. art. necunoáșterii; pl. necunoáșteri

necunoașterile
NECUNOÁȘTERE, necunoașteri, s. f. Lipsă de cunoaștere. – Pref. ne- + cunoaștere.

DOOM

necunoáștere s. f., g.-d. art. necunoáșterii; pl. necunoáșteri

necunoașterilor
NECUNOÁȘTERE, necunoașteri, s. f. Lipsă de cunoaștere. – Pref. ne- + cunoaștere.

DOOM

necunoáștere s. f., g.-d. art. necunoáșterii; pl. necunoáșteri

necunoscut
NECUNOSCÚT, -Ă, necunoscuți, -te, adj., s. m., s. f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care nu este cunoscut, despre care nu se știe nimic; p. ext. tainic, ascuns. ♦ (Despre scriitori, artiști, creatori) Extrem de puțin cunoscut (și apreciat); obscur; anonim. 2. S. n. Ceea ce nu este (încă) cunoscut, ceea ce depășește cunoștințele omului. 3. S. f. (Mat.) Mărime care apare într-o problemă sau într-o ecuație și care se cere determinată. – Pref. ne- + cunoscut.

DOOM

necunoscút² s. n.

necunoscut
NECUNOSCÚT, -Ă, necunoscuți, -te, adj., s. m., s. f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care nu este cunoscut, despre care nu se știe nimic; p. ext. tainic, ascuns. ♦ (Despre scriitori, artiști, creatori) Extrem de puțin cunoscut (și apreciat); obscur; anonim. 2. S. n. Ceea ce nu este (încă) cunoscut, ceea ce depășește cunoștințele omului. 3. S. f. (Mat.) Mărime care apare într-o problemă sau într-o ecuație și care se cere determinată. – Pref. ne- + cunoscut.

DOOM

necunoscút² s. n.

necunoscuta
NECUNOSCÚT, -Ă, necunoscuți, -te, adj., s. m., s. f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care nu este cunoscut, despre care nu se știe nimic; p. ext. tainic, ascuns. ♦ (Despre scriitori, artiști, creatori) Extrem de puțin cunoscut (și apreciat); obscur; anonim. 2. S. n. Ceea ce nu este (încă) cunoscut, ceea ce depășește cunoștințele omului. 3. S. f. (Mat.) Mărime care apare într-o problemă sau într-o ecuație și care se cere determinată. – Pref. ne- + cunoscut.

DOOM

necunoscút² s. n.

necunoscuta
NECUNOSCÚT, -Ă, necunoscuți, -te, adj., s. m., s. f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care nu este cunoscut, despre care nu se știe nimic; p. ext. tainic, ascuns. ♦ (Despre scriitori, artiști, creatori) Extrem de puțin cunoscut (și apreciat); obscur; anonim. 2. S. n. Ceea ce nu este (încă) cunoscut, ceea ce depășește cunoștințele omului. 3. S. f. (Mat.) Mărime care apare într-o problemă sau într-o ecuație și care se cere determinată. – Pref. ne- + cunoscut.

DOOM

necunoscút² s. n.

necunoscute
NECUNOSCÚT, -Ă, necunoscuți, -te, adj., s. m., s. f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care nu este cunoscut, despre care nu se știe nimic; p. ext. tainic, ascuns. ♦ (Despre scriitori, artiști, creatori) Extrem de puțin cunoscut (și apreciat); obscur; anonim. 2. S. n. Ceea ce nu este (încă) cunoscut, ceea ce depășește cunoștințele omului. 3. S. f. (Mat.) Mărime care apare într-o problemă sau într-o ecuație și care se cere determinată. – Pref. ne- + cunoscut.

DOOM

necunoscút² s. n.

necunoscute
NECUNOSCÚT, -Ă, necunoscuți, -te, adj., s. m., s. f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care nu este cunoscut, despre care nu se știe nimic; p. ext. tainic, ascuns. ♦ (Despre scriitori, artiști, creatori) Extrem de puțin cunoscut (și apreciat); obscur; anonim. 2. S. n. Ceea ce nu este (încă) cunoscut, ceea ce depășește cunoștințele omului. 3. S. f. (Mat.) Mărime care apare într-o problemă sau într-o ecuație și care se cere determinată. – Pref. ne- + cunoscut.

DOOM

necunoscút² s. n.

necunoscutei
NECUNOSCÚT, -Ă, necunoscuți, -te, adj., s. m., s. f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care nu este cunoscut, despre care nu se știe nimic; p. ext. tainic, ascuns. ♦ (Despre scriitori, artiști, creatori) Extrem de puțin cunoscut (și apreciat); obscur; anonim. 2. S. n. Ceea ce nu este (încă) cunoscut, ceea ce depășește cunoștințele omului. 3. S. f. (Mat.) Mărime care apare într-o problemă sau într-o ecuație și care se cere determinată. – Pref. ne- + cunoscut.

DOOM

necunoscút² s. n.

necunoscutei
NECUNOSCÚT, -Ă, necunoscuți, -te, adj., s. m., s. f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care nu este cunoscut, despre care nu se știe nimic; p. ext. tainic, ascuns. ♦ (Despre scriitori, artiști, creatori) Extrem de puțin cunoscut (și apreciat); obscur; anonim. 2. S. n. Ceea ce nu este (încă) cunoscut, ceea ce depășește cunoștințele omului. 3. S. f. (Mat.) Mărime care apare într-o problemă sau într-o ecuație și care se cere determinată. – Pref. ne- + cunoscut.

DOOM

necunoscút² s. n.

necunoscutele
NECUNOSCÚT, -Ă, necunoscuți, -te, adj., s. m., s. f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care nu este cunoscut, despre care nu se știe nimic; p. ext. tainic, ascuns. ♦ (Despre scriitori, artiști, creatori) Extrem de puțin cunoscut (și apreciat); obscur; anonim. 2. S. n. Ceea ce nu este (încă) cunoscut, ceea ce depășește cunoștințele omului. 3. S. f. (Mat.) Mărime care apare într-o problemă sau într-o ecuație și care se cere determinată. – Pref. ne- + cunoscut.

DOOM

necunoscút² s. n.

necunoscutele
NECUNOSCÚT, -Ă, necunoscuți, -te, adj., s. m., s. f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care nu este cunoscut, despre care nu se știe nimic; p. ext. tainic, ascuns. ♦ (Despre scriitori, artiști, creatori) Extrem de puțin cunoscut (și apreciat); obscur; anonim. 2. S. n. Ceea ce nu este (încă) cunoscut, ceea ce depășește cunoștințele omului. 3. S. f. (Mat.) Mărime care apare într-o problemă sau într-o ecuație și care se cere determinată. – Pref. ne- + cunoscut.

DOOM

necunoscút² s. n.

necunoscutelor
NECUNOSCÚT, -Ă, necunoscuți, -te, adj., s. m., s. f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care nu este cunoscut, despre care nu se știe nimic; p. ext. tainic, ascuns. ♦ (Despre scriitori, artiști, creatori) Extrem de puțin cunoscut (și apreciat); obscur; anonim. 2. S. n. Ceea ce nu este (încă) cunoscut, ceea ce depășește cunoștințele omului. 3. S. f. (Mat.) Mărime care apare într-o problemă sau într-o ecuație și care se cere determinată. – Pref. ne- + cunoscut.

DOOM

necunoscút² s. n.

necunoscutelor
NECUNOSCÚT, -Ă, necunoscuți, -te, adj., s. m., s. f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care nu este cunoscut, despre care nu se știe nimic; p. ext. tainic, ascuns. ♦ (Despre scriitori, artiști, creatori) Extrem de puțin cunoscut (și apreciat); obscur; anonim. 2. S. n. Ceea ce nu este (încă) cunoscut, ceea ce depășește cunoștințele omului. 3. S. f. (Mat.) Mărime care apare într-o problemă sau într-o ecuație și care se cere determinată. – Pref. ne- + cunoscut.

DOOM

necunoscút² s. n.

necunoscutul
NECUNOSCÚT, -Ă, necunoscuți, -te, adj., s. m., s. f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care nu este cunoscut, despre care nu se știe nimic; p. ext. tainic, ascuns. ♦ (Despre scriitori, artiști, creatori) Extrem de puțin cunoscut (și apreciat); obscur; anonim. 2. S. n. Ceea ce nu este (încă) cunoscut, ceea ce depășește cunoștințele omului. 3. S. f. (Mat.) Mărime care apare într-o problemă sau într-o ecuație și care se cere determinată. – Pref. ne- + cunoscut.

DOOM

necunoscút² s. n.

necunoscutul
NECUNOSCÚT, -Ă, necunoscuți, -te, adj., s. m., s. f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care nu este cunoscut, despre care nu se știe nimic; p. ext. tainic, ascuns. ♦ (Despre scriitori, artiști, creatori) Extrem de puțin cunoscut (și apreciat); obscur; anonim. 2. S. n. Ceea ce nu este (încă) cunoscut, ceea ce depășește cunoștințele omului. 3. S. f. (Mat.) Mărime care apare într-o problemă sau într-o ecuație și care se cere determinată. – Pref. ne- + cunoscut.

DOOM

necunoscút² s. n.

necunoscutului
NECUNOSCÚT, -Ă, necunoscuți, -te, adj., s. m., s. f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care nu este cunoscut, despre care nu se știe nimic; p. ext. tainic, ascuns. ♦ (Despre scriitori, artiști, creatori) Extrem de puțin cunoscut (și apreciat); obscur; anonim. 2. S. n. Ceea ce nu este (încă) cunoscut, ceea ce depășește cunoștințele omului. 3. S. f. (Mat.) Mărime care apare într-o problemă sau într-o ecuație și care se cere determinată. – Pref. ne- + cunoscut.

DOOM

necunoscút² s. n.

necunoscutului
NECUNOSCÚT, -Ă, necunoscuți, -te, adj., s. m., s. f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care nu este cunoscut, despre care nu se știe nimic; p. ext. tainic, ascuns. ♦ (Despre scriitori, artiști, creatori) Extrem de puțin cunoscut (și apreciat); obscur; anonim. 2. S. n. Ceea ce nu este (încă) cunoscut, ceea ce depășește cunoștințele omului. 3. S. f. (Mat.) Mărime care apare într-o problemă sau într-o ecuație și care se cere determinată. – Pref. ne- + cunoscut.

DOOM

necunoscút² s. n.

necunoscută
NECUNOSCÚTĂ, necunoscute, s. f. (Mat.) Mărime a cărei valoare nu e cunoscută și care trebuie determinată pe baza datelor problemei. Ecuație cu două necunoscute.

necunoscuți
NECUNOSCÚT, -Ă, necunoscuți, -te, adj., s. m., s. f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care nu este cunoscut, despre care nu se știe nimic; p. ext. tainic, ascuns. ♦ (Despre scriitori, artiști, creatori) Extrem de puțin cunoscut (și apreciat); obscur; anonim. 2. S. n. Ceea ce nu este (încă) cunoscut, ceea ce depășește cunoștințele omului. 3. S. f. (Mat.) Mărime care apare într-o problemă sau într-o ecuație și care se cere determinată. – Pref. ne- + cunoscut.

DOOM

necunoscút² s. n.

necunoscuți
NECUNOSCÚT, -Ă, necunoscuți, -te, adj., s. m., s. f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care nu este cunoscut, despre care nu se știe nimic; p. ext. tainic, ascuns. ♦ (Despre scriitori, artiști, creatori) Extrem de puțin cunoscut (și apreciat); obscur; anonim. 2. S. n. Ceea ce nu este (încă) cunoscut, ceea ce depășește cunoștințele omului. 3. S. f. (Mat.) Mărime care apare într-o problemă sau într-o ecuație și care se cere determinată. – Pref. ne- + cunoscut.

DOOM

necunoscút² s. n.

necunoscuții
NECUNOSCÚT, -Ă, necunoscuți, -te, adj., s. m., s. f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care nu este cunoscut, despre care nu se știe nimic; p. ext. tainic, ascuns. ♦ (Despre scriitori, artiști, creatori) Extrem de puțin cunoscut (și apreciat); obscur; anonim. 2. S. n. Ceea ce nu este (încă) cunoscut, ceea ce depășește cunoștințele omului. 3. S. f. (Mat.) Mărime care apare într-o problemă sau într-o ecuație și care se cere determinată. – Pref. ne- + cunoscut.

DOOM

necunoscút² s. n.

necunoscuții
NECUNOSCÚT, -Ă, necunoscuți, -te, adj., s. m., s. f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care nu este cunoscut, despre care nu se știe nimic; p. ext. tainic, ascuns. ♦ (Despre scriitori, artiști, creatori) Extrem de puțin cunoscut (și apreciat); obscur; anonim. 2. S. n. Ceea ce nu este (încă) cunoscut, ceea ce depășește cunoștințele omului. 3. S. f. (Mat.) Mărime care apare într-o problemă sau într-o ecuație și care se cere determinată. – Pref. ne- + cunoscut.

DOOM

necunoscút² s. n.

necunoscuților
NECUNOSCÚT, -Ă, necunoscuți, -te, adj., s. m., s. f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care nu este cunoscut, despre care nu se știe nimic; p. ext. tainic, ascuns. ♦ (Despre scriitori, artiști, creatori) Extrem de puțin cunoscut (și apreciat); obscur; anonim. 2. S. n. Ceea ce nu este (încă) cunoscut, ceea ce depășește cunoștințele omului. 3. S. f. (Mat.) Mărime care apare într-o problemă sau într-o ecuație și care se cere determinată. – Pref. ne- + cunoscut.

DOOM

necunoscút² s. n.

necunoscuților
NECUNOSCÚT, -Ă, necunoscuți, -te, adj., s. m., s. f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care nu este cunoscut, despre care nu se știe nimic; p. ext. tainic, ascuns. ♦ (Despre scriitori, artiști, creatori) Extrem de puțin cunoscut (și apreciat); obscur; anonim. 2. S. n. Ceea ce nu este (încă) cunoscut, ceea ce depășește cunoștințele omului. 3. S. f. (Mat.) Mărime care apare într-o problemă sau într-o ecuație și care se cere determinată. – Pref. ne- + cunoscut.

DOOM

necunoscút² s. n.

necunoscătoare
NECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, necunoscători, -oare, adj. Care nu este cunoscător. – Pref. ne- + cunoscător.

DOOM

*necunoscătór adj. m., pl. necunoscătóri; f. sg. și pl. necunoscătoáre

necunoscătoarea
NECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, necunoscători, -oare, adj. Care nu este cunoscător. – Pref. ne- + cunoscător.

DOOM

*necunoscătór adj. m., pl. necunoscătóri; f. sg. și pl. necunoscătoáre

necunoscătoarei
NECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, necunoscători, -oare, adj. Care nu este cunoscător. – Pref. ne- + cunoscător.

DOOM

*necunoscătór adj. m., pl. necunoscătóri; f. sg. și pl. necunoscătoáre

necunoscătoarele
NECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, necunoscători, -oare, adj. Care nu este cunoscător. – Pref. ne- + cunoscător.

DOOM

*necunoscătór adj. m., pl. necunoscătóri; f. sg. și pl. necunoscătoáre

necunoscătoarelor
NECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, necunoscători, -oare, adj. Care nu este cunoscător. – Pref. ne- + cunoscător.

DOOM

*necunoscătór adj. m., pl. necunoscătóri; f. sg. și pl. necunoscătoáre

necunoscător
NECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, necunoscători, -oare, adj. Care nu este cunoscător. – Pref. ne- + cunoscător.

DOOM

*necunoscătór adj. m., pl. necunoscătóri; f. sg. și pl. necunoscătoáre

necunoscători
NECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, necunoscători, -oare, adj. Care nu este cunoscător. – Pref. ne- + cunoscător.

DOOM

*necunoscătór adj. m., pl. necunoscătóri; f. sg. și pl. necunoscătoáre

necunoscătorii
NECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, necunoscători, -oare, adj. Care nu este cunoscător. – Pref. ne- + cunoscător.

DOOM

*necunoscătór adj. m., pl. necunoscătóri; f. sg. și pl. necunoscătoáre

necunoscătorilor
NECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, necunoscători, -oare, adj. Care nu este cunoscător. – Pref. ne- + cunoscător.

DOOM

*necunoscătór adj. m., pl. necunoscătóri; f. sg. și pl. necunoscătoáre

necunoscătorul
NECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, necunoscători, -oare, adj. Care nu este cunoscător. – Pref. ne- + cunoscător.

DOOM

*necunoscătór adj. m., pl. necunoscătóri; f. sg. și pl. necunoscătoáre

necunoscătorului
NECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, necunoscători, -oare, adj. Care nu este cunoscător. – Pref. ne- + cunoscător.

DOOM

*necunoscătór adj. m., pl. necunoscătóri; f. sg. și pl. necunoscătoáre

necuprins
NECUPRÍNS, -Ă, necuprinși, -se, adj., s. n. 1. Adj. Care nu este sau nu poate fi cuprins între anumite limite; imens, infinit. ♦ Care nu poate fi pătruns cu mintea, înțeles. 2. S. n. Spațiu, întindere nelimitată; nemărginire, imensitate; infinit. – Pref. ne- + cuprins.

DOOM

necupríns² (-cu-prins) s. n.

necuprinsa
NECUPRÍNS, -Ă, necuprinși, -se, adj., s. n. 1. Adj. Care nu este sau nu poate fi cuprins între anumite limite; imens, infinit. ♦ Care nu poate fi pătruns cu mintea, înțeles. 2. S. n. Spațiu, întindere nelimitată; nemărginire, imensitate; infinit. – Pref. ne- + cuprins.

DOOM

necupríns² (-cu-prins) s. n.

necuprinse
NECUPRÍNS, -Ă, necuprinși, -se, adj., s. n. 1. Adj. Care nu este sau nu poate fi cuprins între anumite limite; imens, infinit. ♦ Care nu poate fi pătruns cu mintea, înțeles. 2. S. n. Spațiu, întindere nelimitată; nemărginire, imensitate; infinit. – Pref. ne- + cuprins.

DOOM

necupríns² (-cu-prins) s. n.

necuprinsei
NECUPRÍNS, -Ă, necuprinși, -se, adj., s. n. 1. Adj. Care nu este sau nu poate fi cuprins între anumite limite; imens, infinit. ♦ Care nu poate fi pătruns cu mintea, înțeles. 2. S. n. Spațiu, întindere nelimitată; nemărginire, imensitate; infinit. – Pref. ne- + cuprins.

DOOM

necupríns² (-cu-prins) s. n.

necuprinsele
NECUPRÍNS, -Ă, necuprinși, -se, adj., s. n. 1. Adj. Care nu este sau nu poate fi cuprins între anumite limite; imens, infinit. ♦ Care nu poate fi pătruns cu mintea, înțeles. 2. S. n. Spațiu, întindere nelimitată; nemărginire, imensitate; infinit. – Pref. ne- + cuprins.

DOOM

necupríns² (-cu-prins) s. n.

necuprinselor
NECUPRÍNS, -Ă, necuprinși, -se, adj., s. n. 1. Adj. Care nu este sau nu poate fi cuprins între anumite limite; imens, infinit. ♦ Care nu poate fi pătruns cu mintea, înțeles. 2. S. n. Spațiu, întindere nelimitată; nemărginire, imensitate; infinit. – Pref. ne- + cuprins.

DOOM

necupríns² (-cu-prins) s. n.

necuprinsul
NECUPRÍNS, -Ă, necuprinși, -se, adj., s. n. 1. Adj. Care nu este sau nu poate fi cuprins între anumite limite; imens, infinit. ♦ Care nu poate fi pătruns cu mintea, înțeles. 2. S. n. Spațiu, întindere nelimitată; nemărginire, imensitate; infinit. – Pref. ne- + cuprins.

DOOM

necupríns² (-cu-prins) s. n.

necuprinsului
NECUPRÍNS, -Ă, necuprinși, -se, adj., s. n. 1. Adj. Care nu este sau nu poate fi cuprins între anumite limite; imens, infinit. ♦ Care nu poate fi pătruns cu mintea, înțeles. 2. S. n. Spațiu, întindere nelimitată; nemărginire, imensitate; infinit. – Pref. ne- + cuprins.

DOOM

necupríns² (-cu-prins) s. n.

necuprinși
NECUPRÍNS, -Ă, necuprinși, -se, adj., s. n. 1. Adj. Care nu este sau nu poate fi cuprins între anumite limite; imens, infinit. ♦ Care nu poate fi pătruns cu mintea, înțeles. 2. S. n. Spațiu, întindere nelimitată; nemărginire, imensitate; infinit. – Pref. ne- + cuprins.

DOOM

necupríns² (-cu-prins) s. n.

necuprinșii
NECUPRÍNS, -Ă, necuprinși, -se, adj., s. n. 1. Adj. Care nu este sau nu poate fi cuprins între anumite limite; imens, infinit. ♦ Care nu poate fi pătruns cu mintea, înțeles. 2. S. n. Spațiu, întindere nelimitată; nemărginire, imensitate; infinit. – Pref. ne- + cuprins.

DOOM

necupríns² (-cu-prins) s. n.

necuprinșilor
NECUPRÍNS, -Ă, necuprinși, -se, adj., s. n. 1. Adj. Care nu este sau nu poate fi cuprins între anumite limite; imens, infinit. ♦ Care nu poate fi pătruns cu mintea, înțeles. 2. S. n. Spațiu, întindere nelimitată; nemărginire, imensitate; infinit. – Pref. ne- + cuprins.

DOOM

necupríns² (-cu-prins) s. n.

necurat
NECURÁT, -Ă, necurați, -te, adj. 1. Murdar. ♦ Fig. Necinstit, dubios, incorect. 2. Blestemat, spurcat; diavolesc. Duh necurat = spirit rău. ♦ (Substantivat, m. art; pop.) Dracul, diavolul. – Pref. ne- + curat.

DOOM

necurát adj. m., pl. necuráți; f. necurátă, pl. necuráte

necurata
NECURÁT, -Ă, necurați, -te, adj. 1. Murdar. ♦ Fig. Necinstit, dubios, incorect. 2. Blestemat, spurcat; diavolesc. Duh necurat = spirit rău. ♦ (Substantivat, m. art; pop.) Dracul, diavolul. – Pref. ne- + curat.

DOOM

necurát adj. m., pl. necuráți; f. necurátă, pl. necuráte

necurate
NECURÁT, -Ă, necurați, -te, adj. 1. Murdar. ♦ Fig. Necinstit, dubios, incorect. 2. Blestemat, spurcat; diavolesc. Duh necurat = spirit rău. ♦ (Substantivat, m. art; pop.) Dracul, diavolul. – Pref. ne- + curat.

DOOM

necurát adj. m., pl. necuráți; f. necurátă, pl. necuráte

necuratei
NECURÁT, -Ă, necurați, -te, adj. 1. Murdar. ♦ Fig. Necinstit, dubios, incorect. 2. Blestemat, spurcat; diavolesc. Duh necurat = spirit rău. ♦ (Substantivat, m. art; pop.) Dracul, diavolul. – Pref. ne- + curat.

DOOM

necurát adj. m., pl. necuráți; f. necurátă, pl. necuráte

necuratele
NECURÁT, -Ă, necurați, -te, adj. 1. Murdar. ♦ Fig. Necinstit, dubios, incorect. 2. Blestemat, spurcat; diavolesc. Duh necurat = spirit rău. ♦ (Substantivat, m. art; pop.) Dracul, diavolul. – Pref. ne- + curat.

DOOM

necurát adj. m., pl. necuráți; f. necurátă, pl. necuráte

necuratelor
NECURÁT, -Ă, necurați, -te, adj. 1. Murdar. ♦ Fig. Necinstit, dubios, incorect. 2. Blestemat, spurcat; diavolesc. Duh necurat = spirit rău. ♦ (Substantivat, m. art; pop.) Dracul, diavolul. – Pref. ne- + curat.

DOOM

necurát adj. m., pl. necuráți; f. necurátă, pl. necuráte

necuratul
NECURÁT, -Ă, necurați, -te, adj. 1. Murdar. ♦ Fig. Necinstit, dubios, incorect. 2. Blestemat, spurcat; diavolesc. Duh necurat = spirit rău. ♦ (Substantivat, m. art; pop.) Dracul, diavolul. – Pref. ne- + curat.

DOOM

necurát adj. m., pl. necuráți; f. necurátă, pl. necuráte

necuratului
NECURÁT, -Ă, necurați, -te, adj. 1. Murdar. ♦ Fig. Necinstit, dubios, incorect. 2. Blestemat, spurcat; diavolesc. Duh necurat = spirit rău. ♦ (Substantivat, m. art; pop.) Dracul, diavolul. – Pref. ne- + curat.

DOOM

necurát adj. m., pl. necuráți; f. necurátă, pl. necuráte

necurați
NECURÁT, -Ă, necurați, -te, adj. 1. Murdar. ♦ Fig. Necinstit, dubios, incorect. 2. Blestemat, spurcat; diavolesc. Duh necurat = spirit rău. ♦ (Substantivat, m. art; pop.) Dracul, diavolul. – Pref. ne- + curat.

DOOM

necurát adj. m., pl. necuráți; f. necurátă, pl. necuráte

necurații
NECURÁT, -Ă, necurați, -te, adj. 1. Murdar. ♦ Fig. Necinstit, dubios, incorect. 2. Blestemat, spurcat; diavolesc. Duh necurat = spirit rău. ♦ (Substantivat, m. art; pop.) Dracul, diavolul. – Pref. ne- + curat.

DOOM

necurát adj. m., pl. necuráți; f. necurátă, pl. necuráte

necuraților
NECURÁT, -Ă, necurați, -te, adj. 1. Murdar. ♦ Fig. Necinstit, dubios, incorect. 2. Blestemat, spurcat; diavolesc. Duh necurat = spirit rău. ♦ (Substantivat, m. art; pop.) Dracul, diavolul. – Pref. ne- + curat.

DOOM

necurát adj. m., pl. necuráți; f. necurátă, pl. necuráte

necurmat
NECURMÁT, -Ă, necurmați, -te, adj., adv. (Pop.) (Care se întâmplă, are loc etc.) necontenit, neîncetat, continuu. – Pref. ne- + curmat.

DOOM

necurmát (pop.) adj. m., pl. necurmáți; f. necurmátă, pl. necurmáte

necurmata
NECURMÁT, -Ă, necurmați, -te, adj., adv. (Pop.) (Care se întâmplă, are loc etc.) necontenit, neîncetat, continuu. – Pref. ne- + curmat.

DOOM

necurmát (pop.) adj. m., pl. necurmáți; f. necurmátă, pl. necurmáte

necurmate
NECURMÁT, -Ă, necurmați, -te, adj., adv. (Pop.) (Care se întâmplă, are loc etc.) necontenit, neîncetat, continuu. – Pref. ne- + curmat.

DOOM

necurmát (pop.) adj. m., pl. necurmáți; f. necurmátă, pl. necurmáte

necurmatei
NECURMÁT, -Ă, necurmați, -te, adj., adv. (Pop.) (Care se întâmplă, are loc etc.) necontenit, neîncetat, continuu. – Pref. ne- + curmat.

DOOM

necurmát (pop.) adj. m., pl. necurmáți; f. necurmátă, pl. necurmáte

necurmatele
NECURMÁT, -Ă, necurmați, -te, adj., adv. (Pop.) (Care se întâmplă, are loc etc.) necontenit, neîncetat, continuu. – Pref. ne- + curmat.

DOOM

necurmát (pop.) adj. m., pl. necurmáți; f. necurmátă, pl. necurmáte

necurmatelor
NECURMÁT, -Ă, necurmați, -te, adj., adv. (Pop.) (Care se întâmplă, are loc etc.) necontenit, neîncetat, continuu. – Pref. ne- + curmat.

DOOM

necurmát (pop.) adj. m., pl. necurmáți; f. necurmátă, pl. necurmáte

necurmatul
NECURMÁT, -Ă, necurmați, -te, adj., adv. (Pop.) (Care se întâmplă, are loc etc.) necontenit, neîncetat, continuu. – Pref. ne- + curmat.

DOOM

necurmát (pop.) adj. m., pl. necurmáți; f. necurmátă, pl. necurmáte

necurmatului
NECURMÁT, -Ă, necurmați, -te, adj., adv. (Pop.) (Care se întâmplă, are loc etc.) necontenit, neîncetat, continuu. – Pref. ne- + curmat.

DOOM

necurmát (pop.) adj. m., pl. necurmáți; f. necurmátă, pl. necurmáte

necurmați
NECURMÁT, -Ă, necurmați, -te, adj., adv. (Pop.) (Care se întâmplă, are loc etc.) necontenit, neîncetat, continuu. – Pref. ne- + curmat.

DOOM

necurmát (pop.) adj. m., pl. necurmáți; f. necurmátă, pl. necurmáte

necurmații
NECURMÁT, -Ă, necurmați, -te, adj., adv. (Pop.) (Care se întâmplă, are loc etc.) necontenit, neîncetat, continuu. – Pref. ne- + curmat.

DOOM

necurmát (pop.) adj. m., pl. necurmáți; f. necurmátă, pl. necurmáte

necurmaților
NECURMÁT, -Ă, necurmați, -te, adj., adv. (Pop.) (Care se întâmplă, are loc etc.) necontenit, neîncetat, continuu. – Pref. ne- + curmat.

DOOM

necurmát (pop.) adj. m., pl. necurmáți; f. necurmátă, pl. necurmáte

necurățat
NECURĂȚÁT, -Ă, necurățați, -te, adj. 1. Care este plin de murdărie, de impurități. 2. (Despre fructe, legume, ouă) Căruia nu i-a fost îndepărtată coaja. – Pref. ne- + curățat.

necurățata
NECURĂȚÁT, -Ă, necurățați, -te, adj. 1. Care este plin de murdărie, de impurități. 2. (Despre fructe, legume, ouă) Căruia nu i-a fost îndepărtată coaja. – Pref. ne- + curățat.

necurățate
NECURĂȚÁT, -Ă, necurățați, -te, adj. 1. Care este plin de murdărie, de impurități. 2. (Despre fructe, legume, ouă) Căruia nu i-a fost îndepărtată coaja. – Pref. ne- + curățat.

necurățatei
NECURĂȚÁT, -Ă, necurățați, -te, adj. 1. Care este plin de murdărie, de impurități. 2. (Despre fructe, legume, ouă) Căruia nu i-a fost îndepărtată coaja. – Pref. ne- + curățat.

necurățatele
NECURĂȚÁT, -Ă, necurățați, -te, adj. 1. Care este plin de murdărie, de impurități. 2. (Despre fructe, legume, ouă) Căruia nu i-a fost îndepărtată coaja. – Pref. ne- + curățat.

necurățatelor
NECURĂȚÁT, -Ă, necurățați, -te, adj. 1. Care este plin de murdărie, de impurități. 2. (Despre fructe, legume, ouă) Căruia nu i-a fost îndepărtată coaja. – Pref. ne- + curățat.

necurățatul
NECURĂȚÁT, -Ă, necurățați, -te, adj. 1. Care este plin de murdărie, de impurități. 2. (Despre fructe, legume, ouă) Căruia nu i-a fost îndepărtată coaja. – Pref. ne- + curățat.

necurățatului
NECURĂȚÁT, -Ă, necurățați, -te, adj. 1. Care este plin de murdărie, de impurități. 2. (Despre fructe, legume, ouă) Căruia nu i-a fost îndepărtată coaja. – Pref. ne- + curățat.

necurățați
NECURĂȚÁT, -Ă, necurățați, -te, adj. 1. Care este plin de murdărie, de impurități. 2. (Despre fructe, legume, ouă) Căruia nu i-a fost îndepărtată coaja. – Pref. ne- + curățat.

necurățații
NECURĂȚÁT, -Ă, necurățați, -te, adj. 1. Care este plin de murdărie, de impurități. 2. (Despre fructe, legume, ouă) Căruia nu i-a fost îndepărtată coaja. – Pref. ne- + curățat.

necurățaților
NECURĂȚÁT, -Ă, necurățați, -te, adj. 1. Care este plin de murdărie, de impurități. 2. (Despre fructe, legume, ouă) Căruia nu i-a fost îndepărtată coaja. – Pref. ne- + curățat.

necurățenia
NECURĂȚÉNIE, (2) necurățenii, s. f. 1. (Rar) Lipsă de curățenie. 2. Concr. murdărie, gunoi. – Pref. ne- + curățenie.

DOOM

necurățénie (rar) (-ni-e) s. f., art. necurățénia (-ni-a), g.-d. art. necurățéniei; (lucruri) pl. necurățénii, art. necurățéniile (-ni-i-)

necurățenie
NECURĂȚÉNIE, (2) necurățenii, s. f. 1. (Rar) Lipsă de curățenie. 2. Concr. murdărie, gunoi. – Pref. ne- + curățenie.

DOOM

necurățénie (rar) (-ni-e) s. f., art. necurățénia (-ni-a), g.-d. art. necurățéniei; (lucruri) pl. necurățénii, art. necurățéniile (-ni-i-)

necurățeniei
NECURĂȚÉNIE, (2) necurățenii, s. f. 1. (Rar) Lipsă de curățenie. 2. Concr. murdărie, gunoi. – Pref. ne- + curățenie.

DOOM

necurățénie (rar) (-ni-e) s. f., art. necurățénia (-ni-a), g.-d. art. necurățéniei; (lucruri) pl. necurățénii, art. necurățéniile (-ni-i-)

necurățenii
NECURĂȚÉNIE, (2) necurățenii, s. f. 1. (Rar) Lipsă de curățenie. 2. Concr. murdărie, gunoi. – Pref. ne- + curățenie.

DOOM

necurățénie (rar) (-ni-e) s. f., art. necurățénia (-ni-a), g.-d. art. necurățéniei; (lucruri) pl. necurățénii, art. necurățéniile (-ni-i-)

necurățeniile
NECURĂȚÉNIE, (2) necurățenii, s. f. 1. (Rar) Lipsă de curățenie. 2. Concr. murdărie, gunoi. – Pref. ne- + curățenie.

DOOM

necurățénie (rar) (-ni-e) s. f., art. necurățénia (-ni-a), g.-d. art. necurățéniei; (lucruri) pl. necurățénii, art. necurățéniile (-ni-i-)

necurățeniilor
NECURĂȚÉNIE, (2) necurățenii, s. f. 1. (Rar) Lipsă de curățenie. 2. Concr. murdărie, gunoi. – Pref. ne- + curățenie.

DOOM

necurățénie (rar) (-ni-e) s. f., art. necurățénia (-ni-a), g.-d. art. necurățéniei; (lucruri) pl. necurățénii, art. necurățéniile (-ni-i-)

necurăția
NECURĂȚÍE, necurații, s. f. (Înv.) Murdărie, necurățenie. – Pref. ne- + curăție.

DOOM

necurățíe (înv.) s. f., art. necurățía, g.-d. art. necurățíei; (lucruri, fapte) pl. necurățíi, art. necurățíile

necurăție
NECURĂȚÍE, necurații, s. f. (Înv.) Murdărie, necurățenie. – Pref. ne- + curăție.

DOOM

necurățíe (înv.) s. f., art. necurățía, g.-d. art. necurățíei; (lucruri, fapte) pl. necurățíi, art. necurățíile

necurăției
NECURĂȚÍE, necurații, s. f. (Înv.) Murdărie, necurățenie. – Pref. ne- + curăție.

DOOM

necurățíe (înv.) s. f., art. necurățía, g.-d. art. necurățíei; (lucruri, fapte) pl. necurățíi, art. necurățíile

necurății
NECURĂȚÍE, necurații, s. f. (Înv.) Murdărie, necurățenie. – Pref. ne- + curăție.

DOOM

necurățíe (înv.) s. f., art. necurățía, g.-d. art. necurățíei; (lucruri, fapte) pl. necurățíi, art. necurățíile

necurățiile
NECURĂȚÍE, necurații, s. f. (Înv.) Murdărie, necurățenie. – Pref. ne- + curăție.

DOOM

necurățíe (înv.) s. f., art. necurățía, g.-d. art. necurățíei; (lucruri, fapte) pl. necurățíi, art. necurățíile

necurățiilor
NECURĂȚÍE, necurații, s. f. (Înv.) Murdărie, necurățenie. – Pref. ne- + curăție.

DOOM

necurățíe (înv.) s. f., art. necurățía, g.-d. art. necurățíei; (lucruri, fapte) pl. necurățíi, art. necurățíile

necuviincios
NECUVIINCIÓS, -OÁSĂ, necuviincioși, -oase, adj. Care este lipsit de bună-cuviință, de respect, de politețe; care nu este cuviincios; obraznic. – Pref. ne- + cuviincios.

DOOM

necuviinciós (-vi-in-) adj. m., pl. necuviincióși; f. necuviincioásă, pl. necuviincioáse

necuviința
NECUVIÍNȚĂ, necuviințe, s. f. Lipsă de respect; faptă, atitudine, vorbă lipsită de cuviință; indecență, obrăznicie; impolitețe, grosolănie, mojicie. – Pref. ne- + cuviință.

DOOM

necuviínță s. f., g.-d. art. necuviínței; pl. necuviínțe

necuviințe
NECUVIÍNȚĂ, necuviințe, s. f. Lipsă de respect; faptă, atitudine, vorbă lipsită de cuviință; indecență, obrăznicie; impolitețe, grosolănie, mojicie. – Pref. ne- + cuviință.

DOOM

necuviínță s. f., g.-d. art. necuviínței; pl. necuviínțe

necuviinței
NECUVIÍNȚĂ, necuviințe, s. f. Lipsă de respect; faptă, atitudine, vorbă lipsită de cuviință; indecență, obrăznicie; impolitețe, grosolănie, mojicie. – Pref. ne- + cuviință.

DOOM

necuviínță s. f., g.-d. art. necuviínței; pl. necuviínțe

necuviințele
NECUVIÍNȚĂ, necuviințe, s. f. Lipsă de respect; faptă, atitudine, vorbă lipsită de cuviință; indecență, obrăznicie; impolitețe, grosolănie, mojicie. – Pref. ne- + cuviință.

DOOM

necuviínță s. f., g.-d. art. necuviínței; pl. necuviínțe

necuviințelor
NECUVIÍNȚĂ, necuviințe, s. f. Lipsă de respect; faptă, atitudine, vorbă lipsită de cuviință; indecență, obrăznicie; impolitețe, grosolănie, mojicie. – Pref. ne- + cuviință.

DOOM

necuviínță s. f., g.-d. art. necuviínței; pl. necuviínțe

necuvântătoare
NECUVÂNTĂTÓR, -OÁRE, necuvântători, -oare, adj. Care nu vorbește. ♦ (Substantivat) Animal. – Pref. ne- + cuvântător.

DOOM

necuvântătór adj. m., pl. necuvântătóri; f. sg. și pl. necuvântătoáre

necuvântătoarea
NECUVÂNTĂTÓR, -OÁRE, necuvântători, -oare, adj. Care nu vorbește. ♦ (Substantivat) Animal. – Pref. ne- + cuvântător.

DOOM

necuvântătór adj. m., pl. necuvântătóri; f. sg. și pl. necuvântătoáre

necuvântătoarei
NECUVÂNTĂTÓR, -OÁRE, necuvântători, -oare, adj. Care nu vorbește. ♦ (Substantivat) Animal. – Pref. ne- + cuvântător.

DOOM

necuvântătór adj. m., pl. necuvântătóri; f. sg. și pl. necuvântătoáre

necuvântătoarele
NECUVÂNTĂTÓR, -OÁRE, necuvântători, -oare, adj. Care nu vorbește. ♦ (Substantivat) Animal. – Pref. ne- + cuvântător.

DOOM

necuvântătór adj. m., pl. necuvântătóri; f. sg. și pl. necuvântătoáre

necuvântătoarelor
NECUVÂNTĂTÓR, -OÁRE, necuvântători, -oare, adj. Care nu vorbește. ♦ (Substantivat) Animal. – Pref. ne- + cuvântător.

DOOM

necuvântătór adj. m., pl. necuvântătóri; f. sg. și pl. necuvântătoáre

necuvântător
NECUVÂNTĂTÓR, -OÁRE, necuvântători, -oare, adj. Care nu vorbește. ♦ (Substantivat) Animal. – Pref. ne- + cuvântător.

DOOM

necuvântătór adj. m., pl. necuvântătóri; f. sg. și pl. necuvântătoáre

necuvântători
NECUVÂNTĂTÓR, -OÁRE, necuvântători, -oare, adj. Care nu vorbește. ♦ (Substantivat) Animal. – Pref. ne- + cuvântător.

DOOM

necuvântătór adj. m., pl. necuvântătóri; f. sg. și pl. necuvântătoáre

necuvântătorii
NECUVÂNTĂTÓR, -OÁRE, necuvântători, -oare, adj. Care nu vorbește. ♦ (Substantivat) Animal. – Pref. ne- + cuvântător.

DOOM

necuvântătór adj. m., pl. necuvântătóri; f. sg. și pl. necuvântătoáre

necuvântătorilor
NECUVÂNTĂTÓR, -OÁRE, necuvântători, -oare, adj. Care nu vorbește. ♦ (Substantivat) Animal. – Pref. ne- + cuvântător.

DOOM

necuvântătór adj. m., pl. necuvântătóri; f. sg. și pl. necuvântătoáre

necuvântătorul
NECUVÂNTĂTÓR, -OÁRE, necuvântători, -oare, adj. Care nu vorbește. ♦ (Substantivat) Animal. – Pref. ne- + cuvântător.

DOOM

necuvântătór adj. m., pl. necuvântătóri; f. sg. și pl. necuvântătoáre

necuvântătorului
NECUVÂNTĂTÓR, -OÁRE, necuvântători, -oare, adj. Care nu vorbește. ♦ (Substantivat) Animal. – Pref. ne- + cuvântător.

DOOM

necuvântătór adj. m., pl. necuvântătóri; f. sg. și pl. necuvântătoáre

necuvîntătoare
NECUVÂNTĂTÓR, -OÁRE, necuvântători, -oare, adj. Care nu vorbește. ♦ (Substantivat) Animal. – Pref. ne- + cuvântător.

DOOM

necuvântătór adj. m., pl. necuvântătóri; f. sg. și pl. necuvântătoáre

necuvîntătoarea
NECUVÂNTĂTÓR, -OÁRE, necuvântători, -oare, adj. Care nu vorbește. ♦ (Substantivat) Animal. – Pref. ne- + cuvântător.

DOOM

necuvântătór adj. m., pl. necuvântătóri; f. sg. și pl. necuvântătoáre

necuvîntătoarei
NECUVÂNTĂTÓR, -OÁRE, necuvântători, -oare, adj. Care nu vorbește. ♦ (Substantivat) Animal. – Pref. ne- + cuvântător.

DOOM

necuvântătór adj. m., pl. necuvântătóri; f. sg. și pl. necuvântătoáre

necuvîntătoarele
NECUVÂNTĂTÓR, -OÁRE, necuvântători, -oare, adj. Care nu vorbește. ♦ (Substantivat) Animal. – Pref. ne- + cuvântător.

DOOM

necuvântătór adj. m., pl. necuvântătóri; f. sg. și pl. necuvântătoáre

necuvîntătoarelor
NECUVÂNTĂTÓR, -OÁRE, necuvântători, -oare, adj. Care nu vorbește. ♦ (Substantivat) Animal. – Pref. ne- + cuvântător.

DOOM

necuvântătór adj. m., pl. necuvântătóri; f. sg. și pl. necuvântătoáre

necuvîntător
NECUVÂNTĂTÓR, -OÁRE, necuvântători, -oare, adj. Care nu vorbește. ♦ (Substantivat) Animal. – Pref. ne- + cuvântător.

DOOM

necuvântătór adj. m., pl. necuvântătóri; f. sg. și pl. necuvântătoáre

necuvîntători
NECUVÂNTĂTÓR, -OÁRE, necuvântători, -oare, adj. Care nu vorbește. ♦ (Substantivat) Animal. – Pref. ne- + cuvântător.

DOOM

necuvântătór adj. m., pl. necuvântătóri; f. sg. și pl. necuvântătoáre

necuvîntătorii
NECUVÂNTĂTÓR, -OÁRE, necuvântători, -oare, adj. Care nu vorbește. ♦ (Substantivat) Animal. – Pref. ne- + cuvântător.

DOOM

necuvântătór adj. m., pl. necuvântătóri; f. sg. și pl. necuvântătoáre

necuvîntătorilor
NECUVÂNTĂTÓR, -OÁRE, necuvântători, -oare, adj. Care nu vorbește. ♦ (Substantivat) Animal. – Pref. ne- + cuvântător.

DOOM

necuvântătór adj. m., pl. necuvântătóri; f. sg. și pl. necuvântătoáre

necuvîntătorul
NECUVÂNTĂTÓR, -OÁRE, necuvântători, -oare, adj. Care nu vorbește. ♦ (Substantivat) Animal. – Pref. ne- + cuvântător.

DOOM

necuvântătór adj. m., pl. necuvântătóri; f. sg. și pl. necuvântătoáre

necuvîntătorului
NECUVÂNTĂTÓR, -OÁRE, necuvântători, -oare, adj. Care nu vorbește. ♦ (Substantivat) Animal. – Pref. ne- + cuvântător.

DOOM

necuvântătór adj. m., pl. necuvântătóri; f. sg. și pl. necuvântătoáre

necăcios
NECĂCIÓS, -OÁSĂ adj. v. înecăcios.

DOOM

înecăciós adj. m., pl. înecăcióși; f. înecăcioásă, pl. înecăcioáse

necăjea
NECĂJÍ, necăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A pricinui cuiva un necaz, o neplăcere; a face cuiva sânge rău; a mânia, a amărî, a supăra. ♦ A sâcâi, a tachina pe cineva; a agasa, a plictisi. ♦ Refl. A se enerva, a se mânia. 2. Refl. A depune eforturi (mari) pentru realizarea unui scop; a-și da osteneala, a se trudi; a se căzni. [Var.: (reg.) năcăjí vb. IV] – Din necaz. Cf. sl. nakazati.

DOOM

necăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necăjésc, imperf. 3 sg. necăjeá; conj. prez. 3 să necăjeáscă

necăjeai
NECĂJÍ, necăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A pricinui cuiva un necaz, o neplăcere; a face cuiva sânge rău; a mânia, a amărî, a supăra. ♦ A sâcâi, a tachina pe cineva; a agasa, a plictisi. ♦ Refl. A se enerva, a se mânia. 2. Refl. A depune eforturi (mari) pentru realizarea unui scop; a-și da osteneala, a se trudi; a se căzni. [Var.: (reg.) năcăjí vb. IV] – Din necaz. Cf. sl. nakazati.

DOOM

necăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necăjésc, imperf. 3 sg. necăjeá; conj. prez. 3 să necăjeáscă

necăjeam
NECĂJÍ, necăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A pricinui cuiva un necaz, o neplăcere; a face cuiva sânge rău; a mânia, a amărî, a supăra. ♦ A sâcâi, a tachina pe cineva; a agasa, a plictisi. ♦ Refl. A se enerva, a se mânia. 2. Refl. A depune eforturi (mari) pentru realizarea unui scop; a-și da osteneala, a se trudi; a se căzni. [Var.: (reg.) năcăjí vb. IV] – Din necaz. Cf. sl. nakazati.

DOOM

necăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necăjésc, imperf. 3 sg. necăjeá; conj. prez. 3 să necăjeáscă

necăjească
NECĂJÍ, necăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A pricinui cuiva un necaz, o neplăcere; a face cuiva sânge rău; a mânia, a amărî, a supăra. ♦ A sâcâi, a tachina pe cineva; a agasa, a plictisi. ♦ Refl. A se enerva, a se mânia. 2. Refl. A depune eforturi (mari) pentru realizarea unui scop; a-și da osteneala, a se trudi; a se căzni. [Var.: (reg.) năcăjí vb. IV] – Din necaz. Cf. sl. nakazati.

DOOM

necăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necăjésc, imperf. 3 sg. necăjeá; conj. prez. 3 să necăjeáscă

necăjeau
NECĂJÍ, necăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A pricinui cuiva un necaz, o neplăcere; a face cuiva sânge rău; a mânia, a amărî, a supăra. ♦ A sâcâi, a tachina pe cineva; a agasa, a plictisi. ♦ Refl. A se enerva, a se mânia. 2. Refl. A depune eforturi (mari) pentru realizarea unui scop; a-și da osteneala, a se trudi; a se căzni. [Var.: (reg.) năcăjí vb. IV] – Din necaz. Cf. sl. nakazati.

DOOM

necăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necăjésc, imperf. 3 sg. necăjeá; conj. prez. 3 să necăjeáscă

necăjeați
NECĂJÍ, necăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A pricinui cuiva un necaz, o neplăcere; a face cuiva sânge rău; a mânia, a amărî, a supăra. ♦ A sâcâi, a tachina pe cineva; a agasa, a plictisi. ♦ Refl. A se enerva, a se mânia. 2. Refl. A depune eforturi (mari) pentru realizarea unui scop; a-și da osteneala, a se trudi; a se căzni. [Var.: (reg.) năcăjí vb. IV] – Din necaz. Cf. sl. nakazati.

DOOM

necăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necăjésc, imperf. 3 sg. necăjeá; conj. prez. 3 să necăjeáscă

necăjesc
NECĂJÍ, necăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A pricinui cuiva un necaz, o neplăcere; a face cuiva sânge rău; a mânia, a amărî, a supăra. ♦ A sâcâi, a tachina pe cineva; a agasa, a plictisi. ♦ Refl. A se enerva, a se mânia. 2. Refl. A depune eforturi (mari) pentru realizarea unui scop; a-și da osteneala, a se trudi; a se căzni. [Var.: (reg.) năcăjí vb. IV] – Din necaz. Cf. sl. nakazati.

DOOM

necăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necăjésc, imperf. 3 sg. necăjeá; conj. prez. 3 să necăjeáscă

necăjește
NECĂJÍ, necăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A pricinui cuiva un necaz, o neplăcere; a face cuiva sânge rău; a mânia, a amărî, a supăra. ♦ A sâcâi, a tachina pe cineva; a agasa, a plictisi. ♦ Refl. A se enerva, a se mânia. 2. Refl. A depune eforturi (mari) pentru realizarea unui scop; a-și da osteneala, a se trudi; a se căzni. [Var.: (reg.) năcăjí vb. IV] – Din necaz. Cf. sl. nakazati.

DOOM

necăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necăjésc, imperf. 3 sg. necăjeá; conj. prez. 3 să necăjeáscă

necăjești
NECĂJÍ, necăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A pricinui cuiva un necaz, o neplăcere; a face cuiva sânge rău; a mânia, a amărî, a supăra. ♦ A sâcâi, a tachina pe cineva; a agasa, a plictisi. ♦ Refl. A se enerva, a se mânia. 2. Refl. A depune eforturi (mari) pentru realizarea unui scop; a-și da osteneala, a se trudi; a se căzni. [Var.: (reg.) năcăjí vb. IV] – Din necaz. Cf. sl. nakazati.

DOOM

necăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necăjésc, imperf. 3 sg. necăjeá; conj. prez. 3 să necăjeáscă

necăji
NECĂJÍ, necăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A pricinui cuiva un necaz, o neplăcere; a face cuiva sânge rău; a mânia, a amărî, a supăra. ♦ A sâcâi, a tachina pe cineva; a agasa, a plictisi. ♦ Refl. A se enerva, a se mânia. 2. Refl. A depune eforturi (mari) pentru realizarea unui scop; a-și da osteneala, a se trudi; a se căzni. [Var.: (reg.) năcăjí vb. IV] – Din necaz. Cf. sl. nakazati.

DOOM

necăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necăjésc, imperf. 3 sg. necăjeá; conj. prez. 3 să necăjeáscă

necăjicioasa
NECĂJICIÓS, -OÁSĂ, necăjicioși, -oase, adj. (Înv. și reg.) Care se necăjește ușor; supărăcios, irascibil. – Necăji + suf. -cios.

DOOM

necăjiciós (înv., reg.) adj. m., pl. necăjicióși; f. necăjicioásă, pl. necăjicioáse

necăjicioase
NECĂJICIÓS, -OÁSĂ, necăjicioși, -oase, adj. (Înv. și reg.) Care se necăjește ușor; supărăcios, irascibil. – Necăji + suf. -cios.

DOOM

necăjiciós (înv., reg.) adj. m., pl. necăjicióși; f. necăjicioásă, pl. necăjicioáse

necăjicioasei
NECĂJICIÓS, -OÁSĂ, necăjicioși, -oase, adj. (Înv. și reg.) Care se necăjește ușor; supărăcios, irascibil. – Necăji + suf. -cios.

DOOM

necăjiciós (înv., reg.) adj. m., pl. necăjicióși; f. necăjicioásă, pl. necăjicioáse

necăjicioasele
NECĂJICIÓS, -OÁSĂ, necăjicioși, -oase, adj. (Înv. și reg.) Care se necăjește ușor; supărăcios, irascibil. – Necăji + suf. -cios.

DOOM

necăjiciós (înv., reg.) adj. m., pl. necăjicióși; f. necăjicioásă, pl. necăjicioáse

necăjicioaselor
NECĂJICIÓS, -OÁSĂ, necăjicioși, -oase, adj. (Înv. și reg.) Care se necăjește ușor; supărăcios, irascibil. – Necăji + suf. -cios.

DOOM

necăjiciós (înv., reg.) adj. m., pl. necăjicióși; f. necăjicioásă, pl. necăjicioáse

necăjicios
NECĂJICIÓS, -OÁSĂ, necăjicioși, -oase, adj. (Înv. și reg.) Care se necăjește ușor; supărăcios, irascibil. – Necăji + suf. -cios.

DOOM

necăjiciós (înv., reg.) adj. m., pl. necăjicióși; f. necăjicioásă, pl. necăjicioáse

necăjiciosul
NECĂJICIÓS, -OÁSĂ, necăjicioși, -oase, adj. (Înv. și reg.) Care se necăjește ușor; supărăcios, irascibil. – Necăji + suf. -cios.

DOOM

necăjiciós (înv., reg.) adj. m., pl. necăjicióși; f. necăjicioásă, pl. necăjicioáse

necăjiciosului
NECĂJICIÓS, -OÁSĂ, necăjicioși, -oase, adj. (Înv. și reg.) Care se necăjește ușor; supărăcios, irascibil. – Necăji + suf. -cios.

DOOM

necăjiciós (înv., reg.) adj. m., pl. necăjicióși; f. necăjicioásă, pl. necăjicioáse

necăjicioși
NECĂJICIÓS, -OÁSĂ, necăjicioși, -oase, adj. (Înv. și reg.) Care se necăjește ușor; supărăcios, irascibil. – Necăji + suf. -cios.

DOOM

necăjiciós (înv., reg.) adj. m., pl. necăjicióși; f. necăjicioásă, pl. necăjicioáse

necăjicioșii
NECĂJICIÓS, -OÁSĂ, necăjicioși, -oase, adj. (Înv. și reg.) Care se necăjește ușor; supărăcios, irascibil. – Necăji + suf. -cios.

DOOM

necăjiciós (înv., reg.) adj. m., pl. necăjicióși; f. necăjicioásă, pl. necăjicioáse

necăjicioșilor
NECĂJICIÓS, -OÁSĂ, necăjicioși, -oase, adj. (Înv. și reg.) Care se necăjește ușor; supărăcios, irascibil. – Necăji + suf. -cios.

DOOM

necăjiciós (înv., reg.) adj. m., pl. necăjicióși; f. necăjicioásă, pl. necăjicioáse

necăjii
NECĂJÍ, necăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A pricinui cuiva un necaz, o neplăcere; a face cuiva sânge rău; a mânia, a amărî, a supăra. ♦ A sâcâi, a tachina pe cineva; a agasa, a plictisi. ♦ Refl. A se enerva, a se mânia. 2. Refl. A depune eforturi (mari) pentru realizarea unui scop; a-și da osteneala, a se trudi; a se căzni. [Var.: (reg.) năcăjí vb. IV] – Din necaz. Cf. sl. nakazati.

DOOM

necăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necăjésc, imperf. 3 sg. necăjeá; conj. prez. 3 să necăjeáscă

necăjim
NECĂJÍ, necăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A pricinui cuiva un necaz, o neplăcere; a face cuiva sânge rău; a mânia, a amărî, a supăra. ♦ A sâcâi, a tachina pe cineva; a agasa, a plictisi. ♦ Refl. A se enerva, a se mânia. 2. Refl. A depune eforturi (mari) pentru realizarea unui scop; a-și da osteneala, a se trudi; a se căzni. [Var.: (reg.) năcăjí vb. IV] – Din necaz. Cf. sl. nakazati.

DOOM

necăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necăjésc, imperf. 3 sg. necăjeá; conj. prez. 3 să necăjeáscă

necăjind
NECĂJÍ, necăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A pricinui cuiva un necaz, o neplăcere; a face cuiva sânge rău; a mânia, a amărî, a supăra. ♦ A sâcâi, a tachina pe cineva; a agasa, a plictisi. ♦ Refl. A se enerva, a se mânia. 2. Refl. A depune eforturi (mari) pentru realizarea unui scop; a-și da osteneala, a se trudi; a se căzni. [Var.: (reg.) năcăjí vb. IV] – Din necaz. Cf. sl. nakazati.

DOOM

necăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necăjésc, imperf. 3 sg. necăjeá; conj. prez. 3 să necăjeáscă

necăjire
NECĂJÍ, necăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A pricinui cuiva un necaz, o neplăcere; a face cuiva sânge rău; a mânia, a amărî, a supăra. ♦ A sâcâi, a tachina pe cineva; a agasa, a plictisi. ♦ Refl. A se enerva, a se mânia. 2. Refl. A depune eforturi (mari) pentru realizarea unui scop; a-și da osteneala, a se trudi; a se căzni. [Var.: (reg.) năcăjí vb. IV] – Din necaz. Cf. sl. nakazati.

DOOM

necăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necăjésc, imperf. 3 sg. necăjeá; conj. prez. 3 să necăjeáscă

necăjire
NECĂJÍRE, necăjiri, s. f. Acțiunea de a (se) necăji și rezultatul ei. – V. necăji.

DOOM

necăjíre s. f., g.-d. art. necăjírii; pl. necăjíri

necăjirea
NECĂJÍRE, necăjiri, s. f. Acțiunea de a (se) necăji și rezultatul ei. – V. necăji.

DOOM

necăjíre s. f., g.-d. art. necăjírii; pl. necăjíri

necăjiri
NECĂJÍRE, necăjiri, s. f. Acțiunea de a (se) necăji și rezultatul ei. – V. necăji.

DOOM

necăjíre s. f., g.-d. art. necăjírii; pl. necăjíri

necăjirii
NECĂJÍRE, necăjiri, s. f. Acțiunea de a (se) necăji și rezultatul ei. – V. necăji.

DOOM

necăjíre s. f., g.-d. art. necăjírii; pl. necăjíri

necăjirile
NECĂJÍRE, necăjiri, s. f. Acțiunea de a (se) necăji și rezultatul ei. – V. necăji.

DOOM

necăjíre s. f., g.-d. art. necăjírii; pl. necăjíri

necăjirilor
NECĂJÍRE, necăjiri, s. f. Acțiunea de a (se) necăji și rezultatul ei. – V. necăji.

DOOM

necăjíre s. f., g.-d. art. necăjírii; pl. necăjíri

necăjiră
NECĂJÍ, necăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A pricinui cuiva un necaz, o neplăcere; a face cuiva sânge rău; a mânia, a amărî, a supăra. ♦ A sâcâi, a tachina pe cineva; a agasa, a plictisi. ♦ Refl. A se enerva, a se mânia. 2. Refl. A depune eforturi (mari) pentru realizarea unui scop; a-și da osteneala, a se trudi; a se căzni. [Var.: (reg.) năcăjí vb. IV] – Din necaz. Cf. sl. nakazati.

DOOM

necăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necăjésc, imperf. 3 sg. necăjeá; conj. prez. 3 să necăjeáscă

necăjirăm
NECĂJÍ, necăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A pricinui cuiva un necaz, o neplăcere; a face cuiva sânge rău; a mânia, a amărî, a supăra. ♦ A sâcâi, a tachina pe cineva; a agasa, a plictisi. ♦ Refl. A se enerva, a se mânia. 2. Refl. A depune eforturi (mari) pentru realizarea unui scop; a-și da osteneala, a se trudi; a se căzni. [Var.: (reg.) năcăjí vb. IV] – Din necaz. Cf. sl. nakazati.

DOOM

necăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necăjésc, imperf. 3 sg. necăjeá; conj. prez. 3 să necăjeáscă

necăjirăți
NECĂJÍ, necăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A pricinui cuiva un necaz, o neplăcere; a face cuiva sânge rău; a mânia, a amărî, a supăra. ♦ A sâcâi, a tachina pe cineva; a agasa, a plictisi. ♦ Refl. A se enerva, a se mânia. 2. Refl. A depune eforturi (mari) pentru realizarea unui scop; a-și da osteneala, a se trudi; a se căzni. [Var.: (reg.) năcăjí vb. IV] – Din necaz. Cf. sl. nakazati.

DOOM

necăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necăjésc, imperf. 3 sg. necăjeá; conj. prez. 3 să necăjeáscă

necăjise
NECĂJÍ, necăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A pricinui cuiva un necaz, o neplăcere; a face cuiva sânge rău; a mânia, a amărî, a supăra. ♦ A sâcâi, a tachina pe cineva; a agasa, a plictisi. ♦ Refl. A se enerva, a se mânia. 2. Refl. A depune eforturi (mari) pentru realizarea unui scop; a-și da osteneala, a se trudi; a se căzni. [Var.: (reg.) năcăjí vb. IV] – Din necaz. Cf. sl. nakazati.

DOOM

necăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necăjésc, imperf. 3 sg. necăjeá; conj. prez. 3 să necăjeáscă

necăjisem
NECĂJÍ, necăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A pricinui cuiva un necaz, o neplăcere; a face cuiva sânge rău; a mânia, a amărî, a supăra. ♦ A sâcâi, a tachina pe cineva; a agasa, a plictisi. ♦ Refl. A se enerva, a se mânia. 2. Refl. A depune eforturi (mari) pentru realizarea unui scop; a-și da osteneala, a se trudi; a se căzni. [Var.: (reg.) năcăjí vb. IV] – Din necaz. Cf. sl. nakazati.

DOOM

necăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necăjésc, imperf. 3 sg. necăjeá; conj. prez. 3 să necăjeáscă

necăjiseră
NECĂJÍ, necăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A pricinui cuiva un necaz, o neplăcere; a face cuiva sânge rău; a mânia, a amărî, a supăra. ♦ A sâcâi, a tachina pe cineva; a agasa, a plictisi. ♦ Refl. A se enerva, a se mânia. 2. Refl. A depune eforturi (mari) pentru realizarea unui scop; a-și da osteneala, a se trudi; a se căzni. [Var.: (reg.) năcăjí vb. IV] – Din necaz. Cf. sl. nakazati.

DOOM

necăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necăjésc, imperf. 3 sg. necăjeá; conj. prez. 3 să necăjeáscă

necăjiserăm
NECĂJÍ, necăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A pricinui cuiva un necaz, o neplăcere; a face cuiva sânge rău; a mânia, a amărî, a supăra. ♦ A sâcâi, a tachina pe cineva; a agasa, a plictisi. ♦ Refl. A se enerva, a se mânia. 2. Refl. A depune eforturi (mari) pentru realizarea unui scop; a-și da osteneala, a se trudi; a se căzni. [Var.: (reg.) năcăjí vb. IV] – Din necaz. Cf. sl. nakazati.

DOOM

necăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necăjésc, imperf. 3 sg. necăjeá; conj. prez. 3 să necăjeáscă

necăjiserăți
NECĂJÍ, necăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A pricinui cuiva un necaz, o neplăcere; a face cuiva sânge rău; a mânia, a amărî, a supăra. ♦ A sâcâi, a tachina pe cineva; a agasa, a plictisi. ♦ Refl. A se enerva, a se mânia. 2. Refl. A depune eforturi (mari) pentru realizarea unui scop; a-și da osteneala, a se trudi; a se căzni. [Var.: (reg.) năcăjí vb. IV] – Din necaz. Cf. sl. nakazati.

DOOM

necăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necăjésc, imperf. 3 sg. necăjeá; conj. prez. 3 să necăjeáscă

necăjiseși
NECĂJÍ, necăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A pricinui cuiva un necaz, o neplăcere; a face cuiva sânge rău; a mânia, a amărî, a supăra. ♦ A sâcâi, a tachina pe cineva; a agasa, a plictisi. ♦ Refl. A se enerva, a se mânia. 2. Refl. A depune eforturi (mari) pentru realizarea unui scop; a-și da osteneala, a se trudi; a se căzni. [Var.: (reg.) năcăjí vb. IV] – Din necaz. Cf. sl. nakazati.

DOOM

necăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necăjésc, imperf. 3 sg. necăjeá; conj. prez. 3 să necăjeáscă

necăjiseți
NECĂJÍ, necăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A pricinui cuiva un necaz, o neplăcere; a face cuiva sânge rău; a mânia, a amărî, a supăra. ♦ A sâcâi, a tachina pe cineva; a agasa, a plictisi. ♦ Refl. A se enerva, a se mânia. 2. Refl. A depune eforturi (mari) pentru realizarea unui scop; a-și da osteneala, a se trudi; a se căzni. [Var.: (reg.) năcăjí vb. IV] – Din necaz. Cf. sl. nakazati.

DOOM

necăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necăjésc, imperf. 3 sg. necăjeá; conj. prez. 3 să necăjeáscă

necăjit
NECĂJÍ, necăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A pricinui cuiva un necaz, o neplăcere; a face cuiva sânge rău; a mânia, a amărî, a supăra. ♦ A sâcâi, a tachina pe cineva; a agasa, a plictisi. ♦ Refl. A se enerva, a se mânia. 2. Refl. A depune eforturi (mari) pentru realizarea unui scop; a-și da osteneala, a se trudi; a se căzni. [Var.: (reg.) năcăjí vb. IV] – Din necaz. Cf. sl. nakazati.

DOOM

necăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necăjésc, imperf. 3 sg. necăjeá; conj. prez. 3 să necăjeáscă

necăjit
NECĂJÍT, -Ă, necăjiți, -te, adj. 1. Care are un necaz; supărat, amărât, trist, mâhnit. ♦ Care exprimă supărare, mâhnire, tristețe. Față necăjită. ♦ Plin de supărări, de neajunsuri. 2. Care duce o viață grea; chinuit, muncit; p. ext. sărac, sărman. 3. Nemulțumit (de ceva sau de cineva), contrariat, enervat, întărâtat. [Var.: năcăjít, -ă adj.] – V. necăji.

necăjita
NECĂJÍT, -Ă, necăjiți, -te, adj. 1. Care are un necaz; supărat, amărât, trist, mâhnit. ♦ Care exprimă supărare, mâhnire, tristețe. Față necăjită. ♦ Plin de supărări, de neajunsuri. 2. Care duce o viață grea; chinuit, muncit; p. ext. sărac, sărman. 3. Nemulțumit (de ceva sau de cineva), contrariat, enervat, întărâtat. [Var.: năcăjít, -ă adj.] – V. necăji.

necăjite
NECĂJÍT, -Ă, necăjiți, -te, adj. 1. Care are un necaz; supărat, amărât, trist, mâhnit. ♦ Care exprimă supărare, mâhnire, tristețe. Față necăjită. ♦ Plin de supărări, de neajunsuri. 2. Care duce o viață grea; chinuit, muncit; p. ext. sărac, sărman. 3. Nemulțumit (de ceva sau de cineva), contrariat, enervat, întărâtat. [Var.: năcăjít, -ă adj.] – V. necăji.

necăjitei
NECĂJÍT, -Ă, necăjiți, -te, adj. 1. Care are un necaz; supărat, amărât, trist, mâhnit. ♦ Care exprimă supărare, mâhnire, tristețe. Față necăjită. ♦ Plin de supărări, de neajunsuri. 2. Care duce o viață grea; chinuit, muncit; p. ext. sărac, sărman. 3. Nemulțumit (de ceva sau de cineva), contrariat, enervat, întărâtat. [Var.: năcăjít, -ă adj.] – V. necăji.

necăjitele
NECĂJÍT, -Ă, necăjiți, -te, adj. 1. Care are un necaz; supărat, amărât, trist, mâhnit. ♦ Care exprimă supărare, mâhnire, tristețe. Față necăjită. ♦ Plin de supărări, de neajunsuri. 2. Care duce o viață grea; chinuit, muncit; p. ext. sărac, sărman. 3. Nemulțumit (de ceva sau de cineva), contrariat, enervat, întărâtat. [Var.: năcăjít, -ă adj.] – V. necăji.

necăjitelor
NECĂJÍT, -Ă, necăjiți, -te, adj. 1. Care are un necaz; supărat, amărât, trist, mâhnit. ♦ Care exprimă supărare, mâhnire, tristețe. Față necăjită. ♦ Plin de supărări, de neajunsuri. 2. Care duce o viață grea; chinuit, muncit; p. ext. sărac, sărman. 3. Nemulțumit (de ceva sau de cineva), contrariat, enervat, întărâtat. [Var.: năcăjít, -ă adj.] – V. necăji.

necăjitul
NECĂJÍT, -Ă, necăjiți, -te, adj. 1. Care are un necaz; supărat, amărât, trist, mâhnit. ♦ Care exprimă supărare, mâhnire, tristețe. Față necăjită. ♦ Plin de supărări, de neajunsuri. 2. Care duce o viață grea; chinuit, muncit; p. ext. sărac, sărman. 3. Nemulțumit (de ceva sau de cineva), contrariat, enervat, întărâtat. [Var.: năcăjít, -ă adj.] – V. necăji.

necăjitului
NECĂJÍT, -Ă, necăjiți, -te, adj. 1. Care are un necaz; supărat, amărât, trist, mâhnit. ♦ Care exprimă supărare, mâhnire, tristețe. Față necăjită. ♦ Plin de supărări, de neajunsuri. 2. Care duce o viață grea; chinuit, muncit; p. ext. sărac, sărman. 3. Nemulțumit (de ceva sau de cineva), contrariat, enervat, întărâtat. [Var.: năcăjít, -ă adj.] – V. necăji.

necăjiși
NECĂJÍ, necăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A pricinui cuiva un necaz, o neplăcere; a face cuiva sânge rău; a mânia, a amărî, a supăra. ♦ A sâcâi, a tachina pe cineva; a agasa, a plictisi. ♦ Refl. A se enerva, a se mânia. 2. Refl. A depune eforturi (mari) pentru realizarea unui scop; a-și da osteneala, a se trudi; a se căzni. [Var.: (reg.) năcăjí vb. IV] – Din necaz. Cf. sl. nakazati.

DOOM

necăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necăjésc, imperf. 3 sg. necăjeá; conj. prez. 3 să necăjeáscă

necăjiți
NECĂJÍ, necăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A pricinui cuiva un necaz, o neplăcere; a face cuiva sânge rău; a mânia, a amărî, a supăra. ♦ A sâcâi, a tachina pe cineva; a agasa, a plictisi. ♦ Refl. A se enerva, a se mânia. 2. Refl. A depune eforturi (mari) pentru realizarea unui scop; a-și da osteneala, a se trudi; a se căzni. [Var.: (reg.) năcăjí vb. IV] – Din necaz. Cf. sl. nakazati.

DOOM

necăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necăjésc, imperf. 3 sg. necăjeá; conj. prez. 3 să necăjeáscă

necăjiți
NECĂJÍT, -Ă, necăjiți, -te, adj. 1. Care are un necaz; supărat, amărât, trist, mâhnit. ♦ Care exprimă supărare, mâhnire, tristețe. Față necăjită. ♦ Plin de supărări, de neajunsuri. 2. Care duce o viață grea; chinuit, muncit; p. ext. sărac, sărman. 3. Nemulțumit (de ceva sau de cineva), contrariat, enervat, întărâtat. [Var.: năcăjít, -ă adj.] – V. necăji.

necăjiții
NECĂJÍT, -Ă, necăjiți, -te, adj. 1. Care are un necaz; supărat, amărât, trist, mâhnit. ♦ Care exprimă supărare, mâhnire, tristețe. Față necăjită. ♦ Plin de supărări, de neajunsuri. 2. Care duce o viață grea; chinuit, muncit; p. ext. sărac, sărman. 3. Nemulțumit (de ceva sau de cineva), contrariat, enervat, întărâtat. [Var.: năcăjít, -ă adj.] – V. necăji.

necăjiților
NECĂJÍT, -Ă, necăjiți, -te, adj. 1. Care are un necaz; supărat, amărât, trist, mâhnit. ♦ Care exprimă supărare, mâhnire, tristețe. Față necăjită. ♦ Plin de supărări, de neajunsuri. 2. Care duce o viață grea; chinuit, muncit; p. ext. sărac, sărman. 3. Nemulțumit (de ceva sau de cineva), contrariat, enervat, întărâtat. [Var.: năcăjít, -ă adj.] – V. necăji.

necălcat
NECĂLCÁT, -Ă, necălcați, -te, adj. 1. (Despre haine, rufe etc.) Care nu este călcat cu fierul; șifonat, mototolit, boțit. 2. (Despre locuri, drumuri etc.) Care nu a fost sau nu poate fi străbătut, unde nu a ajuns, pe unde nu a umblat încă nimeni; neatins de picior (de om), neumblat. – Pref. ne- + călcat.

DOOM

necălcát adj. m., pl. necălcáți; f. necălcátă, pl. necălcáte

necălcata
NECĂLCÁT, -Ă, necălcați, -te, adj. 1. (Despre haine, rufe etc.) Care nu este călcat cu fierul; șifonat, mototolit, boțit. 2. (Despre locuri, drumuri etc.) Care nu a fost sau nu poate fi străbătut, unde nu a ajuns, pe unde nu a umblat încă nimeni; neatins de picior (de om), neumblat. – Pref. ne- + călcat.

DOOM

necălcát adj. m., pl. necălcáți; f. necălcátă, pl. necălcáte

necălcate
NECĂLCÁT, -Ă, necălcați, -te, adj. 1. (Despre haine, rufe etc.) Care nu este călcat cu fierul; șifonat, mototolit, boțit. 2. (Despre locuri, drumuri etc.) Care nu a fost sau nu poate fi străbătut, unde nu a ajuns, pe unde nu a umblat încă nimeni; neatins de picior (de om), neumblat. – Pref. ne- + călcat.

DOOM

necălcát adj. m., pl. necălcáți; f. necălcátă, pl. necălcáte

necălcatei
NECĂLCÁT, -Ă, necălcați, -te, adj. 1. (Despre haine, rufe etc.) Care nu este călcat cu fierul; șifonat, mototolit, boțit. 2. (Despre locuri, drumuri etc.) Care nu a fost sau nu poate fi străbătut, unde nu a ajuns, pe unde nu a umblat încă nimeni; neatins de picior (de om), neumblat. – Pref. ne- + călcat.

DOOM

necălcát adj. m., pl. necălcáți; f. necălcátă, pl. necălcáte

necălcatele
NECĂLCÁT, -Ă, necălcați, -te, adj. 1. (Despre haine, rufe etc.) Care nu este călcat cu fierul; șifonat, mototolit, boțit. 2. (Despre locuri, drumuri etc.) Care nu a fost sau nu poate fi străbătut, unde nu a ajuns, pe unde nu a umblat încă nimeni; neatins de picior (de om), neumblat. – Pref. ne- + călcat.

DOOM

necălcát adj. m., pl. necălcáți; f. necălcátă, pl. necălcáte

necălcatelor
NECĂLCÁT, -Ă, necălcați, -te, adj. 1. (Despre haine, rufe etc.) Care nu este călcat cu fierul; șifonat, mototolit, boțit. 2. (Despre locuri, drumuri etc.) Care nu a fost sau nu poate fi străbătut, unde nu a ajuns, pe unde nu a umblat încă nimeni; neatins de picior (de om), neumblat. – Pref. ne- + călcat.

DOOM

necălcát adj. m., pl. necălcáți; f. necălcátă, pl. necălcáte

necălcatul
NECĂLCÁT, -Ă, necălcați, -te, adj. 1. (Despre haine, rufe etc.) Care nu este călcat cu fierul; șifonat, mototolit, boțit. 2. (Despre locuri, drumuri etc.) Care nu a fost sau nu poate fi străbătut, unde nu a ajuns, pe unde nu a umblat încă nimeni; neatins de picior (de om), neumblat. – Pref. ne- + călcat.

DOOM

necălcát adj. m., pl. necălcáți; f. necălcátă, pl. necălcáte

necălcatului
NECĂLCÁT, -Ă, necălcați, -te, adj. 1. (Despre haine, rufe etc.) Care nu este călcat cu fierul; șifonat, mototolit, boțit. 2. (Despre locuri, drumuri etc.) Care nu a fost sau nu poate fi străbătut, unde nu a ajuns, pe unde nu a umblat încă nimeni; neatins de picior (de om), neumblat. – Pref. ne- + călcat.

DOOM

necălcát adj. m., pl. necălcáți; f. necălcátă, pl. necălcáte

necălcați
NECĂLCÁT, -Ă, necălcați, -te, adj. 1. (Despre haine, rufe etc.) Care nu este călcat cu fierul; șifonat, mototolit, boțit. 2. (Despre locuri, drumuri etc.) Care nu a fost sau nu poate fi străbătut, unde nu a ajuns, pe unde nu a umblat încă nimeni; neatins de picior (de om), neumblat. – Pref. ne- + călcat.

DOOM

necălcát adj. m., pl. necălcáți; f. necălcátă, pl. necălcáte

necălcații
NECĂLCÁT, -Ă, necălcați, -te, adj. 1. (Despre haine, rufe etc.) Care nu este călcat cu fierul; șifonat, mototolit, boțit. 2. (Despre locuri, drumuri etc.) Care nu a fost sau nu poate fi străbătut, unde nu a ajuns, pe unde nu a umblat încă nimeni; neatins de picior (de om), neumblat. – Pref. ne- + călcat.

DOOM

necălcát adj. m., pl. necălcáți; f. necălcátă, pl. necălcáte

necălcaților
NECĂLCÁT, -Ă, necălcați, -te, adj. 1. (Despre haine, rufe etc.) Care nu este călcat cu fierul; șifonat, mototolit, boțit. 2. (Despre locuri, drumuri etc.) Care nu a fost sau nu poate fi străbătut, unde nu a ajuns, pe unde nu a umblat încă nimeni; neatins de picior (de om), neumblat. – Pref. ne- + călcat.

DOOM

necălcát adj. m., pl. necălcáți; f. necălcátă, pl. necălcáte

necălit
NECĂLÍT, -Ă, necăliți, -te, adj. (Despre oțel sau alte metale) Care nu a fost supus călirii; care nu a devenit dur prin călire.

necălita
NECĂLÍT, -Ă, necăliți, -te, adj. (Despre oțel sau alte metale) Care nu a fost supus călirii; care nu a devenit dur prin călire.

necălite
NECĂLÍT, -Ă, necăliți, -te, adj. (Despre oțel sau alte metale) Care nu a fost supus călirii; care nu a devenit dur prin călire.

necălitei
NECĂLÍT, -Ă, necăliți, -te, adj. (Despre oțel sau alte metale) Care nu a fost supus călirii; care nu a devenit dur prin călire.

necălitele
NECĂLÍT, -Ă, necăliți, -te, adj. (Despre oțel sau alte metale) Care nu a fost supus călirii; care nu a devenit dur prin călire.

necălitelor
NECĂLÍT, -Ă, necăliți, -te, adj. (Despre oțel sau alte metale) Care nu a fost supus călirii; care nu a devenit dur prin călire.

necălitul
NECĂLÍT, -Ă, necăliți, -te, adj. (Despre oțel sau alte metale) Care nu a fost supus călirii; care nu a devenit dur prin călire.

necălitului
NECĂLÍT, -Ă, necăliți, -te, adj. (Despre oțel sau alte metale) Care nu a fost supus călirii; care nu a devenit dur prin călire.

necăliți
NECĂLÍT, -Ă, necăliți, -te, adj. (Despre oțel sau alte metale) Care nu a fost supus călirii; care nu a devenit dur prin călire.

necăliții
NECĂLÍT, -Ă, necăliți, -te, adj. (Despre oțel sau alte metale) Care nu a fost supus călirii; care nu a devenit dur prin călire.

necăliților
NECĂLÍT, -Ă, necăliți, -te, adj. (Despre oțel sau alte metale) Care nu a fost supus călirii; care nu a devenit dur prin călire.

necăsătorit
NECĂSĂTORÍT, -Ă, necăsătoriți, -te, adj. Care nu este căsătorit; celibatar. – Pref. ne- + căsătorit.

DOOM

necăsătorít adj. m., pl. necăsătoríți; f. necăsătorítă, pl. necăsătoríte

necăsătorita
NECĂSĂTORÍT, -Ă, necăsătoriți, -te, adj. Care nu este căsătorit; celibatar. – Pref. ne- + căsătorit.

DOOM

necăsătorít adj. m., pl. necăsătoríți; f. necăsătorítă, pl. necăsătoríte

necăsătorite
NECĂSĂTORÍT, -Ă, necăsătoriți, -te, adj. Care nu este căsătorit; celibatar. – Pref. ne- + căsătorit.

DOOM

necăsătorít adj. m., pl. necăsătoríți; f. necăsătorítă, pl. necăsătoríte

necăsătoritei
NECĂSĂTORÍT, -Ă, necăsătoriți, -te, adj. Care nu este căsătorit; celibatar. – Pref. ne- + căsătorit.

DOOM

necăsătorít adj. m., pl. necăsătoríți; f. necăsătorítă, pl. necăsătoríte

necăsătoritele
NECĂSĂTORÍT, -Ă, necăsătoriți, -te, adj. Care nu este căsătorit; celibatar. – Pref. ne- + căsătorit.

DOOM

necăsătorít adj. m., pl. necăsătoríți; f. necăsătorítă, pl. necăsătoríte

necăsătoritelor
NECĂSĂTORÍT, -Ă, necăsătoriți, -te, adj. Care nu este căsătorit; celibatar. – Pref. ne- + căsătorit.

DOOM

necăsătorít adj. m., pl. necăsătoríți; f. necăsătorítă, pl. necăsătoríte

necăsătoritul
NECĂSĂTORÍT, -Ă, necăsătoriți, -te, adj. Care nu este căsătorit; celibatar. – Pref. ne- + căsătorit.

DOOM

necăsătorít adj. m., pl. necăsătoríți; f. necăsătorítă, pl. necăsătoríte

necăsătoritului
NECĂSĂTORÍT, -Ă, necăsătoriți, -te, adj. Care nu este căsătorit; celibatar. – Pref. ne- + căsătorit.

DOOM

necăsătorít adj. m., pl. necăsătoríți; f. necăsătorítă, pl. necăsătoríte

necăsătoriți
NECĂSĂTORÍT, -Ă, necăsătoriți, -te, adj. Care nu este căsătorit; celibatar. – Pref. ne- + căsătorit.

DOOM

necăsătorít adj. m., pl. necăsătoríți; f. necăsătorítă, pl. necăsătoríte

necăsătoriții
NECĂSĂTORÍT, -Ă, necăsătoriți, -te, adj. Care nu este căsătorit; celibatar. – Pref. ne- + căsătorit.

DOOM

necăsătorít adj. m., pl. necăsătoríți; f. necăsătorítă, pl. necăsătoríte

necăsătoriților
NECĂSĂTORÍT, -Ă, necăsătoriți, -te, adj. Care nu este căsătorit; celibatar. – Pref. ne- + căsătorit.

DOOM

necăsătorít adj. m., pl. necăsătoríți; f. necăsătorítă, pl. necăsătoríte

nedecapotabil
NEDECAPOTÁBIL, -Ă, nedecapotabili, -e, adj. (Despre automobile) La care capota nu se poate strânge sau ridica după necesitate. – Pref. ne- + decapotabil.

DOOM

nedecapotábil adj. m., pl. nedecapotábili; f. nedecapotábilă, pl. nedecapotábile

nedecapotabila
NEDECAPOTÁBIL, -Ă, nedecapotabili, -e, adj. (Despre automobile) La care capota nu se poate strânge sau ridica după necesitate. – Pref. ne- + decapotabil.

DOOM

nedecapotábil adj. m., pl. nedecapotábili; f. nedecapotábilă, pl. nedecapotábile

nedecapotabile
NEDECAPOTÁBIL, -Ă, nedecapotabili, -e, adj. (Despre automobile) La care capota nu se poate strânge sau ridica după necesitate. – Pref. ne- + decapotabil.

DOOM

nedecapotábil adj. m., pl. nedecapotábili; f. nedecapotábilă, pl. nedecapotábile

nedecapotabilei
NEDECAPOTÁBIL, -Ă, nedecapotabili, -e, adj. (Despre automobile) La care capota nu se poate strânge sau ridica după necesitate. – Pref. ne- + decapotabil.

DOOM

nedecapotábil adj. m., pl. nedecapotábili; f. nedecapotábilă, pl. nedecapotábile

nedecapotabilele
NEDECAPOTÁBIL, -Ă, nedecapotabili, -e, adj. (Despre automobile) La care capota nu se poate strânge sau ridica după necesitate. – Pref. ne- + decapotabil.

DOOM

nedecapotábil adj. m., pl. nedecapotábili; f. nedecapotábilă, pl. nedecapotábile

nedecapotabilelor
NEDECAPOTÁBIL, -Ă, nedecapotabili, -e, adj. (Despre automobile) La care capota nu se poate strânge sau ridica după necesitate. – Pref. ne- + decapotabil.

DOOM

nedecapotábil adj. m., pl. nedecapotábili; f. nedecapotábilă, pl. nedecapotábile

nedecapotabili
NEDECAPOTÁBIL, -Ă, nedecapotabili, -e, adj. (Despre automobile) La care capota nu se poate strânge sau ridica după necesitate. – Pref. ne- + decapotabil.

DOOM

nedecapotábil adj. m., pl. nedecapotábili; f. nedecapotábilă, pl. nedecapotábile

nedecapotabilii
NEDECAPOTÁBIL, -Ă, nedecapotabili, -e, adj. (Despre automobile) La care capota nu se poate strânge sau ridica după necesitate. – Pref. ne- + decapotabil.

DOOM

nedecapotábil adj. m., pl. nedecapotábili; f. nedecapotábilă, pl. nedecapotábile

nedecapotabililor
NEDECAPOTÁBIL, -Ă, nedecapotabili, -e, adj. (Despre automobile) La care capota nu se poate strânge sau ridica după necesitate. – Pref. ne- + decapotabil.

DOOM

nedecapotábil adj. m., pl. nedecapotábili; f. nedecapotábilă, pl. nedecapotábile

nedecapotabilul
NEDECAPOTÁBIL, -Ă, nedecapotabili, -e, adj. (Despre automobile) La care capota nu se poate strânge sau ridica după necesitate. – Pref. ne- + decapotabil.

DOOM

nedecapotábil adj. m., pl. nedecapotábili; f. nedecapotábilă, pl. nedecapotábile

nedecapotabilului
NEDECAPOTÁBIL, -Ă, nedecapotabili, -e, adj. (Despre automobile) La care capota nu se poate strânge sau ridica după necesitate. – Pref. ne- + decapotabil.

DOOM

nedecapotábil adj. m., pl. nedecapotábili; f. nedecapotábilă, pl. nedecapotábile

nedeclinabil
NEDECLINÁBIL, -Ă, nedeclinabili, -e, adj. (Gram.) Care nu se declină (1); indeclinabil. – Pref. ne- + declinabil.

DOOM

*nedeclinábil (-de-cli-) adj. m., pl. nedeclinábili; f. nedeclinábilă, pl. nedeclinábile

nedeclinabila
NEDECLINÁBIL, -Ă, nedeclinabili, -e, adj. (Gram.) Care nu se declină (1); indeclinabil. – Pref. ne- + declinabil.

DOOM

*nedeclinábil (-de-cli-) adj. m., pl. nedeclinábili; f. nedeclinábilă, pl. nedeclinábile

nedeclinabile
NEDECLINÁBIL, -Ă, nedeclinabili, -e, adj. (Gram.) Care nu se declină (1); indeclinabil. – Pref. ne- + declinabil.

DOOM

*nedeclinábil (-de-cli-) adj. m., pl. nedeclinábili; f. nedeclinábilă, pl. nedeclinábile

nedeclinabilei
NEDECLINÁBIL, -Ă, nedeclinabili, -e, adj. (Gram.) Care nu se declină (1); indeclinabil. – Pref. ne- + declinabil.

DOOM

*nedeclinábil (-de-cli-) adj. m., pl. nedeclinábili; f. nedeclinábilă, pl. nedeclinábile

nedeclinabilele
NEDECLINÁBIL, -Ă, nedeclinabili, -e, adj. (Gram.) Care nu se declină (1); indeclinabil. – Pref. ne- + declinabil.

DOOM

*nedeclinábil (-de-cli-) adj. m., pl. nedeclinábili; f. nedeclinábilă, pl. nedeclinábile

nedeclinabilelor
NEDECLINÁBIL, -Ă, nedeclinabili, -e, adj. (Gram.) Care nu se declină (1); indeclinabil. – Pref. ne- + declinabil.

DOOM

*nedeclinábil (-de-cli-) adj. m., pl. nedeclinábili; f. nedeclinábilă, pl. nedeclinábile

nedeclinabili
NEDECLINÁBIL, -Ă, nedeclinabili, -e, adj. (Gram.) Care nu se declină (1); indeclinabil. – Pref. ne- + declinabil.

DOOM

*nedeclinábil (-de-cli-) adj. m., pl. nedeclinábili; f. nedeclinábilă, pl. nedeclinábile

nedeclinabilii
NEDECLINÁBIL, -Ă, nedeclinabili, -e, adj. (Gram.) Care nu se declină (1); indeclinabil. – Pref. ne- + declinabil.

DOOM

*nedeclinábil (-de-cli-) adj. m., pl. nedeclinábili; f. nedeclinábilă, pl. nedeclinábile

nedeclinabililor
NEDECLINÁBIL, -Ă, nedeclinabili, -e, adj. (Gram.) Care nu se declină (1); indeclinabil. – Pref. ne- + declinabil.

DOOM

*nedeclinábil (-de-cli-) adj. m., pl. nedeclinábili; f. nedeclinábilă, pl. nedeclinábile

nedeclinabilul
NEDECLINÁBIL, -Ă, nedeclinabili, -e, adj. (Gram.) Care nu se declină (1); indeclinabil. – Pref. ne- + declinabil.

DOOM

*nedeclinábil (-de-cli-) adj. m., pl. nedeclinábili; f. nedeclinábilă, pl. nedeclinábile

nedeclinabilului
NEDECLINÁBIL, -Ă, nedeclinabili, -e, adj. (Gram.) Care nu se declină (1); indeclinabil. – Pref. ne- + declinabil.

DOOM

*nedeclinábil (-de-cli-) adj. m., pl. nedeclinábili; f. nedeclinábilă, pl. nedeclinábile

nedecolorat
NEDECOLORÁT, -Ă, nedecolorați, -te, adj. 1. Care nu și-a pierdut total sau parțial culoarea. 2. Care și-a păstrat culoarea inițială. – Pref. ne- + decolorat.

nedecolorata
NEDECOLORÁT, -Ă, nedecolorați, -te, adj. 1. Care nu și-a pierdut total sau parțial culoarea. 2. Care și-a păstrat culoarea inițială. – Pref. ne- + decolorat.

nedecolorate
NEDECOLORÁT, -Ă, nedecolorați, -te, adj. 1. Care nu și-a pierdut total sau parțial culoarea. 2. Care și-a păstrat culoarea inițială. – Pref. ne- + decolorat.

nedecoloratei
NEDECOLORÁT, -Ă, nedecolorați, -te, adj. 1. Care nu și-a pierdut total sau parțial culoarea. 2. Care și-a păstrat culoarea inițială. – Pref. ne- + decolorat.

nedecoloratele
NEDECOLORÁT, -Ă, nedecolorați, -te, adj. 1. Care nu și-a pierdut total sau parțial culoarea. 2. Care și-a păstrat culoarea inițială. – Pref. ne- + decolorat.

nedecoloratelor
NEDECOLORÁT, -Ă, nedecolorați, -te, adj. 1. Care nu și-a pierdut total sau parțial culoarea. 2. Care și-a păstrat culoarea inițială. – Pref. ne- + decolorat.

nedecoloratul
NEDECOLORÁT, -Ă, nedecolorați, -te, adj. 1. Care nu și-a pierdut total sau parțial culoarea. 2. Care și-a păstrat culoarea inițială. – Pref. ne- + decolorat.

nedecoloratului
NEDECOLORÁT, -Ă, nedecolorați, -te, adj. 1. Care nu și-a pierdut total sau parțial culoarea. 2. Care și-a păstrat culoarea inițială. – Pref. ne- + decolorat.

nedecolorați
NEDECOLORÁT, -Ă, nedecolorați, -te, adj. 1. Care nu și-a pierdut total sau parțial culoarea. 2. Care și-a păstrat culoarea inițială. – Pref. ne- + decolorat.

nedecolorații
NEDECOLORÁT, -Ă, nedecolorați, -te, adj. 1. Care nu și-a pierdut total sau parțial culoarea. 2. Care și-a păstrat culoarea inițială. – Pref. ne- + decolorat.

nedecoloraților
NEDECOLORÁT, -Ă, nedecolorați, -te, adj. 1. Care nu și-a pierdut total sau parțial culoarea. 2. Care și-a păstrat culoarea inițială. – Pref. ne- + decolorat.

nedefinibil
NEDEFINÍBIL, -Ă, nedefinibili, -e, adj. Care nu poate fi definit, care nu se poate explica; nedeterminat, neprecis, nelămurit, indefinibil. – Pref. ne- + definibil.

nedefinibila
NEDEFINÍBIL, -Ă, nedefinibili, -e, adj. Care nu poate fi definit, care nu se poate explica; nedeterminat, neprecis, nelămurit, indefinibil. – Pref. ne- + definibil.

nedefinibile
NEDEFINÍBIL, -Ă, nedefinibili, -e, adj. Care nu poate fi definit, care nu se poate explica; nedeterminat, neprecis, nelămurit, indefinibil. – Pref. ne- + definibil.

nedefinibilei
NEDEFINÍBIL, -Ă, nedefinibili, -e, adj. Care nu poate fi definit, care nu se poate explica; nedeterminat, neprecis, nelămurit, indefinibil. – Pref. ne- + definibil.

nedefinibilele
NEDEFINÍBIL, -Ă, nedefinibili, -e, adj. Care nu poate fi definit, care nu se poate explica; nedeterminat, neprecis, nelămurit, indefinibil. – Pref. ne- + definibil.

nedefinibilelor
NEDEFINÍBIL, -Ă, nedefinibili, -e, adj. Care nu poate fi definit, care nu se poate explica; nedeterminat, neprecis, nelămurit, indefinibil. – Pref. ne- + definibil.

nedefinibili
NEDEFINÍBIL, -Ă, nedefinibili, -e, adj. Care nu poate fi definit, care nu se poate explica; nedeterminat, neprecis, nelămurit, indefinibil. – Pref. ne- + definibil.

nedefinibilii
NEDEFINÍBIL, -Ă, nedefinibili, -e, adj. Care nu poate fi definit, care nu se poate explica; nedeterminat, neprecis, nelămurit, indefinibil. – Pref. ne- + definibil.

nedefinibililor
NEDEFINÍBIL, -Ă, nedefinibili, -e, adj. Care nu poate fi definit, care nu se poate explica; nedeterminat, neprecis, nelămurit, indefinibil. – Pref. ne- + definibil.

nedefinibilul
NEDEFINÍBIL, -Ă, nedefinibili, -e, adj. Care nu poate fi definit, care nu se poate explica; nedeterminat, neprecis, nelămurit, indefinibil. – Pref. ne- + definibil.

nedefinibilului
NEDEFINÍBIL, -Ă, nedefinibili, -e, adj. Care nu poate fi definit, care nu se poate explica; nedeterminat, neprecis, nelămurit, indefinibil. – Pref. ne- + definibil.

nedefinit
NEDEFINÍT, -Ă, nedefiniți, -te, adj. 1. Care nu este definit; lipsit de contur sau de precizie; vag. 2. (Gram.; despre articole, adjective, pronume, numerale) Nehotărât. 3. ◊ (Mat.; în sintagma) Integrală nedefinită (a unei funcții) = funcție a cărei derivată este funcția dată. – Ne- + definit (după fr. indéfini).

DOOM

nedefinít adj. m., pl. nedefiníți; f. nedefinítă, pl. nedefiníte

nedefinita
NEDEFINÍT, -Ă, nedefiniți, -te, adj. 1. Care nu este definit; lipsit de contur sau de precizie; vag. 2. (Gram.; despre articole, adjective, pronume, numerale) Nehotărât. 3. ◊ (Mat.; în sintagma) Integrală nedefinită (a unei funcții) = funcție a cărei derivată este funcția dată. – Ne- + definit (după fr. indéfini).

DOOM

nedefinít adj. m., pl. nedefiníți; f. nedefinítă, pl. nedefiníte

nedefinite
NEDEFINÍT, -Ă, nedefiniți, -te, adj. 1. Care nu este definit; lipsit de contur sau de precizie; vag. 2. (Gram.; despre articole, adjective, pronume, numerale) Nehotărât. 3. ◊ (Mat.; în sintagma) Integrală nedefinită (a unei funcții) = funcție a cărei derivată este funcția dată. – Ne- + definit (după fr. indéfini).

DOOM

nedefinít adj. m., pl. nedefiníți; f. nedefinítă, pl. nedefiníte

nedefinitei
NEDEFINÍT, -Ă, nedefiniți, -te, adj. 1. Care nu este definit; lipsit de contur sau de precizie; vag. 2. (Gram.; despre articole, adjective, pronume, numerale) Nehotărât. 3. ◊ (Mat.; în sintagma) Integrală nedefinită (a unei funcții) = funcție a cărei derivată este funcția dată. – Ne- + definit (după fr. indéfini).

DOOM

nedefinít adj. m., pl. nedefiníți; f. nedefinítă, pl. nedefiníte

nedefinitele
NEDEFINÍT, -Ă, nedefiniți, -te, adj. 1. Care nu este definit; lipsit de contur sau de precizie; vag. 2. (Gram.; despre articole, adjective, pronume, numerale) Nehotărât. 3. ◊ (Mat.; în sintagma) Integrală nedefinită (a unei funcții) = funcție a cărei derivată este funcția dată. – Ne- + definit (după fr. indéfini).

DOOM

nedefinít adj. m., pl. nedefiníți; f. nedefinítă, pl. nedefiníte

nedefinitelor
NEDEFINÍT, -Ă, nedefiniți, -te, adj. 1. Care nu este definit; lipsit de contur sau de precizie; vag. 2. (Gram.; despre articole, adjective, pronume, numerale) Nehotărât. 3. ◊ (Mat.; în sintagma) Integrală nedefinită (a unei funcții) = funcție a cărei derivată este funcția dată. – Ne- + definit (după fr. indéfini).

DOOM

nedefinít adj. m., pl. nedefiníți; f. nedefinítă, pl. nedefiníte

nedefinitul
NEDEFINÍT, -Ă, nedefiniți, -te, adj. 1. Care nu este definit; lipsit de contur sau de precizie; vag. 2. (Gram.; despre articole, adjective, pronume, numerale) Nehotărât. 3. ◊ (Mat.; în sintagma) Integrală nedefinită (a unei funcții) = funcție a cărei derivată este funcția dată. – Ne- + definit (după fr. indéfini).

DOOM

nedefinít adj. m., pl. nedefiníți; f. nedefinítă, pl. nedefiníte

nedefinitului
NEDEFINÍT, -Ă, nedefiniți, -te, adj. 1. Care nu este definit; lipsit de contur sau de precizie; vag. 2. (Gram.; despre articole, adjective, pronume, numerale) Nehotărât. 3. ◊ (Mat.; în sintagma) Integrală nedefinită (a unei funcții) = funcție a cărei derivată este funcția dată. – Ne- + definit (după fr. indéfini).

DOOM

nedefinít adj. m., pl. nedefiníți; f. nedefinítă, pl. nedefiníte

nedefiniți
NEDEFINÍT, -Ă, nedefiniți, -te, adj. 1. Care nu este definit; lipsit de contur sau de precizie; vag. 2. (Gram.; despre articole, adjective, pronume, numerale) Nehotărât. 3. ◊ (Mat.; în sintagma) Integrală nedefinită (a unei funcții) = funcție a cărei derivată este funcția dată. – Ne- + definit (după fr. indéfini).

DOOM

nedefinít adj. m., pl. nedefiníți; f. nedefinítă, pl. nedefiníte

nedefiniții
NEDEFINÍT, -Ă, nedefiniți, -te, adj. 1. Care nu este definit; lipsit de contur sau de precizie; vag. 2. (Gram.; despre articole, adjective, pronume, numerale) Nehotărât. 3. ◊ (Mat.; în sintagma) Integrală nedefinită (a unei funcții) = funcție a cărei derivată este funcția dată. – Ne- + definit (după fr. indéfini).

DOOM

nedefinít adj. m., pl. nedefiníți; f. nedefinítă, pl. nedefiníte

nedefiniților
NEDEFINÍT, -Ă, nedefiniți, -te, adj. 1. Care nu este definit; lipsit de contur sau de precizie; vag. 2. (Gram.; despre articole, adjective, pronume, numerale) Nehotărât. 3. ◊ (Mat.; în sintagma) Integrală nedefinită (a unei funcții) = funcție a cărei derivată este funcția dată. – Ne- + definit (după fr. indéfini).

DOOM

nedefinít adj. m., pl. nedefiníți; f. nedefinítă, pl. nedefiníte

nedeformabil
NEDEFORMÁBIL, -Ă, nedeformabili, -e, adj. (Despre corpuri) Care nu se poate deforma; (rar) indeformabil. – Pref. ne- + deformabil.

nedeformabila
NEDEFORMÁBIL, -Ă, nedeformabili, -e, adj. (Despre corpuri) Care nu se poate deforma; (rar) indeformabil. – Pref. ne- + deformabil.

nedeformabile
NEDEFORMÁBIL, -Ă, nedeformabili, -e, adj. (Despre corpuri) Care nu se poate deforma; (rar) indeformabil. – Pref. ne- + deformabil.

nedeformabilei
NEDEFORMÁBIL, -Ă, nedeformabili, -e, adj. (Despre corpuri) Care nu se poate deforma; (rar) indeformabil. – Pref. ne- + deformabil.

nedeformabilele
NEDEFORMÁBIL, -Ă, nedeformabili, -e, adj. (Despre corpuri) Care nu se poate deforma; (rar) indeformabil. – Pref. ne- + deformabil.

nedeformabilelor
NEDEFORMÁBIL, -Ă, nedeformabili, -e, adj. (Despre corpuri) Care nu se poate deforma; (rar) indeformabil. – Pref. ne- + deformabil.

nedeformabili
NEDEFORMÁBIL, -Ă, nedeformabili, -e, adj. (Despre corpuri) Care nu se poate deforma; (rar) indeformabil. – Pref. ne- + deformabil.

nedeformabilii
NEDEFORMÁBIL, -Ă, nedeformabili, -e, adj. (Despre corpuri) Care nu se poate deforma; (rar) indeformabil. – Pref. ne- + deformabil.

nedeformabililor
NEDEFORMÁBIL, -Ă, nedeformabili, -e, adj. (Despre corpuri) Care nu se poate deforma; (rar) indeformabil. – Pref. ne- + deformabil.

nedeformabilul
NEDEFORMÁBIL, -Ă, nedeformabili, -e, adj. (Despre corpuri) Care nu se poate deforma; (rar) indeformabil. – Pref. ne- + deformabil.

nedeformabilului
NEDEFORMÁBIL, -Ă, nedeformabili, -e, adj. (Despre corpuri) Care nu se poate deforma; (rar) indeformabil. – Pref. ne- + deformabil.

nedefrișabil
NEDEFRIȘÁBIL, -Ă, nedefrișabili, -e, adj. (Rar) Indefrișabil. – Pref. ne- + defrișabil.

nedefrișabila
NEDEFRIȘÁBIL, -Ă, nedefrișabili, -e, adj. (Rar) Indefrișabil. – Pref. ne- + defrișabil.

nedefrișabile
NEDEFRIȘÁBIL, -Ă, nedefrișabili, -e, adj. (Rar) Indefrișabil. – Pref. ne- + defrișabil.

nedefrișabilei
NEDEFRIȘÁBIL, -Ă, nedefrișabili, -e, adj. (Rar) Indefrișabil. – Pref. ne- + defrișabil.

nedefrișabilele
NEDEFRIȘÁBIL, -Ă, nedefrișabili, -e, adj. (Rar) Indefrișabil. – Pref. ne- + defrișabil.

nedefrișabilelor
NEDEFRIȘÁBIL, -Ă, nedefrișabili, -e, adj. (Rar) Indefrișabil. – Pref. ne- + defrișabil.

nedefrișabili
NEDEFRIȘÁBIL, -Ă, nedefrișabili, -e, adj. (Rar) Indefrișabil. – Pref. ne- + defrișabil.

nedefrișabilii
NEDEFRIȘÁBIL, -Ă, nedefrișabili, -e, adj. (Rar) Indefrișabil. – Pref. ne- + defrișabil.

nedefrișabililor
NEDEFRIȘÁBIL, -Ă, nedefrișabili, -e, adj. (Rar) Indefrișabil. – Pref. ne- + defrișabil.

nedefrișabilul
NEDEFRIȘÁBIL, -Ă, nedefrișabili, -e, adj. (Rar) Indefrișabil. – Pref. ne- + defrișabil.

nedefrișabilului
NEDEFRIȘÁBIL, -Ă, nedefrișabili, -e, adj. (Rar) Indefrișabil. – Pref. ne- + defrișabil.

nedei
NEDÉIE, nedei, s. f. 1. Petrecere câmpenească populară de origine pastorală organizată de obicei cu prilejul unei sărbători sau al unui hram. 2. Loc (plan) pe vârful unui munte. [Pl. și: nedeie] – Din sl. nedĕlja „duminică”.

nedeia
NEDÉIE, nedei, s. f. 1. Petrecere câmpenească populară de origine pastorală organizată de obicei cu prilejul unei sărbători sau al unui hram. 2. Loc (plan) pe vârful unui munte. [Pl. și: nedeie] – Din sl. nedĕlja „duminică”.

nedeie
NEDÉIE, nedei, s. f. 1. Petrecere câmpenească populară de origine pastorală organizată de obicei cu prilejul unei sărbători sau al unui hram. 2. Loc (plan) pe vârful unui munte. [Pl. și: nedeie] – Din sl. nedĕlja „duminică”.

nedeie
NEDÉIE, nedei, s. f. 1. Petrecere câmpenească populară de origine pastorală organizată de obicei cu prilejul unei sărbători sau al unui hram. 2. Loc (plan) pe vârful unui munte. [Pl. și: nedeie] – Din sl. nedĕlja „duminică”.

DOOM

nedéie s. f., art. nedéia, g.-d. art. nedéii; pl. nedéi, art. nedéile (-de-i-)

nedeii
NEDÉIE, nedei, s. f. 1. Petrecere câmpenească populară de origine pastorală organizată de obicei cu prilejul unei sărbători sau al unui hram. 2. Loc (plan) pe vârful unui munte. [Pl. și: nedeie] – Din sl. nedĕlja „duminică”.

nedeile
NEDÉIE, nedei, s. f. 1. Petrecere câmpenească populară de origine pastorală organizată de obicei cu prilejul unei sărbători sau al unui hram. 2. Loc (plan) pe vârful unui munte. [Pl. și: nedeie] – Din sl. nedĕlja „duminică”.

nedeilor
NEDÉIE, nedei, s. f. 1. Petrecere câmpenească populară de origine pastorală organizată de obicei cu prilejul unei sărbători sau al unui hram. 2. Loc (plan) pe vârful unui munte. [Pl. și: nedeie] – Din sl. nedĕlja „duminică”.

nedelicat
NEDELICÁT, -Ă, nedelicați, -te, adj. Lipsit de delicatețe; (rar) indelicat. – Pref. ne- + delicat.

DOOM

*nedelicát adj. m., pl. nedelicáți; f. nedelicátă, pl. nedelicáte

nedelicata
NEDELICÁT, -Ă, nedelicați, -te, adj. Lipsit de delicatețe; (rar) indelicat. – Pref. ne- + delicat.

DOOM

*nedelicát adj. m., pl. nedelicáți; f. nedelicátă, pl. nedelicáte

nedelicate
NEDELICÁT, -Ă, nedelicați, -te, adj. Lipsit de delicatețe; (rar) indelicat. – Pref. ne- + delicat.

DOOM

*nedelicát adj. m., pl. nedelicáți; f. nedelicátă, pl. nedelicáte

nedelicatei
NEDELICÁT, -Ă, nedelicați, -te, adj. Lipsit de delicatețe; (rar) indelicat. – Pref. ne- + delicat.

DOOM

*nedelicát adj. m., pl. nedelicáți; f. nedelicátă, pl. nedelicáte

nedelicatele
NEDELICÁT, -Ă, nedelicați, -te, adj. Lipsit de delicatețe; (rar) indelicat. – Pref. ne- + delicat.

DOOM

*nedelicát adj. m., pl. nedelicáți; f. nedelicátă, pl. nedelicáte

nedelicatelor
NEDELICÁT, -Ă, nedelicați, -te, adj. Lipsit de delicatețe; (rar) indelicat. – Pref. ne- + delicat.

DOOM

*nedelicát adj. m., pl. nedelicáți; f. nedelicátă, pl. nedelicáte

nedelicatețe
NEDELICATÉȚE, (2) nedelicateți, s. f. 1. Lipsă de delicatețe. 2. Gest, atitudine sau vorbă lipsită de delicatețe; impolitețe, indelicatețe. – Pref. ne- + delicatețe (după fr. indélicatesse).

DOOM

nedelicatéțe s. f., art. nedelicatéțea, g.-d. art. nedelicatéții; (fapte, vorbe) pl. nedelicatéți

nedelicatețea
NEDELICATÉȚE, (2) nedelicateți, s. f. 1. Lipsă de delicatețe. 2. Gest, atitudine sau vorbă lipsită de delicatețe; impolitețe, indelicatețe. – Pref. ne- + delicatețe (după fr. indélicatesse).

DOOM

nedelicatéțe s. f., art. nedelicatéțea, g.-d. art. nedelicatéții; (fapte, vorbe) pl. nedelicatéți

nedelicateți
NEDELICATÉȚE, (2) nedelicateți, s. f. 1. Lipsă de delicatețe. 2. Gest, atitudine sau vorbă lipsită de delicatețe; impolitețe, indelicatețe. – Pref. ne- + delicatețe (după fr. indélicatesse).

DOOM

nedelicatéțe s. f., art. nedelicatéțea, g.-d. art. nedelicatéții; (fapte, vorbe) pl. nedelicatéți

nedelicateții
NEDELICATÉȚE, (2) nedelicateți, s. f. 1. Lipsă de delicatețe. 2. Gest, atitudine sau vorbă lipsită de delicatețe; impolitețe, indelicatețe. – Pref. ne- + delicatețe (după fr. indélicatesse).

DOOM

nedelicatéțe s. f., art. nedelicatéțea, g.-d. art. nedelicatéții; (fapte, vorbe) pl. nedelicatéți

nedelicatețile
NEDELICATÉȚE, (2) nedelicateți, s. f. 1. Lipsă de delicatețe. 2. Gest, atitudine sau vorbă lipsită de delicatețe; impolitețe, indelicatețe. – Pref. ne- + delicatețe (după fr. indélicatesse).

DOOM

nedelicatéțe s. f., art. nedelicatéțea, g.-d. art. nedelicatéții; (fapte, vorbe) pl. nedelicatéți

nedelicateților
NEDELICATÉȚE, (2) nedelicateți, s. f. 1. Lipsă de delicatețe. 2. Gest, atitudine sau vorbă lipsită de delicatețe; impolitețe, indelicatețe. – Pref. ne- + delicatețe (după fr. indélicatesse).

DOOM

nedelicatéțe s. f., art. nedelicatéțea, g.-d. art. nedelicatéții; (fapte, vorbe) pl. nedelicatéți

nedelicateță
NEDELICATÉȚĂ s.f. v. nedelicatețe.

nedelicatul
NEDELICÁT, -Ă, nedelicați, -te, adj. Lipsit de delicatețe; (rar) indelicat. – Pref. ne- + delicat.

DOOM

*nedelicát adj. m., pl. nedelicáți; f. nedelicátă, pl. nedelicáte

nedelicatului
NEDELICÁT, -Ă, nedelicați, -te, adj. Lipsit de delicatețe; (rar) indelicat. – Pref. ne- + delicat.

DOOM

*nedelicát adj. m., pl. nedelicáți; f. nedelicátă, pl. nedelicáte

nedelicați
NEDELICÁT, -Ă, nedelicați, -te, adj. Lipsit de delicatețe; (rar) indelicat. – Pref. ne- + delicat.

DOOM

*nedelicát adj. m., pl. nedelicáți; f. nedelicátă, pl. nedelicáte

nedelicații
NEDELICÁT, -Ă, nedelicați, -te, adj. Lipsit de delicatețe; (rar) indelicat. – Pref. ne- + delicat.

DOOM

*nedelicát adj. m., pl. nedelicáți; f. nedelicátă, pl. nedelicáte

nedelicaților
NEDELICÁT, -Ă, nedelicați, -te, adj. Lipsit de delicatețe; (rar) indelicat. – Pref. ne- + delicat.

DOOM

*nedelicát adj. m., pl. nedelicáți; f. nedelicátă, pl. nedelicáte

nedemn
NEDÉMN, -Ă, nedemni, -e, adj. Care nu este demn, nu este la înălțimea așteptată; nevrednic. – Pref. ne- + demn (după fr. indigne).

DOOM

nedémn adj. m., pl. nedémni; f. nedémnă, pl. nedémne

nedemna
NEDÉMN, -Ă, nedemni, -e, adj. Care nu este demn, nu este la înălțimea așteptată; nevrednic. – Pref. ne- + demn (după fr. indigne).

DOOM

nedémn adj. m., pl. nedémni; f. nedémnă, pl. nedémne

nedemne
NEDÉMN, -Ă, nedemni, -e, adj. Care nu este demn, nu este la înălțimea așteptată; nevrednic. – Pref. ne- + demn (după fr. indigne).

DOOM

nedémn adj. m., pl. nedémni; f. nedémnă, pl. nedémne

nedemnei
NEDÉMN, -Ă, nedemni, -e, adj. Care nu este demn, nu este la înălțimea așteptată; nevrednic. – Pref. ne- + demn (după fr. indigne).

DOOM

nedémn adj. m., pl. nedémni; f. nedémnă, pl. nedémne

nedemnele
NEDÉMN, -Ă, nedemni, -e, adj. Care nu este demn, nu este la înălțimea așteptată; nevrednic. – Pref. ne- + demn (după fr. indigne).

DOOM

nedémn adj. m., pl. nedémni; f. nedémnă, pl. nedémne

nedemnelor
NEDÉMN, -Ă, nedemni, -e, adj. Care nu este demn, nu este la înălțimea așteptată; nevrednic. – Pref. ne- + demn (după fr. indigne).

DOOM

nedémn adj. m., pl. nedémni; f. nedémnă, pl. nedémne

nedemni
NEDÉMN, -Ă, nedemni, -e, adj. Care nu este demn, nu este la înălțimea așteptată; nevrednic. – Pref. ne- + demn (după fr. indigne).

DOOM

nedémn adj. m., pl. nedémni; f. nedémnă, pl. nedémne

nedemnii
NEDÉMN, -Ă, nedemni, -e, adj. Care nu este demn, nu este la înălțimea așteptată; nevrednic. – Pref. ne- + demn (după fr. indigne).

DOOM

nedémn adj. m., pl. nedémni; f. nedémnă, pl. nedémne

nedemnilor
NEDÉMN, -Ă, nedemni, -e, adj. Care nu este demn, nu este la înălțimea așteptată; nevrednic. – Pref. ne- + demn (după fr. indigne).

DOOM

nedémn adj. m., pl. nedémni; f. nedémnă, pl. nedémne

nedemnul
NEDÉMN, -Ă, nedemni, -e, adj. Care nu este demn, nu este la înălțimea așteptată; nevrednic. – Pref. ne- + demn (după fr. indigne).

DOOM

nedémn adj. m., pl. nedémni; f. nedémnă, pl. nedémne

nedemnului
NEDÉMN, -Ă, nedemni, -e, adj. Care nu este demn, nu este la înălțimea așteptată; nevrednic. – Pref. ne- + demn (după fr. indigne).

DOOM

nedémn adj. m., pl. nedémni; f. nedémnă, pl. nedémne

nedemonstrabil
NEDEMONSTRÁBIL, -Ă, nedemonstrabili, -e, adj. Care nu poate fi demonstrat, dovedit; (rar) indemonstrabil. – Pref. ne- + demonstrabil.

nedemonstrabila
NEDEMONSTRÁBIL, -Ă, nedemonstrabili, -e, adj. Care nu poate fi demonstrat, dovedit; (rar) indemonstrabil. – Pref. ne- + demonstrabil.

nedemonstrabile
NEDEMONSTRÁBIL, -Ă, nedemonstrabili, -e, adj. Care nu poate fi demonstrat, dovedit; (rar) indemonstrabil. – Pref. ne- + demonstrabil.

nedemonstrabilei
NEDEMONSTRÁBIL, -Ă, nedemonstrabili, -e, adj. Care nu poate fi demonstrat, dovedit; (rar) indemonstrabil. – Pref. ne- + demonstrabil.

nedemonstrabilele
NEDEMONSTRÁBIL, -Ă, nedemonstrabili, -e, adj. Care nu poate fi demonstrat, dovedit; (rar) indemonstrabil. – Pref. ne- + demonstrabil.

nedemonstrabilelor
NEDEMONSTRÁBIL, -Ă, nedemonstrabili, -e, adj. Care nu poate fi demonstrat, dovedit; (rar) indemonstrabil. – Pref. ne- + demonstrabil.

nedemonstrabili
NEDEMONSTRÁBIL, -Ă, nedemonstrabili, -e, adj. Care nu poate fi demonstrat, dovedit; (rar) indemonstrabil. – Pref. ne- + demonstrabil.

nedemonstrabilii
NEDEMONSTRÁBIL, -Ă, nedemonstrabili, -e, adj. Care nu poate fi demonstrat, dovedit; (rar) indemonstrabil. – Pref. ne- + demonstrabil.

nedemonstrabililor
NEDEMONSTRÁBIL, -Ă, nedemonstrabili, -e, adj. Care nu poate fi demonstrat, dovedit; (rar) indemonstrabil. – Pref. ne- + demonstrabil.

nedemonstrabilul
NEDEMONSTRÁBIL, -Ă, nedemonstrabili, -e, adj. Care nu poate fi demonstrat, dovedit; (rar) indemonstrabil. – Pref. ne- + demonstrabil.

nedemonstrabilului
NEDEMONSTRÁBIL, -Ă, nedemonstrabili, -e, adj. Care nu poate fi demonstrat, dovedit; (rar) indemonstrabil. – Pref. ne- + demonstrabil.

nedemontabil
NEDEMONTÁBIL, -Ă, nedemontabili, -e, adj. Care nu poate fi demontat; care nu este făcut pentru a fi demontat. – Pref. ne- + demontabil.

DOOM

*nedemontábil adj. m., pl. nedemontábili; f. nedemontábilă, pl. nedemontábile

nedemontabila
NEDEMONTÁBIL, -Ă, nedemontabili, -e, adj. Care nu poate fi demontat; care nu este făcut pentru a fi demontat. – Pref. ne- + demontabil.

DOOM

*nedemontábil adj. m., pl. nedemontábili; f. nedemontábilă, pl. nedemontábile

nedemontabile
NEDEMONTÁBIL, -Ă, nedemontabili, -e, adj. Care nu poate fi demontat; care nu este făcut pentru a fi demontat. – Pref. ne- + demontabil.

DOOM

*nedemontábil adj. m., pl. nedemontábili; f. nedemontábilă, pl. nedemontábile

nedemontabilei
NEDEMONTÁBIL, -Ă, nedemontabili, -e, adj. Care nu poate fi demontat; care nu este făcut pentru a fi demontat. – Pref. ne- + demontabil.

DOOM

*nedemontábil adj. m., pl. nedemontábili; f. nedemontábilă, pl. nedemontábile

nedemontabilele
NEDEMONTÁBIL, -Ă, nedemontabili, -e, adj. Care nu poate fi demontat; care nu este făcut pentru a fi demontat. – Pref. ne- + demontabil.

DOOM

*nedemontábil adj. m., pl. nedemontábili; f. nedemontábilă, pl. nedemontábile

nedemontabilelor
NEDEMONTÁBIL, -Ă, nedemontabili, -e, adj. Care nu poate fi demontat; care nu este făcut pentru a fi demontat. – Pref. ne- + demontabil.

DOOM

*nedemontábil adj. m., pl. nedemontábili; f. nedemontábilă, pl. nedemontábile

nedemontabili
NEDEMONTÁBIL, -Ă, nedemontabili, -e, adj. Care nu poate fi demontat; care nu este făcut pentru a fi demontat. – Pref. ne- + demontabil.

DOOM

*nedemontábil adj. m., pl. nedemontábili; f. nedemontábilă, pl. nedemontábile

nedemontabilii
NEDEMONTÁBIL, -Ă, nedemontabili, -e, adj. Care nu poate fi demontat; care nu este făcut pentru a fi demontat. – Pref. ne- + demontabil.

DOOM

*nedemontábil adj. m., pl. nedemontábili; f. nedemontábilă, pl. nedemontábile

nedemontabililor
NEDEMONTÁBIL, -Ă, nedemontabili, -e, adj. Care nu poate fi demontat; care nu este făcut pentru a fi demontat. – Pref. ne- + demontabil.

DOOM

*nedemontábil adj. m., pl. nedemontábili; f. nedemontábilă, pl. nedemontábile

nedemontabilul
NEDEMONTÁBIL, -Ă, nedemontabili, -e, adj. Care nu poate fi demontat; care nu este făcut pentru a fi demontat. – Pref. ne- + demontabil.

DOOM

*nedemontábil adj. m., pl. nedemontábili; f. nedemontábilă, pl. nedemontábile

nedemontabilului
NEDEMONTÁBIL, -Ă, nedemontabili, -e, adj. Care nu poate fi demontat; care nu este făcut pentru a fi demontat. – Pref. ne- + demontabil.

DOOM

*nedemontábil adj. m., pl. nedemontábili; f. nedemontábilă, pl. nedemontábile

nedepănușat
NEDEPĂNUȘÁT, -Ă, nedepănușați, -te, adj. (Despre știuleți de porumb) Care nu este desfăcut de pănuși. – Pref. ne- + depănușat².

nedepănușata
NEDEPĂNUȘÁT, -Ă, nedepănușați, -te, adj. (Despre știuleți de porumb) Care nu este desfăcut de pănuși. – Pref. ne- + depănușat².

nedepănușate
NEDEPĂNUȘÁT, -Ă, nedepănușați, -te, adj. (Despre știuleți de porumb) Care nu este desfăcut de pănuși. – Pref. ne- + depănușat².

nedepănușatei
NEDEPĂNUȘÁT, -Ă, nedepănușați, -te, adj. (Despre știuleți de porumb) Care nu este desfăcut de pănuși. – Pref. ne- + depănușat².

nedepănușatele
NEDEPĂNUȘÁT, -Ă, nedepănușați, -te, adj. (Despre știuleți de porumb) Care nu este desfăcut de pănuși. – Pref. ne- + depănușat².

nedepănușatelor
NEDEPĂNUȘÁT, -Ă, nedepănușați, -te, adj. (Despre știuleți de porumb) Care nu este desfăcut de pănuși. – Pref. ne- + depănușat².

nedepănușatul
NEDEPĂNUȘÁT, -Ă, nedepănușați, -te, adj. (Despre știuleți de porumb) Care nu este desfăcut de pănuși. – Pref. ne- + depănușat².

nedepănușatului
NEDEPĂNUȘÁT, -Ă, nedepănușați, -te, adj. (Despre știuleți de porumb) Care nu este desfăcut de pănuși. – Pref. ne- + depănușat².

nedepănușați
NEDEPĂNUȘÁT, -Ă, nedepănușați, -te, adj. (Despre știuleți de porumb) Care nu este desfăcut de pănuși. – Pref. ne- + depănușat².

nedepănușații
NEDEPĂNUȘÁT, -Ă, nedepănușați, -te, adj. (Despre știuleți de porumb) Care nu este desfăcut de pănuși. – Pref. ne- + depănușat².

nedepănușaților
NEDEPĂNUȘÁT, -Ă, nedepănușați, -te, adj. (Despre știuleți de porumb) Care nu este desfăcut de pănuși. – Pref. ne- + depănușat².

neder
NÉDER, nederi, s. m. (Reg.) Om nătâng; om zăpăcit, nebun. – Et. nec.

DOOM

néder s. m., pl. néderi

nederi
NÉDER, nederi, s. m. (Reg.) Om nătâng; om zăpăcit, nebun. – Et. nec.

DOOM

néder s. m., pl. néderi

nederii
NÉDER, nederi, s. m. (Reg.) Om nătâng; om zăpăcit, nebun. – Et. nec.

DOOM

néder s. m., pl. néderi

nederilor
NÉDER, nederi, s. m. (Reg.) Om nătâng; om zăpăcit, nebun. – Et. nec.

DOOM

néder s. m., pl. néderi

nederul
NÉDER, nederi, s. m. (Reg.) Om nătâng; om zăpăcit, nebun. – Et. nec.

DOOM

néder s. m., pl. néderi

nederului
NÉDER, nederi, s. m. (Reg.) Om nătâng; om zăpăcit, nebun. – Et. nec.

DOOM

néder s. m., pl. néderi

nedescifrabil
NEDESCIFRÁBIL, -Ă, nedescifrabili, -e, adj. (Despre un text sau despre scrisul cuiva) Care nu se poate descifra; de neînțeles, indescifrabil, neciteț, ilizibil. – Pref. ne- + descifrabil.

nedescifrabila
NEDESCIFRÁBIL, -Ă, nedescifrabili, -e, adj. (Despre un text sau despre scrisul cuiva) Care nu se poate descifra; de neînțeles, indescifrabil, neciteț, ilizibil. – Pref. ne- + descifrabil.

nedescifrabile
NEDESCIFRÁBIL, -Ă, nedescifrabili, -e, adj. (Despre un text sau despre scrisul cuiva) Care nu se poate descifra; de neînțeles, indescifrabil, neciteț, ilizibil. – Pref. ne- + descifrabil.

nedescifrabilei
NEDESCIFRÁBIL, -Ă, nedescifrabili, -e, adj. (Despre un text sau despre scrisul cuiva) Care nu se poate descifra; de neînțeles, indescifrabil, neciteț, ilizibil. – Pref. ne- + descifrabil.

nedescifrabilele
NEDESCIFRÁBIL, -Ă, nedescifrabili, -e, adj. (Despre un text sau despre scrisul cuiva) Care nu se poate descifra; de neînțeles, indescifrabil, neciteț, ilizibil. – Pref. ne- + descifrabil.

nedescifrabilelor
NEDESCIFRÁBIL, -Ă, nedescifrabili, -e, adj. (Despre un text sau despre scrisul cuiva) Care nu se poate descifra; de neînțeles, indescifrabil, neciteț, ilizibil. – Pref. ne- + descifrabil.

nedescifrabili
NEDESCIFRÁBIL, -Ă, nedescifrabili, -e, adj. (Despre un text sau despre scrisul cuiva) Care nu se poate descifra; de neînțeles, indescifrabil, neciteț, ilizibil. – Pref. ne- + descifrabil.

nedescifrabilii
NEDESCIFRÁBIL, -Ă, nedescifrabili, -e, adj. (Despre un text sau despre scrisul cuiva) Care nu se poate descifra; de neînțeles, indescifrabil, neciteț, ilizibil. – Pref. ne- + descifrabil.

nedescifrabililor
NEDESCIFRÁBIL, -Ă, nedescifrabili, -e, adj. (Despre un text sau despre scrisul cuiva) Care nu se poate descifra; de neînțeles, indescifrabil, neciteț, ilizibil. – Pref. ne- + descifrabil.

nedescifrabilul
NEDESCIFRÁBIL, -Ă, nedescifrabili, -e, adj. (Despre un text sau despre scrisul cuiva) Care nu se poate descifra; de neînțeles, indescifrabil, neciteț, ilizibil. – Pref. ne- + descifrabil.

nedescifrabilului
NEDESCIFRÁBIL, -Ă, nedescifrabili, -e, adj. (Despre un text sau despre scrisul cuiva) Care nu se poate descifra; de neînțeles, indescifrabil, neciteț, ilizibil. – Pref. ne- + descifrabil.

nedeslușit
NEDESLUȘÍT, -Ă, nedeslușiți, -te, adj. Care nu este deslușit, clar, care nu se poate distinge (precis); lipsit de claritate, greu de înțeles; nelămurit, confuz. ♦ (Adverbial) în mod neclar, cu contururi vagi. – Pref. ne- + deslușit.

DOOM

nedeslușít adj. m., pl. nedeslușíți; f. nedeslușítă, pl. nedeslușíte

nedeslușita
NEDESLUȘÍT, -Ă, nedeslușiți, -te, adj. Care nu este deslușit, clar, care nu se poate distinge (precis); lipsit de claritate, greu de înțeles; nelămurit, confuz. ♦ (Adverbial) în mod neclar, cu contururi vagi. – Pref. ne- + deslușit.

DOOM

nedeslușít adj. m., pl. nedeslușíți; f. nedeslușítă, pl. nedeslușíte

nedeslușite
NEDESLUȘÍT, -Ă, nedeslușiți, -te, adj. Care nu este deslușit, clar, care nu se poate distinge (precis); lipsit de claritate, greu de înțeles; nelămurit, confuz. ♦ (Adverbial) în mod neclar, cu contururi vagi. – Pref. ne- + deslușit.

DOOM

nedeslușít adj. m., pl. nedeslușíți; f. nedeslușítă, pl. nedeslușíte

nedeslușitei
NEDESLUȘÍT, -Ă, nedeslușiți, -te, adj. Care nu este deslușit, clar, care nu se poate distinge (precis); lipsit de claritate, greu de înțeles; nelămurit, confuz. ♦ (Adverbial) în mod neclar, cu contururi vagi. – Pref. ne- + deslușit.

DOOM

nedeslușít adj. m., pl. nedeslușíți; f. nedeslușítă, pl. nedeslușíte

nedeslușitele
NEDESLUȘÍT, -Ă, nedeslușiți, -te, adj. Care nu este deslușit, clar, care nu se poate distinge (precis); lipsit de claritate, greu de înțeles; nelămurit, confuz. ♦ (Adverbial) în mod neclar, cu contururi vagi. – Pref. ne- + deslușit.

DOOM

nedeslușít adj. m., pl. nedeslușíți; f. nedeslușítă, pl. nedeslușíte

nedeslușitelor
NEDESLUȘÍT, -Ă, nedeslușiți, -te, adj. Care nu este deslușit, clar, care nu se poate distinge (precis); lipsit de claritate, greu de înțeles; nelămurit, confuz. ♦ (Adverbial) în mod neclar, cu contururi vagi. – Pref. ne- + deslușit.

DOOM

nedeslușít adj. m., pl. nedeslușíți; f. nedeslușítă, pl. nedeslușíte

nedeslușitul
NEDESLUȘÍT, -Ă, nedeslușiți, -te, adj. Care nu este deslușit, clar, care nu se poate distinge (precis); lipsit de claritate, greu de înțeles; nelămurit, confuz. ♦ (Adverbial) în mod neclar, cu contururi vagi. – Pref. ne- + deslușit.

DOOM

nedeslușít adj. m., pl. nedeslușíți; f. nedeslușítă, pl. nedeslușíte

nedeslușitului
NEDESLUȘÍT, -Ă, nedeslușiți, -te, adj. Care nu este deslușit, clar, care nu se poate distinge (precis); lipsit de claritate, greu de înțeles; nelămurit, confuz. ♦ (Adverbial) în mod neclar, cu contururi vagi. – Pref. ne- + deslușit.

DOOM

nedeslușít adj. m., pl. nedeslușíți; f. nedeslușítă, pl. nedeslușíte

nedeslușiți
NEDESLUȘÍT, -Ă, nedeslușiți, -te, adj. Care nu este deslușit, clar, care nu se poate distinge (precis); lipsit de claritate, greu de înțeles; nelămurit, confuz. ♦ (Adverbial) în mod neclar, cu contururi vagi. – Pref. ne- + deslușit.

DOOM

nedeslușít adj. m., pl. nedeslușíți; f. nedeslușítă, pl. nedeslușíte

nedeslușiții
NEDESLUȘÍT, -Ă, nedeslușiți, -te, adj. Care nu este deslușit, clar, care nu se poate distinge (precis); lipsit de claritate, greu de înțeles; nelămurit, confuz. ♦ (Adverbial) în mod neclar, cu contururi vagi. – Pref. ne- + deslușit.

DOOM

nedeslușít adj. m., pl. nedeslușíți; f. nedeslușítă, pl. nedeslușíte

nedeslușiților
NEDESLUȘÍT, -Ă, nedeslușiți, -te, adj. Care nu este deslușit, clar, care nu se poate distinge (precis); lipsit de claritate, greu de înțeles; nelămurit, confuz. ♦ (Adverbial) în mod neclar, cu contururi vagi. – Pref. ne- + deslușit.

DOOM

nedeslușít adj. m., pl. nedeslușíți; f. nedeslușítă, pl. nedeslușíte

nedespărțit
NEDESPĂRȚÍT, -Ă, nedespărțiți, -te, adj. Care nu este despărțit sau fragmentat, care nu poate fi despărțit, indivizibil; care sau de care nu se desparte, nu se îndepărtează niciodată, inseparabil. – Pref. ne- + despărțit.

DOOM

nedespărțít adj. m., pl. nedespărțíți; f. nedespărțítă, pl. nedespărțíte

nedespărțita
NEDESPĂRȚÍT, -Ă, nedespărțiți, -te, adj. Care nu este despărțit sau fragmentat, care nu poate fi despărțit, indivizibil; care sau de care nu se desparte, nu se îndepărtează niciodată, inseparabil. – Pref. ne- + despărțit.

DOOM

nedespărțít adj. m., pl. nedespărțíți; f. nedespărțítă, pl. nedespărțíte

nedespărțite
NEDESPĂRȚÍT, -Ă, nedespărțiți, -te, adj. Care nu este despărțit sau fragmentat, care nu poate fi despărțit, indivizibil; care sau de care nu se desparte, nu se îndepărtează niciodată, inseparabil. – Pref. ne- + despărțit.

DOOM

nedespărțít adj. m., pl. nedespărțíți; f. nedespărțítă, pl. nedespărțíte

nedespărțitei
NEDESPĂRȚÍT, -Ă, nedespărțiți, -te, adj. Care nu este despărțit sau fragmentat, care nu poate fi despărțit, indivizibil; care sau de care nu se desparte, nu se îndepărtează niciodată, inseparabil. – Pref. ne- + despărțit.

DOOM

nedespărțít adj. m., pl. nedespărțíți; f. nedespărțítă, pl. nedespărțíte

nedespărțitele
NEDESPĂRȚÍT, -Ă, nedespărțiți, -te, adj. Care nu este despărțit sau fragmentat, care nu poate fi despărțit, indivizibil; care sau de care nu se desparte, nu se îndepărtează niciodată, inseparabil. – Pref. ne- + despărțit.

DOOM

nedespărțít adj. m., pl. nedespărțíți; f. nedespărțítă, pl. nedespărțíte

nedespărțitelor
NEDESPĂRȚÍT, -Ă, nedespărțiți, -te, adj. Care nu este despărțit sau fragmentat, care nu poate fi despărțit, indivizibil; care sau de care nu se desparte, nu se îndepărtează niciodată, inseparabil. – Pref. ne- + despărțit.

DOOM

nedespărțít adj. m., pl. nedespărțíți; f. nedespărțítă, pl. nedespărțíte

nedespărțitul
NEDESPĂRȚÍT, -Ă, nedespărțiți, -te, adj. Care nu este despărțit sau fragmentat, care nu poate fi despărțit, indivizibil; care sau de care nu se desparte, nu se îndepărtează niciodată, inseparabil. – Pref. ne- + despărțit.

DOOM

nedespărțít adj. m., pl. nedespărțíți; f. nedespărțítă, pl. nedespărțíte

nedespărțitului
NEDESPĂRȚÍT, -Ă, nedespărțiți, -te, adj. Care nu este despărțit sau fragmentat, care nu poate fi despărțit, indivizibil; care sau de care nu se desparte, nu se îndepărtează niciodată, inseparabil. – Pref. ne- + despărțit.

DOOM

nedespărțít adj. m., pl. nedespărțíți; f. nedespărțítă, pl. nedespărțíte

nedespărțiți
NEDESPĂRȚÍT, -Ă, nedespărțiți, -te, adj. Care nu este despărțit sau fragmentat, care nu poate fi despărțit, indivizibil; care sau de care nu se desparte, nu se îndepărtează niciodată, inseparabil. – Pref. ne- + despărțit.

DOOM

nedespărțít adj. m., pl. nedespărțíți; f. nedespărțítă, pl. nedespărțíte

nedespărțiții
NEDESPĂRȚÍT, -Ă, nedespărțiți, -te, adj. Care nu este despărțit sau fragmentat, care nu poate fi despărțit, indivizibil; care sau de care nu se desparte, nu se îndepărtează niciodată, inseparabil. – Pref. ne- + despărțit.

DOOM

nedespărțít adj. m., pl. nedespărțíți; f. nedespărțítă, pl. nedespărțíte

nedespărțiților
NEDESPĂRȚÍT, -Ă, nedespărțiți, -te, adj. Care nu este despărțit sau fragmentat, care nu poate fi despărțit, indivizibil; care sau de care nu se desparte, nu se îndepărtează niciodată, inseparabil. – Pref. ne- + despărțit.

DOOM

nedespărțít adj. m., pl. nedespărțíți; f. nedespărțítă, pl. nedespărțíte

nedesăvârșire
NEDESĂVÂRȘÍRE, nedesăvârșiri, s. f. (Rar) Imperfecțiune, scădere, lipsă, cusur. – Pref. ne- + desăvârșire.

DOOM

nedesăvârșíre (rar) s. f., g.-d. art. nedesăvârșírii; pl. nedesăvârșíri

nedesăvârșirea
NEDESĂVÂRȘÍRE, nedesăvârșiri, s. f. (Rar) Imperfecțiune, scădere, lipsă, cusur. – Pref. ne- + desăvârșire.

DOOM

nedesăvârșíre (rar) s. f., g.-d. art. nedesăvârșírii; pl. nedesăvârșíri

nedesăvârșiri
NEDESĂVÂRȘÍRE, nedesăvârșiri, s. f. (Rar) Imperfecțiune, scădere, lipsă, cusur. – Pref. ne- + desăvârșire.

DOOM

nedesăvârșíre (rar) s. f., g.-d. art. nedesăvârșírii; pl. nedesăvârșíri

nedesăvârșirii
NEDESĂVÂRȘÍRE, nedesăvârșiri, s. f. (Rar) Imperfecțiune, scădere, lipsă, cusur. – Pref. ne- + desăvârșire.

DOOM

nedesăvârșíre (rar) s. f., g.-d. art. nedesăvârșírii; pl. nedesăvârșíri

nedesăvârșirile
NEDESĂVÂRȘÍRE, nedesăvârșiri, s. f. (Rar) Imperfecțiune, scădere, lipsă, cusur. – Pref. ne- + desăvârșire.

DOOM

nedesăvârșíre (rar) s. f., g.-d. art. nedesăvârșírii; pl. nedesăvârșíri

nedesăvârșirilor
NEDESĂVÂRȘÍRE, nedesăvârșiri, s. f. (Rar) Imperfecțiune, scădere, lipsă, cusur. – Pref. ne- + desăvârșire.

DOOM

nedesăvârșíre (rar) s. f., g.-d. art. nedesăvârșírii; pl. nedesăvârșíri

nedesăvîrșire
NEDESĂVÂRȘÍRE, nedesăvârșiri, s. f. (Rar) Imperfecțiune, scădere, lipsă, cusur. – Pref. ne- + desăvârșire.

DOOM

nedesăvârșíre (rar) s. f., g.-d. art. nedesăvârșírii; pl. nedesăvârșíri

nedesăvîrșirea
NEDESĂVÂRȘÍRE, nedesăvârșiri, s. f. (Rar) Imperfecțiune, scădere, lipsă, cusur. – Pref. ne- + desăvârșire.

DOOM

nedesăvârșíre (rar) s. f., g.-d. art. nedesăvârșírii; pl. nedesăvârșíri

nedesăvîrșiri
NEDESĂVÂRȘÍRE, nedesăvârșiri, s. f. (Rar) Imperfecțiune, scădere, lipsă, cusur. – Pref. ne- + desăvârșire.

DOOM

nedesăvârșíre (rar) s. f., g.-d. art. nedesăvârșírii; pl. nedesăvârșíri

nedesăvîrșirii
NEDESĂVÂRȘÍRE, nedesăvârșiri, s. f. (Rar) Imperfecțiune, scădere, lipsă, cusur. – Pref. ne- + desăvârșire.

DOOM

nedesăvârșíre (rar) s. f., g.-d. art. nedesăvârșírii; pl. nedesăvârșíri

nedesăvîrșirile
NEDESĂVÂRȘÍRE, nedesăvârșiri, s. f. (Rar) Imperfecțiune, scădere, lipsă, cusur. – Pref. ne- + desăvârșire.

DOOM

nedesăvârșíre (rar) s. f., g.-d. art. nedesăvârșírii; pl. nedesăvârșíri

nedesăvîrșirilor
NEDESĂVÂRȘÍRE, nedesăvârșiri, s. f. (Rar) Imperfecțiune, scădere, lipsă, cusur. – Pref. ne- + desăvârșire.

DOOM

nedesăvârșíre (rar) s. f., g.-d. art. nedesăvârșírii; pl. nedesăvârșíri

nedeterminabil
NEDETERMINÁBIL, -Ă, nedeterminabili, -e, adj. Care nu poate fi determinat; indeterminabil. – Pref. ne- + determinabil.

nedeterminabila
NEDETERMINÁBIL, -Ă, nedeterminabili, -e, adj. Care nu poate fi determinat; indeterminabil. – Pref. ne- + determinabil.

nedeterminabile
NEDETERMINÁBIL, -Ă, nedeterminabili, -e, adj. Care nu poate fi determinat; indeterminabil. – Pref. ne- + determinabil.

nedeterminabilei
NEDETERMINÁBIL, -Ă, nedeterminabili, -e, adj. Care nu poate fi determinat; indeterminabil. – Pref. ne- + determinabil.

nedeterminabilele
NEDETERMINÁBIL, -Ă, nedeterminabili, -e, adj. Care nu poate fi determinat; indeterminabil. – Pref. ne- + determinabil.

nedeterminabilelor
NEDETERMINÁBIL, -Ă, nedeterminabili, -e, adj. Care nu poate fi determinat; indeterminabil. – Pref. ne- + determinabil.

nedeterminabili
NEDETERMINÁBIL, -Ă, nedeterminabili, -e, adj. Care nu poate fi determinat; indeterminabil. – Pref. ne- + determinabil.

nedeterminabilii
NEDETERMINÁBIL, -Ă, nedeterminabili, -e, adj. Care nu poate fi determinat; indeterminabil. – Pref. ne- + determinabil.

nedeterminabililor
NEDETERMINÁBIL, -Ă, nedeterminabili, -e, adj. Care nu poate fi determinat; indeterminabil. – Pref. ne- + determinabil.

nedeterminabilul
NEDETERMINÁBIL, -Ă, nedeterminabili, -e, adj. Care nu poate fi determinat; indeterminabil. – Pref. ne- + determinabil.

nedeterminabilului
NEDETERMINÁBIL, -Ă, nedeterminabili, -e, adj. Care nu poate fi determinat; indeterminabil. – Pref. ne- + determinabil.

nedeterminare
NEDETERMINÁRE, nedeterminări, s. f. 1. (Mat.) Imposibilitate de a putea afla în mod univoc valorile necunoscutelor care intră într-o problemă. 2. Lipsă de determinare; indeterminare. ♦ Situație incertă, neclară. – Pref. ne- + determinare.

DOOM

nedetermináre s. f., g.-d. art. nedeterminắrii; pl. nedeterminắri

nedeterminarea
NEDETERMINÁRE, nedeterminări, s. f. 1. (Mat.) Imposibilitate de a putea afla în mod univoc valorile necunoscutelor care intră într-o problemă. 2. Lipsă de determinare; indeterminare. ♦ Situație incertă, neclară. – Pref. ne- + determinare.

DOOM

nedetermináre s. f., g.-d. art. nedeterminắrii; pl. nedeterminắri

nedeterminat
NEDETERMINÁT, -Ă, nedeterminați, -te, adj. Care nu este precizat, stabilit; care nu este definit sau cunoscut cu precizie. – Pref. ne- + determinat.

DOOM

*nedeterminát adj. m., pl. nedetermináți; f. nedeterminátă, pl. nedetermináte

nedeterminata
NEDETERMINÁT, -Ă, nedeterminați, -te, adj. Care nu este precizat, stabilit; care nu este definit sau cunoscut cu precizie. – Pref. ne- + determinat.

DOOM

*nedeterminát adj. m., pl. nedetermináți; f. nedeterminátă, pl. nedetermináte

nedeterminate
NEDETERMINÁT, -Ă, nedeterminați, -te, adj. Care nu este precizat, stabilit; care nu este definit sau cunoscut cu precizie. – Pref. ne- + determinat.

DOOM

*nedeterminát adj. m., pl. nedetermináți; f. nedeterminátă, pl. nedetermináte

nedeterminatei
NEDETERMINÁT, -Ă, nedeterminați, -te, adj. Care nu este precizat, stabilit; care nu este definit sau cunoscut cu precizie. – Pref. ne- + determinat.

DOOM

*nedeterminát adj. m., pl. nedetermináți; f. nedeterminátă, pl. nedetermináte

nedeterminatele
NEDETERMINÁT, -Ă, nedeterminați, -te, adj. Care nu este precizat, stabilit; care nu este definit sau cunoscut cu precizie. – Pref. ne- + determinat.

DOOM

*nedeterminát adj. m., pl. nedetermináți; f. nedeterminátă, pl. nedetermináte

nedeterminatelor
NEDETERMINÁT, -Ă, nedeterminați, -te, adj. Care nu este precizat, stabilit; care nu este definit sau cunoscut cu precizie. – Pref. ne- + determinat.

DOOM

*nedeterminát adj. m., pl. nedetermináți; f. nedeterminátă, pl. nedetermináte

nedeterminatul
NEDETERMINÁT, -Ă, nedeterminați, -te, adj. Care nu este precizat, stabilit; care nu este definit sau cunoscut cu precizie. – Pref. ne- + determinat.

DOOM

*nedeterminát adj. m., pl. nedetermináți; f. nedeterminátă, pl. nedetermináte

nedeterminatului
NEDETERMINÁT, -Ă, nedeterminați, -te, adj. Care nu este precizat, stabilit; care nu este definit sau cunoscut cu precizie. – Pref. ne- + determinat.

DOOM

*nedeterminát adj. m., pl. nedetermináți; f. nedeterminátă, pl. nedetermináte

nedeterminați
NEDETERMINÁT, -Ă, nedeterminați, -te, adj. Care nu este precizat, stabilit; care nu este definit sau cunoscut cu precizie. – Pref. ne- + determinat.

DOOM

*nedeterminát adj. m., pl. nedetermináți; f. nedeterminátă, pl. nedetermináte

nedeterminații
NEDETERMINÁT, -Ă, nedeterminați, -te, adj. Care nu este precizat, stabilit; care nu este definit sau cunoscut cu precizie. – Pref. ne- + determinat.

DOOM

*nedeterminát adj. m., pl. nedetermináți; f. nedeterminátă, pl. nedetermináte

nedeterminaților
NEDETERMINÁT, -Ă, nedeterminați, -te, adj. Care nu este precizat, stabilit; care nu este definit sau cunoscut cu precizie. – Pref. ne- + determinat.

DOOM

*nedeterminát adj. m., pl. nedetermináți; f. nedeterminátă, pl. nedetermináte

nedeterminări
NEDETERMINÁRE, nedeterminări, s. f. 1. (Mat.) Imposibilitate de a putea afla în mod univoc valorile necunoscutelor care intră într-o problemă. 2. Lipsă de determinare; indeterminare. ♦ Situație incertă, neclară. – Pref. ne- + determinare.

DOOM

nedetermináre s. f., g.-d. art. nedeterminắrii; pl. nedeterminắri

nedeterminării
NEDETERMINÁRE, nedeterminări, s. f. 1. (Mat.) Imposibilitate de a putea afla în mod univoc valorile necunoscutelor care intră într-o problemă. 2. Lipsă de determinare; indeterminare. ♦ Situație incertă, neclară. – Pref. ne- + determinare.

DOOM

nedetermináre s. f., g.-d. art. nedeterminắrii; pl. nedeterminắri

nedeterminările
NEDETERMINÁRE, nedeterminări, s. f. 1. (Mat.) Imposibilitate de a putea afla în mod univoc valorile necunoscutelor care intră într-o problemă. 2. Lipsă de determinare; indeterminare. ♦ Situație incertă, neclară. – Pref. ne- + determinare.

DOOM

nedetermináre s. f., g.-d. art. nedeterminắrii; pl. nedeterminắri

nedeterminărilor
NEDETERMINÁRE, nedeterminări, s. f. 1. (Mat.) Imposibilitate de a putea afla în mod univoc valorile necunoscutelor care intră într-o problemă. 2. Lipsă de determinare; indeterminare. ♦ Situație incertă, neclară. – Pref. ne- + determinare.

DOOM

nedetermináre s. f., g.-d. art. nedeterminắrii; pl. nedeterminắri

nedezinfectat
NEDEZINFECTÁT, -Ă, nedezinfectați, -te, adj. Care nu a fost dezinfectat. – Pref. ne- + dezinfectat².

nedezinfectata
NEDEZINFECTÁT, -Ă, nedezinfectați, -te, adj. Care nu a fost dezinfectat. – Pref. ne- + dezinfectat².

nedezinfectate
NEDEZINFECTÁT, -Ă, nedezinfectați, -te, adj. Care nu a fost dezinfectat. – Pref. ne- + dezinfectat².

nedezinfectatei
NEDEZINFECTÁT, -Ă, nedezinfectați, -te, adj. Care nu a fost dezinfectat. – Pref. ne- + dezinfectat².

nedezinfectatele
NEDEZINFECTÁT, -Ă, nedezinfectați, -te, adj. Care nu a fost dezinfectat. – Pref. ne- + dezinfectat².

nedezinfectatelor
NEDEZINFECTÁT, -Ă, nedezinfectați, -te, adj. Care nu a fost dezinfectat. – Pref. ne- + dezinfectat².

nedezinfectatul
NEDEZINFECTÁT, -Ă, nedezinfectați, -te, adj. Care nu a fost dezinfectat. – Pref. ne- + dezinfectat².

nedezinfectatului
NEDEZINFECTÁT, -Ă, nedezinfectați, -te, adj. Care nu a fost dezinfectat. – Pref. ne- + dezinfectat².

nedezinfectați
NEDEZINFECTÁT, -Ă, nedezinfectați, -te, adj. Care nu a fost dezinfectat. – Pref. ne- + dezinfectat².

nedezinfectații
NEDEZINFECTÁT, -Ă, nedezinfectați, -te, adj. Care nu a fost dezinfectat. – Pref. ne- + dezinfectat².

nedezinfectaților
NEDEZINFECTÁT, -Ă, nedezinfectați, -te, adj. Care nu a fost dezinfectat. – Pref. ne- + dezinfectat².

nedezlegat
NEDEZLEGÁT, -Ă, nedezlegați, -te, adj. 1. Care nu a fost desfăcut din legături. 2. Fig. A cărui rezolvare, explicație nu este găsită. – Pref. ne- + dezlegat.

nedezlegata
NEDEZLEGÁT, -Ă, nedezlegați, -te, adj. 1. Care nu a fost desfăcut din legături. 2. Fig. A cărui rezolvare, explicație nu este găsită. – Pref. ne- + dezlegat.

nedezlegate
NEDEZLEGÁT, -Ă, nedezlegați, -te, adj. 1. Care nu a fost desfăcut din legături. 2. Fig. A cărui rezolvare, explicație nu este găsită. – Pref. ne- + dezlegat.

nedezlegatei
NEDEZLEGÁT, -Ă, nedezlegați, -te, adj. 1. Care nu a fost desfăcut din legături. 2. Fig. A cărui rezolvare, explicație nu este găsită. – Pref. ne- + dezlegat.

nedezlegatele
NEDEZLEGÁT, -Ă, nedezlegați, -te, adj. 1. Care nu a fost desfăcut din legături. 2. Fig. A cărui rezolvare, explicație nu este găsită. – Pref. ne- + dezlegat.

nedezlegatelor
NEDEZLEGÁT, -Ă, nedezlegați, -te, adj. 1. Care nu a fost desfăcut din legături. 2. Fig. A cărui rezolvare, explicație nu este găsită. – Pref. ne- + dezlegat.

nedezlegatul
NEDEZLEGÁT, -Ă, nedezlegați, -te, adj. 1. Care nu a fost desfăcut din legături. 2. Fig. A cărui rezolvare, explicație nu este găsită. – Pref. ne- + dezlegat.

nedezlegatului
NEDEZLEGÁT, -Ă, nedezlegați, -te, adj. 1. Care nu a fost desfăcut din legături. 2. Fig. A cărui rezolvare, explicație nu este găsită. – Pref. ne- + dezlegat.

nedezlegați
NEDEZLEGÁT, -Ă, nedezlegați, -te, adj. 1. Care nu a fost desfăcut din legături. 2. Fig. A cărui rezolvare, explicație nu este găsită. – Pref. ne- + dezlegat.

nedezlegații
NEDEZLEGÁT, -Ă, nedezlegați, -te, adj. 1. Care nu a fost desfăcut din legături. 2. Fig. A cărui rezolvare, explicație nu este găsită. – Pref. ne- + dezlegat.

nedezlegaților
NEDEZLEGÁT, -Ă, nedezlegați, -te, adj. 1. Care nu a fost desfăcut din legături. 2. Fig. A cărui rezolvare, explicație nu este găsită. – Pref. ne- + dezlegat.

nedezlipit
NEDEZLIPÍT, -Ă, nedezlipiți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi dezlipit sau despărțit; care este nelipsit (de undeva). – Pref. ne- + dezlipit.

DOOM

nedezlipít adj. m., pl. nedezlipíți; f. nedezlipítă, pl. nedezlipíte

nedezlipita
NEDEZLIPÍT, -Ă, nedezlipiți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi dezlipit sau despărțit; care este nelipsit (de undeva). – Pref. ne- + dezlipit.

DOOM

nedezlipít adj. m., pl. nedezlipíți; f. nedezlipítă, pl. nedezlipíte

nedezlipite
NEDEZLIPÍT, -Ă, nedezlipiți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi dezlipit sau despărțit; care este nelipsit (de undeva). – Pref. ne- + dezlipit.

DOOM

nedezlipít adj. m., pl. nedezlipíți; f. nedezlipítă, pl. nedezlipíte

nedezlipitei
NEDEZLIPÍT, -Ă, nedezlipiți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi dezlipit sau despărțit; care este nelipsit (de undeva). – Pref. ne- + dezlipit.

DOOM

nedezlipít adj. m., pl. nedezlipíți; f. nedezlipítă, pl. nedezlipíte

nedezlipitele
NEDEZLIPÍT, -Ă, nedezlipiți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi dezlipit sau despărțit; care este nelipsit (de undeva). – Pref. ne- + dezlipit.

DOOM

nedezlipít adj. m., pl. nedezlipíți; f. nedezlipítă, pl. nedezlipíte

nedezlipitelor
NEDEZLIPÍT, -Ă, nedezlipiți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi dezlipit sau despărțit; care este nelipsit (de undeva). – Pref. ne- + dezlipit.

DOOM

nedezlipít adj. m., pl. nedezlipíți; f. nedezlipítă, pl. nedezlipíte

nedezlipitul
NEDEZLIPÍT, -Ă, nedezlipiți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi dezlipit sau despărțit; care este nelipsit (de undeva). – Pref. ne- + dezlipit.

DOOM

nedezlipít adj. m., pl. nedezlipíți; f. nedezlipítă, pl. nedezlipíte

nedezlipitului
NEDEZLIPÍT, -Ă, nedezlipiți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi dezlipit sau despărțit; care este nelipsit (de undeva). – Pref. ne- + dezlipit.

DOOM

nedezlipít adj. m., pl. nedezlipíți; f. nedezlipítă, pl. nedezlipíte

nedezlipiți
NEDEZLIPÍT, -Ă, nedezlipiți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi dezlipit sau despărțit; care este nelipsit (de undeva). – Pref. ne- + dezlipit.

DOOM

nedezlipít adj. m., pl. nedezlipíți; f. nedezlipítă, pl. nedezlipíte

nedezlipiții
NEDEZLIPÍT, -Ă, nedezlipiți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi dezlipit sau despărțit; care este nelipsit (de undeva). – Pref. ne- + dezlipit.

DOOM

nedezlipít adj. m., pl. nedezlipíți; f. nedezlipítă, pl. nedezlipíte

nedezlipiților
NEDEZLIPÍT, -Ă, nedezlipiți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi dezlipit sau despărțit; care este nelipsit (de undeva). – Pref. ne- + dezlipit.

DOOM

nedezlipít adj. m., pl. nedezlipíți; f. nedezlipítă, pl. nedezlipíte

nedezmințit
NEDEZMINȚÍT, -Ă, nedezmințiți, -te, adj. Care nu se dezminte (niciodată); consecvent. – Pref. ne- + dezmințit.

DOOM

nedezmințít adj. m., pl. nedezmințíți; f. nedezmințítă, pl. nedezmințíte

nedezmințita
NEDEZMINȚÍT, -Ă, nedezmințiți, -te, adj. Care nu se dezminte (niciodată); consecvent. – Pref. ne- + dezmințit.

DOOM

nedezmințít adj. m., pl. nedezmințíți; f. nedezmințítă, pl. nedezmințíte

nedezmințite
NEDEZMINȚÍT, -Ă, nedezmințiți, -te, adj. Care nu se dezminte (niciodată); consecvent. – Pref. ne- + dezmințit.

DOOM

nedezmințít adj. m., pl. nedezmințíți; f. nedezmințítă, pl. nedezmințíte

nedezmințitei
NEDEZMINȚÍT, -Ă, nedezmințiți, -te, adj. Care nu se dezminte (niciodată); consecvent. – Pref. ne- + dezmințit.

DOOM

nedezmințít adj. m., pl. nedezmințíți; f. nedezmințítă, pl. nedezmințíte

nedezmințitele
NEDEZMINȚÍT, -Ă, nedezmințiți, -te, adj. Care nu se dezminte (niciodată); consecvent. – Pref. ne- + dezmințit.

DOOM

nedezmințít adj. m., pl. nedezmințíți; f. nedezmințítă, pl. nedezmințíte

nedezmințitelor
NEDEZMINȚÍT, -Ă, nedezmințiți, -te, adj. Care nu se dezminte (niciodată); consecvent. – Pref. ne- + dezmințit.

DOOM

nedezmințít adj. m., pl. nedezmințíți; f. nedezmințítă, pl. nedezmințíte

nedezmințitul
NEDEZMINȚÍT, -Ă, nedezmințiți, -te, adj. Care nu se dezminte (niciodată); consecvent. – Pref. ne- + dezmințit.

DOOM

nedezmințít adj. m., pl. nedezmințíți; f. nedezmințítă, pl. nedezmințíte

nedezmințitului
NEDEZMINȚÍT, -Ă, nedezmințiți, -te, adj. Care nu se dezminte (niciodată); consecvent. – Pref. ne- + dezmințit.

DOOM

nedezmințít adj. m., pl. nedezmințíți; f. nedezmințítă, pl. nedezmințíte

nedezmințiți
NEDEZMINȚÍT, -Ă, nedezmințiți, -te, adj. Care nu se dezminte (niciodată); consecvent. – Pref. ne- + dezmințit.

DOOM

nedezmințít adj. m., pl. nedezmințíți; f. nedezmințítă, pl. nedezmințíte

nedezmințiții
NEDEZMINȚÍT, -Ă, nedezmințiți, -te, adj. Care nu se dezminte (niciodată); consecvent. – Pref. ne- + dezmințit.

DOOM

nedezmințít adj. m., pl. nedezmințíți; f. nedezmințítă, pl. nedezmințíte

nedezmințiților
NEDEZMINȚÍT, -Ă, nedezmințiți, -te, adj. Care nu se dezminte (niciodată); consecvent. – Pref. ne- + dezmințit.

DOOM

nedezmințít adj. m., pl. nedezmințíți; f. nedezmințítă, pl. nedezmințíte

nedeșirabil
NEDEȘIRÁBIL, -Ă, nedeșirabili, -e, adj. (Despre țesături, tricotaje etc.) Care nu se poate deșira (ușor); indeșirabil (1). – Pref. ne- + deșirabil.

nedeșirabila
NEDEȘIRÁBIL, -Ă, nedeșirabili, -e, adj. (Despre țesături, tricotaje etc.) Care nu se poate deșira (ușor); indeșirabil (1). – Pref. ne- + deșirabil.

nedeșirabile
NEDEȘIRÁBIL, -Ă, nedeșirabili, -e, adj. (Despre țesături, tricotaje etc.) Care nu se poate deșira (ușor); indeșirabil (1). – Pref. ne- + deșirabil.

nedeșirabilei
NEDEȘIRÁBIL, -Ă, nedeșirabili, -e, adj. (Despre țesături, tricotaje etc.) Care nu se poate deșira (ușor); indeșirabil (1). – Pref. ne- + deșirabil.

nedeșirabilele
NEDEȘIRÁBIL, -Ă, nedeșirabili, -e, adj. (Despre țesături, tricotaje etc.) Care nu se poate deșira (ușor); indeșirabil (1). – Pref. ne- + deșirabil.

nedeșirabilelor
NEDEȘIRÁBIL, -Ă, nedeșirabili, -e, adj. (Despre țesături, tricotaje etc.) Care nu se poate deșira (ușor); indeșirabil (1). – Pref. ne- + deșirabil.

nedeșirabili
NEDEȘIRÁBIL, -Ă, nedeșirabili, -e, adj. (Despre țesături, tricotaje etc.) Care nu se poate deșira (ușor); indeșirabil (1). – Pref. ne- + deșirabil.

nedeșirabilii
NEDEȘIRÁBIL, -Ă, nedeșirabili, -e, adj. (Despre țesături, tricotaje etc.) Care nu se poate deșira (ușor); indeșirabil (1). – Pref. ne- + deșirabil.

nedeșirabililor
NEDEȘIRÁBIL, -Ă, nedeșirabili, -e, adj. (Despre țesături, tricotaje etc.) Care nu se poate deșira (ușor); indeșirabil (1). – Pref. ne- + deșirabil.

nedeșirabilul
NEDEȘIRÁBIL, -Ă, nedeșirabili, -e, adj. (Despre țesături, tricotaje etc.) Care nu se poate deșira (ușor); indeșirabil (1). – Pref. ne- + deșirabil.

nedeșirabilului
NEDEȘIRÁBIL, -Ă, nedeșirabili, -e, adj. (Despre țesături, tricotaje etc.) Care nu se poate deșira (ușor); indeșirabil (1). – Pref. ne- + deșirabil.

nediferențiat
NEDIFERENȚIÁT, -Ă, nediferențiați, -te, adj. Care nu se deosebește, nu se distinge cu nimic (de altceva sau de altcineva). [Pr.: -ți-at] – Pref. ne- + diferențiat.

DOOM

*nediferențiát (-ți-at) adj. m., pl. nediferențiáți; f. nediferențiátă, pl. nediferențiáte

nediferențiata
NEDIFERENȚIÁT, -Ă, nediferențiați, -te, adj. Care nu se deosebește, nu se distinge cu nimic (de altceva sau de altcineva). [Pr.: -ți-at] – Pref. ne- + diferențiat.

DOOM

*nediferențiát (-ți-at) adj. m., pl. nediferențiáți; f. nediferențiátă, pl. nediferențiáte

nediferențiate
NEDIFERENȚIÁT, -Ă, nediferențiați, -te, adj. Care nu se deosebește, nu se distinge cu nimic (de altceva sau de altcineva). [Pr.: -ți-at] – Pref. ne- + diferențiat.

DOOM

*nediferențiát (-ți-at) adj. m., pl. nediferențiáți; f. nediferențiátă, pl. nediferențiáte

nediferențiatei
NEDIFERENȚIÁT, -Ă, nediferențiați, -te, adj. Care nu se deosebește, nu se distinge cu nimic (de altceva sau de altcineva). [Pr.: -ți-at] – Pref. ne- + diferențiat.

DOOM

*nediferențiát (-ți-at) adj. m., pl. nediferențiáți; f. nediferențiátă, pl. nediferențiáte

nediferențiatele
NEDIFERENȚIÁT, -Ă, nediferențiați, -te, adj. Care nu se deosebește, nu se distinge cu nimic (de altceva sau de altcineva). [Pr.: -ți-at] – Pref. ne- + diferențiat.

DOOM

*nediferențiát (-ți-at) adj. m., pl. nediferențiáți; f. nediferențiátă, pl. nediferențiáte

nediferențiatelor
NEDIFERENȚIÁT, -Ă, nediferențiați, -te, adj. Care nu se deosebește, nu se distinge cu nimic (de altceva sau de altcineva). [Pr.: -ți-at] – Pref. ne- + diferențiat.

DOOM

*nediferențiát (-ți-at) adj. m., pl. nediferențiáți; f. nediferențiátă, pl. nediferențiáte

nediferențiatul
NEDIFERENȚIÁT, -Ă, nediferențiați, -te, adj. Care nu se deosebește, nu se distinge cu nimic (de altceva sau de altcineva). [Pr.: -ți-at] – Pref. ne- + diferențiat.

DOOM

*nediferențiát (-ți-at) adj. m., pl. nediferențiáți; f. nediferențiátă, pl. nediferențiáte

nediferențiatului
NEDIFERENȚIÁT, -Ă, nediferențiați, -te, adj. Care nu se deosebește, nu se distinge cu nimic (de altceva sau de altcineva). [Pr.: -ți-at] – Pref. ne- + diferențiat.

DOOM

*nediferențiát (-ți-at) adj. m., pl. nediferențiáți; f. nediferențiátă, pl. nediferențiáte

nediferențiați
NEDIFERENȚIÁT, -Ă, nediferențiați, -te, adj. Care nu se deosebește, nu se distinge cu nimic (de altceva sau de altcineva). [Pr.: -ți-at] – Pref. ne- + diferențiat.

DOOM

*nediferențiát (-ți-at) adj. m., pl. nediferențiáți; f. nediferențiátă, pl. nediferențiáte

nediferențiații
NEDIFERENȚIÁT, -Ă, nediferențiați, -te, adj. Care nu se deosebește, nu se distinge cu nimic (de altceva sau de altcineva). [Pr.: -ți-at] – Pref. ne- + diferențiat.

DOOM

*nediferențiát (-ți-at) adj. m., pl. nediferențiáți; f. nediferențiátă, pl. nediferențiáte

nediferențiaților
NEDIFERENȚIÁT, -Ă, nediferențiați, -te, adj. Care nu se deosebește, nu se distinge cu nimic (de altceva sau de altcineva). [Pr.: -ți-at] – Pref. ne- + diferențiat.

DOOM

*nediferențiát (-ți-at) adj. m., pl. nediferențiáți; f. nediferențiátă, pl. nediferențiáte

nedisciplinat
NEDISCIPLINÁT, -Ă, nedisciplinați, -te, adj. Care nu se supune ordinii și disciplinei, care manifestă spirit de indisciplină; indisciplina!, nesupus. – Pref. ne + disciplinat.

nedisciplinata
NEDISCIPLINÁT, -Ă, nedisciplinați, -te, adj. Care nu se supune ordinii și disciplinei, care manifestă spirit de indisciplină; indisciplina!, nesupus. – Pref. ne + disciplinat.

nedisciplinate
NEDISCIPLINÁT, -Ă, nedisciplinați, -te, adj. Care nu se supune ordinii și disciplinei, care manifestă spirit de indisciplină; indisciplina!, nesupus. – Pref. ne + disciplinat.

nedisciplinatei
NEDISCIPLINÁT, -Ă, nedisciplinați, -te, adj. Care nu se supune ordinii și disciplinei, care manifestă spirit de indisciplină; indisciplina!, nesupus. – Pref. ne + disciplinat.

nedisciplinatele
NEDISCIPLINÁT, -Ă, nedisciplinați, -te, adj. Care nu se supune ordinii și disciplinei, care manifestă spirit de indisciplină; indisciplina!, nesupus. – Pref. ne + disciplinat.

nedisciplinatelor
NEDISCIPLINÁT, -Ă, nedisciplinați, -te, adj. Care nu se supune ordinii și disciplinei, care manifestă spirit de indisciplină; indisciplina!, nesupus. – Pref. ne + disciplinat.

nedisciplinatul
NEDISCIPLINÁT, -Ă, nedisciplinați, -te, adj. Care nu se supune ordinii și disciplinei, care manifestă spirit de indisciplină; indisciplina!, nesupus. – Pref. ne + disciplinat.

nedisciplinatului
NEDISCIPLINÁT, -Ă, nedisciplinați, -te, adj. Care nu se supune ordinii și disciplinei, care manifestă spirit de indisciplină; indisciplina!, nesupus. – Pref. ne + disciplinat.

nedisciplinați
NEDISCIPLINÁT, -Ă, nedisciplinați, -te, adj. Care nu se supune ordinii și disciplinei, care manifestă spirit de indisciplină; indisciplina!, nesupus. – Pref. ne + disciplinat.

nedisciplinații
NEDISCIPLINÁT, -Ă, nedisciplinați, -te, adj. Care nu se supune ordinii și disciplinei, care manifestă spirit de indisciplină; indisciplina!, nesupus. – Pref. ne + disciplinat.

nedisciplinaților
NEDISCIPLINÁT, -Ă, nedisciplinați, -te, adj. Care nu se supune ordinii și disciplinei, care manifestă spirit de indisciplină; indisciplina!, nesupus. – Pref. ne + disciplinat.

nediseminare
NEDISEMINÁRE, nediseminări, s. f. Nerăspândire, nepropagare. – Pref. ne- + diseminare.

DOOM

nedisemináre s. f., g.-d. art. nediseminắrii; pl. nediseminắri

nediseminarea
NEDISEMINÁRE, nediseminări, s. f. Nerăspândire, nepropagare. – Pref. ne- + diseminare.

DOOM

nedisemináre s. f., g.-d. art. nediseminắrii; pl. nediseminắri

nediseminări
NEDISEMINÁRE, nediseminări, s. f. Nerăspândire, nepropagare. – Pref. ne- + diseminare.

DOOM

nedisemináre s. f., g.-d. art. nediseminắrii; pl. nediseminắri

nediseminării
NEDISEMINÁRE, nediseminări, s. f. Nerăspândire, nepropagare. – Pref. ne- + diseminare.

DOOM

nedisemináre s. f., g.-d. art. nediseminắrii; pl. nediseminắri

nediseminările
NEDISEMINÁRE, nediseminări, s. f. Nerăspândire, nepropagare. – Pref. ne- + diseminare.

DOOM

nedisemináre s. f., g.-d. art. nediseminắrii; pl. nediseminắri

nediseminărilor
NEDISEMINÁRE, nediseminări, s. f. Nerăspândire, nepropagare. – Pref. ne- + diseminare.

DOOM

nedisemináre s. f., g.-d. art. nediseminắrii; pl. nediseminắri

nedisimulat
NEDISIMULÁT, -Ă, nedisimulați, -te, adj. Care nu este disimulat; lipsit de ipocrizie. – Pref. ne- + disimulat.

DOOM

*nedisimulát adj. m., pl. nedisimuláți; f. nedisimulátă, pl. nedisimuláte

nedisimulata
NEDISIMULÁT, -Ă, nedisimulați, -te, adj. Care nu este disimulat; lipsit de ipocrizie. – Pref. ne- + disimulat.

DOOM

*nedisimulát adj. m., pl. nedisimuláți; f. nedisimulátă, pl. nedisimuláte

nedisimulate
NEDISIMULÁT, -Ă, nedisimulați, -te, adj. Care nu este disimulat; lipsit de ipocrizie. – Pref. ne- + disimulat.

DOOM

*nedisimulát adj. m., pl. nedisimuláți; f. nedisimulátă, pl. nedisimuláte

nedisimulatei
NEDISIMULÁT, -Ă, nedisimulați, -te, adj. Care nu este disimulat; lipsit de ipocrizie. – Pref. ne- + disimulat.

DOOM

*nedisimulát adj. m., pl. nedisimuláți; f. nedisimulátă, pl. nedisimuláte

nedisimulatele
NEDISIMULÁT, -Ă, nedisimulați, -te, adj. Care nu este disimulat; lipsit de ipocrizie. – Pref. ne- + disimulat.

DOOM

*nedisimulát adj. m., pl. nedisimuláți; f. nedisimulátă, pl. nedisimuláte

nedisimulatelor
NEDISIMULÁT, -Ă, nedisimulați, -te, adj. Care nu este disimulat; lipsit de ipocrizie. – Pref. ne- + disimulat.

DOOM

*nedisimulát adj. m., pl. nedisimuláți; f. nedisimulátă, pl. nedisimuláte

nedisimulatul
NEDISIMULÁT, -Ă, nedisimulați, -te, adj. Care nu este disimulat; lipsit de ipocrizie. – Pref. ne- + disimulat.

DOOM

*nedisimulát adj. m., pl. nedisimuláți; f. nedisimulátă, pl. nedisimuláte

nedisimulatului
NEDISIMULÁT, -Ă, nedisimulați, -te, adj. Care nu este disimulat; lipsit de ipocrizie. – Pref. ne- + disimulat.

DOOM

*nedisimulát adj. m., pl. nedisimuláți; f. nedisimulátă, pl. nedisimuláte

nedisimulați
NEDISIMULÁT, -Ă, nedisimulați, -te, adj. Care nu este disimulat; lipsit de ipocrizie. – Pref. ne- + disimulat.

DOOM

*nedisimulát adj. m., pl. nedisimuláți; f. nedisimulátă, pl. nedisimuláte

nedisimulații
NEDISIMULÁT, -Ă, nedisimulați, -te, adj. Care nu este disimulat; lipsit de ipocrizie. – Pref. ne- + disimulat.

DOOM

*nedisimulát adj. m., pl. nedisimuláți; f. nedisimulátă, pl. nedisimuláte

nedisimulaților
NEDISIMULÁT, -Ă, nedisimulați, -te, adj. Care nu este disimulat; lipsit de ipocrizie. – Pref. ne- + disimulat.

DOOM

*nedisimulát adj. m., pl. nedisimuláți; f. nedisimulátă, pl. nedisimuláte

nedispus
NEDISPÚS, -Ă, nedispuși, -se, adj. Care nu este bine dispus, care este supărat, mâhnit. – Pref. ne- + dispus.

nedispusa
NEDISPÚS, -Ă, nedispuși, -se, adj. Care nu este bine dispus, care este supărat, mâhnit. – Pref. ne- + dispus.

nedispuse
NEDISPÚS, -Ă, nedispuși, -se, adj. Care nu este bine dispus, care este supărat, mâhnit. – Pref. ne- + dispus.

nedispusei
NEDISPÚS, -Ă, nedispuși, -se, adj. Care nu este bine dispus, care este supărat, mâhnit. – Pref. ne- + dispus.

nedispusele
NEDISPÚS, -Ă, nedispuși, -se, adj. Care nu este bine dispus, care este supărat, mâhnit. – Pref. ne- + dispus.

nedispuselor
NEDISPÚS, -Ă, nedispuși, -se, adj. Care nu este bine dispus, care este supărat, mâhnit. – Pref. ne- + dispus.

nedispusul
NEDISPÚS, -Ă, nedispuși, -se, adj. Care nu este bine dispus, care este supărat, mâhnit. – Pref. ne- + dispus.

nedispusului
NEDISPÚS, -Ă, nedispuși, -se, adj. Care nu este bine dispus, care este supărat, mâhnit. – Pref. ne- + dispus.

nedispuși
NEDISPÚS, -Ă, nedispuși, -se, adj. Care nu este bine dispus, care este supărat, mâhnit. – Pref. ne- + dispus.

nedispușii
NEDISPÚS, -Ă, nedispuși, -se, adj. Care nu este bine dispus, care este supărat, mâhnit. – Pref. ne- + dispus.

nedispușilor
NEDISPÚS, -Ă, nedispuși, -se, adj. Care nu este bine dispus, care este supărat, mâhnit. – Pref. ne- + dispus.

nedistribuit
NEDISTRIBUÍT, -Ă, nedistribuiți, -te, adj. Care nu este distribuit. [Pr.: -bu-it] – Pref.# ne- + distribuit.

nedistribuita
NEDISTRIBUÍT, -Ă, nedistribuiți, -te, adj. Care nu este distribuit. [Pr.: -bu-it] – Pref.# ne- + distribuit.

nedistribuite
NEDISTRIBUÍT, -Ă, nedistribuiți, -te, adj. Care nu este distribuit. [Pr.: -bu-it] – Pref.# ne- + distribuit.

nedistribuitei
NEDISTRIBUÍT, -Ă, nedistribuiți, -te, adj. Care nu este distribuit. [Pr.: -bu-it] – Pref.# ne- + distribuit.

nedistribuitele
NEDISTRIBUÍT, -Ă, nedistribuiți, -te, adj. Care nu este distribuit. [Pr.: -bu-it] – Pref.# ne- + distribuit.

nedistribuitelor
NEDISTRIBUÍT, -Ă, nedistribuiți, -te, adj. Care nu este distribuit. [Pr.: -bu-it] – Pref.# ne- + distribuit.

nedistribuitul
NEDISTRIBUÍT, -Ă, nedistribuiți, -te, adj. Care nu este distribuit. [Pr.: -bu-it] – Pref.# ne- + distribuit.

nedistribuitului
NEDISTRIBUÍT, -Ă, nedistribuiți, -te, adj. Care nu este distribuit. [Pr.: -bu-it] – Pref.# ne- + distribuit.

nedistribuiți
NEDISTRIBUÍT, -Ă, nedistribuiți, -te, adj. Care nu este distribuit. [Pr.: -bu-it] – Pref.# ne- + distribuit.

nedistribuiții
NEDISTRIBUÍT, -Ă, nedistribuiți, -te, adj. Care nu este distribuit. [Pr.: -bu-it] – Pref.# ne- + distribuit.

nedistribuiților
NEDISTRIBUÍT, -Ă, nedistribuiți, -te, adj. Care nu este distribuit. [Pr.: -bu-it] – Pref.# ne- + distribuit.

nedivizat
NEDIVIZÁT, -Ă, nedivizați, -te, adj. Care nu este divizat, împărțit. – Pref. ne- + divizat.

nedivizata
NEDIVIZÁT, -Ă, nedivizați, -te, adj. Care nu este divizat, împărțit. – Pref. ne- + divizat.

nedivizate
NEDIVIZÁT, -Ă, nedivizați, -te, adj. Care nu este divizat, împărțit. – Pref. ne- + divizat.

nedivizatei
NEDIVIZÁT, -Ă, nedivizați, -te, adj. Care nu este divizat, împărțit. – Pref. ne- + divizat.

nedivizatele
NEDIVIZÁT, -Ă, nedivizați, -te, adj. Care nu este divizat, împărțit. – Pref. ne- + divizat.

nedivizatelor
NEDIVIZÁT, -Ă, nedivizați, -te, adj. Care nu este divizat, împărțit. – Pref. ne- + divizat.

nedivizatul
NEDIVIZÁT, -Ă, nedivizați, -te, adj. Care nu este divizat, împărțit. – Pref. ne- + divizat.

nedivizatului
NEDIVIZÁT, -Ă, nedivizați, -te, adj. Care nu este divizat, împărțit. – Pref. ne- + divizat.

nedivizați
NEDIVIZÁT, -Ă, nedivizați, -te, adj. Care nu este divizat, împărțit. – Pref. ne- + divizat.

nedivizații
NEDIVIZÁT, -Ă, nedivizați, -te, adj. Care nu este divizat, împărțit. – Pref. ne- + divizat.

nedivizaților
NEDIVIZÁT, -Ă, nedivizați, -te, adj. Care nu este divizat, împărțit. – Pref. ne- + divizat.

nedivizibil
NEDIVIZÍBIL, -Ă, nedivizibili, -e, adj. Care nu este divizibil, care nu poate fi divizat, împărțit; indivizibil. – Pref. ne- + divizibil.

nedivizibila
NEDIVIZÍBIL, -Ă, nedivizibili, -e, adj. Care nu este divizibil, care nu poate fi divizat, împărțit; indivizibil. – Pref. ne- + divizibil.

nedivizibile
NEDIVIZÍBIL, -Ă, nedivizibili, -e, adj. Care nu este divizibil, care nu poate fi divizat, împărțit; indivizibil. – Pref. ne- + divizibil.

nedivizibilei
NEDIVIZÍBIL, -Ă, nedivizibili, -e, adj. Care nu este divizibil, care nu poate fi divizat, împărțit; indivizibil. – Pref. ne- + divizibil.

nedivizibilele
NEDIVIZÍBIL, -Ă, nedivizibili, -e, adj. Care nu este divizibil, care nu poate fi divizat, împărțit; indivizibil. – Pref. ne- + divizibil.

nedivizibilelor
NEDIVIZÍBIL, -Ă, nedivizibili, -e, adj. Care nu este divizibil, care nu poate fi divizat, împărțit; indivizibil. – Pref. ne- + divizibil.

nedivizibili
NEDIVIZÍBIL, -Ă, nedivizibili, -e, adj. Care nu este divizibil, care nu poate fi divizat, împărțit; indivizibil. – Pref. ne- + divizibil.

nedivizibilii
NEDIVIZÍBIL, -Ă, nedivizibili, -e, adj. Care nu este divizibil, care nu poate fi divizat, împărțit; indivizibil. – Pref. ne- + divizibil.

nedivizibililor
NEDIVIZÍBIL, -Ă, nedivizibili, -e, adj. Care nu este divizibil, care nu poate fi divizat, împărțit; indivizibil. – Pref. ne- + divizibil.

nedivizibilul
NEDIVIZÍBIL, -Ă, nedivizibili, -e, adj. Care nu este divizibil, care nu poate fi divizat, împărțit; indivizibil. – Pref. ne- + divizibil.

nedivizibilului
NEDIVIZÍBIL, -Ă, nedivizibili, -e, adj. Care nu este divizibil, care nu poate fi divizat, împărțit; indivizibil. – Pref. ne- + divizibil.

nedizolvat
NEDIZOLVÁT, -Ă, nedizolvați, -te, adj. (Despre substanțe) Care nu este dizolvat. – Pref. ne- + dizolvat.

nedizolvata
NEDIZOLVÁT, -Ă, nedizolvați, -te, adj. (Despre substanțe) Care nu este dizolvat. – Pref. ne- + dizolvat.

nedizolvate
NEDIZOLVÁT, -Ă, nedizolvați, -te, adj. (Despre substanțe) Care nu este dizolvat. – Pref. ne- + dizolvat.

nedizolvatei
NEDIZOLVÁT, -Ă, nedizolvați, -te, adj. (Despre substanțe) Care nu este dizolvat. – Pref. ne- + dizolvat.

nedizolvatele
NEDIZOLVÁT, -Ă, nedizolvați, -te, adj. (Despre substanțe) Care nu este dizolvat. – Pref. ne- + dizolvat.

nedizolvatelor
NEDIZOLVÁT, -Ă, nedizolvați, -te, adj. (Despre substanțe) Care nu este dizolvat. – Pref. ne- + dizolvat.

nedizolvatul
NEDIZOLVÁT, -Ă, nedizolvați, -te, adj. (Despre substanțe) Care nu este dizolvat. – Pref. ne- + dizolvat.

nedizolvatului
NEDIZOLVÁT, -Ă, nedizolvați, -te, adj. (Despre substanțe) Care nu este dizolvat. – Pref. ne- + dizolvat.

nedizolvați
NEDIZOLVÁT, -Ă, nedizolvați, -te, adj. (Despre substanțe) Care nu este dizolvat. – Pref. ne- + dizolvat.

nedizolvații
NEDIZOLVÁT, -Ă, nedizolvați, -te, adj. (Despre substanțe) Care nu este dizolvat. – Pref. ne- + dizolvat.

nedizolvaților
NEDIZOLVÁT, -Ă, nedizolvați, -te, adj. (Despre substanțe) Care nu este dizolvat. – Pref. ne- + dizolvat.

nedomolit
NEDOMOLÍT, -Ă, nedomoliți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi domolit; nepotolit; neastâmpărat. – Pref. ne- + domolit.

DOOM

nedomolít adj. m., pl. nedomolíți; f. nedomolítă, pl. nedomolíte

nedomolita
NEDOMOLÍT, -Ă, nedomoliți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi domolit; nepotolit; neastâmpărat. – Pref. ne- + domolit.

DOOM

nedomolít adj. m., pl. nedomolíți; f. nedomolítă, pl. nedomolíte

nedomolite
NEDOMOLÍT, -Ă, nedomoliți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi domolit; nepotolit; neastâmpărat. – Pref. ne- + domolit.

DOOM

nedomolít adj. m., pl. nedomolíți; f. nedomolítă, pl. nedomolíte

nedomolitei
NEDOMOLÍT, -Ă, nedomoliți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi domolit; nepotolit; neastâmpărat. – Pref. ne- + domolit.

DOOM

nedomolít adj. m., pl. nedomolíți; f. nedomolítă, pl. nedomolíte

nedomolitele
NEDOMOLÍT, -Ă, nedomoliți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi domolit; nepotolit; neastâmpărat. – Pref. ne- + domolit.

DOOM

nedomolít adj. m., pl. nedomolíți; f. nedomolítă, pl. nedomolíte

nedomolitelor
NEDOMOLÍT, -Ă, nedomoliți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi domolit; nepotolit; neastâmpărat. – Pref. ne- + domolit.

DOOM

nedomolít adj. m., pl. nedomolíți; f. nedomolítă, pl. nedomolíte

nedomolitul
NEDOMOLÍT, -Ă, nedomoliți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi domolit; nepotolit; neastâmpărat. – Pref. ne- + domolit.

DOOM

nedomolít adj. m., pl. nedomolíți; f. nedomolítă, pl. nedomolíte

nedomolitului
NEDOMOLÍT, -Ă, nedomoliți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi domolit; nepotolit; neastâmpărat. – Pref. ne- + domolit.

DOOM

nedomolít adj. m., pl. nedomolíți; f. nedomolítă, pl. nedomolíte

nedomoliți
NEDOMOLÍT, -Ă, nedomoliți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi domolit; nepotolit; neastâmpărat. – Pref. ne- + domolit.

DOOM

nedomolít adj. m., pl. nedomolíți; f. nedomolítă, pl. nedomolíte

nedomoliții
NEDOMOLÍT, -Ă, nedomoliți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi domolit; nepotolit; neastâmpărat. – Pref. ne- + domolit.

DOOM

nedomolít adj. m., pl. nedomolíți; f. nedomolítă, pl. nedomolíte

nedomoliților
NEDOMOLÍT, -Ă, nedomoliți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi domolit; nepotolit; neastâmpărat. – Pref. ne- + domolit.

DOOM

nedomolít adj. m., pl. nedomolíți; f. nedomolítă, pl. nedomolíte

nedorit
NEDORÍT, -Ă, nedoriți, -te, adj. Care nu este dorit; indezirabil. – Pref. ne- + dorit.

DOOM

*nedorít adj. m., pl. nedoríți; f. nedorítă, pl. nedoríte

nedorita
NEDORÍT, -Ă, nedoriți, -te, adj. Care nu este dorit; indezirabil. – Pref. ne- + dorit.

DOOM

*nedorít adj. m., pl. nedoríți; f. nedorítă, pl. nedoríte

nedorite
NEDORÍT, -Ă, nedoriți, -te, adj. Care nu este dorit; indezirabil. – Pref. ne- + dorit.

DOOM

*nedorít adj. m., pl. nedoríți; f. nedorítă, pl. nedoríte

nedoritei
NEDORÍT, -Ă, nedoriți, -te, adj. Care nu este dorit; indezirabil. – Pref. ne- + dorit.

DOOM

*nedorít adj. m., pl. nedoríți; f. nedorítă, pl. nedoríte

nedoritele
NEDORÍT, -Ă, nedoriți, -te, adj. Care nu este dorit; indezirabil. – Pref. ne- + dorit.

DOOM

*nedorít adj. m., pl. nedoríți; f. nedorítă, pl. nedoríte

nedoritelor
NEDORÍT, -Ă, nedoriți, -te, adj. Care nu este dorit; indezirabil. – Pref. ne- + dorit.

DOOM

*nedorít adj. m., pl. nedoríți; f. nedorítă, pl. nedoríte

nedoritul
NEDORÍT, -Ă, nedoriți, -te, adj. Care nu este dorit; indezirabil. – Pref. ne- + dorit.

DOOM

*nedorít adj. m., pl. nedoríți; f. nedorítă, pl. nedoríte

nedoritului
NEDORÍT, -Ă, nedoriți, -te, adj. Care nu este dorit; indezirabil. – Pref. ne- + dorit.

DOOM

*nedorít adj. m., pl. nedoríți; f. nedorítă, pl. nedoríte

nedoriți
NEDORÍT, -Ă, nedoriți, -te, adj. Care nu este dorit; indezirabil. – Pref. ne- + dorit.

DOOM

*nedorít adj. m., pl. nedoríți; f. nedorítă, pl. nedoríte

nedoriții
NEDORÍT, -Ă, nedoriți, -te, adj. Care nu este dorit; indezirabil. – Pref. ne- + dorit.

DOOM

*nedorít adj. m., pl. nedoríți; f. nedorítă, pl. nedoríte

nedoriților
NEDORÍT, -Ă, nedoriți, -te, adj. Care nu este dorit; indezirabil. – Pref. ne- + dorit.

DOOM

*nedorít adj. m., pl. nedoríți; f. nedorítă, pl. nedoríte

nedormire
NEDORMÍRE s. f. Lipsă de somn, veghe (continuă); insomnie. Cu ochii grei de nedormire Zăream în cale licuricii cum luminau în șanț otava. GOGA, C. P. 56. Boala sa era numai o mare slăbiciune de stomah, dureri de șale și nedormire. NEGRUZZI, S. II 154.

DOOM

nedormíre (rar) s. f., g.-d. art. nedormírii

nedormit
NEDORMÍT, -Ă, nedormiți, -te, adj. (Despre oameni) Care nu a dormit (destul sau deloc). ♦ (Despre timpul destinat somnului) Petrecut fără somn. – Pref. ne- + dormit.

DOOM

nedormít adj. m., pl. nedormíți; f. nedormítă, pl. nedormíte

nedormita
NEDORMÍT, -Ă, nedormiți, -te, adj. (Despre oameni) Care nu a dormit (destul sau deloc). ♦ (Despre timpul destinat somnului) Petrecut fără somn. – Pref. ne- + dormit.

DOOM

nedormít adj. m., pl. nedormíți; f. nedormítă, pl. nedormíte

nedormite
NEDORMÍT, -Ă, nedormiți, -te, adj. (Despre oameni) Care nu a dormit (destul sau deloc). ♦ (Despre timpul destinat somnului) Petrecut fără somn. – Pref. ne- + dormit.

DOOM

nedormít adj. m., pl. nedormíți; f. nedormítă, pl. nedormíte

nedormitei
NEDORMÍT, -Ă, nedormiți, -te, adj. (Despre oameni) Care nu a dormit (destul sau deloc). ♦ (Despre timpul destinat somnului) Petrecut fără somn. – Pref. ne- + dormit.

DOOM

nedormít adj. m., pl. nedormíți; f. nedormítă, pl. nedormíte

nedormitele
NEDORMÍT, -Ă, nedormiți, -te, adj. (Despre oameni) Care nu a dormit (destul sau deloc). ♦ (Despre timpul destinat somnului) Petrecut fără somn. – Pref. ne- + dormit.

DOOM

nedormít adj. m., pl. nedormíți; f. nedormítă, pl. nedormíte

nedormitelor
NEDORMÍT, -Ă, nedormiți, -te, adj. (Despre oameni) Care nu a dormit (destul sau deloc). ♦ (Despre timpul destinat somnului) Petrecut fără somn. – Pref. ne- + dormit.

DOOM

nedormít adj. m., pl. nedormíți; f. nedormítă, pl. nedormíte

nedormitul
NEDORMÍT, -Ă, nedormiți, -te, adj. (Despre oameni) Care nu a dormit (destul sau deloc). ♦ (Despre timpul destinat somnului) Petrecut fără somn. – Pref. ne- + dormit.

DOOM

nedormít adj. m., pl. nedormíți; f. nedormítă, pl. nedormíte

nedormitului
NEDORMÍT, -Ă, nedormiți, -te, adj. (Despre oameni) Care nu a dormit (destul sau deloc). ♦ (Despre timpul destinat somnului) Petrecut fără somn. – Pref. ne- + dormit.

DOOM

nedormít adj. m., pl. nedormíți; f. nedormítă, pl. nedormíte

nedormiți
NEDORMÍT, -Ă, nedormiți, -te, adj. (Despre oameni) Care nu a dormit (destul sau deloc). ♦ (Despre timpul destinat somnului) Petrecut fără somn. – Pref. ne- + dormit.

DOOM

nedormít adj. m., pl. nedormíți; f. nedormítă, pl. nedormíte

nedormiții
NEDORMÍT, -Ă, nedormiți, -te, adj. (Despre oameni) Care nu a dormit (destul sau deloc). ♦ (Despre timpul destinat somnului) Petrecut fără somn. – Pref. ne- + dormit.

DOOM

nedormít adj. m., pl. nedormíți; f. nedormítă, pl. nedormíte

nedormiților
NEDORMÍT, -Ă, nedormiți, -te, adj. (Despre oameni) Care nu a dormit (destul sau deloc). ♦ (Despre timpul destinat somnului) Petrecut fără somn. – Pref. ne- + dormit.

DOOM

nedormít adj. m., pl. nedormíți; f. nedormítă, pl. nedormíte

nedospit
NEDOSPÍT, -Ă, nedospiți, -te, adj. (Despre aluat) Care nu a dospit (1). ♦ (Despre alimente și despre unele materii organice) Care nu a fermentat. – Pref. ne- + dospit.

DOOM

*nedospít adj. m., pl. nedospíți; f. nedospítă, pl. nedospíte

nedreapta
NEDRÉPT, NEDREÁPTĂ, nedrepți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este drept, obiectiv cu cei din jur; care nu este conform cu dreptatea, cu normele stabilite; incorect, ilegal; abuziv. ◊ Loc. adv. Pe nedrept sau (substantivat) pe nedreptul = în mod silnic, samavolnic; în mod neîntemeiat, fără temei. 2. (Înv.; gram.; despre complemente sau propoziții completive) Indirect. – Pref. ne- + drept.

DOOM

*nedrépt² (pe ~) (ne-drept) loc. adv.

nedrept
NEDRÉPT, NEDREÁPTĂ, nedrepți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este drept, obiectiv cu cei din jur; care nu este conform cu dreptatea, cu normele stabilite; incorect, ilegal; abuziv. ◊ Loc. adv. Pe nedrept sau (substantivat) pe nedreptul = în mod silnic, samavolnic; în mod neîntemeiat, fără temei. 2. (Înv.; gram.; despre complemente sau propoziții completive) Indirect. – Pref. ne- + drept.

DOOM

*nedrépt² (pe ~) (ne-drept) loc. adv.

nedreptate
NEDREPTÁTE, nedreptăți, s. f. Lipsă de dreptate; faptă, situație nedreaptă; inechitate; injustiție. – Pref. ne- + dreptate.

DOOM

nedreptáte (ne-drep-) s. f., g.-d. art. nedreptắții; pl. nedreptắți

nedreptatea
NEDREPTÁTE, nedreptăți, s. f. Lipsă de dreptate; faptă, situație nedreaptă; inechitate; injustiție. – Pref. ne- + dreptate.

DOOM

nedreptáte (ne-drep-) s. f., g.-d. art. nedreptắții; pl. nedreptắți

nedrepte
NEDRÉPT, NEDREÁPTĂ, nedrepți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este drept, obiectiv cu cei din jur; care nu este conform cu dreptatea, cu normele stabilite; incorect, ilegal; abuziv. ◊ Loc. adv. Pe nedrept sau (substantivat) pe nedreptul = în mod silnic, samavolnic; în mod neîntemeiat, fără temei. 2. (Înv.; gram.; despre complemente sau propoziții completive) Indirect. – Pref. ne- + drept.

DOOM

*nedrépt² (pe ~) (ne-drept) loc. adv.

nedreptei
NEDRÉPT, NEDREÁPTĂ, nedrepți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este drept, obiectiv cu cei din jur; care nu este conform cu dreptatea, cu normele stabilite; incorect, ilegal; abuziv. ◊ Loc. adv. Pe nedrept sau (substantivat) pe nedreptul = în mod silnic, samavolnic; în mod neîntemeiat, fără temei. 2. (Înv.; gram.; despre complemente sau propoziții completive) Indirect. – Pref. ne- + drept.

DOOM

*nedrépt² (pe ~) (ne-drept) loc. adv.

nedreptele
NEDRÉPT, NEDREÁPTĂ, nedrepți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este drept, obiectiv cu cei din jur; care nu este conform cu dreptatea, cu normele stabilite; incorect, ilegal; abuziv. ◊ Loc. adv. Pe nedrept sau (substantivat) pe nedreptul = în mod silnic, samavolnic; în mod neîntemeiat, fără temei. 2. (Înv.; gram.; despre complemente sau propoziții completive) Indirect. – Pref. ne- + drept.

DOOM

*nedrépt² (pe ~) (ne-drept) loc. adv.

nedreptelor
NEDRÉPT, NEDREÁPTĂ, nedrepți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este drept, obiectiv cu cei din jur; care nu este conform cu dreptatea, cu normele stabilite; incorect, ilegal; abuziv. ◊ Loc. adv. Pe nedrept sau (substantivat) pe nedreptul = în mod silnic, samavolnic; în mod neîntemeiat, fără temei. 2. (Înv.; gram.; despre complemente sau propoziții completive) Indirect. – Pref. ne- + drept.

DOOM

*nedrépt² (pe ~) (ne-drept) loc. adv.

nedreptul
NEDRÉPT, NEDREÁPTĂ, nedrepți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este drept, obiectiv cu cei din jur; care nu este conform cu dreptatea, cu normele stabilite; incorect, ilegal; abuziv. ◊ Loc. adv. Pe nedrept sau (substantivat) pe nedreptul = în mod silnic, samavolnic; în mod neîntemeiat, fără temei. 2. (Înv.; gram.; despre complemente sau propoziții completive) Indirect. – Pref. ne- + drept.

DOOM

*nedrépt² (pe ~) (ne-drept) loc. adv.

nedreptului
NEDRÉPT, NEDREÁPTĂ, nedrepți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este drept, obiectiv cu cei din jur; care nu este conform cu dreptatea, cu normele stabilite; incorect, ilegal; abuziv. ◊ Loc. adv. Pe nedrept sau (substantivat) pe nedreptul = în mod silnic, samavolnic; în mod neîntemeiat, fără temei. 2. (Înv.; gram.; despre complemente sau propoziții completive) Indirect. – Pref. ne- + drept.

DOOM

*nedrépt² (pe ~) (ne-drept) loc. adv.

nedreptățea
NEDREPTĂȚÍ, nedreptățesc, vb. IV. Tranz. A trata pe cineva în chip nedrept, a(-i) face cuiva o nedreptate. – Din nedreptate.

DOOM

nedreptățí (a ~) (ne-drep-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedreptățésc, imperf. 3 sg. nedreptățeá; conj. prez. 3 să nedreptățeáscă

nedreptățeai
NEDREPTĂȚÍ, nedreptățesc, vb. IV. Tranz. A trata pe cineva în chip nedrept, a(-i) face cuiva o nedreptate. – Din nedreptate.

DOOM

nedreptățí (a ~) (ne-drep-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedreptățésc, imperf. 3 sg. nedreptățeá; conj. prez. 3 să nedreptățeáscă

nedreptățeam
NEDREPTĂȚÍ, nedreptățesc, vb. IV. Tranz. A trata pe cineva în chip nedrept, a(-i) face cuiva o nedreptate. – Din nedreptate.

DOOM

nedreptățí (a ~) (ne-drep-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedreptățésc, imperf. 3 sg. nedreptățeá; conj. prez. 3 să nedreptățeáscă

nedreptățească
NEDREPTĂȚÍ, nedreptățesc, vb. IV. Tranz. A trata pe cineva în chip nedrept, a(-i) face cuiva o nedreptate. – Din nedreptate.

DOOM

nedreptățí (a ~) (ne-drep-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedreptățésc, imperf. 3 sg. nedreptățeá; conj. prez. 3 să nedreptățeáscă

nedreptățeau
NEDREPTĂȚÍ, nedreptățesc, vb. IV. Tranz. A trata pe cineva în chip nedrept, a(-i) face cuiva o nedreptate. – Din nedreptate.

DOOM

nedreptățí (a ~) (ne-drep-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedreptățésc, imperf. 3 sg. nedreptățeá; conj. prez. 3 să nedreptățeáscă

nedreptățeați
NEDREPTĂȚÍ, nedreptățesc, vb. IV. Tranz. A trata pe cineva în chip nedrept, a(-i) face cuiva o nedreptate. – Din nedreptate.

DOOM

nedreptățí (a ~) (ne-drep-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedreptățésc, imperf. 3 sg. nedreptățeá; conj. prez. 3 să nedreptățeáscă

nedreptățesc
NEDREPTĂȚÍ, nedreptățesc, vb. IV. Tranz. A trata pe cineva în chip nedrept, a(-i) face cuiva o nedreptate. – Din nedreptate.

DOOM

nedreptățí (a ~) (ne-drep-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedreptățésc, imperf. 3 sg. nedreptățeá; conj. prez. 3 să nedreptățeáscă

nedreptățește
NEDREPTĂȚÍ, nedreptățesc, vb. IV. Tranz. A trata pe cineva în chip nedrept, a(-i) face cuiva o nedreptate. – Din nedreptate.

DOOM

nedreptățí (a ~) (ne-drep-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedreptățésc, imperf. 3 sg. nedreptățeá; conj. prez. 3 să nedreptățeáscă

nedreptățești
NEDREPTĂȚÍ, nedreptățesc, vb. IV. Tranz. A trata pe cineva în chip nedrept, a(-i) face cuiva o nedreptate. – Din nedreptate.

DOOM

nedreptățí (a ~) (ne-drep-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedreptățésc, imperf. 3 sg. nedreptățeá; conj. prez. 3 să nedreptățeáscă

nedreptăți
NEDREPTÁTE, nedreptăți, s. f. Lipsă de dreptate; faptă, situație nedreaptă; inechitate; injustiție. – Pref. ne- + dreptate.

DOOM

nedreptáte (ne-drep-) s. f., g.-d. art. nedreptắții; pl. nedreptắți

nedreptăți
NEDREPTĂȚÍ, nedreptățesc, vb. IV. Tranz. A trata pe cineva în chip nedrept, a(-i) face cuiva o nedreptate. – Din nedreptate.

DOOM

nedreptățí (a ~) (ne-drep-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedreptățésc, imperf. 3 sg. nedreptățeá; conj. prez. 3 să nedreptățeáscă

nedreptății
NEDREPTÁTE, nedreptăți, s. f. Lipsă de dreptate; faptă, situație nedreaptă; inechitate; injustiție. – Pref. ne- + dreptate.

DOOM

nedreptáte (ne-drep-) s. f., g.-d. art. nedreptắții; pl. nedreptắți

nedreptății
NEDREPTĂȚÍ, nedreptățesc, vb. IV. Tranz. A trata pe cineva în chip nedrept, a(-i) face cuiva o nedreptate. – Din nedreptate.

DOOM

nedreptățí (a ~) (ne-drep-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedreptățésc, imperf. 3 sg. nedreptățeá; conj. prez. 3 să nedreptățeáscă

nedreptățile
NEDREPTÁTE, nedreptăți, s. f. Lipsă de dreptate; faptă, situație nedreaptă; inechitate; injustiție. – Pref. ne- + dreptate.

DOOM

nedreptáte (ne-drep-) s. f., g.-d. art. nedreptắții; pl. nedreptắți

nedreptăților
NEDREPTÁTE, nedreptăți, s. f. Lipsă de dreptate; faptă, situație nedreaptă; inechitate; injustiție. – Pref. ne- + dreptate.

DOOM

nedreptáte (ne-drep-) s. f., g.-d. art. nedreptắții; pl. nedreptắți

nedreptățim
NEDREPTĂȚÍ, nedreptățesc, vb. IV. Tranz. A trata pe cineva în chip nedrept, a(-i) face cuiva o nedreptate. – Din nedreptate.

DOOM

nedreptățí (a ~) (ne-drep-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedreptățésc, imperf. 3 sg. nedreptățeá; conj. prez. 3 să nedreptățeáscă

nedreptățind
NEDREPTĂȚÍ, nedreptățesc, vb. IV. Tranz. A trata pe cineva în chip nedrept, a(-i) face cuiva o nedreptate. – Din nedreptate.

DOOM

nedreptățí (a ~) (ne-drep-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedreptățésc, imperf. 3 sg. nedreptățeá; conj. prez. 3 să nedreptățeáscă

nedreptățire
NEDREPTĂȚÍ, nedreptățesc, vb. IV. Tranz. A trata pe cineva în chip nedrept, a(-i) face cuiva o nedreptate. – Din nedreptate.

DOOM

nedreptățí (a ~) (ne-drep-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedreptățésc, imperf. 3 sg. nedreptățeá; conj. prez. 3 să nedreptățeáscă

nedreptățiră
NEDREPTĂȚÍ, nedreptățesc, vb. IV. Tranz. A trata pe cineva în chip nedrept, a(-i) face cuiva o nedreptate. – Din nedreptate.

DOOM

nedreptățí (a ~) (ne-drep-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedreptățésc, imperf. 3 sg. nedreptățeá; conj. prez. 3 să nedreptățeáscă

nedreptățirăm
NEDREPTĂȚÍ, nedreptățesc, vb. IV. Tranz. A trata pe cineva în chip nedrept, a(-i) face cuiva o nedreptate. – Din nedreptate.

DOOM

nedreptățí (a ~) (ne-drep-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedreptățésc, imperf. 3 sg. nedreptățeá; conj. prez. 3 să nedreptățeáscă

nedreptățirăți
NEDREPTĂȚÍ, nedreptățesc, vb. IV. Tranz. A trata pe cineva în chip nedrept, a(-i) face cuiva o nedreptate. – Din nedreptate.

DOOM

nedreptățí (a ~) (ne-drep-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedreptățésc, imperf. 3 sg. nedreptățeá; conj. prez. 3 să nedreptățeáscă

nedreptățise
NEDREPTĂȚÍ, nedreptățesc, vb. IV. Tranz. A trata pe cineva în chip nedrept, a(-i) face cuiva o nedreptate. – Din nedreptate.

DOOM

nedreptățí (a ~) (ne-drep-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedreptățésc, imperf. 3 sg. nedreptățeá; conj. prez. 3 să nedreptățeáscă

nedreptățisem
NEDREPTĂȚÍ, nedreptățesc, vb. IV. Tranz. A trata pe cineva în chip nedrept, a(-i) face cuiva o nedreptate. – Din nedreptate.

DOOM

nedreptățí (a ~) (ne-drep-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedreptățésc, imperf. 3 sg. nedreptățeá; conj. prez. 3 să nedreptățeáscă

nedreptățiseră
NEDREPTĂȚÍ, nedreptățesc, vb. IV. Tranz. A trata pe cineva în chip nedrept, a(-i) face cuiva o nedreptate. – Din nedreptate.

DOOM

nedreptățí (a ~) (ne-drep-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedreptățésc, imperf. 3 sg. nedreptățeá; conj. prez. 3 să nedreptățeáscă

nedreptățiserăm
NEDREPTĂȚÍ, nedreptățesc, vb. IV. Tranz. A trata pe cineva în chip nedrept, a(-i) face cuiva o nedreptate. – Din nedreptate.

DOOM

nedreptățí (a ~) (ne-drep-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedreptățésc, imperf. 3 sg. nedreptățeá; conj. prez. 3 să nedreptățeáscă

nedreptățiserăți
NEDREPTĂȚÍ, nedreptățesc, vb. IV. Tranz. A trata pe cineva în chip nedrept, a(-i) face cuiva o nedreptate. – Din nedreptate.

DOOM

nedreptățí (a ~) (ne-drep-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedreptățésc, imperf. 3 sg. nedreptățeá; conj. prez. 3 să nedreptățeáscă

nedreptățiseși
NEDREPTĂȚÍ, nedreptățesc, vb. IV. Tranz. A trata pe cineva în chip nedrept, a(-i) face cuiva o nedreptate. – Din nedreptate.

DOOM

nedreptățí (a ~) (ne-drep-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedreptățésc, imperf. 3 sg. nedreptățeá; conj. prez. 3 să nedreptățeáscă

nedreptățiseți
NEDREPTĂȚÍ, nedreptățesc, vb. IV. Tranz. A trata pe cineva în chip nedrept, a(-i) face cuiva o nedreptate. – Din nedreptate.

DOOM

nedreptățí (a ~) (ne-drep-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedreptățésc, imperf. 3 sg. nedreptățeá; conj. prez. 3 să nedreptățeáscă

nedreptățit
NEDREPTĂȚÍ, nedreptățesc, vb. IV. Tranz. A trata pe cineva în chip nedrept, a(-i) face cuiva o nedreptate. – Din nedreptate.

DOOM

nedreptățí (a ~) (ne-drep-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedreptățésc, imperf. 3 sg. nedreptățeá; conj. prez. 3 să nedreptățeáscă

nedreptățit
NEDREPTĂȚÍT, -Ă, nedreptățiți, -te, adj. Căruia i s-a făcut o nedreptate. – V. nedreptăți.

nedreptățiși
NEDREPTĂȚÍ, nedreptățesc, vb. IV. Tranz. A trata pe cineva în chip nedrept, a(-i) face cuiva o nedreptate. – Din nedreptate.

DOOM

nedreptățí (a ~) (ne-drep-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedreptățésc, imperf. 3 sg. nedreptățeá; conj. prez. 3 să nedreptățeáscă

nedreptățiți
NEDREPTĂȚÍ, nedreptățesc, vb. IV. Tranz. A trata pe cineva în chip nedrept, a(-i) face cuiva o nedreptate. – Din nedreptate.

DOOM

nedreptățí (a ~) (ne-drep-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedreptățésc, imperf. 3 sg. nedreptățeá; conj. prez. 3 să nedreptățeáscă

nedrepți
NEDRÉPT, NEDREÁPTĂ, nedrepți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este drept, obiectiv cu cei din jur; care nu este conform cu dreptatea, cu normele stabilite; incorect, ilegal; abuziv. ◊ Loc. adv. Pe nedrept sau (substantivat) pe nedreptul = în mod silnic, samavolnic; în mod neîntemeiat, fără temei. 2. (Înv.; gram.; despre complemente sau propoziții completive) Indirect. – Pref. ne- + drept.

DOOM

*nedrépt² (pe ~) (ne-drept) loc. adv.

nedrepții
NEDRÉPT, NEDREÁPTĂ, nedrepți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este drept, obiectiv cu cei din jur; care nu este conform cu dreptatea, cu normele stabilite; incorect, ilegal; abuziv. ◊ Loc. adv. Pe nedrept sau (substantivat) pe nedreptul = în mod silnic, samavolnic; în mod neîntemeiat, fără temei. 2. (Înv.; gram.; despre complemente sau propoziții completive) Indirect. – Pref. ne- + drept.

DOOM

*nedrépt² (pe ~) (ne-drept) loc. adv.

nedrepților
NEDRÉPT, NEDREÁPTĂ, nedrepți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este drept, obiectiv cu cei din jur; care nu este conform cu dreptatea, cu normele stabilite; incorect, ilegal; abuziv. ◊ Loc. adv. Pe nedrept sau (substantivat) pe nedreptul = în mod silnic, samavolnic; în mod neîntemeiat, fără temei. 2. (Înv.; gram.; despre complemente sau propoziții completive) Indirect. – Pref. ne- + drept.

DOOM

*nedrépt² (pe ~) (ne-drept) loc. adv.

nedumerea
NEDUMIRÍ vb. IV nedumeri.

DOOM

nedumerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedumerésc, imperf. 3 sg. nedumereá; conj. prez. 3 să nedumereáscă

nedumereai
NEDUMIRÍ vb. IV nedumeri.

DOOM

nedumerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedumerésc, imperf. 3 sg. nedumereá; conj. prez. 3 să nedumereáscă

nedumeream
NEDUMIRÍ vb. IV nedumeri.

DOOM

nedumerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedumerésc, imperf. 3 sg. nedumereá; conj. prez. 3 să nedumereáscă

nedumerească
NEDUMIRÍ vb. IV nedumeri.

DOOM

nedumerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedumerésc, imperf. 3 sg. nedumereá; conj. prez. 3 să nedumereáscă

nedumereau
NEDUMIRÍ vb. IV nedumeri.

DOOM

nedumerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedumerésc, imperf. 3 sg. nedumereá; conj. prez. 3 să nedumereáscă

nedumereați
NEDUMIRÍ vb. IV nedumeri.

DOOM

nedumerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedumerésc, imperf. 3 sg. nedumereá; conj. prez. 3 să nedumereáscă

nedumeresc
NEDUMIRÍ vb. IV nedumeri.

DOOM

nedumerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedumerésc, imperf. 3 sg. nedumereá; conj. prez. 3 să nedumereáscă

nedumerește
NEDUMIRÍ vb. IV nedumeri.

DOOM

nedumerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedumerésc, imperf. 3 sg. nedumereá; conj. prez. 3 să nedumereáscă

nedumerești
NEDUMIRÍ vb. IV nedumeri.

DOOM

nedumerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedumerésc, imperf. 3 sg. nedumereá; conj. prez. 3 să nedumereáscă

nedumeri
NEDUMIRÍ vb. IV nedumeri.

DOOM

nedumerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedumerésc, imperf. 3 sg. nedumereá; conj. prez. 3 să nedumereáscă

nedumerii
NEDUMIRÍ vb. IV nedumeri.

DOOM

nedumerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedumerésc, imperf. 3 sg. nedumereá; conj. prez. 3 să nedumereáscă

nedumerim
NEDUMIRÍ vb. IV nedumeri.

DOOM

nedumerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedumerésc, imperf. 3 sg. nedumereá; conj. prez. 3 să nedumereáscă

nedumerind
NEDUMIRÍ vb. IV nedumeri.

DOOM

nedumerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedumerésc, imperf. 3 sg. nedumereá; conj. prez. 3 să nedumereáscă

nedumerire
NEDUMIRÍ vb. IV nedumeri.

DOOM

nedumerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedumerésc, imperf. 3 sg. nedumereá; conj. prez. 3 să nedumereáscă

nedumerire
NEDUMERÍRE, nedumeriri, s. f. Starea celui nedumerit; mirare; încurcătură. – Pref. ne- + dumerire.

DOOM

nedumeríre s. f., g.-d. art. nedumerírii; pl. nedumeríri

nedumerirea
NEDUMERÍRE, nedumeriri, s. f. Starea celui nedumerit; mirare; încurcătură. – Pref. ne- + dumerire.

DOOM

nedumeríre s. f., g.-d. art. nedumerírii; pl. nedumeríri

nedumeriri
NEDUMERÍRE, nedumeriri, s. f. Starea celui nedumerit; mirare; încurcătură. – Pref. ne- + dumerire.

DOOM

nedumeríre s. f., g.-d. art. nedumerírii; pl. nedumeríri

nedumeririi
NEDUMERÍRE, nedumeriri, s. f. Starea celui nedumerit; mirare; încurcătură. – Pref. ne- + dumerire.

DOOM

nedumeríre s. f., g.-d. art. nedumerírii; pl. nedumeríri

nedumeririle
NEDUMERÍRE, nedumeriri, s. f. Starea celui nedumerit; mirare; încurcătură. – Pref. ne- + dumerire.

DOOM

nedumeríre s. f., g.-d. art. nedumerírii; pl. nedumeríri

nedumeririlor
NEDUMERÍRE, nedumeriri, s. f. Starea celui nedumerit; mirare; încurcătură. – Pref. ne- + dumerire.

DOOM

nedumeríre s. f., g.-d. art. nedumerírii; pl. nedumeríri

nedumeriră
NEDUMIRÍ vb. IV nedumeri.

DOOM

nedumerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedumerésc, imperf. 3 sg. nedumereá; conj. prez. 3 să nedumereáscă

nedumerirăm
NEDUMIRÍ vb. IV nedumeri.

DOOM

nedumerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedumerésc, imperf. 3 sg. nedumereá; conj. prez. 3 să nedumereáscă

nedumerirăți
NEDUMIRÍ vb. IV nedumeri.

DOOM

nedumerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedumerésc, imperf. 3 sg. nedumereá; conj. prez. 3 să nedumereáscă

nedumerise
NEDUMIRÍ vb. IV nedumeri.

DOOM

nedumerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedumerésc, imperf. 3 sg. nedumereá; conj. prez. 3 să nedumereáscă

nedumerisem
NEDUMIRÍ vb. IV nedumeri.

DOOM

nedumerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedumerésc, imperf. 3 sg. nedumereá; conj. prez. 3 să nedumereáscă

nedumeriseră
NEDUMIRÍ vb. IV nedumeri.

DOOM

nedumerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedumerésc, imperf. 3 sg. nedumereá; conj. prez. 3 să nedumereáscă

nedumeriserăm
NEDUMIRÍ vb. IV nedumeri.

DOOM

nedumerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedumerésc, imperf. 3 sg. nedumereá; conj. prez. 3 să nedumereáscă

nedumeriserăți
NEDUMIRÍ vb. IV nedumeri.

DOOM

nedumerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedumerésc, imperf. 3 sg. nedumereá; conj. prez. 3 să nedumereáscă

nedumeriseși
NEDUMIRÍ vb. IV nedumeri.

DOOM

nedumerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedumerésc, imperf. 3 sg. nedumereá; conj. prez. 3 să nedumereáscă

nedumeriseți
NEDUMIRÍ vb. IV nedumeri.

DOOM

nedumerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedumerésc, imperf. 3 sg. nedumereá; conj. prez. 3 să nedumereáscă

nedumerit
NEDUMIRÍ vb. IV nedumeri.

DOOM

nedumerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedumerésc, imperf. 3 sg. nedumereá; conj. prez. 3 să nedumereáscă

nedumerit
NEDUMERÍT, -Ă, nedumeriți, -te, adj. Care nu este dumerit, lămurit; care este mirat, încurcat în fața unui fapt, a unui lucru etc.; neașteptat, neclar. [Var.: nedumirít, -ă adj.] – Pref. ne- + dumerit.

nedumerita
NEDUMERÍT, -Ă, nedumeriți, -te, adj. Care nu este dumerit, lămurit; care este mirat, încurcat în fața unui fapt, a unui lucru etc.; neașteptat, neclar. [Var.: nedumirít, -ă adj.] – Pref. ne- + dumerit.

nedumerite
NEDUMERÍT, -Ă, nedumeriți, -te, adj. Care nu este dumerit, lămurit; care este mirat, încurcat în fața unui fapt, a unui lucru etc.; neașteptat, neclar. [Var.: nedumirít, -ă adj.] – Pref. ne- + dumerit.

nedumeritei
NEDUMERÍT, -Ă, nedumeriți, -te, adj. Care nu este dumerit, lămurit; care este mirat, încurcat în fața unui fapt, a unui lucru etc.; neașteptat, neclar. [Var.: nedumirít, -ă adj.] – Pref. ne- + dumerit.

nedumeritele
NEDUMERÍT, -Ă, nedumeriți, -te, adj. Care nu este dumerit, lămurit; care este mirat, încurcat în fața unui fapt, a unui lucru etc.; neașteptat, neclar. [Var.: nedumirít, -ă adj.] – Pref. ne- + dumerit.

nedumeritelor
NEDUMERÍT, -Ă, nedumeriți, -te, adj. Care nu este dumerit, lămurit; care este mirat, încurcat în fața unui fapt, a unui lucru etc.; neașteptat, neclar. [Var.: nedumirít, -ă adj.] – Pref. ne- + dumerit.

nedumeritul
NEDUMERÍT, -Ă, nedumeriți, -te, adj. Care nu este dumerit, lămurit; care este mirat, încurcat în fața unui fapt, a unui lucru etc.; neașteptat, neclar. [Var.: nedumirít, -ă adj.] – Pref. ne- + dumerit.

nedumeritului
NEDUMERÍT, -Ă, nedumeriți, -te, adj. Care nu este dumerit, lămurit; care este mirat, încurcat în fața unui fapt, a unui lucru etc.; neașteptat, neclar. [Var.: nedumirít, -ă adj.] – Pref. ne- + dumerit.

nedumeriși
NEDUMIRÍ vb. IV nedumeri.

DOOM

nedumerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedumerésc, imperf. 3 sg. nedumereá; conj. prez. 3 să nedumereáscă

nedumeriți
NEDUMIRÍ vb. IV nedumeri.

DOOM

nedumerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedumerésc, imperf. 3 sg. nedumereá; conj. prez. 3 să nedumereáscă

nedumeriți
NEDUMERÍT, -Ă, nedumeriți, -te, adj. Care nu este dumerit, lămurit; care este mirat, încurcat în fața unui fapt, a unui lucru etc.; neașteptat, neclar. [Var.: nedumirít, -ă adj.] – Pref. ne- + dumerit.

nedumeriții
NEDUMERÍT, -Ă, nedumeriți, -te, adj. Care nu este dumerit, lămurit; care este mirat, încurcat în fața unui fapt, a unui lucru etc.; neașteptat, neclar. [Var.: nedumirít, -ă adj.] – Pref. ne- + dumerit.

nedumeriților
NEDUMERÍT, -Ă, nedumeriți, -te, adj. Care nu este dumerit, lămurit; care este mirat, încurcat în fața unui fapt, a unui lucru etc.; neașteptat, neclar. [Var.: nedumirít, -ă adj.] – Pref. ne- + dumerit.

nedumiri
NEDUMIRÍ vb. IV nedumeri.

DOOM

nedumerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedumerésc, imperf. 3 sg. nedumereá; conj. prez. 3 să nedumereáscă

nedumirire
NEDUMIRÍ vb. IV v. nedumeri.

nedumirit
NEDUMERÍT, -Ă, nedumeriți, -te, adj. Care nu este dumerit, lămurit; care este mirat, încurcat în fața unui fapt, a unui lucru etc.; neașteptat, neclar. [Var.: nedumirít, -ă adj.] – Pref. ne- + dumerit.

nedureroasa
NEDURERÓS, -OÁSĂ, nedureroși, -oase, adj. Care nu provoacă sau exprimă durere (fizică ori morală). ♦ (Adverbial) Fără durere. – Pref. ne- + dureros.

DOOM

*nedurerós adj. m., pl. nedureróși; f. nedureroásă, pl. nedureroáse

nedureroase
NEDURERÓS, -OÁSĂ, nedureroși, -oase, adj. Care nu provoacă sau exprimă durere (fizică ori morală). ♦ (Adverbial) Fără durere. – Pref. ne- + dureros.

DOOM

*nedurerós adj. m., pl. nedureróși; f. nedureroásă, pl. nedureroáse

nedureroasei
NEDURERÓS, -OÁSĂ, nedureroși, -oase, adj. Care nu provoacă sau exprimă durere (fizică ori morală). ♦ (Adverbial) Fără durere. – Pref. ne- + dureros.

DOOM

*nedurerós adj. m., pl. nedureróși; f. nedureroásă, pl. nedureroáse

nedureroasele
NEDURERÓS, -OÁSĂ, nedureroși, -oase, adj. Care nu provoacă sau exprimă durere (fizică ori morală). ♦ (Adverbial) Fără durere. – Pref. ne- + dureros.

DOOM

*nedurerós adj. m., pl. nedureróși; f. nedureroásă, pl. nedureroáse

nedureroaselor
NEDURERÓS, -OÁSĂ, nedureroși, -oase, adj. Care nu provoacă sau exprimă durere (fizică ori morală). ♦ (Adverbial) Fără durere. – Pref. ne- + dureros.

DOOM

*nedurerós adj. m., pl. nedureróși; f. nedureroásă, pl. nedureroáse

nedureros
NEDURERÓS, -OÁSĂ, nedureroși, -oase, adj. Care nu provoacă sau exprimă durere (fizică ori morală). ♦ (Adverbial) Fără durere. – Pref. ne- + dureros.

DOOM

*nedurerós adj. m., pl. nedureróși; f. nedureroásă, pl. nedureroáse

nedurerosul
NEDURERÓS, -OÁSĂ, nedureroși, -oase, adj. Care nu provoacă sau exprimă durere (fizică ori morală). ♦ (Adverbial) Fără durere. – Pref. ne- + dureros.

DOOM

*nedurerós adj. m., pl. nedureróși; f. nedureroásă, pl. nedureroáse

nedurerosului
NEDURERÓS, -OÁSĂ, nedureroși, -oase, adj. Care nu provoacă sau exprimă durere (fizică ori morală). ♦ (Adverbial) Fără durere. – Pref. ne- + dureros.

DOOM

*nedurerós adj. m., pl. nedureróși; f. nedureroásă, pl. nedureroáse

nedureroși
NEDURERÓS, -OÁSĂ, nedureroși, -oase, adj. Care nu provoacă sau exprimă durere (fizică ori morală). ♦ (Adverbial) Fără durere. – Pref. ne- + dureros.

DOOM

*nedurerós adj. m., pl. nedureróși; f. nedureroásă, pl. nedureroáse

nedureroșii
NEDURERÓS, -OÁSĂ, nedureroși, -oase, adj. Care nu provoacă sau exprimă durere (fizică ori morală). ♦ (Adverbial) Fără durere. – Pref. ne- + dureros.

DOOM

*nedurerós adj. m., pl. nedureróși; f. nedureroásă, pl. nedureroáse

nedureroșilor
NEDURERÓS, -OÁSĂ, nedureroși, -oase, adj. Care nu provoacă sau exprimă durere (fizică ori morală). ♦ (Adverbial) Fără durere. – Pref. ne- + dureros.

DOOM

*nedurerós adj. m., pl. nedureróși; f. nedureroásă, pl. nedureroáse

neechilibrat
NEECHILIBRÁT, -Ă, neechilibrați, -te, adj. 1. Care nu se află în stare de echilibru. ♦ (Despre valori, prețuri, bugete) Care nu este just proporțional. 2. Fig. (Despre oameni) Nechibzuit, necumpătat. – Pref. ne- + echilibrat.

DOOM

*neechilibrát (-li-brat) adj. m., pl. neechilibráți; f. neechlibrátă, pl. neechilibráte

neechilibrata
NEECHILIBRÁT, -Ă, neechilibrați, -te, adj. 1. Care nu se află în stare de echilibru. ♦ (Despre valori, prețuri, bugete) Care nu este just proporțional. 2. Fig. (Despre oameni) Nechibzuit, necumpătat. – Pref. ne- + echilibrat.

DOOM

*neechilibrát (-li-brat) adj. m., pl. neechilibráți; f. neechlibrátă, pl. neechilibráte

neechilibrate
NEECHILIBRÁT, -Ă, neechilibrați, -te, adj. 1. Care nu se află în stare de echilibru. ♦ (Despre valori, prețuri, bugete) Care nu este just proporțional. 2. Fig. (Despre oameni) Nechibzuit, necumpătat. – Pref. ne- + echilibrat.

DOOM

*neechilibrát (-li-brat) adj. m., pl. neechilibráți; f. neechlibrátă, pl. neechilibráte

neechilibratei
NEECHILIBRÁT, -Ă, neechilibrați, -te, adj. 1. Care nu se află în stare de echilibru. ♦ (Despre valori, prețuri, bugete) Care nu este just proporțional. 2. Fig. (Despre oameni) Nechibzuit, necumpătat. – Pref. ne- + echilibrat.

DOOM

*neechilibrát (-li-brat) adj. m., pl. neechilibráți; f. neechlibrátă, pl. neechilibráte

neechilibratele
NEECHILIBRÁT, -Ă, neechilibrați, -te, adj. 1. Care nu se află în stare de echilibru. ♦ (Despre valori, prețuri, bugete) Care nu este just proporțional. 2. Fig. (Despre oameni) Nechibzuit, necumpătat. – Pref. ne- + echilibrat.

DOOM

*neechilibrát (-li-brat) adj. m., pl. neechilibráți; f. neechlibrátă, pl. neechilibráte

neechilibratelor
NEECHILIBRÁT, -Ă, neechilibrați, -te, adj. 1. Care nu se află în stare de echilibru. ♦ (Despre valori, prețuri, bugete) Care nu este just proporțional. 2. Fig. (Despre oameni) Nechibzuit, necumpătat. – Pref. ne- + echilibrat.

DOOM

*neechilibrát (-li-brat) adj. m., pl. neechilibráți; f. neechlibrátă, pl. neechilibráte

neechilibratul
NEECHILIBRÁT, -Ă, neechilibrați, -te, adj. 1. Care nu se află în stare de echilibru. ♦ (Despre valori, prețuri, bugete) Care nu este just proporțional. 2. Fig. (Despre oameni) Nechibzuit, necumpătat. – Pref. ne- + echilibrat.

DOOM

*neechilibrát (-li-brat) adj. m., pl. neechilibráți; f. neechlibrátă, pl. neechilibráte

neechilibratului
NEECHILIBRÁT, -Ă, neechilibrați, -te, adj. 1. Care nu se află în stare de echilibru. ♦ (Despre valori, prețuri, bugete) Care nu este just proporțional. 2. Fig. (Despre oameni) Nechibzuit, necumpătat. – Pref. ne- + echilibrat.

DOOM

*neechilibrát (-li-brat) adj. m., pl. neechilibráți; f. neechlibrátă, pl. neechilibráte

neechilibrați
NEECHILIBRÁT, -Ă, neechilibrați, -te, adj. 1. Care nu se află în stare de echilibru. ♦ (Despre valori, prețuri, bugete) Care nu este just proporțional. 2. Fig. (Despre oameni) Nechibzuit, necumpătat. – Pref. ne- + echilibrat.

DOOM

*neechilibrát (-li-brat) adj. m., pl. neechilibráți; f. neechlibrátă, pl. neechilibráte

neechilibrații
NEECHILIBRÁT, -Ă, neechilibrați, -te, adj. 1. Care nu se află în stare de echilibru. ♦ (Despre valori, prețuri, bugete) Care nu este just proporțional. 2. Fig. (Despre oameni) Nechibzuit, necumpătat. – Pref. ne- + echilibrat.

DOOM

*neechilibrát (-li-brat) adj. m., pl. neechilibráți; f. neechlibrátă, pl. neechilibráte

neechilibraților
NEECHILIBRÁT, -Ă, neechilibrați, -te, adj. 1. Care nu se află în stare de echilibru. ♦ (Despre valori, prețuri, bugete) Care nu este just proporțional. 2. Fig. (Despre oameni) Nechibzuit, necumpătat. – Pref. ne- + echilibrat.

DOOM

*neechilibrát (-li-brat) adj. m., pl. neechilibráți; f. neechlibrátă, pl. neechilibráte

neechitabil
NEECHITÁBIL, -Ă, neechitabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu este echitabil; nedrept, inechitabil. Schimburi comerciale neechitabile. – Pref. ne- + echitabil.

neechitabila
NEECHITÁBIL, -Ă, neechitabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu este echitabil; nedrept, inechitabil. Schimburi comerciale neechitabile. – Pref. ne- + echitabil.

neechitabile
NEECHITÁBIL, -Ă, neechitabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu este echitabil; nedrept, inechitabil. Schimburi comerciale neechitabile. – Pref. ne- + echitabil.

neechitabilei
NEECHITÁBIL, -Ă, neechitabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu este echitabil; nedrept, inechitabil. Schimburi comerciale neechitabile. – Pref. ne- + echitabil.

neechitabilele
NEECHITÁBIL, -Ă, neechitabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu este echitabil; nedrept, inechitabil. Schimburi comerciale neechitabile. – Pref. ne- + echitabil.

neechitabilelor
NEECHITÁBIL, -Ă, neechitabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu este echitabil; nedrept, inechitabil. Schimburi comerciale neechitabile. – Pref. ne- + echitabil.

neechitabili
NEECHITÁBIL, -Ă, neechitabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu este echitabil; nedrept, inechitabil. Schimburi comerciale neechitabile. – Pref. ne- + echitabil.

neechitabilii
NEECHITÁBIL, -Ă, neechitabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu este echitabil; nedrept, inechitabil. Schimburi comerciale neechitabile. – Pref. ne- + echitabil.

neechitabililor
NEECHITÁBIL, -Ă, neechitabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu este echitabil; nedrept, inechitabil. Schimburi comerciale neechitabile. – Pref. ne- + echitabil.

neechitabilul
NEECHITÁBIL, -Ă, neechitabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu este echitabil; nedrept, inechitabil. Schimburi comerciale neechitabile. – Pref. ne- + echitabil.

neechitabilului
NEECHITÁBIL, -Ă, neechitabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu este echitabil; nedrept, inechitabil. Schimburi comerciale neechitabile. – Pref. ne- + echitabil.

neechitate
NEECHITÁTE, neechități, s. f. Nedreptate, injustețe, inechitate. – Pref. ne- + echitate.

neechitatea
NEECHITÁTE, neechități, s. f. Nedreptate, injustețe, inechitate. – Pref. ne- + echitate.

neechități
NEECHITÁTE, neechități, s. f. Nedreptate, injustețe, inechitate. – Pref. ne- + echitate.

neechității
NEECHITÁTE, neechități, s. f. Nedreptate, injustețe, inechitate. – Pref. ne- + echitate.

neechitățile
NEECHITÁTE, neechități, s. f. Nedreptate, injustețe, inechitate. – Pref. ne- + echitate.

neechităților
NEECHITÁTE, neechități, s. f. Nedreptate, injustețe, inechitate. – Pref. ne- + echitate.

neeconomic
NEECONÓMIC, -Ă, neeconomici, -ce, adj. 1. Care nu aparține economiei (1). 2. Care nu corespunde principiilor economice; neeconomicos (2). 3. Care nu dovedește spirit de economie sau nu permite economii; neeconomicos (1). – Pref. ne- + economic (după engl. non-economic).

DOOM

*neeconómic adj. m., pl. neeconómici; f. neeconómică, pl. neeconómice

neeconomicoasa
NEECONOMICÓS, -OÁSĂ, neeconomicoși, -oase, adj. 1. Care nu dovedește spirit de economie sau nu permite economii; neeconomic (3). 2. Care nu corespunde principiilor economice; neeconomic (2). – Pref. ne- + economicos.

neeconomicoase
NEECONOMICÓS, -OÁSĂ, neeconomicoși, -oase, adj. 1. Care nu dovedește spirit de economie sau nu permite economii; neeconomic (3). 2. Care nu corespunde principiilor economice; neeconomic (2). – Pref. ne- + economicos.

neeconomicoasei
NEECONOMICÓS, -OÁSĂ, neeconomicoși, -oase, adj. 1. Care nu dovedește spirit de economie sau nu permite economii; neeconomic (3). 2. Care nu corespunde principiilor economice; neeconomic (2). – Pref. ne- + economicos.

neeconomicoasele
NEECONOMICÓS, -OÁSĂ, neeconomicoși, -oase, adj. 1. Care nu dovedește spirit de economie sau nu permite economii; neeconomic (3). 2. Care nu corespunde principiilor economice; neeconomic (2). – Pref. ne- + economicos.

neeconomicoaselor
NEECONOMICÓS, -OÁSĂ, neeconomicoși, -oase, adj. 1. Care nu dovedește spirit de economie sau nu permite economii; neeconomic (3). 2. Care nu corespunde principiilor economice; neeconomic (2). – Pref. ne- + economicos.

neeconomicos
NEECONOMICÓS, -OÁSĂ, neeconomicoși, -oase, adj. 1. Care nu dovedește spirit de economie sau nu permite economii; neeconomic (3). 2. Care nu corespunde principiilor economice; neeconomic (2). – Pref. ne- + economicos.

neeconomicosul
NEECONOMICÓS, -OÁSĂ, neeconomicoși, -oase, adj. 1. Care nu dovedește spirit de economie sau nu permite economii; neeconomic (3). 2. Care nu corespunde principiilor economice; neeconomic (2). – Pref. ne- + economicos.

neeconomicosului
NEECONOMICÓS, -OÁSĂ, neeconomicoși, -oase, adj. 1. Care nu dovedește spirit de economie sau nu permite economii; neeconomic (3). 2. Care nu corespunde principiilor economice; neeconomic (2). – Pref. ne- + economicos.

neeconomicoși
NEECONOMICÓS, -OÁSĂ, neeconomicoși, -oase, adj. 1. Care nu dovedește spirit de economie sau nu permite economii; neeconomic (3). 2. Care nu corespunde principiilor economice; neeconomic (2). – Pref. ne- + economicos.

neeconomicoșii
NEECONOMICÓS, -OÁSĂ, neeconomicoși, -oase, adj. 1. Care nu dovedește spirit de economie sau nu permite economii; neeconomic (3). 2. Care nu corespunde principiilor economice; neeconomic (2). – Pref. ne- + economicos.

neeconomicoșilor
NEECONOMICÓS, -OÁSĂ, neeconomicoși, -oase, adj. 1. Care nu dovedește spirit de economie sau nu permite economii; neeconomic (3). 2. Care nu corespunde principiilor economice; neeconomic (2). – Pref. ne- + economicos.

needificatoare
NEEDIFICATÓR, -OÁRE, needificatori, -oare, adj. Care nu edifică (2); neclar. – Pref. ne- + edificator.

needificatoarea
NEEDIFICATÓR, -OÁRE, needificatori, -oare, adj. Care nu edifică (2); neclar. – Pref. ne- + edificator.

needificatoarei
NEEDIFICATÓR, -OÁRE, needificatori, -oare, adj. Care nu edifică (2); neclar. – Pref. ne- + edificator.

needificatoarele
NEEDIFICATÓR, -OÁRE, needificatori, -oare, adj. Care nu edifică (2); neclar. – Pref. ne- + edificator.

needificatoarelor
NEEDIFICATÓR, -OÁRE, needificatori, -oare, adj. Care nu edifică (2); neclar. – Pref. ne- + edificator.

needificator
NEEDIFICATÓR, -OÁRE, needificatori, -oare, adj. Care nu edifică (2); neclar. – Pref. ne- + edificator.

needificatori
NEEDIFICATÓR, -OÁRE, needificatori, -oare, adj. Care nu edifică (2); neclar. – Pref. ne- + edificator.

needificatorii
NEEDIFICATÓR, -OÁRE, needificatori, -oare, adj. Care nu edifică (2); neclar. – Pref. ne- + edificator.

needificatorilor
NEEDIFICATÓR, -OÁRE, needificatori, -oare, adj. Care nu edifică (2); neclar. – Pref. ne- + edificator.

needificatorul
NEEDIFICATÓR, -OÁRE, needificatori, -oare, adj. Care nu edifică (2); neclar. – Pref. ne- + edificator.

needificatorului
NEEDIFICATÓR, -OÁRE, needificatori, -oare, adj. Care nu edifică (2); neclar. – Pref. ne- + edificator.

neefectuat
NEEFECTUÁT, -Ă, neefectuați, -te, adj. Care nu este realizat, înfăptuit; care nu este îndeplinit, executat. [Pr.: -tu-at] – Pref. ne- + efectuat.

neefectuata
NEEFECTUÁT, -Ă, neefectuați, -te, adj. Care nu este realizat, înfăptuit; care nu este îndeplinit, executat. [Pr.: -tu-at] – Pref. ne- + efectuat.

neefectuate
NEEFECTUÁT, -Ă, neefectuați, -te, adj. Care nu este realizat, înfăptuit; care nu este îndeplinit, executat. [Pr.: -tu-at] – Pref. ne- + efectuat.

neefectuatei
NEEFECTUÁT, -Ă, neefectuați, -te, adj. Care nu este realizat, înfăptuit; care nu este îndeplinit, executat. [Pr.: -tu-at] – Pref. ne- + efectuat.

neefectuatele
NEEFECTUÁT, -Ă, neefectuați, -te, adj. Care nu este realizat, înfăptuit; care nu este îndeplinit, executat. [Pr.: -tu-at] – Pref. ne- + efectuat.

neefectuatelor
NEEFECTUÁT, -Ă, neefectuați, -te, adj. Care nu este realizat, înfăptuit; care nu este îndeplinit, executat. [Pr.: -tu-at] – Pref. ne- + efectuat.

neefectuatul
NEEFECTUÁT, -Ă, neefectuați, -te, adj. Care nu este realizat, înfăptuit; care nu este îndeplinit, executat. [Pr.: -tu-at] – Pref. ne- + efectuat.

neefectuatului
NEEFECTUÁT, -Ă, neefectuați, -te, adj. Care nu este realizat, înfăptuit; care nu este îndeplinit, executat. [Pr.: -tu-at] – Pref. ne- + efectuat.

neefectuați
NEEFECTUÁT, -Ă, neefectuați, -te, adj. Care nu este realizat, înfăptuit; care nu este îndeplinit, executat. [Pr.: -tu-at] – Pref. ne- + efectuat.

neefectuații
NEEFECTUÁT, -Ă, neefectuați, -te, adj. Care nu este realizat, înfăptuit; care nu este îndeplinit, executat. [Pr.: -tu-at] – Pref. ne- + efectuat.

neefectuaților
NEEFECTUÁT, -Ă, neefectuați, -te, adj. Care nu este realizat, înfăptuit; care nu este îndeplinit, executat. [Pr.: -tu-at] – Pref. ne- + efectuat.

neeficient
NEEFICIÉNT, -Ă, neeficienți, -te, adj. Care nu este eficient; ineficace; ineficient. [Pr.: -fi-ci-ent] – Pref. ne- + eficient.

DOOM

neeficiént (-ci-ent) adj. m., pl. neeficiénți; f. neeficiéntă, pl. neeficiénte

neeficienta
NEEFICIÉNT, -Ă, neeficienți, -te, adj. Care nu este eficient; ineficace; ineficient. [Pr.: -fi-ci-ent] – Pref. ne- + eficient.

DOOM

neeficiént (-ci-ent) adj. m., pl. neeficiénți; f. neeficiéntă, pl. neeficiénte

neeficiente
NEEFICIÉNT, -Ă, neeficienți, -te, adj. Care nu este eficient; ineficace; ineficient. [Pr.: -fi-ci-ent] – Pref. ne- + eficient.

DOOM

neeficiént (-ci-ent) adj. m., pl. neeficiénți; f. neeficiéntă, pl. neeficiénte

neeficientei
NEEFICIÉNT, -Ă, neeficienți, -te, adj. Care nu este eficient; ineficace; ineficient. [Pr.: -fi-ci-ent] – Pref. ne- + eficient.

DOOM

neeficiént (-ci-ent) adj. m., pl. neeficiénți; f. neeficiéntă, pl. neeficiénte

neeficientele
NEEFICIÉNT, -Ă, neeficienți, -te, adj. Care nu este eficient; ineficace; ineficient. [Pr.: -fi-ci-ent] – Pref. ne- + eficient.

DOOM

neeficiént (-ci-ent) adj. m., pl. neeficiénți; f. neeficiéntă, pl. neeficiénte

neeficientelor
NEEFICIÉNT, -Ă, neeficienți, -te, adj. Care nu este eficient; ineficace; ineficient. [Pr.: -fi-ci-ent] – Pref. ne- + eficient.

DOOM

neeficiént (-ci-ent) adj. m., pl. neeficiénți; f. neeficiéntă, pl. neeficiénte

neeficientul
NEEFICIÉNT, -Ă, neeficienți, -te, adj. Care nu este eficient; ineficace; ineficient. [Pr.: -fi-ci-ent] – Pref. ne- + eficient.

DOOM

neeficiént (-ci-ent) adj. m., pl. neeficiénți; f. neeficiéntă, pl. neeficiénte

neeficientului
NEEFICIÉNT, -Ă, neeficienți, -te, adj. Care nu este eficient; ineficace; ineficient. [Pr.: -fi-ci-ent] – Pref. ne- + eficient.

DOOM

neeficiént (-ci-ent) adj. m., pl. neeficiénți; f. neeficiéntă, pl. neeficiénte

neeficiența
NEEFICIÉNȚĂ, neeficiente, s. f. Lipsă de eficiență, ineficacitate. [Pr.: -fi-ci-en-] – Pref. ne- + eficiență.

DOOM

neeficiénță (-ci-en-) s. f., g.-d. art. neeficiénței; pl. neeficiénțe

neeficiențe
NEEFICIÉNȚĂ, neeficiente, s. f. Lipsă de eficiență, ineficacitate. [Pr.: -fi-ci-en-] – Pref. ne- + eficiență.

DOOM

neeficiénță (-ci-en-) s. f., g.-d. art. neeficiénței; pl. neeficiénțe

neeficienței
NEEFICIÉNȚĂ, neeficiente, s. f. Lipsă de eficiență, ineficacitate. [Pr.: -fi-ci-en-] – Pref. ne- + eficiență.

DOOM

neeficiénță (-ci-en-) s. f., g.-d. art. neeficiénței; pl. neeficiénțe

neeficiențele
NEEFICIÉNȚĂ, neeficiente, s. f. Lipsă de eficiență, ineficacitate. [Pr.: -fi-ci-en-] – Pref. ne- + eficiență.

DOOM

neeficiénță (-ci-en-) s. f., g.-d. art. neeficiénței; pl. neeficiénțe

neeficiențelor
NEEFICIÉNȚĂ, neeficiente, s. f. Lipsă de eficiență, ineficacitate. [Pr.: -fi-ci-en-] – Pref. ne- + eficiență.

DOOM

neeficiénță (-ci-en-) s. f., g.-d. art. neeficiénței; pl. neeficiénțe

neeficienți
NEEFICIÉNT, -Ă, neeficienți, -te, adj. Care nu este eficient; ineficace; ineficient. [Pr.: -fi-ci-ent] – Pref. ne- + eficient.

DOOM

neeficiént (-ci-ent) adj. m., pl. neeficiénți; f. neeficiéntă, pl. neeficiénte

neeficienții
NEEFICIÉNT, -Ă, neeficienți, -te, adj. Care nu este eficient; ineficace; ineficient. [Pr.: -fi-ci-ent] – Pref. ne- + eficient.

DOOM

neeficiént (-ci-ent) adj. m., pl. neeficiénți; f. neeficiéntă, pl. neeficiénte

neeficienților
NEEFICIÉNT, -Ă, neeficienți, -te, adj. Care nu este eficient; ineficace; ineficient. [Pr.: -fi-ci-ent] – Pref. ne- + eficient.

DOOM

neeficiént (-ci-ent) adj. m., pl. neeficiénți; f. neeficiéntă, pl. neeficiénte

neegalabil
NEEGALÁBIL, -Ă, neegalabili, -e, adj. Care nu poate fi egalat; care nu poate fi comparat cu nimic, cu nimeni; inegalabil. – Pref. ne- + egalabil.

neegalabila
NEEGALÁBIL, -Ă, neegalabili, -e, adj. Care nu poate fi egalat; care nu poate fi comparat cu nimic, cu nimeni; inegalabil. – Pref. ne- + egalabil.

neegalabile
NEEGALÁBIL, -Ă, neegalabili, -e, adj. Care nu poate fi egalat; care nu poate fi comparat cu nimic, cu nimeni; inegalabil. – Pref. ne- + egalabil.

neegalabilei
NEEGALÁBIL, -Ă, neegalabili, -e, adj. Care nu poate fi egalat; care nu poate fi comparat cu nimic, cu nimeni; inegalabil. – Pref. ne- + egalabil.

neegalabilele
NEEGALÁBIL, -Ă, neegalabili, -e, adj. Care nu poate fi egalat; care nu poate fi comparat cu nimic, cu nimeni; inegalabil. – Pref. ne- + egalabil.

neegalabilelor
NEEGALÁBIL, -Ă, neegalabili, -e, adj. Care nu poate fi egalat; care nu poate fi comparat cu nimic, cu nimeni; inegalabil. – Pref. ne- + egalabil.

neegalabili
NEEGALÁBIL, -Ă, neegalabili, -e, adj. Care nu poate fi egalat; care nu poate fi comparat cu nimic, cu nimeni; inegalabil. – Pref. ne- + egalabil.

neegalabilii
NEEGALÁBIL, -Ă, neegalabili, -e, adj. Care nu poate fi egalat; care nu poate fi comparat cu nimic, cu nimeni; inegalabil. – Pref. ne- + egalabil.

neegalabililor
NEEGALÁBIL, -Ă, neegalabili, -e, adj. Care nu poate fi egalat; care nu poate fi comparat cu nimic, cu nimeni; inegalabil. – Pref. ne- + egalabil.

neegalabilul
NEEGALÁBIL, -Ă, neegalabili, -e, adj. Care nu poate fi egalat; care nu poate fi comparat cu nimic, cu nimeni; inegalabil. – Pref. ne- + egalabil.

neegalabilului
NEEGALÁBIL, -Ă, neegalabili, -e, adj. Care nu poate fi egalat; care nu poate fi comparat cu nimic, cu nimeni; inegalabil. – Pref. ne- + egalabil.

neegalat
NEEGALÁT, -Ă, neegalați, -te, adj. Care nu a fost egalat, atins. – Pref. ne- + egalat.

neegalata
NEEGALÁT, -Ă, neegalați, -te, adj. Care nu a fost egalat, atins. – Pref. ne- + egalat.

neegalate
NEEGALÁT, -Ă, neegalați, -te, adj. Care nu a fost egalat, atins. – Pref. ne- + egalat.

neegalatei
NEEGALÁT, -Ă, neegalați, -te, adj. Care nu a fost egalat, atins. – Pref. ne- + egalat.

neegalatele
NEEGALÁT, -Ă, neegalați, -te, adj. Care nu a fost egalat, atins. – Pref. ne- + egalat.

neegalatelor
NEEGALÁT, -Ă, neegalați, -te, adj. Care nu a fost egalat, atins. – Pref. ne- + egalat.

neegalatul
NEEGALÁT, -Ă, neegalați, -te, adj. Care nu a fost egalat, atins. – Pref. ne- + egalat.

neegalatului
NEEGALÁT, -Ă, neegalați, -te, adj. Care nu a fost egalat, atins. – Pref. ne- + egalat.

neegalați
NEEGALÁT, -Ă, neegalați, -te, adj. Care nu a fost egalat, atins. – Pref. ne- + egalat.

neegalații
NEEGALÁT, -Ă, neegalați, -te, adj. Care nu a fost egalat, atins. – Pref. ne- + egalat.

neegalaților
NEEGALÁT, -Ă, neegalați, -te, adj. Care nu a fost egalat, atins. – Pref. ne- + egalat.

neegalitate
NEEGALITÁTE, neegalități, s. f. Faptul de a fi neegal, lipsă de egalitate; inegalitate, disproporție. – Pref. ne- + egalitate.

neegalitatea
NEEGALITÁTE, neegalități, s. f. Faptul de a fi neegal, lipsă de egalitate; inegalitate, disproporție. – Pref. ne- + egalitate.

neegalități
NEEGALITÁTE, neegalități, s. f. Faptul de a fi neegal, lipsă de egalitate; inegalitate, disproporție. – Pref. ne- + egalitate.

neegalității
NEEGALITÁTE, neegalități, s. f. Faptul de a fi neegal, lipsă de egalitate; inegalitate, disproporție. – Pref. ne- + egalitate.

neegalitățile
NEEGALITÁTE, neegalități, s. f. Faptul de a fi neegal, lipsă de egalitate; inegalitate, disproporție. – Pref. ne- + egalitate.

neegalităților
NEEGALITÁTE, neegalități, s. f. Faptul de a fi neegal, lipsă de egalitate; inegalitate, disproporție. – Pref. ne- + egalitate.

neelegant
NEELEGÁNT, -Ă, neeleganți, -te, adj. Care nu este elegant în vorbire, în purtare etc.; inelegant. – Pref. ne- + elegant.

neeleganta
NEELEGÁNT, -Ă, neeleganți, -te, adj. Care nu este elegant în vorbire, în purtare etc.; inelegant. – Pref. ne- + elegant.

neelegante
NEELEGÁNT, -Ă, neeleganți, -te, adj. Care nu este elegant în vorbire, în purtare etc.; inelegant. – Pref. ne- + elegant.

neelegantei
NEELEGÁNT, -Ă, neeleganți, -te, adj. Care nu este elegant în vorbire, în purtare etc.; inelegant. – Pref. ne- + elegant.

neelegantele
NEELEGÁNT, -Ă, neeleganți, -te, adj. Care nu este elegant în vorbire, în purtare etc.; inelegant. – Pref. ne- + elegant.

neelegantelor
NEELEGÁNT, -Ă, neeleganți, -te, adj. Care nu este elegant în vorbire, în purtare etc.; inelegant. – Pref. ne- + elegant.

neelegantul
NEELEGÁNT, -Ă, neeleganți, -te, adj. Care nu este elegant în vorbire, în purtare etc.; inelegant. – Pref. ne- + elegant.

neelegantului
NEELEGÁNT, -Ă, neeleganți, -te, adj. Care nu este elegant în vorbire, în purtare etc.; inelegant. – Pref. ne- + elegant.

neeleganța
NEELEGÁNȚĂ s. f. Lipsă de eleganță, de finețe, de tact în vorbire, în purtare; vorbă sau comportare lipsită de finețe, de tact; (rar) ineleganță. – Pref. ne- + eleganță.

neeleganțe
NEELEGÁNȚĂ s. f. Lipsă de eleganță, de finețe, de tact în vorbire, în purtare; vorbă sau comportare lipsită de finețe, de tact; (rar) ineleganță. – Pref. ne- + eleganță.

neeleganței
NEELEGÁNȚĂ s. f. Lipsă de eleganță, de finețe, de tact în vorbire, în purtare; vorbă sau comportare lipsită de finețe, de tact; (rar) ineleganță. – Pref. ne- + eleganță.

neeleganți
NEELEGÁNT, -Ă, neeleganți, -te, adj. Care nu este elegant în vorbire, în purtare etc.; inelegant. – Pref. ne- + elegant.

neeleganții
NEELEGÁNT, -Ă, neeleganți, -te, adj. Care nu este elegant în vorbire, în purtare etc.; inelegant. – Pref. ne- + elegant.

neeleganților
NEELEGÁNT, -Ă, neeleganți, -te, adj. Care nu este elegant în vorbire, în purtare etc.; inelegant. – Pref. ne- + elegant.

neeligibil
NEELIGÍBIL, -Ă, neeligibili, -e, adj. Care nu este eligibil, care nu are calitățile cerute de lege pentru a putea fi ales; ineligibil. – Pref. ne- + eligibil.

neeligibila
NEELIGÍBIL, -Ă, neeligibili, -e, adj. Care nu este eligibil, care nu are calitățile cerute de lege pentru a putea fi ales; ineligibil. – Pref. ne- + eligibil.

neeligibile
NEELIGÍBIL, -Ă, neeligibili, -e, adj. Care nu este eligibil, care nu are calitățile cerute de lege pentru a putea fi ales; ineligibil. – Pref. ne- + eligibil.

neeligibilei
NEELIGÍBIL, -Ă, neeligibili, -e, adj. Care nu este eligibil, care nu are calitățile cerute de lege pentru a putea fi ales; ineligibil. – Pref. ne- + eligibil.

neeligibilele
NEELIGÍBIL, -Ă, neeligibili, -e, adj. Care nu este eligibil, care nu are calitățile cerute de lege pentru a putea fi ales; ineligibil. – Pref. ne- + eligibil.

neeligibilelor
NEELIGÍBIL, -Ă, neeligibili, -e, adj. Care nu este eligibil, care nu are calitățile cerute de lege pentru a putea fi ales; ineligibil. – Pref. ne- + eligibil.

neeligibili
NEELIGÍBIL, -Ă, neeligibili, -e, adj. Care nu este eligibil, care nu are calitățile cerute de lege pentru a putea fi ales; ineligibil. – Pref. ne- + eligibil.

neeligibilii
NEELIGÍBIL, -Ă, neeligibili, -e, adj. Care nu este eligibil, care nu are calitățile cerute de lege pentru a putea fi ales; ineligibil. – Pref. ne- + eligibil.

neeligibililor
NEELIGÍBIL, -Ă, neeligibili, -e, adj. Care nu este eligibil, care nu are calitățile cerute de lege pentru a putea fi ales; ineligibil. – Pref. ne- + eligibil.

neeligibilitate
NEELIGIBILITÁTE s. f. însușirea sau starea unei persoane neeligibile; ineligibilitate. – Pref. ne- + eligibilitate.

neeligibilitatea
NEELIGIBILITÁTE s. f. însușirea sau starea unei persoane neeligibile; ineligibilitate. – Pref. ne- + eligibilitate.

neeligibilități
NEELIGIBILITÁTE s. f. însușirea sau starea unei persoane neeligibile; ineligibilitate. – Pref. ne- + eligibilitate.

neeligibilității
NEELIGIBILITÁTE s. f. însușirea sau starea unei persoane neeligibile; ineligibilitate. – Pref. ne- + eligibilitate.

neeligibilul
NEELIGÍBIL, -Ă, neeligibili, -e, adj. Care nu este eligibil, care nu are calitățile cerute de lege pentru a putea fi ales; ineligibil. – Pref. ne- + eligibil.

neeligibilului
NEELIGÍBIL, -Ă, neeligibili, -e, adj. Care nu este eligibil, care nu are calitățile cerute de lege pentru a putea fi ales; ineligibil. – Pref. ne- + eligibil.

neepuizabil
NEEPUIZÁBIL, -Ă, neepuizabili, -e, adj. Care nu poate fi epuizat, care nu se termină niciodată; p. ext. extrem de abundent, de bogat; inepuizabil. [Pr.: -pu-i-] – Pref. ne- + epuizabil.

neepuizabila
NEEPUIZÁBIL, -Ă, neepuizabili, -e, adj. Care nu poate fi epuizat, care nu se termină niciodată; p. ext. extrem de abundent, de bogat; inepuizabil. [Pr.: -pu-i-] – Pref. ne- + epuizabil.

neepuizabile
NEEPUIZÁBIL, -Ă, neepuizabili, -e, adj. Care nu poate fi epuizat, care nu se termină niciodată; p. ext. extrem de abundent, de bogat; inepuizabil. [Pr.: -pu-i-] – Pref. ne- + epuizabil.

neepuizabilei
NEEPUIZÁBIL, -Ă, neepuizabili, -e, adj. Care nu poate fi epuizat, care nu se termină niciodată; p. ext. extrem de abundent, de bogat; inepuizabil. [Pr.: -pu-i-] – Pref. ne- + epuizabil.

neepuizabilele
NEEPUIZÁBIL, -Ă, neepuizabili, -e, adj. Care nu poate fi epuizat, care nu se termină niciodată; p. ext. extrem de abundent, de bogat; inepuizabil. [Pr.: -pu-i-] – Pref. ne- + epuizabil.

neepuizabilelor
NEEPUIZÁBIL, -Ă, neepuizabili, -e, adj. Care nu poate fi epuizat, care nu se termină niciodată; p. ext. extrem de abundent, de bogat; inepuizabil. [Pr.: -pu-i-] – Pref. ne- + epuizabil.

neepuizabili
NEEPUIZÁBIL, -Ă, neepuizabili, -e, adj. Care nu poate fi epuizat, care nu se termină niciodată; p. ext. extrem de abundent, de bogat; inepuizabil. [Pr.: -pu-i-] – Pref. ne- + epuizabil.

neepuizabilii
NEEPUIZÁBIL, -Ă, neepuizabili, -e, adj. Care nu poate fi epuizat, care nu se termină niciodată; p. ext. extrem de abundent, de bogat; inepuizabil. [Pr.: -pu-i-] – Pref. ne- + epuizabil.

neepuizabililor
NEEPUIZÁBIL, -Ă, neepuizabili, -e, adj. Care nu poate fi epuizat, care nu se termină niciodată; p. ext. extrem de abundent, de bogat; inepuizabil. [Pr.: -pu-i-] – Pref. ne- + epuizabil.

neepuizabilul
NEEPUIZÁBIL, -Ă, neepuizabili, -e, adj. Care nu poate fi epuizat, care nu se termină niciodată; p. ext. extrem de abundent, de bogat; inepuizabil. [Pr.: -pu-i-] – Pref. ne- + epuizabil.

neepuizabilului
NEEPUIZÁBIL, -Ă, neepuizabili, -e, adj. Care nu poate fi epuizat, care nu se termină niciodată; p. ext. extrem de abundent, de bogat; inepuizabil. [Pr.: -pu-i-] – Pref. ne- + epuizabil.

neerlandez
NEERLANDÉZ, -Ă, neerlandezi, -e, adj. (Rar) Olandez. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de olandezi și de flamanzi. – Din fr. néerlandais.

DOOM

neerlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. neerlandézei

neerlandeza
NEERLANDÉZ, -Ă, neerlandezi, -e, adj. (Rar) Olandez. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de olandezi și de flamanzi. – Din fr. néerlandais.

DOOM

neerlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. neerlandézei

neerlandeze
NEERLANDÉZ, -Ă, neerlandezi, -e, adj. (Rar) Olandez. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de olandezi și de flamanzi. – Din fr. néerlandais.

DOOM

neerlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. neerlandézei

neerlandezei
NEERLANDÉZ, -Ă, neerlandezi, -e, adj. (Rar) Olandez. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de olandezi și de flamanzi. – Din fr. néerlandais.

DOOM

neerlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. neerlandézei

neerlandezele
NEERLANDÉZ, -Ă, neerlandezi, -e, adj. (Rar) Olandez. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de olandezi și de flamanzi. – Din fr. néerlandais.

DOOM

neerlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. neerlandézei

neerlandezelor
NEERLANDÉZ, -Ă, neerlandezi, -e, adj. (Rar) Olandez. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de olandezi și de flamanzi. – Din fr. néerlandais.

DOOM

neerlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. neerlandézei

neerlandezi
NEERLANDÉZ, -Ă, neerlandezi, -e, adj. (Rar) Olandez. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de olandezi și de flamanzi. – Din fr. néerlandais.

DOOM

neerlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. neerlandézei

neerlandezii
NEERLANDÉZ, -Ă, neerlandezi, -e, adj. (Rar) Olandez. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de olandezi și de flamanzi. – Din fr. néerlandais.

DOOM

neerlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. neerlandézei

neerlandezilor
NEERLANDÉZ, -Ă, neerlandezi, -e, adj. (Rar) Olandez. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de olandezi și de flamanzi. – Din fr. néerlandais.

DOOM

neerlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. neerlandézei

neerlandezul
NEERLANDÉZ, -Ă, neerlandezi, -e, adj. (Rar) Olandez. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de olandezi și de flamanzi. – Din fr. néerlandais.

DOOM

neerlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. neerlandézei

neerlandezului
NEERLANDÉZ, -Ă, neerlandezi, -e, adj. (Rar) Olandez. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de olandezi și de flamanzi. – Din fr. néerlandais.

DOOM

neerlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. neerlandézei

neesențial
NEESENȚIÁL, -Ă, neesențiali, -e, adj. Care nu constituie partea cea mai importantă a unei probleme sau a unui lucru, care nu ține de esență (1); (rar) inesențial. [Pr.: -ți-al] – Pref. ne- + esențial (după engl. non-essential).

DOOM

*neesențiál (-ți-al) adj. m., pl. neesențiáli; f. neesențiálă, pl. neesențiále

neesențiala
NEESENȚIÁL, -Ă, neesențiali, -e, adj. Care nu constituie partea cea mai importantă a unei probleme sau a unui lucru, care nu ține de esență (1); (rar) inesențial. [Pr.: -ți-al] – Pref. ne- + esențial (după engl. non-essential).

DOOM

*neesențiál (-ți-al) adj. m., pl. neesențiáli; f. neesențiálă, pl. neesențiále

neesențiale
NEESENȚIÁL, -Ă, neesențiali, -e, adj. Care nu constituie partea cea mai importantă a unei probleme sau a unui lucru, care nu ține de esență (1); (rar) inesențial. [Pr.: -ți-al] – Pref. ne- + esențial (după engl. non-essential).

DOOM

*neesențiál (-ți-al) adj. m., pl. neesențiáli; f. neesențiálă, pl. neesențiále

neesențialei
NEESENȚIÁL, -Ă, neesențiali, -e, adj. Care nu constituie partea cea mai importantă a unei probleme sau a unui lucru, care nu ține de esență (1); (rar) inesențial. [Pr.: -ți-al] – Pref. ne- + esențial (după engl. non-essential).

DOOM

*neesențiál (-ți-al) adj. m., pl. neesențiáli; f. neesențiálă, pl. neesențiále

neesențialele
NEESENȚIÁL, -Ă, neesențiali, -e, adj. Care nu constituie partea cea mai importantă a unei probleme sau a unui lucru, care nu ține de esență (1); (rar) inesențial. [Pr.: -ți-al] – Pref. ne- + esențial (după engl. non-essential).

DOOM

*neesențiál (-ți-al) adj. m., pl. neesențiáli; f. neesențiálă, pl. neesențiále

neesențialelor
NEESENȚIÁL, -Ă, neesențiali, -e, adj. Care nu constituie partea cea mai importantă a unei probleme sau a unui lucru, care nu ține de esență (1); (rar) inesențial. [Pr.: -ți-al] – Pref. ne- + esențial (după engl. non-essential).

DOOM

*neesențiál (-ți-al) adj. m., pl. neesențiáli; f. neesențiálă, pl. neesențiále

neesențiali
NEESENȚIÁL, -Ă, neesențiali, -e, adj. Care nu constituie partea cea mai importantă a unei probleme sau a unui lucru, care nu ține de esență (1); (rar) inesențial. [Pr.: -ți-al] – Pref. ne- + esențial (după engl. non-essential).

DOOM

*neesențiál (-ți-al) adj. m., pl. neesențiáli; f. neesențiálă, pl. neesențiále

neesențialii
NEESENȚIÁL, -Ă, neesențiali, -e, adj. Care nu constituie partea cea mai importantă a unei probleme sau a unui lucru, care nu ține de esență (1); (rar) inesențial. [Pr.: -ți-al] – Pref. ne- + esențial (după engl. non-essential).

DOOM

*neesențiál (-ți-al) adj. m., pl. neesențiáli; f. neesențiálă, pl. neesențiále

neesențialilor
NEESENȚIÁL, -Ă, neesențiali, -e, adj. Care nu constituie partea cea mai importantă a unei probleme sau a unui lucru, care nu ține de esență (1); (rar) inesențial. [Pr.: -ți-al] – Pref. ne- + esențial (după engl. non-essential).

DOOM

*neesențiál (-ți-al) adj. m., pl. neesențiáli; f. neesențiálă, pl. neesențiále

neesențialul
NEESENȚIÁL, -Ă, neesențiali, -e, adj. Care nu constituie partea cea mai importantă a unei probleme sau a unui lucru, care nu ține de esență (1); (rar) inesențial. [Pr.: -ți-al] – Pref. ne- + esențial (după engl. non-essential).

DOOM

*neesențiál (-ți-al) adj. m., pl. neesențiáli; f. neesențiálă, pl. neesențiále

neesențialului
NEESENȚIÁL, -Ă, neesențiali, -e, adj. Care nu constituie partea cea mai importantă a unei probleme sau a unui lucru, care nu ține de esență (1); (rar) inesențial. [Pr.: -ți-al] – Pref. ne- + esențial (după engl. non-essential).

DOOM

*neesențiál (-ți-al) adj. m., pl. neesențiáli; f. neesențiálă, pl. neesențiále

neestetic
NEESTÉTIC, -Ă, neestetici, -ce, adj. Care nu este estetic; inestetic, urât. – Pref. ne- + estetic.

neestetica
NEESTÉTIC, -Ă, neestetici, -ce, adj. Care nu este estetic; inestetic, urât. – Pref. ne- + estetic.

neestetice
NEESTÉTIC, -Ă, neestetici, -ce, adj. Care nu este estetic; inestetic, urât. – Pref. ne- + estetic.

neesteticei
NEESTÉTIC, -Ă, neestetici, -ce, adj. Care nu este estetic; inestetic, urât. – Pref. ne- + estetic.

neesteticele
NEESTÉTIC, -Ă, neestetici, -ce, adj. Care nu este estetic; inestetic, urât. – Pref. ne- + estetic.

neesteticelor
NEESTÉTIC, -Ă, neestetici, -ce, adj. Care nu este estetic; inestetic, urât. – Pref. ne- + estetic.

neestetici
NEESTÉTIC, -Ă, neestetici, -ce, adj. Care nu este estetic; inestetic, urât. – Pref. ne- + estetic.

neesteticii
NEESTÉTIC, -Ă, neestetici, -ce, adj. Care nu este estetic; inestetic, urât. – Pref. ne- + estetic.

neesteticilor
NEESTÉTIC, -Ă, neestetici, -ce, adj. Care nu este estetic; inestetic, urât. – Pref. ne- + estetic.

neesteticul
NEESTÉTIC, -Ă, neestetici, -ce, adj. Care nu este estetic; inestetic, urât. – Pref. ne- + estetic.

neesteticului
NEESTÉTIC, -Ă, neestetici, -ce, adj. Care nu este estetic; inestetic, urât. – Pref. ne- + estetic.

neetanș
NEETÁNȘ, -Ă, neetanși, -e, adj. Care nu este etanș. – Pref. ne- + etanș (după fr. non-etanche).

neetanșa
NEETÁNȘ, -Ă, neetanși, -e, adj. Care nu este etanș. – Pref. ne- + etanș (după fr. non-etanche).

neetanșe
NEETÁNȘ, -Ă, neetanși, -e, adj. Care nu este etanș. – Pref. ne- + etanș (după fr. non-etanche).

neetanșei
NEETÁNȘ, -Ă, neetanși, -e, adj. Care nu este etanș. – Pref. ne- + etanș (după fr. non-etanche).

neetanșeitate
NEETANȘEITÁTE, neetanșeități, s. f. Lipsă de etanșeitate. [Pr.: -șe-i-] – Pref. ne- + etanșeitate (după fr. non-étanchéité).

neetanșele
NEETÁNȘ, -Ă, neetanși, -e, adj. Care nu este etanș. – Pref. ne- + etanș (după fr. non-etanche).

neetanșelor
NEETÁNȘ, -Ă, neetanși, -e, adj. Care nu este etanș. – Pref. ne- + etanș (după fr. non-etanche).

neetanși
NEETÁNȘ, -Ă, neetanși, -e, adj. Care nu este etanș. – Pref. ne- + etanș (după fr. non-etanche).

neetanșii
NEETÁNȘ, -Ă, neetanși, -e, adj. Care nu este etanș. – Pref. ne- + etanș (după fr. non-etanche).

neetanșilor
NEETÁNȘ, -Ă, neetanși, -e, adj. Care nu este etanș. – Pref. ne- + etanș (după fr. non-etanche).

neetanșul
NEETÁNȘ, -Ă, neetanși, -e, adj. Care nu este etanș. – Pref. ne- + etanș (după fr. non-etanche).

neetanșului
NEETÁNȘ, -Ă, neetanși, -e, adj. Care nu este etanș. – Pref. ne- + etanș (după fr. non-etanche).

neeuclidian
NEEUCLIDIÁN, -Ă, neeuclidieni, -e, adj. (În sintagma) Geometrie neeuclidiană = ramură a geometriei în care se infirmă postulatul lui Euclid privitor la două drepte paralele tăiate de o secantă. [Pr.: -e-u-cli-di-a-] – Pref. ne- + euclidian (după fr. noneuclidien).

DOOM

neeuclidián (-e-u-cli-di-an) adj. m., pl. neeuclidiéni (-di-eni); f. neeuclidiánă, pl. neeuclidiéne

neeuclidiana
NEEUCLIDIÁN, -Ă, neeuclidieni, -e, adj. (În sintagma) Geometrie neeuclidiană = ramură a geometriei în care se infirmă postulatul lui Euclid privitor la două drepte paralele tăiate de o secantă. [Pr.: -e-u-cli-di-a-] – Pref. ne- + euclidian (după fr. noneuclidien).

DOOM

neeuclidián (-e-u-cli-di-an) adj. m., pl. neeuclidiéni (-di-eni); f. neeuclidiánă, pl. neeuclidiéne

neeuclidianul
NEEUCLIDIÁN, -Ă, neeuclidieni, -e, adj. (În sintagma) Geometrie neeuclidiană = ramură a geometriei în care se infirmă postulatul lui Euclid privitor la două drepte paralele tăiate de o secantă. [Pr.: -e-u-cli-di-a-] – Pref. ne- + euclidian (după fr. noneuclidien).

DOOM

neeuclidián (-e-u-cli-di-an) adj. m., pl. neeuclidiéni (-di-eni); f. neeuclidiánă, pl. neeuclidiéne

neeuclidianului
NEEUCLIDIÁN, -Ă, neeuclidieni, -e, adj. (În sintagma) Geometrie neeuclidiană = ramură a geometriei în care se infirmă postulatul lui Euclid privitor la două drepte paralele tăiate de o secantă. [Pr.: -e-u-cli-di-a-] – Pref. ne- + euclidian (după fr. noneuclidien).

DOOM

neeuclidián (-e-u-cli-di-an) adj. m., pl. neeuclidiéni (-di-eni); f. neeuclidiánă, pl. neeuclidiéne

neeuclidiene
NEEUCLIDIÁN, -Ă, neeuclidieni, -e, adj. (În sintagma) Geometrie neeuclidiană = ramură a geometriei în care se infirmă postulatul lui Euclid privitor la două drepte paralele tăiate de o secantă. [Pr.: -e-u-cli-di-a-] – Pref. ne- + euclidian (după fr. noneuclidien).

DOOM

neeuclidián (-e-u-cli-di-an) adj. m., pl. neeuclidiéni (-di-eni); f. neeuclidiánă, pl. neeuclidiéne

neeuclidienei
NEEUCLIDIÁN, -Ă, neeuclidieni, -e, adj. (În sintagma) Geometrie neeuclidiană = ramură a geometriei în care se infirmă postulatul lui Euclid privitor la două drepte paralele tăiate de o secantă. [Pr.: -e-u-cli-di-a-] – Pref. ne- + euclidian (după fr. noneuclidien).

DOOM

neeuclidián (-e-u-cli-di-an) adj. m., pl. neeuclidiéni (-di-eni); f. neeuclidiánă, pl. neeuclidiéne

neeuclidienele
NEEUCLIDIÁN, -Ă, neeuclidieni, -e, adj. (În sintagma) Geometrie neeuclidiană = ramură a geometriei în care se infirmă postulatul lui Euclid privitor la două drepte paralele tăiate de o secantă. [Pr.: -e-u-cli-di-a-] – Pref. ne- + euclidian (după fr. noneuclidien).

DOOM

neeuclidián (-e-u-cli-di-an) adj. m., pl. neeuclidiéni (-di-eni); f. neeuclidiánă, pl. neeuclidiéne

neeuclidienelor
NEEUCLIDIÁN, -Ă, neeuclidieni, -e, adj. (În sintagma) Geometrie neeuclidiană = ramură a geometriei în care se infirmă postulatul lui Euclid privitor la două drepte paralele tăiate de o secantă. [Pr.: -e-u-cli-di-a-] – Pref. ne- + euclidian (după fr. noneuclidien).

DOOM

neeuclidián (-e-u-cli-di-an) adj. m., pl. neeuclidiéni (-di-eni); f. neeuclidiánă, pl. neeuclidiéne

neeuclidieni
NEEUCLIDIÁN, -Ă, neeuclidieni, -e, adj. (În sintagma) Geometrie neeuclidiană = ramură a geometriei în care se infirmă postulatul lui Euclid privitor la două drepte paralele tăiate de o secantă. [Pr.: -e-u-cli-di-a-] – Pref. ne- + euclidian (după fr. noneuclidien).

DOOM

neeuclidián (-e-u-cli-di-an) adj. m., pl. neeuclidiéni (-di-eni); f. neeuclidiánă, pl. neeuclidiéne

neeuclidienii
NEEUCLIDIÁN, -Ă, neeuclidieni, -e, adj. (În sintagma) Geometrie neeuclidiană = ramură a geometriei în care se infirmă postulatul lui Euclid privitor la două drepte paralele tăiate de o secantă. [Pr.: -e-u-cli-di-a-] – Pref. ne- + euclidian (după fr. noneuclidien).

DOOM

neeuclidián (-e-u-cli-di-an) adj. m., pl. neeuclidiéni (-di-eni); f. neeuclidiánă, pl. neeuclidiéne

neeuclidienilor
NEEUCLIDIÁN, -Ă, neeuclidieni, -e, adj. (În sintagma) Geometrie neeuclidiană = ramură a geometriei în care se infirmă postulatul lui Euclid privitor la două drepte paralele tăiate de o secantă. [Pr.: -e-u-cli-di-a-] – Pref. ne- + euclidian (după fr. noneuclidien).

DOOM

neeuclidián (-e-u-cli-di-an) adj. m., pl. neeuclidiéni (-di-eni); f. neeuclidiánă, pl. neeuclidiéne

neevaluat
NEEVALUÁT, -Ă, neevaluați, -te, adj. A cărui valoare, cantitate etc. nu a fost evaluată. [Pr.: -lu-at] – Pref. ne- + evaluat.

neevaluata
NEEVALUÁT, -Ă, neevaluați, -te, adj. A cărui valoare, cantitate etc. nu a fost evaluată. [Pr.: -lu-at] – Pref. ne- + evaluat.

neevaluate
NEEVALUÁT, -Ă, neevaluați, -te, adj. A cărui valoare, cantitate etc. nu a fost evaluată. [Pr.: -lu-at] – Pref. ne- + evaluat.

neevaluatei
NEEVALUÁT, -Ă, neevaluați, -te, adj. A cărui valoare, cantitate etc. nu a fost evaluată. [Pr.: -lu-at] – Pref. ne- + evaluat.

neevaluatele
NEEVALUÁT, -Ă, neevaluați, -te, adj. A cărui valoare, cantitate etc. nu a fost evaluată. [Pr.: -lu-at] – Pref. ne- + evaluat.

neevaluatelor
NEEVALUÁT, -Ă, neevaluați, -te, adj. A cărui valoare, cantitate etc. nu a fost evaluată. [Pr.: -lu-at] – Pref. ne- + evaluat.

neevaluatul
NEEVALUÁT, -Ă, neevaluați, -te, adj. A cărui valoare, cantitate etc. nu a fost evaluată. [Pr.: -lu-at] – Pref. ne- + evaluat.

neevaluatului
NEEVALUÁT, -Ă, neevaluați, -te, adj. A cărui valoare, cantitate etc. nu a fost evaluată. [Pr.: -lu-at] – Pref. ne- + evaluat.

neevaluați
NEEVALUÁT, -Ă, neevaluați, -te, adj. A cărui valoare, cantitate etc. nu a fost evaluată. [Pr.: -lu-at] – Pref. ne- + evaluat.

neevaluații
NEEVALUÁT, -Ă, neevaluați, -te, adj. A cărui valoare, cantitate etc. nu a fost evaluată. [Pr.: -lu-at] – Pref. ne- + evaluat.

neevaluaților
NEEVALUÁT, -Ă, neevaluați, -te, adj. A cărui valoare, cantitate etc. nu a fost evaluată. [Pr.: -lu-at] – Pref. ne- + evaluat.

neevoluat
NEEVOLUÁT, -Ă, neevoluați, -te, adj. Care nu este evoluat, dezvoltat (din punct de vedere intelectual). [Pr.: -lu-at] – Pref. ne- + evoluat.

neevoluata
NEEVOLUÁT, -Ă, neevoluați, -te, adj. Care nu este evoluat, dezvoltat (din punct de vedere intelectual). [Pr.: -lu-at] – Pref. ne- + evoluat.

neevoluate
NEEVOLUÁT, -Ă, neevoluați, -te, adj. Care nu este evoluat, dezvoltat (din punct de vedere intelectual). [Pr.: -lu-at] – Pref. ne- + evoluat.

neevoluatei
NEEVOLUÁT, -Ă, neevoluați, -te, adj. Care nu este evoluat, dezvoltat (din punct de vedere intelectual). [Pr.: -lu-at] – Pref. ne- + evoluat.

neevoluatele
NEEVOLUÁT, -Ă, neevoluați, -te, adj. Care nu este evoluat, dezvoltat (din punct de vedere intelectual). [Pr.: -lu-at] – Pref. ne- + evoluat.

neevoluatelor
NEEVOLUÁT, -Ă, neevoluați, -te, adj. Care nu este evoluat, dezvoltat (din punct de vedere intelectual). [Pr.: -lu-at] – Pref. ne- + evoluat.

neevoluatul
NEEVOLUÁT, -Ă, neevoluați, -te, adj. Care nu este evoluat, dezvoltat (din punct de vedere intelectual). [Pr.: -lu-at] – Pref. ne- + evoluat.

neevoluatului
NEEVOLUÁT, -Ă, neevoluați, -te, adj. Care nu este evoluat, dezvoltat (din punct de vedere intelectual). [Pr.: -lu-at] – Pref. ne- + evoluat.

neevoluați
NEEVOLUÁT, -Ă, neevoluați, -te, adj. Care nu este evoluat, dezvoltat (din punct de vedere intelectual). [Pr.: -lu-at] – Pref. ne- + evoluat.

neevoluații
NEEVOLUÁT, -Ă, neevoluați, -te, adj. Care nu este evoluat, dezvoltat (din punct de vedere intelectual). [Pr.: -lu-at] – Pref. ne- + evoluat.

neevoluaților
NEEVOLUÁT, -Ă, neevoluați, -te, adj. Care nu este evoluat, dezvoltat (din punct de vedere intelectual). [Pr.: -lu-at] – Pref. ne- + evoluat.

neexact
NEEXÁCT, -Ă, neexacți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu este exact; inexact, neadevărat. ♦ (Rar; despre oameni) Nepunctual. [Pr.: -eg-zact] – Pref. ne- + exact.

neexacta
NEEXÁCT, -Ă, neexacți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu este exact; inexact, neadevărat. ♦ (Rar; despre oameni) Nepunctual. [Pr.: -eg-zact] – Pref. ne- + exact.

neexacte
NEEXÁCT, -Ă, neexacți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu este exact; inexact, neadevărat. ♦ (Rar; despre oameni) Nepunctual. [Pr.: -eg-zact] – Pref. ne- + exact.

neexactei
NEEXÁCT, -Ă, neexacți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu este exact; inexact, neadevărat. ♦ (Rar; despre oameni) Nepunctual. [Pr.: -eg-zact] – Pref. ne- + exact.

neexactele
NEEXÁCT, -Ă, neexacți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu este exact; inexact, neadevărat. ♦ (Rar; despre oameni) Nepunctual. [Pr.: -eg-zact] – Pref. ne- + exact.

neexactelor
NEEXÁCT, -Ă, neexacți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu este exact; inexact, neadevărat. ♦ (Rar; despre oameni) Nepunctual. [Pr.: -eg-zact] – Pref. ne- + exact.

neexactitate
NEEXACTITÁTE, neexactități, s. f. Lipsă de exactitate, inexactitate; (concr.) afirmație inexactă, greșeală, eroare, neadevăr. ♦ Lipsă de punctualitate. [Pr.: -eg-zac-] – Pref. ne- + exactitate.

neexactitatea
NEEXACTITÁTE, neexactități, s. f. Lipsă de exactitate, inexactitate; (concr.) afirmație inexactă, greșeală, eroare, neadevăr. ♦ Lipsă de punctualitate. [Pr.: -eg-zac-] – Pref. ne- + exactitate.

neexactități
NEEXACTITÁTE, neexactități, s. f. Lipsă de exactitate, inexactitate; (concr.) afirmație inexactă, greșeală, eroare, neadevăr. ♦ Lipsă de punctualitate. [Pr.: -eg-zac-] – Pref. ne- + exactitate.

neexactității
NEEXACTITÁTE, neexactități, s. f. Lipsă de exactitate, inexactitate; (concr.) afirmație inexactă, greșeală, eroare, neadevăr. ♦ Lipsă de punctualitate. [Pr.: -eg-zac-] – Pref. ne- + exactitate.

neexactitățile
NEEXACTITÁTE, neexactități, s. f. Lipsă de exactitate, inexactitate; (concr.) afirmație inexactă, greșeală, eroare, neadevăr. ♦ Lipsă de punctualitate. [Pr.: -eg-zac-] – Pref. ne- + exactitate.

neexactităților
NEEXACTITÁTE, neexactități, s. f. Lipsă de exactitate, inexactitate; (concr.) afirmație inexactă, greșeală, eroare, neadevăr. ♦ Lipsă de punctualitate. [Pr.: -eg-zac-] – Pref. ne- + exactitate.

neexactul
NEEXÁCT, -Ă, neexacți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu este exact; inexact, neadevărat. ♦ (Rar; despre oameni) Nepunctual. [Pr.: -eg-zact] – Pref. ne- + exact.

neexactului
NEEXÁCT, -Ă, neexacți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu este exact; inexact, neadevărat. ♦ (Rar; despre oameni) Nepunctual. [Pr.: -eg-zact] – Pref. ne- + exact.

neexacți
NEEXÁCT, -Ă, neexacți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu este exact; inexact, neadevărat. ♦ (Rar; despre oameni) Nepunctual. [Pr.: -eg-zact] – Pref. ne- + exact.

neexacții
NEEXÁCT, -Ă, neexacți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu este exact; inexact, neadevărat. ♦ (Rar; despre oameni) Nepunctual. [Pr.: -eg-zact] – Pref. ne- + exact.

neexacților
NEEXÁCT, -Ă, neexacți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu este exact; inexact, neadevărat. ♦ (Rar; despre oameni) Nepunctual. [Pr.: -eg-zact] – Pref. ne- + exact.

neexcitabil
NEEXCITÁBIL, -Ă, neexcitabili, -e, adj. Care nu poate fi (ușor) excitat; (rar) inexcitabil. – Pref. ne- + excitabil.

neexcitabila
NEEXCITÁBIL, -Ă, neexcitabili, -e, adj. Care nu poate fi (ușor) excitat; (rar) inexcitabil. – Pref. ne- + excitabil.

neexcitabile
NEEXCITÁBIL, -Ă, neexcitabili, -e, adj. Care nu poate fi (ușor) excitat; (rar) inexcitabil. – Pref. ne- + excitabil.

neexcitabilei
NEEXCITÁBIL, -Ă, neexcitabili, -e, adj. Care nu poate fi (ușor) excitat; (rar) inexcitabil. – Pref. ne- + excitabil.

neexcitabilele
NEEXCITÁBIL, -Ă, neexcitabili, -e, adj. Care nu poate fi (ușor) excitat; (rar) inexcitabil. – Pref. ne- + excitabil.

neexcitabilelor
NEEXCITÁBIL, -Ă, neexcitabili, -e, adj. Care nu poate fi (ușor) excitat; (rar) inexcitabil. – Pref. ne- + excitabil.

neexcitabili
NEEXCITÁBIL, -Ă, neexcitabili, -e, adj. Care nu poate fi (ușor) excitat; (rar) inexcitabil. – Pref. ne- + excitabil.

neexcitabilii
NEEXCITÁBIL, -Ă, neexcitabili, -e, adj. Care nu poate fi (ușor) excitat; (rar) inexcitabil. – Pref. ne- + excitabil.

neexcitabililor
NEEXCITÁBIL, -Ă, neexcitabili, -e, adj. Care nu poate fi (ușor) excitat; (rar) inexcitabil. – Pref. ne- + excitabil.

neexcitabilitate
NEEXCITABILITÁTE s. f. Lipsă de excitabilitate; (rar) inexcitabilitate. – Pref. ne- + excitabilitate.

neexcitabilitatea
NEEXCITABILITÁTE s. f. Lipsă de excitabilitate; (rar) inexcitabilitate. – Pref. ne- + excitabilitate.

neexcitabilități
NEEXCITABILITÁTE s. f. Lipsă de excitabilitate; (rar) inexcitabilitate. – Pref. ne- + excitabilitate.

neexcitabilității
NEEXCITABILITÁTE s. f. Lipsă de excitabilitate; (rar) inexcitabilitate. – Pref. ne- + excitabilitate.

neexcitabilul
NEEXCITÁBIL, -Ă, neexcitabili, -e, adj. Care nu poate fi (ușor) excitat; (rar) inexcitabil. – Pref. ne- + excitabil.

neexcitabilului
NEEXCITÁBIL, -Ă, neexcitabili, -e, adj. Care nu poate fi (ușor) excitat; (rar) inexcitabil. – Pref. ne- + excitabil.

neexecutare
NEEXECUTÁRE s. f. Faptul de a nu executa. [Pr.: -eg-ze-] – Pref. ne- + executare (după fr. non-execution).

DOOM

*neexecutáre s. f., g.-d. art. neexecutắrii

neexecutarea
NEEXECUTÁRE s. f. Faptul de a nu executa. [Pr.: -eg-ze-] – Pref. ne- + executare (după fr. non-execution).

DOOM

*neexecutáre s. f., g.-d. art. neexecutắrii

neexecutări
NEEXECUTÁRE s. f. Faptul de a nu executa. [Pr.: -eg-ze-] – Pref. ne- + executare (după fr. non-execution).

DOOM

*neexecutáre s. f., g.-d. art. neexecutắrii

neexecutării
NEEXECUTÁRE s. f. Faptul de a nu executa. [Pr.: -eg-ze-] – Pref. ne- + executare (după fr. non-execution).

DOOM

*neexecutáre s. f., g.-d. art. neexecutắrii

neexecutările
NEEXECUTÁRE s. f. Faptul de a nu executa. [Pr.: -eg-ze-] – Pref. ne- + executare (după fr. non-execution).

DOOM

*neexecutáre s. f., g.-d. art. neexecutắrii

neexecutărilor
NEEXECUTÁRE s. f. Faptul de a nu executa. [Pr.: -eg-ze-] – Pref. ne- + executare (după fr. non-execution).

DOOM

*neexecutáre s. f., g.-d. art. neexecutắrii

neexperimentat
NEEXPERIMENTÁT, -Ă, neexperimentați, -te, adj. 1. (Despre persoane) Căruia îi lipsește experiența, nedeprins cu...; care are insuficientă experiență; inexperimentat. 2. (Despre materiale, metode etc.) Care nu a fost încă experimentat. – Pref. ne- + experimentat.

neexperimentata
NEEXPERIMENTÁT, -Ă, neexperimentați, -te, adj. 1. (Despre persoane) Căruia îi lipsește experiența, nedeprins cu...; care are insuficientă experiență; inexperimentat. 2. (Despre materiale, metode etc.) Care nu a fost încă experimentat. – Pref. ne- + experimentat.

neexperimentate
NEEXPERIMENTÁT, -Ă, neexperimentați, -te, adj. 1. (Despre persoane) Căruia îi lipsește experiența, nedeprins cu...; care are insuficientă experiență; inexperimentat. 2. (Despre materiale, metode etc.) Care nu a fost încă experimentat. – Pref. ne- + experimentat.

neexperimentatei
NEEXPERIMENTÁT, -Ă, neexperimentați, -te, adj. 1. (Despre persoane) Căruia îi lipsește experiența, nedeprins cu...; care are insuficientă experiență; inexperimentat. 2. (Despre materiale, metode etc.) Care nu a fost încă experimentat. – Pref. ne- + experimentat.

neexperimentatele
NEEXPERIMENTÁT, -Ă, neexperimentați, -te, adj. 1. (Despre persoane) Căruia îi lipsește experiența, nedeprins cu...; care are insuficientă experiență; inexperimentat. 2. (Despre materiale, metode etc.) Care nu a fost încă experimentat. – Pref. ne- + experimentat.

neexperimentatelor
NEEXPERIMENTÁT, -Ă, neexperimentați, -te, adj. 1. (Despre persoane) Căruia îi lipsește experiența, nedeprins cu...; care are insuficientă experiență; inexperimentat. 2. (Despre materiale, metode etc.) Care nu a fost încă experimentat. – Pref. ne- + experimentat.

neexperimentatul
NEEXPERIMENTÁT, -Ă, neexperimentați, -te, adj. 1. (Despre persoane) Căruia îi lipsește experiența, nedeprins cu...; care are insuficientă experiență; inexperimentat. 2. (Despre materiale, metode etc.) Care nu a fost încă experimentat. – Pref. ne- + experimentat.

neexperimentatului
NEEXPERIMENTÁT, -Ă, neexperimentați, -te, adj. 1. (Despre persoane) Căruia îi lipsește experiența, nedeprins cu...; care are insuficientă experiență; inexperimentat. 2. (Despre materiale, metode etc.) Care nu a fost încă experimentat. – Pref. ne- + experimentat.

neexperimentați
NEEXPERIMENTÁT, -Ă, neexperimentați, -te, adj. 1. (Despre persoane) Căruia îi lipsește experiența, nedeprins cu...; care are insuficientă experiență; inexperimentat. 2. (Despre materiale, metode etc.) Care nu a fost încă experimentat. – Pref. ne- + experimentat.

neexperimentații
NEEXPERIMENTÁT, -Ă, neexperimentați, -te, adj. 1. (Despre persoane) Căruia îi lipsește experiența, nedeprins cu...; care are insuficientă experiență; inexperimentat. 2. (Despre materiale, metode etc.) Care nu a fost încă experimentat. – Pref. ne- + experimentat.

neexperimentaților
NEEXPERIMENTÁT, -Ă, neexperimentați, -te, adj. 1. (Despre persoane) Căruia îi lipsește experiența, nedeprins cu...; care are insuficientă experiență; inexperimentat. 2. (Despre materiale, metode etc.) Care nu a fost încă experimentat. – Pref. ne- + experimentat.

neexploatat
NEEXPLOATÁT, -Ă, neexploatați, -te, adj. 1. Care nu este exploatat (1); (rar) inexploatat (1). 2. Care nu a fost dat în exploatare (3); (rar) inexploatat (2). – Pref. ne- + exploatat.

neexploatata
NEEXPLOATÁT, -Ă, neexploatați, -te, adj. 1. Care nu este exploatat (1); (rar) inexploatat (1). 2. Care nu a fost dat în exploatare (3); (rar) inexploatat (2). – Pref. ne- + exploatat.

neexploatate
NEEXPLOATÁT, -Ă, neexploatați, -te, adj. 1. Care nu este exploatat (1); (rar) inexploatat (1). 2. Care nu a fost dat în exploatare (3); (rar) inexploatat (2). – Pref. ne- + exploatat.

neexploatatei
NEEXPLOATÁT, -Ă, neexploatați, -te, adj. 1. Care nu este exploatat (1); (rar) inexploatat (1). 2. Care nu a fost dat în exploatare (3); (rar) inexploatat (2). – Pref. ne- + exploatat.

neexploatatele
NEEXPLOATÁT, -Ă, neexploatați, -te, adj. 1. Care nu este exploatat (1); (rar) inexploatat (1). 2. Care nu a fost dat în exploatare (3); (rar) inexploatat (2). – Pref. ne- + exploatat.

neexploatatelor
NEEXPLOATÁT, -Ă, neexploatați, -te, adj. 1. Care nu este exploatat (1); (rar) inexploatat (1). 2. Care nu a fost dat în exploatare (3); (rar) inexploatat (2). – Pref. ne- + exploatat.

neexploatatul
NEEXPLOATÁT, -Ă, neexploatați, -te, adj. 1. Care nu este exploatat (1); (rar) inexploatat (1). 2. Care nu a fost dat în exploatare (3); (rar) inexploatat (2). – Pref. ne- + exploatat.

neexploatatului
NEEXPLOATÁT, -Ă, neexploatați, -te, adj. 1. Care nu este exploatat (1); (rar) inexploatat (1). 2. Care nu a fost dat în exploatare (3); (rar) inexploatat (2). – Pref. ne- + exploatat.

neexploatați
NEEXPLOATÁT, -Ă, neexploatați, -te, adj. 1. Care nu este exploatat (1); (rar) inexploatat (1). 2. Care nu a fost dat în exploatare (3); (rar) inexploatat (2). – Pref. ne- + exploatat.

neexploatații
NEEXPLOATÁT, -Ă, neexploatați, -te, adj. 1. Care nu este exploatat (1); (rar) inexploatat (1). 2. Care nu a fost dat în exploatare (3); (rar) inexploatat (2). – Pref. ne- + exploatat.

neexploataților
NEEXPLOATÁT, -Ă, neexploatați, -te, adj. 1. Care nu este exploatat (1); (rar) inexploatat (1). 2. Care nu a fost dat în exploatare (3); (rar) inexploatat (2). – Pref. ne- + exploatat.

neexplorabil
NEEXPLORÁBIL, -Ă, neexplorabili, -e, adj. (Adesea fig.) Care nu poate fi explorat, cercetat, analizat; inexplorabil. – Pref. ne- + explorabil.

neexplorabila
NEEXPLORÁBIL, -Ă, neexplorabili, -e, adj. (Adesea fig.) Care nu poate fi explorat, cercetat, analizat; inexplorabil. – Pref. ne- + explorabil.

neexplorabile
NEEXPLORÁBIL, -Ă, neexplorabili, -e, adj. (Adesea fig.) Care nu poate fi explorat, cercetat, analizat; inexplorabil. – Pref. ne- + explorabil.

neexplorabilei
NEEXPLORÁBIL, -Ă, neexplorabili, -e, adj. (Adesea fig.) Care nu poate fi explorat, cercetat, analizat; inexplorabil. – Pref. ne- + explorabil.

neexplorabilele
NEEXPLORÁBIL, -Ă, neexplorabili, -e, adj. (Adesea fig.) Care nu poate fi explorat, cercetat, analizat; inexplorabil. – Pref. ne- + explorabil.

neexplorabilelor
NEEXPLORÁBIL, -Ă, neexplorabili, -e, adj. (Adesea fig.) Care nu poate fi explorat, cercetat, analizat; inexplorabil. – Pref. ne- + explorabil.

neexplorabili
NEEXPLORÁBIL, -Ă, neexplorabili, -e, adj. (Adesea fig.) Care nu poate fi explorat, cercetat, analizat; inexplorabil. – Pref. ne- + explorabil.

neexplorabilii
NEEXPLORÁBIL, -Ă, neexplorabili, -e, adj. (Adesea fig.) Care nu poate fi explorat, cercetat, analizat; inexplorabil. – Pref. ne- + explorabil.

neexplorabililor
NEEXPLORÁBIL, -Ă, neexplorabili, -e, adj. (Adesea fig.) Care nu poate fi explorat, cercetat, analizat; inexplorabil. – Pref. ne- + explorabil.

neexplorabilul
NEEXPLORÁBIL, -Ă, neexplorabili, -e, adj. (Adesea fig.) Care nu poate fi explorat, cercetat, analizat; inexplorabil. – Pref. ne- + explorabil.

neexplorabilului
NEEXPLORÁBIL, -Ă, neexplorabili, -e, adj. (Adesea fig.) Care nu poate fi explorat, cercetat, analizat; inexplorabil. – Pref. ne- + explorabil.

neexplorat
NEEXPLORÁT, -Ă, neexplorați, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu a fost explorat, cercetat, analizat; necercetat, inexplorat. – Pref. ne- + explorat.

neexplorata
NEEXPLORÁT, -Ă, neexplorați, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu a fost explorat, cercetat, analizat; necercetat, inexplorat. – Pref. ne- + explorat.

neexplorate
NEEXPLORÁT, -Ă, neexplorați, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu a fost explorat, cercetat, analizat; necercetat, inexplorat. – Pref. ne- + explorat.

neexploratei
NEEXPLORÁT, -Ă, neexplorați, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu a fost explorat, cercetat, analizat; necercetat, inexplorat. – Pref. ne- + explorat.

neexploratele
NEEXPLORÁT, -Ă, neexplorați, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu a fost explorat, cercetat, analizat; necercetat, inexplorat. – Pref. ne- + explorat.

neexploratelor
NEEXPLORÁT, -Ă, neexplorați, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu a fost explorat, cercetat, analizat; necercetat, inexplorat. – Pref. ne- + explorat.

neexploratul
NEEXPLORÁT, -Ă, neexplorați, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu a fost explorat, cercetat, analizat; necercetat, inexplorat. – Pref. ne- + explorat.

neexploratului
NEEXPLORÁT, -Ă, neexplorați, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu a fost explorat, cercetat, analizat; necercetat, inexplorat. – Pref. ne- + explorat.

neexplorați
NEEXPLORÁT, -Ă, neexplorați, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu a fost explorat, cercetat, analizat; necercetat, inexplorat. – Pref. ne- + explorat.

neexplorații
NEEXPLORÁT, -Ă, neexplorați, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu a fost explorat, cercetat, analizat; necercetat, inexplorat. – Pref. ne- + explorat.

neexploraților
NEEXPLORÁT, -Ă, neexplorați, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu a fost explorat, cercetat, analizat; necercetat, inexplorat. – Pref. ne- + explorat.

neexprimabil
NEEXPRIMÁBIL, -Ă, neexprimabili, -e, adj. Care nu poate fi exprimat prin cuvinte; de nespus; inefabil, inexprimabil. – Pref. ne- + exprimabil.

neexprimabila
NEEXPRIMÁBIL, -Ă, neexprimabili, -e, adj. Care nu poate fi exprimat prin cuvinte; de nespus; inefabil, inexprimabil. – Pref. ne- + exprimabil.

neexprimabile
NEEXPRIMÁBIL, -Ă, neexprimabili, -e, adj. Care nu poate fi exprimat prin cuvinte; de nespus; inefabil, inexprimabil. – Pref. ne- + exprimabil.

neexprimabilei
NEEXPRIMÁBIL, -Ă, neexprimabili, -e, adj. Care nu poate fi exprimat prin cuvinte; de nespus; inefabil, inexprimabil. – Pref. ne- + exprimabil.

neexprimabilele
NEEXPRIMÁBIL, -Ă, neexprimabili, -e, adj. Care nu poate fi exprimat prin cuvinte; de nespus; inefabil, inexprimabil. – Pref. ne- + exprimabil.

neexprimabilelor
NEEXPRIMÁBIL, -Ă, neexprimabili, -e, adj. Care nu poate fi exprimat prin cuvinte; de nespus; inefabil, inexprimabil. – Pref. ne- + exprimabil.

neexprimabili
NEEXPRIMÁBIL, -Ă, neexprimabili, -e, adj. Care nu poate fi exprimat prin cuvinte; de nespus; inefabil, inexprimabil. – Pref. ne- + exprimabil.

neexprimabilii
NEEXPRIMÁBIL, -Ă, neexprimabili, -e, adj. Care nu poate fi exprimat prin cuvinte; de nespus; inefabil, inexprimabil. – Pref. ne- + exprimabil.

neexprimabililor
NEEXPRIMÁBIL, -Ă, neexprimabili, -e, adj. Care nu poate fi exprimat prin cuvinte; de nespus; inefabil, inexprimabil. – Pref. ne- + exprimabil.

neexprimabilul
NEEXPRIMÁBIL, -Ă, neexprimabili, -e, adj. Care nu poate fi exprimat prin cuvinte; de nespus; inefabil, inexprimabil. – Pref. ne- + exprimabil.

neexprimabilului
NEEXPRIMÁBIL, -Ă, neexprimabili, -e, adj. Care nu poate fi exprimat prin cuvinte; de nespus; inefabil, inexprimabil. – Pref. ne- + exprimabil.

nefalism
NEFALÍSM s. n. (Livr.) Abstinență de la orice băutură alcoolică. – Din fr. néphalisme.

DOOM

nefalísm (livr.) s. n.

nefalismul
NEFALÍSM s. n. (Livr.) Abstinență de la orice băutură alcoolică. – Din fr. néphalisme.

DOOM

nefalísm (livr.) s. n.

nefalismului
NEFALÍSM s. n. (Livr.) Abstinență de la orice băutură alcoolică. – Din fr. néphalisme.

DOOM

nefalísm (livr.) s. n.

nefalist
NEFALÍST, -Ă, nefaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Livr.) (Adept) al nefalismului. – Din fr. néphaliste.

DOOM

nefalístă (livr.) s. f., g.-d. art. nefalístei; pl. nefalíste

nefalista
NEFALÍST, -Ă, nefaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Livr.) (Adept) al nefalismului. – Din fr. néphaliste.

DOOM

nefalístă (livr.) s. f., g.-d. art. nefalístei; pl. nefalíste

nefaliste
NEFALÍST, -Ă, nefaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Livr.) (Adept) al nefalismului. – Din fr. néphaliste.

DOOM

nefalístă (livr.) s. f., g.-d. art. nefalístei; pl. nefalíste

nefalistei
NEFALÍST, -Ă, nefaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Livr.) (Adept) al nefalismului. – Din fr. néphaliste.

DOOM

nefalístă (livr.) s. f., g.-d. art. nefalístei; pl. nefalíste

nefalistele
NEFALÍST, -Ă, nefaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Livr.) (Adept) al nefalismului. – Din fr. néphaliste.

DOOM

nefalístă (livr.) s. f., g.-d. art. nefalístei; pl. nefalíste

nefalistelor
NEFALÍST, -Ă, nefaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Livr.) (Adept) al nefalismului. – Din fr. néphaliste.

DOOM

nefalístă (livr.) s. f., g.-d. art. nefalístei; pl. nefalíste

nefalistul
NEFALÍST, -Ă, nefaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Livr.) (Adept) al nefalismului. – Din fr. néphaliste.

DOOM

nefalístă (livr.) s. f., g.-d. art. nefalístei; pl. nefalíste

nefalistului
NEFALÍST, -Ă, nefaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Livr.) (Adept) al nefalismului. – Din fr. néphaliste.

DOOM

nefalístă (livr.) s. f., g.-d. art. nefalístei; pl. nefalíste

nefaliști
NEFALÍST, -Ă, nefaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Livr.) (Adept) al nefalismului. – Din fr. néphaliste.

DOOM

nefalístă (livr.) s. f., g.-d. art. nefalístei; pl. nefalíste

nefaliștii
NEFALÍST, -Ă, nefaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Livr.) (Adept) al nefalismului. – Din fr. néphaliste.

DOOM

nefalístă (livr.) s. f., g.-d. art. nefalístei; pl. nefalíste

nefaliștilor
NEFALÍST, -Ă, nefaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Livr.) (Adept) al nefalismului. – Din fr. néphaliste.

DOOM

nefalístă (livr.) s. f., g.-d. art. nefalístei; pl. nefalíste

nefalsificat
NEFALSIFICÁT, -Ă, nefalsificați, -te, adj. Care nu este falsificat. – Pref. ne- + falsificat.

DOOM

*nefalsificát adj. m., pl. nefalsificáți; f. nefalsificátă, pl. nefalsificáte

nefalsificata
NEFALSIFICÁT, -Ă, nefalsificați, -te, adj. Care nu este falsificat. – Pref. ne- + falsificat.

DOOM

*nefalsificát adj. m., pl. nefalsificáți; f. nefalsificátă, pl. nefalsificáte

nefalsificate
NEFALSIFICÁT, -Ă, nefalsificați, -te, adj. Care nu este falsificat. – Pref. ne- + falsificat.

DOOM

*nefalsificát adj. m., pl. nefalsificáți; f. nefalsificátă, pl. nefalsificáte

nefalsificatei
NEFALSIFICÁT, -Ă, nefalsificați, -te, adj. Care nu este falsificat. – Pref. ne- + falsificat.

DOOM

*nefalsificát adj. m., pl. nefalsificáți; f. nefalsificátă, pl. nefalsificáte

nefalsificatele
NEFALSIFICÁT, -Ă, nefalsificați, -te, adj. Care nu este falsificat. – Pref. ne- + falsificat.

DOOM

*nefalsificát adj. m., pl. nefalsificáți; f. nefalsificátă, pl. nefalsificáte

nefalsificatelor
NEFALSIFICÁT, -Ă, nefalsificați, -te, adj. Care nu este falsificat. – Pref. ne- + falsificat.

DOOM

*nefalsificát adj. m., pl. nefalsificáți; f. nefalsificátă, pl. nefalsificáte

nefalsificatul
NEFALSIFICÁT, -Ă, nefalsificați, -te, adj. Care nu este falsificat. – Pref. ne- + falsificat.

DOOM

*nefalsificát adj. m., pl. nefalsificáți; f. nefalsificátă, pl. nefalsificáte

nefalsificatului
NEFALSIFICÁT, -Ă, nefalsificați, -te, adj. Care nu este falsificat. – Pref. ne- + falsificat.

DOOM

*nefalsificát adj. m., pl. nefalsificáți; f. nefalsificátă, pl. nefalsificáte

nefalsificați
NEFALSIFICÁT, -Ă, nefalsificați, -te, adj. Care nu este falsificat. – Pref. ne- + falsificat.

DOOM

*nefalsificát adj. m., pl. nefalsificáți; f. nefalsificátă, pl. nefalsificáte

nefalsificații
NEFALSIFICÁT, -Ă, nefalsificați, -te, adj. Care nu este falsificat. – Pref. ne- + falsificat.

DOOM

*nefalsificát adj. m., pl. nefalsificáți; f. nefalsificátă, pl. nefalsificáte

nefalsificaților
NEFALSIFICÁT, -Ă, nefalsificați, -te, adj. Care nu este falsificat. – Pref. ne- + falsificat.

DOOM

*nefalsificát adj. m., pl. nefalsificáți; f. nefalsificátă, pl. nefalsificáte

nefamilist
NEFAMILÍST, -Ă, nefamiliști, -ste, adj. Care nu este căsătorit, care nu și-a întemeiat o familie. – Pref. ne- + familist.

DOOM

*nefamilíst adj. m., s. m., pl. nefamilíști; adj. f., s. f. nefamilístă, pl. nefamilíste

nefamilista
NEFAMILÍST, -Ă, nefamiliști, -ste, adj. Care nu este căsătorit, care nu și-a întemeiat o familie. – Pref. ne- + familist.

DOOM

*nefamilíst adj. m., s. m., pl. nefamilíști; adj. f., s. f. nefamilístă, pl. nefamilíste

nefamiliste
NEFAMILÍST, -Ă, nefamiliști, -ste, adj. Care nu este căsătorit, care nu și-a întemeiat o familie. – Pref. ne- + familist.

DOOM

*nefamilíst adj. m., s. m., pl. nefamilíști; adj. f., s. f. nefamilístă, pl. nefamilíste

nefamilistei
NEFAMILÍST, -Ă, nefamiliști, -ste, adj. Care nu este căsătorit, care nu și-a întemeiat o familie. – Pref. ne- + familist.

DOOM

*nefamilíst adj. m., s. m., pl. nefamilíști; adj. f., s. f. nefamilístă, pl. nefamilíste

nefamilistele
NEFAMILÍST, -Ă, nefamiliști, -ste, adj. Care nu este căsătorit, care nu și-a întemeiat o familie. – Pref. ne- + familist.

DOOM

*nefamilíst adj. m., s. m., pl. nefamilíști; adj. f., s. f. nefamilístă, pl. nefamilíste

nefamilistelor
NEFAMILÍST, -Ă, nefamiliști, -ste, adj. Care nu este căsătorit, care nu și-a întemeiat o familie. – Pref. ne- + familist.

DOOM

*nefamilíst adj. m., s. m., pl. nefamilíști; adj. f., s. f. nefamilístă, pl. nefamilíste

nefamilistul
NEFAMILÍST, -Ă, nefamiliști, -ste, adj. Care nu este căsătorit, care nu și-a întemeiat o familie. – Pref. ne- + familist.

DOOM

*nefamilíst adj. m., s. m., pl. nefamilíști; adj. f., s. f. nefamilístă, pl. nefamilíste

nefamilistului
NEFAMILÍST, -Ă, nefamiliști, -ste, adj. Care nu este căsătorit, care nu și-a întemeiat o familie. – Pref. ne- + familist.

DOOM

*nefamilíst adj. m., s. m., pl. nefamilíști; adj. f., s. f. nefamilístă, pl. nefamilíste

nefamiliști
NEFAMILÍST, -Ă, nefamiliști, -ste, adj. Care nu este căsătorit, care nu și-a întemeiat o familie. – Pref. ne- + familist.

DOOM

*nefamilíst adj. m., s. m., pl. nefamilíști; adj. f., s. f. nefamilístă, pl. nefamilíste

nefamiliștii
NEFAMILÍST, -Ă, nefamiliști, -ste, adj. Care nu este căsătorit, care nu și-a întemeiat o familie. – Pref. ne- + familist.

DOOM

*nefamilíst adj. m., s. m., pl. nefamilíști; adj. f., s. f. nefamilístă, pl. nefamilíste

nefamiliștilor
NEFAMILÍST, -Ă, nefamiliști, -ste, adj. Care nu este căsătorit, care nu și-a întemeiat o familie. – Pref. ne- + familist.

DOOM

*nefamilíst adj. m., s. m., pl. nefamilíști; adj. f., s. f. nefamilístă, pl. nefamilíste

nefast
NEFÁST, -Ă, nefaști, -ste, adj. Care aduce nenorocire, necaz, supărare; dăunător, fatal. – Din fr. néfaste.

DOOM

nefást adj. m., pl. nefáști; f. nefástă, pl. nefáste

nefasta
NEFÁST, -Ă, nefaști, -ste, adj. Care aduce nenorocire, necaz, supărare; dăunător, fatal. – Din fr. néfaste.

DOOM

nefást adj. m., pl. nefáști; f. nefástă, pl. nefáste

nefaste
NEFÁST, -Ă, nefaști, -ste, adj. Care aduce nenorocire, necaz, supărare; dăunător, fatal. – Din fr. néfaste.

DOOM

nefást adj. m., pl. nefáști; f. nefástă, pl. nefáste

nefastei
NEFÁST, -Ă, nefaști, -ste, adj. Care aduce nenorocire, necaz, supărare; dăunător, fatal. – Din fr. néfaste.

DOOM

nefást adj. m., pl. nefáști; f. nefástă, pl. nefáste

nefastele
NEFÁST, -Ă, nefaști, -ste, adj. Care aduce nenorocire, necaz, supărare; dăunător, fatal. – Din fr. néfaste.

DOOM

nefást adj. m., pl. nefáști; f. nefástă, pl. nefáste

nefastelor
NEFÁST, -Ă, nefaști, -ste, adj. Care aduce nenorocire, necaz, supărare; dăunător, fatal. – Din fr. néfaste.

DOOM

nefást adj. m., pl. nefáști; f. nefástă, pl. nefáste

nefastul
NEFÁST, -Ă, nefaști, -ste, adj. Care aduce nenorocire, necaz, supărare; dăunător, fatal. – Din fr. néfaste.

DOOM

nefást adj. m., pl. nefáști; f. nefástă, pl. nefáste

nefastului
NEFÁST, -Ă, nefaști, -ste, adj. Care aduce nenorocire, necaz, supărare; dăunător, fatal. – Din fr. néfaste.

DOOM

nefást adj. m., pl. nefáști; f. nefástă, pl. nefáste

nefavorabil
NEFAVORÁBIL, -Ă, nefavorabili, -e, adj. Care nu este favorabil; care este în dezavantajul, în defavoarea cuiva sau a ceva; spec. (despre vreme) caracterizat prin condiții neprielnice (de temperatură, umiditate etc.). – Pref. ne- + favorabil.

DOOM

nefavorábil adj. m., pl. nefavorábili; f. nefavorábilă, pl. nefavorábile

nefavorabila
NEFAVORÁBIL, -Ă, nefavorabili, -e, adj. Care nu este favorabil; care este în dezavantajul, în defavoarea cuiva sau a ceva; spec. (despre vreme) caracterizat prin condiții neprielnice (de temperatură, umiditate etc.). – Pref. ne- + favorabil.

DOOM

nefavorábil adj. m., pl. nefavorábili; f. nefavorábilă, pl. nefavorábile

nefavorabile
NEFAVORÁBIL, -Ă, nefavorabili, -e, adj. Care nu este favorabil; care este în dezavantajul, în defavoarea cuiva sau a ceva; spec. (despre vreme) caracterizat prin condiții neprielnice (de temperatură, umiditate etc.). – Pref. ne- + favorabil.

DOOM

nefavorábil adj. m., pl. nefavorábili; f. nefavorábilă, pl. nefavorábile

nefavorabilei
NEFAVORÁBIL, -Ă, nefavorabili, -e, adj. Care nu este favorabil; care este în dezavantajul, în defavoarea cuiva sau a ceva; spec. (despre vreme) caracterizat prin condiții neprielnice (de temperatură, umiditate etc.). – Pref. ne- + favorabil.

DOOM

nefavorábil adj. m., pl. nefavorábili; f. nefavorábilă, pl. nefavorábile

nefavorabilele
NEFAVORÁBIL, -Ă, nefavorabili, -e, adj. Care nu este favorabil; care este în dezavantajul, în defavoarea cuiva sau a ceva; spec. (despre vreme) caracterizat prin condiții neprielnice (de temperatură, umiditate etc.). – Pref. ne- + favorabil.

DOOM

nefavorábil adj. m., pl. nefavorábili; f. nefavorábilă, pl. nefavorábile

nefavorabilelor
NEFAVORÁBIL, -Ă, nefavorabili, -e, adj. Care nu este favorabil; care este în dezavantajul, în defavoarea cuiva sau a ceva; spec. (despre vreme) caracterizat prin condiții neprielnice (de temperatură, umiditate etc.). – Pref. ne- + favorabil.

DOOM

nefavorábil adj. m., pl. nefavorábili; f. nefavorábilă, pl. nefavorábile

nefavorabili
NEFAVORÁBIL, -Ă, nefavorabili, -e, adj. Care nu este favorabil; care este în dezavantajul, în defavoarea cuiva sau a ceva; spec. (despre vreme) caracterizat prin condiții neprielnice (de temperatură, umiditate etc.). – Pref. ne- + favorabil.

DOOM

nefavorábil adj. m., pl. nefavorábili; f. nefavorábilă, pl. nefavorábile

nefavorabilii
NEFAVORÁBIL, -Ă, nefavorabili, -e, adj. Care nu este favorabil; care este în dezavantajul, în defavoarea cuiva sau a ceva; spec. (despre vreme) caracterizat prin condiții neprielnice (de temperatură, umiditate etc.). – Pref. ne- + favorabil.

DOOM

nefavorábil adj. m., pl. nefavorábili; f. nefavorábilă, pl. nefavorábile

nefavorabililor
NEFAVORÁBIL, -Ă, nefavorabili, -e, adj. Care nu este favorabil; care este în dezavantajul, în defavoarea cuiva sau a ceva; spec. (despre vreme) caracterizat prin condiții neprielnice (de temperatură, umiditate etc.). – Pref. ne- + favorabil.

DOOM

nefavorábil adj. m., pl. nefavorábili; f. nefavorábilă, pl. nefavorábile

nefavorabilul
NEFAVORÁBIL, -Ă, nefavorabili, -e, adj. Care nu este favorabil; care este în dezavantajul, în defavoarea cuiva sau a ceva; spec. (despre vreme) caracterizat prin condiții neprielnice (de temperatură, umiditate etc.). – Pref. ne- + favorabil.

DOOM

nefavorábil adj. m., pl. nefavorábili; f. nefavorábilă, pl. nefavorábile

nefavorabilului
NEFAVORÁBIL, -Ă, nefavorabili, -e, adj. Care nu este favorabil; care este în dezavantajul, în defavoarea cuiva sau a ceva; spec. (despre vreme) caracterizat prin condiții neprielnice (de temperatură, umiditate etc.). – Pref. ne- + favorabil.

DOOM

nefavorábil adj. m., pl. nefavorábili; f. nefavorábilă, pl. nefavorábile

nefaști
NEFÁST, -Ă, nefaști, -ste, adj. Care aduce nenorocire, necaz, supărare; dăunător, fatal. – Din fr. néfaste.

DOOM

nefást adj. m., pl. nefáști; f. nefástă, pl. nefáste

nefaștii
NEFÁST, -Ă, nefaști, -ste, adj. Care aduce nenorocire, necaz, supărare; dăunător, fatal. – Din fr. néfaste.

DOOM

nefást adj. m., pl. nefáști; f. nefástă, pl. nefáste

nefaștilor
NEFÁST, -Ă, nefaști, -ste, adj. Care aduce nenorocire, necaz, supărare; dăunător, fatal. – Din fr. néfaste.

DOOM

nefást adj. m., pl. nefáști; f. nefástă, pl. nefáste

nefel
NEFELO- Element de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) nor”, „noros”. [< fr. néphélo-, cf. gr. nephele].

nefela
Nefela = Nephele.

nefelin
NEFELÍN s.n. Alumosilicat natural de sodiu. [< germ. Nephelin].

DOOM

nefelín s. n.

nefelinul
NEFELÍN s.n. Alumosilicat natural de sodiu. [< germ. Nephelin].

DOOM

nefelín s. n.

nefelinului
NEFELÍN s.n. Alumosilicat natural de sodiu. [< germ. Nephelin].

DOOM

nefelín s. n.

nefelion
NEFELIÓN s.n. (Med.) Ușoară opacitate a ochiului; (pop.) albeață. [Pron. -li-on. / < fr. néphélion].

DOOM

nefelión (-li-on) s. n.

nefelionul
NEFELIÓN s.n. (Med.) Ușoară opacitate a ochiului; (pop.) albeață. [Pron. -li-on. / < fr. néphélion].

DOOM

nefelión (-li-on) s. n.

nefelionului
NEFELIÓN s.n. (Med.) Ușoară opacitate a ochiului; (pop.) albeață. [Pron. -li-on. / < fr. néphélion].

DOOM

nefelión (-li-on) s. n.

nefelo
NEFELO- Element de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) nor”, „noros”. [< fr. néphélo-, cf. gr. nephele].

nefelomanție
NEFELOMANȚÍE s. f. (Livr.) Ghicitul viitorului prin observarea norilor. – Din fr. néphélomancie.

DOOM

nefelomanțíe (livr.) s. f., art. nefelomanțía, g.-d. nefelomanțíi, art. nefelomanțíei

nefelometre
NEFELOMÉTRU, nefelometre, s. n. (Chim.) Aparat pentru determinarea concentrației emulsiilor prin metode optice. – Din germ. Nephelometer.

DOOM

nefelométru (-me-tru) s. n., art. nefelométrul; pl. nefelométre

nefelometrele
NEFELOMÉTRU, nefelometre, s. n. (Chim.) Aparat pentru determinarea concentrației emulsiilor prin metode optice. – Din germ. Nephelometer.

DOOM

nefelométru (-me-tru) s. n., art. nefelométrul; pl. nefelométre

nefelometrelor
NEFELOMÉTRU, nefelometre, s. n. (Chim.) Aparat pentru determinarea concentrației emulsiilor prin metode optice. – Din germ. Nephelometer.

DOOM

nefelométru (-me-tru) s. n., art. nefelométrul; pl. nefelométre

nefelometria
NEFELOMETRÍE s. f. (Chim.) Procedeu de analiză constând în măsurarea concentrației unei emulsii, comparându-i transparența cu un preparat etalon. – Din fr. néphélométrie.

DOOM

nefelometríe (-me-tri-) s. f., art. nefelometría, g.-d. nefelometríi, art. nefelometríei

nefelometrie
NEFELOMETRÍE s. f. (Chim.) Procedeu de analiză constând în măsurarea concentrației unei emulsii, comparându-i transparența cu un preparat etalon. – Din fr. néphélométrie.

DOOM

nefelometríe (-me-tri-) s. f., art. nefelometría, g.-d. nefelometríi, art. nefelometríei

nefelometriei
NEFELOMETRÍE s. f. (Chim.) Procedeu de analiză constând în măsurarea concentrației unei emulsii, comparându-i transparența cu un preparat etalon. – Din fr. néphélométrie.

DOOM

nefelometríe (-me-tri-) s. f., art. nefelometría, g.-d. nefelometríi, art. nefelometríei

nefelometrii
NEFELOMETRÍE s. f. (Chim.) Procedeu de analiză constând în măsurarea concentrației unei emulsii, comparându-i transparența cu un preparat etalon. – Din fr. néphélométrie.

DOOM

nefelometríe (-me-tri-) s. f., art. nefelometría, g.-d. nefelometríi, art. nefelometríei

nefelometriile
NEFELOMETRÍE s. f. (Chim.) Procedeu de analiză constând în măsurarea concentrației unei emulsii, comparându-i transparența cu un preparat etalon. – Din fr. néphélométrie.

DOOM

nefelometríe (-me-tri-) s. f., art. nefelometría, g.-d. nefelometríi, art. nefelometríei

nefelometriilor
NEFELOMETRÍE s. f. (Chim.) Procedeu de analiză constând în măsurarea concentrației unei emulsii, comparându-i transparența cu un preparat etalon. – Din fr. néphélométrie.

DOOM

nefelometríe (-me-tri-) s. f., art. nefelometría, g.-d. nefelometríi, art. nefelometríei

nefelometru
NEFELOMÉTRU, nefelometre, s. n. (Chim.) Aparat pentru determinarea concentrației emulsiilor prin metode optice. – Din germ. Nephelometer.

DOOM

nefelométru (-me-tru) s. n., art. nefelométrul; pl. nefelométre

nefelometrul
NEFELOMÉTRU, nefelometre, s. n. (Chim.) Aparat pentru determinarea concentrației emulsiilor prin metode optice. – Din germ. Nephelometer.

DOOM

nefelométru (-me-tru) s. n., art. nefelométrul; pl. nefelométre

nefelometrului
NEFELOMÉTRU, nefelometre, s. n. (Chim.) Aparat pentru determinarea concentrației emulsiilor prin metode optice. – Din germ. Nephelometer.

DOOM

nefelométru (-me-tru) s. n., art. nefelométrul; pl. nefelométre

nefer
NEFÉR, neferi, s. m. (Înv.) 1. Soldat din vechea armată turcă. 2. Soldat pământean din corpul arnăuților; soldat care făcea parte dintr-o poteră, poteraș. – Din tc. nefer.

DOOM

nefér (înv.) s. m., pl. neféri

neferecat
moară neferecată / stricată expr. persoană guralivă.

neferecata
moară neferecată / stricată expr. persoană guralivă.

neferecate
moară neferecată / stricată expr. persoană guralivă.

neferecatei
moară neferecată / stricată expr. persoană guralivă.

neferecatele
moară neferecată / stricată expr. persoană guralivă.

neferecatelor
moară neferecată / stricată expr. persoană guralivă.

neferecatul
moară neferecată / stricată expr. persoană guralivă.

neferecatului
moară neferecată / stricată expr. persoană guralivă.

neferecați
moară neferecată / stricată expr. persoană guralivă.

neferecații
moară neferecată / stricată expr. persoană guralivă.

neferecaților
moară neferecată / stricată expr. persoană guralivă.

neferi
NEFÉR, neferi, s. m. (Înv.) 1. Soldat din vechea armată turcă. 2. Soldat pământean din corpul arnăuților; soldat care făcea parte dintr-o poteră, poteraș. – Din tc. nefer.

DOOM

nefér (înv.) s. m., pl. neféri

neferice
NEFERÍCE adj. (Învechit; mai ales invar.) Nefericit, nenorocit. O ! viteze neferice, Ai să pieri în cîmp aice ! ALECSANDRI, P. II 13. Viața-ți face neferice. NEGRUZZI, S. III 89. ◊ (Rar, acordat cu substantivul) Chiar acuma, căpitane, zece călărași în silă Tîresc la călugărie pe nefericea copilă. HASDEU, R. V. 53.

nefericea
NEFERICÍ, nefericesc, vb. IV. Tranz. A aduce cuiva nefericire. – Din nefericit (derivat regresiv).

DOOM

nefericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. nefericésc, imperf. 3 sg. nefericeá; conj. prez. 3 să nefericeáscă

nefericeai
NEFERICÍ, nefericesc, vb. IV. Tranz. A aduce cuiva nefericire. – Din nefericit (derivat regresiv).

DOOM

nefericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. nefericésc, imperf. 3 sg. nefericeá; conj. prez. 3 să nefericeáscă

nefericeam
NEFERICÍ, nefericesc, vb. IV. Tranz. A aduce cuiva nefericire. – Din nefericit (derivat regresiv).

DOOM

nefericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. nefericésc, imperf. 3 sg. nefericeá; conj. prez. 3 să nefericeáscă

nefericească
NEFERICÍ, nefericesc, vb. IV. Tranz. A aduce cuiva nefericire. – Din nefericit (derivat regresiv).

DOOM

nefericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. nefericésc, imperf. 3 sg. nefericeá; conj. prez. 3 să nefericeáscă

nefericeau
NEFERICÍ, nefericesc, vb. IV. Tranz. A aduce cuiva nefericire. – Din nefericit (derivat regresiv).

DOOM

nefericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. nefericésc, imperf. 3 sg. nefericeá; conj. prez. 3 să nefericeáscă

nefericeați
NEFERICÍ, nefericesc, vb. IV. Tranz. A aduce cuiva nefericire. – Din nefericit (derivat regresiv).

DOOM

nefericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. nefericésc, imperf. 3 sg. nefericeá; conj. prez. 3 să nefericeáscă

nefericesc
NEFERICÍ, nefericesc, vb. IV. Tranz. A aduce cuiva nefericire. – Din nefericit (derivat regresiv).

DOOM

nefericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. nefericésc, imperf. 3 sg. nefericeá; conj. prez. 3 să nefericeáscă

nefericește
NEFERICÍ, nefericesc, vb. IV. Tranz. A aduce cuiva nefericire. – Din nefericit (derivat regresiv).

DOOM

nefericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. nefericésc, imperf. 3 sg. nefericeá; conj. prez. 3 să nefericeáscă

nefericești
NEFERICÍ, nefericesc, vb. IV. Tranz. A aduce cuiva nefericire. – Din nefericit (derivat regresiv).

DOOM

nefericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. nefericésc, imperf. 3 sg. nefericeá; conj. prez. 3 să nefericeáscă

neferici
NEFERICÍ, nefericesc, vb. IV. Tranz. A aduce cuiva nefericire. – Din nefericit (derivat regresiv).

DOOM

nefericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. nefericésc, imperf. 3 sg. nefericeá; conj. prez. 3 să nefericeáscă

nefericii
NEFERICÍ, nefericesc, vb. IV. Tranz. A aduce cuiva nefericire. – Din nefericit (derivat regresiv).

DOOM

nefericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. nefericésc, imperf. 3 sg. nefericeá; conj. prez. 3 să nefericeáscă

nefericim
NEFERICÍ, nefericesc, vb. IV. Tranz. A aduce cuiva nefericire. – Din nefericit (derivat regresiv).

DOOM

nefericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. nefericésc, imperf. 3 sg. nefericeá; conj. prez. 3 să nefericeáscă

nefericind
NEFERICÍ, nefericesc, vb. IV. Tranz. A aduce cuiva nefericire. – Din nefericit (derivat regresiv).

DOOM

nefericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. nefericésc, imperf. 3 sg. nefericeá; conj. prez. 3 să nefericeáscă

nefericire
NEFERICÍ, nefericesc, vb. IV. Tranz. A aduce cuiva nefericire. – Din nefericit (derivat regresiv).

DOOM

nefericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. nefericésc, imperf. 3 sg. nefericeá; conj. prez. 3 să nefericeáscă

nefericire
NEFERICÍRE, nefericiri, s. f. Starea, situația celui nefericit; nenorocire; întâmplare, împrejurare care aduce cuiva suferință, necaz, nenorocire. ◊ Loc. adv. Din nefericire = din nenorocire, din păcate. – Pref. ne- + fericire.

DOOM

nefericíre s. f., g.-d. art. nefericírii; pl. nefericíri

nefericirea
NEFERICÍRE, nefericiri, s. f. Starea, situația celui nefericit; nenorocire; întâmplare, împrejurare care aduce cuiva suferință, necaz, nenorocire. ◊ Loc. adv. Din nefericire = din nenorocire, din păcate. – Pref. ne- + fericire.

DOOM

nefericíre s. f., g.-d. art. nefericírii; pl. nefericíri

nefericiri
NEFERICÍRE, nefericiri, s. f. Starea, situația celui nefericit; nenorocire; întâmplare, împrejurare care aduce cuiva suferință, necaz, nenorocire. ◊ Loc. adv. Din nefericire = din nenorocire, din păcate. – Pref. ne- + fericire.

DOOM

nefericíre s. f., g.-d. art. nefericírii; pl. nefericíri

nefericirii
NEFERICÍRE, nefericiri, s. f. Starea, situația celui nefericit; nenorocire; întâmplare, împrejurare care aduce cuiva suferință, necaz, nenorocire. ◊ Loc. adv. Din nefericire = din nenorocire, din păcate. – Pref. ne- + fericire.

DOOM

nefericíre s. f., g.-d. art. nefericírii; pl. nefericíri

nefericirile
NEFERICÍRE, nefericiri, s. f. Starea, situația celui nefericit; nenorocire; întâmplare, împrejurare care aduce cuiva suferință, necaz, nenorocire. ◊ Loc. adv. Din nefericire = din nenorocire, din păcate. – Pref. ne- + fericire.

DOOM

nefericíre s. f., g.-d. art. nefericírii; pl. nefericíri

nefericirilor
NEFERICÍRE, nefericiri, s. f. Starea, situația celui nefericit; nenorocire; întâmplare, împrejurare care aduce cuiva suferință, necaz, nenorocire. ◊ Loc. adv. Din nefericire = din nenorocire, din păcate. – Pref. ne- + fericire.

DOOM

nefericíre s. f., g.-d. art. nefericírii; pl. nefericíri

nefericiră
NEFERICÍ, nefericesc, vb. IV. Tranz. A aduce cuiva nefericire. – Din nefericit (derivat regresiv).

DOOM

nefericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. nefericésc, imperf. 3 sg. nefericeá; conj. prez. 3 să nefericeáscă

nefericirăm
NEFERICÍ, nefericesc, vb. IV. Tranz. A aduce cuiva nefericire. – Din nefericit (derivat regresiv).

DOOM

nefericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. nefericésc, imperf. 3 sg. nefericeá; conj. prez. 3 să nefericeáscă

nefericirăți
NEFERICÍ, nefericesc, vb. IV. Tranz. A aduce cuiva nefericire. – Din nefericit (derivat regresiv).

DOOM

nefericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. nefericésc, imperf. 3 sg. nefericeá; conj. prez. 3 să nefericeáscă

nefericise
NEFERICÍ, nefericesc, vb. IV. Tranz. A aduce cuiva nefericire. – Din nefericit (derivat regresiv).

DOOM

nefericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. nefericésc, imperf. 3 sg. nefericeá; conj. prez. 3 să nefericeáscă

nefericisem
NEFERICÍ, nefericesc, vb. IV. Tranz. A aduce cuiva nefericire. – Din nefericit (derivat regresiv).

DOOM

nefericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. nefericésc, imperf. 3 sg. nefericeá; conj. prez. 3 să nefericeáscă

nefericiseră
NEFERICÍ, nefericesc, vb. IV. Tranz. A aduce cuiva nefericire. – Din nefericit (derivat regresiv).

DOOM

nefericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. nefericésc, imperf. 3 sg. nefericeá; conj. prez. 3 să nefericeáscă

nefericiserăm
NEFERICÍ, nefericesc, vb. IV. Tranz. A aduce cuiva nefericire. – Din nefericit (derivat regresiv).

DOOM

nefericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. nefericésc, imperf. 3 sg. nefericeá; conj. prez. 3 să nefericeáscă

nefericiserăți
NEFERICÍ, nefericesc, vb. IV. Tranz. A aduce cuiva nefericire. – Din nefericit (derivat regresiv).

DOOM

nefericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. nefericésc, imperf. 3 sg. nefericeá; conj. prez. 3 să nefericeáscă

nefericiseși
NEFERICÍ, nefericesc, vb. IV. Tranz. A aduce cuiva nefericire. – Din nefericit (derivat regresiv).

DOOM

nefericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. nefericésc, imperf. 3 sg. nefericeá; conj. prez. 3 să nefericeáscă

nefericiseți
NEFERICÍ, nefericesc, vb. IV. Tranz. A aduce cuiva nefericire. – Din nefericit (derivat regresiv).

DOOM

nefericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. nefericésc, imperf. 3 sg. nefericeá; conj. prez. 3 să nefericeáscă

nefericit
NEFERICÍ, nefericesc, vb. IV. Tranz. A aduce cuiva nefericire. – Din nefericit (derivat regresiv).

DOOM

nefericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. nefericésc, imperf. 3 sg. nefericeá; conj. prez. 3 să nefericeáscă

nefericit
NEFERICÍT, -Ă, nefericiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care nu este fericit, care îndură suferințe (morale); cuprins de durere; nenorocit. ♦ Nefast. Zi nefericită. ♦ Care este într-o stare proastă, neprielnică, care provoacă neplăceri. Climă nefericită. – Pref. ne- + fericit.

nefericita
NEFERICÍT, -Ă, nefericiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care nu este fericit, care îndură suferințe (morale); cuprins de durere; nenorocit. ♦ Nefast. Zi nefericită. ♦ Care este într-o stare proastă, neprielnică, care provoacă neplăceri. Climă nefericită. – Pref. ne- + fericit.

nefericite
NEFERICÍT, -Ă, nefericiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care nu este fericit, care îndură suferințe (morale); cuprins de durere; nenorocit. ♦ Nefast. Zi nefericită. ♦ Care este într-o stare proastă, neprielnică, care provoacă neplăceri. Climă nefericită. – Pref. ne- + fericit.

nefericitei
NEFERICÍT, -Ă, nefericiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care nu este fericit, care îndură suferințe (morale); cuprins de durere; nenorocit. ♦ Nefast. Zi nefericită. ♦ Care este într-o stare proastă, neprielnică, care provoacă neplăceri. Climă nefericită. – Pref. ne- + fericit.

nefericitele
NEFERICÍT, -Ă, nefericiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care nu este fericit, care îndură suferințe (morale); cuprins de durere; nenorocit. ♦ Nefast. Zi nefericită. ♦ Care este într-o stare proastă, neprielnică, care provoacă neplăceri. Climă nefericită. – Pref. ne- + fericit.

nefericitelor
NEFERICÍT, -Ă, nefericiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care nu este fericit, care îndură suferințe (morale); cuprins de durere; nenorocit. ♦ Nefast. Zi nefericită. ♦ Care este într-o stare proastă, neprielnică, care provoacă neplăceri. Climă nefericită. – Pref. ne- + fericit.

nefericitul
NEFERICÍT, -Ă, nefericiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care nu este fericit, care îndură suferințe (morale); cuprins de durere; nenorocit. ♦ Nefast. Zi nefericită. ♦ Care este într-o stare proastă, neprielnică, care provoacă neplăceri. Climă nefericită. – Pref. ne- + fericit.

nefericitului
NEFERICÍT, -Ă, nefericiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care nu este fericit, care îndură suferințe (morale); cuprins de durere; nenorocit. ♦ Nefast. Zi nefericită. ♦ Care este într-o stare proastă, neprielnică, care provoacă neplăceri. Climă nefericită. – Pref. ne- + fericit.

nefericiși
NEFERICÍ, nefericesc, vb. IV. Tranz. A aduce cuiva nefericire. – Din nefericit (derivat regresiv).

DOOM

nefericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. nefericésc, imperf. 3 sg. nefericeá; conj. prez. 3 să nefericeáscă

nefericiți
NEFERICÍ, nefericesc, vb. IV. Tranz. A aduce cuiva nefericire. – Din nefericit (derivat regresiv).

DOOM

nefericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. nefericésc, imperf. 3 sg. nefericeá; conj. prez. 3 să nefericeáscă

nefericiți
NEFERICÍT, -Ă, nefericiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care nu este fericit, care îndură suferințe (morale); cuprins de durere; nenorocit. ♦ Nefast. Zi nefericită. ♦ Care este într-o stare proastă, neprielnică, care provoacă neplăceri. Climă nefericită. – Pref. ne- + fericit.

nefericiții
NEFERICÍT, -Ă, nefericiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care nu este fericit, care îndură suferințe (morale); cuprins de durere; nenorocit. ♦ Nefast. Zi nefericită. ♦ Care este într-o stare proastă, neprielnică, care provoacă neplăceri. Climă nefericită. – Pref. ne- + fericit.

nefericiților
NEFERICÍT, -Ă, nefericiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care nu este fericit, care îndură suferințe (morale); cuprins de durere; nenorocit. ♦ Nefast. Zi nefericită. ♦ Care este într-o stare proastă, neprielnică, care provoacă neplăceri. Climă nefericită. – Pref. ne- + fericit.

neferii
NEFÉR, neferi, s. m. (Înv.) 1. Soldat din vechea armată turcă. 2. Soldat pământean din corpul arnăuților; soldat care făcea parte dintr-o poteră, poteraș. – Din tc. nefer.

DOOM

nefér (înv.) s. m., pl. neféri

neferilor
NEFÉR, neferi, s. m. (Înv.) 1. Soldat din vechea armată turcă. 2. Soldat pământean din corpul arnăuților; soldat care făcea parte dintr-o poteră, poteraș. – Din tc. nefer.

DOOM

nefér (înv.) s. m., pl. neféri

neferoasa
NEFERÓS, -OÁSĂ, neferoși, -oase, adj. Care nu conține fier. ♦ Care prelucrează materiale ce nu conțin fier. Industrie neferoasă. – Pref. ne- + feros.

DOOM

neferós adj. m., pl. neferóși; f. neferoásă, pl. neferoáse

neferoase
NEFERÓS, -OÁSĂ, neferoși, -oase, adj. Care nu conține fier. ♦ Care prelucrează materiale ce nu conțin fier. Industrie neferoasă. – Pref. ne- + feros.

DOOM

neferós adj. m., pl. neferóși; f. neferoásă, pl. neferoáse

neferoasei
NEFERÓS, -OÁSĂ, neferoși, -oase, adj. Care nu conține fier. ♦ Care prelucrează materiale ce nu conțin fier. Industrie neferoasă. – Pref. ne- + feros.

DOOM

neferós adj. m., pl. neferóși; f. neferoásă, pl. neferoáse

neferoasele
NEFERÓS, -OÁSĂ, neferoși, -oase, adj. Care nu conține fier. ♦ Care prelucrează materiale ce nu conțin fier. Industrie neferoasă. – Pref. ne- + feros.

DOOM

neferós adj. m., pl. neferóși; f. neferoásă, pl. neferoáse

neferoaselor
NEFERÓS, -OÁSĂ, neferoși, -oase, adj. Care nu conține fier. ♦ Care prelucrează materiale ce nu conțin fier. Industrie neferoasă. – Pref. ne- + feros.

DOOM

neferós adj. m., pl. neferóși; f. neferoásă, pl. neferoáse

neferos
NEFERÓS, -OÁSĂ, neferoși, -oase, adj. Care nu conține fier. ♦ Care prelucrează materiale ce nu conțin fier. Industrie neferoasă. – Pref. ne- + feros.

DOOM

neferós adj. m., pl. neferóși; f. neferoásă, pl. neferoáse

neferosul
NEFERÓS, -OÁSĂ, neferoși, -oase, adj. Care nu conține fier. ♦ Care prelucrează materiale ce nu conțin fier. Industrie neferoasă. – Pref. ne- + feros.

DOOM

neferós adj. m., pl. neferóși; f. neferoásă, pl. neferoáse

neferosului
NEFERÓS, -OÁSĂ, neferoși, -oase, adj. Care nu conține fier. ♦ Care prelucrează materiale ce nu conțin fier. Industrie neferoasă. – Pref. ne- + feros.

DOOM

neferós adj. m., pl. neferóși; f. neferoásă, pl. neferoáse

neferoși
NEFERÓS, -OÁSĂ, neferoși, -oase, adj. Care nu conține fier. ♦ Care prelucrează materiale ce nu conțin fier. Industrie neferoasă. – Pref. ne- + feros.

DOOM

neferós adj. m., pl. neferóși; f. neferoásă, pl. neferoáse

neferoșii
NEFERÓS, -OÁSĂ, neferoși, -oase, adj. Care nu conține fier. ♦ Care prelucrează materiale ce nu conțin fier. Industrie neferoasă. – Pref. ne- + feros.

DOOM

neferós adj. m., pl. neferóși; f. neferoásă, pl. neferoáse

neferoșilor
NEFERÓS, -OÁSĂ, neferoși, -oase, adj. Care nu conține fier. ♦ Care prelucrează materiale ce nu conțin fier. Industrie neferoasă. – Pref. ne- + feros.

DOOM

neferós adj. m., pl. neferóși; f. neferoásă, pl. neferoáse

nefertil
NEFERTÍL, -Ă, nefertili, e-, adj. Lipsit de fertilitate. – Pref. ne- + fertil.

DOOM

*nefertíl adj. m., pl. nefertíli; f. nefertílă, pl. nefertíle

nefertila
NEFERTÍL, -Ă, nefertili, e-, adj. Lipsit de fertilitate. – Pref. ne- + fertil.

DOOM

*nefertíl adj. m., pl. nefertíli; f. nefertílă, pl. nefertíle

nefertile
NEFERTÍL, -Ă, nefertili, e-, adj. Lipsit de fertilitate. – Pref. ne- + fertil.

DOOM

*nefertíl adj. m., pl. nefertíli; f. nefertílă, pl. nefertíle

nefertilei
NEFERTÍL, -Ă, nefertili, e-, adj. Lipsit de fertilitate. – Pref. ne- + fertil.

DOOM

*nefertíl adj. m., pl. nefertíli; f. nefertílă, pl. nefertíle

nefertilele
NEFERTÍL, -Ă, nefertili, e-, adj. Lipsit de fertilitate. – Pref. ne- + fertil.

DOOM

*nefertíl adj. m., pl. nefertíli; f. nefertílă, pl. nefertíle

nefertilelor
NEFERTÍL, -Ă, nefertili, e-, adj. Lipsit de fertilitate. – Pref. ne- + fertil.

DOOM

*nefertíl adj. m., pl. nefertíli; f. nefertílă, pl. nefertíle

nefertili
NEFERTÍL, -Ă, nefertili, e-, adj. Lipsit de fertilitate. – Pref. ne- + fertil.

DOOM

*nefertíl adj. m., pl. nefertíli; f. nefertílă, pl. nefertíle

nefertilii
NEFERTÍL, -Ă, nefertili, e-, adj. Lipsit de fertilitate. – Pref. ne- + fertil.

DOOM

*nefertíl adj. m., pl. nefertíli; f. nefertílă, pl. nefertíle

nefertililor
NEFERTÍL, -Ă, nefertili, e-, adj. Lipsit de fertilitate. – Pref. ne- + fertil.

DOOM

*nefertíl adj. m., pl. nefertíli; f. nefertílă, pl. nefertíle

nefertilizat
NEFERTILIZÁT, -Ă, nefertilizați, -te, adj. (Agric.; despre sol) Căruia nu i s-a mărit fertilitatea (prin îngrășăminte, irigații etc.). – Pref. ne- + fertilizat.

nefertilizata
NEFERTILIZÁT, -Ă, nefertilizați, -te, adj. (Agric.; despre sol) Căruia nu i s-a mărit fertilitatea (prin îngrășăminte, irigații etc.). – Pref. ne- + fertilizat.

nefertilizate
NEFERTILIZÁT, -Ă, nefertilizați, -te, adj. (Agric.; despre sol) Căruia nu i s-a mărit fertilitatea (prin îngrășăminte, irigații etc.). – Pref. ne- + fertilizat.

nefertilizatei
NEFERTILIZÁT, -Ă, nefertilizați, -te, adj. (Agric.; despre sol) Căruia nu i s-a mărit fertilitatea (prin îngrășăminte, irigații etc.). – Pref. ne- + fertilizat.

nefertilizatele
NEFERTILIZÁT, -Ă, nefertilizați, -te, adj. (Agric.; despre sol) Căruia nu i s-a mărit fertilitatea (prin îngrășăminte, irigații etc.). – Pref. ne- + fertilizat.

nefertilizatelor
NEFERTILIZÁT, -Ă, nefertilizați, -te, adj. (Agric.; despre sol) Căruia nu i s-a mărit fertilitatea (prin îngrășăminte, irigații etc.). – Pref. ne- + fertilizat.

nefertilizatul
NEFERTILIZÁT, -Ă, nefertilizați, -te, adj. (Agric.; despre sol) Căruia nu i s-a mărit fertilitatea (prin îngrășăminte, irigații etc.). – Pref. ne- + fertilizat.

nefertilizatului
NEFERTILIZÁT, -Ă, nefertilizați, -te, adj. (Agric.; despre sol) Căruia nu i s-a mărit fertilitatea (prin îngrășăminte, irigații etc.). – Pref. ne- + fertilizat.

nefertilizați
NEFERTILIZÁT, -Ă, nefertilizați, -te, adj. (Agric.; despre sol) Căruia nu i s-a mărit fertilitatea (prin îngrășăminte, irigații etc.). – Pref. ne- + fertilizat.

nefertilizații
NEFERTILIZÁT, -Ă, nefertilizați, -te, adj. (Agric.; despre sol) Căruia nu i s-a mărit fertilitatea (prin îngrășăminte, irigații etc.). – Pref. ne- + fertilizat.

nefertilizaților
NEFERTILIZÁT, -Ă, nefertilizați, -te, adj. (Agric.; despre sol) Căruia nu i s-a mărit fertilitatea (prin îngrășăminte, irigații etc.). – Pref. ne- + fertilizat.

nefertilul
NEFERTÍL, -Ă, nefertili, e-, adj. Lipsit de fertilitate. – Pref. ne- + fertil.

DOOM

*nefertíl adj. m., pl. nefertíli; f. nefertílă, pl. nefertíle

nefertilului
NEFERTÍL, -Ă, nefertili, e-, adj. Lipsit de fertilitate. – Pref. ne- + fertil.

DOOM

*nefertíl adj. m., pl. nefertíli; f. nefertílă, pl. nefertíle

neferul
NEFÉR, neferi, s. m. (Înv.) 1. Soldat din vechea armată turcă. 2. Soldat pământean din corpul arnăuților; soldat care făcea parte dintr-o poteră, poteraș. – Din tc. nefer.

DOOM

nefér (înv.) s. m., pl. neféri

neferului
NEFÉR, neferi, s. m. (Înv.) 1. Soldat din vechea armată turcă. 2. Soldat pământean din corpul arnăuților; soldat care făcea parte dintr-o poteră, poteraș. – Din tc. nefer.

DOOM

nefér (înv.) s. m., pl. neféri

nefiarta
NEFIÉRT, NEFIÁRTĂ, nefierți, nefierle, adj. Care nu este (destul de) fiert; încă crud. – Pref. ne- + fiert.

DOOM

nefiért adj. m., pl. nefiérți; f. nefiártă, pl. nefiérte

nefidel
NEFIDÉL, -Ă, nefideli, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care nu este fidel; nestatornic, necredincios în sentimente, în angajamente; infidel (1); (despre soți) care întreține relații extraconjugale; infidel (1). 2. Care nu exprimă sau nu respectă adevărul, realitatea; inexact, infidel (2). – Pref. ne- + fidel.

nefidela
NEFIDÉL, -Ă, nefideli, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care nu este fidel; nestatornic, necredincios în sentimente, în angajamente; infidel (1); (despre soți) care întreține relații extraconjugale; infidel (1). 2. Care nu exprimă sau nu respectă adevărul, realitatea; inexact, infidel (2). – Pref. ne- + fidel.

nefidele
NEFIDÉL, -Ă, nefideli, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care nu este fidel; nestatornic, necredincios în sentimente, în angajamente; infidel (1); (despre soți) care întreține relații extraconjugale; infidel (1). 2. Care nu exprimă sau nu respectă adevărul, realitatea; inexact, infidel (2). – Pref. ne- + fidel.

nefidelei
NEFIDÉL, -Ă, nefideli, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care nu este fidel; nestatornic, necredincios în sentimente, în angajamente; infidel (1); (despre soți) care întreține relații extraconjugale; infidel (1). 2. Care nu exprimă sau nu respectă adevărul, realitatea; inexact, infidel (2). – Pref. ne- + fidel.

nefidelele
NEFIDÉL, -Ă, nefideli, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care nu este fidel; nestatornic, necredincios în sentimente, în angajamente; infidel (1); (despre soți) care întreține relații extraconjugale; infidel (1). 2. Care nu exprimă sau nu respectă adevărul, realitatea; inexact, infidel (2). – Pref. ne- + fidel.

nefidelelor
NEFIDÉL, -Ă, nefideli, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care nu este fidel; nestatornic, necredincios în sentimente, în angajamente; infidel (1); (despre soți) care întreține relații extraconjugale; infidel (1). 2. Care nu exprimă sau nu respectă adevărul, realitatea; inexact, infidel (2). – Pref. ne- + fidel.

nefideli
NEFIDÉL, -Ă, nefideli, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care nu este fidel; nestatornic, necredincios în sentimente, în angajamente; infidel (1); (despre soți) care întreține relații extraconjugale; infidel (1). 2. Care nu exprimă sau nu respectă adevărul, realitatea; inexact, infidel (2). – Pref. ne- + fidel.

nefidelii
NEFIDÉL, -Ă, nefideli, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care nu este fidel; nestatornic, necredincios în sentimente, în angajamente; infidel (1); (despre soți) care întreține relații extraconjugale; infidel (1). 2. Care nu exprimă sau nu respectă adevărul, realitatea; inexact, infidel (2). – Pref. ne- + fidel.

nefidelilor
NEFIDÉL, -Ă, nefideli, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care nu este fidel; nestatornic, necredincios în sentimente, în angajamente; infidel (1); (despre soți) care întreține relații extraconjugale; infidel (1). 2. Care nu exprimă sau nu respectă adevărul, realitatea; inexact, infidel (2). – Pref. ne- + fidel.

nefidelul
NEFIDÉL, -Ă, nefideli, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care nu este fidel; nestatornic, necredincios în sentimente, în angajamente; infidel (1); (despre soți) care întreține relații extraconjugale; infidel (1). 2. Care nu exprimă sau nu respectă adevărul, realitatea; inexact, infidel (2). – Pref. ne- + fidel.

nefidelului
NEFIDÉL, -Ă, nefideli, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care nu este fidel; nestatornic, necredincios în sentimente, în angajamente; infidel (1); (despre soți) care întreține relații extraconjugale; infidel (1). 2. Care nu exprimă sau nu respectă adevărul, realitatea; inexact, infidel (2). – Pref. ne- + fidel.

nefiert
NEFIÉRT, NEFIÁRTĂ, nefierți, nefierle, adj. Care nu este (destul de) fiert; încă crud. – Pref. ne- + fiert.

DOOM

nefiért adj. m., pl. nefiérți; f. nefiártă, pl. nefiérte

nefierte
NEFIÉRT, NEFIÁRTĂ, nefierți, nefierle, adj. Care nu este (destul de) fiert; încă crud. – Pref. ne- + fiert.

DOOM

nefiért adj. m., pl. nefiérți; f. nefiártă, pl. nefiérte

nefiertei
NEFIÉRT, NEFIÁRTĂ, nefierți, nefierle, adj. Care nu este (destul de) fiert; încă crud. – Pref. ne- + fiert.

DOOM

nefiért adj. m., pl. nefiérți; f. nefiártă, pl. nefiérte

nefiertele
NEFIÉRT, NEFIÁRTĂ, nefierți, nefierle, adj. Care nu este (destul de) fiert; încă crud. – Pref. ne- + fiert.

DOOM

nefiért adj. m., pl. nefiérți; f. nefiártă, pl. nefiérte

nefiertelor
NEFIÉRT, NEFIÁRTĂ, nefierți, nefierle, adj. Care nu este (destul de) fiert; încă crud. – Pref. ne- + fiert.

DOOM

nefiért adj. m., pl. nefiérți; f. nefiártă, pl. nefiérte

nefiertul
NEFIÉRT, NEFIÁRTĂ, nefierți, nefierle, adj. Care nu este (destul de) fiert; încă crud. – Pref. ne- + fiert.

DOOM

nefiért adj. m., pl. nefiérți; f. nefiártă, pl. nefiérte

nefiertului
NEFIÉRT, NEFIÁRTĂ, nefierți, nefierle, adj. Care nu este (destul de) fiert; încă crud. – Pref. ne- + fiert.

DOOM

nefiért adj. m., pl. nefiérți; f. nefiártă, pl. nefiérte

nefierți
NEFIÉRT, NEFIÁRTĂ, nefierți, nefierle, adj. Care nu este (destul de) fiert; încă crud. – Pref. ne- + fiert.

DOOM

nefiért adj. m., pl. nefiérți; f. nefiártă, pl. nefiérte

nefierții
NEFIÉRT, NEFIÁRTĂ, nefierți, nefierle, adj. Care nu este (destul de) fiert; încă crud. – Pref. ne- + fiert.

DOOM

nefiért adj. m., pl. nefiérți; f. nefiártă, pl. nefiérte

nefierților
NEFIÉRT, NEFIÁRTĂ, nefierți, nefierle, adj. Care nu este (destul de) fiert; încă crud. – Pref. ne- + fiert.

DOOM

nefiért adj. m., pl. nefiérți; f. nefiártă, pl. nefiérte

neființa
NEFIÍNȚĂ s. f. 1. (Livr.) Faptul de a nu exista, de a nu fi; inexistență; stare a ceea ce nu există; p. ext. neant. 2. (Înv.) Absență, lipsă dintr-un anumit loc (a unei persoane). – Pref. ne- + ființă.

DOOM

nefiínță (livr.) s. f., g.-d. art. nefiínței

neființe
NEFIÍNȚĂ s. f. 1. (Livr.) Faptul de a nu exista, de a nu fi; inexistență; stare a ceea ce nu există; p. ext. neant. 2. (Înv.) Absență, lipsă dintr-un anumit loc (a unei persoane). – Pref. ne- + ființă.

DOOM

nefiínță (livr.) s. f., g.-d. art. nefiínței

neființei
NEFIÍNȚĂ s. f. 1. (Livr.) Faptul de a nu exista, de a nu fi; inexistență; stare a ceea ce nu există; p. ext. neant. 2. (Înv.) Absență, lipsă dintr-un anumit loc (a unei persoane). – Pref. ne- + ființă.

DOOM

nefiínță (livr.) s. f., g.-d. art. nefiínței

nefinalizat
NEFINALIZÁT, -Ă, nefinalizați, -te, adj. Care nu este realizat până la sfârșit; neterminat. – Pref. ne- + finalizat.

nefinalizata
NEFINALIZÁT, -Ă, nefinalizați, -te, adj. Care nu este realizat până la sfârșit; neterminat. – Pref. ne- + finalizat.

nefinalizate
NEFINALIZÁT, -Ă, nefinalizați, -te, adj. Care nu este realizat până la sfârșit; neterminat. – Pref. ne- + finalizat.

nefinalizatei
NEFINALIZÁT, -Ă, nefinalizați, -te, adj. Care nu este realizat până la sfârșit; neterminat. – Pref. ne- + finalizat.

nefinalizatele
NEFINALIZÁT, -Ă, nefinalizați, -te, adj. Care nu este realizat până la sfârșit; neterminat. – Pref. ne- + finalizat.

nefinalizatelor
NEFINALIZÁT, -Ă, nefinalizați, -te, adj. Care nu este realizat până la sfârșit; neterminat. – Pref. ne- + finalizat.

nefinalizatul
NEFINALIZÁT, -Ă, nefinalizați, -te, adj. Care nu este realizat până la sfârșit; neterminat. – Pref. ne- + finalizat.

nefinalizatului
NEFINALIZÁT, -Ă, nefinalizați, -te, adj. Care nu este realizat până la sfârșit; neterminat. – Pref. ne- + finalizat.

nefinalizați
NEFINALIZÁT, -Ă, nefinalizați, -te, adj. Care nu este realizat până la sfârșit; neterminat. – Pref. ne- + finalizat.

nefinalizații
NEFINALIZÁT, -Ă, nefinalizați, -te, adj. Care nu este realizat până la sfârșit; neterminat. – Pref. ne- + finalizat.

nefinalizaților
NEFINALIZÁT, -Ă, nefinalizați, -te, adj. Care nu este realizat până la sfârșit; neterminat. – Pref. ne- + finalizat.

nefireasca
NEFIRÉSC, -EÁSCĂ, nefirești, adj. (Adesea adverbial) Care nu e în firea lucrurilor, care nu e normal, natural; anormal. – Pref. ne- + firesc.

DOOM

nefirésc adj. m., f. nefireáscă; pl. m. și f. nefiréști

nefiresc
NEFIRÉSC, -EÁSCĂ, nefirești, adj. (Adesea adverbial) Care nu e în firea lucrurilor, care nu e normal, natural; anormal. – Pref. ne- + firesc.

DOOM

nefirésc adj. m., f. nefireáscă; pl. m. și f. nefiréști

nefirescul
NEFIRÉSC, -EÁSCĂ, nefirești, adj. (Adesea adverbial) Care nu e în firea lucrurilor, care nu e normal, natural; anormal. – Pref. ne- + firesc.

DOOM

nefirésc adj. m., f. nefireáscă; pl. m. și f. nefiréști

nefirescului
NEFIRÉSC, -EÁSCĂ, nefirești, adj. (Adesea adverbial) Care nu e în firea lucrurilor, care nu e normal, natural; anormal. – Pref. ne- + firesc.

DOOM

nefirésc adj. m., f. nefireáscă; pl. m. și f. nefiréști

nefirești
NEFIRÉSC, -EÁSCĂ, nefirești, adj. (Adesea adverbial) Care nu e în firea lucrurilor, care nu e normal, natural; anormal. – Pref. ne- + firesc.

DOOM

nefirésc adj. m., f. nefireáscă; pl. m. și f. nefiréști

nefireștii
NEFIRÉSC, -EÁSCĂ, nefirești, adj. (Adesea adverbial) Care nu e în firea lucrurilor, care nu e normal, natural; anormal. – Pref. ne- + firesc.

DOOM

nefirésc adj. m., f. nefireáscă; pl. m. și f. nefiréști

nefireștile
NEFIRÉSC, -EÁSCĂ, nefirești, adj. (Adesea adverbial) Care nu e în firea lucrurilor, care nu e normal, natural; anormal. – Pref. ne- + firesc.

DOOM

nefirésc adj. m., f. nefireáscă; pl. m. și f. nefiréști

nefireștilor
NEFIRÉSC, -EÁSCĂ, nefirești, adj. (Adesea adverbial) Care nu e în firea lucrurilor, care nu e normal, natural; anormal. – Pref. ne- + firesc.

DOOM

nefirésc adj. m., f. nefireáscă; pl. m. și f. nefiréști

nefla
NÉFLĂ, nefle, s. f. (La unele jocuri de cărți) Carte de mică valoare sau fără valoare. – Din fr. nèfle.

DOOM

néflă (ne-flă) s. f., g.-d. art. néflei; pl. néfle

nefle
NÉFLĂ, nefle, s. f. (La unele jocuri de cărți) Carte de mică valoare sau fără valoare. – Din fr. nèfle.

DOOM

néflă (ne-flă) s. f., g.-d. art. néflei; pl. néfle

neflei
NÉFLĂ, nefle, s. f. (La unele jocuri de cărți) Carte de mică valoare sau fără valoare. – Din fr. nèfle.

DOOM

néflă (ne-flă) s. f., g.-d. art. néflei; pl. néfle

neflele
NÉFLĂ, nefle, s. f. (La unele jocuri de cărți) Carte de mică valoare sau fără valoare. – Din fr. nèfle.

DOOM

néflă (ne-flă) s. f., g.-d. art. néflei; pl. néfle

neflelor
NÉFLĂ, nefle, s. f. (La unele jocuri de cărți) Carte de mică valoare sau fără valoare. – Din fr. nèfle.

DOOM

néflă (ne-flă) s. f., g.-d. art. néflei; pl. néfle

neflexibil
NEFLEXÍBIL, -Ă, neflexibili, -e, adj. Care nu este flexibil; inflexibil. ♦ (Gram.; despre cuvinte sau forma lor) Care este lipsit de flexiune. – Pref. ne- + flexibil (după fr. inflexible).

DOOM

neflexíbil (ne-fle-) adj. m., pl. neflexíbili; f. neflexíbilă, pl. neflexíbile

neflexibila
NEFLEXÍBIL, -Ă, neflexibili, -e, adj. Care nu este flexibil; inflexibil. ♦ (Gram.; despre cuvinte sau forma lor) Care este lipsit de flexiune. – Pref. ne- + flexibil (după fr. inflexible).

DOOM

neflexíbil (ne-fle-) adj. m., pl. neflexíbili; f. neflexíbilă, pl. neflexíbile

neflexibile
NEFLEXÍBIL, -Ă, neflexibili, -e, adj. Care nu este flexibil; inflexibil. ♦ (Gram.; despre cuvinte sau forma lor) Care este lipsit de flexiune. – Pref. ne- + flexibil (după fr. inflexible).

DOOM

neflexíbil (ne-fle-) adj. m., pl. neflexíbili; f. neflexíbilă, pl. neflexíbile

neflexibilei
NEFLEXÍBIL, -Ă, neflexibili, -e, adj. Care nu este flexibil; inflexibil. ♦ (Gram.; despre cuvinte sau forma lor) Care este lipsit de flexiune. – Pref. ne- + flexibil (după fr. inflexible).

DOOM

neflexíbil (ne-fle-) adj. m., pl. neflexíbili; f. neflexíbilă, pl. neflexíbile

neflexibilele
NEFLEXÍBIL, -Ă, neflexibili, -e, adj. Care nu este flexibil; inflexibil. ♦ (Gram.; despre cuvinte sau forma lor) Care este lipsit de flexiune. – Pref. ne- + flexibil (după fr. inflexible).

DOOM

neflexíbil (ne-fle-) adj. m., pl. neflexíbili; f. neflexíbilă, pl. neflexíbile

neflexibilelor
NEFLEXÍBIL, -Ă, neflexibili, -e, adj. Care nu este flexibil; inflexibil. ♦ (Gram.; despre cuvinte sau forma lor) Care este lipsit de flexiune. – Pref. ne- + flexibil (după fr. inflexible).

DOOM

neflexíbil (ne-fle-) adj. m., pl. neflexíbili; f. neflexíbilă, pl. neflexíbile

neflexibili
NEFLEXÍBIL, -Ă, neflexibili, -e, adj. Care nu este flexibil; inflexibil. ♦ (Gram.; despre cuvinte sau forma lor) Care este lipsit de flexiune. – Pref. ne- + flexibil (după fr. inflexible).

DOOM

neflexíbil (ne-fle-) adj. m., pl. neflexíbili; f. neflexíbilă, pl. neflexíbile

neflexibilii
NEFLEXÍBIL, -Ă, neflexibili, -e, adj. Care nu este flexibil; inflexibil. ♦ (Gram.; despre cuvinte sau forma lor) Care este lipsit de flexiune. – Pref. ne- + flexibil (după fr. inflexible).

DOOM

neflexíbil (ne-fle-) adj. m., pl. neflexíbili; f. neflexíbilă, pl. neflexíbile

neflexibililor
NEFLEXÍBIL, -Ă, neflexibili, -e, adj. Care nu este flexibil; inflexibil. ♦ (Gram.; despre cuvinte sau forma lor) Care este lipsit de flexiune. – Pref. ne- + flexibil (după fr. inflexible).

DOOM

neflexíbil (ne-fle-) adj. m., pl. neflexíbili; f. neflexíbilă, pl. neflexíbile

neflexibilitate
NEFLEXIBILITÁTE s. f. însușirea a ceea ce este neflexibil; inflexibilitate. ♦ Fig. Fermitate, tărie, intransigență. – Pref. ne- + flexibilitate.

neflexibilitatea
NEFLEXIBILITÁTE s. f. însușirea a ceea ce este neflexibil; inflexibilitate. ♦ Fig. Fermitate, tărie, intransigență. – Pref. ne- + flexibilitate.

neflexibilități
NEFLEXIBILITÁTE s. f. însușirea a ceea ce este neflexibil; inflexibilitate. ♦ Fig. Fermitate, tărie, intransigență. – Pref. ne- + flexibilitate.

neflexibilității
NEFLEXIBILITÁTE s. f. însușirea a ceea ce este neflexibil; inflexibilitate. ♦ Fig. Fermitate, tărie, intransigență. – Pref. ne- + flexibilitate.

neflexibilul
NEFLEXÍBIL, -Ă, neflexibili, -e, adj. Care nu este flexibil; inflexibil. ♦ (Gram.; despre cuvinte sau forma lor) Care este lipsit de flexiune. – Pref. ne- + flexibil (după fr. inflexible).

DOOM

neflexíbil (ne-fle-) adj. m., pl. neflexíbili; f. neflexíbilă, pl. neflexíbile

neflexibilului
NEFLEXÍBIL, -Ă, neflexibili, -e, adj. Care nu este flexibil; inflexibil. ♦ (Gram.; despre cuvinte sau forma lor) Care este lipsit de flexiune. – Pref. ne- + flexibil (după fr. inflexible).

DOOM

neflexíbil (ne-fle-) adj. m., pl. neflexíbili; f. neflexíbilă, pl. neflexíbile

nefolosit
NEFOLOSÍT, -Ă, nefolosiți, -te, adj. Care nu este folosit, întrebuințat; care nu este degradat, deteriorat (prin folosire îndelungată); neîntrebuințat, neuzat. – Pref. ne- + folosit.

nefolosita
NEFOLOSÍT, -Ă, nefolosiți, -te, adj. Care nu este folosit, întrebuințat; care nu este degradat, deteriorat (prin folosire îndelungată); neîntrebuințat, neuzat. – Pref. ne- + folosit.

nefolosite
NEFOLOSÍT, -Ă, nefolosiți, -te, adj. Care nu este folosit, întrebuințat; care nu este degradat, deteriorat (prin folosire îndelungată); neîntrebuințat, neuzat. – Pref. ne- + folosit.

nefolositei
NEFOLOSÍT, -Ă, nefolosiți, -te, adj. Care nu este folosit, întrebuințat; care nu este degradat, deteriorat (prin folosire îndelungată); neîntrebuințat, neuzat. – Pref. ne- + folosit.

nefolositele
NEFOLOSÍT, -Ă, nefolosiți, -te, adj. Care nu este folosit, întrebuințat; care nu este degradat, deteriorat (prin folosire îndelungată); neîntrebuințat, neuzat. – Pref. ne- + folosit.

nefolositelor
NEFOLOSÍT, -Ă, nefolosiți, -te, adj. Care nu este folosit, întrebuințat; care nu este degradat, deteriorat (prin folosire îndelungată); neîntrebuințat, neuzat. – Pref. ne- + folosit.

nefolositoare
NEFOLOSITÓR, -OÁRE, nefolositori, -oare, adj. Care nu este folositor, care nu folosește la nimic; inutil. – Pref. ne- + folositor.

DOOM

nefolositór adj. m., pl. nefolositóri; f. sg. și pl. nefolositoáre

nefolositoarea
NEFOLOSITÓR, -OÁRE, nefolositori, -oare, adj. Care nu este folositor, care nu folosește la nimic; inutil. – Pref. ne- + folositor.

DOOM

nefolositór adj. m., pl. nefolositóri; f. sg. și pl. nefolositoáre

nefolositoarei
NEFOLOSITÓR, -OÁRE, nefolositori, -oare, adj. Care nu este folositor, care nu folosește la nimic; inutil. – Pref. ne- + folositor.

DOOM

nefolositór adj. m., pl. nefolositóri; f. sg. și pl. nefolositoáre

nefolositoarele
NEFOLOSITÓR, -OÁRE, nefolositori, -oare, adj. Care nu este folositor, care nu folosește la nimic; inutil. – Pref. ne- + folositor.

DOOM

nefolositór adj. m., pl. nefolositóri; f. sg. și pl. nefolositoáre

nefolositoarelor
NEFOLOSITÓR, -OÁRE, nefolositori, -oare, adj. Care nu este folositor, care nu folosește la nimic; inutil. – Pref. ne- + folositor.

DOOM

nefolositór adj. m., pl. nefolositóri; f. sg. și pl. nefolositoáre

nefolositor
NEFOLOSITÓR, -OÁRE, nefolositori, -oare, adj. Care nu este folositor, care nu folosește la nimic; inutil. – Pref. ne- + folositor.

DOOM

nefolositór adj. m., pl. nefolositóri; f. sg. și pl. nefolositoáre

nefolositori
NEFOLOSITÓR, -OÁRE, nefolositori, -oare, adj. Care nu este folositor, care nu folosește la nimic; inutil. – Pref. ne- + folositor.

DOOM

nefolositór adj. m., pl. nefolositóri; f. sg. și pl. nefolositoáre

nefolositorii
NEFOLOSITÓR, -OÁRE, nefolositori, -oare, adj. Care nu este folositor, care nu folosește la nimic; inutil. – Pref. ne- + folositor.

DOOM

nefolositór adj. m., pl. nefolositóri; f. sg. și pl. nefolositoáre

nefolositorilor
NEFOLOSITÓR, -OÁRE, nefolositori, -oare, adj. Care nu este folositor, care nu folosește la nimic; inutil. – Pref. ne- + folositor.

DOOM

nefolositór adj. m., pl. nefolositóri; f. sg. și pl. nefolositoáre

nefolositorul
NEFOLOSITÓR, -OÁRE, nefolositori, -oare, adj. Care nu este folositor, care nu folosește la nimic; inutil. – Pref. ne- + folositor.

DOOM

nefolositór adj. m., pl. nefolositóri; f. sg. și pl. nefolositoáre

nefolositorului
NEFOLOSITÓR, -OÁRE, nefolositori, -oare, adj. Care nu este folositor, care nu folosește la nimic; inutil. – Pref. ne- + folositor.

DOOM

nefolositór adj. m., pl. nefolositóri; f. sg. și pl. nefolositoáre

nefolositul
NEFOLOSÍT, -Ă, nefolosiți, -te, adj. Care nu este folosit, întrebuințat; care nu este degradat, deteriorat (prin folosire îndelungată); neîntrebuințat, neuzat. – Pref. ne- + folosit.

nefolositului
NEFOLOSÍT, -Ă, nefolosiți, -te, adj. Care nu este folosit, întrebuințat; care nu este degradat, deteriorat (prin folosire îndelungată); neîntrebuințat, neuzat. – Pref. ne- + folosit.

nefolosiți
NEFOLOSÍT, -Ă, nefolosiți, -te, adj. Care nu este folosit, întrebuințat; care nu este degradat, deteriorat (prin folosire îndelungată); neîntrebuințat, neuzat. – Pref. ne- + folosit.

nefolosiții
NEFOLOSÍT, -Ă, nefolosiți, -te, adj. Care nu este folosit, întrebuințat; care nu este degradat, deteriorat (prin folosire îndelungată); neîntrebuințat, neuzat. – Pref. ne- + folosit.

nefolosiților
NEFOLOSÍT, -Ă, nefolosiți, -te, adj. Care nu este folosit, întrebuințat; care nu este degradat, deteriorat (prin folosire îndelungată); neîntrebuințat, neuzat. – Pref. ne- + folosit.

nefondat
NEFUNDÁT, -Ă adj. v. nefondat.

DOOM

*nefondát adj. m., pl. nefondáți; f. nefondátă, pl. nefondáte

nefondata
NEFUNDÁT, -Ă adj. v. nefondat.

DOOM

*nefondát adj. m., pl. nefondáți; f. nefondátă, pl. nefondáte

nefondate
NEFUNDÁT, -Ă adj. v. nefondat.

DOOM

*nefondát adj. m., pl. nefondáți; f. nefondátă, pl. nefondáte

nefondatei
NEFUNDÁT, -Ă adj. v. nefondat.

DOOM

*nefondát adj. m., pl. nefondáți; f. nefondátă, pl. nefondáte

nefondatele
NEFUNDÁT, -Ă adj. v. nefondat.

DOOM

*nefondát adj. m., pl. nefondáți; f. nefondátă, pl. nefondáte

nefondatelor
NEFUNDÁT, -Ă adj. v. nefondat.

DOOM

*nefondát adj. m., pl. nefondáți; f. nefondátă, pl. nefondáte

nefondatul
NEFUNDÁT, -Ă adj. v. nefondat.

DOOM

*nefondát adj. m., pl. nefondáți; f. nefondátă, pl. nefondáte

nefondatului
NEFUNDÁT, -Ă adj. v. nefondat.

DOOM

*nefondát adj. m., pl. nefondáți; f. nefondátă, pl. nefondáte

nefondați
NEFUNDÁT, -Ă adj. v. nefondat.

DOOM

*nefondát adj. m., pl. nefondáți; f. nefondátă, pl. nefondáte

nefondații
NEFUNDÁT, -Ă adj. v. nefondat.

DOOM

*nefondát adj. m., pl. nefondáți; f. nefondátă, pl. nefondáte

nefondaților
NEFUNDÁT, -Ă adj. v. nefondat.

DOOM

*nefondát adj. m., pl. nefondáți; f. nefondátă, pl. nefondáte

nefoscoape
NEFOSCÓP, nefoscoape, s. n. (Met.) Instrument cu care se determină viteza și direcția de deplasare a norilor. – Din fr. néphoscope.

DOOM

!nefoscóp (-fos-cop/-fo-scop) s. n., pl. nefoscoápe

nefoscoapele
NEFOSCÓP, nefoscoape, s. n. (Met.) Instrument cu care se determină viteza și direcția de deplasare a norilor. – Din fr. néphoscope.

DOOM

!nefoscóp (-fos-cop/-fo-scop) s. n., pl. nefoscoápe

nefoscoapelor
NEFOSCÓP, nefoscoape, s. n. (Met.) Instrument cu care se determină viteza și direcția de deplasare a norilor. – Din fr. néphoscope.

DOOM

!nefoscóp (-fos-cop/-fo-scop) s. n., pl. nefoscoápe

nefoscop
NEFOSCÓP, nefoscoape, s. n. (Met.) Instrument cu care se determină viteza și direcția de deplasare a norilor. – Din fr. néphoscope.

DOOM

!nefoscóp (-fos-cop/-fo-scop) s. n., pl. nefoscoápe

nefoscopul
NEFOSCÓP, nefoscoape, s. n. (Met.) Instrument cu care se determină viteza și direcția de deplasare a norilor. – Din fr. néphoscope.

DOOM

!nefoscóp (-fos-cop/-fo-scop) s. n., pl. nefoscoápe

nefoscopului
NEFOSCÓP, nefoscoape, s. n. (Met.) Instrument cu care se determină viteza și direcția de deplasare a norilor. – Din fr. néphoscope.

DOOM

!nefoscóp (-fos-cop/-fo-scop) s. n., pl. nefoscoápe

nefr
NEFR- v. nefro-.

nefr
NEFRO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) rinichi”, „al rinichilor”, „(de) rinichi”. [Var. nefr-. / < fr. nephro-, it. nefro-, cf. gr. nephros].

nefralgia
NEFRALGÍE, nefralgii, s. f. (Med.) Durere de rinichi. – Din fr. néphralgie.

nefralgie
NEFRALGÍE, nefralgii, s. f. (Med.) Durere de rinichi. – Din fr. néphralgie.

nefralgiei
NEFRALGÍE, nefralgii, s. f. (Med.) Durere de rinichi. – Din fr. néphralgie.

nefralgii
NEFRALGÍE, nefralgii, s. f. (Med.) Durere de rinichi. – Din fr. néphralgie.

nefralgiile
NEFRALGÍE, nefralgii, s. f. (Med.) Durere de rinichi. – Din fr. néphralgie.

nefralgiilor
NEFRALGÍE, nefralgii, s. f. (Med.) Durere de rinichi. – Din fr. néphralgie.

nefrectomia
NEFRECTOMÍE, nefrectomii, s. f. (Med.) Extirpare a unui rinichi. – Din fr. néphrectomie.

DOOM

!nefrectomíe (ne-frec-) s. f., art. nefrectomía, g.-d. art. nefrectomíei; pl. nefrectomíi, art. nefrectomíile

nefrectomie
NEFRECTOMÍE, nefrectomii, s. f. (Med.) Extirpare a unui rinichi. – Din fr. néphrectomie.

DOOM

!nefrectomíe (ne-frec-) s. f., art. nefrectomía, g.-d. art. nefrectomíei; pl. nefrectomíi, art. nefrectomíile

nefrectomiei
NEFRECTOMÍE, nefrectomii, s. f. (Med.) Extirpare a unui rinichi. – Din fr. néphrectomie.

DOOM

!nefrectomíe (ne-frec-) s. f., art. nefrectomía, g.-d. art. nefrectomíei; pl. nefrectomíi, art. nefrectomíile

nefrectomii
NEFRECTOMÍE, nefrectomii, s. f. (Med.) Extirpare a unui rinichi. – Din fr. néphrectomie.

DOOM

!nefrectomíe (ne-frec-) s. f., art. nefrectomía, g.-d. art. nefrectomíei; pl. nefrectomíi, art. nefrectomíile

nefrectomiile
NEFRECTOMÍE, nefrectomii, s. f. (Med.) Extirpare a unui rinichi. – Din fr. néphrectomie.

DOOM

!nefrectomíe (ne-frec-) s. f., art. nefrectomía, g.-d. art. nefrectomíei; pl. nefrectomíi, art. nefrectomíile

nefrectomiilor
NEFRECTOMÍE, nefrectomii, s. f. (Med.) Extirpare a unui rinichi. – Din fr. néphrectomie.

DOOM

!nefrectomíe (ne-frec-) s. f., art. nefrectomía, g.-d. art. nefrectomíei; pl. nefrectomíi, art. nefrectomíile

nefretic
NEFRÉTIC, -Ă adj., s.m. și f. v. nefritic.

nefretica
NEFRÉTIC, -Ă adj., s.m. și f. v. nefritic.

nefretice
NEFRÉTIC, -Ă adj., s.m. și f. v. nefritic.

nefreticei
NEFRÉTIC, -Ă adj., s.m. și f. v. nefritic.

nefreticele
NEFRÉTIC, -Ă adj., s.m. și f. v. nefritic.

nefreticelor
NEFRÉTIC, -Ă adj., s.m. și f. v. nefritic.

nefretici
NEFRÉTIC, -Ă adj., s.m. și f. v. nefritic.

nefreticii
NEFRÉTIC, -Ă adj., s.m. și f. v. nefritic.

nefreticilor
NEFRÉTIC, -Ă adj., s.m. și f. v. nefritic.

nefreticul
NEFRÉTIC, -Ă adj., s.m. și f. v. nefritic.

nefreticului
NEFRÉTIC, -Ă adj., s.m. și f. v. nefritic.

nefrică
NEFRÍCĂ s. f. (Rar) Lipsă de frică; curaj, îndrăzneală. Ochii lui... plini de foc dovedeau curaj și nefrică. NEGRUZZI, la TDRG.

nefridia
NEFRÍDIE, nefridii, s. f. Organ de excreție la unele animale nevertebrate. – Din fr. néphridie.

DOOM

nefrídie (ne-fri-di-e) s. f., art. nefrídia (-di-a), g.-d. art. nefrídiei; pl. nefrídii, art. nefrídiile (-di-i-)

nefridie
NEFRÍDIE, nefridii, s. f. Organ de excreție la unele animale nevertebrate. – Din fr. néphridie.

DOOM

nefrídie (ne-fri-di-e) s. f., art. nefrídia (-di-a), g.-d. art. nefrídiei; pl. nefrídii, art. nefrídiile (-di-i-)

nefridiei
NEFRÍDIE, nefridii, s. f. Organ de excreție la unele animale nevertebrate. – Din fr. néphridie.

DOOM

nefrídie (ne-fri-di-e) s. f., art. nefrídia (-di-a), g.-d. art. nefrídiei; pl. nefrídii, art. nefrídiile (-di-i-)

nefridii
NEFRÍDIE, nefridii, s. f. Organ de excreție la unele animale nevertebrate. – Din fr. néphridie.

DOOM

nefrídie (ne-fri-di-e) s. f., art. nefrídia (-di-a), g.-d. art. nefrídiei; pl. nefrídii, art. nefrídiile (-di-i-)

nefridiile
NEFRÍDIE, nefridii, s. f. Organ de excreție la unele animale nevertebrate. – Din fr. néphridie.

DOOM

nefrídie (ne-fri-di-e) s. f., art. nefrídia (-di-a), g.-d. art. nefrídiei; pl. nefrídii, art. nefrídiile (-di-i-)

nefridiilor
NEFRÍDIE, nefridii, s. f. Organ de excreție la unele animale nevertebrate. – Din fr. néphridie.

DOOM

nefrídie (ne-fri-di-e) s. f., art. nefrídia (-di-a), g.-d. art. nefrídiei; pl. nefrídii, art. nefrídiile (-di-i-)

nefript
NEFRÍPT, -Ă, nefripți, -te, adj. Care nu este (destul de) fript; încă crud. – Pref. ne- + fript.

DOOM

nefrípt (ne-fript) adj. m., pl. nefrípți; f. nefríptă, pl. nefrípte

nefripta
NEFRÍPT, -Ă, nefripți, -te, adj. Care nu este (destul de) fript; încă crud. – Pref. ne- + fript.

DOOM

nefrípt (ne-fript) adj. m., pl. nefrípți; f. nefríptă, pl. nefrípte

nefripte
NEFRÍPT, -Ă, nefripți, -te, adj. Care nu este (destul de) fript; încă crud. – Pref. ne- + fript.

DOOM

nefrípt (ne-fript) adj. m., pl. nefrípți; f. nefríptă, pl. nefrípte

nefriptei
NEFRÍPT, -Ă, nefripți, -te, adj. Care nu este (destul de) fript; încă crud. – Pref. ne- + fript.

DOOM

nefrípt (ne-fript) adj. m., pl. nefrípți; f. nefríptă, pl. nefrípte

nefriptele
NEFRÍPT, -Ă, nefripți, -te, adj. Care nu este (destul de) fript; încă crud. – Pref. ne- + fript.

DOOM

nefrípt (ne-fript) adj. m., pl. nefrípți; f. nefríptă, pl. nefrípte

nefriptelor
NEFRÍPT, -Ă, nefripți, -te, adj. Care nu este (destul de) fript; încă crud. – Pref. ne- + fript.

DOOM

nefrípt (ne-fript) adj. m., pl. nefrípți; f. nefríptă, pl. nefrípte

nefriptul
NEFRÍPT, -Ă, nefripți, -te, adj. Care nu este (destul de) fript; încă crud. – Pref. ne- + fript.

DOOM

nefrípt (ne-fript) adj. m., pl. nefrípți; f. nefríptă, pl. nefrípte

nefriptului
NEFRÍPT, -Ă, nefripți, -te, adj. Care nu este (destul de) fript; încă crud. – Pref. ne- + fript.

DOOM

nefrípt (ne-fript) adj. m., pl. nefrípți; f. nefríptă, pl. nefrípte

nefripți
NEFRÍPT, -Ă, nefripți, -te, adj. Care nu este (destul de) fript; încă crud. – Pref. ne- + fript.

DOOM

nefrípt (ne-fript) adj. m., pl. nefrípți; f. nefríptă, pl. nefrípte

nefripții
NEFRÍPT, -Ă, nefripți, -te, adj. Care nu este (destul de) fript; încă crud. – Pref. ne- + fript.

DOOM

nefrípt (ne-fript) adj. m., pl. nefrípți; f. nefríptă, pl. nefrípte

nefripților
NEFRÍPT, -Ă, nefripți, -te, adj. Care nu este (destul de) fript; încă crud. – Pref. ne- + fript.

DOOM

nefrípt (ne-fript) adj. m., pl. nefrípți; f. nefríptă, pl. nefrípte

nefrit
NEFRÍT s. n. Rocă metamorfică compactă, de culoare verzuie, folosită ca piatră semiprețioasă. – Din fr. néphrite, germ. Nephrit.

DOOM

nefrít (piatră semiprețioasă) (ne-frit) s. n.

nefrita
NEFRÍTĂ, nefrite, s. f. Boală care constă în inflamarea rinichilor. – Din ngr. nefrítis, fr. néphrite.

DOOM

nefrítă (boală de rinichi) (ne-fri-) s. f., g.-d. art. nefrítei; pl. nefríte

nefrite
NEFRÍTĂ, nefrite, s. f. Boală care constă în inflamarea rinichilor. – Din ngr. nefrítis, fr. néphrite.

DOOM

nefrítă (boală de rinichi) (ne-fri-) s. f., g.-d. art. nefrítei; pl. nefríte

nefritei
NEFRÍTĂ, nefrite, s. f. Boală care constă în inflamarea rinichilor. – Din ngr. nefrítis, fr. néphrite.

DOOM

nefrítă (boală de rinichi) (ne-fri-) s. f., g.-d. art. nefrítei; pl. nefríte

nefritele
NEFRÍTĂ, nefrite, s. f. Boală care constă în inflamarea rinichilor. – Din ngr. nefrítis, fr. néphrite.

DOOM

nefrítă (boală de rinichi) (ne-fri-) s. f., g.-d. art. nefrítei; pl. nefríte

nefritelor
NEFRÍTĂ, nefrite, s. f. Boală care constă în inflamarea rinichilor. – Din ngr. nefrítis, fr. néphrite.

DOOM

nefrítă (boală de rinichi) (ne-fri-) s. f., g.-d. art. nefrítei; pl. nefríte

nefritic
NEFRÍTIC, -Ă, nefritici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre boli) Care este localizat la rinichi; renal. ♦ Care este folosit în bolile de rinichi. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care suferă de nefrită. – Din ngr. nefritikós, lat. nephriticus, fr. néphrétique.

DOOM

nefrític (ne-fri-) adj. m., s. m., pl. nefrítici; f. nefrítică, pl. nefrítice

nefritic
NEFRÍTIC, -Ă, nefritici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre boli) Care este localizat la rinichi; renal. ♦ Care este folosit în bolile de rinichi. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care suferă de nefrită. – Din ngr. nefritikós, lat. nephriticus, fr. néphrétique.

DOOM

nefrític (ne-fri-) adj. m., s. m., pl. nefrítici; f. nefrítică, pl. nefrítice

nefritica
NEFRÍTIC, -Ă, nefritici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre boli) Care este localizat la rinichi; renal. ♦ Care este folosit în bolile de rinichi. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care suferă de nefrită. – Din ngr. nefritikós, lat. nephriticus, fr. néphrétique.

DOOM

nefrític (ne-fri-) adj. m., s. m., pl. nefrítici; f. nefrítică, pl. nefrítice

nefritica
NEFRÍTIC, -Ă, nefritici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre boli) Care este localizat la rinichi; renal. ♦ Care este folosit în bolile de rinichi. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care suferă de nefrită. – Din ngr. nefritikós, lat. nephriticus, fr. néphrétique.

DOOM

nefrític (ne-fri-) adj. m., s. m., pl. nefrítici; f. nefrítică, pl. nefrítice

nefritice
NEFRÍTIC, -Ă, nefritici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre boli) Care este localizat la rinichi; renal. ♦ Care este folosit în bolile de rinichi. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care suferă de nefrită. – Din ngr. nefritikós, lat. nephriticus, fr. néphrétique.

DOOM

nefrític (ne-fri-) adj. m., s. m., pl. nefrítici; f. nefrítică, pl. nefrítice

nefritice
NEFRÍTIC, -Ă, nefritici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre boli) Care este localizat la rinichi; renal. ♦ Care este folosit în bolile de rinichi. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care suferă de nefrită. – Din ngr. nefritikós, lat. nephriticus, fr. néphrétique.

DOOM

nefrític (ne-fri-) adj. m., s. m., pl. nefrítici; f. nefrítică, pl. nefrítice

nefriticei
NEFRÍTIC, -Ă, nefritici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre boli) Care este localizat la rinichi; renal. ♦ Care este folosit în bolile de rinichi. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care suferă de nefrită. – Din ngr. nefritikós, lat. nephriticus, fr. néphrétique.

DOOM

nefrític (ne-fri-) adj. m., s. m., pl. nefrítici; f. nefrítică, pl. nefrítice

nefriticei
NEFRÍTIC, -Ă, nefritici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre boli) Care este localizat la rinichi; renal. ♦ Care este folosit în bolile de rinichi. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care suferă de nefrită. – Din ngr. nefritikós, lat. nephriticus, fr. néphrétique.

DOOM

nefrític (ne-fri-) adj. m., s. m., pl. nefrítici; f. nefrítică, pl. nefrítice

nefriticele
NEFRÍTIC, -Ă, nefritici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre boli) Care este localizat la rinichi; renal. ♦ Care este folosit în bolile de rinichi. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care suferă de nefrită. – Din ngr. nefritikós, lat. nephriticus, fr. néphrétique.

DOOM

nefrític (ne-fri-) adj. m., s. m., pl. nefrítici; f. nefrítică, pl. nefrítice

nefriticele
NEFRÍTIC, -Ă, nefritici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre boli) Care este localizat la rinichi; renal. ♦ Care este folosit în bolile de rinichi. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care suferă de nefrită. – Din ngr. nefritikós, lat. nephriticus, fr. néphrétique.

DOOM

nefrític (ne-fri-) adj. m., s. m., pl. nefrítici; f. nefrítică, pl. nefrítice

nefriticelor
NEFRÍTIC, -Ă, nefritici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre boli) Care este localizat la rinichi; renal. ♦ Care este folosit în bolile de rinichi. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care suferă de nefrită. – Din ngr. nefritikós, lat. nephriticus, fr. néphrétique.

DOOM

nefrític (ne-fri-) adj. m., s. m., pl. nefrítici; f. nefrítică, pl. nefrítice

nefriticelor
NEFRÍTIC, -Ă, nefritici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre boli) Care este localizat la rinichi; renal. ♦ Care este folosit în bolile de rinichi. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care suferă de nefrită. – Din ngr. nefritikós, lat. nephriticus, fr. néphrétique.

DOOM

nefrític (ne-fri-) adj. m., s. m., pl. nefrítici; f. nefrítică, pl. nefrítice

nefritici
NEFRÍTIC, -Ă, nefritici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre boli) Care este localizat la rinichi; renal. ♦ Care este folosit în bolile de rinichi. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care suferă de nefrită. – Din ngr. nefritikós, lat. nephriticus, fr. néphrétique.

DOOM

nefrític (ne-fri-) adj. m., s. m., pl. nefrítici; f. nefrítică, pl. nefrítice

nefritici
NEFRÍTIC, -Ă, nefritici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre boli) Care este localizat la rinichi; renal. ♦ Care este folosit în bolile de rinichi. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care suferă de nefrită. – Din ngr. nefritikós, lat. nephriticus, fr. néphrétique.

DOOM

nefrític (ne-fri-) adj. m., s. m., pl. nefrítici; f. nefrítică, pl. nefrítice

nefriticii
NEFRÍTIC, -Ă, nefritici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre boli) Care este localizat la rinichi; renal. ♦ Care este folosit în bolile de rinichi. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care suferă de nefrită. – Din ngr. nefritikós, lat. nephriticus, fr. néphrétique.

DOOM

nefrític (ne-fri-) adj. m., s. m., pl. nefrítici; f. nefrítică, pl. nefrítice

nefriticii
NEFRÍTIC, -Ă, nefritici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre boli) Care este localizat la rinichi; renal. ♦ Care este folosit în bolile de rinichi. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care suferă de nefrită. – Din ngr. nefritikós, lat. nephriticus, fr. néphrétique.

DOOM

nefrític (ne-fri-) adj. m., s. m., pl. nefrítici; f. nefrítică, pl. nefrítice

nefriticilor
NEFRÍTIC, -Ă, nefritici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre boli) Care este localizat la rinichi; renal. ♦ Care este folosit în bolile de rinichi. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care suferă de nefrită. – Din ngr. nefritikós, lat. nephriticus, fr. néphrétique.

DOOM

nefrític (ne-fri-) adj. m., s. m., pl. nefrítici; f. nefrítică, pl. nefrítice

nefriticilor
NEFRÍTIC, -Ă, nefritici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre boli) Care este localizat la rinichi; renal. ♦ Care este folosit în bolile de rinichi. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care suferă de nefrită. – Din ngr. nefritikós, lat. nephriticus, fr. néphrétique.

DOOM

nefrític (ne-fri-) adj. m., s. m., pl. nefrítici; f. nefrítică, pl. nefrítice

nefriticul
NEFRÍTIC, -Ă, nefritici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre boli) Care este localizat la rinichi; renal. ♦ Care este folosit în bolile de rinichi. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care suferă de nefrită. – Din ngr. nefritikós, lat. nephriticus, fr. néphrétique.

DOOM

nefrític (ne-fri-) adj. m., s. m., pl. nefrítici; f. nefrítică, pl. nefrítice

nefriticul
NEFRÍTIC, -Ă, nefritici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre boli) Care este localizat la rinichi; renal. ♦ Care este folosit în bolile de rinichi. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care suferă de nefrită. – Din ngr. nefritikós, lat. nephriticus, fr. néphrétique.

DOOM

nefrític (ne-fri-) adj. m., s. m., pl. nefrítici; f. nefrítică, pl. nefrítice

nefriticului
NEFRÍTIC, -Ă, nefritici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre boli) Care este localizat la rinichi; renal. ♦ Care este folosit în bolile de rinichi. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care suferă de nefrită. – Din ngr. nefritikós, lat. nephriticus, fr. néphrétique.

DOOM

nefrític (ne-fri-) adj. m., s. m., pl. nefrítici; f. nefrítică, pl. nefrítice

nefriticului
NEFRÍTIC, -Ă, nefritici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre boli) Care este localizat la rinichi; renal. ♦ Care este folosit în bolile de rinichi. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care suferă de nefrită. – Din ngr. nefritikós, lat. nephriticus, fr. néphrétique.

DOOM

nefrític (ne-fri-) adj. m., s. m., pl. nefrítici; f. nefrítică, pl. nefrítice

nefro
NEFRO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) rinichi”, „al rinichilor”, „(de) rinichi”. [Var. nefr-. / < fr. nephro-, it. nefro-, cf. gr. nephros].

nefrocel
NEFROCÉL s.n. (Med.) Hernie a rinichiului. [< fr. néphrocèle, cf. gr. nephros – rinichi, kele – hernie].

nefrocelul
NEFROCÉL s.n. (Med.) Hernie a rinichiului. [< fr. néphrocèle, cf. gr. nephros – rinichi, kele – hernie].

nefrocelului
NEFROCÉL s.n. (Med.) Hernie a rinichiului. [< fr. néphrocèle, cf. gr. nephros – rinichi, kele – hernie].

nefrogen
NEFROGÉN, -Ă adj. (Biol.) 1. Care produce țesut renal. 2. De origine renală. [< fr. néphrogène].

nefrogena
NEFROGÉN, -Ă adj. (Biol.) 1. Care produce țesut renal. 2. De origine renală. [< fr. néphrogène].

nefrogene
NEFROGÉN, -Ă adj. (Biol.) 1. Care produce țesut renal. 2. De origine renală. [< fr. néphrogène].

nefrogenei
NEFROGÉN, -Ă adj. (Biol.) 1. Care produce țesut renal. 2. De origine renală. [< fr. néphrogène].

nefrogenele
NEFROGÉN, -Ă adj. (Biol.) 1. Care produce țesut renal. 2. De origine renală. [< fr. néphrogène].

nefrogenelor
NEFROGÉN, -Ă adj. (Biol.) 1. Care produce țesut renal. 2. De origine renală. [< fr. néphrogène].

nefrogeni
NEFROGÉN, -Ă adj. (Biol.) 1. Care produce țesut renal. 2. De origine renală. [< fr. néphrogène].

nefrogenii
NEFROGÉN, -Ă adj. (Biol.) 1. Care produce țesut renal. 2. De origine renală. [< fr. néphrogène].

nefrogenilor
NEFROGÉN, -Ă adj. (Biol.) 1. Care produce țesut renal. 2. De origine renală. [< fr. néphrogène].

nefrogenul
NEFROGÉN, -Ă adj. (Biol.) 1. Care produce țesut renal. 2. De origine renală. [< fr. néphrogène].

nefrogenului
NEFROGÉN, -Ă adj. (Biol.) 1. Care produce țesut renal. 2. De origine renală. [< fr. néphrogène].

nefrografia
NEFROGRAFÍE, nefrografii, s. f. (Med.) Radiografie a rinichiului făcută cu ajutorul unei substanțe de contrast. – Din fr. néphrographie.

nefrografie
NEFROGRAFÍE, nefrografii, s. f. (Med.) Radiografie a rinichiului făcută cu ajutorul unei substanțe de contrast. – Din fr. néphrographie.

nefrografiei
NEFROGRAFÍE, nefrografii, s. f. (Med.) Radiografie a rinichiului făcută cu ajutorul unei substanțe de contrast. – Din fr. néphrographie.

nefrografii
NEFROGRAFÍE, nefrografii, s. f. (Med.) Radiografie a rinichiului făcută cu ajutorul unei substanțe de contrast. – Din fr. néphrographie.

nefrografiile
NEFROGRAFÍE, nefrografii, s. f. (Med.) Radiografie a rinichiului făcută cu ajutorul unei substanțe de contrast. – Din fr. néphrographie.

nefrografiilor
NEFROGRAFÍE, nefrografii, s. f. (Med.) Radiografie a rinichiului făcută cu ajutorul unei substanțe de contrast. – Din fr. néphrographie.

nefroida
NEFROÍDĂ s.f. (Liv.) Curbă plană având aproximativ conturul aparent al rinichilor. [Pron. -fro-i-. / cf. gr. nephros – rinichi, eidos – formă].

DOOM

nefroídă (ne-fro-) s. f., g.-d. art. nefroídei; pl. nefroíde

nefroide
NEFROÍDĂ s.f. (Liv.) Curbă plană având aproximativ conturul aparent al rinichilor. [Pron. -fro-i-. / cf. gr. nephros – rinichi, eidos – formă].

DOOM

nefroídă (ne-fro-) s. f., g.-d. art. nefroídei; pl. nefroíde

nefroidei
NEFROÍDĂ s.f. (Liv.) Curbă plană având aproximativ conturul aparent al rinichilor. [Pron. -fro-i-. / cf. gr. nephros – rinichi, eidos – formă].

DOOM

nefroídă (ne-fro-) s. f., g.-d. art. nefroídei; pl. nefroíde

nefroidele
NEFROÍDĂ s.f. (Liv.) Curbă plană având aproximativ conturul aparent al rinichilor. [Pron. -fro-i-. / cf. gr. nephros – rinichi, eidos – formă].

DOOM

nefroídă (ne-fro-) s. f., g.-d. art. nefroídei; pl. nefroíde

nefroidelor
NEFROÍDĂ s.f. (Liv.) Curbă plană având aproximativ conturul aparent al rinichilor. [Pron. -fro-i-. / cf. gr. nephros – rinichi, eidos – formă].

DOOM

nefroídă (ne-fro-) s. f., g.-d. art. nefroídei; pl. nefroíde

nefrolit
NEFROLÍT s.n. Calcul renal. [< fr. néphrolithe, cf. gr. nephros – rinichi, lithos – piatră].

DOOM

nefrolít (ne-fro-) s. n., pl. nefrolíte

nefrolite
NEFROLÍT s.n. Calcul renal. [< fr. néphrolithe, cf. gr. nephros – rinichi, lithos – piatră].

DOOM

nefrolít (ne-fro-) s. n., pl. nefrolíte

nefrolitele
NEFROLÍT s.n. Calcul renal. [< fr. néphrolithe, cf. gr. nephros – rinichi, lithos – piatră].

DOOM

nefrolít (ne-fro-) s. n., pl. nefrolíte

nefrolitelor
NEFROLÍT s.n. Calcul renal. [< fr. néphrolithe, cf. gr. nephros – rinichi, lithos – piatră].

DOOM

nefrolít (ne-fro-) s. n., pl. nefrolíte

nefrolitotomia
NEFROLITOTOMÍE, nefrolitotomii, s. f. (Med.) Extragere chirurgicală a unui calcul renal. – Din fr. néphrolithotomie.

nefrolitotomie
NEFROLITOTOMÍE, nefrolitotomii, s. f. (Med.) Extragere chirurgicală a unui calcul renal. – Din fr. néphrolithotomie.

nefrolitotomiei
NEFROLITOTOMÍE, nefrolitotomii, s. f. (Med.) Extragere chirurgicală a unui calcul renal. – Din fr. néphrolithotomie.

nefrolitotomii
NEFROLITOTOMÍE, nefrolitotomii, s. f. (Med.) Extragere chirurgicală a unui calcul renal. – Din fr. néphrolithotomie.

nefrolitotomiile
NEFROLITOTOMÍE, nefrolitotomii, s. f. (Med.) Extragere chirurgicală a unui calcul renal. – Din fr. néphrolithotomie.

nefrolitotomiilor
NEFROLITOTOMÍE, nefrolitotomii, s. f. (Med.) Extragere chirurgicală a unui calcul renal. – Din fr. néphrolithotomie.

nefrolitul
NEFROLÍT s.n. Calcul renal. [< fr. néphrolithe, cf. gr. nephros – rinichi, lithos – piatră].

DOOM

nefrolít (ne-fro-) s. n., pl. nefrolíte

nefrolitului
NEFROLÍT s.n. Calcul renal. [< fr. néphrolithe, cf. gr. nephros – rinichi, lithos – piatră].

DOOM

nefrolít (ne-fro-) s. n., pl. nefrolíte

nefrolog
NEFROLÓG, -Ă s.m. și f. Medic specialist în nefrologie; urolog. [< nefrologie].

nefrologa
NEFROLÓG, -Ă s.m. și f. Medic specialist în nefrologie; urolog. [< nefrologie].

nefrologe
NEFROLÓG, -Ă s.m. și f. Medic specialist în nefrologie; urolog. [< nefrologie].

nefrologei
NEFROLÓG, -Ă s.m. și f. Medic specialist în nefrologie; urolog. [< nefrologie].

nefrologele
NEFROLÓG, -Ă s.m. și f. Medic specialist în nefrologie; urolog. [< nefrologie].

nefrologelor
NEFROLÓG, -Ă s.m. și f. Medic specialist în nefrologie; urolog. [< nefrologie].

nefrologi
NEFROLÓG, -Ă s.m. și f. Medic specialist în nefrologie; urolog. [< nefrologie].

nefrologia
NEFROLOGÍE s. f. Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul rinichiului. – Din fr. néphrologie.

DOOM

nefrologíe (ne-fro-) s. f., art. nefrología, g.-d. nefrologíi, art. nefrologíei

nefrologic
NEFROLÓGIC, -Ă, nefrologici, -ce, adj. (Med.) De nefrologie. – Din fr. néphrologique.

nefrologica
NEFROLÓGIC, -Ă, nefrologici, -ce, adj. (Med.) De nefrologie. – Din fr. néphrologique.

nefrologice
NEFROLÓGIC, -Ă, nefrologici, -ce, adj. (Med.) De nefrologie. – Din fr. néphrologique.

nefrologicei
NEFROLÓGIC, -Ă, nefrologici, -ce, adj. (Med.) De nefrologie. – Din fr. néphrologique.

nefrologicele
NEFROLÓGIC, -Ă, nefrologici, -ce, adj. (Med.) De nefrologie. – Din fr. néphrologique.

nefrologicelor
NEFROLÓGIC, -Ă, nefrologici, -ce, adj. (Med.) De nefrologie. – Din fr. néphrologique.

nefrologici
NEFROLÓGIC, -Ă, nefrologici, -ce, adj. (Med.) De nefrologie. – Din fr. néphrologique.

nefrologicii
NEFROLÓGIC, -Ă, nefrologici, -ce, adj. (Med.) De nefrologie. – Din fr. néphrologique.

nefrologicilor
NEFROLÓGIC, -Ă, nefrologici, -ce, adj. (Med.) De nefrologie. – Din fr. néphrologique.

nefrologicul
NEFROLÓGIC, -Ă, nefrologici, -ce, adj. (Med.) De nefrologie. – Din fr. néphrologique.

nefrologicului
NEFROLÓGIC, -Ă, nefrologici, -ce, adj. (Med.) De nefrologie. – Din fr. néphrologique.

nefrologie
NEFROLOGÍE s. f. Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul rinichiului. – Din fr. néphrologie.

DOOM

nefrologíe (ne-fro-) s. f., art. nefrología, g.-d. nefrologíi, art. nefrologíei

nefrologiei
NEFROLOGÍE s. f. Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul rinichiului. – Din fr. néphrologie.

DOOM

nefrologíe (ne-fro-) s. f., art. nefrología, g.-d. nefrologíi, art. nefrologíei

nefrologii
NEFROLÓG, -Ă s.m. și f. Medic specialist în nefrologie; urolog. [< nefrologie].

nefrologii
NEFROLOGÍE s. f. Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul rinichiului. – Din fr. néphrologie.

DOOM

nefrologíe (ne-fro-) s. f., art. nefrología, g.-d. nefrologíi, art. nefrologíei

nefrologilor
NEFROLÓG, -Ă s.m. și f. Medic specialist în nefrologie; urolog. [< nefrologie].

nefrologul
NEFROLÓG, -Ă s.m. și f. Medic specialist în nefrologie; urolog. [< nefrologie].

nefrologului
NEFROLÓG, -Ă s.m. și f. Medic specialist în nefrologie; urolog. [< nefrologie].

nefron
NEFRÓN, nefroni, s. m. (Med.) Unitate morfologică și funcțională a rinichiului. [Pl. și: (n.) nefroane] – Din fr. néphron.

nefropat
NEFROPÁT, -Ă, nefropați, -te, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de rinichi. – Din fr. néphropathe.

nefropat
NEFROPÁT, -Ă, nefropați, -te, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de rinichi. – Din fr. néphropathe.

nefropata
NEFROPÁT, -Ă, nefropați, -te, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de rinichi. – Din fr. néphropathe.

nefropata
NEFROPÁT, -Ă, nefropați, -te, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de rinichi. – Din fr. néphropathe.

nefropate
NEFROPÁT, -Ă, nefropați, -te, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de rinichi. – Din fr. néphropathe.

nefropate
NEFROPÁT, -Ă, nefropați, -te, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de rinichi. – Din fr. néphropathe.

nefropatei
NEFROPÁT, -Ă, nefropați, -te, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de rinichi. – Din fr. néphropathe.

nefropatei
NEFROPÁT, -Ă, nefropați, -te, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de rinichi. – Din fr. néphropathe.

nefropatele
NEFROPÁT, -Ă, nefropați, -te, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de rinichi. – Din fr. néphropathe.

nefropatele
NEFROPÁT, -Ă, nefropați, -te, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de rinichi. – Din fr. néphropathe.

nefropatelor
NEFROPÁT, -Ă, nefropați, -te, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de rinichi. – Din fr. néphropathe.

nefropatelor
NEFROPÁT, -Ă, nefropați, -te, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de rinichi. – Din fr. néphropathe.

nefropatia
NEFROPATÍE s. f. (Med.) Denumire generică a bolilor de rinichi. – Din fr. néphropathie.

DOOM

nefropatíe (ne-fro-) s. f., art. nefropatía, g.-d. nefropatíi, art. nefropatíei

nefropatie
NEFROPATÍE s. f. (Med.) Denumire generică a bolilor de rinichi. – Din fr. néphropathie.

DOOM

nefropatíe (ne-fro-) s. f., art. nefropatía, g.-d. nefropatíi, art. nefropatíei

nefropatiei
NEFROPATÍE s. f. (Med.) Denumire generică a bolilor de rinichi. – Din fr. néphropathie.

DOOM

nefropatíe (ne-fro-) s. f., art. nefropatía, g.-d. nefropatíi, art. nefropatíei

nefropatii
NEFROPATÍE s. f. (Med.) Denumire generică a bolilor de rinichi. – Din fr. néphropathie.

DOOM

nefropatíe (ne-fro-) s. f., art. nefropatía, g.-d. nefropatíi, art. nefropatíei

nefropatiile
NEFROPATÍE s. f. (Med.) Denumire generică a bolilor de rinichi. – Din fr. néphropathie.

DOOM

nefropatíe (ne-fro-) s. f., art. nefropatía, g.-d. nefropatíi, art. nefropatíei

nefropatiilor
NEFROPATÍE s. f. (Med.) Denumire generică a bolilor de rinichi. – Din fr. néphropathie.

DOOM

nefropatíe (ne-fro-) s. f., art. nefropatía, g.-d. nefropatíi, art. nefropatíei

nefropatul
NEFROPÁT, -Ă, nefropați, -te, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de rinichi. – Din fr. néphropathe.

nefropatul
NEFROPÁT, -Ă, nefropați, -te, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de rinichi. – Din fr. néphropathe.

nefropatului
NEFROPÁT, -Ă, nefropați, -te, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de rinichi. – Din fr. néphropathe.

nefropatului
NEFROPÁT, -Ă, nefropați, -te, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de rinichi. – Din fr. néphropathe.

nefropați
NEFROPÁT, -Ă, nefropați, -te, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de rinichi. – Din fr. néphropathe.

nefropați
NEFROPÁT, -Ă, nefropați, -te, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de rinichi. – Din fr. néphropathe.

nefropații
NEFROPÁT, -Ă, nefropați, -te, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de rinichi. – Din fr. néphropathe.

nefropații
NEFROPÁT, -Ă, nefropați, -te, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de rinichi. – Din fr. néphropathe.

nefropaților
NEFROPÁT, -Ă, nefropați, -te, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de rinichi. – Din fr. néphropathe.

nefropaților
NEFROPÁT, -Ă, nefropați, -te, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de rinichi. – Din fr. néphropathe.

nefropexia
NEFROPEXÍE s. f. (Med.) Fixare chirurgicală a unui rinichi deplasat. – Din fr. néphropexie.

DOOM

nefropexíe (ne-fro-) s. f., art. nefropexía, g.-d. nefropexíi, art. nefropexíei

nefropexie
NEFROPEXÍE s. f. (Med.) Fixare chirurgicală a unui rinichi deplasat. – Din fr. néphropexie.

DOOM

nefropexíe (ne-fro-) s. f., art. nefropexía, g.-d. nefropexíi, art. nefropexíei

nefropexiei
NEFROPEXÍE s. f. (Med.) Fixare chirurgicală a unui rinichi deplasat. – Din fr. néphropexie.

DOOM

nefropexíe (ne-fro-) s. f., art. nefropexía, g.-d. nefropexíi, art. nefropexíei

nefropexii
NEFROPEXÍE s. f. (Med.) Fixare chirurgicală a unui rinichi deplasat. – Din fr. néphropexie.

DOOM

nefropexíe (ne-fro-) s. f., art. nefropexía, g.-d. nefropexíi, art. nefropexíei

nefropexiile
NEFROPEXÍE s. f. (Med.) Fixare chirurgicală a unui rinichi deplasat. – Din fr. néphropexie.

DOOM

nefropexíe (ne-fro-) s. f., art. nefropexía, g.-d. nefropexíi, art. nefropexíei

nefropexiilor
NEFROPEXÍE s. f. (Med.) Fixare chirurgicală a unui rinichi deplasat. – Din fr. néphropexie.

DOOM

nefropexíe (ne-fro-) s. f., art. nefropexía, g.-d. nefropexíi, art. nefropexíei

nefroplegia
NEFROPLEGÍE s.f. (Med.) Suprimare, încetare a excreției renale. [Gen. -iei. / < fr. néphroplégie].

nefroplegie
NEFROPLEGÍE s.f. (Med.) Suprimare, încetare a excreției renale. [Gen. -iei. / < fr. néphroplégie].

nefroplegiei
NEFROPLEGÍE s.f. (Med.) Suprimare, încetare a excreției renale. [Gen. -iei. / < fr. néphroplégie].

nefroplegii
NEFROPLEGÍE s.f. (Med.) Suprimare, încetare a excreției renale. [Gen. -iei. / < fr. néphroplégie].

nefroptoza
NEFROPTÓZĂ s. f. (Med.) Boală caracterizată prin deplasarea rinichiului. – Din fr. néphroptose.

nefroptoze
NEFROPTÓZĂ s. f. (Med.) Boală caracterizată prin deplasarea rinichiului. – Din fr. néphroptose.

nefroptozei
NEFROPTÓZĂ s. f. (Med.) Boală caracterizată prin deplasarea rinichiului. – Din fr. néphroptose.

nefroptozele
NEFROPTÓZĂ s. f. (Med.) Boală caracterizată prin deplasarea rinichiului. – Din fr. néphroptose.

nefroptozelor
NEFROPTÓZĂ s. f. (Med.) Boală caracterizată prin deplasarea rinichiului. – Din fr. néphroptose.

nefrorafia
NEFRORAFÍE s.f. (Med.) Fixare prin sutură a unui rinichi mobil. [Gen. -iei. / < fr. néphrorraphie].

nefrorafie
NEFRORAFÍE s.f. (Med.) Fixare prin sutură a unui rinichi mobil. [Gen. -iei. / < fr. néphrorraphie].

nefrorafiei
NEFRORAFÍE s.f. (Med.) Fixare prin sutură a unui rinichi mobil. [Gen. -iei. / < fr. néphrorraphie].

nefrorafii
NEFRORAFÍE s.f. (Med.) Fixare prin sutură a unui rinichi mobil. [Gen. -iei. / < fr. néphrorraphie].

nefroragie
NEFRORAGÍE s.f. (Med.) Hemoragie provenind de la rinichi. [Gen. -iei / < fr. néphrorragie, cf. gr. nephros – rinichi, rhegnynai – a curge].

DOOM

nefroragíe (ne-fro-) s. f., art. nefroragía, g.-d. nefroragíi, art. nefroragíei

nefrosclerotic
NEFROSCLERÓTIC, -Ă, nefrosclerotici, -ce, adj. (Med.) Care se referă la nefroscleroză. – Din fr. néphrosclérotique.

nefrosclerotica
NEFROSCLERÓTIC, -Ă, nefrosclerotici, -ce, adj. (Med.) Care se referă la nefroscleroză. – Din fr. néphrosclérotique.

nefrosclerotice
NEFROSCLERÓTIC, -Ă, nefrosclerotici, -ce, adj. (Med.) Care se referă la nefroscleroză. – Din fr. néphrosclérotique.

nefroscleroticei
NEFROSCLERÓTIC, -Ă, nefrosclerotici, -ce, adj. (Med.) Care se referă la nefroscleroză. – Din fr. néphrosclérotique.

nefroscleroticele
NEFROSCLERÓTIC, -Ă, nefrosclerotici, -ce, adj. (Med.) Care se referă la nefroscleroză. – Din fr. néphrosclérotique.

nefroscleroticelor
NEFROSCLERÓTIC, -Ă, nefrosclerotici, -ce, adj. (Med.) Care se referă la nefroscleroză. – Din fr. néphrosclérotique.

nefrosclerotici
NEFROSCLERÓTIC, -Ă, nefrosclerotici, -ce, adj. (Med.) Care se referă la nefroscleroză. – Din fr. néphrosclérotique.

nefroscleroticii
NEFROSCLERÓTIC, -Ă, nefrosclerotici, -ce, adj. (Med.) Care se referă la nefroscleroză. – Din fr. néphrosclérotique.

nefroscleroticilor
NEFROSCLERÓTIC, -Ă, nefrosclerotici, -ce, adj. (Med.) Care se referă la nefroscleroză. – Din fr. néphrosclérotique.

nefroscleroticul
NEFROSCLERÓTIC, -Ă, nefrosclerotici, -ce, adj. (Med.) Care se referă la nefroscleroză. – Din fr. néphrosclérotique.

nefroscleroticului
NEFROSCLERÓTIC, -Ă, nefrosclerotici, -ce, adj. (Med.) Care se referă la nefroscleroză. – Din fr. néphrosclérotique.

nefroscleroza
NEFROSCLERÓZĂ, nefroscleroze, s. f. (Med.) Scleroză renală. – Din fr. néphrosclérose.

DOOM

!nefroscleróză (ne-fros-cle-/-fro-scle-) s. f., g.-d. art. nefrosclerózei; pl. nefroscleróze

nefroscleroze
NEFROSCLERÓZĂ, nefroscleroze, s. f. (Med.) Scleroză renală. – Din fr. néphrosclérose.

DOOM

!nefroscleróză (ne-fros-cle-/-fro-scle-) s. f., g.-d. art. nefrosclerózei; pl. nefroscleróze

nefrosclerozei
NEFROSCLERÓZĂ, nefroscleroze, s. f. (Med.) Scleroză renală. – Din fr. néphrosclérose.

DOOM

!nefroscleróză (ne-fros-cle-/-fro-scle-) s. f., g.-d. art. nefrosclerózei; pl. nefroscleróze

nefrosclerozele
NEFROSCLERÓZĂ, nefroscleroze, s. f. (Med.) Scleroză renală. – Din fr. néphrosclérose.

DOOM

!nefroscleróză (ne-fros-cle-/-fro-scle-) s. f., g.-d. art. nefrosclerózei; pl. nefroscleróze

nefrosclerozelor
NEFROSCLERÓZĂ, nefroscleroze, s. f. (Med.) Scleroză renală. – Din fr. néphrosclérose.

DOOM

!nefroscleróză (ne-fros-cle-/-fro-scle-) s. f., g.-d. art. nefrosclerózei; pl. nefroscleróze

nefrostomia
NEFROSTOMÍE s.f. Intervenție chirurgicală pentru devierea spre exterior a urinii din cavitățile renale. [Gen. -iei. / < fr. néphrostomie, cf. gr. nephros – rinichi, stoma – deschidere].

nefrostomie
NEFROSTOMÍE s.f. Intervenție chirurgicală pentru devierea spre exterior a urinii din cavitățile renale. [Gen. -iei. / < fr. néphrostomie, cf. gr. nephros – rinichi, stoma – deschidere].

nefrostomiei
NEFROSTOMÍE s.f. Intervenție chirurgicală pentru devierea spre exterior a urinii din cavitățile renale. [Gen. -iei. / < fr. néphrostomie, cf. gr. nephros – rinichi, stoma – deschidere].

nefrostomii
NEFROSTOMÍE s.f. Intervenție chirurgicală pentru devierea spre exterior a urinii din cavitățile renale. [Gen. -iei. / < fr. néphrostomie, cf. gr. nephros – rinichi, stoma – deschidere].

nefrostomiile
NEFROSTOMÍE s.f. Intervenție chirurgicală pentru devierea spre exterior a urinii din cavitățile renale. [Gen. -iei. / < fr. néphrostomie, cf. gr. nephros – rinichi, stoma – deschidere].

nefrostomiilor
NEFROSTOMÍE s.f. Intervenție chirurgicală pentru devierea spre exterior a urinii din cavitățile renale. [Gen. -iei. / < fr. néphrostomie, cf. gr. nephros – rinichi, stoma – deschidere].

nefrotic
NEFRÓTIC, -Ă, nefrotici, -ce, adj. (Med.) De natura nefrozei. – Din fr. néphrotique.

nefrotica
NEFRÓTIC, -Ă, nefrotici, -ce, adj. (Med.) De natura nefrozei. – Din fr. néphrotique.

nefrotice
NEFRÓTIC, -Ă, nefrotici, -ce, adj. (Med.) De natura nefrozei. – Din fr. néphrotique.

nefroticei
NEFRÓTIC, -Ă, nefrotici, -ce, adj. (Med.) De natura nefrozei. – Din fr. néphrotique.

nefroticele
NEFRÓTIC, -Ă, nefrotici, -ce, adj. (Med.) De natura nefrozei. – Din fr. néphrotique.

nefroticelor
NEFRÓTIC, -Ă, nefrotici, -ce, adj. (Med.) De natura nefrozei. – Din fr. néphrotique.

nefrotici
NEFRÓTIC, -Ă, nefrotici, -ce, adj. (Med.) De natura nefrozei. – Din fr. néphrotique.

nefroticii
NEFRÓTIC, -Ă, nefrotici, -ce, adj. (Med.) De natura nefrozei. – Din fr. néphrotique.

nefroticilor
NEFRÓTIC, -Ă, nefrotici, -ce, adj. (Med.) De natura nefrozei. – Din fr. néphrotique.

nefroticul
NEFRÓTIC, -Ă, nefrotici, -ce, adj. (Med.) De natura nefrozei. – Din fr. néphrotique.

nefroticului
NEFRÓTIC, -Ă, nefrotici, -ce, adj. (Med.) De natura nefrozei. – Din fr. néphrotique.

nefrotomia
NEFROTOMÍE s.f. Deschidere chirurgicală a rinichiului (pentru îndepărtarea calculilor etc.). [Gen. -iei. / < fr. néphrotomie, cf. gr. nephros – rinichi, tome – tăiere].

nefrotomie
NEFROTOMÍE s.f. Deschidere chirurgicală a rinichiului (pentru îndepărtarea calculilor etc.). [Gen. -iei. / < fr. néphrotomie, cf. gr. nephros – rinichi, tome – tăiere].

nefrotomiei
NEFROTOMÍE s.f. Deschidere chirurgicală a rinichiului (pentru îndepărtarea calculilor etc.). [Gen. -iei. / < fr. néphrotomie, cf. gr. nephros – rinichi, tome – tăiere].

nefrotomii
NEFROTOMÍE s.f. Deschidere chirurgicală a rinichiului (pentru îndepărtarea calculilor etc.). [Gen. -iei. / < fr. néphrotomie, cf. gr. nephros – rinichi, tome – tăiere].

nefrotomiile
NEFROTOMÍE s.f. Deschidere chirurgicală a rinichiului (pentru îndepărtarea calculilor etc.). [Gen. -iei. / < fr. néphrotomie, cf. gr. nephros – rinichi, tome – tăiere].

nefrotomiilor
NEFROTOMÍE s.f. Deschidere chirurgicală a rinichiului (pentru îndepărtarea calculilor etc.). [Gen. -iei. / < fr. néphrotomie, cf. gr. nephros – rinichi, tome – tăiere].

nefroza
NEFRÓZĂ, nefroze, s. f. (Med.) Afecțiune cronică a rinichiului pricinuită de tulburări metabolice. – Din fr. néphrose.

DOOM

!nefróză (boală de rinichi) (ne-fro-) s. f., g.-d. art. nefrózei; pl. nefróze

nefroze
NEFRÓZĂ, nefroze, s. f. (Med.) Afecțiune cronică a rinichiului pricinuită de tulburări metabolice. – Din fr. néphrose.

DOOM

!nefróză (boală de rinichi) (ne-fro-) s. f., g.-d. art. nefrózei; pl. nefróze

nefrozei
NEFRÓZĂ, nefroze, s. f. (Med.) Afecțiune cronică a rinichiului pricinuită de tulburări metabolice. – Din fr. néphrose.

DOOM

!nefróză (boală de rinichi) (ne-fro-) s. f., g.-d. art. nefrózei; pl. nefróze

nefrozele
NEFRÓZĂ, nefroze, s. f. (Med.) Afecțiune cronică a rinichiului pricinuită de tulburări metabolice. – Din fr. néphrose.

DOOM

!nefróză (boală de rinichi) (ne-fro-) s. f., g.-d. art. nefrózei; pl. nefróze

nefrozelor
NEFRÓZĂ, nefroze, s. f. (Med.) Afecțiune cronică a rinichiului pricinuită de tulburări metabolice. – Din fr. néphrose.

DOOM

!nefróză (boală de rinichi) (ne-fro-) s. f., g.-d. art. nefrózei; pl. nefróze

nefructuoasa
NEFRUCTUÓS, -OÁSĂ, nefructuoși, -oase, adj. Care nu dă rezultatele așteptate, care nu dă roade; zadarnic, inutil, infructuos. [Pr.: -tu-os] – Pref. ne- + fructuos.

nefructuoase
NEFRUCTUÓS, -OÁSĂ, nefructuoși, -oase, adj. Care nu dă rezultatele așteptate, care nu dă roade; zadarnic, inutil, infructuos. [Pr.: -tu-os] – Pref. ne- + fructuos.

nefructuoasei
NEFRUCTUÓS, -OÁSĂ, nefructuoși, -oase, adj. Care nu dă rezultatele așteptate, care nu dă roade; zadarnic, inutil, infructuos. [Pr.: -tu-os] – Pref. ne- + fructuos.

nefructuoasele
NEFRUCTUÓS, -OÁSĂ, nefructuoși, -oase, adj. Care nu dă rezultatele așteptate, care nu dă roade; zadarnic, inutil, infructuos. [Pr.: -tu-os] – Pref. ne- + fructuos.

nefructuoaselor
NEFRUCTUÓS, -OÁSĂ, nefructuoși, -oase, adj. Care nu dă rezultatele așteptate, care nu dă roade; zadarnic, inutil, infructuos. [Pr.: -tu-os] – Pref. ne- + fructuos.

nefructuos
NEFRUCTUÓS, -OÁSĂ, nefructuoși, -oase, adj. Care nu dă rezultatele așteptate, care nu dă roade; zadarnic, inutil, infructuos. [Pr.: -tu-os] – Pref. ne- + fructuos.

nefructuosul
NEFRUCTUÓS, -OÁSĂ, nefructuoși, -oase, adj. Care nu dă rezultatele așteptate, care nu dă roade; zadarnic, inutil, infructuos. [Pr.: -tu-os] – Pref. ne- + fructuos.

nefructuosului
NEFRUCTUÓS, -OÁSĂ, nefructuoși, -oase, adj. Care nu dă rezultatele așteptate, care nu dă roade; zadarnic, inutil, infructuos. [Pr.: -tu-os] – Pref. ne- + fructuos.

nefructuoși
NEFRUCTUÓS, -OÁSĂ, nefructuoși, -oase, adj. Care nu dă rezultatele așteptate, care nu dă roade; zadarnic, inutil, infructuos. [Pr.: -tu-os] – Pref. ne- + fructuos.

nefructuoșii
NEFRUCTUÓS, -OÁSĂ, nefructuoși, -oase, adj. Care nu dă rezultatele așteptate, care nu dă roade; zadarnic, inutil, infructuos. [Pr.: -tu-os] – Pref. ne- + fructuos.

nefructuoșilor
NEFRUCTUÓS, -OÁSĂ, nefructuoși, -oase, adj. Care nu dă rezultatele așteptate, care nu dă roade; zadarnic, inutil, infructuos. [Pr.: -tu-os] – Pref. ne- + fructuos.

neft
NAFT s. n. (Regional) Petrol brut, țiței. ◊ Compus: unt-de-naft = specie de catran lichid, transparent, foarte inflamabil și cu un miros pătrunzător; se obține prin distilarea petrolului. Să torni în rana vitei unt-de-naft. ȘEZ. III 148. – Variantă: neft s. n.

neftiu
NEFTÍU, -ÍE, neftii, adj. (Neobișnuit) Verde-închis, întunecos, ca naftul.

nefuncțional
NEFUNCȚIONÁL, -Ă, nefuncționali, -e, adj. 1. Care nu este funcțional. 2. Care nu îndeplinește condițiile pentru a funcționa. ◊ Nefolositor. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + funcțional (după fr. non-fonctionnel).

DOOM

*nefuncționál (-func-ți-o-) adj. m., pl. nefuncționáli; f. nefuncționálă, pl. nefuncționále

nefuncționala
NEFUNCȚIONÁL, -Ă, nefuncționali, -e, adj. 1. Care nu este funcțional. 2. Care nu îndeplinește condițiile pentru a funcționa. ◊ Nefolositor. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + funcțional (după fr. non-fonctionnel).

DOOM

*nefuncționál (-func-ți-o-) adj. m., pl. nefuncționáli; f. nefuncționálă, pl. nefuncționále

nefuncționale
NEFUNCȚIONÁL, -Ă, nefuncționali, -e, adj. 1. Care nu este funcțional. 2. Care nu îndeplinește condițiile pentru a funcționa. ◊ Nefolositor. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + funcțional (după fr. non-fonctionnel).

DOOM

*nefuncționál (-func-ți-o-) adj. m., pl. nefuncționáli; f. nefuncționálă, pl. nefuncționále

nefuncționalei
NEFUNCȚIONÁL, -Ă, nefuncționali, -e, adj. 1. Care nu este funcțional. 2. Care nu îndeplinește condițiile pentru a funcționa. ◊ Nefolositor. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + funcțional (după fr. non-fonctionnel).

DOOM

*nefuncționál (-func-ți-o-) adj. m., pl. nefuncționáli; f. nefuncționálă, pl. nefuncționále

nefuncționalele
NEFUNCȚIONÁL, -Ă, nefuncționali, -e, adj. 1. Care nu este funcțional. 2. Care nu îndeplinește condițiile pentru a funcționa. ◊ Nefolositor. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + funcțional (după fr. non-fonctionnel).

DOOM

*nefuncționál (-func-ți-o-) adj. m., pl. nefuncționáli; f. nefuncționálă, pl. nefuncționále

nefuncționalelor
NEFUNCȚIONÁL, -Ă, nefuncționali, -e, adj. 1. Care nu este funcțional. 2. Care nu îndeplinește condițiile pentru a funcționa. ◊ Nefolositor. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + funcțional (după fr. non-fonctionnel).

DOOM

*nefuncționál (-func-ți-o-) adj. m., pl. nefuncționáli; f. nefuncționálă, pl. nefuncționále

nefuncționali
NEFUNCȚIONÁL, -Ă, nefuncționali, -e, adj. 1. Care nu este funcțional. 2. Care nu îndeplinește condițiile pentru a funcționa. ◊ Nefolositor. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + funcțional (după fr. non-fonctionnel).

DOOM

*nefuncționál (-func-ți-o-) adj. m., pl. nefuncționáli; f. nefuncționálă, pl. nefuncționále

nefuncționalii
NEFUNCȚIONÁL, -Ă, nefuncționali, -e, adj. 1. Care nu este funcțional. 2. Care nu îndeplinește condițiile pentru a funcționa. ◊ Nefolositor. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + funcțional (după fr. non-fonctionnel).

DOOM

*nefuncționál (-func-ți-o-) adj. m., pl. nefuncționáli; f. nefuncționálă, pl. nefuncționále

nefuncționalilor
NEFUNCȚIONÁL, -Ă, nefuncționali, -e, adj. 1. Care nu este funcțional. 2. Care nu îndeplinește condițiile pentru a funcționa. ◊ Nefolositor. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + funcțional (după fr. non-fonctionnel).

DOOM

*nefuncționál (-func-ți-o-) adj. m., pl. nefuncționáli; f. nefuncționálă, pl. nefuncționále

nefuncționalul
NEFUNCȚIONÁL, -Ă, nefuncționali, -e, adj. 1. Care nu este funcțional. 2. Care nu îndeplinește condițiile pentru a funcționa. ◊ Nefolositor. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + funcțional (după fr. non-fonctionnel).

DOOM

*nefuncționál (-func-ți-o-) adj. m., pl. nefuncționáli; f. nefuncționálă, pl. nefuncționále

nefuncționalului
NEFUNCȚIONÁL, -Ă, nefuncționali, -e, adj. 1. Care nu este funcțional. 2. Care nu îndeplinește condițiile pentru a funcționa. ◊ Nefolositor. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + funcțional (după fr. non-fonctionnel).

DOOM

*nefuncționál (-func-ți-o-) adj. m., pl. nefuncționáli; f. nefuncționálă, pl. nefuncționále

nefundat
NEFUNDÁT, -Ă adj. v. nefondat.

DOOM

*nefondát adj. m., pl. nefondáți; f. nefondátă, pl. nefondáte

nefundata
NEFUNDÁT, -Ă adj. v. nefondat.

DOOM

*nefondát adj. m., pl. nefondáți; f. nefondátă, pl. nefondáte

nefundate
NEFUNDÁT, -Ă adj. v. nefondat.

DOOM

*nefondát adj. m., pl. nefondáți; f. nefondátă, pl. nefondáte

nefundatei
NEFUNDÁT, -Ă adj. v. nefondat.

DOOM

*nefondát adj. m., pl. nefondáți; f. nefondátă, pl. nefondáte

nefundatele
NEFUNDÁT, -Ă adj. v. nefondat.

DOOM

*nefondát adj. m., pl. nefondáți; f. nefondátă, pl. nefondáte

nefundatelor
NEFUNDÁT, -Ă adj. v. nefondat.

DOOM

*nefondát adj. m., pl. nefondáți; f. nefondátă, pl. nefondáte

nefundatul
NEFUNDÁT, -Ă adj. v. nefondat.

DOOM

*nefondát adj. m., pl. nefondáți; f. nefondátă, pl. nefondáte

nefundatului
NEFUNDÁT, -Ă adj. v. nefondat.

DOOM

*nefondát adj. m., pl. nefondáți; f. nefondátă, pl. nefondáte

nefundați
NEFUNDÁT, -Ă adj. v. nefondat.

DOOM

*nefondát adj. m., pl. nefondáți; f. nefondátă, pl. nefondáte

nefundații
NEFUNDÁT, -Ă adj. v. nefondat.

DOOM

*nefondát adj. m., pl. nefondáți; f. nefondátă, pl. nefondáte

nefundaților
NEFUNDÁT, -Ă adj. v. nefondat.

DOOM

*nefondát adj. m., pl. nefondáți; f. nefondátă, pl. nefondáte

nefutut
nefutut, -ă, nefutuți, -te adj. (obs.) 1. care trece printr-o perioadă de abstinență sexuală. 2. isteric.

nefârtat
NEFÂRTÁT, nefârtați, s. m. (Reg.) Dușman, neprieten. ♦ (Art.) Diavolul. – Pref. ne- + fârtat.

nefârtatul
NEFÂRTÁT, nefârtați, s. m. (Reg.) Dușman, neprieten. ♦ (Art.) Diavolul. – Pref. ne- + fârtat.

nefârtatului
NEFÂRTÁT, nefârtați, s. m. (Reg.) Dușman, neprieten. ♦ (Art.) Diavolul. – Pref. ne- + fârtat.

nefârtați
NEFÂRTÁT, nefârtați, s. m. (Reg.) Dușman, neprieten. ♦ (Art.) Diavolul. – Pref. ne- + fârtat.

nefârtații
NEFÂRTÁT, nefârtați, s. m. (Reg.) Dușman, neprieten. ♦ (Art.) Diavolul. – Pref. ne- + fârtat.

nefârtaților
NEFÂRTÁT, nefârtați, s. m. (Reg.) Dușman, neprieten. ♦ (Art.) Diavolul. – Pref. ne- + fârtat.

nefîrtat
NEFÂRTÁT, nefârtați, s. m. (Reg.) Dușman, neprieten. ♦ (Art.) Diavolul. – Pref. ne- + fârtat.

nefîrtatul
NEFÂRTÁT, nefârtați, s. m. (Reg.) Dușman, neprieten. ♦ (Art.) Diavolul. – Pref. ne- + fârtat.

nefîrtatului
NEFÂRTÁT, nefârtați, s. m. (Reg.) Dușman, neprieten. ♦ (Art.) Diavolul. – Pref. ne- + fârtat.

nefîrtați
NEFÂRTÁT, nefârtați, s. m. (Reg.) Dușman, neprieten. ♦ (Art.) Diavolul. – Pref. ne- + fârtat.

nefîrtații
NEFÂRTÁT, nefârtați, s. m. (Reg.) Dușman, neprieten. ♦ (Art.) Diavolul. – Pref. ne- + fârtat.

nefîrtaților
NEFÂRTÁT, nefârtați, s. m. (Reg.) Dușman, neprieten. ♦ (Art.) Diavolul. – Pref. ne- + fârtat.

nefăcut
NEFĂCÚT, -Ă, nefăcuți, -te, adj. Care nu a fost făcut, creat, săvârșit. – Pref. ne- + făcut².

nefăcuta
NEFĂCÚT, -Ă, nefăcuți, -te, adj. Care nu a fost făcut, creat, săvârșit. – Pref. ne- + făcut².

nefăcute
NEFĂCÚT, -Ă, nefăcuți, -te, adj. Care nu a fost făcut, creat, săvârșit. – Pref. ne- + făcut².

nefăcutei
NEFĂCÚT, -Ă, nefăcuți, -te, adj. Care nu a fost făcut, creat, săvârșit. – Pref. ne- + făcut².

nefăcutele
NEFĂCÚT, -Ă, nefăcuți, -te, adj. Care nu a fost făcut, creat, săvârșit. – Pref. ne- + făcut².

nefăcutelor
NEFĂCÚT, -Ă, nefăcuți, -te, adj. Care nu a fost făcut, creat, săvârșit. – Pref. ne- + făcut².

nefăcutul
NEFĂCÚT, -Ă, nefăcuți, -te, adj. Care nu a fost făcut, creat, săvârșit. – Pref. ne- + făcut².

nefăcutului
NEFĂCÚT, -Ă, nefăcuți, -te, adj. Care nu a fost făcut, creat, săvârșit. – Pref. ne- + făcut².

nefăcuți
NEFĂCÚT, -Ă, nefăcuți, -te, adj. Care nu a fost făcut, creat, săvârșit. – Pref. ne- + făcut².

nefăcuții
NEFĂCÚT, -Ă, nefăcuți, -te, adj. Care nu a fost făcut, creat, săvârșit. – Pref. ne- + făcut².

nefăcuților
NEFĂCÚT, -Ă, nefăcuți, -te, adj. Care nu a fost făcut, creat, săvârșit. – Pref. ne- + făcut².

nefățărit
NEFĂȚĂRÍT, -Ă, nefățăriți, -te, adj. (Înv.) Lipsit de prefăcătorie; sincer, deschis; obiectiv, drept. – Pref. ne- + fățărit.

DOOM

nefățărít (înv.) adj. m., pl. nefățăríți; f. nefățărítă, pl. nefățăríte

nefățărita
NEFĂȚĂRÍT, -Ă, nefățăriți, -te, adj. (Înv.) Lipsit de prefăcătorie; sincer, deschis; obiectiv, drept. – Pref. ne- + fățărit.

DOOM

nefățărít (înv.) adj. m., pl. nefățăríți; f. nefățărítă, pl. nefățăríte

nefățărite
NEFĂȚĂRÍT, -Ă, nefățăriți, -te, adj. (Înv.) Lipsit de prefăcătorie; sincer, deschis; obiectiv, drept. – Pref. ne- + fățărit.

DOOM

nefățărít (înv.) adj. m., pl. nefățăríți; f. nefățărítă, pl. nefățăríte

nefățăritei
NEFĂȚĂRÍT, -Ă, nefățăriți, -te, adj. (Înv.) Lipsit de prefăcătorie; sincer, deschis; obiectiv, drept. – Pref. ne- + fățărit.

DOOM

nefățărít (înv.) adj. m., pl. nefățăríți; f. nefățărítă, pl. nefățăríte

nefățăritele
NEFĂȚĂRÍT, -Ă, nefățăriți, -te, adj. (Înv.) Lipsit de prefăcătorie; sincer, deschis; obiectiv, drept. – Pref. ne- + fățărit.

DOOM

nefățărít (înv.) adj. m., pl. nefățăríți; f. nefățărítă, pl. nefățăríte

nefățăritelor
NEFĂȚĂRÍT, -Ă, nefățăriți, -te, adj. (Înv.) Lipsit de prefăcătorie; sincer, deschis; obiectiv, drept. – Pref. ne- + fățărit.

DOOM

nefățărít (înv.) adj. m., pl. nefățăríți; f. nefățărítă, pl. nefățăríte

nefățăritul
NEFĂȚĂRÍT, -Ă, nefățăriți, -te, adj. (Înv.) Lipsit de prefăcătorie; sincer, deschis; obiectiv, drept. – Pref. ne- + fățărit.

DOOM

nefățărít (înv.) adj. m., pl. nefățăríți; f. nefățărítă, pl. nefățăríte

nefățăritului
NEFĂȚĂRÍT, -Ă, nefățăriți, -te, adj. (Înv.) Lipsit de prefăcătorie; sincer, deschis; obiectiv, drept. – Pref. ne- + fățărit.

DOOM

nefățărít (înv.) adj. m., pl. nefățăríți; f. nefățărítă, pl. nefățăríte

nefățăriți
NEFĂȚĂRÍT, -Ă, nefățăriți, -te, adj. (Înv.) Lipsit de prefăcătorie; sincer, deschis; obiectiv, drept. – Pref. ne- + fățărit.

DOOM

nefățărít (înv.) adj. m., pl. nefățăríți; f. nefățărítă, pl. nefățăríte

nefățăriții
NEFĂȚĂRÍT, -Ă, nefățăriți, -te, adj. (Înv.) Lipsit de prefăcătorie; sincer, deschis; obiectiv, drept. – Pref. ne- + fățărit.

DOOM

nefățărít (înv.) adj. m., pl. nefățăríți; f. nefățărítă, pl. nefățăríte

nefățăriților
NEFĂȚĂRÍT, -Ă, nefățăriți, -te, adj. (Înv.) Lipsit de prefăcătorie; sincer, deschis; obiectiv, drept. – Pref. ne- + fățărit.

DOOM

nefățărít (înv.) adj. m., pl. nefățăríți; f. nefățărítă, pl. nefățăríte

neg
NEG, negi, s. m. Tumoare mică, rotundă, nedureroasă, care apare pe piele din cauza unei hipertrofii a papilelor. – Lat. naevus.

DOOM

neg s. m., pl. negi

neg
NEGÁ, neg, vb. I. Tranz. A contesta existența, necesitatea, obligativitatea unui lucru, a unui fenomen etc.; a nu recunoaște, a nu admite un fapt; a tăgădui. – Din lat. negare.

DOOM

negá (a ~) vb., ind. prez. 3 neágă

nega
NEGÁ, neg, vb. I. Tranz. A contesta existența, necesitatea, obligativitatea unui lucru, a unui fenomen etc.; a nu recunoaște, a nu admite un fapt; a tăgădui. – Din lat. negare.

DOOM

negá (a ~) vb., ind. prez. 3 neágă

negabil
NEGÁBIL, -Ă adj. (Rar) Care poate fi negat. [Cf. it. negabile].

negabila
NEGÁBIL, -Ă adj. (Rar) Care poate fi negat. [Cf. it. negabile].

negabile
NEGÁBIL, -Ă adj. (Rar) Care poate fi negat. [Cf. it. negabile].

negabilei
NEGÁBIL, -Ă adj. (Rar) Care poate fi negat. [Cf. it. negabile].

negabilele
NEGÁBIL, -Ă adj. (Rar) Care poate fi negat. [Cf. it. negabile].

negabilelor
NEGÁBIL, -Ă adj. (Rar) Care poate fi negat. [Cf. it. negabile].

negabili
NEGÁBIL, -Ă adj. (Rar) Care poate fi negat. [Cf. it. negabile].

negabilii
NEGÁBIL, -Ă adj. (Rar) Care poate fi negat. [Cf. it. negabile].

negabililor
NEGÁBIL, -Ă adj. (Rar) Care poate fi negat. [Cf. it. negabile].

negabilul
NEGÁBIL, -Ă adj. (Rar) Care poate fi negat. [Cf. it. negabile].

negabilului
NEGÁBIL, -Ă adj. (Rar) Care poate fi negat. [Cf. it. negabile].

negai
NEGÁ, neg, vb. I. Tranz. A contesta existența, necesitatea, obligativitatea unui lucru, a unui fenomen etc.; a nu recunoaște, a nu admite un fapt; a tăgădui. – Din lat. negare.

DOOM

negá (a ~) vb., ind. prez. 3 neágă

negam
NEGÁ, neg, vb. I. Tranz. A contesta existența, necesitatea, obligativitatea unui lucru, a unui fenomen etc.; a nu recunoaște, a nu admite un fapt; a tăgădui. – Din lat. negare.

DOOM

negá (a ~) vb., ind. prez. 3 neágă

negare
NEGÁ, neg, vb. I. Tranz. A contesta existența, necesitatea, obligativitatea unui lucru, a unui fenomen etc.; a nu recunoaște, a nu admite un fapt; a tăgădui. – Din lat. negare.

DOOM

negá (a ~) vb., ind. prez. 3 neágă

negare
NEGÁRE, negări, s. f. 1. Acțiunea de a nega și rezultatul ei; contestare, tăgăduire. 2. (Fil.) Negație (2). ◊ Negarea negației = una dintre cele trei legi dialectice principale, potrivit căreia dezvoltarea se prezintă ca o înlănțuire de negații dialectice. – V. nega.

DOOM

negáre s. f., g.-d. art. negắrii; pl. negắri

negarea
NEGÁRE, negări, s. f. 1. Acțiunea de a nega și rezultatul ei; contestare, tăgăduire. 2. (Fil.) Negație (2). ◊ Negarea negației = una dintre cele trei legi dialectice principale, potrivit căreia dezvoltarea se prezintă ca o înlănțuire de negații dialectice. – V. nega.

DOOM

negáre s. f., g.-d. art. negắrii; pl. negắri

negară
NĂGÁRĂ s. f. 1. Plantă erbacee din familia gramineelor, caracteristică vegetației din stepe, cu paiul înalt, frunzele înguste și spicul cu fire lungi și aspre (Stipa capillata). 2. (Reg.) Colilie. 3. (Rar) Neghină. [Var.: negáră s. f.] – Et. nec.

DOOM

năgáră s. f., g.-d. art. năgárei

negară
NEGÁ, neg, vb. I. Tranz. A contesta existența, necesitatea, obligativitatea unui lucru, a unui fenomen etc.; a nu recunoaște, a nu admite un fapt; a tăgădui. – Din lat. negare.

DOOM

negá (a ~) vb., ind. prez. 3 neágă

negarăm
NEGÁ, neg, vb. I. Tranz. A contesta existența, necesitatea, obligativitatea unui lucru, a unui fenomen etc.; a nu recunoaște, a nu admite un fapt; a tăgădui. – Din lat. negare.

DOOM

negá (a ~) vb., ind. prez. 3 neágă

negarăți
NEGÁ, neg, vb. I. Tranz. A contesta existența, necesitatea, obligativitatea unui lucru, a unui fenomen etc.; a nu recunoaște, a nu admite un fapt; a tăgădui. – Din lat. negare.

DOOM

negá (a ~) vb., ind. prez. 3 neágă

negase
NEGÁ, neg, vb. I. Tranz. A contesta existența, necesitatea, obligativitatea unui lucru, a unui fenomen etc.; a nu recunoaște, a nu admite un fapt; a tăgădui. – Din lat. negare.

DOOM

negá (a ~) vb., ind. prez. 3 neágă

negasem
NEGÁ, neg, vb. I. Tranz. A contesta existența, necesitatea, obligativitatea unui lucru, a unui fenomen etc.; a nu recunoaște, a nu admite un fapt; a tăgădui. – Din lat. negare.

DOOM

negá (a ~) vb., ind. prez. 3 neágă

negaseră
NEGÁ, neg, vb. I. Tranz. A contesta existența, necesitatea, obligativitatea unui lucru, a unui fenomen etc.; a nu recunoaște, a nu admite un fapt; a tăgădui. – Din lat. negare.

DOOM

negá (a ~) vb., ind. prez. 3 neágă

negaserăm
NEGÁ, neg, vb. I. Tranz. A contesta existența, necesitatea, obligativitatea unui lucru, a unui fenomen etc.; a nu recunoaște, a nu admite un fapt; a tăgădui. – Din lat. negare.

DOOM

negá (a ~) vb., ind. prez. 3 neágă

negaserăți
NEGÁ, neg, vb. I. Tranz. A contesta existența, necesitatea, obligativitatea unui lucru, a unui fenomen etc.; a nu recunoaște, a nu admite un fapt; a tăgădui. – Din lat. negare.

DOOM

negá (a ~) vb., ind. prez. 3 neágă

negaseși
NEGÁ, neg, vb. I. Tranz. A contesta existența, necesitatea, obligativitatea unui lucru, a unui fenomen etc.; a nu recunoaște, a nu admite un fapt; a tăgădui. – Din lat. negare.

DOOM

negá (a ~) vb., ind. prez. 3 neágă

negaseți
NEGÁ, neg, vb. I. Tranz. A contesta existența, necesitatea, obligativitatea unui lucru, a unui fenomen etc.; a nu recunoaște, a nu admite un fapt; a tăgădui. – Din lat. negare.

DOOM

negá (a ~) vb., ind. prez. 3 neágă

negat
NEGÁ, neg, vb. I. Tranz. A contesta existența, necesitatea, obligativitatea unui lucru, a unui fenomen etc.; a nu recunoaște, a nu admite un fapt; a tăgădui. – Din lat. negare.

DOOM

negá (a ~) vb., ind. prez. 3 neágă

negat
NEGÁ, neg, vb. I. Tranz. A contesta existența, necesitatea, obligativitatea unui lucru, a unui fenomen etc.; a nu recunoaște, a nu admite un fapt; a tăgădui. – Din lat. negare.

negata
NEGÁTA adj. invar. (Rar) Care nu este pus la punct; neisprăvit, nepregătit. Într-o zi aflîndu-mă singură acasă, îmi vestiră pe doamna Olga... Deși eram negata, am luat un șal și am primit-o. NEGRUZZI, S. I 50.

negativ
NEGATÍV, -Ă, negativi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care exprimă o negare sau un refuz, care neagă ceva. 2. Lipsit de însușiri bune, de calități, rău; care produce rău, care este periculos. 3. (Despre numere, mărimi scalare etc.) Care este mai mic decât zero (sau egal cu zero); care se notează în scris cu semnul minus. 4. (Despre electricitate, sarcini electrice) Care apare la anodul unui element generator electrochimic. II. S. n. Imagine fotografică obținută pe un material (film, hârtie etc.), la care distribuția luminii și a umbrei este inversă în raport cu cea reală; p. ext. placă, film sau hârtie fotografică pe care s-a obținut o asemenea imagine. – Din it. negativo, lat. negativus, fr. negatif, germ. negativ.

DOOM

negatív² s. n., pl. negatíve

negativa
NEGATÍV, -Ă, negativi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care exprimă o negare sau un refuz, care neagă ceva. 2. Lipsit de însușiri bune, de calități, rău; care produce rău, care este periculos. 3. (Despre numere, mărimi scalare etc.) Care este mai mic decât zero (sau egal cu zero); care se notează în scris cu semnul minus. 4. (Despre electricitate, sarcini electrice) Care apare la anodul unui element generator electrochimic. II. S. n. Imagine fotografică obținută pe un material (film, hârtie etc.), la care distribuția luminii și a umbrei este inversă în raport cu cea reală; p. ext. placă, film sau hârtie fotografică pe care s-a obținut o asemenea imagine. – Din it. negativo, lat. negativus, fr. negatif, germ. negativ.

DOOM

negatív² s. n., pl. negatíve

negativa
NEGATIVÁ, negativez, vb. I. Tranz. A încărca, a polariza cu electricitate negativă. – Din negativ.

negativai
NEGATIVÁ, negativez, vb. I. Tranz. A încărca, a polariza cu electricitate negativă. – Din negativ.

negativam
NEGATIVÁ, negativez, vb. I. Tranz. A încărca, a polariza cu electricitate negativă. – Din negativ.

negativare
NEGATIVÁ, negativez, vb. I. Tranz. A încărca, a polariza cu electricitate negativă. – Din negativ.

negativare
NEGATIVÁRE, negativări, s. f. Acțiunea de a negativa și rezultatul ei. – V. negativa.

DOOM

!negativáre s. f., g.-d. art. negativắrii; pl. negativắri

negativarea
NEGATIVÁRE, negativări, s. f. Acțiunea de a negativa și rezultatul ei. – V. negativa.

DOOM

!negativáre s. f., g.-d. art. negativắrii; pl. negativắri

negativară
NEGATIVÁ, negativez, vb. I. Tranz. A încărca, a polariza cu electricitate negativă. – Din negativ.

negativarăm
NEGATIVÁ, negativez, vb. I. Tranz. A încărca, a polariza cu electricitate negativă. – Din negativ.

negativarăți
NEGATIVÁ, negativez, vb. I. Tranz. A încărca, a polariza cu electricitate negativă. – Din negativ.

negativase
NEGATIVÁ, negativez, vb. I. Tranz. A încărca, a polariza cu electricitate negativă. – Din negativ.

negativasem
NEGATIVÁ, negativez, vb. I. Tranz. A încărca, a polariza cu electricitate negativă. – Din negativ.

negativaseră
NEGATIVÁ, negativez, vb. I. Tranz. A încărca, a polariza cu electricitate negativă. – Din negativ.

negativaserăm
NEGATIVÁ, negativez, vb. I. Tranz. A încărca, a polariza cu electricitate negativă. – Din negativ.

negativaserăți
NEGATIVÁ, negativez, vb. I. Tranz. A încărca, a polariza cu electricitate negativă. – Din negativ.

negativaseși
NEGATIVÁ, negativez, vb. I. Tranz. A încărca, a polariza cu electricitate negativă. – Din negativ.

negativaseți
NEGATIVÁ, negativez, vb. I. Tranz. A încărca, a polariza cu electricitate negativă. – Din negativ.

negativat
NEGATIVÁ, negativez, vb. I. Tranz. A încărca, a polariza cu electricitate negativă. – Din negativ.

negativat
NEGATIVÁT, -Ă, negativați, -te, adj. Care a fost încărcat cu electricitate negativă. – V. negativa.

negativata
NEGATIVÁT, -Ă, negativați, -te, adj. Care a fost încărcat cu electricitate negativă. – V. negativa.

negativate
NEGATIVÁT, -Ă, negativați, -te, adj. Care a fost încărcat cu electricitate negativă. – V. negativa.

negativatei
NEGATIVÁT, -Ă, negativați, -te, adj. Care a fost încărcat cu electricitate negativă. – V. negativa.

negativatele
NEGATIVÁT, -Ă, negativați, -te, adj. Care a fost încărcat cu electricitate negativă. – V. negativa.

negativatelor
NEGATIVÁT, -Ă, negativați, -te, adj. Care a fost încărcat cu electricitate negativă. – V. negativa.

negativatul
NEGATIVÁT, -Ă, negativați, -te, adj. Care a fost încărcat cu electricitate negativă. – V. negativa.

negativatului
NEGATIVÁT, -Ă, negativați, -te, adj. Care a fost încărcat cu electricitate negativă. – V. negativa.

negativau
NEGATIVÁ, negativez, vb. I. Tranz. A încărca, a polariza cu electricitate negativă. – Din negativ.

negativași
NEGATIVÁ, negativez, vb. I. Tranz. A încărca, a polariza cu electricitate negativă. – Din negativ.

negativați
NEGATIVÁ, negativez, vb. I. Tranz. A încărca, a polariza cu electricitate negativă. – Din negativ.

negativați
NEGATIVÁT, -Ă, negativați, -te, adj. Care a fost încărcat cu electricitate negativă. – V. negativa.

negativații
NEGATIVÁT, -Ă, negativați, -te, adj. Care a fost încărcat cu electricitate negativă. – V. negativa.

negativaților
NEGATIVÁT, -Ă, negativați, -te, adj. Care a fost încărcat cu electricitate negativă. – V. negativa.

negative
NEGATÍV, -Ă, negativi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care exprimă o negare sau un refuz, care neagă ceva. 2. Lipsit de însușiri bune, de calități, rău; care produce rău, care este periculos. 3. (Despre numere, mărimi scalare etc.) Care este mai mic decât zero (sau egal cu zero); care se notează în scris cu semnul minus. 4. (Despre electricitate, sarcini electrice) Care apare la anodul unui element generator electrochimic. II. S. n. Imagine fotografică obținută pe un material (film, hârtie etc.), la care distribuția luminii și a umbrei este inversă în raport cu cea reală; p. ext. placă, film sau hârtie fotografică pe care s-a obținut o asemenea imagine. – Din it. negativo, lat. negativus, fr. negatif, germ. negativ.

DOOM

negatív² s. n., pl. negatíve

negativează
NEGATIVÁ, negativez, vb. I. Tranz. A încărca, a polariza cu electricitate negativă. – Din negativ.

negativei
NEGATÍV, -Ă, negativi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care exprimă o negare sau un refuz, care neagă ceva. 2. Lipsit de însușiri bune, de calități, rău; care produce rău, care este periculos. 3. (Despre numere, mărimi scalare etc.) Care este mai mic decât zero (sau egal cu zero); care se notează în scris cu semnul minus. 4. (Despre electricitate, sarcini electrice) Care apare la anodul unui element generator electrochimic. II. S. n. Imagine fotografică obținută pe un material (film, hârtie etc.), la care distribuția luminii și a umbrei este inversă în raport cu cea reală; p. ext. placă, film sau hârtie fotografică pe care s-a obținut o asemenea imagine. – Din it. negativo, lat. negativus, fr. negatif, germ. negativ.

DOOM

negatív² s. n., pl. negatíve

negativele
NEGATÍV, -Ă, negativi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care exprimă o negare sau un refuz, care neagă ceva. 2. Lipsit de însușiri bune, de calități, rău; care produce rău, care este periculos. 3. (Despre numere, mărimi scalare etc.) Care este mai mic decât zero (sau egal cu zero); care se notează în scris cu semnul minus. 4. (Despre electricitate, sarcini electrice) Care apare la anodul unui element generator electrochimic. II. S. n. Imagine fotografică obținută pe un material (film, hârtie etc.), la care distribuția luminii și a umbrei este inversă în raport cu cea reală; p. ext. placă, film sau hârtie fotografică pe care s-a obținut o asemenea imagine. – Din it. negativo, lat. negativus, fr. negatif, germ. negativ.

DOOM

negatív² s. n., pl. negatíve

negativelor
NEGATÍV, -Ă, negativi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care exprimă o negare sau un refuz, care neagă ceva. 2. Lipsit de însușiri bune, de calități, rău; care produce rău, care este periculos. 3. (Despre numere, mărimi scalare etc.) Care este mai mic decât zero (sau egal cu zero); care se notează în scris cu semnul minus. 4. (Despre electricitate, sarcini electrice) Care apare la anodul unui element generator electrochimic. II. S. n. Imagine fotografică obținută pe un material (film, hârtie etc.), la care distribuția luminii și a umbrei este inversă în raport cu cea reală; p. ext. placă, film sau hârtie fotografică pe care s-a obținut o asemenea imagine. – Din it. negativo, lat. negativus, fr. negatif, germ. negativ.

DOOM

negatív² s. n., pl. negatíve

negativez
NEGATIVÁ, negativez, vb. I. Tranz. A încărca, a polariza cu electricitate negativă. – Din negativ.

negativeze
NEGATIVÁ, negativez, vb. I. Tranz. A încărca, a polariza cu electricitate negativă. – Din negativ.

negativezi
NEGATIVÁ, negativez, vb. I. Tranz. A încărca, a polariza cu electricitate negativă. – Din negativ.

negativi
NEGATÍV, -Ă, negativi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care exprimă o negare sau un refuz, care neagă ceva. 2. Lipsit de însușiri bune, de calități, rău; care produce rău, care este periculos. 3. (Despre numere, mărimi scalare etc.) Care este mai mic decât zero (sau egal cu zero); care se notează în scris cu semnul minus. 4. (Despre electricitate, sarcini electrice) Care apare la anodul unui element generator electrochimic. II. S. n. Imagine fotografică obținută pe un material (film, hârtie etc.), la care distribuția luminii și a umbrei este inversă în raport cu cea reală; p. ext. placă, film sau hârtie fotografică pe care s-a obținut o asemenea imagine. – Din it. negativo, lat. negativus, fr. negatif, germ. negativ.

DOOM

negatív² s. n., pl. negatíve

negativii
NEGATÍV, -Ă, negativi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care exprimă o negare sau un refuz, care neagă ceva. 2. Lipsit de însușiri bune, de calități, rău; care produce rău, care este periculos. 3. (Despre numere, mărimi scalare etc.) Care este mai mic decât zero (sau egal cu zero); care se notează în scris cu semnul minus. 4. (Despre electricitate, sarcini electrice) Care apare la anodul unui element generator electrochimic. II. S. n. Imagine fotografică obținută pe un material (film, hârtie etc.), la care distribuția luminii și a umbrei este inversă în raport cu cea reală; p. ext. placă, film sau hârtie fotografică pe care s-a obținut o asemenea imagine. – Din it. negativo, lat. negativus, fr. negatif, germ. negativ.

DOOM

negatív² s. n., pl. negatíve

negativilor
NEGATÍV, -Ă, negativi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care exprimă o negare sau un refuz, care neagă ceva. 2. Lipsit de însușiri bune, de calități, rău; care produce rău, care este periculos. 3. (Despre numere, mărimi scalare etc.) Care este mai mic decât zero (sau egal cu zero); care se notează în scris cu semnul minus. 4. (Despre electricitate, sarcini electrice) Care apare la anodul unui element generator electrochimic. II. S. n. Imagine fotografică obținută pe un material (film, hârtie etc.), la care distribuția luminii și a umbrei este inversă în raport cu cea reală; p. ext. placă, film sau hârtie fotografică pe care s-a obținut o asemenea imagine. – Din it. negativo, lat. negativus, fr. negatif, germ. negativ.

DOOM

negatív² s. n., pl. negatíve

negativism
NEGATIVÍSM s. n. 1. Atitudine de ignorare voită sau de respingere sistematică a elementelor pozitive pe care le prezintă cineva sau ceva. 2. Simptom care apare în unele boli mintale caracterizat prin tendința bolnavului de a se împotrivi oricăror solicitări din exterior. – Din fr. négativisme.

DOOM

negativísm s. n.

negativismul
NEGATIVÍSM s. n. 1. Atitudine de ignorare voită sau de respingere sistematică a elementelor pozitive pe care le prezintă cineva sau ceva. 2. Simptom care apare în unele boli mintale caracterizat prin tendința bolnavului de a se împotrivi oricăror solicitări din exterior. – Din fr. négativisme.

DOOM

negativísm s. n.

negativismului
NEGATIVÍSM s. n. 1. Atitudine de ignorare voită sau de respingere sistematică a elementelor pozitive pe care le prezintă cineva sau ceva. 2. Simptom care apare în unele boli mintale caracterizat prin tendința bolnavului de a se împotrivi oricăror solicitări din exterior. – Din fr. négativisme.

DOOM

negativísm s. n.

negativist
NEGATIVÍST, -Ă, negativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de negativism (1), caracteristic negativismului. 2. S. m. și f. Persoană care are o atitudine negativistă (1), care manifestă negativism. – Negativ + suf. -ist.

DOOM

negativíst adj. m., s. m., pl. negativíști; adj. f., s. f. negativístă, pl. negativíste

negativist
NEGATIVÍST, -Ă, negativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de negativism (1), caracteristic negativismului. 2. S. m. și f. Persoană care are o atitudine negativistă (1), care manifestă negativism. – Negativ + suf. -ist.

DOOM

negativíst adj. m., s. m., pl. negativíști; adj. f., s. f. negativístă, pl. negativíste

negativista
NEGATIVÍST, -Ă, negativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de negativism (1), caracteristic negativismului. 2. S. m. și f. Persoană care are o atitudine negativistă (1), care manifestă negativism. – Negativ + suf. -ist.

DOOM

negativíst adj. m., s. m., pl. negativíști; adj. f., s. f. negativístă, pl. negativíste

negativista
NEGATIVÍST, -Ă, negativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de negativism (1), caracteristic negativismului. 2. S. m. și f. Persoană care are o atitudine negativistă (1), care manifestă negativism. – Negativ + suf. -ist.

DOOM

negativíst adj. m., s. m., pl. negativíști; adj. f., s. f. negativístă, pl. negativíste

negativiste
NEGATIVÍST, -Ă, negativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de negativism (1), caracteristic negativismului. 2. S. m. și f. Persoană care are o atitudine negativistă (1), care manifestă negativism. – Negativ + suf. -ist.

DOOM

negativíst adj. m., s. m., pl. negativíști; adj. f., s. f. negativístă, pl. negativíste

negativiste
NEGATIVÍST, -Ă, negativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de negativism (1), caracteristic negativismului. 2. S. m. și f. Persoană care are o atitudine negativistă (1), care manifestă negativism. – Negativ + suf. -ist.

DOOM

negativíst adj. m., s. m., pl. negativíști; adj. f., s. f. negativístă, pl. negativíste

negativistei
NEGATIVÍST, -Ă, negativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de negativism (1), caracteristic negativismului. 2. S. m. și f. Persoană care are o atitudine negativistă (1), care manifestă negativism. – Negativ + suf. -ist.

DOOM

negativíst adj. m., s. m., pl. negativíști; adj. f., s. f. negativístă, pl. negativíste

negativistei
NEGATIVÍST, -Ă, negativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de negativism (1), caracteristic negativismului. 2. S. m. și f. Persoană care are o atitudine negativistă (1), care manifestă negativism. – Negativ + suf. -ist.

DOOM

negativíst adj. m., s. m., pl. negativíști; adj. f., s. f. negativístă, pl. negativíste

negativistele
NEGATIVÍST, -Ă, negativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de negativism (1), caracteristic negativismului. 2. S. m. și f. Persoană care are o atitudine negativistă (1), care manifestă negativism. – Negativ + suf. -ist.

DOOM

negativíst adj. m., s. m., pl. negativíști; adj. f., s. f. negativístă, pl. negativíste

negativistele
NEGATIVÍST, -Ă, negativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de negativism (1), caracteristic negativismului. 2. S. m. și f. Persoană care are o atitudine negativistă (1), care manifestă negativism. – Negativ + suf. -ist.

DOOM

negativíst adj. m., s. m., pl. negativíști; adj. f., s. f. negativístă, pl. negativíste

negativistelor
NEGATIVÍST, -Ă, negativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de negativism (1), caracteristic negativismului. 2. S. m. și f. Persoană care are o atitudine negativistă (1), care manifestă negativism. – Negativ + suf. -ist.

DOOM

negativíst adj. m., s. m., pl. negativíști; adj. f., s. f. negativístă, pl. negativíste

negativistelor
NEGATIVÍST, -Ă, negativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de negativism (1), caracteristic negativismului. 2. S. m. și f. Persoană care are o atitudine negativistă (1), care manifestă negativism. – Negativ + suf. -ist.

DOOM

negativíst adj. m., s. m., pl. negativíști; adj. f., s. f. negativístă, pl. negativíste

negativistul
NEGATIVÍST, -Ă, negativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de negativism (1), caracteristic negativismului. 2. S. m. și f. Persoană care are o atitudine negativistă (1), care manifestă negativism. – Negativ + suf. -ist.

DOOM

negativíst adj. m., s. m., pl. negativíști; adj. f., s. f. negativístă, pl. negativíste

negativistul
NEGATIVÍST, -Ă, negativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de negativism (1), caracteristic negativismului. 2. S. m. și f. Persoană care are o atitudine negativistă (1), care manifestă negativism. – Negativ + suf. -ist.

DOOM

negativíst adj. m., s. m., pl. negativíști; adj. f., s. f. negativístă, pl. negativíste

negativistului
NEGATIVÍST, -Ă, negativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de negativism (1), caracteristic negativismului. 2. S. m. și f. Persoană care are o atitudine negativistă (1), care manifestă negativism. – Negativ + suf. -ist.

DOOM

negativíst adj. m., s. m., pl. negativíști; adj. f., s. f. negativístă, pl. negativíste

negativistului
NEGATIVÍST, -Ă, negativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de negativism (1), caracteristic negativismului. 2. S. m. și f. Persoană care are o atitudine negativistă (1), care manifestă negativism. – Negativ + suf. -ist.

DOOM

negativíst adj. m., s. m., pl. negativíști; adj. f., s. f. negativístă, pl. negativíste

negativitate
NEGATIVITÁTE s. f. (Livr.) Însușirea de a fi negativ. – Din fr. négativité.

negativitatea
NEGATIVITÁTE s. f. (Livr.) Însușirea de a fi negativ. – Din fr. négativité.

negativități
NEGATIVITÁTE s. f. (Livr.) Însușirea de a fi negativ. – Din fr. négativité.

negativității
NEGATIVITÁTE s. f. (Livr.) Însușirea de a fi negativ. – Din fr. négativité.

negativiza
NEGATIVIZÁ, negativizez, vb. I. (Rar) Tranz. (Fiz.) A da un caracter negativ. – Din fr. négativiser.

DOOM

*negativizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 negativizeáză

negativizai
NEGATIVIZÁ, negativizez, vb. I. (Rar) Tranz. (Fiz.) A da un caracter negativ. – Din fr. négativiser.

DOOM

*negativizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 negativizeáză

negativizam
NEGATIVIZÁ, negativizez, vb. I. (Rar) Tranz. (Fiz.) A da un caracter negativ. – Din fr. négativiser.

DOOM

*negativizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 negativizeáză

negativizare
NEGATIVIZÁ, negativizez, vb. I. (Rar) Tranz. (Fiz.) A da un caracter negativ. – Din fr. négativiser.

DOOM

*negativizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 negativizeáză

negativizare
NEGATIVIZÁRE, negativizări, s. f. (Rar) Faptul de a negativiza. – V. negativiza.

DOOM

!negativizáre (rar) s. f., g.-d. art. negativizắrii; pl. negativizắri

negativizarea
NEGATIVIZÁRE, negativizări, s. f. (Rar) Faptul de a negativiza. – V. negativiza.

DOOM

!negativizáre (rar) s. f., g.-d. art. negativizắrii; pl. negativizắri

negativizară
NEGATIVIZÁ, negativizez, vb. I. (Rar) Tranz. (Fiz.) A da un caracter negativ. – Din fr. négativiser.

DOOM

*negativizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 negativizeáză

negativizarăm
NEGATIVIZÁ, negativizez, vb. I. (Rar) Tranz. (Fiz.) A da un caracter negativ. – Din fr. négativiser.

DOOM

*negativizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 negativizeáză

negativizarăți
NEGATIVIZÁ, negativizez, vb. I. (Rar) Tranz. (Fiz.) A da un caracter negativ. – Din fr. négativiser.

DOOM

*negativizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 negativizeáză

negativizase
NEGATIVIZÁ, negativizez, vb. I. (Rar) Tranz. (Fiz.) A da un caracter negativ. – Din fr. négativiser.

DOOM

*negativizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 negativizeáză

negativizasem
NEGATIVIZÁ, negativizez, vb. I. (Rar) Tranz. (Fiz.) A da un caracter negativ. – Din fr. négativiser.

DOOM

*negativizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 negativizeáză

negativizaseră
NEGATIVIZÁ, negativizez, vb. I. (Rar) Tranz. (Fiz.) A da un caracter negativ. – Din fr. négativiser.

DOOM

*negativizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 negativizeáză

negativizaserăm
NEGATIVIZÁ, negativizez, vb. I. (Rar) Tranz. (Fiz.) A da un caracter negativ. – Din fr. négativiser.

DOOM

*negativizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 negativizeáză

negativizaserăți
NEGATIVIZÁ, negativizez, vb. I. (Rar) Tranz. (Fiz.) A da un caracter negativ. – Din fr. négativiser.

DOOM

*negativizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 negativizeáză

negativizaseși
NEGATIVIZÁ, negativizez, vb. I. (Rar) Tranz. (Fiz.) A da un caracter negativ. – Din fr. négativiser.

DOOM

*negativizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 negativizeáză

negativizaseți
NEGATIVIZÁ, negativizez, vb. I. (Rar) Tranz. (Fiz.) A da un caracter negativ. – Din fr. négativiser.

DOOM

*negativizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 negativizeáză

negativizat
NEGATIVIZÁ, negativizez, vb. I. (Rar) Tranz. (Fiz.) A da un caracter negativ. – Din fr. négativiser.

DOOM

*negativizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 negativizeáză

negativizat
NEGATIVIZÁ vb. I. tr. A da un caracter negativ. [Cf. fr. négativiser].

negativizau
NEGATIVIZÁ, negativizez, vb. I. (Rar) Tranz. (Fiz.) A da un caracter negativ. – Din fr. négativiser.

DOOM

*negativizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 negativizeáză

negativizași
NEGATIVIZÁ, negativizez, vb. I. (Rar) Tranz. (Fiz.) A da un caracter negativ. – Din fr. négativiser.

DOOM

*negativizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 negativizeáză

negativizați
NEGATIVIZÁ, negativizez, vb. I. (Rar) Tranz. (Fiz.) A da un caracter negativ. – Din fr. négativiser.

DOOM

*negativizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 negativizeáză

negativizează
NEGATIVIZÁ, negativizez, vb. I. (Rar) Tranz. (Fiz.) A da un caracter negativ. – Din fr. négativiser.

DOOM

*negativizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 negativizeáză

negativizez
NEGATIVIZÁ, negativizez, vb. I. (Rar) Tranz. (Fiz.) A da un caracter negativ. – Din fr. négativiser.

DOOM

*negativizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 negativizeáză

negativizeze
NEGATIVIZÁ, negativizez, vb. I. (Rar) Tranz. (Fiz.) A da un caracter negativ. – Din fr. négativiser.

DOOM

*negativizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 negativizeáză

negativizezi
NEGATIVIZÁ, negativizez, vb. I. (Rar) Tranz. (Fiz.) A da un caracter negativ. – Din fr. négativiser.

DOOM

*negativizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 negativizeáză

negativizând
NEGATIVIZÁ, negativizez, vb. I. (Rar) Tranz. (Fiz.) A da un caracter negativ. – Din fr. négativiser.

DOOM

*negativizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 negativizeáză

negativizînd
NEGATIVIZÁ, negativizez, vb. I. (Rar) Tranz. (Fiz.) A da un caracter negativ. – Din fr. négativiser.

DOOM

*negativizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 negativizeáză

negativizări
NEGATIVIZÁRE, negativizări, s. f. (Rar) Faptul de a negativiza. – V. negativiza.

DOOM

!negativizáre (rar) s. f., g.-d. art. negativizắrii; pl. negativizắri

negativizării
NEGATIVIZÁRE, negativizări, s. f. (Rar) Faptul de a negativiza. – V. negativiza.

DOOM

!negativizáre (rar) s. f., g.-d. art. negativizắrii; pl. negativizắri

negativizările
NEGATIVIZÁRE, negativizări, s. f. (Rar) Faptul de a negativiza. – V. negativiza.

DOOM

!negativizáre (rar) s. f., g.-d. art. negativizắrii; pl. negativizắri

negativizărilor
NEGATIVIZÁRE, negativizări, s. f. (Rar) Faptul de a negativiza. – V. negativiza.

DOOM

!negativizáre (rar) s. f., g.-d. art. negativizắrii; pl. negativizắri

negativiști
NEGATIVÍST, -Ă, negativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de negativism (1), caracteristic negativismului. 2. S. m. și f. Persoană care are o atitudine negativistă (1), care manifestă negativism. – Negativ + suf. -ist.

DOOM

negativíst adj. m., s. m., pl. negativíști; adj. f., s. f. negativístă, pl. negativíste

negativiști
NEGATIVÍST, -Ă, negativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de negativism (1), caracteristic negativismului. 2. S. m. și f. Persoană care are o atitudine negativistă (1), care manifestă negativism. – Negativ + suf. -ist.

DOOM

negativíst adj. m., s. m., pl. negativíști; adj. f., s. f. negativístă, pl. negativíste

negativiștii
NEGATIVÍST, -Ă, negativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de negativism (1), caracteristic negativismului. 2. S. m. și f. Persoană care are o atitudine negativistă (1), care manifestă negativism. – Negativ + suf. -ist.

DOOM

negativíst adj. m., s. m., pl. negativíști; adj. f., s. f. negativístă, pl. negativíste

negativiștii
NEGATIVÍST, -Ă, negativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de negativism (1), caracteristic negativismului. 2. S. m. și f. Persoană care are o atitudine negativistă (1), care manifestă negativism. – Negativ + suf. -ist.

DOOM

negativíst adj. m., s. m., pl. negativíști; adj. f., s. f. negativístă, pl. negativíste

negativiștilor
NEGATIVÍST, -Ă, negativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de negativism (1), caracteristic negativismului. 2. S. m. și f. Persoană care are o atitudine negativistă (1), care manifestă negativism. – Negativ + suf. -ist.

DOOM

negativíst adj. m., s. m., pl. negativíști; adj. f., s. f. negativístă, pl. negativíste

negativiștilor
NEGATIVÍST, -Ă, negativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de negativism (1), caracteristic negativismului. 2. S. m. și f. Persoană care are o atitudine negativistă (1), care manifestă negativism. – Negativ + suf. -ist.

DOOM

negativíst adj. m., s. m., pl. negativíști; adj. f., s. f. negativístă, pl. negativíste

negativul
NEGATÍV, -Ă, negativi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care exprimă o negare sau un refuz, care neagă ceva. 2. Lipsit de însușiri bune, de calități, rău; care produce rău, care este periculos. 3. (Despre numere, mărimi scalare etc.) Care este mai mic decât zero (sau egal cu zero); care se notează în scris cu semnul minus. 4. (Despre electricitate, sarcini electrice) Care apare la anodul unui element generator electrochimic. II. S. n. Imagine fotografică obținută pe un material (film, hârtie etc.), la care distribuția luminii și a umbrei este inversă în raport cu cea reală; p. ext. placă, film sau hârtie fotografică pe care s-a obținut o asemenea imagine. – Din it. negativo, lat. negativus, fr. negatif, germ. negativ.

DOOM

negatív² s. n., pl. negatíve

negativului
NEGATÍV, -Ă, negativi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care exprimă o negare sau un refuz, care neagă ceva. 2. Lipsit de însușiri bune, de calități, rău; care produce rău, care este periculos. 3. (Despre numere, mărimi scalare etc.) Care este mai mic decât zero (sau egal cu zero); care se notează în scris cu semnul minus. 4. (Despre electricitate, sarcini electrice) Care apare la anodul unui element generator electrochimic. II. S. n. Imagine fotografică obținută pe un material (film, hârtie etc.), la care distribuția luminii și a umbrei este inversă în raport cu cea reală; p. ext. placă, film sau hârtie fotografică pe care s-a obținut o asemenea imagine. – Din it. negativo, lat. negativus, fr. negatif, germ. negativ.

DOOM

negatív² s. n., pl. negatíve

negativând
NEGATIVÁ, negativez, vb. I. Tranz. A încărca, a polariza cu electricitate negativă. – Din negativ.

negativînd
NEGATIVÁ, negativez, vb. I. Tranz. A încărca, a polariza cu electricitate negativă. – Din negativ.

negativări
NEGATIVÁRE, negativări, s. f. Acțiunea de a negativa și rezultatul ei. – V. negativa.

DOOM

!negativáre s. f., g.-d. art. negativắrii; pl. negativắri

negativării
NEGATIVÁRE, negativări, s. f. Acțiunea de a negativa și rezultatul ei. – V. negativa.

DOOM

!negativáre s. f., g.-d. art. negativắrii; pl. negativắri

negativările
NEGATIVÁRE, negativări, s. f. Acțiunea de a negativa și rezultatul ei. – V. negativa.

DOOM

!negativáre s. f., g.-d. art. negativắrii; pl. negativắri

negativărilor
NEGATIVÁRE, negativări, s. f. Acțiunea de a negativa și rezultatul ei. – V. negativa.

DOOM

!negativáre s. f., g.-d. art. negativắrii; pl. negativắri

negatoare
NEGATÓR, -OÁRE, negatori, -oare, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care neagă, combate, contestă (ceva sau pe cineva). – Din fr. négateur.

DOOM

negatór (livr.) adj. m., s. m., pl. negatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. negatoáre

negatoare
NEGATÓR, -OÁRE, negatori, -oare, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care neagă, combate, contestă (ceva sau pe cineva). – Din fr. négateur.

DOOM

negatór (livr.) adj. m., s. m., pl. negatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. negatoáre

negatoarea
NEGATÓR, -OÁRE, negatori, -oare, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care neagă, combate, contestă (ceva sau pe cineva). – Din fr. négateur.

DOOM

negatór (livr.) adj. m., s. m., pl. negatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. negatoáre

negatoarea
NEGATÓR, -OÁRE, negatori, -oare, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care neagă, combate, contestă (ceva sau pe cineva). – Din fr. négateur.

DOOM

negatór (livr.) adj. m., s. m., pl. negatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. negatoáre

negatoarei
NEGATÓR, -OÁRE, negatori, -oare, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care neagă, combate, contestă (ceva sau pe cineva). – Din fr. négateur.

DOOM

negatór (livr.) adj. m., s. m., pl. negatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. negatoáre

negatoarei
NEGATÓR, -OÁRE, negatori, -oare, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care neagă, combate, contestă (ceva sau pe cineva). – Din fr. négateur.

DOOM

negatór (livr.) adj. m., s. m., pl. negatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. negatoáre

negatoarele
NEGATÓR, -OÁRE, negatori, -oare, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care neagă, combate, contestă (ceva sau pe cineva). – Din fr. négateur.

DOOM

negatór (livr.) adj. m., s. m., pl. negatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. negatoáre

negatoarele
NEGATÓR, -OÁRE, negatori, -oare, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care neagă, combate, contestă (ceva sau pe cineva). – Din fr. négateur.

DOOM

negatór (livr.) adj. m., s. m., pl. negatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. negatoáre

negatoarelor
NEGATÓR, -OÁRE, negatori, -oare, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care neagă, combate, contestă (ceva sau pe cineva). – Din fr. négateur.

DOOM

negatór (livr.) adj. m., s. m., pl. negatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. negatoáre

negatoarelor
NEGATÓR, -OÁRE, negatori, -oare, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care neagă, combate, contestă (ceva sau pe cineva). – Din fr. négateur.

DOOM

negatór (livr.) adj. m., s. m., pl. negatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. negatoáre

negaton
NEGATRÓN s.m. (Fiz.) Electron. [Var. negaton s.m. / < germ. Negatron, fr. négaton].

DOOM

negatrón (rar) (-ga-tron) s. m., pl. negatróni

negatoni
NEGATRÓN s.m. (Fiz.) Electron. [Var. negaton s.m. / < germ. Negatron, fr. négaton].

DOOM

negatrón (rar) (-ga-tron) s. m., pl. negatróni

negatonic
NEGATÓNIC, -Ă adj. Referitor la negatoni. [< fr. négatonique].

negatonica
NEGATÓNIC, -Ă adj. Referitor la negatoni. [< fr. négatonique].

negatonice
NEGATÓNIC, -Ă adj. Referitor la negatoni. [< fr. négatonique].

negatonicei
NEGATÓNIC, -Ă adj. Referitor la negatoni. [< fr. négatonique].

negatonicele
NEGATÓNIC, -Ă adj. Referitor la negatoni. [< fr. négatonique].

negatonicelor
NEGATÓNIC, -Ă adj. Referitor la negatoni. [< fr. négatonique].

negatonici
NEGATÓNIC, -Ă adj. Referitor la negatoni. [< fr. négatonique].

negatonicii
NEGATÓNIC, -Ă adj. Referitor la negatoni. [< fr. négatonique].

negatonicilor
NEGATÓNIC, -Ă adj. Referitor la negatoni. [< fr. négatonique].

negatonicul
NEGATÓNIC, -Ă adj. Referitor la negatoni. [< fr. négatonique].

negatonicului
NEGATÓNIC, -Ă adj. Referitor la negatoni. [< fr. négatonique].

negatonii
NEGATRÓN s.m. (Fiz.) Electron. [Var. negaton s.m. / < germ. Negatron, fr. négaton].

DOOM

negatrón (rar) (-ga-tron) s. m., pl. negatróni

negatonilor
NEGATRÓN s.m. (Fiz.) Electron. [Var. negaton s.m. / < germ. Negatron, fr. négaton].

DOOM

negatrón (rar) (-ga-tron) s. m., pl. negatróni

negatonul
NEGATRÓN s.m. (Fiz.) Electron. [Var. negaton s.m. / < germ. Negatron, fr. négaton].

DOOM

negatrón (rar) (-ga-tron) s. m., pl. negatróni

negatonului
NEGATRÓN s.m. (Fiz.) Electron. [Var. negaton s.m. / < germ. Negatron, fr. négaton].

DOOM

negatrón (rar) (-ga-tron) s. m., pl. negatróni

negator
NEGATÓR, -OÁRE, negatori, -oare, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care neagă, combate, contestă (ceva sau pe cineva). – Din fr. négateur.

DOOM

negatór (livr.) adj. m., s. m., pl. negatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. negatoáre

negator
NEGATÓR, -OÁRE, negatori, -oare, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care neagă, combate, contestă (ceva sau pe cineva). – Din fr. négateur.

DOOM

negatór (livr.) adj. m., s. m., pl. negatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. negatoáre

negatori
NEGATÓR, -OÁRE, negatori, -oare, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care neagă, combate, contestă (ceva sau pe cineva). – Din fr. négateur.

DOOM

negatór (livr.) adj. m., s. m., pl. negatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. negatoáre

negatori
NEGATÓR, -OÁRE, negatori, -oare, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care neagă, combate, contestă (ceva sau pe cineva). – Din fr. négateur.

DOOM

negatór (livr.) adj. m., s. m., pl. negatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. negatoáre

negatorii
NEGATÓR, -OÁRE, negatori, -oare, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care neagă, combate, contestă (ceva sau pe cineva). – Din fr. négateur.

DOOM

negatór (livr.) adj. m., s. m., pl. negatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. negatoáre

negatorii
NEGATÓR, -OÁRE, negatori, -oare, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care neagă, combate, contestă (ceva sau pe cineva). – Din fr. négateur.

DOOM

negatór (livr.) adj. m., s. m., pl. negatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. negatoáre

negatorilor
NEGATÓR, -OÁRE, negatori, -oare, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care neagă, combate, contestă (ceva sau pe cineva). – Din fr. négateur.

DOOM

negatór (livr.) adj. m., s. m., pl. negatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. negatoáre

negatorilor
NEGATÓR, -OÁRE, negatori, -oare, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care neagă, combate, contestă (ceva sau pe cineva). – Din fr. négateur.

DOOM

negatór (livr.) adj. m., s. m., pl. negatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. negatoáre

negatorul
NEGATÓR, -OÁRE, negatori, -oare, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care neagă, combate, contestă (ceva sau pe cineva). – Din fr. négateur.

DOOM

negatór (livr.) adj. m., s. m., pl. negatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. negatoáre

negatorul
NEGATÓR, -OÁRE, negatori, -oare, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care neagă, combate, contestă (ceva sau pe cineva). – Din fr. négateur.

DOOM

negatór (livr.) adj. m., s. m., pl. negatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. negatoáre

negatorului
NEGATÓR, -OÁRE, negatori, -oare, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care neagă, combate, contestă (ceva sau pe cineva). – Din fr. négateur.

DOOM

negatór (livr.) adj. m., s. m., pl. negatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. negatoáre

negatorului
NEGATÓR, -OÁRE, negatori, -oare, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care neagă, combate, contestă (ceva sau pe cineva). – Din fr. négateur.

DOOM

negatór (livr.) adj. m., s. m., pl. negatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. negatoáre

negatoscoape
NEGATOSCÓP, negatoscoape, s. n. Ecran luminos pentru examinarea prin transparență a negativelor fotografice și a radiografiilor. – Din fr. négatoscope.

DOOM

!negatoscóp (-tos-cop/-to-scop) s. n., pl. negatoscoápe

negatoscoapele
NEGATOSCÓP, negatoscoape, s. n. Ecran luminos pentru examinarea prin transparență a negativelor fotografice și a radiografiilor. – Din fr. négatoscope.

DOOM

!negatoscóp (-tos-cop/-to-scop) s. n., pl. negatoscoápe

negatoscoapelor
NEGATOSCÓP, negatoscoape, s. n. Ecran luminos pentru examinarea prin transparență a negativelor fotografice și a radiografiilor. – Din fr. négatoscope.

DOOM

!negatoscóp (-tos-cop/-to-scop) s. n., pl. negatoscoápe

negatoscop
NEGATOSCÓP, negatoscoape, s. n. Ecran luminos pentru examinarea prin transparență a negativelor fotografice și a radiografiilor. – Din fr. négatoscope.

DOOM

!negatoscóp (-tos-cop/-to-scop) s. n., pl. negatoscoápe

negatoscopul
NEGATOSCÓP, negatoscoape, s. n. Ecran luminos pentru examinarea prin transparență a negativelor fotografice și a radiografiilor. – Din fr. négatoscope.

DOOM

!negatoscóp (-tos-cop/-to-scop) s. n., pl. negatoscoápe

negatoscopului
NEGATOSCÓP, negatoscoape, s. n. Ecran luminos pentru examinarea prin transparență a negativelor fotografice și a radiografiilor. – Din fr. négatoscope.

DOOM

!negatoscóp (-tos-cop/-to-scop) s. n., pl. negatoscoápe

negatron
NEGATRÓN s.m. (Fiz.) Electron. [Var. negaton s.m. / < germ. Negatron, fr. négaton].

DOOM

negatrón (rar) (-ga-tron) s. m., pl. negatróni

negatroni
NEGATRÓN s.m. (Fiz.) Electron. [Var. negaton s.m. / < germ. Negatron, fr. négaton].

DOOM

negatrón (rar) (-ga-tron) s. m., pl. negatróni

negatronii
NEGATRÓN s.m. (Fiz.) Electron. [Var. negaton s.m. / < germ. Negatron, fr. négaton].

DOOM

negatrón (rar) (-ga-tron) s. m., pl. negatróni

negatronilor
NEGATRÓN s.m. (Fiz.) Electron. [Var. negaton s.m. / < germ. Negatron, fr. négaton].

DOOM

negatrón (rar) (-ga-tron) s. m., pl. negatróni

negatronul
NEGATRÓN s.m. (Fiz.) Electron. [Var. negaton s.m. / < germ. Negatron, fr. négaton].

DOOM

negatrón (rar) (-ga-tron) s. m., pl. negatróni

negatronului
NEGATRÓN s.m. (Fiz.) Electron. [Var. negaton s.m. / < germ. Negatron, fr. négaton].

DOOM

negatrón (rar) (-ga-tron) s. m., pl. negatróni

negau
NEGÁ, neg, vb. I. Tranz. A contesta existența, necesitatea, obligativitatea unui lucru, a unui fenomen etc.; a nu recunoaște, a nu admite un fapt; a tăgădui. – Din lat. negare.

DOOM

negá (a ~) vb., ind. prez. 3 neágă

negași
NEGÁ, neg, vb. I. Tranz. A contesta existența, necesitatea, obligativitatea unui lucru, a unui fenomen etc.; a nu recunoaște, a nu admite un fapt; a tăgădui. – Din lat. negare.

DOOM

negá (a ~) vb., ind. prez. 3 neágă

negați
NEGÁ, neg, vb. I. Tranz. A contesta existența, necesitatea, obligativitatea unui lucru, a unui fenomen etc.; a nu recunoaște, a nu admite un fapt; a tăgădui. – Din lat. negare.

DOOM

negá (a ~) vb., ind. prez. 3 neágă

negația
NEGÁȚIE, negații, s. f. 1. Faptul de a nega. ♦ Cuvânt, gest, fapt etc. care neagă, contrazice, contestă (ceva sau pe cineva). ♦ Functor logic pe baza căruia se contestă valoarea de adevăr susținută într-o afirmație. ♦ Cuvânt cu ajutorul căruia se neagă ideea exprimată de o propoziție sau de una dintre părțile ei. 2. (Fil.) Proces obiectiv de înlocuire a unor calități ale obiectelor prin altele, care asigură dezvoltării un sens ascendent; negare (2). – Din fr. négation, lat. negatio.

DOOM

negáție (-ți-e) s. f., art. negáția (-ți-a), g.-d. art. negáției; pl. negáții, art. negáțiile (-ți-i-)

negație
NEGÁȚIE, negații, s. f. 1. Faptul de a nega. ♦ Cuvânt, gest, fapt etc. care neagă, contrazice, contestă (ceva sau pe cineva). ♦ Functor logic pe baza căruia se contestă valoarea de adevăr susținută într-o afirmație. ♦ Cuvânt cu ajutorul căruia se neagă ideea exprimată de o propoziție sau de una dintre părțile ei. 2. (Fil.) Proces obiectiv de înlocuire a unor calități ale obiectelor prin altele, care asigură dezvoltării un sens ascendent; negare (2). – Din fr. négation, lat. negatio.

DOOM

negáție (-ți-e) s. f., art. negáția (-ți-a), g.-d. art. negáției; pl. negáții, art. negáțiile (-ți-i-)

negației
NEGÁȚIE, negații, s. f. 1. Faptul de a nega. ♦ Cuvânt, gest, fapt etc. care neagă, contrazice, contestă (ceva sau pe cineva). ♦ Functor logic pe baza căruia se contestă valoarea de adevăr susținută într-o afirmație. ♦ Cuvânt cu ajutorul căruia se neagă ideea exprimată de o propoziție sau de una dintre părțile ei. 2. (Fil.) Proces obiectiv de înlocuire a unor calități ale obiectelor prin altele, care asigură dezvoltării un sens ascendent; negare (2). – Din fr. négation, lat. negatio.

DOOM

negáție (-ți-e) s. f., art. negáția (-ți-a), g.-d. art. negáției; pl. negáții, art. negáțiile (-ți-i-)

negații
NEGÁȚIE, negații, s. f. 1. Faptul de a nega. ♦ Cuvânt, gest, fapt etc. care neagă, contrazice, contestă (ceva sau pe cineva). ♦ Functor logic pe baza căruia se contestă valoarea de adevăr susținută într-o afirmație. ♦ Cuvânt cu ajutorul căruia se neagă ideea exprimată de o propoziție sau de una dintre părțile ei. 2. (Fil.) Proces obiectiv de înlocuire a unor calități ale obiectelor prin altele, care asigură dezvoltării un sens ascendent; negare (2). – Din fr. négation, lat. negatio.

DOOM

negáție (-ți-e) s. f., art. negáția (-ți-a), g.-d. art. negáției; pl. negáții, art. negáțiile (-ți-i-)

negațiile
NEGÁȚIE, negații, s. f. 1. Faptul de a nega. ♦ Cuvânt, gest, fapt etc. care neagă, contrazice, contestă (ceva sau pe cineva). ♦ Functor logic pe baza căruia se contestă valoarea de adevăr susținută într-o afirmație. ♦ Cuvânt cu ajutorul căruia se neagă ideea exprimată de o propoziție sau de una dintre părțile ei. 2. (Fil.) Proces obiectiv de înlocuire a unor calități ale obiectelor prin altele, care asigură dezvoltării un sens ascendent; negare (2). – Din fr. négation, lat. negatio.

DOOM

negáție (-ți-e) s. f., art. negáția (-ți-a), g.-d. art. negáției; pl. negáții, art. negáțiile (-ți-i-)

negațiilor
NEGÁȚIE, negații, s. f. 1. Faptul de a nega. ♦ Cuvânt, gest, fapt etc. care neagă, contrazice, contestă (ceva sau pe cineva). ♦ Functor logic pe baza căruia se contestă valoarea de adevăr susținută într-o afirmație. ♦ Cuvânt cu ajutorul căruia se neagă ideea exprimată de o propoziție sau de una dintre părțile ei. 2. (Fil.) Proces obiectiv de înlocuire a unor calități ale obiectelor prin altele, care asigură dezvoltării un sens ascendent; negare (2). – Din fr. négation, lat. negatio.

DOOM

negáție (-ți-e) s. f., art. negáția (-ți-a), g.-d. art. negáției; pl. negáții, art. negáțiile (-ți-i-)

negațiune
NEGAȚIÚNE s.f. v. negație.

nege
NEGÁ, neg, vb. I. Tranz. A contesta existența, necesitatea, obligativitatea unui lucru, a unui fenomen etc.; a nu recunoaște, a nu admite un fapt; a tăgădui. – Din lat. negare.

DOOM

negá (a ~) vb., ind. prez. 3 neágă

negei
NEGÉL, negei, s. m. (Rar) Diminutiv al lui neg. – Neg + suf. -el.

DOOM

negél (rar) s. m., pl. negéi, art. negéii

negeii
NEGÉL, negei, s. m. (Rar) Diminutiv al lui neg. – Neg + suf. -el.

DOOM

negél (rar) s. m., pl. negéi, art. negéii

negeilor
NEGÉL, negei, s. m. (Rar) Diminutiv al lui neg. – Neg + suf. -el.

DOOM

negél (rar) s. m., pl. negéi, art. negéii

negel
NEGÉL, negei, s. m. (Rar) Diminutiv al lui neg. – Neg + suf. -el.

DOOM

negél (rar) s. m., pl. negéi, art. negéii

negelarița
NEGELÁRIȚĂ, negelarițe, s. f. (Bot.; reg.) Rostopască. – Negel + suf. -ariță.

DOOM

negeláriță (reg.) s. f., g.-d. art. negeláriței; pl. negelárițe

negelarițe
NEGELÁRIȚĂ, negelarițe, s. f. (Bot.; reg.) Rostopască. – Negel + suf. -ariță.

DOOM

negeláriță (reg.) s. f., g.-d. art. negeláriței; pl. negelárițe

negelariței
NEGELÁRIȚĂ, negelarițe, s. f. (Bot.; reg.) Rostopască. – Negel + suf. -ariță.

DOOM

negeláriță (reg.) s. f., g.-d. art. negeláriței; pl. negelárițe

negelarițele
NEGELÁRIȚĂ, negelarițe, s. f. (Bot.; reg.) Rostopască. – Negel + suf. -ariță.

DOOM

negeláriță (reg.) s. f., g.-d. art. negeláriței; pl. negelárițe

negelarițelor
NEGELÁRIȚĂ, negelarițe, s. f. (Bot.; reg.) Rostopască. – Negel + suf. -ariță.

DOOM

negeláriță (reg.) s. f., g.-d. art. negeláriței; pl. negelárițe

negelul
NEGÉL, negei, s. m. (Rar) Diminutiv al lui neg. – Neg + suf. -el.

DOOM

negél (rar) s. m., pl. negéi, art. negéii

negelului
NEGÉL, negei, s. m. (Rar) Diminutiv al lui neg. – Neg + suf. -el.

DOOM

negél (rar) s. m., pl. negéi, art. negéii

neghina
NEGHÍNĂ, neghine, s. f. Buruiană anuală din familia cariofilaceelor cu tulpina și cu frunzele păroase, cu flori roșii-purpurii, cu sămânța măruntă, de culoare neagră, răspândită în culturile de grâu; năgară (Agrostemma githago); p. restr. sămânța acestei plante care, măcinată împreună cu grâul, dă făinii un gust neplăcut și toxicitate. ◊ Expr. A alege neghina din grâu (sau grâul din neghină) = a despărți ceea ce este bun de ceea ce este rău. A semăna neghină = a produce discordie, ceartă. ♦ Fig. Ceea ce este rău, vătămător, primejdios și trebuie înlăturat. [Pl. și: neghíni] – Et. nec.

DOOM

neghínă-sălbátică (plantă) (reg.) s. f., g.-d. art. neghínei-sălbátice

neghine
NEGHÍNĂ, neghine, s. f. Buruiană anuală din familia cariofilaceelor cu tulpina și cu frunzele păroase, cu flori roșii-purpurii, cu sămânța măruntă, de culoare neagră, răspândită în culturile de grâu; năgară (Agrostemma githago); p. restr. sămânța acestei plante care, măcinată împreună cu grâul, dă făinii un gust neplăcut și toxicitate. ◊ Expr. A alege neghina din grâu (sau grâul din neghină) = a despărți ceea ce este bun de ceea ce este rău. A semăna neghină = a produce discordie, ceartă. ♦ Fig. Ceea ce este rău, vătămător, primejdios și trebuie înlăturat. [Pl. și: neghíni] – Et. nec.

DOOM

neghínă-sălbátică (plantă) (reg.) s. f., g.-d. art. neghínei-sălbátice

neghinei
NEGHÍNĂ, neghine, s. f. Buruiană anuală din familia cariofilaceelor cu tulpina și cu frunzele păroase, cu flori roșii-purpurii, cu sămânța măruntă, de culoare neagră, răspândită în culturile de grâu; năgară (Agrostemma githago); p. restr. sămânța acestei plante care, măcinată împreună cu grâul, dă făinii un gust neplăcut și toxicitate. ◊ Expr. A alege neghina din grâu (sau grâul din neghină) = a despărți ceea ce este bun de ceea ce este rău. A semăna neghină = a produce discordie, ceartă. ♦ Fig. Ceea ce este rău, vătămător, primejdios și trebuie înlăturat. [Pl. și: neghíni] – Et. nec.

DOOM

neghínă-sălbátică (plantă) (reg.) s. f., g.-d. art. neghínei-sălbátice

neghinele
NEGHÍNĂ, neghine, s. f. Buruiană anuală din familia cariofilaceelor cu tulpina și cu frunzele păroase, cu flori roșii-purpurii, cu sămânța măruntă, de culoare neagră, răspândită în culturile de grâu; năgară (Agrostemma githago); p. restr. sămânța acestei plante care, măcinată împreună cu grâul, dă făinii un gust neplăcut și toxicitate. ◊ Expr. A alege neghina din grâu (sau grâul din neghină) = a despărți ceea ce este bun de ceea ce este rău. A semăna neghină = a produce discordie, ceartă. ♦ Fig. Ceea ce este rău, vătămător, primejdios și trebuie înlăturat. [Pl. și: neghíni] – Et. nec.

DOOM

neghínă-sălbátică (plantă) (reg.) s. f., g.-d. art. neghínei-sălbátice

neghinelor
NEGHÍNĂ, neghine, s. f. Buruiană anuală din familia cariofilaceelor cu tulpina și cu frunzele păroase, cu flori roșii-purpurii, cu sămânța măruntă, de culoare neagră, răspândită în culturile de grâu; năgară (Agrostemma githago); p. restr. sămânța acestei plante care, măcinată împreună cu grâul, dă făinii un gust neplăcut și toxicitate. ◊ Expr. A alege neghina din grâu (sau grâul din neghină) = a despărți ceea ce este bun de ceea ce este rău. A semăna neghină = a produce discordie, ceartă. ♦ Fig. Ceea ce este rău, vătămător, primejdios și trebuie înlăturat. [Pl. și: neghíni] – Et. nec.

DOOM

neghínă-sălbátică (plantă) (reg.) s. f., g.-d. art. neghínei-sălbátice

neghinița
NEGHINÍȚĂ, neghinițe, s. f. Diminutiv al lui neghină; neghinuță. – Neghină + suf. -iță.

DOOM

neghiníță s. f., g.-d. art. neghiníței; pl. neghiníțe

neghinițe
NEGHINÍȚĂ, neghinițe, s. f. Diminutiv al lui neghină; neghinuță. – Neghină + suf. -iță.

DOOM

neghiníță s. f., g.-d. art. neghiníței; pl. neghiníțe

neghiniței
NEGHINÍȚĂ, neghinițe, s. f. Diminutiv al lui neghină; neghinuță. – Neghină + suf. -iță.

DOOM

neghiníță s. f., g.-d. art. neghiníței; pl. neghiníțe

neghinițele
NEGHINÍȚĂ, neghinițe, s. f. Diminutiv al lui neghină; neghinuță. – Neghină + suf. -iță.

DOOM

neghiníță s. f., g.-d. art. neghiníței; pl. neghiníțe

neghinițelor
NEGHINÍȚĂ, neghinițe, s. f. Diminutiv al lui neghină; neghinuță. – Neghină + suf. -iță.

DOOM

neghiníță s. f., g.-d. art. neghiníței; pl. neghiníțe

neghinoasa
NEGHINÓS, -OÁSĂ, neghinoși, -oase, adj. (Rar) Care conține neghină, cu neghină. – Neghină + suf. -os.

neghinoase
NEGHINÓS, -OÁSĂ, neghinoși, -oase, adj. (Rar) Care conține neghină, cu neghină. – Neghină + suf. -os.

neghinoasei
NEGHINÓS, -OÁSĂ, neghinoși, -oase, adj. (Rar) Care conține neghină, cu neghină. – Neghină + suf. -os.

neghinoasele
NEGHINÓS, -OÁSĂ, neghinoși, -oase, adj. (Rar) Care conține neghină, cu neghină. – Neghină + suf. -os.

neghinoaselor
NEGHINÓS, -OÁSĂ, neghinoși, -oase, adj. (Rar) Care conține neghină, cu neghină. – Neghină + suf. -os.

neghinos
NEGHINÓS, -OÁSĂ, neghinoși, -oase, adj. (Rar) Care conține neghină, cu neghină. – Neghină + suf. -os.

neghinosul
NEGHINÓS, -OÁSĂ, neghinoși, -oase, adj. (Rar) Care conține neghină, cu neghină. – Neghină + suf. -os.

neghinosului
NEGHINÓS, -OÁSĂ, neghinoși, -oase, adj. (Rar) Care conține neghină, cu neghină. – Neghină + suf. -os.

neghinoși
NEGHINÓS, -OÁSĂ, neghinoși, -oase, adj. (Rar) Care conține neghină, cu neghină. – Neghină + suf. -os.

neghinoșii
NEGHINÓS, -OÁSĂ, neghinoși, -oase, adj. (Rar) Care conține neghină, cu neghină. – Neghină + suf. -os.

neghinoșilor
NEGHINÓS, -OÁSĂ, neghinoși, -oase, adj. (Rar) Care conține neghină, cu neghină. – Neghină + suf. -os.

neghinuța
NEGHINÚȚĂ, neghinuțe, s. f. Neghiniță. – Neghină + suf. -uță.

DOOM

neghinúță s. f., g.-d. art. neghinúței; pl. neghinúțe

neghinuțe
NEGHINÚȚĂ, neghinuțe, s. f. Neghiniță. – Neghină + suf. -uță.

DOOM

neghinúță s. f., g.-d. art. neghinúței; pl. neghinúțe

neghinuței
NEGHINÚȚĂ, neghinuțe, s. f. Neghiniță. – Neghină + suf. -uță.

DOOM

neghinúță s. f., g.-d. art. neghinúței; pl. neghinúțe

neghinuțele
NEGHINÚȚĂ, neghinuțe, s. f. Neghiniță. – Neghină + suf. -uță.

DOOM

neghinúță s. f., g.-d. art. neghinúței; pl. neghinúțe

neghinuțelor
NEGHINÚȚĂ, neghinuțe, s. f. Neghiniță. – Neghină + suf. -uță.

DOOM

neghinúță s. f., g.-d. art. neghinúței; pl. neghinúțe

neghină
NEGHÍNĂ, neghine, s. f. Plantă erbacee cu tulpina și cu frunzele păroase, cu flori roșii-purpurii, cu sămânța măruntă, de culoare neagră, răspândită mai ales în culturile de grâu; năgară (Agrostemma githago); p. restr. sămânța acestei plante care, măcinată împreună cu grâul, dă făinii un gust neplăcut și toxicitate. ◊ Expr. A alege neghina din grâu (sau grâul din neghină) = a despărți ceea ce este bun de ceea ce este rău. A semăna neghină = a produce discordie, ceartă. ♦ Fig. Ceea ce este rău, vătămător, primejdios; ceea ce trebuie înlăturat. [Pl. și: neghíni] – Et. nec.

neghioaba
NEGHIÓB, -OÁBĂ, neghiobi, -oabe, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) neîndemânatic, nepriceput, nătărău, nerod, prost. 2. Adj. (Despre fapte, vorbe etc.) Care arată îngustimea de minte, prostia, stupiditatea neghiobului (1); prostesc, neghiobesc, stupid. – Et. nec.

DOOM

neghiób adj. m., s. m., pl. neghióbi; adj. f., s. f. neghioábă, pl. neghioábe

neghioaba
NEGHIÓB, -OÁBĂ, neghiobi, -oabe, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) neîndemânatic, nepriceput, nătărău, nerod, prost. 2. Adj. (Despre fapte, vorbe etc.) Care arată îngustimea de minte, prostia, stupiditatea neghiobului (1); prostesc, neghiobesc, stupid. – Et. nec.

DOOM

neghiób adj. m., s. m., pl. neghióbi; adj. f., s. f. neghioábă, pl. neghioábe

neghioabe
NEGHIÓB, -OÁBĂ, neghiobi, -oabe, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) neîndemânatic, nepriceput, nătărău, nerod, prost. 2. Adj. (Despre fapte, vorbe etc.) Care arată îngustimea de minte, prostia, stupiditatea neghiobului (1); prostesc, neghiobesc, stupid. – Et. nec.

DOOM

neghiób adj. m., s. m., pl. neghióbi; adj. f., s. f. neghioábă, pl. neghioábe

neghioabe
NEGHIÓB, -OÁBĂ, neghiobi, -oabe, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) neîndemânatic, nepriceput, nătărău, nerod, prost. 2. Adj. (Despre fapte, vorbe etc.) Care arată îngustimea de minte, prostia, stupiditatea neghiobului (1); prostesc, neghiobesc, stupid. – Et. nec.

DOOM

neghiób adj. m., s. m., pl. neghióbi; adj. f., s. f. neghioábă, pl. neghioábe

neghioabei
NEGHIÓB, -OÁBĂ, neghiobi, -oabe, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) neîndemânatic, nepriceput, nătărău, nerod, prost. 2. Adj. (Despre fapte, vorbe etc.) Care arată îngustimea de minte, prostia, stupiditatea neghiobului (1); prostesc, neghiobesc, stupid. – Et. nec.

DOOM

neghiób adj. m., s. m., pl. neghióbi; adj. f., s. f. neghioábă, pl. neghioábe

neghioabei
NEGHIÓB, -OÁBĂ, neghiobi, -oabe, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) neîndemânatic, nepriceput, nătărău, nerod, prost. 2. Adj. (Despre fapte, vorbe etc.) Care arată îngustimea de minte, prostia, stupiditatea neghiobului (1); prostesc, neghiobesc, stupid. – Et. nec.

DOOM

neghiób adj. m., s. m., pl. neghióbi; adj. f., s. f. neghioábă, pl. neghioábe

neghioabele
NEGHIÓB, -OÁBĂ, neghiobi, -oabe, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) neîndemânatic, nepriceput, nătărău, nerod, prost. 2. Adj. (Despre fapte, vorbe etc.) Care arată îngustimea de minte, prostia, stupiditatea neghiobului (1); prostesc, neghiobesc, stupid. – Et. nec.

DOOM

neghiób adj. m., s. m., pl. neghióbi; adj. f., s. f. neghioábă, pl. neghioábe

neghioabele
NEGHIÓB, -OÁBĂ, neghiobi, -oabe, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) neîndemânatic, nepriceput, nătărău, nerod, prost. 2. Adj. (Despre fapte, vorbe etc.) Care arată îngustimea de minte, prostia, stupiditatea neghiobului (1); prostesc, neghiobesc, stupid. – Et. nec.

DOOM

neghiób adj. m., s. m., pl. neghióbi; adj. f., s. f. neghioábă, pl. neghioábe

neghioabelor
NEGHIÓB, -OÁBĂ, neghiobi, -oabe, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) neîndemânatic, nepriceput, nătărău, nerod, prost. 2. Adj. (Despre fapte, vorbe etc.) Care arată îngustimea de minte, prostia, stupiditatea neghiobului (1); prostesc, neghiobesc, stupid. – Et. nec.

DOOM

neghiób adj. m., s. m., pl. neghióbi; adj. f., s. f. neghioábă, pl. neghioábe

neghioabelor
NEGHIÓB, -OÁBĂ, neghiobi, -oabe, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) neîndemânatic, nepriceput, nătărău, nerod, prost. 2. Adj. (Despre fapte, vorbe etc.) Care arată îngustimea de minte, prostia, stupiditatea neghiobului (1); prostesc, neghiobesc, stupid. – Et. nec.

DOOM

neghiób adj. m., s. m., pl. neghióbi; adj. f., s. f. neghioábă, pl. neghioábe

neghiob
NEGHIÓB, -OÁBĂ, neghiobi, -oabe, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) neîndemânatic, nepriceput, nătărău, nerod, prost. 2. Adj. (Despre fapte, vorbe etc.) Care arată îngustimea de minte, prostia, stupiditatea neghiobului (1); prostesc, neghiobesc, stupid. – Et. nec.

DOOM

neghiób adj. m., s. m., pl. neghióbi; adj. f., s. f. neghioábă, pl. neghioábe

neghiob
NEGHIÓB, -OÁBĂ, neghiobi, -oabe, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) neîndemânatic, nepriceput, nătărău, nerod, prost. 2. Adj. (Despre fapte, vorbe etc.) Care arată îngustimea de minte, prostia, stupiditatea neghiobului (1); prostesc, neghiobesc, stupid. – Et. nec.

DOOM

neghiób adj. m., s. m., pl. neghióbi; adj. f., s. f. neghioábă, pl. neghioábe

neghiobeasca
NEGHIOBÉSC, -EÁSCĂ, neghiobești, adj. Neghiob (2). – Neghiob + suf. -esc.

DOOM

neghiobésc (rar) adj. m., f. neghiobeáscă; pl. m. și f. neghiobéști

neghiobesc
NEGHIOBÉSC, -EÁSCĂ, neghiobești, adj. Neghiob (2). – Neghiob + suf. -esc.

DOOM

neghiobésc (rar) adj. m., f. neghiobeáscă; pl. m. și f. neghiobéști

neghiobescul
NEGHIOBÉSC, -EÁSCĂ, neghiobești, adj. Neghiob (2). – Neghiob + suf. -esc.

DOOM

neghiobésc (rar) adj. m., f. neghiobeáscă; pl. m. și f. neghiobéști

neghiobescului
NEGHIOBÉSC, -EÁSCĂ, neghiobești, adj. Neghiob (2). – Neghiob + suf. -esc.

DOOM

neghiobésc (rar) adj. m., f. neghiobeáscă; pl. m. și f. neghiobéști

neghiobește
NEGHIOBÉȘTE adv. (Rar) În felul neghiobului, ca neghiobii; prostește. – Neghiob + suf. -ește.

DOOM

neghiobéște (rar) adv.

neghiobești
NEGHIOBÉSC, -EÁSCĂ, neghiobești, adj. Neghiob (2). – Neghiob + suf. -esc.

DOOM

neghiobésc (rar) adj. m., f. neghiobeáscă; pl. m. și f. neghiobéști

neghiobeștii
NEGHIOBÉSC, -EÁSCĂ, neghiobești, adj. Neghiob (2). – Neghiob + suf. -esc.

DOOM

neghiobésc (rar) adj. m., f. neghiobeáscă; pl. m. și f. neghiobéști

neghiobeștile
NEGHIOBÉSC, -EÁSCĂ, neghiobești, adj. Neghiob (2). – Neghiob + suf. -esc.

DOOM

neghiobésc (rar) adj. m., f. neghiobeáscă; pl. m. și f. neghiobéști

neghiobeștilor
NEGHIOBÉSC, -EÁSCĂ, neghiobești, adj. Neghiob (2). – Neghiob + suf. -esc.

DOOM

neghiobésc (rar) adj. m., f. neghiobeáscă; pl. m. și f. neghiobéști

neghiobi
NEGHIÓB, -OÁBĂ, neghiobi, -oabe, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) neîndemânatic, nepriceput, nătărău, nerod, prost. 2. Adj. (Despre fapte, vorbe etc.) Care arată îngustimea de minte, prostia, stupiditatea neghiobului (1); prostesc, neghiobesc, stupid. – Et. nec.

DOOM

neghiób adj. m., s. m., pl. neghióbi; adj. f., s. f. neghioábă, pl. neghioábe

neghiobi
NEGHIÓB, -OÁBĂ, neghiobi, -oabe, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) neîndemânatic, nepriceput, nătărău, nerod, prost. 2. Adj. (Despre fapte, vorbe etc.) Care arată îngustimea de minte, prostia, stupiditatea neghiobului (1); prostesc, neghiobesc, stupid. – Et. nec.

DOOM

neghiób adj. m., s. m., pl. neghióbi; adj. f., s. f. neghioábă, pl. neghioábe

neghiobia
NEGHIOBÍE, neghiobii, s. f. Calitatea de a fi neghiob; faptă sau vorbă prostească, de neghiob; prostie, nerozie. ♦ (Fam.) Lucrare lipsită de orice merit, stupidă, banală. – Neghiob + suf. -ie.

DOOM

neghiobíe s. f., art. neghiobía, g.-d. art. neghiobíei; pl. neghiobíi, art. neghiobíile

neghiobie
NEGHIOBÍE, neghiobii, s. f. Calitatea de a fi neghiob; faptă sau vorbă prostească, de neghiob; prostie, nerozie. ♦ (Fam.) Lucrare lipsită de orice merit, stupidă, banală. – Neghiob + suf. -ie.

DOOM

neghiobíe s. f., art. neghiobía, g.-d. art. neghiobíei; pl. neghiobíi, art. neghiobíile

neghiobiei
NEGHIOBÍE, neghiobii, s. f. Calitatea de a fi neghiob; faptă sau vorbă prostească, de neghiob; prostie, nerozie. ♦ (Fam.) Lucrare lipsită de orice merit, stupidă, banală. – Neghiob + suf. -ie.

DOOM

neghiobíe s. f., art. neghiobía, g.-d. art. neghiobíei; pl. neghiobíi, art. neghiobíile

neghiobii
NEGHIÓB, -OÁBĂ, neghiobi, -oabe, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) neîndemânatic, nepriceput, nătărău, nerod, prost. 2. Adj. (Despre fapte, vorbe etc.) Care arată îngustimea de minte, prostia, stupiditatea neghiobului (1); prostesc, neghiobesc, stupid. – Et. nec.

DOOM

neghiób adj. m., s. m., pl. neghióbi; adj. f., s. f. neghioábă, pl. neghioábe

neghiobii
NEGHIÓB, -OÁBĂ, neghiobi, -oabe, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) neîndemânatic, nepriceput, nătărău, nerod, prost. 2. Adj. (Despre fapte, vorbe etc.) Care arată îngustimea de minte, prostia, stupiditatea neghiobului (1); prostesc, neghiobesc, stupid. – Et. nec.

DOOM

neghiób adj. m., s. m., pl. neghióbi; adj. f., s. f. neghioábă, pl. neghioábe

neghiobii
NEGHIOBÍE, neghiobii, s. f. Calitatea de a fi neghiob; faptă sau vorbă prostească, de neghiob; prostie, nerozie. ♦ (Fam.) Lucrare lipsită de orice merit, stupidă, banală. – Neghiob + suf. -ie.

DOOM

neghiobíe s. f., art. neghiobía, g.-d. art. neghiobíei; pl. neghiobíi, art. neghiobíile

neghiobiile
NEGHIOBÍE, neghiobii, s. f. Calitatea de a fi neghiob; faptă sau vorbă prostească, de neghiob; prostie, nerozie. ♦ (Fam.) Lucrare lipsită de orice merit, stupidă, banală. – Neghiob + suf. -ie.

DOOM

neghiobíe s. f., art. neghiobía, g.-d. art. neghiobíei; pl. neghiobíi, art. neghiobíile

neghiobiilor
NEGHIOBÍE, neghiobii, s. f. Calitatea de a fi neghiob; faptă sau vorbă prostească, de neghiob; prostie, nerozie. ♦ (Fam.) Lucrare lipsită de orice merit, stupidă, banală. – Neghiob + suf. -ie.

DOOM

neghiobíe s. f., art. neghiobía, g.-d. art. neghiobíei; pl. neghiobíi, art. neghiobíile

neghiobilor
NEGHIÓB, -OÁBĂ, neghiobi, -oabe, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) neîndemânatic, nepriceput, nătărău, nerod, prost. 2. Adj. (Despre fapte, vorbe etc.) Care arată îngustimea de minte, prostia, stupiditatea neghiobului (1); prostesc, neghiobesc, stupid. – Et. nec.

DOOM

neghiób adj. m., s. m., pl. neghióbi; adj. f., s. f. neghioábă, pl. neghioábe

neghiobilor
NEGHIÓB, -OÁBĂ, neghiobi, -oabe, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) neîndemânatic, nepriceput, nătărău, nerod, prost. 2. Adj. (Despre fapte, vorbe etc.) Care arată îngustimea de minte, prostia, stupiditatea neghiobului (1); prostesc, neghiobesc, stupid. – Et. nec.

DOOM

neghiób adj. m., s. m., pl. neghióbi; adj. f., s. f. neghioábă, pl. neghioábe

neghiobul
NEGHIÓB, -OÁBĂ, neghiobi, -oabe, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) neîndemânatic, nepriceput, nătărău, nerod, prost. 2. Adj. (Despre fapte, vorbe etc.) Care arată îngustimea de minte, prostia, stupiditatea neghiobului (1); prostesc, neghiobesc, stupid. – Et. nec.

DOOM

neghiób adj. m., s. m., pl. neghióbi; adj. f., s. f. neghioábă, pl. neghioábe

neghiobul
NEGHIÓB, -OÁBĂ, neghiobi, -oabe, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) neîndemânatic, nepriceput, nătărău, nerod, prost. 2. Adj. (Despre fapte, vorbe etc.) Care arată îngustimea de minte, prostia, stupiditatea neghiobului (1); prostesc, neghiobesc, stupid. – Et. nec.

DOOM

neghiób adj. m., s. m., pl. neghióbi; adj. f., s. f. neghioábă, pl. neghioábe

neghiobului
NEGHIÓB, -OÁBĂ, neghiobi, -oabe, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) neîndemânatic, nepriceput, nătărău, nerod, prost. 2. Adj. (Despre fapte, vorbe etc.) Care arată îngustimea de minte, prostia, stupiditatea neghiobului (1); prostesc, neghiobesc, stupid. – Et. nec.

DOOM

neghiób adj. m., s. m., pl. neghióbi; adj. f., s. f. neghioábă, pl. neghioábe

neghiobului
NEGHIÓB, -OÁBĂ, neghiobi, -oabe, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) neîndemânatic, nepriceput, nătărău, nerod, prost. 2. Adj. (Despre fapte, vorbe etc.) Care arată îngustimea de minte, prostia, stupiditatea neghiobului (1); prostesc, neghiobesc, stupid. – Et. nec.

DOOM

neghiób adj. m., s. m., pl. neghióbi; adj. f., s. f. neghioábă, pl. neghioábe

negi
NEG, negi, s. m. Tumoare mică, rotundă, nedureroasă, care apare pe piele din cauza unei hipertrofii a papilelor. – Lat. naevus.

DOOM

neg s. m., pl. negi

negi
NEGÁ, neg, vb. I. Tranz. A contesta existența, necesitatea, obligativitatea unui lucru, a unui fenomen etc.; a nu recunoaște, a nu admite un fapt; a tăgădui. – Din lat. negare.

DOOM

negá (a ~) vb., ind. prez. 3 neágă

negii
NEG, negi, s. m. Tumoare mică, rotundă, nedureroasă, care apare pe piele din cauza unei hipertrofii a papilelor. – Lat. naevus.

DOOM

neg s. m., pl. negi

negilor
NEG, negi, s. m. Tumoare mică, rotundă, nedureroasă, care apare pe piele din cauza unei hipertrofii a papilelor. – Lat. naevus.

DOOM

neg s. m., pl. negi

neglasnica
NEGLÁSNICĂ, neglasnice, adj. f. (Înv.; în sintagma) Slovă neglasnică (și substantivat, f.) = consoană. – Pref. ne- + glasnică.

DOOM

neglásnică (înv.) (ne-glas-) adj. f., s. f., pl. neglásnice

neglasnice
NEGLÁSNICĂ, neglasnice, adj. f. (Înv.; în sintagma) Slovă neglasnică (și substantivat, f.) = consoană. – Pref. ne- + glasnică.

DOOM

neglásnică (înv.) (ne-glas-) adj. f., s. f., pl. neglásnice

neglasnicei
NEGLÁSNICĂ, neglasnice, adj. f. (Înv.; în sintagma) Slovă neglasnică (și substantivat, f.) = consoană. – Pref. ne- + glasnică.

DOOM

neglásnică (înv.) (ne-glas-) adj. f., s. f., pl. neglásnice

neglasnicele
NEGLÁSNICĂ, neglasnice, adj. f. (Înv.; în sintagma) Slovă neglasnică (și substantivat, f.) = consoană. – Pref. ne- + glasnică.

DOOM

neglásnică (înv.) (ne-glas-) adj. f., s. f., pl. neglásnice

neglasnicelor
NEGLÁSNICĂ, neglasnice, adj. f. (Înv.; în sintagma) Slovă neglasnică (și substantivat, f.) = consoană. – Pref. ne- + glasnică.

DOOM

neglásnică (înv.) (ne-glas-) adj. f., s. f., pl. neglásnice

neglija
NEGLIJÁ, neglijez, vb. I. Tranz. A nu avea grijă de cineva sau de ceva, a nu da atenția cuvenită; a trece cu vederea, a lăsa la o parte, a omite. ♦ Refl. A nu avea grijă de propria sa persoană; a se lăsa. – Din fr. négliger.

DOOM

neglijá (a ~) (ne-gli-) vb., ind. prez. 3 neglijeáză, 1 pl. neglijắm; conj. prez. 3 să neglijéze; ger. neglijấnd

neglijabil
NEGLIJÁBIL, -Ă, neglijabili, -e, adj. Care poate fi lăsat la o parte sau trecut cu vederea (fără nicio pierdere); care nu trebuie luat neapărat în seamă; fără însemnătate. – Din fr. négligeable.

DOOM

neglijábil (ne-gli-) adj. m., pl. neglijábili; f. neglijábilă, pl. neglijábile

neglijabila
NEGLIJÁBIL, -Ă, neglijabili, -e, adj. Care poate fi lăsat la o parte sau trecut cu vederea (fără nicio pierdere); care nu trebuie luat neapărat în seamă; fără însemnătate. – Din fr. négligeable.

DOOM

neglijábil (ne-gli-) adj. m., pl. neglijábili; f. neglijábilă, pl. neglijábile

neglijabile
NEGLIJÁBIL, -Ă, neglijabili, -e, adj. Care poate fi lăsat la o parte sau trecut cu vederea (fără nicio pierdere); care nu trebuie luat neapărat în seamă; fără însemnătate. – Din fr. négligeable.

DOOM

neglijábil (ne-gli-) adj. m., pl. neglijábili; f. neglijábilă, pl. neglijábile

neglijabilei
NEGLIJÁBIL, -Ă, neglijabili, -e, adj. Care poate fi lăsat la o parte sau trecut cu vederea (fără nicio pierdere); care nu trebuie luat neapărat în seamă; fără însemnătate. – Din fr. négligeable.

DOOM

neglijábil (ne-gli-) adj. m., pl. neglijábili; f. neglijábilă, pl. neglijábile

neglijabilele
NEGLIJÁBIL, -Ă, neglijabili, -e, adj. Care poate fi lăsat la o parte sau trecut cu vederea (fără nicio pierdere); care nu trebuie luat neapărat în seamă; fără însemnătate. – Din fr. négligeable.

DOOM

neglijábil (ne-gli-) adj. m., pl. neglijábili; f. neglijábilă, pl. neglijábile

neglijabilelor
NEGLIJÁBIL, -Ă, neglijabili, -e, adj. Care poate fi lăsat la o parte sau trecut cu vederea (fără nicio pierdere); care nu trebuie luat neapărat în seamă; fără însemnătate. – Din fr. négligeable.

DOOM

neglijábil (ne-gli-) adj. m., pl. neglijábili; f. neglijábilă, pl. neglijábile

neglijabili
NEGLIJÁBIL, -Ă, neglijabili, -e, adj. Care poate fi lăsat la o parte sau trecut cu vederea (fără nicio pierdere); care nu trebuie luat neapărat în seamă; fără însemnătate. – Din fr. négligeable.

DOOM

neglijábil (ne-gli-) adj. m., pl. neglijábili; f. neglijábilă, pl. neglijábile

neglijabilii
NEGLIJÁBIL, -Ă, neglijabili, -e, adj. Care poate fi lăsat la o parte sau trecut cu vederea (fără nicio pierdere); care nu trebuie luat neapărat în seamă; fără însemnătate. – Din fr. négligeable.

DOOM

neglijábil (ne-gli-) adj. m., pl. neglijábili; f. neglijábilă, pl. neglijábile

neglijabililor
NEGLIJÁBIL, -Ă, neglijabili, -e, adj. Care poate fi lăsat la o parte sau trecut cu vederea (fără nicio pierdere); care nu trebuie luat neapărat în seamă; fără însemnătate. – Din fr. négligeable.

DOOM

neglijábil (ne-gli-) adj. m., pl. neglijábili; f. neglijábilă, pl. neglijábile

neglijabilul
NEGLIJÁBIL, -Ă, neglijabili, -e, adj. Care poate fi lăsat la o parte sau trecut cu vederea (fără nicio pierdere); care nu trebuie luat neapărat în seamă; fără însemnătate. – Din fr. négligeable.

DOOM

neglijábil (ne-gli-) adj. m., pl. neglijábili; f. neglijábilă, pl. neglijábile

neglijabilului
NEGLIJÁBIL, -Ă, neglijabili, -e, adj. Care poate fi lăsat la o parte sau trecut cu vederea (fără nicio pierdere); care nu trebuie luat neapărat în seamă; fără însemnătate. – Din fr. négligeable.

DOOM

neglijábil (ne-gli-) adj. m., pl. neglijábili; f. neglijábilă, pl. neglijábile

neglijai
NEGLIJÁ, neglijez, vb. I. Tranz. A nu avea grijă de cineva sau de ceva, a nu da atenția cuvenită; a trece cu vederea, a lăsa la o parte, a omite. ♦ Refl. A nu avea grijă de propria sa persoană; a se lăsa. – Din fr. négliger.

DOOM

neglijá (a ~) (ne-gli-) vb., ind. prez. 3 neglijeáză, 1 pl. neglijắm; conj. prez. 3 să neglijéze; ger. neglijấnd

neglijam
NEGLIJÁ, neglijez, vb. I. Tranz. A nu avea grijă de cineva sau de ceva, a nu da atenția cuvenită; a trece cu vederea, a lăsa la o parte, a omite. ♦ Refl. A nu avea grijă de propria sa persoană; a se lăsa. – Din fr. négliger.

DOOM

neglijá (a ~) (ne-gli-) vb., ind. prez. 3 neglijeáză, 1 pl. neglijắm; conj. prez. 3 să neglijéze; ger. neglijấnd

neglijare
NEGLIJÁ, neglijez, vb. I. Tranz. A nu avea grijă de cineva sau de ceva, a nu da atenția cuvenită; a trece cu vederea, a lăsa la o parte, a omite. ♦ Refl. A nu avea grijă de propria sa persoană; a se lăsa. – Din fr. négliger.

DOOM

neglijá (a ~) (ne-gli-) vb., ind. prez. 3 neglijeáză, 1 pl. neglijắm; conj. prez. 3 să neglijéze; ger. neglijấnd

neglijare
NEGLIJÁRE s. f. Acțiunea de a (se) neglija și rezultatul ei. – V. neglija.

DOOM

neglijáre (ne-gli-) s. f., g.-d. art. neglijắrii

neglijarea
NEGLIJÁRE s. f. Acțiunea de a (se) neglija și rezultatul ei. – V. neglija.

DOOM

neglijáre (ne-gli-) s. f., g.-d. art. neglijắrii

neglijară
NEGLIJÁ, neglijez, vb. I. Tranz. A nu avea grijă de cineva sau de ceva, a nu da atenția cuvenită; a trece cu vederea, a lăsa la o parte, a omite. ♦ Refl. A nu avea grijă de propria sa persoană; a se lăsa. – Din fr. négliger.

DOOM

neglijá (a ~) (ne-gli-) vb., ind. prez. 3 neglijeáză, 1 pl. neglijắm; conj. prez. 3 să neglijéze; ger. neglijấnd

neglijarăm
NEGLIJÁ, neglijez, vb. I. Tranz. A nu avea grijă de cineva sau de ceva, a nu da atenția cuvenită; a trece cu vederea, a lăsa la o parte, a omite. ♦ Refl. A nu avea grijă de propria sa persoană; a se lăsa. – Din fr. négliger.

DOOM

neglijá (a ~) (ne-gli-) vb., ind. prez. 3 neglijeáză, 1 pl. neglijắm; conj. prez. 3 să neglijéze; ger. neglijấnd

neglijarăți
NEGLIJÁ, neglijez, vb. I. Tranz. A nu avea grijă de cineva sau de ceva, a nu da atenția cuvenită; a trece cu vederea, a lăsa la o parte, a omite. ♦ Refl. A nu avea grijă de propria sa persoană; a se lăsa. – Din fr. négliger.

DOOM

neglijá (a ~) (ne-gli-) vb., ind. prez. 3 neglijeáză, 1 pl. neglijắm; conj. prez. 3 să neglijéze; ger. neglijấnd

neglijase
NEGLIJÁ, neglijez, vb. I. Tranz. A nu avea grijă de cineva sau de ceva, a nu da atenția cuvenită; a trece cu vederea, a lăsa la o parte, a omite. ♦ Refl. A nu avea grijă de propria sa persoană; a se lăsa. – Din fr. négliger.

DOOM

neglijá (a ~) (ne-gli-) vb., ind. prez. 3 neglijeáză, 1 pl. neglijắm; conj. prez. 3 să neglijéze; ger. neglijấnd

neglijasem
NEGLIJÁ, neglijez, vb. I. Tranz. A nu avea grijă de cineva sau de ceva, a nu da atenția cuvenită; a trece cu vederea, a lăsa la o parte, a omite. ♦ Refl. A nu avea grijă de propria sa persoană; a se lăsa. – Din fr. négliger.

DOOM

neglijá (a ~) (ne-gli-) vb., ind. prez. 3 neglijeáză, 1 pl. neglijắm; conj. prez. 3 să neglijéze; ger. neglijấnd

neglijaseră
NEGLIJÁ, neglijez, vb. I. Tranz. A nu avea grijă de cineva sau de ceva, a nu da atenția cuvenită; a trece cu vederea, a lăsa la o parte, a omite. ♦ Refl. A nu avea grijă de propria sa persoană; a se lăsa. – Din fr. négliger.

DOOM

neglijá (a ~) (ne-gli-) vb., ind. prez. 3 neglijeáză, 1 pl. neglijắm; conj. prez. 3 să neglijéze; ger. neglijấnd

neglijaserăm
NEGLIJÁ, neglijez, vb. I. Tranz. A nu avea grijă de cineva sau de ceva, a nu da atenția cuvenită; a trece cu vederea, a lăsa la o parte, a omite. ♦ Refl. A nu avea grijă de propria sa persoană; a se lăsa. – Din fr. négliger.

DOOM

neglijá (a ~) (ne-gli-) vb., ind. prez. 3 neglijeáză, 1 pl. neglijắm; conj. prez. 3 să neglijéze; ger. neglijấnd

neglijaserăți
NEGLIJÁ, neglijez, vb. I. Tranz. A nu avea grijă de cineva sau de ceva, a nu da atenția cuvenită; a trece cu vederea, a lăsa la o parte, a omite. ♦ Refl. A nu avea grijă de propria sa persoană; a se lăsa. – Din fr. négliger.

DOOM

neglijá (a ~) (ne-gli-) vb., ind. prez. 3 neglijeáză, 1 pl. neglijắm; conj. prez. 3 să neglijéze; ger. neglijấnd

neglijaseși
NEGLIJÁ, neglijez, vb. I. Tranz. A nu avea grijă de cineva sau de ceva, a nu da atenția cuvenită; a trece cu vederea, a lăsa la o parte, a omite. ♦ Refl. A nu avea grijă de propria sa persoană; a se lăsa. – Din fr. négliger.

DOOM

neglijá (a ~) (ne-gli-) vb., ind. prez. 3 neglijeáză, 1 pl. neglijắm; conj. prez. 3 să neglijéze; ger. neglijấnd

neglijaseți
NEGLIJÁ, neglijez, vb. I. Tranz. A nu avea grijă de cineva sau de ceva, a nu da atenția cuvenită; a trece cu vederea, a lăsa la o parte, a omite. ♦ Refl. A nu avea grijă de propria sa persoană; a se lăsa. – Din fr. négliger.

DOOM

neglijá (a ~) (ne-gli-) vb., ind. prez. 3 neglijeáză, 1 pl. neglijắm; conj. prez. 3 să neglijéze; ger. neglijấnd

neglijat
NEGLIJÁ, neglijez, vb. I. Tranz. A nu avea grijă de cineva sau de ceva, a nu da atenția cuvenită; a trece cu vederea, a lăsa la o parte, a omite. ♦ Refl. A nu avea grijă de propria sa persoană; a se lăsa. – Din fr. négliger.

DOOM

neglijá (a ~) (ne-gli-) vb., ind. prez. 3 neglijeáză, 1 pl. neglijắm; conj. prez. 3 să neglijéze; ger. neglijấnd

neglijat
NEGLIJÁT, -Ă, neglijați, -te, adj. Căruia nu i s-a dat atenția cuvenită; neîngrijit. – V. neglija.

neglijata
NEGLIJÁT, -Ă, neglijați, -te, adj. Căruia nu i s-a dat atenția cuvenită; neîngrijit. – V. neglija.

neglijate
NEGLIJÁT, -Ă, neglijați, -te, adj. Căruia nu i s-a dat atenția cuvenită; neîngrijit. – V. neglija.

neglijatei
NEGLIJÁT, -Ă, neglijați, -te, adj. Căruia nu i s-a dat atenția cuvenită; neîngrijit. – V. neglija.

neglijatele
NEGLIJÁT, -Ă, neglijați, -te, adj. Căruia nu i s-a dat atenția cuvenită; neîngrijit. – V. neglija.

neglijatelor
NEGLIJÁT, -Ă, neglijați, -te, adj. Căruia nu i s-a dat atenția cuvenită; neîngrijit. – V. neglija.

neglijatul
NEGLIJÁT, -Ă, neglijați, -te, adj. Căruia nu i s-a dat atenția cuvenită; neîngrijit. – V. neglija.

neglijatului
NEGLIJÁT, -Ă, neglijați, -te, adj. Căruia nu i s-a dat atenția cuvenită; neîngrijit. – V. neglija.

neglijau
NEGLIJÁ, neglijez, vb. I. Tranz. A nu avea grijă de cineva sau de ceva, a nu da atenția cuvenită; a trece cu vederea, a lăsa la o parte, a omite. ♦ Refl. A nu avea grijă de propria sa persoană; a se lăsa. – Din fr. négliger.

DOOM

neglijá (a ~) (ne-gli-) vb., ind. prez. 3 neglijeáză, 1 pl. neglijắm; conj. prez. 3 să neglijéze; ger. neglijấnd

neglijași
NEGLIJÁ, neglijez, vb. I. Tranz. A nu avea grijă de cineva sau de ceva, a nu da atenția cuvenită; a trece cu vederea, a lăsa la o parte, a omite. ♦ Refl. A nu avea grijă de propria sa persoană; a se lăsa. – Din fr. négliger.

DOOM

neglijá (a ~) (ne-gli-) vb., ind. prez. 3 neglijeáză, 1 pl. neglijắm; conj. prez. 3 să neglijéze; ger. neglijấnd

neglijați
NEGLIJÁ, neglijez, vb. I. Tranz. A nu avea grijă de cineva sau de ceva, a nu da atenția cuvenită; a trece cu vederea, a lăsa la o parte, a omite. ♦ Refl. A nu avea grijă de propria sa persoană; a se lăsa. – Din fr. négliger.

DOOM

neglijá (a ~) (ne-gli-) vb., ind. prez. 3 neglijeáză, 1 pl. neglijắm; conj. prez. 3 să neglijéze; ger. neglijấnd

neglijați
NEGLIJÁT, -Ă, neglijați, -te, adj. Căruia nu i s-a dat atenția cuvenită; neîngrijit. – V. neglija.

neglijații
NEGLIJÁT, -Ă, neglijați, -te, adj. Căruia nu i s-a dat atenția cuvenită; neîngrijit. – V. neglija.

neglijaților
NEGLIJÁT, -Ă, neglijați, -te, adj. Căruia nu i s-a dat atenția cuvenită; neîngrijit. – V. neglija.

neglije
NEGLIJÉU, neglijeuri, s. n. (Franțuzism învechit) Ținută comodă de casă; haină femeiască de casă (purtată în special dimineața). Neglijeu de mătase. ◊ Expr. A fi în neglijeu = a fi îmbrăcat cu haine de casă, a avea toaleta neterminată. (În forma neglije) Sînt de-abia îmbrăcată, sînt în neglije, în cel mai mare neglije. NEGRUZZI, S. III 75. – Variantă: neglijé s. n.

neglijează
NEGLIJÁ, neglijez, vb. I. Tranz. A nu avea grijă de cineva sau de ceva, a nu da atenția cuvenită; a trece cu vederea, a lăsa la o parte, a omite. ♦ Refl. A nu avea grijă de propria sa persoană; a se lăsa. – Din fr. négliger.

DOOM

neglijá (a ~) (ne-gli-) vb., ind. prez. 3 neglijeáză, 1 pl. neglijắm; conj. prez. 3 să neglijéze; ger. neglijấnd

neglijent
NEGLIJÉNT, -Ă, neglijenți, -te, adj. 1. Care nu-și îndeplinește îndatoririle cu destulă grijă; indolent, nepăsător. 2. Care nu se îngrijește de ținuta sa, care are o ținută dezordonată, murdară etc.; neîngrijit. 3. (Despre acțiuni, atitudini etc. ale oamenilor) Care denotă lipsă de atenție, de grijă, de interes (față de ceva, de cineva sau de sine). – Din fr. négligent.

DOOM

neglijént (ne-gli-) adj. m., pl. neglijénți; f. neglijéntă, pl. neglijénte

neglijenta
NEGLIJÉNT, -Ă, neglijenți, -te, adj. 1. Care nu-și îndeplinește îndatoririle cu destulă grijă; indolent, nepăsător. 2. Care nu se îngrijește de ținuta sa, care are o ținută dezordonată, murdară etc.; neîngrijit. 3. (Despre acțiuni, atitudini etc. ale oamenilor) Care denotă lipsă de atenție, de grijă, de interes (față de ceva, de cineva sau de sine). – Din fr. négligent.

DOOM

neglijént (ne-gli-) adj. m., pl. neglijénți; f. neglijéntă, pl. neglijénte

neglijente
NEGLIJÉNT, -Ă, neglijenți, -te, adj. 1. Care nu-și îndeplinește îndatoririle cu destulă grijă; indolent, nepăsător. 2. Care nu se îngrijește de ținuta sa, care are o ținută dezordonată, murdară etc.; neîngrijit. 3. (Despre acțiuni, atitudini etc. ale oamenilor) Care denotă lipsă de atenție, de grijă, de interes (față de ceva, de cineva sau de sine). – Din fr. négligent.

DOOM

neglijént (ne-gli-) adj. m., pl. neglijénți; f. neglijéntă, pl. neglijénte

neglijentei
NEGLIJÉNT, -Ă, neglijenți, -te, adj. 1. Care nu-și îndeplinește îndatoririle cu destulă grijă; indolent, nepăsător. 2. Care nu se îngrijește de ținuta sa, care are o ținută dezordonată, murdară etc.; neîngrijit. 3. (Despre acțiuni, atitudini etc. ale oamenilor) Care denotă lipsă de atenție, de grijă, de interes (față de ceva, de cineva sau de sine). – Din fr. négligent.

DOOM

neglijént (ne-gli-) adj. m., pl. neglijénți; f. neglijéntă, pl. neglijénte

neglijentele
NEGLIJÉNT, -Ă, neglijenți, -te, adj. 1. Care nu-și îndeplinește îndatoririle cu destulă grijă; indolent, nepăsător. 2. Care nu se îngrijește de ținuta sa, care are o ținută dezordonată, murdară etc.; neîngrijit. 3. (Despre acțiuni, atitudini etc. ale oamenilor) Care denotă lipsă de atenție, de grijă, de interes (față de ceva, de cineva sau de sine). – Din fr. négligent.

DOOM

neglijént (ne-gli-) adj. m., pl. neglijénți; f. neglijéntă, pl. neglijénte

neglijentelor
NEGLIJÉNT, -Ă, neglijenți, -te, adj. 1. Care nu-și îndeplinește îndatoririle cu destulă grijă; indolent, nepăsător. 2. Care nu se îngrijește de ținuta sa, care are o ținută dezordonată, murdară etc.; neîngrijit. 3. (Despre acțiuni, atitudini etc. ale oamenilor) Care denotă lipsă de atenție, de grijă, de interes (față de ceva, de cineva sau de sine). – Din fr. négligent.

DOOM

neglijént (ne-gli-) adj. m., pl. neglijénți; f. neglijéntă, pl. neglijénte

neglijentul
NEGLIJÉNT, -Ă, neglijenți, -te, adj. 1. Care nu-și îndeplinește îndatoririle cu destulă grijă; indolent, nepăsător. 2. Care nu se îngrijește de ținuta sa, care are o ținută dezordonată, murdară etc.; neîngrijit. 3. (Despre acțiuni, atitudini etc. ale oamenilor) Care denotă lipsă de atenție, de grijă, de interes (față de ceva, de cineva sau de sine). – Din fr. négligent.

DOOM

neglijént (ne-gli-) adj. m., pl. neglijénți; f. neglijéntă, pl. neglijénte

neglijentului
NEGLIJÉNT, -Ă, neglijenți, -te, adj. 1. Care nu-și îndeplinește îndatoririle cu destulă grijă; indolent, nepăsător. 2. Care nu se îngrijește de ținuta sa, care are o ținută dezordonată, murdară etc.; neîngrijit. 3. (Despre acțiuni, atitudini etc. ale oamenilor) Care denotă lipsă de atenție, de grijă, de interes (față de ceva, de cineva sau de sine). – Din fr. négligent.

DOOM

neglijént (ne-gli-) adj. m., pl. neglijénți; f. neglijéntă, pl. neglijénte

neglijența
NEGLIJÉNȚĂ, neglijențe, s. f. Faptul de a fi neglijent; atitudine de nepăsare, de delăsare în îndeplinirea unei datorii; faptă, atitudine care denotă lipsă de grijă, de atenție, de interes (față de ceva, de cineva sau de sine). – Din fr. négligence.

DOOM

neglijénță (ne-gli-) s. f., g.-d. art. neglijénței; pl. neglijénțe

neglijențe
NEGLIJÉNȚĂ, neglijențe, s. f. Faptul de a fi neglijent; atitudine de nepăsare, de delăsare în îndeplinirea unei datorii; faptă, atitudine care denotă lipsă de grijă, de atenție, de interes (față de ceva, de cineva sau de sine). – Din fr. négligence.

DOOM

neglijénță (ne-gli-) s. f., g.-d. art. neglijénței; pl. neglijénțe

neglijenței
NEGLIJÉNȚĂ, neglijențe, s. f. Faptul de a fi neglijent; atitudine de nepăsare, de delăsare în îndeplinirea unei datorii; faptă, atitudine care denotă lipsă de grijă, de atenție, de interes (față de ceva, de cineva sau de sine). – Din fr. négligence.

DOOM

neglijénță (ne-gli-) s. f., g.-d. art. neglijénței; pl. neglijénțe

neglijențele
NEGLIJÉNȚĂ, neglijențe, s. f. Faptul de a fi neglijent; atitudine de nepăsare, de delăsare în îndeplinirea unei datorii; faptă, atitudine care denotă lipsă de grijă, de atenție, de interes (față de ceva, de cineva sau de sine). – Din fr. négligence.

DOOM

neglijénță (ne-gli-) s. f., g.-d. art. neglijénței; pl. neglijénțe

neglijențelor
NEGLIJÉNȚĂ, neglijențe, s. f. Faptul de a fi neglijent; atitudine de nepăsare, de delăsare în îndeplinirea unei datorii; faptă, atitudine care denotă lipsă de grijă, de atenție, de interes (față de ceva, de cineva sau de sine). – Din fr. négligence.

DOOM

neglijénță (ne-gli-) s. f., g.-d. art. neglijénței; pl. neglijénțe

neglijenți
NEGLIJÉNT, -Ă, neglijenți, -te, adj. 1. Care nu-și îndeplinește îndatoririle cu destulă grijă; indolent, nepăsător. 2. Care nu se îngrijește de ținuta sa, care are o ținută dezordonată, murdară etc.; neîngrijit. 3. (Despre acțiuni, atitudini etc. ale oamenilor) Care denotă lipsă de atenție, de grijă, de interes (față de ceva, de cineva sau de sine). – Din fr. négligent.

DOOM

neglijént (ne-gli-) adj. m., pl. neglijénți; f. neglijéntă, pl. neglijénte

neglijenții
NEGLIJÉNT, -Ă, neglijenți, -te, adj. 1. Care nu-și îndeplinește îndatoririle cu destulă grijă; indolent, nepăsător. 2. Care nu se îngrijește de ținuta sa, care are o ținută dezordonată, murdară etc.; neîngrijit. 3. (Despre acțiuni, atitudini etc. ale oamenilor) Care denotă lipsă de atenție, de grijă, de interes (față de ceva, de cineva sau de sine). – Din fr. négligent.

DOOM

neglijént (ne-gli-) adj. m., pl. neglijénți; f. neglijéntă, pl. neglijénte

neglijenților
NEGLIJÉNT, -Ă, neglijenți, -te, adj. 1. Care nu-și îndeplinește îndatoririle cu destulă grijă; indolent, nepăsător. 2. Care nu se îngrijește de ținuta sa, care are o ținută dezordonată, murdară etc.; neîngrijit. 3. (Despre acțiuni, atitudini etc. ale oamenilor) Care denotă lipsă de atenție, de grijă, de interes (față de ceva, de cineva sau de sine). – Din fr. négligent.

DOOM

neglijént (ne-gli-) adj. m., pl. neglijénți; f. neglijéntă, pl. neglijénte

neglijeu
NEGLIJÉU, neglijeuri, s. n. (Rar) Îmbrăcăminte comodă de casă pe care o poartă femeile dimineața. ◊ Expr. A fi în neglijeu = a fi îmbrăcat sumar. – Din fr. néglige.

DOOM

neglijéu (ne-gli-) s. n., art. neglijéul; pl. neglijéuri

neglijeul
NEGLIJÉU, neglijeuri, s. n. (Rar) Îmbrăcăminte comodă de casă pe care o poartă femeile dimineața. ◊ Expr. A fi în neglijeu = a fi îmbrăcat sumar. – Din fr. néglige.

DOOM

neglijéu (ne-gli-) s. n., art. neglijéul; pl. neglijéuri

neglijeului
NEGLIJÉU, neglijeuri, s. n. (Rar) Îmbrăcăminte comodă de casă pe care o poartă femeile dimineața. ◊ Expr. A fi în neglijeu = a fi îmbrăcat sumar. – Din fr. néglige.

DOOM

neglijéu (ne-gli-) s. n., art. neglijéul; pl. neglijéuri

neglijeuri
NEGLIJÉU, neglijeuri, s. n. (Rar) Îmbrăcăminte comodă de casă pe care o poartă femeile dimineața. ◊ Expr. A fi în neglijeu = a fi îmbrăcat sumar. – Din fr. néglige.

DOOM

neglijéu (ne-gli-) s. n., art. neglijéul; pl. neglijéuri

neglijeurile
NEGLIJÉU, neglijeuri, s. n. (Rar) Îmbrăcăminte comodă de casă pe care o poartă femeile dimineața. ◊ Expr. A fi în neglijeu = a fi îmbrăcat sumar. – Din fr. néglige.

DOOM

neglijéu (ne-gli-) s. n., art. neglijéul; pl. neglijéuri

neglijeurilor
NEGLIJÉU, neglijeuri, s. n. (Rar) Îmbrăcăminte comodă de casă pe care o poartă femeile dimineața. ◊ Expr. A fi în neglijeu = a fi îmbrăcat sumar. – Din fr. néglige.

DOOM

neglijéu (ne-gli-) s. n., art. neglijéul; pl. neglijéuri

neglijez
NEGLIJÁ, neglijez, vb. I. Tranz. A nu avea grijă de cineva sau de ceva, a nu da atenția cuvenită; a trece cu vederea, a lăsa la o parte, a omite. ♦ Refl. A nu avea grijă de propria sa persoană; a se lăsa. – Din fr. négliger.

DOOM

neglijá (a ~) (ne-gli-) vb., ind. prez. 3 neglijeáză, 1 pl. neglijắm; conj. prez. 3 să neglijéze; ger. neglijấnd

neglijeze
NEGLIJÁ, neglijez, vb. I. Tranz. A nu avea grijă de cineva sau de ceva, a nu da atenția cuvenită; a trece cu vederea, a lăsa la o parte, a omite. ♦ Refl. A nu avea grijă de propria sa persoană; a se lăsa. – Din fr. négliger.

DOOM

neglijá (a ~) (ne-gli-) vb., ind. prez. 3 neglijeáză, 1 pl. neglijắm; conj. prez. 3 să neglijéze; ger. neglijấnd

neglijezi
NEGLIJÁ, neglijez, vb. I. Tranz. A nu avea grijă de cineva sau de ceva, a nu da atenția cuvenită; a trece cu vederea, a lăsa la o parte, a omite. ♦ Refl. A nu avea grijă de propria sa persoană; a se lăsa. – Din fr. négliger.

DOOM

neglijá (a ~) (ne-gli-) vb., ind. prez. 3 neglijeáză, 1 pl. neglijắm; conj. prez. 3 să neglijéze; ger. neglijấnd

neglijând
NEGLIJÁ, neglijez, vb. I. Tranz. A nu avea grijă de cineva sau de ceva, a nu da atenția cuvenită; a trece cu vederea, a lăsa la o parte, a omite. ♦ Refl. A nu avea grijă de propria sa persoană; a se lăsa. – Din fr. négliger.

DOOM

neglijá (a ~) (ne-gli-) vb., ind. prez. 3 neglijeáză, 1 pl. neglijắm; conj. prez. 3 să neglijéze; ger. neglijấnd

neglijînd
NEGLIJÁ, neglijez, vb. I. Tranz. A nu avea grijă de cineva sau de ceva, a nu da atenția cuvenită; a trece cu vederea, a lăsa la o parte, a omite. ♦ Refl. A nu avea grijă de propria sa persoană; a se lăsa. – Din fr. négliger.

DOOM

neglijá (a ~) (ne-gli-) vb., ind. prez. 3 neglijeáză, 1 pl. neglijắm; conj. prez. 3 să neglijéze; ger. neglijấnd

neglijări
NEGLIJÁRE s. f. Acțiunea de a (se) neglija și rezultatul ei. – V. neglija.

DOOM

neglijáre (ne-gli-) s. f., g.-d. art. neglijắrii

neglijării
NEGLIJÁRE s. f. Acțiunea de a (se) neglija și rezultatul ei. – V. neglija.

DOOM

neglijáre (ne-gli-) s. f., g.-d. art. neglijắrii

neglijările
NEGLIJÁRE s. f. Acțiunea de a (se) neglija și rezultatul ei. – V. neglija.

DOOM

neglijáre (ne-gli-) s. f., g.-d. art. neglijắrii

neglijărilor
NEGLIJÁRE s. f. Acțiunea de a (se) neglija și rezultatul ei. – V. neglija.

DOOM

neglijáre (ne-gli-) s. f., g.-d. art. neglijắrii

negoasa
NEGÓS, -OÁSĂ, negoși, -oase, adj. (Rar) Plin de negi, cu negi mulți. – Neg + suf. -os.

DOOM

negós (rar) adj. m., pl. negóși; f. negoásă, pl. negoáse

negoase
NEGÓS, -OÁSĂ, negoși, -oase, adj. (Rar) Plin de negi, cu negi mulți. – Neg + suf. -os.

DOOM

negós (rar) adj. m., pl. negóși; f. negoásă, pl. negoáse

negoasei
NEGÓS, -OÁSĂ, negoși, -oase, adj. (Rar) Plin de negi, cu negi mulți. – Neg + suf. -os.

DOOM

negós (rar) adj. m., pl. negóși; f. negoásă, pl. negoáse

negoasele
NEGÓS, -OÁSĂ, negoși, -oase, adj. (Rar) Plin de negi, cu negi mulți. – Neg + suf. -os.

DOOM

negós (rar) adj. m., pl. negóși; f. negoásă, pl. negoáse

negoaselor
NEGÓS, -OÁSĂ, negoși, -oase, adj. (Rar) Plin de negi, cu negi mulți. – Neg + suf. -os.

DOOM

negós (rar) adj. m., pl. negóși; f. negoásă, pl. negoáse

negocia
NEGOCIÁ, negociez, vb. I. Tranz. 1. A trata cu cineva încheierea unei convenții economice, politice, culturale etc. ♦ A intermedia, a mijloci o afacere, o căsătorie. 2. A efectua diverse operații comerciale (de vânzări de titluri, de rente etc.). [Pr.: -ci-a] – Din fr. négocier.

DOOM

negociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 negociáză, 1 pl. negociém (-ci-em); conj. prez. 3 să negociéze; ger. negociínd (-ci-ind)

negociabil
NEGOCIÁBIL, -Ă, negociabili, -e, adj. Care poate fi negociat. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. négociable.

DOOM

negociábil (-ci-a-) adj. m., pl. negociábili; f. negociábilă, pl. negociábile

negociabila
NEGOCIÁBIL, -Ă, negociabili, -e, adj. Care poate fi negociat. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. négociable.

DOOM

negociábil (-ci-a-) adj. m., pl. negociábili; f. negociábilă, pl. negociábile

negociabile
NEGOCIÁBIL, -Ă, negociabili, -e, adj. Care poate fi negociat. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. négociable.

DOOM

negociábil (-ci-a-) adj. m., pl. negociábili; f. negociábilă, pl. negociábile

negociabilei
NEGOCIÁBIL, -Ă, negociabili, -e, adj. Care poate fi negociat. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. négociable.

DOOM

negociábil (-ci-a-) adj. m., pl. negociábili; f. negociábilă, pl. negociábile

negociabilele
NEGOCIÁBIL, -Ă, negociabili, -e, adj. Care poate fi negociat. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. négociable.

DOOM

negociábil (-ci-a-) adj. m., pl. negociábili; f. negociábilă, pl. negociábile

negociabilelor
NEGOCIÁBIL, -Ă, negociabili, -e, adj. Care poate fi negociat. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. négociable.

DOOM

negociábil (-ci-a-) adj. m., pl. negociábili; f. negociábilă, pl. negociábile

negociabili
NEGOCIÁBIL, -Ă, negociabili, -e, adj. Care poate fi negociat. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. négociable.

DOOM

negociábil (-ci-a-) adj. m., pl. negociábili; f. negociábilă, pl. negociábile

negociabilii
NEGOCIÁBIL, -Ă, negociabili, -e, adj. Care poate fi negociat. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. négociable.

DOOM

negociábil (-ci-a-) adj. m., pl. negociábili; f. negociábilă, pl. negociábile

negociabililor
NEGOCIÁBIL, -Ă, negociabili, -e, adj. Care poate fi negociat. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. négociable.

DOOM

negociábil (-ci-a-) adj. m., pl. negociábili; f. negociábilă, pl. negociábile

negociabilitate
NEGOCIABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi negociabil. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. négociabilité.

DOOM

negociabilitáte (-ci-a-) s. f., g.-d. art. negociabilitắții

negociabilitatea
NEGOCIABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi negociabil. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. négociabilité.

DOOM

negociabilitáte (-ci-a-) s. f., g.-d. art. negociabilitắții

negociabilități
NEGOCIABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi negociabil. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. négociabilité.

DOOM

negociabilitáte (-ci-a-) s. f., g.-d. art. negociabilitắții

negociabilității
NEGOCIABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi negociabil. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. négociabilité.

DOOM

negociabilitáte (-ci-a-) s. f., g.-d. art. negociabilitắții

negociabilul
NEGOCIÁBIL, -Ă, negociabili, -e, adj. Care poate fi negociat. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. négociable.

DOOM

negociábil (-ci-a-) adj. m., pl. negociábili; f. negociábilă, pl. negociábile

negociabilului
NEGOCIÁBIL, -Ă, negociabili, -e, adj. Care poate fi negociat. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. négociable.

DOOM

negociábil (-ci-a-) adj. m., pl. negociábili; f. negociábilă, pl. negociábile

negociai
NEGOCIÁ, negociez, vb. I. Tranz. 1. A trata cu cineva încheierea unei convenții economice, politice, culturale etc. ♦ A intermedia, a mijloci o afacere, o căsătorie. 2. A efectua diverse operații comerciale (de vânzări de titluri, de rente etc.). [Pr.: -ci-a] – Din fr. négocier.

DOOM

negociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 negociáză, 1 pl. negociém (-ci-em); conj. prez. 3 să negociéze; ger. negociínd (-ci-ind)

negociam
NEGOCIÁ, negociez, vb. I. Tranz. 1. A trata cu cineva încheierea unei convenții economice, politice, culturale etc. ♦ A intermedia, a mijloci o afacere, o căsătorie. 2. A efectua diverse operații comerciale (de vânzări de titluri, de rente etc.). [Pr.: -ci-a] – Din fr. négocier.

DOOM

negociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 negociáză, 1 pl. negociém (-ci-em); conj. prez. 3 să negociéze; ger. negociínd (-ci-ind)

negociant
NEGOCIÁNT, negocianți, s. m. (Învechit) Cel care face mari afaceri comerciale, care cumpără și vinde cu ridicata; negustor angrosist.

negociară
NEGOCIÁ, negociez, vb. I. Tranz. 1. A trata cu cineva încheierea unei convenții economice, politice, culturale etc. ♦ A intermedia, a mijloci o afacere, o căsătorie. 2. A efectua diverse operații comerciale (de vânzări de titluri, de rente etc.). [Pr.: -ci-a] – Din fr. négocier.

DOOM

negociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 negociáză, 1 pl. negociém (-ci-em); conj. prez. 3 să negociéze; ger. negociínd (-ci-ind)

negociarăm
NEGOCIÁ, negociez, vb. I. Tranz. 1. A trata cu cineva încheierea unei convenții economice, politice, culturale etc. ♦ A intermedia, a mijloci o afacere, o căsătorie. 2. A efectua diverse operații comerciale (de vânzări de titluri, de rente etc.). [Pr.: -ci-a] – Din fr. négocier.

DOOM

negociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 negociáză, 1 pl. negociém (-ci-em); conj. prez. 3 să negociéze; ger. negociínd (-ci-ind)

negociarăți
NEGOCIÁ, negociez, vb. I. Tranz. 1. A trata cu cineva încheierea unei convenții economice, politice, culturale etc. ♦ A intermedia, a mijloci o afacere, o căsătorie. 2. A efectua diverse operații comerciale (de vânzări de titluri, de rente etc.). [Pr.: -ci-a] – Din fr. négocier.

DOOM

negociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 negociáză, 1 pl. negociém (-ci-em); conj. prez. 3 să negociéze; ger. negociínd (-ci-ind)

negociase
NEGOCIÁ, negociez, vb. I. Tranz. 1. A trata cu cineva încheierea unei convenții economice, politice, culturale etc. ♦ A intermedia, a mijloci o afacere, o căsătorie. 2. A efectua diverse operații comerciale (de vânzări de titluri, de rente etc.). [Pr.: -ci-a] – Din fr. négocier.

DOOM

negociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 negociáză, 1 pl. negociém (-ci-em); conj. prez. 3 să negociéze; ger. negociínd (-ci-ind)

negociasem
NEGOCIÁ, negociez, vb. I. Tranz. 1. A trata cu cineva încheierea unei convenții economice, politice, culturale etc. ♦ A intermedia, a mijloci o afacere, o căsătorie. 2. A efectua diverse operații comerciale (de vânzări de titluri, de rente etc.). [Pr.: -ci-a] – Din fr. négocier.

DOOM

negociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 negociáză, 1 pl. negociém (-ci-em); conj. prez. 3 să negociéze; ger. negociínd (-ci-ind)

negociaseră
NEGOCIÁ, negociez, vb. I. Tranz. 1. A trata cu cineva încheierea unei convenții economice, politice, culturale etc. ♦ A intermedia, a mijloci o afacere, o căsătorie. 2. A efectua diverse operații comerciale (de vânzări de titluri, de rente etc.). [Pr.: -ci-a] – Din fr. négocier.

DOOM

negociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 negociáză, 1 pl. negociém (-ci-em); conj. prez. 3 să negociéze; ger. negociínd (-ci-ind)

negociaserăm
NEGOCIÁ, negociez, vb. I. Tranz. 1. A trata cu cineva încheierea unei convenții economice, politice, culturale etc. ♦ A intermedia, a mijloci o afacere, o căsătorie. 2. A efectua diverse operații comerciale (de vânzări de titluri, de rente etc.). [Pr.: -ci-a] – Din fr. négocier.

DOOM

negociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 negociáză, 1 pl. negociém (-ci-em); conj. prez. 3 să negociéze; ger. negociínd (-ci-ind)

negociaserăți
NEGOCIÁ, negociez, vb. I. Tranz. 1. A trata cu cineva încheierea unei convenții economice, politice, culturale etc. ♦ A intermedia, a mijloci o afacere, o căsătorie. 2. A efectua diverse operații comerciale (de vânzări de titluri, de rente etc.). [Pr.: -ci-a] – Din fr. négocier.

DOOM

negociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 negociáză, 1 pl. negociém (-ci-em); conj. prez. 3 să negociéze; ger. negociínd (-ci-ind)

negociaseși
NEGOCIÁ, negociez, vb. I. Tranz. 1. A trata cu cineva încheierea unei convenții economice, politice, culturale etc. ♦ A intermedia, a mijloci o afacere, o căsătorie. 2. A efectua diverse operații comerciale (de vânzări de titluri, de rente etc.). [Pr.: -ci-a] – Din fr. négocier.

DOOM

negociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 negociáză, 1 pl. negociém (-ci-em); conj. prez. 3 să negociéze; ger. negociínd (-ci-ind)

negociaseți
NEGOCIÁ, negociez, vb. I. Tranz. 1. A trata cu cineva încheierea unei convenții economice, politice, culturale etc. ♦ A intermedia, a mijloci o afacere, o căsătorie. 2. A efectua diverse operații comerciale (de vânzări de titluri, de rente etc.). [Pr.: -ci-a] – Din fr. négocier.

DOOM

negociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 negociáză, 1 pl. negociém (-ci-em); conj. prez. 3 să negociéze; ger. negociínd (-ci-ind)

negociat
NEGOCIÁ, negociez, vb. I. Tranz. 1. A trata cu cineva încheierea unei convenții economice, politice, culturale etc. ♦ A intermedia, a mijloci o afacere, o căsătorie. 2. A efectua diverse operații comerciale (de vânzări de titluri, de rente etc.). [Pr.: -ci-a] – Din fr. négocier.

DOOM

negociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 negociáză, 1 pl. negociém (-ci-em); conj. prez. 3 să negociéze; ger. negociínd (-ci-ind)

negociat
NEGOCIÁ, negociez, vb. I. Tranz. 1. A trata cu cineva încheierea unei convenții economice, politice, culturale etc. ♦ A intermedia, a mijloci o afacere, o căsătorie. 2. A efectua diverse operații comerciale (de vânzări de titluri, de rente etc.). [Pr.: -ci-a] – Din fr. négocier.

negociatoare
NEGOCIATÓR, -OÁRE, negociatori, -oare, s. m. și f. Persoană care negociază (1) (în numele său sau al altuia). [Pr.: -ci-a-] – Din fr. négociateur.

DOOM

negociatór (-ci-a-) s. m., pl. negociatóri

negociatoarea
NEGOCIATÓR, -OÁRE, negociatori, -oare, s. m. și f. Persoană care negociază (1) (în numele său sau al altuia). [Pr.: -ci-a-] – Din fr. négociateur.

DOOM

negociatór (-ci-a-) s. m., pl. negociatóri

negociatoarei
NEGOCIATÓR, -OÁRE, negociatori, -oare, s. m. și f. Persoană care negociază (1) (în numele său sau al altuia). [Pr.: -ci-a-] – Din fr. négociateur.

DOOM

negociatór (-ci-a-) s. m., pl. negociatóri

negociatoarele
NEGOCIATÓR, -OÁRE, negociatori, -oare, s. m. și f. Persoană care negociază (1) (în numele său sau al altuia). [Pr.: -ci-a-] – Din fr. négociateur.

DOOM

negociatór (-ci-a-) s. m., pl. negociatóri

negociatoarelor
NEGOCIATÓR, -OÁRE, negociatori, -oare, s. m. și f. Persoană care negociază (1) (în numele său sau al altuia). [Pr.: -ci-a-] – Din fr. négociateur.

DOOM

negociatór (-ci-a-) s. m., pl. negociatóri

negociator
NEGOCIATÓR, -OÁRE, negociatori, -oare, s. m. și f. Persoană care negociază (1) (în numele său sau al altuia). [Pr.: -ci-a-] – Din fr. négociateur.

DOOM

negociatór (-ci-a-) s. m., pl. negociatóri

negociatori
NEGOCIATÓR, -OÁRE, negociatori, -oare, s. m. și f. Persoană care negociază (1) (în numele său sau al altuia). [Pr.: -ci-a-] – Din fr. négociateur.

DOOM

negociatór (-ci-a-) s. m., pl. negociatóri

negociatorii
NEGOCIATÓR, -OÁRE, negociatori, -oare, s. m. și f. Persoană care negociază (1) (în numele său sau al altuia). [Pr.: -ci-a-] – Din fr. négociateur.

DOOM

negociatór (-ci-a-) s. m., pl. negociatóri

negociatorilor
NEGOCIATÓR, -OÁRE, negociatori, -oare, s. m. și f. Persoană care negociază (1) (în numele său sau al altuia). [Pr.: -ci-a-] – Din fr. négociateur.

DOOM

negociatór (-ci-a-) s. m., pl. negociatóri

negociatorul
NEGOCIATÓR, -OÁRE, negociatori, -oare, s. m. și f. Persoană care negociază (1) (în numele său sau al altuia). [Pr.: -ci-a-] – Din fr. négociateur.

DOOM

negociatór (-ci-a-) s. m., pl. negociatóri

negociatorului
NEGOCIATÓR, -OÁRE, negociatori, -oare, s. m. și f. Persoană care negociază (1) (în numele său sau al altuia). [Pr.: -ci-a-] – Din fr. négociateur.

DOOM

negociatór (-ci-a-) s. m., pl. negociatóri

negociau
NEGOCIÁ, negociez, vb. I. Tranz. 1. A trata cu cineva încheierea unei convenții economice, politice, culturale etc. ♦ A intermedia, a mijloci o afacere, o căsătorie. 2. A efectua diverse operații comerciale (de vânzări de titluri, de rente etc.). [Pr.: -ci-a] – Din fr. négocier.

DOOM

negociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 negociáză, 1 pl. negociém (-ci-em); conj. prez. 3 să negociéze; ger. negociínd (-ci-ind)

negociază
NEGOCIÁ, negociez, vb. I. Tranz. 1. A trata cu cineva încheierea unei convenții economice, politice, culturale etc. ♦ A intermedia, a mijloci o afacere, o căsătorie. 2. A efectua diverse operații comerciale (de vânzări de titluri, de rente etc.). [Pr.: -ci-a] – Din fr. négocier.

DOOM

negociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 negociáză, 1 pl. negociém (-ci-em); conj. prez. 3 să negociéze; ger. negociínd (-ci-ind)

negociași
NEGOCIÁ, negociez, vb. I. Tranz. 1. A trata cu cineva încheierea unei convenții economice, politice, culturale etc. ♦ A intermedia, a mijloci o afacere, o căsătorie. 2. A efectua diverse operații comerciale (de vânzări de titluri, de rente etc.). [Pr.: -ci-a] – Din fr. négocier.

DOOM

negociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 negociáză, 1 pl. negociém (-ci-em); conj. prez. 3 să negociéze; ger. negociínd (-ci-ind)

negociați
NEGOCIÁ, negociez, vb. I. Tranz. 1. A trata cu cineva încheierea unei convenții economice, politice, culturale etc. ♦ A intermedia, a mijloci o afacere, o căsătorie. 2. A efectua diverse operații comerciale (de vânzări de titluri, de rente etc.). [Pr.: -ci-a] – Din fr. négocier.

DOOM

negociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 negociáză, 1 pl. negociém (-ci-em); conj. prez. 3 să negociéze; ger. negociínd (-ci-ind)

negociația
NEGOCIÁȚIE, negociații, s. f. (Înv.) Negociere. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. négociation.

DOOM

negociáție (înv.) (-ci-a-ți-e) s. f., art. negociáția (-ți-a), g.-d. art. negociáției; pl. negociáții, art. negociáțiile (-ți-i-)

negociație
NEGOCIÁȚIE, negociații, s. f. (Înv.) Negociere. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. négociation.

DOOM

negociáție (înv.) (-ci-a-ți-e) s. f., art. negociáția (-ți-a), g.-d. art. negociáției; pl. negociáții, art. negociáțiile (-ți-i-)

negociației
NEGOCIÁȚIE, negociații, s. f. (Înv.) Negociere. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. négociation.

DOOM

negociáție (înv.) (-ci-a-ți-e) s. f., art. negociáția (-ți-a), g.-d. art. negociáției; pl. negociáții, art. negociáțiile (-ți-i-)

negociații
NEGOCIÁȚIE, negociații, s. f. (Înv.) Negociere. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. négociation.

DOOM

negociáție (înv.) (-ci-a-ți-e) s. f., art. negociáția (-ți-a), g.-d. art. negociáției; pl. negociáții, art. negociáțiile (-ți-i-)

negociațiile
NEGOCIÁȚIE, negociații, s. f. (Înv.) Negociere. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. négociation.

DOOM

negociáție (înv.) (-ci-a-ți-e) s. f., art. negociáția (-ți-a), g.-d. art. negociáției; pl. negociáții, art. negociáțiile (-ți-i-)

negociațiilor
NEGOCIÁȚIE, negociații, s. f. (Înv.) Negociere. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. négociation.

DOOM

negociáție (înv.) (-ci-a-ți-e) s. f., art. negociáția (-ți-a), g.-d. art. negociáției; pl. negociáții, art. negociáțiile (-ți-i-)

negocie
NEGOCIÁ, negociez, vb. I. Tranz. 1. A trata cu cineva încheierea unei convenții economice, politice, culturale etc. ♦ A intermedia, a mijloci o afacere, o căsătorie. 2. A efectua diverse operații comerciale (de vânzări de titluri, de rente etc.). [Pr.: -ci-a] – Din fr. négocier.

DOOM

negociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 negociáză, 1 pl. negociém (-ci-em); conj. prez. 3 să negociéze; ger. negociínd (-ci-ind)

negociem
NEGOCIÁ, negociez, vb. I. Tranz. 1. A trata cu cineva încheierea unei convenții economice, politice, culturale etc. ♦ A intermedia, a mijloci o afacere, o căsătorie. 2. A efectua diverse operații comerciale (de vânzări de titluri, de rente etc.). [Pr.: -ci-a] – Din fr. négocier.

DOOM

negociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 negociáză, 1 pl. negociém (-ci-em); conj. prez. 3 să negociéze; ger. negociínd (-ci-ind)

negociere
NEGOCIÁ, negociez, vb. I. Tranz. 1. A trata cu cineva încheierea unei convenții economice, politice, culturale etc. ♦ A intermedia, a mijloci o afacere, o căsătorie. 2. A efectua diverse operații comerciale (de vânzări de titluri, de rente etc.). [Pr.: -ci-a] – Din fr. négocier.

DOOM

negociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 negociáză, 1 pl. negociém (-ci-em); conj. prez. 3 să negociéze; ger. negociínd (-ci-ind)

negociere
NEGOCIÉRE, negocieri, s. f. Acțiunea de a negocia și rezultatul ei; negociație. [Pr.: -ci-e-] – V. negocia.

DOOM

negociére (-ci-e-) s. f., g.-d. art. negociérii; pl. negociéri

negocierea
NEGOCIÉRE, negocieri, s. f. Acțiunea de a negocia și rezultatul ei; negociație. [Pr.: -ci-e-] – V. negocia.

DOOM

negociére (-ci-e-) s. f., g.-d. art. negociérii; pl. negociéri

negocieri
NEGOCIÉRE, negocieri, s. f. Acțiunea de a negocia și rezultatul ei; negociație. [Pr.: -ci-e-] – V. negocia.

DOOM

negociére (-ci-e-) s. f., g.-d. art. negociérii; pl. negociéri

negocierii
NEGOCIÉRE, negocieri, s. f. Acțiunea de a negocia și rezultatul ei; negociație. [Pr.: -ci-e-] – V. negocia.

DOOM

negociére (-ci-e-) s. f., g.-d. art. negociérii; pl. negociéri

negocierile
NEGOCIÉRE, negocieri, s. f. Acțiunea de a negocia și rezultatul ei; negociație. [Pr.: -ci-e-] – V. negocia.

DOOM

negociére (-ci-e-) s. f., g.-d. art. negociérii; pl. negociéri

negocierilor
NEGOCIÉRE, negocieri, s. f. Acțiunea de a negocia și rezultatul ei; negociație. [Pr.: -ci-e-] – V. negocia.

DOOM

negociére (-ci-e-) s. f., g.-d. art. negociérii; pl. negociéri

negociez
NEGOCIÁ, negociez, vb. I. Tranz. 1. A trata cu cineva încheierea unei convenții economice, politice, culturale etc. ♦ A intermedia, a mijloci o afacere, o căsătorie. 2. A efectua diverse operații comerciale (de vânzări de titluri, de rente etc.). [Pr.: -ci-a] – Din fr. négocier.

DOOM

negociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 negociáză, 1 pl. negociém (-ci-em); conj. prez. 3 să negociéze; ger. negociínd (-ci-ind)

negocieze
NEGOCIÁ, negociez, vb. I. Tranz. 1. A trata cu cineva încheierea unei convenții economice, politice, culturale etc. ♦ A intermedia, a mijloci o afacere, o căsătorie. 2. A efectua diverse operații comerciale (de vânzări de titluri, de rente etc.). [Pr.: -ci-a] – Din fr. négocier.

DOOM

negociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 negociáză, 1 pl. negociém (-ci-em); conj. prez. 3 să negociéze; ger. negociínd (-ci-ind)

negociezi
NEGOCIÁ, negociez, vb. I. Tranz. 1. A trata cu cineva încheierea unei convenții economice, politice, culturale etc. ♦ A intermedia, a mijloci o afacere, o căsătorie. 2. A efectua diverse operații comerciale (de vânzări de titluri, de rente etc.). [Pr.: -ci-a] – Din fr. négocier.

DOOM

negociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 negociáză, 1 pl. negociém (-ci-em); conj. prez. 3 să negociéze; ger. negociínd (-ci-ind)

negociind
NEGOCIÁ, negociez, vb. I. Tranz. 1. A trata cu cineva încheierea unei convenții economice, politice, culturale etc. ♦ A intermedia, a mijloci o afacere, o căsătorie. 2. A efectua diverse operații comerciale (de vânzări de titluri, de rente etc.). [Pr.: -ci-a] – Din fr. négocier.

DOOM

negociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 negociáză, 1 pl. negociém (-ci-em); conj. prez. 3 să negociéze; ger. negociínd (-ci-ind)

negos
NEGÓS, -OÁSĂ, negoși, -oase, adj. (Rar) Plin de negi, cu negi mulți. – Neg + suf. -os.

DOOM

negós (rar) adj. m., pl. negóși; f. negoásă, pl. negoáse

negosul
NEGÓS, -OÁSĂ, negoși, -oase, adj. (Rar) Plin de negi, cu negi mulți. – Neg + suf. -os.

DOOM

negós (rar) adj. m., pl. negóși; f. negoásă, pl. negoáse

negosului
NEGÓS, -OÁSĂ, negoși, -oase, adj. (Rar) Plin de negi, cu negi mulți. – Neg + suf. -os.

DOOM

negós (rar) adj. m., pl. negóși; f. negoásă, pl. negoáse

negoși
NEGÓS, -OÁSĂ, negoși, -oase, adj. (Rar) Plin de negi, cu negi mulți. – Neg + suf. -os.

DOOM

negós (rar) adj. m., pl. negóși; f. negoásă, pl. negoáse

negoșii
NEGÓS, -OÁSĂ, negoși, -oase, adj. (Rar) Plin de negi, cu negi mulți. – Neg + suf. -os.

DOOM

negós (rar) adj. m., pl. negóși; f. negoásă, pl. negoáse

negoșilor
NEGÓS, -OÁSĂ, negoși, -oase, adj. (Rar) Plin de negi, cu negi mulți. – Neg + suf. -os.

DOOM

negós (rar) adj. m., pl. negóși; f. negoásă, pl. negoáse

negoț
NEGÓȚ, (rar) negoțuri, s. n. 1. Activitate economică (în domeniul particular) privind circulația mărfurilor, vânzarea și cumpărarea lor; schimb de produse sub formă de vânzare-cumpărare; negustorie, comerț (particular). ♦ Tranzacție comercială; târg, învoială. 2. (Înv. și pop.; concr.) Marfă. – Lat. negotium.

DOOM

negóț (înv.) s. n.

negoța
NEGUȚÁ, neguțez, vb. I. Tranz. (Învechit și arhaizant) A vinde sau a cumpăra (o marfă) discutînd prețul, tocmindu-se; a face negoț, a negustori. Scotea în fiecare primăvară piei de vulpe... pe care le neguța cu pricepere în tîrg la Sebeș. SADOVEANU, V. F. 147. ♦ Refl. A se tocmi, a se tîrgui. N-am eu coraj acuma să mă neguțez. Dumneata cercetezi și numeri marfa și-mi pui banii pe masă. SADOVEANU, B. 98. ♦ Refl. Fig. A duce tratative cu cineva pentru a-i smulge o favoare, oferindu-i în schimb altceva; a se tîngui. A prins... a se neguța cu dînsul, ca să nu-i jupească toate spatele. SBIERA, P. 20. – Prez. ind. și: (rar) negóț (GOROVEI, C. 109). – Variantă: negoțá (CAMILAR, N. II 410) vb. I.

negoțul
NEGÓȚ, (rar) negoțuri, s. n. 1. Activitate economică (în domeniul particular) privind circulația mărfurilor, vânzarea și cumpărarea lor; schimb de produse sub formă de vânzare-cumpărare; negustorie, comerț (particular). ♦ Tranzacție comercială; târg, învoială. 2. (Înv. și pop.; concr.) Marfă. – Lat. negotium.

DOOM

negóț (înv.) s. n.

negoțului
NEGÓȚ, (rar) negoțuri, s. n. 1. Activitate economică (în domeniul particular) privind circulația mărfurilor, vânzarea și cumpărarea lor; schimb de produse sub formă de vânzare-cumpărare; negustorie, comerț (particular). ♦ Tranzacție comercială; târg, învoială. 2. (Înv. și pop.; concr.) Marfă. – Lat. negotium.

DOOM

negóț (înv.) s. n.

negoțuri
NEGÓȚ, (rar) negoțuri, s. n. 1. Activitate economică (în domeniul particular) privind circulația mărfurilor, vânzarea și cumpărarea lor; schimb de produse sub formă de vânzare-cumpărare; negustorie, comerț (particular). ♦ Tranzacție comercială; târg, învoială. 2. (Înv. și pop.; concr.) Marfă. – Lat. negotium.

DOOM

negóț (înv.) s. n.

negoțurile
NEGÓȚ, (rar) negoțuri, s. n. 1. Activitate economică (în domeniul particular) privind circulația mărfurilor, vânzarea și cumpărarea lor; schimb de produse sub formă de vânzare-cumpărare; negustorie, comerț (particular). ♦ Tranzacție comercială; târg, învoială. 2. (Înv. și pop.; concr.) Marfă. – Lat. negotium.

DOOM

negóț (înv.) s. n.

negoțurilor
NEGÓȚ, (rar) negoțuri, s. n. 1. Activitate economică (în domeniul particular) privind circulația mărfurilor, vânzarea și cumpărarea lor; schimb de produse sub formă de vânzare-cumpărare; negustorie, comerț (particular). ♦ Tranzacție comercială; târg, învoială. 2. (Înv. și pop.; concr.) Marfă. – Lat. negotium.

DOOM

negóț (înv.) s. n.

negre
NEGRU, NEÁGRĂ, negri, -e, adj., s. n., s. m. I. Adj. 1. (Despre obiecte, ființe etc.) Care nu reflectă lumina, care are culoarea cea mai închisă; de culoarea funinginii, a cărbunelui; (despre culori) ca funinginea, ca penele corbului, cu cea mai închisă nuanță. ♦ Pâine neagră = pâine mai închisă la culoare, făcută din faină integrală. Vin negru = vin de culoare roșu-închis. Rasă neagră = rasa negroidă. Cutie neagră = a) aparatură protejată instalată în avioane, care înregistrează parametrii de zbor și convorbirile echipajului în vederea elucidării cauzelor unui eventual accident; b) termen folosit pentru un sistem a cărui structură internă este necunoscută. Principiul cutiei negre = renunțare la cunoașterea structurii interne a unui sistem, stabilind, pe cale experimentală, doar corelațiile între ieșiri și intrări, pentru a descrie comportamentul sistemului față de exterior. ◊ Expr. Ba e albă, ba e neagră, se zice despre spusele cuiva care se contrazice. ♦ (Despre oameni) Care aparține rasei negride; p. ext. cu pielea, părul, ochii de culoare închisă; brunet, oacheș. ♦ (Pop.) Murdar, nespălat. 2. (Adesea fig.) Lipsit de lumină, cufundat în întuneric; întunecat, obscur. ♦ Preț negru = preț de speculă; suprapreț. Post negru = post foarte sever, fără nicio mâncare sau băutură. ◊ Loc. adv. La negru = cu preț de speculă. ♦ (Despre oameni) Livid, pământiu la față; fig. foarte supărat sau furios. ♦ Fig.Trist, apăsător, deprimant, dezolant; greu. ◊ Expr. A avea (sau a-i fi cuiva) inima neagră = a fi foarte trist. A-i face cuiva zile negre = a-i pricinui cuiva supărări, a-i amărî viața. 3. Fig. Rău (la inimă), crud, hain. ♦ Grozav, teribil, cumplit; rușinos, dezonorant. ♦ Magie neagră - magie (1) prin care unele persoane pretind că pot săvârși fapte miraculoase invocând spiritele și mai ales forțele demonice. II. 1. S. n. Culoarea unui corp care nu reflectă lumina; culoare neagră (I 1). ◊ Expr. (A se îmbrăca) în negru = (a se îmbrăca) în haine de culoare neagră sau în doliu. Negru pe alb = în mod sigur, clar, neîndoios; în scris. A i se face (cuiva) negru înaintea (sau pe dinaintea) ochilor = a nu mai vedea bine (de supărare, de mânie etc.). A face albul negru - a încerca să dovedești că un lucru este altfel decât în realitate; a denatura, a falsifica realitatea. ♦ Fig. Mâhnire, jale. ◊ Expr. A vedea (totul) în negru = a fi pesimist. 2. S. n. Materie colorantă de culoare neagră (I 1); vopsea neagră. ◊ Negru-de-fum = pulbere compusă din particule de carbon fin divizate, obținută prin arderea cu cantități insuficiente de aer a unor hidrocarburi și folosită în special în industria de prelucrare a cauciucului, la prepararea cernelurilor tipografice și a unor vopsele negre; chinoroz. Negru de anilină = substanță colorantă de culoare neagră (I 1), care se formează de obicei direct pe fibrele de bumbac, prin oxidarea catalitică a anilinei. Negru animal = cărbune extras din substanțe organice. ♦ Compuse: negru-moale = soi de viță-de-vie autohton, cu ciorchinii cilindrici bătuți, cu bobul negru-violet, sferic și brumat, cu pielița subțire. Negru-vârtos = soi de viță-de-vie autohton, cu ciorchinii mărunți, ramificați și cu bobul negru-violaceu, sferic. ♦ (Rar) Rimel. 3. S. m. Bărbat care aparține rasei negre (I 1). ◊ (Fam.) Persoană folosită (și plătită) de cineva pentru a executa în numele acestuia, parțial sau total, și într-un anonimat deplin, anumite lucrări (care cer o calificare superioară). 4. S. n. Murdărie, jeg. ◊ Expr. (Nici) cât (e) negru sub unghie = foarte puțin, (aproape) deloc. – Lat. niger, -gra, -grum.

DOOM

búbă-neágră (dalac) (-nea-gră) s. f., g.-d. art. búbei-négre; pl. búbe-négre

negre
NEGRU, NEÁGRĂ, negri, -e, adj., s. n., s. m. I. Adj. 1. (Despre obiecte, ființe etc.) Care nu reflectă lumina, care are culoarea cea mai închisă; de culoarea funinginii, a cărbunelui; (despre culori) ca funinginea, ca penele corbului, cu cea mai închisă nuanță. ♦ Pâine neagră = pâine mai închisă la culoare, făcută din faină integrală. Vin negru = vin de culoare roșu-închis. Rasă neagră = rasa negroidă. Cutie neagră = a) aparatură protejată instalată în avioane, care înregistrează parametrii de zbor și convorbirile echipajului în vederea elucidării cauzelor unui eventual accident; b) termen folosit pentru un sistem a cărui structură internă este necunoscută. Principiul cutiei negre = renunțare la cunoașterea structurii interne a unui sistem, stabilind, pe cale experimentală, doar corelațiile între ieșiri și intrări, pentru a descrie comportamentul sistemului față de exterior. ◊ Expr. Ba e albă, ba e neagră, se zice despre spusele cuiva care se contrazice. ♦ (Despre oameni) Care aparține rasei negride; p. ext. cu pielea, părul, ochii de culoare închisă; brunet, oacheș. ♦ (Pop.) Murdar, nespălat. 2. (Adesea fig.) Lipsit de lumină, cufundat în întuneric; întunecat, obscur. ♦ Preț negru = preț de speculă; suprapreț. Post negru = post foarte sever, fără nicio mâncare sau băutură. ◊ Loc. adv. La negru = cu preț de speculă. ♦ (Despre oameni) Livid, pământiu la față; fig. foarte supărat sau furios. ♦ Fig.Trist, apăsător, deprimant, dezolant; greu. ◊ Expr. A avea (sau a-i fi cuiva) inima neagră = a fi foarte trist. A-i face cuiva zile negre = a-i pricinui cuiva supărări, a-i amărî viața. 3. Fig. Rău (la inimă), crud, hain. ♦ Grozav, teribil, cumplit; rușinos, dezonorant. ♦ Magie neagră - magie (1) prin care unele persoane pretind că pot săvârși fapte miraculoase invocând spiritele și mai ales forțele demonice. II. 1. S. n. Culoarea unui corp care nu reflectă lumina; culoare neagră (I 1). ◊ Expr. (A se îmbrăca) în negru = (a se îmbrăca) în haine de culoare neagră sau în doliu. Negru pe alb = în mod sigur, clar, neîndoios; în scris. A i se face (cuiva) negru înaintea (sau pe dinaintea) ochilor = a nu mai vedea bine (de supărare, de mânie etc.). A face albul negru - a încerca să dovedești că un lucru este altfel decât în realitate; a denatura, a falsifica realitatea. ♦ Fig. Mâhnire, jale. ◊ Expr. A vedea (totul) în negru = a fi pesimist. 2. S. n. Materie colorantă de culoare neagră (I 1); vopsea neagră. ◊ Negru-de-fum = pulbere compusă din particule de carbon fin divizate, obținută prin arderea cu cantități insuficiente de aer a unor hidrocarburi și folosită în special în industria de prelucrare a cauciucului, la prepararea cernelurilor tipografice și a unor vopsele negre; chinoroz. Negru de anilină = substanță colorantă de culoare neagră (I 1), care se formează de obicei direct pe fibrele de bumbac, prin oxidarea catalitică a anilinei. Negru animal = cărbune extras din substanțe organice. ♦ Compuse: negru-moale = soi de viță-de-vie autohton, cu ciorchinii cilindrici bătuți, cu bobul negru-violet, sferic și brumat, cu pielița subțire. Negru-vârtos = soi de viță-de-vie autohton, cu ciorchinii mărunți, ramificați și cu bobul negru-violaceu, sferic. ♦ (Rar) Rimel. 3. S. m. Bărbat care aparține rasei negre (I 1). ◊ (Fam.) Persoană folosită (și plătită) de cineva pentru a executa în numele acestuia, parțial sau total, și într-un anonimat deplin, anumite lucrări (care cer o calificare superioară). 4. S. n. Murdărie, jeg. ◊ Expr. (Nici) cât (e) negru sub unghie = foarte puțin, (aproape) deloc. – Lat. niger, -gra, -grum.

DOOM

búbă-neágră (dalac) (-nea-gră) s. f., g.-d. art. búbei-négre; pl. búbe-négre

negrea
NEGRÍ, negresc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) înnegri. – Din negru.

DOOM

negrí (a ~) (înv., pop.) (ne-gri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negrésc, imperf. 3 sg. negreá; conj. prez. 3 să negreáscă

negreai
NEGRÍ, negresc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) înnegri. – Din negru.

DOOM

negrí (a ~) (înv., pop.) (ne-gri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negrésc, imperf. 3 sg. negreá; conj. prez. 3 să negreáscă

negreala
NEGREÁLĂ, negreli, s. f. Însușirea de a fi negru; culoare neagră, întunecată pe care o are un obiect sau o ființă. ♦ Materie colorantă de culoare neagră; vopsea neagră. ♦ (Pop.) Cerneală. ♦ (Reg.) Funingine. ♦ (Reg.) Murdărie. – Negru + suf. -eală. Cf. negri.

DOOM

negreálă (ne-grea-) s. f., g.-d. art. negrélii; pl. negréli

negream
NEGRÍ, negresc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) înnegri. – Din negru.

DOOM

negrí (a ~) (înv., pop.) (ne-gri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negrésc, imperf. 3 sg. negreá; conj. prez. 3 să negreáscă

negrească
NEGRÍ, negresc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) înnegri. – Din negru.

DOOM

negrí (a ~) (înv., pop.) (ne-gri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negrésc, imperf. 3 sg. negreá; conj. prez. 3 să negreáscă

negreau
NEGRÍ, negresc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) înnegri. – Din negru.

DOOM

negrí (a ~) (înv., pop.) (ne-gri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negrésc, imperf. 3 sg. negreá; conj. prez. 3 să negreáscă

negreața
NEGREÁȚĂ, negreți, s. f. Însușirea de a fi negru; culoare neagră; pată neagră. – Lat. nigritia sau negru + suf. -eață.

DOOM

negreáță (ne-grea-) s. f., g.-d. art. negréții; pl. negréți

negreați
NEGRÍ, negresc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) înnegri. – Din negru.

DOOM

negrí (a ~) (înv., pop.) (ne-gri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negrésc, imperf. 3 sg. negreá; conj. prez. 3 să negreáscă

negrei
NEGRU, NEÁGRĂ, negri, -e, adj., s. n., s. m. I. Adj. 1. (Despre obiecte, ființe etc.) Care nu reflectă lumina, care are culoarea cea mai închisă; de culoarea funinginii, a cărbunelui; (despre culori) ca funinginea, ca penele corbului, cu cea mai închisă nuanță. ♦ Pâine neagră = pâine mai închisă la culoare, făcută din faină integrală. Vin negru = vin de culoare roșu-închis. Rasă neagră = rasa negroidă. Cutie neagră = a) aparatură protejată instalată în avioane, care înregistrează parametrii de zbor și convorbirile echipajului în vederea elucidării cauzelor unui eventual accident; b) termen folosit pentru un sistem a cărui structură internă este necunoscută. Principiul cutiei negre = renunțare la cunoașterea structurii interne a unui sistem, stabilind, pe cale experimentală, doar corelațiile între ieșiri și intrări, pentru a descrie comportamentul sistemului față de exterior. ◊ Expr. Ba e albă, ba e neagră, se zice despre spusele cuiva care se contrazice. ♦ (Despre oameni) Care aparține rasei negride; p. ext. cu pielea, părul, ochii de culoare închisă; brunet, oacheș. ♦ (Pop.) Murdar, nespălat. 2. (Adesea fig.) Lipsit de lumină, cufundat în întuneric; întunecat, obscur. ♦ Preț negru = preț de speculă; suprapreț. Post negru = post foarte sever, fără nicio mâncare sau băutură. ◊ Loc. adv. La negru = cu preț de speculă. ♦ (Despre oameni) Livid, pământiu la față; fig. foarte supărat sau furios. ♦ Fig.Trist, apăsător, deprimant, dezolant; greu. ◊ Expr. A avea (sau a-i fi cuiva) inima neagră = a fi foarte trist. A-i face cuiva zile negre = a-i pricinui cuiva supărări, a-i amărî viața. 3. Fig. Rău (la inimă), crud, hain. ♦ Grozav, teribil, cumplit; rușinos, dezonorant. ♦ Magie neagră - magie (1) prin care unele persoane pretind că pot săvârși fapte miraculoase invocând spiritele și mai ales forțele demonice. II. 1. S. n. Culoarea unui corp care nu reflectă lumina; culoare neagră (I 1). ◊ Expr. (A se îmbrăca) în negru = (a se îmbrăca) în haine de culoare neagră sau în doliu. Negru pe alb = în mod sigur, clar, neîndoios; în scris. A i se face (cuiva) negru înaintea (sau pe dinaintea) ochilor = a nu mai vedea bine (de supărare, de mânie etc.). A face albul negru - a încerca să dovedești că un lucru este altfel decât în realitate; a denatura, a falsifica realitatea. ♦ Fig. Mâhnire, jale. ◊ Expr. A vedea (totul) în negru = a fi pesimist. 2. S. n. Materie colorantă de culoare neagră (I 1); vopsea neagră. ◊ Negru-de-fum = pulbere compusă din particule de carbon fin divizate, obținută prin arderea cu cantități insuficiente de aer a unor hidrocarburi și folosită în special în industria de prelucrare a cauciucului, la prepararea cernelurilor tipografice și a unor vopsele negre; chinoroz. Negru de anilină = substanță colorantă de culoare neagră (I 1), care se formează de obicei direct pe fibrele de bumbac, prin oxidarea catalitică a anilinei. Negru animal = cărbune extras din substanțe organice. ♦ Compuse: negru-moale = soi de viță-de-vie autohton, cu ciorchinii cilindrici bătuți, cu bobul negru-violet, sferic și brumat, cu pielița subțire. Negru-vârtos = soi de viță-de-vie autohton, cu ciorchinii mărunți, ramificați și cu bobul negru-violaceu, sferic. ♦ (Rar) Rimel. 3. S. m. Bărbat care aparține rasei negre (I 1). ◊ (Fam.) Persoană folosită (și plătită) de cineva pentru a executa în numele acestuia, parțial sau total, și într-un anonimat deplin, anumite lucrări (care cer o calificare superioară). 4. S. n. Murdărie, jeg. ◊ Expr. (Nici) cât (e) negru sub unghie = foarte puțin, (aproape) deloc. – Lat. niger, -gra, -grum.

DOOM

búbă-neágră (dalac) (-nea-gră) s. f., g.-d. art. búbei-négre; pl. búbe-négre

negrei
NEGRU, NEÁGRĂ, negri, -e, adj., s. n., s. m. I. Adj. 1. (Despre obiecte, ființe etc.) Care nu reflectă lumina, care are culoarea cea mai închisă; de culoarea funinginii, a cărbunelui; (despre culori) ca funinginea, ca penele corbului, cu cea mai închisă nuanță. ♦ Pâine neagră = pâine mai închisă la culoare, făcută din faină integrală. Vin negru = vin de culoare roșu-închis. Rasă neagră = rasa negroidă. Cutie neagră = a) aparatură protejată instalată în avioane, care înregistrează parametrii de zbor și convorbirile echipajului în vederea elucidării cauzelor unui eventual accident; b) termen folosit pentru un sistem a cărui structură internă este necunoscută. Principiul cutiei negre = renunțare la cunoașterea structurii interne a unui sistem, stabilind, pe cale experimentală, doar corelațiile între ieșiri și intrări, pentru a descrie comportamentul sistemului față de exterior. ◊ Expr. Ba e albă, ba e neagră, se zice despre spusele cuiva care se contrazice. ♦ (Despre oameni) Care aparține rasei negride; p. ext. cu pielea, părul, ochii de culoare închisă; brunet, oacheș. ♦ (Pop.) Murdar, nespălat. 2. (Adesea fig.) Lipsit de lumină, cufundat în întuneric; întunecat, obscur. ♦ Preț negru = preț de speculă; suprapreț. Post negru = post foarte sever, fără nicio mâncare sau băutură. ◊ Loc. adv. La negru = cu preț de speculă. ♦ (Despre oameni) Livid, pământiu la față; fig. foarte supărat sau furios. ♦ Fig.Trist, apăsător, deprimant, dezolant; greu. ◊ Expr. A avea (sau a-i fi cuiva) inima neagră = a fi foarte trist. A-i face cuiva zile negre = a-i pricinui cuiva supărări, a-i amărî viața. 3. Fig. Rău (la inimă), crud, hain. ♦ Grozav, teribil, cumplit; rușinos, dezonorant. ♦ Magie neagră - magie (1) prin care unele persoane pretind că pot săvârși fapte miraculoase invocând spiritele și mai ales forțele demonice. II. 1. S. n. Culoarea unui corp care nu reflectă lumina; culoare neagră (I 1). ◊ Expr. (A se îmbrăca) în negru = (a se îmbrăca) în haine de culoare neagră sau în doliu. Negru pe alb = în mod sigur, clar, neîndoios; în scris. A i se face (cuiva) negru înaintea (sau pe dinaintea) ochilor = a nu mai vedea bine (de supărare, de mânie etc.). A face albul negru - a încerca să dovedești că un lucru este altfel decât în realitate; a denatura, a falsifica realitatea. ♦ Fig. Mâhnire, jale. ◊ Expr. A vedea (totul) în negru = a fi pesimist. 2. S. n. Materie colorantă de culoare neagră (I 1); vopsea neagră. ◊ Negru-de-fum = pulbere compusă din particule de carbon fin divizate, obținută prin arderea cu cantități insuficiente de aer a unor hidrocarburi și folosită în special în industria de prelucrare a cauciucului, la prepararea cernelurilor tipografice și a unor vopsele negre; chinoroz. Negru de anilină = substanță colorantă de culoare neagră (I 1), care se formează de obicei direct pe fibrele de bumbac, prin oxidarea catalitică a anilinei. Negru animal = cărbune extras din substanțe organice. ♦ Compuse: negru-moale = soi de viță-de-vie autohton, cu ciorchinii cilindrici bătuți, cu bobul negru-violet, sferic și brumat, cu pielița subțire. Negru-vârtos = soi de viță-de-vie autohton, cu ciorchinii mărunți, ramificați și cu bobul negru-violaceu, sferic. ♦ (Rar) Rimel. 3. S. m. Bărbat care aparține rasei negre (I 1). ◊ (Fam.) Persoană folosită (și plătită) de cineva pentru a executa în numele acestuia, parțial sau total, și într-un anonimat deplin, anumite lucrări (care cer o calificare superioară). 4. S. n. Murdărie, jeg. ◊ Expr. (Nici) cât (e) negru sub unghie = foarte puțin, (aproape) deloc. – Lat. niger, -gra, -grum.

DOOM

búbă-neágră (dalac) (-nea-gră) s. f., g.-d. art. búbei-négre; pl. búbe-négre

negrele
NEGRU, NEÁGRĂ, negri, -e, adj., s. n., s. m. I. Adj. 1. (Despre obiecte, ființe etc.) Care nu reflectă lumina, care are culoarea cea mai închisă; de culoarea funinginii, a cărbunelui; (despre culori) ca funinginea, ca penele corbului, cu cea mai închisă nuanță. ♦ Pâine neagră = pâine mai închisă la culoare, făcută din faină integrală. Vin negru = vin de culoare roșu-închis. Rasă neagră = rasa negroidă. Cutie neagră = a) aparatură protejată instalată în avioane, care înregistrează parametrii de zbor și convorbirile echipajului în vederea elucidării cauzelor unui eventual accident; b) termen folosit pentru un sistem a cărui structură internă este necunoscută. Principiul cutiei negre = renunțare la cunoașterea structurii interne a unui sistem, stabilind, pe cale experimentală, doar corelațiile între ieșiri și intrări, pentru a descrie comportamentul sistemului față de exterior. ◊ Expr. Ba e albă, ba e neagră, se zice despre spusele cuiva care se contrazice. ♦ (Despre oameni) Care aparține rasei negride; p. ext. cu pielea, părul, ochii de culoare închisă; brunet, oacheș. ♦ (Pop.) Murdar, nespălat. 2. (Adesea fig.) Lipsit de lumină, cufundat în întuneric; întunecat, obscur. ♦ Preț negru = preț de speculă; suprapreț. Post negru = post foarte sever, fără nicio mâncare sau băutură. ◊ Loc. adv. La negru = cu preț de speculă. ♦ (Despre oameni) Livid, pământiu la față; fig. foarte supărat sau furios. ♦ Fig.Trist, apăsător, deprimant, dezolant; greu. ◊ Expr. A avea (sau a-i fi cuiva) inima neagră = a fi foarte trist. A-i face cuiva zile negre = a-i pricinui cuiva supărări, a-i amărî viața. 3. Fig. Rău (la inimă), crud, hain. ♦ Grozav, teribil, cumplit; rușinos, dezonorant. ♦ Magie neagră - magie (1) prin care unele persoane pretind că pot săvârși fapte miraculoase invocând spiritele și mai ales forțele demonice. II. 1. S. n. Culoarea unui corp care nu reflectă lumina; culoare neagră (I 1). ◊ Expr. (A se îmbrăca) în negru = (a se îmbrăca) în haine de culoare neagră sau în doliu. Negru pe alb = în mod sigur, clar, neîndoios; în scris. A i se face (cuiva) negru înaintea (sau pe dinaintea) ochilor = a nu mai vedea bine (de supărare, de mânie etc.). A face albul negru - a încerca să dovedești că un lucru este altfel decât în realitate; a denatura, a falsifica realitatea. ♦ Fig. Mâhnire, jale. ◊ Expr. A vedea (totul) în negru = a fi pesimist. 2. S. n. Materie colorantă de culoare neagră (I 1); vopsea neagră. ◊ Negru-de-fum = pulbere compusă din particule de carbon fin divizate, obținută prin arderea cu cantități insuficiente de aer a unor hidrocarburi și folosită în special în industria de prelucrare a cauciucului, la prepararea cernelurilor tipografice și a unor vopsele negre; chinoroz. Negru de anilină = substanță colorantă de culoare neagră (I 1), care se formează de obicei direct pe fibrele de bumbac, prin oxidarea catalitică a anilinei. Negru animal = cărbune extras din substanțe organice. ♦ Compuse: negru-moale = soi de viță-de-vie autohton, cu ciorchinii cilindrici bătuți, cu bobul negru-violet, sferic și brumat, cu pielița subțire. Negru-vârtos = soi de viță-de-vie autohton, cu ciorchinii mărunți, ramificați și cu bobul negru-violaceu, sferic. ♦ (Rar) Rimel. 3. S. m. Bărbat care aparține rasei negre (I 1). ◊ (Fam.) Persoană folosită (și plătită) de cineva pentru a executa în numele acestuia, parțial sau total, și într-un anonimat deplin, anumite lucrări (care cer o calificare superioară). 4. S. n. Murdărie, jeg. ◊ Expr. (Nici) cât (e) negru sub unghie = foarte puțin, (aproape) deloc. – Lat. niger, -gra, -grum.

DOOM

búbă-neágră (dalac) (-nea-gră) s. f., g.-d. art. búbei-négre; pl. búbe-négre

negrele
NEGRU, NEÁGRĂ, negri, -e, adj., s. n., s. m. I. Adj. 1. (Despre obiecte, ființe etc.) Care nu reflectă lumina, care are culoarea cea mai închisă; de culoarea funinginii, a cărbunelui; (despre culori) ca funinginea, ca penele corbului, cu cea mai închisă nuanță. ♦ Pâine neagră = pâine mai închisă la culoare, făcută din faină integrală. Vin negru = vin de culoare roșu-închis. Rasă neagră = rasa negroidă. Cutie neagră = a) aparatură protejată instalată în avioane, care înregistrează parametrii de zbor și convorbirile echipajului în vederea elucidării cauzelor unui eventual accident; b) termen folosit pentru un sistem a cărui structură internă este necunoscută. Principiul cutiei negre = renunțare la cunoașterea structurii interne a unui sistem, stabilind, pe cale experimentală, doar corelațiile între ieșiri și intrări, pentru a descrie comportamentul sistemului față de exterior. ◊ Expr. Ba e albă, ba e neagră, se zice despre spusele cuiva care se contrazice. ♦ (Despre oameni) Care aparține rasei negride; p. ext. cu pielea, părul, ochii de culoare închisă; brunet, oacheș. ♦ (Pop.) Murdar, nespălat. 2. (Adesea fig.) Lipsit de lumină, cufundat în întuneric; întunecat, obscur. ♦ Preț negru = preț de speculă; suprapreț. Post negru = post foarte sever, fără nicio mâncare sau băutură. ◊ Loc. adv. La negru = cu preț de speculă. ♦ (Despre oameni) Livid, pământiu la față; fig. foarte supărat sau furios. ♦ Fig.Trist, apăsător, deprimant, dezolant; greu. ◊ Expr. A avea (sau a-i fi cuiva) inima neagră = a fi foarte trist. A-i face cuiva zile negre = a-i pricinui cuiva supărări, a-i amărî viața. 3. Fig. Rău (la inimă), crud, hain. ♦ Grozav, teribil, cumplit; rușinos, dezonorant. ♦ Magie neagră - magie (1) prin care unele persoane pretind că pot săvârși fapte miraculoase invocând spiritele și mai ales forțele demonice. II. 1. S. n. Culoarea unui corp care nu reflectă lumina; culoare neagră (I 1). ◊ Expr. (A se îmbrăca) în negru = (a se îmbrăca) în haine de culoare neagră sau în doliu. Negru pe alb = în mod sigur, clar, neîndoios; în scris. A i se face (cuiva) negru înaintea (sau pe dinaintea) ochilor = a nu mai vedea bine (de supărare, de mânie etc.). A face albul negru - a încerca să dovedești că un lucru este altfel decât în realitate; a denatura, a falsifica realitatea. ♦ Fig. Mâhnire, jale. ◊ Expr. A vedea (totul) în negru = a fi pesimist. 2. S. n. Materie colorantă de culoare neagră (I 1); vopsea neagră. ◊ Negru-de-fum = pulbere compusă din particule de carbon fin divizate, obținută prin arderea cu cantități insuficiente de aer a unor hidrocarburi și folosită în special în industria de prelucrare a cauciucului, la prepararea cernelurilor tipografice și a unor vopsele negre; chinoroz. Negru de anilină = substanță colorantă de culoare neagră (I 1), care se formează de obicei direct pe fibrele de bumbac, prin oxidarea catalitică a anilinei. Negru animal = cărbune extras din substanțe organice. ♦ Compuse: negru-moale = soi de viță-de-vie autohton, cu ciorchinii cilindrici bătuți, cu bobul negru-violet, sferic și brumat, cu pielița subțire. Negru-vârtos = soi de viță-de-vie autohton, cu ciorchinii mărunți, ramificați și cu bobul negru-violaceu, sferic. ♦ (Rar) Rimel. 3. S. m. Bărbat care aparține rasei negre (I 1). ◊ (Fam.) Persoană folosită (și plătită) de cineva pentru a executa în numele acestuia, parțial sau total, și într-un anonimat deplin, anumite lucrări (care cer o calificare superioară). 4. S. n. Murdărie, jeg. ◊ Expr. (Nici) cât (e) negru sub unghie = foarte puțin, (aproape) deloc. – Lat. niger, -gra, -grum.

DOOM

búbă-neágră (dalac) (-nea-gră) s. f., g.-d. art. búbei-négre; pl. búbe-négre

negreli
NEGREÁLĂ, negreli, s. f. Însușirea de a fi negru; culoare neagră, întunecată pe care o are un obiect sau o ființă. ♦ Materie colorantă de culoare neagră; vopsea neagră. ♦ (Pop.) Cerneală. ♦ (Reg.) Funingine. ♦ (Reg.) Murdărie. – Negru + suf. -eală. Cf. negri.

DOOM

negreálă (ne-grea-) s. f., g.-d. art. negrélii; pl. negréli

negrelii
NEGREÁLĂ, negreli, s. f. Însușirea de a fi negru; culoare neagră, întunecată pe care o are un obiect sau o ființă. ♦ Materie colorantă de culoare neagră; vopsea neagră. ♦ (Pop.) Cerneală. ♦ (Reg.) Funingine. ♦ (Reg.) Murdărie. – Negru + suf. -eală. Cf. negri.

DOOM

negreálă (ne-grea-) s. f., g.-d. art. negrélii; pl. negréli

negrelile
NEGREÁLĂ, negreli, s. f. Însușirea de a fi negru; culoare neagră, întunecată pe care o are un obiect sau o ființă. ♦ Materie colorantă de culoare neagră; vopsea neagră. ♦ (Pop.) Cerneală. ♦ (Reg.) Funingine. ♦ (Reg.) Murdărie. – Negru + suf. -eală. Cf. negri.

DOOM

negreálă (ne-grea-) s. f., g.-d. art. negrélii; pl. negréli

negrelilor
NEGREÁLĂ, negreli, s. f. Însușirea de a fi negru; culoare neagră, întunecată pe care o are un obiect sau o ființă. ♦ Materie colorantă de culoare neagră; vopsea neagră. ♦ (Pop.) Cerneală. ♦ (Reg.) Funingine. ♦ (Reg.) Murdărie. – Negru + suf. -eală. Cf. negri.

DOOM

negreálă (ne-grea-) s. f., g.-d. art. negrélii; pl. negréli

negrelor
NEGRU, NEÁGRĂ, negri, -e, adj., s. n., s. m. I. Adj. 1. (Despre obiecte, ființe etc.) Care nu reflectă lumina, care are culoarea cea mai închisă; de culoarea funinginii, a cărbunelui; (despre culori) ca funinginea, ca penele corbului, cu cea mai închisă nuanță. ♦ Pâine neagră = pâine mai închisă la culoare, făcută din faină integrală. Vin negru = vin de culoare roșu-închis. Rasă neagră = rasa negroidă. Cutie neagră = a) aparatură protejată instalată în avioane, care înregistrează parametrii de zbor și convorbirile echipajului în vederea elucidării cauzelor unui eventual accident; b) termen folosit pentru un sistem a cărui structură internă este necunoscută. Principiul cutiei negre = renunțare la cunoașterea structurii interne a unui sistem, stabilind, pe cale experimentală, doar corelațiile între ieșiri și intrări, pentru a descrie comportamentul sistemului față de exterior. ◊ Expr. Ba e albă, ba e neagră, se zice despre spusele cuiva care se contrazice. ♦ (Despre oameni) Care aparține rasei negride; p. ext. cu pielea, părul, ochii de culoare închisă; brunet, oacheș. ♦ (Pop.) Murdar, nespălat. 2. (Adesea fig.) Lipsit de lumină, cufundat în întuneric; întunecat, obscur. ♦ Preț negru = preț de speculă; suprapreț. Post negru = post foarte sever, fără nicio mâncare sau băutură. ◊ Loc. adv. La negru = cu preț de speculă. ♦ (Despre oameni) Livid, pământiu la față; fig. foarte supărat sau furios. ♦ Fig.Trist, apăsător, deprimant, dezolant; greu. ◊ Expr. A avea (sau a-i fi cuiva) inima neagră = a fi foarte trist. A-i face cuiva zile negre = a-i pricinui cuiva supărări, a-i amărî viața. 3. Fig. Rău (la inimă), crud, hain. ♦ Grozav, teribil, cumplit; rușinos, dezonorant. ♦ Magie neagră - magie (1) prin care unele persoane pretind că pot săvârși fapte miraculoase invocând spiritele și mai ales forțele demonice. II. 1. S. n. Culoarea unui corp care nu reflectă lumina; culoare neagră (I 1). ◊ Expr. (A se îmbrăca) în negru = (a se îmbrăca) în haine de culoare neagră sau în doliu. Negru pe alb = în mod sigur, clar, neîndoios; în scris. A i se face (cuiva) negru înaintea (sau pe dinaintea) ochilor = a nu mai vedea bine (de supărare, de mânie etc.). A face albul negru - a încerca să dovedești că un lucru este altfel decât în realitate; a denatura, a falsifica realitatea. ♦ Fig. Mâhnire, jale. ◊ Expr. A vedea (totul) în negru = a fi pesimist. 2. S. n. Materie colorantă de culoare neagră (I 1); vopsea neagră. ◊ Negru-de-fum = pulbere compusă din particule de carbon fin divizate, obținută prin arderea cu cantități insuficiente de aer a unor hidrocarburi și folosită în special în industria de prelucrare a cauciucului, la prepararea cernelurilor tipografice și a unor vopsele negre; chinoroz. Negru de anilină = substanță colorantă de culoare neagră (I 1), care se formează de obicei direct pe fibrele de bumbac, prin oxidarea catalitică a anilinei. Negru animal = cărbune extras din substanțe organice. ♦ Compuse: negru-moale = soi de viță-de-vie autohton, cu ciorchinii cilindrici bătuți, cu bobul negru-violet, sferic și brumat, cu pielița subțire. Negru-vârtos = soi de viță-de-vie autohton, cu ciorchinii mărunți, ramificați și cu bobul negru-violaceu, sferic. ♦ (Rar) Rimel. 3. S. m. Bărbat care aparține rasei negre (I 1). ◊ (Fam.) Persoană folosită (și plătită) de cineva pentru a executa în numele acestuia, parțial sau total, și într-un anonimat deplin, anumite lucrări (care cer o calificare superioară). 4. S. n. Murdărie, jeg. ◊ Expr. (Nici) cât (e) negru sub unghie = foarte puțin, (aproape) deloc. – Lat. niger, -gra, -grum.

DOOM

búbă-neágră (dalac) (-nea-gră) s. f., g.-d. art. búbei-négre; pl. búbe-négre

negrelor
NEGRU, NEÁGRĂ, negri, -e, adj., s. n., s. m. I. Adj. 1. (Despre obiecte, ființe etc.) Care nu reflectă lumina, care are culoarea cea mai închisă; de culoarea funinginii, a cărbunelui; (despre culori) ca funinginea, ca penele corbului, cu cea mai închisă nuanță. ♦ Pâine neagră = pâine mai închisă la culoare, făcută din faină integrală. Vin negru = vin de culoare roșu-închis. Rasă neagră = rasa negroidă. Cutie neagră = a) aparatură protejată instalată în avioane, care înregistrează parametrii de zbor și convorbirile echipajului în vederea elucidării cauzelor unui eventual accident; b) termen folosit pentru un sistem a cărui structură internă este necunoscută. Principiul cutiei negre = renunțare la cunoașterea structurii interne a unui sistem, stabilind, pe cale experimentală, doar corelațiile între ieșiri și intrări, pentru a descrie comportamentul sistemului față de exterior. ◊ Expr. Ba e albă, ba e neagră, se zice despre spusele cuiva care se contrazice. ♦ (Despre oameni) Care aparține rasei negride; p. ext. cu pielea, părul, ochii de culoare închisă; brunet, oacheș. ♦ (Pop.) Murdar, nespălat. 2. (Adesea fig.) Lipsit de lumină, cufundat în întuneric; întunecat, obscur. ♦ Preț negru = preț de speculă; suprapreț. Post negru = post foarte sever, fără nicio mâncare sau băutură. ◊ Loc. adv. La negru = cu preț de speculă. ♦ (Despre oameni) Livid, pământiu la față; fig. foarte supărat sau furios. ♦ Fig.Trist, apăsător, deprimant, dezolant; greu. ◊ Expr. A avea (sau a-i fi cuiva) inima neagră = a fi foarte trist. A-i face cuiva zile negre = a-i pricinui cuiva supărări, a-i amărî viața. 3. Fig. Rău (la inimă), crud, hain. ♦ Grozav, teribil, cumplit; rușinos, dezonorant. ♦ Magie neagră - magie (1) prin care unele persoane pretind că pot săvârși fapte miraculoase invocând spiritele și mai ales forțele demonice. II. 1. S. n. Culoarea unui corp care nu reflectă lumina; culoare neagră (I 1). ◊ Expr. (A se îmbrăca) în negru = (a se îmbrăca) în haine de culoare neagră sau în doliu. Negru pe alb = în mod sigur, clar, neîndoios; în scris. A i se face (cuiva) negru înaintea (sau pe dinaintea) ochilor = a nu mai vedea bine (de supărare, de mânie etc.). A face albul negru - a încerca să dovedești că un lucru este altfel decât în realitate; a denatura, a falsifica realitatea. ♦ Fig. Mâhnire, jale. ◊ Expr. A vedea (totul) în negru = a fi pesimist. 2. S. n. Materie colorantă de culoare neagră (I 1); vopsea neagră. ◊ Negru-de-fum = pulbere compusă din particule de carbon fin divizate, obținută prin arderea cu cantități insuficiente de aer a unor hidrocarburi și folosită în special în industria de prelucrare a cauciucului, la prepararea cernelurilor tipografice și a unor vopsele negre; chinoroz. Negru de anilină = substanță colorantă de culoare neagră (I 1), care se formează de obicei direct pe fibrele de bumbac, prin oxidarea catalitică a anilinei. Negru animal = cărbune extras din substanțe organice. ♦ Compuse: negru-moale = soi de viță-de-vie autohton, cu ciorchinii cilindrici bătuți, cu bobul negru-violet, sferic și brumat, cu pielița subțire. Negru-vârtos = soi de viță-de-vie autohton, cu ciorchinii mărunți, ramificați și cu bobul negru-violaceu, sferic. ♦ (Rar) Rimel. 3. S. m. Bărbat care aparține rasei negre (I 1). ◊ (Fam.) Persoană folosită (și plătită) de cineva pentru a executa în numele acestuia, parțial sau total, și într-un anonimat deplin, anumite lucrări (care cer o calificare superioară). 4. S. n. Murdărie, jeg. ◊ Expr. (Nici) cât (e) negru sub unghie = foarte puțin, (aproape) deloc. – Lat. niger, -gra, -grum.

DOOM

búbă-neágră (dalac) (-nea-gră) s. f., g.-d. art. búbei-négre; pl. búbe-négre

negresa
NEGRÉSĂ, negrese, s. f. Femeie care aparține rasei negride. – Din fr. négresse.

DOOM

negrésă (ne-gre-) s. f., g.-d. art. negrései; pl. negrése

negresc
NEGRÍ, negresc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) înnegri. – Din negru.

DOOM

negrí (a ~) (înv., pop.) (ne-gri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negrésc, imperf. 3 sg. negreá; conj. prez. 3 să negreáscă

negrese
NEGRÉSĂ, negrese, s. f. Femeie care aparține rasei negride. – Din fr. négresse.

DOOM

negrésă (ne-gre-) s. f., g.-d. art. negrései; pl. negrése

negresei
NEGRÉSĂ, negrese, s. f. Femeie care aparține rasei negride. – Din fr. négresse.

DOOM

negrésă (ne-gre-) s. f., g.-d. art. negrései; pl. negrése

negresele
NEGRÉSĂ, negrese, s. f. Femeie care aparține rasei negride. – Din fr. négresse.

DOOM

negrésă (ne-gre-) s. f., g.-d. art. negrései; pl. negrése

negreselor
NEGRÉSĂ, negrese, s. f. Femeie care aparține rasei negride. – Din fr. négresse.

DOOM

negrésă (ne-gre-) s. f., g.-d. art. negrései; pl. negrése

negreșit
NEGREȘÍT adv. Fără nicio îndoială; fără doar și poate, desigur, sigur; în mod neapărat. – Pref. ne- + greșit.

DOOM

negreșít (ne-gre-) adv.

negrește
NEGRÍ, negresc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) înnegri. – Din negru.

DOOM

negrí (a ~) (înv., pop.) (ne-gri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negrésc, imperf. 3 sg. negreá; conj. prez. 3 să negreáscă

negrești
NEGRÍ, negresc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) înnegri. – Din negru.

DOOM

negrí (a ~) (înv., pop.) (ne-gri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negrésc, imperf. 3 sg. negreá; conj. prez. 3 să negreáscă

negreți
NEGREÁȚĂ, negreți, s. f. Însușirea de a fi negru; culoare neagră; pată neagră. – Lat. nigritia sau negru + suf. -eață.

DOOM

negreáță (ne-grea-) s. f., g.-d. art. negréții; pl. negréți

negreții
NEGREÁȚĂ, negreți, s. f. Însușirea de a fi negru; culoare neagră; pată neagră. – Lat. nigritia sau negru + suf. -eață.

DOOM

negreáță (ne-grea-) s. f., g.-d. art. negréții; pl. negréți

negrețile
NEGREÁȚĂ, negreți, s. f. Însușirea de a fi negru; culoare neagră; pată neagră. – Lat. nigritia sau negru + suf. -eață.

DOOM

negreáță (ne-grea-) s. f., g.-d. art. negréții; pl. negréți

negreților
NEGREÁȚĂ, negreți, s. f. Însușirea de a fi negru; culoare neagră; pată neagră. – Lat. nigritia sau negru + suf. -eață.

DOOM

negreáță (ne-grea-) s. f., g.-d. art. negréții; pl. negréți

negri
NEGRÍ, negresc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) înnegri. – Din negru.

DOOM

negrí (a ~) (înv., pop.) (ne-gri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negrésc, imperf. 3 sg. negreá; conj. prez. 3 să negreáscă

negri
NEGRU, NEÁGRĂ, negri, -e, adj., s. n., s. m. I. Adj. 1. (Despre obiecte, ființe etc.) Care nu reflectă lumina, care are culoarea cea mai închisă; de culoarea funinginii, a cărbunelui; (despre culori) ca funinginea, ca penele corbului, cu cea mai închisă nuanță. ♦ Pâine neagră = pâine mai închisă la culoare, făcută din faină integrală. Vin negru = vin de culoare roșu-închis. Rasă neagră = rasa negroidă. Cutie neagră = a) aparatură protejată instalată în avioane, care înregistrează parametrii de zbor și convorbirile echipajului în vederea elucidării cauzelor unui eventual accident; b) termen folosit pentru un sistem a cărui structură internă este necunoscută. Principiul cutiei negre = renunțare la cunoașterea structurii interne a unui sistem, stabilind, pe cale experimentală, doar corelațiile între ieșiri și intrări, pentru a descrie comportamentul sistemului față de exterior. ◊ Expr. Ba e albă, ba e neagră, se zice despre spusele cuiva care se contrazice. ♦ (Despre oameni) Care aparține rasei negride; p. ext. cu pielea, părul, ochii de culoare închisă; brunet, oacheș. ♦ (Pop.) Murdar, nespălat. 2. (Adesea fig.) Lipsit de lumină, cufundat în întuneric; întunecat, obscur. ♦ Preț negru = preț de speculă; suprapreț. Post negru = post foarte sever, fără nicio mâncare sau băutură. ◊ Loc. adv. La negru = cu preț de speculă. ♦ (Despre oameni) Livid, pământiu la față; fig. foarte supărat sau furios. ♦ Fig.Trist, apăsător, deprimant, dezolant; greu. ◊ Expr. A avea (sau a-i fi cuiva) inima neagră = a fi foarte trist. A-i face cuiva zile negre = a-i pricinui cuiva supărări, a-i amărî viața. 3. Fig. Rău (la inimă), crud, hain. ♦ Grozav, teribil, cumplit; rușinos, dezonorant. ♦ Magie neagră - magie (1) prin care unele persoane pretind că pot săvârși fapte miraculoase invocând spiritele și mai ales forțele demonice. II. 1. S. n. Culoarea unui corp care nu reflectă lumina; culoare neagră (I 1). ◊ Expr. (A se îmbrăca) în negru = (a se îmbrăca) în haine de culoare neagră sau în doliu. Negru pe alb = în mod sigur, clar, neîndoios; în scris. A i se face (cuiva) negru înaintea (sau pe dinaintea) ochilor = a nu mai vedea bine (de supărare, de mânie etc.). A face albul negru - a încerca să dovedești că un lucru este altfel decât în realitate; a denatura, a falsifica realitatea. ♦ Fig. Mâhnire, jale. ◊ Expr. A vedea (totul) în negru = a fi pesimist. 2. S. n. Materie colorantă de culoare neagră (I 1); vopsea neagră. ◊ Negru-de-fum = pulbere compusă din particule de carbon fin divizate, obținută prin arderea cu cantități insuficiente de aer a unor hidrocarburi și folosită în special în industria de prelucrare a cauciucului, la prepararea cernelurilor tipografice și a unor vopsele negre; chinoroz. Negru de anilină = substanță colorantă de culoare neagră (I 1), care se formează de obicei direct pe fibrele de bumbac, prin oxidarea catalitică a anilinei. Negru animal = cărbune extras din substanțe organice. ♦ Compuse: negru-moale = soi de viță-de-vie autohton, cu ciorchinii cilindrici bătuți, cu bobul negru-violet, sferic și brumat, cu pielița subțire. Negru-vârtos = soi de viță-de-vie autohton, cu ciorchinii mărunți, ramificați și cu bobul negru-violaceu, sferic. ♦ (Rar) Rimel. 3. S. m. Bărbat care aparține rasei negre (I 1). ◊ (Fam.) Persoană folosită (și plătită) de cineva pentru a executa în numele acestuia, parțial sau total, și într-un anonimat deplin, anumite lucrări (care cer o calificare superioară). 4. S. n. Murdărie, jeg. ◊ Expr. (Nici) cât (e) negru sub unghie = foarte puțin, (aproape) deloc. – Lat. niger, -gra, -grum.

DOOM

búbă-neágră (dalac) (-nea-gră) s. f., g.-d. art. búbei-négre; pl. búbe-négre

negri
NEGRU, NEÁGRĂ, negri, -e, adj., s. n., s. m. I. Adj. 1. (Despre obiecte, ființe etc.) Care nu reflectă lumina, care are culoarea cea mai închisă; de culoarea funinginii, a cărbunelui; (despre culori) ca funinginea, ca penele corbului, cu cea mai închisă nuanță. ♦ Pâine neagră = pâine mai închisă la culoare, făcută din faină integrală. Vin negru = vin de culoare roșu-închis. Rasă neagră = rasa negroidă. Cutie neagră = a) aparatură protejată instalată în avioane, care înregistrează parametrii de zbor și convorbirile echipajului în vederea elucidării cauzelor unui eventual accident; b) termen folosit pentru un sistem a cărui structură internă este necunoscută. Principiul cutiei negre = renunțare la cunoașterea structurii interne a unui sistem, stabilind, pe cale experimentală, doar corelațiile între ieșiri și intrări, pentru a descrie comportamentul sistemului față de exterior. ◊ Expr. Ba e albă, ba e neagră, se zice despre spusele cuiva care se contrazice. ♦ (Despre oameni) Care aparține rasei negride; p. ext. cu pielea, părul, ochii de culoare închisă; brunet, oacheș. ♦ (Pop.) Murdar, nespălat. 2. (Adesea fig.) Lipsit de lumină, cufundat în întuneric; întunecat, obscur. ♦ Preț negru = preț de speculă; suprapreț. Post negru = post foarte sever, fără nicio mâncare sau băutură. ◊ Loc. adv. La negru = cu preț de speculă. ♦ (Despre oameni) Livid, pământiu la față; fig. foarte supărat sau furios. ♦ Fig.Trist, apăsător, deprimant, dezolant; greu. ◊ Expr. A avea (sau a-i fi cuiva) inima neagră = a fi foarte trist. A-i face cuiva zile negre = a-i pricinui cuiva supărări, a-i amărî viața. 3. Fig. Rău (la inimă), crud, hain. ♦ Grozav, teribil, cumplit; rușinos, dezonorant. ♦ Magie neagră - magie (1) prin care unele persoane pretind că pot săvârși fapte miraculoase invocând spiritele și mai ales forțele demonice. II. 1. S. n. Culoarea unui corp care nu reflectă lumina; culoare neagră (I 1). ◊ Expr. (A se îmbrăca) în negru = (a se îmbrăca) în haine de culoare neagră sau în doliu. Negru pe alb = în mod sigur, clar, neîndoios; în scris. A i se face (cuiva) negru înaintea (sau pe dinaintea) ochilor = a nu mai vedea bine (de supărare, de mânie etc.). A face albul negru - a încerca să dovedești că un lucru este altfel decât în realitate; a denatura, a falsifica realitatea. ♦ Fig. Mâhnire, jale. ◊ Expr. A vedea (totul) în negru = a fi pesimist. 2. S. n. Materie colorantă de culoare neagră (I 1); vopsea neagră. ◊ Negru-de-fum = pulbere compusă din particule de carbon fin divizate, obținută prin arderea cu cantități insuficiente de aer a unor hidrocarburi și folosită în special în industria de prelucrare a cauciucului, la prepararea cernelurilor tipografice și a unor vopsele negre; chinoroz. Negru de anilină = substanță colorantă de culoare neagră (I 1), care se formează de obicei direct pe fibrele de bumbac, prin oxidarea catalitică a anilinei. Negru animal = cărbune extras din substanțe organice. ♦ Compuse: negru-moale = soi de viță-de-vie autohton, cu ciorchinii cilindrici bătuți, cu bobul negru-violet, sferic și brumat, cu pielița subțire. Negru-vârtos = soi de viță-de-vie autohton, cu ciorchinii mărunți, ramificați și cu bobul negru-violaceu, sferic. ♦ (Rar) Rimel. 3. S. m. Bărbat care aparține rasei negre (I 1). ◊ (Fam.) Persoană folosită (și plătită) de cineva pentru a executa în numele acestuia, parțial sau total, și într-un anonimat deplin, anumite lucrări (care cer o calificare superioară). 4. S. n. Murdărie, jeg. ◊ Expr. (Nici) cât (e) negru sub unghie = foarte puțin, (aproape) deloc. – Lat. niger, -gra, -grum.

DOOM

búbă-neágră (dalac) (-nea-gră) s. f., g.-d. art. búbei-négre; pl. búbe-négre

negria
NEGRÍU, -ÍE, negrii, adj. (Pop.) Negricios. – Negru + suf. -iu.

DOOM

negríu (pop.) (ne-griu) adj. m., f. negríe; pl. m. și f. negríi

negricioasa
NEGRICIÓS, -OÁSĂ, negricioși, -oase, adj. De o culoare care se apropie de negru, care bate în negru; negriu, negruț. ♦ (Despre oameni) Cu pielea, părul, ochii de culoare închisă; brunet, oacheș. – Negru + suf. -icios.

DOOM

negriciós (ne-gri-cios) adj. m., pl. negricióși; f. negricioásă, pl. negricioáse

negricioase
NEGRICIÓS, -OÁSĂ, negricioși, -oase, adj. De o culoare care se apropie de negru, care bate în negru; negriu, negruț. ♦ (Despre oameni) Cu pielea, părul, ochii de culoare închisă; brunet, oacheș. – Negru + suf. -icios.

DOOM

negriciós (ne-gri-cios) adj. m., pl. negricióși; f. negricioásă, pl. negricioáse

negricioasei
NEGRICIÓS, -OÁSĂ, negricioși, -oase, adj. De o culoare care se apropie de negru, care bate în negru; negriu, negruț. ♦ (Despre oameni) Cu pielea, părul, ochii de culoare închisă; brunet, oacheș. – Negru + suf. -icios.

DOOM

negriciós (ne-gri-cios) adj. m., pl. negricióși; f. negricioásă, pl. negricioáse

negricioasele
NEGRICIÓS, -OÁSĂ, negricioși, -oase, adj. De o culoare care se apropie de negru, care bate în negru; negriu, negruț. ♦ (Despre oameni) Cu pielea, părul, ochii de culoare închisă; brunet, oacheș. – Negru + suf. -icios.

DOOM

negriciós (ne-gri-cios) adj. m., pl. negricióși; f. negricioásă, pl. negricioáse

negricioaselor
NEGRICIÓS, -OÁSĂ, negricioși, -oase, adj. De o culoare care se apropie de negru, care bate în negru; negriu, negruț. ♦ (Despre oameni) Cu pielea, părul, ochii de culoare închisă; brunet, oacheș. – Negru + suf. -icios.

DOOM

negriciós (ne-gri-cios) adj. m., pl. negricióși; f. negricioásă, pl. negricioáse

negricios
NEGRICIÓS, -OÁSĂ, negricioși, -oase, adj. De o culoare care se apropie de negru, care bate în negru; negriu, negruț. ♦ (Despre oameni) Cu pielea, părul, ochii de culoare închisă; brunet, oacheș. – Negru + suf. -icios.

DOOM

negriciós (ne-gri-cios) adj. m., pl. negricióși; f. negricioásă, pl. negricioáse

negriciosul
NEGRICIÓS, -OÁSĂ, negricioși, -oase, adj. De o culoare care se apropie de negru, care bate în negru; negriu, negruț. ♦ (Despre oameni) Cu pielea, părul, ochii de culoare închisă; brunet, oacheș. – Negru + suf. -icios.

DOOM

negriciós (ne-gri-cios) adj. m., pl. negricióși; f. negricioásă, pl. negricioáse

negriciosului
NEGRICIÓS, -OÁSĂ, negricioși, -oase, adj. De o culoare care se apropie de negru, care bate în negru; negriu, negruț. ♦ (Despre oameni) Cu pielea, părul, ochii de culoare închisă; brunet, oacheș. – Negru + suf. -icios.

DOOM

negriciós (ne-gri-cios) adj. m., pl. negricióși; f. negricioásă, pl. negricioáse

negricioși
NEGRICIÓS, -OÁSĂ, negricioși, -oase, adj. De o culoare care se apropie de negru, care bate în negru; negriu, negruț. ♦ (Despre oameni) Cu pielea, părul, ochii de culoare închisă; brunet, oacheș. – Negru + suf. -icios.

DOOM

negriciós (ne-gri-cios) adj. m., pl. negricióși; f. negricioásă, pl. negricioáse

negricioșii
NEGRICIÓS, -OÁSĂ, negricioși, -oase, adj. De o culoare care se apropie de negru, care bate în negru; negriu, negruț. ♦ (Despre oameni) Cu pielea, părul, ochii de culoare închisă; brunet, oacheș. – Negru + suf. -icios.

DOOM

negriciós (ne-gri-cios) adj. m., pl. negricióși; f. negricioásă, pl. negricioáse

negricioșilor
NEGRICIÓS, -OÁSĂ, negricioși, -oase, adj. De o culoare care se apropie de negru, care bate în negru; negriu, negruț. ♦ (Despre oameni) Cu pielea, părul, ochii de culoare închisă; brunet, oacheș. – Negru + suf. -icios.

DOOM

negriciós (ne-gri-cios) adj. m., pl. negricióși; f. negricioásă, pl. negricioáse

negrid
NEGROÍD, -Ă, negroizi, -de, s. m. și f. (La pl.) Una dintre rasele umane răspândită în Africa de Sud, Sahara, în Melanezia, Noua Guinee și America; (și la sg.) persoană care face parte din această rasă umană. ◊ (Adjectival) Populație negroidă. [Var.: negríd, -ă s. m. și f] – Din fr. négroide.

DOOM

negroíd (ne-gro-) adj. m., s. m., pl. negroízi; adj. f., s. f. negroídă, pl. negroíde

negrida
NEGROÍD, -Ă, negroizi, -de, s. m. și f. (La pl.) Una dintre rasele umane răspândită în Africa de Sud, Sahara, în Melanezia, Noua Guinee și America; (și la sg.) persoană care face parte din această rasă umană. ◊ (Adjectival) Populație negroidă. [Var.: negríd, -ă s. m. și f] – Din fr. négroide.

DOOM

negroíd (ne-gro-) adj. m., s. m., pl. negroízi; adj. f., s. f. negroídă, pl. negroíde

negride
NEGROÍD, -Ă, negroizi, -de, s. m. și f. (La pl.) Una dintre rasele umane răspândită în Africa de Sud, Sahara, în Melanezia, Noua Guinee și America; (și la sg.) persoană care face parte din această rasă umană. ◊ (Adjectival) Populație negroidă. [Var.: negríd, -ă s. m. și f] – Din fr. négroide.

DOOM

negroíd (ne-gro-) adj. m., s. m., pl. negroízi; adj. f., s. f. negroídă, pl. negroíde

negridei
NEGROÍD, -Ă, negroizi, -de, s. m. și f. (La pl.) Una dintre rasele umane răspândită în Africa de Sud, Sahara, în Melanezia, Noua Guinee și America; (și la sg.) persoană care face parte din această rasă umană. ◊ (Adjectival) Populație negroidă. [Var.: negríd, -ă s. m. și f] – Din fr. négroide.

DOOM

negroíd (ne-gro-) adj. m., s. m., pl. negroízi; adj. f., s. f. negroídă, pl. negroíde

negridele
NEGROÍD, -Ă, negroizi, -de, s. m. și f. (La pl.) Una dintre rasele umane răspândită în Africa de Sud, Sahara, în Melanezia, Noua Guinee și America; (și la sg.) persoană care face parte din această rasă umană. ◊ (Adjectival) Populație negroidă. [Var.: negríd, -ă s. m. și f] – Din fr. négroide.

DOOM

negroíd (ne-gro-) adj. m., s. m., pl. negroízi; adj. f., s. f. negroídă, pl. negroíde

negridelor
NEGROÍD, -Ă, negroizi, -de, s. m. și f. (La pl.) Una dintre rasele umane răspândită în Africa de Sud, Sahara, în Melanezia, Noua Guinee și America; (și la sg.) persoană care face parte din această rasă umană. ◊ (Adjectival) Populație negroidă. [Var.: negríd, -ă s. m. și f] – Din fr. négroide.

DOOM

negroíd (ne-gro-) adj. m., s. m., pl. negroízi; adj. f., s. f. negroídă, pl. negroíde

negridul
NEGROÍD, -Ă, negroizi, -de, s. m. și f. (La pl.) Una dintre rasele umane răspândită în Africa de Sud, Sahara, în Melanezia, Noua Guinee și America; (și la sg.) persoană care face parte din această rasă umană. ◊ (Adjectival) Populație negroidă. [Var.: negríd, -ă s. m. și f] – Din fr. négroide.

DOOM

negroíd (ne-gro-) adj. m., s. m., pl. negroízi; adj. f., s. f. negroídă, pl. negroíde

negridului
NEGROÍD, -Ă, negroizi, -de, s. m. și f. (La pl.) Una dintre rasele umane răspândită în Africa de Sud, Sahara, în Melanezia, Noua Guinee și America; (și la sg.) persoană care face parte din această rasă umană. ◊ (Adjectival) Populație negroidă. [Var.: negríd, -ă s. m. și f] – Din fr. négroide.

DOOM

negroíd (ne-gro-) adj. m., s. m., pl. negroízi; adj. f., s. f. negroídă, pl. negroíde

negrie
NEGRÍU, -ÍE, negrii, adj. (Pop.) Negricios. – Negru + suf. -iu.

DOOM

negríu (pop.) (ne-griu) adj. m., f. negríe; pl. m. și f. negríi

negriei
NEGRÍU, -ÍE, negrii, adj. (Pop.) Negricios. – Negru + suf. -iu.

DOOM

negríu (pop.) (ne-griu) adj. m., f. negríe; pl. m. și f. negríi

negrii
NEGRÍ, negresc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) înnegri. – Din negru.

DOOM

negrí (a ~) (înv., pop.) (ne-gri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negrésc, imperf. 3 sg. negreá; conj. prez. 3 să negreáscă

negrii
NEGRÍU, -ÍE, negrii, adj. (Pop.) Negricios. – Negru + suf. -iu.

DOOM

negríu (pop.) (ne-griu) adj. m., f. negríe; pl. m. și f. negríi

negrii
NEGRU, NEÁGRĂ, negri, -e, adj., s. n., s. m. I. Adj. 1. (Despre obiecte, ființe etc.) Care nu reflectă lumina, care are culoarea cea mai închisă; de culoarea funinginii, a cărbunelui; (despre culori) ca funinginea, ca penele corbului, cu cea mai închisă nuanță. ♦ Pâine neagră = pâine mai închisă la culoare, făcută din faină integrală. Vin negru = vin de culoare roșu-închis. Rasă neagră = rasa negroidă. Cutie neagră = a) aparatură protejată instalată în avioane, care înregistrează parametrii de zbor și convorbirile echipajului în vederea elucidării cauzelor unui eventual accident; b) termen folosit pentru un sistem a cărui structură internă este necunoscută. Principiul cutiei negre = renunțare la cunoașterea structurii interne a unui sistem, stabilind, pe cale experimentală, doar corelațiile între ieșiri și intrări, pentru a descrie comportamentul sistemului față de exterior. ◊ Expr. Ba e albă, ba e neagră, se zice despre spusele cuiva care se contrazice. ♦ (Despre oameni) Care aparține rasei negride; p. ext. cu pielea, părul, ochii de culoare închisă; brunet, oacheș. ♦ (Pop.) Murdar, nespălat. 2. (Adesea fig.) Lipsit de lumină, cufundat în întuneric; întunecat, obscur. ♦ Preț negru = preț de speculă; suprapreț. Post negru = post foarte sever, fără nicio mâncare sau băutură. ◊ Loc. adv. La negru = cu preț de speculă. ♦ (Despre oameni) Livid, pământiu la față; fig. foarte supărat sau furios. ♦ Fig.Trist, apăsător, deprimant, dezolant; greu. ◊ Expr. A avea (sau a-i fi cuiva) inima neagră = a fi foarte trist. A-i face cuiva zile negre = a-i pricinui cuiva supărări, a-i amărî viața. 3. Fig. Rău (la inimă), crud, hain. ♦ Grozav, teribil, cumplit; rușinos, dezonorant. ♦ Magie neagră - magie (1) prin care unele persoane pretind că pot săvârși fapte miraculoase invocând spiritele și mai ales forțele demonice. II. 1. S. n. Culoarea unui corp care nu reflectă lumina; culoare neagră (I 1). ◊ Expr. (A se îmbrăca) în negru = (a se îmbrăca) în haine de culoare neagră sau în doliu. Negru pe alb = în mod sigur, clar, neîndoios; în scris. A i se face (cuiva) negru înaintea (sau pe dinaintea) ochilor = a nu mai vedea bine (de supărare, de mânie etc.). A face albul negru - a încerca să dovedești că un lucru este altfel decât în realitate; a denatura, a falsifica realitatea. ♦ Fig. Mâhnire, jale. ◊ Expr. A vedea (totul) în negru = a fi pesimist. 2. S. n. Materie colorantă de culoare neagră (I 1); vopsea neagră. ◊ Negru-de-fum = pulbere compusă din particule de carbon fin divizate, obținută prin arderea cu cantități insuficiente de aer a unor hidrocarburi și folosită în special în industria de prelucrare a cauciucului, la prepararea cernelurilor tipografice și a unor vopsele negre; chinoroz. Negru de anilină = substanță colorantă de culoare neagră (I 1), care se formează de obicei direct pe fibrele de bumbac, prin oxidarea catalitică a anilinei. Negru animal = cărbune extras din substanțe organice. ♦ Compuse: negru-moale = soi de viță-de-vie autohton, cu ciorchinii cilindrici bătuți, cu bobul negru-violet, sferic și brumat, cu pielița subțire. Negru-vârtos = soi de viță-de-vie autohton, cu ciorchinii mărunți, ramificați și cu bobul negru-violaceu, sferic. ♦ (Rar) Rimel. 3. S. m. Bărbat care aparține rasei negre (I 1). ◊ (Fam.) Persoană folosită (și plătită) de cineva pentru a executa în numele acestuia, parțial sau total, și într-un anonimat deplin, anumite lucrări (care cer o calificare superioară). 4. S. n. Murdărie, jeg. ◊ Expr. (Nici) cât (e) negru sub unghie = foarte puțin, (aproape) deloc. – Lat. niger, -gra, -grum.

DOOM

búbă-neágră (dalac) (-nea-gră) s. f., g.-d. art. búbei-négre; pl. búbe-négre

negrii
NEGRU, NEÁGRĂ, negri, -e, adj., s. n., s. m. I. Adj. 1. (Despre obiecte, ființe etc.) Care nu reflectă lumina, care are culoarea cea mai închisă; de culoarea funinginii, a cărbunelui; (despre culori) ca funinginea, ca penele corbului, cu cea mai închisă nuanță. ♦ Pâine neagră = pâine mai închisă la culoare, făcută din faină integrală. Vin negru = vin de culoare roșu-închis. Rasă neagră = rasa negroidă. Cutie neagră = a) aparatură protejată instalată în avioane, care înregistrează parametrii de zbor și convorbirile echipajului în vederea elucidării cauzelor unui eventual accident; b) termen folosit pentru un sistem a cărui structură internă este necunoscută. Principiul cutiei negre = renunțare la cunoașterea structurii interne a unui sistem, stabilind, pe cale experimentală, doar corelațiile între ieșiri și intrări, pentru a descrie comportamentul sistemului față de exterior. ◊ Expr. Ba e albă, ba e neagră, se zice despre spusele cuiva care se contrazice. ♦ (Despre oameni) Care aparține rasei negride; p. ext. cu pielea, părul, ochii de culoare închisă; brunet, oacheș. ♦ (Pop.) Murdar, nespălat. 2. (Adesea fig.) Lipsit de lumină, cufundat în întuneric; întunecat, obscur. ♦ Preț negru = preț de speculă; suprapreț. Post negru = post foarte sever, fără nicio mâncare sau băutură. ◊ Loc. adv. La negru = cu preț de speculă. ♦ (Despre oameni) Livid, pământiu la față; fig. foarte supărat sau furios. ♦ Fig.Trist, apăsător, deprimant, dezolant; greu. ◊ Expr. A avea (sau a-i fi cuiva) inima neagră = a fi foarte trist. A-i face cuiva zile negre = a-i pricinui cuiva supărări, a-i amărî viața. 3. Fig. Rău (la inimă), crud, hain. ♦ Grozav, teribil, cumplit; rușinos, dezonorant. ♦ Magie neagră - magie (1) prin care unele persoane pretind că pot săvârși fapte miraculoase invocând spiritele și mai ales forțele demonice. II. 1. S. n. Culoarea unui corp care nu reflectă lumina; culoare neagră (I 1). ◊ Expr. (A se îmbrăca) în negru = (a se îmbrăca) în haine de culoare neagră sau în doliu. Negru pe alb = în mod sigur, clar, neîndoios; în scris. A i se face (cuiva) negru înaintea (sau pe dinaintea) ochilor = a nu mai vedea bine (de supărare, de mânie etc.). A face albul negru - a încerca să dovedești că un lucru este altfel decât în realitate; a denatura, a falsifica realitatea. ♦ Fig. Mâhnire, jale. ◊ Expr. A vedea (totul) în negru = a fi pesimist. 2. S. n. Materie colorantă de culoare neagră (I 1); vopsea neagră. ◊ Negru-de-fum = pulbere compusă din particule de carbon fin divizate, obținută prin arderea cu cantități insuficiente de aer a unor hidrocarburi și folosită în special în industria de prelucrare a cauciucului, la prepararea cernelurilor tipografice și a unor vopsele negre; chinoroz. Negru de anilină = substanță colorantă de culoare neagră (I 1), care se formează de obicei direct pe fibrele de bumbac, prin oxidarea catalitică a anilinei. Negru animal = cărbune extras din substanțe organice. ♦ Compuse: negru-moale = soi de viță-de-vie autohton, cu ciorchinii cilindrici bătuți, cu bobul negru-violet, sferic și brumat, cu pielița subțire. Negru-vârtos = soi de viță-de-vie autohton, cu ciorchinii mărunți, ramificați și cu bobul negru-violaceu, sferic. ♦ (Rar) Rimel. 3. S. m. Bărbat care aparține rasei negre (I 1). ◊ (Fam.) Persoană folosită (și plătită) de cineva pentru a executa în numele acestuia, parțial sau total, și într-un anonimat deplin, anumite lucrări (care cer o calificare superioară). 4. S. n. Murdărie, jeg. ◊ Expr. (Nici) cât (e) negru sub unghie = foarte puțin, (aproape) deloc. – Lat. niger, -gra, -grum.

DOOM

búbă-neágră (dalac) (-nea-gră) s. f., g.-d. art. búbei-négre; pl. búbe-négre

negriii
NEGRÍU, -ÍE, negrii, adj. (Pop.) Negricios. – Negru + suf. -iu.

DOOM

negríu (pop.) (ne-griu) adj. m., f. negríe; pl. m. și f. negríi

negriile
NEGRÍU, -ÍE, negrii, adj. (Pop.) Negricios. – Negru + suf. -iu.

DOOM

negríu (pop.) (ne-griu) adj. m., f. negríe; pl. m. și f. negríi

negriilor
NEGRÍU, -ÍE, negrii, adj. (Pop.) Negricios. – Negru + suf. -iu.

DOOM

negríu (pop.) (ne-griu) adj. m., f. negríe; pl. m. și f. negríi

negrijea
NEGRIJÍ, negrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din negrijă.

negrijeai
NEGRIJÍ, negrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din negrijă.

negrijeam
NEGRIJÍ, negrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din negrijă.

negrijească
NEGRIJÍ, negrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din negrijă.

negrijeau
NEGRIJÍ, negrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din negrijă.

negrijeați
NEGRIJÍ, negrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din negrijă.

negrijesc
NEGRIJÍ, negrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din negrijă.

negrijește
NEGRIJÍ, negrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din negrijă.

negrijești
NEGRIJÍ, negrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din negrijă.

negriji
NEGRIJÍ, negrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din negrijă.

negrijii
NEGRIJÍ, negrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din negrijă.

negrijim
NEGRIJÍ, negrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din negrijă.

negrijind
NEGRIJÍ, negrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din negrijă.

negrijire
NEGRIJÍ, negrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din negrijă.

negrijire
NEGRIJÍRE, negrijiri, s. f. (Înv.) Lipsă de îngrijire; neglijență. – V. negriji.

negrijiră
NEGRIJÍ, negrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din negrijă.

negrijirăm
NEGRIJÍ, negrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din negrijă.

negrijirăți
NEGRIJÍ, negrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din negrijă.

negrijise
NEGRIJÍ, negrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din negrijă.

negrijisem
NEGRIJÍ, negrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din negrijă.

negrijiseră
NEGRIJÍ, negrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din negrijă.

negrijiserăm
NEGRIJÍ, negrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din negrijă.

negrijiserăți
NEGRIJÍ, negrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din negrijă.

negrijiseși
NEGRIJÍ, negrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din negrijă.

negrijiseți
NEGRIJÍ, negrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din negrijă.

negrijit
NEGRIJÍ, negrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din negrijă.

negrijit
NEGRIJÍ, negrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din negrijă.

negrijitor
NEGRIJITÓR, -OÁRE, negrijitori, -oare, adj. (Învechit, rar) Neglijent. Ajunse a fi cel mai nesuferit și mai negrijitor subprefect. NEGRUZZI, S. I 111.

negrijiși
NEGRIJÍ, negrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din negrijă.

negrijiți
NEGRIJÍ, negrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din negrijă.

negrijă
NEGRÍJĂ, negriji, s. f. (Înv.) Neglijență, lipsă de grijă. – Din ne- + grijă.

negrilica
NEGRILÍCĂ, negrilici, s. f. Plantă erbacee din familia ranunculaceelor, cu flori albe sau albe-albăstrui și cu fructul o capsulă conținând numeroase semințe negre, întrebuințate drept condiment (Nigella sativa). – Din negru.

DOOM

negrilícă (ne-gri-) s. f., g.-d. art. negrilícii; pl. negrilíci

negrilici
NEGRILÍCĂ, negrilici, s. f. Plantă erbacee din familia ranunculaceelor, cu flori albe sau albe-albăstrui și cu fructul o capsulă conținând numeroase semințe negre, întrebuințate drept condiment (Nigella sativa). – Din negru.

DOOM

negrilícă (ne-gri-) s. f., g.-d. art. negrilícii; pl. negrilíci

negrilicii
NEGRILÍCĂ, negrilici, s. f. Plantă erbacee din familia ranunculaceelor, cu flori albe sau albe-albăstrui și cu fructul o capsulă conținând numeroase semințe negre, întrebuințate drept condiment (Nigella sativa). – Din negru.

DOOM

negrilícă (ne-gri-) s. f., g.-d. art. negrilícii; pl. negrilíci

negrilicile
NEGRILÍCĂ, negrilici, s. f. Plantă erbacee din familia ranunculaceelor, cu flori albe sau albe-albăstrui și cu fructul o capsulă conținând numeroase semințe negre, întrebuințate drept condiment (Nigella sativa). – Din negru.

DOOM

negrilícă (ne-gri-) s. f., g.-d. art. negrilícii; pl. negrilíci

negrilicilor
NEGRILÍCĂ, negrilici, s. f. Plantă erbacee din familia ranunculaceelor, cu flori albe sau albe-albăstrui și cu fructul o capsulă conținând numeroase semințe negre, întrebuințate drept condiment (Nigella sativa). – Din negru.

DOOM

negrilícă (ne-gri-) s. f., g.-d. art. negrilícii; pl. negrilíci

negrilor
NEGRU, NEÁGRĂ, negri, -e, adj., s. n., s. m. I. Adj. 1. (Despre obiecte, ființe etc.) Care nu reflectă lumina, care are culoarea cea mai închisă; de culoarea funinginii, a cărbunelui; (despre culori) ca funinginea, ca penele corbului, cu cea mai închisă nuanță. ♦ Pâine neagră = pâine mai închisă la culoare, făcută din faină integrală. Vin negru = vin de culoare roșu-închis. Rasă neagră = rasa negroidă. Cutie neagră = a) aparatură protejată instalată în avioane, care înregistrează parametrii de zbor și convorbirile echipajului în vederea elucidării cauzelor unui eventual accident; b) termen folosit pentru un sistem a cărui structură internă este necunoscută. Principiul cutiei negre = renunțare la cunoașterea structurii interne a unui sistem, stabilind, pe cale experimentală, doar corelațiile între ieșiri și intrări, pentru a descrie comportamentul sistemului față de exterior. ◊ Expr. Ba e albă, ba e neagră, se zice despre spusele cuiva care se contrazice. ♦ (Despre oameni) Care aparține rasei negride; p. ext. cu pielea, părul, ochii de culoare închisă; brunet, oacheș. ♦ (Pop.) Murdar, nespălat. 2. (Adesea fig.) Lipsit de lumină, cufundat în întuneric; întunecat, obscur. ♦ Preț negru = preț de speculă; suprapreț. Post negru = post foarte sever, fără nicio mâncare sau băutură. ◊ Loc. adv. La negru = cu preț de speculă. ♦ (Despre oameni) Livid, pământiu la față; fig. foarte supărat sau furios. ♦ Fig.Trist, apăsător, deprimant, dezolant; greu. ◊ Expr. A avea (sau a-i fi cuiva) inima neagră = a fi foarte trist. A-i face cuiva zile negre = a-i pricinui cuiva supărări, a-i amărî viața. 3. Fig. Rău (la inimă), crud, hain. ♦ Grozav, teribil, cumplit; rușinos, dezonorant. ♦ Magie neagră - magie (1) prin care unele persoane pretind că pot săvârși fapte miraculoase invocând spiritele și mai ales forțele demonice. II. 1. S. n. Culoarea unui corp care nu reflectă lumina; culoare neagră (I 1). ◊ Expr. (A se îmbrăca) în negru = (a se îmbrăca) în haine de culoare neagră sau în doliu. Negru pe alb = în mod sigur, clar, neîndoios; în scris. A i se face (cuiva) negru înaintea (sau pe dinaintea) ochilor = a nu mai vedea bine (de supărare, de mânie etc.). A face albul negru - a încerca să dovedești că un lucru este altfel decât în realitate; a denatura, a falsifica realitatea. ♦ Fig. Mâhnire, jale. ◊ Expr. A vedea (totul) în negru = a fi pesimist. 2. S. n. Materie colorantă de culoare neagră (I 1); vopsea neagră. ◊ Negru-de-fum = pulbere compusă din particule de carbon fin divizate, obținută prin arderea cu cantități insuficiente de aer a unor hidrocarburi și folosită în special în industria de prelucrare a cauciucului, la prepararea cernelurilor tipografice și a unor vopsele negre; chinoroz. Negru de anilină = substanță colorantă de culoare neagră (I 1), care se formează de obicei direct pe fibrele de bumbac, prin oxidarea catalitică a anilinei. Negru animal = cărbune extras din substanțe organice. ♦ Compuse: negru-moale = soi de viță-de-vie autohton, cu ciorchinii cilindrici bătuți, cu bobul negru-violet, sferic și brumat, cu pielița subțire. Negru-vârtos = soi de viță-de-vie autohton, cu ciorchinii mărunți, ramificați și cu bobul negru-violaceu, sferic. ♦ (Rar) Rimel. 3. S. m. Bărbat care aparține rasei negre (I 1). ◊ (Fam.) Persoană folosită (și plătită) de cineva pentru a executa în numele acestuia, parțial sau total, și într-un anonimat deplin, anumite lucrări (care cer o calificare superioară). 4. S. n. Murdărie, jeg. ◊ Expr. (Nici) cât (e) negru sub unghie = foarte puțin, (aproape) deloc. – Lat. niger, -gra, -grum.

DOOM

búbă-neágră (dalac) (-nea-gră) s. f., g.-d. art. búbei-négre; pl. búbe-négre

negrilor
NEGRU, NEÁGRĂ, negri, -e, adj., s. n., s. m. I. Adj. 1. (Despre obiecte, ființe etc.) Care nu reflectă lumina, care are culoarea cea mai închisă; de culoarea funinginii, a cărbunelui; (despre culori) ca funinginea, ca penele corbului, cu cea mai închisă nuanță. ♦ Pâine neagră = pâine mai închisă la culoare, făcută din faină integrală. Vin negru = vin de culoare roșu-închis. Rasă neagră = rasa negroidă. Cutie neagră = a) aparatură protejată instalată în avioane, care înregistrează parametrii de zbor și convorbirile echipajului în vederea elucidării cauzelor unui eventual accident; b) termen folosit pentru un sistem a cărui structură internă este necunoscută. Principiul cutiei negre = renunțare la cunoașterea structurii interne a unui sistem, stabilind, pe cale experimentală, doar corelațiile între ieșiri și intrări, pentru a descrie comportamentul sistemului față de exterior. ◊ Expr. Ba e albă, ba e neagră, se zice despre spusele cuiva care se contrazice. ♦ (Despre oameni) Care aparține rasei negride; p. ext. cu pielea, părul, ochii de culoare închisă; brunet, oacheș. ♦ (Pop.) Murdar, nespălat. 2. (Adesea fig.) Lipsit de lumină, cufundat în întuneric; întunecat, obscur. ♦ Preț negru = preț de speculă; suprapreț. Post negru = post foarte sever, fără nicio mâncare sau băutură. ◊ Loc. adv. La negru = cu preț de speculă. ♦ (Despre oameni) Livid, pământiu la față; fig. foarte supărat sau furios. ♦ Fig.Trist, apăsător, deprimant, dezolant; greu. ◊ Expr. A avea (sau a-i fi cuiva) inima neagră = a fi foarte trist. A-i face cuiva zile negre = a-i pricinui cuiva supărări, a-i amărî viața. 3. Fig. Rău (la inimă), crud, hain. ♦ Grozav, teribil, cumplit; rușinos, dezonorant. ♦ Magie neagră - magie (1) prin care unele persoane pretind că pot săvârși fapte miraculoase invocând spiritele și mai ales forțele demonice. II. 1. S. n. Culoarea unui corp care nu reflectă lumina; culoare neagră (I 1). ◊ Expr. (A se îmbrăca) în negru = (a se îmbrăca) în haine de culoare neagră sau în doliu. Negru pe alb = în mod sigur, clar, neîndoios; în scris. A i se face (cuiva) negru înaintea (sau pe dinaintea) ochilor = a nu mai vedea bine (de supărare, de mânie etc.). A face albul negru - a încerca să dovedești că un lucru este altfel decât în realitate; a denatura, a falsifica realitatea. ♦ Fig. Mâhnire, jale. ◊ Expr. A vedea (totul) în negru = a fi pesimist. 2. S. n. Materie colorantă de culoare neagră (I 1); vopsea neagră. ◊ Negru-de-fum = pulbere compusă din particule de carbon fin divizate, obținută prin arderea cu cantități insuficiente de aer a unor hidrocarburi și folosită în special în industria de prelucrare a cauciucului, la prepararea cernelurilor tipografice și a unor vopsele negre; chinoroz. Negru de anilină = substanță colorantă de culoare neagră (I 1), care se formează de obicei direct pe fibrele de bumbac, prin oxidarea catalitică a anilinei. Negru animal = cărbune extras din substanțe organice. ♦ Compuse: negru-moale = soi de viță-de-vie autohton, cu ciorchinii cilindrici bătuți, cu bobul negru-violet, sferic și brumat, cu pielița subțire. Negru-vârtos = soi de viță-de-vie autohton, cu ciorchinii mărunți, ramificați și cu bobul negru-violaceu, sferic. ♦ (Rar) Rimel. 3. S. m. Bărbat care aparține rasei negre (I 1). ◊ (Fam.) Persoană folosită (și plătită) de cineva pentru a executa în numele acestuia, parțial sau total, și într-un anonimat deplin, anumite lucrări (care cer o calificare superioară). 4. S. n. Murdărie, jeg. ◊ Expr. (Nici) cât (e) negru sub unghie = foarte puțin, (aproape) deloc. – Lat. niger, -gra, -grum.

DOOM

búbă-neágră (dalac) (-nea-gră) s. f., g.-d. art. búbei-négre; pl. búbe-négre

negrim
NEGRÍ, negresc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) înnegri. – Din negru.

DOOM

negrí (a ~) (înv., pop.) (ne-gri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negrésc, imperf. 3 sg. negreá; conj. prez. 3 să negreáscă

negrind
NEGRÍ, negresc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) înnegri. – Din negru.

DOOM

negrí (a ~) (înv., pop.) (ne-gri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negrésc, imperf. 3 sg. negreá; conj. prez. 3 să negreáscă

negrioara
NEGRIÓR, -OÁRĂ, negriori, -oare, adj. (Pop.) Negrișor. [Pr.: -gri-or] – Negru + suf. -ior.

DOOM

negriór (pop.) (ne-gri-or) adj. m., pl. negrióri; f. negrioáră, pl. negrioáre

negrioare
NEGRIÓR, -OÁRĂ, negriori, -oare, adj. (Pop.) Negrișor. [Pr.: -gri-or] – Negru + suf. -ior.

DOOM

negriór (pop.) (ne-gri-or) adj. m., pl. negrióri; f. negrioáră, pl. negrioáre

negrioarei
NEGRIÓR, -OÁRĂ, negriori, -oare, adj. (Pop.) Negrișor. [Pr.: -gri-or] – Negru + suf. -ior.

DOOM

negriór (pop.) (ne-gri-or) adj. m., pl. negrióri; f. negrioáră, pl. negrioáre

negrioarele
NEGRIÓR, -OÁRĂ, negriori, -oare, adj. (Pop.) Negrișor. [Pr.: -gri-or] – Negru + suf. -ior.

DOOM

negriór (pop.) (ne-gri-or) adj. m., pl. negrióri; f. negrioáră, pl. negrioáre

negrioarelor
NEGRIÓR, -OÁRĂ, negriori, -oare, adj. (Pop.) Negrișor. [Pr.: -gri-or] – Negru + suf. -ior.

DOOM

negriór (pop.) (ne-gri-or) adj. m., pl. negrióri; f. negrioáră, pl. negrioáre

negrior
NEGRIÓR, -OÁRĂ, negriori, -oare, adj. (Pop.) Negrișor. [Pr.: -gri-or] – Negru + suf. -ior.

DOOM

negriór (pop.) (ne-gri-or) adj. m., pl. negrióri; f. negrioáră, pl. negrioáre

negriori
NEGRIÓR, -OÁRĂ, negriori, -oare, adj. (Pop.) Negrișor. [Pr.: -gri-or] – Negru + suf. -ior.

DOOM

negriór (pop.) (ne-gri-or) adj. m., pl. negrióri; f. negrioáră, pl. negrioáre

negriorii
NEGRIÓR, -OÁRĂ, negriori, -oare, adj. (Pop.) Negrișor. [Pr.: -gri-or] – Negru + suf. -ior.

DOOM

negriór (pop.) (ne-gri-or) adj. m., pl. negrióri; f. negrioáră, pl. negrioáre

negriorilor
NEGRIÓR, -OÁRĂ, negriori, -oare, adj. (Pop.) Negrișor. [Pr.: -gri-or] – Negru + suf. -ior.

DOOM

negriór (pop.) (ne-gri-or) adj. m., pl. negrióri; f. negrioáră, pl. negrioáre

negriorul
NEGRIÓR, -OÁRĂ, negriori, -oare, adj. (Pop.) Negrișor. [Pr.: -gri-or] – Negru + suf. -ior.

DOOM

negriór (pop.) (ne-gri-or) adj. m., pl. negrióri; f. negrioáră, pl. negrioáre

negriorului
NEGRIÓR, -OÁRĂ, negriori, -oare, adj. (Pop.) Negrișor. [Pr.: -gri-or] – Negru + suf. -ior.

DOOM

negriór (pop.) (ne-gri-or) adj. m., pl. negrióri; f. negrioáră, pl. negrioáre

negrire
NEGRÍ, negresc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) înnegri. – Din negru.

DOOM

negrí (a ~) (înv., pop.) (ne-gri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negrésc, imperf. 3 sg. negreá; conj. prez. 3 să negreáscă

negrire
NEGRÍ, negresc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) înnegri. – Din negru.

negriră
NEGRÍ, negresc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) înnegri. – Din negru.

DOOM

negrí (a ~) (înv., pop.) (ne-gri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negrésc, imperf. 3 sg. negreá; conj. prez. 3 să negreáscă

negrirăm
NEGRÍ, negresc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) înnegri. – Din negru.

DOOM

negrí (a ~) (înv., pop.) (ne-gri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negrésc, imperf. 3 sg. negreá; conj. prez. 3 să negreáscă

negrirăți
NEGRÍ, negresc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) înnegri. – Din negru.

DOOM

negrí (a ~) (înv., pop.) (ne-gri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negrésc, imperf. 3 sg. negreá; conj. prez. 3 să negreáscă

negrise
NEGRÍ, negresc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) înnegri. – Din negru.

DOOM

negrí (a ~) (înv., pop.) (ne-gri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negrésc, imperf. 3 sg. negreá; conj. prez. 3 să negreáscă

negrisem
NEGRÍ, negresc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) înnegri. – Din negru.

DOOM

negrí (a ~) (înv., pop.) (ne-gri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negrésc, imperf. 3 sg. negreá; conj. prez. 3 să negreáscă

negriseră
NEGRÍ, negresc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) înnegri. – Din negru.

DOOM

negrí (a ~) (înv., pop.) (ne-gri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negrésc, imperf. 3 sg. negreá; conj. prez. 3 să negreáscă

negriserăm
NEGRÍ, negresc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) înnegri. – Din negru.

DOOM

negrí (a ~) (înv., pop.) (ne-gri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negrésc, imperf. 3 sg. negreá; conj. prez. 3 să negreáscă

negriserăți
NEGRÍ, negresc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) înnegri. – Din negru.

DOOM

negrí (a ~) (înv., pop.) (ne-gri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negrésc, imperf. 3 sg. negreá; conj. prez. 3 să negreáscă

negriseși
NEGRÍ, negresc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) înnegri. – Din negru.

DOOM

negrí (a ~) (înv., pop.) (ne-gri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negrésc, imperf. 3 sg. negreá; conj. prez. 3 să negreáscă

negriseți
NEGRÍ, negresc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) înnegri. – Din negru.

DOOM

negrí (a ~) (înv., pop.) (ne-gri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negrésc, imperf. 3 sg. negreá; conj. prez. 3 să negreáscă

negrit
NEGRÍ, negresc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) înnegri. – Din negru.

DOOM

negrí (a ~) (înv., pop.) (ne-gri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negrésc, imperf. 3 sg. negreá; conj. prez. 3 să negreáscă

negrit
NEGRÍ, negresc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) înnegri. – Din negru.

negritudine
NEGRITÚDINE s.f. (Liv.) Condiția celor de rasă neagră; caracterele acestei rase. [Cf. fr. négritude, engl. negritude].

negritudinea
NEGRITÚDINE s.f. (Liv.) Condiția celor de rasă neagră; caracterele acestei rase. [Cf. fr. négritude, engl. negritude].

negritudini
NEGRITÚDINE s.f. (Liv.) Condiția celor de rasă neagră; caracterele acestei rase. [Cf. fr. négritude, engl. negritude].

negritudinii
NEGRITÚDINE s.f. (Liv.) Condiția celor de rasă neagră; caracterele acestei rase. [Cf. fr. négritude, engl. negritude].

negritură
NEGRITÚRĂ s. f. (Rar) Înnegrire; (concr.) substanță care se folosește la vopsit în negru. – Negru + suf. -itură.

DOOM

negritúră (rar) (ne-gri-) s. f., g.-d. art. negritúrii

negriu
NEGRÍU, -ÍE, negrii, adj. (Pop.) Negricios. – Negru + suf. -iu.

DOOM

negríu (pop.) (ne-griu) adj. m., f. negríe; pl. m. și f. negríi

negriul
NEGRÍU, -ÍE, negrii, adj. (Pop.) Negricios. – Negru + suf. -iu.

DOOM

negríu (pop.) (ne-griu) adj. m., f. negríe; pl. m. și f. negríi

negriului
NEGRÍU, -ÍE, negrii, adj. (Pop.) Negricios. – Negru + suf. -iu.

DOOM

negríu (pop.) (ne-griu) adj. m., f. negríe; pl. m. și f. negríi

negrizi
NEGROÍD, -Ă, negroizi, -de, s. m. și f. (La pl.) Una dintre rasele umane răspândită în Africa de Sud, Sahara, în Melanezia, Noua Guinee și America; (și la sg.) persoană care face parte din această rasă umană. ◊ (Adjectival) Populație negroidă. [Var.: negríd, -ă s. m. și f] – Din fr. négroide.

DOOM

negroíd (ne-gro-) adj. m., s. m., pl. negroízi; adj. f., s. f. negroídă, pl. negroíde

negrizii
NEGROÍD, -Ă, negroizi, -de, s. m. și f. (La pl.) Una dintre rasele umane răspândită în Africa de Sud, Sahara, în Melanezia, Noua Guinee și America; (și la sg.) persoană care face parte din această rasă umană. ◊ (Adjectival) Populație negroidă. [Var.: negríd, -ă s. m. și f] – Din fr. négroide.

DOOM

negroíd (ne-gro-) adj. m., s. m., pl. negroízi; adj. f., s. f. negroídă, pl. negroíde

negrizilor
NEGROÍD, -Ă, negroizi, -de, s. m. și f. (La pl.) Una dintre rasele umane răspândită în Africa de Sud, Sahara, în Melanezia, Noua Guinee și America; (și la sg.) persoană care face parte din această rasă umană. ◊ (Adjectival) Populație negroidă. [Var.: negríd, -ă s. m. și f] – Din fr. négroide.

DOOM

negroíd (ne-gro-) adj. m., s. m., pl. negroízi; adj. f., s. f. negroídă, pl. negroíde

negrizutos
NEGRIZUTÓS, -OÁSĂ, negrizutoși, -oase, adj. Care nu conține grizu. – Pref. ne- + grizutos.

negriși
NEGRÍ, negresc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) înnegri. – Din negru.

DOOM

negrí (a ~) (înv., pop.) (ne-gri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negrésc, imperf. 3 sg. negreá; conj. prez. 3 să negreáscă

negrișoara
NEGRIȘÓR, -OÁRĂ, negrișori, -oare, adj. Diminutiv al lui negru; care bate în negru, cam negru; negrior. – Negru + suf. -ișor.

DOOM

!negrișór (ne-gri-) adj. m., s. m., pl. negrișóri; adj. f. negrișoáră, pl. negrișoáre

negrișoare
NEGRIȘÓR, -OÁRĂ, negrișori, -oare, adj. Diminutiv al lui negru; care bate în negru, cam negru; negrior. – Negru + suf. -ișor.

DOOM

!negrișór (ne-gri-) adj. m., s. m., pl. negrișóri; adj. f. negrișoáră, pl. negrișoáre

negrișoarei
NEGRIȘÓR, -OÁRĂ, negrișori, -oare, adj. Diminutiv al lui negru; care bate în negru, cam negru; negrior. – Negru + suf. -ișor.

DOOM

!negrișór (ne-gri-) adj. m., s. m., pl. negrișóri; adj. f. negrișoáră, pl. negrișoáre

negrișoarele
NEGRIȘÓR, -OÁRĂ, negrișori, -oare, adj. Diminutiv al lui negru; care bate în negru, cam negru; negrior. – Negru + suf. -ișor.

DOOM

!negrișór (ne-gri-) adj. m., s. m., pl. negrișóri; adj. f. negrișoáră, pl. negrișoáre

negrișoarelor
NEGRIȘÓR, -OÁRĂ, negrișori, -oare, adj. Diminutiv al lui negru; care bate în negru, cam negru; negrior. – Negru + suf. -ișor.

DOOM

!negrișór (ne-gri-) adj. m., s. m., pl. negrișóri; adj. f. negrișoáră, pl. negrișoáre

negrișor
NEGRIȘÓR, -OÁRĂ, negrișori, -oare, adj. Diminutiv al lui negru; care bate în negru, cam negru; negrior. – Negru + suf. -ișor.

DOOM

!negrișór (ne-gri-) adj. m., s. m., pl. negrișóri; adj. f. negrișoáră, pl. negrișoáre

negrișori
NEGRIȘÓR, -OÁRĂ, negrișori, -oare, adj. Diminutiv al lui negru; care bate în negru, cam negru; negrior. – Negru + suf. -ișor.

DOOM

!negrișór (ne-gri-) adj. m., s. m., pl. negrișóri; adj. f. negrișoáră, pl. negrișoáre

negrișorii
NEGRIȘÓR, -OÁRĂ, negrișori, -oare, adj. Diminutiv al lui negru; care bate în negru, cam negru; negrior. – Negru + suf. -ișor.

DOOM

!negrișór (ne-gri-) adj. m., s. m., pl. negrișóri; adj. f. negrișoáră, pl. negrișoáre

negrișorilor
NEGRIȘÓR, -OÁRĂ, negrișori, -oare, adj. Diminutiv al lui negru; care bate în negru, cam negru; negrior. – Negru + suf. -ișor.

DOOM

!negrișór (ne-gri-) adj. m., s. m., pl. negrișóri; adj. f. negrișoáră, pl. negrișoáre

negrișorul
NEGRIȘÓR, -OÁRĂ, negrișori, -oare, adj. Diminutiv al lui negru; care bate în negru, cam negru; negrior. – Negru + suf. -ișor.

DOOM

!negrișór (ne-gri-) adj. m., s. m., pl. negrișóri; adj. f. negrișoáră, pl. negrișoáre

negrișorului
NEGRIȘÓR, -OÁRĂ, negrișori, -oare, adj. Diminutiv al lui negru; care bate în negru, cam negru; negrior. – Negru + suf. -ișor.

DOOM

!negrișór (ne-gri-) adj. m., s. m., pl. negrișóri; adj. f. negrișoáră, pl. negrișoáre

negriți
NEGRÍ, negresc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) înnegri. – Din negru.

DOOM

negrí (a ~) (înv., pop.) (ne-gri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negrésc, imperf. 3 sg. negreá; conj. prez. 3 să negreáscă

negro
VOMITO NEGRO s.n. (Med.) Vomitare abundentă de sânge negru, întâlnită în unele forme grave de apendicită acută și în febra galbenă. [< sp., fr. vomito negro].

negrocalmin
negrocalmin, negrocalmine s. n. (deț.) baston de cauciuc din dotarea gardienilor

negrofil
NEGROFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Prieten al negrilor. [< fr. négrophile].

negrofil
NEGROFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Prieten al negrilor. [< fr. négrophile].

negrofila
NEGROFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Prieten al negrilor. [< fr. négrophile].

negrofila
NEGROFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Prieten al negrilor. [< fr. négrophile].

negrofile
NEGROFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Prieten al negrilor. [< fr. négrophile].

negrofile
NEGROFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Prieten al negrilor. [< fr. négrophile].

negrofilei
NEGROFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Prieten al negrilor. [< fr. négrophile].

negrofilei
NEGROFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Prieten al negrilor. [< fr. négrophile].

negrofilele
NEGROFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Prieten al negrilor. [< fr. négrophile].

negrofilele
NEGROFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Prieten al negrilor. [< fr. négrophile].

negrofilelor
NEGROFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Prieten al negrilor. [< fr. négrophile].

negrofilelor
NEGROFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Prieten al negrilor. [< fr. négrophile].

negrofili
NEGROFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Prieten al negrilor. [< fr. négrophile].

negrofili
NEGROFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Prieten al negrilor. [< fr. négrophile].

negrofilii
NEGROFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Prieten al negrilor. [< fr. négrophile].

negrofilii
NEGROFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Prieten al negrilor. [< fr. négrophile].

negrofililor
NEGROFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Prieten al negrilor. [< fr. négrophile].

negrofililor
NEGROFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Prieten al negrilor. [< fr. négrophile].

negrofilul
NEGROFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Prieten al negrilor. [< fr. négrophile].

negrofilul
NEGROFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Prieten al negrilor. [< fr. négrophile].

negrofilului
NEGROFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Prieten al negrilor. [< fr. négrophile].

negrofilului
NEGROFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Prieten al negrilor. [< fr. négrophile].

negroid
NEGROÍD, -Ă, negroizi, -de, s. m. și f. (La pl.) Una dintre rasele umane răspândită în Africa de Sud, Sahara, în Melanezia, Noua Guinee și America; (și la sg.) persoană care face parte din această rasă umană. ◊ (Adjectival) Populație negroidă. [Var.: negríd, -ă s. m. și f] – Din fr. négroide.

DOOM

negroíd (ne-gro-) adj. m., s. m., pl. negroízi; adj. f., s. f. negroídă, pl. negroíde

negroida
NEGROÍD, -Ă, negroizi, -de, s. m. și f. (La pl.) Una dintre rasele umane răspândită în Africa de Sud, Sahara, în Melanezia, Noua Guinee și America; (și la sg.) persoană care face parte din această rasă umană. ◊ (Adjectival) Populație negroidă. [Var.: negríd, -ă s. m. și f] – Din fr. négroide.

DOOM

negroíd (ne-gro-) adj. m., s. m., pl. negroízi; adj. f., s. f. negroídă, pl. negroíde

negroide
NEGROÍD, -Ă, negroizi, -de, s. m. și f. (La pl.) Una dintre rasele umane răspândită în Africa de Sud, Sahara, în Melanezia, Noua Guinee și America; (și la sg.) persoană care face parte din această rasă umană. ◊ (Adjectival) Populație negroidă. [Var.: negríd, -ă s. m. și f] – Din fr. négroide.

DOOM

negroíd (ne-gro-) adj. m., s. m., pl. negroízi; adj. f., s. f. negroídă, pl. negroíde

negroidei
NEGROÍD, -Ă, negroizi, -de, s. m. și f. (La pl.) Una dintre rasele umane răspândită în Africa de Sud, Sahara, în Melanezia, Noua Guinee și America; (și la sg.) persoană care face parte din această rasă umană. ◊ (Adjectival) Populație negroidă. [Var.: negríd, -ă s. m. și f] – Din fr. négroide.

DOOM

negroíd (ne-gro-) adj. m., s. m., pl. negroízi; adj. f., s. f. negroídă, pl. negroíde

negroidele
NEGROÍD, -Ă, negroizi, -de, s. m. și f. (La pl.) Una dintre rasele umane răspândită în Africa de Sud, Sahara, în Melanezia, Noua Guinee și America; (și la sg.) persoană care face parte din această rasă umană. ◊ (Adjectival) Populație negroidă. [Var.: negríd, -ă s. m. și f] – Din fr. négroide.

DOOM

negroíd (ne-gro-) adj. m., s. m., pl. negroízi; adj. f., s. f. negroídă, pl. negroíde

negroidelor
NEGROÍD, -Ă, negroizi, -de, s. m. și f. (La pl.) Una dintre rasele umane răspândită în Africa de Sud, Sahara, în Melanezia, Noua Guinee și America; (și la sg.) persoană care face parte din această rasă umană. ◊ (Adjectival) Populație negroidă. [Var.: negríd, -ă s. m. și f] – Din fr. négroide.

DOOM

negroíd (ne-gro-) adj. m., s. m., pl. negroízi; adj. f., s. f. negroídă, pl. negroíde

negroidul
NEGROÍD, -Ă, negroizi, -de, s. m. și f. (La pl.) Una dintre rasele umane răspândită în Africa de Sud, Sahara, în Melanezia, Noua Guinee și America; (și la sg.) persoană care face parte din această rasă umană. ◊ (Adjectival) Populație negroidă. [Var.: negríd, -ă s. m. și f] – Din fr. négroide.

DOOM

negroíd (ne-gro-) adj. m., s. m., pl. negroízi; adj. f., s. f. negroídă, pl. negroíde

negroidului
NEGROÍD, -Ă, negroizi, -de, s. m. și f. (La pl.) Una dintre rasele umane răspândită în Africa de Sud, Sahara, în Melanezia, Noua Guinee și America; (și la sg.) persoană care face parte din această rasă umană. ◊ (Adjectival) Populație negroidă. [Var.: negríd, -ă s. m. și f] – Din fr. négroide.

DOOM

negroíd (ne-gro-) adj. m., s. m., pl. negroízi; adj. f., s. f. negroídă, pl. negroíde

negroizi
NEGROÍD, -Ă, negroizi, -de, s. m. și f. (La pl.) Una dintre rasele umane răspândită în Africa de Sud, Sahara, în Melanezia, Noua Guinee și America; (și la sg.) persoană care face parte din această rasă umană. ◊ (Adjectival) Populație negroidă. [Var.: negríd, -ă s. m. și f] – Din fr. négroide.

DOOM

negroíd (ne-gro-) adj. m., s. m., pl. negroízi; adj. f., s. f. negroídă, pl. negroíde

negroizii
NEGROÍD, -Ă, negroizi, -de, s. m. și f. (La pl.) Una dintre rasele umane răspândită în Africa de Sud, Sahara, în Melanezia, Noua Guinee și America; (și la sg.) persoană care face parte din această rasă umană. ◊ (Adjectival) Populație negroidă. [Var.: negríd, -ă s. m. și f] – Din fr. négroide.

DOOM

negroíd (ne-gro-) adj. m., s. m., pl. negroízi; adj. f., s. f. negroídă, pl. negroíde

negroizilor
NEGROÍD, -Ă, negroizi, -de, s. m. și f. (La pl.) Una dintre rasele umane răspândită în Africa de Sud, Sahara, în Melanezia, Noua Guinee și America; (și la sg.) persoană care face parte din această rasă umană. ◊ (Adjectival) Populație negroidă. [Var.: negríd, -ă s. m. și f] – Din fr. négroide.

DOOM

negroíd (ne-gro-) adj. m., s. m., pl. negroízi; adj. f., s. f. negroídă, pl. negroíde

negrotei
negrotei s. m. invar. (peior.) persoană de culoare, negru

negru
NEGRU, NEÁGRĂ, negri, -e, adj., s. n., s. m. I. Adj. 1. (Despre obiecte, ființe etc.) Care nu reflectă lumina, care are culoarea cea mai închisă; de culoarea funinginii, a cărbunelui; (despre culori) ca funinginea, ca penele corbului, cu cea mai închisă nuanță. ♦ Pâine neagră = pâine mai închisă la culoare, făcută din faină integrală. Vin negru = vin de culoare roșu-închis. Rasă neagră = rasa negroidă. Cutie neagră = a) aparatură protejată instalată în avioane, care înregistrează parametrii de zbor și convorbirile echipajului în vederea elucidării cauzelor unui eventual accident; b) termen folosit pentru un sistem a cărui structură internă este necunoscută. Principiul cutiei negre = renunțare la cunoașterea structurii interne a unui sistem, stabilind, pe cale experimentală, doar corelațiile între ieșiri și intrări, pentru a descrie comportamentul sistemului față de exterior. ◊ Expr. Ba e albă, ba e neagră, se zice despre spusele cuiva care se contrazice. ♦ (Despre oameni) Care aparține rasei negride; p. ext. cu pielea, părul, ochii de culoare închisă; brunet, oacheș. ♦ (Pop.) Murdar, nespălat. 2. (Adesea fig.) Lipsit de lumină, cufundat în întuneric; întunecat, obscur. ♦ Preț negru = preț de speculă; suprapreț. Post negru = post foarte sever, fără nicio mâncare sau băutură. ◊ Loc. adv. La negru = cu preț de speculă. ♦ (Despre oameni) Livid, pământiu la față; fig. foarte supărat sau furios. ♦ Fig.Trist, apăsător, deprimant, dezolant; greu. ◊ Expr. A avea (sau a-i fi cuiva) inima neagră = a fi foarte trist. A-i face cuiva zile negre = a-i pricinui cuiva supărări, a-i amărî viața. 3. Fig. Rău (la inimă), crud, hain. ♦ Grozav, teribil, cumplit; rușinos, dezonorant. ♦ Magie neagră - magie (1) prin care unele persoane pretind că pot săvârși fapte miraculoase invocând spiritele și mai ales forțele demonice. II. 1. S. n. Culoarea unui corp care nu reflectă lumina; culoare neagră (I 1). ◊ Expr. (A se îmbrăca) în negru = (a se îmbrăca) în haine de culoare neagră sau în doliu. Negru pe alb = în mod sigur, clar, neîndoios; în scris. A i se face (cuiva) negru înaintea (sau pe dinaintea) ochilor = a nu mai vedea bine (de supărare, de mânie etc.). A face albul negru - a încerca să dovedești că un lucru este altfel decât în realitate; a denatura, a falsifica realitatea. ♦ Fig. Mâhnire, jale. ◊ Expr. A vedea (totul) în negru = a fi pesimist. 2. S. n. Materie colorantă de culoare neagră (I 1); vopsea neagră. ◊ Negru-de-fum = pulbere compusă din particule de carbon fin divizate, obținută prin arderea cu cantități insuficiente de aer a unor hidrocarburi și folosită în special în industria de prelucrare a cauciucului, la prepararea cernelurilor tipografice și a unor vopsele negre; chinoroz. Negru de anilină = substanță colorantă de culoare neagră (I 1), care se formează de obicei direct pe fibrele de bumbac, prin oxidarea catalitică a anilinei. Negru animal = cărbune extras din substanțe organice. ♦ Compuse: negru-moale = soi de viță-de-vie autohton, cu ciorchinii cilindrici bătuți, cu bobul negru-violet, sferic și brumat, cu pielița subțire. Negru-vârtos = soi de viță-de-vie autohton, cu ciorchinii mărunți, ramificați și cu bobul negru-violaceu, sferic. ♦ (Rar) Rimel. 3. S. m. Bărbat care aparține rasei negre (I 1). ◊ (Fam.) Persoană folosită (și plătită) de cineva pentru a executa în numele acestuia, parțial sau total, și într-un anonimat deplin, anumite lucrări (care cer o calificare superioară). 4. S. n. Murdărie, jeg. ◊ Expr. (Nici) cât (e) negru sub unghie = foarte puțin, (aproape) deloc. – Lat. niger, -gra, -grum.

DOOM

búbă-neágră (dalac) (-nea-gră) s. f., g.-d. art. búbei-négre; pl. búbe-négre

negru
NEGRU, NEÁGRĂ, negri, -e, adj., s. n., s. m. I. Adj. 1. (Despre obiecte, ființe etc.) Care nu reflectă lumina, care are culoarea cea mai închisă; de culoarea funinginii, a cărbunelui; (despre culori) ca funinginea, ca penele corbului, cu cea mai închisă nuanță. ♦ Pâine neagră = pâine mai închisă la culoare, făcută din faină integrală. Vin negru = vin de culoare roșu-închis. Rasă neagră = rasa negroidă. Cutie neagră = a) aparatură protejată instalată în avioane, care înregistrează parametrii de zbor și convorbirile echipajului în vederea elucidării cauzelor unui eventual accident; b) termen folosit pentru un sistem a cărui structură internă este necunoscută. Principiul cutiei negre = renunțare la cunoașterea structurii interne a unui sistem, stabilind, pe cale experimentală, doar corelațiile între ieșiri și intrări, pentru a descrie comportamentul sistemului față de exterior. ◊ Expr. Ba e albă, ba e neagră, se zice despre spusele cuiva care se contrazice. ♦ (Despre oameni) Care aparține rasei negride; p. ext. cu pielea, părul, ochii de culoare închisă; brunet, oacheș. ♦ (Pop.) Murdar, nespălat. 2. (Adesea fig.) Lipsit de lumină, cufundat în întuneric; întunecat, obscur. ♦ Preț negru = preț de speculă; suprapreț. Post negru = post foarte sever, fără nicio mâncare sau băutură. ◊ Loc. adv. La negru = cu preț de speculă. ♦ (Despre oameni) Livid, pământiu la față; fig. foarte supărat sau furios. ♦ Fig.Trist, apăsător, deprimant, dezolant; greu. ◊ Expr. A avea (sau a-i fi cuiva) inima neagră = a fi foarte trist. A-i face cuiva zile negre = a-i pricinui cuiva supărări, a-i amărî viața. 3. Fig. Rău (la inimă), crud, hain. ♦ Grozav, teribil, cumplit; rușinos, dezonorant. ♦ Magie neagră - magie (1) prin care unele persoane pretind că pot săvârși fapte miraculoase invocând spiritele și mai ales forțele demonice. II. 1. S. n. Culoarea unui corp care nu reflectă lumina; culoare neagră (I 1). ◊ Expr. (A se îmbrăca) în negru = (a se îmbrăca) în haine de culoare neagră sau în doliu. Negru pe alb = în mod sigur, clar, neîndoios; în scris. A i se face (cuiva) negru înaintea (sau pe dinaintea) ochilor = a nu mai vedea bine (de supărare, de mânie etc.). A face albul negru - a încerca să dovedești că un lucru este altfel decât în realitate; a denatura, a falsifica realitatea. ♦ Fig. Mâhnire, jale. ◊ Expr. A vedea (totul) în negru = a fi pesimist. 2. S. n. Materie colorantă de culoare neagră (I 1); vopsea neagră. ◊ Negru-de-fum = pulbere compusă din particule de carbon fin divizate, obținută prin arderea cu cantități insuficiente de aer a unor hidrocarburi și folosită în special în industria de prelucrare a cauciucului, la prepararea cernelurilor tipografice și a unor vopsele negre; chinoroz. Negru de anilină = substanță colorantă de culoare neagră (I 1), care se formează de obicei direct pe fibrele de bumbac, prin oxidarea catalitică a anilinei. Negru animal = cărbune extras din substanțe organice. ♦ Compuse: negru-moale = soi de viță-de-vie autohton, cu ciorchinii cilindrici bătuți, cu bobul negru-violet, sferic și brumat, cu pielița subțire. Negru-vârtos = soi de viță-de-vie autohton, cu ciorchinii mărunți, ramificați și cu bobul negru-violaceu, sferic. ♦ (Rar) Rimel. 3. S. m. Bărbat care aparține rasei negre (I 1). ◊ (Fam.) Persoană folosită (și plătită) de cineva pentru a executa în numele acestuia, parțial sau total, și într-un anonimat deplin, anumite lucrări (care cer o calificare superioară). 4. S. n. Murdărie, jeg. ◊ Expr. (Nici) cât (e) negru sub unghie = foarte puțin, (aproape) deloc. – Lat. niger, -gra, -grum.

DOOM

búbă-neágră (dalac) (-nea-gră) s. f., g.-d. art. búbei-négre; pl. búbe-négre

negrul
NEGRU, NEÁGRĂ, negri, -e, adj., s. n., s. m. I. Adj. 1. (Despre obiecte, ființe etc.) Care nu reflectă lumina, care are culoarea cea mai închisă; de culoarea funinginii, a cărbunelui; (despre culori) ca funinginea, ca penele corbului, cu cea mai închisă nuanță. ♦ Pâine neagră = pâine mai închisă la culoare, făcută din faină integrală. Vin negru = vin de culoare roșu-închis. Rasă neagră = rasa negroidă. Cutie neagră = a) aparatură protejată instalată în avioane, care înregistrează parametrii de zbor și convorbirile echipajului în vederea elucidării cauzelor unui eventual accident; b) termen folosit pentru un sistem a cărui structură internă este necunoscută. Principiul cutiei negre = renunțare la cunoașterea structurii interne a unui sistem, stabilind, pe cale experimentală, doar corelațiile între ieșiri și intrări, pentru a descrie comportamentul sistemului față de exterior. ◊ Expr. Ba e albă, ba e neagră, se zice despre spusele cuiva care se contrazice. ♦ (Despre oameni) Care aparține rasei negride; p. ext. cu pielea, părul, ochii de culoare închisă; brunet, oacheș. ♦ (Pop.) Murdar, nespălat. 2. (Adesea fig.) Lipsit de lumină, cufundat în întuneric; întunecat, obscur. ♦ Preț negru = preț de speculă; suprapreț. Post negru = post foarte sever, fără nicio mâncare sau băutură. ◊ Loc. adv. La negru = cu preț de speculă. ♦ (Despre oameni) Livid, pământiu la față; fig. foarte supărat sau furios. ♦ Fig.Trist, apăsător, deprimant, dezolant; greu. ◊ Expr. A avea (sau a-i fi cuiva) inima neagră = a fi foarte trist. A-i face cuiva zile negre = a-i pricinui cuiva supărări, a-i amărî viața. 3. Fig. Rău (la inimă), crud, hain. ♦ Grozav, teribil, cumplit; rușinos, dezonorant. ♦ Magie neagră - magie (1) prin care unele persoane pretind că pot săvârși fapte miraculoase invocând spiritele și mai ales forțele demonice. II. 1. S. n. Culoarea unui corp care nu reflectă lumina; culoare neagră (I 1). ◊ Expr. (A se îmbrăca) în negru = (a se îmbrăca) în haine de culoare neagră sau în doliu. Negru pe alb = în mod sigur, clar, neîndoios; în scris. A i se face (cuiva) negru înaintea (sau pe dinaintea) ochilor = a nu mai vedea bine (de supărare, de mânie etc.). A face albul negru - a încerca să dovedești că un lucru este altfel decât în realitate; a denatura, a falsifica realitatea. ♦ Fig. Mâhnire, jale. ◊ Expr. A vedea (totul) în negru = a fi pesimist. 2. S. n. Materie colorantă de culoare neagră (I 1); vopsea neagră. ◊ Negru-de-fum = pulbere compusă din particule de carbon fin divizate, obținută prin arderea cu cantități insuficiente de aer a unor hidrocarburi și folosită în special în industria de prelucrare a cauciucului, la prepararea cernelurilor tipografice și a unor vopsele negre; chinoroz. Negru de anilină = substanță colorantă de culoare neagră (I 1), care se formează de obicei direct pe fibrele de bumbac, prin oxidarea catalitică a anilinei. Negru animal = cărbune extras din substanțe organice. ♦ Compuse: negru-moale = soi de viță-de-vie autohton, cu ciorchinii cilindrici bătuți, cu bobul negru-violet, sferic și brumat, cu pielița subțire. Negru-vârtos = soi de viță-de-vie autohton, cu ciorchinii mărunți, ramificați și cu bobul negru-violaceu, sferic. ♦ (Rar) Rimel. 3. S. m. Bărbat care aparține rasei negre (I 1). ◊ (Fam.) Persoană folosită (și plătită) de cineva pentru a executa în numele acestuia, parțial sau total, și într-un anonimat deplin, anumite lucrări (care cer o calificare superioară). 4. S. n. Murdărie, jeg. ◊ Expr. (Nici) cât (e) negru sub unghie = foarte puțin, (aproape) deloc. – Lat. niger, -gra, -grum.

DOOM

búbă-neágră (dalac) (-nea-gră) s. f., g.-d. art. búbei-négre; pl. búbe-négre

negrul
NEGRU, NEÁGRĂ, negri, -e, adj., s. n., s. m. I. Adj. 1. (Despre obiecte, ființe etc.) Care nu reflectă lumina, care are culoarea cea mai închisă; de culoarea funinginii, a cărbunelui; (despre culori) ca funinginea, ca penele corbului, cu cea mai închisă nuanță. ♦ Pâine neagră = pâine mai închisă la culoare, făcută din faină integrală. Vin negru = vin de culoare roșu-închis. Rasă neagră = rasa negroidă. Cutie neagră = a) aparatură protejată instalată în avioane, care înregistrează parametrii de zbor și convorbirile echipajului în vederea elucidării cauzelor unui eventual accident; b) termen folosit pentru un sistem a cărui structură internă este necunoscută. Principiul cutiei negre = renunțare la cunoașterea structurii interne a unui sistem, stabilind, pe cale experimentală, doar corelațiile între ieșiri și intrări, pentru a descrie comportamentul sistemului față de exterior. ◊ Expr. Ba e albă, ba e neagră, se zice despre spusele cuiva care se contrazice. ♦ (Despre oameni) Care aparține rasei negride; p. ext. cu pielea, părul, ochii de culoare închisă; brunet, oacheș. ♦ (Pop.) Murdar, nespălat. 2. (Adesea fig.) Lipsit de lumină, cufundat în întuneric; întunecat, obscur. ♦ Preț negru = preț de speculă; suprapreț. Post negru = post foarte sever, fără nicio mâncare sau băutură. ◊ Loc. adv. La negru = cu preț de speculă. ♦ (Despre oameni) Livid, pământiu la față; fig. foarte supărat sau furios. ♦ Fig.Trist, apăsător, deprimant, dezolant; greu. ◊ Expr. A avea (sau a-i fi cuiva) inima neagră = a fi foarte trist. A-i face cuiva zile negre = a-i pricinui cuiva supărări, a-i amărî viața. 3. Fig. Rău (la inimă), crud, hain. ♦ Grozav, teribil, cumplit; rușinos, dezonorant. ♦ Magie neagră - magie (1) prin care unele persoane pretind că pot săvârși fapte miraculoase invocând spiritele și mai ales forțele demonice. II. 1. S. n. Culoarea unui corp care nu reflectă lumina; culoare neagră (I 1). ◊ Expr. (A se îmbrăca) în negru = (a se îmbrăca) în haine de culoare neagră sau în doliu. Negru pe alb = în mod sigur, clar, neîndoios; în scris. A i se face (cuiva) negru înaintea (sau pe dinaintea) ochilor = a nu mai vedea bine (de supărare, de mânie etc.). A face albul negru - a încerca să dovedești că un lucru este altfel decât în realitate; a denatura, a falsifica realitatea. ♦ Fig. Mâhnire, jale. ◊ Expr. A vedea (totul) în negru = a fi pesimist. 2. S. n. Materie colorantă de culoare neagră (I 1); vopsea neagră. ◊ Negru-de-fum = pulbere compusă din particule de carbon fin divizate, obținută prin arderea cu cantități insuficiente de aer a unor hidrocarburi și folosită în special în industria de prelucrare a cauciucului, la prepararea cernelurilor tipografice și a unor vopsele negre; chinoroz. Negru de anilină = substanță colorantă de culoare neagră (I 1), care se formează de obicei direct pe fibrele de bumbac, prin oxidarea catalitică a anilinei. Negru animal = cărbune extras din substanțe organice. ♦ Compuse: negru-moale = soi de viță-de-vie autohton, cu ciorchinii cilindrici bătuți, cu bobul negru-violet, sferic și brumat, cu pielița subțire. Negru-vârtos = soi de viță-de-vie autohton, cu ciorchinii mărunți, ramificați și cu bobul negru-violaceu, sferic. ♦ (Rar) Rimel. 3. S. m. Bărbat care aparține rasei negre (I 1). ◊ (Fam.) Persoană folosită (și plătită) de cineva pentru a executa în numele acestuia, parțial sau total, și într-un anonimat deplin, anumite lucrări (care cer o calificare superioară). 4. S. n. Murdărie, jeg. ◊ Expr. (Nici) cât (e) negru sub unghie = foarte puțin, (aproape) deloc. – Lat. niger, -gra, -grum.

DOOM

búbă-neágră (dalac) (-nea-gră) s. f., g.-d. art. búbei-négre; pl. búbe-négre

negrului
NEGRU, NEÁGRĂ, negri, -e, adj., s. n., s. m. I. Adj. 1. (Despre obiecte, ființe etc.) Care nu reflectă lumina, care are culoarea cea mai închisă; de culoarea funinginii, a cărbunelui; (despre culori) ca funinginea, ca penele corbului, cu cea mai închisă nuanță. ♦ Pâine neagră = pâine mai închisă la culoare, făcută din faină integrală. Vin negru = vin de culoare roșu-închis. Rasă neagră = rasa negroidă. Cutie neagră = a) aparatură protejată instalată în avioane, care înregistrează parametrii de zbor și convorbirile echipajului în vederea elucidării cauzelor unui eventual accident; b) termen folosit pentru un sistem a cărui structură internă este necunoscută. Principiul cutiei negre = renunțare la cunoașterea structurii interne a unui sistem, stabilind, pe cale experimentală, doar corelațiile între ieșiri și intrări, pentru a descrie comportamentul sistemului față de exterior. ◊ Expr. Ba e albă, ba e neagră, se zice despre spusele cuiva care se contrazice. ♦ (Despre oameni) Care aparține rasei negride; p. ext. cu pielea, părul, ochii de culoare închisă; brunet, oacheș. ♦ (Pop.) Murdar, nespălat. 2. (Adesea fig.) Lipsit de lumină, cufundat în întuneric; întunecat, obscur. ♦ Preț negru = preț de speculă; suprapreț. Post negru = post foarte sever, fără nicio mâncare sau băutură. ◊ Loc. adv. La negru = cu preț de speculă. ♦ (Despre oameni) Livid, pământiu la față; fig. foarte supărat sau furios. ♦ Fig.Trist, apăsător, deprimant, dezolant; greu. ◊ Expr. A avea (sau a-i fi cuiva) inima neagră = a fi foarte trist. A-i face cuiva zile negre = a-i pricinui cuiva supărări, a-i amărî viața. 3. Fig. Rău (la inimă), crud, hain. ♦ Grozav, teribil, cumplit; rușinos, dezonorant. ♦ Magie neagră - magie (1) prin care unele persoane pretind că pot săvârși fapte miraculoase invocând spiritele și mai ales forțele demonice. II. 1. S. n. Culoarea unui corp care nu reflectă lumina; culoare neagră (I 1). ◊ Expr. (A se îmbrăca) în negru = (a se îmbrăca) în haine de culoare neagră sau în doliu. Negru pe alb = în mod sigur, clar, neîndoios; în scris. A i se face (cuiva) negru înaintea (sau pe dinaintea) ochilor = a nu mai vedea bine (de supărare, de mânie etc.). A face albul negru - a încerca să dovedești că un lucru este altfel decât în realitate; a denatura, a falsifica realitatea. ♦ Fig. Mâhnire, jale. ◊ Expr. A vedea (totul) în negru = a fi pesimist. 2. S. n. Materie colorantă de culoare neagră (I 1); vopsea neagră. ◊ Negru-de-fum = pulbere compusă din particule de carbon fin divizate, obținută prin arderea cu cantități insuficiente de aer a unor hidrocarburi și folosită în special în industria de prelucrare a cauciucului, la prepararea cernelurilor tipografice și a unor vopsele negre; chinoroz. Negru de anilină = substanță colorantă de culoare neagră (I 1), care se formează de obicei direct pe fibrele de bumbac, prin oxidarea catalitică a anilinei. Negru animal = cărbune extras din substanțe organice. ♦ Compuse: negru-moale = soi de viță-de-vie autohton, cu ciorchinii cilindrici bătuți, cu bobul negru-violet, sferic și brumat, cu pielița subțire. Negru-vârtos = soi de viță-de-vie autohton, cu ciorchinii mărunți, ramificați și cu bobul negru-violaceu, sferic. ♦ (Rar) Rimel. 3. S. m. Bărbat care aparține rasei negre (I 1). ◊ (Fam.) Persoană folosită (și plătită) de cineva pentru a executa în numele acestuia, parțial sau total, și într-un anonimat deplin, anumite lucrări (care cer o calificare superioară). 4. S. n. Murdărie, jeg. ◊ Expr. (Nici) cât (e) negru sub unghie = foarte puțin, (aproape) deloc. – Lat. niger, -gra, -grum.

DOOM

búbă-neágră (dalac) (-nea-gră) s. f., g.-d. art. búbei-négre; pl. búbe-négre

negrului
NEGRU, NEÁGRĂ, negri, -e, adj., s. n., s. m. I. Adj. 1. (Despre obiecte, ființe etc.) Care nu reflectă lumina, care are culoarea cea mai închisă; de culoarea funinginii, a cărbunelui; (despre culori) ca funinginea, ca penele corbului, cu cea mai închisă nuanță. ♦ Pâine neagră = pâine mai închisă la culoare, făcută din faină integrală. Vin negru = vin de culoare roșu-închis. Rasă neagră = rasa negroidă. Cutie neagră = a) aparatură protejată instalată în avioane, care înregistrează parametrii de zbor și convorbirile echipajului în vederea elucidării cauzelor unui eventual accident; b) termen folosit pentru un sistem a cărui structură internă este necunoscută. Principiul cutiei negre = renunțare la cunoașterea structurii interne a unui sistem, stabilind, pe cale experimentală, doar corelațiile între ieșiri și intrări, pentru a descrie comportamentul sistemului față de exterior. ◊ Expr. Ba e albă, ba e neagră, se zice despre spusele cuiva care se contrazice. ♦ (Despre oameni) Care aparține rasei negride; p. ext. cu pielea, părul, ochii de culoare închisă; brunet, oacheș. ♦ (Pop.) Murdar, nespălat. 2. (Adesea fig.) Lipsit de lumină, cufundat în întuneric; întunecat, obscur. ♦ Preț negru = preț de speculă; suprapreț. Post negru = post foarte sever, fără nicio mâncare sau băutură. ◊ Loc. adv. La negru = cu preț de speculă. ♦ (Despre oameni) Livid, pământiu la față; fig. foarte supărat sau furios. ♦ Fig.Trist, apăsător, deprimant, dezolant; greu. ◊ Expr. A avea (sau a-i fi cuiva) inima neagră = a fi foarte trist. A-i face cuiva zile negre = a-i pricinui cuiva supărări, a-i amărî viața. 3. Fig. Rău (la inimă), crud, hain. ♦ Grozav, teribil, cumplit; rușinos, dezonorant. ♦ Magie neagră - magie (1) prin care unele persoane pretind că pot săvârși fapte miraculoase invocând spiritele și mai ales forțele demonice. II. 1. S. n. Culoarea unui corp care nu reflectă lumina; culoare neagră (I 1). ◊ Expr. (A se îmbrăca) în negru = (a se îmbrăca) în haine de culoare neagră sau în doliu. Negru pe alb = în mod sigur, clar, neîndoios; în scris. A i se face (cuiva) negru înaintea (sau pe dinaintea) ochilor = a nu mai vedea bine (de supărare, de mânie etc.). A face albul negru - a încerca să dovedești că un lucru este altfel decât în realitate; a denatura, a falsifica realitatea. ♦ Fig. Mâhnire, jale. ◊ Expr. A vedea (totul) în negru = a fi pesimist. 2. S. n. Materie colorantă de culoare neagră (I 1); vopsea neagră. ◊ Negru-de-fum = pulbere compusă din particule de carbon fin divizate, obținută prin arderea cu cantități insuficiente de aer a unor hidrocarburi și folosită în special în industria de prelucrare a cauciucului, la prepararea cernelurilor tipografice și a unor vopsele negre; chinoroz. Negru de anilină = substanță colorantă de culoare neagră (I 1), care se formează de obicei direct pe fibrele de bumbac, prin oxidarea catalitică a anilinei. Negru animal = cărbune extras din substanțe organice. ♦ Compuse: negru-moale = soi de viță-de-vie autohton, cu ciorchinii cilindrici bătuți, cu bobul negru-violet, sferic și brumat, cu pielița subțire. Negru-vârtos = soi de viță-de-vie autohton, cu ciorchinii mărunți, ramificați și cu bobul negru-violaceu, sferic. ♦ (Rar) Rimel. 3. S. m. Bărbat care aparține rasei negre (I 1). ◊ (Fam.) Persoană folosită (și plătită) de cineva pentru a executa în numele acestuia, parțial sau total, și într-un anonimat deplin, anumite lucrări (care cer o calificare superioară). 4. S. n. Murdărie, jeg. ◊ Expr. (Nici) cât (e) negru sub unghie = foarte puțin, (aproape) deloc. – Lat. niger, -gra, -grum.

DOOM

búbă-neágră (dalac) (-nea-gră) s. f., g.-d. art. búbei-négre; pl. búbe-négre

negruvodean
NEGRUVODEÁN, -Ă, negruvodeni, -e, adj. s. m. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din orașul Negru-Vodă. 2. Adj. Care aparține orașului Negru-Vodă sau negruvodenilor (1), privitor la orașul Negru-Vodă ori la negruvodeni. – Negru-Vodă (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

*negruvodeán (ne-gru-) adj. m., s. m., pl. negruvodéni; adj. f. negruvodeánă, pl. negruvodéne

negruvodean
NEGRUVODEÁN, -Ă, negruvodeni, -e, adj. s. m. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din orașul Negru-Vodă. 2. Adj. Care aparține orașului Negru-Vodă sau negruvodenilor (1), privitor la orașul Negru-Vodă ori la negruvodeni. – Negru-Vodă (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

*negruvodeán (ne-gru-) adj. m., s. m., pl. negruvodéni; adj. f. negruvodeánă, pl. negruvodéne

negruvodeancă
NEGRUVODEÁNCĂ, negruvodence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din orașul Negru-Vodă. – Negruvodean + suf. -că.

DOOM

negruvodeáncă (ne-gru-) s. f., g.-d. art. negruvodéncei; pl. negruvodénce

negruzzi
PÎNGĂRÍRE, pîngăriri, s. f. Faptul de a pîngări; profanare, necinstire. Văzui fărădelege, văzui pîngărire. NEGRUZZI, S. II 32.

negrușca
NEGRÚȘCĂ, negruște, s. f. Plantă erbacee meliferă cu frunze penate, cu flori albe-albăstrui și cu fructe capsule cu numeroase semințe negre (Nigella arvensis). – Negru + suf. -ușcă.

DOOM

negrúșcă (ne-gruș-) s. f., g.-d. art. negrúștei; pl. negrúște

negruște
NEGRÚȘCĂ, negruște, s. f. Plantă erbacee meliferă cu frunze penate, cu flori albe-albăstrui și cu fructe capsule cu numeroase semințe negre (Nigella arvensis). – Negru + suf. -ușcă.

DOOM

negrúșcă (ne-gruș-) s. f., g.-d. art. negrúștei; pl. negrúște

negruștei
NEGRÚȘCĂ, negruște, s. f. Plantă erbacee meliferă cu frunze penate, cu flori albe-albăstrui și cu fructe capsule cu numeroase semințe negre (Nigella arvensis). – Negru + suf. -ușcă.

DOOM

negrúșcă (ne-gruș-) s. f., g.-d. art. negrúștei; pl. negrúște

negruștele
NEGRÚȘCĂ, negruște, s. f. Plantă erbacee meliferă cu frunze penate, cu flori albe-albăstrui și cu fructe capsule cu numeroase semințe negre (Nigella arvensis). – Negru + suf. -ușcă.

DOOM

negrúșcă (ne-gruș-) s. f., g.-d. art. negrúștei; pl. negrúște

negruștelor
NEGRÚȘCĂ, negruște, s. f. Plantă erbacee meliferă cu frunze penate, cu flori albe-albăstrui și cu fructe capsule cu numeroase semințe negre (Nigella arvensis). – Negru + suf. -ușcă.

DOOM

negrúșcă (ne-gruș-) s. f., g.-d. art. negrúștei; pl. negrúște

negruț
NEGRÚȚ, -Ă, negruți, -e, adj. (Pop. și fam.) Negricios. – Negru + suf. -uț.

DOOM

negrúț (pop., fam.) (ne-gruț) adj. m., pl. negrúți; f. negrúță, pl. negrúțe

negruța
NEGRÚȚ, -Ă, negruți, -e, adj. (Pop. și fam.) Negricios. – Negru + suf. -uț.

DOOM

negrúț (pop., fam.) (ne-gruț) adj. m., pl. negrúți; f. negrúță, pl. negrúțe

negruțe
NEGRÚȚ, -Ă, negruți, -e, adj. (Pop. și fam.) Negricios. – Negru + suf. -uț.

DOOM

negrúț (pop., fam.) (ne-gruț) adj. m., pl. negrúți; f. negrúță, pl. negrúțe

negruței
NEGRÚȚ, -Ă, negruți, -e, adj. (Pop. și fam.) Negricios. – Negru + suf. -uț.

DOOM

negrúț (pop., fam.) (ne-gruț) adj. m., pl. negrúți; f. negrúță, pl. negrúțe

negruțele
NEGRÚȚ, -Ă, negruți, -e, adj. (Pop. și fam.) Negricios. – Negru + suf. -uț.

DOOM

negrúț (pop., fam.) (ne-gruț) adj. m., pl. negrúți; f. negrúță, pl. negrúțe

negruțelor
NEGRÚȚ, -Ă, negruți, -e, adj. (Pop. și fam.) Negricios. – Negru + suf. -uț.

DOOM

negrúț (pop., fam.) (ne-gruț) adj. m., pl. negrúți; f. negrúță, pl. negrúțe

negruți
NEGRÚȚ, -Ă, negruți, -e, adj. (Pop. și fam.) Negricios. – Negru + suf. -uț.

DOOM

negrúț (pop., fam.) (ne-gruț) adj. m., pl. negrúți; f. negrúță, pl. negrúțe

negruții
NEGRÚȚ, -Ă, negruți, -e, adj. (Pop. și fam.) Negricios. – Negru + suf. -uț.

DOOM

negrúț (pop., fam.) (ne-gruț) adj. m., pl. negrúți; f. negrúță, pl. negrúțe

negruților
NEGRÚȚ, -Ă, negruți, -e, adj. (Pop. și fam.) Negricios. – Negru + suf. -uț.

DOOM

negrúț (pop., fam.) (ne-gruț) adj. m., pl. negrúți; f. negrúță, pl. negrúțe

negruțul
NEGRÚȚ, -Ă, negruți, -e, adj. (Pop. și fam.) Negricios. – Negru + suf. -uț.

DOOM

negrúț (pop., fam.) (ne-gruț) adj. m., pl. negrúți; f. negrúță, pl. negrúțe

negruțului
NEGRÚȚ, -Ă, negruți, -e, adj. (Pop. și fam.) Negricios. – Negru + suf. -uț.

DOOM

negrúț (pop., fam.) (ne-gruț) adj. m., pl. negrúți; f. negrúță, pl. negrúțe

negrăit
NEGRĂÍT, -Ă, negrăiți, -te, adj. Care nu poate fi spus, exprimat (în cuvinte), inexprimabil; p. ext. excepțional, nemaipomenit, extraordinar. – Pref ne- + grăit.

DOOM

negrăít (ne-gră-) adj. m., pl. negrăíți; f. negrăítă, pl. negrăíte

negrăita
NEGRĂÍT, -Ă, negrăiți, -te, adj. Care nu poate fi spus, exprimat (în cuvinte), inexprimabil; p. ext. excepțional, nemaipomenit, extraordinar. – Pref ne- + grăit.

DOOM

negrăít (ne-gră-) adj. m., pl. negrăíți; f. negrăítă, pl. negrăíte

negrăite
NEGRĂÍT, -Ă, negrăiți, -te, adj. Care nu poate fi spus, exprimat (în cuvinte), inexprimabil; p. ext. excepțional, nemaipomenit, extraordinar. – Pref ne- + grăit.

DOOM

negrăít (ne-gră-) adj. m., pl. negrăíți; f. negrăítă, pl. negrăíte

negrăitei
NEGRĂÍT, -Ă, negrăiți, -te, adj. Care nu poate fi spus, exprimat (în cuvinte), inexprimabil; p. ext. excepțional, nemaipomenit, extraordinar. – Pref ne- + grăit.

DOOM

negrăít (ne-gră-) adj. m., pl. negrăíți; f. negrăítă, pl. negrăíte

negrăitele
NEGRĂÍT, -Ă, negrăiți, -te, adj. Care nu poate fi spus, exprimat (în cuvinte), inexprimabil; p. ext. excepțional, nemaipomenit, extraordinar. – Pref ne- + grăit.

DOOM

negrăít (ne-gră-) adj. m., pl. negrăíți; f. negrăítă, pl. negrăíte

negrăitelor
NEGRĂÍT, -Ă, negrăiți, -te, adj. Care nu poate fi spus, exprimat (în cuvinte), inexprimabil; p. ext. excepțional, nemaipomenit, extraordinar. – Pref ne- + grăit.

DOOM

negrăít (ne-gră-) adj. m., pl. negrăíți; f. negrăítă, pl. negrăíte

negrăitul
NEGRĂÍT, -Ă, negrăiți, -te, adj. Care nu poate fi spus, exprimat (în cuvinte), inexprimabil; p. ext. excepțional, nemaipomenit, extraordinar. – Pref ne- + grăit.

DOOM

negrăít (ne-gră-) adj. m., pl. negrăíți; f. negrăítă, pl. negrăíte

negrăitului
NEGRĂÍT, -Ă, negrăiți, -te, adj. Care nu poate fi spus, exprimat (în cuvinte), inexprimabil; p. ext. excepțional, nemaipomenit, extraordinar. – Pref ne- + grăit.

DOOM

negrăít (ne-gră-) adj. m., pl. negrăíți; f. negrăítă, pl. negrăíte

negrăiți
NEGRĂÍT, -Ă, negrăiți, -te, adj. Care nu poate fi spus, exprimat (în cuvinte), inexprimabil; p. ext. excepțional, nemaipomenit, extraordinar. – Pref ne- + grăit.

DOOM

negrăít (ne-gră-) adj. m., pl. negrăíți; f. negrăítă, pl. negrăíte

negrăiții
NEGRĂÍT, -Ă, negrăiți, -te, adj. Care nu poate fi spus, exprimat (în cuvinte), inexprimabil; p. ext. excepțional, nemaipomenit, extraordinar. – Pref ne- + grăit.

DOOM

negrăít (ne-gră-) adj. m., pl. negrăíți; f. negrăítă, pl. negrăíte

negrăiților
NEGRĂÍT, -Ă, negrăiți, -te, adj. Care nu poate fi spus, exprimat (în cuvinte), inexprimabil; p. ext. excepțional, nemaipomenit, extraordinar. – Pref ne- + grăit.

DOOM

negrăít (ne-gră-) adj. m., pl. negrăíți; f. negrăítă, pl. negrăíte

negui
NEGÚI adv. (Reg., în expr.) Gui-negui = vrând-nevrând.

DOOM

gui-negúi (înv., pop.) loc. adv.

negul
NEG, negi, s. m. Tumoare mică, rotundă, nedureroasă, care apare pe piele din cauza unei hipertrofii a papilelor. – Lat. naevus.

DOOM

neg s. m., pl. negi

negului
NEG, negi, s. m. Tumoare mică, rotundă, nedureroasă, care apare pe piele din cauza unei hipertrofii a papilelor. – Lat. naevus.

DOOM

neg s. m., pl. negi

negura
NÉGURĂ, neguri, s. f. 1. Ceață densă care se formează îndeosebi dimineața și seara, reducând mult vizibilitatea; negureală. ♦ Întuneric, beznă; obscuritate. 2. Fig. (Rar) Mulțime, cantitate, număr mare, imens de ființe sau de lucruri. O negură de lăcuste. – Lat. nebula.

DOOM

négură s. f., g.-d. art. négurii; pl. néguri

negurat
NEGURÁT, -Ă, negurați, -te, adj. (Reg.) Înnegurat; posomorât, mohorât, trist. – Din negură.

DOOM

negurát (reg.) adj. m., pl. neguráți; f. negurátă, pl. neguráte

negurata
NEGURÁT, -Ă, negurați, -te, adj. (Reg.) Înnegurat; posomorât, mohorât, trist. – Din negură.

DOOM

negurát (reg.) adj. m., pl. neguráți; f. negurátă, pl. neguráte

negurate
NEGURÁT, -Ă, negurați, -te, adj. (Reg.) Înnegurat; posomorât, mohorât, trist. – Din negură.

DOOM

negurát (reg.) adj. m., pl. neguráți; f. negurátă, pl. neguráte

neguratei
NEGURÁT, -Ă, negurați, -te, adj. (Reg.) Înnegurat; posomorât, mohorât, trist. – Din negură.

DOOM

negurát (reg.) adj. m., pl. neguráți; f. negurátă, pl. neguráte

neguratele
NEGURÁT, -Ă, negurați, -te, adj. (Reg.) Înnegurat; posomorât, mohorât, trist. – Din negură.

DOOM

negurát (reg.) adj. m., pl. neguráți; f. negurátă, pl. neguráte

neguratelor
NEGURÁT, -Ă, negurați, -te, adj. (Reg.) Înnegurat; posomorât, mohorât, trist. – Din negură.

DOOM

negurát (reg.) adj. m., pl. neguráți; f. negurátă, pl. neguráte

neguratul
NEGURÁT, -Ă, negurați, -te, adj. (Reg.) Înnegurat; posomorât, mohorât, trist. – Din negură.

DOOM

negurát (reg.) adj. m., pl. neguráți; f. negurátă, pl. neguráte

neguratului
NEGURÁT, -Ă, negurați, -te, adj. (Reg.) Înnegurat; posomorât, mohorât, trist. – Din negură.

DOOM

negurát (reg.) adj. m., pl. neguráți; f. negurátă, pl. neguráte

negurați
NEGURÁT, -Ă, negurați, -te, adj. (Reg.) Înnegurat; posomorât, mohorât, trist. – Din negură.

DOOM

negurát (reg.) adj. m., pl. neguráți; f. negurátă, pl. neguráte

negurații
NEGURÁT, -Ă, negurați, -te, adj. (Reg.) Înnegurat; posomorât, mohorât, trist. – Din negură.

DOOM

negurát (reg.) adj. m., pl. neguráți; f. negurátă, pl. neguráte

neguraților
NEGURÁT, -Ă, negurați, -te, adj. (Reg.) Înnegurat; posomorât, mohorât, trist. – Din negură.

DOOM

negurát (reg.) adj. m., pl. neguráți; f. negurátă, pl. neguráte

negureala
NEGUREÁLĂ, negureli, s. f. (Pop.) Negură (1), pâclă. – Negură + suf. -eală.

DOOM

negureálă (pop.) s. f., g.-d. art. negurélii; pl. neguréli

negureață
NEGUREÁȚĂ s. f. (Rar) Negură; întunecime. – Din negură + suf. -eață.

negureli
NEGUREÁLĂ, negureli, s. f. (Pop.) Negură (1), pâclă. – Negură + suf. -eală.

DOOM

negureálă (pop.) s. f., g.-d. art. negurélii; pl. neguréli

negurelii
NEGUREÁLĂ, negureli, s. f. (Pop.) Negură (1), pâclă. – Negură + suf. -eală.

DOOM

negureálă (pop.) s. f., g.-d. art. negurélii; pl. neguréli

negurelile
NEGUREÁLĂ, negureli, s. f. (Pop.) Negură (1), pâclă. – Negură + suf. -eală.

DOOM

negureálă (pop.) s. f., g.-d. art. negurélii; pl. neguréli

negurelilor
NEGUREÁLĂ, negureli, s. f. (Pop.) Negură (1), pâclă. – Negură + suf. -eală.

DOOM

negureálă (pop.) s. f., g.-d. art. negurélii; pl. neguréli

neguri
NÉGURĂ, neguri, s. f. 1. Ceață densă care se formează îndeosebi dimineața și seara, reducând mult vizibilitatea; negureală. ♦ Întuneric, beznă; obscuritate. 2. Fig. (Rar) Mulțime, cantitate, număr mare, imens de ființe sau de lucruri. O negură de lăcuste. – Lat. nebula.

DOOM

négură s. f., g.-d. art. négurii; pl. néguri

neguria
NEGURÍU, -ÍE, negurii, adj. (Rar) Neguros (1). – Negură + suf. -iu.

DOOM

neguríu (rar) adj. m., f. neguríe; pl. m. și f. neguríi

negurie
NEGURÍU, -ÍE, negurii, adj. (Rar) Neguros (1). – Negură + suf. -iu.

DOOM

neguríu (rar) adj. m., f. neguríe; pl. m. și f. neguríi

neguriei
NEGURÍU, -ÍE, negurii, adj. (Rar) Neguros (1). – Negură + suf. -iu.

DOOM

neguríu (rar) adj. m., f. neguríe; pl. m. și f. neguríi

negurii
NÉGURĂ, neguri, s. f. 1. Ceață densă care se formează îndeosebi dimineața și seara, reducând mult vizibilitatea; negureală. ♦ Întuneric, beznă; obscuritate. 2. Fig. (Rar) Mulțime, cantitate, număr mare, imens de ființe sau de lucruri. O negură de lăcuste. – Lat. nebula.

DOOM

négură s. f., g.-d. art. négurii; pl. néguri

negurii
NEGURÍU, -ÍE, negurii, adj. (Rar) Neguros (1). – Negură + suf. -iu.

DOOM

neguríu (rar) adj. m., f. neguríe; pl. m. și f. neguríi

neguriii
NEGURÍU, -ÍE, negurii, adj. (Rar) Neguros (1). – Negură + suf. -iu.

DOOM

neguríu (rar) adj. m., f. neguríe; pl. m. și f. neguríi

neguriile
NEGURÍU, -ÍE, negurii, adj. (Rar) Neguros (1). – Negură + suf. -iu.

DOOM

neguríu (rar) adj. m., f. neguríe; pl. m. și f. neguríi

neguriilor
NEGURÍU, -ÍE, negurii, adj. (Rar) Neguros (1). – Negură + suf. -iu.

DOOM

neguríu (rar) adj. m., f. neguríe; pl. m. și f. neguríi

negurile
NÉGURĂ, neguri, s. f. 1. Ceață densă care se formează îndeosebi dimineața și seara, reducând mult vizibilitatea; negureală. ♦ Întuneric, beznă; obscuritate. 2. Fig. (Rar) Mulțime, cantitate, număr mare, imens de ființe sau de lucruri. O negură de lăcuste. – Lat. nebula.

DOOM

négură s. f., g.-d. art. négurii; pl. néguri

negurilor
NÉGURĂ, neguri, s. f. 1. Ceață densă care se formează îndeosebi dimineața și seara, reducând mult vizibilitatea; negureală. ♦ Întuneric, beznă; obscuritate. 2. Fig. (Rar) Mulțime, cantitate, număr mare, imens de ființe sau de lucruri. O negură de lăcuste. – Lat. nebula.

DOOM

négură s. f., g.-d. art. négurii; pl. néguri

neguriu
NEGURÍU, -ÍE, negurii, adj. (Rar) Neguros (1). – Negură + suf. -iu.

DOOM

neguríu (rar) adj. m., f. neguríe; pl. m. și f. neguríi

neguriul
NEGURÍU, -ÍE, negurii, adj. (Rar) Neguros (1). – Negură + suf. -iu.

DOOM

neguríu (rar) adj. m., f. neguríe; pl. m. și f. neguríi

neguriului
NEGURÍU, -ÍE, negurii, adj. (Rar) Neguros (1). – Negură + suf. -iu.

DOOM

neguríu (rar) adj. m., f. neguríe; pl. m. și f. neguríi

neguriță
NEGURÍȚĂ, negurițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui negură. Ridică-te, neguriță, De pre pari, de pre nuiele, De pre ochii mîndrei mele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 134.

neguroasa
NEGURÓS, -OÁSĂ, neguroși, -oase, adj. 1. Acoperit, învăluit de negură (1); cețos, pâclos, neguriu. ♦ Întunecat, obscur; mohorât, posomorât. 2. Fig. (Despre oameni și despre ochii, privirea etc. lor) Mohorât, trist, posomorât, încruntat. 3. Fig. Imprecis, confuz, neclar. – Negură + suf. -os.

DOOM

negurós adj. m., pl. neguróși; f. neguroásă, pl. neguroáse

neguroase
NEGURÓS, -OÁSĂ, neguroși, -oase, adj. 1. Acoperit, învăluit de negură (1); cețos, pâclos, neguriu. ♦ Întunecat, obscur; mohorât, posomorât. 2. Fig. (Despre oameni și despre ochii, privirea etc. lor) Mohorât, trist, posomorât, încruntat. 3. Fig. Imprecis, confuz, neclar. – Negură + suf. -os.

DOOM

negurós adj. m., pl. neguróși; f. neguroásă, pl. neguroáse

neguroasei
NEGURÓS, -OÁSĂ, neguroși, -oase, adj. 1. Acoperit, învăluit de negură (1); cețos, pâclos, neguriu. ♦ Întunecat, obscur; mohorât, posomorât. 2. Fig. (Despre oameni și despre ochii, privirea etc. lor) Mohorât, trist, posomorât, încruntat. 3. Fig. Imprecis, confuz, neclar. – Negură + suf. -os.

DOOM

negurós adj. m., pl. neguróși; f. neguroásă, pl. neguroáse

neguroasele
NEGURÓS, -OÁSĂ, neguroși, -oase, adj. 1. Acoperit, învăluit de negură (1); cețos, pâclos, neguriu. ♦ Întunecat, obscur; mohorât, posomorât. 2. Fig. (Despre oameni și despre ochii, privirea etc. lor) Mohorât, trist, posomorât, încruntat. 3. Fig. Imprecis, confuz, neclar. – Negură + suf. -os.

DOOM

negurós adj. m., pl. neguróși; f. neguroásă, pl. neguroáse

neguroaselor
NEGURÓS, -OÁSĂ, neguroși, -oase, adj. 1. Acoperit, învăluit de negură (1); cețos, pâclos, neguriu. ♦ Întunecat, obscur; mohorât, posomorât. 2. Fig. (Despre oameni și despre ochii, privirea etc. lor) Mohorât, trist, posomorât, încruntat. 3. Fig. Imprecis, confuz, neclar. – Negură + suf. -os.

DOOM

negurós adj. m., pl. neguróși; f. neguroásă, pl. neguroáse

neguros
NEGURÓS, -OÁSĂ, neguroși, -oase, adj. 1. Acoperit, învăluit de negură (1); cețos, pâclos, neguriu. ♦ Întunecat, obscur; mohorât, posomorât. 2. Fig. (Despre oameni și despre ochii, privirea etc. lor) Mohorât, trist, posomorât, încruntat. 3. Fig. Imprecis, confuz, neclar. – Negură + suf. -os.

DOOM

negurós adj. m., pl. neguróși; f. neguroásă, pl. neguroáse

negurosul
NEGURÓS, -OÁSĂ, neguroși, -oase, adj. 1. Acoperit, învăluit de negură (1); cețos, pâclos, neguriu. ♦ Întunecat, obscur; mohorât, posomorât. 2. Fig. (Despre oameni și despre ochii, privirea etc. lor) Mohorât, trist, posomorât, încruntat. 3. Fig. Imprecis, confuz, neclar. – Negură + suf. -os.

DOOM

negurós adj. m., pl. neguróși; f. neguroásă, pl. neguroáse

negurosului
NEGURÓS, -OÁSĂ, neguroși, -oase, adj. 1. Acoperit, învăluit de negură (1); cețos, pâclos, neguriu. ♦ Întunecat, obscur; mohorât, posomorât. 2. Fig. (Despre oameni și despre ochii, privirea etc. lor) Mohorât, trist, posomorât, încruntat. 3. Fig. Imprecis, confuz, neclar. – Negură + suf. -os.

DOOM

negurós adj. m., pl. neguróși; f. neguroásă, pl. neguroáse

neguroși
NEGURÓS, -OÁSĂ, neguroși, -oase, adj. 1. Acoperit, învăluit de negură (1); cețos, pâclos, neguriu. ♦ Întunecat, obscur; mohorât, posomorât. 2. Fig. (Despre oameni și despre ochii, privirea etc. lor) Mohorât, trist, posomorât, încruntat. 3. Fig. Imprecis, confuz, neclar. – Negură + suf. -os.

DOOM

negurós adj. m., pl. neguróși; f. neguroásă, pl. neguroáse

neguroșii
NEGURÓS, -OÁSĂ, neguroși, -oase, adj. 1. Acoperit, învăluit de negură (1); cețos, pâclos, neguriu. ♦ Întunecat, obscur; mohorât, posomorât. 2. Fig. (Despre oameni și despre ochii, privirea etc. lor) Mohorât, trist, posomorât, încruntat. 3. Fig. Imprecis, confuz, neclar. – Negură + suf. -os.

DOOM

negurós adj. m., pl. neguróși; f. neguroásă, pl. neguroáse

neguroșilor
NEGURÓS, -OÁSĂ, neguroși, -oase, adj. 1. Acoperit, învăluit de negură (1); cețos, pâclos, neguriu. ♦ Întunecat, obscur; mohorât, posomorât. 2. Fig. (Despre oameni și despre ochii, privirea etc. lor) Mohorât, trist, posomorât, încruntat. 3. Fig. Imprecis, confuz, neclar. – Negură + suf. -os.

DOOM

negurós adj. m., pl. neguróși; f. neguroásă, pl. neguroáse

negus
NEGÚS, neguși, s. m. Titlu purtat în perioada monarhiei de suveranii Etiopiei; persoană care avea acest titlu. – Din fr. négous, germ. Negus.

DOOM

negús s. m., pl. negúși

negustor
NEGUȚĂTÓR s. m. v. negustor.

DOOM

negustór s. m., pl. negustóri

negustoraș
NEGUSTORÁȘ, negustorași, s. m. (Fam.) Diminutiv al lui negustor. – Negustor + suf. -aș.

DOOM

negustoráș (fam.) s. m., pl. negustoráși

negustorași
NEGUSTORÁȘ, negustorași, s. m. (Fam.) Diminutiv al lui negustor. – Negustor + suf. -aș.

DOOM

negustoráș (fam.) s. m., pl. negustoráși

negustorașii
NEGUSTORÁȘ, negustorași, s. m. (Fam.) Diminutiv al lui negustor. – Negustor + suf. -aș.

DOOM

negustoráș (fam.) s. m., pl. negustoráși

negustorașilor
NEGUSTORÁȘ, negustorași, s. m. (Fam.) Diminutiv al lui negustor. – Negustor + suf. -aș.

DOOM

negustoráș (fam.) s. m., pl. negustoráși

negustorașul
NEGUSTORÁȘ, negustorași, s. m. (Fam.) Diminutiv al lui negustor. – Negustor + suf. -aș.

DOOM

negustoráș (fam.) s. m., pl. negustoráși

negustorașului
NEGUSTORÁȘ, negustorași, s. m. (Fam.) Diminutiv al lui negustor. – Negustor + suf. -aș.

DOOM

negustoráș (fam.) s. m., pl. negustoráși

negustorea
NEGUȚĂTORÍ vb. IV v. negustori.

DOOM

negustorí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negustorésc, imperf. 3 sg. negustoreá; conj. prez. 3 să negustoreáscă

negustoreai
NEGUȚĂTORÍ vb. IV v. negustori.

DOOM

negustorí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negustorésc, imperf. 3 sg. negustoreá; conj. prez. 3 să negustoreáscă

negustoream
NEGUȚĂTORÍ vb. IV v. negustori.

DOOM

negustorí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negustorésc, imperf. 3 sg. negustoreá; conj. prez. 3 să negustoreáscă

negustoreasa
NEGUȚĂTOREÁSĂ s. f. v. negustoreasă.

DOOM

negustoreásă s. f., g.-d. art. negustorései; pl. negustorése

negustoreasca
NEGUSTORÉSC, -EÁSCĂ, negustorești, adj. 1. Care se referă la negustori, care este alcătuit din negustori, specific negustorilor, de negustor. 2. Care ține de comerț, privitor la comerț; comercial. – Negustor + suf. -esc.

DOOM

negustorésc adj. m., f. negustoreáscă; pl. m. și f. negustoréști

negustorească
NEGUȚĂTORÍ vb. IV v. negustori.

DOOM

negustorí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negustorésc, imperf. 3 sg. negustoreá; conj. prez. 3 să negustoreáscă

negustoreau
NEGUȚĂTORÍ vb. IV v. negustori.

DOOM

negustorí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negustorésc, imperf. 3 sg. negustoreá; conj. prez. 3 să negustoreáscă

negustoreați
NEGUȚĂTORÍ vb. IV v. negustori.

DOOM

negustorí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negustorésc, imperf. 3 sg. negustoreá; conj. prez. 3 să negustoreáscă

negustoresc
NEGUSTORÉSC, -EÁSCĂ, negustorești, adj. 1. Care se referă la negustori, care este alcătuit din negustori, specific negustorilor, de negustor. 2. Care ține de comerț, privitor la comerț; comercial. – Negustor + suf. -esc.

DOOM

negustorésc adj. m., f. negustoreáscă; pl. m. și f. negustoréști

negustoresc
NEGUȚĂTORÍ vb. IV v. negustori.

DOOM

negustorí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negustorésc, imperf. 3 sg. negustoreá; conj. prez. 3 să negustoreáscă

negustorescul
NEGUSTORÉSC, -EÁSCĂ, negustorești, adj. 1. Care se referă la negustori, care este alcătuit din negustori, specific negustorilor, de negustor. 2. Care ține de comerț, privitor la comerț; comercial. – Negustor + suf. -esc.

DOOM

negustorésc adj. m., f. negustoreáscă; pl. m. și f. negustoréști

negustorescului
NEGUSTORÉSC, -EÁSCĂ, negustorești, adj. 1. Care se referă la negustori, care este alcătuit din negustori, specific negustorilor, de negustor. 2. Care ține de comerț, privitor la comerț; comercial. – Negustor + suf. -esc.

DOOM

negustorésc adj. m., f. negustoreáscă; pl. m. și f. negustoréști

negustorese
NEGUȚĂTOREÁSĂ s. f. v. negustoreasă.

DOOM

negustoreásă s. f., g.-d. art. negustorései; pl. negustorése

negustoresei
NEGUȚĂTOREÁSĂ s. f. v. negustoreasă.

DOOM

negustoreásă s. f., g.-d. art. negustorései; pl. negustorése

negustoresele
NEGUȚĂTOREÁSĂ s. f. v. negustoreasă.

DOOM

negustoreásă s. f., g.-d. art. negustorései; pl. negustorése

negustoreselor
NEGUȚĂTOREÁSĂ s. f. v. negustoreasă.

DOOM

negustoreásă s. f., g.-d. art. negustorései; pl. negustorése

negustorește
NEGUSTORÉȘTE adv. Ca un negustor, în felul negustorilor. – Negustor + suf. -ește.

DOOM

negustoréște adv.

negustorește
NEGUȚĂTORÍ vb. IV v. negustori.

DOOM

negustorí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negustorésc, imperf. 3 sg. negustoreá; conj. prez. 3 să negustoreáscă

negustorești
NEGUSTORÉSC, -EÁSCĂ, negustorești, adj. 1. Care se referă la negustori, care este alcătuit din negustori, specific negustorilor, de negustor. 2. Care ține de comerț, privitor la comerț; comercial. – Negustor + suf. -esc.

DOOM

negustorésc adj. m., f. negustoreáscă; pl. m. și f. negustoréști

negustorești
NEGUȚĂTORÍ vb. IV v. negustori.

DOOM

negustorí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negustorésc, imperf. 3 sg. negustoreá; conj. prez. 3 să negustoreáscă

negustoreștii
NEGUSTORÉSC, -EÁSCĂ, negustorești, adj. 1. Care se referă la negustori, care este alcătuit din negustori, specific negustorilor, de negustor. 2. Care ține de comerț, privitor la comerț; comercial. – Negustor + suf. -esc.

DOOM

negustorésc adj. m., f. negustoreáscă; pl. m. și f. negustoréști

negustoreștile
NEGUSTORÉSC, -EÁSCĂ, negustorești, adj. 1. Care se referă la negustori, care este alcătuit din negustori, specific negustorilor, de negustor. 2. Care ține de comerț, privitor la comerț; comercial. – Negustor + suf. -esc.

DOOM

negustorésc adj. m., f. negustoreáscă; pl. m. și f. negustoréști

negustoreștilor
NEGUSTORÉSC, -EÁSCĂ, negustorești, adj. 1. Care se referă la negustori, care este alcătuit din negustori, specific negustorilor, de negustor. 2. Care ține de comerț, privitor la comerț; comercial. – Negustor + suf. -esc.

DOOM

negustorésc adj. m., f. negustoreáscă; pl. m. și f. negustoréști

negustori
NEGUȚĂTÓR s. m. v. negustor.

DOOM

negustór s. m., pl. negustóri

negustori
NEGUȚĂTORÍ vb. IV v. negustori.

DOOM

negustorí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negustorésc, imperf. 3 sg. negustoreá; conj. prez. 3 să negustoreáscă

negustoria
NEGUȚĂTORÍE s. f. v. negustorie.

DOOM

negustoríe s. f., art. negustoría, g.-d. art. negustoríei; pl. negustoríi, art. negustoríile

negustorie
NEGUȚĂTORÍE s. f. v. negustorie.

DOOM

negustoríe s. f., art. negustoría, g.-d. art. negustoríei; pl. negustoríi, art. negustoríile

negustoriei
NEGUȚĂTORÍE s. f. v. negustorie.

DOOM

negustoríe s. f., art. negustoría, g.-d. art. negustoríei; pl. negustoríi, art. negustoríile

negustorii
NEGUȚĂTÓR s. m. v. negustor.

DOOM

negustór s. m., pl. negustóri

negustorii
NEGUȚĂTORÍ vb. IV v. negustori.

DOOM

negustorí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negustorésc, imperf. 3 sg. negustoreá; conj. prez. 3 să negustoreáscă

negustorii
NEGUȚĂTORÍE s. f. v. negustorie.

DOOM

negustoríe s. f., art. negustoría, g.-d. art. negustoríei; pl. negustoríi, art. negustoríile

negustoriile
NEGUȚĂTORÍE s. f. v. negustorie.

DOOM

negustoríe s. f., art. negustoría, g.-d. art. negustoríei; pl. negustoríi, art. negustoríile

negustoriilor
NEGUȚĂTORÍE s. f. v. negustorie.

DOOM

negustoríe s. f., art. negustoría, g.-d. art. negustoríei; pl. negustoríi, art. negustoríile

negustorilor
NEGUȚĂTÓR s. m. v. negustor.

DOOM

negustór s. m., pl. negustóri

negustorim
NEGUȚĂTORÍ vb. IV v. negustori.

DOOM

negustorí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negustorésc, imperf. 3 sg. negustoreá; conj. prez. 3 să negustoreáscă

negustorime
NEGUSTORÍME s. f. Mulțime de negustori; tagma, breasla negustorilor. – Negustor + suf. -ime.

DOOM

negustoríme s. f., g.-d. art. negustorímii

negustorimea
NEGUSTORÍME s. f. Mulțime de negustori; tagma, breasla negustorilor. – Negustor + suf. -ime.

DOOM

negustoríme s. f., g.-d. art. negustorímii

negustorimi
NEGUSTORÍME s. f. Mulțime de negustori; tagma, breasla negustorilor. – Negustor + suf. -ime.

DOOM

negustoríme s. f., g.-d. art. negustorímii

negustorimii
NEGUSTORÍME s. f. Mulțime de negustori; tagma, breasla negustorilor. – Negustor + suf. -ime.

DOOM

negustoríme s. f., g.-d. art. negustorímii

negustorind
NEGUȚĂTORÍ vb. IV v. negustori.

DOOM

negustorí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negustorésc, imperf. 3 sg. negustoreá; conj. prez. 3 să negustoreáscă

negustorire
NEGUȚĂTORÍ vb. IV v. negustori.

DOOM

negustorí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negustorésc, imperf. 3 sg. negustoreá; conj. prez. 3 să negustoreáscă

negustorire
NEGUSTORÍ, negustoresc, vb. IV. Intranz. și refl. (Înv. și pop.) A cumpăra și a vinde o marfă pentru a realiza un profit; a practica meseria de negustor. ♦ Tranz. A comercializa; a trafica, a specula. [Var.: (înv. și reg.) neguțătorí vb. IV] – Din negustor.

negustoriră
NEGUȚĂTORÍ vb. IV v. negustori.

DOOM

negustorí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negustorésc, imperf. 3 sg. negustoreá; conj. prez. 3 să negustoreáscă

negustorirăm
NEGUȚĂTORÍ vb. IV v. negustori.

DOOM

negustorí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negustorésc, imperf. 3 sg. negustoreá; conj. prez. 3 să negustoreáscă

negustorirăți
NEGUȚĂTORÍ vb. IV v. negustori.

DOOM

negustorí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negustorésc, imperf. 3 sg. negustoreá; conj. prez. 3 să negustoreáscă

negustorise
NEGUȚĂTORÍ vb. IV v. negustori.

DOOM

negustorí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negustorésc, imperf. 3 sg. negustoreá; conj. prez. 3 să negustoreáscă

negustorisem
NEGUȚĂTORÍ vb. IV v. negustori.

DOOM

negustorí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negustorésc, imperf. 3 sg. negustoreá; conj. prez. 3 să negustoreáscă

negustoriseră
NEGUȚĂTORÍ vb. IV v. negustori.

DOOM

negustorí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negustorésc, imperf. 3 sg. negustoreá; conj. prez. 3 să negustoreáscă

negustoriserăm
NEGUȚĂTORÍ vb. IV v. negustori.

DOOM

negustorí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negustorésc, imperf. 3 sg. negustoreá; conj. prez. 3 să negustoreáscă

negustoriserăți
NEGUȚĂTORÍ vb. IV v. negustori.

DOOM

negustorí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negustorésc, imperf. 3 sg. negustoreá; conj. prez. 3 să negustoreáscă

negustoriseși
NEGUȚĂTORÍ vb. IV v. negustori.

DOOM

negustorí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negustorésc, imperf. 3 sg. negustoreá; conj. prez. 3 să negustoreáscă

negustoriseți
NEGUȚĂTORÍ vb. IV v. negustori.

DOOM

negustorí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negustorésc, imperf. 3 sg. negustoreá; conj. prez. 3 să negustoreáscă

negustorit
NEGUȚĂTORÍ vb. IV v. negustori.

DOOM

negustorí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negustorésc, imperf. 3 sg. negustoreá; conj. prez. 3 să negustoreáscă

negustorit
NEGUSTORÍ, negustoresc, vb. IV. Intranz. și refl. (Înv. și pop.) A cumpăra și a vinde o marfă pentru a realiza un profit; a practica meseria de negustor. ♦ Tranz. A comercializa; a trafica, a specula. [Var.: (înv. și reg.) neguțătorí vb. IV] – Din negustor.

negustoriși
NEGUȚĂTORÍ vb. IV v. negustori.

DOOM

negustorí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negustorésc, imperf. 3 sg. negustoreá; conj. prez. 3 să negustoreáscă

negustorița
NEGUSTORÍȚĂ, negustorițe, s. f. (Rar) Negustoreasă. – Negustor + suf. -iță.

DOOM

negustoríță (rar) s. f., g.-d. art. negustoríței; pl. negustoríțe

negustorițe
NEGUSTORÍȚĂ, negustorițe, s. f. (Rar) Negustoreasă. – Negustor + suf. -iță.

DOOM

negustoríță (rar) s. f., g.-d. art. negustoríței; pl. negustoríțe

negustoriței
NEGUSTORÍȚĂ, negustorițe, s. f. (Rar) Negustoreasă. – Negustor + suf. -iță.

DOOM

negustoríță (rar) s. f., g.-d. art. negustoríței; pl. negustoríțe

negustorițele
NEGUSTORÍȚĂ, negustorițe, s. f. (Rar) Negustoreasă. – Negustor + suf. -iță.

DOOM

negustoríță (rar) s. f., g.-d. art. negustoríței; pl. negustoríțe

negustorițelor
NEGUSTORÍȚĂ, negustorițe, s. f. (Rar) Negustoreasă. – Negustor + suf. -iță.

DOOM

negustoríță (rar) s. f., g.-d. art. negustoríței; pl. negustoríțe

negustoriți
NEGUȚĂTORÍ vb. IV v. negustori.

DOOM

negustorí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negustorésc, imperf. 3 sg. negustoreá; conj. prez. 3 să negustoreáscă

negustoroasa
NEGUSTORÓS, -OÁSĂ, negustoroși, -oase, adj. (Rar) Priceput în afaceri (comerciale); p. ext. înzestrat cu simț practic. – Negustor + suf. -os.

DOOM

negustorós (rar) adj. m., pl. negustoróși; f. negustoroásă, pl. negustoroáse

negustoroase
NEGUSTORÓS, -OÁSĂ, negustoroși, -oase, adj. (Rar) Priceput în afaceri (comerciale); p. ext. înzestrat cu simț practic. – Negustor + suf. -os.

DOOM

negustorós (rar) adj. m., pl. negustoróși; f. negustoroásă, pl. negustoroáse

negustoroasei
NEGUSTORÓS, -OÁSĂ, negustoroși, -oase, adj. (Rar) Priceput în afaceri (comerciale); p. ext. înzestrat cu simț practic. – Negustor + suf. -os.

DOOM

negustorós (rar) adj. m., pl. negustoróși; f. negustoroásă, pl. negustoroáse

negustoroasele
NEGUSTORÓS, -OÁSĂ, negustoroși, -oase, adj. (Rar) Priceput în afaceri (comerciale); p. ext. înzestrat cu simț practic. – Negustor + suf. -os.

DOOM

negustorós (rar) adj. m., pl. negustoróși; f. negustoroásă, pl. negustoroáse

negustoroaselor
NEGUSTORÓS, -OÁSĂ, negustoroși, -oase, adj. (Rar) Priceput în afaceri (comerciale); p. ext. înzestrat cu simț practic. – Negustor + suf. -os.

DOOM

negustorós (rar) adj. m., pl. negustoróși; f. negustoroásă, pl. negustoroáse

negustoros
NEGUSTORÓS, -OÁSĂ, negustoroși, -oase, adj. (Rar) Priceput în afaceri (comerciale); p. ext. înzestrat cu simț practic. – Negustor + suf. -os.

DOOM

negustorós (rar) adj. m., pl. negustoróși; f. negustoroásă, pl. negustoroáse

negustorosul
NEGUSTORÓS, -OÁSĂ, negustoroși, -oase, adj. (Rar) Priceput în afaceri (comerciale); p. ext. înzestrat cu simț practic. – Negustor + suf. -os.

DOOM

negustorós (rar) adj. m., pl. negustoróși; f. negustoroásă, pl. negustoroáse

negustorosului
NEGUSTORÓS, -OÁSĂ, negustoroși, -oase, adj. (Rar) Priceput în afaceri (comerciale); p. ext. înzestrat cu simț practic. – Negustor + suf. -os.

DOOM

negustorós (rar) adj. m., pl. negustoróși; f. negustoroásă, pl. negustoroáse

negustoroși
NEGUSTORÓS, -OÁSĂ, negustoroși, -oase, adj. (Rar) Priceput în afaceri (comerciale); p. ext. înzestrat cu simț practic. – Negustor + suf. -os.

DOOM

negustorós (rar) adj. m., pl. negustoróși; f. negustoroásă, pl. negustoroáse

negustoroșii
NEGUSTORÓS, -OÁSĂ, negustoroși, -oase, adj. (Rar) Priceput în afaceri (comerciale); p. ext. înzestrat cu simț practic. – Negustor + suf. -os.

DOOM

negustorós (rar) adj. m., pl. negustoróși; f. negustoroásă, pl. negustoroáse

negustoroșilor
NEGUSTORÓS, -OÁSĂ, negustoroși, -oase, adj. (Rar) Priceput în afaceri (comerciale); p. ext. înzestrat cu simț practic. – Negustor + suf. -os.

DOOM

negustorós (rar) adj. m., pl. negustoróși; f. negustoroásă, pl. negustoroáse

negustorul
NEGUȚĂTÓR s. m. v. negustor.

DOOM

negustór s. m., pl. negustóri

negustorului
NEGUȚĂTÓR s. m. v. negustor.

DOOM

negustór s. m., pl. negustóri

negusul
NEGÚS, neguși, s. m. Titlu purtat în perioada monarhiei de suveranii Etiopiei; persoană care avea acest titlu. – Din fr. négous, germ. Negus.

DOOM

negús s. m., pl. negúși

negusului
NEGÚS, neguși, s. m. Titlu purtat în perioada monarhiei de suveranii Etiopiei; persoană care avea acest titlu. – Din fr. négous, germ. Negus.

DOOM

negús s. m., pl. negúși

neguvernamental
NEGUVERNAMENTÁL, -Ă, neguvernamentali, -e, adj. (Despre organizații, instituții etc.) Care nu aparține și nu reprezintă un guvern. – Pref. ne- + guvernamental (după fr. non-gouvernemental, engl. non-governmental).

DOOM

*neguvernamentál adj. m., pl. neguvernamentáli; f. neguvernamentálă, pl. neguvernamentále

neguvernamentala
NEGUVERNAMENTÁL, -Ă, neguvernamentali, -e, adj. (Despre organizații, instituții etc.) Care nu aparține și nu reprezintă un guvern. – Pref. ne- + guvernamental (după fr. non-gouvernemental, engl. non-governmental).

DOOM

*neguvernamentál adj. m., pl. neguvernamentáli; f. neguvernamentálă, pl. neguvernamentále

neguvernamentale
NEGUVERNAMENTÁL, -Ă, neguvernamentali, -e, adj. (Despre organizații, instituții etc.) Care nu aparține și nu reprezintă un guvern. – Pref. ne- + guvernamental (după fr. non-gouvernemental, engl. non-governmental).

DOOM

*neguvernamentál adj. m., pl. neguvernamentáli; f. neguvernamentálă, pl. neguvernamentále

neguvernamentalei
NEGUVERNAMENTÁL, -Ă, neguvernamentali, -e, adj. (Despre organizații, instituții etc.) Care nu aparține și nu reprezintă un guvern. – Pref. ne- + guvernamental (după fr. non-gouvernemental, engl. non-governmental).

DOOM

*neguvernamentál adj. m., pl. neguvernamentáli; f. neguvernamentálă, pl. neguvernamentále

neguvernamentalele
NEGUVERNAMENTÁL, -Ă, neguvernamentali, -e, adj. (Despre organizații, instituții etc.) Care nu aparține și nu reprezintă un guvern. – Pref. ne- + guvernamental (după fr. non-gouvernemental, engl. non-governmental).

DOOM

*neguvernamentál adj. m., pl. neguvernamentáli; f. neguvernamentálă, pl. neguvernamentále

neguvernamentalelor
NEGUVERNAMENTÁL, -Ă, neguvernamentali, -e, adj. (Despre organizații, instituții etc.) Care nu aparține și nu reprezintă un guvern. – Pref. ne- + guvernamental (după fr. non-gouvernemental, engl. non-governmental).

DOOM

*neguvernamentál adj. m., pl. neguvernamentáli; f. neguvernamentálă, pl. neguvernamentále

neguvernamentali
NEGUVERNAMENTÁL, -Ă, neguvernamentali, -e, adj. (Despre organizații, instituții etc.) Care nu aparține și nu reprezintă un guvern. – Pref. ne- + guvernamental (după fr. non-gouvernemental, engl. non-governmental).

DOOM

*neguvernamentál adj. m., pl. neguvernamentáli; f. neguvernamentálă, pl. neguvernamentále

neguvernamentalii
NEGUVERNAMENTÁL, -Ă, neguvernamentali, -e, adj. (Despre organizații, instituții etc.) Care nu aparține și nu reprezintă un guvern. – Pref. ne- + guvernamental (după fr. non-gouvernemental, engl. non-governmental).

DOOM

*neguvernamentál adj. m., pl. neguvernamentáli; f. neguvernamentálă, pl. neguvernamentále

neguvernamentalilor
NEGUVERNAMENTÁL, -Ă, neguvernamentali, -e, adj. (Despre organizații, instituții etc.) Care nu aparține și nu reprezintă un guvern. – Pref. ne- + guvernamental (după fr. non-gouvernemental, engl. non-governmental).

DOOM

*neguvernamentál adj. m., pl. neguvernamentáli; f. neguvernamentálă, pl. neguvernamentále

neguvernamentalul
NEGUVERNAMENTÁL, -Ă, neguvernamentali, -e, adj. (Despre organizații, instituții etc.) Care nu aparține și nu reprezintă un guvern. – Pref. ne- + guvernamental (după fr. non-gouvernemental, engl. non-governmental).

DOOM

*neguvernamentál adj. m., pl. neguvernamentáli; f. neguvernamentálă, pl. neguvernamentále

neguvernamentalului
NEGUVERNAMENTÁL, -Ă, neguvernamentali, -e, adj. (Despre organizații, instituții etc.) Care nu aparține și nu reprezintă un guvern. – Pref. ne- + guvernamental (după fr. non-gouvernemental, engl. non-governmental).

DOOM

*neguvernamentál adj. m., pl. neguvernamentáli; f. neguvernamentálă, pl. neguvernamentále

neguși
NEGÚS, neguși, s. m. Titlu purtat în perioada monarhiei de suveranii Etiopiei; persoană care avea acest titlu. – Din fr. négous, germ. Negus.

DOOM

negús s. m., pl. negúși

negușii
NEGÚS, neguși, s. m. Titlu purtat în perioada monarhiei de suveranii Etiopiei; persoană care avea acest titlu. – Din fr. négous, germ. Negus.

DOOM

negús s. m., pl. negúși

negușilor
NEGÚS, neguși, s. m. Titlu purtat în perioada monarhiei de suveranii Etiopiei; persoană care avea acest titlu. – Din fr. négous, germ. Negus.

DOOM

negús s. m., pl. negúși

neguța
NEGUȚÁ, neguțez, vb. I. Tranz. (Înv. și pop.) 1. A face negoț. ♦ Refl. recipr. A se tocmi, a se târgui; fig. a duce tratative cu cineva pentru a-i smulge o favoare, oferindu-i în schimb altceva. 2. A cumpăra. – Lat. negotiari sau din negoț.

DOOM

neguțá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 neguțeáză

neguțai
NEGUȚÁ, neguțez, vb. I. Tranz. (Înv. și pop.) 1. A face negoț. ♦ Refl. recipr. A se tocmi, a se târgui; fig. a duce tratative cu cineva pentru a-i smulge o favoare, oferindu-i în schimb altceva. 2. A cumpăra. – Lat. negotiari sau din negoț.

DOOM

neguțá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 neguțeáză

neguțam
NEGUȚÁ, neguțez, vb. I. Tranz. (Înv. și pop.) 1. A face negoț. ♦ Refl. recipr. A se tocmi, a se târgui; fig. a duce tratative cu cineva pentru a-i smulge o favoare, oferindu-i în schimb altceva. 2. A cumpăra. – Lat. negotiari sau din negoț.

DOOM

neguțá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 neguțeáză

neguțare
NEGUȚÁ, neguțez, vb. I. Tranz. (Înv. și pop.) 1. A face negoț. ♦ Refl. recipr. A se tocmi, a se târgui; fig. a duce tratative cu cineva pentru a-i smulge o favoare, oferindu-i în schimb altceva. 2. A cumpăra. – Lat. negotiari sau din negoț.

DOOM

neguțá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 neguțeáză

neguțară
NEGUȚÁ, neguțez, vb. I. Tranz. (Înv. și pop.) 1. A face negoț. ♦ Refl. recipr. A se tocmi, a se târgui; fig. a duce tratative cu cineva pentru a-i smulge o favoare, oferindu-i în schimb altceva. 2. A cumpăra. – Lat. negotiari sau din negoț.

DOOM

neguțá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 neguțeáză

neguțarăm
NEGUȚÁ, neguțez, vb. I. Tranz. (Înv. și pop.) 1. A face negoț. ♦ Refl. recipr. A se tocmi, a se târgui; fig. a duce tratative cu cineva pentru a-i smulge o favoare, oferindu-i în schimb altceva. 2. A cumpăra. – Lat. negotiari sau din negoț.

DOOM

neguțá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 neguțeáză

neguțarăți
NEGUȚÁ, neguțez, vb. I. Tranz. (Înv. și pop.) 1. A face negoț. ♦ Refl. recipr. A se tocmi, a se târgui; fig. a duce tratative cu cineva pentru a-i smulge o favoare, oferindu-i în schimb altceva. 2. A cumpăra. – Lat. negotiari sau din negoț.

DOOM

neguțá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 neguțeáză

neguțase
NEGUȚÁ, neguțez, vb. I. Tranz. (Înv. și pop.) 1. A face negoț. ♦ Refl. recipr. A se tocmi, a se târgui; fig. a duce tratative cu cineva pentru a-i smulge o favoare, oferindu-i în schimb altceva. 2. A cumpăra. – Lat. negotiari sau din negoț.

DOOM

neguțá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 neguțeáză

neguțasem
NEGUȚÁ, neguțez, vb. I. Tranz. (Înv. și pop.) 1. A face negoț. ♦ Refl. recipr. A se tocmi, a se târgui; fig. a duce tratative cu cineva pentru a-i smulge o favoare, oferindu-i în schimb altceva. 2. A cumpăra. – Lat. negotiari sau din negoț.

DOOM

neguțá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 neguțeáză

neguțaseră
NEGUȚÁ, neguțez, vb. I. Tranz. (Înv. și pop.) 1. A face negoț. ♦ Refl. recipr. A se tocmi, a se târgui; fig. a duce tratative cu cineva pentru a-i smulge o favoare, oferindu-i în schimb altceva. 2. A cumpăra. – Lat. negotiari sau din negoț.

DOOM

neguțá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 neguțeáză

neguțaserăm
NEGUȚÁ, neguțez, vb. I. Tranz. (Înv. și pop.) 1. A face negoț. ♦ Refl. recipr. A se tocmi, a se târgui; fig. a duce tratative cu cineva pentru a-i smulge o favoare, oferindu-i în schimb altceva. 2. A cumpăra. – Lat. negotiari sau din negoț.

DOOM

neguțá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 neguțeáză

neguțaserăți
NEGUȚÁ, neguțez, vb. I. Tranz. (Înv. și pop.) 1. A face negoț. ♦ Refl. recipr. A se tocmi, a se târgui; fig. a duce tratative cu cineva pentru a-i smulge o favoare, oferindu-i în schimb altceva. 2. A cumpăra. – Lat. negotiari sau din negoț.

DOOM

neguțá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 neguțeáză

neguțaseși
NEGUȚÁ, neguțez, vb. I. Tranz. (Înv. și pop.) 1. A face negoț. ♦ Refl. recipr. A se tocmi, a se târgui; fig. a duce tratative cu cineva pentru a-i smulge o favoare, oferindu-i în schimb altceva. 2. A cumpăra. – Lat. negotiari sau din negoț.

DOOM

neguțá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 neguțeáză

neguțaseți
NEGUȚÁ, neguțez, vb. I. Tranz. (Înv. și pop.) 1. A face negoț. ♦ Refl. recipr. A se tocmi, a se târgui; fig. a duce tratative cu cineva pentru a-i smulge o favoare, oferindu-i în schimb altceva. 2. A cumpăra. – Lat. negotiari sau din negoț.

DOOM

neguțá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 neguțeáză

neguțat
NEGUȚÁ, neguțez, vb. I. Tranz. (Înv. și pop.) 1. A face negoț. ♦ Refl. recipr. A se tocmi, a se târgui; fig. a duce tratative cu cineva pentru a-i smulge o favoare, oferindu-i în schimb altceva. 2. A cumpăra. – Lat. negotiari sau din negoț.

DOOM

neguțá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 neguțeáză

neguțat
NEGUȚÁ, neguțez, vb. I. Tranz. (Înv. și pop.) 1. A face negoț. ♦ Refl. recipr. A se tocmi, a se târgui; fig. a duce tratative cu cineva pentru a-i smulge o favoare, oferindu-i în schimb altceva. 2. A cumpăra. – Lat. negotiari sau din negoț.

neguțau
NEGUȚÁ, neguțez, vb. I. Tranz. (Înv. și pop.) 1. A face negoț. ♦ Refl. recipr. A se tocmi, a se târgui; fig. a duce tratative cu cineva pentru a-i smulge o favoare, oferindu-i în schimb altceva. 2. A cumpăra. – Lat. negotiari sau din negoț.

DOOM

neguțá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 neguțeáză

neguțași
NEGUȚÁ, neguțez, vb. I. Tranz. (Înv. și pop.) 1. A face negoț. ♦ Refl. recipr. A se tocmi, a se târgui; fig. a duce tratative cu cineva pentru a-i smulge o favoare, oferindu-i în schimb altceva. 2. A cumpăra. – Lat. negotiari sau din negoț.

DOOM

neguțá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 neguțeáză

neguțați
NEGUȚÁ, neguțez, vb. I. Tranz. (Înv. și pop.) 1. A face negoț. ♦ Refl. recipr. A se tocmi, a se târgui; fig. a duce tratative cu cineva pentru a-i smulge o favoare, oferindu-i în schimb altceva. 2. A cumpăra. – Lat. negotiari sau din negoț.

DOOM

neguțá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 neguțeáză

neguțează
NEGUȚÁ, neguțez, vb. I. Tranz. (Înv. și pop.) 1. A face negoț. ♦ Refl. recipr. A se tocmi, a se târgui; fig. a duce tratative cu cineva pentru a-i smulge o favoare, oferindu-i în schimb altceva. 2. A cumpăra. – Lat. negotiari sau din negoț.

DOOM

neguțá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 neguțeáză

neguțez
NEGUȚÁ, neguțez, vb. I. Tranz. (Înv. și pop.) 1. A face negoț. ♦ Refl. recipr. A se tocmi, a se târgui; fig. a duce tratative cu cineva pentru a-i smulge o favoare, oferindu-i în schimb altceva. 2. A cumpăra. – Lat. negotiari sau din negoț.

DOOM

neguțá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 neguțeáză

neguțeze
NEGUȚÁ, neguțez, vb. I. Tranz. (Înv. și pop.) 1. A face negoț. ♦ Refl. recipr. A se tocmi, a se târgui; fig. a duce tratative cu cineva pentru a-i smulge o favoare, oferindu-i în schimb altceva. 2. A cumpăra. – Lat. negotiari sau din negoț.

DOOM

neguțá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 neguțeáză

neguțezi
NEGUȚÁ, neguțez, vb. I. Tranz. (Înv. și pop.) 1. A face negoț. ♦ Refl. recipr. A se tocmi, a se târgui; fig. a duce tratative cu cineva pentru a-i smulge o favoare, oferindu-i în schimb altceva. 2. A cumpăra. – Lat. negotiari sau din negoț.

DOOM

neguțá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 neguțeáză

neguțitorie
NEGUȚITORÍE s. f. v. negustorie.

neguțitoriță
NEGUȚITORÍȚĂ s. f. v. negustoriță.

neguțând
NEGUȚÁ, neguțez, vb. I. Tranz. (Înv. și pop.) 1. A face negoț. ♦ Refl. recipr. A se tocmi, a se târgui; fig. a duce tratative cu cineva pentru a-i smulge o favoare, oferindu-i în schimb altceva. 2. A cumpăra. – Lat. negotiari sau din negoț.

DOOM

neguțá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 neguțeáză

neguțînd
NEGUȚÁ, neguțez, vb. I. Tranz. (Înv. și pop.) 1. A face negoț. ♦ Refl. recipr. A se tocmi, a se târgui; fig. a duce tratative cu cineva pentru a-i smulge o favoare, oferindu-i în schimb altceva. 2. A cumpăra. – Lat. negotiari sau din negoț.

DOOM

neguțá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 neguțeáză

neguțător
NEGUȚĂTÓR s. m. v. negustor.

DOOM

negustór s. m., pl. negustóri

neguțătoreasă
NEGUȚĂTOREÁSĂ s. f. v. negustoreasă.

DOOM

negustoreásă s. f., g.-d. art. negustorései; pl. negustorése

neguțători
NEGUȚĂTORÍ vb. IV v. negustori.

DOOM

negustorí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negustorésc, imperf. 3 sg. negustoreá; conj. prez. 3 să negustoreáscă

neguțătorie
NEGUȚĂTORÍE s. f. v. negustorie.

DOOM

negustoríe s. f., art. negustoría, g.-d. art. negustoríei; pl. negustoríi, art. negustoríile

neguțătorire
NEGUȚĂTORÍ vb. IV v. negustori.

neguțătorit
NEGUȚĂTORÍ vb. IV v. negustori.

negând
NEGÁ, neg, vb. I. Tranz. A contesta existența, necesitatea, obligativitatea unui lucru, a unui fenomen etc.; a nu recunoaște, a nu admite un fapt; a tăgădui. – Din lat. negare.

DOOM

negá (a ~) vb., ind. prez. 3 neágă

negândit
NEGÂNDÍT², -Ă, negândiți, -te, adj. Care nu este gândit suficient. ♦ Care apare, se produce pe neașteptate; neprevăzut, neașteptat. – Pref. ne- + gândit.

DOOM

!negândíte (pe ~) loc. adv.

negândita
NEGÂNDÍT², -Ă, negândiți, -te, adj. Care nu este gândit suficient. ♦ Care apare, se produce pe neașteptate; neprevăzut, neașteptat. – Pref. ne- + gândit.

DOOM

!negândíte (pe ~) loc. adv.

negândite
NEGÂNDÍT², -Ă, negândiți, -te, adj. Care nu este gândit suficient. ♦ Care apare, se produce pe neașteptate; neprevăzut, neașteptat. – Pref. ne- + gândit.

DOOM

!negândíte (pe ~) loc. adv.

negânditei
NEGÂNDÍT², -Ă, negândiți, -te, adj. Care nu este gândit suficient. ♦ Care apare, se produce pe neașteptate; neprevăzut, neașteptat. – Pref. ne- + gândit.

DOOM

!negândíte (pe ~) loc. adv.

negânditele
NEGÂNDÍT², -Ă, negândiți, -te, adj. Care nu este gândit suficient. ♦ Care apare, se produce pe neașteptate; neprevăzut, neașteptat. – Pref. ne- + gândit.

DOOM

!negândíte (pe ~) loc. adv.

negânditelor
NEGÂNDÍT², -Ă, negândiți, -te, adj. Care nu este gândit suficient. ♦ Care apare, se produce pe neașteptate; neprevăzut, neașteptat. – Pref. ne- + gândit.

DOOM

!negândíte (pe ~) loc. adv.

negânditul
NEGÂNDÍT², -Ă, negândiți, -te, adj. Care nu este gândit suficient. ♦ Care apare, se produce pe neașteptate; neprevăzut, neașteptat. – Pref. ne- + gândit.

DOOM

!negândíte (pe ~) loc. adv.

negânditului
NEGÂNDÍT², -Ă, negândiți, -te, adj. Care nu este gândit suficient. ♦ Care apare, se produce pe neașteptate; neprevăzut, neașteptat. – Pref. ne- + gândit.

DOOM

!negândíte (pe ~) loc. adv.

negândiți
NEGÂNDÍT², -Ă, negândiți, -te, adj. Care nu este gândit suficient. ♦ Care apare, se produce pe neașteptate; neprevăzut, neașteptat. – Pref. ne- + gândit.

DOOM

!negândíte (pe ~) loc. adv.

negândiții
NEGÂNDÍT², -Ă, negândiți, -te, adj. Care nu este gândit suficient. ♦ Care apare, se produce pe neașteptate; neprevăzut, neașteptat. – Pref. ne- + gândit.

DOOM

!negândíte (pe ~) loc. adv.

negândiților
NEGÂNDÍT², -Ă, negândiți, -te, adj. Care nu este gândit suficient. ♦ Care apare, se produce pe neașteptate; neprevăzut, neașteptat. – Pref. ne- + gândit.

DOOM

!negândíte (pe ~) loc. adv.

negînd
NEGÁ, neg, vb. I. Tranz. A contesta existența, necesitatea, obligativitatea unui lucru, a unui fenomen etc.; a nu recunoaște, a nu admite un fapt; a tăgădui. – Din lat. negare.

DOOM

negá (a ~) vb., ind. prez. 3 neágă

negîndit
NEGÂNDÍT², -Ă, negândiți, -te, adj. Care nu este gândit suficient. ♦ Care apare, se produce pe neașteptate; neprevăzut, neașteptat. – Pref. ne- + gândit.

DOOM

!negândíte (pe ~) loc. adv.

negîndita
NEGÂNDÍT², -Ă, negândiți, -te, adj. Care nu este gândit suficient. ♦ Care apare, se produce pe neașteptate; neprevăzut, neașteptat. – Pref. ne- + gândit.

DOOM

!negândíte (pe ~) loc. adv.

negîndite
NEGÂNDÍT², -Ă, negândiți, -te, adj. Care nu este gândit suficient. ♦ Care apare, se produce pe neașteptate; neprevăzut, neașteptat. – Pref. ne- + gândit.

DOOM

!negândíte (pe ~) loc. adv.

negînditei
NEGÂNDÍT², -Ă, negândiți, -te, adj. Care nu este gândit suficient. ♦ Care apare, se produce pe neașteptate; neprevăzut, neașteptat. – Pref. ne- + gândit.

DOOM

!negândíte (pe ~) loc. adv.

negînditele
NEGÂNDÍT², -Ă, negândiți, -te, adj. Care nu este gândit suficient. ♦ Care apare, se produce pe neașteptate; neprevăzut, neașteptat. – Pref. ne- + gândit.

DOOM

!negândíte (pe ~) loc. adv.

negînditelor
NEGÂNDÍT², -Ă, negândiți, -te, adj. Care nu este gândit suficient. ♦ Care apare, se produce pe neașteptate; neprevăzut, neașteptat. – Pref. ne- + gândit.

DOOM

!negândíte (pe ~) loc. adv.

negînditul
NEGÂNDÍT², -Ă, negândiți, -te, adj. Care nu este gândit suficient. ♦ Care apare, se produce pe neașteptate; neprevăzut, neașteptat. – Pref. ne- + gândit.

DOOM

!negândíte (pe ~) loc. adv.

negînditului
NEGÂNDÍT², -Ă, negândiți, -te, adj. Care nu este gândit suficient. ♦ Care apare, se produce pe neașteptate; neprevăzut, neașteptat. – Pref. ne- + gândit.

DOOM

!negândíte (pe ~) loc. adv.

negîndiți
NEGÂNDÍT², -Ă, negândiți, -te, adj. Care nu este gândit suficient. ♦ Care apare, se produce pe neașteptate; neprevăzut, neașteptat. – Pref. ne- + gândit.

DOOM

!negândíte (pe ~) loc. adv.

negîndiții
NEGÂNDÍT², -Ă, negândiți, -te, adj. Care nu este gândit suficient. ♦ Care apare, se produce pe neașteptate; neprevăzut, neașteptat. – Pref. ne- + gândit.

DOOM

!negândíte (pe ~) loc. adv.

negîndiților
NEGÂNDÍT², -Ă, negândiți, -te, adj. Care nu este gândit suficient. ♦ Care apare, se produce pe neașteptate; neprevăzut, neașteptat. – Pref. ne- + gândit.

DOOM

!negândíte (pe ~) loc. adv.

negări
NEGÁRE, negări, s. f. 1. Acțiunea de a nega și rezultatul ei; contestare, tăgăduire. 2. (Fil.) Negație (2). ◊ Negarea negației = una dintre cele trei legi dialectice principale, potrivit căreia dezvoltarea se prezintă ca o înlănțuire de negații dialectice. – V. nega.

DOOM

negáre s. f., g.-d. art. negắrii; pl. negắri

negării
NEGÁRE, negări, s. f. 1. Acțiunea de a nega și rezultatul ei; contestare, tăgăduire. 2. (Fil.) Negație (2). ◊ Negarea negației = una dintre cele trei legi dialectice principale, potrivit căreia dezvoltarea se prezintă ca o înlănțuire de negații dialectice. – V. nega.

DOOM

negáre s. f., g.-d. art. negắrii; pl. negắri

negările
NEGÁRE, negări, s. f. 1. Acțiunea de a nega și rezultatul ei; contestare, tăgăduire. 2. (Fil.) Negație (2). ◊ Negarea negației = una dintre cele trei legi dialectice principale, potrivit căreia dezvoltarea se prezintă ca o înlănțuire de negații dialectice. – V. nega.

DOOM

negáre s. f., g.-d. art. negắrii; pl. negắri

negărilor
NEGÁRE, negări, s. f. 1. Acțiunea de a nega și rezultatul ei; contestare, tăgăduire. 2. (Fil.) Negație (2). ◊ Negarea negației = una dintre cele trei legi dialectice principale, potrivit căreia dezvoltarea se prezintă ca o înlănțuire de negații dialectice. – V. nega.

DOOM

negáre s. f., g.-d. art. negắrii; pl. negắri

nehalit
nehalit, -ă, nehaliți, -te adj. (vulg.) 1. flămând, înfometat, nemâncat. 2. lacom, pofticios.

nehotărâre
NEHOTĂRẤRE s. f. Lipsă de hotărâre; ezitare, șovăială, îndoială. – Pref. ne- + hotărâre.

DOOM

nehotărấre s. f., g.-d. art. nehotărấrii

nehotărârea
NEHOTĂRẤRE s. f. Lipsă de hotărâre; ezitare, șovăială, îndoială. – Pref. ne- + hotărâre.

DOOM

nehotărấre s. f., g.-d. art. nehotărấrii

nehotărâri
NEHOTĂRẤRE s. f. Lipsă de hotărâre; ezitare, șovăială, îndoială. – Pref. ne- + hotărâre.

DOOM

nehotărấre s. f., g.-d. art. nehotărấrii

nehotărârii
NEHOTĂRẤRE s. f. Lipsă de hotărâre; ezitare, șovăială, îndoială. – Pref. ne- + hotărâre.

DOOM

nehotărấre s. f., g.-d. art. nehotărấrii

nehotărârile
NEHOTĂRẤRE s. f. Lipsă de hotărâre; ezitare, șovăială, îndoială. – Pref. ne- + hotărâre.

DOOM

nehotărấre s. f., g.-d. art. nehotărấrii

nehotărârilor
NEHOTĂRẤRE s. f. Lipsă de hotărâre; ezitare, șovăială, îndoială. – Pref. ne- + hotărâre.

DOOM

nehotărấre s. f., g.-d. art. nehotărấrii

nehotărât
NEHOTĂRẤT, -Ă, nehotărâți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este hotărât, care este lipsit de hotărâre; șovăitor, nesigur; lipsit de claritate, de precizie; neclar, confuz, vag. 2. (Gram.,; în sintagmele) Adjectiv nehotărât = adjectiv pronominal care însoțește substantivul fără să individualizeze obiectul denumit de acesta. Pronume nehotărât = pronume care dă indicații imprecise asupra obiectului al cărui nume îl înlocuiește. Articol nehotărât = articol care indică obiectul desemnat de substantiv drept reprezentant al speciei. Numeral nehotărât = numeral care exprimă un număr nedeterminat de obiecte sau de ființe. – Pref. ne- + hotărât.

DOOM

nehotărất adj. m., pl. nehotărấți; f. nehotărấtă, pl. nehotărấte

nehotărâta
NEHOTĂRẤT, -Ă, nehotărâți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este hotărât, care este lipsit de hotărâre; șovăitor, nesigur; lipsit de claritate, de precizie; neclar, confuz, vag. 2. (Gram.,; în sintagmele) Adjectiv nehotărât = adjectiv pronominal care însoțește substantivul fără să individualizeze obiectul denumit de acesta. Pronume nehotărât = pronume care dă indicații imprecise asupra obiectului al cărui nume îl înlocuiește. Articol nehotărât = articol care indică obiectul desemnat de substantiv drept reprezentant al speciei. Numeral nehotărât = numeral care exprimă un număr nedeterminat de obiecte sau de ființe. – Pref. ne- + hotărât.

DOOM

nehotărất adj. m., pl. nehotărấți; f. nehotărấtă, pl. nehotărấte

nehotărâte
NEHOTĂRẤT, -Ă, nehotărâți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este hotărât, care este lipsit de hotărâre; șovăitor, nesigur; lipsit de claritate, de precizie; neclar, confuz, vag. 2. (Gram.,; în sintagmele) Adjectiv nehotărât = adjectiv pronominal care însoțește substantivul fără să individualizeze obiectul denumit de acesta. Pronume nehotărât = pronume care dă indicații imprecise asupra obiectului al cărui nume îl înlocuiește. Articol nehotărât = articol care indică obiectul desemnat de substantiv drept reprezentant al speciei. Numeral nehotărât = numeral care exprimă un număr nedeterminat de obiecte sau de ființe. – Pref. ne- + hotărât.

DOOM

nehotărất adj. m., pl. nehotărấți; f. nehotărấtă, pl. nehotărấte

nehotărâtei
NEHOTĂRẤT, -Ă, nehotărâți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este hotărât, care este lipsit de hotărâre; șovăitor, nesigur; lipsit de claritate, de precizie; neclar, confuz, vag. 2. (Gram.,; în sintagmele) Adjectiv nehotărât = adjectiv pronominal care însoțește substantivul fără să individualizeze obiectul denumit de acesta. Pronume nehotărât = pronume care dă indicații imprecise asupra obiectului al cărui nume îl înlocuiește. Articol nehotărât = articol care indică obiectul desemnat de substantiv drept reprezentant al speciei. Numeral nehotărât = numeral care exprimă un număr nedeterminat de obiecte sau de ființe. – Pref. ne- + hotărât.

DOOM

nehotărất adj. m., pl. nehotărấți; f. nehotărấtă, pl. nehotărấte

nehotărâtele
NEHOTĂRẤT, -Ă, nehotărâți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este hotărât, care este lipsit de hotărâre; șovăitor, nesigur; lipsit de claritate, de precizie; neclar, confuz, vag. 2. (Gram.,; în sintagmele) Adjectiv nehotărât = adjectiv pronominal care însoțește substantivul fără să individualizeze obiectul denumit de acesta. Pronume nehotărât = pronume care dă indicații imprecise asupra obiectului al cărui nume îl înlocuiește. Articol nehotărât = articol care indică obiectul desemnat de substantiv drept reprezentant al speciei. Numeral nehotărât = numeral care exprimă un număr nedeterminat de obiecte sau de ființe. – Pref. ne- + hotărât.

DOOM

nehotărất adj. m., pl. nehotărấți; f. nehotărấtă, pl. nehotărấte

nehotărâtelor
NEHOTĂRẤT, -Ă, nehotărâți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este hotărât, care este lipsit de hotărâre; șovăitor, nesigur; lipsit de claritate, de precizie; neclar, confuz, vag. 2. (Gram.,; în sintagmele) Adjectiv nehotărât = adjectiv pronominal care însoțește substantivul fără să individualizeze obiectul denumit de acesta. Pronume nehotărât = pronume care dă indicații imprecise asupra obiectului al cărui nume îl înlocuiește. Articol nehotărât = articol care indică obiectul desemnat de substantiv drept reprezentant al speciei. Numeral nehotărât = numeral care exprimă un număr nedeterminat de obiecte sau de ființe. – Pref. ne- + hotărât.

DOOM

nehotărất adj. m., pl. nehotărấți; f. nehotărấtă, pl. nehotărấte

nehotărâtul
NEHOTĂRẤT, -Ă, nehotărâți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este hotărât, care este lipsit de hotărâre; șovăitor, nesigur; lipsit de claritate, de precizie; neclar, confuz, vag. 2. (Gram.,; în sintagmele) Adjectiv nehotărât = adjectiv pronominal care însoțește substantivul fără să individualizeze obiectul denumit de acesta. Pronume nehotărât = pronume care dă indicații imprecise asupra obiectului al cărui nume îl înlocuiește. Articol nehotărât = articol care indică obiectul desemnat de substantiv drept reprezentant al speciei. Numeral nehotărât = numeral care exprimă un număr nedeterminat de obiecte sau de ființe. – Pref. ne- + hotărât.

DOOM

nehotărất adj. m., pl. nehotărấți; f. nehotărấtă, pl. nehotărấte

nehotărâtului
NEHOTĂRẤT, -Ă, nehotărâți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este hotărât, care este lipsit de hotărâre; șovăitor, nesigur; lipsit de claritate, de precizie; neclar, confuz, vag. 2. (Gram.,; în sintagmele) Adjectiv nehotărât = adjectiv pronominal care însoțește substantivul fără să individualizeze obiectul denumit de acesta. Pronume nehotărât = pronume care dă indicații imprecise asupra obiectului al cărui nume îl înlocuiește. Articol nehotărât = articol care indică obiectul desemnat de substantiv drept reprezentant al speciei. Numeral nehotărât = numeral care exprimă un număr nedeterminat de obiecte sau de ființe. – Pref. ne- + hotărât.

DOOM

nehotărất adj. m., pl. nehotărấți; f. nehotărấtă, pl. nehotărấte

nehotărâți
NEHOTĂRẤT, -Ă, nehotărâți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este hotărât, care este lipsit de hotărâre; șovăitor, nesigur; lipsit de claritate, de precizie; neclar, confuz, vag. 2. (Gram.,; în sintagmele) Adjectiv nehotărât = adjectiv pronominal care însoțește substantivul fără să individualizeze obiectul denumit de acesta. Pronume nehotărât = pronume care dă indicații imprecise asupra obiectului al cărui nume îl înlocuiește. Articol nehotărât = articol care indică obiectul desemnat de substantiv drept reprezentant al speciei. Numeral nehotărât = numeral care exprimă un număr nedeterminat de obiecte sau de ființe. – Pref. ne- + hotărât.

DOOM

nehotărất adj. m., pl. nehotărấți; f. nehotărấtă, pl. nehotărấte

nehotărâții
NEHOTĂRẤT, -Ă, nehotărâți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este hotărât, care este lipsit de hotărâre; șovăitor, nesigur; lipsit de claritate, de precizie; neclar, confuz, vag. 2. (Gram.,; în sintagmele) Adjectiv nehotărât = adjectiv pronominal care însoțește substantivul fără să individualizeze obiectul denumit de acesta. Pronume nehotărât = pronume care dă indicații imprecise asupra obiectului al cărui nume îl înlocuiește. Articol nehotărât = articol care indică obiectul desemnat de substantiv drept reprezentant al speciei. Numeral nehotărât = numeral care exprimă un număr nedeterminat de obiecte sau de ființe. – Pref. ne- + hotărât.

DOOM

nehotărất adj. m., pl. nehotărấți; f. nehotărấtă, pl. nehotărấte

nehotărâților
NEHOTĂRẤT, -Ă, nehotărâți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este hotărât, care este lipsit de hotărâre; șovăitor, nesigur; lipsit de claritate, de precizie; neclar, confuz, vag. 2. (Gram.,; în sintagmele) Adjectiv nehotărât = adjectiv pronominal care însoțește substantivul fără să individualizeze obiectul denumit de acesta. Pronume nehotărât = pronume care dă indicații imprecise asupra obiectului al cărui nume îl înlocuiește. Articol nehotărât = articol care indică obiectul desemnat de substantiv drept reprezentant al speciei. Numeral nehotărât = numeral care exprimă un număr nedeterminat de obiecte sau de ființe. – Pref. ne- + hotărât.

DOOM

nehotărất adj. m., pl. nehotărấți; f. nehotărấtă, pl. nehotărấte

nehotărîre
NEHOTĂRẤRE s. f. Lipsă de hotărâre; ezitare, șovăială, îndoială. – Pref. ne- + hotărâre.

DOOM

nehotărấre s. f., g.-d. art. nehotărấrii

nehotărîrea
NEHOTĂRẤRE s. f. Lipsă de hotărâre; ezitare, șovăială, îndoială. – Pref. ne- + hotărâre.

DOOM

nehotărấre s. f., g.-d. art. nehotărấrii

nehotărîri
NEHOTĂRẤRE s. f. Lipsă de hotărâre; ezitare, șovăială, îndoială. – Pref. ne- + hotărâre.

DOOM

nehotărấre s. f., g.-d. art. nehotărấrii

nehotărîrii
NEHOTĂRẤRE s. f. Lipsă de hotărâre; ezitare, șovăială, îndoială. – Pref. ne- + hotărâre.

DOOM

nehotărấre s. f., g.-d. art. nehotărấrii

nehotărîrile
NEHOTĂRẤRE s. f. Lipsă de hotărâre; ezitare, șovăială, îndoială. – Pref. ne- + hotărâre.

DOOM

nehotărấre s. f., g.-d. art. nehotărấrii

nehotărîrilor
NEHOTĂRẤRE s. f. Lipsă de hotărâre; ezitare, șovăială, îndoială. – Pref. ne- + hotărâre.

DOOM

nehotărấre s. f., g.-d. art. nehotărấrii

nehotărît
NEHOTĂRẤT, -Ă, nehotărâți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este hotărât, care este lipsit de hotărâre; șovăitor, nesigur; lipsit de claritate, de precizie; neclar, confuz, vag. 2. (Gram.,; în sintagmele) Adjectiv nehotărât = adjectiv pronominal care însoțește substantivul fără să individualizeze obiectul denumit de acesta. Pronume nehotărât = pronume care dă indicații imprecise asupra obiectului al cărui nume îl înlocuiește. Articol nehotărât = articol care indică obiectul desemnat de substantiv drept reprezentant al speciei. Numeral nehotărât = numeral care exprimă un număr nedeterminat de obiecte sau de ființe. – Pref. ne- + hotărât.

DOOM

nehotărất adj. m., pl. nehotărấți; f. nehotărấtă, pl. nehotărấte

nehotărîta
NEHOTĂRẤT, -Ă, nehotărâți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este hotărât, care este lipsit de hotărâre; șovăitor, nesigur; lipsit de claritate, de precizie; neclar, confuz, vag. 2. (Gram.,; în sintagmele) Adjectiv nehotărât = adjectiv pronominal care însoțește substantivul fără să individualizeze obiectul denumit de acesta. Pronume nehotărât = pronume care dă indicații imprecise asupra obiectului al cărui nume îl înlocuiește. Articol nehotărât = articol care indică obiectul desemnat de substantiv drept reprezentant al speciei. Numeral nehotărât = numeral care exprimă un număr nedeterminat de obiecte sau de ființe. – Pref. ne- + hotărât.

DOOM

nehotărất adj. m., pl. nehotărấți; f. nehotărấtă, pl. nehotărấte

nehotărîte
NEHOTĂRẤT, -Ă, nehotărâți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este hotărât, care este lipsit de hotărâre; șovăitor, nesigur; lipsit de claritate, de precizie; neclar, confuz, vag. 2. (Gram.,; în sintagmele) Adjectiv nehotărât = adjectiv pronominal care însoțește substantivul fără să individualizeze obiectul denumit de acesta. Pronume nehotărât = pronume care dă indicații imprecise asupra obiectului al cărui nume îl înlocuiește. Articol nehotărât = articol care indică obiectul desemnat de substantiv drept reprezentant al speciei. Numeral nehotărât = numeral care exprimă un număr nedeterminat de obiecte sau de ființe. – Pref. ne- + hotărât.

DOOM

nehotărất adj. m., pl. nehotărấți; f. nehotărấtă, pl. nehotărấte

nehotărîtei
NEHOTĂRẤT, -Ă, nehotărâți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este hotărât, care este lipsit de hotărâre; șovăitor, nesigur; lipsit de claritate, de precizie; neclar, confuz, vag. 2. (Gram.,; în sintagmele) Adjectiv nehotărât = adjectiv pronominal care însoțește substantivul fără să individualizeze obiectul denumit de acesta. Pronume nehotărât = pronume care dă indicații imprecise asupra obiectului al cărui nume îl înlocuiește. Articol nehotărât = articol care indică obiectul desemnat de substantiv drept reprezentant al speciei. Numeral nehotărât = numeral care exprimă un număr nedeterminat de obiecte sau de ființe. – Pref. ne- + hotărât.

DOOM

nehotărất adj. m., pl. nehotărấți; f. nehotărấtă, pl. nehotărấte

nehotărîtele
NEHOTĂRẤT, -Ă, nehotărâți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este hotărât, care este lipsit de hotărâre; șovăitor, nesigur; lipsit de claritate, de precizie; neclar, confuz, vag. 2. (Gram.,; în sintagmele) Adjectiv nehotărât = adjectiv pronominal care însoțește substantivul fără să individualizeze obiectul denumit de acesta. Pronume nehotărât = pronume care dă indicații imprecise asupra obiectului al cărui nume îl înlocuiește. Articol nehotărât = articol care indică obiectul desemnat de substantiv drept reprezentant al speciei. Numeral nehotărât = numeral care exprimă un număr nedeterminat de obiecte sau de ființe. – Pref. ne- + hotărât.

DOOM

nehotărất adj. m., pl. nehotărấți; f. nehotărấtă, pl. nehotărấte

nehotărîtelor
NEHOTĂRẤT, -Ă, nehotărâți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este hotărât, care este lipsit de hotărâre; șovăitor, nesigur; lipsit de claritate, de precizie; neclar, confuz, vag. 2. (Gram.,; în sintagmele) Adjectiv nehotărât = adjectiv pronominal care însoțește substantivul fără să individualizeze obiectul denumit de acesta. Pronume nehotărât = pronume care dă indicații imprecise asupra obiectului al cărui nume îl înlocuiește. Articol nehotărât = articol care indică obiectul desemnat de substantiv drept reprezentant al speciei. Numeral nehotărât = numeral care exprimă un număr nedeterminat de obiecte sau de ființe. – Pref. ne- + hotărât.

DOOM

nehotărất adj. m., pl. nehotărấți; f. nehotărấtă, pl. nehotărấte

nehotărîtul
NEHOTĂRẤT, -Ă, nehotărâți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este hotărât, care este lipsit de hotărâre; șovăitor, nesigur; lipsit de claritate, de precizie; neclar, confuz, vag. 2. (Gram.,; în sintagmele) Adjectiv nehotărât = adjectiv pronominal care însoțește substantivul fără să individualizeze obiectul denumit de acesta. Pronume nehotărât = pronume care dă indicații imprecise asupra obiectului al cărui nume îl înlocuiește. Articol nehotărât = articol care indică obiectul desemnat de substantiv drept reprezentant al speciei. Numeral nehotărât = numeral care exprimă un număr nedeterminat de obiecte sau de ființe. – Pref. ne- + hotărât.

DOOM

nehotărất adj. m., pl. nehotărấți; f. nehotărấtă, pl. nehotărấte

nehotărîtului
NEHOTĂRẤT, -Ă, nehotărâți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este hotărât, care este lipsit de hotărâre; șovăitor, nesigur; lipsit de claritate, de precizie; neclar, confuz, vag. 2. (Gram.,; în sintagmele) Adjectiv nehotărât = adjectiv pronominal care însoțește substantivul fără să individualizeze obiectul denumit de acesta. Pronume nehotărât = pronume care dă indicații imprecise asupra obiectului al cărui nume îl înlocuiește. Articol nehotărât = articol care indică obiectul desemnat de substantiv drept reprezentant al speciei. Numeral nehotărât = numeral care exprimă un număr nedeterminat de obiecte sau de ființe. – Pref. ne- + hotărât.

DOOM

nehotărất adj. m., pl. nehotărấți; f. nehotărấtă, pl. nehotărấte

nehotărîți
NEHOTĂRẤT, -Ă, nehotărâți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este hotărât, care este lipsit de hotărâre; șovăitor, nesigur; lipsit de claritate, de precizie; neclar, confuz, vag. 2. (Gram.,; în sintagmele) Adjectiv nehotărât = adjectiv pronominal care însoțește substantivul fără să individualizeze obiectul denumit de acesta. Pronume nehotărât = pronume care dă indicații imprecise asupra obiectului al cărui nume îl înlocuiește. Articol nehotărât = articol care indică obiectul desemnat de substantiv drept reprezentant al speciei. Numeral nehotărât = numeral care exprimă un număr nedeterminat de obiecte sau de ființe. – Pref. ne- + hotărât.

DOOM

nehotărất adj. m., pl. nehotărấți; f. nehotărấtă, pl. nehotărấte

nehotărîții
NEHOTĂRẤT, -Ă, nehotărâți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este hotărât, care este lipsit de hotărâre; șovăitor, nesigur; lipsit de claritate, de precizie; neclar, confuz, vag. 2. (Gram.,; în sintagmele) Adjectiv nehotărât = adjectiv pronominal care însoțește substantivul fără să individualizeze obiectul denumit de acesta. Pronume nehotărât = pronume care dă indicații imprecise asupra obiectului al cărui nume îl înlocuiește. Articol nehotărât = articol care indică obiectul desemnat de substantiv drept reprezentant al speciei. Numeral nehotărât = numeral care exprimă un număr nedeterminat de obiecte sau de ființe. – Pref. ne- + hotărât.

DOOM

nehotărất adj. m., pl. nehotărấți; f. nehotărấtă, pl. nehotărấte

nehotărîților
NEHOTĂRẤT, -Ă, nehotărâți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este hotărât, care este lipsit de hotărâre; șovăitor, nesigur; lipsit de claritate, de precizie; neclar, confuz, vag. 2. (Gram.,; în sintagmele) Adjectiv nehotărât = adjectiv pronominal care însoțește substantivul fără să individualizeze obiectul denumit de acesta. Pronume nehotărât = pronume care dă indicații imprecise asupra obiectului al cărui nume îl înlocuiește. Articol nehotărât = articol care indică obiectul desemnat de substantiv drept reprezentant al speciei. Numeral nehotărât = numeral care exprimă un număr nedeterminat de obiecte sau de ființe. – Pref. ne- + hotărât.

DOOM

nehotărất adj. m., pl. nehotărấți; f. nehotărấtă, pl. nehotărấte

neica
neica nimeni expr. (peior.) individ insignifiant.

neica
NÉICĂ s. m. (Pop.) Nene (1). ♦ Termen afectiv cu care, la țară, o fată se adresează flăcăului iubit sau pe care flăcăul îl folosește când vorbește despre sine cu fata iubită. – Nene + suf. -ică.

DOOM

!néică (pop.) (nei-) s. m., art. néica, g.-d. art. néichii/lui néica

neichii
NÉICĂ s. m. (Pop.) Nene (1). ♦ Termen afectiv cu care, la țară, o fată se adresează flăcăului iubit sau pe care flăcăul îl folosește când vorbește despre sine cu fata iubită. – Nene + suf. -ică.

DOOM

!néică (pop.) (nei-) s. m., art. néica, g.-d. art. néichii/lui néica

neicii
NÉICĂ s. m. (Pop.) Nene (1). ♦ Termen afectiv cu care, la țară, o fată se adresează flăcăului iubit sau pe care flăcăul îl folosește când vorbește despre sine cu fata iubită. – Nene + suf. -ică.

DOOM

!néică (pop.) (nei-) s. m., art. néica, g.-d. art. néichii/lui néica

neiculean
NEICULEÁN s. m. (Pop., rar) Neiculiță. – Neică + suf. -ulean.

DOOM

neiculeán (pop., rar) (nei-) s. m., voc. neiculéne

neiculeanul
NEICULEÁN s. m. (Pop., rar) Neiculiță. – Neică + suf. -ulean.

DOOM

neiculeán (pop., rar) (nei-) s. m., voc. neiculéne

neiculeanului
NEICULEÁN s. m. (Pop., rar) Neiculiță. – Neică + suf. -ulean.

DOOM

neiculeán (pop., rar) (nei-) s. m., voc. neiculéne

neiculeni
NEICULEÁN s. m. (Pop., rar) Neiculiță. – Neică + suf. -ulean.

DOOM

neiculeán (pop., rar) (nei-) s. m., voc. neiculéne

neiculenii
NEICULEÁN s. m. (Pop., rar) Neiculiță. – Neică + suf. -ulean.

DOOM

neiculeán (pop., rar) (nei-) s. m., voc. neiculéne

neiculenilor
NEICULEÁN s. m. (Pop., rar) Neiculiță. – Neică + suf. -ulean.

DOOM

neiculeán (pop., rar) (nei-) s. m., voc. neiculéne

neiculița
NEICULÍȚĂ s. m. (Pop.) Diminutiv al lui neică; neiculean, neicuță, neicușor. – Neică + suf. -uliță.

DOOM

neiculíță (pop.) (nei-) s. m.

neiculiței
NEICULÍȚĂ s. m. (Pop.) Diminutiv al lui neică; neiculean, neicuță, neicușor. – Neică + suf. -uliță.

DOOM

neiculíță (pop.) (nei-) s. m.

neiculiți
NEICULÍȚĂ s. m. (Pop.) Diminutiv al lui neică; neiculean, neicuță, neicușor. – Neică + suf. -uliță.

DOOM

neiculíță (pop.) (nei-) s. m.

neiculiții
NEICULÍȚĂ s. m. (Pop.) Diminutiv al lui neică; neiculean, neicuță, neicușor. – Neică + suf. -uliță.

DOOM

neiculíță (pop.) (nei-) s. m.

neiculiților
NEICULÍȚĂ s. m. (Pop.) Diminutiv al lui neică; neiculean, neicuță, neicușor. – Neică + suf. -uliță.

DOOM

neiculíță (pop.) (nei-) s. m.

neicușor
NEICUȘÓR, neicușori, s. m. (Pop.) Neiculiță. – Neică + suf. -ușor.

DOOM

neicușór (pop.) (nei-) s. m., pl. neicușóri

neicușori
NEICUȘÓR, neicușori, s. m. (Pop.) Neiculiță. – Neică + suf. -ușor.

DOOM

neicușór (pop.) (nei-) s. m., pl. neicușóri

neicușorii
NEICUȘÓR, neicușori, s. m. (Pop.) Neiculiță. – Neică + suf. -ușor.

DOOM

neicușór (pop.) (nei-) s. m., pl. neicușóri

neicușorilor
NEICUȘÓR, neicușori, s. m. (Pop.) Neiculiță. – Neică + suf. -ușor.

DOOM

neicușór (pop.) (nei-) s. m., pl. neicușóri

neicușorul
NEICUȘÓR, neicușori, s. m. (Pop.) Neiculiță. – Neică + suf. -ușor.

DOOM

neicușór (pop.) (nei-) s. m., pl. neicușóri

neicușorului
NEICUȘÓR, neicușori, s. m. (Pop.) Neiculiță. – Neică + suf. -ușor.

DOOM

neicușór (pop.) (nei-) s. m., pl. neicușóri

neicuța
NEICÚȚĂ s. m. (Pop.) Neiculiță. – Neică + suf. -uță.

DOOM

neicúță (pop.) (nei-) s. m., art. neicúța

neicuței
NEICÚȚĂ s. m. (Pop.) Neiculiță. – Neică + suf. -uță.

DOOM

neicúță (pop.) (nei-) s. m., art. neicúța

neicuți
NEICÚȚĂ s. m. (Pop.) Neiculiță. – Neică + suf. -uță.

DOOM

neicúță (pop.) (nei-) s. m., art. neicúța

neicuții
NEICÚȚĂ s. m. (Pop.) Neiculiță. – Neică + suf. -uță.

DOOM

neicúță (pop.) (nei-) s. m., art. neicúța

neicuților
NEICÚȚĂ s. m. (Pop.) Neiculiță. – Neică + suf. -uță.

DOOM

neicúță (pop.) (nei-) s. m., art. neicúța

neicăi
NÉICĂ s. m. (Pop.) Nene (1). ♦ Termen afectiv cu care, la țară, o fată se adresează flăcăului iubit sau pe care flăcăul îl folosește când vorbește despre sine cu fata iubită. – Nene + suf. -ică.

DOOM

!néică (pop.) (nei-) s. m., art. néica, g.-d. art. néichii/lui néica

neicăl
NÉICĂ s. m. (Pop.) Nene (1). ♦ Termen afectiv cu care, la țară, o fată se adresează flăcăului iubit sau pe care flăcăul îl folosește când vorbește despre sine cu fata iubită. – Nene + suf. -ică.

DOOM

!néică (pop.) (nei-) s. m., art. néica, g.-d. art. néichii/lui néica

neidentificat
NEIDENTIFICÁT, -Ă, neidentificați, -te, adj. Care nu a fost identificat, recunoscut, stabilit, constatat. – Pref. ne- + identificat (după fr. non-identifié).

DOOM

*neidentificát (ne-i-) adj. m., pl. neidentificáți; f. neidentificátă, pl. neidentificáte

neidentificata
NEIDENTIFICÁT, -Ă, neidentificați, -te, adj. Care nu a fost identificat, recunoscut, stabilit, constatat. – Pref. ne- + identificat (după fr. non-identifié).

DOOM

*neidentificát (ne-i-) adj. m., pl. neidentificáți; f. neidentificátă, pl. neidentificáte

neidentificate
NEIDENTIFICÁT, -Ă, neidentificați, -te, adj. Care nu a fost identificat, recunoscut, stabilit, constatat. – Pref. ne- + identificat (după fr. non-identifié).

DOOM

*neidentificát (ne-i-) adj. m., pl. neidentificáți; f. neidentificátă, pl. neidentificáte

neidentificatei
NEIDENTIFICÁT, -Ă, neidentificați, -te, adj. Care nu a fost identificat, recunoscut, stabilit, constatat. – Pref. ne- + identificat (după fr. non-identifié).

DOOM

*neidentificát (ne-i-) adj. m., pl. neidentificáți; f. neidentificátă, pl. neidentificáte

neidentificatele
NEIDENTIFICÁT, -Ă, neidentificați, -te, adj. Care nu a fost identificat, recunoscut, stabilit, constatat. – Pref. ne- + identificat (după fr. non-identifié).

DOOM

*neidentificát (ne-i-) adj. m., pl. neidentificáți; f. neidentificátă, pl. neidentificáte

neidentificatelor
NEIDENTIFICÁT, -Ă, neidentificați, -te, adj. Care nu a fost identificat, recunoscut, stabilit, constatat. – Pref. ne- + identificat (după fr. non-identifié).

DOOM

*neidentificát (ne-i-) adj. m., pl. neidentificáți; f. neidentificátă, pl. neidentificáte

neidentificatul
NEIDENTIFICÁT, -Ă, neidentificați, -te, adj. Care nu a fost identificat, recunoscut, stabilit, constatat. – Pref. ne- + identificat (după fr. non-identifié).

DOOM

*neidentificát (ne-i-) adj. m., pl. neidentificáți; f. neidentificátă, pl. neidentificáte

neidentificatului
NEIDENTIFICÁT, -Ă, neidentificați, -te, adj. Care nu a fost identificat, recunoscut, stabilit, constatat. – Pref. ne- + identificat (după fr. non-identifié).

DOOM

*neidentificát (ne-i-) adj. m., pl. neidentificáți; f. neidentificátă, pl. neidentificáte

neidentificați
NEIDENTIFICÁT, -Ă, neidentificați, -te, adj. Care nu a fost identificat, recunoscut, stabilit, constatat. – Pref. ne- + identificat (după fr. non-identifié).

DOOM

*neidentificát (ne-i-) adj. m., pl. neidentificáți; f. neidentificátă, pl. neidentificáte

neidentificații
NEIDENTIFICÁT, -Ă, neidentificați, -te, adj. Care nu a fost identificat, recunoscut, stabilit, constatat. – Pref. ne- + identificat (după fr. non-identifié).

DOOM

*neidentificát (ne-i-) adj. m., pl. neidentificáți; f. neidentificátă, pl. neidentificáte

neidentificaților
NEIDENTIFICÁT, -Ă, neidentificați, -te, adj. Care nu a fost identificat, recunoscut, stabilit, constatat. – Pref. ne- + identificat (după fr. non-identifié).

DOOM

*neidentificát (ne-i-) adj. m., pl. neidentificáți; f. neidentificátă, pl. neidentificáte

neiertat
NEIERTÁT, -Ă, neiertați, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi iertat sau îngăduit. – Pref. ne- + iertat.

DOOM

neiertát adj. m., pl. neiertáți; f. neiertátă, pl. neiertáte

neiertata
NEIERTÁT, -Ă, neiertați, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi iertat sau îngăduit. – Pref. ne- + iertat.

DOOM

neiertát adj. m., pl. neiertáți; f. neiertátă, pl. neiertáte

neiertate
NEIERTÁT, -Ă, neiertați, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi iertat sau îngăduit. – Pref. ne- + iertat.

DOOM

neiertát adj. m., pl. neiertáți; f. neiertátă, pl. neiertáte

neiertatei
NEIERTÁT, -Ă, neiertați, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi iertat sau îngăduit. – Pref. ne- + iertat.

DOOM

neiertát adj. m., pl. neiertáți; f. neiertátă, pl. neiertáte

neiertatele
NEIERTÁT, -Ă, neiertați, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi iertat sau îngăduit. – Pref. ne- + iertat.

DOOM

neiertát adj. m., pl. neiertáți; f. neiertátă, pl. neiertáte

neiertatelor
NEIERTÁT, -Ă, neiertați, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi iertat sau îngăduit. – Pref. ne- + iertat.

DOOM

neiertát adj. m., pl. neiertáți; f. neiertátă, pl. neiertáte

neiertatul
NEIERTÁT, -Ă, neiertați, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi iertat sau îngăduit. – Pref. ne- + iertat.

DOOM

neiertát adj. m., pl. neiertáți; f. neiertátă, pl. neiertáte

neiertatului
NEIERTÁT, -Ă, neiertați, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi iertat sau îngăduit. – Pref. ne- + iertat.

DOOM

neiertát adj. m., pl. neiertáți; f. neiertátă, pl. neiertáte

neiertați
NEIERTÁT, -Ă, neiertați, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi iertat sau îngăduit. – Pref. ne- + iertat.

DOOM

neiertát adj. m., pl. neiertáți; f. neiertátă, pl. neiertáte

neiertații
NEIERTÁT, -Ă, neiertați, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi iertat sau îngăduit. – Pref. ne- + iertat.

DOOM

neiertát adj. m., pl. neiertáți; f. neiertátă, pl. neiertáte

neiertaților
NEIERTÁT, -Ă, neiertați, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi iertat sau îngăduit. – Pref. ne- + iertat.

DOOM

neiertát adj. m., pl. neiertáți; f. neiertátă, pl. neiertáte

neiertătoare
NEIERTĂTÓR, -OÁRE, neiertători, -oare, adj. Care nu iartă (ușor), care nu cruță; aspru, sever, nemilos. [Pr.: ne-ier-] – Pref. ne- + iertător.

DOOM

neiertătór adj. m., pl. neiertătóri; f. sg. și pl. neiertătoáre

neiertătoarea
NEIERTĂTÓR, -OÁRE, neiertători, -oare, adj. Care nu iartă (ușor), care nu cruță; aspru, sever, nemilos. [Pr.: ne-ier-] – Pref. ne- + iertător.

DOOM

neiertătór adj. m., pl. neiertătóri; f. sg. și pl. neiertătoáre

neiertătoarei
NEIERTĂTÓR, -OÁRE, neiertători, -oare, adj. Care nu iartă (ușor), care nu cruță; aspru, sever, nemilos. [Pr.: ne-ier-] – Pref. ne- + iertător.

DOOM

neiertătór adj. m., pl. neiertătóri; f. sg. și pl. neiertătoáre

neiertătoarele
NEIERTĂTÓR, -OÁRE, neiertători, -oare, adj. Care nu iartă (ușor), care nu cruță; aspru, sever, nemilos. [Pr.: ne-ier-] – Pref. ne- + iertător.

DOOM

neiertătór adj. m., pl. neiertătóri; f. sg. și pl. neiertătoáre

neiertătoarelor
NEIERTĂTÓR, -OÁRE, neiertători, -oare, adj. Care nu iartă (ușor), care nu cruță; aspru, sever, nemilos. [Pr.: ne-ier-] – Pref. ne- + iertător.

DOOM

neiertătór adj. m., pl. neiertătóri; f. sg. și pl. neiertătoáre

neiertător
NEIERTĂTÓR, -OÁRE, neiertători, -oare, adj. Care nu iartă (ușor), care nu cruță; aspru, sever, nemilos. [Pr.: ne-ier-] – Pref. ne- + iertător.

DOOM

neiertătór adj. m., pl. neiertătóri; f. sg. și pl. neiertătoáre

neiertători
NEIERTĂTÓR, -OÁRE, neiertători, -oare, adj. Care nu iartă (ușor), care nu cruță; aspru, sever, nemilos. [Pr.: ne-ier-] – Pref. ne- + iertător.

DOOM

neiertătór adj. m., pl. neiertătóri; f. sg. și pl. neiertătoáre

neiertătorii
NEIERTĂTÓR, -OÁRE, neiertători, -oare, adj. Care nu iartă (ușor), care nu cruță; aspru, sever, nemilos. [Pr.: ne-ier-] – Pref. ne- + iertător.

DOOM

neiertătór adj. m., pl. neiertătóri; f. sg. și pl. neiertătoáre

neiertătorilor
NEIERTĂTÓR, -OÁRE, neiertători, -oare, adj. Care nu iartă (ușor), care nu cruță; aspru, sever, nemilos. [Pr.: ne-ier-] – Pref. ne- + iertător.

DOOM

neiertătór adj. m., pl. neiertătóri; f. sg. și pl. neiertătoáre

neiertătorul
NEIERTĂTÓR, -OÁRE, neiertători, -oare, adj. Care nu iartă (ușor), care nu cruță; aspru, sever, nemilos. [Pr.: ne-ier-] – Pref. ne- + iertător.

DOOM

neiertătór adj. m., pl. neiertătóri; f. sg. și pl. neiertătoáre

neiertătorului
NEIERTĂTÓR, -OÁRE, neiertători, -oare, adj. Care nu iartă (ușor), care nu cruță; aspru, sever, nemilos. [Pr.: ne-ier-] – Pref. ne- + iertător.

DOOM

neiertătór adj. m., pl. neiertătóri; f. sg. și pl. neiertătoáre

neimaginabil
NEIMAGINÁBIL, -Ă, neimaginabili, -e, adj. Care întrece orice închipuire, care nu se poate imagina; de neînchipuit, extraordinar, inimaginabil. – Pref. ne- + imaginabil.

neimaginabila
NEIMAGINÁBIL, -Ă, neimaginabili, -e, adj. Care întrece orice închipuire, care nu se poate imagina; de neînchipuit, extraordinar, inimaginabil. – Pref. ne- + imaginabil.

neimaginabile
NEIMAGINÁBIL, -Ă, neimaginabili, -e, adj. Care întrece orice închipuire, care nu se poate imagina; de neînchipuit, extraordinar, inimaginabil. – Pref. ne- + imaginabil.

neimaginabilei
NEIMAGINÁBIL, -Ă, neimaginabili, -e, adj. Care întrece orice închipuire, care nu se poate imagina; de neînchipuit, extraordinar, inimaginabil. – Pref. ne- + imaginabil.

neimaginabilele
NEIMAGINÁBIL, -Ă, neimaginabili, -e, adj. Care întrece orice închipuire, care nu se poate imagina; de neînchipuit, extraordinar, inimaginabil. – Pref. ne- + imaginabil.

neimaginabilelor
NEIMAGINÁBIL, -Ă, neimaginabili, -e, adj. Care întrece orice închipuire, care nu se poate imagina; de neînchipuit, extraordinar, inimaginabil. – Pref. ne- + imaginabil.

neimaginabili
NEIMAGINÁBIL, -Ă, neimaginabili, -e, adj. Care întrece orice închipuire, care nu se poate imagina; de neînchipuit, extraordinar, inimaginabil. – Pref. ne- + imaginabil.

neimaginabilii
NEIMAGINÁBIL, -Ă, neimaginabili, -e, adj. Care întrece orice închipuire, care nu se poate imagina; de neînchipuit, extraordinar, inimaginabil. – Pref. ne- + imaginabil.

neimaginabililor
NEIMAGINÁBIL, -Ă, neimaginabili, -e, adj. Care întrece orice închipuire, care nu se poate imagina; de neînchipuit, extraordinar, inimaginabil. – Pref. ne- + imaginabil.

neimaginabilul
NEIMAGINÁBIL, -Ă, neimaginabili, -e, adj. Care întrece orice închipuire, care nu se poate imagina; de neînchipuit, extraordinar, inimaginabil. – Pref. ne- + imaginabil.

neimaginabilului
NEIMAGINÁBIL, -Ă, neimaginabili, -e, adj. Care întrece orice închipuire, care nu se poate imagina; de neînchipuit, extraordinar, inimaginabil. – Pref. ne- + imaginabil.

neimitabil
NEIMITÁBIL, -Ă, neimitabili, -e, adj. Inimitabil. – Pref. ne- + imitabil (după fr. inimitable).

DOOM

neimitábil adj. m., pl. neimitábili; f. neimitábilă, pl. neimitábile

neimitabila
NEIMITÁBIL, -Ă, neimitabili, -e, adj. Inimitabil. – Pref. ne- + imitabil (după fr. inimitable).

DOOM

neimitábil adj. m., pl. neimitábili; f. neimitábilă, pl. neimitábile

neimitabile
NEIMITÁBIL, -Ă, neimitabili, -e, adj. Inimitabil. – Pref. ne- + imitabil (după fr. inimitable).

DOOM

neimitábil adj. m., pl. neimitábili; f. neimitábilă, pl. neimitábile

neimitabilei
NEIMITÁBIL, -Ă, neimitabili, -e, adj. Inimitabil. – Pref. ne- + imitabil (după fr. inimitable).

DOOM

neimitábil adj. m., pl. neimitábili; f. neimitábilă, pl. neimitábile

neimitabilele
NEIMITÁBIL, -Ă, neimitabili, -e, adj. Inimitabil. – Pref. ne- + imitabil (după fr. inimitable).

DOOM

neimitábil adj. m., pl. neimitábili; f. neimitábilă, pl. neimitábile

neimitabilelor
NEIMITÁBIL, -Ă, neimitabili, -e, adj. Inimitabil. – Pref. ne- + imitabil (după fr. inimitable).

DOOM

neimitábil adj. m., pl. neimitábili; f. neimitábilă, pl. neimitábile

neimitabili
NEIMITÁBIL, -Ă, neimitabili, -e, adj. Inimitabil. – Pref. ne- + imitabil (după fr. inimitable).

DOOM

neimitábil adj. m., pl. neimitábili; f. neimitábilă, pl. neimitábile

neimitabilii
NEIMITÁBIL, -Ă, neimitabili, -e, adj. Inimitabil. – Pref. ne- + imitabil (după fr. inimitable).

DOOM

neimitábil adj. m., pl. neimitábili; f. neimitábilă, pl. neimitábile

neimitabililor
NEIMITÁBIL, -Ă, neimitabili, -e, adj. Inimitabil. – Pref. ne- + imitabil (după fr. inimitable).

DOOM

neimitábil adj. m., pl. neimitábili; f. neimitábilă, pl. neimitábile

neimitabilul
NEIMITÁBIL, -Ă, neimitabili, -e, adj. Inimitabil. – Pref. ne- + imitabil (după fr. inimitable).

DOOM

neimitábil adj. m., pl. neimitábili; f. neimitábilă, pl. neimitábile

neimitabilului
NEIMITÁBIL, -Ă, neimitabili, -e, adj. Inimitabil. – Pref. ne- + imitabil (după fr. inimitable).

DOOM

neimitábil adj. m., pl. neimitábili; f. neimitábilă, pl. neimitábile

neimplicat
NEIMPLICÁT, -Ă, neimplicați, -te, adj. Care nu este implicat, amestecat într-o acțiune. – Pref. ne- + implicat.

DOOM

*neimplicát adj. m., pl. neimplicáți; f. neimplicátă, pl. neimplicáte

neimplicata
NEIMPLICÁT, -Ă, neimplicați, -te, adj. Care nu este implicat, amestecat într-o acțiune. – Pref. ne- + implicat.

DOOM

*neimplicát adj. m., pl. neimplicáți; f. neimplicátă, pl. neimplicáte

neimplicate
NEIMPLICÁT, -Ă, neimplicați, -te, adj. Care nu este implicat, amestecat într-o acțiune. – Pref. ne- + implicat.

DOOM

*neimplicát adj. m., pl. neimplicáți; f. neimplicátă, pl. neimplicáte

neimplicatei
NEIMPLICÁT, -Ă, neimplicați, -te, adj. Care nu este implicat, amestecat într-o acțiune. – Pref. ne- + implicat.

DOOM

*neimplicát adj. m., pl. neimplicáți; f. neimplicátă, pl. neimplicáte

neimplicatele
NEIMPLICÁT, -Ă, neimplicați, -te, adj. Care nu este implicat, amestecat într-o acțiune. – Pref. ne- + implicat.

DOOM

*neimplicát adj. m., pl. neimplicáți; f. neimplicátă, pl. neimplicáte

neimplicatelor
NEIMPLICÁT, -Ă, neimplicați, -te, adj. Care nu este implicat, amestecat într-o acțiune. – Pref. ne- + implicat.

DOOM

*neimplicát adj. m., pl. neimplicáți; f. neimplicátă, pl. neimplicáte

neimplicatul
NEIMPLICÁT, -Ă, neimplicați, -te, adj. Care nu este implicat, amestecat într-o acțiune. – Pref. ne- + implicat.

DOOM

*neimplicát adj. m., pl. neimplicáți; f. neimplicátă, pl. neimplicáte

neimplicatului
NEIMPLICÁT, -Ă, neimplicați, -te, adj. Care nu este implicat, amestecat într-o acțiune. – Pref. ne- + implicat.

DOOM

*neimplicát adj. m., pl. neimplicáți; f. neimplicátă, pl. neimplicáte

neimplicați
NEIMPLICÁT, -Ă, neimplicați, -te, adj. Care nu este implicat, amestecat într-o acțiune. – Pref. ne- + implicat.

DOOM

*neimplicát adj. m., pl. neimplicáți; f. neimplicátă, pl. neimplicáte

neimplicații
NEIMPLICÁT, -Ă, neimplicați, -te, adj. Care nu este implicat, amestecat într-o acțiune. – Pref. ne- + implicat.

DOOM

*neimplicát adj. m., pl. neimplicáți; f. neimplicátă, pl. neimplicáte

neimplicaților
NEIMPLICÁT, -Ă, neimplicați, -te, adj. Care nu este implicat, amestecat într-o acțiune. – Pref. ne- + implicat.

DOOM

*neimplicát adj. m., pl. neimplicáți; f. neimplicátă, pl. neimplicáte

neimportant
NEIMPORTÁNT, -Ă, neimportanți, -te, adj. Lipsit de importanță (ca mărime, cantitate, valoare); neînsemnat, – Pref. ne- + important.

DOOM

neimportánt adj. m., pl. neimportánți; f. neimportántă, pl. neimportánte

neimportanta
NEIMPORTÁNT, -Ă, neimportanți, -te, adj. Lipsit de importanță (ca mărime, cantitate, valoare); neînsemnat, – Pref. ne- + important.

DOOM

neimportánt adj. m., pl. neimportánți; f. neimportántă, pl. neimportánte

neimportante
NEIMPORTÁNT, -Ă, neimportanți, -te, adj. Lipsit de importanță (ca mărime, cantitate, valoare); neînsemnat, – Pref. ne- + important.

DOOM

neimportánt adj. m., pl. neimportánți; f. neimportántă, pl. neimportánte

neimportantei
NEIMPORTÁNT, -Ă, neimportanți, -te, adj. Lipsit de importanță (ca mărime, cantitate, valoare); neînsemnat, – Pref. ne- + important.

DOOM

neimportánt adj. m., pl. neimportánți; f. neimportántă, pl. neimportánte

neimportantele
NEIMPORTÁNT, -Ă, neimportanți, -te, adj. Lipsit de importanță (ca mărime, cantitate, valoare); neînsemnat, – Pref. ne- + important.

DOOM

neimportánt adj. m., pl. neimportánți; f. neimportántă, pl. neimportánte

neimportantelor
NEIMPORTÁNT, -Ă, neimportanți, -te, adj. Lipsit de importanță (ca mărime, cantitate, valoare); neînsemnat, – Pref. ne- + important.

DOOM

neimportánt adj. m., pl. neimportánți; f. neimportántă, pl. neimportánte

neimportantul
NEIMPORTÁNT, -Ă, neimportanți, -te, adj. Lipsit de importanță (ca mărime, cantitate, valoare); neînsemnat, – Pref. ne- + important.

DOOM

neimportánt adj. m., pl. neimportánți; f. neimportántă, pl. neimportánte

neimportantului
NEIMPORTÁNT, -Ă, neimportanți, -te, adj. Lipsit de importanță (ca mărime, cantitate, valoare); neînsemnat, – Pref. ne- + important.

DOOM

neimportánt adj. m., pl. neimportánți; f. neimportántă, pl. neimportánte

neimportanți
NEIMPORTÁNT, -Ă, neimportanți, -te, adj. Lipsit de importanță (ca mărime, cantitate, valoare); neînsemnat, – Pref. ne- + important.

DOOM

neimportánt adj. m., pl. neimportánți; f. neimportántă, pl. neimportánte

neimportanții
NEIMPORTÁNT, -Ă, neimportanți, -te, adj. Lipsit de importanță (ca mărime, cantitate, valoare); neînsemnat, – Pref. ne- + important.

DOOM

neimportánt adj. m., pl. neimportánți; f. neimportántă, pl. neimportánte

neimportanților
NEIMPORTÁNT, -Ă, neimportanți, -te, adj. Lipsit de importanță (ca mărime, cantitate, valoare); neînsemnat, – Pref. ne- + important.

DOOM

neimportánt adj. m., pl. neimportánți; f. neimportántă, pl. neimportánte

neimpozabil
NEIMPOZÁBIL, -Ă, neimpozabili, -e, adj. Care este scutit de impozite. – Pref. ne- + impozabil.

DOOM

neimpozábil adj. m., pl. neimpozábili; f. neimpozábilă, pl. neimpozábile

neimpozabila
NEIMPOZÁBIL, -Ă, neimpozabili, -e, adj. Care este scutit de impozite. – Pref. ne- + impozabil.

DOOM

neimpozábil adj. m., pl. neimpozábili; f. neimpozábilă, pl. neimpozábile

neimpozabile
NEIMPOZÁBIL, -Ă, neimpozabili, -e, adj. Care este scutit de impozite. – Pref. ne- + impozabil.

DOOM

neimpozábil adj. m., pl. neimpozábili; f. neimpozábilă, pl. neimpozábile

neimpozabilei
NEIMPOZÁBIL, -Ă, neimpozabili, -e, adj. Care este scutit de impozite. – Pref. ne- + impozabil.

DOOM

neimpozábil adj. m., pl. neimpozábili; f. neimpozábilă, pl. neimpozábile

neimpozabilele
NEIMPOZÁBIL, -Ă, neimpozabili, -e, adj. Care este scutit de impozite. – Pref. ne- + impozabil.

DOOM

neimpozábil adj. m., pl. neimpozábili; f. neimpozábilă, pl. neimpozábile

neimpozabilelor
NEIMPOZÁBIL, -Ă, neimpozabili, -e, adj. Care este scutit de impozite. – Pref. ne- + impozabil.

DOOM

neimpozábil adj. m., pl. neimpozábili; f. neimpozábilă, pl. neimpozábile

neimpozabili
NEIMPOZÁBIL, -Ă, neimpozabili, -e, adj. Care este scutit de impozite. – Pref. ne- + impozabil.

DOOM

neimpozábil adj. m., pl. neimpozábili; f. neimpozábilă, pl. neimpozábile

neimpozabilii
NEIMPOZÁBIL, -Ă, neimpozabili, -e, adj. Care este scutit de impozite. – Pref. ne- + impozabil.

DOOM

neimpozábil adj. m., pl. neimpozábili; f. neimpozábilă, pl. neimpozábile

neimpozabililor
NEIMPOZÁBIL, -Ă, neimpozabili, -e, adj. Care este scutit de impozite. – Pref. ne- + impozabil.

DOOM

neimpozábil adj. m., pl. neimpozábili; f. neimpozábilă, pl. neimpozábile

neimpozabilul
NEIMPOZÁBIL, -Ă, neimpozabili, -e, adj. Care este scutit de impozite. – Pref. ne- + impozabil.

DOOM

neimpozábil adj. m., pl. neimpozábili; f. neimpozábilă, pl. neimpozábile

neimpozabilului
NEIMPOZÁBIL, -Ă, neimpozabili, -e, adj. Care este scutit de impozite. – Pref. ne- + impozabil.

DOOM

neimpozábil adj. m., pl. neimpozábili; f. neimpozábilă, pl. neimpozábile

neinflamabil
NEINFLAMÁBIL, -Ă, neinflamabili, -e, adj. Care nu se aprinde (ușor). – Pref. ne- + inflamabil.

DOOM

*neinflamábil adj. m., pl. neinflamábili; f. neinflamábilă, pl. neinflamábile

neinflamabila
NEINFLAMÁBIL, -Ă, neinflamabili, -e, adj. Care nu se aprinde (ușor). – Pref. ne- + inflamabil.

DOOM

*neinflamábil adj. m., pl. neinflamábili; f. neinflamábilă, pl. neinflamábile

neinflamabile
NEINFLAMÁBIL, -Ă, neinflamabili, -e, adj. Care nu se aprinde (ușor). – Pref. ne- + inflamabil.

DOOM

*neinflamábil adj. m., pl. neinflamábili; f. neinflamábilă, pl. neinflamábile

neinflamabilei
NEINFLAMÁBIL, -Ă, neinflamabili, -e, adj. Care nu se aprinde (ușor). – Pref. ne- + inflamabil.

DOOM

*neinflamábil adj. m., pl. neinflamábili; f. neinflamábilă, pl. neinflamábile

neinflamabilele
NEINFLAMÁBIL, -Ă, neinflamabili, -e, adj. Care nu se aprinde (ușor). – Pref. ne- + inflamabil.

DOOM

*neinflamábil adj. m., pl. neinflamábili; f. neinflamábilă, pl. neinflamábile

neinflamabilelor
NEINFLAMÁBIL, -Ă, neinflamabili, -e, adj. Care nu se aprinde (ușor). – Pref. ne- + inflamabil.

DOOM

*neinflamábil adj. m., pl. neinflamábili; f. neinflamábilă, pl. neinflamábile

neinflamabili
NEINFLAMÁBIL, -Ă, neinflamabili, -e, adj. Care nu se aprinde (ușor). – Pref. ne- + inflamabil.

DOOM

*neinflamábil adj. m., pl. neinflamábili; f. neinflamábilă, pl. neinflamábile

neinflamabilii
NEINFLAMÁBIL, -Ă, neinflamabili, -e, adj. Care nu se aprinde (ușor). – Pref. ne- + inflamabil.

DOOM

*neinflamábil adj. m., pl. neinflamábili; f. neinflamábilă, pl. neinflamábile

neinflamabililor
NEINFLAMÁBIL, -Ă, neinflamabili, -e, adj. Care nu se aprinde (ușor). – Pref. ne- + inflamabil.

DOOM

*neinflamábil adj. m., pl. neinflamábili; f. neinflamábilă, pl. neinflamábile

neinflamabilul
NEINFLAMÁBIL, -Ă, neinflamabili, -e, adj. Care nu se aprinde (ușor). – Pref. ne- + inflamabil.

DOOM

*neinflamábil adj. m., pl. neinflamábili; f. neinflamábilă, pl. neinflamábile

neinflamabilului
NEINFLAMÁBIL, -Ă, neinflamabili, -e, adj. Care nu se aprinde (ușor). – Pref. ne- + inflamabil.

DOOM

*neinflamábil adj. m., pl. neinflamábili; f. neinflamábilă, pl. neinflamábile

neinformat
NEINFORMÁT, -Ă, neinformați, -te, adj. Care nu a primit sau nu și-a procurat informații; care nu s-a documentat prin cercetări amănunțite. – Pref. ne- + informat.

neinformata
NEINFORMÁT, -Ă, neinformați, -te, adj. Care nu a primit sau nu și-a procurat informații; care nu s-a documentat prin cercetări amănunțite. – Pref. ne- + informat.

neinformate
NEINFORMÁT, -Ă, neinformați, -te, adj. Care nu a primit sau nu și-a procurat informații; care nu s-a documentat prin cercetări amănunțite. – Pref. ne- + informat.

neinformatei
NEINFORMÁT, -Ă, neinformați, -te, adj. Care nu a primit sau nu și-a procurat informații; care nu s-a documentat prin cercetări amănunțite. – Pref. ne- + informat.

neinformatele
NEINFORMÁT, -Ă, neinformați, -te, adj. Care nu a primit sau nu și-a procurat informații; care nu s-a documentat prin cercetări amănunțite. – Pref. ne- + informat.

neinformatelor
NEINFORMÁT, -Ă, neinformați, -te, adj. Care nu a primit sau nu și-a procurat informații; care nu s-a documentat prin cercetări amănunțite. – Pref. ne- + informat.

neinformatul
NEINFORMÁT, -Ă, neinformați, -te, adj. Care nu a primit sau nu și-a procurat informații; care nu s-a documentat prin cercetări amănunțite. – Pref. ne- + informat.

neinformatului
NEINFORMÁT, -Ă, neinformați, -te, adj. Care nu a primit sau nu și-a procurat informații; care nu s-a documentat prin cercetări amănunțite. – Pref. ne- + informat.

neinformați
NEINFORMÁT, -Ă, neinformați, -te, adj. Care nu a primit sau nu și-a procurat informații; care nu s-a documentat prin cercetări amănunțite. – Pref. ne- + informat.

neinformații
NEINFORMÁT, -Ă, neinformați, -te, adj. Care nu a primit sau nu și-a procurat informații; care nu s-a documentat prin cercetări amănunțite. – Pref. ne- + informat.

neinformaților
NEINFORMÁT, -Ă, neinformați, -te, adj. Care nu a primit sau nu și-a procurat informații; care nu s-a documentat prin cercetări amănunțite. – Pref. ne- + informat.

neinspirat
NEINSPIRÁT, -Ă, neinspirați, -te, adj. Care nu este inspirat, prost inspirat. – Pref. ne- + inspirat.

neinspirata
NEINSPIRÁT, -Ă, neinspirați, -te, adj. Care nu este inspirat, prost inspirat. – Pref. ne- + inspirat.

neinspirate
NEINSPIRÁT, -Ă, neinspirați, -te, adj. Care nu este inspirat, prost inspirat. – Pref. ne- + inspirat.

neinspiratei
NEINSPIRÁT, -Ă, neinspirați, -te, adj. Care nu este inspirat, prost inspirat. – Pref. ne- + inspirat.

neinspiratele
NEINSPIRÁT, -Ă, neinspirați, -te, adj. Care nu este inspirat, prost inspirat. – Pref. ne- + inspirat.

neinspiratelor
NEINSPIRÁT, -Ă, neinspirați, -te, adj. Care nu este inspirat, prost inspirat. – Pref. ne- + inspirat.

neinspiratul
NEINSPIRÁT, -Ă, neinspirați, -te, adj. Care nu este inspirat, prost inspirat. – Pref. ne- + inspirat.

neinspiratului
NEINSPIRÁT, -Ă, neinspirați, -te, adj. Care nu este inspirat, prost inspirat. – Pref. ne- + inspirat.

neinspirați
NEINSPIRÁT, -Ă, neinspirați, -te, adj. Care nu este inspirat, prost inspirat. – Pref. ne- + inspirat.

neinspirații
NEINSPIRÁT, -Ă, neinspirați, -te, adj. Care nu este inspirat, prost inspirat. – Pref. ne- + inspirat.

neinspiraților
NEINSPIRÁT, -Ă, neinspirați, -te, adj. Care nu este inspirat, prost inspirat. – Pref. ne- + inspirat.

neinstruit
NEINSTRUÍT, -Ă, neinstruiți, -te, adj. 1. Care nu a urmat o formă de învățământ pentru a se instrui, care nu posedă cunoștințe temeinice (în general). 2. (Despre ostași) Care nu și-a îndeplinit stagiul militar (deși a împlinit vârsta legală). – Pref. ne- + instruit.

DOOM

neinstruít adj. m., pl. neinstruíți; f. neinstruítă, pl. neinstruíte

neinstruita
NEINSTRUÍT, -Ă, neinstruiți, -te, adj. 1. Care nu a urmat o formă de învățământ pentru a se instrui, care nu posedă cunoștințe temeinice (în general). 2. (Despre ostași) Care nu și-a îndeplinit stagiul militar (deși a împlinit vârsta legală). – Pref. ne- + instruit.

DOOM

neinstruít adj. m., pl. neinstruíți; f. neinstruítă, pl. neinstruíte

neinstruite
NEINSTRUÍT, -Ă, neinstruiți, -te, adj. 1. Care nu a urmat o formă de învățământ pentru a se instrui, care nu posedă cunoștințe temeinice (în general). 2. (Despre ostași) Care nu și-a îndeplinit stagiul militar (deși a împlinit vârsta legală). – Pref. ne- + instruit.

DOOM

neinstruít adj. m., pl. neinstruíți; f. neinstruítă, pl. neinstruíte

neinstruitei
NEINSTRUÍT, -Ă, neinstruiți, -te, adj. 1. Care nu a urmat o formă de învățământ pentru a se instrui, care nu posedă cunoștințe temeinice (în general). 2. (Despre ostași) Care nu și-a îndeplinit stagiul militar (deși a împlinit vârsta legală). – Pref. ne- + instruit.

DOOM

neinstruít adj. m., pl. neinstruíți; f. neinstruítă, pl. neinstruíte

neinstruitele
NEINSTRUÍT, -Ă, neinstruiți, -te, adj. 1. Care nu a urmat o formă de învățământ pentru a se instrui, care nu posedă cunoștințe temeinice (în general). 2. (Despre ostași) Care nu și-a îndeplinit stagiul militar (deși a împlinit vârsta legală). – Pref. ne- + instruit.

DOOM

neinstruít adj. m., pl. neinstruíți; f. neinstruítă, pl. neinstruíte

neinstruitelor
NEINSTRUÍT, -Ă, neinstruiți, -te, adj. 1. Care nu a urmat o formă de învățământ pentru a se instrui, care nu posedă cunoștințe temeinice (în general). 2. (Despre ostași) Care nu și-a îndeplinit stagiul militar (deși a împlinit vârsta legală). – Pref. ne- + instruit.

DOOM

neinstruít adj. m., pl. neinstruíți; f. neinstruítă, pl. neinstruíte

neinstruitul
NEINSTRUÍT, -Ă, neinstruiți, -te, adj. 1. Care nu a urmat o formă de învățământ pentru a se instrui, care nu posedă cunoștințe temeinice (în general). 2. (Despre ostași) Care nu și-a îndeplinit stagiul militar (deși a împlinit vârsta legală). – Pref. ne- + instruit.

DOOM

neinstruít adj. m., pl. neinstruíți; f. neinstruítă, pl. neinstruíte

neinstruitului
NEINSTRUÍT, -Ă, neinstruiți, -te, adj. 1. Care nu a urmat o formă de învățământ pentru a se instrui, care nu posedă cunoștințe temeinice (în general). 2. (Despre ostași) Care nu și-a îndeplinit stagiul militar (deși a împlinit vârsta legală). – Pref. ne- + instruit.

DOOM

neinstruít adj. m., pl. neinstruíți; f. neinstruítă, pl. neinstruíte

neinstruiți
NEINSTRUÍT, -Ă, neinstruiți, -te, adj. 1. Care nu a urmat o formă de învățământ pentru a se instrui, care nu posedă cunoștințe temeinice (în general). 2. (Despre ostași) Care nu și-a îndeplinit stagiul militar (deși a împlinit vârsta legală). – Pref. ne- + instruit.

DOOM

neinstruít adj. m., pl. neinstruíți; f. neinstruítă, pl. neinstruíte

neinstruiții
NEINSTRUÍT, -Ă, neinstruiți, -te, adj. 1. Care nu a urmat o formă de învățământ pentru a se instrui, care nu posedă cunoștințe temeinice (în general). 2. (Despre ostași) Care nu și-a îndeplinit stagiul militar (deși a împlinit vârsta legală). – Pref. ne- + instruit.

DOOM

neinstruít adj. m., pl. neinstruíți; f. neinstruítă, pl. neinstruíte

neinstruiților
NEINSTRUÍT, -Ă, neinstruiți, -te, adj. 1. Care nu a urmat o formă de învățământ pentru a se instrui, care nu posedă cunoștințe temeinice (în general). 2. (Despre ostași) Care nu și-a îndeplinit stagiul militar (deși a împlinit vârsta legală). – Pref. ne- + instruit.

DOOM

neinstruít adj. m., pl. neinstruíți; f. neinstruítă, pl. neinstruíte

neintegrabil
NEINTEGRÁBIL, -Ă, neintegrabili, -e, adj. Care nu poate fi inclus, înglobat (armonios) într-un tot. – Pref. ne- + integrabil.

neintegrabila
NEINTEGRÁBIL, -Ă, neintegrabili, -e, adj. Care nu poate fi inclus, înglobat (armonios) într-un tot. – Pref. ne- + integrabil.

neintegrabile
NEINTEGRÁBIL, -Ă, neintegrabili, -e, adj. Care nu poate fi inclus, înglobat (armonios) într-un tot. – Pref. ne- + integrabil.

neintegrabilei
NEINTEGRÁBIL, -Ă, neintegrabili, -e, adj. Care nu poate fi inclus, înglobat (armonios) într-un tot. – Pref. ne- + integrabil.

neintegrabilele
NEINTEGRÁBIL, -Ă, neintegrabili, -e, adj. Care nu poate fi inclus, înglobat (armonios) într-un tot. – Pref. ne- + integrabil.

neintegrabilelor
NEINTEGRÁBIL, -Ă, neintegrabili, -e, adj. Care nu poate fi inclus, înglobat (armonios) într-un tot. – Pref. ne- + integrabil.

neintegrabili
NEINTEGRÁBIL, -Ă, neintegrabili, -e, adj. Care nu poate fi inclus, înglobat (armonios) într-un tot. – Pref. ne- + integrabil.

neintegrabilii
NEINTEGRÁBIL, -Ă, neintegrabili, -e, adj. Care nu poate fi inclus, înglobat (armonios) într-un tot. – Pref. ne- + integrabil.

neintegrabililor
NEINTEGRÁBIL, -Ă, neintegrabili, -e, adj. Care nu poate fi inclus, înglobat (armonios) într-un tot. – Pref. ne- + integrabil.

neintegrabilul
NEINTEGRÁBIL, -Ă, neintegrabili, -e, adj. Care nu poate fi inclus, înglobat (armonios) într-un tot. – Pref. ne- + integrabil.

neintegrabilului
NEINTEGRÁBIL, -Ă, neintegrabili, -e, adj. Care nu poate fi inclus, înglobat (armonios) într-un tot. – Pref. ne- + integrabil.

neinteligent
NEINTELIGÉNT, -Ă, neinieligenți, -te, adj. Care nu este inteligent. – Pref. ne- + inteligent.

neinteligenta
NEINTELIGÉNT, -Ă, neinieligenți, -te, adj. Care nu este inteligent. – Pref. ne- + inteligent.

neinteligente
NEINTELIGÉNT, -Ă, neinieligenți, -te, adj. Care nu este inteligent. – Pref. ne- + inteligent.

neinteligentei
NEINTELIGÉNT, -Ă, neinieligenți, -te, adj. Care nu este inteligent. – Pref. ne- + inteligent.

neinteligentele
NEINTELIGÉNT, -Ă, neinieligenți, -te, adj. Care nu este inteligent. – Pref. ne- + inteligent.

neinteligentelor
NEINTELIGÉNT, -Ă, neinieligenți, -te, adj. Care nu este inteligent. – Pref. ne- + inteligent.

neinteligentul
NEINTELIGÉNT, -Ă, neinieligenți, -te, adj. Care nu este inteligent. – Pref. ne- + inteligent.

neinteligentului
NEINTELIGÉNT, -Ă, neinieligenți, -te, adj. Care nu este inteligent. – Pref. ne- + inteligent.

neinteligenți
NEINTELIGÉNT, -Ă, neinieligenți, -te, adj. Care nu este inteligent. – Pref. ne- + inteligent.

neinteligenții
NEINTELIGÉNT, -Ă, neinieligenți, -te, adj. Care nu este inteligent. – Pref. ne- + inteligent.

neinteligenților
NEINTELIGÉNT, -Ă, neinieligenți, -te, adj. Care nu este inteligent. – Pref. ne- + inteligent.

neinteligibil
NEINTELIGÍBIL, -Ă, neinteligibili, -e, adj. Care nu este inteligibil; de neînțeles. – Pref. ne- + inteligibil.

DOOM

*neinteligíbil adj. m., pl. neinteligíbili; f. neinteligíbilă, pl. neinteligíbile

neinteligibila
NEINTELIGÍBIL, -Ă, neinteligibili, -e, adj. Care nu este inteligibil; de neînțeles. – Pref. ne- + inteligibil.

DOOM

*neinteligíbil adj. m., pl. neinteligíbili; f. neinteligíbilă, pl. neinteligíbile

neinteligibile
NEINTELIGÍBIL, -Ă, neinteligibili, -e, adj. Care nu este inteligibil; de neînțeles. – Pref. ne- + inteligibil.

DOOM

*neinteligíbil adj. m., pl. neinteligíbili; f. neinteligíbilă, pl. neinteligíbile

neinteligibilei
NEINTELIGÍBIL, -Ă, neinteligibili, -e, adj. Care nu este inteligibil; de neînțeles. – Pref. ne- + inteligibil.

DOOM

*neinteligíbil adj. m., pl. neinteligíbili; f. neinteligíbilă, pl. neinteligíbile

neinteligibilele
NEINTELIGÍBIL, -Ă, neinteligibili, -e, adj. Care nu este inteligibil; de neînțeles. – Pref. ne- + inteligibil.

DOOM

*neinteligíbil adj. m., pl. neinteligíbili; f. neinteligíbilă, pl. neinteligíbile

neinteligibilelor
NEINTELIGÍBIL, -Ă, neinteligibili, -e, adj. Care nu este inteligibil; de neînțeles. – Pref. ne- + inteligibil.

DOOM

*neinteligíbil adj. m., pl. neinteligíbili; f. neinteligíbilă, pl. neinteligíbile

neinteligibili
NEINTELIGÍBIL, -Ă, neinteligibili, -e, adj. Care nu este inteligibil; de neînțeles. – Pref. ne- + inteligibil.

DOOM

*neinteligíbil adj. m., pl. neinteligíbili; f. neinteligíbilă, pl. neinteligíbile

neinteligibilii
NEINTELIGÍBIL, -Ă, neinteligibili, -e, adj. Care nu este inteligibil; de neînțeles. – Pref. ne- + inteligibil.

DOOM

*neinteligíbil adj. m., pl. neinteligíbili; f. neinteligíbilă, pl. neinteligíbile

neinteligibililor
NEINTELIGÍBIL, -Ă, neinteligibili, -e, adj. Care nu este inteligibil; de neînțeles. – Pref. ne- + inteligibil.

DOOM

*neinteligíbil adj. m., pl. neinteligíbili; f. neinteligíbilă, pl. neinteligíbile

neinteligibilul
NEINTELIGÍBIL, -Ă, neinteligibili, -e, adj. Care nu este inteligibil; de neînțeles. – Pref. ne- + inteligibil.

DOOM

*neinteligíbil adj. m., pl. neinteligíbili; f. neinteligíbilă, pl. neinteligíbile

neinteligibilului
NEINTELIGÍBIL, -Ă, neinteligibili, -e, adj. Care nu este inteligibil; de neînțeles. – Pref. ne- + inteligibil.

DOOM

*neinteligíbil adj. m., pl. neinteligíbili; f. neinteligíbilă, pl. neinteligíbile

neintenționat
NEINTENȚIONÁT, -Ă, neintenționați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este făcut fără intenție, fără să vrea. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + intenționat.

DOOM

neintenționát (-ți-o-) adj. m., pl. neintenționáți; f. neintenționátă, pl. neintenționáte

neintenționata
NEINTENȚIONÁT, -Ă, neintenționați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este făcut fără intenție, fără să vrea. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + intenționat.

DOOM

neintenționát (-ți-o-) adj. m., pl. neintenționáți; f. neintenționátă, pl. neintenționáte

neintenționate
NEINTENȚIONÁT, -Ă, neintenționați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este făcut fără intenție, fără să vrea. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + intenționat.

DOOM

neintenționát (-ți-o-) adj. m., pl. neintenționáți; f. neintenționátă, pl. neintenționáte

neintenționatei
NEINTENȚIONÁT, -Ă, neintenționați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este făcut fără intenție, fără să vrea. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + intenționat.

DOOM

neintenționát (-ți-o-) adj. m., pl. neintenționáți; f. neintenționátă, pl. neintenționáte

neintenționatele
NEINTENȚIONÁT, -Ă, neintenționați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este făcut fără intenție, fără să vrea. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + intenționat.

DOOM

neintenționát (-ți-o-) adj. m., pl. neintenționáți; f. neintenționátă, pl. neintenționáte

neintenționatelor
NEINTENȚIONÁT, -Ă, neintenționați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este făcut fără intenție, fără să vrea. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + intenționat.

DOOM

neintenționát (-ți-o-) adj. m., pl. neintenționáți; f. neintenționátă, pl. neintenționáte

neintenționatul
NEINTENȚIONÁT, -Ă, neintenționați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este făcut fără intenție, fără să vrea. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + intenționat.

DOOM

neintenționát (-ți-o-) adj. m., pl. neintenționáți; f. neintenționátă, pl. neintenționáte

neintenționatului
NEINTENȚIONÁT, -Ă, neintenționați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este făcut fără intenție, fără să vrea. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + intenționat.

DOOM

neintenționát (-ți-o-) adj. m., pl. neintenționáți; f. neintenționátă, pl. neintenționáte

neintenționați
NEINTENȚIONÁT, -Ă, neintenționați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este făcut fără intenție, fără să vrea. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + intenționat.

DOOM

neintenționát (-ți-o-) adj. m., pl. neintenționáți; f. neintenționátă, pl. neintenționáte

neintenționații
NEINTENȚIONÁT, -Ă, neintenționați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este făcut fără intenție, fără să vrea. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + intenționat.

DOOM

neintenționát (-ți-o-) adj. m., pl. neintenționáți; f. neintenționátă, pl. neintenționáte

neintenționaților
NEINTENȚIONÁT, -Ă, neintenționați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este făcut fără intenție, fără să vrea. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + intenționat.

DOOM

neintenționát (-ți-o-) adj. m., pl. neintenționáți; f. neintenționátă, pl. neintenționáte

neinteresant
NEINTERESÁNT, -Ă, neinteresanți, -te, adj. Care nu trezește interes, care nu este demn de atenție; obișnuit, banal. – Pref. ne- + interesant.

neinteresanta
NEINTERESÁNT, -Ă, neinteresanți, -te, adj. Care nu trezește interes, care nu este demn de atenție; obișnuit, banal. – Pref. ne- + interesant.

neinteresante
NEINTERESÁNT, -Ă, neinteresanți, -te, adj. Care nu trezește interes, care nu este demn de atenție; obișnuit, banal. – Pref. ne- + interesant.

neinteresantei
NEINTERESÁNT, -Ă, neinteresanți, -te, adj. Care nu trezește interes, care nu este demn de atenție; obișnuit, banal. – Pref. ne- + interesant.

neinteresantele
NEINTERESÁNT, -Ă, neinteresanți, -te, adj. Care nu trezește interes, care nu este demn de atenție; obișnuit, banal. – Pref. ne- + interesant.

neinteresantelor
NEINTERESÁNT, -Ă, neinteresanți, -te, adj. Care nu trezește interes, care nu este demn de atenție; obișnuit, banal. – Pref. ne- + interesant.

neinteresantul
NEINTERESÁNT, -Ă, neinteresanți, -te, adj. Care nu trezește interes, care nu este demn de atenție; obișnuit, banal. – Pref. ne- + interesant.

neinteresantului
NEINTERESÁNT, -Ă, neinteresanți, -te, adj. Care nu trezește interes, care nu este demn de atenție; obișnuit, banal. – Pref. ne- + interesant.

neinteresanți
NEINTERESÁNT, -Ă, neinteresanți, -te, adj. Care nu trezește interes, care nu este demn de atenție; obișnuit, banal. – Pref. ne- + interesant.

neinteresanții
NEINTERESÁNT, -Ă, neinteresanți, -te, adj. Care nu trezește interes, care nu este demn de atenție; obișnuit, banal. – Pref. ne- + interesant.

neinteresanților
NEINTERESÁNT, -Ă, neinteresanți, -te, adj. Care nu trezește interes, care nu este demn de atenție; obișnuit, banal. – Pref. ne- + interesant.

neintervenția
NEINTERVÉNȚIE, neintervenții, s. f. Lipsă de intervenție. ♦ Principiu de drept internațional potrivit căruia niciun stat nu are dreptul de a se amesteca în treburile interne ale altui stat. – Pref. ne- + intervenție.

DOOM

neintervénție (-ți-e) s. f., art. neintervénția (-ți-a), g.-d. art. neintervénției; pl. neintervénții, art. neintervénțiile (-ți-i-)

neintervenție
NEINTERVÉNȚIE, neintervenții, s. f. Lipsă de intervenție. ♦ Principiu de drept internațional potrivit căruia niciun stat nu are dreptul de a se amesteca în treburile interne ale altui stat. – Pref. ne- + intervenție.

DOOM

neintervénție (-ți-e) s. f., art. neintervénția (-ți-a), g.-d. art. neintervénției; pl. neintervénții, art. neintervénțiile (-ți-i-)

neintervenției
NEINTERVÉNȚIE, neintervenții, s. f. Lipsă de intervenție. ♦ Principiu de drept internațional potrivit căruia niciun stat nu are dreptul de a se amesteca în treburile interne ale altui stat. – Pref. ne- + intervenție.

DOOM

neintervénție (-ți-e) s. f., art. neintervénția (-ți-a), g.-d. art. neintervénției; pl. neintervénții, art. neintervénțiile (-ți-i-)

neintervenții
NEINTERVÉNȚIE, neintervenții, s. f. Lipsă de intervenție. ♦ Principiu de drept internațional potrivit căruia niciun stat nu are dreptul de a se amesteca în treburile interne ale altui stat. – Pref. ne- + intervenție.

DOOM

neintervénție (-ți-e) s. f., art. neintervénția (-ți-a), g.-d. art. neintervénției; pl. neintervénții, art. neintervénțiile (-ți-i-)

neintervențiile
NEINTERVÉNȚIE, neintervenții, s. f. Lipsă de intervenție. ♦ Principiu de drept internațional potrivit căruia niciun stat nu are dreptul de a se amesteca în treburile interne ale altui stat. – Pref. ne- + intervenție.

DOOM

neintervénție (-ți-e) s. f., art. neintervénția (-ți-a), g.-d. art. neintervénției; pl. neintervénții, art. neintervénțiile (-ți-i-)

neintervențiilor
NEINTERVÉNȚIE, neintervenții, s. f. Lipsă de intervenție. ♦ Principiu de drept internațional potrivit căruia niciun stat nu are dreptul de a se amesteca în treburile interne ale altui stat. – Pref. ne- + intervenție.

DOOM

neintervénție (-ți-e) s. f., art. neintervénția (-ți-a), g.-d. art. neintervénției; pl. neintervénții, art. neintervénțiile (-ți-i-)

neintervenționist
NEINTERVENȚIONÍST, -Ă, neintervenționiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al atitudinii, al politicii de neintervenție. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + intervenționist (după fr. non-interventionniste).

neintervenționista
NEINTERVENȚIONÍST, -Ă, neintervenționiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al atitudinii, al politicii de neintervenție. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + intervenționist (după fr. non-interventionniste).

neintervenționiste
NEINTERVENȚIONÍST, -Ă, neintervenționiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al atitudinii, al politicii de neintervenție. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + intervenționist (după fr. non-interventionniste).

neintervenționistei
NEINTERVENȚIONÍST, -Ă, neintervenționiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al atitudinii, al politicii de neintervenție. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + intervenționist (după fr. non-interventionniste).

neintervenționistele
NEINTERVENȚIONÍST, -Ă, neintervenționiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al atitudinii, al politicii de neintervenție. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + intervenționist (după fr. non-interventionniste).

neintervenționistelor
NEINTERVENȚIONÍST, -Ă, neintervenționiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al atitudinii, al politicii de neintervenție. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + intervenționist (după fr. non-interventionniste).

neintervenționistul
NEINTERVENȚIONÍST, -Ă, neintervenționiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al atitudinii, al politicii de neintervenție. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + intervenționist (după fr. non-interventionniste).

neintervenționistului
NEINTERVENȚIONÍST, -Ă, neintervenționiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al atitudinii, al politicii de neintervenție. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + intervenționist (după fr. non-interventionniste).

neintervenționiști
NEINTERVENȚIONÍST, -Ă, neintervenționiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al atitudinii, al politicii de neintervenție. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + intervenționist (după fr. non-interventionniste).

neintervenționiștii
NEINTERVENȚIONÍST, -Ă, neintervenționiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al atitudinii, al politicii de neintervenție. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + intervenționist (după fr. non-interventionniste).

neintervenționiștilor
NEINTERVENȚIONÍST, -Ă, neintervenționiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al atitudinii, al politicii de neintervenție. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + intervenționist (după fr. non-interventionniste).

neioasa
NEIÓS, -OÁSĂ, neioși, -oase, adj. (Înv. și reg.) Acoperit cu (multă) zăpadă; în care a nins mult. – Nea² + suf. -os.

DOOM

neiós (înv., reg.) adj. m., pl. neióși; f. neioásă, pl. neioáse

neioase
NEIÓS, -OÁSĂ, neioși, -oase, adj. (Înv. și reg.) Acoperit cu (multă) zăpadă; în care a nins mult. – Nea² + suf. -os.

DOOM

neiós (înv., reg.) adj. m., pl. neióși; f. neioásă, pl. neioáse

neioasei
NEIÓS, -OÁSĂ, neioși, -oase, adj. (Înv. și reg.) Acoperit cu (multă) zăpadă; în care a nins mult. – Nea² + suf. -os.

DOOM

neiós (înv., reg.) adj. m., pl. neióși; f. neioásă, pl. neioáse

neioasele
NEIÓS, -OÁSĂ, neioși, -oase, adj. (Înv. și reg.) Acoperit cu (multă) zăpadă; în care a nins mult. – Nea² + suf. -os.

DOOM

neiós (înv., reg.) adj. m., pl. neióși; f. neioásă, pl. neioáse

neioaselor
NEIÓS, -OÁSĂ, neioși, -oase, adj. (Înv. și reg.) Acoperit cu (multă) zăpadă; în care a nins mult. – Nea² + suf. -os.

DOOM

neiós (înv., reg.) adj. m., pl. neióși; f. neioásă, pl. neioáse

neios
NEIÓS, -OÁSĂ, neioși, -oase, adj. (Înv. și reg.) Acoperit cu (multă) zăpadă; în care a nins mult. – Nea² + suf. -os.

DOOM

neiós (înv., reg.) adj. m., pl. neióși; f. neioásă, pl. neioáse

neios
NEIÓS, -OÁSĂ, neioși, -oase, adj. (Înv. și reg.) Acoperit cu (multă) zăpadă; în care a nins mult. – Nea² + suf. -os.

DOOM

neiós (înv., reg.) adj. m., pl. neióși; f. neioásă, pl. neioáse

neiosul
NEIÓS, -OÁSĂ, neioși, -oase, adj. (Înv. și reg.) Acoperit cu (multă) zăpadă; în care a nins mult. – Nea² + suf. -os.

DOOM

neiós (înv., reg.) adj. m., pl. neióși; f. neioásă, pl. neioáse

neiosul
NEIÓS, -OÁSĂ, neioși, -oase, adj. (Înv. și reg.) Acoperit cu (multă) zăpadă; în care a nins mult. – Nea² + suf. -os.

DOOM

neiós (înv., reg.) adj. m., pl. neióși; f. neioásă, pl. neioáse

neiosului
NEIÓS, -OÁSĂ, neioși, -oase, adj. (Înv. și reg.) Acoperit cu (multă) zăpadă; în care a nins mult. – Nea² + suf. -os.

DOOM

neiós (înv., reg.) adj. m., pl. neióși; f. neioásă, pl. neioáse

neiosului
NEIÓS, -OÁSĂ, neioși, -oase, adj. (Înv. și reg.) Acoperit cu (multă) zăpadă; în care a nins mult. – Nea² + suf. -os.

DOOM

neiós (înv., reg.) adj. m., pl. neióși; f. neioásă, pl. neioáse

neioși
NEIÓS, -OÁSĂ, neioși, -oase, adj. (Înv. și reg.) Acoperit cu (multă) zăpadă; în care a nins mult. – Nea² + suf. -os.

DOOM

neiós (înv., reg.) adj. m., pl. neióși; f. neioásă, pl. neioáse

neioși
NEIÓS, -OÁSĂ, neioși, -oase, adj. (Înv. și reg.) Acoperit cu (multă) zăpadă; în care a nins mult. – Nea² + suf. -os.

DOOM

neiós (înv., reg.) adj. m., pl. neióși; f. neioásă, pl. neioáse

neioșii
NEIÓS, -OÁSĂ, neioși, -oase, adj. (Înv. și reg.) Acoperit cu (multă) zăpadă; în care a nins mult. – Nea² + suf. -os.

DOOM

neiós (înv., reg.) adj. m., pl. neióși; f. neioásă, pl. neioáse

neioșii
NEIÓS, -OÁSĂ, neioși, -oase, adj. (Înv. și reg.) Acoperit cu (multă) zăpadă; în care a nins mult. – Nea² + suf. -os.

DOOM

neiós (înv., reg.) adj. m., pl. neióși; f. neioásă, pl. neioáse

neioșilor
NEIÓS, -OÁSĂ, neioși, -oase, adj. (Înv. și reg.) Acoperit cu (multă) zăpadă; în care a nins mult. – Nea² + suf. -os.

DOOM

neiós (înv., reg.) adj. m., pl. neióși; f. neioásă, pl. neioáse

neioșilor
NEIÓS, -OÁSĂ, neioși, -oase, adj. (Înv. și reg.) Acoperit cu (multă) zăpadă; în care a nins mult. – Nea² + suf. -os.

DOOM

neiós (înv., reg.) adj. m., pl. neióși; f. neioásă, pl. neioáse

neirigat
NEIRIGÁT, -Ă, neirigați, -te, adj. 1. (Despre terenuri agricole) Pe care nu s-au amenajat lucrări de irigație. 2. (Despre organe, țesuturi) Prin care nu (mai) circulă sânge. – Pref. ne- + irigat.

neirigata
NEIRIGÁT, -Ă, neirigați, -te, adj. 1. (Despre terenuri agricole) Pe care nu s-au amenajat lucrări de irigație. 2. (Despre organe, țesuturi) Prin care nu (mai) circulă sânge. – Pref. ne- + irigat.

neirigate
NEIRIGÁT, -Ă, neirigați, -te, adj. 1. (Despre terenuri agricole) Pe care nu s-au amenajat lucrări de irigație. 2. (Despre organe, țesuturi) Prin care nu (mai) circulă sânge. – Pref. ne- + irigat.

neirigatei
NEIRIGÁT, -Ă, neirigați, -te, adj. 1. (Despre terenuri agricole) Pe care nu s-au amenajat lucrări de irigație. 2. (Despre organe, țesuturi) Prin care nu (mai) circulă sânge. – Pref. ne- + irigat.

neirigatele
NEIRIGÁT, -Ă, neirigați, -te, adj. 1. (Despre terenuri agricole) Pe care nu s-au amenajat lucrări de irigație. 2. (Despre organe, țesuturi) Prin care nu (mai) circulă sânge. – Pref. ne- + irigat.

neirigatelor
NEIRIGÁT, -Ă, neirigați, -te, adj. 1. (Despre terenuri agricole) Pe care nu s-au amenajat lucrări de irigație. 2. (Despre organe, țesuturi) Prin care nu (mai) circulă sânge. – Pref. ne- + irigat.

neirigatul
NEIRIGÁT, -Ă, neirigați, -te, adj. 1. (Despre terenuri agricole) Pe care nu s-au amenajat lucrări de irigație. 2. (Despre organe, țesuturi) Prin care nu (mai) circulă sânge. – Pref. ne- + irigat.

neirigatului
NEIRIGÁT, -Ă, neirigați, -te, adj. 1. (Despre terenuri agricole) Pe care nu s-au amenajat lucrări de irigație. 2. (Despre organe, țesuturi) Prin care nu (mai) circulă sânge. – Pref. ne- + irigat.

neirigați
NEIRIGÁT, -Ă, neirigați, -te, adj. 1. (Despre terenuri agricole) Pe care nu s-au amenajat lucrări de irigație. 2. (Despre organe, țesuturi) Prin care nu (mai) circulă sânge. – Pref. ne- + irigat.

neirigații
NEIRIGÁT, -Ă, neirigați, -te, adj. 1. (Despre terenuri agricole) Pe care nu s-au amenajat lucrări de irigație. 2. (Despre organe, țesuturi) Prin care nu (mai) circulă sânge. – Pref. ne- + irigat.

neirigaților
NEIRIGÁT, -Ă, neirigați, -te, adj. 1. (Despre terenuri agricole) Pe care nu s-au amenajat lucrări de irigație. 2. (Despre organe, țesuturi) Prin care nu (mai) circulă sânge. – Pref. ne- + irigat.

neisan
NEISÁN, neisani, s. m. (Înv.) Naist. [Var.: naisán s. m.] – Din tc. neyzen.

DOOM

neisán (înv.) (nei-) s. m., pl. neisáni

neisani
NEISÁN, neisani, s. m. (Înv.) Naist. [Var.: naisán s. m.] – Din tc. neyzen.

DOOM

neisán (înv.) (nei-) s. m., pl. neisáni

neisanii
NEISÁN, neisani, s. m. (Înv.) Naist. [Var.: naisán s. m.] – Din tc. neyzen.

DOOM

neisán (înv.) (nei-) s. m., pl. neisáni

neisanilor
NEISÁN, neisani, s. m. (Înv.) Naist. [Var.: naisán s. m.] – Din tc. neyzen.

DOOM

neisán (înv.) (nei-) s. m., pl. neisáni

neisanul
NEISÁN, neisani, s. m. (Înv.) Naist. [Var.: naisán s. m.] – Din tc. neyzen.

DOOM

neisán (înv.) (nei-) s. m., pl. neisáni

neisanului
NEISÁN, neisani, s. m. (Înv.) Naist. [Var.: naisán s. m.] – Din tc. neyzen.

DOOM

neisán (înv.) (nei-) s. m., pl. neisáni

neisprăvit
NEISPRĂVÍT, -Ă, neisprăviți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este lăsat neterminat, care nu are capăt sau sfârșit. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu are nicio situație, niciun rost, care este fără căpătâi, de nimic; (om) incapabil. – Pref. ne- + isprăvit.

DOOM

!neisprăvít adj. m., s. m., pl. neisprăvíți; adj. f., s. f. neisprăvítă, pl. neisprăvíte

neistovit
NEISTOVÍT, -Ă, neistoviți, -te, adj. Care este mereu activ, care nu obosește (niciodată); p. ext. inepuizabil, nesfârșit. – Pref. ne- + istovit.

DOOM

neistovít adj. m., pl. neistovíți; f. neistovítă, pl. neistovíte

neistovita
NEISTOVÍT, -Ă, neistoviți, -te, adj. Care este mereu activ, care nu obosește (niciodată); p. ext. inepuizabil, nesfârșit. – Pref. ne- + istovit.

DOOM

neistovít adj. m., pl. neistovíți; f. neistovítă, pl. neistovíte

neistovite
NEISTOVÍT, -Ă, neistoviți, -te, adj. Care este mereu activ, care nu obosește (niciodată); p. ext. inepuizabil, nesfârșit. – Pref. ne- + istovit.

DOOM

neistovít adj. m., pl. neistovíți; f. neistovítă, pl. neistovíte

neistovitei
NEISTOVÍT, -Ă, neistoviți, -te, adj. Care este mereu activ, care nu obosește (niciodată); p. ext. inepuizabil, nesfârșit. – Pref. ne- + istovit.

DOOM

neistovít adj. m., pl. neistovíți; f. neistovítă, pl. neistovíte

neistovitele
NEISTOVÍT, -Ă, neistoviți, -te, adj. Care este mereu activ, care nu obosește (niciodată); p. ext. inepuizabil, nesfârșit. – Pref. ne- + istovit.

DOOM

neistovít adj. m., pl. neistovíți; f. neistovítă, pl. neistovíte

neistovitelor
NEISTOVÍT, -Ă, neistoviți, -te, adj. Care este mereu activ, care nu obosește (niciodată); p. ext. inepuizabil, nesfârșit. – Pref. ne- + istovit.

DOOM

neistovít adj. m., pl. neistovíți; f. neistovítă, pl. neistovíte

neistovitul
NEISTOVÍT, -Ă, neistoviți, -te, adj. Care este mereu activ, care nu obosește (niciodată); p. ext. inepuizabil, nesfârșit. – Pref. ne- + istovit.

DOOM

neistovít adj. m., pl. neistovíți; f. neistovítă, pl. neistovíte

neistovitului
NEISTOVÍT, -Ă, neistoviți, -te, adj. Care este mereu activ, care nu obosește (niciodată); p. ext. inepuizabil, nesfârșit. – Pref. ne- + istovit.

DOOM

neistovít adj. m., pl. neistovíți; f. neistovítă, pl. neistovíte

neistoviți
NEISTOVÍT, -Ă, neistoviți, -te, adj. Care este mereu activ, care nu obosește (niciodată); p. ext. inepuizabil, nesfârșit. – Pref. ne- + istovit.

DOOM

neistovít adj. m., pl. neistovíți; f. neistovítă, pl. neistovíte

neistoviții
NEISTOVÍT, -Ă, neistoviți, -te, adj. Care este mereu activ, care nu obosește (niciodată); p. ext. inepuizabil, nesfârșit. – Pref. ne- + istovit.

DOOM

neistovít adj. m., pl. neistovíți; f. neistovítă, pl. neistovíte

neistoviților
NEISTOVÍT, -Ă, neistoviți, -te, adj. Care este mereu activ, care nu obosește (niciodată); p. ext. inepuizabil, nesfârșit. – Pref. ne- + istovit.

DOOM

neistovít adj. m., pl. neistovíți; f. neistovítă, pl. neistovíte

neizbutit
NEIZBUTÍT, -Ă, neizbutiți, -te, adj. Care nu este izbutit; nereușit. – Pref. ne- + izbutit.

DOOM

neizbutít adj. m., pl. neizbutíți; f. neizbutítă, pl. neizbutíte

neizbutita
NEIZBUTÍT, -Ă, neizbutiți, -te, adj. Care nu este izbutit; nereușit. – Pref. ne- + izbutit.

DOOM

neizbutít adj. m., pl. neizbutíți; f. neizbutítă, pl. neizbutíte

neizbutite
NEIZBUTÍT, -Ă, neizbutiți, -te, adj. Care nu este izbutit; nereușit. – Pref. ne- + izbutit.

DOOM

neizbutít adj. m., pl. neizbutíți; f. neizbutítă, pl. neizbutíte

neizbutitei
NEIZBUTÍT, -Ă, neizbutiți, -te, adj. Care nu este izbutit; nereușit. – Pref. ne- + izbutit.

DOOM

neizbutít adj. m., pl. neizbutíți; f. neizbutítă, pl. neizbutíte

neizbutitele
NEIZBUTÍT, -Ă, neizbutiți, -te, adj. Care nu este izbutit; nereușit. – Pref. ne- + izbutit.

DOOM

neizbutít adj. m., pl. neizbutíți; f. neizbutítă, pl. neizbutíte

neizbutitelor
NEIZBUTÍT, -Ă, neizbutiți, -te, adj. Care nu este izbutit; nereușit. – Pref. ne- + izbutit.

DOOM

neizbutít adj. m., pl. neizbutíți; f. neizbutítă, pl. neizbutíte

neizbutitul
NEIZBUTÍT, -Ă, neizbutiți, -te, adj. Care nu este izbutit; nereușit. – Pref. ne- + izbutit.

DOOM

neizbutít adj. m., pl. neizbutíți; f. neizbutítă, pl. neizbutíte

neizbutitului
NEIZBUTÍT, -Ă, neizbutiți, -te, adj. Care nu este izbutit; nereușit. – Pref. ne- + izbutit.

DOOM

neizbutít adj. m., pl. neizbutíți; f. neizbutítă, pl. neizbutíte

neizbutiți
NEIZBUTÍT, -Ă, neizbutiți, -te, adj. Care nu este izbutit; nereușit. – Pref. ne- + izbutit.

DOOM

neizbutít adj. m., pl. neizbutíți; f. neizbutítă, pl. neizbutíte

neizbutiții
NEIZBUTÍT, -Ă, neizbutiți, -te, adj. Care nu este izbutit; nereușit. – Pref. ne- + izbutit.

DOOM

neizbutít adj. m., pl. neizbutíți; f. neizbutítă, pl. neizbutíte

neizbutiților
NEIZBUTÍT, -Ă, neizbutiți, -te, adj. Care nu este izbutit; nereușit. – Pref. ne- + izbutit.

DOOM

neizbutít adj. m., pl. neizbutíți; f. neizbutítă, pl. neizbutíte

neizbânda
NEIZBẤNDĂ, neizbănzi, s. f. (Înv.) Eșec, insucces, nereușită. – Pref. ne- + izbândă.

DOOM

neizbấndă (înv.) s. f., g.-d. art. neizbấnzii; pl. neizbấnzi

neizbânzi
NEIZBẤNDĂ, neizbănzi, s. f. (Înv.) Eșec, insucces, nereușită. – Pref. ne- + izbândă.

DOOM

neizbấndă (înv.) s. f., g.-d. art. neizbấnzii; pl. neizbấnzi

neizbânzii
NEIZBẤNDĂ, neizbănzi, s. f. (Înv.) Eșec, insucces, nereușită. – Pref. ne- + izbândă.

DOOM

neizbấndă (înv.) s. f., g.-d. art. neizbấnzii; pl. neizbấnzi

neizbânzile
NEIZBẤNDĂ, neizbănzi, s. f. (Înv.) Eșec, insucces, nereușită. – Pref. ne- + izbândă.

DOOM

neizbấndă (înv.) s. f., g.-d. art. neizbấnzii; pl. neizbấnzi

neizbânzilor
NEIZBẤNDĂ, neizbănzi, s. f. (Înv.) Eșec, insucces, nereușită. – Pref. ne- + izbândă.

DOOM

neizbấndă (înv.) s. f., g.-d. art. neizbấnzii; pl. neizbấnzi

neizbînda
NEIZBẤNDĂ, neizbănzi, s. f. (Înv.) Eșec, insucces, nereușită. – Pref. ne- + izbândă.

DOOM

neizbấndă (înv.) s. f., g.-d. art. neizbấnzii; pl. neizbấnzi

neizbînzi
NEIZBẤNDĂ, neizbănzi, s. f. (Înv.) Eșec, insucces, nereușită. – Pref. ne- + izbândă.

DOOM

neizbấndă (înv.) s. f., g.-d. art. neizbấnzii; pl. neizbấnzi

neizbînzii
NEIZBẤNDĂ, neizbănzi, s. f. (Înv.) Eșec, insucces, nereușită. – Pref. ne- + izbândă.

DOOM

neizbấndă (înv.) s. f., g.-d. art. neizbấnzii; pl. neizbấnzi

neizbînzile
NEIZBẤNDĂ, neizbănzi, s. f. (Înv.) Eșec, insucces, nereușită. – Pref. ne- + izbândă.

DOOM

neizbấndă (înv.) s. f., g.-d. art. neizbấnzii; pl. neizbấnzi

neizbînzilor
NEIZBẤNDĂ, neizbănzi, s. f. (Înv.) Eșec, insucces, nereușită. – Pref. ne- + izbândă.

DOOM

neizbấndă (înv.) s. f., g.-d. art. neizbấnzii; pl. neizbấnzi

nejdie
NÉJDIE, nejdii, s. f. (Regional) Lucru neașteptat, minunăție; bazaconie, poznă. Curge la drăcăraie cîtă frunză și iarbă din tătă lumea, să vadă ce nejdie s-a tîmplat. I. CR. IV 206.

neji
NEJÍ vb. IV v. năji.

nejust
NEJÚST, -Ă, nejuști, -ste, adj. Care nu este conform cu adevărul sau cu echitatea. – Pref. ne- + just.

nejusta
NEJÚST, -Ă, nejuști, -ste, adj. Care nu este conform cu adevărul sau cu echitatea. – Pref. ne- + just.

nejuste
NEJÚST, -Ă, nejuști, -ste, adj. Care nu este conform cu adevărul sau cu echitatea. – Pref. ne- + just.

nejustei
NEJÚST, -Ă, nejuști, -ste, adj. Care nu este conform cu adevărul sau cu echitatea. – Pref. ne- + just.

nejustele
NEJÚST, -Ă, nejuști, -ste, adj. Care nu este conform cu adevărul sau cu echitatea. – Pref. ne- + just.

nejustelor
NEJÚST, -Ă, nejuști, -ste, adj. Care nu este conform cu adevărul sau cu echitatea. – Pref. ne- + just.

nejustificabil
NEJUSTIFICÁBIL, -Ă, nejustificabili, -e, adj. Care nu se poate justifica. – Pref. ne- + justificabil.

nejustificabila
NEJUSTIFICÁBIL, -Ă, nejustificabili, -e, adj. Care nu se poate justifica. – Pref. ne- + justificabil.

nejustificabile
NEJUSTIFICÁBIL, -Ă, nejustificabili, -e, adj. Care nu se poate justifica. – Pref. ne- + justificabil.

nejustificabilei
NEJUSTIFICÁBIL, -Ă, nejustificabili, -e, adj. Care nu se poate justifica. – Pref. ne- + justificabil.

nejustificabilele
NEJUSTIFICÁBIL, -Ă, nejustificabili, -e, adj. Care nu se poate justifica. – Pref. ne- + justificabil.

nejustificabilelor
NEJUSTIFICÁBIL, -Ă, nejustificabili, -e, adj. Care nu se poate justifica. – Pref. ne- + justificabil.

nejustificabili
NEJUSTIFICÁBIL, -Ă, nejustificabili, -e, adj. Care nu se poate justifica. – Pref. ne- + justificabil.

nejustificabilii
NEJUSTIFICÁBIL, -Ă, nejustificabili, -e, adj. Care nu se poate justifica. – Pref. ne- + justificabil.

nejustificabililor
NEJUSTIFICÁBIL, -Ă, nejustificabili, -e, adj. Care nu se poate justifica. – Pref. ne- + justificabil.

nejustificabilul
NEJUSTIFICÁBIL, -Ă, nejustificabili, -e, adj. Care nu se poate justifica. – Pref. ne- + justificabil.

nejustificabilului
NEJUSTIFICÁBIL, -Ă, nejustificabili, -e, adj. Care nu se poate justifica. – Pref. ne- + justificabil.

nejustificat
NEJUSTIFICÁT, -Ă, nejustificați, -te, adj. Care nu este justificat. – Pref. ne- + justificat.

DOOM

*nejustificát adj. m., pl. nejustificáți; f. nejustificátă, pl. nejustificáte

nejustificata
NEJUSTIFICÁT, -Ă, nejustificați, -te, adj. Care nu este justificat. – Pref. ne- + justificat.

DOOM

*nejustificát adj. m., pl. nejustificáți; f. nejustificátă, pl. nejustificáte

nejustificate
NEJUSTIFICÁT, -Ă, nejustificați, -te, adj. Care nu este justificat. – Pref. ne- + justificat.

DOOM

*nejustificát adj. m., pl. nejustificáți; f. nejustificátă, pl. nejustificáte

nejustificatei
NEJUSTIFICÁT, -Ă, nejustificați, -te, adj. Care nu este justificat. – Pref. ne- + justificat.

DOOM

*nejustificát adj. m., pl. nejustificáți; f. nejustificátă, pl. nejustificáte

nejustificatele
NEJUSTIFICÁT, -Ă, nejustificați, -te, adj. Care nu este justificat. – Pref. ne- + justificat.

DOOM

*nejustificát adj. m., pl. nejustificáți; f. nejustificátă, pl. nejustificáte

nejustificatelor
NEJUSTIFICÁT, -Ă, nejustificați, -te, adj. Care nu este justificat. – Pref. ne- + justificat.

DOOM

*nejustificát adj. m., pl. nejustificáți; f. nejustificátă, pl. nejustificáte

nejustificatul
NEJUSTIFICÁT, -Ă, nejustificați, -te, adj. Care nu este justificat. – Pref. ne- + justificat.

DOOM

*nejustificát adj. m., pl. nejustificáți; f. nejustificátă, pl. nejustificáte

nejustificatului
NEJUSTIFICÁT, -Ă, nejustificați, -te, adj. Care nu este justificat. – Pref. ne- + justificat.

DOOM

*nejustificát adj. m., pl. nejustificáți; f. nejustificátă, pl. nejustificáte

nejustificați
NEJUSTIFICÁT, -Ă, nejustificați, -te, adj. Care nu este justificat. – Pref. ne- + justificat.

DOOM

*nejustificát adj. m., pl. nejustificáți; f. nejustificátă, pl. nejustificáte

nejustificații
NEJUSTIFICÁT, -Ă, nejustificați, -te, adj. Care nu este justificat. – Pref. ne- + justificat.

DOOM

*nejustificát adj. m., pl. nejustificáți; f. nejustificátă, pl. nejustificáte

nejustificaților
NEJUSTIFICÁT, -Ă, nejustificați, -te, adj. Care nu este justificat. – Pref. ne- + justificat.

DOOM

*nejustificát adj. m., pl. nejustificáți; f. nejustificátă, pl. nejustificáte

nejustul
NEJÚST, -Ă, nejuști, -ste, adj. Care nu este conform cu adevărul sau cu echitatea. – Pref. ne- + just.

nejustului
NEJÚST, -Ă, nejuști, -ste, adj. Care nu este conform cu adevărul sau cu echitatea. – Pref. ne- + just.

nejuști
NEJÚST, -Ă, nejuști, -ste, adj. Care nu este conform cu adevărul sau cu echitatea. – Pref. ne- + just.

nejuștii
NEJÚST, -Ă, nejuști, -ste, adj. Care nu este conform cu adevărul sau cu echitatea. – Pref. ne- + just.

nejuștilor
NEJÚST, -Ă, nejuști, -ste, adj. Care nu este conform cu adevărul sau cu echitatea. – Pref. ne- + just.

nelalocul
NELALÓCUL adj., adv. (Urmat de un adj. pos.) (Care este, se desfășoară etc.) în mod nepotrivit, altfel de cum ar fi normal. – Pref. ne- + la + loc.

DOOM

nelalócul ei (lui, său etc.) loc. adj.

neleapca
NELEÁPCĂ, nelepci, adj. f. (Regional, despre vaci) Care nu are încă doi ani împliniți, tînără. Să caute o vacă neleapcă. SBIERA, P. 163. Trupul unge-ți-a Tot cu unt de vacă Guță și neleapcă. TEODORESCU, P. P. 391.

neleapcă
neleápcă (nelépce), s. f. – (Mold., Trans.) Vacă fătătoare înainte de a împlini trei ani. Rut. nelipka (Candrea, Scriban).

nelegal
NELEGÁL, -Ă, nelegali, -e, adj. Care nu se face în temeiul unei legi, care nu este prevăzut de lege. – Pref. ne- + legal.

DOOM

*nelegál adj. m., pl. nelegáli; f. nelegálă, pl. nelegále

nelegala
NELEGÁL, -Ă, nelegali, -e, adj. Care nu se face în temeiul unei legi, care nu este prevăzut de lege. – Pref. ne- + legal.

DOOM

*nelegál adj. m., pl. nelegáli; f. nelegálă, pl. nelegále

nelegale
NELEGÁL, -Ă, nelegali, -e, adj. Care nu se face în temeiul unei legi, care nu este prevăzut de lege. – Pref. ne- + legal.

DOOM

*nelegál adj. m., pl. nelegáli; f. nelegálă, pl. nelegále

nelegalei
NELEGÁL, -Ă, nelegali, -e, adj. Care nu se face în temeiul unei legi, care nu este prevăzut de lege. – Pref. ne- + legal.

DOOM

*nelegál adj. m., pl. nelegáli; f. nelegálă, pl. nelegále

nelegalele
NELEGÁL, -Ă, nelegali, -e, adj. Care nu se face în temeiul unei legi, care nu este prevăzut de lege. – Pref. ne- + legal.

DOOM

*nelegál adj. m., pl. nelegáli; f. nelegálă, pl. nelegále

nelegalelor
NELEGÁL, -Ă, nelegali, -e, adj. Care nu se face în temeiul unei legi, care nu este prevăzut de lege. – Pref. ne- + legal.

DOOM

*nelegál adj. m., pl. nelegáli; f. nelegálă, pl. nelegále

nelegali
NELEGÁL, -Ă, nelegali, -e, adj. Care nu se face în temeiul unei legi, care nu este prevăzut de lege. – Pref. ne- + legal.

DOOM

*nelegál adj. m., pl. nelegáli; f. nelegálă, pl. nelegále

nelegalii
NELEGÁL, -Ă, nelegali, -e, adj. Care nu se face în temeiul unei legi, care nu este prevăzut de lege. – Pref. ne- + legal.

DOOM

*nelegál adj. m., pl. nelegáli; f. nelegálă, pl. nelegále

nelegalilor
NELEGÁL, -Ă, nelegali, -e, adj. Care nu se face în temeiul unei legi, care nu este prevăzut de lege. – Pref. ne- + legal.

DOOM

*nelegál adj. m., pl. nelegáli; f. nelegálă, pl. nelegále

nelegalul
NELEGÁL, -Ă, nelegali, -e, adj. Care nu se face în temeiul unei legi, care nu este prevăzut de lege. – Pref. ne- + legal.

DOOM

*nelegál adj. m., pl. nelegáli; f. nelegálă, pl. nelegále

nelegalului
NELEGÁL, -Ă, nelegali, -e, adj. Care nu se face în temeiul unei legi, care nu este prevăzut de lege. – Pref. ne- + legal.

DOOM

*nelegál adj. m., pl. nelegáli; f. nelegálă, pl. nelegále

nelegitim
NELEGÍTIM, -Ă, nelegitimi, -e, adj. (Despre copii) Care s-a născut în afara căsătoriei; natural, bastard. – Pref ne- + legitim (după fr. illégitime).

DOOM

nelegítim adj. m., pl. nelegítimi; f. nelegítimă, pl. nelegítime

nelegitima
NELEGÍTIM, -Ă, nelegitimi, -e, adj. (Despre copii) Care s-a născut în afara căsătoriei; natural, bastard. – Pref ne- + legitim (după fr. illégitime).

DOOM

nelegítim adj. m., pl. nelegítimi; f. nelegítimă, pl. nelegítime

nelegitime
NELEGÍTIM, -Ă, nelegitimi, -e, adj. (Despre copii) Care s-a născut în afara căsătoriei; natural, bastard. – Pref ne- + legitim (după fr. illégitime).

DOOM

nelegítim adj. m., pl. nelegítimi; f. nelegítimă, pl. nelegítime

nelegitimei
NELEGÍTIM, -Ă, nelegitimi, -e, adj. (Despre copii) Care s-a născut în afara căsătoriei; natural, bastard. – Pref ne- + legitim (după fr. illégitime).

DOOM

nelegítim adj. m., pl. nelegítimi; f. nelegítimă, pl. nelegítime

nelegitimele
NELEGÍTIM, -Ă, nelegitimi, -e, adj. (Despre copii) Care s-a născut în afara căsătoriei; natural, bastard. – Pref ne- + legitim (după fr. illégitime).

DOOM

nelegítim adj. m., pl. nelegítimi; f. nelegítimă, pl. nelegítime

nelegitimelor
NELEGÍTIM, -Ă, nelegitimi, -e, adj. (Despre copii) Care s-a născut în afara căsătoriei; natural, bastard. – Pref ne- + legitim (după fr. illégitime).

DOOM

nelegítim adj. m., pl. nelegítimi; f. nelegítimă, pl. nelegítime

nelegitimi
NELEGÍTIM, -Ă, nelegitimi, -e, adj. (Despre copii) Care s-a născut în afara căsătoriei; natural, bastard. – Pref ne- + legitim (după fr. illégitime).

DOOM

nelegítim adj. m., pl. nelegítimi; f. nelegítimă, pl. nelegítime

nelegitimii
NELEGÍTIM, -Ă, nelegitimi, -e, adj. (Despre copii) Care s-a născut în afara căsătoriei; natural, bastard. – Pref ne- + legitim (după fr. illégitime).

DOOM

nelegítim adj. m., pl. nelegítimi; f. nelegítimă, pl. nelegítime

nelegitimilor
NELEGÍTIM, -Ă, nelegitimi, -e, adj. (Despre copii) Care s-a născut în afara căsătoriei; natural, bastard. – Pref ne- + legitim (după fr. illégitime).

DOOM

nelegítim adj. m., pl. nelegítimi; f. nelegítimă, pl. nelegítime

nelegitimul
NELEGÍTIM, -Ă, nelegitimi, -e, adj. (Despre copii) Care s-a născut în afara căsătoriei; natural, bastard. – Pref ne- + legitim (după fr. illégitime).

DOOM

nelegítim adj. m., pl. nelegítimi; f. nelegítimă, pl. nelegítime

nelegitimului
NELEGÍTIM, -Ă, nelegitimi, -e, adj. (Despre copii) Care s-a născut în afara căsătoriei; natural, bastard. – Pref ne- + legitim (după fr. illégitime).

DOOM

nelegítim adj. m., pl. nelegítimi; f. nelegítimă, pl. nelegítime

nelegiuire
NELEGIUÍRE, nelegiuiri, s. f. Faptă care contravine legilor juridice sau preceptelor morale; fărădelege, infamie, crimă. – Din nelegiuit.

DOOM

nelegiuíre s. f., g.-d. art. nelegiuírii; pl. nelegiuíri

nelegiuirea
NELEGIUÍRE, nelegiuiri, s. f. Faptă care contravine legilor juridice sau preceptelor morale; fărădelege, infamie, crimă. – Din nelegiuit.

DOOM

nelegiuíre s. f., g.-d. art. nelegiuírii; pl. nelegiuíri

nelegiuiri
NELEGIUÍRE, nelegiuiri, s. f. Faptă care contravine legilor juridice sau preceptelor morale; fărădelege, infamie, crimă. – Din nelegiuit.

DOOM

nelegiuíre s. f., g.-d. art. nelegiuírii; pl. nelegiuíri

nelegiuirii
NELEGIUÍRE, nelegiuiri, s. f. Faptă care contravine legilor juridice sau preceptelor morale; fărădelege, infamie, crimă. – Din nelegiuit.

DOOM

nelegiuíre s. f., g.-d. art. nelegiuírii; pl. nelegiuíri

nelegiuirile
NELEGIUÍRE, nelegiuiri, s. f. Faptă care contravine legilor juridice sau preceptelor morale; fărădelege, infamie, crimă. – Din nelegiuit.

DOOM

nelegiuíre s. f., g.-d. art. nelegiuírii; pl. nelegiuíri

nelegiuirilor
NELEGIUÍRE, nelegiuiri, s. f. Faptă care contravine legilor juridice sau preceptelor morale; fărădelege, infamie, crimă. – Din nelegiuit.

DOOM

nelegiuíre s. f., g.-d. art. nelegiuírii; pl. nelegiuíri

nelegiuit
NELEGIUÍT, -Ă, nelegiuiți, -te, adj. (Despre oameni) Care comite nelegiuiri; (despre acțiuni, atitudini etc. ale oamenilor) care constituie, reprezintă o nelegiuire; ticălos, infam. – Pref. ne- + legiuit.

DOOM

nelegiuít adj. m., pl. nelegiuíți; f. nelegiuítă, pl. nelegiuíte

nelegiuita
NELEGIUÍT, -Ă, nelegiuiți, -te, adj. (Despre oameni) Care comite nelegiuiri; (despre acțiuni, atitudini etc. ale oamenilor) care constituie, reprezintă o nelegiuire; ticălos, infam. – Pref. ne- + legiuit.

DOOM

nelegiuít adj. m., pl. nelegiuíți; f. nelegiuítă, pl. nelegiuíte

nelegiuite
NELEGIUÍT, -Ă, nelegiuiți, -te, adj. (Despre oameni) Care comite nelegiuiri; (despre acțiuni, atitudini etc. ale oamenilor) care constituie, reprezintă o nelegiuire; ticălos, infam. – Pref. ne- + legiuit.

DOOM

nelegiuít adj. m., pl. nelegiuíți; f. nelegiuítă, pl. nelegiuíte

nelegiuitei
NELEGIUÍT, -Ă, nelegiuiți, -te, adj. (Despre oameni) Care comite nelegiuiri; (despre acțiuni, atitudini etc. ale oamenilor) care constituie, reprezintă o nelegiuire; ticălos, infam. – Pref. ne- + legiuit.

DOOM

nelegiuít adj. m., pl. nelegiuíți; f. nelegiuítă, pl. nelegiuíte

nelegiuitele
NELEGIUÍT, -Ă, nelegiuiți, -te, adj. (Despre oameni) Care comite nelegiuiri; (despre acțiuni, atitudini etc. ale oamenilor) care constituie, reprezintă o nelegiuire; ticălos, infam. – Pref. ne- + legiuit.

DOOM

nelegiuít adj. m., pl. nelegiuíți; f. nelegiuítă, pl. nelegiuíte

nelegiuitelor
NELEGIUÍT, -Ă, nelegiuiți, -te, adj. (Despre oameni) Care comite nelegiuiri; (despre acțiuni, atitudini etc. ale oamenilor) care constituie, reprezintă o nelegiuire; ticălos, infam. – Pref. ne- + legiuit.

DOOM

nelegiuít adj. m., pl. nelegiuíți; f. nelegiuítă, pl. nelegiuíte

nelegiuitul
NELEGIUÍT, -Ă, nelegiuiți, -te, adj. (Despre oameni) Care comite nelegiuiri; (despre acțiuni, atitudini etc. ale oamenilor) care constituie, reprezintă o nelegiuire; ticălos, infam. – Pref. ne- + legiuit.

DOOM

nelegiuít adj. m., pl. nelegiuíți; f. nelegiuítă, pl. nelegiuíte

nelegiuitului
NELEGIUÍT, -Ă, nelegiuiți, -te, adj. (Despre oameni) Care comite nelegiuiri; (despre acțiuni, atitudini etc. ale oamenilor) care constituie, reprezintă o nelegiuire; ticălos, infam. – Pref. ne- + legiuit.

DOOM

nelegiuít adj. m., pl. nelegiuíți; f. nelegiuítă, pl. nelegiuíte

nelegiuiți
NELEGIUÍT, -Ă, nelegiuiți, -te, adj. (Despre oameni) Care comite nelegiuiri; (despre acțiuni, atitudini etc. ale oamenilor) care constituie, reprezintă o nelegiuire; ticălos, infam. – Pref. ne- + legiuit.

DOOM

nelegiuít adj. m., pl. nelegiuíți; f. nelegiuítă, pl. nelegiuíte

nelegiuiții
NELEGIUÍT, -Ă, nelegiuiți, -te, adj. (Despre oameni) Care comite nelegiuiri; (despre acțiuni, atitudini etc. ale oamenilor) care constituie, reprezintă o nelegiuire; ticălos, infam. – Pref. ne- + legiuit.

DOOM

nelegiuít adj. m., pl. nelegiuíți; f. nelegiuítă, pl. nelegiuíte

nelegiuiților
NELEGIUÍT, -Ă, nelegiuiți, -te, adj. (Despre oameni) Care comite nelegiuiri; (despre acțiuni, atitudini etc. ale oamenilor) care constituie, reprezintă o nelegiuire; ticălos, infam. – Pref. ne- + legiuit.

DOOM

nelegiuít adj. m., pl. nelegiuíți; f. nelegiuítă, pl. nelegiuíte

nelepci
NELEÁPCĂ, nelepci, adj. f. (Regional, despre vaci) Care nu are încă doi ani împliniți, tînără. Să caute o vacă neleapcă. SBIERA, P. 163. Trupul unge-ți-a Tot cu unt de vacă Guță și neleapcă. TEODORESCU, P. P. 391.

nelepcii
NELEÁPCĂ, nelepci, adj. f. (Regional, despre vaci) Care nu are încă doi ani împliniți, tînără. Să caute o vacă neleapcă. SBIERA, P. 163. Trupul unge-ți-a Tot cu unt de vacă Guță și neleapcă. TEODORESCU, P. P. 391.

nelepcile
NELEÁPCĂ, nelepci, adj. f. (Regional, despre vaci) Care nu are încă doi ani împliniți, tînără. Să caute o vacă neleapcă. SBIERA, P. 163. Trupul unge-ți-a Tot cu unt de vacă Guță și neleapcă. TEODORESCU, P. P. 391.

nelepcilor
NELEÁPCĂ, nelepci, adj. f. (Regional, despre vaci) Care nu are încă doi ani împliniți, tînără. Să caute o vacă neleapcă. SBIERA, P. 163. Trupul unge-ți-a Tot cu unt de vacă Guță și neleapcă. TEODORESCU, P. P. 391.

neleu
Neleu = Neleus.

neleus
Neleus 1. Fiul zeului Poseidon și al lui Tyro și frate geamăn cu Pelias. Abandonați de mama lor imediat după naștere, cei doi copii au fost găsiți și crescuți de niște ciobani. Mai tîrziu ei și-au regăsit mama. Refuzînd să-l purifice însă pe Heracles după uciderea nedreaptă a lui Iphitus, Neleus a atras asupră-și mînia eroului. Heracles l-a ucis împreună cu cei unsprezece fii ai săi, cruțîndu-i viața unuia singur doar, lui Nestor. 2. Fiul lui Codrus și întemeietorul legendar al cetății Miletus.

nelimitat
NELIMITÁT, -Ă, nelimitați, -te, adj. Care nu are limite; imens, nemăsurat. – Pref. ne- + limitat.

DOOM

nelimitát adj. m., pl. nelimitáți; f. nelimitátă, pl. nelimitáte

nelimitata
NELIMITÁT, -Ă, nelimitați, -te, adj. Care nu are limite; imens, nemăsurat. – Pref. ne- + limitat.

DOOM

nelimitát adj. m., pl. nelimitáți; f. nelimitátă, pl. nelimitáte

nelimitate
NELIMITÁT, -Ă, nelimitați, -te, adj. Care nu are limite; imens, nemăsurat. – Pref. ne- + limitat.

DOOM

nelimitát adj. m., pl. nelimitáți; f. nelimitátă, pl. nelimitáte

nelimitatei
NELIMITÁT, -Ă, nelimitați, -te, adj. Care nu are limite; imens, nemăsurat. – Pref. ne- + limitat.

DOOM

nelimitát adj. m., pl. nelimitáți; f. nelimitátă, pl. nelimitáte

nelimitatele
NELIMITÁT, -Ă, nelimitați, -te, adj. Care nu are limite; imens, nemăsurat. – Pref. ne- + limitat.

DOOM

nelimitát adj. m., pl. nelimitáți; f. nelimitátă, pl. nelimitáte

nelimitatelor
NELIMITÁT, -Ă, nelimitați, -te, adj. Care nu are limite; imens, nemăsurat. – Pref. ne- + limitat.

DOOM

nelimitát adj. m., pl. nelimitáți; f. nelimitátă, pl. nelimitáte

nelimitatul
NELIMITÁT, -Ă, nelimitați, -te, adj. Care nu are limite; imens, nemăsurat. – Pref. ne- + limitat.

DOOM

nelimitát adj. m., pl. nelimitáți; f. nelimitátă, pl. nelimitáte

nelimitatului
NELIMITÁT, -Ă, nelimitați, -te, adj. Care nu are limite; imens, nemăsurat. – Pref. ne- + limitat.

DOOM

nelimitát adj. m., pl. nelimitáți; f. nelimitátă, pl. nelimitáte

nelimitați
NELIMITÁT, -Ă, nelimitați, -te, adj. Care nu are limite; imens, nemăsurat. – Pref. ne- + limitat.

DOOM

nelimitát adj. m., pl. nelimitáți; f. nelimitátă, pl. nelimitáte

nelimitații
NELIMITÁT, -Ă, nelimitați, -te, adj. Care nu are limite; imens, nemăsurat. – Pref. ne- + limitat.

DOOM

nelimitát adj. m., pl. nelimitáți; f. nelimitátă, pl. nelimitáte

nelimitaților
NELIMITÁT, -Ă, nelimitați, -te, adj. Care nu are limite; imens, nemăsurat. – Pref. ne- + limitat.

DOOM

nelimitát adj. m., pl. nelimitáți; f. nelimitátă, pl. nelimitáte

neliniște
NELÍNIȘTE, neliniști, s. f. Stare de agitație, de frământare, de neastâmpăr; tulburare, îngrijorare, teamă, panică (nelămurită). ♦ Mișcare, acțiune continuă; neastâmpăr. – Pref. ne- + liniște.

DOOM

nelíniște s. f., g.-d. art. nelíniștii; pl. nelíniști

neliniștea
NELÍNIȘTE, neliniști, s. f. Stare de agitație, de frământare, de neastâmpăr; tulburare, îngrijorare, teamă, panică (nelămurită). ♦ Mișcare, acțiune continuă; neastâmpăr. – Pref. ne- + liniște.

DOOM

nelíniște s. f., g.-d. art. nelíniștii; pl. nelíniști

neliniștea
NELINIȘTÍ, neliniștesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă liniștea sufletească, a (se) umple de neliniște; a (se) tulbura, a (se) frământa, a (se) îngrijora. – Din neliniștit (derivat regresiv).

DOOM

neliniștí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neliniștésc, imperf. 3 sg. nelinișteá; conj. prez. 3 să nelinișteáscă

nelinișteai
NELINIȘTÍ, neliniștesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă liniștea sufletească, a (se) umple de neliniște; a (se) tulbura, a (se) frământa, a (se) îngrijora. – Din neliniștit (derivat regresiv).

DOOM

neliniștí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neliniștésc, imperf. 3 sg. nelinișteá; conj. prez. 3 să nelinișteáscă

nelinișteam
NELINIȘTÍ, neliniștesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă liniștea sufletească, a (se) umple de neliniște; a (se) tulbura, a (se) frământa, a (se) îngrijora. – Din neliniștit (derivat regresiv).

DOOM

neliniștí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neliniștésc, imperf. 3 sg. nelinișteá; conj. prez. 3 să nelinișteáscă

neliniștească
NELINIȘTÍ, neliniștesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă liniștea sufletească, a (se) umple de neliniște; a (se) tulbura, a (se) frământa, a (se) îngrijora. – Din neliniștit (derivat regresiv).

DOOM

neliniștí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neliniștésc, imperf. 3 sg. nelinișteá; conj. prez. 3 să nelinișteáscă

nelinișteau
NELINIȘTÍ, neliniștesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă liniștea sufletească, a (se) umple de neliniște; a (se) tulbura, a (se) frământa, a (se) îngrijora. – Din neliniștit (derivat regresiv).

DOOM

neliniștí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neliniștésc, imperf. 3 sg. nelinișteá; conj. prez. 3 să nelinișteáscă

nelinișteați
NELINIȘTÍ, neliniștesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă liniștea sufletească, a (se) umple de neliniște; a (se) tulbura, a (se) frământa, a (se) îngrijora. – Din neliniștit (derivat regresiv).

DOOM

neliniștí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neliniștésc, imperf. 3 sg. nelinișteá; conj. prez. 3 să nelinișteáscă

neliniștesc
NELINIȘTÍ, neliniștesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă liniștea sufletească, a (se) umple de neliniște; a (se) tulbura, a (se) frământa, a (se) îngrijora. – Din neliniștit (derivat regresiv).

DOOM

neliniștí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neliniștésc, imperf. 3 sg. nelinișteá; conj. prez. 3 să nelinișteáscă

neliniștește
NELINIȘTÍ, neliniștesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă liniștea sufletească, a (se) umple de neliniște; a (se) tulbura, a (se) frământa, a (se) îngrijora. – Din neliniștit (derivat regresiv).

DOOM

neliniștí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neliniștésc, imperf. 3 sg. nelinișteá; conj. prez. 3 să nelinișteáscă

neliniștești
NELINIȘTÍ, neliniștesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă liniștea sufletească, a (se) umple de neliniște; a (se) tulbura, a (se) frământa, a (se) îngrijora. – Din neliniștit (derivat regresiv).

DOOM

neliniștí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neliniștésc, imperf. 3 sg. nelinișteá; conj. prez. 3 să nelinișteáscă

neliniști
NELÍNIȘTE, neliniști, s. f. Stare de agitație, de frământare, de neastâmpăr; tulburare, îngrijorare, teamă, panică (nelămurită). ♦ Mișcare, acțiune continuă; neastâmpăr. – Pref. ne- + liniște.

DOOM

nelíniște s. f., g.-d. art. nelíniștii; pl. nelíniști

neliniști
NELINIȘTÍ, neliniștesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă liniștea sufletească, a (se) umple de neliniște; a (se) tulbura, a (se) frământa, a (se) îngrijora. – Din neliniștit (derivat regresiv).

DOOM

neliniștí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neliniștésc, imperf. 3 sg. nelinișteá; conj. prez. 3 să nelinișteáscă

neliniștii
NELÍNIȘTE, neliniști, s. f. Stare de agitație, de frământare, de neastâmpăr; tulburare, îngrijorare, teamă, panică (nelămurită). ♦ Mișcare, acțiune continuă; neastâmpăr. – Pref. ne- + liniște.

DOOM

nelíniște s. f., g.-d. art. nelíniștii; pl. nelíniști

neliniștii
NELINIȘTÍ, neliniștesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă liniștea sufletească, a (se) umple de neliniște; a (se) tulbura, a (se) frământa, a (se) îngrijora. – Din neliniștit (derivat regresiv).

DOOM

neliniștí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neliniștésc, imperf. 3 sg. nelinișteá; conj. prez. 3 să nelinișteáscă

neliniștile
NELÍNIȘTE, neliniști, s. f. Stare de agitație, de frământare, de neastâmpăr; tulburare, îngrijorare, teamă, panică (nelămurită). ♦ Mișcare, acțiune continuă; neastâmpăr. – Pref. ne- + liniște.

DOOM

nelíniște s. f., g.-d. art. nelíniștii; pl. nelíniști

neliniștilor
NELÍNIȘTE, neliniști, s. f. Stare de agitație, de frământare, de neastâmpăr; tulburare, îngrijorare, teamă, panică (nelămurită). ♦ Mișcare, acțiune continuă; neastâmpăr. – Pref. ne- + liniște.

DOOM

nelíniște s. f., g.-d. art. nelíniștii; pl. nelíniști

neliniștim
NELINIȘTÍ, neliniștesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă liniștea sufletească, a (se) umple de neliniște; a (se) tulbura, a (se) frământa, a (se) îngrijora. – Din neliniștit (derivat regresiv).

DOOM

neliniștí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neliniștésc, imperf. 3 sg. nelinișteá; conj. prez. 3 să nelinișteáscă

neliniștind
NELINIȘTÍ, neliniștesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă liniștea sufletească, a (se) umple de neliniște; a (se) tulbura, a (se) frământa, a (se) îngrijora. – Din neliniștit (derivat regresiv).

DOOM

neliniștí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neliniștésc, imperf. 3 sg. nelinișteá; conj. prez. 3 să nelinișteáscă

neliniștire
NELINIȘTÍ, neliniștesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă liniștea sufletească, a (se) umple de neliniște; a (se) tulbura, a (se) frământa, a (se) îngrijora. – Din neliniștit (derivat regresiv).

DOOM

neliniștí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neliniștésc, imperf. 3 sg. nelinișteá; conj. prez. 3 să nelinișteáscă

neliniștire
NELINIȘTÍ, neliniștesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă liniștea sufletească, a (se) umple de neliniște; a (se) tulbura, a (se) frământa, a (se) îngrijora. – Din neliniștit (derivat regresiv).

neliniștiră
NELINIȘTÍ, neliniștesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă liniștea sufletească, a (se) umple de neliniște; a (se) tulbura, a (se) frământa, a (se) îngrijora. – Din neliniștit (derivat regresiv).

DOOM

neliniștí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neliniștésc, imperf. 3 sg. nelinișteá; conj. prez. 3 să nelinișteáscă

neliniștirăm
NELINIȘTÍ, neliniștesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă liniștea sufletească, a (se) umple de neliniște; a (se) tulbura, a (se) frământa, a (se) îngrijora. – Din neliniștit (derivat regresiv).

DOOM

neliniștí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neliniștésc, imperf. 3 sg. nelinișteá; conj. prez. 3 să nelinișteáscă

neliniștirăți
NELINIȘTÍ, neliniștesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă liniștea sufletească, a (se) umple de neliniște; a (se) tulbura, a (se) frământa, a (se) îngrijora. – Din neliniștit (derivat regresiv).

DOOM

neliniștí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neliniștésc, imperf. 3 sg. nelinișteá; conj. prez. 3 să nelinișteáscă

neliniștise
NELINIȘTÍ, neliniștesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă liniștea sufletească, a (se) umple de neliniște; a (se) tulbura, a (se) frământa, a (se) îngrijora. – Din neliniștit (derivat regresiv).

DOOM

neliniștí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neliniștésc, imperf. 3 sg. nelinișteá; conj. prez. 3 să nelinișteáscă

neliniștisem
NELINIȘTÍ, neliniștesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă liniștea sufletească, a (se) umple de neliniște; a (se) tulbura, a (se) frământa, a (se) îngrijora. – Din neliniștit (derivat regresiv).

DOOM

neliniștí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neliniștésc, imperf. 3 sg. nelinișteá; conj. prez. 3 să nelinișteáscă

neliniștiseră
NELINIȘTÍ, neliniștesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă liniștea sufletească, a (se) umple de neliniște; a (se) tulbura, a (se) frământa, a (se) îngrijora. – Din neliniștit (derivat regresiv).

DOOM

neliniștí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neliniștésc, imperf. 3 sg. nelinișteá; conj. prez. 3 să nelinișteáscă

neliniștiserăm
NELINIȘTÍ, neliniștesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă liniștea sufletească, a (se) umple de neliniște; a (se) tulbura, a (se) frământa, a (se) îngrijora. – Din neliniștit (derivat regresiv).

DOOM

neliniștí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neliniștésc, imperf. 3 sg. nelinișteá; conj. prez. 3 să nelinișteáscă

neliniștiserăți
NELINIȘTÍ, neliniștesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă liniștea sufletească, a (se) umple de neliniște; a (se) tulbura, a (se) frământa, a (se) îngrijora. – Din neliniștit (derivat regresiv).

DOOM

neliniștí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neliniștésc, imperf. 3 sg. nelinișteá; conj. prez. 3 să nelinișteáscă

neliniștiseși
NELINIȘTÍ, neliniștesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă liniștea sufletească, a (se) umple de neliniște; a (se) tulbura, a (se) frământa, a (se) îngrijora. – Din neliniștit (derivat regresiv).

DOOM

neliniștí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neliniștésc, imperf. 3 sg. nelinișteá; conj. prez. 3 să nelinișteáscă

neliniștiseți
NELINIȘTÍ, neliniștesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă liniștea sufletească, a (se) umple de neliniște; a (se) tulbura, a (se) frământa, a (se) îngrijora. – Din neliniștit (derivat regresiv).

DOOM

neliniștí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neliniștésc, imperf. 3 sg. nelinișteá; conj. prez. 3 să nelinișteáscă

neliniștit
NELINIȘTÍ, neliniștesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă liniștea sufletească, a (se) umple de neliniște; a (se) tulbura, a (se) frământa, a (se) îngrijora. – Din neliniștit (derivat regresiv).

DOOM

neliniștí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neliniștésc, imperf. 3 sg. nelinișteá; conj. prez. 3 să nelinișteáscă

neliniștit
NELINIȘTÍT, -Ă, neliniștiți, -te, adj. Care nu este liniștit; care se mișcă, se agită, se frământă (continuu), care nu stă locului; cuprins de agitație, de frământare, de neastâmpăr; agitat, tulburat. – Pref ne- + liniștit.

neliniștitoare
NELINIȘTITÓR, -OÁRE, neliniștitori, -oare, adj. Care neliniștește, îngrijorează; îngrijorător. – Pref. ne- + liniștitor.

DOOM

neliniștitór adj. m., pl. neliniștitóri; f. sg. și pl. neliniștitoáre

neliniștitoarea
NELINIȘTITÓR, -OÁRE, neliniștitori, -oare, adj. Care neliniștește, îngrijorează; îngrijorător. – Pref. ne- + liniștitor.

DOOM

neliniștitór adj. m., pl. neliniștitóri; f. sg. și pl. neliniștitoáre

neliniștitoarei
NELINIȘTITÓR, -OÁRE, neliniștitori, -oare, adj. Care neliniștește, îngrijorează; îngrijorător. – Pref. ne- + liniștitor.

DOOM

neliniștitór adj. m., pl. neliniștitóri; f. sg. și pl. neliniștitoáre

neliniștitoarele
NELINIȘTITÓR, -OÁRE, neliniștitori, -oare, adj. Care neliniștește, îngrijorează; îngrijorător. – Pref. ne- + liniștitor.

DOOM

neliniștitór adj. m., pl. neliniștitóri; f. sg. și pl. neliniștitoáre

neliniștitoarelor
NELINIȘTITÓR, -OÁRE, neliniștitori, -oare, adj. Care neliniștește, îngrijorează; îngrijorător. – Pref. ne- + liniștitor.

DOOM

neliniștitór adj. m., pl. neliniștitóri; f. sg. și pl. neliniștitoáre

neliniștitor
NELINIȘTITÓR, -OÁRE, neliniștitori, -oare, adj. Care neliniștește, îngrijorează; îngrijorător. – Pref. ne- + liniștitor.

DOOM

neliniștitór adj. m., pl. neliniștitóri; f. sg. și pl. neliniștitoáre

neliniștitori
NELINIȘTITÓR, -OÁRE, neliniștitori, -oare, adj. Care neliniștește, îngrijorează; îngrijorător. – Pref. ne- + liniștitor.

DOOM

neliniștitór adj. m., pl. neliniștitóri; f. sg. și pl. neliniștitoáre

neliniștitorii
NELINIȘTITÓR, -OÁRE, neliniștitori, -oare, adj. Care neliniștește, îngrijorează; îngrijorător. – Pref. ne- + liniștitor.

DOOM

neliniștitór adj. m., pl. neliniștitóri; f. sg. și pl. neliniștitoáre

neliniștitorilor
NELINIȘTITÓR, -OÁRE, neliniștitori, -oare, adj. Care neliniștește, îngrijorează; îngrijorător. – Pref. ne- + liniștitor.

DOOM

neliniștitór adj. m., pl. neliniștitóri; f. sg. și pl. neliniștitoáre

neliniștitorul
NELINIȘTITÓR, -OÁRE, neliniștitori, -oare, adj. Care neliniștește, îngrijorează; îngrijorător. – Pref. ne- + liniștitor.

DOOM

neliniștitór adj. m., pl. neliniștitóri; f. sg. și pl. neliniștitoáre

neliniștitorului
NELINIȘTITÓR, -OÁRE, neliniștitori, -oare, adj. Care neliniștește, îngrijorează; îngrijorător. – Pref. ne- + liniștitor.

DOOM

neliniștitór adj. m., pl. neliniștitóri; f. sg. și pl. neliniștitoáre

neliniștiși
NELINIȘTÍ, neliniștesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă liniștea sufletească, a (se) umple de neliniște; a (se) tulbura, a (se) frământa, a (se) îngrijora. – Din neliniștit (derivat regresiv).

DOOM

neliniștí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neliniștésc, imperf. 3 sg. nelinișteá; conj. prez. 3 să nelinișteáscă

neliniștiți
NELINIȘTÍ, neliniștesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă liniștea sufletească, a (se) umple de neliniște; a (se) tulbura, a (se) frământa, a (se) îngrijora. – Din neliniștit (derivat regresiv).

DOOM

neliniștí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neliniștésc, imperf. 3 sg. nelinișteá; conj. prez. 3 să nelinișteáscă

nelipit
NELIPÍT, -Ă, nelipiți, -te, adj. Care nu a fost lipit cu sau de ceva. – Pref. ne- + lipit².

nelipita
NELIPÍT, -Ă, nelipiți, -te, adj. Care nu a fost lipit cu sau de ceva. – Pref. ne- + lipit².

nelipite
NELIPÍT, -Ă, nelipiți, -te, adj. Care nu a fost lipit cu sau de ceva. – Pref. ne- + lipit².

nelipitei
NELIPÍT, -Ă, nelipiți, -te, adj. Care nu a fost lipit cu sau de ceva. – Pref. ne- + lipit².

nelipitele
NELIPÍT, -Ă, nelipiți, -te, adj. Care nu a fost lipit cu sau de ceva. – Pref. ne- + lipit².

nelipitelor
NELIPÍT, -Ă, nelipiți, -te, adj. Care nu a fost lipit cu sau de ceva. – Pref. ne- + lipit².

nelipitul
NELIPÍT, -Ă, nelipiți, -te, adj. Care nu a fost lipit cu sau de ceva. – Pref. ne- + lipit².

nelipitului
NELIPÍT, -Ă, nelipiți, -te, adj. Care nu a fost lipit cu sau de ceva. – Pref. ne- + lipit².

nelipiți
NELIPÍT, -Ă, nelipiți, -te, adj. Care nu a fost lipit cu sau de ceva. – Pref. ne- + lipit².

nelipiții
NELIPÍT, -Ă, nelipiți, -te, adj. Care nu a fost lipit cu sau de ceva. – Pref. ne- + lipit².

nelipiților
NELIPÍT, -Ă, nelipiți, -te, adj. Care nu a fost lipit cu sau de ceva. – Pref. ne- + lipit².

nelipsit
NELIPSÍT, -Ă, nelipsiți, -te, adj. Care este întotdeauna prezent, care nu lipsește niciodată; care nu se desparte de cineva. – Pref. ne- + lipsit.

DOOM

nelipsít adj. m., pl. nelipsíți; f. nelipsítă, pl. nelipsíte

nelipsita
NELIPSÍT, -Ă, nelipsiți, -te, adj. Care este întotdeauna prezent, care nu lipsește niciodată; care nu se desparte de cineva. – Pref. ne- + lipsit.

DOOM

nelipsít adj. m., pl. nelipsíți; f. nelipsítă, pl. nelipsíte

nelipsite
NELIPSÍT, -Ă, nelipsiți, -te, adj. Care este întotdeauna prezent, care nu lipsește niciodată; care nu se desparte de cineva. – Pref. ne- + lipsit.

DOOM

nelipsít adj. m., pl. nelipsíți; f. nelipsítă, pl. nelipsíte

nelipsitei
NELIPSÍT, -Ă, nelipsiți, -te, adj. Care este întotdeauna prezent, care nu lipsește niciodată; care nu se desparte de cineva. – Pref. ne- + lipsit.

DOOM

nelipsít adj. m., pl. nelipsíți; f. nelipsítă, pl. nelipsíte

nelipsitele
NELIPSÍT, -Ă, nelipsiți, -te, adj. Care este întotdeauna prezent, care nu lipsește niciodată; care nu se desparte de cineva. – Pref. ne- + lipsit.

DOOM

nelipsít adj. m., pl. nelipsíți; f. nelipsítă, pl. nelipsíte

nelipsitelor
NELIPSÍT, -Ă, nelipsiți, -te, adj. Care este întotdeauna prezent, care nu lipsește niciodată; care nu se desparte de cineva. – Pref. ne- + lipsit.

DOOM

nelipsít adj. m., pl. nelipsíți; f. nelipsítă, pl. nelipsíte

nelipsitul
NELIPSÍT, -Ă, nelipsiți, -te, adj. Care este întotdeauna prezent, care nu lipsește niciodată; care nu se desparte de cineva. – Pref. ne- + lipsit.

DOOM

nelipsít adj. m., pl. nelipsíți; f. nelipsítă, pl. nelipsíte

nelipsitului
NELIPSÍT, -Ă, nelipsiți, -te, adj. Care este întotdeauna prezent, care nu lipsește niciodată; care nu se desparte de cineva. – Pref. ne- + lipsit.

DOOM

nelipsít adj. m., pl. nelipsíți; f. nelipsítă, pl. nelipsíte

nelipsiți
NELIPSÍT, -Ă, nelipsiți, -te, adj. Care este întotdeauna prezent, care nu lipsește niciodată; care nu se desparte de cineva. – Pref. ne- + lipsit.

DOOM

nelipsít adj. m., pl. nelipsíți; f. nelipsítă, pl. nelipsíte

nelipsiții
NELIPSÍT, -Ă, nelipsiți, -te, adj. Care este întotdeauna prezent, care nu lipsește niciodată; care nu se desparte de cineva. – Pref. ne- + lipsit.

DOOM

nelipsít adj. m., pl. nelipsíți; f. nelipsítă, pl. nelipsíte

nelipsiților
NELIPSÍT, -Ă, nelipsiți, -te, adj. Care este întotdeauna prezent, care nu lipsește niciodată; care nu se desparte de cineva. – Pref. ne- + lipsit.

DOOM

nelipsít adj. m., pl. nelipsíți; f. nelipsítă, pl. nelipsíte

neloaial
NELOIÁL, -Ă, neloiali, -e, adj. Care nu își îndeplinește obligațiile asumate; nesincer, necinstit. [Pr.: -lo-ial. – Var.: neloaiál, -ă adj.] – Pref. ne- + loial.

DOOM

*neloiál adj. m., pl. neloiáli; f. neloiálă, pl. neloiále

nelocuibil
NELOCUÍBIL, -Ă, nelocuibili, -e, adj. Care nu este bun, adecvat pentru locuit. – Pref. ne- + locuibil.

nelocuibila
NELOCUÍBIL, -Ă, nelocuibili, -e, adj. Care nu este bun, adecvat pentru locuit. – Pref. ne- + locuibil.

nelocuibile
NELOCUÍBIL, -Ă, nelocuibili, -e, adj. Care nu este bun, adecvat pentru locuit. – Pref. ne- + locuibil.

nelocuibilei
NELOCUÍBIL, -Ă, nelocuibili, -e, adj. Care nu este bun, adecvat pentru locuit. – Pref. ne- + locuibil.

nelocuibilele
NELOCUÍBIL, -Ă, nelocuibili, -e, adj. Care nu este bun, adecvat pentru locuit. – Pref. ne- + locuibil.

nelocuibilelor
NELOCUÍBIL, -Ă, nelocuibili, -e, adj. Care nu este bun, adecvat pentru locuit. – Pref. ne- + locuibil.

nelocuibili
NELOCUÍBIL, -Ă, nelocuibili, -e, adj. Care nu este bun, adecvat pentru locuit. – Pref. ne- + locuibil.

nelocuibilii
NELOCUÍBIL, -Ă, nelocuibili, -e, adj. Care nu este bun, adecvat pentru locuit. – Pref. ne- + locuibil.

nelocuibililor
NELOCUÍBIL, -Ă, nelocuibili, -e, adj. Care nu este bun, adecvat pentru locuit. – Pref. ne- + locuibil.

nelocuibilul
NELOCUÍBIL, -Ă, nelocuibili, -e, adj. Care nu este bun, adecvat pentru locuit. – Pref. ne- + locuibil.

nelocuibilului
NELOCUÍBIL, -Ă, nelocuibili, -e, adj. Care nu este bun, adecvat pentru locuit. – Pref. ne- + locuibil.

neloial
NELOIÁL, -Ă, neloiali, -e, adj. Care nu își îndeplinește obligațiile asumate; nesincer, necinstit. [Pr.: -lo-ial. – Var.: neloaiál, -ă adj.] – Pref. ne- + loial.

DOOM

*neloiál adj. m., pl. neloiáli; f. neloiálă, pl. neloiále

neloiala
NELOIÁL, -Ă, neloiali, -e, adj. Care nu își îndeplinește obligațiile asumate; nesincer, necinstit. [Pr.: -lo-ial. – Var.: neloaiál, -ă adj.] – Pref. ne- + loial.

DOOM

*neloiál adj. m., pl. neloiáli; f. neloiálă, pl. neloiále

neloiale
NELOIÁL, -Ă, neloiali, -e, adj. Care nu își îndeplinește obligațiile asumate; nesincer, necinstit. [Pr.: -lo-ial. – Var.: neloaiál, -ă adj.] – Pref. ne- + loial.

DOOM

*neloiál adj. m., pl. neloiáli; f. neloiálă, pl. neloiále

neloialei
NELOIÁL, -Ă, neloiali, -e, adj. Care nu își îndeplinește obligațiile asumate; nesincer, necinstit. [Pr.: -lo-ial. – Var.: neloaiál, -ă adj.] – Pref. ne- + loial.

DOOM

*neloiál adj. m., pl. neloiáli; f. neloiálă, pl. neloiále

neloialele
NELOIÁL, -Ă, neloiali, -e, adj. Care nu își îndeplinește obligațiile asumate; nesincer, necinstit. [Pr.: -lo-ial. – Var.: neloaiál, -ă adj.] – Pref. ne- + loial.

DOOM

*neloiál adj. m., pl. neloiáli; f. neloiálă, pl. neloiále

neloialelor
NELOIÁL, -Ă, neloiali, -e, adj. Care nu își îndeplinește obligațiile asumate; nesincer, necinstit. [Pr.: -lo-ial. – Var.: neloaiál, -ă adj.] – Pref. ne- + loial.

DOOM

*neloiál adj. m., pl. neloiáli; f. neloiálă, pl. neloiále

neloiali
NELOIÁL, -Ă, neloiali, -e, adj. Care nu își îndeplinește obligațiile asumate; nesincer, necinstit. [Pr.: -lo-ial. – Var.: neloaiál, -ă adj.] – Pref. ne- + loial.

DOOM

*neloiál adj. m., pl. neloiáli; f. neloiálă, pl. neloiále

neloialii
NELOIÁL, -Ă, neloiali, -e, adj. Care nu își îndeplinește obligațiile asumate; nesincer, necinstit. [Pr.: -lo-ial. – Var.: neloaiál, -ă adj.] – Pref. ne- + loial.

DOOM

*neloiál adj. m., pl. neloiáli; f. neloiálă, pl. neloiále

neloialilor
NELOIÁL, -Ă, neloiali, -e, adj. Care nu își îndeplinește obligațiile asumate; nesincer, necinstit. [Pr.: -lo-ial. – Var.: neloaiál, -ă adj.] – Pref. ne- + loial.

DOOM

*neloiál adj. m., pl. neloiáli; f. neloiálă, pl. neloiále

neloialul
NELOIÁL, -Ă, neloiali, -e, adj. Care nu își îndeplinește obligațiile asumate; nesincer, necinstit. [Pr.: -lo-ial. – Var.: neloaiál, -ă adj.] – Pref. ne- + loial.

DOOM

*neloiál adj. m., pl. neloiáli; f. neloiálă, pl. neloiále

neloialului
NELOIÁL, -Ă, neloiali, -e, adj. Care nu își îndeplinește obligațiile asumate; nesincer, necinstit. [Pr.: -lo-ial. – Var.: neloaiál, -ă adj.] – Pref. ne- + loial.

DOOM

*neloiál adj. m., pl. neloiáli; f. neloiálă, pl. neloiále

nelucrare
NELUCRÁRE s. f. (Înv.) Inactivitate. – Pref. ne- + lucrare.

DOOM

nelucráre (înv.) (-lu-cra-) s. f., g.-d. art. nelucrắrii

nelucrarea
NELUCRÁRE s. f. (Înv.) Inactivitate. – Pref. ne- + lucrare.

DOOM

nelucráre (înv.) (-lu-cra-) s. f., g.-d. art. nelucrắrii

nelucrat
NELUCRÁT, -Ă, nelucrați, -te, adj. (Despre materiale brute) Care nu a fost încă prelucrat; (despre pământ) pe care nu au fost executate lucrări agrotehnice. – Pref. ne- + lucrat.

nelucrata
NELUCRÁT, -Ă, nelucrați, -te, adj. (Despre materiale brute) Care nu a fost încă prelucrat; (despre pământ) pe care nu au fost executate lucrări agrotehnice. – Pref. ne- + lucrat.

nelucrate
NELUCRÁT, -Ă, nelucrați, -te, adj. (Despre materiale brute) Care nu a fost încă prelucrat; (despre pământ) pe care nu au fost executate lucrări agrotehnice. – Pref. ne- + lucrat.

nelucratei
NELUCRÁT, -Ă, nelucrați, -te, adj. (Despre materiale brute) Care nu a fost încă prelucrat; (despre pământ) pe care nu au fost executate lucrări agrotehnice. – Pref. ne- + lucrat.

nelucratele
NELUCRÁT, -Ă, nelucrați, -te, adj. (Despre materiale brute) Care nu a fost încă prelucrat; (despre pământ) pe care nu au fost executate lucrări agrotehnice. – Pref. ne- + lucrat.

nelucratelor
NELUCRÁT, -Ă, nelucrați, -te, adj. (Despre materiale brute) Care nu a fost încă prelucrat; (despre pământ) pe care nu au fost executate lucrări agrotehnice. – Pref. ne- + lucrat.

nelucratul
NELUCRÁT, -Ă, nelucrați, -te, adj. (Despre materiale brute) Care nu a fost încă prelucrat; (despre pământ) pe care nu au fost executate lucrări agrotehnice. – Pref. ne- + lucrat.

nelucratului
NELUCRÁT, -Ă, nelucrați, -te, adj. (Despre materiale brute) Care nu a fost încă prelucrat; (despre pământ) pe care nu au fost executate lucrări agrotehnice. – Pref. ne- + lucrat.

nelucrați
NELUCRÁT, -Ă, nelucrați, -te, adj. (Despre materiale brute) Care nu a fost încă prelucrat; (despre pământ) pe care nu au fost executate lucrări agrotehnice. – Pref. ne- + lucrat.

nelucrații
NELUCRÁT, -Ă, nelucrați, -te, adj. (Despre materiale brute) Care nu a fost încă prelucrat; (despre pământ) pe care nu au fost executate lucrări agrotehnice. – Pref. ne- + lucrat.

nelucraților
NELUCRÁT, -Ă, nelucrați, -te, adj. (Despre materiale brute) Care nu a fost încă prelucrat; (despre pământ) pe care nu au fost executate lucrări agrotehnice. – Pref. ne- + lucrat.

nelucrări
NELUCRÁRE s. f. (Înv.) Inactivitate. – Pref. ne- + lucrare.

DOOM

nelucráre (înv.) (-lu-cra-) s. f., g.-d. art. nelucrắrii

nelucrării
NELUCRÁRE s. f. (Înv.) Inactivitate. – Pref. ne- + lucrare.

DOOM

nelucráre (înv.) (-lu-cra-) s. f., g.-d. art. nelucrắrii

nelume
NELÚME s. f. (În loc. adj. și adv.) Ca nelumea = (care este) cum nu trebuie, cum nu se cade. – Pref. ne- + lume.

neluminat
NELUMINÁT, -Ă, neluminați, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu este luminat, lipsit de lumină. – Pref. ne- + luminat.

DOOM

neluminát adj. m., pl. nelumináți; f. neluminátă, pl. nelumináte

neluminata
NELUMINÁT, -Ă, neluminați, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu este luminat, lipsit de lumină. – Pref. ne- + luminat.

DOOM

neluminát adj. m., pl. nelumináți; f. neluminátă, pl. nelumináte

neluminate
NELUMINÁT, -Ă, neluminați, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu este luminat, lipsit de lumină. – Pref. ne- + luminat.

DOOM

neluminát adj. m., pl. nelumináți; f. neluminátă, pl. nelumináte

neluminatei
NELUMINÁT, -Ă, neluminați, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu este luminat, lipsit de lumină. – Pref. ne- + luminat.

DOOM

neluminát adj. m., pl. nelumináți; f. neluminátă, pl. nelumináte

neluminatele
NELUMINÁT, -Ă, neluminați, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu este luminat, lipsit de lumină. – Pref. ne- + luminat.

DOOM

neluminát adj. m., pl. nelumináți; f. neluminátă, pl. nelumináte

neluminatelor
NELUMINÁT, -Ă, neluminați, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu este luminat, lipsit de lumină. – Pref. ne- + luminat.

DOOM

neluminát adj. m., pl. nelumináți; f. neluminátă, pl. nelumináte

neluminatul
NELUMINÁT, -Ă, neluminați, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu este luminat, lipsit de lumină. – Pref. ne- + luminat.

DOOM

neluminát adj. m., pl. nelumináți; f. neluminátă, pl. nelumináte

neluminatului
NELUMINÁT, -Ă, neluminați, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu este luminat, lipsit de lumină. – Pref. ne- + luminat.

DOOM

neluminát adj. m., pl. nelumináți; f. neluminátă, pl. nelumináte

neluminați
NELUMINÁT, -Ă, neluminați, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu este luminat, lipsit de lumină. – Pref. ne- + luminat.

DOOM

neluminát adj. m., pl. nelumináți; f. neluminátă, pl. nelumináte

neluminații
NELUMINÁT, -Ă, neluminați, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu este luminat, lipsit de lumină. – Pref. ne- + luminat.

DOOM

neluminát adj. m., pl. nelumináți; f. neluminátă, pl. nelumináte

neluminaților
NELUMINÁT, -Ă, neluminați, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu este luminat, lipsit de lumină. – Pref. ne- + luminat.

DOOM

neluminát adj. m., pl. nelumináți; f. neluminátă, pl. nelumináte

neluptat
NELUPTÁT s. n. (Numai în expr.) Pe neluptate (rar, pe neluptat) = fără luptă, fără efort; de-a gata. Viața-i datorie grea Și lașii se-ngrozesc de ea Să aibă tot cei lași ar vrea Pe neluptat. COȘBUC, P. I 151. – Formă gramaticală: (în expr.) neluptate.

nelămurire
NELĂMURÍRE, nelămuriri, s. f. Fapt insuficient lămurit, chestiune neclară. – Pref. ne- + lămurire.

DOOM

nelămuríre s. f., g.-d. art. nelămurírii; pl. nelămuríri

nelămurirea
NELĂMURÍRE, nelămuriri, s. f. Fapt insuficient lămurit, chestiune neclară. – Pref. ne- + lămurire.

DOOM

nelămuríre s. f., g.-d. art. nelămurírii; pl. nelămuríri

nelămuriri
NELĂMURÍRE, nelămuriri, s. f. Fapt insuficient lămurit, chestiune neclară. – Pref. ne- + lămurire.

DOOM

nelămuríre s. f., g.-d. art. nelămurírii; pl. nelămuríri

nelămuririi
NELĂMURÍRE, nelămuriri, s. f. Fapt insuficient lămurit, chestiune neclară. – Pref. ne- + lămurire.

DOOM

nelămuríre s. f., g.-d. art. nelămurírii; pl. nelămuríri

nelămuririle
NELĂMURÍRE, nelămuriri, s. f. Fapt insuficient lămurit, chestiune neclară. – Pref. ne- + lămurire.

DOOM

nelămuríre s. f., g.-d. art. nelămurírii; pl. nelămuríri

nelămuririlor
NELĂMURÍRE, nelămuriri, s. f. Fapt insuficient lămurit, chestiune neclară. – Pref. ne- + lămurire.

DOOM

nelămuríre s. f., g.-d. art. nelămurírii; pl. nelămuríri

nelămurit
NELĂMURÍT, -Ă, nelămuriți, -te, adj. Care nu este lămurit, care nu se poate distinge (precis); cu contururi incerte; nedeslușit, confuz, vag. ♦ Greu de precizat (în cuvinte), de explicat, de definit, de lămurit; neînțeles. – Pref. ne- + lămurit.

DOOM

nelămurít adj. m., pl. nelămuríți; f. nelămurítă, pl. nelămuríte

nelămurita
NELĂMURÍT, -Ă, nelămuriți, -te, adj. Care nu este lămurit, care nu se poate distinge (precis); cu contururi incerte; nedeslușit, confuz, vag. ♦ Greu de precizat (în cuvinte), de explicat, de definit, de lămurit; neînțeles. – Pref. ne- + lămurit.

DOOM

nelămurít adj. m., pl. nelămuríți; f. nelămurítă, pl. nelămuríte

nelămurite
NELĂMURÍT, -Ă, nelămuriți, -te, adj. Care nu este lămurit, care nu se poate distinge (precis); cu contururi incerte; nedeslușit, confuz, vag. ♦ Greu de precizat (în cuvinte), de explicat, de definit, de lămurit; neînțeles. – Pref. ne- + lămurit.

DOOM

nelămurít adj. m., pl. nelămuríți; f. nelămurítă, pl. nelămuríte

nelămuritei
NELĂMURÍT, -Ă, nelămuriți, -te, adj. Care nu este lămurit, care nu se poate distinge (precis); cu contururi incerte; nedeslușit, confuz, vag. ♦ Greu de precizat (în cuvinte), de explicat, de definit, de lămurit; neînțeles. – Pref. ne- + lămurit.

DOOM

nelămurít adj. m., pl. nelămuríți; f. nelămurítă, pl. nelămuríte

nelămuritele
NELĂMURÍT, -Ă, nelămuriți, -te, adj. Care nu este lămurit, care nu se poate distinge (precis); cu contururi incerte; nedeslușit, confuz, vag. ♦ Greu de precizat (în cuvinte), de explicat, de definit, de lămurit; neînțeles. – Pref. ne- + lămurit.

DOOM

nelămurít adj. m., pl. nelămuríți; f. nelămurítă, pl. nelămuríte

nelămuritelor
NELĂMURÍT, -Ă, nelămuriți, -te, adj. Care nu este lămurit, care nu se poate distinge (precis); cu contururi incerte; nedeslușit, confuz, vag. ♦ Greu de precizat (în cuvinte), de explicat, de definit, de lămurit; neînțeles. – Pref. ne- + lămurit.

DOOM

nelămurít adj. m., pl. nelămuríți; f. nelămurítă, pl. nelămuríte

nelămuritul
NELĂMURÍT, -Ă, nelămuriți, -te, adj. Care nu este lămurit, care nu se poate distinge (precis); cu contururi incerte; nedeslușit, confuz, vag. ♦ Greu de precizat (în cuvinte), de explicat, de definit, de lămurit; neînțeles. – Pref. ne- + lămurit.

DOOM

nelămurít adj. m., pl. nelămuríți; f. nelămurítă, pl. nelămuríte

nelămuritului
NELĂMURÍT, -Ă, nelămuriți, -te, adj. Care nu este lămurit, care nu se poate distinge (precis); cu contururi incerte; nedeslușit, confuz, vag. ♦ Greu de precizat (în cuvinte), de explicat, de definit, de lămurit; neînțeles. – Pref. ne- + lămurit.

DOOM

nelămurít adj. m., pl. nelămuríți; f. nelămurítă, pl. nelămuríte

nelămuriți
NELĂMURÍT, -Ă, nelămuriți, -te, adj. Care nu este lămurit, care nu se poate distinge (precis); cu contururi incerte; nedeslușit, confuz, vag. ♦ Greu de precizat (în cuvinte), de explicat, de definit, de lămurit; neînțeles. – Pref. ne- + lămurit.

DOOM

nelămurít adj. m., pl. nelămuríți; f. nelămurítă, pl. nelămuríte

nelămuriții
NELĂMURÍT, -Ă, nelămuriți, -te, adj. Care nu este lămurit, care nu se poate distinge (precis); cu contururi incerte; nedeslușit, confuz, vag. ♦ Greu de precizat (în cuvinte), de explicat, de definit, de lămurit; neînțeles. – Pref. ne- + lămurit.

DOOM

nelămurít adj. m., pl. nelămuríți; f. nelămurítă, pl. nelămuríte

nelămuriților
NELĂMURÍT, -Ă, nelămuriți, -te, adj. Care nu este lămurit, care nu se poate distinge (precis); cu contururi incerte; nedeslușit, confuz, vag. ♦ Greu de precizat (în cuvinte), de explicat, de definit, de lămurit; neînțeles. – Pref. ne- + lămurit.

DOOM

nelămurít adj. m., pl. nelămuríți; f. nelămurítă, pl. nelămuríte

nemachiat
NEMACHIÁT, -Ă, nemachiați, -te, adj. Care nu este machiat; fără fard. [Pr.: -chi-at] – Pref. ne- + machiat.

nemachiata
NEMACHIÁT, -Ă, nemachiați, -te, adj. Care nu este machiat; fără fard. [Pr.: -chi-at] – Pref. ne- + machiat.

nemachiate
NEMACHIÁT, -Ă, nemachiați, -te, adj. Care nu este machiat; fără fard. [Pr.: -chi-at] – Pref. ne- + machiat.

nemachiatei
NEMACHIÁT, -Ă, nemachiați, -te, adj. Care nu este machiat; fără fard. [Pr.: -chi-at] – Pref. ne- + machiat.

nemachiatele
NEMACHIÁT, -Ă, nemachiați, -te, adj. Care nu este machiat; fără fard. [Pr.: -chi-at] – Pref. ne- + machiat.

nemachiatelor
NEMACHIÁT, -Ă, nemachiați, -te, adj. Care nu este machiat; fără fard. [Pr.: -chi-at] – Pref. ne- + machiat.

nemachiatul
NEMACHIÁT, -Ă, nemachiați, -te, adj. Care nu este machiat; fără fard. [Pr.: -chi-at] – Pref. ne- + machiat.

nemachiatului
NEMACHIÁT, -Ă, nemachiați, -te, adj. Care nu este machiat; fără fard. [Pr.: -chi-at] – Pref. ne- + machiat.

nemachiați
NEMACHIÁT, -Ă, nemachiați, -te, adj. Care nu este machiat; fără fard. [Pr.: -chi-at] – Pref. ne- + machiat.

nemachiații
NEMACHIÁT, -Ă, nemachiați, -te, adj. Care nu este machiat; fără fard. [Pr.: -chi-at] – Pref. ne- + machiat.

nemachiaților
NEMACHIÁT, -Ă, nemachiați, -te, adj. Care nu este machiat; fără fard. [Pr.: -chi-at] – Pref. ne- + machiat.

nemaiauzit
NEMAIAUZÍT, -Ă, nemaiauziți, -te, adj. Care este atât de ieșit din comun încât nimeni nu a auzit până acum de ceva asemănător; nemaipomenit. [Pr.: -mai-a-u-] – Pref.# ne- + mai¹ + auzit.

DOOM

!nemaiauzít (-ma-ia-u-/-mai-a-) adj. m., pl. nemaiauzíți; f. nemaiauzítă, pl. nemaiauzíte

nemaiauzita
NEMAIAUZÍT, -Ă, nemaiauziți, -te, adj. Care este atât de ieșit din comun încât nimeni nu a auzit până acum de ceva asemănător; nemaipomenit. [Pr.: -mai-a-u-] – Pref.# ne- + mai¹ + auzit.

DOOM

!nemaiauzít (-ma-ia-u-/-mai-a-) adj. m., pl. nemaiauzíți; f. nemaiauzítă, pl. nemaiauzíte

nemaiauzite
NEMAIAUZÍT, -Ă, nemaiauziți, -te, adj. Care este atât de ieșit din comun încât nimeni nu a auzit până acum de ceva asemănător; nemaipomenit. [Pr.: -mai-a-u-] – Pref.# ne- + mai¹ + auzit.

DOOM

!nemaiauzít (-ma-ia-u-/-mai-a-) adj. m., pl. nemaiauzíți; f. nemaiauzítă, pl. nemaiauzíte

nemaiauzitei
NEMAIAUZÍT, -Ă, nemaiauziți, -te, adj. Care este atât de ieșit din comun încât nimeni nu a auzit până acum de ceva asemănător; nemaipomenit. [Pr.: -mai-a-u-] – Pref.# ne- + mai¹ + auzit.

DOOM

!nemaiauzít (-ma-ia-u-/-mai-a-) adj. m., pl. nemaiauzíți; f. nemaiauzítă, pl. nemaiauzíte

nemaiauzitele
NEMAIAUZÍT, -Ă, nemaiauziți, -te, adj. Care este atât de ieșit din comun încât nimeni nu a auzit până acum de ceva asemănător; nemaipomenit. [Pr.: -mai-a-u-] – Pref.# ne- + mai¹ + auzit.

DOOM

!nemaiauzít (-ma-ia-u-/-mai-a-) adj. m., pl. nemaiauzíți; f. nemaiauzítă, pl. nemaiauzíte

nemaiauzitelor
NEMAIAUZÍT, -Ă, nemaiauziți, -te, adj. Care este atât de ieșit din comun încât nimeni nu a auzit până acum de ceva asemănător; nemaipomenit. [Pr.: -mai-a-u-] – Pref.# ne- + mai¹ + auzit.

DOOM

!nemaiauzít (-ma-ia-u-/-mai-a-) adj. m., pl. nemaiauzíți; f. nemaiauzítă, pl. nemaiauzíte

nemaiauzitul
NEMAIAUZÍT, -Ă, nemaiauziți, -te, adj. Care este atât de ieșit din comun încât nimeni nu a auzit până acum de ceva asemănător; nemaipomenit. [Pr.: -mai-a-u-] – Pref.# ne- + mai¹ + auzit.

DOOM

!nemaiauzít (-ma-ia-u-/-mai-a-) adj. m., pl. nemaiauzíți; f. nemaiauzítă, pl. nemaiauzíte

nemaiauzitului
NEMAIAUZÍT, -Ă, nemaiauziți, -te, adj. Care este atât de ieșit din comun încât nimeni nu a auzit până acum de ceva asemănător; nemaipomenit. [Pr.: -mai-a-u-] – Pref.# ne- + mai¹ + auzit.

DOOM

!nemaiauzít (-ma-ia-u-/-mai-a-) adj. m., pl. nemaiauzíți; f. nemaiauzítă, pl. nemaiauzíte

nemaiauziți
NEMAIAUZÍT, -Ă, nemaiauziți, -te, adj. Care este atât de ieșit din comun încât nimeni nu a auzit până acum de ceva asemănător; nemaipomenit. [Pr.: -mai-a-u-] – Pref.# ne- + mai¹ + auzit.

DOOM

!nemaiauzít (-ma-ia-u-/-mai-a-) adj. m., pl. nemaiauzíți; f. nemaiauzítă, pl. nemaiauzíte

nemaiauziții
NEMAIAUZÍT, -Ă, nemaiauziți, -te, adj. Care este atât de ieșit din comun încât nimeni nu a auzit până acum de ceva asemănător; nemaipomenit. [Pr.: -mai-a-u-] – Pref.# ne- + mai¹ + auzit.

DOOM

!nemaiauzít (-ma-ia-u-/-mai-a-) adj. m., pl. nemaiauzíți; f. nemaiauzítă, pl. nemaiauzíte

nemaiauziților
NEMAIAUZÍT, -Ă, nemaiauziți, -te, adj. Care este atât de ieșit din comun încât nimeni nu a auzit până acum de ceva asemănător; nemaipomenit. [Pr.: -mai-a-u-] – Pref.# ne- + mai¹ + auzit.

DOOM

!nemaiauzít (-ma-ia-u-/-mai-a-) adj. m., pl. nemaiauzíți; f. nemaiauzítă, pl. nemaiauzíte

nemaicunoscut
NEMAICUNOSCÚT, -Ă, nemaicunoscuți, -te, adj. (Rar) Care nu a mai fost cunoscut, întâlnit de nimeni, niciodată; p. ext. extraordinar. – Pref. ne- + mai¹ + cunoscut.

DOOM

nemaicunoscút adj. m., pl. nemaicunoscúți; f. nemaicunoscútă, pl. nemaicunoscúte

nemaicunoscuta
NEMAICUNOSCÚT, -Ă, nemaicunoscuți, -te, adj. (Rar) Care nu a mai fost cunoscut, întâlnit de nimeni, niciodată; p. ext. extraordinar. – Pref. ne- + mai¹ + cunoscut.

DOOM

nemaicunoscút adj. m., pl. nemaicunoscúți; f. nemaicunoscútă, pl. nemaicunoscúte

nemaicunoscute
NEMAICUNOSCÚT, -Ă, nemaicunoscuți, -te, adj. (Rar) Care nu a mai fost cunoscut, întâlnit de nimeni, niciodată; p. ext. extraordinar. – Pref. ne- + mai¹ + cunoscut.

DOOM

nemaicunoscút adj. m., pl. nemaicunoscúți; f. nemaicunoscútă, pl. nemaicunoscúte

nemaicunoscutei
NEMAICUNOSCÚT, -Ă, nemaicunoscuți, -te, adj. (Rar) Care nu a mai fost cunoscut, întâlnit de nimeni, niciodată; p. ext. extraordinar. – Pref. ne- + mai¹ + cunoscut.

DOOM

nemaicunoscút adj. m., pl. nemaicunoscúți; f. nemaicunoscútă, pl. nemaicunoscúte

nemaicunoscutele
NEMAICUNOSCÚT, -Ă, nemaicunoscuți, -te, adj. (Rar) Care nu a mai fost cunoscut, întâlnit de nimeni, niciodată; p. ext. extraordinar. – Pref. ne- + mai¹ + cunoscut.

DOOM

nemaicunoscút adj. m., pl. nemaicunoscúți; f. nemaicunoscútă, pl. nemaicunoscúte

nemaicunoscutelor
NEMAICUNOSCÚT, -Ă, nemaicunoscuți, -te, adj. (Rar) Care nu a mai fost cunoscut, întâlnit de nimeni, niciodată; p. ext. extraordinar. – Pref. ne- + mai¹ + cunoscut.

DOOM

nemaicunoscút adj. m., pl. nemaicunoscúți; f. nemaicunoscútă, pl. nemaicunoscúte

nemaicunoscutul
NEMAICUNOSCÚT, -Ă, nemaicunoscuți, -te, adj. (Rar) Care nu a mai fost cunoscut, întâlnit de nimeni, niciodată; p. ext. extraordinar. – Pref. ne- + mai¹ + cunoscut.

DOOM

nemaicunoscút adj. m., pl. nemaicunoscúți; f. nemaicunoscútă, pl. nemaicunoscúte

nemaicunoscutului
NEMAICUNOSCÚT, -Ă, nemaicunoscuți, -te, adj. (Rar) Care nu a mai fost cunoscut, întâlnit de nimeni, niciodată; p. ext. extraordinar. – Pref. ne- + mai¹ + cunoscut.

DOOM

nemaicunoscút adj. m., pl. nemaicunoscúți; f. nemaicunoscútă, pl. nemaicunoscúte

nemaicunoscuți
NEMAICUNOSCÚT, -Ă, nemaicunoscuți, -te, adj. (Rar) Care nu a mai fost cunoscut, întâlnit de nimeni, niciodată; p. ext. extraordinar. – Pref. ne- + mai¹ + cunoscut.

DOOM

nemaicunoscút adj. m., pl. nemaicunoscúți; f. nemaicunoscútă, pl. nemaicunoscúte

nemaicunoscuții
NEMAICUNOSCÚT, -Ă, nemaicunoscuți, -te, adj. (Rar) Care nu a mai fost cunoscut, întâlnit de nimeni, niciodată; p. ext. extraordinar. – Pref. ne- + mai¹ + cunoscut.

DOOM

nemaicunoscút adj. m., pl. nemaicunoscúți; f. nemaicunoscútă, pl. nemaicunoscúte

nemaicunoscuților
NEMAICUNOSCÚT, -Ă, nemaicunoscuți, -te, adj. (Rar) Care nu a mai fost cunoscut, întâlnit de nimeni, niciodată; p. ext. extraordinar. – Pref. ne- + mai¹ + cunoscut.

DOOM

nemaicunoscút adj. m., pl. nemaicunoscúți; f. nemaicunoscútă, pl. nemaicunoscúte

nemaipomenit
NEMAIPOMENÍT, -Ă, nemaipomeniți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care sau cum nu s-a mai pomenit (de nimeni, niciodată); p. ext. nemaiauzit; formidabil, extraordinar. – Pref. ne- + mai¹ + pomenit.

DOOM

nemaipomenít adj. m., pl. nemaipomeníți; f. nemaipomenítă, pl. nemaipomeníte

nemaipomenita
NEMAIPOMENÍT, -Ă, nemaipomeniți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care sau cum nu s-a mai pomenit (de nimeni, niciodată); p. ext. nemaiauzit; formidabil, extraordinar. – Pref. ne- + mai¹ + pomenit.

DOOM

nemaipomenít adj. m., pl. nemaipomeníți; f. nemaipomenítă, pl. nemaipomeníte

nemaipomenite
NEMAIPOMENÍT, -Ă, nemaipomeniți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care sau cum nu s-a mai pomenit (de nimeni, niciodată); p. ext. nemaiauzit; formidabil, extraordinar. – Pref. ne- + mai¹ + pomenit.

DOOM

nemaipomenít adj. m., pl. nemaipomeníți; f. nemaipomenítă, pl. nemaipomeníte

nemaipomenitei
NEMAIPOMENÍT, -Ă, nemaipomeniți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care sau cum nu s-a mai pomenit (de nimeni, niciodată); p. ext. nemaiauzit; formidabil, extraordinar. – Pref. ne- + mai¹ + pomenit.

DOOM

nemaipomenít adj. m., pl. nemaipomeníți; f. nemaipomenítă, pl. nemaipomeníte

nemaipomenitele
NEMAIPOMENÍT, -Ă, nemaipomeniți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care sau cum nu s-a mai pomenit (de nimeni, niciodată); p. ext. nemaiauzit; formidabil, extraordinar. – Pref. ne- + mai¹ + pomenit.

DOOM

nemaipomenít adj. m., pl. nemaipomeníți; f. nemaipomenítă, pl. nemaipomeníte

nemaipomenitelor
NEMAIPOMENÍT, -Ă, nemaipomeniți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care sau cum nu s-a mai pomenit (de nimeni, niciodată); p. ext. nemaiauzit; formidabil, extraordinar. – Pref. ne- + mai¹ + pomenit.

DOOM

nemaipomenít adj. m., pl. nemaipomeníți; f. nemaipomenítă, pl. nemaipomeníte

nemaipomenitul
NEMAIPOMENÍT, -Ă, nemaipomeniți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care sau cum nu s-a mai pomenit (de nimeni, niciodată); p. ext. nemaiauzit; formidabil, extraordinar. – Pref. ne- + mai¹ + pomenit.

DOOM

nemaipomenít adj. m., pl. nemaipomeníți; f. nemaipomenítă, pl. nemaipomeníte

nemaipomenitului
NEMAIPOMENÍT, -Ă, nemaipomeniți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care sau cum nu s-a mai pomenit (de nimeni, niciodată); p. ext. nemaiauzit; formidabil, extraordinar. – Pref. ne- + mai¹ + pomenit.

DOOM

nemaipomenít adj. m., pl. nemaipomeníți; f. nemaipomenítă, pl. nemaipomeníte

nemaipomeniți
NEMAIPOMENÍT, -Ă, nemaipomeniți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care sau cum nu s-a mai pomenit (de nimeni, niciodată); p. ext. nemaiauzit; formidabil, extraordinar. – Pref. ne- + mai¹ + pomenit.

DOOM

nemaipomenít adj. m., pl. nemaipomeníți; f. nemaipomenítă, pl. nemaipomeníte

nemaipomeniții
NEMAIPOMENÍT, -Ă, nemaipomeniți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care sau cum nu s-a mai pomenit (de nimeni, niciodată); p. ext. nemaiauzit; formidabil, extraordinar. – Pref. ne- + mai¹ + pomenit.

DOOM

nemaipomenít adj. m., pl. nemaipomeníți; f. nemaipomenítă, pl. nemaipomeníte

nemaipomeniților
NEMAIPOMENÍT, -Ă, nemaipomeniți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care sau cum nu s-a mai pomenit (de nimeni, niciodată); p. ext. nemaiauzit; formidabil, extraordinar. – Pref. ne- + mai¹ + pomenit.

DOOM

nemaipomenít adj. m., pl. nemaipomeníți; f. nemaipomenítă, pl. nemaipomeníte

nemaivăzut
NEMAIVĂZÚT, -Ă, nemaivăzuți, -te, adj. Care este atât de ieșit din comun încât nimeni nu a văzut vreodată ceva asemănător; p. ext. extraordinar. – Pref. ne- + mai¹ + văzut.

DOOM

nemaivăzút adj. m., pl. nemaivăzúți; f. nemaivăzútă, pl. nemaivăzúte

nemaivăzuta
NEMAIVĂZÚT, -Ă, nemaivăzuți, -te, adj. Care este atât de ieșit din comun încât nimeni nu a văzut vreodată ceva asemănător; p. ext. extraordinar. – Pref. ne- + mai¹ + văzut.

DOOM

nemaivăzút adj. m., pl. nemaivăzúți; f. nemaivăzútă, pl. nemaivăzúte

nemaivăzute
NEMAIVĂZÚT, -Ă, nemaivăzuți, -te, adj. Care este atât de ieșit din comun încât nimeni nu a văzut vreodată ceva asemănător; p. ext. extraordinar. – Pref. ne- + mai¹ + văzut.

DOOM

nemaivăzút adj. m., pl. nemaivăzúți; f. nemaivăzútă, pl. nemaivăzúte

nemaivăzutei
NEMAIVĂZÚT, -Ă, nemaivăzuți, -te, adj. Care este atât de ieșit din comun încât nimeni nu a văzut vreodată ceva asemănător; p. ext. extraordinar. – Pref. ne- + mai¹ + văzut.

DOOM

nemaivăzút adj. m., pl. nemaivăzúți; f. nemaivăzútă, pl. nemaivăzúte

nemaivăzutele
NEMAIVĂZÚT, -Ă, nemaivăzuți, -te, adj. Care este atât de ieșit din comun încât nimeni nu a văzut vreodată ceva asemănător; p. ext. extraordinar. – Pref. ne- + mai¹ + văzut.

DOOM

nemaivăzút adj. m., pl. nemaivăzúți; f. nemaivăzútă, pl. nemaivăzúte

nemaivăzutelor
NEMAIVĂZÚT, -Ă, nemaivăzuți, -te, adj. Care este atât de ieșit din comun încât nimeni nu a văzut vreodată ceva asemănător; p. ext. extraordinar. – Pref. ne- + mai¹ + văzut.

DOOM

nemaivăzút adj. m., pl. nemaivăzúți; f. nemaivăzútă, pl. nemaivăzúte

nemaivăzutul
NEMAIVĂZÚT, -Ă, nemaivăzuți, -te, adj. Care este atât de ieșit din comun încât nimeni nu a văzut vreodată ceva asemănător; p. ext. extraordinar. – Pref. ne- + mai¹ + văzut.

DOOM

nemaivăzút adj. m., pl. nemaivăzúți; f. nemaivăzútă, pl. nemaivăzúte

nemaivăzutului
NEMAIVĂZÚT, -Ă, nemaivăzuți, -te, adj. Care este atât de ieșit din comun încât nimeni nu a văzut vreodată ceva asemănător; p. ext. extraordinar. – Pref. ne- + mai¹ + văzut.

DOOM

nemaivăzút adj. m., pl. nemaivăzúți; f. nemaivăzútă, pl. nemaivăzúte

nemaivăzuți
NEMAIVĂZÚT, -Ă, nemaivăzuți, -te, adj. Care este atât de ieșit din comun încât nimeni nu a văzut vreodată ceva asemănător; p. ext. extraordinar. – Pref. ne- + mai¹ + văzut.

DOOM

nemaivăzút adj. m., pl. nemaivăzúți; f. nemaivăzútă, pl. nemaivăzúte

nemaivăzuții
NEMAIVĂZÚT, -Ă, nemaivăzuți, -te, adj. Care este atât de ieșit din comun încât nimeni nu a văzut vreodată ceva asemănător; p. ext. extraordinar. – Pref. ne- + mai¹ + văzut.

DOOM

nemaivăzút adj. m., pl. nemaivăzúți; f. nemaivăzútă, pl. nemaivăzúte

nemaivăzuților
NEMAIVĂZÚT, -Ă, nemaivăzuți, -te, adj. Care este atât de ieșit din comun încât nimeni nu a văzut vreodată ceva asemănător; p. ext. extraordinar. – Pref. ne- + mai¹ + văzut.

DOOM

nemaivăzút adj. m., pl. nemaivăzúți; f. nemaivăzútă, pl. nemaivăzúte

nemaiântâlnit
NEMAIÎNTÂLNÍT, -Ă, nemaiîntâlniți, -te, adj. Care nu a mai fost întâlnit, cunoscut sau auzit de nimeni niciodată;p. ext. extraordinar. [Pr.: -mai-în-] – Pref. ne- + mai¹ + întâlnit.

DOOM

nemaiîntâlnít (-mai-în-) adj. m., pl. nemaiîntâlníți; f. nemaiîntâlnítă, pl. nemaiîntâlníte

nemaiântâlnita
NEMAIÎNTÂLNÍT, -Ă, nemaiîntâlniți, -te, adj. Care nu a mai fost întâlnit, cunoscut sau auzit de nimeni niciodată;p. ext. extraordinar. [Pr.: -mai-în-] – Pref. ne- + mai¹ + întâlnit.

DOOM

nemaiîntâlnít (-mai-în-) adj. m., pl. nemaiîntâlníți; f. nemaiîntâlnítă, pl. nemaiîntâlníte

nemaiântâlnite
NEMAIÎNTÂLNÍT, -Ă, nemaiîntâlniți, -te, adj. Care nu a mai fost întâlnit, cunoscut sau auzit de nimeni niciodată;p. ext. extraordinar. [Pr.: -mai-în-] – Pref. ne- + mai¹ + întâlnit.

DOOM

nemaiîntâlnít (-mai-în-) adj. m., pl. nemaiîntâlníți; f. nemaiîntâlnítă, pl. nemaiîntâlníte

nemaiântâlnitei
NEMAIÎNTÂLNÍT, -Ă, nemaiîntâlniți, -te, adj. Care nu a mai fost întâlnit, cunoscut sau auzit de nimeni niciodată;p. ext. extraordinar. [Pr.: -mai-în-] – Pref. ne- + mai¹ + întâlnit.

DOOM

nemaiîntâlnít (-mai-în-) adj. m., pl. nemaiîntâlníți; f. nemaiîntâlnítă, pl. nemaiîntâlníte

nemaiântâlnitele
NEMAIÎNTÂLNÍT, -Ă, nemaiîntâlniți, -te, adj. Care nu a mai fost întâlnit, cunoscut sau auzit de nimeni niciodată;p. ext. extraordinar. [Pr.: -mai-în-] – Pref. ne- + mai¹ + întâlnit.

DOOM

nemaiîntâlnít (-mai-în-) adj. m., pl. nemaiîntâlníți; f. nemaiîntâlnítă, pl. nemaiîntâlníte

nemaiântâlnitelor
NEMAIÎNTÂLNÍT, -Ă, nemaiîntâlniți, -te, adj. Care nu a mai fost întâlnit, cunoscut sau auzit de nimeni niciodată;p. ext. extraordinar. [Pr.: -mai-în-] – Pref. ne- + mai¹ + întâlnit.

DOOM

nemaiîntâlnít (-mai-în-) adj. m., pl. nemaiîntâlníți; f. nemaiîntâlnítă, pl. nemaiîntâlníte

nemaiântâlnitul
NEMAIÎNTÂLNÍT, -Ă, nemaiîntâlniți, -te, adj. Care nu a mai fost întâlnit, cunoscut sau auzit de nimeni niciodată;p. ext. extraordinar. [Pr.: -mai-în-] – Pref. ne- + mai¹ + întâlnit.

DOOM

nemaiîntâlnít (-mai-în-) adj. m., pl. nemaiîntâlníți; f. nemaiîntâlnítă, pl. nemaiîntâlníte

nemaiântâlnitului
NEMAIÎNTÂLNÍT, -Ă, nemaiîntâlniți, -te, adj. Care nu a mai fost întâlnit, cunoscut sau auzit de nimeni niciodată;p. ext. extraordinar. [Pr.: -mai-în-] – Pref. ne- + mai¹ + întâlnit.

DOOM

nemaiîntâlnít (-mai-în-) adj. m., pl. nemaiîntâlníți; f. nemaiîntâlnítă, pl. nemaiîntâlníte

nemaiântâlniți
NEMAIÎNTÂLNÍT, -Ă, nemaiîntâlniți, -te, adj. Care nu a mai fost întâlnit, cunoscut sau auzit de nimeni niciodată;p. ext. extraordinar. [Pr.: -mai-în-] – Pref. ne- + mai¹ + întâlnit.

DOOM

nemaiîntâlnít (-mai-în-) adj. m., pl. nemaiîntâlníți; f. nemaiîntâlnítă, pl. nemaiîntâlníte

nemaiântâlniții
NEMAIÎNTÂLNÍT, -Ă, nemaiîntâlniți, -te, adj. Care nu a mai fost întâlnit, cunoscut sau auzit de nimeni niciodată;p. ext. extraordinar. [Pr.: -mai-în-] – Pref. ne- + mai¹ + întâlnit.

DOOM

nemaiîntâlnít (-mai-în-) adj. m., pl. nemaiîntâlníți; f. nemaiîntâlnítă, pl. nemaiîntâlníte

nemaiântâlniților
NEMAIÎNTÂLNÍT, -Ă, nemaiîntâlniți, -te, adj. Care nu a mai fost întâlnit, cunoscut sau auzit de nimeni niciodată;p. ext. extraordinar. [Pr.: -mai-în-] – Pref. ne- + mai¹ + întâlnit.

DOOM

nemaiîntâlnít (-mai-în-) adj. m., pl. nemaiîntâlníți; f. nemaiîntâlnítă, pl. nemaiîntâlníte

nemaiîncoțopenit
nemaiîncoțopenit, -ă, nemaiîncoțopeniți, -te adj. (glum.) nemaipomenit, neprihănit, imaculat.

nemaiîntâlnit
NEMAIÎNTÂLNÍT, -Ă, nemaiîntâlniți, -te, adj. Care nu a mai fost întâlnit, cunoscut sau auzit de nimeni niciodată;p. ext. extraordinar. [Pr.: -mai-în-] – Pref. ne- + mai¹ + întâlnit.

DOOM

nemaiîntâlnít (-mai-în-) adj. m., pl. nemaiîntâlníți; f. nemaiîntâlnítă, pl. nemaiîntâlníte

nemaiîntâlnita
NEMAIÎNTÂLNÍT, -Ă, nemaiîntâlniți, -te, adj. Care nu a mai fost întâlnit, cunoscut sau auzit de nimeni niciodată;p. ext. extraordinar. [Pr.: -mai-în-] – Pref. ne- + mai¹ + întâlnit.

DOOM

nemaiîntâlnít (-mai-în-) adj. m., pl. nemaiîntâlníți; f. nemaiîntâlnítă, pl. nemaiîntâlníte

nemaiîntâlnite
NEMAIÎNTÂLNÍT, -Ă, nemaiîntâlniți, -te, adj. Care nu a mai fost întâlnit, cunoscut sau auzit de nimeni niciodată;p. ext. extraordinar. [Pr.: -mai-în-] – Pref. ne- + mai¹ + întâlnit.

DOOM

nemaiîntâlnít (-mai-în-) adj. m., pl. nemaiîntâlníți; f. nemaiîntâlnítă, pl. nemaiîntâlníte

nemaiîntâlnitei
NEMAIÎNTÂLNÍT, -Ă, nemaiîntâlniți, -te, adj. Care nu a mai fost întâlnit, cunoscut sau auzit de nimeni niciodată;p. ext. extraordinar. [Pr.: -mai-în-] – Pref. ne- + mai¹ + întâlnit.

DOOM

nemaiîntâlnít (-mai-în-) adj. m., pl. nemaiîntâlníți; f. nemaiîntâlnítă, pl. nemaiîntâlníte

nemaiîntâlnitele
NEMAIÎNTÂLNÍT, -Ă, nemaiîntâlniți, -te, adj. Care nu a mai fost întâlnit, cunoscut sau auzit de nimeni niciodată;p. ext. extraordinar. [Pr.: -mai-în-] – Pref. ne- + mai¹ + întâlnit.

DOOM

nemaiîntâlnít (-mai-în-) adj. m., pl. nemaiîntâlníți; f. nemaiîntâlnítă, pl. nemaiîntâlníte

nemaiîntâlnitelor
NEMAIÎNTÂLNÍT, -Ă, nemaiîntâlniți, -te, adj. Care nu a mai fost întâlnit, cunoscut sau auzit de nimeni niciodată;p. ext. extraordinar. [Pr.: -mai-în-] – Pref. ne- + mai¹ + întâlnit.

DOOM

nemaiîntâlnít (-mai-în-) adj. m., pl. nemaiîntâlníți; f. nemaiîntâlnítă, pl. nemaiîntâlníte

nemaiîntâlnitul
NEMAIÎNTÂLNÍT, -Ă, nemaiîntâlniți, -te, adj. Care nu a mai fost întâlnit, cunoscut sau auzit de nimeni niciodată;p. ext. extraordinar. [Pr.: -mai-în-] – Pref. ne- + mai¹ + întâlnit.

DOOM

nemaiîntâlnít (-mai-în-) adj. m., pl. nemaiîntâlníți; f. nemaiîntâlnítă, pl. nemaiîntâlníte

nemaiîntâlnitului
NEMAIÎNTÂLNÍT, -Ă, nemaiîntâlniți, -te, adj. Care nu a mai fost întâlnit, cunoscut sau auzit de nimeni niciodată;p. ext. extraordinar. [Pr.: -mai-în-] – Pref. ne- + mai¹ + întâlnit.

DOOM

nemaiîntâlnít (-mai-în-) adj. m., pl. nemaiîntâlníți; f. nemaiîntâlnítă, pl. nemaiîntâlníte

nemaiîntâlniți
NEMAIÎNTÂLNÍT, -Ă, nemaiîntâlniți, -te, adj. Care nu a mai fost întâlnit, cunoscut sau auzit de nimeni niciodată;p. ext. extraordinar. [Pr.: -mai-în-] – Pref. ne- + mai¹ + întâlnit.

DOOM

nemaiîntâlnít (-mai-în-) adj. m., pl. nemaiîntâlníți; f. nemaiîntâlnítă, pl. nemaiîntâlníte

nemaiîntâlniții
NEMAIÎNTÂLNÍT, -Ă, nemaiîntâlniți, -te, adj. Care nu a mai fost întâlnit, cunoscut sau auzit de nimeni niciodată;p. ext. extraordinar. [Pr.: -mai-în-] – Pref. ne- + mai¹ + întâlnit.

DOOM

nemaiîntâlnít (-mai-în-) adj. m., pl. nemaiîntâlníți; f. nemaiîntâlnítă, pl. nemaiîntâlníte

nemaiîntâlniților
NEMAIÎNTÂLNÍT, -Ă, nemaiîntâlniți, -te, adj. Care nu a mai fost întâlnit, cunoscut sau auzit de nimeni niciodată;p. ext. extraordinar. [Pr.: -mai-în-] – Pref. ne- + mai¹ + întâlnit.

DOOM

nemaiîntâlnít (-mai-în-) adj. m., pl. nemaiîntâlníți; f. nemaiîntâlnítă, pl. nemaiîntâlníte

nemaiîntîlnit
NEMAIÎNTÂLNÍT, -Ă, nemaiîntâlniți, -te, adj. Care nu a mai fost întâlnit, cunoscut sau auzit de nimeni niciodată;p. ext. extraordinar. [Pr.: -mai-în-] – Pref. ne- + mai¹ + întâlnit.

DOOM

nemaiîntâlnít (-mai-în-) adj. m., pl. nemaiîntâlníți; f. nemaiîntâlnítă, pl. nemaiîntâlníte

nemaiîntîlnita
NEMAIÎNTÂLNÍT, -Ă, nemaiîntâlniți, -te, adj. Care nu a mai fost întâlnit, cunoscut sau auzit de nimeni niciodată;p. ext. extraordinar. [Pr.: -mai-în-] – Pref. ne- + mai¹ + întâlnit.

DOOM

nemaiîntâlnít (-mai-în-) adj. m., pl. nemaiîntâlníți; f. nemaiîntâlnítă, pl. nemaiîntâlníte

nemaiîntîlnite
NEMAIÎNTÂLNÍT, -Ă, nemaiîntâlniți, -te, adj. Care nu a mai fost întâlnit, cunoscut sau auzit de nimeni niciodată;p. ext. extraordinar. [Pr.: -mai-în-] – Pref. ne- + mai¹ + întâlnit.

DOOM

nemaiîntâlnít (-mai-în-) adj. m., pl. nemaiîntâlníți; f. nemaiîntâlnítă, pl. nemaiîntâlníte

nemaiîntîlnitei
NEMAIÎNTÂLNÍT, -Ă, nemaiîntâlniți, -te, adj. Care nu a mai fost întâlnit, cunoscut sau auzit de nimeni niciodată;p. ext. extraordinar. [Pr.: -mai-în-] – Pref. ne- + mai¹ + întâlnit.

DOOM

nemaiîntâlnít (-mai-în-) adj. m., pl. nemaiîntâlníți; f. nemaiîntâlnítă, pl. nemaiîntâlníte

nemaiîntîlnitele
NEMAIÎNTÂLNÍT, -Ă, nemaiîntâlniți, -te, adj. Care nu a mai fost întâlnit, cunoscut sau auzit de nimeni niciodată;p. ext. extraordinar. [Pr.: -mai-în-] – Pref. ne- + mai¹ + întâlnit.

DOOM

nemaiîntâlnít (-mai-în-) adj. m., pl. nemaiîntâlníți; f. nemaiîntâlnítă, pl. nemaiîntâlníte

nemaiîntîlnitelor
NEMAIÎNTÂLNÍT, -Ă, nemaiîntâlniți, -te, adj. Care nu a mai fost întâlnit, cunoscut sau auzit de nimeni niciodată;p. ext. extraordinar. [Pr.: -mai-în-] – Pref. ne- + mai¹ + întâlnit.

DOOM

nemaiîntâlnít (-mai-în-) adj. m., pl. nemaiîntâlníți; f. nemaiîntâlnítă, pl. nemaiîntâlníte

nemaiîntîlnitul
NEMAIÎNTÂLNÍT, -Ă, nemaiîntâlniți, -te, adj. Care nu a mai fost întâlnit, cunoscut sau auzit de nimeni niciodată;p. ext. extraordinar. [Pr.: -mai-în-] – Pref. ne- + mai¹ + întâlnit.

DOOM

nemaiîntâlnít (-mai-în-) adj. m., pl. nemaiîntâlníți; f. nemaiîntâlnítă, pl. nemaiîntâlníte

nemaiîntîlnitului
NEMAIÎNTÂLNÍT, -Ă, nemaiîntâlniți, -te, adj. Care nu a mai fost întâlnit, cunoscut sau auzit de nimeni niciodată;p. ext. extraordinar. [Pr.: -mai-în-] – Pref. ne- + mai¹ + întâlnit.

DOOM

nemaiîntâlnít (-mai-în-) adj. m., pl. nemaiîntâlníți; f. nemaiîntâlnítă, pl. nemaiîntâlníte

nemaiîntîlniți
NEMAIÎNTÂLNÍT, -Ă, nemaiîntâlniți, -te, adj. Care nu a mai fost întâlnit, cunoscut sau auzit de nimeni niciodată;p. ext. extraordinar. [Pr.: -mai-în-] – Pref. ne- + mai¹ + întâlnit.

DOOM

nemaiîntâlnít (-mai-în-) adj. m., pl. nemaiîntâlníți; f. nemaiîntâlnítă, pl. nemaiîntâlníte

nemaiîntîlniții
NEMAIÎNTÂLNÍT, -Ă, nemaiîntâlniți, -te, adj. Care nu a mai fost întâlnit, cunoscut sau auzit de nimeni niciodată;p. ext. extraordinar. [Pr.: -mai-în-] – Pref. ne- + mai¹ + întâlnit.

DOOM

nemaiîntâlnít (-mai-în-) adj. m., pl. nemaiîntâlníți; f. nemaiîntâlnítă, pl. nemaiîntâlníte

nemaiîntîlniților
NEMAIÎNTÂLNÍT, -Ă, nemaiîntâlniți, -te, adj. Care nu a mai fost întâlnit, cunoscut sau auzit de nimeni niciodată;p. ext. extraordinar. [Pr.: -mai-în-] – Pref. ne- + mai¹ + întâlnit.

DOOM

nemaiîntâlnít (-mai-în-) adj. m., pl. nemaiîntâlníți; f. nemaiîntâlnítă, pl. nemaiîntâlníte

nemargine
NEMÁRGINE, nemargini, s. f. (Rar) Nemărginire. – Pref ne- + margine.

DOOM

nemárgine (rar) s. f., g.-d. art. nemárginii; pl. nemárgini

nemarginea
NEMÁRGINE, nemargini, s. f. (Rar) Nemărginire. – Pref ne- + margine.

DOOM

nemárgine (rar) s. f., g.-d. art. nemárginii; pl. nemárgini

nemargini
NEMÁRGINE, nemargini, s. f. (Rar) Nemărginire. – Pref ne- + margine.

DOOM

nemárgine (rar) s. f., g.-d. art. nemárginii; pl. nemárgini

nemarginii
NEMÁRGINE, nemargini, s. f. (Rar) Nemărginire. – Pref ne- + margine.

DOOM

nemárgine (rar) s. f., g.-d. art. nemárginii; pl. nemárgini

nemarginile
NEMÁRGINE, nemargini, s. f. (Rar) Nemărginire. – Pref ne- + margine.

DOOM

nemárgine (rar) s. f., g.-d. art. nemárginii; pl. nemárgini

nemarginilor
NEMÁRGINE, nemargini, s. f. (Rar) Nemărginire. – Pref ne- + margine.

DOOM

nemárgine (rar) s. f., g.-d. art. nemárginii; pl. nemárgini

nematelmint
NEMATELMÍNT, nematelminți, s. m. (Zool.; la pl.) Încrengătură care cuprinde viermi cilindrici neîmpărțiți în segmente (Nemathelmintes); (și la sg.) vierme care face parte din această încrengătură. – Din fr. némathelminthe.

DOOM

nematelmínt s. m., pl. nematelmínți

nematelmintul
NEMATELMÍNT, nematelminți, s. m. (Zool.; la pl.) Încrengătură care cuprinde viermi cilindrici neîmpărțiți în segmente (Nemathelmintes); (și la sg.) vierme care face parte din această încrengătură. – Din fr. némathelminthe.

DOOM

nematelmínt s. m., pl. nematelmínți

nematelmintului
NEMATELMÍNT, nematelminți, s. m. (Zool.; la pl.) Încrengătură care cuprinde viermi cilindrici neîmpărțiți în segmente (Nemathelmintes); (și la sg.) vierme care face parte din această încrengătură. – Din fr. némathelminthe.

DOOM

nematelmínt s. m., pl. nematelmínți

nematelminți
NEMATELMÍNT, nematelminți, s. m. (Zool.; la pl.) Încrengătură care cuprinde viermi cilindrici neîmpărțiți în segmente (Nemathelmintes); (și la sg.) vierme care face parte din această încrengătură. – Din fr. némathelminthe.

DOOM

nematelmínt s. m., pl. nematelmínți

nematelminții
NEMATELMÍNT, nematelminți, s. m. (Zool.; la pl.) Încrengătură care cuprinde viermi cilindrici neîmpărțiți în segmente (Nemathelmintes); (și la sg.) vierme care face parte din această încrengătură. – Din fr. némathelminthe.

DOOM

nematelmínt s. m., pl. nematelmínți

nematelminților
NEMATELMÍNT, nematelminți, s. m. (Zool.; la pl.) Încrengătură care cuprinde viermi cilindrici neîmpărțiți în segmente (Nemathelmintes); (și la sg.) vierme care face parte din această încrengătură. – Din fr. némathelminthe.

DOOM

nematelmínt s. m., pl. nematelmínți

nematocist
NEMATOCÍST, nematociste, s. n. (Zool.) Organ urzicător la celenterate. – Din fr. nématocyste.

nematod
NEMATÓDE s.n.pl. (Zool.) Clasă de viermi filiformi paraziți, care au în partea din față o gură aparentă; (la sg.) vierme din această clasă. [Sg. nematod, var. nematozi s.m.pl. / < fr. nématodes, cf. gr. nema – filament, eidos – formă].

nematod
NEMATÓD, nematozi, s. m. (Zool.; la pl.) Clasă de viermi cilindrici din încrengătura nematelminților, cu corpul lung și subțire (Nematoda); (și la sg.) vierme care face parte din această clasă. – Din fr. nématode.

DOOM

nematód s. m., pl. nematózi

nematode
NEMATÓDE s.n.pl. (Zool.) Clasă de viermi filiformi paraziți, care au în partea din față o gură aparentă; (la sg.) vierme din această clasă. [Sg. nematod, var. nematozi s.m.pl. / < fr. nématodes, cf. gr. nema – filament, eidos – formă].

nematodele
NEMATÓDE s.n.pl. (Zool.) Clasă de viermi filiformi paraziți, care au în partea din față o gură aparentă; (la sg.) vierme din această clasă. [Sg. nematod, var. nematozi s.m.pl. / < fr. nématodes, cf. gr. nema – filament, eidos – formă].

nematodelor
NEMATÓDE s.n.pl. (Zool.) Clasă de viermi filiformi paraziți, care au în partea din față o gură aparentă; (la sg.) vierme din această clasă. [Sg. nematod, var. nematozi s.m.pl. / < fr. nématodes, cf. gr. nema – filament, eidos – formă].

nematodul
NEMATÓDE s.n.pl. (Zool.) Clasă de viermi filiformi paraziți, care au în partea din față o gură aparentă; (la sg.) vierme din această clasă. [Sg. nematod, var. nematozi s.m.pl. / < fr. nématodes, cf. gr. nema – filament, eidos – formă].

nematodului
NEMATÓDE s.n.pl. (Zool.) Clasă de viermi filiformi paraziți, care au în partea din față o gură aparentă; (la sg.) vierme din această clasă. [Sg. nematod, var. nematozi s.m.pl. / < fr. nématodes, cf. gr. nema – filament, eidos – formă].

nemeic
NEMÉIC, -Ă adj. (Ant.) Jocuri nemeice = sărbătoare la greci, care avea loc din doi în doi ani în cinstea lui Zeus, constând din întreceri atletice, lupte, alergări de care etc. [Pron. -me-ic. / cf. gr. nemeaios < Nemeia – vale în Argolida (Grecia)].

DOOM

!neméice (jocuri ~) (-me-i-) adj. f. pl.

nemenie
NEMÉNIE, nemenii, s. f. (Învechit, rar) Categorie, specie, soi. Arheologi de fantazie, a căror nemenie a început a se-nmulți la noi. ODOBESCU, S. I 391.

nemeri
NIMERÍ, nimeresc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat, cu un proiectil etc. ♦ A lovi în țintă. 2. Intranz. A sosi (pe neașteptate, din întâmplare) într-un anumit loc, într-un moment anume etc. ♦ Refl. A se afla prezent undeva (din întâmplare). 3. Tranz. A găsi pe cineva sau ceva (din întâmplare sau alegând între mai multe posibilități). 4. Intranz. A găsi calea potrivită pentru o anumită situație sau împrejurare; a izbuti să realizeze scopul propus. ♦ A ghici. 5. Refl. A se întâmpla ca ceva sau cineva să fie într-un anumit fel; a se potrivi, a se brodi; p. gener. a surveni, a se întâmpla (incidental). ◊ Loc. adv. Pe nimerite = la nimereală, la întâmplare; pe dibuite. [Var.: (reg.) nemerí vb. IV] – Din bg. nameria.

DOOM

nimerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimerésc, imperf. 3 sg. nimereá; conj. prez. 3 să nimereáscă

nemerire
NEMERÍ vb. IV v. nimeri.

nemerit
NIMERÍT, -Ă, nimeriți, -te, adj. 1. Care este bine găsit, bine ales, care este adecvat situației, scopului; corespunzător, indicat, potrivit. ♦ (Adverbial) Potrivit; judicios. 2. Bun, reușit, izbutit. [Var.: (reg.) nemerít, -ă adj.] – V. nimeri.

nemernic
NEMÉRNIC, -Ă, nemernici, -ce, adj., s. m. și f. 1. (Om) ticălos, infam, mârșav. ♦ (Om) de nimic, fără valoare; nevrednic, neputincios. 2. (Pop.) (Om) vrednic de milă, sărman. 3. (Înv.) (Om) străin, pribeag, pripășit. – Din sl. namĕrĩnŭ „care vine”.

DOOM

nemérnic adj. m., s. m., pl. nemérnici; adj. f., s. f. nemérnică, pl. nemérnice

nemernic
NEMÉRNIC, -Ă, nemernici, -ce, adj., s. m. și f. 1. (Om) ticălos, infam, mârșav. ♦ (Om) de nimic, fără valoare; nevrednic, neputincios. 2. (Pop.) (Om) vrednic de milă, sărman. 3. (Înv.) (Om) străin, pribeag, pripășit. – Din sl. namĕrĩnŭ „care vine”.

DOOM

nemérnic adj. m., s. m., pl. nemérnici; adj. f., s. f. nemérnică, pl. nemérnice

nemernica
NEMÉRNIC, -Ă, nemernici, -ce, adj., s. m. și f. 1. (Om) ticălos, infam, mârșav. ♦ (Om) de nimic, fără valoare; nevrednic, neputincios. 2. (Pop.) (Om) vrednic de milă, sărman. 3. (Înv.) (Om) străin, pribeag, pripășit. – Din sl. namĕrĩnŭ „care vine”.

DOOM

nemérnic adj. m., s. m., pl. nemérnici; adj. f., s. f. nemérnică, pl. nemérnice

nemernica
NEMÉRNIC, -Ă, nemernici, -ce, adj., s. m. și f. 1. (Om) ticălos, infam, mârșav. ♦ (Om) de nimic, fără valoare; nevrednic, neputincios. 2. (Pop.) (Om) vrednic de milă, sărman. 3. (Înv.) (Om) străin, pribeag, pripășit. – Din sl. namĕrĩnŭ „care vine”.

DOOM

nemérnic adj. m., s. m., pl. nemérnici; adj. f., s. f. nemérnică, pl. nemérnice

nemernice
NEMÉRNIC, -Ă, nemernici, -ce, adj., s. m. și f. 1. (Om) ticălos, infam, mârșav. ♦ (Om) de nimic, fără valoare; nevrednic, neputincios. 2. (Pop.) (Om) vrednic de milă, sărman. 3. (Înv.) (Om) străin, pribeag, pripășit. – Din sl. namĕrĩnŭ „care vine”.

DOOM

nemérnic adj. m., s. m., pl. nemérnici; adj. f., s. f. nemérnică, pl. nemérnice

nemernice
NEMÉRNIC, -Ă, nemernici, -ce, adj., s. m. și f. 1. (Om) ticălos, infam, mârșav. ♦ (Om) de nimic, fără valoare; nevrednic, neputincios. 2. (Pop.) (Om) vrednic de milă, sărman. 3. (Înv.) (Om) străin, pribeag, pripășit. – Din sl. namĕrĩnŭ „care vine”.

DOOM

nemérnic adj. m., s. m., pl. nemérnici; adj. f., s. f. nemérnică, pl. nemérnice

nemernicea
NEMERNICÍ vb. IV. 1. Intranz. (Înv. și reg.) A pribegi, a rătăci. 2. Tranz. (Rar) A aduce pe cineva într-o stare jalnică, nefericită, mizeră. – Din nemernic.

DOOM

nemernicí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemernicésc, imperf. 3 sg. nemerniceá; conj. prez. 3 să nemerniceáscă

nemerniceai
NEMERNICÍ vb. IV. 1. Intranz. (Înv. și reg.) A pribegi, a rătăci. 2. Tranz. (Rar) A aduce pe cineva într-o stare jalnică, nefericită, mizeră. – Din nemernic.

DOOM

nemernicí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemernicésc, imperf. 3 sg. nemerniceá; conj. prez. 3 să nemerniceáscă

nemerniceam
NEMERNICÍ vb. IV. 1. Intranz. (Înv. și reg.) A pribegi, a rătăci. 2. Tranz. (Rar) A aduce pe cineva într-o stare jalnică, nefericită, mizeră. – Din nemernic.

DOOM

nemernicí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemernicésc, imperf. 3 sg. nemerniceá; conj. prez. 3 să nemerniceáscă

nemernicească
NEMERNICÍ vb. IV. 1. Intranz. (Înv. și reg.) A pribegi, a rătăci. 2. Tranz. (Rar) A aduce pe cineva într-o stare jalnică, nefericită, mizeră. – Din nemernic.

DOOM

nemernicí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemernicésc, imperf. 3 sg. nemerniceá; conj. prez. 3 să nemerniceáscă

nemerniceau
NEMERNICÍ vb. IV. 1. Intranz. (Înv. și reg.) A pribegi, a rătăci. 2. Tranz. (Rar) A aduce pe cineva într-o stare jalnică, nefericită, mizeră. – Din nemernic.

DOOM

nemernicí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemernicésc, imperf. 3 sg. nemerniceá; conj. prez. 3 să nemerniceáscă

nemerniceați
NEMERNICÍ vb. IV. 1. Intranz. (Înv. și reg.) A pribegi, a rătăci. 2. Tranz. (Rar) A aduce pe cineva într-o stare jalnică, nefericită, mizeră. – Din nemernic.

DOOM

nemernicí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemernicésc, imperf. 3 sg. nemerniceá; conj. prez. 3 să nemerniceáscă

nemernicei
NEMÉRNIC, -Ă, nemernici, -ce, adj., s. m. și f. 1. (Om) ticălos, infam, mârșav. ♦ (Om) de nimic, fără valoare; nevrednic, neputincios. 2. (Pop.) (Om) vrednic de milă, sărman. 3. (Înv.) (Om) străin, pribeag, pripășit. – Din sl. namĕrĩnŭ „care vine”.

DOOM

nemérnic adj. m., s. m., pl. nemérnici; adj. f., s. f. nemérnică, pl. nemérnice

nemernicei
NEMÉRNIC, -Ă, nemernici, -ce, adj., s. m. și f. 1. (Om) ticălos, infam, mârșav. ♦ (Om) de nimic, fără valoare; nevrednic, neputincios. 2. (Pop.) (Om) vrednic de milă, sărman. 3. (Înv.) (Om) străin, pribeag, pripășit. – Din sl. namĕrĩnŭ „care vine”.

DOOM

nemérnic adj. m., s. m., pl. nemérnici; adj. f., s. f. nemérnică, pl. nemérnice

nemernicele
NEMÉRNIC, -Ă, nemernici, -ce, adj., s. m. și f. 1. (Om) ticălos, infam, mârșav. ♦ (Om) de nimic, fără valoare; nevrednic, neputincios. 2. (Pop.) (Om) vrednic de milă, sărman. 3. (Înv.) (Om) străin, pribeag, pripășit. – Din sl. namĕrĩnŭ „care vine”.

DOOM

nemérnic adj. m., s. m., pl. nemérnici; adj. f., s. f. nemérnică, pl. nemérnice

nemernicele
NEMÉRNIC, -Ă, nemernici, -ce, adj., s. m. și f. 1. (Om) ticălos, infam, mârșav. ♦ (Om) de nimic, fără valoare; nevrednic, neputincios. 2. (Pop.) (Om) vrednic de milă, sărman. 3. (Înv.) (Om) străin, pribeag, pripășit. – Din sl. namĕrĩnŭ „care vine”.

DOOM

nemérnic adj. m., s. m., pl. nemérnici; adj. f., s. f. nemérnică, pl. nemérnice

nemernicelor
NEMÉRNIC, -Ă, nemernici, -ce, adj., s. m. și f. 1. (Om) ticălos, infam, mârșav. ♦ (Om) de nimic, fără valoare; nevrednic, neputincios. 2. (Pop.) (Om) vrednic de milă, sărman. 3. (Înv.) (Om) străin, pribeag, pripășit. – Din sl. namĕrĩnŭ „care vine”.

DOOM

nemérnic adj. m., s. m., pl. nemérnici; adj. f., s. f. nemérnică, pl. nemérnice

nemernicelor
NEMÉRNIC, -Ă, nemernici, -ce, adj., s. m. și f. 1. (Om) ticălos, infam, mârșav. ♦ (Om) de nimic, fără valoare; nevrednic, neputincios. 2. (Pop.) (Om) vrednic de milă, sărman. 3. (Înv.) (Om) străin, pribeag, pripășit. – Din sl. namĕrĩnŭ „care vine”.

DOOM

nemérnic adj. m., s. m., pl. nemérnici; adj. f., s. f. nemérnică, pl. nemérnice

nemernicesc
NEMERNICÍ vb. IV. 1. Intranz. (Înv. și reg.) A pribegi, a rătăci. 2. Tranz. (Rar) A aduce pe cineva într-o stare jalnică, nefericită, mizeră. – Din nemernic.

DOOM

nemernicí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemernicésc, imperf. 3 sg. nemerniceá; conj. prez. 3 să nemerniceáscă

nemernicește
NEMERNICÍ vb. IV. 1. Intranz. (Înv. și reg.) A pribegi, a rătăci. 2. Tranz. (Rar) A aduce pe cineva într-o stare jalnică, nefericită, mizeră. – Din nemernic.

DOOM

nemernicí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemernicésc, imperf. 3 sg. nemerniceá; conj. prez. 3 să nemerniceáscă

nemernicești
NEMERNICÍ vb. IV. 1. Intranz. (Înv. și reg.) A pribegi, a rătăci. 2. Tranz. (Rar) A aduce pe cineva într-o stare jalnică, nefericită, mizeră. – Din nemernic.

DOOM

nemernicí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemernicésc, imperf. 3 sg. nemerniceá; conj. prez. 3 să nemerniceáscă

nemernici
NEMÉRNIC, -Ă, nemernici, -ce, adj., s. m. și f. 1. (Om) ticălos, infam, mârșav. ♦ (Om) de nimic, fără valoare; nevrednic, neputincios. 2. (Pop.) (Om) vrednic de milă, sărman. 3. (Înv.) (Om) străin, pribeag, pripășit. – Din sl. namĕrĩnŭ „care vine”.

DOOM

nemérnic adj. m., s. m., pl. nemérnici; adj. f., s. f. nemérnică, pl. nemérnice

nemernici
NEMÉRNIC, -Ă, nemernici, -ce, adj., s. m. și f. 1. (Om) ticălos, infam, mârșav. ♦ (Om) de nimic, fără valoare; nevrednic, neputincios. 2. (Pop.) (Om) vrednic de milă, sărman. 3. (Înv.) (Om) străin, pribeag, pripășit. – Din sl. namĕrĩnŭ „care vine”.

DOOM

nemérnic adj. m., s. m., pl. nemérnici; adj. f., s. f. nemérnică, pl. nemérnice

nemernici
NEMERNICÍ vb. IV. 1. Intranz. (Înv. și reg.) A pribegi, a rătăci. 2. Tranz. (Rar) A aduce pe cineva într-o stare jalnică, nefericită, mizeră. – Din nemernic.

DOOM

nemernicí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemernicésc, imperf. 3 sg. nemerniceá; conj. prez. 3 să nemerniceáscă

nemernicia
NEMERNICÍE, (1) nemernicii, s. f. 1. Faptă nedemnă, comportare mârșavă; josnicie, ticăloșie, infamie. 2. (Pop.) Starea celui nemernic (2); mizerie, neputință. – Nemernic + suf. -ie.

DOOM

nemernicíe s. f., art. nemernicía, g.-d. art. nemernicíei; pl. nemernicíi, art. nemernicíile

nemernicie
NEMERNICÍE, (1) nemernicii, s. f. 1. Faptă nedemnă, comportare mârșavă; josnicie, ticăloșie, infamie. 2. (Pop.) Starea celui nemernic (2); mizerie, neputință. – Nemernic + suf. -ie.

DOOM

nemernicíe s. f., art. nemernicía, g.-d. art. nemernicíei; pl. nemernicíi, art. nemernicíile

nemerniciei
NEMERNICÍE, (1) nemernicii, s. f. 1. Faptă nedemnă, comportare mârșavă; josnicie, ticăloșie, infamie. 2. (Pop.) Starea celui nemernic (2); mizerie, neputință. – Nemernic + suf. -ie.

DOOM

nemernicíe s. f., art. nemernicía, g.-d. art. nemernicíei; pl. nemernicíi, art. nemernicíile

nemernicii
NEMÉRNIC, -Ă, nemernici, -ce, adj., s. m. și f. 1. (Om) ticălos, infam, mârșav. ♦ (Om) de nimic, fără valoare; nevrednic, neputincios. 2. (Pop.) (Om) vrednic de milă, sărman. 3. (Înv.) (Om) străin, pribeag, pripășit. – Din sl. namĕrĩnŭ „care vine”.

DOOM

nemérnic adj. m., s. m., pl. nemérnici; adj. f., s. f. nemérnică, pl. nemérnice

nemernicii
NEMÉRNIC, -Ă, nemernici, -ce, adj., s. m. și f. 1. (Om) ticălos, infam, mârșav. ♦ (Om) de nimic, fără valoare; nevrednic, neputincios. 2. (Pop.) (Om) vrednic de milă, sărman. 3. (Înv.) (Om) străin, pribeag, pripășit. – Din sl. namĕrĩnŭ „care vine”.

DOOM

nemérnic adj. m., s. m., pl. nemérnici; adj. f., s. f. nemérnică, pl. nemérnice

nemernicii
NEMERNICÍ vb. IV. 1. Intranz. (Înv. și reg.) A pribegi, a rătăci. 2. Tranz. (Rar) A aduce pe cineva într-o stare jalnică, nefericită, mizeră. – Din nemernic.

DOOM

nemernicí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemernicésc, imperf. 3 sg. nemerniceá; conj. prez. 3 să nemerniceáscă

nemernicii
NEMERNICÍE, (1) nemernicii, s. f. 1. Faptă nedemnă, comportare mârșavă; josnicie, ticăloșie, infamie. 2. (Pop.) Starea celui nemernic (2); mizerie, neputință. – Nemernic + suf. -ie.

DOOM

nemernicíe s. f., art. nemernicía, g.-d. art. nemernicíei; pl. nemernicíi, art. nemernicíile

nemerniciile
NEMERNICÍE, (1) nemernicii, s. f. 1. Faptă nedemnă, comportare mârșavă; josnicie, ticăloșie, infamie. 2. (Pop.) Starea celui nemernic (2); mizerie, neputință. – Nemernic + suf. -ie.

DOOM

nemernicíe s. f., art. nemernicía, g.-d. art. nemernicíei; pl. nemernicíi, art. nemernicíile

nemerniciilor
NEMERNICÍE, (1) nemernicii, s. f. 1. Faptă nedemnă, comportare mârșavă; josnicie, ticăloșie, infamie. 2. (Pop.) Starea celui nemernic (2); mizerie, neputință. – Nemernic + suf. -ie.

DOOM

nemernicíe s. f., art. nemernicía, g.-d. art. nemernicíei; pl. nemernicíi, art. nemernicíile

nemernicilor
NEMÉRNIC, -Ă, nemernici, -ce, adj., s. m. și f. 1. (Om) ticălos, infam, mârșav. ♦ (Om) de nimic, fără valoare; nevrednic, neputincios. 2. (Pop.) (Om) vrednic de milă, sărman. 3. (Înv.) (Om) străin, pribeag, pripășit. – Din sl. namĕrĩnŭ „care vine”.

DOOM

nemérnic adj. m., s. m., pl. nemérnici; adj. f., s. f. nemérnică, pl. nemérnice

nemernicilor
NEMÉRNIC, -Ă, nemernici, -ce, adj., s. m. și f. 1. (Om) ticălos, infam, mârșav. ♦ (Om) de nimic, fără valoare; nevrednic, neputincios. 2. (Pop.) (Om) vrednic de milă, sărman. 3. (Înv.) (Om) străin, pribeag, pripășit. – Din sl. namĕrĩnŭ „care vine”.

DOOM

nemérnic adj. m., s. m., pl. nemérnici; adj. f., s. f. nemérnică, pl. nemérnice

nemernicim
NEMERNICÍ vb. IV. 1. Intranz. (Înv. și reg.) A pribegi, a rătăci. 2. Tranz. (Rar) A aduce pe cineva într-o stare jalnică, nefericită, mizeră. – Din nemernic.

DOOM

nemernicí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemernicésc, imperf. 3 sg. nemerniceá; conj. prez. 3 să nemerniceáscă

nemernicind
NEMERNICÍ vb. IV. 1. Intranz. (Înv. și reg.) A pribegi, a rătăci. 2. Tranz. (Rar) A aduce pe cineva într-o stare jalnică, nefericită, mizeră. – Din nemernic.

DOOM

nemernicí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemernicésc, imperf. 3 sg. nemerniceá; conj. prez. 3 să nemerniceáscă

nemernicire
NEMERNICÍ vb. IV. 1. Intranz. (Înv. și reg.) A pribegi, a rătăci. 2. Tranz. (Rar) A aduce pe cineva într-o stare jalnică, nefericită, mizeră. – Din nemernic.

DOOM

nemernicí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemernicésc, imperf. 3 sg. nemerniceá; conj. prez. 3 să nemerniceáscă

nemernicire
NEMERNICÍ, nemernicesc, vb. IV. 1. Intranz. (Înv. și reg.) A pribegi, a rătăci. 2. Tranz. (Rar) A aduce pe cineva într-o stare jalnică, nefericită, mizeră. – Din nemernic.

nemerniciră
NEMERNICÍ vb. IV. 1. Intranz. (Înv. și reg.) A pribegi, a rătăci. 2. Tranz. (Rar) A aduce pe cineva într-o stare jalnică, nefericită, mizeră. – Din nemernic.

DOOM

nemernicí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemernicésc, imperf. 3 sg. nemerniceá; conj. prez. 3 să nemerniceáscă

nemernicirăm
NEMERNICÍ vb. IV. 1. Intranz. (Înv. și reg.) A pribegi, a rătăci. 2. Tranz. (Rar) A aduce pe cineva într-o stare jalnică, nefericită, mizeră. – Din nemernic.

DOOM

nemernicí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemernicésc, imperf. 3 sg. nemerniceá; conj. prez. 3 să nemerniceáscă

nemernicirăți
NEMERNICÍ vb. IV. 1. Intranz. (Înv. și reg.) A pribegi, a rătăci. 2. Tranz. (Rar) A aduce pe cineva într-o stare jalnică, nefericită, mizeră. – Din nemernic.

DOOM

nemernicí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemernicésc, imperf. 3 sg. nemerniceá; conj. prez. 3 să nemerniceáscă

nemernicise
NEMERNICÍ vb. IV. 1. Intranz. (Înv. și reg.) A pribegi, a rătăci. 2. Tranz. (Rar) A aduce pe cineva într-o stare jalnică, nefericită, mizeră. – Din nemernic.

DOOM

nemernicí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemernicésc, imperf. 3 sg. nemerniceá; conj. prez. 3 să nemerniceáscă

nemernicisem
NEMERNICÍ vb. IV. 1. Intranz. (Înv. și reg.) A pribegi, a rătăci. 2. Tranz. (Rar) A aduce pe cineva într-o stare jalnică, nefericită, mizeră. – Din nemernic.

DOOM

nemernicí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemernicésc, imperf. 3 sg. nemerniceá; conj. prez. 3 să nemerniceáscă

nemerniciseră
NEMERNICÍ vb. IV. 1. Intranz. (Înv. și reg.) A pribegi, a rătăci. 2. Tranz. (Rar) A aduce pe cineva într-o stare jalnică, nefericită, mizeră. – Din nemernic.

DOOM

nemernicí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemernicésc, imperf. 3 sg. nemerniceá; conj. prez. 3 să nemerniceáscă

nemerniciserăm
NEMERNICÍ vb. IV. 1. Intranz. (Înv. și reg.) A pribegi, a rătăci. 2. Tranz. (Rar) A aduce pe cineva într-o stare jalnică, nefericită, mizeră. – Din nemernic.

DOOM

nemernicí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemernicésc, imperf. 3 sg. nemerniceá; conj. prez. 3 să nemerniceáscă

nemerniciserăți
NEMERNICÍ vb. IV. 1. Intranz. (Înv. și reg.) A pribegi, a rătăci. 2. Tranz. (Rar) A aduce pe cineva într-o stare jalnică, nefericită, mizeră. – Din nemernic.

DOOM

nemernicí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemernicésc, imperf. 3 sg. nemerniceá; conj. prez. 3 să nemerniceáscă

nemerniciseși
NEMERNICÍ vb. IV. 1. Intranz. (Înv. și reg.) A pribegi, a rătăci. 2. Tranz. (Rar) A aduce pe cineva într-o stare jalnică, nefericită, mizeră. – Din nemernic.

DOOM

nemernicí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemernicésc, imperf. 3 sg. nemerniceá; conj. prez. 3 să nemerniceáscă

nemerniciseți
NEMERNICÍ vb. IV. 1. Intranz. (Înv. și reg.) A pribegi, a rătăci. 2. Tranz. (Rar) A aduce pe cineva într-o stare jalnică, nefericită, mizeră. – Din nemernic.

DOOM

nemernicí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemernicésc, imperf. 3 sg. nemerniceá; conj. prez. 3 să nemerniceáscă

nemernicit
NEMERNICÍ vb. IV. 1. Intranz. (Înv. și reg.) A pribegi, a rătăci. 2. Tranz. (Rar) A aduce pe cineva într-o stare jalnică, nefericită, mizeră. – Din nemernic.

DOOM

nemernicí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemernicésc, imperf. 3 sg. nemerniceá; conj. prez. 3 să nemerniceáscă

nemernicit
NEMERNICÍ, nemernicesc, vb. IV. 1. Intranz. (Înv. și reg.) A pribegi, a rătăci. 2. Tranz. (Rar) A aduce pe cineva într-o stare jalnică, nefericită, mizeră. – Din nemernic.

nemerniciși
NEMERNICÍ vb. IV. 1. Intranz. (Înv. și reg.) A pribegi, a rătăci. 2. Tranz. (Rar) A aduce pe cineva într-o stare jalnică, nefericită, mizeră. – Din nemernic.

DOOM

nemernicí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemernicésc, imperf. 3 sg. nemerniceá; conj. prez. 3 să nemerniceáscă

nemerniciți
NEMERNICÍ vb. IV. 1. Intranz. (Înv. și reg.) A pribegi, a rătăci. 2. Tranz. (Rar) A aduce pe cineva într-o stare jalnică, nefericită, mizeră. – Din nemernic.

DOOM

nemernicí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemernicésc, imperf. 3 sg. nemerniceá; conj. prez. 3 să nemerniceáscă

nemernicul
NEMÉRNIC, -Ă, nemernici, -ce, adj., s. m. și f. 1. (Om) ticălos, infam, mârșav. ♦ (Om) de nimic, fără valoare; nevrednic, neputincios. 2. (Pop.) (Om) vrednic de milă, sărman. 3. (Înv.) (Om) străin, pribeag, pripășit. – Din sl. namĕrĩnŭ „care vine”.

DOOM

nemérnic adj. m., s. m., pl. nemérnici; adj. f., s. f. nemérnică, pl. nemérnice

nemernicul
NEMÉRNIC, -Ă, nemernici, -ce, adj., s. m. și f. 1. (Om) ticălos, infam, mârșav. ♦ (Om) de nimic, fără valoare; nevrednic, neputincios. 2. (Pop.) (Om) vrednic de milă, sărman. 3. (Înv.) (Om) străin, pribeag, pripășit. – Din sl. namĕrĩnŭ „care vine”.

DOOM

nemérnic adj. m., s. m., pl. nemérnici; adj. f., s. f. nemérnică, pl. nemérnice

nemernicului
NEMÉRNIC, -Ă, nemernici, -ce, adj., s. m. și f. 1. (Om) ticălos, infam, mârșav. ♦ (Om) de nimic, fără valoare; nevrednic, neputincios. 2. (Pop.) (Om) vrednic de milă, sărman. 3. (Înv.) (Om) străin, pribeag, pripășit. – Din sl. namĕrĩnŭ „care vine”.

DOOM

nemérnic adj. m., s. m., pl. nemérnici; adj. f., s. f. nemérnică, pl. nemérnice

nemernicului
NEMÉRNIC, -Ă, nemernici, -ce, adj., s. m. și f. 1. (Om) ticălos, infam, mârșav. ♦ (Om) de nimic, fără valoare; nevrednic, neputincios. 2. (Pop.) (Om) vrednic de milă, sărman. 3. (Înv.) (Om) străin, pribeag, pripășit. – Din sl. namĕrĩnŭ „care vine”.

DOOM

nemérnic adj. m., s. m., pl. nemérnici; adj. f., s. f. nemérnică, pl. nemérnice

nemesis
Rhamnusia, denumire purtată de zeița Nemesis datorită faptului că avea un templu și o statuie vestită în cetatea Rhamnus din Attica.

nemestie
NEMÉSTIE s. f. v. namestie.

nemet
NEMÉT, nemeturi, s. n. (Înv.; colectiv) Totalitatea neamurilor cuiva; rude. – Neam + suf. -et.

DOOM

nemét (neam) (înv.) s. n., pl. neméturi

nemetal
NEMETÁL, nemetale, s. n. (Chim.) Metaloid. – Pref. ne- + metal.

DOOM

nemetál s. n., pl. nemetále

nemetale
NEMETÁL, nemetale, s. n. (Chim.) Metaloid. – Pref. ne- + metal.

DOOM

nemetál s. n., pl. nemetále

nemetalele
NEMETÁL, nemetale, s. n. (Chim.) Metaloid. – Pref. ne- + metal.

DOOM

nemetál s. n., pl. nemetále

nemetalelor
NEMETÁL, nemetale, s. n. (Chim.) Metaloid. – Pref. ne- + metal.

DOOM

nemetál s. n., pl. nemetále

nemetalic
NEMETÁLIC, -Ă, nemetalici, -e, adj. (Despre materiale) Care nu conține metale sau nu prezintă caracter metalic.

nemetalul
NEMETÁL, nemetale, s. n. (Chim.) Metaloid. – Pref. ne- + metal.

DOOM

nemetál s. n., pl. nemetále

nemetalului
NEMETÁL, nemetale, s. n. (Chim.) Metaloid. – Pref. ne- + metal.

DOOM

nemetál s. n., pl. nemetále

nemete
NEMÉTE s. m. v. nămete.

nemetenie
NEMETÉNIE s. f. v. nămetenie.

nemetul
NEMÉT, nemeturi, s. n. (Înv.; colectiv) Totalitatea neamurilor cuiva; rude. – Neam + suf. -et.

DOOM

nemét (neam) (înv.) s. n., pl. neméturi

nemetului
NEMÉT, nemeturi, s. n. (Înv.; colectiv) Totalitatea neamurilor cuiva; rude. – Neam + suf. -et.

DOOM

nemét (neam) (înv.) s. n., pl. neméturi

nemeturi
NEMÉT, nemeturi, s. n. (Înv.; colectiv) Totalitatea neamurilor cuiva; rude. – Neam + suf. -et.

DOOM

nemét (neam) (înv.) s. n., pl. neméturi

nemeturile
NEMÉT, nemeturi, s. n. (Înv.; colectiv) Totalitatea neamurilor cuiva; rude. – Neam + suf. -et.

DOOM

nemét (neam) (înv.) s. n., pl. neméturi

nemeturilor
NEMÉT, nemeturi, s. n. (Înv.; colectiv) Totalitatea neamurilor cuiva; rude. – Neam + suf. -et.

DOOM

nemét (neam) (înv.) s. n., pl. neméturi

nemeș
NÉMEȘ, -Ă, nemeși, -e, s. m. și f. (Adesea adjectival) 1. Denumire dată în Moldova, în evul mediu, stăpânilor de pământ fără titluri nobiliare. 2. Denumire dată în Transilvania, în evul mediu, nobililor mici și mijlocii; p. ext. denumire dată membrilor clasei stăpânitoare. – Din magh. nemes.

DOOM

némeșă s. f., art. némeșa, g.-d. art. némeșei; pl. némeșe

nemeșa
NÉMEȘ, -Ă, nemeși, -e, s. m. și f. (Adesea adjectival) 1. Denumire dată în Moldova, în evul mediu, stăpânilor de pământ fără titluri nobiliare. 2. Denumire dată în Transilvania, în evul mediu, nobililor mici și mijlocii; p. ext. denumire dată membrilor clasei stăpânitoare. – Din magh. nemes.

DOOM

némeșă s. f., art. némeșa, g.-d. art. némeșei; pl. némeșe

nemeșe
NÉMEȘ, -Ă, nemeși, -e, s. m. și f. (Adesea adjectival) 1. Denumire dată în Moldova, în evul mediu, stăpânilor de pământ fără titluri nobiliare. 2. Denumire dată în Transilvania, în evul mediu, nobililor mici și mijlocii; p. ext. denumire dată membrilor clasei stăpânitoare. – Din magh. nemes.

DOOM

némeșă s. f., art. némeșa, g.-d. art. némeșei; pl. némeșe

nemeșeasca
NEMEȘÉSC, -EÁSCĂ, nemeșești, adj. (Rar) Care ține de nemeși, propriu, caracteristic nemeșilor; de nemeș; p. ext. nobil, boieresc. – Nemeș + suf. -esc.

DOOM

nemeșésc (rar) adj. m., f. nemeșeáscă; pl. m. și f. nemeșéști

nemeșei
NÉMEȘ, -Ă, nemeși, -e, s. m. și f. (Adesea adjectival) 1. Denumire dată în Moldova, în evul mediu, stăpânilor de pământ fără titluri nobiliare. 2. Denumire dată în Transilvania, în evul mediu, nobililor mici și mijlocii; p. ext. denumire dată membrilor clasei stăpânitoare. – Din magh. nemes.

DOOM

némeșă s. f., art. némeșa, g.-d. art. némeșei; pl. némeșe

nemeșel
NEMEȘÉL, nemeșei, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui nemeș.

nemeșele
NÉMEȘ, -Ă, nemeși, -e, s. m. și f. (Adesea adjectival) 1. Denumire dată în Moldova, în evul mediu, stăpânilor de pământ fără titluri nobiliare. 2. Denumire dată în Transilvania, în evul mediu, nobililor mici și mijlocii; p. ext. denumire dată membrilor clasei stăpânitoare. – Din magh. nemes.

DOOM

némeșă s. f., art. némeșa, g.-d. art. némeșei; pl. némeșe

nemeșelor
NÉMEȘ, -Ă, nemeși, -e, s. m. și f. (Adesea adjectival) 1. Denumire dată în Moldova, în evul mediu, stăpânilor de pământ fără titluri nobiliare. 2. Denumire dată în Transilvania, în evul mediu, nobililor mici și mijlocii; p. ext. denumire dată membrilor clasei stăpânitoare. – Din magh. nemes.

DOOM

némeșă s. f., art. némeșa, g.-d. art. némeșei; pl. némeșe

nemeșesc
NEMEȘÉSC, -EÁSCĂ, nemeșești, adj. (Rar) Care ține de nemeși, propriu, caracteristic nemeșilor; de nemeș; p. ext. nobil, boieresc. – Nemeș + suf. -esc.

DOOM

nemeșésc (rar) adj. m., f. nemeșeáscă; pl. m. și f. nemeșéști

nemeșescul
NEMEȘÉSC, -EÁSCĂ, nemeșești, adj. (Rar) Care ține de nemeși, propriu, caracteristic nemeșilor; de nemeș; p. ext. nobil, boieresc. – Nemeș + suf. -esc.

DOOM

nemeșésc (rar) adj. m., f. nemeșeáscă; pl. m. și f. nemeșéști

nemeșescului
NEMEȘÉSC, -EÁSCĂ, nemeșești, adj. (Rar) Care ține de nemeși, propriu, caracteristic nemeșilor; de nemeș; p. ext. nobil, boieresc. – Nemeș + suf. -esc.

DOOM

nemeșésc (rar) adj. m., f. nemeșeáscă; pl. m. și f. nemeșéști

nemeșești
NEMEȘÉSC, -EÁSCĂ, nemeșești, adj. (Rar) Care ține de nemeși, propriu, caracteristic nemeșilor; de nemeș; p. ext. nobil, boieresc. – Nemeș + suf. -esc.

DOOM

nemeșésc (rar) adj. m., f. nemeșeáscă; pl. m. și f. nemeșéști

nemeșeștii
NEMEȘÉSC, -EÁSCĂ, nemeșești, adj. (Rar) Care ține de nemeși, propriu, caracteristic nemeșilor; de nemeș; p. ext. nobil, boieresc. – Nemeș + suf. -esc.

DOOM

nemeșésc (rar) adj. m., f. nemeșeáscă; pl. m. și f. nemeșéști

nemeșeștile
NEMEȘÉSC, -EÁSCĂ, nemeșești, adj. (Rar) Care ține de nemeși, propriu, caracteristic nemeșilor; de nemeș; p. ext. nobil, boieresc. – Nemeș + suf. -esc.

DOOM

nemeșésc (rar) adj. m., f. nemeșeáscă; pl. m. și f. nemeșéști

nemeșeștilor
NEMEȘÉSC, -EÁSCĂ, nemeșești, adj. (Rar) Care ține de nemeși, propriu, caracteristic nemeșilor; de nemeș; p. ext. nobil, boieresc. – Nemeș + suf. -esc.

DOOM

nemeșésc (rar) adj. m., f. nemeșeáscă; pl. m. și f. nemeșéști

nemeși
NÉMEȘ, -Ă, nemeși, -e, s. m. și f. (Adesea adjectival) 1. Denumire dată în Moldova, în evul mediu, stăpânilor de pământ fără titluri nobiliare. 2. Denumire dată în Transilvania, în evul mediu, nobililor mici și mijlocii; p. ext. denumire dată membrilor clasei stăpânitoare. – Din magh. nemes.

DOOM

némeșă s. f., art. némeșa, g.-d. art. némeșei; pl. némeșe

nemeșia
NEMEȘÍE s. f. 1. Stare, calitate, rang de nemeș. 2. (Rar; colectiv) Clasa nemeșilor; totalitatea nemeșilor. – Nemeș + suf. -ie.

DOOM

nemeșíe s. f., art. nemeșía, g.-d. nemeșíi, art. nemeșíei

nemeșie
NEMEȘÍE s. f. 1. Stare, calitate, rang de nemeș. 2. (Rar; colectiv) Clasa nemeșilor; totalitatea nemeșilor. – Nemeș + suf. -ie.

DOOM

nemeșíe s. f., art. nemeșía, g.-d. nemeșíi, art. nemeșíei

nemeșiei
NEMEȘÍE s. f. 1. Stare, calitate, rang de nemeș. 2. (Rar; colectiv) Clasa nemeșilor; totalitatea nemeșilor. – Nemeș + suf. -ie.

DOOM

nemeșíe s. f., art. nemeșía, g.-d. nemeșíi, art. nemeșíei

nemeșii
NÉMEȘ, -Ă, nemeși, -e, s. m. și f. (Adesea adjectival) 1. Denumire dată în Moldova, în evul mediu, stăpânilor de pământ fără titluri nobiliare. 2. Denumire dată în Transilvania, în evul mediu, nobililor mici și mijlocii; p. ext. denumire dată membrilor clasei stăpânitoare. – Din magh. nemes.

DOOM

némeșă s. f., art. némeșa, g.-d. art. némeșei; pl. némeșe

nemeșii
NEMEȘÍE s. f. 1. Stare, calitate, rang de nemeș. 2. (Rar; colectiv) Clasa nemeșilor; totalitatea nemeșilor. – Nemeș + suf. -ie.

DOOM

nemeșíe s. f., art. nemeșía, g.-d. nemeșíi, art. nemeșíei

nemeșilor
NÉMEȘ, -Ă, nemeși, -e, s. m. și f. (Adesea adjectival) 1. Denumire dată în Moldova, în evul mediu, stăpânilor de pământ fără titluri nobiliare. 2. Denumire dată în Transilvania, în evul mediu, nobililor mici și mijlocii; p. ext. denumire dată membrilor clasei stăpânitoare. – Din magh. nemes.

DOOM

némeșă s. f., art. némeșa, g.-d. art. némeșei; pl. némeșe

nemeșug
NEMEȘÚG, nemeșuguri, s. n. (Învechit) Origine nobilă, rang de nobil, noblețe; (cu sens colectiv) totalitatea nobililor, nobilime. Nimene cu nobilitatea sau cu nemeșugul său să nu se laude. ȚICHINDEAL, F. 381.

nemeșul
NÉMEȘ, -Ă, nemeși, -e, s. m. și f. (Adesea adjectival) 1. Denumire dată în Moldova, în evul mediu, stăpânilor de pământ fără titluri nobiliare. 2. Denumire dată în Transilvania, în evul mediu, nobililor mici și mijlocii; p. ext. denumire dată membrilor clasei stăpânitoare. – Din magh. nemes.

DOOM

némeșă s. f., art. némeșa, g.-d. art. némeșei; pl. némeșe

nemeșului
NÉMEȘ, -Ă, nemeși, -e, s. m. și f. (Adesea adjectival) 1. Denumire dată în Moldova, în evul mediu, stăpânilor de pământ fără titluri nobiliare. 2. Denumire dată în Transilvania, în evul mediu, nobililor mici și mijlocii; p. ext. denumire dată membrilor clasei stăpânitoare. – Din magh. nemes.

DOOM

némeșă s. f., art. némeșa, g.-d. art. némeșei; pl. némeșe

nemeți
NEMEȚÍ vb. IV v. nămeți.

DOOM

nămețí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. nămețéște, imperf. 3 sg. nămețeá; conj. prez. 3 să nămețeáscă

nemețire
NEMEȚÍ vb. IV v. nămeți.

nemețit
NEMEȚÍ vb. IV v. nămeți.

nemic
NIMÍC ¹ pron. neg. (Și în forma nimica) 1. Nici un lucru. Grigore Iuga îl privi o clipă și nu răspunse nimic. REBREANU, R. I 43. Ce era boierul de sfat, Cosma Șerpe ? Nimic. Un răzăș. DELAVRANCEA, A. 103. Căci nimic nu se întîmplă în întinderea pustie. EMINESCU, O. I 133. ◊ Loc. adv. Pe nimic = aproape gratuit, fără o contravaloare corespunzătoare. Întru (sau cu) nimic = în nici un fel, de fel, de loc. Cei doi trecători din Piscul Voivodesei nu se deosebeau întru nimic de ceilalți. C. PETRESCU, A. 322. ◊ Loc. adj. De nimic = fără valoare, fără importanță, mărunt; (despre oameni) lipsit de merite, șters, netrebnic. Aceasta nu-l împiedică să aibă admirație pentru un om de nimic. C. PETRESCU, C. V. 174. Adesea, lucruri de nimic îl impresionau puternic. VLAHUȚĂ, O. A. 316. Uscățiv așa cum este, gîrbovit și de nimic, Universul fără margini e în degetul lui mic. EMINESCU, O. I 132. 2. (Adverbial, învechit și regional) De fel, de loc, nicidecum. Nu le păsa nimic de focul zmeoaicei. ISPIRESCU, L. 26. Nu-ți fie frică nimic. GORJAN, H. I 22. – Variante: nimíca, nimícă (C. PETRESCU, Î. II 141, COȘBUC, P. II 158, EMINESCU, O. I 38), (învechit) nemíc (CREANGĂ, A. 16), nemícă (PĂUN-PINCIO, P. 49, GOROVEI, C. 164) pron. neg.

nemica
NIMÍC, (I) pron. neg., adv., (II) nimicuri, s. n. I. 1. Pron. neg. (Indică inexistența unui lucru, a unui fapt etc.) Niciun lucru; spec. niciun cuvânt, niciun sunet, niciun zgomot; niciun lucru rău, defavorabil, primejdios. ♦ Loc. adj. De nimic = a) care este fără nicio valoare, fără importanță, mărunt; b) (despre oameni) lipsit de orice merit; lipsit de caracter; ticălos, necinstit. ◊ Loc. adv. Pe nimic = (aproape) gratuit, degeaba. Întru (sau cu) nimic = în niciun fel, deloc. 2. Adv. (Înv. și pop.) Defel, deloc, nicidecum; câtuși de puțin, în niciun fel. A Expr. A nu avea nimic a face = a nu avea nicio legătură (imul cu altul). II. S. n. 1. (Adesea la pl.) Lucru, ființă, faptă sau vorbă fără valoare; fleac. ◊ Loc. adv. (Reg.) Pe o nimică pe ceas = într-o clipă, repede. ◊ Expr. O nimica toată = ceva de foarte mică importanță sau valoare,fără nicio însemnătate. 4- Fig. Lipsă de merit; nimicnicie, zădărnicie. 2. Fig.(Mai ales art.) Neant, neființă; haos. [Var.: nimíca, (reg.) nimícă, nemíca, nemícă pron. neg., adv., s. f.] – Lat. nemica.

DOOM

nimíca v. nimíc

nemijlocit
NEMIJLOCÍT, -Ă, nemijlociți, -te, adj., adv. (Care se face) fără mijlocirea vreunei persoane, fără interpunerea vreunei fapte, întâmplări etc. din afară, pe o cale neocolită, direct. – Pref. ne- + mijlocit.

DOOM

nemijlocít adj. m., pl. nemijlocíți; f. nemijlocítă, pl. nemijlocíte

nemijlocita
NEMIJLOCÍT, -Ă, nemijlociți, -te, adj., adv. (Care se face) fără mijlocirea vreunei persoane, fără interpunerea vreunei fapte, întâmplări etc. din afară, pe o cale neocolită, direct. – Pref. ne- + mijlocit.

DOOM

nemijlocít adj. m., pl. nemijlocíți; f. nemijlocítă, pl. nemijlocíte

nemijlocite
NEMIJLOCÍT, -Ă, nemijlociți, -te, adj., adv. (Care se face) fără mijlocirea vreunei persoane, fără interpunerea vreunei fapte, întâmplări etc. din afară, pe o cale neocolită, direct. – Pref. ne- + mijlocit.

DOOM

nemijlocít adj. m., pl. nemijlocíți; f. nemijlocítă, pl. nemijlocíte

nemijlocitei
NEMIJLOCÍT, -Ă, nemijlociți, -te, adj., adv. (Care se face) fără mijlocirea vreunei persoane, fără interpunerea vreunei fapte, întâmplări etc. din afară, pe o cale neocolită, direct. – Pref. ne- + mijlocit.

DOOM

nemijlocít adj. m., pl. nemijlocíți; f. nemijlocítă, pl. nemijlocíte

nemijlocitele
NEMIJLOCÍT, -Ă, nemijlociți, -te, adj., adv. (Care se face) fără mijlocirea vreunei persoane, fără interpunerea vreunei fapte, întâmplări etc. din afară, pe o cale neocolită, direct. – Pref. ne- + mijlocit.

DOOM

nemijlocít adj. m., pl. nemijlocíți; f. nemijlocítă, pl. nemijlocíte

nemijlocitelor
NEMIJLOCÍT, -Ă, nemijlociți, -te, adj., adv. (Care se face) fără mijlocirea vreunei persoane, fără interpunerea vreunei fapte, întâmplări etc. din afară, pe o cale neocolită, direct. – Pref. ne- + mijlocit.

DOOM

nemijlocít adj. m., pl. nemijlocíți; f. nemijlocítă, pl. nemijlocíte

nemijlocitul
NEMIJLOCÍT, -Ă, nemijlociți, -te, adj., adv. (Care se face) fără mijlocirea vreunei persoane, fără interpunerea vreunei fapte, întâmplări etc. din afară, pe o cale neocolită, direct. – Pref. ne- + mijlocit.

DOOM

nemijlocít adj. m., pl. nemijlocíți; f. nemijlocítă, pl. nemijlocíte

nemijlocitului
NEMIJLOCÍT, -Ă, nemijlociți, -te, adj., adv. (Care se face) fără mijlocirea vreunei persoane, fără interpunerea vreunei fapte, întâmplări etc. din afară, pe o cale neocolită, direct. – Pref. ne- + mijlocit.

DOOM

nemijlocít adj. m., pl. nemijlocíți; f. nemijlocítă, pl. nemijlocíte

nemijlociți
NEMIJLOCÍT, -Ă, nemijlociți, -te, adj., adv. (Care se face) fără mijlocirea vreunei persoane, fără interpunerea vreunei fapte, întâmplări etc. din afară, pe o cale neocolită, direct. – Pref. ne- + mijlocit.

DOOM

nemijlocít adj. m., pl. nemijlocíți; f. nemijlocítă, pl. nemijlocíte

nemijlociții
NEMIJLOCÍT, -Ă, nemijlociți, -te, adj., adv. (Care se face) fără mijlocirea vreunei persoane, fără interpunerea vreunei fapte, întâmplări etc. din afară, pe o cale neocolită, direct. – Pref. ne- + mijlocit.

DOOM

nemijlocít adj. m., pl. nemijlocíți; f. nemijlocítă, pl. nemijlocíte

nemijlociților
NEMIJLOCÍT, -Ă, nemijlociți, -te, adj., adv. (Care se face) fără mijlocirea vreunei persoane, fără interpunerea vreunei fapte, întâmplări etc. din afară, pe o cale neocolită, direct. – Pref. ne- + mijlocit.

DOOM

nemijlocít adj. m., pl. nemijlocíți; f. nemijlocítă, pl. nemijlocíte

nemila
NEMÍLĂ s. f. (Rar) Lipsă de milă¹; cruzime; p. ext. caracter al celui nemilos; duritate, asprime. – Pref. ne- + milă¹.

DOOM

nemílă (rar) s. f., g.-d. art. nemílei

nemile
NEMÍLĂ s. f. (Rar) Lipsă de milă¹; cruzime; p. ext. caracter al celui nemilos; duritate, asprime. – Pref. ne- + milă¹.

DOOM

nemílă (rar) s. f., g.-d. art. nemílei

nemilei
NEMÍLĂ s. f. (Rar) Lipsă de milă¹; cruzime; p. ext. caracter al celui nemilos; duritate, asprime. – Pref. ne- + milă¹.

DOOM

nemílă (rar) s. f., g.-d. art. nemílei

nemiloasa
NEMILÓS, -OÁSĂ, nemiloși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Care nu cunoaște mila; neîndurător, aspru, crud, nemilostiv. ♦ Fig. (Despre boli) Incurabil. – Pref. ne- + milos.

DOOM

nemilós adj. m., pl. nemilóși; f. nemiloásă, pl. nemiloáse

nemiloase
NEMILÓS, -OÁSĂ, nemiloși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Care nu cunoaște mila; neîndurător, aspru, crud, nemilostiv. ♦ Fig. (Despre boli) Incurabil. – Pref. ne- + milos.

DOOM

nemilós adj. m., pl. nemilóși; f. nemiloásă, pl. nemiloáse

nemiloasei
NEMILÓS, -OÁSĂ, nemiloși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Care nu cunoaște mila; neîndurător, aspru, crud, nemilostiv. ♦ Fig. (Despre boli) Incurabil. – Pref. ne- + milos.

DOOM

nemilós adj. m., pl. nemilóși; f. nemiloásă, pl. nemiloáse

nemiloasele
NEMILÓS, -OÁSĂ, nemiloși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Care nu cunoaște mila; neîndurător, aspru, crud, nemilostiv. ♦ Fig. (Despre boli) Incurabil. – Pref. ne- + milos.

DOOM

nemilós adj. m., pl. nemilóși; f. nemiloásă, pl. nemiloáse

nemiloaselor
NEMILÓS, -OÁSĂ, nemiloși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Care nu cunoaște mila; neîndurător, aspru, crud, nemilostiv. ♦ Fig. (Despre boli) Incurabil. – Pref. ne- + milos.

DOOM

nemilós adj. m., pl. nemilóși; f. nemiloásă, pl. nemiloáse

nemilos
NEMILÓS, -OÁSĂ, nemiloși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Care nu cunoaște mila; neîndurător, aspru, crud, nemilostiv. ♦ Fig. (Despre boli) Incurabil. – Pref. ne- + milos.

DOOM

nemilós adj. m., pl. nemilóși; f. nemiloásă, pl. nemiloáse

nemilostiv
NEMILOSTÍV, -Ă, nemilostivi, -e, adj. Nemilos. – Pref. ne- + milostiv.

DOOM

nemilostív adj. m., pl. nemilostívi; f. nemilostívă, pl. nemilostíve

nemilostiva
NEMILOSTÍV, -Ă, nemilostivi, -e, adj. Nemilos. – Pref. ne- + milostiv.

DOOM

nemilostív adj. m., pl. nemilostívi; f. nemilostívă, pl. nemilostíve

nemilostive
NEMILOSTÍV, -Ă, nemilostivi, -e, adj. Nemilos. – Pref. ne- + milostiv.

DOOM

nemilostív adj. m., pl. nemilostívi; f. nemilostívă, pl. nemilostíve

nemilostivei
NEMILOSTÍV, -Ă, nemilostivi, -e, adj. Nemilos. – Pref. ne- + milostiv.

DOOM

nemilostív adj. m., pl. nemilostívi; f. nemilostívă, pl. nemilostíve

nemilostivele
NEMILOSTÍV, -Ă, nemilostivi, -e, adj. Nemilos. – Pref. ne- + milostiv.

DOOM

nemilostív adj. m., pl. nemilostívi; f. nemilostívă, pl. nemilostíve

nemilostivelor
NEMILOSTÍV, -Ă, nemilostivi, -e, adj. Nemilos. – Pref. ne- + milostiv.

DOOM

nemilostív adj. m., pl. nemilostívi; f. nemilostívă, pl. nemilostíve

nemilostivi
NEMILOSTÍV, -Ă, nemilostivi, -e, adj. Nemilos. – Pref. ne- + milostiv.

DOOM

nemilostív adj. m., pl. nemilostívi; f. nemilostívă, pl. nemilostíve

nemilostivii
NEMILOSTÍV, -Ă, nemilostivi, -e, adj. Nemilos. – Pref. ne- + milostiv.

DOOM

nemilostív adj. m., pl. nemilostívi; f. nemilostívă, pl. nemilostíve

nemilostivilor
NEMILOSTÍV, -Ă, nemilostivi, -e, adj. Nemilos. – Pref. ne- + milostiv.

DOOM

nemilostív adj. m., pl. nemilostívi; f. nemilostívă, pl. nemilostíve

nemilostivire
NEMILOSTIVÍRE, nemilostiviri, s. f. (Mai ales în loc. adv.) Cu nemilostivire = fără milă, fără cruțare. Scoaseră apoi paloșele și se loviră cu nemilostivire. ISPIRESCU, U. 52. A rănit-o cu așa nemilostivire. GORJAN, H. I 161.

nemilostivirea
NEMILOSTIVÍRE, nemilostiviri, s. f. (Mai ales în loc. adv.) Cu nemilostivire = fără milă, fără cruțare. Scoaseră apoi paloșele și se loviră cu nemilostivire. ISPIRESCU, U. 52. A rănit-o cu așa nemilostivire. GORJAN, H. I 161.

nemilostiviri
NEMILOSTIVÍRE, nemilostiviri, s. f. (Mai ales în loc. adv.) Cu nemilostivire = fără milă, fără cruțare. Scoaseră apoi paloșele și se loviră cu nemilostivire. ISPIRESCU, U. 52. A rănit-o cu așa nemilostivire. GORJAN, H. I 161.

nemilostivirii
NEMILOSTIVÍRE, nemilostiviri, s. f. (Mai ales în loc. adv.) Cu nemilostivire = fără milă, fără cruțare. Scoaseră apoi paloșele și se loviră cu nemilostivire. ISPIRESCU, U. 52. A rănit-o cu așa nemilostivire. GORJAN, H. I 161.

nemilostivirile
NEMILOSTIVÍRE, nemilostiviri, s. f. (Mai ales în loc. adv.) Cu nemilostivire = fără milă, fără cruțare. Scoaseră apoi paloșele și se loviră cu nemilostivire. ISPIRESCU, U. 52. A rănit-o cu așa nemilostivire. GORJAN, H. I 161.

nemilostivirilor
NEMILOSTIVÍRE, nemilostiviri, s. f. (Mai ales în loc. adv.) Cu nemilostivire = fără milă, fără cruțare. Scoaseră apoi paloșele și se loviră cu nemilostivire. ISPIRESCU, U. 52. A rănit-o cu așa nemilostivire. GORJAN, H. I 161.

nemilostivul
NEMILOSTÍV, -Ă, nemilostivi, -e, adj. Nemilos. – Pref. ne- + milostiv.

DOOM

nemilostív adj. m., pl. nemilostívi; f. nemilostívă, pl. nemilostíve

nemilostivului
NEMILOSTÍV, -Ă, nemilostivi, -e, adj. Nemilos. – Pref. ne- + milostiv.

DOOM

nemilostív adj. m., pl. nemilostívi; f. nemilostívă, pl. nemilostíve

nemilosul
NEMILÓS, -OÁSĂ, nemiloși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Care nu cunoaște mila; neîndurător, aspru, crud, nemilostiv. ♦ Fig. (Despre boli) Incurabil. – Pref. ne- + milos.

DOOM

nemilós adj. m., pl. nemilóși; f. nemiloásă, pl. nemiloáse

nemilosului
NEMILÓS, -OÁSĂ, nemiloși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Care nu cunoaște mila; neîndurător, aspru, crud, nemilostiv. ♦ Fig. (Despre boli) Incurabil. – Pref. ne- + milos.

DOOM

nemilós adj. m., pl. nemilóși; f. nemiloásă, pl. nemiloáse

nemiloși
NEMILÓS, -OÁSĂ, nemiloși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Care nu cunoaște mila; neîndurător, aspru, crud, nemilostiv. ♦ Fig. (Despre boli) Incurabil. – Pref. ne- + milos.

DOOM

nemilós adj. m., pl. nemilóși; f. nemiloásă, pl. nemiloáse

nemiloșii
NEMILÓS, -OÁSĂ, nemiloși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Care nu cunoaște mila; neîndurător, aspru, crud, nemilostiv. ♦ Fig. (Despre boli) Incurabil. – Pref. ne- + milos.

DOOM

nemilós adj. m., pl. nemilóși; f. nemiloásă, pl. nemiloáse

nemiloșilor
NEMILÓS, -OÁSĂ, nemiloși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Care nu cunoaște mila; neîndurător, aspru, crud, nemilostiv. ♦ Fig. (Despre boli) Incurabil. – Pref. ne- + milos.

DOOM

nemilós adj. m., pl. nemilóși; f. nemiloásă, pl. nemiloáse

nemiluit
NEMILUÍT, -Ă, nemiluiți, -te, adj. (Rar) 1. Care se află în cantitate mare, fără măsură, mult. ◊ Loc. adv. (Curent; substantivat, f.) Cu nemiluita = în cantitate foarte mare, din belșug; fără socoteală, fără măsură; cu ghiotura. 2. (Adesea adverbial) Fără milă¹, fără cruțare; p. ext. îndârjit, înverșunat. – Cf. milă¹.

DOOM

!nemiluíta (cu ~) loc. adv.

nemiluita
NEMILUÍT, -Ă, nemiluiți, -te, adj. (Rar) 1. Care se află în cantitate mare, fără măsură, mult. ◊ Loc. adv. (Curent; substantivat, f.) Cu nemiluita = în cantitate foarte mare, din belșug; fără socoteală, fără măsură; cu ghiotura. 2. (Adesea adverbial) Fără milă¹, fără cruțare; p. ext. îndârjit, înverșunat. – Cf. milă¹.

DOOM

!nemiluíta (cu ~) loc. adv.

nemiluite
NEMILUÍT, -Ă, nemiluiți, -te, adj. (Rar) 1. Care se află în cantitate mare, fără măsură, mult. ◊ Loc. adv. (Curent; substantivat, f.) Cu nemiluita = în cantitate foarte mare, din belșug; fără socoteală, fără măsură; cu ghiotura. 2. (Adesea adverbial) Fără milă¹, fără cruțare; p. ext. îndârjit, înverșunat. – Cf. milă¹.

DOOM

!nemiluíta (cu ~) loc. adv.

nemiluitei
NEMILUÍT, -Ă, nemiluiți, -te, adj. (Rar) 1. Care se află în cantitate mare, fără măsură, mult. ◊ Loc. adv. (Curent; substantivat, f.) Cu nemiluita = în cantitate foarte mare, din belșug; fără socoteală, fără măsură; cu ghiotura. 2. (Adesea adverbial) Fără milă¹, fără cruțare; p. ext. îndârjit, înverșunat. – Cf. milă¹.

DOOM

!nemiluíta (cu ~) loc. adv.

nemiluitele
NEMILUÍT, -Ă, nemiluiți, -te, adj. (Rar) 1. Care se află în cantitate mare, fără măsură, mult. ◊ Loc. adv. (Curent; substantivat, f.) Cu nemiluita = în cantitate foarte mare, din belșug; fără socoteală, fără măsură; cu ghiotura. 2. (Adesea adverbial) Fără milă¹, fără cruțare; p. ext. îndârjit, înverșunat. – Cf. milă¹.

DOOM

!nemiluíta (cu ~) loc. adv.

nemiluitelor
NEMILUÍT, -Ă, nemiluiți, -te, adj. (Rar) 1. Care se află în cantitate mare, fără măsură, mult. ◊ Loc. adv. (Curent; substantivat, f.) Cu nemiluita = în cantitate foarte mare, din belșug; fără socoteală, fără măsură; cu ghiotura. 2. (Adesea adverbial) Fără milă¹, fără cruțare; p. ext. îndârjit, înverșunat. – Cf. milă¹.

DOOM

!nemiluíta (cu ~) loc. adv.

nemiluitul
NEMILUÍT, -Ă, nemiluiți, -te, adj. (Rar) 1. Care se află în cantitate mare, fără măsură, mult. ◊ Loc. adv. (Curent; substantivat, f.) Cu nemiluita = în cantitate foarte mare, din belșug; fără socoteală, fără măsură; cu ghiotura. 2. (Adesea adverbial) Fără milă¹, fără cruțare; p. ext. îndârjit, înverșunat. – Cf. milă¹.

DOOM

!nemiluíta (cu ~) loc. adv.

nemiluitului
NEMILUÍT, -Ă, nemiluiți, -te, adj. (Rar) 1. Care se află în cantitate mare, fără măsură, mult. ◊ Loc. adv. (Curent; substantivat, f.) Cu nemiluita = în cantitate foarte mare, din belșug; fără socoteală, fără măsură; cu ghiotura. 2. (Adesea adverbial) Fără milă¹, fără cruțare; p. ext. îndârjit, înverșunat. – Cf. milă¹.

DOOM

!nemiluíta (cu ~) loc. adv.

nemiluiți
NEMILUÍT, -Ă, nemiluiți, -te, adj. (Rar) 1. Care se află în cantitate mare, fără măsură, mult. ◊ Loc. adv. (Curent; substantivat, f.) Cu nemiluita = în cantitate foarte mare, din belșug; fără socoteală, fără măsură; cu ghiotura. 2. (Adesea adverbial) Fără milă¹, fără cruțare; p. ext. îndârjit, înverșunat. – Cf. milă¹.

DOOM

!nemiluíta (cu ~) loc. adv.

nemiluiții
NEMILUÍT, -Ă, nemiluiți, -te, adj. (Rar) 1. Care se află în cantitate mare, fără măsură, mult. ◊ Loc. adv. (Curent; substantivat, f.) Cu nemiluita = în cantitate foarte mare, din belșug; fără socoteală, fără măsură; cu ghiotura. 2. (Adesea adverbial) Fără milă¹, fără cruțare; p. ext. îndârjit, înverșunat. – Cf. milă¹.

DOOM

!nemiluíta (cu ~) loc. adv.

nemiluiților
NEMILUÍT, -Ă, nemiluiți, -te, adj. (Rar) 1. Care se află în cantitate mare, fără măsură, mult. ◊ Loc. adv. (Curent; substantivat, f.) Cu nemiluita = în cantitate foarte mare, din belșug; fără socoteală, fără măsură; cu ghiotura. 2. (Adesea adverbial) Fără milă¹, fără cruțare; p. ext. îndârjit, înverșunat. – Cf. milă¹.

DOOM

!nemiluíta (cu ~) loc. adv.

nemite
NÉMITE adv. (Pop.) Cu atât mai puțin; darămite. [Acc. și: nemíte] – Pref. ne- + [dară]mite.

DOOM

némite (pop.) adv.

nemite
NÉMITE adv. (Rar) Cu atât mai puțin; darămite. [Acc. și: nemíte] – Ne- + [dară]mite.

nemiteț
NIMITÉZ, nimitezuri, s. n. (Mold., Bucov.) Văl de lînă sau de mătase subțire cu care femeile își acoperă capul; zăbranic. Pe-oglinzi de marmuri negre un negru nimitez. EMINESCU, O. I 96. – Variante: nimitéț, nemitéț (marian, NU. 247) s. n.

nemiș
NÉMIȘ, -Ă s. m. și f. v. nemeș.

nemișcare
NEMIȘCÁRE s. f. Stare a ceea ce nu se mișcă; imobilitate, neclintire; absență a oricărei mișcări; liniște. ♦ Lipsă de acțiune, de activitate; inactivitate; pasivitate, inerție. – Pref. ne- + mișcare.

DOOM

nemișcáre s. f., g.-d. art. nemișcắrii

nemișcarea
NEMIȘCÁRE s. f. Stare a ceea ce nu se mișcă; imobilitate, neclintire; absență a oricărei mișcări; liniște. ♦ Lipsă de acțiune, de activitate; inactivitate; pasivitate, inerție. – Pref. ne- + mișcare.

DOOM

nemișcáre s. f., g.-d. art. nemișcắrii

nemișcat
NEMIȘCÁT, -Ă, nemișcați, -te, adj. Care nu se mișcă sau care nu poate fi mișcat din loc; neclintit, imobil;p. ext. imobilizat. ♦ Țeapăn, rigid, încremenit; fără viață, inert. – Pref. ne- + mișcat.

DOOM

nemișcát adj. m., pl. nemișcáți; f. nemișcátă, pl. nemișcáte

nemișcata
NEMIȘCÁT, -Ă, nemișcați, -te, adj. Care nu se mișcă sau care nu poate fi mișcat din loc; neclintit, imobil;p. ext. imobilizat. ♦ Țeapăn, rigid, încremenit; fără viață, inert. – Pref. ne- + mișcat.

DOOM

nemișcát adj. m., pl. nemișcáți; f. nemișcátă, pl. nemișcáte

nemișcate
NEMIȘCÁT, -Ă, nemișcați, -te, adj. Care nu se mișcă sau care nu poate fi mișcat din loc; neclintit, imobil;p. ext. imobilizat. ♦ Țeapăn, rigid, încremenit; fără viață, inert. – Pref. ne- + mișcat.

DOOM

nemișcát adj. m., pl. nemișcáți; f. nemișcátă, pl. nemișcáte

nemișcatei
NEMIȘCÁT, -Ă, nemișcați, -te, adj. Care nu se mișcă sau care nu poate fi mișcat din loc; neclintit, imobil;p. ext. imobilizat. ♦ Țeapăn, rigid, încremenit; fără viață, inert. – Pref. ne- + mișcat.

DOOM

nemișcát adj. m., pl. nemișcáți; f. nemișcátă, pl. nemișcáte

nemișcatele
NEMIȘCÁT, -Ă, nemișcați, -te, adj. Care nu se mișcă sau care nu poate fi mișcat din loc; neclintit, imobil;p. ext. imobilizat. ♦ Țeapăn, rigid, încremenit; fără viață, inert. – Pref. ne- + mișcat.

DOOM

nemișcát adj. m., pl. nemișcáți; f. nemișcátă, pl. nemișcáte

nemișcatelor
NEMIȘCÁT, -Ă, nemișcați, -te, adj. Care nu se mișcă sau care nu poate fi mișcat din loc; neclintit, imobil;p. ext. imobilizat. ♦ Țeapăn, rigid, încremenit; fără viață, inert. – Pref. ne- + mișcat.

DOOM

nemișcát adj. m., pl. nemișcáți; f. nemișcátă, pl. nemișcáte

nemișcatul
NEMIȘCÁT, -Ă, nemișcați, -te, adj. Care nu se mișcă sau care nu poate fi mișcat din loc; neclintit, imobil;p. ext. imobilizat. ♦ Țeapăn, rigid, încremenit; fără viață, inert. – Pref. ne- + mișcat.

DOOM

nemișcát adj. m., pl. nemișcáți; f. nemișcátă, pl. nemișcáte

nemișcatului
NEMIȘCÁT, -Ă, nemișcați, -te, adj. Care nu se mișcă sau care nu poate fi mișcat din loc; neclintit, imobil;p. ext. imobilizat. ♦ Țeapăn, rigid, încremenit; fără viață, inert. – Pref. ne- + mișcat.

DOOM

nemișcát adj. m., pl. nemișcáți; f. nemișcátă, pl. nemișcáte

nemișcați
NEMIȘCÁT, -Ă, nemișcați, -te, adj. Care nu se mișcă sau care nu poate fi mișcat din loc; neclintit, imobil;p. ext. imobilizat. ♦ Țeapăn, rigid, încremenit; fără viață, inert. – Pref. ne- + mișcat.

DOOM

nemișcát adj. m., pl. nemișcáți; f. nemișcátă, pl. nemișcáte

nemișcații
NEMIȘCÁT, -Ă, nemișcați, -te, adj. Care nu se mișcă sau care nu poate fi mișcat din loc; neclintit, imobil;p. ext. imobilizat. ♦ Țeapăn, rigid, încremenit; fără viață, inert. – Pref. ne- + mișcat.

DOOM

nemișcát adj. m., pl. nemișcáți; f. nemișcátă, pl. nemișcáte

nemișcaților
NEMIȘCÁT, -Ă, nemișcați, -te, adj. Care nu se mișcă sau care nu poate fi mișcat din loc; neclintit, imobil;p. ext. imobilizat. ♦ Țeapăn, rigid, încremenit; fără viață, inert. – Pref. ne- + mișcat.

DOOM

nemișcát adj. m., pl. nemișcáți; f. nemișcátă, pl. nemișcáte

nemișcări
NEMIȘCÁRE s. f. Stare a ceea ce nu se mișcă; imobilitate, neclintire; absență a oricărei mișcări; liniște. ♦ Lipsă de acțiune, de activitate; inactivitate; pasivitate, inerție. – Pref. ne- + mișcare.

DOOM

nemișcáre s. f., g.-d. art. nemișcắrii

nemișcării
NEMIȘCÁRE s. f. Stare a ceea ce nu se mișcă; imobilitate, neclintire; absență a oricărei mișcări; liniște. ♦ Lipsă de acțiune, de activitate; inactivitate; pasivitate, inerție. – Pref. ne- + mișcare.

DOOM

nemișcáre s. f., g.-d. art. nemișcắrii

nemișcările
NEMIȘCÁRE s. f. Stare a ceea ce nu se mișcă; imobilitate, neclintire; absență a oricărei mișcări; liniște. ♦ Lipsă de acțiune, de activitate; inactivitate; pasivitate, inerție. – Pref. ne- + mișcare.

DOOM

nemișcáre s. f., g.-d. art. nemișcắrii

nemișcărilor
NEMIȘCÁRE s. f. Stare a ceea ce nu se mișcă; imobilitate, neclintire; absență a oricărei mișcări; liniște. ♦ Lipsă de acțiune, de activitate; inactivitate; pasivitate, inerție. – Pref. ne- + mișcare.

DOOM

nemișcáre s. f., g.-d. art. nemișcắrii

nemișcătoare
NEMIȘCĂTÓR, -OÁRE, nemișcători, -oare, adj. Nemișcat, imobil. ◊ Avere nemișcătoare, bun nemișcător etc. = avere imobilă, bun imobil etc. – Pref. ne- + mișcător.

DOOM

nemișcătór adj. m., pl. nemișcătóri; f. sg. și pl. nemișcătoáre

nemișcătoarea
NEMIȘCĂTÓR, -OÁRE, nemișcători, -oare, adj. Nemișcat, imobil. ◊ Avere nemișcătoare, bun nemișcător etc. = avere imobilă, bun imobil etc. – Pref. ne- + mișcător.

DOOM

nemișcătór adj. m., pl. nemișcătóri; f. sg. și pl. nemișcătoáre

nemișcătoarei
NEMIȘCĂTÓR, -OÁRE, nemișcători, -oare, adj. Nemișcat, imobil. ◊ Avere nemișcătoare, bun nemișcător etc. = avere imobilă, bun imobil etc. – Pref. ne- + mișcător.

DOOM

nemișcătór adj. m., pl. nemișcătóri; f. sg. și pl. nemișcătoáre

nemișcătoarele
NEMIȘCĂTÓR, -OÁRE, nemișcători, -oare, adj. Nemișcat, imobil. ◊ Avere nemișcătoare, bun nemișcător etc. = avere imobilă, bun imobil etc. – Pref. ne- + mișcător.

DOOM

nemișcătór adj. m., pl. nemișcătóri; f. sg. și pl. nemișcătoáre

nemișcătoarelor
NEMIȘCĂTÓR, -OÁRE, nemișcători, -oare, adj. Nemișcat, imobil. ◊ Avere nemișcătoare, bun nemișcător etc. = avere imobilă, bun imobil etc. – Pref. ne- + mișcător.

DOOM

nemișcătór adj. m., pl. nemișcătóri; f. sg. și pl. nemișcătoáre

nemișcător
NEMIȘCĂTÓR, -OÁRE, nemișcători, -oare, adj. Nemișcat, imobil. ◊ Avere nemișcătoare, bun nemișcător etc. = avere imobilă, bun imobil etc. – Pref. ne- + mișcător.

DOOM

nemișcătór adj. m., pl. nemișcătóri; f. sg. și pl. nemișcătoáre

nemișcători
NEMIȘCĂTÓR, -OÁRE, nemișcători, -oare, adj. Nemișcat, imobil. ◊ Avere nemișcătoare, bun nemișcător etc. = avere imobilă, bun imobil etc. – Pref. ne- + mișcător.

DOOM

nemișcătór adj. m., pl. nemișcătóri; f. sg. și pl. nemișcătoáre

nemișcătorii
NEMIȘCĂTÓR, -OÁRE, nemișcători, -oare, adj. Nemișcat, imobil. ◊ Avere nemișcătoare, bun nemișcător etc. = avere imobilă, bun imobil etc. – Pref. ne- + mișcător.

DOOM

nemișcătór adj. m., pl. nemișcătóri; f. sg. și pl. nemișcătoáre

nemișcătorilor
NEMIȘCĂTÓR, -OÁRE, nemișcători, -oare, adj. Nemișcat, imobil. ◊ Avere nemișcătoare, bun nemișcător etc. = avere imobilă, bun imobil etc. – Pref. ne- + mișcător.

DOOM

nemișcătór adj. m., pl. nemișcătóri; f. sg. și pl. nemișcătoáre

nemișcătorul
NEMIȘCĂTÓR, -OÁRE, nemișcători, -oare, adj. Nemișcat, imobil. ◊ Avere nemișcătoare, bun nemișcător etc. = avere imobilă, bun imobil etc. – Pref. ne- + mișcător.

DOOM

nemișcătór adj. m., pl. nemișcătóri; f. sg. și pl. nemișcătoáre

nemișcătorului
NEMIȘCĂTÓR, -OÁRE, nemișcători, -oare, adj. Nemișcat, imobil. ◊ Avere nemișcătoare, bun nemișcător etc. = avere imobilă, bun imobil etc. – Pref. ne- + mișcător.

DOOM

nemișcătór adj. m., pl. nemișcătóri; f. sg. și pl. nemișcătoáre

nemoral
NEMORÁL, -Ă adj. (Franțuzism) Care trăiește sau crește prin păduri. [< fr. némoral. / cf. lat. nemus – pădure].

nemorala
NEMORÁL, -Ă adj. (Franțuzism) Care trăiește sau crește prin păduri. [< fr. némoral. / cf. lat. nemus – pădure].

nemorale
NEMORÁL, -Ă adj. (Franțuzism) Care trăiește sau crește prin păduri. [< fr. némoral. / cf. lat. nemus – pădure].

nemoralei
NEMORÁL, -Ă adj. (Franțuzism) Care trăiește sau crește prin păduri. [< fr. némoral. / cf. lat. nemus – pădure].

nemoralele
NEMORÁL, -Ă adj. (Franțuzism) Care trăiește sau crește prin păduri. [< fr. némoral. / cf. lat. nemus – pădure].

nemoralelor
NEMORÁL, -Ă adj. (Franțuzism) Care trăiește sau crește prin păduri. [< fr. némoral. / cf. lat. nemus – pădure].

nemorali
NEMORÁL, -Ă adj. (Franțuzism) Care trăiește sau crește prin păduri. [< fr. némoral. / cf. lat. nemus – pădure].

nemoralii
NEMORÁL, -Ă adj. (Franțuzism) Care trăiește sau crește prin păduri. [< fr. némoral. / cf. lat. nemus – pădure].

nemoralilor
NEMORÁL, -Ă adj. (Franțuzism) Care trăiește sau crește prin păduri. [< fr. némoral. / cf. lat. nemus – pădure].

nemoralul
NEMORÁL, -Ă adj. (Franțuzism) Care trăiește sau crește prin păduri. [< fr. némoral. / cf. lat. nemus – pădure].

nemoralului
NEMORÁL, -Ă adj. (Franțuzism) Care trăiește sau crește prin păduri. [< fr. némoral. / cf. lat. nemus – pădure].

nemotenie
NEMOTÉNIE, nemotenii, s. f. 1. (Regional) Înrudire. Minciuna... oarece nemotenie are cu gluma. ȚICHINDEAL, F. 158. 2. Rudă, cimotie. O femeie dintre neamurile acestuia, muma, soția, sora ori altă nemotenie. MARIAN, Î. 322. De la care nemotenie au moștenit acea avuție. ȚICHINDEAL, F. 291.

nemotivat
NEMOTIVÁT, -Ă, nemotivați, -te, adj. Care nu are sau nu-și găsește motivare. – Pref. ne- + motivat (după fr. non-motive).

DOOM

*nemotivát adj. m., pl. nemotiváți; f. nemotivátă, pl. nemotiváte

nemotivata
NEMOTIVÁT, -Ă, nemotivați, -te, adj. Care nu are sau nu-și găsește motivare. – Pref. ne- + motivat (după fr. non-motive).

DOOM

*nemotivát adj. m., pl. nemotiváți; f. nemotivátă, pl. nemotiváte

nemotivate
NEMOTIVÁT, -Ă, nemotivați, -te, adj. Care nu are sau nu-și găsește motivare. – Pref. ne- + motivat (după fr. non-motive).

DOOM

*nemotivát adj. m., pl. nemotiváți; f. nemotivátă, pl. nemotiváte

nemotivatei
NEMOTIVÁT, -Ă, nemotivați, -te, adj. Care nu are sau nu-și găsește motivare. – Pref. ne- + motivat (după fr. non-motive).

DOOM

*nemotivát adj. m., pl. nemotiváți; f. nemotivátă, pl. nemotiváte

nemotivatele
NEMOTIVÁT, -Ă, nemotivați, -te, adj. Care nu are sau nu-și găsește motivare. – Pref. ne- + motivat (după fr. non-motive).

DOOM

*nemotivát adj. m., pl. nemotiváți; f. nemotivátă, pl. nemotiváte

nemotivatelor
NEMOTIVÁT, -Ă, nemotivați, -te, adj. Care nu are sau nu-și găsește motivare. – Pref. ne- + motivat (după fr. non-motive).

DOOM

*nemotivát adj. m., pl. nemotiváți; f. nemotivátă, pl. nemotiváte

nemotivatul
NEMOTIVÁT, -Ă, nemotivați, -te, adj. Care nu are sau nu-și găsește motivare. – Pref. ne- + motivat (după fr. non-motive).

DOOM

*nemotivát adj. m., pl. nemotiváți; f. nemotivátă, pl. nemotiváte

nemotivatului
NEMOTIVÁT, -Ă, nemotivați, -te, adj. Care nu are sau nu-și găsește motivare. – Pref. ne- + motivat (după fr. non-motive).

DOOM

*nemotivát adj. m., pl. nemotiváți; f. nemotivátă, pl. nemotiváte

nemotivați
NEMOTIVÁT, -Ă, nemotivați, -te, adj. Care nu are sau nu-și găsește motivare. – Pref. ne- + motivat (după fr. non-motive).

DOOM

*nemotivát adj. m., pl. nemotiváți; f. nemotivátă, pl. nemotiváte

nemotivații
NEMOTIVÁT, -Ă, nemotivați, -te, adj. Care nu are sau nu-și găsește motivare. – Pref. ne- + motivat (după fr. non-motive).

DOOM

*nemotivát adj. m., pl. nemotiváți; f. nemotivátă, pl. nemotiváte

nemotivaților
NEMOTIVÁT, -Ă, nemotivați, -te, adj. Care nu are sau nu-și găsește motivare. – Pref. ne- + motivat (după fr. non-motive).

DOOM

*nemotivát adj. m., pl. nemotiváți; f. nemotivátă, pl. nemotiváte

nempăcat
NEÎMPĂCÁT, -Ă, neîmpăcați, -te, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi împăcat, satisfăcut sau mulțumit; nesatisfăcut. Era duh neastîmpărat și neîmpăcat chiar cu sine însuși. CREANGĂ, A. 135. Se întoarce îndată Cu inimă nempăcată Și cu gînduri doritoare Pentru rumena lui floare. TEODORESCU, P. P. 171. 2. Aprig, crunt, înverșunat. Îndoiala e o luptă neîmpăcată și nesfîrșită a omului cu el însuși. DELAVRANCEA, T. 76. Traiul crud și nempăcat Te sfărîmă nencetat. MACEDONSKI, O. I 41. Cu o ură nempăcată mi-am șoptit atunci în barbă. EMINESCU, O. I 147. – Scris și: nempăcat.

nemulțumea
NEMULȚUMÍ, nemulțumesc, vb. IV. Tranz. A produce cuiva o nemulțumire; a indispune, a supăra pe cineva. [Var.: (înv. și reg.) nemulțămí vb. IV] – Pref. ne- + mulțumi.

DOOM

nemulțumí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemulțumésc, imperf. 3 sg. nemulțumeá; conj. prez. 3 să nemulțumeáscă

nemulțumeai
NEMULȚUMÍ, nemulțumesc, vb. IV. Tranz. A produce cuiva o nemulțumire; a indispune, a supăra pe cineva. [Var.: (înv. și reg.) nemulțămí vb. IV] – Pref. ne- + mulțumi.

DOOM

nemulțumí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemulțumésc, imperf. 3 sg. nemulțumeá; conj. prez. 3 să nemulțumeáscă

nemulțumeam
NEMULȚUMÍ, nemulțumesc, vb. IV. Tranz. A produce cuiva o nemulțumire; a indispune, a supăra pe cineva. [Var.: (înv. și reg.) nemulțămí vb. IV] – Pref. ne- + mulțumi.

DOOM

nemulțumí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemulțumésc, imperf. 3 sg. nemulțumeá; conj. prez. 3 să nemulțumeáscă

nemulțumească
NEMULȚUMÍ, nemulțumesc, vb. IV. Tranz. A produce cuiva o nemulțumire; a indispune, a supăra pe cineva. [Var.: (înv. și reg.) nemulțămí vb. IV] – Pref. ne- + mulțumi.

DOOM

nemulțumí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemulțumésc, imperf. 3 sg. nemulțumeá; conj. prez. 3 să nemulțumeáscă

nemulțumeau
NEMULȚUMÍ, nemulțumesc, vb. IV. Tranz. A produce cuiva o nemulțumire; a indispune, a supăra pe cineva. [Var.: (înv. și reg.) nemulțămí vb. IV] – Pref. ne- + mulțumi.

DOOM

nemulțumí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemulțumésc, imperf. 3 sg. nemulțumeá; conj. prez. 3 să nemulțumeáscă

nemulțumeați
NEMULȚUMÍ, nemulțumesc, vb. IV. Tranz. A produce cuiva o nemulțumire; a indispune, a supăra pe cineva. [Var.: (înv. și reg.) nemulțămí vb. IV] – Pref. ne- + mulțumi.

DOOM

nemulțumí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemulțumésc, imperf. 3 sg. nemulțumeá; conj. prez. 3 să nemulțumeáscă

nemulțumesc
NEMULȚUMÍ, nemulțumesc, vb. IV. Tranz. A produce cuiva o nemulțumire; a indispune, a supăra pe cineva. [Var.: (înv. și reg.) nemulțămí vb. IV] – Pref. ne- + mulțumi.

DOOM

nemulțumí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemulțumésc, imperf. 3 sg. nemulțumeá; conj. prez. 3 să nemulțumeáscă

nemulțumește
NEMULȚUMÍ, nemulțumesc, vb. IV. Tranz. A produce cuiva o nemulțumire; a indispune, a supăra pe cineva. [Var.: (înv. și reg.) nemulțămí vb. IV] – Pref. ne- + mulțumi.

DOOM

nemulțumí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemulțumésc, imperf. 3 sg. nemulțumeá; conj. prez. 3 să nemulțumeáscă

nemulțumești
NEMULȚUMÍ, nemulțumesc, vb. IV. Tranz. A produce cuiva o nemulțumire; a indispune, a supăra pe cineva. [Var.: (înv. și reg.) nemulțămí vb. IV] – Pref. ne- + mulțumi.

DOOM

nemulțumí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemulțumésc, imperf. 3 sg. nemulțumeá; conj. prez. 3 să nemulțumeáscă

nemulțumi
NEMULȚUMÍ, nemulțumesc, vb. IV. Tranz. A produce cuiva o nemulțumire; a indispune, a supăra pe cineva. [Var.: (înv. și reg.) nemulțămí vb. IV] – Pref. ne- + mulțumi.

DOOM

nemulțumí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemulțumésc, imperf. 3 sg. nemulțumeá; conj. prez. 3 să nemulțumeáscă

nemulțumii
NEMULȚUMÍ, nemulțumesc, vb. IV. Tranz. A produce cuiva o nemulțumire; a indispune, a supăra pe cineva. [Var.: (înv. și reg.) nemulțămí vb. IV] – Pref. ne- + mulțumi.

DOOM

nemulțumí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemulțumésc, imperf. 3 sg. nemulțumeá; conj. prez. 3 să nemulțumeáscă

nemulțumim
NEMULȚUMÍ, nemulțumesc, vb. IV. Tranz. A produce cuiva o nemulțumire; a indispune, a supăra pe cineva. [Var.: (înv. și reg.) nemulțămí vb. IV] – Pref. ne- + mulțumi.

DOOM

nemulțumí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemulțumésc, imperf. 3 sg. nemulțumeá; conj. prez. 3 să nemulțumeáscă

nemulțumind
NEMULȚUMÍ, nemulțumesc, vb. IV. Tranz. A produce cuiva o nemulțumire; a indispune, a supăra pe cineva. [Var.: (înv. și reg.) nemulțămí vb. IV] – Pref. ne- + mulțumi.

DOOM

nemulțumí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemulțumésc, imperf. 3 sg. nemulțumeá; conj. prez. 3 să nemulțumeáscă

nemulțumire
NEMULȚUMÍ, nemulțumesc, vb. IV. Tranz. A produce cuiva o nemulțumire; a indispune, a supăra pe cineva. [Var.: (înv. și reg.) nemulțămí vb. IV] – Pref. ne- + mulțumi.

DOOM

nemulțumí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemulțumésc, imperf. 3 sg. nemulțumeá; conj. prez. 3 să nemulțumeáscă

nemulțumire
NEMULȚUMÍRE, nemulțumiri, s. f. Faptul de a fi nemulțumit; stare a celui nemulțumit; supărare, mâhnire; insatisfacție, contrarietate. ♦ Neajuns, neplăcere, necaz. [Var.: (reg.) nemulțămíre s. f.] – Pref. ne- + mulțumire.

DOOM

nemulțumíre s. f., g.-d. art. nemulțumírii; pl. nemulțumíri

nemulțumirea
NEMULȚUMÍRE, nemulțumiri, s. f. Faptul de a fi nemulțumit; stare a celui nemulțumit; supărare, mâhnire; insatisfacție, contrarietate. ♦ Neajuns, neplăcere, necaz. [Var.: (reg.) nemulțămíre s. f.] – Pref. ne- + mulțumire.

DOOM

nemulțumíre s. f., g.-d. art. nemulțumírii; pl. nemulțumíri

nemulțumiri
NEMULȚUMÍRE, nemulțumiri, s. f. Faptul de a fi nemulțumit; stare a celui nemulțumit; supărare, mâhnire; insatisfacție, contrarietate. ♦ Neajuns, neplăcere, necaz. [Var.: (reg.) nemulțămíre s. f.] – Pref. ne- + mulțumire.

DOOM

nemulțumíre s. f., g.-d. art. nemulțumírii; pl. nemulțumíri

nemulțumirii
NEMULȚUMÍRE, nemulțumiri, s. f. Faptul de a fi nemulțumit; stare a celui nemulțumit; supărare, mâhnire; insatisfacție, contrarietate. ♦ Neajuns, neplăcere, necaz. [Var.: (reg.) nemulțămíre s. f.] – Pref. ne- + mulțumire.

DOOM

nemulțumíre s. f., g.-d. art. nemulțumírii; pl. nemulțumíri

nemulțumirile
NEMULȚUMÍRE, nemulțumiri, s. f. Faptul de a fi nemulțumit; stare a celui nemulțumit; supărare, mâhnire; insatisfacție, contrarietate. ♦ Neajuns, neplăcere, necaz. [Var.: (reg.) nemulțămíre s. f.] – Pref. ne- + mulțumire.

DOOM

nemulțumíre s. f., g.-d. art. nemulțumírii; pl. nemulțumíri

nemulțumirilor
NEMULȚUMÍRE, nemulțumiri, s. f. Faptul de a fi nemulțumit; stare a celui nemulțumit; supărare, mâhnire; insatisfacție, contrarietate. ♦ Neajuns, neplăcere, necaz. [Var.: (reg.) nemulțămíre s. f.] – Pref. ne- + mulțumire.

DOOM

nemulțumíre s. f., g.-d. art. nemulțumírii; pl. nemulțumíri

nemulțumiră
NEMULȚUMÍ, nemulțumesc, vb. IV. Tranz. A produce cuiva o nemulțumire; a indispune, a supăra pe cineva. [Var.: (înv. și reg.) nemulțămí vb. IV] – Pref. ne- + mulțumi.

DOOM

nemulțumí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemulțumésc, imperf. 3 sg. nemulțumeá; conj. prez. 3 să nemulțumeáscă

nemulțumirăm
NEMULȚUMÍ, nemulțumesc, vb. IV. Tranz. A produce cuiva o nemulțumire; a indispune, a supăra pe cineva. [Var.: (înv. și reg.) nemulțămí vb. IV] – Pref. ne- + mulțumi.

DOOM

nemulțumí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemulțumésc, imperf. 3 sg. nemulțumeá; conj. prez. 3 să nemulțumeáscă

nemulțumirăți
NEMULȚUMÍ, nemulțumesc, vb. IV. Tranz. A produce cuiva o nemulțumire; a indispune, a supăra pe cineva. [Var.: (înv. și reg.) nemulțămí vb. IV] – Pref. ne- + mulțumi.

DOOM

nemulțumí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemulțumésc, imperf. 3 sg. nemulțumeá; conj. prez. 3 să nemulțumeáscă

nemulțumise
NEMULȚUMÍ, nemulțumesc, vb. IV. Tranz. A produce cuiva o nemulțumire; a indispune, a supăra pe cineva. [Var.: (înv. și reg.) nemulțămí vb. IV] – Pref. ne- + mulțumi.

DOOM

nemulțumí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemulțumésc, imperf. 3 sg. nemulțumeá; conj. prez. 3 să nemulțumeáscă

nemulțumisem
NEMULȚUMÍ, nemulțumesc, vb. IV. Tranz. A produce cuiva o nemulțumire; a indispune, a supăra pe cineva. [Var.: (înv. și reg.) nemulțămí vb. IV] – Pref. ne- + mulțumi.

DOOM

nemulțumí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemulțumésc, imperf. 3 sg. nemulțumeá; conj. prez. 3 să nemulțumeáscă

nemulțumiseră
NEMULȚUMÍ, nemulțumesc, vb. IV. Tranz. A produce cuiva o nemulțumire; a indispune, a supăra pe cineva. [Var.: (înv. și reg.) nemulțămí vb. IV] – Pref. ne- + mulțumi.

DOOM

nemulțumí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemulțumésc, imperf. 3 sg. nemulțumeá; conj. prez. 3 să nemulțumeáscă

nemulțumiserăm
NEMULȚUMÍ, nemulțumesc, vb. IV. Tranz. A produce cuiva o nemulțumire; a indispune, a supăra pe cineva. [Var.: (înv. și reg.) nemulțămí vb. IV] – Pref. ne- + mulțumi.

DOOM

nemulțumí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemulțumésc, imperf. 3 sg. nemulțumeá; conj. prez. 3 să nemulțumeáscă

nemulțumiserăți
NEMULȚUMÍ, nemulțumesc, vb. IV. Tranz. A produce cuiva o nemulțumire; a indispune, a supăra pe cineva. [Var.: (înv. și reg.) nemulțămí vb. IV] – Pref. ne- + mulțumi.

DOOM

nemulțumí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemulțumésc, imperf. 3 sg. nemulțumeá; conj. prez. 3 să nemulțumeáscă

nemulțumiseși
NEMULȚUMÍ, nemulțumesc, vb. IV. Tranz. A produce cuiva o nemulțumire; a indispune, a supăra pe cineva. [Var.: (înv. și reg.) nemulțămí vb. IV] – Pref. ne- + mulțumi.

DOOM

nemulțumí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemulțumésc, imperf. 3 sg. nemulțumeá; conj. prez. 3 să nemulțumeáscă

nemulțumiseți
NEMULȚUMÍ, nemulțumesc, vb. IV. Tranz. A produce cuiva o nemulțumire; a indispune, a supăra pe cineva. [Var.: (înv. și reg.) nemulțămí vb. IV] – Pref. ne- + mulțumi.

DOOM

nemulțumí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemulțumésc, imperf. 3 sg. nemulțumeá; conj. prez. 3 să nemulțumeáscă

nemulțumit
NEMULȚUMÍ, nemulțumesc, vb. IV. Tranz. A produce cuiva o nemulțumire; a indispune, a supăra pe cineva. [Var.: (înv. și reg.) nemulțămí vb. IV] – Pref. ne- + mulțumi.

DOOM

nemulțumí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemulțumésc, imperf. 3 sg. nemulțumeá; conj. prez. 3 să nemulțumeáscă

nemulțumit
NEMULȚUMÍT, -Ă, nemulțumiți, -te, adj. (Adesea adverbial și substantivat) Care nu este mulțumit; care are o nemulțumire; supărat, mâhnit; contrariat. 4 Care exprimă nemulțumire. [Var.: (reg.) nemulțămít, -ă adj.] – Pref. ne- + mulțumit.

nemulțumita
NEMULȚUMÍT, -Ă, nemulțumiți, -te, adj. (Adesea adverbial și substantivat) Care nu este mulțumit; care are o nemulțumire; supărat, mâhnit; contrariat. 4 Care exprimă nemulțumire. [Var.: (reg.) nemulțămít, -ă adj.] – Pref. ne- + mulțumit.

nemulțumite
NEMULȚUMÍT, -Ă, nemulțumiți, -te, adj. (Adesea adverbial și substantivat) Care nu este mulțumit; care are o nemulțumire; supărat, mâhnit; contrariat. 4 Care exprimă nemulțumire. [Var.: (reg.) nemulțămít, -ă adj.] – Pref. ne- + mulțumit.

nemulțumitei
NEMULȚUMÍT, -Ă, nemulțumiți, -te, adj. (Adesea adverbial și substantivat) Care nu este mulțumit; care are o nemulțumire; supărat, mâhnit; contrariat. 4 Care exprimă nemulțumire. [Var.: (reg.) nemulțămít, -ă adj.] – Pref. ne- + mulțumit.

nemulțumitele
NEMULȚUMÍT, -Ă, nemulțumiți, -te, adj. (Adesea adverbial și substantivat) Care nu este mulțumit; care are o nemulțumire; supărat, mâhnit; contrariat. 4 Care exprimă nemulțumire. [Var.: (reg.) nemulțămít, -ă adj.] – Pref. ne- + mulțumit.

nemulțumitelor
NEMULȚUMÍT, -Ă, nemulțumiți, -te, adj. (Adesea adverbial și substantivat) Care nu este mulțumit; care are o nemulțumire; supărat, mâhnit; contrariat. 4 Care exprimă nemulțumire. [Var.: (reg.) nemulțămít, -ă adj.] – Pref. ne- + mulțumit.

nemulțumitoare
NEMULȚUMITÓR, -OÁRE, nemulțumitori, -oare, adj. Nerecunoscător; nemulțumit. [Var.: nemulțămitór, -oáre adj.] – Pref. ne- + mulțumi + suf. -tor.

DOOM

nemulțumitór adj. m., pl. nemulțumitóri; f. sg. și pl. nemulțumitoáre

nemulțumitoarea
NEMULȚUMITÓR, -OÁRE, nemulțumitori, -oare, adj. Nerecunoscător; nemulțumit. [Var.: nemulțămitór, -oáre adj.] – Pref. ne- + mulțumi + suf. -tor.

DOOM

nemulțumitór adj. m., pl. nemulțumitóri; f. sg. și pl. nemulțumitoáre

nemulțumitoarei
NEMULȚUMITÓR, -OÁRE, nemulțumitori, -oare, adj. Nerecunoscător; nemulțumit. [Var.: nemulțămitór, -oáre adj.] – Pref. ne- + mulțumi + suf. -tor.

DOOM

nemulțumitór adj. m., pl. nemulțumitóri; f. sg. și pl. nemulțumitoáre

nemulțumitoarele
NEMULȚUMITÓR, -OÁRE, nemulțumitori, -oare, adj. Nerecunoscător; nemulțumit. [Var.: nemulțămitór, -oáre adj.] – Pref. ne- + mulțumi + suf. -tor.

DOOM

nemulțumitór adj. m., pl. nemulțumitóri; f. sg. și pl. nemulțumitoáre

nemulțumitoarelor
NEMULȚUMITÓR, -OÁRE, nemulțumitori, -oare, adj. Nerecunoscător; nemulțumit. [Var.: nemulțămitór, -oáre adj.] – Pref. ne- + mulțumi + suf. -tor.

DOOM

nemulțumitór adj. m., pl. nemulțumitóri; f. sg. și pl. nemulțumitoáre

nemulțumitor
NEMULȚUMITÓR, -OÁRE, nemulțumitori, -oare, adj. Nerecunoscător; nemulțumit. [Var.: nemulțămitór, -oáre adj.] – Pref. ne- + mulțumi + suf. -tor.

DOOM

nemulțumitór adj. m., pl. nemulțumitóri; f. sg. și pl. nemulțumitoáre

nemulțumitori
NEMULȚUMITÓR, -OÁRE, nemulțumitori, -oare, adj. Nerecunoscător; nemulțumit. [Var.: nemulțămitór, -oáre adj.] – Pref. ne- + mulțumi + suf. -tor.

DOOM

nemulțumitór adj. m., pl. nemulțumitóri; f. sg. și pl. nemulțumitoáre

nemulțumitorii
NEMULȚUMITÓR, -OÁRE, nemulțumitori, -oare, adj. Nerecunoscător; nemulțumit. [Var.: nemulțămitór, -oáre adj.] – Pref. ne- + mulțumi + suf. -tor.

DOOM

nemulțumitór adj. m., pl. nemulțumitóri; f. sg. și pl. nemulțumitoáre

nemulțumitorilor
NEMULȚUMITÓR, -OÁRE, nemulțumitori, -oare, adj. Nerecunoscător; nemulțumit. [Var.: nemulțămitór, -oáre adj.] – Pref. ne- + mulțumi + suf. -tor.

DOOM

nemulțumitór adj. m., pl. nemulțumitóri; f. sg. și pl. nemulțumitoáre

nemulțumitorul
NEMULȚUMITÓR, -OÁRE, nemulțumitori, -oare, adj. Nerecunoscător; nemulțumit. [Var.: nemulțămitór, -oáre adj.] – Pref. ne- + mulțumi + suf. -tor.

DOOM

nemulțumitór adj. m., pl. nemulțumitóri; f. sg. și pl. nemulțumitoáre

nemulțumitorului
NEMULȚUMITÓR, -OÁRE, nemulțumitori, -oare, adj. Nerecunoscător; nemulțumit. [Var.: nemulțămitór, -oáre adj.] – Pref. ne- + mulțumi + suf. -tor.

DOOM

nemulțumitór adj. m., pl. nemulțumitóri; f. sg. și pl. nemulțumitoáre

nemulțumitul
NEMULȚUMÍT, -Ă, nemulțumiți, -te, adj. (Adesea adverbial și substantivat) Care nu este mulțumit; care are o nemulțumire; supărat, mâhnit; contrariat. 4 Care exprimă nemulțumire. [Var.: (reg.) nemulțămít, -ă adj.] – Pref. ne- + mulțumit.

nemulțumitului
NEMULȚUMÍT, -Ă, nemulțumiți, -te, adj. (Adesea adverbial și substantivat) Care nu este mulțumit; care are o nemulțumire; supărat, mâhnit; contrariat. 4 Care exprimă nemulțumire. [Var.: (reg.) nemulțămít, -ă adj.] – Pref. ne- + mulțumit.

nemulțumiși
NEMULȚUMÍ, nemulțumesc, vb. IV. Tranz. A produce cuiva o nemulțumire; a indispune, a supăra pe cineva. [Var.: (înv. și reg.) nemulțămí vb. IV] – Pref. ne- + mulțumi.

DOOM

nemulțumí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemulțumésc, imperf. 3 sg. nemulțumeá; conj. prez. 3 să nemulțumeáscă

nemulțumiți
NEMULȚUMÍ, nemulțumesc, vb. IV. Tranz. A produce cuiva o nemulțumire; a indispune, a supăra pe cineva. [Var.: (înv. și reg.) nemulțămí vb. IV] – Pref. ne- + mulțumi.

DOOM

nemulțumí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemulțumésc, imperf. 3 sg. nemulțumeá; conj. prez. 3 să nemulțumeáscă

nemulțumiți
NEMULȚUMÍT, -Ă, nemulțumiți, -te, adj. (Adesea adverbial și substantivat) Care nu este mulțumit; care are o nemulțumire; supărat, mâhnit; contrariat. 4 Care exprimă nemulțumire. [Var.: (reg.) nemulțămít, -ă adj.] – Pref. ne- + mulțumit.

nemulțumiții
NEMULȚUMÍT, -Ă, nemulțumiți, -te, adj. (Adesea adverbial și substantivat) Care nu este mulțumit; care are o nemulțumire; supărat, mâhnit; contrariat. 4 Care exprimă nemulțumire. [Var.: (reg.) nemulțămít, -ă adj.] – Pref. ne- + mulțumit.

nemulțumiților
NEMULȚUMÍT, -Ă, nemulțumiți, -te, adj. (Adesea adverbial și substantivat) Care nu este mulțumit; care are o nemulțumire; supărat, mâhnit; contrariat. 4 Care exprimă nemulțumire. [Var.: (reg.) nemulțămít, -ă adj.] – Pref. ne- + mulțumit.

nemulțămi
NEMULȚUMÍ, nemulțumesc, vb. IV. Tranz. A produce cuiva o nemulțumire; a indispune, a supăra pe cineva. [Var.: (înv. și reg.) nemulțămí vb. IV] – Pref. ne- + mulțumi.

DOOM

nemulțumí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemulțumésc, imperf. 3 sg. nemulțumeá; conj. prez. 3 să nemulțumeáscă

nemulțămire
NEMULȚUMÍRE, nemulțumiri, s. f. Faptul de a fi nemulțumit; stare a celui nemulțumit; supărare, mâhnire; insatisfacție, contrarietate. ♦ Neajuns, neplăcere, necaz. [Var.: (reg.) nemulțămíre s. f.] – Pref. ne- + mulțumire.

DOOM

nemulțumíre s. f., g.-d. art. nemulțumírii; pl. nemulțumíri

nemulțămit
NEMULȚUMÍT, -Ă, nemulțumiți, -te, adj. (Adesea adverbial și substantivat) Care nu este mulțumit; care are o nemulțumire; supărat, mâhnit; contrariat. 4 Care exprimă nemulțumire. [Var.: (reg.) nemulțămít, -ă adj.] – Pref. ne- + mulțumit.

nemulțămitor
NEMULȚUMITÓR, -OÁRE, nemulțumitori, -oare, adj. Nerecunoscător; nemulțumit. [Var.: nemulțămitór, -oáre adj.] – Pref. ne- + mulțumi + suf. -tor.

DOOM

nemulțumitór adj. m., pl. nemulțumitóri; f. sg. și pl. nemulțumitoáre

nemurea
NEMURÍ, nemuresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să trăiască veșnic în amintirea oamenilor, a face să reziste timpului, să devină nemuritor (2) (slăvind, preamărind, cântând); a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv).

DOOM

nemurí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemurésc, imperf. 3 sg. nemureá; conj. prez. 3 să nemureáscă

nemureai
NEMURÍ, nemuresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să trăiască veșnic în amintirea oamenilor, a face să reziste timpului, să devină nemuritor (2) (slăvind, preamărind, cântând); a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv).

DOOM

nemurí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemurésc, imperf. 3 sg. nemureá; conj. prez. 3 să nemureáscă

nemuream
NEMURÍ, nemuresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să trăiască veșnic în amintirea oamenilor, a face să reziste timpului, să devină nemuritor (2) (slăvind, preamărind, cântând); a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv).

DOOM

nemurí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemurésc, imperf. 3 sg. nemureá; conj. prez. 3 să nemureáscă

nemurească
NEMURÍ, nemuresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să trăiască veșnic în amintirea oamenilor, a face să reziste timpului, să devină nemuritor (2) (slăvind, preamărind, cântând); a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv).

DOOM

nemurí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemurésc, imperf. 3 sg. nemureá; conj. prez. 3 să nemureáscă

nemureau
NEMURÍ, nemuresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să trăiască veșnic în amintirea oamenilor, a face să reziste timpului, să devină nemuritor (2) (slăvind, preamărind, cântând); a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv).

DOOM

nemurí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemurésc, imperf. 3 sg. nemureá; conj. prez. 3 să nemureáscă

nemureați
NEMURÍ, nemuresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să trăiască veșnic în amintirea oamenilor, a face să reziste timpului, să devină nemuritor (2) (slăvind, preamărind, cântând); a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv).

DOOM

nemurí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemurésc, imperf. 3 sg. nemureá; conj. prez. 3 să nemureáscă

nemurele
NEMURÉLE s. n. pl. (Popular) Diminutiv al lui neam²; rudă. Să audă nemurelele de acasă. ȘEZ. XVIII 175. Sărmanele nemurele, Unde-s eu și unde-s ele ? SEVASTOS, C. 36.

nemuresc
NEMURÍ, nemuresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să trăiască veșnic în amintirea oamenilor, a face să reziste timpului, să devină nemuritor (2) (slăvind, preamărind, cântând); a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv).

DOOM

nemurí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemurésc, imperf. 3 sg. nemureá; conj. prez. 3 să nemureáscă

nemurește
NEMURÍ, nemuresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să trăiască veșnic în amintirea oamenilor, a face să reziste timpului, să devină nemuritor (2) (slăvind, preamărind, cântând); a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv).

DOOM

nemurí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemurésc, imperf. 3 sg. nemureá; conj. prez. 3 să nemureáscă

nemurești
NEMURÍ, nemuresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să trăiască veșnic în amintirea oamenilor, a face să reziste timpului, să devină nemuritor (2) (slăvind, preamărind, cântând); a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv).

DOOM

nemurí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemurésc, imperf. 3 sg. nemureá; conj. prez. 3 să nemureáscă

nemuri
NEMURÍ, nemuresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să trăiască veșnic în amintirea oamenilor, a face să reziste timpului, să devină nemuritor (2) (slăvind, preamărind, cântând); a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv).

DOOM

nemurí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemurésc, imperf. 3 sg. nemureá; conj. prez. 3 să nemureáscă

nemurii
NEMURÍ, nemuresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să trăiască veșnic în amintirea oamenilor, a face să reziste timpului, să devină nemuritor (2) (slăvind, preamărind, cântând); a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv).

DOOM

nemurí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemurésc, imperf. 3 sg. nemureá; conj. prez. 3 să nemureáscă

nemurim
NEMURÍ, nemuresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să trăiască veșnic în amintirea oamenilor, a face să reziste timpului, să devină nemuritor (2) (slăvind, preamărind, cântând); a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv).

DOOM

nemurí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemurésc, imperf. 3 sg. nemureá; conj. prez. 3 să nemureáscă

nemurind
NEMURÍ, nemuresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să trăiască veșnic în amintirea oamenilor, a face să reziste timpului, să devină nemuritor (2) (slăvind, preamărind, cântând); a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv).

DOOM

nemurí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemurésc, imperf. 3 sg. nemureá; conj. prez. 3 să nemureáscă

nemurire
NEMURÍ, nemuresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să trăiască veșnic în amintirea oamenilor, a face să reziste timpului, să devină nemuritor (2) (slăvind, preamărind, cântând); a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv).

DOOM

nemurí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemurésc, imperf. 3 sg. nemureá; conj. prez. 3 să nemureáscă

nemurire
NEMURÍRE s. f. 1. Calitatea de a fi nemuritor (1); faptul de a trăi veșnic; stare a celui ce este nemuritor; (în limbajul bisericesc) viață veșnică. ◊ Loc. adv. (Fam.) La nemurire = a) fără sfârșit, veșnic; b) extrem de tare, de intens, de mult. 2. Amintire menită să reziste timpului, destinată să trăiască veșnic; glorie veșnică. ◊ Loc. vb. (Rar) A trece la nemurire = a nemuri, a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv).

DOOM

nemuríre s. f., g.-d. art. nemurírii

nemurirea
NEMURÍRE s. f. 1. Calitatea de a fi nemuritor (1); faptul de a trăi veșnic; stare a celui ce este nemuritor; (în limbajul bisericesc) viață veșnică. ◊ Loc. adv. (Fam.) La nemurire = a) fără sfârșit, veșnic; b) extrem de tare, de intens, de mult. 2. Amintire menită să reziste timpului, destinată să trăiască veșnic; glorie veșnică. ◊ Loc. vb. (Rar) A trece la nemurire = a nemuri, a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv).

DOOM

nemuríre s. f., g.-d. art. nemurírii

nemuriri
NEMURÍRE s. f. 1. Calitatea de a fi nemuritor (1); faptul de a trăi veșnic; stare a celui ce este nemuritor; (în limbajul bisericesc) viață veșnică. ◊ Loc. adv. (Fam.) La nemurire = a) fără sfârșit, veșnic; b) extrem de tare, de intens, de mult. 2. Amintire menită să reziste timpului, destinată să trăiască veșnic; glorie veșnică. ◊ Loc. vb. (Rar) A trece la nemurire = a nemuri, a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv).

DOOM

nemuríre s. f., g.-d. art. nemurírii

nemuririi
NEMURÍRE s. f. 1. Calitatea de a fi nemuritor (1); faptul de a trăi veșnic; stare a celui ce este nemuritor; (în limbajul bisericesc) viață veșnică. ◊ Loc. adv. (Fam.) La nemurire = a) fără sfârșit, veșnic; b) extrem de tare, de intens, de mult. 2. Amintire menită să reziste timpului, destinată să trăiască veșnic; glorie veșnică. ◊ Loc. vb. (Rar) A trece la nemurire = a nemuri, a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv).

DOOM

nemuríre s. f., g.-d. art. nemurírii

nemuririle
NEMURÍRE s. f. 1. Calitatea de a fi nemuritor (1); faptul de a trăi veșnic; stare a celui ce este nemuritor; (în limbajul bisericesc) viață veșnică. ◊ Loc. adv. (Fam.) La nemurire = a) fără sfârșit, veșnic; b) extrem de tare, de intens, de mult. 2. Amintire menită să reziste timpului, destinată să trăiască veșnic; glorie veșnică. ◊ Loc. vb. (Rar) A trece la nemurire = a nemuri, a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv).

DOOM

nemuríre s. f., g.-d. art. nemurírii

nemuririlor
NEMURÍRE s. f. 1. Calitatea de a fi nemuritor (1); faptul de a trăi veșnic; stare a celui ce este nemuritor; (în limbajul bisericesc) viață veșnică. ◊ Loc. adv. (Fam.) La nemurire = a) fără sfârșit, veșnic; b) extrem de tare, de intens, de mult. 2. Amintire menită să reziste timpului, destinată să trăiască veșnic; glorie veșnică. ◊ Loc. vb. (Rar) A trece la nemurire = a nemuri, a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv).

DOOM

nemuríre s. f., g.-d. art. nemurírii

nemuriră
NEMURÍ, nemuresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să trăiască veșnic în amintirea oamenilor, a face să reziste timpului, să devină nemuritor (2) (slăvind, preamărind, cântând); a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv).

DOOM

nemurí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemurésc, imperf. 3 sg. nemureá; conj. prez. 3 să nemureáscă

nemurirăm
NEMURÍ, nemuresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să trăiască veșnic în amintirea oamenilor, a face să reziste timpului, să devină nemuritor (2) (slăvind, preamărind, cântând); a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv).

DOOM

nemurí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemurésc, imperf. 3 sg. nemureá; conj. prez. 3 să nemureáscă

nemurirăți
NEMURÍ, nemuresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să trăiască veșnic în amintirea oamenilor, a face să reziste timpului, să devină nemuritor (2) (slăvind, preamărind, cântând); a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv).

DOOM

nemurí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemurésc, imperf. 3 sg. nemureá; conj. prez. 3 să nemureáscă

nemurise
NEMURÍ, nemuresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să trăiască veșnic în amintirea oamenilor, a face să reziste timpului, să devină nemuritor (2) (slăvind, preamărind, cântând); a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv).

DOOM

nemurí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemurésc, imperf. 3 sg. nemureá; conj. prez. 3 să nemureáscă

nemurisem
NEMURÍ, nemuresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să trăiască veșnic în amintirea oamenilor, a face să reziste timpului, să devină nemuritor (2) (slăvind, preamărind, cântând); a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv).

DOOM

nemurí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemurésc, imperf. 3 sg. nemureá; conj. prez. 3 să nemureáscă

nemuriseră
NEMURÍ, nemuresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să trăiască veșnic în amintirea oamenilor, a face să reziste timpului, să devină nemuritor (2) (slăvind, preamărind, cântând); a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv).

DOOM

nemurí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemurésc, imperf. 3 sg. nemureá; conj. prez. 3 să nemureáscă

nemuriserăm
NEMURÍ, nemuresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să trăiască veșnic în amintirea oamenilor, a face să reziste timpului, să devină nemuritor (2) (slăvind, preamărind, cântând); a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv).

DOOM

nemurí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemurésc, imperf. 3 sg. nemureá; conj. prez. 3 să nemureáscă

nemuriserăți
NEMURÍ, nemuresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să trăiască veșnic în amintirea oamenilor, a face să reziste timpului, să devină nemuritor (2) (slăvind, preamărind, cântând); a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv).

DOOM

nemurí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemurésc, imperf. 3 sg. nemureá; conj. prez. 3 să nemureáscă

nemuriseși
NEMURÍ, nemuresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să trăiască veșnic în amintirea oamenilor, a face să reziste timpului, să devină nemuritor (2) (slăvind, preamărind, cântând); a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv).

DOOM

nemurí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemurésc, imperf. 3 sg. nemureá; conj. prez. 3 să nemureáscă

nemuriseți
NEMURÍ, nemuresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să trăiască veșnic în amintirea oamenilor, a face să reziste timpului, să devină nemuritor (2) (slăvind, preamărind, cântând); a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv).

DOOM

nemurí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemurésc, imperf. 3 sg. nemureá; conj. prez. 3 să nemureáscă

nemurit
NEMURÍ, nemuresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să trăiască veșnic în amintirea oamenilor, a face să reziste timpului, să devină nemuritor (2) (slăvind, preamărind, cântând); a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv).

DOOM

nemurí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemurésc, imperf. 3 sg. nemureá; conj. prez. 3 să nemureáscă

nemurit
NEMURÍ, nemuresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să trăiască veșnic în amintirea oamenilor, a face să reziste timpului, să devină nemuritor (2) (slăvind, preamărind, cântând); a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv).

nemuritoare
NEMURITÓR, -OÁRE, nemuritori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (în unele concepții religioase și în basme) (Ființă, suflet) care nu moare niciodată, care trăiește veșnic. 2. S. m. Spec. Zeu, Dumnezeu. 3. Adj. Care este menit să reziste timpului, care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrității eterne; nepieritor. – Pref. ne- + muritor.

DOOM

nemuritór adj. m., s. m., pl. nemuritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nemuritoáre

nemuritoare
NEMURITÓR, -OÁRE, nemuritori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (în unele concepții religioase și în basme) (Ființă, suflet) care nu moare niciodată, care trăiește veșnic. 2. S. m. Spec. Zeu, Dumnezeu. 3. Adj. Care este menit să reziste timpului, care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrității eterne; nepieritor. – Pref. ne- + muritor.

DOOM

nemuritór adj. m., s. m., pl. nemuritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nemuritoáre

nemuritoarea
NEMURITÓR, -OÁRE, nemuritori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (în unele concepții religioase și în basme) (Ființă, suflet) care nu moare niciodată, care trăiește veșnic. 2. S. m. Spec. Zeu, Dumnezeu. 3. Adj. Care este menit să reziste timpului, care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrității eterne; nepieritor. – Pref. ne- + muritor.

DOOM

nemuritór adj. m., s. m., pl. nemuritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nemuritoáre

nemuritoarea
NEMURITÓR, -OÁRE, nemuritori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (în unele concepții religioase și în basme) (Ființă, suflet) care nu moare niciodată, care trăiește veșnic. 2. S. m. Spec. Zeu, Dumnezeu. 3. Adj. Care este menit să reziste timpului, care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrității eterne; nepieritor. – Pref. ne- + muritor.

DOOM

nemuritór adj. m., s. m., pl. nemuritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nemuritoáre

nemuritoarei
NEMURITÓR, -OÁRE, nemuritori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (în unele concepții religioase și în basme) (Ființă, suflet) care nu moare niciodată, care trăiește veșnic. 2. S. m. Spec. Zeu, Dumnezeu. 3. Adj. Care este menit să reziste timpului, care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrității eterne; nepieritor. – Pref. ne- + muritor.

DOOM

nemuritór adj. m., s. m., pl. nemuritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nemuritoáre

nemuritoarei
NEMURITÓR, -OÁRE, nemuritori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (în unele concepții religioase și în basme) (Ființă, suflet) care nu moare niciodată, care trăiește veșnic. 2. S. m. Spec. Zeu, Dumnezeu. 3. Adj. Care este menit să reziste timpului, care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrității eterne; nepieritor. – Pref. ne- + muritor.

DOOM

nemuritór adj. m., s. m., pl. nemuritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nemuritoáre

nemuritoarele
NEMURITÓR, -OÁRE, nemuritori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (în unele concepții religioase și în basme) (Ființă, suflet) care nu moare niciodată, care trăiește veșnic. 2. S. m. Spec. Zeu, Dumnezeu. 3. Adj. Care este menit să reziste timpului, care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrității eterne; nepieritor. – Pref. ne- + muritor.

DOOM

nemuritór adj. m., s. m., pl. nemuritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nemuritoáre

nemuritoarele
NEMURITÓR, -OÁRE, nemuritori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (în unele concepții religioase și în basme) (Ființă, suflet) care nu moare niciodată, care trăiește veșnic. 2. S. m. Spec. Zeu, Dumnezeu. 3. Adj. Care este menit să reziste timpului, care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrității eterne; nepieritor. – Pref. ne- + muritor.

DOOM

nemuritór adj. m., s. m., pl. nemuritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nemuritoáre

nemuritoarelor
NEMURITÓR, -OÁRE, nemuritori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (în unele concepții religioase și în basme) (Ființă, suflet) care nu moare niciodată, care trăiește veșnic. 2. S. m. Spec. Zeu, Dumnezeu. 3. Adj. Care este menit să reziste timpului, care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrității eterne; nepieritor. – Pref. ne- + muritor.

DOOM

nemuritór adj. m., s. m., pl. nemuritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nemuritoáre

nemuritoarelor
NEMURITÓR, -OÁRE, nemuritori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (în unele concepții religioase și în basme) (Ființă, suflet) care nu moare niciodată, care trăiește veșnic. 2. S. m. Spec. Zeu, Dumnezeu. 3. Adj. Care este menit să reziste timpului, care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrității eterne; nepieritor. – Pref. ne- + muritor.

DOOM

nemuritór adj. m., s. m., pl. nemuritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nemuritoáre

nemuritor
NEMURITÓR, -OÁRE, nemuritori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (în unele concepții religioase și în basme) (Ființă, suflet) care nu moare niciodată, care trăiește veșnic. 2. S. m. Spec. Zeu, Dumnezeu. 3. Adj. Care este menit să reziste timpului, care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrității eterne; nepieritor. – Pref. ne- + muritor.

DOOM

nemuritór adj. m., s. m., pl. nemuritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nemuritoáre

nemuritor
NEMURITÓR, -OÁRE, nemuritori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (în unele concepții religioase și în basme) (Ființă, suflet) care nu moare niciodată, care trăiește veșnic. 2. S. m. Spec. Zeu, Dumnezeu. 3. Adj. Care este menit să reziste timpului, care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrității eterne; nepieritor. – Pref. ne- + muritor.

DOOM

nemuritór adj. m., s. m., pl. nemuritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nemuritoáre

nemuritori
NEMURITÓR, -OÁRE, nemuritori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (în unele concepții religioase și în basme) (Ființă, suflet) care nu moare niciodată, care trăiește veșnic. 2. S. m. Spec. Zeu, Dumnezeu. 3. Adj. Care este menit să reziste timpului, care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrității eterne; nepieritor. – Pref. ne- + muritor.

DOOM

nemuritór adj. m., s. m., pl. nemuritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nemuritoáre

nemuritori
NEMURITÓR, -OÁRE, nemuritori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (în unele concepții religioase și în basme) (Ființă, suflet) care nu moare niciodată, care trăiește veșnic. 2. S. m. Spec. Zeu, Dumnezeu. 3. Adj. Care este menit să reziste timpului, care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrității eterne; nepieritor. – Pref. ne- + muritor.

DOOM

nemuritór adj. m., s. m., pl. nemuritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nemuritoáre

nemuritorii
NEMURITÓR, -OÁRE, nemuritori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (în unele concepții religioase și în basme) (Ființă, suflet) care nu moare niciodată, care trăiește veșnic. 2. S. m. Spec. Zeu, Dumnezeu. 3. Adj. Care este menit să reziste timpului, care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrității eterne; nepieritor. – Pref. ne- + muritor.

DOOM

nemuritór adj. m., s. m., pl. nemuritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nemuritoáre

nemuritorii
NEMURITÓR, -OÁRE, nemuritori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (în unele concepții religioase și în basme) (Ființă, suflet) care nu moare niciodată, care trăiește veșnic. 2. S. m. Spec. Zeu, Dumnezeu. 3. Adj. Care este menit să reziste timpului, care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrității eterne; nepieritor. – Pref. ne- + muritor.

DOOM

nemuritór adj. m., s. m., pl. nemuritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nemuritoáre

nemuritorilor
NEMURITÓR, -OÁRE, nemuritori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (în unele concepții religioase și în basme) (Ființă, suflet) care nu moare niciodată, care trăiește veșnic. 2. S. m. Spec. Zeu, Dumnezeu. 3. Adj. Care este menit să reziste timpului, care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrității eterne; nepieritor. – Pref. ne- + muritor.

DOOM

nemuritór adj. m., s. m., pl. nemuritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nemuritoáre

nemuritorilor
NEMURITÓR, -OÁRE, nemuritori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (în unele concepții religioase și în basme) (Ființă, suflet) care nu moare niciodată, care trăiește veșnic. 2. S. m. Spec. Zeu, Dumnezeu. 3. Adj. Care este menit să reziste timpului, care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrității eterne; nepieritor. – Pref. ne- + muritor.

DOOM

nemuritór adj. m., s. m., pl. nemuritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nemuritoáre

nemuritorul
NEMURITÓR, -OÁRE, nemuritori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (în unele concepții religioase și în basme) (Ființă, suflet) care nu moare niciodată, care trăiește veșnic. 2. S. m. Spec. Zeu, Dumnezeu. 3. Adj. Care este menit să reziste timpului, care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrității eterne; nepieritor. – Pref. ne- + muritor.

DOOM

nemuritór adj. m., s. m., pl. nemuritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nemuritoáre

nemuritorul
NEMURITÓR, -OÁRE, nemuritori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (în unele concepții religioase și în basme) (Ființă, suflet) care nu moare niciodată, care trăiește veșnic. 2. S. m. Spec. Zeu, Dumnezeu. 3. Adj. Care este menit să reziste timpului, care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrității eterne; nepieritor. – Pref. ne- + muritor.

DOOM

nemuritór adj. m., s. m., pl. nemuritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nemuritoáre

nemuritorului
NEMURITÓR, -OÁRE, nemuritori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (în unele concepții religioase și în basme) (Ființă, suflet) care nu moare niciodată, care trăiește veșnic. 2. S. m. Spec. Zeu, Dumnezeu. 3. Adj. Care este menit să reziste timpului, care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrității eterne; nepieritor. – Pref. ne- + muritor.

DOOM

nemuritór adj. m., s. m., pl. nemuritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nemuritoáre

nemuritorului
NEMURITÓR, -OÁRE, nemuritori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (în unele concepții religioase și în basme) (Ființă, suflet) care nu moare niciodată, care trăiește veșnic. 2. S. m. Spec. Zeu, Dumnezeu. 3. Adj. Care este menit să reziste timpului, care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrității eterne; nepieritor. – Pref. ne- + muritor.

DOOM

nemuritór adj. m., s. m., pl. nemuritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nemuritoáre

nemuriși
NEMURÍ, nemuresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să trăiască veșnic în amintirea oamenilor, a face să reziste timpului, să devină nemuritor (2) (slăvind, preamărind, cântând); a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv).

DOOM

nemurí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemurésc, imperf. 3 sg. nemureá; conj. prez. 3 să nemureáscă

nemuriți
NEMURÍ, nemuresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să trăiască veșnic în amintirea oamenilor, a face să reziste timpului, să devină nemuritor (2) (slăvind, preamărind, cântând); a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv).

DOOM

nemurí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemurésc, imperf. 3 sg. nemureá; conj. prez. 3 să nemureáscă

nemușug
NEMUȘÚG, nemușuguri, s. n. (Regional) 1. Legătură de familie, rudenie. În puterea nemușugului, venea tare adesa pe la curtea boierească. I. CR. III 35. 2. Rudă, neam² (3). Face pe nemușuguri să rîdă. PAMFILE, M. R. I 92.

nemuț
NEMÚȚ, nemuțuri, s. n. (Popular) Rudă, neam² (3). Copii mici în legănuț, Nu știu cine li-i nemuț. ȘEZ. II 80.

nemâncare
NEMÂNCÁRE s. f. Faptul de a nu mânca, de a nu fi mâncat; p. ext. foame. – Pref. ne- + mâncare.

DOOM

nemâncáre s. f., g.-d. art. nemâncắrii

nemâncarea
NEMÂNCÁRE s. f. Faptul de a nu mânca, de a nu fi mâncat; p. ext. foame. – Pref. ne- + mâncare.

DOOM

nemâncáre s. f., g.-d. art. nemâncắrii

nemâncat
NEMÂNCÁT² s. n. (În loc. adj. și adv.) Pe nemâncate = (care se face, are loc etc.) înainte de a fi mâncat ceva; fără să fi mâncat, cu stomacul gol. – Pref. ne- + mâncat².

DOOM

!nemâncáte (pe ~) loc. adj., loc. adv.

nemâncata
NEMÂNCÁT² s. n. (În loc. adj. și adv.) Pe nemâncate = (care se face, are loc etc.) înainte de a fi mâncat ceva; fără să fi mâncat, cu stomacul gol. – Pref. ne- + mâncat².

DOOM

!nemâncáte (pe ~) loc. adj., loc. adv.

nemâncate
NEMÂNCÁT² s. n. (În loc. adj. și adv.) Pe nemâncate = (care se face, are loc etc.) înainte de a fi mâncat ceva; fără să fi mâncat, cu stomacul gol. – Pref. ne- + mâncat².

DOOM

!nemâncáte (pe ~) loc. adj., loc. adv.

nemâncatei
NEMÂNCÁT² s. n. (În loc. adj. și adv.) Pe nemâncate = (care se face, are loc etc.) înainte de a fi mâncat ceva; fără să fi mâncat, cu stomacul gol. – Pref. ne- + mâncat².

DOOM

!nemâncáte (pe ~) loc. adj., loc. adv.

nemâncatele
NEMÂNCÁT² s. n. (În loc. adj. și adv.) Pe nemâncate = (care se face, are loc etc.) înainte de a fi mâncat ceva; fără să fi mâncat, cu stomacul gol. – Pref. ne- + mâncat².

DOOM

!nemâncáte (pe ~) loc. adj., loc. adv.

nemâncatelor
NEMÂNCÁT² s. n. (În loc. adj. și adv.) Pe nemâncate = (care se face, are loc etc.) înainte de a fi mâncat ceva; fără să fi mâncat, cu stomacul gol. – Pref. ne- + mâncat².

DOOM

!nemâncáte (pe ~) loc. adj., loc. adv.

nemâncatul
NEMÂNCÁT² s. n. (În loc. adj. și adv.) Pe nemâncate = (care se face, are loc etc.) înainte de a fi mâncat ceva; fără să fi mâncat, cu stomacul gol. – Pref. ne- + mâncat².

DOOM

!nemâncáte (pe ~) loc. adj., loc. adv.

nemâncatului
NEMÂNCÁT² s. n. (În loc. adj. și adv.) Pe nemâncate = (care se face, are loc etc.) înainte de a fi mâncat ceva; fără să fi mâncat, cu stomacul gol. – Pref. ne- + mâncat².

DOOM

!nemâncáte (pe ~) loc. adj., loc. adv.

nemâncați
NEMÂNCÁT² s. n. (În loc. adj. și adv.) Pe nemâncate = (care se face, are loc etc.) înainte de a fi mâncat ceva; fără să fi mâncat, cu stomacul gol. – Pref. ne- + mâncat².

DOOM

!nemâncáte (pe ~) loc. adj., loc. adv.

nemâncații
NEMÂNCÁT² s. n. (În loc. adj. și adv.) Pe nemâncate = (care se face, are loc etc.) înainte de a fi mâncat ceva; fără să fi mâncat, cu stomacul gol. – Pref. ne- + mâncat².

DOOM

!nemâncáte (pe ~) loc. adj., loc. adv.

nemâncaților
NEMÂNCÁT² s. n. (În loc. adj. și adv.) Pe nemâncate = (care se face, are loc etc.) înainte de a fi mâncat ceva; fără să fi mâncat, cu stomacul gol. – Pref. ne- + mâncat².

DOOM

!nemâncáte (pe ~) loc. adj., loc. adv.

nemâncări
NEMÂNCÁRE s. f. Faptul de a nu mânca, de a nu fi mâncat; p. ext. foame. – Pref. ne- + mâncare.

DOOM

nemâncáre s. f., g.-d. art. nemâncắrii

nemâncării
NEMÂNCÁRE s. f. Faptul de a nu mânca, de a nu fi mâncat; p. ext. foame. – Pref. ne- + mâncare.

DOOM

nemâncáre s. f., g.-d. art. nemâncắrii

nemângâiat
NEMÂNGÂÍAT, -Ă, nemângăiați, -te, adj. Care nu-și poate găsi mângâiere în urma unei dureri, pierderi etc. suferite; neconsolat, inconsolabil; p. ext. nenorocit. ♦ (Despre dureri, necazuri etc.) Care nu poate fi liniștit, potolit, domolit, alinat. (Pr.: -gâ-iat] – Pref. ne- + mângâiat.

DOOM

nemângâiát adj. m., pl. nemângâiáți; f. nemângâiátă, pl. nemângâiáte

nemângâiata
NEMÂNGÂÍAT, -Ă, nemângăiați, -te, adj. Care nu-și poate găsi mângâiere în urma unei dureri, pierderi etc. suferite; neconsolat, inconsolabil; p. ext. nenorocit. ♦ (Despre dureri, necazuri etc.) Care nu poate fi liniștit, potolit, domolit, alinat. (Pr.: -gâ-iat] – Pref. ne- + mângâiat.

DOOM

nemângâiát adj. m., pl. nemângâiáți; f. nemângâiátă, pl. nemângâiáte

nemângâiate
NEMÂNGÂÍAT, -Ă, nemângăiați, -te, adj. Care nu-și poate găsi mângâiere în urma unei dureri, pierderi etc. suferite; neconsolat, inconsolabil; p. ext. nenorocit. ♦ (Despre dureri, necazuri etc.) Care nu poate fi liniștit, potolit, domolit, alinat. (Pr.: -gâ-iat] – Pref. ne- + mângâiat.

DOOM

nemângâiát adj. m., pl. nemângâiáți; f. nemângâiátă, pl. nemângâiáte

nemângâiatei
NEMÂNGÂÍAT, -Ă, nemângăiați, -te, adj. Care nu-și poate găsi mângâiere în urma unei dureri, pierderi etc. suferite; neconsolat, inconsolabil; p. ext. nenorocit. ♦ (Despre dureri, necazuri etc.) Care nu poate fi liniștit, potolit, domolit, alinat. (Pr.: -gâ-iat] – Pref. ne- + mângâiat.

DOOM

nemângâiát adj. m., pl. nemângâiáți; f. nemângâiátă, pl. nemângâiáte

nemângâiatele
NEMÂNGÂÍAT, -Ă, nemângăiați, -te, adj. Care nu-și poate găsi mângâiere în urma unei dureri, pierderi etc. suferite; neconsolat, inconsolabil; p. ext. nenorocit. ♦ (Despre dureri, necazuri etc.) Care nu poate fi liniștit, potolit, domolit, alinat. (Pr.: -gâ-iat] – Pref. ne- + mângâiat.

DOOM

nemângâiát adj. m., pl. nemângâiáți; f. nemângâiátă, pl. nemângâiáte

nemângâiatelor
NEMÂNGÂÍAT, -Ă, nemângăiați, -te, adj. Care nu-și poate găsi mângâiere în urma unei dureri, pierderi etc. suferite; neconsolat, inconsolabil; p. ext. nenorocit. ♦ (Despre dureri, necazuri etc.) Care nu poate fi liniștit, potolit, domolit, alinat. (Pr.: -gâ-iat] – Pref. ne- + mângâiat.

DOOM

nemângâiát adj. m., pl. nemângâiáți; f. nemângâiátă, pl. nemângâiáte

nemângâiatul
NEMÂNGÂÍAT, -Ă, nemângăiați, -te, adj. Care nu-și poate găsi mângâiere în urma unei dureri, pierderi etc. suferite; neconsolat, inconsolabil; p. ext. nenorocit. ♦ (Despre dureri, necazuri etc.) Care nu poate fi liniștit, potolit, domolit, alinat. (Pr.: -gâ-iat] – Pref. ne- + mângâiat.

DOOM

nemângâiát adj. m., pl. nemângâiáți; f. nemângâiátă, pl. nemângâiáte

nemângâiatului
NEMÂNGÂÍAT, -Ă, nemângăiați, -te, adj. Care nu-și poate găsi mângâiere în urma unei dureri, pierderi etc. suferite; neconsolat, inconsolabil; p. ext. nenorocit. ♦ (Despre dureri, necazuri etc.) Care nu poate fi liniștit, potolit, domolit, alinat. (Pr.: -gâ-iat] – Pref. ne- + mângâiat.

DOOM

nemângâiát adj. m., pl. nemângâiáți; f. nemângâiátă, pl. nemângâiáte

nemângâiați
NEMÂNGÂÍAT, -Ă, nemângăiați, -te, adj. Care nu-și poate găsi mângâiere în urma unei dureri, pierderi etc. suferite; neconsolat, inconsolabil; p. ext. nenorocit. ♦ (Despre dureri, necazuri etc.) Care nu poate fi liniștit, potolit, domolit, alinat. (Pr.: -gâ-iat] – Pref. ne- + mângâiat.

DOOM

nemângâiát adj. m., pl. nemângâiáți; f. nemângâiátă, pl. nemângâiáte

nemângâiații
NEMÂNGÂÍAT, -Ă, nemângăiați, -te, adj. Care nu-și poate găsi mângâiere în urma unei dureri, pierderi etc. suferite; neconsolat, inconsolabil; p. ext. nenorocit. ♦ (Despre dureri, necazuri etc.) Care nu poate fi liniștit, potolit, domolit, alinat. (Pr.: -gâ-iat] – Pref. ne- + mângâiat.

DOOM

nemângâiát adj. m., pl. nemângâiáți; f. nemângâiátă, pl. nemângâiáte

nemângâiaților
NEMÂNGÂÍAT, -Ă, nemângăiați, -te, adj. Care nu-și poate găsi mângâiere în urma unei dureri, pierderi etc. suferite; neconsolat, inconsolabil; p. ext. nenorocit. ♦ (Despre dureri, necazuri etc.) Care nu poate fi liniștit, potolit, domolit, alinat. (Pr.: -gâ-iat] – Pref. ne- + mângâiat.

DOOM

nemângâiát adj. m., pl. nemângâiáți; f. nemângâiátă, pl. nemângâiáte

nemîncare
NEMÂNCÁRE s. f. Faptul de a nu mânca, de a nu fi mâncat; p. ext. foame. – Pref. ne- + mâncare.

DOOM

nemâncáre s. f., g.-d. art. nemâncắrii

nemîncarea
NEMÂNCÁRE s. f. Faptul de a nu mânca, de a nu fi mâncat; p. ext. foame. – Pref. ne- + mâncare.

DOOM

nemâncáre s. f., g.-d. art. nemâncắrii

nemîncat
NEMÂNCÁT² s. n. (În loc. adj. și adv.) Pe nemâncate = (care se face, are loc etc.) înainte de a fi mâncat ceva; fără să fi mâncat, cu stomacul gol. – Pref. ne- + mâncat².

DOOM

!nemâncáte (pe ~) loc. adj., loc. adv.

nemîncata
NEMÂNCÁT² s. n. (În loc. adj. și adv.) Pe nemâncate = (care se face, are loc etc.) înainte de a fi mâncat ceva; fără să fi mâncat, cu stomacul gol. – Pref. ne- + mâncat².

DOOM

!nemâncáte (pe ~) loc. adj., loc. adv.

nemîncate
NEMÂNCÁT² s. n. (În loc. adj. și adv.) Pe nemâncate = (care se face, are loc etc.) înainte de a fi mâncat ceva; fără să fi mâncat, cu stomacul gol. – Pref. ne- + mâncat².

DOOM

!nemâncáte (pe ~) loc. adj., loc. adv.

nemîncatei
NEMÂNCÁT² s. n. (În loc. adj. și adv.) Pe nemâncate = (care se face, are loc etc.) înainte de a fi mâncat ceva; fără să fi mâncat, cu stomacul gol. – Pref. ne- + mâncat².

DOOM

!nemâncáte (pe ~) loc. adj., loc. adv.

nemîncatele
NEMÂNCÁT² s. n. (În loc. adj. și adv.) Pe nemâncate = (care se face, are loc etc.) înainte de a fi mâncat ceva; fără să fi mâncat, cu stomacul gol. – Pref. ne- + mâncat².

DOOM

!nemâncáte (pe ~) loc. adj., loc. adv.

nemîncatelor
NEMÂNCÁT² s. n. (În loc. adj. și adv.) Pe nemâncate = (care se face, are loc etc.) înainte de a fi mâncat ceva; fără să fi mâncat, cu stomacul gol. – Pref. ne- + mâncat².

DOOM

!nemâncáte (pe ~) loc. adj., loc. adv.

nemîncatul
NEMÂNCÁT² s. n. (În loc. adj. și adv.) Pe nemâncate = (care se face, are loc etc.) înainte de a fi mâncat ceva; fără să fi mâncat, cu stomacul gol. – Pref. ne- + mâncat².

DOOM

!nemâncáte (pe ~) loc. adj., loc. adv.

nemîncatului
NEMÂNCÁT² s. n. (În loc. adj. și adv.) Pe nemâncate = (care se face, are loc etc.) înainte de a fi mâncat ceva; fără să fi mâncat, cu stomacul gol. – Pref. ne- + mâncat².

DOOM

!nemâncáte (pe ~) loc. adj., loc. adv.

nemîncați
NEMÂNCÁT² s. n. (În loc. adj. și adv.) Pe nemâncate = (care se face, are loc etc.) înainte de a fi mâncat ceva; fără să fi mâncat, cu stomacul gol. – Pref. ne- + mâncat².

DOOM

!nemâncáte (pe ~) loc. adj., loc. adv.

nemîncații
NEMÂNCÁT² s. n. (În loc. adj. și adv.) Pe nemâncate = (care se face, are loc etc.) înainte de a fi mâncat ceva; fără să fi mâncat, cu stomacul gol. – Pref. ne- + mâncat².

DOOM

!nemâncáte (pe ~) loc. adj., loc. adv.

nemîncaților
NEMÂNCÁT² s. n. (În loc. adj. și adv.) Pe nemâncate = (care se face, are loc etc.) înainte de a fi mâncat ceva; fără să fi mâncat, cu stomacul gol. – Pref. ne- + mâncat².

DOOM

!nemâncáte (pe ~) loc. adj., loc. adv.

nemîncări
NEMÂNCÁRE s. f. Faptul de a nu mânca, de a nu fi mâncat; p. ext. foame. – Pref. ne- + mâncare.

DOOM

nemâncáre s. f., g.-d. art. nemâncắrii

nemîncării
NEMÂNCÁRE s. f. Faptul de a nu mânca, de a nu fi mâncat; p. ext. foame. – Pref. ne- + mâncare.

DOOM

nemâncáre s. f., g.-d. art. nemâncắrii

nemîngîiat
NEMÂNGÂÍAT, -Ă, nemângăiați, -te, adj. Care nu-și poate găsi mângâiere în urma unei dureri, pierderi etc. suferite; neconsolat, inconsolabil; p. ext. nenorocit. ♦ (Despre dureri, necazuri etc.) Care nu poate fi liniștit, potolit, domolit, alinat. (Pr.: -gâ-iat] – Pref. ne- + mângâiat.

DOOM

nemângâiát adj. m., pl. nemângâiáți; f. nemângâiátă, pl. nemângâiáte

nemîngîiata
NEMÂNGÂÍAT, -Ă, nemângăiați, -te, adj. Care nu-și poate găsi mângâiere în urma unei dureri, pierderi etc. suferite; neconsolat, inconsolabil; p. ext. nenorocit. ♦ (Despre dureri, necazuri etc.) Care nu poate fi liniștit, potolit, domolit, alinat. (Pr.: -gâ-iat] – Pref. ne- + mângâiat.

DOOM

nemângâiát adj. m., pl. nemângâiáți; f. nemângâiátă, pl. nemângâiáte

nemîngîiate
NEMÂNGÂÍAT, -Ă, nemângăiați, -te, adj. Care nu-și poate găsi mângâiere în urma unei dureri, pierderi etc. suferite; neconsolat, inconsolabil; p. ext. nenorocit. ♦ (Despre dureri, necazuri etc.) Care nu poate fi liniștit, potolit, domolit, alinat. (Pr.: -gâ-iat] – Pref. ne- + mângâiat.

DOOM

nemângâiát adj. m., pl. nemângâiáți; f. nemângâiátă, pl. nemângâiáte

nemîngîiatei
NEMÂNGÂÍAT, -Ă, nemângăiați, -te, adj. Care nu-și poate găsi mângâiere în urma unei dureri, pierderi etc. suferite; neconsolat, inconsolabil; p. ext. nenorocit. ♦ (Despre dureri, necazuri etc.) Care nu poate fi liniștit, potolit, domolit, alinat. (Pr.: -gâ-iat] – Pref. ne- + mângâiat.

DOOM

nemângâiát adj. m., pl. nemângâiáți; f. nemângâiátă, pl. nemângâiáte

nemîngîiatele
NEMÂNGÂÍAT, -Ă, nemângăiați, -te, adj. Care nu-și poate găsi mângâiere în urma unei dureri, pierderi etc. suferite; neconsolat, inconsolabil; p. ext. nenorocit. ♦ (Despre dureri, necazuri etc.) Care nu poate fi liniștit, potolit, domolit, alinat. (Pr.: -gâ-iat] – Pref. ne- + mângâiat.

DOOM

nemângâiát adj. m., pl. nemângâiáți; f. nemângâiátă, pl. nemângâiáte

nemîngîiatelor
NEMÂNGÂÍAT, -Ă, nemângăiați, -te, adj. Care nu-și poate găsi mângâiere în urma unei dureri, pierderi etc. suferite; neconsolat, inconsolabil; p. ext. nenorocit. ♦ (Despre dureri, necazuri etc.) Care nu poate fi liniștit, potolit, domolit, alinat. (Pr.: -gâ-iat] – Pref. ne- + mângâiat.

DOOM

nemângâiát adj. m., pl. nemângâiáți; f. nemângâiátă, pl. nemângâiáte

nemîngîiatul
NEMÂNGÂÍAT, -Ă, nemângăiați, -te, adj. Care nu-și poate găsi mângâiere în urma unei dureri, pierderi etc. suferite; neconsolat, inconsolabil; p. ext. nenorocit. ♦ (Despre dureri, necazuri etc.) Care nu poate fi liniștit, potolit, domolit, alinat. (Pr.: -gâ-iat] – Pref. ne- + mângâiat.

DOOM

nemângâiát adj. m., pl. nemângâiáți; f. nemângâiátă, pl. nemângâiáte

nemîngîiatului
NEMÂNGÂÍAT, -Ă, nemângăiați, -te, adj. Care nu-și poate găsi mângâiere în urma unei dureri, pierderi etc. suferite; neconsolat, inconsolabil; p. ext. nenorocit. ♦ (Despre dureri, necazuri etc.) Care nu poate fi liniștit, potolit, domolit, alinat. (Pr.: -gâ-iat] – Pref. ne- + mângâiat.

DOOM

nemângâiát adj. m., pl. nemângâiáți; f. nemângâiátă, pl. nemângâiáte

nemîngîiați
NEMÂNGÂÍAT, -Ă, nemângăiați, -te, adj. Care nu-și poate găsi mângâiere în urma unei dureri, pierderi etc. suferite; neconsolat, inconsolabil; p. ext. nenorocit. ♦ (Despre dureri, necazuri etc.) Care nu poate fi liniștit, potolit, domolit, alinat. (Pr.: -gâ-iat] – Pref. ne- + mângâiat.

DOOM

nemângâiát adj. m., pl. nemângâiáți; f. nemângâiátă, pl. nemângâiáte

nemîngîiații
NEMÂNGÂÍAT, -Ă, nemângăiați, -te, adj. Care nu-și poate găsi mângâiere în urma unei dureri, pierderi etc. suferite; neconsolat, inconsolabil; p. ext. nenorocit. ♦ (Despre dureri, necazuri etc.) Care nu poate fi liniștit, potolit, domolit, alinat. (Pr.: -gâ-iat] – Pref. ne- + mângâiat.

DOOM

nemângâiát adj. m., pl. nemângâiáți; f. nemângâiátă, pl. nemângâiáte

nemîngîiaților
NEMÂNGÂÍAT, -Ă, nemângăiați, -te, adj. Care nu-și poate găsi mângâiere în urma unei dureri, pierderi etc. suferite; neconsolat, inconsolabil; p. ext. nenorocit. ♦ (Despre dureri, necazuri etc.) Care nu poate fi liniștit, potolit, domolit, alinat. (Pr.: -gâ-iat] – Pref. ne- + mângâiat.

DOOM

nemângâiát adj. m., pl. nemângâiáți; f. nemângâiátă, pl. nemângâiáte

nemărginire
NEMĂRGINÍRE, nemărginiri, s. f. Calitatea a ceea ce este nemărginit (1); imensitate, infinit; (concr.) întindere fără margini, spațiu nemărginit, nemargine; p. ext, timp nelimitat. – Pref. ne- + mărginire.

DOOM

nemărginíre s. f., g.-d. art. nemărginírii; pl. nemărginíri

nemărginirea
NEMĂRGINÍRE, nemărginiri, s. f. Calitatea a ceea ce este nemărginit (1); imensitate, infinit; (concr.) întindere fără margini, spațiu nemărginit, nemargine; p. ext, timp nelimitat. – Pref. ne- + mărginire.

DOOM

nemărginíre s. f., g.-d. art. nemărginírii; pl. nemărginíri

nemărginiri
NEMĂRGINÍRE, nemărginiri, s. f. Calitatea a ceea ce este nemărginit (1); imensitate, infinit; (concr.) întindere fără margini, spațiu nemărginit, nemargine; p. ext, timp nelimitat. – Pref. ne- + mărginire.

DOOM

nemărginíre s. f., g.-d. art. nemărginírii; pl. nemărginíri

nemărginirii
NEMĂRGINÍRE, nemărginiri, s. f. Calitatea a ceea ce este nemărginit (1); imensitate, infinit; (concr.) întindere fără margini, spațiu nemărginit, nemargine; p. ext, timp nelimitat. – Pref. ne- + mărginire.

DOOM

nemărginíre s. f., g.-d. art. nemărginírii; pl. nemărginíri

nemărginirile
NEMĂRGINÍRE, nemărginiri, s. f. Calitatea a ceea ce este nemărginit (1); imensitate, infinit; (concr.) întindere fără margini, spațiu nemărginit, nemargine; p. ext, timp nelimitat. – Pref. ne- + mărginire.

DOOM

nemărginíre s. f., g.-d. art. nemărginírii; pl. nemărginíri

nemărginirilor
NEMĂRGINÍRE, nemărginiri, s. f. Calitatea a ceea ce este nemărginit (1); imensitate, infinit; (concr.) întindere fără margini, spațiu nemărginit, nemargine; p. ext, timp nelimitat. – Pref. ne- + mărginire.

DOOM

nemărginíre s. f., g.-d. art. nemărginírii; pl. nemărginíri

nemărginit
NEMĂRGINÍT, -Ă, nemărginiți, -te, adj. 1. Care nu are margini, care se întinde, se continuă la infinit; necuprins, nelimitat, infinit; p. ext. foarte lung, foarte mare, foarte numeros. 2. Care nu cunoaște limite în intensitate; nețărmurit, imens, extrem. – Pref. ne- + mărginit.

DOOM

nemărginít adj. m., pl. nemărginíți; f. nemărginítă, pl. nemărginíte

nemărginita
NEMĂRGINÍT, -Ă, nemărginiți, -te, adj. 1. Care nu are margini, care se întinde, se continuă la infinit; necuprins, nelimitat, infinit; p. ext. foarte lung, foarte mare, foarte numeros. 2. Care nu cunoaște limite în intensitate; nețărmurit, imens, extrem. – Pref. ne- + mărginit.

DOOM

nemărginít adj. m., pl. nemărginíți; f. nemărginítă, pl. nemărginíte

nemărginite
NEMĂRGINÍT, -Ă, nemărginiți, -te, adj. 1. Care nu are margini, care se întinde, se continuă la infinit; necuprins, nelimitat, infinit; p. ext. foarte lung, foarte mare, foarte numeros. 2. Care nu cunoaște limite în intensitate; nețărmurit, imens, extrem. – Pref. ne- + mărginit.

DOOM

nemărginít adj. m., pl. nemărginíți; f. nemărginítă, pl. nemărginíte

nemărginitei
NEMĂRGINÍT, -Ă, nemărginiți, -te, adj. 1. Care nu are margini, care se întinde, se continuă la infinit; necuprins, nelimitat, infinit; p. ext. foarte lung, foarte mare, foarte numeros. 2. Care nu cunoaște limite în intensitate; nețărmurit, imens, extrem. – Pref. ne- + mărginit.

DOOM

nemărginít adj. m., pl. nemărginíți; f. nemărginítă, pl. nemărginíte

nemărginitele
NEMĂRGINÍT, -Ă, nemărginiți, -te, adj. 1. Care nu are margini, care se întinde, se continuă la infinit; necuprins, nelimitat, infinit; p. ext. foarte lung, foarte mare, foarte numeros. 2. Care nu cunoaște limite în intensitate; nețărmurit, imens, extrem. – Pref. ne- + mărginit.

DOOM

nemărginít adj. m., pl. nemărginíți; f. nemărginítă, pl. nemărginíte

nemărginitelor
NEMĂRGINÍT, -Ă, nemărginiți, -te, adj. 1. Care nu are margini, care se întinde, se continuă la infinit; necuprins, nelimitat, infinit; p. ext. foarte lung, foarte mare, foarte numeros. 2. Care nu cunoaște limite în intensitate; nețărmurit, imens, extrem. – Pref. ne- + mărginit.

DOOM

nemărginít adj. m., pl. nemărginíți; f. nemărginítă, pl. nemărginíte

nemărginitul
NEMĂRGINÍT, -Ă, nemărginiți, -te, adj. 1. Care nu are margini, care se întinde, se continuă la infinit; necuprins, nelimitat, infinit; p. ext. foarte lung, foarte mare, foarte numeros. 2. Care nu cunoaște limite în intensitate; nețărmurit, imens, extrem. – Pref. ne- + mărginit.

DOOM

nemărginít adj. m., pl. nemărginíți; f. nemărginítă, pl. nemărginíte

nemărginitului
NEMĂRGINÍT, -Ă, nemărginiți, -te, adj. 1. Care nu are margini, care se întinde, se continuă la infinit; necuprins, nelimitat, infinit; p. ext. foarte lung, foarte mare, foarte numeros. 2. Care nu cunoaște limite în intensitate; nețărmurit, imens, extrem. – Pref. ne- + mărginit.

DOOM

nemărginít adj. m., pl. nemărginíți; f. nemărginítă, pl. nemărginíte

nemărginiți
NEMĂRGINÍT, -Ă, nemărginiți, -te, adj. 1. Care nu are margini, care se întinde, se continuă la infinit; necuprins, nelimitat, infinit; p. ext. foarte lung, foarte mare, foarte numeros. 2. Care nu cunoaște limite în intensitate; nețărmurit, imens, extrem. – Pref. ne- + mărginit.

DOOM

nemărginít adj. m., pl. nemărginíți; f. nemărginítă, pl. nemărginíte

nemărginiții
NEMĂRGINÍT, -Ă, nemărginiți, -te, adj. 1. Care nu are margini, care se întinde, se continuă la infinit; necuprins, nelimitat, infinit; p. ext. foarte lung, foarte mare, foarte numeros. 2. Care nu cunoaște limite în intensitate; nețărmurit, imens, extrem. – Pref. ne- + mărginit.

DOOM

nemărginít adj. m., pl. nemărginíți; f. nemărginítă, pl. nemărginíte

nemărginiților
NEMĂRGINÍT, -Ă, nemărginiți, -te, adj. 1. Care nu are margini, care se întinde, se continuă la infinit; necuprins, nelimitat, infinit; p. ext. foarte lung, foarte mare, foarte numeros. 2. Care nu cunoaște limite în intensitate; nețărmurit, imens, extrem. – Pref. ne- + mărginit.

DOOM

nemărginít adj. m., pl. nemărginíți; f. nemărginítă, pl. nemărginíte

nemărturisit
NEMĂRTURISÍT, -Ă, nemărturisiți, -te, adj. Care nu este declarat, relatat; care nu este spus deschis, pe față. – Pref. ne- + mărturisit.

nemărturisita
NEMĂRTURISÍT, -Ă, nemărturisiți, -te, adj. Care nu este declarat, relatat; care nu este spus deschis, pe față. – Pref. ne- + mărturisit.

nemărturisite
NEMĂRTURISÍT, -Ă, nemărturisiți, -te, adj. Care nu este declarat, relatat; care nu este spus deschis, pe față. – Pref. ne- + mărturisit.

nemărturisitei
NEMĂRTURISÍT, -Ă, nemărturisiți, -te, adj. Care nu este declarat, relatat; care nu este spus deschis, pe față. – Pref. ne- + mărturisit.

nemărturisitele
NEMĂRTURISÍT, -Ă, nemărturisiți, -te, adj. Care nu este declarat, relatat; care nu este spus deschis, pe față. – Pref. ne- + mărturisit.

nemărturisitelor
NEMĂRTURISÍT, -Ă, nemărturisiți, -te, adj. Care nu este declarat, relatat; care nu este spus deschis, pe față. – Pref. ne- + mărturisit.

nemărturisitul
NEMĂRTURISÍT, -Ă, nemărturisiți, -te, adj. Care nu este declarat, relatat; care nu este spus deschis, pe față. – Pref. ne- + mărturisit.

nemărturisitului
NEMĂRTURISÍT, -Ă, nemărturisiți, -te, adj. Care nu este declarat, relatat; care nu este spus deschis, pe față. – Pref. ne- + mărturisit.

nemărturisiți
NEMĂRTURISÍT, -Ă, nemărturisiți, -te, adj. Care nu este declarat, relatat; care nu este spus deschis, pe față. – Pref. ne- + mărturisit.

nemărturisiții
NEMĂRTURISÍT, -Ă, nemărturisiți, -te, adj. Care nu este declarat, relatat; care nu este spus deschis, pe față. – Pref. ne- + mărturisit.

nemărturisiților
NEMĂRTURISÍT, -Ă, nemărturisiți, -te, adj. Care nu este declarat, relatat; care nu este spus deschis, pe față. – Pref. ne- + mărturisit.

nemăsurat
NEMĂSURÁT, -Ă, nemăsurați, -te, adj. 1. Care nu poate fi măsurat, calculat (fiind foarte mare sau foarte numeros); p. ext. foarte mare, foarte numeros, imens, enorm; foarte intens, foarte puternic. 2. (Rar; despre oameni) Care arată lipsă de stăpânire, de cumpătare în comportări; impulsiv. – Pref. ne- + măsurat.

DOOM

nemăsurát adj. m., pl. nemăsuráți; f. nemăsurátă, pl. nemăsuráte

nemăsurata
NEMĂSURÁT, -Ă, nemăsurați, -te, adj. 1. Care nu poate fi măsurat, calculat (fiind foarte mare sau foarte numeros); p. ext. foarte mare, foarte numeros, imens, enorm; foarte intens, foarte puternic. 2. (Rar; despre oameni) Care arată lipsă de stăpânire, de cumpătare în comportări; impulsiv. – Pref. ne- + măsurat.

DOOM

nemăsurát adj. m., pl. nemăsuráți; f. nemăsurátă, pl. nemăsuráte

nemăsurate
NEMĂSURÁT, -Ă, nemăsurați, -te, adj. 1. Care nu poate fi măsurat, calculat (fiind foarte mare sau foarte numeros); p. ext. foarte mare, foarte numeros, imens, enorm; foarte intens, foarte puternic. 2. (Rar; despre oameni) Care arată lipsă de stăpânire, de cumpătare în comportări; impulsiv. – Pref. ne- + măsurat.

DOOM

nemăsurát adj. m., pl. nemăsuráți; f. nemăsurátă, pl. nemăsuráte

nemăsuratei
NEMĂSURÁT, -Ă, nemăsurați, -te, adj. 1. Care nu poate fi măsurat, calculat (fiind foarte mare sau foarte numeros); p. ext. foarte mare, foarte numeros, imens, enorm; foarte intens, foarte puternic. 2. (Rar; despre oameni) Care arată lipsă de stăpânire, de cumpătare în comportări; impulsiv. – Pref. ne- + măsurat.

DOOM

nemăsurát adj. m., pl. nemăsuráți; f. nemăsurátă, pl. nemăsuráte

nemăsuratele
NEMĂSURÁT, -Ă, nemăsurați, -te, adj. 1. Care nu poate fi măsurat, calculat (fiind foarte mare sau foarte numeros); p. ext. foarte mare, foarte numeros, imens, enorm; foarte intens, foarte puternic. 2. (Rar; despre oameni) Care arată lipsă de stăpânire, de cumpătare în comportări; impulsiv. – Pref. ne- + măsurat.

DOOM

nemăsurát adj. m., pl. nemăsuráți; f. nemăsurátă, pl. nemăsuráte

nemăsuratelor
NEMĂSURÁT, -Ă, nemăsurați, -te, adj. 1. Care nu poate fi măsurat, calculat (fiind foarte mare sau foarte numeros); p. ext. foarte mare, foarte numeros, imens, enorm; foarte intens, foarte puternic. 2. (Rar; despre oameni) Care arată lipsă de stăpânire, de cumpătare în comportări; impulsiv. – Pref. ne- + măsurat.

DOOM

nemăsurát adj. m., pl. nemăsuráți; f. nemăsurátă, pl. nemăsuráte

nemăsuratul
NEMĂSURÁT, -Ă, nemăsurați, -te, adj. 1. Care nu poate fi măsurat, calculat (fiind foarte mare sau foarte numeros); p. ext. foarte mare, foarte numeros, imens, enorm; foarte intens, foarte puternic. 2. (Rar; despre oameni) Care arată lipsă de stăpânire, de cumpătare în comportări; impulsiv. – Pref. ne- + măsurat.

DOOM

nemăsurát adj. m., pl. nemăsuráți; f. nemăsurátă, pl. nemăsuráte

nemăsuratului
NEMĂSURÁT, -Ă, nemăsurați, -te, adj. 1. Care nu poate fi măsurat, calculat (fiind foarte mare sau foarte numeros); p. ext. foarte mare, foarte numeros, imens, enorm; foarte intens, foarte puternic. 2. (Rar; despre oameni) Care arată lipsă de stăpânire, de cumpătare în comportări; impulsiv. – Pref. ne- + măsurat.

DOOM

nemăsurát adj. m., pl. nemăsuráți; f. nemăsurátă, pl. nemăsuráte

nemăsurați
NEMĂSURÁT, -Ă, nemăsurați, -te, adj. 1. Care nu poate fi măsurat, calculat (fiind foarte mare sau foarte numeros); p. ext. foarte mare, foarte numeros, imens, enorm; foarte intens, foarte puternic. 2. (Rar; despre oameni) Care arată lipsă de stăpânire, de cumpătare în comportări; impulsiv. – Pref. ne- + măsurat.

DOOM

nemăsurát adj. m., pl. nemăsuráți; f. nemăsurátă, pl. nemăsuráte

nemăsurații
NEMĂSURÁT, -Ă, nemăsurați, -te, adj. 1. Care nu poate fi măsurat, calculat (fiind foarte mare sau foarte numeros); p. ext. foarte mare, foarte numeros, imens, enorm; foarte intens, foarte puternic. 2. (Rar; despre oameni) Care arată lipsă de stăpânire, de cumpătare în comportări; impulsiv. – Pref. ne- + măsurat.

DOOM

nemăsurát adj. m., pl. nemăsuráți; f. nemăsurátă, pl. nemăsuráte

nemăsuraților
NEMĂSURÁT, -Ă, nemăsurați, -te, adj. 1. Care nu poate fi măsurat, calculat (fiind foarte mare sau foarte numeros); p. ext. foarte mare, foarte numeros, imens, enorm; foarte intens, foarte puternic. 2. (Rar; despre oameni) Care arată lipsă de stăpânire, de cumpătare în comportări; impulsiv. – Pref. ne- + măsurat.

DOOM

nemăsurát adj. m., pl. nemăsuráți; f. nemăsurátă, pl. nemăsuráte

nemțe
NEMȚOÁICĂ, nemțoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Germaniei sau este originară de acolo; germană. – Neamț + suf. -oaică.

DOOM

nemțoáică s. f., g.-d. art. nemțoáicei; pl. nemțoáice

nemțea
NEMȚÍ, nemțesc, vb. IV. Refl. (Rar) 1. A se asimila cu populația de limbă germană, a adopta modul de viață nemțesc; p. ext. a se occidentaliza. 2. A adopta moda vestimentară occidentală; a se îmbrăca orășenește. – Din neamț.

DOOM

nemțí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nemțéște, imperf. 3 sg. se nemțeá; conj. prez. 3 să se nemțeáscă

nemțeai
NEMȚÍ, nemțesc, vb. IV. Refl. (Rar) 1. A se asimila cu populația de limbă germană, a adopta modul de viață nemțesc; p. ext. a se occidentaliza. 2. A adopta moda vestimentară occidentală; a se îmbrăca orășenește. – Din neamț.

DOOM

nemțí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nemțéște, imperf. 3 sg. se nemțeá; conj. prez. 3 să se nemțeáscă

nemțeam
NEMȚÍ, nemțesc, vb. IV. Refl. (Rar) 1. A se asimila cu populația de limbă germană, a adopta modul de viață nemțesc; p. ext. a se occidentaliza. 2. A adopta moda vestimentară occidentală; a se îmbrăca orășenește. – Din neamț.

DOOM

nemțí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nemțéște, imperf. 3 sg. se nemțeá; conj. prez. 3 să se nemțeáscă

nemțean
NEMȚEÁN, -Ă, nemțeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Neamț. 2. Adj. Care aparține județului Neamț sau nemțenilor (1), privitor la județul Neamț ori la nemțeni. – Neamț (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

nemțeán adj. m., s. m., pl. nemțéni; adj. f. nemțeánă, pl. nemțéne

nemțean
NEMȚEÁN, -Ă, nemțeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Neamț. 2. Adj. Care aparține județului Neamț sau nemțenilor (1), privitor la județul Neamț ori la nemțeni. – Neamț (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

nemțeán adj. m., s. m., pl. nemțéni; adj. f. nemțeánă, pl. nemțéne

nemțeana
NEMȚEÁN, -Ă, nemțeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Neamț. 2. Adj. Care aparține județului Neamț sau nemțenilor (1), privitor la județul Neamț ori la nemțeni. – Neamț (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

nemțeán adj. m., s. m., pl. nemțéni; adj. f. nemțeánă, pl. nemțéne

nemțeanca
NEMȚEÁNCĂ, nemțence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din județul Neamț. – Nemțean + suf. -că.

DOOM

nemțeáncă s. f., g.-d. art. nemțéncei; pl. nemțénce

nemțeanco
NEMȚEÁNCĂ, nemțence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din județul Neamț. – Nemțean + suf. -că.

DOOM

nemțeáncă s. f., g.-d. art. nemțéncei; pl. nemțénce

nemțeanul
NEMȚEÁN, -Ă, nemțeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Neamț. 2. Adj. Care aparține județului Neamț sau nemțenilor (1), privitor la județul Neamț ori la nemțeni. – Neamț (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

nemțeán adj. m., s. m., pl. nemțéni; adj. f. nemțeánă, pl. nemțéne

nemțeanului
NEMȚEÁN, -Ă, nemțeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Neamț. 2. Adj. Care aparține județului Neamț sau nemțenilor (1), privitor la județul Neamț ori la nemțeni. – Neamț (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

nemțeán adj. m., s. m., pl. nemțéni; adj. f. nemțeánă, pl. nemțéne

nemțeasca
NEMȚÉSC, -EÁSCĂ, nemțești, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține poporului german, privitor la poporul german. ◊ Expr. (Glumeț) Cald nemțesc = frig. ♦ (Rar; substantivat, f.) Limba germană. 2. Adj. (Despre îmbrăcăminte) Care este făcut după moda occidentală; p. ext. (pop.) orășenesc. 3. S. f. art. (Reg.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Neamț + suf. -esc.

DOOM

nemțésc adj. m., f. nemțeáscă; pl. m. și f. nemțéști

nemțeasca
NEMȚÉSC, -EÁSCĂ, nemțești, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține poporului german, privitor la poporul german. ◊ Expr. (Glumeț) Cald nemțesc = frig. ♦ (Rar; substantivat, f.) Limba germană. 2. Adj. (Despre îmbrăcăminte) Care este făcut după moda occidentală; p. ext. (pop.) orășenesc. 3. S. f. art. (Reg.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Neamț + suf. -esc.

DOOM

nemțésc adj. m., f. nemțeáscă; pl. m. și f. nemțéști

nemțească
NEMȚÍ, nemțesc, vb. IV. Refl. (Rar) 1. A se asimila cu populația de limbă germană, a adopta modul de viață nemțesc; p. ext. a se occidentaliza. 2. A adopta moda vestimentară occidentală; a se îmbrăca orășenește. – Din neamț.

DOOM

nemțí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nemțéște, imperf. 3 sg. se nemțeá; conj. prez. 3 să se nemțeáscă

nemțeau
NEMȚÍ, nemțesc, vb. IV. Refl. (Rar) 1. A se asimila cu populația de limbă germană, a adopta modul de viață nemțesc; p. ext. a se occidentaliza. 2. A adopta moda vestimentară occidentală; a se îmbrăca orășenește. – Din neamț.

DOOM

nemțí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nemțéște, imperf. 3 sg. se nemțeá; conj. prez. 3 să se nemțeáscă

nemțeați
NEMȚÍ, nemțesc, vb. IV. Refl. (Rar) 1. A se asimila cu populația de limbă germană, a adopta modul de viață nemțesc; p. ext. a se occidentaliza. 2. A adopta moda vestimentară occidentală; a se îmbrăca orășenește. – Din neamț.

DOOM

nemțí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nemțéște, imperf. 3 sg. se nemțeá; conj. prez. 3 să se nemțeáscă

nemțence
NEMȚEÁNCĂ, nemțence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din județul Neamț. – Nemțean + suf. -că.

DOOM

nemțeáncă s. f., g.-d. art. nemțéncei; pl. nemțénce

nemțencei
NEMȚEÁNCĂ, nemțence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din județul Neamț. – Nemțean + suf. -că.

DOOM

nemțeáncă s. f., g.-d. art. nemțéncei; pl. nemțénce

nemțencele
NEMȚEÁNCĂ, nemțence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din județul Neamț. – Nemțean + suf. -că.

DOOM

nemțeáncă s. f., g.-d. art. nemțéncei; pl. nemțénce

nemțencelor
NEMȚEÁNCĂ, nemțence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din județul Neamț. – Nemțean + suf. -că.

DOOM

nemțeáncă s. f., g.-d. art. nemțéncei; pl. nemțénce

nemțene
NEMȚEÁN, -Ă, nemțeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Neamț. 2. Adj. Care aparține județului Neamț sau nemțenilor (1), privitor la județul Neamț ori la nemțeni. – Neamț (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

nemțeán adj. m., s. m., pl. nemțéni; adj. f. nemțeánă, pl. nemțéne

nemțenei
NEMȚEÁN, -Ă, nemțeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Neamț. 2. Adj. Care aparține județului Neamț sau nemțenilor (1), privitor la județul Neamț ori la nemțeni. – Neamț (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

nemțeán adj. m., s. m., pl. nemțéni; adj. f. nemțeánă, pl. nemțéne

nemțenele
NEMȚEÁN, -Ă, nemțeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Neamț. 2. Adj. Care aparține județului Neamț sau nemțenilor (1), privitor la județul Neamț ori la nemțeni. – Neamț (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

nemțeán adj. m., s. m., pl. nemțéni; adj. f. nemțeánă, pl. nemțéne

nemțenelor
NEMȚEÁN, -Ă, nemțeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Neamț. 2. Adj. Care aparține județului Neamț sau nemțenilor (1), privitor la județul Neamț ori la nemțeni. – Neamț (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

nemțeán adj. m., s. m., pl. nemțéni; adj. f. nemțeánă, pl. nemțéne

nemțeni
NEMȚEÁN, -Ă, nemțeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Neamț. 2. Adj. Care aparține județului Neamț sau nemțenilor (1), privitor la județul Neamț ori la nemțeni. – Neamț (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

nemțeán adj. m., s. m., pl. nemțéni; adj. f. nemțeánă, pl. nemțéne

nemțenii
NEMȚEÁN, -Ă, nemțeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Neamț. 2. Adj. Care aparține județului Neamț sau nemțenilor (1), privitor la județul Neamț ori la nemțeni. – Neamț (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

nemțeán adj. m., s. m., pl. nemțéni; adj. f. nemțeánă, pl. nemțéne

nemțenilor
NEMȚEÁN, -Ă, nemțeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Neamț. 2. Adj. Care aparține județului Neamț sau nemțenilor (1), privitor la județul Neamț ori la nemțeni. – Neamț (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

nemțeán adj. m., s. m., pl. nemțéni; adj. f. nemțeánă, pl. nemțéne

nemțesc
NEMȚÉSC, -EÁSCĂ, nemțești, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține poporului german, privitor la poporul german. ◊ Expr. (Glumeț) Cald nemțesc = frig. ♦ (Rar; substantivat, f.) Limba germană. 2. Adj. (Despre îmbrăcăminte) Care este făcut după moda occidentală; p. ext. (pop.) orășenesc. 3. S. f. art. (Reg.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Neamț + suf. -esc.

DOOM

nemțésc adj. m., f. nemțeáscă; pl. m. și f. nemțéști

nemțesc
NEMȚÍ, nemțesc, vb. IV. Refl. (Rar) 1. A se asimila cu populația de limbă germană, a adopta modul de viață nemțesc; p. ext. a se occidentaliza. 2. A adopta moda vestimentară occidentală; a se îmbrăca orășenește. – Din neamț.

DOOM

nemțí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nemțéște, imperf. 3 sg. se nemțeá; conj. prez. 3 să se nemțeáscă

nemțescul
NEMȚÉSC, -EÁSCĂ, nemțești, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține poporului german, privitor la poporul german. ◊ Expr. (Glumeț) Cald nemțesc = frig. ♦ (Rar; substantivat, f.) Limba germană. 2. Adj. (Despre îmbrăcăminte) Care este făcut după moda occidentală; p. ext. (pop.) orășenesc. 3. S. f. art. (Reg.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Neamț + suf. -esc.

DOOM

nemțésc adj. m., f. nemțeáscă; pl. m. și f. nemțéști

nemțescului
NEMȚÉSC, -EÁSCĂ, nemțești, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține poporului german, privitor la poporul german. ◊ Expr. (Glumeț) Cald nemțesc = frig. ♦ (Rar; substantivat, f.) Limba germană. 2. Adj. (Despre îmbrăcăminte) Care este făcut după moda occidentală; p. ext. (pop.) orășenesc. 3. S. f. art. (Reg.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Neamț + suf. -esc.

DOOM

nemțésc adj. m., f. nemțeáscă; pl. m. și f. nemțéști

nemțește
NEMȚÉȘTE adv. 1. Ca nemții, în felul nemților; în limba germană. ♦ (Substantivat) Limba germană. 2. (În legătură cu verbul „a se îmbrăca”) După moda occidentală; p. ext. (pop.) orășenește. – Neamț + suf. -ește.

DOOM

nemțéște adv.

nemțește
NEMȚÍ, nemțesc, vb. IV. Refl. (Rar) 1. A se asimila cu populația de limbă germană, a adopta modul de viață nemțesc; p. ext. a se occidentaliza. 2. A adopta moda vestimentară occidentală; a se îmbrăca orășenește. – Din neamț.

DOOM

nemțí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nemțéște, imperf. 3 sg. se nemțeá; conj. prez. 3 să se nemțeáscă

nemțești
NEMȚÉSC, -EÁSCĂ, nemțești, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține poporului german, privitor la poporul german. ◊ Expr. (Glumeț) Cald nemțesc = frig. ♦ (Rar; substantivat, f.) Limba germană. 2. Adj. (Despre îmbrăcăminte) Care este făcut după moda occidentală; p. ext. (pop.) orășenesc. 3. S. f. art. (Reg.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Neamț + suf. -esc.

DOOM

nemțésc adj. m., f. nemțeáscă; pl. m. și f. nemțéști

nemțești
NEMȚÉSC, -EÁSCĂ, nemțești, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține poporului german, privitor la poporul german. ◊ Expr. (Glumeț) Cald nemțesc = frig. ♦ (Rar; substantivat, f.) Limba germană. 2. Adj. (Despre îmbrăcăminte) Care este făcut după moda occidentală; p. ext. (pop.) orășenesc. 3. S. f. art. (Reg.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Neamț + suf. -esc.

DOOM

nemțésc adj. m., f. nemțeáscă; pl. m. și f. nemțéști

nemțești
NEMȚÍ, nemțesc, vb. IV. Refl. (Rar) 1. A se asimila cu populația de limbă germană, a adopta modul de viață nemțesc; p. ext. a se occidentaliza. 2. A adopta moda vestimentară occidentală; a se îmbrăca orășenește. – Din neamț.

DOOM

nemțí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nemțéște, imperf. 3 sg. se nemțeá; conj. prez. 3 să se nemțeáscă

nemțeștii
NEMȚÉSC, -EÁSCĂ, nemțești, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține poporului german, privitor la poporul german. ◊ Expr. (Glumeț) Cald nemțesc = frig. ♦ (Rar; substantivat, f.) Limba germană. 2. Adj. (Despre îmbrăcăminte) Care este făcut după moda occidentală; p. ext. (pop.) orășenesc. 3. S. f. art. (Reg.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Neamț + suf. -esc.

DOOM

nemțésc adj. m., f. nemțeáscă; pl. m. și f. nemțéști

nemțeștii
NEMȚÉSC, -EÁSCĂ, nemțești, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține poporului german, privitor la poporul german. ◊ Expr. (Glumeț) Cald nemțesc = frig. ♦ (Rar; substantivat, f.) Limba germană. 2. Adj. (Despre îmbrăcăminte) Care este făcut după moda occidentală; p. ext. (pop.) orășenesc. 3. S. f. art. (Reg.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Neamț + suf. -esc.

DOOM

nemțésc adj. m., f. nemțeáscă; pl. m. și f. nemțéști

nemțeștile
NEMȚÉSC, -EÁSCĂ, nemțești, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține poporului german, privitor la poporul german. ◊ Expr. (Glumeț) Cald nemțesc = frig. ♦ (Rar; substantivat, f.) Limba germană. 2. Adj. (Despre îmbrăcăminte) Care este făcut după moda occidentală; p. ext. (pop.) orășenesc. 3. S. f. art. (Reg.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Neamț + suf. -esc.

DOOM

nemțésc adj. m., f. nemțeáscă; pl. m. și f. nemțéști

nemțeștile
NEMȚÉSC, -EÁSCĂ, nemțești, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține poporului german, privitor la poporul german. ◊ Expr. (Glumeț) Cald nemțesc = frig. ♦ (Rar; substantivat, f.) Limba germană. 2. Adj. (Despre îmbrăcăminte) Care este făcut după moda occidentală; p. ext. (pop.) orășenesc. 3. S. f. art. (Reg.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Neamț + suf. -esc.

DOOM

nemțésc adj. m., f. nemțeáscă; pl. m. și f. nemțéști

nemțeștilor
NEMȚÉSC, -EÁSCĂ, nemțești, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține poporului german, privitor la poporul german. ◊ Expr. (Glumeț) Cald nemțesc = frig. ♦ (Rar; substantivat, f.) Limba germană. 2. Adj. (Despre îmbrăcăminte) Care este făcut după moda occidentală; p. ext. (pop.) orășenesc. 3. S. f. art. (Reg.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Neamț + suf. -esc.

DOOM

nemțésc adj. m., f. nemțeáscă; pl. m. și f. nemțéști

nemțeștilor
NEMȚÉSC, -EÁSCĂ, nemțești, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține poporului german, privitor la poporul german. ◊ Expr. (Glumeț) Cald nemțesc = frig. ♦ (Rar; substantivat, f.) Limba germană. 2. Adj. (Despre îmbrăcăminte) Care este făcut după moda occidentală; p. ext. (pop.) orășenesc. 3. S. f. art. (Reg.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Neamț + suf. -esc.

DOOM

nemțésc adj. m., f. nemțeáscă; pl. m. și f. nemțéști

nemți
NEMȚOÁICĂ, nemțoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Germaniei sau este originară de acolo; germană. – Neamț + suf. -oaică.

DOOM

nemțoáică s. f., g.-d. art. nemțoáicei; pl. nemțoáice

nemți
NEMȚÍ, nemțesc, vb. IV. Refl. (Rar) 1. A se asimila cu populația de limbă germană, a adopta modul de viață nemțesc; p. ext. a se occidentaliza. 2. A adopta moda vestimentară occidentală; a se îmbrăca orășenește. – Din neamț.

DOOM

nemțí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nemțéște, imperf. 3 sg. se nemțeá; conj. prez. 3 să se nemțeáscă

nemția
NEMȚÍE s. f. 1. (Reg.; în construcții prepoziționale) Limba germană. 2. (Rar) Nemțime. – Neamț + suf. -ie.

DOOM

nemțíe (reg.) s. f., art. nemțía, g.-d. nemțíi, art. nemțíei

nemție
NEMȚÍE s. f. 1. (Reg.; în construcții prepoziționale) Limba germană. 2. (Rar) Nemțime. – Neamț + suf. -ie.

DOOM

nemțíe (reg.) s. f., art. nemțía, g.-d. nemțíi, art. nemțíei

nemției
NEMȚÍE s. f. 1. (Reg.; în construcții prepoziționale) Limba germană. 2. (Rar) Nemțime. – Neamț + suf. -ie.

DOOM

nemțíe (reg.) s. f., art. nemțía, g.-d. nemțíi, art. nemțíei

nemții
NEMȚOÁICĂ, nemțoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Germaniei sau este originară de acolo; germană. – Neamț + suf. -oaică.

DOOM

nemțoáică s. f., g.-d. art. nemțoáicei; pl. nemțoáice

nemții
NEMȚÍ, nemțesc, vb. IV. Refl. (Rar) 1. A se asimila cu populația de limbă germană, a adopta modul de viață nemțesc; p. ext. a se occidentaliza. 2. A adopta moda vestimentară occidentală; a se îmbrăca orășenește. – Din neamț.

DOOM

nemțí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nemțéște, imperf. 3 sg. se nemțeá; conj. prez. 3 să se nemțeáscă

nemții
NEMȚÍE s. f. 1. (Reg.; în construcții prepoziționale) Limba germană. 2. (Rar) Nemțime. – Neamț + suf. -ie.

DOOM

nemțíe (reg.) s. f., art. nemțía, g.-d. nemțíi, art. nemțíei

nemților
NEMȚOÁICĂ, nemțoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Germaniei sau este originară de acolo; germană. – Neamț + suf. -oaică.

DOOM

nemțoáică s. f., g.-d. art. nemțoáicei; pl. nemțoáice

nemțim
NEMȚÍ, nemțesc, vb. IV. Refl. (Rar) 1. A se asimila cu populația de limbă germană, a adopta modul de viață nemțesc; p. ext. a se occidentaliza. 2. A adopta moda vestimentară occidentală; a se îmbrăca orășenește. – Din neamț.

DOOM

nemțí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nemțéște, imperf. 3 sg. se nemțeá; conj. prez. 3 să se nemțeáscă

nemțime
NEMȚÍME s. f. (Rar; cu sens colectiv) Mulțime de nemți; totalitatea nemților; nemție (2). – Neamț + suf. -ime.

DOOM

nemțíme (rar) s. f., g.-d. art. nemțímii

nemțimea
NEMȚÍME s. f. (Rar; cu sens colectiv) Mulțime de nemți; totalitatea nemților; nemție (2). – Neamț + suf. -ime.

DOOM

nemțíme (rar) s. f., g.-d. art. nemțímii

nemțimi
NEMȚÍME s. f. (Rar; cu sens colectiv) Mulțime de nemți; totalitatea nemților; nemție (2). – Neamț + suf. -ime.

DOOM

nemțíme (rar) s. f., g.-d. art. nemțímii

nemțimii
NEMȚÍME s. f. (Rar; cu sens colectiv) Mulțime de nemți; totalitatea nemților; nemție (2). – Neamț + suf. -ime.

DOOM

nemțíme (rar) s. f., g.-d. art. nemțímii

nemțind
NEMȚÍ, nemțesc, vb. IV. Refl. (Rar) 1. A se asimila cu populația de limbă germană, a adopta modul de viață nemțesc; p. ext. a se occidentaliza. 2. A adopta moda vestimentară occidentală; a se îmbrăca orășenește. – Din neamț.

DOOM

nemțí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nemțéște, imperf. 3 sg. se nemțeá; conj. prez. 3 să se nemțeáscă

nemțire
NEMȚÍ, nemțesc, vb. IV. Refl. (Rar) 1. A se asimila cu populația de limbă germană, a adopta modul de viață nemțesc; p. ext. a se occidentaliza. 2. A adopta moda vestimentară occidentală; a se îmbrăca orășenește. – Din neamț.

DOOM

nemțí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nemțéște, imperf. 3 sg. se nemțeá; conj. prez. 3 să se nemțeáscă

nemțire
NEMȚÍ, nemțesc, vb. IV. Refl. (Rar) 1. A se asimila cu populația de limbă germană, a adopta modul de viață nemțesc; p. ext. a se occidentaliza. 2. A adopta moda vestimentară occidentală; a se îmbrăca orășenește. – Din neamț.

nemțiră
NEMȚÍ, nemțesc, vb. IV. Refl. (Rar) 1. A se asimila cu populația de limbă germană, a adopta modul de viață nemțesc; p. ext. a se occidentaliza. 2. A adopta moda vestimentară occidentală; a se îmbrăca orășenește. – Din neamț.

DOOM

nemțí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nemțéște, imperf. 3 sg. se nemțeá; conj. prez. 3 să se nemțeáscă

nemțirăm
NEMȚÍ, nemțesc, vb. IV. Refl. (Rar) 1. A se asimila cu populația de limbă germană, a adopta modul de viață nemțesc; p. ext. a se occidentaliza. 2. A adopta moda vestimentară occidentală; a se îmbrăca orășenește. – Din neamț.

DOOM

nemțí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nemțéște, imperf. 3 sg. se nemțeá; conj. prez. 3 să se nemțeáscă

nemțirăți
NEMȚÍ, nemțesc, vb. IV. Refl. (Rar) 1. A se asimila cu populația de limbă germană, a adopta modul de viață nemțesc; p. ext. a se occidentaliza. 2. A adopta moda vestimentară occidentală; a se îmbrăca orășenește. – Din neamț.

DOOM

nemțí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nemțéște, imperf. 3 sg. se nemțeá; conj. prez. 3 să se nemțeáscă

nemțise
NEMȚÍ, nemțesc, vb. IV. Refl. (Rar) 1. A se asimila cu populația de limbă germană, a adopta modul de viață nemțesc; p. ext. a se occidentaliza. 2. A adopta moda vestimentară occidentală; a se îmbrăca orășenește. – Din neamț.

DOOM

nemțí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nemțéște, imperf. 3 sg. se nemțeá; conj. prez. 3 să se nemțeáscă

nemțisem
NEMȚÍ, nemțesc, vb. IV. Refl. (Rar) 1. A se asimila cu populația de limbă germană, a adopta modul de viață nemțesc; p. ext. a se occidentaliza. 2. A adopta moda vestimentară occidentală; a se îmbrăca orășenește. – Din neamț.

DOOM

nemțí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nemțéște, imperf. 3 sg. se nemțeá; conj. prez. 3 să se nemțeáscă

nemțiseră
NEMȚÍ, nemțesc, vb. IV. Refl. (Rar) 1. A se asimila cu populația de limbă germană, a adopta modul de viață nemțesc; p. ext. a se occidentaliza. 2. A adopta moda vestimentară occidentală; a se îmbrăca orășenește. – Din neamț.

DOOM

nemțí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nemțéște, imperf. 3 sg. se nemțeá; conj. prez. 3 să se nemțeáscă

nemțiserăm
NEMȚÍ, nemțesc, vb. IV. Refl. (Rar) 1. A se asimila cu populația de limbă germană, a adopta modul de viață nemțesc; p. ext. a se occidentaliza. 2. A adopta moda vestimentară occidentală; a se îmbrăca orășenește. – Din neamț.

DOOM

nemțí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nemțéște, imperf. 3 sg. se nemțeá; conj. prez. 3 să se nemțeáscă

nemțiserăți
NEMȚÍ, nemțesc, vb. IV. Refl. (Rar) 1. A se asimila cu populația de limbă germană, a adopta modul de viață nemțesc; p. ext. a se occidentaliza. 2. A adopta moda vestimentară occidentală; a se îmbrăca orășenește. – Din neamț.

DOOM

nemțí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nemțéște, imperf. 3 sg. se nemțeá; conj. prez. 3 să se nemțeáscă

nemțiseși
NEMȚÍ, nemțesc, vb. IV. Refl. (Rar) 1. A se asimila cu populația de limbă germană, a adopta modul de viață nemțesc; p. ext. a se occidentaliza. 2. A adopta moda vestimentară occidentală; a se îmbrăca orășenește. – Din neamț.

DOOM

nemțí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nemțéște, imperf. 3 sg. se nemțeá; conj. prez. 3 să se nemțeáscă

nemțiseți
NEMȚÍ, nemțesc, vb. IV. Refl. (Rar) 1. A se asimila cu populația de limbă germană, a adopta modul de viață nemțesc; p. ext. a se occidentaliza. 2. A adopta moda vestimentară occidentală; a se îmbrăca orășenește. – Din neamț.

DOOM

nemțí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nemțéște, imperf. 3 sg. se nemțeá; conj. prez. 3 să se nemțeáscă

nemțit
NEMȚÍ, nemțesc, vb. IV. Refl. (Rar) 1. A se asimila cu populația de limbă germană, a adopta modul de viață nemțesc; p. ext. a se occidentaliza. 2. A adopta moda vestimentară occidentală; a se îmbrăca orășenește. – Din neamț.

DOOM

nemțí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nemțéște, imperf. 3 sg. se nemțeá; conj. prez. 3 să se nemțeáscă

nemțiși
NEMȚÍ, nemțesc, vb. IV. Refl. (Rar) 1. A se asimila cu populația de limbă germană, a adopta modul de viață nemțesc; p. ext. a se occidentaliza. 2. A adopta moda vestimentară occidentală; a se îmbrăca orășenește. – Din neamț.

DOOM

nemțí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nemțéște, imperf. 3 sg. se nemțeá; conj. prez. 3 să se nemțeáscă

nemțișor
NEMȚIȘÓR, nemțișori, s. m. (Rar) Nume dat mai multor specii de plante erbacee din familia ranunculaceelor, cu frunze divizate și cu flori de obicei albastre, prevăzute cu un pinten (Delphinium); plantă care aparține uneia dintre aceste specii. – Neamț + suf. -ișor.

DOOM

nemțișór (rar) s. m., pl. nemțișóri

nemțișori
NEMȚIȘÓR, nemțișori, s. m. (Rar) Nume dat mai multor specii de plante erbacee din familia ranunculaceelor, cu frunze divizate și cu flori de obicei albastre, prevăzute cu un pinten (Delphinium); plantă care aparține uneia dintre aceste specii. – Neamț + suf. -ișor.

DOOM

nemțișór (rar) s. m., pl. nemțișóri

nemțișorii
NEMȚIȘÓR, nemțișori, s. m. (Rar) Nume dat mai multor specii de plante erbacee din familia ranunculaceelor, cu frunze divizate și cu flori de obicei albastre, prevăzute cu un pinten (Delphinium); plantă care aparține uneia dintre aceste specii. – Neamț + suf. -ișor.

DOOM

nemțișór (rar) s. m., pl. nemțișóri

nemțișorilor
NEMȚIȘÓR, nemțișori, s. m. (Rar) Nume dat mai multor specii de plante erbacee din familia ranunculaceelor, cu frunze divizate și cu flori de obicei albastre, prevăzute cu un pinten (Delphinium); plantă care aparține uneia dintre aceste specii. – Neamț + suf. -ișor.

DOOM

nemțișór (rar) s. m., pl. nemțișóri

nemțișorul
NEMȚIȘÓR, nemțișori, s. m. (Rar) Nume dat mai multor specii de plante erbacee din familia ranunculaceelor, cu frunze divizate și cu flori de obicei albastre, prevăzute cu un pinten (Delphinium); plantă care aparține uneia dintre aceste specii. – Neamț + suf. -ișor.

DOOM

nemțișór (rar) s. m., pl. nemțișóri

nemțișorului
NEMȚIȘÓR, nemțișori, s. m. (Rar) Nume dat mai multor specii de plante erbacee din familia ranunculaceelor, cu frunze divizate și cu flori de obicei albastre, prevăzute cu un pinten (Delphinium); plantă care aparține uneia dintre aceste specii. – Neamț + suf. -ișor.

DOOM

nemțișór (rar) s. m., pl. nemțișóri

nemțiți
NEMȚÍ, nemțesc, vb. IV. Refl. (Rar) 1. A se asimila cu populația de limbă germană, a adopta modul de viață nemțesc; p. ext. a se occidentaliza. 2. A adopta moda vestimentară occidentală; a se îmbrăca orășenește. – Din neamț.

DOOM

nemțí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nemțéște, imperf. 3 sg. se nemțeá; conj. prez. 3 să se nemțeáscă

nemțoaica
NEMȚOÁICĂ, nemțoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Germaniei sau este originară de acolo; germană. – Neamț + suf. -oaică.

DOOM

nemțoáică s. f., g.-d. art. nemțoáicei; pl. nemțoáice

nemțoaice
NEMȚOÁICĂ, nemțoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Germaniei sau este originară de acolo; germană. – Neamț + suf. -oaică.

DOOM

nemțoáică s. f., g.-d. art. nemțoáicei; pl. nemțoáice

nemțoaicei
NEMȚOÁICĂ, nemțoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Germaniei sau este originară de acolo; germană. – Neamț + suf. -oaică.

DOOM

nemțoáică s. f., g.-d. art. nemțoáicei; pl. nemțoáice

nemțoaicele
NEMȚOÁICĂ, nemțoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Germaniei sau este originară de acolo; germană. – Neamț + suf. -oaică.

DOOM

nemțoáică s. f., g.-d. art. nemțoáicei; pl. nemțoáice

nemțoaicelor
NEMȚOÁICĂ, nemțoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Germaniei sau este originară de acolo; germană. – Neamț + suf. -oaică.

DOOM

nemțoáică s. f., g.-d. art. nemțoáicei; pl. nemțoáice

nemțoaico
NEMȚOÁICĂ, nemțoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Germaniei sau este originară de acolo; germană. – Neamț + suf. -oaică.

DOOM

nemțoáică s. f., g.-d. art. nemțoáicei; pl. nemțoáice

nemțofil
NEMȚOFÍL, -Ă, nemțofili, -e, s. m. și fi, adj. (Fam.) Germanofil. [Var.: neamțofíl, -ă s. m. și f., adj.] – Neamț[o] + fil[o]-.

DOOM

nemțofíl (fam.) adj. m., s. m., pl. nemțofíli; adj. f., s. f. nemțofílă, pl. nemțofíle

nemțofil
NEMȚOFÍL, -Ă, nemțofili, -e, s. m. și fi, adj. (Fam.) Germanofil. [Var.: neamțofíl, -ă s. m. și f., adj.] – Neamț[o] + fil[o]-.

DOOM

nemțofíl (fam.) adj. m., s. m., pl. nemțofíli; adj. f., s. f. nemțofílă, pl. nemțofíle

nemțofila
NEMȚOFÍL, -Ă, nemțofili, -e, s. m. și fi, adj. (Fam.) Germanofil. [Var.: neamțofíl, -ă s. m. și f., adj.] – Neamț[o] + fil[o]-.

DOOM

nemțofíl (fam.) adj. m., s. m., pl. nemțofíli; adj. f., s. f. nemțofílă, pl. nemțofíle

nemțofila
NEMȚOFÍL, -Ă, nemțofili, -e, s. m. și fi, adj. (Fam.) Germanofil. [Var.: neamțofíl, -ă s. m. și f., adj.] – Neamț[o] + fil[o]-.

DOOM

nemțofíl (fam.) adj. m., s. m., pl. nemțofíli; adj. f., s. f. nemțofílă, pl. nemțofíle

nemțofile
NEMȚOFÍL, -Ă, nemțofili, -e, s. m. și fi, adj. (Fam.) Germanofil. [Var.: neamțofíl, -ă s. m. și f., adj.] – Neamț[o] + fil[o]-.

DOOM

nemțofíl (fam.) adj. m., s. m., pl. nemțofíli; adj. f., s. f. nemțofílă, pl. nemțofíle

nemțofile
NEMȚOFÍL, -Ă, nemțofili, -e, s. m. și fi, adj. (Fam.) Germanofil. [Var.: neamțofíl, -ă s. m. și f., adj.] – Neamț[o] + fil[o]-.

DOOM

nemțofíl (fam.) adj. m., s. m., pl. nemțofíli; adj. f., s. f. nemțofílă, pl. nemțofíle

nemțofilei
NEMȚOFÍL, -Ă, nemțofili, -e, s. m. și fi, adj. (Fam.) Germanofil. [Var.: neamțofíl, -ă s. m. și f., adj.] – Neamț[o] + fil[o]-.

DOOM

nemțofíl (fam.) adj. m., s. m., pl. nemțofíli; adj. f., s. f. nemțofílă, pl. nemțofíle

nemțofilei
NEMȚOFÍL, -Ă, nemțofili, -e, s. m. și fi, adj. (Fam.) Germanofil. [Var.: neamțofíl, -ă s. m. și f., adj.] – Neamț[o] + fil[o]-.

DOOM

nemțofíl (fam.) adj. m., s. m., pl. nemțofíli; adj. f., s. f. nemțofílă, pl. nemțofíle

nemțofilele
NEMȚOFÍL, -Ă, nemțofili, -e, s. m. și fi, adj. (Fam.) Germanofil. [Var.: neamțofíl, -ă s. m. și f., adj.] – Neamț[o] + fil[o]-.

DOOM

nemțofíl (fam.) adj. m., s. m., pl. nemțofíli; adj. f., s. f. nemțofílă, pl. nemțofíle

nemțofilele
NEMȚOFÍL, -Ă, nemțofili, -e, s. m. și fi, adj. (Fam.) Germanofil. [Var.: neamțofíl, -ă s. m. și f., adj.] – Neamț[o] + fil[o]-.

DOOM

nemțofíl (fam.) adj. m., s. m., pl. nemțofíli; adj. f., s. f. nemțofílă, pl. nemțofíle

nemțofilelor
NEMȚOFÍL, -Ă, nemțofili, -e, s. m. și fi, adj. (Fam.) Germanofil. [Var.: neamțofíl, -ă s. m. și f., adj.] – Neamț[o] + fil[o]-.

DOOM

nemțofíl (fam.) adj. m., s. m., pl. nemțofíli; adj. f., s. f. nemțofílă, pl. nemțofíle

nemțofilelor
NEMȚOFÍL, -Ă, nemțofili, -e, s. m. și fi, adj. (Fam.) Germanofil. [Var.: neamțofíl, -ă s. m. și f., adj.] – Neamț[o] + fil[o]-.

DOOM

nemțofíl (fam.) adj. m., s. m., pl. nemțofíli; adj. f., s. f. nemțofílă, pl. nemțofíle

nemțofili
NEMȚOFÍL, -Ă, nemțofili, -e, s. m. și fi, adj. (Fam.) Germanofil. [Var.: neamțofíl, -ă s. m. și f., adj.] – Neamț[o] + fil[o]-.

DOOM

nemțofíl (fam.) adj. m., s. m., pl. nemțofíli; adj. f., s. f. nemțofílă, pl. nemțofíle

nemțofili
NEMȚOFÍL, -Ă, nemțofili, -e, s. m. și fi, adj. (Fam.) Germanofil. [Var.: neamțofíl, -ă s. m. și f., adj.] – Neamț[o] + fil[o]-.

DOOM

nemțofíl (fam.) adj. m., s. m., pl. nemțofíli; adj. f., s. f. nemțofílă, pl. nemțofíle

nemțofilii
NEMȚOFÍL, -Ă, nemțofili, -e, s. m. și fi, adj. (Fam.) Germanofil. [Var.: neamțofíl, -ă s. m. și f., adj.] – Neamț[o] + fil[o]-.

DOOM

nemțofíl (fam.) adj. m., s. m., pl. nemțofíli; adj. f., s. f. nemțofílă, pl. nemțofíle

nemțofilii
NEMȚOFÍL, -Ă, nemțofili, -e, s. m. și fi, adj. (Fam.) Germanofil. [Var.: neamțofíl, -ă s. m. și f., adj.] – Neamț[o] + fil[o]-.

DOOM

nemțofíl (fam.) adj. m., s. m., pl. nemțofíli; adj. f., s. f. nemțofílă, pl. nemțofíle

nemțofililor
NEMȚOFÍL, -Ă, nemțofili, -e, s. m. și fi, adj. (Fam.) Germanofil. [Var.: neamțofíl, -ă s. m. și f., adj.] – Neamț[o] + fil[o]-.

DOOM

nemțofíl (fam.) adj. m., s. m., pl. nemțofíli; adj. f., s. f. nemțofílă, pl. nemțofíle

nemțofililor
NEMȚOFÍL, -Ă, nemțofili, -e, s. m. și fi, adj. (Fam.) Germanofil. [Var.: neamțofíl, -ă s. m. și f., adj.] – Neamț[o] + fil[o]-.

DOOM

nemțofíl (fam.) adj. m., s. m., pl. nemțofíli; adj. f., s. f. nemțofílă, pl. nemțofíle

nemțofilul
NEMȚOFÍL, -Ă, nemțofili, -e, s. m. și fi, adj. (Fam.) Germanofil. [Var.: neamțofíl, -ă s. m. și f., adj.] – Neamț[o] + fil[o]-.

DOOM

nemțofíl (fam.) adj. m., s. m., pl. nemțofíli; adj. f., s. f. nemțofílă, pl. nemțofíle

nemțofilul
NEMȚOFÍL, -Ă, nemțofili, -e, s. m. și fi, adj. (Fam.) Germanofil. [Var.: neamțofíl, -ă s. m. și f., adj.] – Neamț[o] + fil[o]-.

DOOM

nemțofíl (fam.) adj. m., s. m., pl. nemțofíli; adj. f., s. f. nemțofílă, pl. nemțofíle

nemțofilului
NEMȚOFÍL, -Ă, nemțofili, -e, s. m. și fi, adj. (Fam.) Germanofil. [Var.: neamțofíl, -ă s. m. și f., adj.] – Neamț[o] + fil[o]-.

DOOM

nemțofíl (fam.) adj. m., s. m., pl. nemțofíli; adj. f., s. f. nemțofílă, pl. nemțofíle

nemțofilului
NEMȚOFÍL, -Ă, nemțofili, -e, s. m. și fi, adj. (Fam.) Germanofil. [Var.: neamțofíl, -ă s. m. și f., adj.] – Neamț[o] + fil[o]-.

DOOM

nemțofíl (fam.) adj. m., s. m., pl. nemțofíli; adj. f., s. f. nemțofílă, pl. nemțofíle

nemțoicuța
NEMȚOICÚȚĂ, nemțoicuțe, s. f. 1. (Fam.) Diminutiv al lui nemțoaică. 2. (Bot.; reg.) Condurul-doamnei. – Nemțoaică + suf. -uță.

DOOM

nemțoicúță (fam.) s. f., g.-d. art. nemțoicúței; pl. nemțoicúțe

nemțoicuțe
NEMȚOICÚȚĂ, nemțoicuțe, s. f. 1. (Fam.) Diminutiv al lui nemțoaică. 2. (Bot.; reg.) Condurul-doamnei. – Nemțoaică + suf. -uță.

DOOM

nemțoicúță (fam.) s. f., g.-d. art. nemțoicúței; pl. nemțoicúțe

nemțoicuței
NEMȚOICÚȚĂ, nemțoicuțe, s. f. 1. (Fam.) Diminutiv al lui nemțoaică. 2. (Bot.; reg.) Condurul-doamnei. – Nemțoaică + suf. -uță.

DOOM

nemțoicúță (fam.) s. f., g.-d. art. nemțoicúței; pl. nemțoicúțe

nemțoicuțele
NEMȚOICÚȚĂ, nemțoicuțe, s. f. 1. (Fam.) Diminutiv al lui nemțoaică. 2. (Bot.; reg.) Condurul-doamnei. – Nemțoaică + suf. -uță.

DOOM

nemțoicúță (fam.) s. f., g.-d. art. nemțoicúței; pl. nemțoicúțe

nemțoicuțelor
NEMȚOICÚȚĂ, nemțoicuțe, s. f. 1. (Fam.) Diminutiv al lui nemțoaică. 2. (Bot.; reg.) Condurul-doamnei. – Nemțoaică + suf. -uță.

DOOM

nemțoicúță (fam.) s. f., g.-d. art. nemțoicúței; pl. nemțoicúțe

nemțoicuțo
NEMȚOICÚȚĂ, nemțoicuțe, s. f. 1. (Fam.) Diminutiv al lui nemțoaică. 2. (Bot.; reg.) Condurul-doamnei. – Nemțoaică + suf. -uță.

DOOM

nemțoicúță (fam.) s. f., g.-d. art. nemțoicúței; pl. nemțoicúțe

nen
NÉNE s. m. 1. (Uneori articulat și în forma prescurtată regională nea; adesea însoțit de numele persoanei la care se referă) Termen de respect cu care se adresează un copil sau o persoană mai tînără unui bărbat mai în vîrstă sau unui frate mai mare. V. bade, unchi. De ce să ai, nea Ioane, ciudă pe mine ? DUMITRIU, B. F. 65. Da unde te duci, nene George ? ISPIRESCU, L. 139. Să venim la istoria d-tale, nene Bogonos. NEGRUZZI, S. I 224. ◊ (În forma prescurtată nen-, urmat de adjectivul posesiv de persoana a doua și a treia) Mă ! spune lui nen-tu Chiriac să nu uite de ce ne-a fost vorba. CARAGIALE, O. I 53. Chiruța se-nspăimînta Și către nen-său grăia. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 492. ◊ (Întrebuințat în cursul unei povestiri sau conversații fără să fie adresat unei anumite persoane, servind numai pentru a atrage atenția asupra celor spuse) Să fi văzut, nene, cadînele cum mai fugeau desculțe. ISPIRESCU, M. V. 15. Ei, nene, să pomenea Din inima cîmpului În buricul pămîntului. PĂSCULESCU, L. P. 212. 2. (Neobișnuit) Tată. Au zis împăratul că cine m-a scăpa din gura bălaurului, după acela m-a mărita și... are să mă deie nenea, cu bună samă, după acest țigan. SBIERA, P. 125. – Variantă: (însoțit de numele persoanei la care se referă) nea s. m.

nenatural
NENATURÁL, -Ă, nenaturali, -e, adj. Care nu este natural; lipsit de naturalețe; artificial, nefiresc; afectat. – Pref. ne- + natural.

DOOM

nenaturál adj. m., pl. nenaturáli; f. nenaturálă, pl. nenaturále

nenaturala
NENATURÁL, -Ă, nenaturali, -e, adj. Care nu este natural; lipsit de naturalețe; artificial, nefiresc; afectat. – Pref. ne- + natural.

DOOM

nenaturál adj. m., pl. nenaturáli; f. nenaturálă, pl. nenaturále

nenaturale
NENATURÁL, -Ă, nenaturali, -e, adj. Care nu este natural; lipsit de naturalețe; artificial, nefiresc; afectat. – Pref. ne- + natural.

DOOM

nenaturál adj. m., pl. nenaturáli; f. nenaturálă, pl. nenaturále

nenaturalei
NENATURÁL, -Ă, nenaturali, -e, adj. Care nu este natural; lipsit de naturalețe; artificial, nefiresc; afectat. – Pref. ne- + natural.

DOOM

nenaturál adj. m., pl. nenaturáli; f. nenaturálă, pl. nenaturále

nenaturalele
NENATURÁL, -Ă, nenaturali, -e, adj. Care nu este natural; lipsit de naturalețe; artificial, nefiresc; afectat. – Pref. ne- + natural.

DOOM

nenaturál adj. m., pl. nenaturáli; f. nenaturálă, pl. nenaturále

nenaturalelor
NENATURÁL, -Ă, nenaturali, -e, adj. Care nu este natural; lipsit de naturalețe; artificial, nefiresc; afectat. – Pref. ne- + natural.

DOOM

nenaturál adj. m., pl. nenaturáli; f. nenaturálă, pl. nenaturále

nenaturali
NENATURÁL, -Ă, nenaturali, -e, adj. Care nu este natural; lipsit de naturalețe; artificial, nefiresc; afectat. – Pref. ne- + natural.

DOOM

nenaturál adj. m., pl. nenaturáli; f. nenaturálă, pl. nenaturále

nenaturalii
NENATURÁL, -Ă, nenaturali, -e, adj. Care nu este natural; lipsit de naturalețe; artificial, nefiresc; afectat. – Pref. ne- + natural.

DOOM

nenaturál adj. m., pl. nenaturáli; f. nenaturálă, pl. nenaturále

nenaturalilor
NENATURÁL, -Ă, nenaturali, -e, adj. Care nu este natural; lipsit de naturalețe; artificial, nefiresc; afectat. – Pref. ne- + natural.

DOOM

nenaturál adj. m., pl. nenaturáli; f. nenaturálă, pl. nenaturále

nenaturalul
NENATURÁL, -Ă, nenaturali, -e, adj. Care nu este natural; lipsit de naturalețe; artificial, nefiresc; afectat. – Pref. ne- + natural.

DOOM

nenaturál adj. m., pl. nenaturáli; f. nenaturálă, pl. nenaturále

nenaturalului
NENATURÁL, -Ă, nenaturali, -e, adj. Care nu este natural; lipsit de naturalețe; artificial, nefiresc; afectat. – Pref. ne- + natural.

DOOM

nenaturál adj. m., pl. nenaturáli; f. nenaturálă, pl. nenaturále

nenavigabil
NENAVIGÁBIL, -Ă, nenavigabili, -e, adj. (Despre ape) Care nu permite navigația. – Pref. ne- + navigabil.

nenavigabila
NENAVIGÁBIL, -Ă, nenavigabili, -e, adj. (Despre ape) Care nu permite navigația. – Pref. ne- + navigabil.

nenavigabile
NENAVIGÁBIL, -Ă, nenavigabili, -e, adj. (Despre ape) Care nu permite navigația. – Pref. ne- + navigabil.

nenavigabilei
NENAVIGÁBIL, -Ă, nenavigabili, -e, adj. (Despre ape) Care nu permite navigația. – Pref. ne- + navigabil.

nenavigabilele
NENAVIGÁBIL, -Ă, nenavigabili, -e, adj. (Despre ape) Care nu permite navigația. – Pref. ne- + navigabil.

nenavigabilelor
NENAVIGÁBIL, -Ă, nenavigabili, -e, adj. (Despre ape) Care nu permite navigația. – Pref. ne- + navigabil.

nenavigabili
NENAVIGÁBIL, -Ă, nenavigabili, -e, adj. (Despre ape) Care nu permite navigația. – Pref. ne- + navigabil.

nenavigabilii
NENAVIGÁBIL, -Ă, nenavigabili, -e, adj. (Despre ape) Care nu permite navigația. – Pref. ne- + navigabil.

nenavigabililor
NENAVIGÁBIL, -Ă, nenavigabili, -e, adj. (Despre ape) Care nu permite navigația. – Pref. ne- + navigabil.

nenavigabilul
NENAVIGÁBIL, -Ă, nenavigabili, -e, adj. (Despre ape) Care nu permite navigația. – Pref. ne- + navigabil.

nenavigabilului
NENAVIGÁBIL, -Ă, nenavigabili, -e, adj. (Despre ape) Care nu permite navigația. – Pref. ne- + navigabil.

nencetat
NEÎNCETÁT, -Ă, neîncetați, -te, adj. Care nu încetează, nu se oprește, nu se întrerupe (niciodată); necurmat, continuu. Călătoria-ți lungă prin țările străine, Cu-atîte cheltuiele și trudă nencetată, Se-ncheie într-aceasta. NEGRUZZI, S. II 190. ◊ (Adverbial) Fumul cel vînăt, roșia ceață Crește, se-ntinde neîncetat. BELDICEANU, P. 60. – Scris și: nencetat.

nendurat
NEÎNDURÁT, -Ă, neîndurați, -te, adj. Lipsit de îndurare, neîndurător, nemilos, crud. Om aspru și neîndurat care... cunoaște pe toți oamenii buni și mai ales pe cei răi. SLAVICI, N. II 55. ◊ Fig. O moarte nendurată a vrut a-l secera. MACEDONSKI, O. I 43. Unde ai judecătorii, Nendurații ochi de gheață. EMINESCU, O. I 226. ◊ Loc. adj. De neîndurat = foarte dureros, cumplit. Un bandaj aplicat prea multe zile pe o rană... se lipește de ea de nu-l poți desface decit cu suferință de neîndurat. CAMIL PETRESCU, U. N. 18. – Scris și: nendurat.

nene
NÉNE s. m. 1. (Pop. și fam.) Termen de respect cu care se adresează un copil sau o persoană mai tânără unui bărbat mai în vârstă sau unui frate mai mare; neică. ♦ (Reg.) Termen de respect folosit de nepoți pentru a vorbi cu (sau despre) un unchi. 2. (Fam.) Termen de adresare prin care se exprimă o dezaprobare, o surprindere neplăcută. 3. (Fam.) Termen folosit în cursul unei povestiri sau conversații și care, fără a fi adresat unei persoane anume, exprimă mirare, satisfacție etc. [Var.: nea s. m.] – Cf bg. n e n j a, sb. n e n a.

DOOM

!néne (pop., fam.) s. m., art. nénea, g.-d. lui nénea

neneaca
NENEÁCĂ s. f. (Reg.) Mamă. [Var.: nineácă s. f.] – Cf. tc. n i n e.

DOOM

neneácă (reg.) s. f., g.-d. art. neneácăi/neneáchii

neneachii
NENEÁCĂ s. f. (Reg.) Mamă. [Var.: nineácă s. f.] – Cf. tc. n i n e.

DOOM

neneácă (reg.) s. f., g.-d. art. neneácăi/neneáchii

neneaci
NENEÁCĂ s. f. (Reg.) Mamă. [Var.: nineácă s. f.] – Cf. tc. n i n e.

DOOM

neneácă (reg.) s. f., g.-d. art. neneácăi/neneáchii

neneacii
NENEÁCĂ s. f. (Reg.) Mamă. [Var.: nineácă s. f.] – Cf. tc. n i n e.

DOOM

neneácă (reg.) s. f., g.-d. art. neneácăi/neneáchii

neneacile
NENEÁCĂ s. f. (Reg.) Mamă. [Var.: nineácă s. f.] – Cf. tc. n i n e.

DOOM

neneácă (reg.) s. f., g.-d. art. neneácăi/neneáchii

neneacilor
NENEÁCĂ s. f. (Reg.) Mamă. [Var.: nineácă s. f.] – Cf. tc. n i n e.

DOOM

neneácă (reg.) s. f., g.-d. art. neneácăi/neneáchii

neneacăi
NENEÁCĂ s. f. (Reg.) Mamă. [Var.: nineácă s. f.] – Cf. tc. n i n e.

DOOM

neneácă (reg.) s. f., g.-d. art. neneácăi/neneáchii

nenecuța
NENECÚȚĂ s. f. (Reg.) Diminutiv al lui neneacă. – Neneacă + suf. -uță.

DOOM

nenecúță (reg.) s. f., g.-d. art. nenecúței

nenecuțe
NENECÚȚĂ s. f. (Reg.) Diminutiv al lui neneacă. – Neneacă + suf. -uță.

DOOM

nenecúță (reg.) s. f., g.-d. art. nenecúței

nenecuței
NENECÚȚĂ s. f. (Reg.) Diminutiv al lui neneacă. – Neneacă + suf. -uță.

DOOM

nenecúță (reg.) s. f., g.-d. art. nenecúței

nenecuțele
NENECÚȚĂ s. f. (Reg.) Diminutiv al lui neneacă. – Neneacă + suf. -uță.

DOOM

nenecúță (reg.) s. f., g.-d. art. nenecúței

nenecuțelor
NENECÚȚĂ s. f. (Reg.) Diminutiv al lui neneacă. – Neneacă + suf. -uță.

DOOM

nenecúță (reg.) s. f., g.-d. art. nenecúței

nengrijire
NEÎNGRIJÍRE s. f. Lipsă de grijă, neatenție, neglijență. Un ceas de neîngrijire e primejduitor ! NEGRUZZI, S. II 191. ♦ (Neobișnuit) Lipsă de decență, necuviință. Vorbiră... cu o neîngrijire care făcu pe Elena și Caterina să roșească. BOLINTINEANU, O. 436. – Scris și: nengrijire.

nenic
NENÍC s. m. (Pop.) Nenișor. – Nene + suf. -ic.

DOOM

!neníc (pop.) s. m., voc. neart. nenícă, art. nenícule

nenică
nenică v. nene.

neniuc
NENIÚC, neniuci, s. m. (Regional) Nenișor. Dragul meu, neniucul meu. MARIAN, Î. 511.

neniucuț
NENIUCÚȚ, neniucuți s. m. (Regional) Nenișor. Neniucuțul meu iubit. MARIAN, Î. 511.

neniuț
NENÚȚ, nenuți, s. m. (Regional) Tată. Să fii mamii de-ajutor Și nenuțului de spor. MARIAN, NA. 318. – Variantă: neniúț (MARIAN, Î. 329) s. m.

nenișor
NENIȘÓR, nenișori, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui nene; nenic. – Nene + suf. -ișor.

DOOM

nenișór (pop.) s. m., pl. nenișóri

nenișori
NENIȘÓR, nenișori, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui nene; nenic. – Nene + suf. -ișor.

DOOM

nenișór (pop.) s. m., pl. nenișóri

nenișorii
NENIȘÓR, nenișori, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui nene; nenic. – Nene + suf. -ișor.

DOOM

nenișór (pop.) s. m., pl. nenișóri

nenișorilor
NENIȘÓR, nenișori, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui nene; nenic. – Nene + suf. -ișor.

DOOM

nenișór (pop.) s. m., pl. nenișóri

nenișorul
NENIȘÓR, nenișori, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui nene; nenic. – Nene + suf. -ișor.

DOOM

nenișór (pop.) s. m., pl. nenișóri

nenișorului
NENIȘÓR, nenișori, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui nene; nenic. – Nene + suf. -ișor.

DOOM

nenișór (pop.) s. m., pl. nenișóri

nenormat
NENORMÁT, -Ă, nenormați, -te, adj. Care nu se efectuează după norme (3). – Pref. ne- + normat.

DOOM

*nenormát adj. m., pl. nenormáți; f. nenormátă, pl. nenormáte

nenormata
NENORMÁT, -Ă, nenormați, -te, adj. Care nu se efectuează după norme (3). – Pref. ne- + normat.

DOOM

*nenormát adj. m., pl. nenormáți; f. nenormátă, pl. nenormáte

nenormate
NENORMÁT, -Ă, nenormați, -te, adj. Care nu se efectuează după norme (3). – Pref. ne- + normat.

DOOM

*nenormát adj. m., pl. nenormáți; f. nenormátă, pl. nenormáte

nenormatei
NENORMÁT, -Ă, nenormați, -te, adj. Care nu se efectuează după norme (3). – Pref. ne- + normat.

DOOM

*nenormát adj. m., pl. nenormáți; f. nenormátă, pl. nenormáte

nenormatele
NENORMÁT, -Ă, nenormați, -te, adj. Care nu se efectuează după norme (3). – Pref. ne- + normat.

DOOM

*nenormát adj. m., pl. nenormáți; f. nenormátă, pl. nenormáte

nenormatelor
NENORMÁT, -Ă, nenormați, -te, adj. Care nu se efectuează după norme (3). – Pref. ne- + normat.

DOOM

*nenormát adj. m., pl. nenormáți; f. nenormátă, pl. nenormáte

nenormatul
NENORMÁT, -Ă, nenormați, -te, adj. Care nu se efectuează după norme (3). – Pref. ne- + normat.

DOOM

*nenormát adj. m., pl. nenormáți; f. nenormátă, pl. nenormáte

nenormatului
NENORMÁT, -Ă, nenormați, -te, adj. Care nu se efectuează după norme (3). – Pref. ne- + normat.

DOOM

*nenormát adj. m., pl. nenormáți; f. nenormátă, pl. nenormáte

nenormați
NENORMÁT, -Ă, nenormați, -te, adj. Care nu se efectuează după norme (3). – Pref. ne- + normat.

DOOM

*nenormát adj. m., pl. nenormáți; f. nenormátă, pl. nenormáte

nenormații
NENORMÁT, -Ă, nenormați, -te, adj. Care nu se efectuează după norme (3). – Pref. ne- + normat.

DOOM

*nenormát adj. m., pl. nenormáți; f. nenormátă, pl. nenormáte

nenormaților
NENORMÁT, -Ă, nenormați, -te, adj. Care nu se efectuează după norme (3). – Pref. ne- + normat.

DOOM

*nenormát adj. m., pl. nenormáți; f. nenormátă, pl. nenormáte

nenoroc
NENORÓC s. n. Lipsă de noroc, neșansă, ghinion; lipsă de succes (în acțiuni), insucces; p. ext. stare a celui fără noroc. – Pref. ne- + noroc.

DOOM

nenoróc s. n.

nenorocea
NENOROCÍ, nenorocesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face pe cineva nenorocit sau a deveni nenorocit, a(-și) pricinui un mare rău, o mare suferință, un mare necaz; a(-și) distruge viața. – Din nenoroc.

DOOM

nenorocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nenorocésc, imperf. 3 sg. nenoroceá; conj. prez. 3 să nenoroceáscă

nenoroceai
NENOROCÍ, nenorocesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face pe cineva nenorocit sau a deveni nenorocit, a(-și) pricinui un mare rău, o mare suferință, un mare necaz; a(-și) distruge viața. – Din nenoroc.

DOOM

nenorocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nenorocésc, imperf. 3 sg. nenoroceá; conj. prez. 3 să nenoroceáscă

nenoroceam
NENOROCÍ, nenorocesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face pe cineva nenorocit sau a deveni nenorocit, a(-și) pricinui un mare rău, o mare suferință, un mare necaz; a(-și) distruge viața. – Din nenoroc.

DOOM

nenorocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nenorocésc, imperf. 3 sg. nenoroceá; conj. prez. 3 să nenoroceáscă

nenorocească
NENOROCÍ, nenorocesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face pe cineva nenorocit sau a deveni nenorocit, a(-și) pricinui un mare rău, o mare suferință, un mare necaz; a(-și) distruge viața. – Din nenoroc.

DOOM

nenorocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nenorocésc, imperf. 3 sg. nenoroceá; conj. prez. 3 să nenoroceáscă

nenoroceau
NENOROCÍ, nenorocesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face pe cineva nenorocit sau a deveni nenorocit, a(-și) pricinui un mare rău, o mare suferință, un mare necaz; a(-și) distruge viața. – Din nenoroc.

DOOM

nenorocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nenorocésc, imperf. 3 sg. nenoroceá; conj. prez. 3 să nenoroceáscă

nenoroceați
NENOROCÍ, nenorocesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face pe cineva nenorocit sau a deveni nenorocit, a(-și) pricinui un mare rău, o mare suferință, un mare necaz; a(-și) distruge viața. – Din nenoroc.

DOOM

nenorocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nenorocésc, imperf. 3 sg. nenoroceá; conj. prez. 3 să nenoroceáscă

nenorocesc
NENOROCÍ, nenorocesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face pe cineva nenorocit sau a deveni nenorocit, a(-și) pricinui un mare rău, o mare suferință, un mare necaz; a(-și) distruge viața. – Din nenoroc.

DOOM

nenorocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nenorocésc, imperf. 3 sg. nenoroceá; conj. prez. 3 să nenoroceáscă

nenorocește
NENOROCÍ, nenorocesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face pe cineva nenorocit sau a deveni nenorocit, a(-și) pricinui un mare rău, o mare suferință, un mare necaz; a(-și) distruge viața. – Din nenoroc.

DOOM

nenorocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nenorocésc, imperf. 3 sg. nenoroceá; conj. prez. 3 să nenoroceáscă

nenorocești
NENOROCÍ, nenorocesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face pe cineva nenorocit sau a deveni nenorocit, a(-și) pricinui un mare rău, o mare suferință, un mare necaz; a(-și) distruge viața. – Din nenoroc.

DOOM

nenorocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nenorocésc, imperf. 3 sg. nenoroceá; conj. prez. 3 să nenoroceáscă

nenoroci
NENOROCÍ, nenorocesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face pe cineva nenorocit sau a deveni nenorocit, a(-și) pricinui un mare rău, o mare suferință, un mare necaz; a(-și) distruge viața. – Din nenoroc.

DOOM

nenorocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nenorocésc, imperf. 3 sg. nenoroceá; conj. prez. 3 să nenoroceáscă

nenorocii
NENOROCÍ, nenorocesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face pe cineva nenorocit sau a deveni nenorocit, a(-și) pricinui un mare rău, o mare suferință, un mare necaz; a(-și) distruge viața. – Din nenoroc.

DOOM

nenorocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nenorocésc, imperf. 3 sg. nenoroceá; conj. prez. 3 să nenoroceáscă

nenorocim
NENOROCÍ, nenorocesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face pe cineva nenorocit sau a deveni nenorocit, a(-și) pricinui un mare rău, o mare suferință, un mare necaz; a(-și) distruge viața. – Din nenoroc.

DOOM

nenorocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nenorocésc, imperf. 3 sg. nenoroceá; conj. prez. 3 să nenoroceáscă

nenorocind
NENOROCÍ, nenorocesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face pe cineva nenorocit sau a deveni nenorocit, a(-și) pricinui un mare rău, o mare suferință, un mare necaz; a(-și) distruge viața. – Din nenoroc.

DOOM

nenorocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nenorocésc, imperf. 3 sg. nenoroceá; conj. prez. 3 să nenoroceáscă

nenorocire
NENOROCÍ, nenorocesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face pe cineva nenorocit sau a deveni nenorocit, a(-și) pricinui un mare rău, o mare suferință, un mare necaz; a(-și) distruge viața. – Din nenoroc.

DOOM

nenorocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nenorocésc, imperf. 3 sg. nenoroceá; conj. prez. 3 să nenoroceáscă

nenorocire
NENOROCÍRE, nenorociri, s. f. 1. Stare a celui nenorocit (1); nefericire, durere, suferință mare. 2. Întâmplare care are efecte dezastruoase, care face pe cineva nenorocit; necaz mare; p. ext. dezastru. ◊ Loc. adv. Din nenorocire = a) din cauza unor împrejurări regretabile; b) spre regretul cuiva, din păcate. – V. nenoroci.

DOOM

nenorocíre s. f., g.-d. art. nenorocírii; pl. nenorocíri

nenorocirea
NENOROCÍRE, nenorociri, s. f. 1. Stare a celui nenorocit (1); nefericire, durere, suferință mare. 2. Întâmplare care are efecte dezastruoase, care face pe cineva nenorocit; necaz mare; p. ext. dezastru. ◊ Loc. adv. Din nenorocire = a) din cauza unor împrejurări regretabile; b) spre regretul cuiva, din păcate. – V. nenoroci.

DOOM

nenorocíre s. f., g.-d. art. nenorocírii; pl. nenorocíri

nenorociri
NENOROCÍRE, nenorociri, s. f. 1. Stare a celui nenorocit (1); nefericire, durere, suferință mare. 2. Întâmplare care are efecte dezastruoase, care face pe cineva nenorocit; necaz mare; p. ext. dezastru. ◊ Loc. adv. Din nenorocire = a) din cauza unor împrejurări regretabile; b) spre regretul cuiva, din păcate. – V. nenoroci.

DOOM

nenorocíre s. f., g.-d. art. nenorocírii; pl. nenorocíri

nenorocirii
NENOROCÍRE, nenorociri, s. f. 1. Stare a celui nenorocit (1); nefericire, durere, suferință mare. 2. Întâmplare care are efecte dezastruoase, care face pe cineva nenorocit; necaz mare; p. ext. dezastru. ◊ Loc. adv. Din nenorocire = a) din cauza unor împrejurări regretabile; b) spre regretul cuiva, din păcate. – V. nenoroci.

DOOM

nenorocíre s. f., g.-d. art. nenorocírii; pl. nenorocíri

nenorocirile
NENOROCÍRE, nenorociri, s. f. 1. Stare a celui nenorocit (1); nefericire, durere, suferință mare. 2. Întâmplare care are efecte dezastruoase, care face pe cineva nenorocit; necaz mare; p. ext. dezastru. ◊ Loc. adv. Din nenorocire = a) din cauza unor împrejurări regretabile; b) spre regretul cuiva, din păcate. – V. nenoroci.

DOOM

nenorocíre s. f., g.-d. art. nenorocírii; pl. nenorocíri

nenorocirilor
NENOROCÍRE, nenorociri, s. f. 1. Stare a celui nenorocit (1); nefericire, durere, suferință mare. 2. Întâmplare care are efecte dezastruoase, care face pe cineva nenorocit; necaz mare; p. ext. dezastru. ◊ Loc. adv. Din nenorocire = a) din cauza unor împrejurări regretabile; b) spre regretul cuiva, din păcate. – V. nenoroci.

DOOM

nenorocíre s. f., g.-d. art. nenorocírii; pl. nenorocíri

nenorociră
NENOROCÍ, nenorocesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face pe cineva nenorocit sau a deveni nenorocit, a(-și) pricinui un mare rău, o mare suferință, un mare necaz; a(-și) distruge viața. – Din nenoroc.

DOOM

nenorocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nenorocésc, imperf. 3 sg. nenoroceá; conj. prez. 3 să nenoroceáscă

nenorocirăm
NENOROCÍ, nenorocesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face pe cineva nenorocit sau a deveni nenorocit, a(-și) pricinui un mare rău, o mare suferință, un mare necaz; a(-și) distruge viața. – Din nenoroc.

DOOM

nenorocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nenorocésc, imperf. 3 sg. nenoroceá; conj. prez. 3 să nenoroceáscă

nenorocirăți
NENOROCÍ, nenorocesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face pe cineva nenorocit sau a deveni nenorocit, a(-și) pricinui un mare rău, o mare suferință, un mare necaz; a(-și) distruge viața. – Din nenoroc.

DOOM

nenorocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nenorocésc, imperf. 3 sg. nenoroceá; conj. prez. 3 să nenoroceáscă

nenorocise
NENOROCÍ, nenorocesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face pe cineva nenorocit sau a deveni nenorocit, a(-și) pricinui un mare rău, o mare suferință, un mare necaz; a(-și) distruge viața. – Din nenoroc.

DOOM

nenorocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nenorocésc, imperf. 3 sg. nenoroceá; conj. prez. 3 să nenoroceáscă

nenorocisem
NENOROCÍ, nenorocesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face pe cineva nenorocit sau a deveni nenorocit, a(-și) pricinui un mare rău, o mare suferință, un mare necaz; a(-și) distruge viața. – Din nenoroc.

DOOM

nenorocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nenorocésc, imperf. 3 sg. nenoroceá; conj. prez. 3 să nenoroceáscă

nenorociseră
NENOROCÍ, nenorocesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face pe cineva nenorocit sau a deveni nenorocit, a(-și) pricinui un mare rău, o mare suferință, un mare necaz; a(-și) distruge viața. – Din nenoroc.

DOOM

nenorocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nenorocésc, imperf. 3 sg. nenoroceá; conj. prez. 3 să nenoroceáscă

nenorociserăm
NENOROCÍ, nenorocesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face pe cineva nenorocit sau a deveni nenorocit, a(-și) pricinui un mare rău, o mare suferință, un mare necaz; a(-și) distruge viața. – Din nenoroc.

DOOM

nenorocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nenorocésc, imperf. 3 sg. nenoroceá; conj. prez. 3 să nenoroceáscă

nenorociserăți
NENOROCÍ, nenorocesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face pe cineva nenorocit sau a deveni nenorocit, a(-și) pricinui un mare rău, o mare suferință, un mare necaz; a(-și) distruge viața. – Din nenoroc.

DOOM

nenorocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nenorocésc, imperf. 3 sg. nenoroceá; conj. prez. 3 să nenoroceáscă

nenorociseși
NENOROCÍ, nenorocesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face pe cineva nenorocit sau a deveni nenorocit, a(-și) pricinui un mare rău, o mare suferință, un mare necaz; a(-și) distruge viața. – Din nenoroc.

DOOM

nenorocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nenorocésc, imperf. 3 sg. nenoroceá; conj. prez. 3 să nenoroceáscă

nenorociseți
NENOROCÍ, nenorocesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face pe cineva nenorocit sau a deveni nenorocit, a(-și) pricinui un mare rău, o mare suferință, un mare necaz; a(-și) distruge viața. – Din nenoroc.

DOOM

nenorocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nenorocésc, imperf. 3 sg. nenoroceá; conj. prez. 3 să nenoroceáscă

nenorocit
NENOROCÍ, nenorocesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face pe cineva nenorocit sau a deveni nenorocit, a(-și) pricinui un mare rău, o mare suferință, un mare necaz; a(-și) distruge viața. – Din nenoroc.

DOOM

nenorocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nenorocésc, imperf. 3 sg. nenoroceá; conj. prez. 3 să nenoroceáscă

nenorocit
NENOROCÍT, -Ă, nenorociți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care se găsește într-o situație vrednică de plâns, care este lipsită de noroc, de fericire, care are de îndurat un mare necaz, o mare suferință; (om) nefericit. 2. Adj. (Despre situații) Care inspiră milă, tristețe; vrednic de plâns, dureros, trist, jalnic. ♦ (Despre starea, mediul în care se află cineva) Care denotă o situație foarte proastă, vrednică de plâns; p. ext. sărac, sărăcăcios. 3. Adj. Care aduce sau constituie o nenorocire (2); dezastruos, funest, nefast, tragic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) ticălos, de nimic. – V. nenoroci.

DOOM

nenorocít adj. m., s. m., pl. nenorocíți; adj. f., s. f. nenorocítă, pl. nenorocíte

nenorocit
NENOROCÍT, -Ă, nenorociți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care se găsește într-o situație vrednică de plâns, care este lipsită de noroc, de fericire, care are de îndurat un mare necaz, o mare suferință; (om) nefericit. 2. Adj. (Despre situații) Care inspiră milă, tristețe; vrednic de plâns, dureros, trist, jalnic. ♦ (Despre starea, mediul în care se află cineva) Care denotă o situație foarte proastă, vrednică de plâns; p. ext. sărac, sărăcăcios. 3. Adj. Care aduce sau constituie o nenorocire (2); dezastruos, funest, nefast, tragic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) ticălos, de nimic. – V. nenoroci.

DOOM

nenorocít adj. m., s. m., pl. nenorocíți; adj. f., s. f. nenorocítă, pl. nenorocíte

nenorocita
NENOROCÍT, -Ă, nenorociți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care se găsește într-o situație vrednică de plâns, care este lipsită de noroc, de fericire, care are de îndurat un mare necaz, o mare suferință; (om) nefericit. 2. Adj. (Despre situații) Care inspiră milă, tristețe; vrednic de plâns, dureros, trist, jalnic. ♦ (Despre starea, mediul în care se află cineva) Care denotă o situație foarte proastă, vrednică de plâns; p. ext. sărac, sărăcăcios. 3. Adj. Care aduce sau constituie o nenorocire (2); dezastruos, funest, nefast, tragic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) ticălos, de nimic. – V. nenoroci.

DOOM

nenorocít adj. m., s. m., pl. nenorocíți; adj. f., s. f. nenorocítă, pl. nenorocíte

nenorocita
NENOROCÍT, -Ă, nenorociți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care se găsește într-o situație vrednică de plâns, care este lipsită de noroc, de fericire, care are de îndurat un mare necaz, o mare suferință; (om) nefericit. 2. Adj. (Despre situații) Care inspiră milă, tristețe; vrednic de plâns, dureros, trist, jalnic. ♦ (Despre starea, mediul în care se află cineva) Care denotă o situație foarte proastă, vrednică de plâns; p. ext. sărac, sărăcăcios. 3. Adj. Care aduce sau constituie o nenorocire (2); dezastruos, funest, nefast, tragic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) ticălos, de nimic. – V. nenoroci.

DOOM

nenorocít adj. m., s. m., pl. nenorocíți; adj. f., s. f. nenorocítă, pl. nenorocíte

nenorocite
NENOROCÍT, -Ă, nenorociți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care se găsește într-o situație vrednică de plâns, care este lipsită de noroc, de fericire, care are de îndurat un mare necaz, o mare suferință; (om) nefericit. 2. Adj. (Despre situații) Care inspiră milă, tristețe; vrednic de plâns, dureros, trist, jalnic. ♦ (Despre starea, mediul în care se află cineva) Care denotă o situație foarte proastă, vrednică de plâns; p. ext. sărac, sărăcăcios. 3. Adj. Care aduce sau constituie o nenorocire (2); dezastruos, funest, nefast, tragic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) ticălos, de nimic. – V. nenoroci.

DOOM

nenorocít adj. m., s. m., pl. nenorocíți; adj. f., s. f. nenorocítă, pl. nenorocíte

nenorocite
NENOROCÍT, -Ă, nenorociți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care se găsește într-o situație vrednică de plâns, care este lipsită de noroc, de fericire, care are de îndurat un mare necaz, o mare suferință; (om) nefericit. 2. Adj. (Despre situații) Care inspiră milă, tristețe; vrednic de plâns, dureros, trist, jalnic. ♦ (Despre starea, mediul în care se află cineva) Care denotă o situație foarte proastă, vrednică de plâns; p. ext. sărac, sărăcăcios. 3. Adj. Care aduce sau constituie o nenorocire (2); dezastruos, funest, nefast, tragic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) ticălos, de nimic. – V. nenoroci.

DOOM

nenorocít adj. m., s. m., pl. nenorocíți; adj. f., s. f. nenorocítă, pl. nenorocíte

nenorocitei
NENOROCÍT, -Ă, nenorociți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care se găsește într-o situație vrednică de plâns, care este lipsită de noroc, de fericire, care are de îndurat un mare necaz, o mare suferință; (om) nefericit. 2. Adj. (Despre situații) Care inspiră milă, tristețe; vrednic de plâns, dureros, trist, jalnic. ♦ (Despre starea, mediul în care se află cineva) Care denotă o situație foarte proastă, vrednică de plâns; p. ext. sărac, sărăcăcios. 3. Adj. Care aduce sau constituie o nenorocire (2); dezastruos, funest, nefast, tragic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) ticălos, de nimic. – V. nenoroci.

DOOM

nenorocít adj. m., s. m., pl. nenorocíți; adj. f., s. f. nenorocítă, pl. nenorocíte

nenorocitei
NENOROCÍT, -Ă, nenorociți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care se găsește într-o situație vrednică de plâns, care este lipsită de noroc, de fericire, care are de îndurat un mare necaz, o mare suferință; (om) nefericit. 2. Adj. (Despre situații) Care inspiră milă, tristețe; vrednic de plâns, dureros, trist, jalnic. ♦ (Despre starea, mediul în care se află cineva) Care denotă o situație foarte proastă, vrednică de plâns; p. ext. sărac, sărăcăcios. 3. Adj. Care aduce sau constituie o nenorocire (2); dezastruos, funest, nefast, tragic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) ticălos, de nimic. – V. nenoroci.

DOOM

nenorocít adj. m., s. m., pl. nenorocíți; adj. f., s. f. nenorocítă, pl. nenorocíte

nenorocitele
NENOROCÍT, -Ă, nenorociți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care se găsește într-o situație vrednică de plâns, care este lipsită de noroc, de fericire, care are de îndurat un mare necaz, o mare suferință; (om) nefericit. 2. Adj. (Despre situații) Care inspiră milă, tristețe; vrednic de plâns, dureros, trist, jalnic. ♦ (Despre starea, mediul în care se află cineva) Care denotă o situație foarte proastă, vrednică de plâns; p. ext. sărac, sărăcăcios. 3. Adj. Care aduce sau constituie o nenorocire (2); dezastruos, funest, nefast, tragic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) ticălos, de nimic. – V. nenoroci.

DOOM

nenorocít adj. m., s. m., pl. nenorocíți; adj. f., s. f. nenorocítă, pl. nenorocíte

nenorocitele
NENOROCÍT, -Ă, nenorociți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care se găsește într-o situație vrednică de plâns, care este lipsită de noroc, de fericire, care are de îndurat un mare necaz, o mare suferință; (om) nefericit. 2. Adj. (Despre situații) Care inspiră milă, tristețe; vrednic de plâns, dureros, trist, jalnic. ♦ (Despre starea, mediul în care se află cineva) Care denotă o situație foarte proastă, vrednică de plâns; p. ext. sărac, sărăcăcios. 3. Adj. Care aduce sau constituie o nenorocire (2); dezastruos, funest, nefast, tragic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) ticălos, de nimic. – V. nenoroci.

DOOM

nenorocít adj. m., s. m., pl. nenorocíți; adj. f., s. f. nenorocítă, pl. nenorocíte

nenorocitelor
NENOROCÍT, -Ă, nenorociți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care se găsește într-o situație vrednică de plâns, care este lipsită de noroc, de fericire, care are de îndurat un mare necaz, o mare suferință; (om) nefericit. 2. Adj. (Despre situații) Care inspiră milă, tristețe; vrednic de plâns, dureros, trist, jalnic. ♦ (Despre starea, mediul în care se află cineva) Care denotă o situație foarte proastă, vrednică de plâns; p. ext. sărac, sărăcăcios. 3. Adj. Care aduce sau constituie o nenorocire (2); dezastruos, funest, nefast, tragic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) ticălos, de nimic. – V. nenoroci.

DOOM

nenorocít adj. m., s. m., pl. nenorocíți; adj. f., s. f. nenorocítă, pl. nenorocíte

nenorocitelor
NENOROCÍT, -Ă, nenorociți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care se găsește într-o situație vrednică de plâns, care este lipsită de noroc, de fericire, care are de îndurat un mare necaz, o mare suferință; (om) nefericit. 2. Adj. (Despre situații) Care inspiră milă, tristețe; vrednic de plâns, dureros, trist, jalnic. ♦ (Despre starea, mediul în care se află cineva) Care denotă o situație foarte proastă, vrednică de plâns; p. ext. sărac, sărăcăcios. 3. Adj. Care aduce sau constituie o nenorocire (2); dezastruos, funest, nefast, tragic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) ticălos, de nimic. – V. nenoroci.

DOOM

nenorocít adj. m., s. m., pl. nenorocíți; adj. f., s. f. nenorocítă, pl. nenorocíte

nenorocitul
NENOROCÍT, -Ă, nenorociți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care se găsește într-o situație vrednică de plâns, care este lipsită de noroc, de fericire, care are de îndurat un mare necaz, o mare suferință; (om) nefericit. 2. Adj. (Despre situații) Care inspiră milă, tristețe; vrednic de plâns, dureros, trist, jalnic. ♦ (Despre starea, mediul în care se află cineva) Care denotă o situație foarte proastă, vrednică de plâns; p. ext. sărac, sărăcăcios. 3. Adj. Care aduce sau constituie o nenorocire (2); dezastruos, funest, nefast, tragic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) ticălos, de nimic. – V. nenoroci.

DOOM

nenorocít adj. m., s. m., pl. nenorocíți; adj. f., s. f. nenorocítă, pl. nenorocíte

nenorocitul
NENOROCÍT, -Ă, nenorociți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care se găsește într-o situație vrednică de plâns, care este lipsită de noroc, de fericire, care are de îndurat un mare necaz, o mare suferință; (om) nefericit. 2. Adj. (Despre situații) Care inspiră milă, tristețe; vrednic de plâns, dureros, trist, jalnic. ♦ (Despre starea, mediul în care se află cineva) Care denotă o situație foarte proastă, vrednică de plâns; p. ext. sărac, sărăcăcios. 3. Adj. Care aduce sau constituie o nenorocire (2); dezastruos, funest, nefast, tragic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) ticălos, de nimic. – V. nenoroci.

DOOM

nenorocít adj. m., s. m., pl. nenorocíți; adj. f., s. f. nenorocítă, pl. nenorocíte

nenorocitului
NENOROCÍT, -Ă, nenorociți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care se găsește într-o situație vrednică de plâns, care este lipsită de noroc, de fericire, care are de îndurat un mare necaz, o mare suferință; (om) nefericit. 2. Adj. (Despre situații) Care inspiră milă, tristețe; vrednic de plâns, dureros, trist, jalnic. ♦ (Despre starea, mediul în care se află cineva) Care denotă o situație foarte proastă, vrednică de plâns; p. ext. sărac, sărăcăcios. 3. Adj. Care aduce sau constituie o nenorocire (2); dezastruos, funest, nefast, tragic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) ticălos, de nimic. – V. nenoroci.

DOOM

nenorocít adj. m., s. m., pl. nenorocíți; adj. f., s. f. nenorocítă, pl. nenorocíte

nenorocitului
NENOROCÍT, -Ă, nenorociți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care se găsește într-o situație vrednică de plâns, care este lipsită de noroc, de fericire, care are de îndurat un mare necaz, o mare suferință; (om) nefericit. 2. Adj. (Despre situații) Care inspiră milă, tristețe; vrednic de plâns, dureros, trist, jalnic. ♦ (Despre starea, mediul în care se află cineva) Care denotă o situație foarte proastă, vrednică de plâns; p. ext. sărac, sărăcăcios. 3. Adj. Care aduce sau constituie o nenorocire (2); dezastruos, funest, nefast, tragic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) ticălos, de nimic. – V. nenoroci.

DOOM

nenorocít adj. m., s. m., pl. nenorocíți; adj. f., s. f. nenorocítă, pl. nenorocíte

nenorociși
NENOROCÍ, nenorocesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face pe cineva nenorocit sau a deveni nenorocit, a(-și) pricinui un mare rău, o mare suferință, un mare necaz; a(-și) distruge viața. – Din nenoroc.

DOOM

nenorocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nenorocésc, imperf. 3 sg. nenoroceá; conj. prez. 3 să nenoroceáscă

nenorociți
NENOROCÍ, nenorocesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face pe cineva nenorocit sau a deveni nenorocit, a(-și) pricinui un mare rău, o mare suferință, un mare necaz; a(-și) distruge viața. – Din nenoroc.

DOOM

nenorocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nenorocésc, imperf. 3 sg. nenoroceá; conj. prez. 3 să nenoroceáscă

nenorociți
NENOROCÍT, -Ă, nenorociți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care se găsește într-o situație vrednică de plâns, care este lipsită de noroc, de fericire, care are de îndurat un mare necaz, o mare suferință; (om) nefericit. 2. Adj. (Despre situații) Care inspiră milă, tristețe; vrednic de plâns, dureros, trist, jalnic. ♦ (Despre starea, mediul în care se află cineva) Care denotă o situație foarte proastă, vrednică de plâns; p. ext. sărac, sărăcăcios. 3. Adj. Care aduce sau constituie o nenorocire (2); dezastruos, funest, nefast, tragic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) ticălos, de nimic. – V. nenoroci.

DOOM

nenorocít adj. m., s. m., pl. nenorocíți; adj. f., s. f. nenorocítă, pl. nenorocíte

nenorociți
NENOROCÍT, -Ă, nenorociți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care se găsește într-o situație vrednică de plâns, care este lipsită de noroc, de fericire, care are de îndurat un mare necaz, o mare suferință; (om) nefericit. 2. Adj. (Despre situații) Care inspiră milă, tristețe; vrednic de plâns, dureros, trist, jalnic. ♦ (Despre starea, mediul în care se află cineva) Care denotă o situație foarte proastă, vrednică de plâns; p. ext. sărac, sărăcăcios. 3. Adj. Care aduce sau constituie o nenorocire (2); dezastruos, funest, nefast, tragic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) ticălos, de nimic. – V. nenoroci.

DOOM

nenorocít adj. m., s. m., pl. nenorocíți; adj. f., s. f. nenorocítă, pl. nenorocíte

nenorociții
NENOROCÍT, -Ă, nenorociți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care se găsește într-o situație vrednică de plâns, care este lipsită de noroc, de fericire, care are de îndurat un mare necaz, o mare suferință; (om) nefericit. 2. Adj. (Despre situații) Care inspiră milă, tristețe; vrednic de plâns, dureros, trist, jalnic. ♦ (Despre starea, mediul în care se află cineva) Care denotă o situație foarte proastă, vrednică de plâns; p. ext. sărac, sărăcăcios. 3. Adj. Care aduce sau constituie o nenorocire (2); dezastruos, funest, nefast, tragic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) ticălos, de nimic. – V. nenoroci.

DOOM

nenorocít adj. m., s. m., pl. nenorocíți; adj. f., s. f. nenorocítă, pl. nenorocíte

nenorociții
NENOROCÍT, -Ă, nenorociți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care se găsește într-o situație vrednică de plâns, care este lipsită de noroc, de fericire, care are de îndurat un mare necaz, o mare suferință; (om) nefericit. 2. Adj. (Despre situații) Care inspiră milă, tristețe; vrednic de plâns, dureros, trist, jalnic. ♦ (Despre starea, mediul în care se află cineva) Care denotă o situație foarte proastă, vrednică de plâns; p. ext. sărac, sărăcăcios. 3. Adj. Care aduce sau constituie o nenorocire (2); dezastruos, funest, nefast, tragic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) ticălos, de nimic. – V. nenoroci.

DOOM

nenorocít adj. m., s. m., pl. nenorocíți; adj. f., s. f. nenorocítă, pl. nenorocíte

nenorociților
NENOROCÍT, -Ă, nenorociți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care se găsește într-o situație vrednică de plâns, care este lipsită de noroc, de fericire, care are de îndurat un mare necaz, o mare suferință; (om) nefericit. 2. Adj. (Despre situații) Care inspiră milă, tristețe; vrednic de plâns, dureros, trist, jalnic. ♦ (Despre starea, mediul în care se află cineva) Care denotă o situație foarte proastă, vrednică de plâns; p. ext. sărac, sărăcăcios. 3. Adj. Care aduce sau constituie o nenorocire (2); dezastruos, funest, nefast, tragic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) ticălos, de nimic. – V. nenoroci.

DOOM

nenorocít adj. m., s. m., pl. nenorocíți; adj. f., s. f. nenorocítă, pl. nenorocíte

nenorociților
NENOROCÍT, -Ă, nenorociți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care se găsește într-o situație vrednică de plâns, care este lipsită de noroc, de fericire, care are de îndurat un mare necaz, o mare suferință; (om) nefericit. 2. Adj. (Despre situații) Care inspiră milă, tristețe; vrednic de plâns, dureros, trist, jalnic. ♦ (Despre starea, mediul în care se află cineva) Care denotă o situație foarte proastă, vrednică de plâns; p. ext. sărac, sărăcăcios. 3. Adj. Care aduce sau constituie o nenorocire (2); dezastruos, funest, nefast, tragic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) ticălos, de nimic. – V. nenoroci.

DOOM

nenorocít adj. m., s. m., pl. nenorocíți; adj. f., s. f. nenorocítă, pl. nenorocíte

nenorocoasa
NENOROCÓS, -OÁSĂ, nenorocoși, -oase, adj. Care nu are noroc, care nu are succes în ceea ce întreprinde, ghinionist, păgubaș; p. ext. care aduce nenorocire (2), nefast. – Pref. ne- + norocos.

DOOM

nenorocós adj. m., pl. nenorocóși; f. nenorocoásă, pl. nenorocoáse

nenorocoase
NENOROCÓS, -OÁSĂ, nenorocoși, -oase, adj. Care nu are noroc, care nu are succes în ceea ce întreprinde, ghinionist, păgubaș; p. ext. care aduce nenorocire (2), nefast. – Pref. ne- + norocos.

DOOM

nenorocós adj. m., pl. nenorocóși; f. nenorocoásă, pl. nenorocoáse

nenorocoasei
NENOROCÓS, -OÁSĂ, nenorocoși, -oase, adj. Care nu are noroc, care nu are succes în ceea ce întreprinde, ghinionist, păgubaș; p. ext. care aduce nenorocire (2), nefast. – Pref. ne- + norocos.

DOOM

nenorocós adj. m., pl. nenorocóși; f. nenorocoásă, pl. nenorocoáse

nenorocoasele
NENOROCÓS, -OÁSĂ, nenorocoși, -oase, adj. Care nu are noroc, care nu are succes în ceea ce întreprinde, ghinionist, păgubaș; p. ext. care aduce nenorocire (2), nefast. – Pref. ne- + norocos.

DOOM

nenorocós adj. m., pl. nenorocóși; f. nenorocoásă, pl. nenorocoáse

nenorocoaselor
NENOROCÓS, -OÁSĂ, nenorocoși, -oase, adj. Care nu are noroc, care nu are succes în ceea ce întreprinde, ghinionist, păgubaș; p. ext. care aduce nenorocire (2), nefast. – Pref. ne- + norocos.

DOOM

nenorocós adj. m., pl. nenorocóși; f. nenorocoásă, pl. nenorocoáse

nenorocos
NENOROCÓS, -OÁSĂ, nenorocoși, -oase, adj. Care nu are noroc, care nu are succes în ceea ce întreprinde, ghinionist, păgubaș; p. ext. care aduce nenorocire (2), nefast. – Pref. ne- + norocos.

DOOM

nenorocós adj. m., pl. nenorocóși; f. nenorocoásă, pl. nenorocoáse

nenorocosul
NENOROCÓS, -OÁSĂ, nenorocoși, -oase, adj. Care nu are noroc, care nu are succes în ceea ce întreprinde, ghinionist, păgubaș; p. ext. care aduce nenorocire (2), nefast. – Pref. ne- + norocos.

DOOM

nenorocós adj. m., pl. nenorocóși; f. nenorocoásă, pl. nenorocoáse

nenorocosului
NENOROCÓS, -OÁSĂ, nenorocoși, -oase, adj. Care nu are noroc, care nu are succes în ceea ce întreprinde, ghinionist, păgubaș; p. ext. care aduce nenorocire (2), nefast. – Pref. ne- + norocos.

DOOM

nenorocós adj. m., pl. nenorocóși; f. nenorocoásă, pl. nenorocoáse

nenorocoși
NENOROCÓS, -OÁSĂ, nenorocoși, -oase, adj. Care nu are noroc, care nu are succes în ceea ce întreprinde, ghinionist, păgubaș; p. ext. care aduce nenorocire (2), nefast. – Pref. ne- + norocos.

DOOM

nenorocós adj. m., pl. nenorocóși; f. nenorocoásă, pl. nenorocoáse

nenorocoșii
NENOROCÓS, -OÁSĂ, nenorocoși, -oase, adj. Care nu are noroc, care nu are succes în ceea ce întreprinde, ghinionist, păgubaș; p. ext. care aduce nenorocire (2), nefast. – Pref. ne- + norocos.

DOOM

nenorocós adj. m., pl. nenorocóși; f. nenorocoásă, pl. nenorocoáse

nenorocoșilor
NENOROCÓS, -OÁSĂ, nenorocoși, -oase, adj. Care nu are noroc, care nu are succes în ceea ce întreprinde, ghinionist, păgubaș; p. ext. care aduce nenorocire (2), nefast. – Pref. ne- + norocos.

DOOM

nenorocós adj. m., pl. nenorocóși; f. nenorocoásă, pl. nenorocoáse

nentrecut
NEÎNTRECÚT, -Ă, neîntrecuți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi întrecut (în valoare, merite etc.); inegalabil, neasemuit. Privește la vîrtejul valsului; în acest vîrtej ochii lui trebuiesc să deosibească între toate pe cîteva, mai grațioase, și între aceste cîteva mai grațioase, pe una nentrecută, adorabilă. CARAGIALE, O. II 120. – Scris și: nentrecut.

nenufar
NENUFÁR, nenufari, s. m. (Bot.; livr.) Nufăr. – Din fr. nénuphar.

DOOM

nenufár (livr.) s. m., pl. nenufári

nenufari
NENUFÁR, nenufari, s. m. (Bot.; livr.) Nufăr. – Din fr. nénuphar.

DOOM

nenufár (livr.) s. m., pl. nenufári

nenufarii
NENUFÁR, nenufari, s. m. (Bot.; livr.) Nufăr. – Din fr. nénuphar.

DOOM

nenufár (livr.) s. m., pl. nenufári

nenufarilor
NENUFÁR, nenufari, s. m. (Bot.; livr.) Nufăr. – Din fr. nénuphar.

DOOM

nenufár (livr.) s. m., pl. nenufári

nenufarul
NENUFÁR, nenufari, s. m. (Bot.; livr.) Nufăr. – Din fr. nénuphar.

DOOM

nenufár (livr.) s. m., pl. nenufári

nenufarului
NENUFÁR, nenufari, s. m. (Bot.; livr.) Nufăr. – Din fr. nénuphar.

DOOM

nenufár (livr.) s. m., pl. nenufári

nenumărat
NENUMĂRÁT, -Ă, nenumărați, -te, adj. Care este în cantitate atât de mare încât nu poate fi numărat; fără număr, imens. ◊ Loc. adv. De nenumărate ori sau în nenumărate rânduri = de foarte multe ori, foarte des. – Pref. ne- + numărat.

DOOM

nenumărát adj. m., pl. nenumăráți; f. nenumărátă, pl. nenumăráte

nenumărata
NENUMĂRÁT, -Ă, nenumărați, -te, adj. Care este în cantitate atât de mare încât nu poate fi numărat; fără număr, imens. ◊ Loc. adv. De nenumărate ori sau în nenumărate rânduri = de foarte multe ori, foarte des. – Pref. ne- + numărat.

DOOM

nenumărát adj. m., pl. nenumăráți; f. nenumărátă, pl. nenumăráte

nenumărate
NENUMĂRÁT, -Ă, nenumărați, -te, adj. Care este în cantitate atât de mare încât nu poate fi numărat; fără număr, imens. ◊ Loc. adv. De nenumărate ori sau în nenumărate rânduri = de foarte multe ori, foarte des. – Pref. ne- + numărat.

DOOM

nenumărát adj. m., pl. nenumăráți; f. nenumărátă, pl. nenumăráte

nenumăratei
NENUMĂRÁT, -Ă, nenumărați, -te, adj. Care este în cantitate atât de mare încât nu poate fi numărat; fără număr, imens. ◊ Loc. adv. De nenumărate ori sau în nenumărate rânduri = de foarte multe ori, foarte des. – Pref. ne- + numărat.

DOOM

nenumărát adj. m., pl. nenumăráți; f. nenumărátă, pl. nenumăráte

nenumăratele
NENUMĂRÁT, -Ă, nenumărați, -te, adj. Care este în cantitate atât de mare încât nu poate fi numărat; fără număr, imens. ◊ Loc. adv. De nenumărate ori sau în nenumărate rânduri = de foarte multe ori, foarte des. – Pref. ne- + numărat.

DOOM

nenumărát adj. m., pl. nenumăráți; f. nenumărátă, pl. nenumăráte

nenumăratelor
NENUMĂRÁT, -Ă, nenumărați, -te, adj. Care este în cantitate atât de mare încât nu poate fi numărat; fără număr, imens. ◊ Loc. adv. De nenumărate ori sau în nenumărate rânduri = de foarte multe ori, foarte des. – Pref. ne- + numărat.

DOOM

nenumărát adj. m., pl. nenumăráți; f. nenumărátă, pl. nenumăráte

nenumăratul
NENUMĂRÁT, -Ă, nenumărați, -te, adj. Care este în cantitate atât de mare încât nu poate fi numărat; fără număr, imens. ◊ Loc. adv. De nenumărate ori sau în nenumărate rânduri = de foarte multe ori, foarte des. – Pref. ne- + numărat.

DOOM

nenumărát adj. m., pl. nenumăráți; f. nenumărátă, pl. nenumăráte

nenumăratului
NENUMĂRÁT, -Ă, nenumărați, -te, adj. Care este în cantitate atât de mare încât nu poate fi numărat; fără număr, imens. ◊ Loc. adv. De nenumărate ori sau în nenumărate rânduri = de foarte multe ori, foarte des. – Pref. ne- + numărat.

DOOM

nenumărát adj. m., pl. nenumăráți; f. nenumărátă, pl. nenumăráte

nenumărați
NENUMĂRÁT, -Ă, nenumărați, -te, adj. Care este în cantitate atât de mare încât nu poate fi numărat; fără număr, imens. ◊ Loc. adv. De nenumărate ori sau în nenumărate rânduri = de foarte multe ori, foarte des. – Pref. ne- + numărat.

DOOM

nenumărát adj. m., pl. nenumăráți; f. nenumărátă, pl. nenumăráte

nenumărații
NENUMĂRÁT, -Ă, nenumărați, -te, adj. Care este în cantitate atât de mare încât nu poate fi numărat; fără număr, imens. ◊ Loc. adv. De nenumărate ori sau în nenumărate rânduri = de foarte multe ori, foarte des. – Pref. ne- + numărat.

DOOM

nenumărát adj. m., pl. nenumăráți; f. nenumărátă, pl. nenumăráte

nenumăraților
NENUMĂRÁT, -Ă, nenumărați, -te, adj. Care este în cantitate atât de mare încât nu poate fi numărat; fără număr, imens. ◊ Loc. adv. De nenumărate ori sau în nenumărate rânduri = de foarte multe ori, foarte des. – Pref. ne- + numărat.

DOOM

nenumărát adj. m., pl. nenumăráți; f. nenumărátă, pl. nenumăráte

nenuț
NENÚȚ, nenuți, s. m. (Regional) Tată. Să fii mamii de-ajutor Și nenuțului de spor. MARIAN, NA. 318. – Variantă: neniúț (MARIAN, Î. 329) s. m.

neo
NEO- Element de compunere însemnând „nou”, „recent”, care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. [Pr.: ne-o] – Din fr. neo-.

neoameni
NEÓM, neoameni, s. m. Persoană lipsită de însușirile proprii unui om normal; persoană lipsită de omenie. ◊ Loc. adv. Ca neoamenii = altfel decât ar fi normal. ◊ Expr. A face pe cineva (din om) neom = a aduce pe cineva într-o stare de plâns, distrugându-l fizicește sau sufletește. [Pr.: ne-om] – Pref. ne- + om.

DOOM

neóm s. m., pl. neoámeni

neoamenii
NEÓM, neoameni, s. m. Persoană lipsită de însușirile proprii unui om normal; persoană lipsită de omenie. ◊ Loc. adv. Ca neoamenii = altfel decât ar fi normal. ◊ Expr. A face pe cineva (din om) neom = a aduce pe cineva într-o stare de plâns, distrugându-l fizicește sau sufletește. [Pr.: ne-om] – Pref. ne- + om.

DOOM

neóm s. m., pl. neoámeni

neoamenilor
NEÓM, neoameni, s. m. Persoană lipsită de însușirile proprii unui om normal; persoană lipsită de omenie. ◊ Loc. adv. Ca neoamenii = altfel decât ar fi normal. ◊ Expr. A face pe cineva (din om) neom = a aduce pe cineva într-o stare de plâns, distrugându-l fizicește sau sufletește. [Pr.: ne-om] – Pref. ne- + om.

DOOM

neóm s. m., pl. neoámeni

neoanacreontic
NEOANACREÓNTIC, -Ă, neoanacreontici, -ce, adj. Care se inspiră din poezia lirică cultivată de imitatori târzii ai lui Anacreon; care aparține acestei poezii. [Pr.: ne-o-a-na-cre-on-] – Din fr. néo-anacréontique.

DOOM

neoanacreóntic (ne-o-a-na-cre-) adj. m., pl. neoanacreóntici; f. neoanacreóntică, pl. neoanacreóntice

neoanacreontica
NEOANACREÓNTIC, -Ă, neoanacreontici, -ce, adj. Care se inspiră din poezia lirică cultivată de imitatori târzii ai lui Anacreon; care aparține acestei poezii. [Pr.: ne-o-a-na-cre-on-] – Din fr. néo-anacréontique.

DOOM

neoanacreóntic (ne-o-a-na-cre-) adj. m., pl. neoanacreóntici; f. neoanacreóntică, pl. neoanacreóntice

neoanacreontice
NEOANACREÓNTIC, -Ă, neoanacreontici, -ce, adj. Care se inspiră din poezia lirică cultivată de imitatori târzii ai lui Anacreon; care aparține acestei poezii. [Pr.: ne-o-a-na-cre-on-] – Din fr. néo-anacréontique.

DOOM

neoanacreóntic (ne-o-a-na-cre-) adj. m., pl. neoanacreóntici; f. neoanacreóntică, pl. neoanacreóntice

neoanacreonticei
NEOANACREÓNTIC, -Ă, neoanacreontici, -ce, adj. Care se inspiră din poezia lirică cultivată de imitatori târzii ai lui Anacreon; care aparține acestei poezii. [Pr.: ne-o-a-na-cre-on-] – Din fr. néo-anacréontique.

DOOM

neoanacreóntic (ne-o-a-na-cre-) adj. m., pl. neoanacreóntici; f. neoanacreóntică, pl. neoanacreóntice

neoanacreonticele
NEOANACREÓNTIC, -Ă, neoanacreontici, -ce, adj. Care se inspiră din poezia lirică cultivată de imitatori târzii ai lui Anacreon; care aparține acestei poezii. [Pr.: ne-o-a-na-cre-on-] – Din fr. néo-anacréontique.

DOOM

neoanacreóntic (ne-o-a-na-cre-) adj. m., pl. neoanacreóntici; f. neoanacreóntică, pl. neoanacreóntice

neoanacreonticelor
NEOANACREÓNTIC, -Ă, neoanacreontici, -ce, adj. Care se inspiră din poezia lirică cultivată de imitatori târzii ai lui Anacreon; care aparține acestei poezii. [Pr.: ne-o-a-na-cre-on-] – Din fr. néo-anacréontique.

DOOM

neoanacreóntic (ne-o-a-na-cre-) adj. m., pl. neoanacreóntici; f. neoanacreóntică, pl. neoanacreóntice

neoanacreontici
NEOANACREÓNTIC, -Ă, neoanacreontici, -ce, adj. Care se inspiră din poezia lirică cultivată de imitatori târzii ai lui Anacreon; care aparține acestei poezii. [Pr.: ne-o-a-na-cre-on-] – Din fr. néo-anacréontique.

DOOM

neoanacreóntic (ne-o-a-na-cre-) adj. m., pl. neoanacreóntici; f. neoanacreóntică, pl. neoanacreóntice

neoanacreonticii
NEOANACREÓNTIC, -Ă, neoanacreontici, -ce, adj. Care se inspiră din poezia lirică cultivată de imitatori târzii ai lui Anacreon; care aparține acestei poezii. [Pr.: ne-o-a-na-cre-on-] – Din fr. néo-anacréontique.

DOOM

neoanacreóntic (ne-o-a-na-cre-) adj. m., pl. neoanacreóntici; f. neoanacreóntică, pl. neoanacreóntice

neoanacreonticilor
NEOANACREÓNTIC, -Ă, neoanacreontici, -ce, adj. Care se inspiră din poezia lirică cultivată de imitatori târzii ai lui Anacreon; care aparține acestei poezii. [Pr.: ne-o-a-na-cre-on-] – Din fr. néo-anacréontique.

DOOM

neoanacreóntic (ne-o-a-na-cre-) adj. m., pl. neoanacreóntici; f. neoanacreóntică, pl. neoanacreóntice

neoanacreonticul
NEOANACREÓNTIC, -Ă, neoanacreontici, -ce, adj. Care se inspiră din poezia lirică cultivată de imitatori târzii ai lui Anacreon; care aparține acestei poezii. [Pr.: ne-o-a-na-cre-on-] – Din fr. néo-anacréontique.

DOOM

neoanacreóntic (ne-o-a-na-cre-) adj. m., pl. neoanacreóntici; f. neoanacreóntică, pl. neoanacreóntice

neoanacreonticului
NEOANACREÓNTIC, -Ă, neoanacreontici, -ce, adj. Care se inspiră din poezia lirică cultivată de imitatori târzii ai lui Anacreon; care aparține acestei poezii. [Pr.: ne-o-a-na-cre-on-] – Din fr. néo-anacréontique.

DOOM

neoanacreóntic (ne-o-a-na-cre-) adj. m., pl. neoanacreóntici; f. neoanacreóntică, pl. neoanacreóntice

neoanacreontism
NEOANACREONTÍSM s.n. Revenire la sfârșitul sec. XVIII, la stilul și temele anacreontice tradiționale. [< fr. néo-anacréontisme].

neoanacreontismul
NEOANACREONTÍSM s.n. Revenire la sfârșitul sec. XVIII, la stilul și temele anacreontice tradiționale. [< fr. néo-anacréontisme].

neoanacreontismului
NEOANACREONTÍSM s.n. Revenire la sfârșitul sec. XVIII, la stilul și temele anacreontice tradiționale. [< fr. néo-anacréontisme].

neoanarhism
NEOANARHÍSM s.n. Curent politic și doctrinar care reia și actualizează unele dintre tezele vechiului anarhism, pretinzând că lupta politică organizată și partidul revoluționar ar fi inutile și că tactica „revoluționară” ar fi aceea a acțiunilor extremiste și teroriste. [Pron. ne-o-a-. / et. incertă].

neoanarhismul
NEOANARHÍSM s.n. Curent politic și doctrinar care reia și actualizează unele dintre tezele vechiului anarhism, pretinzând că lupta politică organizată și partidul revoluționar ar fi inutile și că tactica „revoluționară” ar fi aceea a acțiunilor extremiste și teroriste. [Pron. ne-o-a-. / et. incertă].

neoanarhismului
NEOANARHÍSM s.n. Curent politic și doctrinar care reia și actualizează unele dintre tezele vechiului anarhism, pretinzând că lupta politică organizată și partidul revoluționar ar fi inutile și că tactica „revoluționară” ar fi aceea a acțiunilor extremiste și teroriste. [Pron. ne-o-a-. / et. incertă].

neoantrop
NEOANTRÓP s.m. (Pal.) Tip uman fosil; homo sapiens. [Pron. ne-o-an-. / cf. it. neoantropo < gr. neos – nou, anthropos – om].

DOOM

neoantróp (ne-o-an-) s. m., pl. neoantrópi

neoantropi
NEOANTRÓP s.m. (Pal.) Tip uman fosil; homo sapiens. [Pron. ne-o-an-. / cf. it. neoantropo < gr. neos – nou, anthropos – om].

DOOM

neoantróp (ne-o-an-) s. m., pl. neoantrópi

neoantropii
NEOANTRÓP s.m. (Pal.) Tip uman fosil; homo sapiens. [Pron. ne-o-an-. / cf. it. neoantropo < gr. neos – nou, anthropos – om].

DOOM

neoantróp (ne-o-an-) s. m., pl. neoantrópi

neoantropilor
NEOANTRÓP s.m. (Pal.) Tip uman fosil; homo sapiens. [Pron. ne-o-an-. / cf. it. neoantropo < gr. neos – nou, anthropos – om].

DOOM

neoantróp (ne-o-an-) s. m., pl. neoantrópi

neoantropul
NEOANTRÓP s.m. (Pal.) Tip uman fosil; homo sapiens. [Pron. ne-o-an-. / cf. it. neoantropo < gr. neos – nou, anthropos – om].

DOOM

neoantróp (ne-o-an-) s. m., pl. neoantrópi

neoantropului
NEOANTRÓP s.m. (Pal.) Tip uman fosil; homo sapiens. [Pron. ne-o-an-. / cf. it. neoantropo < gr. neos – nou, anthropos – om].

DOOM

neoantróp (ne-o-an-) s. m., pl. neoantrópi

neoaristotelism
NEOARISTOTELÍSM s.n. (Fil.) Denumire dată aristotelismului Renașterii, opus celui scolastic. [< fr. néo-aristotélisme].

neoaristotelismul
NEOARISTOTELÍSM s.n. (Fil.) Denumire dată aristotelismului Renașterii, opus celui scolastic. [< fr. néo-aristotélisme].

neoaristotelismului
NEOARISTOTELÍSM s.n. (Fil.) Denumire dată aristotelismului Renașterii, opus celui scolastic. [< fr. néo-aristotélisme].

neoartroza
NEOARTRÓZĂ, neoartroze, s. f. (Med.) Articulație nou creată între două extremități osoase aflate în raporturi anatomice anormale. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoarthrose.

neoartroze
NEOARTRÓZĂ, neoartroze, s. f. (Med.) Articulație nou creată între două extremități osoase aflate în raporturi anatomice anormale. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoarthrose.

neoartrozei
NEOARTRÓZĂ, neoartroze, s. f. (Med.) Articulație nou creată între două extremități osoase aflate în raporturi anatomice anormale. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoarthrose.

neoartrozele
NEOARTRÓZĂ, neoartroze, s. f. (Med.) Articulație nou creată între două extremități osoase aflate în raporturi anatomice anormale. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoarthrose.

neoartrozelor
NEOARTRÓZĂ, neoartroze, s. f. (Med.) Articulație nou creată între două extremități osoase aflate în raporturi anatomice anormale. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoarthrose.

neobaroc
NEOBARÓC, -Ă, neobaroci, -ce, adj. s. n. 1. S. n. Curent și stil artistic bombastic (manifestate îndeosebi la începutul sec. XIX) care încearcă să reînvie barocul. 2. Adj. Care aparține neobarocului (1), care se referă la neobaroc. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néobaroque.

DOOM

*neobaróc² (ne-o-) s. n.

neobaroca
NEOBARÓC, -Ă, neobaroci, -ce, adj. s. n. 1. S. n. Curent și stil artistic bombastic (manifestate îndeosebi la începutul sec. XIX) care încearcă să reînvie barocul. 2. Adj. Care aparține neobarocului (1), care se referă la neobaroc. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néobaroque.

DOOM

*neobaróc² (ne-o-) s. n.

neobaroce
NEOBARÓC, -Ă, neobaroci, -ce, adj. s. n. 1. S. n. Curent și stil artistic bombastic (manifestate îndeosebi la începutul sec. XIX) care încearcă să reînvie barocul. 2. Adj. Care aparține neobarocului (1), care se referă la neobaroc. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néobaroque.

DOOM

*neobaróc² (ne-o-) s. n.

neobarocei
NEOBARÓC, -Ă, neobaroci, -ce, adj. s. n. 1. S. n. Curent și stil artistic bombastic (manifestate îndeosebi la începutul sec. XIX) care încearcă să reînvie barocul. 2. Adj. Care aparține neobarocului (1), care se referă la neobaroc. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néobaroque.

DOOM

*neobaróc² (ne-o-) s. n.

neobarocele
NEOBARÓC, -Ă, neobaroci, -ce, adj. s. n. 1. S. n. Curent și stil artistic bombastic (manifestate îndeosebi la începutul sec. XIX) care încearcă să reînvie barocul. 2. Adj. Care aparține neobarocului (1), care se referă la neobaroc. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néobaroque.

DOOM

*neobaróc² (ne-o-) s. n.

neobarocelor
NEOBARÓC, -Ă, neobaroci, -ce, adj. s. n. 1. S. n. Curent și stil artistic bombastic (manifestate îndeosebi la începutul sec. XIX) care încearcă să reînvie barocul. 2. Adj. Care aparține neobarocului (1), care se referă la neobaroc. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néobaroque.

DOOM

*neobaróc² (ne-o-) s. n.

neobaroci
NEOBARÓC, -Ă, neobaroci, -ce, adj. s. n. 1. S. n. Curent și stil artistic bombastic (manifestate îndeosebi la începutul sec. XIX) care încearcă să reînvie barocul. 2. Adj. Care aparține neobarocului (1), care se referă la neobaroc. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néobaroque.

DOOM

*neobaróc² (ne-o-) s. n.

neobarocii
NEOBARÓC, -Ă, neobaroci, -ce, adj. s. n. 1. S. n. Curent și stil artistic bombastic (manifestate îndeosebi la începutul sec. XIX) care încearcă să reînvie barocul. 2. Adj. Care aparține neobarocului (1), care se referă la neobaroc. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néobaroque.

DOOM

*neobaróc² (ne-o-) s. n.

neobarocilor
NEOBARÓC, -Ă, neobaroci, -ce, adj. s. n. 1. S. n. Curent și stil artistic bombastic (manifestate îndeosebi la începutul sec. XIX) care încearcă să reînvie barocul. 2. Adj. Care aparține neobarocului (1), care se referă la neobaroc. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néobaroque.

DOOM

*neobaróc² (ne-o-) s. n.

neobarocul
NEOBARÓC, -Ă, neobaroci, -ce, adj. s. n. 1. S. n. Curent și stil artistic bombastic (manifestate îndeosebi la începutul sec. XIX) care încearcă să reînvie barocul. 2. Adj. Care aparține neobarocului (1), care se referă la neobaroc. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néobaroque.

DOOM

*neobaróc² (ne-o-) s. n.

neobarocului
NEOBARÓC, -Ă, neobaroci, -ce, adj. s. n. 1. S. n. Curent și stil artistic bombastic (manifestate îndeosebi la începutul sec. XIX) care încearcă să reînvie barocul. 2. Adj. Care aparține neobarocului (1), care se referă la neobaroc. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néobaroque.

DOOM

*neobaróc² (ne-o-) s. n.

neobedient
NEOBEDIÉNT, -Ă, neobedienți, -te, adj. Care nu este supus, ascultător. [Pr.: ne-o-be-di-ent] – Pref. ne- + obedient.

DOOM

*neobediént (ne-o-, -di-ent) adj. m., pl. neobediénți; f. neobediéntă, pl. neobediénte

neobedienta
NEOBEDIÉNT, -Ă, neobedienți, -te, adj. Care nu este supus, ascultător. [Pr.: ne-o-be-di-ent] – Pref. ne- + obedient.

DOOM

*neobediént (ne-o-, -di-ent) adj. m., pl. neobediénți; f. neobediéntă, pl. neobediénte

neobediente
NEOBEDIÉNT, -Ă, neobedienți, -te, adj. Care nu este supus, ascultător. [Pr.: ne-o-be-di-ent] – Pref. ne- + obedient.

DOOM

*neobediént (ne-o-, -di-ent) adj. m., pl. neobediénți; f. neobediéntă, pl. neobediénte

neobedientei
NEOBEDIÉNT, -Ă, neobedienți, -te, adj. Care nu este supus, ascultător. [Pr.: ne-o-be-di-ent] – Pref. ne- + obedient.

DOOM

*neobediént (ne-o-, -di-ent) adj. m., pl. neobediénți; f. neobediéntă, pl. neobediénte

neobedientele
NEOBEDIÉNT, -Ă, neobedienți, -te, adj. Care nu este supus, ascultător. [Pr.: ne-o-be-di-ent] – Pref. ne- + obedient.

DOOM

*neobediént (ne-o-, -di-ent) adj. m., pl. neobediénți; f. neobediéntă, pl. neobediénte

neobedientelor
NEOBEDIÉNT, -Ă, neobedienți, -te, adj. Care nu este supus, ascultător. [Pr.: ne-o-be-di-ent] – Pref. ne- + obedient.

DOOM

*neobediént (ne-o-, -di-ent) adj. m., pl. neobediénți; f. neobediéntă, pl. neobediénte

neobedientul
NEOBEDIÉNT, -Ă, neobedienți, -te, adj. Care nu este supus, ascultător. [Pr.: ne-o-be-di-ent] – Pref. ne- + obedient.

DOOM

*neobediént (ne-o-, -di-ent) adj. m., pl. neobediénți; f. neobediéntă, pl. neobediénte

neobedientului
NEOBEDIÉNT, -Ă, neobedienți, -te, adj. Care nu este supus, ascultător. [Pr.: ne-o-be-di-ent] – Pref. ne- + obedient.

DOOM

*neobediént (ne-o-, -di-ent) adj. m., pl. neobediénți; f. neobediéntă, pl. neobediénte

neobedienți
NEOBEDIÉNT, -Ă, neobedienți, -te, adj. Care nu este supus, ascultător. [Pr.: ne-o-be-di-ent] – Pref. ne- + obedient.

DOOM

*neobediént (ne-o-, -di-ent) adj. m., pl. neobediénți; f. neobediéntă, pl. neobediénte

neobedienții
NEOBEDIÉNT, -Ă, neobedienți, -te, adj. Care nu este supus, ascultător. [Pr.: ne-o-be-di-ent] – Pref. ne- + obedient.

DOOM

*neobediént (ne-o-, -di-ent) adj. m., pl. neobediénți; f. neobediéntă, pl. neobediénte

neobedienților
NEOBEDIÉNT, -Ă, neobedienți, -te, adj. Care nu este supus, ascultător. [Pr.: ne-o-be-di-ent] – Pref. ne- + obedient.

DOOM

*neobediént (ne-o-, -di-ent) adj. m., pl. neobediénți; f. neobediéntă, pl. neobediénte

neobișnuința
NEOBIȘNUÍNȚĂ s. f. Faptul de a nu fi obișnuit cu ceva; lipsă de obișnuință. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + obișnuință.

DOOM

neobișnuínță (ne-o-) s. f., g.-d. art. neobișnuínței

neobișnuințe
NEOBIȘNUÍNȚĂ s. f. Faptul de a nu fi obișnuit cu ceva; lipsă de obișnuință. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + obișnuință.

DOOM

neobișnuínță (ne-o-) s. f., g.-d. art. neobișnuínței

neobișnuinței
NEOBIȘNUÍNȚĂ s. f. Faptul de a nu fi obișnuit cu ceva; lipsă de obișnuință. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + obișnuință.

DOOM

neobișnuínță (ne-o-) s. f., g.-d. art. neobișnuínței

neobișnuit
NEOBIȘNUÍT, -Ă, neobișnuiți, -te, adj. Care iese din comun, care are un caracter aparte, unic; p. ext. extraordinar. ♦ Straniu, bizar, curios, ciudat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + obișnuit.

DOOM

neobișnuít (ne-o-) adj. m., pl. neobișnuíți; f. neobișnuítă, pl. neobișnuíte

neobișnuita
NEOBIȘNUÍT, -Ă, neobișnuiți, -te, adj. Care iese din comun, care are un caracter aparte, unic; p. ext. extraordinar. ♦ Straniu, bizar, curios, ciudat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + obișnuit.

DOOM

neobișnuít (ne-o-) adj. m., pl. neobișnuíți; f. neobișnuítă, pl. neobișnuíte

neobișnuite
NEOBIȘNUÍT, -Ă, neobișnuiți, -te, adj. Care iese din comun, care are un caracter aparte, unic; p. ext. extraordinar. ♦ Straniu, bizar, curios, ciudat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + obișnuit.

DOOM

neobișnuít (ne-o-) adj. m., pl. neobișnuíți; f. neobișnuítă, pl. neobișnuíte

neobișnuitei
NEOBIȘNUÍT, -Ă, neobișnuiți, -te, adj. Care iese din comun, care are un caracter aparte, unic; p. ext. extraordinar. ♦ Straniu, bizar, curios, ciudat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + obișnuit.

DOOM

neobișnuít (ne-o-) adj. m., pl. neobișnuíți; f. neobișnuítă, pl. neobișnuíte

neobișnuitele
NEOBIȘNUÍT, -Ă, neobișnuiți, -te, adj. Care iese din comun, care are un caracter aparte, unic; p. ext. extraordinar. ♦ Straniu, bizar, curios, ciudat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + obișnuit.

DOOM

neobișnuít (ne-o-) adj. m., pl. neobișnuíți; f. neobișnuítă, pl. neobișnuíte

neobișnuitelor
NEOBIȘNUÍT, -Ă, neobișnuiți, -te, adj. Care iese din comun, care are un caracter aparte, unic; p. ext. extraordinar. ♦ Straniu, bizar, curios, ciudat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + obișnuit.

DOOM

neobișnuít (ne-o-) adj. m., pl. neobișnuíți; f. neobișnuítă, pl. neobișnuíte

neobișnuitul
NEOBIȘNUÍT, -Ă, neobișnuiți, -te, adj. Care iese din comun, care are un caracter aparte, unic; p. ext. extraordinar. ♦ Straniu, bizar, curios, ciudat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + obișnuit.

DOOM

neobișnuít (ne-o-) adj. m., pl. neobișnuíți; f. neobișnuítă, pl. neobișnuíte

neobișnuitului
NEOBIȘNUÍT, -Ă, neobișnuiți, -te, adj. Care iese din comun, care are un caracter aparte, unic; p. ext. extraordinar. ♦ Straniu, bizar, curios, ciudat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + obișnuit.

DOOM

neobișnuít (ne-o-) adj. m., pl. neobișnuíți; f. neobișnuítă, pl. neobișnuíte

neobișnuiți
NEOBIȘNUÍT, -Ă, neobișnuiți, -te, adj. Care iese din comun, care are un caracter aparte, unic; p. ext. extraordinar. ♦ Straniu, bizar, curios, ciudat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + obișnuit.

DOOM

neobișnuít (ne-o-) adj. m., pl. neobișnuíți; f. neobișnuítă, pl. neobișnuíte

neobișnuiții
NEOBIȘNUÍT, -Ă, neobișnuiți, -te, adj. Care iese din comun, care are un caracter aparte, unic; p. ext. extraordinar. ♦ Straniu, bizar, curios, ciudat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + obișnuit.

DOOM

neobișnuít (ne-o-) adj. m., pl. neobișnuíți; f. neobișnuítă, pl. neobișnuíte

neobișnuiților
NEOBIȘNUÍT, -Ă, neobișnuiți, -te, adj. Care iese din comun, care are un caracter aparte, unic; p. ext. extraordinar. ♦ Straniu, bizar, curios, ciudat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + obișnuit.

DOOM

neobișnuít (ne-o-) adj. m., pl. neobișnuíți; f. neobișnuítă, pl. neobișnuíte

neobligatoria
NEOBLIGATÓRIU, -IE, neobligatorii, adj. Care nu trebuie urmat întocmai; care nu este impus. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + obligatoriu.

DOOM

*neobligatóriu [riu pron. riu] (ne-o-bli-) adj. m., f. neobligatórie (-ri-e); pl. m. și f. neobligatórii

neobligatorie
NEOBLIGATÓRIU, -IE, neobligatorii, adj. Care nu trebuie urmat întocmai; care nu este impus. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + obligatoriu.

DOOM

*neobligatóriu [riu pron. riu] (ne-o-bli-) adj. m., f. neobligatórie (-ri-e); pl. m. și f. neobligatórii

neobligatoriei
NEOBLIGATÓRIU, -IE, neobligatorii, adj. Care nu trebuie urmat întocmai; care nu este impus. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + obligatoriu.

DOOM

*neobligatóriu [riu pron. riu] (ne-o-bli-) adj. m., f. neobligatórie (-ri-e); pl. m. și f. neobligatórii

neobligatorii
NEOBLIGATÓRIU, -IE, neobligatorii, adj. Care nu trebuie urmat întocmai; care nu este impus. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + obligatoriu.

DOOM

*neobligatóriu [riu pron. riu] (ne-o-bli-) adj. m., f. neobligatórie (-ri-e); pl. m. și f. neobligatórii

neobligatoriii
NEOBLIGATÓRIU, -IE, neobligatorii, adj. Care nu trebuie urmat întocmai; care nu este impus. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + obligatoriu.

DOOM

*neobligatóriu [riu pron. riu] (ne-o-bli-) adj. m., f. neobligatórie (-ri-e); pl. m. și f. neobligatórii

neobligatoriile
NEOBLIGATÓRIU, -IE, neobligatorii, adj. Care nu trebuie urmat întocmai; care nu este impus. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + obligatoriu.

DOOM

*neobligatóriu [riu pron. riu] (ne-o-bli-) adj. m., f. neobligatórie (-ri-e); pl. m. și f. neobligatórii

neobligatoriilor
NEOBLIGATÓRIU, -IE, neobligatorii, adj. Care nu trebuie urmat întocmai; care nu este impus. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + obligatoriu.

DOOM

*neobligatóriu [riu pron. riu] (ne-o-bli-) adj. m., f. neobligatórie (-ri-e); pl. m. și f. neobligatórii

neobligatoriu
NEOBLIGATÓRIU, -IE, neobligatorii, adj. Care nu trebuie urmat întocmai; care nu este impus. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + obligatoriu.

DOOM

*neobligatóriu [riu pron. riu] (ne-o-bli-) adj. m., f. neobligatórie (-ri-e); pl. m. și f. neobligatórii

neobligatoriul
NEOBLIGATÓRIU, -IE, neobligatorii, adj. Care nu trebuie urmat întocmai; care nu este impus. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + obligatoriu.

DOOM

*neobligatóriu [riu pron. riu] (ne-o-bli-) adj. m., f. neobligatórie (-ri-e); pl. m. și f. neobligatórii

neobligatoriului
NEOBLIGATÓRIU, -IE, neobligatorii, adj. Care nu trebuie urmat întocmai; care nu este impus. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + obligatoriu.

DOOM

*neobligatóriu [riu pron. riu] (ne-o-bli-) adj. m., f. neobligatórie (-ri-e); pl. m. și f. neobligatórii

neobliterat
NEOBLITERÁT, -Ă, neobliterate, adj. (Despre mărci poștale) Neștampilat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + obliterat.

neobliterată
NEOBLITERÁT, -Ă, neobliterate, adj. (Despre mărci poștale) Neștampilat. [Pr.: ne-o-] – Ne- + obliterat.

neoboseala
NEOBOSEÁLĂ s. f. Hărnicie (deosebită), zel (susținut). [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + oboseală.

DOOM

neoboseálă (ne-o-) s. f., g.-d. art. neobosélii

neoboseli
NEOBOSEÁLĂ s. f. Hărnicie (deosebită), zel (susținut). [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + oboseală.

DOOM

neoboseálă (ne-o-) s. f., g.-d. art. neobosélii

neoboselii
NEOBOSEÁLĂ s. f. Hărnicie (deosebită), zel (susținut). [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + oboseală.

DOOM

neoboseálă (ne-o-) s. f., g.-d. art. neobosélii

neobosit
NEOBOSÍT, -Ă, neobosiți, -te, adj. 1. Care nu simte oboseală, care nu obosește (niciodată); infatigabil; p. ext. care este în continuă mișcare, în continuă activitate, foarte harnic, foarte activ. 2. (Despre activități, eforturi etc.) Care nu se întrerupe; susținut, continuu. ♦ (Adverbial) Neîncetat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + obosit.

DOOM

neobosít (ne-o-) adj. m., pl. neobosíți; f. neobosítă, pl. neobosíte

neobosita
NEOBOSÍT, -Ă, neobosiți, -te, adj. 1. Care nu simte oboseală, care nu obosește (niciodată); infatigabil; p. ext. care este în continuă mișcare, în continuă activitate, foarte harnic, foarte activ. 2. (Despre activități, eforturi etc.) Care nu se întrerupe; susținut, continuu. ♦ (Adverbial) Neîncetat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + obosit.

DOOM

neobosít (ne-o-) adj. m., pl. neobosíți; f. neobosítă, pl. neobosíte

neobosite
NEOBOSÍT, -Ă, neobosiți, -te, adj. 1. Care nu simte oboseală, care nu obosește (niciodată); infatigabil; p. ext. care este în continuă mișcare, în continuă activitate, foarte harnic, foarte activ. 2. (Despre activități, eforturi etc.) Care nu se întrerupe; susținut, continuu. ♦ (Adverbial) Neîncetat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + obosit.

DOOM

neobosít (ne-o-) adj. m., pl. neobosíți; f. neobosítă, pl. neobosíte

neobositei
NEOBOSÍT, -Ă, neobosiți, -te, adj. 1. Care nu simte oboseală, care nu obosește (niciodată); infatigabil; p. ext. care este în continuă mișcare, în continuă activitate, foarte harnic, foarte activ. 2. (Despre activități, eforturi etc.) Care nu se întrerupe; susținut, continuu. ♦ (Adverbial) Neîncetat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + obosit.

DOOM

neobosít (ne-o-) adj. m., pl. neobosíți; f. neobosítă, pl. neobosíte

neobositele
NEOBOSÍT, -Ă, neobosiți, -te, adj. 1. Care nu simte oboseală, care nu obosește (niciodată); infatigabil; p. ext. care este în continuă mișcare, în continuă activitate, foarte harnic, foarte activ. 2. (Despre activități, eforturi etc.) Care nu se întrerupe; susținut, continuu. ♦ (Adverbial) Neîncetat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + obosit.

DOOM

neobosít (ne-o-) adj. m., pl. neobosíți; f. neobosítă, pl. neobosíte

neobositelor
NEOBOSÍT, -Ă, neobosiți, -te, adj. 1. Care nu simte oboseală, care nu obosește (niciodată); infatigabil; p. ext. care este în continuă mișcare, în continuă activitate, foarte harnic, foarte activ. 2. (Despre activități, eforturi etc.) Care nu se întrerupe; susținut, continuu. ♦ (Adverbial) Neîncetat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + obosit.

DOOM

neobosít (ne-o-) adj. m., pl. neobosíți; f. neobosítă, pl. neobosíte

neobositul
NEOBOSÍT, -Ă, neobosiți, -te, adj. 1. Care nu simte oboseală, care nu obosește (niciodată); infatigabil; p. ext. care este în continuă mișcare, în continuă activitate, foarte harnic, foarte activ. 2. (Despre activități, eforturi etc.) Care nu se întrerupe; susținut, continuu. ♦ (Adverbial) Neîncetat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + obosit.

DOOM

neobosít (ne-o-) adj. m., pl. neobosíți; f. neobosítă, pl. neobosíte

neobositului
NEOBOSÍT, -Ă, neobosiți, -te, adj. 1. Care nu simte oboseală, care nu obosește (niciodată); infatigabil; p. ext. care este în continuă mișcare, în continuă activitate, foarte harnic, foarte activ. 2. (Despre activități, eforturi etc.) Care nu se întrerupe; susținut, continuu. ♦ (Adverbial) Neîncetat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + obosit.

DOOM

neobosít (ne-o-) adj. m., pl. neobosíți; f. neobosítă, pl. neobosíte

neobosiți
NEOBOSÍT, -Ă, neobosiți, -te, adj. 1. Care nu simte oboseală, care nu obosește (niciodată); infatigabil; p. ext. care este în continuă mișcare, în continuă activitate, foarte harnic, foarte activ. 2. (Despre activități, eforturi etc.) Care nu se întrerupe; susținut, continuu. ♦ (Adverbial) Neîncetat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + obosit.

DOOM

neobosít (ne-o-) adj. m., pl. neobosíți; f. neobosítă, pl. neobosíte

neobosiții
NEOBOSÍT, -Ă, neobosiți, -te, adj. 1. Care nu simte oboseală, care nu obosește (niciodată); infatigabil; p. ext. care este în continuă mișcare, în continuă activitate, foarte harnic, foarte activ. 2. (Despre activități, eforturi etc.) Care nu se întrerupe; susținut, continuu. ♦ (Adverbial) Neîncetat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + obosit.

DOOM

neobosít (ne-o-) adj. m., pl. neobosíți; f. neobosítă, pl. neobosíte

neobosiților
NEOBOSÍT, -Ă, neobosiți, -te, adj. 1. Care nu simte oboseală, care nu obosește (niciodată); infatigabil; p. ext. care este în continuă mișcare, în continuă activitate, foarte harnic, foarte activ. 2. (Despre activități, eforturi etc.) Care nu se întrerupe; susținut, continuu. ♦ (Adverbial) Neîncetat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + obosit.

DOOM

neobosít (ne-o-) adj. m., pl. neobosíți; f. neobosítă, pl. neobosíte

neobrăzare
NEOBRĂZÁRE s. f. Vorbă, faptă, atitudine, purtare lipsită de cuviință; lipsă de cuviință, obrăznicie, nerușinare, impertinență. [Pr.: ne-o-] – Cf. neobrăzat.

DOOM

neobrăzáre (ne-o-bră-) s. f., g.-d. art. neobrăzắrii

neobrăzarea
NEOBRĂZÁRE s. f. Vorbă, faptă, atitudine, purtare lipsită de cuviință; lipsă de cuviință, obrăznicie, nerușinare, impertinență. [Pr.: ne-o-] – Cf. neobrăzat.

DOOM

neobrăzáre (ne-o-bră-) s. f., g.-d. art. neobrăzắrii

neobrăzat
NEOBRĂZÁT, -Ă, neobrăzați, -te, adj. Care este lipsit de bună-cuviință; nerușinat, obraznic, impertinent. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + obrăzat.

DOOM

neobrăzát (ne-o-bră-) adj. m., pl. neobrăzáți; f. neobrăzátă, pl. neobrăzáte

neobrăzata
NEOBRĂZÁT, -Ă, neobrăzați, -te, adj. Care este lipsit de bună-cuviință; nerușinat, obraznic, impertinent. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + obrăzat.

DOOM

neobrăzát (ne-o-bră-) adj. m., pl. neobrăzáți; f. neobrăzátă, pl. neobrăzáte

neobrăzate
NEOBRĂZÁT, -Ă, neobrăzați, -te, adj. Care este lipsit de bună-cuviință; nerușinat, obraznic, impertinent. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + obrăzat.

DOOM

neobrăzát (ne-o-bră-) adj. m., pl. neobrăzáți; f. neobrăzátă, pl. neobrăzáte

neobrăzatei
NEOBRĂZÁT, -Ă, neobrăzați, -te, adj. Care este lipsit de bună-cuviință; nerușinat, obraznic, impertinent. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + obrăzat.

DOOM

neobrăzát (ne-o-bră-) adj. m., pl. neobrăzáți; f. neobrăzátă, pl. neobrăzáte

neobrăzatele
NEOBRĂZÁT, -Ă, neobrăzați, -te, adj. Care este lipsit de bună-cuviință; nerușinat, obraznic, impertinent. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + obrăzat.

DOOM

neobrăzát (ne-o-bră-) adj. m., pl. neobrăzáți; f. neobrăzátă, pl. neobrăzáte

neobrăzatelor
NEOBRĂZÁT, -Ă, neobrăzați, -te, adj. Care este lipsit de bună-cuviință; nerușinat, obraznic, impertinent. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + obrăzat.

DOOM

neobrăzát (ne-o-bră-) adj. m., pl. neobrăzáți; f. neobrăzátă, pl. neobrăzáte

neobrăzatul
NEOBRĂZÁT, -Ă, neobrăzați, -te, adj. Care este lipsit de bună-cuviință; nerușinat, obraznic, impertinent. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + obrăzat.

DOOM

neobrăzát (ne-o-bră-) adj. m., pl. neobrăzáți; f. neobrăzátă, pl. neobrăzáte

neobrăzatului
NEOBRĂZÁT, -Ă, neobrăzați, -te, adj. Care este lipsit de bună-cuviință; nerușinat, obraznic, impertinent. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + obrăzat.

DOOM

neobrăzát (ne-o-bră-) adj. m., pl. neobrăzáți; f. neobrăzátă, pl. neobrăzáte

neobrăzați
NEOBRĂZÁT, -Ă, neobrăzați, -te, adj. Care este lipsit de bună-cuviință; nerușinat, obraznic, impertinent. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + obrăzat.

DOOM

neobrăzát (ne-o-bră-) adj. m., pl. neobrăzáți; f. neobrăzátă, pl. neobrăzáte

neobrăzații
NEOBRĂZÁT, -Ă, neobrăzați, -te, adj. Care este lipsit de bună-cuviință; nerușinat, obraznic, impertinent. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + obrăzat.

DOOM

neobrăzát (ne-o-bră-) adj. m., pl. neobrăzáți; f. neobrăzátă, pl. neobrăzáte

neobrăzaților
NEOBRĂZÁT, -Ă, neobrăzați, -te, adj. Care este lipsit de bună-cuviință; nerușinat, obraznic, impertinent. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + obrăzat.

DOOM

neobrăzát (ne-o-bră-) adj. m., pl. neobrăzáți; f. neobrăzátă, pl. neobrăzáte

neobrăzări
NEOBRĂZÁRE s. f. Vorbă, faptă, atitudine, purtare lipsită de cuviință; lipsă de cuviință, obrăznicie, nerușinare, impertinență. [Pr.: ne-o-] – Cf. neobrăzat.

DOOM

neobrăzáre (ne-o-bră-) s. f., g.-d. art. neobrăzắrii

neobrăzării
NEOBRĂZÁRE s. f. Vorbă, faptă, atitudine, purtare lipsită de cuviință; lipsă de cuviință, obrăznicie, nerușinare, impertinență. [Pr.: ne-o-] – Cf. neobrăzat.

DOOM

neobrăzáre (ne-o-bră-) s. f., g.-d. art. neobrăzắrii

neobrăzările
NEOBRĂZÁRE s. f. Vorbă, faptă, atitudine, purtare lipsită de cuviință; lipsă de cuviință, obrăznicie, nerușinare, impertinență. [Pr.: ne-o-] – Cf. neobrăzat.

DOOM

neobrăzáre (ne-o-bră-) s. f., g.-d. art. neobrăzắrii

neobrăzărilor
NEOBRĂZÁRE s. f. Vorbă, faptă, atitudine, purtare lipsită de cuviință; lipsă de cuviință, obrăznicie, nerușinare, impertinență. [Pr.: ne-o-] – Cf. neobrăzat.

DOOM

neobrăzáre (ne-o-bră-) s. f., g.-d. art. neobrăzắrii

neobservat
NEOBSERVÁT, -Ă, neobservați, -te, adj. Care nu este observat, văzut; care nu este apreciat, prețuit, remarcat. [Pr.: ne-ob-] – Pref. ne- + observat.

DOOM

neobservát (ne-ob-) adj. m., pl. neobserváți; f. neobservátă, pl. neobserváte

neobservata
NEOBSERVÁT, -Ă, neobservați, -te, adj. Care nu este observat, văzut; care nu este apreciat, prețuit, remarcat. [Pr.: ne-ob-] – Pref. ne- + observat.

DOOM

neobservát (ne-ob-) adj. m., pl. neobserváți; f. neobservátă, pl. neobserváte

neobservate
NEOBSERVÁT, -Ă, neobservați, -te, adj. Care nu este observat, văzut; care nu este apreciat, prețuit, remarcat. [Pr.: ne-ob-] – Pref. ne- + observat.

DOOM

neobservát (ne-ob-) adj. m., pl. neobserváți; f. neobservátă, pl. neobserváte

neobservatei
NEOBSERVÁT, -Ă, neobservați, -te, adj. Care nu este observat, văzut; care nu este apreciat, prețuit, remarcat. [Pr.: ne-ob-] – Pref. ne- + observat.

DOOM

neobservát (ne-ob-) adj. m., pl. neobserváți; f. neobservátă, pl. neobserváte

neobservatele
NEOBSERVÁT, -Ă, neobservați, -te, adj. Care nu este observat, văzut; care nu este apreciat, prețuit, remarcat. [Pr.: ne-ob-] – Pref. ne- + observat.

DOOM

neobservát (ne-ob-) adj. m., pl. neobserváți; f. neobservátă, pl. neobserváte

neobservatelor
NEOBSERVÁT, -Ă, neobservați, -te, adj. Care nu este observat, văzut; care nu este apreciat, prețuit, remarcat. [Pr.: ne-ob-] – Pref. ne- + observat.

DOOM

neobservát (ne-ob-) adj. m., pl. neobserváți; f. neobservátă, pl. neobserváte

neobservatul
NEOBSERVÁT, -Ă, neobservați, -te, adj. Care nu este observat, văzut; care nu este apreciat, prețuit, remarcat. [Pr.: ne-ob-] – Pref. ne- + observat.

DOOM

neobservát (ne-ob-) adj. m., pl. neobserváți; f. neobservátă, pl. neobserváte

neobservatului
NEOBSERVÁT, -Ă, neobservați, -te, adj. Care nu este observat, văzut; care nu este apreciat, prețuit, remarcat. [Pr.: ne-ob-] – Pref. ne- + observat.

DOOM

neobservát (ne-ob-) adj. m., pl. neobserváți; f. neobservátă, pl. neobserváte

neobservați
NEOBSERVÁT, -Ă, neobservați, -te, adj. Care nu este observat, văzut; care nu este apreciat, prețuit, remarcat. [Pr.: ne-ob-] – Pref. ne- + observat.

DOOM

neobservát (ne-ob-) adj. m., pl. neobserváți; f. neobservátă, pl. neobserváte

neobservații
NEOBSERVÁT, -Ă, neobservați, -te, adj. Care nu este observat, văzut; care nu este apreciat, prețuit, remarcat. [Pr.: ne-ob-] – Pref. ne- + observat.

DOOM

neobservát (ne-ob-) adj. m., pl. neobserváți; f. neobservátă, pl. neobserváte

neobservaților
NEOBSERVÁT, -Ă, neobservați, -te, adj. Care nu este observat, văzut; care nu este apreciat, prețuit, remarcat. [Pr.: ne-ob-] – Pref. ne- + observat.

DOOM

neobservát (ne-ob-) adj. m., pl. neobserváți; f. neobservátă, pl. neobserváte

neocapitalism
NEOCAPITALÍSM s. n. Stadiu al capitalismului caracterizat prin intervenția mărită a statului în economie, prin concentrarea societăților pe acțiuni și dezvoltarea unei societăți de consum. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néocapitalisme.

neocapitalismul
NEOCAPITALÍSM s. n. Stadiu al capitalismului caracterizat prin intervenția mărită a statului în economie, prin concentrarea societăților pe acțiuni și dezvoltarea unei societăți de consum. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néocapitalisme.

neocapitalismului
NEOCAPITALÍSM s. n. Stadiu al capitalismului caracterizat prin intervenția mărită a statului în economie, prin concentrarea societăților pe acțiuni și dezvoltarea unei societăți de consum. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néocapitalisme.

neocapitalist
NEOCAPITALÍST, -Ă, neocapitaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept, partizan) al neocapitalismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néocapitaliste.

neocapitalist
NEOCAPITALÍST, -Ă, neocapitaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept, partizan) al neocapitalismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néocapitaliste.

neocapitalista
NEOCAPITALÍST, -Ă, neocapitaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept, partizan) al neocapitalismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néocapitaliste.

neocapitalista
NEOCAPITALÍST, -Ă, neocapitaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept, partizan) al neocapitalismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néocapitaliste.

neocapitaliste
NEOCAPITALÍST, -Ă, neocapitaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept, partizan) al neocapitalismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néocapitaliste.

neocapitaliste
NEOCAPITALÍST, -Ă, neocapitaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept, partizan) al neocapitalismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néocapitaliste.

neocapitalistei
NEOCAPITALÍST, -Ă, neocapitaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept, partizan) al neocapitalismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néocapitaliste.

neocapitalistei
NEOCAPITALÍST, -Ă, neocapitaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept, partizan) al neocapitalismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néocapitaliste.

neocapitalistele
NEOCAPITALÍST, -Ă, neocapitaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept, partizan) al neocapitalismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néocapitaliste.

neocapitalistele
NEOCAPITALÍST, -Ă, neocapitaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept, partizan) al neocapitalismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néocapitaliste.

neocapitalistelor
NEOCAPITALÍST, -Ă, neocapitaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept, partizan) al neocapitalismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néocapitaliste.

neocapitalistelor
NEOCAPITALÍST, -Ă, neocapitaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept, partizan) al neocapitalismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néocapitaliste.

neocapitalistul
NEOCAPITALÍST, -Ă, neocapitaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept, partizan) al neocapitalismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néocapitaliste.

neocapitalistul
NEOCAPITALÍST, -Ă, neocapitaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept, partizan) al neocapitalismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néocapitaliste.

neocapitalistului
NEOCAPITALÍST, -Ă, neocapitaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept, partizan) al neocapitalismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néocapitaliste.

neocapitalistului
NEOCAPITALÍST, -Ă, neocapitaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept, partizan) al neocapitalismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néocapitaliste.

neocapitaliști
NEOCAPITALÍST, -Ă, neocapitaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept, partizan) al neocapitalismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néocapitaliste.

neocapitaliști
NEOCAPITALÍST, -Ă, neocapitaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept, partizan) al neocapitalismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néocapitaliste.

neocapitaliștii
NEOCAPITALÍST, -Ă, neocapitaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept, partizan) al neocapitalismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néocapitaliste.

neocapitaliștii
NEOCAPITALÍST, -Ă, neocapitaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept, partizan) al neocapitalismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néocapitaliste.

neocapitaliștilor
NEOCAPITALÍST, -Ă, neocapitaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept, partizan) al neocapitalismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néocapitaliste.

neocapitaliștilor
NEOCAPITALÍST, -Ă, neocapitaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept, partizan) al neocapitalismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néocapitaliste.

neocatarsis
NEOCÁTHARSIS s. n. (Med.) Metodă psihanalitică prin care se provoacă reactualizarea evenimentelor din copilărie ale pacientului în scopul descărcării unor tensiuni. [Scris și: neocatarsis. – Pr.: ne-o-ca-tar-sis] – Din fr. néo-catharsis.

neocatharsis
NEOCÁTHARSIS s. n. (Med.) Metodă psihanalitică prin care se provoacă reactualizarea evenimentelor din copilărie ale pacientului în scopul descărcării unor tensiuni. [Scris și: neocatarsis. – Pr.: ne-o-ca-tar-sis] – Din fr. néocatharsis.

neocatharsisul
NEOCÁTHARSIS s. n. (Med.) Metodă psihanalitică prin care se provoacă reactualizarea evenimentelor din copilărie ale pacientului în scopul descărcării unor tensiuni. [Scris și: neocatarsis. – Pr.: ne-o-ca-tar-sis] – Din fr. néocatharsis.

neocatharsisului
NEOCÁTHARSIS s. n. (Med.) Metodă psihanalitică prin care se provoacă reactualizarea evenimentelor din copilărie ale pacientului în scopul descărcării unor tensiuni. [Scris și: neocatarsis. – Pr.: ne-o-ca-tar-sis] – Din fr. néocatharsis.

neocatolic
NEOCATÓLIC, -Ă, neocatolici, -ce, adj., s. m. și f. (Adept) al neocatolicismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-catholique.

neocatolic
NEOCATÓLIC, -Ă, neocatolici, -ce, adj., s. m. și f. (Adept) al neocatolicismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-catholique.

neocatolica
NEOCATÓLIC, -Ă, neocatolici, -ce, adj., s. m. și f. (Adept) al neocatolicismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-catholique.

neocatolica
NEOCATÓLIC, -Ă, neocatolici, -ce, adj., s. m. și f. (Adept) al neocatolicismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-catholique.

neocatolice
NEOCATÓLIC, -Ă, neocatolici, -ce, adj., s. m. și f. (Adept) al neocatolicismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-catholique.

neocatolice
NEOCATÓLIC, -Ă, neocatolici, -ce, adj., s. m. și f. (Adept) al neocatolicismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-catholique.

neocatolicei
NEOCATÓLIC, -Ă, neocatolici, -ce, adj., s. m. și f. (Adept) al neocatolicismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-catholique.

neocatolicei
NEOCATÓLIC, -Ă, neocatolici, -ce, adj., s. m. și f. (Adept) al neocatolicismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-catholique.

neocatolicele
NEOCATÓLIC, -Ă, neocatolici, -ce, adj., s. m. și f. (Adept) al neocatolicismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-catholique.

neocatolicele
NEOCATÓLIC, -Ă, neocatolici, -ce, adj., s. m. și f. (Adept) al neocatolicismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-catholique.

neocatolicelor
NEOCATÓLIC, -Ă, neocatolici, -ce, adj., s. m. și f. (Adept) al neocatolicismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-catholique.

neocatolicelor
NEOCATÓLIC, -Ă, neocatolici, -ce, adj., s. m. și f. (Adept) al neocatolicismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-catholique.

neocatolici
NEOCATÓLIC, -Ă, neocatolici, -ce, adj., s. m. și f. (Adept) al neocatolicismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-catholique.

neocatolici
NEOCATÓLIC, -Ă, neocatolici, -ce, adj., s. m. și f. (Adept) al neocatolicismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-catholique.

neocatolicii
NEOCATÓLIC, -Ă, neocatolici, -ce, adj., s. m. și f. (Adept) al neocatolicismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-catholique.

neocatolicii
NEOCATÓLIC, -Ă, neocatolici, -ce, adj., s. m. și f. (Adept) al neocatolicismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-catholique.

neocatolicilor
NEOCATÓLIC, -Ă, neocatolici, -ce, adj., s. m. și f. (Adept) al neocatolicismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-catholique.

neocatolicilor
NEOCATÓLIC, -Ă, neocatolici, -ce, adj., s. m. și f. (Adept) al neocatolicismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-catholique.

neocatolicism
NEOCATOLICÍSM s. n. Doctrină a catolicismului care încearcă să apropie și să adapteze vechile principii și teorii ale catolicismului la problemele lumii contemporane. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néocatholicisme.

neocatolicismul
NEOCATOLICÍSM s. n. Doctrină a catolicismului care încearcă să apropie și să adapteze vechile principii și teorii ale catolicismului la problemele lumii contemporane. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néocatholicisme.

neocatolicismului
NEOCATOLICÍSM s. n. Doctrină a catolicismului care încearcă să apropie și să adapteze vechile principii și teorii ale catolicismului la problemele lumii contemporane. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néocatholicisme.

neocatolicul
NEOCATÓLIC, -Ă, neocatolici, -ce, adj., s. m. și f. (Adept) al neocatolicismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-catholique.

neocatolicul
NEOCATÓLIC, -Ă, neocatolici, -ce, adj., s. m. și f. (Adept) al neocatolicismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-catholique.

neocatolicului
NEOCATÓLIC, -Ă, neocatolici, -ce, adj., s. m. și f. (Adept) al neocatolicismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-catholique.

neocatolicului
NEOCATÓLIC, -Ă, neocatolici, -ce, adj., s. m. și f. (Adept) al neocatolicismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-catholique.

neocit
NEOCÍT s.n. (Biol.) Celulă de formație nouă. [< fr. néocyte].

neocite
NEOCÍT s.n. (Biol.) Celulă de formație nouă. [< fr. néocyte].

neocitele
NEOCÍT s.n. (Biol.) Celulă de formație nouă. [< fr. néocyte].

neocitelor
NEOCÍT s.n. (Biol.) Celulă de formație nouă. [< fr. néocyte].

neocitemia
NEOCITEMÍE s.f. Prezența neocitelor în sânge. [Gen. -iei. / < fr. néocytémie].

neocitemie
NEOCITEMÍE s.f. Prezența neocitelor în sânge. [Gen. -iei. / < fr. néocytémie].

neocitemiei
NEOCITEMÍE s.f. Prezența neocitelor în sânge. [Gen. -iei. / < fr. néocytémie].

neocitemii
NEOCITEMÍE s.f. Prezența neocitelor în sânge. [Gen. -iei. / < fr. néocytémie].

neocitul
NEOCÍT s.n. (Biol.) Celulă de formație nouă. [< fr. néocyte].

neocitului
NEOCÍT s.n. (Biol.) Celulă de formație nouă. [< fr. néocyte].

neoclasic
NEOCLÁSIC, -Ă, neoclasici, -ce, adj. Care aparține neoclasicismului, privitor la neoclasicism, specific neoclasicismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoclassique.

DOOM

neoclásic (ne-o-cla-) adj. m., pl. neoclásici; f. neoclásică, pl. neoclásice

neoclasica
NEOCLÁSIC, -Ă, neoclasici, -ce, adj. Care aparține neoclasicismului, privitor la neoclasicism, specific neoclasicismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoclassique.

DOOM

neoclásic (ne-o-cla-) adj. m., pl. neoclásici; f. neoclásică, pl. neoclásice

neoclasice
NEOCLÁSIC, -Ă, neoclasici, -ce, adj. Care aparține neoclasicismului, privitor la neoclasicism, specific neoclasicismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoclassique.

DOOM

neoclásic (ne-o-cla-) adj. m., pl. neoclásici; f. neoclásică, pl. neoclásice

neoclasicei
NEOCLÁSIC, -Ă, neoclasici, -ce, adj. Care aparține neoclasicismului, privitor la neoclasicism, specific neoclasicismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoclassique.

DOOM

neoclásic (ne-o-cla-) adj. m., pl. neoclásici; f. neoclásică, pl. neoclásice

neoclasicele
NEOCLÁSIC, -Ă, neoclasici, -ce, adj. Care aparține neoclasicismului, privitor la neoclasicism, specific neoclasicismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoclassique.

DOOM

neoclásic (ne-o-cla-) adj. m., pl. neoclásici; f. neoclásică, pl. neoclásice

neoclasicelor
NEOCLÁSIC, -Ă, neoclasici, -ce, adj. Care aparține neoclasicismului, privitor la neoclasicism, specific neoclasicismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoclassique.

DOOM

neoclásic (ne-o-cla-) adj. m., pl. neoclásici; f. neoclásică, pl. neoclásice

neoclasici
NEOCLÁSIC, -Ă, neoclasici, -ce, adj. Care aparține neoclasicismului, privitor la neoclasicism, specific neoclasicismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoclassique.

DOOM

neoclásic (ne-o-cla-) adj. m., pl. neoclásici; f. neoclásică, pl. neoclásice

neoclasicii
NEOCLÁSIC, -Ă, neoclasici, -ce, adj. Care aparține neoclasicismului, privitor la neoclasicism, specific neoclasicismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoclassique.

DOOM

neoclásic (ne-o-cla-) adj. m., pl. neoclásici; f. neoclásică, pl. neoclásice

neoclasicilor
NEOCLÁSIC, -Ă, neoclasici, -ce, adj. Care aparține neoclasicismului, privitor la neoclasicism, specific neoclasicismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoclassique.

DOOM

neoclásic (ne-o-cla-) adj. m., pl. neoclásici; f. neoclásică, pl. neoclásice

neoclasicism
NEOCLASICÍSM s. n. Curent în artă, literatură și arhitectură apărut în sec. XVIII care își ia ca model arta, literatura și arhitectura clasică (antică). [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoclassicisme.

DOOM

neoclasicísm (ne-o-cla-) s. n.

neoclasicismul
NEOCLASICÍSM s. n. Curent în artă, literatură și arhitectură apărut în sec. XVIII care își ia ca model arta, literatura și arhitectura clasică (antică). [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoclassicisme.

DOOM

neoclasicísm (ne-o-cla-) s. n.

neoclasicismului
NEOCLASICÍSM s. n. Curent în artă, literatură și arhitectură apărut în sec. XVIII care își ia ca model arta, literatura și arhitectura clasică (antică). [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoclassicisme.

DOOM

neoclasicísm (ne-o-cla-) s. n.

neoclasicul
NEOCLÁSIC, -Ă, neoclasici, -ce, adj. Care aparține neoclasicismului, privitor la neoclasicism, specific neoclasicismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoclassique.

DOOM

neoclásic (ne-o-cla-) adj. m., pl. neoclásici; f. neoclásică, pl. neoclásice

neoclasicului
NEOCLÁSIC, -Ă, neoclasici, -ce, adj. Care aparține neoclasicismului, privitor la neoclasicism, specific neoclasicismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoclassique.

DOOM

neoclásic (ne-o-cla-) adj. m., pl. neoclásici; f. neoclásică, pl. neoclásice

neocolonialism
NEOCOLONIALÍSM s. n. Politică a unor state dezvoltate care are drept obiectiv continuarea dominației economice a fostelor colonii, devenite state suverane, prin mijloace moderne: valutar-financiare, tehnologice, informaționale. [Pr.: ne-o-co-lo-ni-a-] – Din fr. néocolonialisme.

DOOM

neocolonialísm (ne-o-, -ni-a-) s. n.

neocolonialismul
NEOCOLONIALÍSM s. n. Politică a unor state dezvoltate care are drept obiectiv continuarea dominației economice a fostelor colonii, devenite state suverane, prin mijloace moderne: valutar-financiare, tehnologice, informaționale. [Pr.: ne-o-co-lo-ni-a-] – Din fr. néocolonialisme.

DOOM

neocolonialísm (ne-o-, -ni-a-) s. n.

neocolonialismului
NEOCOLONIALÍSM s. n. Politică a unor state dezvoltate care are drept obiectiv continuarea dominației economice a fostelor colonii, devenite state suverane, prin mijloace moderne: valutar-financiare, tehnologice, informaționale. [Pr.: ne-o-co-lo-ni-a-] – Din fr. néocolonialisme.

DOOM

neocolonialísm (ne-o-, -ni-a-) s. n.

neocolonialist
NEOCOLONIALÍST, -Ă, neocolonialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neocolonialismului, privitor la neocolonialism. 2. S. m. și f. Adept al neocolonialismului. [Pr.: ne-o-co-lo-ni-a-] – Din fr. néocolonialiste.

DOOM

neocolonialíst (ne-o-, -ni-a-) adj. m., s. m., pl. neocolonialíști; adj. f., s. f. neocolonialístă, pl. neocolonialíste

neocolonialist
NEOCOLONIALÍST, -Ă, neocolonialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neocolonialismului, privitor la neocolonialism. 2. S. m. și f. Adept al neocolonialismului. [Pr.: ne-o-co-lo-ni-a-] – Din fr. néocolonialiste.

DOOM

neocolonialíst (ne-o-, -ni-a-) adj. m., s. m., pl. neocolonialíști; adj. f., s. f. neocolonialístă, pl. neocolonialíste

neocolonialista
NEOCOLONIALÍST, -Ă, neocolonialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neocolonialismului, privitor la neocolonialism. 2. S. m. și f. Adept al neocolonialismului. [Pr.: ne-o-co-lo-ni-a-] – Din fr. néocolonialiste.

DOOM

neocolonialíst (ne-o-, -ni-a-) adj. m., s. m., pl. neocolonialíști; adj. f., s. f. neocolonialístă, pl. neocolonialíste

neocolonialista
NEOCOLONIALÍST, -Ă, neocolonialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neocolonialismului, privitor la neocolonialism. 2. S. m. și f. Adept al neocolonialismului. [Pr.: ne-o-co-lo-ni-a-] – Din fr. néocolonialiste.

DOOM

neocolonialíst (ne-o-, -ni-a-) adj. m., s. m., pl. neocolonialíști; adj. f., s. f. neocolonialístă, pl. neocolonialíste

neocolonialiste
NEOCOLONIALÍST, -Ă, neocolonialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neocolonialismului, privitor la neocolonialism. 2. S. m. și f. Adept al neocolonialismului. [Pr.: ne-o-co-lo-ni-a-] – Din fr. néocolonialiste.

DOOM

neocolonialíst (ne-o-, -ni-a-) adj. m., s. m., pl. neocolonialíști; adj. f., s. f. neocolonialístă, pl. neocolonialíste

neocolonialiste
NEOCOLONIALÍST, -Ă, neocolonialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neocolonialismului, privitor la neocolonialism. 2. S. m. și f. Adept al neocolonialismului. [Pr.: ne-o-co-lo-ni-a-] – Din fr. néocolonialiste.

DOOM

neocolonialíst (ne-o-, -ni-a-) adj. m., s. m., pl. neocolonialíști; adj. f., s. f. neocolonialístă, pl. neocolonialíste

neocolonialistei
NEOCOLONIALÍST, -Ă, neocolonialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neocolonialismului, privitor la neocolonialism. 2. S. m. și f. Adept al neocolonialismului. [Pr.: ne-o-co-lo-ni-a-] – Din fr. néocolonialiste.

DOOM

neocolonialíst (ne-o-, -ni-a-) adj. m., s. m., pl. neocolonialíști; adj. f., s. f. neocolonialístă, pl. neocolonialíste

neocolonialistei
NEOCOLONIALÍST, -Ă, neocolonialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neocolonialismului, privitor la neocolonialism. 2. S. m. și f. Adept al neocolonialismului. [Pr.: ne-o-co-lo-ni-a-] – Din fr. néocolonialiste.

DOOM

neocolonialíst (ne-o-, -ni-a-) adj. m., s. m., pl. neocolonialíști; adj. f., s. f. neocolonialístă, pl. neocolonialíste

neocolonialistele
NEOCOLONIALÍST, -Ă, neocolonialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neocolonialismului, privitor la neocolonialism. 2. S. m. și f. Adept al neocolonialismului. [Pr.: ne-o-co-lo-ni-a-] – Din fr. néocolonialiste.

DOOM

neocolonialíst (ne-o-, -ni-a-) adj. m., s. m., pl. neocolonialíști; adj. f., s. f. neocolonialístă, pl. neocolonialíste

neocolonialistele
NEOCOLONIALÍST, -Ă, neocolonialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neocolonialismului, privitor la neocolonialism. 2. S. m. și f. Adept al neocolonialismului. [Pr.: ne-o-co-lo-ni-a-] – Din fr. néocolonialiste.

DOOM

neocolonialíst (ne-o-, -ni-a-) adj. m., s. m., pl. neocolonialíști; adj. f., s. f. neocolonialístă, pl. neocolonialíste

neocolonialistelor
NEOCOLONIALÍST, -Ă, neocolonialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neocolonialismului, privitor la neocolonialism. 2. S. m. și f. Adept al neocolonialismului. [Pr.: ne-o-co-lo-ni-a-] – Din fr. néocolonialiste.

DOOM

neocolonialíst (ne-o-, -ni-a-) adj. m., s. m., pl. neocolonialíști; adj. f., s. f. neocolonialístă, pl. neocolonialíste

neocolonialistelor
NEOCOLONIALÍST, -Ă, neocolonialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neocolonialismului, privitor la neocolonialism. 2. S. m. și f. Adept al neocolonialismului. [Pr.: ne-o-co-lo-ni-a-] – Din fr. néocolonialiste.

DOOM

neocolonialíst (ne-o-, -ni-a-) adj. m., s. m., pl. neocolonialíști; adj. f., s. f. neocolonialístă, pl. neocolonialíste

neocolonialistul
NEOCOLONIALÍST, -Ă, neocolonialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neocolonialismului, privitor la neocolonialism. 2. S. m. și f. Adept al neocolonialismului. [Pr.: ne-o-co-lo-ni-a-] – Din fr. néocolonialiste.

DOOM

neocolonialíst (ne-o-, -ni-a-) adj. m., s. m., pl. neocolonialíști; adj. f., s. f. neocolonialístă, pl. neocolonialíste

neocolonialistul
NEOCOLONIALÍST, -Ă, neocolonialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neocolonialismului, privitor la neocolonialism. 2. S. m. și f. Adept al neocolonialismului. [Pr.: ne-o-co-lo-ni-a-] – Din fr. néocolonialiste.

DOOM

neocolonialíst (ne-o-, -ni-a-) adj. m., s. m., pl. neocolonialíști; adj. f., s. f. neocolonialístă, pl. neocolonialíste

neocolonialistului
NEOCOLONIALÍST, -Ă, neocolonialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neocolonialismului, privitor la neocolonialism. 2. S. m. și f. Adept al neocolonialismului. [Pr.: ne-o-co-lo-ni-a-] – Din fr. néocolonialiste.

DOOM

neocolonialíst (ne-o-, -ni-a-) adj. m., s. m., pl. neocolonialíști; adj. f., s. f. neocolonialístă, pl. neocolonialíste

neocolonialistului
NEOCOLONIALÍST, -Ă, neocolonialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neocolonialismului, privitor la neocolonialism. 2. S. m. și f. Adept al neocolonialismului. [Pr.: ne-o-co-lo-ni-a-] – Din fr. néocolonialiste.

DOOM

neocolonialíst (ne-o-, -ni-a-) adj. m., s. m., pl. neocolonialíști; adj. f., s. f. neocolonialístă, pl. neocolonialíste

neocolonialiști
NEOCOLONIALÍST, -Ă, neocolonialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neocolonialismului, privitor la neocolonialism. 2. S. m. și f. Adept al neocolonialismului. [Pr.: ne-o-co-lo-ni-a-] – Din fr. néocolonialiste.

DOOM

neocolonialíst (ne-o-, -ni-a-) adj. m., s. m., pl. neocolonialíști; adj. f., s. f. neocolonialístă, pl. neocolonialíste

neocolonialiști
NEOCOLONIALÍST, -Ă, neocolonialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neocolonialismului, privitor la neocolonialism. 2. S. m. și f. Adept al neocolonialismului. [Pr.: ne-o-co-lo-ni-a-] – Din fr. néocolonialiste.

DOOM

neocolonialíst (ne-o-, -ni-a-) adj. m., s. m., pl. neocolonialíști; adj. f., s. f. neocolonialístă, pl. neocolonialíste

neocolonialiștii
NEOCOLONIALÍST, -Ă, neocolonialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neocolonialismului, privitor la neocolonialism. 2. S. m. și f. Adept al neocolonialismului. [Pr.: ne-o-co-lo-ni-a-] – Din fr. néocolonialiste.

DOOM

neocolonialíst (ne-o-, -ni-a-) adj. m., s. m., pl. neocolonialíști; adj. f., s. f. neocolonialístă, pl. neocolonialíste

neocolonialiștii
NEOCOLONIALÍST, -Ă, neocolonialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neocolonialismului, privitor la neocolonialism. 2. S. m. și f. Adept al neocolonialismului. [Pr.: ne-o-co-lo-ni-a-] – Din fr. néocolonialiste.

DOOM

neocolonialíst (ne-o-, -ni-a-) adj. m., s. m., pl. neocolonialíști; adj. f., s. f. neocolonialístă, pl. neocolonialíste

neocolonialiștilor
NEOCOLONIALÍST, -Ă, neocolonialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neocolonialismului, privitor la neocolonialism. 2. S. m. și f. Adept al neocolonialismului. [Pr.: ne-o-co-lo-ni-a-] – Din fr. néocolonialiste.

DOOM

neocolonialíst (ne-o-, -ni-a-) adj. m., s. m., pl. neocolonialíști; adj. f., s. f. neocolonialístă, pl. neocolonialíste

neocolonialiștilor
NEOCOLONIALÍST, -Ă, neocolonialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neocolonialismului, privitor la neocolonialism. 2. S. m. și f. Adept al neocolonialismului. [Pr.: ne-o-co-lo-ni-a-] – Din fr. néocolonialiste.

DOOM

neocolonialíst (ne-o-, -ni-a-) adj. m., s. m., pl. neocolonialíști; adj. f., s. f. neocolonialístă, pl. neocolonialíste

neocomian
NEOCOMIÁN s.n. (Geol.) Denumire veche a cretacicului inferior. // adj. Care aparține acestei epoci. [Pron. -mi-an. / < fr. néocomien].

neocomiana
NEOCOMIÁN s.n. (Geol.) Denumire veche a cretacicului inferior. // adj. Care aparține acestei epoci. [Pron. -mi-an. / < fr. néocomien].

neocomianul
NEOCOMIÁN s.n. (Geol.) Denumire veche a cretacicului inferior. // adj. Care aparține acestei epoci. [Pron. -mi-an. / < fr. néocomien].

neocomianului
NEOCOMIÁN s.n. (Geol.) Denumire veche a cretacicului inferior. // adj. Care aparține acestei epoci. [Pron. -mi-an. / < fr. néocomien].

neocomiene
NEOCOMIÁN s.n. (Geol.) Denumire veche a cretacicului inferior. // adj. Care aparține acestei epoci. [Pron. -mi-an. / < fr. néocomien].

neocomienei
NEOCOMIÁN s.n. (Geol.) Denumire veche a cretacicului inferior. // adj. Care aparține acestei epoci. [Pron. -mi-an. / < fr. néocomien].

neocomienele
NEOCOMIÁN s.n. (Geol.) Denumire veche a cretacicului inferior. // adj. Care aparține acestei epoci. [Pron. -mi-an. / < fr. néocomien].

neocomienelor
NEOCOMIÁN s.n. (Geol.) Denumire veche a cretacicului inferior. // adj. Care aparține acestei epoci. [Pron. -mi-an. / < fr. néocomien].

neocomieni
NEOCOMIÁN s.n. (Geol.) Denumire veche a cretacicului inferior. // adj. Care aparține acestei epoci. [Pron. -mi-an. / < fr. néocomien].

neocomienii
NEOCOMIÁN s.n. (Geol.) Denumire veche a cretacicului inferior. // adj. Care aparține acestei epoci. [Pron. -mi-an. / < fr. néocomien].

neocomienilor
NEOCOMIÁN s.n. (Geol.) Denumire veche a cretacicului inferior. // adj. Care aparține acestei epoci. [Pron. -mi-an. / < fr. néocomien].

neocomunism
NEOCOMUNÍSM s. n. Mișcare politică ce are în vedere restructurarea economică și acordarea unor drepturi democratice, fără a se efectua modificări de esență în structura economică și social-politică comunistă. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néocomunisme.

DOOM

*neocomunísm (ne-o-) s. n.

neocomunist
NEOCOMUNÍST, -Ă, neocomuniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. S. m. și f. Adept al neocomunismului. 2. Adj. Care aparține neocomunismului sau la neocomuniști. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néocommuniste.

DOOM

*neocomuníst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neocomuníști; adj. f., s. f. neocomunístă, pl. neocomuníste

neoconfucianism
NEOCONFUCIANÍSM s.n. Curent filozofic apărut în China în sec. X-XIII, care cuprinde două tendințe opuse, materialistă și idealistă, ambele invocând paternitatea lui Confucius. [Cf. fr. néo-confucianisme].

neoconfucianismul
NEOCONFUCIANÍSM s.n. Curent filozofic apărut în China în sec. X-XIII, care cuprinde două tendințe opuse, materialistă și idealistă, ambele invocând paternitatea lui Confucius. [Cf. fr. néo-confucianisme].

neoconfucianismului
NEOCONFUCIANÍSM s.n. Curent filozofic apărut în China în sec. X-XIII, care cuprinde două tendințe opuse, materialistă și idealistă, ambele invocând paternitatea lui Confucius. [Cf. fr. néo-confucianisme].

neocor
NEOCÓR s.m. 1. Păzitor al unui templu în vechea Grecie. 2. Preot însărcinat cu administrarea unui sanctuar (la catolici). [< fr. néocore, cf. gr. neokoros].

neocori
NEOCÓR s.m. 1. Păzitor al unui templu în vechea Grecie. 2. Preot însărcinat cu administrarea unui sanctuar (la catolici). [< fr. néocore, cf. gr. neokoros].

neocorii
NEOCÓR s.m. 1. Păzitor al unui templu în vechea Grecie. 2. Preot însărcinat cu administrarea unui sanctuar (la catolici). [< fr. néocore, cf. gr. neokoros].

neocorilor
NEOCÓR s.m. 1. Păzitor al unui templu în vechea Grecie. 2. Preot însărcinat cu administrarea unui sanctuar (la catolici). [< fr. néocore, cf. gr. neokoros].

neocortex
NEOCÓRTEX, neocortexuri, s. n. (Anat.) Porțiune din creier care filogenetic este cea mai recentă și constituie la om cea mai mare parte a scoarței cerebrale. [Pr.: ne-o-] – Din fr. neocortex, engl. neocortex.

DOOM

!neocórtex (ne-o-) s. n., pl. neocórtexuri

neocortexul
NEOCÓRTEX, neocortexuri, s. n. (Anat.) Porțiune din creier care filogenetic este cea mai recentă și constituie la om cea mai mare parte a scoarței cerebrale. [Pr.: ne-o-] – Din fr. neocortex, engl. neocortex.

DOOM

!neocórtex (ne-o-) s. n., pl. neocórtexuri

neocortexului
NEOCÓRTEX, neocortexuri, s. n. (Anat.) Porțiune din creier care filogenetic este cea mai recentă și constituie la om cea mai mare parte a scoarței cerebrale. [Pr.: ne-o-] – Din fr. neocortex, engl. neocortex.

DOOM

!neocórtex (ne-o-) s. n., pl. neocórtexuri

neocortexuri
NEOCÓRTEX, neocortexuri, s. n. (Anat.) Porțiune din creier care filogenetic este cea mai recentă și constituie la om cea mai mare parte a scoarței cerebrale. [Pr.: ne-o-] – Din fr. neocortex, engl. neocortex.

DOOM

!neocórtex (ne-o-) s. n., pl. neocórtexuri

neocortexurile
NEOCÓRTEX, neocortexuri, s. n. (Anat.) Porțiune din creier care filogenetic este cea mai recentă și constituie la om cea mai mare parte a scoarței cerebrale. [Pr.: ne-o-] – Din fr. neocortex, engl. neocortex.

DOOM

!neocórtex (ne-o-) s. n., pl. neocórtexuri

neocortexurilor
NEOCÓRTEX, neocortexuri, s. n. (Anat.) Porțiune din creier care filogenetic este cea mai recentă și constituie la om cea mai mare parte a scoarței cerebrale. [Pr.: ne-o-] – Din fr. neocortex, engl. neocortex.

DOOM

!neocórtex (ne-o-) s. n., pl. neocórtexuri

neocorul
NEOCÓR s.m. 1. Păzitor al unui templu în vechea Grecie. 2. Preot însărcinat cu administrarea unui sanctuar (la catolici). [< fr. néocore, cf. gr. neokoros].

neocorului
NEOCÓR s.m. 1. Păzitor al unui templu în vechea Grecie. 2. Preot însărcinat cu administrarea unui sanctuar (la catolici). [< fr. néocore, cf. gr. neokoros].

neocritic
NEOCRÍTIC, -Ă, neocritici, -ce, adj., s. m. și f. Neocriticist. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-critique.

neocritica
NEOCRÍTIC, -Ă, neocritici, -ce, adj., s. m. și f. Neocriticist. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-critique.

neocritice
NEOCRÍTIC, -Ă, neocritici, -ce, adj., s. m. și f. Neocriticist. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-critique.

neocriticei
NEOCRÍTIC, -Ă, neocritici, -ce, adj., s. m. și f. Neocriticist. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-critique.

neocriticele
NEOCRÍTIC, -Ă, neocritici, -ce, adj., s. m. și f. Neocriticist. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-critique.

neocriticelor
NEOCRÍTIC, -Ă, neocritici, -ce, adj., s. m. și f. Neocriticist. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-critique.

neocritici
NEOCRÍTIC, -Ă, neocritici, -ce, adj., s. m. și f. Neocriticist. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-critique.

neocriticii
NEOCRÍTIC, -Ă, neocritici, -ce, adj., s. m. și f. Neocriticist. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-critique.

neocriticilor
NEOCRÍTIC, -Ă, neocritici, -ce, adj., s. m. și f. Neocriticist. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-critique.

neocriticism
NEOCRITICÍSM s. n. Curent filosofic francez care încearcă să restabilească doctrina kantiană potrivit datelor și speculațiilor științifice moderne. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-criticisme.

neocriticismul
NEOCRITICÍSM s. n. Curent filosofic francez care încearcă să restabilească doctrina kantiană potrivit datelor și speculațiilor științifice moderne. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-criticisme.

neocriticismului
NEOCRITICÍSM s. n. Curent filosofic francez care încearcă să restabilească doctrina kantiană potrivit datelor și speculațiilor științifice moderne. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-criticisme.

neocriticist
NEOCRITICÍST, -Ă, neocriticiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al neocriticismului; neocritic. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néocriticiste.

neocriticista
NEOCRITICÍST, -Ă, neocriticiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al neocriticismului; neocritic. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néocriticiste.

neocriticiste
NEOCRITICÍST, -Ă, neocriticiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al neocriticismului; neocritic. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néocriticiste.

neocriticistei
NEOCRITICÍST, -Ă, neocriticiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al neocriticismului; neocritic. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néocriticiste.

neocriticistele
NEOCRITICÍST, -Ă, neocriticiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al neocriticismului; neocritic. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néocriticiste.

neocriticistelor
NEOCRITICÍST, -Ă, neocriticiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al neocriticismului; neocritic. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néocriticiste.

neocriticistul
NEOCRITICÍST, -Ă, neocriticiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al neocriticismului; neocritic. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néocriticiste.

neocriticistului
NEOCRITICÍST, -Ă, neocriticiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al neocriticismului; neocritic. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néocriticiste.

neocriticiști
NEOCRITICÍST, -Ă, neocriticiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al neocriticismului; neocritic. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néocriticiste.

neocriticiștii
NEOCRITICÍST, -Ă, neocriticiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al neocriticismului; neocritic. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néocriticiste.

neocriticiștilor
NEOCRITICÍST, -Ă, neocriticiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al neocriticismului; neocritic. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néocriticiste.

neocriticul
NEOCRÍTIC, -Ă, neocritici, -ce, adj., s. m. și f. Neocriticist. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-critique.

neocriticului
NEOCRÍTIC, -Ă, neocritici, -ce, adj., s. m. și f. Neocriticist. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-critique.

neocupat
NEOCUPÁT, -Ă, neocupați, -le, adj. 1. (Despre un teritoriu, oraș etc.) Care nu este cucerit de o armată străină, care nu este stăpânit de o putere străină. 2. (Despre bunuri mobile sau imobile) Care nu este deținut temporar de cineva. ♦ (Despre posturi) Care nu este încă luat în primire, care nu este deținut de cineva. 3. (Despre persoane) Care nu este angajat într-o întreprindere, instituție. ♦ Care nu are mult de lucru, care nu are treburi multe; liber. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + ocupat (după fr. non-occupe).

DOOM

*neocupát (ne-o-) adj. m., pl. neocupáți; f. neocupátă, pl. neocupáte

neocupata
NEOCUPÁT, -Ă, neocupați, -le, adj. 1. (Despre un teritoriu, oraș etc.) Care nu este cucerit de o armată străină, care nu este stăpânit de o putere străină. 2. (Despre bunuri mobile sau imobile) Care nu este deținut temporar de cineva. ♦ (Despre posturi) Care nu este încă luat în primire, care nu este deținut de cineva. 3. (Despre persoane) Care nu este angajat într-o întreprindere, instituție. ♦ Care nu are mult de lucru, care nu are treburi multe; liber. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + ocupat (după fr. non-occupe).

DOOM

*neocupát (ne-o-) adj. m., pl. neocupáți; f. neocupátă, pl. neocupáte

neocupate
NEOCUPÁT, -Ă, neocupați, -le, adj. 1. (Despre un teritoriu, oraș etc.) Care nu este cucerit de o armată străină, care nu este stăpânit de o putere străină. 2. (Despre bunuri mobile sau imobile) Care nu este deținut temporar de cineva. ♦ (Despre posturi) Care nu este încă luat în primire, care nu este deținut de cineva. 3. (Despre persoane) Care nu este angajat într-o întreprindere, instituție. ♦ Care nu are mult de lucru, care nu are treburi multe; liber. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + ocupat (după fr. non-occupe).

DOOM

*neocupát (ne-o-) adj. m., pl. neocupáți; f. neocupátă, pl. neocupáte

neocupatei
NEOCUPÁT, -Ă, neocupați, -le, adj. 1. (Despre un teritoriu, oraș etc.) Care nu este cucerit de o armată străină, care nu este stăpânit de o putere străină. 2. (Despre bunuri mobile sau imobile) Care nu este deținut temporar de cineva. ♦ (Despre posturi) Care nu este încă luat în primire, care nu este deținut de cineva. 3. (Despre persoane) Care nu este angajat într-o întreprindere, instituție. ♦ Care nu are mult de lucru, care nu are treburi multe; liber. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + ocupat (după fr. non-occupe).

DOOM

*neocupát (ne-o-) adj. m., pl. neocupáți; f. neocupátă, pl. neocupáte

neocupatele
NEOCUPÁT, -Ă, neocupați, -le, adj. 1. (Despre un teritoriu, oraș etc.) Care nu este cucerit de o armată străină, care nu este stăpânit de o putere străină. 2. (Despre bunuri mobile sau imobile) Care nu este deținut temporar de cineva. ♦ (Despre posturi) Care nu este încă luat în primire, care nu este deținut de cineva. 3. (Despre persoane) Care nu este angajat într-o întreprindere, instituție. ♦ Care nu are mult de lucru, care nu are treburi multe; liber. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + ocupat (după fr. non-occupe).

DOOM

*neocupát (ne-o-) adj. m., pl. neocupáți; f. neocupátă, pl. neocupáte

neocupatelor
NEOCUPÁT, -Ă, neocupați, -le, adj. 1. (Despre un teritoriu, oraș etc.) Care nu este cucerit de o armată străină, care nu este stăpânit de o putere străină. 2. (Despre bunuri mobile sau imobile) Care nu este deținut temporar de cineva. ♦ (Despre posturi) Care nu este încă luat în primire, care nu este deținut de cineva. 3. (Despre persoane) Care nu este angajat într-o întreprindere, instituție. ♦ Care nu are mult de lucru, care nu are treburi multe; liber. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + ocupat (după fr. non-occupe).

DOOM

*neocupát (ne-o-) adj. m., pl. neocupáți; f. neocupátă, pl. neocupáte

neocupatul
NEOCUPÁT, -Ă, neocupați, -le, adj. 1. (Despre un teritoriu, oraș etc.) Care nu este cucerit de o armată străină, care nu este stăpânit de o putere străină. 2. (Despre bunuri mobile sau imobile) Care nu este deținut temporar de cineva. ♦ (Despre posturi) Care nu este încă luat în primire, care nu este deținut de cineva. 3. (Despre persoane) Care nu este angajat într-o întreprindere, instituție. ♦ Care nu are mult de lucru, care nu are treburi multe; liber. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + ocupat (după fr. non-occupe).

DOOM

*neocupát (ne-o-) adj. m., pl. neocupáți; f. neocupátă, pl. neocupáte

neocupatului
NEOCUPÁT, -Ă, neocupați, -le, adj. 1. (Despre un teritoriu, oraș etc.) Care nu este cucerit de o armată străină, care nu este stăpânit de o putere străină. 2. (Despre bunuri mobile sau imobile) Care nu este deținut temporar de cineva. ♦ (Despre posturi) Care nu este încă luat în primire, care nu este deținut de cineva. 3. (Despre persoane) Care nu este angajat într-o întreprindere, instituție. ♦ Care nu are mult de lucru, care nu are treburi multe; liber. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + ocupat (după fr. non-occupe).

DOOM

*neocupát (ne-o-) adj. m., pl. neocupáți; f. neocupátă, pl. neocupáte

neocupați
NEOCUPÁT, -Ă, neocupați, -le, adj. 1. (Despre un teritoriu, oraș etc.) Care nu este cucerit de o armată străină, care nu este stăpânit de o putere străină. 2. (Despre bunuri mobile sau imobile) Care nu este deținut temporar de cineva. ♦ (Despre posturi) Care nu este încă luat în primire, care nu este deținut de cineva. 3. (Despre persoane) Care nu este angajat într-o întreprindere, instituție. ♦ Care nu are mult de lucru, care nu are treburi multe; liber. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + ocupat (după fr. non-occupe).

DOOM

*neocupát (ne-o-) adj. m., pl. neocupáți; f. neocupátă, pl. neocupáte

neocupații
NEOCUPÁT, -Ă, neocupați, -le, adj. 1. (Despre un teritoriu, oraș etc.) Care nu este cucerit de o armată străină, care nu este stăpânit de o putere străină. 2. (Despre bunuri mobile sau imobile) Care nu este deținut temporar de cineva. ♦ (Despre posturi) Care nu este încă luat în primire, care nu este deținut de cineva. 3. (Despre persoane) Care nu este angajat într-o întreprindere, instituție. ♦ Care nu are mult de lucru, care nu are treburi multe; liber. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + ocupat (după fr. non-occupe).

DOOM

*neocupát (ne-o-) adj. m., pl. neocupáți; f. neocupátă, pl. neocupáte

neocupaților
NEOCUPÁT, -Ă, neocupați, -le, adj. 1. (Despre un teritoriu, oraș etc.) Care nu este cucerit de o armată străină, care nu este stăpânit de o putere străină. 2. (Despre bunuri mobile sau imobile) Care nu este deținut temporar de cineva. ♦ (Despre posturi) Care nu este încă luat în primire, care nu este deținut de cineva. 3. (Despre persoane) Care nu este angajat într-o întreprindere, instituție. ♦ Care nu are mult de lucru, care nu are treburi multe; liber. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + ocupat (după fr. non-occupe).

DOOM

*neocupát (ne-o-) adj. m., pl. neocupáți; f. neocupátă, pl. neocupáte

neodamod
NEODAMÓD s.m. Nume dat în Sparta iloților liberați și descendenților lor. [< fr. néodamode, gr. neodamodes].

neodamodul
NEODAMÓD s.m. Nume dat în Sparta iloților liberați și descendenților lor. [< fr. néodamode, gr. neodamodes].

neodamodului
NEODAMÓD s.m. Nume dat în Sparta iloților liberați și descendenților lor. [< fr. néodamode, gr. neodamodes].

neodamozi
NEODAMÓD s.m. Nume dat în Sparta iloților liberați și descendenților lor. [< fr. néodamode, gr. neodamodes].

neodamozii
NEODAMÓD s.m. Nume dat în Sparta iloților liberați și descendenților lor. [< fr. néodamode, gr. neodamodes].

neodamozilor
NEODAMÓD s.m. Nume dat în Sparta iloților liberați și descendenților lor. [< fr. néodamode, gr. neodamodes].

neodarwinism
NEODARWINÍSM s. n. Teorie de tradiție darwinistă după care evoluția este un proces gradat, care are loc în condițiile mutațiilor genetice și ale selecției naturale. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néodarwinisme.

DOOM

*neodarwinísm (ne-o-) s. n.

neodarwinist
NEODARWINÍST, -Ă, neodarwiniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al neodarwinismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néodarwiniste.

DOOM

*neodarwiníst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neodarwiníști; adj. f., s. f. neodarwinístă, pl. neodarwiníste

neodihnit
NEODIHNÍT, -Ă, neodihniți, -te, adj. Care nu se odihnește, nu stă (niciodată); p. ext. care este oricând gata de lucru, de acțiune; neobosit. ♦ (Înv.) Neliniștit, agitat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + odihnit.

DOOM

neodihnít (ne-o-) adj. m., pl. neodihníți; f. neodihnítă, pl. neodihníte

neodihnita
NEODIHNÍT, -Ă, neodihniți, -te, adj. Care nu se odihnește, nu stă (niciodată); p. ext. care este oricând gata de lucru, de acțiune; neobosit. ♦ (Înv.) Neliniștit, agitat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + odihnit.

DOOM

neodihnít (ne-o-) adj. m., pl. neodihníți; f. neodihnítă, pl. neodihníte

neodihnite
NEODIHNÍT, -Ă, neodihniți, -te, adj. Care nu se odihnește, nu stă (niciodată); p. ext. care este oricând gata de lucru, de acțiune; neobosit. ♦ (Înv.) Neliniștit, agitat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + odihnit.

DOOM

neodihnít (ne-o-) adj. m., pl. neodihníți; f. neodihnítă, pl. neodihníte

neodihnitei
NEODIHNÍT, -Ă, neodihniți, -te, adj. Care nu se odihnește, nu stă (niciodată); p. ext. care este oricând gata de lucru, de acțiune; neobosit. ♦ (Înv.) Neliniștit, agitat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + odihnit.

DOOM

neodihnít (ne-o-) adj. m., pl. neodihníți; f. neodihnítă, pl. neodihníte

neodihnitele
NEODIHNÍT, -Ă, neodihniți, -te, adj. Care nu se odihnește, nu stă (niciodată); p. ext. care este oricând gata de lucru, de acțiune; neobosit. ♦ (Înv.) Neliniștit, agitat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + odihnit.

DOOM

neodihnít (ne-o-) adj. m., pl. neodihníți; f. neodihnítă, pl. neodihníte

neodihnitelor
NEODIHNÍT, -Ă, neodihniți, -te, adj. Care nu se odihnește, nu stă (niciodată); p. ext. care este oricând gata de lucru, de acțiune; neobosit. ♦ (Înv.) Neliniștit, agitat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + odihnit.

DOOM

neodihnít (ne-o-) adj. m., pl. neodihníți; f. neodihnítă, pl. neodihníte

neodihnitul
NEODIHNÍT, -Ă, neodihniți, -te, adj. Care nu se odihnește, nu stă (niciodată); p. ext. care este oricând gata de lucru, de acțiune; neobosit. ♦ (Înv.) Neliniștit, agitat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + odihnit.

DOOM

neodihnít (ne-o-) adj. m., pl. neodihníți; f. neodihnítă, pl. neodihníte

neodihnitului
NEODIHNÍT, -Ă, neodihniți, -te, adj. Care nu se odihnește, nu stă (niciodată); p. ext. care este oricând gata de lucru, de acțiune; neobosit. ♦ (Înv.) Neliniștit, agitat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + odihnit.

DOOM

neodihnít (ne-o-) adj. m., pl. neodihníți; f. neodihnítă, pl. neodihníte

neodihniți
NEODIHNÍT, -Ă, neodihniți, -te, adj. Care nu se odihnește, nu stă (niciodată); p. ext. care este oricând gata de lucru, de acțiune; neobosit. ♦ (Înv.) Neliniștit, agitat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + odihnit.

DOOM

neodihnít (ne-o-) adj. m., pl. neodihníți; f. neodihnítă, pl. neodihníte

neodihniții
NEODIHNÍT, -Ă, neodihniți, -te, adj. Care nu se odihnește, nu stă (niciodată); p. ext. care este oricând gata de lucru, de acțiune; neobosit. ♦ (Înv.) Neliniștit, agitat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + odihnit.

DOOM

neodihnít (ne-o-) adj. m., pl. neodihníți; f. neodihnítă, pl. neodihníte

neodihniților
NEODIHNÍT, -Ă, neodihniți, -te, adj. Care nu se odihnește, nu stă (niciodată); p. ext. care este oricând gata de lucru, de acțiune; neobosit. ♦ (Înv.) Neliniștit, agitat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + odihnit.

DOOM

neodihnít (ne-o-) adj. m., pl. neodihníți; f. neodihnítă, pl. neodihníte

neodim
NEODÍM s. n. Element chimic din grupa pământurilor rare. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néodyme.

DOOM

neodím (ne-o-) s. n.; simb. Nd

neodimul
NEODÍM s. n. Element chimic din grupa pământurilor rare. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néodyme.

DOOM

neodím (ne-o-) s. n.; simb. Nd

neodimului
NEODÍM s. n. Element chimic din grupa pământurilor rare. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néodyme.

DOOM

neodím (ne-o-) s. n.; simb. Nd

neoecologia
NEOECOLOGÍE s. f. Ramură a ecologiei care se ocupă cu studiul ecosistemelor recente. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoécologie.

DOOM

neoecologíe (ne-o-) s. f., art. neoecología, g.-d. neoecologíi, art. neoecologíei

neoecologie
NEOECOLOGÍE s. f. Ramură a ecologiei care se ocupă cu studiul ecosistemelor recente. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoécologie.

DOOM

neoecologíe (ne-o-) s. f., art. neoecología, g.-d. neoecologíi, art. neoecologíei

neoecologiei
NEOECOLOGÍE s. f. Ramură a ecologiei care se ocupă cu studiul ecosistemelor recente. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoécologie.

DOOM

neoecologíe (ne-o-) s. f., art. neoecología, g.-d. neoecologíi, art. neoecologíei

neoecologii
NEOECOLOGÍE s. f. Ramură a ecologiei care se ocupă cu studiul ecosistemelor recente. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoécologie.

DOOM

neoecologíe (ne-o-) s. f., art. neoecología, g.-d. neoecologíi, art. neoecologíei

neofalina
NEOFALÍNĂ s. f. Produs obținut la distilarea țițeiului, constituind un amestec de benzen cu benzină ușoară, folosit la curățarea materialelor textile, a parchetului etc. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néophaline.

DOOM

neofalínă (ne-o-) s. f., g.-d. art. neofalínei

neofaline
NEOFALÍNĂ s. f. Produs obținut la distilarea țițeiului, constituind un amestec de benzen cu benzină ușoară, folosit la curățarea materialelor textile, a parchetului etc. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néophaline.

DOOM

neofalínă (ne-o-) s. f., g.-d. art. neofalínei

neofalinei
NEOFALÍNĂ s. f. Produs obținut la distilarea țițeiului, constituind un amestec de benzen cu benzină ușoară, folosit la curățarea materialelor textile, a parchetului etc. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néophaline.

DOOM

neofalínă (ne-o-) s. f., g.-d. art. neofalínei

neofascism
NEOFASCÍSM s. n. Curent politic de extrema dreaptă apărut după cel de-al Doilea Război Mondial în diverse țări ale lumii având drept scop reconsiderarea fascismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néofascisme.

DOOM

neofascísm (ne-o-) s. n.

neofascismul
NEOFASCÍSM s. n. Curent politic de extrema dreaptă apărut după cel de-al Doilea Război Mondial în diverse țări ale lumii având drept scop reconsiderarea fascismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néofascisme.

DOOM

neofascísm (ne-o-) s. n.

neofascismului
NEOFASCÍSM s. n. Curent politic de extrema dreaptă apărut după cel de-al Doilea Război Mondial în diverse țări ale lumii având drept scop reconsiderarea fascismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néofascisme.

DOOM

neofascísm (ne-o-) s. n.

neofascist
NEOFASCÍST, -Ă, neofasciști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neofascismului, privitor la neofascism, specific neofascismului. 2. S. m. și f. Adept al neofascismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néofasciste.

DOOM

neofascíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neofascíști; adj. f., s. f. neofascístă, pl. neofascíste

neofascist
NEOFASCÍST, -Ă, neofasciști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neofascismului, privitor la neofascism, specific neofascismului. 2. S. m. și f. Adept al neofascismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néofasciste.

DOOM

neofascíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neofascíști; adj. f., s. f. neofascístă, pl. neofascíste

neofascista
NEOFASCÍST, -Ă, neofasciști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neofascismului, privitor la neofascism, specific neofascismului. 2. S. m. și f. Adept al neofascismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néofasciste.

DOOM

neofascíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neofascíști; adj. f., s. f. neofascístă, pl. neofascíste

neofascista
NEOFASCÍST, -Ă, neofasciști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neofascismului, privitor la neofascism, specific neofascismului. 2. S. m. și f. Adept al neofascismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néofasciste.

DOOM

neofascíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neofascíști; adj. f., s. f. neofascístă, pl. neofascíste

neofasciste
NEOFASCÍST, -Ă, neofasciști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neofascismului, privitor la neofascism, specific neofascismului. 2. S. m. și f. Adept al neofascismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néofasciste.

DOOM

neofascíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neofascíști; adj. f., s. f. neofascístă, pl. neofascíste

neofasciste
NEOFASCÍST, -Ă, neofasciști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neofascismului, privitor la neofascism, specific neofascismului. 2. S. m. și f. Adept al neofascismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néofasciste.

DOOM

neofascíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neofascíști; adj. f., s. f. neofascístă, pl. neofascíste

neofascistei
NEOFASCÍST, -Ă, neofasciști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neofascismului, privitor la neofascism, specific neofascismului. 2. S. m. și f. Adept al neofascismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néofasciste.

DOOM

neofascíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neofascíști; adj. f., s. f. neofascístă, pl. neofascíste

neofascistei
NEOFASCÍST, -Ă, neofasciști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neofascismului, privitor la neofascism, specific neofascismului. 2. S. m. și f. Adept al neofascismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néofasciste.

DOOM

neofascíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neofascíști; adj. f., s. f. neofascístă, pl. neofascíste

neofascistele
NEOFASCÍST, -Ă, neofasciști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neofascismului, privitor la neofascism, specific neofascismului. 2. S. m. și f. Adept al neofascismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néofasciste.

DOOM

neofascíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neofascíști; adj. f., s. f. neofascístă, pl. neofascíste

neofascistele
NEOFASCÍST, -Ă, neofasciști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neofascismului, privitor la neofascism, specific neofascismului. 2. S. m. și f. Adept al neofascismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néofasciste.

DOOM

neofascíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neofascíști; adj. f., s. f. neofascístă, pl. neofascíste

neofascistelor
NEOFASCÍST, -Ă, neofasciști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neofascismului, privitor la neofascism, specific neofascismului. 2. S. m. și f. Adept al neofascismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néofasciste.

DOOM

neofascíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neofascíști; adj. f., s. f. neofascístă, pl. neofascíste

neofascistelor
NEOFASCÍST, -Ă, neofasciști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neofascismului, privitor la neofascism, specific neofascismului. 2. S. m. și f. Adept al neofascismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néofasciste.

DOOM

neofascíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neofascíști; adj. f., s. f. neofascístă, pl. neofascíste

neofascistul
NEOFASCÍST, -Ă, neofasciști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neofascismului, privitor la neofascism, specific neofascismului. 2. S. m. și f. Adept al neofascismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néofasciste.

DOOM

neofascíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neofascíști; adj. f., s. f. neofascístă, pl. neofascíste

neofascistul
NEOFASCÍST, -Ă, neofasciști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neofascismului, privitor la neofascism, specific neofascismului. 2. S. m. și f. Adept al neofascismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néofasciste.

DOOM

neofascíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neofascíști; adj. f., s. f. neofascístă, pl. neofascíste

neofascistului
NEOFASCÍST, -Ă, neofasciști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neofascismului, privitor la neofascism, specific neofascismului. 2. S. m. și f. Adept al neofascismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néofasciste.

DOOM

neofascíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neofascíști; adj. f., s. f. neofascístă, pl. neofascíste

neofascistului
NEOFASCÍST, -Ă, neofasciști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neofascismului, privitor la neofascism, specific neofascismului. 2. S. m. și f. Adept al neofascismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néofasciste.

DOOM

neofascíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neofascíști; adj. f., s. f. neofascístă, pl. neofascíste

neofasciști
NEOFASCÍST, -Ă, neofasciști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neofascismului, privitor la neofascism, specific neofascismului. 2. S. m. și f. Adept al neofascismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néofasciste.

DOOM

neofascíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neofascíști; adj. f., s. f. neofascístă, pl. neofascíste

neofasciști
NEOFASCÍST, -Ă, neofasciști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neofascismului, privitor la neofascism, specific neofascismului. 2. S. m. și f. Adept al neofascismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néofasciste.

DOOM

neofascíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neofascíști; adj. f., s. f. neofascístă, pl. neofascíste

neofasciștii
NEOFASCÍST, -Ă, neofasciști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neofascismului, privitor la neofascism, specific neofascismului. 2. S. m. și f. Adept al neofascismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néofasciste.

DOOM

neofascíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neofascíști; adj. f., s. f. neofascístă, pl. neofascíste

neofasciștii
NEOFASCÍST, -Ă, neofasciști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neofascismului, privitor la neofascism, specific neofascismului. 2. S. m. și f. Adept al neofascismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néofasciste.

DOOM

neofascíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neofascíști; adj. f., s. f. neofascístă, pl. neofascíste

neofasciștilor
NEOFASCÍST, -Ă, neofasciști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neofascismului, privitor la neofascism, specific neofascismului. 2. S. m. și f. Adept al neofascismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néofasciste.

DOOM

neofascíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neofascíști; adj. f., s. f. neofascístă, pl. neofascíste

neofasciștilor
NEOFASCÍST, -Ă, neofasciști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neofascismului, privitor la neofascism, specific neofascismului. 2. S. m. și f. Adept al neofascismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néofasciste.

DOOM

neofascíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neofascíști; adj. f., s. f. neofascístă, pl. neofascíste

neoficial
NEOFICIÁL, -Ă, neoficiali, -e, adj. Care nu este oficial, care are un caracter particular. [Pr.: ne-o-fi-ci-al] – Pref. ne- + oficial.

DOOM

neoficiál (ne-o-, -ci-al) adj. m., pl. neoficiáli; f. neoficiálă, pl. neoficiále

neoficiala
NEOFICIÁL, -Ă, neoficiali, -e, adj. Care nu este oficial, care are un caracter particular. [Pr.: ne-o-fi-ci-al] – Pref. ne- + oficial.

DOOM

neoficiál (ne-o-, -ci-al) adj. m., pl. neoficiáli; f. neoficiálă, pl. neoficiále

neoficiale
NEOFICIÁL, -Ă, neoficiali, -e, adj. Care nu este oficial, care are un caracter particular. [Pr.: ne-o-fi-ci-al] – Pref. ne- + oficial.

DOOM

neoficiál (ne-o-, -ci-al) adj. m., pl. neoficiáli; f. neoficiálă, pl. neoficiále

neoficialei
NEOFICIÁL, -Ă, neoficiali, -e, adj. Care nu este oficial, care are un caracter particular. [Pr.: ne-o-fi-ci-al] – Pref. ne- + oficial.

DOOM

neoficiál (ne-o-, -ci-al) adj. m., pl. neoficiáli; f. neoficiálă, pl. neoficiále

neoficialele
NEOFICIÁL, -Ă, neoficiali, -e, adj. Care nu este oficial, care are un caracter particular. [Pr.: ne-o-fi-ci-al] – Pref. ne- + oficial.

DOOM

neoficiál (ne-o-, -ci-al) adj. m., pl. neoficiáli; f. neoficiálă, pl. neoficiále

neoficialelor
NEOFICIÁL, -Ă, neoficiali, -e, adj. Care nu este oficial, care are un caracter particular. [Pr.: ne-o-fi-ci-al] – Pref. ne- + oficial.

DOOM

neoficiál (ne-o-, -ci-al) adj. m., pl. neoficiáli; f. neoficiálă, pl. neoficiále

neoficiali
NEOFICIÁL, -Ă, neoficiali, -e, adj. Care nu este oficial, care are un caracter particular. [Pr.: ne-o-fi-ci-al] – Pref. ne- + oficial.

DOOM

neoficiál (ne-o-, -ci-al) adj. m., pl. neoficiáli; f. neoficiálă, pl. neoficiále

neoficialii
NEOFICIÁL, -Ă, neoficiali, -e, adj. Care nu este oficial, care are un caracter particular. [Pr.: ne-o-fi-ci-al] – Pref. ne- + oficial.

DOOM

neoficiál (ne-o-, -ci-al) adj. m., pl. neoficiáli; f. neoficiálă, pl. neoficiále

neoficialilor
NEOFICIÁL, -Ă, neoficiali, -e, adj. Care nu este oficial, care are un caracter particular. [Pr.: ne-o-fi-ci-al] – Pref. ne- + oficial.

DOOM

neoficiál (ne-o-, -ci-al) adj. m., pl. neoficiáli; f. neoficiálă, pl. neoficiále

neoficialul
NEOFICIÁL, -Ă, neoficiali, -e, adj. Care nu este oficial, care are un caracter particular. [Pr.: ne-o-fi-ci-al] – Pref. ne- + oficial.

DOOM

neoficiál (ne-o-, -ci-al) adj. m., pl. neoficiáli; f. neoficiálă, pl. neoficiále

neoficialului
NEOFICIÁL, -Ă, neoficiali, -e, adj. Care nu este oficial, care are un caracter particular. [Pr.: ne-o-fi-ci-al] – Pref. ne- + oficial.

DOOM

neoficiál (ne-o-, -ci-al) adj. m., pl. neoficiáli; f. neoficiálă, pl. neoficiále

neofil
NEOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care manifestă neofilie. [Pron. ne-o-. / cf. it. neofilo].

neofila
NEOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care manifestă neofilie. [Pron. ne-o-. / cf. it. neofilo].

neofile
NEOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care manifestă neofilie. [Pron. ne-o-. / cf. it. neofilo].

neofilei
NEOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care manifestă neofilie. [Pron. ne-o-. / cf. it. neofilo].

neofilele
NEOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care manifestă neofilie. [Pron. ne-o-. / cf. it. neofilo].

neofilelor
NEOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care manifestă neofilie. [Pron. ne-o-. / cf. it. neofilo].

neofili
NEOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care manifestă neofilie. [Pron. ne-o-. / cf. it. neofilo].

neofilia
NEOFILÍE s.f. Tendință, dorință pentru tot ceea ce este nou; tendință pentru schimbare (neprevăzută). [Pron. ne-o-, gen. -iei. / cf. it. neofilia < gr. neos – nou, philos – prieten].

neofilie
NEOFILÍE s.f. Tendință, dorință pentru tot ceea ce este nou; tendință pentru schimbare (neprevăzută). [Pron. ne-o-, gen. -iei. / cf. it. neofilia < gr. neos – nou, philos – prieten].

neofiliei
NEOFILÍE s.f. Tendință, dorință pentru tot ceea ce este nou; tendință pentru schimbare (neprevăzută). [Pron. ne-o-, gen. -iei. / cf. it. neofilia < gr. neos – nou, philos – prieten].

neofilii
NEOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care manifestă neofilie. [Pron. ne-o-. / cf. it. neofilo].

neofilii
NEOFILÍE s.f. Tendință, dorință pentru tot ceea ce este nou; tendință pentru schimbare (neprevăzută). [Pron. ne-o-, gen. -iei. / cf. it. neofilia < gr. neos – nou, philos – prieten].

neofililor
NEOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care manifestă neofilie. [Pron. ne-o-. / cf. it. neofilo].

neofilul
NEOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care manifestă neofilie. [Pron. ne-o-. / cf. it. neofilo].

neofilului
NEOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care manifestă neofilie. [Pron. ne-o-. / cf. it. neofilo].

neofit
NEOFÍT, -Ă, neofiți, -te, s. m. și f. Persoană care a îmbrățișat de curând o nouă religie, abandonând credința veche; p. ext. persoană care a aderat de curând la o cauză sau care a intrat de curând într-o grupare, într-o colectivitate etc. și este încă neinițiată deplin. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néophyte.

DOOM

neofítă (ne-o-) s. f., g.-d. art. neofítei; pl. neofíte

neofita
NEOFÍT, -Ă, neofiți, -te, s. m. și f. Persoană care a îmbrățișat de curând o nouă religie, abandonând credința veche; p. ext. persoană care a aderat de curând la o cauză sau care a intrat de curând într-o grupare, într-o colectivitate etc. și este încă neinițiată deplin. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néophyte.

DOOM

neofítă (ne-o-) s. f., g.-d. art. neofítei; pl. neofíte

neofite
NEOFÍT, -Ă, neofiți, -te, s. m. și f. Persoană care a îmbrățișat de curând o nouă religie, abandonând credința veche; p. ext. persoană care a aderat de curând la o cauză sau care a intrat de curând într-o grupare, într-o colectivitate etc. și este încă neinițiată deplin. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néophyte.

DOOM

neofítă (ne-o-) s. f., g.-d. art. neofítei; pl. neofíte

neofitei
NEOFÍT, -Ă, neofiți, -te, s. m. și f. Persoană care a îmbrățișat de curând o nouă religie, abandonând credința veche; p. ext. persoană care a aderat de curând la o cauză sau care a intrat de curând într-o grupare, într-o colectivitate etc. și este încă neinițiată deplin. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néophyte.

DOOM

neofítă (ne-o-) s. f., g.-d. art. neofítei; pl. neofíte

neofitele
NEOFÍT, -Ă, neofiți, -te, s. m. și f. Persoană care a îmbrățișat de curând o nouă religie, abandonând credința veche; p. ext. persoană care a aderat de curând la o cauză sau care a intrat de curând într-o grupare, într-o colectivitate etc. și este încă neinițiată deplin. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néophyte.

DOOM

neofítă (ne-o-) s. f., g.-d. art. neofítei; pl. neofíte

neofitelor
NEOFÍT, -Ă, neofiți, -te, s. m. și f. Persoană care a îmbrățișat de curând o nouă religie, abandonând credința veche; p. ext. persoană care a aderat de curând la o cauză sau care a intrat de curând într-o grupare, într-o colectivitate etc. și este încă neinițiată deplin. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néophyte.

DOOM

neofítă (ne-o-) s. f., g.-d. art. neofítei; pl. neofíte

neofitul
NEOFÍT, -Ă, neofiți, -te, s. m. și f. Persoană care a îmbrățișat de curând o nouă religie, abandonând credința veche; p. ext. persoană care a aderat de curând la o cauză sau care a intrat de curând într-o grupare, într-o colectivitate etc. și este încă neinițiată deplin. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néophyte.

DOOM

neofítă (ne-o-) s. f., g.-d. art. neofítei; pl. neofíte

neofitului
NEOFÍT, -Ă, neofiți, -te, s. m. și f. Persoană care a îmbrățișat de curând o nouă religie, abandonând credința veche; p. ext. persoană care a aderat de curând la o cauză sau care a intrat de curând într-o grupare, într-o colectivitate etc. și este încă neinițiată deplin. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néophyte.

DOOM

neofítă (ne-o-) s. f., g.-d. art. neofítei; pl. neofíte

neofiți
NEOFÍT, -Ă, neofiți, -te, s. m. și f. Persoană care a îmbrățișat de curând o nouă religie, abandonând credința veche; p. ext. persoană care a aderat de curând la o cauză sau care a intrat de curând într-o grupare, într-o colectivitate etc. și este încă neinițiată deplin. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néophyte.

DOOM

neofítă (ne-o-) s. f., g.-d. art. neofítei; pl. neofíte

neofiții
NEOFÍT, -Ă, neofiți, -te, s. m. și f. Persoană care a îmbrățișat de curând o nouă religie, abandonând credința veche; p. ext. persoană care a aderat de curând la o cauză sau care a intrat de curând într-o grupare, într-o colectivitate etc. și este încă neinițiată deplin. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néophyte.

DOOM

neofítă (ne-o-) s. f., g.-d. art. neofítei; pl. neofíte

neofiților
NEOFÍT, -Ă, neofiți, -te, s. m. și f. Persoană care a îmbrățișat de curând o nouă religie, abandonând credința veche; p. ext. persoană care a aderat de curând la o cauză sau care a intrat de curând într-o grupare, într-o colectivitate etc. și este încă neinițiată deplin. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néophyte.

DOOM

neofítă (ne-o-) s. f., g.-d. art. neofítei; pl. neofíte

neofobia
NEOFOBÍE s. f. Fobie față de tot ceea ce este nou. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néophobie.

neofobie
NEOFOBÍE s. f. Fobie față de tot ceea ce este nou. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néophobie.

neofobiei
NEOFOBÍE s. f. Fobie față de tot ceea ce este nou. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néophobie.

neofobii
NEOFOBÍE s. f. Fobie față de tot ceea ce este nou. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néophobie.

neofobiile
NEOFOBÍE s. f. Fobie față de tot ceea ce este nou. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néophobie.

neofobiilor
NEOFOBÍE s. f. Fobie față de tot ceea ce este nou. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néophobie.

neoformația
NEOFORMAȚIÚNE s. f. v. neoformație.

DOOM

neoformáție (ne-o-, -ți-e) s. f., art. neoformáția (-ți-a), g.-d. art. neoformáției; pl. neoformáții, art. neoformáțiile (-ți-i-)

neoformație
NEOFORMAȚIÚNE s. f. v. neoformație.

DOOM

neoformáție (ne-o-, -ți-e) s. f., art. neoformáția (-ți-a), g.-d. art. neoformáției; pl. neoformáții, art. neoformáțiile (-ți-i-)

neoformației
NEOFORMAȚIÚNE s. f. v. neoformație.

DOOM

neoformáție (ne-o-, -ți-e) s. f., art. neoformáția (-ți-a), g.-d. art. neoformáției; pl. neoformáții, art. neoformáțiile (-ți-i-)

neoformații
NEOFORMAȚIÚNE s. f. v. neoformație.

DOOM

neoformáție (ne-o-, -ți-e) s. f., art. neoformáția (-ți-a), g.-d. art. neoformáției; pl. neoformáții, art. neoformáțiile (-ți-i-)

neoformațiile
NEOFORMAȚIÚNE s. f. v. neoformație.

DOOM

neoformáție (ne-o-, -ți-e) s. f., art. neoformáția (-ți-a), g.-d. art. neoformáției; pl. neoformáții, art. neoformáțiile (-ți-i-)

neoformațiilor
NEOFORMAȚIÚNE s. f. v. neoformație.

DOOM

neoformáție (ne-o-, -ți-e) s. f., art. neoformáția (-ți-a), g.-d. art. neoformáției; pl. neoformáții, art. neoformáțiile (-ți-i-)

neoformațiune
NEOFORMAȚIÚNE s. f. v. neoformație.

DOOM

neoformáție (ne-o-, -ți-e) s. f., art. neoformáția (-ți-a), g.-d. art. neoformáției; pl. neoformáții, art. neoformáțiile (-ți-i-)

neofreudism
NEOFREUDÍSM s. n. Ansasmblu de orientări teoretice și terapeutice derivate din freudism; neopsihanaliză. [Pr.: ne-o-froi-] – Din fr. néo-freudisme.

neofreudismul
NEOFREUDÍSM s. n. Ansasmblu de orientări teoretice și terapeutice derivate din freudism; neopsihanaliză. [Pr.: ne-o-froi-] – Din fr. néo-freudisme.

neofreudismului
NEOFREUDÍSM s. n. Ansasmblu de orientări teoretice și terapeutice derivate din freudism; neopsihanaliză. [Pr.: ne-o-froi-] – Din fr. néo-freudisme.

neogen
NEOGÉN, -Ă, neogeni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Perioada terminală a erei terțiare, cuprinzând miocenul și pliocenul, caracterizată prin ridicarea lanțurilor muntoase și importante manifestări vulcanice. 2. Adj. Care aparține neogenului (1), care se referă la neogen. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néogène.

DOOM

neogén² (ne-o-) s. n.

neogena
NEOGÉN, -Ă, neogeni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Perioada terminală a erei terțiare, cuprinzând miocenul și pliocenul, caracterizată prin ridicarea lanțurilor muntoase și importante manifestări vulcanice. 2. Adj. Care aparține neogenului (1), care se referă la neogen. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néogène.

DOOM

neogén² (ne-o-) s. n.

neogene
NEOGÉN, -Ă, neogeni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Perioada terminală a erei terțiare, cuprinzând miocenul și pliocenul, caracterizată prin ridicarea lanțurilor muntoase și importante manifestări vulcanice. 2. Adj. Care aparține neogenului (1), care se referă la neogen. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néogène.

DOOM

neogén² (ne-o-) s. n.

neogenei
NEOGÉN, -Ă, neogeni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Perioada terminală a erei terțiare, cuprinzând miocenul și pliocenul, caracterizată prin ridicarea lanțurilor muntoase și importante manifestări vulcanice. 2. Adj. Care aparține neogenului (1), care se referă la neogen. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néogène.

DOOM

neogén² (ne-o-) s. n.

neogenele
NEOGÉN, -Ă, neogeni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Perioada terminală a erei terțiare, cuprinzând miocenul și pliocenul, caracterizată prin ridicarea lanțurilor muntoase și importante manifestări vulcanice. 2. Adj. Care aparține neogenului (1), care se referă la neogen. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néogène.

DOOM

neogén² (ne-o-) s. n.

neogenelor
NEOGÉN, -Ă, neogeni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Perioada terminală a erei terțiare, cuprinzând miocenul și pliocenul, caracterizată prin ridicarea lanțurilor muntoase și importante manifestări vulcanice. 2. Adj. Care aparține neogenului (1), care se referă la neogen. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néogène.

DOOM

neogén² (ne-o-) s. n.

neogeni
NEOGÉN, -Ă, neogeni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Perioada terminală a erei terțiare, cuprinzând miocenul și pliocenul, caracterizată prin ridicarea lanțurilor muntoase și importante manifestări vulcanice. 2. Adj. Care aparține neogenului (1), care se referă la neogen. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néogène.

DOOM

neogén² (ne-o-) s. n.

neogenii
NEOGÉN, -Ă, neogeni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Perioada terminală a erei terțiare, cuprinzând miocenul și pliocenul, caracterizată prin ridicarea lanțurilor muntoase și importante manifestări vulcanice. 2. Adj. Care aparține neogenului (1), care se referă la neogen. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néogène.

DOOM

neogén² (ne-o-) s. n.

neogenilor
NEOGÉN, -Ă, neogeni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Perioada terminală a erei terțiare, cuprinzând miocenul și pliocenul, caracterizată prin ridicarea lanțurilor muntoase și importante manifestări vulcanice. 2. Adj. Care aparține neogenului (1), care se referă la neogen. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néogène.

DOOM

neogén² (ne-o-) s. n.

neogenul
NEOGÉN, -Ă, neogeni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Perioada terminală a erei terțiare, cuprinzând miocenul și pliocenul, caracterizată prin ridicarea lanțurilor muntoase și importante manifestări vulcanice. 2. Adj. Care aparține neogenului (1), care se referă la neogen. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néogène.

DOOM

neogén² (ne-o-) s. n.

neogenului
NEOGÉN, -Ă, neogeni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Perioada terminală a erei terțiare, cuprinzând miocenul și pliocenul, caracterizată prin ridicarea lanțurilor muntoase și importante manifestări vulcanice. 2. Adj. Care aparține neogenului (1), care se referă la neogen. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néogène.

DOOM

neogén² (ne-o-) s. n.

neogoit
NEOGOÍT, -Ă, neogoiți, -te, adj. (Pop.) Nemângâiat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + ogoit.

neogoita
NEOGOÍT, -Ă, neogoiți, -te, adj. (Pop.) Nemângâiat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + ogoit.

neogoite
NEOGOÍT, -Ă, neogoiți, -te, adj. (Pop.) Nemângâiat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + ogoit.

neogoitei
NEOGOÍT, -Ă, neogoiți, -te, adj. (Pop.) Nemângâiat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + ogoit.

neogoitele
NEOGOÍT, -Ă, neogoiți, -te, adj. (Pop.) Nemângâiat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + ogoit.

neogoitelor
NEOGOÍT, -Ă, neogoiți, -te, adj. (Pop.) Nemângâiat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + ogoit.

neogoitul
NEOGOÍT, -Ă, neogoiți, -te, adj. (Pop.) Nemângâiat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + ogoit.

neogoitului
NEOGOÍT, -Ă, neogoiți, -te, adj. (Pop.) Nemângâiat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + ogoit.

neogoiți
NEOGOÍT, -Ă, neogoiți, -te, adj. (Pop.) Nemângâiat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + ogoit.

neogoiții
NEOGOÍT, -Ă, neogoiți, -te, adj. (Pop.) Nemângâiat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + ogoit.

neogoiților
NEOGOÍT, -Ă, neogoiți, -te, adj. (Pop.) Nemângâiat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + ogoit.

neogotic
NEOGÓTIC, -Ă, neogotici, -ce, adj., s. n. (Stil în arhitectură și artă) care reevaluează goticul și prelucrează formal elementele lui decorative. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néogothique.

DOOM

neogótic² (ne-o-) s. n.

neogramatic
NEOGRAMÁTIC, -Ă, neogramatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (În sintagmele) Școala neogramatică sau curentul neogramatic = curent lingvistic care susține principiul regularității schimbărilor fonetice (considerând analogia drept factor principal în apariția formelor noi) și promovează studiul limbilor moderne. 2. S. m. și f. Adept al curentului neogramatic (1). [Pr.: ne-o-] – Neo- + gramatic (după germ. Junggrammatiker, fr. néo-grammairien, it. neogrammatici).

DOOM

neogramátic (ne-o-gra-) adj. m., s. m., pl. neogramátici; adj. f. neogramátică, pl. neogramátice

neogramatic
NEOGRAMÁTIC, -Ă, neogramatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (În sintagmele) Școala neogramatică sau curentul neogramatic = curent lingvistic care susține principiul regularității schimbărilor fonetice (considerând analogia drept factor principal în apariția formelor noi) și promovează studiul limbilor moderne. 2. S. m. și f. Adept al curentului neogramatic (1). [Pr.: ne-o-] – Neo- + gramatic (după germ. Junggrammatiker, fr. néo-grammairien, it. neogrammatici).

DOOM

neogramátic (ne-o-gra-) adj. m., s. m., pl. neogramátici; adj. f. neogramátică, pl. neogramátice

neogramatica
NEOGRAMÁTIC, -Ă, neogramatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (În sintagmele) Școala neogramatică sau curentul neogramatic = curent lingvistic care susține principiul regularității schimbărilor fonetice (considerând analogia drept factor principal în apariția formelor noi) și promovează studiul limbilor moderne. 2. S. m. și f. Adept al curentului neogramatic (1). [Pr.: ne-o-] – Neo- + gramatic (după germ. Junggrammatiker, fr. néo-grammairien, it. neogrammatici).

DOOM

neogramátic (ne-o-gra-) adj. m., s. m., pl. neogramátici; adj. f. neogramátică, pl. neogramátice

neogramatica
NEOGRAMÁTIC, -Ă, neogramatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (În sintagmele) Școala neogramatică sau curentul neogramatic = curent lingvistic care susține principiul regularității schimbărilor fonetice (considerând analogia drept factor principal în apariția formelor noi) și promovează studiul limbilor moderne. 2. S. m. și f. Adept al curentului neogramatic (1). [Pr.: ne-o-] – Neo- + gramatic (după germ. Junggrammatiker, fr. néo-grammairien, it. neogrammatici).

DOOM

neogramátic (ne-o-gra-) adj. m., s. m., pl. neogramátici; adj. f. neogramátică, pl. neogramátice

neogramatice
NEOGRAMÁTIC, -Ă, neogramatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (În sintagmele) Școala neogramatică sau curentul neogramatic = curent lingvistic care susține principiul regularității schimbărilor fonetice (considerând analogia drept factor principal în apariția formelor noi) și promovează studiul limbilor moderne. 2. S. m. și f. Adept al curentului neogramatic (1). [Pr.: ne-o-] – Neo- + gramatic (după germ. Junggrammatiker, fr. néo-grammairien, it. neogrammatici).

DOOM

neogramátic (ne-o-gra-) adj. m., s. m., pl. neogramátici; adj. f. neogramátică, pl. neogramátice

neogramatice
NEOGRAMÁTIC, -Ă, neogramatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (În sintagmele) Școala neogramatică sau curentul neogramatic = curent lingvistic care susține principiul regularității schimbărilor fonetice (considerând analogia drept factor principal în apariția formelor noi) și promovează studiul limbilor moderne. 2. S. m. și f. Adept al curentului neogramatic (1). [Pr.: ne-o-] – Neo- + gramatic (după germ. Junggrammatiker, fr. néo-grammairien, it. neogrammatici).

DOOM

neogramátic (ne-o-gra-) adj. m., s. m., pl. neogramátici; adj. f. neogramátică, pl. neogramátice

neogramaticei
NEOGRAMÁTIC, -Ă, neogramatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (În sintagmele) Școala neogramatică sau curentul neogramatic = curent lingvistic care susține principiul regularității schimbărilor fonetice (considerând analogia drept factor principal în apariția formelor noi) și promovează studiul limbilor moderne. 2. S. m. și f. Adept al curentului neogramatic (1). [Pr.: ne-o-] – Neo- + gramatic (după germ. Junggrammatiker, fr. néo-grammairien, it. neogrammatici).

DOOM

neogramátic (ne-o-gra-) adj. m., s. m., pl. neogramátici; adj. f. neogramátică, pl. neogramátice

neogramaticei
NEOGRAMÁTIC, -Ă, neogramatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (În sintagmele) Școala neogramatică sau curentul neogramatic = curent lingvistic care susține principiul regularității schimbărilor fonetice (considerând analogia drept factor principal în apariția formelor noi) și promovează studiul limbilor moderne. 2. S. m. și f. Adept al curentului neogramatic (1). [Pr.: ne-o-] – Neo- + gramatic (după germ. Junggrammatiker, fr. néo-grammairien, it. neogrammatici).

DOOM

neogramátic (ne-o-gra-) adj. m., s. m., pl. neogramátici; adj. f. neogramátică, pl. neogramátice

neogramaticele
NEOGRAMÁTIC, -Ă, neogramatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (În sintagmele) Școala neogramatică sau curentul neogramatic = curent lingvistic care susține principiul regularității schimbărilor fonetice (considerând analogia drept factor principal în apariția formelor noi) și promovează studiul limbilor moderne. 2. S. m. și f. Adept al curentului neogramatic (1). [Pr.: ne-o-] – Neo- + gramatic (după germ. Junggrammatiker, fr. néo-grammairien, it. neogrammatici).

DOOM

neogramátic (ne-o-gra-) adj. m., s. m., pl. neogramátici; adj. f. neogramátică, pl. neogramátice

neogramaticele
NEOGRAMÁTIC, -Ă, neogramatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (În sintagmele) Școala neogramatică sau curentul neogramatic = curent lingvistic care susține principiul regularității schimbărilor fonetice (considerând analogia drept factor principal în apariția formelor noi) și promovează studiul limbilor moderne. 2. S. m. și f. Adept al curentului neogramatic (1). [Pr.: ne-o-] – Neo- + gramatic (după germ. Junggrammatiker, fr. néo-grammairien, it. neogrammatici).

DOOM

neogramátic (ne-o-gra-) adj. m., s. m., pl. neogramátici; adj. f. neogramátică, pl. neogramátice

neogramaticelor
NEOGRAMÁTIC, -Ă, neogramatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (În sintagmele) Școala neogramatică sau curentul neogramatic = curent lingvistic care susține principiul regularității schimbărilor fonetice (considerând analogia drept factor principal în apariția formelor noi) și promovează studiul limbilor moderne. 2. S. m. și f. Adept al curentului neogramatic (1). [Pr.: ne-o-] – Neo- + gramatic (după germ. Junggrammatiker, fr. néo-grammairien, it. neogrammatici).

DOOM

neogramátic (ne-o-gra-) adj. m., s. m., pl. neogramátici; adj. f. neogramátică, pl. neogramátice

neogramaticelor
NEOGRAMÁTIC, -Ă, neogramatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (În sintagmele) Școala neogramatică sau curentul neogramatic = curent lingvistic care susține principiul regularității schimbărilor fonetice (considerând analogia drept factor principal în apariția formelor noi) și promovează studiul limbilor moderne. 2. S. m. și f. Adept al curentului neogramatic (1). [Pr.: ne-o-] – Neo- + gramatic (după germ. Junggrammatiker, fr. néo-grammairien, it. neogrammatici).

DOOM

neogramátic (ne-o-gra-) adj. m., s. m., pl. neogramátici; adj. f. neogramátică, pl. neogramátice

neogramatici
NEOGRAMÁTIC, -Ă, neogramatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (În sintagmele) Școala neogramatică sau curentul neogramatic = curent lingvistic care susține principiul regularității schimbărilor fonetice (considerând analogia drept factor principal în apariția formelor noi) și promovează studiul limbilor moderne. 2. S. m. și f. Adept al curentului neogramatic (1). [Pr.: ne-o-] – Neo- + gramatic (după germ. Junggrammatiker, fr. néo-grammairien, it. neogrammatici).

DOOM

neogramátic (ne-o-gra-) adj. m., s. m., pl. neogramátici; adj. f. neogramátică, pl. neogramátice

neogramatici
NEOGRAMÁTIC, -Ă, neogramatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (În sintagmele) Școala neogramatică sau curentul neogramatic = curent lingvistic care susține principiul regularității schimbărilor fonetice (considerând analogia drept factor principal în apariția formelor noi) și promovează studiul limbilor moderne. 2. S. m. și f. Adept al curentului neogramatic (1). [Pr.: ne-o-] – Neo- + gramatic (după germ. Junggrammatiker, fr. néo-grammairien, it. neogrammatici).

DOOM

neogramátic (ne-o-gra-) adj. m., s. m., pl. neogramátici; adj. f. neogramátică, pl. neogramátice

neogramaticii
NEOGRAMÁTIC, -Ă, neogramatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (În sintagmele) Școala neogramatică sau curentul neogramatic = curent lingvistic care susține principiul regularității schimbărilor fonetice (considerând analogia drept factor principal în apariția formelor noi) și promovează studiul limbilor moderne. 2. S. m. și f. Adept al curentului neogramatic (1). [Pr.: ne-o-] – Neo- + gramatic (după germ. Junggrammatiker, fr. néo-grammairien, it. neogrammatici).

DOOM

neogramátic (ne-o-gra-) adj. m., s. m., pl. neogramátici; adj. f. neogramátică, pl. neogramátice

neogramaticii
NEOGRAMÁTIC, -Ă, neogramatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (În sintagmele) Școala neogramatică sau curentul neogramatic = curent lingvistic care susține principiul regularității schimbărilor fonetice (considerând analogia drept factor principal în apariția formelor noi) și promovează studiul limbilor moderne. 2. S. m. și f. Adept al curentului neogramatic (1). [Pr.: ne-o-] – Neo- + gramatic (după germ. Junggrammatiker, fr. néo-grammairien, it. neogrammatici).

DOOM

neogramátic (ne-o-gra-) adj. m., s. m., pl. neogramátici; adj. f. neogramátică, pl. neogramátice

neogramaticilor
NEOGRAMÁTIC, -Ă, neogramatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (În sintagmele) Școala neogramatică sau curentul neogramatic = curent lingvistic care susține principiul regularității schimbărilor fonetice (considerând analogia drept factor principal în apariția formelor noi) și promovează studiul limbilor moderne. 2. S. m. și f. Adept al curentului neogramatic (1). [Pr.: ne-o-] – Neo- + gramatic (după germ. Junggrammatiker, fr. néo-grammairien, it. neogrammatici).

DOOM

neogramátic (ne-o-gra-) adj. m., s. m., pl. neogramátici; adj. f. neogramátică, pl. neogramátice

neogramaticilor
NEOGRAMÁTIC, -Ă, neogramatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (În sintagmele) Școala neogramatică sau curentul neogramatic = curent lingvistic care susține principiul regularității schimbărilor fonetice (considerând analogia drept factor principal în apariția formelor noi) și promovează studiul limbilor moderne. 2. S. m. și f. Adept al curentului neogramatic (1). [Pr.: ne-o-] – Neo- + gramatic (după germ. Junggrammatiker, fr. néo-grammairien, it. neogrammatici).

DOOM

neogramátic (ne-o-gra-) adj. m., s. m., pl. neogramátici; adj. f. neogramátică, pl. neogramátice

neogramaticul
NEOGRAMÁTIC, -Ă, neogramatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (În sintagmele) Școala neogramatică sau curentul neogramatic = curent lingvistic care susține principiul regularității schimbărilor fonetice (considerând analogia drept factor principal în apariția formelor noi) și promovează studiul limbilor moderne. 2. S. m. și f. Adept al curentului neogramatic (1). [Pr.: ne-o-] – Neo- + gramatic (după germ. Junggrammatiker, fr. néo-grammairien, it. neogrammatici).

DOOM

neogramátic (ne-o-gra-) adj. m., s. m., pl. neogramátici; adj. f. neogramátică, pl. neogramátice

neogramaticul
NEOGRAMÁTIC, -Ă, neogramatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (În sintagmele) Școala neogramatică sau curentul neogramatic = curent lingvistic care susține principiul regularității schimbărilor fonetice (considerând analogia drept factor principal în apariția formelor noi) și promovează studiul limbilor moderne. 2. S. m. și f. Adept al curentului neogramatic (1). [Pr.: ne-o-] – Neo- + gramatic (după germ. Junggrammatiker, fr. néo-grammairien, it. neogrammatici).

DOOM

neogramátic (ne-o-gra-) adj. m., s. m., pl. neogramátici; adj. f. neogramátică, pl. neogramátice

neogramaticului
NEOGRAMÁTIC, -Ă, neogramatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (În sintagmele) Școala neogramatică sau curentul neogramatic = curent lingvistic care susține principiul regularității schimbărilor fonetice (considerând analogia drept factor principal în apariția formelor noi) și promovează studiul limbilor moderne. 2. S. m. și f. Adept al curentului neogramatic (1). [Pr.: ne-o-] – Neo- + gramatic (după germ. Junggrammatiker, fr. néo-grammairien, it. neogrammatici).

DOOM

neogramátic (ne-o-gra-) adj. m., s. m., pl. neogramátici; adj. f. neogramátică, pl. neogramátice

neogramaticului
NEOGRAMÁTIC, -Ă, neogramatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (În sintagmele) Școala neogramatică sau curentul neogramatic = curent lingvistic care susține principiul regularității schimbărilor fonetice (considerând analogia drept factor principal în apariția formelor noi) și promovează studiul limbilor moderne. 2. S. m. și f. Adept al curentului neogramatic (1). [Pr.: ne-o-] – Neo- + gramatic (după germ. Junggrammatiker, fr. néo-grammairien, it. neogrammatici).

DOOM

neogramátic (ne-o-gra-) adj. m., s. m., pl. neogramátici; adj. f. neogramátică, pl. neogramátice

neogreaca
NEOGRÉC, -EÁCĂ, neogreci, -ce, adj. 1. (În sintagma) Limba neogreacă (și substantivat, f.) = limba greacă din perioada modernă, începând din sec. XVI până în zilele noastre; greaca modernă. 2. Care se referă la limba neogreacă (1), care ține de limba neogreacă, propriu limbii neogrecești sau, p. ext., poporului grec modern sau Greciei moderne; neogrecesc. Influența neogreacă. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néogrec.

DOOM

!neogréc (ne-o-grec) adj. m., pl. neogréci; f. neogreácă

neogreaca
NEOGRÉC, -EÁCĂ, neogreci, -ce, adj. 1. (În sintagma) Limba neogreacă (și substantivat, f.) = limba greacă din perioada modernă, începând din sec. XVI până în zilele noastre; greaca modernă. 2. Care se referă la limba neogreacă (1), care ține de limba neogreacă, propriu limbii neogrecești sau, p. ext., poporului grec modern sau Greciei moderne; neogrecesc. Influența neogreacă. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néogrec.

DOOM

!neogréc (ne-o-grec) adj. m., pl. neogréci; f. neogreácă

neogrec
NEOGRÉC, -EÁCĂ, neogreci, -ce, adj. 1. (În sintagma) Limba neogreacă (și substantivat, f.) = limba greacă din perioada modernă, începând din sec. XVI până în zilele noastre; greaca modernă. 2. Care se referă la limba neogreacă (1), care ține de limba neogreacă, propriu limbii neogrecești sau, p. ext., poporului grec modern sau Greciei moderne; neogrecesc. Influența neogreacă. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néogrec.

DOOM

!neogréc (ne-o-grec) adj. m., pl. neogréci; f. neogreácă

neogrece
NEOGRÉC, -EÁCĂ, neogreci, -ce, adj. 1. (În sintagma) Limba neogreacă (și substantivat, f.) = limba greacă din perioada modernă, începând din sec. XVI până în zilele noastre; greaca modernă. 2. Care se referă la limba neogreacă (1), care ține de limba neogreacă, propriu limbii neogrecești sau, p. ext., poporului grec modern sau Greciei moderne; neogrecesc. Influența neogreacă. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néogrec.

DOOM

!neogréc (ne-o-grec) adj. m., pl. neogréci; f. neogreácă

neogrece
NEOGRÉC, -EÁCĂ, neogreci, -ce, adj. 1. (În sintagma) Limba neogreacă (și substantivat, f.) = limba greacă din perioada modernă, începând din sec. XVI până în zilele noastre; greaca modernă. 2. Care se referă la limba neogreacă (1), care ține de limba neogreacă, propriu limbii neogrecești sau, p. ext., poporului grec modern sau Greciei moderne; neogrecesc. Influența neogreacă. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néogrec.

DOOM

!neogréc (ne-o-grec) adj. m., pl. neogréci; f. neogreácă

neogreceasca
NEOGRECÉSC, -EÁSCĂ, neogrecești, adj. Neogrec (2). [Pr.: ne-o-] – Neo- + grecesc.

DOOM

neogrecésc (ne-o-gre-) adj. m., f. neogreceáscă; pl. m. și f. neogrecéști

neogrecei
NEOGRÉC, -EÁCĂ, neogreci, -ce, adj. 1. (În sintagma) Limba neogreacă (și substantivat, f.) = limba greacă din perioada modernă, începând din sec. XVI până în zilele noastre; greaca modernă. 2. Care se referă la limba neogreacă (1), care ține de limba neogreacă, propriu limbii neogrecești sau, p. ext., poporului grec modern sau Greciei moderne; neogrecesc. Influența neogreacă. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néogrec.

DOOM

!neogréc (ne-o-grec) adj. m., pl. neogréci; f. neogreácă

neogrecei
NEOGRÉC, -EÁCĂ, neogreci, -ce, adj. 1. (În sintagma) Limba neogreacă (și substantivat, f.) = limba greacă din perioada modernă, începând din sec. XVI până în zilele noastre; greaca modernă. 2. Care se referă la limba neogreacă (1), care ține de limba neogreacă, propriu limbii neogrecești sau, p. ext., poporului grec modern sau Greciei moderne; neogrecesc. Influența neogreacă. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néogrec.

DOOM

!neogréc (ne-o-grec) adj. m., pl. neogréci; f. neogreácă

neogrecele
NEOGRÉC, -EÁCĂ, neogreci, -ce, adj. 1. (În sintagma) Limba neogreacă (și substantivat, f.) = limba greacă din perioada modernă, începând din sec. XVI până în zilele noastre; greaca modernă. 2. Care se referă la limba neogreacă (1), care ține de limba neogreacă, propriu limbii neogrecești sau, p. ext., poporului grec modern sau Greciei moderne; neogrecesc. Influența neogreacă. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néogrec.

DOOM

!neogréc (ne-o-grec) adj. m., pl. neogréci; f. neogreácă

neogrecele
NEOGRÉC, -EÁCĂ, neogreci, -ce, adj. 1. (În sintagma) Limba neogreacă (și substantivat, f.) = limba greacă din perioada modernă, începând din sec. XVI până în zilele noastre; greaca modernă. 2. Care se referă la limba neogreacă (1), care ține de limba neogreacă, propriu limbii neogrecești sau, p. ext., poporului grec modern sau Greciei moderne; neogrecesc. Influența neogreacă. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néogrec.

DOOM

!neogréc (ne-o-grec) adj. m., pl. neogréci; f. neogreácă

neogrecelor
NEOGRÉC, -EÁCĂ, neogreci, -ce, adj. 1. (În sintagma) Limba neogreacă (și substantivat, f.) = limba greacă din perioada modernă, începând din sec. XVI până în zilele noastre; greaca modernă. 2. Care se referă la limba neogreacă (1), care ține de limba neogreacă, propriu limbii neogrecești sau, p. ext., poporului grec modern sau Greciei moderne; neogrecesc. Influența neogreacă. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néogrec.

DOOM

!neogréc (ne-o-grec) adj. m., pl. neogréci; f. neogreácă

neogrecelor
NEOGRÉC, -EÁCĂ, neogreci, -ce, adj. 1. (În sintagma) Limba neogreacă (și substantivat, f.) = limba greacă din perioada modernă, începând din sec. XVI până în zilele noastre; greaca modernă. 2. Care se referă la limba neogreacă (1), care ține de limba neogreacă, propriu limbii neogrecești sau, p. ext., poporului grec modern sau Greciei moderne; neogrecesc. Influența neogreacă. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néogrec.

DOOM

!neogréc (ne-o-grec) adj. m., pl. neogréci; f. neogreácă

neogrecesc
NEOGRECÉSC, -EÁSCĂ, neogrecești, adj. Neogrec (2). [Pr.: ne-o-] – Neo- + grecesc.

DOOM

neogrecésc (ne-o-gre-) adj. m., f. neogreceáscă; pl. m. și f. neogrecéști

neogrecescul
NEOGRECÉSC, -EÁSCĂ, neogrecești, adj. Neogrec (2). [Pr.: ne-o-] – Neo- + grecesc.

DOOM

neogrecésc (ne-o-gre-) adj. m., f. neogreceáscă; pl. m. și f. neogrecéști

neogrecescului
NEOGRECÉSC, -EÁSCĂ, neogrecești, adj. Neogrec (2). [Pr.: ne-o-] – Neo- + grecesc.

DOOM

neogrecésc (ne-o-gre-) adj. m., f. neogreceáscă; pl. m. și f. neogrecéști

neogrecești
NEOGRECÉSC, -EÁSCĂ, neogrecești, adj. Neogrec (2). [Pr.: ne-o-] – Neo- + grecesc.

DOOM

neogrecésc (ne-o-gre-) adj. m., f. neogreceáscă; pl. m. și f. neogrecéști

neogreceștii
NEOGRECÉSC, -EÁSCĂ, neogrecești, adj. Neogrec (2). [Pr.: ne-o-] – Neo- + grecesc.

DOOM

neogrecésc (ne-o-gre-) adj. m., f. neogreceáscă; pl. m. și f. neogrecéști

neogreceștile
NEOGRECÉSC, -EÁSCĂ, neogrecești, adj. Neogrec (2). [Pr.: ne-o-] – Neo- + grecesc.

DOOM

neogrecésc (ne-o-gre-) adj. m., f. neogreceáscă; pl. m. și f. neogrecéști

neogreceștilor
NEOGRECÉSC, -EÁSCĂ, neogrecești, adj. Neogrec (2). [Pr.: ne-o-] – Neo- + grecesc.

DOOM

neogrecésc (ne-o-gre-) adj. m., f. neogreceáscă; pl. m. și f. neogrecéști

neogreci
NEOGRÉC, -EÁCĂ, neogreci, -ce, adj. 1. (În sintagma) Limba neogreacă (și substantivat, f.) = limba greacă din perioada modernă, începând din sec. XVI până în zilele noastre; greaca modernă. 2. Care se referă la limba neogreacă (1), care ține de limba neogreacă, propriu limbii neogrecești sau, p. ext., poporului grec modern sau Greciei moderne; neogrecesc. Influența neogreacă. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néogrec.

DOOM

!neogréc (ne-o-grec) adj. m., pl. neogréci; f. neogreácă

neogrecii
NEOGRÉC, -EÁCĂ, neogreci, -ce, adj. 1. (În sintagma) Limba neogreacă (și substantivat, f.) = limba greacă din perioada modernă, începând din sec. XVI până în zilele noastre; greaca modernă. 2. Care se referă la limba neogreacă (1), care ține de limba neogreacă, propriu limbii neogrecești sau, p. ext., poporului grec modern sau Greciei moderne; neogrecesc. Influența neogreacă. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néogrec.

DOOM

!neogréc (ne-o-grec) adj. m., pl. neogréci; f. neogreácă

neogrecilor
NEOGRÉC, -EÁCĂ, neogreci, -ce, adj. 1. (În sintagma) Limba neogreacă (și substantivat, f.) = limba greacă din perioada modernă, începând din sec. XVI până în zilele noastre; greaca modernă. 2. Care se referă la limba neogreacă (1), care ține de limba neogreacă, propriu limbii neogrecești sau, p. ext., poporului grec modern sau Greciei moderne; neogrecesc. Influența neogreacă. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néogrec.

DOOM

!neogréc (ne-o-grec) adj. m., pl. neogréci; f. neogreácă

neogrecul
NEOGRÉC, -EÁCĂ, neogreci, -ce, adj. 1. (În sintagma) Limba neogreacă (și substantivat, f.) = limba greacă din perioada modernă, începând din sec. XVI până în zilele noastre; greaca modernă. 2. Care se referă la limba neogreacă (1), care ține de limba neogreacă, propriu limbii neogrecești sau, p. ext., poporului grec modern sau Greciei moderne; neogrecesc. Influența neogreacă. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néogrec.

DOOM

!neogréc (ne-o-grec) adj. m., pl. neogréci; f. neogreácă

neogrecului
NEOGRÉC, -EÁCĂ, neogreci, -ce, adj. 1. (În sintagma) Limba neogreacă (și substantivat, f.) = limba greacă din perioada modernă, începând din sec. XVI până în zilele noastre; greaca modernă. 2. Care se referă la limba neogreacă (1), care ține de limba neogreacă, propriu limbii neogrecești sau, p. ext., poporului grec modern sau Greciei moderne; neogrecesc. Influența neogreacă. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néogrec.

DOOM

!neogréc (ne-o-grec) adj. m., pl. neogréci; f. neogreácă

neoguelfism
NEOGUELFÍSM s.n. Politică a democraților creștini în ajunul revoluțiilor naționale din 1848-1849 din Italia. [Pron. ne-o-ghel-fism. / < it. neoguelfismo].

neoguelfismul
NEOGUELFÍSM s.n. Politică a democraților creștini în ajunul revoluțiilor naționale din 1848-1849 din Italia. [Pron. ne-o-ghel-fism. / < it. neoguelfismo].

neoguelfismului
NEOGUELFÍSM s.n. Politică a democraților creștini în ajunul revoluțiilor naționale din 1848-1849 din Italia. [Pron. ne-o-ghel-fism. / < it. neoguelfismo].

neohegelian
NEOHEGELIÁN, -Ă, neohegelieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neohegelianismului. 2. Adj. Care ține de neohegelianism, propriu, caracteristic neohegelianismului. [Pr.: ne-o-he-ghe-li-an] – Din fr. néo-hégélien.

DOOM

neohegelián [ge pron. ghe] (ne-o-, -li-an) adj. m., s. m., pl. neohegeliéni (-li-eni); adj. f., s. f. neohegeliánă, pl. neohegeliéne

neohegelian
NEOHEGELIÁN, -Ă, neohegelieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neohegelianismului. 2. Adj. Care ține de neohegelianism, propriu, caracteristic neohegelianismului. [Pr.: ne-o-he-ghe-li-an] – Din fr. néo-hégélien.

DOOM

neohegelián [ge pron. ghe] (ne-o-, -li-an) adj. m., s. m., pl. neohegeliéni (-li-eni); adj. f., s. f. neohegeliánă, pl. neohegeliéne

neohegeliana
NEOHEGELIÁN, -Ă, neohegelieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neohegelianismului. 2. Adj. Care ține de neohegelianism, propriu, caracteristic neohegelianismului. [Pr.: ne-o-he-ghe-li-an] – Din fr. néo-hégélien.

DOOM

neohegelián [ge pron. ghe] (ne-o-, -li-an) adj. m., s. m., pl. neohegeliéni (-li-eni); adj. f., s. f. neohegeliánă, pl. neohegeliéne

neohegeliana
NEOHEGELIÁN, -Ă, neohegelieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neohegelianismului. 2. Adj. Care ține de neohegelianism, propriu, caracteristic neohegelianismului. [Pr.: ne-o-he-ghe-li-an] – Din fr. néo-hégélien.

DOOM

neohegelián [ge pron. ghe] (ne-o-, -li-an) adj. m., s. m., pl. neohegeliéni (-li-eni); adj. f., s. f. neohegeliánă, pl. neohegeliéne

neohegelianism
NEOHEGELIANÍSM s. n. Curent filosofic contemporan apărut în Anglia în a doua jumătate a sec. XIX, care dezvoltă studiul filosofiei lui Hegel. Sau: care preia anumite elemente ale filosofiei lui Hegel. [Pr.: ne-o-he-ghe-li-a-] – Din fr. néohégélianisme.

DOOM

neohegelianísm [ge pron. ghe] (ne-o-, -li-a-) s. n.

neohegelianismul
NEOHEGELIANÍSM s. n. Curent filosofic contemporan apărut în Anglia în a doua jumătate a sec. XIX, care dezvoltă studiul filosofiei lui Hegel. Sau: care preia anumite elemente ale filosofiei lui Hegel. [Pr.: ne-o-he-ghe-li-a-] – Din fr. néohégélianisme.

DOOM

neohegelianísm [ge pron. ghe] (ne-o-, -li-a-) s. n.

neohegelianismului
NEOHEGELIANÍSM s. n. Curent filosofic contemporan apărut în Anglia în a doua jumătate a sec. XIX, care dezvoltă studiul filosofiei lui Hegel. Sau: care preia anumite elemente ale filosofiei lui Hegel. [Pr.: ne-o-he-ghe-li-a-] – Din fr. néohégélianisme.

DOOM

neohegelianísm [ge pron. ghe] (ne-o-, -li-a-) s. n.

neohegelianul
NEOHEGELIÁN, -Ă, neohegelieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neohegelianismului. 2. Adj. Care ține de neohegelianism, propriu, caracteristic neohegelianismului. [Pr.: ne-o-he-ghe-li-an] – Din fr. néo-hégélien.

DOOM

neohegelián [ge pron. ghe] (ne-o-, -li-an) adj. m., s. m., pl. neohegeliéni (-li-eni); adj. f., s. f. neohegeliánă, pl. neohegeliéne

neohegelianul
NEOHEGELIÁN, -Ă, neohegelieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neohegelianismului. 2. Adj. Care ține de neohegelianism, propriu, caracteristic neohegelianismului. [Pr.: ne-o-he-ghe-li-an] – Din fr. néo-hégélien.

DOOM

neohegelián [ge pron. ghe] (ne-o-, -li-an) adj. m., s. m., pl. neohegeliéni (-li-eni); adj. f., s. f. neohegeliánă, pl. neohegeliéne

neohegelianului
NEOHEGELIÁN, -Ă, neohegelieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neohegelianismului. 2. Adj. Care ține de neohegelianism, propriu, caracteristic neohegelianismului. [Pr.: ne-o-he-ghe-li-an] – Din fr. néo-hégélien.

DOOM

neohegelián [ge pron. ghe] (ne-o-, -li-an) adj. m., s. m., pl. neohegeliéni (-li-eni); adj. f., s. f. neohegeliánă, pl. neohegeliéne

neohegelianului
NEOHEGELIÁN, -Ă, neohegelieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neohegelianismului. 2. Adj. Care ține de neohegelianism, propriu, caracteristic neohegelianismului. [Pr.: ne-o-he-ghe-li-an] – Din fr. néo-hégélien.

DOOM

neohegelián [ge pron. ghe] (ne-o-, -li-an) adj. m., s. m., pl. neohegeliéni (-li-eni); adj. f., s. f. neohegeliánă, pl. neohegeliéne

neohegeliene
NEOHEGELIÁN, -Ă, neohegelieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neohegelianismului. 2. Adj. Care ține de neohegelianism, propriu, caracteristic neohegelianismului. [Pr.: ne-o-he-ghe-li-an] – Din fr. néo-hégélien.

DOOM

neohegelián [ge pron. ghe] (ne-o-, -li-an) adj. m., s. m., pl. neohegeliéni (-li-eni); adj. f., s. f. neohegeliánă, pl. neohegeliéne

neohegeliene
NEOHEGELIÁN, -Ă, neohegelieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neohegelianismului. 2. Adj. Care ține de neohegelianism, propriu, caracteristic neohegelianismului. [Pr.: ne-o-he-ghe-li-an] – Din fr. néo-hégélien.

DOOM

neohegelián [ge pron. ghe] (ne-o-, -li-an) adj. m., s. m., pl. neohegeliéni (-li-eni); adj. f., s. f. neohegeliánă, pl. neohegeliéne

neohegelienei
NEOHEGELIÁN, -Ă, neohegelieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neohegelianismului. 2. Adj. Care ține de neohegelianism, propriu, caracteristic neohegelianismului. [Pr.: ne-o-he-ghe-li-an] – Din fr. néo-hégélien.

DOOM

neohegelián [ge pron. ghe] (ne-o-, -li-an) adj. m., s. m., pl. neohegeliéni (-li-eni); adj. f., s. f. neohegeliánă, pl. neohegeliéne

neohegelienei
NEOHEGELIÁN, -Ă, neohegelieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neohegelianismului. 2. Adj. Care ține de neohegelianism, propriu, caracteristic neohegelianismului. [Pr.: ne-o-he-ghe-li-an] – Din fr. néo-hégélien.

DOOM

neohegelián [ge pron. ghe] (ne-o-, -li-an) adj. m., s. m., pl. neohegeliéni (-li-eni); adj. f., s. f. neohegeliánă, pl. neohegeliéne

neohegelienele
NEOHEGELIÁN, -Ă, neohegelieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neohegelianismului. 2. Adj. Care ține de neohegelianism, propriu, caracteristic neohegelianismului. [Pr.: ne-o-he-ghe-li-an] – Din fr. néo-hégélien.

DOOM

neohegelián [ge pron. ghe] (ne-o-, -li-an) adj. m., s. m., pl. neohegeliéni (-li-eni); adj. f., s. f. neohegeliánă, pl. neohegeliéne

neohegelienele
NEOHEGELIÁN, -Ă, neohegelieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neohegelianismului. 2. Adj. Care ține de neohegelianism, propriu, caracteristic neohegelianismului. [Pr.: ne-o-he-ghe-li-an] – Din fr. néo-hégélien.

DOOM

neohegelián [ge pron. ghe] (ne-o-, -li-an) adj. m., s. m., pl. neohegeliéni (-li-eni); adj. f., s. f. neohegeliánă, pl. neohegeliéne

neohegelienelor
NEOHEGELIÁN, -Ă, neohegelieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neohegelianismului. 2. Adj. Care ține de neohegelianism, propriu, caracteristic neohegelianismului. [Pr.: ne-o-he-ghe-li-an] – Din fr. néo-hégélien.

DOOM

neohegelián [ge pron. ghe] (ne-o-, -li-an) adj. m., s. m., pl. neohegeliéni (-li-eni); adj. f., s. f. neohegeliánă, pl. neohegeliéne

neohegelienelor
NEOHEGELIÁN, -Ă, neohegelieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neohegelianismului. 2. Adj. Care ține de neohegelianism, propriu, caracteristic neohegelianismului. [Pr.: ne-o-he-ghe-li-an] – Din fr. néo-hégélien.

DOOM

neohegelián [ge pron. ghe] (ne-o-, -li-an) adj. m., s. m., pl. neohegeliéni (-li-eni); adj. f., s. f. neohegeliánă, pl. neohegeliéne

neohegelieni
NEOHEGELIÁN, -Ă, neohegelieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neohegelianismului. 2. Adj. Care ține de neohegelianism, propriu, caracteristic neohegelianismului. [Pr.: ne-o-he-ghe-li-an] – Din fr. néo-hégélien.

DOOM

neohegelián [ge pron. ghe] (ne-o-, -li-an) adj. m., s. m., pl. neohegeliéni (-li-eni); adj. f., s. f. neohegeliánă, pl. neohegeliéne

neohegelieni
NEOHEGELIÁN, -Ă, neohegelieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neohegelianismului. 2. Adj. Care ține de neohegelianism, propriu, caracteristic neohegelianismului. [Pr.: ne-o-he-ghe-li-an] – Din fr. néo-hégélien.

DOOM

neohegelián [ge pron. ghe] (ne-o-, -li-an) adj. m., s. m., pl. neohegeliéni (-li-eni); adj. f., s. f. neohegeliánă, pl. neohegeliéne

neohegelienii
NEOHEGELIÁN, -Ă, neohegelieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neohegelianismului. 2. Adj. Care ține de neohegelianism, propriu, caracteristic neohegelianismului. [Pr.: ne-o-he-ghe-li-an] – Din fr. néo-hégélien.

DOOM

neohegelián [ge pron. ghe] (ne-o-, -li-an) adj. m., s. m., pl. neohegeliéni (-li-eni); adj. f., s. f. neohegeliánă, pl. neohegeliéne

neohegelienii
NEOHEGELIÁN, -Ă, neohegelieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neohegelianismului. 2. Adj. Care ține de neohegelianism, propriu, caracteristic neohegelianismului. [Pr.: ne-o-he-ghe-li-an] – Din fr. néo-hégélien.

DOOM

neohegelián [ge pron. ghe] (ne-o-, -li-an) adj. m., s. m., pl. neohegeliéni (-li-eni); adj. f., s. f. neohegeliánă, pl. neohegeliéne

neohegelienilor
NEOHEGELIÁN, -Ă, neohegelieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neohegelianismului. 2. Adj. Care ține de neohegelianism, propriu, caracteristic neohegelianismului. [Pr.: ne-o-he-ghe-li-an] – Din fr. néo-hégélien.

DOOM

neohegelián [ge pron. ghe] (ne-o-, -li-an) adj. m., s. m., pl. neohegeliéni (-li-eni); adj. f., s. f. neohegeliánă, pl. neohegeliéne

neohegelienilor
NEOHEGELIÁN, -Ă, neohegelieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neohegelianismului. 2. Adj. Care ține de neohegelianism, propriu, caracteristic neohegelianismului. [Pr.: ne-o-he-ghe-li-an] – Din fr. néo-hégélien.

DOOM

neohegelián [ge pron. ghe] (ne-o-, -li-an) adj. m., s. m., pl. neohegeliéni (-li-eni); adj. f., s. f. neohegeliánă, pl. neohegeliéne

neohipocratism
NEOHIPOCRATÍSM s.n. Curent în medicina contemporană care preconizează întoarcerea la principiile lui Hipocrat. [< neo- + hipocratism].

neohipocratismul
NEOHIPOCRATÍSM s.n. Curent în medicina contemporană care preconizează întoarcerea la principiile lui Hipocrat. [< neo- + hipocratism].

neohipocratismului
NEOHIPOCRATÍSM s.n. Curent în medicina contemporană care preconizează întoarcerea la principiile lui Hipocrat. [< neo- + hipocratism].

neoimpresionism
NEOIMPRESIONÍSM s. n. Direcție modernistă în pictură care recurge la culorile complementare, aplicând procedeul contrastului simultan în vederea obținerii unei forme distincte. [Pr.: ne-o-im-pre-si-o-] – Din fr. néo-impressionnisme.

DOOM

neoimpresionísm (ne-o-, -si-o-) s. n.

neoimpresionismul
NEOIMPRESIONÍSM s. n. Direcție modernistă în pictură care recurge la culorile complementare, aplicând procedeul contrastului simultan în vederea obținerii unei forme distincte. [Pr.: ne-o-im-pre-si-o-] – Din fr. néo-impressionnisme.

DOOM

neoimpresionísm (ne-o-, -si-o-) s. n.

neoimpresionismului
NEOIMPRESIONÍSM s. n. Direcție modernistă în pictură care recurge la culorile complementare, aplicând procedeul contrastului simultan în vederea obținerii unei forme distincte. [Pr.: ne-o-im-pre-si-o-] – Din fr. néo-impressionnisme.

DOOM

neoimpresionísm (ne-o-, -si-o-) s. n.

neoimpresionist
NEOIMPRESIONÍST, -Ă, neoimpresioniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoimpresionismului. 2. Adj. Care ține de neoimpresionism, propriu, caracteristic neoimpresionismului. [Pr.: ne-o-im-pre-si-o-] – Din fr. néo-impressionniste.

DOOM

neoimpresioníst (ne-o-, -si-o-) adj. m., s. m., pl. neoimpresioníști; adj. f., s. f. neoimpresionístă, pl. neoimpresioníste

neoimpresionist
NEOIMPRESIONÍST, -Ă, neoimpresioniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoimpresionismului. 2. Adj. Care ține de neoimpresionism, propriu, caracteristic neoimpresionismului. [Pr.: ne-o-im-pre-si-o-] – Din fr. néo-impressionniste.

DOOM

neoimpresioníst (ne-o-, -si-o-) adj. m., s. m., pl. neoimpresioníști; adj. f., s. f. neoimpresionístă, pl. neoimpresioníste

neoimpresionista
NEOIMPRESIONÍST, -Ă, neoimpresioniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoimpresionismului. 2. Adj. Care ține de neoimpresionism, propriu, caracteristic neoimpresionismului. [Pr.: ne-o-im-pre-si-o-] – Din fr. néo-impressionniste.

DOOM

neoimpresioníst (ne-o-, -si-o-) adj. m., s. m., pl. neoimpresioníști; adj. f., s. f. neoimpresionístă, pl. neoimpresioníste

neoimpresionista
NEOIMPRESIONÍST, -Ă, neoimpresioniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoimpresionismului. 2. Adj. Care ține de neoimpresionism, propriu, caracteristic neoimpresionismului. [Pr.: ne-o-im-pre-si-o-] – Din fr. néo-impressionniste.

DOOM

neoimpresioníst (ne-o-, -si-o-) adj. m., s. m., pl. neoimpresioníști; adj. f., s. f. neoimpresionístă, pl. neoimpresioníste

neoimpresioniste
NEOIMPRESIONÍST, -Ă, neoimpresioniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoimpresionismului. 2. Adj. Care ține de neoimpresionism, propriu, caracteristic neoimpresionismului. [Pr.: ne-o-im-pre-si-o-] – Din fr. néo-impressionniste.

DOOM

neoimpresioníst (ne-o-, -si-o-) adj. m., s. m., pl. neoimpresioníști; adj. f., s. f. neoimpresionístă, pl. neoimpresioníste

neoimpresioniste
NEOIMPRESIONÍST, -Ă, neoimpresioniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoimpresionismului. 2. Adj. Care ține de neoimpresionism, propriu, caracteristic neoimpresionismului. [Pr.: ne-o-im-pre-si-o-] – Din fr. néo-impressionniste.

DOOM

neoimpresioníst (ne-o-, -si-o-) adj. m., s. m., pl. neoimpresioníști; adj. f., s. f. neoimpresionístă, pl. neoimpresioníste

neoimpresionistei
NEOIMPRESIONÍST, -Ă, neoimpresioniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoimpresionismului. 2. Adj. Care ține de neoimpresionism, propriu, caracteristic neoimpresionismului. [Pr.: ne-o-im-pre-si-o-] – Din fr. néo-impressionniste.

DOOM

neoimpresioníst (ne-o-, -si-o-) adj. m., s. m., pl. neoimpresioníști; adj. f., s. f. neoimpresionístă, pl. neoimpresioníste

neoimpresionistei
NEOIMPRESIONÍST, -Ă, neoimpresioniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoimpresionismului. 2. Adj. Care ține de neoimpresionism, propriu, caracteristic neoimpresionismului. [Pr.: ne-o-im-pre-si-o-] – Din fr. néo-impressionniste.

DOOM

neoimpresioníst (ne-o-, -si-o-) adj. m., s. m., pl. neoimpresioníști; adj. f., s. f. neoimpresionístă, pl. neoimpresioníste

neoimpresionistele
NEOIMPRESIONÍST, -Ă, neoimpresioniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoimpresionismului. 2. Adj. Care ține de neoimpresionism, propriu, caracteristic neoimpresionismului. [Pr.: ne-o-im-pre-si-o-] – Din fr. néo-impressionniste.

DOOM

neoimpresioníst (ne-o-, -si-o-) adj. m., s. m., pl. neoimpresioníști; adj. f., s. f. neoimpresionístă, pl. neoimpresioníste

neoimpresionistele
NEOIMPRESIONÍST, -Ă, neoimpresioniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoimpresionismului. 2. Adj. Care ține de neoimpresionism, propriu, caracteristic neoimpresionismului. [Pr.: ne-o-im-pre-si-o-] – Din fr. néo-impressionniste.

DOOM

neoimpresioníst (ne-o-, -si-o-) adj. m., s. m., pl. neoimpresioníști; adj. f., s. f. neoimpresionístă, pl. neoimpresioníste

neoimpresionistelor
NEOIMPRESIONÍST, -Ă, neoimpresioniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoimpresionismului. 2. Adj. Care ține de neoimpresionism, propriu, caracteristic neoimpresionismului. [Pr.: ne-o-im-pre-si-o-] – Din fr. néo-impressionniste.

DOOM

neoimpresioníst (ne-o-, -si-o-) adj. m., s. m., pl. neoimpresioníști; adj. f., s. f. neoimpresionístă, pl. neoimpresioníste

neoimpresionistelor
NEOIMPRESIONÍST, -Ă, neoimpresioniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoimpresionismului. 2. Adj. Care ține de neoimpresionism, propriu, caracteristic neoimpresionismului. [Pr.: ne-o-im-pre-si-o-] – Din fr. néo-impressionniste.

DOOM

neoimpresioníst (ne-o-, -si-o-) adj. m., s. m., pl. neoimpresioníști; adj. f., s. f. neoimpresionístă, pl. neoimpresioníste

neoimpresionistul
NEOIMPRESIONÍST, -Ă, neoimpresioniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoimpresionismului. 2. Adj. Care ține de neoimpresionism, propriu, caracteristic neoimpresionismului. [Pr.: ne-o-im-pre-si-o-] – Din fr. néo-impressionniste.

DOOM

neoimpresioníst (ne-o-, -si-o-) adj. m., s. m., pl. neoimpresioníști; adj. f., s. f. neoimpresionístă, pl. neoimpresioníste

neoimpresionistul
NEOIMPRESIONÍST, -Ă, neoimpresioniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoimpresionismului. 2. Adj. Care ține de neoimpresionism, propriu, caracteristic neoimpresionismului. [Pr.: ne-o-im-pre-si-o-] – Din fr. néo-impressionniste.

DOOM

neoimpresioníst (ne-o-, -si-o-) adj. m., s. m., pl. neoimpresioníști; adj. f., s. f. neoimpresionístă, pl. neoimpresioníste

neoimpresionistului
NEOIMPRESIONÍST, -Ă, neoimpresioniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoimpresionismului. 2. Adj. Care ține de neoimpresionism, propriu, caracteristic neoimpresionismului. [Pr.: ne-o-im-pre-si-o-] – Din fr. néo-impressionniste.

DOOM

neoimpresioníst (ne-o-, -si-o-) adj. m., s. m., pl. neoimpresioníști; adj. f., s. f. neoimpresionístă, pl. neoimpresioníste

neoimpresionistului
NEOIMPRESIONÍST, -Ă, neoimpresioniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoimpresionismului. 2. Adj. Care ține de neoimpresionism, propriu, caracteristic neoimpresionismului. [Pr.: ne-o-im-pre-si-o-] – Din fr. néo-impressionniste.

DOOM

neoimpresioníst (ne-o-, -si-o-) adj. m., s. m., pl. neoimpresioníști; adj. f., s. f. neoimpresionístă, pl. neoimpresioníste

neoimpresioniști
NEOIMPRESIONÍST, -Ă, neoimpresioniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoimpresionismului. 2. Adj. Care ține de neoimpresionism, propriu, caracteristic neoimpresionismului. [Pr.: ne-o-im-pre-si-o-] – Din fr. néo-impressionniste.

DOOM

neoimpresioníst (ne-o-, -si-o-) adj. m., s. m., pl. neoimpresioníști; adj. f., s. f. neoimpresionístă, pl. neoimpresioníste

neoimpresioniști
NEOIMPRESIONÍST, -Ă, neoimpresioniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoimpresionismului. 2. Adj. Care ține de neoimpresionism, propriu, caracteristic neoimpresionismului. [Pr.: ne-o-im-pre-si-o-] – Din fr. néo-impressionniste.

DOOM

neoimpresioníst (ne-o-, -si-o-) adj. m., s. m., pl. neoimpresioníști; adj. f., s. f. neoimpresionístă, pl. neoimpresioníste

neoimpresioniștii
NEOIMPRESIONÍST, -Ă, neoimpresioniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoimpresionismului. 2. Adj. Care ține de neoimpresionism, propriu, caracteristic neoimpresionismului. [Pr.: ne-o-im-pre-si-o-] – Din fr. néo-impressionniste.

DOOM

neoimpresioníst (ne-o-, -si-o-) adj. m., s. m., pl. neoimpresioníști; adj. f., s. f. neoimpresionístă, pl. neoimpresioníste

neoimpresioniștii
NEOIMPRESIONÍST, -Ă, neoimpresioniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoimpresionismului. 2. Adj. Care ține de neoimpresionism, propriu, caracteristic neoimpresionismului. [Pr.: ne-o-im-pre-si-o-] – Din fr. néo-impressionniste.

DOOM

neoimpresioníst (ne-o-, -si-o-) adj. m., s. m., pl. neoimpresioníști; adj. f., s. f. neoimpresionístă, pl. neoimpresioníste

neoimpresioniștilor
NEOIMPRESIONÍST, -Ă, neoimpresioniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoimpresionismului. 2. Adj. Care ține de neoimpresionism, propriu, caracteristic neoimpresionismului. [Pr.: ne-o-im-pre-si-o-] – Din fr. néo-impressionniste.

DOOM

neoimpresioníst (ne-o-, -si-o-) adj. m., s. m., pl. neoimpresioníști; adj. f., s. f. neoimpresionístă, pl. neoimpresioníste

neoimpresioniștilor
NEOIMPRESIONÍST, -Ă, neoimpresioniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoimpresionismului. 2. Adj. Care ține de neoimpresionism, propriu, caracteristic neoimpresionismului. [Pr.: ne-o-im-pre-si-o-] – Din fr. néo-impressionniste.

DOOM

neoimpresioníst (ne-o-, -si-o-) adj. m., s. m., pl. neoimpresioníști; adj. f., s. f. neoimpresionístă, pl. neoimpresioníste

neojunimism
NEOJUNIMÍSM s. n. Școală estetică existentă între cele două războaie mondiale care reactualizează principiile junimiste. [Pr.: ne-o-] – Neo- + junimism.

neojunimismul
NEOJUNIMÍSM s. n. Școală estetică existentă între cele două războaie mondiale care reactualizează principiile junimiste. [Pr.: ne-o-] – Neo- + junimism.

neojunimismului
NEOJUNIMÍSM s. n. Școală estetică existentă între cele două războaie mondiale care reactualizează principiile junimiste. [Pr.: ne-o-] – Neo- + junimism.

neojunimist
NEOJUNIMÍST, -Ă, neojunimiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al neojunimismului. [Pr.: ne-o-] – Neo- + junimist.

neojunimista
NEOJUNIMÍST, -Ă, neojunimiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al neojunimismului. [Pr.: ne-o-] – Neo- + junimist.

neojunimiste
NEOJUNIMÍST, -Ă, neojunimiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al neojunimismului. [Pr.: ne-o-] – Neo- + junimist.

neojunimistei
NEOJUNIMÍST, -Ă, neojunimiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al neojunimismului. [Pr.: ne-o-] – Neo- + junimist.

neojunimistele
NEOJUNIMÍST, -Ă, neojunimiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al neojunimismului. [Pr.: ne-o-] – Neo- + junimist.

neojunimistelor
NEOJUNIMÍST, -Ă, neojunimiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al neojunimismului. [Pr.: ne-o-] – Neo- + junimist.

neojunimistul
NEOJUNIMÍST, -Ă, neojunimiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al neojunimismului. [Pr.: ne-o-] – Neo- + junimist.

neojunimistului
NEOJUNIMÍST, -Ă, neojunimiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al neojunimismului. [Pr.: ne-o-] – Neo- + junimist.

neojunimiști
NEOJUNIMÍST, -Ă, neojunimiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al neojunimismului. [Pr.: ne-o-] – Neo- + junimist.

neojunimiștii
NEOJUNIMÍST, -Ă, neojunimiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al neojunimismului. [Pr.: ne-o-] – Neo- + junimist.

neojunimiștilor
NEOJUNIMÍST, -Ă, neojunimiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al neojunimismului. [Pr.: ne-o-] – Neo- + junimist.

neokantian
NEOKANTIÁN, -Ă, neokantieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neokantianismului. 2. Adj. Care ține de neokantianism, caracteristic, propriu neokantianismului. [Pr.: ne-o-kan-ti-an] – Din fr. néokantien.

DOOM

neokantián (ne-o-, -ti-an) adj. m., s. m., pl. neokantiéni (-ti-eni); adj. f., s. f. neokantiánă, pl. neokantiéne

neokantian
NEOKANTIÁN, -Ă, neokantieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neokantianismului. 2. Adj. Care ține de neokantianism, caracteristic, propriu neokantianismului. [Pr.: ne-o-kan-ti-an] – Din fr. néokantien.

DOOM

neokantián (ne-o-, -ti-an) adj. m., s. m., pl. neokantiéni (-ti-eni); adj. f., s. f. neokantiánă, pl. neokantiéne

neokantiana
NEOKANTIÁN, -Ă, neokantieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neokantianismului. 2. Adj. Care ține de neokantianism, caracteristic, propriu neokantianismului. [Pr.: ne-o-kan-ti-an] – Din fr. néokantien.

DOOM

neokantián (ne-o-, -ti-an) adj. m., s. m., pl. neokantiéni (-ti-eni); adj. f., s. f. neokantiánă, pl. neokantiéne

neokantiana
NEOKANTIÁN, -Ă, neokantieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neokantianismului. 2. Adj. Care ține de neokantianism, caracteristic, propriu neokantianismului. [Pr.: ne-o-kan-ti-an] – Din fr. néokantien.

DOOM

neokantián (ne-o-, -ti-an) adj. m., s. m., pl. neokantiéni (-ti-eni); adj. f., s. f. neokantiánă, pl. neokantiéne

neokantianism
NEOKANTIANÍSM s. n. Curent filosofic de la sfârșitul sec. XIX, care reluând unele teze din fîlosofia lui Kant a căutat să asimileze noile rezultate ale științelor. [Pr.: ne-o-kan-ti-a-] – Neo- + kantianism (după fr. néokantisme).

DOOM

neokantianísm (ne-o-, -ti-a-) s. n.

neokantianismul
NEOKANTIANÍSM s. n. Curent filosofic de la sfârșitul sec. XIX, care reluând unele teze din fîlosofia lui Kant a căutat să asimileze noile rezultate ale științelor. [Pr.: ne-o-kan-ti-a-] – Neo- + kantianism (după fr. néokantisme).

DOOM

neokantianísm (ne-o-, -ti-a-) s. n.

neokantianismului
NEOKANTIANÍSM s. n. Curent filosofic de la sfârșitul sec. XIX, care reluând unele teze din fîlosofia lui Kant a căutat să asimileze noile rezultate ale științelor. [Pr.: ne-o-kan-ti-a-] – Neo- + kantianism (după fr. néokantisme).

DOOM

neokantianísm (ne-o-, -ti-a-) s. n.

neokantianul
NEOKANTIÁN, -Ă, neokantieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neokantianismului. 2. Adj. Care ține de neokantianism, caracteristic, propriu neokantianismului. [Pr.: ne-o-kan-ti-an] – Din fr. néokantien.

DOOM

neokantián (ne-o-, -ti-an) adj. m., s. m., pl. neokantiéni (-ti-eni); adj. f., s. f. neokantiánă, pl. neokantiéne

neokantianul
NEOKANTIÁN, -Ă, neokantieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neokantianismului. 2. Adj. Care ține de neokantianism, caracteristic, propriu neokantianismului. [Pr.: ne-o-kan-ti-an] – Din fr. néokantien.

DOOM

neokantián (ne-o-, -ti-an) adj. m., s. m., pl. neokantiéni (-ti-eni); adj. f., s. f. neokantiánă, pl. neokantiéne

neokantianului
NEOKANTIÁN, -Ă, neokantieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neokantianismului. 2. Adj. Care ține de neokantianism, caracteristic, propriu neokantianismului. [Pr.: ne-o-kan-ti-an] – Din fr. néokantien.

DOOM

neokantián (ne-o-, -ti-an) adj. m., s. m., pl. neokantiéni (-ti-eni); adj. f., s. f. neokantiánă, pl. neokantiéne

neokantianului
NEOKANTIÁN, -Ă, neokantieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neokantianismului. 2. Adj. Care ține de neokantianism, caracteristic, propriu neokantianismului. [Pr.: ne-o-kan-ti-an] – Din fr. néokantien.

DOOM

neokantián (ne-o-, -ti-an) adj. m., s. m., pl. neokantiéni (-ti-eni); adj. f., s. f. neokantiánă, pl. neokantiéne

neokantiene
NEOKANTIÁN, -Ă, neokantieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neokantianismului. 2. Adj. Care ține de neokantianism, caracteristic, propriu neokantianismului. [Pr.: ne-o-kan-ti-an] – Din fr. néokantien.

DOOM

neokantián (ne-o-, -ti-an) adj. m., s. m., pl. neokantiéni (-ti-eni); adj. f., s. f. neokantiánă, pl. neokantiéne

neokantiene
NEOKANTIÁN, -Ă, neokantieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neokantianismului. 2. Adj. Care ține de neokantianism, caracteristic, propriu neokantianismului. [Pr.: ne-o-kan-ti-an] – Din fr. néokantien.

DOOM

neokantián (ne-o-, -ti-an) adj. m., s. m., pl. neokantiéni (-ti-eni); adj. f., s. f. neokantiánă, pl. neokantiéne

neokantienei
NEOKANTIÁN, -Ă, neokantieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neokantianismului. 2. Adj. Care ține de neokantianism, caracteristic, propriu neokantianismului. [Pr.: ne-o-kan-ti-an] – Din fr. néokantien.

DOOM

neokantián (ne-o-, -ti-an) adj. m., s. m., pl. neokantiéni (-ti-eni); adj. f., s. f. neokantiánă, pl. neokantiéne

neokantienei
NEOKANTIÁN, -Ă, neokantieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neokantianismului. 2. Adj. Care ține de neokantianism, caracteristic, propriu neokantianismului. [Pr.: ne-o-kan-ti-an] – Din fr. néokantien.

DOOM

neokantián (ne-o-, -ti-an) adj. m., s. m., pl. neokantiéni (-ti-eni); adj. f., s. f. neokantiánă, pl. neokantiéne

neokantienele
NEOKANTIÁN, -Ă, neokantieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neokantianismului. 2. Adj. Care ține de neokantianism, caracteristic, propriu neokantianismului. [Pr.: ne-o-kan-ti-an] – Din fr. néokantien.

DOOM

neokantián (ne-o-, -ti-an) adj. m., s. m., pl. neokantiéni (-ti-eni); adj. f., s. f. neokantiánă, pl. neokantiéne

neokantienele
NEOKANTIÁN, -Ă, neokantieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neokantianismului. 2. Adj. Care ține de neokantianism, caracteristic, propriu neokantianismului. [Pr.: ne-o-kan-ti-an] – Din fr. néokantien.

DOOM

neokantián (ne-o-, -ti-an) adj. m., s. m., pl. neokantiéni (-ti-eni); adj. f., s. f. neokantiánă, pl. neokantiéne

neokantienelor
NEOKANTIÁN, -Ă, neokantieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neokantianismului. 2. Adj. Care ține de neokantianism, caracteristic, propriu neokantianismului. [Pr.: ne-o-kan-ti-an] – Din fr. néokantien.

DOOM

neokantián (ne-o-, -ti-an) adj. m., s. m., pl. neokantiéni (-ti-eni); adj. f., s. f. neokantiánă, pl. neokantiéne

neokantienelor
NEOKANTIÁN, -Ă, neokantieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neokantianismului. 2. Adj. Care ține de neokantianism, caracteristic, propriu neokantianismului. [Pr.: ne-o-kan-ti-an] – Din fr. néokantien.

DOOM

neokantián (ne-o-, -ti-an) adj. m., s. m., pl. neokantiéni (-ti-eni); adj. f., s. f. neokantiánă, pl. neokantiéne

neokantieni
NEOKANTIÁN, -Ă, neokantieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neokantianismului. 2. Adj. Care ține de neokantianism, caracteristic, propriu neokantianismului. [Pr.: ne-o-kan-ti-an] – Din fr. néokantien.

DOOM

neokantián (ne-o-, -ti-an) adj. m., s. m., pl. neokantiéni (-ti-eni); adj. f., s. f. neokantiánă, pl. neokantiéne

neokantieni
NEOKANTIÁN, -Ă, neokantieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neokantianismului. 2. Adj. Care ține de neokantianism, caracteristic, propriu neokantianismului. [Pr.: ne-o-kan-ti-an] – Din fr. néokantien.

DOOM

neokantián (ne-o-, -ti-an) adj. m., s. m., pl. neokantiéni (-ti-eni); adj. f., s. f. neokantiánă, pl. neokantiéne

neokantienii
NEOKANTIÁN, -Ă, neokantieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neokantianismului. 2. Adj. Care ține de neokantianism, caracteristic, propriu neokantianismului. [Pr.: ne-o-kan-ti-an] – Din fr. néokantien.

DOOM

neokantián (ne-o-, -ti-an) adj. m., s. m., pl. neokantiéni (-ti-eni); adj. f., s. f. neokantiánă, pl. neokantiéne

neokantienii
NEOKANTIÁN, -Ă, neokantieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neokantianismului. 2. Adj. Care ține de neokantianism, caracteristic, propriu neokantianismului. [Pr.: ne-o-kan-ti-an] – Din fr. néokantien.

DOOM

neokantián (ne-o-, -ti-an) adj. m., s. m., pl. neokantiéni (-ti-eni); adj. f., s. f. neokantiánă, pl. neokantiéne

neokantienilor
NEOKANTIÁN, -Ă, neokantieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neokantianismului. 2. Adj. Care ține de neokantianism, caracteristic, propriu neokantianismului. [Pr.: ne-o-kan-ti-an] – Din fr. néokantien.

DOOM

neokantián (ne-o-, -ti-an) adj. m., s. m., pl. neokantiéni (-ti-eni); adj. f., s. f. neokantiánă, pl. neokantiéne

neokantienilor
NEOKANTIÁN, -Ă, neokantieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neokantianismului. 2. Adj. Care ține de neokantianism, caracteristic, propriu neokantianismului. [Pr.: ne-o-kan-ti-an] – Din fr. néokantien.

DOOM

neokantián (ne-o-, -ti-an) adj. m., s. m., pl. neokantiéni (-ti-eni); adj. f., s. f. neokantiánă, pl. neokantiéne

neokeynesism
NEOKEYNESÍSM s.n. (Ec.) Ansamblu de teorii economice care încearcă o adaptare sau o corectare a keynesismului, în scopul transformării acestuia într-un instrument de combatere a crizelor inflaționiste. [< fr. néo-keynésisme].

neokeynesismul
NEOKEYNESÍSM s.n. (Ec.) Ansamblu de teorii economice care încearcă o adaptare sau o corectare a keynesismului, în scopul transformării acestuia într-un instrument de combatere a crizelor inflaționiste. [< fr. néo-keynésisme].

neokeynesismului
NEOKEYNESÍSM s.n. (Ec.) Ansamblu de teorii economice care încearcă o adaptare sau o corectare a keynesismului, în scopul transformării acestuia într-un instrument de combatere a crizelor inflaționiste. [< fr. néo-keynésisme].

neolamarckism
NEOLAMARCKÍSM s.n. Curent evoluționist în biologie care explică evoluția ca rezultat al activității fiziologice a organismului, selecția naturală fiind privită ca un factor secundar. [Cf. fr. néo-lamarckisme].

neolamarckismul
NEOLAMARCKÍSM s.n. Curent evoluționist în biologie care explică evoluția ca rezultat al activității fiziologice a organismului, selecția naturală fiind privită ca un factor secundar. [Cf. fr. néo-lamarckisme].

neolamarckismului
NEOLAMARCKÍSM s.n. Curent evoluționist în biologie care explică evoluția ca rezultat al activității fiziologice a organismului, selecția naturală fiind privită ca un factor secundar. [Cf. fr. néo-lamarckisme].

neolamarckist
NEOLAMARCKÍST, -Ă adj. Referitor la neolamarckism. // s.m. și f. Adept al neolamarckismului. [< neolamarck(ism) + -ist].

neolamarckista
NEOLAMARCKÍST, -Ă adj. Referitor la neolamarckism. // s.m. și f. Adept al neolamarckismului. [< neolamarck(ism) + -ist].

neolamarckiste
NEOLAMARCKÍST, -Ă adj. Referitor la neolamarckism. // s.m. și f. Adept al neolamarckismului. [< neolamarck(ism) + -ist].

neolamarckistei
NEOLAMARCKÍST, -Ă adj. Referitor la neolamarckism. // s.m. și f. Adept al neolamarckismului. [< neolamarck(ism) + -ist].

neolamarckistele
NEOLAMARCKÍST, -Ă adj. Referitor la neolamarckism. // s.m. și f. Adept al neolamarckismului. [< neolamarck(ism) + -ist].

neolamarckistelor
NEOLAMARCKÍST, -Ă adj. Referitor la neolamarckism. // s.m. și f. Adept al neolamarckismului. [< neolamarck(ism) + -ist].

neolamarckistul
NEOLAMARCKÍST, -Ă adj. Referitor la neolamarckism. // s.m. și f. Adept al neolamarckismului. [< neolamarck(ism) + -ist].

neolamarckistului
NEOLAMARCKÍST, -Ă adj. Referitor la neolamarckism. // s.m. și f. Adept al neolamarckismului. [< neolamarck(ism) + -ist].

neolamarckiști
NEOLAMARCKÍST, -Ă adj. Referitor la neolamarckism. // s.m. și f. Adept al neolamarckismului. [< neolamarck(ism) + -ist].

neolamarckiștii
NEOLAMARCKÍST, -Ă adj. Referitor la neolamarckism. // s.m. și f. Adept al neolamarckismului. [< neolamarck(ism) + -ist].

neolamarckiștilor
NEOLAMARCKÍST, -Ă adj. Referitor la neolamarckism. // s.m. și f. Adept al neolamarckismului. [< neolamarck(ism) + -ist].

neolatin
NEOLATÍN, -Ă, neolatini, -e, adj. (Despre limbi) Care continuă limba latină; romanic; (despre popoare) care descinde din romani, de origine latină. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-latin.

DOOM

neolatín (ne-o-) adj. m., pl. neolatíni; f. neolatínă, pl. neolatíne

neolatina
NEOLATÍN, -Ă, neolatini, -e, adj. (Despre limbi) Care continuă limba latină; romanic; (despre popoare) care descinde din romani, de origine latină. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-latin.

DOOM

neolatín (ne-o-) adj. m., pl. neolatíni; f. neolatínă, pl. neolatíne

neolatine
NEOLATÍN, -Ă, neolatini, -e, adj. (Despre limbi) Care continuă limba latină; romanic; (despre popoare) care descinde din romani, de origine latină. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-latin.

DOOM

neolatín (ne-o-) adj. m., pl. neolatíni; f. neolatínă, pl. neolatíne

neolatinei
NEOLATÍN, -Ă, neolatini, -e, adj. (Despre limbi) Care continuă limba latină; romanic; (despre popoare) care descinde din romani, de origine latină. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-latin.

DOOM

neolatín (ne-o-) adj. m., pl. neolatíni; f. neolatínă, pl. neolatíne

neolatinele
NEOLATÍN, -Ă, neolatini, -e, adj. (Despre limbi) Care continuă limba latină; romanic; (despre popoare) care descinde din romani, de origine latină. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-latin.

DOOM

neolatín (ne-o-) adj. m., pl. neolatíni; f. neolatínă, pl. neolatíne

neolatinelor
NEOLATÍN, -Ă, neolatini, -e, adj. (Despre limbi) Care continuă limba latină; romanic; (despre popoare) care descinde din romani, de origine latină. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-latin.

DOOM

neolatín (ne-o-) adj. m., pl. neolatíni; f. neolatínă, pl. neolatíne

neolatini
NEOLATÍN, -Ă, neolatini, -e, adj. (Despre limbi) Care continuă limba latină; romanic; (despre popoare) care descinde din romani, de origine latină. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-latin.

DOOM

neolatín (ne-o-) adj. m., pl. neolatíni; f. neolatínă, pl. neolatíne

neolatinii
NEOLATÍN, -Ă, neolatini, -e, adj. (Despre limbi) Care continuă limba latină; romanic; (despre popoare) care descinde din romani, de origine latină. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-latin.

DOOM

neolatín (ne-o-) adj. m., pl. neolatíni; f. neolatínă, pl. neolatíne

neolatinilor
NEOLATÍN, -Ă, neolatini, -e, adj. (Despre limbi) Care continuă limba latină; romanic; (despre popoare) care descinde din romani, de origine latină. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-latin.

DOOM

neolatín (ne-o-) adj. m., pl. neolatíni; f. neolatínă, pl. neolatíne

neolatinism
NEOLATINÍSM s.n. Mișcare culturală și politică din România din prima jumătate a sec. XIX, care urmărea să dovedească, mai ales pe plan lingvistic, originea latină a poporului român. [< neo- + latinism].

neolatinismul
NEOLATINÍSM s.n. Mișcare culturală și politică din România din prima jumătate a sec. XIX, care urmărea să dovedească, mai ales pe plan lingvistic, originea latină a poporului român. [< neo- + latinism].

neolatinismului
NEOLATINÍSM s.n. Mișcare culturală și politică din România din prima jumătate a sec. XIX, care urmărea să dovedească, mai ales pe plan lingvistic, originea latină a poporului român. [< neo- + latinism].

neolatinul
NEOLATÍN, -Ă, neolatini, -e, adj. (Despre limbi) Care continuă limba latină; romanic; (despre popoare) care descinde din romani, de origine latină. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-latin.

DOOM

neolatín (ne-o-) adj. m., pl. neolatíni; f. neolatínă, pl. neolatíne

neolatinului
NEOLATÍN, -Ă, neolatini, -e, adj. (Despre limbi) Care continuă limba latină; romanic; (despre popoare) care descinde din romani, de origine latină. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-latin.

DOOM

neolatín (ne-o-) adj. m., pl. neolatíni; f. neolatínă, pl. neolatíne

neoliberal
NEOLIBERÁL, -Ă, neoliberali, -e, adj., s. m. și f. (Adept) al neoliberalismului. – Neo- + liberal.

DOOM

neoliberál (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neoliberáli; adj. f., s. f. neoliberálă, pl. neoliberále

neoliberal
NEOLIBERÁL, -Ă, neoliberali, -e, adj., s. m. și f. (Adept) al neoliberalismului. – Neo- + liberal.

DOOM

neoliberál (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neoliberáli; adj. f., s. f. neoliberálă, pl. neoliberále

neoliberalism
NEOLIBERALÍSM s. n. Doctrină economică contemporană care susține intervenția limitată a statului în economie pentru a stabili cadrul juridic care să permită organizarea concurenței, funcționarea armonioasă a mecanismului prețurilor și stăvilirea abuzurilor monopolurilor. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néolibéralisme.

DOOM

neoliberalísm (ne-o-) s. n.

neoliberalismul
NEOLIBERALÍSM s. n. Doctrină economică contemporană care susține intervenția limitată a statului în economie pentru a stabili cadrul juridic care să permită organizarea concurenței, funcționarea armonioasă a mecanismului prețurilor și stăvilirea abuzurilor monopolurilor. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néolibéralisme.

DOOM

neoliberalísm (ne-o-) s. n.

neoliberalismului
NEOLIBERALÍSM s. n. Doctrină economică contemporană care susține intervenția limitată a statului în economie pentru a stabili cadrul juridic care să permită organizarea concurenței, funcționarea armonioasă a mecanismului prețurilor și stăvilirea abuzurilor monopolurilor. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néolibéralisme.

DOOM

neoliberalísm (ne-o-) s. n.

neoliberală
NEOLIBERÁL, -Ă, neoliberali, -e, adj., s. m. și f. (Adept) al neoliberalismului. – Neo- + liberal.

DOOM

neoliberál (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neoliberáli; adj. f., s. f. neoliberálă, pl. neoliberále

neolimpic
NEOLÍMPIC, -Ă, neolimpici, -ce, adj. (Despre sporturi) Care nu este inclus în programul olimpic. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + olimpic.

neolingvist
NEOLINGVÍST, -Ă, neolingviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al neolingvisticii. [Pr.: ne-o-] – Din it. neolinguista.

neolingvist
NEOLINGVÍST, -Ă, neolingviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al neolingvisticii. [Pr.: ne-o-] – Din it. neolinguista.

neolingvista
NEOLINGVÍST, -Ă, neolingviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al neolingvisticii. [Pr.: ne-o-] – Din it. neolinguista.

neolingvista
NEOLINGVÍST, -Ă, neolingviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al neolingvisticii. [Pr.: ne-o-] – Din it. neolinguista.

neolingviste
NEOLINGVÍST, -Ă, neolingviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al neolingvisticii. [Pr.: ne-o-] – Din it. neolinguista.

neolingviste
NEOLINGVÍST, -Ă, neolingviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al neolingvisticii. [Pr.: ne-o-] – Din it. neolinguista.

neolingvistei
NEOLINGVÍST, -Ă, neolingviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al neolingvisticii. [Pr.: ne-o-] – Din it. neolinguista.

neolingvistei
NEOLINGVÍST, -Ă, neolingviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al neolingvisticii. [Pr.: ne-o-] – Din it. neolinguista.

neolingvistele
NEOLINGVÍST, -Ă, neolingviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al neolingvisticii. [Pr.: ne-o-] – Din it. neolinguista.

neolingvistele
NEOLINGVÍST, -Ă, neolingviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al neolingvisticii. [Pr.: ne-o-] – Din it. neolinguista.

neolingvistelor
NEOLINGVÍST, -Ă, neolingviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al neolingvisticii. [Pr.: ne-o-] – Din it. neolinguista.

neolingvistelor
NEOLINGVÍST, -Ă, neolingviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al neolingvisticii. [Pr.: ne-o-] – Din it. neolinguista.

neolingvistic
NEOLINGVÍSTIC, -Ă, neolingvistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Curent lingvistic caracterizat prin importanța acordată împrumuturilor, prin negarea legilor lingvistice și prin explicarea cu ajutorul ariilor lingvistice a deosebirilor dintre limbi înrudite. 2. Adj. De neolingvistică. Școala neolingvistică. [Pr.: ne-o-] – Din it. neolinguistica.

neolingvistica
NEOLINGVÍSTIC, -Ă, neolingvistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Curent lingvistic caracterizat prin importanța acordată împrumuturilor, prin negarea legilor lingvistice și prin explicarea cu ajutorul ariilor lingvistice a deosebirilor dintre limbi înrudite. 2. Adj. De neolingvistică. Școala neolingvistică. [Pr.: ne-o-] – Din it. neolinguistica.

neolingvistica
NEOLINGVÍSTIC, -Ă, neolingvistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Curent lingvistic caracterizat prin importanța acordată împrumuturilor, prin negarea legilor lingvistice și prin explicarea cu ajutorul ariilor lingvistice a deosebirilor dintre limbi înrudite. 2. Adj. De neolingvistică. Școala neolingvistică. [Pr.: ne-o-] – Din it. neolinguistica.

DOOM

neolingvístică (ne-o-) s. f., g.-d. art. neolingvísticii

neolingvistice
NEOLINGVÍSTIC, -Ă, neolingvistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Curent lingvistic caracterizat prin importanța acordată împrumuturilor, prin negarea legilor lingvistice și prin explicarea cu ajutorul ariilor lingvistice a deosebirilor dintre limbi înrudite. 2. Adj. De neolingvistică. Școala neolingvistică. [Pr.: ne-o-] – Din it. neolinguistica.

neolingvisticei
NEOLINGVÍSTIC, -Ă, neolingvistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Curent lingvistic caracterizat prin importanța acordată împrumuturilor, prin negarea legilor lingvistice și prin explicarea cu ajutorul ariilor lingvistice a deosebirilor dintre limbi înrudite. 2. Adj. De neolingvistică. Școala neolingvistică. [Pr.: ne-o-] – Din it. neolinguistica.

neolingvisticele
NEOLINGVÍSTIC, -Ă, neolingvistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Curent lingvistic caracterizat prin importanța acordată împrumuturilor, prin negarea legilor lingvistice și prin explicarea cu ajutorul ariilor lingvistice a deosebirilor dintre limbi înrudite. 2. Adj. De neolingvistică. Școala neolingvistică. [Pr.: ne-o-] – Din it. neolinguistica.

neolingvisticelor
NEOLINGVÍSTIC, -Ă, neolingvistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Curent lingvistic caracterizat prin importanța acordată împrumuturilor, prin negarea legilor lingvistice și prin explicarea cu ajutorul ariilor lingvistice a deosebirilor dintre limbi înrudite. 2. Adj. De neolingvistică. Școala neolingvistică. [Pr.: ne-o-] – Din it. neolinguistica.

neolingvistici
NEOLINGVÍSTIC, -Ă, neolingvistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Curent lingvistic caracterizat prin importanța acordată împrumuturilor, prin negarea legilor lingvistice și prin explicarea cu ajutorul ariilor lingvistice a deosebirilor dintre limbi înrudite. 2. Adj. De neolingvistică. Școala neolingvistică. [Pr.: ne-o-] – Din it. neolinguistica.

neolingvistici
NEOLINGVÍSTIC, -Ă, neolingvistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Curent lingvistic caracterizat prin importanța acordată împrumuturilor, prin negarea legilor lingvistice și prin explicarea cu ajutorul ariilor lingvistice a deosebirilor dintre limbi înrudite. 2. Adj. De neolingvistică. Școala neolingvistică. [Pr.: ne-o-] – Din it. neolinguistica.

DOOM

neolingvístică (ne-o-) s. f., g.-d. art. neolingvísticii

neolingvisticii
NEOLINGVÍSTIC, -Ă, neolingvistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Curent lingvistic caracterizat prin importanța acordată împrumuturilor, prin negarea legilor lingvistice și prin explicarea cu ajutorul ariilor lingvistice a deosebirilor dintre limbi înrudite. 2. Adj. De neolingvistică. Școala neolingvistică. [Pr.: ne-o-] – Din it. neolinguistica.

neolingvisticii
NEOLINGVÍSTIC, -Ă, neolingvistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Curent lingvistic caracterizat prin importanța acordată împrumuturilor, prin negarea legilor lingvistice și prin explicarea cu ajutorul ariilor lingvistice a deosebirilor dintre limbi înrudite. 2. Adj. De neolingvistică. Școala neolingvistică. [Pr.: ne-o-] – Din it. neolinguistica.

DOOM

neolingvístică (ne-o-) s. f., g.-d. art. neolingvísticii

neolingvisticilor
NEOLINGVÍSTIC, -Ă, neolingvistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Curent lingvistic caracterizat prin importanța acordată împrumuturilor, prin negarea legilor lingvistice și prin explicarea cu ajutorul ariilor lingvistice a deosebirilor dintre limbi înrudite. 2. Adj. De neolingvistică. Școala neolingvistică. [Pr.: ne-o-] – Din it. neolinguistica.

neolingvisticul
NEOLINGVÍSTIC, -Ă, neolingvistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Curent lingvistic caracterizat prin importanța acordată împrumuturilor, prin negarea legilor lingvistice și prin explicarea cu ajutorul ariilor lingvistice a deosebirilor dintre limbi înrudite. 2. Adj. De neolingvistică. Școala neolingvistică. [Pr.: ne-o-] – Din it. neolinguistica.

neolingvisticului
NEOLINGVÍSTIC, -Ă, neolingvistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Curent lingvistic caracterizat prin importanța acordată împrumuturilor, prin negarea legilor lingvistice și prin explicarea cu ajutorul ariilor lingvistice a deosebirilor dintre limbi înrudite. 2. Adj. De neolingvistică. Școala neolingvistică. [Pr.: ne-o-] – Din it. neolinguistica.

neolingvistul
NEOLINGVÍST, -Ă, neolingviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al neolingvisticii. [Pr.: ne-o-] – Din it. neolinguista.

neolingvistul
NEOLINGVÍST, -Ă, neolingviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al neolingvisticii. [Pr.: ne-o-] – Din it. neolinguista.

neolingvistului
NEOLINGVÍST, -Ă, neolingviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al neolingvisticii. [Pr.: ne-o-] – Din it. neolinguista.

neolingvistului
NEOLINGVÍST, -Ă, neolingviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al neolingvisticii. [Pr.: ne-o-] – Din it. neolinguista.

neolingviști
NEOLINGVÍST, -Ă, neolingviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al neolingvisticii. [Pr.: ne-o-] – Din it. neolinguista.

neolingviști
NEOLINGVÍST, -Ă, neolingviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al neolingvisticii. [Pr.: ne-o-] – Din it. neolinguista.

neolingviștii
NEOLINGVÍST, -Ă, neolingviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al neolingvisticii. [Pr.: ne-o-] – Din it. neolinguista.

neolingviștii
NEOLINGVÍST, -Ă, neolingviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al neolingvisticii. [Pr.: ne-o-] – Din it. neolinguista.

neolingviștilor
NEOLINGVÍST, -Ă, neolingviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al neolingvisticii. [Pr.: ne-o-] – Din it. neolinguista.

neolingviștilor
NEOLINGVÍST, -Ă, neolingviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al neolingvisticii. [Pr.: ne-o-] – Din it. neolinguista.

neolitic
NEOLÍTIC, -Ă, neolitici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Perioadă din istoria omenirii care a urmat după mezolitic și a precedat epoca metalelor, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră șlefuită și de bronz, prin apariția agriculturii primitive, a creșterii vitelor și a olăritului; epoca pietrei șlefuite. 2. Adj. Care aparține neoliticului (1), care se referă la neolitic. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néolithique.

DOOM

neolític² (ne-o-) s. n.

neolitica
NEOLÍTIC, -Ă, neolitici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Perioadă din istoria omenirii care a urmat după mezolitic și a precedat epoca metalelor, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră șlefuită și de bronz, prin apariția agriculturii primitive, a creșterii vitelor și a olăritului; epoca pietrei șlefuite. 2. Adj. Care aparține neoliticului (1), care se referă la neolitic. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néolithique.

DOOM

neolític² (ne-o-) s. n.

neolitice
NEOLÍTIC, -Ă, neolitici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Perioadă din istoria omenirii care a urmat după mezolitic și a precedat epoca metalelor, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră șlefuită și de bronz, prin apariția agriculturii primitive, a creșterii vitelor și a olăritului; epoca pietrei șlefuite. 2. Adj. Care aparține neoliticului (1), care se referă la neolitic. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néolithique.

DOOM

neolític² (ne-o-) s. n.

neoliticei
NEOLÍTIC, -Ă, neolitici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Perioadă din istoria omenirii care a urmat după mezolitic și a precedat epoca metalelor, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră șlefuită și de bronz, prin apariția agriculturii primitive, a creșterii vitelor și a olăritului; epoca pietrei șlefuite. 2. Adj. Care aparține neoliticului (1), care se referă la neolitic. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néolithique.

DOOM

neolític² (ne-o-) s. n.

neoliticele
NEOLÍTIC, -Ă, neolitici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Perioadă din istoria omenirii care a urmat după mezolitic și a precedat epoca metalelor, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră șlefuită și de bronz, prin apariția agriculturii primitive, a creșterii vitelor și a olăritului; epoca pietrei șlefuite. 2. Adj. Care aparține neoliticului (1), care se referă la neolitic. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néolithique.

DOOM

neolític² (ne-o-) s. n.

neoliticelor
NEOLÍTIC, -Ă, neolitici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Perioadă din istoria omenirii care a urmat după mezolitic și a precedat epoca metalelor, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră șlefuită și de bronz, prin apariția agriculturii primitive, a creșterii vitelor și a olăritului; epoca pietrei șlefuite. 2. Adj. Care aparține neoliticului (1), care se referă la neolitic. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néolithique.

DOOM

neolític² (ne-o-) s. n.

neolitici
NEOLÍTIC, -Ă, neolitici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Perioadă din istoria omenirii care a urmat după mezolitic și a precedat epoca metalelor, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră șlefuită și de bronz, prin apariția agriculturii primitive, a creșterii vitelor și a olăritului; epoca pietrei șlefuite. 2. Adj. Care aparține neoliticului (1), care se referă la neolitic. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néolithique.

DOOM

neolític² (ne-o-) s. n.

neoliticii
NEOLÍTIC, -Ă, neolitici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Perioadă din istoria omenirii care a urmat după mezolitic și a precedat epoca metalelor, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră șlefuită și de bronz, prin apariția agriculturii primitive, a creșterii vitelor și a olăritului; epoca pietrei șlefuite. 2. Adj. Care aparține neoliticului (1), care se referă la neolitic. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néolithique.

DOOM

neolític² (ne-o-) s. n.

neoliticilor
NEOLÍTIC, -Ă, neolitici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Perioadă din istoria omenirii care a urmat după mezolitic și a precedat epoca metalelor, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră șlefuită și de bronz, prin apariția agriculturii primitive, a creșterii vitelor și a olăritului; epoca pietrei șlefuite. 2. Adj. Care aparține neoliticului (1), care se referă la neolitic. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néolithique.

DOOM

neolític² (ne-o-) s. n.

neoliticul
NEOLÍTIC, -Ă, neolitici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Perioadă din istoria omenirii care a urmat după mezolitic și a precedat epoca metalelor, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră șlefuită și de bronz, prin apariția agriculturii primitive, a creșterii vitelor și a olăritului; epoca pietrei șlefuite. 2. Adj. Care aparține neoliticului (1), care se referă la neolitic. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néolithique.

DOOM

neolític² (ne-o-) s. n.

neoliticului
NEOLÍTIC, -Ă, neolitici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Perioadă din istoria omenirii care a urmat după mezolitic și a precedat epoca metalelor, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră șlefuită și de bronz, prin apariția agriculturii primitive, a creșterii vitelor și a olăritului; epoca pietrei șlefuite. 2. Adj. Care aparține neoliticului (1), care se referă la neolitic. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néolithique.

DOOM

neolític² (ne-o-) s. n.

neolog
NEOLÓG, neologi, s. m. (Rar) Adept al introducerii și folosirii neologismelor în limba proprie; neologist. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néologue.

DOOM

neológ (rar) (ne-o-) s. m., pl. neológi

neologa
NEOLÓG, neologi, s. m. (Rar) Adept al introducerii și folosirii neologismelor în limba proprie; neologist. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néologue.

DOOM

neológ (rar) (ne-o-) s. m., pl. neológi

neologe
NEOLÓG, neologi, s. m. (Rar) Adept al introducerii și folosirii neologismelor în limba proprie; neologist. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néologue.

DOOM

neológ (rar) (ne-o-) s. m., pl. neológi

neologei
NEOLÓG, neologi, s. m. (Rar) Adept al introducerii și folosirii neologismelor în limba proprie; neologist. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néologue.

DOOM

neológ (rar) (ne-o-) s. m., pl. neológi

neologele
NEOLÓG, neologi, s. m. (Rar) Adept al introducerii și folosirii neologismelor în limba proprie; neologist. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néologue.

DOOM

neológ (rar) (ne-o-) s. m., pl. neológi

neologelor
NEOLÓG, neologi, s. m. (Rar) Adept al introducerii și folosirii neologismelor în limba proprie; neologist. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néologue.

DOOM

neológ (rar) (ne-o-) s. m., pl. neológi

neologi
NEOLÓG, neologi, s. m. (Rar) Adept al introducerii și folosirii neologismelor în limba proprie; neologist. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néologue.

DOOM

neológ (rar) (ne-o-) s. m., pl. neológi

neologic
NEOLÓGIC, -Ă, neologici, -ce, adj. (Despre cuvinte, expresii) Care a fost împrumutat recent dintr-o limbă străină; care constituie o formație lingvistică nouă; propriu neologismelor; neologistic. Formație neologică. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néologique.

DOOM

neológic (ne-o-) adj. m., pl. neológici; f. neológică, pl. neológice

neologica
NEOLÓGIC, -Ă, neologici, -ce, adj. (Despre cuvinte, expresii) Care a fost împrumutat recent dintr-o limbă străină; care constituie o formație lingvistică nouă; propriu neologismelor; neologistic. Formație neologică. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néologique.

DOOM

neológic (ne-o-) adj. m., pl. neológici; f. neológică, pl. neológice

neologice
NEOLÓGIC, -Ă, neologici, -ce, adj. (Despre cuvinte, expresii) Care a fost împrumutat recent dintr-o limbă străină; care constituie o formație lingvistică nouă; propriu neologismelor; neologistic. Formație neologică. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néologique.

DOOM

neológic (ne-o-) adj. m., pl. neológici; f. neológică, pl. neológice

neologicei
NEOLÓGIC, -Ă, neologici, -ce, adj. (Despre cuvinte, expresii) Care a fost împrumutat recent dintr-o limbă străină; care constituie o formație lingvistică nouă; propriu neologismelor; neologistic. Formație neologică. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néologique.

DOOM

neológic (ne-o-) adj. m., pl. neológici; f. neológică, pl. neológice

neologicele
NEOLÓGIC, -Ă, neologici, -ce, adj. (Despre cuvinte, expresii) Care a fost împrumutat recent dintr-o limbă străină; care constituie o formație lingvistică nouă; propriu neologismelor; neologistic. Formație neologică. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néologique.

DOOM

neológic (ne-o-) adj. m., pl. neológici; f. neológică, pl. neológice

neologicelor
NEOLÓGIC, -Ă, neologici, -ce, adj. (Despre cuvinte, expresii) Care a fost împrumutat recent dintr-o limbă străină; care constituie o formație lingvistică nouă; propriu neologismelor; neologistic. Formație neologică. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néologique.

DOOM

neológic (ne-o-) adj. m., pl. neológici; f. neológică, pl. neológice

neologici
NEOLÓGIC, -Ă, neologici, -ce, adj. (Despre cuvinte, expresii) Care a fost împrumutat recent dintr-o limbă străină; care constituie o formație lingvistică nouă; propriu neologismelor; neologistic. Formație neologică. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néologique.

DOOM

neológic (ne-o-) adj. m., pl. neológici; f. neológică, pl. neológice

neologicii
NEOLÓGIC, -Ă, neologici, -ce, adj. (Despre cuvinte, expresii) Care a fost împrumutat recent dintr-o limbă străină; care constituie o formație lingvistică nouă; propriu neologismelor; neologistic. Formație neologică. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néologique.

DOOM

neológic (ne-o-) adj. m., pl. neológici; f. neológică, pl. neológice

neologicilor
NEOLÓGIC, -Ă, neologici, -ce, adj. (Despre cuvinte, expresii) Care a fost împrumutat recent dintr-o limbă străină; care constituie o formație lingvistică nouă; propriu neologismelor; neologistic. Formație neologică. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néologique.

DOOM

neológic (ne-o-) adj. m., pl. neológici; f. neológică, pl. neológice

neologicul
NEOLÓGIC, -Ă, neologici, -ce, adj. (Despre cuvinte, expresii) Care a fost împrumutat recent dintr-o limbă străină; care constituie o formație lingvistică nouă; propriu neologismelor; neologistic. Formație neologică. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néologique.

DOOM

neológic (ne-o-) adj. m., pl. neológici; f. neológică, pl. neológice

neologicului
NEOLÓGIC, -Ă, neologici, -ce, adj. (Despre cuvinte, expresii) Care a fost împrumutat recent dintr-o limbă străină; care constituie o formație lingvistică nouă; propriu neologismelor; neologistic. Formație neologică. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néologique.

DOOM

neológic (ne-o-) adj. m., pl. neológici; f. neológică, pl. neológice

neologii
NEOLÓG, neologi, s. m. (Rar) Adept al introducerii și folosirii neologismelor în limba proprie; neologist. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néologue.

DOOM

neológ (rar) (ne-o-) s. m., pl. neológi

neologilor
NEOLÓG, neologi, s. m. (Rar) Adept al introducerii și folosirii neologismelor în limba proprie; neologist. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néologue.

DOOM

neológ (rar) (ne-o-) s. m., pl. neológi

neologism
NEOLOGÍSM, neologisme, s. n. Cuvânt împrumutat de curând din altă limbă sau creat recent într-o limbă prin mijloace proprii. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néologisme.

DOOM

neologísm (ne-o-) s. n., pl. neologísme

neologisme
NEOLOGÍSM, neologisme, s. n. Cuvânt împrumutat de curând din altă limbă sau creat recent într-o limbă prin mijloace proprii. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néologisme.

DOOM

neologísm (ne-o-) s. n., pl. neologísme

neologismele
NEOLOGÍSM, neologisme, s. n. Cuvânt împrumutat de curând din altă limbă sau creat recent într-o limbă prin mijloace proprii. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néologisme.

DOOM

neologísm (ne-o-) s. n., pl. neologísme

neologismelor
NEOLOGÍSM, neologisme, s. n. Cuvânt împrumutat de curând din altă limbă sau creat recent într-o limbă prin mijloace proprii. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néologisme.

DOOM

neologísm (ne-o-) s. n., pl. neologísme

neologismomania
NEOLOGISMOMANÍE s.f. Mania de a folosi neologisme în mod exagerat. [Gen. -iei. / < neologism + manie].

neologismomanie
NEOLOGISMOMANÍE s.f. Mania de a folosi neologisme în mod exagerat. [Gen. -iei. / < neologism + manie].

neologismomaniei
NEOLOGISMOMANÍE s.f. Mania de a folosi neologisme în mod exagerat. [Gen. -iei. / < neologism + manie].

neologismomanii
NEOLOGISMOMANÍE s.f. Mania de a folosi neologisme în mod exagerat. [Gen. -iei. / < neologism + manie].

neologismomaniile
NEOLOGISMOMANÍE s.f. Mania de a folosi neologisme în mod exagerat. [Gen. -iei. / < neologism + manie].

neologismomaniilor
NEOLOGISMOMANÍE s.f. Mania de a folosi neologisme în mod exagerat. [Gen. -iei. / < neologism + manie].

neologismul
NEOLOGÍSM, neologisme, s. n. Cuvânt împrumutat de curând din altă limbă sau creat recent într-o limbă prin mijloace proprii. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néologisme.

DOOM

neologísm (ne-o-) s. n., pl. neologísme

neologismului
NEOLOGÍSM, neologisme, s. n. Cuvânt împrumutat de curând din altă limbă sau creat recent într-o limbă prin mijloace proprii. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néologisme.

DOOM

neologísm (ne-o-) s. n., pl. neologísme

neologist
NEOLOGÍST, neologiști, s. m. (Înv.) Neolog. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néologiste.

DOOM

neologíst (înv.) (ne-o-) s. m., pl. neologíști

neologista
NEOLOGÍST, neologiști, s. m. (Înv.) Neolog. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néologiste.

DOOM

neologíst (înv.) (ne-o-) s. m., pl. neologíști

neologiste
NEOLOGÍST, neologiști, s. m. (Înv.) Neolog. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néologiste.

DOOM

neologíst (înv.) (ne-o-) s. m., pl. neologíști

neologistei
NEOLOGÍST, neologiști, s. m. (Înv.) Neolog. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néologiste.

DOOM

neologíst (înv.) (ne-o-) s. m., pl. neologíști

neologistele
NEOLOGÍST, neologiști, s. m. (Înv.) Neolog. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néologiste.

DOOM

neologíst (înv.) (ne-o-) s. m., pl. neologíști

neologistelor
NEOLOGÍST, neologiști, s. m. (Înv.) Neolog. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néologiste.

DOOM

neologíst (înv.) (ne-o-) s. m., pl. neologíști

neologistic
NEOLOGÍSTIC, -Ă, neologistici, -ce, adj. Neologic. [Pr.: ne-o-] – Din neologism. Cf. germ. neologistisch.

DOOM

neologístic (ne-o-) adj. m., pl. neologístici; f. neologístică, pl. neologístice

neologistica
NEOLOGÍSTIC, -Ă, neologistici, -ce, adj. Neologic. [Pr.: ne-o-] – Din neologism. Cf. germ. neologistisch.

DOOM

neologístic (ne-o-) adj. m., pl. neologístici; f. neologístică, pl. neologístice

neologistice
NEOLOGÍSTIC, -Ă, neologistici, -ce, adj. Neologic. [Pr.: ne-o-] – Din neologism. Cf. germ. neologistisch.

DOOM

neologístic (ne-o-) adj. m., pl. neologístici; f. neologístică, pl. neologístice

neologisticei
NEOLOGÍSTIC, -Ă, neologistici, -ce, adj. Neologic. [Pr.: ne-o-] – Din neologism. Cf. germ. neologistisch.

DOOM

neologístic (ne-o-) adj. m., pl. neologístici; f. neologístică, pl. neologístice

neologisticele
NEOLOGÍSTIC, -Ă, neologistici, -ce, adj. Neologic. [Pr.: ne-o-] – Din neologism. Cf. germ. neologistisch.

DOOM

neologístic (ne-o-) adj. m., pl. neologístici; f. neologístică, pl. neologístice

neologisticelor
NEOLOGÍSTIC, -Ă, neologistici, -ce, adj. Neologic. [Pr.: ne-o-] – Din neologism. Cf. germ. neologistisch.

DOOM

neologístic (ne-o-) adj. m., pl. neologístici; f. neologístică, pl. neologístice

neologistici
NEOLOGÍSTIC, -Ă, neologistici, -ce, adj. Neologic. [Pr.: ne-o-] – Din neologism. Cf. germ. neologistisch.

DOOM

neologístic (ne-o-) adj. m., pl. neologístici; f. neologístică, pl. neologístice

neologisticii
NEOLOGÍSTIC, -Ă, neologistici, -ce, adj. Neologic. [Pr.: ne-o-] – Din neologism. Cf. germ. neologistisch.

DOOM

neologístic (ne-o-) adj. m., pl. neologístici; f. neologístică, pl. neologístice

neologisticilor
NEOLOGÍSTIC, -Ă, neologistici, -ce, adj. Neologic. [Pr.: ne-o-] – Din neologism. Cf. germ. neologistisch.

DOOM

neologístic (ne-o-) adj. m., pl. neologístici; f. neologístică, pl. neologístice

neologisticul
NEOLOGÍSTIC, -Ă, neologistici, -ce, adj. Neologic. [Pr.: ne-o-] – Din neologism. Cf. germ. neologistisch.

DOOM

neologístic (ne-o-) adj. m., pl. neologístici; f. neologístică, pl. neologístice

neologisticului
NEOLOGÍSTIC, -Ă, neologistici, -ce, adj. Neologic. [Pr.: ne-o-] – Din neologism. Cf. germ. neologistisch.

DOOM

neologístic (ne-o-) adj. m., pl. neologístici; f. neologístică, pl. neologístice

neologistul
NEOLOGÍST, neologiști, s. m. (Înv.) Neolog. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néologiste.

DOOM

neologíst (înv.) (ne-o-) s. m., pl. neologíști

neologistului
NEOLOGÍST, neologiști, s. m. (Înv.) Neolog. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néologiste.

DOOM

neologíst (înv.) (ne-o-) s. m., pl. neologíști

neologiza
NEOLOGIZÁ vb. I. tr. A da (stilului) un aspect voit neologic. [< neolog(ism) + -iza].

neologizai
NEOLOGIZÁ vb. I. tr. A da (stilului) un aspect voit neologic. [< neolog(ism) + -iza].

neologizam
NEOLOGIZÁ vb. I. tr. A da (stilului) un aspect voit neologic. [< neolog(ism) + -iza].

neologizant
NEOLOGIZÁNT, -Ă adj. (Despre stil, cuvinte etc.) Cu caracter, aspect voit neologic. [< neologiza + -ant].

neologizanta
NEOLOGIZÁNT, -Ă adj. (Despre stil, cuvinte etc.) Cu caracter, aspect voit neologic. [< neologiza + -ant].

neologizante
NEOLOGIZÁNT, -Ă adj. (Despre stil, cuvinte etc.) Cu caracter, aspect voit neologic. [< neologiza + -ant].

neologizantei
NEOLOGIZÁNT, -Ă adj. (Despre stil, cuvinte etc.) Cu caracter, aspect voit neologic. [< neologiza + -ant].

neologizantele
NEOLOGIZÁNT, -Ă adj. (Despre stil, cuvinte etc.) Cu caracter, aspect voit neologic. [< neologiza + -ant].

neologizantelor
NEOLOGIZÁNT, -Ă adj. (Despre stil, cuvinte etc.) Cu caracter, aspect voit neologic. [< neologiza + -ant].

neologizantul
NEOLOGIZÁNT, -Ă adj. (Despre stil, cuvinte etc.) Cu caracter, aspect voit neologic. [< neologiza + -ant].

neologizantului
NEOLOGIZÁNT, -Ă adj. (Despre stil, cuvinte etc.) Cu caracter, aspect voit neologic. [< neologiza + -ant].

neologizanți
NEOLOGIZÁNT, -Ă adj. (Despre stil, cuvinte etc.) Cu caracter, aspect voit neologic. [< neologiza + -ant].

neologizanții
NEOLOGIZÁNT, -Ă adj. (Despre stil, cuvinte etc.) Cu caracter, aspect voit neologic. [< neologiza + -ant].

neologizanților
NEOLOGIZÁNT, -Ă adj. (Despre stil, cuvinte etc.) Cu caracter, aspect voit neologic. [< neologiza + -ant].

neologizare
NEOLOGIZÁ vb. I. tr. A da (stilului) un aspect voit neologic. [< neolog(ism) + -iza].

neologizară
NEOLOGIZÁ vb. I. tr. A da (stilului) un aspect voit neologic. [< neolog(ism) + -iza].

neologizarăm
NEOLOGIZÁ vb. I. tr. A da (stilului) un aspect voit neologic. [< neolog(ism) + -iza].

neologizarăți
NEOLOGIZÁ vb. I. tr. A da (stilului) un aspect voit neologic. [< neolog(ism) + -iza].

neologizase
NEOLOGIZÁ vb. I. tr. A da (stilului) un aspect voit neologic. [< neolog(ism) + -iza].

neologizasem
NEOLOGIZÁ vb. I. tr. A da (stilului) un aspect voit neologic. [< neolog(ism) + -iza].

neologizaseră
NEOLOGIZÁ vb. I. tr. A da (stilului) un aspect voit neologic. [< neolog(ism) + -iza].

neologizaserăm
NEOLOGIZÁ vb. I. tr. A da (stilului) un aspect voit neologic. [< neolog(ism) + -iza].

neologizaserăți
NEOLOGIZÁ vb. I. tr. A da (stilului) un aspect voit neologic. [< neolog(ism) + -iza].

neologizaseși
NEOLOGIZÁ vb. I. tr. A da (stilului) un aspect voit neologic. [< neolog(ism) + -iza].

neologizaseți
NEOLOGIZÁ vb. I. tr. A da (stilului) un aspect voit neologic. [< neolog(ism) + -iza].

neologizat
NEOLOGIZÁ vb. I. tr. A da (stilului) un aspect voit neologic. [< neolog(ism) + -iza].

neologizat
NEOLOGIZÁ vb. I. tr. A da (stilului) un aspect voit neologic. [< neolog(ism) + -iza].

neologizata
NEOLOGIZÁ vb. I. tr. A da (stilului) un aspect voit neologic. [< neolog(ism) + -iza].

neologizate
NEOLOGIZÁ vb. I. tr. A da (stilului) un aspect voit neologic. [< neolog(ism) + -iza].

neologizatei
NEOLOGIZÁ vb. I. tr. A da (stilului) un aspect voit neologic. [< neolog(ism) + -iza].

neologizatele
NEOLOGIZÁ vb. I. tr. A da (stilului) un aspect voit neologic. [< neolog(ism) + -iza].

neologizatelor
NEOLOGIZÁ vb. I. tr. A da (stilului) un aspect voit neologic. [< neolog(ism) + -iza].

neologizatul
NEOLOGIZÁ vb. I. tr. A da (stilului) un aspect voit neologic. [< neolog(ism) + -iza].

neologizatului
NEOLOGIZÁ vb. I. tr. A da (stilului) un aspect voit neologic. [< neolog(ism) + -iza].

neologizau
NEOLOGIZÁ vb. I. tr. A da (stilului) un aspect voit neologic. [< neolog(ism) + -iza].

neologizași
NEOLOGIZÁ vb. I. tr. A da (stilului) un aspect voit neologic. [< neolog(ism) + -iza].

neologizați
NEOLOGIZÁ vb. I. tr. A da (stilului) un aspect voit neologic. [< neolog(ism) + -iza].

neologizați
NEOLOGIZÁ vb. I. tr. A da (stilului) un aspect voit neologic. [< neolog(ism) + -iza].

neologizații
NEOLOGIZÁ vb. I. tr. A da (stilului) un aspect voit neologic. [< neolog(ism) + -iza].

neologizaților
NEOLOGIZÁ vb. I. tr. A da (stilului) un aspect voit neologic. [< neolog(ism) + -iza].

neologizează
NEOLOGIZÁ vb. I. tr. A da (stilului) un aspect voit neologic. [< neolog(ism) + -iza].

neologizez
NEOLOGIZÁ vb. I. tr. A da (stilului) un aspect voit neologic. [< neolog(ism) + -iza].

neologizeze
NEOLOGIZÁ vb. I. tr. A da (stilului) un aspect voit neologic. [< neolog(ism) + -iza].

neologizezi
NEOLOGIZÁ vb. I. tr. A da (stilului) un aspect voit neologic. [< neolog(ism) + -iza].

neologizând
NEOLOGIZÁ vb. I. tr. A da (stilului) un aspect voit neologic. [< neolog(ism) + -iza].

neologizînd
NEOLOGIZÁ vb. I. tr. A da (stilului) un aspect voit neologic. [< neolog(ism) + -iza].

neologiști
NEOLOGÍST, neologiști, s. m. (Înv.) Neolog. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néologiste.

DOOM

neologíst (înv.) (ne-o-) s. m., pl. neologíști

neologiștii
NEOLOGÍST, neologiști, s. m. (Înv.) Neolog. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néologiste.

DOOM

neologíst (înv.) (ne-o-) s. m., pl. neologíști

neologiștilor
NEOLOGÍST, neologiști, s. m. (Înv.) Neolog. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néologiste.

DOOM

neologíst (înv.) (ne-o-) s. m., pl. neologíști

neologul
NEOLÓG, neologi, s. m. (Rar) Adept al introducerii și folosirii neologismelor în limba proprie; neologist. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néologue.

DOOM

neológ (rar) (ne-o-) s. m., pl. neológi

neologului
NEOLÓG, neologi, s. m. (Rar) Adept al introducerii și folosirii neologismelor în limba proprie; neologist. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néologue.

DOOM

neológ (rar) (ne-o-) s. m., pl. neológi

neom
NEÓM, neoameni, s. m. Persoană lipsită de însușirile proprii unui om normal; persoană lipsită de omenie. ◊ Loc. adv. Ca neoamenii = altfel decât ar fi normal. ◊ Expr. A face pe cineva (din om) neom = a aduce pe cineva într-o stare de plâns, distrugându-l fizicește sau sufletește. [Pr.: ne-om] – Pref. ne- + om.

DOOM

neóm s. m., pl. neoámeni

neomalthusian
NEOMALTHUSIÁN, -Ă, neomalthusieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neomalthusianismului; neomalthusianist (1). 2. Adj. Care ține de neomalthusianism, relativ la neomalthusianism, caracteristic, propriu pentru neomalthusianism; neomalthusianist (2). [Pr.: ne-o-mal-tu-si-an] – Din fr. néo-malthusien.

DOOM

neomalthusián [th pron. t] (ne-o-, -si-an) adj. m., s. m., pl. neomalthusiéni (-si-eni); adj. f., s. f. neomalthusiánă, pl. neomalthusiéne

neomalthusian
NEOMALTHUSIÁN, -Ă, neomalthusieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neomalthusianismului; neomalthusianist (1). 2. Adj. Care ține de neomalthusianism, relativ la neomalthusianism, caracteristic, propriu pentru neomalthusianism; neomalthusianist (2). [Pr.: ne-o-mal-tu-si-an] – Din fr. néo-malthusien.

DOOM

neomalthusián [th pron. t] (ne-o-, -si-an) adj. m., s. m., pl. neomalthusiéni (-si-eni); adj. f., s. f. neomalthusiánă, pl. neomalthusiéne

neomalthusiana
NEOMALTHUSIÁN, -Ă, neomalthusieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neomalthusianismului; neomalthusianist (1). 2. Adj. Care ține de neomalthusianism, relativ la neomalthusianism, caracteristic, propriu pentru neomalthusianism; neomalthusianist (2). [Pr.: ne-o-mal-tu-si-an] – Din fr. néo-malthusien.

DOOM

neomalthusián [th pron. t] (ne-o-, -si-an) adj. m., s. m., pl. neomalthusiéni (-si-eni); adj. f., s. f. neomalthusiánă, pl. neomalthusiéne

neomalthusiana
NEOMALTHUSIÁN, -Ă, neomalthusieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neomalthusianismului; neomalthusianist (1). 2. Adj. Care ține de neomalthusianism, relativ la neomalthusianism, caracteristic, propriu pentru neomalthusianism; neomalthusianist (2). [Pr.: ne-o-mal-tu-si-an] – Din fr. néo-malthusien.

DOOM

neomalthusián [th pron. t] (ne-o-, -si-an) adj. m., s. m., pl. neomalthusiéni (-si-eni); adj. f., s. f. neomalthusiánă, pl. neomalthusiéne

neomalthusianism
NEOMALTHUSIANÍSM s. n. Teorie contemporană care reia teoria lui Malthus, potrivit căreia populația globului crește mult mai repede decât mijloacele de subzistență. [Pr.: ne-o-mal-tu-si-a-] – Din fr. néo-malthusianisme.

DOOM

neomalthusianísm [th pron. t] (ne-o-, -si-a-) s. n.

neomalthusianismul
NEOMALTHUSIANÍSM s. n. Teorie contemporană care reia teoria lui Malthus, potrivit căreia populația globului crește mult mai repede decât mijloacele de subzistență. [Pr.: ne-o-mal-tu-si-a-] – Din fr. néo-malthusianisme.

DOOM

neomalthusianísm [th pron. t] (ne-o-, -si-a-) s. n.

neomalthusianismului
NEOMALTHUSIANÍSM s. n. Teorie contemporană care reia teoria lui Malthus, potrivit căreia populația globului crește mult mai repede decât mijloacele de subzistență. [Pr.: ne-o-mal-tu-si-a-] – Din fr. néo-malthusianisme.

DOOM

neomalthusianísm [th pron. t] (ne-o-, -si-a-) s. n.

neomalthusianist
NEOMALTHUSIANÍST, -Ă, neomalthusianiști, -ste, s. m. și f., adj. (Rar)S. m. și f. 1. Neomalthusian (1). 2. Adj. Neomalthusian (2). [Pr.: ne-o-mal-tu-si-a-] – Neomalthusian + suf. -ist.

DOOM

neomalthusianíst (rar) [th pron. t] (ne-o-, -si-a-) adj. m., s. m., pl. neomalthusianíști; adj. f., s. f. neomalthusianístă, pl. neomalthusianíste

neomalthusianist
NEOMALTHUSIANÍST, -Ă, neomalthusianiști, -ste, s. m. și f., adj. (Rar)S. m. și f. 1. Neomalthusian (1). 2. Adj. Neomalthusian (2). [Pr.: ne-o-mal-tu-si-a-] – Neomalthusian + suf. -ist.

DOOM

neomalthusianíst (rar) [th pron. t] (ne-o-, -si-a-) adj. m., s. m., pl. neomalthusianíști; adj. f., s. f. neomalthusianístă, pl. neomalthusianíste

neomalthusianista
NEOMALTHUSIANÍST, -Ă, neomalthusianiști, -ste, s. m. și f., adj. (Rar)S. m. și f. 1. Neomalthusian (1). 2. Adj. Neomalthusian (2). [Pr.: ne-o-mal-tu-si-a-] – Neomalthusian + suf. -ist.

DOOM

neomalthusianíst (rar) [th pron. t] (ne-o-, -si-a-) adj. m., s. m., pl. neomalthusianíști; adj. f., s. f. neomalthusianístă, pl. neomalthusianíste

neomalthusianista
NEOMALTHUSIANÍST, -Ă, neomalthusianiști, -ste, s. m. și f., adj. (Rar)S. m. și f. 1. Neomalthusian (1). 2. Adj. Neomalthusian (2). [Pr.: ne-o-mal-tu-si-a-] – Neomalthusian + suf. -ist.

DOOM

neomalthusianíst (rar) [th pron. t] (ne-o-, -si-a-) adj. m., s. m., pl. neomalthusianíști; adj. f., s. f. neomalthusianístă, pl. neomalthusianíste

neomalthusianiste
NEOMALTHUSIANÍST, -Ă, neomalthusianiști, -ste, s. m. și f., adj. (Rar)S. m. și f. 1. Neomalthusian (1). 2. Adj. Neomalthusian (2). [Pr.: ne-o-mal-tu-si-a-] – Neomalthusian + suf. -ist.

DOOM

neomalthusianíst (rar) [th pron. t] (ne-o-, -si-a-) adj. m., s. m., pl. neomalthusianíști; adj. f., s. f. neomalthusianístă, pl. neomalthusianíste

neomalthusianiste
NEOMALTHUSIANÍST, -Ă, neomalthusianiști, -ste, s. m. și f., adj. (Rar)S. m. și f. 1. Neomalthusian (1). 2. Adj. Neomalthusian (2). [Pr.: ne-o-mal-tu-si-a-] – Neomalthusian + suf. -ist.

DOOM

neomalthusianíst (rar) [th pron. t] (ne-o-, -si-a-) adj. m., s. m., pl. neomalthusianíști; adj. f., s. f. neomalthusianístă, pl. neomalthusianíste

neomalthusianistei
NEOMALTHUSIANÍST, -Ă, neomalthusianiști, -ste, s. m. și f., adj. (Rar)S. m. și f. 1. Neomalthusian (1). 2. Adj. Neomalthusian (2). [Pr.: ne-o-mal-tu-si-a-] – Neomalthusian + suf. -ist.

DOOM

neomalthusianíst (rar) [th pron. t] (ne-o-, -si-a-) adj. m., s. m., pl. neomalthusianíști; adj. f., s. f. neomalthusianístă, pl. neomalthusianíste

neomalthusianistei
NEOMALTHUSIANÍST, -Ă, neomalthusianiști, -ste, s. m. și f., adj. (Rar)S. m. și f. 1. Neomalthusian (1). 2. Adj. Neomalthusian (2). [Pr.: ne-o-mal-tu-si-a-] – Neomalthusian + suf. -ist.

DOOM

neomalthusianíst (rar) [th pron. t] (ne-o-, -si-a-) adj. m., s. m., pl. neomalthusianíști; adj. f., s. f. neomalthusianístă, pl. neomalthusianíste

neomalthusianistele
NEOMALTHUSIANÍST, -Ă, neomalthusianiști, -ste, s. m. și f., adj. (Rar)S. m. și f. 1. Neomalthusian (1). 2. Adj. Neomalthusian (2). [Pr.: ne-o-mal-tu-si-a-] – Neomalthusian + suf. -ist.

DOOM

neomalthusianíst (rar) [th pron. t] (ne-o-, -si-a-) adj. m., s. m., pl. neomalthusianíști; adj. f., s. f. neomalthusianístă, pl. neomalthusianíste

neomalthusianistele
NEOMALTHUSIANÍST, -Ă, neomalthusianiști, -ste, s. m. și f., adj. (Rar)S. m. și f. 1. Neomalthusian (1). 2. Adj. Neomalthusian (2). [Pr.: ne-o-mal-tu-si-a-] – Neomalthusian + suf. -ist.

DOOM

neomalthusianíst (rar) [th pron. t] (ne-o-, -si-a-) adj. m., s. m., pl. neomalthusianíști; adj. f., s. f. neomalthusianístă, pl. neomalthusianíste

neomalthusianistelor
NEOMALTHUSIANÍST, -Ă, neomalthusianiști, -ste, s. m. și f., adj. (Rar)S. m. și f. 1. Neomalthusian (1). 2. Adj. Neomalthusian (2). [Pr.: ne-o-mal-tu-si-a-] – Neomalthusian + suf. -ist.

DOOM

neomalthusianíst (rar) [th pron. t] (ne-o-, -si-a-) adj. m., s. m., pl. neomalthusianíști; adj. f., s. f. neomalthusianístă, pl. neomalthusianíste

neomalthusianistelor
NEOMALTHUSIANÍST, -Ă, neomalthusianiști, -ste, s. m. și f., adj. (Rar)S. m. și f. 1. Neomalthusian (1). 2. Adj. Neomalthusian (2). [Pr.: ne-o-mal-tu-si-a-] – Neomalthusian + suf. -ist.

DOOM

neomalthusianíst (rar) [th pron. t] (ne-o-, -si-a-) adj. m., s. m., pl. neomalthusianíști; adj. f., s. f. neomalthusianístă, pl. neomalthusianíste

neomalthusianistul
NEOMALTHUSIANÍST, -Ă, neomalthusianiști, -ste, s. m. și f., adj. (Rar)S. m. și f. 1. Neomalthusian (1). 2. Adj. Neomalthusian (2). [Pr.: ne-o-mal-tu-si-a-] – Neomalthusian + suf. -ist.

DOOM

neomalthusianíst (rar) [th pron. t] (ne-o-, -si-a-) adj. m., s. m., pl. neomalthusianíști; adj. f., s. f. neomalthusianístă, pl. neomalthusianíste

neomalthusianistul
NEOMALTHUSIANÍST, -Ă, neomalthusianiști, -ste, s. m. și f., adj. (Rar)S. m. și f. 1. Neomalthusian (1). 2. Adj. Neomalthusian (2). [Pr.: ne-o-mal-tu-si-a-] – Neomalthusian + suf. -ist.

DOOM

neomalthusianíst (rar) [th pron. t] (ne-o-, -si-a-) adj. m., s. m., pl. neomalthusianíști; adj. f., s. f. neomalthusianístă, pl. neomalthusianíste

neomalthusianistului
NEOMALTHUSIANÍST, -Ă, neomalthusianiști, -ste, s. m. și f., adj. (Rar)S. m. și f. 1. Neomalthusian (1). 2. Adj. Neomalthusian (2). [Pr.: ne-o-mal-tu-si-a-] – Neomalthusian + suf. -ist.

DOOM

neomalthusianíst (rar) [th pron. t] (ne-o-, -si-a-) adj. m., s. m., pl. neomalthusianíști; adj. f., s. f. neomalthusianístă, pl. neomalthusianíste

neomalthusianistului
NEOMALTHUSIANÍST, -Ă, neomalthusianiști, -ste, s. m. și f., adj. (Rar)S. m. și f. 1. Neomalthusian (1). 2. Adj. Neomalthusian (2). [Pr.: ne-o-mal-tu-si-a-] – Neomalthusian + suf. -ist.

DOOM

neomalthusianíst (rar) [th pron. t] (ne-o-, -si-a-) adj. m., s. m., pl. neomalthusianíști; adj. f., s. f. neomalthusianístă, pl. neomalthusianíste

neomalthusianiști
NEOMALTHUSIANÍST, -Ă, neomalthusianiști, -ste, s. m. și f., adj. (Rar)S. m. și f. 1. Neomalthusian (1). 2. Adj. Neomalthusian (2). [Pr.: ne-o-mal-tu-si-a-] – Neomalthusian + suf. -ist.

DOOM

neomalthusianíst (rar) [th pron. t] (ne-o-, -si-a-) adj. m., s. m., pl. neomalthusianíști; adj. f., s. f. neomalthusianístă, pl. neomalthusianíste

neomalthusianiști
NEOMALTHUSIANÍST, -Ă, neomalthusianiști, -ste, s. m. și f., adj. (Rar)S. m. și f. 1. Neomalthusian (1). 2. Adj. Neomalthusian (2). [Pr.: ne-o-mal-tu-si-a-] – Neomalthusian + suf. -ist.

DOOM

neomalthusianíst (rar) [th pron. t] (ne-o-, -si-a-) adj. m., s. m., pl. neomalthusianíști; adj. f., s. f. neomalthusianístă, pl. neomalthusianíste

neomalthusianiștii
NEOMALTHUSIANÍST, -Ă, neomalthusianiști, -ste, s. m. și f., adj. (Rar)S. m. și f. 1. Neomalthusian (1). 2. Adj. Neomalthusian (2). [Pr.: ne-o-mal-tu-si-a-] – Neomalthusian + suf. -ist.

DOOM

neomalthusianíst (rar) [th pron. t] (ne-o-, -si-a-) adj. m., s. m., pl. neomalthusianíști; adj. f., s. f. neomalthusianístă, pl. neomalthusianíste

neomalthusianiștii
NEOMALTHUSIANÍST, -Ă, neomalthusianiști, -ste, s. m. și f., adj. (Rar)S. m. și f. 1. Neomalthusian (1). 2. Adj. Neomalthusian (2). [Pr.: ne-o-mal-tu-si-a-] – Neomalthusian + suf. -ist.

DOOM

neomalthusianíst (rar) [th pron. t] (ne-o-, -si-a-) adj. m., s. m., pl. neomalthusianíști; adj. f., s. f. neomalthusianístă, pl. neomalthusianíste

neomalthusianiștilor
NEOMALTHUSIANÍST, -Ă, neomalthusianiști, -ste, s. m. și f., adj. (Rar)S. m. și f. 1. Neomalthusian (1). 2. Adj. Neomalthusian (2). [Pr.: ne-o-mal-tu-si-a-] – Neomalthusian + suf. -ist.

DOOM

neomalthusianíst (rar) [th pron. t] (ne-o-, -si-a-) adj. m., s. m., pl. neomalthusianíști; adj. f., s. f. neomalthusianístă, pl. neomalthusianíste

neomalthusianiștilor
NEOMALTHUSIANÍST, -Ă, neomalthusianiști, -ste, s. m. și f., adj. (Rar)S. m. și f. 1. Neomalthusian (1). 2. Adj. Neomalthusian (2). [Pr.: ne-o-mal-tu-si-a-] – Neomalthusian + suf. -ist.

DOOM

neomalthusianíst (rar) [th pron. t] (ne-o-, -si-a-) adj. m., s. m., pl. neomalthusianíști; adj. f., s. f. neomalthusianístă, pl. neomalthusianíste

neomalthusianul
NEOMALTHUSIÁN, -Ă, neomalthusieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neomalthusianismului; neomalthusianist (1). 2. Adj. Care ține de neomalthusianism, relativ la neomalthusianism, caracteristic, propriu pentru neomalthusianism; neomalthusianist (2). [Pr.: ne-o-mal-tu-si-an] – Din fr. néo-malthusien.

DOOM

neomalthusián [th pron. t] (ne-o-, -si-an) adj. m., s. m., pl. neomalthusiéni (-si-eni); adj. f., s. f. neomalthusiánă, pl. neomalthusiéne

neomalthusianul
NEOMALTHUSIÁN, -Ă, neomalthusieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neomalthusianismului; neomalthusianist (1). 2. Adj. Care ține de neomalthusianism, relativ la neomalthusianism, caracteristic, propriu pentru neomalthusianism; neomalthusianist (2). [Pr.: ne-o-mal-tu-si-an] – Din fr. néo-malthusien.

DOOM

neomalthusián [th pron. t] (ne-o-, -si-an) adj. m., s. m., pl. neomalthusiéni (-si-eni); adj. f., s. f. neomalthusiánă, pl. neomalthusiéne

neomalthusianului
NEOMALTHUSIÁN, -Ă, neomalthusieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neomalthusianismului; neomalthusianist (1). 2. Adj. Care ține de neomalthusianism, relativ la neomalthusianism, caracteristic, propriu pentru neomalthusianism; neomalthusianist (2). [Pr.: ne-o-mal-tu-si-an] – Din fr. néo-malthusien.

DOOM

neomalthusián [th pron. t] (ne-o-, -si-an) adj. m., s. m., pl. neomalthusiéni (-si-eni); adj. f., s. f. neomalthusiánă, pl. neomalthusiéne

neomalthusianului
NEOMALTHUSIÁN, -Ă, neomalthusieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neomalthusianismului; neomalthusianist (1). 2. Adj. Care ține de neomalthusianism, relativ la neomalthusianism, caracteristic, propriu pentru neomalthusianism; neomalthusianist (2). [Pr.: ne-o-mal-tu-si-an] – Din fr. néo-malthusien.

DOOM

neomalthusián [th pron. t] (ne-o-, -si-an) adj. m., s. m., pl. neomalthusiéni (-si-eni); adj. f., s. f. neomalthusiánă, pl. neomalthusiéne

neomalthusiene
NEOMALTHUSIÁN, -Ă, neomalthusieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neomalthusianismului; neomalthusianist (1). 2. Adj. Care ține de neomalthusianism, relativ la neomalthusianism, caracteristic, propriu pentru neomalthusianism; neomalthusianist (2). [Pr.: ne-o-mal-tu-si-an] – Din fr. néo-malthusien.

DOOM

neomalthusián [th pron. t] (ne-o-, -si-an) adj. m., s. m., pl. neomalthusiéni (-si-eni); adj. f., s. f. neomalthusiánă, pl. neomalthusiéne

neomalthusiene
NEOMALTHUSIÁN, -Ă, neomalthusieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neomalthusianismului; neomalthusianist (1). 2. Adj. Care ține de neomalthusianism, relativ la neomalthusianism, caracteristic, propriu pentru neomalthusianism; neomalthusianist (2). [Pr.: ne-o-mal-tu-si-an] – Din fr. néo-malthusien.

DOOM

neomalthusián [th pron. t] (ne-o-, -si-an) adj. m., s. m., pl. neomalthusiéni (-si-eni); adj. f., s. f. neomalthusiánă, pl. neomalthusiéne

neomalthusienei
NEOMALTHUSIÁN, -Ă, neomalthusieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neomalthusianismului; neomalthusianist (1). 2. Adj. Care ține de neomalthusianism, relativ la neomalthusianism, caracteristic, propriu pentru neomalthusianism; neomalthusianist (2). [Pr.: ne-o-mal-tu-si-an] – Din fr. néo-malthusien.

DOOM

neomalthusián [th pron. t] (ne-o-, -si-an) adj. m., s. m., pl. neomalthusiéni (-si-eni); adj. f., s. f. neomalthusiánă, pl. neomalthusiéne

neomalthusienei
NEOMALTHUSIÁN, -Ă, neomalthusieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neomalthusianismului; neomalthusianist (1). 2. Adj. Care ține de neomalthusianism, relativ la neomalthusianism, caracteristic, propriu pentru neomalthusianism; neomalthusianist (2). [Pr.: ne-o-mal-tu-si-an] – Din fr. néo-malthusien.

DOOM

neomalthusián [th pron. t] (ne-o-, -si-an) adj. m., s. m., pl. neomalthusiéni (-si-eni); adj. f., s. f. neomalthusiánă, pl. neomalthusiéne

neomalthusienele
NEOMALTHUSIÁN, -Ă, neomalthusieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neomalthusianismului; neomalthusianist (1). 2. Adj. Care ține de neomalthusianism, relativ la neomalthusianism, caracteristic, propriu pentru neomalthusianism; neomalthusianist (2). [Pr.: ne-o-mal-tu-si-an] – Din fr. néo-malthusien.

DOOM

neomalthusián [th pron. t] (ne-o-, -si-an) adj. m., s. m., pl. neomalthusiéni (-si-eni); adj. f., s. f. neomalthusiánă, pl. neomalthusiéne

neomalthusienele
NEOMALTHUSIÁN, -Ă, neomalthusieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neomalthusianismului; neomalthusianist (1). 2. Adj. Care ține de neomalthusianism, relativ la neomalthusianism, caracteristic, propriu pentru neomalthusianism; neomalthusianist (2). [Pr.: ne-o-mal-tu-si-an] – Din fr. néo-malthusien.

DOOM

neomalthusián [th pron. t] (ne-o-, -si-an) adj. m., s. m., pl. neomalthusiéni (-si-eni); adj. f., s. f. neomalthusiánă, pl. neomalthusiéne

neomalthusienelor
NEOMALTHUSIÁN, -Ă, neomalthusieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neomalthusianismului; neomalthusianist (1). 2. Adj. Care ține de neomalthusianism, relativ la neomalthusianism, caracteristic, propriu pentru neomalthusianism; neomalthusianist (2). [Pr.: ne-o-mal-tu-si-an] – Din fr. néo-malthusien.

DOOM

neomalthusián [th pron. t] (ne-o-, -si-an) adj. m., s. m., pl. neomalthusiéni (-si-eni); adj. f., s. f. neomalthusiánă, pl. neomalthusiéne

neomalthusienelor
NEOMALTHUSIÁN, -Ă, neomalthusieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neomalthusianismului; neomalthusianist (1). 2. Adj. Care ține de neomalthusianism, relativ la neomalthusianism, caracteristic, propriu pentru neomalthusianism; neomalthusianist (2). [Pr.: ne-o-mal-tu-si-an] – Din fr. néo-malthusien.

DOOM

neomalthusián [th pron. t] (ne-o-, -si-an) adj. m., s. m., pl. neomalthusiéni (-si-eni); adj. f., s. f. neomalthusiánă, pl. neomalthusiéne

neomalthusieni
NEOMALTHUSIÁN, -Ă, neomalthusieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neomalthusianismului; neomalthusianist (1). 2. Adj. Care ține de neomalthusianism, relativ la neomalthusianism, caracteristic, propriu pentru neomalthusianism; neomalthusianist (2). [Pr.: ne-o-mal-tu-si-an] – Din fr. néo-malthusien.

DOOM

neomalthusián [th pron. t] (ne-o-, -si-an) adj. m., s. m., pl. neomalthusiéni (-si-eni); adj. f., s. f. neomalthusiánă, pl. neomalthusiéne

neomalthusieni
NEOMALTHUSIÁN, -Ă, neomalthusieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neomalthusianismului; neomalthusianist (1). 2. Adj. Care ține de neomalthusianism, relativ la neomalthusianism, caracteristic, propriu pentru neomalthusianism; neomalthusianist (2). [Pr.: ne-o-mal-tu-si-an] – Din fr. néo-malthusien.

DOOM

neomalthusián [th pron. t] (ne-o-, -si-an) adj. m., s. m., pl. neomalthusiéni (-si-eni); adj. f., s. f. neomalthusiánă, pl. neomalthusiéne

neomalthusienii
NEOMALTHUSIÁN, -Ă, neomalthusieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neomalthusianismului; neomalthusianist (1). 2. Adj. Care ține de neomalthusianism, relativ la neomalthusianism, caracteristic, propriu pentru neomalthusianism; neomalthusianist (2). [Pr.: ne-o-mal-tu-si-an] – Din fr. néo-malthusien.

DOOM

neomalthusián [th pron. t] (ne-o-, -si-an) adj. m., s. m., pl. neomalthusiéni (-si-eni); adj. f., s. f. neomalthusiánă, pl. neomalthusiéne

neomalthusienii
NEOMALTHUSIÁN, -Ă, neomalthusieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neomalthusianismului; neomalthusianist (1). 2. Adj. Care ține de neomalthusianism, relativ la neomalthusianism, caracteristic, propriu pentru neomalthusianism; neomalthusianist (2). [Pr.: ne-o-mal-tu-si-an] – Din fr. néo-malthusien.

DOOM

neomalthusián [th pron. t] (ne-o-, -si-an) adj. m., s. m., pl. neomalthusiéni (-si-eni); adj. f., s. f. neomalthusiánă, pl. neomalthusiéne

neomalthusienilor
NEOMALTHUSIÁN, -Ă, neomalthusieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neomalthusianismului; neomalthusianist (1). 2. Adj. Care ține de neomalthusianism, relativ la neomalthusianism, caracteristic, propriu pentru neomalthusianism; neomalthusianist (2). [Pr.: ne-o-mal-tu-si-an] – Din fr. néo-malthusien.

DOOM

neomalthusián [th pron. t] (ne-o-, -si-an) adj. m., s. m., pl. neomalthusiéni (-si-eni); adj. f., s. f. neomalthusiánă, pl. neomalthusiéne

neomalthusienilor
NEOMALTHUSIÁN, -Ă, neomalthusieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neomalthusianismului; neomalthusianist (1). 2. Adj. Care ține de neomalthusianism, relativ la neomalthusianism, caracteristic, propriu pentru neomalthusianism; neomalthusianist (2). [Pr.: ne-o-mal-tu-si-an] – Din fr. néo-malthusien.

DOOM

neomalthusián [th pron. t] (ne-o-, -si-an) adj. m., s. m., pl. neomalthusiéni (-si-eni); adj. f., s. f. neomalthusiánă, pl. neomalthusiéne

neomarginalism
NEOMARGINALÍSM s.n. Denumire dată concepțiilor contemporane rezultate în urma falimentului economiei politice neoclasice. [Et. incertă].

neomarginalismul
NEOMARGINALÍSM s.n. Denumire dată concepțiilor contemporane rezultate în urma falimentului economiei politice neoclasice. [Et. incertă].

neomarginalismului
NEOMARGINALÍSM s.n. Denumire dată concepțiilor contemporane rezultate în urma falimentului economiei politice neoclasice. [Et. incertă].

neomeneasca
NEOMENÉSC, -EÁSCĂ, neomenești, adj. Lipsit de omenie; inuman, sălbatic. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + omenesc.

DOOM

neomenésc (ne-o-) adj. m., f. neomeneáscă; pl. m. și f. neomenéști

neomenesc
NEOMENÉSC, -EÁSCĂ, neomenești, adj. Lipsit de omenie; inuman, sălbatic. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + omenesc.

DOOM

neomenésc (ne-o-) adj. m., f. neomeneáscă; pl. m. și f. neomenéști

neomenescul
NEOMENÉSC, -EÁSCĂ, neomenești, adj. Lipsit de omenie; inuman, sălbatic. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + omenesc.

DOOM

neomenésc (ne-o-) adj. m., f. neomeneáscă; pl. m. și f. neomenéști

neomenescului
NEOMENÉSC, -EÁSCĂ, neomenești, adj. Lipsit de omenie; inuman, sălbatic. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + omenesc.

DOOM

neomenésc (ne-o-) adj. m., f. neomeneáscă; pl. m. și f. neomenéști

neomenește
NEOMENÉȘTE adv. în chip neomenesc, cu cruzime. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + omenește.

DOOM

neomenéște (ne-o-) adv.

neomenești
NEOMENÉSC, -EÁSCĂ, neomenești, adj. Lipsit de omenie; inuman, sălbatic. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + omenesc.

DOOM

neomenésc (ne-o-) adj. m., f. neomeneáscă; pl. m. și f. neomenéști

neomeneștii
NEOMENÉSC, -EÁSCĂ, neomenești, adj. Lipsit de omenie; inuman, sălbatic. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + omenesc.

DOOM

neomenésc (ne-o-) adj. m., f. neomeneáscă; pl. m. și f. neomenéști

neomeneștile
NEOMENÉSC, -EÁSCĂ, neomenești, adj. Lipsit de omenie; inuman, sălbatic. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + omenesc.

DOOM

neomenésc (ne-o-) adj. m., f. neomeneáscă; pl. m. și f. neomenéști

neomeneștilor
NEOMENÉSC, -EÁSCĂ, neomenești, adj. Lipsit de omenie; inuman, sălbatic. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + omenesc.

DOOM

neomenésc (ne-o-) adj. m., f. neomeneáscă; pl. m. și f. neomenéști

neomenia
NEOMENÍE, (2) neomenii, s. f. 1. Lipsă de omenie. 2. Faptă de om neomenos; cruzime, sălbăticie. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + omenie.

DOOM

neomeníe (ne-o-) s. f., art. neomenía, g.-d. art. neomeníei; (fapte) pl. neomeníi, art. neomeníile

neomenie
NEOMENÍE, (2) neomenii, s. f. 1. Lipsă de omenie. 2. Faptă de om neomenos; cruzime, sălbăticie. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + omenie.

DOOM

neomeníe (ne-o-) s. f., art. neomenía, g.-d. art. neomeníei; (fapte) pl. neomeníi, art. neomeníile

neomeniei
NEOMENÍE, (2) neomenii, s. f. 1. Lipsă de omenie. 2. Faptă de om neomenos; cruzime, sălbăticie. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + omenie.

DOOM

neomeníe (ne-o-) s. f., art. neomenía, g.-d. art. neomeníei; (fapte) pl. neomeníi, art. neomeníile

neomenii
NEOMENÍE, (2) neomenii, s. f. 1. Lipsă de omenie. 2. Faptă de om neomenos; cruzime, sălbăticie. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + omenie.

DOOM

neomeníe (ne-o-) s. f., art. neomenía, g.-d. art. neomeníei; (fapte) pl. neomeníi, art. neomeníile

neomeniile
NEOMENÍE, (2) neomenii, s. f. 1. Lipsă de omenie. 2. Faptă de om neomenos; cruzime, sălbăticie. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + omenie.

DOOM

neomeníe (ne-o-) s. f., art. neomenía, g.-d. art. neomeníei; (fapte) pl. neomeníi, art. neomeníile

neomeniilor
NEOMENÍE, (2) neomenii, s. f. 1. Lipsă de omenie. 2. Faptă de om neomenos; cruzime, sălbăticie. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + omenie.

DOOM

neomeníe (ne-o-) s. f., art. neomenía, g.-d. art. neomeníei; (fapte) pl. neomeníi, art. neomeníile

neomenit
NEOMENÍT, -Ă, neomeniți, -te, adj. (Înv.) Neomenos. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + omenit.

DOOM

neomenít (înv.) (ne-o-) adj. m., pl. neomeníți; f. neomenítă, pl. neomeníte

neomenita
NEOMENÍT, -Ă, neomeniți, -te, adj. (Înv.) Neomenos. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + omenit.

DOOM

neomenít (înv.) (ne-o-) adj. m., pl. neomeníți; f. neomenítă, pl. neomeníte

neomenite
NEOMENÍT, -Ă, neomeniți, -te, adj. (Înv.) Neomenos. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + omenit.

DOOM

neomenít (înv.) (ne-o-) adj. m., pl. neomeníți; f. neomenítă, pl. neomeníte

neomenitei
NEOMENÍT, -Ă, neomeniți, -te, adj. (Înv.) Neomenos. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + omenit.

DOOM

neomenít (înv.) (ne-o-) adj. m., pl. neomeníți; f. neomenítă, pl. neomeníte

neomenitele
NEOMENÍT, -Ă, neomeniți, -te, adj. (Înv.) Neomenos. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + omenit.

DOOM

neomenít (înv.) (ne-o-) adj. m., pl. neomeníți; f. neomenítă, pl. neomeníte

neomenitelor
NEOMENÍT, -Ă, neomeniți, -te, adj. (Înv.) Neomenos. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + omenit.

DOOM

neomenít (înv.) (ne-o-) adj. m., pl. neomeníți; f. neomenítă, pl. neomeníte

neomenitul
NEOMENÍT, -Ă, neomeniți, -te, adj. (Înv.) Neomenos. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + omenit.

DOOM

neomenít (înv.) (ne-o-) adj. m., pl. neomeníți; f. neomenítă, pl. neomeníte

neomenitului
NEOMENÍT, -Ă, neomeniți, -te, adj. (Înv.) Neomenos. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + omenit.

DOOM

neomenít (înv.) (ne-o-) adj. m., pl. neomeníți; f. neomenítă, pl. neomeníte

neomeniți
NEOMENÍT, -Ă, neomeniți, -te, adj. (Înv.) Neomenos. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + omenit.

DOOM

neomenít (înv.) (ne-o-) adj. m., pl. neomeníți; f. neomenítă, pl. neomeníte

neomeniții
NEOMENÍT, -Ă, neomeniți, -te, adj. (Înv.) Neomenos. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + omenit.

DOOM

neomenít (înv.) (ne-o-) adj. m., pl. neomeníți; f. neomenítă, pl. neomeníte

neomeniților
NEOMENÍT, -Ă, neomeniți, -te, adj. (Înv.) Neomenos. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + omenit.

DOOM

neomenít (înv.) (ne-o-) adj. m., pl. neomeníți; f. neomenítă, pl. neomeníte

neomenoasa
NEOMENÓS, -OÁSĂ, neomenoși, -oase, adj. Lipsit de omenie, fără milă; rău; crud, neomenit. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + omenos.

DOOM

neomenós (ne-o-) adj. m., pl. neomenóși; f. neomenoásă, pl. neomenoáse

neomenoase
NEOMENÓS, -OÁSĂ, neomenoși, -oase, adj. Lipsit de omenie, fără milă; rău; crud, neomenit. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + omenos.

DOOM

neomenós (ne-o-) adj. m., pl. neomenóși; f. neomenoásă, pl. neomenoáse

neomenoasei
NEOMENÓS, -OÁSĂ, neomenoși, -oase, adj. Lipsit de omenie, fără milă; rău; crud, neomenit. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + omenos.

DOOM

neomenós (ne-o-) adj. m., pl. neomenóși; f. neomenoásă, pl. neomenoáse

neomenoasele
NEOMENÓS, -OÁSĂ, neomenoși, -oase, adj. Lipsit de omenie, fără milă; rău; crud, neomenit. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + omenos.

DOOM

neomenós (ne-o-) adj. m., pl. neomenóși; f. neomenoásă, pl. neomenoáse

neomenoaselor
NEOMENÓS, -OÁSĂ, neomenoși, -oase, adj. Lipsit de omenie, fără milă; rău; crud, neomenit. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + omenos.

DOOM

neomenós (ne-o-) adj. m., pl. neomenóși; f. neomenoásă, pl. neomenoáse

neomenos
NEOMENÓS, -OÁSĂ, neomenoși, -oase, adj. Lipsit de omenie, fără milă; rău; crud, neomenit. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + omenos.

DOOM

neomenós (ne-o-) adj. m., pl. neomenóși; f. neomenoásă, pl. neomenoáse

neomenosul
NEOMENÓS, -OÁSĂ, neomenoși, -oase, adj. Lipsit de omenie, fără milă; rău; crud, neomenit. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + omenos.

DOOM

neomenós (ne-o-) adj. m., pl. neomenóși; f. neomenoásă, pl. neomenoáse

neomenosului
NEOMENÓS, -OÁSĂ, neomenoși, -oase, adj. Lipsit de omenie, fără milă; rău; crud, neomenit. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + omenos.

DOOM

neomenós (ne-o-) adj. m., pl. neomenóși; f. neomenoásă, pl. neomenoáse

neomenoși
NEOMENÓS, -OÁSĂ, neomenoși, -oase, adj. Lipsit de omenie, fără milă; rău; crud, neomenit. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + omenos.

DOOM

neomenós (ne-o-) adj. m., pl. neomenóși; f. neomenoásă, pl. neomenoáse

neomenoșii
NEOMENÓS, -OÁSĂ, neomenoși, -oase, adj. Lipsit de omenie, fără milă; rău; crud, neomenit. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + omenos.

DOOM

neomenós (ne-o-) adj. m., pl. neomenóși; f. neomenoásă, pl. neomenoáse

neomenoșilor
NEOMENÓS, -OÁSĂ, neomenoși, -oase, adj. Lipsit de omenie, fără milă; rău; crud, neomenit. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + omenos.

DOOM

neomenós (ne-o-) adj. m., pl. neomenóși; f. neomenoásă, pl. neomenoáse

neomicina
NEOMICÍNĂ s. f. Antibiotic cu spectru larg extras din ciuperca Streptomyces fradiae, activ mai ales asupra stafilococilor patogeni. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néomycine.

DOOM

neomicínă (ne-o-) s. f., g.-d. art. neomicínei

neomicine
NEOMICÍNĂ s. f. Antibiotic cu spectru larg extras din ciuperca Streptomyces fradiae, activ mai ales asupra stafilococilor patogeni. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néomycine.

DOOM

neomicínă (ne-o-) s. f., g.-d. art. neomicínei

neomicinei
NEOMICÍNĂ s. f. Antibiotic cu spectru larg extras din ciuperca Streptomyces fradiae, activ mai ales asupra stafilococilor patogeni. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néomycine.

DOOM

neomicínă (ne-o-) s. f., g.-d. art. neomicínei

neomicinele
NEOMICÍNĂ s. f. Antibiotic cu spectru larg extras din ciuperca Streptomyces fradiae, activ mai ales asupra stafilococilor patogeni. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néomycine.

DOOM

neomicínă (ne-o-) s. f., g.-d. art. neomicínei

neomicinelor
NEOMICÍNĂ s. f. Antibiotic cu spectru larg extras din ciuperca Streptomyces fradiae, activ mai ales asupra stafilococilor patogeni. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néomycine.

DOOM

neomicínă (ne-o-) s. f., g.-d. art. neomicínei

neomorfism
NEOMORFÍSM s.n. (Biol.) Apariția unor noi formații care modifică forma vechiului organ. [Cf. fr. néomorphisme].

neomorfismul
NEOMORFÍSM s.n. (Biol.) Apariția unor noi formații care modifică forma vechiului organ. [Cf. fr. néomorphisme].

neomorfismului
NEOMORFÍSM s.n. (Biol.) Apariția unor noi formații care modifică forma vechiului organ. [Cf. fr. néomorphisme].

neomorfoza
NEOMORFÓZĂ s.f. (Biol.) Regenerare a țesuturilor sau a organelor distruse. [Cf. fr. néomorphose].

neomorfoze
NEOMORFÓZĂ s.f. (Biol.) Regenerare a țesuturilor sau a organelor distruse. [Cf. fr. néomorphose].

neomorfozei
NEOMORFÓZĂ s.f. (Biol.) Regenerare a țesuturilor sau a organelor distruse. [Cf. fr. néomorphose].

neomul
NEÓM, neoameni, s. m. Persoană lipsită de însușirile proprii unui om normal; persoană lipsită de omenie. ◊ Loc. adv. Ca neoamenii = altfel decât ar fi normal. ◊ Expr. A face pe cineva (din om) neom = a aduce pe cineva într-o stare de plâns, distrugându-l fizicește sau sufletește. [Pr.: ne-om] – Pref. ne- + om.

DOOM

neóm s. m., pl. neoámeni

neomului
NEÓM, neoameni, s. m. Persoană lipsită de însușirile proprii unui om normal; persoană lipsită de omenie. ◊ Loc. adv. Ca neoamenii = altfel decât ar fi normal. ◊ Expr. A face pe cineva (din om) neom = a aduce pe cineva într-o stare de plâns, distrugându-l fizicește sau sufletește. [Pr.: ne-om] – Pref. ne- + om.

DOOM

neóm s. m., pl. neoámeni

neon
NEÓN s. n. Element chimic, gaz nobil neinflamabil, inodor și incolor, folosit la umplerea unor lămpi electrice. [Pr.: ne-on] – Din fr. néon.

DOOM

neón s. n.; simb. Ne

neonazism
NEONAZÍSM s. n. Curent, revanșard, șovinist care încearcă să reînvie nazismul. [Pr.: ne-o-] – Neo- + nazism.

DOOM

neonazísm (ne-o-) s. n.

neonazismul
NEONAZÍSM s. n. Curent, revanșard, șovinist care încearcă să reînvie nazismul. [Pr.: ne-o-] – Neo- + nazism.

DOOM

neonazísm (ne-o-) s. n.

neonazismului
NEONAZÍSM s. n. Curent, revanșard, șovinist care încearcă să reînvie nazismul. [Pr.: ne-o-] – Neo- + nazism.

DOOM

neonazísm (ne-o-) s. n.

neonazist
NEONAZÍST, -Ă, neonaziști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neonazismului, privitor la neonazism. 2. S. m. și f. Adept al neonazismului. [Pr.: ne-o-] – Neonaz[ism] + suf. -ist.

DOOM

neonazíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neonazíști; adj. f., s. f. neonazístă, pl. neonazíste

neonazist
NEONAZÍST, -Ă, neonaziști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neonazismului, privitor la neonazism. 2. S. m. și f. Adept al neonazismului. [Pr.: ne-o-] – Neonaz[ism] + suf. -ist.

DOOM

neonazíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neonazíști; adj. f., s. f. neonazístă, pl. neonazíste

neonazista
NEONAZÍST, -Ă, neonaziști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neonazismului, privitor la neonazism. 2. S. m. și f. Adept al neonazismului. [Pr.: ne-o-] – Neonaz[ism] + suf. -ist.

DOOM

neonazíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neonazíști; adj. f., s. f. neonazístă, pl. neonazíste

neonazista
NEONAZÍST, -Ă, neonaziști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neonazismului, privitor la neonazism. 2. S. m. și f. Adept al neonazismului. [Pr.: ne-o-] – Neonaz[ism] + suf. -ist.

DOOM

neonazíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neonazíști; adj. f., s. f. neonazístă, pl. neonazíste

neonaziste
NEONAZÍST, -Ă, neonaziști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neonazismului, privitor la neonazism. 2. S. m. și f. Adept al neonazismului. [Pr.: ne-o-] – Neonaz[ism] + suf. -ist.

DOOM

neonazíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neonazíști; adj. f., s. f. neonazístă, pl. neonazíste

neonaziste
NEONAZÍST, -Ă, neonaziști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neonazismului, privitor la neonazism. 2. S. m. și f. Adept al neonazismului. [Pr.: ne-o-] – Neonaz[ism] + suf. -ist.

DOOM

neonazíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neonazíști; adj. f., s. f. neonazístă, pl. neonazíste

neonazistei
NEONAZÍST, -Ă, neonaziști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neonazismului, privitor la neonazism. 2. S. m. și f. Adept al neonazismului. [Pr.: ne-o-] – Neonaz[ism] + suf. -ist.

DOOM

neonazíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neonazíști; adj. f., s. f. neonazístă, pl. neonazíste

neonazistei
NEONAZÍST, -Ă, neonaziști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neonazismului, privitor la neonazism. 2. S. m. și f. Adept al neonazismului. [Pr.: ne-o-] – Neonaz[ism] + suf. -ist.

DOOM

neonazíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neonazíști; adj. f., s. f. neonazístă, pl. neonazíste

neonazistele
NEONAZÍST, -Ă, neonaziști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neonazismului, privitor la neonazism. 2. S. m. și f. Adept al neonazismului. [Pr.: ne-o-] – Neonaz[ism] + suf. -ist.

DOOM

neonazíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neonazíști; adj. f., s. f. neonazístă, pl. neonazíste

neonazistele
NEONAZÍST, -Ă, neonaziști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neonazismului, privitor la neonazism. 2. S. m. și f. Adept al neonazismului. [Pr.: ne-o-] – Neonaz[ism] + suf. -ist.

DOOM

neonazíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neonazíști; adj. f., s. f. neonazístă, pl. neonazíste

neonazistelor
NEONAZÍST, -Ă, neonaziști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neonazismului, privitor la neonazism. 2. S. m. și f. Adept al neonazismului. [Pr.: ne-o-] – Neonaz[ism] + suf. -ist.

DOOM

neonazíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neonazíști; adj. f., s. f. neonazístă, pl. neonazíste

neonazistelor
NEONAZÍST, -Ă, neonaziști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neonazismului, privitor la neonazism. 2. S. m. și f. Adept al neonazismului. [Pr.: ne-o-] – Neonaz[ism] + suf. -ist.

DOOM

neonazíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neonazíști; adj. f., s. f. neonazístă, pl. neonazíste

neonazistul
NEONAZÍST, -Ă, neonaziști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neonazismului, privitor la neonazism. 2. S. m. și f. Adept al neonazismului. [Pr.: ne-o-] – Neonaz[ism] + suf. -ist.

DOOM

neonazíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neonazíști; adj. f., s. f. neonazístă, pl. neonazíste

neonazistul
NEONAZÍST, -Ă, neonaziști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neonazismului, privitor la neonazism. 2. S. m. și f. Adept al neonazismului. [Pr.: ne-o-] – Neonaz[ism] + suf. -ist.

DOOM

neonazíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neonazíști; adj. f., s. f. neonazístă, pl. neonazíste

neonazistului
NEONAZÍST, -Ă, neonaziști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neonazismului, privitor la neonazism. 2. S. m. și f. Adept al neonazismului. [Pr.: ne-o-] – Neonaz[ism] + suf. -ist.

DOOM

neonazíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neonazíști; adj. f., s. f. neonazístă, pl. neonazíste

neonazistului
NEONAZÍST, -Ă, neonaziști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neonazismului, privitor la neonazism. 2. S. m. și f. Adept al neonazismului. [Pr.: ne-o-] – Neonaz[ism] + suf. -ist.

DOOM

neonazíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neonazíști; adj. f., s. f. neonazístă, pl. neonazíste

neonaziști
NEONAZÍST, -Ă, neonaziști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neonazismului, privitor la neonazism. 2. S. m. și f. Adept al neonazismului. [Pr.: ne-o-] – Neonaz[ism] + suf. -ist.

DOOM

neonazíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neonazíști; adj. f., s. f. neonazístă, pl. neonazíste

neonaziști
NEONAZÍST, -Ă, neonaziști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neonazismului, privitor la neonazism. 2. S. m. și f. Adept al neonazismului. [Pr.: ne-o-] – Neonaz[ism] + suf. -ist.

DOOM

neonazíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neonazíști; adj. f., s. f. neonazístă, pl. neonazíste

neonaziștii
NEONAZÍST, -Ă, neonaziști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neonazismului, privitor la neonazism. 2. S. m. și f. Adept al neonazismului. [Pr.: ne-o-] – Neonaz[ism] + suf. -ist.

DOOM

neonazíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neonazíști; adj. f., s. f. neonazístă, pl. neonazíste

neonaziștii
NEONAZÍST, -Ă, neonaziști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neonazismului, privitor la neonazism. 2. S. m. și f. Adept al neonazismului. [Pr.: ne-o-] – Neonaz[ism] + suf. -ist.

DOOM

neonazíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neonazíști; adj. f., s. f. neonazístă, pl. neonazíste

neonaziștilor
NEONAZÍST, -Ă, neonaziști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neonazismului, privitor la neonazism. 2. S. m. și f. Adept al neonazismului. [Pr.: ne-o-] – Neonaz[ism] + suf. -ist.

DOOM

neonazíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neonazíști; adj. f., s. f. neonazístă, pl. neonazíste

neonaziștilor
NEONAZÍST, -Ă, neonaziști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neonazismului, privitor la neonazism. 2. S. m. și f. Adept al neonazismului. [Pr.: ne-o-] – Neonaz[ism] + suf. -ist.

DOOM

neonazíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neonazíști; adj. f., s. f. neonazístă, pl. neonazíste

neonul
NEÓN s. n. Element chimic, gaz nobil neinflamabil, inodor și incolor, folosit la umplerea unor lămpi electrice. [Pr.: ne-on] – Din fr. néon.

DOOM

neón s. n.; simb. Ne

neonului
NEÓN s. n. Element chimic, gaz nobil neinflamabil, inodor și incolor, folosit la umplerea unor lămpi electrice. [Pr.: ne-on] – Din fr. néon.

DOOM

neón s. n.; simb. Ne

neoperabil
NEOPERÁBIL, -Ă, neoperabili, -e, adj. Care nu poate fi operat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + operabil.

neoperabila
NEOPERÁBIL, -Ă, neoperabili, -e, adj. Care nu poate fi operat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + operabil.

neoperabile
NEOPERÁBIL, -Ă, neoperabili, -e, adj. Care nu poate fi operat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + operabil.

neoperabilei
NEOPERÁBIL, -Ă, neoperabili, -e, adj. Care nu poate fi operat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + operabil.

neoperabilele
NEOPERÁBIL, -Ă, neoperabili, -e, adj. Care nu poate fi operat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + operabil.

neoperabilelor
NEOPERÁBIL, -Ă, neoperabili, -e, adj. Care nu poate fi operat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + operabil.

neoperabili
NEOPERÁBIL, -Ă, neoperabili, -e, adj. Care nu poate fi operat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + operabil.

neoperabilii
NEOPERÁBIL, -Ă, neoperabili, -e, adj. Care nu poate fi operat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + operabil.

neoperabililor
NEOPERÁBIL, -Ă, neoperabili, -e, adj. Care nu poate fi operat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + operabil.

neoperabilul
NEOPERÁBIL, -Ă, neoperabili, -e, adj. Care nu poate fi operat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + operabil.

neoperabilului
NEOPERÁBIL, -Ă, neoperabili, -e, adj. Care nu poate fi operat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + operabil.

neopitagorician
NEOPITAGORICIÁN, -Ă adj. Referitor la neopitagorism. // s.m. și f. Adept al neopitagorismului. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. néo-pythagoricien].

neopitagoriciana
NEOPITAGORICIÁN, -Ă adj. Referitor la neopitagorism. // s.m. și f. Adept al neopitagorismului. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. néo-pythagoricien].

neopitagoricianul
NEOPITAGORICIÁN, -Ă adj. Referitor la neopitagorism. // s.m. și f. Adept al neopitagorismului. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. néo-pythagoricien].

neopitagoricianului
NEOPITAGORICIÁN, -Ă adj. Referitor la neopitagorism. // s.m. și f. Adept al neopitagorismului. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. néo-pythagoricien].

neopitagoriciene
NEOPITAGORICIÁN, -Ă adj. Referitor la neopitagorism. // s.m. și f. Adept al neopitagorismului. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. néo-pythagoricien].

neopitagoricienei
NEOPITAGORICIÁN, -Ă adj. Referitor la neopitagorism. // s.m. și f. Adept al neopitagorismului. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. néo-pythagoricien].

neopitagoricienele
NEOPITAGORICIÁN, -Ă adj. Referitor la neopitagorism. // s.m. și f. Adept al neopitagorismului. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. néo-pythagoricien].

neopitagoricienelor
NEOPITAGORICIÁN, -Ă adj. Referitor la neopitagorism. // s.m. și f. Adept al neopitagorismului. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. néo-pythagoricien].

neopitagoricieni
NEOPITAGORICIÁN, -Ă adj. Referitor la neopitagorism. // s.m. și f. Adept al neopitagorismului. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. néo-pythagoricien].

neopitagoricienii
NEOPITAGORICIÁN, -Ă adj. Referitor la neopitagorism. // s.m. și f. Adept al neopitagorismului. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. néo-pythagoricien].

neopitagoricienilor
NEOPITAGORICIÁN, -Ă adj. Referitor la neopitagorism. // s.m. și f. Adept al neopitagorismului. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. néo-pythagoricien].

neopitagorism
NEOPITAGORÍSM s.n. Sistem filozofic de origine alexandrină, care imită pe acela al lui Pitagora. [Cf. fr. néo-pythagorisme].

neopitagorismul
NEOPITAGORÍSM s.n. Sistem filozofic de origine alexandrină, care imită pe acela al lui Pitagora. [Cf. fr. néo-pythagorisme].

neopitagorismului
NEOPITAGORÍSM s.n. Sistem filozofic de origine alexandrină, care imită pe acela al lui Pitagora. [Cf. fr. néo-pythagorisme].

neopitec
NEOPITÉC s.m. Specie de maimuță fosilă de la începutul erei terțiare. [< fr. néopithèque].

neopiteci
NEOPITÉC s.m. Specie de maimuță fosilă de la începutul erei terțiare. [< fr. néopithèque].

neopitecii
NEOPITÉC s.m. Specie de maimuță fosilă de la începutul erei terțiare. [< fr. néopithèque].

neopitecilor
NEOPITÉC s.m. Specie de maimuță fosilă de la începutul erei terțiare. [< fr. néopithèque].

neopitecul
NEOPITÉC s.m. Specie de maimuță fosilă de la începutul erei terțiare. [< fr. néopithèque].

neopitecului
NEOPITÉC s.m. Specie de maimuță fosilă de la începutul erei terțiare. [< fr. néopithèque].

neoplasm
NEOPLÁSM, neoplasme, s. n. Formă de cancer caracterizată prin invazia țesuturilor învecinate, recidivă după o intervenție chirurgicală; p. gener. cancer. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoplasme.

DOOM

neoplásm (ne-o-plasm) s. n., pl. neoplásme

neoplasme
NEOPLÁSM, neoplasme, s. n. Formă de cancer caracterizată prin invazia țesuturilor învecinate, recidivă după o intervenție chirurgicală; p. gener. cancer. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoplasme.

DOOM

neoplásm (ne-o-plasm) s. n., pl. neoplásme

neoplasmele
NEOPLÁSM, neoplasme, s. n. Formă de cancer caracterizată prin invazia țesuturilor învecinate, recidivă după o intervenție chirurgicală; p. gener. cancer. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoplasme.

DOOM

neoplásm (ne-o-plasm) s. n., pl. neoplásme

neoplasmelor
NEOPLÁSM, neoplasme, s. n. Formă de cancer caracterizată prin invazia țesuturilor învecinate, recidivă după o intervenție chirurgicală; p. gener. cancer. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoplasme.

DOOM

neoplásm (ne-o-plasm) s. n., pl. neoplásme

neoplasmul
NEOPLÁSM, neoplasme, s. n. Formă de cancer caracterizată prin invazia țesuturilor învecinate, recidivă după o intervenție chirurgicală; p. gener. cancer. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoplasme.

DOOM

neoplásm (ne-o-plasm) s. n., pl. neoplásme

neoplasmului
NEOPLÁSM, neoplasme, s. n. Formă de cancer caracterizată prin invazia țesuturilor învecinate, recidivă după o intervenție chirurgicală; p. gener. cancer. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoplasme.

DOOM

neoplásm (ne-o-plasm) s. n., pl. neoplásme

neoplasticism
NEOPLASTICÍSM s.n. Variantă a abstracționismului, care se caracterizează printr-un geometrism în care liniile și planurile de culoare se întretaie în unghi drept, ca și prin folosirea unei game cromatice limitate la albastru, galben și roșu. [< fr. néo-plasticisme].

neoplasticismul
NEOPLASTICÍSM s.n. Variantă a abstracționismului, care se caracterizează printr-un geometrism în care liniile și planurile de culoare se întretaie în unghi drept, ca și prin folosirea unei game cromatice limitate la albastru, galben și roșu. [< fr. néo-plasticisme].

neoplasticismului
NEOPLASTICÍSM s.n. Variantă a abstracționismului, care se caracterizează printr-un geometrism în care liniile și planurile de culoare se întretaie în unghi drept, ca și prin folosirea unei game cromatice limitate la albastru, galben și roșu. [< fr. néo-plasticisme].

neoplatonic
NEOPLATÓNIC, -Ă, neoplatonici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoplatonismului; neoplatonician (1). 2. Adj. Care ține de neoplatonism, privitor la neoplatonism; neoplatonician (2). [Pr.: ne-o-] – Neoplaton[ism] + suf. -ic. Cf. it. neoplatonico.

DOOM

neoplatónic (ne-o-pla-) adj. m., s. m., pl. neoplatónici; adj. f., s. f. neoplatónică, pl. neoplatónice

neoplatonic
NEOPLATÓNIC, -Ă, neoplatonici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoplatonismului; neoplatonician (1). 2. Adj. Care ține de neoplatonism, privitor la neoplatonism; neoplatonician (2). [Pr.: ne-o-] – Neoplaton[ism] + suf. -ic. Cf. it. neoplatonico.

DOOM

neoplatónic (ne-o-pla-) adj. m., s. m., pl. neoplatónici; adj. f., s. f. neoplatónică, pl. neoplatónice

neoplatonica
NEOPLATÓNIC, -Ă, neoplatonici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoplatonismului; neoplatonician (1). 2. Adj. Care ține de neoplatonism, privitor la neoplatonism; neoplatonician (2). [Pr.: ne-o-] – Neoplaton[ism] + suf. -ic. Cf. it. neoplatonico.

DOOM

neoplatónic (ne-o-pla-) adj. m., s. m., pl. neoplatónici; adj. f., s. f. neoplatónică, pl. neoplatónice

neoplatonica
NEOPLATÓNIC, -Ă, neoplatonici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoplatonismului; neoplatonician (1). 2. Adj. Care ține de neoplatonism, privitor la neoplatonism; neoplatonician (2). [Pr.: ne-o-] – Neoplaton[ism] + suf. -ic. Cf. it. neoplatonico.

DOOM

neoplatónic (ne-o-pla-) adj. m., s. m., pl. neoplatónici; adj. f., s. f. neoplatónică, pl. neoplatónice

neoplatonice
NEOPLATÓNIC, -Ă, neoplatonici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoplatonismului; neoplatonician (1). 2. Adj. Care ține de neoplatonism, privitor la neoplatonism; neoplatonician (2). [Pr.: ne-o-] – Neoplaton[ism] + suf. -ic. Cf. it. neoplatonico.

DOOM

neoplatónic (ne-o-pla-) adj. m., s. m., pl. neoplatónici; adj. f., s. f. neoplatónică, pl. neoplatónice

neoplatonice
NEOPLATÓNIC, -Ă, neoplatonici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoplatonismului; neoplatonician (1). 2. Adj. Care ține de neoplatonism, privitor la neoplatonism; neoplatonician (2). [Pr.: ne-o-] – Neoplaton[ism] + suf. -ic. Cf. it. neoplatonico.

DOOM

neoplatónic (ne-o-pla-) adj. m., s. m., pl. neoplatónici; adj. f., s. f. neoplatónică, pl. neoplatónice

neoplatonicei
NEOPLATÓNIC, -Ă, neoplatonici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoplatonismului; neoplatonician (1). 2. Adj. Care ține de neoplatonism, privitor la neoplatonism; neoplatonician (2). [Pr.: ne-o-] – Neoplaton[ism] + suf. -ic. Cf. it. neoplatonico.

DOOM

neoplatónic (ne-o-pla-) adj. m., s. m., pl. neoplatónici; adj. f., s. f. neoplatónică, pl. neoplatónice

neoplatonicei
NEOPLATÓNIC, -Ă, neoplatonici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoplatonismului; neoplatonician (1). 2. Adj. Care ține de neoplatonism, privitor la neoplatonism; neoplatonician (2). [Pr.: ne-o-] – Neoplaton[ism] + suf. -ic. Cf. it. neoplatonico.

DOOM

neoplatónic (ne-o-pla-) adj. m., s. m., pl. neoplatónici; adj. f., s. f. neoplatónică, pl. neoplatónice

neoplatonicele
NEOPLATÓNIC, -Ă, neoplatonici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoplatonismului; neoplatonician (1). 2. Adj. Care ține de neoplatonism, privitor la neoplatonism; neoplatonician (2). [Pr.: ne-o-] – Neoplaton[ism] + suf. -ic. Cf. it. neoplatonico.

DOOM

neoplatónic (ne-o-pla-) adj. m., s. m., pl. neoplatónici; adj. f., s. f. neoplatónică, pl. neoplatónice

neoplatonicele
NEOPLATÓNIC, -Ă, neoplatonici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoplatonismului; neoplatonician (1). 2. Adj. Care ține de neoplatonism, privitor la neoplatonism; neoplatonician (2). [Pr.: ne-o-] – Neoplaton[ism] + suf. -ic. Cf. it. neoplatonico.

DOOM

neoplatónic (ne-o-pla-) adj. m., s. m., pl. neoplatónici; adj. f., s. f. neoplatónică, pl. neoplatónice

neoplatonicelor
NEOPLATÓNIC, -Ă, neoplatonici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoplatonismului; neoplatonician (1). 2. Adj. Care ține de neoplatonism, privitor la neoplatonism; neoplatonician (2). [Pr.: ne-o-] – Neoplaton[ism] + suf. -ic. Cf. it. neoplatonico.

DOOM

neoplatónic (ne-o-pla-) adj. m., s. m., pl. neoplatónici; adj. f., s. f. neoplatónică, pl. neoplatónice

neoplatonicelor
NEOPLATÓNIC, -Ă, neoplatonici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoplatonismului; neoplatonician (1). 2. Adj. Care ține de neoplatonism, privitor la neoplatonism; neoplatonician (2). [Pr.: ne-o-] – Neoplaton[ism] + suf. -ic. Cf. it. neoplatonico.

DOOM

neoplatónic (ne-o-pla-) adj. m., s. m., pl. neoplatónici; adj. f., s. f. neoplatónică, pl. neoplatónice

neoplatonici
NEOPLATÓNIC, -Ă, neoplatonici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoplatonismului; neoplatonician (1). 2. Adj. Care ține de neoplatonism, privitor la neoplatonism; neoplatonician (2). [Pr.: ne-o-] – Neoplaton[ism] + suf. -ic. Cf. it. neoplatonico.

DOOM

neoplatónic (ne-o-pla-) adj. m., s. m., pl. neoplatónici; adj. f., s. f. neoplatónică, pl. neoplatónice

neoplatonici
NEOPLATÓNIC, -Ă, neoplatonici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoplatonismului; neoplatonician (1). 2. Adj. Care ține de neoplatonism, privitor la neoplatonism; neoplatonician (2). [Pr.: ne-o-] – Neoplaton[ism] + suf. -ic. Cf. it. neoplatonico.

DOOM

neoplatónic (ne-o-pla-) adj. m., s. m., pl. neoplatónici; adj. f., s. f. neoplatónică, pl. neoplatónice

neoplatonician
NEOPLATONICIÁN, -Ă, neoplatonicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Neoplatonic (1). 2. Adj. Neoplatonic (2). [Pr.: ne-o-pla-to-ni-ci-an] – Din fr. néo-platonicien.

DOOM

neoplatonicián (ne-o-pla-, -ci-an) adj. m., s. m., pl. neoplatoniciéni (-ci-eni); adj. f., s. f. neoplatoniciánă, pl. neoplatoniciéne

neoplatonician
NEOPLATONICIÁN, -Ă, neoplatonicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Neoplatonic (1). 2. Adj. Neoplatonic (2). [Pr.: ne-o-pla-to-ni-ci-an] – Din fr. néo-platonicien.

DOOM

neoplatonicián (ne-o-pla-, -ci-an) adj. m., s. m., pl. neoplatoniciéni (-ci-eni); adj. f., s. f. neoplatoniciánă, pl. neoplatoniciéne

neoplatoniciana
NEOPLATONICIÁN, -Ă, neoplatonicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Neoplatonic (1). 2. Adj. Neoplatonic (2). [Pr.: ne-o-pla-to-ni-ci-an] – Din fr. néo-platonicien.

DOOM

neoplatonicián (ne-o-pla-, -ci-an) adj. m., s. m., pl. neoplatoniciéni (-ci-eni); adj. f., s. f. neoplatoniciánă, pl. neoplatoniciéne

neoplatoniciana
NEOPLATONICIÁN, -Ă, neoplatonicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Neoplatonic (1). 2. Adj. Neoplatonic (2). [Pr.: ne-o-pla-to-ni-ci-an] – Din fr. néo-platonicien.

DOOM

neoplatonicián (ne-o-pla-, -ci-an) adj. m., s. m., pl. neoplatoniciéni (-ci-eni); adj. f., s. f. neoplatoniciánă, pl. neoplatoniciéne

neoplatonicianul
NEOPLATONICIÁN, -Ă, neoplatonicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Neoplatonic (1). 2. Adj. Neoplatonic (2). [Pr.: ne-o-pla-to-ni-ci-an] – Din fr. néo-platonicien.

DOOM

neoplatonicián (ne-o-pla-, -ci-an) adj. m., s. m., pl. neoplatoniciéni (-ci-eni); adj. f., s. f. neoplatoniciánă, pl. neoplatoniciéne

neoplatonicianul
NEOPLATONICIÁN, -Ă, neoplatonicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Neoplatonic (1). 2. Adj. Neoplatonic (2). [Pr.: ne-o-pla-to-ni-ci-an] – Din fr. néo-platonicien.

DOOM

neoplatonicián (ne-o-pla-, -ci-an) adj. m., s. m., pl. neoplatoniciéni (-ci-eni); adj. f., s. f. neoplatoniciánă, pl. neoplatoniciéne

neoplatonicianului
NEOPLATONICIÁN, -Ă, neoplatonicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Neoplatonic (1). 2. Adj. Neoplatonic (2). [Pr.: ne-o-pla-to-ni-ci-an] – Din fr. néo-platonicien.

DOOM

neoplatonicián (ne-o-pla-, -ci-an) adj. m., s. m., pl. neoplatoniciéni (-ci-eni); adj. f., s. f. neoplatoniciánă, pl. neoplatoniciéne

neoplatonicianului
NEOPLATONICIÁN, -Ă, neoplatonicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Neoplatonic (1). 2. Adj. Neoplatonic (2). [Pr.: ne-o-pla-to-ni-ci-an] – Din fr. néo-platonicien.

DOOM

neoplatonicián (ne-o-pla-, -ci-an) adj. m., s. m., pl. neoplatoniciéni (-ci-eni); adj. f., s. f. neoplatoniciánă, pl. neoplatoniciéne

neoplatoniciene
NEOPLATONICIÁN, -Ă, neoplatonicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Neoplatonic (1). 2. Adj. Neoplatonic (2). [Pr.: ne-o-pla-to-ni-ci-an] – Din fr. néo-platonicien.

DOOM

neoplatonicián (ne-o-pla-, -ci-an) adj. m., s. m., pl. neoplatoniciéni (-ci-eni); adj. f., s. f. neoplatoniciánă, pl. neoplatoniciéne

neoplatoniciene
NEOPLATONICIÁN, -Ă, neoplatonicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Neoplatonic (1). 2. Adj. Neoplatonic (2). [Pr.: ne-o-pla-to-ni-ci-an] – Din fr. néo-platonicien.

DOOM

neoplatonicián (ne-o-pla-, -ci-an) adj. m., s. m., pl. neoplatoniciéni (-ci-eni); adj. f., s. f. neoplatoniciánă, pl. neoplatoniciéne

neoplatonicienei
NEOPLATONICIÁN, -Ă, neoplatonicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Neoplatonic (1). 2. Adj. Neoplatonic (2). [Pr.: ne-o-pla-to-ni-ci-an] – Din fr. néo-platonicien.

DOOM

neoplatonicián (ne-o-pla-, -ci-an) adj. m., s. m., pl. neoplatoniciéni (-ci-eni); adj. f., s. f. neoplatoniciánă, pl. neoplatoniciéne

neoplatonicienei
NEOPLATONICIÁN, -Ă, neoplatonicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Neoplatonic (1). 2. Adj. Neoplatonic (2). [Pr.: ne-o-pla-to-ni-ci-an] – Din fr. néo-platonicien.

DOOM

neoplatonicián (ne-o-pla-, -ci-an) adj. m., s. m., pl. neoplatoniciéni (-ci-eni); adj. f., s. f. neoplatoniciánă, pl. neoplatoniciéne

neoplatonicienele
NEOPLATONICIÁN, -Ă, neoplatonicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Neoplatonic (1). 2. Adj. Neoplatonic (2). [Pr.: ne-o-pla-to-ni-ci-an] – Din fr. néo-platonicien.

DOOM

neoplatonicián (ne-o-pla-, -ci-an) adj. m., s. m., pl. neoplatoniciéni (-ci-eni); adj. f., s. f. neoplatoniciánă, pl. neoplatoniciéne

neoplatonicienele
NEOPLATONICIÁN, -Ă, neoplatonicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Neoplatonic (1). 2. Adj. Neoplatonic (2). [Pr.: ne-o-pla-to-ni-ci-an] – Din fr. néo-platonicien.

DOOM

neoplatonicián (ne-o-pla-, -ci-an) adj. m., s. m., pl. neoplatoniciéni (-ci-eni); adj. f., s. f. neoplatoniciánă, pl. neoplatoniciéne

neoplatonicienelor
NEOPLATONICIÁN, -Ă, neoplatonicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Neoplatonic (1). 2. Adj. Neoplatonic (2). [Pr.: ne-o-pla-to-ni-ci-an] – Din fr. néo-platonicien.

DOOM

neoplatonicián (ne-o-pla-, -ci-an) adj. m., s. m., pl. neoplatoniciéni (-ci-eni); adj. f., s. f. neoplatoniciánă, pl. neoplatoniciéne

neoplatonicienelor
NEOPLATONICIÁN, -Ă, neoplatonicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Neoplatonic (1). 2. Adj. Neoplatonic (2). [Pr.: ne-o-pla-to-ni-ci-an] – Din fr. néo-platonicien.

DOOM

neoplatonicián (ne-o-pla-, -ci-an) adj. m., s. m., pl. neoplatoniciéni (-ci-eni); adj. f., s. f. neoplatoniciánă, pl. neoplatoniciéne

neoplatonicieni
NEOPLATONICIÁN, -Ă, neoplatonicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Neoplatonic (1). 2. Adj. Neoplatonic (2). [Pr.: ne-o-pla-to-ni-ci-an] – Din fr. néo-platonicien.

DOOM

neoplatonicián (ne-o-pla-, -ci-an) adj. m., s. m., pl. neoplatoniciéni (-ci-eni); adj. f., s. f. neoplatoniciánă, pl. neoplatoniciéne

neoplatonicieni
NEOPLATONICIÁN, -Ă, neoplatonicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Neoplatonic (1). 2. Adj. Neoplatonic (2). [Pr.: ne-o-pla-to-ni-ci-an] – Din fr. néo-platonicien.

DOOM

neoplatonicián (ne-o-pla-, -ci-an) adj. m., s. m., pl. neoplatoniciéni (-ci-eni); adj. f., s. f. neoplatoniciánă, pl. neoplatoniciéne

neoplatonicienii
NEOPLATONICIÁN, -Ă, neoplatonicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Neoplatonic (1). 2. Adj. Neoplatonic (2). [Pr.: ne-o-pla-to-ni-ci-an] – Din fr. néo-platonicien.

DOOM

neoplatonicián (ne-o-pla-, -ci-an) adj. m., s. m., pl. neoplatoniciéni (-ci-eni); adj. f., s. f. neoplatoniciánă, pl. neoplatoniciéne

neoplatonicienii
NEOPLATONICIÁN, -Ă, neoplatonicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Neoplatonic (1). 2. Adj. Neoplatonic (2). [Pr.: ne-o-pla-to-ni-ci-an] – Din fr. néo-platonicien.

DOOM

neoplatonicián (ne-o-pla-, -ci-an) adj. m., s. m., pl. neoplatoniciéni (-ci-eni); adj. f., s. f. neoplatoniciánă, pl. neoplatoniciéne

neoplatonicienilor
NEOPLATONICIÁN, -Ă, neoplatonicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Neoplatonic (1). 2. Adj. Neoplatonic (2). [Pr.: ne-o-pla-to-ni-ci-an] – Din fr. néo-platonicien.

DOOM

neoplatonicián (ne-o-pla-, -ci-an) adj. m., s. m., pl. neoplatoniciéni (-ci-eni); adj. f., s. f. neoplatoniciánă, pl. neoplatoniciéne

neoplatonicienilor
NEOPLATONICIÁN, -Ă, neoplatonicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Neoplatonic (1). 2. Adj. Neoplatonic (2). [Pr.: ne-o-pla-to-ni-ci-an] – Din fr. néo-platonicien.

DOOM

neoplatonicián (ne-o-pla-, -ci-an) adj. m., s. m., pl. neoplatoniciéni (-ci-eni); adj. f., s. f. neoplatoniciánă, pl. neoplatoniciéne

neoplatonicii
NEOPLATÓNIC, -Ă, neoplatonici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoplatonismului; neoplatonician (1). 2. Adj. Care ține de neoplatonism, privitor la neoplatonism; neoplatonician (2). [Pr.: ne-o-] – Neoplaton[ism] + suf. -ic. Cf. it. neoplatonico.

DOOM

neoplatónic (ne-o-pla-) adj. m., s. m., pl. neoplatónici; adj. f., s. f. neoplatónică, pl. neoplatónice

neoplatonicii
NEOPLATÓNIC, -Ă, neoplatonici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoplatonismului; neoplatonician (1). 2. Adj. Care ține de neoplatonism, privitor la neoplatonism; neoplatonician (2). [Pr.: ne-o-] – Neoplaton[ism] + suf. -ic. Cf. it. neoplatonico.

DOOM

neoplatónic (ne-o-pla-) adj. m., s. m., pl. neoplatónici; adj. f., s. f. neoplatónică, pl. neoplatónice

neoplatonicilor
NEOPLATÓNIC, -Ă, neoplatonici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoplatonismului; neoplatonician (1). 2. Adj. Care ține de neoplatonism, privitor la neoplatonism; neoplatonician (2). [Pr.: ne-o-] – Neoplaton[ism] + suf. -ic. Cf. it. neoplatonico.

DOOM

neoplatónic (ne-o-pla-) adj. m., s. m., pl. neoplatónici; adj. f., s. f. neoplatónică, pl. neoplatónice

neoplatonicilor
NEOPLATÓNIC, -Ă, neoplatonici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoplatonismului; neoplatonician (1). 2. Adj. Care ține de neoplatonism, privitor la neoplatonism; neoplatonician (2). [Pr.: ne-o-] – Neoplaton[ism] + suf. -ic. Cf. it. neoplatonico.

DOOM

neoplatónic (ne-o-pla-) adj. m., s. m., pl. neoplatónici; adj. f., s. f. neoplatónică, pl. neoplatónice

neoplatonicul
NEOPLATÓNIC, -Ă, neoplatonici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoplatonismului; neoplatonician (1). 2. Adj. Care ține de neoplatonism, privitor la neoplatonism; neoplatonician (2). [Pr.: ne-o-] – Neoplaton[ism] + suf. -ic. Cf. it. neoplatonico.

DOOM

neoplatónic (ne-o-pla-) adj. m., s. m., pl. neoplatónici; adj. f., s. f. neoplatónică, pl. neoplatónice

neoplatonicul
NEOPLATÓNIC, -Ă, neoplatonici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoplatonismului; neoplatonician (1). 2. Adj. Care ține de neoplatonism, privitor la neoplatonism; neoplatonician (2). [Pr.: ne-o-] – Neoplaton[ism] + suf. -ic. Cf. it. neoplatonico.

DOOM

neoplatónic (ne-o-pla-) adj. m., s. m., pl. neoplatónici; adj. f., s. f. neoplatónică, pl. neoplatónice

neoplatonicului
NEOPLATÓNIC, -Ă, neoplatonici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoplatonismului; neoplatonician (1). 2. Adj. Care ține de neoplatonism, privitor la neoplatonism; neoplatonician (2). [Pr.: ne-o-] – Neoplaton[ism] + suf. -ic. Cf. it. neoplatonico.

DOOM

neoplatónic (ne-o-pla-) adj. m., s. m., pl. neoplatónici; adj. f., s. f. neoplatónică, pl. neoplatónice

neoplatonicului
NEOPLATÓNIC, -Ă, neoplatonici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoplatonismului; neoplatonician (1). 2. Adj. Care ține de neoplatonism, privitor la neoplatonism; neoplatonician (2). [Pr.: ne-o-] – Neoplaton[ism] + suf. -ic. Cf. it. neoplatonico.

DOOM

neoplatónic (ne-o-pla-) adj. m., s. m., pl. neoplatónici; adj. f., s. f. neoplatónică, pl. neoplatónice

neoplatonism
NEOPLATONÍSM s. n. Doctrină filosofică din sec. III-VI care reformula filosofia lui Platon prin introducerea unor elemente din aristotelism, stoicism în strânsă legătură cu religia. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-platonisme.

DOOM

neoplatonísm (ne-o-pla-) s. n.

neoplatonismul
NEOPLATONÍSM s. n. Doctrină filosofică din sec. III-VI care reformula filosofia lui Platon prin introducerea unor elemente din aristotelism, stoicism în strânsă legătură cu religia. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-platonisme.

DOOM

neoplatonísm (ne-o-pla-) s. n.

neoplatonismului
NEOPLATONÍSM s. n. Doctrină filosofică din sec. III-VI care reformula filosofia lui Platon prin introducerea unor elemente din aristotelism, stoicism în strânsă legătură cu religia. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-platonisme.

DOOM

neoplatonísm (ne-o-pla-) s. n.

neoplazia
NEOPLAZÍE, neoplazii, s. f. (Med.) Proces patologic de formare a unui țesut nou, tumoral, prin înmulțirea celulară exagerată care alterează structura normală a țesutului originar. ♦ Cancer. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoplasie.

DOOM

neoplazíe (ne-o-pla-) s. f., art. neoplazía, g.-d. art. neoplazíei; pl. neoplazíi, art. neoplazíile

neoplazic
NEOPLÁZIC, -Ă, neoplazici, -ce, adj. (Med.) Care se referă la neoplazie sau la neoplasm, caracteristic, propriu pentru neoplazie. Țesut neoplazic. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoplasique.

DOOM

neoplázic (ne-o-pla-) adj. m., pl. neoplázici; f. neoplázică, pl. neoplázice

neoplazica
NEOPLÁZIC, -Ă, neoplazici, -ce, adj. (Med.) Care se referă la neoplazie sau la neoplasm, caracteristic, propriu pentru neoplazie. Țesut neoplazic. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoplasique.

DOOM

neoplázic (ne-o-pla-) adj. m., pl. neoplázici; f. neoplázică, pl. neoplázice

neoplazice
NEOPLÁZIC, -Ă, neoplazici, -ce, adj. (Med.) Care se referă la neoplazie sau la neoplasm, caracteristic, propriu pentru neoplazie. Țesut neoplazic. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoplasique.

DOOM

neoplázic (ne-o-pla-) adj. m., pl. neoplázici; f. neoplázică, pl. neoplázice

neoplazicei
NEOPLÁZIC, -Ă, neoplazici, -ce, adj. (Med.) Care se referă la neoplazie sau la neoplasm, caracteristic, propriu pentru neoplazie. Țesut neoplazic. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoplasique.

DOOM

neoplázic (ne-o-pla-) adj. m., pl. neoplázici; f. neoplázică, pl. neoplázice

neoplazicele
NEOPLÁZIC, -Ă, neoplazici, -ce, adj. (Med.) Care se referă la neoplazie sau la neoplasm, caracteristic, propriu pentru neoplazie. Țesut neoplazic. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoplasique.

DOOM

neoplázic (ne-o-pla-) adj. m., pl. neoplázici; f. neoplázică, pl. neoplázice

neoplazicelor
NEOPLÁZIC, -Ă, neoplazici, -ce, adj. (Med.) Care se referă la neoplazie sau la neoplasm, caracteristic, propriu pentru neoplazie. Țesut neoplazic. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoplasique.

DOOM

neoplázic (ne-o-pla-) adj. m., pl. neoplázici; f. neoplázică, pl. neoplázice

neoplazici
NEOPLÁZIC, -Ă, neoplazici, -ce, adj. (Med.) Care se referă la neoplazie sau la neoplasm, caracteristic, propriu pentru neoplazie. Țesut neoplazic. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoplasique.

DOOM

neoplázic (ne-o-pla-) adj. m., pl. neoplázici; f. neoplázică, pl. neoplázice

neoplazicii
NEOPLÁZIC, -Ă, neoplazici, -ce, adj. (Med.) Care se referă la neoplazie sau la neoplasm, caracteristic, propriu pentru neoplazie. Țesut neoplazic. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoplasique.

DOOM

neoplázic (ne-o-pla-) adj. m., pl. neoplázici; f. neoplázică, pl. neoplázice

neoplazicilor
NEOPLÁZIC, -Ă, neoplazici, -ce, adj. (Med.) Care se referă la neoplazie sau la neoplasm, caracteristic, propriu pentru neoplazie. Țesut neoplazic. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoplasique.

DOOM

neoplázic (ne-o-pla-) adj. m., pl. neoplázici; f. neoplázică, pl. neoplázice

neoplazicul
NEOPLÁZIC, -Ă, neoplazici, -ce, adj. (Med.) Care se referă la neoplazie sau la neoplasm, caracteristic, propriu pentru neoplazie. Țesut neoplazic. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoplasique.

DOOM

neoplázic (ne-o-pla-) adj. m., pl. neoplázici; f. neoplázică, pl. neoplázice

neoplazicului
NEOPLÁZIC, -Ă, neoplazici, -ce, adj. (Med.) Care se referă la neoplazie sau la neoplasm, caracteristic, propriu pentru neoplazie. Țesut neoplazic. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoplasique.

DOOM

neoplázic (ne-o-pla-) adj. m., pl. neoplázici; f. neoplázică, pl. neoplázice

neoplazie
NEOPLAZÍE, neoplazii, s. f. (Med.) Proces patologic de formare a unui țesut nou, tumoral, prin înmulțirea celulară exagerată care alterează structura normală a țesutului originar. ♦ Cancer. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoplasie.

DOOM

neoplazíe (ne-o-pla-) s. f., art. neoplazía, g.-d. art. neoplazíei; pl. neoplazíi, art. neoplazíile

neoplaziei
NEOPLAZÍE, neoplazii, s. f. (Med.) Proces patologic de formare a unui țesut nou, tumoral, prin înmulțirea celulară exagerată care alterează structura normală a țesutului originar. ♦ Cancer. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoplasie.

DOOM

neoplazíe (ne-o-pla-) s. f., art. neoplazía, g.-d. art. neoplazíei; pl. neoplazíi, art. neoplazíile

neoplazii
NEOPLAZÍE, neoplazii, s. f. (Med.) Proces patologic de formare a unui țesut nou, tumoral, prin înmulțirea celulară exagerată care alterează structura normală a țesutului originar. ♦ Cancer. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoplasie.

DOOM

neoplazíe (ne-o-pla-) s. f., art. neoplazía, g.-d. art. neoplazíei; pl. neoplazíi, art. neoplazíile

neoplaziile
NEOPLAZÍE, neoplazii, s. f. (Med.) Proces patologic de formare a unui țesut nou, tumoral, prin înmulțirea celulară exagerată care alterează structura normală a țesutului originar. ♦ Cancer. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoplasie.

DOOM

neoplazíe (ne-o-pla-) s. f., art. neoplazía, g.-d. art. neoplazíei; pl. neoplazíi, art. neoplazíile

neoplaziilor
NEOPLAZÍE, neoplazii, s. f. (Med.) Proces patologic de formare a unui țesut nou, tumoral, prin înmulțirea celulară exagerată care alterează structura normală a țesutului originar. ♦ Cancer. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoplasie.

DOOM

neoplazíe (ne-o-pla-) s. f., art. neoplazía, g.-d. art. neoplazíei; pl. neoplazíi, art. neoplazíile

neoportun
NEOPORTÚN, -Ă, neoportuni, -e, adj. Care nu este oportun; nepotrivit, inoportun. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + oportun.

neoportuna
NEOPORTÚN, -Ă, neoportuni, -e, adj. Care nu este oportun; nepotrivit, inoportun. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + oportun.

neoportune
NEOPORTÚN, -Ă, neoportuni, -e, adj. Care nu este oportun; nepotrivit, inoportun. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + oportun.

neoportunei
NEOPORTÚN, -Ă, neoportuni, -e, adj. Care nu este oportun; nepotrivit, inoportun. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + oportun.

neoportunele
NEOPORTÚN, -Ă, neoportuni, -e, adj. Care nu este oportun; nepotrivit, inoportun. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + oportun.

neoportunelor
NEOPORTÚN, -Ă, neoportuni, -e, adj. Care nu este oportun; nepotrivit, inoportun. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + oportun.

neoportuni
NEOPORTÚN, -Ă, neoportuni, -e, adj. Care nu este oportun; nepotrivit, inoportun. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + oportun.

neoportunii
NEOPORTÚN, -Ă, neoportuni, -e, adj. Care nu este oportun; nepotrivit, inoportun. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + oportun.

neoportunilor
NEOPORTÚN, -Ă, neoportuni, -e, adj. Care nu este oportun; nepotrivit, inoportun. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + oportun.

neoportunul
NEOPORTÚN, -Ă, neoportuni, -e, adj. Care nu este oportun; nepotrivit, inoportun. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + oportun.

neoportunului
NEOPORTÚN, -Ă, neoportuni, -e, adj. Care nu este oportun; nepotrivit, inoportun. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + oportun.

neopozabil
NEOPOZÁBIL, -Ă, neopozabili, -e, adj. (Despre un act judiciar) Care nu poate fi invocat față de alte persoane și în alte cazuri decât în cele determinate de lege; inopozabil. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + opozabil (după fr. non-opposable).

DOOM

*neopozábil (ne-o-) adj. m., pl. neopozábili; f. neopozábilă, pl. neopozábile

neopozabila
NEOPOZÁBIL, -Ă, neopozabili, -e, adj. (Despre un act judiciar) Care nu poate fi invocat față de alte persoane și în alte cazuri decât în cele determinate de lege; inopozabil. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + opozabil (după fr. non-opposable).

DOOM

*neopozábil (ne-o-) adj. m., pl. neopozábili; f. neopozábilă, pl. neopozábile

neopozabile
NEOPOZÁBIL, -Ă, neopozabili, -e, adj. (Despre un act judiciar) Care nu poate fi invocat față de alte persoane și în alte cazuri decât în cele determinate de lege; inopozabil. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + opozabil (după fr. non-opposable).

DOOM

*neopozábil (ne-o-) adj. m., pl. neopozábili; f. neopozábilă, pl. neopozábile

neopozabilei
NEOPOZÁBIL, -Ă, neopozabili, -e, adj. (Despre un act judiciar) Care nu poate fi invocat față de alte persoane și în alte cazuri decât în cele determinate de lege; inopozabil. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + opozabil (după fr. non-opposable).

DOOM

*neopozábil (ne-o-) adj. m., pl. neopozábili; f. neopozábilă, pl. neopozábile

neopozabilele
NEOPOZÁBIL, -Ă, neopozabili, -e, adj. (Despre un act judiciar) Care nu poate fi invocat față de alte persoane și în alte cazuri decât în cele determinate de lege; inopozabil. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + opozabil (după fr. non-opposable).

DOOM

*neopozábil (ne-o-) adj. m., pl. neopozábili; f. neopozábilă, pl. neopozábile

neopozabilelor
NEOPOZÁBIL, -Ă, neopozabili, -e, adj. (Despre un act judiciar) Care nu poate fi invocat față de alte persoane și în alte cazuri decât în cele determinate de lege; inopozabil. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + opozabil (după fr. non-opposable).

DOOM

*neopozábil (ne-o-) adj. m., pl. neopozábili; f. neopozábilă, pl. neopozábile

neopozabili
NEOPOZÁBIL, -Ă, neopozabili, -e, adj. (Despre un act judiciar) Care nu poate fi invocat față de alte persoane și în alte cazuri decât în cele determinate de lege; inopozabil. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + opozabil (după fr. non-opposable).

DOOM

*neopozábil (ne-o-) adj. m., pl. neopozábili; f. neopozábilă, pl. neopozábile

neopozabilii
NEOPOZÁBIL, -Ă, neopozabili, -e, adj. (Despre un act judiciar) Care nu poate fi invocat față de alte persoane și în alte cazuri decât în cele determinate de lege; inopozabil. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + opozabil (după fr. non-opposable).

DOOM

*neopozábil (ne-o-) adj. m., pl. neopozábili; f. neopozábilă, pl. neopozábile

neopozabililor
NEOPOZÁBIL, -Ă, neopozabili, -e, adj. (Despre un act judiciar) Care nu poate fi invocat față de alte persoane și în alte cazuri decât în cele determinate de lege; inopozabil. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + opozabil (după fr. non-opposable).

DOOM

*neopozábil (ne-o-) adj. m., pl. neopozábili; f. neopozábilă, pl. neopozábile

neopozabilul
NEOPOZÁBIL, -Ă, neopozabili, -e, adj. (Despre un act judiciar) Care nu poate fi invocat față de alte persoane și în alte cazuri decât în cele determinate de lege; inopozabil. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + opozabil (după fr. non-opposable).

DOOM

*neopozábil (ne-o-) adj. m., pl. neopozábili; f. neopozábilă, pl. neopozábile

neopozabilului
NEOPOZÁBIL, -Ă, neopozabili, -e, adj. (Despre un act judiciar) Care nu poate fi invocat față de alte persoane și în alte cazuri decât în cele determinate de lege; inopozabil. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + opozabil (după fr. non-opposable).

DOOM

*neopozábil (ne-o-) adj. m., pl. neopozábili; f. neopozábilă, pl. neopozábile

neopozitivism
NEOPOZITIVÍSM s. n. Curent filosofic contemporan care acordă o atenție deosebită cunoașterii raționale și logicii, precum și analizei logice a limbajului științei. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-positivisme.

DOOM

neopozitivísm (ne-o-) s. n.

neopozitivismul
NEOPOZITIVÍSM s. n. Curent filosofic contemporan care acordă o atenție deosebită cunoașterii raționale și logicii, precum și analizei logice a limbajului științei. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-positivisme.

DOOM

neopozitivísm (ne-o-) s. n.

neopozitivismului
NEOPOZITIVÍSM s. n. Curent filosofic contemporan care acordă o atenție deosebită cunoașterii raționale și logicii, precum și analizei logice a limbajului științei. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-positivisme.

DOOM

neopozitivísm (ne-o-) s. n.

neopozitivist
NEOPOZITIVÍST, -Ă, neopozitiviști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neopozitivismului. 2. Adj. Care ține de neopozitivism. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-positiviste.

DOOM

neopozitivíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neopozitivíști; adj. f., s. f. neopozitivístă, pl. neopozitivíste

neopozitivistă
NEOPOZITIVÍST, -Ă, neopozitiviști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neopozitivismului. 2. Adj. Care ține de neopozitivism. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-positiviste.

DOOM

neopozitivíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neopozitivíști; adj. f., s. f. neopozitivístă, pl. neopozitivíste

neopragmatism
NEOPRAGMATÍSM s.n. Denumire a pragmatismului contemporan. [Cf. fr. néo-pragmatisme].

neopragmatismul
NEOPRAGMATÍSM s.n. Denumire a pragmatismului contemporan. [Cf. fr. néo-pragmatisme].

neopragmatismului
NEOPRAGMATÍSM s.n. Denumire a pragmatismului contemporan. [Cf. fr. néo-pragmatisme].

neopren
NEOPRÉN s. n. Cauciuc sintetic obținut prin polimerizare, care este mai rezistent decît cauciucul natural la acțiunea uleiurilor și ozonului.

DOOM

neoprén (ne-o-pren) s. n.

neoprenul
NEOPRÉN s. n. Cauciuc sintetic obținut prin polimerizare, care este mai rezistent decît cauciucul natural la acțiunea uleiurilor și ozonului.

DOOM

neoprén (ne-o-pren) s. n.

neoprenului
NEOPRÉN s. n. Cauciuc sintetic obținut prin polimerizare, care este mai rezistent decît cauciucul natural la acțiunea uleiurilor și ozonului.

DOOM

neoprén (ne-o-pren) s. n.

neoprit
NEOPRÍT, -Ă, neopriți, -te, adj. Care nu este oprit sau împiedicat de nimic; nestînjenit, nestăvilit, continuu. Valul trece neoprit ! ALECSANDRI, P. II 101.

neoprita
NEOPRÍT, -Ă, neopriți, -te, adj. Care nu este oprit sau împiedicat de nimic; nestînjenit, nestăvilit, continuu. Valul trece neoprit ! ALECSANDRI, P. II 101.

neoprite
NEOPRÍT, -Ă, neopriți, -te, adj. Care nu este oprit sau împiedicat de nimic; nestînjenit, nestăvilit, continuu. Valul trece neoprit ! ALECSANDRI, P. II 101.

neopritei
NEOPRÍT, -Ă, neopriți, -te, adj. Care nu este oprit sau împiedicat de nimic; nestînjenit, nestăvilit, continuu. Valul trece neoprit ! ALECSANDRI, P. II 101.

neopritele
NEOPRÍT, -Ă, neopriți, -te, adj. Care nu este oprit sau împiedicat de nimic; nestînjenit, nestăvilit, continuu. Valul trece neoprit ! ALECSANDRI, P. II 101.

neopritelor
NEOPRÍT, -Ă, neopriți, -te, adj. Care nu este oprit sau împiedicat de nimic; nestînjenit, nestăvilit, continuu. Valul trece neoprit ! ALECSANDRI, P. II 101.

neopritul
NEOPRÍT, -Ă, neopriți, -te, adj. Care nu este oprit sau împiedicat de nimic; nestînjenit, nestăvilit, continuu. Valul trece neoprit ! ALECSANDRI, P. II 101.

neopritului
NEOPRÍT, -Ă, neopriți, -te, adj. Care nu este oprit sau împiedicat de nimic; nestînjenit, nestăvilit, continuu. Valul trece neoprit ! ALECSANDRI, P. II 101.

neopriți
NEOPRÍT, -Ă, neopriți, -te, adj. Care nu este oprit sau împiedicat de nimic; nestînjenit, nestăvilit, continuu. Valul trece neoprit ! ALECSANDRI, P. II 101.

neopriții
NEOPRÍT, -Ă, neopriți, -te, adj. Care nu este oprit sau împiedicat de nimic; nestînjenit, nestăvilit, continuu. Valul trece neoprit ! ALECSANDRI, P. II 101.

neopriților
NEOPRÍT, -Ă, neopriți, -te, adj. Care nu este oprit sau împiedicat de nimic; nestînjenit, nestăvilit, continuu. Valul trece neoprit ! ALECSANDRI, P. II 101.

neopsihanaliza
NEOPSIHANALÍZĂ s. f. (Psih.) Neofreudism. [Pr.: ne-o-] – Neo- + psihanaliză.

neopsihanalize
NEOPSIHANALÍZĂ s. f. (Psih.) Neofreudism. [Pr.: ne-o-] – Neo- + psihanaliză.

neopsihanalizei
NEOPSIHANALÍZĂ s. f. (Psih.) Neofreudism. [Pr.: ne-o-] – Neo- + psihanaliză.

neoptolem
Neoptolem = Neoptolemus.

neoptolemus
Pelides, denumire purtată de Achilles și de Neoptolemus, în calitatea lor de urmași direcți ai lui Peleus.

neorama
NEORÁMĂ s.f. Reprezentare interioară panoramică pe o suprafață cilindrică, cel ce privește fiind situat în centrul cilindrului. [Cf. fr. néo-(ciné)rama].

neorame
NEORÁMĂ s.f. Reprezentare interioară panoramică pe o suprafață cilindrică, cel ce privește fiind situat în centrul cilindrului. [Cf. fr. néo-(ciné)rama].

neoramei
NEORÁMĂ s.f. Reprezentare interioară panoramică pe o suprafață cilindrică, cel ce privește fiind situat în centrul cilindrului. [Cf. fr. néo-(ciné)rama].

neoramele
NEORÁMĂ s.f. Reprezentare interioară panoramică pe o suprafață cilindrică, cel ce privește fiind situat în centrul cilindrului. [Cf. fr. néo-(ciné)rama].

neoramelor
NEORÁMĂ s.f. Reprezentare interioară panoramică pe o suprafață cilindrică, cel ce privește fiind situat în centrul cilindrului. [Cf. fr. néo-(ciné)rama].

neoraționalism
NEORAȚIONALÍSM s.n. Curent filozofic antipozitivist, care încearcă să integreze în mod coerent luarea în considerare a factorului subiectiv al cunoașterii într-o concepție ce consideră că teoria este subordonată obiectului existent independent de subiect. [Pron. ne-o-ra-ți-o-. / < fr. néo-rationalisme].

neoraționalismul
NEORAȚIONALÍSM s.n. Curent filozofic antipozitivist, care încearcă să integreze în mod coerent luarea în considerare a factorului subiectiv al cunoașterii într-o concepție ce consideră că teoria este subordonată obiectului existent independent de subiect. [Pron. ne-o-ra-ți-o-. / < fr. néo-rationalisme].

neoraționalismului
NEORAȚIONALÍSM s.n. Curent filozofic antipozitivist, care încearcă să integreze în mod coerent luarea în considerare a factorului subiectiv al cunoașterii într-o concepție ce consideră că teoria este subordonată obiectului existent independent de subiect. [Pron. ne-o-ra-ți-o-. / < fr. néo-rationalisme].

neoraționalist
NEORAȚIONALÍST, -Ă adj. Referitor la neoraționalism. // s.m. și f. Adept al neoraționalismului. [Pron. ne-o-ra-ți-o-. / < neorațional(ism) + -ist].

neordine
NEÓRDINE s. f. (Rar) Dezordine, deranj, neorânduială (2). [Pr.: ne-or-] – Pref. ne- + ordine.

DOOM

neórdine (rar) (ne-or-) s. f., g.-d. art. neórdinii

neordinea
NEÓRDINE s. f. (Rar) Dezordine, deranj, neorânduială (2). [Pr.: ne-or-] – Pref. ne- + ordine.

DOOM

neórdine (rar) (ne-or-) s. f., g.-d. art. neórdinii

neordini
NEÓRDINE s. f. (Rar) Dezordine, deranj, neorânduială (2). [Pr.: ne-or-] – Pref. ne- + ordine.

DOOM

neórdine (rar) (ne-or-) s. f., g.-d. art. neórdinii

neordinii
NEÓRDINE s. f. (Rar) Dezordine, deranj, neorânduială (2). [Pr.: ne-or-] – Pref. ne- + ordine.

DOOM

neórdine (rar) (ne-or-) s. f., g.-d. art. neórdinii

neorealism
NEOREALÍSM s. n. 1. Curent filosofic contemporan care identifică conștiința cu existența, redusă la un complex de senzații independente. 2. Curent în literatura, artele plastice și cinematografia italiană contemporană, care se manifestă printr-o tendință de apropiere de faptul real, de viața cotidiană a oamenilor obișnuiți. [Pr.: ne-o-re-a-] – Din fr. néo-réalisme.

DOOM

neorealísm (ne-o-re-a-) s. n.

neorealismul
NEOREALÍSM s. n. 1. Curent filosofic contemporan care identifică conștiința cu existența, redusă la un complex de senzații independente. 2. Curent în literatura, artele plastice și cinematografia italiană contemporană, care se manifestă printr-o tendință de apropiere de faptul real, de viața cotidiană a oamenilor obișnuiți. [Pr.: ne-o-re-a-] – Din fr. néo-réalisme.

DOOM

neorealísm (ne-o-re-a-) s. n.

neorealismului
NEOREALÍSM s. n. 1. Curent filosofic contemporan care identifică conștiința cu existența, redusă la un complex de senzații independente. 2. Curent în literatura, artele plastice și cinematografia italiană contemporană, care se manifestă printr-o tendință de apropiere de faptul real, de viața cotidiană a oamenilor obișnuiți. [Pr.: ne-o-re-a-] – Din fr. néo-réalisme.

DOOM

neorealísm (ne-o-re-a-) s. n.

neorealist
NEOREALÍST, -Ă, neorealiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neorealismului. 2. Adj. Care aparține neorealismului, privitor la neorealism. [Pr.: ne-o-re-a-] – Din fr. néo-réaliste.

DOOM

neorealíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neorealíști; adj. f., s. f. neorealístă, pl. neorealíste

neorealist
NEOREALÍST, -Ă, neorealiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neorealismului. 2. Adj. Care aparține neorealismului, privitor la neorealism. [Pr.: ne-o-re-a-] – Din fr. néo-réaliste.

DOOM

neorealíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neorealíști; adj. f., s. f. neorealístă, pl. neorealíste

neorealista
NEOREALÍST, -Ă, neorealiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neorealismului. 2. Adj. Care aparține neorealismului, privitor la neorealism. [Pr.: ne-o-re-a-] – Din fr. néo-réaliste.

DOOM

neorealíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neorealíști; adj. f., s. f. neorealístă, pl. neorealíste

neorealista
NEOREALÍST, -Ă, neorealiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neorealismului. 2. Adj. Care aparține neorealismului, privitor la neorealism. [Pr.: ne-o-re-a-] – Din fr. néo-réaliste.

DOOM

neorealíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neorealíști; adj. f., s. f. neorealístă, pl. neorealíste

neorealiste
NEOREALÍST, -Ă, neorealiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neorealismului. 2. Adj. Care aparține neorealismului, privitor la neorealism. [Pr.: ne-o-re-a-] – Din fr. néo-réaliste.

DOOM

neorealíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neorealíști; adj. f., s. f. neorealístă, pl. neorealíste

neorealiste
NEOREALÍST, -Ă, neorealiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neorealismului. 2. Adj. Care aparține neorealismului, privitor la neorealism. [Pr.: ne-o-re-a-] – Din fr. néo-réaliste.

DOOM

neorealíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neorealíști; adj. f., s. f. neorealístă, pl. neorealíste

neorealistei
NEOREALÍST, -Ă, neorealiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neorealismului. 2. Adj. Care aparține neorealismului, privitor la neorealism. [Pr.: ne-o-re-a-] – Din fr. néo-réaliste.

DOOM

neorealíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neorealíști; adj. f., s. f. neorealístă, pl. neorealíste

neorealistei
NEOREALÍST, -Ă, neorealiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neorealismului. 2. Adj. Care aparține neorealismului, privitor la neorealism. [Pr.: ne-o-re-a-] – Din fr. néo-réaliste.

DOOM

neorealíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neorealíști; adj. f., s. f. neorealístă, pl. neorealíste

neorealistele
NEOREALÍST, -Ă, neorealiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neorealismului. 2. Adj. Care aparține neorealismului, privitor la neorealism. [Pr.: ne-o-re-a-] – Din fr. néo-réaliste.

DOOM

neorealíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neorealíști; adj. f., s. f. neorealístă, pl. neorealíste

neorealistele
NEOREALÍST, -Ă, neorealiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neorealismului. 2. Adj. Care aparține neorealismului, privitor la neorealism. [Pr.: ne-o-re-a-] – Din fr. néo-réaliste.

DOOM

neorealíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neorealíști; adj. f., s. f. neorealístă, pl. neorealíste

neorealistelor
NEOREALÍST, -Ă, neorealiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neorealismului. 2. Adj. Care aparține neorealismului, privitor la neorealism. [Pr.: ne-o-re-a-] – Din fr. néo-réaliste.

DOOM

neorealíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neorealíști; adj. f., s. f. neorealístă, pl. neorealíste

neorealistelor
NEOREALÍST, -Ă, neorealiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neorealismului. 2. Adj. Care aparține neorealismului, privitor la neorealism. [Pr.: ne-o-re-a-] – Din fr. néo-réaliste.

DOOM

neorealíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neorealíști; adj. f., s. f. neorealístă, pl. neorealíste

neorealistul
NEOREALÍST, -Ă, neorealiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neorealismului. 2. Adj. Care aparține neorealismului, privitor la neorealism. [Pr.: ne-o-re-a-] – Din fr. néo-réaliste.

DOOM

neorealíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neorealíști; adj. f., s. f. neorealístă, pl. neorealíste

neorealistul
NEOREALÍST, -Ă, neorealiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neorealismului. 2. Adj. Care aparține neorealismului, privitor la neorealism. [Pr.: ne-o-re-a-] – Din fr. néo-réaliste.

DOOM

neorealíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neorealíști; adj. f., s. f. neorealístă, pl. neorealíste

neorealistului
NEOREALÍST, -Ă, neorealiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neorealismului. 2. Adj. Care aparține neorealismului, privitor la neorealism. [Pr.: ne-o-re-a-] – Din fr. néo-réaliste.

DOOM

neorealíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neorealíști; adj. f., s. f. neorealístă, pl. neorealíste

neorealistului
NEOREALÍST, -Ă, neorealiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neorealismului. 2. Adj. Care aparține neorealismului, privitor la neorealism. [Pr.: ne-o-re-a-] – Din fr. néo-réaliste.

DOOM

neorealíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neorealíști; adj. f., s. f. neorealístă, pl. neorealíste

neorealiști
NEOREALÍST, -Ă, neorealiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neorealismului. 2. Adj. Care aparține neorealismului, privitor la neorealism. [Pr.: ne-o-re-a-] – Din fr. néo-réaliste.

DOOM

neorealíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neorealíști; adj. f., s. f. neorealístă, pl. neorealíste

neorealiști
NEOREALÍST, -Ă, neorealiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neorealismului. 2. Adj. Care aparține neorealismului, privitor la neorealism. [Pr.: ne-o-re-a-] – Din fr. néo-réaliste.

DOOM

neorealíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neorealíști; adj. f., s. f. neorealístă, pl. neorealíste

neorealiștii
NEOREALÍST, -Ă, neorealiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neorealismului. 2. Adj. Care aparține neorealismului, privitor la neorealism. [Pr.: ne-o-re-a-] – Din fr. néo-réaliste.

DOOM

neorealíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neorealíști; adj. f., s. f. neorealístă, pl. neorealíste

neorealiștii
NEOREALÍST, -Ă, neorealiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neorealismului. 2. Adj. Care aparține neorealismului, privitor la neorealism. [Pr.: ne-o-re-a-] – Din fr. néo-réaliste.

DOOM

neorealíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neorealíști; adj. f., s. f. neorealístă, pl. neorealíste

neorealiștilor
NEOREALÍST, -Ă, neorealiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neorealismului. 2. Adj. Care aparține neorealismului, privitor la neorealism. [Pr.: ne-o-re-a-] – Din fr. néo-réaliste.

DOOM

neorealíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neorealíști; adj. f., s. f. neorealístă, pl. neorealíste

neorealiștilor
NEOREALÍST, -Ă, neorealiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neorealismului. 2. Adj. Care aparține neorealismului, privitor la neorealism. [Pr.: ne-o-re-a-] – Din fr. néo-réaliste.

DOOM

neorealíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neorealíști; adj. f., s. f. neorealístă, pl. neorealíste

neoretorica
NEORETÓRICĂ s.f. Curent în gândirea filozofico-lingvistică modernă care reia dintr-o perspectivă nouă, pluridisciplinară, arta antică a vorbirii. [Et. incertă].

neoretorici
NEORETÓRICĂ s.f. Curent în gândirea filozofico-lingvistică modernă care reia dintr-o perspectivă nouă, pluridisciplinară, arta antică a vorbirii. [Et. incertă].

neoretoricii
NEORETÓRICĂ s.f. Curent în gândirea filozofico-lingvistică modernă care reia dintr-o perspectivă nouă, pluridisciplinară, arta antică a vorbirii. [Et. incertă].

neorganic
NEORGÁNIC, -Ă, neorganici, -ce, adj. (Biol., Chim.) Anorganic. [Pr.: ne-or-] – Pref. ne- + organic (după fr. anorganique).

DOOM

neorgánic (ne-or-) adj. m., pl. neorgánici; f. neorgánică, pl. neorgánice

neorganica
NEORGÁNIC, -Ă, neorganici, -ce, adj. (Biol., Chim.) Anorganic. [Pr.: ne-or-] – Pref. ne- + organic (după fr. anorganique).

DOOM

neorgánic (ne-or-) adj. m., pl. neorgánici; f. neorgánică, pl. neorgánice

neorganice
NEORGÁNIC, -Ă, neorganici, -ce, adj. (Biol., Chim.) Anorganic. [Pr.: ne-or-] – Pref. ne- + organic (după fr. anorganique).

DOOM

neorgánic (ne-or-) adj. m., pl. neorgánici; f. neorgánică, pl. neorgánice

neorganicei
NEORGÁNIC, -Ă, neorganici, -ce, adj. (Biol., Chim.) Anorganic. [Pr.: ne-or-] – Pref. ne- + organic (după fr. anorganique).

DOOM

neorgánic (ne-or-) adj. m., pl. neorgánici; f. neorgánică, pl. neorgánice

neorganicele
NEORGÁNIC, -Ă, neorganici, -ce, adj. (Biol., Chim.) Anorganic. [Pr.: ne-or-] – Pref. ne- + organic (după fr. anorganique).

DOOM

neorgánic (ne-or-) adj. m., pl. neorgánici; f. neorgánică, pl. neorgánice

neorganicelor
NEORGÁNIC, -Ă, neorganici, -ce, adj. (Biol., Chim.) Anorganic. [Pr.: ne-or-] – Pref. ne- + organic (după fr. anorganique).

DOOM

neorgánic (ne-or-) adj. m., pl. neorgánici; f. neorgánică, pl. neorgánice

neorganici
NEORGÁNIC, -Ă, neorganici, -ce, adj. (Biol., Chim.) Anorganic. [Pr.: ne-or-] – Pref. ne- + organic (după fr. anorganique).

DOOM

neorgánic (ne-or-) adj. m., pl. neorgánici; f. neorgánică, pl. neorgánice

neorganicii
NEORGÁNIC, -Ă, neorganici, -ce, adj. (Biol., Chim.) Anorganic. [Pr.: ne-or-] – Pref. ne- + organic (după fr. anorganique).

DOOM

neorgánic (ne-or-) adj. m., pl. neorgánici; f. neorgánică, pl. neorgánice

neorganicilor
NEORGÁNIC, -Ă, neorganici, -ce, adj. (Biol., Chim.) Anorganic. [Pr.: ne-or-] – Pref. ne- + organic (după fr. anorganique).

DOOM

neorgánic (ne-or-) adj. m., pl. neorgánici; f. neorgánică, pl. neorgánice

neorganicul
NEORGÁNIC, -Ă, neorganici, -ce, adj. (Biol., Chim.) Anorganic. [Pr.: ne-or-] – Pref. ne- + organic (după fr. anorganique).

DOOM

neorgánic (ne-or-) adj. m., pl. neorgánici; f. neorgánică, pl. neorgánice

neorganicului
NEORGÁNIC, -Ă, neorganici, -ce, adj. (Biol., Chim.) Anorganic. [Pr.: ne-or-] – Pref. ne- + organic (după fr. anorganique).

DOOM

neorgánic (ne-or-) adj. m., pl. neorgánici; f. neorgánică, pl. neorgánice

neorganizat
NEORGANIZÁT, -Ă, neorganizați, -te, adj. Care nu este organizat (în prealabil); spontan. ♦ Care și-a pierdut organizarea, funcționarea normală; dezorganizat. [Pr.: ne-or-] – Pref. ne- + organizat.

neorganizata
NEORGANIZÁT, -Ă, neorganizați, -te, adj. Care nu este organizat (în prealabil); spontan. ♦ Care și-a pierdut organizarea, funcționarea normală; dezorganizat. [Pr.: ne-or-] – Pref. ne- + organizat.

neorganizate
NEORGANIZÁT, -Ă, neorganizați, -te, adj. Care nu este organizat (în prealabil); spontan. ♦ Care și-a pierdut organizarea, funcționarea normală; dezorganizat. [Pr.: ne-or-] – Pref. ne- + organizat.

neorganizatei
NEORGANIZÁT, -Ă, neorganizați, -te, adj. Care nu este organizat (în prealabil); spontan. ♦ Care și-a pierdut organizarea, funcționarea normală; dezorganizat. [Pr.: ne-or-] – Pref. ne- + organizat.

neorganizatele
NEORGANIZÁT, -Ă, neorganizați, -te, adj. Care nu este organizat (în prealabil); spontan. ♦ Care și-a pierdut organizarea, funcționarea normală; dezorganizat. [Pr.: ne-or-] – Pref. ne- + organizat.

neorganizatelor
NEORGANIZÁT, -Ă, neorganizați, -te, adj. Care nu este organizat (în prealabil); spontan. ♦ Care și-a pierdut organizarea, funcționarea normală; dezorganizat. [Pr.: ne-or-] – Pref. ne- + organizat.

neorganizatul
NEORGANIZÁT, -Ă, neorganizați, -te, adj. Care nu este organizat (în prealabil); spontan. ♦ Care și-a pierdut organizarea, funcționarea normală; dezorganizat. [Pr.: ne-or-] – Pref. ne- + organizat.

neorganizatului
NEORGANIZÁT, -Ă, neorganizați, -te, adj. Care nu este organizat (în prealabil); spontan. ♦ Care și-a pierdut organizarea, funcționarea normală; dezorganizat. [Pr.: ne-or-] – Pref. ne- + organizat.

neorganizați
NEORGANIZÁT, -Ă, neorganizați, -te, adj. Care nu este organizat (în prealabil); spontan. ♦ Care și-a pierdut organizarea, funcționarea normală; dezorganizat. [Pr.: ne-or-] – Pref. ne- + organizat.

neorganizații
NEORGANIZÁT, -Ă, neorganizați, -te, adj. Care nu este organizat (în prealabil); spontan. ♦ Care și-a pierdut organizarea, funcționarea normală; dezorganizat. [Pr.: ne-or-] – Pref. ne- + organizat.

neorganizaților
NEORGANIZÁT, -Ă, neorganizați, -te, adj. Care nu este organizat (în prealabil); spontan. ♦ Care și-a pierdut organizarea, funcționarea normală; dezorganizat. [Pr.: ne-or-] – Pref. ne- + organizat.

neorientat
NEORIENTÁT, -Ă, neorientați, -te, adj. Care nu cunoaște locul unde se află, care nu știe în ce direcție trebuie să se îndrepte, dezorientat; p. ext. neinformat, nelămurit. [Pr.: ne-o-ri-en-tat] – Pref. ne- + orientat.

neorientata
NEORIENTÁT, -Ă, neorientați, -te, adj. Care nu cunoaște locul unde se află, care nu știe în ce direcție trebuie să se îndrepte, dezorientat; p. ext. neinformat, nelămurit. [Pr.: ne-o-ri-en-tat] – Pref. ne- + orientat.

neorientate
NEORIENTÁT, -Ă, neorientați, -te, adj. Care nu cunoaște locul unde se află, care nu știe în ce direcție trebuie să se îndrepte, dezorientat; p. ext. neinformat, nelămurit. [Pr.: ne-o-ri-en-tat] – Pref. ne- + orientat.

neorientatei
NEORIENTÁT, -Ă, neorientați, -te, adj. Care nu cunoaște locul unde se află, care nu știe în ce direcție trebuie să se îndrepte, dezorientat; p. ext. neinformat, nelămurit. [Pr.: ne-o-ri-en-tat] – Pref. ne- + orientat.

neorientatele
NEORIENTÁT, -Ă, neorientați, -te, adj. Care nu cunoaște locul unde se află, care nu știe în ce direcție trebuie să se îndrepte, dezorientat; p. ext. neinformat, nelămurit. [Pr.: ne-o-ri-en-tat] – Pref. ne- + orientat.

neorientatelor
NEORIENTÁT, -Ă, neorientați, -te, adj. Care nu cunoaște locul unde se află, care nu știe în ce direcție trebuie să se îndrepte, dezorientat; p. ext. neinformat, nelămurit. [Pr.: ne-o-ri-en-tat] – Pref. ne- + orientat.

neorientatul
NEORIENTÁT, -Ă, neorientați, -te, adj. Care nu cunoaște locul unde se află, care nu știe în ce direcție trebuie să se îndrepte, dezorientat; p. ext. neinformat, nelămurit. [Pr.: ne-o-ri-en-tat] – Pref. ne- + orientat.

neorientatului
NEORIENTÁT, -Ă, neorientați, -te, adj. Care nu cunoaște locul unde se află, care nu știe în ce direcție trebuie să se îndrepte, dezorientat; p. ext. neinformat, nelămurit. [Pr.: ne-o-ri-en-tat] – Pref. ne- + orientat.

neorientați
NEORIENTÁT, -Ă, neorientați, -te, adj. Care nu cunoaște locul unde se află, care nu știe în ce direcție trebuie să se îndrepte, dezorientat; p. ext. neinformat, nelămurit. [Pr.: ne-o-ri-en-tat] – Pref. ne- + orientat.

neorientații
NEORIENTÁT, -Ă, neorientați, -te, adj. Care nu cunoaște locul unde se află, care nu știe în ce direcție trebuie să se îndrepte, dezorientat; p. ext. neinformat, nelămurit. [Pr.: ne-o-ri-en-tat] – Pref. ne- + orientat.

neorientaților
NEORIENTÁT, -Ă, neorientați, -te, adj. Care nu cunoaște locul unde se află, care nu știe în ce direcție trebuie să se îndrepte, dezorientat; p. ext. neinformat, nelămurit. [Pr.: ne-o-ri-en-tat] – Pref. ne- + orientat.

neoromantic
NEOROMÁNTIC, -Ă, neoromantici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoromantismului. 2. Adj. Care ține de neoromantism, caracteristic, propriu neoromantismului, care se referă la neoromantism. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-romantique.

DOOM

neoromántic (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neoromántici; adj. f., s. f. neoromántică, pl. neoromántice

neoromantic
NEOROMÁNTIC, -Ă, neoromantici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoromantismului. 2. Adj. Care ține de neoromantism, caracteristic, propriu neoromantismului, care se referă la neoromantism. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-romantique.

DOOM

neoromántic (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neoromántici; adj. f., s. f. neoromántică, pl. neoromántice

neoromantica
NEOROMÁNTIC, -Ă, neoromantici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoromantismului. 2. Adj. Care ține de neoromantism, caracteristic, propriu neoromantismului, care se referă la neoromantism. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-romantique.

DOOM

neoromántic (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neoromántici; adj. f., s. f. neoromántică, pl. neoromántice

neoromantica
NEOROMÁNTIC, -Ă, neoromantici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoromantismului. 2. Adj. Care ține de neoromantism, caracteristic, propriu neoromantismului, care se referă la neoromantism. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-romantique.

DOOM

neoromántic (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neoromántici; adj. f., s. f. neoromántică, pl. neoromántice

neoromantice
NEOROMÁNTIC, -Ă, neoromantici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoromantismului. 2. Adj. Care ține de neoromantism, caracteristic, propriu neoromantismului, care se referă la neoromantism. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-romantique.

DOOM

neoromántic (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neoromántici; adj. f., s. f. neoromántică, pl. neoromántice

neoromantice
NEOROMÁNTIC, -Ă, neoromantici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoromantismului. 2. Adj. Care ține de neoromantism, caracteristic, propriu neoromantismului, care se referă la neoromantism. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-romantique.

DOOM

neoromántic (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neoromántici; adj. f., s. f. neoromántică, pl. neoromántice

neoromanticei
NEOROMÁNTIC, -Ă, neoromantici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoromantismului. 2. Adj. Care ține de neoromantism, caracteristic, propriu neoromantismului, care se referă la neoromantism. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-romantique.

DOOM

neoromántic (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neoromántici; adj. f., s. f. neoromántică, pl. neoromántice

neoromanticei
NEOROMÁNTIC, -Ă, neoromantici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoromantismului. 2. Adj. Care ține de neoromantism, caracteristic, propriu neoromantismului, care se referă la neoromantism. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-romantique.

DOOM

neoromántic (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neoromántici; adj. f., s. f. neoromántică, pl. neoromántice

neoromanticele
NEOROMÁNTIC, -Ă, neoromantici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoromantismului. 2. Adj. Care ține de neoromantism, caracteristic, propriu neoromantismului, care se referă la neoromantism. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-romantique.

DOOM

neoromántic (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neoromántici; adj. f., s. f. neoromántică, pl. neoromántice

neoromanticele
NEOROMÁNTIC, -Ă, neoromantici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoromantismului. 2. Adj. Care ține de neoromantism, caracteristic, propriu neoromantismului, care se referă la neoromantism. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-romantique.

DOOM

neoromántic (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neoromántici; adj. f., s. f. neoromántică, pl. neoromántice

neoromanticelor
NEOROMÁNTIC, -Ă, neoromantici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoromantismului. 2. Adj. Care ține de neoromantism, caracteristic, propriu neoromantismului, care se referă la neoromantism. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-romantique.

DOOM

neoromántic (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neoromántici; adj. f., s. f. neoromántică, pl. neoromántice

neoromanticelor
NEOROMÁNTIC, -Ă, neoromantici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoromantismului. 2. Adj. Care ține de neoromantism, caracteristic, propriu neoromantismului, care se referă la neoromantism. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-romantique.

DOOM

neoromántic (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neoromántici; adj. f., s. f. neoromántică, pl. neoromántice

neoromantici
NEOROMÁNTIC, -Ă, neoromantici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoromantismului. 2. Adj. Care ține de neoromantism, caracteristic, propriu neoromantismului, care se referă la neoromantism. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-romantique.

DOOM

neoromántic (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neoromántici; adj. f., s. f. neoromántică, pl. neoromántice

neoromantici
NEOROMÁNTIC, -Ă, neoromantici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoromantismului. 2. Adj. Care ține de neoromantism, caracteristic, propriu neoromantismului, care se referă la neoromantism. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-romantique.

DOOM

neoromántic (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neoromántici; adj. f., s. f. neoromántică, pl. neoromántice

neoromanticii
NEOROMÁNTIC, -Ă, neoromantici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoromantismului. 2. Adj. Care ține de neoromantism, caracteristic, propriu neoromantismului, care se referă la neoromantism. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-romantique.

DOOM

neoromántic (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neoromántici; adj. f., s. f. neoromántică, pl. neoromántice

neoromanticii
NEOROMÁNTIC, -Ă, neoromantici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoromantismului. 2. Adj. Care ține de neoromantism, caracteristic, propriu neoromantismului, care se referă la neoromantism. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-romantique.

DOOM

neoromántic (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neoromántici; adj. f., s. f. neoromántică, pl. neoromántice

neoromanticilor
NEOROMÁNTIC, -Ă, neoromantici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoromantismului. 2. Adj. Care ține de neoromantism, caracteristic, propriu neoromantismului, care se referă la neoromantism. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-romantique.

DOOM

neoromántic (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neoromántici; adj. f., s. f. neoromántică, pl. neoromántice

neoromanticilor
NEOROMÁNTIC, -Ă, neoromantici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoromantismului. 2. Adj. Care ține de neoromantism, caracteristic, propriu neoromantismului, care se referă la neoromantism. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-romantique.

DOOM

neoromántic (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neoromántici; adj. f., s. f. neoromántică, pl. neoromántice

neoromanticul
NEOROMÁNTIC, -Ă, neoromantici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoromantismului. 2. Adj. Care ține de neoromantism, caracteristic, propriu neoromantismului, care se referă la neoromantism. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-romantique.

DOOM

neoromántic (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neoromántici; adj. f., s. f. neoromántică, pl. neoromántice

neoromanticul
NEOROMÁNTIC, -Ă, neoromantici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoromantismului. 2. Adj. Care ține de neoromantism, caracteristic, propriu neoromantismului, care se referă la neoromantism. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-romantique.

DOOM

neoromántic (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neoromántici; adj. f., s. f. neoromántică, pl. neoromántice

neoromanticului
NEOROMÁNTIC, -Ă, neoromantici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoromantismului. 2. Adj. Care ține de neoromantism, caracteristic, propriu neoromantismului, care se referă la neoromantism. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-romantique.

DOOM

neoromántic (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neoromántici; adj. f., s. f. neoromántică, pl. neoromántice

neoromanticului
NEOROMÁNTIC, -Ă, neoromantici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoromantismului. 2. Adj. Care ține de neoromantism, caracteristic, propriu neoromantismului, care se referă la neoromantism. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-romantique.

DOOM

neoromántic (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neoromántici; adj. f., s. f. neoromántică, pl. neoromántice

neoromantism
NEOROMANTÍSM s. n. Curent în literatura modernă și contemporană apărut ca o reacție de tip romantic împotriva naturalismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-romantisme.

DOOM

neoromantísm (ne-o-) s. n.

neoromantismul
NEOROMANTÍSM s. n. Curent în literatura modernă și contemporană apărut ca o reacție de tip romantic împotriva naturalismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-romantisme.

DOOM

neoromantísm (ne-o-) s. n.

neoromantismului
NEOROMANTÍSM s. n. Curent în literatura modernă și contemporană apărut ca o reacție de tip romantic împotriva naturalismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-romantisme.

DOOM

neoromantísm (ne-o-) s. n.

neoromân
neoromân, neoromâni s. m. 1. român emigrat după 1989. 2. român care încearcă să profite de avantajele oferite de țările occidentale cetățenilor proveniți din fostele țări comuniste.

neorânduiala
NEORÂNDUIÁLĂ, neorânduieli, s. f. 1. Lipsă de organizare sau de disciplină; dezordine, debandadă; p. ext. agitație, revoltă, răscoală; (faptă care constituie o încălcare a legii, neregulă, abuz. 2. Lipsă de ordine; dezordine, deranj, neordine. ◊ Loc. adj. și adv. În neorânduială = dezordonat. [Pr.: ne-o-rân-du-ia-] – Pref. ne- + orânduială.

DOOM

neorânduiálă (ne-o-) s. f., g.-d. art. neorânduiélii; (fapte) pl. neorânduiéli

neorânduieli
NEORÂNDUIÁLĂ, neorânduieli, s. f. 1. Lipsă de organizare sau de disciplină; dezordine, debandadă; p. ext. agitație, revoltă, răscoală; (faptă care constituie o încălcare a legii, neregulă, abuz. 2. Lipsă de ordine; dezordine, deranj, neordine. ◊ Loc. adj. și adv. În neorânduială = dezordonat. [Pr.: ne-o-rân-du-ia-] – Pref. ne- + orânduială.

DOOM

neorânduiálă (ne-o-) s. f., g.-d. art. neorânduiélii; (fapte) pl. neorânduiéli

neorânduielii
NEORÂNDUIÁLĂ, neorânduieli, s. f. 1. Lipsă de organizare sau de disciplină; dezordine, debandadă; p. ext. agitație, revoltă, răscoală; (faptă care constituie o încălcare a legii, neregulă, abuz. 2. Lipsă de ordine; dezordine, deranj, neordine. ◊ Loc. adj. și adv. În neorânduială = dezordonat. [Pr.: ne-o-rân-du-ia-] – Pref. ne- + orânduială.

DOOM

neorânduiálă (ne-o-) s. f., g.-d. art. neorânduiélii; (fapte) pl. neorânduiéli

neorânduielile
NEORÂNDUIÁLĂ, neorânduieli, s. f. 1. Lipsă de organizare sau de disciplină; dezordine, debandadă; p. ext. agitație, revoltă, răscoală; (faptă care constituie o încălcare a legii, neregulă, abuz. 2. Lipsă de ordine; dezordine, deranj, neordine. ◊ Loc. adj. și adv. În neorânduială = dezordonat. [Pr.: ne-o-rân-du-ia-] – Pref. ne- + orânduială.

DOOM

neorânduiálă (ne-o-) s. f., g.-d. art. neorânduiélii; (fapte) pl. neorânduiéli

neorânduielilor
NEORÂNDUIÁLĂ, neorânduieli, s. f. 1. Lipsă de organizare sau de disciplină; dezordine, debandadă; p. ext. agitație, revoltă, răscoală; (faptă care constituie o încălcare a legii, neregulă, abuz. 2. Lipsă de ordine; dezordine, deranj, neordine. ◊ Loc. adj. și adv. În neorânduială = dezordonat. [Pr.: ne-o-rân-du-ia-] – Pref. ne- + orânduială.

DOOM

neorânduiálă (ne-o-) s. f., g.-d. art. neorânduiélii; (fapte) pl. neorânduiéli

neorânduit
NEORÂNDUÍT, -Ă, neorânduiți, -te, adj. (Rar) Care nu este orânduit, organizat sau ordonat; dezordonat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + orânduit.

DOOM

neorânduít (ne-o-) adj. m., pl. neorânduíți; f. neorânduítă, pl. neorânduíte

neorânduita
NEORÂNDUÍT, -Ă, neorânduiți, -te, adj. (Rar) Care nu este orânduit, organizat sau ordonat; dezordonat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + orânduit.

DOOM

neorânduít (ne-o-) adj. m., pl. neorânduíți; f. neorânduítă, pl. neorânduíte

neorânduite
NEORÂNDUÍT, -Ă, neorânduiți, -te, adj. (Rar) Care nu este orânduit, organizat sau ordonat; dezordonat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + orânduit.

DOOM

neorânduít (ne-o-) adj. m., pl. neorânduíți; f. neorânduítă, pl. neorânduíte

neorânduitei
NEORÂNDUÍT, -Ă, neorânduiți, -te, adj. (Rar) Care nu este orânduit, organizat sau ordonat; dezordonat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + orânduit.

DOOM

neorânduít (ne-o-) adj. m., pl. neorânduíți; f. neorânduítă, pl. neorânduíte

neorânduitele
NEORÂNDUÍT, -Ă, neorânduiți, -te, adj. (Rar) Care nu este orânduit, organizat sau ordonat; dezordonat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + orânduit.

DOOM

neorânduít (ne-o-) adj. m., pl. neorânduíți; f. neorânduítă, pl. neorânduíte

neorânduitelor
NEORÂNDUÍT, -Ă, neorânduiți, -te, adj. (Rar) Care nu este orânduit, organizat sau ordonat; dezordonat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + orânduit.

DOOM

neorânduít (ne-o-) adj. m., pl. neorânduíți; f. neorânduítă, pl. neorânduíte

neorânduitul
NEORÂNDUÍT, -Ă, neorânduiți, -te, adj. (Rar) Care nu este orânduit, organizat sau ordonat; dezordonat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + orânduit.

DOOM

neorânduít (ne-o-) adj. m., pl. neorânduíți; f. neorânduítă, pl. neorânduíte

neorânduitului
NEORÂNDUÍT, -Ă, neorânduiți, -te, adj. (Rar) Care nu este orânduit, organizat sau ordonat; dezordonat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + orânduit.

DOOM

neorânduít (ne-o-) adj. m., pl. neorânduíți; f. neorânduítă, pl. neorânduíte

neorânduiți
NEORÂNDUÍT, -Ă, neorânduiți, -te, adj. (Rar) Care nu este orânduit, organizat sau ordonat; dezordonat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + orânduit.

DOOM

neorânduít (ne-o-) adj. m., pl. neorânduíți; f. neorânduítă, pl. neorânduíte

neorânduiții
NEORÂNDUÍT, -Ă, neorânduiți, -te, adj. (Rar) Care nu este orânduit, organizat sau ordonat; dezordonat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + orânduit.

DOOM

neorânduít (ne-o-) adj. m., pl. neorânduíți; f. neorânduítă, pl. neorânduíte

neorânduiților
NEORÂNDUÍT, -Ă, neorânduiți, -te, adj. (Rar) Care nu este orânduit, organizat sau ordonat; dezordonat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + orânduit.

DOOM

neorânduít (ne-o-) adj. m., pl. neorânduíți; f. neorânduítă, pl. neorânduíte

neorînduiala
NEORÂNDUIÁLĂ, neorânduieli, s. f. 1. Lipsă de organizare sau de disciplină; dezordine, debandadă; p. ext. agitație, revoltă, răscoală; (faptă care constituie o încălcare a legii, neregulă, abuz. 2. Lipsă de ordine; dezordine, deranj, neordine. ◊ Loc. adj. și adv. În neorânduială = dezordonat. [Pr.: ne-o-rân-du-ia-] – Pref. ne- + orânduială.

DOOM

neorânduiálă (ne-o-) s. f., g.-d. art. neorânduiélii; (fapte) pl. neorânduiéli

neorînduieli
NEORÂNDUIÁLĂ, neorânduieli, s. f. 1. Lipsă de organizare sau de disciplină; dezordine, debandadă; p. ext. agitație, revoltă, răscoală; (faptă care constituie o încălcare a legii, neregulă, abuz. 2. Lipsă de ordine; dezordine, deranj, neordine. ◊ Loc. adj. și adv. În neorânduială = dezordonat. [Pr.: ne-o-rân-du-ia-] – Pref. ne- + orânduială.

DOOM

neorânduiálă (ne-o-) s. f., g.-d. art. neorânduiélii; (fapte) pl. neorânduiéli

neorînduielii
NEORÂNDUIÁLĂ, neorânduieli, s. f. 1. Lipsă de organizare sau de disciplină; dezordine, debandadă; p. ext. agitație, revoltă, răscoală; (faptă care constituie o încălcare a legii, neregulă, abuz. 2. Lipsă de ordine; dezordine, deranj, neordine. ◊ Loc. adj. și adv. În neorânduială = dezordonat. [Pr.: ne-o-rân-du-ia-] – Pref. ne- + orânduială.

DOOM

neorânduiálă (ne-o-) s. f., g.-d. art. neorânduiélii; (fapte) pl. neorânduiéli

neorînduielile
NEORÂNDUIÁLĂ, neorânduieli, s. f. 1. Lipsă de organizare sau de disciplină; dezordine, debandadă; p. ext. agitație, revoltă, răscoală; (faptă care constituie o încălcare a legii, neregulă, abuz. 2. Lipsă de ordine; dezordine, deranj, neordine. ◊ Loc. adj. și adv. În neorânduială = dezordonat. [Pr.: ne-o-rân-du-ia-] – Pref. ne- + orânduială.

DOOM

neorânduiálă (ne-o-) s. f., g.-d. art. neorânduiélii; (fapte) pl. neorânduiéli

neorînduielilor
NEORÂNDUIÁLĂ, neorânduieli, s. f. 1. Lipsă de organizare sau de disciplină; dezordine, debandadă; p. ext. agitație, revoltă, răscoală; (faptă care constituie o încălcare a legii, neregulă, abuz. 2. Lipsă de ordine; dezordine, deranj, neordine. ◊ Loc. adj. și adv. În neorânduială = dezordonat. [Pr.: ne-o-rân-du-ia-] – Pref. ne- + orânduială.

DOOM

neorânduiálă (ne-o-) s. f., g.-d. art. neorânduiélii; (fapte) pl. neorânduiéli

neorînduit
NEORÂNDUÍT, -Ă, neorânduiți, -te, adj. (Rar) Care nu este orânduit, organizat sau ordonat; dezordonat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + orânduit.

DOOM

neorânduít (ne-o-) adj. m., pl. neorânduíți; f. neorânduítă, pl. neorânduíte

neorînduita
NEORÂNDUÍT, -Ă, neorânduiți, -te, adj. (Rar) Care nu este orânduit, organizat sau ordonat; dezordonat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + orânduit.

DOOM

neorânduít (ne-o-) adj. m., pl. neorânduíți; f. neorânduítă, pl. neorânduíte

neorînduite
NEORÂNDUÍT, -Ă, neorânduiți, -te, adj. (Rar) Care nu este orânduit, organizat sau ordonat; dezordonat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + orânduit.

DOOM

neorânduít (ne-o-) adj. m., pl. neorânduíți; f. neorânduítă, pl. neorânduíte

neorînduitei
NEORÂNDUÍT, -Ă, neorânduiți, -te, adj. (Rar) Care nu este orânduit, organizat sau ordonat; dezordonat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + orânduit.

DOOM

neorânduít (ne-o-) adj. m., pl. neorânduíți; f. neorânduítă, pl. neorânduíte

neorînduitele
NEORÂNDUÍT, -Ă, neorânduiți, -te, adj. (Rar) Care nu este orânduit, organizat sau ordonat; dezordonat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + orânduit.

DOOM

neorânduít (ne-o-) adj. m., pl. neorânduíți; f. neorânduítă, pl. neorânduíte

neorînduitelor
NEORÂNDUÍT, -Ă, neorânduiți, -te, adj. (Rar) Care nu este orânduit, organizat sau ordonat; dezordonat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + orânduit.

DOOM

neorânduít (ne-o-) adj. m., pl. neorânduíți; f. neorânduítă, pl. neorânduíte

neorînduitul
NEORÂNDUÍT, -Ă, neorânduiți, -te, adj. (Rar) Care nu este orânduit, organizat sau ordonat; dezordonat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + orânduit.

DOOM

neorânduít (ne-o-) adj. m., pl. neorânduíți; f. neorânduítă, pl. neorânduíte

neorînduitului
NEORÂNDUÍT, -Ă, neorânduiți, -te, adj. (Rar) Care nu este orânduit, organizat sau ordonat; dezordonat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + orânduit.

DOOM

neorânduít (ne-o-) adj. m., pl. neorânduíți; f. neorânduítă, pl. neorânduíte

neorînduiți
NEORÂNDUÍT, -Ă, neorânduiți, -te, adj. (Rar) Care nu este orânduit, organizat sau ordonat; dezordonat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + orânduit.

DOOM

neorânduít (ne-o-) adj. m., pl. neorânduíți; f. neorânduítă, pl. neorânduíte

neorînduiții
NEORÂNDUÍT, -Ă, neorânduiți, -te, adj. (Rar) Care nu este orânduit, organizat sau ordonat; dezordonat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + orânduit.

DOOM

neorânduít (ne-o-) adj. m., pl. neorânduíți; f. neorânduítă, pl. neorânduíte

neorînduiților
NEORÂNDUÍT, -Ă, neorânduiți, -te, adj. (Rar) Care nu este orânduit, organizat sau ordonat; dezordonat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + orânduit.

DOOM

neorânduít (ne-o-) adj. m., pl. neorânduíți; f. neorânduítă, pl. neorânduíte

neosalvarsan
NEOSALVARSÁN s. n. Compus organic al arsenului sub formă de pulbere de culoare galben-deschis solubilă în apă, folosit în tratamentul sifilisului. [Pr.: ne-o-] – Din germ. Neosalvarsan.

DOOM

neosalvarsán (ne-o-) s. n.

neosalvarsanul
NEOSALVARSÁN s. n. Compus organic al arsenului sub formă de pulbere de culoare galben-deschis solubilă în apă, folosit în tratamentul sifilisului. [Pr.: ne-o-] – Din germ. Neosalvarsan.

DOOM

neosalvarsán (ne-o-) s. n.

neosalvarsanului
NEOSALVARSÁN s. n. Compus organic al arsenului sub formă de pulbere de culoare galben-deschis solubilă în apă, folosit în tratamentul sifilisului. [Pr.: ne-o-] – Din germ. Neosalvarsan.

DOOM

neosalvarsán (ne-o-) s. n.

neoscolastic
NEOSCOLÁSTIC, -Ă adj. Referitor la neoscolastică. [< fr. néo-scolastique].

neoscolastica
NEOSCOLÁSTIC, -Ă adj. Referitor la neoscolastică. [< fr. néo-scolastique].

neoscolastice
NEOSCOLÁSTIC, -Ă adj. Referitor la neoscolastică. [< fr. néo-scolastique].

neoscolasticei
NEOSCOLÁSTIC, -Ă adj. Referitor la neoscolastică. [< fr. néo-scolastique].

neoscolasticele
NEOSCOLÁSTIC, -Ă adj. Referitor la neoscolastică. [< fr. néo-scolastique].

neoscolasticelor
NEOSCOLÁSTIC, -Ă adj. Referitor la neoscolastică. [< fr. néo-scolastique].

neoscolastici
NEOSCOLÁSTIC, -Ă adj. Referitor la neoscolastică. [< fr. néo-scolastique].

neoscolasticii
NEOSCOLÁSTIC, -Ă adj. Referitor la neoscolastică. [< fr. néo-scolastique].

neoscolasticilor
NEOSCOLÁSTIC, -Ă adj. Referitor la neoscolastică. [< fr. néo-scolastique].

neoscolasticul
NEOSCOLÁSTIC, -Ă adj. Referitor la neoscolastică. [< fr. néo-scolastique].

neoscolasticului
NEOSCOLÁSTIC, -Ă adj. Referitor la neoscolastică. [< fr. néo-scolastique].

neoscolastică
NEOSCOLÁSTICĂ s.f. Neotomism. [< fr. néo-scolastique].

neosificat
NEOSIFICÁT, -Ă, neosificați, -te, adj. (Despre părțile membranoase și cartilaginoase ale corpului) Care nu s-a transfonnat în os, care nu s-a întărit ca un os. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + osificat.

neosificata
NEOSIFICÁT, -Ă, neosificați, -te, adj. (Despre părțile membranoase și cartilaginoase ale corpului) Care nu s-a transfonnat în os, care nu s-a întărit ca un os. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + osificat.

neosificate
NEOSIFICÁT, -Ă, neosificați, -te, adj. (Despre părțile membranoase și cartilaginoase ale corpului) Care nu s-a transfonnat în os, care nu s-a întărit ca un os. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + osificat.

neosificatei
NEOSIFICÁT, -Ă, neosificați, -te, adj. (Despre părțile membranoase și cartilaginoase ale corpului) Care nu s-a transfonnat în os, care nu s-a întărit ca un os. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + osificat.

neosificatele
NEOSIFICÁT, -Ă, neosificați, -te, adj. (Despre părțile membranoase și cartilaginoase ale corpului) Care nu s-a transfonnat în os, care nu s-a întărit ca un os. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + osificat.

neosificatelor
NEOSIFICÁT, -Ă, neosificați, -te, adj. (Despre părțile membranoase și cartilaginoase ale corpului) Care nu s-a transfonnat în os, care nu s-a întărit ca un os. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + osificat.

neosificatul
NEOSIFICÁT, -Ă, neosificați, -te, adj. (Despre părțile membranoase și cartilaginoase ale corpului) Care nu s-a transfonnat în os, care nu s-a întărit ca un os. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + osificat.

neosificatului
NEOSIFICÁT, -Ă, neosificați, -te, adj. (Despre părțile membranoase și cartilaginoase ale corpului) Care nu s-a transfonnat în os, care nu s-a întărit ca un os. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + osificat.

neosificați
NEOSIFICÁT, -Ă, neosificați, -te, adj. (Despre părțile membranoase și cartilaginoase ale corpului) Care nu s-a transfonnat în os, care nu s-a întărit ca un os. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + osificat.

neosificații
NEOSIFICÁT, -Ă, neosificați, -te, adj. (Despre părțile membranoase și cartilaginoase ale corpului) Care nu s-a transfonnat în os, care nu s-a întărit ca un os. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + osificat.

neosificaților
NEOSIFICÁT, -Ă, neosificați, -te, adj. (Despre părțile membranoase și cartilaginoase ale corpului) Care nu s-a transfonnat în os, care nu s-a întărit ca un os. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + osificat.

neostenit
NEOSTENÍT, -Ă, neosteniți, -te, adj. 1. Care nu obosește niciodată; p. ext. care este în continuă mișcare, în continuă activitate; foarte harnic, foarte activ; neobosit, neodihnit. 2. Care nu slăbește nicio clipă; susținut, perseverent. [Pr.: ne-os-] – Pref. ne- + ostenit.

DOOM

neostenít (ne-os-) adj. m., pl. neosteníți; f. neostenítă, pl. neosteníte

neostenita
NEOSTENÍT, -Ă, neosteniți, -te, adj. 1. Care nu obosește niciodată; p. ext. care este în continuă mișcare, în continuă activitate; foarte harnic, foarte activ; neobosit, neodihnit. 2. Care nu slăbește nicio clipă; susținut, perseverent. [Pr.: ne-os-] – Pref. ne- + ostenit.

DOOM

neostenít (ne-os-) adj. m., pl. neosteníți; f. neostenítă, pl. neosteníte

neostenite
NEOSTENÍT, -Ă, neosteniți, -te, adj. 1. Care nu obosește niciodată; p. ext. care este în continuă mișcare, în continuă activitate; foarte harnic, foarte activ; neobosit, neodihnit. 2. Care nu slăbește nicio clipă; susținut, perseverent. [Pr.: ne-os-] – Pref. ne- + ostenit.

DOOM

neostenít (ne-os-) adj. m., pl. neosteníți; f. neostenítă, pl. neosteníte

neostenitei
NEOSTENÍT, -Ă, neosteniți, -te, adj. 1. Care nu obosește niciodată; p. ext. care este în continuă mișcare, în continuă activitate; foarte harnic, foarte activ; neobosit, neodihnit. 2. Care nu slăbește nicio clipă; susținut, perseverent. [Pr.: ne-os-] – Pref. ne- + ostenit.

DOOM

neostenít (ne-os-) adj. m., pl. neosteníți; f. neostenítă, pl. neosteníte

neostenitele
NEOSTENÍT, -Ă, neosteniți, -te, adj. 1. Care nu obosește niciodată; p. ext. care este în continuă mișcare, în continuă activitate; foarte harnic, foarte activ; neobosit, neodihnit. 2. Care nu slăbește nicio clipă; susținut, perseverent. [Pr.: ne-os-] – Pref. ne- + ostenit.

DOOM

neostenít (ne-os-) adj. m., pl. neosteníți; f. neostenítă, pl. neosteníte

neostenitelor
NEOSTENÍT, -Ă, neosteniți, -te, adj. 1. Care nu obosește niciodată; p. ext. care este în continuă mișcare, în continuă activitate; foarte harnic, foarte activ; neobosit, neodihnit. 2. Care nu slăbește nicio clipă; susținut, perseverent. [Pr.: ne-os-] – Pref. ne- + ostenit.

DOOM

neostenít (ne-os-) adj. m., pl. neosteníți; f. neostenítă, pl. neosteníte

neostenitul
NEOSTENÍT, -Ă, neosteniți, -te, adj. 1. Care nu obosește niciodată; p. ext. care este în continuă mișcare, în continuă activitate; foarte harnic, foarte activ; neobosit, neodihnit. 2. Care nu slăbește nicio clipă; susținut, perseverent. [Pr.: ne-os-] – Pref. ne- + ostenit.

DOOM

neostenít (ne-os-) adj. m., pl. neosteníți; f. neostenítă, pl. neosteníte

neostenitului
NEOSTENÍT, -Ă, neosteniți, -te, adj. 1. Care nu obosește niciodată; p. ext. care este în continuă mișcare, în continuă activitate; foarte harnic, foarte activ; neobosit, neodihnit. 2. Care nu slăbește nicio clipă; susținut, perseverent. [Pr.: ne-os-] – Pref. ne- + ostenit.

DOOM

neostenít (ne-os-) adj. m., pl. neosteníți; f. neostenítă, pl. neosteníte

neosteniți
NEOSTENÍT, -Ă, neosteniți, -te, adj. 1. Care nu obosește niciodată; p. ext. care este în continuă mișcare, în continuă activitate; foarte harnic, foarte activ; neobosit, neodihnit. 2. Care nu slăbește nicio clipă; susținut, perseverent. [Pr.: ne-os-] – Pref. ne- + ostenit.

DOOM

neostenít (ne-os-) adj. m., pl. neosteníți; f. neostenítă, pl. neosteníte

neosteniții
NEOSTENÍT, -Ă, neosteniți, -te, adj. 1. Care nu obosește niciodată; p. ext. care este în continuă mișcare, în continuă activitate; foarte harnic, foarte activ; neobosit, neodihnit. 2. Care nu slăbește nicio clipă; susținut, perseverent. [Pr.: ne-os-] – Pref. ne- + ostenit.

DOOM

neostenít (ne-os-) adj. m., pl. neosteníți; f. neostenítă, pl. neosteníte

neosteniților
NEOSTENÍT, -Ă, neosteniți, -te, adj. 1. Care nu obosește niciodată; p. ext. care este în continuă mișcare, în continuă activitate; foarte harnic, foarte activ; neobosit, neodihnit. 2. Care nu slăbește nicio clipă; susținut, perseverent. [Pr.: ne-os-] – Pref. ne- + ostenit.

DOOM

neostenít (ne-os-) adj. m., pl. neosteníți; f. neostenítă, pl. neosteníte

neostoit
NEOSTOÍT, -Ă, neostoiți, -te, adj. (Pop.; adesea adverbial) Neastâmpărat, nedomolit, nepotolit. ♦ Neîntrerupt, continuu. ♦ (Rar; despre copii) Neastâmpărat (2). [Pr.: ne-os-] – Pref. ne- + ostoit (înv. „potolit” < ostoi).

DOOM

neostoít (ne-os-) adj. m., pl. neostoíți; f. neostoítă, pl. neostoíte

neostoita
NEOSTOÍT, -Ă, neostoiți, -te, adj. (Pop.; adesea adverbial) Neastâmpărat, nedomolit, nepotolit. ♦ Neîntrerupt, continuu. ♦ (Rar; despre copii) Neastâmpărat (2). [Pr.: ne-os-] – Pref. ne- + ostoit (înv. „potolit” < ostoi).

DOOM

neostoít (ne-os-) adj. m., pl. neostoíți; f. neostoítă, pl. neostoíte

neostoite
NEOSTOÍT, -Ă, neostoiți, -te, adj. (Pop.; adesea adverbial) Neastâmpărat, nedomolit, nepotolit. ♦ Neîntrerupt, continuu. ♦ (Rar; despre copii) Neastâmpărat (2). [Pr.: ne-os-] – Pref. ne- + ostoit (înv. „potolit” < ostoi).

DOOM

neostoít (ne-os-) adj. m., pl. neostoíți; f. neostoítă, pl. neostoíte

neostoitei
NEOSTOÍT, -Ă, neostoiți, -te, adj. (Pop.; adesea adverbial) Neastâmpărat, nedomolit, nepotolit. ♦ Neîntrerupt, continuu. ♦ (Rar; despre copii) Neastâmpărat (2). [Pr.: ne-os-] – Pref. ne- + ostoit (înv. „potolit” < ostoi).

DOOM

neostoít (ne-os-) adj. m., pl. neostoíți; f. neostoítă, pl. neostoíte

neostoitele
NEOSTOÍT, -Ă, neostoiți, -te, adj. (Pop.; adesea adverbial) Neastâmpărat, nedomolit, nepotolit. ♦ Neîntrerupt, continuu. ♦ (Rar; despre copii) Neastâmpărat (2). [Pr.: ne-os-] – Pref. ne- + ostoit (înv. „potolit” < ostoi).

DOOM

neostoít (ne-os-) adj. m., pl. neostoíți; f. neostoítă, pl. neostoíte

neostoitelor
NEOSTOÍT, -Ă, neostoiți, -te, adj. (Pop.; adesea adverbial) Neastâmpărat, nedomolit, nepotolit. ♦ Neîntrerupt, continuu. ♦ (Rar; despre copii) Neastâmpărat (2). [Pr.: ne-os-] – Pref. ne- + ostoit (înv. „potolit” < ostoi).

DOOM

neostoít (ne-os-) adj. m., pl. neostoíți; f. neostoítă, pl. neostoíte

neostoitul
NEOSTOÍT, -Ă, neostoiți, -te, adj. (Pop.; adesea adverbial) Neastâmpărat, nedomolit, nepotolit. ♦ Neîntrerupt, continuu. ♦ (Rar; despre copii) Neastâmpărat (2). [Pr.: ne-os-] – Pref. ne- + ostoit (înv. „potolit” < ostoi).

DOOM

neostoít (ne-os-) adj. m., pl. neostoíți; f. neostoítă, pl. neostoíte

neostoitului
NEOSTOÍT, -Ă, neostoiți, -te, adj. (Pop.; adesea adverbial) Neastâmpărat, nedomolit, nepotolit. ♦ Neîntrerupt, continuu. ♦ (Rar; despre copii) Neastâmpărat (2). [Pr.: ne-os-] – Pref. ne- + ostoit (înv. „potolit” < ostoi).

DOOM

neostoít (ne-os-) adj. m., pl. neostoíți; f. neostoítă, pl. neostoíte

neostoiți
NEOSTOÍT, -Ă, neostoiți, -te, adj. (Pop.; adesea adverbial) Neastâmpărat, nedomolit, nepotolit. ♦ Neîntrerupt, continuu. ♦ (Rar; despre copii) Neastâmpărat (2). [Pr.: ne-os-] – Pref. ne- + ostoit (înv. „potolit” < ostoi).

DOOM

neostoít (ne-os-) adj. m., pl. neostoíți; f. neostoítă, pl. neostoíte

neostoiții
NEOSTOÍT, -Ă, neostoiți, -te, adj. (Pop.; adesea adverbial) Neastâmpărat, nedomolit, nepotolit. ♦ Neîntrerupt, continuu. ♦ (Rar; despre copii) Neastâmpărat (2). [Pr.: ne-os-] – Pref. ne- + ostoit (înv. „potolit” < ostoi).

DOOM

neostoít (ne-os-) adj. m., pl. neostoíți; f. neostoítă, pl. neostoíte

neostoiților
NEOSTOÍT, -Ă, neostoiți, -te, adj. (Pop.; adesea adverbial) Neastâmpărat, nedomolit, nepotolit. ♦ Neîntrerupt, continuu. ♦ (Rar; despre copii) Neastâmpărat (2). [Pr.: ne-os-] – Pref. ne- + ostoit (înv. „potolit” < ostoi).

DOOM

neostoít (ne-os-) adj. m., pl. neostoíți; f. neostoítă, pl. neostoíte

neosândit
NEOSÂNDÍT, -Ă, neosândiți, -te, adj. (Pop.) Care nu este pedepsit. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + osândit.

neosândita
NEOSÂNDÍT, -Ă, neosândiți, -te, adj. (Pop.) Care nu este pedepsit. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + osândit.

neosândite
NEOSÂNDÍT, -Ă, neosândiți, -te, adj. (Pop.) Care nu este pedepsit. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + osândit.

neosânditei
NEOSÂNDÍT, -Ă, neosândiți, -te, adj. (Pop.) Care nu este pedepsit. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + osândit.

neosânditele
NEOSÂNDÍT, -Ă, neosândiți, -te, adj. (Pop.) Care nu este pedepsit. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + osândit.

neosânditelor
NEOSÂNDÍT, -Ă, neosândiți, -te, adj. (Pop.) Care nu este pedepsit. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + osândit.

neosânditul
NEOSÂNDÍT, -Ă, neosândiți, -te, adj. (Pop.) Care nu este pedepsit. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + osândit.

neosânditului
NEOSÂNDÍT, -Ă, neosândiți, -te, adj. (Pop.) Care nu este pedepsit. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + osândit.

neosândiți
NEOSÂNDÍT, -Ă, neosândiți, -te, adj. (Pop.) Care nu este pedepsit. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + osândit.

neosândiții
NEOSÂNDÍT, -Ă, neosândiți, -te, adj. (Pop.) Care nu este pedepsit. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + osândit.

neosândiților
NEOSÂNDÍT, -Ă, neosândiți, -te, adj. (Pop.) Care nu este pedepsit. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + osândit.

neosîndit
NEOSÂNDÍT, -Ă, neosândiți, -te, adj. (Pop.) Care nu este pedepsit. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + osândit.

neosîndita
NEOSÂNDÍT, -Ă, neosândiți, -te, adj. (Pop.) Care nu este pedepsit. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + osândit.

neosîndite
NEOSÂNDÍT, -Ă, neosândiți, -te, adj. (Pop.) Care nu este pedepsit. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + osândit.

neosînditei
NEOSÂNDÍT, -Ă, neosândiți, -te, adj. (Pop.) Care nu este pedepsit. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + osândit.

neosînditele
NEOSÂNDÍT, -Ă, neosândiți, -te, adj. (Pop.) Care nu este pedepsit. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + osândit.

neosînditelor
NEOSÂNDÍT, -Ă, neosândiți, -te, adj. (Pop.) Care nu este pedepsit. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + osândit.

neosînditul
NEOSÂNDÍT, -Ă, neosândiți, -te, adj. (Pop.) Care nu este pedepsit. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + osândit.

neosînditului
NEOSÂNDÍT, -Ă, neosândiți, -te, adj. (Pop.) Care nu este pedepsit. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + osândit.

neosîndiți
NEOSÂNDÍT, -Ă, neosândiți, -te, adj. (Pop.) Care nu este pedepsit. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + osândit.

neosîndiții
NEOSÂNDÍT, -Ă, neosândiți, -te, adj. (Pop.) Care nu este pedepsit. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + osândit.

neosîndiților
NEOSÂNDÍT, -Ă, neosândiți, -te, adj. (Pop.) Care nu este pedepsit. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + osândit.

neotectonic
NEOTECTÓNIC, -Ă, neotectonici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Parte a geologiei care studiază mișcările mai recente de deformare a scoarței terestre. 2. Adj. Care ține de neotectonică, relativ la neotectonică. [Pr.: ne-o-] – Neo- + tectonică.

DOOM

neotectónic (ne-o-) adj. m., pl. neotectónici; f. neotectónică, pl. neotectónice

neotectonica
NEOTECTÓNIC, -Ă, neotectonici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Parte a geologiei care studiază mișcările mai recente de deformare a scoarței terestre. 2. Adj. Care ține de neotectonică, relativ la neotectonică. [Pr.: ne-o-] – Neo- + tectonică.

DOOM

neotectónic (ne-o-) adj. m., pl. neotectónici; f. neotectónică, pl. neotectónice

neotectonica
NEOTECTÓNIC, -Ă, neotectonici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Parte a geologiei care studiază mișcările mai recente de deformare a scoarței terestre. 2. Adj. Care ține de neotectonică, relativ la neotectonică. [Pr.: ne-o-] – Neo- + tectonică.

DOOM

neotectónică (ne-o-) s. f., g.-d. art. neotectónicii

neotectonice
NEOTECTÓNIC, -Ă, neotectonici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Parte a geologiei care studiază mișcările mai recente de deformare a scoarței terestre. 2. Adj. Care ține de neotectonică, relativ la neotectonică. [Pr.: ne-o-] – Neo- + tectonică.

DOOM

neotectónic (ne-o-) adj. m., pl. neotectónici; f. neotectónică, pl. neotectónice

neotectonicei
NEOTECTÓNIC, -Ă, neotectonici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Parte a geologiei care studiază mișcările mai recente de deformare a scoarței terestre. 2. Adj. Care ține de neotectonică, relativ la neotectonică. [Pr.: ne-o-] – Neo- + tectonică.

DOOM

neotectónic (ne-o-) adj. m., pl. neotectónici; f. neotectónică, pl. neotectónice

neotectonicele
NEOTECTÓNIC, -Ă, neotectonici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Parte a geologiei care studiază mișcările mai recente de deformare a scoarței terestre. 2. Adj. Care ține de neotectonică, relativ la neotectonică. [Pr.: ne-o-] – Neo- + tectonică.

DOOM

neotectónic (ne-o-) adj. m., pl. neotectónici; f. neotectónică, pl. neotectónice

neotectonicelor
NEOTECTÓNIC, -Ă, neotectonici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Parte a geologiei care studiază mișcările mai recente de deformare a scoarței terestre. 2. Adj. Care ține de neotectonică, relativ la neotectonică. [Pr.: ne-o-] – Neo- + tectonică.

DOOM

neotectónic (ne-o-) adj. m., pl. neotectónici; f. neotectónică, pl. neotectónice

neotectonici
NEOTECTÓNIC, -Ă, neotectonici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Parte a geologiei care studiază mișcările mai recente de deformare a scoarței terestre. 2. Adj. Care ține de neotectonică, relativ la neotectonică. [Pr.: ne-o-] – Neo- + tectonică.

DOOM

neotectónic (ne-o-) adj. m., pl. neotectónici; f. neotectónică, pl. neotectónice

neotectonici
NEOTECTÓNIC, -Ă, neotectonici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Parte a geologiei care studiază mișcările mai recente de deformare a scoarței terestre. 2. Adj. Care ține de neotectonică, relativ la neotectonică. [Pr.: ne-o-] – Neo- + tectonică.

DOOM

neotectónică (ne-o-) s. f., g.-d. art. neotectónicii

neotectonicii
NEOTECTÓNIC, -Ă, neotectonici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Parte a geologiei care studiază mișcările mai recente de deformare a scoarței terestre. 2. Adj. Care ține de neotectonică, relativ la neotectonică. [Pr.: ne-o-] – Neo- + tectonică.

DOOM

neotectónic (ne-o-) adj. m., pl. neotectónici; f. neotectónică, pl. neotectónice

neotectonicii
NEOTECTÓNIC, -Ă, neotectonici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Parte a geologiei care studiază mișcările mai recente de deformare a scoarței terestre. 2. Adj. Care ține de neotectonică, relativ la neotectonică. [Pr.: ne-o-] – Neo- + tectonică.

DOOM

neotectónică (ne-o-) s. f., g.-d. art. neotectónicii

neotectonicilor
NEOTECTÓNIC, -Ă, neotectonici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Parte a geologiei care studiază mișcările mai recente de deformare a scoarței terestre. 2. Adj. Care ține de neotectonică, relativ la neotectonică. [Pr.: ne-o-] – Neo- + tectonică.

DOOM

neotectónic (ne-o-) adj. m., pl. neotectónici; f. neotectónică, pl. neotectónice

neotectonicul
NEOTECTÓNIC, -Ă, neotectonici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Parte a geologiei care studiază mișcările mai recente de deformare a scoarței terestre. 2. Adj. Care ține de neotectonică, relativ la neotectonică. [Pr.: ne-o-] – Neo- + tectonică.

DOOM

neotectónic (ne-o-) adj. m., pl. neotectónici; f. neotectónică, pl. neotectónice

neotectonicului
NEOTECTÓNIC, -Ă, neotectonici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Parte a geologiei care studiază mișcările mai recente de deformare a scoarței terestre. 2. Adj. Care ține de neotectonică, relativ la neotectonică. [Pr.: ne-o-] – Neo- + tectonică.

DOOM

neotectónic (ne-o-) adj. m., pl. neotectónici; f. neotectónică, pl. neotectónice

neotenie
NEOTENÍE s. f. Capacitate a unor organisme de a atinge maturitatea sexuală și de a se reproduce în stadii larvare. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoténie.

DOOM

neoteníe (ne-o-) s. f., art. neotenía, g.-d. neoteníi, art. neoteníei

neotia
NEÓTIE s.f. Specie de orhidee saprofită din pădurile de fagi. [< fr. néottie].

neotie
NEÓTIE s.f. Specie de orhidee saprofită din pădurile de fagi. [< fr. néottie].

neotiei
NEÓTIE s.f. Specie de orhidee saprofită din pădurile de fagi. [< fr. néottie].

neotii
NEÓTIE s.f. Specie de orhidee saprofită din pădurile de fagi. [< fr. néottie].

neotiile
NEÓTIE s.f. Specie de orhidee saprofită din pădurile de fagi. [< fr. néottie].

neotiilor
NEÓTIE s.f. Specie de orhidee saprofită din pădurile de fagi. [< fr. néottie].

neotomism
NEOTOMÍSM s. n. Mișcare teologică și filosofică din sec. XIX și XX, care promovează continuarea și înnoirea tradiției tomiste medievale în Biserica catolică. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-thomisme.

DOOM

neotomísm (ne-o-) s. n.

neotomismul
NEOTOMÍSM s. n. Mișcare teologică și filosofică din sec. XIX și XX, care promovează continuarea și înnoirea tradiției tomiste medievale în Biserica catolică. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-thomisme.

DOOM

neotomísm (ne-o-) s. n.

neotomismului
NEOTOMÍSM s. n. Mișcare teologică și filosofică din sec. XIX și XX, care promovează continuarea și înnoirea tradiției tomiste medievale în Biserica catolică. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-thomisme.

DOOM

neotomísm (ne-o-) s. n.

neotomist
NEOTOMÍST, -Ă, neotomiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neotomismului. 2. Adj. Care se referă la neotomism, care aparține neotomismului, propriu neotomismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-thomiste.

DOOM

neotomíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neotomíști; adj. f., s. f. neotomístă, pl. neotomíste

neotomist
NEOTOMÍST, -Ă, neotomiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neotomismului. 2. Adj. Care se referă la neotomism, care aparține neotomismului, propriu neotomismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-thomiste.

DOOM

neotomíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neotomíști; adj. f., s. f. neotomístă, pl. neotomíste

neotomista
NEOTOMÍST, -Ă, neotomiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neotomismului. 2. Adj. Care se referă la neotomism, care aparține neotomismului, propriu neotomismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-thomiste.

DOOM

neotomíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neotomíști; adj. f., s. f. neotomístă, pl. neotomíste

neotomista
NEOTOMÍST, -Ă, neotomiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neotomismului. 2. Adj. Care se referă la neotomism, care aparține neotomismului, propriu neotomismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-thomiste.

DOOM

neotomíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neotomíști; adj. f., s. f. neotomístă, pl. neotomíste

neotomiste
NEOTOMÍST, -Ă, neotomiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neotomismului. 2. Adj. Care se referă la neotomism, care aparține neotomismului, propriu neotomismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-thomiste.

DOOM

neotomíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neotomíști; adj. f., s. f. neotomístă, pl. neotomíste

neotomiste
NEOTOMÍST, -Ă, neotomiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neotomismului. 2. Adj. Care se referă la neotomism, care aparține neotomismului, propriu neotomismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-thomiste.

DOOM

neotomíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neotomíști; adj. f., s. f. neotomístă, pl. neotomíste

neotomistei
NEOTOMÍST, -Ă, neotomiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neotomismului. 2. Adj. Care se referă la neotomism, care aparține neotomismului, propriu neotomismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-thomiste.

DOOM

neotomíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neotomíști; adj. f., s. f. neotomístă, pl. neotomíste

neotomistei
NEOTOMÍST, -Ă, neotomiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neotomismului. 2. Adj. Care se referă la neotomism, care aparține neotomismului, propriu neotomismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-thomiste.

DOOM

neotomíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neotomíști; adj. f., s. f. neotomístă, pl. neotomíste

neotomistele
NEOTOMÍST, -Ă, neotomiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neotomismului. 2. Adj. Care se referă la neotomism, care aparține neotomismului, propriu neotomismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-thomiste.

DOOM

neotomíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neotomíști; adj. f., s. f. neotomístă, pl. neotomíste

neotomistele
NEOTOMÍST, -Ă, neotomiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neotomismului. 2. Adj. Care se referă la neotomism, care aparține neotomismului, propriu neotomismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-thomiste.

DOOM

neotomíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neotomíști; adj. f., s. f. neotomístă, pl. neotomíste

neotomistelor
NEOTOMÍST, -Ă, neotomiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neotomismului. 2. Adj. Care se referă la neotomism, care aparține neotomismului, propriu neotomismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-thomiste.

DOOM

neotomíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neotomíști; adj. f., s. f. neotomístă, pl. neotomíste

neotomistelor
NEOTOMÍST, -Ă, neotomiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neotomismului. 2. Adj. Care se referă la neotomism, care aparține neotomismului, propriu neotomismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-thomiste.

DOOM

neotomíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neotomíști; adj. f., s. f. neotomístă, pl. neotomíste

neotomistul
NEOTOMÍST, -Ă, neotomiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neotomismului. 2. Adj. Care se referă la neotomism, care aparține neotomismului, propriu neotomismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-thomiste.

DOOM

neotomíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neotomíști; adj. f., s. f. neotomístă, pl. neotomíste

neotomistul
NEOTOMÍST, -Ă, neotomiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neotomismului. 2. Adj. Care se referă la neotomism, care aparține neotomismului, propriu neotomismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-thomiste.

DOOM

neotomíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neotomíști; adj. f., s. f. neotomístă, pl. neotomíste

neotomistului
NEOTOMÍST, -Ă, neotomiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neotomismului. 2. Adj. Care se referă la neotomism, care aparține neotomismului, propriu neotomismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-thomiste.

DOOM

neotomíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neotomíști; adj. f., s. f. neotomístă, pl. neotomíste

neotomistului
NEOTOMÍST, -Ă, neotomiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neotomismului. 2. Adj. Care se referă la neotomism, care aparține neotomismului, propriu neotomismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-thomiste.

DOOM

neotomíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neotomíști; adj. f., s. f. neotomístă, pl. neotomíste

neotomiști
NEOTOMÍST, -Ă, neotomiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neotomismului. 2. Adj. Care se referă la neotomism, care aparține neotomismului, propriu neotomismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-thomiste.

DOOM

neotomíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neotomíști; adj. f., s. f. neotomístă, pl. neotomíste

neotomiști
NEOTOMÍST, -Ă, neotomiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neotomismului. 2. Adj. Care se referă la neotomism, care aparține neotomismului, propriu neotomismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-thomiste.

DOOM

neotomíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neotomíști; adj. f., s. f. neotomístă, pl. neotomíste

neotomiștii
NEOTOMÍST, -Ă, neotomiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neotomismului. 2. Adj. Care se referă la neotomism, care aparține neotomismului, propriu neotomismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-thomiste.

DOOM

neotomíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neotomíști; adj. f., s. f. neotomístă, pl. neotomíste

neotomiștii
NEOTOMÍST, -Ă, neotomiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neotomismului. 2. Adj. Care se referă la neotomism, care aparține neotomismului, propriu neotomismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-thomiste.

DOOM

neotomíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neotomíști; adj. f., s. f. neotomístă, pl. neotomíste

neotomiștilor
NEOTOMÍST, -Ă, neotomiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neotomismului. 2. Adj. Care se referă la neotomism, care aparține neotomismului, propriu neotomismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-thomiste.

DOOM

neotomíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neotomíști; adj. f., s. f. neotomístă, pl. neotomíste

neotomiștilor
NEOTOMÍST, -Ă, neotomiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neotomismului. 2. Adj. Care se referă la neotomism, care aparține neotomismului, propriu neotomismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-thomiste.

DOOM

neotomíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neotomíști; adj. f., s. f. neotomístă, pl. neotomíste

neottia
TRẤNJI s. m. pl. 1. (Pop.) Hemoroizi. 2. Plantă erbacee din familia orhideelor, cu tulpina fistuloasă și cu flori de culoare galbenă sau brună deschis, plăcut mirositoare (Neottia nidus avis). – Cf. sl. trondŭ.

neoumanism
NEOUMANÍSM s.n. Nouă înflorire a umanismului la sfârșitul sec. XIX. [Cf. germ. Neohumanismus].

neoumanismul
NEOUMANÍSM s.n. Nouă înflorire a umanismului la sfârșitul sec. XIX. [Cf. germ. Neohumanismus].

neoumanismului
NEOUMANÍSM s.n. Nouă înflorire a umanismului la sfârșitul sec. XIX. [Cf. germ. Neohumanismus].

neoumanist
NEOUMANÍST, -Ă adj. Referitor la neoumanism. // s.m. și f. Adept al neoumanismului. [< neouman(ism) + -ist].

neoumanista
NEOUMANÍST, -Ă adj. Referitor la neoumanism. // s.m. și f. Adept al neoumanismului. [< neouman(ism) + -ist].

neoumaniste
NEOUMANÍST, -Ă adj. Referitor la neoumanism. // s.m. și f. Adept al neoumanismului. [< neouman(ism) + -ist].

neoumanistei
NEOUMANÍST, -Ă adj. Referitor la neoumanism. // s.m. și f. Adept al neoumanismului. [< neouman(ism) + -ist].

neoumanistele
NEOUMANÍST, -Ă adj. Referitor la neoumanism. // s.m. și f. Adept al neoumanismului. [< neouman(ism) + -ist].

neoumanistelor
NEOUMANÍST, -Ă adj. Referitor la neoumanism. // s.m. și f. Adept al neoumanismului. [< neouman(ism) + -ist].

neoumanistul
NEOUMANÍST, -Ă adj. Referitor la neoumanism. // s.m. și f. Adept al neoumanismului. [< neouman(ism) + -ist].

neoumanistului
NEOUMANÍST, -Ă adj. Referitor la neoumanism. // s.m. și f. Adept al neoumanismului. [< neouman(ism) + -ist].

neoumaniști
NEOUMANÍST, -Ă adj. Referitor la neoumanism. // s.m. și f. Adept al neoumanismului. [< neouman(ism) + -ist].

neoumaniștii
NEOUMANÍST, -Ă adj. Referitor la neoumanism. // s.m. și f. Adept al neoumanismului. [< neouman(ism) + -ist].

neoumaniștilor
NEOUMANÍST, -Ă adj. Referitor la neoumanism. // s.m. și f. Adept al neoumanismului. [< neouman(ism) + -ist].

neovitalism
NEOVITALÍSM s.n. Curent idealist în biologie, care pretinde a se deosebi principial de vitalism, întrucât ar fi înlocuit vechea „forță vitală” cu noțiuni noi. [Cf. fr. néo-vitalisme].

neovitalismul
NEOVITALÍSM s.n. Curent idealist în biologie, care pretinde a se deosebi principial de vitalism, întrucât ar fi înlocuit vechea „forță vitală” cu noțiuni noi. [Cf. fr. néo-vitalisme].

neovitalismului
NEOVITALÍSM s.n. Curent idealist în biologie, care pretinde a se deosebi principial de vitalism, întrucât ar fi înlocuit vechea „forță vitală” cu noțiuni noi. [Cf. fr. néo-vitalisme].

neovitalist
NEOVITALÍST, -Ă adj. Referitor la neovitalism. // s.m. și f. Adept al neovitalismului. [Cf. fr. néo-vitaliste].

neovitalista
NEOVITALÍST, -Ă adj. Referitor la neovitalism. // s.m. și f. Adept al neovitalismului. [Cf. fr. néo-vitaliste].

neovitaliste
NEOVITALÍST, -Ă adj. Referitor la neovitalism. // s.m. și f. Adept al neovitalismului. [Cf. fr. néo-vitaliste].

neovitalistei
NEOVITALÍST, -Ă adj. Referitor la neovitalism. // s.m. și f. Adept al neovitalismului. [Cf. fr. néo-vitaliste].

neovitalistele
NEOVITALÍST, -Ă adj. Referitor la neovitalism. // s.m. și f. Adept al neovitalismului. [Cf. fr. néo-vitaliste].

neovitalistelor
NEOVITALÍST, -Ă adj. Referitor la neovitalism. // s.m. și f. Adept al neovitalismului. [Cf. fr. néo-vitaliste].

neovitalistul
NEOVITALÍST, -Ă adj. Referitor la neovitalism. // s.m. și f. Adept al neovitalismului. [Cf. fr. néo-vitaliste].

neovitalistului
NEOVITALÍST, -Ă adj. Referitor la neovitalism. // s.m. și f. Adept al neovitalismului. [Cf. fr. néo-vitaliste].

neovitaliști
NEOVITALÍST, -Ă adj. Referitor la neovitalism. // s.m. și f. Adept al neovitalismului. [Cf. fr. néo-vitaliste].

neovitaliștii
NEOVITALÍST, -Ă adj. Referitor la neovitalism. // s.m. și f. Adept al neovitalismului. [Cf. fr. néo-vitaliste].

neovitaliștilor
NEOVITALÍST, -Ă adj. Referitor la neovitalism. // s.m. și f. Adept al neovitalismului. [Cf. fr. néo-vitaliste].

neoxidabil
NEOXIDÁBIL, -Ă, neoxidabili, -e, adj. (Rar) Inoxidabil. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + oxidabil (după engl. non-oxidable).

neoxidabila
NEOXIDÁBIL, -Ă, neoxidabili, -e, adj. (Rar) Inoxidabil. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + oxidabil (după engl. non-oxidable).

neoxidabile
NEOXIDÁBIL, -Ă, neoxidabili, -e, adj. (Rar) Inoxidabil. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + oxidabil (după engl. non-oxidable).

neoxidabilei
NEOXIDÁBIL, -Ă, neoxidabili, -e, adj. (Rar) Inoxidabil. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + oxidabil (după engl. non-oxidable).

neoxidabilele
NEOXIDÁBIL, -Ă, neoxidabili, -e, adj. (Rar) Inoxidabil. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + oxidabil (după engl. non-oxidable).

neoxidabilelor
NEOXIDÁBIL, -Ă, neoxidabili, -e, adj. (Rar) Inoxidabil. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + oxidabil (după engl. non-oxidable).

neoxidabili
NEOXIDÁBIL, -Ă, neoxidabili, -e, adj. (Rar) Inoxidabil. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + oxidabil (după engl. non-oxidable).

neoxidabilii
NEOXIDÁBIL, -Ă, neoxidabili, -e, adj. (Rar) Inoxidabil. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + oxidabil (după engl. non-oxidable).

neoxidabililor
NEOXIDÁBIL, -Ă, neoxidabili, -e, adj. (Rar) Inoxidabil. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + oxidabil (după engl. non-oxidable).

neoxidabilul
NEOXIDÁBIL, -Ă, neoxidabili, -e, adj. (Rar) Inoxidabil. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + oxidabil (după engl. non-oxidable).

neoxidabilului
NEOXIDÁBIL, -Ă, neoxidabili, -e, adj. (Rar) Inoxidabil. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + oxidabil (după engl. non-oxidable).

neoxidat
NEOXIDÁT, -Ă, neoxidați, -te, adj. (Despre metale) Care nu este oxidat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + oxidat.

neoxidata
NEOXIDÁT, -Ă, neoxidați, -te, adj. (Despre metale) Care nu este oxidat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + oxidat.

neoxidate
NEOXIDÁT, -Ă, neoxidați, -te, adj. (Despre metale) Care nu este oxidat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + oxidat.

neoxidatei
NEOXIDÁT, -Ă, neoxidați, -te, adj. (Despre metale) Care nu este oxidat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + oxidat.

neoxidatele
NEOXIDÁT, -Ă, neoxidați, -te, adj. (Despre metale) Care nu este oxidat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + oxidat.

neoxidatelor
NEOXIDÁT, -Ă, neoxidați, -te, adj. (Despre metale) Care nu este oxidat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + oxidat.

neoxidatul
NEOXIDÁT, -Ă, neoxidați, -te, adj. (Despre metale) Care nu este oxidat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + oxidat.

neoxidatului
NEOXIDÁT, -Ă, neoxidați, -te, adj. (Despre metale) Care nu este oxidat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + oxidat.

neoxidați
NEOXIDÁT, -Ă, neoxidați, -te, adj. (Despre metale) Care nu este oxidat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + oxidat.

neoxidații
NEOXIDÁT, -Ă, neoxidați, -te, adj. (Despre metale) Care nu este oxidat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + oxidat.

neoxidaților
NEOXIDÁT, -Ă, neoxidați, -te, adj. (Despre metale) Care nu este oxidat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + oxidat.

neoxigenat
NEOXIGENÁT, -Ă, neoxigenați, -te, adj. (Despre păr) Care nu a fost decolorat prin tratare cu apă oxigenată; p. ext. nevopsit. ♦ (Despre persoane) Cu părul blond natural. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + oxigenat.

DOOM

*neoxigenát (ne-o-) adj. m., pl. neoxigenáți; f. neoxigenátă, pl. neoxigenáte

neoxigenata
NEOXIGENÁT, -Ă, neoxigenați, -te, adj. (Despre păr) Care nu a fost decolorat prin tratare cu apă oxigenată; p. ext. nevopsit. ♦ (Despre persoane) Cu părul blond natural. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + oxigenat.

DOOM

*neoxigenát (ne-o-) adj. m., pl. neoxigenáți; f. neoxigenátă, pl. neoxigenáte

neoxigenate
NEOXIGENÁT, -Ă, neoxigenați, -te, adj. (Despre păr) Care nu a fost decolorat prin tratare cu apă oxigenată; p. ext. nevopsit. ♦ (Despre persoane) Cu părul blond natural. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + oxigenat.

DOOM

*neoxigenát (ne-o-) adj. m., pl. neoxigenáți; f. neoxigenátă, pl. neoxigenáte

neoxigenatei
NEOXIGENÁT, -Ă, neoxigenați, -te, adj. (Despre păr) Care nu a fost decolorat prin tratare cu apă oxigenată; p. ext. nevopsit. ♦ (Despre persoane) Cu părul blond natural. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + oxigenat.

DOOM

*neoxigenát (ne-o-) adj. m., pl. neoxigenáți; f. neoxigenátă, pl. neoxigenáte

neoxigenatele
NEOXIGENÁT, -Ă, neoxigenați, -te, adj. (Despre păr) Care nu a fost decolorat prin tratare cu apă oxigenată; p. ext. nevopsit. ♦ (Despre persoane) Cu părul blond natural. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + oxigenat.

DOOM

*neoxigenát (ne-o-) adj. m., pl. neoxigenáți; f. neoxigenátă, pl. neoxigenáte

neoxigenatelor
NEOXIGENÁT, -Ă, neoxigenați, -te, adj. (Despre păr) Care nu a fost decolorat prin tratare cu apă oxigenată; p. ext. nevopsit. ♦ (Despre persoane) Cu părul blond natural. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + oxigenat.

DOOM

*neoxigenát (ne-o-) adj. m., pl. neoxigenáți; f. neoxigenátă, pl. neoxigenáte

neoxigenatul
NEOXIGENÁT, -Ă, neoxigenați, -te, adj. (Despre păr) Care nu a fost decolorat prin tratare cu apă oxigenată; p. ext. nevopsit. ♦ (Despre persoane) Cu părul blond natural. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + oxigenat.

DOOM

*neoxigenát (ne-o-) adj. m., pl. neoxigenáți; f. neoxigenátă, pl. neoxigenáte

neoxigenatului
NEOXIGENÁT, -Ă, neoxigenați, -te, adj. (Despre păr) Care nu a fost decolorat prin tratare cu apă oxigenată; p. ext. nevopsit. ♦ (Despre persoane) Cu părul blond natural. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + oxigenat.

DOOM

*neoxigenát (ne-o-) adj. m., pl. neoxigenáți; f. neoxigenátă, pl. neoxigenáte

neoxigenați
NEOXIGENÁT, -Ă, neoxigenați, -te, adj. (Despre păr) Care nu a fost decolorat prin tratare cu apă oxigenată; p. ext. nevopsit. ♦ (Despre persoane) Cu părul blond natural. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + oxigenat.

DOOM

*neoxigenát (ne-o-) adj. m., pl. neoxigenáți; f. neoxigenátă, pl. neoxigenáte

neoxigenații
NEOXIGENÁT, -Ă, neoxigenați, -te, adj. (Despre păr) Care nu a fost decolorat prin tratare cu apă oxigenată; p. ext. nevopsit. ♦ (Despre persoane) Cu părul blond natural. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + oxigenat.

DOOM

*neoxigenát (ne-o-) adj. m., pl. neoxigenáți; f. neoxigenátă, pl. neoxigenáte

neoxigenaților
NEOXIGENÁT, -Ă, neoxigenați, -te, adj. (Despre păr) Care nu a fost decolorat prin tratare cu apă oxigenată; p. ext. nevopsit. ♦ (Despre persoane) Cu părul blond natural. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + oxigenat.

DOOM

*neoxigenát (ne-o-) adj. m., pl. neoxigenáți; f. neoxigenátă, pl. neoxigenáte

neozeelandez
NEOZEELANDÉZ, -Ă, neozeelandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Noii Zeelande sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Noii Zeelande sau neozeelandezilor (1), privitor la Noua Zeelandă ori la neozeelandezi. [Pr.: ne-o-ze-e-] – Din fr. néo-zélandais.

DOOM

neozeelandéz (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neozeelandézi; adj. f., s. f. neozeelandéză, pl. neozeelandéze

neozeelandez
NEOZEELANDÉZ, -Ă, neozeelandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Noii Zeelande sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Noii Zeelande sau neozeelandezilor (1), privitor la Noua Zeelandă ori la neozeelandezi. [Pr.: ne-o-ze-e-] – Din fr. néo-zélandais.

DOOM

neozeelandéz (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neozeelandézi; adj. f., s. f. neozeelandéză, pl. neozeelandéze

neozeelandeza
NEOZEELANDÉZ, -Ă, neozeelandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Noii Zeelande sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Noii Zeelande sau neozeelandezilor (1), privitor la Noua Zeelandă ori la neozeelandezi. [Pr.: ne-o-ze-e-] – Din fr. néo-zélandais.

DOOM

neozeelandéz (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neozeelandézi; adj. f., s. f. neozeelandéză, pl. neozeelandéze

neozeelandeza
NEOZEELANDÉZ, -Ă, neozeelandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Noii Zeelande sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Noii Zeelande sau neozeelandezilor (1), privitor la Noua Zeelandă ori la neozeelandezi. [Pr.: ne-o-ze-e-] – Din fr. néo-zélandais.

DOOM

neozeelandéz (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neozeelandézi; adj. f., s. f. neozeelandéză, pl. neozeelandéze

neozeelandeze
NEOZEELANDÉZ, -Ă, neozeelandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Noii Zeelande sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Noii Zeelande sau neozeelandezilor (1), privitor la Noua Zeelandă ori la neozeelandezi. [Pr.: ne-o-ze-e-] – Din fr. néo-zélandais.

DOOM

neozeelandéz (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neozeelandézi; adj. f., s. f. neozeelandéză, pl. neozeelandéze

neozeelandeze
NEOZEELANDÉZ, -Ă, neozeelandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Noii Zeelande sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Noii Zeelande sau neozeelandezilor (1), privitor la Noua Zeelandă ori la neozeelandezi. [Pr.: ne-o-ze-e-] – Din fr. néo-zélandais.

DOOM

neozeelandéz (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neozeelandézi; adj. f., s. f. neozeelandéză, pl. neozeelandéze

neozeelandeze
NEOZEELANDÉZ, -Ă, neozeelandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Noii Zeelande sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Noii Zeelande sau neozeelandezilor (1), privitor la Noua Zeelandă ori la neozeelandezi. [Pr.: ne-o-ze-e-] – Din fr. néo-zélandais.

DOOM

neozeelandéz (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neozeelandézi; adj. f., s. f. neozeelandéză, pl. neozeelandéze

neozeelandezei
NEOZEELANDÉZ, -Ă, neozeelandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Noii Zeelande sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Noii Zeelande sau neozeelandezilor (1), privitor la Noua Zeelandă ori la neozeelandezi. [Pr.: ne-o-ze-e-] – Din fr. néo-zélandais.

DOOM

neozeelandéz (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neozeelandézi; adj. f., s. f. neozeelandéză, pl. neozeelandéze

neozeelandezei
NEOZEELANDÉZ, -Ă, neozeelandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Noii Zeelande sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Noii Zeelande sau neozeelandezilor (1), privitor la Noua Zeelandă ori la neozeelandezi. [Pr.: ne-o-ze-e-] – Din fr. néo-zélandais.

DOOM

neozeelandéz (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neozeelandézi; adj. f., s. f. neozeelandéză, pl. neozeelandéze

neozeelandezele
NEOZEELANDÉZ, -Ă, neozeelandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Noii Zeelande sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Noii Zeelande sau neozeelandezilor (1), privitor la Noua Zeelandă ori la neozeelandezi. [Pr.: ne-o-ze-e-] – Din fr. néo-zélandais.

DOOM

neozeelandéz (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neozeelandézi; adj. f., s. f. neozeelandéză, pl. neozeelandéze

neozeelandezele
NEOZEELANDÉZ, -Ă, neozeelandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Noii Zeelande sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Noii Zeelande sau neozeelandezilor (1), privitor la Noua Zeelandă ori la neozeelandezi. [Pr.: ne-o-ze-e-] – Din fr. néo-zélandais.

DOOM

neozeelandéz (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neozeelandézi; adj. f., s. f. neozeelandéză, pl. neozeelandéze

neozeelandezelor
NEOZEELANDÉZ, -Ă, neozeelandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Noii Zeelande sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Noii Zeelande sau neozeelandezilor (1), privitor la Noua Zeelandă ori la neozeelandezi. [Pr.: ne-o-ze-e-] – Din fr. néo-zélandais.

DOOM

neozeelandéz (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neozeelandézi; adj. f., s. f. neozeelandéză, pl. neozeelandéze

neozeelandezelor
NEOZEELANDÉZ, -Ă, neozeelandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Noii Zeelande sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Noii Zeelande sau neozeelandezilor (1), privitor la Noua Zeelandă ori la neozeelandezi. [Pr.: ne-o-ze-e-] – Din fr. néo-zélandais.

DOOM

neozeelandéz (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neozeelandézi; adj. f., s. f. neozeelandéză, pl. neozeelandéze

neozeelandezi
NEOZEELANDÉZ, -Ă, neozeelandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Noii Zeelande sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Noii Zeelande sau neozeelandezilor (1), privitor la Noua Zeelandă ori la neozeelandezi. [Pr.: ne-o-ze-e-] – Din fr. néo-zélandais.

DOOM

neozeelandéz (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neozeelandézi; adj. f., s. f. neozeelandéză, pl. neozeelandéze

neozeelandezi
NEOZEELANDÉZ, -Ă, neozeelandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Noii Zeelande sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Noii Zeelande sau neozeelandezilor (1), privitor la Noua Zeelandă ori la neozeelandezi. [Pr.: ne-o-ze-e-] – Din fr. néo-zélandais.

DOOM

neozeelandéz (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neozeelandézi; adj. f., s. f. neozeelandéză, pl. neozeelandéze

neozeelandezii
NEOZEELANDÉZ, -Ă, neozeelandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Noii Zeelande sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Noii Zeelande sau neozeelandezilor (1), privitor la Noua Zeelandă ori la neozeelandezi. [Pr.: ne-o-ze-e-] – Din fr. néo-zélandais.

DOOM

neozeelandéz (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neozeelandézi; adj. f., s. f. neozeelandéză, pl. neozeelandéze

neozeelandezii
NEOZEELANDÉZ, -Ă, neozeelandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Noii Zeelande sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Noii Zeelande sau neozeelandezilor (1), privitor la Noua Zeelandă ori la neozeelandezi. [Pr.: ne-o-ze-e-] – Din fr. néo-zélandais.

DOOM

neozeelandéz (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neozeelandézi; adj. f., s. f. neozeelandéză, pl. neozeelandéze

neozeelandezilor
NEOZEELANDÉZ, -Ă, neozeelandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Noii Zeelande sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Noii Zeelande sau neozeelandezilor (1), privitor la Noua Zeelandă ori la neozeelandezi. [Pr.: ne-o-ze-e-] – Din fr. néo-zélandais.

DOOM

neozeelandéz (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neozeelandézi; adj. f., s. f. neozeelandéză, pl. neozeelandéze

neozeelandezilor
NEOZEELANDÉZ, -Ă, neozeelandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Noii Zeelande sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Noii Zeelande sau neozeelandezilor (1), privitor la Noua Zeelandă ori la neozeelandezi. [Pr.: ne-o-ze-e-] – Din fr. néo-zélandais.

DOOM

neozeelandéz (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neozeelandézi; adj. f., s. f. neozeelandéză, pl. neozeelandéze

neozeelandezo
NEOZEELANDÉZ, -Ă, neozeelandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Noii Zeelande sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Noii Zeelande sau neozeelandezilor (1), privitor la Noua Zeelandă ori la neozeelandezi. [Pr.: ne-o-ze-e-] – Din fr. néo-zélandais.

DOOM

neozeelandéz (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neozeelandézi; adj. f., s. f. neozeelandéză, pl. neozeelandéze

neozeelandezo
NEOZEELANDÉZ, -Ă, neozeelandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Noii Zeelande sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Noii Zeelande sau neozeelandezilor (1), privitor la Noua Zeelandă ori la neozeelandezi. [Pr.: ne-o-ze-e-] – Din fr. néo-zélandais.

DOOM

neozeelandéz (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neozeelandézi; adj. f., s. f. neozeelandéză, pl. neozeelandéze

neozeelandezul
NEOZEELANDÉZ, -Ă, neozeelandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Noii Zeelande sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Noii Zeelande sau neozeelandezilor (1), privitor la Noua Zeelandă ori la neozeelandezi. [Pr.: ne-o-ze-e-] – Din fr. néo-zélandais.

DOOM

neozeelandéz (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neozeelandézi; adj. f., s. f. neozeelandéză, pl. neozeelandéze

neozeelandezul
NEOZEELANDÉZ, -Ă, neozeelandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Noii Zeelande sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Noii Zeelande sau neozeelandezilor (1), privitor la Noua Zeelandă ori la neozeelandezi. [Pr.: ne-o-ze-e-] – Din fr. néo-zélandais.

DOOM

neozeelandéz (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neozeelandézi; adj. f., s. f. neozeelandéză, pl. neozeelandéze

neozeelandezule
NEOZEELANDÉZ, -Ă, neozeelandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Noii Zeelande sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Noii Zeelande sau neozeelandezilor (1), privitor la Noua Zeelandă ori la neozeelandezi. [Pr.: ne-o-ze-e-] – Din fr. néo-zélandais.

DOOM

neozeelandéz (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neozeelandézi; adj. f., s. f. neozeelandéză, pl. neozeelandéze

neozeelandezule
NEOZEELANDÉZ, -Ă, neozeelandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Noii Zeelande sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Noii Zeelande sau neozeelandezilor (1), privitor la Noua Zeelandă ori la neozeelandezi. [Pr.: ne-o-ze-e-] – Din fr. néo-zélandais.

DOOM

neozeelandéz (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neozeelandézi; adj. f., s. f. neozeelandéză, pl. neozeelandéze

neozeelandezului
NEOZEELANDÉZ, -Ă, neozeelandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Noii Zeelande sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Noii Zeelande sau neozeelandezilor (1), privitor la Noua Zeelandă ori la neozeelandezi. [Pr.: ne-o-ze-e-] – Din fr. néo-zélandais.

DOOM

neozeelandéz (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neozeelandézi; adj. f., s. f. neozeelandéză, pl. neozeelandéze

neozeelandezului
NEOZEELANDÉZ, -Ă, neozeelandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Noii Zeelande sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Noii Zeelande sau neozeelandezilor (1), privitor la Noua Zeelandă ori la neozeelandezi. [Pr.: ne-o-ze-e-] – Din fr. néo-zélandais.

DOOM

neozeelandéz (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neozeelandézi; adj. f., s. f. neozeelandéză, pl. neozeelandéze

neozoic
NEOZÓIC, -Ă, neozoici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Ultima eră geologică, care continuă de la sfârșitul mezozoicului până astăzi. 2. Adj. Care se referă la neozoic (1), care aparține neozoicului. [Pr.: ne-o-zo-ic] – Din fr. neozoïque.

DOOM

neozóic² (ne-o-zo-ic) s. n.

neozoica
NEOZÓIC, -Ă, neozoici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Ultima eră geologică, care continuă de la sfârșitul mezozoicului până astăzi. 2. Adj. Care se referă la neozoic (1), care aparține neozoicului. [Pr.: ne-o-zo-ic] – Din fr. neozoïque.

DOOM

neozóic² (ne-o-zo-ic) s. n.

neozoice
NEOZÓIC, -Ă, neozoici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Ultima eră geologică, care continuă de la sfârșitul mezozoicului până astăzi. 2. Adj. Care se referă la neozoic (1), care aparține neozoicului. [Pr.: ne-o-zo-ic] – Din fr. neozoïque.

DOOM

neozóic² (ne-o-zo-ic) s. n.

neozoicei
NEOZÓIC, -Ă, neozoici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Ultima eră geologică, care continuă de la sfârșitul mezozoicului până astăzi. 2. Adj. Care se referă la neozoic (1), care aparține neozoicului. [Pr.: ne-o-zo-ic] – Din fr. neozoïque.

DOOM

neozóic² (ne-o-zo-ic) s. n.

neozoicele
NEOZÓIC, -Ă, neozoici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Ultima eră geologică, care continuă de la sfârșitul mezozoicului până astăzi. 2. Adj. Care se referă la neozoic (1), care aparține neozoicului. [Pr.: ne-o-zo-ic] – Din fr. neozoïque.

DOOM

neozóic² (ne-o-zo-ic) s. n.

neozoicelor
NEOZÓIC, -Ă, neozoici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Ultima eră geologică, care continuă de la sfârșitul mezozoicului până astăzi. 2. Adj. Care se referă la neozoic (1), care aparține neozoicului. [Pr.: ne-o-zo-ic] – Din fr. neozoïque.

DOOM

neozóic² (ne-o-zo-ic) s. n.

neozoici
NEOZÓIC, -Ă, neozoici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Ultima eră geologică, care continuă de la sfârșitul mezozoicului până astăzi. 2. Adj. Care se referă la neozoic (1), care aparține neozoicului. [Pr.: ne-o-zo-ic] – Din fr. neozoïque.

DOOM

neozóic² (ne-o-zo-ic) s. n.

neozoicii
NEOZÓIC, -Ă, neozoici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Ultima eră geologică, care continuă de la sfârșitul mezozoicului până astăzi. 2. Adj. Care se referă la neozoic (1), care aparține neozoicului. [Pr.: ne-o-zo-ic] – Din fr. neozoïque.

DOOM

neozóic² (ne-o-zo-ic) s. n.

neozoicilor
NEOZÓIC, -Ă, neozoici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Ultima eră geologică, care continuă de la sfârșitul mezozoicului până astăzi. 2. Adj. Care se referă la neozoic (1), care aparține neozoicului. [Pr.: ne-o-zo-ic] – Din fr. neozoïque.

DOOM

neozóic² (ne-o-zo-ic) s. n.

neozoicul
NEOZÓIC, -Ă, neozoici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Ultima eră geologică, care continuă de la sfârșitul mezozoicului până astăzi. 2. Adj. Care se referă la neozoic (1), care aparține neozoicului. [Pr.: ne-o-zo-ic] – Din fr. neozoïque.

DOOM

neozóic² (ne-o-zo-ic) s. n.

neozoicului
NEOZÓIC, -Ă, neozoici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Ultima eră geologică, care continuă de la sfârșitul mezozoicului până astăzi. 2. Adj. Care se referă la neozoic (1), care aparține neozoicului. [Pr.: ne-o-zo-ic] – Din fr. neozoïque.

DOOM

neozóic² (ne-o-zo-ic) s. n.

neozonizat
NEOZONIZÁT, -Ă, neozonizați, -te, adj. Care nu (mai) conține ozon. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + ozonizat.

neozonizata
NEOZONIZÁT, -Ă, neozonizați, -te, adj. Care nu (mai) conține ozon. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + ozonizat.

neozonizate
NEOZONIZÁT, -Ă, neozonizați, -te, adj. Care nu (mai) conține ozon. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + ozonizat.

neozonizatei
NEOZONIZÁT, -Ă, neozonizați, -te, adj. Care nu (mai) conține ozon. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + ozonizat.

neozonizatele
NEOZONIZÁT, -Ă, neozonizați, -te, adj. Care nu (mai) conține ozon. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + ozonizat.

neozonizatelor
NEOZONIZÁT, -Ă, neozonizați, -te, adj. Care nu (mai) conține ozon. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + ozonizat.

neozonizatul
NEOZONIZÁT, -Ă, neozonizați, -te, adj. Care nu (mai) conține ozon. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + ozonizat.

neozonizatului
NEOZONIZÁT, -Ă, neozonizați, -te, adj. Care nu (mai) conține ozon. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + ozonizat.

neozonizați
NEOZONIZÁT, -Ă, neozonizați, -te, adj. Care nu (mai) conține ozon. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + ozonizat.

neozonizații
NEOZONIZÁT, -Ă, neozonizați, -te, adj. Care nu (mai) conține ozon. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + ozonizat.

neozonizaților
NEOZONIZÁT, -Ă, neozonizați, -te, adj. Care nu (mai) conține ozon. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + ozonizat.

neoțetit
NEOȚÉTIT, neoțetite, adj. (Despre vinuri) Care nu s-a transformat în oțet. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + oțetit.

nepalez
NEPALÉZ, -Ă, nepalezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația Nepalului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Nepalului sau nepalezilor (1), privitor la Nepal ori la nepalezi. – Din fr. népalais.

DOOM

nepaléz adj. m., s. m., pl. nepalézi; adj. f., s. f. nepaléză, pl. nepaléze

nepalez
NEPALÉZ, -Ă, nepalezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația Nepalului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Nepalului sau nepalezilor (1), privitor la Nepal ori la nepalezi. – Din fr. népalais.

DOOM

nepaléz adj. m., s. m., pl. nepalézi; adj. f., s. f. nepaléză, pl. nepaléze

nepaleza
NEPALÉZ, -Ă, nepalezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația Nepalului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Nepalului sau nepalezilor (1), privitor la Nepal ori la nepalezi. – Din fr. népalais.

DOOM

nepaléz adj. m., s. m., pl. nepalézi; adj. f., s. f. nepaléză, pl. nepaléze

nepaleza
NEPALÉZ, -Ă, nepalezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația Nepalului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Nepalului sau nepalezilor (1), privitor la Nepal ori la nepalezi. – Din fr. népalais.

DOOM

nepaléz adj. m., s. m., pl. nepalézi; adj. f., s. f. nepaléză, pl. nepaléze

nepaleze
NEPALÉZ, -Ă, nepalezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația Nepalului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Nepalului sau nepalezilor (1), privitor la Nepal ori la nepalezi. – Din fr. népalais.

DOOM

nepaléz adj. m., s. m., pl. nepalézi; adj. f., s. f. nepaléză, pl. nepaléze

nepaleze
NEPALÉZ, -Ă, nepalezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația Nepalului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Nepalului sau nepalezilor (1), privitor la Nepal ori la nepalezi. – Din fr. népalais.

DOOM

nepaléz adj. m., s. m., pl. nepalézi; adj. f., s. f. nepaléză, pl. nepaléze

nepaleze
NEPALÉZ, -Ă, nepalezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația Nepalului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Nepalului sau nepalezilor (1), privitor la Nepal ori la nepalezi. – Din fr. népalais.

DOOM

nepaléz adj. m., s. m., pl. nepalézi; adj. f., s. f. nepaléză, pl. nepaléze

nepalezei
NEPALÉZ, -Ă, nepalezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația Nepalului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Nepalului sau nepalezilor (1), privitor la Nepal ori la nepalezi. – Din fr. népalais.

DOOM

nepaléz adj. m., s. m., pl. nepalézi; adj. f., s. f. nepaléză, pl. nepaléze

nepalezei
NEPALÉZ, -Ă, nepalezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația Nepalului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Nepalului sau nepalezilor (1), privitor la Nepal ori la nepalezi. – Din fr. népalais.

DOOM

nepaléz adj. m., s. m., pl. nepalézi; adj. f., s. f. nepaléză, pl. nepaléze

nepalezele
NEPALÉZ, -Ă, nepalezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația Nepalului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Nepalului sau nepalezilor (1), privitor la Nepal ori la nepalezi. – Din fr. népalais.

DOOM

nepaléz adj. m., s. m., pl. nepalézi; adj. f., s. f. nepaléză, pl. nepaléze

nepalezele
NEPALÉZ, -Ă, nepalezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația Nepalului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Nepalului sau nepalezilor (1), privitor la Nepal ori la nepalezi. – Din fr. népalais.

DOOM

nepaléz adj. m., s. m., pl. nepalézi; adj. f., s. f. nepaléză, pl. nepaléze

nepalezelor
NEPALÉZ, -Ă, nepalezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația Nepalului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Nepalului sau nepalezilor (1), privitor la Nepal ori la nepalezi. – Din fr. népalais.

DOOM

nepaléz adj. m., s. m., pl. nepalézi; adj. f., s. f. nepaléză, pl. nepaléze

nepalezelor
NEPALÉZ, -Ă, nepalezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația Nepalului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Nepalului sau nepalezilor (1), privitor la Nepal ori la nepalezi. – Din fr. népalais.

DOOM

nepaléz adj. m., s. m., pl. nepalézi; adj. f., s. f. nepaléză, pl. nepaléze

nepalezi
NEPALÉZ, -Ă, nepalezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația Nepalului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Nepalului sau nepalezilor (1), privitor la Nepal ori la nepalezi. – Din fr. népalais.

DOOM

nepaléz adj. m., s. m., pl. nepalézi; adj. f., s. f. nepaléză, pl. nepaléze

nepalezi
NEPALÉZ, -Ă, nepalezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația Nepalului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Nepalului sau nepalezilor (1), privitor la Nepal ori la nepalezi. – Din fr. népalais.

DOOM

nepaléz adj. m., s. m., pl. nepalézi; adj. f., s. f. nepaléză, pl. nepaléze

nepalezii
NEPALÉZ, -Ă, nepalezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația Nepalului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Nepalului sau nepalezilor (1), privitor la Nepal ori la nepalezi. – Din fr. népalais.

DOOM

nepaléz adj. m., s. m., pl. nepalézi; adj. f., s. f. nepaléză, pl. nepaléze

nepalezii
NEPALÉZ, -Ă, nepalezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația Nepalului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Nepalului sau nepalezilor (1), privitor la Nepal ori la nepalezi. – Din fr. népalais.

DOOM

nepaléz adj. m., s. m., pl. nepalézi; adj. f., s. f. nepaléză, pl. nepaléze

nepalezilor
NEPALÉZ, -Ă, nepalezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația Nepalului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Nepalului sau nepalezilor (1), privitor la Nepal ori la nepalezi. – Din fr. népalais.

DOOM

nepaléz adj. m., s. m., pl. nepalézi; adj. f., s. f. nepaléză, pl. nepaléze

nepalezilor
NEPALÉZ, -Ă, nepalezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația Nepalului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Nepalului sau nepalezilor (1), privitor la Nepal ori la nepalezi. – Din fr. népalais.

DOOM

nepaléz adj. m., s. m., pl. nepalézi; adj. f., s. f. nepaléză, pl. nepaléze

nepalezo
NEPALÉZ, -Ă, nepalezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația Nepalului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Nepalului sau nepalezilor (1), privitor la Nepal ori la nepalezi. – Din fr. népalais.

DOOM

nepaléz adj. m., s. m., pl. nepalézi; adj. f., s. f. nepaléză, pl. nepaléze

nepalezo
NEPALÉZ, -Ă, nepalezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația Nepalului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Nepalului sau nepalezilor (1), privitor la Nepal ori la nepalezi. – Din fr. népalais.

DOOM

nepaléz adj. m., s. m., pl. nepalézi; adj. f., s. f. nepaléză, pl. nepaléze

nepalezul
NEPALÉZ, -Ă, nepalezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația Nepalului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Nepalului sau nepalezilor (1), privitor la Nepal ori la nepalezi. – Din fr. népalais.

DOOM

nepaléz adj. m., s. m., pl. nepalézi; adj. f., s. f. nepaléză, pl. nepaléze

nepalezul
NEPALÉZ, -Ă, nepalezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația Nepalului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Nepalului sau nepalezilor (1), privitor la Nepal ori la nepalezi. – Din fr. népalais.

DOOM

nepaléz adj. m., s. m., pl. nepalézi; adj. f., s. f. nepaléză, pl. nepaléze

nepalezule
NEPALÉZ, -Ă, nepalezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația Nepalului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Nepalului sau nepalezilor (1), privitor la Nepal ori la nepalezi. – Din fr. népalais.

DOOM

nepaléz adj. m., s. m., pl. nepalézi; adj. f., s. f. nepaléză, pl. nepaléze

nepalezule
NEPALÉZ, -Ă, nepalezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația Nepalului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Nepalului sau nepalezilor (1), privitor la Nepal ori la nepalezi. – Din fr. népalais.

DOOM

nepaléz adj. m., s. m., pl. nepalézi; adj. f., s. f. nepaléză, pl. nepaléze

nepalezului
NEPALÉZ, -Ă, nepalezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația Nepalului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Nepalului sau nepalezilor (1), privitor la Nepal ori la nepalezi. – Din fr. népalais.

DOOM

nepaléz adj. m., s. m., pl. nepalézi; adj. f., s. f. nepaléză, pl. nepaléze

nepalezului
NEPALÉZ, -Ă, nepalezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația Nepalului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Nepalului sau nepalezilor (1), privitor la Nepal ori la nepalezi. – Din fr. népalais.

DOOM

nepaléz adj. m., s. m., pl. nepalézi; adj. f., s. f. nepaléză, pl. nepaléze

nepentes
NEPÉNTES s.n. 1. (Ant.) Băutură magică, luată ca remediu împotriva tristeții. 2. Plantă din Asia tropicală și din Madagascar, ale cărei frunze, răsucite, se termină printr-o mică pungă membranoasă, unde pot cădea insecte și mici reptile, care apoi sunt digerate de plantă. [< fr. népenthès, gr. nepenthes].

nepentesul
NEPÉNTES s.n. 1. (Ant.) Băutură magică, luată ca remediu împotriva tristeții. 2. Plantă din Asia tropicală și din Madagascar, ale cărei frunze, răsucite, se termină printr-o mică pungă membranoasă, unde pot cădea insecte și mici reptile, care apoi sunt digerate de plantă. [< fr. népenthès, gr. nepenthes].

nepentesului
NEPÉNTES s.n. 1. (Ant.) Băutură magică, luată ca remediu împotriva tristeții. 2. Plantă din Asia tropicală și din Madagascar, ale cărei frunze, răsucite, se termină printr-o mică pungă membranoasă, unde pot cădea insecte și mici reptile, care apoi sunt digerate de plantă. [< fr. népenthès, gr. nepenthes].

nepentesuri
NEPÉNTES s.n. 1. (Ant.) Băutură magică, luată ca remediu împotriva tristeții. 2. Plantă din Asia tropicală și din Madagascar, ale cărei frunze, răsucite, se termină printr-o mică pungă membranoasă, unde pot cădea insecte și mici reptile, care apoi sunt digerate de plantă. [< fr. népenthès, gr. nepenthes].

nepentesurile
NEPÉNTES s.n. 1. (Ant.) Băutură magică, luată ca remediu împotriva tristeții. 2. Plantă din Asia tropicală și din Madagascar, ale cărei frunze, răsucite, se termină printr-o mică pungă membranoasă, unde pot cădea insecte și mici reptile, care apoi sunt digerate de plantă. [< fr. népenthès, gr. nepenthes].

nepentesurilor
NEPÉNTES s.n. 1. (Ant.) Băutură magică, luată ca remediu împotriva tristeții. 2. Plantă din Asia tropicală și din Madagascar, ale cărei frunze, răsucite, se termină printr-o mică pungă membranoasă, unde pot cădea insecte și mici reptile, care apoi sunt digerate de plantă. [< fr. népenthès, gr. nepenthes].

neper
NEPÉR, neperi, s. m. Unitate de măsură a nivelului de transmisiune al unui semnal electric, acustic etc. – Din fr. néper.

DOOM

néper s. m., pl. néperi; simb. N

neper
NEPÉR, neperi, s. m. Unitate de măsură a nivelului de transmisiune al unui semnal electric sau acustic. – Din fr. néper.

nepereche
NEPERÉCHE adj. invar. (Despre numere întregi) Impar. – Pref. ne- + pereche.

DOOM

neperéche (rar) adj. invar.

neperi
NEPÉR, neperi, s. m. Unitate de măsură a nivelului de transmisiune al unui semnal electric sau acustic. – Din fr. néper.

neperian
NEPERIÁN, neperieni, adj. m. (În expr.) Logaritm neperian v. logaritm.

neperiana
NEPERIÁN, neperieni, adj. m. (În expr.) Logaritm neperian v. logaritm.

neperianul
NEPERIÁN, neperieni, adj. m. (În expr.) Logaritm neperian v. logaritm.

neperianului
NEPERIÁN, neperieni, adj. m. (În expr.) Logaritm neperian v. logaritm.

neperiene
NEPERIÁN, neperieni, adj. m. (În expr.) Logaritm neperian v. logaritm.

neperienei
NEPERIÁN, neperieni, adj. m. (În expr.) Logaritm neperian v. logaritm.

neperienele
NEPERIÁN, neperieni, adj. m. (În expr.) Logaritm neperian v. logaritm.

neperienelor
NEPERIÁN, neperieni, adj. m. (În expr.) Logaritm neperian v. logaritm.

neperieni
NEPERIÁN, neperieni, adj. m. (În expr.) Logaritm neperian v. logaritm.

neperienii
NEPERIÁN, neperieni, adj. m. (În expr.) Logaritm neperian v. logaritm.

neperienilor
NEPERIÁN, neperieni, adj. m. (În expr.) Logaritm neperian v. logaritm.

neperii
NEPÉR, neperi, s. m. Unitate de măsură a nivelului de transmisiune al unui semnal electric sau acustic. – Din fr. néper.

neperilor
NEPÉR, neperi, s. m. Unitate de măsură a nivelului de transmisiune al unui semnal electric sau acustic. – Din fr. néper.

neperisabil
NEPERISÁBIL, -Ă, neperisabili, -e, adj. Care nu este perisabil. – Pref. ne- + perisabil.2

neperisabila
NEPERISÁBIL, -Ă, neperisabili, -e, adj. Care nu este perisabil. – Pref. ne- + perisabil.2

neperisabile
NEPERISÁBIL, -Ă, neperisabili, -e, adj. Care nu este perisabil. – Pref. ne- + perisabil.2

neperisabilei
NEPERISÁBIL, -Ă, neperisabili, -e, adj. Care nu este perisabil. – Pref. ne- + perisabil.2

neperisabilele
NEPERISÁBIL, -Ă, neperisabili, -e, adj. Care nu este perisabil. – Pref. ne- + perisabil.2

neperisabilelor
NEPERISÁBIL, -Ă, neperisabili, -e, adj. Care nu este perisabil. – Pref. ne- + perisabil.2

neperisabili
NEPERISÁBIL, -Ă, neperisabili, -e, adj. Care nu este perisabil. – Pref. ne- + perisabil.2

neperisabilii
NEPERISÁBIL, -Ă, neperisabili, -e, adj. Care nu este perisabil. – Pref. ne- + perisabil.2

neperisabililor
NEPERISÁBIL, -Ă, neperisabili, -e, adj. Care nu este perisabil. – Pref. ne- + perisabil.2

neperisabilul
NEPERISÁBIL, -Ă, neperisabili, -e, adj. Care nu este perisabil. – Pref. ne- + perisabil.2

neperisabilului
NEPERISÁBIL, -Ă, neperisabili, -e, adj. Care nu este perisabil. – Pref. ne- + perisabil.2

nepermanent
NEPERMANÉNT, -Ă, nepermanenți, -te, adj. Care nu are caracter permanent; care funcționează o perioadă de timp determinată. – Pref. ne- + permanent (după fr. non-permanent).

nepermanenta
NEPERMANÉNT, -Ă, nepermanenți, -te, adj. Care nu are caracter permanent; care funcționează o perioadă de timp determinată. – Pref. ne- + permanent (după fr. non-permanent).

nepermanente
NEPERMANÉNT, -Ă, nepermanenți, -te, adj. Care nu are caracter permanent; care funcționează o perioadă de timp determinată. – Pref. ne- + permanent (după fr. non-permanent).

nepermanentei
NEPERMANÉNT, -Ă, nepermanenți, -te, adj. Care nu are caracter permanent; care funcționează o perioadă de timp determinată. – Pref. ne- + permanent (după fr. non-permanent).

nepermanentele
NEPERMANÉNT, -Ă, nepermanenți, -te, adj. Care nu are caracter permanent; care funcționează o perioadă de timp determinată. – Pref. ne- + permanent (după fr. non-permanent).

nepermanentelor
NEPERMANÉNT, -Ă, nepermanenți, -te, adj. Care nu are caracter permanent; care funcționează o perioadă de timp determinată. – Pref. ne- + permanent (după fr. non-permanent).

nepermanentul
NEPERMANÉNT, -Ă, nepermanenți, -te, adj. Care nu are caracter permanent; care funcționează o perioadă de timp determinată. – Pref. ne- + permanent (după fr. non-permanent).

nepermanentului
NEPERMANÉNT, -Ă, nepermanenți, -te, adj. Care nu are caracter permanent; care funcționează o perioadă de timp determinată. – Pref. ne- + permanent (după fr. non-permanent).

nepermanenți
NEPERMANÉNT, -Ă, nepermanenți, -te, adj. Care nu are caracter permanent; care funcționează o perioadă de timp determinată. – Pref. ne- + permanent (după fr. non-permanent).

nepermanenții
NEPERMANÉNT, -Ă, nepermanenți, -te, adj. Care nu are caracter permanent; care funcționează o perioadă de timp determinată. – Pref. ne- + permanent (după fr. non-permanent).

nepermanenților
NEPERMANÉNT, -Ă, nepermanenți, -te, adj. Care nu are caracter permanent; care funcționează o perioadă de timp determinată. – Pref. ne- + permanent (după fr. non-permanent).

nepermetre
NEPERMÉTRU, nepermetre, s. n. Instrument de măsură a atenuării unei mărimi fizice, gradat în neperi. – Din fr. népermètre.

DOOM

nepermétru (-me-tru) s. n., art. nepermétrul; pl. nepermétre

nepermetrele
NEPERMÉTRU, nepermetre, s. n. Instrument de măsură a atenuării unei mărimi fizice, gradat în neperi. – Din fr. népermètre.

DOOM

nepermétru (-me-tru) s. n., art. nepermétrul; pl. nepermétre

nepermetrelor
NEPERMÉTRU, nepermetre, s. n. Instrument de măsură a atenuării unei mărimi fizice, gradat în neperi. – Din fr. népermètre.

DOOM

nepermétru (-me-tru) s. n., art. nepermétrul; pl. nepermétre

nepermetru
NEPERMÉTRU, nepermetre, s. n. Instrument de măsură a atenuării unei mărimi fizice, gradat în neperi. – Din fr. népermètre.

DOOM

nepermétru (-me-tru) s. n., art. nepermétrul; pl. nepermétre

nepermetrul
NEPERMÉTRU, nepermetre, s. n. Instrument de măsură a atenuării unei mărimi fizice, gradat în neperi. – Din fr. népermètre.

DOOM

nepermétru (-me-tru) s. n., art. nepermétrul; pl. nepermétre

nepermetrului
NEPERMÉTRU, nepermetre, s. n. Instrument de măsură a atenuării unei mărimi fizice, gradat în neperi. – Din fr. népermètre.

DOOM

nepermétru (-me-tru) s. n., art. nepermétrul; pl. nepermétre

neperul
NEPÉR, neperi, s. m. Unitate de măsură a nivelului de transmisiune al unui semnal electric sau acustic. – Din fr. néper.

neperului
NEPÉR, neperi, s. m. Unitate de măsură a nivelului de transmisiune al unui semnal electric sau acustic. – Din fr. néper.

nepeta
CĂTÚȘNICĂ s. f. (Reg.) Plantă erbacee meliferă, cu miros aromatic, cu flori albe sau roșietice, cu proprietăți tonice, excitante (Nepeta cataria). – Cătușă + suf. -nică.

nephele
Nephele, prima soție a lui Athamas, regele din Orchomenus, cu care a vut doi copii: pe Phrixus și pe Helle.

nepieritoare
NEPIERITÓR, -OÁRE, nepieritori, -oare, adj. Care este menit să reziste timpului; care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrității eterne; nemuritor. – Pref. ne- + pieritor.

DOOM

nepieritór adj. m., pl. nepieritóri; f. sg. și pl. nepieritoáre

nepieritoarea
NEPIERITÓR, -OÁRE, nepieritori, -oare, adj. Care este menit să reziste timpului; care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrității eterne; nemuritor. – Pref. ne- + pieritor.

DOOM

nepieritór adj. m., pl. nepieritóri; f. sg. și pl. nepieritoáre

nepieritoarei
NEPIERITÓR, -OÁRE, nepieritori, -oare, adj. Care este menit să reziste timpului; care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrității eterne; nemuritor. – Pref. ne- + pieritor.

DOOM

nepieritór adj. m., pl. nepieritóri; f. sg. și pl. nepieritoáre

nepieritoarele
NEPIERITÓR, -OÁRE, nepieritori, -oare, adj. Care este menit să reziste timpului; care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrității eterne; nemuritor. – Pref. ne- + pieritor.

DOOM

nepieritór adj. m., pl. nepieritóri; f. sg. și pl. nepieritoáre

nepieritoarelor
NEPIERITÓR, -OÁRE, nepieritori, -oare, adj. Care este menit să reziste timpului; care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrității eterne; nemuritor. – Pref. ne- + pieritor.

DOOM

nepieritór adj. m., pl. nepieritóri; f. sg. și pl. nepieritoáre

nepieritor
NEPIERITÓR, -OÁRE, nepieritori, -oare, adj. Care este menit să reziste timpului; care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrității eterne; nemuritor. – Pref. ne- + pieritor.

DOOM

nepieritór adj. m., pl. nepieritóri; f. sg. și pl. nepieritoáre

nepieritori
NEPIERITÓR, -OÁRE, nepieritori, -oare, adj. Care este menit să reziste timpului; care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrității eterne; nemuritor. – Pref. ne- + pieritor.

DOOM

nepieritór adj. m., pl. nepieritóri; f. sg. și pl. nepieritoáre

nepieritorii
NEPIERITÓR, -OÁRE, nepieritori, -oare, adj. Care este menit să reziste timpului; care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrității eterne; nemuritor. – Pref. ne- + pieritor.

DOOM

nepieritór adj. m., pl. nepieritóri; f. sg. și pl. nepieritoáre

nepieritorilor
NEPIERITÓR, -OÁRE, nepieritori, -oare, adj. Care este menit să reziste timpului; care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrității eterne; nemuritor. – Pref. ne- + pieritor.

DOOM

nepieritór adj. m., pl. nepieritóri; f. sg. și pl. nepieritoáre

nepieritorul
NEPIERITÓR, -OÁRE, nepieritori, -oare, adj. Care este menit să reziste timpului; care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrității eterne; nemuritor. – Pref. ne- + pieritor.

DOOM

nepieritór adj. m., pl. nepieritóri; f. sg. și pl. nepieritoáre

nepieritorului
NEPIERITÓR, -OÁRE, nepieritori, -oare, adj. Care este menit să reziste timpului; care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrității eterne; nemuritor. – Pref. ne- + pieritor.

DOOM

nepieritór adj. m., pl. nepieritóri; f. sg. și pl. nepieritoáre

nepilduit
NEPILDUÍT, -Ă, nepilduiți, -te, adj. (Înv.) Pentru care nu există asemănare sau precedent, fără precedent, unic; excepțional, extraordinar. – Pref. ne- + pilduit (înv. „exemplificat” < pildui).

DOOM

nepilduít (înv.) adj. m., pl. nepilduíți; f. nepilduítă, pl. nepilduíte

nepilduita
NEPILDUÍT, -Ă, nepilduiți, -te, adj. (Înv.) Pentru care nu există asemănare sau precedent, fără precedent, unic; excepțional, extraordinar. – Pref. ne- + pilduit (înv. „exemplificat” < pildui).

DOOM

nepilduít (înv.) adj. m., pl. nepilduíți; f. nepilduítă, pl. nepilduíte

nepilduite
NEPILDUÍT, -Ă, nepilduiți, -te, adj. (Înv.) Pentru care nu există asemănare sau precedent, fără precedent, unic; excepțional, extraordinar. – Pref. ne- + pilduit (înv. „exemplificat” < pildui).

DOOM

nepilduít (înv.) adj. m., pl. nepilduíți; f. nepilduítă, pl. nepilduíte

nepilduitei
NEPILDUÍT, -Ă, nepilduiți, -te, adj. (Înv.) Pentru care nu există asemănare sau precedent, fără precedent, unic; excepțional, extraordinar. – Pref. ne- + pilduit (înv. „exemplificat” < pildui).

DOOM

nepilduít (înv.) adj. m., pl. nepilduíți; f. nepilduítă, pl. nepilduíte

nepilduitele
NEPILDUÍT, -Ă, nepilduiți, -te, adj. (Înv.) Pentru care nu există asemănare sau precedent, fără precedent, unic; excepțional, extraordinar. – Pref. ne- + pilduit (înv. „exemplificat” < pildui).

DOOM

nepilduít (înv.) adj. m., pl. nepilduíți; f. nepilduítă, pl. nepilduíte

nepilduitelor
NEPILDUÍT, -Ă, nepilduiți, -te, adj. (Înv.) Pentru care nu există asemănare sau precedent, fără precedent, unic; excepțional, extraordinar. – Pref. ne- + pilduit (înv. „exemplificat” < pildui).

DOOM

nepilduít (înv.) adj. m., pl. nepilduíți; f. nepilduítă, pl. nepilduíte

nepilduitul
NEPILDUÍT, -Ă, nepilduiți, -te, adj. (Înv.) Pentru care nu există asemănare sau precedent, fără precedent, unic; excepțional, extraordinar. – Pref. ne- + pilduit (înv. „exemplificat” < pildui).

DOOM

nepilduít (înv.) adj. m., pl. nepilduíți; f. nepilduítă, pl. nepilduíte

nepilduitului
NEPILDUÍT, -Ă, nepilduiți, -te, adj. (Înv.) Pentru care nu există asemănare sau precedent, fără precedent, unic; excepțional, extraordinar. – Pref. ne- + pilduit (înv. „exemplificat” < pildui).

DOOM

nepilduít (înv.) adj. m., pl. nepilduíți; f. nepilduítă, pl. nepilduíte

nepilduiți
NEPILDUÍT, -Ă, nepilduiți, -te, adj. (Înv.) Pentru care nu există asemănare sau precedent, fără precedent, unic; excepțional, extraordinar. – Pref. ne- + pilduit (înv. „exemplificat” < pildui).

DOOM

nepilduít (înv.) adj. m., pl. nepilduíți; f. nepilduítă, pl. nepilduíte

nepilduiții
NEPILDUÍT, -Ă, nepilduiți, -te, adj. (Înv.) Pentru care nu există asemănare sau precedent, fără precedent, unic; excepțional, extraordinar. – Pref. ne- + pilduit (înv. „exemplificat” < pildui).

DOOM

nepilduít (înv.) adj. m., pl. nepilduíți; f. nepilduítă, pl. nepilduíte

nepilduiților
NEPILDUÍT, -Ă, nepilduiți, -te, adj. (Înv.) Pentru care nu există asemănare sau precedent, fără precedent, unic; excepțional, extraordinar. – Pref. ne- + pilduit (înv. „exemplificat” < pildui).

DOOM

nepilduít (înv.) adj. m., pl. nepilduíți; f. nepilduítă, pl. nepilduíte

nepipăit
NEPIPĂÍT, -Ă, nepipăiți, -te, adj. Care nu poate fi pipăit; impalpabil. – Pref. ne- + pipăit (după fr. impalpable).

DOOM

nepipăít adj. m., pl. nepipăíți; f. nepipăítă, pl. nepipăíte

nepipăita
NEPIPĂÍT, -Ă, nepipăiți, -te, adj. Care nu poate fi pipăit; impalpabil. – Pref. ne- + pipăit (după fr. impalpable).

DOOM

nepipăít adj. m., pl. nepipăíți; f. nepipăítă, pl. nepipăíte

nepipăite
NEPIPĂÍT, -Ă, nepipăiți, -te, adj. Care nu poate fi pipăit; impalpabil. – Pref. ne- + pipăit (după fr. impalpable).

DOOM

nepipăít adj. m., pl. nepipăíți; f. nepipăítă, pl. nepipăíte

nepipăitei
NEPIPĂÍT, -Ă, nepipăiți, -te, adj. Care nu poate fi pipăit; impalpabil. – Pref. ne- + pipăit (după fr. impalpable).

DOOM

nepipăít adj. m., pl. nepipăíți; f. nepipăítă, pl. nepipăíte

nepipăitele
NEPIPĂÍT, -Ă, nepipăiți, -te, adj. Care nu poate fi pipăit; impalpabil. – Pref. ne- + pipăit (după fr. impalpable).

DOOM

nepipăít adj. m., pl. nepipăíți; f. nepipăítă, pl. nepipăíte

nepipăitelor
NEPIPĂÍT, -Ă, nepipăiți, -te, adj. Care nu poate fi pipăit; impalpabil. – Pref. ne- + pipăit (după fr. impalpable).

DOOM

nepipăít adj. m., pl. nepipăíți; f. nepipăítă, pl. nepipăíte

nepipăitul
NEPIPĂÍT, -Ă, nepipăiți, -te, adj. Care nu poate fi pipăit; impalpabil. – Pref. ne- + pipăit (după fr. impalpable).

DOOM

nepipăít adj. m., pl. nepipăíți; f. nepipăítă, pl. nepipăíte

nepipăitului
NEPIPĂÍT, -Ă, nepipăiți, -te, adj. Care nu poate fi pipăit; impalpabil. – Pref. ne- + pipăit (după fr. impalpable).

DOOM

nepipăít adj. m., pl. nepipăíți; f. nepipăítă, pl. nepipăíte

nepipăiți
NEPIPĂÍT, -Ă, nepipăiți, -te, adj. Care nu poate fi pipăit; impalpabil. – Pref. ne- + pipăit (după fr. impalpable).

DOOM

nepipăít adj. m., pl. nepipăíți; f. nepipăítă, pl. nepipăíte

nepipăiții
NEPIPĂÍT, -Ă, nepipăiți, -te, adj. Care nu poate fi pipăit; impalpabil. – Pref. ne- + pipăit (după fr. impalpable).

DOOM

nepipăít adj. m., pl. nepipăíți; f. nepipăítă, pl. nepipăíte

nepipăiților
NEPIPĂÍT, -Ă, nepipăiți, -te, adj. Care nu poate fi pipăit; impalpabil. – Pref. ne- + pipăit (după fr. impalpable).

DOOM

nepipăít adj. m., pl. nepipăíți; f. nepipăítă, pl. nepipăíte

neplată
NEPLÁTĂ s. f. Faptul de a nu achita la timp o obligație bănească. – Pref. ne- + plată.

DOOM

!neplátă (ne-pla-) s. f., g.-d. art. neplắții

neplăcere
NEPLĂCÉRE, (2) neplăceri, s. f. 1. Stare sufletească sau fiziologică produsă de ceva neplăcut; lipsă de plăcere, p. ext., de simpatie pentru ceva sau pentru cineva; silă, dezgust. 2. Necaz, supărare, nemulțumire îndurate de cineva. – Pref. ne- + plăcere.

DOOM

neplăcére (ne-plă-) s. f., g.-d. art. neplăcérii; pl. neplăcéri

neplăcerea
NEPLĂCÉRE, (2) neplăceri, s. f. 1. Stare sufletească sau fiziologică produsă de ceva neplăcut; lipsă de plăcere, p. ext., de simpatie pentru ceva sau pentru cineva; silă, dezgust. 2. Necaz, supărare, nemulțumire îndurate de cineva. – Pref. ne- + plăcere.

DOOM

neplăcére (ne-plă-) s. f., g.-d. art. neplăcérii; pl. neplăcéri

neplăceri
NEPLĂCÉRE, (2) neplăceri, s. f. 1. Stare sufletească sau fiziologică produsă de ceva neplăcut; lipsă de plăcere, p. ext., de simpatie pentru ceva sau pentru cineva; silă, dezgust. 2. Necaz, supărare, nemulțumire îndurate de cineva. – Pref. ne- + plăcere.

DOOM

neplăcére (ne-plă-) s. f., g.-d. art. neplăcérii; pl. neplăcéri

neplăcerii
NEPLĂCÉRE, (2) neplăceri, s. f. 1. Stare sufletească sau fiziologică produsă de ceva neplăcut; lipsă de plăcere, p. ext., de simpatie pentru ceva sau pentru cineva; silă, dezgust. 2. Necaz, supărare, nemulțumire îndurate de cineva. – Pref. ne- + plăcere.

DOOM

neplăcére (ne-plă-) s. f., g.-d. art. neplăcérii; pl. neplăcéri

neplăcerile
NEPLĂCÉRE, (2) neplăceri, s. f. 1. Stare sufletească sau fiziologică produsă de ceva neplăcut; lipsă de plăcere, p. ext., de simpatie pentru ceva sau pentru cineva; silă, dezgust. 2. Necaz, supărare, nemulțumire îndurate de cineva. – Pref. ne- + plăcere.

DOOM

neplăcére (ne-plă-) s. f., g.-d. art. neplăcérii; pl. neplăcéri

neplăcerilor
NEPLĂCÉRE, (2) neplăceri, s. f. 1. Stare sufletească sau fiziologică produsă de ceva neplăcut; lipsă de plăcere, p. ext., de simpatie pentru ceva sau pentru cineva; silă, dezgust. 2. Necaz, supărare, nemulțumire îndurate de cineva. – Pref. ne- + plăcere.

DOOM

neplăcére (ne-plă-) s. f., g.-d. art. neplăcérii; pl. neplăcéri

neplăcut
NEPLĂCÚT, -Ă, neplăcuți, -te, adj. Care nu este pe placul cuiva, care nu este convenabil, care nu corespunde gusturilor sau preferințelor cuiva, care cauzează o neplăcere; dezagreabil; p. ext. jenant, supărător. – Pref. ne- + plăcut.

DOOM

neplăcút (ne-plă-) adj. m., pl. neplăcúți; f. neplăcútă, pl. neplăcúte

neplăcuta
NEPLĂCÚT, -Ă, neplăcuți, -te, adj. Care nu este pe placul cuiva, care nu este convenabil, care nu corespunde gusturilor sau preferințelor cuiva, care cauzează o neplăcere; dezagreabil; p. ext. jenant, supărător. – Pref. ne- + plăcut.

DOOM

neplăcút (ne-plă-) adj. m., pl. neplăcúți; f. neplăcútă, pl. neplăcúte

neplăcute
NEPLĂCÚT, -Ă, neplăcuți, -te, adj. Care nu este pe placul cuiva, care nu este convenabil, care nu corespunde gusturilor sau preferințelor cuiva, care cauzează o neplăcere; dezagreabil; p. ext. jenant, supărător. – Pref. ne- + plăcut.

DOOM

neplăcút (ne-plă-) adj. m., pl. neplăcúți; f. neplăcútă, pl. neplăcúte

neplăcutei
NEPLĂCÚT, -Ă, neplăcuți, -te, adj. Care nu este pe placul cuiva, care nu este convenabil, care nu corespunde gusturilor sau preferințelor cuiva, care cauzează o neplăcere; dezagreabil; p. ext. jenant, supărător. – Pref. ne- + plăcut.

DOOM

neplăcút (ne-plă-) adj. m., pl. neplăcúți; f. neplăcútă, pl. neplăcúte

neplăcutele
NEPLĂCÚT, -Ă, neplăcuți, -te, adj. Care nu este pe placul cuiva, care nu este convenabil, care nu corespunde gusturilor sau preferințelor cuiva, care cauzează o neplăcere; dezagreabil; p. ext. jenant, supărător. – Pref. ne- + plăcut.

DOOM

neplăcút (ne-plă-) adj. m., pl. neplăcúți; f. neplăcútă, pl. neplăcúte

neplăcutelor
NEPLĂCÚT, -Ă, neplăcuți, -te, adj. Care nu este pe placul cuiva, care nu este convenabil, care nu corespunde gusturilor sau preferințelor cuiva, care cauzează o neplăcere; dezagreabil; p. ext. jenant, supărător. – Pref. ne- + plăcut.

DOOM

neplăcút (ne-plă-) adj. m., pl. neplăcúți; f. neplăcútă, pl. neplăcúte

neplăcutul
NEPLĂCÚT, -Ă, neplăcuți, -te, adj. Care nu este pe placul cuiva, care nu este convenabil, care nu corespunde gusturilor sau preferințelor cuiva, care cauzează o neplăcere; dezagreabil; p. ext. jenant, supărător. – Pref. ne- + plăcut.

DOOM

neplăcút (ne-plă-) adj. m., pl. neplăcúți; f. neplăcútă, pl. neplăcúte

neplăcutului
NEPLĂCÚT, -Ă, neplăcuți, -te, adj. Care nu este pe placul cuiva, care nu este convenabil, care nu corespunde gusturilor sau preferințelor cuiva, care cauzează o neplăcere; dezagreabil; p. ext. jenant, supărător. – Pref. ne- + plăcut.

DOOM

neplăcút (ne-plă-) adj. m., pl. neplăcúți; f. neplăcútă, pl. neplăcúte

neplăcuți
NEPLĂCÚT, -Ă, neplăcuți, -te, adj. Care nu este pe placul cuiva, care nu este convenabil, care nu corespunde gusturilor sau preferințelor cuiva, care cauzează o neplăcere; dezagreabil; p. ext. jenant, supărător. – Pref. ne- + plăcut.

DOOM

neplăcút (ne-plă-) adj. m., pl. neplăcúți; f. neplăcútă, pl. neplăcúte

neplăcuții
NEPLĂCÚT, -Ă, neplăcuți, -te, adj. Care nu este pe placul cuiva, care nu este convenabil, care nu corespunde gusturilor sau preferințelor cuiva, care cauzează o neplăcere; dezagreabil; p. ext. jenant, supărător. – Pref. ne- + plăcut.

DOOM

neplăcút (ne-plă-) adj. m., pl. neplăcúți; f. neplăcútă, pl. neplăcúte

neplăcuților
NEPLĂCÚT, -Ă, neplăcuți, -te, adj. Care nu este pe placul cuiva, care nu este convenabil, care nu corespunde gusturilor sau preferințelor cuiva, care cauzează o neplăcere; dezagreabil; p. ext. jenant, supărător. – Pref. ne- + plăcut.

DOOM

neplăcút (ne-plă-) adj. m., pl. neplăcúți; f. neplăcútă, pl. neplăcúte

nepoata
NEPÓT, -OÁTĂ, nepoți, -oate, s. m. și f. 1. Persoană considerată în raport cu bunicii săi ori cu unchii și mătușile sale. 2. (Fam.; mai ales la voc.) Cuvânt cu care o persoană mai în vârstă se adresează unui tânăr, unei tinere sau unui copil. 3. (De obicei la pl.) Descendent, urmaș. – Lat. nepos, -tis.

DOOM

nepót s. m., pl. nepóți

nepoate
NEPÓT, -OÁTĂ, nepoți, -oate, s. m. și f. 1. Persoană considerată în raport cu bunicii săi ori cu unchii și mătușile sale. 2. (Fam.; mai ales la voc.) Cuvânt cu care o persoană mai în vârstă se adresează unui tânăr, unei tinere sau unui copil. 3. (De obicei la pl.) Descendent, urmaș. – Lat. nepos, -tis.

DOOM

nepót s. m., pl. nepóți

nepoatei
NEPÓT, -OÁTĂ, nepoți, -oate, s. m. și f. 1. Persoană considerată în raport cu bunicii săi ori cu unchii și mătușile sale. 2. (Fam.; mai ales la voc.) Cuvânt cu care o persoană mai în vârstă se adresează unui tânăr, unei tinere sau unui copil. 3. (De obicei la pl.) Descendent, urmaș. – Lat. nepos, -tis.

DOOM

nepót s. m., pl. nepóți

nepoatele
NEPÓT, -OÁTĂ, nepoți, -oate, s. m. și f. 1. Persoană considerată în raport cu bunicii săi ori cu unchii și mătușile sale. 2. (Fam.; mai ales la voc.) Cuvânt cu care o persoană mai în vârstă se adresează unui tânăr, unei tinere sau unui copil. 3. (De obicei la pl.) Descendent, urmaș. – Lat. nepos, -tis.

DOOM

nepót s. m., pl. nepóți

nepoatelor
NEPÓT, -OÁTĂ, nepoți, -oate, s. m. și f. 1. Persoană considerată în raport cu bunicii săi ori cu unchii și mătușile sale. 2. (Fam.; mai ales la voc.) Cuvânt cu care o persoană mai în vârstă se adresează unui tânăr, unei tinere sau unui copil. 3. (De obicei la pl.) Descendent, urmaș. – Lat. nepos, -tis.

DOOM

nepót s. m., pl. nepóți

nepoftit
NEPOFTÍT, -Ă, nepoftiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care nu este chemat, invitat, poftit sau dorit. – Pref. ne- + poftit.

DOOM

nepoftít adj. m., pl. nepoftíți; f. nepoftítă, pl. nepoftíte

nepoftita
NEPOFTÍT, -Ă, nepoftiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care nu este chemat, invitat, poftit sau dorit. – Pref. ne- + poftit.

DOOM

nepoftít adj. m., pl. nepoftíți; f. nepoftítă, pl. nepoftíte

nepoftite
NEPOFTÍT, -Ă, nepoftiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care nu este chemat, invitat, poftit sau dorit. – Pref. ne- + poftit.

DOOM

nepoftít adj. m., pl. nepoftíți; f. nepoftítă, pl. nepoftíte

nepoftitei
NEPOFTÍT, -Ă, nepoftiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care nu este chemat, invitat, poftit sau dorit. – Pref. ne- + poftit.

DOOM

nepoftít adj. m., pl. nepoftíți; f. nepoftítă, pl. nepoftíte

nepoftitele
NEPOFTÍT, -Ă, nepoftiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care nu este chemat, invitat, poftit sau dorit. – Pref. ne- + poftit.

DOOM

nepoftít adj. m., pl. nepoftíți; f. nepoftítă, pl. nepoftíte

nepoftitelor
NEPOFTÍT, -Ă, nepoftiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care nu este chemat, invitat, poftit sau dorit. – Pref. ne- + poftit.

DOOM

nepoftít adj. m., pl. nepoftíți; f. nepoftítă, pl. nepoftíte

nepoftitul
NEPOFTÍT, -Ă, nepoftiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care nu este chemat, invitat, poftit sau dorit. – Pref. ne- + poftit.

DOOM

nepoftít adj. m., pl. nepoftíți; f. nepoftítă, pl. nepoftíte

nepoftitului
NEPOFTÍT, -Ă, nepoftiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care nu este chemat, invitat, poftit sau dorit. – Pref. ne- + poftit.

DOOM

nepoftít adj. m., pl. nepoftíți; f. nepoftítă, pl. nepoftíte

nepoftiți
NEPOFTÍT, -Ă, nepoftiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care nu este chemat, invitat, poftit sau dorit. – Pref. ne- + poftit.

DOOM

nepoftít adj. m., pl. nepoftíți; f. nepoftítă, pl. nepoftíte

nepoftiții
NEPOFTÍT, -Ă, nepoftiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care nu este chemat, invitat, poftit sau dorit. – Pref. ne- + poftit.

DOOM

nepoftít adj. m., pl. nepoftíți; f. nepoftítă, pl. nepoftíte

nepoftiților
NEPOFTÍT, -Ă, nepoftiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care nu este chemat, invitat, poftit sau dorit. – Pref. ne- + poftit.

DOOM

nepoftít adj. m., pl. nepoftíți; f. nepoftítă, pl. nepoftíte

nepolar
NEPOLÁR, -Ă, nepolari, -e, adj. (Despre molecule sau grupări de atomi) Care nu are moment electric permanent. – Pref. ne- + 2polar.

DOOM

nepolár adj. m., pl. nepolári; f. nepoláră, pl. nepoláre

nepolara
NEPOLÁR, -Ă, nepolari, -e, adj. (Despre molecule sau grupări de atomi) Care nu are moment electric permanent. – Pref. ne- + 2polar.

DOOM

nepolár adj. m., pl. nepolári; f. nepoláră, pl. nepoláre

nepolare
NEPOLÁR, -Ă, nepolari, -e, adj. (Despre molecule sau grupări de atomi) Care nu are moment electric permanent. – Pref. ne- + 2polar.

DOOM

nepolár adj. m., pl. nepolári; f. nepoláră, pl. nepoláre

nepolarei
NEPOLÁR, -Ă, nepolari, -e, adj. (Despre molecule sau grupări de atomi) Care nu are moment electric permanent. – Pref. ne- + 2polar.

DOOM

nepolár adj. m., pl. nepolári; f. nepoláră, pl. nepoláre

nepolarele
NEPOLÁR, -Ă, nepolari, -e, adj. (Despre molecule sau grupări de atomi) Care nu are moment electric permanent. – Pref. ne- + 2polar.

DOOM

nepolár adj. m., pl. nepolári; f. nepoláră, pl. nepoláre

nepolarelor
NEPOLÁR, -Ă, nepolari, -e, adj. (Despre molecule sau grupări de atomi) Care nu are moment electric permanent. – Pref. ne- + 2polar.

DOOM

nepolár adj. m., pl. nepolári; f. nepoláră, pl. nepoláre

nepolari
NEPOLÁR, -Ă, nepolari, -e, adj. (Despre molecule sau grupări de atomi) Care nu are moment electric permanent. – Pref. ne- + 2polar.

DOOM

nepolár adj. m., pl. nepolári; f. nepoláră, pl. nepoláre

nepolarii
NEPOLÁR, -Ă, nepolari, -e, adj. (Despre molecule sau grupări de atomi) Care nu are moment electric permanent. – Pref. ne- + 2polar.

DOOM

nepolár adj. m., pl. nepolári; f. nepoláră, pl. nepoláre

nepolarilor
NEPOLÁR, -Ă, nepolari, -e, adj. (Despre molecule sau grupări de atomi) Care nu are moment electric permanent. – Pref. ne- + 2polar.

DOOM

nepolár adj. m., pl. nepolári; f. nepoláră, pl. nepoláre

nepolarul
NEPOLÁR, -Ă, nepolari, -e, adj. (Despre molecule sau grupări de atomi) Care nu are moment electric permanent. – Pref. ne- + 2polar.

DOOM

nepolár adj. m., pl. nepolári; f. nepoláră, pl. nepoláre

nepolarului
NEPOLÁR, -Ă, nepolari, -e, adj. (Despre molecule sau grupări de atomi) Care nu are moment electric permanent. – Pref. ne- + 2polar.

DOOM

nepolár adj. m., pl. nepolári; f. nepoláră, pl. nepoláre

nepolitic
NEPOLÍTIC, -Ă, nepolitici, -ce, adj. Care nu are caracter politic; din afara politicii. – Pref. ne- + politic (după fr. non-politique).

nepolitica
NEPOLÍTIC, -Ă, nepolitici, -ce, adj. Care nu are caracter politic; din afara politicii. – Pref. ne- + politic (după fr. non-politique).

nepolitice
NEPOLÍTIC, -Ă, nepolitici, -ce, adj. Care nu are caracter politic; din afara politicii. – Pref. ne- + politic (după fr. non-politique).

nepoliticei
NEPOLÍTIC, -Ă, nepolitici, -ce, adj. Care nu are caracter politic; din afara politicii. – Pref. ne- + politic (după fr. non-politique).

nepoliticele
NEPOLÍTIC, -Ă, nepolitici, -ce, adj. Care nu are caracter politic; din afara politicii. – Pref. ne- + politic (după fr. non-politique).

nepoliticelor
NEPOLÍTIC, -Ă, nepolitici, -ce, adj. Care nu are caracter politic; din afara politicii. – Pref. ne- + politic (după fr. non-politique).

nepolitici
NEPOLÍTIC, -Ă, nepolitici, -ce, adj. Care nu are caracter politic; din afara politicii. – Pref. ne- + politic (după fr. non-politique).

nepoliticii
NEPOLÍTIC, -Ă, nepolitici, -ce, adj. Care nu are caracter politic; din afara politicii. – Pref. ne- + politic (după fr. non-politique).

nepoliticilor
NEPOLÍTIC, -Ă, nepolitici, -ce, adj. Care nu are caracter politic; din afara politicii. – Pref. ne- + politic (după fr. non-politique).

nepoliticoasa
NEPOLITICÓS, -OÁSĂ, nepoliticoși, -oase, adj. Care nu este politicos, lipsit de politețe. – Pref. ne- + politicos.

DOOM

nepoliticós adj. m., pl. nepoliticóși; f. nepoliticoásă, pl. nepoliticoáse

nepoliticoase
NEPOLITICÓS, -OÁSĂ, nepoliticoși, -oase, adj. Care nu este politicos, lipsit de politețe. – Pref. ne- + politicos.

DOOM

nepoliticós adj. m., pl. nepoliticóși; f. nepoliticoásă, pl. nepoliticoáse

nepoliticoasei
NEPOLITICÓS, -OÁSĂ, nepoliticoși, -oase, adj. Care nu este politicos, lipsit de politețe. – Pref. ne- + politicos.

DOOM

nepoliticós adj. m., pl. nepoliticóși; f. nepoliticoásă, pl. nepoliticoáse

nepoliticoasele
NEPOLITICÓS, -OÁSĂ, nepoliticoși, -oase, adj. Care nu este politicos, lipsit de politețe. – Pref. ne- + politicos.

DOOM

nepoliticós adj. m., pl. nepoliticóși; f. nepoliticoásă, pl. nepoliticoáse

nepoliticoaselor
NEPOLITICÓS, -OÁSĂ, nepoliticoși, -oase, adj. Care nu este politicos, lipsit de politețe. – Pref. ne- + politicos.

DOOM

nepoliticós adj. m., pl. nepoliticóși; f. nepoliticoásă, pl. nepoliticoáse

nepoliticos
NEPOLITICÓS, -OÁSĂ, nepoliticoși, -oase, adj. Care nu este politicos, lipsit de politețe. – Pref. ne- + politicos.

DOOM

nepoliticós adj. m., pl. nepoliticóși; f. nepoliticoásă, pl. nepoliticoáse

nepoliticosul
NEPOLITICÓS, -OÁSĂ, nepoliticoși, -oase, adj. Care nu este politicos, lipsit de politețe. – Pref. ne- + politicos.

DOOM

nepoliticós adj. m., pl. nepoliticóși; f. nepoliticoásă, pl. nepoliticoáse

nepoliticosului
NEPOLITICÓS, -OÁSĂ, nepoliticoși, -oase, adj. Care nu este politicos, lipsit de politețe. – Pref. ne- + politicos.

DOOM

nepoliticós adj. m., pl. nepoliticóși; f. nepoliticoásă, pl. nepoliticoáse

nepoliticoși
NEPOLITICÓS, -OÁSĂ, nepoliticoși, -oase, adj. Care nu este politicos, lipsit de politețe. – Pref. ne- + politicos.

DOOM

nepoliticós adj. m., pl. nepoliticóși; f. nepoliticoásă, pl. nepoliticoáse

nepoliticoșii
NEPOLITICÓS, -OÁSĂ, nepoliticoși, -oase, adj. Care nu este politicos, lipsit de politețe. – Pref. ne- + politicos.

DOOM

nepoliticós adj. m., pl. nepoliticóși; f. nepoliticoásă, pl. nepoliticoáse

nepoliticoșilor
NEPOLITICÓS, -OÁSĂ, nepoliticoși, -oase, adj. Care nu este politicos, lipsit de politețe. – Pref. ne- + politicos.

DOOM

nepoliticós adj. m., pl. nepoliticóși; f. nepoliticoásă, pl. nepoliticoáse

nepoliticul
NEPOLÍTIC, -Ă, nepolitici, -ce, adj. Care nu are caracter politic; din afara politicii. – Pref. ne- + politic (după fr. non-politique).

nepoliticului
NEPOLÍTIC, -Ă, nepolitici, -ce, adj. Care nu are caracter politic; din afara politicii. – Pref. ne- + politic (după fr. non-politique).

nepoluant
NEPOLUÁNT, -Ă, nepoluanți, -te, adj. C are nu este poluant. [Pr.: -lu-ant] – Pref. ne- + poluant (după fr. non-polluant).

DOOM

*nepoluánt (-lu-ant) adj. m., pl. nepoluánți; f. nepoluántă, pl. nepoluánte

nepoluanta
NEPOLUÁNT, -Ă, nepoluanți, -te, adj. C are nu este poluant. [Pr.: -lu-ant] – Pref. ne- + poluant (după fr. non-polluant).

DOOM

*nepoluánt (-lu-ant) adj. m., pl. nepoluánți; f. nepoluántă, pl. nepoluánte

nepoluante
NEPOLUÁNT, -Ă, nepoluanți, -te, adj. C are nu este poluant. [Pr.: -lu-ant] – Pref. ne- + poluant (după fr. non-polluant).

DOOM

*nepoluánt (-lu-ant) adj. m., pl. nepoluánți; f. nepoluántă, pl. nepoluánte

nepoluantei
NEPOLUÁNT, -Ă, nepoluanți, -te, adj. C are nu este poluant. [Pr.: -lu-ant] – Pref. ne- + poluant (după fr. non-polluant).

DOOM

*nepoluánt (-lu-ant) adj. m., pl. nepoluánți; f. nepoluántă, pl. nepoluánte

nepoluantele
NEPOLUÁNT, -Ă, nepoluanți, -te, adj. C are nu este poluant. [Pr.: -lu-ant] – Pref. ne- + poluant (după fr. non-polluant).

DOOM

*nepoluánt (-lu-ant) adj. m., pl. nepoluánți; f. nepoluántă, pl. nepoluánte

nepoluantelor
NEPOLUÁNT, -Ă, nepoluanți, -te, adj. C are nu este poluant. [Pr.: -lu-ant] – Pref. ne- + poluant (după fr. non-polluant).

DOOM

*nepoluánt (-lu-ant) adj. m., pl. nepoluánți; f. nepoluántă, pl. nepoluánte

nepoluantul
NEPOLUÁNT, -Ă, nepoluanți, -te, adj. C are nu este poluant. [Pr.: -lu-ant] – Pref. ne- + poluant (după fr. non-polluant).

DOOM

*nepoluánt (-lu-ant) adj. m., pl. nepoluánți; f. nepoluántă, pl. nepoluánte

nepoluantului
NEPOLUÁNT, -Ă, nepoluanți, -te, adj. C are nu este poluant. [Pr.: -lu-ant] – Pref. ne- + poluant (după fr. non-polluant).

DOOM

*nepoluánt (-lu-ant) adj. m., pl. nepoluánți; f. nepoluántă, pl. nepoluánte

nepoluanți
NEPOLUÁNT, -Ă, nepoluanți, -te, adj. C are nu este poluant. [Pr.: -lu-ant] – Pref. ne- + poluant (după fr. non-polluant).

DOOM

*nepoluánt (-lu-ant) adj. m., pl. nepoluánți; f. nepoluántă, pl. nepoluánte

nepoluanții
NEPOLUÁNT, -Ă, nepoluanți, -te, adj. C are nu este poluant. [Pr.: -lu-ant] – Pref. ne- + poluant (după fr. non-polluant).

DOOM

*nepoluánt (-lu-ant) adj. m., pl. nepoluánți; f. nepoluántă, pl. nepoluánte

nepoluanților
NEPOLUÁNT, -Ă, nepoluanți, -te, adj. C are nu este poluant. [Pr.: -lu-ant] – Pref. ne- + poluant (după fr. non-polluant).

DOOM

*nepoluánt (-lu-ant) adj. m., pl. nepoluánți; f. nepoluántă, pl. nepoluánte

nepoluat
NEPOLUÁT, -Ă, nepoluați, -te, adj. 1. (Despre aer, ape, mediul de viață) Care nu este poluat. 2. Fig. Care nu este corupt, viciat. [Pr.: -lu-at] – Pref. ne- + poluat (după fr. non-pollue).

nepoluata
NEPOLUÁT, -Ă, nepoluați, -te, adj. 1. (Despre aer, ape, mediul de viață) Care nu este poluat. 2. Fig. Care nu este corupt, viciat. [Pr.: -lu-at] – Pref. ne- + poluat (după fr. non-pollue).

nepoluate
NEPOLUÁT, -Ă, nepoluați, -te, adj. 1. (Despre aer, ape, mediul de viață) Care nu este poluat. 2. Fig. Care nu este corupt, viciat. [Pr.: -lu-at] – Pref. ne- + poluat (după fr. non-pollue).

nepoluatei
NEPOLUÁT, -Ă, nepoluați, -te, adj. 1. (Despre aer, ape, mediul de viață) Care nu este poluat. 2. Fig. Care nu este corupt, viciat. [Pr.: -lu-at] – Pref. ne- + poluat (după fr. non-pollue).

nepoluatele
NEPOLUÁT, -Ă, nepoluați, -te, adj. 1. (Despre aer, ape, mediul de viață) Care nu este poluat. 2. Fig. Care nu este corupt, viciat. [Pr.: -lu-at] – Pref. ne- + poluat (după fr. non-pollue).

nepoluatelor
NEPOLUÁT, -Ă, nepoluați, -te, adj. 1. (Despre aer, ape, mediul de viață) Care nu este poluat. 2. Fig. Care nu este corupt, viciat. [Pr.: -lu-at] – Pref. ne- + poluat (după fr. non-pollue).

nepoluatul
NEPOLUÁT, -Ă, nepoluați, -te, adj. 1. (Despre aer, ape, mediul de viață) Care nu este poluat. 2. Fig. Care nu este corupt, viciat. [Pr.: -lu-at] – Pref. ne- + poluat (după fr. non-pollue).

nepoluatului
NEPOLUÁT, -Ă, nepoluați, -te, adj. 1. (Despre aer, ape, mediul de viață) Care nu este poluat. 2. Fig. Care nu este corupt, viciat. [Pr.: -lu-at] – Pref. ne- + poluat (după fr. non-pollue).

nepoluați
NEPOLUÁT, -Ă, nepoluați, -te, adj. 1. (Despre aer, ape, mediul de viață) Care nu este poluat. 2. Fig. Care nu este corupt, viciat. [Pr.: -lu-at] – Pref. ne- + poluat (după fr. non-pollue).

nepoluații
NEPOLUÁT, -Ă, nepoluați, -te, adj. 1. (Despre aer, ape, mediul de viață) Care nu este poluat. 2. Fig. Care nu este corupt, viciat. [Pr.: -lu-at] – Pref. ne- + poluat (după fr. non-pollue).

nepoluaților
NEPOLUÁT, -Ă, nepoluați, -te, adj. 1. (Despre aer, ape, mediul de viață) Care nu este poluat. 2. Fig. Care nu este corupt, viciat. [Pr.: -lu-at] – Pref. ne- + poluat (după fr. non-pollue).

nepomenit
NEPOMENÍT, -Ă, nepomeniți, -te, adj. 1. Despre care nu se (mai) vorbește, de care nu-și (mai) amintește nimeni, uitat; p. ext. care datează de multă vreme, vechi, străvechi. 2. (Adesea adverbial) Nemaipomenit. – Pref. ne- + pomenit.

DOOM

nepomenít adj. m., pl. nepomeníți; f. nepomenítă, pl. nepomeníte

nepomenita
NEPOMENÍT, -Ă, nepomeniți, -te, adj. 1. Despre care nu se (mai) vorbește, de care nu-și (mai) amintește nimeni, uitat; p. ext. care datează de multă vreme, vechi, străvechi. 2. (Adesea adverbial) Nemaipomenit. – Pref. ne- + pomenit.

DOOM

nepomenít adj. m., pl. nepomeníți; f. nepomenítă, pl. nepomeníte

nepomenite
NEPOMENÍT, -Ă, nepomeniți, -te, adj. 1. Despre care nu se (mai) vorbește, de care nu-și (mai) amintește nimeni, uitat; p. ext. care datează de multă vreme, vechi, străvechi. 2. (Adesea adverbial) Nemaipomenit. – Pref. ne- + pomenit.

DOOM

nepomenít adj. m., pl. nepomeníți; f. nepomenítă, pl. nepomeníte

nepomenitei
NEPOMENÍT, -Ă, nepomeniți, -te, adj. 1. Despre care nu se (mai) vorbește, de care nu-și (mai) amintește nimeni, uitat; p. ext. care datează de multă vreme, vechi, străvechi. 2. (Adesea adverbial) Nemaipomenit. – Pref. ne- + pomenit.

DOOM

nepomenít adj. m., pl. nepomeníți; f. nepomenítă, pl. nepomeníte

nepomenitele
NEPOMENÍT, -Ă, nepomeniți, -te, adj. 1. Despre care nu se (mai) vorbește, de care nu-și (mai) amintește nimeni, uitat; p. ext. care datează de multă vreme, vechi, străvechi. 2. (Adesea adverbial) Nemaipomenit. – Pref. ne- + pomenit.

DOOM

nepomenít adj. m., pl. nepomeníți; f. nepomenítă, pl. nepomeníte

nepomenitelor
NEPOMENÍT, -Ă, nepomeniți, -te, adj. 1. Despre care nu se (mai) vorbește, de care nu-și (mai) amintește nimeni, uitat; p. ext. care datează de multă vreme, vechi, străvechi. 2. (Adesea adverbial) Nemaipomenit. – Pref. ne- + pomenit.

DOOM

nepomenít adj. m., pl. nepomeníți; f. nepomenítă, pl. nepomeníte

nepomenitul
NEPOMENÍT, -Ă, nepomeniți, -te, adj. 1. Despre care nu se (mai) vorbește, de care nu-și (mai) amintește nimeni, uitat; p. ext. care datează de multă vreme, vechi, străvechi. 2. (Adesea adverbial) Nemaipomenit. – Pref. ne- + pomenit.

DOOM

nepomenít adj. m., pl. nepomeníți; f. nepomenítă, pl. nepomeníte

nepomenitului
NEPOMENÍT, -Ă, nepomeniți, -te, adj. 1. Despre care nu se (mai) vorbește, de care nu-și (mai) amintește nimeni, uitat; p. ext. care datează de multă vreme, vechi, străvechi. 2. (Adesea adverbial) Nemaipomenit. – Pref. ne- + pomenit.

DOOM

nepomenít adj. m., pl. nepomeníți; f. nepomenítă, pl. nepomeníte

nepomeniți
NEPOMENÍT, -Ă, nepomeniți, -te, adj. 1. Despre care nu se (mai) vorbește, de care nu-și (mai) amintește nimeni, uitat; p. ext. care datează de multă vreme, vechi, străvechi. 2. (Adesea adverbial) Nemaipomenit. – Pref. ne- + pomenit.

DOOM

nepomenít adj. m., pl. nepomeníți; f. nepomenítă, pl. nepomeníte

nepomeniții
NEPOMENÍT, -Ă, nepomeniți, -te, adj. 1. Despre care nu se (mai) vorbește, de care nu-și (mai) amintește nimeni, uitat; p. ext. care datează de multă vreme, vechi, străvechi. 2. (Adesea adverbial) Nemaipomenit. – Pref. ne- + pomenit.

DOOM

nepomenít adj. m., pl. nepomeníți; f. nepomenítă, pl. nepomeníte

nepomeniților
NEPOMENÍT, -Ă, nepomeniți, -te, adj. 1. Despre care nu se (mai) vorbește, de care nu-și (mai) amintește nimeni, uitat; p. ext. care datează de multă vreme, vechi, străvechi. 2. (Adesea adverbial) Nemaipomenit. – Pref. ne- + pomenit.

DOOM

nepomenít adj. m., pl. nepomeníți; f. nepomenítă, pl. nepomeníte

nepot
NEPÓT, -OÁTĂ, nepoți, -oate, s. m. și f. 1. Persoană considerată în raport cu bunicii săi ori cu unchii și mătușile sale. 2. (Fam.; mai ales la voc.) Cuvânt cu care o persoană mai în vârstă se adresează unui tânăr, unei tinere sau unui copil. 3. (De obicei la pl.) Descendent, urmaș. – Lat. nepos, -tis.

DOOM

nepót s. m., pl. nepóți

nepotism
NEPOTÍSM, nepotisme, s. n. (Fam.) Faptul de a uza de autoritatea sau de influența personală în favoarea rudelor sau a prietenilor; promovare prin protecția rudelor și a prietenilor influenți. – Din fr. népotisme.

DOOM

!nepotísm (fam.) s. n., pl. nepotísme

nepotisme
NEPOTÍSM, nepotisme, s. n. (Fam.) Faptul de a uza de autoritatea sau de influența personală în favoarea rudelor sau a prietenilor; promovare prin protecția rudelor și a prietenilor influenți. – Din fr. népotisme.

DOOM

!nepotísm (fam.) s. n., pl. nepotísme

nepotismele
NEPOTÍSM, nepotisme, s. n. (Fam.) Faptul de a uza de autoritatea sau de influența personală în favoarea rudelor sau a prietenilor; promovare prin protecția rudelor și a prietenilor influenți. – Din fr. népotisme.

DOOM

!nepotísm (fam.) s. n., pl. nepotísme

nepotismelor
NEPOTÍSM, nepotisme, s. n. (Fam.) Faptul de a uza de autoritatea sau de influența personală în favoarea rudelor sau a prietenilor; promovare prin protecția rudelor și a prietenilor influenți. – Din fr. népotisme.

DOOM

!nepotísm (fam.) s. n., pl. nepotísme

nepotismul
NEPOTÍSM, nepotisme, s. n. (Fam.) Faptul de a uza de autoritatea sau de influența personală în favoarea rudelor sau a prietenilor; promovare prin protecția rudelor și a prietenilor influenți. – Din fr. népotisme.

DOOM

!nepotísm (fam.) s. n., pl. nepotísme

nepotismului
NEPOTÍSM, nepotisme, s. n. (Fam.) Faptul de a uza de autoritatea sau de influența personală în favoarea rudelor sau a prietenilor; promovare prin protecția rudelor și a prietenilor influenți. – Din fr. népotisme.

DOOM

!nepotísm (fam.) s. n., pl. nepotísme

nepotolit
NEPOTOLÍT, -Ă, nepotoliți, -ie, adj. Care nu este sau nu poate fi potolit; nestăpânit; p. ext. neîmpăcat, aprig, înverșunat. – Pref. ne- + potolit.

DOOM

nepotolít adj. m., pl. nepotolíți; f. nepotolítă, pl. nepotolíte

nepotolita
NEPOTOLÍT, -Ă, nepotoliți, -ie, adj. Care nu este sau nu poate fi potolit; nestăpânit; p. ext. neîmpăcat, aprig, înverșunat. – Pref. ne- + potolit.

DOOM

nepotolít adj. m., pl. nepotolíți; f. nepotolítă, pl. nepotolíte

nepotolite
NEPOTOLÍT, -Ă, nepotoliți, -ie, adj. Care nu este sau nu poate fi potolit; nestăpânit; p. ext. neîmpăcat, aprig, înverșunat. – Pref. ne- + potolit.

DOOM

nepotolít adj. m., pl. nepotolíți; f. nepotolítă, pl. nepotolíte

nepotolitei
NEPOTOLÍT, -Ă, nepotoliți, -ie, adj. Care nu este sau nu poate fi potolit; nestăpânit; p. ext. neîmpăcat, aprig, înverșunat. – Pref. ne- + potolit.

DOOM

nepotolít adj. m., pl. nepotolíți; f. nepotolítă, pl. nepotolíte

nepotolitele
NEPOTOLÍT, -Ă, nepotoliți, -ie, adj. Care nu este sau nu poate fi potolit; nestăpânit; p. ext. neîmpăcat, aprig, înverșunat. – Pref. ne- + potolit.

DOOM

nepotolít adj. m., pl. nepotolíți; f. nepotolítă, pl. nepotolíte

nepotolitelor
NEPOTOLÍT, -Ă, nepotoliți, -ie, adj. Care nu este sau nu poate fi potolit; nestăpânit; p. ext. neîmpăcat, aprig, înverșunat. – Pref. ne- + potolit.

DOOM

nepotolít adj. m., pl. nepotolíți; f. nepotolítă, pl. nepotolíte

nepotolitul
NEPOTOLÍT, -Ă, nepotoliți, -ie, adj. Care nu este sau nu poate fi potolit; nestăpânit; p. ext. neîmpăcat, aprig, înverșunat. – Pref. ne- + potolit.

DOOM

nepotolít adj. m., pl. nepotolíți; f. nepotolítă, pl. nepotolíte

nepotolitului
NEPOTOLÍT, -Ă, nepotoliți, -ie, adj. Care nu este sau nu poate fi potolit; nestăpânit; p. ext. neîmpăcat, aprig, înverșunat. – Pref. ne- + potolit.

DOOM

nepotolít adj. m., pl. nepotolíți; f. nepotolítă, pl. nepotolíte

nepotoliți
NEPOTOLÍT, -Ă, nepotoliți, -ie, adj. Care nu este sau nu poate fi potolit; nestăpânit; p. ext. neîmpăcat, aprig, înverșunat. – Pref. ne- + potolit.

DOOM

nepotolít adj. m., pl. nepotolíți; f. nepotolítă, pl. nepotolíte

nepotoliții
NEPOTOLÍT, -Ă, nepotoliți, -ie, adj. Care nu este sau nu poate fi potolit; nestăpânit; p. ext. neîmpăcat, aprig, înverșunat. – Pref. ne- + potolit.

DOOM

nepotolít adj. m., pl. nepotolíți; f. nepotolítă, pl. nepotolíte

nepotoliților
NEPOTOLÍT, -Ă, nepotoliți, -ie, adj. Care nu este sau nu poate fi potolit; nestăpânit; p. ext. neîmpăcat, aprig, înverșunat. – Pref. ne- + potolit.

DOOM

nepotolít adj. m., pl. nepotolíți; f. nepotolítă, pl. nepotolíte

nepotrivire
NEPOTRIVÍRE, nepotriviri, s. f. Lipsă de potrivire, de concordanță, de conformitate; dezacord, discrepanță. – Pref. ne- + potrivire.

DOOM

nepotrivíre (-po-tri-) s. f., g.-d. art. nepotrivírii; pl. nepotrivíri

nepotrivirea
NEPOTRIVÍRE, nepotriviri, s. f. Lipsă de potrivire, de concordanță, de conformitate; dezacord, discrepanță. – Pref. ne- + potrivire.

DOOM

nepotrivíre (-po-tri-) s. f., g.-d. art. nepotrivírii; pl. nepotrivíri

nepotriviri
NEPOTRIVÍRE, nepotriviri, s. f. Lipsă de potrivire, de concordanță, de conformitate; dezacord, discrepanță. – Pref. ne- + potrivire.

DOOM

nepotrivíre (-po-tri-) s. f., g.-d. art. nepotrivírii; pl. nepotrivíri

nepotrivirii
NEPOTRIVÍRE, nepotriviri, s. f. Lipsă de potrivire, de concordanță, de conformitate; dezacord, discrepanță. – Pref. ne- + potrivire.

DOOM

nepotrivíre (-po-tri-) s. f., g.-d. art. nepotrivírii; pl. nepotrivíri

nepotrivirile
NEPOTRIVÍRE, nepotriviri, s. f. Lipsă de potrivire, de concordanță, de conformitate; dezacord, discrepanță. – Pref. ne- + potrivire.

DOOM

nepotrivíre (-po-tri-) s. f., g.-d. art. nepotrivírii; pl. nepotrivíri

nepotrivirilor
NEPOTRIVÍRE, nepotriviri, s. f. Lipsă de potrivire, de concordanță, de conformitate; dezacord, discrepanță. – Pref. ne- + potrivire.

DOOM

nepotrivíre (-po-tri-) s. f., g.-d. art. nepotrivírii; pl. nepotrivíri

nepotrivit
NEPOTRIVÍT, -Ă, nepotriviți, -te, adj. Care nu se potrivește, nu se justifică, nu se recomandă, nu este indicat (într-o anumită împrejurare); inoportun; deplasat. – Pref. ne- + potrivit.

DOOM

nepotrivít (-po-tri-) adj. m., pl. nepotrivíți; f. nepotrivítă, pl. nepotrivíte

nepotrivita
NEPOTRIVÍT, -Ă, nepotriviți, -te, adj. Care nu se potrivește, nu se justifică, nu se recomandă, nu este indicat (într-o anumită împrejurare); inoportun; deplasat. – Pref. ne- + potrivit.

DOOM

nepotrivít (-po-tri-) adj. m., pl. nepotrivíți; f. nepotrivítă, pl. nepotrivíte

nepotrivite
NEPOTRIVÍT, -Ă, nepotriviți, -te, adj. Care nu se potrivește, nu se justifică, nu se recomandă, nu este indicat (într-o anumită împrejurare); inoportun; deplasat. – Pref. ne- + potrivit.

DOOM

nepotrivít (-po-tri-) adj. m., pl. nepotrivíți; f. nepotrivítă, pl. nepotrivíte

nepotrivitei
NEPOTRIVÍT, -Ă, nepotriviți, -te, adj. Care nu se potrivește, nu se justifică, nu se recomandă, nu este indicat (într-o anumită împrejurare); inoportun; deplasat. – Pref. ne- + potrivit.

DOOM

nepotrivít (-po-tri-) adj. m., pl. nepotrivíți; f. nepotrivítă, pl. nepotrivíte

nepotrivitele
NEPOTRIVÍT, -Ă, nepotriviți, -te, adj. Care nu se potrivește, nu se justifică, nu se recomandă, nu este indicat (într-o anumită împrejurare); inoportun; deplasat. – Pref. ne- + potrivit.

DOOM

nepotrivít (-po-tri-) adj. m., pl. nepotrivíți; f. nepotrivítă, pl. nepotrivíte

nepotrivitelor
NEPOTRIVÍT, -Ă, nepotriviți, -te, adj. Care nu se potrivește, nu se justifică, nu se recomandă, nu este indicat (într-o anumită împrejurare); inoportun; deplasat. – Pref. ne- + potrivit.

DOOM

nepotrivít (-po-tri-) adj. m., pl. nepotrivíți; f. nepotrivítă, pl. nepotrivíte

nepotrivitul
NEPOTRIVÍT, -Ă, nepotriviți, -te, adj. Care nu se potrivește, nu se justifică, nu se recomandă, nu este indicat (într-o anumită împrejurare); inoportun; deplasat. – Pref. ne- + potrivit.

DOOM

nepotrivít (-po-tri-) adj. m., pl. nepotrivíți; f. nepotrivítă, pl. nepotrivíte

nepotrivitului
NEPOTRIVÍT, -Ă, nepotriviți, -te, adj. Care nu se potrivește, nu se justifică, nu se recomandă, nu este indicat (într-o anumită împrejurare); inoportun; deplasat. – Pref. ne- + potrivit.

DOOM

nepotrivít (-po-tri-) adj. m., pl. nepotrivíți; f. nepotrivítă, pl. nepotrivíte

nepotriviți
NEPOTRIVÍT, -Ă, nepotriviți, -te, adj. Care nu se potrivește, nu se justifică, nu se recomandă, nu este indicat (într-o anumită împrejurare); inoportun; deplasat. – Pref. ne- + potrivit.

DOOM

nepotrivít (-po-tri-) adj. m., pl. nepotrivíți; f. nepotrivítă, pl. nepotrivíte

nepotriviții
NEPOTRIVÍT, -Ă, nepotriviți, -te, adj. Care nu se potrivește, nu se justifică, nu se recomandă, nu este indicat (într-o anumită împrejurare); inoportun; deplasat. – Pref. ne- + potrivit.

DOOM

nepotrivít (-po-tri-) adj. m., pl. nepotrivíți; f. nepotrivítă, pl. nepotrivíte

nepotriviților
NEPOTRIVÍT, -Ă, nepotriviți, -te, adj. Care nu se potrivește, nu se justifică, nu se recomandă, nu este indicat (într-o anumită împrejurare); inoportun; deplasat. – Pref. ne- + potrivit.

DOOM

nepotrivít (-po-tri-) adj. m., pl. nepotrivíți; f. nepotrivítă, pl. nepotrivíte

nepotul
NEPÓT, -OÁTĂ, nepoți, -oate, s. m. și f. 1. Persoană considerată în raport cu bunicii săi ori cu unchii și mătușile sale. 2. (Fam.; mai ales la voc.) Cuvânt cu care o persoană mai în vârstă se adresează unui tânăr, unei tinere sau unui copil. 3. (De obicei la pl.) Descendent, urmaș. – Lat. nepos, -tis.

DOOM

nepót s. m., pl. nepóți

nepotului
NEPÓT, -OÁTĂ, nepoți, -oate, s. m. și f. 1. Persoană considerată în raport cu bunicii săi ori cu unchii și mătușile sale. 2. (Fam.; mai ales la voc.) Cuvânt cu care o persoană mai în vârstă se adresează unui tânăr, unei tinere sau unui copil. 3. (De obicei la pl.) Descendent, urmaș. – Lat. nepos, -tis.

DOOM

nepót s. m., pl. nepóți

nepovestit
NEPOVESTÍT, -Ă, nepovestiți, -te, adj. 1. Care nu a fost (încă) povestit. 2. (Pop.) Care nu poate fi exprimat prin cuvinte; nespus. – Pref. ne- + povestit.

DOOM

nepovestít adj. m., pl. nepovestíți; f. nepovestítă, pl. nepovestíte

nepovestita
NEPOVESTÍT, -Ă, nepovestiți, -te, adj. 1. Care nu a fost (încă) povestit. 2. (Pop.) Care nu poate fi exprimat prin cuvinte; nespus. – Pref. ne- + povestit.

DOOM

nepovestít adj. m., pl. nepovestíți; f. nepovestítă, pl. nepovestíte

nepovestite
NEPOVESTÍT, -Ă, nepovestiți, -te, adj. 1. Care nu a fost (încă) povestit. 2. (Pop.) Care nu poate fi exprimat prin cuvinte; nespus. – Pref. ne- + povestit.

DOOM

nepovestít adj. m., pl. nepovestíți; f. nepovestítă, pl. nepovestíte

nepovestitei
NEPOVESTÍT, -Ă, nepovestiți, -te, adj. 1. Care nu a fost (încă) povestit. 2. (Pop.) Care nu poate fi exprimat prin cuvinte; nespus. – Pref. ne- + povestit.

DOOM

nepovestít adj. m., pl. nepovestíți; f. nepovestítă, pl. nepovestíte

nepovestitele
NEPOVESTÍT, -Ă, nepovestiți, -te, adj. 1. Care nu a fost (încă) povestit. 2. (Pop.) Care nu poate fi exprimat prin cuvinte; nespus. – Pref. ne- + povestit.

DOOM

nepovestít adj. m., pl. nepovestíți; f. nepovestítă, pl. nepovestíte

nepovestitelor
NEPOVESTÍT, -Ă, nepovestiți, -te, adj. 1. Care nu a fost (încă) povestit. 2. (Pop.) Care nu poate fi exprimat prin cuvinte; nespus. – Pref. ne- + povestit.

DOOM

nepovestít adj. m., pl. nepovestíți; f. nepovestítă, pl. nepovestíte

nepovestitul
NEPOVESTÍT, -Ă, nepovestiți, -te, adj. 1. Care nu a fost (încă) povestit. 2. (Pop.) Care nu poate fi exprimat prin cuvinte; nespus. – Pref. ne- + povestit.

DOOM

nepovestít adj. m., pl. nepovestíți; f. nepovestítă, pl. nepovestíte

nepovestitului
NEPOVESTÍT, -Ă, nepovestiți, -te, adj. 1. Care nu a fost (încă) povestit. 2. (Pop.) Care nu poate fi exprimat prin cuvinte; nespus. – Pref. ne- + povestit.

DOOM

nepovestít adj. m., pl. nepovestíți; f. nepovestítă, pl. nepovestíte

nepovestiți
NEPOVESTÍT, -Ă, nepovestiți, -te, adj. 1. Care nu a fost (încă) povestit. 2. (Pop.) Care nu poate fi exprimat prin cuvinte; nespus. – Pref. ne- + povestit.

DOOM

nepovestít adj. m., pl. nepovestíți; f. nepovestítă, pl. nepovestíte

nepovestiții
NEPOVESTÍT, -Ă, nepovestiți, -te, adj. 1. Care nu a fost (încă) povestit. 2. (Pop.) Care nu poate fi exprimat prin cuvinte; nespus. – Pref. ne- + povestit.

DOOM

nepovestít adj. m., pl. nepovestíți; f. nepovestítă, pl. nepovestíte

nepovestiților
NEPOVESTÍT, -Ă, nepovestiți, -te, adj. 1. Care nu a fost (încă) povestit. 2. (Pop.) Care nu poate fi exprimat prin cuvinte; nespus. – Pref. ne- + povestit.

DOOM

nepovestít adj. m., pl. nepovestíți; f. nepovestítă, pl. nepovestíte

nepoțea
NEPOȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, nepoței, -ele, s. m. și f. Diminutiv al lui nepot. – Nepot + suf. -el, -ea, -ică.

DOOM

nepoțícă s. f., g.-d. art. nepoțélei; pl. nepoțéle, art. nepoțélele

nepoțeaua
NEPOȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, nepoței, -ele, s. m. și f. Diminutiv al lui nepot. – Nepot + suf. -el, -ea, -ică.

DOOM

nepoțícă s. f., g.-d. art. nepoțélei; pl. nepoțéle, art. nepoțélele

nepoței
NEPOȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, nepoței, -ele, s. m. și f. Diminutiv al lui nepot. – Nepot + suf. -el, -ea, -ică.

DOOM

nepoțícă s. f., g.-d. art. nepoțélei; pl. nepoțéle, art. nepoțélele

nepoțeii
NEPOȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, nepoței, -ele, s. m. și f. Diminutiv al lui nepot. – Nepot + suf. -el, -ea, -ică.

DOOM

nepoțícă s. f., g.-d. art. nepoțélei; pl. nepoțéle, art. nepoțélele

nepoțeilor
NEPOȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, nepoței, -ele, s. m. și f. Diminutiv al lui nepot. – Nepot + suf. -el, -ea, -ică.

DOOM

nepoțícă s. f., g.-d. art. nepoțélei; pl. nepoțéle, art. nepoțélele

nepoțel
NEPOȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, nepoței, -ele, s. m. și f. Diminutiv al lui nepot. – Nepot + suf. -el, -ea, -ică.

DOOM

nepoțícă s. f., g.-d. art. nepoțélei; pl. nepoțéle, art. nepoțélele

nepoțele
NEPOȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, nepoței, -ele, s. m. și f. Diminutiv al lui nepot. – Nepot + suf. -el, -ea, -ică.

DOOM

nepoțícă s. f., g.-d. art. nepoțélei; pl. nepoțéle, art. nepoțélele

nepoțelei
NEPOȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, nepoței, -ele, s. m. și f. Diminutiv al lui nepot. – Nepot + suf. -el, -ea, -ică.

DOOM

nepoțícă s. f., g.-d. art. nepoțélei; pl. nepoțéle, art. nepoțélele

nepoțelele
NEPOȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, nepoței, -ele, s. m. și f. Diminutiv al lui nepot. – Nepot + suf. -el, -ea, -ică.

DOOM

nepoțícă s. f., g.-d. art. nepoțélei; pl. nepoțéle, art. nepoțélele

nepoțelelor
NEPOȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, nepoței, -ele, s. m. și f. Diminutiv al lui nepot. – Nepot + suf. -el, -ea, -ică.

DOOM

nepoțícă s. f., g.-d. art. nepoțélei; pl. nepoțéle, art. nepoțélele

nepoțelul
NEPOȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, nepoței, -ele, s. m. și f. Diminutiv al lui nepot. – Nepot + suf. -el, -ea, -ică.

DOOM

nepoțícă s. f., g.-d. art. nepoțélei; pl. nepoțéle, art. nepoțélele

nepoțelului
NEPOȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, nepoței, -ele, s. m. și f. Diminutiv al lui nepot. – Nepot + suf. -el, -ea, -ică.

DOOM

nepoțícă s. f., g.-d. art. nepoțélei; pl. nepoțéle, art. nepoțélele

nepoți
NEPÓT, -OÁTĂ, nepoți, -oate, s. m. și f. 1. Persoană considerată în raport cu bunicii săi ori cu unchii și mătușile sale. 2. (Fam.; mai ales la voc.) Cuvânt cu care o persoană mai în vârstă se adresează unui tânăr, unei tinere sau unui copil. 3. (De obicei la pl.) Descendent, urmaș. – Lat. nepos, -tis.

DOOM

nepót s. m., pl. nepóți

nepoțica
NEPOȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, nepoței, -ele, s. m. și f. Diminutiv al lui nepot. – Nepot + suf. -el, -ea, -ică.

DOOM

nepoțícă s. f., g.-d. art. nepoțélei; pl. nepoțéle, art. nepoțélele

nepoție
a da în nepoțeală expr. (intl.) a face pe prostul; a simula lipsa de fermitate.

nepoții
NEPÓT, -OÁTĂ, nepoți, -oate, s. m. și f. 1. Persoană considerată în raport cu bunicii săi ori cu unchii și mătușile sale. 2. (Fam.; mai ales la voc.) Cuvânt cu care o persoană mai în vârstă se adresează unui tânăr, unei tinere sau unui copil. 3. (De obicei la pl.) Descendent, urmaș. – Lat. nepos, -tis.

DOOM

nepót s. m., pl. nepóți

nepoților
NEPÓT, -OÁTĂ, nepoți, -oate, s. m. și f. 1. Persoană considerată în raport cu bunicii săi ori cu unchii și mătușile sale. 2. (Fam.; mai ales la voc.) Cuvânt cu care o persoană mai în vârstă se adresează unui tânăr, unei tinere sau unui copil. 3. (De obicei la pl.) Descendent, urmaș. – Lat. nepos, -tis.

DOOM

nepót s. m., pl. nepóți

neprecizare
NEPRECIZÁRE, neprecizări, s. f. Lipsă de precizare. – Pref. ne- + precizare.

neprecugetat
NEPRECUGETÁT, -Ă, neprecugetați, -te, adj. (Rar) Care nu a fost bine gândit, bine cumpănit, care denotă nesocotință; nechibzuit. – Pref. ne- + precugetat.

DOOM

neprecugetát (rar) (ne-pre-) adj. m., pl. neprecugetáți; f. neprecugetátă, pl. neprecugetáte

neprecugetata
NEPRECUGETÁT, -Ă, neprecugetați, -te, adj. (Rar) Care nu a fost bine gândit, bine cumpănit, care denotă nesocotință; nechibzuit. – Pref. ne- + precugetat.

DOOM

neprecugetát (rar) (ne-pre-) adj. m., pl. neprecugetáți; f. neprecugetátă, pl. neprecugetáte

neprecugetate
NEPRECUGETÁT, -Ă, neprecugetați, -te, adj. (Rar) Care nu a fost bine gândit, bine cumpănit, care denotă nesocotință; nechibzuit. – Pref. ne- + precugetat.

DOOM

neprecugetát (rar) (ne-pre-) adj. m., pl. neprecugetáți; f. neprecugetátă, pl. neprecugetáte

neprecugetatei
NEPRECUGETÁT, -Ă, neprecugetați, -te, adj. (Rar) Care nu a fost bine gândit, bine cumpănit, care denotă nesocotință; nechibzuit. – Pref. ne- + precugetat.

DOOM

neprecugetát (rar) (ne-pre-) adj. m., pl. neprecugetáți; f. neprecugetátă, pl. neprecugetáte

neprecugetatele
NEPRECUGETÁT, -Ă, neprecugetați, -te, adj. (Rar) Care nu a fost bine gândit, bine cumpănit, care denotă nesocotință; nechibzuit. – Pref. ne- + precugetat.

DOOM

neprecugetát (rar) (ne-pre-) adj. m., pl. neprecugetáți; f. neprecugetátă, pl. neprecugetáte

neprecugetatelor
NEPRECUGETÁT, -Ă, neprecugetați, -te, adj. (Rar) Care nu a fost bine gândit, bine cumpănit, care denotă nesocotință; nechibzuit. – Pref. ne- + precugetat.

DOOM

neprecugetát (rar) (ne-pre-) adj. m., pl. neprecugetáți; f. neprecugetátă, pl. neprecugetáte

neprecugetatul
NEPRECUGETÁT, -Ă, neprecugetați, -te, adj. (Rar) Care nu a fost bine gândit, bine cumpănit, care denotă nesocotință; nechibzuit. – Pref. ne- + precugetat.

DOOM

neprecugetát (rar) (ne-pre-) adj. m., pl. neprecugetáți; f. neprecugetátă, pl. neprecugetáte

neprecugetatului
NEPRECUGETÁT, -Ă, neprecugetați, -te, adj. (Rar) Care nu a fost bine gândit, bine cumpănit, care denotă nesocotință; nechibzuit. – Pref. ne- + precugetat.

DOOM

neprecugetát (rar) (ne-pre-) adj. m., pl. neprecugetáți; f. neprecugetátă, pl. neprecugetáte

neprecugetați
NEPRECUGETÁT, -Ă, neprecugetați, -te, adj. (Rar) Care nu a fost bine gândit, bine cumpănit, care denotă nesocotință; nechibzuit. – Pref. ne- + precugetat.

DOOM

neprecugetát (rar) (ne-pre-) adj. m., pl. neprecugetáți; f. neprecugetátă, pl. neprecugetáte

neprecugetații
NEPRECUGETÁT, -Ă, neprecugetați, -te, adj. (Rar) Care nu a fost bine gândit, bine cumpănit, care denotă nesocotință; nechibzuit. – Pref. ne- + precugetat.

DOOM

neprecugetát (rar) (ne-pre-) adj. m., pl. neprecugetáți; f. neprecugetátă, pl. neprecugetáte

neprecugetaților
NEPRECUGETÁT, -Ă, neprecugetați, -te, adj. (Rar) Care nu a fost bine gândit, bine cumpănit, care denotă nesocotință; nechibzuit. – Pref. ne- + precugetat.

DOOM

neprecugetát (rar) (ne-pre-) adj. m., pl. neprecugetáți; f. neprecugetátă, pl. neprecugetáte

neprecupețit
NEPRECUPEȚÍT, -Ă, neprecupețiți, -te, adj. Care este fără rezerve, fără condiții; necondiționat. – Pref. ne- + precupețit.

DOOM

neprecupețít (ne-pre-) adj. m., pl. neprecupețíți; f. neprecupețítă, pl. neprecupețíte

neprecupețita
NEPRECUPEȚÍT, -Ă, neprecupețiți, -te, adj. Care este fără rezerve, fără condiții; necondiționat. – Pref. ne- + precupețit.

DOOM

neprecupețít (ne-pre-) adj. m., pl. neprecupețíți; f. neprecupețítă, pl. neprecupețíte

neprecupețite
NEPRECUPEȚÍT, -Ă, neprecupețiți, -te, adj. Care este fără rezerve, fără condiții; necondiționat. – Pref. ne- + precupețit.

DOOM

neprecupețít (ne-pre-) adj. m., pl. neprecupețíți; f. neprecupețítă, pl. neprecupețíte

neprecupețitei
NEPRECUPEȚÍT, -Ă, neprecupețiți, -te, adj. Care este fără rezerve, fără condiții; necondiționat. – Pref. ne- + precupețit.

DOOM

neprecupețít (ne-pre-) adj. m., pl. neprecupețíți; f. neprecupețítă, pl. neprecupețíte

neprecupețitele
NEPRECUPEȚÍT, -Ă, neprecupețiți, -te, adj. Care este fără rezerve, fără condiții; necondiționat. – Pref. ne- + precupețit.

DOOM

neprecupețít (ne-pre-) adj. m., pl. neprecupețíți; f. neprecupețítă, pl. neprecupețíte

neprecupețitelor
NEPRECUPEȚÍT, -Ă, neprecupețiți, -te, adj. Care este fără rezerve, fără condiții; necondiționat. – Pref. ne- + precupețit.

DOOM

neprecupețít (ne-pre-) adj. m., pl. neprecupețíți; f. neprecupețítă, pl. neprecupețíte

neprecupețitul
NEPRECUPEȚÍT, -Ă, neprecupețiți, -te, adj. Care este fără rezerve, fără condiții; necondiționat. – Pref. ne- + precupețit.

DOOM

neprecupețít (ne-pre-) adj. m., pl. neprecupețíți; f. neprecupețítă, pl. neprecupețíte

neprecupețitului
NEPRECUPEȚÍT, -Ă, neprecupețiți, -te, adj. Care este fără rezerve, fără condiții; necondiționat. – Pref. ne- + precupețit.

DOOM

neprecupețít (ne-pre-) adj. m., pl. neprecupețíți; f. neprecupețítă, pl. neprecupețíte

neprecupețiți
NEPRECUPEȚÍT, -Ă, neprecupețiți, -te, adj. Care este fără rezerve, fără condiții; necondiționat. – Pref. ne- + precupețit.

DOOM

neprecupețít (ne-pre-) adj. m., pl. neprecupețíți; f. neprecupețítă, pl. neprecupețíte

neprecupețiții
NEPRECUPEȚÍT, -Ă, neprecupețiți, -te, adj. Care este fără rezerve, fără condiții; necondiționat. – Pref. ne- + precupețit.

DOOM

neprecupețít (ne-pre-) adj. m., pl. neprecupețíți; f. neprecupețítă, pl. neprecupețíte

neprecupețiților
NEPRECUPEȚÍT, -Ă, neprecupețiți, -te, adj. Care este fără rezerve, fără condiții; necondiționat. – Pref. ne- + precupețit.

DOOM

neprecupețít (ne-pre-) adj. m., pl. neprecupețíți; f. neprecupețítă, pl. neprecupețíte

neprecurmat
NEPRECURMÁT, -Ă, neprecurmați, -te, adj. (Înv.; adesea adverbial) Neîncetat, neîntrerupt, continuu, permanent. – Pref. ne- + precurmat.

DOOM

neprecurmát (înv.) (ne-pre-) adj. m., pl. neprecurmáți; f. neprecurmátă, pl. neprecurmáte

neprecurmata
NEPRECURMÁT, -Ă, neprecurmați, -te, adj. (Înv.; adesea adverbial) Neîncetat, neîntrerupt, continuu, permanent. – Pref. ne- + precurmat.

DOOM

neprecurmát (înv.) (ne-pre-) adj. m., pl. neprecurmáți; f. neprecurmátă, pl. neprecurmáte

neprecurmate
NEPRECURMÁT, -Ă, neprecurmați, -te, adj. (Înv.; adesea adverbial) Neîncetat, neîntrerupt, continuu, permanent. – Pref. ne- + precurmat.

DOOM

neprecurmát (înv.) (ne-pre-) adj. m., pl. neprecurmáți; f. neprecurmátă, pl. neprecurmáte

neprecurmatei
NEPRECURMÁT, -Ă, neprecurmați, -te, adj. (Înv.; adesea adverbial) Neîncetat, neîntrerupt, continuu, permanent. – Pref. ne- + precurmat.

DOOM

neprecurmát (înv.) (ne-pre-) adj. m., pl. neprecurmáți; f. neprecurmátă, pl. neprecurmáte

neprecurmatele
NEPRECURMÁT, -Ă, neprecurmați, -te, adj. (Înv.; adesea adverbial) Neîncetat, neîntrerupt, continuu, permanent. – Pref. ne- + precurmat.

DOOM

neprecurmát (înv.) (ne-pre-) adj. m., pl. neprecurmáți; f. neprecurmátă, pl. neprecurmáte

neprecurmatelor
NEPRECURMÁT, -Ă, neprecurmați, -te, adj. (Înv.; adesea adverbial) Neîncetat, neîntrerupt, continuu, permanent. – Pref. ne- + precurmat.

DOOM

neprecurmát (înv.) (ne-pre-) adj. m., pl. neprecurmáți; f. neprecurmátă, pl. neprecurmáte

neprecurmatul
NEPRECURMÁT, -Ă, neprecurmați, -te, adj. (Înv.; adesea adverbial) Neîncetat, neîntrerupt, continuu, permanent. – Pref. ne- + precurmat.

DOOM

neprecurmát (înv.) (ne-pre-) adj. m., pl. neprecurmáți; f. neprecurmátă, pl. neprecurmáte

neprecurmatului
NEPRECURMÁT, -Ă, neprecurmați, -te, adj. (Înv.; adesea adverbial) Neîncetat, neîntrerupt, continuu, permanent. – Pref. ne- + precurmat.

DOOM

neprecurmát (înv.) (ne-pre-) adj. m., pl. neprecurmáți; f. neprecurmátă, pl. neprecurmáte

neprecurmați
NEPRECURMÁT, -Ă, neprecurmați, -te, adj. (Înv.; adesea adverbial) Neîncetat, neîntrerupt, continuu, permanent. – Pref. ne- + precurmat.

DOOM

neprecurmát (înv.) (ne-pre-) adj. m., pl. neprecurmáți; f. neprecurmátă, pl. neprecurmáte

neprecurmații
NEPRECURMÁT, -Ă, neprecurmați, -te, adj. (Înv.; adesea adverbial) Neîncetat, neîntrerupt, continuu, permanent. – Pref. ne- + precurmat.

DOOM

neprecurmát (înv.) (ne-pre-) adj. m., pl. neprecurmáți; f. neprecurmátă, pl. neprecurmáte

neprecurmaților
NEPRECURMÁT, -Ă, neprecurmați, -te, adj. (Înv.; adesea adverbial) Neîncetat, neîntrerupt, continuu, permanent. – Pref. ne- + precurmat.

DOOM

neprecurmát (înv.) (ne-pre-) adj. m., pl. neprecurmáți; f. neprecurmátă, pl. neprecurmáte

nepredicativ
NEPREDICATÍV, -Ă, nepredicativi, -e, adj. (Despre verbe) Care nu poate forma (singur) predicatul. – Pref. ne- + predicativ.

DOOM

nepredicatív (ne-pre-) adj. m., pl. nepredicatívi; f. nepredicatívă, pl. nepredicatíve

nepredicativa
NEPREDICATÍV, -Ă, nepredicativi, -e, adj. (Despre verbe) Care nu poate forma (singur) predicatul. – Pref. ne- + predicativ.

DOOM

nepredicatív (ne-pre-) adj. m., pl. nepredicatívi; f. nepredicatívă, pl. nepredicatíve

nepredicative
NEPREDICATÍV, -Ă, nepredicativi, -e, adj. (Despre verbe) Care nu poate forma (singur) predicatul. – Pref. ne- + predicativ.

DOOM

nepredicatív (ne-pre-) adj. m., pl. nepredicatívi; f. nepredicatívă, pl. nepredicatíve

nepredicativei
NEPREDICATÍV, -Ă, nepredicativi, -e, adj. (Despre verbe) Care nu poate forma (singur) predicatul. – Pref. ne- + predicativ.

DOOM

nepredicatív (ne-pre-) adj. m., pl. nepredicatívi; f. nepredicatívă, pl. nepredicatíve

nepredicativele
NEPREDICATÍV, -Ă, nepredicativi, -e, adj. (Despre verbe) Care nu poate forma (singur) predicatul. – Pref. ne- + predicativ.

DOOM

nepredicatív (ne-pre-) adj. m., pl. nepredicatívi; f. nepredicatívă, pl. nepredicatíve

nepredicativelor
NEPREDICATÍV, -Ă, nepredicativi, -e, adj. (Despre verbe) Care nu poate forma (singur) predicatul. – Pref. ne- + predicativ.

DOOM

nepredicatív (ne-pre-) adj. m., pl. nepredicatívi; f. nepredicatívă, pl. nepredicatíve

nepredicativi
NEPREDICATÍV, -Ă, nepredicativi, -e, adj. (Despre verbe) Care nu poate forma (singur) predicatul. – Pref. ne- + predicativ.

DOOM

nepredicatív (ne-pre-) adj. m., pl. nepredicatívi; f. nepredicatívă, pl. nepredicatíve

nepredicativii
NEPREDICATÍV, -Ă, nepredicativi, -e, adj. (Despre verbe) Care nu poate forma (singur) predicatul. – Pref. ne- + predicativ.

DOOM

nepredicatív (ne-pre-) adj. m., pl. nepredicatívi; f. nepredicatívă, pl. nepredicatíve

nepredicativilor
NEPREDICATÍV, -Ă, nepredicativi, -e, adj. (Despre verbe) Care nu poate forma (singur) predicatul. – Pref. ne- + predicativ.

DOOM

nepredicatív (ne-pre-) adj. m., pl. nepredicatívi; f. nepredicatívă, pl. nepredicatíve

nepredicativul
NEPREDICATÍV, -Ă, nepredicativi, -e, adj. (Despre verbe) Care nu poate forma (singur) predicatul. – Pref. ne- + predicativ.

DOOM

nepredicatív (ne-pre-) adj. m., pl. nepredicatívi; f. nepredicatívă, pl. nepredicatíve

nepredicativului
NEPREDICATÍV, -Ă, nepredicativi, -e, adj. (Despre verbe) Care nu poate forma (singur) predicatul. – Pref. ne- + predicativ.

DOOM

nepredicatív (ne-pre-) adj. m., pl. nepredicatívi; f. nepredicatívă, pl. nepredicatíve

nepreget
NEPRÉGET s. n. (Înv.) Râvnă, ardoare, zel; fermitate, hotărâre. ◊ Loc. adv. Cu nepreget = fără întârziere; fără șovăire. – Pref. ne- + preget.

DOOM

nepréget (înv.) (ne-pre-) s. n.

nepregetat
NEPREGETÁT, -Ă, nepregetați, -te, adj. (Înv.) 1. (Despre oameni) Care nu pregetă să facă ceva, care nu are preget; harnic, neobosit. 2. (Despre acțiuni) Neîntrerupt, continuu, susținut; perseverent; p. ext. neprecupețit. – Pref. ne- + pregetat.

DOOM

nepregetát (înv.) (ne-pre-) adj. m., pl. nepregetáți; f. nepregetátă, pl. nepregetáte

nepregetata
NEPREGETÁT, -Ă, nepregetați, -te, adj. (Înv.) 1. (Despre oameni) Care nu pregetă să facă ceva, care nu are preget; harnic, neobosit. 2. (Despre acțiuni) Neîntrerupt, continuu, susținut; perseverent; p. ext. neprecupețit. – Pref. ne- + pregetat.

DOOM

nepregetát (înv.) (ne-pre-) adj. m., pl. nepregetáți; f. nepregetátă, pl. nepregetáte

nepregetate
NEPREGETÁT, -Ă, nepregetați, -te, adj. (Înv.) 1. (Despre oameni) Care nu pregetă să facă ceva, care nu are preget; harnic, neobosit. 2. (Despre acțiuni) Neîntrerupt, continuu, susținut; perseverent; p. ext. neprecupețit. – Pref. ne- + pregetat.

DOOM

nepregetát (înv.) (ne-pre-) adj. m., pl. nepregetáți; f. nepregetátă, pl. nepregetáte

nepregetatei
NEPREGETÁT, -Ă, nepregetați, -te, adj. (Înv.) 1. (Despre oameni) Care nu pregetă să facă ceva, care nu are preget; harnic, neobosit. 2. (Despre acțiuni) Neîntrerupt, continuu, susținut; perseverent; p. ext. neprecupețit. – Pref. ne- + pregetat.

DOOM

nepregetát (înv.) (ne-pre-) adj. m., pl. nepregetáți; f. nepregetátă, pl. nepregetáte

nepregetatele
NEPREGETÁT, -Ă, nepregetați, -te, adj. (Înv.) 1. (Despre oameni) Care nu pregetă să facă ceva, care nu are preget; harnic, neobosit. 2. (Despre acțiuni) Neîntrerupt, continuu, susținut; perseverent; p. ext. neprecupețit. – Pref. ne- + pregetat.

DOOM

nepregetát (înv.) (ne-pre-) adj. m., pl. nepregetáți; f. nepregetátă, pl. nepregetáte

nepregetatelor
NEPREGETÁT, -Ă, nepregetați, -te, adj. (Înv.) 1. (Despre oameni) Care nu pregetă să facă ceva, care nu are preget; harnic, neobosit. 2. (Despre acțiuni) Neîntrerupt, continuu, susținut; perseverent; p. ext. neprecupețit. – Pref. ne- + pregetat.

DOOM

nepregetát (înv.) (ne-pre-) adj. m., pl. nepregetáți; f. nepregetátă, pl. nepregetáte

nepregetatul
NEPREGETÁT, -Ă, nepregetați, -te, adj. (Înv.) 1. (Despre oameni) Care nu pregetă să facă ceva, care nu are preget; harnic, neobosit. 2. (Despre acțiuni) Neîntrerupt, continuu, susținut; perseverent; p. ext. neprecupețit. – Pref. ne- + pregetat.

DOOM

nepregetát (înv.) (ne-pre-) adj. m., pl. nepregetáți; f. nepregetátă, pl. nepregetáte

nepregetatului
NEPREGETÁT, -Ă, nepregetați, -te, adj. (Înv.) 1. (Despre oameni) Care nu pregetă să facă ceva, care nu are preget; harnic, neobosit. 2. (Despre acțiuni) Neîntrerupt, continuu, susținut; perseverent; p. ext. neprecupețit. – Pref. ne- + pregetat.

DOOM

nepregetát (înv.) (ne-pre-) adj. m., pl. nepregetáți; f. nepregetátă, pl. nepregetáte

nepregetați
NEPREGETÁT, -Ă, nepregetați, -te, adj. (Înv.) 1. (Despre oameni) Care nu pregetă să facă ceva, care nu are preget; harnic, neobosit. 2. (Despre acțiuni) Neîntrerupt, continuu, susținut; perseverent; p. ext. neprecupețit. – Pref. ne- + pregetat.

DOOM

nepregetát (înv.) (ne-pre-) adj. m., pl. nepregetáți; f. nepregetátă, pl. nepregetáte

nepregetații
NEPREGETÁT, -Ă, nepregetați, -te, adj. (Înv.) 1. (Despre oameni) Care nu pregetă să facă ceva, care nu are preget; harnic, neobosit. 2. (Despre acțiuni) Neîntrerupt, continuu, susținut; perseverent; p. ext. neprecupețit. – Pref. ne- + pregetat.

DOOM

nepregetát (înv.) (ne-pre-) adj. m., pl. nepregetáți; f. nepregetátă, pl. nepregetáte

nepregetaților
NEPREGETÁT, -Ă, nepregetați, -te, adj. (Înv.) 1. (Despre oameni) Care nu pregetă să facă ceva, care nu are preget; harnic, neobosit. 2. (Despre acțiuni) Neîntrerupt, continuu, susținut; perseverent; p. ext. neprecupețit. – Pref. ne- + pregetat.

DOOM

nepregetát (înv.) (ne-pre-) adj. m., pl. nepregetáți; f. nepregetátă, pl. nepregetáte

nepregetul
NEPRÉGET s. n. (Înv.) Râvnă, ardoare, zel; fermitate, hotărâre. ◊ Loc. adv. Cu nepreget = fără întârziere; fără șovăire. – Pref. ne- + preget.

DOOM

nepréget (înv.) (ne-pre-) s. n.

nepregetului
NEPRÉGET s. n. (Înv.) Râvnă, ardoare, zel; fermitate, hotărâre. ◊ Loc. adv. Cu nepreget = fără întârziere; fără șovăire. – Pref. ne- + preget.

DOOM

nepréget (înv.) (ne-pre-) s. n.

nepregătit
NEPREGĂTÍT, -Ă, nepregătiți, -te, adj. Căruia îi lipsește pregătirea, calificarea sau informația necesară (într-un domeniu); care nu are nivelul cerut. ◊ Loc. adv. Pe nepregătite = Fără o pregătire prealabilă, pe neașteptate. – Pref. ne- + pregătit.

DOOM

*nepregătíte (pe ~) loc. adv.

nepregătita
NEPREGĂTÍT, -Ă, nepregătiți, -te, adj. Căruia îi lipsește pregătirea, calificarea sau informația necesară (într-un domeniu); care nu are nivelul cerut. ◊ Loc. adv. Pe nepregătite = Fără o pregătire prealabilă, pe neașteptate. – Pref. ne- + pregătit.

DOOM

*nepregătíte (pe ~) loc. adv.

nepregătite
NEPREGĂTÍT, -Ă, nepregătiți, -te, adj. Căruia îi lipsește pregătirea, calificarea sau informația necesară (într-un domeniu); care nu are nivelul cerut. ◊ Loc. adv. Pe nepregătite = Fără o pregătire prealabilă, pe neașteptate. – Pref. ne- + pregătit.

DOOM

*nepregătíte (pe ~) loc. adv.

nepregătitei
NEPREGĂTÍT, -Ă, nepregătiți, -te, adj. Căruia îi lipsește pregătirea, calificarea sau informația necesară (într-un domeniu); care nu are nivelul cerut. ◊ Loc. adv. Pe nepregătite = Fără o pregătire prealabilă, pe neașteptate. – Pref. ne- + pregătit.

DOOM

*nepregătíte (pe ~) loc. adv.

nepregătitele
NEPREGĂTÍT, -Ă, nepregătiți, -te, adj. Căruia îi lipsește pregătirea, calificarea sau informația necesară (într-un domeniu); care nu are nivelul cerut. ◊ Loc. adv. Pe nepregătite = Fără o pregătire prealabilă, pe neașteptate. – Pref. ne- + pregătit.

DOOM

*nepregătíte (pe ~) loc. adv.

nepregătitelor
NEPREGĂTÍT, -Ă, nepregătiți, -te, adj. Căruia îi lipsește pregătirea, calificarea sau informația necesară (într-un domeniu); care nu are nivelul cerut. ◊ Loc. adv. Pe nepregătite = Fără o pregătire prealabilă, pe neașteptate. – Pref. ne- + pregătit.

DOOM

*nepregătíte (pe ~) loc. adv.

nepregătitul
NEPREGĂTÍT, -Ă, nepregătiți, -te, adj. Căruia îi lipsește pregătirea, calificarea sau informația necesară (într-un domeniu); care nu are nivelul cerut. ◊ Loc. adv. Pe nepregătite = Fără o pregătire prealabilă, pe neașteptate. – Pref. ne- + pregătit.

DOOM

*nepregătíte (pe ~) loc. adv.

nepregătitului
NEPREGĂTÍT, -Ă, nepregătiți, -te, adj. Căruia îi lipsește pregătirea, calificarea sau informația necesară (într-un domeniu); care nu are nivelul cerut. ◊ Loc. adv. Pe nepregătite = Fără o pregătire prealabilă, pe neașteptate. – Pref. ne- + pregătit.

DOOM

*nepregătíte (pe ~) loc. adv.

nepregătiți
NEPREGĂTÍT, -Ă, nepregătiți, -te, adj. Căruia îi lipsește pregătirea, calificarea sau informația necesară (într-un domeniu); care nu are nivelul cerut. ◊ Loc. adv. Pe nepregătite = Fără o pregătire prealabilă, pe neașteptate. – Pref. ne- + pregătit.

DOOM

*nepregătíte (pe ~) loc. adv.

nepregătiții
NEPREGĂTÍT, -Ă, nepregătiți, -te, adj. Căruia îi lipsește pregătirea, calificarea sau informația necesară (într-un domeniu); care nu are nivelul cerut. ◊ Loc. adv. Pe nepregătite = Fără o pregătire prealabilă, pe neașteptate. – Pref. ne- + pregătit.

DOOM

*nepregătíte (pe ~) loc. adv.

nepregătiților
NEPREGĂTÍT, -Ă, nepregătiți, -te, adj. Căruia îi lipsește pregătirea, calificarea sau informația necesară (într-un domeniu); care nu are nivelul cerut. ◊ Loc. adv. Pe nepregătite = Fără o pregătire prealabilă, pe neașteptate. – Pref. ne- + pregătit.

DOOM

*nepregătíte (pe ~) loc. adv.

neprelucrat
NEPRELUCRÁT, -Ă, neprelucrați, -te, adj. (Despre materiale) Care nu și-a modificat forma, dimensiunile, constituția etc. prin prelucrare. – Pref. ne- + prelucrat.

neprelucrata
NEPRELUCRÁT, -Ă, neprelucrați, -te, adj. (Despre materiale) Care nu și-a modificat forma, dimensiunile, constituția etc. prin prelucrare. – Pref. ne- + prelucrat.

neprelucrate
NEPRELUCRÁT, -Ă, neprelucrați, -te, adj. (Despre materiale) Care nu și-a modificat forma, dimensiunile, constituția etc. prin prelucrare. – Pref. ne- + prelucrat.

neprelucratei
NEPRELUCRÁT, -Ă, neprelucrați, -te, adj. (Despre materiale) Care nu și-a modificat forma, dimensiunile, constituția etc. prin prelucrare. – Pref. ne- + prelucrat.

neprelucratele
NEPRELUCRÁT, -Ă, neprelucrați, -te, adj. (Despre materiale) Care nu și-a modificat forma, dimensiunile, constituția etc. prin prelucrare. – Pref. ne- + prelucrat.

neprelucratelor
NEPRELUCRÁT, -Ă, neprelucrați, -te, adj. (Despre materiale) Care nu și-a modificat forma, dimensiunile, constituția etc. prin prelucrare. – Pref. ne- + prelucrat.

neprelucratul
NEPRELUCRÁT, -Ă, neprelucrați, -te, adj. (Despre materiale) Care nu și-a modificat forma, dimensiunile, constituția etc. prin prelucrare. – Pref. ne- + prelucrat.

neprelucratului
NEPRELUCRÁT, -Ă, neprelucrați, -te, adj. (Despre materiale) Care nu și-a modificat forma, dimensiunile, constituția etc. prin prelucrare. – Pref. ne- + prelucrat.

neprelucrați
NEPRELUCRÁT, -Ă, neprelucrați, -te, adj. (Despre materiale) Care nu și-a modificat forma, dimensiunile, constituția etc. prin prelucrare. – Pref. ne- + prelucrat.

neprelucrații
NEPRELUCRÁT, -Ă, neprelucrați, -te, adj. (Despre materiale) Care nu și-a modificat forma, dimensiunile, constituția etc. prin prelucrare. – Pref. ne- + prelucrat.

neprelucraților
NEPRELUCRÁT, -Ă, neprelucrați, -te, adj. (Despre materiale) Care nu și-a modificat forma, dimensiunile, constituția etc. prin prelucrare. – Pref. ne- + prelucrat.

nepretențioasa
NEPRETENȚIÓS, -OÁSĂ, nepretențioși, -oase, adj. Care este lipsit de pretenții; modest, moderat, simplu. [Pr.: -ți-os] – Pref. ne- + pretențios.

DOOM

nepretențiós (ne-pre-, -ți-os) adj. m., pl. nepretențióși; f. nepretențioásă, pl. nepretențioáse

nepretențioase
NEPRETENȚIÓS, -OÁSĂ, nepretențioși, -oase, adj. Care este lipsit de pretenții; modest, moderat, simplu. [Pr.: -ți-os] – Pref. ne- + pretențios.

DOOM

nepretențiós (ne-pre-, -ți-os) adj. m., pl. nepretențióși; f. nepretențioásă, pl. nepretențioáse

nepretențioasei
NEPRETENȚIÓS, -OÁSĂ, nepretențioși, -oase, adj. Care este lipsit de pretenții; modest, moderat, simplu. [Pr.: -ți-os] – Pref. ne- + pretențios.

DOOM

nepretențiós (ne-pre-, -ți-os) adj. m., pl. nepretențióși; f. nepretențioásă, pl. nepretențioáse

nepretențioasele
NEPRETENȚIÓS, -OÁSĂ, nepretențioși, -oase, adj. Care este lipsit de pretenții; modest, moderat, simplu. [Pr.: -ți-os] – Pref. ne- + pretențios.

DOOM

nepretențiós (ne-pre-, -ți-os) adj. m., pl. nepretențióși; f. nepretențioásă, pl. nepretențioáse

nepretențioaselor
NEPRETENȚIÓS, -OÁSĂ, nepretențioși, -oase, adj. Care este lipsit de pretenții; modest, moderat, simplu. [Pr.: -ți-os] – Pref. ne- + pretențios.

DOOM

nepretențiós (ne-pre-, -ți-os) adj. m., pl. nepretențióși; f. nepretențioásă, pl. nepretențioáse

nepretențios
NEPRETENȚIÓS, -OÁSĂ, nepretențioși, -oase, adj. Care este lipsit de pretenții; modest, moderat, simplu. [Pr.: -ți-os] – Pref. ne- + pretențios.

DOOM

nepretențiós (ne-pre-, -ți-os) adj. m., pl. nepretențióși; f. nepretențioásă, pl. nepretențioáse

nepretențiosul
NEPRETENȚIÓS, -OÁSĂ, nepretențioși, -oase, adj. Care este lipsit de pretenții; modest, moderat, simplu. [Pr.: -ți-os] – Pref. ne- + pretențios.

DOOM

nepretențiós (ne-pre-, -ți-os) adj. m., pl. nepretențióși; f. nepretențioásă, pl. nepretențioáse

nepretențiosului
NEPRETENȚIÓS, -OÁSĂ, nepretențioși, -oase, adj. Care este lipsit de pretenții; modest, moderat, simplu. [Pr.: -ți-os] – Pref. ne- + pretențios.

DOOM

nepretențiós (ne-pre-, -ți-os) adj. m., pl. nepretențióși; f. nepretențioásă, pl. nepretențioáse

nepretențioși
NEPRETENȚIÓS, -OÁSĂ, nepretențioși, -oase, adj. Care este lipsit de pretenții; modest, moderat, simplu. [Pr.: -ți-os] – Pref. ne- + pretențios.

DOOM

nepretențiós (ne-pre-, -ți-os) adj. m., pl. nepretențióși; f. nepretențioásă, pl. nepretențioáse

nepretențioșii
NEPRETENȚIÓS, -OÁSĂ, nepretențioși, -oase, adj. Care este lipsit de pretenții; modest, moderat, simplu. [Pr.: -ți-os] – Pref. ne- + pretențios.

DOOM

nepretențiós (ne-pre-, -ți-os) adj. m., pl. nepretențióși; f. nepretențioásă, pl. nepretențioáse

nepretențioșilor
NEPRETENȚIÓS, -OÁSĂ, nepretențioși, -oase, adj. Care este lipsit de pretenții; modest, moderat, simplu. [Pr.: -ți-os] – Pref. ne- + pretențios.

DOOM

nepretențiós (ne-pre-, -ți-os) adj. m., pl. nepretențióși; f. nepretențioásă, pl. nepretențioáse

neprevăzut
NEPREVĂZÚT, -Ă, neprevăzuți, -te, adj. Care nu a fost prevăzut, scontat; p. ext. care nu poate fi prevăzut; imprevizibil, nebănuit; care se ivește sau se produce pe neașteptate; neașteptat, negândit, fortuit. ♦ (Substantivat, n.) Fapt, eveniment etc. care survine pe neașteptate. – Pref. ne- + prevăzut.

DOOM

neprevăzút² (ne-pre-) s. n.

neprevăzuta
NEPREVĂZÚT, -Ă, neprevăzuți, -te, adj. Care nu a fost prevăzut, scontat; p. ext. care nu poate fi prevăzut; imprevizibil, nebănuit; care se ivește sau se produce pe neașteptate; neașteptat, negândit, fortuit. ♦ (Substantivat, n.) Fapt, eveniment etc. care survine pe neașteptate. – Pref. ne- + prevăzut.

DOOM

neprevăzút² (ne-pre-) s. n.

neprevăzute
NEPREVĂZÚT, -Ă, neprevăzuți, -te, adj. Care nu a fost prevăzut, scontat; p. ext. care nu poate fi prevăzut; imprevizibil, nebănuit; care se ivește sau se produce pe neașteptate; neașteptat, negândit, fortuit. ♦ (Substantivat, n.) Fapt, eveniment etc. care survine pe neașteptate. – Pref. ne- + prevăzut.

DOOM

neprevăzút² (ne-pre-) s. n.

neprevăzutei
NEPREVĂZÚT, -Ă, neprevăzuți, -te, adj. Care nu a fost prevăzut, scontat; p. ext. care nu poate fi prevăzut; imprevizibil, nebănuit; care se ivește sau se produce pe neașteptate; neașteptat, negândit, fortuit. ♦ (Substantivat, n.) Fapt, eveniment etc. care survine pe neașteptate. – Pref. ne- + prevăzut.

DOOM

neprevăzút² (ne-pre-) s. n.

neprevăzutele
NEPREVĂZÚT, -Ă, neprevăzuți, -te, adj. Care nu a fost prevăzut, scontat; p. ext. care nu poate fi prevăzut; imprevizibil, nebănuit; care se ivește sau se produce pe neașteptate; neașteptat, negândit, fortuit. ♦ (Substantivat, n.) Fapt, eveniment etc. care survine pe neașteptate. – Pref. ne- + prevăzut.

DOOM

neprevăzút² (ne-pre-) s. n.

neprevăzutelor
NEPREVĂZÚT, -Ă, neprevăzuți, -te, adj. Care nu a fost prevăzut, scontat; p. ext. care nu poate fi prevăzut; imprevizibil, nebănuit; care se ivește sau se produce pe neașteptate; neașteptat, negândit, fortuit. ♦ (Substantivat, n.) Fapt, eveniment etc. care survine pe neașteptate. – Pref. ne- + prevăzut.

DOOM

neprevăzút² (ne-pre-) s. n.

neprevăzutul
NEPREVĂZÚT, -Ă, neprevăzuți, -te, adj. Care nu a fost prevăzut, scontat; p. ext. care nu poate fi prevăzut; imprevizibil, nebănuit; care se ivește sau se produce pe neașteptate; neașteptat, negândit, fortuit. ♦ (Substantivat, n.) Fapt, eveniment etc. care survine pe neașteptate. – Pref. ne- + prevăzut.

DOOM

neprevăzút² (ne-pre-) s. n.

neprevăzutului
NEPREVĂZÚT, -Ă, neprevăzuți, -te, adj. Care nu a fost prevăzut, scontat; p. ext. care nu poate fi prevăzut; imprevizibil, nebănuit; care se ivește sau se produce pe neașteptate; neașteptat, negândit, fortuit. ♦ (Substantivat, n.) Fapt, eveniment etc. care survine pe neașteptate. – Pref. ne- + prevăzut.

DOOM

neprevăzút² (ne-pre-) s. n.

neprevăzuți
NEPREVĂZÚT, -Ă, neprevăzuți, -te, adj. Care nu a fost prevăzut, scontat; p. ext. care nu poate fi prevăzut; imprevizibil, nebănuit; care se ivește sau se produce pe neașteptate; neașteptat, negândit, fortuit. ♦ (Substantivat, n.) Fapt, eveniment etc. care survine pe neașteptate. – Pref. ne- + prevăzut.

DOOM

neprevăzút² (ne-pre-) s. n.

neprevăzuții
NEPREVĂZÚT, -Ă, neprevăzuți, -te, adj. Care nu a fost prevăzut, scontat; p. ext. care nu poate fi prevăzut; imprevizibil, nebănuit; care se ivește sau se produce pe neașteptate; neașteptat, negândit, fortuit. ♦ (Substantivat, n.) Fapt, eveniment etc. care survine pe neașteptate. – Pref. ne- + prevăzut.

DOOM

neprevăzút² (ne-pre-) s. n.

neprevăzuților
NEPREVĂZÚT, -Ă, neprevăzuți, -te, adj. Care nu a fost prevăzut, scontat; p. ext. care nu poate fi prevăzut; imprevizibil, nebănuit; care se ivește sau se produce pe neașteptate; neașteptat, negândit, fortuit. ♦ (Substantivat, n.) Fapt, eveniment etc. care survine pe neașteptate. – Pref. ne- + prevăzut.

DOOM

neprevăzút² (ne-pre-) s. n.

neprevăzătoare
NEPREVĂZĂTÓR, -OÁRE, neprevăzători, -oare, adj. Care nu este prevăzător, care este lipsit de prudență; imprudent. – Pref. ne- + prevăzător.

DOOM

neprevăzătór (ne-pre-) adj. m., pl. neprevăzătóri; f. sg. și pl. neprevăzătoáre

neprevăzătoarea
NEPREVĂZĂTÓR, -OÁRE, neprevăzători, -oare, adj. Care nu este prevăzător, care este lipsit de prudență; imprudent. – Pref. ne- + prevăzător.

DOOM

neprevăzătór (ne-pre-) adj. m., pl. neprevăzătóri; f. sg. și pl. neprevăzătoáre

neprevăzătoarei
NEPREVĂZĂTÓR, -OÁRE, neprevăzători, -oare, adj. Care nu este prevăzător, care este lipsit de prudență; imprudent. – Pref. ne- + prevăzător.

DOOM

neprevăzătór (ne-pre-) adj. m., pl. neprevăzătóri; f. sg. și pl. neprevăzătoáre

neprevăzătoarele
NEPREVĂZĂTÓR, -OÁRE, neprevăzători, -oare, adj. Care nu este prevăzător, care este lipsit de prudență; imprudent. – Pref. ne- + prevăzător.

DOOM

neprevăzătór (ne-pre-) adj. m., pl. neprevăzătóri; f. sg. și pl. neprevăzătoáre

neprevăzătoarelor
NEPREVĂZĂTÓR, -OÁRE, neprevăzători, -oare, adj. Care nu este prevăzător, care este lipsit de prudență; imprudent. – Pref. ne- + prevăzător.

DOOM

neprevăzătór (ne-pre-) adj. m., pl. neprevăzătóri; f. sg. și pl. neprevăzătoáre

neprevăzător
NEPREVĂZĂTÓR, -OÁRE, neprevăzători, -oare, adj. Care nu este prevăzător, care este lipsit de prudență; imprudent. – Pref. ne- + prevăzător.

DOOM

neprevăzătór (ne-pre-) adj. m., pl. neprevăzătóri; f. sg. și pl. neprevăzătoáre

neprevăzători
NEPREVĂZĂTÓR, -OÁRE, neprevăzători, -oare, adj. Care nu este prevăzător, care este lipsit de prudență; imprudent. – Pref. ne- + prevăzător.

DOOM

neprevăzătór (ne-pre-) adj. m., pl. neprevăzătóri; f. sg. și pl. neprevăzătoáre

neprevăzătorii
NEPREVĂZĂTÓR, -OÁRE, neprevăzători, -oare, adj. Care nu este prevăzător, care este lipsit de prudență; imprudent. – Pref. ne- + prevăzător.

DOOM

neprevăzătór (ne-pre-) adj. m., pl. neprevăzătóri; f. sg. și pl. neprevăzătoáre

neprevăzătorilor
NEPREVĂZĂTÓR, -OÁRE, neprevăzători, -oare, adj. Care nu este prevăzător, care este lipsit de prudență; imprudent. – Pref. ne- + prevăzător.

DOOM

neprevăzătór (ne-pre-) adj. m., pl. neprevăzătóri; f. sg. și pl. neprevăzătoáre

neprevăzătorul
NEPREVĂZĂTÓR, -OÁRE, neprevăzători, -oare, adj. Care nu este prevăzător, care este lipsit de prudență; imprudent. – Pref. ne- + prevăzător.

DOOM

neprevăzătór (ne-pre-) adj. m., pl. neprevăzătóri; f. sg. și pl. neprevăzătoáre

neprevăzătorului
NEPREVĂZĂTÓR, -OÁRE, neprevăzători, -oare, adj. Care nu este prevăzător, care este lipsit de prudență; imprudent. – Pref. ne- + prevăzător.

DOOM

neprevăzătór (ne-pre-) adj. m., pl. neprevăzătóri; f. sg. și pl. neprevăzătoáre

neprețuit
NEPREȚUÍT, -Ă, neprețuiți, -te, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi prețuit, calculat, apreciat; incalculabil; p. ext. foarte prețios, foarte valoros; inestimabil. 2. Față de care cineva simte o afecțiune deosebită; foarte scump, foarte drag. – Pref. ne- + prețuit.

DOOM

neprețuít (ne-pre-) adj. m., pl. neprețuíți; f. neprețuítă, pl. neprețuíte

neprețuita
NEPREȚUÍT, -Ă, neprețuiți, -te, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi prețuit, calculat, apreciat; incalculabil; p. ext. foarte prețios, foarte valoros; inestimabil. 2. Față de care cineva simte o afecțiune deosebită; foarte scump, foarte drag. – Pref. ne- + prețuit.

DOOM

neprețuít (ne-pre-) adj. m., pl. neprețuíți; f. neprețuítă, pl. neprețuíte

neprețuite
NEPREȚUÍT, -Ă, neprețuiți, -te, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi prețuit, calculat, apreciat; incalculabil; p. ext. foarte prețios, foarte valoros; inestimabil. 2. Față de care cineva simte o afecțiune deosebită; foarte scump, foarte drag. – Pref. ne- + prețuit.

DOOM

neprețuít (ne-pre-) adj. m., pl. neprețuíți; f. neprețuítă, pl. neprețuíte

neprețuitei
NEPREȚUÍT, -Ă, neprețuiți, -te, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi prețuit, calculat, apreciat; incalculabil; p. ext. foarte prețios, foarte valoros; inestimabil. 2. Față de care cineva simte o afecțiune deosebită; foarte scump, foarte drag. – Pref. ne- + prețuit.

DOOM

neprețuít (ne-pre-) adj. m., pl. neprețuíți; f. neprețuítă, pl. neprețuíte

neprețuitele
NEPREȚUÍT, -Ă, neprețuiți, -te, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi prețuit, calculat, apreciat; incalculabil; p. ext. foarte prețios, foarte valoros; inestimabil. 2. Față de care cineva simte o afecțiune deosebită; foarte scump, foarte drag. – Pref. ne- + prețuit.

DOOM

neprețuít (ne-pre-) adj. m., pl. neprețuíți; f. neprețuítă, pl. neprețuíte

neprețuitelor
NEPREȚUÍT, -Ă, neprețuiți, -te, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi prețuit, calculat, apreciat; incalculabil; p. ext. foarte prețios, foarte valoros; inestimabil. 2. Față de care cineva simte o afecțiune deosebită; foarte scump, foarte drag. – Pref. ne- + prețuit.

DOOM

neprețuít (ne-pre-) adj. m., pl. neprețuíți; f. neprețuítă, pl. neprețuíte

neprețuitul
NEPREȚUÍT, -Ă, neprețuiți, -te, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi prețuit, calculat, apreciat; incalculabil; p. ext. foarte prețios, foarte valoros; inestimabil. 2. Față de care cineva simte o afecțiune deosebită; foarte scump, foarte drag. – Pref. ne- + prețuit.

DOOM

neprețuít (ne-pre-) adj. m., pl. neprețuíți; f. neprețuítă, pl. neprețuíte

neprețuitului
NEPREȚUÍT, -Ă, neprețuiți, -te, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi prețuit, calculat, apreciat; incalculabil; p. ext. foarte prețios, foarte valoros; inestimabil. 2. Față de care cineva simte o afecțiune deosebită; foarte scump, foarte drag. – Pref. ne- + prețuit.

DOOM

neprețuít (ne-pre-) adj. m., pl. neprețuíți; f. neprețuítă, pl. neprețuíte

neprețuiți
NEPREȚUÍT, -Ă, neprețuiți, -te, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi prețuit, calculat, apreciat; incalculabil; p. ext. foarte prețios, foarte valoros; inestimabil. 2. Față de care cineva simte o afecțiune deosebită; foarte scump, foarte drag. – Pref. ne- + prețuit.

DOOM

neprețuít (ne-pre-) adj. m., pl. neprețuíți; f. neprețuítă, pl. neprețuíte

neprețuiții
NEPREȚUÍT, -Ă, neprețuiți, -te, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi prețuit, calculat, apreciat; incalculabil; p. ext. foarte prețios, foarte valoros; inestimabil. 2. Față de care cineva simte o afecțiune deosebită; foarte scump, foarte drag. – Pref. ne- + prețuit.

DOOM

neprețuít (ne-pre-) adj. m., pl. neprețuíți; f. neprețuítă, pl. neprețuíte

neprețuiților
NEPREȚUÍT, -Ă, neprețuiți, -te, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi prețuit, calculat, apreciat; incalculabil; p. ext. foarte prețios, foarte valoros; inestimabil. 2. Față de care cineva simte o afecțiune deosebită; foarte scump, foarte drag. – Pref. ne- + prețuit.

DOOM

neprețuít (ne-pre-) adj. m., pl. neprețuíți; f. neprețuítă, pl. neprețuíte

nepricepere
NEPRICÉPERE, nepriceperi, s. f. 1. Lipsă de iscusință, de îndemânare, de destoinicie, de competență; incapacitate. 2. Lipsă de înțelegere. – Pref. ne- + pricepere.

DOOM

nepricépere (ne-pri-) s. f., g.-d. art. nepricéperii; pl. nepricéperi

nepriceperea
NEPRICÉPERE, nepriceperi, s. f. 1. Lipsă de iscusință, de îndemânare, de destoinicie, de competență; incapacitate. 2. Lipsă de înțelegere. – Pref. ne- + pricepere.

DOOM

nepricépere (ne-pri-) s. f., g.-d. art. nepricéperii; pl. nepricéperi

nepriceperi
NEPRICÉPERE, nepriceperi, s. f. 1. Lipsă de iscusință, de îndemânare, de destoinicie, de competență; incapacitate. 2. Lipsă de înțelegere. – Pref. ne- + pricepere.

DOOM

nepricépere (ne-pri-) s. f., g.-d. art. nepricéperii; pl. nepricéperi

nepriceperii
NEPRICÉPERE, nepriceperi, s. f. 1. Lipsă de iscusință, de îndemânare, de destoinicie, de competență; incapacitate. 2. Lipsă de înțelegere. – Pref. ne- + pricepere.

DOOM

nepricépere (ne-pri-) s. f., g.-d. art. nepricéperii; pl. nepricéperi

nepriceperile
NEPRICÉPERE, nepriceperi, s. f. 1. Lipsă de iscusință, de îndemânare, de destoinicie, de competență; incapacitate. 2. Lipsă de înțelegere. – Pref. ne- + pricepere.

DOOM

nepricépere (ne-pri-) s. f., g.-d. art. nepricéperii; pl. nepricéperi

nepriceperilor
NEPRICÉPERE, nepriceperi, s. f. 1. Lipsă de iscusință, de îndemânare, de destoinicie, de competență; incapacitate. 2. Lipsă de înțelegere. – Pref. ne- + pricepere.

DOOM

nepricépere (ne-pri-) s. f., g.-d. art. nepricéperii; pl. nepricéperi

nepriceput
NEPRICEPÚT, -Ă, nepricepuți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu se pricepe să facă ceva, care este lipsit de iscusință, de îndemânare sau de competență într-o acțiune; neîndemânatic, stângaci. ♦ Care demonstrează, arată, trădează lipsă de pricepere, de iscusință. 2. (Adesea substantivat) Care nu pricepe, nu înțelege sau înțelege greu ceva; p. ext. lipsit de minte, de judecată; prost, neștiutor. 3. Care nu poate fi priceput, care este deasupra priceperii omenești; neînțeles; enigmatic. – Pref. ne- + priceput.

DOOM

nepricepút (ne-pri-) adj. m., pl. nepricepúți; f. nepricepútă, pl. nepricepúte

nepriceputa
NEPRICEPÚT, -Ă, nepricepuți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu se pricepe să facă ceva, care este lipsit de iscusință, de îndemânare sau de competență într-o acțiune; neîndemânatic, stângaci. ♦ Care demonstrează, arată, trădează lipsă de pricepere, de iscusință. 2. (Adesea substantivat) Care nu pricepe, nu înțelege sau înțelege greu ceva; p. ext. lipsit de minte, de judecată; prost, neștiutor. 3. Care nu poate fi priceput, care este deasupra priceperii omenești; neînțeles; enigmatic. – Pref. ne- + priceput.

DOOM

nepricepút (ne-pri-) adj. m., pl. nepricepúți; f. nepricepútă, pl. nepricepúte

nepricepute
NEPRICEPÚT, -Ă, nepricepuți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu se pricepe să facă ceva, care este lipsit de iscusință, de îndemânare sau de competență într-o acțiune; neîndemânatic, stângaci. ♦ Care demonstrează, arată, trădează lipsă de pricepere, de iscusință. 2. (Adesea substantivat) Care nu pricepe, nu înțelege sau înțelege greu ceva; p. ext. lipsit de minte, de judecată; prost, neștiutor. 3. Care nu poate fi priceput, care este deasupra priceperii omenești; neînțeles; enigmatic. – Pref. ne- + priceput.

DOOM

nepricepút (ne-pri-) adj. m., pl. nepricepúți; f. nepricepútă, pl. nepricepúte

nepriceputei
NEPRICEPÚT, -Ă, nepricepuți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu se pricepe să facă ceva, care este lipsit de iscusință, de îndemânare sau de competență într-o acțiune; neîndemânatic, stângaci. ♦ Care demonstrează, arată, trădează lipsă de pricepere, de iscusință. 2. (Adesea substantivat) Care nu pricepe, nu înțelege sau înțelege greu ceva; p. ext. lipsit de minte, de judecată; prost, neștiutor. 3. Care nu poate fi priceput, care este deasupra priceperii omenești; neînțeles; enigmatic. – Pref. ne- + priceput.

DOOM

nepricepút (ne-pri-) adj. m., pl. nepricepúți; f. nepricepútă, pl. nepricepúte

nepriceputele
NEPRICEPÚT, -Ă, nepricepuți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu se pricepe să facă ceva, care este lipsit de iscusință, de îndemânare sau de competență într-o acțiune; neîndemânatic, stângaci. ♦ Care demonstrează, arată, trădează lipsă de pricepere, de iscusință. 2. (Adesea substantivat) Care nu pricepe, nu înțelege sau înțelege greu ceva; p. ext. lipsit de minte, de judecată; prost, neștiutor. 3. Care nu poate fi priceput, care este deasupra priceperii omenești; neînțeles; enigmatic. – Pref. ne- + priceput.

DOOM

nepricepút (ne-pri-) adj. m., pl. nepricepúți; f. nepricepútă, pl. nepricepúte

nepriceputelor
NEPRICEPÚT, -Ă, nepricepuți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu se pricepe să facă ceva, care este lipsit de iscusință, de îndemânare sau de competență într-o acțiune; neîndemânatic, stângaci. ♦ Care demonstrează, arată, trădează lipsă de pricepere, de iscusință. 2. (Adesea substantivat) Care nu pricepe, nu înțelege sau înțelege greu ceva; p. ext. lipsit de minte, de judecată; prost, neștiutor. 3. Care nu poate fi priceput, care este deasupra priceperii omenești; neînțeles; enigmatic. – Pref. ne- + priceput.

DOOM

nepricepút (ne-pri-) adj. m., pl. nepricepúți; f. nepricepútă, pl. nepricepúte

nepriceputul
NEPRICEPÚT, -Ă, nepricepuți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu se pricepe să facă ceva, care este lipsit de iscusință, de îndemânare sau de competență într-o acțiune; neîndemânatic, stângaci. ♦ Care demonstrează, arată, trădează lipsă de pricepere, de iscusință. 2. (Adesea substantivat) Care nu pricepe, nu înțelege sau înțelege greu ceva; p. ext. lipsit de minte, de judecată; prost, neștiutor. 3. Care nu poate fi priceput, care este deasupra priceperii omenești; neînțeles; enigmatic. – Pref. ne- + priceput.

DOOM

nepricepút (ne-pri-) adj. m., pl. nepricepúți; f. nepricepútă, pl. nepricepúte

nepriceputului
NEPRICEPÚT, -Ă, nepricepuți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu se pricepe să facă ceva, care este lipsit de iscusință, de îndemânare sau de competență într-o acțiune; neîndemânatic, stângaci. ♦ Care demonstrează, arată, trădează lipsă de pricepere, de iscusință. 2. (Adesea substantivat) Care nu pricepe, nu înțelege sau înțelege greu ceva; p. ext. lipsit de minte, de judecată; prost, neștiutor. 3. Care nu poate fi priceput, care este deasupra priceperii omenești; neînțeles; enigmatic. – Pref. ne- + priceput.

DOOM

nepricepút (ne-pri-) adj. m., pl. nepricepúți; f. nepricepútă, pl. nepricepúte

nepricepuți
NEPRICEPÚT, -Ă, nepricepuți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu se pricepe să facă ceva, care este lipsit de iscusință, de îndemânare sau de competență într-o acțiune; neîndemânatic, stângaci. ♦ Care demonstrează, arată, trădează lipsă de pricepere, de iscusință. 2. (Adesea substantivat) Care nu pricepe, nu înțelege sau înțelege greu ceva; p. ext. lipsit de minte, de judecată; prost, neștiutor. 3. Care nu poate fi priceput, care este deasupra priceperii omenești; neînțeles; enigmatic. – Pref. ne- + priceput.

DOOM

nepricepút (ne-pri-) adj. m., pl. nepricepúți; f. nepricepútă, pl. nepricepúte

nepricepuții
NEPRICEPÚT, -Ă, nepricepuți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu se pricepe să facă ceva, care este lipsit de iscusință, de îndemânare sau de competență într-o acțiune; neîndemânatic, stângaci. ♦ Care demonstrează, arată, trădează lipsă de pricepere, de iscusință. 2. (Adesea substantivat) Care nu pricepe, nu înțelege sau înțelege greu ceva; p. ext. lipsit de minte, de judecată; prost, neștiutor. 3. Care nu poate fi priceput, care este deasupra priceperii omenești; neînțeles; enigmatic. – Pref. ne- + priceput.

DOOM

nepricepút (ne-pri-) adj. m., pl. nepricepúți; f. nepricepútă, pl. nepricepúte

nepricepuților
NEPRICEPÚT, -Ă, nepricepuți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu se pricepe să facă ceva, care este lipsit de iscusință, de îndemânare sau de competență într-o acțiune; neîndemânatic, stângaci. ♦ Care demonstrează, arată, trădează lipsă de pricepere, de iscusință. 2. (Adesea substantivat) Care nu pricepe, nu înțelege sau înțelege greu ceva; p. ext. lipsit de minte, de judecată; prost, neștiutor. 3. Care nu poate fi priceput, care este deasupra priceperii omenești; neînțeles; enigmatic. – Pref. ne- + priceput.

DOOM

nepricepút (ne-pri-) adj. m., pl. nepricepúți; f. nepricepútă, pl. nepricepúte

nepricopsit
NEPRICOPSÍT, -Ă, nepricopsiți, -te, adj. 1. (Pop. și fam.; adesea substantivat) Sărac, nevoiaș; p. ext. care nu este bun de nimic; neisprăvit. 2. (Înv.) Lipsit de învățătură, de instrucție, de cultură. [Var.: (reg.) neprocopsít, -ă adj.] – Pref. ne- + pricopsit.

DOOM

nepricopsít (pop., fam.) (ne-pri-) adj. m., pl. nepricopsíți; f. nepricopsítă, pl. nepricopsíte

nepricopsita
NEPRICOPSÍT, -Ă, nepricopsiți, -te, adj. 1. (Pop. și fam.; adesea substantivat) Sărac, nevoiaș; p. ext. care nu este bun de nimic; neisprăvit. 2. (Înv.) Lipsit de învățătură, de instrucție, de cultură. [Var.: (reg.) neprocopsít, -ă adj.] – Pref. ne- + pricopsit.

DOOM

nepricopsít (pop., fam.) (ne-pri-) adj. m., pl. nepricopsíți; f. nepricopsítă, pl. nepricopsíte

nepricopsite
NEPRICOPSÍT, -Ă, nepricopsiți, -te, adj. 1. (Pop. și fam.; adesea substantivat) Sărac, nevoiaș; p. ext. care nu este bun de nimic; neisprăvit. 2. (Înv.) Lipsit de învățătură, de instrucție, de cultură. [Var.: (reg.) neprocopsít, -ă adj.] – Pref. ne- + pricopsit.

DOOM

nepricopsít (pop., fam.) (ne-pri-) adj. m., pl. nepricopsíți; f. nepricopsítă, pl. nepricopsíte

nepricopsitei
NEPRICOPSÍT, -Ă, nepricopsiți, -te, adj. 1. (Pop. și fam.; adesea substantivat) Sărac, nevoiaș; p. ext. care nu este bun de nimic; neisprăvit. 2. (Înv.) Lipsit de învățătură, de instrucție, de cultură. [Var.: (reg.) neprocopsít, -ă adj.] – Pref. ne- + pricopsit.

DOOM

nepricopsít (pop., fam.) (ne-pri-) adj. m., pl. nepricopsíți; f. nepricopsítă, pl. nepricopsíte

nepricopsitele
NEPRICOPSÍT, -Ă, nepricopsiți, -te, adj. 1. (Pop. și fam.; adesea substantivat) Sărac, nevoiaș; p. ext. care nu este bun de nimic; neisprăvit. 2. (Înv.) Lipsit de învățătură, de instrucție, de cultură. [Var.: (reg.) neprocopsít, -ă adj.] – Pref. ne- + pricopsit.

DOOM

nepricopsít (pop., fam.) (ne-pri-) adj. m., pl. nepricopsíți; f. nepricopsítă, pl. nepricopsíte

nepricopsitelor
NEPRICOPSÍT, -Ă, nepricopsiți, -te, adj. 1. (Pop. și fam.; adesea substantivat) Sărac, nevoiaș; p. ext. care nu este bun de nimic; neisprăvit. 2. (Înv.) Lipsit de învățătură, de instrucție, de cultură. [Var.: (reg.) neprocopsít, -ă adj.] – Pref. ne- + pricopsit.

DOOM

nepricopsít (pop., fam.) (ne-pri-) adj. m., pl. nepricopsíți; f. nepricopsítă, pl. nepricopsíte

nepricopsitul
NEPRICOPSÍT, -Ă, nepricopsiți, -te, adj. 1. (Pop. și fam.; adesea substantivat) Sărac, nevoiaș; p. ext. care nu este bun de nimic; neisprăvit. 2. (Înv.) Lipsit de învățătură, de instrucție, de cultură. [Var.: (reg.) neprocopsít, -ă adj.] – Pref. ne- + pricopsit.

DOOM

nepricopsít (pop., fam.) (ne-pri-) adj. m., pl. nepricopsíți; f. nepricopsítă, pl. nepricopsíte

nepricopsitului
NEPRICOPSÍT, -Ă, nepricopsiți, -te, adj. 1. (Pop. și fam.; adesea substantivat) Sărac, nevoiaș; p. ext. care nu este bun de nimic; neisprăvit. 2. (Înv.) Lipsit de învățătură, de instrucție, de cultură. [Var.: (reg.) neprocopsít, -ă adj.] – Pref. ne- + pricopsit.

DOOM

nepricopsít (pop., fam.) (ne-pri-) adj. m., pl. nepricopsíți; f. nepricopsítă, pl. nepricopsíte

nepricopsiți
NEPRICOPSÍT, -Ă, nepricopsiți, -te, adj. 1. (Pop. și fam.; adesea substantivat) Sărac, nevoiaș; p. ext. care nu este bun de nimic; neisprăvit. 2. (Înv.) Lipsit de învățătură, de instrucție, de cultură. [Var.: (reg.) neprocopsít, -ă adj.] – Pref. ne- + pricopsit.

DOOM

nepricopsít (pop., fam.) (ne-pri-) adj. m., pl. nepricopsíți; f. nepricopsítă, pl. nepricopsíte

nepricopsiții
NEPRICOPSÍT, -Ă, nepricopsiți, -te, adj. 1. (Pop. și fam.; adesea substantivat) Sărac, nevoiaș; p. ext. care nu este bun de nimic; neisprăvit. 2. (Înv.) Lipsit de învățătură, de instrucție, de cultură. [Var.: (reg.) neprocopsít, -ă adj.] – Pref. ne- + pricopsit.

DOOM

nepricopsít (pop., fam.) (ne-pri-) adj. m., pl. nepricopsíți; f. nepricopsítă, pl. nepricopsíte

nepricopsiților
NEPRICOPSÍT, -Ă, nepricopsiți, -te, adj. 1. (Pop. și fam.; adesea substantivat) Sărac, nevoiaș; p. ext. care nu este bun de nimic; neisprăvit. 2. (Înv.) Lipsit de învățătură, de instrucție, de cultură. [Var.: (reg.) neprocopsít, -ă adj.] – Pref. ne- + pricopsit.

DOOM

nepricopsít (pop., fam.) (ne-pri-) adj. m., pl. nepricopsíți; f. nepricopsítă, pl. nepricopsíte

neprielnic
NEPRIÉLNIC, -Ă, neprielnici, -ce, adj. Care nu este prielnic, favorabil pentru cineva sau pentru ceva; nefavorabil; p. ext. potrivnic, ostil. [Pr.: -pri-ei-] – Pref. ne- + prielnic.

DOOM

nepriélnic (ne-pri-el-) adj. m., pl. nepriélnici; f. nepriélnică, pl. nepriélnice

neprielnica
NEPRIÉLNIC, -Ă, neprielnici, -ce, adj. Care nu este prielnic, favorabil pentru cineva sau pentru ceva; nefavorabil; p. ext. potrivnic, ostil. [Pr.: -pri-ei-] – Pref. ne- + prielnic.

DOOM

nepriélnic (ne-pri-el-) adj. m., pl. nepriélnici; f. nepriélnică, pl. nepriélnice

neprielnice
NEPRIÉLNIC, -Ă, neprielnici, -ce, adj. Care nu este prielnic, favorabil pentru cineva sau pentru ceva; nefavorabil; p. ext. potrivnic, ostil. [Pr.: -pri-ei-] – Pref. ne- + prielnic.

DOOM

nepriélnic (ne-pri-el-) adj. m., pl. nepriélnici; f. nepriélnică, pl. nepriélnice

neprielnicei
NEPRIÉLNIC, -Ă, neprielnici, -ce, adj. Care nu este prielnic, favorabil pentru cineva sau pentru ceva; nefavorabil; p. ext. potrivnic, ostil. [Pr.: -pri-ei-] – Pref. ne- + prielnic.

DOOM

nepriélnic (ne-pri-el-) adj. m., pl. nepriélnici; f. nepriélnică, pl. nepriélnice

neprielnicele
NEPRIÉLNIC, -Ă, neprielnici, -ce, adj. Care nu este prielnic, favorabil pentru cineva sau pentru ceva; nefavorabil; p. ext. potrivnic, ostil. [Pr.: -pri-ei-] – Pref. ne- + prielnic.

DOOM

nepriélnic (ne-pri-el-) adj. m., pl. nepriélnici; f. nepriélnică, pl. nepriélnice

neprielnicelor
NEPRIÉLNIC, -Ă, neprielnici, -ce, adj. Care nu este prielnic, favorabil pentru cineva sau pentru ceva; nefavorabil; p. ext. potrivnic, ostil. [Pr.: -pri-ei-] – Pref. ne- + prielnic.

DOOM

nepriélnic (ne-pri-el-) adj. m., pl. nepriélnici; f. nepriélnică, pl. nepriélnice

neprielnici
NEPRIÉLNIC, -Ă, neprielnici, -ce, adj. Care nu este prielnic, favorabil pentru cineva sau pentru ceva; nefavorabil; p. ext. potrivnic, ostil. [Pr.: -pri-ei-] – Pref. ne- + prielnic.

DOOM

nepriélnic (ne-pri-el-) adj. m., pl. nepriélnici; f. nepriélnică, pl. nepriélnice

neprielnicii
NEPRIÉLNIC, -Ă, neprielnici, -ce, adj. Care nu este prielnic, favorabil pentru cineva sau pentru ceva; nefavorabil; p. ext. potrivnic, ostil. [Pr.: -pri-ei-] – Pref. ne- + prielnic.

DOOM

nepriélnic (ne-pri-el-) adj. m., pl. nepriélnici; f. nepriélnică, pl. nepriélnice

neprielnicilor
NEPRIÉLNIC, -Ă, neprielnici, -ce, adj. Care nu este prielnic, favorabil pentru cineva sau pentru ceva; nefavorabil; p. ext. potrivnic, ostil. [Pr.: -pri-ei-] – Pref. ne- + prielnic.

DOOM

nepriélnic (ne-pri-el-) adj. m., pl. nepriélnici; f. nepriélnică, pl. nepriélnice

neprielnicul
NEPRIÉLNIC, -Ă, neprielnici, -ce, adj. Care nu este prielnic, favorabil pentru cineva sau pentru ceva; nefavorabil; p. ext. potrivnic, ostil. [Pr.: -pri-ei-] – Pref. ne- + prielnic.

DOOM

nepriélnic (ne-pri-el-) adj. m., pl. nepriélnici; f. nepriélnică, pl. nepriélnice

neprielnicului
NEPRIÉLNIC, -Ă, neprielnici, -ce, adj. Care nu este prielnic, favorabil pentru cineva sau pentru ceva; nefavorabil; p. ext. potrivnic, ostil. [Pr.: -pri-ei-] – Pref. ne- + prielnic.

DOOM

nepriélnic (ne-pri-el-) adj. m., pl. nepriélnici; f. nepriélnică, pl. nepriélnice

neprieten
NEPRIÉTEN, neprieteni, s. m. (Înv.) Dușman, inamic. [Pr.: -pri-e-] – Pref. ne- + prieten.

DOOM

nepriéten (înv.) (ne-pri-e-) s. m., pl. nepriéteni

neprietena
NEPRIÉTEN, neprieteni, s. m. (Înv.) Dușman, inamic. [Pr.: -pri-e-] – Pref. ne- + prieten.

DOOM

nepriéten (înv.) (ne-pri-e-) s. m., pl. nepriéteni

neprietene
NEPRIÉTEN, neprieteni, s. m. (Înv.) Dușman, inamic. [Pr.: -pri-e-] – Pref. ne- + prieten.

DOOM

nepriéten (înv.) (ne-pri-e-) s. m., pl. nepriéteni

neprieteneasca
NEPRIETENÉSC, -EÁSCĂ, neprietenești, adj. Neprietenos. [Pr.: -pri-e-] – Pref. ne- + prietenesc.

DOOM

neprietenésc (ne-pri-e-) adj. m., f. neprieteneáscă; pl. m. și f. neprietenéști

neprietenei
NEPRIÉTEN, neprieteni, s. m. (Înv.) Dușman, inamic. [Pr.: -pri-e-] – Pref. ne- + prieten.

DOOM

nepriéten (înv.) (ne-pri-e-) s. m., pl. nepriéteni

neprietenele
NEPRIÉTEN, neprieteni, s. m. (Înv.) Dușman, inamic. [Pr.: -pri-e-] – Pref. ne- + prieten.

DOOM

nepriéten (înv.) (ne-pri-e-) s. m., pl. nepriéteni

neprietenelor
NEPRIÉTEN, neprieteni, s. m. (Înv.) Dușman, inamic. [Pr.: -pri-e-] – Pref. ne- + prieten.

DOOM

nepriéten (înv.) (ne-pri-e-) s. m., pl. nepriéteni

neprietenesc
NEPRIETENÉSC, -EÁSCĂ, neprietenești, adj. Neprietenos. [Pr.: -pri-e-] – Pref. ne- + prietenesc.

DOOM

neprietenésc (ne-pri-e-) adj. m., f. neprieteneáscă; pl. m. și f. neprietenéști

neprietenescul
NEPRIETENÉSC, -EÁSCĂ, neprietenești, adj. Neprietenos. [Pr.: -pri-e-] – Pref. ne- + prietenesc.

DOOM

neprietenésc (ne-pri-e-) adj. m., f. neprieteneáscă; pl. m. și f. neprietenéști

neprietenescului
NEPRIETENÉSC, -EÁSCĂ, neprietenești, adj. Neprietenos. [Pr.: -pri-e-] – Pref. ne- + prietenesc.

DOOM

neprietenésc (ne-pri-e-) adj. m., f. neprieteneáscă; pl. m. și f. neprietenéști

neprietenești
NEPRIETENÉSC, -EÁSCĂ, neprietenești, adj. Neprietenos. [Pr.: -pri-e-] – Pref. ne- + prietenesc.

DOOM

neprietenésc (ne-pri-e-) adj. m., f. neprieteneáscă; pl. m. și f. neprietenéști

neprieteneștii
NEPRIETENÉSC, -EÁSCĂ, neprietenești, adj. Neprietenos. [Pr.: -pri-e-] – Pref. ne- + prietenesc.

DOOM

neprietenésc (ne-pri-e-) adj. m., f. neprieteneáscă; pl. m. și f. neprietenéști

neprieteneștile
NEPRIETENÉSC, -EÁSCĂ, neprietenești, adj. Neprietenos. [Pr.: -pri-e-] – Pref. ne- + prietenesc.

DOOM

neprietenésc (ne-pri-e-) adj. m., f. neprieteneáscă; pl. m. și f. neprietenéști

neprieteneștilor
NEPRIETENÉSC, -EÁSCĂ, neprietenești, adj. Neprietenos. [Pr.: -pri-e-] – Pref. ne- + prietenesc.

DOOM

neprietenésc (ne-pri-e-) adj. m., f. neprieteneáscă; pl. m. și f. neprietenéști

neprieteni
NEPRIÉTEN, neprieteni, s. m. (Înv.) Dușman, inamic. [Pr.: -pri-e-] – Pref. ne- + prieten.

DOOM

nepriéten (înv.) (ne-pri-e-) s. m., pl. nepriéteni

neprietenia
NEPRIETENÍE, neprietenii, s. f. Lipsă de prietenie; dușmănie, ostilitate. Ei primiră... dregătoriile și păstrară în inimile lor neprietenia. IORGA, L. I 314.

neprietenie
NEPRIETENÍE, neprietenii, s. f. Lipsă de prietenie; dușmănie, ostilitate. Ei primiră... dregătoriile și păstrară în inimile lor neprietenia. IORGA, L. I 314.

neprieteniei
NEPRIETENÍE, neprietenii, s. f. Lipsă de prietenie; dușmănie, ostilitate. Ei primiră... dregătoriile și păstrară în inimile lor neprietenia. IORGA, L. I 314.

neprietenii
NEPRIÉTEN, neprieteni, s. m. (Înv.) Dușman, inamic. [Pr.: -pri-e-] – Pref. ne- + prieten.

DOOM

nepriéten (înv.) (ne-pri-e-) s. m., pl. nepriéteni

neprietenii
NEPRIETENÍE, neprietenii, s. f. Lipsă de prietenie; dușmănie, ostilitate. Ei primiră... dregătoriile și păstrară în inimile lor neprietenia. IORGA, L. I 314.

neprieteniile
NEPRIETENÍE, neprietenii, s. f. Lipsă de prietenie; dușmănie, ostilitate. Ei primiră... dregătoriile și păstrară în inimile lor neprietenia. IORGA, L. I 314.

neprieteniilor
NEPRIETENÍE, neprietenii, s. f. Lipsă de prietenie; dușmănie, ostilitate. Ei primiră... dregătoriile și păstrară în inimile lor neprietenia. IORGA, L. I 314.

neprietenilor
NEPRIÉTEN, neprieteni, s. m. (Înv.) Dușman, inamic. [Pr.: -pri-e-] – Pref. ne- + prieten.

DOOM

nepriéten (înv.) (ne-pri-e-) s. m., pl. nepriéteni

neprietenoasa
NEPRIETENÓS, -OÁSĂ, neprietenoși, -oase, adj. 1. Lipsit de prietenie, de bunăvoință; dușmănos, ostil, neprietenesc; p. ext. care nu este sociabil, comunicativ; morocănos. ♦ Care exprimă, trădează dușmănie, ostilitate, lipsă de prietenie. 2. Fig. (Despre încăperi, interioare etc.) Lipsit de confort, de intimitate; rece, neprietenesc. [Pr.: -pri-e-] – Pref. ne- + prietenos.

DOOM

neprietenós (ne-pri-e-) adj. m., pl. neprietenóși; f. neprietenoásă, pl. neprietenoáse

neprietenoase
NEPRIETENÓS, -OÁSĂ, neprietenoși, -oase, adj. 1. Lipsit de prietenie, de bunăvoință; dușmănos, ostil, neprietenesc; p. ext. care nu este sociabil, comunicativ; morocănos. ♦ Care exprimă, trădează dușmănie, ostilitate, lipsă de prietenie. 2. Fig. (Despre încăperi, interioare etc.) Lipsit de confort, de intimitate; rece, neprietenesc. [Pr.: -pri-e-] – Pref. ne- + prietenos.

DOOM

neprietenós (ne-pri-e-) adj. m., pl. neprietenóși; f. neprietenoásă, pl. neprietenoáse

neprietenoasei
NEPRIETENÓS, -OÁSĂ, neprietenoși, -oase, adj. 1. Lipsit de prietenie, de bunăvoință; dușmănos, ostil, neprietenesc; p. ext. care nu este sociabil, comunicativ; morocănos. ♦ Care exprimă, trădează dușmănie, ostilitate, lipsă de prietenie. 2. Fig. (Despre încăperi, interioare etc.) Lipsit de confort, de intimitate; rece, neprietenesc. [Pr.: -pri-e-] – Pref. ne- + prietenos.

DOOM

neprietenós (ne-pri-e-) adj. m., pl. neprietenóși; f. neprietenoásă, pl. neprietenoáse

neprietenoasele
NEPRIETENÓS, -OÁSĂ, neprietenoși, -oase, adj. 1. Lipsit de prietenie, de bunăvoință; dușmănos, ostil, neprietenesc; p. ext. care nu este sociabil, comunicativ; morocănos. ♦ Care exprimă, trădează dușmănie, ostilitate, lipsă de prietenie. 2. Fig. (Despre încăperi, interioare etc.) Lipsit de confort, de intimitate; rece, neprietenesc. [Pr.: -pri-e-] – Pref. ne- + prietenos.

DOOM

neprietenós (ne-pri-e-) adj. m., pl. neprietenóși; f. neprietenoásă, pl. neprietenoáse

neprietenoaselor
NEPRIETENÓS, -OÁSĂ, neprietenoși, -oase, adj. 1. Lipsit de prietenie, de bunăvoință; dușmănos, ostil, neprietenesc; p. ext. care nu este sociabil, comunicativ; morocănos. ♦ Care exprimă, trădează dușmănie, ostilitate, lipsă de prietenie. 2. Fig. (Despre încăperi, interioare etc.) Lipsit de confort, de intimitate; rece, neprietenesc. [Pr.: -pri-e-] – Pref. ne- + prietenos.

DOOM

neprietenós (ne-pri-e-) adj. m., pl. neprietenóși; f. neprietenoásă, pl. neprietenoáse

neprietenos
NEPRIETENÓS, -OÁSĂ, neprietenoși, -oase, adj. 1. Lipsit de prietenie, de bunăvoință; dușmănos, ostil, neprietenesc; p. ext. care nu este sociabil, comunicativ; morocănos. ♦ Care exprimă, trădează dușmănie, ostilitate, lipsă de prietenie. 2. Fig. (Despre încăperi, interioare etc.) Lipsit de confort, de intimitate; rece, neprietenesc. [Pr.: -pri-e-] – Pref. ne- + prietenos.

DOOM

neprietenós (ne-pri-e-) adj. m., pl. neprietenóși; f. neprietenoásă, pl. neprietenoáse

neprietenosul
NEPRIETENÓS, -OÁSĂ, neprietenoși, -oase, adj. 1. Lipsit de prietenie, de bunăvoință; dușmănos, ostil, neprietenesc; p. ext. care nu este sociabil, comunicativ; morocănos. ♦ Care exprimă, trădează dușmănie, ostilitate, lipsă de prietenie. 2. Fig. (Despre încăperi, interioare etc.) Lipsit de confort, de intimitate; rece, neprietenesc. [Pr.: -pri-e-] – Pref. ne- + prietenos.

DOOM

neprietenós (ne-pri-e-) adj. m., pl. neprietenóși; f. neprietenoásă, pl. neprietenoáse

neprietenosului
NEPRIETENÓS, -OÁSĂ, neprietenoși, -oase, adj. 1. Lipsit de prietenie, de bunăvoință; dușmănos, ostil, neprietenesc; p. ext. care nu este sociabil, comunicativ; morocănos. ♦ Care exprimă, trădează dușmănie, ostilitate, lipsă de prietenie. 2. Fig. (Despre încăperi, interioare etc.) Lipsit de confort, de intimitate; rece, neprietenesc. [Pr.: -pri-e-] – Pref. ne- + prietenos.

DOOM

neprietenós (ne-pri-e-) adj. m., pl. neprietenóși; f. neprietenoásă, pl. neprietenoáse

neprietenoși
NEPRIETENÓS, -OÁSĂ, neprietenoși, -oase, adj. 1. Lipsit de prietenie, de bunăvoință; dușmănos, ostil, neprietenesc; p. ext. care nu este sociabil, comunicativ; morocănos. ♦ Care exprimă, trădează dușmănie, ostilitate, lipsă de prietenie. 2. Fig. (Despre încăperi, interioare etc.) Lipsit de confort, de intimitate; rece, neprietenesc. [Pr.: -pri-e-] – Pref. ne- + prietenos.

DOOM

neprietenós (ne-pri-e-) adj. m., pl. neprietenóși; f. neprietenoásă, pl. neprietenoáse

neprietenoșii
NEPRIETENÓS, -OÁSĂ, neprietenoși, -oase, adj. 1. Lipsit de prietenie, de bunăvoință; dușmănos, ostil, neprietenesc; p. ext. care nu este sociabil, comunicativ; morocănos. ♦ Care exprimă, trădează dușmănie, ostilitate, lipsă de prietenie. 2. Fig. (Despre încăperi, interioare etc.) Lipsit de confort, de intimitate; rece, neprietenesc. [Pr.: -pri-e-] – Pref. ne- + prietenos.

DOOM

neprietenós (ne-pri-e-) adj. m., pl. neprietenóși; f. neprietenoásă, pl. neprietenoáse

neprietenoșilor
NEPRIETENÓS, -OÁSĂ, neprietenoși, -oase, adj. 1. Lipsit de prietenie, de bunăvoință; dușmănos, ostil, neprietenesc; p. ext. care nu este sociabil, comunicativ; morocănos. ♦ Care exprimă, trădează dușmănie, ostilitate, lipsă de prietenie. 2. Fig. (Despre încăperi, interioare etc.) Lipsit de confort, de intimitate; rece, neprietenesc. [Pr.: -pri-e-] – Pref. ne- + prietenos.

DOOM

neprietenós (ne-pri-e-) adj. m., pl. neprietenóși; f. neprietenoásă, pl. neprietenoáse

neprietenul
NEPRIÉTEN, neprieteni, s. m. (Înv.) Dușman, inamic. [Pr.: -pri-e-] – Pref. ne- + prieten.

DOOM

nepriéten (înv.) (ne-pri-e-) s. m., pl. nepriéteni

neprietenului
NEPRIÉTEN, neprieteni, s. m. (Înv.) Dușman, inamic. [Pr.: -pri-e-] – Pref. ne- + prieten.

DOOM

nepriéten (înv.) (ne-pri-e-) s. m., pl. nepriéteni

neprietinos
NEPRIETINÓS, -OÁSĂ adj. v. neprietenos.

neprihănire
NEPRIHĂNÍRE s. f. Calitate a ceea ce este fără prihană, fără păcat, fără vină, pur; curățenie, puritate; spec. castitate. – Pref. ne- + prihănire (înv. „păcat, vină” < prihană).

DOOM

neprihăníre (ne-pri-) s. f., g.-d. art. neprihănírii

neprihănirea
NEPRIHĂNÍRE s. f. Calitate a ceea ce este fără prihană, fără păcat, fără vină, pur; curățenie, puritate; spec. castitate. – Pref. ne- + prihănire (înv. „păcat, vină” < prihană).

DOOM

neprihăníre (ne-pri-) s. f., g.-d. art. neprihănírii

neprihăniri
NEPRIHĂNÍRE s. f. Calitate a ceea ce este fără prihană, fără păcat, fără vină, pur; curățenie, puritate; spec. castitate. – Pref. ne- + prihănire (înv. „păcat, vină” < prihană).

DOOM

neprihăníre (ne-pri-) s. f., g.-d. art. neprihănírii

neprihănirii
NEPRIHĂNÍRE s. f. Calitate a ceea ce este fără prihană, fără păcat, fără vină, pur; curățenie, puritate; spec. castitate. – Pref. ne- + prihănire (înv. „păcat, vină” < prihană).

DOOM

neprihăníre (ne-pri-) s. f., g.-d. art. neprihănírii

neprihănirile
NEPRIHĂNÍRE s. f. Calitate a ceea ce este fără prihană, fără păcat, fără vină, pur; curățenie, puritate; spec. castitate. – Pref. ne- + prihănire (înv. „păcat, vină” < prihană).

DOOM

neprihăníre (ne-pri-) s. f., g.-d. art. neprihănírii

neprihănirilor
NEPRIHĂNÍRE s. f. Calitate a ceea ce este fără prihană, fără păcat, fără vină, pur; curățenie, puritate; spec. castitate. – Pref. ne- + prihănire (înv. „păcat, vină” < prihană).

DOOM

neprihăníre (ne-pri-) s. f., g.-d. art. neprihănírii

neprihănit
NEPRIHĂNÍT, -Ă, neprihăniți, -te, adj. Care este fără prihană, fără păcat, fără vină, pur, curat, nepătat, imaculat; spec. cast. – Pref. ne- + prihănit (înv. „păcătos, vinovat” < prihană).

DOOM

neprihănít (ne-pri-) adj. m., pl. neprihăníți; f. neprihănítă, pl. neprihăníte

neprihănita
NEPRIHĂNÍT, -Ă, neprihăniți, -te, adj. Care este fără prihană, fără păcat, fără vină, pur, curat, nepătat, imaculat; spec. cast. – Pref. ne- + prihănit (înv. „păcătos, vinovat” < prihană).

DOOM

neprihănít (ne-pri-) adj. m., pl. neprihăníți; f. neprihănítă, pl. neprihăníte

neprihănite
NEPRIHĂNÍT, -Ă, neprihăniți, -te, adj. Care este fără prihană, fără păcat, fără vină, pur, curat, nepătat, imaculat; spec. cast. – Pref. ne- + prihănit (înv. „păcătos, vinovat” < prihană).

DOOM

neprihănít (ne-pri-) adj. m., pl. neprihăníți; f. neprihănítă, pl. neprihăníte

neprihănitei
NEPRIHĂNÍT, -Ă, neprihăniți, -te, adj. Care este fără prihană, fără păcat, fără vină, pur, curat, nepătat, imaculat; spec. cast. – Pref. ne- + prihănit (înv. „păcătos, vinovat” < prihană).

DOOM

neprihănít (ne-pri-) adj. m., pl. neprihăníți; f. neprihănítă, pl. neprihăníte

neprihănitele
NEPRIHĂNÍT, -Ă, neprihăniți, -te, adj. Care este fără prihană, fără păcat, fără vină, pur, curat, nepătat, imaculat; spec. cast. – Pref. ne- + prihănit (înv. „păcătos, vinovat” < prihană).

DOOM

neprihănít (ne-pri-) adj. m., pl. neprihăníți; f. neprihănítă, pl. neprihăníte

neprihănitelor
NEPRIHĂNÍT, -Ă, neprihăniți, -te, adj. Care este fără prihană, fără păcat, fără vină, pur, curat, nepătat, imaculat; spec. cast. – Pref. ne- + prihănit (înv. „păcătos, vinovat” < prihană).

DOOM

neprihănít (ne-pri-) adj. m., pl. neprihăníți; f. neprihănítă, pl. neprihăníte

neprihănitul
NEPRIHĂNÍT, -Ă, neprihăniți, -te, adj. Care este fără prihană, fără păcat, fără vină, pur, curat, nepătat, imaculat; spec. cast. – Pref. ne- + prihănit (înv. „păcătos, vinovat” < prihană).

DOOM

neprihănít (ne-pri-) adj. m., pl. neprihăníți; f. neprihănítă, pl. neprihăníte

neprihănitului
NEPRIHĂNÍT, -Ă, neprihăniți, -te, adj. Care este fără prihană, fără păcat, fără vină, pur, curat, nepătat, imaculat; spec. cast. – Pref. ne- + prihănit (înv. „păcătos, vinovat” < prihană).

DOOM

neprihănít (ne-pri-) adj. m., pl. neprihăníți; f. neprihănítă, pl. neprihăníte

neprihăniți
NEPRIHĂNÍT, -Ă, neprihăniți, -te, adj. Care este fără prihană, fără păcat, fără vină, pur, curat, nepătat, imaculat; spec. cast. – Pref. ne- + prihănit (înv. „păcătos, vinovat” < prihană).

DOOM

neprihănít (ne-pri-) adj. m., pl. neprihăníți; f. neprihănítă, pl. neprihăníte

neprihăniții
NEPRIHĂNÍT, -Ă, neprihăniți, -te, adj. Care este fără prihană, fără păcat, fără vină, pur, curat, nepătat, imaculat; spec. cast. – Pref. ne- + prihănit (înv. „păcătos, vinovat” < prihană).

DOOM

neprihănít (ne-pri-) adj. m., pl. neprihăníți; f. neprihănítă, pl. neprihăníte

neprihăniților
NEPRIHĂNÍT, -Ă, neprihăniți, -te, adj. Care este fără prihană, fără păcat, fără vină, pur, curat, nepătat, imaculat; spec. cast. – Pref. ne- + prihănit (înv. „păcătos, vinovat” < prihană).

DOOM

neprihănít (ne-pri-) adj. m., pl. neprihăníți; f. neprihănítă, pl. neprihăníte

nepriincioasa
NEPRIINCIÓS, -OÁSĂ, nepriincioși, -oase, adj. (Rar) Neprielnic. [Pr.: -pri-in-] – Pref. ne- + priincios.

DOOM

nepriinciós (rar) (ne-pri-in-) adj. m., pl. nepriincióși; f. nepriincioásă, pl. nepriincioáse

nepriincioase
NEPRIINCIÓS, -OÁSĂ, nepriincioși, -oase, adj. (Rar) Neprielnic. [Pr.: -pri-in-] – Pref. ne- + priincios.

DOOM

nepriinciós (rar) (ne-pri-in-) adj. m., pl. nepriincióși; f. nepriincioásă, pl. nepriincioáse

nepriincioasei
NEPRIINCIÓS, -OÁSĂ, nepriincioși, -oase, adj. (Rar) Neprielnic. [Pr.: -pri-in-] – Pref. ne- + priincios.

DOOM

nepriinciós (rar) (ne-pri-in-) adj. m., pl. nepriincióși; f. nepriincioásă, pl. nepriincioáse

nepriincioasele
NEPRIINCIÓS, -OÁSĂ, nepriincioși, -oase, adj. (Rar) Neprielnic. [Pr.: -pri-in-] – Pref. ne- + priincios.

DOOM

nepriinciós (rar) (ne-pri-in-) adj. m., pl. nepriincióși; f. nepriincioásă, pl. nepriincioáse

nepriincioaselor
NEPRIINCIÓS, -OÁSĂ, nepriincioși, -oase, adj. (Rar) Neprielnic. [Pr.: -pri-in-] – Pref. ne- + priincios.

DOOM

nepriinciós (rar) (ne-pri-in-) adj. m., pl. nepriincióși; f. nepriincioásă, pl. nepriincioáse

nepriincios
NEPRIINCIÓS, -OÁSĂ, nepriincioși, -oase, adj. (Rar) Neprielnic. [Pr.: -pri-in-] – Pref. ne- + priincios.

DOOM

nepriinciós (rar) (ne-pri-in-) adj. m., pl. nepriincióși; f. nepriincioásă, pl. nepriincioáse

nepriinciosul
NEPRIINCIÓS, -OÁSĂ, nepriincioși, -oase, adj. (Rar) Neprielnic. [Pr.: -pri-in-] – Pref. ne- + priincios.

DOOM

nepriinciós (rar) (ne-pri-in-) adj. m., pl. nepriincióși; f. nepriincioásă, pl. nepriincioáse

nepriinciosului
NEPRIINCIÓS, -OÁSĂ, nepriincioși, -oase, adj. (Rar) Neprielnic. [Pr.: -pri-in-] – Pref. ne- + priincios.

DOOM

nepriinciós (rar) (ne-pri-in-) adj. m., pl. nepriincióși; f. nepriincioásă, pl. nepriincioáse

nepriincioși
NEPRIINCIÓS, -OÁSĂ, nepriincioși, -oase, adj. (Rar) Neprielnic. [Pr.: -pri-in-] – Pref. ne- + priincios.

DOOM

nepriinciós (rar) (ne-pri-in-) adj. m., pl. nepriincióși; f. nepriincioásă, pl. nepriincioáse

nepriincioșii
NEPRIINCIÓS, -OÁSĂ, nepriincioși, -oase, adj. (Rar) Neprielnic. [Pr.: -pri-in-] – Pref. ne- + priincios.

DOOM

nepriinciós (rar) (ne-pri-in-) adj. m., pl. nepriincióși; f. nepriincioásă, pl. nepriincioáse

nepriincioșilor
NEPRIINCIÓS, -OÁSĂ, nepriincioși, -oase, adj. (Rar) Neprielnic. [Pr.: -pri-in-] – Pref. ne- + priincios.

DOOM

nepriinciós (rar) (ne-pri-in-) adj. m., pl. nepriincióși; f. nepriincioásă, pl. nepriincioáse

nepriință
NEPRIÍNȚĂ s. f. (Învechit) 1. Daună, vătămare, fapt păgubitor. În stupul cu albine stăpînirea... Este slobodă și-n pace despre orice nepriință. CONACHI, P. 299. ◊ Loc. adj. De nepriință = neprielnic; dăunător. În cele ce-s de lipsă, slăvește buna-voință, Căci lipsa lor dovedește că ț-ar fi de nepriință. CONACHI, P. 269. 2. Necredință; infidelitate. Rugat fiind foarte, atît de soția cît și de împăratul și de toată curtea lui, au iertat nepriința soției. SBIERA, P. 48.

neprimitoare
NEPRIMITÓR, -OÁRE, neprimitori, -oare, adj. Care nu este primitor, ospitalier; inospitalier. – Pref. ne- + primitor.

DOOM

neprimitór (ne-pri-) adj. m., pl. neprimitóri; f. sg. și pl. neprimitoáre

neprimitoarea
NEPRIMITÓR, -OÁRE, neprimitori, -oare, adj. Care nu este primitor, ospitalier; inospitalier. – Pref. ne- + primitor.

DOOM

neprimitór (ne-pri-) adj. m., pl. neprimitóri; f. sg. și pl. neprimitoáre

neprimitoarei
NEPRIMITÓR, -OÁRE, neprimitori, -oare, adj. Care nu este primitor, ospitalier; inospitalier. – Pref. ne- + primitor.

DOOM

neprimitór (ne-pri-) adj. m., pl. neprimitóri; f. sg. și pl. neprimitoáre

neprimitoarele
NEPRIMITÓR, -OÁRE, neprimitori, -oare, adj. Care nu este primitor, ospitalier; inospitalier. – Pref. ne- + primitor.

DOOM

neprimitór (ne-pri-) adj. m., pl. neprimitóri; f. sg. și pl. neprimitoáre

neprimitoarelor
NEPRIMITÓR, -OÁRE, neprimitori, -oare, adj. Care nu este primitor, ospitalier; inospitalier. – Pref. ne- + primitor.

DOOM

neprimitór (ne-pri-) adj. m., pl. neprimitóri; f. sg. și pl. neprimitoáre

neprimitor
NEPRIMITÓR, -OÁRE, neprimitori, -oare, adj. Care nu este primitor, ospitalier; inospitalier. – Pref. ne- + primitor.

DOOM

neprimitór (ne-pri-) adj. m., pl. neprimitóri; f. sg. și pl. neprimitoáre

neprimitori
NEPRIMITÓR, -OÁRE, neprimitori, -oare, adj. Care nu este primitor, ospitalier; inospitalier. – Pref. ne- + primitor.

DOOM

neprimitór (ne-pri-) adj. m., pl. neprimitóri; f. sg. și pl. neprimitoáre

neprimitorii
NEPRIMITÓR, -OÁRE, neprimitori, -oare, adj. Care nu este primitor, ospitalier; inospitalier. – Pref. ne- + primitor.

DOOM

neprimitór (ne-pri-) adj. m., pl. neprimitóri; f. sg. și pl. neprimitoáre

neprimitorilor
NEPRIMITÓR, -OÁRE, neprimitori, -oare, adj. Care nu este primitor, ospitalier; inospitalier. – Pref. ne- + primitor.

DOOM

neprimitór (ne-pri-) adj. m., pl. neprimitóri; f. sg. și pl. neprimitoáre

neprimitorul
NEPRIMITÓR, -OÁRE, neprimitori, -oare, adj. Care nu este primitor, ospitalier; inospitalier. – Pref. ne- + primitor.

DOOM

neprimitór (ne-pri-) adj. m., pl. neprimitóri; f. sg. și pl. neprimitoáre

neprimitorului
NEPRIMITÓR, -OÁRE, neprimitori, -oare, adj. Care nu este primitor, ospitalier; inospitalier. – Pref. ne- + primitor.

DOOM

neprimitór (ne-pri-) adj. m., pl. neprimitóri; f. sg. și pl. neprimitoáre

neprincipial
NEPRINCIPIÁL, -Ă, neprincipiali, -e, adj. Care este lipsit de principialitate; p. ext. subiectiv; abuziv. [Pr.: -pi-al] – Pref. ne- + principial.

DOOM

neprincipiál (ne-prin-, -pi-al) adj. m., pl. neprincipiáli; f. neprincipiálă, pl. neprincipiále

neprincipiala
NEPRINCIPIÁL, -Ă, neprincipiali, -e, adj. Care este lipsit de principialitate; p. ext. subiectiv; abuziv. [Pr.: -pi-al] – Pref. ne- + principial.

DOOM

neprincipiál (ne-prin-, -pi-al) adj. m., pl. neprincipiáli; f. neprincipiálă, pl. neprincipiále

neprincipiale
NEPRINCIPIÁL, -Ă, neprincipiali, -e, adj. Care este lipsit de principialitate; p. ext. subiectiv; abuziv. [Pr.: -pi-al] – Pref. ne- + principial.

DOOM

neprincipiál (ne-prin-, -pi-al) adj. m., pl. neprincipiáli; f. neprincipiálă, pl. neprincipiále

neprincipialei
NEPRINCIPIÁL, -Ă, neprincipiali, -e, adj. Care este lipsit de principialitate; p. ext. subiectiv; abuziv. [Pr.: -pi-al] – Pref. ne- + principial.

DOOM

neprincipiál (ne-prin-, -pi-al) adj. m., pl. neprincipiáli; f. neprincipiálă, pl. neprincipiále

neprincipialele
NEPRINCIPIÁL, -Ă, neprincipiali, -e, adj. Care este lipsit de principialitate; p. ext. subiectiv; abuziv. [Pr.: -pi-al] – Pref. ne- + principial.

DOOM

neprincipiál (ne-prin-, -pi-al) adj. m., pl. neprincipiáli; f. neprincipiálă, pl. neprincipiále

neprincipialelor
NEPRINCIPIÁL, -Ă, neprincipiali, -e, adj. Care este lipsit de principialitate; p. ext. subiectiv; abuziv. [Pr.: -pi-al] – Pref. ne- + principial.

DOOM

neprincipiál (ne-prin-, -pi-al) adj. m., pl. neprincipiáli; f. neprincipiálă, pl. neprincipiále

neprincipiali
NEPRINCIPIÁL, -Ă, neprincipiali, -e, adj. Care este lipsit de principialitate; p. ext. subiectiv; abuziv. [Pr.: -pi-al] – Pref. ne- + principial.

DOOM

neprincipiál (ne-prin-, -pi-al) adj. m., pl. neprincipiáli; f. neprincipiálă, pl. neprincipiále

neprincipialii
NEPRINCIPIÁL, -Ă, neprincipiali, -e, adj. Care este lipsit de principialitate; p. ext. subiectiv; abuziv. [Pr.: -pi-al] – Pref. ne- + principial.

DOOM

neprincipiál (ne-prin-, -pi-al) adj. m., pl. neprincipiáli; f. neprincipiálă, pl. neprincipiále

neprincipialilor
NEPRINCIPIÁL, -Ă, neprincipiali, -e, adj. Care este lipsit de principialitate; p. ext. subiectiv; abuziv. [Pr.: -pi-al] – Pref. ne- + principial.

DOOM

neprincipiál (ne-prin-, -pi-al) adj. m., pl. neprincipiáli; f. neprincipiálă, pl. neprincipiále

neprincipialul
NEPRINCIPIÁL, -Ă, neprincipiali, -e, adj. Care este lipsit de principialitate; p. ext. subiectiv; abuziv. [Pr.: -pi-al] – Pref. ne- + principial.

DOOM

neprincipiál (ne-prin-, -pi-al) adj. m., pl. neprincipiáli; f. neprincipiálă, pl. neprincipiále

neprincipialului
NEPRINCIPIÁL, -Ă, neprincipiali, -e, adj. Care este lipsit de principialitate; p. ext. subiectiv; abuziv. [Pr.: -pi-al] – Pref. ne- + principial.

DOOM

neprincipiál (ne-prin-, -pi-al) adj. m., pl. neprincipiáli; f. neprincipiálă, pl. neprincipiále

nepristan
nepristán adv. – 1. Continuu fără încetare. – 2. Îndată, imediat. – Var. napristan. Sl. neprĕstanĭno (Tiktin).

DOOM

nepristán (înv., reg.) (ne-pris-) adv.

neprocopsit
NEPRICOPSÍT, -Ă, nepricopsiți, -te, adj. 1. (Pop. și fam.; adesea substantivat) Sărac, nevoiaș; p. ext. care nu este bun de nimic; neisprăvit. 2. (Înv.) Lipsit de învățătură, de instrucție, de cultură. [Var.: (reg.) neprocopsít, -ă adj.] – Pref. ne- + pricopsit.

DOOM

nepricopsít (pop., fam.) (ne-pri-) adj. m., pl. nepricopsíți; f. nepricopsítă, pl. nepricopsíte

neproductiv
NEPRODUCTÍV, -Ă, neproductivi, -e, adj. (Despre terenuri, soluri) Care nu rodește, neroditor; care rodește puțin, sărac. – Pref. ne- + productiv.

DOOM

neproductív (ne-pro-) adj. m., pl. neproductívi; f. neproductívă, pl. neproductíve

neproductiva
NEPRODUCTÍV, -Ă, neproductivi, -e, adj. (Despre terenuri, soluri) Care nu rodește, neroditor; care rodește puțin, sărac. – Pref. ne- + productiv.

DOOM

neproductív (ne-pro-) adj. m., pl. neproductívi; f. neproductívă, pl. neproductíve

neproductive
NEPRODUCTÍV, -Ă, neproductivi, -e, adj. (Despre terenuri, soluri) Care nu rodește, neroditor; care rodește puțin, sărac. – Pref. ne- + productiv.

DOOM

neproductív (ne-pro-) adj. m., pl. neproductívi; f. neproductívă, pl. neproductíve

neproductivei
NEPRODUCTÍV, -Ă, neproductivi, -e, adj. (Despre terenuri, soluri) Care nu rodește, neroditor; care rodește puțin, sărac. – Pref. ne- + productiv.

DOOM

neproductív (ne-pro-) adj. m., pl. neproductívi; f. neproductívă, pl. neproductíve

neproductivele
NEPRODUCTÍV, -Ă, neproductivi, -e, adj. (Despre terenuri, soluri) Care nu rodește, neroditor; care rodește puțin, sărac. – Pref. ne- + productiv.

DOOM

neproductív (ne-pro-) adj. m., pl. neproductívi; f. neproductívă, pl. neproductíve

neproductivelor
NEPRODUCTÍV, -Ă, neproductivi, -e, adj. (Despre terenuri, soluri) Care nu rodește, neroditor; care rodește puțin, sărac. – Pref. ne- + productiv.

DOOM

neproductív (ne-pro-) adj. m., pl. neproductívi; f. neproductívă, pl. neproductíve

neproductivi
NEPRODUCTÍV, -Ă, neproductivi, -e, adj. (Despre terenuri, soluri) Care nu rodește, neroditor; care rodește puțin, sărac. – Pref. ne- + productiv.

DOOM

neproductív (ne-pro-) adj. m., pl. neproductívi; f. neproductívă, pl. neproductíve

neproductivii
NEPRODUCTÍV, -Ă, neproductivi, -e, adj. (Despre terenuri, soluri) Care nu rodește, neroditor; care rodește puțin, sărac. – Pref. ne- + productiv.

DOOM

neproductív (ne-pro-) adj. m., pl. neproductívi; f. neproductívă, pl. neproductíve

neproductivilor
NEPRODUCTÍV, -Ă, neproductivi, -e, adj. (Despre terenuri, soluri) Care nu rodește, neroditor; care rodește puțin, sărac. – Pref. ne- + productiv.

DOOM

neproductív (ne-pro-) adj. m., pl. neproductívi; f. neproductívă, pl. neproductíve

neproductivul
NEPRODUCTÍV, -Ă, neproductivi, -e, adj. (Despre terenuri, soluri) Care nu rodește, neroditor; care rodește puțin, sărac. – Pref. ne- + productiv.

DOOM

neproductív (ne-pro-) adj. m., pl. neproductívi; f. neproductívă, pl. neproductíve

neproductivului
NEPRODUCTÍV, -Ă, neproductivi, -e, adj. (Despre terenuri, soluri) Care nu rodește, neroditor; care rodește puțin, sărac. – Pref. ne- + productiv.

DOOM

neproductív (ne-pro-) adj. m., pl. neproductívi; f. neproductívă, pl. neproductíve

neproducătoare
NEPRODUCĂTÓR, -OÁRE, neproducători, -oare, adj. Care nu produce, care nu dă naștere la ceva. – Pref. ne- + producător.

neproducătoarea
NEPRODUCĂTÓR, -OÁRE, neproducători, -oare, adj. Care nu produce, care nu dă naștere la ceva. – Pref. ne- + producător.

neproducătoarei
NEPRODUCĂTÓR, -OÁRE, neproducători, -oare, adj. Care nu produce, care nu dă naștere la ceva. – Pref. ne- + producător.

neproducătoarele
NEPRODUCĂTÓR, -OÁRE, neproducători, -oare, adj. Care nu produce, care nu dă naștere la ceva. – Pref. ne- + producător.

neproducătoarelor
NEPRODUCĂTÓR, -OÁRE, neproducători, -oare, adj. Care nu produce, care nu dă naștere la ceva. – Pref. ne- + producător.

neproducător
NEPRODUCĂTÓR, -OÁRE, neproducători, -oare, adj. Care nu produce, care nu dă naștere la ceva. – Pref. ne- + producător.

neproducători
NEPRODUCĂTÓR, -OÁRE, neproducători, -oare, adj. Care nu produce, care nu dă naștere la ceva. – Pref. ne- + producător.

neproducătorii
NEPRODUCĂTÓR, -OÁRE, neproducători, -oare, adj. Care nu produce, care nu dă naștere la ceva. – Pref. ne- + producător.

neproducătorilor
NEPRODUCĂTÓR, -OÁRE, neproducători, -oare, adj. Care nu produce, care nu dă naștere la ceva. – Pref. ne- + producător.

neproducătorul
NEPRODUCĂTÓR, -OÁRE, neproducători, -oare, adj. Care nu produce, care nu dă naștere la ceva. – Pref. ne- + producător.

neproducătorului
NEPRODUCĂTÓR, -OÁRE, neproducători, -oare, adj. Care nu produce, care nu dă naștere la ceva. – Pref. ne- + producător.

neprofesionist
NEPROFESIONÍST, -Ă, neprofesioniști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu este profesionist; amator, diletant. [Pr.: -si-o-] – Pref. ne- + profesionist.

DOOM

*neprofesioníst (ne-pro-, -si-o-) adj. m., pl. neprofesioníști; f. neprofesionístă, pl. neprofesioníste

neprofesionista
NEPROFESIONÍST, -Ă, neprofesioniști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu este profesionist; amator, diletant. [Pr.: -si-o-] – Pref. ne- + profesionist.

DOOM

*neprofesioníst (ne-pro-, -si-o-) adj. m., pl. neprofesioníști; f. neprofesionístă, pl. neprofesioníste

neprofesioniste
NEPROFESIONÍST, -Ă, neprofesioniști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu este profesionist; amator, diletant. [Pr.: -si-o-] – Pref. ne- + profesionist.

DOOM

*neprofesioníst (ne-pro-, -si-o-) adj. m., pl. neprofesioníști; f. neprofesionístă, pl. neprofesioníste

neprofesionistei
NEPROFESIONÍST, -Ă, neprofesioniști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu este profesionist; amator, diletant. [Pr.: -si-o-] – Pref. ne- + profesionist.

DOOM

*neprofesioníst (ne-pro-, -si-o-) adj. m., pl. neprofesioníști; f. neprofesionístă, pl. neprofesioníste

neprofesionistele
NEPROFESIONÍST, -Ă, neprofesioniști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu este profesionist; amator, diletant. [Pr.: -si-o-] – Pref. ne- + profesionist.

DOOM

*neprofesioníst (ne-pro-, -si-o-) adj. m., pl. neprofesioníști; f. neprofesionístă, pl. neprofesioníste

neprofesionistelor
NEPROFESIONÍST, -Ă, neprofesioniști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu este profesionist; amator, diletant. [Pr.: -si-o-] – Pref. ne- + profesionist.

DOOM

*neprofesioníst (ne-pro-, -si-o-) adj. m., pl. neprofesioníști; f. neprofesionístă, pl. neprofesioníste

neprofesionistul
NEPROFESIONÍST, -Ă, neprofesioniști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu este profesionist; amator, diletant. [Pr.: -si-o-] – Pref. ne- + profesionist.

DOOM

*neprofesioníst (ne-pro-, -si-o-) adj. m., pl. neprofesioníști; f. neprofesionístă, pl. neprofesioníste

neprofesionistului
NEPROFESIONÍST, -Ă, neprofesioniști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu este profesionist; amator, diletant. [Pr.: -si-o-] – Pref. ne- + profesionist.

DOOM

*neprofesioníst (ne-pro-, -si-o-) adj. m., pl. neprofesioníști; f. neprofesionístă, pl. neprofesioníste

neprofesioniști
NEPROFESIONÍST, -Ă, neprofesioniști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu este profesionist; amator, diletant. [Pr.: -si-o-] – Pref. ne- + profesionist.

DOOM

*neprofesioníst (ne-pro-, -si-o-) adj. m., pl. neprofesioníști; f. neprofesionístă, pl. neprofesioníste

neprofesioniștii
NEPROFESIONÍST, -Ă, neprofesioniști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu este profesionist; amator, diletant. [Pr.: -si-o-] – Pref. ne- + profesionist.

DOOM

*neprofesioníst (ne-pro-, -si-o-) adj. m., pl. neprofesioníști; f. neprofesionístă, pl. neprofesioníste

neprofesioniștilor
NEPROFESIONÍST, -Ă, neprofesioniști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu este profesionist; amator, diletant. [Pr.: -si-o-] – Pref. ne- + profesionist.

DOOM

*neprofesioníst (ne-pro-, -si-o-) adj. m., pl. neprofesioníști; f. neprofesionístă, pl. neprofesioníste

neproliferare
NEPROLIFERÁRE s. f. Faptul de a nu mai crea, de a nu mai răspândi ceva. Neproliferarea armelor atomice. – Pref. ne- + proliferare.

DOOM

neproliferáre (ne-pro-) s. f., g.-d. art. neproliferắrii

neproliferarea
NEPROLIFERÁRE s. f. Faptul de a nu mai crea, de a nu mai răspândi ceva. Neproliferarea armelor atomice. – Pref. ne- + proliferare.

DOOM

neproliferáre (ne-pro-) s. f., g.-d. art. neproliferắrii

neproliferări
NEPROLIFERÁRE s. f. Faptul de a nu mai crea, de a nu mai răspândi ceva. Neproliferarea armelor atomice. – Pref. ne- + proliferare.

DOOM

neproliferáre (ne-pro-) s. f., g.-d. art. neproliferắrii

neproliferării
NEPROLIFERÁRE s. f. Faptul de a nu mai crea, de a nu mai răspândi ceva. Neproliferarea armelor atomice. – Pref. ne- + proliferare.

DOOM

neproliferáre (ne-pro-) s. f., g.-d. art. neproliferắrii

neproliferările
NEPROLIFERÁRE s. f. Faptul de a nu mai crea, de a nu mai răspândi ceva. Neproliferarea armelor atomice. – Pref. ne- + proliferare.

DOOM

neproliferáre (ne-pro-) s. f., g.-d. art. neproliferắrii

neproliferărilor
NEPROLIFERÁRE s. f. Faptul de a nu mai crea, de a nu mai răspândi ceva. Neproliferarea armelor atomice. – Pref. ne- + proliferare.

DOOM

neproliferáre (ne-pro-) s. f., g.-d. art. neproliferắrii

neptun
Neptun = Neptunus.

neptunian
NEPTUNIÁN, -Ă, neptunieni, -e, adj. (Geol.) Neptunic. [Pr.: -ni-an] – Din fr. neptunien.

DOOM

neptunián (-ni-an) adj. m., pl. neptuniéni (-ni-eni); f. neptuniánă, pl. neptuniéne

neptuniana
NEPTUNIÁN, -Ă, neptunieni, -e, adj. (Geol.) Neptunic. [Pr.: -ni-an] – Din fr. neptunien.

DOOM

neptunián (-ni-an) adj. m., pl. neptuniéni (-ni-eni); f. neptuniánă, pl. neptuniéne

neptunianul
NEPTUNIÁN, -Ă, neptunieni, -e, adj. (Geol.) Neptunic. [Pr.: -ni-an] – Din fr. neptunien.

DOOM

neptunián (-ni-an) adj. m., pl. neptuniéni (-ni-eni); f. neptuniánă, pl. neptuniéne

neptunianului
NEPTUNIÁN, -Ă, neptunieni, -e, adj. (Geol.) Neptunic. [Pr.: -ni-an] – Din fr. neptunien.

DOOM

neptunián (-ni-an) adj. m., pl. neptuniéni (-ni-eni); f. neptuniánă, pl. neptuniéne

neptunic
NEPTÚNIC, -Ă, neptunici, -ce, adj. (Despre terenuri, roci) Format prin sedimentare sub acțiunea apei; neptunian. – Din germ. neptunisch.

DOOM

neptúnic adj. m., pl. neptúnici; f. neptúnică, pl. neptúnice

neptunica
NEPTÚNIC, -Ă, neptunici, -ce, adj. (Despre terenuri, roci) Format prin sedimentare sub acțiunea apei; neptunian. – Din germ. neptunisch.

DOOM

neptúnic adj. m., pl. neptúnici; f. neptúnică, pl. neptúnice

neptunice
NEPTÚNIC, -Ă, neptunici, -ce, adj. (Despre terenuri, roci) Format prin sedimentare sub acțiunea apei; neptunian. – Din germ. neptunisch.

DOOM

neptúnic adj. m., pl. neptúnici; f. neptúnică, pl. neptúnice

neptunicei
NEPTÚNIC, -Ă, neptunici, -ce, adj. (Despre terenuri, roci) Format prin sedimentare sub acțiunea apei; neptunian. – Din germ. neptunisch.

DOOM

neptúnic adj. m., pl. neptúnici; f. neptúnică, pl. neptúnice

neptunicele
NEPTÚNIC, -Ă, neptunici, -ce, adj. (Despre terenuri, roci) Format prin sedimentare sub acțiunea apei; neptunian. – Din germ. neptunisch.

DOOM

neptúnic adj. m., pl. neptúnici; f. neptúnică, pl. neptúnice

neptunicelor
NEPTÚNIC, -Ă, neptunici, -ce, adj. (Despre terenuri, roci) Format prin sedimentare sub acțiunea apei; neptunian. – Din germ. neptunisch.

DOOM

neptúnic adj. m., pl. neptúnici; f. neptúnică, pl. neptúnice

neptunici
NEPTÚNIC, -Ă, neptunici, -ce, adj. (Despre terenuri, roci) Format prin sedimentare sub acțiunea apei; neptunian. – Din germ. neptunisch.

DOOM

neptúnic adj. m., pl. neptúnici; f. neptúnică, pl. neptúnice

neptunicii
NEPTÚNIC, -Ă, neptunici, -ce, adj. (Despre terenuri, roci) Format prin sedimentare sub acțiunea apei; neptunian. – Din germ. neptunisch.

DOOM

neptúnic adj. m., pl. neptúnici; f. neptúnică, pl. neptúnice

neptunicilor
NEPTÚNIC, -Ă, neptunici, -ce, adj. (Despre terenuri, roci) Format prin sedimentare sub acțiunea apei; neptunian. – Din germ. neptunisch.

DOOM

neptúnic adj. m., pl. neptúnici; f. neptúnică, pl. neptúnice

neptunicul
NEPTÚNIC, -Ă, neptunici, -ce, adj. (Despre terenuri, roci) Format prin sedimentare sub acțiunea apei; neptunian. – Din germ. neptunisch.

DOOM

neptúnic adj. m., pl. neptúnici; f. neptúnică, pl. neptúnice

neptunicului
NEPTÚNIC, -Ă, neptunici, -ce, adj. (Despre terenuri, roci) Format prin sedimentare sub acțiunea apei; neptunian. – Din germ. neptunisch.

DOOM

neptúnic adj. m., pl. neptúnici; f. neptúnică, pl. neptúnice

neptuniene
NEPTUNIÁN, -Ă, neptunieni, -e, adj. (Geol.) Neptunic. [Pr.: -ni-an] – Din fr. neptunien.

DOOM

neptunián (-ni-an) adj. m., pl. neptuniéni (-ni-eni); f. neptuniánă, pl. neptuniéne

neptunienei
NEPTUNIÁN, -Ă, neptunieni, -e, adj. (Geol.) Neptunic. [Pr.: -ni-an] – Din fr. neptunien.

DOOM

neptunián (-ni-an) adj. m., pl. neptuniéni (-ni-eni); f. neptuniánă, pl. neptuniéne

neptunienele
NEPTUNIÁN, -Ă, neptunieni, -e, adj. (Geol.) Neptunic. [Pr.: -ni-an] – Din fr. neptunien.

DOOM

neptunián (-ni-an) adj. m., pl. neptuniéni (-ni-eni); f. neptuniánă, pl. neptuniéne

neptunienelor
NEPTUNIÁN, -Ă, neptunieni, -e, adj. (Geol.) Neptunic. [Pr.: -ni-an] – Din fr. neptunien.

DOOM

neptunián (-ni-an) adj. m., pl. neptuniéni (-ni-eni); f. neptuniánă, pl. neptuniéne

neptunieni
NEPTUNIÁN, -Ă, neptunieni, -e, adj. (Geol.) Neptunic. [Pr.: -ni-an] – Din fr. neptunien.

DOOM

neptunián (-ni-an) adj. m., pl. neptuniéni (-ni-eni); f. neptuniánă, pl. neptuniéne

neptunienii
NEPTUNIÁN, -Ă, neptunieni, -e, adj. (Geol.) Neptunic. [Pr.: -ni-an] – Din fr. neptunien.

DOOM

neptunián (-ni-an) adj. m., pl. neptuniéni (-ni-eni); f. neptuniánă, pl. neptuniéne

neptunienilor
NEPTUNIÁN, -Ă, neptunieni, -e, adj. (Geol.) Neptunic. [Pr.: -ni-an] – Din fr. neptunien.

DOOM

neptunián (-ni-an) adj. m., pl. neptuniéni (-ni-eni); f. neptuniánă, pl. neptuniéne

neptunism
NEPTUNÍSM s. n. Concepție în geologie care susține că toate rocile s-au format pe cale sedimentară. – Din fr. neptunisme.

DOOM

neptunísm s. n.

neptunismul
NEPTUNÍSM s. n. Concepție în geologie care susține că toate rocile s-au format pe cale sedimentară. – Din fr. neptunisme.

DOOM

neptunísm s. n.

neptunismului
NEPTUNÍSM s. n. Concepție în geologie care susține că toate rocile s-au format pe cale sedimentară. – Din fr. neptunisme.

DOOM

neptunísm s. n.

neptuniu
NEPTÚNIU s. n. Element chimic transuranic, metal de culoare albă-argintie, obținut pe cale sintetică, prin reacții nucleare. – Din fr. neptunium.

DOOM

neptúniu [niu pron. niu] s. n., art. neptúniul; simb. Np

neptuniul
NEPTÚNIU s. n. Element chimic transuranic, metal de culoare albă-argintie, obținut pe cale sintetică, prin reacții nucleare. – Din fr. neptunium.

DOOM

neptúniu [niu pron. niu] s. n., art. neptúniul; simb. Np

neptuniului
NEPTÚNIU s. n. Element chimic transuranic, metal de culoare albă-argintie, obținut pe cale sintetică, prin reacții nucleare. – Din fr. neptunium.

DOOM

neptúniu [niu pron. niu] s. n., art. neptúniul; simb. Np

neptunium
NEPTÚNIU s. n. Element chimic transuranic, metal de culoare albă-argintie, obținut pe cale sintetică, prin reacții nucleare. – Din fr. neptunium.

DOOM

neptúniu [niu pron. niu] s. n., art. neptúniul; simb. Np

neptunus
Saturnius, denumire purtată de Iupiter, de Neptunus și de Pluto, ca fii ai lui Saturnus.

nepunctual
NEPUNCTUÁL, -Ă, nepunctuali, -e, adj. (Despre oameni) Care nu este punctual; (rar) neexact. [Pr.: -tu-al] – Pref. ne- + punctual.

nepunctuala
NEPUNCTUÁL, -Ă, nepunctuali, -e, adj. (Despre oameni) Care nu este punctual; (rar) neexact. [Pr.: -tu-al] – Pref. ne- + punctual.

nepunctuale
NEPUNCTUÁL, -Ă, nepunctuali, -e, adj. (Despre oameni) Care nu este punctual; (rar) neexact. [Pr.: -tu-al] – Pref. ne- + punctual.

nepunctualei
NEPUNCTUÁL, -Ă, nepunctuali, -e, adj. (Despre oameni) Care nu este punctual; (rar) neexact. [Pr.: -tu-al] – Pref. ne- + punctual.

nepunctualele
NEPUNCTUÁL, -Ă, nepunctuali, -e, adj. (Despre oameni) Care nu este punctual; (rar) neexact. [Pr.: -tu-al] – Pref. ne- + punctual.

nepunctualelor
NEPUNCTUÁL, -Ă, nepunctuali, -e, adj. (Despre oameni) Care nu este punctual; (rar) neexact. [Pr.: -tu-al] – Pref. ne- + punctual.

nepunctuali
NEPUNCTUÁL, -Ă, nepunctuali, -e, adj. (Despre oameni) Care nu este punctual; (rar) neexact. [Pr.: -tu-al] – Pref. ne- + punctual.

nepunctualii
NEPUNCTUÁL, -Ă, nepunctuali, -e, adj. (Despre oameni) Care nu este punctual; (rar) neexact. [Pr.: -tu-al] – Pref. ne- + punctual.

nepunctualilor
NEPUNCTUÁL, -Ă, nepunctuali, -e, adj. (Despre oameni) Care nu este punctual; (rar) neexact. [Pr.: -tu-al] – Pref. ne- + punctual.

nepunctualul
NEPUNCTUÁL, -Ă, nepunctuali, -e, adj. (Despre oameni) Care nu este punctual; (rar) neexact. [Pr.: -tu-al] – Pref. ne- + punctual.

nepunctualului
NEPUNCTUÁL, -Ă, nepunctuali, -e, adj. (Despre oameni) Care nu este punctual; (rar) neexact. [Pr.: -tu-al] – Pref. ne- + punctual.

nepus
NEPÚS, -Ă, nepuși, -se, adj. (Pop. și fam.; în expr.) Pe (sau cu) nepusă masă = repede, fără întârziere; pe neașteptate, în mod surprinzător. – Pref. ne- + pus.

DOOM

nepús adj. m., pl. nepúși; f. nepúsă, pl. nepúse

nepusa
NEPÚS, -Ă, nepuși, -se, adj. (Pop. și fam.; în expr.) Pe (sau cu) nepusă masă = repede, fără întârziere; pe neașteptate, în mod surprinzător. – Pref. ne- + pus.

DOOM

nepús adj. m., pl. nepúși; f. nepúsă, pl. nepúse

nepuse
NEPÚS, -Ă, nepuși, -se, adj. (Pop. și fam.; în expr.) Pe (sau cu) nepusă masă = repede, fără întârziere; pe neașteptate, în mod surprinzător. – Pref. ne- + pus.

DOOM

nepús adj. m., pl. nepúși; f. nepúsă, pl. nepúse

nepusei
NEPÚS, -Ă, nepuși, -se, adj. (Pop. și fam.; în expr.) Pe (sau cu) nepusă masă = repede, fără întârziere; pe neașteptate, în mod surprinzător. – Pref. ne- + pus.

DOOM

nepús adj. m., pl. nepúși; f. nepúsă, pl. nepúse

nepusele
NEPÚS, -Ă, nepuși, -se, adj. (Pop. și fam.; în expr.) Pe (sau cu) nepusă masă = repede, fără întârziere; pe neașteptate, în mod surprinzător. – Pref. ne- + pus.

DOOM

nepús adj. m., pl. nepúși; f. nepúsă, pl. nepúse

nepuselor
NEPÚS, -Ă, nepuși, -se, adj. (Pop. și fam.; în expr.) Pe (sau cu) nepusă masă = repede, fără întârziere; pe neașteptate, în mod surprinzător. – Pref. ne- + pus.

DOOM

nepús adj. m., pl. nepúși; f. nepúsă, pl. nepúse

nepusul
NEPÚS, -Ă, nepuși, -se, adj. (Pop. și fam.; în expr.) Pe (sau cu) nepusă masă = repede, fără întârziere; pe neașteptate, în mod surprinzător. – Pref. ne- + pus.

DOOM

nepús adj. m., pl. nepúși; f. nepúsă, pl. nepúse

nepusului
NEPÚS, -Ă, nepuși, -se, adj. (Pop. și fam.; în expr.) Pe (sau cu) nepusă masă = repede, fără întârziere; pe neașteptate, în mod surprinzător. – Pref. ne- + pus.

DOOM

nepús adj. m., pl. nepúși; f. nepúsă, pl. nepúse

neputere
NEPUTÉRE s. f. (Rar) Incapacitate, neputință. Neputerea de a îndeplini aceste toate. MACEDONSKI, O. IV 82.

neputincioasa
NEPUTINCIÓS, -OÁSĂ, neputincioși, -oase, adj. 1. Care este lipsit de puterea de a face ceva, care nu are posibilitatea, capacitatea sau libertatea de a realiza ceva sau de a acționa; incapabil. ♦ (Despre sentimente) Care se consumă inutil, care nu duce la nimic; steril. 2. (Adesea substantivat) Lipsit de putere fizică, de forță; slab, nevolnic; p. ext. bolnav, infirm, schilod. – Pref. ne- + putincios.

DOOM

neputinciós adj. m., pl. neputincióși; f. neputincioásă, pl. neputincioáse

neputincioase
NEPUTINCIÓS, -OÁSĂ, neputincioși, -oase, adj. 1. Care este lipsit de puterea de a face ceva, care nu are posibilitatea, capacitatea sau libertatea de a realiza ceva sau de a acționa; incapabil. ♦ (Despre sentimente) Care se consumă inutil, care nu duce la nimic; steril. 2. (Adesea substantivat) Lipsit de putere fizică, de forță; slab, nevolnic; p. ext. bolnav, infirm, schilod. – Pref. ne- + putincios.

DOOM

neputinciós adj. m., pl. neputincióși; f. neputincioásă, pl. neputincioáse

neputincioasei
NEPUTINCIÓS, -OÁSĂ, neputincioși, -oase, adj. 1. Care este lipsit de puterea de a face ceva, care nu are posibilitatea, capacitatea sau libertatea de a realiza ceva sau de a acționa; incapabil. ♦ (Despre sentimente) Care se consumă inutil, care nu duce la nimic; steril. 2. (Adesea substantivat) Lipsit de putere fizică, de forță; slab, nevolnic; p. ext. bolnav, infirm, schilod. – Pref. ne- + putincios.

DOOM

neputinciós adj. m., pl. neputincióși; f. neputincioásă, pl. neputincioáse

neputincioasele
NEPUTINCIÓS, -OÁSĂ, neputincioși, -oase, adj. 1. Care este lipsit de puterea de a face ceva, care nu are posibilitatea, capacitatea sau libertatea de a realiza ceva sau de a acționa; incapabil. ♦ (Despre sentimente) Care se consumă inutil, care nu duce la nimic; steril. 2. (Adesea substantivat) Lipsit de putere fizică, de forță; slab, nevolnic; p. ext. bolnav, infirm, schilod. – Pref. ne- + putincios.

DOOM

neputinciós adj. m., pl. neputincióși; f. neputincioásă, pl. neputincioáse

neputincioaselor
NEPUTINCIÓS, -OÁSĂ, neputincioși, -oase, adj. 1. Care este lipsit de puterea de a face ceva, care nu are posibilitatea, capacitatea sau libertatea de a realiza ceva sau de a acționa; incapabil. ♦ (Despre sentimente) Care se consumă inutil, care nu duce la nimic; steril. 2. (Adesea substantivat) Lipsit de putere fizică, de forță; slab, nevolnic; p. ext. bolnav, infirm, schilod. – Pref. ne- + putincios.

DOOM

neputinciós adj. m., pl. neputincióși; f. neputincioásă, pl. neputincioáse

neputincios
NEPUTINCIÓS, -OÁSĂ, neputincioși, -oase, adj. 1. Care este lipsit de puterea de a face ceva, care nu are posibilitatea, capacitatea sau libertatea de a realiza ceva sau de a acționa; incapabil. ♦ (Despre sentimente) Care se consumă inutil, care nu duce la nimic; steril. 2. (Adesea substantivat) Lipsit de putere fizică, de forță; slab, nevolnic; p. ext. bolnav, infirm, schilod. – Pref. ne- + putincios.

DOOM

neputinciós adj. m., pl. neputincióși; f. neputincioásă, pl. neputincioáse

neputinciosul
NEPUTINCIÓS, -OÁSĂ, neputincioși, -oase, adj. 1. Care este lipsit de puterea de a face ceva, care nu are posibilitatea, capacitatea sau libertatea de a realiza ceva sau de a acționa; incapabil. ♦ (Despre sentimente) Care se consumă inutil, care nu duce la nimic; steril. 2. (Adesea substantivat) Lipsit de putere fizică, de forță; slab, nevolnic; p. ext. bolnav, infirm, schilod. – Pref. ne- + putincios.

DOOM

neputinciós adj. m., pl. neputincióși; f. neputincioásă, pl. neputincioáse

neputinciosului
NEPUTINCIÓS, -OÁSĂ, neputincioși, -oase, adj. 1. Care este lipsit de puterea de a face ceva, care nu are posibilitatea, capacitatea sau libertatea de a realiza ceva sau de a acționa; incapabil. ♦ (Despre sentimente) Care se consumă inutil, care nu duce la nimic; steril. 2. (Adesea substantivat) Lipsit de putere fizică, de forță; slab, nevolnic; p. ext. bolnav, infirm, schilod. – Pref. ne- + putincios.

DOOM

neputinciós adj. m., pl. neputincióși; f. neputincioásă, pl. neputincioáse

neputincioși
NEPUTINCIÓS, -OÁSĂ, neputincioși, -oase, adj. 1. Care este lipsit de puterea de a face ceva, care nu are posibilitatea, capacitatea sau libertatea de a realiza ceva sau de a acționa; incapabil. ♦ (Despre sentimente) Care se consumă inutil, care nu duce la nimic; steril. 2. (Adesea substantivat) Lipsit de putere fizică, de forță; slab, nevolnic; p. ext. bolnav, infirm, schilod. – Pref. ne- + putincios.

DOOM

neputinciós adj. m., pl. neputincióși; f. neputincioásă, pl. neputincioáse

neputincioșii
NEPUTINCIÓS, -OÁSĂ, neputincioși, -oase, adj. 1. Care este lipsit de puterea de a face ceva, care nu are posibilitatea, capacitatea sau libertatea de a realiza ceva sau de a acționa; incapabil. ♦ (Despre sentimente) Care se consumă inutil, care nu duce la nimic; steril. 2. (Adesea substantivat) Lipsit de putere fizică, de forță; slab, nevolnic; p. ext. bolnav, infirm, schilod. – Pref. ne- + putincios.

DOOM

neputinciós adj. m., pl. neputincióși; f. neputincioásă, pl. neputincioáse

neputincioșilor
NEPUTINCIÓS, -OÁSĂ, neputincioși, -oase, adj. 1. Care este lipsit de puterea de a face ceva, care nu are posibilitatea, capacitatea sau libertatea de a realiza ceva sau de a acționa; incapabil. ♦ (Despre sentimente) Care se consumă inutil, care nu duce la nimic; steril. 2. (Adesea substantivat) Lipsit de putere fizică, de forță; slab, nevolnic; p. ext. bolnav, infirm, schilod. – Pref. ne- + putincios.

DOOM

neputinciós adj. m., pl. neputincióși; f. neputincioásă, pl. neputincioáse

neputința
NEPUTÍNȚĂ, neputințe, s. f. 1. Faptul de a nu avea forța, posibilitatea, capacitatea, libertatea de a realiza ceva, de a acționa; incapacitate; imposibilitate. ◊ Loc. adj. și adv. Cu neputință = a) imposibil; irealizabil; b) (în mod) imaginar, ireal. 2. Lipsă de putere fizică, de forță, de energie; slăbiciune, nevolnicie; spec. stare proastă, suferință provocată de boală sau de bătrânețe; p. ext. (mai ales la pl.) bătrânețe; boală; infirmitate. ◊ Expr. (Fam.) A-l trece (pe cineva) neputința = a se scăpa pe el. – Pref. ne- + putință.

DOOM

neputínță s. f., g.-d. art. neputínței; pl. neputínțe

neputințe
NEPUTÍNȚĂ, neputințe, s. f. 1. Faptul de a nu avea forța, posibilitatea, capacitatea, libertatea de a realiza ceva, de a acționa; incapacitate; imposibilitate. ◊ Loc. adj. și adv. Cu neputință = a) imposibil; irealizabil; b) (în mod) imaginar, ireal. 2. Lipsă de putere fizică, de forță, de energie; slăbiciune, nevolnicie; spec. stare proastă, suferință provocată de boală sau de bătrânețe; p. ext. (mai ales la pl.) bătrânețe; boală; infirmitate. ◊ Expr. (Fam.) A-l trece (pe cineva) neputința = a se scăpa pe el. – Pref. ne- + putință.

DOOM

neputínță s. f., g.-d. art. neputínței; pl. neputínțe

neputinței
NEPUTÍNȚĂ, neputințe, s. f. 1. Faptul de a nu avea forța, posibilitatea, capacitatea, libertatea de a realiza ceva, de a acționa; incapacitate; imposibilitate. ◊ Loc. adj. și adv. Cu neputință = a) imposibil; irealizabil; b) (în mod) imaginar, ireal. 2. Lipsă de putere fizică, de forță, de energie; slăbiciune, nevolnicie; spec. stare proastă, suferință provocată de boală sau de bătrânețe; p. ext. (mai ales la pl.) bătrânețe; boală; infirmitate. ◊ Expr. (Fam.) A-l trece (pe cineva) neputința = a se scăpa pe el. – Pref. ne- + putință.

DOOM

neputínță s. f., g.-d. art. neputínței; pl. neputínțe

neputințele
NEPUTÍNȚĂ, neputințe, s. f. 1. Faptul de a nu avea forța, posibilitatea, capacitatea, libertatea de a realiza ceva, de a acționa; incapacitate; imposibilitate. ◊ Loc. adj. și adv. Cu neputință = a) imposibil; irealizabil; b) (în mod) imaginar, ireal. 2. Lipsă de putere fizică, de forță, de energie; slăbiciune, nevolnicie; spec. stare proastă, suferință provocată de boală sau de bătrânețe; p. ext. (mai ales la pl.) bătrânețe; boală; infirmitate. ◊ Expr. (Fam.) A-l trece (pe cineva) neputința = a se scăpa pe el. – Pref. ne- + putință.

DOOM

neputínță s. f., g.-d. art. neputínței; pl. neputínțe

neputințelor
NEPUTÍNȚĂ, neputințe, s. f. 1. Faptul de a nu avea forța, posibilitatea, capacitatea, libertatea de a realiza ceva, de a acționa; incapacitate; imposibilitate. ◊ Loc. adj. și adv. Cu neputință = a) imposibil; irealizabil; b) (în mod) imaginar, ireal. 2. Lipsă de putere fizică, de forță, de energie; slăbiciune, nevolnicie; spec. stare proastă, suferință provocată de boală sau de bătrânețe; p. ext. (mai ales la pl.) bătrânețe; boală; infirmitate. ◊ Expr. (Fam.) A-l trece (pe cineva) neputința = a se scăpa pe el. – Pref. ne- + putință.

DOOM

neputínță s. f., g.-d. art. neputínței; pl. neputínțe

nepuși
NEPÚS, -Ă, nepuși, -se, adj. (Pop. și fam.; în expr.) Pe (sau cu) nepusă masă = repede, fără întârziere; pe neașteptate, în mod surprinzător. – Pref. ne- + pus.

DOOM

nepús adj. m., pl. nepúși; f. nepúsă, pl. nepúse

nepușii
NEPÚS, -Ă, nepuși, -se, adj. (Pop. și fam.; în expr.) Pe (sau cu) nepusă masă = repede, fără întârziere; pe neașteptate, în mod surprinzător. – Pref. ne- + pus.

DOOM

nepús adj. m., pl. nepúși; f. nepúsă, pl. nepúse

nepușilor
NEPÚS, -Ă, nepuși, -se, adj. (Pop. și fam.; în expr.) Pe (sau cu) nepusă masă = repede, fără întârziere; pe neașteptate, în mod surprinzător. – Pref. ne- + pus.

DOOM

nepús adj. m., pl. nepúși; f. nepúsă, pl. nepúse

nepământean
NEPĂMÂNTEÁN, -Ă, nepământeni, -e, adj. (Adesea substantivat) Care nu este de pe pământ, care pare detașat de cele pământești; nepământesc; fig. care pare din altă lume. – Pref. ne- + pământean.

DOOM

!nepământeán adj. m., s. m., pl. nepământéni; adj. f., s. f. nepământeánă, pl. nepământéne

nepământeana
NEPĂMÂNTEÁN, -Ă, nepământeni, -e, adj. (Adesea substantivat) Care nu este de pe pământ, care pare detașat de cele pământești; nepământesc; fig. care pare din altă lume. – Pref. ne- + pământean.

DOOM

!nepământeán adj. m., s. m., pl. nepământéni; adj. f., s. f. nepământeánă, pl. nepământéne

nepământeanul
NEPĂMÂNTEÁN, -Ă, nepământeni, -e, adj. (Adesea substantivat) Care nu este de pe pământ, care pare detașat de cele pământești; nepământesc; fig. care pare din altă lume. – Pref. ne- + pământean.

DOOM

!nepământeán adj. m., s. m., pl. nepământéni; adj. f., s. f. nepământeánă, pl. nepământéne

nepământeanului
NEPĂMÂNTEÁN, -Ă, nepământeni, -e, adj. (Adesea substantivat) Care nu este de pe pământ, care pare detașat de cele pământești; nepământesc; fig. care pare din altă lume. – Pref. ne- + pământean.

DOOM

!nepământeán adj. m., s. m., pl. nepământéni; adj. f., s. f. nepământeánă, pl. nepământéne

nepământeasca
NEPĂMÂNTÉSC, -EÁSCĂ, nepământești, adj. Nepământean. – Pref. ne- + pământesc.

DOOM

nepământésc adj. m., f. nepământeáscă; pl. m. și f. nepământéști

nepământene
NEPĂMÂNTEÁN, -Ă, nepământeni, -e, adj. (Adesea substantivat) Care nu este de pe pământ, care pare detașat de cele pământești; nepământesc; fig. care pare din altă lume. – Pref. ne- + pământean.

DOOM

!nepământeán adj. m., s. m., pl. nepământéni; adj. f., s. f. nepământeánă, pl. nepământéne

nepământenei
NEPĂMÂNTEÁN, -Ă, nepământeni, -e, adj. (Adesea substantivat) Care nu este de pe pământ, care pare detașat de cele pământești; nepământesc; fig. care pare din altă lume. – Pref. ne- + pământean.

DOOM

!nepământeán adj. m., s. m., pl. nepământéni; adj. f., s. f. nepământeánă, pl. nepământéne

nepământenele
NEPĂMÂNTEÁN, -Ă, nepământeni, -e, adj. (Adesea substantivat) Care nu este de pe pământ, care pare detașat de cele pământești; nepământesc; fig. care pare din altă lume. – Pref. ne- + pământean.

DOOM

!nepământeán adj. m., s. m., pl. nepământéni; adj. f., s. f. nepământeánă, pl. nepământéne

nepământenelor
NEPĂMÂNTEÁN, -Ă, nepământeni, -e, adj. (Adesea substantivat) Care nu este de pe pământ, care pare detașat de cele pământești; nepământesc; fig. care pare din altă lume. – Pref. ne- + pământean.

DOOM

!nepământeán adj. m., s. m., pl. nepământéni; adj. f., s. f. nepământeánă, pl. nepământéne

nepământeni
NEPĂMÂNTEÁN, -Ă, nepământeni, -e, adj. (Adesea substantivat) Care nu este de pe pământ, care pare detașat de cele pământești; nepământesc; fig. care pare din altă lume. – Pref. ne- + pământean.

DOOM

!nepământeán adj. m., s. m., pl. nepământéni; adj. f., s. f. nepământeánă, pl. nepământéne

nepământenii
NEPĂMÂNTEÁN, -Ă, nepământeni, -e, adj. (Adesea substantivat) Care nu este de pe pământ, care pare detașat de cele pământești; nepământesc; fig. care pare din altă lume. – Pref. ne- + pământean.

DOOM

!nepământeán adj. m., s. m., pl. nepământéni; adj. f., s. f. nepământeánă, pl. nepământéne

nepământenilor
NEPĂMÂNTEÁN, -Ă, nepământeni, -e, adj. (Adesea substantivat) Care nu este de pe pământ, care pare detașat de cele pământești; nepământesc; fig. care pare din altă lume. – Pref. ne- + pământean.

DOOM

!nepământeán adj. m., s. m., pl. nepământéni; adj. f., s. f. nepământeánă, pl. nepământéne

nepământesc
NEPĂMÂNTÉSC, -EÁSCĂ, nepământești, adj. Nepământean. – Pref. ne- + pământesc.

DOOM

nepământésc adj. m., f. nepământeáscă; pl. m. și f. nepământéști

nepământescul
NEPĂMÂNTÉSC, -EÁSCĂ, nepământești, adj. Nepământean. – Pref. ne- + pământesc.

DOOM

nepământésc adj. m., f. nepământeáscă; pl. m. și f. nepământéști

nepământescului
NEPĂMÂNTÉSC, -EÁSCĂ, nepământești, adj. Nepământean. – Pref. ne- + pământesc.

DOOM

nepământésc adj. m., f. nepământeáscă; pl. m. și f. nepământéști

nepământești
NEPĂMÂNTÉSC, -EÁSCĂ, nepământești, adj. Nepământean. – Pref. ne- + pământesc.

DOOM

nepământésc adj. m., f. nepământeáscă; pl. m. și f. nepământéști

nepământeștii
NEPĂMÂNTÉSC, -EÁSCĂ, nepământești, adj. Nepământean. – Pref. ne- + pământesc.

DOOM

nepământésc adj. m., f. nepământeáscă; pl. m. și f. nepământéști

nepământeștile
NEPĂMÂNTÉSC, -EÁSCĂ, nepământești, adj. Nepământean. – Pref. ne- + pământesc.

DOOM

nepământésc adj. m., f. nepământeáscă; pl. m. și f. nepământéști

nepământeștilor
NEPĂMÂNTÉSC, -EÁSCĂ, nepământești, adj. Nepământean. – Pref. ne- + pământesc.

DOOM

nepământésc adj. m., f. nepământeáscă; pl. m. și f. nepământéști

nepămîntean
NEPĂMÂNTEÁN, -Ă, nepământeni, -e, adj. (Adesea substantivat) Care nu este de pe pământ, care pare detașat de cele pământești; nepământesc; fig. care pare din altă lume. – Pref. ne- + pământean.

DOOM

!nepământeán adj. m., s. m., pl. nepământéni; adj. f., s. f. nepământeánă, pl. nepământéne

nepămînteana
NEPĂMÂNTEÁN, -Ă, nepământeni, -e, adj. (Adesea substantivat) Care nu este de pe pământ, care pare detașat de cele pământești; nepământesc; fig. care pare din altă lume. – Pref. ne- + pământean.

DOOM

!nepământeán adj. m., s. m., pl. nepământéni; adj. f., s. f. nepământeánă, pl. nepământéne

nepămînteanul
NEPĂMÂNTEÁN, -Ă, nepământeni, -e, adj. (Adesea substantivat) Care nu este de pe pământ, care pare detașat de cele pământești; nepământesc; fig. care pare din altă lume. – Pref. ne- + pământean.

DOOM

!nepământeán adj. m., s. m., pl. nepământéni; adj. f., s. f. nepământeánă, pl. nepământéne

nepămînteanului
NEPĂMÂNTEÁN, -Ă, nepământeni, -e, adj. (Adesea substantivat) Care nu este de pe pământ, care pare detașat de cele pământești; nepământesc; fig. care pare din altă lume. – Pref. ne- + pământean.

DOOM

!nepământeán adj. m., s. m., pl. nepământéni; adj. f., s. f. nepământeánă, pl. nepământéne

nepămînteasca
NEPĂMÂNTÉSC, -EÁSCĂ, nepământești, adj. Nepământean. – Pref. ne- + pământesc.

DOOM

nepământésc adj. m., f. nepământeáscă; pl. m. și f. nepământéști

nepămîntene
NEPĂMÂNTEÁN, -Ă, nepământeni, -e, adj. (Adesea substantivat) Care nu este de pe pământ, care pare detașat de cele pământești; nepământesc; fig. care pare din altă lume. – Pref. ne- + pământean.

DOOM

!nepământeán adj. m., s. m., pl. nepământéni; adj. f., s. f. nepământeánă, pl. nepământéne

nepămîntenei
NEPĂMÂNTEÁN, -Ă, nepământeni, -e, adj. (Adesea substantivat) Care nu este de pe pământ, care pare detașat de cele pământești; nepământesc; fig. care pare din altă lume. – Pref. ne- + pământean.

DOOM

!nepământeán adj. m., s. m., pl. nepământéni; adj. f., s. f. nepământeánă, pl. nepământéne

nepămîntenele
NEPĂMÂNTEÁN, -Ă, nepământeni, -e, adj. (Adesea substantivat) Care nu este de pe pământ, care pare detașat de cele pământești; nepământesc; fig. care pare din altă lume. – Pref. ne- + pământean.

DOOM

!nepământeán adj. m., s. m., pl. nepământéni; adj. f., s. f. nepământeánă, pl. nepământéne

nepămîntenelor
NEPĂMÂNTEÁN, -Ă, nepământeni, -e, adj. (Adesea substantivat) Care nu este de pe pământ, care pare detașat de cele pământești; nepământesc; fig. care pare din altă lume. – Pref. ne- + pământean.

DOOM

!nepământeán adj. m., s. m., pl. nepământéni; adj. f., s. f. nepământeánă, pl. nepământéne

nepămînteni
NEPĂMÂNTEÁN, -Ă, nepământeni, -e, adj. (Adesea substantivat) Care nu este de pe pământ, care pare detașat de cele pământești; nepământesc; fig. care pare din altă lume. – Pref. ne- + pământean.

DOOM

!nepământeán adj. m., s. m., pl. nepământéni; adj. f., s. f. nepământeánă, pl. nepământéne

nepămîntenii
NEPĂMÂNTEÁN, -Ă, nepământeni, -e, adj. (Adesea substantivat) Care nu este de pe pământ, care pare detașat de cele pământești; nepământesc; fig. care pare din altă lume. – Pref. ne- + pământean.

DOOM

!nepământeán adj. m., s. m., pl. nepământéni; adj. f., s. f. nepământeánă, pl. nepământéne

nepămîntenilor
NEPĂMÂNTEÁN, -Ă, nepământeni, -e, adj. (Adesea substantivat) Care nu este de pe pământ, care pare detașat de cele pământești; nepământesc; fig. care pare din altă lume. – Pref. ne- + pământean.

DOOM

!nepământeán adj. m., s. m., pl. nepământéni; adj. f., s. f. nepământeánă, pl. nepământéne

nepămîntesc
NEPĂMÂNTÉSC, -EÁSCĂ, nepământești, adj. Nepământean. – Pref. ne- + pământesc.

DOOM

nepământésc adj. m., f. nepământeáscă; pl. m. și f. nepământéști

nepămîntescul
NEPĂMÂNTÉSC, -EÁSCĂ, nepământești, adj. Nepământean. – Pref. ne- + pământesc.

DOOM

nepământésc adj. m., f. nepământeáscă; pl. m. și f. nepământéști

nepămîntescului
NEPĂMÂNTÉSC, -EÁSCĂ, nepământești, adj. Nepământean. – Pref. ne- + pământesc.

DOOM

nepământésc adj. m., f. nepământeáscă; pl. m. și f. nepământéști

nepămîntești
NEPĂMÂNTÉSC, -EÁSCĂ, nepământești, adj. Nepământean. – Pref. ne- + pământesc.

DOOM

nepământésc adj. m., f. nepământeáscă; pl. m. și f. nepământéști

nepămînteștii
NEPĂMÂNTÉSC, -EÁSCĂ, nepământești, adj. Nepământean. – Pref. ne- + pământesc.

DOOM

nepământésc adj. m., f. nepământeáscă; pl. m. și f. nepământéști

nepămînteștile
NEPĂMÂNTÉSC, -EÁSCĂ, nepământești, adj. Nepământean. – Pref. ne- + pământesc.

DOOM

nepământésc adj. m., f. nepământeáscă; pl. m. și f. nepământéști

nepămînteștilor
NEPĂMÂNTÉSC, -EÁSCĂ, nepământești, adj. Nepământean. – Pref. ne- + pământesc.

DOOM

nepământésc adj. m., f. nepământeáscă; pl. m. și f. nepământéști

nepărtinire
NEPĂRTINÍRE s. f. Imparțialitate, obiectivitate. – Pref. ne- + părtinire.

DOOM

nepărtiníre s. f., g.-d. art. nepărtinírii

nepărtinirea
NEPĂRTINÍRE s. f. Imparțialitate, obiectivitate. – Pref. ne- + părtinire.

DOOM

nepărtiníre s. f., g.-d. art. nepărtinírii

nepărtiniri
NEPĂRTINÍRE s. f. Imparțialitate, obiectivitate. – Pref. ne- + părtinire.

DOOM

nepărtiníre s. f., g.-d. art. nepărtinírii

nepărtinirii
NEPĂRTINÍRE s. f. Imparțialitate, obiectivitate. – Pref. ne- + părtinire.

DOOM

nepărtiníre s. f., g.-d. art. nepărtinírii

nepărtinitoare
NEPĂRTINITÓR, -OÁRE, nepărtinitori, -oare, adj. Imparțial, drept, obiectiv. – Pref. ne- + părtinitor.

DOOM

nepărtinitór adj. m., pl. nepărtinitóri; f. sg. și pl. nepărtinitoáre

nepărtinitoarea
NEPĂRTINITÓR, -OÁRE, nepărtinitori, -oare, adj. Imparțial, drept, obiectiv. – Pref. ne- + părtinitor.

DOOM

nepărtinitór adj. m., pl. nepărtinitóri; f. sg. și pl. nepărtinitoáre

nepărtinitoarei
NEPĂRTINITÓR, -OÁRE, nepărtinitori, -oare, adj. Imparțial, drept, obiectiv. – Pref. ne- + părtinitor.

DOOM

nepărtinitór adj. m., pl. nepărtinitóri; f. sg. și pl. nepărtinitoáre

nepărtinitoarele
NEPĂRTINITÓR, -OÁRE, nepărtinitori, -oare, adj. Imparțial, drept, obiectiv. – Pref. ne- + părtinitor.

DOOM

nepărtinitór adj. m., pl. nepărtinitóri; f. sg. și pl. nepărtinitoáre

nepărtinitoarelor
NEPĂRTINITÓR, -OÁRE, nepărtinitori, -oare, adj. Imparțial, drept, obiectiv. – Pref. ne- + părtinitor.

DOOM

nepărtinitór adj. m., pl. nepărtinitóri; f. sg. și pl. nepărtinitoáre

nepărtinitor
NEPĂRTINITÓR, -OÁRE, nepărtinitori, -oare, adj. Imparțial, drept, obiectiv. – Pref. ne- + părtinitor.

DOOM

nepărtinitór adj. m., pl. nepărtinitóri; f. sg. și pl. nepărtinitoáre

nepărtinitori
NEPĂRTINITÓR, -OÁRE, nepărtinitori, -oare, adj. Imparțial, drept, obiectiv. – Pref. ne- + părtinitor.

DOOM

nepărtinitór adj. m., pl. nepărtinitóri; f. sg. și pl. nepărtinitoáre

nepărtinitorii
NEPĂRTINITÓR, -OÁRE, nepărtinitori, -oare, adj. Imparțial, drept, obiectiv. – Pref. ne- + părtinitor.

DOOM

nepărtinitór adj. m., pl. nepărtinitóri; f. sg. și pl. nepărtinitoáre

nepărtinitorilor
NEPĂRTINITÓR, -OÁRE, nepărtinitori, -oare, adj. Imparțial, drept, obiectiv. – Pref. ne- + părtinitor.

DOOM

nepărtinitór adj. m., pl. nepărtinitóri; f. sg. și pl. nepărtinitoáre

nepărtinitorul
NEPĂRTINITÓR, -OÁRE, nepărtinitori, -oare, adj. Imparțial, drept, obiectiv. – Pref. ne- + părtinitor.

DOOM

nepărtinitór adj. m., pl. nepărtinitóri; f. sg. și pl. nepărtinitoáre

nepărtinitorului
NEPĂRTINITÓR, -OÁRE, nepărtinitori, -oare, adj. Imparțial, drept, obiectiv. – Pref. ne- + părtinitor.

DOOM

nepărtinitór adj. m., pl. nepărtinitóri; f. sg. și pl. nepărtinitoáre

nepăsare
NEPĂSÁRE s. f. 1. Lipsă de griji, de frământări; situație, stare în care se află cel lipsit de griji, de frământări. ◊ Loc adv. (Pop.) În nepăsare = nepăsător, vesel. 2. Lipsă de interes față de ceea ce se petrece în jur; indiferență, indolență, apatie; pasivitate. – Pref. ne- + păsare.

DOOM

nepăsáre s. f., g.-d. art. nepăsắrii

nepăsătoare
NEPĂSĂTÓR, -OÁRE, nepăsători, -oare, adj. Care nu-și face griji, necazuri; calm, senin; (curent) care nu manifestă niciun fel de interes față de ceea ce se petrece în jurul său; indolent, apatic; indiferent. – Pref. ne- + păsător (înv. „grijuliu” < păsa).

DOOM

nepăsătór adj. m., pl. nepăsătóri; f. sg. și pl. nepăsătoáre

nepăsătoarea
NEPĂSĂTÓR, -OÁRE, nepăsători, -oare, adj. Care nu-și face griji, necazuri; calm, senin; (curent) care nu manifestă niciun fel de interes față de ceea ce se petrece în jurul său; indolent, apatic; indiferent. – Pref. ne- + păsător (înv. „grijuliu” < păsa).

DOOM

nepăsătór adj. m., pl. nepăsătóri; f. sg. și pl. nepăsătoáre

nepăsătoarei
NEPĂSĂTÓR, -OÁRE, nepăsători, -oare, adj. Care nu-și face griji, necazuri; calm, senin; (curent) care nu manifestă niciun fel de interes față de ceea ce se petrece în jurul său; indolent, apatic; indiferent. – Pref. ne- + păsător (înv. „grijuliu” < păsa).

DOOM

nepăsătór adj. m., pl. nepăsătóri; f. sg. și pl. nepăsătoáre

nepăsătoarele
NEPĂSĂTÓR, -OÁRE, nepăsători, -oare, adj. Care nu-și face griji, necazuri; calm, senin; (curent) care nu manifestă niciun fel de interes față de ceea ce se petrece în jurul său; indolent, apatic; indiferent. – Pref. ne- + păsător (înv. „grijuliu” < păsa).

DOOM

nepăsătór adj. m., pl. nepăsătóri; f. sg. și pl. nepăsătoáre

nepăsătoarelor
NEPĂSĂTÓR, -OÁRE, nepăsători, -oare, adj. Care nu-și face griji, necazuri; calm, senin; (curent) care nu manifestă niciun fel de interes față de ceea ce se petrece în jurul său; indolent, apatic; indiferent. – Pref. ne- + păsător (înv. „grijuliu” < păsa).

DOOM

nepăsătór adj. m., pl. nepăsătóri; f. sg. și pl. nepăsătoáre

nepăsător
NEPĂSĂTÓR, -OÁRE, nepăsători, -oare, adj. Care nu-și face griji, necazuri; calm, senin; (curent) care nu manifestă niciun fel de interes față de ceea ce se petrece în jurul său; indolent, apatic; indiferent. – Pref. ne- + păsător (înv. „grijuliu” < păsa).

DOOM

nepăsătór adj. m., pl. nepăsătóri; f. sg. și pl. nepăsătoáre

nepăsători
NEPĂSĂTÓR, -OÁRE, nepăsători, -oare, adj. Care nu-și face griji, necazuri; calm, senin; (curent) care nu manifestă niciun fel de interes față de ceea ce se petrece în jurul său; indolent, apatic; indiferent. – Pref. ne- + păsător (înv. „grijuliu” < păsa).

DOOM

nepăsătór adj. m., pl. nepăsătóri; f. sg. și pl. nepăsătoáre

nepăsătorii
NEPĂSĂTÓR, -OÁRE, nepăsători, -oare, adj. Care nu-și face griji, necazuri; calm, senin; (curent) care nu manifestă niciun fel de interes față de ceea ce se petrece în jurul său; indolent, apatic; indiferent. – Pref. ne- + păsător (înv. „grijuliu” < păsa).

DOOM

nepăsătór adj. m., pl. nepăsătóri; f. sg. și pl. nepăsătoáre

nepăsătorilor
NEPĂSĂTÓR, -OÁRE, nepăsători, -oare, adj. Care nu-și face griji, necazuri; calm, senin; (curent) care nu manifestă niciun fel de interes față de ceea ce se petrece în jurul său; indolent, apatic; indiferent. – Pref. ne- + păsător (înv. „grijuliu” < păsa).

DOOM

nepăsătór adj. m., pl. nepăsătóri; f. sg. și pl. nepăsătoáre

nepăsătorul
NEPĂSĂTÓR, -OÁRE, nepăsători, -oare, adj. Care nu-și face griji, necazuri; calm, senin; (curent) care nu manifestă niciun fel de interes față de ceea ce se petrece în jurul său; indolent, apatic; indiferent. – Pref. ne- + păsător (înv. „grijuliu” < păsa).

DOOM

nepăsătór adj. m., pl. nepăsătóri; f. sg. și pl. nepăsătoáre

nepăsătorului
NEPĂSĂTÓR, -OÁRE, nepăsători, -oare, adj. Care nu-și face griji, necazuri; calm, senin; (curent) care nu manifestă niciun fel de interes față de ceea ce se petrece în jurul său; indolent, apatic; indiferent. – Pref. ne- + păsător (înv. „grijuliu” < păsa).

DOOM

nepăsătór adj. m., pl. nepăsătóri; f. sg. și pl. nepăsătoáre

nepătat
NEPĂTÁT, -Ă, nepătați, -te, adj. Care nu este pătat; fig. curat, neprihănit; nevinovat. – Pref. ne- + pătat.

DOOM

nepătát adj. m., pl. nepătáți; f. nepătátă, pl. nepătáte

nepătata
NEPĂTÁT, -Ă, nepătați, -te, adj. Care nu este pătat; fig. curat, neprihănit; nevinovat. – Pref. ne- + pătat.

DOOM

nepătát adj. m., pl. nepătáți; f. nepătátă, pl. nepătáte

nepătate
NEPĂTÁT, -Ă, nepătați, -te, adj. Care nu este pătat; fig. curat, neprihănit; nevinovat. – Pref. ne- + pătat.

DOOM

nepătát adj. m., pl. nepătáți; f. nepătátă, pl. nepătáte

nepătatei
NEPĂTÁT, -Ă, nepătați, -te, adj. Care nu este pătat; fig. curat, neprihănit; nevinovat. – Pref. ne- + pătat.

DOOM

nepătát adj. m., pl. nepătáți; f. nepătátă, pl. nepătáte

nepătatele
NEPĂTÁT, -Ă, nepătați, -te, adj. Care nu este pătat; fig. curat, neprihănit; nevinovat. – Pref. ne- + pătat.

DOOM

nepătát adj. m., pl. nepătáți; f. nepătátă, pl. nepătáte

nepătatelor
NEPĂTÁT, -Ă, nepătați, -te, adj. Care nu este pătat; fig. curat, neprihănit; nevinovat. – Pref. ne- + pătat.

DOOM

nepătát adj. m., pl. nepătáți; f. nepătátă, pl. nepătáte

nepătatul
NEPĂTÁT, -Ă, nepătați, -te, adj. Care nu este pătat; fig. curat, neprihănit; nevinovat. – Pref. ne- + pătat.

DOOM

nepătát adj. m., pl. nepătáți; f. nepătátă, pl. nepătáte

nepătatului
NEPĂTÁT, -Ă, nepătați, -te, adj. Care nu este pătat; fig. curat, neprihănit; nevinovat. – Pref. ne- + pătat.

DOOM

nepătát adj. m., pl. nepătáți; f. nepătátă, pl. nepătáte

nepătați
NEPĂTÁT, -Ă, nepătați, -te, adj. Care nu este pătat; fig. curat, neprihănit; nevinovat. – Pref. ne- + pătat.

DOOM

nepătát adj. m., pl. nepătáți; f. nepătátă, pl. nepătáte

nepătații
NEPĂTÁT, -Ă, nepătați, -te, adj. Care nu este pătat; fig. curat, neprihănit; nevinovat. – Pref. ne- + pătat.

DOOM

nepătát adj. m., pl. nepătáți; f. nepătátă, pl. nepătáte

nepătaților
NEPĂTÁT, -Ă, nepătați, -te, adj. Care nu este pătat; fig. curat, neprihănit; nevinovat. – Pref. ne- + pătat.

DOOM

nepătát adj. m., pl. nepătáți; f. nepătátă, pl. nepătáte

nepătruns
NEPĂTRÚNS, -Ă, nepătrunși, -se, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi pătruns, străbătut; impenetrabil; spec. prin care nu răzbate lumina; întunecat, întunecos; p. ext. des. ♦ (Despre figură, ochi) Care nu trădează gândurile, sentimentele; impenetrabil. 2. Fig. Care nu poate fi pătruns cu mintea, de neînțeles; tainic, misterios, necunoscut. – Pref. ne- + pătruns.

DOOM

nepătrúns (-pă-truns) adj. m., pl. nepătrúnși; f. nepătrúnsă, pl. nepătrúnse

nepătrunsa
NEPĂTRÚNS, -Ă, nepătrunși, -se, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi pătruns, străbătut; impenetrabil; spec. prin care nu răzbate lumina; întunecat, întunecos; p. ext. des. ♦ (Despre figură, ochi) Care nu trădează gândurile, sentimentele; impenetrabil. 2. Fig. Care nu poate fi pătruns cu mintea, de neînțeles; tainic, misterios, necunoscut. – Pref. ne- + pătruns.

DOOM

nepătrúns (-pă-truns) adj. m., pl. nepătrúnși; f. nepătrúnsă, pl. nepătrúnse

nepătrunse
NEPĂTRÚNS, -Ă, nepătrunși, -se, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi pătruns, străbătut; impenetrabil; spec. prin care nu răzbate lumina; întunecat, întunecos; p. ext. des. ♦ (Despre figură, ochi) Care nu trădează gândurile, sentimentele; impenetrabil. 2. Fig. Care nu poate fi pătruns cu mintea, de neînțeles; tainic, misterios, necunoscut. – Pref. ne- + pătruns.

DOOM

nepătrúns (-pă-truns) adj. m., pl. nepătrúnși; f. nepătrúnsă, pl. nepătrúnse

nepătrunsei
NEPĂTRÚNS, -Ă, nepătrunși, -se, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi pătruns, străbătut; impenetrabil; spec. prin care nu răzbate lumina; întunecat, întunecos; p. ext. des. ♦ (Despre figură, ochi) Care nu trădează gândurile, sentimentele; impenetrabil. 2. Fig. Care nu poate fi pătruns cu mintea, de neînțeles; tainic, misterios, necunoscut. – Pref. ne- + pătruns.

DOOM

nepătrúns (-pă-truns) adj. m., pl. nepătrúnși; f. nepătrúnsă, pl. nepătrúnse

nepătrunsele
NEPĂTRÚNS, -Ă, nepătrunși, -se, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi pătruns, străbătut; impenetrabil; spec. prin care nu răzbate lumina; întunecat, întunecos; p. ext. des. ♦ (Despre figură, ochi) Care nu trădează gândurile, sentimentele; impenetrabil. 2. Fig. Care nu poate fi pătruns cu mintea, de neînțeles; tainic, misterios, necunoscut. – Pref. ne- + pătruns.

DOOM

nepătrúns (-pă-truns) adj. m., pl. nepătrúnși; f. nepătrúnsă, pl. nepătrúnse

nepătrunselor
NEPĂTRÚNS, -Ă, nepătrunși, -se, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi pătruns, străbătut; impenetrabil; spec. prin care nu răzbate lumina; întunecat, întunecos; p. ext. des. ♦ (Despre figură, ochi) Care nu trădează gândurile, sentimentele; impenetrabil. 2. Fig. Care nu poate fi pătruns cu mintea, de neînțeles; tainic, misterios, necunoscut. – Pref. ne- + pătruns.

DOOM

nepătrúns (-pă-truns) adj. m., pl. nepătrúnși; f. nepătrúnsă, pl. nepătrúnse

nepătrunsul
NEPĂTRÚNS, -Ă, nepătrunși, -se, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi pătruns, străbătut; impenetrabil; spec. prin care nu răzbate lumina; întunecat, întunecos; p. ext. des. ♦ (Despre figură, ochi) Care nu trădează gândurile, sentimentele; impenetrabil. 2. Fig. Care nu poate fi pătruns cu mintea, de neînțeles; tainic, misterios, necunoscut. – Pref. ne- + pătruns.

DOOM

nepătrúns (-pă-truns) adj. m., pl. nepătrúnși; f. nepătrúnsă, pl. nepătrúnse

nepătrunsului
NEPĂTRÚNS, -Ă, nepătrunși, -se, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi pătruns, străbătut; impenetrabil; spec. prin care nu răzbate lumina; întunecat, întunecos; p. ext. des. ♦ (Despre figură, ochi) Care nu trădează gândurile, sentimentele; impenetrabil. 2. Fig. Care nu poate fi pătruns cu mintea, de neînțeles; tainic, misterios, necunoscut. – Pref. ne- + pătruns.

DOOM

nepătrúns (-pă-truns) adj. m., pl. nepătrúnși; f. nepătrúnsă, pl. nepătrúnse

nepătrunși
NEPĂTRÚNS, -Ă, nepătrunși, -se, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi pătruns, străbătut; impenetrabil; spec. prin care nu răzbate lumina; întunecat, întunecos; p. ext. des. ♦ (Despre figură, ochi) Care nu trădează gândurile, sentimentele; impenetrabil. 2. Fig. Care nu poate fi pătruns cu mintea, de neînțeles; tainic, misterios, necunoscut. – Pref. ne- + pătruns.

DOOM

nepătrúns (-pă-truns) adj. m., pl. nepătrúnși; f. nepătrúnsă, pl. nepătrúnse

nepătrunșii
NEPĂTRÚNS, -Ă, nepătrunși, -se, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi pătruns, străbătut; impenetrabil; spec. prin care nu răzbate lumina; întunecat, întunecos; p. ext. des. ♦ (Despre figură, ochi) Care nu trădează gândurile, sentimentele; impenetrabil. 2. Fig. Care nu poate fi pătruns cu mintea, de neînțeles; tainic, misterios, necunoscut. – Pref. ne- + pătruns.

DOOM

nepătrúns (-pă-truns) adj. m., pl. nepătrúnși; f. nepătrúnsă, pl. nepătrúnse

nepătrunșilor
NEPĂTRÚNS, -Ă, nepătrunși, -se, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi pătruns, străbătut; impenetrabil; spec. prin care nu răzbate lumina; întunecat, întunecos; p. ext. des. ♦ (Despre figură, ochi) Care nu trădează gândurile, sentimentele; impenetrabil. 2. Fig. Care nu poate fi pătruns cu mintea, de neînțeles; tainic, misterios, necunoscut. – Pref. ne- + pătruns.

DOOM

nepătrúns (-pă-truns) adj. m., pl. nepătrúnși; f. nepătrúnsă, pl. nepătrúnse

nerambursabil
NERAMBURSÁBIL, -Ă, nerambursabili, -e, adj. Care nu poate sau nu trebuie să fie rambursat. – Pref. ne- + rambursabil.

DOOM

*nerambursábil adj. m., pl. nerambursábili; f. nerambursábilă, pl. nerambursábile

nerambursabila
NERAMBURSÁBIL, -Ă, nerambursabili, -e, adj. Care nu poate sau nu trebuie să fie rambursat. – Pref. ne- + rambursabil.

DOOM

*nerambursábil adj. m., pl. nerambursábili; f. nerambursábilă, pl. nerambursábile

nerambursabile
NERAMBURSÁBIL, -Ă, nerambursabili, -e, adj. Care nu poate sau nu trebuie să fie rambursat. – Pref. ne- + rambursabil.

DOOM

*nerambursábil adj. m., pl. nerambursábili; f. nerambursábilă, pl. nerambursábile

nerambursabilei
NERAMBURSÁBIL, -Ă, nerambursabili, -e, adj. Care nu poate sau nu trebuie să fie rambursat. – Pref. ne- + rambursabil.

DOOM

*nerambursábil adj. m., pl. nerambursábili; f. nerambursábilă, pl. nerambursábile

nerambursabilele
NERAMBURSÁBIL, -Ă, nerambursabili, -e, adj. Care nu poate sau nu trebuie să fie rambursat. – Pref. ne- + rambursabil.

DOOM

*nerambursábil adj. m., pl. nerambursábili; f. nerambursábilă, pl. nerambursábile

nerambursabilelor
NERAMBURSÁBIL, -Ă, nerambursabili, -e, adj. Care nu poate sau nu trebuie să fie rambursat. – Pref. ne- + rambursabil.

DOOM

*nerambursábil adj. m., pl. nerambursábili; f. nerambursábilă, pl. nerambursábile

nerambursabili
NERAMBURSÁBIL, -Ă, nerambursabili, -e, adj. Care nu poate sau nu trebuie să fie rambursat. – Pref. ne- + rambursabil.

DOOM

*nerambursábil adj. m., pl. nerambursábili; f. nerambursábilă, pl. nerambursábile

nerambursabilii
NERAMBURSÁBIL, -Ă, nerambursabili, -e, adj. Care nu poate sau nu trebuie să fie rambursat. – Pref. ne- + rambursabil.

DOOM

*nerambursábil adj. m., pl. nerambursábili; f. nerambursábilă, pl. nerambursábile

nerambursabililor
NERAMBURSÁBIL, -Ă, nerambursabili, -e, adj. Care nu poate sau nu trebuie să fie rambursat. – Pref. ne- + rambursabil.

DOOM

*nerambursábil adj. m., pl. nerambursábili; f. nerambursábilă, pl. nerambursábile

nerambursabilul
NERAMBURSÁBIL, -Ă, nerambursabili, -e, adj. Care nu poate sau nu trebuie să fie rambursat. – Pref. ne- + rambursabil.

DOOM

*nerambursábil adj. m., pl. nerambursábili; f. nerambursábilă, pl. nerambursábile

nerambursabilului
NERAMBURSÁBIL, -Ă, nerambursabili, -e, adj. Care nu poate sau nu trebuie să fie rambursat. – Pref. ne- + rambursabil.

DOOM

*nerambursábil adj. m., pl. nerambursábili; f. nerambursábilă, pl. nerambursábile

neramz
NERÁMZ s. m. v. naramz.

DOOM

narámză (portocală) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. narámzei; pl. narámze

neras
NERÁS, -Ă, nerași, -se, adj. Care nu este ras; căruia i-a crescut barbă. – Pref. ne- + ras¹.

nerasa
NERÁS, -Ă, nerași, -se, adj. Care nu este ras; căruia i-a crescut barbă. – Pref. ne- + ras¹.

nerase
NERÁS, -Ă, nerași, -se, adj. Care nu este ras; căruia i-a crescut barbă. – Pref. ne- + ras¹.

nerasei
NERÁS, -Ă, nerași, -se, adj. Care nu este ras; căruia i-a crescut barbă. – Pref. ne- + ras¹.

nerasele
NERÁS, -Ă, nerași, -se, adj. Care nu este ras; căruia i-a crescut barbă. – Pref. ne- + ras¹.

neraselor
NERÁS, -Ă, nerași, -se, adj. Care nu este ras; căruia i-a crescut barbă. – Pref. ne- + ras¹.

nerasul
NERÁS, -Ă, nerași, -se, adj. Care nu este ras; căruia i-a crescut barbă. – Pref. ne- + ras¹.

nerasului
NERÁS, -Ă, nerași, -se, adj. Care nu este ras; căruia i-a crescut barbă. – Pref. ne- + ras¹.

nerași
NERÁS, -Ă, nerași, -se, adj. Care nu este ras; căruia i-a crescut barbă. – Pref. ne- + ras¹.

nerașii
NERÁS, -Ă, nerași, -se, adj. Care nu este ras; căruia i-a crescut barbă. – Pref. ne- + ras¹.

nerașilor
NERÁS, -Ă, nerași, -se, adj. Care nu este ras; căruia i-a crescut barbă. – Pref. ne- + ras¹.

nerațional
NERAȚIONÁL, -Ă, neraționali, -e, adj. 1. Care nu este conform cu principiile și cerințele rațiunii, care nu poate fi înțeles cu ajutorul rațiunii; irațional (1). 2. (Despre oameni) Lipsit de judecată, de înțelepciune (în ceea ce face sau ce spune); necugetat, nechibzuit. 3. Care nu a fost bine gândit, bine chibzuit, care denotă nesocotință. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + rațional.

DOOM

*neraționál (-ți-o-) adj. m., pl. neraționáli; f. neraționálă, pl. neraționále

neraționala
NERAȚIONÁL, -Ă, neraționali, -e, adj. 1. Care nu este conform cu principiile și cerințele rațiunii, care nu poate fi înțeles cu ajutorul rațiunii; irațional (1). 2. (Despre oameni) Lipsit de judecată, de înțelepciune (în ceea ce face sau ce spune); necugetat, nechibzuit. 3. Care nu a fost bine gândit, bine chibzuit, care denotă nesocotință. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + rațional.

DOOM

*neraționál (-ți-o-) adj. m., pl. neraționáli; f. neraționálă, pl. neraționále

neraționale
NERAȚIONÁL, -Ă, neraționali, -e, adj. 1. Care nu este conform cu principiile și cerințele rațiunii, care nu poate fi înțeles cu ajutorul rațiunii; irațional (1). 2. (Despre oameni) Lipsit de judecată, de înțelepciune (în ceea ce face sau ce spune); necugetat, nechibzuit. 3. Care nu a fost bine gândit, bine chibzuit, care denotă nesocotință. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + rațional.

DOOM

*neraționál (-ți-o-) adj. m., pl. neraționáli; f. neraționálă, pl. neraționále

neraționalei
NERAȚIONÁL, -Ă, neraționali, -e, adj. 1. Care nu este conform cu principiile și cerințele rațiunii, care nu poate fi înțeles cu ajutorul rațiunii; irațional (1). 2. (Despre oameni) Lipsit de judecată, de înțelepciune (în ceea ce face sau ce spune); necugetat, nechibzuit. 3. Care nu a fost bine gândit, bine chibzuit, care denotă nesocotință. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + rațional.

DOOM

*neraționál (-ți-o-) adj. m., pl. neraționáli; f. neraționálă, pl. neraționále

neraționalele
NERAȚIONÁL, -Ă, neraționali, -e, adj. 1. Care nu este conform cu principiile și cerințele rațiunii, care nu poate fi înțeles cu ajutorul rațiunii; irațional (1). 2. (Despre oameni) Lipsit de judecată, de înțelepciune (în ceea ce face sau ce spune); necugetat, nechibzuit. 3. Care nu a fost bine gândit, bine chibzuit, care denotă nesocotință. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + rațional.

DOOM

*neraționál (-ți-o-) adj. m., pl. neraționáli; f. neraționálă, pl. neraționále

neraționalelor
NERAȚIONÁL, -Ă, neraționali, -e, adj. 1. Care nu este conform cu principiile și cerințele rațiunii, care nu poate fi înțeles cu ajutorul rațiunii; irațional (1). 2. (Despre oameni) Lipsit de judecată, de înțelepciune (în ceea ce face sau ce spune); necugetat, nechibzuit. 3. Care nu a fost bine gândit, bine chibzuit, care denotă nesocotință. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + rațional.

DOOM

*neraționál (-ți-o-) adj. m., pl. neraționáli; f. neraționálă, pl. neraționále

neraționali
NERAȚIONÁL, -Ă, neraționali, -e, adj. 1. Care nu este conform cu principiile și cerințele rațiunii, care nu poate fi înțeles cu ajutorul rațiunii; irațional (1). 2. (Despre oameni) Lipsit de judecată, de înțelepciune (în ceea ce face sau ce spune); necugetat, nechibzuit. 3. Care nu a fost bine gândit, bine chibzuit, care denotă nesocotință. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + rațional.

DOOM

*neraționál (-ți-o-) adj. m., pl. neraționáli; f. neraționálă, pl. neraționále

neraționalii
NERAȚIONÁL, -Ă, neraționali, -e, adj. 1. Care nu este conform cu principiile și cerințele rațiunii, care nu poate fi înțeles cu ajutorul rațiunii; irațional (1). 2. (Despre oameni) Lipsit de judecată, de înțelepciune (în ceea ce face sau ce spune); necugetat, nechibzuit. 3. Care nu a fost bine gândit, bine chibzuit, care denotă nesocotință. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + rațional.

DOOM

*neraționál (-ți-o-) adj. m., pl. neraționáli; f. neraționálă, pl. neraționále

neraționalilor
NERAȚIONÁL, -Ă, neraționali, -e, adj. 1. Care nu este conform cu principiile și cerințele rațiunii, care nu poate fi înțeles cu ajutorul rațiunii; irațional (1). 2. (Despre oameni) Lipsit de judecată, de înțelepciune (în ceea ce face sau ce spune); necugetat, nechibzuit. 3. Care nu a fost bine gândit, bine chibzuit, care denotă nesocotință. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + rațional.

DOOM

*neraționál (-ți-o-) adj. m., pl. neraționáli; f. neraționálă, pl. neraționále

neraționalul
NERAȚIONÁL, -Ă, neraționali, -e, adj. 1. Care nu este conform cu principiile și cerințele rațiunii, care nu poate fi înțeles cu ajutorul rațiunii; irațional (1). 2. (Despre oameni) Lipsit de judecată, de înțelepciune (în ceea ce face sau ce spune); necugetat, nechibzuit. 3. Care nu a fost bine gândit, bine chibzuit, care denotă nesocotință. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + rațional.

DOOM

*neraționál (-ți-o-) adj. m., pl. neraționáli; f. neraționálă, pl. neraționále

neraționalului
NERAȚIONÁL, -Ă, neraționali, -e, adj. 1. Care nu este conform cu principiile și cerințele rațiunii, care nu poate fi înțeles cu ajutorul rațiunii; irațional (1). 2. (Despre oameni) Lipsit de judecată, de înțelepciune (în ceea ce face sau ce spune); necugetat, nechibzuit. 3. Care nu a fost bine gândit, bine chibzuit, care denotă nesocotință. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + rațional.

DOOM

*neraționál (-ți-o-) adj. m., pl. neraționáli; f. neraționálă, pl. neraționále

nerealist
NEREALÍST, -Ă, nerealiști, -ste, adj. Care nu este realist. [Pr.: -re-a-] – Pref. ne- + realist.

DOOM

*nerealíst (-re-a-) adj. m., pl. nerealíști; f. nerealístă, pl. nerealíste

nerealista
NEREALÍST, -Ă, nerealiști, -ste, adj. Care nu este realist. [Pr.: -re-a-] – Pref. ne- + realist.

DOOM

*nerealíst (-re-a-) adj. m., pl. nerealíști; f. nerealístă, pl. nerealíste

nerealiste
NEREALÍST, -Ă, nerealiști, -ste, adj. Care nu este realist. [Pr.: -re-a-] – Pref. ne- + realist.

DOOM

*nerealíst (-re-a-) adj. m., pl. nerealíști; f. nerealístă, pl. nerealíste

nerealistei
NEREALÍST, -Ă, nerealiști, -ste, adj. Care nu este realist. [Pr.: -re-a-] – Pref. ne- + realist.

DOOM

*nerealíst (-re-a-) adj. m., pl. nerealíști; f. nerealístă, pl. nerealíste

nerealistele
NEREALÍST, -Ă, nerealiști, -ste, adj. Care nu este realist. [Pr.: -re-a-] – Pref. ne- + realist.

DOOM

*nerealíst (-re-a-) adj. m., pl. nerealíști; f. nerealístă, pl. nerealíste

nerealistelor
NEREALÍST, -Ă, nerealiști, -ste, adj. Care nu este realist. [Pr.: -re-a-] – Pref. ne- + realist.

DOOM

*nerealíst (-re-a-) adj. m., pl. nerealíști; f. nerealístă, pl. nerealíste

nerealistul
NEREALÍST, -Ă, nerealiști, -ste, adj. Care nu este realist. [Pr.: -re-a-] – Pref. ne- + realist.

DOOM

*nerealíst (-re-a-) adj. m., pl. nerealíști; f. nerealístă, pl. nerealíste

nerealistului
NEREALÍST, -Ă, nerealiști, -ste, adj. Care nu este realist. [Pr.: -re-a-] – Pref. ne- + realist.

DOOM

*nerealíst (-re-a-) adj. m., pl. nerealíști; f. nerealístă, pl. nerealíste

nerealiști
NEREALÍST, -Ă, nerealiști, -ste, adj. Care nu este realist. [Pr.: -re-a-] – Pref. ne- + realist.

DOOM

*nerealíst (-re-a-) adj. m., pl. nerealíști; f. nerealístă, pl. nerealíste

nerealiștii
NEREALÍST, -Ă, nerealiști, -ste, adj. Care nu este realist. [Pr.: -re-a-] – Pref. ne- + realist.

DOOM

*nerealíst (-re-a-) adj. m., pl. nerealíști; f. nerealístă, pl. nerealíste

nerealiștilor
NEREALÍST, -Ă, nerealiști, -ste, adj. Care nu este realist. [Pr.: -re-a-] – Pref. ne- + realist.

DOOM

*nerealíst (-re-a-) adj. m., pl. nerealíști; f. nerealístă, pl. nerealíste

nereceptiv
NERECEPTÍV, -Ă, nereceptivi, -e, adj. Care nu este receptiv la impresii din afară și nu le privește cu interes. ♦ Care învață, asimilează greu. – Pref. ne- + receptiv (după fr. non-recéptif).

DOOM

*nereceptív adj. m., pl. nereceptívi; f. nereceptívă, pl. nereceptíve

nereceptiva
NERECEPTÍV, -Ă, nereceptivi, -e, adj. Care nu este receptiv la impresii din afară și nu le privește cu interes. ♦ Care învață, asimilează greu. – Pref. ne- + receptiv (după fr. non-recéptif).

DOOM

*nereceptív adj. m., pl. nereceptívi; f. nereceptívă, pl. nereceptíve

nereceptive
NERECEPTÍV, -Ă, nereceptivi, -e, adj. Care nu este receptiv la impresii din afară și nu le privește cu interes. ♦ Care învață, asimilează greu. – Pref. ne- + receptiv (după fr. non-recéptif).

DOOM

*nereceptív adj. m., pl. nereceptívi; f. nereceptívă, pl. nereceptíve

nereceptivei
NERECEPTÍV, -Ă, nereceptivi, -e, adj. Care nu este receptiv la impresii din afară și nu le privește cu interes. ♦ Care învață, asimilează greu. – Pref. ne- + receptiv (după fr. non-recéptif).

DOOM

*nereceptív adj. m., pl. nereceptívi; f. nereceptívă, pl. nereceptíve

nereceptivele
NERECEPTÍV, -Ă, nereceptivi, -e, adj. Care nu este receptiv la impresii din afară și nu le privește cu interes. ♦ Care învață, asimilează greu. – Pref. ne- + receptiv (după fr. non-recéptif).

DOOM

*nereceptív adj. m., pl. nereceptívi; f. nereceptívă, pl. nereceptíve

nereceptivelor
NERECEPTÍV, -Ă, nereceptivi, -e, adj. Care nu este receptiv la impresii din afară și nu le privește cu interes. ♦ Care învață, asimilează greu. – Pref. ne- + receptiv (după fr. non-recéptif).

DOOM

*nereceptív adj. m., pl. nereceptívi; f. nereceptívă, pl. nereceptíve

nereceptivi
NERECEPTÍV, -Ă, nereceptivi, -e, adj. Care nu este receptiv la impresii din afară și nu le privește cu interes. ♦ Care învață, asimilează greu. – Pref. ne- + receptiv (după fr. non-recéptif).

DOOM

*nereceptív adj. m., pl. nereceptívi; f. nereceptívă, pl. nereceptíve

nereceptivii
NERECEPTÍV, -Ă, nereceptivi, -e, adj. Care nu este receptiv la impresii din afară și nu le privește cu interes. ♦ Care învață, asimilează greu. – Pref. ne- + receptiv (după fr. non-recéptif).

DOOM

*nereceptív adj. m., pl. nereceptívi; f. nereceptívă, pl. nereceptíve

nereceptivilor
NERECEPTÍV, -Ă, nereceptivi, -e, adj. Care nu este receptiv la impresii din afară și nu le privește cu interes. ♦ Care învață, asimilează greu. – Pref. ne- + receptiv (după fr. non-recéptif).

DOOM

*nereceptív adj. m., pl. nereceptívi; f. nereceptívă, pl. nereceptíve

nereceptivul
NERECEPTÍV, -Ă, nereceptivi, -e, adj. Care nu este receptiv la impresii din afară și nu le privește cu interes. ♦ Care învață, asimilează greu. – Pref. ne- + receptiv (după fr. non-recéptif).

DOOM

*nereceptív adj. m., pl. nereceptívi; f. nereceptívă, pl. nereceptíve

nereceptivului
NERECEPTÍV, -Ă, nereceptivi, -e, adj. Care nu este receptiv la impresii din afară și nu le privește cu interes. ♦ Care învață, asimilează greu. – Pref. ne- + receptiv (după fr. non-recéptif).

DOOM

*nereceptív adj. m., pl. nereceptívi; f. nereceptívă, pl. nereceptíve

nerecepționat
NERECEPȚIONÁT, -Ă, nerecepționați, -te, adj. 1. Care nu a fost luat în primire verificându-i-se calitatea. 2. Care nu a fost recepționat prin aparatură radio. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + recepționat.

nerecepționata
NERECEPȚIONÁT, -Ă, nerecepționați, -te, adj. 1. Care nu a fost luat în primire verificându-i-se calitatea. 2. Care nu a fost recepționat prin aparatură radio. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + recepționat.

nerecepționate
NERECEPȚIONÁT, -Ă, nerecepționați, -te, adj. 1. Care nu a fost luat în primire verificându-i-se calitatea. 2. Care nu a fost recepționat prin aparatură radio. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + recepționat.

nerecepționatei
NERECEPȚIONÁT, -Ă, nerecepționați, -te, adj. 1. Care nu a fost luat în primire verificându-i-se calitatea. 2. Care nu a fost recepționat prin aparatură radio. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + recepționat.

nerecepționatele
NERECEPȚIONÁT, -Ă, nerecepționați, -te, adj. 1. Care nu a fost luat în primire verificându-i-se calitatea. 2. Care nu a fost recepționat prin aparatură radio. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + recepționat.

nerecepționatelor
NERECEPȚIONÁT, -Ă, nerecepționați, -te, adj. 1. Care nu a fost luat în primire verificându-i-se calitatea. 2. Care nu a fost recepționat prin aparatură radio. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + recepționat.

nerecepționatul
NERECEPȚIONÁT, -Ă, nerecepționați, -te, adj. 1. Care nu a fost luat în primire verificându-i-se calitatea. 2. Care nu a fost recepționat prin aparatură radio. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + recepționat.

nerecepționatului
NERECEPȚIONÁT, -Ă, nerecepționați, -te, adj. 1. Care nu a fost luat în primire verificându-i-se calitatea. 2. Care nu a fost recepționat prin aparatură radio. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + recepționat.

nerecepționați
NERECEPȚIONÁT, -Ă, nerecepționați, -te, adj. 1. Care nu a fost luat în primire verificându-i-se calitatea. 2. Care nu a fost recepționat prin aparatură radio. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + recepționat.

nerecepționații
NERECEPȚIONÁT, -Ă, nerecepționați, -te, adj. 1. Care nu a fost luat în primire verificându-i-se calitatea. 2. Care nu a fost recepționat prin aparatură radio. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + recepționat.

nerecepționaților
NERECEPȚIONÁT, -Ă, nerecepționați, -te, adj. 1. Care nu a fost luat în primire verificându-i-se calitatea. 2. Care nu a fost recepționat prin aparatură radio. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + recepționat.

nerecoltat
NERECOLTÁT, -Ă, nerecoltați, -te, adj. (Despre cereale, fructe etc.) Care nu este recoltat. – Pref. ne- + recoltat.

nerecoltata
NERECOLTÁT, -Ă, nerecoltați, -te, adj. (Despre cereale, fructe etc.) Care nu este recoltat. – Pref. ne- + recoltat.

nerecoltate
NERECOLTÁT, -Ă, nerecoltați, -te, adj. (Despre cereale, fructe etc.) Care nu este recoltat. – Pref. ne- + recoltat.

nerecoltatei
NERECOLTÁT, -Ă, nerecoltați, -te, adj. (Despre cereale, fructe etc.) Care nu este recoltat. – Pref. ne- + recoltat.

nerecoltatele
NERECOLTÁT, -Ă, nerecoltați, -te, adj. (Despre cereale, fructe etc.) Care nu este recoltat. – Pref. ne- + recoltat.

nerecoltatelor
NERECOLTÁT, -Ă, nerecoltați, -te, adj. (Despre cereale, fructe etc.) Care nu este recoltat. – Pref. ne- + recoltat.

nerecoltatul
NERECOLTÁT, -Ă, nerecoltați, -te, adj. (Despre cereale, fructe etc.) Care nu este recoltat. – Pref. ne- + recoltat.

nerecoltatului
NERECOLTÁT, -Ă, nerecoltați, -te, adj. (Despre cereale, fructe etc.) Care nu este recoltat. – Pref. ne- + recoltat.

nerecoltați
NERECOLTÁT, -Ă, nerecoltați, -te, adj. (Despre cereale, fructe etc.) Care nu este recoltat. – Pref. ne- + recoltat.

nerecoltații
NERECOLTÁT, -Ă, nerecoltați, -te, adj. (Despre cereale, fructe etc.) Care nu este recoltat. – Pref. ne- + recoltat.

nerecoltaților
NERECOLTÁT, -Ă, nerecoltați, -te, adj. (Despre cereale, fructe etc.) Care nu este recoltat. – Pref. ne- + recoltat.

nereconciliabil
NERECONCILIÁBIL, -Ă, nereconciliabili, -e, adj. (Livr.) Care nu se poate pune de acord, concilia, împăca, care este de neîmpăcat; ireconciliabil. [Pr.: -li-a-] – Pref. ne- + reconciliabil.

nereconciliabila
NERECONCILIÁBIL, -Ă, nereconciliabili, -e, adj. (Livr.) Care nu se poate pune de acord, concilia, împăca, care este de neîmpăcat; ireconciliabil. [Pr.: -li-a-] – Pref. ne- + reconciliabil.

nereconciliabile
NERECONCILIÁBIL, -Ă, nereconciliabili, -e, adj. (Livr.) Care nu se poate pune de acord, concilia, împăca, care este de neîmpăcat; ireconciliabil. [Pr.: -li-a-] – Pref. ne- + reconciliabil.

nereconciliabilei
NERECONCILIÁBIL, -Ă, nereconciliabili, -e, adj. (Livr.) Care nu se poate pune de acord, concilia, împăca, care este de neîmpăcat; ireconciliabil. [Pr.: -li-a-] – Pref. ne- + reconciliabil.

nereconciliabilele
NERECONCILIÁBIL, -Ă, nereconciliabili, -e, adj. (Livr.) Care nu se poate pune de acord, concilia, împăca, care este de neîmpăcat; ireconciliabil. [Pr.: -li-a-] – Pref. ne- + reconciliabil.

nereconciliabilelor
NERECONCILIÁBIL, -Ă, nereconciliabili, -e, adj. (Livr.) Care nu se poate pune de acord, concilia, împăca, care este de neîmpăcat; ireconciliabil. [Pr.: -li-a-] – Pref. ne- + reconciliabil.

nereconciliabili
NERECONCILIÁBIL, -Ă, nereconciliabili, -e, adj. (Livr.) Care nu se poate pune de acord, concilia, împăca, care este de neîmpăcat; ireconciliabil. [Pr.: -li-a-] – Pref. ne- + reconciliabil.

nereconciliabilii
NERECONCILIÁBIL, -Ă, nereconciliabili, -e, adj. (Livr.) Care nu se poate pune de acord, concilia, împăca, care este de neîmpăcat; ireconciliabil. [Pr.: -li-a-] – Pref. ne- + reconciliabil.

nereconciliabililor
NERECONCILIÁBIL, -Ă, nereconciliabili, -e, adj. (Livr.) Care nu se poate pune de acord, concilia, împăca, care este de neîmpăcat; ireconciliabil. [Pr.: -li-a-] – Pref. ne- + reconciliabil.

nereconciliabilul
NERECONCILIÁBIL, -Ă, nereconciliabili, -e, adj. (Livr.) Care nu se poate pune de acord, concilia, împăca, care este de neîmpăcat; ireconciliabil. [Pr.: -li-a-] – Pref. ne- + reconciliabil.

nereconciliabilului
NERECONCILIÁBIL, -Ă, nereconciliabili, -e, adj. (Livr.) Care nu se poate pune de acord, concilia, împăca, care este de neîmpăcat; ireconciliabil. [Pr.: -li-a-] – Pref. ne- + reconciliabil.

nerecunoscătoare
NERECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, nerecunoscători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și manifestă recunoștința, lipsită de recunoștință; (om) ingrat. – Pref. ne- + recunoscător.

DOOM

nerecunoscătór adj. m., s. m., pl. nerecunoscătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nerecunoscătoáre

nerecunoscătoare
NERECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, nerecunoscători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și manifestă recunoștința, lipsită de recunoștință; (om) ingrat. – Pref. ne- + recunoscător.

DOOM

nerecunoscătór adj. m., s. m., pl. nerecunoscătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nerecunoscătoáre

nerecunoscătoarea
NERECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, nerecunoscători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și manifestă recunoștința, lipsită de recunoștință; (om) ingrat. – Pref. ne- + recunoscător.

DOOM

nerecunoscătór adj. m., s. m., pl. nerecunoscătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nerecunoscătoáre

nerecunoscătoarea
NERECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, nerecunoscători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și manifestă recunoștința, lipsită de recunoștință; (om) ingrat. – Pref. ne- + recunoscător.

DOOM

nerecunoscătór adj. m., s. m., pl. nerecunoscătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nerecunoscătoáre

nerecunoscătoarei
NERECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, nerecunoscători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și manifestă recunoștința, lipsită de recunoștință; (om) ingrat. – Pref. ne- + recunoscător.

DOOM

nerecunoscătór adj. m., s. m., pl. nerecunoscătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nerecunoscătoáre

nerecunoscătoarei
NERECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, nerecunoscători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și manifestă recunoștința, lipsită de recunoștință; (om) ingrat. – Pref. ne- + recunoscător.

DOOM

nerecunoscătór adj. m., s. m., pl. nerecunoscătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nerecunoscătoáre

nerecunoscătoarele
NERECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, nerecunoscători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și manifestă recunoștința, lipsită de recunoștință; (om) ingrat. – Pref. ne- + recunoscător.

DOOM

nerecunoscătór adj. m., s. m., pl. nerecunoscătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nerecunoscătoáre

nerecunoscătoarele
NERECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, nerecunoscători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și manifestă recunoștința, lipsită de recunoștință; (om) ingrat. – Pref. ne- + recunoscător.

DOOM

nerecunoscătór adj. m., s. m., pl. nerecunoscătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nerecunoscătoáre

nerecunoscătoarelor
NERECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, nerecunoscători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și manifestă recunoștința, lipsită de recunoștință; (om) ingrat. – Pref. ne- + recunoscător.

DOOM

nerecunoscătór adj. m., s. m., pl. nerecunoscătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nerecunoscătoáre

nerecunoscătoarelor
NERECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, nerecunoscători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și manifestă recunoștința, lipsită de recunoștință; (om) ingrat. – Pref. ne- + recunoscător.

DOOM

nerecunoscătór adj. m., s. m., pl. nerecunoscătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nerecunoscătoáre

nerecunoscător
NERECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, nerecunoscători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și manifestă recunoștința, lipsită de recunoștință; (om) ingrat. – Pref. ne- + recunoscător.

DOOM

nerecunoscătór adj. m., s. m., pl. nerecunoscătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nerecunoscătoáre

nerecunoscător
NERECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, nerecunoscători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și manifestă recunoștința, lipsită de recunoștință; (om) ingrat. – Pref. ne- + recunoscător.

DOOM

nerecunoscătór adj. m., s. m., pl. nerecunoscătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nerecunoscătoáre

nerecunoscători
NERECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, nerecunoscători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și manifestă recunoștința, lipsită de recunoștință; (om) ingrat. – Pref. ne- + recunoscător.

DOOM

nerecunoscătór adj. m., s. m., pl. nerecunoscătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nerecunoscătoáre

nerecunoscători
NERECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, nerecunoscători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și manifestă recunoștința, lipsită de recunoștință; (om) ingrat. – Pref. ne- + recunoscător.

DOOM

nerecunoscătór adj. m., s. m., pl. nerecunoscătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nerecunoscătoáre

nerecunoscătorii
NERECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, nerecunoscători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și manifestă recunoștința, lipsită de recunoștință; (om) ingrat. – Pref. ne- + recunoscător.

DOOM

nerecunoscătór adj. m., s. m., pl. nerecunoscătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nerecunoscătoáre

nerecunoscătorii
NERECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, nerecunoscători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și manifestă recunoștința, lipsită de recunoștință; (om) ingrat. – Pref. ne- + recunoscător.

DOOM

nerecunoscătór adj. m., s. m., pl. nerecunoscătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nerecunoscătoáre

nerecunoscătorilor
NERECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, nerecunoscători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și manifestă recunoștința, lipsită de recunoștință; (om) ingrat. – Pref. ne- + recunoscător.

DOOM

nerecunoscătór adj. m., s. m., pl. nerecunoscătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nerecunoscătoáre

nerecunoscătorilor
NERECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, nerecunoscători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și manifestă recunoștința, lipsită de recunoștință; (om) ingrat. – Pref. ne- + recunoscător.

DOOM

nerecunoscătór adj. m., s. m., pl. nerecunoscătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nerecunoscătoáre

nerecunoscătorul
NERECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, nerecunoscători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și manifestă recunoștința, lipsită de recunoștință; (om) ingrat. – Pref. ne- + recunoscător.

DOOM

nerecunoscătór adj. m., s. m., pl. nerecunoscătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nerecunoscătoáre

nerecunoscătorul
NERECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, nerecunoscători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și manifestă recunoștința, lipsită de recunoștință; (om) ingrat. – Pref. ne- + recunoscător.

DOOM

nerecunoscătór adj. m., s. m., pl. nerecunoscătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nerecunoscătoáre

nerecunoscătorului
NERECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, nerecunoscători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și manifestă recunoștința, lipsită de recunoștință; (om) ingrat. – Pref. ne- + recunoscător.

DOOM

nerecunoscătór adj. m., s. m., pl. nerecunoscătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nerecunoscătoáre

nerecunoscătorului
NERECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, nerecunoscători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și manifestă recunoștința, lipsită de recunoștință; (om) ingrat. – Pref. ne- + recunoscător.

DOOM

nerecunoscătór adj. m., s. m., pl. nerecunoscătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nerecunoscătoáre

nerecunoștința
NERECUNOȘTÍNȚĂ s. f. Lipsă de recunoștință; faptul, însușirea de a fi nerecunoscător; ingratitudine. – Pref. ne- + recunoștință.

DOOM

nerecunoștínță s. f., g.-d. art. nerecunoștínței

nerecunoștințe
NERECUNOȘTÍNȚĂ s. f. Lipsă de recunoștință; faptul, însușirea de a fi nerecunoscător; ingratitudine. – Pref. ne- + recunoștință.

DOOM

nerecunoștínță s. f., g.-d. art. nerecunoștínței

nerecunoștinței
NERECUNOȘTÍNȚĂ s. f. Lipsă de recunoștință; faptul, însușirea de a fi nerecunoscător; ingratitudine. – Pref. ne- + recunoștință.

DOOM

nerecunoștínță s. f., g.-d. art. nerecunoștínței

nerecuperabil
NERECUPERÁBIL, -Ă, nerecuperabili, -e, adj. 1. Care nu poate sau nu trebuie să fie recuperat; irecuperabil. 2. (Despre ființe) Care suferă de o boală nevindecabilă, p. ext. de un defect moral ce nu (mai) poate fi vindecat; irecuperabil, incurabil. – Pref. ne- + recuperabil (după fr. non-récupérable).

DOOM

*nerecuperábil adj. m., pl. nerecuperábili; f. nerecuperábilă, pl. nerecuperábile

nerecuperabila
NERECUPERÁBIL, -Ă, nerecuperabili, -e, adj. 1. Care nu poate sau nu trebuie să fie recuperat; irecuperabil. 2. (Despre ființe) Care suferă de o boală nevindecabilă, p. ext. de un defect moral ce nu (mai) poate fi vindecat; irecuperabil, incurabil. – Pref. ne- + recuperabil (după fr. non-récupérable).

DOOM

*nerecuperábil adj. m., pl. nerecuperábili; f. nerecuperábilă, pl. nerecuperábile

nerecuperabile
NERECUPERÁBIL, -Ă, nerecuperabili, -e, adj. 1. Care nu poate sau nu trebuie să fie recuperat; irecuperabil. 2. (Despre ființe) Care suferă de o boală nevindecabilă, p. ext. de un defect moral ce nu (mai) poate fi vindecat; irecuperabil, incurabil. – Pref. ne- + recuperabil (după fr. non-récupérable).

DOOM

*nerecuperábil adj. m., pl. nerecuperábili; f. nerecuperábilă, pl. nerecuperábile

nerecuperabilei
NERECUPERÁBIL, -Ă, nerecuperabili, -e, adj. 1. Care nu poate sau nu trebuie să fie recuperat; irecuperabil. 2. (Despre ființe) Care suferă de o boală nevindecabilă, p. ext. de un defect moral ce nu (mai) poate fi vindecat; irecuperabil, incurabil. – Pref. ne- + recuperabil (după fr. non-récupérable).

DOOM

*nerecuperábil adj. m., pl. nerecuperábili; f. nerecuperábilă, pl. nerecuperábile

nerecuperabilele
NERECUPERÁBIL, -Ă, nerecuperabili, -e, adj. 1. Care nu poate sau nu trebuie să fie recuperat; irecuperabil. 2. (Despre ființe) Care suferă de o boală nevindecabilă, p. ext. de un defect moral ce nu (mai) poate fi vindecat; irecuperabil, incurabil. – Pref. ne- + recuperabil (după fr. non-récupérable).

DOOM

*nerecuperábil adj. m., pl. nerecuperábili; f. nerecuperábilă, pl. nerecuperábile

nerecuperabilelor
NERECUPERÁBIL, -Ă, nerecuperabili, -e, adj. 1. Care nu poate sau nu trebuie să fie recuperat; irecuperabil. 2. (Despre ființe) Care suferă de o boală nevindecabilă, p. ext. de un defect moral ce nu (mai) poate fi vindecat; irecuperabil, incurabil. – Pref. ne- + recuperabil (după fr. non-récupérable).

DOOM

*nerecuperábil adj. m., pl. nerecuperábili; f. nerecuperábilă, pl. nerecuperábile

nerecuperabili
NERECUPERÁBIL, -Ă, nerecuperabili, -e, adj. 1. Care nu poate sau nu trebuie să fie recuperat; irecuperabil. 2. (Despre ființe) Care suferă de o boală nevindecabilă, p. ext. de un defect moral ce nu (mai) poate fi vindecat; irecuperabil, incurabil. – Pref. ne- + recuperabil (după fr. non-récupérable).

DOOM

*nerecuperábil adj. m., pl. nerecuperábili; f. nerecuperábilă, pl. nerecuperábile

nerecuperabilii
NERECUPERÁBIL, -Ă, nerecuperabili, -e, adj. 1. Care nu poate sau nu trebuie să fie recuperat; irecuperabil. 2. (Despre ființe) Care suferă de o boală nevindecabilă, p. ext. de un defect moral ce nu (mai) poate fi vindecat; irecuperabil, incurabil. – Pref. ne- + recuperabil (după fr. non-récupérable).

DOOM

*nerecuperábil adj. m., pl. nerecuperábili; f. nerecuperábilă, pl. nerecuperábile

nerecuperabililor
NERECUPERÁBIL, -Ă, nerecuperabili, -e, adj. 1. Care nu poate sau nu trebuie să fie recuperat; irecuperabil. 2. (Despre ființe) Care suferă de o boală nevindecabilă, p. ext. de un defect moral ce nu (mai) poate fi vindecat; irecuperabil, incurabil. – Pref. ne- + recuperabil (după fr. non-récupérable).

DOOM

*nerecuperábil adj. m., pl. nerecuperábili; f. nerecuperábilă, pl. nerecuperábile

nerecuperabilul
NERECUPERÁBIL, -Ă, nerecuperabili, -e, adj. 1. Care nu poate sau nu trebuie să fie recuperat; irecuperabil. 2. (Despre ființe) Care suferă de o boală nevindecabilă, p. ext. de un defect moral ce nu (mai) poate fi vindecat; irecuperabil, incurabil. – Pref. ne- + recuperabil (după fr. non-récupérable).

DOOM

*nerecuperábil adj. m., pl. nerecuperábili; f. nerecuperábilă, pl. nerecuperábile

nerecuperabilului
NERECUPERÁBIL, -Ă, nerecuperabili, -e, adj. 1. Care nu poate sau nu trebuie să fie recuperat; irecuperabil. 2. (Despre ființe) Care suferă de o boală nevindecabilă, p. ext. de un defect moral ce nu (mai) poate fi vindecat; irecuperabil, incurabil. – Pref. ne- + recuperabil (după fr. non-récupérable).

DOOM

*nerecuperábil adj. m., pl. nerecuperábili; f. nerecuperábilă, pl. nerecuperábile

neregula
NERÉGULĂ, nereguli, s. f. 1. Lipsă de regulă, de rânduială; dezordine. 2. (De obicei la pl.) Lipsă de exactitate, nerespectare a regulilor; încălcare a legii; abatere, incorectitudine. – Pref. ne- + regulă.

DOOM

nerégulă s. f., g.-d. art. nerégulii; pl. neréguli

neregularitate
NEREGULARITÁTE, neregularități, s. f. Abatere de la normă, de la forma obișnuită; deviere. ♦ (Concr.) Lucru neregulat sau parte neregulată a unui lucru. ♦ Accident de teren. – Pref. ne- + regularitate (după fr. irrégularité).

DOOM

neregularitáte s. f., g.-d. art. neregularitắții; pl. neregularitắți

neregularitatea
NEREGULARITÁTE, neregularități, s. f. Abatere de la normă, de la forma obișnuită; deviere. ♦ (Concr.) Lucru neregulat sau parte neregulată a unui lucru. ♦ Accident de teren. – Pref. ne- + regularitate (după fr. irrégularité).

DOOM

neregularitáte s. f., g.-d. art. neregularitắții; pl. neregularitắți

neregularități
NEREGULARITÁTE, neregularități, s. f. Abatere de la normă, de la forma obișnuită; deviere. ♦ (Concr.) Lucru neregulat sau parte neregulată a unui lucru. ♦ Accident de teren. – Pref. ne- + regularitate (după fr. irrégularité).

DOOM

neregularitáte s. f., g.-d. art. neregularitắții; pl. neregularitắți

neregularității
NEREGULARITÁTE, neregularități, s. f. Abatere de la normă, de la forma obișnuită; deviere. ♦ (Concr.) Lucru neregulat sau parte neregulată a unui lucru. ♦ Accident de teren. – Pref. ne- + regularitate (după fr. irrégularité).

DOOM

neregularitáte s. f., g.-d. art. neregularitắții; pl. neregularitắți

neregularitățile
NEREGULARITÁTE, neregularități, s. f. Abatere de la normă, de la forma obișnuită; deviere. ♦ (Concr.) Lucru neregulat sau parte neregulată a unui lucru. ♦ Accident de teren. – Pref. ne- + regularitate (după fr. irrégularité).

DOOM

neregularitáte s. f., g.-d. art. neregularitắții; pl. neregularitắți

neregularităților
NEREGULARITÁTE, neregularități, s. f. Abatere de la normă, de la forma obișnuită; deviere. ♦ (Concr.) Lucru neregulat sau parte neregulată a unui lucru. ♦ Accident de teren. – Pref. ne- + regularitate (după fr. irrégularité).

DOOM

neregularitáte s. f., g.-d. art. neregularitắții; pl. neregularitắți

neregulat
NEREGULÁT, -Ă, neregulați, -te, adj. 1. Care constituie o abatere de la normă, de la forma obișnuită. ♦ Verb neregulat = verb care se abate de la flexiunea obișnuită, având forme proprii, specifice. ♦ (Despre terenuri, drumuri) Accidentat. 2. Care este lipsit de regularitate, de simetrie, de uniformitate, de omogenitate. ♦ (Despre armate, trupe) Care este format din ostași cu instrucție neomogenă, nesistematică, constituiți în unități ocazionale de luptă. ♦ (Despre climă, factori climatici etc.) Variabil, instabil. – Pref. ne- + regulat.

DOOM

neregulát adj. m., pl. nereguláți; f. neregulátă, pl. nereguláte

neregulata
NEREGULÁT, -Ă, neregulați, -te, adj. 1. Care constituie o abatere de la normă, de la forma obișnuită. ♦ Verb neregulat = verb care se abate de la flexiunea obișnuită, având forme proprii, specifice. ♦ (Despre terenuri, drumuri) Accidentat. 2. Care este lipsit de regularitate, de simetrie, de uniformitate, de omogenitate. ♦ (Despre armate, trupe) Care este format din ostași cu instrucție neomogenă, nesistematică, constituiți în unități ocazionale de luptă. ♦ (Despre climă, factori climatici etc.) Variabil, instabil. – Pref. ne- + regulat.

DOOM

neregulát adj. m., pl. nereguláți; f. neregulátă, pl. nereguláte

neregulate
NEREGULÁT, -Ă, neregulați, -te, adj. 1. Care constituie o abatere de la normă, de la forma obișnuită. ♦ Verb neregulat = verb care se abate de la flexiunea obișnuită, având forme proprii, specifice. ♦ (Despre terenuri, drumuri) Accidentat. 2. Care este lipsit de regularitate, de simetrie, de uniformitate, de omogenitate. ♦ (Despre armate, trupe) Care este format din ostași cu instrucție neomogenă, nesistematică, constituiți în unități ocazionale de luptă. ♦ (Despre climă, factori climatici etc.) Variabil, instabil. – Pref. ne- + regulat.

DOOM

neregulát adj. m., pl. nereguláți; f. neregulátă, pl. nereguláte

neregulatei
NEREGULÁT, -Ă, neregulați, -te, adj. 1. Care constituie o abatere de la normă, de la forma obișnuită. ♦ Verb neregulat = verb care se abate de la flexiunea obișnuită, având forme proprii, specifice. ♦ (Despre terenuri, drumuri) Accidentat. 2. Care este lipsit de regularitate, de simetrie, de uniformitate, de omogenitate. ♦ (Despre armate, trupe) Care este format din ostași cu instrucție neomogenă, nesistematică, constituiți în unități ocazionale de luptă. ♦ (Despre climă, factori climatici etc.) Variabil, instabil. – Pref. ne- + regulat.

DOOM

neregulát adj. m., pl. nereguláți; f. neregulátă, pl. nereguláte

neregulatele
NEREGULÁT, -Ă, neregulați, -te, adj. 1. Care constituie o abatere de la normă, de la forma obișnuită. ♦ Verb neregulat = verb care se abate de la flexiunea obișnuită, având forme proprii, specifice. ♦ (Despre terenuri, drumuri) Accidentat. 2. Care este lipsit de regularitate, de simetrie, de uniformitate, de omogenitate. ♦ (Despre armate, trupe) Care este format din ostași cu instrucție neomogenă, nesistematică, constituiți în unități ocazionale de luptă. ♦ (Despre climă, factori climatici etc.) Variabil, instabil. – Pref. ne- + regulat.

DOOM

neregulát adj. m., pl. nereguláți; f. neregulátă, pl. nereguláte

neregulatelor
NEREGULÁT, -Ă, neregulați, -te, adj. 1. Care constituie o abatere de la normă, de la forma obișnuită. ♦ Verb neregulat = verb care se abate de la flexiunea obișnuită, având forme proprii, specifice. ♦ (Despre terenuri, drumuri) Accidentat. 2. Care este lipsit de regularitate, de simetrie, de uniformitate, de omogenitate. ♦ (Despre armate, trupe) Care este format din ostași cu instrucție neomogenă, nesistematică, constituiți în unități ocazionale de luptă. ♦ (Despre climă, factori climatici etc.) Variabil, instabil. – Pref. ne- + regulat.

DOOM

neregulát adj. m., pl. nereguláți; f. neregulátă, pl. nereguláte

neregulatul
NEREGULÁT, -Ă, neregulați, -te, adj. 1. Care constituie o abatere de la normă, de la forma obișnuită. ♦ Verb neregulat = verb care se abate de la flexiunea obișnuită, având forme proprii, specifice. ♦ (Despre terenuri, drumuri) Accidentat. 2. Care este lipsit de regularitate, de simetrie, de uniformitate, de omogenitate. ♦ (Despre armate, trupe) Care este format din ostași cu instrucție neomogenă, nesistematică, constituiți în unități ocazionale de luptă. ♦ (Despre climă, factori climatici etc.) Variabil, instabil. – Pref. ne- + regulat.

DOOM

neregulát adj. m., pl. nereguláți; f. neregulátă, pl. nereguláte

neregulatului
NEREGULÁT, -Ă, neregulați, -te, adj. 1. Care constituie o abatere de la normă, de la forma obișnuită. ♦ Verb neregulat = verb care se abate de la flexiunea obișnuită, având forme proprii, specifice. ♦ (Despre terenuri, drumuri) Accidentat. 2. Care este lipsit de regularitate, de simetrie, de uniformitate, de omogenitate. ♦ (Despre armate, trupe) Care este format din ostași cu instrucție neomogenă, nesistematică, constituiți în unități ocazionale de luptă. ♦ (Despre climă, factori climatici etc.) Variabil, instabil. – Pref. ne- + regulat.

DOOM

neregulát adj. m., pl. nereguláți; f. neregulátă, pl. nereguláte

neregulați
NEREGULÁT, -Ă, neregulați, -te, adj. 1. Care constituie o abatere de la normă, de la forma obișnuită. ♦ Verb neregulat = verb care se abate de la flexiunea obișnuită, având forme proprii, specifice. ♦ (Despre terenuri, drumuri) Accidentat. 2. Care este lipsit de regularitate, de simetrie, de uniformitate, de omogenitate. ♦ (Despre armate, trupe) Care este format din ostași cu instrucție neomogenă, nesistematică, constituiți în unități ocazionale de luptă. ♦ (Despre climă, factori climatici etc.) Variabil, instabil. – Pref. ne- + regulat.

DOOM

neregulát adj. m., pl. nereguláți; f. neregulátă, pl. nereguláte

neregulații
NEREGULÁT, -Ă, neregulați, -te, adj. 1. Care constituie o abatere de la normă, de la forma obișnuită. ♦ Verb neregulat = verb care se abate de la flexiunea obișnuită, având forme proprii, specifice. ♦ (Despre terenuri, drumuri) Accidentat. 2. Care este lipsit de regularitate, de simetrie, de uniformitate, de omogenitate. ♦ (Despre armate, trupe) Care este format din ostași cu instrucție neomogenă, nesistematică, constituiți în unități ocazionale de luptă. ♦ (Despre climă, factori climatici etc.) Variabil, instabil. – Pref. ne- + regulat.

DOOM

neregulát adj. m., pl. nereguláți; f. neregulátă, pl. nereguláte

neregulaților
NEREGULÁT, -Ă, neregulați, -te, adj. 1. Care constituie o abatere de la normă, de la forma obișnuită. ♦ Verb neregulat = verb care se abate de la flexiunea obișnuită, având forme proprii, specifice. ♦ (Despre terenuri, drumuri) Accidentat. 2. Care este lipsit de regularitate, de simetrie, de uniformitate, de omogenitate. ♦ (Despre armate, trupe) Care este format din ostași cu instrucție neomogenă, nesistematică, constituiți în unități ocazionale de luptă. ♦ (Despre climă, factori climatici etc.) Variabil, instabil. – Pref. ne- + regulat.

DOOM

neregulát adj. m., pl. nereguláți; f. neregulátă, pl. nereguláte

nereguli
NERÉGULĂ, nereguli, s. f. 1. Lipsă de regulă, de rânduială; dezordine. 2. (De obicei la pl.) Lipsă de exactitate, nerespectare a regulilor; încălcare a legii; abatere, incorectitudine. – Pref. ne- + regulă.

DOOM

nerégulă s. f., g.-d. art. nerégulii; pl. neréguli

neregulii
NERÉGULĂ, nereguli, s. f. 1. Lipsă de regulă, de rânduială; dezordine. 2. (De obicei la pl.) Lipsă de exactitate, nerespectare a regulilor; încălcare a legii; abatere, incorectitudine. – Pref. ne- + regulă.

DOOM

nerégulă s. f., g.-d. art. nerégulii; pl. neréguli

neregulile
NERÉGULĂ, nereguli, s. f. 1. Lipsă de regulă, de rânduială; dezordine. 2. (De obicei la pl.) Lipsă de exactitate, nerespectare a regulilor; încălcare a legii; abatere, incorectitudine. – Pref. ne- + regulă.

DOOM

nerégulă s. f., g.-d. art. nerégulii; pl. neréguli

neregulilor
NERÉGULĂ, nereguli, s. f. 1. Lipsă de regulă, de rânduială; dezordine. 2. (De obicei la pl.) Lipsă de exactitate, nerespectare a regulilor; încălcare a legii; abatere, incorectitudine. – Pref. ne- + regulă.

DOOM

nerégulă s. f., g.-d. art. nerégulii; pl. neréguli

nereida
NEREÍDĂ, nereide, s. f. Fiecare dintre cele cincizeci de nimfe ale mării în mitologia greacă, protectoarele marinarilor, care se iveau la chemarea corăbierilor aflați în primejdie. – Din lat. Nereides, fr. néréide.

DOOM

nereídă s. f., g.-d. art. nereídei; pl. nereíde

nereide
NEREÍDĂ, nereide, s. f. Fiecare dintre cele cincizeci de nimfe ale mării în mitologia greacă, protectoarele marinarilor, care se iveau la chemarea corăbierilor aflați în primejdie. – Din lat. Nereides, fr. néréide.

DOOM

nereídă s. f., g.-d. art. nereídei; pl. nereíde

nereidei
NEREÍDĂ, nereide, s. f. Fiecare dintre cele cincizeci de nimfe ale mării în mitologia greacă, protectoarele marinarilor, care se iveau la chemarea corăbierilor aflați în primejdie. – Din lat. Nereides, fr. néréide.

DOOM

nereídă s. f., g.-d. art. nereídei; pl. nereíde

nereidele
NEREÍDĂ, nereide, s. f. Fiecare dintre cele cincizeci de nimfe ale mării în mitologia greacă, protectoarele marinarilor, care se iveau la chemarea corăbierilor aflați în primejdie. – Din lat. Nereides, fr. néréide.

DOOM

nereídă s. f., g.-d. art. nereídei; pl. nereíde

nereidelor
NEREÍDĂ, nereide, s. f. Fiecare dintre cele cincizeci de nimfe ale mării în mitologia greacă, protectoarele marinarilor, care se iveau la chemarea corăbierilor aflați în primejdie. – Din lat. Nereides, fr. néréide.

DOOM

nereídă s. f., g.-d. art. nereídei; pl. nereíde

nereides
Nereides, cele cincizeci de fiice ale zeului marin Nereus și ale lui Doris, ele însele divinități marine, închipuite ca niște fecioare frumoase care sălășluiau în fundul apelor, în palatul tatălui lor. Cele mai cunoscute dintre nereide erau Thetis – mama lui Achilles și Amphitrite – soția lui Poseidon.

nereligioasa
NERELIGIÓS, -OÁSĂ, nereligioși, -oase, adj. 1. Care nu are o religie. 2. Care nu respectă religia. [Pr.: -gi-os] – Pref. ne- + religios.

nereligioase
NERELIGIÓS, -OÁSĂ, nereligioși, -oase, adj. 1. Care nu are o religie. 2. Care nu respectă religia. [Pr.: -gi-os] – Pref. ne- + religios.

nereligioasei
NERELIGIÓS, -OÁSĂ, nereligioși, -oase, adj. 1. Care nu are o religie. 2. Care nu respectă religia. [Pr.: -gi-os] – Pref. ne- + religios.

nereligioasele
NERELIGIÓS, -OÁSĂ, nereligioși, -oase, adj. 1. Care nu are o religie. 2. Care nu respectă religia. [Pr.: -gi-os] – Pref. ne- + religios.

nereligioaselor
NERELIGIÓS, -OÁSĂ, nereligioși, -oase, adj. 1. Care nu are o religie. 2. Care nu respectă religia. [Pr.: -gi-os] – Pref. ne- + religios.

nereligios
NERELIGIÓS, -OÁSĂ, nereligioși, -oase, adj. 1. Care nu are o religie. 2. Care nu respectă religia. [Pr.: -gi-os] – Pref. ne- + religios.

nereligiosul
NERELIGIÓS, -OÁSĂ, nereligioși, -oase, adj. 1. Care nu are o religie. 2. Care nu respectă religia. [Pr.: -gi-os] – Pref. ne- + religios.

nereligiosului
NERELIGIÓS, -OÁSĂ, nereligioși, -oase, adj. 1. Care nu are o religie. 2. Care nu respectă religia. [Pr.: -gi-os] – Pref. ne- + religios.

nereligioși
NERELIGIÓS, -OÁSĂ, nereligioși, -oase, adj. 1. Care nu are o religie. 2. Care nu respectă religia. [Pr.: -gi-os] – Pref. ne- + religios.

nereligioșii
NERELIGIÓS, -OÁSĂ, nereligioși, -oase, adj. 1. Care nu are o religie. 2. Care nu respectă religia. [Pr.: -gi-os] – Pref. ne- + religios.

nereligioșilor
NERELIGIÓS, -OÁSĂ, nereligioși, -oase, adj. 1. Care nu are o religie. 2. Care nu respectă religia. [Pr.: -gi-os] – Pref. ne- + religios.

nereparabil
NEREPARÁBIL, -Ă, nereparabili, -e, adj. Care nu (mai) poate fi reparat, dres; fig. care nu (mai) poate fi îndreptat, corectat. – Pref. ne- + reparabil.

nereparabila
NEREPARÁBIL, -Ă, nereparabili, -e, adj. Care nu (mai) poate fi reparat, dres; fig. care nu (mai) poate fi îndreptat, corectat. – Pref. ne- + reparabil.

nereparabile
NEREPARÁBIL, -Ă, nereparabili, -e, adj. Care nu (mai) poate fi reparat, dres; fig. care nu (mai) poate fi îndreptat, corectat. – Pref. ne- + reparabil.

nereparabilei
NEREPARÁBIL, -Ă, nereparabili, -e, adj. Care nu (mai) poate fi reparat, dres; fig. care nu (mai) poate fi îndreptat, corectat. – Pref. ne- + reparabil.

nereparabilele
NEREPARÁBIL, -Ă, nereparabili, -e, adj. Care nu (mai) poate fi reparat, dres; fig. care nu (mai) poate fi îndreptat, corectat. – Pref. ne- + reparabil.

nereparabilelor
NEREPARÁBIL, -Ă, nereparabili, -e, adj. Care nu (mai) poate fi reparat, dres; fig. care nu (mai) poate fi îndreptat, corectat. – Pref. ne- + reparabil.

nereparabili
NEREPARÁBIL, -Ă, nereparabili, -e, adj. Care nu (mai) poate fi reparat, dres; fig. care nu (mai) poate fi îndreptat, corectat. – Pref. ne- + reparabil.

nereparabilii
NEREPARÁBIL, -Ă, nereparabili, -e, adj. Care nu (mai) poate fi reparat, dres; fig. care nu (mai) poate fi îndreptat, corectat. – Pref. ne- + reparabil.

nereparabililor
NEREPARÁBIL, -Ă, nereparabili, -e, adj. Care nu (mai) poate fi reparat, dres; fig. care nu (mai) poate fi îndreptat, corectat. – Pref. ne- + reparabil.

nereparabilul
NEREPARÁBIL, -Ă, nereparabili, -e, adj. Care nu (mai) poate fi reparat, dres; fig. care nu (mai) poate fi îndreptat, corectat. – Pref. ne- + reparabil.

nereparabilului
NEREPARÁBIL, -Ă, nereparabili, -e, adj. Care nu (mai) poate fi reparat, dres; fig. care nu (mai) poate fi îndreptat, corectat. – Pref. ne- + reparabil.

nereparat
NEREPARÁT, -Ă, nereparați, -te, adj. 1. Care nu este refăcut, readus în stare bună, care nu este repus în stare de funcționare. 2. Fig. Care nu a fost îndreptat, corectat. ♦ (Jur.; despre pagube) Care nu este acoperit; (despre stricăciuni, insulte etc.) pentru care nu s-au plătit daune. – Pref. ne- + reparat.

nereparata
NEREPARÁT, -Ă, nereparați, -te, adj. 1. Care nu este refăcut, readus în stare bună, care nu este repus în stare de funcționare. 2. Fig. Care nu a fost îndreptat, corectat. ♦ (Jur.; despre pagube) Care nu este acoperit; (despre stricăciuni, insulte etc.) pentru care nu s-au plătit daune. – Pref. ne- + reparat.

nereparate
NEREPARÁT, -Ă, nereparați, -te, adj. 1. Care nu este refăcut, readus în stare bună, care nu este repus în stare de funcționare. 2. Fig. Care nu a fost îndreptat, corectat. ♦ (Jur.; despre pagube) Care nu este acoperit; (despre stricăciuni, insulte etc.) pentru care nu s-au plătit daune. – Pref. ne- + reparat.

nereparatei
NEREPARÁT, -Ă, nereparați, -te, adj. 1. Care nu este refăcut, readus în stare bună, care nu este repus în stare de funcționare. 2. Fig. Care nu a fost îndreptat, corectat. ♦ (Jur.; despre pagube) Care nu este acoperit; (despre stricăciuni, insulte etc.) pentru care nu s-au plătit daune. – Pref. ne- + reparat.

nereparatele
NEREPARÁT, -Ă, nereparați, -te, adj. 1. Care nu este refăcut, readus în stare bună, care nu este repus în stare de funcționare. 2. Fig. Care nu a fost îndreptat, corectat. ♦ (Jur.; despre pagube) Care nu este acoperit; (despre stricăciuni, insulte etc.) pentru care nu s-au plătit daune. – Pref. ne- + reparat.

nereparatelor
NEREPARÁT, -Ă, nereparați, -te, adj. 1. Care nu este refăcut, readus în stare bună, care nu este repus în stare de funcționare. 2. Fig. Care nu a fost îndreptat, corectat. ♦ (Jur.; despre pagube) Care nu este acoperit; (despre stricăciuni, insulte etc.) pentru care nu s-au plătit daune. – Pref. ne- + reparat.

nereparatul
NEREPARÁT, -Ă, nereparați, -te, adj. 1. Care nu este refăcut, readus în stare bună, care nu este repus în stare de funcționare. 2. Fig. Care nu a fost îndreptat, corectat. ♦ (Jur.; despre pagube) Care nu este acoperit; (despre stricăciuni, insulte etc.) pentru care nu s-au plătit daune. – Pref. ne- + reparat.

nereparatului
NEREPARÁT, -Ă, nereparați, -te, adj. 1. Care nu este refăcut, readus în stare bună, care nu este repus în stare de funcționare. 2. Fig. Care nu a fost îndreptat, corectat. ♦ (Jur.; despre pagube) Care nu este acoperit; (despre stricăciuni, insulte etc.) pentru care nu s-au plătit daune. – Pref. ne- + reparat.

nereparați
NEREPARÁT, -Ă, nereparați, -te, adj. 1. Care nu este refăcut, readus în stare bună, care nu este repus în stare de funcționare. 2. Fig. Care nu a fost îndreptat, corectat. ♦ (Jur.; despre pagube) Care nu este acoperit; (despre stricăciuni, insulte etc.) pentru care nu s-au plătit daune. – Pref. ne- + reparat.

nereparații
NEREPARÁT, -Ă, nereparați, -te, adj. 1. Care nu este refăcut, readus în stare bună, care nu este repus în stare de funcționare. 2. Fig. Care nu a fost îndreptat, corectat. ♦ (Jur.; despre pagube) Care nu este acoperit; (despre stricăciuni, insulte etc.) pentru care nu s-au plătit daune. – Pref. ne- + reparat.

nereparaților
NEREPARÁT, -Ă, nereparați, -te, adj. 1. Care nu este refăcut, readus în stare bună, care nu este repus în stare de funcționare. 2. Fig. Care nu a fost îndreptat, corectat. ♦ (Jur.; despre pagube) Care nu este acoperit; (despre stricăciuni, insulte etc.) pentru care nu s-au plătit daune. – Pref. ne- + reparat.

nerespectuoasa
NERESPECTUÓS, -OÁSĂ, nerespectuoși, -oase, adj. Care este lipsit de respect, de bună-cuviință; necuviincios, nereverențios, ireverențios. [Pr.: -tu-os] – Pref. ne- + respectuos.

DOOM

*nerespectuós (-tu-os) adj. m., pl. nerespectuóși; f. nerespectuoásă, pl. nerespectuoáse

nerespectuoase
NERESPECTUÓS, -OÁSĂ, nerespectuoși, -oase, adj. Care este lipsit de respect, de bună-cuviință; necuviincios, nereverențios, ireverențios. [Pr.: -tu-os] – Pref. ne- + respectuos.

DOOM

*nerespectuós (-tu-os) adj. m., pl. nerespectuóși; f. nerespectuoásă, pl. nerespectuoáse

nerespectuoasei
NERESPECTUÓS, -OÁSĂ, nerespectuoși, -oase, adj. Care este lipsit de respect, de bună-cuviință; necuviincios, nereverențios, ireverențios. [Pr.: -tu-os] – Pref. ne- + respectuos.

DOOM

*nerespectuós (-tu-os) adj. m., pl. nerespectuóși; f. nerespectuoásă, pl. nerespectuoáse

nerespectuoasele
NERESPECTUÓS, -OÁSĂ, nerespectuoși, -oase, adj. Care este lipsit de respect, de bună-cuviință; necuviincios, nereverențios, ireverențios. [Pr.: -tu-os] – Pref. ne- + respectuos.

DOOM

*nerespectuós (-tu-os) adj. m., pl. nerespectuóși; f. nerespectuoásă, pl. nerespectuoáse

nerespectuoaselor
NERESPECTUÓS, -OÁSĂ, nerespectuoși, -oase, adj. Care este lipsit de respect, de bună-cuviință; necuviincios, nereverențios, ireverențios. [Pr.: -tu-os] – Pref. ne- + respectuos.

DOOM

*nerespectuós (-tu-os) adj. m., pl. nerespectuóși; f. nerespectuoásă, pl. nerespectuoáse

nerespectuos
NERESPECTUÓS, -OÁSĂ, nerespectuoși, -oase, adj. Care este lipsit de respect, de bună-cuviință; necuviincios, nereverențios, ireverențios. [Pr.: -tu-os] – Pref. ne- + respectuos.

DOOM

*nerespectuós (-tu-os) adj. m., pl. nerespectuóși; f. nerespectuoásă, pl. nerespectuoáse

nerespectuosul
NERESPECTUÓS, -OÁSĂ, nerespectuoși, -oase, adj. Care este lipsit de respect, de bună-cuviință; necuviincios, nereverențios, ireverențios. [Pr.: -tu-os] – Pref. ne- + respectuos.

DOOM

*nerespectuós (-tu-os) adj. m., pl. nerespectuóși; f. nerespectuoásă, pl. nerespectuoáse

nerespectuosului
NERESPECTUÓS, -OÁSĂ, nerespectuoși, -oase, adj. Care este lipsit de respect, de bună-cuviință; necuviincios, nereverențios, ireverențios. [Pr.: -tu-os] – Pref. ne- + respectuos.

DOOM

*nerespectuós (-tu-os) adj. m., pl. nerespectuóși; f. nerespectuoásă, pl. nerespectuoáse

nerespectuoși
NERESPECTUÓS, -OÁSĂ, nerespectuoși, -oase, adj. Care este lipsit de respect, de bună-cuviință; necuviincios, nereverențios, ireverențios. [Pr.: -tu-os] – Pref. ne- + respectuos.

DOOM

*nerespectuós (-tu-os) adj. m., pl. nerespectuóși; f. nerespectuoásă, pl. nerespectuoáse

nerespectuoșii
NERESPECTUÓS, -OÁSĂ, nerespectuoși, -oase, adj. Care este lipsit de respect, de bună-cuviință; necuviincios, nereverențios, ireverențios. [Pr.: -tu-os] – Pref. ne- + respectuos.

DOOM

*nerespectuós (-tu-os) adj. m., pl. nerespectuóși; f. nerespectuoásă, pl. nerespectuoáse

nerespectuoșilor
NERESPECTUÓS, -OÁSĂ, nerespectuoși, -oase, adj. Care este lipsit de respect, de bună-cuviință; necuviincios, nereverențios, ireverențios. [Pr.: -tu-os] – Pref. ne- + respectuos.

DOOM

*nerespectuós (-tu-os) adj. m., pl. nerespectuóși; f. nerespectuoásă, pl. nerespectuoáse

nereu
Nereu = Nereus.

nereus
Nereus, zeu marin, fiul lui Oceanus și al lui Gaea. Făcea parte din generația de zei precedentă olimpienilor și era socotit divinitate protectoare a corăbierilor. Cu soția sa, Doris, o altă divinitate marină, a avut cincizeci de fiice, numite nereide.

nereușit
NEREUȘÍT, -Ă, nereușiți, -te, adj. Care nu este reușit; neizbutit. ♦ (Substantivat, f.) Eșec, insucces. [Pr.: -re-u-] – Pref. ne- + reușit.

DOOM

nereușít (-re-u-) adj. m., pl. nereușíți; f. nereușítă, pl. nereușíte

nereușita
NEREUȘÍT, -Ă, nereușiți, -te, adj. Care nu este reușit; neizbutit. ♦ (Substantivat, f.) Eșec, insucces. [Pr.: -re-u-] – Pref. ne- + reușit.

DOOM

nereușít (-re-u-) adj. m., pl. nereușíți; f. nereușítă, pl. nereușíte

nereușite
NEREUȘÍT, -Ă, nereușiți, -te, adj. Care nu este reușit; neizbutit. ♦ (Substantivat, f.) Eșec, insucces. [Pr.: -re-u-] – Pref. ne- + reușit.

DOOM

nereușít (-re-u-) adj. m., pl. nereușíți; f. nereușítă, pl. nereușíte

nereușitei
NEREUȘÍT, -Ă, nereușiți, -te, adj. Care nu este reușit; neizbutit. ♦ (Substantivat, f.) Eșec, insucces. [Pr.: -re-u-] – Pref. ne- + reușit.

DOOM

nereușít (-re-u-) adj. m., pl. nereușíți; f. nereușítă, pl. nereușíte

nereușitele
NEREUȘÍT, -Ă, nereușiți, -te, adj. Care nu este reușit; neizbutit. ♦ (Substantivat, f.) Eșec, insucces. [Pr.: -re-u-] – Pref. ne- + reușit.

DOOM

nereușít (-re-u-) adj. m., pl. nereușíți; f. nereușítă, pl. nereușíte

nereușitelor
NEREUȘÍT, -Ă, nereușiți, -te, adj. Care nu este reușit; neizbutit. ♦ (Substantivat, f.) Eșec, insucces. [Pr.: -re-u-] – Pref. ne- + reușit.

DOOM

nereușít (-re-u-) adj. m., pl. nereușíți; f. nereușítă, pl. nereușíte

nereușitul
NEREUȘÍT, -Ă, nereușiți, -te, adj. Care nu este reușit; neizbutit. ♦ (Substantivat, f.) Eșec, insucces. [Pr.: -re-u-] – Pref. ne- + reușit.

DOOM

nereușít (-re-u-) adj. m., pl. nereușíți; f. nereușítă, pl. nereușíte

nereușitului
NEREUȘÍT, -Ă, nereușiți, -te, adj. Care nu este reușit; neizbutit. ♦ (Substantivat, f.) Eșec, insucces. [Pr.: -re-u-] – Pref. ne- + reușit.

DOOM

nereușít (-re-u-) adj. m., pl. nereușíți; f. nereușítă, pl. nereușíte

nereușiți
NEREUȘÍT, -Ă, nereușiți, -te, adj. Care nu este reușit; neizbutit. ♦ (Substantivat, f.) Eșec, insucces. [Pr.: -re-u-] – Pref. ne- + reușit.

DOOM

nereușít (-re-u-) adj. m., pl. nereușíți; f. nereușítă, pl. nereușíte

nereușiții
NEREUȘÍT, -Ă, nereușiți, -te, adj. Care nu este reușit; neizbutit. ♦ (Substantivat, f.) Eșec, insucces. [Pr.: -re-u-] – Pref. ne- + reușit.

DOOM

nereușít (-re-u-) adj. m., pl. nereușíți; f. nereușítă, pl. nereușíte

nereușiților
NEREUȘÍT, -Ă, nereușiți, -te, adj. Care nu este reușit; neizbutit. ♦ (Substantivat, f.) Eșec, insucces. [Pr.: -re-u-] – Pref. ne- + reușit.

DOOM

nereușít (-re-u-) adj. m., pl. nereușíți; f. nereușítă, pl. nereușíte

nereverențioasa
NEREVERENȚIÓS, -OÁSĂ, nereverențioși, -oase, adj. Nerespectuos, necuviincios, ireverențios. [Pr.: -ți-os] – Pref. ne- + reverențios.

nereverențioase
NEREVERENȚIÓS, -OÁSĂ, nereverențioși, -oase, adj. Nerespectuos, necuviincios, ireverențios. [Pr.: -ți-os] – Pref. ne- + reverențios.

nereverențioasei
NEREVERENȚIÓS, -OÁSĂ, nereverențioși, -oase, adj. Nerespectuos, necuviincios, ireverențios. [Pr.: -ți-os] – Pref. ne- + reverențios.

nereverențioasele
NEREVERENȚIÓS, -OÁSĂ, nereverențioși, -oase, adj. Nerespectuos, necuviincios, ireverențios. [Pr.: -ți-os] – Pref. ne- + reverențios.

nereverențioaselor
NEREVERENȚIÓS, -OÁSĂ, nereverențioși, -oase, adj. Nerespectuos, necuviincios, ireverențios. [Pr.: -ți-os] – Pref. ne- + reverențios.

nereverențios
NEREVERENȚIÓS, -OÁSĂ, nereverențioși, -oase, adj. Nerespectuos, necuviincios, ireverențios. [Pr.: -ți-os] – Pref. ne- + reverențios.

nereverențiosul
NEREVERENȚIÓS, -OÁSĂ, nereverențioși, -oase, adj. Nerespectuos, necuviincios, ireverențios. [Pr.: -ți-os] – Pref. ne- + reverențios.

nereverențiosului
NEREVERENȚIÓS, -OÁSĂ, nereverențioși, -oase, adj. Nerespectuos, necuviincios, ireverențios. [Pr.: -ți-os] – Pref. ne- + reverențios.

nereverențioși
NEREVERENȚIÓS, -OÁSĂ, nereverențioși, -oase, adj. Nerespectuos, necuviincios, ireverențios. [Pr.: -ți-os] – Pref. ne- + reverențios.

nereverențioșii
NEREVERENȚIÓS, -OÁSĂ, nereverențioși, -oase, adj. Nerespectuos, necuviincios, ireverențios. [Pr.: -ți-os] – Pref. ne- + reverențios.

nereverențioșilor
NEREVERENȚIÓS, -OÁSĂ, nereverențioși, -oase, adj. Nerespectuos, necuviincios, ireverențios. [Pr.: -ți-os] – Pref. ne- + reverențios.

nerezolvat
NEREZOLVÁT, -Ă, nerezolvați, -te, adj. Care nu este rezolvat, pentru care nu s-a găsit o soluție. – Pref. ne- + rezolvat.

nerezolvata
NEREZOLVÁT, -Ă, nerezolvați, -te, adj. Care nu este rezolvat, pentru care nu s-a găsit o soluție. – Pref. ne- + rezolvat.

nerezolvate
NEREZOLVÁT, -Ă, nerezolvați, -te, adj. Care nu este rezolvat, pentru care nu s-a găsit o soluție. – Pref. ne- + rezolvat.

nerezolvatei
NEREZOLVÁT, -Ă, nerezolvați, -te, adj. Care nu este rezolvat, pentru care nu s-a găsit o soluție. – Pref. ne- + rezolvat.

nerezolvatele
NEREZOLVÁT, -Ă, nerezolvați, -te, adj. Care nu este rezolvat, pentru care nu s-a găsit o soluție. – Pref. ne- + rezolvat.

nerezolvatelor
NEREZOLVÁT, -Ă, nerezolvați, -te, adj. Care nu este rezolvat, pentru care nu s-a găsit o soluție. – Pref. ne- + rezolvat.

nerezolvatul
NEREZOLVÁT, -Ă, nerezolvați, -te, adj. Care nu este rezolvat, pentru care nu s-a găsit o soluție. – Pref. ne- + rezolvat.

nerezolvatului
NEREZOLVÁT, -Ă, nerezolvați, -te, adj. Care nu este rezolvat, pentru care nu s-a găsit o soluție. – Pref. ne- + rezolvat.

nerezolvați
NEREZOLVÁT, -Ă, nerezolvați, -te, adj. Care nu este rezolvat, pentru care nu s-a găsit o soluție. – Pref. ne- + rezolvat.

nerezolvații
NEREZOLVÁT, -Ă, nerezolvați, -te, adj. Care nu este rezolvat, pentru care nu s-a găsit o soluție. – Pref. ne- + rezolvat.

nerezolvaților
NEREZOLVÁT, -Ă, nerezolvați, -te, adj. Care nu este rezolvat, pentru care nu s-a găsit o soluție. – Pref. ne- + rezolvat.

nerio
Nerio, în mitologia romană, zeița și personificarea Curajului, considerată drept soția zeului Mars.

neritic
NERÍTIC, -Ă, neritici, -ce, adj. 1. (În sintagma) Regiune (sau zonă) neritică = zonă a fundului mării situată în apropierea țărmului continental, caracterizată prin adâncimi ale apei mai mici de 200 de metri. 2. Care provine din regiunea neritică (1), care este specific, propriu acestei regiuni. – Din fr. néritique.

DOOM

nerític adj. m., pl. nerítici; f. nerítică, pl. nerítice

neritica
NERÍTIC, -Ă, neritici, -ce, adj. 1. (În sintagma) Regiune (sau zonă) neritică = zonă a fundului mării situată în apropierea țărmului continental, caracterizată prin adâncimi ale apei mai mici de 200 de metri. 2. Care provine din regiunea neritică (1), care este specific, propriu acestei regiuni. – Din fr. néritique.

DOOM

nerític adj. m., pl. nerítici; f. nerítică, pl. nerítice

neritice
NERÍTIC, -Ă, neritici, -ce, adj. 1. (În sintagma) Regiune (sau zonă) neritică = zonă a fundului mării situată în apropierea țărmului continental, caracterizată prin adâncimi ale apei mai mici de 200 de metri. 2. Care provine din regiunea neritică (1), care este specific, propriu acestei regiuni. – Din fr. néritique.

DOOM

nerític adj. m., pl. nerítici; f. nerítică, pl. nerítice

neriticei
NERÍTIC, -Ă, neritici, -ce, adj. 1. (În sintagma) Regiune (sau zonă) neritică = zonă a fundului mării situată în apropierea țărmului continental, caracterizată prin adâncimi ale apei mai mici de 200 de metri. 2. Care provine din regiunea neritică (1), care este specific, propriu acestei regiuni. – Din fr. néritique.

DOOM

nerític adj. m., pl. nerítici; f. nerítică, pl. nerítice

neriticele
NERÍTIC, -Ă, neritici, -ce, adj. 1. (În sintagma) Regiune (sau zonă) neritică = zonă a fundului mării situată în apropierea țărmului continental, caracterizată prin adâncimi ale apei mai mici de 200 de metri. 2. Care provine din regiunea neritică (1), care este specific, propriu acestei regiuni. – Din fr. néritique.

DOOM

nerític adj. m., pl. nerítici; f. nerítică, pl. nerítice

neriticelor
NERÍTIC, -Ă, neritici, -ce, adj. 1. (În sintagma) Regiune (sau zonă) neritică = zonă a fundului mării situată în apropierea țărmului continental, caracterizată prin adâncimi ale apei mai mici de 200 de metri. 2. Care provine din regiunea neritică (1), care este specific, propriu acestei regiuni. – Din fr. néritique.

DOOM

nerític adj. m., pl. nerítici; f. nerítică, pl. nerítice

neritici
NERÍTIC, -Ă, neritici, -ce, adj. 1. (În sintagma) Regiune (sau zonă) neritică = zonă a fundului mării situată în apropierea țărmului continental, caracterizată prin adâncimi ale apei mai mici de 200 de metri. 2. Care provine din regiunea neritică (1), care este specific, propriu acestei regiuni. – Din fr. néritique.

DOOM

nerític adj. m., pl. nerítici; f. nerítică, pl. nerítice

neriticii
NERÍTIC, -Ă, neritici, -ce, adj. 1. (În sintagma) Regiune (sau zonă) neritică = zonă a fundului mării situată în apropierea țărmului continental, caracterizată prin adâncimi ale apei mai mici de 200 de metri. 2. Care provine din regiunea neritică (1), care este specific, propriu acestei regiuni. – Din fr. néritique.

DOOM

nerític adj. m., pl. nerítici; f. nerítică, pl. nerítice

neriticilor
NERÍTIC, -Ă, neritici, -ce, adj. 1. (În sintagma) Regiune (sau zonă) neritică = zonă a fundului mării situată în apropierea țărmului continental, caracterizată prin adâncimi ale apei mai mici de 200 de metri. 2. Care provine din regiunea neritică (1), care este specific, propriu acestei regiuni. – Din fr. néritique.

DOOM

nerític adj. m., pl. nerítici; f. nerítică, pl. nerítice

neriticul
NERÍTIC, -Ă, neritici, -ce, adj. 1. (În sintagma) Regiune (sau zonă) neritică = zonă a fundului mării situată în apropierea țărmului continental, caracterizată prin adâncimi ale apei mai mici de 200 de metri. 2. Care provine din regiunea neritică (1), care este specific, propriu acestei regiuni. – Din fr. néritique.

DOOM

nerític adj. m., pl. nerítici; f. nerítică, pl. nerítice

neriticului
NERÍTIC, -Ă, neritici, -ce, adj. 1. (În sintagma) Regiune (sau zonă) neritică = zonă a fundului mării situată în apropierea țărmului continental, caracterizată prin adâncimi ale apei mai mici de 200 de metri. 2. Care provine din regiunea neritică (1), care este specific, propriu acestei regiuni. – Din fr. néritique.

DOOM

nerític adj. m., pl. nerítici; f. nerítică, pl. nerítice

nerium
LEÁNDRU, leandri, s. m. Arbust mediteranean, înalt până la cinci metri, cu frunze lanceolate și cu flori albe, gălbui sau roșii plăcut mirositoare, cultivat la noi ca plantă ornamentală (Nerium oleander). [Pr.: le-an-. – Pl. și: lendri. – Var.: oleándru s. m.] – Din it. leandro.

neroada
NERÓD, -OÁDĂ, nerozi, -oade, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără să judece; (om) prost, netot, neghiob, nătărău. 2. Adj. Care aparține nerodului (1), care caracterizează pe nerod, nerozesc; care denotă, trădează prostie, prostesc; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; stupid. [Var.: (reg.) năród, -oádă adj., s. m. și f.] – Din bg. neroda.

DOOM

neród adj. m., s. m., pl. nerózi; adj. f., s. f. neroádă, pl. neroáde

neroada
NERÓD, -OÁDĂ, nerozi, -oade, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără să judece; (om) prost, netot, neghiob, nătărău. 2. Adj. Care aparține nerodului (1), care caracterizează pe nerod, nerozesc; care denotă, trădează prostie, prostesc; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; stupid. [Var.: (reg.) năród, -oádă adj., s. m. și f.] – Din bg. neroda.

DOOM

neród adj. m., s. m., pl. nerózi; adj. f., s. f. neroádă, pl. neroáde

neroade
NERÓD, -OÁDĂ, nerozi, -oade, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără să judece; (om) prost, netot, neghiob, nătărău. 2. Adj. Care aparține nerodului (1), care caracterizează pe nerod, nerozesc; care denotă, trădează prostie, prostesc; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; stupid. [Var.: (reg.) năród, -oádă adj., s. m. și f.] – Din bg. neroda.

DOOM

neród adj. m., s. m., pl. nerózi; adj. f., s. f. neroádă, pl. neroáde

neroade
NERÓD, -OÁDĂ, nerozi, -oade, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără să judece; (om) prost, netot, neghiob, nătărău. 2. Adj. Care aparține nerodului (1), care caracterizează pe nerod, nerozesc; care denotă, trădează prostie, prostesc; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; stupid. [Var.: (reg.) năród, -oádă adj., s. m. și f.] – Din bg. neroda.

DOOM

neród adj. m., s. m., pl. nerózi; adj. f., s. f. neroádă, pl. neroáde

neroadei
NERÓD, -OÁDĂ, nerozi, -oade, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără să judece; (om) prost, netot, neghiob, nătărău. 2. Adj. Care aparține nerodului (1), care caracterizează pe nerod, nerozesc; care denotă, trădează prostie, prostesc; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; stupid. [Var.: (reg.) năród, -oádă adj., s. m. și f.] – Din bg. neroda.

DOOM

neród adj. m., s. m., pl. nerózi; adj. f., s. f. neroádă, pl. neroáde

neroadei
NERÓD, -OÁDĂ, nerozi, -oade, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără să judece; (om) prost, netot, neghiob, nătărău. 2. Adj. Care aparține nerodului (1), care caracterizează pe nerod, nerozesc; care denotă, trădează prostie, prostesc; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; stupid. [Var.: (reg.) năród, -oádă adj., s. m. și f.] – Din bg. neroda.

DOOM

neród adj. m., s. m., pl. nerózi; adj. f., s. f. neroádă, pl. neroáde

neroadele
NERÓD, -OÁDĂ, nerozi, -oade, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără să judece; (om) prost, netot, neghiob, nătărău. 2. Adj. Care aparține nerodului (1), care caracterizează pe nerod, nerozesc; care denotă, trădează prostie, prostesc; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; stupid. [Var.: (reg.) năród, -oádă adj., s. m. și f.] – Din bg. neroda.

DOOM

neród adj. m., s. m., pl. nerózi; adj. f., s. f. neroádă, pl. neroáde

neroadele
NERÓD, -OÁDĂ, nerozi, -oade, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără să judece; (om) prost, netot, neghiob, nătărău. 2. Adj. Care aparține nerodului (1), care caracterizează pe nerod, nerozesc; care denotă, trădează prostie, prostesc; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; stupid. [Var.: (reg.) năród, -oádă adj., s. m. și f.] – Din bg. neroda.

DOOM

neród adj. m., s. m., pl. nerózi; adj. f., s. f. neroádă, pl. neroáde

neroadelor
NERÓD, -OÁDĂ, nerozi, -oade, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără să judece; (om) prost, netot, neghiob, nătărău. 2. Adj. Care aparține nerodului (1), care caracterizează pe nerod, nerozesc; care denotă, trădează prostie, prostesc; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; stupid. [Var.: (reg.) năród, -oádă adj., s. m. și f.] – Din bg. neroda.

DOOM

neród adj. m., s. m., pl. nerózi; adj. f., s. f. neroádă, pl. neroáde

neroadelor
NERÓD, -OÁDĂ, nerozi, -oade, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără să judece; (om) prost, netot, neghiob, nătărău. 2. Adj. Care aparține nerodului (1), care caracterizează pe nerod, nerozesc; care denotă, trădează prostie, prostesc; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; stupid. [Var.: (reg.) năród, -oádă adj., s. m. și f.] – Din bg. neroda.

DOOM

neród adj. m., s. m., pl. nerózi; adj. f., s. f. neroádă, pl. neroáde

nerod
NERÓD, -OÁDĂ, nerozi, -oade, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără să judece; (om) prost, netot, neghiob, nătărău. 2. Adj. Care aparține nerodului (1), care caracterizează pe nerod, nerozesc; care denotă, trădează prostie, prostesc; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; stupid. [Var.: (reg.) năród, -oádă adj., s. m. și f.] – Din bg. neroda.

DOOM

neród adj. m., s. m., pl. nerózi; adj. f., s. f. neroádă, pl. neroáde

nerod
NERÓD, -OÁDĂ, nerozi, -oade, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără să judece; (om) prost, netot, neghiob, nătărău. 2. Adj. Care aparține nerodului (1), care caracterizează pe nerod, nerozesc; care denotă, trădează prostie, prostesc; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; stupid. [Var.: (reg.) năród, -oádă adj., s. m. și f.] – Din bg. neroda.

DOOM

neród adj. m., s. m., pl. nerózi; adj. f., s. f. neroádă, pl. neroáde

neroditoare
NERODITÓR, -OÁRE, neroditori, -oare, adj. Care nu este roditor, care nu rodește; sterp. – Pref. ne- + roditor.

DOOM

neroditór adj. m., pl. neroditóri; f. sg. și pl. neroditoáre

neroditoarea
NERODITÓR, -OÁRE, neroditori, -oare, adj. Care nu este roditor, care nu rodește; sterp. – Pref. ne- + roditor.

DOOM

neroditór adj. m., pl. neroditóri; f. sg. și pl. neroditoáre

neroditoarei
NERODITÓR, -OÁRE, neroditori, -oare, adj. Care nu este roditor, care nu rodește; sterp. – Pref. ne- + roditor.

DOOM

neroditór adj. m., pl. neroditóri; f. sg. și pl. neroditoáre

neroditoarele
NERODITÓR, -OÁRE, neroditori, -oare, adj. Care nu este roditor, care nu rodește; sterp. – Pref. ne- + roditor.

DOOM

neroditór adj. m., pl. neroditóri; f. sg. și pl. neroditoáre

neroditoarelor
NERODITÓR, -OÁRE, neroditori, -oare, adj. Care nu este roditor, care nu rodește; sterp. – Pref. ne- + roditor.

DOOM

neroditór adj. m., pl. neroditóri; f. sg. și pl. neroditoáre

neroditor
NERODITÓR, -OÁRE, neroditori, -oare, adj. Care nu este roditor, care nu rodește; sterp. – Pref. ne- + roditor.

DOOM

neroditór adj. m., pl. neroditóri; f. sg. și pl. neroditoáre

neroditori
NERODITÓR, -OÁRE, neroditori, -oare, adj. Care nu este roditor, care nu rodește; sterp. – Pref. ne- + roditor.

DOOM

neroditór adj. m., pl. neroditóri; f. sg. și pl. neroditoáre

neroditorii
NERODITÓR, -OÁRE, neroditori, -oare, adj. Care nu este roditor, care nu rodește; sterp. – Pref. ne- + roditor.

DOOM

neroditór adj. m., pl. neroditóri; f. sg. și pl. neroditoáre

neroditorilor
NERODITÓR, -OÁRE, neroditori, -oare, adj. Care nu este roditor, care nu rodește; sterp. – Pref. ne- + roditor.

DOOM

neroditór adj. m., pl. neroditóri; f. sg. și pl. neroditoáre

neroditorul
NERODITÓR, -OÁRE, neroditori, -oare, adj. Care nu este roditor, care nu rodește; sterp. – Pref. ne- + roditor.

DOOM

neroditór adj. m., pl. neroditóri; f. sg. și pl. neroditoáre

neroditorului
NERODITÓR, -OÁRE, neroditori, -oare, adj. Care nu este roditor, care nu rodește; sterp. – Pref. ne- + roditor.

DOOM

neroditór adj. m., pl. neroditóri; f. sg. și pl. neroditoáre

nerodul
NERÓD, -OÁDĂ, nerozi, -oade, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără să judece; (om) prost, netot, neghiob, nătărău. 2. Adj. Care aparține nerodului (1), care caracterizează pe nerod, nerozesc; care denotă, trădează prostie, prostesc; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; stupid. [Var.: (reg.) năród, -oádă adj., s. m. și f.] – Din bg. neroda.

DOOM

neród adj. m., s. m., pl. nerózi; adj. f., s. f. neroádă, pl. neroáde

nerodul
NERÓD, -OÁDĂ, nerozi, -oade, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără să judece; (om) prost, netot, neghiob, nătărău. 2. Adj. Care aparține nerodului (1), care caracterizează pe nerod, nerozesc; care denotă, trădează prostie, prostesc; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; stupid. [Var.: (reg.) năród, -oádă adj., s. m. și f.] – Din bg. neroda.

DOOM

neród adj. m., s. m., pl. nerózi; adj. f., s. f. neroádă, pl. neroáde

nerodului
NERÓD, -OÁDĂ, nerozi, -oade, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără să judece; (om) prost, netot, neghiob, nătărău. 2. Adj. Care aparține nerodului (1), care caracterizează pe nerod, nerozesc; care denotă, trădează prostie, prostesc; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; stupid. [Var.: (reg.) năród, -oádă adj., s. m. și f.] – Din bg. neroda.

DOOM

neród adj. m., s. m., pl. nerózi; adj. f., s. f. neroádă, pl. neroáde

nerodului
NERÓD, -OÁDĂ, nerozi, -oade, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără să judece; (om) prost, netot, neghiob, nătărău. 2. Adj. Care aparține nerodului (1), care caracterizează pe nerod, nerozesc; care denotă, trădează prostie, prostesc; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; stupid. [Var.: (reg.) năród, -oádă adj., s. m. și f.] – Din bg. neroda.

DOOM

neród adj. m., s. m., pl. nerózi; adj. f., s. f. neroádă, pl. neroáde

neromâneasca
NEROMÂNÉSC, -EÁSCĂ, neromânești, adj. (Despre modul de exprimare, de pronunțare al cuiva) Care este greșit din punctul de vedere al limbii române. Construcție neromânească. – Pref. ne- + românesc.

DOOM

neromânésc adj. m., f. neromâneáscă; pl. m. și f. neromânéști

neromânesc
NEROMÂNÉSC, -EÁSCĂ, neromânești, adj. (Despre modul de exprimare, de pronunțare al cuiva) Care este greșit din punctul de vedere al limbii române. Construcție neromânească. – Pref. ne- + românesc.

DOOM

neromânésc adj. m., f. neromâneáscă; pl. m. și f. neromânéști

neromânescul
NEROMÂNÉSC, -EÁSCĂ, neromânești, adj. (Despre modul de exprimare, de pronunțare al cuiva) Care este greșit din punctul de vedere al limbii române. Construcție neromânească. – Pref. ne- + românesc.

DOOM

neromânésc adj. m., f. neromâneáscă; pl. m. și f. neromânéști

neromânescului
NEROMÂNÉSC, -EÁSCĂ, neromânești, adj. (Despre modul de exprimare, de pronunțare al cuiva) Care este greșit din punctul de vedere al limbii române. Construcție neromânească. – Pref. ne- + românesc.

DOOM

neromânésc adj. m., f. neromâneáscă; pl. m. și f. neromânéști

neromânești
NEROMÂNÉSC, -EÁSCĂ, neromânești, adj. (Despre modul de exprimare, de pronunțare al cuiva) Care este greșit din punctul de vedere al limbii române. Construcție neromânească. – Pref. ne- + românesc.

DOOM

neromânésc adj. m., f. neromâneáscă; pl. m. și f. neromânéști

neromâneștii
NEROMÂNÉSC, -EÁSCĂ, neromânești, adj. (Despre modul de exprimare, de pronunțare al cuiva) Care este greșit din punctul de vedere al limbii române. Construcție neromânească. – Pref. ne- + românesc.

DOOM

neromânésc adj. m., f. neromâneáscă; pl. m. și f. neromânéști

neromâneștile
NEROMÂNÉSC, -EÁSCĂ, neromânești, adj. (Despre modul de exprimare, de pronunțare al cuiva) Care este greșit din punctul de vedere al limbii române. Construcție neromânească. – Pref. ne- + românesc.

DOOM

neromânésc adj. m., f. neromâneáscă; pl. m. și f. neromânéști

neromâneștilor
NEROMÂNÉSC, -EÁSCĂ, neromânești, adj. (Despre modul de exprimare, de pronunțare al cuiva) Care este greșit din punctul de vedere al limbii române. Construcție neromânească. – Pref. ne- + românesc.

DOOM

neromânésc adj. m., f. neromâneáscă; pl. m. și f. neromânéști

neromîneasca
NEROMÂNÉSC, -EÁSCĂ, neromânești, adj. (Despre modul de exprimare, de pronunțare al cuiva) Care este greșit din punctul de vedere al limbii române. Construcție neromânească. – Pref. ne- + românesc.

DOOM

neromânésc adj. m., f. neromâneáscă; pl. m. și f. neromânéști

neromînesc
NEROMÂNÉSC, -EÁSCĂ, neromânești, adj. (Despre modul de exprimare, de pronunțare al cuiva) Care este greșit din punctul de vedere al limbii române. Construcție neromânească. – Pref. ne- + românesc.

DOOM

neromânésc adj. m., f. neromâneáscă; pl. m. și f. neromânéști

neromînescul
NEROMÂNÉSC, -EÁSCĂ, neromânești, adj. (Despre modul de exprimare, de pronunțare al cuiva) Care este greșit din punctul de vedere al limbii române. Construcție neromânească. – Pref. ne- + românesc.

DOOM

neromânésc adj. m., f. neromâneáscă; pl. m. și f. neromânéști

neromînescului
NEROMÂNÉSC, -EÁSCĂ, neromânești, adj. (Despre modul de exprimare, de pronunțare al cuiva) Care este greșit din punctul de vedere al limbii române. Construcție neromânească. – Pref. ne- + românesc.

DOOM

neromânésc adj. m., f. neromâneáscă; pl. m. și f. neromânéști

neromînești
NEROMÂNÉSC, -EÁSCĂ, neromânești, adj. (Despre modul de exprimare, de pronunțare al cuiva) Care este greșit din punctul de vedere al limbii române. Construcție neromânească. – Pref. ne- + românesc.

DOOM

neromânésc adj. m., f. neromâneáscă; pl. m. și f. neromânéști

neromîneștii
NEROMÂNÉSC, -EÁSCĂ, neromânești, adj. (Despre modul de exprimare, de pronunțare al cuiva) Care este greșit din punctul de vedere al limbii române. Construcție neromânească. – Pref. ne- + românesc.

DOOM

neromânésc adj. m., f. neromâneáscă; pl. m. și f. neromânéști

neromîneștile
NEROMÂNÉSC, -EÁSCĂ, neromânești, adj. (Despre modul de exprimare, de pronunțare al cuiva) Care este greșit din punctul de vedere al limbii române. Construcție neromânească. – Pref. ne- + românesc.

DOOM

neromânésc adj. m., f. neromâneáscă; pl. m. și f. neromânéști

neromîneștilor
NEROMÂNÉSC, -EÁSCĂ, neromânești, adj. (Despre modul de exprimare, de pronunțare al cuiva) Care este greșit din punctul de vedere al limbii române. Construcție neromânească. – Pref. ne- + românesc.

DOOM

neromânésc adj. m., f. neromâneáscă; pl. m. și f. neromânéști

neronian
NERONIÁN, -Ă adj. Foarte crud. [Pron. -ni-an. / cf. fr. néronien < Nero – împărat roman].

neroniana
NERONIÁN, -Ă adj. Foarte crud. [Pron. -ni-an. / cf. fr. néronien < Nero – împărat roman].

neronianul
NERONIÁN, -Ă adj. Foarte crud. [Pron. -ni-an. / cf. fr. néronien < Nero – împărat roman].

neronianului
NERONIÁN, -Ă adj. Foarte crud. [Pron. -ni-an. / cf. fr. néronien < Nero – împărat roman].

neroniene
NERONIÁN, -Ă adj. Foarte crud. [Pron. -ni-an. / cf. fr. néronien < Nero – împărat roman].

neronienei
NERONIÁN, -Ă adj. Foarte crud. [Pron. -ni-an. / cf. fr. néronien < Nero – împărat roman].

neronienele
NERONIÁN, -Ă adj. Foarte crud. [Pron. -ni-an. / cf. fr. néronien < Nero – împărat roman].

neronienelor
NERONIÁN, -Ă adj. Foarte crud. [Pron. -ni-an. / cf. fr. néronien < Nero – împărat roman].

neronieni
NERONIÁN, -Ă adj. Foarte crud. [Pron. -ni-an. / cf. fr. néronien < Nero – împărat roman].

neronienii
NERONIÁN, -Ă adj. Foarte crud. [Pron. -ni-an. / cf. fr. néronien < Nero – împărat roman].

neronienilor
NERONIÁN, -Ă adj. Foarte crud. [Pron. -ni-an. / cf. fr. néronien < Nero – împărat roman].

nerotunjit
NEROTUNJÍT, -Ă, nerotunjiți, -te, adj. 1. Care nu este rotunjit. 2. (Despre vocale) Care se pronunță fără participarea buzelor. – Pref. ne- + rotunjit.

DOOM

nerotunjít adj. m., pl. nerotunjíți; f. nerotunjítă, pl. nerotunjíte

nerotunjita
NEROTUNJÍT, -Ă, nerotunjiți, -te, adj. 1. Care nu este rotunjit. 2. (Despre vocale) Care se pronunță fără participarea buzelor. – Pref. ne- + rotunjit.

DOOM

nerotunjít adj. m., pl. nerotunjíți; f. nerotunjítă, pl. nerotunjíte

nerotunjite
NEROTUNJÍT, -Ă, nerotunjiți, -te, adj. 1. Care nu este rotunjit. 2. (Despre vocale) Care se pronunță fără participarea buzelor. – Pref. ne- + rotunjit.

DOOM

nerotunjít adj. m., pl. nerotunjíți; f. nerotunjítă, pl. nerotunjíte

nerotunjitei
NEROTUNJÍT, -Ă, nerotunjiți, -te, adj. 1. Care nu este rotunjit. 2. (Despre vocale) Care se pronunță fără participarea buzelor. – Pref. ne- + rotunjit.

DOOM

nerotunjít adj. m., pl. nerotunjíți; f. nerotunjítă, pl. nerotunjíte

nerotunjitele
NEROTUNJÍT, -Ă, nerotunjiți, -te, adj. 1. Care nu este rotunjit. 2. (Despre vocale) Care se pronunță fără participarea buzelor. – Pref. ne- + rotunjit.

DOOM

nerotunjít adj. m., pl. nerotunjíți; f. nerotunjítă, pl. nerotunjíte

nerotunjitelor
NEROTUNJÍT, -Ă, nerotunjiți, -te, adj. 1. Care nu este rotunjit. 2. (Despre vocale) Care se pronunță fără participarea buzelor. – Pref. ne- + rotunjit.

DOOM

nerotunjít adj. m., pl. nerotunjíți; f. nerotunjítă, pl. nerotunjíte

nerotunjitul
NEROTUNJÍT, -Ă, nerotunjiți, -te, adj. 1. Care nu este rotunjit. 2. (Despre vocale) Care se pronunță fără participarea buzelor. – Pref. ne- + rotunjit.

DOOM

nerotunjít adj. m., pl. nerotunjíți; f. nerotunjítă, pl. nerotunjíte

nerotunjitului
NEROTUNJÍT, -Ă, nerotunjiți, -te, adj. 1. Care nu este rotunjit. 2. (Despre vocale) Care se pronunță fără participarea buzelor. – Pref. ne- + rotunjit.

DOOM

nerotunjít adj. m., pl. nerotunjíți; f. nerotunjítă, pl. nerotunjíte

nerotunjiți
NEROTUNJÍT, -Ă, nerotunjiți, -te, adj. 1. Care nu este rotunjit. 2. (Despre vocale) Care se pronunță fără participarea buzelor. – Pref. ne- + rotunjit.

DOOM

nerotunjít adj. m., pl. nerotunjíți; f. nerotunjítă, pl. nerotunjíte

nerotunjiții
NEROTUNJÍT, -Ă, nerotunjiți, -te, adj. 1. Care nu este rotunjit. 2. (Despre vocale) Care se pronunță fără participarea buzelor. – Pref. ne- + rotunjit.

DOOM

nerotunjít adj. m., pl. nerotunjíți; f. nerotunjítă, pl. nerotunjíte

nerotunjiților
NEROTUNJÍT, -Ă, nerotunjiți, -te, adj. 1. Care nu este rotunjit. 2. (Despre vocale) Care se pronunță fără participarea buzelor. – Pref. ne- + rotunjit.

DOOM

nerotunjít adj. m., pl. nerotunjíți; f. nerotunjítă, pl. nerotunjíte

nerozeasca
NEROZÉSC, -EÁSCĂ, nerozești, adj. (Rar) De nerod (1); prostesc. – Nerod + suf. -esc.

DOOM

nerozésc (rar) adj. m., f. nerozeáscă; pl. m. și f. nerozéști

nerozesc
NEROZÉSC, -EÁSCĂ, nerozești, adj. (Rar) De nerod (1); prostesc. – Nerod + suf. -esc.

DOOM

nerozésc (rar) adj. m., f. nerozeáscă; pl. m. și f. nerozéști

nerozescul
NEROZÉSC, -EÁSCĂ, nerozești, adj. (Rar) De nerod (1); prostesc. – Nerod + suf. -esc.

DOOM

nerozésc (rar) adj. m., f. nerozeáscă; pl. m. și f. nerozéști

nerozescului
NEROZÉSC, -EÁSCĂ, nerozești, adj. (Rar) De nerod (1); prostesc. – Nerod + suf. -esc.

DOOM

nerozésc (rar) adj. m., f. nerozeáscă; pl. m. și f. nerozéști

nerozește
NEROZÉȘTE adv. Ca nerozii (1), în felul nerozilor; prostește. – Nerod + suf. -ește.

DOOM

nerozéște (rar) adv.

nerozești
NEROZÉSC, -EÁSCĂ, nerozești, adj. (Rar) De nerod (1); prostesc. – Nerod + suf. -esc.

DOOM

nerozésc (rar) adj. m., f. nerozeáscă; pl. m. și f. nerozéști

nerozeștii
NEROZÉSC, -EÁSCĂ, nerozești, adj. (Rar) De nerod (1); prostesc. – Nerod + suf. -esc.

DOOM

nerozésc (rar) adj. m., f. nerozeáscă; pl. m. și f. nerozéști

nerozeștile
NEROZÉSC, -EÁSCĂ, nerozești, adj. (Rar) De nerod (1); prostesc. – Nerod + suf. -esc.

DOOM

nerozésc (rar) adj. m., f. nerozeáscă; pl. m. și f. nerozéști

nerozeștilor
NEROZÉSC, -EÁSCĂ, nerozești, adj. (Rar) De nerod (1); prostesc. – Nerod + suf. -esc.

DOOM

nerozésc (rar) adj. m., f. nerozeáscă; pl. m. și f. nerozéști

nerozi
NERÓD, -OÁDĂ, nerozi, -oade, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără să judece; (om) prost, netot, neghiob, nătărău. 2. Adj. Care aparține nerodului (1), care caracterizează pe nerod, nerozesc; care denotă, trădează prostie, prostesc; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; stupid. [Var.: (reg.) năród, -oádă adj., s. m. și f.] – Din bg. neroda.

DOOM

neród adj. m., s. m., pl. nerózi; adj. f., s. f. neroádă, pl. neroáde

nerozi
NERÓD, -OÁDĂ, nerozi, -oade, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără să judece; (om) prost, netot, neghiob, nătărău. 2. Adj. Care aparține nerodului (1), care caracterizează pe nerod, nerozesc; care denotă, trădează prostie, prostesc; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; stupid. [Var.: (reg.) năród, -oádă adj., s. m. și f.] – Din bg. neroda.

DOOM

neród adj. m., s. m., pl. nerózi; adj. f., s. f. neroádă, pl. neroáde

nerozia
NEROZÍE, (2) nerozii, s. f. 1. Faptul de a fi nerod (1); prostie, neghiobie, stupiditate. 2. Vorbă sau faptă de nerod (1); faptă prostească; neghiobie (2); (cu sens atenuat) lucru lipsit de seriozitate, de importanță; fleac; p. ext. aberație, absurditate. – Nerod + suf. -ie.

DOOM

nerozíe s. f., art. nerozía, g.-d. art. nerozíei; pl. nerozíi, art. nerozíile

nerozie
NEROZÍE, (2) nerozii, s. f. 1. Faptul de a fi nerod (1); prostie, neghiobie, stupiditate. 2. Vorbă sau faptă de nerod (1); faptă prostească; neghiobie (2); (cu sens atenuat) lucru lipsit de seriozitate, de importanță; fleac; p. ext. aberație, absurditate. – Nerod + suf. -ie.

DOOM

nerozíe s. f., art. nerozía, g.-d. art. nerozíei; pl. nerozíi, art. nerozíile

neroziei
NEROZÍE, (2) nerozii, s. f. 1. Faptul de a fi nerod (1); prostie, neghiobie, stupiditate. 2. Vorbă sau faptă de nerod (1); faptă prostească; neghiobie (2); (cu sens atenuat) lucru lipsit de seriozitate, de importanță; fleac; p. ext. aberație, absurditate. – Nerod + suf. -ie.

DOOM

nerozíe s. f., art. nerozía, g.-d. art. nerozíei; pl. nerozíi, art. nerozíile

nerozii
NERÓD, -OÁDĂ, nerozi, -oade, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără să judece; (om) prost, netot, neghiob, nătărău. 2. Adj. Care aparține nerodului (1), care caracterizează pe nerod, nerozesc; care denotă, trădează prostie, prostesc; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; stupid. [Var.: (reg.) năród, -oádă adj., s. m. și f.] – Din bg. neroda.

DOOM

neród adj. m., s. m., pl. nerózi; adj. f., s. f. neroádă, pl. neroáde

nerozii
NERÓD, -OÁDĂ, nerozi, -oade, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără să judece; (om) prost, netot, neghiob, nătărău. 2. Adj. Care aparține nerodului (1), care caracterizează pe nerod, nerozesc; care denotă, trădează prostie, prostesc; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; stupid. [Var.: (reg.) năród, -oádă adj., s. m. și f.] – Din bg. neroda.

DOOM

neród adj. m., s. m., pl. nerózi; adj. f., s. f. neroádă, pl. neroáde

nerozii
NEROZÍE, (2) nerozii, s. f. 1. Faptul de a fi nerod (1); prostie, neghiobie, stupiditate. 2. Vorbă sau faptă de nerod (1); faptă prostească; neghiobie (2); (cu sens atenuat) lucru lipsit de seriozitate, de importanță; fleac; p. ext. aberație, absurditate. – Nerod + suf. -ie.

DOOM

nerozíe s. f., art. nerozía, g.-d. art. nerozíei; pl. nerozíi, art. nerozíile

neroziile
NEROZÍE, (2) nerozii, s. f. 1. Faptul de a fi nerod (1); prostie, neghiobie, stupiditate. 2. Vorbă sau faptă de nerod (1); faptă prostească; neghiobie (2); (cu sens atenuat) lucru lipsit de seriozitate, de importanță; fleac; p. ext. aberație, absurditate. – Nerod + suf. -ie.

DOOM

nerozíe s. f., art. nerozía, g.-d. art. nerozíei; pl. nerozíi, art. nerozíile

neroziilor
NEROZÍE, (2) nerozii, s. f. 1. Faptul de a fi nerod (1); prostie, neghiobie, stupiditate. 2. Vorbă sau faptă de nerod (1); faptă prostească; neghiobie (2); (cu sens atenuat) lucru lipsit de seriozitate, de importanță; fleac; p. ext. aberație, absurditate. – Nerod + suf. -ie.

DOOM

nerozíe s. f., art. nerozía, g.-d. art. nerozíei; pl. nerozíi, art. nerozíile

nerozilor
NERÓD, -OÁDĂ, nerozi, -oade, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără să judece; (om) prost, netot, neghiob, nătărău. 2. Adj. Care aparține nerodului (1), care caracterizează pe nerod, nerozesc; care denotă, trădează prostie, prostesc; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; stupid. [Var.: (reg.) năród, -oádă adj., s. m. și f.] – Din bg. neroda.

DOOM

neród adj. m., s. m., pl. nerózi; adj. f., s. f. neroádă, pl. neroáde

nerozilor
NERÓD, -OÁDĂ, nerozi, -oade, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără să judece; (om) prost, netot, neghiob, nătărău. 2. Adj. Care aparține nerodului (1), care caracterizează pe nerod, nerozesc; care denotă, trădează prostie, prostesc; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; stupid. [Var.: (reg.) năród, -oádă adj., s. m. și f.] – Din bg. neroda.

DOOM

neród adj. m., s. m., pl. nerózi; adj. f., s. f. neroádă, pl. neroáde

nerumegat
NERUMEGÁT, -Ă, nerumegați, -te, adj. (Fam.; despre cunoștințe, idei etc.) Care nu a fost asimilat sau aprofundat. – Pref. ne- + rumegat.

DOOM

nerumegát adj. m., pl. nerumegáți; f. nerumegátă, pl. nerumegáte

nerumegata
NERUMEGÁT, -Ă, nerumegați, -te, adj. (Fam.; despre cunoștințe, idei etc.) Care nu a fost asimilat sau aprofundat. – Pref. ne- + rumegat.

DOOM

nerumegát adj. m., pl. nerumegáți; f. nerumegátă, pl. nerumegáte

nerumegate
NERUMEGÁT, -Ă, nerumegați, -te, adj. (Fam.; despre cunoștințe, idei etc.) Care nu a fost asimilat sau aprofundat. – Pref. ne- + rumegat.

DOOM

nerumegát adj. m., pl. nerumegáți; f. nerumegátă, pl. nerumegáte

nerumegatei
NERUMEGÁT, -Ă, nerumegați, -te, adj. (Fam.; despre cunoștințe, idei etc.) Care nu a fost asimilat sau aprofundat. – Pref. ne- + rumegat.

DOOM

nerumegát adj. m., pl. nerumegáți; f. nerumegátă, pl. nerumegáte

nerumegatele
NERUMEGÁT, -Ă, nerumegați, -te, adj. (Fam.; despre cunoștințe, idei etc.) Care nu a fost asimilat sau aprofundat. – Pref. ne- + rumegat.

DOOM

nerumegát adj. m., pl. nerumegáți; f. nerumegátă, pl. nerumegáte

nerumegatelor
NERUMEGÁT, -Ă, nerumegați, -te, adj. (Fam.; despre cunoștințe, idei etc.) Care nu a fost asimilat sau aprofundat. – Pref. ne- + rumegat.

DOOM

nerumegát adj. m., pl. nerumegáți; f. nerumegátă, pl. nerumegáte

nerumegatul
NERUMEGÁT, -Ă, nerumegați, -te, adj. (Fam.; despre cunoștințe, idei etc.) Care nu a fost asimilat sau aprofundat. – Pref. ne- + rumegat.

DOOM

nerumegát adj. m., pl. nerumegáți; f. nerumegátă, pl. nerumegáte

nerumegatului
NERUMEGÁT, -Ă, nerumegați, -te, adj. (Fam.; despre cunoștințe, idei etc.) Care nu a fost asimilat sau aprofundat. – Pref. ne- + rumegat.

DOOM

nerumegát adj. m., pl. nerumegáți; f. nerumegátă, pl. nerumegáte

nerumegați
NERUMEGÁT, -Ă, nerumegați, -te, adj. (Fam.; despre cunoștințe, idei etc.) Care nu a fost asimilat sau aprofundat. – Pref. ne- + rumegat.

DOOM

nerumegát adj. m., pl. nerumegáți; f. nerumegátă, pl. nerumegáte

nerumegații
NERUMEGÁT, -Ă, nerumegați, -te, adj. (Fam.; despre cunoștințe, idei etc.) Care nu a fost asimilat sau aprofundat. – Pref. ne- + rumegat.

DOOM

nerumegát adj. m., pl. nerumegáți; f. nerumegátă, pl. nerumegáte

nerumegaților
NERUMEGÁT, -Ă, nerumegați, -te, adj. (Fam.; despre cunoștințe, idei etc.) Care nu a fost asimilat sau aprofundat. – Pref. ne- + rumegat.

DOOM

nerumegát adj. m., pl. nerumegáți; f. nerumegátă, pl. nerumegáte

nerușinare
NERUȘINÁRE s. f. Lipsă de rușine; p. ext. comportare, afirmație, faptă lipsită de bună-cuviință; necuviință, impertinență, neobrăzare. – Pref. ne- + rușinare.

DOOM

nerușináre s. f., g.-d. art. nerușinắrii

nerușinarea
NERUȘINÁRE s. f. Lipsă de rușine; p. ext. comportare, afirmație, faptă lipsită de bună-cuviință; necuviință, impertinență, neobrăzare. – Pref. ne- + rușinare.

DOOM

nerușináre s. f., g.-d. art. nerușinắrii

nerușinat
NERUȘINÁT, -Ă, nerușinați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care este lipsit de rușine, de bună-cuviință; obraznic, impertinent, neobrăzat; p. ext. imoral, depravat, stricat. – Pref. ne- + rușinat.

DOOM

nerușinát adj. m., pl. nerușináți; f. nerușinátă, pl. nerușináte

nerușinata
NERUȘINÁT, -Ă, nerușinați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care este lipsit de rușine, de bună-cuviință; obraznic, impertinent, neobrăzat; p. ext. imoral, depravat, stricat. – Pref. ne- + rușinat.

DOOM

nerușinát adj. m., pl. nerușináți; f. nerușinátă, pl. nerușináte

nerușinate
NERUȘINÁT, -Ă, nerușinați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care este lipsit de rușine, de bună-cuviință; obraznic, impertinent, neobrăzat; p. ext. imoral, depravat, stricat. – Pref. ne- + rușinat.

DOOM

nerușinát adj. m., pl. nerușináți; f. nerușinátă, pl. nerușináte

nerușinatei
NERUȘINÁT, -Ă, nerușinați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care este lipsit de rușine, de bună-cuviință; obraznic, impertinent, neobrăzat; p. ext. imoral, depravat, stricat. – Pref. ne- + rușinat.

DOOM

nerușinát adj. m., pl. nerușináți; f. nerușinátă, pl. nerușináte

nerușinatele
NERUȘINÁT, -Ă, nerușinați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care este lipsit de rușine, de bună-cuviință; obraznic, impertinent, neobrăzat; p. ext. imoral, depravat, stricat. – Pref. ne- + rușinat.

DOOM

nerușinát adj. m., pl. nerușináți; f. nerușinátă, pl. nerușináte

nerușinatelor
NERUȘINÁT, -Ă, nerușinați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care este lipsit de rușine, de bună-cuviință; obraznic, impertinent, neobrăzat; p. ext. imoral, depravat, stricat. – Pref. ne- + rușinat.

DOOM

nerușinát adj. m., pl. nerușináți; f. nerușinátă, pl. nerușináte

nerușinatul
NERUȘINÁT, -Ă, nerușinați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care este lipsit de rușine, de bună-cuviință; obraznic, impertinent, neobrăzat; p. ext. imoral, depravat, stricat. – Pref. ne- + rușinat.

DOOM

nerușinát adj. m., pl. nerușináți; f. nerușinátă, pl. nerușináte

nerușinatului
NERUȘINÁT, -Ă, nerușinați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care este lipsit de rușine, de bună-cuviință; obraznic, impertinent, neobrăzat; p. ext. imoral, depravat, stricat. – Pref. ne- + rușinat.

DOOM

nerușinát adj. m., pl. nerușináți; f. nerușinátă, pl. nerușináte

nerușinați
NERUȘINÁT, -Ă, nerușinați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care este lipsit de rușine, de bună-cuviință; obraznic, impertinent, neobrăzat; p. ext. imoral, depravat, stricat. – Pref. ne- + rușinat.

DOOM

nerușinát adj. m., pl. nerușináți; f. nerușinátă, pl. nerușináte

nerușinații
NERUȘINÁT, -Ă, nerușinați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care este lipsit de rușine, de bună-cuviință; obraznic, impertinent, neobrăzat; p. ext. imoral, depravat, stricat. – Pref. ne- + rușinat.

DOOM

nerușinát adj. m., pl. nerușináți; f. nerușinátă, pl. nerușináte

nerușinaților
NERUȘINÁT, -Ă, nerușinați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care este lipsit de rușine, de bună-cuviință; obraznic, impertinent, neobrăzat; p. ext. imoral, depravat, stricat. – Pref. ne- + rușinat.

DOOM

nerușinát adj. m., pl. nerușináți; f. nerușinátă, pl. nerușináte

nerușinări
NERUȘINÁRE s. f. Lipsă de rușine; p. ext. comportare, afirmație, faptă lipsită de bună-cuviință; necuviință, impertinență, neobrăzare. – Pref. ne- + rușinare.

DOOM

nerușináre s. f., g.-d. art. nerușinắrii

nerușinării
NERUȘINÁRE s. f. Lipsă de rușine; p. ext. comportare, afirmație, faptă lipsită de bună-cuviință; necuviință, impertinență, neobrăzare. – Pref. ne- + rușinare.

DOOM

nerușináre s. f., g.-d. art. nerușinắrii

nerușinările
NERUȘINÁRE s. f. Lipsă de rușine; p. ext. comportare, afirmație, faptă lipsită de bună-cuviință; necuviință, impertinență, neobrăzare. – Pref. ne- + rușinare.

DOOM

nerușináre s. f., g.-d. art. nerușinắrii

nerușinărilor
NERUȘINÁRE s. f. Lipsă de rușine; p. ext. comportare, afirmație, faptă lipsită de bună-cuviință; necuviință, impertinență, neobrăzare. – Pref. ne- + rușinare.

DOOM

nerușináre s. f., g.-d. art. nerușinắrii

nerv
NERV, nervi, s. m. 1. Formațiune anatomică de transmisie a impulsului nervos, care unește sistemul nervos central cu periferia organismului (piele, organe de simț, mușchi, glande etc.) și care este formată din mănunchiuri de fibre reprezentând prelungirile neuronului înconjurate de o teacă constituită din mielină. ◊ Boală de nervi = boală nervoasă. Bolnav de nervi = persoană care suferă de o boală nervoasă. ◊ Expr. A avea (sau a fi în) nervi = a fi irascibil, iritabil, predispus la ceartă, nervos. A-l apuca nervii = a avea o criză nervoasă, un acces de nervi. A avea nervii slabi = a fi ușor iritabil sau impresionabil. ♦ (La pl.; rar) (Stare de) surescitare, enervare, nervozitate. 2. (Bot.; rar) Nervură (1). 3. Fig. (La sg.) Putere, vigoare; energie; ritm susținut. – Din lat. nervus, it. nervo.

DOOM

nerv s. m., pl. nervi

nerval
NERVÁL, -Ă adj. Referitor la nervi. [< fr. nerval, cf. lat. nervus – nerv].

nervala
NERVÁL, -Ă adj. Referitor la nervi. [< fr. nerval, cf. lat. nervus – nerv].

nervale
NERVÁL, -Ă adj. Referitor la nervi. [< fr. nerval, cf. lat. nervus – nerv].

nervalei
NERVÁL, -Ă adj. Referitor la nervi. [< fr. nerval, cf. lat. nervus – nerv].

nervalele
NERVÁL, -Ă adj. Referitor la nervi. [< fr. nerval, cf. lat. nervus – nerv].

nervalelor
NERVÁL, -Ă adj. Referitor la nervi. [< fr. nerval, cf. lat. nervus – nerv].

nervali
NERVÁL, -Ă adj. Referitor la nervi. [< fr. nerval, cf. lat. nervus – nerv].

nervalii
NERVÁL, -Ă adj. Referitor la nervi. [< fr. nerval, cf. lat. nervus – nerv].

nervalilor
NERVÁL, -Ă adj. Referitor la nervi. [< fr. nerval, cf. lat. nervus – nerv].

nervalul
NERVÁL, -Ă adj. Referitor la nervi. [< fr. nerval, cf. lat. nervus – nerv].

nervalului
NERVÁL, -Ă adj. Referitor la nervi. [< fr. nerval, cf. lat. nervus – nerv].

nervatura
NERVATÚRĂ, nervaturi, s. f. (Tehn.) Ansamblul nervurilor de pe suprafața unui obiect, a unui sistem tehnic; nervație (2). – Din it. nervatura.

DOOM

nervatúră s. f., g.-d. art. nervatúrii; pl. nervatúri

nervaturi
NERVATÚRĂ, nervaturi, s. f. (Tehn.) Ansamblul nervurilor de pe suprafața unui obiect, a unui sistem tehnic; nervație (2). – Din it. nervatura.

DOOM

nervatúră s. f., g.-d. art. nervatúrii; pl. nervatúri

nervaturii
NERVATÚRĂ, nervaturi, s. f. (Tehn.) Ansamblul nervurilor de pe suprafața unui obiect, a unui sistem tehnic; nervație (2). – Din it. nervatura.

DOOM

nervatúră s. f., g.-d. art. nervatúrii; pl. nervatúri

nervaturile
NERVATÚRĂ, nervaturi, s. f. (Tehn.) Ansamblul nervurilor de pe suprafața unui obiect, a unui sistem tehnic; nervație (2). – Din it. nervatura.

DOOM

nervatúră s. f., g.-d. art. nervatúrii; pl. nervatúri

nervaturilor
NERVATÚRĂ, nervaturi, s. f. (Tehn.) Ansamblul nervurilor de pe suprafața unui obiect, a unui sistem tehnic; nervație (2). – Din it. nervatura.

DOOM

nervatúră s. f., g.-d. art. nervatúrii; pl. nervatúri

nervația
NERVÁȚIE, nervații, s. f. 1. (Bot.) Ansamblul nervurilor (1) de pe o frunză. ♦ Mod în care sunt dispuse nervurile (1) la o frunză. 2. (Tehn.) Nervatură.(Zool.) Ansamblul nervurilor (2) de pe aripa unei insecte. ♦ Mod de dispunere a nervurilor (2). [Var.: nervațiúne s. f.] – Din fr. nervation.

DOOM

nerváție²/nervațiúne (tehn.) (-ți-e/-ți-u-) s. f., art. nerváția (-ți-a)/nervațiúnea, g.-d. art. nerváției/nervațiúnii; pl. nerváții/nervațiúni, art. nerváțiile (-ți-i-)/nevațiúnile

nervație
NERVÁȚIE, nervații, s. f. 1. (Bot.) Ansamblul nervurilor (1) de pe o frunză. ♦ Mod în care sunt dispuse nervurile (1) la o frunză. 2. (Tehn.) Nervatură.(Zool.) Ansamblul nervurilor (2) de pe aripa unei insecte. ♦ Mod de dispunere a nervurilor (2). [Var.: nervațiúne s. f.] – Din fr. nervation.

DOOM

nerváție²/nervațiúne (tehn.) (-ți-e/-ți-u-) s. f., art. nerváția (-ți-a)/nervațiúnea, g.-d. art. nerváției/nervațiúnii; pl. nerváții/nervațiúni, art. nerváțiile (-ți-i-)/nevațiúnile

nervației
NERVÁȚIE, nervații, s. f. 1. (Bot.) Ansamblul nervurilor (1) de pe o frunză. ♦ Mod în care sunt dispuse nervurile (1) la o frunză. 2. (Tehn.) Nervatură.(Zool.) Ansamblul nervurilor (2) de pe aripa unei insecte. ♦ Mod de dispunere a nervurilor (2). [Var.: nervațiúne s. f.] – Din fr. nervation.

DOOM

nerváție²/nervațiúne (tehn.) (-ți-e/-ți-u-) s. f., art. nerváția (-ți-a)/nervațiúnea, g.-d. art. nerváției/nervațiúnii; pl. nerváții/nervațiúni, art. nerváțiile (-ți-i-)/nevațiúnile

nervații
NERVÁȚIE, nervații, s. f. 1. (Bot.) Ansamblul nervurilor (1) de pe o frunză. ♦ Mod în care sunt dispuse nervurile (1) la o frunză. 2. (Tehn.) Nervatură.(Zool.) Ansamblul nervurilor (2) de pe aripa unei insecte. ♦ Mod de dispunere a nervurilor (2). [Var.: nervațiúne s. f.] – Din fr. nervation.

DOOM

nerváție²/nervațiúne (tehn.) (-ți-e/-ți-u-) s. f., art. nerváția (-ți-a)/nervațiúnea, g.-d. art. nerváției/nervațiúnii; pl. nerváții/nervațiúni, art. nerváțiile (-ți-i-)/nevațiúnile

nervațiile
NERVÁȚIE, nervații, s. f. 1. (Bot.) Ansamblul nervurilor (1) de pe o frunză. ♦ Mod în care sunt dispuse nervurile (1) la o frunză. 2. (Tehn.) Nervatură.(Zool.) Ansamblul nervurilor (2) de pe aripa unei insecte. ♦ Mod de dispunere a nervurilor (2). [Var.: nervațiúne s. f.] – Din fr. nervation.

DOOM

nerváție²/nervațiúne (tehn.) (-ți-e/-ți-u-) s. f., art. nerváția (-ți-a)/nervațiúnea, g.-d. art. nerváției/nervațiúnii; pl. nerváții/nervațiúni, art. nerváțiile (-ți-i-)/nevațiúnile

nervațiilor
NERVÁȚIE, nervații, s. f. 1. (Bot.) Ansamblul nervurilor (1) de pe o frunză. ♦ Mod în care sunt dispuse nervurile (1) la o frunză. 2. (Tehn.) Nervatură.(Zool.) Ansamblul nervurilor (2) de pe aripa unei insecte. ♦ Mod de dispunere a nervurilor (2). [Var.: nervațiúne s. f.] – Din fr. nervation.

DOOM

nerváție²/nervațiúne (tehn.) (-ți-e/-ți-u-) s. f., art. nerváția (-ți-a)/nervațiúnea, g.-d. art. nerváției/nervațiúnii; pl. nerváții/nervațiúni, art. nerváțiile (-ți-i-)/nevațiúnile

nervațiune
NERVÁȚIE, nervații, s. f. 1. (Bot.) Ansamblul nervurilor (1) de pe o frunză. ♦ Mod în care sunt dispuse nervurile (1) la o frunză. 2. (Tehn.) Nervatură.(Zool.) Ansamblul nervurilor (2) de pe aripa unei insecte. ♦ Mod de dispunere a nervurilor (2). [Var.: nervațiúne s. f.] – Din fr. nervation.

DOOM

nerváție²/nervațiúne (tehn.) (-ți-e/-ți-u-) s. f., art. nerváția (-ți-a)/nervațiúnea, g.-d. art. nerváției/nervațiúnii; pl. nerváții/nervațiúni, art. nerváțiile (-ți-i-)/nevațiúnile

nervațiunea
NERVÁȚIE, nervații, s. f. 1. (Bot.) Ansamblul nervurilor (1) de pe o frunză. ♦ Mod în care sunt dispuse nervurile (1) la o frunză. 2. (Tehn.) Nervatură.(Zool.) Ansamblul nervurilor (2) de pe aripa unei insecte. ♦ Mod de dispunere a nervurilor (2). [Var.: nervațiúne s. f.] – Din fr. nervation.

DOOM

nerváție²/nervațiúne (tehn.) (-ți-e/-ți-u-) s. f., art. nerváția (-ți-a)/nervațiúnea, g.-d. art. nerváției/nervațiúnii; pl. nerváții/nervațiúni, art. nerváțiile (-ți-i-)/nevațiúnile

nervațiuni
NERVÁȚIE, nervații, s. f. 1. (Bot.) Ansamblul nervurilor (1) de pe o frunză. ♦ Mod în care sunt dispuse nervurile (1) la o frunză. 2. (Tehn.) Nervatură.(Zool.) Ansamblul nervurilor (2) de pe aripa unei insecte. ♦ Mod de dispunere a nervurilor (2). [Var.: nervațiúne s. f.] – Din fr. nervation.

DOOM

nerváție²/nervațiúne (tehn.) (-ți-e/-ți-u-) s. f., art. nerváția (-ți-a)/nervațiúnea, g.-d. art. nerváției/nervațiúnii; pl. nerváții/nervațiúni, art. nerváțiile (-ți-i-)/nevațiúnile

nervațiunii
NERVÁȚIE, nervații, s. f. 1. (Bot.) Ansamblul nervurilor (1) de pe o frunză. ♦ Mod în care sunt dispuse nervurile (1) la o frunză. 2. (Tehn.) Nervatură.(Zool.) Ansamblul nervurilor (2) de pe aripa unei insecte. ♦ Mod de dispunere a nervurilor (2). [Var.: nervațiúne s. f.] – Din fr. nervation.

DOOM

nerváție²/nervațiúne (tehn.) (-ți-e/-ți-u-) s. f., art. nerváția (-ți-a)/nervațiúnea, g.-d. art. nerváției/nervațiúnii; pl. nerváții/nervațiúni, art. nerváțiile (-ți-i-)/nevațiúnile

nervațiunile
NERVÁȚIE, nervații, s. f. 1. (Bot.) Ansamblul nervurilor (1) de pe o frunză. ♦ Mod în care sunt dispuse nervurile (1) la o frunză. 2. (Tehn.) Nervatură.(Zool.) Ansamblul nervurilor (2) de pe aripa unei insecte. ♦ Mod de dispunere a nervurilor (2). [Var.: nervațiúne s. f.] – Din fr. nervation.

DOOM

nerváție²/nervațiúne (tehn.) (-ți-e/-ți-u-) s. f., art. nerváția (-ți-a)/nervațiúnea, g.-d. art. nerváției/nervațiúnii; pl. nerváții/nervațiúni, art. nerváțiile (-ți-i-)/nevațiúnile

nervațiunilor
NERVÁȚIE, nervații, s. f. 1. (Bot.) Ansamblul nervurilor (1) de pe o frunză. ♦ Mod în care sunt dispuse nervurile (1) la o frunză. 2. (Tehn.) Nervatură.(Zool.) Ansamblul nervurilor (2) de pe aripa unei insecte. ♦ Mod de dispunere a nervurilor (2). [Var.: nervațiúne s. f.] – Din fr. nervation.

DOOM

nerváție²/nervațiúne (tehn.) (-ți-e/-ți-u-) s. f., art. nerváția (-ți-a)/nervațiúnea, g.-d. art. nerváției/nervațiúnii; pl. nerváții/nervațiúni, art. nerváțiile (-ți-i-)/nevațiúnile

nervi
NERV, nervi, s. m. 1. Formațiune anatomică de transmisie a impulsului nervos, care unește sistemul nervos central cu periferia organismului (piele, organe de simț, mușchi, glande etc.) și care este formată din mănunchiuri de fibre reprezentând prelungirile neuronului înconjurate de o teacă constituită din mielină. ◊ Boală de nervi = boală nervoasă. Bolnav de nervi = persoană care suferă de o boală nervoasă. ◊ Expr. A avea (sau a fi în) nervi = a fi irascibil, iritabil, predispus la ceartă, nervos. A-l apuca nervii = a avea o criză nervoasă, un acces de nervi. A avea nervii slabi = a fi ușor iritabil sau impresionabil. ♦ (La pl.; rar) (Stare de) surescitare, enervare, nervozitate. 2. (Bot.; rar) Nervură (1). 3. Fig. (La sg.) Putere, vigoare; energie; ritm susținut. – Din lat. nervus, it. nervo.

DOOM

nerv s. m., pl. nervi

nervii
NERV, nervi, s. m. 1. Formațiune anatomică de transmisie a impulsului nervos, care unește sistemul nervos central cu periferia organismului (piele, organe de simț, mușchi, glande etc.) și care este formată din mănunchiuri de fibre reprezentând prelungirile neuronului înconjurate de o teacă constituită din mielină. ◊ Boală de nervi = boală nervoasă. Bolnav de nervi = persoană care suferă de o boală nervoasă. ◊ Expr. A avea (sau a fi în) nervi = a fi irascibil, iritabil, predispus la ceartă, nervos. A-l apuca nervii = a avea o criză nervoasă, un acces de nervi. A avea nervii slabi = a fi ușor iritabil sau impresionabil. ♦ (La pl.; rar) (Stare de) surescitare, enervare, nervozitate. 2. (Bot.; rar) Nervură (1). 3. Fig. (La sg.) Putere, vigoare; energie; ritm susținut. – Din lat. nervus, it. nervo.

DOOM

nerv s. m., pl. nervi

nervilor
NERV, nervi, s. m. 1. Formațiune anatomică de transmisie a impulsului nervos, care unește sistemul nervos central cu periferia organismului (piele, organe de simț, mușchi, glande etc.) și care este formată din mănunchiuri de fibre reprezentând prelungirile neuronului înconjurate de o teacă constituită din mielină. ◊ Boală de nervi = boală nervoasă. Bolnav de nervi = persoană care suferă de o boală nervoasă. ◊ Expr. A avea (sau a fi în) nervi = a fi irascibil, iritabil, predispus la ceartă, nervos. A-l apuca nervii = a avea o criză nervoasă, un acces de nervi. A avea nervii slabi = a fi ușor iritabil sau impresionabil. ♦ (La pl.; rar) (Stare de) surescitare, enervare, nervozitate. 2. (Bot.; rar) Nervură (1). 3. Fig. (La sg.) Putere, vigoare; energie; ritm susținut. – Din lat. nervus, it. nervo.

DOOM

nerv s. m., pl. nervi

nervin
NERVÍN adj., s.n. (Medicament) care calmează sau întărește nervii. [Cf. fr. nervin].

nervina
NERVÍN adj., s.n. (Medicament) care calmează sau întărește nervii. [Cf. fr. nervin].

nervine
NERVÍN adj., s.n. (Medicament) care calmează sau întărește nervii. [Cf. fr. nervin].

nervinei
NERVÍN adj., s.n. (Medicament) care calmează sau întărește nervii. [Cf. fr. nervin].

nervinele
NERVÍN adj., s.n. (Medicament) care calmează sau întărește nervii. [Cf. fr. nervin].

nervinelor
NERVÍN adj., s.n. (Medicament) care calmează sau întărește nervii. [Cf. fr. nervin].

nervini
NERVÍN adj., s.n. (Medicament) care calmează sau întărește nervii. [Cf. fr. nervin].

nervinii
NERVÍN adj., s.n. (Medicament) care calmează sau întărește nervii. [Cf. fr. nervin].

nervinilor
NERVÍN adj., s.n. (Medicament) care calmează sau întărește nervii. [Cf. fr. nervin].

nervinul
NERVÍN adj., s.n. (Medicament) care calmează sau întărește nervii. [Cf. fr. nervin].

nervinului
NERVÍN adj., s.n. (Medicament) care calmează sau întărește nervii. [Cf. fr. nervin].

nervism
NERVÍSM s. n. Concepție fiziologică potrivit căreia creierul are rolul de substrat material al activității psihice, de coordonator în reglarea tuturor funcțiilor organismului. – Din fr. nervisme.

DOOM

nervísm s. n.

nervismul
NERVÍSM s. n. Concepție fiziologică potrivit căreia creierul are rolul de substrat material al activității psihice, de coordonator în reglarea tuturor funcțiilor organismului. – Din fr. nervisme.

DOOM

nervísm s. n.

nervismului
NERVÍSM s. n. Concepție fiziologică potrivit căreia creierul are rolul de substrat material al activității psihice, de coordonator în reglarea tuturor funcțiilor organismului. – Din fr. nervisme.

DOOM

nervísm s. n.

nervist
NERVÍST, -Ă, nerviști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al nervismului. 2. Adj. Care aparține nervismului, privitor la nervism. – Nerv[ism] + suf. -ist.

DOOM

nervíst adj. m., s. m., pl. nervíști; adj. f., s. f. nervístă, pl. nervíste

nervist
NERVÍST, -Ă, nerviști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al nervismului. 2. Adj. Care aparține nervismului, privitor la nervism. – Nerv[ism] + suf. -ist.

DOOM

nervíst adj. m., s. m., pl. nervíști; adj. f., s. f. nervístă, pl. nervíste

nervista
NERVÍST, -Ă, nerviști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al nervismului. 2. Adj. Care aparține nervismului, privitor la nervism. – Nerv[ism] + suf. -ist.

DOOM

nervíst adj. m., s. m., pl. nervíști; adj. f., s. f. nervístă, pl. nervíste

nervista
NERVÍST, -Ă, nerviști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al nervismului. 2. Adj. Care aparține nervismului, privitor la nervism. – Nerv[ism] + suf. -ist.

DOOM

nervíst adj. m., s. m., pl. nervíști; adj. f., s. f. nervístă, pl. nervíste

nerviste
NERVÍST, -Ă, nerviști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al nervismului. 2. Adj. Care aparține nervismului, privitor la nervism. – Nerv[ism] + suf. -ist.

DOOM

nervíst adj. m., s. m., pl. nervíști; adj. f., s. f. nervístă, pl. nervíste

nerviste
NERVÍST, -Ă, nerviști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al nervismului. 2. Adj. Care aparține nervismului, privitor la nervism. – Nerv[ism] + suf. -ist.

DOOM

nervíst adj. m., s. m., pl. nervíști; adj. f., s. f. nervístă, pl. nervíste

nervistei
NERVÍST, -Ă, nerviști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al nervismului. 2. Adj. Care aparține nervismului, privitor la nervism. – Nerv[ism] + suf. -ist.

DOOM

nervíst adj. m., s. m., pl. nervíști; adj. f., s. f. nervístă, pl. nervíste

nervistei
NERVÍST, -Ă, nerviști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al nervismului. 2. Adj. Care aparține nervismului, privitor la nervism. – Nerv[ism] + suf. -ist.

DOOM

nervíst adj. m., s. m., pl. nervíști; adj. f., s. f. nervístă, pl. nervíste

nervistele
NERVÍST, -Ă, nerviști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al nervismului. 2. Adj. Care aparține nervismului, privitor la nervism. – Nerv[ism] + suf. -ist.

DOOM

nervíst adj. m., s. m., pl. nervíști; adj. f., s. f. nervístă, pl. nervíste

nervistele
NERVÍST, -Ă, nerviști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al nervismului. 2. Adj. Care aparține nervismului, privitor la nervism. – Nerv[ism] + suf. -ist.

DOOM

nervíst adj. m., s. m., pl. nervíști; adj. f., s. f. nervístă, pl. nervíste

nervistelor
NERVÍST, -Ă, nerviști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al nervismului. 2. Adj. Care aparține nervismului, privitor la nervism. – Nerv[ism] + suf. -ist.

DOOM

nervíst adj. m., s. m., pl. nervíști; adj. f., s. f. nervístă, pl. nervíste

nervistelor
NERVÍST, -Ă, nerviști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al nervismului. 2. Adj. Care aparține nervismului, privitor la nervism. – Nerv[ism] + suf. -ist.

DOOM

nervíst adj. m., s. m., pl. nervíști; adj. f., s. f. nervístă, pl. nervíste

nervistul
NERVÍST, -Ă, nerviști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al nervismului. 2. Adj. Care aparține nervismului, privitor la nervism. – Nerv[ism] + suf. -ist.

DOOM

nervíst adj. m., s. m., pl. nervíști; adj. f., s. f. nervístă, pl. nervíste

nervistul
NERVÍST, -Ă, nerviști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al nervismului. 2. Adj. Care aparține nervismului, privitor la nervism. – Nerv[ism] + suf. -ist.

DOOM

nervíst adj. m., s. m., pl. nervíști; adj. f., s. f. nervístă, pl. nervíste

nervistului
NERVÍST, -Ă, nerviști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al nervismului. 2. Adj. Care aparține nervismului, privitor la nervism. – Nerv[ism] + suf. -ist.

DOOM

nervíst adj. m., s. m., pl. nervíști; adj. f., s. f. nervístă, pl. nervíste

nervistului
NERVÍST, -Ă, nerviști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al nervismului. 2. Adj. Care aparține nervismului, privitor la nervism. – Nerv[ism] + suf. -ist.

DOOM

nervíst adj. m., s. m., pl. nervíști; adj. f., s. f. nervístă, pl. nervíste

nerviști
NERVÍST, -Ă, nerviști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al nervismului. 2. Adj. Care aparține nervismului, privitor la nervism. – Nerv[ism] + suf. -ist.

DOOM

nervíst adj. m., s. m., pl. nervíști; adj. f., s. f. nervístă, pl. nervíste

nerviști
NERVÍST, -Ă, nerviști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al nervismului. 2. Adj. Care aparține nervismului, privitor la nervism. – Nerv[ism] + suf. -ist.

DOOM

nervíst adj. m., s. m., pl. nervíști; adj. f., s. f. nervístă, pl. nervíste

nerviștii
NERVÍST, -Ă, nerviști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al nervismului. 2. Adj. Care aparține nervismului, privitor la nervism. – Nerv[ism] + suf. -ist.

DOOM

nervíst adj. m., s. m., pl. nervíști; adj. f., s. f. nervístă, pl. nervíste

nerviștii
NERVÍST, -Ă, nerviști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al nervismului. 2. Adj. Care aparține nervismului, privitor la nervism. – Nerv[ism] + suf. -ist.

DOOM

nervíst adj. m., s. m., pl. nervíști; adj. f., s. f. nervístă, pl. nervíste

nerviștilor
NERVÍST, -Ă, nerviști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al nervismului. 2. Adj. Care aparține nervismului, privitor la nervism. – Nerv[ism] + suf. -ist.

DOOM

nervíst adj. m., s. m., pl. nervíști; adj. f., s. f. nervístă, pl. nervíste

nerviștilor
NERVÍST, -Ă, nerviști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al nervismului. 2. Adj. Care aparține nervismului, privitor la nervism. – Nerv[ism] + suf. -ist.

DOOM

nervíst adj. m., s. m., pl. nervíști; adj. f., s. f. nervístă, pl. nervíste

nervoasa
NERVÓS, -OÁSĂ, nervoși, -oase, adj. 1. Care se referă la nervi (1), care aparține nervilor (1); alcătuit din nervi (1); care este provocat de nervi (1); p. ext. de natură nevrotică. ◊ Sistem nervos = totalitatea centrilor nervoși și a căilor de transmisiune centripetă și centrifugă din organism. Sistem nervos central = ansamblu anatomic alcătuit din creier, cerebel, bulb și măduva spinării. Boală nervoasă = boală care afectează psihicul (fără a fi cauzată de vreo leziune organică cunoscută); boală de nervi. 2. Care nu-și poate păstra calmul, care se enervează ușor; iritabil, mânios, nevricos; p. ext. emotiv. ♦ Care se găsește într-o stare de încordare, de surescitare; enervat, iritat. ♦ (Despre gesturi, manifestări) Care trădează nervozitate, enervare, iritare, nerăbdare. ♦ (Adverbial) Cu nervozitate. 3. Care are nervi (3), musculos, vânos; fig. puternic, viguros, plin de nerv, energic. – Din lat. nervosus, fr. nerveux, it. nervoso.

DOOM

nervós adj. m., pl. nervóși; f. nervoásă, pl. nervoáse

nervoase
NERVÓS, -OÁSĂ, nervoși, -oase, adj. 1. Care se referă la nervi (1), care aparține nervilor (1); alcătuit din nervi (1); care este provocat de nervi (1); p. ext. de natură nevrotică. ◊ Sistem nervos = totalitatea centrilor nervoși și a căilor de transmisiune centripetă și centrifugă din organism. Sistem nervos central = ansamblu anatomic alcătuit din creier, cerebel, bulb și măduva spinării. Boală nervoasă = boală care afectează psihicul (fără a fi cauzată de vreo leziune organică cunoscută); boală de nervi. 2. Care nu-și poate păstra calmul, care se enervează ușor; iritabil, mânios, nevricos; p. ext. emotiv. ♦ Care se găsește într-o stare de încordare, de surescitare; enervat, iritat. ♦ (Despre gesturi, manifestări) Care trădează nervozitate, enervare, iritare, nerăbdare. ♦ (Adverbial) Cu nervozitate. 3. Care are nervi (3), musculos, vânos; fig. puternic, viguros, plin de nerv, energic. – Din lat. nervosus, fr. nerveux, it. nervoso.

DOOM

nervós adj. m., pl. nervóși; f. nervoásă, pl. nervoáse

nervoasei
NERVÓS, -OÁSĂ, nervoși, -oase, adj. 1. Care se referă la nervi (1), care aparține nervilor (1); alcătuit din nervi (1); care este provocat de nervi (1); p. ext. de natură nevrotică. ◊ Sistem nervos = totalitatea centrilor nervoși și a căilor de transmisiune centripetă și centrifugă din organism. Sistem nervos central = ansamblu anatomic alcătuit din creier, cerebel, bulb și măduva spinării. Boală nervoasă = boală care afectează psihicul (fără a fi cauzată de vreo leziune organică cunoscută); boală de nervi. 2. Care nu-și poate păstra calmul, care se enervează ușor; iritabil, mânios, nevricos; p. ext. emotiv. ♦ Care se găsește într-o stare de încordare, de surescitare; enervat, iritat. ♦ (Despre gesturi, manifestări) Care trădează nervozitate, enervare, iritare, nerăbdare. ♦ (Adverbial) Cu nervozitate. 3. Care are nervi (3), musculos, vânos; fig. puternic, viguros, plin de nerv, energic. – Din lat. nervosus, fr. nerveux, it. nervoso.

DOOM

nervós adj. m., pl. nervóși; f. nervoásă, pl. nervoáse

nervoasele
NERVÓS, -OÁSĂ, nervoși, -oase, adj. 1. Care se referă la nervi (1), care aparține nervilor (1); alcătuit din nervi (1); care este provocat de nervi (1); p. ext. de natură nevrotică. ◊ Sistem nervos = totalitatea centrilor nervoși și a căilor de transmisiune centripetă și centrifugă din organism. Sistem nervos central = ansamblu anatomic alcătuit din creier, cerebel, bulb și măduva spinării. Boală nervoasă = boală care afectează psihicul (fără a fi cauzată de vreo leziune organică cunoscută); boală de nervi. 2. Care nu-și poate păstra calmul, care se enervează ușor; iritabil, mânios, nevricos; p. ext. emotiv. ♦ Care se găsește într-o stare de încordare, de surescitare; enervat, iritat. ♦ (Despre gesturi, manifestări) Care trădează nervozitate, enervare, iritare, nerăbdare. ♦ (Adverbial) Cu nervozitate. 3. Care are nervi (3), musculos, vânos; fig. puternic, viguros, plin de nerv, energic. – Din lat. nervosus, fr. nerveux, it. nervoso.

DOOM

nervós adj. m., pl. nervóși; f. nervoásă, pl. nervoáse

nervoaselor
NERVÓS, -OÁSĂ, nervoși, -oase, adj. 1. Care se referă la nervi (1), care aparține nervilor (1); alcătuit din nervi (1); care este provocat de nervi (1); p. ext. de natură nevrotică. ◊ Sistem nervos = totalitatea centrilor nervoși și a căilor de transmisiune centripetă și centrifugă din organism. Sistem nervos central = ansamblu anatomic alcătuit din creier, cerebel, bulb și măduva spinării. Boală nervoasă = boală care afectează psihicul (fără a fi cauzată de vreo leziune organică cunoscută); boală de nervi. 2. Care nu-și poate păstra calmul, care se enervează ușor; iritabil, mânios, nevricos; p. ext. emotiv. ♦ Care se găsește într-o stare de încordare, de surescitare; enervat, iritat. ♦ (Despre gesturi, manifestări) Care trădează nervozitate, enervare, iritare, nerăbdare. ♦ (Adverbial) Cu nervozitate. 3. Care are nervi (3), musculos, vânos; fig. puternic, viguros, plin de nerv, energic. – Din lat. nervosus, fr. nerveux, it. nervoso.

DOOM

nervós adj. m., pl. nervóși; f. nervoásă, pl. nervoáse

nervos
NERVÓS, -OÁSĂ, nervoși, -oase, adj. 1. Care se referă la nervi (1), care aparține nervilor (1); alcătuit din nervi (1); care este provocat de nervi (1); p. ext. de natură nevrotică. ◊ Sistem nervos = totalitatea centrilor nervoși și a căilor de transmisiune centripetă și centrifugă din organism. Sistem nervos central = ansamblu anatomic alcătuit din creier, cerebel, bulb și măduva spinării. Boală nervoasă = boală care afectează psihicul (fără a fi cauzată de vreo leziune organică cunoscută); boală de nervi. 2. Care nu-și poate păstra calmul, care se enervează ușor; iritabil, mânios, nevricos; p. ext. emotiv. ♦ Care se găsește într-o stare de încordare, de surescitare; enervat, iritat. ♦ (Despre gesturi, manifestări) Care trădează nervozitate, enervare, iritare, nerăbdare. ♦ (Adverbial) Cu nervozitate. 3. Care are nervi (3), musculos, vânos; fig. puternic, viguros, plin de nerv, energic. – Din lat. nervosus, fr. nerveux, it. nervoso.

DOOM

nervós adj. m., pl. nervóși; f. nervoásă, pl. nervoáse

nervosul
NERVÓS, -OÁSĂ, nervoși, -oase, adj. 1. Care se referă la nervi (1), care aparține nervilor (1); alcătuit din nervi (1); care este provocat de nervi (1); p. ext. de natură nevrotică. ◊ Sistem nervos = totalitatea centrilor nervoși și a căilor de transmisiune centripetă și centrifugă din organism. Sistem nervos central = ansamblu anatomic alcătuit din creier, cerebel, bulb și măduva spinării. Boală nervoasă = boală care afectează psihicul (fără a fi cauzată de vreo leziune organică cunoscută); boală de nervi. 2. Care nu-și poate păstra calmul, care se enervează ușor; iritabil, mânios, nevricos; p. ext. emotiv. ♦ Care se găsește într-o stare de încordare, de surescitare; enervat, iritat. ♦ (Despre gesturi, manifestări) Care trădează nervozitate, enervare, iritare, nerăbdare. ♦ (Adverbial) Cu nervozitate. 3. Care are nervi (3), musculos, vânos; fig. puternic, viguros, plin de nerv, energic. – Din lat. nervosus, fr. nerveux, it. nervoso.

DOOM

nervós adj. m., pl. nervóși; f. nervoásă, pl. nervoáse

nervosului
NERVÓS, -OÁSĂ, nervoși, -oase, adj. 1. Care se referă la nervi (1), care aparține nervilor (1); alcătuit din nervi (1); care este provocat de nervi (1); p. ext. de natură nevrotică. ◊ Sistem nervos = totalitatea centrilor nervoși și a căilor de transmisiune centripetă și centrifugă din organism. Sistem nervos central = ansamblu anatomic alcătuit din creier, cerebel, bulb și măduva spinării. Boală nervoasă = boală care afectează psihicul (fără a fi cauzată de vreo leziune organică cunoscută); boală de nervi. 2. Care nu-și poate păstra calmul, care se enervează ușor; iritabil, mânios, nevricos; p. ext. emotiv. ♦ Care se găsește într-o stare de încordare, de surescitare; enervat, iritat. ♦ (Despre gesturi, manifestări) Care trădează nervozitate, enervare, iritare, nerăbdare. ♦ (Adverbial) Cu nervozitate. 3. Care are nervi (3), musculos, vânos; fig. puternic, viguros, plin de nerv, energic. – Din lat. nervosus, fr. nerveux, it. nervoso.

DOOM

nervós adj. m., pl. nervóși; f. nervoásă, pl. nervoáse

nervozicește
NERVOZICÉȘTE adv. (Neobișnuit) În ceea ce privește nervii, din punctul de vedere al nervilor. Pesimistul modern e un degenerat nervozicește, e un enervat. GHEREA, ST. CR. II 296.

nervozism
NERVOZÍSM s. n. (Rar) Iritare bolnăvicioasă a sistemului nervos, boală de nervi.

nervozitate
NERVOZITÁTE s. f. Stare de enervare, de încordare nervoasă; iritare, surescitare; p. ext. nerăbdare. ◊ Loc. adv. Cu nervozitate = a) în mod nervos, crispat; b) cu nerăbdare, precipitat. – Din fr. nervosité.

DOOM

nervozitáte s. f., g.-d. art. nervozitắții

nervoși
NERVÓS, -OÁSĂ, nervoși, -oase, adj. 1. Care se referă la nervi (1), care aparține nervilor (1); alcătuit din nervi (1); care este provocat de nervi (1); p. ext. de natură nevrotică. ◊ Sistem nervos = totalitatea centrilor nervoși și a căilor de transmisiune centripetă și centrifugă din organism. Sistem nervos central = ansamblu anatomic alcătuit din creier, cerebel, bulb și măduva spinării. Boală nervoasă = boală care afectează psihicul (fără a fi cauzată de vreo leziune organică cunoscută); boală de nervi. 2. Care nu-și poate păstra calmul, care se enervează ușor; iritabil, mânios, nevricos; p. ext. emotiv. ♦ Care se găsește într-o stare de încordare, de surescitare; enervat, iritat. ♦ (Despre gesturi, manifestări) Care trădează nervozitate, enervare, iritare, nerăbdare. ♦ (Adverbial) Cu nervozitate. 3. Care are nervi (3), musculos, vânos; fig. puternic, viguros, plin de nerv, energic. – Din lat. nervosus, fr. nerveux, it. nervoso.

DOOM

nervós adj. m., pl. nervóși; f. nervoásă, pl. nervoáse

nervoșii
NERVÓS, -OÁSĂ, nervoși, -oase, adj. 1. Care se referă la nervi (1), care aparține nervilor (1); alcătuit din nervi (1); care este provocat de nervi (1); p. ext. de natură nevrotică. ◊ Sistem nervos = totalitatea centrilor nervoși și a căilor de transmisiune centripetă și centrifugă din organism. Sistem nervos central = ansamblu anatomic alcătuit din creier, cerebel, bulb și măduva spinării. Boală nervoasă = boală care afectează psihicul (fără a fi cauzată de vreo leziune organică cunoscută); boală de nervi. 2. Care nu-și poate păstra calmul, care se enervează ușor; iritabil, mânios, nevricos; p. ext. emotiv. ♦ Care se găsește într-o stare de încordare, de surescitare; enervat, iritat. ♦ (Despre gesturi, manifestări) Care trădează nervozitate, enervare, iritare, nerăbdare. ♦ (Adverbial) Cu nervozitate. 3. Care are nervi (3), musculos, vânos; fig. puternic, viguros, plin de nerv, energic. – Din lat. nervosus, fr. nerveux, it. nervoso.

DOOM

nervós adj. m., pl. nervóși; f. nervoásă, pl. nervoáse

nervoșilor
NERVÓS, -OÁSĂ, nervoși, -oase, adj. 1. Care se referă la nervi (1), care aparține nervilor (1); alcătuit din nervi (1); care este provocat de nervi (1); p. ext. de natură nevrotică. ◊ Sistem nervos = totalitatea centrilor nervoși și a căilor de transmisiune centripetă și centrifugă din organism. Sistem nervos central = ansamblu anatomic alcătuit din creier, cerebel, bulb și măduva spinării. Boală nervoasă = boală care afectează psihicul (fără a fi cauzată de vreo leziune organică cunoscută); boală de nervi. 2. Care nu-și poate păstra calmul, care se enervează ușor; iritabil, mânios, nevricos; p. ext. emotiv. ♦ Care se găsește într-o stare de încordare, de surescitare; enervat, iritat. ♦ (Despre gesturi, manifestări) Care trădează nervozitate, enervare, iritare, nerăbdare. ♦ (Adverbial) Cu nervozitate. 3. Care are nervi (3), musculos, vânos; fig. puternic, viguros, plin de nerv, energic. – Din lat. nervosus, fr. nerveux, it. nervoso.

DOOM

nervós adj. m., pl. nervóși; f. nervoásă, pl. nervoáse

nervul
NERV, nervi, s. m. 1. Formațiune anatomică de transmisie a impulsului nervos, care unește sistemul nervos central cu periferia organismului (piele, organe de simț, mușchi, glande etc.) și care este formată din mănunchiuri de fibre reprezentând prelungirile neuronului înconjurate de o teacă constituită din mielină. ◊ Boală de nervi = boală nervoasă. Bolnav de nervi = persoană care suferă de o boală nervoasă. ◊ Expr. A avea (sau a fi în) nervi = a fi irascibil, iritabil, predispus la ceartă, nervos. A-l apuca nervii = a avea o criză nervoasă, un acces de nervi. A avea nervii slabi = a fi ușor iritabil sau impresionabil. ♦ (La pl.; rar) (Stare de) surescitare, enervare, nervozitate. 2. (Bot.; rar) Nervură (1). 3. Fig. (La sg.) Putere, vigoare; energie; ritm susținut. – Din lat. nervus, it. nervo.

DOOM

nerv s. m., pl. nervi

nervului
NERV, nervi, s. m. 1. Formațiune anatomică de transmisie a impulsului nervos, care unește sistemul nervos central cu periferia organismului (piele, organe de simț, mușchi, glande etc.) și care este formată din mănunchiuri de fibre reprezentând prelungirile neuronului înconjurate de o teacă constituită din mielină. ◊ Boală de nervi = boală nervoasă. Bolnav de nervi = persoană care suferă de o boală nervoasă. ◊ Expr. A avea (sau a fi în) nervi = a fi irascibil, iritabil, predispus la ceartă, nervos. A-l apuca nervii = a avea o criză nervoasă, un acces de nervi. A avea nervii slabi = a fi ușor iritabil sau impresionabil. ♦ (La pl.; rar) (Stare de) surescitare, enervare, nervozitate. 2. (Bot.; rar) Nervură (1). 3. Fig. (La sg.) Putere, vigoare; energie; ritm susținut. – Din lat. nervus, it. nervo.

DOOM

nerv s. m., pl. nervi

nervura
NERVÚRĂ, nervuri, s. f. 1. Fiecare dintre fasciculele conducătoare liberiene lemnoase care străbat limbul frunzelor și prin care circulă seva. ♦ P. anal. (Rar) Fiecare dintre ramificațiile cele mai subțiri ale rădăcinii unui copac. 2. Fiecare dintre fibrele cornoase, ramificate în formă de rețea, care străbat membrana aripii unor insecte. 3. (La pl.) Rețea de dungi de altă culoare decât fondul, care dau un aspect marmorat unei suprafețe; (și la sg.) fiecare dintre dungile care formează această rețea. 4. Proeminență pe suprafața interioară sau exterioară a unei piese, a unui organ de mașină etc., care servește la ghidarea, la mărirea rezistenței sau a rigidității piesei, la mărirea suprafeței de schimb de căldură etc. 5. (Arhit.) Fiecare dintre mulurile care formează osatura unei bolți (gotice sau romanice); mulură care conturează și decorează muchiile unei bolți, marginile unei nișe etc. 6. Grindă de beton armat turnată odată cu planșeul și servind la întărirea acestuia. 7. Element transversal (din duraluminiu sau din oțel) al aripii de avion, care, împreună cu lonjeronul, asigură rigiditatea acesteia. 8. (De obicei la pl.) Cută foarte îngustă, cusută ca garnitură pe un obiect de îmbrăcăminte; cerculeț. – Din fr. nervure.

DOOM

nervúră s. f., g.-d. art. nervúrii; pl. nervúri

nervurat
NERVURÁT, -Ă, nervurați, -te, adj. (Rar) care este străbătut de nervuri, cu nervuri. – Din fr. nervuré.

DOOM

nervurát adj. m., pl. nervuráți; f. nervurátă, pl. nervuráte

nervurata
NERVURÁT, -Ă, nervurați, -te, adj. (Rar) care este străbătut de nervuri, cu nervuri. – Din fr. nervuré.

DOOM

nervurát adj. m., pl. nervuráți; f. nervurátă, pl. nervuráte

nervurate
NERVURÁT, -Ă, nervurați, -te, adj. (Rar) care este străbătut de nervuri, cu nervuri. – Din fr. nervuré.

DOOM

nervurát adj. m., pl. nervuráți; f. nervurátă, pl. nervuráte

nervuratei
NERVURÁT, -Ă, nervurați, -te, adj. (Rar) care este străbătut de nervuri, cu nervuri. – Din fr. nervuré.

DOOM

nervurát adj. m., pl. nervuráți; f. nervurátă, pl. nervuráte

nervuratele
NERVURÁT, -Ă, nervurați, -te, adj. (Rar) care este străbătut de nervuri, cu nervuri. – Din fr. nervuré.

DOOM

nervurát adj. m., pl. nervuráți; f. nervurátă, pl. nervuráte

nervuratelor
NERVURÁT, -Ă, nervurați, -te, adj. (Rar) care este străbătut de nervuri, cu nervuri. – Din fr. nervuré.

DOOM

nervurát adj. m., pl. nervuráți; f. nervurátă, pl. nervuráte

nervuratul
NERVURÁT, -Ă, nervurați, -te, adj. (Rar) care este străbătut de nervuri, cu nervuri. – Din fr. nervuré.

DOOM

nervurát adj. m., pl. nervuráți; f. nervurátă, pl. nervuráte

nervuratului
NERVURÁT, -Ă, nervurați, -te, adj. (Rar) care este străbătut de nervuri, cu nervuri. – Din fr. nervuré.

DOOM

nervurát adj. m., pl. nervuráți; f. nervurátă, pl. nervuráte

nervurați
NERVURÁT, -Ă, nervurați, -te, adj. (Rar) care este străbătut de nervuri, cu nervuri. – Din fr. nervuré.

DOOM

nervurát adj. m., pl. nervuráți; f. nervurátă, pl. nervuráte

nervurația
NERVURÁȚIE, nervurații, s. f. Ansamblu de nervuri; mod de dispunere a nervurilor. – Nervură + suf. -ație.

DOOM

nervuráție (-ți-e) s. f., art. nervuráția (-ți-a), g.-d. art. nervuráției; pl. nervuráții, art. nervuráțiile (-ți-i-)

nervurație
NERVURÁȚIE, nervurații, s. f. Ansamblu de nervuri; mod de dispunere a nervurilor. – Nervură + suf. -ație.

DOOM

nervuráție (-ți-e) s. f., art. nervuráția (-ți-a), g.-d. art. nervuráției; pl. nervuráții, art. nervuráțiile (-ți-i-)

nervurației
NERVURÁȚIE, nervurații, s. f. Ansamblu de nervuri; mod de dispunere a nervurilor. – Nervură + suf. -ație.

DOOM

nervuráție (-ți-e) s. f., art. nervuráția (-ți-a), g.-d. art. nervuráției; pl. nervuráții, art. nervuráțiile (-ți-i-)

nervurații
NERVURÁT, -Ă, nervurați, -te, adj. (Rar) care este străbătut de nervuri, cu nervuri. – Din fr. nervuré.

DOOM

nervurát adj. m., pl. nervuráți; f. nervurátă, pl. nervuráte

nervurații
NERVURÁȚIE, nervurații, s. f. Ansamblu de nervuri; mod de dispunere a nervurilor. – Nervură + suf. -ație.

DOOM

nervuráție (-ți-e) s. f., art. nervuráția (-ți-a), g.-d. art. nervuráției; pl. nervuráții, art. nervuráțiile (-ți-i-)

nervurațiile
NERVURÁȚIE, nervurații, s. f. Ansamblu de nervuri; mod de dispunere a nervurilor. – Nervură + suf. -ație.

DOOM

nervuráție (-ți-e) s. f., art. nervuráția (-ți-a), g.-d. art. nervuráției; pl. nervuráții, art. nervuráțiile (-ți-i-)

nervurațiilor
NERVURÁȚIE, nervurații, s. f. Ansamblu de nervuri; mod de dispunere a nervurilor. – Nervură + suf. -ație.

DOOM

nervuráție (-ți-e) s. f., art. nervuráția (-ți-a), g.-d. art. nervuráției; pl. nervuráții, art. nervuráțiile (-ți-i-)

nervuraților
NERVURÁT, -Ă, nervurați, -te, adj. (Rar) care este străbătut de nervuri, cu nervuri. – Din fr. nervuré.

DOOM

nervurát adj. m., pl. nervuráți; f. nervurátă, pl. nervuráte

nervuri
NERVÚRĂ, nervuri, s. f. 1. Fiecare dintre fasciculele conducătoare liberiene lemnoase care străbat limbul frunzelor și prin care circulă seva. ♦ P. anal. (Rar) Fiecare dintre ramificațiile cele mai subțiri ale rădăcinii unui copac. 2. Fiecare dintre fibrele cornoase, ramificate în formă de rețea, care străbat membrana aripii unor insecte. 3. (La pl.) Rețea de dungi de altă culoare decât fondul, care dau un aspect marmorat unei suprafețe; (și la sg.) fiecare dintre dungile care formează această rețea. 4. Proeminență pe suprafața interioară sau exterioară a unei piese, a unui organ de mașină etc., care servește la ghidarea, la mărirea rezistenței sau a rigidității piesei, la mărirea suprafeței de schimb de căldură etc. 5. (Arhit.) Fiecare dintre mulurile care formează osatura unei bolți (gotice sau romanice); mulură care conturează și decorează muchiile unei bolți, marginile unei nișe etc. 6. Grindă de beton armat turnată odată cu planșeul și servind la întărirea acestuia. 7. Element transversal (din duraluminiu sau din oțel) al aripii de avion, care, împreună cu lonjeronul, asigură rigiditatea acesteia. 8. (De obicei la pl.) Cută foarte îngustă, cusută ca garnitură pe un obiect de îmbrăcăminte; cerculeț. – Din fr. nervure.

DOOM

nervúră s. f., g.-d. art. nervúrii; pl. nervúri

nervurii
NERVÚRĂ, nervuri, s. f. 1. Fiecare dintre fasciculele conducătoare liberiene lemnoase care străbat limbul frunzelor și prin care circulă seva. ♦ P. anal. (Rar) Fiecare dintre ramificațiile cele mai subțiri ale rădăcinii unui copac. 2. Fiecare dintre fibrele cornoase, ramificate în formă de rețea, care străbat membrana aripii unor insecte. 3. (La pl.) Rețea de dungi de altă culoare decât fondul, care dau un aspect marmorat unei suprafețe; (și la sg.) fiecare dintre dungile care formează această rețea. 4. Proeminență pe suprafața interioară sau exterioară a unei piese, a unui organ de mașină etc., care servește la ghidarea, la mărirea rezistenței sau a rigidității piesei, la mărirea suprafeței de schimb de căldură etc. 5. (Arhit.) Fiecare dintre mulurile care formează osatura unei bolți (gotice sau romanice); mulură care conturează și decorează muchiile unei bolți, marginile unei nișe etc. 6. Grindă de beton armat turnată odată cu planșeul și servind la întărirea acestuia. 7. Element transversal (din duraluminiu sau din oțel) al aripii de avion, care, împreună cu lonjeronul, asigură rigiditatea acesteia. 8. (De obicei la pl.) Cută foarte îngustă, cusută ca garnitură pe un obiect de îmbrăcăminte; cerculeț. – Din fr. nervure.

DOOM

nervúră s. f., g.-d. art. nervúrii; pl. nervúri

nervurile
NERVÚRĂ, nervuri, s. f. 1. Fiecare dintre fasciculele conducătoare liberiene lemnoase care străbat limbul frunzelor și prin care circulă seva. ♦ P. anal. (Rar) Fiecare dintre ramificațiile cele mai subțiri ale rădăcinii unui copac. 2. Fiecare dintre fibrele cornoase, ramificate în formă de rețea, care străbat membrana aripii unor insecte. 3. (La pl.) Rețea de dungi de altă culoare decât fondul, care dau un aspect marmorat unei suprafețe; (și la sg.) fiecare dintre dungile care formează această rețea. 4. Proeminență pe suprafața interioară sau exterioară a unei piese, a unui organ de mașină etc., care servește la ghidarea, la mărirea rezistenței sau a rigidității piesei, la mărirea suprafeței de schimb de căldură etc. 5. (Arhit.) Fiecare dintre mulurile care formează osatura unei bolți (gotice sau romanice); mulură care conturează și decorează muchiile unei bolți, marginile unei nișe etc. 6. Grindă de beton armat turnată odată cu planșeul și servind la întărirea acestuia. 7. Element transversal (din duraluminiu sau din oțel) al aripii de avion, care, împreună cu lonjeronul, asigură rigiditatea acesteia. 8. (De obicei la pl.) Cută foarte îngustă, cusută ca garnitură pe un obiect de îmbrăcăminte; cerculeț. – Din fr. nervure.

DOOM

nervúră s. f., g.-d. art. nervúrii; pl. nervúri

nervurilor
NERVÚRĂ, nervuri, s. f. 1. Fiecare dintre fasciculele conducătoare liberiene lemnoase care străbat limbul frunzelor și prin care circulă seva. ♦ P. anal. (Rar) Fiecare dintre ramificațiile cele mai subțiri ale rădăcinii unui copac. 2. Fiecare dintre fibrele cornoase, ramificate în formă de rețea, care străbat membrana aripii unor insecte. 3. (La pl.) Rețea de dungi de altă culoare decât fondul, care dau un aspect marmorat unei suprafețe; (și la sg.) fiecare dintre dungile care formează această rețea. 4. Proeminență pe suprafața interioară sau exterioară a unei piese, a unui organ de mașină etc., care servește la ghidarea, la mărirea rezistenței sau a rigidității piesei, la mărirea suprafeței de schimb de căldură etc. 5. (Arhit.) Fiecare dintre mulurile care formează osatura unei bolți (gotice sau romanice); mulură care conturează și decorează muchiile unei bolți, marginile unei nișe etc. 6. Grindă de beton armat turnată odată cu planșeul și servind la întărirea acestuia. 7. Element transversal (din duraluminiu sau din oțel) al aripii de avion, care, împreună cu lonjeronul, asigură rigiditatea acesteia. 8. (De obicei la pl.) Cută foarte îngustă, cusută ca garnitură pe un obiect de îmbrăcăminte; cerculeț. – Din fr. nervure.

DOOM

nervúră s. f., g.-d. art. nervúrii; pl. nervúri

nerăbdare
NERĂBDÁRE s. f. Lipsă de răbdare; impaciență; starea celui nerăbdător; neastâmpăr (provocat de așteptare), încordare, înfrigurare; dorință arzătoare, grabă de a începe, de a întreprinde, de a termina ceva. ◊ Loc. adv. Cu nerăbdare = în mod nerăbdător; cu înfrigurare. ◊ Enervare, iritare; nervozitate. – Pref. ne- + răbdare.

DOOM

nerăbdáre s. f., g.-d. art. nerăbdắrii

nerăbdarea
NERĂBDÁRE s. f. Lipsă de răbdare; impaciență; starea celui nerăbdător; neastâmpăr (provocat de așteptare), încordare, înfrigurare; dorință arzătoare, grabă de a începe, de a întreprinde, de a termina ceva. ◊ Loc. adv. Cu nerăbdare = în mod nerăbdător; cu înfrigurare. ◊ Enervare, iritare; nervozitate. – Pref. ne- + răbdare.

DOOM

nerăbdáre s. f., g.-d. art. nerăbdắrii

nerăbdări
NERĂBDÁRE s. f. Lipsă de răbdare; impaciență; starea celui nerăbdător; neastâmpăr (provocat de așteptare), încordare, înfrigurare; dorință arzătoare, grabă de a începe, de a întreprinde, de a termina ceva. ◊ Loc. adv. Cu nerăbdare = în mod nerăbdător; cu înfrigurare. ◊ Enervare, iritare; nervozitate. – Pref. ne- + răbdare.

DOOM

nerăbdáre s. f., g.-d. art. nerăbdắrii

nerăbdării
NERĂBDÁRE s. f. Lipsă de răbdare; impaciență; starea celui nerăbdător; neastâmpăr (provocat de așteptare), încordare, înfrigurare; dorință arzătoare, grabă de a începe, de a întreprinde, de a termina ceva. ◊ Loc. adv. Cu nerăbdare = în mod nerăbdător; cu înfrigurare. ◊ Enervare, iritare; nervozitate. – Pref. ne- + răbdare.

DOOM

nerăbdáre s. f., g.-d. art. nerăbdắrii

nerăbdările
NERĂBDÁRE s. f. Lipsă de răbdare; impaciență; starea celui nerăbdător; neastâmpăr (provocat de așteptare), încordare, înfrigurare; dorință arzătoare, grabă de a începe, de a întreprinde, de a termina ceva. ◊ Loc. adv. Cu nerăbdare = în mod nerăbdător; cu înfrigurare. ◊ Enervare, iritare; nervozitate. – Pref. ne- + răbdare.

DOOM

nerăbdáre s. f., g.-d. art. nerăbdắrii

nerăbdărilor
NERĂBDÁRE s. f. Lipsă de răbdare; impaciență; starea celui nerăbdător; neastâmpăr (provocat de așteptare), încordare, înfrigurare; dorință arzătoare, grabă de a începe, de a întreprinde, de a termina ceva. ◊ Loc. adv. Cu nerăbdare = în mod nerăbdător; cu înfrigurare. ◊ Enervare, iritare; nervozitate. – Pref. ne- + răbdare.

DOOM

nerăbdáre s. f., g.-d. art. nerăbdắrii

nerăbdătoare
NERĂBDĂTÓR, -OÁRE, nerăbdători, -oare, adj. 1. Care nu are răbdare; impacient; p. ext. care nu poate să se stăpânească; iritabil, nervos. 2. Care este cuprins de nerăbdare să facă sau să termine ceva, care dorește, așteaptă cu înfrigurare ceva sau pe cineva. ♦ Care exprimă nerăbdare. – Pref. ne- + răbdător.

DOOM

nerăbdătór adj. m., pl. nerăbdătóri; f. sg. și pl. nerăbdătoáre

nerăbdătoarea
NERĂBDĂTÓR, -OÁRE, nerăbdători, -oare, adj. 1. Care nu are răbdare; impacient; p. ext. care nu poate să se stăpânească; iritabil, nervos. 2. Care este cuprins de nerăbdare să facă sau să termine ceva, care dorește, așteaptă cu înfrigurare ceva sau pe cineva. ♦ Care exprimă nerăbdare. – Pref. ne- + răbdător.

DOOM

nerăbdătór adj. m., pl. nerăbdătóri; f. sg. și pl. nerăbdătoáre

nerăbdătoarei
NERĂBDĂTÓR, -OÁRE, nerăbdători, -oare, adj. 1. Care nu are răbdare; impacient; p. ext. care nu poate să se stăpânească; iritabil, nervos. 2. Care este cuprins de nerăbdare să facă sau să termine ceva, care dorește, așteaptă cu înfrigurare ceva sau pe cineva. ♦ Care exprimă nerăbdare. – Pref. ne- + răbdător.

DOOM

nerăbdătór adj. m., pl. nerăbdătóri; f. sg. și pl. nerăbdătoáre

nerăbdătoarele
NERĂBDĂTÓR, -OÁRE, nerăbdători, -oare, adj. 1. Care nu are răbdare; impacient; p. ext. care nu poate să se stăpânească; iritabil, nervos. 2. Care este cuprins de nerăbdare să facă sau să termine ceva, care dorește, așteaptă cu înfrigurare ceva sau pe cineva. ♦ Care exprimă nerăbdare. – Pref. ne- + răbdător.

DOOM

nerăbdătór adj. m., pl. nerăbdătóri; f. sg. și pl. nerăbdătoáre

nerăbdătoarelor
NERĂBDĂTÓR, -OÁRE, nerăbdători, -oare, adj. 1. Care nu are răbdare; impacient; p. ext. care nu poate să se stăpânească; iritabil, nervos. 2. Care este cuprins de nerăbdare să facă sau să termine ceva, care dorește, așteaptă cu înfrigurare ceva sau pe cineva. ♦ Care exprimă nerăbdare. – Pref. ne- + răbdător.

DOOM

nerăbdătór adj. m., pl. nerăbdătóri; f. sg. și pl. nerăbdătoáre

nerăbdător
NERĂBDĂTÓR, -OÁRE, nerăbdători, -oare, adj. 1. Care nu are răbdare; impacient; p. ext. care nu poate să se stăpânească; iritabil, nervos. 2. Care este cuprins de nerăbdare să facă sau să termine ceva, care dorește, așteaptă cu înfrigurare ceva sau pe cineva. ♦ Care exprimă nerăbdare. – Pref. ne- + răbdător.

DOOM

nerăbdătór adj. m., pl. nerăbdătóri; f. sg. și pl. nerăbdătoáre

nerăbdători
NERĂBDĂTÓR, -OÁRE, nerăbdători, -oare, adj. 1. Care nu are răbdare; impacient; p. ext. care nu poate să se stăpânească; iritabil, nervos. 2. Care este cuprins de nerăbdare să facă sau să termine ceva, care dorește, așteaptă cu înfrigurare ceva sau pe cineva. ♦ Care exprimă nerăbdare. – Pref. ne- + răbdător.

DOOM

nerăbdătór adj. m., pl. nerăbdătóri; f. sg. și pl. nerăbdătoáre

nerăbdătorii
NERĂBDĂTÓR, -OÁRE, nerăbdători, -oare, adj. 1. Care nu are răbdare; impacient; p. ext. care nu poate să se stăpânească; iritabil, nervos. 2. Care este cuprins de nerăbdare să facă sau să termine ceva, care dorește, așteaptă cu înfrigurare ceva sau pe cineva. ♦ Care exprimă nerăbdare. – Pref. ne- + răbdător.

DOOM

nerăbdătór adj. m., pl. nerăbdătóri; f. sg. și pl. nerăbdătoáre

nerăbdătorilor
NERĂBDĂTÓR, -OÁRE, nerăbdători, -oare, adj. 1. Care nu are răbdare; impacient; p. ext. care nu poate să se stăpânească; iritabil, nervos. 2. Care este cuprins de nerăbdare să facă sau să termine ceva, care dorește, așteaptă cu înfrigurare ceva sau pe cineva. ♦ Care exprimă nerăbdare. – Pref. ne- + răbdător.

DOOM

nerăbdătór adj. m., pl. nerăbdătóri; f. sg. și pl. nerăbdătoáre

nerăbdătorul
NERĂBDĂTÓR, -OÁRE, nerăbdători, -oare, adj. 1. Care nu are răbdare; impacient; p. ext. care nu poate să se stăpânească; iritabil, nervos. 2. Care este cuprins de nerăbdare să facă sau să termine ceva, care dorește, așteaptă cu înfrigurare ceva sau pe cineva. ♦ Care exprimă nerăbdare. – Pref. ne- + răbdător.

DOOM

nerăbdătór adj. m., pl. nerăbdătóri; f. sg. și pl. nerăbdătoáre

nerăbdătorului
NERĂBDĂTÓR, -OÁRE, nerăbdători, -oare, adj. 1. Care nu are răbdare; impacient; p. ext. care nu poate să se stăpânească; iritabil, nervos. 2. Care este cuprins de nerăbdare să facă sau să termine ceva, care dorește, așteaptă cu înfrigurare ceva sau pe cineva. ♦ Care exprimă nerăbdare. – Pref. ne- + răbdător.

DOOM

nerăbdătór adj. m., pl. nerăbdătóri; f. sg. și pl. nerăbdătoáre

nerămzat
NERĂMZÁT, -Ă adj. v. naramzat.

DOOM

naramzát (înv., reg.) adj. m., pl. naramzáți; f. naramzátă, pl. naramzáte

nerămziu
NARÂMZÍU, -ÍE adj. v. naramziu.

DOOM

!naramzíu (înv., reg.) adj. m., f. naramzíe; pl. m. și f. naramzíi

nerăpitoare
NERĂPITÓR, -OÁRE, nerăpitori, -oare, adj. (Despre animale) Care nu prinde și nu se hrănește cu animale, de obicei vii. ♦ Care nu aparține ordinelor de păsări de pradă. – Pref. ne- + răpitor.

nerăpitoarea
NERĂPITÓR, -OÁRE, nerăpitori, -oare, adj. (Despre animale) Care nu prinde și nu se hrănește cu animale, de obicei vii. ♦ Care nu aparține ordinelor de păsări de pradă. – Pref. ne- + răpitor.

nerăpitoarei
NERĂPITÓR, -OÁRE, nerăpitori, -oare, adj. (Despre animale) Care nu prinde și nu se hrănește cu animale, de obicei vii. ♦ Care nu aparține ordinelor de păsări de pradă. – Pref. ne- + răpitor.

nerăpitoarele
NERĂPITÓR, -OÁRE, nerăpitori, -oare, adj. (Despre animale) Care nu prinde și nu se hrănește cu animale, de obicei vii. ♦ Care nu aparține ordinelor de păsări de pradă. – Pref. ne- + răpitor.

nerăpitoarelor
NERĂPITÓR, -OÁRE, nerăpitori, -oare, adj. (Despre animale) Care nu prinde și nu se hrănește cu animale, de obicei vii. ♦ Care nu aparține ordinelor de păsări de pradă. – Pref. ne- + răpitor.

nerăpitor
NERĂPITÓR, -OÁRE, nerăpitori, -oare, adj. (Despre animale) Care nu prinde și nu se hrănește cu animale, de obicei vii. ♦ Care nu aparține ordinelor de păsări de pradă. – Pref. ne- + răpitor.

nerăpitori
NERĂPITÓR, -OÁRE, nerăpitori, -oare, adj. (Despre animale) Care nu prinde și nu se hrănește cu animale, de obicei vii. ♦ Care nu aparține ordinelor de păsări de pradă. – Pref. ne- + răpitor.

nerăpitorii
NERĂPITÓR, -OÁRE, nerăpitori, -oare, adj. (Despre animale) Care nu prinde și nu se hrănește cu animale, de obicei vii. ♦ Care nu aparține ordinelor de păsări de pradă. – Pref. ne- + răpitor.

nerăpitorilor
NERĂPITÓR, -OÁRE, nerăpitori, -oare, adj. (Despre animale) Care nu prinde și nu se hrănește cu animale, de obicei vii. ♦ Care nu aparține ordinelor de păsări de pradă. – Pref. ne- + răpitor.

nerăpitorul
NERĂPITÓR, -OÁRE, nerăpitori, -oare, adj. (Despre animale) Care nu prinde și nu se hrănește cu animale, de obicei vii. ♦ Care nu aparține ordinelor de păsări de pradă. – Pref. ne- + răpitor.

nerăpitorului
NERĂPITÓR, -OÁRE, nerăpitori, -oare, adj. (Despre animale) Care nu prinde și nu se hrănește cu animale, de obicei vii. ♦ Care nu aparține ordinelor de păsări de pradă. – Pref. ne- + răpitor.

nerăsuflat
NERĂSUFLÁT s. n. (În loc. adv.) Pe nerăsuflate = dintr-o răsuflare; foarte repede, fără oprire. – Pref. ne- + răsuflat.

nerăzbit
NERĂZBÍT, -Ă, nerăzbiți, -te, adj. (Rar) Care nu poate fi răzbit, prin care nu se poate străbate, peste care nu se poate trece; de nepătruns. – Pref. ne- + răzbit.

DOOM

nerăzbít (rar) adj. m., pl. nerăzbíți; f. nerăzbítă, pl. nerăzbíte

nerăzbita
NERĂZBÍT, -Ă, nerăzbiți, -te, adj. (Rar) Care nu poate fi răzbit, prin care nu se poate străbate, peste care nu se poate trece; de nepătruns. – Pref. ne- + răzbit.

DOOM

nerăzbít (rar) adj. m., pl. nerăzbíți; f. nerăzbítă, pl. nerăzbíte

nerăzbite
NERĂZBÍT, -Ă, nerăzbiți, -te, adj. (Rar) Care nu poate fi răzbit, prin care nu se poate străbate, peste care nu se poate trece; de nepătruns. – Pref. ne- + răzbit.

DOOM

nerăzbít (rar) adj. m., pl. nerăzbíți; f. nerăzbítă, pl. nerăzbíte

nerăzbitei
NERĂZBÍT, -Ă, nerăzbiți, -te, adj. (Rar) Care nu poate fi răzbit, prin care nu se poate străbate, peste care nu se poate trece; de nepătruns. – Pref. ne- + răzbit.

DOOM

nerăzbít (rar) adj. m., pl. nerăzbíți; f. nerăzbítă, pl. nerăzbíte

nerăzbitele
NERĂZBÍT, -Ă, nerăzbiți, -te, adj. (Rar) Care nu poate fi răzbit, prin care nu se poate străbate, peste care nu se poate trece; de nepătruns. – Pref. ne- + răzbit.

DOOM

nerăzbít (rar) adj. m., pl. nerăzbíți; f. nerăzbítă, pl. nerăzbíte

nerăzbitelor
NERĂZBÍT, -Ă, nerăzbiți, -te, adj. (Rar) Care nu poate fi răzbit, prin care nu se poate străbate, peste care nu se poate trece; de nepătruns. – Pref. ne- + răzbit.

DOOM

nerăzbít (rar) adj. m., pl. nerăzbíți; f. nerăzbítă, pl. nerăzbíte

nerăzbitul
NERĂZBÍT, -Ă, nerăzbiți, -te, adj. (Rar) Care nu poate fi răzbit, prin care nu se poate străbate, peste care nu se poate trece; de nepătruns. – Pref. ne- + răzbit.

DOOM

nerăzbít (rar) adj. m., pl. nerăzbíți; f. nerăzbítă, pl. nerăzbíte

nerăzbitului
NERĂZBÍT, -Ă, nerăzbiți, -te, adj. (Rar) Care nu poate fi răzbit, prin care nu se poate străbate, peste care nu se poate trece; de nepătruns. – Pref. ne- + răzbit.

DOOM

nerăzbít (rar) adj. m., pl. nerăzbíți; f. nerăzbítă, pl. nerăzbíte

nerăzbiți
NERĂZBÍT, -Ă, nerăzbiți, -te, adj. (Rar) Care nu poate fi răzbit, prin care nu se poate străbate, peste care nu se poate trece; de nepătruns. – Pref. ne- + răzbit.

DOOM

nerăzbít (rar) adj. m., pl. nerăzbíți; f. nerăzbítă, pl. nerăzbíte

nerăzbiții
NERĂZBÍT, -Ă, nerăzbiți, -te, adj. (Rar) Care nu poate fi răzbit, prin care nu se poate străbate, peste care nu se poate trece; de nepătruns. – Pref. ne- + răzbit.

DOOM

nerăzbít (rar) adj. m., pl. nerăzbíți; f. nerăzbítă, pl. nerăzbíte

nerăzbiților
NERĂZBÍT, -Ă, nerăzbiți, -te, adj. (Rar) Care nu poate fi răzbit, prin care nu se poate străbate, peste care nu se poate trece; de nepătruns. – Pref. ne- + răzbit.

DOOM

nerăzbít (rar) adj. m., pl. nerăzbíți; f. nerăzbítă, pl. nerăzbíte

nerăzbătut
NERĂZBĂTÚT, -Ă, nerăzbătuți, -te, adj. Care nu poate fi răzbătut, pătruns, străpuns. ♦ Fig. Care nu poate fi învins, depășit, rezolvat. – Pref. ne- + răzbătut.

DOOM

nerăzbătút adj. m., pl. nerăzbătúți; f. nerăzbătútă, pl. nerăzbătúte

nerăzbătuta
NERĂZBĂTÚT, -Ă, nerăzbătuți, -te, adj. Care nu poate fi răzbătut, pătruns, străpuns. ♦ Fig. Care nu poate fi învins, depășit, rezolvat. – Pref. ne- + răzbătut.

DOOM

nerăzbătút adj. m., pl. nerăzbătúți; f. nerăzbătútă, pl. nerăzbătúte

nerăzbătute
NERĂZBĂTÚT, -Ă, nerăzbătuți, -te, adj. Care nu poate fi răzbătut, pătruns, străpuns. ♦ Fig. Care nu poate fi învins, depășit, rezolvat. – Pref. ne- + răzbătut.

DOOM

nerăzbătút adj. m., pl. nerăzbătúți; f. nerăzbătútă, pl. nerăzbătúte

nerăzbătutei
NERĂZBĂTÚT, -Ă, nerăzbătuți, -te, adj. Care nu poate fi răzbătut, pătruns, străpuns. ♦ Fig. Care nu poate fi învins, depășit, rezolvat. – Pref. ne- + răzbătut.

DOOM

nerăzbătút adj. m., pl. nerăzbătúți; f. nerăzbătútă, pl. nerăzbătúte

nerăzbătutele
NERĂZBĂTÚT, -Ă, nerăzbătuți, -te, adj. Care nu poate fi răzbătut, pătruns, străpuns. ♦ Fig. Care nu poate fi învins, depășit, rezolvat. – Pref. ne- + răzbătut.

DOOM

nerăzbătút adj. m., pl. nerăzbătúți; f. nerăzbătútă, pl. nerăzbătúte

nerăzbătutelor
NERĂZBĂTÚT, -Ă, nerăzbătuți, -te, adj. Care nu poate fi răzbătut, pătruns, străpuns. ♦ Fig. Care nu poate fi învins, depășit, rezolvat. – Pref. ne- + răzbătut.

DOOM

nerăzbătút adj. m., pl. nerăzbătúți; f. nerăzbătútă, pl. nerăzbătúte

nerăzbătutul
NERĂZBĂTÚT, -Ă, nerăzbătuți, -te, adj. Care nu poate fi răzbătut, pătruns, străpuns. ♦ Fig. Care nu poate fi învins, depășit, rezolvat. – Pref. ne- + răzbătut.

DOOM

nerăzbătút adj. m., pl. nerăzbătúți; f. nerăzbătútă, pl. nerăzbătúte

nerăzbătutului
NERĂZBĂTÚT, -Ă, nerăzbătuți, -te, adj. Care nu poate fi răzbătut, pătruns, străpuns. ♦ Fig. Care nu poate fi învins, depășit, rezolvat. – Pref. ne- + răzbătut.

DOOM

nerăzbătút adj. m., pl. nerăzbătúți; f. nerăzbătútă, pl. nerăzbătúte

nerăzbătuți
NERĂZBĂTÚT, -Ă, nerăzbătuți, -te, adj. Care nu poate fi răzbătut, pătruns, străpuns. ♦ Fig. Care nu poate fi învins, depășit, rezolvat. – Pref. ne- + răzbătut.

DOOM

nerăzbătút adj. m., pl. nerăzbătúți; f. nerăzbătútă, pl. nerăzbătúte

nerăzbătuții
NERĂZBĂTÚT, -Ă, nerăzbătuți, -te, adj. Care nu poate fi răzbătut, pătruns, străpuns. ♦ Fig. Care nu poate fi învins, depășit, rezolvat. – Pref. ne- + răzbătut.

DOOM

nerăzbătút adj. m., pl. nerăzbătúți; f. nerăzbătútă, pl. nerăzbătúte

nerăzbătuților
NERĂZBĂTÚT, -Ă, nerăzbătuți, -te, adj. Care nu poate fi răzbătut, pătruns, străpuns. ♦ Fig. Care nu poate fi învins, depășit, rezolvat. – Pref. ne- + răzbătut.

DOOM

nerăzbătút adj. m., pl. nerăzbătúți; f. nerăzbătútă, pl. nerăzbătúte

nes
NES®, nesuri, s. n. Nescafe. – Din nes[cafe].

DOOM

nes s. n., (porții, sorturi) pl. nésuri

nesatisfăcut
NESATISFĂCUT, -Ă, nesatisfăcuți, -te, adj. Care nu este satisfăcut; nemulțumit. – Pref. ne- + satisfăcut.

nesatisfăcuta
NESATISFĂCUT, -Ă, nesatisfăcuți, -te, adj. Care nu este satisfăcut; nemulțumit. – Pref. ne- + satisfăcut.

nesatisfăcute
NESATISFĂCUT, -Ă, nesatisfăcuți, -te, adj. Care nu este satisfăcut; nemulțumit. – Pref. ne- + satisfăcut.

nesatisfăcutei
NESATISFĂCUT, -Ă, nesatisfăcuți, -te, adj. Care nu este satisfăcut; nemulțumit. – Pref. ne- + satisfăcut.

nesatisfăcutele
NESATISFĂCUT, -Ă, nesatisfăcuți, -te, adj. Care nu este satisfăcut; nemulțumit. – Pref. ne- + satisfăcut.

nesatisfăcutelor
NESATISFĂCUT, -Ă, nesatisfăcuți, -te, adj. Care nu este satisfăcut; nemulțumit. – Pref. ne- + satisfăcut.

nesatisfăcutul
NESATISFĂCUT, -Ă, nesatisfăcuți, -te, adj. Care nu este satisfăcut; nemulțumit. – Pref. ne- + satisfăcut.

nesatisfăcutului
NESATISFĂCUT, -Ă, nesatisfăcuți, -te, adj. Care nu este satisfăcut; nemulțumit. – Pref. ne- + satisfăcut.

nesatisfăcuți
NESATISFĂCUT, -Ă, nesatisfăcuți, -te, adj. Care nu este satisfăcut; nemulțumit. – Pref. ne- + satisfăcut.

nesatisfăcuții
NESATISFĂCUT, -Ă, nesatisfăcuți, -te, adj. Care nu este satisfăcut; nemulțumit. – Pref. ne- + satisfăcut.

nesatisfăcuților
NESATISFĂCUT, -Ă, nesatisfăcuți, -te, adj. Care nu este satisfăcut; nemulțumit. – Pref. ne- + satisfăcut.

nesatisfăcătoare
NESATISFĂCĂTÓR, -OÁRE, nesatisfăcători, -oare, adj. Care nu satisface o dorință, o necesitate, o exigență. ◊ Care nu corespunde unor norme, criterii, exigențe. – Pref. ne- + satisfăcător.

DOOM

*nesatisfăcătór adj. m., pl. nesatisfăcătóri; f. sg. și pl. nesatisfăcătoáre

nesatisfăcătoarea
NESATISFĂCĂTÓR, -OÁRE, nesatisfăcători, -oare, adj. Care nu satisface o dorință, o necesitate, o exigență. ◊ Care nu corespunde unor norme, criterii, exigențe. – Pref. ne- + satisfăcător.

DOOM

*nesatisfăcătór adj. m., pl. nesatisfăcătóri; f. sg. și pl. nesatisfăcătoáre

nesatisfăcătoarei
NESATISFĂCĂTÓR, -OÁRE, nesatisfăcători, -oare, adj. Care nu satisface o dorință, o necesitate, o exigență. ◊ Care nu corespunde unor norme, criterii, exigențe. – Pref. ne- + satisfăcător.

DOOM

*nesatisfăcătór adj. m., pl. nesatisfăcătóri; f. sg. și pl. nesatisfăcătoáre

nesatisfăcătoarele
NESATISFĂCĂTÓR, -OÁRE, nesatisfăcători, -oare, adj. Care nu satisface o dorință, o necesitate, o exigență. ◊ Care nu corespunde unor norme, criterii, exigențe. – Pref. ne- + satisfăcător.

DOOM

*nesatisfăcătór adj. m., pl. nesatisfăcătóri; f. sg. și pl. nesatisfăcătoáre

nesatisfăcătoarelor
NESATISFĂCĂTÓR, -OÁRE, nesatisfăcători, -oare, adj. Care nu satisface o dorință, o necesitate, o exigență. ◊ Care nu corespunde unor norme, criterii, exigențe. – Pref. ne- + satisfăcător.

DOOM

*nesatisfăcătór adj. m., pl. nesatisfăcătóri; f. sg. și pl. nesatisfăcătoáre

nesatisfăcător
NESATISFĂCĂTÓR, -OÁRE, nesatisfăcători, -oare, adj. Care nu satisface o dorință, o necesitate, o exigență. ◊ Care nu corespunde unor norme, criterii, exigențe. – Pref. ne- + satisfăcător.

DOOM

*nesatisfăcătór adj. m., pl. nesatisfăcătóri; f. sg. și pl. nesatisfăcătoáre

nesatisfăcători
NESATISFĂCĂTÓR, -OÁRE, nesatisfăcători, -oare, adj. Care nu satisface o dorință, o necesitate, o exigență. ◊ Care nu corespunde unor norme, criterii, exigențe. – Pref. ne- + satisfăcător.

DOOM

*nesatisfăcătór adj. m., pl. nesatisfăcătóri; f. sg. și pl. nesatisfăcătoáre

nesatisfăcătorii
NESATISFĂCĂTÓR, -OÁRE, nesatisfăcători, -oare, adj. Care nu satisface o dorință, o necesitate, o exigență. ◊ Care nu corespunde unor norme, criterii, exigențe. – Pref. ne- + satisfăcător.

DOOM

*nesatisfăcătór adj. m., pl. nesatisfăcătóri; f. sg. și pl. nesatisfăcătoáre

nesatisfăcătorilor
NESATISFĂCĂTÓR, -OÁRE, nesatisfăcători, -oare, adj. Care nu satisface o dorință, o necesitate, o exigență. ◊ Care nu corespunde unor norme, criterii, exigențe. – Pref. ne- + satisfăcător.

DOOM

*nesatisfăcătór adj. m., pl. nesatisfăcătóri; f. sg. și pl. nesatisfăcătoáre

nesatisfăcătorul
NESATISFĂCĂTÓR, -OÁRE, nesatisfăcători, -oare, adj. Care nu satisface o dorință, o necesitate, o exigență. ◊ Care nu corespunde unor norme, criterii, exigențe. – Pref. ne- + satisfăcător.

DOOM

*nesatisfăcătór adj. m., pl. nesatisfăcătóri; f. sg. și pl. nesatisfăcătoáre

nesatisfăcătorului
NESATISFĂCĂTÓR, -OÁRE, nesatisfăcători, -oare, adj. Care nu satisface o dorință, o necesitate, o exigență. ◊ Care nu corespunde unor norme, criterii, exigențe. – Pref. ne- + satisfăcător.

DOOM

*nesatisfăcătór adj. m., pl. nesatisfăcătóri; f. sg. și pl. nesatisfăcătoáre

nesaturat
NESATURÁT, -Ă, nesaturați, -te, adj. (Despre un sistem fizico-chimic) Care conține intr-unul dintre constituenții săi o cantitate mai mică decât cantitatea corespunzătoare stării de saturație. ◊ (Despre combinații chimice organice) Care conține în moleculă legături duble sau triple. – Pref. ne- + saturat.

DOOM

nesaturát adj. m., pl. nesaturáți; f. nesaturátă, pl. nesaturáte

nesaturata
NESATURÁT, -Ă, nesaturați, -te, adj. (Despre un sistem fizico-chimic) Care conține intr-unul dintre constituenții săi o cantitate mai mică decât cantitatea corespunzătoare stării de saturație. ◊ (Despre combinații chimice organice) Care conține în moleculă legături duble sau triple. – Pref. ne- + saturat.

DOOM

nesaturát adj. m., pl. nesaturáți; f. nesaturátă, pl. nesaturáte

nesaturate
NESATURÁT, -Ă, nesaturați, -te, adj. (Despre un sistem fizico-chimic) Care conține intr-unul dintre constituenții săi o cantitate mai mică decât cantitatea corespunzătoare stării de saturație. ◊ (Despre combinații chimice organice) Care conține în moleculă legături duble sau triple. – Pref. ne- + saturat.

DOOM

nesaturát adj. m., pl. nesaturáți; f. nesaturátă, pl. nesaturáte

nesaturatei
NESATURÁT, -Ă, nesaturați, -te, adj. (Despre un sistem fizico-chimic) Care conține intr-unul dintre constituenții săi o cantitate mai mică decât cantitatea corespunzătoare stării de saturație. ◊ (Despre combinații chimice organice) Care conține în moleculă legături duble sau triple. – Pref. ne- + saturat.

DOOM

nesaturát adj. m., pl. nesaturáți; f. nesaturátă, pl. nesaturáte

nesaturatele
NESATURÁT, -Ă, nesaturați, -te, adj. (Despre un sistem fizico-chimic) Care conține intr-unul dintre constituenții săi o cantitate mai mică decât cantitatea corespunzătoare stării de saturație. ◊ (Despre combinații chimice organice) Care conține în moleculă legături duble sau triple. – Pref. ne- + saturat.

DOOM

nesaturát adj. m., pl. nesaturáți; f. nesaturátă, pl. nesaturáte

nesaturatelor
NESATURÁT, -Ă, nesaturați, -te, adj. (Despre un sistem fizico-chimic) Care conține intr-unul dintre constituenții săi o cantitate mai mică decât cantitatea corespunzătoare stării de saturație. ◊ (Despre combinații chimice organice) Care conține în moleculă legături duble sau triple. – Pref. ne- + saturat.

DOOM

nesaturát adj. m., pl. nesaturáți; f. nesaturátă, pl. nesaturáte

nesaturatul
NESATURÁT, -Ă, nesaturați, -te, adj. (Despre un sistem fizico-chimic) Care conține intr-unul dintre constituenții săi o cantitate mai mică decât cantitatea corespunzătoare stării de saturație. ◊ (Despre combinații chimice organice) Care conține în moleculă legături duble sau triple. – Pref. ne- + saturat.

DOOM

nesaturát adj. m., pl. nesaturáți; f. nesaturátă, pl. nesaturáte

nesaturatului
NESATURÁT, -Ă, nesaturați, -te, adj. (Despre un sistem fizico-chimic) Care conține intr-unul dintre constituenții săi o cantitate mai mică decât cantitatea corespunzătoare stării de saturație. ◊ (Despre combinații chimice organice) Care conține în moleculă legături duble sau triple. – Pref. ne- + saturat.

DOOM

nesaturát adj. m., pl. nesaturáți; f. nesaturátă, pl. nesaturáte

nesaturați
NESATURÁT, -Ă, nesaturați, -te, adj. (Despre un sistem fizico-chimic) Care conține intr-unul dintre constituenții săi o cantitate mai mică decât cantitatea corespunzătoare stării de saturație. ◊ (Despre combinații chimice organice) Care conține în moleculă legături duble sau triple. – Pref. ne- + saturat.

DOOM

nesaturát adj. m., pl. nesaturáți; f. nesaturátă, pl. nesaturáte

nesaturații
NESATURÁT, -Ă, nesaturați, -te, adj. (Despre un sistem fizico-chimic) Care conține intr-unul dintre constituenții săi o cantitate mai mică decât cantitatea corespunzătoare stării de saturație. ◊ (Despre combinații chimice organice) Care conține în moleculă legături duble sau triple. – Pref. ne- + saturat.

DOOM

nesaturát adj. m., pl. nesaturáți; f. nesaturátă, pl. nesaturáte

nesaturaților
NESATURÁT, -Ă, nesaturați, -te, adj. (Despre un sistem fizico-chimic) Care conține intr-unul dintre constituenții săi o cantitate mai mică decât cantitatea corespunzătoare stării de saturație. ◊ (Despre combinații chimice organice) Care conține în moleculă legături duble sau triple. – Pref. ne- + saturat.

DOOM

nesaturát adj. m., pl. nesaturáți; f. nesaturátă, pl. nesaturáte

nesaț
NESÁȚ s. n. Dorință puternică, poftă, aviditate, lăcomie. [Var.: nesáțiu s. n.] – Pref. ne- + saț.

DOOM

nesáț s. n.

nesațiu
NESÁȚ s. n. Dorință puternică, poftă, aviditate, lăcomie. [Var.: nesáțiu s. n.] – Pref. ne- + saț.

DOOM

nesáț s. n.

nesațul
NESÁȚ s. n. Dorință puternică, poftă, aviditate, lăcomie. [Var.: nesáțiu s. n.] – Pref. ne- + saț.

DOOM

nesáț s. n.

nesațului
NESÁȚ s. n. Dorință puternică, poftă, aviditate, lăcomie. [Var.: nesáțiu s. n.] – Pref. ne- + saț.

DOOM

nesáț s. n.

nescafe
NESCAFÉ®, (2) nescafeuri, s. n. 1. Denumire comercială dată unui praf de cafea solubil, din care se prepară o băutură prin simpla dizolvare în apă; nes. 2. Sortiment sau porție de nescafe (1). – Cuv. fr.

DOOM

!nescafé s. n., art. nescaféul; (porții, sorturi) pl. nescaféuri

nescafeul
NESCAFÉ®, (2) nescafeuri, s. n. 1. Denumire comercială dată unui praf de cafea solubil, din care se prepară o băutură prin simpla dizolvare în apă; nes. 2. Sortiment sau porție de nescafe (1). – Cuv. fr.

DOOM

!nescafé s. n., art. nescaféul; (porții, sorturi) pl. nescaféuri

nescafeului
NESCAFÉ®, (2) nescafeuri, s. n. 1. Denumire comercială dată unui praf de cafea solubil, din care se prepară o băutură prin simpla dizolvare în apă; nes. 2. Sortiment sau porție de nescafe (1). – Cuv. fr.

DOOM

!nescafé s. n., art. nescaféul; (porții, sorturi) pl. nescaféuri

nescafeuri
NESCAFÉ®, (2) nescafeuri, s. n. 1. Denumire comercială dată unui praf de cafea solubil, din care se prepară o băutură prin simpla dizolvare în apă; nes. 2. Sortiment sau porție de nescafe (1). – Cuv. fr.

DOOM

!nescafé s. n., art. nescaféul; (porții, sorturi) pl. nescaféuri

nescafeurile
NESCAFÉ®, (2) nescafeuri, s. n. 1. Denumire comercială dată unui praf de cafea solubil, din care se prepară o băutură prin simpla dizolvare în apă; nes. 2. Sortiment sau porție de nescafe (1). – Cuv. fr.

DOOM

!nescafé s. n., art. nescaféul; (porții, sorturi) pl. nescaféuri

nescafeurilor
NESCAFÉ®, (2) nescafeuri, s. n. 1. Denumire comercială dată unui praf de cafea solubil, din care se prepară o băutură prin simpla dizolvare în apă; nes. 2. Sortiment sau porție de nescafe (1). – Cuv. fr.

DOOM

!nescafé s. n., art. nescaféul; (porții, sorturi) pl. nescaféuri

nescai
NÍSCAI adj. nehot. invar. (Popular; determină substantive la pl.) Niște. S-ar putea ca brutarul să mai scoată niscai pîini din cuptor, niscai saci cu mălai aduși cine știe de unde. PAS, Z. IV 59. Nu-i venea ei a crede să fi făcut bărbatu-său niscai fapte minunate. ISPIRESCU, L. 217. Iată-i ajunși sub dîmbul mare... Țin sfat și iarăși pleacă... Or fi niscai fugari Ce vreau să treacă-n țară. ALECSANDRI, T. II 62. – Variante: néscai (RETEGANUL, P. I 46), nescári (RETEGANUL, P. IV 19, TEODORESCU, P. P. 175), niscáre adj. nehot. invar.

nescaiva
NESCAIVÁ adj. nehot. invar. v. niscaiva.

nescareva
NESCAREVÁ adj. nehot. invar. v. niscaiva.

nescari
NÍSCAI adj. nehot. invar. (Popular; determină substantive la pl.) Niște. S-ar putea ca brutarul să mai scoată niscai pîini din cuptor, niscai saci cu mălai aduși cine știe de unde. PAS, Z. IV 59. Nu-i venea ei a crede să fi făcut bărbatu-său niscai fapte minunate. ISPIRESCU, L. 217. Iată-i ajunși sub dîmbul mare... Țin sfat și iarăși pleacă... Or fi niscai fugari Ce vreau să treacă-n țară. ALECSANDRI, T. II 62. – Variante: néscai (RETEGANUL, P. I 46), nescári (RETEGANUL, P. IV 19, TEODORESCU, P. P. 175), niscáre adj. nehot. invar.

neschimbare
NESCHIMBÁRE s. f. Lipsă de schimbare, invariabilitate. ◊ (Ieșit din uz) Spre neschimbare, formulă care se folosea ca apostilă pe actele autentificate.

neschimbat
NESCHIMBÁT, -Ă, neschimbați, -te, adj. Care își păstrează conținutul, forma, aspectul de dinainte; invariabil. – Pref. ne- + schimbat.

DOOM

!neschimbát (nes-chim-/ne-schim-) adj. m., pl. neschimbáți; f. neschimbátă, pl. neschimbáte

neschimbata
NESCHIMBÁT, -Ă, neschimbați, -te, adj. Care își păstrează conținutul, forma, aspectul de dinainte; invariabil. – Pref. ne- + schimbat.

DOOM

!neschimbát (nes-chim-/ne-schim-) adj. m., pl. neschimbáți; f. neschimbátă, pl. neschimbáte

neschimbate
NESCHIMBÁT, -Ă, neschimbați, -te, adj. Care își păstrează conținutul, forma, aspectul de dinainte; invariabil. – Pref. ne- + schimbat.

DOOM

!neschimbát (nes-chim-/ne-schim-) adj. m., pl. neschimbáți; f. neschimbátă, pl. neschimbáte

neschimbatei
NESCHIMBÁT, -Ă, neschimbați, -te, adj. Care își păstrează conținutul, forma, aspectul de dinainte; invariabil. – Pref. ne- + schimbat.

DOOM

!neschimbát (nes-chim-/ne-schim-) adj. m., pl. neschimbáți; f. neschimbátă, pl. neschimbáte

neschimbatele
NESCHIMBÁT, -Ă, neschimbați, -te, adj. Care își păstrează conținutul, forma, aspectul de dinainte; invariabil. – Pref. ne- + schimbat.

DOOM

!neschimbát (nes-chim-/ne-schim-) adj. m., pl. neschimbáți; f. neschimbátă, pl. neschimbáte

neschimbatelor
NESCHIMBÁT, -Ă, neschimbați, -te, adj. Care își păstrează conținutul, forma, aspectul de dinainte; invariabil. – Pref. ne- + schimbat.

DOOM

!neschimbát (nes-chim-/ne-schim-) adj. m., pl. neschimbáți; f. neschimbátă, pl. neschimbáte

neschimbatul
NESCHIMBÁT, -Ă, neschimbați, -te, adj. Care își păstrează conținutul, forma, aspectul de dinainte; invariabil. – Pref. ne- + schimbat.

DOOM

!neschimbát (nes-chim-/ne-schim-) adj. m., pl. neschimbáți; f. neschimbátă, pl. neschimbáte

neschimbatului
NESCHIMBÁT, -Ă, neschimbați, -te, adj. Care își păstrează conținutul, forma, aspectul de dinainte; invariabil. – Pref. ne- + schimbat.

DOOM

!neschimbát (nes-chim-/ne-schim-) adj. m., pl. neschimbáți; f. neschimbátă, pl. neschimbáte

neschimbați
NESCHIMBÁT, -Ă, neschimbați, -te, adj. Care își păstrează conținutul, forma, aspectul de dinainte; invariabil. – Pref. ne- + schimbat.

DOOM

!neschimbát (nes-chim-/ne-schim-) adj. m., pl. neschimbáți; f. neschimbátă, pl. neschimbáte

neschimbații
NESCHIMBÁT, -Ă, neschimbați, -te, adj. Care își păstrează conținutul, forma, aspectul de dinainte; invariabil. – Pref. ne- + schimbat.

DOOM

!neschimbát (nes-chim-/ne-schim-) adj. m., pl. neschimbáți; f. neschimbátă, pl. neschimbáte

neschimbaților
NESCHIMBÁT, -Ă, neschimbați, -te, adj. Care își păstrează conținutul, forma, aspectul de dinainte; invariabil. – Pref. ne- + schimbat.

DOOM

!neschimbát (nes-chim-/ne-schim-) adj. m., pl. neschimbáți; f. neschimbátă, pl. neschimbáte

neschimbătoare
NESCHIMBĂTÓR, -OÁRE, neschimbători, -oare, adj. Care nu se schimbă sau nu poate fi schimbat; imuabil. – Pref. ne- + schimbător.

DOOM

!neschimbătór (nes-chim-/ne-schim-) adj. m., pl. neschimbătóri; f. sg. și pl. neschimbătoáre

neschimbătoarea
NESCHIMBĂTÓR, -OÁRE, neschimbători, -oare, adj. Care nu se schimbă sau nu poate fi schimbat; imuabil. – Pref. ne- + schimbător.

DOOM

!neschimbătór (nes-chim-/ne-schim-) adj. m., pl. neschimbătóri; f. sg. și pl. neschimbătoáre

neschimbătoarei
NESCHIMBĂTÓR, -OÁRE, neschimbători, -oare, adj. Care nu se schimbă sau nu poate fi schimbat; imuabil. – Pref. ne- + schimbător.

DOOM

!neschimbătór (nes-chim-/ne-schim-) adj. m., pl. neschimbătóri; f. sg. și pl. neschimbătoáre

neschimbătoarele
NESCHIMBĂTÓR, -OÁRE, neschimbători, -oare, adj. Care nu se schimbă sau nu poate fi schimbat; imuabil. – Pref. ne- + schimbător.

DOOM

!neschimbătór (nes-chim-/ne-schim-) adj. m., pl. neschimbătóri; f. sg. și pl. neschimbătoáre

neschimbătoarelor
NESCHIMBĂTÓR, -OÁRE, neschimbători, -oare, adj. Care nu se schimbă sau nu poate fi schimbat; imuabil. – Pref. ne- + schimbător.

DOOM

!neschimbătór (nes-chim-/ne-schim-) adj. m., pl. neschimbătóri; f. sg. și pl. neschimbătoáre

neschimbător
NESCHIMBĂTÓR, -OÁRE, neschimbători, -oare, adj. Care nu se schimbă sau nu poate fi schimbat; imuabil. – Pref. ne- + schimbător.

DOOM

!neschimbătór (nes-chim-/ne-schim-) adj. m., pl. neschimbătóri; f. sg. și pl. neschimbătoáre

neschimbători
NESCHIMBĂTÓR, -OÁRE, neschimbători, -oare, adj. Care nu se schimbă sau nu poate fi schimbat; imuabil. – Pref. ne- + schimbător.

DOOM

!neschimbătór (nes-chim-/ne-schim-) adj. m., pl. neschimbătóri; f. sg. și pl. neschimbătoáre

neschimbătorii
NESCHIMBĂTÓR, -OÁRE, neschimbători, -oare, adj. Care nu se schimbă sau nu poate fi schimbat; imuabil. – Pref. ne- + schimbător.

DOOM

!neschimbătór (nes-chim-/ne-schim-) adj. m., pl. neschimbătóri; f. sg. și pl. neschimbătoáre

neschimbătorilor
NESCHIMBĂTÓR, -OÁRE, neschimbători, -oare, adj. Care nu se schimbă sau nu poate fi schimbat; imuabil. – Pref. ne- + schimbător.

DOOM

!neschimbătór (nes-chim-/ne-schim-) adj. m., pl. neschimbătóri; f. sg. și pl. neschimbătoáre

neschimbătorul
NESCHIMBĂTÓR, -OÁRE, neschimbători, -oare, adj. Care nu se schimbă sau nu poate fi schimbat; imuabil. – Pref. ne- + schimbător.

DOOM

!neschimbătór (nes-chim-/ne-schim-) adj. m., pl. neschimbătóri; f. sg. și pl. neschimbătoáre

neschimbătorului
NESCHIMBĂTÓR, -OÁRE, neschimbători, -oare, adj. Care nu se schimbă sau nu poate fi schimbat; imuabil. – Pref. ne- + schimbător.

DOOM

!neschimbătór (nes-chim-/ne-schim-) adj. m., pl. neschimbătóri; f. sg. și pl. neschimbătoáre

nescriptic
NESCRÍPTIC, nescriptice, adj. (În sintagma) Fond nescriptic = fond destinat pentru plata personalului angajat în afara schemei (și temporar) într-o întreprindere sau într-o instituție. – Pref. ne- + scriptic.

DOOM

!nescríptic (fond ~) (nes-crip-/ne-scrip-) adj. m.; pl. f. nescríptice

nescriptice
NESCRÍPTIC, nescriptice, adj. (În sintagma) Fond nescriptic = fond destinat pentru plata personalului angajat în afara schemei (și temporar) într-o întreprindere sau într-o instituție. – Pref. ne- + scriptic.

DOOM

!nescríptic (fond ~) (nes-crip-/ne-scrip-) adj. m.; pl. f. nescríptice

nescripticele
NESCRÍPTIC, nescriptice, adj. (În sintagma) Fond nescriptic = fond destinat pentru plata personalului angajat în afara schemei (și temporar) într-o întreprindere sau într-o instituție. – Pref. ne- + scriptic.

DOOM

!nescríptic (fond ~) (nes-crip-/ne-scrip-) adj. m.; pl. f. nescríptice

nescripticelor
NESCRÍPTIC, nescriptice, adj. (În sintagma) Fond nescriptic = fond destinat pentru plata personalului angajat în afara schemei (și temporar) într-o întreprindere sau într-o instituție. – Pref. ne- + scriptic.

DOOM

!nescríptic (fond ~) (nes-crip-/ne-scrip-) adj. m.; pl. f. nescríptice

nescripticul
NESCRÍPTIC, nescriptice, adj. (În sintagma) Fond nescriptic = fond destinat pentru plata personalului angajat în afara schemei (și temporar) într-o întreprindere sau într-o instituție. – Pref. ne- + scriptic.

DOOM

!nescríptic (fond ~) (nes-crip-/ne-scrip-) adj. m.; pl. f. nescríptice

nescripticului
NESCRÍPTIC, nescriptice, adj. (În sintagma) Fond nescriptic = fond destinat pentru plata personalului angajat în afara schemei (și temporar) într-o întreprindere sau într-o instituție. – Pref. ne- + scriptic.

DOOM

!nescríptic (fond ~) (nes-crip-/ne-scrip-) adj. m.; pl. f. nescríptice

nescris
NESCRÍS, -Ă, nescriși, -se, adj. Care nu este sau nu a fost scris; care se păstrează prin tradiție orală. – Pref. ne- + scris.

DOOM

!nescrís (nes-cris/ne-scris) adj. m., pl. nescríși; f. nescrísă, pl. nescríse

nescrisa
NESCRÍS, -Ă, nescriși, -se, adj. Care nu este sau nu a fost scris; care se păstrează prin tradiție orală. – Pref. ne- + scris.

DOOM

!nescrís (nes-cris/ne-scris) adj. m., pl. nescríși; f. nescrísă, pl. nescríse

nescrise
NESCRÍS, -Ă, nescriși, -se, adj. Care nu este sau nu a fost scris; care se păstrează prin tradiție orală. – Pref. ne- + scris.

DOOM

!nescrís (nes-cris/ne-scris) adj. m., pl. nescríși; f. nescrísă, pl. nescríse

nescrisei
NESCRÍS, -Ă, nescriși, -se, adj. Care nu este sau nu a fost scris; care se păstrează prin tradiție orală. – Pref. ne- + scris.

DOOM

!nescrís (nes-cris/ne-scris) adj. m., pl. nescríși; f. nescrísă, pl. nescríse

nescrisele
NESCRÍS, -Ă, nescriși, -se, adj. Care nu este sau nu a fost scris; care se păstrează prin tradiție orală. – Pref. ne- + scris.

DOOM

!nescrís (nes-cris/ne-scris) adj. m., pl. nescríși; f. nescrísă, pl. nescríse

nescriselor
NESCRÍS, -Ă, nescriși, -se, adj. Care nu este sau nu a fost scris; care se păstrează prin tradiție orală. – Pref. ne- + scris.

DOOM

!nescrís (nes-cris/ne-scris) adj. m., pl. nescríși; f. nescrísă, pl. nescríse

nescrisul
NESCRÍS, -Ă, nescriși, -se, adj. Care nu este sau nu a fost scris; care se păstrează prin tradiție orală. – Pref. ne- + scris.

DOOM

!nescrís (nes-cris/ne-scris) adj. m., pl. nescríși; f. nescrísă, pl. nescríse

nescrisului
NESCRÍS, -Ă, nescriși, -se, adj. Care nu este sau nu a fost scris; care se păstrează prin tradiție orală. – Pref. ne- + scris.

DOOM

!nescrís (nes-cris/ne-scris) adj. m., pl. nescríși; f. nescrísă, pl. nescríse

nescriși
NESCRÍS, -Ă, nescriși, -se, adj. Care nu este sau nu a fost scris; care se păstrează prin tradiție orală. – Pref. ne- + scris.

DOOM

!nescrís (nes-cris/ne-scris) adj. m., pl. nescríși; f. nescrísă, pl. nescríse

nescrișii
NESCRÍS, -Ă, nescriși, -se, adj. Care nu este sau nu a fost scris; care se păstrează prin tradiție orală. – Pref. ne- + scris.

DOOM

!nescrís (nes-cris/ne-scris) adj. m., pl. nescríși; f. nescrísă, pl. nescríse

nescrișilor
NESCRÍS, -Ă, nescriși, -se, adj. Care nu este sau nu a fost scris; care se păstrează prin tradiție orală. – Pref. ne- + scris.

DOOM

!nescrís (nes-cris/ne-scris) adj. m., pl. nescríși; f. nescrísă, pl. nescríse

nesecat
NESECÁT, -Ă, nesecați, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu seacă sau nu poate seca; fără sfârșit, mereu viu; inepuizabil; nesecătuit. – Pref. ne- + secat.

DOOM

nesecát adj. m., pl. nesecáți; f. nesecátă, pl. nesecáte

nesecata
NESECÁT, -Ă, nesecați, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu seacă sau nu poate seca; fără sfârșit, mereu viu; inepuizabil; nesecătuit. – Pref. ne- + secat.

DOOM

nesecát adj. m., pl. nesecáți; f. nesecátă, pl. nesecáte

nesecate
NESECÁT, -Ă, nesecați, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu seacă sau nu poate seca; fără sfârșit, mereu viu; inepuizabil; nesecătuit. – Pref. ne- + secat.

DOOM

nesecát adj. m., pl. nesecáți; f. nesecátă, pl. nesecáte

nesecatei
NESECÁT, -Ă, nesecați, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu seacă sau nu poate seca; fără sfârșit, mereu viu; inepuizabil; nesecătuit. – Pref. ne- + secat.

DOOM

nesecát adj. m., pl. nesecáți; f. nesecátă, pl. nesecáte

nesecatele
NESECÁT, -Ă, nesecați, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu seacă sau nu poate seca; fără sfârșit, mereu viu; inepuizabil; nesecătuit. – Pref. ne- + secat.

DOOM

nesecát adj. m., pl. nesecáți; f. nesecátă, pl. nesecáte

nesecatelor
NESECÁT, -Ă, nesecați, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu seacă sau nu poate seca; fără sfârșit, mereu viu; inepuizabil; nesecătuit. – Pref. ne- + secat.

DOOM

nesecát adj. m., pl. nesecáți; f. nesecátă, pl. nesecáte

nesecatul
NESECÁT, -Ă, nesecați, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu seacă sau nu poate seca; fără sfârșit, mereu viu; inepuizabil; nesecătuit. – Pref. ne- + secat.

DOOM

nesecát adj. m., pl. nesecáți; f. nesecátă, pl. nesecáte

nesecatului
NESECÁT, -Ă, nesecați, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu seacă sau nu poate seca; fără sfârșit, mereu viu; inepuizabil; nesecătuit. – Pref. ne- + secat.

DOOM

nesecát adj. m., pl. nesecáți; f. nesecátă, pl. nesecáte

nesecați
NESECÁT, -Ă, nesecați, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu seacă sau nu poate seca; fără sfârșit, mereu viu; inepuizabil; nesecătuit. – Pref. ne- + secat.

DOOM

nesecát adj. m., pl. nesecáți; f. nesecátă, pl. nesecáte

nesecații
NESECÁT, -Ă, nesecați, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu seacă sau nu poate seca; fără sfârșit, mereu viu; inepuizabil; nesecătuit. – Pref. ne- + secat.

DOOM

nesecát adj. m., pl. nesecáți; f. nesecátă, pl. nesecáte

nesecaților
NESECÁT, -Ă, nesecați, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu seacă sau nu poate seca; fără sfârșit, mereu viu; inepuizabil; nesecătuit. – Pref. ne- + secat.

DOOM

nesecát adj. m., pl. nesecáți; f. nesecátă, pl. nesecáte

nesecătuit
NESECĂTUIT, -Ă, nesecătuiți, -te, adj. (Rar) Nesecat. – Pref. ne- + secătuit.

DOOM

nesecătuít adj. m., pl. nesecătuíți; f. nesecătuítă, pl. nesecătuíte

nesecătuita
NESECĂTUIT, -Ă, nesecătuiți, -te, adj. (Rar) Nesecat. – Pref. ne- + secătuit.

DOOM

nesecătuít adj. m., pl. nesecătuíți; f. nesecătuítă, pl. nesecătuíte

nesecătuite
NESECĂTUIT, -Ă, nesecătuiți, -te, adj. (Rar) Nesecat. – Pref. ne- + secătuit.

DOOM

nesecătuít adj. m., pl. nesecătuíți; f. nesecătuítă, pl. nesecătuíte

nesecătuitei
NESECĂTUIT, -Ă, nesecătuiți, -te, adj. (Rar) Nesecat. – Pref. ne- + secătuit.

DOOM

nesecătuít adj. m., pl. nesecătuíți; f. nesecătuítă, pl. nesecătuíte

nesecătuitele
NESECĂTUIT, -Ă, nesecătuiți, -te, adj. (Rar) Nesecat. – Pref. ne- + secătuit.

DOOM

nesecătuít adj. m., pl. nesecătuíți; f. nesecătuítă, pl. nesecătuíte

nesecătuitelor
NESECĂTUIT, -Ă, nesecătuiți, -te, adj. (Rar) Nesecat. – Pref. ne- + secătuit.

DOOM

nesecătuít adj. m., pl. nesecătuíți; f. nesecătuítă, pl. nesecătuíte

nesecătuitul
NESECĂTUIT, -Ă, nesecătuiți, -te, adj. (Rar) Nesecat. – Pref. ne- + secătuit.

DOOM

nesecătuít adj. m., pl. nesecătuíți; f. nesecătuítă, pl. nesecătuíte

nesecătuitului
NESECĂTUIT, -Ă, nesecătuiți, -te, adj. (Rar) Nesecat. – Pref. ne- + secătuit.

DOOM

nesecătuít adj. m., pl. nesecătuíți; f. nesecătuítă, pl. nesecătuíte

nesecătuiți
NESECĂTUIT, -Ă, nesecătuiți, -te, adj. (Rar) Nesecat. – Pref. ne- + secătuit.

DOOM

nesecătuít adj. m., pl. nesecătuíți; f. nesecătuítă, pl. nesecătuíte

nesecătuiții
NESECĂTUIT, -Ă, nesecătuiți, -te, adj. (Rar) Nesecat. – Pref. ne- + secătuit.

DOOM

nesecătuít adj. m., pl. nesecătuíți; f. nesecătuítă, pl. nesecătuíte

nesecătuiților
NESECĂTUIT, -Ă, nesecătuiți, -te, adj. (Rar) Nesecat. – Pref. ne- + secătuit.

DOOM

nesecătuít adj. m., pl. nesecătuíți; f. nesecătuítă, pl. nesecătuíte

nesemnificativ
NESEMNIFICATÍV, -Ă, nesemnificativi, -e, adj. Care este lipsit de semnificație, de importanță. – Pref. ne- + semnificativ.

DOOM

nesemnificatív adj. m., pl. nesemnificatívi; f. nesemnificatívă, pl. nesemnificatíve

nesemnificativa
NESEMNIFICATÍV, -Ă, nesemnificativi, -e, adj. Care este lipsit de semnificație, de importanță. – Pref. ne- + semnificativ.

DOOM

nesemnificatív adj. m., pl. nesemnificatívi; f. nesemnificatívă, pl. nesemnificatíve

nesemnificative
NESEMNIFICATÍV, -Ă, nesemnificativi, -e, adj. Care este lipsit de semnificație, de importanță. – Pref. ne- + semnificativ.

DOOM

nesemnificatív adj. m., pl. nesemnificatívi; f. nesemnificatívă, pl. nesemnificatíve

nesemnificativei
NESEMNIFICATÍV, -Ă, nesemnificativi, -e, adj. Care este lipsit de semnificație, de importanță. – Pref. ne- + semnificativ.

DOOM

nesemnificatív adj. m., pl. nesemnificatívi; f. nesemnificatívă, pl. nesemnificatíve

nesemnificativele
NESEMNIFICATÍV, -Ă, nesemnificativi, -e, adj. Care este lipsit de semnificație, de importanță. – Pref. ne- + semnificativ.

DOOM

nesemnificatív adj. m., pl. nesemnificatívi; f. nesemnificatívă, pl. nesemnificatíve

nesemnificativelor
NESEMNIFICATÍV, -Ă, nesemnificativi, -e, adj. Care este lipsit de semnificație, de importanță. – Pref. ne- + semnificativ.

DOOM

nesemnificatív adj. m., pl. nesemnificatívi; f. nesemnificatívă, pl. nesemnificatíve

nesemnificativi
NESEMNIFICATÍV, -Ă, nesemnificativi, -e, adj. Care este lipsit de semnificație, de importanță. – Pref. ne- + semnificativ.

DOOM

nesemnificatív adj. m., pl. nesemnificatívi; f. nesemnificatívă, pl. nesemnificatíve

nesemnificativii
NESEMNIFICATÍV, -Ă, nesemnificativi, -e, adj. Care este lipsit de semnificație, de importanță. – Pref. ne- + semnificativ.

DOOM

nesemnificatív adj. m., pl. nesemnificatívi; f. nesemnificatívă, pl. nesemnificatíve

nesemnificativilor
NESEMNIFICATÍV, -Ă, nesemnificativi, -e, adj. Care este lipsit de semnificație, de importanță. – Pref. ne- + semnificativ.

DOOM

nesemnificatív adj. m., pl. nesemnificatívi; f. nesemnificatívă, pl. nesemnificatíve

nesemnificativul
NESEMNIFICATÍV, -Ă, nesemnificativi, -e, adj. Care este lipsit de semnificație, de importanță. – Pref. ne- + semnificativ.

DOOM

nesemnificatív adj. m., pl. nesemnificatívi; f. nesemnificatívă, pl. nesemnificatíve

nesemnificativului
NESEMNIFICATÍV, -Ă, nesemnificativi, -e, adj. Care este lipsit de semnificație, de importanță. – Pref. ne- + semnificativ.

DOOM

nesemnificatív adj. m., pl. nesemnificatívi; f. nesemnificatívă, pl. nesemnificatíve

nesentimental
NESENTIMENTÁL, -Ă, nesentimentali, -e, adj. Care nu este sentimental. – Pref. ne- + sentimental.

nesentimentala
NESENTIMENTÁL, -Ă, nesentimentali, -e, adj. Care nu este sentimental. – Pref. ne- + sentimental.

nesentimentale
NESENTIMENTÁL, -Ă, nesentimentali, -e, adj. Care nu este sentimental. – Pref. ne- + sentimental.

nesentimentalei
NESENTIMENTÁL, -Ă, nesentimentali, -e, adj. Care nu este sentimental. – Pref. ne- + sentimental.

nesentimentalele
NESENTIMENTÁL, -Ă, nesentimentali, -e, adj. Care nu este sentimental. – Pref. ne- + sentimental.

nesentimentalelor
NESENTIMENTÁL, -Ă, nesentimentali, -e, adj. Care nu este sentimental. – Pref. ne- + sentimental.

nesentimentali
NESENTIMENTÁL, -Ă, nesentimentali, -e, adj. Care nu este sentimental. – Pref. ne- + sentimental.

nesentimentalii
NESENTIMENTÁL, -Ă, nesentimentali, -e, adj. Care nu este sentimental. – Pref. ne- + sentimental.

nesentimentalilor
NESENTIMENTÁL, -Ă, nesentimentali, -e, adj. Care nu este sentimental. – Pref. ne- + sentimental.

nesentimentalul
NESENTIMENTÁL, -Ă, nesentimentali, -e, adj. Care nu este sentimental. – Pref. ne- + sentimental.

nesentimentalului
NESENTIMENTÁL, -Ă, nesentimentali, -e, adj. Care nu este sentimental. – Pref. ne- + sentimental.

neserioasa
NESERIÓS, -OÁSĂ, neserioși, -oase, adj. Care nu este serios; lipsit de seriozitate. [Pr.: -ri-os] – Pref. ne- + serios.

DOOM

neseriós (-ri-os) adj. m., pl. neserióși; f. neserioásă, pl. neserioáse

neserioase
NESERIÓS, -OÁSĂ, neserioși, -oase, adj. Care nu este serios; lipsit de seriozitate. [Pr.: -ri-os] – Pref. ne- + serios.

DOOM

neseriós (-ri-os) adj. m., pl. neserióși; f. neserioásă, pl. neserioáse

neserioasei
NESERIÓS, -OÁSĂ, neserioși, -oase, adj. Care nu este serios; lipsit de seriozitate. [Pr.: -ri-os] – Pref. ne- + serios.

DOOM

neseriós (-ri-os) adj. m., pl. neserióși; f. neserioásă, pl. neserioáse

neserioasele
NESERIÓS, -OÁSĂ, neserioși, -oase, adj. Care nu este serios; lipsit de seriozitate. [Pr.: -ri-os] – Pref. ne- + serios.

DOOM

neseriós (-ri-os) adj. m., pl. neserióși; f. neserioásă, pl. neserioáse

neserioaselor
NESERIÓS, -OÁSĂ, neserioși, -oase, adj. Care nu este serios; lipsit de seriozitate. [Pr.: -ri-os] – Pref. ne- + serios.

DOOM

neseriós (-ri-os) adj. m., pl. neserióși; f. neserioásă, pl. neserioáse

neserios
NESERIÓS, -OÁSĂ, neserioși, -oase, adj. Care nu este serios; lipsit de seriozitate. [Pr.: -ri-os] – Pref. ne- + serios.

DOOM

neseriós (-ri-os) adj. m., pl. neserióși; f. neserioásă, pl. neserioáse

neseriosul
NESERIÓS, -OÁSĂ, neserioși, -oase, adj. Care nu este serios; lipsit de seriozitate. [Pr.: -ri-os] – Pref. ne- + serios.

DOOM

neseriós (-ri-os) adj. m., pl. neserióși; f. neserioásă, pl. neserioáse

neseriosului
NESERIÓS, -OÁSĂ, neserioși, -oase, adj. Care nu este serios; lipsit de seriozitate. [Pr.: -ri-os] – Pref. ne- + serios.

DOOM

neseriós (-ri-os) adj. m., pl. neserióși; f. neserioásă, pl. neserioáse

neseriozitate
NESERIOZITÁTE s. f. Lipsă de seriozitate; p. ext. comportare, ținută neserioasă. [Pr.: -ri-o-] – Pref. ne- + seriozitate.

DOOM

neseriozitáte (-ri-o-) s. f., g.-d. art. neseriozitắții

neseriozitatea
NESERIOZITÁTE s. f. Lipsă de seriozitate; p. ext. comportare, ținută neserioasă. [Pr.: -ri-o-] – Pref. ne- + seriozitate.

DOOM

neseriozitáte (-ri-o-) s. f., g.-d. art. neseriozitắții

neseriozități
NESERIOZITÁTE s. f. Lipsă de seriozitate; p. ext. comportare, ținută neserioasă. [Pr.: -ri-o-] – Pref. ne- + seriozitate.

DOOM

neseriozitáte (-ri-o-) s. f., g.-d. art. neseriozitắții

neseriozității
NESERIOZITÁTE s. f. Lipsă de seriozitate; p. ext. comportare, ținută neserioasă. [Pr.: -ri-o-] – Pref. ne- + seriozitate.

DOOM

neseriozitáte (-ri-o-) s. f., g.-d. art. neseriozitắții

neserioși
NESERIÓS, -OÁSĂ, neserioși, -oase, adj. Care nu este serios; lipsit de seriozitate. [Pr.: -ri-os] – Pref. ne- + serios.

DOOM

neseriós (-ri-os) adj. m., pl. neserióși; f. neserioásă, pl. neserioáse

neserioșii
NESERIÓS, -OÁSĂ, neserioși, -oase, adj. Care nu este serios; lipsit de seriozitate. [Pr.: -ri-os] – Pref. ne- + serios.

DOOM

neseriós (-ri-os) adj. m., pl. neserióși; f. neserioásă, pl. neserioáse

neserioșilor
NESERIÓS, -OÁSĂ, neserioși, -oase, adj. Care nu este serios; lipsit de seriozitate. [Pr.: -ri-os] – Pref. ne- + serios.

DOOM

neseriós (-ri-os) adj. m., pl. neserióși; f. neserioásă, pl. neserioáse

neseser
NESESÉR, neseseruri, s. n. Mică trusă de călătorie care cuprinde cele necesare pentru îngrijirea corpului (săpun, perii, foarfecă etc.). – Din fr. nécessaire.

neseserul
NESESÉR, neseseruri, s. n. Mică trusă de călătorie care cuprinde cele necesare pentru îngrijirea corpului (săpun, perii, foarfecă etc.). – Din fr. nécessaire.

neseserului
NESESÉR, neseseruri, s. n. Mică trusă de călătorie care cuprinde cele necesare pentru îngrijirea corpului (săpun, perii, foarfecă etc.). – Din fr. nécessaire.

neseseruri
NESESÉR, neseseruri, s. n. Mică trusă de călătorie care cuprinde cele necesare pentru îngrijirea corpului (săpun, perii, foarfecă etc.). – Din fr. nécessaire.

neseserurile
NESESÉR, neseseruri, s. n. Mică trusă de călătorie care cuprinde cele necesare pentru îngrijirea corpului (săpun, perii, foarfecă etc.). – Din fr. nécessaire.

neseserurilor
NESESÉR, neseseruri, s. n. Mică trusă de călătorie care cuprinde cele necesare pentru îngrijirea corpului (săpun, perii, foarfecă etc.). – Din fr. nécessaire.

nesetru
NISÉTRU, nisetri, s. m. Pește mare migrator asemănător cu cega și păstruga, cu botul scurt și lat, cu plăci osoase ascuțite pe spinare și pe laturile corpului; e cunoscut pentru carnea și icrele lui (Acipenser güldenstaedtii). În luntrile burtoase se prăvălesc vedenii, Crapi albăstrui, nisetri, carașii de sidef. DRAGOMIR, P. 24. Dar la masă ce mînca ? Numai cegă și postrugă Și galbenă caracudă, Și nisetru d-el mărunt. PĂSCULESCU, L. P. 175. – Variantă: nesétru (I. IONESCU, M. 86) s. m.

nesfie
NÉSFIE s. f. v. nisfia.

DOOM

nisfiá (-fi-a) s. f., art. nisfiáua, g.-d. art. nisfiélei (-fi-e-); pl. nisfiéle, art. nisfiélele

nesfârșire
NESFÂRȘÍRE s. f. (Rar) întindere sau cantitate fără limite sau care pare că nu are limite. – Pref. ne- + sfârșire.

DOOM

!nesfârșíre (nes-fâr-/ne-sfâr-) (rar) s. f., g.-d. art. nesfârșírii

nesfârșirea
NESFÂRȘÍRE s. f. (Rar) întindere sau cantitate fără limite sau care pare că nu are limite. – Pref. ne- + sfârșire.

DOOM

!nesfârșíre (nes-fâr-/ne-sfâr-) (rar) s. f., g.-d. art. nesfârșírii

nesfârșiri
NESFÂRȘÍRE s. f. (Rar) întindere sau cantitate fără limite sau care pare că nu are limite. – Pref. ne- + sfârșire.

DOOM

!nesfârșíre (nes-fâr-/ne-sfâr-) (rar) s. f., g.-d. art. nesfârșírii

nesfârșirii
NESFÂRȘÍRE s. f. (Rar) întindere sau cantitate fără limite sau care pare că nu are limite. – Pref. ne- + sfârșire.

DOOM

!nesfârșíre (nes-fâr-/ne-sfâr-) (rar) s. f., g.-d. art. nesfârșírii

nesfârșirile
NESFÂRȘÍRE s. f. (Rar) întindere sau cantitate fără limite sau care pare că nu are limite. – Pref. ne- + sfârșire.

DOOM

!nesfârșíre (nes-fâr-/ne-sfâr-) (rar) s. f., g.-d. art. nesfârșírii

nesfârșirilor
NESFÂRȘÍRE s. f. (Rar) întindere sau cantitate fără limite sau care pare că nu are limite. – Pref. ne- + sfârșire.

DOOM

!nesfârșíre (nes-fâr-/ne-sfâr-) (rar) s. f., g.-d. art. nesfârșírii

nesfârșit
NESFÂRȘÍT², -Ă, nesfârșiți, -te, adj. 1. Care nu se sfârșește, nu are limite (în timp sau spațiu), nu încetează, nu se consumă, care nu are sfârșit; fără sfârșit; fără margini; etern, veșnic; infinit. 2. Foarte mare, foarte întins, foarte numeros, foarte intens. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + sfârșit.

DOOM

!nesfârșít² (nes-fâr-/ne-sfâr-) s. n. (mai ales în expr. la ~)

nesfârșit
NESFÂRȘÍT¹ s. n. Ceea ce nu are (sau pare că nu are) limită în spațiu sau în timp; nemărginire, infinit. ◊ Loc. adv. La nesfârșit = continuu, întruna, necontenit. ♦ Eternitate, veșnicie. – Pref. ne- + sfârșit.

nesfârșita
NESFÂRȘÍT², -Ă, nesfârșiți, -te, adj. 1. Care nu se sfârșește, nu are limite (în timp sau spațiu), nu încetează, nu se consumă, care nu are sfârșit; fără sfârșit; fără margini; etern, veșnic; infinit. 2. Foarte mare, foarte întins, foarte numeros, foarte intens. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + sfârșit.

DOOM

!nesfârșít² (nes-fâr-/ne-sfâr-) s. n. (mai ales în expr. la ~)

nesfârșite
NESFÂRȘÍT², -Ă, nesfârșiți, -te, adj. 1. Care nu se sfârșește, nu are limite (în timp sau spațiu), nu încetează, nu se consumă, care nu are sfârșit; fără sfârșit; fără margini; etern, veșnic; infinit. 2. Foarte mare, foarte întins, foarte numeros, foarte intens. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + sfârșit.

DOOM

!nesfârșít² (nes-fâr-/ne-sfâr-) s. n. (mai ales în expr. la ~)

nesfârșitei
NESFÂRȘÍT², -Ă, nesfârșiți, -te, adj. 1. Care nu se sfârșește, nu are limite (în timp sau spațiu), nu încetează, nu se consumă, care nu are sfârșit; fără sfârșit; fără margini; etern, veșnic; infinit. 2. Foarte mare, foarte întins, foarte numeros, foarte intens. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + sfârșit.

DOOM

!nesfârșít² (nes-fâr-/ne-sfâr-) s. n. (mai ales în expr. la ~)

nesfârșitele
NESFÂRȘÍT², -Ă, nesfârșiți, -te, adj. 1. Care nu se sfârșește, nu are limite (în timp sau spațiu), nu încetează, nu se consumă, care nu are sfârșit; fără sfârșit; fără margini; etern, veșnic; infinit. 2. Foarte mare, foarte întins, foarte numeros, foarte intens. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + sfârșit.

DOOM

!nesfârșít² (nes-fâr-/ne-sfâr-) s. n. (mai ales în expr. la ~)

nesfârșitelor
NESFÂRȘÍT², -Ă, nesfârșiți, -te, adj. 1. Care nu se sfârșește, nu are limite (în timp sau spațiu), nu încetează, nu se consumă, care nu are sfârșit; fără sfârșit; fără margini; etern, veșnic; infinit. 2. Foarte mare, foarte întins, foarte numeros, foarte intens. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + sfârșit.

DOOM

!nesfârșít² (nes-fâr-/ne-sfâr-) s. n. (mai ales în expr. la ~)

nesfârșitul
NESFÂRȘÍT², -Ă, nesfârșiți, -te, adj. 1. Care nu se sfârșește, nu are limite (în timp sau spațiu), nu încetează, nu se consumă, care nu are sfârșit; fără sfârșit; fără margini; etern, veșnic; infinit. 2. Foarte mare, foarte întins, foarte numeros, foarte intens. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + sfârșit.

DOOM

!nesfârșít² (nes-fâr-/ne-sfâr-) s. n. (mai ales în expr. la ~)

nesfârșitul
NESFÂRȘÍT¹ s. n. Ceea ce nu are (sau pare că nu are) limită în spațiu sau în timp; nemărginire, infinit. ◊ Loc. adv. La nesfârșit = continuu, întruna, necontenit. ♦ Eternitate, veșnicie. – Pref. ne- + sfârșit.

nesfârșitului
NESFÂRȘÍT², -Ă, nesfârșiți, -te, adj. 1. Care nu se sfârșește, nu are limite (în timp sau spațiu), nu încetează, nu se consumă, care nu are sfârșit; fără sfârșit; fără margini; etern, veșnic; infinit. 2. Foarte mare, foarte întins, foarte numeros, foarte intens. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + sfârșit.

DOOM

!nesfârșít² (nes-fâr-/ne-sfâr-) s. n. (mai ales în expr. la ~)

nesfârșitului
NESFÂRȘÍT¹ s. n. Ceea ce nu are (sau pare că nu are) limită în spațiu sau în timp; nemărginire, infinit. ◊ Loc. adv. La nesfârșit = continuu, întruna, necontenit. ♦ Eternitate, veșnicie. – Pref. ne- + sfârșit.

nesfârșituri
NESFÂRȘÍT¹ s. n. Ceea ce nu are (sau pare că nu are) limită în spațiu sau în timp; nemărginire, infinit. ◊ Loc. adv. La nesfârșit = continuu, întruna, necontenit. ♦ Eternitate, veșnicie. – Pref. ne- + sfârșit.

nesfârșiturile
NESFÂRȘÍT¹ s. n. Ceea ce nu are (sau pare că nu are) limită în spațiu sau în timp; nemărginire, infinit. ◊ Loc. adv. La nesfârșit = continuu, întruna, necontenit. ♦ Eternitate, veșnicie. – Pref. ne- + sfârșit.

nesfârșiturilor
NESFÂRȘÍT¹ s. n. Ceea ce nu are (sau pare că nu are) limită în spațiu sau în timp; nemărginire, infinit. ◊ Loc. adv. La nesfârșit = continuu, întruna, necontenit. ♦ Eternitate, veșnicie. – Pref. ne- + sfârșit.

nesfârșiți
NESFÂRȘÍT², -Ă, nesfârșiți, -te, adj. 1. Care nu se sfârșește, nu are limite (în timp sau spațiu), nu încetează, nu se consumă, care nu are sfârșit; fără sfârșit; fără margini; etern, veșnic; infinit. 2. Foarte mare, foarte întins, foarte numeros, foarte intens. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + sfârșit.

DOOM

!nesfârșít² (nes-fâr-/ne-sfâr-) s. n. (mai ales în expr. la ~)

nesfârșiții
NESFÂRȘÍT², -Ă, nesfârșiți, -te, adj. 1. Care nu se sfârșește, nu are limite (în timp sau spațiu), nu încetează, nu se consumă, care nu are sfârșit; fără sfârșit; fără margini; etern, veșnic; infinit. 2. Foarte mare, foarte întins, foarte numeros, foarte intens. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + sfârșit.

DOOM

!nesfârșít² (nes-fâr-/ne-sfâr-) s. n. (mai ales în expr. la ~)

nesfârșiților
NESFÂRȘÍT², -Ă, nesfârșiți, -te, adj. 1. Care nu se sfârșește, nu are limite (în timp sau spațiu), nu încetează, nu se consumă, care nu are sfârșit; fără sfârșit; fără margini; etern, veșnic; infinit. 2. Foarte mare, foarte întins, foarte numeros, foarte intens. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + sfârșit.

DOOM

!nesfârșít² (nes-fâr-/ne-sfâr-) s. n. (mai ales în expr. la ~)

nesfîrșire
NESFÂRȘÍRE s. f. (Rar) întindere sau cantitate fără limite sau care pare că nu are limite. – Pref. ne- + sfârșire.

DOOM

!nesfârșíre (nes-fâr-/ne-sfâr-) (rar) s. f., g.-d. art. nesfârșírii

nesfîrșirea
NESFÂRȘÍRE s. f. (Rar) întindere sau cantitate fără limite sau care pare că nu are limite. – Pref. ne- + sfârșire.

DOOM

!nesfârșíre (nes-fâr-/ne-sfâr-) (rar) s. f., g.-d. art. nesfârșírii

nesfîrșiri
NESFÂRȘÍRE s. f. (Rar) întindere sau cantitate fără limite sau care pare că nu are limite. – Pref. ne- + sfârșire.

DOOM

!nesfârșíre (nes-fâr-/ne-sfâr-) (rar) s. f., g.-d. art. nesfârșírii

nesfîrșirii
NESFÂRȘÍRE s. f. (Rar) întindere sau cantitate fără limite sau care pare că nu are limite. – Pref. ne- + sfârșire.

DOOM

!nesfârșíre (nes-fâr-/ne-sfâr-) (rar) s. f., g.-d. art. nesfârșírii

nesfîrșirile
NESFÂRȘÍRE s. f. (Rar) întindere sau cantitate fără limite sau care pare că nu are limite. – Pref. ne- + sfârșire.

DOOM

!nesfârșíre (nes-fâr-/ne-sfâr-) (rar) s. f., g.-d. art. nesfârșírii

nesfîrșirilor
NESFÂRȘÍRE s. f. (Rar) întindere sau cantitate fără limite sau care pare că nu are limite. – Pref. ne- + sfârșire.

DOOM

!nesfârșíre (nes-fâr-/ne-sfâr-) (rar) s. f., g.-d. art. nesfârșírii

nesfîrșit
NESFÂRȘÍT², -Ă, nesfârșiți, -te, adj. 1. Care nu se sfârșește, nu are limite (în timp sau spațiu), nu încetează, nu se consumă, care nu are sfârșit; fără sfârșit; fără margini; etern, veșnic; infinit. 2. Foarte mare, foarte întins, foarte numeros, foarte intens. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + sfârșit.

DOOM

!nesfârșít² (nes-fâr-/ne-sfâr-) s. n. (mai ales în expr. la ~)

nesfîrșit
NESFÂRȘÍT¹ s. n. Ceea ce nu are (sau pare că nu are) limită în spațiu sau în timp; nemărginire, infinit. ◊ Loc. adv. La nesfârșit = continuu, întruna, necontenit. ♦ Eternitate, veșnicie. – Pref. ne- + sfârșit.

nesfîrșita
NESFÂRȘÍT², -Ă, nesfârșiți, -te, adj. 1. Care nu se sfârșește, nu are limite (în timp sau spațiu), nu încetează, nu se consumă, care nu are sfârșit; fără sfârșit; fără margini; etern, veșnic; infinit. 2. Foarte mare, foarte întins, foarte numeros, foarte intens. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + sfârșit.

DOOM

!nesfârșít² (nes-fâr-/ne-sfâr-) s. n. (mai ales în expr. la ~)

nesfîrșite
NESFÂRȘÍT², -Ă, nesfârșiți, -te, adj. 1. Care nu se sfârșește, nu are limite (în timp sau spațiu), nu încetează, nu se consumă, care nu are sfârșit; fără sfârșit; fără margini; etern, veșnic; infinit. 2. Foarte mare, foarte întins, foarte numeros, foarte intens. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + sfârșit.

DOOM

!nesfârșít² (nes-fâr-/ne-sfâr-) s. n. (mai ales în expr. la ~)

nesfîrșitei
NESFÂRȘÍT², -Ă, nesfârșiți, -te, adj. 1. Care nu se sfârșește, nu are limite (în timp sau spațiu), nu încetează, nu se consumă, care nu are sfârșit; fără sfârșit; fără margini; etern, veșnic; infinit. 2. Foarte mare, foarte întins, foarte numeros, foarte intens. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + sfârșit.

DOOM

!nesfârșít² (nes-fâr-/ne-sfâr-) s. n. (mai ales în expr. la ~)

nesfîrșitele
NESFÂRȘÍT², -Ă, nesfârșiți, -te, adj. 1. Care nu se sfârșește, nu are limite (în timp sau spațiu), nu încetează, nu se consumă, care nu are sfârșit; fără sfârșit; fără margini; etern, veșnic; infinit. 2. Foarte mare, foarte întins, foarte numeros, foarte intens. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + sfârșit.

DOOM

!nesfârșít² (nes-fâr-/ne-sfâr-) s. n. (mai ales în expr. la ~)

nesfîrșitelor
NESFÂRȘÍT², -Ă, nesfârșiți, -te, adj. 1. Care nu se sfârșește, nu are limite (în timp sau spațiu), nu încetează, nu se consumă, care nu are sfârșit; fără sfârșit; fără margini; etern, veșnic; infinit. 2. Foarte mare, foarte întins, foarte numeros, foarte intens. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + sfârșit.

DOOM

!nesfârșít² (nes-fâr-/ne-sfâr-) s. n. (mai ales în expr. la ~)

nesfîrșitul
NESFÂRȘÍT², -Ă, nesfârșiți, -te, adj. 1. Care nu se sfârșește, nu are limite (în timp sau spațiu), nu încetează, nu se consumă, care nu are sfârșit; fără sfârșit; fără margini; etern, veșnic; infinit. 2. Foarte mare, foarte întins, foarte numeros, foarte intens. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + sfârșit.

DOOM

!nesfârșít² (nes-fâr-/ne-sfâr-) s. n. (mai ales în expr. la ~)

nesfîrșitul
NESFÂRȘÍT¹ s. n. Ceea ce nu are (sau pare că nu are) limită în spațiu sau în timp; nemărginire, infinit. ◊ Loc. adv. La nesfârșit = continuu, întruna, necontenit. ♦ Eternitate, veșnicie. – Pref. ne- + sfârșit.

nesfîrșitului
NESFÂRȘÍT², -Ă, nesfârșiți, -te, adj. 1. Care nu se sfârșește, nu are limite (în timp sau spațiu), nu încetează, nu se consumă, care nu are sfârșit; fără sfârșit; fără margini; etern, veșnic; infinit. 2. Foarte mare, foarte întins, foarte numeros, foarte intens. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + sfârșit.

DOOM

!nesfârșít² (nes-fâr-/ne-sfâr-) s. n. (mai ales în expr. la ~)

nesfîrșitului
NESFÂRȘÍT¹ s. n. Ceea ce nu are (sau pare că nu are) limită în spațiu sau în timp; nemărginire, infinit. ◊ Loc. adv. La nesfârșit = continuu, întruna, necontenit. ♦ Eternitate, veșnicie. – Pref. ne- + sfârșit.

nesfîrșituri
NESFÂRȘÍT¹ s. n. Ceea ce nu are (sau pare că nu are) limită în spațiu sau în timp; nemărginire, infinit. ◊ Loc. adv. La nesfârșit = continuu, întruna, necontenit. ♦ Eternitate, veșnicie. – Pref. ne- + sfârșit.

nesfîrșiturile
NESFÂRȘÍT¹ s. n. Ceea ce nu are (sau pare că nu are) limită în spațiu sau în timp; nemărginire, infinit. ◊ Loc. adv. La nesfârșit = continuu, întruna, necontenit. ♦ Eternitate, veșnicie. – Pref. ne- + sfârșit.

nesfîrșiturilor
NESFÂRȘÍT¹ s. n. Ceea ce nu are (sau pare că nu are) limită în spațiu sau în timp; nemărginire, infinit. ◊ Loc. adv. La nesfârșit = continuu, întruna, necontenit. ♦ Eternitate, veșnicie. – Pref. ne- + sfârșit.

nesfîrșiți
NESFÂRȘÍT², -Ă, nesfârșiți, -te, adj. 1. Care nu se sfârșește, nu are limite (în timp sau spațiu), nu încetează, nu se consumă, care nu are sfârșit; fără sfârșit; fără margini; etern, veșnic; infinit. 2. Foarte mare, foarte întins, foarte numeros, foarte intens. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + sfârșit.

DOOM

!nesfârșít² (nes-fâr-/ne-sfâr-) s. n. (mai ales în expr. la ~)

nesfîrșiții
NESFÂRȘÍT², -Ă, nesfârșiți, -te, adj. 1. Care nu se sfârșește, nu are limite (în timp sau spațiu), nu încetează, nu se consumă, care nu are sfârșit; fără sfârșit; fără margini; etern, veșnic; infinit. 2. Foarte mare, foarte întins, foarte numeros, foarte intens. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + sfârșit.

DOOM

!nesfârșít² (nes-fâr-/ne-sfâr-) s. n. (mai ales în expr. la ~)

nesfîrșiților
NESFÂRȘÍT², -Ă, nesfârșiți, -te, adj. 1. Care nu se sfârșește, nu are limite (în timp sau spațiu), nu încetează, nu se consumă, care nu are sfârșit; fără sfârșit; fără margini; etern, veșnic; infinit. 2. Foarte mare, foarte întins, foarte numeros, foarte intens. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + sfârșit.

DOOM

!nesfârșít² (nes-fâr-/ne-sfâr-) s. n. (mai ales în expr. la ~)

nesi
nesi adj. invar. (eufem.) nesimțit, care este lipsit de bun-simț.

nesigur
NESÍGUR, -Ă, nesiguri, -e, adj. 1. Care nu oferă siguranță, pe care nu se poate conta; incert, îndoielnic. ♦ Spec. Lipsit de stabilitate, de rezistență. ♦ Spec. Primejdios, expus. 2. (Despre oameni) Care este lipsit de convingere, de încredere (în sine), de fermitate; nehotărât, șovăielnic; p. ext. timid, stângaci. ♦ (Despre acțiunile și manifestările oamenilor) Care arată, exprimă, trădează lipsă de convingere, de hotărâre, de încredere, de fermitate; p. ext. care trădează, exprimă stângăcie, timiditate. 3. Care nu se vede, nu se distinge bine, lipsit de claritate; neclar, confuz; p. ext. care se află încă în formare, care nu s-a format,nu s-a definitivat încă. – Pref. ne- + sigur.

DOOM

nesígur adj. m., pl. nesíguri; f. nesígură, pl. nesígure

nesigura
NESÍGUR, -Ă, nesiguri, -e, adj. 1. Care nu oferă siguranță, pe care nu se poate conta; incert, îndoielnic. ♦ Spec. Lipsit de stabilitate, de rezistență. ♦ Spec. Primejdios, expus. 2. (Despre oameni) Care este lipsit de convingere, de încredere (în sine), de fermitate; nehotărât, șovăielnic; p. ext. timid, stângaci. ♦ (Despre acțiunile și manifestările oamenilor) Care arată, exprimă, trădează lipsă de convingere, de hotărâre, de încredere, de fermitate; p. ext. care trădează, exprimă stângăcie, timiditate. 3. Care nu se vede, nu se distinge bine, lipsit de claritate; neclar, confuz; p. ext. care se află încă în formare, care nu s-a format,nu s-a definitivat încă. – Pref. ne- + sigur.

DOOM

nesígur adj. m., pl. nesíguri; f. nesígură, pl. nesígure

nesiguranța
NESIGURÁNȚĂ s. f. 1. Stare a ceea ce este nesigur (1), lipsit de siguranță;incertitudine, îndoială; p. ext. lucru șituație nesigure, îndoielnice șupuse hazardului; lipsă de securitate (personală). 2. Șovăială, ezitare; îndoială, dubiu; p. ext. stare de agitație, de frământare, neliniște. – Pref. ne- + siguranță.

DOOM

nesiguránță s. f., g.-d. art. nesiguránței

nesiguranțe
NESIGURÁNȚĂ s. f. 1. Stare a ceea ce este nesigur (1), lipsit de siguranță;incertitudine, îndoială; p. ext. lucru șituație nesigure, îndoielnice șupuse hazardului; lipsă de securitate (personală). 2. Șovăială, ezitare; îndoială, dubiu; p. ext. stare de agitație, de frământare, neliniște. – Pref. ne- + siguranță.

DOOM

nesiguránță s. f., g.-d. art. nesiguránței

nesiguranței
NESIGURÁNȚĂ s. f. 1. Stare a ceea ce este nesigur (1), lipsit de siguranță;incertitudine, îndoială; p. ext. lucru șituație nesigure, îndoielnice șupuse hazardului; lipsă de securitate (personală). 2. Șovăială, ezitare; îndoială, dubiu; p. ext. stare de agitație, de frământare, neliniște. – Pref. ne- + siguranță.

DOOM

nesiguránță s. f., g.-d. art. nesiguránței

nesigure
NESÍGUR, -Ă, nesiguri, -e, adj. 1. Care nu oferă siguranță, pe care nu se poate conta; incert, îndoielnic. ♦ Spec. Lipsit de stabilitate, de rezistență. ♦ Spec. Primejdios, expus. 2. (Despre oameni) Care este lipsit de convingere, de încredere (în sine), de fermitate; nehotărât, șovăielnic; p. ext. timid, stângaci. ♦ (Despre acțiunile și manifestările oamenilor) Care arată, exprimă, trădează lipsă de convingere, de hotărâre, de încredere, de fermitate; p. ext. care trădează, exprimă stângăcie, timiditate. 3. Care nu se vede, nu se distinge bine, lipsit de claritate; neclar, confuz; p. ext. care se află încă în formare, care nu s-a format,nu s-a definitivat încă. – Pref. ne- + sigur.

DOOM

nesígur adj. m., pl. nesíguri; f. nesígură, pl. nesígure

nesigurei
NESÍGUR, -Ă, nesiguri, -e, adj. 1. Care nu oferă siguranță, pe care nu se poate conta; incert, îndoielnic. ♦ Spec. Lipsit de stabilitate, de rezistență. ♦ Spec. Primejdios, expus. 2. (Despre oameni) Care este lipsit de convingere, de încredere (în sine), de fermitate; nehotărât, șovăielnic; p. ext. timid, stângaci. ♦ (Despre acțiunile și manifestările oamenilor) Care arată, exprimă, trădează lipsă de convingere, de hotărâre, de încredere, de fermitate; p. ext. care trădează, exprimă stângăcie, timiditate. 3. Care nu se vede, nu se distinge bine, lipsit de claritate; neclar, confuz; p. ext. care se află încă în formare, care nu s-a format,nu s-a definitivat încă. – Pref. ne- + sigur.

DOOM

nesígur adj. m., pl. nesíguri; f. nesígură, pl. nesígure

nesigurele
NESÍGUR, -Ă, nesiguri, -e, adj. 1. Care nu oferă siguranță, pe care nu se poate conta; incert, îndoielnic. ♦ Spec. Lipsit de stabilitate, de rezistență. ♦ Spec. Primejdios, expus. 2. (Despre oameni) Care este lipsit de convingere, de încredere (în sine), de fermitate; nehotărât, șovăielnic; p. ext. timid, stângaci. ♦ (Despre acțiunile și manifestările oamenilor) Care arată, exprimă, trădează lipsă de convingere, de hotărâre, de încredere, de fermitate; p. ext. care trădează, exprimă stângăcie, timiditate. 3. Care nu se vede, nu se distinge bine, lipsit de claritate; neclar, confuz; p. ext. care se află încă în formare, care nu s-a format,nu s-a definitivat încă. – Pref. ne- + sigur.

DOOM

nesígur adj. m., pl. nesíguri; f. nesígură, pl. nesígure

nesigurelor
NESÍGUR, -Ă, nesiguri, -e, adj. 1. Care nu oferă siguranță, pe care nu se poate conta; incert, îndoielnic. ♦ Spec. Lipsit de stabilitate, de rezistență. ♦ Spec. Primejdios, expus. 2. (Despre oameni) Care este lipsit de convingere, de încredere (în sine), de fermitate; nehotărât, șovăielnic; p. ext. timid, stângaci. ♦ (Despre acțiunile și manifestările oamenilor) Care arată, exprimă, trădează lipsă de convingere, de hotărâre, de încredere, de fermitate; p. ext. care trădează, exprimă stângăcie, timiditate. 3. Care nu se vede, nu se distinge bine, lipsit de claritate; neclar, confuz; p. ext. care se află încă în formare, care nu s-a format,nu s-a definitivat încă. – Pref. ne- + sigur.

DOOM

nesígur adj. m., pl. nesíguri; f. nesígură, pl. nesígure

nesiguri
NESÍGUR, -Ă, nesiguri, -e, adj. 1. Care nu oferă siguranță, pe care nu se poate conta; incert, îndoielnic. ♦ Spec. Lipsit de stabilitate, de rezistență. ♦ Spec. Primejdios, expus. 2. (Despre oameni) Care este lipsit de convingere, de încredere (în sine), de fermitate; nehotărât, șovăielnic; p. ext. timid, stângaci. ♦ (Despre acțiunile și manifestările oamenilor) Care arată, exprimă, trădează lipsă de convingere, de hotărâre, de încredere, de fermitate; p. ext. care trădează, exprimă stângăcie, timiditate. 3. Care nu se vede, nu se distinge bine, lipsit de claritate; neclar, confuz; p. ext. care se află încă în formare, care nu s-a format,nu s-a definitivat încă. – Pref. ne- + sigur.

DOOM

nesígur adj. m., pl. nesíguri; f. nesígură, pl. nesígure

nesigurii
NESÍGUR, -Ă, nesiguri, -e, adj. 1. Care nu oferă siguranță, pe care nu se poate conta; incert, îndoielnic. ♦ Spec. Lipsit de stabilitate, de rezistență. ♦ Spec. Primejdios, expus. 2. (Despre oameni) Care este lipsit de convingere, de încredere (în sine), de fermitate; nehotărât, șovăielnic; p. ext. timid, stângaci. ♦ (Despre acțiunile și manifestările oamenilor) Care arată, exprimă, trădează lipsă de convingere, de hotărâre, de încredere, de fermitate; p. ext. care trădează, exprimă stângăcie, timiditate. 3. Care nu se vede, nu se distinge bine, lipsit de claritate; neclar, confuz; p. ext. care se află încă în formare, care nu s-a format,nu s-a definitivat încă. – Pref. ne- + sigur.

DOOM

nesígur adj. m., pl. nesíguri; f. nesígură, pl. nesígure

nesigurilor
NESÍGUR, -Ă, nesiguri, -e, adj. 1. Care nu oferă siguranță, pe care nu se poate conta; incert, îndoielnic. ♦ Spec. Lipsit de stabilitate, de rezistență. ♦ Spec. Primejdios, expus. 2. (Despre oameni) Care este lipsit de convingere, de încredere (în sine), de fermitate; nehotărât, șovăielnic; p. ext. timid, stângaci. ♦ (Despre acțiunile și manifestările oamenilor) Care arată, exprimă, trădează lipsă de convingere, de hotărâre, de încredere, de fermitate; p. ext. care trădează, exprimă stângăcie, timiditate. 3. Care nu se vede, nu se distinge bine, lipsit de claritate; neclar, confuz; p. ext. care se află încă în formare, care nu s-a format,nu s-a definitivat încă. – Pref. ne- + sigur.

DOOM

nesígur adj. m., pl. nesíguri; f. nesígură, pl. nesígure

nesigurul
NESÍGUR, -Ă, nesiguri, -e, adj. 1. Care nu oferă siguranță, pe care nu se poate conta; incert, îndoielnic. ♦ Spec. Lipsit de stabilitate, de rezistență. ♦ Spec. Primejdios, expus. 2. (Despre oameni) Care este lipsit de convingere, de încredere (în sine), de fermitate; nehotărât, șovăielnic; p. ext. timid, stângaci. ♦ (Despre acțiunile și manifestările oamenilor) Care arată, exprimă, trădează lipsă de convingere, de hotărâre, de încredere, de fermitate; p. ext. care trădează, exprimă stângăcie, timiditate. 3. Care nu se vede, nu se distinge bine, lipsit de claritate; neclar, confuz; p. ext. care se află încă în formare, care nu s-a format,nu s-a definitivat încă. – Pref. ne- + sigur.

DOOM

nesígur adj. m., pl. nesíguri; f. nesígură, pl. nesígure

nesigurului
NESÍGUR, -Ă, nesiguri, -e, adj. 1. Care nu oferă siguranță, pe care nu se poate conta; incert, îndoielnic. ♦ Spec. Lipsit de stabilitate, de rezistență. ♦ Spec. Primejdios, expus. 2. (Despre oameni) Care este lipsit de convingere, de încredere (în sine), de fermitate; nehotărât, șovăielnic; p. ext. timid, stângaci. ♦ (Despre acțiunile și manifestările oamenilor) Care arată, exprimă, trădează lipsă de convingere, de hotărâre, de încredere, de fermitate; p. ext. care trădează, exprimă stângăcie, timiditate. 3. Care nu se vede, nu se distinge bine, lipsit de claritate; neclar, confuz; p. ext. care se află încă în formare, care nu s-a format,nu s-a definitivat încă. – Pref. ne- + sigur.

DOOM

nesígur adj. m., pl. nesíguri; f. nesígură, pl. nesígure

nesilit
NESILÍT, -Ă, nesiliți, -te, adj. 1. (Despre gesturi, mișcări; despre stil, limbă) Natural, spontan, degajat. 2. Care este făcut de bunăvoie, fără constrângere. – Pref. ne- + silit.

DOOM

nesilít adj. m., pl. nesilíți; f. nesilítă, pl. nesilíte

nesilita
NESILÍT, -Ă, nesiliți, -te, adj. 1. (Despre gesturi, mișcări; despre stil, limbă) Natural, spontan, degajat. 2. Care este făcut de bunăvoie, fără constrângere. – Pref. ne- + silit.

DOOM

nesilít adj. m., pl. nesilíți; f. nesilítă, pl. nesilíte

nesilite
NESILÍT, -Ă, nesiliți, -te, adj. 1. (Despre gesturi, mișcări; despre stil, limbă) Natural, spontan, degajat. 2. Care este făcut de bunăvoie, fără constrângere. – Pref. ne- + silit.

DOOM

nesilít adj. m., pl. nesilíți; f. nesilítă, pl. nesilíte

nesilitei
NESILÍT, -Ă, nesiliți, -te, adj. 1. (Despre gesturi, mișcări; despre stil, limbă) Natural, spontan, degajat. 2. Care este făcut de bunăvoie, fără constrângere. – Pref. ne- + silit.

DOOM

nesilít adj. m., pl. nesilíți; f. nesilítă, pl. nesilíte

nesilitele
NESILÍT, -Ă, nesiliți, -te, adj. 1. (Despre gesturi, mișcări; despre stil, limbă) Natural, spontan, degajat. 2. Care este făcut de bunăvoie, fără constrângere. – Pref. ne- + silit.

DOOM

nesilít adj. m., pl. nesilíți; f. nesilítă, pl. nesilíte

nesilitelor
NESILÍT, -Ă, nesiliți, -te, adj. 1. (Despre gesturi, mișcări; despre stil, limbă) Natural, spontan, degajat. 2. Care este făcut de bunăvoie, fără constrângere. – Pref. ne- + silit.

DOOM

nesilít adj. m., pl. nesilíți; f. nesilítă, pl. nesilíte

nesilitul
NESILÍT, -Ă, nesiliți, -te, adj. 1. (Despre gesturi, mișcări; despre stil, limbă) Natural, spontan, degajat. 2. Care este făcut de bunăvoie, fără constrângere. – Pref. ne- + silit.

DOOM

nesilít adj. m., pl. nesilíți; f. nesilítă, pl. nesilíte

nesilitului
NESILÍT, -Ă, nesiliți, -te, adj. 1. (Despre gesturi, mișcări; despre stil, limbă) Natural, spontan, degajat. 2. Care este făcut de bunăvoie, fără constrângere. – Pref. ne- + silit.

DOOM

nesilít adj. m., pl. nesilíți; f. nesilítă, pl. nesilíte

nesiliți
NESILÍT, -Ă, nesiliți, -te, adj. 1. (Despre gesturi, mișcări; despre stil, limbă) Natural, spontan, degajat. 2. Care este făcut de bunăvoie, fără constrângere. – Pref. ne- + silit.

DOOM

nesilít adj. m., pl. nesilíți; f. nesilítă, pl. nesilíte

nesiliții
NESILÍT, -Ă, nesiliți, -te, adj. 1. (Despre gesturi, mișcări; despre stil, limbă) Natural, spontan, degajat. 2. Care este făcut de bunăvoie, fără constrângere. – Pref. ne- + silit.

DOOM

nesilít adj. m., pl. nesilíți; f. nesilítă, pl. nesilíte

nesiliților
NESILÍT, -Ă, nesiliți, -te, adj. 1. (Despre gesturi, mișcări; despre stil, limbă) Natural, spontan, degajat. 2. Care este făcut de bunăvoie, fără constrângere. – Pref. ne- + silit.

DOOM

nesilít adj. m., pl. nesilíți; f. nesilítă, pl. nesilíte

nesimțire
NESIMȚÍRE s. f. 1. Pierdere a cunoștinței; leșin. 2. Lipsă de bun-simț; purtare a celui nesimțit² (1). 3. Indiferență, răceală; lipsă de sensibilitate. – Pref. ne- + simțire.

DOOM

nesimțíre s. f., g.-d. art. nesimțírii

nesimțirea
NESIMȚÍRE s. f. 1. Pierdere a cunoștinței; leșin. 2. Lipsă de bun-simț; purtare a celui nesimțit² (1). 3. Indiferență, răceală; lipsă de sensibilitate. – Pref. ne- + simțire.

DOOM

nesimțíre s. f., g.-d. art. nesimțírii

nesimțiri
NESIMȚÍRE s. f. 1. Pierdere a cunoștinței; leșin. 2. Lipsă de bun-simț; purtare a celui nesimțit² (1). 3. Indiferență, răceală; lipsă de sensibilitate. – Pref. ne- + simțire.

DOOM

nesimțíre s. f., g.-d. art. nesimțírii

nesimțirii
NESIMȚÍRE s. f. 1. Pierdere a cunoștinței; leșin. 2. Lipsă de bun-simț; purtare a celui nesimțit² (1). 3. Indiferență, răceală; lipsă de sensibilitate. – Pref. ne- + simțire.

DOOM

nesimțíre s. f., g.-d. art. nesimțírii

nesimțirile
NESIMȚÍRE s. f. 1. Pierdere a cunoștinței; leșin. 2. Lipsă de bun-simț; purtare a celui nesimțit² (1). 3. Indiferență, răceală; lipsă de sensibilitate. – Pref. ne- + simțire.

DOOM

nesimțíre s. f., g.-d. art. nesimțírii

nesimțirilor
NESIMȚÍRE s. f. 1. Pierdere a cunoștinței; leșin. 2. Lipsă de bun-simț; purtare a celui nesimțit² (1). 3. Indiferență, răceală; lipsă de sensibilitate. – Pref. ne- + simțire.

DOOM

nesimțíre s. f., g.-d. art. nesimțírii

nesimțit
NESIMȚÍT², -Ă, nesimțiți, -te, adj. 1. Care este lipsit de bun-simț, de bună creștere, de cuviință, de delicatețe. ♦ Care denotă, trădează nesimțire (2). 2. Care nu este simțit, perceput; care scapă simțurilor sau trece neobservat; p. ext. insesizabil, imperceptibil. ♦ (Adverbial) Fără a putea fi perceput; încetul cu încetul; fără zgomot, tiptil; pe furiș. – Pref. ne- + simțit.

DOOM

!nesimțíte (pe ~) loc. adv.

nesimțita
NESIMȚÍT², -Ă, nesimțiți, -te, adj. 1. Care este lipsit de bun-simț, de bună creștere, de cuviință, de delicatețe. ♦ Care denotă, trădează nesimțire (2). 2. Care nu este simțit, perceput; care scapă simțurilor sau trece neobservat; p. ext. insesizabil, imperceptibil. ♦ (Adverbial) Fără a putea fi perceput; încetul cu încetul; fără zgomot, tiptil; pe furiș. – Pref. ne- + simțit.

DOOM

!nesimțíte (pe ~) loc. adv.

nesimțite
NESIMȚÍT², -Ă, nesimțiți, -te, adj. 1. Care este lipsit de bun-simț, de bună creștere, de cuviință, de delicatețe. ♦ Care denotă, trădează nesimțire (2). 2. Care nu este simțit, perceput; care scapă simțurilor sau trece neobservat; p. ext. insesizabil, imperceptibil. ♦ (Adverbial) Fără a putea fi perceput; încetul cu încetul; fără zgomot, tiptil; pe furiș. – Pref. ne- + simțit.

DOOM

!nesimțíte (pe ~) loc. adv.

nesimțitei
NESIMȚÍT², -Ă, nesimțiți, -te, adj. 1. Care este lipsit de bun-simț, de bună creștere, de cuviință, de delicatețe. ♦ Care denotă, trădează nesimțire (2). 2. Care nu este simțit, perceput; care scapă simțurilor sau trece neobservat; p. ext. insesizabil, imperceptibil. ♦ (Adverbial) Fără a putea fi perceput; încetul cu încetul; fără zgomot, tiptil; pe furiș. – Pref. ne- + simțit.

DOOM

!nesimțíte (pe ~) loc. adv.

nesimțitele
NESIMȚÍT², -Ă, nesimțiți, -te, adj. 1. Care este lipsit de bun-simț, de bună creștere, de cuviință, de delicatețe. ♦ Care denotă, trădează nesimțire (2). 2. Care nu este simțit, perceput; care scapă simțurilor sau trece neobservat; p. ext. insesizabil, imperceptibil. ♦ (Adverbial) Fără a putea fi perceput; încetul cu încetul; fără zgomot, tiptil; pe furiș. – Pref. ne- + simțit.

DOOM

!nesimțíte (pe ~) loc. adv.

nesimțitelor
NESIMȚÍT², -Ă, nesimțiți, -te, adj. 1. Care este lipsit de bun-simț, de bună creștere, de cuviință, de delicatețe. ♦ Care denotă, trădează nesimțire (2). 2. Care nu este simțit, perceput; care scapă simțurilor sau trece neobservat; p. ext. insesizabil, imperceptibil. ♦ (Adverbial) Fără a putea fi perceput; încetul cu încetul; fără zgomot, tiptil; pe furiș. – Pref. ne- + simțit.

DOOM

!nesimțíte (pe ~) loc. adv.

nesimțitoare
NESIMȚITÓR, -OÁRE, nesimțitori, -oare, adj. 1. Căruia îi lipsește facultatea de a simți; care nu este înzestrat cu simțuri; p. ext. insensibil, nepăsător. ♦ Care nu mai simte, care se găsește în stare de nesimțire (1), de inconștiență; p. ext. mort. 2. Nesimțit² (1). – Pref. ne- + simțitor.

DOOM

nesimțitór adj. m., pl. nesimțitóri; f. sg. și pl. nesimțitoáre

nesimțitoarea
NESIMȚITÓR, -OÁRE, nesimțitori, -oare, adj. 1. Căruia îi lipsește facultatea de a simți; care nu este înzestrat cu simțuri; p. ext. insensibil, nepăsător. ♦ Care nu mai simte, care se găsește în stare de nesimțire (1), de inconștiență; p. ext. mort. 2. Nesimțit² (1). – Pref. ne- + simțitor.

DOOM

nesimțitór adj. m., pl. nesimțitóri; f. sg. și pl. nesimțitoáre

nesimțitoarei
NESIMȚITÓR, -OÁRE, nesimțitori, -oare, adj. 1. Căruia îi lipsește facultatea de a simți; care nu este înzestrat cu simțuri; p. ext. insensibil, nepăsător. ♦ Care nu mai simte, care se găsește în stare de nesimțire (1), de inconștiență; p. ext. mort. 2. Nesimțit² (1). – Pref. ne- + simțitor.

DOOM

nesimțitór adj. m., pl. nesimțitóri; f. sg. și pl. nesimțitoáre

nesimțitoarele
NESIMȚITÓR, -OÁRE, nesimțitori, -oare, adj. 1. Căruia îi lipsește facultatea de a simți; care nu este înzestrat cu simțuri; p. ext. insensibil, nepăsător. ♦ Care nu mai simte, care se găsește în stare de nesimțire (1), de inconștiență; p. ext. mort. 2. Nesimțit² (1). – Pref. ne- + simțitor.

DOOM

nesimțitór adj. m., pl. nesimțitóri; f. sg. și pl. nesimțitoáre

nesimțitoarelor
NESIMȚITÓR, -OÁRE, nesimțitori, -oare, adj. 1. Căruia îi lipsește facultatea de a simți; care nu este înzestrat cu simțuri; p. ext. insensibil, nepăsător. ♦ Care nu mai simte, care se găsește în stare de nesimțire (1), de inconștiență; p. ext. mort. 2. Nesimțit² (1). – Pref. ne- + simțitor.

DOOM

nesimțitór adj. m., pl. nesimțitóri; f. sg. și pl. nesimțitoáre

nesimțitor
NESIMȚITÓR, -OÁRE, nesimțitori, -oare, adj. 1. Căruia îi lipsește facultatea de a simți; care nu este înzestrat cu simțuri; p. ext. insensibil, nepăsător. ♦ Care nu mai simte, care se găsește în stare de nesimțire (1), de inconștiență; p. ext. mort. 2. Nesimțit² (1). – Pref. ne- + simțitor.

DOOM

nesimțitór adj. m., pl. nesimțitóri; f. sg. și pl. nesimțitoáre

nesimțitori
NESIMȚITÓR, -OÁRE, nesimțitori, -oare, adj. 1. Căruia îi lipsește facultatea de a simți; care nu este înzestrat cu simțuri; p. ext. insensibil, nepăsător. ♦ Care nu mai simte, care se găsește în stare de nesimțire (1), de inconștiență; p. ext. mort. 2. Nesimțit² (1). – Pref. ne- + simțitor.

DOOM

nesimțitór adj. m., pl. nesimțitóri; f. sg. și pl. nesimțitoáre

nesimțitorii
NESIMȚITÓR, -OÁRE, nesimțitori, -oare, adj. 1. Căruia îi lipsește facultatea de a simți; care nu este înzestrat cu simțuri; p. ext. insensibil, nepăsător. ♦ Care nu mai simte, care se găsește în stare de nesimțire (1), de inconștiență; p. ext. mort. 2. Nesimțit² (1). – Pref. ne- + simțitor.

DOOM

nesimțitór adj. m., pl. nesimțitóri; f. sg. și pl. nesimțitoáre

nesimțitorilor
NESIMȚITÓR, -OÁRE, nesimțitori, -oare, adj. 1. Căruia îi lipsește facultatea de a simți; care nu este înzestrat cu simțuri; p. ext. insensibil, nepăsător. ♦ Care nu mai simte, care se găsește în stare de nesimțire (1), de inconștiență; p. ext. mort. 2. Nesimțit² (1). – Pref. ne- + simțitor.

DOOM

nesimțitór adj. m., pl. nesimțitóri; f. sg. și pl. nesimțitoáre

nesimțitorul
NESIMȚITÓR, -OÁRE, nesimțitori, -oare, adj. 1. Căruia îi lipsește facultatea de a simți; care nu este înzestrat cu simțuri; p. ext. insensibil, nepăsător. ♦ Care nu mai simte, care se găsește în stare de nesimțire (1), de inconștiență; p. ext. mort. 2. Nesimțit² (1). – Pref. ne- + simțitor.

DOOM

nesimțitór adj. m., pl. nesimțitóri; f. sg. și pl. nesimțitoáre

nesimțitorului
NESIMȚITÓR, -OÁRE, nesimțitori, -oare, adj. 1. Căruia îi lipsește facultatea de a simți; care nu este înzestrat cu simțuri; p. ext. insensibil, nepăsător. ♦ Care nu mai simte, care se găsește în stare de nesimțire (1), de inconștiență; p. ext. mort. 2. Nesimțit² (1). – Pref. ne- + simțitor.

DOOM

nesimțitór adj. m., pl. nesimțitóri; f. sg. și pl. nesimțitoáre

nesimțitul
NESIMȚÍT², -Ă, nesimțiți, -te, adj. 1. Care este lipsit de bun-simț, de bună creștere, de cuviință, de delicatețe. ♦ Care denotă, trădează nesimțire (2). 2. Care nu este simțit, perceput; care scapă simțurilor sau trece neobservat; p. ext. insesizabil, imperceptibil. ♦ (Adverbial) Fără a putea fi perceput; încetul cu încetul; fără zgomot, tiptil; pe furiș. – Pref. ne- + simțit.

DOOM

!nesimțíte (pe ~) loc. adv.

nesimțitului
NESIMȚÍT², -Ă, nesimțiți, -te, adj. 1. Care este lipsit de bun-simț, de bună creștere, de cuviință, de delicatețe. ♦ Care denotă, trădează nesimțire (2). 2. Care nu este simțit, perceput; care scapă simțurilor sau trece neobservat; p. ext. insesizabil, imperceptibil. ♦ (Adverbial) Fără a putea fi perceput; încetul cu încetul; fără zgomot, tiptil; pe furiș. – Pref. ne- + simțit.

DOOM

!nesimțíte (pe ~) loc. adv.

nesimțiți
NESIMȚÍT², -Ă, nesimțiți, -te, adj. 1. Care este lipsit de bun-simț, de bună creștere, de cuviință, de delicatețe. ♦ Care denotă, trădează nesimțire (2). 2. Care nu este simțit, perceput; care scapă simțurilor sau trece neobservat; p. ext. insesizabil, imperceptibil. ♦ (Adverbial) Fără a putea fi perceput; încetul cu încetul; fără zgomot, tiptil; pe furiș. – Pref. ne- + simțit.

DOOM

!nesimțíte (pe ~) loc. adv.

nesimțiții
NESIMȚÍT², -Ă, nesimțiți, -te, adj. 1. Care este lipsit de bun-simț, de bună creștere, de cuviință, de delicatețe. ♦ Care denotă, trădează nesimțire (2). 2. Care nu este simțit, perceput; care scapă simțurilor sau trece neobservat; p. ext. insesizabil, imperceptibil. ♦ (Adverbial) Fără a putea fi perceput; încetul cu încetul; fără zgomot, tiptil; pe furiș. – Pref. ne- + simțit.

DOOM

!nesimțíte (pe ~) loc. adv.

nesimțiților
NESIMȚÍT², -Ă, nesimțiți, -te, adj. 1. Care este lipsit de bun-simț, de bună creștere, de cuviință, de delicatețe. ♦ Care denotă, trădează nesimțire (2). 2. Care nu este simțit, perceput; care scapă simțurilor sau trece neobservat; p. ext. insesizabil, imperceptibil. ♦ (Adverbial) Fără a putea fi perceput; încetul cu încetul; fără zgomot, tiptil; pe furiș. – Pref. ne- + simțit.

DOOM

!nesimțíte (pe ~) loc. adv.

nesipos
NISIPÓS, -OÁSĂ, nisipoși, -oase, adj. 1. Plin de nisip, care conține nisip mult. Ies ca delfinii unși de pămînt galben și nisipos. SAHIA, U.R.S.S. 22. Pe «Fața» locul este nisipos, grîul crește cît palma și păpușoiul cît cotul. SLAVICI, N. I 8. I se păru atunci că e într-un pustiu uscat, lung, nisipos. EMINESCU, N. 46. 2. (Despre unele preparate alimentare) Care prezintă mici grăuncioare asemănătoare cu nisipul. Șerbet nisipos. Aluat nisipos. – Variante: (regional) năsipós, -oásă (ODOBESCU, S. III 77), nesipós, -oásă (MACEDONSKI, O. I 118) adj.

nesmintit
NESMINTÍT, -Ă, nesmintiți, -te, adj., adv. (Înv. și reg.) 1. Adj. Care nu poate fi mișcat din loc, care nu poate fi schimbat ori abătut. 2. Adv. Fără abatere, fără schimbare; p. ext. în mod regulat, constant. 3. Adv. Neapărat, negreșit; desigur. – Pref. ne- + smintit.

DOOM

!nesmintít (nes-min-/ne-smin-) (înv., reg.) adj. m., pl. nesmintíți; f. nesmintítă, pl. nesmintíte

nesmintita
NESMINTÍT, -Ă, nesmintiți, -te, adj., adv. (Înv. și reg.) 1. Adj. Care nu poate fi mișcat din loc, care nu poate fi schimbat ori abătut. 2. Adv. Fără abatere, fără schimbare; p. ext. în mod regulat, constant. 3. Adv. Neapărat, negreșit; desigur. – Pref. ne- + smintit.

DOOM

!nesmintít (nes-min-/ne-smin-) (înv., reg.) adj. m., pl. nesmintíți; f. nesmintítă, pl. nesmintíte

nesmintite
NESMINTÍT, -Ă, nesmintiți, -te, adj., adv. (Înv. și reg.) 1. Adj. Care nu poate fi mișcat din loc, care nu poate fi schimbat ori abătut. 2. Adv. Fără abatere, fără schimbare; p. ext. în mod regulat, constant. 3. Adv. Neapărat, negreșit; desigur. – Pref. ne- + smintit.

DOOM

!nesmintít (nes-min-/ne-smin-) (înv., reg.) adj. m., pl. nesmintíți; f. nesmintítă, pl. nesmintíte

nesmintitei
NESMINTÍT, -Ă, nesmintiți, -te, adj., adv. (Înv. și reg.) 1. Adj. Care nu poate fi mișcat din loc, care nu poate fi schimbat ori abătut. 2. Adv. Fără abatere, fără schimbare; p. ext. în mod regulat, constant. 3. Adv. Neapărat, negreșit; desigur. – Pref. ne- + smintit.

DOOM

!nesmintít (nes-min-/ne-smin-) (înv., reg.) adj. m., pl. nesmintíți; f. nesmintítă, pl. nesmintíte

nesmintitele
NESMINTÍT, -Ă, nesmintiți, -te, adj., adv. (Înv. și reg.) 1. Adj. Care nu poate fi mișcat din loc, care nu poate fi schimbat ori abătut. 2. Adv. Fără abatere, fără schimbare; p. ext. în mod regulat, constant. 3. Adv. Neapărat, negreșit; desigur. – Pref. ne- + smintit.

DOOM

!nesmintít (nes-min-/ne-smin-) (înv., reg.) adj. m., pl. nesmintíți; f. nesmintítă, pl. nesmintíte

nesmintitelor
NESMINTÍT, -Ă, nesmintiți, -te, adj., adv. (Înv. și reg.) 1. Adj. Care nu poate fi mișcat din loc, care nu poate fi schimbat ori abătut. 2. Adv. Fără abatere, fără schimbare; p. ext. în mod regulat, constant. 3. Adv. Neapărat, negreșit; desigur. – Pref. ne- + smintit.

DOOM

!nesmintít (nes-min-/ne-smin-) (înv., reg.) adj. m., pl. nesmintíți; f. nesmintítă, pl. nesmintíte

nesmintitul
NESMINTÍT, -Ă, nesmintiți, -te, adj., adv. (Înv. și reg.) 1. Adj. Care nu poate fi mișcat din loc, care nu poate fi schimbat ori abătut. 2. Adv. Fără abatere, fără schimbare; p. ext. în mod regulat, constant. 3. Adv. Neapărat, negreșit; desigur. – Pref. ne- + smintit.

DOOM

!nesmintít (nes-min-/ne-smin-) (înv., reg.) adj. m., pl. nesmintíți; f. nesmintítă, pl. nesmintíte

nesmintitului
NESMINTÍT, -Ă, nesmintiți, -te, adj., adv. (Înv. și reg.) 1. Adj. Care nu poate fi mișcat din loc, care nu poate fi schimbat ori abătut. 2. Adv. Fără abatere, fără schimbare; p. ext. în mod regulat, constant. 3. Adv. Neapărat, negreșit; desigur. – Pref. ne- + smintit.

DOOM

!nesmintít (nes-min-/ne-smin-) (înv., reg.) adj. m., pl. nesmintíți; f. nesmintítă, pl. nesmintíte

nesmintiți
NESMINTÍT, -Ă, nesmintiți, -te, adj., adv. (Înv. și reg.) 1. Adj. Care nu poate fi mișcat din loc, care nu poate fi schimbat ori abătut. 2. Adv. Fără abatere, fără schimbare; p. ext. în mod regulat, constant. 3. Adv. Neapărat, negreșit; desigur. – Pref. ne- + smintit.

DOOM

!nesmintít (nes-min-/ne-smin-) (înv., reg.) adj. m., pl. nesmintíți; f. nesmintítă, pl. nesmintíte

nesmintiții
NESMINTÍT, -Ă, nesmintiți, -te, adj., adv. (Înv. și reg.) 1. Adj. Care nu poate fi mișcat din loc, care nu poate fi schimbat ori abătut. 2. Adv. Fără abatere, fără schimbare; p. ext. în mod regulat, constant. 3. Adv. Neapărat, negreșit; desigur. – Pref. ne- + smintit.

DOOM

!nesmintít (nes-min-/ne-smin-) (înv., reg.) adj. m., pl. nesmintíți; f. nesmintítă, pl. nesmintíte

nesmintiților
NESMINTÍT, -Ă, nesmintiți, -te, adj., adv. (Înv. și reg.) 1. Adj. Care nu poate fi mișcat din loc, care nu poate fi schimbat ori abătut. 2. Adv. Fără abatere, fără schimbare; p. ext. în mod regulat, constant. 3. Adv. Neapărat, negreșit; desigur. – Pref. ne- + smintit.

DOOM

!nesmintít (nes-min-/ne-smin-) (înv., reg.) adj. m., pl. nesmintíți; f. nesmintítă, pl. nesmintíte

nesociabil
NESOCIÁBIL, -Ă, nesociabili, -e, adj. Căruia nu-i plac relațiile cu semenii săi, care leagă greu prietenii; necomunicativ. [Pr.: -ci-a-] – Pref. ne- + sociabil.

DOOM

*nesociábil (-ci-a-) adj. m., pl. nesociábili; f. nesociábilă, pl. nesociábile

nesociabila
NESOCIÁBIL, -Ă, nesociabili, -e, adj. Căruia nu-i plac relațiile cu semenii săi, care leagă greu prietenii; necomunicativ. [Pr.: -ci-a-] – Pref. ne- + sociabil.

DOOM

*nesociábil (-ci-a-) adj. m., pl. nesociábili; f. nesociábilă, pl. nesociábile

nesociabile
NESOCIÁBIL, -Ă, nesociabili, -e, adj. Căruia nu-i plac relațiile cu semenii săi, care leagă greu prietenii; necomunicativ. [Pr.: -ci-a-] – Pref. ne- + sociabil.

DOOM

*nesociábil (-ci-a-) adj. m., pl. nesociábili; f. nesociábilă, pl. nesociábile

nesociabilei
NESOCIÁBIL, -Ă, nesociabili, -e, adj. Căruia nu-i plac relațiile cu semenii săi, care leagă greu prietenii; necomunicativ. [Pr.: -ci-a-] – Pref. ne- + sociabil.

DOOM

*nesociábil (-ci-a-) adj. m., pl. nesociábili; f. nesociábilă, pl. nesociábile

nesociabilele
NESOCIÁBIL, -Ă, nesociabili, -e, adj. Căruia nu-i plac relațiile cu semenii săi, care leagă greu prietenii; necomunicativ. [Pr.: -ci-a-] – Pref. ne- + sociabil.

DOOM

*nesociábil (-ci-a-) adj. m., pl. nesociábili; f. nesociábilă, pl. nesociábile

nesociabilelor
NESOCIÁBIL, -Ă, nesociabili, -e, adj. Căruia nu-i plac relațiile cu semenii săi, care leagă greu prietenii; necomunicativ. [Pr.: -ci-a-] – Pref. ne- + sociabil.

DOOM

*nesociábil (-ci-a-) adj. m., pl. nesociábili; f. nesociábilă, pl. nesociábile

nesociabili
NESOCIÁBIL, -Ă, nesociabili, -e, adj. Căruia nu-i plac relațiile cu semenii săi, care leagă greu prietenii; necomunicativ. [Pr.: -ci-a-] – Pref. ne- + sociabil.

DOOM

*nesociábil (-ci-a-) adj. m., pl. nesociábili; f. nesociábilă, pl. nesociábile

nesociabilii
NESOCIÁBIL, -Ă, nesociabili, -e, adj. Căruia nu-i plac relațiile cu semenii săi, care leagă greu prietenii; necomunicativ. [Pr.: -ci-a-] – Pref. ne- + sociabil.

DOOM

*nesociábil (-ci-a-) adj. m., pl. nesociábili; f. nesociábilă, pl. nesociábile

nesociabililor
NESOCIÁBIL, -Ă, nesociabili, -e, adj. Căruia nu-i plac relațiile cu semenii săi, care leagă greu prietenii; necomunicativ. [Pr.: -ci-a-] – Pref. ne- + sociabil.

DOOM

*nesociábil (-ci-a-) adj. m., pl. nesociábili; f. nesociábilă, pl. nesociábile

nesociabilul
NESOCIÁBIL, -Ă, nesociabili, -e, adj. Căruia nu-i plac relațiile cu semenii săi, care leagă greu prietenii; necomunicativ. [Pr.: -ci-a-] – Pref. ne- + sociabil.

DOOM

*nesociábil (-ci-a-) adj. m., pl. nesociábili; f. nesociábilă, pl. nesociábile

nesociabilului
NESOCIÁBIL, -Ă, nesociabili, -e, adj. Căruia nu-i plac relațiile cu semenii săi, care leagă greu prietenii; necomunicativ. [Pr.: -ci-a-] – Pref. ne- + sociabil.

DOOM

*nesociábil (-ci-a-) adj. m., pl. nesociábili; f. nesociábilă, pl. nesociábile

nesocotea
NESOCOTÍ, nesocotesc, vb. IV. Tranz. A nu respecta, a nu prețui (la valoarea cuvenită); a desconsidera, a disprețui; a nu ține seamă de..., a ignora, a neglija; a trece peste...; spec. a încălca o lege, o dispoziție. – Pref. ne- + socoti.

DOOM

nesocotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nesocotésc, imperf. 3 sg. nesocoteá; conj. prez. 3 să nesocoteáscă

nesocoteai
NESOCOTÍ, nesocotesc, vb. IV. Tranz. A nu respecta, a nu prețui (la valoarea cuvenită); a desconsidera, a disprețui; a nu ține seamă de..., a ignora, a neglija; a trece peste...; spec. a încălca o lege, o dispoziție. – Pref. ne- + socoti.

DOOM

nesocotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nesocotésc, imperf. 3 sg. nesocoteá; conj. prez. 3 să nesocoteáscă

nesocoteam
NESOCOTÍ, nesocotesc, vb. IV. Tranz. A nu respecta, a nu prețui (la valoarea cuvenită); a desconsidera, a disprețui; a nu ține seamă de..., a ignora, a neglija; a trece peste...; spec. a încălca o lege, o dispoziție. – Pref. ne- + socoti.

DOOM

nesocotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nesocotésc, imperf. 3 sg. nesocoteá; conj. prez. 3 să nesocoteáscă

nesocotească
NESOCOTÍ, nesocotesc, vb. IV. Tranz. A nu respecta, a nu prețui (la valoarea cuvenită); a desconsidera, a disprețui; a nu ține seamă de..., a ignora, a neglija; a trece peste...; spec. a încălca o lege, o dispoziție. – Pref. ne- + socoti.

DOOM

nesocotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nesocotésc, imperf. 3 sg. nesocoteá; conj. prez. 3 să nesocoteáscă

nesocoteau
NESOCOTÍ, nesocotesc, vb. IV. Tranz. A nu respecta, a nu prețui (la valoarea cuvenită); a desconsidera, a disprețui; a nu ține seamă de..., a ignora, a neglija; a trece peste...; spec. a încălca o lege, o dispoziție. – Pref. ne- + socoti.

DOOM

nesocotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nesocotésc, imperf. 3 sg. nesocoteá; conj. prez. 3 să nesocoteáscă

nesocoteați
NESOCOTÍ, nesocotesc, vb. IV. Tranz. A nu respecta, a nu prețui (la valoarea cuvenită); a desconsidera, a disprețui; a nu ține seamă de..., a ignora, a neglija; a trece peste...; spec. a încălca o lege, o dispoziție. – Pref. ne- + socoti.

DOOM

nesocotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nesocotésc, imperf. 3 sg. nesocoteá; conj. prez. 3 să nesocoteáscă

nesocotesc
NESOCOTÍ, nesocotesc, vb. IV. Tranz. A nu respecta, a nu prețui (la valoarea cuvenită); a desconsidera, a disprețui; a nu ține seamă de..., a ignora, a neglija; a trece peste...; spec. a încălca o lege, o dispoziție. – Pref. ne- + socoti.

DOOM

nesocotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nesocotésc, imperf. 3 sg. nesocoteá; conj. prez. 3 să nesocoteáscă

nesocotește
NESOCOTÍ, nesocotesc, vb. IV. Tranz. A nu respecta, a nu prețui (la valoarea cuvenită); a desconsidera, a disprețui; a nu ține seamă de..., a ignora, a neglija; a trece peste...; spec. a încălca o lege, o dispoziție. – Pref. ne- + socoti.

DOOM

nesocotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nesocotésc, imperf. 3 sg. nesocoteá; conj. prez. 3 să nesocoteáscă

nesocotești
NESOCOTÍ, nesocotesc, vb. IV. Tranz. A nu respecta, a nu prețui (la valoarea cuvenită); a desconsidera, a disprețui; a nu ține seamă de..., a ignora, a neglija; a trece peste...; spec. a încălca o lege, o dispoziție. – Pref. ne- + socoti.

DOOM

nesocotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nesocotésc, imperf. 3 sg. nesocoteá; conj. prez. 3 să nesocoteáscă

nesocoti
NESOCOTÍ, nesocotesc, vb. IV. Tranz. A nu respecta, a nu prețui (la valoarea cuvenită); a desconsidera, a disprețui; a nu ține seamă de..., a ignora, a neglija; a trece peste...; spec. a încălca o lege, o dispoziție. – Pref. ne- + socoti.

DOOM

nesocotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nesocotésc, imperf. 3 sg. nesocoteá; conj. prez. 3 să nesocoteáscă

nesocotii
NESOCOTÍ, nesocotesc, vb. IV. Tranz. A nu respecta, a nu prețui (la valoarea cuvenită); a desconsidera, a disprețui; a nu ține seamă de..., a ignora, a neglija; a trece peste...; spec. a încălca o lege, o dispoziție. – Pref. ne- + socoti.

DOOM

nesocotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nesocotésc, imperf. 3 sg. nesocoteá; conj. prez. 3 să nesocoteáscă

nesocotim
NESOCOTÍ, nesocotesc, vb. IV. Tranz. A nu respecta, a nu prețui (la valoarea cuvenită); a desconsidera, a disprețui; a nu ține seamă de..., a ignora, a neglija; a trece peste...; spec. a încălca o lege, o dispoziție. – Pref. ne- + socoti.

DOOM

nesocotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nesocotésc, imperf. 3 sg. nesocoteá; conj. prez. 3 să nesocoteáscă

nesocotind
NESOCOTÍ, nesocotesc, vb. IV. Tranz. A nu respecta, a nu prețui (la valoarea cuvenită); a desconsidera, a disprețui; a nu ține seamă de..., a ignora, a neglija; a trece peste...; spec. a încălca o lege, o dispoziție. – Pref. ne- + socoti.

DOOM

nesocotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nesocotésc, imperf. 3 sg. nesocoteá; conj. prez. 3 să nesocoteáscă

nesocotința
NESOCOTÍNȚĂ, nesocotințe, s. f. 1. Lipsă de judecată, de înțelepciune, de chibzuință (în acțiuni); p. ext. ușurință, imprudență (în acțiuni). 2. Faptă sau vorbă de om nesocotit (1); nechibzuință, nesăbuință, prostie. – Pref. ne- + socotință.

DOOM

nesocotínță (înv.) s. f., g.-d. art. nesocotínței; pl. nesocotínțe

nesocotințe
NESOCOTÍNȚĂ, nesocotințe, s. f. 1. Lipsă de judecată, de înțelepciune, de chibzuință (în acțiuni); p. ext. ușurință, imprudență (în acțiuni). 2. Faptă sau vorbă de om nesocotit (1); nechibzuință, nesăbuință, prostie. – Pref. ne- + socotință.

DOOM

nesocotínță (înv.) s. f., g.-d. art. nesocotínței; pl. nesocotínțe

nesocotinței
NESOCOTÍNȚĂ, nesocotințe, s. f. 1. Lipsă de judecată, de înțelepciune, de chibzuință (în acțiuni); p. ext. ușurință, imprudență (în acțiuni). 2. Faptă sau vorbă de om nesocotit (1); nechibzuință, nesăbuință, prostie. – Pref. ne- + socotință.

DOOM

nesocotínță (înv.) s. f., g.-d. art. nesocotínței; pl. nesocotínțe

nesocotințele
NESOCOTÍNȚĂ, nesocotințe, s. f. 1. Lipsă de judecată, de înțelepciune, de chibzuință (în acțiuni); p. ext. ușurință, imprudență (în acțiuni). 2. Faptă sau vorbă de om nesocotit (1); nechibzuință, nesăbuință, prostie. – Pref. ne- + socotință.

DOOM

nesocotínță (înv.) s. f., g.-d. art. nesocotínței; pl. nesocotínțe

nesocotințelor
NESOCOTÍNȚĂ, nesocotințe, s. f. 1. Lipsă de judecată, de înțelepciune, de chibzuință (în acțiuni); p. ext. ușurință, imprudență (în acțiuni). 2. Faptă sau vorbă de om nesocotit (1); nechibzuință, nesăbuință, prostie. – Pref. ne- + socotință.

DOOM

nesocotínță (înv.) s. f., g.-d. art. nesocotínței; pl. nesocotínțe

nesocotire
NESOCOTÍ, nesocotesc, vb. IV. Tranz. A nu respecta, a nu prețui (la valoarea cuvenită); a desconsidera, a disprețui; a nu ține seamă de..., a ignora, a neglija; a trece peste...; spec. a încălca o lege, o dispoziție. – Pref. ne- + socoti.

DOOM

nesocotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nesocotésc, imperf. 3 sg. nesocoteá; conj. prez. 3 să nesocoteáscă

nesocotire
NESOCOTÍRE s. f. Faptul de a nesocoti; ignorare, desconsiderare. – V. nesocoti.

DOOM

nesocotíre s. f., g-d. art. nesocotírii

nesocotirea
NESOCOTÍRE s. f. Faptul de a nesocoti; ignorare, desconsiderare. – V. nesocoti.

DOOM

nesocotíre s. f., g-d. art. nesocotírii

nesocotiri
NESOCOTÍRE s. f. Faptul de a nesocoti; ignorare, desconsiderare. – V. nesocoti.

DOOM

nesocotíre s. f., g-d. art. nesocotírii

nesocotirii
NESOCOTÍRE s. f. Faptul de a nesocoti; ignorare, desconsiderare. – V. nesocoti.

DOOM

nesocotíre s. f., g-d. art. nesocotírii

nesocotirile
NESOCOTÍRE s. f. Faptul de a nesocoti; ignorare, desconsiderare. – V. nesocoti.

DOOM

nesocotíre s. f., g-d. art. nesocotírii

nesocotirilor
NESOCOTÍRE s. f. Faptul de a nesocoti; ignorare, desconsiderare. – V. nesocoti.

DOOM

nesocotíre s. f., g-d. art. nesocotírii

nesocotiră
NESOCOTÍ, nesocotesc, vb. IV. Tranz. A nu respecta, a nu prețui (la valoarea cuvenită); a desconsidera, a disprețui; a nu ține seamă de..., a ignora, a neglija; a trece peste...; spec. a încălca o lege, o dispoziție. – Pref. ne- + socoti.

DOOM

nesocotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nesocotésc, imperf. 3 sg. nesocoteá; conj. prez. 3 să nesocoteáscă

nesocotirăm
NESOCOTÍ, nesocotesc, vb. IV. Tranz. A nu respecta, a nu prețui (la valoarea cuvenită); a desconsidera, a disprețui; a nu ține seamă de..., a ignora, a neglija; a trece peste...; spec. a încălca o lege, o dispoziție. – Pref. ne- + socoti.

DOOM

nesocotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nesocotésc, imperf. 3 sg. nesocoteá; conj. prez. 3 să nesocoteáscă

nesocotirăți
NESOCOTÍ, nesocotesc, vb. IV. Tranz. A nu respecta, a nu prețui (la valoarea cuvenită); a desconsidera, a disprețui; a nu ține seamă de..., a ignora, a neglija; a trece peste...; spec. a încălca o lege, o dispoziție. – Pref. ne- + socoti.

DOOM

nesocotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nesocotésc, imperf. 3 sg. nesocoteá; conj. prez. 3 să nesocoteáscă

nesocotise
NESOCOTÍ, nesocotesc, vb. IV. Tranz. A nu respecta, a nu prețui (la valoarea cuvenită); a desconsidera, a disprețui; a nu ține seamă de..., a ignora, a neglija; a trece peste...; spec. a încălca o lege, o dispoziție. – Pref. ne- + socoti.

DOOM

nesocotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nesocotésc, imperf. 3 sg. nesocoteá; conj. prez. 3 să nesocoteáscă

nesocotisem
NESOCOTÍ, nesocotesc, vb. IV. Tranz. A nu respecta, a nu prețui (la valoarea cuvenită); a desconsidera, a disprețui; a nu ține seamă de..., a ignora, a neglija; a trece peste...; spec. a încălca o lege, o dispoziție. – Pref. ne- + socoti.

DOOM

nesocotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nesocotésc, imperf. 3 sg. nesocoteá; conj. prez. 3 să nesocoteáscă

nesocotiseră
NESOCOTÍ, nesocotesc, vb. IV. Tranz. A nu respecta, a nu prețui (la valoarea cuvenită); a desconsidera, a disprețui; a nu ține seamă de..., a ignora, a neglija; a trece peste...; spec. a încălca o lege, o dispoziție. – Pref. ne- + socoti.

DOOM

nesocotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nesocotésc, imperf. 3 sg. nesocoteá; conj. prez. 3 să nesocoteáscă

nesocotiserăm
NESOCOTÍ, nesocotesc, vb. IV. Tranz. A nu respecta, a nu prețui (la valoarea cuvenită); a desconsidera, a disprețui; a nu ține seamă de..., a ignora, a neglija; a trece peste...; spec. a încălca o lege, o dispoziție. – Pref. ne- + socoti.

DOOM

nesocotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nesocotésc, imperf. 3 sg. nesocoteá; conj. prez. 3 să nesocoteáscă

nesocotiserăți
NESOCOTÍ, nesocotesc, vb. IV. Tranz. A nu respecta, a nu prețui (la valoarea cuvenită); a desconsidera, a disprețui; a nu ține seamă de..., a ignora, a neglija; a trece peste...; spec. a încălca o lege, o dispoziție. – Pref. ne- + socoti.

DOOM

nesocotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nesocotésc, imperf. 3 sg. nesocoteá; conj. prez. 3 să nesocoteáscă

nesocotiseși
NESOCOTÍ, nesocotesc, vb. IV. Tranz. A nu respecta, a nu prețui (la valoarea cuvenită); a desconsidera, a disprețui; a nu ține seamă de..., a ignora, a neglija; a trece peste...; spec. a încălca o lege, o dispoziție. – Pref. ne- + socoti.

DOOM

nesocotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nesocotésc, imperf. 3 sg. nesocoteá; conj. prez. 3 să nesocoteáscă

nesocotiseți
NESOCOTÍ, nesocotesc, vb. IV. Tranz. A nu respecta, a nu prețui (la valoarea cuvenită); a desconsidera, a disprețui; a nu ține seamă de..., a ignora, a neglija; a trece peste...; spec. a încălca o lege, o dispoziție. – Pref. ne- + socoti.

DOOM

nesocotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nesocotésc, imperf. 3 sg. nesocoteá; conj. prez. 3 să nesocoteáscă

nesocotit
NESOCOTÍ, nesocotesc, vb. IV. Tranz. A nu respecta, a nu prețui (la valoarea cuvenită); a desconsidera, a disprețui; a nu ține seamă de..., a ignora, a neglija; a trece peste...; spec. a încălca o lege, o dispoziție. – Pref. ne- + socoti.

DOOM

nesocotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nesocotésc, imperf. 3 sg. nesocoteá; conj. prez. 3 să nesocoteáscă

nesocotit
NESOCOTÍT, -Ă, nesocotiți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de socotință, de chibzuință în acțiuni; nechibzuit, nesăbuit; p. ext. ușuratic, imprudent. ♦ (Despre manifestările oamenilor) Care dovedește nesocotință; nechibzuit, absurd, prostesc. 2. Care nu este luat în seamă; ignorat, desconsiderat. – Pref. ne- + socotit.

nesocotita
NESOCOTÍT, -Ă, nesocotiți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de socotință, de chibzuință în acțiuni; nechibzuit, nesăbuit; p. ext. ușuratic, imprudent. ♦ (Despre manifestările oamenilor) Care dovedește nesocotință; nechibzuit, absurd, prostesc. 2. Care nu este luat în seamă; ignorat, desconsiderat. – Pref. ne- + socotit.

nesocotite
NESOCOTÍT, -Ă, nesocotiți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de socotință, de chibzuință în acțiuni; nechibzuit, nesăbuit; p. ext. ușuratic, imprudent. ♦ (Despre manifestările oamenilor) Care dovedește nesocotință; nechibzuit, absurd, prostesc. 2. Care nu este luat în seamă; ignorat, desconsiderat. – Pref. ne- + socotit.

nesocotitei
NESOCOTÍT, -Ă, nesocotiți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de socotință, de chibzuință în acțiuni; nechibzuit, nesăbuit; p. ext. ușuratic, imprudent. ♦ (Despre manifestările oamenilor) Care dovedește nesocotință; nechibzuit, absurd, prostesc. 2. Care nu este luat în seamă; ignorat, desconsiderat. – Pref. ne- + socotit.

nesocotitele
NESOCOTÍT, -Ă, nesocotiți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de socotință, de chibzuință în acțiuni; nechibzuit, nesăbuit; p. ext. ușuratic, imprudent. ♦ (Despre manifestările oamenilor) Care dovedește nesocotință; nechibzuit, absurd, prostesc. 2. Care nu este luat în seamă; ignorat, desconsiderat. – Pref. ne- + socotit.

nesocotitelor
NESOCOTÍT, -Ă, nesocotiți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de socotință, de chibzuință în acțiuni; nechibzuit, nesăbuit; p. ext. ușuratic, imprudent. ♦ (Despre manifestările oamenilor) Care dovedește nesocotință; nechibzuit, absurd, prostesc. 2. Care nu este luat în seamă; ignorat, desconsiderat. – Pref. ne- + socotit.

nesocotitul
NESOCOTÍT, -Ă, nesocotiți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de socotință, de chibzuință în acțiuni; nechibzuit, nesăbuit; p. ext. ușuratic, imprudent. ♦ (Despre manifestările oamenilor) Care dovedește nesocotință; nechibzuit, absurd, prostesc. 2. Care nu este luat în seamă; ignorat, desconsiderat. – Pref. ne- + socotit.

nesocotitului
NESOCOTÍT, -Ă, nesocotiți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de socotință, de chibzuință în acțiuni; nechibzuit, nesăbuit; p. ext. ușuratic, imprudent. ♦ (Despre manifestările oamenilor) Care dovedește nesocotință; nechibzuit, absurd, prostesc. 2. Care nu este luat în seamă; ignorat, desconsiderat. – Pref. ne- + socotit.

nesocotiși
NESOCOTÍ, nesocotesc, vb. IV. Tranz. A nu respecta, a nu prețui (la valoarea cuvenită); a desconsidera, a disprețui; a nu ține seamă de..., a ignora, a neglija; a trece peste...; spec. a încălca o lege, o dispoziție. – Pref. ne- + socoti.

DOOM

nesocotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nesocotésc, imperf. 3 sg. nesocoteá; conj. prez. 3 să nesocoteáscă

nesocotiți
NESOCOTÍ, nesocotesc, vb. IV. Tranz. A nu respecta, a nu prețui (la valoarea cuvenită); a desconsidera, a disprețui; a nu ține seamă de..., a ignora, a neglija; a trece peste...; spec. a încălca o lege, o dispoziție. – Pref. ne- + socoti.

DOOM

nesocotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nesocotésc, imperf. 3 sg. nesocoteá; conj. prez. 3 să nesocoteáscă

nesocotiți
NESOCOTÍT, -Ă, nesocotiți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de socotință, de chibzuință în acțiuni; nechibzuit, nesăbuit; p. ext. ușuratic, imprudent. ♦ (Despre manifestările oamenilor) Care dovedește nesocotință; nechibzuit, absurd, prostesc. 2. Care nu este luat în seamă; ignorat, desconsiderat. – Pref. ne- + socotit.

nesocotiții
NESOCOTÍT, -Ă, nesocotiți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de socotință, de chibzuință în acțiuni; nechibzuit, nesăbuit; p. ext. ușuratic, imprudent. ♦ (Despre manifestările oamenilor) Care dovedește nesocotință; nechibzuit, absurd, prostesc. 2. Care nu este luat în seamă; ignorat, desconsiderat. – Pref. ne- + socotit.

nesocotiților
NESOCOTÍT, -Ă, nesocotiți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de socotință, de chibzuință în acțiuni; nechibzuit, nesăbuit; p. ext. ușuratic, imprudent. ♦ (Despre manifestările oamenilor) Care dovedește nesocotință; nechibzuit, absurd, prostesc. 2. Care nu este luat în seamă; ignorat, desconsiderat. – Pref. ne- + socotit.

nesofisticat
NESOFISTICÁT, -Ă, nesofisticați, -te, adj. Care nu este sofisticat, lipsit de artificialitate, plin de naturalețe; lipsit de rafinament. – Pref. ne- + sofisticat.

DOOM

*nesofisticát adj. m., pl. nesofisticáți; f. nesofisticátă, pl. nesofisticáte

nesofisticata
NESOFISTICÁT, -Ă, nesofisticați, -te, adj. Care nu este sofisticat, lipsit de artificialitate, plin de naturalețe; lipsit de rafinament. – Pref. ne- + sofisticat.

DOOM

*nesofisticát adj. m., pl. nesofisticáți; f. nesofisticátă, pl. nesofisticáte

nesofisticate
NESOFISTICÁT, -Ă, nesofisticați, -te, adj. Care nu este sofisticat, lipsit de artificialitate, plin de naturalețe; lipsit de rafinament. – Pref. ne- + sofisticat.

DOOM

*nesofisticát adj. m., pl. nesofisticáți; f. nesofisticátă, pl. nesofisticáte

nesofisticatei
NESOFISTICÁT, -Ă, nesofisticați, -te, adj. Care nu este sofisticat, lipsit de artificialitate, plin de naturalețe; lipsit de rafinament. – Pref. ne- + sofisticat.

DOOM

*nesofisticát adj. m., pl. nesofisticáți; f. nesofisticátă, pl. nesofisticáte

nesofisticatele
NESOFISTICÁT, -Ă, nesofisticați, -te, adj. Care nu este sofisticat, lipsit de artificialitate, plin de naturalețe; lipsit de rafinament. – Pref. ne- + sofisticat.

DOOM

*nesofisticát adj. m., pl. nesofisticáți; f. nesofisticátă, pl. nesofisticáte

nesofisticatelor
NESOFISTICÁT, -Ă, nesofisticați, -te, adj. Care nu este sofisticat, lipsit de artificialitate, plin de naturalețe; lipsit de rafinament. – Pref. ne- + sofisticat.

DOOM

*nesofisticát adj. m., pl. nesofisticáți; f. nesofisticátă, pl. nesofisticáte

nesofisticatul
NESOFISTICÁT, -Ă, nesofisticați, -te, adj. Care nu este sofisticat, lipsit de artificialitate, plin de naturalețe; lipsit de rafinament. – Pref. ne- + sofisticat.

DOOM

*nesofisticát adj. m., pl. nesofisticáți; f. nesofisticátă, pl. nesofisticáte

nesofisticatului
NESOFISTICÁT, -Ă, nesofisticați, -te, adj. Care nu este sofisticat, lipsit de artificialitate, plin de naturalețe; lipsit de rafinament. – Pref. ne- + sofisticat.

DOOM

*nesofisticát adj. m., pl. nesofisticáți; f. nesofisticátă, pl. nesofisticáte

nesofisticați
NESOFISTICÁT, -Ă, nesofisticați, -te, adj. Care nu este sofisticat, lipsit de artificialitate, plin de naturalețe; lipsit de rafinament. – Pref. ne- + sofisticat.

DOOM

*nesofisticát adj. m., pl. nesofisticáți; f. nesofisticátă, pl. nesofisticáte

nesofisticații
NESOFISTICÁT, -Ă, nesofisticați, -te, adj. Care nu este sofisticat, lipsit de artificialitate, plin de naturalețe; lipsit de rafinament. – Pref. ne- + sofisticat.

DOOM

*nesofisticát adj. m., pl. nesofisticáți; f. nesofisticátă, pl. nesofisticáte

nesofisticaților
NESOFISTICÁT, -Ă, nesofisticați, -te, adj. Care nu este sofisticat, lipsit de artificialitate, plin de naturalețe; lipsit de rafinament. – Pref. ne- + sofisticat.

DOOM

*nesofisticát adj. m., pl. nesofisticáți; f. nesofisticátă, pl. nesofisticáte

nesoluționat
NESOLUȚIONÁT, -Ă, nesoluționați, -te, adj. Care nu este încă soluționat. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + soluționat.

nesoluționata
NESOLUȚIONÁT, -Ă, nesoluționați, -te, adj. Care nu este încă soluționat. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + soluționat.

nesoluționate
NESOLUȚIONÁT, -Ă, nesoluționați, -te, adj. Care nu este încă soluționat. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + soluționat.

nesoluționatei
NESOLUȚIONÁT, -Ă, nesoluționați, -te, adj. Care nu este încă soluționat. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + soluționat.

nesoluționatele
NESOLUȚIONÁT, -Ă, nesoluționați, -te, adj. Care nu este încă soluționat. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + soluționat.

nesoluționatelor
NESOLUȚIONÁT, -Ă, nesoluționați, -te, adj. Care nu este încă soluționat. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + soluționat.

nesoluționatul
NESOLUȚIONÁT, -Ă, nesoluționați, -te, adj. Care nu este încă soluționat. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + soluționat.

nesoluționatului
NESOLUȚIONÁT, -Ă, nesoluționați, -te, adj. Care nu este încă soluționat. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + soluționat.

nesoluționați
NESOLUȚIONÁT, -Ă, nesoluționați, -te, adj. Care nu este încă soluționat. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + soluționat.

nesoluționații
NESOLUȚIONÁT, -Ă, nesoluționați, -te, adj. Care nu este încă soluționat. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + soluționat.

nesoluționaților
NESOLUȚIONÁT, -Ă, nesoluționați, -te, adj. Care nu este încă soluționat. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + soluționat.

nesomn
NESÓMN s. n. Lipsă de somn, insomnie. ♦ Stare de veghe; p. ext. oboseală pricinuită de starea de veghe. – Pref. ne- + somn.

DOOM

nesómn s. n.

nesomnul
NESÓMN s. n. Lipsă de somn, insomnie. ♦ Stare de veghe; p. ext. oboseală pricinuită de starea de veghe. – Pref. ne- + somn.

DOOM

nesómn s. n.

nesomnului
NESÓMN s. n. Lipsă de somn, insomnie. ♦ Stare de veghe; p. ext. oboseală pricinuită de starea de veghe. – Pref. ne- + somn.

DOOM

nesómn s. n.

nespectaculoasa
NESPECTACULÓS, -OÁSĂ, nespectaculoși, -oase, adj. Care este lipsit de spectaculozitate. – Pref. ne- + spectaculos.

nespectaculoase
NESPECTACULÓS, -OÁSĂ, nespectaculoși, -oase, adj. Care este lipsit de spectaculozitate. – Pref. ne- + spectaculos.

nespectaculoasei
NESPECTACULÓS, -OÁSĂ, nespectaculoși, -oase, adj. Care este lipsit de spectaculozitate. – Pref. ne- + spectaculos.

nespectaculoasele
NESPECTACULÓS, -OÁSĂ, nespectaculoși, -oase, adj. Care este lipsit de spectaculozitate. – Pref. ne- + spectaculos.

nespectaculoaselor
NESPECTACULÓS, -OÁSĂ, nespectaculoși, -oase, adj. Care este lipsit de spectaculozitate. – Pref. ne- + spectaculos.

nespectaculos
NESPECTACULÓS, -OÁSĂ, nespectaculoși, -oase, adj. Care este lipsit de spectaculozitate. – Pref. ne- + spectaculos.

nespectaculosul
NESPECTACULÓS, -OÁSĂ, nespectaculoși, -oase, adj. Care este lipsit de spectaculozitate. – Pref. ne- + spectaculos.

nespectaculosului
NESPECTACULÓS, -OÁSĂ, nespectaculoși, -oase, adj. Care este lipsit de spectaculozitate. – Pref. ne- + spectaculos.

nespectaculoși
NESPECTACULÓS, -OÁSĂ, nespectaculoși, -oase, adj. Care este lipsit de spectaculozitate. – Pref. ne- + spectaculos.

nespectaculoșii
NESPECTACULÓS, -OÁSĂ, nespectaculoși, -oase, adj. Care este lipsit de spectaculozitate. – Pref. ne- + spectaculos.

nespectaculoșilor
NESPECTACULÓS, -OÁSĂ, nespectaculoși, -oase, adj. Care este lipsit de spectaculozitate. – Pref. ne- + spectaculos.

nesperat
NESPERÁT, -Ă, nesperați, -te, adj. (Despre un eveniment fericit) Care nu a fost sperat (dar s-a realizat); p. ext. care întrece așteptările. – Pref. ne- + sperat (după fr. inespéré).

DOOM

!nesperát (nes-pe-/ne-spe-) adj. m., pl. nesperáți; f. nesperátă, pl. nesperáte

nesperata
NESPERÁT, -Ă, nesperați, -te, adj. (Despre un eveniment fericit) Care nu a fost sperat (dar s-a realizat); p. ext. care întrece așteptările. – Pref. ne- + sperat (după fr. inespéré).

DOOM

!nesperát (nes-pe-/ne-spe-) adj. m., pl. nesperáți; f. nesperátă, pl. nesperáte

nesperate
NESPERÁT, -Ă, nesperați, -te, adj. (Despre un eveniment fericit) Care nu a fost sperat (dar s-a realizat); p. ext. care întrece așteptările. – Pref. ne- + sperat (după fr. inespéré).

DOOM

!nesperát (nes-pe-/ne-spe-) adj. m., pl. nesperáți; f. nesperátă, pl. nesperáte

nesperatei
NESPERÁT, -Ă, nesperați, -te, adj. (Despre un eveniment fericit) Care nu a fost sperat (dar s-a realizat); p. ext. care întrece așteptările. – Pref. ne- + sperat (după fr. inespéré).

DOOM

!nesperát (nes-pe-/ne-spe-) adj. m., pl. nesperáți; f. nesperátă, pl. nesperáte

nesperatele
NESPERÁT, -Ă, nesperați, -te, adj. (Despre un eveniment fericit) Care nu a fost sperat (dar s-a realizat); p. ext. care întrece așteptările. – Pref. ne- + sperat (după fr. inespéré).

DOOM

!nesperát (nes-pe-/ne-spe-) adj. m., pl. nesperáți; f. nesperátă, pl. nesperáte

nesperatelor
NESPERÁT, -Ă, nesperați, -te, adj. (Despre un eveniment fericit) Care nu a fost sperat (dar s-a realizat); p. ext. care întrece așteptările. – Pref. ne- + sperat (după fr. inespéré).

DOOM

!nesperát (nes-pe-/ne-spe-) adj. m., pl. nesperáți; f. nesperátă, pl. nesperáte

nesperatul
NESPERÁT, -Ă, nesperați, -te, adj. (Despre un eveniment fericit) Care nu a fost sperat (dar s-a realizat); p. ext. care întrece așteptările. – Pref. ne- + sperat (după fr. inespéré).

DOOM

!nesperát (nes-pe-/ne-spe-) adj. m., pl. nesperáți; f. nesperátă, pl. nesperáte

nesperatului
NESPERÁT, -Ă, nesperați, -te, adj. (Despre un eveniment fericit) Care nu a fost sperat (dar s-a realizat); p. ext. care întrece așteptările. – Pref. ne- + sperat (după fr. inespéré).

DOOM

!nesperát (nes-pe-/ne-spe-) adj. m., pl. nesperáți; f. nesperátă, pl. nesperáte

nesperați
NESPERÁT, -Ă, nesperați, -te, adj. (Despre un eveniment fericit) Care nu a fost sperat (dar s-a realizat); p. ext. care întrece așteptările. – Pref. ne- + sperat (după fr. inespéré).

DOOM

!nesperát (nes-pe-/ne-spe-) adj. m., pl. nesperáți; f. nesperátă, pl. nesperáte

nesperații
NESPERÁT, -Ă, nesperați, -te, adj. (Despre un eveniment fericit) Care nu a fost sperat (dar s-a realizat); p. ext. care întrece așteptările. – Pref. ne- + sperat (după fr. inespéré).

DOOM

!nesperát (nes-pe-/ne-spe-) adj. m., pl. nesperáți; f. nesperátă, pl. nesperáte

nesperaților
NESPERÁT, -Ă, nesperați, -te, adj. (Despre un eveniment fericit) Care nu a fost sperat (dar s-a realizat); p. ext. care întrece așteptările. – Pref. ne- + sperat (după fr. inespéré).

DOOM

!nesperát (nes-pe-/ne-spe-) adj. m., pl. nesperáți; f. nesperátă, pl. nesperáte

nesportiv
NESPORTÍV, -Ă, nesportivi, -e, adj. Care se abate de la regulile disciplinei sportive, care încalcă sportivitatea. – Pref. ne- + sportiv.

DOOM

!nesportív (nes-por-/ne-spor-) adj. m., pl. nesportívi; f. nesportívă, pl. nesportíve

nesportiva
NESPORTÍV, -Ă, nesportivi, -e, adj. Care se abate de la regulile disciplinei sportive, care încalcă sportivitatea. – Pref. ne- + sportiv.

DOOM

!nesportív (nes-por-/ne-spor-) adj. m., pl. nesportívi; f. nesportívă, pl. nesportíve

nesportive
NESPORTÍV, -Ă, nesportivi, -e, adj. Care se abate de la regulile disciplinei sportive, care încalcă sportivitatea. – Pref. ne- + sportiv.

DOOM

!nesportív (nes-por-/ne-spor-) adj. m., pl. nesportívi; f. nesportívă, pl. nesportíve

nesportivei
NESPORTÍV, -Ă, nesportivi, -e, adj. Care se abate de la regulile disciplinei sportive, care încalcă sportivitatea. – Pref. ne- + sportiv.

DOOM

!nesportív (nes-por-/ne-spor-) adj. m., pl. nesportívi; f. nesportívă, pl. nesportíve

nesportivele
NESPORTÍV, -Ă, nesportivi, -e, adj. Care se abate de la regulile disciplinei sportive, care încalcă sportivitatea. – Pref. ne- + sportiv.

DOOM

!nesportív (nes-por-/ne-spor-) adj. m., pl. nesportívi; f. nesportívă, pl. nesportíve

nesportivelor
NESPORTÍV, -Ă, nesportivi, -e, adj. Care se abate de la regulile disciplinei sportive, care încalcă sportivitatea. – Pref. ne- + sportiv.

DOOM

!nesportív (nes-por-/ne-spor-) adj. m., pl. nesportívi; f. nesportívă, pl. nesportíve

nesportivi
NESPORTÍV, -Ă, nesportivi, -e, adj. Care se abate de la regulile disciplinei sportive, care încalcă sportivitatea. – Pref. ne- + sportiv.

DOOM

!nesportív (nes-por-/ne-spor-) adj. m., pl. nesportívi; f. nesportívă, pl. nesportíve

nesportivii
NESPORTÍV, -Ă, nesportivi, -e, adj. Care se abate de la regulile disciplinei sportive, care încalcă sportivitatea. – Pref. ne- + sportiv.

DOOM

!nesportív (nes-por-/ne-spor-) adj. m., pl. nesportívi; f. nesportívă, pl. nesportíve

nesportivilor
NESPORTÍV, -Ă, nesportivi, -e, adj. Care se abate de la regulile disciplinei sportive, care încalcă sportivitatea. – Pref. ne- + sportiv.

DOOM

!nesportív (nes-por-/ne-spor-) adj. m., pl. nesportívi; f. nesportívă, pl. nesportíve

nesportivul
NESPORTÍV, -Ă, nesportivi, -e, adj. Care se abate de la regulile disciplinei sportive, care încalcă sportivitatea. – Pref. ne- + sportiv.

DOOM

!nesportív (nes-por-/ne-spor-) adj. m., pl. nesportívi; f. nesportívă, pl. nesportíve

nesportivului
NESPORTÍV, -Ă, nesportivi, -e, adj. Care se abate de la regulile disciplinei sportive, care încalcă sportivitatea. – Pref. ne- + sportiv.

DOOM

!nesportív (nes-por-/ne-spor-) adj. m., pl. nesportívi; f. nesportívă, pl. nesportíve

nespus
NESPÚS, -Ă, nespuși, -se, adj. Care nu poate fi spus, exprimat, descris, evaluat (atât este de mare, de intens, de tare etc.), inexprimabil, indescriptibil; p. ext. nemaipomenit, extraordinar. – Pref. ne- + spus.

DOOM

!nespús (nes-pus/ne-spus) adj. m., pl. nespúși; f. nespúsă, pl. nespúse

nespusa
NESPÚS, -Ă, nespuși, -se, adj. Care nu poate fi spus, exprimat, descris, evaluat (atât este de mare, de intens, de tare etc.), inexprimabil, indescriptibil; p. ext. nemaipomenit, extraordinar. – Pref. ne- + spus.

DOOM

!nespús (nes-pus/ne-spus) adj. m., pl. nespúși; f. nespúsă, pl. nespúse

nespuse
NESPÚS, -Ă, nespuși, -se, adj. Care nu poate fi spus, exprimat, descris, evaluat (atât este de mare, de intens, de tare etc.), inexprimabil, indescriptibil; p. ext. nemaipomenit, extraordinar. – Pref. ne- + spus.

DOOM

!nespús (nes-pus/ne-spus) adj. m., pl. nespúși; f. nespúsă, pl. nespúse

nespusei
NESPÚS, -Ă, nespuși, -se, adj. Care nu poate fi spus, exprimat, descris, evaluat (atât este de mare, de intens, de tare etc.), inexprimabil, indescriptibil; p. ext. nemaipomenit, extraordinar. – Pref. ne- + spus.

DOOM

!nespús (nes-pus/ne-spus) adj. m., pl. nespúși; f. nespúsă, pl. nespúse

nespusele
NESPÚS, -Ă, nespuși, -se, adj. Care nu poate fi spus, exprimat, descris, evaluat (atât este de mare, de intens, de tare etc.), inexprimabil, indescriptibil; p. ext. nemaipomenit, extraordinar. – Pref. ne- + spus.

DOOM

!nespús (nes-pus/ne-spus) adj. m., pl. nespúși; f. nespúsă, pl. nespúse

nespuselor
NESPÚS, -Ă, nespuși, -se, adj. Care nu poate fi spus, exprimat, descris, evaluat (atât este de mare, de intens, de tare etc.), inexprimabil, indescriptibil; p. ext. nemaipomenit, extraordinar. – Pref. ne- + spus.

DOOM

!nespús (nes-pus/ne-spus) adj. m., pl. nespúși; f. nespúsă, pl. nespúse

nespusul
NESPÚS, -Ă, nespuși, -se, adj. Care nu poate fi spus, exprimat, descris, evaluat (atât este de mare, de intens, de tare etc.), inexprimabil, indescriptibil; p. ext. nemaipomenit, extraordinar. – Pref. ne- + spus.

DOOM

!nespús (nes-pus/ne-spus) adj. m., pl. nespúși; f. nespúsă, pl. nespúse

nespusului
NESPÚS, -Ă, nespuși, -se, adj. Care nu poate fi spus, exprimat, descris, evaluat (atât este de mare, de intens, de tare etc.), inexprimabil, indescriptibil; p. ext. nemaipomenit, extraordinar. – Pref. ne- + spus.

DOOM

!nespús (nes-pus/ne-spus) adj. m., pl. nespúși; f. nespúsă, pl. nespúse

nespuși
NESPÚS, -Ă, nespuși, -se, adj. Care nu poate fi spus, exprimat, descris, evaluat (atât este de mare, de intens, de tare etc.), inexprimabil, indescriptibil; p. ext. nemaipomenit, extraordinar. – Pref. ne- + spus.

DOOM

!nespús (nes-pus/ne-spus) adj. m., pl. nespúși; f. nespúsă, pl. nespúse

nespușii
NESPÚS, -Ă, nespuși, -se, adj. Care nu poate fi spus, exprimat, descris, evaluat (atât este de mare, de intens, de tare etc.), inexprimabil, indescriptibil; p. ext. nemaipomenit, extraordinar. – Pref. ne- + spus.

DOOM

!nespús (nes-pus/ne-spus) adj. m., pl. nespúși; f. nespúsă, pl. nespúse

nespușilor
NESPÚS, -Ă, nespuși, -se, adj. Care nu poate fi spus, exprimat, descris, evaluat (atât este de mare, de intens, de tare etc.), inexprimabil, indescriptibil; p. ext. nemaipomenit, extraordinar. – Pref. ne- + spus.

DOOM

!nespús (nes-pus/ne-spus) adj. m., pl. nespúși; f. nespúsă, pl. nespúse

nespălat
NESPĂLÁT, -Ă, nespălați, -te, adj. Care nu a fost spălat, care nu s-a spălat (încă) sau care nu s-a spălat bine; care în mod obișnuit nu se spală. ♦ (Substantivat) Om care nu este bun de nimic, om fără rost, fără căpătâi; neisprăvit. – Pref. ne- + spălat.

DOOM

!nespălát (nes-pă-/ne-spă-) adj. m., pl. nespăláți; f. nespălátă, pl. nespăláte

nespălata
NESPĂLÁT, -Ă, nespălați, -te, adj. Care nu a fost spălat, care nu s-a spălat (încă) sau care nu s-a spălat bine; care în mod obișnuit nu se spală. ♦ (Substantivat) Om care nu este bun de nimic, om fără rost, fără căpătâi; neisprăvit. – Pref. ne- + spălat.

DOOM

!nespălát (nes-pă-/ne-spă-) adj. m., pl. nespăláți; f. nespălátă, pl. nespăláte

nespălate
NESPĂLÁT, -Ă, nespălați, -te, adj. Care nu a fost spălat, care nu s-a spălat (încă) sau care nu s-a spălat bine; care în mod obișnuit nu se spală. ♦ (Substantivat) Om care nu este bun de nimic, om fără rost, fără căpătâi; neisprăvit. – Pref. ne- + spălat.

DOOM

!nespălát (nes-pă-/ne-spă-) adj. m., pl. nespăláți; f. nespălátă, pl. nespăláte

nespălatei
NESPĂLÁT, -Ă, nespălați, -te, adj. Care nu a fost spălat, care nu s-a spălat (încă) sau care nu s-a spălat bine; care în mod obișnuit nu se spală. ♦ (Substantivat) Om care nu este bun de nimic, om fără rost, fără căpătâi; neisprăvit. – Pref. ne- + spălat.

DOOM

!nespălát (nes-pă-/ne-spă-) adj. m., pl. nespăláți; f. nespălátă, pl. nespăláte

nespălatele
NESPĂLÁT, -Ă, nespălați, -te, adj. Care nu a fost spălat, care nu s-a spălat (încă) sau care nu s-a spălat bine; care în mod obișnuit nu se spală. ♦ (Substantivat) Om care nu este bun de nimic, om fără rost, fără căpătâi; neisprăvit. – Pref. ne- + spălat.

DOOM

!nespălát (nes-pă-/ne-spă-) adj. m., pl. nespăláți; f. nespălátă, pl. nespăláte

nespălatelor
NESPĂLÁT, -Ă, nespălați, -te, adj. Care nu a fost spălat, care nu s-a spălat (încă) sau care nu s-a spălat bine; care în mod obișnuit nu se spală. ♦ (Substantivat) Om care nu este bun de nimic, om fără rost, fără căpătâi; neisprăvit. – Pref. ne- + spălat.

DOOM

!nespălát (nes-pă-/ne-spă-) adj. m., pl. nespăláți; f. nespălátă, pl. nespăláte

nespălatul
NESPĂLÁT, -Ă, nespălați, -te, adj. Care nu a fost spălat, care nu s-a spălat (încă) sau care nu s-a spălat bine; care în mod obișnuit nu se spală. ♦ (Substantivat) Om care nu este bun de nimic, om fără rost, fără căpătâi; neisprăvit. – Pref. ne- + spălat.

DOOM

!nespălát (nes-pă-/ne-spă-) adj. m., pl. nespăláți; f. nespălátă, pl. nespăláte

nespălatului
NESPĂLÁT, -Ă, nespălați, -te, adj. Care nu a fost spălat, care nu s-a spălat (încă) sau care nu s-a spălat bine; care în mod obișnuit nu se spală. ♦ (Substantivat) Om care nu este bun de nimic, om fără rost, fără căpătâi; neisprăvit. – Pref. ne- + spălat.

DOOM

!nespălát (nes-pă-/ne-spă-) adj. m., pl. nespăláți; f. nespălátă, pl. nespăláte

nespălați
NESPĂLÁT, -Ă, nespălați, -te, adj. Care nu a fost spălat, care nu s-a spălat (încă) sau care nu s-a spălat bine; care în mod obișnuit nu se spală. ♦ (Substantivat) Om care nu este bun de nimic, om fără rost, fără căpătâi; neisprăvit. – Pref. ne- + spălat.

DOOM

!nespălát (nes-pă-/ne-spă-) adj. m., pl. nespăláți; f. nespălátă, pl. nespăláte

nespălații
NESPĂLÁT, -Ă, nespălați, -te, adj. Care nu a fost spălat, care nu s-a spălat (încă) sau care nu s-a spălat bine; care în mod obișnuit nu se spală. ♦ (Substantivat) Om care nu este bun de nimic, om fără rost, fără căpătâi; neisprăvit. – Pref. ne- + spălat.

DOOM

!nespălát (nes-pă-/ne-spă-) adj. m., pl. nespăláți; f. nespălátă, pl. nespăláte

nespălaților
NESPĂLÁT, -Ă, nespălați, -te, adj. Care nu a fost spălat, care nu s-a spălat (încă) sau care nu s-a spălat bine; care în mod obișnuit nu se spală. ♦ (Substantivat) Om care nu este bun de nimic, om fără rost, fără căpătâi; neisprăvit. – Pref. ne- + spălat.

DOOM

!nespălát (nes-pă-/ne-spă-) adj. m., pl. nespăláți; f. nespălátă, pl. nespăláte

nessus
Nessus, fiul lui Ixion și unul dintre centauri (v. și Ixion). A luptat alături de ceilalți centauri împotriva lui Heracles și Pholus. Mai tîrziu, voind s-o violeze pe Deianira, soția lui Heracles, a fost ucis cu o săgeată de către erou. Înainte de a muri, Nessus i-a lăsat în dar cu limbă de moarte Deianirei un filtru miraculos, menit să i-l aducă înapoi pe Heracles atunci cînd eroul avea s-o părăsească pentru o altă femeie. Darul centaurului a fost însă viclean și, unit cu gelozia Deianirei, avea să pricinuiască mai tîrziu moartea lui Heracles (v. și Deianira).

nestabil
NESTABÍL, -Ă, nestabili, -e, adj. Care nu are stabilitate; instabil. ♦ (Despre un corp chimic) Care se descompune sau se transformă cu ușurință. – Pref. ne- + stabil.

DOOM

!nestabíl (nes-ta-/ne-sta-) adj. m., pl. nestabíli; f. nestabílă, pl. nestabíle

nestabila
NESTABÍL, -Ă, nestabili, -e, adj. Care nu are stabilitate; instabil. ♦ (Despre un corp chimic) Care se descompune sau se transformă cu ușurință. – Pref. ne- + stabil.

DOOM

!nestabíl (nes-ta-/ne-sta-) adj. m., pl. nestabíli; f. nestabílă, pl. nestabíle

nestabile
NESTABÍL, -Ă, nestabili, -e, adj. Care nu are stabilitate; instabil. ♦ (Despre un corp chimic) Care se descompune sau se transformă cu ușurință. – Pref. ne- + stabil.

DOOM

!nestabíl (nes-ta-/ne-sta-) adj. m., pl. nestabíli; f. nestabílă, pl. nestabíle

nestabilei
NESTABÍL, -Ă, nestabili, -e, adj. Care nu are stabilitate; instabil. ♦ (Despre un corp chimic) Care se descompune sau se transformă cu ușurință. – Pref. ne- + stabil.

DOOM

!nestabíl (nes-ta-/ne-sta-) adj. m., pl. nestabíli; f. nestabílă, pl. nestabíle

nestabilele
NESTABÍL, -Ă, nestabili, -e, adj. Care nu are stabilitate; instabil. ♦ (Despre un corp chimic) Care se descompune sau se transformă cu ușurință. – Pref. ne- + stabil.

DOOM

!nestabíl (nes-ta-/ne-sta-) adj. m., pl. nestabíli; f. nestabílă, pl. nestabíle

nestabilelor
NESTABÍL, -Ă, nestabili, -e, adj. Care nu are stabilitate; instabil. ♦ (Despre un corp chimic) Care se descompune sau se transformă cu ușurință. – Pref. ne- + stabil.

DOOM

!nestabíl (nes-ta-/ne-sta-) adj. m., pl. nestabíli; f. nestabílă, pl. nestabíle

nestabili
NESTABÍL, -Ă, nestabili, -e, adj. Care nu are stabilitate; instabil. ♦ (Despre un corp chimic) Care se descompune sau se transformă cu ușurință. – Pref. ne- + stabil.

DOOM

!nestabíl (nes-ta-/ne-sta-) adj. m., pl. nestabíli; f. nestabílă, pl. nestabíle

nestabilii
NESTABÍL, -Ă, nestabili, -e, adj. Care nu are stabilitate; instabil. ♦ (Despre un corp chimic) Care se descompune sau se transformă cu ușurință. – Pref. ne- + stabil.

DOOM

!nestabíl (nes-ta-/ne-sta-) adj. m., pl. nestabíli; f. nestabílă, pl. nestabíle

nestabililor
NESTABÍL, -Ă, nestabili, -e, adj. Care nu are stabilitate; instabil. ♦ (Despre un corp chimic) Care se descompune sau se transformă cu ușurință. – Pref. ne- + stabil.

DOOM

!nestabíl (nes-ta-/ne-sta-) adj. m., pl. nestabíli; f. nestabílă, pl. nestabíle

nestabilitate
NESTABILITÁTE s. f. Proprietatea de a fi nestabil; instabilitate. – Pref. ne- + stabilitate.

DOOM

!nestabilitáte (nes-ta-/ne-sta-) s. f., g.-d. art. nestabilitắții

nestabilitatea
NESTABILITÁTE s. f. Proprietatea de a fi nestabil; instabilitate. – Pref. ne- + stabilitate.

DOOM

!nestabilitáte (nes-ta-/ne-sta-) s. f., g.-d. art. nestabilitắții

nestabilități
NESTABILITÁTE s. f. Proprietatea de a fi nestabil; instabilitate. – Pref. ne- + stabilitate.

DOOM

!nestabilitáte (nes-ta-/ne-sta-) s. f., g.-d. art. nestabilitắții

nestabilității
NESTABILITÁTE s. f. Proprietatea de a fi nestabil; instabilitate. – Pref. ne- + stabilitate.

DOOM

!nestabilitáte (nes-ta-/ne-sta-) s. f., g.-d. art. nestabilitắții

nestabilul
NESTABÍL, -Ă, nestabili, -e, adj. Care nu are stabilitate; instabil. ♦ (Despre un corp chimic) Care se descompune sau se transformă cu ușurință. – Pref. ne- + stabil.

DOOM

!nestabíl (nes-ta-/ne-sta-) adj. m., pl. nestabíli; f. nestabílă, pl. nestabíle

nestabilului
NESTABÍL, -Ă, nestabili, -e, adj. Care nu are stabilitate; instabil. ♦ (Despre un corp chimic) Care se descompune sau se transformă cu ușurință. – Pref. ne- + stabil.

DOOM

!nestabíl (nes-ta-/ne-sta-) adj. m., pl. nestabíli; f. nestabílă, pl. nestabíle

nestatornic
NESTATÓRNIC, -Ă, nestatornici, -ce, adj. Care nu este statornic; schimbător, inconstant. – Pref. ne- + statornic.

DOOM

!nestatórnic (nes-ta-/ne-sta-) adj. m., pl. nestatórnici; f. nestatórnică, pl. nestatórnice

nestatornica
NESTATÓRNIC, -Ă, nestatornici, -ce, adj. Care nu este statornic; schimbător, inconstant. – Pref. ne- + statornic.

DOOM

!nestatórnic (nes-ta-/ne-sta-) adj. m., pl. nestatórnici; f. nestatórnică, pl. nestatórnice

nestatornice
NESTATÓRNIC, -Ă, nestatornici, -ce, adj. Care nu este statornic; schimbător, inconstant. – Pref. ne- + statornic.

DOOM

!nestatórnic (nes-ta-/ne-sta-) adj. m., pl. nestatórnici; f. nestatórnică, pl. nestatórnice

nestatornicei
NESTATÓRNIC, -Ă, nestatornici, -ce, adj. Care nu este statornic; schimbător, inconstant. – Pref. ne- + statornic.

DOOM

!nestatórnic (nes-ta-/ne-sta-) adj. m., pl. nestatórnici; f. nestatórnică, pl. nestatórnice

nestatornicele
NESTATÓRNIC, -Ă, nestatornici, -ce, adj. Care nu este statornic; schimbător, inconstant. – Pref. ne- + statornic.

DOOM

!nestatórnic (nes-ta-/ne-sta-) adj. m., pl. nestatórnici; f. nestatórnică, pl. nestatórnice

nestatornicelor
NESTATÓRNIC, -Ă, nestatornici, -ce, adj. Care nu este statornic; schimbător, inconstant. – Pref. ne- + statornic.

DOOM

!nestatórnic (nes-ta-/ne-sta-) adj. m., pl. nestatórnici; f. nestatórnică, pl. nestatórnice

nestatornici
NESTATÓRNIC, -Ă, nestatornici, -ce, adj. Care nu este statornic; schimbător, inconstant. – Pref. ne- + statornic.

DOOM

!nestatórnic (nes-ta-/ne-sta-) adj. m., pl. nestatórnici; f. nestatórnică, pl. nestatórnice

nestatornicie
NESTATORNICÍE s. f. Lipsă de statornicie; inconstanță. – Pref. ne- + statornicie.

DOOM

!nestatornicíe (nes-ta-/ne-sta-) s. f., art. nestatornicía, g.-d. nestatornicíi, art. nestatornicíei

nestatornicii
NESTATÓRNIC, -Ă, nestatornici, -ce, adj. Care nu este statornic; schimbător, inconstant. – Pref. ne- + statornic.

DOOM

!nestatórnic (nes-ta-/ne-sta-) adj. m., pl. nestatórnici; f. nestatórnică, pl. nestatórnice

nestatornicilor
NESTATÓRNIC, -Ă, nestatornici, -ce, adj. Care nu este statornic; schimbător, inconstant. – Pref. ne- + statornic.

DOOM

!nestatórnic (nes-ta-/ne-sta-) adj. m., pl. nestatórnici; f. nestatórnică, pl. nestatórnice

nestatornicul
NESTATÓRNIC, -Ă, nestatornici, -ce, adj. Care nu este statornic; schimbător, inconstant. – Pref. ne- + statornic.

DOOM

!nestatórnic (nes-ta-/ne-sta-) adj. m., pl. nestatórnici; f. nestatórnică, pl. nestatórnice

nestatornicului
NESTATÓRNIC, -Ă, nestatornici, -ce, adj. Care nu este statornic; schimbător, inconstant. – Pref. ne- + statornic.

DOOM

!nestatórnic (nes-ta-/ne-sta-) adj. m., pl. nestatórnici; f. nestatórnică, pl. nestatórnice

nestemata
NESTEMÁTĂ, nestemate, adj. (În sintagma) Piatră nestemată (și substantivat, f.) = mineral rar, cu aspect atrăgător și duritate mare, folosit mai ales pentru podoabe; piatră prețioasă, piatră scumpă. ♦ P. ext. (Rar) De piatră scumpă. [Var.: nestimátă adj..] – Cf. lat. aestimatus.

DOOM

!nestemátă (nes-te-/ne-ste-) adj. f., s. f., pl. nestemáte

nestemate
NESTEMÁTĂ, nestemate, adj. (În sintagma) Piatră nestemată (și substantivat, f.) = mineral rar, cu aspect atrăgător și duritate mare, folosit mai ales pentru podoabe; piatră prețioasă, piatră scumpă. ♦ P. ext. (Rar) De piatră scumpă. [Var.: nestimátă adj..] – Cf. lat. aestimatus.

DOOM

!nestemátă (nes-te-/ne-ste-) adj. f., s. f., pl. nestemáte

nestematei
NESTEMÁTĂ, nestemate, adj. (În sintagma) Piatră nestemată (și substantivat, f.) = mineral rar, cu aspect atrăgător și duritate mare, folosit mai ales pentru podoabe; piatră prețioasă, piatră scumpă. ♦ P. ext. (Rar) De piatră scumpă. [Var.: nestimátă adj..] – Cf. lat. aestimatus.

DOOM

!nestemátă (nes-te-/ne-ste-) adj. f., s. f., pl. nestemáte

nestematele
NESTEMÁTĂ, nestemate, adj. (În sintagma) Piatră nestemată (și substantivat, f.) = mineral rar, cu aspect atrăgător și duritate mare, folosit mai ales pentru podoabe; piatră prețioasă, piatră scumpă. ♦ P. ext. (Rar) De piatră scumpă. [Var.: nestimátă adj..] – Cf. lat. aestimatus.

DOOM

!nestemátă (nes-te-/ne-ste-) adj. f., s. f., pl. nestemáte

nestematelor
NESTEMÁTĂ, nestemate, adj. (În sintagma) Piatră nestemată (și substantivat, f.) = mineral rar, cu aspect atrăgător și duritate mare, folosit mai ales pentru podoabe; piatră prețioasă, piatră scumpă. ♦ P. ext. (Rar) De piatră scumpă. [Var.: nestimátă adj..] – Cf. lat. aestimatus.

DOOM

!nestemátă (nes-te-/ne-ste-) adj. f., s. f., pl. nestemáte

nesterilizat
NESTERILIZÁT, -Ă, nesterilizați, -te, adj. Care nu a fost supus sterilizării. – Pref. ne- + sterilizat.

nesterilizata
NESTERILIZÁT, -Ă, nesterilizați, -te, adj. Care nu a fost supus sterilizării. – Pref. ne- + sterilizat.

nesterilizate
NESTERILIZÁT, -Ă, nesterilizați, -te, adj. Care nu a fost supus sterilizării. – Pref. ne- + sterilizat.

nesterilizatei
NESTERILIZÁT, -Ă, nesterilizați, -te, adj. Care nu a fost supus sterilizării. – Pref. ne- + sterilizat.

nesterilizatele
NESTERILIZÁT, -Ă, nesterilizați, -te, adj. Care nu a fost supus sterilizării. – Pref. ne- + sterilizat.

nesterilizatelor
NESTERILIZÁT, -Ă, nesterilizați, -te, adj. Care nu a fost supus sterilizării. – Pref. ne- + sterilizat.

nesterilizatul
NESTERILIZÁT, -Ă, nesterilizați, -te, adj. Care nu a fost supus sterilizării. – Pref. ne- + sterilizat.

nesterilizatului
NESTERILIZÁT, -Ă, nesterilizați, -te, adj. Care nu a fost supus sterilizării. – Pref. ne- + sterilizat.

nesterilizați
NESTERILIZÁT, -Ă, nesterilizați, -te, adj. Care nu a fost supus sterilizării. – Pref. ne- + sterilizat.

nesterilizații
NESTERILIZÁT, -Ă, nesterilizați, -te, adj. Care nu a fost supus sterilizării. – Pref. ne- + sterilizat.

nesterilizaților
NESTERILIZÁT, -Ă, nesterilizați, -te, adj. Care nu a fost supus sterilizării. – Pref. ne- + sterilizat.

nestimat
NESTIMÁT, -Ă, nestimați, -te, adj. (Înv.) Neprețuit (1), inestimabil. – Cf. lat. inaestimabilis, fr. inestimable.

DOOM

!nestimát (nes-ti-/ne-sti-) adj. m., pl. nestimáți; f. nestimátă, pl. nestimáte

nestimata
NESTIMÁT, -Ă, nestimați, -te, adj. (Înv.) Neprețuit (1), inestimabil. – Cf. lat. inaestimabilis, fr. inestimable.

DOOM

!nestimát (nes-ti-/ne-sti-) adj. m., pl. nestimáți; f. nestimátă, pl. nestimáte

nestimate
NESTIMÁT, -Ă, nestimați, -te, adj. (Înv.) Neprețuit (1), inestimabil. – Cf. lat. inaestimabilis, fr. inestimable.

DOOM

!nestimát (nes-ti-/ne-sti-) adj. m., pl. nestimáți; f. nestimátă, pl. nestimáte

nestimatei
NESTIMÁT, -Ă, nestimați, -te, adj. (Înv.) Neprețuit (1), inestimabil. – Cf. lat. inaestimabilis, fr. inestimable.

DOOM

!nestimát (nes-ti-/ne-sti-) adj. m., pl. nestimáți; f. nestimátă, pl. nestimáte

nestimatele
NESTIMÁT, -Ă, nestimați, -te, adj. (Înv.) Neprețuit (1), inestimabil. – Cf. lat. inaestimabilis, fr. inestimable.

DOOM

!nestimát (nes-ti-/ne-sti-) adj. m., pl. nestimáți; f. nestimátă, pl. nestimáte

nestimatelor
NESTIMÁT, -Ă, nestimați, -te, adj. (Înv.) Neprețuit (1), inestimabil. – Cf. lat. inaestimabilis, fr. inestimable.

DOOM

!nestimát (nes-ti-/ne-sti-) adj. m., pl. nestimáți; f. nestimátă, pl. nestimáte

nestimatul
NESTIMÁT, -Ă, nestimați, -te, adj. (Înv.) Neprețuit (1), inestimabil. – Cf. lat. inaestimabilis, fr. inestimable.

DOOM

!nestimát (nes-ti-/ne-sti-) adj. m., pl. nestimáți; f. nestimátă, pl. nestimáte

nestimatului
NESTIMÁT, -Ă, nestimați, -te, adj. (Înv.) Neprețuit (1), inestimabil. – Cf. lat. inaestimabilis, fr. inestimable.

DOOM

!nestimát (nes-ti-/ne-sti-) adj. m., pl. nestimáți; f. nestimátă, pl. nestimáte

nestimată
NESTEMÁTĂ, nestemate, adj. (În sintagma) Piatră nestemată (și substantivat, f.) = mineral rar, cu aspect atrăgător și duritate mare, folosit mai ales pentru podoabe; piatră prețioasă, piatră scumpă. ♦ P. ext. (Rar) De piatră scumpă. [Var.: nestimátă adj..] – Cf. lat. aestimatus.

DOOM

!nestemátă (nes-te-/ne-ste-) adj. f., s. f., pl. nestemáte

nestimați
NESTIMÁT, -Ă, nestimați, -te, adj. (Înv.) Neprețuit (1), inestimabil. – Cf. lat. inaestimabilis, fr. inestimable.

DOOM

!nestimát (nes-ti-/ne-sti-) adj. m., pl. nestimáți; f. nestimátă, pl. nestimáte

nestimații
NESTIMÁT, -Ă, nestimați, -te, adj. (Înv.) Neprețuit (1), inestimabil. – Cf. lat. inaestimabilis, fr. inestimable.

DOOM

!nestimát (nes-ti-/ne-sti-) adj. m., pl. nestimáți; f. nestimátă, pl. nestimáte

nestimaților
NESTIMÁT, -Ă, nestimați, -te, adj. (Înv.) Neprețuit (1), inestimabil. – Cf. lat. inaestimabilis, fr. inestimable.

DOOM

!nestimát (nes-ti-/ne-sti-) adj. m., pl. nestimáți; f. nestimátă, pl. nestimáte

nestingherit
NESTINGHERÍT, -Ă, nestingheriți, -te, adj. Care nu este stingherit; liber să acționeze în bune condiții. – Pref. ne- + stingherit.

DOOM

*nestingherít (nes-tin-/ne-stin-) adj. m., pl. nestingheríți; f. nestingherítă, pl. nestingheríte

nestingherita
NESTINGHERÍT, -Ă, nestingheriți, -te, adj. Care nu este stingherit; liber să acționeze în bune condiții. – Pref. ne- + stingherit.

DOOM

*nestingherít (nes-tin-/ne-stin-) adj. m., pl. nestingheríți; f. nestingherítă, pl. nestingheríte

nestingherite
NESTINGHERÍT, -Ă, nestingheriți, -te, adj. Care nu este stingherit; liber să acționeze în bune condiții. – Pref. ne- + stingherit.

DOOM

*nestingherít (nes-tin-/ne-stin-) adj. m., pl. nestingheríți; f. nestingherítă, pl. nestingheríte

nestingheritei
NESTINGHERÍT, -Ă, nestingheriți, -te, adj. Care nu este stingherit; liber să acționeze în bune condiții. – Pref. ne- + stingherit.

DOOM

*nestingherít (nes-tin-/ne-stin-) adj. m., pl. nestingheríți; f. nestingherítă, pl. nestingheríte

nestingheritele
NESTINGHERÍT, -Ă, nestingheriți, -te, adj. Care nu este stingherit; liber să acționeze în bune condiții. – Pref. ne- + stingherit.

DOOM

*nestingherít (nes-tin-/ne-stin-) adj. m., pl. nestingheríți; f. nestingherítă, pl. nestingheríte

nestingheritelor
NESTINGHERÍT, -Ă, nestingheriți, -te, adj. Care nu este stingherit; liber să acționeze în bune condiții. – Pref. ne- + stingherit.

DOOM

*nestingherít (nes-tin-/ne-stin-) adj. m., pl. nestingheríți; f. nestingherítă, pl. nestingheríte

nestingheritul
NESTINGHERÍT, -Ă, nestingheriți, -te, adj. Care nu este stingherit; liber să acționeze în bune condiții. – Pref. ne- + stingherit.

DOOM

*nestingherít (nes-tin-/ne-stin-) adj. m., pl. nestingheríți; f. nestingherítă, pl. nestingheríte

nestingheritului
NESTINGHERÍT, -Ă, nestingheriți, -te, adj. Care nu este stingherit; liber să acționeze în bune condiții. – Pref. ne- + stingherit.

DOOM

*nestingherít (nes-tin-/ne-stin-) adj. m., pl. nestingheríți; f. nestingherítă, pl. nestingheríte

nestingheriți
NESTINGHERÍT, -Ă, nestingheriți, -te, adj. Care nu este stingherit; liber să acționeze în bune condiții. – Pref. ne- + stingherit.

DOOM

*nestingherít (nes-tin-/ne-stin-) adj. m., pl. nestingheríți; f. nestingherítă, pl. nestingheríte

nestingheriții
NESTINGHERÍT, -Ă, nestingheriți, -te, adj. Care nu este stingherit; liber să acționeze în bune condiții. – Pref. ne- + stingherit.

DOOM

*nestingherít (nes-tin-/ne-stin-) adj. m., pl. nestingheríți; f. nestingherítă, pl. nestingheríte

nestingheriților
NESTINGHERÍT, -Ă, nestingheriți, -te, adj. Care nu este stingherit; liber să acționeze în bune condiții. – Pref. ne- + stingherit.

DOOM

*nestingherít (nes-tin-/ne-stin-) adj. m., pl. nestingheríți; f. nestingherítă, pl. nestingheríte

nestingibil
NESTINGÍBIL, -Ă, nestingibili, -e, adj. (Rar) Care nu poate fi stins, oprit, potolit. – După fr. inextinguible.

DOOM

!nestingíbil (rar) (nes-tin-/ne-stin-) adj. m., pl. nestingíbili; f. nestingíbilă, pl. nestingíbile

nestingibila
NESTINGÍBIL, -Ă, nestingibili, -e, adj. (Rar) Care nu poate fi stins, oprit, potolit. – După fr. inextinguible.

DOOM

!nestingíbil (rar) (nes-tin-/ne-stin-) adj. m., pl. nestingíbili; f. nestingíbilă, pl. nestingíbile

nestingibile
NESTINGÍBIL, -Ă, nestingibili, -e, adj. (Rar) Care nu poate fi stins, oprit, potolit. – După fr. inextinguible.

DOOM

!nestingíbil (rar) (nes-tin-/ne-stin-) adj. m., pl. nestingíbili; f. nestingíbilă, pl. nestingíbile

nestingibilei
NESTINGÍBIL, -Ă, nestingibili, -e, adj. (Rar) Care nu poate fi stins, oprit, potolit. – După fr. inextinguible.

DOOM

!nestingíbil (rar) (nes-tin-/ne-stin-) adj. m., pl. nestingíbili; f. nestingíbilă, pl. nestingíbile

nestingibilele
NESTINGÍBIL, -Ă, nestingibili, -e, adj. (Rar) Care nu poate fi stins, oprit, potolit. – După fr. inextinguible.

DOOM

!nestingíbil (rar) (nes-tin-/ne-stin-) adj. m., pl. nestingíbili; f. nestingíbilă, pl. nestingíbile

nestingibilelor
NESTINGÍBIL, -Ă, nestingibili, -e, adj. (Rar) Care nu poate fi stins, oprit, potolit. – După fr. inextinguible.

DOOM

!nestingíbil (rar) (nes-tin-/ne-stin-) adj. m., pl. nestingíbili; f. nestingíbilă, pl. nestingíbile

nestingibili
NESTINGÍBIL, -Ă, nestingibili, -e, adj. (Rar) Care nu poate fi stins, oprit, potolit. – După fr. inextinguible.

DOOM

!nestingíbil (rar) (nes-tin-/ne-stin-) adj. m., pl. nestingíbili; f. nestingíbilă, pl. nestingíbile

nestingibilii
NESTINGÍBIL, -Ă, nestingibili, -e, adj. (Rar) Care nu poate fi stins, oprit, potolit. – După fr. inextinguible.

DOOM

!nestingíbil (rar) (nes-tin-/ne-stin-) adj. m., pl. nestingíbili; f. nestingíbilă, pl. nestingíbile

nestingibililor
NESTINGÍBIL, -Ă, nestingibili, -e, adj. (Rar) Care nu poate fi stins, oprit, potolit. – După fr. inextinguible.

DOOM

!nestingíbil (rar) (nes-tin-/ne-stin-) adj. m., pl. nestingíbili; f. nestingíbilă, pl. nestingíbile

nestingibilul
NESTINGÍBIL, -Ă, nestingibili, -e, adj. (Rar) Care nu poate fi stins, oprit, potolit. – După fr. inextinguible.

DOOM

!nestingíbil (rar) (nes-tin-/ne-stin-) adj. m., pl. nestingíbili; f. nestingíbilă, pl. nestingíbile

nestingibilului
NESTINGÍBIL, -Ă, nestingibili, -e, adj. (Rar) Care nu poate fi stins, oprit, potolit. – După fr. inextinguible.

DOOM

!nestingíbil (rar) (nes-tin-/ne-stin-) adj. m., pl. nestingíbili; f. nestingíbilă, pl. nestingíbile

nestins
NESTÍNS, -Ă, nestinși, -se, adj. Care (mai) arde (cu putere), care nu poate fi stins; (despre foc) viu, iute. Var nestins = var în forma în care iese din cuptorul de calcinare a pietrei de var. ♦ Fig. (Despre sentimente, senzații) Care nu încetează sau nu poate fi atenuat, domolit, potolit; care durează etern, veșnic (cu aceeași intensitate). – Pref. ne- + stins.

DOOM

!nestíns (nes-tins/ne-stins) adj. m., pl. nestínși; f. nestínsă, pl. nestínse

nestinsa
NESTÍNS, -Ă, nestinși, -se, adj. Care (mai) arde (cu putere), care nu poate fi stins; (despre foc) viu, iute. Var nestins = var în forma în care iese din cuptorul de calcinare a pietrei de var. ♦ Fig. (Despre sentimente, senzații) Care nu încetează sau nu poate fi atenuat, domolit, potolit; care durează etern, veșnic (cu aceeași intensitate). – Pref. ne- + stins.

DOOM

!nestíns (nes-tins/ne-stins) adj. m., pl. nestínși; f. nestínsă, pl. nestínse

nestinse
NESTÍNS, -Ă, nestinși, -se, adj. Care (mai) arde (cu putere), care nu poate fi stins; (despre foc) viu, iute. Var nestins = var în forma în care iese din cuptorul de calcinare a pietrei de var. ♦ Fig. (Despre sentimente, senzații) Care nu încetează sau nu poate fi atenuat, domolit, potolit; care durează etern, veșnic (cu aceeași intensitate). – Pref. ne- + stins.

DOOM

!nestíns (nes-tins/ne-stins) adj. m., pl. nestínși; f. nestínsă, pl. nestínse

nestinsei
NESTÍNS, -Ă, nestinși, -se, adj. Care (mai) arde (cu putere), care nu poate fi stins; (despre foc) viu, iute. Var nestins = var în forma în care iese din cuptorul de calcinare a pietrei de var. ♦ Fig. (Despre sentimente, senzații) Care nu încetează sau nu poate fi atenuat, domolit, potolit; care durează etern, veșnic (cu aceeași intensitate). – Pref. ne- + stins.

DOOM

!nestíns (nes-tins/ne-stins) adj. m., pl. nestínși; f. nestínsă, pl. nestínse

nestinsele
NESTÍNS, -Ă, nestinși, -se, adj. Care (mai) arde (cu putere), care nu poate fi stins; (despre foc) viu, iute. Var nestins = var în forma în care iese din cuptorul de calcinare a pietrei de var. ♦ Fig. (Despre sentimente, senzații) Care nu încetează sau nu poate fi atenuat, domolit, potolit; care durează etern, veșnic (cu aceeași intensitate). – Pref. ne- + stins.

DOOM

!nestíns (nes-tins/ne-stins) adj. m., pl. nestínși; f. nestínsă, pl. nestínse

nestinselor
NESTÍNS, -Ă, nestinși, -se, adj. Care (mai) arde (cu putere), care nu poate fi stins; (despre foc) viu, iute. Var nestins = var în forma în care iese din cuptorul de calcinare a pietrei de var. ♦ Fig. (Despre sentimente, senzații) Care nu încetează sau nu poate fi atenuat, domolit, potolit; care durează etern, veșnic (cu aceeași intensitate). – Pref. ne- + stins.

DOOM

!nestíns (nes-tins/ne-stins) adj. m., pl. nestínși; f. nestínsă, pl. nestínse

nestinsul
NESTÍNS, -Ă, nestinși, -se, adj. Care (mai) arde (cu putere), care nu poate fi stins; (despre foc) viu, iute. Var nestins = var în forma în care iese din cuptorul de calcinare a pietrei de var. ♦ Fig. (Despre sentimente, senzații) Care nu încetează sau nu poate fi atenuat, domolit, potolit; care durează etern, veșnic (cu aceeași intensitate). – Pref. ne- + stins.

DOOM

!nestíns (nes-tins/ne-stins) adj. m., pl. nestínși; f. nestínsă, pl. nestínse

nestinsului
NESTÍNS, -Ă, nestinși, -se, adj. Care (mai) arde (cu putere), care nu poate fi stins; (despre foc) viu, iute. Var nestins = var în forma în care iese din cuptorul de calcinare a pietrei de var. ♦ Fig. (Despre sentimente, senzații) Care nu încetează sau nu poate fi atenuat, domolit, potolit; care durează etern, veșnic (cu aceeași intensitate). – Pref. ne- + stins.

DOOM

!nestíns (nes-tins/ne-stins) adj. m., pl. nestínși; f. nestínsă, pl. nestínse

nestinși
NESTÍNS, -Ă, nestinși, -se, adj. Care (mai) arde (cu putere), care nu poate fi stins; (despre foc) viu, iute. Var nestins = var în forma în care iese din cuptorul de calcinare a pietrei de var. ♦ Fig. (Despre sentimente, senzații) Care nu încetează sau nu poate fi atenuat, domolit, potolit; care durează etern, veșnic (cu aceeași intensitate). – Pref. ne- + stins.

DOOM

!nestíns (nes-tins/ne-stins) adj. m., pl. nestínși; f. nestínsă, pl. nestínse

nestinșii
NESTÍNS, -Ă, nestinși, -se, adj. Care (mai) arde (cu putere), care nu poate fi stins; (despre foc) viu, iute. Var nestins = var în forma în care iese din cuptorul de calcinare a pietrei de var. ♦ Fig. (Despre sentimente, senzații) Care nu încetează sau nu poate fi atenuat, domolit, potolit; care durează etern, veșnic (cu aceeași intensitate). – Pref. ne- + stins.

DOOM

!nestíns (nes-tins/ne-stins) adj. m., pl. nestínși; f. nestínsă, pl. nestínse

nestinșilor
NESTÍNS, -Ă, nestinși, -se, adj. Care (mai) arde (cu putere), care nu poate fi stins; (despre foc) viu, iute. Var nestins = var în forma în care iese din cuptorul de calcinare a pietrei de var. ♦ Fig. (Despre sentimente, senzații) Care nu încetează sau nu poate fi atenuat, domolit, potolit; care durează etern, veșnic (cu aceeași intensitate). – Pref. ne- + stins.

DOOM

!nestíns (nes-tins/ne-stins) adj. m., pl. nestínși; f. nestínsă, pl. nestínse

nestor
NÉSTOR s.m. (Liv.) Bătrân înțelept, dotat cu prudență și cu experiență. [Cf. Nestor – bătrân înțelept care a asistat la asediul Troiei].

nestori
NÉSTOR s.m. (Liv.) Bătrân înțelept, dotat cu prudență și cu experiență. [Cf. Nestor – bătrân înțelept care a asistat la asediul Troiei].

nestorian
NESTORIÁN s.m. Membru al unei secte religioase care nega natura divină a lui Cristos. [Pron. -ri-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. nestorien, cf. Nestorios – patriarh al Constantinopolului].

nestoriana
NESTORIÁN s.m. Membru al unei secte religioase care nega natura divină a lui Cristos. [Pron. -ri-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. nestorien, cf. Nestorios – patriarh al Constantinopolului].

nestorianism
NESTORIANÍSM s.n. Doctrina nestorienilor. [Pron. -ri-a-. / < fr. nestorianisme].

nestorianismul
NESTORIANÍSM s.n. Doctrina nestorienilor. [Pron. -ri-a-. / < fr. nestorianisme].

nestorianismului
NESTORIANÍSM s.n. Doctrina nestorienilor. [Pron. -ri-a-. / < fr. nestorianisme].

nestorianul
NESTORIÁN s.m. Membru al unei secte religioase care nega natura divină a lui Cristos. [Pron. -ri-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. nestorien, cf. Nestorios – patriarh al Constantinopolului].

nestorianului
NESTORIÁN s.m. Membru al unei secte religioase care nega natura divină a lui Cristos. [Pron. -ri-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. nestorien, cf. Nestorios – patriarh al Constantinopolului].

nestorides
Nestorides, denumire purtată de Antilochus, fiul lui Nestor.

nestoridul
Nestoridul = Nestorides.

nestoriene
NESTORIÁN s.m. Membru al unei secte religioase care nega natura divină a lui Cristos. [Pron. -ri-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. nestorien, cf. Nestorios – patriarh al Constantinopolului].

nestorienei
NESTORIÁN s.m. Membru al unei secte religioase care nega natura divină a lui Cristos. [Pron. -ri-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. nestorien, cf. Nestorios – patriarh al Constantinopolului].

nestorienele
NESTORIÁN s.m. Membru al unei secte religioase care nega natura divină a lui Cristos. [Pron. -ri-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. nestorien, cf. Nestorios – patriarh al Constantinopolului].

nestorienelor
NESTORIÁN s.m. Membru al unei secte religioase care nega natura divină a lui Cristos. [Pron. -ri-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. nestorien, cf. Nestorios – patriarh al Constantinopolului].

nestorieni
NESTORIÁN s.m. Membru al unei secte religioase care nega natura divină a lui Cristos. [Pron. -ri-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. nestorien, cf. Nestorios – patriarh al Constantinopolului].

nestorienii
NESTORIÁN s.m. Membru al unei secte religioase care nega natura divină a lui Cristos. [Pron. -ri-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. nestorien, cf. Nestorios – patriarh al Constantinopolului].

nestorienilor
NESTORIÁN s.m. Membru al unei secte religioase care nega natura divină a lui Cristos. [Pron. -ri-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. nestorien, cf. Nestorios – patriarh al Constantinopolului].

nestorii
NÉSTOR s.m. (Liv.) Bătrân înțelept, dotat cu prudență și cu experiență. [Cf. Nestor – bătrân înțelept care a asistat la asediul Troiei].

nestorilor
NÉSTOR s.m. (Liv.) Bătrân înțelept, dotat cu prudență și cu experiență. [Cf. Nestor – bătrân înțelept care a asistat la asediul Troiei].

nestorul
NÉSTOR s.m. (Liv.) Bătrân înțelept, dotat cu prudență și cu experiență. [Cf. Nestor – bătrân înțelept care a asistat la asediul Troiei].

nestorului
NÉSTOR s.m. (Liv.) Bătrân înțelept, dotat cu prudență și cu experiență. [Cf. Nestor – bătrân înțelept care a asistat la asediul Troiei].

nestoterapia
NESTOTERAPÍE s.f. (Med.) Tratament prin cură de foame. [Gen. -iei. / < fr. néstothérapie, cf. gr. nestis – post, therapeia – tratament].

nestoterapie
NESTOTERAPÍE s.f. (Med.) Tratament prin cură de foame. [Gen. -iei. / < fr. néstothérapie, cf. gr. nestis – post, therapeia – tratament].

nestoterapiei
NESTOTERAPÍE s.f. (Med.) Tratament prin cură de foame. [Gen. -iei. / < fr. néstothérapie, cf. gr. nestis – post, therapeia – tratament].

nestoterapii
NESTOTERAPÍE s.f. (Med.) Tratament prin cură de foame. [Gen. -iei. / < fr. néstothérapie, cf. gr. nestis – post, therapeia – tratament].

nestricat
NESTRICÁT, -Ă, nestricați, -te, adj. (Pop.) întreg, intact; nevătămat. ♦ Neatins de vicii. – Pref. ne- + stricat.

DOOM

!nestricát (nes-tri-/ne-stri-) adj. m., pl. nestricáți; f. nestricátă, pl. nestricáte

nestricata
NESTRICÁT, -Ă, nestricați, -te, adj. (Pop.) întreg, intact; nevătămat. ♦ Neatins de vicii. – Pref. ne- + stricat.

DOOM

!nestricát (nes-tri-/ne-stri-) adj. m., pl. nestricáți; f. nestricátă, pl. nestricáte

nestricate
NESTRICÁT, -Ă, nestricați, -te, adj. (Pop.) întreg, intact; nevătămat. ♦ Neatins de vicii. – Pref. ne- + stricat.

DOOM

!nestricát (nes-tri-/ne-stri-) adj. m., pl. nestricáți; f. nestricátă, pl. nestricáte

nestricatei
NESTRICÁT, -Ă, nestricați, -te, adj. (Pop.) întreg, intact; nevătămat. ♦ Neatins de vicii. – Pref. ne- + stricat.

DOOM

!nestricát (nes-tri-/ne-stri-) adj. m., pl. nestricáți; f. nestricátă, pl. nestricáte

nestricatele
NESTRICÁT, -Ă, nestricați, -te, adj. (Pop.) întreg, intact; nevătămat. ♦ Neatins de vicii. – Pref. ne- + stricat.

DOOM

!nestricát (nes-tri-/ne-stri-) adj. m., pl. nestricáți; f. nestricátă, pl. nestricáte

nestricatelor
NESTRICÁT, -Ă, nestricați, -te, adj. (Pop.) întreg, intact; nevătămat. ♦ Neatins de vicii. – Pref. ne- + stricat.

DOOM

!nestricát (nes-tri-/ne-stri-) adj. m., pl. nestricáți; f. nestricátă, pl. nestricáte

nestricatul
NESTRICÁT, -Ă, nestricați, -te, adj. (Pop.) întreg, intact; nevătămat. ♦ Neatins de vicii. – Pref. ne- + stricat.

DOOM

!nestricát (nes-tri-/ne-stri-) adj. m., pl. nestricáți; f. nestricátă, pl. nestricáte

nestricatului
NESTRICÁT, -Ă, nestricați, -te, adj. (Pop.) întreg, intact; nevătămat. ♦ Neatins de vicii. – Pref. ne- + stricat.

DOOM

!nestricát (nes-tri-/ne-stri-) adj. m., pl. nestricáți; f. nestricátă, pl. nestricáte

nestricați
NESTRICÁT, -Ă, nestricați, -te, adj. (Pop.) întreg, intact; nevătămat. ♦ Neatins de vicii. – Pref. ne- + stricat.

DOOM

!nestricát (nes-tri-/ne-stri-) adj. m., pl. nestricáți; f. nestricátă, pl. nestricáte

nestricații
NESTRICÁT, -Ă, nestricați, -te, adj. (Pop.) întreg, intact; nevătămat. ♦ Neatins de vicii. – Pref. ne- + stricat.

DOOM

!nestricát (nes-tri-/ne-stri-) adj. m., pl. nestricáți; f. nestricátă, pl. nestricáte

nestricaților
NESTRICÁT, -Ă, nestricați, -te, adj. (Pop.) întreg, intact; nevătămat. ♦ Neatins de vicii. – Pref. ne- + stricat.

DOOM

!nestricát (nes-tri-/ne-stri-) adj. m., pl. nestricáți; f. nestricátă, pl. nestricáte

nestructurat
NESTRUCTURÁT, -Ă, nestructurați, -te, adj. Care nu are (încă) o structură bine definită. – Pref. ne- + structurat.

nestructurata
NESTRUCTURÁT, -Ă, nestructurați, -te, adj. Care nu are (încă) o structură bine definită. – Pref. ne- + structurat.

nestructurate
NESTRUCTURÁT, -Ă, nestructurați, -te, adj. Care nu are (încă) o structură bine definită. – Pref. ne- + structurat.

nestructuratei
NESTRUCTURÁT, -Ă, nestructurați, -te, adj. Care nu are (încă) o structură bine definită. – Pref. ne- + structurat.

nestructuratele
NESTRUCTURÁT, -Ă, nestructurați, -te, adj. Care nu are (încă) o structură bine definită. – Pref. ne- + structurat.

nestructuratelor
NESTRUCTURÁT, -Ă, nestructurați, -te, adj. Care nu are (încă) o structură bine definită. – Pref. ne- + structurat.

nestructuratul
NESTRUCTURÁT, -Ă, nestructurați, -te, adj. Care nu are (încă) o structură bine definită. – Pref. ne- + structurat.

nestructuratului
NESTRUCTURÁT, -Ă, nestructurați, -te, adj. Care nu are (încă) o structură bine definită. – Pref. ne- + structurat.

nestructurați
NESTRUCTURÁT, -Ă, nestructurați, -te, adj. Care nu are (încă) o structură bine definită. – Pref. ne- + structurat.

nestructurații
NESTRUCTURÁT, -Ă, nestructurați, -te, adj. Care nu are (încă) o structură bine definită. – Pref. ne- + structurat.

nestructuraților
NESTRUCTURÁT, -Ă, nestructurați, -te, adj. Care nu are (încă) o structură bine definită. – Pref. ne- + structurat.

nestrăbătut
NESTRĂBĂTÚT, -Ă, nestrăbătuți, -te, adj. Care nu este (încă) sau nu poate fi străbătut. – Pref. ne- + străbătut.

DOOM

!nestrăbătút (nes-tră-/ne-stră-) adj. m., pl. nestrăbătúți; f. nestrăbătútă, pl. nestrăbătúte

nestrăbătuta
NESTRĂBĂTÚT, -Ă, nestrăbătuți, -te, adj. Care nu este (încă) sau nu poate fi străbătut. – Pref. ne- + străbătut.

DOOM

!nestrăbătút (nes-tră-/ne-stră-) adj. m., pl. nestrăbătúți; f. nestrăbătútă, pl. nestrăbătúte

nestrăbătute
NESTRĂBĂTÚT, -Ă, nestrăbătuți, -te, adj. Care nu este (încă) sau nu poate fi străbătut. – Pref. ne- + străbătut.

DOOM

!nestrăbătút (nes-tră-/ne-stră-) adj. m., pl. nestrăbătúți; f. nestrăbătútă, pl. nestrăbătúte

nestrăbătutei
NESTRĂBĂTÚT, -Ă, nestrăbătuți, -te, adj. Care nu este (încă) sau nu poate fi străbătut. – Pref. ne- + străbătut.

DOOM

!nestrăbătút (nes-tră-/ne-stră-) adj. m., pl. nestrăbătúți; f. nestrăbătútă, pl. nestrăbătúte

nestrăbătutele
NESTRĂBĂTÚT, -Ă, nestrăbătuți, -te, adj. Care nu este (încă) sau nu poate fi străbătut. – Pref. ne- + străbătut.

DOOM

!nestrăbătút (nes-tră-/ne-stră-) adj. m., pl. nestrăbătúți; f. nestrăbătútă, pl. nestrăbătúte

nestrăbătutelor
NESTRĂBĂTÚT, -Ă, nestrăbătuți, -te, adj. Care nu este (încă) sau nu poate fi străbătut. – Pref. ne- + străbătut.

DOOM

!nestrăbătút (nes-tră-/ne-stră-) adj. m., pl. nestrăbătúți; f. nestrăbătútă, pl. nestrăbătúte

nestrăbătutul
NESTRĂBĂTÚT, -Ă, nestrăbătuți, -te, adj. Care nu este (încă) sau nu poate fi străbătut. – Pref. ne- + străbătut.

DOOM

!nestrăbătút (nes-tră-/ne-stră-) adj. m., pl. nestrăbătúți; f. nestrăbătútă, pl. nestrăbătúte

nestrăbătutului
NESTRĂBĂTÚT, -Ă, nestrăbătuți, -te, adj. Care nu este (încă) sau nu poate fi străbătut. – Pref. ne- + străbătut.

DOOM

!nestrăbătút (nes-tră-/ne-stră-) adj. m., pl. nestrăbătúți; f. nestrăbătútă, pl. nestrăbătúte

nestrăbătuți
NESTRĂBĂTÚT, -Ă, nestrăbătuți, -te, adj. Care nu este (încă) sau nu poate fi străbătut. – Pref. ne- + străbătut.

DOOM

!nestrăbătút (nes-tră-/ne-stră-) adj. m., pl. nestrăbătúți; f. nestrăbătútă, pl. nestrăbătúte

nestrăbătuții
NESTRĂBĂTÚT, -Ă, nestrăbătuți, -te, adj. Care nu este (încă) sau nu poate fi străbătut. – Pref. ne- + străbătut.

DOOM

!nestrăbătút (nes-tră-/ne-stră-) adj. m., pl. nestrăbătúți; f. nestrăbătútă, pl. nestrăbătúte

nestrăbătuților
NESTRĂBĂTÚT, -Ă, nestrăbătuți, -te, adj. Care nu este (încă) sau nu poate fi străbătut. – Pref. ne- + străbătut.

DOOM

!nestrăbătút (nes-tră-/ne-stră-) adj. m., pl. nestrăbătúți; f. nestrăbătútă, pl. nestrăbătúte

nestrămutat
NESTRĂMUTÁT, -Ă, nestrămutați, -te, adj. 1. Care nu se mută sau nu poate fi mutat din loc, care rămâne nemișcat, fix, stabil; p. ext. trainic, durabil. 2. Fig. (Despre oameni și acțiunile1 lor, despre întâmplări etc.) Care nu poate fi clintit, schimbat; statornic, ferm, hotărât. – Pref. ne- + strămutat.

DOOM

!nestrămutát (nes-tră-/ne-stră-) adj. m., pl. nestrămutáți; f. nestrămutátă, pl. nestrămutáte

nestrămutata
NESTRĂMUTÁT, -Ă, nestrămutați, -te, adj. 1. Care nu se mută sau nu poate fi mutat din loc, care rămâne nemișcat, fix, stabil; p. ext. trainic, durabil. 2. Fig. (Despre oameni și acțiunile1 lor, despre întâmplări etc.) Care nu poate fi clintit, schimbat; statornic, ferm, hotărât. – Pref. ne- + strămutat.

DOOM

!nestrămutát (nes-tră-/ne-stră-) adj. m., pl. nestrămutáți; f. nestrămutátă, pl. nestrămutáte

nestrămutate
NESTRĂMUTÁT, -Ă, nestrămutați, -te, adj. 1. Care nu se mută sau nu poate fi mutat din loc, care rămâne nemișcat, fix, stabil; p. ext. trainic, durabil. 2. Fig. (Despre oameni și acțiunile1 lor, despre întâmplări etc.) Care nu poate fi clintit, schimbat; statornic, ferm, hotărât. – Pref. ne- + strămutat.

DOOM

!nestrămutát (nes-tră-/ne-stră-) adj. m., pl. nestrămutáți; f. nestrămutátă, pl. nestrămutáte

nestrămutatei
NESTRĂMUTÁT, -Ă, nestrămutați, -te, adj. 1. Care nu se mută sau nu poate fi mutat din loc, care rămâne nemișcat, fix, stabil; p. ext. trainic, durabil. 2. Fig. (Despre oameni și acțiunile1 lor, despre întâmplări etc.) Care nu poate fi clintit, schimbat; statornic, ferm, hotărât. – Pref. ne- + strămutat.

DOOM

!nestrămutát (nes-tră-/ne-stră-) adj. m., pl. nestrămutáți; f. nestrămutátă, pl. nestrămutáte

nestrămutatele
NESTRĂMUTÁT, -Ă, nestrămutați, -te, adj. 1. Care nu se mută sau nu poate fi mutat din loc, care rămâne nemișcat, fix, stabil; p. ext. trainic, durabil. 2. Fig. (Despre oameni și acțiunile1 lor, despre întâmplări etc.) Care nu poate fi clintit, schimbat; statornic, ferm, hotărât. – Pref. ne- + strămutat.

DOOM

!nestrămutát (nes-tră-/ne-stră-) adj. m., pl. nestrămutáți; f. nestrămutátă, pl. nestrămutáte

nestrămutatelor
NESTRĂMUTÁT, -Ă, nestrămutați, -te, adj. 1. Care nu se mută sau nu poate fi mutat din loc, care rămâne nemișcat, fix, stabil; p. ext. trainic, durabil. 2. Fig. (Despre oameni și acțiunile1 lor, despre întâmplări etc.) Care nu poate fi clintit, schimbat; statornic, ferm, hotărât. – Pref. ne- + strămutat.

DOOM

!nestrămutát (nes-tră-/ne-stră-) adj. m., pl. nestrămutáți; f. nestrămutátă, pl. nestrămutáte

nestrămutatul
NESTRĂMUTÁT, -Ă, nestrămutați, -te, adj. 1. Care nu se mută sau nu poate fi mutat din loc, care rămâne nemișcat, fix, stabil; p. ext. trainic, durabil. 2. Fig. (Despre oameni și acțiunile1 lor, despre întâmplări etc.) Care nu poate fi clintit, schimbat; statornic, ferm, hotărât. – Pref. ne- + strămutat.

DOOM

!nestrămutát (nes-tră-/ne-stră-) adj. m., pl. nestrămutáți; f. nestrămutátă, pl. nestrămutáte

nestrămutatului
NESTRĂMUTÁT, -Ă, nestrămutați, -te, adj. 1. Care nu se mută sau nu poate fi mutat din loc, care rămâne nemișcat, fix, stabil; p. ext. trainic, durabil. 2. Fig. (Despre oameni și acțiunile1 lor, despre întâmplări etc.) Care nu poate fi clintit, schimbat; statornic, ferm, hotărât. – Pref. ne- + strămutat.

DOOM

!nestrămutát (nes-tră-/ne-stră-) adj. m., pl. nestrămutáți; f. nestrămutátă, pl. nestrămutáte

nestrămutați
NESTRĂMUTÁT, -Ă, nestrămutați, -te, adj. 1. Care nu se mută sau nu poate fi mutat din loc, care rămâne nemișcat, fix, stabil; p. ext. trainic, durabil. 2. Fig. (Despre oameni și acțiunile1 lor, despre întâmplări etc.) Care nu poate fi clintit, schimbat; statornic, ferm, hotărât. – Pref. ne- + strămutat.

DOOM

!nestrămutát (nes-tră-/ne-stră-) adj. m., pl. nestrămutáți; f. nestrămutátă, pl. nestrămutáte

nestrămutații
NESTRĂMUTÁT, -Ă, nestrămutați, -te, adj. 1. Care nu se mută sau nu poate fi mutat din loc, care rămâne nemișcat, fix, stabil; p. ext. trainic, durabil. 2. Fig. (Despre oameni și acțiunile1 lor, despre întâmplări etc.) Care nu poate fi clintit, schimbat; statornic, ferm, hotărât. – Pref. ne- + strămutat.

DOOM

!nestrămutát (nes-tră-/ne-stră-) adj. m., pl. nestrămutáți; f. nestrămutátă, pl. nestrămutáte

nestrămutaților
NESTRĂMUTÁT, -Ă, nestrămutați, -te, adj. 1. Care nu se mută sau nu poate fi mutat din loc, care rămâne nemișcat, fix, stabil; p. ext. trainic, durabil. 2. Fig. (Despre oameni și acțiunile1 lor, despre întâmplări etc.) Care nu poate fi clintit, schimbat; statornic, ferm, hotărât. – Pref. ne- + strămutat.

DOOM

!nestrămutát (nes-tră-/ne-stră-) adj. m., pl. nestrămutáți; f. nestrămutátă, pl. nestrămutáte

nestâmpăr
NESTÎ́MPĂR s. n. v. neastîmpăr.

nestăpânit
NESTĂPÂNÍT, -Ă, nestăpâniți, -te, adj. Care nu poate fi oprit; care nu se poate stăpâni; nestăvilit, nedomolit, năvalnic. – Pref. ne- + stăpânit.

DOOM

!nestăpânít (nes-tă-/ne-stă-) adj. m., pl. nestăpâníți; f. nestăpânítă, pl. nestăpâníte

nestăpânita
NESTĂPÂNÍT, -Ă, nestăpâniți, -te, adj. Care nu poate fi oprit; care nu se poate stăpâni; nestăvilit, nedomolit, năvalnic. – Pref. ne- + stăpânit.

DOOM

!nestăpânít (nes-tă-/ne-stă-) adj. m., pl. nestăpâníți; f. nestăpânítă, pl. nestăpâníte

nestăpânite
NESTĂPÂNÍT, -Ă, nestăpâniți, -te, adj. Care nu poate fi oprit; care nu se poate stăpâni; nestăvilit, nedomolit, năvalnic. – Pref. ne- + stăpânit.

DOOM

!nestăpânít (nes-tă-/ne-stă-) adj. m., pl. nestăpâníți; f. nestăpânítă, pl. nestăpâníte

nestăpânitei
NESTĂPÂNÍT, -Ă, nestăpâniți, -te, adj. Care nu poate fi oprit; care nu se poate stăpâni; nestăvilit, nedomolit, năvalnic. – Pref. ne- + stăpânit.

DOOM

!nestăpânít (nes-tă-/ne-stă-) adj. m., pl. nestăpâníți; f. nestăpânítă, pl. nestăpâníte

nestăpânitele
NESTĂPÂNÍT, -Ă, nestăpâniți, -te, adj. Care nu poate fi oprit; care nu se poate stăpâni; nestăvilit, nedomolit, năvalnic. – Pref. ne- + stăpânit.

DOOM

!nestăpânít (nes-tă-/ne-stă-) adj. m., pl. nestăpâníți; f. nestăpânítă, pl. nestăpâníte

nestăpânitelor
NESTĂPÂNÍT, -Ă, nestăpâniți, -te, adj. Care nu poate fi oprit; care nu se poate stăpâni; nestăvilit, nedomolit, năvalnic. – Pref. ne- + stăpânit.

DOOM

!nestăpânít (nes-tă-/ne-stă-) adj. m., pl. nestăpâníți; f. nestăpânítă, pl. nestăpâníte

nestăpânitul
NESTĂPÂNÍT, -Ă, nestăpâniți, -te, adj. Care nu poate fi oprit; care nu se poate stăpâni; nestăvilit, nedomolit, năvalnic. – Pref. ne- + stăpânit.

DOOM

!nestăpânít (nes-tă-/ne-stă-) adj. m., pl. nestăpâníți; f. nestăpânítă, pl. nestăpâníte

nestăpânitului
NESTĂPÂNÍT, -Ă, nestăpâniți, -te, adj. Care nu poate fi oprit; care nu se poate stăpâni; nestăvilit, nedomolit, năvalnic. – Pref. ne- + stăpânit.

DOOM

!nestăpânít (nes-tă-/ne-stă-) adj. m., pl. nestăpâníți; f. nestăpânítă, pl. nestăpâníte

nestăpâniți
NESTĂPÂNÍT, -Ă, nestăpâniți, -te, adj. Care nu poate fi oprit; care nu se poate stăpâni; nestăvilit, nedomolit, năvalnic. – Pref. ne- + stăpânit.

DOOM

!nestăpânít (nes-tă-/ne-stă-) adj. m., pl. nestăpâníți; f. nestăpânítă, pl. nestăpâníte

nestăpâniții
NESTĂPÂNÍT, -Ă, nestăpâniți, -te, adj. Care nu poate fi oprit; care nu se poate stăpâni; nestăvilit, nedomolit, năvalnic. – Pref. ne- + stăpânit.

DOOM

!nestăpânít (nes-tă-/ne-stă-) adj. m., pl. nestăpâníți; f. nestăpânítă, pl. nestăpâníte

nestăpâniților
NESTĂPÂNÍT, -Ă, nestăpâniți, -te, adj. Care nu poate fi oprit; care nu se poate stăpâni; nestăvilit, nedomolit, năvalnic. – Pref. ne- + stăpânit.

DOOM

!nestăpânít (nes-tă-/ne-stă-) adj. m., pl. nestăpâníți; f. nestăpânítă, pl. nestăpâníte

nestăpînit
NESTĂPÂNÍT, -Ă, nestăpâniți, -te, adj. Care nu poate fi oprit; care nu se poate stăpâni; nestăvilit, nedomolit, năvalnic. – Pref. ne- + stăpânit.

DOOM

!nestăpânít (nes-tă-/ne-stă-) adj. m., pl. nestăpâníți; f. nestăpânítă, pl. nestăpâníte

nestăpînita
NESTĂPÂNÍT, -Ă, nestăpâniți, -te, adj. Care nu poate fi oprit; care nu se poate stăpâni; nestăvilit, nedomolit, năvalnic. – Pref. ne- + stăpânit.

DOOM

!nestăpânít (nes-tă-/ne-stă-) adj. m., pl. nestăpâníți; f. nestăpânítă, pl. nestăpâníte

nestăpînite
NESTĂPÂNÍT, -Ă, nestăpâniți, -te, adj. Care nu poate fi oprit; care nu se poate stăpâni; nestăvilit, nedomolit, năvalnic. – Pref. ne- + stăpânit.

DOOM

!nestăpânít (nes-tă-/ne-stă-) adj. m., pl. nestăpâníți; f. nestăpânítă, pl. nestăpâníte

nestăpînitei
NESTĂPÂNÍT, -Ă, nestăpâniți, -te, adj. Care nu poate fi oprit; care nu se poate stăpâni; nestăvilit, nedomolit, năvalnic. – Pref. ne- + stăpânit.

DOOM

!nestăpânít (nes-tă-/ne-stă-) adj. m., pl. nestăpâníți; f. nestăpânítă, pl. nestăpâníte

nestăpînitele
NESTĂPÂNÍT, -Ă, nestăpâniți, -te, adj. Care nu poate fi oprit; care nu se poate stăpâni; nestăvilit, nedomolit, năvalnic. – Pref. ne- + stăpânit.

DOOM

!nestăpânít (nes-tă-/ne-stă-) adj. m., pl. nestăpâníți; f. nestăpânítă, pl. nestăpâníte

nestăpînitelor
NESTĂPÂNÍT, -Ă, nestăpâniți, -te, adj. Care nu poate fi oprit; care nu se poate stăpâni; nestăvilit, nedomolit, năvalnic. – Pref. ne- + stăpânit.

DOOM

!nestăpânít (nes-tă-/ne-stă-) adj. m., pl. nestăpâníți; f. nestăpânítă, pl. nestăpâníte

nestăpînitul
NESTĂPÂNÍT, -Ă, nestăpâniți, -te, adj. Care nu poate fi oprit; care nu se poate stăpâni; nestăvilit, nedomolit, năvalnic. – Pref. ne- + stăpânit.

DOOM

!nestăpânít (nes-tă-/ne-stă-) adj. m., pl. nestăpâníți; f. nestăpânítă, pl. nestăpâníte

nestăpînitului
NESTĂPÂNÍT, -Ă, nestăpâniți, -te, adj. Care nu poate fi oprit; care nu se poate stăpâni; nestăvilit, nedomolit, năvalnic. – Pref. ne- + stăpânit.

DOOM

!nestăpânít (nes-tă-/ne-stă-) adj. m., pl. nestăpâníți; f. nestăpânítă, pl. nestăpâníte

nestăpîniți
NESTĂPÂNÍT, -Ă, nestăpâniți, -te, adj. Care nu poate fi oprit; care nu se poate stăpâni; nestăvilit, nedomolit, năvalnic. – Pref. ne- + stăpânit.

DOOM

!nestăpânít (nes-tă-/ne-stă-) adj. m., pl. nestăpâníți; f. nestăpânítă, pl. nestăpâníte

nestăpîniții
NESTĂPÂNÍT, -Ă, nestăpâniți, -te, adj. Care nu poate fi oprit; care nu se poate stăpâni; nestăvilit, nedomolit, năvalnic. – Pref. ne- + stăpânit.

DOOM

!nestăpânít (nes-tă-/ne-stă-) adj. m., pl. nestăpâníți; f. nestăpânítă, pl. nestăpâníte

nestăpîniților
NESTĂPÂNÍT, -Ă, nestăpâniți, -te, adj. Care nu poate fi oprit; care nu se poate stăpâni; nestăvilit, nedomolit, năvalnic. – Pref. ne- + stăpânit.

DOOM

!nestăpânít (nes-tă-/ne-stă-) adj. m., pl. nestăpâníți; f. nestăpânítă, pl. nestăpâníte

nestătător
NESTĂTĂTÓR, -OÁRE, nestătători, -oare, adj. Care nu stă într-un loc, care este în continuă mișcare. Nestătătorul vînt Venit de peste munți, de-aiurea, Tot spune ce din veci a spus. COȘBUC, P. II 90.

nestăvilit
NESTĂVILÍT, -Ă, nestăviliți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi (ușor) stăvilit, oprit; nestăpânit, năvalnic, impetuos; p. ext. irezistibil. – Pref. ne- + stăvilit.

DOOM

!nestăvilít (nes-tă-/ne-stă-) adj. m., pl. nestăvilíți; f. nestăvilítă, pl. nestăvilíte

nestăvilita
NESTĂVILÍT, -Ă, nestăviliți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi (ușor) stăvilit, oprit; nestăpânit, năvalnic, impetuos; p. ext. irezistibil. – Pref. ne- + stăvilit.

DOOM

!nestăvilít (nes-tă-/ne-stă-) adj. m., pl. nestăvilíți; f. nestăvilítă, pl. nestăvilíte

nestăvilite
NESTĂVILÍT, -Ă, nestăviliți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi (ușor) stăvilit, oprit; nestăpânit, năvalnic, impetuos; p. ext. irezistibil. – Pref. ne- + stăvilit.

DOOM

!nestăvilít (nes-tă-/ne-stă-) adj. m., pl. nestăvilíți; f. nestăvilítă, pl. nestăvilíte

nestăvilitei
NESTĂVILÍT, -Ă, nestăviliți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi (ușor) stăvilit, oprit; nestăpânit, năvalnic, impetuos; p. ext. irezistibil. – Pref. ne- + stăvilit.

DOOM

!nestăvilít (nes-tă-/ne-stă-) adj. m., pl. nestăvilíți; f. nestăvilítă, pl. nestăvilíte

nestăvilitele
NESTĂVILÍT, -Ă, nestăviliți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi (ușor) stăvilit, oprit; nestăpânit, năvalnic, impetuos; p. ext. irezistibil. – Pref. ne- + stăvilit.

DOOM

!nestăvilít (nes-tă-/ne-stă-) adj. m., pl. nestăvilíți; f. nestăvilítă, pl. nestăvilíte

nestăvilitelor
NESTĂVILÍT, -Ă, nestăviliți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi (ușor) stăvilit, oprit; nestăpânit, năvalnic, impetuos; p. ext. irezistibil. – Pref. ne- + stăvilit.

DOOM

!nestăvilít (nes-tă-/ne-stă-) adj. m., pl. nestăvilíți; f. nestăvilítă, pl. nestăvilíte

nestăvilitul
NESTĂVILÍT, -Ă, nestăviliți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi (ușor) stăvilit, oprit; nestăpânit, năvalnic, impetuos; p. ext. irezistibil. – Pref. ne- + stăvilit.

DOOM

!nestăvilít (nes-tă-/ne-stă-) adj. m., pl. nestăvilíți; f. nestăvilítă, pl. nestăvilíte

nestăvilitului
NESTĂVILÍT, -Ă, nestăviliți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi (ușor) stăvilit, oprit; nestăpânit, năvalnic, impetuos; p. ext. irezistibil. – Pref. ne- + stăvilit.

DOOM

!nestăvilít (nes-tă-/ne-stă-) adj. m., pl. nestăvilíți; f. nestăvilítă, pl. nestăvilíte

nestăviliți
NESTĂVILÍT, -Ă, nestăviliți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi (ușor) stăvilit, oprit; nestăpânit, năvalnic, impetuos; p. ext. irezistibil. – Pref. ne- + stăvilit.

DOOM

!nestăvilít (nes-tă-/ne-stă-) adj. m., pl. nestăvilíți; f. nestăvilítă, pl. nestăvilíte

nestăviliții
NESTĂVILÍT, -Ă, nestăviliți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi (ușor) stăvilit, oprit; nestăpânit, năvalnic, impetuos; p. ext. irezistibil. – Pref. ne- + stăvilit.

DOOM

!nestăvilít (nes-tă-/ne-stă-) adj. m., pl. nestăvilíți; f. nestăvilítă, pl. nestăvilíte

nestăviliților
NESTĂVILÍT, -Ă, nestăviliți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi (ușor) stăvilit, oprit; nestăpânit, năvalnic, impetuos; p. ext. irezistibil. – Pref. ne- + stăvilit.

DOOM

!nestăvilít (nes-tă-/ne-stă-) adj. m., pl. nestăvilíți; f. nestăvilítă, pl. nestăvilíte

nesucces
NESUCCÉS, nesuccese, s. n. (Rar) Insucces. Iritată de atîta nesucces, Borivoje sări în picioare cu energie și se apropie de preot. GALACTION, O. I 190.

nesuferire
NESUFERÍRE s. f. (Rar) Aversiune; dușmănie. – Pref. ne- + suferire.

DOOM

nesuferíre (rar) s. f., g.-d. art. nesuferírii

nesuferirea
NESUFERÍRE s. f. (Rar) Aversiune; dușmănie. – Pref. ne- + suferire.

DOOM

nesuferíre (rar) s. f., g.-d. art. nesuferírii

nesuferiri
NESUFERÍRE s. f. (Rar) Aversiune; dușmănie. – Pref. ne- + suferire.

DOOM

nesuferíre (rar) s. f., g.-d. art. nesuferírii

nesuferirii
NESUFERÍRE s. f. (Rar) Aversiune; dușmănie. – Pref. ne- + suferire.

DOOM

nesuferíre (rar) s. f., g.-d. art. nesuferírii

nesuferirile
NESUFERÍRE s. f. (Rar) Aversiune; dușmănie. – Pref. ne- + suferire.

DOOM

nesuferíre (rar) s. f., g.-d. art. nesuferírii

nesuferirilor
NESUFERÍRE s. f. (Rar) Aversiune; dușmănie. – Pref. ne- + suferire.

DOOM

nesuferíre (rar) s. f., g.-d. art. nesuferírii

nesuferit
NESUFERÍT, -Ă, nesuferiți, -te, adj. 1. Care este greu de suportat sau care depășește puterile, rezistența cuiva, care nu poate fi suferit; insuportabil; p. ext. cumplit. 2. (Adesea substantivat) Care displace, care repugnă; p. ext. urâcios; detestabil, odios. – Pref. ne- + suferit.

DOOM

nesuferít adj. m., pl. nesuferíți; f. nesuferítă, pl. nesuferíte

nesuferita
NESUFERÍT, -Ă, nesuferiți, -te, adj. 1. Care este greu de suportat sau care depășește puterile, rezistența cuiva, care nu poate fi suferit; insuportabil; p. ext. cumplit. 2. (Adesea substantivat) Care displace, care repugnă; p. ext. urâcios; detestabil, odios. – Pref. ne- + suferit.

DOOM

nesuferít adj. m., pl. nesuferíți; f. nesuferítă, pl. nesuferíte

nesuferite
NESUFERÍT, -Ă, nesuferiți, -te, adj. 1. Care este greu de suportat sau care depășește puterile, rezistența cuiva, care nu poate fi suferit; insuportabil; p. ext. cumplit. 2. (Adesea substantivat) Care displace, care repugnă; p. ext. urâcios; detestabil, odios. – Pref. ne- + suferit.

DOOM

nesuferít adj. m., pl. nesuferíți; f. nesuferítă, pl. nesuferíte

nesuferitei
NESUFERÍT, -Ă, nesuferiți, -te, adj. 1. Care este greu de suportat sau care depășește puterile, rezistența cuiva, care nu poate fi suferit; insuportabil; p. ext. cumplit. 2. (Adesea substantivat) Care displace, care repugnă; p. ext. urâcios; detestabil, odios. – Pref. ne- + suferit.

DOOM

nesuferít adj. m., pl. nesuferíți; f. nesuferítă, pl. nesuferíte

nesuferitele
NESUFERÍT, -Ă, nesuferiți, -te, adj. 1. Care este greu de suportat sau care depășește puterile, rezistența cuiva, care nu poate fi suferit; insuportabil; p. ext. cumplit. 2. (Adesea substantivat) Care displace, care repugnă; p. ext. urâcios; detestabil, odios. – Pref. ne- + suferit.

DOOM

nesuferít adj. m., pl. nesuferíți; f. nesuferítă, pl. nesuferíte

nesuferitelor
NESUFERÍT, -Ă, nesuferiți, -te, adj. 1. Care este greu de suportat sau care depășește puterile, rezistența cuiva, care nu poate fi suferit; insuportabil; p. ext. cumplit. 2. (Adesea substantivat) Care displace, care repugnă; p. ext. urâcios; detestabil, odios. – Pref. ne- + suferit.

DOOM

nesuferít adj. m., pl. nesuferíți; f. nesuferítă, pl. nesuferíte

nesuferitul
NESUFERÍT, -Ă, nesuferiți, -te, adj. 1. Care este greu de suportat sau care depășește puterile, rezistența cuiva, care nu poate fi suferit; insuportabil; p. ext. cumplit. 2. (Adesea substantivat) Care displace, care repugnă; p. ext. urâcios; detestabil, odios. – Pref. ne- + suferit.

DOOM

nesuferít adj. m., pl. nesuferíți; f. nesuferítă, pl. nesuferíte

nesuferitului
NESUFERÍT, -Ă, nesuferiți, -te, adj. 1. Care este greu de suportat sau care depășește puterile, rezistența cuiva, care nu poate fi suferit; insuportabil; p. ext. cumplit. 2. (Adesea substantivat) Care displace, care repugnă; p. ext. urâcios; detestabil, odios. – Pref. ne- + suferit.

DOOM

nesuferít adj. m., pl. nesuferíți; f. nesuferítă, pl. nesuferíte

nesuferiți
NESUFERÍT, -Ă, nesuferiți, -te, adj. 1. Care este greu de suportat sau care depășește puterile, rezistența cuiva, care nu poate fi suferit; insuportabil; p. ext. cumplit. 2. (Adesea substantivat) Care displace, care repugnă; p. ext. urâcios; detestabil, odios. – Pref. ne- + suferit.

DOOM

nesuferít adj. m., pl. nesuferíți; f. nesuferítă, pl. nesuferíte

nesuferiții
NESUFERÍT, -Ă, nesuferiți, -te, adj. 1. Care este greu de suportat sau care depășește puterile, rezistența cuiva, care nu poate fi suferit; insuportabil; p. ext. cumplit. 2. (Adesea substantivat) Care displace, care repugnă; p. ext. urâcios; detestabil, odios. – Pref. ne- + suferit.

DOOM

nesuferít adj. m., pl. nesuferíți; f. nesuferítă, pl. nesuferíte

nesuferiților
NESUFERÍT, -Ă, nesuferiți, -te, adj. 1. Care este greu de suportat sau care depășește puterile, rezistența cuiva, care nu poate fi suferit; insuportabil; p. ext. cumplit. 2. (Adesea substantivat) Care displace, care repugnă; p. ext. urâcios; detestabil, odios. – Pref. ne- + suferit.

DOOM

nesuferít adj. m., pl. nesuferíți; f. nesuferítă, pl. nesuferíte

nesul
NES®, nesuri, s. n. Nescafe. – Din nes[cafe].

DOOM

nes s. n., (porții, sorturi) pl. nésuri

nesului
NES®, nesuri, s. n. Nescafe. – Din nes[cafe].

DOOM

nes s. n., (porții, sorturi) pl. nésuri

nesupravegheat
NESUPRAVEGHEÁT, -Ă, nesupravegheați, -te, adj. Care nu se află sub supraveghere, sub control. – Pref. ne- + supravegheat.

nesupravegheata
NESUPRAVEGHEÁT, -Ă, nesupravegheați, -te, adj. Care nu se află sub supraveghere, sub control. – Pref. ne- + supravegheat.

nesupravegheate
NESUPRAVEGHEÁT, -Ă, nesupravegheați, -te, adj. Care nu se află sub supraveghere, sub control. – Pref. ne- + supravegheat.

nesupravegheatei
NESUPRAVEGHEÁT, -Ă, nesupravegheați, -te, adj. Care nu se află sub supraveghere, sub control. – Pref. ne- + supravegheat.

nesupravegheatele
NESUPRAVEGHEÁT, -Ă, nesupravegheați, -te, adj. Care nu se află sub supraveghere, sub control. – Pref. ne- + supravegheat.

nesupravegheatelor
NESUPRAVEGHEÁT, -Ă, nesupravegheați, -te, adj. Care nu se află sub supraveghere, sub control. – Pref. ne- + supravegheat.

nesupravegheatul
NESUPRAVEGHEÁT, -Ă, nesupravegheați, -te, adj. Care nu se află sub supraveghere, sub control. – Pref. ne- + supravegheat.

nesupravegheatului
NESUPRAVEGHEÁT, -Ă, nesupravegheați, -te, adj. Care nu se află sub supraveghere, sub control. – Pref. ne- + supravegheat.

nesupravegheați
NESUPRAVEGHEÁT, -Ă, nesupravegheați, -te, adj. Care nu se află sub supraveghere, sub control. – Pref. ne- + supravegheat.

nesupravegheații
NESUPRAVEGHEÁT, -Ă, nesupravegheați, -te, adj. Care nu se află sub supraveghere, sub control. – Pref. ne- + supravegheat.

nesupravegheaților
NESUPRAVEGHEÁT, -Ă, nesupravegheați, -te, adj. Care nu se află sub supraveghere, sub control. – Pref. ne- + supravegheat.

nesupunere
NESUPÚNERE, nesupuneri, s. f. Lipsă de supunere; atitudine, faptă etc. care contravine legii, unor dispoziții etc. – Pref. ne- + supunere.

DOOM

nesupúnere s. f., g.-d. art. nesupúnerii; pl. nesupúneri

nesupunerea
NESUPÚNERE, nesupuneri, s. f. Lipsă de supunere; atitudine, faptă etc. care contravine legii, unor dispoziții etc. – Pref. ne- + supunere.

DOOM

nesupúnere s. f., g.-d. art. nesupúnerii; pl. nesupúneri

nesupuneri
NESUPÚNERE, nesupuneri, s. f. Lipsă de supunere; atitudine, faptă etc. care contravine legii, unor dispoziții etc. – Pref. ne- + supunere.

DOOM

nesupúnere s. f., g.-d. art. nesupúnerii; pl. nesupúneri

nesupunerii
NESUPÚNERE, nesupuneri, s. f. Lipsă de supunere; atitudine, faptă etc. care contravine legii, unor dispoziții etc. – Pref. ne- + supunere.

DOOM

nesupúnere s. f., g.-d. art. nesupúnerii; pl. nesupúneri

nesupunerile
NESUPÚNERE, nesupuneri, s. f. Lipsă de supunere; atitudine, faptă etc. care contravine legii, unor dispoziții etc. – Pref. ne- + supunere.

DOOM

nesupúnere s. f., g.-d. art. nesupúnerii; pl. nesupúneri

nesupunerilor
NESUPÚNERE, nesupuneri, s. f. Lipsă de supunere; atitudine, faptă etc. care contravine legii, unor dispoziții etc. – Pref. ne- + supunere.

DOOM

nesupúnere s. f., g.-d. art. nesupúnerii; pl. nesupúneri

nesupus
NESUPÚS, -Ă, nesupuși, -se, adj. Care refuză să se supună, să respecte o lege, o dispoziție; care se răzvrătește. – Pref. ne- + supus.

DOOM

nesupús adj. m., pl. nesupúși; f. nesupúsă, pl. nesupúse

nesupusa
NESUPÚS, -Ă, nesupuși, -se, adj. Care refuză să se supună, să respecte o lege, o dispoziție; care se răzvrătește. – Pref. ne- + supus.

DOOM

nesupús adj. m., pl. nesupúși; f. nesupúsă, pl. nesupúse

nesupuse
NESUPÚS, -Ă, nesupuși, -se, adj. Care refuză să se supună, să respecte o lege, o dispoziție; care se răzvrătește. – Pref. ne- + supus.

DOOM

nesupús adj. m., pl. nesupúși; f. nesupúsă, pl. nesupúse

nesupusei
NESUPÚS, -Ă, nesupuși, -se, adj. Care refuză să se supună, să respecte o lege, o dispoziție; care se răzvrătește. – Pref. ne- + supus.

DOOM

nesupús adj. m., pl. nesupúși; f. nesupúsă, pl. nesupúse

nesupusele
NESUPÚS, -Ă, nesupuși, -se, adj. Care refuză să se supună, să respecte o lege, o dispoziție; care se răzvrătește. – Pref. ne- + supus.

DOOM

nesupús adj. m., pl. nesupúși; f. nesupúsă, pl. nesupúse

nesupuselor
NESUPÚS, -Ă, nesupuși, -se, adj. Care refuză să se supună, să respecte o lege, o dispoziție; care se răzvrătește. – Pref. ne- + supus.

DOOM

nesupús adj. m., pl. nesupúși; f. nesupúsă, pl. nesupúse

nesupusul
NESUPÚS, -Ă, nesupuși, -se, adj. Care refuză să se supună, să respecte o lege, o dispoziție; care se răzvrătește. – Pref. ne- + supus.

DOOM

nesupús adj. m., pl. nesupúși; f. nesupúsă, pl. nesupúse

nesupusului
NESUPÚS, -Ă, nesupuși, -se, adj. Care refuză să se supună, să respecte o lege, o dispoziție; care se răzvrătește. – Pref. ne- + supus.

DOOM

nesupús adj. m., pl. nesupúși; f. nesupúsă, pl. nesupúse

nesupuși
NESUPÚS, -Ă, nesupuși, -se, adj. Care refuză să se supună, să respecte o lege, o dispoziție; care se răzvrătește. – Pref. ne- + supus.

DOOM

nesupús adj. m., pl. nesupúși; f. nesupúsă, pl. nesupúse

nesupușii
NESUPÚS, -Ă, nesupuși, -se, adj. Care refuză să se supună, să respecte o lege, o dispoziție; care se răzvrătește. – Pref. ne- + supus.

DOOM

nesupús adj. m., pl. nesupúși; f. nesupúsă, pl. nesupúse

nesupușilor
NESUPÚS, -Ă, nesupuși, -se, adj. Care refuză să se supună, să respecte o lege, o dispoziție; care se răzvrătește. – Pref. ne- + supus.

DOOM

nesupús adj. m., pl. nesupúși; f. nesupúsă, pl. nesupúse

nesuri
NES®, nesuri, s. n. Nescafe. – Din nes[cafe].

DOOM

nes s. n., (porții, sorturi) pl. nésuri

nesurile
NES®, nesuri, s. n. Nescafe. – Din nes[cafe].

DOOM

nes s. n., (porții, sorturi) pl. nésuri

nesurilor
NES®, nesuri, s. n. Nescafe. – Din nes[cafe].

DOOM

nes s. n., (porții, sorturi) pl. nésuri

nesus
Nes(us) = Nessus.

nesăbuința
NESĂBUÍNȚĂ, nesăbuințe, s. f. Nesăbuire. – Nesăbuit + suf. -ință.

DOOM

nesăbuínță s. f., g.-d. art. nesăbuínței; pl. nesăbuínțe

nesăbuințe
NESĂBUÍNȚĂ, nesăbuințe, s. f. Nesăbuire. – Nesăbuit + suf. -ință.

DOOM

nesăbuínță s. f., g.-d. art. nesăbuínței; pl. nesăbuínțe

nesăbuinței
NESĂBUÍNȚĂ, nesăbuințe, s. f. Nesăbuire. – Nesăbuit + suf. -ință.

DOOM

nesăbuínță s. f., g.-d. art. nesăbuínței; pl. nesăbuínțe

nesăbuințele
NESĂBUÍNȚĂ, nesăbuințe, s. f. Nesăbuire. – Nesăbuit + suf. -ință.

DOOM

nesăbuínță s. f., g.-d. art. nesăbuínței; pl. nesăbuínțe

nesăbuințelor
NESĂBUÍNȚĂ, nesăbuințe, s. f. Nesăbuire. – Nesăbuit + suf. -ință.

DOOM

nesăbuínță s. f., g.-d. art. nesăbuínței; pl. nesăbuínțe

nesăbuire
NESĂBUÍRE s. f. (Rar) Lipsă de judecată, de chibzuință într-o împrejurare dată, nesocotință, nechibzuință, nesăbuință; (concr.) faptă nesocotită, nechibzuită. – Din nesăbuit.

DOOM

nesăbuíre (rar) s. f., g.-d. art. nesăbuírii

nesăbuirea
NESĂBUÍRE s. f. (Rar) Lipsă de judecată, de chibzuință într-o împrejurare dată, nesocotință, nechibzuință, nesăbuință; (concr.) faptă nesocotită, nechibzuită. – Din nesăbuit.

DOOM

nesăbuíre (rar) s. f., g.-d. art. nesăbuírii

nesăbuiri
NESĂBUÍRE s. f. (Rar) Lipsă de judecată, de chibzuință într-o împrejurare dată, nesocotință, nechibzuință, nesăbuință; (concr.) faptă nesocotită, nechibzuită. – Din nesăbuit.

DOOM

nesăbuíre (rar) s. f., g.-d. art. nesăbuírii

nesăbuirii
NESĂBUÍRE s. f. (Rar) Lipsă de judecată, de chibzuință într-o împrejurare dată, nesocotință, nechibzuință, nesăbuință; (concr.) faptă nesocotită, nechibzuită. – Din nesăbuit.

DOOM

nesăbuíre (rar) s. f., g.-d. art. nesăbuírii

nesăbuirile
NESĂBUÍRE s. f. (Rar) Lipsă de judecată, de chibzuință într-o împrejurare dată, nesocotință, nechibzuință, nesăbuință; (concr.) faptă nesocotită, nechibzuită. – Din nesăbuit.

DOOM

nesăbuíre (rar) s. f., g.-d. art. nesăbuírii

nesăbuirilor
NESĂBUÍRE s. f. (Rar) Lipsă de judecată, de chibzuință într-o împrejurare dată, nesocotință, nechibzuință, nesăbuință; (concr.) faptă nesocotită, nechibzuită. – Din nesăbuit.

DOOM

nesăbuíre (rar) s. f., g.-d. art. nesăbuírii

nesăbuit
NESĂBUÍT, -Ă, nesăbuiți, -te, adj. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de chibzuință în acțiuni; nechibzuit, nesocotit. ♦ (Despre acțiunile, faptele etc. oamenilor) Care dovedește, exprimă, trădează nesăbuință; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; cu totul exagerat, deplasat. – Cf. magh. szabadni.

DOOM

nesăbuít adj. m., pl. nesăbuíți; f. nesăbuítă, pl. nesăbuíte

nesăbuita
NESĂBUÍT, -Ă, nesăbuiți, -te, adj. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de chibzuință în acțiuni; nechibzuit, nesocotit. ♦ (Despre acțiunile, faptele etc. oamenilor) Care dovedește, exprimă, trădează nesăbuință; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; cu totul exagerat, deplasat. – Cf. magh. szabadni.

DOOM

nesăbuít adj. m., pl. nesăbuíți; f. nesăbuítă, pl. nesăbuíte

nesăbuite
NESĂBUÍT, -Ă, nesăbuiți, -te, adj. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de chibzuință în acțiuni; nechibzuit, nesocotit. ♦ (Despre acțiunile, faptele etc. oamenilor) Care dovedește, exprimă, trădează nesăbuință; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; cu totul exagerat, deplasat. – Cf. magh. szabadni.

DOOM

nesăbuít adj. m., pl. nesăbuíți; f. nesăbuítă, pl. nesăbuíte

nesăbuitei
NESĂBUÍT, -Ă, nesăbuiți, -te, adj. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de chibzuință în acțiuni; nechibzuit, nesocotit. ♦ (Despre acțiunile, faptele etc. oamenilor) Care dovedește, exprimă, trădează nesăbuință; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; cu totul exagerat, deplasat. – Cf. magh. szabadni.

DOOM

nesăbuít adj. m., pl. nesăbuíți; f. nesăbuítă, pl. nesăbuíte

nesăbuitele
NESĂBUÍT, -Ă, nesăbuiți, -te, adj. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de chibzuință în acțiuni; nechibzuit, nesocotit. ♦ (Despre acțiunile, faptele etc. oamenilor) Care dovedește, exprimă, trădează nesăbuință; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; cu totul exagerat, deplasat. – Cf. magh. szabadni.

DOOM

nesăbuít adj. m., pl. nesăbuíți; f. nesăbuítă, pl. nesăbuíte

nesăbuitelor
NESĂBUÍT, -Ă, nesăbuiți, -te, adj. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de chibzuință în acțiuni; nechibzuit, nesocotit. ♦ (Despre acțiunile, faptele etc. oamenilor) Care dovedește, exprimă, trădează nesăbuință; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; cu totul exagerat, deplasat. – Cf. magh. szabadni.

DOOM

nesăbuít adj. m., pl. nesăbuíți; f. nesăbuítă, pl. nesăbuíte

nesăbuitul
NESĂBUÍT, -Ă, nesăbuiți, -te, adj. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de chibzuință în acțiuni; nechibzuit, nesocotit. ♦ (Despre acțiunile, faptele etc. oamenilor) Care dovedește, exprimă, trădează nesăbuință; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; cu totul exagerat, deplasat. – Cf. magh. szabadni.

DOOM

nesăbuít adj. m., pl. nesăbuíți; f. nesăbuítă, pl. nesăbuíte

nesăbuitului
NESĂBUÍT, -Ă, nesăbuiți, -te, adj. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de chibzuință în acțiuni; nechibzuit, nesocotit. ♦ (Despre acțiunile, faptele etc. oamenilor) Care dovedește, exprimă, trădează nesăbuință; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; cu totul exagerat, deplasat. – Cf. magh. szabadni.

DOOM

nesăbuít adj. m., pl. nesăbuíți; f. nesăbuítă, pl. nesăbuíte

nesăbuiți
NESĂBUÍT, -Ă, nesăbuiți, -te, adj. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de chibzuință în acțiuni; nechibzuit, nesocotit. ♦ (Despre acțiunile, faptele etc. oamenilor) Care dovedește, exprimă, trădează nesăbuință; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; cu totul exagerat, deplasat. – Cf. magh. szabadni.

DOOM

nesăbuít adj. m., pl. nesăbuíți; f. nesăbuítă, pl. nesăbuíte

nesăbuiții
NESĂBUÍT, -Ă, nesăbuiți, -te, adj. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de chibzuință în acțiuni; nechibzuit, nesocotit. ♦ (Despre acțiunile, faptele etc. oamenilor) Care dovedește, exprimă, trădează nesăbuință; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; cu totul exagerat, deplasat. – Cf. magh. szabadni.

DOOM

nesăbuít adj. m., pl. nesăbuíți; f. nesăbuítă, pl. nesăbuíte

nesăbuiților
NESĂBUÍT, -Ă, nesăbuiți, -te, adj. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de chibzuință în acțiuni; nechibzuit, nesocotit. ♦ (Despre acțiunile, faptele etc. oamenilor) Care dovedește, exprimă, trădează nesăbuință; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; cu totul exagerat, deplasat. – Cf. magh. szabadni.

DOOM

nesăbuít adj. m., pl. nesăbuíți; f. nesăbuítă, pl. nesăbuíte

nesănătoasa
NESĂNĂTÓS, -OÁSĂ, nesănătoși, -oase, adj. 1. Care dăunează sănătății, vătămător; spec. (despre locuințe, încăperi etc.) insalubru. 2. Care arată, trădează o stare maladivă, anormală. 3. Fig. Care denotă o orientare greșită. – Pref. ne- + sănătos.

DOOM

nesănătós adj. m., pl. nesănătóși; f. nesănătoásă, pl. nesănătoáse

nesănătoase
NESĂNĂTÓS, -OÁSĂ, nesănătoși, -oase, adj. 1. Care dăunează sănătății, vătămător; spec. (despre locuințe, încăperi etc.) insalubru. 2. Care arată, trădează o stare maladivă, anormală. 3. Fig. Care denotă o orientare greșită. – Pref. ne- + sănătos.

DOOM

nesănătós adj. m., pl. nesănătóși; f. nesănătoásă, pl. nesănătoáse

nesănătoasei
NESĂNĂTÓS, -OÁSĂ, nesănătoși, -oase, adj. 1. Care dăunează sănătății, vătămător; spec. (despre locuințe, încăperi etc.) insalubru. 2. Care arată, trădează o stare maladivă, anormală. 3. Fig. Care denotă o orientare greșită. – Pref. ne- + sănătos.

DOOM

nesănătós adj. m., pl. nesănătóși; f. nesănătoásă, pl. nesănătoáse

nesănătoasele
NESĂNĂTÓS, -OÁSĂ, nesănătoși, -oase, adj. 1. Care dăunează sănătății, vătămător; spec. (despre locuințe, încăperi etc.) insalubru. 2. Care arată, trădează o stare maladivă, anormală. 3. Fig. Care denotă o orientare greșită. – Pref. ne- + sănătos.

DOOM

nesănătós adj. m., pl. nesănătóși; f. nesănătoásă, pl. nesănătoáse

nesănătoaselor
NESĂNĂTÓS, -OÁSĂ, nesănătoși, -oase, adj. 1. Care dăunează sănătății, vătămător; spec. (despre locuințe, încăperi etc.) insalubru. 2. Care arată, trădează o stare maladivă, anormală. 3. Fig. Care denotă o orientare greșită. – Pref. ne- + sănătos.

DOOM

nesănătós adj. m., pl. nesănătóși; f. nesănătoásă, pl. nesănătoáse

nesănătos
NESĂNĂTÓS, -OÁSĂ, nesănătoși, -oase, adj. 1. Care dăunează sănătății, vătămător; spec. (despre locuințe, încăperi etc.) insalubru. 2. Care arată, trădează o stare maladivă, anormală. 3. Fig. Care denotă o orientare greșită. – Pref. ne- + sănătos.

DOOM

nesănătós adj. m., pl. nesănătóși; f. nesănătoásă, pl. nesănătoáse

nesănătosul
NESĂNĂTÓS, -OÁSĂ, nesănătoși, -oase, adj. 1. Care dăunează sănătății, vătămător; spec. (despre locuințe, încăperi etc.) insalubru. 2. Care arată, trădează o stare maladivă, anormală. 3. Fig. Care denotă o orientare greșită. – Pref. ne- + sănătos.

DOOM

nesănătós adj. m., pl. nesănătóși; f. nesănătoásă, pl. nesănătoáse

nesănătosului
NESĂNĂTÓS, -OÁSĂ, nesănătoși, -oase, adj. 1. Care dăunează sănătății, vătămător; spec. (despre locuințe, încăperi etc.) insalubru. 2. Care arată, trădează o stare maladivă, anormală. 3. Fig. Care denotă o orientare greșită. – Pref. ne- + sănătos.

DOOM

nesănătós adj. m., pl. nesănătóși; f. nesănătoásă, pl. nesănătoáse

nesănătoși
NESĂNĂTÓS, -OÁSĂ, nesănătoși, -oase, adj. 1. Care dăunează sănătății, vătămător; spec. (despre locuințe, încăperi etc.) insalubru. 2. Care arată, trădează o stare maladivă, anormală. 3. Fig. Care denotă o orientare greșită. – Pref. ne- + sănătos.

DOOM

nesănătós adj. m., pl. nesănătóși; f. nesănătoásă, pl. nesănătoáse

nesănătoșii
NESĂNĂTÓS, -OÁSĂ, nesănătoși, -oase, adj. 1. Care dăunează sănătății, vătămător; spec. (despre locuințe, încăperi etc.) insalubru. 2. Care arată, trădează o stare maladivă, anormală. 3. Fig. Care denotă o orientare greșită. – Pref. ne- + sănătos.

DOOM

nesănătós adj. m., pl. nesănătóși; f. nesănătoásă, pl. nesănătoáse

nesănătoșilor
NESĂNĂTÓS, -OÁSĂ, nesănătoși, -oase, adj. 1. Care dăunează sănătății, vătămător; spec. (despre locuințe, încăperi etc.) insalubru. 2. Care arată, trădează o stare maladivă, anormală. 3. Fig. Care denotă o orientare greșită. – Pref. ne- + sănătos.

DOOM

nesănătós adj. m., pl. nesănătóși; f. nesănătoásă, pl. nesănătoáse

nesărat
NESĂRÁT, -Ă, nesărați, -te, adj. 1. Care nu conține sare (îndeajuns). 2. Fig. (Despre oameni sau despre manifestări ale lor; spec. despre vorbe, glume) Fără spirit, fără haz, fără farmec, anost, fad, searbăd; p. ext. (despre manifestările oamenilor) fără conținut, fără sens, prostesc. – Pref. ne- + sărat.

DOOM

nesărát adj. m., pl. nesăráți; f. nesărátă, pl. nesăráte

nesărata
NESĂRÁT, -Ă, nesărați, -te, adj. 1. Care nu conține sare (îndeajuns). 2. Fig. (Despre oameni sau despre manifestări ale lor; spec. despre vorbe, glume) Fără spirit, fără haz, fără farmec, anost, fad, searbăd; p. ext. (despre manifestările oamenilor) fără conținut, fără sens, prostesc. – Pref. ne- + sărat.

DOOM

nesărát adj. m., pl. nesăráți; f. nesărátă, pl. nesăráte

nesărate
NESĂRÁT, -Ă, nesărați, -te, adj. 1. Care nu conține sare (îndeajuns). 2. Fig. (Despre oameni sau despre manifestări ale lor; spec. despre vorbe, glume) Fără spirit, fără haz, fără farmec, anost, fad, searbăd; p. ext. (despre manifestările oamenilor) fără conținut, fără sens, prostesc. – Pref. ne- + sărat.

DOOM

nesărát adj. m., pl. nesăráți; f. nesărátă, pl. nesăráte

nesăratei
NESĂRÁT, -Ă, nesărați, -te, adj. 1. Care nu conține sare (îndeajuns). 2. Fig. (Despre oameni sau despre manifestări ale lor; spec. despre vorbe, glume) Fără spirit, fără haz, fără farmec, anost, fad, searbăd; p. ext. (despre manifestările oamenilor) fără conținut, fără sens, prostesc. – Pref. ne- + sărat.

DOOM

nesărát adj. m., pl. nesăráți; f. nesărátă, pl. nesăráte

nesăratele
NESĂRÁT, -Ă, nesărați, -te, adj. 1. Care nu conține sare (îndeajuns). 2. Fig. (Despre oameni sau despre manifestări ale lor; spec. despre vorbe, glume) Fără spirit, fără haz, fără farmec, anost, fad, searbăd; p. ext. (despre manifestările oamenilor) fără conținut, fără sens, prostesc. – Pref. ne- + sărat.

DOOM

nesărát adj. m., pl. nesăráți; f. nesărátă, pl. nesăráte

nesăratelor
NESĂRÁT, -Ă, nesărați, -te, adj. 1. Care nu conține sare (îndeajuns). 2. Fig. (Despre oameni sau despre manifestări ale lor; spec. despre vorbe, glume) Fără spirit, fără haz, fără farmec, anost, fad, searbăd; p. ext. (despre manifestările oamenilor) fără conținut, fără sens, prostesc. – Pref. ne- + sărat.

DOOM

nesărát adj. m., pl. nesăráți; f. nesărátă, pl. nesăráte

nesăratul
NESĂRÁT, -Ă, nesărați, -te, adj. 1. Care nu conține sare (îndeajuns). 2. Fig. (Despre oameni sau despre manifestări ale lor; spec. despre vorbe, glume) Fără spirit, fără haz, fără farmec, anost, fad, searbăd; p. ext. (despre manifestările oamenilor) fără conținut, fără sens, prostesc. – Pref. ne- + sărat.

DOOM

nesărát adj. m., pl. nesăráți; f. nesărátă, pl. nesăráte

nesăratului
NESĂRÁT, -Ă, nesărați, -te, adj. 1. Care nu conține sare (îndeajuns). 2. Fig. (Despre oameni sau despre manifestări ale lor; spec. despre vorbe, glume) Fără spirit, fără haz, fără farmec, anost, fad, searbăd; p. ext. (despre manifestările oamenilor) fără conținut, fără sens, prostesc. – Pref. ne- + sărat.

DOOM

nesărát adj. m., pl. nesăráți; f. nesărátă, pl. nesăráte

nesărați
NESĂRÁT, -Ă, nesărați, -te, adj. 1. Care nu conține sare (îndeajuns). 2. Fig. (Despre oameni sau despre manifestări ale lor; spec. despre vorbe, glume) Fără spirit, fără haz, fără farmec, anost, fad, searbăd; p. ext. (despre manifestările oamenilor) fără conținut, fără sens, prostesc. – Pref. ne- + sărat.

DOOM

nesărát adj. m., pl. nesăráți; f. nesărátă, pl. nesăráte

nesărații
NESĂRÁT, -Ă, nesărați, -te, adj. 1. Care nu conține sare (îndeajuns). 2. Fig. (Despre oameni sau despre manifestări ale lor; spec. despre vorbe, glume) Fără spirit, fără haz, fără farmec, anost, fad, searbăd; p. ext. (despre manifestările oamenilor) fără conținut, fără sens, prostesc. – Pref. ne- + sărat.

DOOM

nesărát adj. m., pl. nesăráți; f. nesărátă, pl. nesăráte

nesăraților
NESĂRÁT, -Ă, nesărați, -te, adj. 1. Care nu conține sare (îndeajuns). 2. Fig. (Despre oameni sau despre manifestări ale lor; spec. despre vorbe, glume) Fără spirit, fără haz, fără farmec, anost, fad, searbăd; p. ext. (despre manifestările oamenilor) fără conținut, fără sens, prostesc. – Pref. ne- + sărat.

DOOM

nesărát adj. m., pl. nesăráți; f. nesărátă, pl. nesăráte

nesărătura
NESĂRĂTÚRĂ, nesărături, s. f. (Rar) Vorbă, glumă, faptă etc. lipsită de spirit, de haz. – Pref. ne- + sărătură.

DOOM

nesărătúră (rar) s. f., g.-d. art. nesărătúrii; pl. nesărătúri

nesărături
NESĂRĂTÚRĂ, nesărături, s. f. (Rar) Vorbă, glumă, faptă etc. lipsită de spirit, de haz. – Pref. ne- + sărătură.

DOOM

nesărătúră (rar) s. f., g.-d. art. nesărătúrii; pl. nesărătúri

nesărăturii
NESĂRĂTÚRĂ, nesărături, s. f. (Rar) Vorbă, glumă, faptă etc. lipsită de spirit, de haz. – Pref. ne- + sărătură.

DOOM

nesărătúră (rar) s. f., g.-d. art. nesărătúrii; pl. nesărătúri

nesărăturile
NESĂRĂTÚRĂ, nesărături, s. f. (Rar) Vorbă, glumă, faptă etc. lipsită de spirit, de haz. – Pref. ne- + sărătură.

DOOM

nesărătúră (rar) s. f., g.-d. art. nesărătúrii; pl. nesărătúri

nesărăturilor
NESĂRĂTÚRĂ, nesărături, s. f. (Rar) Vorbă, glumă, faptă etc. lipsită de spirit, de haz. – Pref. ne- + sărătură.

DOOM

nesărătúră (rar) s. f., g.-d. art. nesărătúrii; pl. nesărătúri

nesătui
NESĂTÚL, -Ă, nesătui, -le, adj. 1. Care nu s-a săturat; care nu se simte sătul niciodată; flămând. 2. Fig. Nesățios (1). – Pref. ne- + sătul.

DOOM

nesătúl adj. m., pl. nesătúi; f. nesătúlă, pl. nesătúle

nesătuii
NESĂTÚL, -Ă, nesătui, -le, adj. 1. Care nu s-a săturat; care nu se simte sătul niciodată; flămând. 2. Fig. Nesățios (1). – Pref. ne- + sătul.

DOOM

nesătúl adj. m., pl. nesătúi; f. nesătúlă, pl. nesătúle

nesătuilor
NESĂTÚL, -Ă, nesătui, -le, adj. 1. Care nu s-a săturat; care nu se simte sătul niciodată; flămând. 2. Fig. Nesățios (1). – Pref. ne- + sătul.

DOOM

nesătúl adj. m., pl. nesătúi; f. nesătúlă, pl. nesătúle

nesătul
NESĂTÚL, -Ă, nesătui, -le, adj. 1. Care nu s-a săturat; care nu se simte sătul niciodată; flămând. 2. Fig. Nesățios (1). – Pref. ne- + sătul.

DOOM

nesătúl adj. m., pl. nesătúi; f. nesătúlă, pl. nesătúle

nesătula
NESĂTÚL, -Ă, nesătui, -le, adj. 1. Care nu s-a săturat; care nu se simte sătul niciodată; flămând. 2. Fig. Nesățios (1). – Pref. ne- + sătul.

DOOM

nesătúl adj. m., pl. nesătúi; f. nesătúlă, pl. nesătúle

nesătule
NESĂTÚL, -Ă, nesătui, -le, adj. 1. Care nu s-a săturat; care nu se simte sătul niciodată; flămând. 2. Fig. Nesățios (1). – Pref. ne- + sătul.

DOOM

nesătúl adj. m., pl. nesătúi; f. nesătúlă, pl. nesătúle

nesătulei
NESĂTÚL, -Ă, nesătui, -le, adj. 1. Care nu s-a săturat; care nu se simte sătul niciodată; flămând. 2. Fig. Nesățios (1). – Pref. ne- + sătul.

DOOM

nesătúl adj. m., pl. nesătúi; f. nesătúlă, pl. nesătúle

nesătulele
NESĂTÚL, -Ă, nesătui, -le, adj. 1. Care nu s-a săturat; care nu se simte sătul niciodată; flămând. 2. Fig. Nesățios (1). – Pref. ne- + sătul.

DOOM

nesătúl adj. m., pl. nesătúi; f. nesătúlă, pl. nesătúle

nesătulelor
NESĂTÚL, -Ă, nesătui, -le, adj. 1. Care nu s-a săturat; care nu se simte sătul niciodată; flămând. 2. Fig. Nesățios (1). – Pref. ne- + sătul.

DOOM

nesătúl adj. m., pl. nesătúi; f. nesătúlă, pl. nesătúle

nesătulul
NESĂTÚL, -Ă, nesătui, -le, adj. 1. Care nu s-a săturat; care nu se simte sătul niciodată; flămând. 2. Fig. Nesățios (1). – Pref. ne- + sătul.

DOOM

nesătúl adj. m., pl. nesătúi; f. nesătúlă, pl. nesătúle

nesătulului
NESĂTÚL, -Ă, nesătui, -le, adj. 1. Care nu s-a săturat; care nu se simte sătul niciodată; flămând. 2. Fig. Nesățios (1). – Pref. ne- + sătul.

DOOM

nesătúl adj. m., pl. nesătúi; f. nesătúlă, pl. nesătúle

nesăturat
NESĂTURÁT, -Ă, nesăturați, -te, adj. Nesătul.

nesăturata
NESĂTURÁT, -Ă, nesăturați, -te, adj. Nesătul.

nesăturate
NESĂTURÁT, -Ă, nesăturați, -te, adj. Nesătul.

nesăturatei
NESĂTURÁT, -Ă, nesăturați, -te, adj. Nesătul.

nesăturatele
NESĂTURÁT, -Ă, nesăturați, -te, adj. Nesătul.

nesăturatelor
NESĂTURÁT, -Ă, nesăturați, -te, adj. Nesătul.

nesăturatul
NESĂTURÁT, -Ă, nesăturați, -te, adj. Nesătul.

nesăturatului
NESĂTURÁT, -Ă, nesăturați, -te, adj. Nesătul.

nesăturați
NESĂTURÁT, -Ă, nesăturați, -te, adj. Nesătul.

nesăturații
NESĂTURÁT, -Ă, nesăturați, -te, adj. Nesătul.

nesăturaților
NESĂTURÁT, -Ă, nesăturați, -te, adj. Nesătul.

nesăvârșit
NESĂVÂRȘÍT, -Ă, nesăvârșiți, -te, adj. (Rar) Neterminat, neisprăvit. – Din ne- + săvârșit.

nesăvârșita
NESĂVÂRȘÍT, -Ă, nesăvârșiți, -te, adj. (Rar) Neterminat, neisprăvit. – Din ne- + săvârșit.

nesăvârșite
NESĂVÂRȘÍT, -Ă, nesăvârșiți, -te, adj. (Rar) Neterminat, neisprăvit. – Din ne- + săvârșit.

nesăvârșitei
NESĂVÂRȘÍT, -Ă, nesăvârșiți, -te, adj. (Rar) Neterminat, neisprăvit. – Din ne- + săvârșit.

nesăvârșitele
NESĂVÂRȘÍT, -Ă, nesăvârșiți, -te, adj. (Rar) Neterminat, neisprăvit. – Din ne- + săvârșit.

nesăvârșitelor
NESĂVÂRȘÍT, -Ă, nesăvârșiți, -te, adj. (Rar) Neterminat, neisprăvit. – Din ne- + săvârșit.

nesăvârșitul
NESĂVÂRȘÍT, -Ă, nesăvârșiți, -te, adj. (Rar) Neterminat, neisprăvit. – Din ne- + săvârșit.

nesăvârșitului
NESĂVÂRȘÍT, -Ă, nesăvârșiți, -te, adj. (Rar) Neterminat, neisprăvit. – Din ne- + săvârșit.

nesăvârșiți
NESĂVÂRȘÍT, -Ă, nesăvârșiți, -te, adj. (Rar) Neterminat, neisprăvit. – Din ne- + săvârșit.

nesăvârșiții
NESĂVÂRȘÍT, -Ă, nesăvârșiți, -te, adj. (Rar) Neterminat, neisprăvit. – Din ne- + săvârșit.

nesăvârșiților
NESĂVÂRȘÍT, -Ă, nesăvârșiți, -te, adj. (Rar) Neterminat, neisprăvit. – Din ne- + săvârșit.

nesăvîrșit
NESĂVÂRȘÍT, -Ă, nesăvârșiți, -te, adj. (Rar) Neterminat, neisprăvit. – Din ne- + săvârșit.

nesăvîrșita
NESĂVÂRȘÍT, -Ă, nesăvârșiți, -te, adj. (Rar) Neterminat, neisprăvit. – Din ne- + săvârșit.

nesăvîrșite
NESĂVÂRȘÍT, -Ă, nesăvârșiți, -te, adj. (Rar) Neterminat, neisprăvit. – Din ne- + săvârșit.

nesăvîrșitei
NESĂVÂRȘÍT, -Ă, nesăvârșiți, -te, adj. (Rar) Neterminat, neisprăvit. – Din ne- + săvârșit.

nesăvîrșitele
NESĂVÂRȘÍT, -Ă, nesăvârșiți, -te, adj. (Rar) Neterminat, neisprăvit. – Din ne- + săvârșit.

nesăvîrșitelor
NESĂVÂRȘÍT, -Ă, nesăvârșiți, -te, adj. (Rar) Neterminat, neisprăvit. – Din ne- + săvârșit.

nesăvîrșitul
NESĂVÂRȘÍT, -Ă, nesăvârșiți, -te, adj. (Rar) Neterminat, neisprăvit. – Din ne- + săvârșit.

nesăvîrșitului
NESĂVÂRȘÍT, -Ă, nesăvârșiți, -te, adj. (Rar) Neterminat, neisprăvit. – Din ne- + săvârșit.

nesăvîrșiți
NESĂVÂRȘÍT, -Ă, nesăvârșiți, -te, adj. (Rar) Neterminat, neisprăvit. – Din ne- + săvârșit.

nesăvîrșiții
NESĂVÂRȘÍT, -Ă, nesăvârșiți, -te, adj. (Rar) Neterminat, neisprăvit. – Din ne- + săvârșit.

nesăvîrșiților
NESĂVÂRȘÍT, -Ă, nesăvârșiți, -te, adj. (Rar) Neterminat, neisprăvit. – Din ne- + săvârșit.

nesățioasa
NESĂȚIÓS, -OÁSĂ, nesățioși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu se mulțumește cu ce are, care caută să obțină, să acapareze tot mai mult; lacom, avid, nesătul (2). 2. Care nu se simte niciodată sătul; care nu are saț la mâncare, la băutură; p. ext. lacom. ♦ (Reg.; despre mâncăruri) Care nu satură. 3. Fig. Care nu poate fi astâmpărat, potolit, stăpânit; p. ext. mistuitor, devorant. ♦ (Adverbial) Cu nesaț, cu plăcere, cu voluptate. [Pr.: -ți-os] – Pref. ne- + sățios.

DOOM

nesățiós (-ți-os) adj. m., pl. nesățióși; f. nesățioásă, pl. nesățioáse

nesățioase
NESĂȚIÓS, -OÁSĂ, nesățioși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu se mulțumește cu ce are, care caută să obțină, să acapareze tot mai mult; lacom, avid, nesătul (2). 2. Care nu se simte niciodată sătul; care nu are saț la mâncare, la băutură; p. ext. lacom. ♦ (Reg.; despre mâncăruri) Care nu satură. 3. Fig. Care nu poate fi astâmpărat, potolit, stăpânit; p. ext. mistuitor, devorant. ♦ (Adverbial) Cu nesaț, cu plăcere, cu voluptate. [Pr.: -ți-os] – Pref. ne- + sățios.

DOOM

nesățiós (-ți-os) adj. m., pl. nesățióși; f. nesățioásă, pl. nesățioáse

nesățioasei
NESĂȚIÓS, -OÁSĂ, nesățioși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu se mulțumește cu ce are, care caută să obțină, să acapareze tot mai mult; lacom, avid, nesătul (2). 2. Care nu se simte niciodată sătul; care nu are saț la mâncare, la băutură; p. ext. lacom. ♦ (Reg.; despre mâncăruri) Care nu satură. 3. Fig. Care nu poate fi astâmpărat, potolit, stăpânit; p. ext. mistuitor, devorant. ♦ (Adverbial) Cu nesaț, cu plăcere, cu voluptate. [Pr.: -ți-os] – Pref. ne- + sățios.

DOOM

nesățiós (-ți-os) adj. m., pl. nesățióși; f. nesățioásă, pl. nesățioáse

nesățioasele
NESĂȚIÓS, -OÁSĂ, nesățioși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu se mulțumește cu ce are, care caută să obțină, să acapareze tot mai mult; lacom, avid, nesătul (2). 2. Care nu se simte niciodată sătul; care nu are saț la mâncare, la băutură; p. ext. lacom. ♦ (Reg.; despre mâncăruri) Care nu satură. 3. Fig. Care nu poate fi astâmpărat, potolit, stăpânit; p. ext. mistuitor, devorant. ♦ (Adverbial) Cu nesaț, cu plăcere, cu voluptate. [Pr.: -ți-os] – Pref. ne- + sățios.

DOOM

nesățiós (-ți-os) adj. m., pl. nesățióși; f. nesățioásă, pl. nesățioáse

nesățioaselor
NESĂȚIÓS, -OÁSĂ, nesățioși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu se mulțumește cu ce are, care caută să obțină, să acapareze tot mai mult; lacom, avid, nesătul (2). 2. Care nu se simte niciodată sătul; care nu are saț la mâncare, la băutură; p. ext. lacom. ♦ (Reg.; despre mâncăruri) Care nu satură. 3. Fig. Care nu poate fi astâmpărat, potolit, stăpânit; p. ext. mistuitor, devorant. ♦ (Adverbial) Cu nesaț, cu plăcere, cu voluptate. [Pr.: -ți-os] – Pref. ne- + sățios.

DOOM

nesățiós (-ți-os) adj. m., pl. nesățióși; f. nesățioásă, pl. nesățioáse

nesățios
NESĂȚIÓS, -OÁSĂ, nesățioși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu se mulțumește cu ce are, care caută să obțină, să acapareze tot mai mult; lacom, avid, nesătul (2). 2. Care nu se simte niciodată sătul; care nu are saț la mâncare, la băutură; p. ext. lacom. ♦ (Reg.; despre mâncăruri) Care nu satură. 3. Fig. Care nu poate fi astâmpărat, potolit, stăpânit; p. ext. mistuitor, devorant. ♦ (Adverbial) Cu nesaț, cu plăcere, cu voluptate. [Pr.: -ți-os] – Pref. ne- + sățios.

DOOM

nesățiós (-ți-os) adj. m., pl. nesățióși; f. nesățioásă, pl. nesățioáse

nesățiosul
NESĂȚIÓS, -OÁSĂ, nesățioși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu se mulțumește cu ce are, care caută să obțină, să acapareze tot mai mult; lacom, avid, nesătul (2). 2. Care nu se simte niciodată sătul; care nu are saț la mâncare, la băutură; p. ext. lacom. ♦ (Reg.; despre mâncăruri) Care nu satură. 3. Fig. Care nu poate fi astâmpărat, potolit, stăpânit; p. ext. mistuitor, devorant. ♦ (Adverbial) Cu nesaț, cu plăcere, cu voluptate. [Pr.: -ți-os] – Pref. ne- + sățios.

DOOM

nesățiós (-ți-os) adj. m., pl. nesățióși; f. nesățioásă, pl. nesățioáse

nesățiosului
NESĂȚIÓS, -OÁSĂ, nesățioși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu se mulțumește cu ce are, care caută să obțină, să acapareze tot mai mult; lacom, avid, nesătul (2). 2. Care nu se simte niciodată sătul; care nu are saț la mâncare, la băutură; p. ext. lacom. ♦ (Reg.; despre mâncăruri) Care nu satură. 3. Fig. Care nu poate fi astâmpărat, potolit, stăpânit; p. ext. mistuitor, devorant. ♦ (Adverbial) Cu nesaț, cu plăcere, cu voluptate. [Pr.: -ți-os] – Pref. ne- + sățios.

DOOM

nesățiós (-ți-os) adj. m., pl. nesățióși; f. nesățioásă, pl. nesățioáse

nesățioși
NESĂȚIÓS, -OÁSĂ, nesățioși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu se mulțumește cu ce are, care caută să obțină, să acapareze tot mai mult; lacom, avid, nesătul (2). 2. Care nu se simte niciodată sătul; care nu are saț la mâncare, la băutură; p. ext. lacom. ♦ (Reg.; despre mâncăruri) Care nu satură. 3. Fig. Care nu poate fi astâmpărat, potolit, stăpânit; p. ext. mistuitor, devorant. ♦ (Adverbial) Cu nesaț, cu plăcere, cu voluptate. [Pr.: -ți-os] – Pref. ne- + sățios.

DOOM

nesățiós (-ți-os) adj. m., pl. nesățióși; f. nesățioásă, pl. nesățioáse

nesățioșii
NESĂȚIÓS, -OÁSĂ, nesățioși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu se mulțumește cu ce are, care caută să obțină, să acapareze tot mai mult; lacom, avid, nesătul (2). 2. Care nu se simte niciodată sătul; care nu are saț la mâncare, la băutură; p. ext. lacom. ♦ (Reg.; despre mâncăruri) Care nu satură. 3. Fig. Care nu poate fi astâmpărat, potolit, stăpânit; p. ext. mistuitor, devorant. ♦ (Adverbial) Cu nesaț, cu plăcere, cu voluptate. [Pr.: -ți-os] – Pref. ne- + sățios.

DOOM

nesățiós (-ți-os) adj. m., pl. nesățióși; f. nesățioásă, pl. nesățioáse

nesățioșilor
NESĂȚIÓS, -OÁSĂ, nesățioși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu se mulțumește cu ce are, care caută să obțină, să acapareze tot mai mult; lacom, avid, nesătul (2). 2. Care nu se simte niciodată sătul; care nu are saț la mâncare, la băutură; p. ext. lacom. ♦ (Reg.; despre mâncăruri) Care nu satură. 3. Fig. Care nu poate fi astâmpărat, potolit, stăpânit; p. ext. mistuitor, devorant. ♦ (Adverbial) Cu nesaț, cu plăcere, cu voluptate. [Pr.: -ți-os] – Pref. ne- + sățios.

DOOM

nesățiós (-ți-os) adj. m., pl. nesățióși; f. nesățioásă, pl. nesățioáse

net
NET, -Ă, neți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Clar, deslușit, precis; hotărât, categoric. 2. (Despre venituri) Din care s-au scăzut cheltuielile, impozitele; curat; (despre greutatea mărfurilor) din care s-a scăzut daraua, ambalajul. – Din fr. net.

DOOM

net adj. m., pl. neți; f. nétă, pl. néte

neta
NET, -Ă, neți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Clar, deslușit, precis; hotărât, categoric. 2. (Despre venituri) Din care s-au scăzut cheltuielile, impozitele; curat; (despre greutatea mărfurilor) din care s-a scăzut daraua, ambalajul. – Din fr. net.

DOOM

net adj. m., pl. neți; f. nétă, pl. néte

netalentat
NETALENTÁT, -Ă, netalentați, -te, adj. Lipsit de talent. – Pref. ne- + talentat.

DOOM

*netalentát adj. m., pl. netalentáți; f. netalentátă, pl. netalentáte

netalentata
NETALENTÁT, -Ă, netalentați, -te, adj. Lipsit de talent. – Pref. ne- + talentat.

DOOM

*netalentát adj. m., pl. netalentáți; f. netalentátă, pl. netalentáte

netalentate
NETALENTÁT, -Ă, netalentați, -te, adj. Lipsit de talent. – Pref. ne- + talentat.

DOOM

*netalentát adj. m., pl. netalentáți; f. netalentátă, pl. netalentáte

netalentatei
NETALENTÁT, -Ă, netalentați, -te, adj. Lipsit de talent. – Pref. ne- + talentat.

DOOM

*netalentát adj. m., pl. netalentáți; f. netalentátă, pl. netalentáte

netalentatele
NETALENTÁT, -Ă, netalentați, -te, adj. Lipsit de talent. – Pref. ne- + talentat.

DOOM

*netalentát adj. m., pl. netalentáți; f. netalentátă, pl. netalentáte

netalentatelor
NETALENTÁT, -Ă, netalentați, -te, adj. Lipsit de talent. – Pref. ne- + talentat.

DOOM

*netalentát adj. m., pl. netalentáți; f. netalentátă, pl. netalentáte

netalentatul
NETALENTÁT, -Ă, netalentați, -te, adj. Lipsit de talent. – Pref. ne- + talentat.

DOOM

*netalentát adj. m., pl. netalentáți; f. netalentátă, pl. netalentáte

netalentatului
NETALENTÁT, -Ă, netalentați, -te, adj. Lipsit de talent. – Pref. ne- + talentat.

DOOM

*netalentát adj. m., pl. netalentáți; f. netalentátă, pl. netalentáte

netalentați
NETALENTÁT, -Ă, netalentați, -te, adj. Lipsit de talent. – Pref. ne- + talentat.

DOOM

*netalentát adj. m., pl. netalentáți; f. netalentátă, pl. netalentáte

netalentații
NETALENTÁT, -Ă, netalentați, -te, adj. Lipsit de talent. – Pref. ne- + talentat.

DOOM

*netalentát adj. m., pl. netalentáți; f. netalentátă, pl. netalentáte

netalentaților
NETALENTÁT, -Ă, netalentați, -te, adj. Lipsit de talent. – Pref. ne- + talentat.

DOOM

*netalentát adj. m., pl. netalentáți; f. netalentátă, pl. netalentáte

netam
NETAM-NESÁM adv. v. nitam-nisam.

netbol
NETBÓL s.n. (La tenis) Minge care atinge fileul. [< engl. net-ball].

netbolul
NETBÓL s.n. (La tenis) Minge care atinge fileul. [< engl. net-ball].

netbolului
NETBÓL s.n. (La tenis) Minge care atinge fileul. [< engl. net-ball].

netboluri
NETBÓL s.n. (La tenis) Minge care atinge fileul. [< engl. net-ball].

netbolurile
NETBÓL s.n. (La tenis) Minge care atinge fileul. [< engl. net-ball].

netbolurilor
NETBÓL s.n. (La tenis) Minge care atinge fileul. [< engl. net-ball].

nete
NET, -Ă, neți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Clar, deslușit, precis; hotărât, categoric. 2. (Despre venituri) Din care s-au scăzut cheltuielile, impozitele; curat; (despre greutatea mărfurilor) din care s-a scăzut daraua, ambalajul. – Din fr. net.

DOOM

net adj. m., pl. neți; f. nétă, pl. néte

neted
NÉTED, -Ă, netezi, -de, adj. 1. Care are suprafața dreaptă, fără asperități; p. ext. lucios, alunecos. ◊ Mușchi neted sau musculatură, fibră (musculară) netedă = mușchi sau musculatură, fibră (musculară) care nu prezintă striații. ♦ (Despre piele; p. ext. despre părți ale corpului) Fără riduri, fără zbârcituri, întins, catifelat, mătăsos. ♦ (Despre păr) Lins, întins. 2. (Despre suprafețe, locuri, terenuri) Care este drept, fără asperități, care este lipsit de denivelări, de accidente; întins, plan, șes. ♦ (Despre drumuri) Fără hopuri sau făgașuri; plat, drept, uniform; lin. ◊ Expr. (Adverbial) A-i veni (sau a-i fi) neted = a-i fi ușor, comod să facă ceva, a-i veni la îndemână. 3. Fig. Clar, precis, limpede, deslușit; p. ext. deschis, fățiș, direct. – Lat. nitidus, -a.

DOOM

néted adj. m., pl. nétezi; f. nétedă, pl. nétede

neteda
NÉTED, -Ă, netezi, -de, adj. 1. Care are suprafața dreaptă, fără asperități; p. ext. lucios, alunecos. ◊ Mușchi neted sau musculatură, fibră (musculară) netedă = mușchi sau musculatură, fibră (musculară) care nu prezintă striații. ♦ (Despre piele; p. ext. despre părți ale corpului) Fără riduri, fără zbârcituri, întins, catifelat, mătăsos. ♦ (Despre păr) Lins, întins. 2. (Despre suprafețe, locuri, terenuri) Care este drept, fără asperități, care este lipsit de denivelări, de accidente; întins, plan, șes. ♦ (Despre drumuri) Fără hopuri sau făgașuri; plat, drept, uniform; lin. ◊ Expr. (Adverbial) A-i veni (sau a-i fi) neted = a-i fi ușor, comod să facă ceva, a-i veni la îndemână. 3. Fig. Clar, precis, limpede, deslușit; p. ext. deschis, fățiș, direct. – Lat. nitidus, -a.

DOOM

néted adj. m., pl. nétezi; f. nétedă, pl. nétede

netede
NÉTED, -Ă, netezi, -de, adj. 1. Care are suprafața dreaptă, fără asperități; p. ext. lucios, alunecos. ◊ Mușchi neted sau musculatură, fibră (musculară) netedă = mușchi sau musculatură, fibră (musculară) care nu prezintă striații. ♦ (Despre piele; p. ext. despre părți ale corpului) Fără riduri, fără zbârcituri, întins, catifelat, mătăsos. ♦ (Despre păr) Lins, întins. 2. (Despre suprafețe, locuri, terenuri) Care este drept, fără asperități, care este lipsit de denivelări, de accidente; întins, plan, șes. ♦ (Despre drumuri) Fără hopuri sau făgașuri; plat, drept, uniform; lin. ◊ Expr. (Adverbial) A-i veni (sau a-i fi) neted = a-i fi ușor, comod să facă ceva, a-i veni la îndemână. 3. Fig. Clar, precis, limpede, deslușit; p. ext. deschis, fățiș, direct. – Lat. nitidus, -a.

DOOM

néted adj. m., pl. nétezi; f. nétedă, pl. nétede

netedei
NÉTED, -Ă, netezi, -de, adj. 1. Care are suprafața dreaptă, fără asperități; p. ext. lucios, alunecos. ◊ Mușchi neted sau musculatură, fibră (musculară) netedă = mușchi sau musculatură, fibră (musculară) care nu prezintă striații. ♦ (Despre piele; p. ext. despre părți ale corpului) Fără riduri, fără zbârcituri, întins, catifelat, mătăsos. ♦ (Despre păr) Lins, întins. 2. (Despre suprafețe, locuri, terenuri) Care este drept, fără asperități, care este lipsit de denivelări, de accidente; întins, plan, șes. ♦ (Despre drumuri) Fără hopuri sau făgașuri; plat, drept, uniform; lin. ◊ Expr. (Adverbial) A-i veni (sau a-i fi) neted = a-i fi ușor, comod să facă ceva, a-i veni la îndemână. 3. Fig. Clar, precis, limpede, deslușit; p. ext. deschis, fățiș, direct. – Lat. nitidus, -a.

DOOM

néted adj. m., pl. nétezi; f. nétedă, pl. nétede

netedele
NÉTED, -Ă, netezi, -de, adj. 1. Care are suprafața dreaptă, fără asperități; p. ext. lucios, alunecos. ◊ Mușchi neted sau musculatură, fibră (musculară) netedă = mușchi sau musculatură, fibră (musculară) care nu prezintă striații. ♦ (Despre piele; p. ext. despre părți ale corpului) Fără riduri, fără zbârcituri, întins, catifelat, mătăsos. ♦ (Despre păr) Lins, întins. 2. (Despre suprafețe, locuri, terenuri) Care este drept, fără asperități, care este lipsit de denivelări, de accidente; întins, plan, șes. ♦ (Despre drumuri) Fără hopuri sau făgașuri; plat, drept, uniform; lin. ◊ Expr. (Adverbial) A-i veni (sau a-i fi) neted = a-i fi ușor, comod să facă ceva, a-i veni la îndemână. 3. Fig. Clar, precis, limpede, deslușit; p. ext. deschis, fățiș, direct. – Lat. nitidus, -a.

DOOM

néted adj. m., pl. nétezi; f. nétedă, pl. nétede

netedelor
NÉTED, -Ă, netezi, -de, adj. 1. Care are suprafața dreaptă, fără asperități; p. ext. lucios, alunecos. ◊ Mușchi neted sau musculatură, fibră (musculară) netedă = mușchi sau musculatură, fibră (musculară) care nu prezintă striații. ♦ (Despre piele; p. ext. despre părți ale corpului) Fără riduri, fără zbârcituri, întins, catifelat, mătăsos. ♦ (Despre păr) Lins, întins. 2. (Despre suprafețe, locuri, terenuri) Care este drept, fără asperități, care este lipsit de denivelări, de accidente; întins, plan, șes. ♦ (Despre drumuri) Fără hopuri sau făgașuri; plat, drept, uniform; lin. ◊ Expr. (Adverbial) A-i veni (sau a-i fi) neted = a-i fi ușor, comod să facă ceva, a-i veni la îndemână. 3. Fig. Clar, precis, limpede, deslușit; p. ext. deschis, fățiș, direct. – Lat. nitidus, -a.

DOOM

néted adj. m., pl. nétezi; f. nétedă, pl. nétede

netedul
NÉTED, -Ă, netezi, -de, adj. 1. Care are suprafața dreaptă, fără asperități; p. ext. lucios, alunecos. ◊ Mușchi neted sau musculatură, fibră (musculară) netedă = mușchi sau musculatură, fibră (musculară) care nu prezintă striații. ♦ (Despre piele; p. ext. despre părți ale corpului) Fără riduri, fără zbârcituri, întins, catifelat, mătăsos. ♦ (Despre păr) Lins, întins. 2. (Despre suprafețe, locuri, terenuri) Care este drept, fără asperități, care este lipsit de denivelări, de accidente; întins, plan, șes. ♦ (Despre drumuri) Fără hopuri sau făgașuri; plat, drept, uniform; lin. ◊ Expr. (Adverbial) A-i veni (sau a-i fi) neted = a-i fi ușor, comod să facă ceva, a-i veni la îndemână. 3. Fig. Clar, precis, limpede, deslușit; p. ext. deschis, fățiș, direct. – Lat. nitidus, -a.

DOOM

néted adj. m., pl. nétezi; f. nétedă, pl. nétede

netedului
NÉTED, -Ă, netezi, -de, adj. 1. Care are suprafața dreaptă, fără asperități; p. ext. lucios, alunecos. ◊ Mușchi neted sau musculatură, fibră (musculară) netedă = mușchi sau musculatură, fibră (musculară) care nu prezintă striații. ♦ (Despre piele; p. ext. despre părți ale corpului) Fără riduri, fără zbârcituri, întins, catifelat, mătăsos. ♦ (Despre păr) Lins, întins. 2. (Despre suprafețe, locuri, terenuri) Care este drept, fără asperități, care este lipsit de denivelări, de accidente; întins, plan, șes. ♦ (Despre drumuri) Fără hopuri sau făgașuri; plat, drept, uniform; lin. ◊ Expr. (Adverbial) A-i veni (sau a-i fi) neted = a-i fi ușor, comod să facă ceva, a-i veni la îndemână. 3. Fig. Clar, precis, limpede, deslușit; p. ext. deschis, fățiș, direct. – Lat. nitidus, -a.

DOOM

néted adj. m., pl. nétezi; f. nétedă, pl. nétede

netei
NET, -Ă, neți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Clar, deslușit, precis; hotărât, categoric. 2. (Despre venituri) Din care s-au scăzut cheltuielile, impozitele; curat; (despre greutatea mărfurilor) din care s-a scăzut daraua, ambalajul. – Din fr. net.

DOOM

net adj. m., pl. neți; f. nétă, pl. néte

netele
NET, -Ă, neți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Clar, deslușit, precis; hotărât, categoric. 2. (Despre venituri) Din care s-au scăzut cheltuielile, impozitele; curat; (despre greutatea mărfurilor) din care s-a scăzut daraua, ambalajul. – Din fr. net.

DOOM

net adj. m., pl. neți; f. nétă, pl. néte

netelor
NET, -Ă, neți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Clar, deslușit, precis; hotărât, categoric. 2. (Despre venituri) Din care s-au scăzut cheltuielile, impozitele; curat; (despre greutatea mărfurilor) din care s-a scăzut daraua, ambalajul. – Din fr. net.

DOOM

net adj. m., pl. neți; f. nétă, pl. néte

netemeinicia
NETEMEINICÍE s. f. Lipsă de temeinicie. ♦ (Jur.) Deficiență a hotărârii unui organ de jurisdicție, care constă în greșita sau incompleta stabilire a faptelor ori în caracterul incomplet ori contradictoriu al motivării. – Pref. ne- + temeinicie.

DOOM

netemeinicíe s. f., art. netemeinicía, g.-d. netemeinicíi, art. netemeinicíei

netemeinicie
NETEMEINICÍE s. f. Lipsă de temeinicie. ♦ (Jur.) Deficiență a hotărârii unui organ de jurisdicție, care constă în greșita sau incompleta stabilire a faptelor ori în caracterul incomplet ori contradictoriu al motivării. – Pref. ne- + temeinicie.

DOOM

netemeinicíe s. f., art. netemeinicía, g.-d. netemeinicíi, art. netemeinicíei

netemeiniciei
NETEMEINICÍE s. f. Lipsă de temeinicie. ♦ (Jur.) Deficiență a hotărârii unui organ de jurisdicție, care constă în greșita sau incompleta stabilire a faptelor ori în caracterul incomplet ori contradictoriu al motivării. – Pref. ne- + temeinicie.

DOOM

netemeinicíe s. f., art. netemeinicía, g.-d. netemeinicíi, art. netemeinicíei

netemeinicii
NETEMEINICÍE s. f. Lipsă de temeinicie. ♦ (Jur.) Deficiență a hotărârii unui organ de jurisdicție, care constă în greșita sau incompleta stabilire a faptelor ori în caracterul incomplet ori contradictoriu al motivării. – Pref. ne- + temeinicie.

DOOM

netemeinicíe s. f., art. netemeinicía, g.-d. netemeinicíi, art. netemeinicíei

netemeiniciile
NETEMEINICÍE s. f. Lipsă de temeinicie. ♦ (Jur.) Deficiență a hotărârii unui organ de jurisdicție, care constă în greșita sau incompleta stabilire a faptelor ori în caracterul incomplet ori contradictoriu al motivării. – Pref. ne- + temeinicie.

DOOM

netemeinicíe s. f., art. netemeinicía, g.-d. netemeinicíi, art. netemeinicíei

netemeiniciilor
NETEMEINICÍE s. f. Lipsă de temeinicie. ♦ (Jur.) Deficiență a hotărârii unui organ de jurisdicție, care constă în greșita sau incompleta stabilire a faptelor ori în caracterul incomplet ori contradictoriu al motivării. – Pref. ne- + temeinicie.

DOOM

netemeinicíe s. f., art. netemeinicía, g.-d. netemeinicíi, art. netemeinicíei

netemperat
NETEMPERÁT, -Ă, netemperați, -te, adj. 1. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de moderație, de cumpătare. 2. (Muz.; despre sisteme de intonație) Care nu este temperat. – Pref. ne- + temperat (după fr. intempere).

netemperata
NETEMPERÁT, -Ă, netemperați, -te, adj. 1. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de moderație, de cumpătare. 2. (Muz.; despre sisteme de intonație) Care nu este temperat. – Pref. ne- + temperat (după fr. intempere).

netemperate
NETEMPERÁT, -Ă, netemperați, -te, adj. 1. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de moderație, de cumpătare. 2. (Muz.; despre sisteme de intonație) Care nu este temperat. – Pref. ne- + temperat (după fr. intempere).

netemperatei
NETEMPERÁT, -Ă, netemperați, -te, adj. 1. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de moderație, de cumpătare. 2. (Muz.; despre sisteme de intonație) Care nu este temperat. – Pref. ne- + temperat (după fr. intempere).

netemperatele
NETEMPERÁT, -Ă, netemperați, -te, adj. 1. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de moderație, de cumpătare. 2. (Muz.; despre sisteme de intonație) Care nu este temperat. – Pref. ne- + temperat (după fr. intempere).

netemperatelor
NETEMPERÁT, -Ă, netemperați, -te, adj. 1. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de moderație, de cumpătare. 2. (Muz.; despre sisteme de intonație) Care nu este temperat. – Pref. ne- + temperat (după fr. intempere).

netemperatul
NETEMPERÁT, -Ă, netemperați, -te, adj. 1. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de moderație, de cumpătare. 2. (Muz.; despre sisteme de intonație) Care nu este temperat. – Pref. ne- + temperat (după fr. intempere).

netemperatului
NETEMPERÁT, -Ă, netemperați, -te, adj. 1. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de moderație, de cumpătare. 2. (Muz.; despre sisteme de intonație) Care nu este temperat. – Pref. ne- + temperat (după fr. intempere).

netemperați
NETEMPERÁT, -Ă, netemperați, -te, adj. 1. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de moderație, de cumpătare. 2. (Muz.; despre sisteme de intonație) Care nu este temperat. – Pref. ne- + temperat (după fr. intempere).

netemperații
NETEMPERÁT, -Ă, netemperați, -te, adj. 1. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de moderație, de cumpătare. 2. (Muz.; despre sisteme de intonație) Care nu este temperat. – Pref. ne- + temperat (după fr. intempere).

netemperaților
NETEMPERÁT, -Ă, netemperați, -te, adj. 1. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de moderație, de cumpătare. 2. (Muz.; despre sisteme de intonație) Care nu este temperat. – Pref. ne- + temperat (după fr. intempere).

neterminat
NETERMINÁT, -Ă, neterminați, -te, adj. Care nu este realizat până la sfârșit; nefinalizat. – Pref. ne- + terminat².

neterminata
NETERMINÁT, -Ă, neterminați, -te, adj. Care nu este realizat până la sfârșit; nefinalizat. – Pref. ne- + terminat².

neterminate
NETERMINÁT, -Ă, neterminați, -te, adj. Care nu este realizat până la sfârșit; nefinalizat. – Pref. ne- + terminat².

neterminatei
NETERMINÁT, -Ă, neterminați, -te, adj. Care nu este realizat până la sfârșit; nefinalizat. – Pref. ne- + terminat².

neterminatele
NETERMINÁT, -Ă, neterminați, -te, adj. Care nu este realizat până la sfârșit; nefinalizat. – Pref. ne- + terminat².

neterminatelor
NETERMINÁT, -Ă, neterminați, -te, adj. Care nu este realizat până la sfârșit; nefinalizat. – Pref. ne- + terminat².

neterminatul
NETERMINÁT, -Ă, neterminați, -te, adj. Care nu este realizat până la sfârșit; nefinalizat. – Pref. ne- + terminat².

neterminatului
NETERMINÁT, -Ă, neterminați, -te, adj. Care nu este realizat până la sfârșit; nefinalizat. – Pref. ne- + terminat².

neterminați
NETERMINÁT, -Ă, neterminați, -te, adj. Care nu este realizat până la sfârșit; nefinalizat. – Pref. ne- + terminat².

neterminații
NETERMINÁT, -Ă, neterminați, -te, adj. Care nu este realizat până la sfârșit; nefinalizat. – Pref. ne- + terminat².

neterminaților
NETERMINÁT, -Ă, neterminați, -te, adj. Care nu este realizat până la sfârșit; nefinalizat. – Pref. ne- + terminat².

netez
NETÉZ s. n. sg. (În expr.) A se da netezului = a se lăsa învins. Curgea sudorile de pe fiul împăratului șiroaie și nu se da netezului nici cît. Lupta ținu... pînă despre cîntători. ISPIRESCU, L. 254.

neteza
NETEZÍ, netezesc, vb. IV. Tranz. 1. A face neted; a nivela. Și grapele spinoase... îngroapă-ncet sămînța și cîmpul netezesc. ALECSANDRI, P. A. 122. ◊ Expr. A(-i) netezi calea = a înlesni, a ușura (cuiva, ceva). ♦ (Rar) A ascuți. Se opri să mai netezească coasa cu grezia. REBREANU, I. 50. 2. (Cu privire la rufe, haine etc.) A călca (ușor) cu fierul de călcat. 3. A aranja, a îndrepta, a potrivi (părul, penele); p. ext. a mîngîia, a alinta, a dezmierda (pe cineva sau ceva). Mîhnit... începe a-și netezi calul pe coamă. CREANGĂ, P. 212. Astfel zise mititica, Dulce netezindu-mi părul. EMINESCU, O. I 54. Netezește-ți penele Ca mîndra sprîncenele ! Netezește-ți codița Ca și mîndra cosița ! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 400. ◊ Refl. Lebăda la umbră pe piept se netezea. ALECSANDRI, P. III 526. ♦ (Glumeț și ironic) A lovi, a bate. Scorniră minciuna că lelea Nastasie ar cam netezi din cînd în cînd pe Ileana... cu cîte-o despicătură de lemn. RETEGANUL, P. I 51. Moșneagul a rămas pleșuv și spetit, de mult ce-l netezise baba pe cap. CREANGĂ, P. 294. – Variantă: (rar) netezá, netez (EMINESCU, O. I 66), vb. I.

netezea
NETEZÍ, netezesc, vb. IV. Tranz. 1. A face neted; a nivela. ◊ Expr. A(-i) netezi cuiva calea = a înlesni, a ușura cuiva ceva. 2. A călca ușor (cu fierul de călcat) rufe, haine etc. 3. A aranja, a îndrepta părul, penele; p. ext. a mângâia, a dezmierda. ◊ (Glumeț) A lovi, a bate. – Din neted.

DOOM

netezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. netezésc, imperf. 3 sg. netezeá; conj. prez. 3 să netezeáscă

netezeai
NETEZÍ, netezesc, vb. IV. Tranz. 1. A face neted; a nivela. ◊ Expr. A(-i) netezi cuiva calea = a înlesni, a ușura cuiva ceva. 2. A călca ușor (cu fierul de călcat) rufe, haine etc. 3. A aranja, a îndrepta părul, penele; p. ext. a mângâia, a dezmierda. ◊ (Glumeț) A lovi, a bate. – Din neted.

DOOM

netezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. netezésc, imperf. 3 sg. netezeá; conj. prez. 3 să netezeáscă

netezeam
NETEZÍ, netezesc, vb. IV. Tranz. 1. A face neted; a nivela. ◊ Expr. A(-i) netezi cuiva calea = a înlesni, a ușura cuiva ceva. 2. A călca ușor (cu fierul de călcat) rufe, haine etc. 3. A aranja, a îndrepta părul, penele; p. ext. a mângâia, a dezmierda. ◊ (Glumeț) A lovi, a bate. – Din neted.

DOOM

netezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. netezésc, imperf. 3 sg. netezeá; conj. prez. 3 să netezeáscă

netezească
NETEZÍ, netezesc, vb. IV. Tranz. 1. A face neted; a nivela. ◊ Expr. A(-i) netezi cuiva calea = a înlesni, a ușura cuiva ceva. 2. A călca ușor (cu fierul de călcat) rufe, haine etc. 3. A aranja, a îndrepta părul, penele; p. ext. a mângâia, a dezmierda. ◊ (Glumeț) A lovi, a bate. – Din neted.

DOOM

netezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. netezésc, imperf. 3 sg. netezeá; conj. prez. 3 să netezeáscă

netezeau
NETEZÍ, netezesc, vb. IV. Tranz. 1. A face neted; a nivela. ◊ Expr. A(-i) netezi cuiva calea = a înlesni, a ușura cuiva ceva. 2. A călca ușor (cu fierul de călcat) rufe, haine etc. 3. A aranja, a îndrepta părul, penele; p. ext. a mângâia, a dezmierda. ◊ (Glumeț) A lovi, a bate. – Din neted.

DOOM

netezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. netezésc, imperf. 3 sg. netezeá; conj. prez. 3 să netezeáscă

netezeați
NETEZÍ, netezesc, vb. IV. Tranz. 1. A face neted; a nivela. ◊ Expr. A(-i) netezi cuiva calea = a înlesni, a ușura cuiva ceva. 2. A călca ușor (cu fierul de călcat) rufe, haine etc. 3. A aranja, a îndrepta părul, penele; p. ext. a mângâia, a dezmierda. ◊ (Glumeț) A lovi, a bate. – Din neted.

DOOM

netezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. netezésc, imperf. 3 sg. netezeá; conj. prez. 3 să netezeáscă

netezel
NETEZÉL, -EÁ, netezei, -ele, adj. (Rar) Diminutiv al lui neted. (Ironic) Săraca mîndruța mea Cît e ea de netezea: Dimineața cînd se scoală Cioarele din cap îi zboară. MARIAN, O. II 38.

netezesc
NETEZÍ, netezesc, vb. IV. Tranz. 1. A face neted; a nivela. ◊ Expr. A(-i) netezi cuiva calea = a înlesni, a ușura cuiva ceva. 2. A călca ușor (cu fierul de călcat) rufe, haine etc. 3. A aranja, a îndrepta părul, penele; p. ext. a mângâia, a dezmierda. ◊ (Glumeț) A lovi, a bate. – Din neted.

DOOM

netezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. netezésc, imperf. 3 sg. netezeá; conj. prez. 3 să netezeáscă

netezește
NETEZÍ, netezesc, vb. IV. Tranz. 1. A face neted; a nivela. ◊ Expr. A(-i) netezi cuiva calea = a înlesni, a ușura cuiva ceva. 2. A călca ușor (cu fierul de călcat) rufe, haine etc. 3. A aranja, a îndrepta părul, penele; p. ext. a mângâia, a dezmierda. ◊ (Glumeț) A lovi, a bate. – Din neted.

DOOM

netezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. netezésc, imperf. 3 sg. netezeá; conj. prez. 3 să netezeáscă

netezești
NETEZÍ, netezesc, vb. IV. Tranz. 1. A face neted; a nivela. ◊ Expr. A(-i) netezi cuiva calea = a înlesni, a ușura cuiva ceva. 2. A călca ușor (cu fierul de călcat) rufe, haine etc. 3. A aranja, a îndrepta părul, penele; p. ext. a mângâia, a dezmierda. ◊ (Glumeț) A lovi, a bate. – Din neted.

DOOM

netezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. netezésc, imperf. 3 sg. netezeá; conj. prez. 3 să netezeáscă

netezi
NÉTED, -Ă, netezi, -de, adj. 1. Care are suprafața dreaptă, fără asperități; p. ext. lucios, alunecos. ◊ Mușchi neted sau musculatură, fibră (musculară) netedă = mușchi sau musculatură, fibră (musculară) care nu prezintă striații. ♦ (Despre piele; p. ext. despre părți ale corpului) Fără riduri, fără zbârcituri, întins, catifelat, mătăsos. ♦ (Despre păr) Lins, întins. 2. (Despre suprafețe, locuri, terenuri) Care este drept, fără asperități, care este lipsit de denivelări, de accidente; întins, plan, șes. ♦ (Despre drumuri) Fără hopuri sau făgașuri; plat, drept, uniform; lin. ◊ Expr. (Adverbial) A-i veni (sau a-i fi) neted = a-i fi ușor, comod să facă ceva, a-i veni la îndemână. 3. Fig. Clar, precis, limpede, deslușit; p. ext. deschis, fățiș, direct. – Lat. nitidus, -a.

DOOM

néted adj. m., pl. nétezi; f. nétedă, pl. nétede

netezi
NETEZÍ, netezesc, vb. IV. Tranz. 1. A face neted; a nivela. ◊ Expr. A(-i) netezi cuiva calea = a înlesni, a ușura cuiva ceva. 2. A călca ușor (cu fierul de călcat) rufe, haine etc. 3. A aranja, a îndrepta părul, penele; p. ext. a mângâia, a dezmierda. ◊ (Glumeț) A lovi, a bate. – Din neted.

DOOM

netezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. netezésc, imperf. 3 sg. netezeá; conj. prez. 3 să netezeáscă

netezii
NÉTED, -Ă, netezi, -de, adj. 1. Care are suprafața dreaptă, fără asperități; p. ext. lucios, alunecos. ◊ Mușchi neted sau musculatură, fibră (musculară) netedă = mușchi sau musculatură, fibră (musculară) care nu prezintă striații. ♦ (Despre piele; p. ext. despre părți ale corpului) Fără riduri, fără zbârcituri, întins, catifelat, mătăsos. ♦ (Despre păr) Lins, întins. 2. (Despre suprafețe, locuri, terenuri) Care este drept, fără asperități, care este lipsit de denivelări, de accidente; întins, plan, șes. ♦ (Despre drumuri) Fără hopuri sau făgașuri; plat, drept, uniform; lin. ◊ Expr. (Adverbial) A-i veni (sau a-i fi) neted = a-i fi ușor, comod să facă ceva, a-i veni la îndemână. 3. Fig. Clar, precis, limpede, deslușit; p. ext. deschis, fățiș, direct. – Lat. nitidus, -a.

DOOM

néted adj. m., pl. nétezi; f. nétedă, pl. nétede

netezii
NETEZÍ, netezesc, vb. IV. Tranz. 1. A face neted; a nivela. ◊ Expr. A(-i) netezi cuiva calea = a înlesni, a ușura cuiva ceva. 2. A călca ușor (cu fierul de călcat) rufe, haine etc. 3. A aranja, a îndrepta părul, penele; p. ext. a mângâia, a dezmierda. ◊ (Glumeț) A lovi, a bate. – Din neted.

DOOM

netezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. netezésc, imperf. 3 sg. netezeá; conj. prez. 3 să netezeáscă

netezilor
NÉTED, -Ă, netezi, -de, adj. 1. Care are suprafața dreaptă, fără asperități; p. ext. lucios, alunecos. ◊ Mușchi neted sau musculatură, fibră (musculară) netedă = mușchi sau musculatură, fibră (musculară) care nu prezintă striații. ♦ (Despre piele; p. ext. despre părți ale corpului) Fără riduri, fără zbârcituri, întins, catifelat, mătăsos. ♦ (Despre păr) Lins, întins. 2. (Despre suprafețe, locuri, terenuri) Care este drept, fără asperități, care este lipsit de denivelări, de accidente; întins, plan, șes. ♦ (Despre drumuri) Fără hopuri sau făgașuri; plat, drept, uniform; lin. ◊ Expr. (Adverbial) A-i veni (sau a-i fi) neted = a-i fi ușor, comod să facă ceva, a-i veni la îndemână. 3. Fig. Clar, precis, limpede, deslușit; p. ext. deschis, fățiș, direct. – Lat. nitidus, -a.

DOOM

néted adj. m., pl. nétezi; f. nétedă, pl. nétede

netezim
NETEZÍ, netezesc, vb. IV. Tranz. 1. A face neted; a nivela. ◊ Expr. A(-i) netezi cuiva calea = a înlesni, a ușura cuiva ceva. 2. A călca ușor (cu fierul de călcat) rufe, haine etc. 3. A aranja, a îndrepta părul, penele; p. ext. a mângâia, a dezmierda. ◊ (Glumeț) A lovi, a bate. – Din neted.

DOOM

netezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. netezésc, imperf. 3 sg. netezeá; conj. prez. 3 să netezeáscă

netezime
NETEZÍME, (2) netezimi, s. f. 1. Însușire a unui obiect de a fi neted (1); însușire a unei suprafețe, a unui loc, teren de a fi neted (2). 2. (Concr.) Suprafață dreaptă, netedă sau lipsită de accidente; neteziș. – Neted + suf. -ime.

DOOM

netezíme s. f., g.-d. art. netezímii; (suprafețe) pl. netezími

netezimea
NETEZÍME, (2) netezimi, s. f. 1. Însușire a unui obiect de a fi neted (1); însușire a unei suprafețe, a unui loc, teren de a fi neted (2). 2. (Concr.) Suprafață dreaptă, netedă sau lipsită de accidente; neteziș. – Neted + suf. -ime.

DOOM

netezíme s. f., g.-d. art. netezímii; (suprafețe) pl. netezími

netezimi
NETEZÍME, (2) netezimi, s. f. 1. Însușire a unui obiect de a fi neted (1); însușire a unei suprafețe, a unui loc, teren de a fi neted (2). 2. (Concr.) Suprafață dreaptă, netedă sau lipsită de accidente; neteziș. – Neted + suf. -ime.

DOOM

netezíme s. f., g.-d. art. netezímii; (suprafețe) pl. netezími

netezimii
NETEZÍME, (2) netezimi, s. f. 1. Însușire a unui obiect de a fi neted (1); însușire a unei suprafețe, a unui loc, teren de a fi neted (2). 2. (Concr.) Suprafață dreaptă, netedă sau lipsită de accidente; neteziș. – Neted + suf. -ime.

DOOM

netezíme s. f., g.-d. art. netezímii; (suprafețe) pl. netezími

netezimile
NETEZÍME, (2) netezimi, s. f. 1. Însușire a unui obiect de a fi neted (1); însușire a unei suprafețe, a unui loc, teren de a fi neted (2). 2. (Concr.) Suprafață dreaptă, netedă sau lipsită de accidente; neteziș. – Neted + suf. -ime.

DOOM

netezíme s. f., g.-d. art. netezímii; (suprafețe) pl. netezími

netezimilor
NETEZÍME, (2) netezimi, s. f. 1. Însușire a unui obiect de a fi neted (1); însușire a unei suprafețe, a unui loc, teren de a fi neted (2). 2. (Concr.) Suprafață dreaptă, netedă sau lipsită de accidente; neteziș. – Neted + suf. -ime.

DOOM

netezíme s. f., g.-d. art. netezímii; (suprafețe) pl. netezími

netezind
NETEZÍ, netezesc, vb. IV. Tranz. 1. A face neted; a nivela. ◊ Expr. A(-i) netezi cuiva calea = a înlesni, a ușura cuiva ceva. 2. A călca ușor (cu fierul de călcat) rufe, haine etc. 3. A aranja, a îndrepta părul, penele; p. ext. a mângâia, a dezmierda. ◊ (Glumeț) A lovi, a bate. – Din neted.

DOOM

netezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. netezésc, imperf. 3 sg. netezeá; conj. prez. 3 să netezeáscă

netezire
NETEZÍ, netezesc, vb. IV. Tranz. 1. A face neted; a nivela. ◊ Expr. A(-i) netezi cuiva calea = a înlesni, a ușura cuiva ceva. 2. A călca ușor (cu fierul de călcat) rufe, haine etc. 3. A aranja, a îndrepta părul, penele; p. ext. a mângâia, a dezmierda. ◊ (Glumeț) A lovi, a bate. – Din neted.

DOOM

netezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. netezésc, imperf. 3 sg. netezeá; conj. prez. 3 să netezeáscă

netezire
NETEZÍRE s. f. Acțiunea de a netezi și rezultatul ei. – V. netezi.

DOOM

netezíre s. f., g.-d. art. netezírii

netezirea
NETEZÍRE s. f. Acțiunea de a netezi și rezultatul ei. – V. netezi.

DOOM

netezíre s. f., g.-d. art. netezírii

neteziri
NETEZÍRE s. f. Acțiunea de a netezi și rezultatul ei. – V. netezi.

DOOM

netezíre s. f., g.-d. art. netezírii

netezirii
NETEZÍRE s. f. Acțiunea de a netezi și rezultatul ei. – V. netezi.

DOOM

netezíre s. f., g.-d. art. netezírii

netezirile
NETEZÍRE s. f. Acțiunea de a netezi și rezultatul ei. – V. netezi.

DOOM

netezíre s. f., g.-d. art. netezírii

netezirilor
NETEZÍRE s. f. Acțiunea de a netezi și rezultatul ei. – V. netezi.

DOOM

netezíre s. f., g.-d. art. netezírii

neteziră
NETEZÍ, netezesc, vb. IV. Tranz. 1. A face neted; a nivela. ◊ Expr. A(-i) netezi cuiva calea = a înlesni, a ușura cuiva ceva. 2. A călca ușor (cu fierul de călcat) rufe, haine etc. 3. A aranja, a îndrepta părul, penele; p. ext. a mângâia, a dezmierda. ◊ (Glumeț) A lovi, a bate. – Din neted.

DOOM

netezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. netezésc, imperf. 3 sg. netezeá; conj. prez. 3 să netezeáscă

netezirăm
NETEZÍ, netezesc, vb. IV. Tranz. 1. A face neted; a nivela. ◊ Expr. A(-i) netezi cuiva calea = a înlesni, a ușura cuiva ceva. 2. A călca ușor (cu fierul de călcat) rufe, haine etc. 3. A aranja, a îndrepta părul, penele; p. ext. a mângâia, a dezmierda. ◊ (Glumeț) A lovi, a bate. – Din neted.

DOOM

netezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. netezésc, imperf. 3 sg. netezeá; conj. prez. 3 să netezeáscă

netezirăți
NETEZÍ, netezesc, vb. IV. Tranz. 1. A face neted; a nivela. ◊ Expr. A(-i) netezi cuiva calea = a înlesni, a ușura cuiva ceva. 2. A călca ușor (cu fierul de călcat) rufe, haine etc. 3. A aranja, a îndrepta părul, penele; p. ext. a mângâia, a dezmierda. ◊ (Glumeț) A lovi, a bate. – Din neted.

DOOM

netezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. netezésc, imperf. 3 sg. netezeá; conj. prez. 3 să netezeáscă

netezise
NETEZÍ, netezesc, vb. IV. Tranz. 1. A face neted; a nivela. ◊ Expr. A(-i) netezi cuiva calea = a înlesni, a ușura cuiva ceva. 2. A călca ușor (cu fierul de călcat) rufe, haine etc. 3. A aranja, a îndrepta părul, penele; p. ext. a mângâia, a dezmierda. ◊ (Glumeț) A lovi, a bate. – Din neted.

DOOM

netezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. netezésc, imperf. 3 sg. netezeá; conj. prez. 3 să netezeáscă

netezisem
NETEZÍ, netezesc, vb. IV. Tranz. 1. A face neted; a nivela. ◊ Expr. A(-i) netezi cuiva calea = a înlesni, a ușura cuiva ceva. 2. A călca ușor (cu fierul de călcat) rufe, haine etc. 3. A aranja, a îndrepta părul, penele; p. ext. a mângâia, a dezmierda. ◊ (Glumeț) A lovi, a bate. – Din neted.

DOOM

netezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. netezésc, imperf. 3 sg. netezeá; conj. prez. 3 să netezeáscă

neteziseră
NETEZÍ, netezesc, vb. IV. Tranz. 1. A face neted; a nivela. ◊ Expr. A(-i) netezi cuiva calea = a înlesni, a ușura cuiva ceva. 2. A călca ușor (cu fierul de călcat) rufe, haine etc. 3. A aranja, a îndrepta părul, penele; p. ext. a mângâia, a dezmierda. ◊ (Glumeț) A lovi, a bate. – Din neted.

DOOM

netezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. netezésc, imperf. 3 sg. netezeá; conj. prez. 3 să netezeáscă

neteziserăm
NETEZÍ, netezesc, vb. IV. Tranz. 1. A face neted; a nivela. ◊ Expr. A(-i) netezi cuiva calea = a înlesni, a ușura cuiva ceva. 2. A călca ușor (cu fierul de călcat) rufe, haine etc. 3. A aranja, a îndrepta părul, penele; p. ext. a mângâia, a dezmierda. ◊ (Glumeț) A lovi, a bate. – Din neted.

DOOM

netezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. netezésc, imperf. 3 sg. netezeá; conj. prez. 3 să netezeáscă

neteziserăți
NETEZÍ, netezesc, vb. IV. Tranz. 1. A face neted; a nivela. ◊ Expr. A(-i) netezi cuiva calea = a înlesni, a ușura cuiva ceva. 2. A călca ușor (cu fierul de călcat) rufe, haine etc. 3. A aranja, a îndrepta părul, penele; p. ext. a mângâia, a dezmierda. ◊ (Glumeț) A lovi, a bate. – Din neted.

DOOM

netezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. netezésc, imperf. 3 sg. netezeá; conj. prez. 3 să netezeáscă

neteziseși
NETEZÍ, netezesc, vb. IV. Tranz. 1. A face neted; a nivela. ◊ Expr. A(-i) netezi cuiva calea = a înlesni, a ușura cuiva ceva. 2. A călca ușor (cu fierul de călcat) rufe, haine etc. 3. A aranja, a îndrepta părul, penele; p. ext. a mângâia, a dezmierda. ◊ (Glumeț) A lovi, a bate. – Din neted.

DOOM

netezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. netezésc, imperf. 3 sg. netezeá; conj. prez. 3 să netezeáscă

neteziseți
NETEZÍ, netezesc, vb. IV. Tranz. 1. A face neted; a nivela. ◊ Expr. A(-i) netezi cuiva calea = a înlesni, a ușura cuiva ceva. 2. A călca ușor (cu fierul de călcat) rufe, haine etc. 3. A aranja, a îndrepta părul, penele; p. ext. a mângâia, a dezmierda. ◊ (Glumeț) A lovi, a bate. – Din neted.

DOOM

netezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. netezésc, imperf. 3 sg. netezeá; conj. prez. 3 să netezeáscă

netezit
NETEZÍ, netezesc, vb. IV. Tranz. 1. A face neted; a nivela. ◊ Expr. A(-i) netezi cuiva calea = a înlesni, a ușura cuiva ceva. 2. A călca ușor (cu fierul de călcat) rufe, haine etc. 3. A aranja, a îndrepta părul, penele; p. ext. a mângâia, a dezmierda. ◊ (Glumeț) A lovi, a bate. – Din neted.

DOOM

netezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. netezésc, imperf. 3 sg. netezeá; conj. prez. 3 să netezeáscă

netezit
NETEZÍT, -Ă, neteziți, -te, adj. 1. Care a fost făcut neted. 2. (Reg.; despre păr, barbă etc.) Potrivit, aranjat, bine pieptănat. – V. netezi.

netezita
NETEZÍT, -Ă, neteziți, -te, adj. 1. Care a fost făcut neted. 2. (Reg.; despre păr, barbă etc.) Potrivit, aranjat, bine pieptănat. – V. netezi.

netezite
NETEZÍT, -Ă, neteziți, -te, adj. 1. Care a fost făcut neted. 2. (Reg.; despre păr, barbă etc.) Potrivit, aranjat, bine pieptănat. – V. netezi.

netezitei
NETEZÍT, -Ă, neteziți, -te, adj. 1. Care a fost făcut neted. 2. (Reg.; despre păr, barbă etc.) Potrivit, aranjat, bine pieptănat. – V. netezi.

netezitele
NETEZÍT, -Ă, neteziți, -te, adj. 1. Care a fost făcut neted. 2. (Reg.; despre păr, barbă etc.) Potrivit, aranjat, bine pieptănat. – V. netezi.

netezitelor
NETEZÍT, -Ă, neteziți, -te, adj. 1. Care a fost făcut neted. 2. (Reg.; despre păr, barbă etc.) Potrivit, aranjat, bine pieptănat. – V. netezi.

netezitoare
NETEZITOÁRE, netezitori, s. f. 1. Mistrie specială de metal, cu paleta îndoită, folosită pentru a netezi tencuiala la muchiile sau la unghiul dintre zidurile unei construcții. 2. Unealtă agricolă formată din mai multe bare paralele, legate între ele cu lanțuri, folosită la nivelarea pământului (după arat). – Netezi + suf. -toare.

DOOM

netezitoáre s. f., g.-d. art. netezitórii; pl. netezitóri

netezitoare
NETEZITÓR, netezitoare, s. n. 1. Unealtă folosită pentru îndreptarea și netezirea muchiilor la formele de turnătorie. 2. Mașină formată din doi cilindri între care se trece un material pentru a fi netezit. – Netezi + suf. -tor.

DOOM

netezitór s. n., pl. netezitoáre

netezitoarea
NETEZITOÁRE, netezitori, s. f. 1. Mistrie specială de metal, cu paleta îndoită, folosită pentru a netezi tencuiala la muchiile sau la unghiul dintre zidurile unei construcții. 2. Unealtă agricolă formată din mai multe bare paralele, legate între ele cu lanțuri, folosită la nivelarea pământului (după arat). – Netezi + suf. -toare.

DOOM

netezitoáre s. f., g.-d. art. netezitórii; pl. netezitóri

netezitoarele
NETEZITÓR, netezitoare, s. n. 1. Unealtă folosită pentru îndreptarea și netezirea muchiilor la formele de turnătorie. 2. Mașină formată din doi cilindri între care se trece un material pentru a fi netezit. – Netezi + suf. -tor.

DOOM

netezitór s. n., pl. netezitoáre

netezitoarelor
NETEZITÓR, netezitoare, s. n. 1. Unealtă folosită pentru îndreptarea și netezirea muchiilor la formele de turnătorie. 2. Mașină formată din doi cilindri între care se trece un material pentru a fi netezit. – Netezi + suf. -tor.

DOOM

netezitór s. n., pl. netezitoáre

netezitor
NETEZITÓR, netezitoare, s. n. 1. Unealtă folosită pentru îndreptarea și netezirea muchiilor la formele de turnătorie. 2. Mașină formată din doi cilindri între care se trece un material pentru a fi netezit. – Netezi + suf. -tor.

DOOM

netezitór s. n., pl. netezitoáre

netezitori
NETEZITOÁRE, netezitori, s. f. 1. Mistrie specială de metal, cu paleta îndoită, folosită pentru a netezi tencuiala la muchiile sau la unghiul dintre zidurile unei construcții. 2. Unealtă agricolă formată din mai multe bare paralele, legate între ele cu lanțuri, folosită la nivelarea pământului (după arat). – Netezi + suf. -toare.

DOOM

netezitoáre s. f., g.-d. art. netezitórii; pl. netezitóri

netezitorii
NETEZITOÁRE, netezitori, s. f. 1. Mistrie specială de metal, cu paleta îndoită, folosită pentru a netezi tencuiala la muchiile sau la unghiul dintre zidurile unei construcții. 2. Unealtă agricolă formată din mai multe bare paralele, legate între ele cu lanțuri, folosită la nivelarea pământului (după arat). – Netezi + suf. -toare.

DOOM

netezitoáre s. f., g.-d. art. netezitórii; pl. netezitóri

netezitorile
NETEZITOÁRE, netezitori, s. f. 1. Mistrie specială de metal, cu paleta îndoită, folosită pentru a netezi tencuiala la muchiile sau la unghiul dintre zidurile unei construcții. 2. Unealtă agricolă formată din mai multe bare paralele, legate între ele cu lanțuri, folosită la nivelarea pământului (după arat). – Netezi + suf. -toare.

DOOM

netezitoáre s. f., g.-d. art. netezitórii; pl. netezitóri

netezitorilor
NETEZITOÁRE, netezitori, s. f. 1. Mistrie specială de metal, cu paleta îndoită, folosită pentru a netezi tencuiala la muchiile sau la unghiul dintre zidurile unei construcții. 2. Unealtă agricolă formată din mai multe bare paralele, legate între ele cu lanțuri, folosită la nivelarea pământului (după arat). – Netezi + suf. -toare.

DOOM

netezitoáre s. f., g.-d. art. netezitórii; pl. netezitóri

netezitorul
NETEZITÓR, netezitoare, s. n. 1. Unealtă folosită pentru îndreptarea și netezirea muchiilor la formele de turnătorie. 2. Mașină formată din doi cilindri între care se trece un material pentru a fi netezit. – Netezi + suf. -tor.

DOOM

netezitór s. n., pl. netezitoáre

netezitorului
NETEZITÓR, netezitoare, s. n. 1. Unealtă folosită pentru îndreptarea și netezirea muchiilor la formele de turnătorie. 2. Mașină formată din doi cilindri între care se trece un material pentru a fi netezit. – Netezi + suf. -tor.

DOOM

netezitór s. n., pl. netezitoáre

netezitul
NETEZÍT, -Ă, neteziți, -te, adj. 1. Care a fost făcut neted. 2. (Reg.; despre păr, barbă etc.) Potrivit, aranjat, bine pieptănat. – V. netezi.

netezitului
NETEZÍT, -Ă, neteziți, -te, adj. 1. Care a fost făcut neted. 2. (Reg.; despre păr, barbă etc.) Potrivit, aranjat, bine pieptănat. – V. netezi.

neteziș
NETEZÍȘ, netezișuri, s. n. (Rar) Netezime (2). – Neted + suf. -iș.

DOOM

netezíș (rar) s. m., pl. netezíșuri

neteziși
NETEZÍ, netezesc, vb. IV. Tranz. 1. A face neted; a nivela. ◊ Expr. A(-i) netezi cuiva calea = a înlesni, a ușura cuiva ceva. 2. A călca ușor (cu fierul de călcat) rufe, haine etc. 3. A aranja, a îndrepta părul, penele; p. ext. a mângâia, a dezmierda. ◊ (Glumeț) A lovi, a bate. – Din neted.

DOOM

netezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. netezésc, imperf. 3 sg. netezeá; conj. prez. 3 să netezeáscă

netezișul
NETEZÍȘ, netezișuri, s. n. (Rar) Netezime (2). – Neted + suf. -iș.

DOOM

netezíș (rar) s. m., pl. netezíșuri

netezișului
NETEZÍȘ, netezișuri, s. n. (Rar) Netezime (2). – Neted + suf. -iș.

DOOM

netezíș (rar) s. m., pl. netezíșuri

netezișuri
NETEZÍȘ, netezișuri, s. n. (Rar) Netezime (2). – Neted + suf. -iș.

DOOM

netezíș (rar) s. m., pl. netezíșuri

netezișurile
NETEZÍȘ, netezișuri, s. n. (Rar) Netezime (2). – Neted + suf. -iș.

DOOM

netezíș (rar) s. m., pl. netezíșuri

netezișurilor
NETEZÍȘ, netezișuri, s. n. (Rar) Netezime (2). – Neted + suf. -iș.

DOOM

netezíș (rar) s. m., pl. netezíșuri

neteziți
NETEZÍ, netezesc, vb. IV. Tranz. 1. A face neted; a nivela. ◊ Expr. A(-i) netezi cuiva calea = a înlesni, a ușura cuiva ceva. 2. A călca ușor (cu fierul de călcat) rufe, haine etc. 3. A aranja, a îndrepta părul, penele; p. ext. a mângâia, a dezmierda. ◊ (Glumeț) A lovi, a bate. – Din neted.

DOOM

netezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. netezésc, imperf. 3 sg. netezeá; conj. prez. 3 să netezeáscă

neteziți
NETEZÍT, -Ă, neteziți, -te, adj. 1. Care a fost făcut neted. 2. (Reg.; despre păr, barbă etc.) Potrivit, aranjat, bine pieptănat. – V. netezi.

neteziții
NETEZÍT, -Ă, neteziți, -te, adj. 1. Care a fost făcut neted. 2. (Reg.; despre păr, barbă etc.) Potrivit, aranjat, bine pieptănat. – V. netezi.

neteziților
NETEZÍT, -Ă, neteziți, -te, adj. 1. Care a fost făcut neted. 2. (Reg.; despre păr, barbă etc.) Potrivit, aranjat, bine pieptănat. – V. netezi.

netihn
NETÍHN adj. m. (Neobișnuit) Neastîmpărat. Alei ! Doamne Mihnule, Mihnule netihnule ! ALECSANDRI, P. P. 201.

neto
NÉTO adv. (Și adjectival) Fără impozite, rețineri sau alte cheltuieli; fără dara. – Din it., germ. netto.

DOOM

néto adv.

netoata
NETÓT, NETOÁTĂ, netoți, netoate, adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) redus la minte; prost, nătărău, neghiob, prostănac. – Pref. ne- + tot.

DOOM

netót (pop.) adj. m., s. m., pl. netóți; adj. f., s. f. netoátă, pl. netoáte

netoata
NETÓT, NETOÁTĂ, netoți, netoate, adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) redus la minte; prost, nătărău, neghiob, prostănac. – Pref. ne- + tot.

DOOM

netót (pop.) adj. m., s. m., pl. netóți; adj. f., s. f. netoátă, pl. netoáte

netoate
NETÓT, NETOÁTĂ, netoți, netoate, adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) redus la minte; prost, nătărău, neghiob, prostănac. – Pref. ne- + tot.

DOOM

netót (pop.) adj. m., s. m., pl. netóți; adj. f., s. f. netoátă, pl. netoáte

netoate
NETÓT, NETOÁTĂ, netoți, netoate, adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) redus la minte; prost, nătărău, neghiob, prostănac. – Pref. ne- + tot.

DOOM

netót (pop.) adj. m., s. m., pl. netóți; adj. f., s. f. netoátă, pl. netoáte

netoatei
NETÓT, NETOÁTĂ, netoți, netoate, adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) redus la minte; prost, nătărău, neghiob, prostănac. – Pref. ne- + tot.

DOOM

netót (pop.) adj. m., s. m., pl. netóți; adj. f., s. f. netoátă, pl. netoáte

netoatei
NETÓT, NETOÁTĂ, netoți, netoate, adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) redus la minte; prost, nătărău, neghiob, prostănac. – Pref. ne- + tot.

DOOM

netót (pop.) adj. m., s. m., pl. netóți; adj. f., s. f. netoátă, pl. netoáte

netoatele
NETÓT, NETOÁTĂ, netoți, netoate, adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) redus la minte; prost, nătărău, neghiob, prostănac. – Pref. ne- + tot.

DOOM

netót (pop.) adj. m., s. m., pl. netóți; adj. f., s. f. netoátă, pl. netoáte

netoatele
NETÓT, NETOÁTĂ, netoți, netoate, adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) redus la minte; prost, nătărău, neghiob, prostănac. – Pref. ne- + tot.

DOOM

netót (pop.) adj. m., s. m., pl. netóți; adj. f., s. f. netoátă, pl. netoáte

netoatelor
NETÓT, NETOÁTĂ, netoți, netoate, adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) redus la minte; prost, nătărău, neghiob, prostănac. – Pref. ne- + tot.

DOOM

netót (pop.) adj. m., s. m., pl. netóți; adj. f., s. f. netoátă, pl. netoáte

netoatelor
NETÓT, NETOÁTĂ, netoți, netoate, adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) redus la minte; prost, nătărău, neghiob, prostănac. – Pref. ne- + tot.

DOOM

netót (pop.) adj. m., s. m., pl. netóți; adj. f., s. f. netoátă, pl. netoáte

netot
NETÓT, NETOÁTĂ, netoți, netoate, adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) redus la minte; prost, nătărău, neghiob, prostănac. – Pref. ne- + tot.

DOOM

netót (pop.) adj. m., s. m., pl. netóți; adj. f., s. f. netoátă, pl. netoáte

netot
NETÓT, NETOÁTĂ, netoți, netoate, adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) redus la minte; prost, nătărău, neghiob, prostănac. – Pref. ne- + tot.

DOOM

netót (pop.) adj. m., s. m., pl. netóți; adj. f., s. f. netoátă, pl. netoáte

netotul
NETÓT, NETOÁTĂ, netoți, netoate, adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) redus la minte; prost, nătărău, neghiob, prostănac. – Pref. ne- + tot.

DOOM

netót (pop.) adj. m., s. m., pl. netóți; adj. f., s. f. netoátă, pl. netoáte

netotul
NETÓT, NETOÁTĂ, netoți, netoate, adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) redus la minte; prost, nătărău, neghiob, prostănac. – Pref. ne- + tot.

DOOM

netót (pop.) adj. m., s. m., pl. netóți; adj. f., s. f. netoátă, pl. netoáte

netotului
NETÓT, NETOÁTĂ, netoți, netoate, adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) redus la minte; prost, nătărău, neghiob, prostănac. – Pref. ne- + tot.

DOOM

netót (pop.) adj. m., s. m., pl. netóți; adj. f., s. f. netoátă, pl. netoáte

netotului
NETÓT, NETOÁTĂ, netoți, netoate, adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) redus la minte; prost, nătărău, neghiob, prostănac. – Pref. ne- + tot.

DOOM

netót (pop.) adj. m., s. m., pl. netóți; adj. f., s. f. netoátă, pl. netoáte

netoți
NETÓT, NETOÁTĂ, netoți, netoate, adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) redus la minte; prost, nătărău, neghiob, prostănac. – Pref. ne- + tot.

DOOM

netót (pop.) adj. m., s. m., pl. netóți; adj. f., s. f. netoátă, pl. netoáte

netoți
NETÓT, NETOÁTĂ, netoți, netoate, adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) redus la minte; prost, nătărău, neghiob, prostănac. – Pref. ne- + tot.

DOOM

netót (pop.) adj. m., s. m., pl. netóți; adj. f., s. f. netoátă, pl. netoáte

netoții
NETÓT, NETOÁTĂ, netoți, netoate, adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) redus la minte; prost, nătărău, neghiob, prostănac. – Pref. ne- + tot.

DOOM

netót (pop.) adj. m., s. m., pl. netóți; adj. f., s. f. netoátă, pl. netoáte

netoții
NETÓT, NETOÁTĂ, netoți, netoate, adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) redus la minte; prost, nătărău, neghiob, prostănac. – Pref. ne- + tot.

DOOM

netót (pop.) adj. m., s. m., pl. netóți; adj. f., s. f. netoátă, pl. netoáte

netoților
NETÓT, NETOÁTĂ, netoți, netoate, adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) redus la minte; prost, nătărău, neghiob, prostănac. – Pref. ne- + tot.

DOOM

netót (pop.) adj. m., s. m., pl. netóți; adj. f., s. f. netoátă, pl. netoáte

netoților
NETÓT, NETOÁTĂ, netoți, netoate, adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) redus la minte; prost, nătărău, neghiob, prostănac. – Pref. ne- + tot.

DOOM

netót (pop.) adj. m., s. m., pl. netóți; adj. f., s. f. netoátă, pl. netoáte

netransferabil
NETRANSFERÁBIL, -Ă, netransferabili, -e, adj. Care nu poate fi transferat. – Pref. ne- + transferabil.

netransferabila
NETRANSFERÁBIL, -Ă, netransferabili, -e, adj. Care nu poate fi transferat. – Pref. ne- + transferabil.

netransferabile
NETRANSFERÁBIL, -Ă, netransferabili, -e, adj. Care nu poate fi transferat. – Pref. ne- + transferabil.

netransferabilei
NETRANSFERÁBIL, -Ă, netransferabili, -e, adj. Care nu poate fi transferat. – Pref. ne- + transferabil.

netransferabilele
NETRANSFERÁBIL, -Ă, netransferabili, -e, adj. Care nu poate fi transferat. – Pref. ne- + transferabil.

netransferabilelor
NETRANSFERÁBIL, -Ă, netransferabili, -e, adj. Care nu poate fi transferat. – Pref. ne- + transferabil.

netransferabili
NETRANSFERÁBIL, -Ă, netransferabili, -e, adj. Care nu poate fi transferat. – Pref. ne- + transferabil.

netransferabilii
NETRANSFERÁBIL, -Ă, netransferabili, -e, adj. Care nu poate fi transferat. – Pref. ne- + transferabil.

netransferabililor
NETRANSFERÁBIL, -Ă, netransferabili, -e, adj. Care nu poate fi transferat. – Pref. ne- + transferabil.

netransferabilul
NETRANSFERÁBIL, -Ă, netransferabili, -e, adj. Care nu poate fi transferat. – Pref. ne- + transferabil.

netransferabilului
NETRANSFERÁBIL, -Ă, netransferabili, -e, adj. Care nu poate fi transferat. – Pref. ne- + transferabil.

netrebnic
NETRÉBNIC, -Ă, netrebnici, -ce, adj. 1. (Adesea substantivat) Ticălos, mizerabil, păcătos. 2. Care este lipsit de valoare, de folos, de utilitate sau de însemnătate; nefolositor, inutil. 3. (Înv.) Vrednic de milă, mizerabil; umil, modest; p. ext. (curent) incapabil, nevrednic. – Din sl. netrĕbĭnŭ.

DOOM

!netrébnic (ne-treb-) adj. m., s. m., pl. netrébnici; adj. f., s. f. netrébnică, pl. netrébnice

netrebnica
NETRÉBNIC, -Ă, netrebnici, -ce, adj. 1. (Adesea substantivat) Ticălos, mizerabil, păcătos. 2. Care este lipsit de valoare, de folos, de utilitate sau de însemnătate; nefolositor, inutil. 3. (Înv.) Vrednic de milă, mizerabil; umil, modest; p. ext. (curent) incapabil, nevrednic. – Din sl. netrĕbĭnŭ.

DOOM

!netrébnic (ne-treb-) adj. m., s. m., pl. netrébnici; adj. f., s. f. netrébnică, pl. netrébnice

netrebnice
NETRÉBNIC, -Ă, netrebnici, -ce, adj. 1. (Adesea substantivat) Ticălos, mizerabil, păcătos. 2. Care este lipsit de valoare, de folos, de utilitate sau de însemnătate; nefolositor, inutil. 3. (Înv.) Vrednic de milă, mizerabil; umil, modest; p. ext. (curent) incapabil, nevrednic. – Din sl. netrĕbĭnŭ.

DOOM

!netrébnic (ne-treb-) adj. m., s. m., pl. netrébnici; adj. f., s. f. netrébnică, pl. netrébnice

netrebnicei
NETRÉBNIC, -Ă, netrebnici, -ce, adj. 1. (Adesea substantivat) Ticălos, mizerabil, păcătos. 2. Care este lipsit de valoare, de folos, de utilitate sau de însemnătate; nefolositor, inutil. 3. (Înv.) Vrednic de milă, mizerabil; umil, modest; p. ext. (curent) incapabil, nevrednic. – Din sl. netrĕbĭnŭ.

DOOM

!netrébnic (ne-treb-) adj. m., s. m., pl. netrébnici; adj. f., s. f. netrébnică, pl. netrébnice

netrebnicele
NETRÉBNIC, -Ă, netrebnici, -ce, adj. 1. (Adesea substantivat) Ticălos, mizerabil, păcătos. 2. Care este lipsit de valoare, de folos, de utilitate sau de însemnătate; nefolositor, inutil. 3. (Înv.) Vrednic de milă, mizerabil; umil, modest; p. ext. (curent) incapabil, nevrednic. – Din sl. netrĕbĭnŭ.

DOOM

!netrébnic (ne-treb-) adj. m., s. m., pl. netrébnici; adj. f., s. f. netrébnică, pl. netrébnice

netrebnicelor
NETRÉBNIC, -Ă, netrebnici, -ce, adj. 1. (Adesea substantivat) Ticălos, mizerabil, păcătos. 2. Care este lipsit de valoare, de folos, de utilitate sau de însemnătate; nefolositor, inutil. 3. (Înv.) Vrednic de milă, mizerabil; umil, modest; p. ext. (curent) incapabil, nevrednic. – Din sl. netrĕbĭnŭ.

DOOM

!netrébnic (ne-treb-) adj. m., s. m., pl. netrébnici; adj. f., s. f. netrébnică, pl. netrébnice

netrebnici
NETRÉBNIC, -Ă, netrebnici, -ce, adj. 1. (Adesea substantivat) Ticălos, mizerabil, păcătos. 2. Care este lipsit de valoare, de folos, de utilitate sau de însemnătate; nefolositor, inutil. 3. (Înv.) Vrednic de milă, mizerabil; umil, modest; p. ext. (curent) incapabil, nevrednic. – Din sl. netrĕbĭnŭ.

DOOM

!netrébnic (ne-treb-) adj. m., s. m., pl. netrébnici; adj. f., s. f. netrébnică, pl. netrébnice

netrebnicia
NETREBNICÍE, netrebnicii, s. f. Faptă, atitudine, comportare de om netrebnic; ticăloșie, mârșăvie, josnicie. – Netrebnic + suf. -ie.

DOOM

netrebnicíe (înv.) (ne-treb-) s. f., art. netrebnicía, g.-d. art. netrebnicíei; (fapte) pl. netrebnicíi, art. netrebnicíile

netrebnicie
NETREBNICÍE, netrebnicii, s. f. Faptă, atitudine, comportare de om netrebnic; ticăloșie, mârșăvie, josnicie. – Netrebnic + suf. -ie.

DOOM

netrebnicíe (înv.) (ne-treb-) s. f., art. netrebnicía, g.-d. art. netrebnicíei; (fapte) pl. netrebnicíi, art. netrebnicíile

netrebniciei
NETREBNICÍE, netrebnicii, s. f. Faptă, atitudine, comportare de om netrebnic; ticăloșie, mârșăvie, josnicie. – Netrebnic + suf. -ie.

DOOM

netrebnicíe (înv.) (ne-treb-) s. f., art. netrebnicía, g.-d. art. netrebnicíei; (fapte) pl. netrebnicíi, art. netrebnicíile

netrebnicii
NETRÉBNIC, -Ă, netrebnici, -ce, adj. 1. (Adesea substantivat) Ticălos, mizerabil, păcătos. 2. Care este lipsit de valoare, de folos, de utilitate sau de însemnătate; nefolositor, inutil. 3. (Înv.) Vrednic de milă, mizerabil; umil, modest; p. ext. (curent) incapabil, nevrednic. – Din sl. netrĕbĭnŭ.

DOOM

!netrébnic (ne-treb-) adj. m., s. m., pl. netrébnici; adj. f., s. f. netrébnică, pl. netrébnice

netrebnicii
NETREBNICÍE, netrebnicii, s. f. Faptă, atitudine, comportare de om netrebnic; ticăloșie, mârșăvie, josnicie. – Netrebnic + suf. -ie.

DOOM

netrebnicíe (înv.) (ne-treb-) s. f., art. netrebnicía, g.-d. art. netrebnicíei; (fapte) pl. netrebnicíi, art. netrebnicíile

netrebniciile
NETREBNICÍE, netrebnicii, s. f. Faptă, atitudine, comportare de om netrebnic; ticăloșie, mârșăvie, josnicie. – Netrebnic + suf. -ie.

DOOM

netrebnicíe (înv.) (ne-treb-) s. f., art. netrebnicía, g.-d. art. netrebnicíei; (fapte) pl. netrebnicíi, art. netrebnicíile

netrebniciilor
NETREBNICÍE, netrebnicii, s. f. Faptă, atitudine, comportare de om netrebnic; ticăloșie, mârșăvie, josnicie. – Netrebnic + suf. -ie.

DOOM

netrebnicíe (înv.) (ne-treb-) s. f., art. netrebnicía, g.-d. art. netrebnicíei; (fapte) pl. netrebnicíi, art. netrebnicíile

netrebnicilor
NETRÉBNIC, -Ă, netrebnici, -ce, adj. 1. (Adesea substantivat) Ticălos, mizerabil, păcătos. 2. Care este lipsit de valoare, de folos, de utilitate sau de însemnătate; nefolositor, inutil. 3. (Înv.) Vrednic de milă, mizerabil; umil, modest; p. ext. (curent) incapabil, nevrednic. – Din sl. netrĕbĭnŭ.

DOOM

!netrébnic (ne-treb-) adj. m., s. m., pl. netrébnici; adj. f., s. f. netrébnică, pl. netrébnice

netrebnicul
NETRÉBNIC, -Ă, netrebnici, -ce, adj. 1. (Adesea substantivat) Ticălos, mizerabil, păcătos. 2. Care este lipsit de valoare, de folos, de utilitate sau de însemnătate; nefolositor, inutil. 3. (Înv.) Vrednic de milă, mizerabil; umil, modest; p. ext. (curent) incapabil, nevrednic. – Din sl. netrĕbĭnŭ.

DOOM

!netrébnic (ne-treb-) adj. m., s. m., pl. netrébnici; adj. f., s. f. netrébnică, pl. netrébnice

netrebnicului
NETRÉBNIC, -Ă, netrebnici, -ce, adj. 1. (Adesea substantivat) Ticălos, mizerabil, păcătos. 2. Care este lipsit de valoare, de folos, de utilitate sau de însemnătate; nefolositor, inutil. 3. (Înv.) Vrednic de milă, mizerabil; umil, modest; p. ext. (curent) incapabil, nevrednic. – Din sl. netrĕbĭnŭ.

DOOM

!netrébnic (ne-treb-) adj. m., s. m., pl. netrébnici; adj. f., s. f. netrébnică, pl. netrébnice

netrebuincioasa
NETREBUINCIÓS, -OÁSĂ, netrebuincioși, -oase, adj. Care nu este trebuincios; nefolositor, inutil. [Pr.: -bu-in-] – Pref. ne- + trebuincios.

DOOM

*netrebuinciós (ne-tre-bu-in-) adj. m., pl. netrebuincióși; f. netrebuincioásă, pl. netrebuincioáse

netrebuincioase
NETREBUINCIÓS, -OÁSĂ, netrebuincioși, -oase, adj. Care nu este trebuincios; nefolositor, inutil. [Pr.: -bu-in-] – Pref. ne- + trebuincios.

DOOM

*netrebuinciós (ne-tre-bu-in-) adj. m., pl. netrebuincióși; f. netrebuincioásă, pl. netrebuincioáse

netrebuincioasei
NETREBUINCIÓS, -OÁSĂ, netrebuincioși, -oase, adj. Care nu este trebuincios; nefolositor, inutil. [Pr.: -bu-in-] – Pref. ne- + trebuincios.

DOOM

*netrebuinciós (ne-tre-bu-in-) adj. m., pl. netrebuincióși; f. netrebuincioásă, pl. netrebuincioáse

netrebuincioasele
NETREBUINCIÓS, -OÁSĂ, netrebuincioși, -oase, adj. Care nu este trebuincios; nefolositor, inutil. [Pr.: -bu-in-] – Pref. ne- + trebuincios.

DOOM

*netrebuinciós (ne-tre-bu-in-) adj. m., pl. netrebuincióși; f. netrebuincioásă, pl. netrebuincioáse

netrebuincioaselor
NETREBUINCIÓS, -OÁSĂ, netrebuincioși, -oase, adj. Care nu este trebuincios; nefolositor, inutil. [Pr.: -bu-in-] – Pref. ne- + trebuincios.

DOOM

*netrebuinciós (ne-tre-bu-in-) adj. m., pl. netrebuincióși; f. netrebuincioásă, pl. netrebuincioáse

netrebuincios
NETREBUINCIÓS, -OÁSĂ, netrebuincioși, -oase, adj. Care nu este trebuincios; nefolositor, inutil. [Pr.: -bu-in-] – Pref. ne- + trebuincios.

DOOM

*netrebuinciós (ne-tre-bu-in-) adj. m., pl. netrebuincióși; f. netrebuincioásă, pl. netrebuincioáse

netrebuinciosul
NETREBUINCIÓS, -OÁSĂ, netrebuincioși, -oase, adj. Care nu este trebuincios; nefolositor, inutil. [Pr.: -bu-in-] – Pref. ne- + trebuincios.

DOOM

*netrebuinciós (ne-tre-bu-in-) adj. m., pl. netrebuincióși; f. netrebuincioásă, pl. netrebuincioáse

netrebuinciosului
NETREBUINCIÓS, -OÁSĂ, netrebuincioși, -oase, adj. Care nu este trebuincios; nefolositor, inutil. [Pr.: -bu-in-] – Pref. ne- + trebuincios.

DOOM

*netrebuinciós (ne-tre-bu-in-) adj. m., pl. netrebuincióși; f. netrebuincioásă, pl. netrebuincioáse

netrebuincioși
NETREBUINCIÓS, -OÁSĂ, netrebuincioși, -oase, adj. Care nu este trebuincios; nefolositor, inutil. [Pr.: -bu-in-] – Pref. ne- + trebuincios.

DOOM

*netrebuinciós (ne-tre-bu-in-) adj. m., pl. netrebuincióși; f. netrebuincioásă, pl. netrebuincioáse

netrebuincioșii
NETREBUINCIÓS, -OÁSĂ, netrebuincioși, -oase, adj. Care nu este trebuincios; nefolositor, inutil. [Pr.: -bu-in-] – Pref. ne- + trebuincios.

DOOM

*netrebuinciós (ne-tre-bu-in-) adj. m., pl. netrebuincióși; f. netrebuincioásă, pl. netrebuincioáse

netrebuincioșilor
NETREBUINCIÓS, -OÁSĂ, netrebuincioși, -oase, adj. Care nu este trebuincios; nefolositor, inutil. [Pr.: -bu-in-] – Pref. ne- + trebuincios.

DOOM

*netrebuinciós (ne-tre-bu-in-) adj. m., pl. netrebuincióși; f. netrebuincioásă, pl. netrebuincioáse

netrecut
NETRECÚT, -Ă, netrecuți, -te, adj. (Rar; uneori precedat de prepoziția «de») Peste care nu se poate trece, imposibil de trecut. Astupați cărări și drumuri... Puneți stăvili netrecute sus din ceruri pînă jos. ALECSANDRI, P. III 237.

netropicalizat
NETROPICALIZÁT, -Ă, netropicalizați, -te, adj. (Despre piese, aparate, instalații etc.) Căruia nu i s-au aplicat operații de tropicalizare. – Pref. ne- + tropicalizat.

netropicalizata
NETROPICALIZÁT, -Ă, netropicalizați, -te, adj. (Despre piese, aparate, instalații etc.) Căruia nu i s-au aplicat operații de tropicalizare. – Pref. ne- + tropicalizat.

netropicalizate
NETROPICALIZÁT, -Ă, netropicalizați, -te, adj. (Despre piese, aparate, instalații etc.) Căruia nu i s-au aplicat operații de tropicalizare. – Pref. ne- + tropicalizat.

netropicalizatei
NETROPICALIZÁT, -Ă, netropicalizați, -te, adj. (Despre piese, aparate, instalații etc.) Căruia nu i s-au aplicat operații de tropicalizare. – Pref. ne- + tropicalizat.

netropicalizatele
NETROPICALIZÁT, -Ă, netropicalizați, -te, adj. (Despre piese, aparate, instalații etc.) Căruia nu i s-au aplicat operații de tropicalizare. – Pref. ne- + tropicalizat.

netropicalizatelor
NETROPICALIZÁT, -Ă, netropicalizați, -te, adj. (Despre piese, aparate, instalații etc.) Căruia nu i s-au aplicat operații de tropicalizare. – Pref. ne- + tropicalizat.

netropicalizatul
NETROPICALIZÁT, -Ă, netropicalizați, -te, adj. (Despre piese, aparate, instalații etc.) Căruia nu i s-au aplicat operații de tropicalizare. – Pref. ne- + tropicalizat.

netropicalizatului
NETROPICALIZÁT, -Ă, netropicalizați, -te, adj. (Despre piese, aparate, instalații etc.) Căruia nu i s-au aplicat operații de tropicalizare. – Pref. ne- + tropicalizat.

netropicalizați
NETROPICALIZÁT, -Ă, netropicalizați, -te, adj. (Despre piese, aparate, instalații etc.) Căruia nu i s-au aplicat operații de tropicalizare. – Pref. ne- + tropicalizat.

netropicalizații
NETROPICALIZÁT, -Ă, netropicalizați, -te, adj. (Despre piese, aparate, instalații etc.) Căruia nu i s-au aplicat operații de tropicalizare. – Pref. ne- + tropicalizat.

netropicalizaților
NETROPICALIZÁT, -Ă, netropicalizați, -te, adj. (Despre piese, aparate, instalații etc.) Căruia nu i s-au aplicat operații de tropicalizare. – Pref. ne- + tropicalizat.

netrucat
NETRUCÁT, -Ă, netrucați, -te, adj. (Despre scene din filme, din piese de teatru etc.) în care nu s-au folosit trucaje. – Pref. ne- + trucat.

netrucata
NETRUCÁT, -Ă, netrucați, -te, adj. (Despre scene din filme, din piese de teatru etc.) în care nu s-au folosit trucaje. – Pref. ne- + trucat.

netrucate
NETRUCÁT, -Ă, netrucați, -te, adj. (Despre scene din filme, din piese de teatru etc.) în care nu s-au folosit trucaje. – Pref. ne- + trucat.

netrucatei
NETRUCÁT, -Ă, netrucați, -te, adj. (Despre scene din filme, din piese de teatru etc.) în care nu s-au folosit trucaje. – Pref. ne- + trucat.

netrucatele
NETRUCÁT, -Ă, netrucați, -te, adj. (Despre scene din filme, din piese de teatru etc.) în care nu s-au folosit trucaje. – Pref. ne- + trucat.

netrucatelor
NETRUCÁT, -Ă, netrucați, -te, adj. (Despre scene din filme, din piese de teatru etc.) în care nu s-au folosit trucaje. – Pref. ne- + trucat.

netrucatul
NETRUCÁT, -Ă, netrucați, -te, adj. (Despre scene din filme, din piese de teatru etc.) în care nu s-au folosit trucaje. – Pref. ne- + trucat.

netrucatului
NETRUCÁT, -Ă, netrucați, -te, adj. (Despre scene din filme, din piese de teatru etc.) în care nu s-au folosit trucaje. – Pref. ne- + trucat.

netrucați
NETRUCÁT, -Ă, netrucați, -te, adj. (Despre scene din filme, din piese de teatru etc.) în care nu s-au folosit trucaje. – Pref. ne- + trucat.

netrucații
NETRUCÁT, -Ă, netrucați, -te, adj. (Despre scene din filme, din piese de teatru etc.) în care nu s-au folosit trucaje. – Pref. ne- + trucat.

netrucaților
NETRUCÁT, -Ă, netrucați, -te, adj. (Despre scene din filme, din piese de teatru etc.) în care nu s-au folosit trucaje. – Pref. ne- + trucat.

netrunchiat
NETRUNCHIÁT, -Ă, netrunchiați, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu este trunchiat. [Pr.: -chi-at] – Pref. ne- + trunchiat.

netrunchiata
NETRUNCHIÁT, -Ă, netrunchiați, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu este trunchiat. [Pr.: -chi-at] – Pref. ne- + trunchiat.

netrunchiate
NETRUNCHIÁT, -Ă, netrunchiați, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu este trunchiat. [Pr.: -chi-at] – Pref. ne- + trunchiat.

netrunchiatei
NETRUNCHIÁT, -Ă, netrunchiați, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu este trunchiat. [Pr.: -chi-at] – Pref. ne- + trunchiat.

netrunchiatele
NETRUNCHIÁT, -Ă, netrunchiați, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu este trunchiat. [Pr.: -chi-at] – Pref. ne- + trunchiat.

netrunchiatelor
NETRUNCHIÁT, -Ă, netrunchiați, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu este trunchiat. [Pr.: -chi-at] – Pref. ne- + trunchiat.

netrunchiatul
NETRUNCHIÁT, -Ă, netrunchiați, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu este trunchiat. [Pr.: -chi-at] – Pref. ne- + trunchiat.

netrunchiatului
NETRUNCHIÁT, -Ă, netrunchiați, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu este trunchiat. [Pr.: -chi-at] – Pref. ne- + trunchiat.

netrunchiați
NETRUNCHIÁT, -Ă, netrunchiați, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu este trunchiat. [Pr.: -chi-at] – Pref. ne- + trunchiat.

netrunchiații
NETRUNCHIÁT, -Ă, netrunchiați, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu este trunchiat. [Pr.: -chi-at] – Pref. ne- + trunchiat.

netrunchiaților
NETRUNCHIÁT, -Ă, netrunchiați, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu este trunchiat. [Pr.: -chi-at] – Pref. ne- + trunchiat.

netul
NET, -Ă, neți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Clar, deslușit, precis; hotărât, categoric. 2. (Despre venituri) Din care s-au scăzut cheltuielile, impozitele; curat; (despre greutatea mărfurilor) din care s-a scăzut daraua, ambalajul. – Din fr. net.

DOOM

net adj. m., pl. neți; f. nétă, pl. néte

netulburat
NETULBURÁT, -Ă, netulburați, -te, adj. Care nu este tulburat. – Pref. ne- + tulburat.

netulburata
NETULBURÁT, -Ă, netulburați, -te, adj. Care nu este tulburat. – Pref. ne- + tulburat.

netulburate
NETULBURÁT, -Ă, netulburați, -te, adj. Care nu este tulburat. – Pref. ne- + tulburat.

netulburatei
NETULBURÁT, -Ă, netulburați, -te, adj. Care nu este tulburat. – Pref. ne- + tulburat.

netulburatele
NETULBURÁT, -Ă, netulburați, -te, adj. Care nu este tulburat. – Pref. ne- + tulburat.

netulburatelor
NETULBURÁT, -Ă, netulburați, -te, adj. Care nu este tulburat. – Pref. ne- + tulburat.

netulburatul
NETULBURÁT, -Ă, netulburați, -te, adj. Care nu este tulburat. – Pref. ne- + tulburat.

netulburatului
NETULBURÁT, -Ă, netulburați, -te, adj. Care nu este tulburat. – Pref. ne- + tulburat.

netulburați
NETULBURÁT, -Ă, netulburați, -te, adj. Care nu este tulburat. – Pref. ne- + tulburat.

netulburații
NETULBURÁT, -Ă, netulburați, -te, adj. Care nu este tulburat. – Pref. ne- + tulburat.

netulburaților
NETULBURÁT, -Ă, netulburați, -te, adj. Care nu este tulburat. – Pref. ne- + tulburat.

netului
NET, -Ă, neți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Clar, deslușit, precis; hotărât, categoric. 2. (Despre venituri) Din care s-au scăzut cheltuielile, impozitele; curat; (despre greutatea mărfurilor) din care s-a scăzut daraua, ambalajul. – Din fr. net.

DOOM

net adj. m., pl. neți; f. nétă, pl. néte

netăgăduit
NETĂGĂDUÍT, -Ă, netăgăduiți, -te, adj. Care nu se (poate) pune la îndoială, care nu se mai discută (atât este de evident); neîndoios, indiscutabil, incontestabil, necontestat; p. ext. cert, categoric. – Pref. ne- + tăgăduit.

DOOM

netăgăduít adj. m., pl. netăgăduíți; f. netăgăduítă, pl. netăgăduíte

netăgăduita
NETĂGĂDUÍT, -Ă, netăgăduiți, -te, adj. Care nu se (poate) pune la îndoială, care nu se mai discută (atât este de evident); neîndoios, indiscutabil, incontestabil, necontestat; p. ext. cert, categoric. – Pref. ne- + tăgăduit.

DOOM

netăgăduít adj. m., pl. netăgăduíți; f. netăgăduítă, pl. netăgăduíte

netăgăduite
NETĂGĂDUÍT, -Ă, netăgăduiți, -te, adj. Care nu se (poate) pune la îndoială, care nu se mai discută (atât este de evident); neîndoios, indiscutabil, incontestabil, necontestat; p. ext. cert, categoric. – Pref. ne- + tăgăduit.

DOOM

netăgăduít adj. m., pl. netăgăduíți; f. netăgăduítă, pl. netăgăduíte

netăgăduitei
NETĂGĂDUÍT, -Ă, netăgăduiți, -te, adj. Care nu se (poate) pune la îndoială, care nu se mai discută (atât este de evident); neîndoios, indiscutabil, incontestabil, necontestat; p. ext. cert, categoric. – Pref. ne- + tăgăduit.

DOOM

netăgăduít adj. m., pl. netăgăduíți; f. netăgăduítă, pl. netăgăduíte

netăgăduitele
NETĂGĂDUÍT, -Ă, netăgăduiți, -te, adj. Care nu se (poate) pune la îndoială, care nu se mai discută (atât este de evident); neîndoios, indiscutabil, incontestabil, necontestat; p. ext. cert, categoric. – Pref. ne- + tăgăduit.

DOOM

netăgăduít adj. m., pl. netăgăduíți; f. netăgăduítă, pl. netăgăduíte

netăgăduitelor
NETĂGĂDUÍT, -Ă, netăgăduiți, -te, adj. Care nu se (poate) pune la îndoială, care nu se mai discută (atât este de evident); neîndoios, indiscutabil, incontestabil, necontestat; p. ext. cert, categoric. – Pref. ne- + tăgăduit.

DOOM

netăgăduít adj. m., pl. netăgăduíți; f. netăgăduítă, pl. netăgăduíte

netăgăduitul
NETĂGĂDUÍT, -Ă, netăgăduiți, -te, adj. Care nu se (poate) pune la îndoială, care nu se mai discută (atât este de evident); neîndoios, indiscutabil, incontestabil, necontestat; p. ext. cert, categoric. – Pref. ne- + tăgăduit.

DOOM

netăgăduít adj. m., pl. netăgăduíți; f. netăgăduítă, pl. netăgăduíte

netăgăduitului
NETĂGĂDUÍT, -Ă, netăgăduiți, -te, adj. Care nu se (poate) pune la îndoială, care nu se mai discută (atât este de evident); neîndoios, indiscutabil, incontestabil, necontestat; p. ext. cert, categoric. – Pref. ne- + tăgăduit.

DOOM

netăgăduít adj. m., pl. netăgăduíți; f. netăgăduítă, pl. netăgăduíte

netăgăduiți
NETĂGĂDUÍT, -Ă, netăgăduiți, -te, adj. Care nu se (poate) pune la îndoială, care nu se mai discută (atât este de evident); neîndoios, indiscutabil, incontestabil, necontestat; p. ext. cert, categoric. – Pref. ne- + tăgăduit.

DOOM

netăgăduít adj. m., pl. netăgăduíți; f. netăgăduítă, pl. netăgăduíte

netăgăduiții
NETĂGĂDUÍT, -Ă, netăgăduiți, -te, adj. Care nu se (poate) pune la îndoială, care nu se mai discută (atât este de evident); neîndoios, indiscutabil, incontestabil, necontestat; p. ext. cert, categoric. – Pref. ne- + tăgăduit.

DOOM

netăgăduít adj. m., pl. netăgăduíți; f. netăgăduítă, pl. netăgăduíte

netăgăduiților
NETĂGĂDUÍT, -Ă, netăgăduiți, -te, adj. Care nu se (poate) pune la îndoială, care nu se mai discută (atât este de evident); neîndoios, indiscutabil, incontestabil, necontestat; p. ext. cert, categoric. – Pref. ne- + tăgăduit.

DOOM

netăgăduít adj. m., pl. netăgăduíți; f. netăgăduítă, pl. netăgăduíte

neuitat
NEUITÁT, -Ă, neuitați, -te, adj. Care nu se poate uita; a cărui amintire a rămas neștearsă; vrednic de aducere-aminte, memorabil;p. ext. veșnic, etern. [Pr.: ne-ui-] – Pref. ne- + uitat.

DOOM

neuitát adj. m., pl. neuitáți; f. neuitátă, pl. neuitáte

neuitata
NEUITÁT, -Ă, neuitați, -te, adj. Care nu se poate uita; a cărui amintire a rămas neștearsă; vrednic de aducere-aminte, memorabil;p. ext. veșnic, etern. [Pr.: ne-ui-] – Pref. ne- + uitat.

DOOM

neuitát adj. m., pl. neuitáți; f. neuitátă, pl. neuitáte

neuitate
NEUITÁT, -Ă, neuitați, -te, adj. Care nu se poate uita; a cărui amintire a rămas neștearsă; vrednic de aducere-aminte, memorabil;p. ext. veșnic, etern. [Pr.: ne-ui-] – Pref. ne- + uitat.

DOOM

neuitát adj. m., pl. neuitáți; f. neuitátă, pl. neuitáte

neuitatei
NEUITÁT, -Ă, neuitați, -te, adj. Care nu se poate uita; a cărui amintire a rămas neștearsă; vrednic de aducere-aminte, memorabil;p. ext. veșnic, etern. [Pr.: ne-ui-] – Pref. ne- + uitat.

DOOM

neuitát adj. m., pl. neuitáți; f. neuitátă, pl. neuitáte

neuitatele
NEUITÁT, -Ă, neuitați, -te, adj. Care nu se poate uita; a cărui amintire a rămas neștearsă; vrednic de aducere-aminte, memorabil;p. ext. veșnic, etern. [Pr.: ne-ui-] – Pref. ne- + uitat.

DOOM

neuitát adj. m., pl. neuitáți; f. neuitátă, pl. neuitáte

neuitatelor
NEUITÁT, -Ă, neuitați, -te, adj. Care nu se poate uita; a cărui amintire a rămas neștearsă; vrednic de aducere-aminte, memorabil;p. ext. veșnic, etern. [Pr.: ne-ui-] – Pref. ne- + uitat.

DOOM

neuitát adj. m., pl. neuitáți; f. neuitátă, pl. neuitáte

neuitatul
NEUITÁT, -Ă, neuitați, -te, adj. Care nu se poate uita; a cărui amintire a rămas neștearsă; vrednic de aducere-aminte, memorabil;p. ext. veșnic, etern. [Pr.: ne-ui-] – Pref. ne- + uitat.

DOOM

neuitát adj. m., pl. neuitáți; f. neuitátă, pl. neuitáte

neuitatului
NEUITÁT, -Ă, neuitați, -te, adj. Care nu se poate uita; a cărui amintire a rămas neștearsă; vrednic de aducere-aminte, memorabil;p. ext. veșnic, etern. [Pr.: ne-ui-] – Pref. ne- + uitat.

DOOM

neuitát adj. m., pl. neuitáți; f. neuitátă, pl. neuitáte

neuitați
NEUITÁT, -Ă, neuitați, -te, adj. Care nu se poate uita; a cărui amintire a rămas neștearsă; vrednic de aducere-aminte, memorabil;p. ext. veșnic, etern. [Pr.: ne-ui-] – Pref. ne- + uitat.

DOOM

neuitát adj. m., pl. neuitáți; f. neuitátă, pl. neuitáte

neuitații
NEUITÁT, -Ă, neuitați, -te, adj. Care nu se poate uita; a cărui amintire a rămas neștearsă; vrednic de aducere-aminte, memorabil;p. ext. veșnic, etern. [Pr.: ne-ui-] – Pref. ne- + uitat.

DOOM

neuitát adj. m., pl. neuitáți; f. neuitátă, pl. neuitáte

neuitaților
NEUITÁT, -Ă, neuitați, -te, adj. Care nu se poate uita; a cărui amintire a rămas neștearsă; vrednic de aducere-aminte, memorabil;p. ext. veșnic, etern. [Pr.: ne-ui-] – Pref. ne- + uitat.

DOOM

neuitát adj. m., pl. neuitáți; f. neuitátă, pl. neuitáte

neuma
NÉUMĂ, neume, s. f. Semn de notație muzicală fără portativ, folosit în Evul Mediu în cântarea liturgică. ♦ Parte dintr-o frază muzicală religioasă care constă în prelungirea melodiei pe ultima silabă a unui cuvânt sau care se executa fără cuvinte, prin vocalizare. – Din fr. neume.

neumatic
NEUMÁTIC, -Ă adj. (Despre o notație muzicală) Făcut cu ajutorul neumelor. [Cf. fr. neumatique, it. neumatico].

neumatica
NEUMÁTIC, -Ă adj. (Despre o notație muzicală) Făcut cu ajutorul neumelor. [Cf. fr. neumatique, it. neumatico].

neumatice
NEUMÁTIC, -Ă adj. (Despre o notație muzicală) Făcut cu ajutorul neumelor. [Cf. fr. neumatique, it. neumatico].

neumaticei
NEUMÁTIC, -Ă adj. (Despre o notație muzicală) Făcut cu ajutorul neumelor. [Cf. fr. neumatique, it. neumatico].

neumaticele
NEUMÁTIC, -Ă adj. (Despre o notație muzicală) Făcut cu ajutorul neumelor. [Cf. fr. neumatique, it. neumatico].

neumaticelor
NEUMÁTIC, -Ă adj. (Despre o notație muzicală) Făcut cu ajutorul neumelor. [Cf. fr. neumatique, it. neumatico].

neumatici
NEUMÁTIC, -Ă adj. (Despre o notație muzicală) Făcut cu ajutorul neumelor. [Cf. fr. neumatique, it. neumatico].

neumaticii
NEUMÁTIC, -Ă adj. (Despre o notație muzicală) Făcut cu ajutorul neumelor. [Cf. fr. neumatique, it. neumatico].

neumaticilor
NEUMÁTIC, -Ă adj. (Despre o notație muzicală) Făcut cu ajutorul neumelor. [Cf. fr. neumatique, it. neumatico].

neumaticul
NEUMÁTIC, -Ă adj. (Despre o notație muzicală) Făcut cu ajutorul neumelor. [Cf. fr. neumatique, it. neumatico].

neumaticului
NEUMÁTIC, -Ă adj. (Despre o notație muzicală) Făcut cu ajutorul neumelor. [Cf. fr. neumatique, it. neumatico].

neumblat
NEUMBLÁT, -Ă, neumblați, -te, adj. 1. (Despre drumuri, locuri) Care este puțin umblat, pe care se trece rareori; pe unde nu au trecut niciodată oamenii; p. ext. care nu este populat; pustiu. 2. (Despre oameni) Care a călătorit puțin sau deloc; neexperimentat. [Pr.: ne-um-] – Pref. ne- + umblat.

DOOM

neumblát (ne-um-) adj. m., pl. neumbláți; f. neumblátă, pl. neumbláte

neumblata
NEUMBLÁT, -Ă, neumblați, -te, adj. 1. (Despre drumuri, locuri) Care este puțin umblat, pe care se trece rareori; pe unde nu au trecut niciodată oamenii; p. ext. care nu este populat; pustiu. 2. (Despre oameni) Care a călătorit puțin sau deloc; neexperimentat. [Pr.: ne-um-] – Pref. ne- + umblat.

DOOM

neumblát (ne-um-) adj. m., pl. neumbláți; f. neumblátă, pl. neumbláte

neumblate
NEUMBLÁT, -Ă, neumblați, -te, adj. 1. (Despre drumuri, locuri) Care este puțin umblat, pe care se trece rareori; pe unde nu au trecut niciodată oamenii; p. ext. care nu este populat; pustiu. 2. (Despre oameni) Care a călătorit puțin sau deloc; neexperimentat. [Pr.: ne-um-] – Pref. ne- + umblat.

DOOM

neumblát (ne-um-) adj. m., pl. neumbláți; f. neumblátă, pl. neumbláte

neumblatei
NEUMBLÁT, -Ă, neumblați, -te, adj. 1. (Despre drumuri, locuri) Care este puțin umblat, pe care se trece rareori; pe unde nu au trecut niciodată oamenii; p. ext. care nu este populat; pustiu. 2. (Despre oameni) Care a călătorit puțin sau deloc; neexperimentat. [Pr.: ne-um-] – Pref. ne- + umblat.

DOOM

neumblát (ne-um-) adj. m., pl. neumbláți; f. neumblátă, pl. neumbláte

neumblatele
NEUMBLÁT, -Ă, neumblați, -te, adj. 1. (Despre drumuri, locuri) Care este puțin umblat, pe care se trece rareori; pe unde nu au trecut niciodată oamenii; p. ext. care nu este populat; pustiu. 2. (Despre oameni) Care a călătorit puțin sau deloc; neexperimentat. [Pr.: ne-um-] – Pref. ne- + umblat.

DOOM

neumblát (ne-um-) adj. m., pl. neumbláți; f. neumblátă, pl. neumbláte

neumblatelor
NEUMBLÁT, -Ă, neumblați, -te, adj. 1. (Despre drumuri, locuri) Care este puțin umblat, pe care se trece rareori; pe unde nu au trecut niciodată oamenii; p. ext. care nu este populat; pustiu. 2. (Despre oameni) Care a călătorit puțin sau deloc; neexperimentat. [Pr.: ne-um-] – Pref. ne- + umblat.

DOOM

neumblát (ne-um-) adj. m., pl. neumbláți; f. neumblátă, pl. neumbláte

neumblatul
NEUMBLÁT, -Ă, neumblați, -te, adj. 1. (Despre drumuri, locuri) Care este puțin umblat, pe care se trece rareori; pe unde nu au trecut niciodată oamenii; p. ext. care nu este populat; pustiu. 2. (Despre oameni) Care a călătorit puțin sau deloc; neexperimentat. [Pr.: ne-um-] – Pref. ne- + umblat.

DOOM

neumblát (ne-um-) adj. m., pl. neumbláți; f. neumblátă, pl. neumbláte

neumblatului
NEUMBLÁT, -Ă, neumblați, -te, adj. 1. (Despre drumuri, locuri) Care este puțin umblat, pe care se trece rareori; pe unde nu au trecut niciodată oamenii; p. ext. care nu este populat; pustiu. 2. (Despre oameni) Care a călătorit puțin sau deloc; neexperimentat. [Pr.: ne-um-] – Pref. ne- + umblat.

DOOM

neumblát (ne-um-) adj. m., pl. neumbláți; f. neumblátă, pl. neumbláte

neumblați
NEUMBLÁT, -Ă, neumblați, -te, adj. 1. (Despre drumuri, locuri) Care este puțin umblat, pe care se trece rareori; pe unde nu au trecut niciodată oamenii; p. ext. care nu este populat; pustiu. 2. (Despre oameni) Care a călătorit puțin sau deloc; neexperimentat. [Pr.: ne-um-] – Pref. ne- + umblat.

DOOM

neumblát (ne-um-) adj. m., pl. neumbláți; f. neumblátă, pl. neumbláte

neumblații
NEUMBLÁT, -Ă, neumblați, -te, adj. 1. (Despre drumuri, locuri) Care este puțin umblat, pe care se trece rareori; pe unde nu au trecut niciodată oamenii; p. ext. care nu este populat; pustiu. 2. (Despre oameni) Care a călătorit puțin sau deloc; neexperimentat. [Pr.: ne-um-] – Pref. ne- + umblat.

DOOM

neumblát (ne-um-) adj. m., pl. neumbláți; f. neumblátă, pl. neumbláte

neumblaților
NEUMBLÁT, -Ă, neumblați, -te, adj. 1. (Despre drumuri, locuri) Care este puțin umblat, pe care se trece rareori; pe unde nu au trecut niciodată oamenii; p. ext. care nu este populat; pustiu. 2. (Despre oameni) Care a călătorit puțin sau deloc; neexperimentat. [Pr.: ne-um-] – Pref. ne- + umblat.

DOOM

neumblát (ne-um-) adj. m., pl. neumbláți; f. neumblátă, pl. neumbláte

neume
NÉUMĂ, neume, s. f. Semn de notație muzicală fără portativ, folosit în Evul Mediu în cântarea liturgică. ♦ Parte dintr-o frază muzicală religioasă care constă în prelungirea melodiei pe ultima silabă a unui cuvânt sau care se executa fără cuvinte, prin vocalizare. – Din fr. neume.

neumei
NÉUMĂ, neume, s. f. Semn de notație muzicală fără portativ, folosit în Evul Mediu în cântarea liturgică. ♦ Parte dintr-o frază muzicală religioasă care constă în prelungirea melodiei pe ultima silabă a unui cuvânt sau care se executa fără cuvinte, prin vocalizare. – Din fr. neume.

neumele
NÉUMĂ, neume, s. f. Semn de notație muzicală fără portativ, folosit în Evul Mediu în cântarea liturgică. ♦ Parte dintr-o frază muzicală religioasă care constă în prelungirea melodiei pe ultima silabă a unui cuvânt sau care se executa fără cuvinte, prin vocalizare. – Din fr. neume.

neumelor
NÉUMĂ, neume, s. f. Semn de notație muzicală fără portativ, folosit în Evul Mediu în cântarea liturgică. ♦ Parte dintr-o frază muzicală religioasă care constă în prelungirea melodiei pe ultima silabă a unui cuvânt sau care se executa fără cuvinte, prin vocalizare. – Din fr. neume.

neumă
NÉUMĂ, neume, s. f. Semn de notație muzicală fără portativ, folosit în Evul Mediu în cântarea liturgică. ♦ Parte dintr-o frază muzicală religioasă care constă în prelungirea melodiei pe ultima silabă a unui cuvânt sau care se executa fără cuvinte, prin vocalizare. – Din fr. neume.

DOOM

néumă (neu-) s. f., g.-d. art. néumei; pl. néume

neunire
NEUNÍRE, neuniri, s. f. (Rar) Lipsă de unire, de înțelegere (între mai multe persoane, colectivități etc.); neînțelegere. [Pr.: ne-u-] – Pref. ne- + unire.

DOOM

neuníre (rar) (ne-u-) s. f., g.-d. art. neunírii; pl. neuníri

neunirea
NEUNÍRE, neuniri, s. f. (Rar) Lipsă de unire, de înțelegere (între mai multe persoane, colectivități etc.); neînțelegere. [Pr.: ne-u-] – Pref. ne- + unire.

DOOM

neuníre (rar) (ne-u-) s. f., g.-d. art. neunírii; pl. neuníri

neuniri
NEUNÍRE, neuniri, s. f. (Rar) Lipsă de unire, de înțelegere (între mai multe persoane, colectivități etc.); neînțelegere. [Pr.: ne-u-] – Pref. ne- + unire.

DOOM

neuníre (rar) (ne-u-) s. f., g.-d. art. neunírii; pl. neuníri

neunirii
NEUNÍRE, neuniri, s. f. (Rar) Lipsă de unire, de înțelegere (între mai multe persoane, colectivități etc.); neînțelegere. [Pr.: ne-u-] – Pref. ne- + unire.

DOOM

neuníre (rar) (ne-u-) s. f., g.-d. art. neunírii; pl. neuníri

neunirile
NEUNÍRE, neuniri, s. f. (Rar) Lipsă de unire, de înțelegere (între mai multe persoane, colectivități etc.); neînțelegere. [Pr.: ne-u-] – Pref. ne- + unire.

DOOM

neuníre (rar) (ne-u-) s. f., g.-d. art. neunírii; pl. neuníri

neunirilor
NEUNÍRE, neuniri, s. f. (Rar) Lipsă de unire, de înțelegere (între mai multe persoane, colectivități etc.); neînțelegere. [Pr.: ne-u-] – Pref. ne- + unire.

DOOM

neuníre (rar) (ne-u-) s. f., g.-d. art. neunírii; pl. neuníri

neur
NEURO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „nerv”, „nervos”, „(referitor la) nervi, la sistemul nervos”. [Pron. ne-u-ro-, var. neur-, nevr-, nevro-. / < fr. neuro-, cf. gr. neuron – nerv].

neural
NEURÁL, -Ă, neurali, -e, adj. Care face parte din sistemul nervos, care este în legătură cu sistemul nervos. ◊ Canal neural = canal embrionar din pereții căruia ia naștere sistemul nervos. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neural.

DOOM

neurál (ne-u-) adj. m., pl. neuráli; f. neurálă, pl. neurále

neurala
NEURÁL, -Ă, neurali, -e, adj. Care face parte din sistemul nervos, care este în legătură cu sistemul nervos. ◊ Canal neural = canal embrionar din pereții căruia ia naștere sistemul nervos. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neural.

DOOM

neurál (ne-u-) adj. m., pl. neuráli; f. neurálă, pl. neurále

neurale
NEURÁL, -Ă, neurali, -e, adj. Care face parte din sistemul nervos, care este în legătură cu sistemul nervos. ◊ Canal neural = canal embrionar din pereții căruia ia naștere sistemul nervos. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neural.

DOOM

neurál (ne-u-) adj. m., pl. neuráli; f. neurálă, pl. neurále

neuralei
NEURÁL, -Ă, neurali, -e, adj. Care face parte din sistemul nervos, care este în legătură cu sistemul nervos. ◊ Canal neural = canal embrionar din pereții căruia ia naștere sistemul nervos. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neural.

DOOM

neurál (ne-u-) adj. m., pl. neuráli; f. neurálă, pl. neurále

neuralele
NEURÁL, -Ă, neurali, -e, adj. Care face parte din sistemul nervos, care este în legătură cu sistemul nervos. ◊ Canal neural = canal embrionar din pereții căruia ia naștere sistemul nervos. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neural.

DOOM

neurál (ne-u-) adj. m., pl. neuráli; f. neurálă, pl. neurále

neuralelor
NEURÁL, -Ă, neurali, -e, adj. Care face parte din sistemul nervos, care este în legătură cu sistemul nervos. ◊ Canal neural = canal embrionar din pereții căruia ia naștere sistemul nervos. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neural.

DOOM

neurál (ne-u-) adj. m., pl. neuráli; f. neurálă, pl. neurále

neuralgie
NEURALGÍE s.f. v. nevralgie.

neurali
NEURÁL, -Ă, neurali, -e, adj. Care face parte din sistemul nervos, care este în legătură cu sistemul nervos. ◊ Canal neural = canal embrionar din pereții căruia ia naștere sistemul nervos. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neural.

DOOM

neurál (ne-u-) adj. m., pl. neuráli; f. neurálă, pl. neurále

neuralii
NEURÁL, -Ă, neurali, -e, adj. Care face parte din sistemul nervos, care este în legătură cu sistemul nervos. ◊ Canal neural = canal embrionar din pereții căruia ia naștere sistemul nervos. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neural.

DOOM

neurál (ne-u-) adj. m., pl. neuráli; f. neurálă, pl. neurále

neuralilor
NEURÁL, -Ă, neurali, -e, adj. Care face parte din sistemul nervos, care este în legătură cu sistemul nervos. ◊ Canal neural = canal embrionar din pereții căruia ia naștere sistemul nervos. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neural.

DOOM

neurál (ne-u-) adj. m., pl. neuráli; f. neurálă, pl. neurále

neuralul
NEURÁL, -Ă, neurali, -e, adj. Care face parte din sistemul nervos, care este în legătură cu sistemul nervos. ◊ Canal neural = canal embrionar din pereții căruia ia naștere sistemul nervos. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neural.

DOOM

neurál (ne-u-) adj. m., pl. neuráli; f. neurálă, pl. neurále

neuralului
NEURÁL, -Ă, neurali, -e, adj. Care face parte din sistemul nervos, care este în legătură cu sistemul nervos. ◊ Canal neural = canal embrionar din pereții căruia ia naștere sistemul nervos. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neural.

DOOM

neurál (ne-u-) adj. m., pl. neuráli; f. neurálă, pl. neurále

neuranemia
NEURANEMÍE s.f. Anemie a centrilor nervoși. [Var. (după alte surse) neuroanemie, gen. -iei. / < fr. neuranémie, cf. gr. neuron – nerv, anemia – slăbiciune].

neuranemie
NEURANEMÍE s.f. Anemie a centrilor nervoși. [Var. (după alte surse) neuroanemie, gen. -iei. / < fr. neuranémie, cf. gr. neuron – nerv, anemia – slăbiciune].

neuranemiei
NEURANEMÍE s.f. Anemie a centrilor nervoși. [Var. (după alte surse) neuroanemie, gen. -iei. / < fr. neuranémie, cf. gr. neuron – nerv, anemia – slăbiciune].

neuranemii
NEURANEMÍE s.f. Anemie a centrilor nervoși. [Var. (după alte surse) neuroanemie, gen. -iei. / < fr. neuranémie, cf. gr. neuron – nerv, anemia – slăbiciune].

neurastenia
NEURASTENÍE, neurastenii, s. f. Formă clinică de nevroză manifestată prin dureri de cap, insomnie, oboseală, depresie psihică, anxietate, palpitații, sufocări etc. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurasthénie.

DOOM

!neurasteníe (ne-u-ras-/-ur-as-) s. f., art. neurastenía, g.-d. art. neurasteníei; pl. neurasteníi, art. neurasteníile

neurastenic
NEURASTÉNIC, -Ă, neurastenici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) bolnavă de neurastenie. 2. Adj. Privitor la neurastenie; specific neurasteniei. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurasthénique.

DOOM

!neurasténic (ne-u-ras-/-ur-as-) adj. m., s. m., pl. neurasténici; adj. f., s. f. neurasténică, pl. neurasténice

neurastenic
NEURASTÉNIC, -Ă, neurastenici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) bolnavă de neurastenie. 2. Adj. Privitor la neurastenie; specific neurasteniei. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurasthénique.

DOOM

!neurasténic (ne-u-ras-/-ur-as-) adj. m., s. m., pl. neurasténici; adj. f., s. f. neurasténică, pl. neurasténice

neurastenica
NEURASTÉNIC, -Ă, neurastenici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) bolnavă de neurastenie. 2. Adj. Privitor la neurastenie; specific neurasteniei. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurasthénique.

DOOM

!neurasténic (ne-u-ras-/-ur-as-) adj. m., s. m., pl. neurasténici; adj. f., s. f. neurasténică, pl. neurasténice

neurastenica
NEURASTÉNIC, -Ă, neurastenici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) bolnavă de neurastenie. 2. Adj. Privitor la neurastenie; specific neurasteniei. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurasthénique.

DOOM

!neurasténic (ne-u-ras-/-ur-as-) adj. m., s. m., pl. neurasténici; adj. f., s. f. neurasténică, pl. neurasténice

neurastenice
NEURASTÉNIC, -Ă, neurastenici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) bolnavă de neurastenie. 2. Adj. Privitor la neurastenie; specific neurasteniei. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurasthénique.

DOOM

!neurasténic (ne-u-ras-/-ur-as-) adj. m., s. m., pl. neurasténici; adj. f., s. f. neurasténică, pl. neurasténice

neurastenice
NEURASTÉNIC, -Ă, neurastenici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) bolnavă de neurastenie. 2. Adj. Privitor la neurastenie; specific neurasteniei. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurasthénique.

DOOM

!neurasténic (ne-u-ras-/-ur-as-) adj. m., s. m., pl. neurasténici; adj. f., s. f. neurasténică, pl. neurasténice

neurastenicei
NEURASTÉNIC, -Ă, neurastenici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) bolnavă de neurastenie. 2. Adj. Privitor la neurastenie; specific neurasteniei. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurasthénique.

DOOM

!neurasténic (ne-u-ras-/-ur-as-) adj. m., s. m., pl. neurasténici; adj. f., s. f. neurasténică, pl. neurasténice

neurastenicei
NEURASTÉNIC, -Ă, neurastenici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) bolnavă de neurastenie. 2. Adj. Privitor la neurastenie; specific neurasteniei. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurasthénique.

DOOM

!neurasténic (ne-u-ras-/-ur-as-) adj. m., s. m., pl. neurasténici; adj. f., s. f. neurasténică, pl. neurasténice

neurastenicele
NEURASTÉNIC, -Ă, neurastenici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) bolnavă de neurastenie. 2. Adj. Privitor la neurastenie; specific neurasteniei. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurasthénique.

DOOM

!neurasténic (ne-u-ras-/-ur-as-) adj. m., s. m., pl. neurasténici; adj. f., s. f. neurasténică, pl. neurasténice

neurastenicele
NEURASTÉNIC, -Ă, neurastenici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) bolnavă de neurastenie. 2. Adj. Privitor la neurastenie; specific neurasteniei. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurasthénique.

DOOM

!neurasténic (ne-u-ras-/-ur-as-) adj. m., s. m., pl. neurasténici; adj. f., s. f. neurasténică, pl. neurasténice

neurastenicelor
NEURASTÉNIC, -Ă, neurastenici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) bolnavă de neurastenie. 2. Adj. Privitor la neurastenie; specific neurasteniei. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurasthénique.

DOOM

!neurasténic (ne-u-ras-/-ur-as-) adj. m., s. m., pl. neurasténici; adj. f., s. f. neurasténică, pl. neurasténice

neurastenicelor
NEURASTÉNIC, -Ă, neurastenici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) bolnavă de neurastenie. 2. Adj. Privitor la neurastenie; specific neurasteniei. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurasthénique.

DOOM

!neurasténic (ne-u-ras-/-ur-as-) adj. m., s. m., pl. neurasténici; adj. f., s. f. neurasténică, pl. neurasténice

neurastenici
NEURASTÉNIC, -Ă, neurastenici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) bolnavă de neurastenie. 2. Adj. Privitor la neurastenie; specific neurasteniei. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurasthénique.

DOOM

!neurasténic (ne-u-ras-/-ur-as-) adj. m., s. m., pl. neurasténici; adj. f., s. f. neurasténică, pl. neurasténice

neurastenici
NEURASTÉNIC, -Ă, neurastenici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) bolnavă de neurastenie. 2. Adj. Privitor la neurastenie; specific neurasteniei. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurasthénique.

DOOM

!neurasténic (ne-u-ras-/-ur-as-) adj. m., s. m., pl. neurasténici; adj. f., s. f. neurasténică, pl. neurasténice

neurastenicii
NEURASTÉNIC, -Ă, neurastenici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) bolnavă de neurastenie. 2. Adj. Privitor la neurastenie; specific neurasteniei. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurasthénique.

DOOM

!neurasténic (ne-u-ras-/-ur-as-) adj. m., s. m., pl. neurasténici; adj. f., s. f. neurasténică, pl. neurasténice

neurastenicii
NEURASTÉNIC, -Ă, neurastenici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) bolnavă de neurastenie. 2. Adj. Privitor la neurastenie; specific neurasteniei. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurasthénique.

DOOM

!neurasténic (ne-u-ras-/-ur-as-) adj. m., s. m., pl. neurasténici; adj. f., s. f. neurasténică, pl. neurasténice

neurastenicilor
NEURASTÉNIC, -Ă, neurastenici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) bolnavă de neurastenie. 2. Adj. Privitor la neurastenie; specific neurasteniei. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurasthénique.

DOOM

!neurasténic (ne-u-ras-/-ur-as-) adj. m., s. m., pl. neurasténici; adj. f., s. f. neurasténică, pl. neurasténice

neurastenicilor
NEURASTÉNIC, -Ă, neurastenici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) bolnavă de neurastenie. 2. Adj. Privitor la neurastenie; specific neurasteniei. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurasthénique.

DOOM

!neurasténic (ne-u-ras-/-ur-as-) adj. m., s. m., pl. neurasténici; adj. f., s. f. neurasténică, pl. neurasténice

neurastenicul
NEURASTÉNIC, -Ă, neurastenici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) bolnavă de neurastenie. 2. Adj. Privitor la neurastenie; specific neurasteniei. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurasthénique.

DOOM

!neurasténic (ne-u-ras-/-ur-as-) adj. m., s. m., pl. neurasténici; adj. f., s. f. neurasténică, pl. neurasténice

neurastenicul
NEURASTÉNIC, -Ă, neurastenici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) bolnavă de neurastenie. 2. Adj. Privitor la neurastenie; specific neurasteniei. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurasthénique.

DOOM

!neurasténic (ne-u-ras-/-ur-as-) adj. m., s. m., pl. neurasténici; adj. f., s. f. neurasténică, pl. neurasténice

neurastenicului
NEURASTÉNIC, -Ă, neurastenici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) bolnavă de neurastenie. 2. Adj. Privitor la neurastenie; specific neurasteniei. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurasthénique.

DOOM

!neurasténic (ne-u-ras-/-ur-as-) adj. m., s. m., pl. neurasténici; adj. f., s. f. neurasténică, pl. neurasténice

neurastenicului
NEURASTÉNIC, -Ă, neurastenici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) bolnavă de neurastenie. 2. Adj. Privitor la neurastenie; specific neurasteniei. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurasthénique.

DOOM

!neurasténic (ne-u-ras-/-ur-as-) adj. m., s. m., pl. neurasténici; adj. f., s. f. neurasténică, pl. neurasténice

neurastenie
NEURASTENÍE, neurastenii, s. f. Formă clinică de nevroză manifestată prin dureri de cap, insomnie, oboseală, depresie psihică, anxietate, palpitații, sufocări etc. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurasthénie.

DOOM

!neurasteníe (ne-u-ras-/-ur-as-) s. f., art. neurastenía, g.-d. art. neurasteníei; pl. neurasteníi, art. neurasteníile

neurasteniei
NEURASTENÍE, neurastenii, s. f. Formă clinică de nevroză manifestată prin dureri de cap, insomnie, oboseală, depresie psihică, anxietate, palpitații, sufocări etc. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurasthénie.

DOOM

!neurasteníe (ne-u-ras-/-ur-as-) s. f., art. neurastenía, g.-d. art. neurasteníei; pl. neurasteníi, art. neurasteníile

neurastenii
NEURASTENÍE, neurastenii, s. f. Formă clinică de nevroză manifestată prin dureri de cap, insomnie, oboseală, depresie psihică, anxietate, palpitații, sufocări etc. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurasthénie.

DOOM

!neurasteníe (ne-u-ras-/-ur-as-) s. f., art. neurastenía, g.-d. art. neurasteníei; pl. neurasteníi, art. neurasteníile

neurasteniile
NEURASTENÍE, neurastenii, s. f. Formă clinică de nevroză manifestată prin dureri de cap, insomnie, oboseală, depresie psihică, anxietate, palpitații, sufocări etc. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurasthénie.

DOOM

!neurasteníe (ne-u-ras-/-ur-as-) s. f., art. neurastenía, g.-d. art. neurasteníei; pl. neurasteníi, art. neurasteníile

neurasteniilor
NEURASTENÍE, neurastenii, s. f. Formă clinică de nevroză manifestată prin dureri de cap, insomnie, oboseală, depresie psihică, anxietate, palpitații, sufocări etc. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurasthénie.

DOOM

!neurasteníe (ne-u-ras-/-ur-as-) s. f., art. neurastenía, g.-d. art. neurasteníei; pl. neurasteníi, art. neurasteníile

neurasteniza
NEURASTENIZÁ, neurastenizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) îmbolnăvi de neurastenie. [Pr.: ne-u-] – Din neurastenie.

DOOM

!neurastenizá (a ~) (ne-u-ras-/-ur-as-) vb., ind prez. 3 neurastenizeáză

neurastenizai
NEURASTENIZÁ, neurastenizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) îmbolnăvi de neurastenie. [Pr.: ne-u-] – Din neurastenie.

DOOM

!neurastenizá (a ~) (ne-u-ras-/-ur-as-) vb., ind prez. 3 neurastenizeáză

neurastenizam
NEURASTENIZÁ, neurastenizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) îmbolnăvi de neurastenie. [Pr.: ne-u-] – Din neurastenie.

DOOM

!neurastenizá (a ~) (ne-u-ras-/-ur-as-) vb., ind prez. 3 neurastenizeáză

neurastenizant
NEURASTENIZÁNT, -Ă, neurastenizanți, -te, adj. Care produce neurastenie. [Pr.: ne-u-] – Neurasteniza + suf. -ant.

DOOM

!neurastenizánt (ne-u-ras-/-ur-as-) adj. m., pl. neurastenizánți; f. neurastenizántă, pl. neurastenizánte

neurastenizanta
NEURASTENIZÁNT, -Ă, neurastenizanți, -te, adj. Care produce neurastenie. [Pr.: ne-u-] – Neurasteniza + suf. -ant.

DOOM

!neurastenizánt (ne-u-ras-/-ur-as-) adj. m., pl. neurastenizánți; f. neurastenizántă, pl. neurastenizánte

neurastenizante
NEURASTENIZÁNT, -Ă, neurastenizanți, -te, adj. Care produce neurastenie. [Pr.: ne-u-] – Neurasteniza + suf. -ant.

DOOM

!neurastenizánt (ne-u-ras-/-ur-as-) adj. m., pl. neurastenizánți; f. neurastenizántă, pl. neurastenizánte

neurastenizantei
NEURASTENIZÁNT, -Ă, neurastenizanți, -te, adj. Care produce neurastenie. [Pr.: ne-u-] – Neurasteniza + suf. -ant.

DOOM

!neurastenizánt (ne-u-ras-/-ur-as-) adj. m., pl. neurastenizánți; f. neurastenizántă, pl. neurastenizánte

neurastenizantele
NEURASTENIZÁNT, -Ă, neurastenizanți, -te, adj. Care produce neurastenie. [Pr.: ne-u-] – Neurasteniza + suf. -ant.

DOOM

!neurastenizánt (ne-u-ras-/-ur-as-) adj. m., pl. neurastenizánți; f. neurastenizántă, pl. neurastenizánte

neurastenizantelor
NEURASTENIZÁNT, -Ă, neurastenizanți, -te, adj. Care produce neurastenie. [Pr.: ne-u-] – Neurasteniza + suf. -ant.

DOOM

!neurastenizánt (ne-u-ras-/-ur-as-) adj. m., pl. neurastenizánți; f. neurastenizántă, pl. neurastenizánte

neurastenizantul
NEURASTENIZÁNT, -Ă, neurastenizanți, -te, adj. Care produce neurastenie. [Pr.: ne-u-] – Neurasteniza + suf. -ant.

DOOM

!neurastenizánt (ne-u-ras-/-ur-as-) adj. m., pl. neurastenizánți; f. neurastenizántă, pl. neurastenizánte

neurastenizantului
NEURASTENIZÁNT, -Ă, neurastenizanți, -te, adj. Care produce neurastenie. [Pr.: ne-u-] – Neurasteniza + suf. -ant.

DOOM

!neurastenizánt (ne-u-ras-/-ur-as-) adj. m., pl. neurastenizánți; f. neurastenizántă, pl. neurastenizánte

neurastenizanți
NEURASTENIZÁNT, -Ă, neurastenizanți, -te, adj. Care produce neurastenie. [Pr.: ne-u-] – Neurasteniza + suf. -ant.

DOOM

!neurastenizánt (ne-u-ras-/-ur-as-) adj. m., pl. neurastenizánți; f. neurastenizántă, pl. neurastenizánte

neurastenizanții
NEURASTENIZÁNT, -Ă, neurastenizanți, -te, adj. Care produce neurastenie. [Pr.: ne-u-] – Neurasteniza + suf. -ant.

DOOM

!neurastenizánt (ne-u-ras-/-ur-as-) adj. m., pl. neurastenizánți; f. neurastenizántă, pl. neurastenizánte

neurastenizanților
NEURASTENIZÁNT, -Ă, neurastenizanți, -te, adj. Care produce neurastenie. [Pr.: ne-u-] – Neurasteniza + suf. -ant.

DOOM

!neurastenizánt (ne-u-ras-/-ur-as-) adj. m., pl. neurastenizánți; f. neurastenizántă, pl. neurastenizánte

neurastenizare
NEURASTENIZÁ, neurastenizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) îmbolnăvi de neurastenie. [Pr.: ne-u-] – Din neurastenie.

DOOM

!neurastenizá (a ~) (ne-u-ras-/-ur-as-) vb., ind prez. 3 neurastenizeáză

neurastenizare
NEURASTENIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) neurasteniza și rezultatul ei. [< neurasteniza].

neurastenizarea
NEURASTENIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) neurasteniza și rezultatul ei. [< neurasteniza].

neurastenizară
NEURASTENIZÁ, neurastenizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) îmbolnăvi de neurastenie. [Pr.: ne-u-] – Din neurastenie.

DOOM

!neurastenizá (a ~) (ne-u-ras-/-ur-as-) vb., ind prez. 3 neurastenizeáză

neurastenizarăm
NEURASTENIZÁ, neurastenizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) îmbolnăvi de neurastenie. [Pr.: ne-u-] – Din neurastenie.

DOOM

!neurastenizá (a ~) (ne-u-ras-/-ur-as-) vb., ind prez. 3 neurastenizeáză

neurastenizarăți
NEURASTENIZÁ, neurastenizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) îmbolnăvi de neurastenie. [Pr.: ne-u-] – Din neurastenie.

DOOM

!neurastenizá (a ~) (ne-u-ras-/-ur-as-) vb., ind prez. 3 neurastenizeáză

neurastenizase
NEURASTENIZÁ, neurastenizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) îmbolnăvi de neurastenie. [Pr.: ne-u-] – Din neurastenie.

DOOM

!neurastenizá (a ~) (ne-u-ras-/-ur-as-) vb., ind prez. 3 neurastenizeáză

neurastenizasem
NEURASTENIZÁ, neurastenizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) îmbolnăvi de neurastenie. [Pr.: ne-u-] – Din neurastenie.

DOOM

!neurastenizá (a ~) (ne-u-ras-/-ur-as-) vb., ind prez. 3 neurastenizeáză

neurastenizaseră
NEURASTENIZÁ, neurastenizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) îmbolnăvi de neurastenie. [Pr.: ne-u-] – Din neurastenie.

DOOM

!neurastenizá (a ~) (ne-u-ras-/-ur-as-) vb., ind prez. 3 neurastenizeáză

neurastenizaserăm
NEURASTENIZÁ, neurastenizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) îmbolnăvi de neurastenie. [Pr.: ne-u-] – Din neurastenie.

DOOM

!neurastenizá (a ~) (ne-u-ras-/-ur-as-) vb., ind prez. 3 neurastenizeáză

neurastenizaserăți
NEURASTENIZÁ, neurastenizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) îmbolnăvi de neurastenie. [Pr.: ne-u-] – Din neurastenie.

DOOM

!neurastenizá (a ~) (ne-u-ras-/-ur-as-) vb., ind prez. 3 neurastenizeáză

neurastenizaseși
NEURASTENIZÁ, neurastenizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) îmbolnăvi de neurastenie. [Pr.: ne-u-] – Din neurastenie.

DOOM

!neurastenizá (a ~) (ne-u-ras-/-ur-as-) vb., ind prez. 3 neurastenizeáză

neurastenizaseți
NEURASTENIZÁ, neurastenizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) îmbolnăvi de neurastenie. [Pr.: ne-u-] – Din neurastenie.

DOOM

!neurastenizá (a ~) (ne-u-ras-/-ur-as-) vb., ind prez. 3 neurastenizeáză

neurastenizat
NEURASTENIZÁ, neurastenizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) îmbolnăvi de neurastenie. [Pr.: ne-u-] – Din neurastenie.

DOOM

!neurastenizá (a ~) (ne-u-ras-/-ur-as-) vb., ind prez. 3 neurastenizeáză

neurastenizat
NEURASTENIZÁT, -Ă, neurastenizați, -te, adj. Bolnav de neurastenie; p. ext. cu nervii slăbiți, sensibilizați. [Pr.: ne-u-] – V. neurasteniza.

neurastenizata
NEURASTENIZÁT, -Ă, neurastenizați, -te, adj. Bolnav de neurastenie; p. ext. cu nervii slăbiți, sensibilizați. [Pr.: ne-u-] – V. neurasteniza.

neurastenizate
NEURASTENIZÁT, -Ă, neurastenizați, -te, adj. Bolnav de neurastenie; p. ext. cu nervii slăbiți, sensibilizați. [Pr.: ne-u-] – V. neurasteniza.

neurastenizatei
NEURASTENIZÁT, -Ă, neurastenizați, -te, adj. Bolnav de neurastenie; p. ext. cu nervii slăbiți, sensibilizați. [Pr.: ne-u-] – V. neurasteniza.

neurastenizatele
NEURASTENIZÁT, -Ă, neurastenizați, -te, adj. Bolnav de neurastenie; p. ext. cu nervii slăbiți, sensibilizați. [Pr.: ne-u-] – V. neurasteniza.

neurastenizatelor
NEURASTENIZÁT, -Ă, neurastenizați, -te, adj. Bolnav de neurastenie; p. ext. cu nervii slăbiți, sensibilizați. [Pr.: ne-u-] – V. neurasteniza.

neurastenizatul
NEURASTENIZÁT, -Ă, neurastenizați, -te, adj. Bolnav de neurastenie; p. ext. cu nervii slăbiți, sensibilizați. [Pr.: ne-u-] – V. neurasteniza.

neurastenizatului
NEURASTENIZÁT, -Ă, neurastenizați, -te, adj. Bolnav de neurastenie; p. ext. cu nervii slăbiți, sensibilizați. [Pr.: ne-u-] – V. neurasteniza.

neurastenizau
NEURASTENIZÁ, neurastenizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) îmbolnăvi de neurastenie. [Pr.: ne-u-] – Din neurastenie.

DOOM

!neurastenizá (a ~) (ne-u-ras-/-ur-as-) vb., ind prez. 3 neurastenizeáză

neurastenizași
NEURASTENIZÁ, neurastenizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) îmbolnăvi de neurastenie. [Pr.: ne-u-] – Din neurastenie.

DOOM

!neurastenizá (a ~) (ne-u-ras-/-ur-as-) vb., ind prez. 3 neurastenizeáză

neurastenizați
NEURASTENIZÁ, neurastenizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) îmbolnăvi de neurastenie. [Pr.: ne-u-] – Din neurastenie.

DOOM

!neurastenizá (a ~) (ne-u-ras-/-ur-as-) vb., ind prez. 3 neurastenizeáză

neurastenizați
NEURASTENIZÁT, -Ă, neurastenizați, -te, adj. Bolnav de neurastenie; p. ext. cu nervii slăbiți, sensibilizați. [Pr.: ne-u-] – V. neurasteniza.

neurastenizații
NEURASTENIZÁT, -Ă, neurastenizați, -te, adj. Bolnav de neurastenie; p. ext. cu nervii slăbiți, sensibilizați. [Pr.: ne-u-] – V. neurasteniza.

neurastenizaților
NEURASTENIZÁT, -Ă, neurastenizați, -te, adj. Bolnav de neurastenie; p. ext. cu nervii slăbiți, sensibilizați. [Pr.: ne-u-] – V. neurasteniza.

neurastenizează
NEURASTENIZÁ, neurastenizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) îmbolnăvi de neurastenie. [Pr.: ne-u-] – Din neurastenie.

DOOM

!neurastenizá (a ~) (ne-u-ras-/-ur-as-) vb., ind prez. 3 neurastenizeáză

neurastenizez
NEURASTENIZÁ, neurastenizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) îmbolnăvi de neurastenie. [Pr.: ne-u-] – Din neurastenie.

DOOM

!neurastenizá (a ~) (ne-u-ras-/-ur-as-) vb., ind prez. 3 neurastenizeáză

neurastenizeze
NEURASTENIZÁ, neurastenizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) îmbolnăvi de neurastenie. [Pr.: ne-u-] – Din neurastenie.

DOOM

!neurastenizá (a ~) (ne-u-ras-/-ur-as-) vb., ind prez. 3 neurastenizeáză

neurastenizezi
NEURASTENIZÁ, neurastenizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) îmbolnăvi de neurastenie. [Pr.: ne-u-] – Din neurastenie.

DOOM

!neurastenizá (a ~) (ne-u-ras-/-ur-as-) vb., ind prez. 3 neurastenizeáză

neurastenizând
NEURASTENIZÁ, neurastenizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) îmbolnăvi de neurastenie. [Pr.: ne-u-] – Din neurastenie.

DOOM

!neurastenizá (a ~) (ne-u-ras-/-ur-as-) vb., ind prez. 3 neurastenizeáză

neurastenizînd
NEURASTENIZÁ, neurastenizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) îmbolnăvi de neurastenie. [Pr.: ne-u-] – Din neurastenie.

DOOM

!neurastenizá (a ~) (ne-u-ras-/-ur-as-) vb., ind prez. 3 neurastenizeáză

neurastenizări
NEURASTENIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) neurasteniza și rezultatul ei. [< neurasteniza].

neurastenizării
NEURASTENIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) neurasteniza și rezultatul ei. [< neurasteniza].

neurastenizările
NEURASTENIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) neurasteniza și rezultatul ei. [< neurasteniza].

neurastenizărilor
NEURASTENIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) neurasteniza și rezultatul ei. [< neurasteniza].

neurectomie
NEURECTOMÍE s.f. v. nevrectomie.

neurina
NEURÍNĂ, neurine, s. f. Substanță organică toxică care se găsește de obicei în materiile intrate în putrefacție. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurine.

DOOM

neurínă (ne-u-) s. f., g.-d. art. neurínei; pl. neuríne

neurine
NEURÍNĂ, neurine, s. f. Substanță organică toxică care se găsește de obicei în materiile intrate în putrefacție. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurine.

DOOM

neurínă (ne-u-) s. f., g.-d. art. neurínei; pl. neuríne

neurinei
NEURÍNĂ, neurine, s. f. Substanță organică toxică care se găsește de obicei în materiile intrate în putrefacție. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurine.

DOOM

neurínă (ne-u-) s. f., g.-d. art. neurínei; pl. neuríne

neurinele
NEURÍNĂ, neurine, s. f. Substanță organică toxică care se găsește de obicei în materiile intrate în putrefacție. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurine.

DOOM

neurínă (ne-u-) s. f., g.-d. art. neurínei; pl. neuríne

neurinelor
NEURÍNĂ, neurine, s. f. Substanță organică toxică care se găsește de obicei în materiile intrate în putrefacție. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurine.

DOOM

neurínă (ne-u-) s. f., g.-d. art. neurínei; pl. neuríne

neurism
NEURÍSM s.n. Teorie care atribuia toate fenomenele vieții organice unui flux nervos. [< fr. neurisme, cf. gr. neuron – nerv].

neurismul
NEURÍSM s.n. Teorie care atribuia toate fenomenele vieții organice unui flux nervos. [< fr. neurisme, cf. gr. neuron – nerv].

neurismului
NEURÍSM s.n. Teorie care atribuia toate fenomenele vieții organice unui flux nervos. [< fr. neurisme, cf. gr. neuron – nerv].

neurit
NEURÍT s.n. (Anat.) Axon. [< germ. Neurit].

DOOM

neurít (ne-u-) s. m., pl. neuríți

neuritul
NEURÍT s.n. (Anat.) Axon. [< germ. Neurit].

DOOM

neurít (ne-u-) s. m., pl. neuríți

neuritului
NEURÍT s.n. (Anat.) Axon. [< germ. Neurit].

DOOM

neurít (ne-u-) s. m., pl. neuríți

neuriți
NEURÍT s.n. (Anat.) Axon. [< germ. Neurit].

DOOM

neurít (ne-u-) s. m., pl. neuríți

neuriții
NEURÍT s.n. (Anat.) Axon. [< germ. Neurit].

DOOM

neurít (ne-u-) s. m., pl. neuríți

neuriților
NEURÍT s.n. (Anat.) Axon. [< germ. Neurit].

DOOM

neurít (ne-u-) s. m., pl. neuríți

neuro
NEURO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „nerv”, „nervos”, „(referitor la) nervi, la sistemul nervos”. [Pron. ne-u-ro-, var. neur-, nevr-, nevro-. / < fr. neuro-, cf. gr. neuron – nerv].

neuroame
NEURÓM s. n. v. nevrom.

DOOM

nevróm (ne-vrom) s. n., pl. nevroáme

neuroamele
NEURÓM s. n. v. nevrom.

DOOM

nevróm (ne-vrom) s. n., pl. nevroáme

neuroamelor
NEURÓM s. n. v. nevrom.

DOOM

nevróm (ne-vrom) s. n., pl. nevroáme

neurobiologia
NEUROBIOLOGÍE s.f. Biologia sistemului nervos. [Gen. -iei. / cf. fr. neuro-biologie].

neurobiologie
NEUROBIOLOGÍE s.f. Biologia sistemului nervos. [Gen. -iei. / cf. fr. neuro-biologie].

neurobiologiei
NEUROBIOLOGÍE s.f. Biologia sistemului nervos. [Gen. -iei. / cf. fr. neuro-biologie].

neurobiologii
NEUROBIOLOGÍE s.f. Biologia sistemului nervos. [Gen. -iei. / cf. fr. neuro-biologie].

neuroblast
NEUROBLÁST s.n. Ectoderm neural. [< fr. neuroblaste, cf. gr. neuron – nerv, blastos – germen].

neuroblastoame
NEUROBLASTÓM s.m. Tumoare malignă, formată din celule asemănătoare neuroblastelor. [Pl. -oame. / < fr. neuroblastome].

neuroblastoamele
NEUROBLASTÓM s.m. Tumoare malignă, formată din celule asemănătoare neuroblastelor. [Pl. -oame. / < fr. neuroblastome].

neuroblastoamelor
NEUROBLASTÓM s.m. Tumoare malignă, formată din celule asemănătoare neuroblastelor. [Pl. -oame. / < fr. neuroblastome].

neuroblastom
NEUROBLASTÓM s.m. Tumoare malignă, formată din celule asemănătoare neuroblastelor. [Pl. -oame. / < fr. neuroblastome].

neuroblastomul
NEUROBLASTÓM s.m. Tumoare malignă, formată din celule asemănătoare neuroblastelor. [Pl. -oame. / < fr. neuroblastome].

neuroblastomului
NEUROBLASTÓM s.m. Tumoare malignă, formată din celule asemănătoare neuroblastelor. [Pl. -oame. / < fr. neuroblastome].

neuroblastul
NEUROBLÁST s.n. Ectoderm neural. [< fr. neuroblaste, cf. gr. neuron – nerv, blastos – germen].

neuroblastului
NEUROBLÁST s.n. Ectoderm neural. [< fr. neuroblaste, cf. gr. neuron – nerv, blastos – germen].

neurochirurg
NEUROCHIRÚRG s.m. Specialist în neurochirurgie. [Cf. germ. Neurochirurg, it. neurochirurgo].

neurochirurgi
NEUROCHIRÚRG s.m. Specialist în neurochirurgie. [Cf. germ. Neurochirurg, it. neurochirurgo].

neurochirurgia
NEUROCHIRURGÍE s. f. Ramură a chirurgiei având ca obiect bolile sistemului nervos care necesită o intervenție chirurgicală. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurochirurgie.

DOOM

neurochirurgíe (ne-u-) s. f., art. neurochirurgía, g.-d. neurochirurgíi, art. neurochirurgíei

neurochirurgie
NEUROCHIRURGÍE s. f. Ramură a chirurgiei având ca obiect bolile sistemului nervos care necesită o intervenție chirurgicală. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurochirurgie.

DOOM

neurochirurgíe (ne-u-) s. f., art. neurochirurgía, g.-d. neurochirurgíi, art. neurochirurgíei

neurochirurgiei
NEUROCHIRURGÍE s. f. Ramură a chirurgiei având ca obiect bolile sistemului nervos care necesită o intervenție chirurgicală. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurochirurgie.

DOOM

neurochirurgíe (ne-u-) s. f., art. neurochirurgía, g.-d. neurochirurgíi, art. neurochirurgíei

neurochirurgii
NEUROCHIRÚRG s.m. Specialist în neurochirurgie. [Cf. germ. Neurochirurg, it. neurochirurgo].

neurochirurgii
NEUROCHIRURGÍE s. f. Ramură a chirurgiei având ca obiect bolile sistemului nervos care necesită o intervenție chirurgicală. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurochirurgie.

DOOM

neurochirurgíe (ne-u-) s. f., art. neurochirurgía, g.-d. neurochirurgíi, art. neurochirurgíei

neurochirurgilor
NEUROCHIRÚRG s.m. Specialist în neurochirurgie. [Cf. germ. Neurochirurg, it. neurochirurgo].

neurochirurgul
NEUROCHIRÚRG s.m. Specialist în neurochirurgie. [Cf. germ. Neurochirurg, it. neurochirurgo].

neurochirurgului
NEUROCHIRÚRG s.m. Specialist în neurochirurgie. [Cf. germ. Neurochirurg, it. neurochirurgo].

neurocibernetic
NEUROCIBERNÉTIC, -Ă, neurocibernetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplina care cercetează activitatea creierului, ca organ al gândirii, cu ajutorai mijloacelor cibernetice. 2. Adj. De neurocibemetică. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurocybernetique.

neurocibernetica
NEUROCIBERNÉTICĂ s.f. Disciplină nouă care își propune să cerceteze activitatea creierului, ca organ al gândirii, cu ajutorul mijloacelor ciberneticii. [Gen. -cii. / < fr. neurocybernétique].

DOOM

neurocibernétică (ne-u-) s. f., g.-d. art. neurocibernéticii

neurocibernetici
NEUROCIBERNÉTICĂ s.f. Disciplină nouă care își propune să cerceteze activitatea creierului, ca organ al gândirii, cu ajutorul mijloacelor ciberneticii. [Gen. -cii. / < fr. neurocybernétique].

DOOM

neurocibernétică (ne-u-) s. f., g.-d. art. neurocibernéticii

neurocibernetician
NEUROCIBERNETICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în neurocibernetică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. neurocybernéticien].

neurociberneticiana
NEUROCIBERNETICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în neurocibernetică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. neurocybernéticien].

neurociberneticianul
NEUROCIBERNETICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în neurocibernetică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. neurocybernéticien].

neurociberneticianului
NEUROCIBERNETICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în neurocibernetică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. neurocybernéticien].

neurociberneticiene
NEUROCIBERNETICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în neurocibernetică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. neurocybernéticien].

neurociberneticienei
NEUROCIBERNETICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în neurocibernetică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. neurocybernéticien].

neurociberneticienele
NEUROCIBERNETICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în neurocibernetică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. neurocybernéticien].

neurociberneticienelor
NEUROCIBERNETICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în neurocibernetică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. neurocybernéticien].

neurociberneticieni
NEUROCIBERNETICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în neurocibernetică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. neurocybernéticien].

neurociberneticienii
NEUROCIBERNETICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în neurocibernetică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. neurocybernéticien].

neurociberneticienilor
NEUROCIBERNETICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în neurocibernetică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. neurocybernéticien].

neurociberneticii
NEUROCIBERNÉTICĂ s.f. Disciplină nouă care își propune să cerceteze activitatea creierului, ca organ al gândirii, cu ajutorul mijloacelor ciberneticii. [Gen. -cii. / < fr. neurocybernétique].

DOOM

neurocibernétică (ne-u-) s. f., g.-d. art. neurocibernéticii

neurocit
NEUROCÍT, neurocite, s. n. (Anat.) Neuron. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurocyte.

DOOM

neurocít (ne-u-) s. n., pl. neurocíte

neurocite
NEUROCÍT, neurocite, s. n. (Anat.) Neuron. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurocyte.

DOOM

neurocít (ne-u-) s. n., pl. neurocíte

neurocitele
NEUROCÍT, neurocite, s. n. (Anat.) Neuron. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurocyte.

DOOM

neurocít (ne-u-) s. n., pl. neurocíte

neurocitelor
NEUROCÍT, neurocite, s. n. (Anat.) Neuron. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurocyte.

DOOM

neurocít (ne-u-) s. n., pl. neurocíte

neurocitul
NEUROCÍT, neurocite, s. n. (Anat.) Neuron. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurocyte.

DOOM

neurocít (ne-u-) s. n., pl. neurocíte

neurocitului
NEUROCÍT, neurocite, s. n. (Anat.) Neuron. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurocyte.

DOOM

neurocít (ne-u-) s. n., pl. neurocíte

neurocranii
NEUROCRÁNIU s.n. Porțiune a cutiei craniene care conține creierul. [Pron. -niu. / cf. it. neurocranio < gr. neuron – nerv, kranion – craniu].

neurocraniile
NEUROCRÁNIU s.n. Porțiune a cutiei craniene care conține creierul. [Pron. -niu. / cf. it. neurocranio < gr. neuron – nerv, kranion – craniu].

neurocraniilor
NEUROCRÁNIU s.n. Porțiune a cutiei craniene care conține creierul. [Pron. -niu. / cf. it. neurocranio < gr. neuron – nerv, kranion – craniu].

neurocraniu
NEUROCRÁNIU s.n. Porțiune a cutiei craniene care conține creierul. [Pron. -niu. / cf. it. neurocranio < gr. neuron – nerv, kranion – craniu].

neurocraniul
NEUROCRÁNIU s.n. Porțiune a cutiei craniene care conține creierul. [Pron. -niu. / cf. it. neurocranio < gr. neuron – nerv, kranion – craniu].

neurocraniului
NEUROCRÁNIU s.n. Porțiune a cutiei craniene care conține creierul. [Pron. -niu. / cf. it. neurocranio < gr. neuron – nerv, kranion – craniu].

neurodermatoza
NEURODERMATÓZĂ s.f. Dermatoză datorată unor tulburări nervoase. [< fr. neurodermatose].

neurodermatoze
NEURODERMATÓZĂ s.f. Dermatoză datorată unor tulburări nervoase. [< fr. neurodermatose].

neurodermatozei
NEURODERMATÓZĂ s.f. Dermatoză datorată unor tulburări nervoase. [< fr. neurodermatose].

neurodermita
NEURODERMÍTĂ s.f. Dermatoză alergică cu aspect de lichen. [Var. nevrodermită s.f. / cf. fr. neurodermite].

neurodermite
NEURODERMÍTĂ s.f. Dermatoză alergică cu aspect de lichen. [Var. nevrodermită s.f. / cf. fr. neurodermite].

neurodermitei
NEURODERMÍTĂ s.f. Dermatoză alergică cu aspect de lichen. [Var. nevrodermită s.f. / cf. fr. neurodermite].

neuroendocrin
NEUROENDOCRÍN, -Ă, nenroendocrini, -e, adj. (Med.) Care se referă la efectele pe care le exercită asupra organismului sistemul nervos în interacțiune cu cel endocrin. [Pr.: ne-u-] – Din engl. neuroendocrine.

neuroendocrina
NEUROENDOCRÍN, -Ă, nenroendocrini, -e, adj. (Med.) Care se referă la efectele pe care le exercită asupra organismului sistemul nervos în interacțiune cu cel endocrin. [Pr.: ne-u-] – Din engl. neuroendocrine.

neuroendocrine
NEUROENDOCRÍN, -Ă, nenroendocrini, -e, adj. (Med.) Care se referă la efectele pe care le exercită asupra organismului sistemul nervos în interacțiune cu cel endocrin. [Pr.: ne-u-] – Din engl. neuroendocrine.

neuroendocrinei
NEUROENDOCRÍN, -Ă, nenroendocrini, -e, adj. (Med.) Care se referă la efectele pe care le exercită asupra organismului sistemul nervos în interacțiune cu cel endocrin. [Pr.: ne-u-] – Din engl. neuroendocrine.

neuroendocrinele
NEUROENDOCRÍN, -Ă, nenroendocrini, -e, adj. (Med.) Care se referă la efectele pe care le exercită asupra organismului sistemul nervos în interacțiune cu cel endocrin. [Pr.: ne-u-] – Din engl. neuroendocrine.

neuroendocrinelor
NEUROENDOCRÍN, -Ă, nenroendocrini, -e, adj. (Med.) Care se referă la efectele pe care le exercită asupra organismului sistemul nervos în interacțiune cu cel endocrin. [Pr.: ne-u-] – Din engl. neuroendocrine.

neuroendocrini
NEUROENDOCRÍN, -Ă, nenroendocrini, -e, adj. (Med.) Care se referă la efectele pe care le exercită asupra organismului sistemul nervos în interacțiune cu cel endocrin. [Pr.: ne-u-] – Din engl. neuroendocrine.

neuroendocrinii
NEUROENDOCRÍN, -Ă, nenroendocrini, -e, adj. (Med.) Care se referă la efectele pe care le exercită asupra organismului sistemul nervos în interacțiune cu cel endocrin. [Pr.: ne-u-] – Din engl. neuroendocrine.

neuroendocrinilor
NEUROENDOCRÍN, -Ă, nenroendocrini, -e, adj. (Med.) Care se referă la efectele pe care le exercită asupra organismului sistemul nervos în interacțiune cu cel endocrin. [Pr.: ne-u-] – Din engl. neuroendocrine.

neuroendocrinologie
NEUROENDOCRINOLOGÍE s.f. Ramură a medicinii care studiază relațiile dintre sistemul nervos și cel endocrin. [Gen. -iei. / < neuro- + endocrinologie].

neuroendocrinul
NEUROENDOCRÍN, -Ă, nenroendocrini, -e, adj. (Med.) Care se referă la efectele pe care le exercită asupra organismului sistemul nervos în interacțiune cu cel endocrin. [Pr.: ne-u-] – Din engl. neuroendocrine.

neuroendocrinului
NEUROENDOCRÍN, -Ă, nenroendocrini, -e, adj. (Med.) Care se referă la efectele pe care le exercită asupra organismului sistemul nervos în interacțiune cu cel endocrin. [Pr.: ne-u-] – Din engl. neuroendocrine.

neurofibrilă
NEUROFIBRÍLĂ s.f. Nume dat unor formații filamentoase fine din citoplasma celulei nervoase și din prelungirile ei. [< fr. neurofibrille].

DOOM

neurofibrílă (ne-u-, -fi-bri-) s. f., g.-d. art. neurofibrílei; pl. neurofibríle

neurofibroame
NEUROFIBRÓM s.n. Țesut fibros al tecilor nervilor. [Pl. -oame. / < fr. neurofibrome].

neurofibroamele
NEUROFIBRÓM s.n. Țesut fibros al tecilor nervilor. [Pl. -oame. / < fr. neurofibrome].

neurofibroamelor
NEUROFIBRÓM s.n. Țesut fibros al tecilor nervilor. [Pl. -oame. / < fr. neurofibrome].

neurofibrom
NEUROFIBRÓM s.n. Țesut fibros al tecilor nervilor. [Pl. -oame. / < fr. neurofibrome].

neurofibromatoza
NEUROFIBROMATÓZĂ, neurofibromatoze, s. f. Boală caracterizată prin tumori benigne dezvoltate din țesutul fibros al tecilor nervilor, asociate cu pete pigmentare ale pielii. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurofibromatose.

DOOM

neurofibromatóză (ne-u-, -fi-bro-) s. f., g.-d. art. neurofibromatózei; pl. neurofibromatóze

neurofibromatoze
NEUROFIBROMATÓZĂ, neurofibromatoze, s. f. Boală caracterizată prin tumori benigne dezvoltate din țesutul fibros al tecilor nervilor, asociate cu pete pigmentare ale pielii. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurofibromatose.

DOOM

neurofibromatóză (ne-u-, -fi-bro-) s. f., g.-d. art. neurofibromatózei; pl. neurofibromatóze

neurofibromatozei
NEUROFIBROMATÓZĂ, neurofibromatoze, s. f. Boală caracterizată prin tumori benigne dezvoltate din țesutul fibros al tecilor nervilor, asociate cu pete pigmentare ale pielii. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurofibromatose.

DOOM

neurofibromatóză (ne-u-, -fi-bro-) s. f., g.-d. art. neurofibromatózei; pl. neurofibromatóze

neurofibromatozele
NEUROFIBROMATÓZĂ, neurofibromatoze, s. f. Boală caracterizată prin tumori benigne dezvoltate din țesutul fibros al tecilor nervilor, asociate cu pete pigmentare ale pielii. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurofibromatose.

DOOM

neurofibromatóză (ne-u-, -fi-bro-) s. f., g.-d. art. neurofibromatózei; pl. neurofibromatóze

neurofibromatozelor
NEUROFIBROMATÓZĂ, neurofibromatoze, s. f. Boală caracterizată prin tumori benigne dezvoltate din țesutul fibros al tecilor nervilor, asociate cu pete pigmentare ale pielii. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurofibromatose.

DOOM

neurofibromatóză (ne-u-, -fi-bro-) s. f., g.-d. art. neurofibromatózei; pl. neurofibromatóze

neurofibromul
NEUROFIBRÓM s.n. Țesut fibros al tecilor nervilor. [Pl. -oame. / < fr. neurofibrome].

neurofibromului
NEUROFIBRÓM s.n. Țesut fibros al tecilor nervilor. [Pl. -oame. / < fr. neurofibrome].

neurofiziolog
NEUROFIZIOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în neurofiziologie. [Cf. fr. neurophysiologue].

neurofiziologa
NEUROFIZIOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în neurofiziologie. [Cf. fr. neurophysiologue].

neurofiziologe
NEUROFIZIOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în neurofiziologie. [Cf. fr. neurophysiologue].

neurofiziologei
NEUROFIZIOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în neurofiziologie. [Cf. fr. neurophysiologue].

neurofiziologele
NEUROFIZIOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în neurofiziologie. [Cf. fr. neurophysiologue].

neurofiziologelor
NEUROFIZIOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în neurofiziologie. [Cf. fr. neurophysiologue].

neurofiziologi
NEUROFIZIOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în neurofiziologie. [Cf. fr. neurophysiologue].

neurofiziologia
NEUROFIZIOLOGÍE s.f. Fiziologia sistemului nervos. [Gen. -iei. / < fr. neurophysiologie].

neurofiziologic
NEUROFIZIOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la neurofiziologie. [Cf. fr. neurophysiologique].

neurofiziologica
NEUROFIZIOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la neurofiziologie. [Cf. fr. neurophysiologique].

neurofiziologice
NEUROFIZIOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la neurofiziologie. [Cf. fr. neurophysiologique].

neurofiziologicei
NEUROFIZIOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la neurofiziologie. [Cf. fr. neurophysiologique].

neurofiziologicele
NEUROFIZIOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la neurofiziologie. [Cf. fr. neurophysiologique].

neurofiziologicelor
NEUROFIZIOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la neurofiziologie. [Cf. fr. neurophysiologique].

neurofiziologici
NEUROFIZIOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la neurofiziologie. [Cf. fr. neurophysiologique].

neurofiziologicii
NEUROFIZIOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la neurofiziologie. [Cf. fr. neurophysiologique].

neurofiziologicilor
NEUROFIZIOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la neurofiziologie. [Cf. fr. neurophysiologique].

neurofiziologicul
NEUROFIZIOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la neurofiziologie. [Cf. fr. neurophysiologique].

neurofiziologicului
NEUROFIZIOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la neurofiziologie. [Cf. fr. neurophysiologique].

neurofiziologie
NEUROFIZIOLOGÍE s.f. Fiziologia sistemului nervos. [Gen. -iei. / < fr. neurophysiologie].

neurofiziologiei
NEUROFIZIOLOGÍE s.f. Fiziologia sistemului nervos. [Gen. -iei. / < fr. neurophysiologie].

neurofiziologii
NEUROFIZIOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în neurofiziologie. [Cf. fr. neurophysiologue].

neurofiziologii
NEUROFIZIOLOGÍE s.f. Fiziologia sistemului nervos. [Gen. -iei. / < fr. neurophysiologie].

neurofiziologilor
NEUROFIZIOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în neurofiziologie. [Cf. fr. neurophysiologue].

neurofiziologul
NEUROFIZIOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în neurofiziologie. [Cf. fr. neurophysiologue].

neurofiziologului
NEUROFIZIOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în neurofiziologie. [Cf. fr. neurophysiologue].

neurogen
NEUROGÉN, -Ă adj. Determinat, generat de sistemul nervos; de origine nervoasă. [< fr. neurogène, cf. gr. neuron – nerv, gennan – a naște].

neurogena
NEUROGÉN, -Ă adj. Determinat, generat de sistemul nervos; de origine nervoasă. [< fr. neurogène, cf. gr. neuron – nerv, gennan – a naște].

neurogene
NEUROGÉN, -Ă adj. Determinat, generat de sistemul nervos; de origine nervoasă. [< fr. neurogène, cf. gr. neuron – nerv, gennan – a naște].

neurogenei
NEUROGÉN, -Ă adj. Determinat, generat de sistemul nervos; de origine nervoasă. [< fr. neurogène, cf. gr. neuron – nerv, gennan – a naște].

neurogenele
NEUROGÉN, -Ă adj. Determinat, generat de sistemul nervos; de origine nervoasă. [< fr. neurogène, cf. gr. neuron – nerv, gennan – a naște].

neurogenelor
NEUROGÉN, -Ă adj. Determinat, generat de sistemul nervos; de origine nervoasă. [< fr. neurogène, cf. gr. neuron – nerv, gennan – a naște].

neurogeni
NEUROGÉN, -Ă adj. Determinat, generat de sistemul nervos; de origine nervoasă. [< fr. neurogène, cf. gr. neuron – nerv, gennan – a naște].

neurogenii
NEUROGÉN, -Ă adj. Determinat, generat de sistemul nervos; de origine nervoasă. [< fr. neurogène, cf. gr. neuron – nerv, gennan – a naște].

neurogenilor
NEUROGÉN, -Ă adj. Determinat, generat de sistemul nervos; de origine nervoasă. [< fr. neurogène, cf. gr. neuron – nerv, gennan – a naște].

neurogenul
NEUROGÉN, -Ă adj. Determinat, generat de sistemul nervos; de origine nervoasă. [< fr. neurogène, cf. gr. neuron – nerv, gennan – a naște].

neurogenului
NEUROGÉN, -Ă adj. Determinat, generat de sistemul nervos; de origine nervoasă. [< fr. neurogène, cf. gr. neuron – nerv, gennan – a naște].

neuroglie
NEVROGLÍE s. f. Țesut conjunctiv situat între neuroni, cu rol de susținere mecanică, de nutriție, de apărare și de înlăturare a celulelor nervoase moarte. – Din fr. névroglie.

DOOM

nevroglíe (ne-vro-gli-) s. f., art. nevroglía, g.-d. nevroglíi, art. nevroglíei

neuroglioame
NEUROGLIÓM s.n. Tumoare formată din elemente nervoase. [Pron. ne-u-ro-gli-om, pl. -oame. / < fr. neurogliome].

neuroglioamele
NEUROGLIÓM s.n. Tumoare formată din elemente nervoase. [Pron. ne-u-ro-gli-om, pl. -oame. / < fr. neurogliome].

neuroglioamelor
NEUROGLIÓM s.n. Tumoare formată din elemente nervoase. [Pron. ne-u-ro-gli-om, pl. -oame. / < fr. neurogliome].

neurogliom
NEUROGLIÓM s.n. Tumoare formată din elemente nervoase. [Pron. ne-u-ro-gli-om, pl. -oame. / < fr. neurogliome].

neurogliomul
NEUROGLIÓM s.n. Tumoare formată din elemente nervoase. [Pron. ne-u-ro-gli-om, pl. -oame. / < fr. neurogliome].

neurogliomului
NEUROGLIÓM s.n. Tumoare formată din elemente nervoase. [Pron. ne-u-ro-gli-om, pl. -oame. / < fr. neurogliome].

neuroinfecția
NEUROINFÉCȚIE s.f. Boală infecțioasă a sistemului nervos. [Pron. ne-u-ro-in-, gen. -iei. / < fr. neuroinfection].

neuroinfecție
NEUROINFÉCȚIE s.f. Boală infecțioasă a sistemului nervos. [Pron. ne-u-ro-in-, gen. -iei. / < fr. neuroinfection].

neuroinfecției
NEUROINFÉCȚIE s.f. Boală infecțioasă a sistemului nervos. [Pron. ne-u-ro-in-, gen. -iei. / < fr. neuroinfection].

neuroinfecții
NEUROINFÉCȚIE s.f. Boală infecțioasă a sistemului nervos. [Pron. ne-u-ro-in-, gen. -iei. / < fr. neuroinfection].

neuroleptic
NEUROLÉPTIC, -Ă, neuroleptici, -ce, adj., s. n. Neuroplegic. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuroleptique.

DOOM

neuroléptic² (ne-u-) s. n., pl. neuroléptice

neuroleptica
NEUROLÉPTIC, -Ă, neuroleptici, -ce, adj., s. n. Neuroplegic. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuroleptique.

DOOM

neuroléptic² (ne-u-) s. n., pl. neuroléptice

neuroleptice
NEUROLÉPTIC, -Ă, neuroleptici, -ce, adj., s. n. Neuroplegic. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuroleptique.

DOOM

neuroléptic² (ne-u-) s. n., pl. neuroléptice

neurolepticei
NEUROLÉPTIC, -Ă, neuroleptici, -ce, adj., s. n. Neuroplegic. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuroleptique.

DOOM

neuroléptic² (ne-u-) s. n., pl. neuroléptice

neurolepticele
NEUROLÉPTIC, -Ă, neuroleptici, -ce, adj., s. n. Neuroplegic. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuroleptique.

DOOM

neuroléptic² (ne-u-) s. n., pl. neuroléptice

neurolepticelor
NEUROLÉPTIC, -Ă, neuroleptici, -ce, adj., s. n. Neuroplegic. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuroleptique.

DOOM

neuroléptic² (ne-u-) s. n., pl. neuroléptice

neuroleptici
NEUROLÉPTIC, -Ă, neuroleptici, -ce, adj., s. n. Neuroplegic. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuroleptique.

DOOM

neuroléptic² (ne-u-) s. n., pl. neuroléptice

neurolepticii
NEUROLÉPTIC, -Ă, neuroleptici, -ce, adj., s. n. Neuroplegic. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuroleptique.

DOOM

neuroléptic² (ne-u-) s. n., pl. neuroléptice

neurolepticilor
NEUROLÉPTIC, -Ă, neuroleptici, -ce, adj., s. n. Neuroplegic. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuroleptique.

DOOM

neuroléptic² (ne-u-) s. n., pl. neuroléptice

neurolepticul
NEUROLÉPTIC, -Ă, neuroleptici, -ce, adj., s. n. Neuroplegic. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuroleptique.

DOOM

neuroléptic² (ne-u-) s. n., pl. neuroléptice

neurolepticului
NEUROLÉPTIC, -Ă, neuroleptici, -ce, adj., s. n. Neuroplegic. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuroleptique.

DOOM

neuroléptic² (ne-u-) s. n., pl. neuroléptice

neurolimfa
NEUROLÍMFĂ, neurolimfe, s. f. (Anat.) Lichid cefalorahidian. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurolymphe.

neurolimfe
NEUROLÍMFĂ, neurolimfe, s. f. (Anat.) Lichid cefalorahidian. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurolymphe.

neurolimfei
NEUROLÍMFĂ, neurolimfe, s. f. (Anat.) Lichid cefalorahidian. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurolymphe.

neurolimfele
NEUROLÍMFĂ, neurolimfe, s. f. (Anat.) Lichid cefalorahidian. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurolymphe.

neurolimfelor
NEUROLÍMFĂ, neurolimfe, s. f. (Anat.) Lichid cefalorahidian. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurolymphe.

neurolimfomatoză
NEUROLIMFOMATÓZĂ s.f. Boală rară, de origine nedeterminată, care se manifestă prin paralizia extremităților și slăbirea de volum a mușchilor striați. ♦ Leucoza găinilor. [< fr. neurolymphomatose].

neurolingvistica
NEUROLINGVÍSTICĂ s.f. Studiul lingvistic al tulburărilor de limbaj. [< fr. neurolinguistique].

neurolingvistici
NEUROLINGVÍSTICĂ s.f. Studiul lingvistic al tulburărilor de limbaj. [< fr. neurolinguistique].

neurolingvisticii
NEUROLINGVÍSTICĂ s.f. Studiul lingvistic al tulburărilor de limbaj. [< fr. neurolinguistique].

neurolitic
NEUROLÍTIC, -Ă adj. Referitor la neuroliză, care produce neuroliză. [< fr. neurolytique].

neurolitica
NEUROLÍTIC, -Ă adj. Referitor la neuroliză, care produce neuroliză. [< fr. neurolytique].

neurolitice
NEUROLÍTIC, -Ă adj. Referitor la neuroliză, care produce neuroliză. [< fr. neurolytique].

neuroliticei
NEUROLÍTIC, -Ă adj. Referitor la neuroliză, care produce neuroliză. [< fr. neurolytique].

neuroliticele
NEUROLÍTIC, -Ă adj. Referitor la neuroliză, care produce neuroliză. [< fr. neurolytique].

neuroliticelor
NEUROLÍTIC, -Ă adj. Referitor la neuroliză, care produce neuroliză. [< fr. neurolytique].

neurolitici
NEUROLÍTIC, -Ă adj. Referitor la neuroliză, care produce neuroliză. [< fr. neurolytique].

neuroliticii
NEUROLÍTIC, -Ă adj. Referitor la neuroliză, care produce neuroliză. [< fr. neurolytique].

neuroliticilor
NEUROLÍTIC, -Ă adj. Referitor la neuroliză, care produce neuroliză. [< fr. neurolytique].

neuroliticul
NEUROLÍTIC, -Ă adj. Referitor la neuroliză, care produce neuroliză. [< fr. neurolytique].

neuroliticului
NEUROLÍTIC, -Ă adj. Referitor la neuroliză, care produce neuroliză. [< fr. neurolytique].

neuroliza
NEUROLÍZĂ s.f. Distrugere a țesutului nervos. [< fr. neurolyse, cf. gr. neuron – nerv, lysis – desfacere].

neurolize
NEUROLÍZĂ s.f. Distrugere a țesutului nervos. [< fr. neurolyse, cf. gr. neuron – nerv, lysis – desfacere].

neurolizei
NEUROLÍZĂ s.f. Distrugere a țesutului nervos. [< fr. neurolyse, cf. gr. neuron – nerv, lysis – desfacere].

neurolog
NEUROLÓG, -Ă, neurologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specialist în boli ale sistemului nervos. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurologue.

DOOM

neurológă (rar) (ne-u-) s. f., g.-d. art. neurológei; pl. neurológe

neurologa
NEUROLÓG, -Ă, neurologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specialist în boli ale sistemului nervos. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurologue.

DOOM

neurológă (rar) (ne-u-) s. f., g.-d. art. neurológei; pl. neurológe

neurologe
NEUROLÓG, -Ă, neurologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specialist în boli ale sistemului nervos. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurologue.

DOOM

neurológă (rar) (ne-u-) s. f., g.-d. art. neurológei; pl. neurológe

neurologei
NEUROLÓG, -Ă, neurologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specialist în boli ale sistemului nervos. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurologue.

DOOM

neurológă (rar) (ne-u-) s. f., g.-d. art. neurológei; pl. neurológe

neurologele
NEUROLÓG, -Ă, neurologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specialist în boli ale sistemului nervos. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurologue.

DOOM

neurológă (rar) (ne-u-) s. f., g.-d. art. neurológei; pl. neurológe

neurologelor
NEUROLÓG, -Ă, neurologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specialist în boli ale sistemului nervos. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurologue.

DOOM

neurológă (rar) (ne-u-) s. f., g.-d. art. neurológei; pl. neurológe

neurologi
NEUROLÓG, -Ă, neurologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specialist în boli ale sistemului nervos. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurologue.

DOOM

neurológă (rar) (ne-u-) s. f., g.-d. art. neurológei; pl. neurológe

neurologic
NEUROLÓGIC, -Ă, neurologici, -ce, adj. Care aparține neurologiei, privitor la neurologie. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurologique.

DOOM

neurológic (ne-u-) adj. m., pl. neurológici; f. neurológică, pl. neurológice

neurologica
NEUROLÓGIC, -Ă, neurologici, -ce, adj. Care aparține neurologiei, privitor la neurologie. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurologique.

DOOM

neurológic (ne-u-) adj. m., pl. neurológici; f. neurológică, pl. neurológice

neurologice
NEUROLÓGIC, -Ă, neurologici, -ce, adj. Care aparține neurologiei, privitor la neurologie. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurologique.

DOOM

neurológic (ne-u-) adj. m., pl. neurológici; f. neurológică, pl. neurológice

neurologicei
NEUROLÓGIC, -Ă, neurologici, -ce, adj. Care aparține neurologiei, privitor la neurologie. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurologique.

DOOM

neurológic (ne-u-) adj. m., pl. neurológici; f. neurológică, pl. neurológice

neurologicele
NEUROLÓGIC, -Ă, neurologici, -ce, adj. Care aparține neurologiei, privitor la neurologie. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurologique.

DOOM

neurológic (ne-u-) adj. m., pl. neurológici; f. neurológică, pl. neurológice

neurologicelor
NEUROLÓGIC, -Ă, neurologici, -ce, adj. Care aparține neurologiei, privitor la neurologie. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurologique.

DOOM

neurológic (ne-u-) adj. m., pl. neurológici; f. neurológică, pl. neurológice

neurologici
NEUROLÓGIC, -Ă, neurologici, -ce, adj. Care aparține neurologiei, privitor la neurologie. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurologique.

DOOM

neurológic (ne-u-) adj. m., pl. neurológici; f. neurológică, pl. neurológice

neurologicii
NEUROLÓGIC, -Ă, neurologici, -ce, adj. Care aparține neurologiei, privitor la neurologie. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurologique.

DOOM

neurológic (ne-u-) adj. m., pl. neurológici; f. neurológică, pl. neurológice

neurologicilor
NEUROLÓGIC, -Ă, neurologici, -ce, adj. Care aparține neurologiei, privitor la neurologie. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurologique.

DOOM

neurológic (ne-u-) adj. m., pl. neurológici; f. neurológică, pl. neurológice

neurologicul
NEUROLÓGIC, -Ă, neurologici, -ce, adj. Care aparține neurologiei, privitor la neurologie. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurologique.

DOOM

neurológic (ne-u-) adj. m., pl. neurológici; f. neurológică, pl. neurológice

neurologicului
NEUROLÓGIC, -Ă, neurologici, -ce, adj. Care aparține neurologiei, privitor la neurologie. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurologique.

DOOM

neurológic (ne-u-) adj. m., pl. neurológici; f. neurológică, pl. neurológice

neurologie
NEUROLOGÍE s. f. Ramură a medicinei care studiază formarea, structura, funcțiile și bolile sistemului nervos. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurologie.

DOOM

neurologíe (ne-u-) s. f., art. neurología, g.-d. neurologíi, art. neurologíei

neurologii
NEUROLÓG, -Ă, neurologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specialist în boli ale sistemului nervos. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurologue.

DOOM

neurológă (rar) (ne-u-) s. f., g.-d. art. neurológei; pl. neurológe

neurologilor
NEUROLÓG, -Ă, neurologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specialist în boli ale sistemului nervos. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurologue.

DOOM

neurológă (rar) (ne-u-) s. f., g.-d. art. neurológei; pl. neurológe

neurologul
NEUROLÓG, -Ă, neurologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specialist în boli ale sistemului nervos. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurologue.

DOOM

neurológă (rar) (ne-u-) s. f., g.-d. art. neurológei; pl. neurológe

neurologului
NEUROLÓG, -Ă, neurologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specialist în boli ale sistemului nervos. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurologue.

DOOM

neurológă (rar) (ne-u-) s. f., g.-d. art. neurológei; pl. neurológe

neurom
NEURÓM s. n. v. nevrom.

DOOM

nevróm (ne-vrom) s. n., pl. nevroáme

neuromul
NEURÓM s. n. v. nevrom.

DOOM

nevróm (ne-vrom) s. n., pl. nevroáme

neuromului
NEURÓM s. n. v. nevrom.

DOOM

nevróm (ne-vrom) s. n., pl. nevroáme

neuromuscular
NEUROMUSCULÁR, -Ă, neuromusculari, -e, adj. Care aparține nervilor sistemului muscular, privitor la acești nervi. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuromusculaire.

DOOM

neuromusculár (ne-u-) adj. m., pl. neuromusculári; f. neuromusculáră, pl. neuromusculáre

neuromusculara
NEUROMUSCULÁR, -Ă, neuromusculari, -e, adj. Care aparține nervilor sistemului muscular, privitor la acești nervi. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuromusculaire.

DOOM

neuromusculár (ne-u-) adj. m., pl. neuromusculári; f. neuromusculáră, pl. neuromusculáre

neuromusculare
NEUROMUSCULÁR, -Ă, neuromusculari, -e, adj. Care aparține nervilor sistemului muscular, privitor la acești nervi. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuromusculaire.

DOOM

neuromusculár (ne-u-) adj. m., pl. neuromusculári; f. neuromusculáră, pl. neuromusculáre

neuromuscularei
NEUROMUSCULÁR, -Ă, neuromusculari, -e, adj. Care aparține nervilor sistemului muscular, privitor la acești nervi. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuromusculaire.

DOOM

neuromusculár (ne-u-) adj. m., pl. neuromusculári; f. neuromusculáră, pl. neuromusculáre

neuromuscularele
NEUROMUSCULÁR, -Ă, neuromusculari, -e, adj. Care aparține nervilor sistemului muscular, privitor la acești nervi. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuromusculaire.

DOOM

neuromusculár (ne-u-) adj. m., pl. neuromusculári; f. neuromusculáră, pl. neuromusculáre

neuromuscularelor
NEUROMUSCULÁR, -Ă, neuromusculari, -e, adj. Care aparține nervilor sistemului muscular, privitor la acești nervi. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuromusculaire.

DOOM

neuromusculár (ne-u-) adj. m., pl. neuromusculári; f. neuromusculáră, pl. neuromusculáre

neuromusculari
NEUROMUSCULÁR, -Ă, neuromusculari, -e, adj. Care aparține nervilor sistemului muscular, privitor la acești nervi. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuromusculaire.

DOOM

neuromusculár (ne-u-) adj. m., pl. neuromusculári; f. neuromusculáră, pl. neuromusculáre

neuromuscularii
NEUROMUSCULÁR, -Ă, neuromusculari, -e, adj. Care aparține nervilor sistemului muscular, privitor la acești nervi. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuromusculaire.

DOOM

neuromusculár (ne-u-) adj. m., pl. neuromusculári; f. neuromusculáră, pl. neuromusculáre

neuromuscularilor
NEUROMUSCULÁR, -Ă, neuromusculari, -e, adj. Care aparține nervilor sistemului muscular, privitor la acești nervi. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuromusculaire.

DOOM

neuromusculár (ne-u-) adj. m., pl. neuromusculári; f. neuromusculáră, pl. neuromusculáre

neuromuscularul
NEUROMUSCULÁR, -Ă, neuromusculari, -e, adj. Care aparține nervilor sistemului muscular, privitor la acești nervi. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuromusculaire.

DOOM

neuromusculár (ne-u-) adj. m., pl. neuromusculári; f. neuromusculáră, pl. neuromusculáre

neuromuscularului
NEUROMUSCULÁR, -Ă, neuromusculari, -e, adj. Care aparține nervilor sistemului muscular, privitor la acești nervi. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuromusculaire.

DOOM

neuromusculár (ne-u-) adj. m., pl. neuromusculári; f. neuromusculáră, pl. neuromusculáre

neuron
NEURÓN, neuroni, s. m. Element structural și funcțional de bază al sistemului nervos compus dintr-un corp celular protoplasmatic, care conține un nucleu, și din prelungiri protoplasmatice; neurocit. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurone.

DOOM

neurón (ne-u-) s. m., pl. neuróni

neuronal
NEURONÁL, -Ă adj. Referitor la neuroni; neuronic. [Cf. engl. neuronal].

neuronala
NEURONÁL, -Ă adj. Referitor la neuroni; neuronic. [Cf. engl. neuronal].

neuronale
NEURONÁL, -Ă adj. Referitor la neuroni; neuronic. [Cf. engl. neuronal].

neuronalei
NEURONÁL, -Ă adj. Referitor la neuroni; neuronic. [Cf. engl. neuronal].

neuronalele
NEURONÁL, -Ă adj. Referitor la neuroni; neuronic. [Cf. engl. neuronal].

neuronalelor
NEURONÁL, -Ă adj. Referitor la neuroni; neuronic. [Cf. engl. neuronal].

neuronali
NEURONÁL, -Ă adj. Referitor la neuroni; neuronic. [Cf. engl. neuronal].

neuronalii
NEURONÁL, -Ă adj. Referitor la neuroni; neuronic. [Cf. engl. neuronal].

neuronalilor
NEURONÁL, -Ă adj. Referitor la neuroni; neuronic. [Cf. engl. neuronal].

neuronalul
NEURONÁL, -Ă adj. Referitor la neuroni; neuronic. [Cf. engl. neuronal].

neuronalului
NEURONÁL, -Ă adj. Referitor la neuroni; neuronic. [Cf. engl. neuronal].

neuroni
NEURÓN, neuroni, s. m. Element structural și funcțional de bază al sistemului nervos compus dintr-un corp celular protoplasmatic, care conține un nucleu, și din prelungiri protoplasmatice; neurocit. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurone.

DOOM

neurón (ne-u-) s. m., pl. neuróni

neuronic
NEURÓNIC, -Ă adj. Neuronal. [< fr. neuronique].

neuronica
NEURÓNIC, -Ă adj. Neuronal. [< fr. neuronique].

neuronice
NEURÓNIC, -Ă adj. Neuronal. [< fr. neuronique].

neuronicei
NEURÓNIC, -Ă adj. Neuronal. [< fr. neuronique].

neuronicele
NEURÓNIC, -Ă adj. Neuronal. [< fr. neuronique].

neuronicelor
NEURÓNIC, -Ă adj. Neuronal. [< fr. neuronique].

neuronici
NEURÓNIC, -Ă adj. Neuronal. [< fr. neuronique].

neuronicii
NEURÓNIC, -Ă adj. Neuronal. [< fr. neuronique].

neuronicilor
NEURÓNIC, -Ă adj. Neuronal. [< fr. neuronique].

neuronicul
NEURÓNIC, -Ă adj. Neuronal. [< fr. neuronique].

neuronicului
NEURÓNIC, -Ă adj. Neuronal. [< fr. neuronique].

neuronii
NEURÓN, neuroni, s. m. Element structural și funcțional de bază al sistemului nervos compus dintr-un corp celular protoplasmatic, care conține un nucleu, și din prelungiri protoplasmatice; neurocit. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurone.

DOOM

neurón (ne-u-) s. m., pl. neuróni

neuronilor
NEURÓN, neuroni, s. m. Element structural și funcțional de bază al sistemului nervos compus dintr-un corp celular protoplasmatic, care conține un nucleu, și din prelungiri protoplasmatice; neurocit. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurone.

DOOM

neurón (ne-u-) s. m., pl. neuróni

neuronofagia
NEURONOFAGÍE s.f. Proces prin care o celulă nervoasă alterată este fagocitată de alte celule speciale din jurul ei. [Gen. -iei. / < fr. neuronophagie].

neuronofagie
NEURONOFAGÍE s.f. Proces prin care o celulă nervoasă alterată este fagocitată de alte celule speciale din jurul ei. [Gen. -iei. / < fr. neuronophagie].

neuronofagiei
NEURONOFAGÍE s.f. Proces prin care o celulă nervoasă alterată este fagocitată de alte celule speciale din jurul ei. [Gen. -iei. / < fr. neuronophagie].

neuronofagii
NEURONOFAGÍE s.f. Proces prin care o celulă nervoasă alterată este fagocitată de alte celule speciale din jurul ei. [Gen. -iei. / < fr. neuronophagie].

neuronul
NEURÓN, neuroni, s. m. Element structural și funcțional de bază al sistemului nervos compus dintr-un corp celular protoplasmatic, care conține un nucleu, și din prelungiri protoplasmatice; neurocit. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurone.

DOOM

neurón (ne-u-) s. m., pl. neuróni

neuronului
NEURÓN, neuroni, s. m. Element structural și funcțional de bază al sistemului nervos compus dintr-un corp celular protoplasmatic, care conține un nucleu, și din prelungiri protoplasmatice; neurocit. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurone.

DOOM

neurón (ne-u-) s. m., pl. neuróni

neuropatia
NEVROPATÍE s. f. Denumire generală pentru diferite tulburări ale sistemului nervos; spec. boală a sistemului nervos central caracterizată prin tulburări ale funcțiilor psihice. – Din fr. névropathie.

DOOM

nevropatíe (ne-vro-) s. f., art. nevropatía, g.-d. nevropatíi, art. nevropatíei

neuropatie
NEVROPATÍE s. f. Denumire generală pentru diferite tulburări ale sistemului nervos; spec. boală a sistemului nervos central caracterizată prin tulburări ale funcțiilor psihice. – Din fr. névropathie.

DOOM

nevropatíe (ne-vro-) s. f., art. nevropatía, g.-d. nevropatíi, art. nevropatíei

neuropatiei
NEVROPATÍE s. f. Denumire generală pentru diferite tulburări ale sistemului nervos; spec. boală a sistemului nervos central caracterizată prin tulburări ale funcțiilor psihice. – Din fr. névropathie.

DOOM

nevropatíe (ne-vro-) s. f., art. nevropatía, g.-d. nevropatíi, art. nevropatíei

neuropatii
NEVROPATÍE s. f. Denumire generală pentru diferite tulburări ale sistemului nervos; spec. boală a sistemului nervos central caracterizată prin tulburări ale funcțiilor psihice. – Din fr. névropathie.

DOOM

nevropatíe (ne-vro-) s. f., art. nevropatía, g.-d. nevropatíi, art. nevropatíei

neuropatolog
NEUROPATOLÓG, -Ă s.m. și f. Medic specialist în neuropatologie. [Cf. it. neuropatologo].

neuropatologa
NEUROPATOLÓG, -Ă s.m. și f. Medic specialist în neuropatologie. [Cf. it. neuropatologo].

neuropatologe
NEUROPATOLÓG, -Ă s.m. și f. Medic specialist în neuropatologie. [Cf. it. neuropatologo].

neuropatologei
NEUROPATOLÓG, -Ă s.m. și f. Medic specialist în neuropatologie. [Cf. it. neuropatologo].

neuropatologele
NEUROPATOLÓG, -Ă s.m. și f. Medic specialist în neuropatologie. [Cf. it. neuropatologo].

neuropatologelor
NEUROPATOLÓG, -Ă s.m. și f. Medic specialist în neuropatologie. [Cf. it. neuropatologo].

neuropatologi
NEUROPATOLÓG, -Ă s.m. și f. Medic specialist în neuropatologie. [Cf. it. neuropatologo].

neuropatologia
NEUROPATOLOGÍE s. f. Ramură a neurologiei care se ocupă cu studierea bolilor sistemului nervos. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuropathologie.

DOOM

neuropatologíe (ne-u-) s. f., art. neuropatología, g.-d. neuropatologíi, art. neuropatologíei

neuropatologie
NEUROPATOLOGÍE s. f. Ramură a neurologiei care se ocupă cu studierea bolilor sistemului nervos. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuropathologie.

DOOM

neuropatologíe (ne-u-) s. f., art. neuropatología, g.-d. neuropatologíi, art. neuropatologíei

neuropatologiei
NEUROPATOLOGÍE s. f. Ramură a neurologiei care se ocupă cu studierea bolilor sistemului nervos. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuropathologie.

DOOM

neuropatologíe (ne-u-) s. f., art. neuropatología, g.-d. neuropatologíi, art. neuropatologíei

neuropatologii
NEUROPATOLÓG, -Ă s.m. și f. Medic specialist în neuropatologie. [Cf. it. neuropatologo].

neuropatologii
NEUROPATOLOGÍE s. f. Ramură a neurologiei care se ocupă cu studierea bolilor sistemului nervos. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuropathologie.

DOOM

neuropatologíe (ne-u-) s. f., art. neuropatología, g.-d. neuropatologíi, art. neuropatologíei

neuropatologilor
NEUROPATOLÓG, -Ă s.m. și f. Medic specialist în neuropatologie. [Cf. it. neuropatologo].

neuropatologul
NEUROPATOLÓG, -Ă s.m. și f. Medic specialist în neuropatologie. [Cf. it. neuropatologo].

neuropatologului
NEUROPATOLÓG, -Ă s.m. și f. Medic specialist în neuropatologie. [Cf. it. neuropatologo].

neuroplasma
NEUROPLÁSMĂ s.f. (Anat.) Protoplasmă care umple interstițiile dintre fibrele celulelor nervoase. [Cf. fr. neuroplasme].

neuroplasme
NEUROPLÁSMĂ s.f. (Anat.) Protoplasmă care umple interstițiile dintre fibrele celulelor nervoase. [Cf. fr. neuroplasme].

neuroplasmei
NEUROPLÁSMĂ s.f. (Anat.) Protoplasmă care umple interstițiile dintre fibrele celulelor nervoase. [Cf. fr. neuroplasme].

neuroplegic
NEUROPLÉGIC, -Ă, neuroplegici, -ce, adj., s. n. (Medicament, substanță) care are o acțiune deconectantă asupra sistemului nervos central, provocând o reducere a stării de tensiune psihică, fără să producă somn; neuroleptic. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuroplégique.

DOOM

neuroplégic² (ne-u-ro-ple-) s. n., pl. neuroplégice

neuroplegica
NEUROPLÉGIC, -Ă, neuroplegici, -ce, adj., s. n. (Medicament, substanță) care are o acțiune deconectantă asupra sistemului nervos central, provocând o reducere a stării de tensiune psihică, fără să producă somn; neuroleptic. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuroplégique.

DOOM

neuroplégic² (ne-u-ro-ple-) s. n., pl. neuroplégice

neuroplegice
NEUROPLÉGIC, -Ă, neuroplegici, -ce, adj., s. n. (Medicament, substanță) care are o acțiune deconectantă asupra sistemului nervos central, provocând o reducere a stării de tensiune psihică, fără să producă somn; neuroleptic. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuroplégique.

DOOM

neuroplégic² (ne-u-ro-ple-) s. n., pl. neuroplégice

neuroplegicei
NEUROPLÉGIC, -Ă, neuroplegici, -ce, adj., s. n. (Medicament, substanță) care are o acțiune deconectantă asupra sistemului nervos central, provocând o reducere a stării de tensiune psihică, fără să producă somn; neuroleptic. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuroplégique.

DOOM

neuroplégic² (ne-u-ro-ple-) s. n., pl. neuroplégice

neuroplegicele
NEUROPLÉGIC, -Ă, neuroplegici, -ce, adj., s. n. (Medicament, substanță) care are o acțiune deconectantă asupra sistemului nervos central, provocând o reducere a stării de tensiune psihică, fără să producă somn; neuroleptic. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuroplégique.

DOOM

neuroplégic² (ne-u-ro-ple-) s. n., pl. neuroplégice

neuroplegicelor
NEUROPLÉGIC, -Ă, neuroplegici, -ce, adj., s. n. (Medicament, substanță) care are o acțiune deconectantă asupra sistemului nervos central, provocând o reducere a stării de tensiune psihică, fără să producă somn; neuroleptic. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuroplégique.

DOOM

neuroplégic² (ne-u-ro-ple-) s. n., pl. neuroplégice

neuroplegici
NEUROPLÉGIC, -Ă, neuroplegici, -ce, adj., s. n. (Medicament, substanță) care are o acțiune deconectantă asupra sistemului nervos central, provocând o reducere a stării de tensiune psihică, fără să producă somn; neuroleptic. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuroplégique.

DOOM

neuroplégic² (ne-u-ro-ple-) s. n., pl. neuroplégice

neuroplegicii
NEUROPLÉGIC, -Ă, neuroplegici, -ce, adj., s. n. (Medicament, substanță) care are o acțiune deconectantă asupra sistemului nervos central, provocând o reducere a stării de tensiune psihică, fără să producă somn; neuroleptic. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuroplégique.

DOOM

neuroplégic² (ne-u-ro-ple-) s. n., pl. neuroplégice

neuroplegicilor
NEUROPLÉGIC, -Ă, neuroplegici, -ce, adj., s. n. (Medicament, substanță) care are o acțiune deconectantă asupra sistemului nervos central, provocând o reducere a stării de tensiune psihică, fără să producă somn; neuroleptic. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuroplégique.

DOOM

neuroplégic² (ne-u-ro-ple-) s. n., pl. neuroplégice

neuroplegicul
NEUROPLÉGIC, -Ă, neuroplegici, -ce, adj., s. n. (Medicament, substanță) care are o acțiune deconectantă asupra sistemului nervos central, provocând o reducere a stării de tensiune psihică, fără să producă somn; neuroleptic. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuroplégique.

DOOM

neuroplégic² (ne-u-ro-ple-) s. n., pl. neuroplégice

neuroplegicului
NEUROPLÉGIC, -Ă, neuroplegici, -ce, adj., s. n. (Medicament, substanță) care are o acțiune deconectantă asupra sistemului nervos central, provocând o reducere a stării de tensiune psihică, fără să producă somn; neuroleptic. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuroplégique.

DOOM

neuroplégic² (ne-u-ro-ple-) s. n., pl. neuroplégice

neuroplegie
NEUROPLEGÍE s.f. Stare patologică manifestată prin scăderea sau dispariția tonusului sistemului nervos. [Gen. -iei. / < fr. neuroplégie, cf. gr. neuron – nerv, plege – lovire].

DOOM

neuroplegíe (ne-u-ro-ple-) s. f., art. neuroplegía, g.-d. neuroplegíi, art. neuroplegíei

neuropsihiatra
NEUROPSIHIÁTRU, -Ă s.m. și f. Medic specialist în neuropsihiatrie. [Cf. fr. neuropsychiatre].

neuropsihiatre
NEUROPSIHIÁTRU, -Ă s.m. și f. Medic specialist în neuropsihiatrie. [Cf. fr. neuropsychiatre].

neuropsihiatrei
NEUROPSIHIÁTRU, -Ă s.m. și f. Medic specialist în neuropsihiatrie. [Cf. fr. neuropsychiatre].

neuropsihiatrele
NEUROPSIHIÁTRU, -Ă s.m. și f. Medic specialist în neuropsihiatrie. [Cf. fr. neuropsychiatre].

neuropsihiatrelor
NEUROPSIHIÁTRU, -Ă s.m. și f. Medic specialist în neuropsihiatrie. [Cf. fr. neuropsychiatre].

neuropsihiatri
NEUROPSIHIÁTRU, -Ă s.m. și f. Medic specialist în neuropsihiatrie. [Cf. fr. neuropsychiatre].

neuropsihiatria
NEUROPSIHIATRÍE s. f. Ramură a medicinei care studiază în ansamblu afecțiunile sistemului nervos, incluzând și bolile psihice. [Pr.: ne-u-ro-psi-hi-a-] – Din fr. neuropsychiatrie.

DOOM

!neuropsihiatríe (ne-u-rop-si-hi-a-tri-/-ro-psi-) s. f., art. neuropsihiatría, g.-d. neuropsihiatríi, art. neuropsihiatríei

neuropsihiatrie
NEUROPSIHIATRÍE s. f. Ramură a medicinei care studiază în ansamblu afecțiunile sistemului nervos, incluzând și bolile psihice. [Pr.: ne-u-ro-psi-hi-a-] – Din fr. neuropsychiatrie.

DOOM

!neuropsihiatríe (ne-u-rop-si-hi-a-tri-/-ro-psi-) s. f., art. neuropsihiatría, g.-d. neuropsihiatríi, art. neuropsihiatríei

neuropsihiatriei
NEUROPSIHIATRÍE s. f. Ramură a medicinei care studiază în ansamblu afecțiunile sistemului nervos, incluzând și bolile psihice. [Pr.: ne-u-ro-psi-hi-a-] – Din fr. neuropsychiatrie.

DOOM

!neuropsihiatríe (ne-u-rop-si-hi-a-tri-/-ro-psi-) s. f., art. neuropsihiatría, g.-d. neuropsihiatríi, art. neuropsihiatríei

neuropsihiatrii
NEUROPSIHIATRÍE s. f. Ramură a medicinei care studiază în ansamblu afecțiunile sistemului nervos, incluzând și bolile psihice. [Pr.: ne-u-ro-psi-hi-a-] – Din fr. neuropsychiatrie.

DOOM

!neuropsihiatríe (ne-u-rop-si-hi-a-tri-/-ro-psi-) s. f., art. neuropsihiatría, g.-d. neuropsihiatríi, art. neuropsihiatríei

neuropsihiatrii
NEUROPSIHIÁTRU, -Ă s.m. și f. Medic specialist în neuropsihiatrie. [Cf. fr. neuropsychiatre].

neuropsihiatrilor
NEUROPSIHIÁTRU, -Ă s.m. și f. Medic specialist în neuropsihiatrie. [Cf. fr. neuropsychiatre].

neuropsihiatru
NEUROPSIHIÁTRU, -Ă s.m. și f. Medic specialist în neuropsihiatrie. [Cf. fr. neuropsychiatre].

neuropsihiatrul
NEUROPSIHIÁTRU, -Ă s.m. și f. Medic specialist în neuropsihiatrie. [Cf. fr. neuropsychiatre].

neuropsihiatrului
NEUROPSIHIÁTRU, -Ă s.m. și f. Medic specialist în neuropsihiatrie. [Cf. fr. neuropsychiatre].

neuropsihic
NEUROPSÍHIC, -Ă, neuropsihici, -ce, adj. De neuropsihiatrie. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuropsychique.

neuropsihica
NEUROPSÍHIC, -Ă, neuropsihici, -ce, adj. De neuropsihiatrie. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuropsychique.

neuropsihice
NEUROPSÍHIC, -Ă, neuropsihici, -ce, adj. De neuropsihiatrie. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuropsychique.

neuropsihicei
NEUROPSÍHIC, -Ă, neuropsihici, -ce, adj. De neuropsihiatrie. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuropsychique.

neuropsihicele
NEUROPSÍHIC, -Ă, neuropsihici, -ce, adj. De neuropsihiatrie. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuropsychique.

neuropsihicelor
NEUROPSÍHIC, -Ă, neuropsihici, -ce, adj. De neuropsihiatrie. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuropsychique.

neuropsihici
NEUROPSÍHIC, -Ă, neuropsihici, -ce, adj. De neuropsihiatrie. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuropsychique.

neuropsihicii
NEUROPSÍHIC, -Ă, neuropsihici, -ce, adj. De neuropsihiatrie. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuropsychique.

neuropsihicilor
NEUROPSÍHIC, -Ă, neuropsihici, -ce, adj. De neuropsihiatrie. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuropsychique.

neuropsihicul
NEUROPSÍHIC, -Ă, neuropsihici, -ce, adj. De neuropsihiatrie. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuropsychique.

neuropsihicului
NEUROPSÍHIC, -Ă, neuropsihici, -ce, adj. De neuropsihiatrie. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuropsychique.

neuropsiholog
NEUROPSIHOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în neuropsihologie. [< fr. neuropsychologue].

neuropsihologa
NEUROPSIHOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în neuropsihologie. [< fr. neuropsychologue].

neuropsihologe
NEUROPSIHOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în neuropsihologie. [< fr. neuropsychologue].

neuropsihologei
NEUROPSIHOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în neuropsihologie. [< fr. neuropsychologue].

neuropsihologele
NEUROPSIHOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în neuropsihologie. [< fr. neuropsychologue].

neuropsihologelor
NEUROPSIHOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în neuropsihologie. [< fr. neuropsychologue].

neuropsihologi
NEUROPSIHOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în neuropsihologie. [< fr. neuropsychologue].

neuropsihologic
NEUROPSIHOLÓGIC, -Ă, neuropsihologici, -ce, adj. De neuropsihologie. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuropsychologique.

neuropsihologica
NEUROPSIHOLÓGIC, -Ă, neuropsihologici, -ce, adj. De neuropsihologie. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuropsychologique.

neuropsihologice
NEUROPSIHOLÓGIC, -Ă, neuropsihologici, -ce, adj. De neuropsihologie. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuropsychologique.

neuropsihologicei
NEUROPSIHOLÓGIC, -Ă, neuropsihologici, -ce, adj. De neuropsihologie. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuropsychologique.

neuropsihologicele
NEUROPSIHOLÓGIC, -Ă, neuropsihologici, -ce, adj. De neuropsihologie. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuropsychologique.

neuropsihologicelor
NEUROPSIHOLÓGIC, -Ă, neuropsihologici, -ce, adj. De neuropsihologie. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuropsychologique.

neuropsihologici
NEUROPSIHOLÓGIC, -Ă, neuropsihologici, -ce, adj. De neuropsihologie. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuropsychologique.

neuropsihologicii
NEUROPSIHOLÓGIC, -Ă, neuropsihologici, -ce, adj. De neuropsihologie. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuropsychologique.

neuropsihologicilor
NEUROPSIHOLÓGIC, -Ă, neuropsihologici, -ce, adj. De neuropsihologie. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuropsychologique.

neuropsihologicul
NEUROPSIHOLÓGIC, -Ă, neuropsihologici, -ce, adj. De neuropsihologie. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuropsychologique.

neuropsihologicului
NEUROPSIHOLÓGIC, -Ă, neuropsihologici, -ce, adj. De neuropsihologie. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuropsychologique.

neuropsihologie
NEUROPSIHOLOGÍE s. f. Disciplină care studiază fenomenele psihice în legătură cu sistemul nervos central. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuropsychologie.

DOOM

!neuropsihologíe (ne-u-rop-si-/-ro-psi-) s. f., art. neuropsihología, g.-d. neuropsihologíi, art. neuropsihologíei

neuropsihologii
NEUROPSIHOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în neuropsihologie. [< fr. neuropsychologue].

neuropsihologilor
NEUROPSIHOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în neuropsihologie. [< fr. neuropsychologue].

neuropsihologul
NEUROPSIHOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în neuropsihologie. [< fr. neuropsychologue].

neuropsihologului
NEUROPSIHOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în neuropsihologie. [< fr. neuropsychologue].

neurosifilis
NEUROSÍFILIS s.n. (Med.) Sifilis instalat în sistemul nervos. [< fr. neurosyphilis].

neurosifilisul
NEUROSÍFILIS s.n. (Med.) Sifilis instalat în sistemul nervos. [< fr. neurosyphilis].

neurosifilisului
NEUROSÍFILIS s.n. (Med.) Sifilis instalat în sistemul nervos. [< fr. neurosyphilis].

neurosimpatic
NEUROSIMPÁTIC, -Ă, neurosimpatici, -ce, adj. Privitor la sistemul nervos al marelui simpatic, care aparține acestui sistem. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurosympathique.

DOOM

neurosimpátic (ne-u-) adj. m., pl. neurosimpátici; f. neurosimpátică, pl. neurosimpátice

neurosimpatica
NEUROSIMPÁTIC, -Ă, neurosimpatici, -ce, adj. Privitor la sistemul nervos al marelui simpatic, care aparține acestui sistem. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurosympathique.

DOOM

neurosimpátic (ne-u-) adj. m., pl. neurosimpátici; f. neurosimpátică, pl. neurosimpátice

neurosimpatice
NEUROSIMPÁTIC, -Ă, neurosimpatici, -ce, adj. Privitor la sistemul nervos al marelui simpatic, care aparține acestui sistem. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurosympathique.

DOOM

neurosimpátic (ne-u-) adj. m., pl. neurosimpátici; f. neurosimpátică, pl. neurosimpátice

neurosimpaticei
NEUROSIMPÁTIC, -Ă, neurosimpatici, -ce, adj. Privitor la sistemul nervos al marelui simpatic, care aparține acestui sistem. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurosympathique.

DOOM

neurosimpátic (ne-u-) adj. m., pl. neurosimpátici; f. neurosimpátică, pl. neurosimpátice

neurosimpaticele
NEUROSIMPÁTIC, -Ă, neurosimpatici, -ce, adj. Privitor la sistemul nervos al marelui simpatic, care aparține acestui sistem. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurosympathique.

DOOM

neurosimpátic (ne-u-) adj. m., pl. neurosimpátici; f. neurosimpátică, pl. neurosimpátice

neurosimpaticelor
NEUROSIMPÁTIC, -Ă, neurosimpatici, -ce, adj. Privitor la sistemul nervos al marelui simpatic, care aparține acestui sistem. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurosympathique.

DOOM

neurosimpátic (ne-u-) adj. m., pl. neurosimpátici; f. neurosimpátică, pl. neurosimpátice

neurosimpatici
NEUROSIMPÁTIC, -Ă, neurosimpatici, -ce, adj. Privitor la sistemul nervos al marelui simpatic, care aparține acestui sistem. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurosympathique.

DOOM

neurosimpátic (ne-u-) adj. m., pl. neurosimpátici; f. neurosimpátică, pl. neurosimpátice

neurosimpaticii
NEUROSIMPÁTIC, -Ă, neurosimpatici, -ce, adj. Privitor la sistemul nervos al marelui simpatic, care aparține acestui sistem. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurosympathique.

DOOM

neurosimpátic (ne-u-) adj. m., pl. neurosimpátici; f. neurosimpátică, pl. neurosimpátice

neurosimpaticilor
NEUROSIMPÁTIC, -Ă, neurosimpatici, -ce, adj. Privitor la sistemul nervos al marelui simpatic, care aparține acestui sistem. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurosympathique.

DOOM

neurosimpátic (ne-u-) adj. m., pl. neurosimpátici; f. neurosimpátică, pl. neurosimpátice

neurosimpaticul
NEUROSIMPÁTIC, -Ă, neurosimpatici, -ce, adj. Privitor la sistemul nervos al marelui simpatic, care aparține acestui sistem. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurosympathique.

DOOM

neurosimpátic (ne-u-) adj. m., pl. neurosimpátici; f. neurosimpátică, pl. neurosimpátice

neurosimpaticului
NEUROSIMPÁTIC, -Ă, neurosimpatici, -ce, adj. Privitor la sistemul nervos al marelui simpatic, care aparține acestui sistem. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurosympathique.

DOOM

neurosimpátic (ne-u-) adj. m., pl. neurosimpátici; f. neurosimpátică, pl. neurosimpátice

neurotom
NEUROTÓM s.n. Instrument folosit în neurotomie. [Cf. fr. nevrotome].

neurotomie
NEUROTOMÍE s. f. v. nevrotomie.

DOOM

nevrotomíe (ne-vro-) s. f., art. nevrotomía, g.-d. nevrotomíi, art. nevrotomíei

neurotonic
NEUROTÓNIC, -Ă adj., s.n. Tonic al sistemului nervos. [< fr. néurotonique].

neurotonica
NEUROTÓNIC, -Ă adj., s.n. Tonic al sistemului nervos. [< fr. néurotonique].

neurotonice
NEUROTÓNIC, -Ă adj., s.n. Tonic al sistemului nervos. [< fr. néurotonique].

neurotonicei
NEUROTÓNIC, -Ă adj., s.n. Tonic al sistemului nervos. [< fr. néurotonique].

neurotonicele
NEUROTÓNIC, -Ă adj., s.n. Tonic al sistemului nervos. [< fr. néurotonique].

neurotonicelor
NEUROTÓNIC, -Ă adj., s.n. Tonic al sistemului nervos. [< fr. néurotonique].

neurotonici
NEUROTÓNIC, -Ă adj., s.n. Tonic al sistemului nervos. [< fr. néurotonique].

neurotonicii
NEUROTÓNIC, -Ă adj., s.n. Tonic al sistemului nervos. [< fr. néurotonique].

neurotonicilor
NEUROTÓNIC, -Ă adj., s.n. Tonic al sistemului nervos. [< fr. néurotonique].

neurotonicul
NEUROTÓNIC, -Ă adj., s.n. Tonic al sistemului nervos. [< fr. néurotonique].

neurotonicului
NEUROTÓNIC, -Ă adj., s.n. Tonic al sistemului nervos. [< fr. néurotonique].

neurotoxina
NEUROTOXÍNĂ s.f. Toxină care se fixează pe sistemul nervos. [< fr. neurotoxine].

neurotoxine
NEUROTOXÍNĂ s.f. Toxină care se fixează pe sistemul nervos. [< fr. neurotoxine].

neurotoxinei
NEUROTOXÍNĂ s.f. Toxină care se fixează pe sistemul nervos. [< fr. neurotoxine].

neurotoxinele
NEUROTOXÍNĂ s.f. Toxină care se fixează pe sistemul nervos. [< fr. neurotoxine].

neurotoxinelor
NEUROTOXÍNĂ s.f. Toxină care se fixează pe sistemul nervos. [< fr. neurotoxine].

neurotrop
NEUROTRÓP, -Ă, neurotropi, -e, adj., s. m. (Microorganism, virus) care se fixează și provoacă modificări în special în sistemul nervos. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurotrope.

DOOM

neurotróp (ne-u-ro-trop) adj. m., s. m., pl. neurotrópi; adj. f. neurotrópă, pl. neurotrópe

neurotrop
NEUROTRÓP, -Ă, neurotropi, -e, adj., s. m. (Microorganism, virus) care se fixează și provoacă modificări în special în sistemul nervos. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurotrope.

DOOM

neurotróp (ne-u-ro-trop) adj. m., s. m., pl. neurotrópi; adj. f. neurotrópă, pl. neurotrópe

neurotropa
NEUROTRÓP, -Ă, neurotropi, -e, adj., s. m. (Microorganism, virus) care se fixează și provoacă modificări în special în sistemul nervos. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurotrope.

DOOM

neurotróp (ne-u-ro-trop) adj. m., s. m., pl. neurotrópi; adj. f. neurotrópă, pl. neurotrópe

neurotropa
NEUROTRÓP, -Ă, neurotropi, -e, adj., s. m. (Microorganism, virus) care se fixează și provoacă modificări în special în sistemul nervos. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurotrope.

DOOM

neurotróp (ne-u-ro-trop) adj. m., s. m., pl. neurotrópi; adj. f. neurotrópă, pl. neurotrópe

neurotrope
NEUROTRÓP, -Ă, neurotropi, -e, adj., s. m. (Microorganism, virus) care se fixează și provoacă modificări în special în sistemul nervos. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurotrope.

DOOM

neurotróp (ne-u-ro-trop) adj. m., s. m., pl. neurotrópi; adj. f. neurotrópă, pl. neurotrópe

neurotrope
NEUROTRÓP, -Ă, neurotropi, -e, adj., s. m. (Microorganism, virus) care se fixează și provoacă modificări în special în sistemul nervos. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurotrope.

DOOM

neurotróp (ne-u-ro-trop) adj. m., s. m., pl. neurotrópi; adj. f. neurotrópă, pl. neurotrópe

neurotropei
NEUROTRÓP, -Ă, neurotropi, -e, adj., s. m. (Microorganism, virus) care se fixează și provoacă modificări în special în sistemul nervos. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurotrope.

DOOM

neurotróp (ne-u-ro-trop) adj. m., s. m., pl. neurotrópi; adj. f. neurotrópă, pl. neurotrópe

neurotropei
NEUROTRÓP, -Ă, neurotropi, -e, adj., s. m. (Microorganism, virus) care se fixează și provoacă modificări în special în sistemul nervos. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurotrope.

DOOM

neurotróp (ne-u-ro-trop) adj. m., s. m., pl. neurotrópi; adj. f. neurotrópă, pl. neurotrópe

neurotropele
NEUROTRÓP, -Ă, neurotropi, -e, adj., s. m. (Microorganism, virus) care se fixează și provoacă modificări în special în sistemul nervos. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurotrope.

DOOM

neurotróp (ne-u-ro-trop) adj. m., s. m., pl. neurotrópi; adj. f. neurotrópă, pl. neurotrópe

neurotropele
NEUROTRÓP, -Ă, neurotropi, -e, adj., s. m. (Microorganism, virus) care se fixează și provoacă modificări în special în sistemul nervos. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurotrope.

DOOM

neurotróp (ne-u-ro-trop) adj. m., s. m., pl. neurotrópi; adj. f. neurotrópă, pl. neurotrópe

neurotropelor
NEUROTRÓP, -Ă, neurotropi, -e, adj., s. m. (Microorganism, virus) care se fixează și provoacă modificări în special în sistemul nervos. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurotrope.

DOOM

neurotróp (ne-u-ro-trop) adj. m., s. m., pl. neurotrópi; adj. f. neurotrópă, pl. neurotrópe

neurotropelor
NEUROTRÓP, -Ă, neurotropi, -e, adj., s. m. (Microorganism, virus) care se fixează și provoacă modificări în special în sistemul nervos. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurotrope.

DOOM

neurotróp (ne-u-ro-trop) adj. m., s. m., pl. neurotrópi; adj. f. neurotrópă, pl. neurotrópe

neurotropi
NEUROTRÓP, -Ă, neurotropi, -e, adj., s. m. (Microorganism, virus) care se fixează și provoacă modificări în special în sistemul nervos. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurotrope.

DOOM

neurotróp (ne-u-ro-trop) adj. m., s. m., pl. neurotrópi; adj. f. neurotrópă, pl. neurotrópe

neurotropi
NEUROTRÓP, -Ă, neurotropi, -e, adj., s. m. (Microorganism, virus) care se fixează și provoacă modificări în special în sistemul nervos. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurotrope.

DOOM

neurotróp (ne-u-ro-trop) adj. m., s. m., pl. neurotrópi; adj. f. neurotrópă, pl. neurotrópe

neurotropii
NEUROTRÓP, -Ă, neurotropi, -e, adj., s. m. (Microorganism, virus) care se fixează și provoacă modificări în special în sistemul nervos. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurotrope.

DOOM

neurotróp (ne-u-ro-trop) adj. m., s. m., pl. neurotrópi; adj. f. neurotrópă, pl. neurotrópe

neurotropii
NEUROTRÓP, -Ă, neurotropi, -e, adj., s. m. (Microorganism, virus) care se fixează și provoacă modificări în special în sistemul nervos. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurotrope.

DOOM

neurotróp (ne-u-ro-trop) adj. m., s. m., pl. neurotrópi; adj. f. neurotrópă, pl. neurotrópe

neurotropilor
NEUROTRÓP, -Ă, neurotropi, -e, adj., s. m. (Microorganism, virus) care se fixează și provoacă modificări în special în sistemul nervos. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurotrope.

DOOM

neurotróp (ne-u-ro-trop) adj. m., s. m., pl. neurotrópi; adj. f. neurotrópă, pl. neurotrópe

neurotropilor
NEUROTRÓP, -Ă, neurotropi, -e, adj., s. m. (Microorganism, virus) care se fixează și provoacă modificări în special în sistemul nervos. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurotrope.

DOOM

neurotróp (ne-u-ro-trop) adj. m., s. m., pl. neurotrópi; adj. f. neurotrópă, pl. neurotrópe

neurotropism
NEUROTROPÍSM s.n. Afinitatea unor toxine sau germeni față de sistemul nervos. [< fr. neurotropisme].

neurotropismul
NEUROTROPÍSM s.n. Afinitatea unor toxine sau germeni față de sistemul nervos. [< fr. neurotropisme].

neurotropismului
NEUROTROPÍSM s.n. Afinitatea unor toxine sau germeni față de sistemul nervos. [< fr. neurotropisme].

neurotropul
NEUROTRÓP, -Ă, neurotropi, -e, adj., s. m. (Microorganism, virus) care se fixează și provoacă modificări în special în sistemul nervos. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurotrope.

DOOM

neurotróp (ne-u-ro-trop) adj. m., s. m., pl. neurotrópi; adj. f. neurotrópă, pl. neurotrópe

neurotropul
NEUROTRÓP, -Ă, neurotropi, -e, adj., s. m. (Microorganism, virus) care se fixează și provoacă modificări în special în sistemul nervos. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurotrope.

DOOM

neurotróp (ne-u-ro-trop) adj. m., s. m., pl. neurotrópi; adj. f. neurotrópă, pl. neurotrópe

neurotropului
NEUROTRÓP, -Ă, neurotropi, -e, adj., s. m. (Microorganism, virus) care se fixează și provoacă modificări în special în sistemul nervos. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurotrope.

DOOM

neurotróp (ne-u-ro-trop) adj. m., s. m., pl. neurotrópi; adj. f. neurotrópă, pl. neurotrópe

neurotropului
NEUROTRÓP, -Ă, neurotropi, -e, adj., s. m. (Microorganism, virus) care se fixează și provoacă modificări în special în sistemul nervos. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurotrope.

DOOM

neurotróp (ne-u-ro-trop) adj. m., s. m., pl. neurotrópi; adj. f. neurotrópă, pl. neurotrópe

neurovegetativ
NEUROVEGETATÍV, -Ă, neurovegetativi, -e, adj. 1. (În sintagma) Sistem nervos neurovegetativ = totalitatea organelor nervoase de transmisie ale organismului care reglează funcțiile de nutriție. 2. Care ține de sistemul nervos neurovegetativ, care aparține sau este propriu, caracteristic acestui sistem. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurovégétatif.

DOOM

neurovegetatív (ne-u-) adj. m., pl. neurovegetatívi; f. neurovegetatívă, pl. neurovegetatíve

neurovegetativa
NEUROVEGETATÍV, -Ă, neurovegetativi, -e, adj. 1. (În sintagma) Sistem nervos neurovegetativ = totalitatea organelor nervoase de transmisie ale organismului care reglează funcțiile de nutriție. 2. Care ține de sistemul nervos neurovegetativ, care aparține sau este propriu, caracteristic acestui sistem. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurovégétatif.

DOOM

neurovegetatív (ne-u-) adj. m., pl. neurovegetatívi; f. neurovegetatívă, pl. neurovegetatíve

neurovegetative
NEUROVEGETATÍV, -Ă, neurovegetativi, -e, adj. 1. (În sintagma) Sistem nervos neurovegetativ = totalitatea organelor nervoase de transmisie ale organismului care reglează funcțiile de nutriție. 2. Care ține de sistemul nervos neurovegetativ, care aparține sau este propriu, caracteristic acestui sistem. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurovégétatif.

DOOM

neurovegetatív (ne-u-) adj. m., pl. neurovegetatívi; f. neurovegetatívă, pl. neurovegetatíve

neurovegetativei
NEUROVEGETATÍV, -Ă, neurovegetativi, -e, adj. 1. (În sintagma) Sistem nervos neurovegetativ = totalitatea organelor nervoase de transmisie ale organismului care reglează funcțiile de nutriție. 2. Care ține de sistemul nervos neurovegetativ, care aparține sau este propriu, caracteristic acestui sistem. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurovégétatif.

DOOM

neurovegetatív (ne-u-) adj. m., pl. neurovegetatívi; f. neurovegetatívă, pl. neurovegetatíve

neurovegetativele
NEUROVEGETATÍV, -Ă, neurovegetativi, -e, adj. 1. (În sintagma) Sistem nervos neurovegetativ = totalitatea organelor nervoase de transmisie ale organismului care reglează funcțiile de nutriție. 2. Care ține de sistemul nervos neurovegetativ, care aparține sau este propriu, caracteristic acestui sistem. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurovégétatif.

DOOM

neurovegetatív (ne-u-) adj. m., pl. neurovegetatívi; f. neurovegetatívă, pl. neurovegetatíve

neurovegetativelor
NEUROVEGETATÍV, -Ă, neurovegetativi, -e, adj. 1. (În sintagma) Sistem nervos neurovegetativ = totalitatea organelor nervoase de transmisie ale organismului care reglează funcțiile de nutriție. 2. Care ține de sistemul nervos neurovegetativ, care aparține sau este propriu, caracteristic acestui sistem. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurovégétatif.

DOOM

neurovegetatív (ne-u-) adj. m., pl. neurovegetatívi; f. neurovegetatívă, pl. neurovegetatíve

neurovegetativi
NEUROVEGETATÍV, -Ă, neurovegetativi, -e, adj. 1. (În sintagma) Sistem nervos neurovegetativ = totalitatea organelor nervoase de transmisie ale organismului care reglează funcțiile de nutriție. 2. Care ține de sistemul nervos neurovegetativ, care aparține sau este propriu, caracteristic acestui sistem. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurovégétatif.

DOOM

neurovegetatív (ne-u-) adj. m., pl. neurovegetatívi; f. neurovegetatívă, pl. neurovegetatíve

neurovegetativii
NEUROVEGETATÍV, -Ă, neurovegetativi, -e, adj. 1. (În sintagma) Sistem nervos neurovegetativ = totalitatea organelor nervoase de transmisie ale organismului care reglează funcțiile de nutriție. 2. Care ține de sistemul nervos neurovegetativ, care aparține sau este propriu, caracteristic acestui sistem. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurovégétatif.

DOOM

neurovegetatív (ne-u-) adj. m., pl. neurovegetatívi; f. neurovegetatívă, pl. neurovegetatíve

neurovegetativilor
NEUROVEGETATÍV, -Ă, neurovegetativi, -e, adj. 1. (În sintagma) Sistem nervos neurovegetativ = totalitatea organelor nervoase de transmisie ale organismului care reglează funcțiile de nutriție. 2. Care ține de sistemul nervos neurovegetativ, care aparține sau este propriu, caracteristic acestui sistem. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurovégétatif.

DOOM

neurovegetatív (ne-u-) adj. m., pl. neurovegetatívi; f. neurovegetatívă, pl. neurovegetatíve

neurovegetativul
NEUROVEGETATÍV, -Ă, neurovegetativi, -e, adj. 1. (În sintagma) Sistem nervos neurovegetativ = totalitatea organelor nervoase de transmisie ale organismului care reglează funcțiile de nutriție. 2. Care ține de sistemul nervos neurovegetativ, care aparține sau este propriu, caracteristic acestui sistem. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurovégétatif.

DOOM

neurovegetatív (ne-u-) adj. m., pl. neurovegetatívi; f. neurovegetatívă, pl. neurovegetatíve

neurovegetativului
NEUROVEGETATÍV, -Ă, neurovegetativi, -e, adj. 1. (În sintagma) Sistem nervos neurovegetativ = totalitatea organelor nervoase de transmisie ale organismului care reglează funcțiile de nutriție. 2. Care ține de sistemul nervos neurovegetativ, care aparține sau este propriu, caracteristic acestui sistem. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurovégétatif.

DOOM

neurovegetatív (ne-u-) adj. m., pl. neurovegetatívi; f. neurovegetatívă, pl. neurovegetatíve

neurula
NEURÚLĂ s.f. (Biol.) Stadiu embrionar următor gastrulei, în timpul căruia se formează canalul neural. [Pron. ne-u-. / < fr. neurula].

neurule
NEURÚLĂ s.f. (Biol.) Stadiu embrionar următor gastrulei, în timpul căruia se formează canalul neural. [Pron. ne-u-. / < fr. neurula].

neurulei
NEURÚLĂ s.f. (Biol.) Stadiu embrionar următor gastrulei, în timpul căruia se formează canalul neural. [Pron. ne-u-. / < fr. neurula].

neuston
NEUSTÓN s.n. Organisme microscopice, vegetale și animale, care colorează suprafața apelor. [< germ. Neuston, cf. gr. neustos – care înoată].

DOOM

neustón (neus-) s. n.

neutil
NEUTÍL, -Ă, neutili, -e, adj. Care nu este folositor, care nu servește la nimic; inutil. [Pr.: ne-u-] – Pref. ne- + util.

neutila
NEUTÍL, -Ă, neutili, -e, adj. Care nu este folositor, care nu servește la nimic; inutil. [Pr.: ne-u-] – Pref. ne- + util.

neutile
NEUTÍL, -Ă, neutili, -e, adj. Care nu este folositor, care nu servește la nimic; inutil. [Pr.: ne-u-] – Pref. ne- + util.

neutilei
NEUTÍL, -Ă, neutili, -e, adj. Care nu este folositor, care nu servește la nimic; inutil. [Pr.: ne-u-] – Pref. ne- + util.

neutilele
NEUTÍL, -Ă, neutili, -e, adj. Care nu este folositor, care nu servește la nimic; inutil. [Pr.: ne-u-] – Pref. ne- + util.

neutilelor
NEUTÍL, -Ă, neutili, -e, adj. Care nu este folositor, care nu servește la nimic; inutil. [Pr.: ne-u-] – Pref. ne- + util.

neutili
NEUTÍL, -Ă, neutili, -e, adj. Care nu este folositor, care nu servește la nimic; inutil. [Pr.: ne-u-] – Pref. ne- + util.

neutilii
NEUTÍL, -Ă, neutili, -e, adj. Care nu este folositor, care nu servește la nimic; inutil. [Pr.: ne-u-] – Pref. ne- + util.

neutililor
NEUTÍL, -Ă, neutili, -e, adj. Care nu este folositor, care nu servește la nimic; inutil. [Pr.: ne-u-] – Pref. ne- + util.

neutilul
NEUTÍL, -Ă, neutili, -e, adj. Care nu este folositor, care nu servește la nimic; inutil. [Pr.: ne-u-] – Pref. ne- + util.

neutilului
NEUTÍL, -Ă, neutili, -e, adj. Care nu este folositor, care nu servește la nimic; inutil. [Pr.: ne-u-] – Pref. ne- + util.

neutral
NEUTRÁL, -Ă, neutrali, -e, adj. 1. (Rar) Neutru (1). 2. (Despre sensul cuvintelor) Care este indiferent față de genul (feminin sau masculin) indicat de forma cuvântului; care se poate referi la obiecte de orice gen. 3. (Chim.; rar) Neutru (4). [Pr.: ne-u-] – Din lat. neutralis, it. neutrale.

DOOM

!neutrál (ne-u-tral) adj. m., pl. neutráli; f. neutrálă, pl. neutrále

neutrala
NEUTRÁL, -Ă, neutrali, -e, adj. 1. (Rar) Neutru (1). 2. (Despre sensul cuvintelor) Care este indiferent față de genul (feminin sau masculin) indicat de forma cuvântului; care se poate referi la obiecte de orice gen. 3. (Chim.; rar) Neutru (4). [Pr.: ne-u-] – Din lat. neutralis, it. neutrale.

DOOM

!neutrál (ne-u-tral) adj. m., pl. neutráli; f. neutrálă, pl. neutrále

neutrale
NEUTRÁL, -Ă, neutrali, -e, adj. 1. (Rar) Neutru (1). 2. (Despre sensul cuvintelor) Care este indiferent față de genul (feminin sau masculin) indicat de forma cuvântului; care se poate referi la obiecte de orice gen. 3. (Chim.; rar) Neutru (4). [Pr.: ne-u-] – Din lat. neutralis, it. neutrale.

DOOM

!neutrál (ne-u-tral) adj. m., pl. neutráli; f. neutrálă, pl. neutrále

neutralei
NEUTRÁL, -Ă, neutrali, -e, adj. 1. (Rar) Neutru (1). 2. (Despre sensul cuvintelor) Care este indiferent față de genul (feminin sau masculin) indicat de forma cuvântului; care se poate referi la obiecte de orice gen. 3. (Chim.; rar) Neutru (4). [Pr.: ne-u-] – Din lat. neutralis, it. neutrale.

DOOM

!neutrál (ne-u-tral) adj. m., pl. neutráli; f. neutrálă, pl. neutrále

neutralele
NEUTRÁL, -Ă, neutrali, -e, adj. 1. (Rar) Neutru (1). 2. (Despre sensul cuvintelor) Care este indiferent față de genul (feminin sau masculin) indicat de forma cuvântului; care se poate referi la obiecte de orice gen. 3. (Chim.; rar) Neutru (4). [Pr.: ne-u-] – Din lat. neutralis, it. neutrale.

DOOM

!neutrál (ne-u-tral) adj. m., pl. neutráli; f. neutrálă, pl. neutrále

neutralelor
NEUTRÁL, -Ă, neutrali, -e, adj. 1. (Rar) Neutru (1). 2. (Despre sensul cuvintelor) Care este indiferent față de genul (feminin sau masculin) indicat de forma cuvântului; care se poate referi la obiecte de orice gen. 3. (Chim.; rar) Neutru (4). [Pr.: ne-u-] – Din lat. neutralis, it. neutrale.

DOOM

!neutrál (ne-u-tral) adj. m., pl. neutráli; f. neutrálă, pl. neutrále

neutrali
NEUTRÁL, -Ă, neutrali, -e, adj. 1. (Rar) Neutru (1). 2. (Despre sensul cuvintelor) Care este indiferent față de genul (feminin sau masculin) indicat de forma cuvântului; care se poate referi la obiecte de orice gen. 3. (Chim.; rar) Neutru (4). [Pr.: ne-u-] – Din lat. neutralis, it. neutrale.

DOOM

!neutrál (ne-u-tral) adj. m., pl. neutráli; f. neutrálă, pl. neutrále

neutralii
NEUTRÁL, -Ă, neutrali, -e, adj. 1. (Rar) Neutru (1). 2. (Despre sensul cuvintelor) Care este indiferent față de genul (feminin sau masculin) indicat de forma cuvântului; care se poate referi la obiecte de orice gen. 3. (Chim.; rar) Neutru (4). [Pr.: ne-u-] – Din lat. neutralis, it. neutrale.

DOOM

!neutrál (ne-u-tral) adj. m., pl. neutráli; f. neutrálă, pl. neutrále

neutralilor
NEUTRÁL, -Ă, neutrali, -e, adj. 1. (Rar) Neutru (1). 2. (Despre sensul cuvintelor) Care este indiferent față de genul (feminin sau masculin) indicat de forma cuvântului; care se poate referi la obiecte de orice gen. 3. (Chim.; rar) Neutru (4). [Pr.: ne-u-] – Din lat. neutralis, it. neutrale.

DOOM

!neutrál (ne-u-tral) adj. m., pl. neutráli; f. neutrálă, pl. neutrále

neutralism
NEUTRALÍSM s.n. 1. Doctrină implicând refuzul de a adera la o alianță militară, chiar în timp de pace. 2. (Biol.) Tip de relații biotice care se stabilesc între indivizii a două specii care nu utilizează aceeași sursă de hrană. [< fr. neutralisme].

neutralismul
NEUTRALÍSM s.n. 1. Doctrină implicând refuzul de a adera la o alianță militară, chiar în timp de pace. 2. (Biol.) Tip de relații biotice care se stabilesc între indivizii a două specii care nu utilizează aceeași sursă de hrană. [< fr. neutralisme].

neutralismului
NEUTRALÍSM s.n. 1. Doctrină implicând refuzul de a adera la o alianță militară, chiar în timp de pace. 2. (Biol.) Tip de relații biotice care se stabilesc între indivizii a două specii care nu utilizează aceeași sursă de hrană. [< fr. neutralisme].

neutralist
NEUTRALÍST, -Ă adj. Referitor la neutralism, propriu neutralismului. // s.m. și f. Partizan al neutralismului (1) [în DN]. [< fr. neutraliste].

neutralist
NEUTRALÍST, -Ă adj. Referitor la neutralism, propriu neutralismului. // s.m. și f. Partizan al neutralismului (1) [în DN]. [< fr. neutraliste].

neutralista
NEUTRALÍST, -Ă adj. Referitor la neutralism, propriu neutralismului. // s.m. și f. Partizan al neutralismului (1) [în DN]. [< fr. neutraliste].

neutralista
NEUTRALÍST, -Ă adj. Referitor la neutralism, propriu neutralismului. // s.m. și f. Partizan al neutralismului (1) [în DN]. [< fr. neutraliste].

neutraliste
NEUTRALÍST, -Ă adj. Referitor la neutralism, propriu neutralismului. // s.m. și f. Partizan al neutralismului (1) [în DN]. [< fr. neutraliste].

neutraliste
NEUTRALÍST, -Ă adj. Referitor la neutralism, propriu neutralismului. // s.m. și f. Partizan al neutralismului (1) [în DN]. [< fr. neutraliste].

neutralistei
NEUTRALÍST, -Ă adj. Referitor la neutralism, propriu neutralismului. // s.m. și f. Partizan al neutralismului (1) [în DN]. [< fr. neutraliste].

neutralistei
NEUTRALÍST, -Ă adj. Referitor la neutralism, propriu neutralismului. // s.m. și f. Partizan al neutralismului (1) [în DN]. [< fr. neutraliste].

neutralistele
NEUTRALÍST, -Ă adj. Referitor la neutralism, propriu neutralismului. // s.m. și f. Partizan al neutralismului (1) [în DN]. [< fr. neutraliste].

neutralistele
NEUTRALÍST, -Ă adj. Referitor la neutralism, propriu neutralismului. // s.m. și f. Partizan al neutralismului (1) [în DN]. [< fr. neutraliste].

neutralistelor
NEUTRALÍST, -Ă adj. Referitor la neutralism, propriu neutralismului. // s.m. și f. Partizan al neutralismului (1) [în DN]. [< fr. neutraliste].

neutralistelor
NEUTRALÍST, -Ă adj. Referitor la neutralism, propriu neutralismului. // s.m. și f. Partizan al neutralismului (1) [în DN]. [< fr. neutraliste].

neutralistul
NEUTRALÍST, -Ă adj. Referitor la neutralism, propriu neutralismului. // s.m. și f. Partizan al neutralismului (1) [în DN]. [< fr. neutraliste].

neutralistul
NEUTRALÍST, -Ă adj. Referitor la neutralism, propriu neutralismului. // s.m. și f. Partizan al neutralismului (1) [în DN]. [< fr. neutraliste].

neutralistului
NEUTRALÍST, -Ă adj. Referitor la neutralism, propriu neutralismului. // s.m. și f. Partizan al neutralismului (1) [în DN]. [< fr. neutraliste].

neutralistului
NEUTRALÍST, -Ă adj. Referitor la neutralism, propriu neutralismului. // s.m. și f. Partizan al neutralismului (1) [în DN]. [< fr. neutraliste].

neutralitate
NEUTRALITÁTE s. f. Situație politică și juridică a unui stat care nu se amestecă în conflictul dintre alte state, care nu acordă sprijin statelor beligerante, iar în timp de pace nu ia parte la încheierea de alianțe și de pacte militare; p. ext. stare, atitudine neutră (1) a unei persoane sau a unui grup social. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutralité.

DOOM

!neutralitáte (ne-u-tra-) s. f., g.-d. art. neutralitắții

neutralitatea
NEUTRALITÁTE s. f. Situație politică și juridică a unui stat care nu se amestecă în conflictul dintre alte state, care nu acordă sprijin statelor beligerante, iar în timp de pace nu ia parte la încheierea de alianțe și de pacte militare; p. ext. stare, atitudine neutră (1) a unei persoane sau a unui grup social. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutralité.

DOOM

!neutralitáte (ne-u-tra-) s. f., g.-d. art. neutralitắții

neutralități
NEUTRALITÁTE s. f. Situație politică și juridică a unui stat care nu se amestecă în conflictul dintre alte state, care nu acordă sprijin statelor beligerante, iar în timp de pace nu ia parte la încheierea de alianțe și de pacte militare; p. ext. stare, atitudine neutră (1) a unei persoane sau a unui grup social. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutralité.

DOOM

!neutralitáte (ne-u-tra-) s. f., g.-d. art. neutralitắții

neutralității
NEUTRALITÁTE s. f. Situație politică și juridică a unui stat care nu se amestecă în conflictul dintre alte state, care nu acordă sprijin statelor beligerante, iar în timp de pace nu ia parte la încheierea de alianțe și de pacte militare; p. ext. stare, atitudine neutră (1) a unei persoane sau a unui grup social. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutralité.

DOOM

!neutralitáte (ne-u-tra-) s. f., g.-d. art. neutralitắții

neutraliza
NEUTRALIZÁ, neutralizez, vb. I. 1. Tranz. A pune în imposibilitate de a se manifesta, a face inofensiv, a reduce la pasivitate, a paraliza; a anihila acțiunea unei forțe prin altă forță contrară, a contracara, a zădărnici. ♦ Tranz. și refl. (Lingv.) A determina sau a suferi o neutralizare. 2. Tranz. fact. și refl. (Chim.) A (se) face neutru (4). 3. Tranz. (Fiz.) A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutraliser.

DOOM

!neutralizá (a ~) (ne-u-tra-) vb., ind. prez. 3 neutralizeáză

neutralizai
NEUTRALIZÁ, neutralizez, vb. I. 1. Tranz. A pune în imposibilitate de a se manifesta, a face inofensiv, a reduce la pasivitate, a paraliza; a anihila acțiunea unei forțe prin altă forță contrară, a contracara, a zădărnici. ♦ Tranz. și refl. (Lingv.) A determina sau a suferi o neutralizare. 2. Tranz. fact. și refl. (Chim.) A (se) face neutru (4). 3. Tranz. (Fiz.) A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutraliser.

DOOM

!neutralizá (a ~) (ne-u-tra-) vb., ind. prez. 3 neutralizeáză

neutralizam
NEUTRALIZÁ, neutralizez, vb. I. 1. Tranz. A pune în imposibilitate de a se manifesta, a face inofensiv, a reduce la pasivitate, a paraliza; a anihila acțiunea unei forțe prin altă forță contrară, a contracara, a zădărnici. ♦ Tranz. și refl. (Lingv.) A determina sau a suferi o neutralizare. 2. Tranz. fact. și refl. (Chim.) A (se) face neutru (4). 3. Tranz. (Fiz.) A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutraliser.

DOOM

!neutralizá (a ~) (ne-u-tra-) vb., ind. prez. 3 neutralizeáză

neutralizant
NEUTRALIZÁNT, -Ă, neutralizanți, -te, adj., s. n. (Produs, substanță) care neutralizează. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutralisant.

DOOM

!neutralizánt² (ne-u-tra-) s. n., pl. neutralizánte

neutralizanta
NEUTRALIZÁNT, -Ă, neutralizanți, -te, adj., s. n. (Produs, substanță) care neutralizează. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutralisant.

DOOM

!neutralizánt² (ne-u-tra-) s. n., pl. neutralizánte

neutralizante
NEUTRALIZÁNT, -Ă, neutralizanți, -te, adj., s. n. (Produs, substanță) care neutralizează. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutralisant.

DOOM

!neutralizánt² (ne-u-tra-) s. n., pl. neutralizánte

neutralizantei
NEUTRALIZÁNT, -Ă, neutralizanți, -te, adj., s. n. (Produs, substanță) care neutralizează. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutralisant.

DOOM

!neutralizánt² (ne-u-tra-) s. n., pl. neutralizánte

neutralizantele
NEUTRALIZÁNT, -Ă, neutralizanți, -te, adj., s. n. (Produs, substanță) care neutralizează. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutralisant.

DOOM

!neutralizánt² (ne-u-tra-) s. n., pl. neutralizánte

neutralizantelor
NEUTRALIZÁNT, -Ă, neutralizanți, -te, adj., s. n. (Produs, substanță) care neutralizează. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutralisant.

DOOM

!neutralizánt² (ne-u-tra-) s. n., pl. neutralizánte

neutralizantul
NEUTRALIZÁNT, -Ă, neutralizanți, -te, adj., s. n. (Produs, substanță) care neutralizează. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutralisant.

DOOM

!neutralizánt² (ne-u-tra-) s. n., pl. neutralizánte

neutralizantului
NEUTRALIZÁNT, -Ă, neutralizanți, -te, adj., s. n. (Produs, substanță) care neutralizează. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutralisant.

DOOM

!neutralizánt² (ne-u-tra-) s. n., pl. neutralizánte

neutralizanți
NEUTRALIZÁNT, -Ă, neutralizanți, -te, adj., s. n. (Produs, substanță) care neutralizează. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutralisant.

DOOM

!neutralizánt² (ne-u-tra-) s. n., pl. neutralizánte

neutralizanții
NEUTRALIZÁNT, -Ă, neutralizanți, -te, adj., s. n. (Produs, substanță) care neutralizează. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutralisant.

DOOM

!neutralizánt² (ne-u-tra-) s. n., pl. neutralizánte

neutralizanților
NEUTRALIZÁNT, -Ă, neutralizanți, -te, adj., s. n. (Produs, substanță) care neutralizează. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutralisant.

DOOM

!neutralizánt² (ne-u-tra-) s. n., pl. neutralizánte

neutralizare
NEUTRALIZÁ, neutralizez, vb. I. 1. Tranz. A pune în imposibilitate de a se manifesta, a face inofensiv, a reduce la pasivitate, a paraliza; a anihila acțiunea unei forțe prin altă forță contrară, a contracara, a zădărnici. ♦ Tranz. și refl. (Lingv.) A determina sau a suferi o neutralizare. 2. Tranz. fact. și refl. (Chim.) A (se) face neutru (4). 3. Tranz. (Fiz.) A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutraliser.

DOOM

!neutralizá (a ~) (ne-u-tra-) vb., ind. prez. 3 neutralizeáză

neutralizare
NEUTRALIZÁRE, neutralizări, s. f. Acțiunea de a (se) neutraliza. ♦ (Lingv.) Suprimarea, în condiții determinate, a unei opoziții existente între două unități. [Pr.: ne-u-] – V. neutraliza.

DOOM

!neutralizáre (ne-u-tra-) s. f., g.-d. art. neutralizắrii; pl. neutralizắri

neutralizarea
NEUTRALIZÁRE, neutralizări, s. f. Acțiunea de a (se) neutraliza. ♦ (Lingv.) Suprimarea, în condiții determinate, a unei opoziții existente între două unități. [Pr.: ne-u-] – V. neutraliza.

DOOM

!neutralizáre (ne-u-tra-) s. f., g.-d. art. neutralizắrii; pl. neutralizắri

neutralizară
NEUTRALIZÁ, neutralizez, vb. I. 1. Tranz. A pune în imposibilitate de a se manifesta, a face inofensiv, a reduce la pasivitate, a paraliza; a anihila acțiunea unei forțe prin altă forță contrară, a contracara, a zădărnici. ♦ Tranz. și refl. (Lingv.) A determina sau a suferi o neutralizare. 2. Tranz. fact. și refl. (Chim.) A (se) face neutru (4). 3. Tranz. (Fiz.) A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutraliser.

DOOM

!neutralizá (a ~) (ne-u-tra-) vb., ind. prez. 3 neutralizeáză

neutralizarăm
NEUTRALIZÁ, neutralizez, vb. I. 1. Tranz. A pune în imposibilitate de a se manifesta, a face inofensiv, a reduce la pasivitate, a paraliza; a anihila acțiunea unei forțe prin altă forță contrară, a contracara, a zădărnici. ♦ Tranz. și refl. (Lingv.) A determina sau a suferi o neutralizare. 2. Tranz. fact. și refl. (Chim.) A (se) face neutru (4). 3. Tranz. (Fiz.) A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutraliser.

DOOM

!neutralizá (a ~) (ne-u-tra-) vb., ind. prez. 3 neutralizeáză

neutralizarăți
NEUTRALIZÁ, neutralizez, vb. I. 1. Tranz. A pune în imposibilitate de a se manifesta, a face inofensiv, a reduce la pasivitate, a paraliza; a anihila acțiunea unei forțe prin altă forță contrară, a contracara, a zădărnici. ♦ Tranz. și refl. (Lingv.) A determina sau a suferi o neutralizare. 2. Tranz. fact. și refl. (Chim.) A (se) face neutru (4). 3. Tranz. (Fiz.) A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutraliser.

DOOM

!neutralizá (a ~) (ne-u-tra-) vb., ind. prez. 3 neutralizeáză

neutralizase
NEUTRALIZÁ, neutralizez, vb. I. 1. Tranz. A pune în imposibilitate de a se manifesta, a face inofensiv, a reduce la pasivitate, a paraliza; a anihila acțiunea unei forțe prin altă forță contrară, a contracara, a zădărnici. ♦ Tranz. și refl. (Lingv.) A determina sau a suferi o neutralizare. 2. Tranz. fact. și refl. (Chim.) A (se) face neutru (4). 3. Tranz. (Fiz.) A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutraliser.

DOOM

!neutralizá (a ~) (ne-u-tra-) vb., ind. prez. 3 neutralizeáză

neutralizasem
NEUTRALIZÁ, neutralizez, vb. I. 1. Tranz. A pune în imposibilitate de a se manifesta, a face inofensiv, a reduce la pasivitate, a paraliza; a anihila acțiunea unei forțe prin altă forță contrară, a contracara, a zădărnici. ♦ Tranz. și refl. (Lingv.) A determina sau a suferi o neutralizare. 2. Tranz. fact. și refl. (Chim.) A (se) face neutru (4). 3. Tranz. (Fiz.) A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutraliser.

DOOM

!neutralizá (a ~) (ne-u-tra-) vb., ind. prez. 3 neutralizeáză

neutralizaseră
NEUTRALIZÁ, neutralizez, vb. I. 1. Tranz. A pune în imposibilitate de a se manifesta, a face inofensiv, a reduce la pasivitate, a paraliza; a anihila acțiunea unei forțe prin altă forță contrară, a contracara, a zădărnici. ♦ Tranz. și refl. (Lingv.) A determina sau a suferi o neutralizare. 2. Tranz. fact. și refl. (Chim.) A (se) face neutru (4). 3. Tranz. (Fiz.) A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutraliser.

DOOM

!neutralizá (a ~) (ne-u-tra-) vb., ind. prez. 3 neutralizeáză

neutralizaserăm
NEUTRALIZÁ, neutralizez, vb. I. 1. Tranz. A pune în imposibilitate de a se manifesta, a face inofensiv, a reduce la pasivitate, a paraliza; a anihila acțiunea unei forțe prin altă forță contrară, a contracara, a zădărnici. ♦ Tranz. și refl. (Lingv.) A determina sau a suferi o neutralizare. 2. Tranz. fact. și refl. (Chim.) A (se) face neutru (4). 3. Tranz. (Fiz.) A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutraliser.

DOOM

!neutralizá (a ~) (ne-u-tra-) vb., ind. prez. 3 neutralizeáză

neutralizaserăți
NEUTRALIZÁ, neutralizez, vb. I. 1. Tranz. A pune în imposibilitate de a se manifesta, a face inofensiv, a reduce la pasivitate, a paraliza; a anihila acțiunea unei forțe prin altă forță contrară, a contracara, a zădărnici. ♦ Tranz. și refl. (Lingv.) A determina sau a suferi o neutralizare. 2. Tranz. fact. și refl. (Chim.) A (se) face neutru (4). 3. Tranz. (Fiz.) A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutraliser.

DOOM

!neutralizá (a ~) (ne-u-tra-) vb., ind. prez. 3 neutralizeáză

neutralizaseși
NEUTRALIZÁ, neutralizez, vb. I. 1. Tranz. A pune în imposibilitate de a se manifesta, a face inofensiv, a reduce la pasivitate, a paraliza; a anihila acțiunea unei forțe prin altă forță contrară, a contracara, a zădărnici. ♦ Tranz. și refl. (Lingv.) A determina sau a suferi o neutralizare. 2. Tranz. fact. și refl. (Chim.) A (se) face neutru (4). 3. Tranz. (Fiz.) A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutraliser.

DOOM

!neutralizá (a ~) (ne-u-tra-) vb., ind. prez. 3 neutralizeáză

neutralizaseți
NEUTRALIZÁ, neutralizez, vb. I. 1. Tranz. A pune în imposibilitate de a se manifesta, a face inofensiv, a reduce la pasivitate, a paraliza; a anihila acțiunea unei forțe prin altă forță contrară, a contracara, a zădărnici. ♦ Tranz. și refl. (Lingv.) A determina sau a suferi o neutralizare. 2. Tranz. fact. și refl. (Chim.) A (se) face neutru (4). 3. Tranz. (Fiz.) A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutraliser.

DOOM

!neutralizá (a ~) (ne-u-tra-) vb., ind. prez. 3 neutralizeáză

neutralizat
NEUTRALIZÁ, neutralizez, vb. I. 1. Tranz. A pune în imposibilitate de a se manifesta, a face inofensiv, a reduce la pasivitate, a paraliza; a anihila acțiunea unei forțe prin altă forță contrară, a contracara, a zădărnici. ♦ Tranz. și refl. (Lingv.) A determina sau a suferi o neutralizare. 2. Tranz. fact. și refl. (Chim.) A (se) face neutru (4). 3. Tranz. (Fiz.) A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutraliser.

DOOM

!neutralizá (a ~) (ne-u-tra-) vb., ind. prez. 3 neutralizeáză

neutralizat
NEUTRALIZÁT, -Ă, neutralizați, -te, adj. Făcut sau devenit neutru. [Pr.: ne-u-] – V. neutraliza.

neutralizata
NEUTRALIZÁT, -Ă, neutralizați, -te, adj. Făcut sau devenit neutru. [Pr.: ne-u-] – V. neutraliza.

neutralizate
NEUTRALIZÁT, -Ă, neutralizați, -te, adj. Făcut sau devenit neutru. [Pr.: ne-u-] – V. neutraliza.

neutralizatei
NEUTRALIZÁT, -Ă, neutralizați, -te, adj. Făcut sau devenit neutru. [Pr.: ne-u-] – V. neutraliza.

neutralizatele
NEUTRALIZÁT, -Ă, neutralizați, -te, adj. Făcut sau devenit neutru. [Pr.: ne-u-] – V. neutraliza.

neutralizatelor
NEUTRALIZÁT, -Ă, neutralizați, -te, adj. Făcut sau devenit neutru. [Pr.: ne-u-] – V. neutraliza.

neutralizatoare
NEUTRALIZATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Neutralizant. [Cf. fr. neutraliseur].

neutralizatoarea
NEUTRALIZATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Neutralizant. [Cf. fr. neutraliseur].

neutralizatoarei
NEUTRALIZATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Neutralizant. [Cf. fr. neutraliseur].

neutralizatoarele
NEUTRALIZATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Neutralizant. [Cf. fr. neutraliseur].

neutralizatoarelor
NEUTRALIZATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Neutralizant. [Cf. fr. neutraliseur].

neutralizator
NEUTRALIZATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Neutralizant. [Cf. fr. neutraliseur].

neutralizatori
NEUTRALIZATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Neutralizant. [Cf. fr. neutraliseur].

neutralizatorii
NEUTRALIZATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Neutralizant. [Cf. fr. neutraliseur].

neutralizatorilor
NEUTRALIZATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Neutralizant. [Cf. fr. neutraliseur].

neutralizatorul
NEUTRALIZATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Neutralizant. [Cf. fr. neutraliseur].

neutralizatorului
NEUTRALIZATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Neutralizant. [Cf. fr. neutraliseur].

neutralizatul
NEUTRALIZÁT, -Ă, neutralizați, -te, adj. Făcut sau devenit neutru. [Pr.: ne-u-] – V. neutraliza.

neutralizatului
NEUTRALIZÁT, -Ă, neutralizați, -te, adj. Făcut sau devenit neutru. [Pr.: ne-u-] – V. neutraliza.

neutralizau
NEUTRALIZÁ, neutralizez, vb. I. 1. Tranz. A pune în imposibilitate de a se manifesta, a face inofensiv, a reduce la pasivitate, a paraliza; a anihila acțiunea unei forțe prin altă forță contrară, a contracara, a zădărnici. ♦ Tranz. și refl. (Lingv.) A determina sau a suferi o neutralizare. 2. Tranz. fact. și refl. (Chim.) A (se) face neutru (4). 3. Tranz. (Fiz.) A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutraliser.

DOOM

!neutralizá (a ~) (ne-u-tra-) vb., ind. prez. 3 neutralizeáză

neutralizași
NEUTRALIZÁ, neutralizez, vb. I. 1. Tranz. A pune în imposibilitate de a se manifesta, a face inofensiv, a reduce la pasivitate, a paraliza; a anihila acțiunea unei forțe prin altă forță contrară, a contracara, a zădărnici. ♦ Tranz. și refl. (Lingv.) A determina sau a suferi o neutralizare. 2. Tranz. fact. și refl. (Chim.) A (se) face neutru (4). 3. Tranz. (Fiz.) A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutraliser.

DOOM

!neutralizá (a ~) (ne-u-tra-) vb., ind. prez. 3 neutralizeáză

neutralizați
NEUTRALIZÁ, neutralizez, vb. I. 1. Tranz. A pune în imposibilitate de a se manifesta, a face inofensiv, a reduce la pasivitate, a paraliza; a anihila acțiunea unei forțe prin altă forță contrară, a contracara, a zădărnici. ♦ Tranz. și refl. (Lingv.) A determina sau a suferi o neutralizare. 2. Tranz. fact. și refl. (Chim.) A (se) face neutru (4). 3. Tranz. (Fiz.) A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutraliser.

DOOM

!neutralizá (a ~) (ne-u-tra-) vb., ind. prez. 3 neutralizeáză

neutralizați
NEUTRALIZÁT, -Ă, neutralizați, -te, adj. Făcut sau devenit neutru. [Pr.: ne-u-] – V. neutraliza.

neutralizație
NEUTRALIZÁȚIE s.f. Neutralizare. [Gen. -iei. / < fr. neutralisation].

neutralizații
NEUTRALIZÁT, -Ă, neutralizați, -te, adj. Făcut sau devenit neutru. [Pr.: ne-u-] – V. neutraliza.

neutralizaților
NEUTRALIZÁT, -Ă, neutralizați, -te, adj. Făcut sau devenit neutru. [Pr.: ne-u-] – V. neutraliza.

neutralizează
NEUTRALIZÁ, neutralizez, vb. I. 1. Tranz. A pune în imposibilitate de a se manifesta, a face inofensiv, a reduce la pasivitate, a paraliza; a anihila acțiunea unei forțe prin altă forță contrară, a contracara, a zădărnici. ♦ Tranz. și refl. (Lingv.) A determina sau a suferi o neutralizare. 2. Tranz. fact. și refl. (Chim.) A (se) face neutru (4). 3. Tranz. (Fiz.) A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutraliser.

DOOM

!neutralizá (a ~) (ne-u-tra-) vb., ind. prez. 3 neutralizeáză

neutralizez
NEUTRALIZÁ, neutralizez, vb. I. 1. Tranz. A pune în imposibilitate de a se manifesta, a face inofensiv, a reduce la pasivitate, a paraliza; a anihila acțiunea unei forțe prin altă forță contrară, a contracara, a zădărnici. ♦ Tranz. și refl. (Lingv.) A determina sau a suferi o neutralizare. 2. Tranz. fact. și refl. (Chim.) A (se) face neutru (4). 3. Tranz. (Fiz.) A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutraliser.

DOOM

!neutralizá (a ~) (ne-u-tra-) vb., ind. prez. 3 neutralizeáză

neutralizeze
NEUTRALIZÁ, neutralizez, vb. I. 1. Tranz. A pune în imposibilitate de a se manifesta, a face inofensiv, a reduce la pasivitate, a paraliza; a anihila acțiunea unei forțe prin altă forță contrară, a contracara, a zădărnici. ♦ Tranz. și refl. (Lingv.) A determina sau a suferi o neutralizare. 2. Tranz. fact. și refl. (Chim.) A (se) face neutru (4). 3. Tranz. (Fiz.) A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutraliser.

DOOM

!neutralizá (a ~) (ne-u-tra-) vb., ind. prez. 3 neutralizeáză

neutralizezi
NEUTRALIZÁ, neutralizez, vb. I. 1. Tranz. A pune în imposibilitate de a se manifesta, a face inofensiv, a reduce la pasivitate, a paraliza; a anihila acțiunea unei forțe prin altă forță contrară, a contracara, a zădărnici. ♦ Tranz. și refl. (Lingv.) A determina sau a suferi o neutralizare. 2. Tranz. fact. și refl. (Chim.) A (se) face neutru (4). 3. Tranz. (Fiz.) A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutraliser.

DOOM

!neutralizá (a ~) (ne-u-tra-) vb., ind. prez. 3 neutralizeáză

neutralizând
NEUTRALIZÁ, neutralizez, vb. I. 1. Tranz. A pune în imposibilitate de a se manifesta, a face inofensiv, a reduce la pasivitate, a paraliza; a anihila acțiunea unei forțe prin altă forță contrară, a contracara, a zădărnici. ♦ Tranz. și refl. (Lingv.) A determina sau a suferi o neutralizare. 2. Tranz. fact. și refl. (Chim.) A (se) face neutru (4). 3. Tranz. (Fiz.) A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutraliser.

DOOM

!neutralizá (a ~) (ne-u-tra-) vb., ind. prez. 3 neutralizeáză

neutralizînd
NEUTRALIZÁ, neutralizez, vb. I. 1. Tranz. A pune în imposibilitate de a se manifesta, a face inofensiv, a reduce la pasivitate, a paraliza; a anihila acțiunea unei forțe prin altă forță contrară, a contracara, a zădărnici. ♦ Tranz. și refl. (Lingv.) A determina sau a suferi o neutralizare. 2. Tranz. fact. și refl. (Chim.) A (se) face neutru (4). 3. Tranz. (Fiz.) A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutraliser.

DOOM

!neutralizá (a ~) (ne-u-tra-) vb., ind. prez. 3 neutralizeáză

neutralizări
NEUTRALIZÁRE, neutralizări, s. f. Acțiunea de a (se) neutraliza. ♦ (Lingv.) Suprimarea, în condiții determinate, a unei opoziții existente între două unități. [Pr.: ne-u-] – V. neutraliza.

DOOM

!neutralizáre (ne-u-tra-) s. f., g.-d. art. neutralizắrii; pl. neutralizắri

neutralizării
NEUTRALIZÁRE, neutralizări, s. f. Acțiunea de a (se) neutraliza. ♦ (Lingv.) Suprimarea, în condiții determinate, a unei opoziții existente între două unități. [Pr.: ne-u-] – V. neutraliza.

DOOM

!neutralizáre (ne-u-tra-) s. f., g.-d. art. neutralizắrii; pl. neutralizắri

neutralizările
NEUTRALIZÁRE, neutralizări, s. f. Acțiunea de a (se) neutraliza. ♦ (Lingv.) Suprimarea, în condiții determinate, a unei opoziții existente între două unități. [Pr.: ne-u-] – V. neutraliza.

DOOM

!neutralizáre (ne-u-tra-) s. f., g.-d. art. neutralizắrii; pl. neutralizắri

neutralizărilor
NEUTRALIZÁRE, neutralizări, s. f. Acțiunea de a (se) neutraliza. ♦ (Lingv.) Suprimarea, în condiții determinate, a unei opoziții existente între două unități. [Pr.: ne-u-] – V. neutraliza.

DOOM

!neutralizáre (ne-u-tra-) s. f., g.-d. art. neutralizắrii; pl. neutralizắri

neutraliști
NEUTRALÍST, -Ă adj. Referitor la neutralism, propriu neutralismului. // s.m. și f. Partizan al neutralismului (1) [în DN]. [< fr. neutraliste].

neutraliști
NEUTRALÍST, -Ă adj. Referitor la neutralism, propriu neutralismului. // s.m. și f. Partizan al neutralismului (1) [în DN]. [< fr. neutraliste].

neutraliștii
NEUTRALÍST, -Ă adj. Referitor la neutralism, propriu neutralismului. // s.m. și f. Partizan al neutralismului (1) [în DN]. [< fr. neutraliste].

neutraliștii
NEUTRALÍST, -Ă adj. Referitor la neutralism, propriu neutralismului. // s.m. și f. Partizan al neutralismului (1) [în DN]. [< fr. neutraliste].

neutraliștilor
NEUTRALÍST, -Ă adj. Referitor la neutralism, propriu neutralismului. // s.m. și f. Partizan al neutralismului (1) [în DN]. [< fr. neutraliste].

neutraliștilor
NEUTRALÍST, -Ă adj. Referitor la neutralism, propriu neutralismului. // s.m. și f. Partizan al neutralismului (1) [în DN]. [< fr. neutraliste].

neutralul
NEUTRÁL, -Ă, neutrali, -e, adj. 1. (Rar) Neutru (1). 2. (Despre sensul cuvintelor) Care este indiferent față de genul (feminin sau masculin) indicat de forma cuvântului; care se poate referi la obiecte de orice gen. 3. (Chim.; rar) Neutru (4). [Pr.: ne-u-] – Din lat. neutralis, it. neutrale.

DOOM

!neutrál (ne-u-tral) adj. m., pl. neutráli; f. neutrálă, pl. neutrále

neutralului
NEUTRÁL, -Ă, neutrali, -e, adj. 1. (Rar) Neutru (1). 2. (Despre sensul cuvintelor) Care este indiferent față de genul (feminin sau masculin) indicat de forma cuvântului; care se poate referi la obiecte de orice gen. 3. (Chim.; rar) Neutru (4). [Pr.: ne-u-] – Din lat. neutralis, it. neutrale.

DOOM

!neutrál (ne-u-tral) adj. m., pl. neutráli; f. neutrálă, pl. neutrále

neutrin
NEUTRÍNO, neutrino, s. m. (Fiz.) Particulă elementară neutră, stabilă, cu masa neglijabilă. [Pr.: ne-u-] – Din fr., engl. neutrino, germ. Neutrino.

DOOM

!neutríno (ne-u-tri-) s. m., art. neutrínoul; pl. neutríno

neutrini
NEUTRÍNO, neutrino, s. m. (Fiz.) Particulă elementară neutră, stabilă, cu masa neglijabilă. [Pr.: ne-u-] – Din fr., engl. neutrino, germ. Neutrino.

DOOM

!neutríno (ne-u-tri-) s. m., art. neutrínoul; pl. neutríno

neutrinic
NEUTRÍNIC, -Ă adj. (Fiz.) Referitor la neutrini, alcătuit din neutrini. [Pron. ne-u-. / cf. fr. neutrinique].

neutrinica
NEUTRÍNIC, -Ă adj. (Fiz.) Referitor la neutrini, alcătuit din neutrini. [Pron. ne-u-. / cf. fr. neutrinique].

neutrinice
NEUTRÍNIC, -Ă adj. (Fiz.) Referitor la neutrini, alcătuit din neutrini. [Pron. ne-u-. / cf. fr. neutrinique].

neutrinicei
NEUTRÍNIC, -Ă adj. (Fiz.) Referitor la neutrini, alcătuit din neutrini. [Pron. ne-u-. / cf. fr. neutrinique].

neutrinicele
NEUTRÍNIC, -Ă adj. (Fiz.) Referitor la neutrini, alcătuit din neutrini. [Pron. ne-u-. / cf. fr. neutrinique].

neutrinicelor
NEUTRÍNIC, -Ă adj. (Fiz.) Referitor la neutrini, alcătuit din neutrini. [Pron. ne-u-. / cf. fr. neutrinique].

neutrinici
NEUTRÍNIC, -Ă adj. (Fiz.) Referitor la neutrini, alcătuit din neutrini. [Pron. ne-u-. / cf. fr. neutrinique].

neutrinicii
NEUTRÍNIC, -Ă adj. (Fiz.) Referitor la neutrini, alcătuit din neutrini. [Pron. ne-u-. / cf. fr. neutrinique].

neutrinicilor
NEUTRÍNIC, -Ă adj. (Fiz.) Referitor la neutrini, alcătuit din neutrini. [Pron. ne-u-. / cf. fr. neutrinique].

neutrinicul
NEUTRÍNIC, -Ă adj. (Fiz.) Referitor la neutrini, alcătuit din neutrini. [Pron. ne-u-. / cf. fr. neutrinique].

neutrinicului
NEUTRÍNIC, -Ă adj. (Fiz.) Referitor la neutrini, alcătuit din neutrini. [Pron. ne-u-. / cf. fr. neutrinique].

neutrinii
NEUTRÍNO, neutrino, s. m. (Fiz.) Particulă elementară neutră, stabilă, cu masa neglijabilă. [Pr.: ne-u-] – Din fr., engl. neutrino, germ. Neutrino.

DOOM

!neutríno (ne-u-tri-) s. m., art. neutrínoul; pl. neutríno

neutrinilor
NEUTRÍNO, neutrino, s. m. (Fiz.) Particulă elementară neutră, stabilă, cu masa neglijabilă. [Pr.: ne-u-] – Din fr., engl. neutrino, germ. Neutrino.

DOOM

!neutríno (ne-u-tri-) s. m., art. neutrínoul; pl. neutríno

neutrino
NEUTRÍNO, neutrino, s. m. (Fiz.) Particulă elementară neutră, stabilă, cu masa neglijabilă. [Pr.: ne-u-] – Din fr., engl. neutrino, germ. Neutrino.

DOOM

!neutríno (ne-u-tri-) s. m., art. neutrínoul; pl. neutríno

neutrinoul
NEUTRÍNO, neutrino, s. m. (Fiz.) Particulă elementară neutră, stabilă, cu masa neglijabilă. [Pr.: ne-u-] – Din fr., engl. neutrino, germ. Neutrino.

DOOM

!neutríno (ne-u-tri-) s. m., art. neutrínoul; pl. neutríno

neutrinoului
NEUTRÍNO, neutrino, s. m. (Fiz.) Particulă elementară neutră, stabilă, cu masa neglijabilă. [Pr.: ne-u-] – Din fr., engl. neutrino, germ. Neutrino.

DOOM

!neutríno (ne-u-tri-) s. m., art. neutrínoul; pl. neutríno

neutrinul
NEUTRÍNO, neutrino, s. m. (Fiz.) Particulă elementară neutră, stabilă, cu masa neglijabilă. [Pr.: ne-u-] – Din fr., engl. neutrino, germ. Neutrino.

DOOM

!neutríno (ne-u-tri-) s. m., art. neutrínoul; pl. neutríno

neutrinului
NEUTRÍNO, neutrino, s. m. (Fiz.) Particulă elementară neutră, stabilă, cu masa neglijabilă. [Pr.: ne-u-] – Din fr., engl. neutrino, germ. Neutrino.

DOOM

!neutríno (ne-u-tri-) s. m., art. neutrínoul; pl. neutríno

neutrodinare
NEUTRODINÁRE, neutrodinări, s. f. (Elt.) Compensare a unei reacții existente între ieșirea și intrarea unui etaj amplificator cu circuite acordate. – După fr. neutrodynation.

neutrofil
NEUTROFÍL, -Ă adj., s.n. (Leucocit) cu afinitate pentru coloranții neutri; apt a trăi în mediu nici acid, nici alcalin. ♦ (Despre plante) Adaptat la o reacție neutră a solului. [< fr. neutrophile].

neutrofila
NEUTROFÍL, -Ă adj., s.n. (Leucocit) cu afinitate pentru coloranții neutri; apt a trăi în mediu nici acid, nici alcalin. ♦ (Despre plante) Adaptat la o reacție neutră a solului. [< fr. neutrophile].

neutrofile
NEUTROFÍL, -Ă adj., s.n. (Leucocit) cu afinitate pentru coloranții neutri; apt a trăi în mediu nici acid, nici alcalin. ♦ (Despre plante) Adaptat la o reacție neutră a solului. [< fr. neutrophile].

neutrofilei
NEUTROFÍL, -Ă adj., s.n. (Leucocit) cu afinitate pentru coloranții neutri; apt a trăi în mediu nici acid, nici alcalin. ♦ (Despre plante) Adaptat la o reacție neutră a solului. [< fr. neutrophile].

neutrofilele
NEUTROFÍL, -Ă adj., s.n. (Leucocit) cu afinitate pentru coloranții neutri; apt a trăi în mediu nici acid, nici alcalin. ♦ (Despre plante) Adaptat la o reacție neutră a solului. [< fr. neutrophile].

neutrofilelor
NEUTROFÍL, -Ă adj., s.n. (Leucocit) cu afinitate pentru coloranții neutri; apt a trăi în mediu nici acid, nici alcalin. ♦ (Despre plante) Adaptat la o reacție neutră a solului. [< fr. neutrophile].

neutrofili
NEUTROFÍL, -Ă adj., s.n. (Leucocit) cu afinitate pentru coloranții neutri; apt a trăi în mediu nici acid, nici alcalin. ♦ (Despre plante) Adaptat la o reacție neutră a solului. [< fr. neutrophile].

neutrofilia
NEUTROFILÍE s.f. Afinitate atât pentru coloranții acizi, cât și pentru cei bazici. ♦ Prezență a neutrofilelor în sânge. [Gen. -iei. / < fr. neutrophilie].

neutrofilie
NEUTROFILÍE s.f. Afinitate atât pentru coloranții acizi, cât și pentru cei bazici. ♦ Prezență a neutrofilelor în sânge. [Gen. -iei. / < fr. neutrophilie].

neutrofiliei
NEUTROFILÍE s.f. Afinitate atât pentru coloranții acizi, cât și pentru cei bazici. ♦ Prezență a neutrofilelor în sânge. [Gen. -iei. / < fr. neutrophilie].

neutrofilii
NEUTROFÍL, -Ă adj., s.n. (Leucocit) cu afinitate pentru coloranții neutri; apt a trăi în mediu nici acid, nici alcalin. ♦ (Despre plante) Adaptat la o reacție neutră a solului. [< fr. neutrophile].

neutrofilii
NEUTROFILÍE s.f. Afinitate atât pentru coloranții acizi, cât și pentru cei bazici. ♦ Prezență a neutrofilelor în sânge. [Gen. -iei. / < fr. neutrophilie].

neutrofililor
NEUTROFÍL, -Ă adj., s.n. (Leucocit) cu afinitate pentru coloranții neutri; apt a trăi în mediu nici acid, nici alcalin. ♦ (Despre plante) Adaptat la o reacție neutră a solului. [< fr. neutrophile].

neutrofilul
NEUTROFÍL, -Ă adj., s.n. (Leucocit) cu afinitate pentru coloranții neutri; apt a trăi în mediu nici acid, nici alcalin. ♦ (Despre plante) Adaptat la o reacție neutră a solului. [< fr. neutrophile].

neutrofilului
NEUTROFÍL, -Ă adj., s.n. (Leucocit) cu afinitate pentru coloranții neutri; apt a trăi în mediu nici acid, nici alcalin. ♦ (Despre plante) Adaptat la o reacție neutră a solului. [< fr. neutrophile].

neutron
NEUTRÓN, neutroni, s. m. (Fiz.) Particulă elementară neutră din nucleul atomului, lipsită de sarcină electrică, cu masa puțin mai mare decât cea a protonului. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutron.

DOOM

!neutrón (ne-u-tron) s. m., pl. neutróni

neutroni
NEUTRÓN, neutroni, s. m. (Fiz.) Particulă elementară neutră din nucleul atomului, lipsită de sarcină electrică, cu masa puțin mai mare decât cea a protonului. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutron.

DOOM

!neutrón (ne-u-tron) s. m., pl. neutróni

neutronic
NEUTRÓNIC, -Ă, neutronici, -ce, adj. Care aparține neutronilor, care se referă la neutroni; alcătuit din neutroni. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutronique.

DOOM

!neutrónic (ne-u-tro-) adj. m., pl. neutrónici; f. neutrónică, pl. neutrónice

neutronica
NEUTRÓNIC, -Ă, neutronici, -ce, adj. Care aparține neutronilor, care se referă la neutroni; alcătuit din neutroni. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutronique.

DOOM

!neutrónic (ne-u-tro-) adj. m., pl. neutrónici; f. neutrónică, pl. neutrónice

neutronice
NEUTRÓNIC, -Ă, neutronici, -ce, adj. Care aparține neutronilor, care se referă la neutroni; alcătuit din neutroni. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutronique.

DOOM

!neutrónic (ne-u-tro-) adj. m., pl. neutrónici; f. neutrónică, pl. neutrónice

neutronicei
NEUTRÓNIC, -Ă, neutronici, -ce, adj. Care aparține neutronilor, care se referă la neutroni; alcătuit din neutroni. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutronique.

DOOM

!neutrónic (ne-u-tro-) adj. m., pl. neutrónici; f. neutrónică, pl. neutrónice

neutronicele
NEUTRÓNIC, -Ă, neutronici, -ce, adj. Care aparține neutronilor, care se referă la neutroni; alcătuit din neutroni. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutronique.

DOOM

!neutrónic (ne-u-tro-) adj. m., pl. neutrónici; f. neutrónică, pl. neutrónice

neutronicelor
NEUTRÓNIC, -Ă, neutronici, -ce, adj. Care aparține neutronilor, care se referă la neutroni; alcătuit din neutroni. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutronique.

DOOM

!neutrónic (ne-u-tro-) adj. m., pl. neutrónici; f. neutrónică, pl. neutrónice

neutronici
NEUTRÓNIC, -Ă, neutronici, -ce, adj. Care aparține neutronilor, care se referă la neutroni; alcătuit din neutroni. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutronique.

DOOM

!neutrónic (ne-u-tro-) adj. m., pl. neutrónici; f. neutrónică, pl. neutrónice

neutronicii
NEUTRÓNIC, -Ă, neutronici, -ce, adj. Care aparține neutronilor, care se referă la neutroni; alcătuit din neutroni. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutronique.

DOOM

!neutrónic (ne-u-tro-) adj. m., pl. neutrónici; f. neutrónică, pl. neutrónice

neutronicilor
NEUTRÓNIC, -Ă, neutronici, -ce, adj. Care aparține neutronilor, care se referă la neutroni; alcătuit din neutroni. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutronique.

DOOM

!neutrónic (ne-u-tro-) adj. m., pl. neutrónici; f. neutrónică, pl. neutrónice

neutronicul
NEUTRÓNIC, -Ă, neutronici, -ce, adj. Care aparține neutronilor, care se referă la neutroni; alcătuit din neutroni. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutronique.

DOOM

!neutrónic (ne-u-tro-) adj. m., pl. neutrónici; f. neutrónică, pl. neutrónice

neutronicului
NEUTRÓNIC, -Ă, neutronici, -ce, adj. Care aparține neutronilor, care se referă la neutroni; alcătuit din neutroni. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutronique.

DOOM

!neutrónic (ne-u-tro-) adj. m., pl. neutrónici; f. neutrónică, pl. neutrónice

neutronii
NEUTRÓN, neutroni, s. m. (Fiz.) Particulă elementară neutră din nucleul atomului, lipsită de sarcină electrică, cu masa puțin mai mare decât cea a protonului. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutron.

DOOM

!neutrón (ne-u-tron) s. m., pl. neutróni

neutronilor
NEUTRÓN, neutroni, s. m. (Fiz.) Particulă elementară neutră din nucleul atomului, lipsită de sarcină electrică, cu masa puțin mai mare decât cea a protonului. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutron.

DOOM

!neutrón (ne-u-tron) s. m., pl. neutróni

neutronul
NEUTRÓN, neutroni, s. m. (Fiz.) Particulă elementară neutră din nucleul atomului, lipsită de sarcină electrică, cu masa puțin mai mare decât cea a protonului. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutron.

DOOM

!neutrón (ne-u-tron) s. m., pl. neutróni

neutronului
NEUTRÓN, neutroni, s. m. (Fiz.) Particulă elementară neutră din nucleul atomului, lipsită de sarcină electrică, cu masa puțin mai mare decât cea a protonului. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutron.

DOOM

!neutrón (ne-u-tron) s. m., pl. neutróni

neutru
NEÚTRU, -Ă, neutri, -e, adj. 1. (Despre state, popoare etc.) Care este în stare de neutralitate, care nu face parte din beligeranți sau dintre părțile adverse; neutral (1). ◊ Zonă neutră sau teritoriu neutru = teritoriu situat între granițele a două țări pe care nu staționează forțe armate. ♦ P. ext. (Despre oameni sau grupuri sociale) Care nu se încadrează în niciun partid, în niciun curent etc.; care se abține de la a se pronunța pro sau contra, păstrând o atitudine rezervată, pasivă. 2. Care nu poate fi calificat nici în sens pozitiv și nici în sens negativ, care nu trezește niciun interes deosebit, care este nesemnificativ, indiferent; care manifestă indiferență, lipsă de participare; spec. lipsit de valoare afectivă sau stilistică. ♦ (Fon.) Care nu participă la o anumită opoziție fonologică. 3. (Gram.; în sintagmele) Gen neutru (și substantivat, n.) = formă a unor părți de vorbire (substantivul, adjectivul etc.) atribuită numelor de lucruri. Substantiv neutru (și substantivat, n.) = substantiv de genul neutru. Vocală neutră = vocală medială. ♦ (Despre sensul cuvintelor) Care este indiferent față de genul (feminin sau masculin) indicat de forma cuvântului; care se poate referi la obiecte de orice gen; neutral (2). 4. (Chim.) Care nu are nici caracter acid, nici caracter bazic; neutral (3). ♦ La care ionii de hidrogen ai acidului au fost înlocuiți cu metale. 5. (Fiz.) Care nu are sarcină electrică; care posedă în cantități egale sarcină electrică pozitivă și negativă. – Din fr. neutre, lat. neuter, -tra, it. neutro.

DOOM

*neútru² s. n., art. neútrul

neuzat
NEUZÁT, -Ă, neuzați, -te, adj. Care nu este degradat, deteriorat, stricat (prin folosire îndelungată). [Pr.: ne-u-] – Pref. ne- + uzat (după fr. non-use).

neuzata
NEUZÁT, -Ă, neuzați, -te, adj. Care nu este degradat, deteriorat, stricat (prin folosire îndelungată). [Pr.: ne-u-] – Pref. ne- + uzat (după fr. non-use).

neuzate
NEUZÁT, -Ă, neuzați, -te, adj. Care nu este degradat, deteriorat, stricat (prin folosire îndelungată). [Pr.: ne-u-] – Pref. ne- + uzat (după fr. non-use).

neuzatei
NEUZÁT, -Ă, neuzați, -te, adj. Care nu este degradat, deteriorat, stricat (prin folosire îndelungată). [Pr.: ne-u-] – Pref. ne- + uzat (după fr. non-use).

neuzatele
NEUZÁT, -Ă, neuzați, -te, adj. Care nu este degradat, deteriorat, stricat (prin folosire îndelungată). [Pr.: ne-u-] – Pref. ne- + uzat (după fr. non-use).

neuzatelor
NEUZÁT, -Ă, neuzați, -te, adj. Care nu este degradat, deteriorat, stricat (prin folosire îndelungată). [Pr.: ne-u-] – Pref. ne- + uzat (după fr. non-use).

neuzatul
NEUZÁT, -Ă, neuzați, -te, adj. Care nu este degradat, deteriorat, stricat (prin folosire îndelungată). [Pr.: ne-u-] – Pref. ne- + uzat (după fr. non-use).

neuzatului
NEUZÁT, -Ă, neuzați, -te, adj. Care nu este degradat, deteriorat, stricat (prin folosire îndelungată). [Pr.: ne-u-] – Pref. ne- + uzat (după fr. non-use).

neuzați
NEUZÁT, -Ă, neuzați, -te, adj. Care nu este degradat, deteriorat, stricat (prin folosire îndelungată). [Pr.: ne-u-] – Pref. ne- + uzat (după fr. non-use).

neuzații
NEUZÁT, -Ă, neuzați, -te, adj. Care nu este degradat, deteriorat, stricat (prin folosire îndelungată). [Pr.: ne-u-] – Pref. ne- + uzat (după fr. non-use).

neuzaților
NEUZÁT, -Ă, neuzați, -te, adj. Care nu este degradat, deteriorat, stricat (prin folosire îndelungată). [Pr.: ne-u-] – Pref. ne- + uzat (după fr. non-use).

neuzitat
NEUZITÁT, -Ă, neuzitați, -te, adj. Care nu se folosește în mod curent; (rar) neobișnuit. [Pr.: ne-u-] – Pref. ne- + uzitat.

neuzitata
NEUZITÁT, -Ă, neuzitați, -te, adj. Care nu se folosește în mod curent; (rar) neobișnuit. [Pr.: ne-u-] – Pref. ne- + uzitat.

neuzitate
NEUZITÁT, -Ă, neuzitați, -te, adj. Care nu se folosește în mod curent; (rar) neobișnuit. [Pr.: ne-u-] – Pref. ne- + uzitat.

neuzitatei
NEUZITÁT, -Ă, neuzitați, -te, adj. Care nu se folosește în mod curent; (rar) neobișnuit. [Pr.: ne-u-] – Pref. ne- + uzitat.

neuzitatele
NEUZITÁT, -Ă, neuzitați, -te, adj. Care nu se folosește în mod curent; (rar) neobișnuit. [Pr.: ne-u-] – Pref. ne- + uzitat.

neuzitatelor
NEUZITÁT, -Ă, neuzitați, -te, adj. Care nu se folosește în mod curent; (rar) neobișnuit. [Pr.: ne-u-] – Pref. ne- + uzitat.

neuzitatul
NEUZITÁT, -Ă, neuzitați, -te, adj. Care nu se folosește în mod curent; (rar) neobișnuit. [Pr.: ne-u-] – Pref. ne- + uzitat.

neuzitatului
NEUZITÁT, -Ă, neuzitați, -te, adj. Care nu se folosește în mod curent; (rar) neobișnuit. [Pr.: ne-u-] – Pref. ne- + uzitat.

neuzitați
NEUZITÁT, -Ă, neuzitați, -te, adj. Care nu se folosește în mod curent; (rar) neobișnuit. [Pr.: ne-u-] – Pref. ne- + uzitat.

neuzitații
NEUZITÁT, -Ă, neuzitați, -te, adj. Care nu se folosește în mod curent; (rar) neobișnuit. [Pr.: ne-u-] – Pref. ne- + uzitat.

neuzitaților
NEUZITÁT, -Ă, neuzitați, -te, adj. Care nu se folosește în mod curent; (rar) neobișnuit. [Pr.: ne-u-] – Pref. ne- + uzitat.

nev
NEV, nevi, s. m. Tumoare benignă a pielii, uneori colorată în brun, cenușiu sau albastru. – Din lat. naevus.

DOOM

nev s. m., pl. nevi

nevalorificat
NEVALORIFICÁT, -Ă, nevalorificați, -te, adj. Care nu este pus în valoare, pentru care nu s-a făcut ceva spre a primi o anumită valoare, a cărui valoare nu este scoasă în evidență. ♦ (În special despre surse de energie, materii prime) Care nu este folosit în procesul de producție spre rentabilizare. – Pref. ne- + valorificat.

nevalorificata
NEVALORIFICÁT, -Ă, nevalorificați, -te, adj. Care nu este pus în valoare, pentru care nu s-a făcut ceva spre a primi o anumită valoare, a cărui valoare nu este scoasă în evidență. ♦ (În special despre surse de energie, materii prime) Care nu este folosit în procesul de producție spre rentabilizare. – Pref. ne- + valorificat.

nevalorificate
NEVALORIFICÁT, -Ă, nevalorificați, -te, adj. Care nu este pus în valoare, pentru care nu s-a făcut ceva spre a primi o anumită valoare, a cărui valoare nu este scoasă în evidență. ♦ (În special despre surse de energie, materii prime) Care nu este folosit în procesul de producție spre rentabilizare. – Pref. ne- + valorificat.

nevalorificatei
NEVALORIFICÁT, -Ă, nevalorificați, -te, adj. Care nu este pus în valoare, pentru care nu s-a făcut ceva spre a primi o anumită valoare, a cărui valoare nu este scoasă în evidență. ♦ (În special despre surse de energie, materii prime) Care nu este folosit în procesul de producție spre rentabilizare. – Pref. ne- + valorificat.

nevalorificatele
NEVALORIFICÁT, -Ă, nevalorificați, -te, adj. Care nu este pus în valoare, pentru care nu s-a făcut ceva spre a primi o anumită valoare, a cărui valoare nu este scoasă în evidență. ♦ (În special despre surse de energie, materii prime) Care nu este folosit în procesul de producție spre rentabilizare. – Pref. ne- + valorificat.

nevalorificatelor
NEVALORIFICÁT, -Ă, nevalorificați, -te, adj. Care nu este pus în valoare, pentru care nu s-a făcut ceva spre a primi o anumită valoare, a cărui valoare nu este scoasă în evidență. ♦ (În special despre surse de energie, materii prime) Care nu este folosit în procesul de producție spre rentabilizare. – Pref. ne- + valorificat.

nevalorificatul
NEVALORIFICÁT, -Ă, nevalorificați, -te, adj. Care nu este pus în valoare, pentru care nu s-a făcut ceva spre a primi o anumită valoare, a cărui valoare nu este scoasă în evidență. ♦ (În special despre surse de energie, materii prime) Care nu este folosit în procesul de producție spre rentabilizare. – Pref. ne- + valorificat.

nevalorificatului
NEVALORIFICÁT, -Ă, nevalorificați, -te, adj. Care nu este pus în valoare, pentru care nu s-a făcut ceva spre a primi o anumită valoare, a cărui valoare nu este scoasă în evidență. ♦ (În special despre surse de energie, materii prime) Care nu este folosit în procesul de producție spre rentabilizare. – Pref. ne- + valorificat.

nevalorificați
NEVALORIFICÁT, -Ă, nevalorificați, -te, adj. Care nu este pus în valoare, pentru care nu s-a făcut ceva spre a primi o anumită valoare, a cărui valoare nu este scoasă în evidență. ♦ (În special despre surse de energie, materii prime) Care nu este folosit în procesul de producție spre rentabilizare. – Pref. ne- + valorificat.

nevalorificații
NEVALORIFICÁT, -Ă, nevalorificați, -te, adj. Care nu este pus în valoare, pentru care nu s-a făcut ceva spre a primi o anumită valoare, a cărui valoare nu este scoasă în evidență. ♦ (În special despre surse de energie, materii prime) Care nu este folosit în procesul de producție spre rentabilizare. – Pref. ne- + valorificat.

nevalorificaților
NEVALORIFICÁT, -Ă, nevalorificați, -te, adj. Care nu este pus în valoare, pentru care nu s-a făcut ceva spre a primi o anumită valoare, a cărui valoare nu este scoasă în evidență. ♦ (În special despre surse de energie, materii prime) Care nu este folosit în procesul de producție spre rentabilizare. – Pref. ne- + valorificat.

nevasta
NEVÁSTĂ, neveste, s. f. Femeie măritată; spec. soție; p. gener. (pop.) femeie. – Din sl. nevĕsta „mireasă”.

DOOM

nevástă-mea (-ta, -sa) (pop., fam.) s. f. + adj. pr., g.-d. nevésti-mii (-tii, -sii)

neve
pe neve expr. 1. pe nevăzute, discret. 2. în mod ilegal / ilicit / necinstit.

nevedi
NĂVĂDÍ, năvădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.; la războiul de țesut) A trece firele urzelii prin ițe și spată, în ordinea cerută de modelul țesăturii. [Var.: (reg.) nevedí, nividí vb. IV] – Din sl. navoditi.

DOOM

năvădí (a ~) (a țese) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvădésc, imperf. 3 sg. năvădeá; conj. prez. 3 să năvădeáscă

nevedire
NEVEDÍ vb. IV v. năvădi.

nevedit
NEVEDÍ vb. IV v. năvădi.

neverosimil
NEVEROSÍMIL, -Ă, neverosimili, -e, adj. Care nu pare adevărat; de necrezut, fără credibilitate. – Pref. ne- + verosimil.

DOOM

neverosímil adj. m., pl. neverosímili; f. neverosímilă, pl. neverosímile

neverosimila
NEVEROSÍMIL, -Ă, neverosimili, -e, adj. Care nu pare adevărat; de necrezut, fără credibilitate. – Pref. ne- + verosimil.

DOOM

neverosímil adj. m., pl. neverosímili; f. neverosímilă, pl. neverosímile

neverosimile
NEVEROSÍMIL, -Ă, neverosimili, -e, adj. Care nu pare adevărat; de necrezut, fără credibilitate. – Pref. ne- + verosimil.

DOOM

neverosímil adj. m., pl. neverosímili; f. neverosímilă, pl. neverosímile

neverosimilei
NEVEROSÍMIL, -Ă, neverosimili, -e, adj. Care nu pare adevărat; de necrezut, fără credibilitate. – Pref. ne- + verosimil.

DOOM

neverosímil adj. m., pl. neverosímili; f. neverosímilă, pl. neverosímile

neverosimilele
NEVEROSÍMIL, -Ă, neverosimili, -e, adj. Care nu pare adevărat; de necrezut, fără credibilitate. – Pref. ne- + verosimil.

DOOM

neverosímil adj. m., pl. neverosímili; f. neverosímilă, pl. neverosímile

neverosimilelor
NEVEROSÍMIL, -Ă, neverosimili, -e, adj. Care nu pare adevărat; de necrezut, fără credibilitate. – Pref. ne- + verosimil.

DOOM

neverosímil adj. m., pl. neverosímili; f. neverosímilă, pl. neverosímile

neverosimili
NEVEROSÍMIL, -Ă, neverosimili, -e, adj. Care nu pare adevărat; de necrezut, fără credibilitate. – Pref. ne- + verosimil.

DOOM

neverosímil adj. m., pl. neverosímili; f. neverosímilă, pl. neverosímile

neverosimilii
NEVEROSÍMIL, -Ă, neverosimili, -e, adj. Care nu pare adevărat; de necrezut, fără credibilitate. – Pref. ne- + verosimil.

DOOM

neverosímil adj. m., pl. neverosímili; f. neverosímilă, pl. neverosímile

neverosimililor
NEVEROSÍMIL, -Ă, neverosimili, -e, adj. Care nu pare adevărat; de necrezut, fără credibilitate. – Pref. ne- + verosimil.

DOOM

neverosímil adj. m., pl. neverosímili; f. neverosímilă, pl. neverosímile

neverosimilul
NEVEROSÍMIL, -Ă, neverosimili, -e, adj. Care nu pare adevărat; de necrezut, fără credibilitate. – Pref. ne- + verosimil.

DOOM

neverosímil adj. m., pl. neverosímili; f. neverosímilă, pl. neverosímile

neverosimilului
NEVEROSÍMIL, -Ă, neverosimili, -e, adj. Care nu pare adevărat; de necrezut, fără credibilitate. – Pref. ne- + verosimil.

DOOM

neverosímil adj. m., pl. neverosímili; f. neverosímilă, pl. neverosímile

nevertebrat
NEVERTEBRÁT, -Ă, nevertebrați, -te, adj., s. m. și f. (Animal) lipsit de coloana vertebrală și de scheletul osos intern. – Pref. ne- + vertebrat (după fr. invertébré).

DOOM

nevertebrát² (-te-brat) s. n., pl. nevertebráte

nevertebrata
NEVERTEBRÁT, -Ă, nevertebrați, -te, adj., s. m. și f. (Animal) lipsit de coloana vertebrală și de scheletul osos intern. – Pref. ne- + vertebrat (după fr. invertébré).

DOOM

nevertebrát² (-te-brat) s. n., pl. nevertebráte

nevertebrate
NEVERTEBRÁT, -Ă, nevertebrați, -te, adj., s. m. și f. (Animal) lipsit de coloana vertebrală și de scheletul osos intern. – Pref. ne- + vertebrat (după fr. invertébré).

DOOM

nevertebrát² (-te-brat) s. n., pl. nevertebráte

nevertebratei
NEVERTEBRÁT, -Ă, nevertebrați, -te, adj., s. m. și f. (Animal) lipsit de coloana vertebrală și de scheletul osos intern. – Pref. ne- + vertebrat (după fr. invertébré).

DOOM

nevertebrát² (-te-brat) s. n., pl. nevertebráte

nevertebratele
NEVERTEBRÁT, -Ă, nevertebrați, -te, adj., s. m. și f. (Animal) lipsit de coloana vertebrală și de scheletul osos intern. – Pref. ne- + vertebrat (după fr. invertébré).

DOOM

nevertebrát² (-te-brat) s. n., pl. nevertebráte

nevertebratelor
NEVERTEBRÁT, -Ă, nevertebrați, -te, adj., s. m. și f. (Animal) lipsit de coloana vertebrală și de scheletul osos intern. – Pref. ne- + vertebrat (după fr. invertébré).

DOOM

nevertebrát² (-te-brat) s. n., pl. nevertebráte

nevertebratul
NEVERTEBRÁT, -Ă, nevertebrați, -te, adj., s. m. și f. (Animal) lipsit de coloana vertebrală și de scheletul osos intern. – Pref. ne- + vertebrat (după fr. invertébré).

DOOM

nevertebrát² (-te-brat) s. n., pl. nevertebráte

nevertebratului
NEVERTEBRÁT, -Ă, nevertebrați, -te, adj., s. m. și f. (Animal) lipsit de coloana vertebrală și de scheletul osos intern. – Pref. ne- + vertebrat (după fr. invertébré).

DOOM

nevertebrát² (-te-brat) s. n., pl. nevertebráte

nevertebrați
NEVERTEBRÁT, -Ă, nevertebrați, -te, adj., s. m. și f. (Animal) lipsit de coloana vertebrală și de scheletul osos intern. – Pref. ne- + vertebrat (după fr. invertébré).

DOOM

nevertebrát² (-te-brat) s. n., pl. nevertebráte

nevertebrații
NEVERTEBRÁT, -Ă, nevertebrați, -te, adj., s. m. și f. (Animal) lipsit de coloana vertebrală și de scheletul osos intern. – Pref. ne- + vertebrat (după fr. invertébré).

DOOM

nevertebrát² (-te-brat) s. n., pl. nevertebráte

nevertebraților
NEVERTEBRÁT, -Ă, nevertebrați, -te, adj., s. m. și f. (Animal) lipsit de coloana vertebrală și de scheletul osos intern. – Pref. ne- + vertebrat (după fr. invertébré).

DOOM

nevertebrát² (-te-brat) s. n., pl. nevertebráte

neveste
NEVÁSTĂ, neveste, s. f. Femeie măritată; spec. soție; p. gener. (pop.) femeie. – Din sl. nevĕsta „mireasă”.

DOOM

nevástă-mea (-ta, -sa) (pop., fam.) s. f. + adj. pr., g.-d. nevésti-mii (-tii, -sii)

nevestea
NEVESTEÁ, nevestele, s. f. (Rar) Nevestică (1). Fată mare n-oi iubi, Ci-oi iubi o nevestea. TEODORESCU, P. P. 315.

nevestei
NEVÁSTĂ, neveste, s. f. Femeie măritată; spec. soție; p. gener. (pop.) femeie. – Din sl. nevĕsta „mireasă”.

DOOM

nevástă-mea (-ta, -sa) (pop., fam.) s. f. + adj. pr., g.-d. nevésti-mii (-tii, -sii)

nevestele
NEVÁSTĂ, neveste, s. f. Femeie măritată; spec. soție; p. gener. (pop.) femeie. – Din sl. nevĕsta „mireasă”.

DOOM

nevástă-mea (-ta, -sa) (pop., fam.) s. f. + adj. pr., g.-d. nevésti-mii (-tii, -sii)

nevestelor
NEVÁSTĂ, neveste, s. f. Femeie măritată; spec. soție; p. gener. (pop.) femeie. – Din sl. nevĕsta „mireasă”.

DOOM

nevástă-mea (-ta, -sa) (pop., fam.) s. f. + adj. pr., g.-d. nevésti-mii (-tii, -sii)

nevestesc
NEVESTÉSC, -EÁSCĂ, nevestești, adj. (Rar) De nevastă, al nevestei.

nevestica
NEVESTÍCĂ, nevestici, s. f. Diminutiv al lui nevastă; nevăstuică. [Pl. și: nevestele] – Nevastă + suf. -ică.

nevestici
NEVESTÍCĂ, nevestici, s. f. Diminutiv al lui nevastă; nevăstuică. [Pl. și: nevestele] – Nevastă + suf. -ică.

nevesticii
NEVESTÍCĂ, nevestici, s. f. Diminutiv al lui nevastă; nevăstuică. [Pl. și: nevestele] – Nevastă + suf. -ică.

nevesticile
NEVESTÍCĂ, nevestici, s. f. Diminutiv al lui nevastă; nevăstuică. [Pl. și: nevestele] – Nevastă + suf. -ică.

nevesticilor
NEVESTÍCĂ, nevestici, s. f. Diminutiv al lui nevastă; nevăstuică. [Pl. și: nevestele] – Nevastă + suf. -ică.

nevestică
NEVESTÍCĂ, nevestici, s. f. Diminutiv al lui nevastă; nevăstuică. [Pl. și: nevestele] – Nevastă + suf. -ică.

DOOM

nevestícă (fam.) s. f., art. nevestícii; pl. nevestíci

nevestie
NEVESTÍE s. f. (Rar) Situația de nevastă, starea de după căsătorie a femeii măritate. A început a se face cămeși... fără deschidere la piept. Ele sînt bune pentru fetele mari și nevestele în primul an de nevestie. PAMFILE, I. C. 360.

neveu
NEVÉU s.n. (Geol.) Masă de zăpadă persistentă de pe munții înalți pe cale de a se transforma în gheață, dând naștere unui ghețar; firn. [< fr. névé, cf. lat. nix, nivis – zăpadă].

neveul
NEVÉU s.n. (Geol.) Masă de zăpadă persistentă de pe munții înalți pe cale de a se transforma în gheață, dând naștere unui ghețar; firn. [< fr. névé, cf. lat. nix, nivis – zăpadă].

neveului
NEVÉU s.n. (Geol.) Masă de zăpadă persistentă de pe munții înalți pe cale de a se transforma în gheață, dând naștere unui ghețar; firn. [< fr. névé, cf. lat. nix, nivis – zăpadă].

neveuri
NEVÉU s.n. (Geol.) Masă de zăpadă persistentă de pe munții înalți pe cale de a se transforma în gheață, dând naștere unui ghețar; firn. [< fr. névé, cf. lat. nix, nivis – zăpadă].

neveurile
NEVÉU s.n. (Geol.) Masă de zăpadă persistentă de pe munții înalți pe cale de a se transforma în gheață, dând naștere unui ghețar; firn. [< fr. névé, cf. lat. nix, nivis – zăpadă].

neveurilor
NEVÉU s.n. (Geol.) Masă de zăpadă persistentă de pe munții înalți pe cale de a se transforma în gheață, dând naștere unui ghețar; firn. [< fr. névé, cf. lat. nix, nivis – zăpadă].

neveștejit
NEVEȘTEJÍT, -Ă, neveștejiți, -te, adj. Care nu s-a veștejit;p, ext. (fig.) veșnic, etern. – Pref. ne- + veștejit.

DOOM

neveștejít adj. m., pl. neveștejíți; f. neveștejítă, pl. neveștejíte

neveștejita
NEVEȘTEJÍT, -Ă, neveștejiți, -te, adj. Care nu s-a veștejit;p, ext. (fig.) veșnic, etern. – Pref. ne- + veștejit.

DOOM

neveștejít adj. m., pl. neveștejíți; f. neveștejítă, pl. neveștejíte

neveștejite
NEVEȘTEJÍT, -Ă, neveștejiți, -te, adj. Care nu s-a veștejit;p, ext. (fig.) veșnic, etern. – Pref. ne- + veștejit.

DOOM

neveștejít adj. m., pl. neveștejíți; f. neveștejítă, pl. neveștejíte

neveștejitei
NEVEȘTEJÍT, -Ă, neveștejiți, -te, adj. Care nu s-a veștejit;p, ext. (fig.) veșnic, etern. – Pref. ne- + veștejit.

DOOM

neveștejít adj. m., pl. neveștejíți; f. neveștejítă, pl. neveștejíte

neveștejitele
NEVEȘTEJÍT, -Ă, neveștejiți, -te, adj. Care nu s-a veștejit;p, ext. (fig.) veșnic, etern. – Pref. ne- + veștejit.

DOOM

neveștejít adj. m., pl. neveștejíți; f. neveștejítă, pl. neveștejíte

neveștejitelor
NEVEȘTEJÍT, -Ă, neveștejiți, -te, adj. Care nu s-a veștejit;p, ext. (fig.) veșnic, etern. – Pref. ne- + veștejit.

DOOM

neveștejít adj. m., pl. neveștejíți; f. neveștejítă, pl. neveștejíte

neveștejitul
NEVEȘTEJÍT, -Ă, neveștejiți, -te, adj. Care nu s-a veștejit;p, ext. (fig.) veșnic, etern. – Pref. ne- + veștejit.

DOOM

neveștejít adj. m., pl. neveștejíți; f. neveștejítă, pl. neveștejíte

neveștejitului
NEVEȘTEJÍT, -Ă, neveștejiți, -te, adj. Care nu s-a veștejit;p, ext. (fig.) veșnic, etern. – Pref. ne- + veștejit.

DOOM

neveștejít adj. m., pl. neveștejíți; f. neveștejítă, pl. neveștejíte

neveștejiți
NEVEȘTEJÍT, -Ă, neveștejiți, -te, adj. Care nu s-a veștejit;p, ext. (fig.) veșnic, etern. – Pref. ne- + veștejit.

DOOM

neveștejít adj. m., pl. neveștejíți; f. neveștejítă, pl. neveștejíte

neveștejiții
NEVEȘTEJÍT, -Ă, neveștejiți, -te, adj. Care nu s-a veștejit;p, ext. (fig.) veșnic, etern. – Pref. ne- + veștejit.

DOOM

neveștejít adj. m., pl. neveștejíți; f. neveștejítă, pl. neveștejíte

neveștejiților
NEVEȘTEJÍT, -Ă, neveștejiți, -te, adj. Care nu s-a veștejit;p, ext. (fig.) veșnic, etern. – Pref. ne- + veștejit.

DOOM

neveștejít adj. m., pl. neveștejíți; f. neveștejítă, pl. neveștejíte

nevi
NEV, nevi, s. m. Tumoare benignă a pielii, uneori colorată în brun, cenușiu sau albastru. – Din lat. naevus.

DOOM

nev s. m., pl. nevi

neviabil
NEVIÁBIL, -Ă, neviabili, -e, adj. Care nu prezintă condițiile necesare pentru a dura, care nu se poate menține în viață. [Pr.: -vi-a-] – Pref. ne- + viabil (după fr. non-viable).

DOOM

*neviábil (-vi-a-) adj. m., pl. neviábili; f. neviábilă, pl. neviábile

neviabila
NEVIÁBIL, -Ă, neviabili, -e, adj. Care nu prezintă condițiile necesare pentru a dura, care nu se poate menține în viață. [Pr.: -vi-a-] – Pref. ne- + viabil (după fr. non-viable).

DOOM

*neviábil (-vi-a-) adj. m., pl. neviábili; f. neviábilă, pl. neviábile

neviabile
NEVIÁBIL, -Ă, neviabili, -e, adj. Care nu prezintă condițiile necesare pentru a dura, care nu se poate menține în viață. [Pr.: -vi-a-] – Pref. ne- + viabil (după fr. non-viable).

DOOM

*neviábil (-vi-a-) adj. m., pl. neviábili; f. neviábilă, pl. neviábile

neviabilei
NEVIÁBIL, -Ă, neviabili, -e, adj. Care nu prezintă condițiile necesare pentru a dura, care nu se poate menține în viață. [Pr.: -vi-a-] – Pref. ne- + viabil (după fr. non-viable).

DOOM

*neviábil (-vi-a-) adj. m., pl. neviábili; f. neviábilă, pl. neviábile

neviabilele
NEVIÁBIL, -Ă, neviabili, -e, adj. Care nu prezintă condițiile necesare pentru a dura, care nu se poate menține în viață. [Pr.: -vi-a-] – Pref. ne- + viabil (după fr. non-viable).

DOOM

*neviábil (-vi-a-) adj. m., pl. neviábili; f. neviábilă, pl. neviábile

neviabilelor
NEVIÁBIL, -Ă, neviabili, -e, adj. Care nu prezintă condițiile necesare pentru a dura, care nu se poate menține în viață. [Pr.: -vi-a-] – Pref. ne- + viabil (după fr. non-viable).

DOOM

*neviábil (-vi-a-) adj. m., pl. neviábili; f. neviábilă, pl. neviábile

neviabili
NEVIÁBIL, -Ă, neviabili, -e, adj. Care nu prezintă condițiile necesare pentru a dura, care nu se poate menține în viață. [Pr.: -vi-a-] – Pref. ne- + viabil (după fr. non-viable).

DOOM

*neviábil (-vi-a-) adj. m., pl. neviábili; f. neviábilă, pl. neviábile

neviabilii
NEVIÁBIL, -Ă, neviabili, -e, adj. Care nu prezintă condițiile necesare pentru a dura, care nu se poate menține în viață. [Pr.: -vi-a-] – Pref. ne- + viabil (după fr. non-viable).

DOOM

*neviábil (-vi-a-) adj. m., pl. neviábili; f. neviábilă, pl. neviábile

neviabililor
NEVIÁBIL, -Ă, neviabili, -e, adj. Care nu prezintă condițiile necesare pentru a dura, care nu se poate menține în viață. [Pr.: -vi-a-] – Pref. ne- + viabil (după fr. non-viable).

DOOM

*neviábil (-vi-a-) adj. m., pl. neviábili; f. neviábilă, pl. neviábile

neviabilul
NEVIÁBIL, -Ă, neviabili, -e, adj. Care nu prezintă condițiile necesare pentru a dura, care nu se poate menține în viață. [Pr.: -vi-a-] – Pref. ne- + viabil (după fr. non-viable).

DOOM

*neviábil (-vi-a-) adj. m., pl. neviábili; f. neviábilă, pl. neviábile

neviabilului
NEVIÁBIL, -Ă, neviabili, -e, adj. Care nu prezintă condițiile necesare pentru a dura, care nu se poate menține în viață. [Pr.: -vi-a-] – Pref. ne- + viabil (după fr. non-viable).

DOOM

*neviábil (-vi-a-) adj. m., pl. neviábili; f. neviábilă, pl. neviábile

neviciat
NEVICIÁT, -Ă, neviciați, -te, adj. Care nu este viciat, poluat. 4 Fig. Care nu este corupt, vicios. [Pr.: -ci-at] – Pref. ne- + viciat.

DOOM

neviciát (-ci-at) adj. m., pl. neviciáți; f. neviciátă, pl. neviciáte

neviciata
NEVICIÁT, -Ă, neviciați, -te, adj. Care nu este viciat, poluat. 4 Fig. Care nu este corupt, vicios. [Pr.: -ci-at] – Pref. ne- + viciat.

DOOM

neviciát (-ci-at) adj. m., pl. neviciáți; f. neviciátă, pl. neviciáte

neviciate
NEVICIÁT, -Ă, neviciați, -te, adj. Care nu este viciat, poluat. 4 Fig. Care nu este corupt, vicios. [Pr.: -ci-at] – Pref. ne- + viciat.

DOOM

neviciát (-ci-at) adj. m., pl. neviciáți; f. neviciátă, pl. neviciáte

neviciatei
NEVICIÁT, -Ă, neviciați, -te, adj. Care nu este viciat, poluat. 4 Fig. Care nu este corupt, vicios. [Pr.: -ci-at] – Pref. ne- + viciat.

DOOM

neviciát (-ci-at) adj. m., pl. neviciáți; f. neviciátă, pl. neviciáte

neviciatele
NEVICIÁT, -Ă, neviciați, -te, adj. Care nu este viciat, poluat. 4 Fig. Care nu este corupt, vicios. [Pr.: -ci-at] – Pref. ne- + viciat.

DOOM

neviciát (-ci-at) adj. m., pl. neviciáți; f. neviciátă, pl. neviciáte

neviciatelor
NEVICIÁT, -Ă, neviciați, -te, adj. Care nu este viciat, poluat. 4 Fig. Care nu este corupt, vicios. [Pr.: -ci-at] – Pref. ne- + viciat.

DOOM

neviciát (-ci-at) adj. m., pl. neviciáți; f. neviciátă, pl. neviciáte

neviciatul
NEVICIÁT, -Ă, neviciați, -te, adj. Care nu este viciat, poluat. 4 Fig. Care nu este corupt, vicios. [Pr.: -ci-at] – Pref. ne- + viciat.

DOOM

neviciát (-ci-at) adj. m., pl. neviciáți; f. neviciátă, pl. neviciáte

neviciatului
NEVICIÁT, -Ă, neviciați, -te, adj. Care nu este viciat, poluat. 4 Fig. Care nu este corupt, vicios. [Pr.: -ci-at] – Pref. ne- + viciat.

DOOM

neviciát (-ci-at) adj. m., pl. neviciáți; f. neviciátă, pl. neviciáte

neviciați
NEVICIÁT, -Ă, neviciați, -te, adj. Care nu este viciat, poluat. 4 Fig. Care nu este corupt, vicios. [Pr.: -ci-at] – Pref. ne- + viciat.

DOOM

neviciát (-ci-at) adj. m., pl. neviciáți; f. neviciátă, pl. neviciáte

neviciații
NEVICIÁT, -Ă, neviciați, -te, adj. Care nu este viciat, poluat. 4 Fig. Care nu este corupt, vicios. [Pr.: -ci-at] – Pref. ne- + viciat.

DOOM

neviciát (-ci-at) adj. m., pl. neviciáți; f. neviciátă, pl. neviciáte

neviciaților
NEVICIÁT, -Ă, neviciați, -te, adj. Care nu este viciat, poluat. 4 Fig. Care nu este corupt, vicios. [Pr.: -ci-at] – Pref. ne- + viciat.

DOOM

neviciát (-ci-at) adj. m., pl. neviciáți; f. neviciátă, pl. neviciáte

neviclenit
NEVICLENÍT, -Ă, nevicleniți, -te, adj. (Rar) Lipsit de viclenie; bun, prietenos. Sîntem ținuți cu neviclenită Inimă să dăm noi sfătuire Fieșcui. BUDAI-DELEANU, Ț. 375.

nevii
NEV, nevi, s. m. Tumoare benignă a pielii, uneori colorată în brun, cenușiu sau albastru. – Din lat. naevus.

DOOM

nev s. m., pl. nevi

nevilor
NEV, nevi, s. m. Tumoare benignă a pielii, uneori colorată în brun, cenușiu sau albastru. – Din lat. naevus.

DOOM

nev s. m., pl. nevi

nevindecabil
NEVINDECÁBIL, -Ă, nevindecabili, -e, adj. (Despre boli) Incurabil. – Pref. ne- + vindecabil.

DOOM

nevindecábil adj. m., pl. nevindecábili; f. nevindecábilă, pl. nevindecábile

nevindecabila
NEVINDECÁBIL, -Ă, nevindecabili, -e, adj. (Despre boli) Incurabil. – Pref. ne- + vindecabil.

DOOM

nevindecábil adj. m., pl. nevindecábili; f. nevindecábilă, pl. nevindecábile

nevindecabile
NEVINDECÁBIL, -Ă, nevindecabili, -e, adj. (Despre boli) Incurabil. – Pref. ne- + vindecabil.

DOOM

nevindecábil adj. m., pl. nevindecábili; f. nevindecábilă, pl. nevindecábile

nevindecabilei
NEVINDECÁBIL, -Ă, nevindecabili, -e, adj. (Despre boli) Incurabil. – Pref. ne- + vindecabil.

DOOM

nevindecábil adj. m., pl. nevindecábili; f. nevindecábilă, pl. nevindecábile

nevindecabilele
NEVINDECÁBIL, -Ă, nevindecabili, -e, adj. (Despre boli) Incurabil. – Pref. ne- + vindecabil.

DOOM

nevindecábil adj. m., pl. nevindecábili; f. nevindecábilă, pl. nevindecábile

nevindecabilelor
NEVINDECÁBIL, -Ă, nevindecabili, -e, adj. (Despre boli) Incurabil. – Pref. ne- + vindecabil.

DOOM

nevindecábil adj. m., pl. nevindecábili; f. nevindecábilă, pl. nevindecábile

nevindecabili
NEVINDECÁBIL, -Ă, nevindecabili, -e, adj. (Despre boli) Incurabil. – Pref. ne- + vindecabil.

DOOM

nevindecábil adj. m., pl. nevindecábili; f. nevindecábilă, pl. nevindecábile

nevindecabilii
NEVINDECÁBIL, -Ă, nevindecabili, -e, adj. (Despre boli) Incurabil. – Pref. ne- + vindecabil.

DOOM

nevindecábil adj. m., pl. nevindecábili; f. nevindecábilă, pl. nevindecábile

nevindecabililor
NEVINDECÁBIL, -Ă, nevindecabili, -e, adj. (Despre boli) Incurabil. – Pref. ne- + vindecabil.

DOOM

nevindecábil adj. m., pl. nevindecábili; f. nevindecábilă, pl. nevindecábile

nevindecabilul
NEVINDECÁBIL, -Ă, nevindecabili, -e, adj. (Despre boli) Incurabil. – Pref. ne- + vindecabil.

DOOM

nevindecábil adj. m., pl. nevindecábili; f. nevindecábilă, pl. nevindecábile

nevindecabilului
NEVINDECÁBIL, -Ă, nevindecabili, -e, adj. (Despre boli) Incurabil. – Pref. ne- + vindecabil.

DOOM

nevindecábil adj. m., pl. nevindecábili; f. nevindecábilă, pl. nevindecábile

nevindecat
NEVINDECÁT, -Ă, nevindecați, -te, adj. (Despre ființe) Care nu s-a vindecat de o boală, care este încă bolnav; (despre răni, tăieturi etc.) deschis, necicatrizat. – Pref. ne- + vindecat.

DOOM

nevindecát adj. m., pl. nevindecáți; f. nevindecátă, pl. nevindecáte

nevindecata
NEVINDECÁT, -Ă, nevindecați, -te, adj. (Despre ființe) Care nu s-a vindecat de o boală, care este încă bolnav; (despre răni, tăieturi etc.) deschis, necicatrizat. – Pref. ne- + vindecat.

DOOM

nevindecát adj. m., pl. nevindecáți; f. nevindecátă, pl. nevindecáte

nevindecate
NEVINDECÁT, -Ă, nevindecați, -te, adj. (Despre ființe) Care nu s-a vindecat de o boală, care este încă bolnav; (despre răni, tăieturi etc.) deschis, necicatrizat. – Pref. ne- + vindecat.

DOOM

nevindecát adj. m., pl. nevindecáți; f. nevindecátă, pl. nevindecáte

nevindecatei
NEVINDECÁT, -Ă, nevindecați, -te, adj. (Despre ființe) Care nu s-a vindecat de o boală, care este încă bolnav; (despre răni, tăieturi etc.) deschis, necicatrizat. – Pref. ne- + vindecat.

DOOM

nevindecát adj. m., pl. nevindecáți; f. nevindecátă, pl. nevindecáte

nevindecatele
NEVINDECÁT, -Ă, nevindecați, -te, adj. (Despre ființe) Care nu s-a vindecat de o boală, care este încă bolnav; (despre răni, tăieturi etc.) deschis, necicatrizat. – Pref. ne- + vindecat.

DOOM

nevindecát adj. m., pl. nevindecáți; f. nevindecátă, pl. nevindecáte

nevindecatelor
NEVINDECÁT, -Ă, nevindecați, -te, adj. (Despre ființe) Care nu s-a vindecat de o boală, care este încă bolnav; (despre răni, tăieturi etc.) deschis, necicatrizat. – Pref. ne- + vindecat.

DOOM

nevindecát adj. m., pl. nevindecáți; f. nevindecátă, pl. nevindecáte

nevindecatul
NEVINDECÁT, -Ă, nevindecați, -te, adj. (Despre ființe) Care nu s-a vindecat de o boală, care este încă bolnav; (despre răni, tăieturi etc.) deschis, necicatrizat. – Pref. ne- + vindecat.

DOOM

nevindecát adj. m., pl. nevindecáți; f. nevindecátă, pl. nevindecáte

nevindecatului
NEVINDECÁT, -Ă, nevindecați, -te, adj. (Despre ființe) Care nu s-a vindecat de o boală, care este încă bolnav; (despre răni, tăieturi etc.) deschis, necicatrizat. – Pref. ne- + vindecat.

DOOM

nevindecát adj. m., pl. nevindecáți; f. nevindecátă, pl. nevindecáte

nevindecați
NEVINDECÁT, -Ă, nevindecați, -te, adj. (Despre ființe) Care nu s-a vindecat de o boală, care este încă bolnav; (despre răni, tăieturi etc.) deschis, necicatrizat. – Pref. ne- + vindecat.

DOOM

nevindecát adj. m., pl. nevindecáți; f. nevindecátă, pl. nevindecáte

nevindecații
NEVINDECÁT, -Ă, nevindecați, -te, adj. (Despre ființe) Care nu s-a vindecat de o boală, care este încă bolnav; (despre răni, tăieturi etc.) deschis, necicatrizat. – Pref. ne- + vindecat.

DOOM

nevindecát adj. m., pl. nevindecáți; f. nevindecátă, pl. nevindecáte

nevindecaților
NEVINDECÁT, -Ă, nevindecați, -te, adj. (Despre ființe) Care nu s-a vindecat de o boală, care este încă bolnav; (despre răni, tăieturi etc.) deschis, necicatrizat. – Pref. ne- + vindecat.

DOOM

nevindecát adj. m., pl. nevindecáți; f. nevindecátă, pl. nevindecáte

nevinovat
NEVINOVÁT, -Ă, nevinovați, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Care nu este vinovat, care nu are nicio vină; fără vină. 2. Care nu e atins de rău, care ignoră răul, care este incapabil de a comite un rău; curat la suflet; inocent, candid; p. ext. lipsit de experiență, de artificialitate și de prefăcătorie; naiv. ♦ Care denotă, exprimă inocență, candoare, naivitate. ♦ Care nu ascunde nimic rău; inofensiv. – Pref. ne- + vinovat.

DOOM

nevinovát adj. m., pl. nevinováți; f. nevinovátă, pl. nevinováte

nevinovata
NEVINOVÁT, -Ă, nevinovați, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Care nu este vinovat, care nu are nicio vină; fără vină. 2. Care nu e atins de rău, care ignoră răul, care este incapabil de a comite un rău; curat la suflet; inocent, candid; p. ext. lipsit de experiență, de artificialitate și de prefăcătorie; naiv. ♦ Care denotă, exprimă inocență, candoare, naivitate. ♦ Care nu ascunde nimic rău; inofensiv. – Pref. ne- + vinovat.

DOOM

nevinovát adj. m., pl. nevinováți; f. nevinovátă, pl. nevinováte

nevinovate
NEVINOVÁT, -Ă, nevinovați, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Care nu este vinovat, care nu are nicio vină; fără vină. 2. Care nu e atins de rău, care ignoră răul, care este incapabil de a comite un rău; curat la suflet; inocent, candid; p. ext. lipsit de experiență, de artificialitate și de prefăcătorie; naiv. ♦ Care denotă, exprimă inocență, candoare, naivitate. ♦ Care nu ascunde nimic rău; inofensiv. – Pref. ne- + vinovat.

DOOM

nevinovát adj. m., pl. nevinováți; f. nevinovátă, pl. nevinováte

nevinovatei
NEVINOVÁT, -Ă, nevinovați, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Care nu este vinovat, care nu are nicio vină; fără vină. 2. Care nu e atins de rău, care ignoră răul, care este incapabil de a comite un rău; curat la suflet; inocent, candid; p. ext. lipsit de experiență, de artificialitate și de prefăcătorie; naiv. ♦ Care denotă, exprimă inocență, candoare, naivitate. ♦ Care nu ascunde nimic rău; inofensiv. – Pref. ne- + vinovat.

DOOM

nevinovát adj. m., pl. nevinováți; f. nevinovátă, pl. nevinováte

nevinovatele
NEVINOVÁT, -Ă, nevinovați, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Care nu este vinovat, care nu are nicio vină; fără vină. 2. Care nu e atins de rău, care ignoră răul, care este incapabil de a comite un rău; curat la suflet; inocent, candid; p. ext. lipsit de experiență, de artificialitate și de prefăcătorie; naiv. ♦ Care denotă, exprimă inocență, candoare, naivitate. ♦ Care nu ascunde nimic rău; inofensiv. – Pref. ne- + vinovat.

DOOM

nevinovát adj. m., pl. nevinováți; f. nevinovátă, pl. nevinováte

nevinovatelor
NEVINOVÁT, -Ă, nevinovați, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Care nu este vinovat, care nu are nicio vină; fără vină. 2. Care nu e atins de rău, care ignoră răul, care este incapabil de a comite un rău; curat la suflet; inocent, candid; p. ext. lipsit de experiență, de artificialitate și de prefăcătorie; naiv. ♦ Care denotă, exprimă inocență, candoare, naivitate. ♦ Care nu ascunde nimic rău; inofensiv. – Pref. ne- + vinovat.

DOOM

nevinovát adj. m., pl. nevinováți; f. nevinovátă, pl. nevinováte

nevinovatul
NEVINOVÁT, -Ă, nevinovați, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Care nu este vinovat, care nu are nicio vină; fără vină. 2. Care nu e atins de rău, care ignoră răul, care este incapabil de a comite un rău; curat la suflet; inocent, candid; p. ext. lipsit de experiență, de artificialitate și de prefăcătorie; naiv. ♦ Care denotă, exprimă inocență, candoare, naivitate. ♦ Care nu ascunde nimic rău; inofensiv. – Pref. ne- + vinovat.

DOOM

nevinovát adj. m., pl. nevinováți; f. nevinovátă, pl. nevinováte

nevinovatului
NEVINOVÁT, -Ă, nevinovați, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Care nu este vinovat, care nu are nicio vină; fără vină. 2. Care nu e atins de rău, care ignoră răul, care este incapabil de a comite un rău; curat la suflet; inocent, candid; p. ext. lipsit de experiență, de artificialitate și de prefăcătorie; naiv. ♦ Care denotă, exprimă inocență, candoare, naivitate. ♦ Care nu ascunde nimic rău; inofensiv. – Pref. ne- + vinovat.

DOOM

nevinovát adj. m., pl. nevinováți; f. nevinovátă, pl. nevinováte

nevinovați
NEVINOVÁT, -Ă, nevinovați, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Care nu este vinovat, care nu are nicio vină; fără vină. 2. Care nu e atins de rău, care ignoră răul, care este incapabil de a comite un rău; curat la suflet; inocent, candid; p. ext. lipsit de experiență, de artificialitate și de prefăcătorie; naiv. ♦ Care denotă, exprimă inocență, candoare, naivitate. ♦ Care nu ascunde nimic rău; inofensiv. – Pref. ne- + vinovat.

DOOM

nevinovát adj. m., pl. nevinováți; f. nevinovátă, pl. nevinováte

nevinovații
NEVINOVÁT, -Ă, nevinovați, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Care nu este vinovat, care nu are nicio vină; fără vină. 2. Care nu e atins de rău, care ignoră răul, care este incapabil de a comite un rău; curat la suflet; inocent, candid; p. ext. lipsit de experiență, de artificialitate și de prefăcătorie; naiv. ♦ Care denotă, exprimă inocență, candoare, naivitate. ♦ Care nu ascunde nimic rău; inofensiv. – Pref. ne- + vinovat.

DOOM

nevinovát adj. m., pl. nevinováți; f. nevinovátă, pl. nevinováte

nevinovaților
NEVINOVÁT, -Ă, nevinovați, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Care nu este vinovat, care nu are nicio vină; fără vină. 2. Care nu e atins de rău, care ignoră răul, care este incapabil de a comite un rău; curat la suflet; inocent, candid; p. ext. lipsit de experiență, de artificialitate și de prefăcătorie; naiv. ♦ Care denotă, exprimă inocență, candoare, naivitate. ♦ Care nu ascunde nimic rău; inofensiv. – Pref. ne- + vinovat.

DOOM

nevinovát adj. m., pl. nevinováți; f. nevinovátă, pl. nevinováte

nevinovăția
NEVINOVĂȚÍE, nevinovății, s. f. 1. Lipsă de vinovăție; calitatea celui nevinovat (1). 2. Inocență, candoare; naivitate. ♦ Loc. adv. Cu nevinovăție = în mod nevinovat (2), cu candoare; în mod naiv. – Pref. ne- + vinovăție.

DOOM

nevinovățíe s. f., art. nevinovățía, g.-d. art. nevinovățíei; pl. nevinovățíi, art. nevinovățíile

nevinovăție
NEVINOVĂȚÍE, nevinovății, s. f. 1. Lipsă de vinovăție; calitatea celui nevinovat (1). 2. Inocență, candoare; naivitate. ♦ Loc. adv. Cu nevinovăție = în mod nevinovat (2), cu candoare; în mod naiv. – Pref. ne- + vinovăție.

DOOM

nevinovățíe s. f., art. nevinovățía, g.-d. art. nevinovățíei; pl. nevinovățíi, art. nevinovățíile

nevinovăției
NEVINOVĂȚÍE, nevinovății, s. f. 1. Lipsă de vinovăție; calitatea celui nevinovat (1). 2. Inocență, candoare; naivitate. ♦ Loc. adv. Cu nevinovăție = în mod nevinovat (2), cu candoare; în mod naiv. – Pref. ne- + vinovăție.

DOOM

nevinovățíe s. f., art. nevinovățía, g.-d. art. nevinovățíei; pl. nevinovățíi, art. nevinovățíile

nevinovății
NEVINOVĂȚÍE, nevinovății, s. f. 1. Lipsă de vinovăție; calitatea celui nevinovat (1). 2. Inocență, candoare; naivitate. ♦ Loc. adv. Cu nevinovăție = în mod nevinovat (2), cu candoare; în mod naiv. – Pref. ne- + vinovăție.

DOOM

nevinovățíe s. f., art. nevinovățía, g.-d. art. nevinovățíei; pl. nevinovățíi, art. nevinovățíile

nevinovățiile
NEVINOVĂȚÍE, nevinovății, s. f. 1. Lipsă de vinovăție; calitatea celui nevinovat (1). 2. Inocență, candoare; naivitate. ♦ Loc. adv. Cu nevinovăție = în mod nevinovat (2), cu candoare; în mod naiv. – Pref. ne- + vinovăție.

DOOM

nevinovățíe s. f., art. nevinovățía, g.-d. art. nevinovățíei; pl. nevinovățíi, art. nevinovățíile

nevinovățiilor
NEVINOVĂȚÍE, nevinovății, s. f. 1. Lipsă de vinovăție; calitatea celui nevinovat (1). 2. Inocență, candoare; naivitate. ♦ Loc. adv. Cu nevinovăție = în mod nevinovat (2), cu candoare; în mod naiv. – Pref. ne- + vinovăție.

DOOM

nevinovățíe s. f., art. nevinovățía, g.-d. art. nevinovățíei; pl. nevinovățíi, art. nevinovățíile

nevocarcinoame
NEVOCARCINÓM s.n. Tumoare malignă, având ca punct de plecare un nev. [Pl. -oame. / < fr. naevo-carcinome].

nevocarcinoamele
NEVOCARCINÓM s.n. Tumoare malignă, având ca punct de plecare un nev. [Pl. -oame. / < fr. naevo-carcinome].

nevocarcinoamelor
NEVOCARCINÓM s.n. Tumoare malignă, având ca punct de plecare un nev. [Pl. -oame. / < fr. naevo-carcinome].

nevocarcinom
NEVOCARCINÓM s.n. Tumoare malignă, având ca punct de plecare un nev. [Pl. -oame. / < fr. naevo-carcinome].

nevocarcinomul
NEVOCARCINÓM s.n. Tumoare malignă, având ca punct de plecare un nev. [Pl. -oame. / < fr. naevo-carcinome].

nevocarcinomului
NEVOCARCINÓM s.n. Tumoare malignă, având ca punct de plecare un nev. [Pl. -oame. / < fr. naevo-carcinome].

nevod
NĂVÓD, năvoade, s. n. Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă mare prevăzută la mijloc cu un sac, cu care se înconjoară și se adună peștele de pe suprafețe întinse de apă. [Var.: (reg.) nevód s. n.] – Din sl. nevodŭ.

DOOM

năvód s. n., pl. năvoáde

nevodar
NEVODÁR s. m. v. năvodar.

nevoi
NEVOÍ, nevoiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Numai la diateza pasivă) A fi silit sau constrâns să acționeze într-un anumit fel; a fi obligat, dator. 2. Refl. (Înv. și pop.) A face eforturi; a se strădui, a se căzni. – Din nevoie.

DOOM

!nevoí (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nevoiéște, imperf. 3 sg. se nevoiá; conj. prez. 3 să se nevoiáscă

nevoi
NEVÓIE, nevoi, s. f. 1. Ceea ce se cere, se impune să se facă; trebuință, necesitate, cerință; spec. chestiune, situație, afacere a cărei rezolvare are caracter urgent, presant. (Ec. pol.; la pl.) Dorințe, preferințe, așteptări care dobândesc un caracter obiectiv prin conștientizarea și includerea lor în obiceiurile de consum ale unor popoare. ◊ Loc. adj. și adv. (Rar) De nevoie = (strict) necesar, trebuincios, util. ◊ Loc. adv. La nevoie = în caz de trebuință; când trebuie, când este necesar. ◊ Expr. De voie, de nevoie = vrând-nevrând, silit. A avea (sau a fi) nevoie de cineva (sau de ceva) = a(-i) fi necesar, trebuincios, util cineva (sau ceva). A avea (sau a fi) nevoie să... = a considera sau a fi necesar să... A-și face nevoile = a defeca (și a urina). (Pop. și fam.) Zor-nevoie = cu orice preț, neapărat. ♦ (Înv.; la pl.) Treburi, afaceri. ◊ Expr. A-și căuta de nevoi = a se îngriji de propriile sale interese și obligații, fără a se amesteca în lucruri care nu-l privesc; a-și vedea de treabă. 2. Stare de sărăcie, de lipsă, de mizerie în care se află cineva; stare de jenă financiară. ♦ (Pop.) Epitet dat unui om sărac, neajutorat sau care nu știe să se descurce; sărăcie. 3. Ceea ce provoacă cuiva o suferință materială sau morală, un necaz, o nenorocire; (la pl.) greutăți, încercări, vicisitudini pe care le are de suportat cineva. ◊ Loc. adj. (Pop.) De nevoie = care provoacă neplăceri, necazuri; dificil, buclucaș. ◊ Expr. A ieși (sau a scăpa) din nevoie sau a scăpa (ori a se ridica) deasupra nevoii = a scăpa de griji, de necazuri, de sărăcie. A fi mâncat de nevoi = a suferi multe necazuri, lipsuri. (Pop.) A fi de nevoie sau a face cuiva nevoie = a pricinui cuiva necazuri. La (vreme de) nevoie = în împrejurări grele; la necaz. în nevoie (de ceva) = lipsit (de ceva); în lipsă, în suferință. ♦ Primejdie, pericol. ◊ Expr. Ca vai-nevoie = cu mare greutate. 4. (Înv.) Constrângere. ◊ Loc. adv, (Curent) De nevoie = fără voie, constrâns, silit (de împrejurări). (Înv.) De (sau din) nevoia cuiva (sau a ceva) = din cauza... 5. (Pop.) Lucru, fapt ieșit din comun, care miră, uimește; ciudățenie, minunăție; drăcovenie, drăcie. *- Loc. adv. (Fam.) Nevoie mare = (exprimând ideea de superlativ) strașnic, grozav. ♦ (Fam., art.; în exclamații și imprecații) Dracul, naiba. [Pr.: -vo-ie] – Din sl. nevolja.

DOOM

nevóie máre (fam.) loc. adv.

nevoia
NEVOÍ, nevoiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Numai la diateza pasivă) A fi silit sau constrâns să acționeze într-un anumit fel; a fi obligat, dator. 2. Refl. (Înv. și pop.) A face eforturi; a se strădui, a se căzni. – Din nevoie.

DOOM

!nevoí (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nevoiéște, imperf. 3 sg. se nevoiá; conj. prez. 3 să se nevoiáscă

nevoia
NEVÓIE, nevoi, s. f. 1. Ceea ce se cere, se impune să se facă; trebuință, necesitate, cerință; spec. chestiune, situație, afacere a cărei rezolvare are caracter urgent, presant. (Ec. pol.; la pl.) Dorințe, preferințe, așteptări care dobândesc un caracter obiectiv prin conștientizarea și includerea lor în obiceiurile de consum ale unor popoare. ◊ Loc. adj. și adv. (Rar) De nevoie = (strict) necesar, trebuincios, util. ◊ Loc. adv. La nevoie = în caz de trebuință; când trebuie, când este necesar. ◊ Expr. De voie, de nevoie = vrând-nevrând, silit. A avea (sau a fi) nevoie de cineva (sau de ceva) = a(-i) fi necesar, trebuincios, util cineva (sau ceva). A avea (sau a fi) nevoie să... = a considera sau a fi necesar să... A-și face nevoile = a defeca (și a urina). (Pop. și fam.) Zor-nevoie = cu orice preț, neapărat. ♦ (Înv.; la pl.) Treburi, afaceri. ◊ Expr. A-și căuta de nevoi = a se îngriji de propriile sale interese și obligații, fără a se amesteca în lucruri care nu-l privesc; a-și vedea de treabă. 2. Stare de sărăcie, de lipsă, de mizerie în care se află cineva; stare de jenă financiară. ♦ (Pop.) Epitet dat unui om sărac, neajutorat sau care nu știe să se descurce; sărăcie. 3. Ceea ce provoacă cuiva o suferință materială sau morală, un necaz, o nenorocire; (la pl.) greutăți, încercări, vicisitudini pe care le are de suportat cineva. ◊ Loc. adj. (Pop.) De nevoie = care provoacă neplăceri, necazuri; dificil, buclucaș. ◊ Expr. A ieși (sau a scăpa) din nevoie sau a scăpa (ori a se ridica) deasupra nevoii = a scăpa de griji, de necazuri, de sărăcie. A fi mâncat de nevoi = a suferi multe necazuri, lipsuri. (Pop.) A fi de nevoie sau a face cuiva nevoie = a pricinui cuiva necazuri. La (vreme de) nevoie = în împrejurări grele; la necaz. în nevoie (de ceva) = lipsit (de ceva); în lipsă, în suferință. ♦ Primejdie, pericol. ◊ Expr. Ca vai-nevoie = cu mare greutate. 4. (Înv.) Constrângere. ◊ Loc. adv, (Curent) De nevoie = fără voie, constrâns, silit (de împrejurări). (Înv.) De (sau din) nevoia cuiva (sau a ceva) = din cauza... 5. (Pop.) Lucru, fapt ieșit din comun, care miră, uimește; ciudățenie, minunăție; drăcovenie, drăcie. *- Loc. adv. (Fam.) Nevoie mare = (exprimând ideea de superlativ) strașnic, grozav. ♦ (Fam., art.; în exclamații și imprecații) Dracul, naiba. [Pr.: -vo-ie] – Din sl. nevolja.

DOOM

nevóie máre (fam.) loc. adv.

nevoiai
NEVOÍ, nevoiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Numai la diateza pasivă) A fi silit sau constrâns să acționeze într-un anumit fel; a fi obligat, dator. 2. Refl. (Înv. și pop.) A face eforturi; a se strădui, a se căzni. – Din nevoie.

DOOM

!nevoí (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nevoiéște, imperf. 3 sg. se nevoiá; conj. prez. 3 să se nevoiáscă

nevoiam
NEVOÍ, nevoiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Numai la diateza pasivă) A fi silit sau constrâns să acționeze într-un anumit fel; a fi obligat, dator. 2. Refl. (Înv. și pop.) A face eforturi; a se strădui, a se căzni. – Din nevoie.

DOOM

!nevoí (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nevoiéște, imperf. 3 sg. se nevoiá; conj. prez. 3 să se nevoiáscă

nevoiască
NEVOÍ, nevoiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Numai la diateza pasivă) A fi silit sau constrâns să acționeze într-un anumit fel; a fi obligat, dator. 2. Refl. (Înv. și pop.) A face eforturi; a se strădui, a se căzni. – Din nevoie.

DOOM

!nevoí (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nevoiéște, imperf. 3 sg. se nevoiá; conj. prez. 3 să se nevoiáscă

nevoiau
NEVOÍ, nevoiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Numai la diateza pasivă) A fi silit sau constrâns să acționeze într-un anumit fel; a fi obligat, dator. 2. Refl. (Înv. și pop.) A face eforturi; a se strădui, a se căzni. – Din nevoie.

DOOM

!nevoí (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nevoiéște, imperf. 3 sg. se nevoiá; conj. prez. 3 să se nevoiáscă

nevoiaș
NEVOIÁȘ, -Ă, nevoiași, -e, adj., s. m. și f. 1. (Om) care este lipsit de mijloace materiale, care nu are nici cele necesare traiului; sărman, sărac; p. ext. care duce o viață grea; necăjit, muncit, trudit, nenorocit. 2. (Pop.) (Om) care este lipsit de vlagă, de putere, slab; incapabil de a face ceva (bun), becisnic, neputincios. [Pr.: -vo-iaș] – Nevoie + suf. -aș.

DOOM

!nevoiáș (pop.) adj. m., s. m., pl. nevoiáși; adj. f., s. f. nevoiáșă, art. nevoiáșa, pl. nevoiáșe

nevoiașa
NEVOIÁȘ, -Ă, nevoiași, -e, adj., s. m. și f. 1. (Om) care este lipsit de mijloace materiale, care nu are nici cele necesare traiului; sărman, sărac; p. ext. care duce o viață grea; necăjit, muncit, trudit, nenorocit. 2. (Pop.) (Om) care este lipsit de vlagă, de putere, slab; incapabil de a face ceva (bun), becisnic, neputincios. [Pr.: -vo-iaș] – Nevoie + suf. -aș.

DOOM

!nevoiáș (pop.) adj. m., s. m., pl. nevoiáși; adj. f., s. f. nevoiáșă, art. nevoiáșa, pl. nevoiáșe

nevoiașe
NEVOIÁȘ, -Ă, nevoiași, -e, adj., s. m. și f. 1. (Om) care este lipsit de mijloace materiale, care nu are nici cele necesare traiului; sărman, sărac; p. ext. care duce o viață grea; necăjit, muncit, trudit, nenorocit. 2. (Pop.) (Om) care este lipsit de vlagă, de putere, slab; incapabil de a face ceva (bun), becisnic, neputincios. [Pr.: -vo-iaș] – Nevoie + suf. -aș.

DOOM

!nevoiáș (pop.) adj. m., s. m., pl. nevoiáși; adj. f., s. f. nevoiáșă, art. nevoiáșa, pl. nevoiáșe

nevoiașei
NEVOIÁȘ, -Ă, nevoiași, -e, adj., s. m. și f. 1. (Om) care este lipsit de mijloace materiale, care nu are nici cele necesare traiului; sărman, sărac; p. ext. care duce o viață grea; necăjit, muncit, trudit, nenorocit. 2. (Pop.) (Om) care este lipsit de vlagă, de putere, slab; incapabil de a face ceva (bun), becisnic, neputincios. [Pr.: -vo-iaș] – Nevoie + suf. -aș.

DOOM

!nevoiáș (pop.) adj. m., s. m., pl. nevoiáși; adj. f., s. f. nevoiáșă, art. nevoiáșa, pl. nevoiáșe

nevoiașele
NEVOIÁȘ, -Ă, nevoiași, -e, adj., s. m. și f. 1. (Om) care este lipsit de mijloace materiale, care nu are nici cele necesare traiului; sărman, sărac; p. ext. care duce o viață grea; necăjit, muncit, trudit, nenorocit. 2. (Pop.) (Om) care este lipsit de vlagă, de putere, slab; incapabil de a face ceva (bun), becisnic, neputincios. [Pr.: -vo-iaș] – Nevoie + suf. -aș.

DOOM

!nevoiáș (pop.) adj. m., s. m., pl. nevoiáși; adj. f., s. f. nevoiáșă, art. nevoiáșa, pl. nevoiáșe

nevoiașelor
NEVOIÁȘ, -Ă, nevoiași, -e, adj., s. m. și f. 1. (Om) care este lipsit de mijloace materiale, care nu are nici cele necesare traiului; sărman, sărac; p. ext. care duce o viață grea; necăjit, muncit, trudit, nenorocit. 2. (Pop.) (Om) care este lipsit de vlagă, de putere, slab; incapabil de a face ceva (bun), becisnic, neputincios. [Pr.: -vo-iaș] – Nevoie + suf. -aș.

DOOM

!nevoiáș (pop.) adj. m., s. m., pl. nevoiáși; adj. f., s. f. nevoiáșă, art. nevoiáșa, pl. nevoiáșe

nevoiași
NEVOIÁȘ, -Ă, nevoiași, -e, adj., s. m. și f. 1. (Om) care este lipsit de mijloace materiale, care nu are nici cele necesare traiului; sărman, sărac; p. ext. care duce o viață grea; necăjit, muncit, trudit, nenorocit. 2. (Pop.) (Om) care este lipsit de vlagă, de putere, slab; incapabil de a face ceva (bun), becisnic, neputincios. [Pr.: -vo-iaș] – Nevoie + suf. -aș.

DOOM

!nevoiáș (pop.) adj. m., s. m., pl. nevoiáși; adj. f., s. f. nevoiáșă, art. nevoiáșa, pl. nevoiáșe

nevoiașii
NEVOIÁȘ, -Ă, nevoiași, -e, adj., s. m. și f. 1. (Om) care este lipsit de mijloace materiale, care nu are nici cele necesare traiului; sărman, sărac; p. ext. care duce o viață grea; necăjit, muncit, trudit, nenorocit. 2. (Pop.) (Om) care este lipsit de vlagă, de putere, slab; incapabil de a face ceva (bun), becisnic, neputincios. [Pr.: -vo-iaș] – Nevoie + suf. -aș.

DOOM

!nevoiáș (pop.) adj. m., s. m., pl. nevoiáși; adj. f., s. f. nevoiáșă, art. nevoiáșa, pl. nevoiáșe

nevoiașilor
NEVOIÁȘ, -Ă, nevoiași, -e, adj., s. m. și f. 1. (Om) care este lipsit de mijloace materiale, care nu are nici cele necesare traiului; sărman, sărac; p. ext. care duce o viață grea; necăjit, muncit, trudit, nenorocit. 2. (Pop.) (Om) care este lipsit de vlagă, de putere, slab; incapabil de a face ceva (bun), becisnic, neputincios. [Pr.: -vo-iaș] – Nevoie + suf. -aș.

DOOM

!nevoiáș (pop.) adj. m., s. m., pl. nevoiáși; adj. f., s. f. nevoiáșă, art. nevoiáșa, pl. nevoiáșe

nevoiașul
NEVOIÁȘ, -Ă, nevoiași, -e, adj., s. m. și f. 1. (Om) care este lipsit de mijloace materiale, care nu are nici cele necesare traiului; sărman, sărac; p. ext. care duce o viață grea; necăjit, muncit, trudit, nenorocit. 2. (Pop.) (Om) care este lipsit de vlagă, de putere, slab; incapabil de a face ceva (bun), becisnic, neputincios. [Pr.: -vo-iaș] – Nevoie + suf. -aș.

DOOM

!nevoiáș (pop.) adj. m., s. m., pl. nevoiáși; adj. f., s. f. nevoiáșă, art. nevoiáșa, pl. nevoiáșe

nevoiașului
NEVOIÁȘ, -Ă, nevoiași, -e, adj., s. m. și f. 1. (Om) care este lipsit de mijloace materiale, care nu are nici cele necesare traiului; sărman, sărac; p. ext. care duce o viață grea; necăjit, muncit, trudit, nenorocit. 2. (Pop.) (Om) care este lipsit de vlagă, de putere, slab; incapabil de a face ceva (bun), becisnic, neputincios. [Pr.: -vo-iaș] – Nevoie + suf. -aș.

DOOM

!nevoiáș (pop.) adj. m., s. m., pl. nevoiáși; adj. f., s. f. nevoiáșă, art. nevoiáșa, pl. nevoiáșe

nevoiați
NEVOÍ, nevoiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Numai la diateza pasivă) A fi silit sau constrâns să acționeze într-un anumit fel; a fi obligat, dator. 2. Refl. (Înv. și pop.) A face eforturi; a se strădui, a se căzni. – Din nevoie.

DOOM

!nevoí (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nevoiéște, imperf. 3 sg. se nevoiá; conj. prez. 3 să se nevoiáscă

nevoie
NEVÓIE, nevoi, s. f. 1. Ceea ce se cere, se impune să se facă; trebuință, necesitate, cerință; spec. chestiune, situație, afacere a cărei rezolvare are caracter urgent, presant. (Ec. pol.; la pl.) Dorințe, preferințe, așteptări care dobândesc un caracter obiectiv prin conștientizarea și includerea lor în obiceiurile de consum ale unor popoare. ◊ Loc. adj. și adv. (Rar) De nevoie = (strict) necesar, trebuincios, util. ◊ Loc. adv. La nevoie = în caz de trebuință; când trebuie, când este necesar. ◊ Expr. De voie, de nevoie = vrând-nevrând, silit. A avea (sau a fi) nevoie de cineva (sau de ceva) = a(-i) fi necesar, trebuincios, util cineva (sau ceva). A avea (sau a fi) nevoie să... = a considera sau a fi necesar să... A-și face nevoile = a defeca (și a urina). (Pop. și fam.) Zor-nevoie = cu orice preț, neapărat. ♦ (Înv.; la pl.) Treburi, afaceri. ◊ Expr. A-și căuta de nevoi = a se îngriji de propriile sale interese și obligații, fără a se amesteca în lucruri care nu-l privesc; a-și vedea de treabă. 2. Stare de sărăcie, de lipsă, de mizerie în care se află cineva; stare de jenă financiară. ♦ (Pop.) Epitet dat unui om sărac, neajutorat sau care nu știe să se descurce; sărăcie. 3. Ceea ce provoacă cuiva o suferință materială sau morală, un necaz, o nenorocire; (la pl.) greutăți, încercări, vicisitudini pe care le are de suportat cineva. ◊ Loc. adj. (Pop.) De nevoie = care provoacă neplăceri, necazuri; dificil, buclucaș. ◊ Expr. A ieși (sau a scăpa) din nevoie sau a scăpa (ori a se ridica) deasupra nevoii = a scăpa de griji, de necazuri, de sărăcie. A fi mâncat de nevoi = a suferi multe necazuri, lipsuri. (Pop.) A fi de nevoie sau a face cuiva nevoie = a pricinui cuiva necazuri. La (vreme de) nevoie = în împrejurări grele; la necaz. în nevoie (de ceva) = lipsit (de ceva); în lipsă, în suferință. ♦ Primejdie, pericol. ◊ Expr. Ca vai-nevoie = cu mare greutate. 4. (Înv.) Constrângere. ◊ Loc. adv, (Curent) De nevoie = fără voie, constrâns, silit (de împrejurări). (Înv.) De (sau din) nevoia cuiva (sau a ceva) = din cauza... 5. (Pop.) Lucru, fapt ieșit din comun, care miră, uimește; ciudățenie, minunăție; drăcovenie, drăcie. *- Loc. adv. (Fam.) Nevoie mare = (exprimând ideea de superlativ) strașnic, grozav. ♦ (Fam., art.; în exclamații și imprecații) Dracul, naiba. [Pr.: -vo-ie] – Din sl. nevolja.

DOOM

nevóie máre (fam.) loc. adv.

nevoiesc
NEVOÍ, nevoiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Numai la diateza pasivă) A fi silit sau constrâns să acționeze într-un anumit fel; a fi obligat, dator. 2. Refl. (Înv. și pop.) A face eforturi; a se strădui, a se căzni. – Din nevoie.

DOOM

!nevoí (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nevoiéște, imperf. 3 sg. se nevoiá; conj. prez. 3 să se nevoiáscă

nevoiește
NEVOÍ, nevoiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Numai la diateza pasivă) A fi silit sau constrâns să acționeze într-un anumit fel; a fi obligat, dator. 2. Refl. (Înv. și pop.) A face eforturi; a se strădui, a se căzni. – Din nevoie.

DOOM

!nevoí (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nevoiéște, imperf. 3 sg. se nevoiá; conj. prez. 3 să se nevoiáscă

nevoiești
NEVOÍ, nevoiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Numai la diateza pasivă) A fi silit sau constrâns să acționeze într-un anumit fel; a fi obligat, dator. 2. Refl. (Înv. și pop.) A face eforturi; a se strădui, a se căzni. – Din nevoie.

DOOM

!nevoí (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nevoiéște, imperf. 3 sg. se nevoiá; conj. prez. 3 să se nevoiáscă

nevoii
NEVOÍ, nevoiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Numai la diateza pasivă) A fi silit sau constrâns să acționeze într-un anumit fel; a fi obligat, dator. 2. Refl. (Înv. și pop.) A face eforturi; a se strădui, a se căzni. – Din nevoie.

DOOM

!nevoí (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nevoiéște, imperf. 3 sg. se nevoiá; conj. prez. 3 să se nevoiáscă

nevoii
NEVÓIE, nevoi, s. f. 1. Ceea ce se cere, se impune să se facă; trebuință, necesitate, cerință; spec. chestiune, situație, afacere a cărei rezolvare are caracter urgent, presant. (Ec. pol.; la pl.) Dorințe, preferințe, așteptări care dobândesc un caracter obiectiv prin conștientizarea și includerea lor în obiceiurile de consum ale unor popoare. ◊ Loc. adj. și adv. (Rar) De nevoie = (strict) necesar, trebuincios, util. ◊ Loc. adv. La nevoie = în caz de trebuință; când trebuie, când este necesar. ◊ Expr. De voie, de nevoie = vrând-nevrând, silit. A avea (sau a fi) nevoie de cineva (sau de ceva) = a(-i) fi necesar, trebuincios, util cineva (sau ceva). A avea (sau a fi) nevoie să... = a considera sau a fi necesar să... A-și face nevoile = a defeca (și a urina). (Pop. și fam.) Zor-nevoie = cu orice preț, neapărat. ♦ (Înv.; la pl.) Treburi, afaceri. ◊ Expr. A-și căuta de nevoi = a se îngriji de propriile sale interese și obligații, fără a se amesteca în lucruri care nu-l privesc; a-și vedea de treabă. 2. Stare de sărăcie, de lipsă, de mizerie în care se află cineva; stare de jenă financiară. ♦ (Pop.) Epitet dat unui om sărac, neajutorat sau care nu știe să se descurce; sărăcie. 3. Ceea ce provoacă cuiva o suferință materială sau morală, un necaz, o nenorocire; (la pl.) greutăți, încercări, vicisitudini pe care le are de suportat cineva. ◊ Loc. adj. (Pop.) De nevoie = care provoacă neplăceri, necazuri; dificil, buclucaș. ◊ Expr. A ieși (sau a scăpa) din nevoie sau a scăpa (ori a se ridica) deasupra nevoii = a scăpa de griji, de necazuri, de sărăcie. A fi mâncat de nevoi = a suferi multe necazuri, lipsuri. (Pop.) A fi de nevoie sau a face cuiva nevoie = a pricinui cuiva necazuri. La (vreme de) nevoie = în împrejurări grele; la necaz. în nevoie (de ceva) = lipsit (de ceva); în lipsă, în suferință. ♦ Primejdie, pericol. ◊ Expr. Ca vai-nevoie = cu mare greutate. 4. (Înv.) Constrângere. ◊ Loc. adv, (Curent) De nevoie = fără voie, constrâns, silit (de împrejurări). (Înv.) De (sau din) nevoia cuiva (sau a ceva) = din cauza... 5. (Pop.) Lucru, fapt ieșit din comun, care miră, uimește; ciudățenie, minunăție; drăcovenie, drăcie. *- Loc. adv. (Fam.) Nevoie mare = (exprimând ideea de superlativ) strașnic, grozav. ♦ (Fam., art.; în exclamații și imprecații) Dracul, naiba. [Pr.: -vo-ie] – Din sl. nevolja.

DOOM

nevóie máre (fam.) loc. adv.

nevoile
NEVÓIE, nevoi, s. f. 1. Ceea ce se cere, se impune să se facă; trebuință, necesitate, cerință; spec. chestiune, situație, afacere a cărei rezolvare are caracter urgent, presant. (Ec. pol.; la pl.) Dorințe, preferințe, așteptări care dobândesc un caracter obiectiv prin conștientizarea și includerea lor în obiceiurile de consum ale unor popoare. ◊ Loc. adj. și adv. (Rar) De nevoie = (strict) necesar, trebuincios, util. ◊ Loc. adv. La nevoie = în caz de trebuință; când trebuie, când este necesar. ◊ Expr. De voie, de nevoie = vrând-nevrând, silit. A avea (sau a fi) nevoie de cineva (sau de ceva) = a(-i) fi necesar, trebuincios, util cineva (sau ceva). A avea (sau a fi) nevoie să... = a considera sau a fi necesar să... A-și face nevoile = a defeca (și a urina). (Pop. și fam.) Zor-nevoie = cu orice preț, neapărat. ♦ (Înv.; la pl.) Treburi, afaceri. ◊ Expr. A-și căuta de nevoi = a se îngriji de propriile sale interese și obligații, fără a se amesteca în lucruri care nu-l privesc; a-și vedea de treabă. 2. Stare de sărăcie, de lipsă, de mizerie în care se află cineva; stare de jenă financiară. ♦ (Pop.) Epitet dat unui om sărac, neajutorat sau care nu știe să se descurce; sărăcie. 3. Ceea ce provoacă cuiva o suferință materială sau morală, un necaz, o nenorocire; (la pl.) greutăți, încercări, vicisitudini pe care le are de suportat cineva. ◊ Loc. adj. (Pop.) De nevoie = care provoacă neplăceri, necazuri; dificil, buclucaș. ◊ Expr. A ieși (sau a scăpa) din nevoie sau a scăpa (ori a se ridica) deasupra nevoii = a scăpa de griji, de necazuri, de sărăcie. A fi mâncat de nevoi = a suferi multe necazuri, lipsuri. (Pop.) A fi de nevoie sau a face cuiva nevoie = a pricinui cuiva necazuri. La (vreme de) nevoie = în împrejurări grele; la necaz. în nevoie (de ceva) = lipsit (de ceva); în lipsă, în suferință. ♦ Primejdie, pericol. ◊ Expr. Ca vai-nevoie = cu mare greutate. 4. (Înv.) Constrângere. ◊ Loc. adv, (Curent) De nevoie = fără voie, constrâns, silit (de împrejurări). (Înv.) De (sau din) nevoia cuiva (sau a ceva) = din cauza... 5. (Pop.) Lucru, fapt ieșit din comun, care miră, uimește; ciudățenie, minunăție; drăcovenie, drăcie. *- Loc. adv. (Fam.) Nevoie mare = (exprimând ideea de superlativ) strașnic, grozav. ♦ (Fam., art.; în exclamații și imprecații) Dracul, naiba. [Pr.: -vo-ie] – Din sl. nevolja.

DOOM

nevóie máre (fam.) loc. adv.

nevoilor
NEVÓIE, nevoi, s. f. 1. Ceea ce se cere, se impune să se facă; trebuință, necesitate, cerință; spec. chestiune, situație, afacere a cărei rezolvare are caracter urgent, presant. (Ec. pol.; la pl.) Dorințe, preferințe, așteptări care dobândesc un caracter obiectiv prin conștientizarea și includerea lor în obiceiurile de consum ale unor popoare. ◊ Loc. adj. și adv. (Rar) De nevoie = (strict) necesar, trebuincios, util. ◊ Loc. adv. La nevoie = în caz de trebuință; când trebuie, când este necesar. ◊ Expr. De voie, de nevoie = vrând-nevrând, silit. A avea (sau a fi) nevoie de cineva (sau de ceva) = a(-i) fi necesar, trebuincios, util cineva (sau ceva). A avea (sau a fi) nevoie să... = a considera sau a fi necesar să... A-și face nevoile = a defeca (și a urina). (Pop. și fam.) Zor-nevoie = cu orice preț, neapărat. ♦ (Înv.; la pl.) Treburi, afaceri. ◊ Expr. A-și căuta de nevoi = a se îngriji de propriile sale interese și obligații, fără a se amesteca în lucruri care nu-l privesc; a-și vedea de treabă. 2. Stare de sărăcie, de lipsă, de mizerie în care se află cineva; stare de jenă financiară. ♦ (Pop.) Epitet dat unui om sărac, neajutorat sau care nu știe să se descurce; sărăcie. 3. Ceea ce provoacă cuiva o suferință materială sau morală, un necaz, o nenorocire; (la pl.) greutăți, încercări, vicisitudini pe care le are de suportat cineva. ◊ Loc. adj. (Pop.) De nevoie = care provoacă neplăceri, necazuri; dificil, buclucaș. ◊ Expr. A ieși (sau a scăpa) din nevoie sau a scăpa (ori a se ridica) deasupra nevoii = a scăpa de griji, de necazuri, de sărăcie. A fi mâncat de nevoi = a suferi multe necazuri, lipsuri. (Pop.) A fi de nevoie sau a face cuiva nevoie = a pricinui cuiva necazuri. La (vreme de) nevoie = în împrejurări grele; la necaz. în nevoie (de ceva) = lipsit (de ceva); în lipsă, în suferință. ♦ Primejdie, pericol. ◊ Expr. Ca vai-nevoie = cu mare greutate. 4. (Înv.) Constrângere. ◊ Loc. adv, (Curent) De nevoie = fără voie, constrâns, silit (de împrejurări). (Înv.) De (sau din) nevoia cuiva (sau a ceva) = din cauza... 5. (Pop.) Lucru, fapt ieșit din comun, care miră, uimește; ciudățenie, minunăție; drăcovenie, drăcie. *- Loc. adv. (Fam.) Nevoie mare = (exprimând ideea de superlativ) strașnic, grozav. ♦ (Fam., art.; în exclamații și imprecații) Dracul, naiba. [Pr.: -vo-ie] – Din sl. nevolja.

DOOM

nevóie máre (fam.) loc. adv.

nevoim
NEVOÍ, nevoiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Numai la diateza pasivă) A fi silit sau constrâns să acționeze într-un anumit fel; a fi obligat, dator. 2. Refl. (Înv. și pop.) A face eforturi; a se strădui, a se căzni. – Din nevoie.

DOOM

!nevoí (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nevoiéște, imperf. 3 sg. se nevoiá; conj. prez. 3 să se nevoiáscă

nevoind
NEVOÍ, nevoiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Numai la diateza pasivă) A fi silit sau constrâns să acționeze într-un anumit fel; a fi obligat, dator. 2. Refl. (Înv. și pop.) A face eforturi; a se strădui, a se căzni. – Din nevoie.

DOOM

!nevoí (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nevoiéște, imperf. 3 sg. se nevoiá; conj. prez. 3 să se nevoiáscă

nevoința
NEVOÍNȚĂ, nevoințe, s. f. (Înv.) 1. Necesitate, nevoie (1). 2. Greutate, dificultate. – Nevoi + suf. -ință.

DOOM

nevoínță (înv.) s. f., g.-d. art. nevoínței; pl. nevoínțe

nevoințe
NEVOÍNȚĂ, nevoințe, s. f. (Înv.) 1. Necesitate, nevoie (1). 2. Greutate, dificultate. – Nevoi + suf. -ință.

DOOM

nevoínță (înv.) s. f., g.-d. art. nevoínței; pl. nevoínțe

nevoinței
NEVOÍNȚĂ, nevoințe, s. f. (Înv.) 1. Necesitate, nevoie (1). 2. Greutate, dificultate. – Nevoi + suf. -ință.

DOOM

nevoínță (înv.) s. f., g.-d. art. nevoínței; pl. nevoínțe

nevoințele
NEVOÍNȚĂ, nevoințe, s. f. (Înv.) 1. Necesitate, nevoie (1). 2. Greutate, dificultate. – Nevoi + suf. -ință.

DOOM

nevoínță (înv.) s. f., g.-d. art. nevoínței; pl. nevoínțe

nevoințelor
NEVOÍNȚĂ, nevoințe, s. f. (Înv.) 1. Necesitate, nevoie (1). 2. Greutate, dificultate. – Nevoi + suf. -ință.

DOOM

nevoínță (înv.) s. f., g.-d. art. nevoínței; pl. nevoínțe

nevoire
NEVOÍ, nevoiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Numai la diateza pasivă) A fi silit sau constrâns să acționeze într-un anumit fel; a fi obligat, dator. 2. Refl. (Înv. și pop.) A face eforturi; a se strădui, a se căzni. – Din nevoie.

DOOM

!nevoí (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nevoiéște, imperf. 3 sg. se nevoiá; conj. prez. 3 să se nevoiáscă

nevoiră
NEVOÍ, nevoiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Numai la diateza pasivă) A fi silit sau constrâns să acționeze într-un anumit fel; a fi obligat, dator. 2. Refl. (Înv. și pop.) A face eforturi; a se strădui, a se căzni. – Din nevoie.

DOOM

!nevoí (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nevoiéște, imperf. 3 sg. se nevoiá; conj. prez. 3 să se nevoiáscă

nevoirăm
NEVOÍ, nevoiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Numai la diateza pasivă) A fi silit sau constrâns să acționeze într-un anumit fel; a fi obligat, dator. 2. Refl. (Înv. și pop.) A face eforturi; a se strădui, a se căzni. – Din nevoie.

DOOM

!nevoí (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nevoiéște, imperf. 3 sg. se nevoiá; conj. prez. 3 să se nevoiáscă

nevoirăți
NEVOÍ, nevoiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Numai la diateza pasivă) A fi silit sau constrâns să acționeze într-un anumit fel; a fi obligat, dator. 2. Refl. (Înv. și pop.) A face eforturi; a se strădui, a se căzni. – Din nevoie.

DOOM

!nevoí (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nevoiéște, imperf. 3 sg. se nevoiá; conj. prez. 3 să se nevoiáscă

nevoise
NEVOÍ, nevoiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Numai la diateza pasivă) A fi silit sau constrâns să acționeze într-un anumit fel; a fi obligat, dator. 2. Refl. (Înv. și pop.) A face eforturi; a se strădui, a se căzni. – Din nevoie.

DOOM

!nevoí (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nevoiéște, imperf. 3 sg. se nevoiá; conj. prez. 3 să se nevoiáscă

nevoisem
NEVOÍ, nevoiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Numai la diateza pasivă) A fi silit sau constrâns să acționeze într-un anumit fel; a fi obligat, dator. 2. Refl. (Înv. și pop.) A face eforturi; a se strădui, a se căzni. – Din nevoie.

DOOM

!nevoí (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nevoiéște, imperf. 3 sg. se nevoiá; conj. prez. 3 să se nevoiáscă

nevoiseră
NEVOÍ, nevoiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Numai la diateza pasivă) A fi silit sau constrâns să acționeze într-un anumit fel; a fi obligat, dator. 2. Refl. (Înv. și pop.) A face eforturi; a se strădui, a se căzni. – Din nevoie.

DOOM

!nevoí (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nevoiéște, imperf. 3 sg. se nevoiá; conj. prez. 3 să se nevoiáscă

nevoiserăm
NEVOÍ, nevoiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Numai la diateza pasivă) A fi silit sau constrâns să acționeze într-un anumit fel; a fi obligat, dator. 2. Refl. (Înv. și pop.) A face eforturi; a se strădui, a se căzni. – Din nevoie.

DOOM

!nevoí (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nevoiéște, imperf. 3 sg. se nevoiá; conj. prez. 3 să se nevoiáscă

nevoiserăți
NEVOÍ, nevoiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Numai la diateza pasivă) A fi silit sau constrâns să acționeze într-un anumit fel; a fi obligat, dator. 2. Refl. (Înv. și pop.) A face eforturi; a se strădui, a se căzni. – Din nevoie.

DOOM

!nevoí (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nevoiéște, imperf. 3 sg. se nevoiá; conj. prez. 3 să se nevoiáscă

nevoiseși
NEVOÍ, nevoiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Numai la diateza pasivă) A fi silit sau constrâns să acționeze într-un anumit fel; a fi obligat, dator. 2. Refl. (Înv. și pop.) A face eforturi; a se strădui, a se căzni. – Din nevoie.

DOOM

!nevoí (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nevoiéște, imperf. 3 sg. se nevoiá; conj. prez. 3 să se nevoiáscă

nevoiseți
NEVOÍ, nevoiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Numai la diateza pasivă) A fi silit sau constrâns să acționeze într-un anumit fel; a fi obligat, dator. 2. Refl. (Înv. și pop.) A face eforturi; a se strădui, a se căzni. – Din nevoie.

DOOM

!nevoí (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nevoiéște, imperf. 3 sg. se nevoiá; conj. prez. 3 să se nevoiáscă

nevoit
NEVOÍ, nevoiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Numai la diateza pasivă) A fi silit sau constrâns să acționeze într-un anumit fel; a fi obligat, dator. 2. Refl. (Înv. și pop.) A face eforturi; a se strădui, a se căzni. – Din nevoie.

DOOM

!nevoí (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nevoiéște, imperf. 3 sg. se nevoiá; conj. prez. 3 să se nevoiáscă

nevoit
NEVOÍT, -Ă, nevoiți, -te, adj. Care este silit sau constrâns să acționeze într-un anumit fel; obligat, dator. – V. nevoi.

DOOM

*nevoít (obligat) adj. m., pl. nevoíți; f. nevoítă, pl. nevoíte

nevoiși
NEVOÍ, nevoiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Numai la diateza pasivă) A fi silit sau constrâns să acționeze într-un anumit fel; a fi obligat, dator. 2. Refl. (Înv. și pop.) A face eforturi; a se strădui, a se căzni. – Din nevoie.

DOOM

!nevoí (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nevoiéște, imperf. 3 sg. se nevoiá; conj. prez. 3 să se nevoiáscă

nevoiți
NEVOÍ, nevoiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Numai la diateza pasivă) A fi silit sau constrâns să acționeze într-un anumit fel; a fi obligat, dator. 2. Refl. (Înv. și pop.) A face eforturi; a se strădui, a se căzni. – Din nevoie.

DOOM

!nevoí (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nevoiéște, imperf. 3 sg. se nevoiá; conj. prez. 3 să se nevoiáscă

nevolnic
NEVÓLNIC, -Ă, nevolnici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) care este lipsit de putere fizică, de forță; (om) slab, neputincios; p. ext. (om) incapabil, neajutorat. 2. S. m. și f. (Înv.) Supus; iobag, șerb. – Din sl. nevolĭnŭ sau ne- + volnic.

DOOM

nevólnic (pop.) adj. m., s. m., pl. nevólnici; adj. f., s. f. nevólnică, pl. nevólnice

nevolnic
NEVÓLNIC, -Ă, nevolnici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) care este lipsit de putere fizică, de forță; (om) slab, neputincios; p. ext. (om) incapabil, neajutorat. 2. S. m. și f. (Înv.) Supus; iobag, șerb. – Din sl. nevolĭnŭ sau ne- + volnic.

DOOM

nevólnic (pop.) adj. m., s. m., pl. nevólnici; adj. f., s. f. nevólnică, pl. nevólnice

nevolnica
NEVÓLNIC, -Ă, nevolnici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) care este lipsit de putere fizică, de forță; (om) slab, neputincios; p. ext. (om) incapabil, neajutorat. 2. S. m. și f. (Înv.) Supus; iobag, șerb. – Din sl. nevolĭnŭ sau ne- + volnic.

DOOM

nevólnic (pop.) adj. m., s. m., pl. nevólnici; adj. f., s. f. nevólnică, pl. nevólnice

nevolnica
NEVÓLNIC, -Ă, nevolnici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) care este lipsit de putere fizică, de forță; (om) slab, neputincios; p. ext. (om) incapabil, neajutorat. 2. S. m. și f. (Înv.) Supus; iobag, șerb. – Din sl. nevolĭnŭ sau ne- + volnic.

DOOM

nevólnic (pop.) adj. m., s. m., pl. nevólnici; adj. f., s. f. nevólnică, pl. nevólnice

nevolnice
NEVÓLNIC, -Ă, nevolnici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) care este lipsit de putere fizică, de forță; (om) slab, neputincios; p. ext. (om) incapabil, neajutorat. 2. S. m. și f. (Înv.) Supus; iobag, șerb. – Din sl. nevolĭnŭ sau ne- + volnic.

DOOM

nevólnic (pop.) adj. m., s. m., pl. nevólnici; adj. f., s. f. nevólnică, pl. nevólnice

nevolnice
NEVÓLNIC, -Ă, nevolnici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) care este lipsit de putere fizică, de forță; (om) slab, neputincios; p. ext. (om) incapabil, neajutorat. 2. S. m. și f. (Înv.) Supus; iobag, șerb. – Din sl. nevolĭnŭ sau ne- + volnic.

DOOM

nevólnic (pop.) adj. m., s. m., pl. nevólnici; adj. f., s. f. nevólnică, pl. nevólnice

nevolnicei
NEVÓLNIC, -Ă, nevolnici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) care este lipsit de putere fizică, de forță; (om) slab, neputincios; p. ext. (om) incapabil, neajutorat. 2. S. m. și f. (Înv.) Supus; iobag, șerb. – Din sl. nevolĭnŭ sau ne- + volnic.

DOOM

nevólnic (pop.) adj. m., s. m., pl. nevólnici; adj. f., s. f. nevólnică, pl. nevólnice

nevolnicei
NEVÓLNIC, -Ă, nevolnici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) care este lipsit de putere fizică, de forță; (om) slab, neputincios; p. ext. (om) incapabil, neajutorat. 2. S. m. și f. (Înv.) Supus; iobag, șerb. – Din sl. nevolĭnŭ sau ne- + volnic.

DOOM

nevólnic (pop.) adj. m., s. m., pl. nevólnici; adj. f., s. f. nevólnică, pl. nevólnice

nevolnicele
NEVÓLNIC, -Ă, nevolnici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) care este lipsit de putere fizică, de forță; (om) slab, neputincios; p. ext. (om) incapabil, neajutorat. 2. S. m. și f. (Înv.) Supus; iobag, șerb. – Din sl. nevolĭnŭ sau ne- + volnic.

DOOM

nevólnic (pop.) adj. m., s. m., pl. nevólnici; adj. f., s. f. nevólnică, pl. nevólnice

nevolnicele
NEVÓLNIC, -Ă, nevolnici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) care este lipsit de putere fizică, de forță; (om) slab, neputincios; p. ext. (om) incapabil, neajutorat. 2. S. m. și f. (Înv.) Supus; iobag, șerb. – Din sl. nevolĭnŭ sau ne- + volnic.

DOOM

nevólnic (pop.) adj. m., s. m., pl. nevólnici; adj. f., s. f. nevólnică, pl. nevólnice

nevolnicelor
NEVÓLNIC, -Ă, nevolnici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) care este lipsit de putere fizică, de forță; (om) slab, neputincios; p. ext. (om) incapabil, neajutorat. 2. S. m. și f. (Înv.) Supus; iobag, șerb. – Din sl. nevolĭnŭ sau ne- + volnic.

DOOM

nevólnic (pop.) adj. m., s. m., pl. nevólnici; adj. f., s. f. nevólnică, pl. nevólnice

nevolnicelor
NEVÓLNIC, -Ă, nevolnici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) care este lipsit de putere fizică, de forță; (om) slab, neputincios; p. ext. (om) incapabil, neajutorat. 2. S. m. și f. (Înv.) Supus; iobag, șerb. – Din sl. nevolĭnŭ sau ne- + volnic.

DOOM

nevólnic (pop.) adj. m., s. m., pl. nevólnici; adj. f., s. f. nevólnică, pl. nevólnice

nevolnici
NEVÓLNIC, -Ă, nevolnici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) care este lipsit de putere fizică, de forță; (om) slab, neputincios; p. ext. (om) incapabil, neajutorat. 2. S. m. și f. (Înv.) Supus; iobag, șerb. – Din sl. nevolĭnŭ sau ne- + volnic.

DOOM

nevólnic (pop.) adj. m., s. m., pl. nevólnici; adj. f., s. f. nevólnică, pl. nevólnice

nevolnici
NEVÓLNIC, -Ă, nevolnici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) care este lipsit de putere fizică, de forță; (om) slab, neputincios; p. ext. (om) incapabil, neajutorat. 2. S. m. și f. (Înv.) Supus; iobag, șerb. – Din sl. nevolĭnŭ sau ne- + volnic.

DOOM

nevólnic (pop.) adj. m., s. m., pl. nevólnici; adj. f., s. f. nevólnică, pl. nevólnice

nevolnicia
NEVOLNICÍE s. f. (Pop.) Stare a celui nevolnic (1); lipsă de putere fizică, de forță, de energie; slăbiciune, neputință (2); incapacitate. – Nevolnic + suf. -ie.

DOOM

nevolnicíe (pop.) s. f., art. nevolnicía, g.-d. nevolnicíi, art. nevolnicíei

nevolnicie
NEVOLNICÍE s. f. (Pop.) Stare a celui nevolnic (1); lipsă de putere fizică, de forță, de energie; slăbiciune, neputință (2); incapacitate. – Nevolnic + suf. -ie.

DOOM

nevolnicíe (pop.) s. f., art. nevolnicía, g.-d. nevolnicíi, art. nevolnicíei

nevolniciei
NEVOLNICÍE s. f. (Pop.) Stare a celui nevolnic (1); lipsă de putere fizică, de forță, de energie; slăbiciune, neputință (2); incapacitate. – Nevolnic + suf. -ie.

DOOM

nevolnicíe (pop.) s. f., art. nevolnicía, g.-d. nevolnicíi, art. nevolnicíei

nevolnicii
NEVÓLNIC, -Ă, nevolnici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) care este lipsit de putere fizică, de forță; (om) slab, neputincios; p. ext. (om) incapabil, neajutorat. 2. S. m. și f. (Înv.) Supus; iobag, șerb. – Din sl. nevolĭnŭ sau ne- + volnic.

DOOM

nevólnic (pop.) adj. m., s. m., pl. nevólnici; adj. f., s. f. nevólnică, pl. nevólnice

nevolnicii
NEVÓLNIC, -Ă, nevolnici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) care este lipsit de putere fizică, de forță; (om) slab, neputincios; p. ext. (om) incapabil, neajutorat. 2. S. m. și f. (Înv.) Supus; iobag, șerb. – Din sl. nevolĭnŭ sau ne- + volnic.

DOOM

nevólnic (pop.) adj. m., s. m., pl. nevólnici; adj. f., s. f. nevólnică, pl. nevólnice

nevolnicii
NEVOLNICÍE s. f. (Pop.) Stare a celui nevolnic (1); lipsă de putere fizică, de forță, de energie; slăbiciune, neputință (2); incapacitate. – Nevolnic + suf. -ie.

DOOM

nevolnicíe (pop.) s. f., art. nevolnicía, g.-d. nevolnicíi, art. nevolnicíei

nevolnicilor
NEVÓLNIC, -Ă, nevolnici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) care este lipsit de putere fizică, de forță; (om) slab, neputincios; p. ext. (om) incapabil, neajutorat. 2. S. m. și f. (Înv.) Supus; iobag, șerb. – Din sl. nevolĭnŭ sau ne- + volnic.

DOOM

nevólnic (pop.) adj. m., s. m., pl. nevólnici; adj. f., s. f. nevólnică, pl. nevólnice

nevolnicilor
NEVÓLNIC, -Ă, nevolnici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) care este lipsit de putere fizică, de forță; (om) slab, neputincios; p. ext. (om) incapabil, neajutorat. 2. S. m. și f. (Înv.) Supus; iobag, șerb. – Din sl. nevolĭnŭ sau ne- + volnic.

DOOM

nevólnic (pop.) adj. m., s. m., pl. nevólnici; adj. f., s. f. nevólnică, pl. nevólnice

nevolnicul
NEVÓLNIC, -Ă, nevolnici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) care este lipsit de putere fizică, de forță; (om) slab, neputincios; p. ext. (om) incapabil, neajutorat. 2. S. m. și f. (Înv.) Supus; iobag, șerb. – Din sl. nevolĭnŭ sau ne- + volnic.

DOOM

nevólnic (pop.) adj. m., s. m., pl. nevólnici; adj. f., s. f. nevólnică, pl. nevólnice

nevolnicul
NEVÓLNIC, -Ă, nevolnici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) care este lipsit de putere fizică, de forță; (om) slab, neputincios; p. ext. (om) incapabil, neajutorat. 2. S. m. și f. (Înv.) Supus; iobag, șerb. – Din sl. nevolĭnŭ sau ne- + volnic.

DOOM

nevólnic (pop.) adj. m., s. m., pl. nevólnici; adj. f., s. f. nevólnică, pl. nevólnice

nevolnicului
NEVÓLNIC, -Ă, nevolnici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) care este lipsit de putere fizică, de forță; (om) slab, neputincios; p. ext. (om) incapabil, neajutorat. 2. S. m. și f. (Înv.) Supus; iobag, șerb. – Din sl. nevolĭnŭ sau ne- + volnic.

DOOM

nevólnic (pop.) adj. m., s. m., pl. nevólnici; adj. f., s. f. nevólnică, pl. nevólnice

nevolnicului
NEVÓLNIC, -Ă, nevolnici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) care este lipsit de putere fizică, de forță; (om) slab, neputincios; p. ext. (om) incapabil, neajutorat. 2. S. m. și f. (Înv.) Supus; iobag, șerb. – Din sl. nevolĭnŭ sau ne- + volnic.

DOOM

nevólnic (pop.) adj. m., s. m., pl. nevólnici; adj. f., s. f. nevólnică, pl. nevólnice

nevr
NEVRO- v. neuro-.

nevralgia
NEVRALGÍE, nevralgii, s. f. Durere (acută) localizată pe traiectul unui nerv senzitiv sau pe ramificațiile sale. – Din fr. nevralgie.

DOOM

!nevralgíe (ne-vral-) s. f., art. nevralgía, g.-d. art. nevralgíei; pl. nevralgíi, art. nevralgíile

nevralgic
NEVRÁLGIC, -Ă, nevralgici, -ce, adj. Privitor la nevralgie, provocat de nevralgie. ◊ Expr. Punct sau centru nevralgic = a) parte a corpului în care este localizată o nevralgie; punct sensibil, dureros; b) parte dificilă, greu de rezolvat a unei situații, a unei discuții, a unei probleme; partea cea mai spinoasă (a unei probleme în discuție). – Din fr. névralgique.

DOOM

!nevrálgic (ne-vral-) adj. m., pl. nevrálgici; f. nevrálgică, pl. nevrálgice

nevralgica
NEVRÁLGIC, -Ă, nevralgici, -ce, adj. Privitor la nevralgie, provocat de nevralgie. ◊ Expr. Punct sau centru nevralgic = a) parte a corpului în care este localizată o nevralgie; punct sensibil, dureros; b) parte dificilă, greu de rezolvat a unei situații, a unei discuții, a unei probleme; partea cea mai spinoasă (a unei probleme în discuție). – Din fr. névralgique.

DOOM

!nevrálgic (ne-vral-) adj. m., pl. nevrálgici; f. nevrálgică, pl. nevrálgice

nevralgice
NEVRÁLGIC, -Ă, nevralgici, -ce, adj. Privitor la nevralgie, provocat de nevralgie. ◊ Expr. Punct sau centru nevralgic = a) parte a corpului în care este localizată o nevralgie; punct sensibil, dureros; b) parte dificilă, greu de rezolvat a unei situații, a unei discuții, a unei probleme; partea cea mai spinoasă (a unei probleme în discuție). – Din fr. névralgique.

DOOM

!nevrálgic (ne-vral-) adj. m., pl. nevrálgici; f. nevrálgică, pl. nevrálgice

nevralgicei
NEVRÁLGIC, -Ă, nevralgici, -ce, adj. Privitor la nevralgie, provocat de nevralgie. ◊ Expr. Punct sau centru nevralgic = a) parte a corpului în care este localizată o nevralgie; punct sensibil, dureros; b) parte dificilă, greu de rezolvat a unei situații, a unei discuții, a unei probleme; partea cea mai spinoasă (a unei probleme în discuție). – Din fr. névralgique.

DOOM

!nevrálgic (ne-vral-) adj. m., pl. nevrálgici; f. nevrálgică, pl. nevrálgice

nevralgicele
NEVRÁLGIC, -Ă, nevralgici, -ce, adj. Privitor la nevralgie, provocat de nevralgie. ◊ Expr. Punct sau centru nevralgic = a) parte a corpului în care este localizată o nevralgie; punct sensibil, dureros; b) parte dificilă, greu de rezolvat a unei situații, a unei discuții, a unei probleme; partea cea mai spinoasă (a unei probleme în discuție). – Din fr. névralgique.

DOOM

!nevrálgic (ne-vral-) adj. m., pl. nevrálgici; f. nevrálgică, pl. nevrálgice

nevralgicelor
NEVRÁLGIC, -Ă, nevralgici, -ce, adj. Privitor la nevralgie, provocat de nevralgie. ◊ Expr. Punct sau centru nevralgic = a) parte a corpului în care este localizată o nevralgie; punct sensibil, dureros; b) parte dificilă, greu de rezolvat a unei situații, a unei discuții, a unei probleme; partea cea mai spinoasă (a unei probleme în discuție). – Din fr. névralgique.

DOOM

!nevrálgic (ne-vral-) adj. m., pl. nevrálgici; f. nevrálgică, pl. nevrálgice

nevralgici
NEVRÁLGIC, -Ă, nevralgici, -ce, adj. Privitor la nevralgie, provocat de nevralgie. ◊ Expr. Punct sau centru nevralgic = a) parte a corpului în care este localizată o nevralgie; punct sensibil, dureros; b) parte dificilă, greu de rezolvat a unei situații, a unei discuții, a unei probleme; partea cea mai spinoasă (a unei probleme în discuție). – Din fr. névralgique.

DOOM

!nevrálgic (ne-vral-) adj. m., pl. nevrálgici; f. nevrálgică, pl. nevrálgice

nevralgicii
NEVRÁLGIC, -Ă, nevralgici, -ce, adj. Privitor la nevralgie, provocat de nevralgie. ◊ Expr. Punct sau centru nevralgic = a) parte a corpului în care este localizată o nevralgie; punct sensibil, dureros; b) parte dificilă, greu de rezolvat a unei situații, a unei discuții, a unei probleme; partea cea mai spinoasă (a unei probleme în discuție). – Din fr. névralgique.

DOOM

!nevrálgic (ne-vral-) adj. m., pl. nevrálgici; f. nevrálgică, pl. nevrálgice

nevralgicilor
NEVRÁLGIC, -Ă, nevralgici, -ce, adj. Privitor la nevralgie, provocat de nevralgie. ◊ Expr. Punct sau centru nevralgic = a) parte a corpului în care este localizată o nevralgie; punct sensibil, dureros; b) parte dificilă, greu de rezolvat a unei situații, a unei discuții, a unei probleme; partea cea mai spinoasă (a unei probleme în discuție). – Din fr. névralgique.

DOOM

!nevrálgic (ne-vral-) adj. m., pl. nevrálgici; f. nevrálgică, pl. nevrálgice

nevralgicul
NEVRÁLGIC, -Ă, nevralgici, -ce, adj. Privitor la nevralgie, provocat de nevralgie. ◊ Expr. Punct sau centru nevralgic = a) parte a corpului în care este localizată o nevralgie; punct sensibil, dureros; b) parte dificilă, greu de rezolvat a unei situații, a unei discuții, a unei probleme; partea cea mai spinoasă (a unei probleme în discuție). – Din fr. névralgique.

DOOM

!nevrálgic (ne-vral-) adj. m., pl. nevrálgici; f. nevrálgică, pl. nevrálgice

nevralgicului
NEVRÁLGIC, -Ă, nevralgici, -ce, adj. Privitor la nevralgie, provocat de nevralgie. ◊ Expr. Punct sau centru nevralgic = a) parte a corpului în care este localizată o nevralgie; punct sensibil, dureros; b) parte dificilă, greu de rezolvat a unei situații, a unei discuții, a unei probleme; partea cea mai spinoasă (a unei probleme în discuție). – Din fr. névralgique.

DOOM

!nevrálgic (ne-vral-) adj. m., pl. nevrálgici; f. nevrálgică, pl. nevrálgice

nevralgie
NEVRALGÍE, nevralgii, s. f. Durere (acută) localizată pe traiectul unui nerv senzitiv sau pe ramificațiile sale. – Din fr. nevralgie.

DOOM

!nevralgíe (ne-vral-) s. f., art. nevralgía, g.-d. art. nevralgíei; pl. nevralgíi, art. nevralgíile

nevralgiei
NEVRALGÍE, nevralgii, s. f. Durere (acută) localizată pe traiectul unui nerv senzitiv sau pe ramificațiile sale. – Din fr. nevralgie.

DOOM

!nevralgíe (ne-vral-) s. f., art. nevralgía, g.-d. art. nevralgíei; pl. nevralgíi, art. nevralgíile

nevralgii
NEVRALGÍE, nevralgii, s. f. Durere (acută) localizată pe traiectul unui nerv senzitiv sau pe ramificațiile sale. – Din fr. nevralgie.

DOOM

!nevralgíe (ne-vral-) s. f., art. nevralgía, g.-d. art. nevralgíei; pl. nevralgíi, art. nevralgíile

nevralgiile
NEVRALGÍE, nevralgii, s. f. Durere (acută) localizată pe traiectul unui nerv senzitiv sau pe ramificațiile sale. – Din fr. nevralgie.

DOOM

!nevralgíe (ne-vral-) s. f., art. nevralgía, g.-d. art. nevralgíei; pl. nevralgíi, art. nevralgíile

nevralgiilor
NEVRALGÍE, nevralgii, s. f. Durere (acută) localizată pe traiectul unui nerv senzitiv sau pe ramificațiile sale. – Din fr. nevralgie.

DOOM

!nevralgíe (ne-vral-) s. f., art. nevralgía, g.-d. art. nevralgíei; pl. nevralgíi, art. nevralgíile

nevrax
NEVRÁX s. n. (Anat.) Sistem nervos central. – Din fr. névraxe.

DOOM

nevráx (ne-vrax) s. n.

nevraxita
NEVRAXÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a nevraxului. [< fr. névraxite].

nevraxite
NEVRAXÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a nevraxului. [< fr. névraxite].

nevraxitei
NEVRAXÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a nevraxului. [< fr. névraxite].

nevraxitele
NEVRAXÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a nevraxului. [< fr. névraxite].

nevraxitelor
NEVRAXÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a nevraxului. [< fr. névraxite].

nevrectomia
NEVRECTOMÍE, nevrectomii, s. f. Operație care constă în tăierea și îndepărtarea unui nerv bolnav sau a unei porțiuni bolnave dintr-un nerv. – Din fr. névrectomie.

DOOM

!nevrectomíe (ne-vrec-) s. f., art. nevrectomía, g.-d. art. nevrectomíei; pl. nevrectomíi, art. nevrectomíile

nevrectomie
NEVRECTOMÍE, nevrectomii, s. f. Operație care constă în tăierea și îndepărtarea unui nerv bolnav sau a unei porțiuni bolnave dintr-un nerv. – Din fr. névrectomie.

DOOM

!nevrectomíe (ne-vrec-) s. f., art. nevrectomía, g.-d. art. nevrectomíei; pl. nevrectomíi, art. nevrectomíile

nevrectomiei
NEVRECTOMÍE, nevrectomii, s. f. Operație care constă în tăierea și îndepărtarea unui nerv bolnav sau a unei porțiuni bolnave dintr-un nerv. – Din fr. névrectomie.

DOOM

!nevrectomíe (ne-vrec-) s. f., art. nevrectomía, g.-d. art. nevrectomíei; pl. nevrectomíi, art. nevrectomíile

nevrectomii
NEVRECTOMÍE, nevrectomii, s. f. Operație care constă în tăierea și îndepărtarea unui nerv bolnav sau a unei porțiuni bolnave dintr-un nerv. – Din fr. névrectomie.

DOOM

!nevrectomíe (ne-vrec-) s. f., art. nevrectomía, g.-d. art. nevrectomíei; pl. nevrectomíi, art. nevrectomíile

nevrectomiile
NEVRECTOMÍE, nevrectomii, s. f. Operație care constă în tăierea și îndepărtarea unui nerv bolnav sau a unei porțiuni bolnave dintr-un nerv. – Din fr. névrectomie.

DOOM

!nevrectomíe (ne-vrec-) s. f., art. nevrectomía, g.-d. art. nevrectomíei; pl. nevrectomíi, art. nevrectomíile

nevrectomiilor
NEVRECTOMÍE, nevrectomii, s. f. Operație care constă în tăierea și îndepărtarea unui nerv bolnav sau a unei porțiuni bolnave dintr-un nerv. – Din fr. névrectomie.

DOOM

!nevrectomíe (ne-vrec-) s. f., art. nevrectomía, g.-d. art. nevrectomíei; pl. nevrectomíi, art. nevrectomíile

nevrednic
NEVRÉDNIC, -Ă, nevrednici, -ce, adj. Care nu este vrednic, capabil de ceva; care nu merită ceva. – Pref. ne- + vrednic.

DOOM

nevrédnic (înv.) (ne-vred-) adj. m., pl. nevrédnici; f. nevrédnică, pl. nevrédnice

nevrednica
NEVRÉDNIC, -Ă, nevrednici, -ce, adj. Care nu este vrednic, capabil de ceva; care nu merită ceva. – Pref. ne- + vrednic.

DOOM

nevrédnic (înv.) (ne-vred-) adj. m., pl. nevrédnici; f. nevrédnică, pl. nevrédnice

nevrednice
NEVRÉDNIC, -Ă, nevrednici, -ce, adj. Care nu este vrednic, capabil de ceva; care nu merită ceva. – Pref. ne- + vrednic.

DOOM

nevrédnic (înv.) (ne-vred-) adj. m., pl. nevrédnici; f. nevrédnică, pl. nevrédnice

nevrednicei
NEVRÉDNIC, -Ă, nevrednici, -ce, adj. Care nu este vrednic, capabil de ceva; care nu merită ceva. – Pref. ne- + vrednic.

DOOM

nevrédnic (înv.) (ne-vred-) adj. m., pl. nevrédnici; f. nevrédnică, pl. nevrédnice

nevrednicele
NEVRÉDNIC, -Ă, nevrednici, -ce, adj. Care nu este vrednic, capabil de ceva; care nu merită ceva. – Pref. ne- + vrednic.

DOOM

nevrédnic (înv.) (ne-vred-) adj. m., pl. nevrédnici; f. nevrédnică, pl. nevrédnice

nevrednicelor
NEVRÉDNIC, -Ă, nevrednici, -ce, adj. Care nu este vrednic, capabil de ceva; care nu merită ceva. – Pref. ne- + vrednic.

DOOM

nevrédnic (înv.) (ne-vred-) adj. m., pl. nevrédnici; f. nevrédnică, pl. nevrédnice

nevrednici
NEVRÉDNIC, -Ă, nevrednici, -ce, adj. Care nu este vrednic, capabil de ceva; care nu merită ceva. – Pref. ne- + vrednic.

DOOM

nevrédnic (înv.) (ne-vred-) adj. m., pl. nevrédnici; f. nevrédnică, pl. nevrédnice

nevrednicia
NEVREDNICÍE s. f. Faptul de a fi nevrednic de ceva, de a nu merita ceva. – Nevrednic + suf. -ie.

DOOM

nevrednicíe (înv.) (ne-vred-) s. f., art. nevrednicía, g.-d. nevrednicíi, art. nevrednicíei

nevrednicie
NEVREDNICÍE s. f. Faptul de a fi nevrednic de ceva, de a nu merita ceva. – Nevrednic + suf. -ie.

DOOM

nevrednicíe (înv.) (ne-vred-) s. f., art. nevrednicía, g.-d. nevrednicíi, art. nevrednicíei

nevredniciei
NEVREDNICÍE s. f. Faptul de a fi nevrednic de ceva, de a nu merita ceva. – Nevrednic + suf. -ie.

DOOM

nevrednicíe (înv.) (ne-vred-) s. f., art. nevrednicía, g.-d. nevrednicíi, art. nevrednicíei

nevrednicii
NEVRÉDNIC, -Ă, nevrednici, -ce, adj. Care nu este vrednic, capabil de ceva; care nu merită ceva. – Pref. ne- + vrednic.

DOOM

nevrédnic (înv.) (ne-vred-) adj. m., pl. nevrédnici; f. nevrédnică, pl. nevrédnice

nevrednicii
NEVREDNICÍE s. f. Faptul de a fi nevrednic de ceva, de a nu merita ceva. – Nevrednic + suf. -ie.

DOOM

nevrednicíe (înv.) (ne-vred-) s. f., art. nevrednicía, g.-d. nevrednicíi, art. nevrednicíei

nevredniciile
NEVREDNICÍE s. f. Faptul de a fi nevrednic de ceva, de a nu merita ceva. – Nevrednic + suf. -ie.

DOOM

nevrednicíe (înv.) (ne-vred-) s. f., art. nevrednicía, g.-d. nevrednicíi, art. nevrednicíei

nevredniciilor
NEVREDNICÍE s. f. Faptul de a fi nevrednic de ceva, de a nu merita ceva. – Nevrednic + suf. -ie.

DOOM

nevrednicíe (înv.) (ne-vred-) s. f., art. nevrednicía, g.-d. nevrednicíi, art. nevrednicíei

nevrednicilor
NEVRÉDNIC, -Ă, nevrednici, -ce, adj. Care nu este vrednic, capabil de ceva; care nu merită ceva. – Pref. ne- + vrednic.

DOOM

nevrédnic (înv.) (ne-vred-) adj. m., pl. nevrédnici; f. nevrédnică, pl. nevrédnice

nevrednicul
NEVRÉDNIC, -Ă, nevrednici, -ce, adj. Care nu este vrednic, capabil de ceva; care nu merită ceva. – Pref. ne- + vrednic.

DOOM

nevrédnic (înv.) (ne-vred-) adj. m., pl. nevrédnici; f. nevrédnică, pl. nevrédnice

nevrednicului
NEVRÉDNIC, -Ă, nevrednici, -ce, adj. Care nu este vrednic, capabil de ceva; care nu merită ceva. – Pref. ne- + vrednic.

DOOM

nevrédnic (înv.) (ne-vred-) adj. m., pl. nevrédnici; f. nevrédnică, pl. nevrédnice

nevrica
NEVRICÁ, nevricale, s. f. (Fam.; mai ales la pl.) Criză de nervi sau de isterie. – Din ngr. nevriká.

DOOM

nevricá (fam.) (ne-vri-) s. f., art. nevricáua, g.-d. art. nevricálei; pl. nevricále, art. nevricálele

nevricale
NEVRICÁ, nevricale, s. f. (Fam.; mai ales la pl.) Criză de nervi sau de isterie. – Din ngr. nevriká.

DOOM

nevricá (fam.) (ne-vri-) s. f., art. nevricáua, g.-d. art. nevricálei; pl. nevricále, art. nevricálele

nevricalei
NEVRICÁ, nevricale, s. f. (Fam.; mai ales la pl.) Criză de nervi sau de isterie. – Din ngr. nevriká.

DOOM

nevricá (fam.) (ne-vri-) s. f., art. nevricáua, g.-d. art. nevricálei; pl. nevricále, art. nevricálele

nevricalele
NEVRICÁ, nevricale, s. f. (Fam.; mai ales la pl.) Criză de nervi sau de isterie. – Din ngr. nevriká.

DOOM

nevricá (fam.) (ne-vri-) s. f., art. nevricáua, g.-d. art. nevricálei; pl. nevricále, art. nevricálele

nevricalelor
NEVRICÁ, nevricale, s. f. (Fam.; mai ales la pl.) Criză de nervi sau de isterie. – Din ngr. nevriká.

DOOM

nevricá (fam.) (ne-vri-) s. f., art. nevricáua, g.-d. art. nevricálei; pl. nevricále, art. nevricálele

nevricaua
NEVRICÁ, nevricale, s. f. (Fam.; mai ales la pl.) Criză de nervi sau de isterie. – Din ngr. nevriká.

DOOM

nevricá (fam.) (ne-vri-) s. f., art. nevricáua, g.-d. art. nevricálei; pl. nevricále, art. nevricálele

nevricoasa
NEVRICÓS, -OÁSĂ, nevricoși, -oase, adj. (Fam.) Nervos, iritabil; isteric. – Din ngr. nevricós.

DOOM

nevricós (fam.) (ne-vri-) adj. m., pl. nevricóși; f. nevricoásă, pl. nevricoáse

nevricoase
NEVRICÓS, -OÁSĂ, nevricoși, -oase, adj. (Fam.) Nervos, iritabil; isteric. – Din ngr. nevricós.

DOOM

nevricós (fam.) (ne-vri-) adj. m., pl. nevricóși; f. nevricoásă, pl. nevricoáse

nevricoasei
NEVRICÓS, -OÁSĂ, nevricoși, -oase, adj. (Fam.) Nervos, iritabil; isteric. – Din ngr. nevricós.

DOOM

nevricós (fam.) (ne-vri-) adj. m., pl. nevricóși; f. nevricoásă, pl. nevricoáse

nevricoasele
NEVRICÓS, -OÁSĂ, nevricoși, -oase, adj. (Fam.) Nervos, iritabil; isteric. – Din ngr. nevricós.

DOOM

nevricós (fam.) (ne-vri-) adj. m., pl. nevricóși; f. nevricoásă, pl. nevricoáse

nevricoaselor
NEVRICÓS, -OÁSĂ, nevricoși, -oase, adj. (Fam.) Nervos, iritabil; isteric. – Din ngr. nevricós.

DOOM

nevricós (fam.) (ne-vri-) adj. m., pl. nevricóși; f. nevricoásă, pl. nevricoáse

nevricos
NEVRICÓS, -OÁSĂ, nevricoși, -oase, adj. (Fam.) Nervos, iritabil; isteric. – Din ngr. nevricós.

DOOM

nevricós (fam.) (ne-vri-) adj. m., pl. nevricóși; f. nevricoásă, pl. nevricoáse

nevricosul
NEVRICÓS, -OÁSĂ, nevricoși, -oase, adj. (Fam.) Nervos, iritabil; isteric. – Din ngr. nevricós.

DOOM

nevricós (fam.) (ne-vri-) adj. m., pl. nevricóși; f. nevricoásă, pl. nevricoáse

nevricosului
NEVRICÓS, -OÁSĂ, nevricoși, -oase, adj. (Fam.) Nervos, iritabil; isteric. – Din ngr. nevricós.

DOOM

nevricós (fam.) (ne-vri-) adj. m., pl. nevricóși; f. nevricoásă, pl. nevricoáse

nevricoși
NEVRICÓS, -OÁSĂ, nevricoși, -oase, adj. (Fam.) Nervos, iritabil; isteric. – Din ngr. nevricós.

DOOM

nevricós (fam.) (ne-vri-) adj. m., pl. nevricóși; f. nevricoásă, pl. nevricoáse

nevricoșii
NEVRICÓS, -OÁSĂ, nevricoși, -oase, adj. (Fam.) Nervos, iritabil; isteric. – Din ngr. nevricós.

DOOM

nevricós (fam.) (ne-vri-) adj. m., pl. nevricóși; f. nevricoásă, pl. nevricoáse

nevricoșilor
NEVRICÓS, -OÁSĂ, nevricoși, -oase, adj. (Fam.) Nervos, iritabil; isteric. – Din ngr. nevricós.

DOOM

nevricós (fam.) (ne-vri-) adj. m., pl. nevricóși; f. nevricoásă, pl. nevricoáse

nevrină
NEVRÍNĂ s.f. v. neurină.

nevrita
NEVRÍTĂ, nevrite, s. f. Leziune inflamatorie sau degenerativă a unui nerv. – Din fr. névrite.

DOOM

nevrítă (leziune a unui nerv) (ne-vri-) s. f., g.-d. art. nevrítei; pl. nevríte

nevrite
NEVRÍTĂ, nevrite, s. f. Leziune inflamatorie sau degenerativă a unui nerv. – Din fr. névrite.

DOOM

nevrítă (leziune a unui nerv) (ne-vri-) s. f., g.-d. art. nevrítei; pl. nevríte

nevritei
NEVRÍTĂ, nevrite, s. f. Leziune inflamatorie sau degenerativă a unui nerv. – Din fr. névrite.

DOOM

nevrítă (leziune a unui nerv) (ne-vri-) s. f., g.-d. art. nevrítei; pl. nevríte

nevritele
NEVRÍTĂ, nevrite, s. f. Leziune inflamatorie sau degenerativă a unui nerv. – Din fr. névrite.

DOOM

nevrítă (leziune a unui nerv) (ne-vri-) s. f., g.-d. art. nevrítei; pl. nevríte

nevritelor
NEVRÍTĂ, nevrite, s. f. Leziune inflamatorie sau degenerativă a unui nerv. – Din fr. névrite.

DOOM

nevrítă (leziune a unui nerv) (ne-vri-) s. f., g.-d. art. nevrítei; pl. nevríte

nevritic
NEVRÍTIC, -Ă adj. Referitor la nevrită. [< fr. névritique].

nevritica
NEVRÍTIC, -Ă adj. Referitor la nevrită. [< fr. névritique].

nevritice
NEVRÍTIC, -Ă adj. Referitor la nevrită. [< fr. névritique].

nevriticei
NEVRÍTIC, -Ă adj. Referitor la nevrită. [< fr. névritique].

nevriticele
NEVRÍTIC, -Ă adj. Referitor la nevrită. [< fr. névritique].

nevriticelor
NEVRÍTIC, -Ă adj. Referitor la nevrită. [< fr. névritique].

nevritici
NEVRÍTIC, -Ă adj. Referitor la nevrită. [< fr. névritique].

nevriticii
NEVRÍTIC, -Ă adj. Referitor la nevrită. [< fr. névritique].

nevriticilor
NEVRÍTIC, -Ă adj. Referitor la nevrită. [< fr. névritique].

nevriticul
NEVRÍTIC, -Ă adj. Referitor la nevrită. [< fr. névritique].

nevriticului
NEVRÍTIC, -Ă adj. Referitor la nevrită. [< fr. névritique].

nevro
NEVRO- v. neuro-.

nevroame
NEURÓM s. n. v. nevrom.

DOOM

nevróm (ne-vrom) s. n., pl. nevroáme

nevroamele
NEURÓM s. n. v. nevrom.

DOOM

nevróm (ne-vrom) s. n., pl. nevroáme

nevroamelor
NEURÓM s. n. v. nevrom.

DOOM

nevróm (ne-vrom) s. n., pl. nevroáme

nevrodermită
NEVRODERMÍTĂ s.f. v. neurodermită.

nevroglia
NEVROGLÍE s. f. Țesut conjunctiv situat între neuroni, cu rol de susținere mecanică, de nutriție, de apărare și de înlăturare a celulelor nervoase moarte. – Din fr. névroglie.

DOOM

nevroglíe (ne-vro-gli-) s. f., art. nevroglía, g.-d. nevroglíi, art. nevroglíei

nevroglic
NEVRÓGLIC, -Ă adj. Referitor la nevroglie. [< fr. névroglique].

nevroglica
NEVRÓGLIC, -Ă adj. Referitor la nevroglie. [< fr. névroglique].

nevroglice
NEVRÓGLIC, -Ă adj. Referitor la nevroglie. [< fr. névroglique].

nevroglicei
NEVRÓGLIC, -Ă adj. Referitor la nevroglie. [< fr. névroglique].

nevroglicele
NEVRÓGLIC, -Ă adj. Referitor la nevroglie. [< fr. névroglique].

nevroglicelor
NEVRÓGLIC, -Ă adj. Referitor la nevroglie. [< fr. névroglique].

nevroglici
NEVRÓGLIC, -Ă adj. Referitor la nevroglie. [< fr. névroglique].

nevroglicii
NEVRÓGLIC, -Ă adj. Referitor la nevroglie. [< fr. névroglique].

nevroglicilor
NEVRÓGLIC, -Ă adj. Referitor la nevroglie. [< fr. névroglique].

nevroglicul
NEVRÓGLIC, -Ă adj. Referitor la nevroglie. [< fr. névroglique].

nevroglicului
NEVRÓGLIC, -Ă adj. Referitor la nevroglie. [< fr. névroglique].

nevroglie
NEVROGLÍE s. f. Țesut conjunctiv situat între neuroni, cu rol de susținere mecanică, de nutriție, de apărare și de înlăturare a celulelor nervoase moarte. – Din fr. névroglie.

DOOM

nevroglíe (ne-vro-gli-) s. f., art. nevroglía, g.-d. nevroglíi, art. nevroglíei

nevrogliei
NEVROGLÍE s. f. Țesut conjunctiv situat între neuroni, cu rol de susținere mecanică, de nutriție, de apărare și de înlăturare a celulelor nervoase moarte. – Din fr. névroglie.

DOOM

nevroglíe (ne-vro-gli-) s. f., art. nevroglía, g.-d. nevroglíi, art. nevroglíei

nevroglii
NEVROGLÍE s. f. Țesut conjunctiv situat între neuroni, cu rol de susținere mecanică, de nutriție, de apărare și de înlăturare a celulelor nervoase moarte. – Din fr. névroglie.

DOOM

nevroglíe (ne-vro-gli-) s. f., art. nevroglía, g.-d. nevroglíi, art. nevroglíei

nevrom
NEURÓM s. n. v. nevrom.

DOOM

nevróm (ne-vrom) s. n., pl. nevroáme

nevromul
NEURÓM s. n. v. nevrom.

DOOM

nevróm (ne-vrom) s. n., pl. nevroáme

nevromului
NEURÓM s. n. v. nevrom.

DOOM

nevróm (ne-vrom) s. n., pl. nevroáme

nevropat
NEVROPÁT, -Ă, nevropați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o boală de nervi; spec. (persoană) care suferă de nevropatie; p. ext. (om) dezechilibrat, exaltat. – Din fr. névropathe.

DOOM

nevropát (ne-vro-) adj. m., s. m., pl. nevropáți; adj. f., s. f. nevropátă, pl. nevropáte

nevropat
NEVROPÁT, -Ă, nevropați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o boală de nervi; spec. (persoană) care suferă de nevropatie; p. ext. (om) dezechilibrat, exaltat. – Din fr. névropathe.

DOOM

nevropát (ne-vro-) adj. m., s. m., pl. nevropáți; adj. f., s. f. nevropátă, pl. nevropáte

nevropata
NEVROPÁT, -Ă, nevropați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o boală de nervi; spec. (persoană) care suferă de nevropatie; p. ext. (om) dezechilibrat, exaltat. – Din fr. névropathe.

DOOM

nevropát (ne-vro-) adj. m., s. m., pl. nevropáți; adj. f., s. f. nevropátă, pl. nevropáte

nevropata
NEVROPÁT, -Ă, nevropați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o boală de nervi; spec. (persoană) care suferă de nevropatie; p. ext. (om) dezechilibrat, exaltat. – Din fr. névropathe.

DOOM

nevropát (ne-vro-) adj. m., s. m., pl. nevropáți; adj. f., s. f. nevropátă, pl. nevropáte

nevropate
NEVROPÁT, -Ă, nevropați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o boală de nervi; spec. (persoană) care suferă de nevropatie; p. ext. (om) dezechilibrat, exaltat. – Din fr. névropathe.

DOOM

nevropát (ne-vro-) adj. m., s. m., pl. nevropáți; adj. f., s. f. nevropátă, pl. nevropáte

nevropate
NEVROPÁT, -Ă, nevropați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o boală de nervi; spec. (persoană) care suferă de nevropatie; p. ext. (om) dezechilibrat, exaltat. – Din fr. névropathe.

DOOM

nevropát (ne-vro-) adj. m., s. m., pl. nevropáți; adj. f., s. f. nevropátă, pl. nevropáte

nevropatei
NEVROPÁT, -Ă, nevropați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o boală de nervi; spec. (persoană) care suferă de nevropatie; p. ext. (om) dezechilibrat, exaltat. – Din fr. névropathe.

DOOM

nevropát (ne-vro-) adj. m., s. m., pl. nevropáți; adj. f., s. f. nevropátă, pl. nevropáte

nevropatei
NEVROPÁT, -Ă, nevropați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o boală de nervi; spec. (persoană) care suferă de nevropatie; p. ext. (om) dezechilibrat, exaltat. – Din fr. névropathe.

DOOM

nevropát (ne-vro-) adj. m., s. m., pl. nevropáți; adj. f., s. f. nevropátă, pl. nevropáte

nevropatele
NEVROPÁT, -Ă, nevropați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o boală de nervi; spec. (persoană) care suferă de nevropatie; p. ext. (om) dezechilibrat, exaltat. – Din fr. névropathe.

DOOM

nevropát (ne-vro-) adj. m., s. m., pl. nevropáți; adj. f., s. f. nevropátă, pl. nevropáte

nevropatele
NEVROPÁT, -Ă, nevropați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o boală de nervi; spec. (persoană) care suferă de nevropatie; p. ext. (om) dezechilibrat, exaltat. – Din fr. névropathe.

DOOM

nevropát (ne-vro-) adj. m., s. m., pl. nevropáți; adj. f., s. f. nevropátă, pl. nevropáte

nevropatelor
NEVROPÁT, -Ă, nevropați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o boală de nervi; spec. (persoană) care suferă de nevropatie; p. ext. (om) dezechilibrat, exaltat. – Din fr. névropathe.

DOOM

nevropát (ne-vro-) adj. m., s. m., pl. nevropáți; adj. f., s. f. nevropátă, pl. nevropáte

nevropatelor
NEVROPÁT, -Ă, nevropați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o boală de nervi; spec. (persoană) care suferă de nevropatie; p. ext. (om) dezechilibrat, exaltat. – Din fr. névropathe.

DOOM

nevropát (ne-vro-) adj. m., s. m., pl. nevropáți; adj. f., s. f. nevropátă, pl. nevropáte

nevropatic
NEVROPÁTIC, -Ă, nevropatici, -ce, adj. (Rar) Care aparține nevropatiei sau nevropatului, privitor la nevropatie sau la nevropat. – Din fr. névropathique.

DOOM

nevropátic (ne-vro-) adj. m., pl. nevropátici; f. nevropátică, pl. nevropátice

nevropatica
NEVROPÁTIC, -Ă, nevropatici, -ce, adj. (Rar) Care aparține nevropatiei sau nevropatului, privitor la nevropatie sau la nevropat. – Din fr. névropathique.

DOOM

nevropátic (ne-vro-) adj. m., pl. nevropátici; f. nevropátică, pl. nevropátice

nevropatice
NEVROPÁTIC, -Ă, nevropatici, -ce, adj. (Rar) Care aparține nevropatiei sau nevropatului, privitor la nevropatie sau la nevropat. – Din fr. névropathique.

DOOM

nevropátic (ne-vro-) adj. m., pl. nevropátici; f. nevropátică, pl. nevropátice

nevropaticei
NEVROPÁTIC, -Ă, nevropatici, -ce, adj. (Rar) Care aparține nevropatiei sau nevropatului, privitor la nevropatie sau la nevropat. – Din fr. névropathique.

DOOM

nevropátic (ne-vro-) adj. m., pl. nevropátici; f. nevropátică, pl. nevropátice

nevropaticele
NEVROPÁTIC, -Ă, nevropatici, -ce, adj. (Rar) Care aparține nevropatiei sau nevropatului, privitor la nevropatie sau la nevropat. – Din fr. névropathique.

DOOM

nevropátic (ne-vro-) adj. m., pl. nevropátici; f. nevropátică, pl. nevropátice

nevropaticelor
NEVROPÁTIC, -Ă, nevropatici, -ce, adj. (Rar) Care aparține nevropatiei sau nevropatului, privitor la nevropatie sau la nevropat. – Din fr. névropathique.

DOOM

nevropátic (ne-vro-) adj. m., pl. nevropátici; f. nevropátică, pl. nevropátice

nevropatici
NEVROPÁTIC, -Ă, nevropatici, -ce, adj. (Rar) Care aparține nevropatiei sau nevropatului, privitor la nevropatie sau la nevropat. – Din fr. névropathique.

DOOM

nevropátic (ne-vro-) adj. m., pl. nevropátici; f. nevropátică, pl. nevropátice

nevropaticii
NEVROPÁTIC, -Ă, nevropatici, -ce, adj. (Rar) Care aparține nevropatiei sau nevropatului, privitor la nevropatie sau la nevropat. – Din fr. névropathique.

DOOM

nevropátic (ne-vro-) adj. m., pl. nevropátici; f. nevropátică, pl. nevropátice

nevropaticilor
NEVROPÁTIC, -Ă, nevropatici, -ce, adj. (Rar) Care aparține nevropatiei sau nevropatului, privitor la nevropatie sau la nevropat. – Din fr. névropathique.

DOOM

nevropátic (ne-vro-) adj. m., pl. nevropátici; f. nevropátică, pl. nevropátice

nevropaticul
NEVROPÁTIC, -Ă, nevropatici, -ce, adj. (Rar) Care aparține nevropatiei sau nevropatului, privitor la nevropatie sau la nevropat. – Din fr. névropathique.

DOOM

nevropátic (ne-vro-) adj. m., pl. nevropátici; f. nevropátică, pl. nevropátice

nevropaticului
NEVROPÁTIC, -Ă, nevropatici, -ce, adj. (Rar) Care aparține nevropatiei sau nevropatului, privitor la nevropatie sau la nevropat. – Din fr. névropathique.

DOOM

nevropátic (ne-vro-) adj. m., pl. nevropátici; f. nevropátică, pl. nevropátice

nevropatie
NEVROPATÍE s. f. Denumire generală pentru diferite tulburări ale sistemului nervos; spec. boală a sistemului nervos central caracterizată prin tulburări ale funcțiilor psihice. – Din fr. névropathie.

DOOM

nevropatíe (ne-vro-) s. f., art. nevropatía, g.-d. nevropatíi, art. nevropatíei

nevropatul
NEVROPÁT, -Ă, nevropați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o boală de nervi; spec. (persoană) care suferă de nevropatie; p. ext. (om) dezechilibrat, exaltat. – Din fr. névropathe.

DOOM

nevropát (ne-vro-) adj. m., s. m., pl. nevropáți; adj. f., s. f. nevropátă, pl. nevropáte

nevropatul
NEVROPÁT, -Ă, nevropați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o boală de nervi; spec. (persoană) care suferă de nevropatie; p. ext. (om) dezechilibrat, exaltat. – Din fr. névropathe.

DOOM

nevropát (ne-vro-) adj. m., s. m., pl. nevropáți; adj. f., s. f. nevropátă, pl. nevropáte

nevropatului
NEVROPÁT, -Ă, nevropați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o boală de nervi; spec. (persoană) care suferă de nevropatie; p. ext. (om) dezechilibrat, exaltat. – Din fr. névropathe.

DOOM

nevropát (ne-vro-) adj. m., s. m., pl. nevropáți; adj. f., s. f. nevropátă, pl. nevropáte

nevropatului
NEVROPÁT, -Ă, nevropați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o boală de nervi; spec. (persoană) care suferă de nevropatie; p. ext. (om) dezechilibrat, exaltat. – Din fr. névropathe.

DOOM

nevropát (ne-vro-) adj. m., s. m., pl. nevropáți; adj. f., s. f. nevropátă, pl. nevropáte

nevropați
NEVROPÁT, -Ă, nevropați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o boală de nervi; spec. (persoană) care suferă de nevropatie; p. ext. (om) dezechilibrat, exaltat. – Din fr. névropathe.

DOOM

nevropát (ne-vro-) adj. m., s. m., pl. nevropáți; adj. f., s. f. nevropátă, pl. nevropáte

nevropați
NEVROPÁT, -Ă, nevropați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o boală de nervi; spec. (persoană) care suferă de nevropatie; p. ext. (om) dezechilibrat, exaltat. – Din fr. névropathe.

DOOM

nevropát (ne-vro-) adj. m., s. m., pl. nevropáți; adj. f., s. f. nevropátă, pl. nevropáte

nevropații
NEVROPÁT, -Ă, nevropați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o boală de nervi; spec. (persoană) care suferă de nevropatie; p. ext. (om) dezechilibrat, exaltat. – Din fr. névropathe.

DOOM

nevropát (ne-vro-) adj. m., s. m., pl. nevropáți; adj. f., s. f. nevropátă, pl. nevropáte

nevropații
NEVROPÁT, -Ă, nevropați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o boală de nervi; spec. (persoană) care suferă de nevropatie; p. ext. (om) dezechilibrat, exaltat. – Din fr. névropathe.

DOOM

nevropát (ne-vro-) adj. m., s. m., pl. nevropáți; adj. f., s. f. nevropátă, pl. nevropáte

nevropaților
NEVROPÁT, -Ă, nevropați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o boală de nervi; spec. (persoană) care suferă de nevropatie; p. ext. (om) dezechilibrat, exaltat. – Din fr. névropathe.

DOOM

nevropát (ne-vro-) adj. m., s. m., pl. nevropáți; adj. f., s. f. nevropátă, pl. nevropáte

nevropaților
NEVROPÁT, -Ă, nevropați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o boală de nervi; spec. (persoană) care suferă de nevropatie; p. ext. (om) dezechilibrat, exaltat. – Din fr. névropathe.

DOOM

nevropát (ne-vro-) adj. m., s. m., pl. nevropáți; adj. f., s. f. nevropátă, pl. nevropáte

nevropter
NEVROPTÉR, nevroptere, s. n. (La pl.) Ordin de insecte cu aripile membranoase, străbătute de o rețea deasă de nervuri; (și la sg.) insectă care face parte din acest ordin. ◊ (Adjectival) Insectă nevropteră. – Din fr. névroptère.

DOOM

!nevroptér (ne-vrop-ter/-vro-pter) s. n., pl. nevroptére

nevroptere
NEVROPTÉR, nevroptere, s. n. (La pl.) Ordin de insecte cu aripile membranoase, străbătute de o rețea deasă de nervuri; (și la sg.) insectă care face parte din acest ordin. ◊ (Adjectival) Insectă nevropteră. – Din fr. névroptère.

DOOM

!nevroptér (ne-vrop-ter/-vro-pter) s. n., pl. nevroptére

nevropterele
NEVROPTÉR, nevroptere, s. n. (La pl.) Ordin de insecte cu aripile membranoase, străbătute de o rețea deasă de nervuri; (și la sg.) insectă care face parte din acest ordin. ◊ (Adjectival) Insectă nevropteră. – Din fr. névroptère.

DOOM

!nevroptér (ne-vrop-ter/-vro-pter) s. n., pl. nevroptére

nevropterelor
NEVROPTÉR, nevroptere, s. n. (La pl.) Ordin de insecte cu aripile membranoase, străbătute de o rețea deasă de nervuri; (și la sg.) insectă care face parte din acest ordin. ◊ (Adjectival) Insectă nevropteră. – Din fr. névroptère.

DOOM

!nevroptér (ne-vrop-ter/-vro-pter) s. n., pl. nevroptére

nevropterul
NEVROPTÉR, nevroptere, s. n. (La pl.) Ordin de insecte cu aripile membranoase, străbătute de o rețea deasă de nervuri; (și la sg.) insectă care face parte din acest ordin. ◊ (Adjectival) Insectă nevropteră. – Din fr. névroptère.

DOOM

!nevroptér (ne-vrop-ter/-vro-pter) s. n., pl. nevroptére

nevropterului
NEVROPTÉR, nevroptere, s. n. (La pl.) Ordin de insecte cu aripile membranoase, străbătute de o rețea deasă de nervuri; (și la sg.) insectă care face parte din acest ordin. ◊ (Adjectival) Insectă nevropteră. – Din fr. névroptère.

DOOM

!nevroptér (ne-vrop-ter/-vro-pter) s. n., pl. nevroptére

nevroscleroza
NEVROSCLERÓZĂ s.f. (Med.) Indurație a țesutului nervos. [< fr. névrosclérose].

nevroscleroze
NEVROSCLERÓZĂ s.f. (Med.) Indurație a țesutului nervos. [< fr. névrosclérose].

nevrosclerozei
NEVROSCLERÓZĂ s.f. (Med.) Indurație a țesutului nervos. [< fr. névrosclérose].

nevrotic
NEVRÓTIC, -Ă, nevrotici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de nevroză. 2. Adj. Care aparține nevrozei, privitor la nevroză, care are caracterul unei nevroze. ♦ Care provoacă nevroză. – Din fr. névrotique.

DOOM

nevrótic (ne-vro-) adj. m., s. m., pl. nevrótici; adj. f., s. f. nevrótică, pl. nevrótice

nevrotic
NEVRÓTIC, -Ă, nevrotici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de nevroză. 2. Adj. Care aparține nevrozei, privitor la nevroză, care are caracterul unei nevroze. ♦ Care provoacă nevroză. – Din fr. névrotique.

DOOM

nevrótic (ne-vro-) adj. m., s. m., pl. nevrótici; adj. f., s. f. nevrótică, pl. nevrótice

nevrotica
NEVRÓTIC, -Ă, nevrotici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de nevroză. 2. Adj. Care aparține nevrozei, privitor la nevroză, care are caracterul unei nevroze. ♦ Care provoacă nevroză. – Din fr. névrotique.

DOOM

nevrótic (ne-vro-) adj. m., s. m., pl. nevrótici; adj. f., s. f. nevrótică, pl. nevrótice

nevrotica
NEVRÓTIC, -Ă, nevrotici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de nevroză. 2. Adj. Care aparține nevrozei, privitor la nevroză, care are caracterul unei nevroze. ♦ Care provoacă nevroză. – Din fr. névrotique.

DOOM

nevrótic (ne-vro-) adj. m., s. m., pl. nevrótici; adj. f., s. f. nevrótică, pl. nevrótice

nevrotice
NEVRÓTIC, -Ă, nevrotici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de nevroză. 2. Adj. Care aparține nevrozei, privitor la nevroză, care are caracterul unei nevroze. ♦ Care provoacă nevroză. – Din fr. névrotique.

DOOM

nevrótic (ne-vro-) adj. m., s. m., pl. nevrótici; adj. f., s. f. nevrótică, pl. nevrótice

nevrotice
NEVRÓTIC, -Ă, nevrotici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de nevroză. 2. Adj. Care aparține nevrozei, privitor la nevroză, care are caracterul unei nevroze. ♦ Care provoacă nevroză. – Din fr. névrotique.

DOOM

nevrótic (ne-vro-) adj. m., s. m., pl. nevrótici; adj. f., s. f. nevrótică, pl. nevrótice

nevroticei
NEVRÓTIC, -Ă, nevrotici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de nevroză. 2. Adj. Care aparține nevrozei, privitor la nevroză, care are caracterul unei nevroze. ♦ Care provoacă nevroză. – Din fr. névrotique.

DOOM

nevrótic (ne-vro-) adj. m., s. m., pl. nevrótici; adj. f., s. f. nevrótică, pl. nevrótice

nevroticei
NEVRÓTIC, -Ă, nevrotici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de nevroză. 2. Adj. Care aparține nevrozei, privitor la nevroză, care are caracterul unei nevroze. ♦ Care provoacă nevroză. – Din fr. névrotique.

DOOM

nevrótic (ne-vro-) adj. m., s. m., pl. nevrótici; adj. f., s. f. nevrótică, pl. nevrótice

nevroticele
NEVRÓTIC, -Ă, nevrotici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de nevroză. 2. Adj. Care aparține nevrozei, privitor la nevroză, care are caracterul unei nevroze. ♦ Care provoacă nevroză. – Din fr. névrotique.

DOOM

nevrótic (ne-vro-) adj. m., s. m., pl. nevrótici; adj. f., s. f. nevrótică, pl. nevrótice

nevroticele
NEVRÓTIC, -Ă, nevrotici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de nevroză. 2. Adj. Care aparține nevrozei, privitor la nevroză, care are caracterul unei nevroze. ♦ Care provoacă nevroză. – Din fr. névrotique.

DOOM

nevrótic (ne-vro-) adj. m., s. m., pl. nevrótici; adj. f., s. f. nevrótică, pl. nevrótice

nevroticelor
NEVRÓTIC, -Ă, nevrotici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de nevroză. 2. Adj. Care aparține nevrozei, privitor la nevroză, care are caracterul unei nevroze. ♦ Care provoacă nevroză. – Din fr. névrotique.

DOOM

nevrótic (ne-vro-) adj. m., s. m., pl. nevrótici; adj. f., s. f. nevrótică, pl. nevrótice

nevroticelor
NEVRÓTIC, -Ă, nevrotici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de nevroză. 2. Adj. Care aparține nevrozei, privitor la nevroză, care are caracterul unei nevroze. ♦ Care provoacă nevroză. – Din fr. névrotique.

DOOM

nevrótic (ne-vro-) adj. m., s. m., pl. nevrótici; adj. f., s. f. nevrótică, pl. nevrótice

nevrotici
NEVRÓTIC, -Ă, nevrotici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de nevroză. 2. Adj. Care aparține nevrozei, privitor la nevroză, care are caracterul unei nevroze. ♦ Care provoacă nevroză. – Din fr. névrotique.

DOOM

nevrótic (ne-vro-) adj. m., s. m., pl. nevrótici; adj. f., s. f. nevrótică, pl. nevrótice

nevrotici
NEVRÓTIC, -Ă, nevrotici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de nevroză. 2. Adj. Care aparține nevrozei, privitor la nevroză, care are caracterul unei nevroze. ♦ Care provoacă nevroză. – Din fr. névrotique.

DOOM

nevrótic (ne-vro-) adj. m., s. m., pl. nevrótici; adj. f., s. f. nevrótică, pl. nevrótice

nevroticii
NEVRÓTIC, -Ă, nevrotici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de nevroză. 2. Adj. Care aparține nevrozei, privitor la nevroză, care are caracterul unei nevroze. ♦ Care provoacă nevroză. – Din fr. névrotique.

DOOM

nevrótic (ne-vro-) adj. m., s. m., pl. nevrótici; adj. f., s. f. nevrótică, pl. nevrótice

nevroticii
NEVRÓTIC, -Ă, nevrotici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de nevroză. 2. Adj. Care aparține nevrozei, privitor la nevroză, care are caracterul unei nevroze. ♦ Care provoacă nevroză. – Din fr. névrotique.

DOOM

nevrótic (ne-vro-) adj. m., s. m., pl. nevrótici; adj. f., s. f. nevrótică, pl. nevrótice

nevroticilor
NEVRÓTIC, -Ă, nevrotici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de nevroză. 2. Adj. Care aparține nevrozei, privitor la nevroză, care are caracterul unei nevroze. ♦ Care provoacă nevroză. – Din fr. névrotique.

DOOM

nevrótic (ne-vro-) adj. m., s. m., pl. nevrótici; adj. f., s. f. nevrótică, pl. nevrótice

nevroticilor
NEVRÓTIC, -Ă, nevrotici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de nevroză. 2. Adj. Care aparține nevrozei, privitor la nevroză, care are caracterul unei nevroze. ♦ Care provoacă nevroză. – Din fr. névrotique.

DOOM

nevrótic (ne-vro-) adj. m., s. m., pl. nevrótici; adj. f., s. f. nevrótică, pl. nevrótice

nevroticul
NEVRÓTIC, -Ă, nevrotici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de nevroză. 2. Adj. Care aparține nevrozei, privitor la nevroză, care are caracterul unei nevroze. ♦ Care provoacă nevroză. – Din fr. névrotique.

DOOM

nevrótic (ne-vro-) adj. m., s. m., pl. nevrótici; adj. f., s. f. nevrótică, pl. nevrótice

nevroticul
NEVRÓTIC, -Ă, nevrotici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de nevroză. 2. Adj. Care aparține nevrozei, privitor la nevroză, care are caracterul unei nevroze. ♦ Care provoacă nevroză. – Din fr. névrotique.

DOOM

nevrótic (ne-vro-) adj. m., s. m., pl. nevrótici; adj. f., s. f. nevrótică, pl. nevrótice

nevroticului
NEVRÓTIC, -Ă, nevrotici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de nevroză. 2. Adj. Care aparține nevrozei, privitor la nevroză, care are caracterul unei nevroze. ♦ Care provoacă nevroză. – Din fr. névrotique.

DOOM

nevrótic (ne-vro-) adj. m., s. m., pl. nevrótici; adj. f., s. f. nevrótică, pl. nevrótice

nevroticului
NEVRÓTIC, -Ă, nevrotici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de nevroză. 2. Adj. Care aparține nevrozei, privitor la nevroză, care are caracterul unei nevroze. ♦ Care provoacă nevroză. – Din fr. névrotique.

DOOM

nevrótic (ne-vro-) adj. m., s. m., pl. nevrótici; adj. f., s. f. nevrótică, pl. nevrótice

nevrotomia
NEUROTOMÍE s. f. v. nevrotomie.

DOOM

nevrotomíe (ne-vro-) s. f., art. nevrotomía, g.-d. nevrotomíi, art. nevrotomíei

nevrotomie
NEUROTOMÍE s. f. v. nevrotomie.

DOOM

nevrotomíe (ne-vro-) s. f., art. nevrotomía, g.-d. nevrotomíi, art. nevrotomíei

nevrotomiei
NEUROTOMÍE s. f. v. nevrotomie.

DOOM

nevrotomíe (ne-vro-) s. f., art. nevrotomía, g.-d. nevrotomíi, art. nevrotomíei

nevrotomii
NEUROTOMÍE s. f. v. nevrotomie.

DOOM

nevrotomíe (ne-vro-) s. f., art. nevrotomía, g.-d. nevrotomíi, art. nevrotomíei

nevrotomiile
NEUROTOMÍE s. f. v. nevrotomie.

DOOM

nevrotomíe (ne-vro-) s. f., art. nevrotomía, g.-d. nevrotomíi, art. nevrotomíei

nevrotomiilor
NEUROTOMÍE s. f. v. nevrotomie.

DOOM

nevrotomíe (ne-vro-) s. f., art. nevrotomía, g.-d. nevrotomíi, art. nevrotomíei

nevroza
NEVROZÁ vb. I. tr., refl. A (se) îmbolnăvi de nevroză; (fam.) a se enerva. [Cf. fr. névroser].

nevroza
NEVRÓZĂ, nevroze, s. f. Nume generic dat afecțiunilor sistemului nervos provocate de tulburarea dinamicii normale a proceselor nervoase în urma unor solicitări psihice excesive. – Din fr. névrose.

DOOM

nevróză (boală de nervi) (ne-vro-) s. f., g.-d. art. nevrózei; pl. nevróze

nevrozai
NEVROZÁ vb. I. tr., refl. A (se) îmbolnăvi de nevroză; (fam.) a se enerva. [Cf. fr. névroser].

nevrozam
NEVROZÁ vb. I. tr., refl. A (se) îmbolnăvi de nevroză; (fam.) a se enerva. [Cf. fr. névroser].

nevrozare
NEVROZÁ vb. I. tr., refl. A (se) îmbolnăvi de nevroză; (fam.) a se enerva. [Cf. fr. névroser].

nevrozară
NEVROZÁ vb. I. tr., refl. A (se) îmbolnăvi de nevroză; (fam.) a se enerva. [Cf. fr. névroser].

nevrozarăm
NEVROZÁ vb. I. tr., refl. A (se) îmbolnăvi de nevroză; (fam.) a se enerva. [Cf. fr. névroser].

nevrozarăți
NEVROZÁ vb. I. tr., refl. A (se) îmbolnăvi de nevroză; (fam.) a se enerva. [Cf. fr. névroser].

nevrozase
NEVROZÁ vb. I. tr., refl. A (se) îmbolnăvi de nevroză; (fam.) a se enerva. [Cf. fr. névroser].

nevrozasem
NEVROZÁ vb. I. tr., refl. A (se) îmbolnăvi de nevroză; (fam.) a se enerva. [Cf. fr. névroser].

nevrozaseră
NEVROZÁ vb. I. tr., refl. A (se) îmbolnăvi de nevroză; (fam.) a se enerva. [Cf. fr. névroser].

nevrozaserăm
NEVROZÁ vb. I. tr., refl. A (se) îmbolnăvi de nevroză; (fam.) a se enerva. [Cf. fr. névroser].

nevrozaserăți
NEVROZÁ vb. I. tr., refl. A (se) îmbolnăvi de nevroză; (fam.) a se enerva. [Cf. fr. névroser].

nevrozaseși
NEVROZÁ vb. I. tr., refl. A (se) îmbolnăvi de nevroză; (fam.) a se enerva. [Cf. fr. névroser].

nevrozaseți
NEVROZÁ vb. I. tr., refl. A (se) îmbolnăvi de nevroză; (fam.) a se enerva. [Cf. fr. névroser].

nevrozat
NEVROZÁ vb. I. tr., refl. A (se) îmbolnăvi de nevroză; (fam.) a se enerva. [Cf. fr. névroser].

nevrozat
NEVROZÁT, -Ă, nevrozați, -te, adj. Bolnav de nevroză; p. ext. dezechilibrat, exaltat. – După fr. névrosé.

DOOM

nevrozát (ne-vro-) adj. m., pl. nevrozáți; f. nevrozátă, pl. nevrozáte

nevrozata
NEVROZÁT, -Ă, nevrozați, -te, adj. Bolnav de nevroză; p. ext. dezechilibrat, exaltat. – După fr. névrosé.

DOOM

nevrozát (ne-vro-) adj. m., pl. nevrozáți; f. nevrozátă, pl. nevrozáte

nevrozate
NEVROZÁT, -Ă, nevrozați, -te, adj. Bolnav de nevroză; p. ext. dezechilibrat, exaltat. – După fr. névrosé.

DOOM

nevrozát (ne-vro-) adj. m., pl. nevrozáți; f. nevrozátă, pl. nevrozáte

nevrozatei
NEVROZÁT, -Ă, nevrozați, -te, adj. Bolnav de nevroză; p. ext. dezechilibrat, exaltat. – După fr. névrosé.

DOOM

nevrozát (ne-vro-) adj. m., pl. nevrozáți; f. nevrozátă, pl. nevrozáte

nevrozatele
NEVROZÁT, -Ă, nevrozați, -te, adj. Bolnav de nevroză; p. ext. dezechilibrat, exaltat. – După fr. névrosé.

DOOM

nevrozát (ne-vro-) adj. m., pl. nevrozáți; f. nevrozátă, pl. nevrozáte

nevrozatelor
NEVROZÁT, -Ă, nevrozați, -te, adj. Bolnav de nevroză; p. ext. dezechilibrat, exaltat. – După fr. névrosé.

DOOM

nevrozát (ne-vro-) adj. m., pl. nevrozáți; f. nevrozátă, pl. nevrozáte

nevrozatul
NEVROZÁT, -Ă, nevrozați, -te, adj. Bolnav de nevroză; p. ext. dezechilibrat, exaltat. – După fr. névrosé.

DOOM

nevrozát (ne-vro-) adj. m., pl. nevrozáți; f. nevrozátă, pl. nevrozáte

nevrozatului
NEVROZÁT, -Ă, nevrozați, -te, adj. Bolnav de nevroză; p. ext. dezechilibrat, exaltat. – După fr. névrosé.

DOOM

nevrozát (ne-vro-) adj. m., pl. nevrozáți; f. nevrozátă, pl. nevrozáte

nevrozau
NEVROZÁ vb. I. tr., refl. A (se) îmbolnăvi de nevroză; (fam.) a se enerva. [Cf. fr. névroser].

nevrozași
NEVROZÁ vb. I. tr., refl. A (se) îmbolnăvi de nevroză; (fam.) a se enerva. [Cf. fr. névroser].

nevrozați
NEVROZÁ vb. I. tr., refl. A (se) îmbolnăvi de nevroză; (fam.) a se enerva. [Cf. fr. névroser].

nevrozați
NEVROZÁT, -Ă, nevrozați, -te, adj. Bolnav de nevroză; p. ext. dezechilibrat, exaltat. – După fr. névrosé.

DOOM

nevrozát (ne-vro-) adj. m., pl. nevrozáți; f. nevrozátă, pl. nevrozáte

nevrozații
NEVROZÁT, -Ă, nevrozați, -te, adj. Bolnav de nevroză; p. ext. dezechilibrat, exaltat. – După fr. névrosé.

DOOM

nevrozát (ne-vro-) adj. m., pl. nevrozáți; f. nevrozátă, pl. nevrozáte

nevrozaților
NEVROZÁT, -Ă, nevrozați, -te, adj. Bolnav de nevroză; p. ext. dezechilibrat, exaltat. – După fr. névrosé.

DOOM

nevrozát (ne-vro-) adj. m., pl. nevrozáți; f. nevrozátă, pl. nevrozáte

nevroze
NEVRÓZĂ, nevroze, s. f. Nume generic dat afecțiunilor sistemului nervos provocate de tulburarea dinamicii normale a proceselor nervoase în urma unor solicitări psihice excesive. – Din fr. névrose.

DOOM

nevróză (boală de nervi) (ne-vro-) s. f., g.-d. art. nevrózei; pl. nevróze

nevrozează
NEVROZÁ vb. I. tr., refl. A (se) îmbolnăvi de nevroză; (fam.) a se enerva. [Cf. fr. névroser].

nevrozei
NEVRÓZĂ, nevroze, s. f. Nume generic dat afecțiunilor sistemului nervos provocate de tulburarea dinamicii normale a proceselor nervoase în urma unor solicitări psihice excesive. – Din fr. névrose.

DOOM

nevróză (boală de nervi) (ne-vro-) s. f., g.-d. art. nevrózei; pl. nevróze

nevrozele
NEVRÓZĂ, nevroze, s. f. Nume generic dat afecțiunilor sistemului nervos provocate de tulburarea dinamicii normale a proceselor nervoase în urma unor solicitări psihice excesive. – Din fr. névrose.

DOOM

nevróză (boală de nervi) (ne-vro-) s. f., g.-d. art. nevrózei; pl. nevróze

nevrozelor
NEVRÓZĂ, nevroze, s. f. Nume generic dat afecțiunilor sistemului nervos provocate de tulburarea dinamicii normale a proceselor nervoase în urma unor solicitări psihice excesive. – Din fr. névrose.

DOOM

nevróză (boală de nervi) (ne-vro-) s. f., g.-d. art. nevrózei; pl. nevróze

nevrozez
NEVROZÁ vb. I. tr., refl. A (se) îmbolnăvi de nevroză; (fam.) a se enerva. [Cf. fr. névroser].

nevrozeze
NEVROZÁ vb. I. tr., refl. A (se) îmbolnăvi de nevroză; (fam.) a se enerva. [Cf. fr. névroser].

nevrozezi
NEVROZÁ vb. I. tr., refl. A (se) îmbolnăvi de nevroză; (fam.) a se enerva. [Cf. fr. névroser].

nevrozic
NEVRÓZIC, -Ă adj. Referitor la nevroză; (cauzat) de nevroză. [< fr. névrosique].

nevrozând
NEVROZÁ vb. I. tr., refl. A (se) îmbolnăvi de nevroză; (fam.) a se enerva. [Cf. fr. névroser].

nevrozînd
NEVROZÁ vb. I. tr., refl. A (se) îmbolnăvi de nevroză; (fam.) a se enerva. [Cf. fr. névroser].

nevrut
a zice vrute și nevrute expr. a flecări.

nevruta
a zice vrute și nevrute expr. a flecări.

nevrute
a zice vrute și nevrute expr. a flecări.

nevrutei
a zice vrute și nevrute expr. a flecări.

nevrutele
a zice vrute și nevrute expr. a flecări.

nevrutelor
a zice vrute și nevrute expr. a flecări.

nevrutul
a zice vrute și nevrute expr. a flecări.

nevrutului
a zice vrute și nevrute expr. a flecări.

nevruți
a zice vrute și nevrute expr. a flecări.

nevruții
a zice vrute și nevrute expr. a flecări.

nevruților
a zice vrute și nevrute expr. a flecări.

nevrâsnic
NEVRÎ́SNIC, -Ă adj. v. nevîrstnic.

nevrâstnic
NEVRÎ́STNIC, -Ă adj. v. nevîrstnic.

nevul
NEV, nevi, s. m. Tumoare benignă a pielii, uneori colorată în brun, cenușiu sau albastru. – Din lat. naevus.

DOOM

nev s. m., pl. nevi

nevului
NEV, nevi, s. m. Tumoare benignă a pielii, uneori colorată în brun, cenușiu sau albastru. – Din lat. naevus.

DOOM

nev s. m., pl. nevi

nevârsnic
NEVÎ́RSTNIC, -Ă, nevîrstnici, -e, adj. Care e în vîrsta copilăriei; care n-a ajuns încă matur; minor; tînăr. Copii nevîrstnici... au venit să învețe. GHICA, A. 791. ◊ (Substantivat) Lăsat-ați vatră și ogor... Iar pe nevîrstnici și bunici Lăsat-ați bir, podvezi, nevoi. NECULUȚĂ, Ț. D. 101. – Variante: nevî́rsnic, -ă (VĂCĂRESCU, P. 47), nevrî́snic, -ă (NEGRUZZI, S. II 145), nevrî́stnic, -ă adj.

nevârstnic
NEVẤRSTNIC, -Ă, nevărstnici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care este încă la vârsta copilăriei; care nu a ajuns încă matur; (foarte) tânăr; mic. – Pref. ne- + vârstnic.

DOOM

nevấrstnic (-vârst-nic) adj. m., pl. nevấrstnici; f. nevấrstnică, pl. nevấrstnice

nevârstnica
NEVẤRSTNIC, -Ă, nevărstnici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care este încă la vârsta copilăriei; care nu a ajuns încă matur; (foarte) tânăr; mic. – Pref. ne- + vârstnic.

DOOM

nevấrstnic (-vârst-nic) adj. m., pl. nevấrstnici; f. nevấrstnică, pl. nevấrstnice

nevârstnice
NEVẤRSTNIC, -Ă, nevărstnici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care este încă la vârsta copilăriei; care nu a ajuns încă matur; (foarte) tânăr; mic. – Pref. ne- + vârstnic.

DOOM

nevấrstnic (-vârst-nic) adj. m., pl. nevấrstnici; f. nevấrstnică, pl. nevấrstnice

nevârstnicei
NEVẤRSTNIC, -Ă, nevărstnici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care este încă la vârsta copilăriei; care nu a ajuns încă matur; (foarte) tânăr; mic. – Pref. ne- + vârstnic.

DOOM

nevấrstnic (-vârst-nic) adj. m., pl. nevấrstnici; f. nevấrstnică, pl. nevấrstnice

nevârstnicele
NEVẤRSTNIC, -Ă, nevărstnici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care este încă la vârsta copilăriei; care nu a ajuns încă matur; (foarte) tânăr; mic. – Pref. ne- + vârstnic.

DOOM

nevấrstnic (-vârst-nic) adj. m., pl. nevấrstnici; f. nevấrstnică, pl. nevấrstnice

nevârstnicelor
NEVẤRSTNIC, -Ă, nevărstnici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care este încă la vârsta copilăriei; care nu a ajuns încă matur; (foarte) tânăr; mic. – Pref. ne- + vârstnic.

DOOM

nevấrstnic (-vârst-nic) adj. m., pl. nevấrstnici; f. nevấrstnică, pl. nevấrstnice

nevârstnici
NEVẤRSTNIC, -Ă, nevărstnici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care este încă la vârsta copilăriei; care nu a ajuns încă matur; (foarte) tânăr; mic. – Pref. ne- + vârstnic.

DOOM

nevấrstnic (-vârst-nic) adj. m., pl. nevấrstnici; f. nevấrstnică, pl. nevấrstnice

nevârstnicie
NEVÎRSTNICÍE s. f. (Rar) Copilărie. Nu e vorba de nevîrstnicie... ci de bună învoială. BOLINTINEANU, O. 323. Acești preoți... sînt siliți să cuvînteze către toți copiii satului, din mica nevîrstnicie și pînă la ziua căsătoriei. GOLESCU, Î. 97.

nevârstnicii
NEVẤRSTNIC, -Ă, nevărstnici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care este încă la vârsta copilăriei; care nu a ajuns încă matur; (foarte) tânăr; mic. – Pref. ne- + vârstnic.

DOOM

nevấrstnic (-vârst-nic) adj. m., pl. nevấrstnici; f. nevấrstnică, pl. nevấrstnice

nevârstnicilor
NEVẤRSTNIC, -Ă, nevărstnici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care este încă la vârsta copilăriei; care nu a ajuns încă matur; (foarte) tânăr; mic. – Pref. ne- + vârstnic.

DOOM

nevấrstnic (-vârst-nic) adj. m., pl. nevấrstnici; f. nevấrstnică, pl. nevấrstnice

nevârstnicul
NEVẤRSTNIC, -Ă, nevărstnici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care este încă la vârsta copilăriei; care nu a ajuns încă matur; (foarte) tânăr; mic. – Pref. ne- + vârstnic.

DOOM

nevấrstnic (-vârst-nic) adj. m., pl. nevấrstnici; f. nevấrstnică, pl. nevấrstnice

nevârstnicului
NEVẤRSTNIC, -Ă, nevărstnici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care este încă la vârsta copilăriei; care nu a ajuns încă matur; (foarte) tânăr; mic. – Pref. ne- + vârstnic.

DOOM

nevấrstnic (-vârst-nic) adj. m., pl. nevấrstnici; f. nevấrstnică, pl. nevấrstnice

nevîrstnic
NEVẤRSTNIC, -Ă, nevărstnici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care este încă la vârsta copilăriei; care nu a ajuns încă matur; (foarte) tânăr; mic. – Pref. ne- + vârstnic.

DOOM

nevấrstnic (-vârst-nic) adj. m., pl. nevấrstnici; f. nevấrstnică, pl. nevấrstnice

nevîrstnica
NEVẤRSTNIC, -Ă, nevărstnici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care este încă la vârsta copilăriei; care nu a ajuns încă matur; (foarte) tânăr; mic. – Pref. ne- + vârstnic.

DOOM

nevấrstnic (-vârst-nic) adj. m., pl. nevấrstnici; f. nevấrstnică, pl. nevấrstnice

nevîrstnice
NEVẤRSTNIC, -Ă, nevărstnici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care este încă la vârsta copilăriei; care nu a ajuns încă matur; (foarte) tânăr; mic. – Pref. ne- + vârstnic.

DOOM

nevấrstnic (-vârst-nic) adj. m., pl. nevấrstnici; f. nevấrstnică, pl. nevấrstnice

nevîrstnicei
NEVẤRSTNIC, -Ă, nevărstnici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care este încă la vârsta copilăriei; care nu a ajuns încă matur; (foarte) tânăr; mic. – Pref. ne- + vârstnic.

DOOM

nevấrstnic (-vârst-nic) adj. m., pl. nevấrstnici; f. nevấrstnică, pl. nevấrstnice

nevîrstnicele
NEVẤRSTNIC, -Ă, nevărstnici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care este încă la vârsta copilăriei; care nu a ajuns încă matur; (foarte) tânăr; mic. – Pref. ne- + vârstnic.

DOOM

nevấrstnic (-vârst-nic) adj. m., pl. nevấrstnici; f. nevấrstnică, pl. nevấrstnice

nevîrstnicelor
NEVẤRSTNIC, -Ă, nevărstnici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care este încă la vârsta copilăriei; care nu a ajuns încă matur; (foarte) tânăr; mic. – Pref. ne- + vârstnic.

DOOM

nevấrstnic (-vârst-nic) adj. m., pl. nevấrstnici; f. nevấrstnică, pl. nevấrstnice

nevîrstnici
NEVẤRSTNIC, -Ă, nevărstnici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care este încă la vârsta copilăriei; care nu a ajuns încă matur; (foarte) tânăr; mic. – Pref. ne- + vârstnic.

DOOM

nevấrstnic (-vârst-nic) adj. m., pl. nevấrstnici; f. nevấrstnică, pl. nevấrstnice

nevîrstnicii
NEVẤRSTNIC, -Ă, nevărstnici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care este încă la vârsta copilăriei; care nu a ajuns încă matur; (foarte) tânăr; mic. – Pref. ne- + vârstnic.

DOOM

nevấrstnic (-vârst-nic) adj. m., pl. nevấrstnici; f. nevấrstnică, pl. nevấrstnice

nevîrstnicilor
NEVẤRSTNIC, -Ă, nevărstnici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care este încă la vârsta copilăriei; care nu a ajuns încă matur; (foarte) tânăr; mic. – Pref. ne- + vârstnic.

DOOM

nevấrstnic (-vârst-nic) adj. m., pl. nevấrstnici; f. nevấrstnică, pl. nevấrstnice

nevîrstnicul
NEVẤRSTNIC, -Ă, nevărstnici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care este încă la vârsta copilăriei; care nu a ajuns încă matur; (foarte) tânăr; mic. – Pref. ne- + vârstnic.

DOOM

nevấrstnic (-vârst-nic) adj. m., pl. nevấrstnici; f. nevấrstnică, pl. nevấrstnice

nevîrstnicului
NEVẤRSTNIC, -Ă, nevărstnici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care este încă la vârsta copilăriei; care nu a ajuns încă matur; (foarte) tânăr; mic. – Pref. ne- + vârstnic.

DOOM

nevấrstnic (-vârst-nic) adj. m., pl. nevấrstnici; f. nevấrstnică, pl. nevấrstnice

nevăstoaie
NEVĂSTOÁIE, nevăstoaie, s. f. (Rar) Nevastă. Nevăstoaie de la munte Trage tulpanul pe frunte, Multă vorbă ți s-aude. ȘEZ. VIII 61.

nevăstuica
NEVĂSTÚICĂ, nevăstuici, s. f. 1. (Reg.) Nevestică. 2. Mic animal mamifer carnivor, cu corpul lung și subțire, acoperit cu blană moale, deasă, roșcată vara și albicioasă iarna, cu picioarele scurte și cu botul ascuțit (Mustela nivalis). – Nevastă + suf. -uică.

DOOM

nevăstúică (-tui-) s. f., g.-d. art. nevăstúicii; pl. nevăstúici

nevăstuici
NEVĂSTÚICĂ, nevăstuici, s. f. 1. (Reg.) Nevestică. 2. Mic animal mamifer carnivor, cu corpul lung și subțire, acoperit cu blană moale, deasă, roșcată vara și albicioasă iarna, cu picioarele scurte și cu botul ascuțit (Mustela nivalis). – Nevastă + suf. -uică.

DOOM

nevăstúică (-tui-) s. f., g.-d. art. nevăstúicii; pl. nevăstúici

nevăstuicii
NEVĂSTÚICĂ, nevăstuici, s. f. 1. (Reg.) Nevestică. 2. Mic animal mamifer carnivor, cu corpul lung și subțire, acoperit cu blană moale, deasă, roșcată vara și albicioasă iarna, cu picioarele scurte și cu botul ascuțit (Mustela nivalis). – Nevastă + suf. -uică.

DOOM

nevăstúică (-tui-) s. f., g.-d. art. nevăstúicii; pl. nevăstúici

nevăstuicile
NEVĂSTÚICĂ, nevăstuici, s. f. 1. (Reg.) Nevestică. 2. Mic animal mamifer carnivor, cu corpul lung și subțire, acoperit cu blană moale, deasă, roșcată vara și albicioasă iarna, cu picioarele scurte și cu botul ascuțit (Mustela nivalis). – Nevastă + suf. -uică.

DOOM

nevăstúică (-tui-) s. f., g.-d. art. nevăstúicii; pl. nevăstúici

nevăstuicilor
NEVĂSTÚICĂ, nevăstuici, s. f. 1. (Reg.) Nevestică. 2. Mic animal mamifer carnivor, cu corpul lung și subțire, acoperit cu blană moale, deasă, roșcată vara și albicioasă iarna, cu picioarele scurte și cu botul ascuțit (Mustela nivalis). – Nevastă + suf. -uică.

DOOM

nevăstúică (-tui-) s. f., g.-d. art. nevăstúicii; pl. nevăstúici

nevăstuță
NEVĂSTÚȚĂ, nevăstuțe, s. f. (Regional) Nevestică. Dragostea de nevăstuță Ca floarea din grădinuță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 17.

nevătămat
NEVĂTĂMÁT, -Ă, nevătămați, -te, adj. Care nu este lovit sau rănit, fără nicio vătămătură; neatins, întreg, teafăr. ♦ P. anal. (Despre obiecte) Fără nicio lovitură sau stricăciune; intact. – Pref. ne- + vătămat.

DOOM

nevătămát adj. m., pl. nevătămáți; f. nevătămátă, pl. nevătămáte

nevătămata
NEVĂTĂMÁT, -Ă, nevătămați, -te, adj. Care nu este lovit sau rănit, fără nicio vătămătură; neatins, întreg, teafăr. ♦ P. anal. (Despre obiecte) Fără nicio lovitură sau stricăciune; intact. – Pref. ne- + vătămat.

DOOM

nevătămát adj. m., pl. nevătămáți; f. nevătămátă, pl. nevătămáte

nevătămate
NEVĂTĂMÁT, -Ă, nevătămați, -te, adj. Care nu este lovit sau rănit, fără nicio vătămătură; neatins, întreg, teafăr. ♦ P. anal. (Despre obiecte) Fără nicio lovitură sau stricăciune; intact. – Pref. ne- + vătămat.

DOOM

nevătămát adj. m., pl. nevătămáți; f. nevătămátă, pl. nevătămáte

nevătămatei
NEVĂTĂMÁT, -Ă, nevătămați, -te, adj. Care nu este lovit sau rănit, fără nicio vătămătură; neatins, întreg, teafăr. ♦ P. anal. (Despre obiecte) Fără nicio lovitură sau stricăciune; intact. – Pref. ne- + vătămat.

DOOM

nevătămát adj. m., pl. nevătămáți; f. nevătămátă, pl. nevătămáte

nevătămatele
NEVĂTĂMÁT, -Ă, nevătămați, -te, adj. Care nu este lovit sau rănit, fără nicio vătămătură; neatins, întreg, teafăr. ♦ P. anal. (Despre obiecte) Fără nicio lovitură sau stricăciune; intact. – Pref. ne- + vătămat.

DOOM

nevătămát adj. m., pl. nevătămáți; f. nevătămátă, pl. nevătămáte

nevătămatelor
NEVĂTĂMÁT, -Ă, nevătămați, -te, adj. Care nu este lovit sau rănit, fără nicio vătămătură; neatins, întreg, teafăr. ♦ P. anal. (Despre obiecte) Fără nicio lovitură sau stricăciune; intact. – Pref. ne- + vătămat.

DOOM

nevătămát adj. m., pl. nevătămáți; f. nevătămátă, pl. nevătămáte

nevătămatul
NEVĂTĂMÁT, -Ă, nevătămați, -te, adj. Care nu este lovit sau rănit, fără nicio vătămătură; neatins, întreg, teafăr. ♦ P. anal. (Despre obiecte) Fără nicio lovitură sau stricăciune; intact. – Pref. ne- + vătămat.

DOOM

nevătămát adj. m., pl. nevătămáți; f. nevătămátă, pl. nevătămáte

nevătămatului
NEVĂTĂMÁT, -Ă, nevătămați, -te, adj. Care nu este lovit sau rănit, fără nicio vătămătură; neatins, întreg, teafăr. ♦ P. anal. (Despre obiecte) Fără nicio lovitură sau stricăciune; intact. – Pref. ne- + vătămat.

DOOM

nevătămát adj. m., pl. nevătămáți; f. nevătămátă, pl. nevătămáte

nevătămați
NEVĂTĂMÁT, -Ă, nevătămați, -te, adj. Care nu este lovit sau rănit, fără nicio vătămătură; neatins, întreg, teafăr. ♦ P. anal. (Despre obiecte) Fără nicio lovitură sau stricăciune; intact. – Pref. ne- + vătămat.

DOOM

nevătămát adj. m., pl. nevătămáți; f. nevătămátă, pl. nevătămáte

nevătămații
NEVĂTĂMÁT, -Ă, nevătămați, -te, adj. Care nu este lovit sau rănit, fără nicio vătămătură; neatins, întreg, teafăr. ♦ P. anal. (Despre obiecte) Fără nicio lovitură sau stricăciune; intact. – Pref. ne- + vătămat.

DOOM

nevătămát adj. m., pl. nevătămáți; f. nevătămátă, pl. nevătămáte

nevătămaților
NEVĂTĂMÁT, -Ă, nevătămați, -te, adj. Care nu este lovit sau rănit, fără nicio vătămătură; neatins, întreg, teafăr. ♦ P. anal. (Despre obiecte) Fără nicio lovitură sau stricăciune; intact. – Pref. ne- + vătămat.

DOOM

nevătămát adj. m., pl. nevătămáți; f. nevătămátă, pl. nevătămáte

nevăzut
NEVĂZÚT², -Ă, nevăzuți, -te, adj. Care nu se vede sau nu se poate vedea, invizibil; p. ext. care nu se poate aprecia, constata, sesiza. ◊ Expr. A se face nevăzut = a pleca brusc, a dispărea. ♦ (Rar) Care nu este băgat în seamă, observat, luat în considerație. – Pref. ne- + văzut.

DOOM

!nevăzúte (pe ~) loc. adv.

nevăzuta
NEVĂZÚT², -Ă, nevăzuți, -te, adj. Care nu se vede sau nu se poate vedea, invizibil; p. ext. care nu se poate aprecia, constata, sesiza. ◊ Expr. A se face nevăzut = a pleca brusc, a dispărea. ♦ (Rar) Care nu este băgat în seamă, observat, luat în considerație. – Pref. ne- + văzut.

DOOM

!nevăzúte (pe ~) loc. adv.

nevăzute
NEVĂZÚT², -Ă, nevăzuți, -te, adj. Care nu se vede sau nu se poate vedea, invizibil; p. ext. care nu se poate aprecia, constata, sesiza. ◊ Expr. A se face nevăzut = a pleca brusc, a dispărea. ♦ (Rar) Care nu este băgat în seamă, observat, luat în considerație. – Pref. ne- + văzut.

DOOM

!nevăzúte (pe ~) loc. adv.

nevăzutei
NEVĂZÚT², -Ă, nevăzuți, -te, adj. Care nu se vede sau nu se poate vedea, invizibil; p. ext. care nu se poate aprecia, constata, sesiza. ◊ Expr. A se face nevăzut = a pleca brusc, a dispărea. ♦ (Rar) Care nu este băgat în seamă, observat, luat în considerație. – Pref. ne- + văzut.

DOOM

!nevăzúte (pe ~) loc. adv.

nevăzutele
NEVĂZÚT², -Ă, nevăzuți, -te, adj. Care nu se vede sau nu se poate vedea, invizibil; p. ext. care nu se poate aprecia, constata, sesiza. ◊ Expr. A se face nevăzut = a pleca brusc, a dispărea. ♦ (Rar) Care nu este băgat în seamă, observat, luat în considerație. – Pref. ne- + văzut.

DOOM

!nevăzúte (pe ~) loc. adv.

nevăzutelor
NEVĂZÚT², -Ă, nevăzuți, -te, adj. Care nu se vede sau nu se poate vedea, invizibil; p. ext. care nu se poate aprecia, constata, sesiza. ◊ Expr. A se face nevăzut = a pleca brusc, a dispărea. ♦ (Rar) Care nu este băgat în seamă, observat, luat în considerație. – Pref. ne- + văzut.

DOOM

!nevăzúte (pe ~) loc. adv.

nevăzutul
NEVĂZÚT², -Ă, nevăzuți, -te, adj. Care nu se vede sau nu se poate vedea, invizibil; p. ext. care nu se poate aprecia, constata, sesiza. ◊ Expr. A se face nevăzut = a pleca brusc, a dispărea. ♦ (Rar) Care nu este băgat în seamă, observat, luat în considerație. – Pref. ne- + văzut.

DOOM

!nevăzúte (pe ~) loc. adv.

nevăzutului
NEVĂZÚT², -Ă, nevăzuți, -te, adj. Care nu se vede sau nu se poate vedea, invizibil; p. ext. care nu se poate aprecia, constata, sesiza. ◊ Expr. A se face nevăzut = a pleca brusc, a dispărea. ♦ (Rar) Care nu este băgat în seamă, observat, luat în considerație. – Pref. ne- + văzut.

DOOM

!nevăzúte (pe ~) loc. adv.

nevăzuți
NEVĂZÚT², -Ă, nevăzuți, -te, adj. Care nu se vede sau nu se poate vedea, invizibil; p. ext. care nu se poate aprecia, constata, sesiza. ◊ Expr. A se face nevăzut = a pleca brusc, a dispărea. ♦ (Rar) Care nu este băgat în seamă, observat, luat în considerație. – Pref. ne- + văzut.

DOOM

!nevăzúte (pe ~) loc. adv.

nevăzuții
NEVĂZÚT², -Ă, nevăzuți, -te, adj. Care nu se vede sau nu se poate vedea, invizibil; p. ext. care nu se poate aprecia, constata, sesiza. ◊ Expr. A se face nevăzut = a pleca brusc, a dispărea. ♦ (Rar) Care nu este băgat în seamă, observat, luat în considerație. – Pref. ne- + văzut.

DOOM

!nevăzúte (pe ~) loc. adv.

nevăzuților
NEVĂZÚT², -Ă, nevăzuți, -te, adj. Care nu se vede sau nu se poate vedea, invizibil; p. ext. care nu se poate aprecia, constata, sesiza. ◊ Expr. A se face nevăzut = a pleca brusc, a dispărea. ♦ (Rar) Care nu este băgat în seamă, observat, luat în considerație. – Pref. ne- + văzut.

DOOM

!nevăzúte (pe ~) loc. adv.

nevăzătoare
NEVĂZĂTÓR, -OARE, nevăzători, -oare, adj., s. m. și f. (Om) lipsit de vedere, orb. – Pref. ne- + văzător.

DOOM

*nevăzătór adj. m., s. m., pl. nevăzătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nevăzătoáre

nevăzătoare
NEVĂZĂTÓR, -OARE, nevăzători, -oare, adj., s. m. și f. (Om) lipsit de vedere, orb. – Pref. ne- + văzător.

DOOM

*nevăzătór adj. m., s. m., pl. nevăzătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nevăzătoáre

nevăzătoarea
NEVĂZĂTÓR, -OARE, nevăzători, -oare, adj., s. m. și f. (Om) lipsit de vedere, orb. – Pref. ne- + văzător.

DOOM

*nevăzătór adj. m., s. m., pl. nevăzătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nevăzătoáre

nevăzătoarea
NEVĂZĂTÓR, -OARE, nevăzători, -oare, adj., s. m. și f. (Om) lipsit de vedere, orb. – Pref. ne- + văzător.

DOOM

*nevăzătór adj. m., s. m., pl. nevăzătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nevăzătoáre

nevăzătoarei
NEVĂZĂTÓR, -OARE, nevăzători, -oare, adj., s. m. și f. (Om) lipsit de vedere, orb. – Pref. ne- + văzător.

DOOM

*nevăzătór adj. m., s. m., pl. nevăzătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nevăzătoáre

nevăzătoarei
NEVĂZĂTÓR, -OARE, nevăzători, -oare, adj., s. m. și f. (Om) lipsit de vedere, orb. – Pref. ne- + văzător.

DOOM

*nevăzătór adj. m., s. m., pl. nevăzătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nevăzătoáre

nevăzătoarele
NEVĂZĂTÓR, -OARE, nevăzători, -oare, adj., s. m. și f. (Om) lipsit de vedere, orb. – Pref. ne- + văzător.

DOOM

*nevăzătór adj. m., s. m., pl. nevăzătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nevăzătoáre

nevăzătoarele
NEVĂZĂTÓR, -OARE, nevăzători, -oare, adj., s. m. și f. (Om) lipsit de vedere, orb. – Pref. ne- + văzător.

DOOM

*nevăzătór adj. m., s. m., pl. nevăzătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nevăzătoáre

nevăzătoarelor
NEVĂZĂTÓR, -OARE, nevăzători, -oare, adj., s. m. și f. (Om) lipsit de vedere, orb. – Pref. ne- + văzător.

DOOM

*nevăzătór adj. m., s. m., pl. nevăzătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nevăzătoáre

nevăzătoarelor
NEVĂZĂTÓR, -OARE, nevăzători, -oare, adj., s. m. și f. (Om) lipsit de vedere, orb. – Pref. ne- + văzător.

DOOM

*nevăzătór adj. m., s. m., pl. nevăzătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nevăzătoáre

nevăzător
NEVĂZĂTÓR, -OARE, nevăzători, -oare, adj., s. m. și f. (Om) lipsit de vedere, orb. – Pref. ne- + văzător.

DOOM

*nevăzătór adj. m., s. m., pl. nevăzătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nevăzătoáre

nevăzător
NEVĂZĂTÓR, -OARE, nevăzători, -oare, adj., s. m. și f. (Om) lipsit de vedere, orb. – Pref. ne- + văzător.

DOOM

*nevăzătór adj. m., s. m., pl. nevăzătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nevăzătoáre

nevăzători
NEVĂZĂTÓR, -OARE, nevăzători, -oare, adj., s. m. și f. (Om) lipsit de vedere, orb. – Pref. ne- + văzător.

DOOM

*nevăzătór adj. m., s. m., pl. nevăzătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nevăzătoáre

nevăzători
NEVĂZĂTÓR, -OARE, nevăzători, -oare, adj., s. m. și f. (Om) lipsit de vedere, orb. – Pref. ne- + văzător.

DOOM

*nevăzătór adj. m., s. m., pl. nevăzătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nevăzătoáre

nevăzătorii
NEVĂZĂTÓR, -OARE, nevăzători, -oare, adj., s. m. și f. (Om) lipsit de vedere, orb. – Pref. ne- + văzător.

DOOM

*nevăzătór adj. m., s. m., pl. nevăzătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nevăzătoáre

nevăzătorii
NEVĂZĂTÓR, -OARE, nevăzători, -oare, adj., s. m. și f. (Om) lipsit de vedere, orb. – Pref. ne- + văzător.

DOOM

*nevăzătór adj. m., s. m., pl. nevăzătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nevăzătoáre

nevăzătorilor
NEVĂZĂTÓR, -OARE, nevăzători, -oare, adj., s. m. și f. (Om) lipsit de vedere, orb. – Pref. ne- + văzător.

DOOM

*nevăzătór adj. m., s. m., pl. nevăzătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nevăzătoáre

nevăzătorilor
NEVĂZĂTÓR, -OARE, nevăzători, -oare, adj., s. m. și f. (Om) lipsit de vedere, orb. – Pref. ne- + văzător.

DOOM

*nevăzătór adj. m., s. m., pl. nevăzătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nevăzătoáre

nevăzătorul
NEVĂZĂTÓR, -OARE, nevăzători, -oare, adj., s. m. și f. (Om) lipsit de vedere, orb. – Pref. ne- + văzător.

DOOM

*nevăzătór adj. m., s. m., pl. nevăzătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nevăzătoáre

nevăzătorul
NEVĂZĂTÓR, -OARE, nevăzători, -oare, adj., s. m. și f. (Om) lipsit de vedere, orb. – Pref. ne- + văzător.

DOOM

*nevăzătór adj. m., s. m., pl. nevăzătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nevăzătoáre

nevăzătorului
NEVĂZĂTÓR, -OARE, nevăzători, -oare, adj., s. m. și f. (Om) lipsit de vedere, orb. – Pref. ne- + văzător.

DOOM

*nevăzătór adj. m., s. m., pl. nevăzătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nevăzătoáre

nevăzătorului
NEVĂZĂTÓR, -OARE, nevăzători, -oare, adj., s. m. și f. (Om) lipsit de vedere, orb. – Pref. ne- + văzător.

DOOM

*nevăzătór adj. m., s. m., pl. nevăzătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nevăzătoáre

newton
NEWTON, newtoni, s. m. Unitate de măsură pentru forță în sistemul de unități metru-kilogram-secundă, egală cu forța care imprimă unui corp de 1 kg o accelerație de 1 m pe secundă. [Pr.: nĭúton] – Din fr. newton, germ. Newton.

DOOM

*Newton (nume de persoană) (engl.) [pron. niúton] s. propriu

newtoni
NEWTON, newtoni, s. m. Unitate de măsură pentru forță în sistemul de unități metru-kilogram-secundă, egală cu forța care imprimă unui corp de 1 kg o accelerație de 1 m pe secundă. [Pr.: nĭúton] – Din fr. newton, germ. Newton.

DOOM

*Newton (nume de persoană) (engl.) [pron. niúton] s. propriu

newtonian
NEWTONIÁN, -Ă, newtonieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la teoriile lui Newton. 2. S. m. și f. Partizan al teoriilor lui Newton. [Pr.: nĭu-to-ni-an] – Din fr. newtonien.

DOOM

newtonián [new pron. niu] (-ni-an) adj. m., s. m., pl. newtoniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. newtoniánă, pl. newtoniéne

newtonian
NEWTONIÁN, -Ă, newtonieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la teoriile lui Newton. 2. S. m. și f. Partizan al teoriilor lui Newton. [Pr.: nĭu-to-ni-an] – Din fr. newtonien.

DOOM

newtonián [new pron. niu] (-ni-an) adj. m., s. m., pl. newtoniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. newtoniánă, pl. newtoniéne

newtoniana
NEWTONIÁN, -Ă, newtonieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la teoriile lui Newton. 2. S. m. și f. Partizan al teoriilor lui Newton. [Pr.: nĭu-to-ni-an] – Din fr. newtonien.

DOOM

newtonián [new pron. niu] (-ni-an) adj. m., s. m., pl. newtoniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. newtoniánă, pl. newtoniéne

newtoniana
NEWTONIÁN, -Ă, newtonieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la teoriile lui Newton. 2. S. m. și f. Partizan al teoriilor lui Newton. [Pr.: nĭu-to-ni-an] – Din fr. newtonien.

DOOM

newtonián [new pron. niu] (-ni-an) adj. m., s. m., pl. newtoniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. newtoniánă, pl. newtoniéne

newtonianism
NEWTONIANÍSM s.n. Sistemul lui Newton cu privire la mișcarea corpurilor cerești și la cauzele ei. [Pron. niu-to-ni-a-. / < fr. newtonianisme].

newtonianismul
NEWTONIANÍSM s.n. Sistemul lui Newton cu privire la mișcarea corpurilor cerești și la cauzele ei. [Pron. niu-to-ni-a-. / < fr. newtonianisme].

newtonianismului
NEWTONIANÍSM s.n. Sistemul lui Newton cu privire la mișcarea corpurilor cerești și la cauzele ei. [Pron. niu-to-ni-a-. / < fr. newtonianisme].

newtonianul
NEWTONIÁN, -Ă, newtonieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la teoriile lui Newton. 2. S. m. și f. Partizan al teoriilor lui Newton. [Pr.: nĭu-to-ni-an] – Din fr. newtonien.

DOOM

newtonián [new pron. niu] (-ni-an) adj. m., s. m., pl. newtoniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. newtoniánă, pl. newtoniéne

newtonianul
NEWTONIÁN, -Ă, newtonieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la teoriile lui Newton. 2. S. m. și f. Partizan al teoriilor lui Newton. [Pr.: nĭu-to-ni-an] – Din fr. newtonien.

DOOM

newtonián [new pron. niu] (-ni-an) adj. m., s. m., pl. newtoniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. newtoniánă, pl. newtoniéne

newtonianului
NEWTONIÁN, -Ă, newtonieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la teoriile lui Newton. 2. S. m. și f. Partizan al teoriilor lui Newton. [Pr.: nĭu-to-ni-an] – Din fr. newtonien.

DOOM

newtonián [new pron. niu] (-ni-an) adj. m., s. m., pl. newtoniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. newtoniánă, pl. newtoniéne

newtonianului
NEWTONIÁN, -Ă, newtonieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la teoriile lui Newton. 2. S. m. și f. Partizan al teoriilor lui Newton. [Pr.: nĭu-to-ni-an] – Din fr. newtonien.

DOOM

newtonián [new pron. niu] (-ni-an) adj. m., s. m., pl. newtoniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. newtoniánă, pl. newtoniéne

newtoniene
NEWTONIÁN, -Ă, newtonieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la teoriile lui Newton. 2. S. m. și f. Partizan al teoriilor lui Newton. [Pr.: nĭu-to-ni-an] – Din fr. newtonien.

DOOM

newtonián [new pron. niu] (-ni-an) adj. m., s. m., pl. newtoniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. newtoniánă, pl. newtoniéne

newtoniene
NEWTONIÁN, -Ă, newtonieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la teoriile lui Newton. 2. S. m. și f. Partizan al teoriilor lui Newton. [Pr.: nĭu-to-ni-an] – Din fr. newtonien.

DOOM

newtonián [new pron. niu] (-ni-an) adj. m., s. m., pl. newtoniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. newtoniánă, pl. newtoniéne

newtonienei
NEWTONIÁN, -Ă, newtonieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la teoriile lui Newton. 2. S. m. și f. Partizan al teoriilor lui Newton. [Pr.: nĭu-to-ni-an] – Din fr. newtonien.

DOOM

newtonián [new pron. niu] (-ni-an) adj. m., s. m., pl. newtoniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. newtoniánă, pl. newtoniéne

newtonienei
NEWTONIÁN, -Ă, newtonieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la teoriile lui Newton. 2. S. m. și f. Partizan al teoriilor lui Newton. [Pr.: nĭu-to-ni-an] – Din fr. newtonien.

DOOM

newtonián [new pron. niu] (-ni-an) adj. m., s. m., pl. newtoniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. newtoniánă, pl. newtoniéne

newtonienele
NEWTONIÁN, -Ă, newtonieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la teoriile lui Newton. 2. S. m. și f. Partizan al teoriilor lui Newton. [Pr.: nĭu-to-ni-an] – Din fr. newtonien.

DOOM

newtonián [new pron. niu] (-ni-an) adj. m., s. m., pl. newtoniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. newtoniánă, pl. newtoniéne

newtonienele
NEWTONIÁN, -Ă, newtonieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la teoriile lui Newton. 2. S. m. și f. Partizan al teoriilor lui Newton. [Pr.: nĭu-to-ni-an] – Din fr. newtonien.

DOOM

newtonián [new pron. niu] (-ni-an) adj. m., s. m., pl. newtoniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. newtoniánă, pl. newtoniéne

newtonienelor
NEWTONIÁN, -Ă, newtonieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la teoriile lui Newton. 2. S. m. și f. Partizan al teoriilor lui Newton. [Pr.: nĭu-to-ni-an] – Din fr. newtonien.

DOOM

newtonián [new pron. niu] (-ni-an) adj. m., s. m., pl. newtoniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. newtoniánă, pl. newtoniéne

newtonienelor
NEWTONIÁN, -Ă, newtonieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la teoriile lui Newton. 2. S. m. și f. Partizan al teoriilor lui Newton. [Pr.: nĭu-to-ni-an] – Din fr. newtonien.

DOOM

newtonián [new pron. niu] (-ni-an) adj. m., s. m., pl. newtoniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. newtoniánă, pl. newtoniéne

newtonieni
NEWTONIÁN, -Ă, newtonieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la teoriile lui Newton. 2. S. m. și f. Partizan al teoriilor lui Newton. [Pr.: nĭu-to-ni-an] – Din fr. newtonien.

DOOM

newtonián [new pron. niu] (-ni-an) adj. m., s. m., pl. newtoniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. newtoniánă, pl. newtoniéne

newtonieni
NEWTONIÁN, -Ă, newtonieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la teoriile lui Newton. 2. S. m. și f. Partizan al teoriilor lui Newton. [Pr.: nĭu-to-ni-an] – Din fr. newtonien.

DOOM

newtonián [new pron. niu] (-ni-an) adj. m., s. m., pl. newtoniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. newtoniánă, pl. newtoniéne

newtonienii
NEWTONIÁN, -Ă, newtonieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la teoriile lui Newton. 2. S. m. și f. Partizan al teoriilor lui Newton. [Pr.: nĭu-to-ni-an] – Din fr. newtonien.

DOOM

newtonián [new pron. niu] (-ni-an) adj. m., s. m., pl. newtoniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. newtoniánă, pl. newtoniéne

newtonienii
NEWTONIÁN, -Ă, newtonieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la teoriile lui Newton. 2. S. m. și f. Partizan al teoriilor lui Newton. [Pr.: nĭu-to-ni-an] – Din fr. newtonien.

DOOM

newtonián [new pron. niu] (-ni-an) adj. m., s. m., pl. newtoniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. newtoniánă, pl. newtoniéne

newtonienilor
NEWTONIÁN, -Ă, newtonieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la teoriile lui Newton. 2. S. m. și f. Partizan al teoriilor lui Newton. [Pr.: nĭu-to-ni-an] – Din fr. newtonien.

DOOM

newtonián [new pron. niu] (-ni-an) adj. m., s. m., pl. newtoniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. newtoniánă, pl. newtoniéne

newtonienilor
NEWTONIÁN, -Ă, newtonieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la teoriile lui Newton. 2. S. m. și f. Partizan al teoriilor lui Newton. [Pr.: nĭu-to-ni-an] – Din fr. newtonien.

DOOM

newtonián [new pron. niu] (-ni-an) adj. m., s. m., pl. newtoniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. newtoniánă, pl. newtoniéne

newtonii
NEWTON, newtoni, s. m. Unitate de măsură pentru forță în sistemul de unități metru-kilogram-secundă, egală cu forța care imprimă unui corp de 1 kg o accelerație de 1 m pe secundă. [Pr.: nĭúton] – Din fr. newton, germ. Newton.

DOOM

*Newton (nume de persoană) (engl.) [pron. niúton] s. propriu

newtonilor
NEWTON, newtoni, s. m. Unitate de măsură pentru forță în sistemul de unități metru-kilogram-secundă, egală cu forța care imprimă unui corp de 1 kg o accelerație de 1 m pe secundă. [Pr.: nĭúton] – Din fr. newton, germ. Newton.

DOOM

*Newton (nume de persoană) (engl.) [pron. niúton] s. propriu

newtonul
NEWTON, newtoni, s. m. Unitate de măsură pentru forță în sistemul de unități metru-kilogram-secundă, egală cu forța care imprimă unui corp de 1 kg o accelerație de 1 m pe secundă. [Pr.: nĭúton] – Din fr. newton, germ. Newton.

DOOM

*Newton (nume de persoană) (engl.) [pron. niúton] s. propriu

newtonului
NEWTON, newtoni, s. m. Unitate de măsură pentru forță în sistemul de unități metru-kilogram-secundă, egală cu forța care imprimă unui corp de 1 kg o accelerație de 1 m pe secundă. [Pr.: nĭúton] – Din fr. newton, germ. Newton.

DOOM

*Newton (nume de persoană) (engl.) [pron. niúton] s. propriu

nex
NEX, nexuri, s. n. 1. (Livr.) Legătură, înlănțuire (între lucruri, fenomene etc.); relație, raport. ◊ Nex cauzal = raport cauzal, legătură de la cauză la efect. 2. (Jur.) Contract de vânzare, de cesiune; drept de a aliena ceva. – Din lat. nexus.

DOOM

nex (livr.) s. n., pl. néxuri

nexam
nexam hexam expr. v. nexam.

nexul
NEX, nexuri, s. n. 1. (Livr.) Legătură, înlănțuire (între lucruri, fenomene etc.); relație, raport. ◊ Nex cauzal = raport cauzal, legătură de la cauză la efect. 2. (Jur.) Contract de vânzare, de cesiune; drept de a aliena ceva. – Din lat. nexus.

DOOM

nex (livr.) s. n., pl. néxuri

nexului
NEX, nexuri, s. n. 1. (Livr.) Legătură, înlănțuire (între lucruri, fenomene etc.); relație, raport. ◊ Nex cauzal = raport cauzal, legătură de la cauză la efect. 2. (Jur.) Contract de vânzare, de cesiune; drept de a aliena ceva. – Din lat. nexus.

DOOM

nex (livr.) s. n., pl. néxuri

nexuri
NEX, nexuri, s. n. 1. (Livr.) Legătură, înlănțuire (între lucruri, fenomene etc.); relație, raport. ◊ Nex cauzal = raport cauzal, legătură de la cauză la efect. 2. (Jur.) Contract de vânzare, de cesiune; drept de a aliena ceva. – Din lat. nexus.

DOOM

nex (livr.) s. n., pl. néxuri

nexurile
NEX, nexuri, s. n. 1. (Livr.) Legătură, înlănțuire (între lucruri, fenomene etc.); relație, raport. ◊ Nex cauzal = raport cauzal, legătură de la cauză la efect. 2. (Jur.) Contract de vânzare, de cesiune; drept de a aliena ceva. – Din lat. nexus.

DOOM

nex (livr.) s. n., pl. néxuri

nexurilor
NEX, nexuri, s. n. 1. (Livr.) Legătură, înlănțuire (între lucruri, fenomene etc.); relație, raport. ◊ Nex cauzal = raport cauzal, legătură de la cauză la efect. 2. (Jur.) Contract de vânzare, de cesiune; drept de a aliena ceva. – Din lat. nexus.

DOOM

nex (livr.) s. n., pl. néxuri

nezdravăn
NĂZDRĂVÁN, -Ă, năzdrăvani, -e, adj. 1. (În basme; adesea substantivat) înzestrat cu puteri miraculoase; spec. care are darul de a ști și prevesti ce se va întâmpla. 2. Extrem de priceput, de iscusit, de dibaci, de deștept; admirabil, nemaipomenit, extraordinar, grozav (de frumos, de interesant etc.). 3. Care se ține de pozne, care provoacă haz prin ceea ce spune sau face; glumeț, poznaș, ghiduș. [Var.: năzdraván, -ă, năzdrávăn, -ă, nezdrávăn, -ă adj.] – Pref. ne- + zdravăn.

DOOM

năzdrăván adj. m., pl. năzdrăváni; f. năzdrăvánă, pl. năzdrăváne

nezdruncinat
NEZDRUNCINÁT, -Ă, nezdruncinați, -te, adj. Care nu poate fi zdruncinat sau abătut; neclintit; ferm, statornic. – Pref. ne- + zdruncinat.

DOOM

!nezdruncinát (nez-drun-/ne-zdrun-) adj. m., pl. nezdruncináți; f. nezdruncinátă, pl. nezdruncináte

nezdruncinata
NEZDRUNCINÁT, -Ă, nezdruncinați, -te, adj. Care nu poate fi zdruncinat sau abătut; neclintit; ferm, statornic. – Pref. ne- + zdruncinat.

DOOM

!nezdruncinát (nez-drun-/ne-zdrun-) adj. m., pl. nezdruncináți; f. nezdruncinátă, pl. nezdruncináte

nezdruncinate
NEZDRUNCINÁT, -Ă, nezdruncinați, -te, adj. Care nu poate fi zdruncinat sau abătut; neclintit; ferm, statornic. – Pref. ne- + zdruncinat.

DOOM

!nezdruncinát (nez-drun-/ne-zdrun-) adj. m., pl. nezdruncináți; f. nezdruncinátă, pl. nezdruncináte

nezdruncinatei
NEZDRUNCINÁT, -Ă, nezdruncinați, -te, adj. Care nu poate fi zdruncinat sau abătut; neclintit; ferm, statornic. – Pref. ne- + zdruncinat.

DOOM

!nezdruncinát (nez-drun-/ne-zdrun-) adj. m., pl. nezdruncináți; f. nezdruncinátă, pl. nezdruncináte

nezdruncinatele
NEZDRUNCINÁT, -Ă, nezdruncinați, -te, adj. Care nu poate fi zdruncinat sau abătut; neclintit; ferm, statornic. – Pref. ne- + zdruncinat.

DOOM

!nezdruncinát (nez-drun-/ne-zdrun-) adj. m., pl. nezdruncináți; f. nezdruncinátă, pl. nezdruncináte

nezdruncinatelor
NEZDRUNCINÁT, -Ă, nezdruncinați, -te, adj. Care nu poate fi zdruncinat sau abătut; neclintit; ferm, statornic. – Pref. ne- + zdruncinat.

DOOM

!nezdruncinát (nez-drun-/ne-zdrun-) adj. m., pl. nezdruncináți; f. nezdruncinátă, pl. nezdruncináte

nezdruncinatul
NEZDRUNCINÁT, -Ă, nezdruncinați, -te, adj. Care nu poate fi zdruncinat sau abătut; neclintit; ferm, statornic. – Pref. ne- + zdruncinat.

DOOM

!nezdruncinát (nez-drun-/ne-zdrun-) adj. m., pl. nezdruncináți; f. nezdruncinátă, pl. nezdruncináte

nezdruncinatului
NEZDRUNCINÁT, -Ă, nezdruncinați, -te, adj. Care nu poate fi zdruncinat sau abătut; neclintit; ferm, statornic. – Pref. ne- + zdruncinat.

DOOM

!nezdruncinát (nez-drun-/ne-zdrun-) adj. m., pl. nezdruncináți; f. nezdruncinátă, pl. nezdruncináte

nezdruncinați
NEZDRUNCINÁT, -Ă, nezdruncinați, -te, adj. Care nu poate fi zdruncinat sau abătut; neclintit; ferm, statornic. – Pref. ne- + zdruncinat.

DOOM

!nezdruncinát (nez-drun-/ne-zdrun-) adj. m., pl. nezdruncináți; f. nezdruncinátă, pl. nezdruncináte

nezdruncinații
NEZDRUNCINÁT, -Ă, nezdruncinați, -te, adj. Care nu poate fi zdruncinat sau abătut; neclintit; ferm, statornic. – Pref. ne- + zdruncinat.

DOOM

!nezdruncinát (nez-drun-/ne-zdrun-) adj. m., pl. nezdruncináți; f. nezdruncinátă, pl. nezdruncináte

nezdruncinaților
NEZDRUNCINÁT, -Ă, nezdruncinați, -te, adj. Care nu poate fi zdruncinat sau abătut; neclintit; ferm, statornic. – Pref. ne- + zdruncinat.

DOOM

!nezdruncinát (nez-drun-/ne-zdrun-) adj. m., pl. nezdruncináți; f. nezdruncinátă, pl. nezdruncináte

neâmblânzit
NEÎMBLÂNZÍT, -Ă, neîmblânziți, -te, adj. (Despre animale) Sălbatic. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Care nu este sau nu poate fi îmblânzit, potolit, îmbunat; neînduplecat, aprig. – Pref. ne- + îmblânzit.

DOOM

neîmblânzít adj. m., pl. neîmblânzíți; f. neîmblânzítă, pl. neîmblânzíte

neâmblânzita
NEÎMBLÂNZÍT, -Ă, neîmblânziți, -te, adj. (Despre animale) Sălbatic. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Care nu este sau nu poate fi îmblânzit, potolit, îmbunat; neînduplecat, aprig. – Pref. ne- + îmblânzit.

DOOM

neîmblânzít adj. m., pl. neîmblânzíți; f. neîmblânzítă, pl. neîmblânzíte

neâmblânzite
NEÎMBLÂNZÍT, -Ă, neîmblânziți, -te, adj. (Despre animale) Sălbatic. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Care nu este sau nu poate fi îmblânzit, potolit, îmbunat; neînduplecat, aprig. – Pref. ne- + îmblânzit.

DOOM

neîmblânzít adj. m., pl. neîmblânzíți; f. neîmblânzítă, pl. neîmblânzíte

neâmblânzitei
NEÎMBLÂNZÍT, -Ă, neîmblânziți, -te, adj. (Despre animale) Sălbatic. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Care nu este sau nu poate fi îmblânzit, potolit, îmbunat; neînduplecat, aprig. – Pref. ne- + îmblânzit.

DOOM

neîmblânzít adj. m., pl. neîmblânzíți; f. neîmblânzítă, pl. neîmblânzíte

neâmblânzitele
NEÎMBLÂNZÍT, -Ă, neîmblânziți, -te, adj. (Despre animale) Sălbatic. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Care nu este sau nu poate fi îmblânzit, potolit, îmbunat; neînduplecat, aprig. – Pref. ne- + îmblânzit.

DOOM

neîmblânzít adj. m., pl. neîmblânzíți; f. neîmblânzítă, pl. neîmblânzíte

neâmblânzitelor
NEÎMBLÂNZÍT, -Ă, neîmblânziți, -te, adj. (Despre animale) Sălbatic. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Care nu este sau nu poate fi îmblânzit, potolit, îmbunat; neînduplecat, aprig. – Pref. ne- + îmblânzit.

DOOM

neîmblânzít adj. m., pl. neîmblânzíți; f. neîmblânzítă, pl. neîmblânzíte

neâmblânzitul
NEÎMBLÂNZÍT, -Ă, neîmblânziți, -te, adj. (Despre animale) Sălbatic. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Care nu este sau nu poate fi îmblânzit, potolit, îmbunat; neînduplecat, aprig. – Pref. ne- + îmblânzit.

DOOM

neîmblânzít adj. m., pl. neîmblânzíți; f. neîmblânzítă, pl. neîmblânzíte

neâmblânzitului
NEÎMBLÂNZÍT, -Ă, neîmblânziți, -te, adj. (Despre animale) Sălbatic. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Care nu este sau nu poate fi îmblânzit, potolit, îmbunat; neînduplecat, aprig. – Pref. ne- + îmblânzit.

DOOM

neîmblânzít adj. m., pl. neîmblânzíți; f. neîmblânzítă, pl. neîmblânzíte

neâmblânziți
NEÎMBLÂNZÍT, -Ă, neîmblânziți, -te, adj. (Despre animale) Sălbatic. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Care nu este sau nu poate fi îmblânzit, potolit, îmbunat; neînduplecat, aprig. – Pref. ne- + îmblânzit.

DOOM

neîmblânzít adj. m., pl. neîmblânzíți; f. neîmblânzítă, pl. neîmblânzíte

neâmblânziții
NEÎMBLÂNZÍT, -Ă, neîmblânziți, -te, adj. (Despre animale) Sălbatic. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Care nu este sau nu poate fi îmblânzit, potolit, îmbunat; neînduplecat, aprig. – Pref. ne- + îmblânzit.

DOOM

neîmblânzít adj. m., pl. neîmblânzíți; f. neîmblânzítă, pl. neîmblânzíte

neâmblânziților
NEÎMBLÂNZÍT, -Ă, neîmblânziți, -te, adj. (Despre animale) Sălbatic. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Care nu este sau nu poate fi îmblânzit, potolit, îmbunat; neînduplecat, aprig. – Pref. ne- + îmblânzit.

DOOM

neîmblânzít adj. m., pl. neîmblânzíți; f. neîmblânzítă, pl. neîmblânzíte

neâmplinit
NEÎMPLINÍT, -Ă, neîmpliniți, -te, adj. Care nu a ajuns la deplina dezvoltare. – Pref. ne- + împlinit.

DOOM

neîmplinít adj. m., pl. neîmpliníți; f. neîmplinítă, pl. neîmpliníte

neâmplinita
NEÎMPLINÍT, -Ă, neîmpliniți, -te, adj. Care nu a ajuns la deplina dezvoltare. – Pref. ne- + împlinit.

DOOM

neîmplinít adj. m., pl. neîmpliníți; f. neîmplinítă, pl. neîmpliníte

neâmplinite
NEÎMPLINÍT, -Ă, neîmpliniți, -te, adj. Care nu a ajuns la deplina dezvoltare. – Pref. ne- + împlinit.

DOOM

neîmplinít adj. m., pl. neîmpliníți; f. neîmplinítă, pl. neîmpliníte

neâmplinitei
NEÎMPLINÍT, -Ă, neîmpliniți, -te, adj. Care nu a ajuns la deplina dezvoltare. – Pref. ne- + împlinit.

DOOM

neîmplinít adj. m., pl. neîmpliníți; f. neîmplinítă, pl. neîmpliníte

neâmplinitele
NEÎMPLINÍT, -Ă, neîmpliniți, -te, adj. Care nu a ajuns la deplina dezvoltare. – Pref. ne- + împlinit.

DOOM

neîmplinít adj. m., pl. neîmpliníți; f. neîmplinítă, pl. neîmpliníte

neâmplinitelor
NEÎMPLINÍT, -Ă, neîmpliniți, -te, adj. Care nu a ajuns la deplina dezvoltare. – Pref. ne- + împlinit.

DOOM

neîmplinít adj. m., pl. neîmpliníți; f. neîmplinítă, pl. neîmpliníte

neâmplinitul
NEÎMPLINÍT, -Ă, neîmpliniți, -te, adj. Care nu a ajuns la deplina dezvoltare. – Pref. ne- + împlinit.

DOOM

neîmplinít adj. m., pl. neîmpliníți; f. neîmplinítă, pl. neîmpliníte

neâmplinitului
NEÎMPLINÍT, -Ă, neîmpliniți, -te, adj. Care nu a ajuns la deplina dezvoltare. – Pref. ne- + împlinit.

DOOM

neîmplinít adj. m., pl. neîmpliníți; f. neîmplinítă, pl. neîmpliníte

neâmpliniți
NEÎMPLINÍT, -Ă, neîmpliniți, -te, adj. Care nu a ajuns la deplina dezvoltare. – Pref. ne- + împlinit.

DOOM

neîmplinít adj. m., pl. neîmpliníți; f. neîmplinítă, pl. neîmpliníte

neâmpliniții
NEÎMPLINÍT, -Ă, neîmpliniți, -te, adj. Care nu a ajuns la deplina dezvoltare. – Pref. ne- + împlinit.

DOOM

neîmplinít adj. m., pl. neîmpliníți; f. neîmplinítă, pl. neîmpliníte

neâmpliniților
NEÎMPLINÍT, -Ă, neîmpliniți, -te, adj. Care nu a ajuns la deplina dezvoltare. – Pref. ne- + împlinit.

DOOM

neîmplinít adj. m., pl. neîmpliníți; f. neîmplinítă, pl. neîmpliníte

neâmpăcat
NEÎMPĂCÁT, -Ă, neîmpăcați, -te, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi împăcat sau mulțumit. 2. Neînduplecat, aprig; crunt, înverșunat. – Pref. ne- + împăcat.

DOOM

neîmpăcát adj. m., pl. neîmpăcáți; f. neîmpăcátă, pl. neîmpăcáte

neâmpăcata
NEÎMPĂCÁT, -Ă, neîmpăcați, -te, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi împăcat sau mulțumit. 2. Neînduplecat, aprig; crunt, înverșunat. – Pref. ne- + împăcat.

DOOM

neîmpăcát adj. m., pl. neîmpăcáți; f. neîmpăcátă, pl. neîmpăcáte

neâmpăcate
NEÎMPĂCÁT, -Ă, neîmpăcați, -te, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi împăcat sau mulțumit. 2. Neînduplecat, aprig; crunt, înverșunat. – Pref. ne- + împăcat.

DOOM

neîmpăcát adj. m., pl. neîmpăcáți; f. neîmpăcátă, pl. neîmpăcáte

neâmpăcatei
NEÎMPĂCÁT, -Ă, neîmpăcați, -te, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi împăcat sau mulțumit. 2. Neînduplecat, aprig; crunt, înverșunat. – Pref. ne- + împăcat.

DOOM

neîmpăcát adj. m., pl. neîmpăcáți; f. neîmpăcátă, pl. neîmpăcáte

neâmpăcatele
NEÎMPĂCÁT, -Ă, neîmpăcați, -te, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi împăcat sau mulțumit. 2. Neînduplecat, aprig; crunt, înverșunat. – Pref. ne- + împăcat.

DOOM

neîmpăcát adj. m., pl. neîmpăcáți; f. neîmpăcátă, pl. neîmpăcáte

neâmpăcatelor
NEÎMPĂCÁT, -Ă, neîmpăcați, -te, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi împăcat sau mulțumit. 2. Neînduplecat, aprig; crunt, înverșunat. – Pref. ne- + împăcat.

DOOM

neîmpăcát adj. m., pl. neîmpăcáți; f. neîmpăcátă, pl. neîmpăcáte

neâmpăcatul
NEÎMPĂCÁT, -Ă, neîmpăcați, -te, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi împăcat sau mulțumit. 2. Neînduplecat, aprig; crunt, înverșunat. – Pref. ne- + împăcat.

DOOM

neîmpăcát adj. m., pl. neîmpăcáți; f. neîmpăcátă, pl. neîmpăcáte

neâmpăcatului
NEÎMPĂCÁT, -Ă, neîmpăcați, -te, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi împăcat sau mulțumit. 2. Neînduplecat, aprig; crunt, înverșunat. – Pref. ne- + împăcat.

DOOM

neîmpăcát adj. m., pl. neîmpăcáți; f. neîmpăcátă, pl. neîmpăcáte

neâmpăcați
NEÎMPĂCÁT, -Ă, neîmpăcați, -te, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi împăcat sau mulțumit. 2. Neînduplecat, aprig; crunt, înverșunat. – Pref. ne- + împăcat.

DOOM

neîmpăcát adj. m., pl. neîmpăcáți; f. neîmpăcátă, pl. neîmpăcáte

neâmpăcații
NEÎMPĂCÁT, -Ă, neîmpăcați, -te, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi împăcat sau mulțumit. 2. Neînduplecat, aprig; crunt, înverșunat. – Pref. ne- + împăcat.

DOOM

neîmpăcát adj. m., pl. neîmpăcáți; f. neîmpăcátă, pl. neîmpăcáte

neâmpăcaților
NEÎMPĂCÁT, -Ă, neîmpăcați, -te, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi împăcat sau mulțumit. 2. Neînduplecat, aprig; crunt, înverșunat. – Pref. ne- + împăcat.

DOOM

neîmpăcát adj. m., pl. neîmpăcáți; f. neîmpăcátă, pl. neîmpăcáte

neâmpădurit
NEÎMPĂDURÍT, -Ă, neîmpăduriți, -te, adj. Care nu este împădurit; fără păduri. – Pref. ne- + împădurit.

DOOM

*neîmpădurít adj. m., pl. neîmpăduríți; f. neîmpădurítă, pl. neîmpăduríte

neâmpădurita
NEÎMPĂDURÍT, -Ă, neîmpăduriți, -te, adj. Care nu este împădurit; fără păduri. – Pref. ne- + împădurit.

DOOM

*neîmpădurít adj. m., pl. neîmpăduríți; f. neîmpădurítă, pl. neîmpăduríte

neâmpădurite
NEÎMPĂDURÍT, -Ă, neîmpăduriți, -te, adj. Care nu este împădurit; fără păduri. – Pref. ne- + împădurit.

DOOM

*neîmpădurít adj. m., pl. neîmpăduríți; f. neîmpădurítă, pl. neîmpăduríte

neâmpăduritei
NEÎMPĂDURÍT, -Ă, neîmpăduriți, -te, adj. Care nu este împădurit; fără păduri. – Pref. ne- + împădurit.

DOOM

*neîmpădurít adj. m., pl. neîmpăduríți; f. neîmpădurítă, pl. neîmpăduríte

neâmpăduritele
NEÎMPĂDURÍT, -Ă, neîmpăduriți, -te, adj. Care nu este împădurit; fără păduri. – Pref. ne- + împădurit.

DOOM

*neîmpădurít adj. m., pl. neîmpăduríți; f. neîmpădurítă, pl. neîmpăduríte

neâmpăduritelor
NEÎMPĂDURÍT, -Ă, neîmpăduriți, -te, adj. Care nu este împădurit; fără păduri. – Pref. ne- + împădurit.

DOOM

*neîmpădurít adj. m., pl. neîmpăduríți; f. neîmpădurítă, pl. neîmpăduríte

neâmpăduritul
NEÎMPĂDURÍT, -Ă, neîmpăduriți, -te, adj. Care nu este împădurit; fără păduri. – Pref. ne- + împădurit.

DOOM

*neîmpădurít adj. m., pl. neîmpăduríți; f. neîmpădurítă, pl. neîmpăduríte

neâmpăduritului
NEÎMPĂDURÍT, -Ă, neîmpăduriți, -te, adj. Care nu este împădurit; fără păduri. – Pref. ne- + împădurit.

DOOM

*neîmpădurít adj. m., pl. neîmpăduríți; f. neîmpădurítă, pl. neîmpăduríte

neâmpăduriți
NEÎMPĂDURÍT, -Ă, neîmpăduriți, -te, adj. Care nu este împădurit; fără păduri. – Pref. ne- + împădurit.

DOOM

*neîmpădurít adj. m., pl. neîmpăduríți; f. neîmpădurítă, pl. neîmpăduríte

neâmpăduriții
NEÎMPĂDURÍT, -Ă, neîmpăduriți, -te, adj. Care nu este împădurit; fără păduri. – Pref. ne- + împădurit.

DOOM

*neîmpădurít adj. m., pl. neîmpăduríți; f. neîmpădurítă, pl. neîmpăduríte

neâmpăduriților
NEÎMPĂDURÍT, -Ă, neîmpăduriți, -te, adj. Care nu este împădurit; fără păduri. – Pref. ne- + împădurit.

DOOM

*neîmpădurít adj. m., pl. neîmpăduríți; f. neîmpădurítă, pl. neîmpăduríte

neâncadrabil
NEÎNCADRÁBIL, -Ă, neîncadrabili, -e, adj. Care nu este încadrabil. – Pref. ne- + încadrabil.

neâncadrabila
NEÎNCADRÁBIL, -Ă, neîncadrabili, -e, adj. Care nu este încadrabil. – Pref. ne- + încadrabil.

neâncadrabile
NEÎNCADRÁBIL, -Ă, neîncadrabili, -e, adj. Care nu este încadrabil. – Pref. ne- + încadrabil.

neâncadrabilei
NEÎNCADRÁBIL, -Ă, neîncadrabili, -e, adj. Care nu este încadrabil. – Pref. ne- + încadrabil.

neâncadrabilele
NEÎNCADRÁBIL, -Ă, neîncadrabili, -e, adj. Care nu este încadrabil. – Pref. ne- + încadrabil.

neâncadrabilelor
NEÎNCADRÁBIL, -Ă, neîncadrabili, -e, adj. Care nu este încadrabil. – Pref. ne- + încadrabil.

neâncadrabili
NEÎNCADRÁBIL, -Ă, neîncadrabili, -e, adj. Care nu este încadrabil. – Pref. ne- + încadrabil.

neâncadrabilii
NEÎNCADRÁBIL, -Ă, neîncadrabili, -e, adj. Care nu este încadrabil. – Pref. ne- + încadrabil.

neâncadrabililor
NEÎNCADRÁBIL, -Ă, neîncadrabili, -e, adj. Care nu este încadrabil. – Pref. ne- + încadrabil.

neâncadrabilul
NEÎNCADRÁBIL, -Ă, neîncadrabili, -e, adj. Care nu este încadrabil. – Pref. ne- + încadrabil.

neâncadrabilului
NEÎNCADRÁBIL, -Ă, neîncadrabili, -e, adj. Care nu este încadrabil. – Pref. ne- + încadrabil.

neânceput
NEÎNCEPÚT, -Ă, neîncepuți, -te, adj. Care nu este (încă) început, folosit ◊ Apă neîncepută = apă luată din fântână sau de la izvor dimineața, înainte de a mai fi luat și alții în ziua aceea, căreia în descântece i se atribuie puteri miraculoase. – Pref. ne- + început.

DOOM

neîncepút adj. m., pl. neîncepúți; f. neîncepútă, pl. neîncepúte

neânceputa
NEÎNCEPÚT, -Ă, neîncepuți, -te, adj. Care nu este (încă) început, folosit ◊ Apă neîncepută = apă luată din fântână sau de la izvor dimineața, înainte de a mai fi luat și alții în ziua aceea, căreia în descântece i se atribuie puteri miraculoase. – Pref. ne- + început.

DOOM

neîncepút adj. m., pl. neîncepúți; f. neîncepútă, pl. neîncepúte

neâncepute
NEÎNCEPÚT, -Ă, neîncepuți, -te, adj. Care nu este (încă) început, folosit ◊ Apă neîncepută = apă luată din fântână sau de la izvor dimineața, înainte de a mai fi luat și alții în ziua aceea, căreia în descântece i se atribuie puteri miraculoase. – Pref. ne- + început.

DOOM

neîncepút adj. m., pl. neîncepúți; f. neîncepútă, pl. neîncepúte

neânceputei
NEÎNCEPÚT, -Ă, neîncepuți, -te, adj. Care nu este (încă) început, folosit ◊ Apă neîncepută = apă luată din fântână sau de la izvor dimineața, înainte de a mai fi luat și alții în ziua aceea, căreia în descântece i se atribuie puteri miraculoase. – Pref. ne- + început.

DOOM

neîncepút adj. m., pl. neîncepúți; f. neîncepútă, pl. neîncepúte

neânceputele
NEÎNCEPÚT, -Ă, neîncepuți, -te, adj. Care nu este (încă) început, folosit ◊ Apă neîncepută = apă luată din fântână sau de la izvor dimineața, înainte de a mai fi luat și alții în ziua aceea, căreia în descântece i se atribuie puteri miraculoase. – Pref. ne- + început.

DOOM

neîncepút adj. m., pl. neîncepúți; f. neîncepútă, pl. neîncepúte

neânceputelor
NEÎNCEPÚT, -Ă, neîncepuți, -te, adj. Care nu este (încă) început, folosit ◊ Apă neîncepută = apă luată din fântână sau de la izvor dimineața, înainte de a mai fi luat și alții în ziua aceea, căreia în descântece i se atribuie puteri miraculoase. – Pref. ne- + început.

DOOM

neîncepút adj. m., pl. neîncepúți; f. neîncepútă, pl. neîncepúte

neânceputul
NEÎNCEPÚT, -Ă, neîncepuți, -te, adj. Care nu este (încă) început, folosit ◊ Apă neîncepută = apă luată din fântână sau de la izvor dimineața, înainte de a mai fi luat și alții în ziua aceea, căreia în descântece i se atribuie puteri miraculoase. – Pref. ne- + început.

DOOM

neîncepút adj. m., pl. neîncepúți; f. neîncepútă, pl. neîncepúte

neânceputului
NEÎNCEPÚT, -Ă, neîncepuți, -te, adj. Care nu este (încă) început, folosit ◊ Apă neîncepută = apă luată din fântână sau de la izvor dimineața, înainte de a mai fi luat și alții în ziua aceea, căreia în descântece i se atribuie puteri miraculoase. – Pref. ne- + început.

DOOM

neîncepút adj. m., pl. neîncepúți; f. neîncepútă, pl. neîncepúte

neâncepuți
NEÎNCEPÚT, -Ă, neîncepuți, -te, adj. Care nu este (încă) început, folosit ◊ Apă neîncepută = apă luată din fântână sau de la izvor dimineața, înainte de a mai fi luat și alții în ziua aceea, căreia în descântece i se atribuie puteri miraculoase. – Pref. ne- + început.

DOOM

neîncepút adj. m., pl. neîncepúți; f. neîncepútă, pl. neîncepúte

neâncepuții
NEÎNCEPÚT, -Ă, neîncepuți, -te, adj. Care nu este (încă) început, folosit ◊ Apă neîncepută = apă luată din fântână sau de la izvor dimineața, înainte de a mai fi luat și alții în ziua aceea, căreia în descântece i se atribuie puteri miraculoase. – Pref. ne- + început.

DOOM

neîncepút adj. m., pl. neîncepúți; f. neîncepútă, pl. neîncepúte

neâncepuților
NEÎNCEPÚT, -Ă, neîncepuți, -te, adj. Care nu este (încă) început, folosit ◊ Apă neîncepută = apă luată din fântână sau de la izvor dimineața, înainte de a mai fi luat și alții în ziua aceea, căreia în descântece i se atribuie puteri miraculoase. – Pref. ne- + început.

DOOM

neîncepút adj. m., pl. neîncepúți; f. neîncepútă, pl. neîncepúte

neâncetat
NEÎNCETÁT, -Ă, neîncetați, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfășoară sau se repetă) fără oprire, fără întrerupere; necontenit, continuu. – Pref. ne- + încetat.

DOOM

neîncetát adj. m., pl. neîncetáți; f. neîncetátă, pl. neîncetáte

neâncetata
NEÎNCETÁT, -Ă, neîncetați, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfășoară sau se repetă) fără oprire, fără întrerupere; necontenit, continuu. – Pref. ne- + încetat.

DOOM

neîncetát adj. m., pl. neîncetáți; f. neîncetátă, pl. neîncetáte

neâncetate
NEÎNCETÁT, -Ă, neîncetați, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfășoară sau se repetă) fără oprire, fără întrerupere; necontenit, continuu. – Pref. ne- + încetat.

DOOM

neîncetát adj. m., pl. neîncetáți; f. neîncetátă, pl. neîncetáte

neâncetatei
NEÎNCETÁT, -Ă, neîncetați, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfășoară sau se repetă) fără oprire, fără întrerupere; necontenit, continuu. – Pref. ne- + încetat.

DOOM

neîncetát adj. m., pl. neîncetáți; f. neîncetátă, pl. neîncetáte

neâncetatele
NEÎNCETÁT, -Ă, neîncetați, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfășoară sau se repetă) fără oprire, fără întrerupere; necontenit, continuu. – Pref. ne- + încetat.

DOOM

neîncetát adj. m., pl. neîncetáți; f. neîncetátă, pl. neîncetáte

neâncetatelor
NEÎNCETÁT, -Ă, neîncetați, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfășoară sau se repetă) fără oprire, fără întrerupere; necontenit, continuu. – Pref. ne- + încetat.

DOOM

neîncetát adj. m., pl. neîncetáți; f. neîncetátă, pl. neîncetáte

neâncetatul
NEÎNCETÁT, -Ă, neîncetați, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfășoară sau se repetă) fără oprire, fără întrerupere; necontenit, continuu. – Pref. ne- + încetat.

DOOM

neîncetát adj. m., pl. neîncetáți; f. neîncetátă, pl. neîncetáte

neâncetatului
NEÎNCETÁT, -Ă, neîncetați, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfășoară sau se repetă) fără oprire, fără întrerupere; necontenit, continuu. – Pref. ne- + încetat.

DOOM

neîncetát adj. m., pl. neîncetáți; f. neîncetátă, pl. neîncetáte

neâncetați
NEÎNCETÁT, -Ă, neîncetați, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfășoară sau se repetă) fără oprire, fără întrerupere; necontenit, continuu. – Pref. ne- + încetat.

DOOM

neîncetát adj. m., pl. neîncetáți; f. neîncetátă, pl. neîncetáte

neâncetații
NEÎNCETÁT, -Ă, neîncetați, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfășoară sau se repetă) fără oprire, fără întrerupere; necontenit, continuu. – Pref. ne- + încetat.

DOOM

neîncetát adj. m., pl. neîncetáți; f. neîncetátă, pl. neîncetáte

neâncetaților
NEÎNCETÁT, -Ă, neîncetați, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfășoară sau se repetă) fără oprire, fără întrerupere; necontenit, continuu. – Pref. ne- + încetat.

DOOM

neîncetát adj. m., pl. neîncetáți; f. neîncetátă, pl. neîncetáte

neânchipuit
NEÎNCHIPUÍT, -Ă, neînchipuiți, -te, adj. Care (prin înfățișarea sa neobișnuită, prin caracterul aparte) întrece puterea de închipuire, care nu poate fi închipuit; inimaginabil. ◊ De neînchipuit = a) (loc. adj.) care întrece puterea închipuirii, care nu poate fi închipuit; b) (loc. adv.) foarte, grozav de..., extrem de... ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + închipuit.

DOOM

neînchipuít adj. m., pl. neînchipuíți; f. neînchipuítă, pl. neînchipuíte

neânchipuita
NEÎNCHIPUÍT, -Ă, neînchipuiți, -te, adj. Care (prin înfățișarea sa neobișnuită, prin caracterul aparte) întrece puterea de închipuire, care nu poate fi închipuit; inimaginabil. ◊ De neînchipuit = a) (loc. adj.) care întrece puterea închipuirii, care nu poate fi închipuit; b) (loc. adv.) foarte, grozav de..., extrem de... ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + închipuit.

DOOM

neînchipuít adj. m., pl. neînchipuíți; f. neînchipuítă, pl. neînchipuíte

neânchipuite
NEÎNCHIPUÍT, -Ă, neînchipuiți, -te, adj. Care (prin înfățișarea sa neobișnuită, prin caracterul aparte) întrece puterea de închipuire, care nu poate fi închipuit; inimaginabil. ◊ De neînchipuit = a) (loc. adj.) care întrece puterea închipuirii, care nu poate fi închipuit; b) (loc. adv.) foarte, grozav de..., extrem de... ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + închipuit.

DOOM

neînchipuít adj. m., pl. neînchipuíți; f. neînchipuítă, pl. neînchipuíte

neânchipuitei
NEÎNCHIPUÍT, -Ă, neînchipuiți, -te, adj. Care (prin înfățișarea sa neobișnuită, prin caracterul aparte) întrece puterea de închipuire, care nu poate fi închipuit; inimaginabil. ◊ De neînchipuit = a) (loc. adj.) care întrece puterea închipuirii, care nu poate fi închipuit; b) (loc. adv.) foarte, grozav de..., extrem de... ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + închipuit.

DOOM

neînchipuít adj. m., pl. neînchipuíți; f. neînchipuítă, pl. neînchipuíte

neânchipuitele
NEÎNCHIPUÍT, -Ă, neînchipuiți, -te, adj. Care (prin înfățișarea sa neobișnuită, prin caracterul aparte) întrece puterea de închipuire, care nu poate fi închipuit; inimaginabil. ◊ De neînchipuit = a) (loc. adj.) care întrece puterea închipuirii, care nu poate fi închipuit; b) (loc. adv.) foarte, grozav de..., extrem de... ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + închipuit.

DOOM

neînchipuít adj. m., pl. neînchipuíți; f. neînchipuítă, pl. neînchipuíte

neânchipuitelor
NEÎNCHIPUÍT, -Ă, neînchipuiți, -te, adj. Care (prin înfățișarea sa neobișnuită, prin caracterul aparte) întrece puterea de închipuire, care nu poate fi închipuit; inimaginabil. ◊ De neînchipuit = a) (loc. adj.) care întrece puterea închipuirii, care nu poate fi închipuit; b) (loc. adv.) foarte, grozav de..., extrem de... ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + închipuit.

DOOM

neînchipuít adj. m., pl. neînchipuíți; f. neînchipuítă, pl. neînchipuíte

neânchipuitul
NEÎNCHIPUÍT, -Ă, neînchipuiți, -te, adj. Care (prin înfățișarea sa neobișnuită, prin caracterul aparte) întrece puterea de închipuire, care nu poate fi închipuit; inimaginabil. ◊ De neînchipuit = a) (loc. adj.) care întrece puterea închipuirii, care nu poate fi închipuit; b) (loc. adv.) foarte, grozav de..., extrem de... ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + închipuit.

DOOM

neînchipuít adj. m., pl. neînchipuíți; f. neînchipuítă, pl. neînchipuíte

neânchipuitului
NEÎNCHIPUÍT, -Ă, neînchipuiți, -te, adj. Care (prin înfățișarea sa neobișnuită, prin caracterul aparte) întrece puterea de închipuire, care nu poate fi închipuit; inimaginabil. ◊ De neînchipuit = a) (loc. adj.) care întrece puterea închipuirii, care nu poate fi închipuit; b) (loc. adv.) foarte, grozav de..., extrem de... ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + închipuit.

DOOM

neînchipuít adj. m., pl. neînchipuíți; f. neînchipuítă, pl. neînchipuíte

neânchipuiți
NEÎNCHIPUÍT, -Ă, neînchipuiți, -te, adj. Care (prin înfățișarea sa neobișnuită, prin caracterul aparte) întrece puterea de închipuire, care nu poate fi închipuit; inimaginabil. ◊ De neînchipuit = a) (loc. adj.) care întrece puterea închipuirii, care nu poate fi închipuit; b) (loc. adv.) foarte, grozav de..., extrem de... ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + închipuit.

DOOM

neînchipuít adj. m., pl. neînchipuíți; f. neînchipuítă, pl. neînchipuíte

neânchipuiții
NEÎNCHIPUÍT, -Ă, neînchipuiți, -te, adj. Care (prin înfățișarea sa neobișnuită, prin caracterul aparte) întrece puterea de închipuire, care nu poate fi închipuit; inimaginabil. ◊ De neînchipuit = a) (loc. adj.) care întrece puterea închipuirii, care nu poate fi închipuit; b) (loc. adv.) foarte, grozav de..., extrem de... ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + închipuit.

DOOM

neînchipuít adj. m., pl. neînchipuíți; f. neînchipuítă, pl. neînchipuíte

neânchipuiților
NEÎNCHIPUÍT, -Ă, neînchipuiți, -te, adj. Care (prin înfățișarea sa neobișnuită, prin caracterul aparte) întrece puterea de închipuire, care nu poate fi închipuit; inimaginabil. ◊ De neînchipuit = a) (loc. adj.) care întrece puterea închipuirii, care nu poate fi închipuit; b) (loc. adv.) foarte, grozav de..., extrem de... ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + închipuit.

DOOM

neînchipuít adj. m., pl. neînchipuíți; f. neînchipuítă, pl. neînchipuíte

neâncredere
NEÎNCRÉDERE s. f. Lipsă de încredere; îndoială, suspiciune. – Pref. ne- + încredere.

DOOM

neîncrédere s. f., g.-d. art. neîncréderii

neâncrederea
NEÎNCRÉDERE s. f. Lipsă de încredere; îndoială, suspiciune. – Pref. ne- + încredere.

DOOM

neîncrédere s. f., g.-d. art. neîncréderii

neâncrederi
NEÎNCRÉDERE s. f. Lipsă de încredere; îndoială, suspiciune. – Pref. ne- + încredere.

DOOM

neîncrédere s. f., g.-d. art. neîncréderii

neâncrederii
NEÎNCRÉDERE s. f. Lipsă de încredere; îndoială, suspiciune. – Pref. ne- + încredere.

DOOM

neîncrédere s. f., g.-d. art. neîncréderii

neâncrederile
NEÎNCRÉDERE s. f. Lipsă de încredere; îndoială, suspiciune. – Pref. ne- + încredere.

DOOM

neîncrédere s. f., g.-d. art. neîncréderii

neâncrederilor
NEÎNCRÉDERE s. f. Lipsă de încredere; îndoială, suspiciune. – Pref. ne- + încredere.

DOOM

neîncrédere s. f., g.-d. art. neîncréderii

neâncrezătoare
NEÎNCREZĂTÓR, -OÁRE, neîncrezători, -oare, adj. Care nu se încrede (ușor), care are îndoieli, bănuitor. – Pref. ne- + încrezător.

DOOM

neîncrezătór adj. m., pl. neîncrezătóri; f. sg. și pl. neîncrezătoáre

neâncrezătoarea
NEÎNCREZĂTÓR, -OÁRE, neîncrezători, -oare, adj. Care nu se încrede (ușor), care are îndoieli, bănuitor. – Pref. ne- + încrezător.

DOOM

neîncrezătór adj. m., pl. neîncrezătóri; f. sg. și pl. neîncrezătoáre

neâncrezătoarei
NEÎNCREZĂTÓR, -OÁRE, neîncrezători, -oare, adj. Care nu se încrede (ușor), care are îndoieli, bănuitor. – Pref. ne- + încrezător.

DOOM

neîncrezătór adj. m., pl. neîncrezătóri; f. sg. și pl. neîncrezătoáre

neâncrezătoarele
NEÎNCREZĂTÓR, -OÁRE, neîncrezători, -oare, adj. Care nu se încrede (ușor), care are îndoieli, bănuitor. – Pref. ne- + încrezător.

DOOM

neîncrezătór adj. m., pl. neîncrezătóri; f. sg. și pl. neîncrezătoáre

neâncrezătoarelor
NEÎNCREZĂTÓR, -OÁRE, neîncrezători, -oare, adj. Care nu se încrede (ușor), care are îndoieli, bănuitor. – Pref. ne- + încrezător.

DOOM

neîncrezătór adj. m., pl. neîncrezătóri; f. sg. și pl. neîncrezătoáre

neâncrezător
NEÎNCREZĂTÓR, -OÁRE, neîncrezători, -oare, adj. Care nu se încrede (ușor), care are îndoieli, bănuitor. – Pref. ne- + încrezător.

DOOM

neîncrezătór adj. m., pl. neîncrezătóri; f. sg. și pl. neîncrezătoáre

neâncrezători
NEÎNCREZĂTÓR, -OÁRE, neîncrezători, -oare, adj. Care nu se încrede (ușor), care are îndoieli, bănuitor. – Pref. ne- + încrezător.

DOOM

neîncrezătór adj. m., pl. neîncrezătóri; f. sg. și pl. neîncrezătoáre

neâncrezătorii
NEÎNCREZĂTÓR, -OÁRE, neîncrezători, -oare, adj. Care nu se încrede (ușor), care are îndoieli, bănuitor. – Pref. ne- + încrezător.

DOOM

neîncrezătór adj. m., pl. neîncrezătóri; f. sg. și pl. neîncrezătoáre

neâncrezătorilor
NEÎNCREZĂTÓR, -OÁRE, neîncrezători, -oare, adj. Care nu se încrede (ușor), care are îndoieli, bănuitor. – Pref. ne- + încrezător.

DOOM

neîncrezătór adj. m., pl. neîncrezătóri; f. sg. și pl. neîncrezătoáre

neâncrezătorul
NEÎNCREZĂTÓR, -OÁRE, neîncrezători, -oare, adj. Care nu se încrede (ușor), care are îndoieli, bănuitor. – Pref. ne- + încrezător.

DOOM

neîncrezătór adj. m., pl. neîncrezătóri; f. sg. și pl. neîncrezătoáre

neâncrezătorului
NEÎNCREZĂTÓR, -OÁRE, neîncrezători, -oare, adj. Care nu se încrede (ușor), care are îndoieli, bănuitor. – Pref. ne- + încrezător.

DOOM

neîncrezătór adj. m., pl. neîncrezătóri; f. sg. și pl. neîncrezătoáre

neâncăpătoare
NEÎNCĂPĂTÓR, -OÁRE, neîncăpători, -oare, adj. Care nu are volum utilizabil mare; în care nu încape mult. – Pref. ne- + încăpător.

neâncăpătoarea
NEÎNCĂPĂTÓR, -OÁRE, neîncăpători, -oare, adj. Care nu are volum utilizabil mare; în care nu încape mult. – Pref. ne- + încăpător.

neâncăpătoarei
NEÎNCĂPĂTÓR, -OÁRE, neîncăpători, -oare, adj. Care nu are volum utilizabil mare; în care nu încape mult. – Pref. ne- + încăpător.

neâncăpătoarele
NEÎNCĂPĂTÓR, -OÁRE, neîncăpători, -oare, adj. Care nu are volum utilizabil mare; în care nu încape mult. – Pref. ne- + încăpător.

neâncăpătoarelor
NEÎNCĂPĂTÓR, -OÁRE, neîncăpători, -oare, adj. Care nu are volum utilizabil mare; în care nu încape mult. – Pref. ne- + încăpător.

neâncăpător
NEÎNCĂPĂTÓR, -OÁRE, neîncăpători, -oare, adj. Care nu are volum utilizabil mare; în care nu încape mult. – Pref. ne- + încăpător.

neâncăpători
NEÎNCĂPĂTÓR, -OÁRE, neîncăpători, -oare, adj. Care nu are volum utilizabil mare; în care nu încape mult. – Pref. ne- + încăpător.

neâncăpătorii
NEÎNCĂPĂTÓR, -OÁRE, neîncăpători, -oare, adj. Care nu are volum utilizabil mare; în care nu încape mult. – Pref. ne- + încăpător.

neâncăpătorilor
NEÎNCĂPĂTÓR, -OÁRE, neîncăpători, -oare, adj. Care nu are volum utilizabil mare; în care nu încape mult. – Pref. ne- + încăpător.

neâncăpătorul
NEÎNCĂPĂTÓR, -OÁRE, neîncăpători, -oare, adj. Care nu are volum utilizabil mare; în care nu încape mult. – Pref. ne- + încăpător.

neâncăpătorului
NEÎNCĂPĂTÓR, -OÁRE, neîncăpători, -oare, adj. Care nu are volum utilizabil mare; în care nu încape mult. – Pref. ne- + încăpător.

neândemâna
NEÎNDEMẤNĂ s. f. (Înv.) Situație grea, împrejurare nefavorabilă. – Pref. ne- + îndemână.

DOOM

neîndemấnă (înv.) s. f.

neândemânare
NEÎNDEMÂNÁRE s. f. Lipsă de îndemânare; stângăcie. – Pref. ne- + îndemânare.

DOOM

neîndemânáre s. f., g.-d. art. neîndemânắrii

neândemânarea
NEÎNDEMÂNÁRE s. f. Lipsă de îndemânare; stângăcie. – Pref. ne- + îndemânare.

DOOM

neîndemânáre s. f., g.-d. art. neîndemânắrii

neândemânatic
NEÎNDEMÂNÁTIC, -Ă, neîndemânatici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care nu are îndemânare, abilitate, pricepere, siguranță; nepriceput; care trădează lipsă de îndemânare, de pricepere sau de siguranță; stângaci. – Pref. ne- + îndemânatic.

DOOM

neîndemânátic adj. m., pl. neîndemânátici; f. neîndemânátică, pl. neîndemânátice

neândemânatica
NEÎNDEMÂNÁTIC, -Ă, neîndemânatici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care nu are îndemânare, abilitate, pricepere, siguranță; nepriceput; care trădează lipsă de îndemânare, de pricepere sau de siguranță; stângaci. – Pref. ne- + îndemânatic.

DOOM

neîndemânátic adj. m., pl. neîndemânátici; f. neîndemânátică, pl. neîndemânátice

neândemânatice
NEÎNDEMÂNÁTIC, -Ă, neîndemânatici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care nu are îndemânare, abilitate, pricepere, siguranță; nepriceput; care trădează lipsă de îndemânare, de pricepere sau de siguranță; stângaci. – Pref. ne- + îndemânatic.

DOOM

neîndemânátic adj. m., pl. neîndemânátici; f. neîndemânátică, pl. neîndemânátice

neândemânaticei
NEÎNDEMÂNÁTIC, -Ă, neîndemânatici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care nu are îndemânare, abilitate, pricepere, siguranță; nepriceput; care trădează lipsă de îndemânare, de pricepere sau de siguranță; stângaci. – Pref. ne- + îndemânatic.

DOOM

neîndemânátic adj. m., pl. neîndemânátici; f. neîndemânátică, pl. neîndemânátice

neândemânaticele
NEÎNDEMÂNÁTIC, -Ă, neîndemânatici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care nu are îndemânare, abilitate, pricepere, siguranță; nepriceput; care trădează lipsă de îndemânare, de pricepere sau de siguranță; stângaci. – Pref. ne- + îndemânatic.

DOOM

neîndemânátic adj. m., pl. neîndemânátici; f. neîndemânátică, pl. neîndemânátice

neândemânaticelor
NEÎNDEMÂNÁTIC, -Ă, neîndemânatici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care nu are îndemânare, abilitate, pricepere, siguranță; nepriceput; care trădează lipsă de îndemânare, de pricepere sau de siguranță; stângaci. – Pref. ne- + îndemânatic.

DOOM

neîndemânátic adj. m., pl. neîndemânátici; f. neîndemânátică, pl. neîndemânátice

neândemânatici
NEÎNDEMÂNÁTIC, -Ă, neîndemânatici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care nu are îndemânare, abilitate, pricepere, siguranță; nepriceput; care trădează lipsă de îndemânare, de pricepere sau de siguranță; stângaci. – Pref. ne- + îndemânatic.

DOOM

neîndemânátic adj. m., pl. neîndemânátici; f. neîndemânátică, pl. neîndemânátice

neândemânaticii
NEÎNDEMÂNÁTIC, -Ă, neîndemânatici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care nu are îndemânare, abilitate, pricepere, siguranță; nepriceput; care trădează lipsă de îndemânare, de pricepere sau de siguranță; stângaci. – Pref. ne- + îndemânatic.

DOOM

neîndemânátic adj. m., pl. neîndemânátici; f. neîndemânátică, pl. neîndemânátice

neândemânaticilor
NEÎNDEMÂNÁTIC, -Ă, neîndemânatici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care nu are îndemânare, abilitate, pricepere, siguranță; nepriceput; care trădează lipsă de îndemânare, de pricepere sau de siguranță; stângaci. – Pref. ne- + îndemânatic.

DOOM

neîndemânátic adj. m., pl. neîndemânátici; f. neîndemânátică, pl. neîndemânátice

neândemânaticul
NEÎNDEMÂNÁTIC, -Ă, neîndemânatici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care nu are îndemânare, abilitate, pricepere, siguranță; nepriceput; care trădează lipsă de îndemânare, de pricepere sau de siguranță; stângaci. – Pref. ne- + îndemânatic.

DOOM

neîndemânátic adj. m., pl. neîndemânátici; f. neîndemânátică, pl. neîndemânátice

neândemânaticului
NEÎNDEMÂNÁTIC, -Ă, neîndemânatici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care nu are îndemânare, abilitate, pricepere, siguranță; nepriceput; care trădează lipsă de îndemânare, de pricepere sau de siguranță; stângaci. – Pref. ne- + îndemânatic.

DOOM

neîndemânátic adj. m., pl. neîndemânátici; f. neîndemânátică, pl. neîndemânátice

neândemâni
NEÎNDEMẤNĂ s. f. (Înv.) Situație grea, împrejurare nefavorabilă. – Pref. ne- + îndemână.

DOOM

neîndemấnă (înv.) s. f.

neândemânii
NEÎNDEMẤNĂ s. f. (Înv.) Situație grea, împrejurare nefavorabilă. – Pref. ne- + îndemână.

DOOM

neîndemấnă (înv.) s. f.

neândemânări
NEÎNDEMÂNÁRE s. f. Lipsă de îndemânare; stângăcie. – Pref. ne- + îndemânare.

DOOM

neîndemânáre s. f., g.-d. art. neîndemânắrii

neândemânării
NEÎNDEMÂNÁRE s. f. Lipsă de îndemânare; stângăcie. – Pref. ne- + îndemânare.

DOOM

neîndemânáre s. f., g.-d. art. neîndemânắrii

neândemânările
NEÎNDEMÂNÁRE s. f. Lipsă de îndemânare; stângăcie. – Pref. ne- + îndemânare.

DOOM

neîndemânáre s. f., g.-d. art. neîndemânắrii

neândemânărilor
NEÎNDEMÂNÁRE s. f. Lipsă de îndemânare; stângăcie. – Pref. ne- + îndemânare.

DOOM

neîndemânáre s. f., g.-d. art. neîndemânắrii

neândestulătoare
NEÎNDESTULĂTÓR, -OĂRE, neîndestulători, -oare, adj. Care nu este în cantitate suficientă, care nu îndestulează. – Pref. ne- + îndestulător.

DOOM

neîndestulătór adj. m., pl. neîndestulătóri; f. sg. și pl. neîndestulătoáre

neândestulătoarea
NEÎNDESTULĂTÓR, -OĂRE, neîndestulători, -oare, adj. Care nu este în cantitate suficientă, care nu îndestulează. – Pref. ne- + îndestulător.

DOOM

neîndestulătór adj. m., pl. neîndestulătóri; f. sg. și pl. neîndestulătoáre

neândestulătoarei
NEÎNDESTULĂTÓR, -OĂRE, neîndestulători, -oare, adj. Care nu este în cantitate suficientă, care nu îndestulează. – Pref. ne- + îndestulător.

DOOM

neîndestulătór adj. m., pl. neîndestulătóri; f. sg. și pl. neîndestulătoáre

neândestulătoarele
NEÎNDESTULĂTÓR, -OĂRE, neîndestulători, -oare, adj. Care nu este în cantitate suficientă, care nu îndestulează. – Pref. ne- + îndestulător.

DOOM

neîndestulătór adj. m., pl. neîndestulătóri; f. sg. și pl. neîndestulătoáre

neândestulătoarelor
NEÎNDESTULĂTÓR, -OĂRE, neîndestulători, -oare, adj. Care nu este în cantitate suficientă, care nu îndestulează. – Pref. ne- + îndestulător.

DOOM

neîndestulătór adj. m., pl. neîndestulătóri; f. sg. și pl. neîndestulătoáre

neândestulător
NEÎNDESTULĂTÓR, -OĂRE, neîndestulători, -oare, adj. Care nu este în cantitate suficientă, care nu îndestulează. – Pref. ne- + îndestulător.

DOOM

neîndestulătór adj. m., pl. neîndestulătóri; f. sg. și pl. neîndestulătoáre

neândestulători
NEÎNDESTULĂTÓR, -OĂRE, neîndestulători, -oare, adj. Care nu este în cantitate suficientă, care nu îndestulează. – Pref. ne- + îndestulător.

DOOM

neîndestulătór adj. m., pl. neîndestulătóri; f. sg. și pl. neîndestulătoáre

neândestulătorii
NEÎNDESTULĂTÓR, -OĂRE, neîndestulători, -oare, adj. Care nu este în cantitate suficientă, care nu îndestulează. – Pref. ne- + îndestulător.

DOOM

neîndestulătór adj. m., pl. neîndestulătóri; f. sg. și pl. neîndestulătoáre

neândestulătorilor
NEÎNDESTULĂTÓR, -OĂRE, neîndestulători, -oare, adj. Care nu este în cantitate suficientă, care nu îndestulează. – Pref. ne- + îndestulător.

DOOM

neîndestulătór adj. m., pl. neîndestulătóri; f. sg. și pl. neîndestulătoáre

neândestulătorul
NEÎNDESTULĂTÓR, -OĂRE, neîndestulători, -oare, adj. Care nu este în cantitate suficientă, care nu îndestulează. – Pref. ne- + îndestulător.

DOOM

neîndestulătór adj. m., pl. neîndestulătóri; f. sg. și pl. neîndestulătoáre

neândestulătorului
NEÎNDESTULĂTÓR, -OĂRE, neîndestulători, -oare, adj. Care nu este în cantitate suficientă, care nu îndestulează. – Pref. ne- + îndestulător.

DOOM

neîndestulătór adj. m., pl. neîndestulătóri; f. sg. și pl. neîndestulătoáre

neândoielnic
NEÎNDOIÉLNIC, -Ă, neîndoielnici, -ce, adj. Care nu provoacă îndoială, care nu poate stârni obiecții; indiscutabil, incontestabil. [Pr.: -do-iel-] – Pref. ne- + îndoielnic.

DOOM

neîndoiélnic adj. m., pl. neîndoiélnici; f. neîndoiélnică, pl. neîndoiélnice

neândoielnica
NEÎNDOIÉLNIC, -Ă, neîndoielnici, -ce, adj. Care nu provoacă îndoială, care nu poate stârni obiecții; indiscutabil, incontestabil. [Pr.: -do-iel-] – Pref. ne- + îndoielnic.

DOOM

neîndoiélnic adj. m., pl. neîndoiélnici; f. neîndoiélnică, pl. neîndoiélnice

neândoielnice
NEÎNDOIÉLNIC, -Ă, neîndoielnici, -ce, adj. Care nu provoacă îndoială, care nu poate stârni obiecții; indiscutabil, incontestabil. [Pr.: -do-iel-] – Pref. ne- + îndoielnic.

DOOM

neîndoiélnic adj. m., pl. neîndoiélnici; f. neîndoiélnică, pl. neîndoiélnice

neândoielnicei
NEÎNDOIÉLNIC, -Ă, neîndoielnici, -ce, adj. Care nu provoacă îndoială, care nu poate stârni obiecții; indiscutabil, incontestabil. [Pr.: -do-iel-] – Pref. ne- + îndoielnic.

DOOM

neîndoiélnic adj. m., pl. neîndoiélnici; f. neîndoiélnică, pl. neîndoiélnice

neândoielnicele
NEÎNDOIÉLNIC, -Ă, neîndoielnici, -ce, adj. Care nu provoacă îndoială, care nu poate stârni obiecții; indiscutabil, incontestabil. [Pr.: -do-iel-] – Pref. ne- + îndoielnic.

DOOM

neîndoiélnic adj. m., pl. neîndoiélnici; f. neîndoiélnică, pl. neîndoiélnice

neândoielnicelor
NEÎNDOIÉLNIC, -Ă, neîndoielnici, -ce, adj. Care nu provoacă îndoială, care nu poate stârni obiecții; indiscutabil, incontestabil. [Pr.: -do-iel-] – Pref. ne- + îndoielnic.

DOOM

neîndoiélnic adj. m., pl. neîndoiélnici; f. neîndoiélnică, pl. neîndoiélnice

neândoielnici
NEÎNDOIÉLNIC, -Ă, neîndoielnici, -ce, adj. Care nu provoacă îndoială, care nu poate stârni obiecții; indiscutabil, incontestabil. [Pr.: -do-iel-] – Pref. ne- + îndoielnic.

DOOM

neîndoiélnic adj. m., pl. neîndoiélnici; f. neîndoiélnică, pl. neîndoiélnice

neândoielnicii
NEÎNDOIÉLNIC, -Ă, neîndoielnici, -ce, adj. Care nu provoacă îndoială, care nu poate stârni obiecții; indiscutabil, incontestabil. [Pr.: -do-iel-] – Pref. ne- + îndoielnic.

DOOM

neîndoiélnic adj. m., pl. neîndoiélnici; f. neîndoiélnică, pl. neîndoiélnice

neândoielnicilor
NEÎNDOIÉLNIC, -Ă, neîndoielnici, -ce, adj. Care nu provoacă îndoială, care nu poate stârni obiecții; indiscutabil, incontestabil. [Pr.: -do-iel-] – Pref. ne- + îndoielnic.

DOOM

neîndoiélnic adj. m., pl. neîndoiélnici; f. neîndoiélnică, pl. neîndoiélnice

neândoielnicul
NEÎNDOIÉLNIC, -Ă, neîndoielnici, -ce, adj. Care nu provoacă îndoială, care nu poate stârni obiecții; indiscutabil, incontestabil. [Pr.: -do-iel-] – Pref. ne- + îndoielnic.

DOOM

neîndoiélnic adj. m., pl. neîndoiélnici; f. neîndoiélnică, pl. neîndoiélnice

neândoielnicului
NEÎNDOIÉLNIC, -Ă, neîndoielnici, -ce, adj. Care nu provoacă îndoială, care nu poate stârni obiecții; indiscutabil, incontestabil. [Pr.: -do-iel-] – Pref. ne- + îndoielnic.

DOOM

neîndoiélnic adj. m., pl. neîndoiélnici; f. neîndoiélnică, pl. neîndoiélnice

neândoioasa
NEÎNDOIÓS, -OÁSĂ, neîndoioși, -oase, adj., adv. (În mod) sigur, hotărât, cert. [Pr.: -do-ios] – Pref. ne- + îndoios.

DOOM

neîndoiós adj. m., pl. neîndoióși; f. neîndoioásă, pl. neîndoioáse

neândoioase
NEÎNDOIÓS, -OÁSĂ, neîndoioși, -oase, adj., adv. (În mod) sigur, hotărât, cert. [Pr.: -do-ios] – Pref. ne- + îndoios.

DOOM

neîndoiós adj. m., pl. neîndoióși; f. neîndoioásă, pl. neîndoioáse

neândoioasei
NEÎNDOIÓS, -OÁSĂ, neîndoioși, -oase, adj., adv. (În mod) sigur, hotărât, cert. [Pr.: -do-ios] – Pref. ne- + îndoios.

DOOM

neîndoiós adj. m., pl. neîndoióși; f. neîndoioásă, pl. neîndoioáse

neândoioasele
NEÎNDOIÓS, -OÁSĂ, neîndoioși, -oase, adj., adv. (În mod) sigur, hotărât, cert. [Pr.: -do-ios] – Pref. ne- + îndoios.

DOOM

neîndoiós adj. m., pl. neîndoióși; f. neîndoioásă, pl. neîndoioáse

neândoioaselor
NEÎNDOIÓS, -OÁSĂ, neîndoioși, -oase, adj., adv. (În mod) sigur, hotărât, cert. [Pr.: -do-ios] – Pref. ne- + îndoios.

DOOM

neîndoiós adj. m., pl. neîndoióși; f. neîndoioásă, pl. neîndoioáse

neândoios
NEÎNDOIÓS, -OÁSĂ, neîndoioși, -oase, adj., adv. (În mod) sigur, hotărât, cert. [Pr.: -do-ios] – Pref. ne- + îndoios.

DOOM

neîndoiós adj. m., pl. neîndoióși; f. neîndoioásă, pl. neîndoioáse

neândoiosul
NEÎNDOIÓS, -OÁSĂ, neîndoioși, -oase, adj., adv. (În mod) sigur, hotărât, cert. [Pr.: -do-ios] – Pref. ne- + îndoios.

DOOM

neîndoiós adj. m., pl. neîndoióși; f. neîndoioásă, pl. neîndoioáse

neândoiosului
NEÎNDOIÓS, -OÁSĂ, neîndoioși, -oase, adj., adv. (În mod) sigur, hotărât, cert. [Pr.: -do-ios] – Pref. ne- + îndoios.

DOOM

neîndoiós adj. m., pl. neîndoióși; f. neîndoioásă, pl. neîndoioáse

neândoioși
NEÎNDOIÓS, -OÁSĂ, neîndoioși, -oase, adj., adv. (În mod) sigur, hotărât, cert. [Pr.: -do-ios] – Pref. ne- + îndoios.

DOOM

neîndoiós adj. m., pl. neîndoióși; f. neîndoioásă, pl. neîndoioáse

neândoioșii
NEÎNDOIÓS, -OÁSĂ, neîndoioși, -oase, adj., adv. (În mod) sigur, hotărât, cert. [Pr.: -do-ios] – Pref. ne- + îndoios.

DOOM

neîndoiós adj. m., pl. neîndoióși; f. neîndoioásă, pl. neîndoioáse

neândoioșilor
NEÎNDOIÓS, -OÁSĂ, neîndoioși, -oase, adj., adv. (În mod) sigur, hotărât, cert. [Pr.: -do-ios] – Pref. ne- + îndoios.

DOOM

neîndoiós adj. m., pl. neîndoióși; f. neîndoioásă, pl. neîndoioáse

neânduplecare
NEÎNDUPLECÁRE s. f. Însușirea celui neînduplecat; inflexibilitate, hotărâre, fermitate; p. ext. cruzime. – Pref. ne- + înduplecare.

DOOM

neînduplecáre (-du-ple-) s. f., g.-d. art. neînduplecắrii

neânduplecarea
NEÎNDUPLECÁRE s. f. Însușirea celui neînduplecat; inflexibilitate, hotărâre, fermitate; p. ext. cruzime. – Pref. ne- + înduplecare.

DOOM

neînduplecáre (-du-ple-) s. f., g.-d. art. neînduplecắrii

neânduplecat
NEÎNDUPLECÁT, -Ă, neînduplecați, -te, adj. Care nu se înduplecă sau nu poate fi înduplecat (ușor); inflexibil, hotărât, ferm; p. ext. crud, necruțător, implacabil. – Pref. ne- + înduplecat.

DOOM

neînduplecát (-du-ple-) adj. m., pl. neînduplecáți; f. neînduplecátă, pl. neînduplecáte

neânduplecata
NEÎNDUPLECÁT, -Ă, neînduplecați, -te, adj. Care nu se înduplecă sau nu poate fi înduplecat (ușor); inflexibil, hotărât, ferm; p. ext. crud, necruțător, implacabil. – Pref. ne- + înduplecat.

DOOM

neînduplecát (-du-ple-) adj. m., pl. neînduplecáți; f. neînduplecátă, pl. neînduplecáte

neânduplecate
NEÎNDUPLECÁT, -Ă, neînduplecați, -te, adj. Care nu se înduplecă sau nu poate fi înduplecat (ușor); inflexibil, hotărât, ferm; p. ext. crud, necruțător, implacabil. – Pref. ne- + înduplecat.

DOOM

neînduplecát (-du-ple-) adj. m., pl. neînduplecáți; f. neînduplecátă, pl. neînduplecáte

neânduplecatei
NEÎNDUPLECÁT, -Ă, neînduplecați, -te, adj. Care nu se înduplecă sau nu poate fi înduplecat (ușor); inflexibil, hotărât, ferm; p. ext. crud, necruțător, implacabil. – Pref. ne- + înduplecat.

DOOM

neînduplecát (-du-ple-) adj. m., pl. neînduplecáți; f. neînduplecátă, pl. neînduplecáte

neânduplecatele
NEÎNDUPLECÁT, -Ă, neînduplecați, -te, adj. Care nu se înduplecă sau nu poate fi înduplecat (ușor); inflexibil, hotărât, ferm; p. ext. crud, necruțător, implacabil. – Pref. ne- + înduplecat.

DOOM

neînduplecát (-du-ple-) adj. m., pl. neînduplecáți; f. neînduplecátă, pl. neînduplecáte

neânduplecatelor
NEÎNDUPLECÁT, -Ă, neînduplecați, -te, adj. Care nu se înduplecă sau nu poate fi înduplecat (ușor); inflexibil, hotărât, ferm; p. ext. crud, necruțător, implacabil. – Pref. ne- + înduplecat.

DOOM

neînduplecát (-du-ple-) adj. m., pl. neînduplecáți; f. neînduplecátă, pl. neînduplecáte

neânduplecatul
NEÎNDUPLECÁT, -Ă, neînduplecați, -te, adj. Care nu se înduplecă sau nu poate fi înduplecat (ușor); inflexibil, hotărât, ferm; p. ext. crud, necruțător, implacabil. – Pref. ne- + înduplecat.

DOOM

neînduplecát (-du-ple-) adj. m., pl. neînduplecáți; f. neînduplecátă, pl. neînduplecáte

neânduplecatului
NEÎNDUPLECÁT, -Ă, neînduplecați, -te, adj. Care nu se înduplecă sau nu poate fi înduplecat (ușor); inflexibil, hotărât, ferm; p. ext. crud, necruțător, implacabil. – Pref. ne- + înduplecat.

DOOM

neînduplecát (-du-ple-) adj. m., pl. neînduplecáți; f. neînduplecátă, pl. neînduplecáte

neânduplecați
NEÎNDUPLECÁT, -Ă, neînduplecați, -te, adj. Care nu se înduplecă sau nu poate fi înduplecat (ușor); inflexibil, hotărât, ferm; p. ext. crud, necruțător, implacabil. – Pref. ne- + înduplecat.

DOOM

neînduplecát (-du-ple-) adj. m., pl. neînduplecáți; f. neînduplecátă, pl. neînduplecáte

neânduplecații
NEÎNDUPLECÁT, -Ă, neînduplecați, -te, adj. Care nu se înduplecă sau nu poate fi înduplecat (ușor); inflexibil, hotărât, ferm; p. ext. crud, necruțător, implacabil. – Pref. ne- + înduplecat.

DOOM

neînduplecát (-du-ple-) adj. m., pl. neînduplecáți; f. neînduplecátă, pl. neînduplecáte

neânduplecaților
NEÎNDUPLECÁT, -Ă, neînduplecați, -te, adj. Care nu se înduplecă sau nu poate fi înduplecat (ușor); inflexibil, hotărât, ferm; p. ext. crud, necruțător, implacabil. – Pref. ne- + înduplecat.

DOOM

neînduplecát (-du-ple-) adj. m., pl. neînduplecáți; f. neînduplecátă, pl. neînduplecáte

neânduplecări
NEÎNDUPLECÁRE s. f. Însușirea celui neînduplecat; inflexibilitate, hotărâre, fermitate; p. ext. cruzime. – Pref. ne- + înduplecare.

DOOM

neînduplecáre (-du-ple-) s. f., g.-d. art. neînduplecắrii

neânduplecării
NEÎNDUPLECÁRE s. f. Însușirea celui neînduplecat; inflexibilitate, hotărâre, fermitate; p. ext. cruzime. – Pref. ne- + înduplecare.

DOOM

neînduplecáre (-du-ple-) s. f., g.-d. art. neînduplecắrii

neânduplecările
NEÎNDUPLECÁRE s. f. Însușirea celui neînduplecat; inflexibilitate, hotărâre, fermitate; p. ext. cruzime. – Pref. ne- + înduplecare.

DOOM

neînduplecáre (-du-ple-) s. f., g.-d. art. neînduplecắrii

neânduplecărilor
NEÎNDUPLECÁRE s. f. Însușirea celui neînduplecat; inflexibilitate, hotărâre, fermitate; p. ext. cruzime. – Pref. ne- + înduplecare.

DOOM

neînduplecáre (-du-ple-) s. f., g.-d. art. neînduplecắrii

neândurare
NEÎNDURÁRE s. f. Lipsă de îndurare, de milă; cruzime, asprime. ◊ Loc. adv. Cu neîndurare = crud, aspru, fără milă. – Pref. ne- + îndurare.

DOOM

neînduráre s. f., g.-d. art. neîndurắrii

neândurarea
NEÎNDURÁRE s. f. Lipsă de îndurare, de milă; cruzime, asprime. ◊ Loc. adv. Cu neîndurare = crud, aspru, fără milă. – Pref. ne- + îndurare.

DOOM

neînduráre s. f., g.-d. art. neîndurắrii

neândurat
NEÎNDURÁT, -Ă, neîndurați, -te, adj. Neîndurător. ◊ Loc. adj. De neîndurat = insuportabil. – Pref. ne- + îndurat.

DOOM

neîndurát adj. m., pl. neînduráți; f. neîndurátă, pl. neînduráte

neândurata
NEÎNDURÁT, -Ă, neîndurați, -te, adj. Neîndurător. ◊ Loc. adj. De neîndurat = insuportabil. – Pref. ne- + îndurat.

DOOM

neîndurát adj. m., pl. neînduráți; f. neîndurátă, pl. neînduráte

neândurate
NEÎNDURÁT, -Ă, neîndurați, -te, adj. Neîndurător. ◊ Loc. adj. De neîndurat = insuportabil. – Pref. ne- + îndurat.

DOOM

neîndurát adj. m., pl. neînduráți; f. neîndurátă, pl. neînduráte

neânduratei
NEÎNDURÁT, -Ă, neîndurați, -te, adj. Neîndurător. ◊ Loc. adj. De neîndurat = insuportabil. – Pref. ne- + îndurat.

DOOM

neîndurát adj. m., pl. neînduráți; f. neîndurátă, pl. neînduráte

neânduratele
NEÎNDURÁT, -Ă, neîndurați, -te, adj. Neîndurător. ◊ Loc. adj. De neîndurat = insuportabil. – Pref. ne- + îndurat.

DOOM

neîndurát adj. m., pl. neînduráți; f. neîndurátă, pl. neînduráte

neânduratelor
NEÎNDURÁT, -Ă, neîndurați, -te, adj. Neîndurător. ◊ Loc. adj. De neîndurat = insuportabil. – Pref. ne- + îndurat.

DOOM

neîndurát adj. m., pl. neînduráți; f. neîndurátă, pl. neînduráte

neânduratul
NEÎNDURÁT, -Ă, neîndurați, -te, adj. Neîndurător. ◊ Loc. adj. De neîndurat = insuportabil. – Pref. ne- + îndurat.

DOOM

neîndurát adj. m., pl. neînduráți; f. neîndurátă, pl. neînduráte

neânduratului
NEÎNDURÁT, -Ă, neîndurați, -te, adj. Neîndurător. ◊ Loc. adj. De neîndurat = insuportabil. – Pref. ne- + îndurat.

DOOM

neîndurát adj. m., pl. neînduráți; f. neîndurátă, pl. neînduráte

neândurați
NEÎNDURÁT, -Ă, neîndurați, -te, adj. Neîndurător. ◊ Loc. adj. De neîndurat = insuportabil. – Pref. ne- + îndurat.

DOOM

neîndurát adj. m., pl. neînduráți; f. neîndurátă, pl. neînduráte

neândurații
NEÎNDURÁT, -Ă, neîndurați, -te, adj. Neîndurător. ◊ Loc. adj. De neîndurat = insuportabil. – Pref. ne- + îndurat.

DOOM

neîndurát adj. m., pl. neînduráți; f. neîndurátă, pl. neînduráte

neânduraților
NEÎNDURÁT, -Ă, neîndurați, -te, adj. Neîndurător. ◊ Loc. adj. De neîndurat = insuportabil. – Pref. ne- + îndurat.

DOOM

neîndurát adj. m., pl. neînduráți; f. neîndurátă, pl. neînduráte

neândurări
NEÎNDURÁRE s. f. Lipsă de îndurare, de milă; cruzime, asprime. ◊ Loc. adv. Cu neîndurare = crud, aspru, fără milă. – Pref. ne- + îndurare.

DOOM

neînduráre s. f., g.-d. art. neîndurắrii

neândurării
NEÎNDURÁRE s. f. Lipsă de îndurare, de milă; cruzime, asprime. ◊ Loc. adv. Cu neîndurare = crud, aspru, fără milă. – Pref. ne- + îndurare.

DOOM

neînduráre s. f., g.-d. art. neîndurắrii

neândurările
NEÎNDURÁRE s. f. Lipsă de îndurare, de milă; cruzime, asprime. ◊ Loc. adv. Cu neîndurare = crud, aspru, fără milă. – Pref. ne- + îndurare.

DOOM

neînduráre s. f., g.-d. art. neîndurắrii

neândurărilor
NEÎNDURÁRE s. f. Lipsă de îndurare, de milă; cruzime, asprime. ◊ Loc. adv. Cu neîndurare = crud, aspru, fără milă. – Pref. ne- + îndurare.

DOOM

neînduráre s. f., g.-d. art. neîndurắrii

neândurătoare
NEÎNDURĂTÓR, -OÁRE, neîndurători, -oare, adj. Care nu iartă; fără milă; nemilos, necruțător, neîndurat. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + îndurător.

DOOM

neîndurătór adj. m., pl. neîndurătóri; f. sg. și pl. neîndurătoáre

neândurătoarea
NEÎNDURĂTÓR, -OÁRE, neîndurători, -oare, adj. Care nu iartă; fără milă; nemilos, necruțător, neîndurat. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + îndurător.

DOOM

neîndurătór adj. m., pl. neîndurătóri; f. sg. și pl. neîndurătoáre

neândurătoarei
NEÎNDURĂTÓR, -OÁRE, neîndurători, -oare, adj. Care nu iartă; fără milă; nemilos, necruțător, neîndurat. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + îndurător.

DOOM

neîndurătór adj. m., pl. neîndurătóri; f. sg. și pl. neîndurătoáre

neândurătoarele
NEÎNDURĂTÓR, -OÁRE, neîndurători, -oare, adj. Care nu iartă; fără milă; nemilos, necruțător, neîndurat. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + îndurător.

DOOM

neîndurătór adj. m., pl. neîndurătóri; f. sg. și pl. neîndurătoáre

neândurătoarelor
NEÎNDURĂTÓR, -OÁRE, neîndurători, -oare, adj. Care nu iartă; fără milă; nemilos, necruțător, neîndurat. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + îndurător.

DOOM

neîndurătór adj. m., pl. neîndurătóri; f. sg. și pl. neîndurătoáre

neândurător
NEÎNDURĂTÓR, -OÁRE, neîndurători, -oare, adj. Care nu iartă; fără milă; nemilos, necruțător, neîndurat. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + îndurător.

DOOM

neîndurătór adj. m., pl. neîndurătóri; f. sg. și pl. neîndurătoáre

neândurători
NEÎNDURĂTÓR, -OÁRE, neîndurători, -oare, adj. Care nu iartă; fără milă; nemilos, necruțător, neîndurat. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + îndurător.

DOOM

neîndurătór adj. m., pl. neîndurătóri; f. sg. și pl. neîndurătoáre

neândurătorii
NEÎNDURĂTÓR, -OÁRE, neîndurători, -oare, adj. Care nu iartă; fără milă; nemilos, necruțător, neîndurat. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + îndurător.

DOOM

neîndurătór adj. m., pl. neîndurătóri; f. sg. și pl. neîndurătoáre

neândurătorilor
NEÎNDURĂTÓR, -OÁRE, neîndurători, -oare, adj. Care nu iartă; fără milă; nemilos, necruțător, neîndurat. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + îndurător.

DOOM

neîndurătór adj. m., pl. neîndurătóri; f. sg. și pl. neîndurătoáre

neândurătorul
NEÎNDURĂTÓR, -OÁRE, neîndurători, -oare, adj. Care nu iartă; fără milă; nemilos, necruțător, neîndurat. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + îndurător.

DOOM

neîndurătór adj. m., pl. neîndurătóri; f. sg. și pl. neîndurătoáre

neândurătorului
NEÎNDURĂTÓR, -OÁRE, neîndurători, -oare, adj. Care nu iartă; fără milă; nemilos, necruțător, neîndurat. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + îndurător.

DOOM

neîndurătór adj. m., pl. neîndurătóri; f. sg. și pl. neîndurătoáre

neânfricat
NEÎNFRICÁT, -Ă, neînfricați, -te, adj. Care nu se înfricoșează, care nu se teme (de nimic); curajos, viteaz, neînfricoșat. – Pref. ne- + înfricat.

DOOM

neînfricát adj. m., pl. neînfricáți; f. neînfricátă, pl. neînfricáte

neânfricata
NEÎNFRICÁT, -Ă, neînfricați, -te, adj. Care nu se înfricoșează, care nu se teme (de nimic); curajos, viteaz, neînfricoșat. – Pref. ne- + înfricat.

DOOM

neînfricát adj. m., pl. neînfricáți; f. neînfricátă, pl. neînfricáte

neânfricate
NEÎNFRICÁT, -Ă, neînfricați, -te, adj. Care nu se înfricoșează, care nu se teme (de nimic); curajos, viteaz, neînfricoșat. – Pref. ne- + înfricat.

DOOM

neînfricát adj. m., pl. neînfricáți; f. neînfricátă, pl. neînfricáte

neânfricatei
NEÎNFRICÁT, -Ă, neînfricați, -te, adj. Care nu se înfricoșează, care nu se teme (de nimic); curajos, viteaz, neînfricoșat. – Pref. ne- + înfricat.

DOOM

neînfricát adj. m., pl. neînfricáți; f. neînfricátă, pl. neînfricáte

neânfricatele
NEÎNFRICÁT, -Ă, neînfricați, -te, adj. Care nu se înfricoșează, care nu se teme (de nimic); curajos, viteaz, neînfricoșat. – Pref. ne- + înfricat.

DOOM

neînfricát adj. m., pl. neînfricáți; f. neînfricátă, pl. neînfricáte

neânfricatelor
NEÎNFRICÁT, -Ă, neînfricați, -te, adj. Care nu se înfricoșează, care nu se teme (de nimic); curajos, viteaz, neînfricoșat. – Pref. ne- + înfricat.

DOOM

neînfricát adj. m., pl. neînfricáți; f. neînfricátă, pl. neînfricáte

neânfricatul
NEÎNFRICÁT, -Ă, neînfricați, -te, adj. Care nu se înfricoșează, care nu se teme (de nimic); curajos, viteaz, neînfricoșat. – Pref. ne- + înfricat.

DOOM

neînfricát adj. m., pl. neînfricáți; f. neînfricátă, pl. neînfricáte

neânfricatului
NEÎNFRICÁT, -Ă, neînfricați, -te, adj. Care nu se înfricoșează, care nu se teme (de nimic); curajos, viteaz, neînfricoșat. – Pref. ne- + înfricat.

DOOM

neînfricát adj. m., pl. neînfricáți; f. neînfricátă, pl. neînfricáte

neânfricați
NEÎNFRICÁT, -Ă, neînfricați, -te, adj. Care nu se înfricoșează, care nu se teme (de nimic); curajos, viteaz, neînfricoșat. – Pref. ne- + înfricat.

DOOM

neînfricát adj. m., pl. neînfricáți; f. neînfricátă, pl. neînfricáte

neânfricații
NEÎNFRICÁT, -Ă, neînfricați, -te, adj. Care nu se înfricoșează, care nu se teme (de nimic); curajos, viteaz, neînfricoșat. – Pref. ne- + înfricat.

DOOM

neînfricát adj. m., pl. neînfricáți; f. neînfricátă, pl. neînfricáte

neânfricaților
NEÎNFRICÁT, -Ă, neînfricați, -te, adj. Care nu se înfricoșează, care nu se teme (de nimic); curajos, viteaz, neînfricoșat. – Pref. ne- + înfricat.

DOOM

neînfricát adj. m., pl. neînfricáți; f. neînfricátă, pl. neînfricáte

neânfricoșat
NEÎNFRICOȘÁT, -Ă, neînfricoșați, -te, adj. Neînfricat. – Pref. ne- + înfricoșat.

DOOM

neînfricoșát adj. m., pl. neînfricoșáți; f. neînfricoșátă, pl. neînfricoșáte

neânfricoșata
NEÎNFRICOȘÁT, -Ă, neînfricoșați, -te, adj. Neînfricat. – Pref. ne- + înfricoșat.

DOOM

neînfricoșát adj. m., pl. neînfricoșáți; f. neînfricoșátă, pl. neînfricoșáte

neânfricoșate
NEÎNFRICOȘÁT, -Ă, neînfricoșați, -te, adj. Neînfricat. – Pref. ne- + înfricoșat.

DOOM

neînfricoșát adj. m., pl. neînfricoșáți; f. neînfricoșátă, pl. neînfricoșáte

neânfricoșatei
NEÎNFRICOȘÁT, -Ă, neînfricoșați, -te, adj. Neînfricat. – Pref. ne- + înfricoșat.

DOOM

neînfricoșát adj. m., pl. neînfricoșáți; f. neînfricoșátă, pl. neînfricoșáte

neânfricoșatele
NEÎNFRICOȘÁT, -Ă, neînfricoșați, -te, adj. Neînfricat. – Pref. ne- + înfricoșat.

DOOM

neînfricoșát adj. m., pl. neînfricoșáți; f. neînfricoșátă, pl. neînfricoșáte

neânfricoșatelor
NEÎNFRICOȘÁT, -Ă, neînfricoșați, -te, adj. Neînfricat. – Pref. ne- + înfricoșat.

DOOM

neînfricoșát adj. m., pl. neînfricoșáți; f. neînfricoșátă, pl. neînfricoșáte

neânfricoșatul
NEÎNFRICOȘÁT, -Ă, neînfricoșați, -te, adj. Neînfricat. – Pref. ne- + înfricoșat.

DOOM

neînfricoșát adj. m., pl. neînfricoșáți; f. neînfricoșátă, pl. neînfricoșáte

neânfricoșatului
NEÎNFRICOȘÁT, -Ă, neînfricoșați, -te, adj. Neînfricat. – Pref. ne- + înfricoșat.

DOOM

neînfricoșát adj. m., pl. neînfricoșáți; f. neînfricoșátă, pl. neînfricoșáte

neânfricoșați
NEÎNFRICOȘÁT, -Ă, neînfricoșați, -te, adj. Neînfricat. – Pref. ne- + înfricoșat.

DOOM

neînfricoșát adj. m., pl. neînfricoșáți; f. neînfricoșátă, pl. neînfricoșáte

neânfricoșații
NEÎNFRICOȘÁT, -Ă, neînfricoșați, -te, adj. Neînfricat. – Pref. ne- + înfricoșat.

DOOM

neînfricoșát adj. m., pl. neînfricoșáți; f. neînfricoșátă, pl. neînfricoșáte

neânfricoșaților
NEÎNFRICOȘÁT, -Ă, neînfricoșați, -te, adj. Neînfricat. – Pref. ne- + înfricoșat.

DOOM

neînfricoșát adj. m., pl. neînfricoșáți; f. neînfricoșátă, pl. neînfricoșáte

neânfrânat
NEÎNFRÂNÁT, -Ă, neînfrânați, -te, adj. Ale cărui porniri nu pot fi stăvilite, domolite. ♦ Care denotă lipsă de reținere, de stăpânire. – Pref. ne- + înfrânat.

neânfrânata
NEÎNFRÂNÁT, -Ă, neînfrânați, -te, adj. Ale cărui porniri nu pot fi stăvilite, domolite. ♦ Care denotă lipsă de reținere, de stăpânire. – Pref. ne- + înfrânat.

neânfrânate
NEÎNFRÂNÁT, -Ă, neînfrânați, -te, adj. Ale cărui porniri nu pot fi stăvilite, domolite. ♦ Care denotă lipsă de reținere, de stăpânire. – Pref. ne- + înfrânat.

neânfrânatei
NEÎNFRÂNÁT, -Ă, neînfrânați, -te, adj. Ale cărui porniri nu pot fi stăvilite, domolite. ♦ Care denotă lipsă de reținere, de stăpânire. – Pref. ne- + înfrânat.

neânfrânatele
NEÎNFRÂNÁT, -Ă, neînfrânați, -te, adj. Ale cărui porniri nu pot fi stăvilite, domolite. ♦ Care denotă lipsă de reținere, de stăpânire. – Pref. ne- + înfrânat.

neânfrânatelor
NEÎNFRÂNÁT, -Ă, neînfrânați, -te, adj. Ale cărui porniri nu pot fi stăvilite, domolite. ♦ Care denotă lipsă de reținere, de stăpânire. – Pref. ne- + înfrânat.

neânfrânatul
NEÎNFRÂNÁT, -Ă, neînfrânați, -te, adj. Ale cărui porniri nu pot fi stăvilite, domolite. ♦ Care denotă lipsă de reținere, de stăpânire. – Pref. ne- + înfrânat.

neânfrânatului
NEÎNFRÂNÁT, -Ă, neînfrânați, -te, adj. Ale cărui porniri nu pot fi stăvilite, domolite. ♦ Care denotă lipsă de reținere, de stăpânire. – Pref. ne- + înfrânat.

neânfrânați
NEÎNFRÂNÁT, -Ă, neînfrânați, -te, adj. Ale cărui porniri nu pot fi stăvilite, domolite. ♦ Care denotă lipsă de reținere, de stăpânire. – Pref. ne- + înfrânat.

neânfrânații
NEÎNFRÂNÁT, -Ă, neînfrânați, -te, adj. Ale cărui porniri nu pot fi stăvilite, domolite. ♦ Care denotă lipsă de reținere, de stăpânire. – Pref. ne- + înfrânat.

neânfrânaților
NEÎNFRÂNÁT, -Ă, neînfrânați, -te, adj. Ale cărui porniri nu pot fi stăvilite, domolite. ♦ Care denotă lipsă de reținere, de stăpânire. – Pref. ne- + înfrânat.

neânfrânt
NEÎNFRẤNT, -Ă, neînfrânți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi înfrânt (ușor); invincibil. – Pref. ne- + înfrânt.

DOOM

neînfrấnt adj. m., pl. neînfrấnți; f. neînfrấntă, pl. neînfrấnte

neânfrânta
NEÎNFRẤNT, -Ă, neînfrânți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi înfrânt (ușor); invincibil. – Pref. ne- + înfrânt.

DOOM

neînfrấnt adj. m., pl. neînfrấnți; f. neînfrấntă, pl. neînfrấnte

neânfrânte
NEÎNFRẤNT, -Ă, neînfrânți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi înfrânt (ușor); invincibil. – Pref. ne- + înfrânt.

DOOM

neînfrấnt adj. m., pl. neînfrấnți; f. neînfrấntă, pl. neînfrấnte

neânfrântei
NEÎNFRẤNT, -Ă, neînfrânți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi înfrânt (ușor); invincibil. – Pref. ne- + înfrânt.

DOOM

neînfrấnt adj. m., pl. neînfrấnți; f. neînfrấntă, pl. neînfrấnte

neânfrântele
NEÎNFRẤNT, -Ă, neînfrânți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi înfrânt (ușor); invincibil. – Pref. ne- + înfrânt.

DOOM

neînfrấnt adj. m., pl. neînfrấnți; f. neînfrấntă, pl. neînfrấnte

neânfrântelor
NEÎNFRẤNT, -Ă, neînfrânți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi înfrânt (ușor); invincibil. – Pref. ne- + înfrânt.

DOOM

neînfrấnt adj. m., pl. neînfrấnți; f. neînfrấntă, pl. neînfrấnte

neânfrântul
NEÎNFRẤNT, -Ă, neînfrânți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi înfrânt (ușor); invincibil. – Pref. ne- + înfrânt.

DOOM

neînfrấnt adj. m., pl. neînfrấnți; f. neînfrấntă, pl. neînfrấnte

neânfrântului
NEÎNFRẤNT, -Ă, neînfrânți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi înfrânt (ușor); invincibil. – Pref. ne- + înfrânt.

DOOM

neînfrấnt adj. m., pl. neînfrấnți; f. neînfrấntă, pl. neînfrấnte

neânfrânți
NEÎNFRẤNT, -Ă, neînfrânți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi înfrânt (ușor); invincibil. – Pref. ne- + înfrânt.

DOOM

neînfrấnt adj. m., pl. neînfrấnți; f. neînfrấntă, pl. neînfrấnte

neânfrânții
NEÎNFRẤNT, -Ă, neînfrânți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi înfrânt (ușor); invincibil. – Pref. ne- + înfrânt.

DOOM

neînfrấnt adj. m., pl. neînfrấnți; f. neînfrấntă, pl. neînfrấnte

neânfrânților
NEÎNFRẤNT, -Ă, neînfrânți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi înfrânt (ușor); invincibil. – Pref. ne- + înfrânt.

DOOM

neînfrấnt adj. m., pl. neînfrấnți; f. neînfrấntă, pl. neînfrấnte

neângrijea
NEÎNGRIJÍ, neîngrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din neîngrijit (derivat regresiv).

DOOM

neîngrijí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neîngrijésc, imperf. 3 sg. neîngrijeá; conj. prez. 3 să neîngrijeáscă

neângrijeai
NEÎNGRIJÍ, neîngrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din neîngrijit (derivat regresiv).

DOOM

neîngrijí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neîngrijésc, imperf. 3 sg. neîngrijeá; conj. prez. 3 să neîngrijeáscă

neângrijeam
NEÎNGRIJÍ, neîngrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din neîngrijit (derivat regresiv).

DOOM

neîngrijí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neîngrijésc, imperf. 3 sg. neîngrijeá; conj. prez. 3 să neîngrijeáscă

neângrijească
NEÎNGRIJÍ, neîngrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din neîngrijit (derivat regresiv).

DOOM

neîngrijí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neîngrijésc, imperf. 3 sg. neîngrijeá; conj. prez. 3 să neîngrijeáscă

neângrijeau
NEÎNGRIJÍ, neîngrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din neîngrijit (derivat regresiv).

DOOM

neîngrijí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neîngrijésc, imperf. 3 sg. neîngrijeá; conj. prez. 3 să neîngrijeáscă

neângrijeați
NEÎNGRIJÍ, neîngrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din neîngrijit (derivat regresiv).

DOOM

neîngrijí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neîngrijésc, imperf. 3 sg. neîngrijeá; conj. prez. 3 să neîngrijeáscă

neângrijesc
NEÎNGRIJÍ, neîngrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din neîngrijit (derivat regresiv).

DOOM

neîngrijí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neîngrijésc, imperf. 3 sg. neîngrijeá; conj. prez. 3 să neîngrijeáscă

neângrijește
NEÎNGRIJÍ, neîngrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din neîngrijit (derivat regresiv).

DOOM

neîngrijí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neîngrijésc, imperf. 3 sg. neîngrijeá; conj. prez. 3 să neîngrijeáscă

neângrijești
NEÎNGRIJÍ, neîngrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din neîngrijit (derivat regresiv).

DOOM

neîngrijí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neîngrijésc, imperf. 3 sg. neîngrijeá; conj. prez. 3 să neîngrijeáscă

neângriji
NEÎNGRIJÍ, neîngrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din neîngrijit (derivat regresiv).

DOOM

neîngrijí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neîngrijésc, imperf. 3 sg. neîngrijeá; conj. prez. 3 să neîngrijeáscă

neângrijii
NEÎNGRIJÍ, neîngrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din neîngrijit (derivat regresiv).

DOOM

neîngrijí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neîngrijésc, imperf. 3 sg. neîngrijeá; conj. prez. 3 să neîngrijeáscă

neângrijim
NEÎNGRIJÍ, neîngrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din neîngrijit (derivat regresiv).

DOOM

neîngrijí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neîngrijésc, imperf. 3 sg. neîngrijeá; conj. prez. 3 să neîngrijeáscă

neângrijind
NEÎNGRIJÍ, neîngrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din neîngrijit (derivat regresiv).

DOOM

neîngrijí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neîngrijésc, imperf. 3 sg. neîngrijeá; conj. prez. 3 să neîngrijeáscă

neângrijire
NEÎNGRIJÍ, neîngrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din neîngrijit (derivat regresiv).

DOOM

neîngrijí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neîngrijésc, imperf. 3 sg. neîngrijeá; conj. prez. 3 să neîngrijeáscă

neângrijire
NEÎNGRIJÍRE s. f. 1. Stare de paragină. 2. Lipsă de grijă, de atenție; neglijență, neatenție. – Pref. ne- + îngrijire.

DOOM

neîngrijíre s. f., g.-d. art. neîngrijírii

neângrijirea
NEÎNGRIJÍRE s. f. 1. Stare de paragină. 2. Lipsă de grijă, de atenție; neglijență, neatenție. – Pref. ne- + îngrijire.

DOOM

neîngrijíre s. f., g.-d. art. neîngrijírii

neângrijiri
NEÎNGRIJÍRE s. f. 1. Stare de paragină. 2. Lipsă de grijă, de atenție; neglijență, neatenție. – Pref. ne- + îngrijire.

DOOM

neîngrijíre s. f., g.-d. art. neîngrijírii

neângrijirii
NEÎNGRIJÍRE s. f. 1. Stare de paragină. 2. Lipsă de grijă, de atenție; neglijență, neatenție. – Pref. ne- + îngrijire.

DOOM

neîngrijíre s. f., g.-d. art. neîngrijírii

neângrijirile
NEÎNGRIJÍRE s. f. 1. Stare de paragină. 2. Lipsă de grijă, de atenție; neglijență, neatenție. – Pref. ne- + îngrijire.

DOOM

neîngrijíre s. f., g.-d. art. neîngrijírii

neângrijirilor
NEÎNGRIJÍRE s. f. 1. Stare de paragină. 2. Lipsă de grijă, de atenție; neglijență, neatenție. – Pref. ne- + îngrijire.

DOOM

neîngrijíre s. f., g.-d. art. neîngrijírii

neângrijiră
NEÎNGRIJÍ, neîngrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din neîngrijit (derivat regresiv).

DOOM

neîngrijí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neîngrijésc, imperf. 3 sg. neîngrijeá; conj. prez. 3 să neîngrijeáscă

neângrijirăm
NEÎNGRIJÍ, neîngrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din neîngrijit (derivat regresiv).

DOOM

neîngrijí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neîngrijésc, imperf. 3 sg. neîngrijeá; conj. prez. 3 să neîngrijeáscă

neângrijirăți
NEÎNGRIJÍ, neîngrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din neîngrijit (derivat regresiv).

DOOM

neîngrijí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neîngrijésc, imperf. 3 sg. neîngrijeá; conj. prez. 3 să neîngrijeáscă

neângrijise
NEÎNGRIJÍ, neîngrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din neîngrijit (derivat regresiv).

DOOM

neîngrijí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neîngrijésc, imperf. 3 sg. neîngrijeá; conj. prez. 3 să neîngrijeáscă

neângrijisem
NEÎNGRIJÍ, neîngrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din neîngrijit (derivat regresiv).

DOOM

neîngrijí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neîngrijésc, imperf. 3 sg. neîngrijeá; conj. prez. 3 să neîngrijeáscă

neângrijiseră
NEÎNGRIJÍ, neîngrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din neîngrijit (derivat regresiv).

DOOM

neîngrijí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neîngrijésc, imperf. 3 sg. neîngrijeá; conj. prez. 3 să neîngrijeáscă

neângrijiserăm
NEÎNGRIJÍ, neîngrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din neîngrijit (derivat regresiv).

DOOM

neîngrijí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neîngrijésc, imperf. 3 sg. neîngrijeá; conj. prez. 3 să neîngrijeáscă

neângrijiserăți
NEÎNGRIJÍ, neîngrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din neîngrijit (derivat regresiv).

DOOM

neîngrijí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neîngrijésc, imperf. 3 sg. neîngrijeá; conj. prez. 3 să neîngrijeáscă

neângrijiseși
NEÎNGRIJÍ, neîngrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din neîngrijit (derivat regresiv).

DOOM

neîngrijí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neîngrijésc, imperf. 3 sg. neîngrijeá; conj. prez. 3 să neîngrijeáscă

neângrijiseți
NEÎNGRIJÍ, neîngrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din neîngrijit (derivat regresiv).

DOOM

neîngrijí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neîngrijésc, imperf. 3 sg. neîngrijeá; conj. prez. 3 să neîngrijeáscă

neângrijit
NEÎNGRIJÍ, neîngrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din neîngrijit (derivat regresiv).

DOOM

neîngrijí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neîngrijésc, imperf. 3 sg. neîngrijeá; conj. prez. 3 să neîngrijeáscă

neângrijit
NEÎNGRIJÍT, -Ă, neîngrijiți, -te, adj. 1. Care este lăsat în stare de delăsare, de paragină; părăginit. 2. Care nu se îngrijește de ținuta sa; care nu este îngrijit, curat, dichisit; neglijent, dezordonat. – Pref. ne- + îngrijit.

neângrijita
NEÎNGRIJÍT, -Ă, neîngrijiți, -te, adj. 1. Care este lăsat în stare de delăsare, de paragină; părăginit. 2. Care nu se îngrijește de ținuta sa; care nu este îngrijit, curat, dichisit; neglijent, dezordonat. – Pref. ne- + îngrijit.

neângrijite
NEÎNGRIJÍT, -Ă, neîngrijiți, -te, adj. 1. Care este lăsat în stare de delăsare, de paragină; părăginit. 2. Care nu se îngrijește de ținuta sa; care nu este îngrijit, curat, dichisit; neglijent, dezordonat. – Pref. ne- + îngrijit.

neângrijitei
NEÎNGRIJÍT, -Ă, neîngrijiți, -te, adj. 1. Care este lăsat în stare de delăsare, de paragină; părăginit. 2. Care nu se îngrijește de ținuta sa; care nu este îngrijit, curat, dichisit; neglijent, dezordonat. – Pref. ne- + îngrijit.

neângrijitele
NEÎNGRIJÍT, -Ă, neîngrijiți, -te, adj. 1. Care este lăsat în stare de delăsare, de paragină; părăginit. 2. Care nu se îngrijește de ținuta sa; care nu este îngrijit, curat, dichisit; neglijent, dezordonat. – Pref. ne- + îngrijit.

neângrijitelor
NEÎNGRIJÍT, -Ă, neîngrijiți, -te, adj. 1. Care este lăsat în stare de delăsare, de paragină; părăginit. 2. Care nu se îngrijește de ținuta sa; care nu este îngrijit, curat, dichisit; neglijent, dezordonat. – Pref. ne- + îngrijit.

neângrijitul
NEÎNGRIJÍT, -Ă, neîngrijiți, -te, adj. 1. Care este lăsat în stare de delăsare, de paragină; părăginit. 2. Care nu se îngrijește de ținuta sa; care nu este îngrijit, curat, dichisit; neglijent, dezordonat. – Pref. ne- + îngrijit.

neângrijitului
NEÎNGRIJÍT, -Ă, neîngrijiți, -te, adj. 1. Care este lăsat în stare de delăsare, de paragină; părăginit. 2. Care nu se îngrijește de ținuta sa; care nu este îngrijit, curat, dichisit; neglijent, dezordonat. – Pref. ne- + îngrijit.

neângrijiși
NEÎNGRIJÍ, neîngrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din neîngrijit (derivat regresiv).

DOOM

neîngrijí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neîngrijésc, imperf. 3 sg. neîngrijeá; conj. prez. 3 să neîngrijeáscă

neângrijiți
NEÎNGRIJÍ, neîngrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din neîngrijit (derivat regresiv).

DOOM

neîngrijí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neîngrijésc, imperf. 3 sg. neîngrijeá; conj. prez. 3 să neîngrijeáscă

neângrijiți
NEÎNGRIJÍT, -Ă, neîngrijiți, -te, adj. 1. Care este lăsat în stare de delăsare, de paragină; părăginit. 2. Care nu se îngrijește de ținuta sa; care nu este îngrijit, curat, dichisit; neglijent, dezordonat. – Pref. ne- + îngrijit.

neângrijiții
NEÎNGRIJÍT, -Ă, neîngrijiți, -te, adj. 1. Care este lăsat în stare de delăsare, de paragină; părăginit. 2. Care nu se îngrijește de ținuta sa; care nu este îngrijit, curat, dichisit; neglijent, dezordonat. – Pref. ne- + îngrijit.

neângrijiților
NEÎNGRIJÍT, -Ă, neîngrijiți, -te, adj. 1. Care este lăsat în stare de delăsare, de paragină; părăginit. 2. Care nu se îngrijește de ținuta sa; care nu este îngrijit, curat, dichisit; neglijent, dezordonat. – Pref. ne- + îngrijit.

neângrădit
NEÎNGRĂDÍT, -Ă, neîngrădiți, -te, adj. Care nu este îngrădit. ♦ Fig. Care nu este limitat, restrâns. – Pref. ne- + îngrădit.

DOOM

neîngrădít adj. m., pl. neîngrădíți; f. neîngrădítă, pl. neîngrădíte

neângrădita
NEÎNGRĂDÍT, -Ă, neîngrădiți, -te, adj. Care nu este îngrădit. ♦ Fig. Care nu este limitat, restrâns. – Pref. ne- + îngrădit.

DOOM

neîngrădít adj. m., pl. neîngrădíți; f. neîngrădítă, pl. neîngrădíte

neângrădite
NEÎNGRĂDÍT, -Ă, neîngrădiți, -te, adj. Care nu este îngrădit. ♦ Fig. Care nu este limitat, restrâns. – Pref. ne- + îngrădit.

DOOM

neîngrădít adj. m., pl. neîngrădíți; f. neîngrădítă, pl. neîngrădíte

neângrăditei
NEÎNGRĂDÍT, -Ă, neîngrădiți, -te, adj. Care nu este îngrădit. ♦ Fig. Care nu este limitat, restrâns. – Pref. ne- + îngrădit.

DOOM

neîngrădít adj. m., pl. neîngrădíți; f. neîngrădítă, pl. neîngrădíte

neângrăditele
NEÎNGRĂDÍT, -Ă, neîngrădiți, -te, adj. Care nu este îngrădit. ♦ Fig. Care nu este limitat, restrâns. – Pref. ne- + îngrădit.

DOOM

neîngrădít adj. m., pl. neîngrădíți; f. neîngrădítă, pl. neîngrădíte

neângrăditelor
NEÎNGRĂDÍT, -Ă, neîngrădiți, -te, adj. Care nu este îngrădit. ♦ Fig. Care nu este limitat, restrâns. – Pref. ne- + îngrădit.

DOOM

neîngrădít adj. m., pl. neîngrădíți; f. neîngrădítă, pl. neîngrădíte

neângrăditul
NEÎNGRĂDÍT, -Ă, neîngrădiți, -te, adj. Care nu este îngrădit. ♦ Fig. Care nu este limitat, restrâns. – Pref. ne- + îngrădit.

DOOM

neîngrădít adj. m., pl. neîngrădíți; f. neîngrădítă, pl. neîngrădíte

neângrăditului
NEÎNGRĂDÍT, -Ă, neîngrădiți, -te, adj. Care nu este îngrădit. ♦ Fig. Care nu este limitat, restrâns. – Pref. ne- + îngrădit.

DOOM

neîngrădít adj. m., pl. neîngrădíți; f. neîngrădítă, pl. neîngrădíte

neângrădiți
NEÎNGRĂDÍT, -Ă, neîngrădiți, -te, adj. Care nu este îngrădit. ♦ Fig. Care nu este limitat, restrâns. – Pref. ne- + îngrădit.

DOOM

neîngrădít adj. m., pl. neîngrădíți; f. neîngrădítă, pl. neîngrădíte

neângrădiții
NEÎNGRĂDÍT, -Ă, neîngrădiți, -te, adj. Care nu este îngrădit. ♦ Fig. Care nu este limitat, restrâns. – Pref. ne- + îngrădit.

DOOM

neîngrădít adj. m., pl. neîngrădíți; f. neîngrădítă, pl. neîngrădíte

neângrădiților
NEÎNGRĂDÍT, -Ă, neîngrădiți, -te, adj. Care nu este îngrădit. ♦ Fig. Care nu este limitat, restrâns. – Pref. ne- + îngrădit.

DOOM

neîngrădít adj. m., pl. neîngrădíți; f. neîngrădítă, pl. neîngrădíte

neângăduitoare
NEÎNGĂDUITÓR, -OÁRE, neîngăduitori, -oare, adj. Care nu îngăduie (1); p. ext. care nu iartă ușor; intransigent. [Pr.: -du-i-] – Pref. ne- + îngăduitor.

DOOM

*neîngăduitór (-du-i-) adj. m., pl. neîngăduitóri; f. sg. și pl. neîngăduitoáre

neângăduitoarea
NEÎNGĂDUITÓR, -OÁRE, neîngăduitori, -oare, adj. Care nu îngăduie (1); p. ext. care nu iartă ușor; intransigent. [Pr.: -du-i-] – Pref. ne- + îngăduitor.

DOOM

*neîngăduitór (-du-i-) adj. m., pl. neîngăduitóri; f. sg. și pl. neîngăduitoáre

neângăduitoarei
NEÎNGĂDUITÓR, -OÁRE, neîngăduitori, -oare, adj. Care nu îngăduie (1); p. ext. care nu iartă ușor; intransigent. [Pr.: -du-i-] – Pref. ne- + îngăduitor.

DOOM

*neîngăduitór (-du-i-) adj. m., pl. neîngăduitóri; f. sg. și pl. neîngăduitoáre

neângăduitoarele
NEÎNGĂDUITÓR, -OÁRE, neîngăduitori, -oare, adj. Care nu îngăduie (1); p. ext. care nu iartă ușor; intransigent. [Pr.: -du-i-] – Pref. ne- + îngăduitor.

DOOM

*neîngăduitór (-du-i-) adj. m., pl. neîngăduitóri; f. sg. și pl. neîngăduitoáre

neângăduitoarelor
NEÎNGĂDUITÓR, -OÁRE, neîngăduitori, -oare, adj. Care nu îngăduie (1); p. ext. care nu iartă ușor; intransigent. [Pr.: -du-i-] – Pref. ne- + îngăduitor.

DOOM

*neîngăduitór (-du-i-) adj. m., pl. neîngăduitóri; f. sg. și pl. neîngăduitoáre

neângăduitor
NEÎNGĂDUITÓR, -OÁRE, neîngăduitori, -oare, adj. Care nu îngăduie (1); p. ext. care nu iartă ușor; intransigent. [Pr.: -du-i-] – Pref. ne- + îngăduitor.

DOOM

*neîngăduitór (-du-i-) adj. m., pl. neîngăduitóri; f. sg. și pl. neîngăduitoáre

neângăduitori
NEÎNGĂDUITÓR, -OÁRE, neîngăduitori, -oare, adj. Care nu îngăduie (1); p. ext. care nu iartă ușor; intransigent. [Pr.: -du-i-] – Pref. ne- + îngăduitor.

DOOM

*neîngăduitór (-du-i-) adj. m., pl. neîngăduitóri; f. sg. și pl. neîngăduitoáre

neângăduitorii
NEÎNGĂDUITÓR, -OÁRE, neîngăduitori, -oare, adj. Care nu îngăduie (1); p. ext. care nu iartă ușor; intransigent. [Pr.: -du-i-] – Pref. ne- + îngăduitor.

DOOM

*neîngăduitór (-du-i-) adj. m., pl. neîngăduitóri; f. sg. și pl. neîngăduitoáre

neângăduitorilor
NEÎNGĂDUITÓR, -OÁRE, neîngăduitori, -oare, adj. Care nu îngăduie (1); p. ext. care nu iartă ușor; intransigent. [Pr.: -du-i-] – Pref. ne- + îngăduitor.

DOOM

*neîngăduitór (-du-i-) adj. m., pl. neîngăduitóri; f. sg. și pl. neîngăduitoáre

neângăduitorul
NEÎNGĂDUITÓR, -OÁRE, neîngăduitori, -oare, adj. Care nu îngăduie (1); p. ext. care nu iartă ușor; intransigent. [Pr.: -du-i-] – Pref. ne- + îngăduitor.

DOOM

*neîngăduitór (-du-i-) adj. m., pl. neîngăduitóri; f. sg. și pl. neîngăduitoáre

neângăduitorului
NEÎNGĂDUITÓR, -OÁRE, neîngăduitori, -oare, adj. Care nu îngăduie (1); p. ext. care nu iartă ușor; intransigent. [Pr.: -du-i-] – Pref. ne- + îngăduitor.

DOOM

*neîngăduitór (-du-i-) adj. m., pl. neîngăduitóri; f. sg. și pl. neîngăduitoáre

neânsemnat
NEÎNSEMNÁT, -Ă, neînsemnați, -te, adj. Care este lipsit de însemnătate (ca mărime, cantitate, valoare); neimportant. – Pref. ne- + însemnat.

DOOM

neînsemnát adj. m., pl. neînsemnáți; f. neînsemnátă, pl. neînsemnáte

neânsemnata
NEÎNSEMNÁT, -Ă, neînsemnați, -te, adj. Care este lipsit de însemnătate (ca mărime, cantitate, valoare); neimportant. – Pref. ne- + însemnat.

DOOM

neînsemnát adj. m., pl. neînsemnáți; f. neînsemnátă, pl. neînsemnáte

neânsemnate
NEÎNSEMNÁT, -Ă, neînsemnați, -te, adj. Care este lipsit de însemnătate (ca mărime, cantitate, valoare); neimportant. – Pref. ne- + însemnat.

DOOM

neînsemnát adj. m., pl. neînsemnáți; f. neînsemnátă, pl. neînsemnáte

neânsemnatei
NEÎNSEMNÁT, -Ă, neînsemnați, -te, adj. Care este lipsit de însemnătate (ca mărime, cantitate, valoare); neimportant. – Pref. ne- + însemnat.

DOOM

neînsemnát adj. m., pl. neînsemnáți; f. neînsemnátă, pl. neînsemnáte

neânsemnatele
NEÎNSEMNÁT, -Ă, neînsemnați, -te, adj. Care este lipsit de însemnătate (ca mărime, cantitate, valoare); neimportant. – Pref. ne- + însemnat.

DOOM

neînsemnát adj. m., pl. neînsemnáți; f. neînsemnátă, pl. neînsemnáte

neânsemnatelor
NEÎNSEMNÁT, -Ă, neînsemnați, -te, adj. Care este lipsit de însemnătate (ca mărime, cantitate, valoare); neimportant. – Pref. ne- + însemnat.

DOOM

neînsemnát adj. m., pl. neînsemnáți; f. neînsemnátă, pl. neînsemnáte

neânsemnatul
NEÎNSEMNÁT, -Ă, neînsemnați, -te, adj. Care este lipsit de însemnătate (ca mărime, cantitate, valoare); neimportant. – Pref. ne- + însemnat.

DOOM

neînsemnát adj. m., pl. neînsemnáți; f. neînsemnátă, pl. neînsemnáte

neânsemnatului
NEÎNSEMNÁT, -Ă, neînsemnați, -te, adj. Care este lipsit de însemnătate (ca mărime, cantitate, valoare); neimportant. – Pref. ne- + însemnat.

DOOM

neînsemnát adj. m., pl. neînsemnáți; f. neînsemnátă, pl. neînsemnáte

neânsemnați
NEÎNSEMNÁT, -Ă, neînsemnați, -te, adj. Care este lipsit de însemnătate (ca mărime, cantitate, valoare); neimportant. – Pref. ne- + însemnat.

DOOM

neînsemnát adj. m., pl. neînsemnáți; f. neînsemnátă, pl. neînsemnáte

neânsemnații
NEÎNSEMNÁT, -Ă, neînsemnați, -te, adj. Care este lipsit de însemnătate (ca mărime, cantitate, valoare); neimportant. – Pref. ne- + însemnat.

DOOM

neînsemnát adj. m., pl. neînsemnáți; f. neînsemnátă, pl. neînsemnáte

neânsemnaților
NEÎNSEMNÁT, -Ă, neînsemnați, -te, adj. Care este lipsit de însemnătate (ca mărime, cantitate, valoare); neimportant. – Pref. ne- + însemnat.

DOOM

neînsemnát adj. m., pl. neînsemnáți; f. neînsemnátă, pl. neînsemnáte

neânsuflețit
NEÎNSUFLEȚÍT, -Ă, neînsuflețiți, -te, adj. Mort sau cu aspect de mort. – Pref. ne- + însuflețit.

DOOM

neînsuflețít (-su-fle-) adj. m., pl. neînsuflețíți; f. neînsuflețítă, pl. neînsuflețíte

neânsuflețita
NEÎNSUFLEȚÍT, -Ă, neînsuflețiți, -te, adj. Mort sau cu aspect de mort. – Pref. ne- + însuflețit.

DOOM

neînsuflețít (-su-fle-) adj. m., pl. neînsuflețíți; f. neînsuflețítă, pl. neînsuflețíte

neânsuflețite
NEÎNSUFLEȚÍT, -Ă, neînsuflețiți, -te, adj. Mort sau cu aspect de mort. – Pref. ne- + însuflețit.

DOOM

neînsuflețít (-su-fle-) adj. m., pl. neînsuflețíți; f. neînsuflețítă, pl. neînsuflețíte

neânsuflețitei
NEÎNSUFLEȚÍT, -Ă, neînsuflețiți, -te, adj. Mort sau cu aspect de mort. – Pref. ne- + însuflețit.

DOOM

neînsuflețít (-su-fle-) adj. m., pl. neînsuflețíți; f. neînsuflețítă, pl. neînsuflețíte

neânsuflețitele
NEÎNSUFLEȚÍT, -Ă, neînsuflețiți, -te, adj. Mort sau cu aspect de mort. – Pref. ne- + însuflețit.

DOOM

neînsuflețít (-su-fle-) adj. m., pl. neînsuflețíți; f. neînsuflețítă, pl. neînsuflețíte

neânsuflețitelor
NEÎNSUFLEȚÍT, -Ă, neînsuflețiți, -te, adj. Mort sau cu aspect de mort. – Pref. ne- + însuflețit.

DOOM

neînsuflețít (-su-fle-) adj. m., pl. neînsuflețíți; f. neînsuflețítă, pl. neînsuflețíte

neânsuflețitul
NEÎNSUFLEȚÍT, -Ă, neînsuflețiți, -te, adj. Mort sau cu aspect de mort. – Pref. ne- + însuflețit.

DOOM

neînsuflețít (-su-fle-) adj. m., pl. neînsuflețíți; f. neînsuflețítă, pl. neînsuflețíte

neânsuflețitului
NEÎNSUFLEȚÍT, -Ă, neînsuflețiți, -te, adj. Mort sau cu aspect de mort. – Pref. ne- + însuflețit.

DOOM

neînsuflețít (-su-fle-) adj. m., pl. neînsuflețíți; f. neînsuflețítă, pl. neînsuflețíte

neânsuflețiți
NEÎNSUFLEȚÍT, -Ă, neînsuflețiți, -te, adj. Mort sau cu aspect de mort. – Pref. ne- + însuflețit.

DOOM

neînsuflețít (-su-fle-) adj. m., pl. neînsuflețíți; f. neînsuflețítă, pl. neînsuflețíte

neânsuflețiții
NEÎNSUFLEȚÍT, -Ă, neînsuflețiți, -te, adj. Mort sau cu aspect de mort. – Pref. ne- + însuflețit.

DOOM

neînsuflețít (-su-fle-) adj. m., pl. neînsuflețíți; f. neînsuflețítă, pl. neînsuflețíte

neânsuflețiților
NEÎNSUFLEȚÍT, -Ă, neînsuflețiți, -te, adj. Mort sau cu aspect de mort. – Pref. ne- + însuflețit.

DOOM

neînsuflețít (-su-fle-) adj. m., pl. neînsuflețíți; f. neînsuflețítă, pl. neînsuflețíte

neântemeiat
NEÎNTEMEIÁT, -Ă, neîntemeiați, -te, adj. Care nu este bine argumentat, justificat; fără temei. – Pref. ne- + întemeiat.

DOOM

neîntemeiát adj. m., pl. neîntemeiáți; f. neîntemeiátă, pl. neîntemeiáte

neântemeiata
NEÎNTEMEIÁT, -Ă, neîntemeiați, -te, adj. Care nu este bine argumentat, justificat; fără temei. – Pref. ne- + întemeiat.

DOOM

neîntemeiát adj. m., pl. neîntemeiáți; f. neîntemeiátă, pl. neîntemeiáte

neântemeiate
NEÎNTEMEIÁT, -Ă, neîntemeiați, -te, adj. Care nu este bine argumentat, justificat; fără temei. – Pref. ne- + întemeiat.

DOOM

neîntemeiát adj. m., pl. neîntemeiáți; f. neîntemeiátă, pl. neîntemeiáte

neântemeiatei
NEÎNTEMEIÁT, -Ă, neîntemeiați, -te, adj. Care nu este bine argumentat, justificat; fără temei. – Pref. ne- + întemeiat.

DOOM

neîntemeiát adj. m., pl. neîntemeiáți; f. neîntemeiátă, pl. neîntemeiáte

neântemeiatele
NEÎNTEMEIÁT, -Ă, neîntemeiați, -te, adj. Care nu este bine argumentat, justificat; fără temei. – Pref. ne- + întemeiat.

DOOM

neîntemeiát adj. m., pl. neîntemeiáți; f. neîntemeiátă, pl. neîntemeiáte

neântemeiatelor
NEÎNTEMEIÁT, -Ă, neîntemeiați, -te, adj. Care nu este bine argumentat, justificat; fără temei. – Pref. ne- + întemeiat.

DOOM

neîntemeiát adj. m., pl. neîntemeiáți; f. neîntemeiátă, pl. neîntemeiáte

neântemeiatul
NEÎNTEMEIÁT, -Ă, neîntemeiați, -te, adj. Care nu este bine argumentat, justificat; fără temei. – Pref. ne- + întemeiat.

DOOM

neîntemeiát adj. m., pl. neîntemeiáți; f. neîntemeiátă, pl. neîntemeiáte

neântemeiatului
NEÎNTEMEIÁT, -Ă, neîntemeiați, -te, adj. Care nu este bine argumentat, justificat; fără temei. – Pref. ne- + întemeiat.

DOOM

neîntemeiát adj. m., pl. neîntemeiáți; f. neîntemeiátă, pl. neîntemeiáte

neântemeiați
NEÎNTEMEIÁT, -Ă, neîntemeiați, -te, adj. Care nu este bine argumentat, justificat; fără temei. – Pref. ne- + întemeiat.

DOOM

neîntemeiát adj. m., pl. neîntemeiáți; f. neîntemeiátă, pl. neîntemeiáte

neântemeiații
NEÎNTEMEIÁT, -Ă, neîntemeiați, -te, adj. Care nu este bine argumentat, justificat; fără temei. – Pref. ne- + întemeiat.

DOOM

neîntemeiát adj. m., pl. neîntemeiáți; f. neîntemeiátă, pl. neîntemeiáte

neântemeiaților
NEÎNTEMEIÁT, -Ă, neîntemeiați, -te, adj. Care nu este bine argumentat, justificat; fără temei. – Pref. ne- + întemeiat.

DOOM

neîntemeiát adj. m., pl. neîntemeiáți; f. neîntemeiátă, pl. neîntemeiáte

neântinat
NEÎNTINÁT, -Ă, neîntinați, -te, adj. Care și-a păstrat curățenia morală, puritatea; curat. – Pref ne- + întinat.

DOOM

neîntinát adj. m., pl. neîntináți; f. neîntinátă, pl. neîntináte

neântinata
NEÎNTINÁT, -Ă, neîntinați, -te, adj. Care și-a păstrat curățenia morală, puritatea; curat. – Pref ne- + întinat.

DOOM

neîntinát adj. m., pl. neîntináți; f. neîntinátă, pl. neîntináte

neântinate
NEÎNTINÁT, -Ă, neîntinați, -te, adj. Care și-a păstrat curățenia morală, puritatea; curat. – Pref ne- + întinat.

DOOM

neîntinát adj. m., pl. neîntináți; f. neîntinátă, pl. neîntináte

neântinatei
NEÎNTINÁT, -Ă, neîntinați, -te, adj. Care și-a păstrat curățenia morală, puritatea; curat. – Pref ne- + întinat.

DOOM

neîntinát adj. m., pl. neîntináți; f. neîntinátă, pl. neîntináte

neântinatele
NEÎNTINÁT, -Ă, neîntinați, -te, adj. Care și-a păstrat curățenia morală, puritatea; curat. – Pref ne- + întinat.

DOOM

neîntinát adj. m., pl. neîntináți; f. neîntinátă, pl. neîntináte

neântinatelor
NEÎNTINÁT, -Ă, neîntinați, -te, adj. Care și-a păstrat curățenia morală, puritatea; curat. – Pref ne- + întinat.

DOOM

neîntinát adj. m., pl. neîntináți; f. neîntinátă, pl. neîntináte

neântinatul
NEÎNTINÁT, -Ă, neîntinați, -te, adj. Care și-a păstrat curățenia morală, puritatea; curat. – Pref ne- + întinat.

DOOM

neîntinát adj. m., pl. neîntináți; f. neîntinátă, pl. neîntináte

neântinatului
NEÎNTINÁT, -Ă, neîntinați, -te, adj. Care și-a păstrat curățenia morală, puritatea; curat. – Pref ne- + întinat.

DOOM

neîntinát adj. m., pl. neîntináți; f. neîntinátă, pl. neîntináte

neântinați
NEÎNTINÁT, -Ă, neîntinați, -te, adj. Care și-a păstrat curățenia morală, puritatea; curat. – Pref ne- + întinat.

DOOM

neîntinát adj. m., pl. neîntináți; f. neîntinátă, pl. neîntináte

neântinații
NEÎNTINÁT, -Ă, neîntinați, -te, adj. Care și-a păstrat curățenia morală, puritatea; curat. – Pref ne- + întinat.

DOOM

neîntinát adj. m., pl. neîntináți; f. neîntinátă, pl. neîntináte

neântinaților
NEÎNTINÁT, -Ă, neîntinați, -te, adj. Care și-a păstrat curățenia morală, puritatea; curat. – Pref ne- + întinat.

DOOM

neîntinát adj. m., pl. neîntináți; f. neîntinátă, pl. neîntináte

neântoarsa
NEÎNTÓRS, -OÁRSĂ, neîntorși, -oarse, adj. Care nu s-a întors sau nu a fost întors, răsucit sau schimbat în altă poziție sau pe altă parte. ◊ Expr. A dormi neîntors = a dormi liniștit, adânc. A se duce pe drum neîntors (sau pe cale neîn- toarsă) = a muri. – Pref. ne- + întors.

DOOM

neîntórs adj. m., pl. neîntórși; f. neîntoársă, pl. neîntoárse

neântoarse
NEÎNTÓRS, -OÁRSĂ, neîntorși, -oarse, adj. Care nu s-a întors sau nu a fost întors, răsucit sau schimbat în altă poziție sau pe altă parte. ◊ Expr. A dormi neîntors = a dormi liniștit, adânc. A se duce pe drum neîntors (sau pe cale neîn- toarsă) = a muri. – Pref. ne- + întors.

DOOM

neîntórs adj. m., pl. neîntórși; f. neîntoársă, pl. neîntoárse

neântoarsei
NEÎNTÓRS, -OÁRSĂ, neîntorși, -oarse, adj. Care nu s-a întors sau nu a fost întors, răsucit sau schimbat în altă poziție sau pe altă parte. ◊ Expr. A dormi neîntors = a dormi liniștit, adânc. A se duce pe drum neîntors (sau pe cale neîn- toarsă) = a muri. – Pref. ne- + întors.

DOOM

neîntórs adj. m., pl. neîntórși; f. neîntoársă, pl. neîntoárse

neântoarsele
NEÎNTÓRS, -OÁRSĂ, neîntorși, -oarse, adj. Care nu s-a întors sau nu a fost întors, răsucit sau schimbat în altă poziție sau pe altă parte. ◊ Expr. A dormi neîntors = a dormi liniștit, adânc. A se duce pe drum neîntors (sau pe cale neîn- toarsă) = a muri. – Pref. ne- + întors.

DOOM

neîntórs adj. m., pl. neîntórși; f. neîntoársă, pl. neîntoárse

neântoarselor
NEÎNTÓRS, -OÁRSĂ, neîntorși, -oarse, adj. Care nu s-a întors sau nu a fost întors, răsucit sau schimbat în altă poziție sau pe altă parte. ◊ Expr. A dormi neîntors = a dormi liniștit, adânc. A se duce pe drum neîntors (sau pe cale neîn- toarsă) = a muri. – Pref. ne- + întors.

DOOM

neîntórs adj. m., pl. neîntórși; f. neîntoársă, pl. neîntoárse

neântors
NEÎNTÓRS, -OÁRSĂ, neîntorși, -oarse, adj. Care nu s-a întors sau nu a fost întors, răsucit sau schimbat în altă poziție sau pe altă parte. ◊ Expr. A dormi neîntors = a dormi liniștit, adânc. A se duce pe drum neîntors (sau pe cale neîn- toarsă) = a muri. – Pref. ne- + întors.

DOOM

neîntórs adj. m., pl. neîntórși; f. neîntoársă, pl. neîntoárse

neântorsul
NEÎNTÓRS, -OÁRSĂ, neîntorși, -oarse, adj. Care nu s-a întors sau nu a fost întors, răsucit sau schimbat în altă poziție sau pe altă parte. ◊ Expr. A dormi neîntors = a dormi liniștit, adânc. A se duce pe drum neîntors (sau pe cale neîn- toarsă) = a muri. – Pref. ne- + întors.

DOOM

neîntórs adj. m., pl. neîntórși; f. neîntoársă, pl. neîntoárse

neântorsului
NEÎNTÓRS, -OÁRSĂ, neîntorși, -oarse, adj. Care nu s-a întors sau nu a fost întors, răsucit sau schimbat în altă poziție sau pe altă parte. ◊ Expr. A dormi neîntors = a dormi liniștit, adânc. A se duce pe drum neîntors (sau pe cale neîn- toarsă) = a muri. – Pref. ne- + întors.

DOOM

neîntórs adj. m., pl. neîntórși; f. neîntoársă, pl. neîntoárse

neântorși
NEÎNTÓRS, -OÁRSĂ, neîntorși, -oarse, adj. Care nu s-a întors sau nu a fost întors, răsucit sau schimbat în altă poziție sau pe altă parte. ◊ Expr. A dormi neîntors = a dormi liniștit, adânc. A se duce pe drum neîntors (sau pe cale neîn- toarsă) = a muri. – Pref. ne- + întors.

DOOM

neîntórs adj. m., pl. neîntórși; f. neîntoársă, pl. neîntoárse

neântorșii
NEÎNTÓRS, -OÁRSĂ, neîntorși, -oarse, adj. Care nu s-a întors sau nu a fost întors, răsucit sau schimbat în altă poziție sau pe altă parte. ◊ Expr. A dormi neîntors = a dormi liniștit, adânc. A se duce pe drum neîntors (sau pe cale neîn- toarsă) = a muri. – Pref. ne- + întors.

DOOM

neîntórs adj. m., pl. neîntórși; f. neîntoársă, pl. neîntoárse

neântorșilor
NEÎNTÓRS, -OÁRSĂ, neîntorși, -oarse, adj. Care nu s-a întors sau nu a fost întors, răsucit sau schimbat în altă poziție sau pe altă parte. ◊ Expr. A dormi neîntors = a dormi liniștit, adânc. A se duce pe drum neîntors (sau pe cale neîn- toarsă) = a muri. – Pref. ne- + întors.

DOOM

neîntórs adj. m., pl. neîntórși; f. neîntoársă, pl. neîntoárse

neântrebuințat
NEÎNTREBUINȚÁT, -Ă, neîntrebuințați, -te, adj. Care nu a fost întrebuințat, folosit; care nu este degradat, deteriorat (prin folosire îndelungată); nefolosit, neuzat. [Pr.: -bu-in-] – Pref. ne- + întrebuințat.

neântrebuințata
NEÎNTREBUINȚÁT, -Ă, neîntrebuințați, -te, adj. Care nu a fost întrebuințat, folosit; care nu este degradat, deteriorat (prin folosire îndelungată); nefolosit, neuzat. [Pr.: -bu-in-] – Pref. ne- + întrebuințat.

neântrebuințate
NEÎNTREBUINȚÁT, -Ă, neîntrebuințați, -te, adj. Care nu a fost întrebuințat, folosit; care nu este degradat, deteriorat (prin folosire îndelungată); nefolosit, neuzat. [Pr.: -bu-in-] – Pref. ne- + întrebuințat.

neântrebuințatei
NEÎNTREBUINȚÁT, -Ă, neîntrebuințați, -te, adj. Care nu a fost întrebuințat, folosit; care nu este degradat, deteriorat (prin folosire îndelungată); nefolosit, neuzat. [Pr.: -bu-in-] – Pref. ne- + întrebuințat.

neântrebuințatele
NEÎNTREBUINȚÁT, -Ă, neîntrebuințați, -te, adj. Care nu a fost întrebuințat, folosit; care nu este degradat, deteriorat (prin folosire îndelungată); nefolosit, neuzat. [Pr.: -bu-in-] – Pref. ne- + întrebuințat.

neântrebuințatelor
NEÎNTREBUINȚÁT, -Ă, neîntrebuințați, -te, adj. Care nu a fost întrebuințat, folosit; care nu este degradat, deteriorat (prin folosire îndelungată); nefolosit, neuzat. [Pr.: -bu-in-] – Pref. ne- + întrebuințat.

neântrebuințatul
NEÎNTREBUINȚÁT, -Ă, neîntrebuințați, -te, adj. Care nu a fost întrebuințat, folosit; care nu este degradat, deteriorat (prin folosire îndelungată); nefolosit, neuzat. [Pr.: -bu-in-] – Pref. ne- + întrebuințat.

neântrebuințatului
NEÎNTREBUINȚÁT, -Ă, neîntrebuințați, -te, adj. Care nu a fost întrebuințat, folosit; care nu este degradat, deteriorat (prin folosire îndelungată); nefolosit, neuzat. [Pr.: -bu-in-] – Pref. ne- + întrebuințat.

neântrebuințați
NEÎNTREBUINȚÁT, -Ă, neîntrebuințați, -te, adj. Care nu a fost întrebuințat, folosit; care nu este degradat, deteriorat (prin folosire îndelungată); nefolosit, neuzat. [Pr.: -bu-in-] – Pref. ne- + întrebuințat.

neântrebuințații
NEÎNTREBUINȚÁT, -Ă, neîntrebuințați, -te, adj. Care nu a fost întrebuințat, folosit; care nu este degradat, deteriorat (prin folosire îndelungată); nefolosit, neuzat. [Pr.: -bu-in-] – Pref. ne- + întrebuințat.

neântrebuințaților
NEÎNTREBUINȚÁT, -Ă, neîntrebuințați, -te, adj. Care nu a fost întrebuințat, folosit; care nu este degradat, deteriorat (prin folosire îndelungată); nefolosit, neuzat. [Pr.: -bu-in-] – Pref. ne- + întrebuințat.

neântrecut
NEÎNTRECÚT, -Ă, neîntrecuți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi. întrecut; p. ext. grozav, extraordinar, excepțional. – Pref. ne- + întrecut.

DOOM

neîntrecút adj. m., pl. neîntrecúți; f. neîntrecútă, pl. neîntrecúte

neântrecuta
NEÎNTRECÚT, -Ă, neîntrecuți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi. întrecut; p. ext. grozav, extraordinar, excepțional. – Pref. ne- + întrecut.

DOOM

neîntrecút adj. m., pl. neîntrecúți; f. neîntrecútă, pl. neîntrecúte

neântrecute
NEÎNTRECÚT, -Ă, neîntrecuți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi. întrecut; p. ext. grozav, extraordinar, excepțional. – Pref. ne- + întrecut.

DOOM

neîntrecút adj. m., pl. neîntrecúți; f. neîntrecútă, pl. neîntrecúte

neântrecutei
NEÎNTRECÚT, -Ă, neîntrecuți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi. întrecut; p. ext. grozav, extraordinar, excepțional. – Pref. ne- + întrecut.

DOOM

neîntrecút adj. m., pl. neîntrecúți; f. neîntrecútă, pl. neîntrecúte

neântrecutele
NEÎNTRECÚT, -Ă, neîntrecuți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi. întrecut; p. ext. grozav, extraordinar, excepțional. – Pref. ne- + întrecut.

DOOM

neîntrecút adj. m., pl. neîntrecúți; f. neîntrecútă, pl. neîntrecúte

neântrecutelor
NEÎNTRECÚT, -Ă, neîntrecuți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi. întrecut; p. ext. grozav, extraordinar, excepțional. – Pref. ne- + întrecut.

DOOM

neîntrecút adj. m., pl. neîntrecúți; f. neîntrecútă, pl. neîntrecúte

neântrecutul
NEÎNTRECÚT, -Ă, neîntrecuți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi. întrecut; p. ext. grozav, extraordinar, excepțional. – Pref. ne- + întrecut.

DOOM

neîntrecút adj. m., pl. neîntrecúți; f. neîntrecútă, pl. neîntrecúte

neântrecutului
NEÎNTRECÚT, -Ă, neîntrecuți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi. întrecut; p. ext. grozav, extraordinar, excepțional. – Pref. ne- + întrecut.

DOOM

neîntrecút adj. m., pl. neîntrecúți; f. neîntrecútă, pl. neîntrecúte

neântrecuți
NEÎNTRECÚT, -Ă, neîntrecuți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi. întrecut; p. ext. grozav, extraordinar, excepțional. – Pref. ne- + întrecut.

DOOM

neîntrecút adj. m., pl. neîntrecúți; f. neîntrecútă, pl. neîntrecúte

neântrecuții
NEÎNTRECÚT, -Ă, neîntrecuți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi. întrecut; p. ext. grozav, extraordinar, excepțional. – Pref. ne- + întrecut.

DOOM

neîntrecút adj. m., pl. neîntrecúți; f. neîntrecútă, pl. neîntrecúte

neântrecuților
NEÎNTRECÚT, -Ă, neîntrecuți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi. întrecut; p. ext. grozav, extraordinar, excepțional. – Pref. ne- + întrecut.

DOOM

neîntrecút adj. m., pl. neîntrecúți; f. neîntrecútă, pl. neîntrecúte

neântrerupt
NEÎNTRERÚPT, -Ă, neîntrerupți, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfășoară etc.) fără întrerupere, fără oprire, continuu; necontenit. – Pref. ne- + întrerupt.

DOOM

neîntrerúpt adj. m., pl. neîntrerúpți; f. neîntrerúptă, pl. neîntrerúpte

neântrerupta
NEÎNTRERÚPT, -Ă, neîntrerupți, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfășoară etc.) fără întrerupere, fără oprire, continuu; necontenit. – Pref. ne- + întrerupt.

DOOM

neîntrerúpt adj. m., pl. neîntrerúpți; f. neîntrerúptă, pl. neîntrerúpte

neântrerupte
NEÎNTRERÚPT, -Ă, neîntrerupți, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfășoară etc.) fără întrerupere, fără oprire, continuu; necontenit. – Pref. ne- + întrerupt.

DOOM

neîntrerúpt adj. m., pl. neîntrerúpți; f. neîntrerúptă, pl. neîntrerúpte

neântreruptei
NEÎNTRERÚPT, -Ă, neîntrerupți, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfășoară etc.) fără întrerupere, fără oprire, continuu; necontenit. – Pref. ne- + întrerupt.

DOOM

neîntrerúpt adj. m., pl. neîntrerúpți; f. neîntrerúptă, pl. neîntrerúpte

neântreruptele
NEÎNTRERÚPT, -Ă, neîntrerupți, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfășoară etc.) fără întrerupere, fără oprire, continuu; necontenit. – Pref. ne- + întrerupt.

DOOM

neîntrerúpt adj. m., pl. neîntrerúpți; f. neîntrerúptă, pl. neîntrerúpte

neântreruptelor
NEÎNTRERÚPT, -Ă, neîntrerupți, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfășoară etc.) fără întrerupere, fără oprire, continuu; necontenit. – Pref. ne- + întrerupt.

DOOM

neîntrerúpt adj. m., pl. neîntrerúpți; f. neîntrerúptă, pl. neîntrerúpte

neântreruptul
NEÎNTRERÚPT, -Ă, neîntrerupți, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfășoară etc.) fără întrerupere, fără oprire, continuu; necontenit. – Pref. ne- + întrerupt.

DOOM

neîntrerúpt adj. m., pl. neîntrerúpți; f. neîntrerúptă, pl. neîntrerúpte

neântreruptului
NEÎNTRERÚPT, -Ă, neîntrerupți, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfășoară etc.) fără întrerupere, fără oprire, continuu; necontenit. – Pref. ne- + întrerupt.

DOOM

neîntrerúpt adj. m., pl. neîntrerúpți; f. neîntrerúptă, pl. neîntrerúpte

neântrerupți
NEÎNTRERÚPT, -Ă, neîntrerupți, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfășoară etc.) fără întrerupere, fără oprire, continuu; necontenit. – Pref. ne- + întrerupt.

DOOM

neîntrerúpt adj. m., pl. neîntrerúpți; f. neîntrerúptă, pl. neîntrerúpte

neântrerupții
NEÎNTRERÚPT, -Ă, neîntrerupți, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfășoară etc.) fără întrerupere, fără oprire, continuu; necontenit. – Pref. ne- + întrerupt.

DOOM

neîntrerúpt adj. m., pl. neîntrerúpți; f. neîntrerúptă, pl. neîntrerúpte

neântrerupților
NEÎNTRERÚPT, -Ă, neîntrerupți, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfășoară etc.) fără întrerupere, fără oprire, continuu; necontenit. – Pref. ne- + întrerupt.

DOOM

neîntrerúpt adj. m., pl. neîntrerúpți; f. neîntrerúptă, pl. neîntrerúpte

neântârziat
NEÎNTÂRZIÁT, -Ă, neîntârziați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu întârzie; care trebuie executat imediat, care nu suportă amânare. [Pr.: -zi-at] – Pref. ne- + întârziat.

DOOM

neîntârziát (-zi-at) adj. m., pl. neîntârziáți; f. neîntârziátă, pl. neîntârziáte

neântârziata
NEÎNTÂRZIÁT, -Ă, neîntârziați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu întârzie; care trebuie executat imediat, care nu suportă amânare. [Pr.: -zi-at] – Pref. ne- + întârziat.

DOOM

neîntârziát (-zi-at) adj. m., pl. neîntârziáți; f. neîntârziátă, pl. neîntârziáte

neântârziate
NEÎNTÂRZIÁT, -Ă, neîntârziați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu întârzie; care trebuie executat imediat, care nu suportă amânare. [Pr.: -zi-at] – Pref. ne- + întârziat.

DOOM

neîntârziát (-zi-at) adj. m., pl. neîntârziáți; f. neîntârziátă, pl. neîntârziáte

neântârziatei
NEÎNTÂRZIÁT, -Ă, neîntârziați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu întârzie; care trebuie executat imediat, care nu suportă amânare. [Pr.: -zi-at] – Pref. ne- + întârziat.

DOOM

neîntârziát (-zi-at) adj. m., pl. neîntârziáți; f. neîntârziátă, pl. neîntârziáte

neântârziatele
NEÎNTÂRZIÁT, -Ă, neîntârziați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu întârzie; care trebuie executat imediat, care nu suportă amânare. [Pr.: -zi-at] – Pref. ne- + întârziat.

DOOM

neîntârziát (-zi-at) adj. m., pl. neîntârziáți; f. neîntârziátă, pl. neîntârziáte

neântârziatelor
NEÎNTÂRZIÁT, -Ă, neîntârziați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu întârzie; care trebuie executat imediat, care nu suportă amânare. [Pr.: -zi-at] – Pref. ne- + întârziat.

DOOM

neîntârziát (-zi-at) adj. m., pl. neîntârziáți; f. neîntârziátă, pl. neîntârziáte

neântârziatul
NEÎNTÂRZIÁT, -Ă, neîntârziați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu întârzie; care trebuie executat imediat, care nu suportă amânare. [Pr.: -zi-at] – Pref. ne- + întârziat.

DOOM

neîntârziát (-zi-at) adj. m., pl. neîntârziáți; f. neîntârziátă, pl. neîntârziáte

neântârziatului
NEÎNTÂRZIÁT, -Ă, neîntârziați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu întârzie; care trebuie executat imediat, care nu suportă amânare. [Pr.: -zi-at] – Pref. ne- + întârziat.

DOOM

neîntârziát (-zi-at) adj. m., pl. neîntârziáți; f. neîntârziátă, pl. neîntârziáte

neântârziați
NEÎNTÂRZIÁT, -Ă, neîntârziați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu întârzie; care trebuie executat imediat, care nu suportă amânare. [Pr.: -zi-at] – Pref. ne- + întârziat.

DOOM

neîntârziát (-zi-at) adj. m., pl. neîntârziáți; f. neîntârziátă, pl. neîntârziáte

neântârziații
NEÎNTÂRZIÁT, -Ă, neîntârziați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu întârzie; care trebuie executat imediat, care nu suportă amânare. [Pr.: -zi-at] – Pref. ne- + întârziat.

DOOM

neîntârziát (-zi-at) adj. m., pl. neîntârziáți; f. neîntârziátă, pl. neîntârziáte

neântârziaților
NEÎNTÂRZIÁT, -Ă, neîntârziați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu întârzie; care trebuie executat imediat, care nu suportă amânare. [Pr.: -zi-at] – Pref. ne- + întârziat.

DOOM

neîntârziát (-zi-at) adj. m., pl. neîntârziáți; f. neîntârziátă, pl. neîntârziáte

neânvins
NEÎNVÍNS, -Ă, neînvinși, -se, adj. Care nu este sau nu poate fi învins, invincibil; p. ext. neînduplecat, neclintit. – Pref. ne- + învins.

DOOM

neînvíns adj. m., pl. neînvínși; f. neînvínsă, pl. neînvínse

neânvinsa
NEÎNVÍNS, -Ă, neînvinși, -se, adj. Care nu este sau nu poate fi învins, invincibil; p. ext. neînduplecat, neclintit. – Pref. ne- + învins.

DOOM

neînvíns adj. m., pl. neînvínși; f. neînvínsă, pl. neînvínse

neânvinse
NEÎNVÍNS, -Ă, neînvinși, -se, adj. Care nu este sau nu poate fi învins, invincibil; p. ext. neînduplecat, neclintit. – Pref. ne- + învins.

DOOM

neînvíns adj. m., pl. neînvínși; f. neînvínsă, pl. neînvínse

neânvinsei
NEÎNVÍNS, -Ă, neînvinși, -se, adj. Care nu este sau nu poate fi învins, invincibil; p. ext. neînduplecat, neclintit. – Pref. ne- + învins.

DOOM

neînvíns adj. m., pl. neînvínși; f. neînvínsă, pl. neînvínse

neânvinsele
NEÎNVÍNS, -Ă, neînvinși, -se, adj. Care nu este sau nu poate fi învins, invincibil; p. ext. neînduplecat, neclintit. – Pref. ne- + învins.

DOOM

neînvíns adj. m., pl. neînvínși; f. neînvínsă, pl. neînvínse

neânvinselor
NEÎNVÍNS, -Ă, neînvinși, -se, adj. Care nu este sau nu poate fi învins, invincibil; p. ext. neînduplecat, neclintit. – Pref. ne- + învins.

DOOM

neînvíns adj. m., pl. neînvínși; f. neînvínsă, pl. neînvínse

neânvinsul
NEÎNVÍNS, -Ă, neînvinși, -se, adj. Care nu este sau nu poate fi învins, invincibil; p. ext. neînduplecat, neclintit. – Pref. ne- + învins.

DOOM

neînvíns adj. m., pl. neînvínși; f. neînvínsă, pl. neînvínse

neânvinsului
NEÎNVÍNS, -Ă, neînvinși, -se, adj. Care nu este sau nu poate fi învins, invincibil; p. ext. neînduplecat, neclintit. – Pref. ne- + învins.

DOOM

neînvíns adj. m., pl. neînvínși; f. neînvínsă, pl. neînvínse

neânvinși
NEÎNVÍNS, -Ă, neînvinși, -se, adj. Care nu este sau nu poate fi învins, invincibil; p. ext. neînduplecat, neclintit. – Pref. ne- + învins.

DOOM

neînvíns adj. m., pl. neînvínși; f. neînvínsă, pl. neînvínse

neânvinșii
NEÎNVÍNS, -Ă, neînvinși, -se, adj. Care nu este sau nu poate fi învins, invincibil; p. ext. neînduplecat, neclintit. – Pref. ne- + învins.

DOOM

neînvíns adj. m., pl. neînvínși; f. neînvínsă, pl. neînvínse

neânvinșilor
NEÎNVÍNS, -Ă, neînvinși, -se, adj. Care nu este sau nu poate fi învins, invincibil; p. ext. neînduplecat, neclintit. – Pref. ne- + învins.

DOOM

neînvíns adj. m., pl. neînvínși; f. neînvínsă, pl. neînvínse

neânțeleasa
NEÎNȚELÉS, -EÁSĂ, neînțeleși, -se, adj. Care nu este sau nu poate fi înțeles, priceput, explicat; greu de priceput, de explicat; care nu poate fi cuprins de mintea omenească; inexplicabil; tainic, misterios. – Pref. ne- + înțeles.

DOOM

neînțelés adj. m., pl. neînțeléși; f. neînțeleásă, pl. neînțelése

neânțelegere
NEÎNȚELÉGERE, neînțelegeri, s. f. Faptul de a nu (se) înțelege, lipsă de înțelegere. ♦ Dezacord; conflict, diferend; discordie, ceartă. ♦ Confuzie creată din cauza interpretării greșite a unei afirmații, a unei situații etc. – Pref. ne- + înțelegere.

DOOM

neînțelégere s. f., g.-d. art. neînțelégerii; pl. neînțelégeri

neânțelegerea
NEÎNȚELÉGERE, neînțelegeri, s. f. Faptul de a nu (se) înțelege, lipsă de înțelegere. ♦ Dezacord; conflict, diferend; discordie, ceartă. ♦ Confuzie creată din cauza interpretării greșite a unei afirmații, a unei situații etc. – Pref. ne- + înțelegere.

DOOM

neînțelégere s. f., g.-d. art. neînțelégerii; pl. neînțelégeri

neânțelegeri
NEÎNȚELÉGERE, neînțelegeri, s. f. Faptul de a nu (se) înțelege, lipsă de înțelegere. ♦ Dezacord; conflict, diferend; discordie, ceartă. ♦ Confuzie creată din cauza interpretării greșite a unei afirmații, a unei situații etc. – Pref. ne- + înțelegere.

DOOM

neînțelégere s. f., g.-d. art. neînțelégerii; pl. neînțelégeri

neânțelegerii
NEÎNȚELÉGERE, neînțelegeri, s. f. Faptul de a nu (se) înțelege, lipsă de înțelegere. ♦ Dezacord; conflict, diferend; discordie, ceartă. ♦ Confuzie creată din cauza interpretării greșite a unei afirmații, a unei situații etc. – Pref. ne- + înțelegere.

DOOM

neînțelégere s. f., g.-d. art. neînțelégerii; pl. neînțelégeri

neânțelegerile
NEÎNȚELÉGERE, neînțelegeri, s. f. Faptul de a nu (se) înțelege, lipsă de înțelegere. ♦ Dezacord; conflict, diferend; discordie, ceartă. ♦ Confuzie creată din cauza interpretării greșite a unei afirmații, a unei situații etc. – Pref. ne- + înțelegere.

DOOM

neînțelégere s. f., g.-d. art. neînțelégerii; pl. neînțelégeri

neânțelegerilor
NEÎNȚELÉGERE, neînțelegeri, s. f. Faptul de a nu (se) înțelege, lipsă de înțelegere. ♦ Dezacord; conflict, diferend; discordie, ceartă. ♦ Confuzie creată din cauza interpretării greșite a unei afirmații, a unei situații etc. – Pref. ne- + înțelegere.

DOOM

neînțelégere s. f., g.-d. art. neînțelégerii; pl. neînțelégeri

neânțelegătoare
NEÎNȚELEGĂTÓR, -OÁRE, neînțelegători, -oare, adj. Care nu înțelege, care refuză să înțeleagă, să accepte ceva. – Pref. ne- + înțelegător.

DOOM

neînțelegătór adj. m., pl. neînțelegătóri; f. sg. și pl. neînțelegătoáre

neânțelegătoarea
NEÎNȚELEGĂTÓR, -OÁRE, neînțelegători, -oare, adj. Care nu înțelege, care refuză să înțeleagă, să accepte ceva. – Pref. ne- + înțelegător.

DOOM

neînțelegătór adj. m., pl. neînțelegătóri; f. sg. și pl. neînțelegătoáre

neânțelegătoarei
NEÎNȚELEGĂTÓR, -OÁRE, neînțelegători, -oare, adj. Care nu înțelege, care refuză să înțeleagă, să accepte ceva. – Pref. ne- + înțelegător.

DOOM

neînțelegătór adj. m., pl. neînțelegătóri; f. sg. și pl. neînțelegătoáre

neânțelegătoarele
NEÎNȚELEGĂTÓR, -OÁRE, neînțelegători, -oare, adj. Care nu înțelege, care refuză să înțeleagă, să accepte ceva. – Pref. ne- + înțelegător.

DOOM

neînțelegătór adj. m., pl. neînțelegătóri; f. sg. și pl. neînțelegătoáre

neânțelegătoarelor
NEÎNȚELEGĂTÓR, -OÁRE, neînțelegători, -oare, adj. Care nu înțelege, care refuză să înțeleagă, să accepte ceva. – Pref. ne- + înțelegător.

DOOM

neînțelegătór adj. m., pl. neînțelegătóri; f. sg. și pl. neînțelegătoáre

neânțelegător
NEÎNȚELEGĂTÓR, -OÁRE, neînțelegători, -oare, adj. Care nu înțelege, care refuză să înțeleagă, să accepte ceva. – Pref. ne- + înțelegător.

DOOM

neînțelegătór adj. m., pl. neînțelegătóri; f. sg. și pl. neînțelegătoáre

neânțelegători
NEÎNȚELEGĂTÓR, -OÁRE, neînțelegători, -oare, adj. Care nu înțelege, care refuză să înțeleagă, să accepte ceva. – Pref. ne- + înțelegător.

DOOM

neînțelegătór adj. m., pl. neînțelegătóri; f. sg. și pl. neînțelegătoáre

neânțelegătorii
NEÎNȚELEGĂTÓR, -OÁRE, neînțelegători, -oare, adj. Care nu înțelege, care refuză să înțeleagă, să accepte ceva. – Pref. ne- + înțelegător.

DOOM

neînțelegătór adj. m., pl. neînțelegătóri; f. sg. și pl. neînțelegătoáre

neânțelegătorilor
NEÎNȚELEGĂTÓR, -OÁRE, neînțelegători, -oare, adj. Care nu înțelege, care refuză să înțeleagă, să accepte ceva. – Pref. ne- + înțelegător.

DOOM

neînțelegătór adj. m., pl. neînțelegătóri; f. sg. și pl. neînțelegătoáre

neânțelegătorul
NEÎNȚELEGĂTÓR, -OÁRE, neînțelegători, -oare, adj. Care nu înțelege, care refuză să înțeleagă, să accepte ceva. – Pref. ne- + înțelegător.

DOOM

neînțelegătór adj. m., pl. neînțelegătóri; f. sg. și pl. neînțelegătoáre

neânțelegătorului
NEÎNȚELEGĂTÓR, -OÁRE, neînțelegători, -oare, adj. Care nu înțelege, care refuză să înțeleagă, să accepte ceva. – Pref. ne- + înțelegător.

DOOM

neînțelegătór adj. m., pl. neînțelegătóri; f. sg. și pl. neînțelegătoáre

neânțeles
NEÎNȚELÉS, -EÁSĂ, neînțeleși, -se, adj. Care nu este sau nu poate fi înțeles, priceput, explicat; greu de priceput, de explicat; care nu poate fi cuprins de mintea omenească; inexplicabil; tainic, misterios. – Pref. ne- + înțeles.

DOOM

neînțelés adj. m., pl. neînțeléși; f. neînțeleásă, pl. neînțelése

neânțelese
NEÎNȚELÉS, -EÁSĂ, neînțeleși, -se, adj. Care nu este sau nu poate fi înțeles, priceput, explicat; greu de priceput, de explicat; care nu poate fi cuprins de mintea omenească; inexplicabil; tainic, misterios. – Pref. ne- + înțeles.

DOOM

neînțelés adj. m., pl. neînțeléși; f. neînțeleásă, pl. neînțelése

neânțelesei
NEÎNȚELÉS, -EÁSĂ, neînțeleși, -se, adj. Care nu este sau nu poate fi înțeles, priceput, explicat; greu de priceput, de explicat; care nu poate fi cuprins de mintea omenească; inexplicabil; tainic, misterios. – Pref. ne- + înțeles.

DOOM

neînțelés adj. m., pl. neînțeléși; f. neînțeleásă, pl. neînțelése

neânțelesele
NEÎNȚELÉS, -EÁSĂ, neînțeleși, -se, adj. Care nu este sau nu poate fi înțeles, priceput, explicat; greu de priceput, de explicat; care nu poate fi cuprins de mintea omenească; inexplicabil; tainic, misterios. – Pref. ne- + înțeles.

DOOM

neînțelés adj. m., pl. neînțeléși; f. neînțeleásă, pl. neînțelése

neânțeleselor
NEÎNȚELÉS, -EÁSĂ, neînțeleși, -se, adj. Care nu este sau nu poate fi înțeles, priceput, explicat; greu de priceput, de explicat; care nu poate fi cuprins de mintea omenească; inexplicabil; tainic, misterios. – Pref. ne- + înțeles.

DOOM

neînțelés adj. m., pl. neînțeléși; f. neînțeleásă, pl. neînțelése

neânțelesul
NEÎNȚELÉS, -EÁSĂ, neînțeleși, -se, adj. Care nu este sau nu poate fi înțeles, priceput, explicat; greu de priceput, de explicat; care nu poate fi cuprins de mintea omenească; inexplicabil; tainic, misterios. – Pref. ne- + înțeles.

DOOM

neînțelés adj. m., pl. neînțeléși; f. neînțeleásă, pl. neînțelése

neânțelesului
NEÎNȚELÉS, -EÁSĂ, neînțeleși, -se, adj. Care nu este sau nu poate fi înțeles, priceput, explicat; greu de priceput, de explicat; care nu poate fi cuprins de mintea omenească; inexplicabil; tainic, misterios. – Pref. ne- + înțeles.

DOOM

neînțelés adj. m., pl. neînțeléși; f. neînțeleásă, pl. neînțelése

neânțeleși
NEÎNȚELÉS, -EÁSĂ, neînțeleși, -se, adj. Care nu este sau nu poate fi înțeles, priceput, explicat; greu de priceput, de explicat; care nu poate fi cuprins de mintea omenească; inexplicabil; tainic, misterios. – Pref. ne- + înțeles.

DOOM

neînțelés adj. m., pl. neînțeléși; f. neînțeleásă, pl. neînțelése

neânțeleșii
NEÎNȚELÉS, -EÁSĂ, neînțeleși, -se, adj. Care nu este sau nu poate fi înțeles, priceput, explicat; greu de priceput, de explicat; care nu poate fi cuprins de mintea omenească; inexplicabil; tainic, misterios. – Pref. ne- + înțeles.

DOOM

neînțelés adj. m., pl. neînțeléși; f. neînțeleásă, pl. neînțelése

neânțeleșilor
NEÎNȚELÉS, -EÁSĂ, neînțeleși, -se, adj. Care nu este sau nu poate fi înțeles, priceput, explicat; greu de priceput, de explicat; care nu poate fi cuprins de mintea omenească; inexplicabil; tainic, misterios. – Pref. ne- + înțeles.

DOOM

neînțelés adj. m., pl. neînțeléși; f. neînțeleásă, pl. neînțelése

neîmblânzit
NEÎMBLÂNZÍT, -Ă, neîmblânziți, -te, adj. (Despre animale) Sălbatic. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Care nu este sau nu poate fi îmblânzit, potolit, îmbunat; neînduplecat, aprig. – Pref. ne- + îmblânzit.

DOOM

neîmblânzít adj. m., pl. neîmblânzíți; f. neîmblânzítă, pl. neîmblânzíte

neîmblânzita
NEÎMBLÂNZÍT, -Ă, neîmblânziți, -te, adj. (Despre animale) Sălbatic. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Care nu este sau nu poate fi îmblânzit, potolit, îmbunat; neînduplecat, aprig. – Pref. ne- + îmblânzit.

DOOM

neîmblânzít adj. m., pl. neîmblânzíți; f. neîmblânzítă, pl. neîmblânzíte

neîmblânzite
NEÎMBLÂNZÍT, -Ă, neîmblânziți, -te, adj. (Despre animale) Sălbatic. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Care nu este sau nu poate fi îmblânzit, potolit, îmbunat; neînduplecat, aprig. – Pref. ne- + îmblânzit.

DOOM

neîmblânzít adj. m., pl. neîmblânzíți; f. neîmblânzítă, pl. neîmblânzíte

neîmblânzitei
NEÎMBLÂNZÍT, -Ă, neîmblânziți, -te, adj. (Despre animale) Sălbatic. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Care nu este sau nu poate fi îmblânzit, potolit, îmbunat; neînduplecat, aprig. – Pref. ne- + îmblânzit.

DOOM

neîmblânzít adj. m., pl. neîmblânzíți; f. neîmblânzítă, pl. neîmblânzíte

neîmblânzitele
NEÎMBLÂNZÍT, -Ă, neîmblânziți, -te, adj. (Despre animale) Sălbatic. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Care nu este sau nu poate fi îmblânzit, potolit, îmbunat; neînduplecat, aprig. – Pref. ne- + îmblânzit.

DOOM

neîmblânzít adj. m., pl. neîmblânzíți; f. neîmblânzítă, pl. neîmblânzíte

neîmblânzitelor
NEÎMBLÂNZÍT, -Ă, neîmblânziți, -te, adj. (Despre animale) Sălbatic. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Care nu este sau nu poate fi îmblânzit, potolit, îmbunat; neînduplecat, aprig. – Pref. ne- + îmblânzit.

DOOM

neîmblânzít adj. m., pl. neîmblânzíți; f. neîmblânzítă, pl. neîmblânzíte

neîmblânzitul
NEÎMBLÂNZÍT, -Ă, neîmblânziți, -te, adj. (Despre animale) Sălbatic. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Care nu este sau nu poate fi îmblânzit, potolit, îmbunat; neînduplecat, aprig. – Pref. ne- + îmblânzit.

DOOM

neîmblânzít adj. m., pl. neîmblânzíți; f. neîmblânzítă, pl. neîmblânzíte

neîmblânzitului
NEÎMBLÂNZÍT, -Ă, neîmblânziți, -te, adj. (Despre animale) Sălbatic. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Care nu este sau nu poate fi îmblânzit, potolit, îmbunat; neînduplecat, aprig. – Pref. ne- + îmblânzit.

DOOM

neîmblânzít adj. m., pl. neîmblânzíți; f. neîmblânzítă, pl. neîmblânzíte

neîmblânziți
NEÎMBLÂNZÍT, -Ă, neîmblânziți, -te, adj. (Despre animale) Sălbatic. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Care nu este sau nu poate fi îmblânzit, potolit, îmbunat; neînduplecat, aprig. – Pref. ne- + îmblânzit.

DOOM

neîmblânzít adj. m., pl. neîmblânzíți; f. neîmblânzítă, pl. neîmblânzíte

neîmblânziții
NEÎMBLÂNZÍT, -Ă, neîmblânziți, -te, adj. (Despre animale) Sălbatic. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Care nu este sau nu poate fi îmblânzit, potolit, îmbunat; neînduplecat, aprig. – Pref. ne- + îmblânzit.

DOOM

neîmblânzít adj. m., pl. neîmblânzíți; f. neîmblânzítă, pl. neîmblânzíte

neîmblânziților
NEÎMBLÂNZÍT, -Ă, neîmblânziți, -te, adj. (Despre animale) Sălbatic. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Care nu este sau nu poate fi îmblânzit, potolit, îmbunat; neînduplecat, aprig. – Pref. ne- + îmblânzit.

DOOM

neîmblânzít adj. m., pl. neîmblânzíți; f. neîmblânzítă, pl. neîmblânzíte

neîmblînzit
NEÎMBLÂNZÍT, -Ă, neîmblânziți, -te, adj. (Despre animale) Sălbatic. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Care nu este sau nu poate fi îmblânzit, potolit, îmbunat; neînduplecat, aprig. – Pref. ne- + îmblânzit.

DOOM

neîmblânzít adj. m., pl. neîmblânzíți; f. neîmblânzítă, pl. neîmblânzíte

neîmblînzita
NEÎMBLÂNZÍT, -Ă, neîmblânziți, -te, adj. (Despre animale) Sălbatic. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Care nu este sau nu poate fi îmblânzit, potolit, îmbunat; neînduplecat, aprig. – Pref. ne- + îmblânzit.

DOOM

neîmblânzít adj. m., pl. neîmblânzíți; f. neîmblânzítă, pl. neîmblânzíte

neîmblînzite
NEÎMBLÂNZÍT, -Ă, neîmblânziți, -te, adj. (Despre animale) Sălbatic. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Care nu este sau nu poate fi îmblânzit, potolit, îmbunat; neînduplecat, aprig. – Pref. ne- + îmblânzit.

DOOM

neîmblânzít adj. m., pl. neîmblânzíți; f. neîmblânzítă, pl. neîmblânzíte

neîmblînzitei
NEÎMBLÂNZÍT, -Ă, neîmblânziți, -te, adj. (Despre animale) Sălbatic. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Care nu este sau nu poate fi îmblânzit, potolit, îmbunat; neînduplecat, aprig. – Pref. ne- + îmblânzit.

DOOM

neîmblânzít adj. m., pl. neîmblânzíți; f. neîmblânzítă, pl. neîmblânzíte

neîmblînzitele
NEÎMBLÂNZÍT, -Ă, neîmblânziți, -te, adj. (Despre animale) Sălbatic. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Care nu este sau nu poate fi îmblânzit, potolit, îmbunat; neînduplecat, aprig. – Pref. ne- + îmblânzit.

DOOM

neîmblânzít adj. m., pl. neîmblânzíți; f. neîmblânzítă, pl. neîmblânzíte

neîmblînzitelor
NEÎMBLÂNZÍT, -Ă, neîmblânziți, -te, adj. (Despre animale) Sălbatic. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Care nu este sau nu poate fi îmblânzit, potolit, îmbunat; neînduplecat, aprig. – Pref. ne- + îmblânzit.

DOOM

neîmblânzít adj. m., pl. neîmblânzíți; f. neîmblânzítă, pl. neîmblânzíte

neîmblînzitul
NEÎMBLÂNZÍT, -Ă, neîmblânziți, -te, adj. (Despre animale) Sălbatic. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Care nu este sau nu poate fi îmblânzit, potolit, îmbunat; neînduplecat, aprig. – Pref. ne- + îmblânzit.

DOOM

neîmblânzít adj. m., pl. neîmblânzíți; f. neîmblânzítă, pl. neîmblânzíte

neîmblînzitului
NEÎMBLÂNZÍT, -Ă, neîmblânziți, -te, adj. (Despre animale) Sălbatic. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Care nu este sau nu poate fi îmblânzit, potolit, îmbunat; neînduplecat, aprig. – Pref. ne- + îmblânzit.

DOOM

neîmblânzít adj. m., pl. neîmblânzíți; f. neîmblânzítă, pl. neîmblânzíte

neîmblînziți
NEÎMBLÂNZÍT, -Ă, neîmblânziți, -te, adj. (Despre animale) Sălbatic. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Care nu este sau nu poate fi îmblânzit, potolit, îmbunat; neînduplecat, aprig. – Pref. ne- + îmblânzit.

DOOM

neîmblânzít adj. m., pl. neîmblânzíți; f. neîmblânzítă, pl. neîmblânzíte

neîmblînziții
NEÎMBLÂNZÍT, -Ă, neîmblânziți, -te, adj. (Despre animale) Sălbatic. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Care nu este sau nu poate fi îmblânzit, potolit, îmbunat; neînduplecat, aprig. – Pref. ne- + îmblânzit.

DOOM

neîmblânzít adj. m., pl. neîmblânzíți; f. neîmblânzítă, pl. neîmblânzíte

neîmblînziților
NEÎMBLÂNZÍT, -Ă, neîmblânziți, -te, adj. (Despre animale) Sălbatic. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Care nu este sau nu poate fi îmblânzit, potolit, îmbunat; neînduplecat, aprig. – Pref. ne- + îmblânzit.

DOOM

neîmblânzít adj. m., pl. neîmblânzíți; f. neîmblânzítă, pl. neîmblânzíte

neîmplinit
NEÎMPLINÍT, -Ă, neîmpliniți, -te, adj. Care nu a ajuns la deplina dezvoltare. – Pref. ne- + împlinit.

DOOM

neîmplinít adj. m., pl. neîmpliníți; f. neîmplinítă, pl. neîmpliníte

neîmplinita
NEÎMPLINÍT, -Ă, neîmpliniți, -te, adj. Care nu a ajuns la deplina dezvoltare. – Pref. ne- + împlinit.

DOOM

neîmplinít adj. m., pl. neîmpliníți; f. neîmplinítă, pl. neîmpliníte

neîmplinite
NEÎMPLINÍT, -Ă, neîmpliniți, -te, adj. Care nu a ajuns la deplina dezvoltare. – Pref. ne- + împlinit.

DOOM

neîmplinít adj. m., pl. neîmpliníți; f. neîmplinítă, pl. neîmpliníte

neîmplinitei
NEÎMPLINÍT, -Ă, neîmpliniți, -te, adj. Care nu a ajuns la deplina dezvoltare. – Pref. ne- + împlinit.

DOOM

neîmplinít adj. m., pl. neîmpliníți; f. neîmplinítă, pl. neîmpliníte

neîmplinitele
NEÎMPLINÍT, -Ă, neîmpliniți, -te, adj. Care nu a ajuns la deplina dezvoltare. – Pref. ne- + împlinit.

DOOM

neîmplinít adj. m., pl. neîmpliníți; f. neîmplinítă, pl. neîmpliníte

neîmplinitelor
NEÎMPLINÍT, -Ă, neîmpliniți, -te, adj. Care nu a ajuns la deplina dezvoltare. – Pref. ne- + împlinit.

DOOM

neîmplinít adj. m., pl. neîmpliníți; f. neîmplinítă, pl. neîmpliníte

neîmplinitul
NEÎMPLINÍT, -Ă, neîmpliniți, -te, adj. Care nu a ajuns la deplina dezvoltare. – Pref. ne- + împlinit.

DOOM

neîmplinít adj. m., pl. neîmpliníți; f. neîmplinítă, pl. neîmpliníte

neîmplinitului
NEÎMPLINÍT, -Ă, neîmpliniți, -te, adj. Care nu a ajuns la deplina dezvoltare. – Pref. ne- + împlinit.

DOOM

neîmplinít adj. m., pl. neîmpliníți; f. neîmplinítă, pl. neîmpliníte

neîmpliniți
NEÎMPLINÍT, -Ă, neîmpliniți, -te, adj. Care nu a ajuns la deplina dezvoltare. – Pref. ne- + împlinit.

DOOM

neîmplinít adj. m., pl. neîmpliníți; f. neîmplinítă, pl. neîmpliníte

neîmpliniții
NEÎMPLINÍT, -Ă, neîmpliniți, -te, adj. Care nu a ajuns la deplina dezvoltare. – Pref. ne- + împlinit.

DOOM

neîmplinít adj. m., pl. neîmpliníți; f. neîmplinítă, pl. neîmpliníte

neîmpliniților
NEÎMPLINÍT, -Ă, neîmpliniți, -te, adj. Care nu a ajuns la deplina dezvoltare. – Pref. ne- + împlinit.

DOOM

neîmplinít adj. m., pl. neîmpliníți; f. neîmplinítă, pl. neîmpliníte

neîmprejmuit
NEÎMPREJMUÍT, -Ă, neîmprejmuiți, -te, adj. Care nu este delimitat de rest; care nu este îngrădit. – Pref. ne- + împrejmuit².

DOOM

*neîmprejmuít adj. m., pl. neîmprejmuíți; f. neîmprejmuítă, pl. neîmprejmuíte

neîmpăcat
NEÎMPĂCÁT, -Ă, neîmpăcați, -te, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi împăcat sau mulțumit. 2. Neînduplecat, aprig; crunt, înverșunat. – Pref. ne- + împăcat.

DOOM

neîmpăcát adj. m., pl. neîmpăcáți; f. neîmpăcátă, pl. neîmpăcáte

neîmpăcata
NEÎMPĂCÁT, -Ă, neîmpăcați, -te, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi împăcat sau mulțumit. 2. Neînduplecat, aprig; crunt, înverșunat. – Pref. ne- + împăcat.

DOOM

neîmpăcát adj. m., pl. neîmpăcáți; f. neîmpăcátă, pl. neîmpăcáte

neîmpăcate
NEÎMPĂCÁT, -Ă, neîmpăcați, -te, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi împăcat sau mulțumit. 2. Neînduplecat, aprig; crunt, înverșunat. – Pref. ne- + împăcat.

DOOM

neîmpăcát adj. m., pl. neîmpăcáți; f. neîmpăcátă, pl. neîmpăcáte

neîmpăcatei
NEÎMPĂCÁT, -Ă, neîmpăcați, -te, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi împăcat sau mulțumit. 2. Neînduplecat, aprig; crunt, înverșunat. – Pref. ne- + împăcat.

DOOM

neîmpăcát adj. m., pl. neîmpăcáți; f. neîmpăcátă, pl. neîmpăcáte

neîmpăcatele
NEÎMPĂCÁT, -Ă, neîmpăcați, -te, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi împăcat sau mulțumit. 2. Neînduplecat, aprig; crunt, înverșunat. – Pref. ne- + împăcat.

DOOM

neîmpăcát adj. m., pl. neîmpăcáți; f. neîmpăcátă, pl. neîmpăcáte

neîmpăcatelor
NEÎMPĂCÁT, -Ă, neîmpăcați, -te, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi împăcat sau mulțumit. 2. Neînduplecat, aprig; crunt, înverșunat. – Pref. ne- + împăcat.

DOOM

neîmpăcát adj. m., pl. neîmpăcáți; f. neîmpăcátă, pl. neîmpăcáte

neîmpăcatul
NEÎMPĂCÁT, -Ă, neîmpăcați, -te, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi împăcat sau mulțumit. 2. Neînduplecat, aprig; crunt, înverșunat. – Pref. ne- + împăcat.

DOOM

neîmpăcát adj. m., pl. neîmpăcáți; f. neîmpăcátă, pl. neîmpăcáte

neîmpăcatului
NEÎMPĂCÁT, -Ă, neîmpăcați, -te, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi împăcat sau mulțumit. 2. Neînduplecat, aprig; crunt, înverșunat. – Pref. ne- + împăcat.

DOOM

neîmpăcát adj. m., pl. neîmpăcáți; f. neîmpăcátă, pl. neîmpăcáte

neîmpăcați
NEÎMPĂCÁT, -Ă, neîmpăcați, -te, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi împăcat sau mulțumit. 2. Neînduplecat, aprig; crunt, înverșunat. – Pref. ne- + împăcat.

DOOM

neîmpăcát adj. m., pl. neîmpăcáți; f. neîmpăcátă, pl. neîmpăcáte

neîmpăcații
NEÎMPĂCÁT, -Ă, neîmpăcați, -te, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi împăcat sau mulțumit. 2. Neînduplecat, aprig; crunt, înverșunat. – Pref. ne- + împăcat.

DOOM

neîmpăcát adj. m., pl. neîmpăcáți; f. neîmpăcátă, pl. neîmpăcáte

neîmpăcaților
NEÎMPĂCÁT, -Ă, neîmpăcați, -te, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi împăcat sau mulțumit. 2. Neînduplecat, aprig; crunt, înverșunat. – Pref. ne- + împăcat.

DOOM

neîmpăcát adj. m., pl. neîmpăcáți; f. neîmpăcátă, pl. neîmpăcáte

neîmpădurit
NEÎMPĂDURÍT, -Ă, neîmpăduriți, -te, adj. Care nu este împădurit; fără păduri. – Pref. ne- + împădurit.

DOOM

*neîmpădurít adj. m., pl. neîmpăduríți; f. neîmpădurítă, pl. neîmpăduríte

neîmpădurita
NEÎMPĂDURÍT, -Ă, neîmpăduriți, -te, adj. Care nu este împădurit; fără păduri. – Pref. ne- + împădurit.

DOOM

*neîmpădurít adj. m., pl. neîmpăduríți; f. neîmpădurítă, pl. neîmpăduríte

neîmpădurite
NEÎMPĂDURÍT, -Ă, neîmpăduriți, -te, adj. Care nu este împădurit; fără păduri. – Pref. ne- + împădurit.

DOOM

*neîmpădurít adj. m., pl. neîmpăduríți; f. neîmpădurítă, pl. neîmpăduríte

neîmpăduritei
NEÎMPĂDURÍT, -Ă, neîmpăduriți, -te, adj. Care nu este împădurit; fără păduri. – Pref. ne- + împădurit.

DOOM

*neîmpădurít adj. m., pl. neîmpăduríți; f. neîmpădurítă, pl. neîmpăduríte

neîmpăduritele
NEÎMPĂDURÍT, -Ă, neîmpăduriți, -te, adj. Care nu este împădurit; fără păduri. – Pref. ne- + împădurit.

DOOM

*neîmpădurít adj. m., pl. neîmpăduríți; f. neîmpădurítă, pl. neîmpăduríte

neîmpăduritelor
NEÎMPĂDURÍT, -Ă, neîmpăduriți, -te, adj. Care nu este împădurit; fără păduri. – Pref. ne- + împădurit.

DOOM

*neîmpădurít adj. m., pl. neîmpăduríți; f. neîmpădurítă, pl. neîmpăduríte

neîmpăduritul
NEÎMPĂDURÍT, -Ă, neîmpăduriți, -te, adj. Care nu este împădurit; fără păduri. – Pref. ne- + împădurit.

DOOM

*neîmpădurít adj. m., pl. neîmpăduríți; f. neîmpădurítă, pl. neîmpăduríte

neîmpăduritului
NEÎMPĂDURÍT, -Ă, neîmpăduriți, -te, adj. Care nu este împădurit; fără păduri. – Pref. ne- + împădurit.

DOOM

*neîmpădurít adj. m., pl. neîmpăduríți; f. neîmpădurítă, pl. neîmpăduríte

neîmpăduriți
NEÎMPĂDURÍT, -Ă, neîmpăduriți, -te, adj. Care nu este împădurit; fără păduri. – Pref. ne- + împădurit.

DOOM

*neîmpădurít adj. m., pl. neîmpăduríți; f. neîmpădurítă, pl. neîmpăduríte

neîmpăduriții
NEÎMPĂDURÍT, -Ă, neîmpăduriți, -te, adj. Care nu este împădurit; fără păduri. – Pref. ne- + împădurit.

DOOM

*neîmpădurít adj. m., pl. neîmpăduríți; f. neîmpădurítă, pl. neîmpăduríte

neîmpăduriților
NEÎMPĂDURÍT, -Ă, neîmpăduriți, -te, adj. Care nu este împădurit; fără păduri. – Pref. ne- + împădurit.

DOOM

*neîmpădurít adj. m., pl. neîmpăduríți; f. neîmpădurítă, pl. neîmpăduríte

neîncadrabil
NEÎNCADRÁBIL, -Ă, neîncadrabili, -e, adj. Care nu este încadrabil. – Pref. ne- + încadrabil.

neîncadrabila
NEÎNCADRÁBIL, -Ă, neîncadrabili, -e, adj. Care nu este încadrabil. – Pref. ne- + încadrabil.

neîncadrabile
NEÎNCADRÁBIL, -Ă, neîncadrabili, -e, adj. Care nu este încadrabil. – Pref. ne- + încadrabil.

neîncadrabilei
NEÎNCADRÁBIL, -Ă, neîncadrabili, -e, adj. Care nu este încadrabil. – Pref. ne- + încadrabil.

neîncadrabilele
NEÎNCADRÁBIL, -Ă, neîncadrabili, -e, adj. Care nu este încadrabil. – Pref. ne- + încadrabil.

neîncadrabilelor
NEÎNCADRÁBIL, -Ă, neîncadrabili, -e, adj. Care nu este încadrabil. – Pref. ne- + încadrabil.

neîncadrabili
NEÎNCADRÁBIL, -Ă, neîncadrabili, -e, adj. Care nu este încadrabil. – Pref. ne- + încadrabil.

neîncadrabilii
NEÎNCADRÁBIL, -Ă, neîncadrabili, -e, adj. Care nu este încadrabil. – Pref. ne- + încadrabil.

neîncadrabililor
NEÎNCADRÁBIL, -Ă, neîncadrabili, -e, adj. Care nu este încadrabil. – Pref. ne- + încadrabil.

neîncadrabilul
NEÎNCADRÁBIL, -Ă, neîncadrabili, -e, adj. Care nu este încadrabil. – Pref. ne- + încadrabil.

neîncadrabilului
NEÎNCADRÁBIL, -Ă, neîncadrabili, -e, adj. Care nu este încadrabil. – Pref. ne- + încadrabil.

neînceput
NEÎNCEPÚT, -Ă, neîncepuți, -te, adj. Care nu este (încă) început, folosit ◊ Apă neîncepută = apă luată din fântână sau de la izvor dimineața, înainte de a mai fi luat și alții în ziua aceea, căreia în descântece i se atribuie puteri miraculoase. – Pref. ne- + început.

DOOM

neîncepút adj. m., pl. neîncepúți; f. neîncepútă, pl. neîncepúte

neînceputa
NEÎNCEPÚT, -Ă, neîncepuți, -te, adj. Care nu este (încă) început, folosit ◊ Apă neîncepută = apă luată din fântână sau de la izvor dimineața, înainte de a mai fi luat și alții în ziua aceea, căreia în descântece i se atribuie puteri miraculoase. – Pref. ne- + început.

DOOM

neîncepút adj. m., pl. neîncepúți; f. neîncepútă, pl. neîncepúte

neîncepute
NEÎNCEPÚT, -Ă, neîncepuți, -te, adj. Care nu este (încă) început, folosit ◊ Apă neîncepută = apă luată din fântână sau de la izvor dimineața, înainte de a mai fi luat și alții în ziua aceea, căreia în descântece i se atribuie puteri miraculoase. – Pref. ne- + început.

DOOM

neîncepút adj. m., pl. neîncepúți; f. neîncepútă, pl. neîncepúte

neînceputei
NEÎNCEPÚT, -Ă, neîncepuți, -te, adj. Care nu este (încă) început, folosit ◊ Apă neîncepută = apă luată din fântână sau de la izvor dimineața, înainte de a mai fi luat și alții în ziua aceea, căreia în descântece i se atribuie puteri miraculoase. – Pref. ne- + început.

DOOM

neîncepút adj. m., pl. neîncepúți; f. neîncepútă, pl. neîncepúte

neînceputele
NEÎNCEPÚT, -Ă, neîncepuți, -te, adj. Care nu este (încă) început, folosit ◊ Apă neîncepută = apă luată din fântână sau de la izvor dimineața, înainte de a mai fi luat și alții în ziua aceea, căreia în descântece i se atribuie puteri miraculoase. – Pref. ne- + început.

DOOM

neîncepút adj. m., pl. neîncepúți; f. neîncepútă, pl. neîncepúte

neînceputelor
NEÎNCEPÚT, -Ă, neîncepuți, -te, adj. Care nu este (încă) început, folosit ◊ Apă neîncepută = apă luată din fântână sau de la izvor dimineața, înainte de a mai fi luat și alții în ziua aceea, căreia în descântece i se atribuie puteri miraculoase. – Pref. ne- + început.

DOOM

neîncepút adj. m., pl. neîncepúți; f. neîncepútă, pl. neîncepúte

neînceputul
NEÎNCEPÚT, -Ă, neîncepuți, -te, adj. Care nu este (încă) început, folosit ◊ Apă neîncepută = apă luată din fântână sau de la izvor dimineața, înainte de a mai fi luat și alții în ziua aceea, căreia în descântece i se atribuie puteri miraculoase. – Pref. ne- + început.

DOOM

neîncepút adj. m., pl. neîncepúți; f. neîncepútă, pl. neîncepúte

neînceputului
NEÎNCEPÚT, -Ă, neîncepuți, -te, adj. Care nu este (încă) început, folosit ◊ Apă neîncepută = apă luată din fântână sau de la izvor dimineața, înainte de a mai fi luat și alții în ziua aceea, căreia în descântece i se atribuie puteri miraculoase. – Pref. ne- + început.

DOOM

neîncepút adj. m., pl. neîncepúți; f. neîncepútă, pl. neîncepúte

neîncepuți
NEÎNCEPÚT, -Ă, neîncepuți, -te, adj. Care nu este (încă) început, folosit ◊ Apă neîncepută = apă luată din fântână sau de la izvor dimineața, înainte de a mai fi luat și alții în ziua aceea, căreia în descântece i se atribuie puteri miraculoase. – Pref. ne- + început.

DOOM

neîncepút adj. m., pl. neîncepúți; f. neîncepútă, pl. neîncepúte

neîncepuții
NEÎNCEPÚT, -Ă, neîncepuți, -te, adj. Care nu este (încă) început, folosit ◊ Apă neîncepută = apă luată din fântână sau de la izvor dimineața, înainte de a mai fi luat și alții în ziua aceea, căreia în descântece i se atribuie puteri miraculoase. – Pref. ne- + început.

DOOM

neîncepút adj. m., pl. neîncepúți; f. neîncepútă, pl. neîncepúte

neîncepuților
NEÎNCEPÚT, -Ă, neîncepuți, -te, adj. Care nu este (încă) început, folosit ◊ Apă neîncepută = apă luată din fântână sau de la izvor dimineața, înainte de a mai fi luat și alții în ziua aceea, căreia în descântece i se atribuie puteri miraculoase. – Pref. ne- + început.

DOOM

neîncepút adj. m., pl. neîncepúți; f. neîncepútă, pl. neîncepúte

neîncetat
NEÎNCETÁT, -Ă, neîncetați, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfășoară sau se repetă) fără oprire, fără întrerupere; necontenit, continuu. – Pref. ne- + încetat.

DOOM

neîncetát adj. m., pl. neîncetáți; f. neîncetátă, pl. neîncetáte

neîncetata
NEÎNCETÁT, -Ă, neîncetați, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfășoară sau se repetă) fără oprire, fără întrerupere; necontenit, continuu. – Pref. ne- + încetat.

DOOM

neîncetát adj. m., pl. neîncetáți; f. neîncetátă, pl. neîncetáte

neîncetate
NEÎNCETÁT, -Ă, neîncetați, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfășoară sau se repetă) fără oprire, fără întrerupere; necontenit, continuu. – Pref. ne- + încetat.

DOOM

neîncetát adj. m., pl. neîncetáți; f. neîncetátă, pl. neîncetáte

neîncetatei
NEÎNCETÁT, -Ă, neîncetați, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfășoară sau se repetă) fără oprire, fără întrerupere; necontenit, continuu. – Pref. ne- + încetat.

DOOM

neîncetát adj. m., pl. neîncetáți; f. neîncetátă, pl. neîncetáte

neîncetatele
NEÎNCETÁT, -Ă, neîncetați, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfășoară sau se repetă) fără oprire, fără întrerupere; necontenit, continuu. – Pref. ne- + încetat.

DOOM

neîncetát adj. m., pl. neîncetáți; f. neîncetátă, pl. neîncetáte

neîncetatelor
NEÎNCETÁT, -Ă, neîncetați, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfășoară sau se repetă) fără oprire, fără întrerupere; necontenit, continuu. – Pref. ne- + încetat.

DOOM

neîncetát adj. m., pl. neîncetáți; f. neîncetátă, pl. neîncetáte

neîncetatul
NEÎNCETÁT, -Ă, neîncetați, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfășoară sau se repetă) fără oprire, fără întrerupere; necontenit, continuu. – Pref. ne- + încetat.

DOOM

neîncetát adj. m., pl. neîncetáți; f. neîncetátă, pl. neîncetáte

neîncetatului
NEÎNCETÁT, -Ă, neîncetați, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfășoară sau se repetă) fără oprire, fără întrerupere; necontenit, continuu. – Pref. ne- + încetat.

DOOM

neîncetát adj. m., pl. neîncetáți; f. neîncetátă, pl. neîncetáte

neîncetați
NEÎNCETÁT, -Ă, neîncetați, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfășoară sau se repetă) fără oprire, fără întrerupere; necontenit, continuu. – Pref. ne- + încetat.

DOOM

neîncetát adj. m., pl. neîncetáți; f. neîncetátă, pl. neîncetáte

neîncetații
NEÎNCETÁT, -Ă, neîncetați, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfășoară sau se repetă) fără oprire, fără întrerupere; necontenit, continuu. – Pref. ne- + încetat.

DOOM

neîncetát adj. m., pl. neîncetáți; f. neîncetátă, pl. neîncetáte

neîncetaților
NEÎNCETÁT, -Ă, neîncetați, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfășoară sau se repetă) fără oprire, fără întrerupere; necontenit, continuu. – Pref. ne- + încetat.

DOOM

neîncetát adj. m., pl. neîncetáți; f. neîncetátă, pl. neîncetáte

neînchipuit
NEÎNCHIPUÍT, -Ă, neînchipuiți, -te, adj. Care (prin înfățișarea sa neobișnuită, prin caracterul aparte) întrece puterea de închipuire, care nu poate fi închipuit; inimaginabil. ◊ De neînchipuit = a) (loc. adj.) care întrece puterea închipuirii, care nu poate fi închipuit; b) (loc. adv.) foarte, grozav de..., extrem de... ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + închipuit.

DOOM

neînchipuít adj. m., pl. neînchipuíți; f. neînchipuítă, pl. neînchipuíte

neînchipuita
NEÎNCHIPUÍT, -Ă, neînchipuiți, -te, adj. Care (prin înfățișarea sa neobișnuită, prin caracterul aparte) întrece puterea de închipuire, care nu poate fi închipuit; inimaginabil. ◊ De neînchipuit = a) (loc. adj.) care întrece puterea închipuirii, care nu poate fi închipuit; b) (loc. adv.) foarte, grozav de..., extrem de... ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + închipuit.

DOOM

neînchipuít adj. m., pl. neînchipuíți; f. neînchipuítă, pl. neînchipuíte

neînchipuite
NEÎNCHIPUÍT, -Ă, neînchipuiți, -te, adj. Care (prin înfățișarea sa neobișnuită, prin caracterul aparte) întrece puterea de închipuire, care nu poate fi închipuit; inimaginabil. ◊ De neînchipuit = a) (loc. adj.) care întrece puterea închipuirii, care nu poate fi închipuit; b) (loc. adv.) foarte, grozav de..., extrem de... ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + închipuit.

DOOM

neînchipuít adj. m., pl. neînchipuíți; f. neînchipuítă, pl. neînchipuíte

neînchipuitei
NEÎNCHIPUÍT, -Ă, neînchipuiți, -te, adj. Care (prin înfățișarea sa neobișnuită, prin caracterul aparte) întrece puterea de închipuire, care nu poate fi închipuit; inimaginabil. ◊ De neînchipuit = a) (loc. adj.) care întrece puterea închipuirii, care nu poate fi închipuit; b) (loc. adv.) foarte, grozav de..., extrem de... ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + închipuit.

DOOM

neînchipuít adj. m., pl. neînchipuíți; f. neînchipuítă, pl. neînchipuíte

neînchipuitele
NEÎNCHIPUÍT, -Ă, neînchipuiți, -te, adj. Care (prin înfățișarea sa neobișnuită, prin caracterul aparte) întrece puterea de închipuire, care nu poate fi închipuit; inimaginabil. ◊ De neînchipuit = a) (loc. adj.) care întrece puterea închipuirii, care nu poate fi închipuit; b) (loc. adv.) foarte, grozav de..., extrem de... ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + închipuit.

DOOM

neînchipuít adj. m., pl. neînchipuíți; f. neînchipuítă, pl. neînchipuíte

neînchipuitelor
NEÎNCHIPUÍT, -Ă, neînchipuiți, -te, adj. Care (prin înfățișarea sa neobișnuită, prin caracterul aparte) întrece puterea de închipuire, care nu poate fi închipuit; inimaginabil. ◊ De neînchipuit = a) (loc. adj.) care întrece puterea închipuirii, care nu poate fi închipuit; b) (loc. adv.) foarte, grozav de..., extrem de... ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + închipuit.

DOOM

neînchipuít adj. m., pl. neînchipuíți; f. neînchipuítă, pl. neînchipuíte

neînchipuitul
NEÎNCHIPUÍT, -Ă, neînchipuiți, -te, adj. Care (prin înfățișarea sa neobișnuită, prin caracterul aparte) întrece puterea de închipuire, care nu poate fi închipuit; inimaginabil. ◊ De neînchipuit = a) (loc. adj.) care întrece puterea închipuirii, care nu poate fi închipuit; b) (loc. adv.) foarte, grozav de..., extrem de... ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + închipuit.

DOOM

neînchipuít adj. m., pl. neînchipuíți; f. neînchipuítă, pl. neînchipuíte

neînchipuitului
NEÎNCHIPUÍT, -Ă, neînchipuiți, -te, adj. Care (prin înfățișarea sa neobișnuită, prin caracterul aparte) întrece puterea de închipuire, care nu poate fi închipuit; inimaginabil. ◊ De neînchipuit = a) (loc. adj.) care întrece puterea închipuirii, care nu poate fi închipuit; b) (loc. adv.) foarte, grozav de..., extrem de... ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + închipuit.

DOOM

neînchipuít adj. m., pl. neînchipuíți; f. neînchipuítă, pl. neînchipuíte

neînchipuiți
NEÎNCHIPUÍT, -Ă, neînchipuiți, -te, adj. Care (prin înfățișarea sa neobișnuită, prin caracterul aparte) întrece puterea de închipuire, care nu poate fi închipuit; inimaginabil. ◊ De neînchipuit = a) (loc. adj.) care întrece puterea închipuirii, care nu poate fi închipuit; b) (loc. adv.) foarte, grozav de..., extrem de... ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + închipuit.

DOOM

neînchipuít adj. m., pl. neînchipuíți; f. neînchipuítă, pl. neînchipuíte

neînchipuiții
NEÎNCHIPUÍT, -Ă, neînchipuiți, -te, adj. Care (prin înfățișarea sa neobișnuită, prin caracterul aparte) întrece puterea de închipuire, care nu poate fi închipuit; inimaginabil. ◊ De neînchipuit = a) (loc. adj.) care întrece puterea închipuirii, care nu poate fi închipuit; b) (loc. adv.) foarte, grozav de..., extrem de... ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + închipuit.

DOOM

neînchipuít adj. m., pl. neînchipuíți; f. neînchipuítă, pl. neînchipuíte

neînchipuiților
NEÎNCHIPUÍT, -Ă, neînchipuiți, -te, adj. Care (prin înfățișarea sa neobișnuită, prin caracterul aparte) întrece puterea de închipuire, care nu poate fi închipuit; inimaginabil. ◊ De neînchipuit = a) (loc. adj.) care întrece puterea închipuirii, care nu poate fi închipuit; b) (loc. adv.) foarte, grozav de..., extrem de... ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + închipuit.

DOOM

neînchipuít adj. m., pl. neînchipuíți; f. neînchipuítă, pl. neînchipuíte

neîncredere
NEÎNCRÉDERE s. f. Lipsă de încredere; îndoială, suspiciune. – Pref. ne- + încredere.

DOOM

neîncrédere s. f., g.-d. art. neîncréderii

neîncrederea
NEÎNCRÉDERE s. f. Lipsă de încredere; îndoială, suspiciune. – Pref. ne- + încredere.

DOOM

neîncrédere s. f., g.-d. art. neîncréderii

neîncrederi
NEÎNCRÉDERE s. f. Lipsă de încredere; îndoială, suspiciune. – Pref. ne- + încredere.

DOOM

neîncrédere s. f., g.-d. art. neîncréderii

neîncrederii
NEÎNCRÉDERE s. f. Lipsă de încredere; îndoială, suspiciune. – Pref. ne- + încredere.

DOOM

neîncrédere s. f., g.-d. art. neîncréderii

neîncrederile
NEÎNCRÉDERE s. f. Lipsă de încredere; îndoială, suspiciune. – Pref. ne- + încredere.

DOOM

neîncrédere s. f., g.-d. art. neîncréderii

neîncrederilor
NEÎNCRÉDERE s. f. Lipsă de încredere; îndoială, suspiciune. – Pref. ne- + încredere.

DOOM

neîncrédere s. f., g.-d. art. neîncréderii

neîncrezătoare
NEÎNCREZĂTÓR, -OÁRE, neîncrezători, -oare, adj. Care nu se încrede (ușor), care are îndoieli, bănuitor. – Pref. ne- + încrezător.

DOOM

neîncrezătór adj. m., pl. neîncrezătóri; f. sg. și pl. neîncrezătoáre

neîncrezătoarea
NEÎNCREZĂTÓR, -OÁRE, neîncrezători, -oare, adj. Care nu se încrede (ușor), care are îndoieli, bănuitor. – Pref. ne- + încrezător.

DOOM

neîncrezătór adj. m., pl. neîncrezătóri; f. sg. și pl. neîncrezătoáre

neîncrezătoarei
NEÎNCREZĂTÓR, -OÁRE, neîncrezători, -oare, adj. Care nu se încrede (ușor), care are îndoieli, bănuitor. – Pref. ne- + încrezător.

DOOM

neîncrezătór adj. m., pl. neîncrezătóri; f. sg. și pl. neîncrezătoáre

neîncrezătoarele
NEÎNCREZĂTÓR, -OÁRE, neîncrezători, -oare, adj. Care nu se încrede (ușor), care are îndoieli, bănuitor. – Pref. ne- + încrezător.

DOOM

neîncrezătór adj. m., pl. neîncrezătóri; f. sg. și pl. neîncrezătoáre

neîncrezătoarelor
NEÎNCREZĂTÓR, -OÁRE, neîncrezători, -oare, adj. Care nu se încrede (ușor), care are îndoieli, bănuitor. – Pref. ne- + încrezător.

DOOM

neîncrezătór adj. m., pl. neîncrezătóri; f. sg. și pl. neîncrezătoáre

neîncrezător
NEÎNCREZĂTÓR, -OÁRE, neîncrezători, -oare, adj. Care nu se încrede (ușor), care are îndoieli, bănuitor. – Pref. ne- + încrezător.

DOOM

neîncrezătór adj. m., pl. neîncrezătóri; f. sg. și pl. neîncrezătoáre

neîncrezători
NEÎNCREZĂTÓR, -OÁRE, neîncrezători, -oare, adj. Care nu se încrede (ușor), care are îndoieli, bănuitor. – Pref. ne- + încrezător.

DOOM

neîncrezătór adj. m., pl. neîncrezătóri; f. sg. și pl. neîncrezătoáre

neîncrezătorii
NEÎNCREZĂTÓR, -OÁRE, neîncrezători, -oare, adj. Care nu se încrede (ușor), care are îndoieli, bănuitor. – Pref. ne- + încrezător.

DOOM

neîncrezătór adj. m., pl. neîncrezătóri; f. sg. și pl. neîncrezătoáre

neîncrezătorilor
NEÎNCREZĂTÓR, -OÁRE, neîncrezători, -oare, adj. Care nu se încrede (ușor), care are îndoieli, bănuitor. – Pref. ne- + încrezător.

DOOM

neîncrezătór adj. m., pl. neîncrezătóri; f. sg. și pl. neîncrezătoáre

neîncrezătorul
NEÎNCREZĂTÓR, -OÁRE, neîncrezători, -oare, adj. Care nu se încrede (ușor), care are îndoieli, bănuitor. – Pref. ne- + încrezător.

DOOM

neîncrezătór adj. m., pl. neîncrezătóri; f. sg. și pl. neîncrezătoáre

neîncrezătorului
NEÎNCREZĂTÓR, -OÁRE, neîncrezători, -oare, adj. Care nu se încrede (ușor), care are îndoieli, bănuitor. – Pref. ne- + încrezător.

DOOM

neîncrezătór adj. m., pl. neîncrezătóri; f. sg. și pl. neîncrezătoáre

neîncăpătoare
NEÎNCĂPĂTÓR, -OÁRE, neîncăpători, -oare, adj. Care nu are volum utilizabil mare; în care nu încape mult. – Pref. ne- + încăpător.

neîncăpătoarea
NEÎNCĂPĂTÓR, -OÁRE, neîncăpători, -oare, adj. Care nu are volum utilizabil mare; în care nu încape mult. – Pref. ne- + încăpător.

neîncăpătoarei
NEÎNCĂPĂTÓR, -OÁRE, neîncăpători, -oare, adj. Care nu are volum utilizabil mare; în care nu încape mult. – Pref. ne- + încăpător.

neîncăpătoarele
NEÎNCĂPĂTÓR, -OÁRE, neîncăpători, -oare, adj. Care nu are volum utilizabil mare; în care nu încape mult. – Pref. ne- + încăpător.

neîncăpătoarelor
NEÎNCĂPĂTÓR, -OÁRE, neîncăpători, -oare, adj. Care nu are volum utilizabil mare; în care nu încape mult. – Pref. ne- + încăpător.

neîncăpător
NEÎNCĂPĂTÓR, -OÁRE, neîncăpători, -oare, adj. Care nu are volum utilizabil mare; în care nu încape mult. – Pref. ne- + încăpător.

neîncăpători
NEÎNCĂPĂTÓR, -OÁRE, neîncăpători, -oare, adj. Care nu are volum utilizabil mare; în care nu încape mult. – Pref. ne- + încăpător.

neîncăpătorii
NEÎNCĂPĂTÓR, -OÁRE, neîncăpători, -oare, adj. Care nu are volum utilizabil mare; în care nu încape mult. – Pref. ne- + încăpător.

neîncăpătorilor
NEÎNCĂPĂTÓR, -OÁRE, neîncăpători, -oare, adj. Care nu are volum utilizabil mare; în care nu încape mult. – Pref. ne- + încăpător.

neîncăpătorul
NEÎNCĂPĂTÓR, -OÁRE, neîncăpători, -oare, adj. Care nu are volum utilizabil mare; în care nu încape mult. – Pref. ne- + încăpător.

neîncăpătorului
NEÎNCĂPĂTÓR, -OÁRE, neîncăpători, -oare, adj. Care nu are volum utilizabil mare; în care nu încape mult. – Pref. ne- + încăpător.

neîndemâna
NEÎNDEMẤNĂ s. f. (Înv.) Situație grea, împrejurare nefavorabilă. – Pref. ne- + îndemână.

DOOM

neîndemấnă (înv.) s. f.

neîndemânare
NEÎNDEMÂNÁRE s. f. Lipsă de îndemânare; stângăcie. – Pref. ne- + îndemânare.

DOOM

neîndemânáre s. f., g.-d. art. neîndemânắrii

neîndemânarea
NEÎNDEMÂNÁRE s. f. Lipsă de îndemânare; stângăcie. – Pref. ne- + îndemânare.

DOOM

neîndemânáre s. f., g.-d. art. neîndemânắrii

neîndemânatic
NEÎNDEMÂNÁTIC, -Ă, neîndemânatici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care nu are îndemânare, abilitate, pricepere, siguranță; nepriceput; care trădează lipsă de îndemânare, de pricepere sau de siguranță; stângaci. – Pref. ne- + îndemânatic.

DOOM

neîndemânátic adj. m., pl. neîndemânátici; f. neîndemânátică, pl. neîndemânátice

neîndemânatica
NEÎNDEMÂNÁTIC, -Ă, neîndemânatici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care nu are îndemânare, abilitate, pricepere, siguranță; nepriceput; care trădează lipsă de îndemânare, de pricepere sau de siguranță; stângaci. – Pref. ne- + îndemânatic.

DOOM

neîndemânátic adj. m., pl. neîndemânátici; f. neîndemânátică, pl. neîndemânátice

neîndemânatice
NEÎNDEMÂNÁTIC, -Ă, neîndemânatici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care nu are îndemânare, abilitate, pricepere, siguranță; nepriceput; care trădează lipsă de îndemânare, de pricepere sau de siguranță; stângaci. – Pref. ne- + îndemânatic.

DOOM

neîndemânátic adj. m., pl. neîndemânátici; f. neîndemânátică, pl. neîndemânátice

neîndemânaticei
NEÎNDEMÂNÁTIC, -Ă, neîndemânatici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care nu are îndemânare, abilitate, pricepere, siguranță; nepriceput; care trădează lipsă de îndemânare, de pricepere sau de siguranță; stângaci. – Pref. ne- + îndemânatic.

DOOM

neîndemânátic adj. m., pl. neîndemânátici; f. neîndemânátică, pl. neîndemânátice

neîndemânaticele
NEÎNDEMÂNÁTIC, -Ă, neîndemânatici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care nu are îndemânare, abilitate, pricepere, siguranță; nepriceput; care trădează lipsă de îndemânare, de pricepere sau de siguranță; stângaci. – Pref. ne- + îndemânatic.

DOOM

neîndemânátic adj. m., pl. neîndemânátici; f. neîndemânátică, pl. neîndemânátice

neîndemânaticelor
NEÎNDEMÂNÁTIC, -Ă, neîndemânatici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care nu are îndemânare, abilitate, pricepere, siguranță; nepriceput; care trădează lipsă de îndemânare, de pricepere sau de siguranță; stângaci. – Pref. ne- + îndemânatic.

DOOM

neîndemânátic adj. m., pl. neîndemânátici; f. neîndemânátică, pl. neîndemânátice

neîndemânatici
NEÎNDEMÂNÁTIC, -Ă, neîndemânatici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care nu are îndemânare, abilitate, pricepere, siguranță; nepriceput; care trădează lipsă de îndemânare, de pricepere sau de siguranță; stângaci. – Pref. ne- + îndemânatic.

DOOM

neîndemânátic adj. m., pl. neîndemânátici; f. neîndemânátică, pl. neîndemânátice

neîndemânaticii
NEÎNDEMÂNÁTIC, -Ă, neîndemânatici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care nu are îndemânare, abilitate, pricepere, siguranță; nepriceput; care trădează lipsă de îndemânare, de pricepere sau de siguranță; stângaci. – Pref. ne- + îndemânatic.

DOOM

neîndemânátic adj. m., pl. neîndemânátici; f. neîndemânátică, pl. neîndemânátice

neîndemânaticilor
NEÎNDEMÂNÁTIC, -Ă, neîndemânatici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care nu are îndemânare, abilitate, pricepere, siguranță; nepriceput; care trădează lipsă de îndemânare, de pricepere sau de siguranță; stângaci. – Pref. ne- + îndemânatic.

DOOM

neîndemânátic adj. m., pl. neîndemânátici; f. neîndemânátică, pl. neîndemânátice

neîndemânaticul
NEÎNDEMÂNÁTIC, -Ă, neîndemânatici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care nu are îndemânare, abilitate, pricepere, siguranță; nepriceput; care trădează lipsă de îndemânare, de pricepere sau de siguranță; stângaci. – Pref. ne- + îndemânatic.

DOOM

neîndemânátic adj. m., pl. neîndemânátici; f. neîndemânátică, pl. neîndemânátice

neîndemânaticului
NEÎNDEMÂNÁTIC, -Ă, neîndemânatici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care nu are îndemânare, abilitate, pricepere, siguranță; nepriceput; care trădează lipsă de îndemânare, de pricepere sau de siguranță; stângaci. – Pref. ne- + îndemânatic.

DOOM

neîndemânátic adj. m., pl. neîndemânátici; f. neîndemânátică, pl. neîndemânátice

neîndemâni
NEÎNDEMẤNĂ s. f. (Înv.) Situație grea, împrejurare nefavorabilă. – Pref. ne- + îndemână.

DOOM

neîndemấnă (înv.) s. f.

neîndemânii
NEÎNDEMẤNĂ s. f. (Înv.) Situație grea, împrejurare nefavorabilă. – Pref. ne- + îndemână.

DOOM

neîndemấnă (înv.) s. f.

neîndemânări
NEÎNDEMÂNÁRE s. f. Lipsă de îndemânare; stângăcie. – Pref. ne- + îndemânare.

DOOM

neîndemânáre s. f., g.-d. art. neîndemânắrii

neîndemânării
NEÎNDEMÂNÁRE s. f. Lipsă de îndemânare; stângăcie. – Pref. ne- + îndemânare.

DOOM

neîndemânáre s. f., g.-d. art. neîndemânắrii

neîndemânările
NEÎNDEMÂNÁRE s. f. Lipsă de îndemânare; stângăcie. – Pref. ne- + îndemânare.

DOOM

neîndemânáre s. f., g.-d. art. neîndemânắrii

neîndemânărilor
NEÎNDEMÂNÁRE s. f. Lipsă de îndemânare; stângăcie. – Pref. ne- + îndemânare.

DOOM

neîndemânáre s. f., g.-d. art. neîndemânắrii

neîndemîna
NEÎNDEMẤNĂ s. f. (Înv.) Situație grea, împrejurare nefavorabilă. – Pref. ne- + îndemână.

DOOM

neîndemấnă (înv.) s. f.

neîndemînare
NEÎNDEMÂNÁRE s. f. Lipsă de îndemânare; stângăcie. – Pref. ne- + îndemânare.

DOOM

neîndemânáre s. f., g.-d. art. neîndemânắrii

neîndemînarea
NEÎNDEMÂNÁRE s. f. Lipsă de îndemânare; stângăcie. – Pref. ne- + îndemânare.

DOOM

neîndemânáre s. f., g.-d. art. neîndemânắrii

neîndemînatic
NEÎNDEMÂNÁTIC, -Ă, neîndemânatici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care nu are îndemânare, abilitate, pricepere, siguranță; nepriceput; care trădează lipsă de îndemânare, de pricepere sau de siguranță; stângaci. – Pref. ne- + îndemânatic.

DOOM

neîndemânátic adj. m., pl. neîndemânátici; f. neîndemânátică, pl. neîndemânátice

neîndemînatica
NEÎNDEMÂNÁTIC, -Ă, neîndemânatici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care nu are îndemânare, abilitate, pricepere, siguranță; nepriceput; care trădează lipsă de îndemânare, de pricepere sau de siguranță; stângaci. – Pref. ne- + îndemânatic.

DOOM

neîndemânátic adj. m., pl. neîndemânátici; f. neîndemânátică, pl. neîndemânátice

neîndemînatice
NEÎNDEMÂNÁTIC, -Ă, neîndemânatici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care nu are îndemânare, abilitate, pricepere, siguranță; nepriceput; care trădează lipsă de îndemânare, de pricepere sau de siguranță; stângaci. – Pref. ne- + îndemânatic.

DOOM

neîndemânátic adj. m., pl. neîndemânátici; f. neîndemânátică, pl. neîndemânátice

neîndemînaticei
NEÎNDEMÂNÁTIC, -Ă, neîndemânatici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care nu are îndemânare, abilitate, pricepere, siguranță; nepriceput; care trădează lipsă de îndemânare, de pricepere sau de siguranță; stângaci. – Pref. ne- + îndemânatic.

DOOM

neîndemânátic adj. m., pl. neîndemânátici; f. neîndemânátică, pl. neîndemânátice

neîndemînaticele
NEÎNDEMÂNÁTIC, -Ă, neîndemânatici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care nu are îndemânare, abilitate, pricepere, siguranță; nepriceput; care trădează lipsă de îndemânare, de pricepere sau de siguranță; stângaci. – Pref. ne- + îndemânatic.

DOOM

neîndemânátic adj. m., pl. neîndemânátici; f. neîndemânátică, pl. neîndemânátice

neîndemînaticelor
NEÎNDEMÂNÁTIC, -Ă, neîndemânatici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care nu are îndemânare, abilitate, pricepere, siguranță; nepriceput; care trădează lipsă de îndemânare, de pricepere sau de siguranță; stângaci. – Pref. ne- + îndemânatic.

DOOM

neîndemânátic adj. m., pl. neîndemânátici; f. neîndemânátică, pl. neîndemânátice

neîndemînatici
NEÎNDEMÂNÁTIC, -Ă, neîndemânatici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care nu are îndemânare, abilitate, pricepere, siguranță; nepriceput; care trădează lipsă de îndemânare, de pricepere sau de siguranță; stângaci. – Pref. ne- + îndemânatic.

DOOM

neîndemânátic adj. m., pl. neîndemânátici; f. neîndemânátică, pl. neîndemânátice

neîndemînaticii
NEÎNDEMÂNÁTIC, -Ă, neîndemânatici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care nu are îndemânare, abilitate, pricepere, siguranță; nepriceput; care trădează lipsă de îndemânare, de pricepere sau de siguranță; stângaci. – Pref. ne- + îndemânatic.

DOOM

neîndemânátic adj. m., pl. neîndemânátici; f. neîndemânátică, pl. neîndemânátice

neîndemînaticilor
NEÎNDEMÂNÁTIC, -Ă, neîndemânatici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care nu are îndemânare, abilitate, pricepere, siguranță; nepriceput; care trădează lipsă de îndemânare, de pricepere sau de siguranță; stângaci. – Pref. ne- + îndemânatic.

DOOM

neîndemânátic adj. m., pl. neîndemânátici; f. neîndemânátică, pl. neîndemânátice

neîndemînaticul
NEÎNDEMÂNÁTIC, -Ă, neîndemânatici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care nu are îndemânare, abilitate, pricepere, siguranță; nepriceput; care trădează lipsă de îndemânare, de pricepere sau de siguranță; stângaci. – Pref. ne- + îndemânatic.

DOOM

neîndemânátic adj. m., pl. neîndemânátici; f. neîndemânátică, pl. neîndemânátice

neîndemînaticului
NEÎNDEMÂNÁTIC, -Ă, neîndemânatici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care nu are îndemânare, abilitate, pricepere, siguranță; nepriceput; care trădează lipsă de îndemânare, de pricepere sau de siguranță; stângaci. – Pref. ne- + îndemânatic.

DOOM

neîndemânátic adj. m., pl. neîndemânátici; f. neîndemânátică, pl. neîndemânátice

neîndemîni
NEÎNDEMẤNĂ s. f. (Înv.) Situație grea, împrejurare nefavorabilă. – Pref. ne- + îndemână.

DOOM

neîndemấnă (înv.) s. f.

neîndemînii
NEÎNDEMẤNĂ s. f. (Înv.) Situație grea, împrejurare nefavorabilă. – Pref. ne- + îndemână.

DOOM

neîndemấnă (înv.) s. f.

neîndemînări
NEÎNDEMÂNÁRE s. f. Lipsă de îndemânare; stângăcie. – Pref. ne- + îndemânare.

DOOM

neîndemânáre s. f., g.-d. art. neîndemânắrii

neîndemînării
NEÎNDEMÂNÁRE s. f. Lipsă de îndemânare; stângăcie. – Pref. ne- + îndemânare.

DOOM

neîndemânáre s. f., g.-d. art. neîndemânắrii

neîndemînările
NEÎNDEMÂNÁRE s. f. Lipsă de îndemânare; stângăcie. – Pref. ne- + îndemânare.

DOOM

neîndemânáre s. f., g.-d. art. neîndemânắrii

neîndemînărilor
NEÎNDEMÂNÁRE s. f. Lipsă de îndemânare; stângăcie. – Pref. ne- + îndemânare.

DOOM

neîndemânáre s. f., g.-d. art. neîndemânắrii

neîndestulătoare
NEÎNDESTULĂTÓR, -OĂRE, neîndestulători, -oare, adj. Care nu este în cantitate suficientă, care nu îndestulează. – Pref. ne- + îndestulător.

DOOM

neîndestulătór adj. m., pl. neîndestulătóri; f. sg. și pl. neîndestulătoáre

neîndestulătoarea
NEÎNDESTULĂTÓR, -OĂRE, neîndestulători, -oare, adj. Care nu este în cantitate suficientă, care nu îndestulează. – Pref. ne- + îndestulător.

DOOM

neîndestulătór adj. m., pl. neîndestulătóri; f. sg. și pl. neîndestulătoáre

neîndestulătoarei
NEÎNDESTULĂTÓR, -OĂRE, neîndestulători, -oare, adj. Care nu este în cantitate suficientă, care nu îndestulează. – Pref. ne- + îndestulător.

DOOM

neîndestulătór adj. m., pl. neîndestulătóri; f. sg. și pl. neîndestulătoáre

neîndestulătoarele
NEÎNDESTULĂTÓR, -OĂRE, neîndestulători, -oare, adj. Care nu este în cantitate suficientă, care nu îndestulează. – Pref. ne- + îndestulător.

DOOM

neîndestulătór adj. m., pl. neîndestulătóri; f. sg. și pl. neîndestulătoáre

neîndestulătoarelor
NEÎNDESTULĂTÓR, -OĂRE, neîndestulători, -oare, adj. Care nu este în cantitate suficientă, care nu îndestulează. – Pref. ne- + îndestulător.

DOOM

neîndestulătór adj. m., pl. neîndestulătóri; f. sg. și pl. neîndestulătoáre

neîndestulător
NEÎNDESTULĂTÓR, -OĂRE, neîndestulători, -oare, adj. Care nu este în cantitate suficientă, care nu îndestulează. – Pref. ne- + îndestulător.

DOOM

neîndestulătór adj. m., pl. neîndestulătóri; f. sg. și pl. neîndestulătoáre

neîndestulători
NEÎNDESTULĂTÓR, -OĂRE, neîndestulători, -oare, adj. Care nu este în cantitate suficientă, care nu îndestulează. – Pref. ne- + îndestulător.

DOOM

neîndestulătór adj. m., pl. neîndestulătóri; f. sg. și pl. neîndestulătoáre

neîndestulătorii
NEÎNDESTULĂTÓR, -OĂRE, neîndestulători, -oare, adj. Care nu este în cantitate suficientă, care nu îndestulează. – Pref. ne- + îndestulător.

DOOM

neîndestulătór adj. m., pl. neîndestulătóri; f. sg. și pl. neîndestulătoáre

neîndestulătorilor
NEÎNDESTULĂTÓR, -OĂRE, neîndestulători, -oare, adj. Care nu este în cantitate suficientă, care nu îndestulează. – Pref. ne- + îndestulător.

DOOM

neîndestulătór adj. m., pl. neîndestulătóri; f. sg. și pl. neîndestulătoáre

neîndestulătorul
NEÎNDESTULĂTÓR, -OĂRE, neîndestulători, -oare, adj. Care nu este în cantitate suficientă, care nu îndestulează. – Pref. ne- + îndestulător.

DOOM

neîndestulătór adj. m., pl. neîndestulătóri; f. sg. și pl. neîndestulătoáre

neîndestulătorului
NEÎNDESTULĂTÓR, -OĂRE, neîndestulători, -oare, adj. Care nu este în cantitate suficientă, care nu îndestulează. – Pref. ne- + îndestulător.

DOOM

neîndestulătór adj. m., pl. neîndestulătóri; f. sg. și pl. neîndestulătoáre

neîndoielnic
NEÎNDOIÉLNIC, -Ă, neîndoielnici, -ce, adj. Care nu provoacă îndoială, care nu poate stârni obiecții; indiscutabil, incontestabil. [Pr.: -do-iel-] – Pref. ne- + îndoielnic.

DOOM

neîndoiélnic adj. m., pl. neîndoiélnici; f. neîndoiélnică, pl. neîndoiélnice

neîndoielnica
NEÎNDOIÉLNIC, -Ă, neîndoielnici, -ce, adj. Care nu provoacă îndoială, care nu poate stârni obiecții; indiscutabil, incontestabil. [Pr.: -do-iel-] – Pref. ne- + îndoielnic.

DOOM

neîndoiélnic adj. m., pl. neîndoiélnici; f. neîndoiélnică, pl. neîndoiélnice

neîndoielnice
NEÎNDOIÉLNIC, -Ă, neîndoielnici, -ce, adj. Care nu provoacă îndoială, care nu poate stârni obiecții; indiscutabil, incontestabil. [Pr.: -do-iel-] – Pref. ne- + îndoielnic.

DOOM

neîndoiélnic adj. m., pl. neîndoiélnici; f. neîndoiélnică, pl. neîndoiélnice

neîndoielnicei
NEÎNDOIÉLNIC, -Ă, neîndoielnici, -ce, adj. Care nu provoacă îndoială, care nu poate stârni obiecții; indiscutabil, incontestabil. [Pr.: -do-iel-] – Pref. ne- + îndoielnic.

DOOM

neîndoiélnic adj. m., pl. neîndoiélnici; f. neîndoiélnică, pl. neîndoiélnice

neîndoielnicele
NEÎNDOIÉLNIC, -Ă, neîndoielnici, -ce, adj. Care nu provoacă îndoială, care nu poate stârni obiecții; indiscutabil, incontestabil. [Pr.: -do-iel-] – Pref. ne- + îndoielnic.

DOOM

neîndoiélnic adj. m., pl. neîndoiélnici; f. neîndoiélnică, pl. neîndoiélnice

neîndoielnicelor
NEÎNDOIÉLNIC, -Ă, neîndoielnici, -ce, adj. Care nu provoacă îndoială, care nu poate stârni obiecții; indiscutabil, incontestabil. [Pr.: -do-iel-] – Pref. ne- + îndoielnic.

DOOM

neîndoiélnic adj. m., pl. neîndoiélnici; f. neîndoiélnică, pl. neîndoiélnice

neîndoielnici
NEÎNDOIÉLNIC, -Ă, neîndoielnici, -ce, adj. Care nu provoacă îndoială, care nu poate stârni obiecții; indiscutabil, incontestabil. [Pr.: -do-iel-] – Pref. ne- + îndoielnic.

DOOM

neîndoiélnic adj. m., pl. neîndoiélnici; f. neîndoiélnică, pl. neîndoiélnice

neîndoielnicii
NEÎNDOIÉLNIC, -Ă, neîndoielnici, -ce, adj. Care nu provoacă îndoială, care nu poate stârni obiecții; indiscutabil, incontestabil. [Pr.: -do-iel-] – Pref. ne- + îndoielnic.

DOOM

neîndoiélnic adj. m., pl. neîndoiélnici; f. neîndoiélnică, pl. neîndoiélnice

neîndoielnicilor
NEÎNDOIÉLNIC, -Ă, neîndoielnici, -ce, adj. Care nu provoacă îndoială, care nu poate stârni obiecții; indiscutabil, incontestabil. [Pr.: -do-iel-] – Pref. ne- + îndoielnic.

DOOM

neîndoiélnic adj. m., pl. neîndoiélnici; f. neîndoiélnică, pl. neîndoiélnice

neîndoielnicul
NEÎNDOIÉLNIC, -Ă, neîndoielnici, -ce, adj. Care nu provoacă îndoială, care nu poate stârni obiecții; indiscutabil, incontestabil. [Pr.: -do-iel-] – Pref. ne- + îndoielnic.

DOOM

neîndoiélnic adj. m., pl. neîndoiélnici; f. neîndoiélnică, pl. neîndoiélnice

neîndoielnicului
NEÎNDOIÉLNIC, -Ă, neîndoielnici, -ce, adj. Care nu provoacă îndoială, care nu poate stârni obiecții; indiscutabil, incontestabil. [Pr.: -do-iel-] – Pref. ne- + îndoielnic.

DOOM

neîndoiélnic adj. m., pl. neîndoiélnici; f. neîndoiélnică, pl. neîndoiélnice

neîndoioasa
NEÎNDOIÓS, -OÁSĂ, neîndoioși, -oase, adj., adv. (În mod) sigur, hotărât, cert. [Pr.: -do-ios] – Pref. ne- + îndoios.

DOOM

neîndoiós adj. m., pl. neîndoióși; f. neîndoioásă, pl. neîndoioáse

neîndoioase
NEÎNDOIÓS, -OÁSĂ, neîndoioși, -oase, adj., adv. (În mod) sigur, hotărât, cert. [Pr.: -do-ios] – Pref. ne- + îndoios.

DOOM

neîndoiós adj. m., pl. neîndoióși; f. neîndoioásă, pl. neîndoioáse

neîndoioasei
NEÎNDOIÓS, -OÁSĂ, neîndoioși, -oase, adj., adv. (În mod) sigur, hotărât, cert. [Pr.: -do-ios] – Pref. ne- + îndoios.

DOOM

neîndoiós adj. m., pl. neîndoióși; f. neîndoioásă, pl. neîndoioáse

neîndoioasele
NEÎNDOIÓS, -OÁSĂ, neîndoioși, -oase, adj., adv. (În mod) sigur, hotărât, cert. [Pr.: -do-ios] – Pref. ne- + îndoios.

DOOM

neîndoiós adj. m., pl. neîndoióși; f. neîndoioásă, pl. neîndoioáse

neîndoioaselor
NEÎNDOIÓS, -OÁSĂ, neîndoioși, -oase, adj., adv. (În mod) sigur, hotărât, cert. [Pr.: -do-ios] – Pref. ne- + îndoios.

DOOM

neîndoiós adj. m., pl. neîndoióși; f. neîndoioásă, pl. neîndoioáse

neîndoios
NEÎNDOIÓS, -OÁSĂ, neîndoioși, -oase, adj., adv. (În mod) sigur, hotărât, cert. [Pr.: -do-ios] – Pref. ne- + îndoios.

DOOM

neîndoiós adj. m., pl. neîndoióși; f. neîndoioásă, pl. neîndoioáse

neîndoiosul
NEÎNDOIÓS, -OÁSĂ, neîndoioși, -oase, adj., adv. (În mod) sigur, hotărât, cert. [Pr.: -do-ios] – Pref. ne- + îndoios.

DOOM

neîndoiós adj. m., pl. neîndoióși; f. neîndoioásă, pl. neîndoioáse

neîndoiosului
NEÎNDOIÓS, -OÁSĂ, neîndoioși, -oase, adj., adv. (În mod) sigur, hotărât, cert. [Pr.: -do-ios] – Pref. ne- + îndoios.

DOOM

neîndoiós adj. m., pl. neîndoióși; f. neîndoioásă, pl. neîndoioáse

neîndoioși
NEÎNDOIÓS, -OÁSĂ, neîndoioși, -oase, adj., adv. (În mod) sigur, hotărât, cert. [Pr.: -do-ios] – Pref. ne- + îndoios.

DOOM

neîndoiós adj. m., pl. neîndoióși; f. neîndoioásă, pl. neîndoioáse

neîndoioșii
NEÎNDOIÓS, -OÁSĂ, neîndoioși, -oase, adj., adv. (În mod) sigur, hotărât, cert. [Pr.: -do-ios] – Pref. ne- + îndoios.

DOOM

neîndoiós adj. m., pl. neîndoióși; f. neîndoioásă, pl. neîndoioáse

neîndoioșilor
NEÎNDOIÓS, -OÁSĂ, neîndoioși, -oase, adj., adv. (În mod) sigur, hotărât, cert. [Pr.: -do-ios] – Pref. ne- + îndoios.

DOOM

neîndoiós adj. m., pl. neîndoióși; f. neîndoioásă, pl. neîndoioáse

neîndrăzneală
NEÎNDRĂZNEÁLĂ s. f. (Rar) Lipsă de îndrăzneală, timiditate. Mă ștersei la ochi și vrusei să deschid gura, dar... neîndrăzneala îmi ținea graiul închis. DEMETRESCU, O. 97.

neînduplecare
NEÎNDUPLECÁRE s. f. Însușirea celui neînduplecat; inflexibilitate, hotărâre, fermitate; p. ext. cruzime. – Pref. ne- + înduplecare.

DOOM

neînduplecáre (-du-ple-) s. f., g.-d. art. neînduplecắrii

neînduplecarea
NEÎNDUPLECÁRE s. f. Însușirea celui neînduplecat; inflexibilitate, hotărâre, fermitate; p. ext. cruzime. – Pref. ne- + înduplecare.

DOOM

neînduplecáre (-du-ple-) s. f., g.-d. art. neînduplecắrii

neînduplecat
NEÎNDUPLECÁT, -Ă, neînduplecați, -te, adj. Care nu se înduplecă sau nu poate fi înduplecat (ușor); inflexibil, hotărât, ferm; p. ext. crud, necruțător, implacabil. – Pref. ne- + înduplecat.

DOOM

neînduplecát (-du-ple-) adj. m., pl. neînduplecáți; f. neînduplecátă, pl. neînduplecáte

neînduplecata
NEÎNDUPLECÁT, -Ă, neînduplecați, -te, adj. Care nu se înduplecă sau nu poate fi înduplecat (ușor); inflexibil, hotărât, ferm; p. ext. crud, necruțător, implacabil. – Pref. ne- + înduplecat.

DOOM

neînduplecát (-du-ple-) adj. m., pl. neînduplecáți; f. neînduplecátă, pl. neînduplecáte

neînduplecate
NEÎNDUPLECÁT, -Ă, neînduplecați, -te, adj. Care nu se înduplecă sau nu poate fi înduplecat (ușor); inflexibil, hotărât, ferm; p. ext. crud, necruțător, implacabil. – Pref. ne- + înduplecat.

DOOM

neînduplecát (-du-ple-) adj. m., pl. neînduplecáți; f. neînduplecátă, pl. neînduplecáte

neînduplecatei
NEÎNDUPLECÁT, -Ă, neînduplecați, -te, adj. Care nu se înduplecă sau nu poate fi înduplecat (ușor); inflexibil, hotărât, ferm; p. ext. crud, necruțător, implacabil. – Pref. ne- + înduplecat.

DOOM

neînduplecát (-du-ple-) adj. m., pl. neînduplecáți; f. neînduplecátă, pl. neînduplecáte

neînduplecatele
NEÎNDUPLECÁT, -Ă, neînduplecați, -te, adj. Care nu se înduplecă sau nu poate fi înduplecat (ușor); inflexibil, hotărât, ferm; p. ext. crud, necruțător, implacabil. – Pref. ne- + înduplecat.

DOOM

neînduplecát (-du-ple-) adj. m., pl. neînduplecáți; f. neînduplecátă, pl. neînduplecáte

neînduplecatelor
NEÎNDUPLECÁT, -Ă, neînduplecați, -te, adj. Care nu se înduplecă sau nu poate fi înduplecat (ușor); inflexibil, hotărât, ferm; p. ext. crud, necruțător, implacabil. – Pref. ne- + înduplecat.

DOOM

neînduplecát (-du-ple-) adj. m., pl. neînduplecáți; f. neînduplecátă, pl. neînduplecáte

neînduplecatul
NEÎNDUPLECÁT, -Ă, neînduplecați, -te, adj. Care nu se înduplecă sau nu poate fi înduplecat (ușor); inflexibil, hotărât, ferm; p. ext. crud, necruțător, implacabil. – Pref. ne- + înduplecat.

DOOM

neînduplecát (-du-ple-) adj. m., pl. neînduplecáți; f. neînduplecátă, pl. neînduplecáte

neînduplecatului
NEÎNDUPLECÁT, -Ă, neînduplecați, -te, adj. Care nu se înduplecă sau nu poate fi înduplecat (ușor); inflexibil, hotărât, ferm; p. ext. crud, necruțător, implacabil. – Pref. ne- + înduplecat.

DOOM

neînduplecát (-du-ple-) adj. m., pl. neînduplecáți; f. neînduplecátă, pl. neînduplecáte

neînduplecați
NEÎNDUPLECÁT, -Ă, neînduplecați, -te, adj. Care nu se înduplecă sau nu poate fi înduplecat (ușor); inflexibil, hotărât, ferm; p. ext. crud, necruțător, implacabil. – Pref. ne- + înduplecat.

DOOM

neînduplecát (-du-ple-) adj. m., pl. neînduplecáți; f. neînduplecátă, pl. neînduplecáte

neînduplecații
NEÎNDUPLECÁT, -Ă, neînduplecați, -te, adj. Care nu se înduplecă sau nu poate fi înduplecat (ușor); inflexibil, hotărât, ferm; p. ext. crud, necruțător, implacabil. – Pref. ne- + înduplecat.

DOOM

neînduplecát (-du-ple-) adj. m., pl. neînduplecáți; f. neînduplecátă, pl. neînduplecáte

neînduplecaților
NEÎNDUPLECÁT, -Ă, neînduplecați, -te, adj. Care nu se înduplecă sau nu poate fi înduplecat (ușor); inflexibil, hotărât, ferm; p. ext. crud, necruțător, implacabil. – Pref. ne- + înduplecat.

DOOM

neînduplecát (-du-ple-) adj. m., pl. neînduplecáți; f. neînduplecátă, pl. neînduplecáte

neînduplecări
NEÎNDUPLECÁRE s. f. Însușirea celui neînduplecat; inflexibilitate, hotărâre, fermitate; p. ext. cruzime. – Pref. ne- + înduplecare.

DOOM

neînduplecáre (-du-ple-) s. f., g.-d. art. neînduplecắrii

neînduplecării
NEÎNDUPLECÁRE s. f. Însușirea celui neînduplecat; inflexibilitate, hotărâre, fermitate; p. ext. cruzime. – Pref. ne- + înduplecare.

DOOM

neînduplecáre (-du-ple-) s. f., g.-d. art. neînduplecắrii

neînduplecările
NEÎNDUPLECÁRE s. f. Însușirea celui neînduplecat; inflexibilitate, hotărâre, fermitate; p. ext. cruzime. – Pref. ne- + înduplecare.

DOOM

neînduplecáre (-du-ple-) s. f., g.-d. art. neînduplecắrii

neînduplecărilor
NEÎNDUPLECÁRE s. f. Însușirea celui neînduplecat; inflexibilitate, hotărâre, fermitate; p. ext. cruzime. – Pref. ne- + înduplecare.

DOOM

neînduplecáre (-du-ple-) s. f., g.-d. art. neînduplecắrii

neîndurare
NEÎNDURÁRE s. f. Lipsă de îndurare, de milă; cruzime, asprime. ◊ Loc. adv. Cu neîndurare = crud, aspru, fără milă. – Pref. ne- + îndurare.

DOOM

neînduráre s. f., g.-d. art. neîndurắrii

neîndurarea
NEÎNDURÁRE s. f. Lipsă de îndurare, de milă; cruzime, asprime. ◊ Loc. adv. Cu neîndurare = crud, aspru, fără milă. – Pref. ne- + îndurare.

DOOM

neînduráre s. f., g.-d. art. neîndurắrii

neîndurat
NEÎNDURÁT, -Ă, neîndurați, -te, adj. Neîndurător. ◊ Loc. adj. De neîndurat = insuportabil. – Pref. ne- + îndurat.

DOOM

neîndurát adj. m., pl. neînduráți; f. neîndurátă, pl. neînduráte

neîndurata
NEÎNDURÁT, -Ă, neîndurați, -te, adj. Neîndurător. ◊ Loc. adj. De neîndurat = insuportabil. – Pref. ne- + îndurat.

DOOM

neîndurát adj. m., pl. neînduráți; f. neîndurátă, pl. neînduráte

neîndurate
NEÎNDURÁT, -Ă, neîndurați, -te, adj. Neîndurător. ◊ Loc. adj. De neîndurat = insuportabil. – Pref. ne- + îndurat.

DOOM

neîndurát adj. m., pl. neînduráți; f. neîndurátă, pl. neînduráte

neînduratei
NEÎNDURÁT, -Ă, neîndurați, -te, adj. Neîndurător. ◊ Loc. adj. De neîndurat = insuportabil. – Pref. ne- + îndurat.

DOOM

neîndurát adj. m., pl. neînduráți; f. neîndurátă, pl. neînduráte

neînduratele
NEÎNDURÁT, -Ă, neîndurați, -te, adj. Neîndurător. ◊ Loc. adj. De neîndurat = insuportabil. – Pref. ne- + îndurat.

DOOM

neîndurát adj. m., pl. neînduráți; f. neîndurátă, pl. neînduráte

neînduratelor
NEÎNDURÁT, -Ă, neîndurați, -te, adj. Neîndurător. ◊ Loc. adj. De neîndurat = insuportabil. – Pref. ne- + îndurat.

DOOM

neîndurát adj. m., pl. neînduráți; f. neîndurátă, pl. neînduráte

neînduratul
NEÎNDURÁT, -Ă, neîndurați, -te, adj. Neîndurător. ◊ Loc. adj. De neîndurat = insuportabil. – Pref. ne- + îndurat.

DOOM

neîndurát adj. m., pl. neînduráți; f. neîndurátă, pl. neînduráte

neînduratului
NEÎNDURÁT, -Ă, neîndurați, -te, adj. Neîndurător. ◊ Loc. adj. De neîndurat = insuportabil. – Pref. ne- + îndurat.

DOOM

neîndurát adj. m., pl. neînduráți; f. neîndurátă, pl. neînduráte

neîndurați
NEÎNDURÁT, -Ă, neîndurați, -te, adj. Neîndurător. ◊ Loc. adj. De neîndurat = insuportabil. – Pref. ne- + îndurat.

DOOM

neîndurát adj. m., pl. neînduráți; f. neîndurátă, pl. neînduráte

neîndurații
NEÎNDURÁT, -Ă, neîndurați, -te, adj. Neîndurător. ◊ Loc. adj. De neîndurat = insuportabil. – Pref. ne- + îndurat.

DOOM

neîndurát adj. m., pl. neînduráți; f. neîndurátă, pl. neînduráte

neînduraților
NEÎNDURÁT, -Ă, neîndurați, -te, adj. Neîndurător. ◊ Loc. adj. De neîndurat = insuportabil. – Pref. ne- + îndurat.

DOOM

neîndurát adj. m., pl. neînduráți; f. neîndurátă, pl. neînduráte

neîndurări
NEÎNDURÁRE s. f. Lipsă de îndurare, de milă; cruzime, asprime. ◊ Loc. adv. Cu neîndurare = crud, aspru, fără milă. – Pref. ne- + îndurare.

DOOM

neînduráre s. f., g.-d. art. neîndurắrii

neîndurării
NEÎNDURÁRE s. f. Lipsă de îndurare, de milă; cruzime, asprime. ◊ Loc. adv. Cu neîndurare = crud, aspru, fără milă. – Pref. ne- + îndurare.

DOOM

neînduráre s. f., g.-d. art. neîndurắrii

neîndurările
NEÎNDURÁRE s. f. Lipsă de îndurare, de milă; cruzime, asprime. ◊ Loc. adv. Cu neîndurare = crud, aspru, fără milă. – Pref. ne- + îndurare.

DOOM

neînduráre s. f., g.-d. art. neîndurắrii

neîndurărilor
NEÎNDURÁRE s. f. Lipsă de îndurare, de milă; cruzime, asprime. ◊ Loc. adv. Cu neîndurare = crud, aspru, fără milă. – Pref. ne- + îndurare.

DOOM

neînduráre s. f., g.-d. art. neîndurắrii

neîndurătoare
NEÎNDURĂTÓR, -OÁRE, neîndurători, -oare, adj. Care nu iartă; fără milă; nemilos, necruțător, neîndurat. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + îndurător.

DOOM

neîndurătór adj. m., pl. neîndurătóri; f. sg. și pl. neîndurătoáre

neîndurătoarea
NEÎNDURĂTÓR, -OÁRE, neîndurători, -oare, adj. Care nu iartă; fără milă; nemilos, necruțător, neîndurat. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + îndurător.

DOOM

neîndurătór adj. m., pl. neîndurătóri; f. sg. și pl. neîndurătoáre

neîndurătoarei
NEÎNDURĂTÓR, -OÁRE, neîndurători, -oare, adj. Care nu iartă; fără milă; nemilos, necruțător, neîndurat. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + îndurător.

DOOM

neîndurătór adj. m., pl. neîndurătóri; f. sg. și pl. neîndurătoáre

neîndurătoarele
NEÎNDURĂTÓR, -OÁRE, neîndurători, -oare, adj. Care nu iartă; fără milă; nemilos, necruțător, neîndurat. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + îndurător.

DOOM

neîndurătór adj. m., pl. neîndurătóri; f. sg. și pl. neîndurătoáre

neîndurătoarelor
NEÎNDURĂTÓR, -OÁRE, neîndurători, -oare, adj. Care nu iartă; fără milă; nemilos, necruțător, neîndurat. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + îndurător.

DOOM

neîndurătór adj. m., pl. neîndurătóri; f. sg. și pl. neîndurătoáre

neîndurător
NEÎNDURĂTÓR, -OÁRE, neîndurători, -oare, adj. Care nu iartă; fără milă; nemilos, necruțător, neîndurat. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + îndurător.

DOOM

neîndurătór adj. m., pl. neîndurătóri; f. sg. și pl. neîndurătoáre

neîndurători
NEÎNDURĂTÓR, -OÁRE, neîndurători, -oare, adj. Care nu iartă; fără milă; nemilos, necruțător, neîndurat. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + îndurător.

DOOM

neîndurătór adj. m., pl. neîndurătóri; f. sg. și pl. neîndurătoáre

neîndurătorii
NEÎNDURĂTÓR, -OÁRE, neîndurători, -oare, adj. Care nu iartă; fără milă; nemilos, necruțător, neîndurat. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + îndurător.

DOOM

neîndurătór adj. m., pl. neîndurătóri; f. sg. și pl. neîndurătoáre

neîndurătorilor
NEÎNDURĂTÓR, -OÁRE, neîndurători, -oare, adj. Care nu iartă; fără milă; nemilos, necruțător, neîndurat. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + îndurător.

DOOM

neîndurătór adj. m., pl. neîndurătóri; f. sg. și pl. neîndurătoáre

neîndurătorul
NEÎNDURĂTÓR, -OÁRE, neîndurători, -oare, adj. Care nu iartă; fără milă; nemilos, necruțător, neîndurat. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + îndurător.

DOOM

neîndurătór adj. m., pl. neîndurătóri; f. sg. și pl. neîndurătoáre

neîndurătorului
NEÎNDURĂTÓR, -OÁRE, neîndurători, -oare, adj. Care nu iartă; fără milă; nemilos, necruțător, neîndurat. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + îndurător.

DOOM

neîndurătór adj. m., pl. neîndurătóri; f. sg. și pl. neîndurătoáre

neînfricare
NEÎNFRICÁRE s. f. Lipsă de teamă; vitejie, curaj, îndrăzneală. – Pref. ne- + înfricare (rar „frică” < înfrica).

DOOM

neînfricáre s. f., g.-d. art. neînfricắrii

neînfricat
NEÎNFRICÁT, -Ă, neînfricați, -te, adj. Care nu se înfricoșează, care nu se teme (de nimic); curajos, viteaz, neînfricoșat. – Pref. ne- + înfricat.

DOOM

neînfricát adj. m., pl. neînfricáți; f. neînfricátă, pl. neînfricáte

neînfricata
NEÎNFRICÁT, -Ă, neînfricați, -te, adj. Care nu se înfricoșează, care nu se teme (de nimic); curajos, viteaz, neînfricoșat. – Pref. ne- + înfricat.

DOOM

neînfricát adj. m., pl. neînfricáți; f. neînfricátă, pl. neînfricáte

neînfricate
NEÎNFRICÁT, -Ă, neînfricați, -te, adj. Care nu se înfricoșează, care nu se teme (de nimic); curajos, viteaz, neînfricoșat. – Pref. ne- + înfricat.

DOOM

neînfricát adj. m., pl. neînfricáți; f. neînfricátă, pl. neînfricáte

neînfricatei
NEÎNFRICÁT, -Ă, neînfricați, -te, adj. Care nu se înfricoșează, care nu se teme (de nimic); curajos, viteaz, neînfricoșat. – Pref. ne- + înfricat.

DOOM

neînfricát adj. m., pl. neînfricáți; f. neînfricátă, pl. neînfricáte

neînfricatele
NEÎNFRICÁT, -Ă, neînfricați, -te, adj. Care nu se înfricoșează, care nu se teme (de nimic); curajos, viteaz, neînfricoșat. – Pref. ne- + înfricat.

DOOM

neînfricát adj. m., pl. neînfricáți; f. neînfricátă, pl. neînfricáte

neînfricatelor
NEÎNFRICÁT, -Ă, neînfricați, -te, adj. Care nu se înfricoșează, care nu se teme (de nimic); curajos, viteaz, neînfricoșat. – Pref. ne- + înfricat.

DOOM

neînfricát adj. m., pl. neînfricáți; f. neînfricátă, pl. neînfricáte

neînfricatul
NEÎNFRICÁT, -Ă, neînfricați, -te, adj. Care nu se înfricoșează, care nu se teme (de nimic); curajos, viteaz, neînfricoșat. – Pref. ne- + înfricat.

DOOM

neînfricát adj. m., pl. neînfricáți; f. neînfricátă, pl. neînfricáte

neînfricatului
NEÎNFRICÁT, -Ă, neînfricați, -te, adj. Care nu se înfricoșează, care nu se teme (de nimic); curajos, viteaz, neînfricoșat. – Pref. ne- + înfricat.

DOOM

neînfricát adj. m., pl. neînfricáți; f. neînfricátă, pl. neînfricáte

neînfricați
NEÎNFRICÁT, -Ă, neînfricați, -te, adj. Care nu se înfricoșează, care nu se teme (de nimic); curajos, viteaz, neînfricoșat. – Pref. ne- + înfricat.

DOOM

neînfricát adj. m., pl. neînfricáți; f. neînfricátă, pl. neînfricáte

neînfricații
NEÎNFRICÁT, -Ă, neînfricați, -te, adj. Care nu se înfricoșează, care nu se teme (de nimic); curajos, viteaz, neînfricoșat. – Pref. ne- + înfricat.

DOOM

neînfricát adj. m., pl. neînfricáți; f. neînfricátă, pl. neînfricáte

neînfricaților
NEÎNFRICÁT, -Ă, neînfricați, -te, adj. Care nu se înfricoșează, care nu se teme (de nimic); curajos, viteaz, neînfricoșat. – Pref. ne- + înfricat.

DOOM

neînfricát adj. m., pl. neînfricáți; f. neînfricátă, pl. neînfricáte

neînfricoșat
NEÎNFRICOȘÁT, -Ă, neînfricoșați, -te, adj. Neînfricat. – Pref. ne- + înfricoșat.

DOOM

neînfricoșát adj. m., pl. neînfricoșáți; f. neînfricoșátă, pl. neînfricoșáte

neînfricoșata
NEÎNFRICOȘÁT, -Ă, neînfricoșați, -te, adj. Neînfricat. – Pref. ne- + înfricoșat.

DOOM

neînfricoșát adj. m., pl. neînfricoșáți; f. neînfricoșátă, pl. neînfricoșáte

neînfricoșate
NEÎNFRICOȘÁT, -Ă, neînfricoșați, -te, adj. Neînfricat. – Pref. ne- + înfricoșat.

DOOM

neînfricoșát adj. m., pl. neînfricoșáți; f. neînfricoșátă, pl. neînfricoșáte

neînfricoșatei
NEÎNFRICOȘÁT, -Ă, neînfricoșați, -te, adj. Neînfricat. – Pref. ne- + înfricoșat.

DOOM

neînfricoșát adj. m., pl. neînfricoșáți; f. neînfricoșátă, pl. neînfricoșáte

neînfricoșatele
NEÎNFRICOȘÁT, -Ă, neînfricoșați, -te, adj. Neînfricat. – Pref. ne- + înfricoșat.

DOOM

neînfricoșát adj. m., pl. neînfricoșáți; f. neînfricoșátă, pl. neînfricoșáte

neînfricoșatelor
NEÎNFRICOȘÁT, -Ă, neînfricoșați, -te, adj. Neînfricat. – Pref. ne- + înfricoșat.

DOOM

neînfricoșát adj. m., pl. neînfricoșáți; f. neînfricoșátă, pl. neînfricoșáte

neînfricoșatul
NEÎNFRICOȘÁT, -Ă, neînfricoșați, -te, adj. Neînfricat. – Pref. ne- + înfricoșat.

DOOM

neînfricoșát adj. m., pl. neînfricoșáți; f. neînfricoșátă, pl. neînfricoșáte

neînfricoșatului
NEÎNFRICOȘÁT, -Ă, neînfricoșați, -te, adj. Neînfricat. – Pref. ne- + înfricoșat.

DOOM

neînfricoșát adj. m., pl. neînfricoșáți; f. neînfricoșátă, pl. neînfricoșáte

neînfricoșați
NEÎNFRICOȘÁT, -Ă, neînfricoșați, -te, adj. Neînfricat. – Pref. ne- + înfricoșat.

DOOM

neînfricoșát adj. m., pl. neînfricoșáți; f. neînfricoșátă, pl. neînfricoșáte

neînfricoșații
NEÎNFRICOȘÁT, -Ă, neînfricoșați, -te, adj. Neînfricat. – Pref. ne- + înfricoșat.

DOOM

neînfricoșát adj. m., pl. neînfricoșáți; f. neînfricoșátă, pl. neînfricoșáte

neînfricoșaților
NEÎNFRICOȘÁT, -Ă, neînfricoșați, -te, adj. Neînfricat. – Pref. ne- + înfricoșat.

DOOM

neînfricoșát adj. m., pl. neînfricoșáți; f. neînfricoșátă, pl. neînfricoșáte

neînfrânat
NEÎNFRÂNÁT, -Ă, neînfrânați, -te, adj. Ale cărui porniri nu pot fi stăvilite, domolite. ♦ Care denotă lipsă de reținere, de stăpânire. – Pref. ne- + înfrânat.

neînfrânata
NEÎNFRÂNÁT, -Ă, neînfrânați, -te, adj. Ale cărui porniri nu pot fi stăvilite, domolite. ♦ Care denotă lipsă de reținere, de stăpânire. – Pref. ne- + înfrânat.

neînfrânate
NEÎNFRÂNÁT, -Ă, neînfrânați, -te, adj. Ale cărui porniri nu pot fi stăvilite, domolite. ♦ Care denotă lipsă de reținere, de stăpânire. – Pref. ne- + înfrânat.

neînfrânatei
NEÎNFRÂNÁT, -Ă, neînfrânați, -te, adj. Ale cărui porniri nu pot fi stăvilite, domolite. ♦ Care denotă lipsă de reținere, de stăpânire. – Pref. ne- + înfrânat.

neînfrânatele
NEÎNFRÂNÁT, -Ă, neînfrânați, -te, adj. Ale cărui porniri nu pot fi stăvilite, domolite. ♦ Care denotă lipsă de reținere, de stăpânire. – Pref. ne- + înfrânat.

neînfrânatelor
NEÎNFRÂNÁT, -Ă, neînfrânați, -te, adj. Ale cărui porniri nu pot fi stăvilite, domolite. ♦ Care denotă lipsă de reținere, de stăpânire. – Pref. ne- + înfrânat.

neînfrânatul
NEÎNFRÂNÁT, -Ă, neînfrânați, -te, adj. Ale cărui porniri nu pot fi stăvilite, domolite. ♦ Care denotă lipsă de reținere, de stăpânire. – Pref. ne- + înfrânat.

neînfrânatului
NEÎNFRÂNÁT, -Ă, neînfrânați, -te, adj. Ale cărui porniri nu pot fi stăvilite, domolite. ♦ Care denotă lipsă de reținere, de stăpânire. – Pref. ne- + înfrânat.

neînfrânați
NEÎNFRÂNÁT, -Ă, neînfrânați, -te, adj. Ale cărui porniri nu pot fi stăvilite, domolite. ♦ Care denotă lipsă de reținere, de stăpânire. – Pref. ne- + înfrânat.

neînfrânații
NEÎNFRÂNÁT, -Ă, neînfrânați, -te, adj. Ale cărui porniri nu pot fi stăvilite, domolite. ♦ Care denotă lipsă de reținere, de stăpânire. – Pref. ne- + înfrânat.

neînfrânaților
NEÎNFRÂNÁT, -Ă, neînfrânați, -te, adj. Ale cărui porniri nu pot fi stăvilite, domolite. ♦ Care denotă lipsă de reținere, de stăpânire. – Pref. ne- + înfrânat.

neînfrânt
NEÎNFRẤNT, -Ă, neînfrânți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi înfrânt (ușor); invincibil. – Pref. ne- + înfrânt.

DOOM

neînfrấnt adj. m., pl. neînfrấnți; f. neînfrấntă, pl. neînfrấnte

neînfrânta
NEÎNFRẤNT, -Ă, neînfrânți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi înfrânt (ușor); invincibil. – Pref. ne- + înfrânt.

DOOM

neînfrấnt adj. m., pl. neînfrấnți; f. neînfrấntă, pl. neînfrấnte

neînfrânte
NEÎNFRẤNT, -Ă, neînfrânți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi înfrânt (ușor); invincibil. – Pref. ne- + înfrânt.

DOOM

neînfrấnt adj. m., pl. neînfrấnți; f. neînfrấntă, pl. neînfrấnte

neînfrântei
NEÎNFRẤNT, -Ă, neînfrânți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi înfrânt (ușor); invincibil. – Pref. ne- + înfrânt.

DOOM

neînfrấnt adj. m., pl. neînfrấnți; f. neînfrấntă, pl. neînfrấnte

neînfrântele
NEÎNFRẤNT, -Ă, neînfrânți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi înfrânt (ușor); invincibil. – Pref. ne- + înfrânt.

DOOM

neînfrấnt adj. m., pl. neînfrấnți; f. neînfrấntă, pl. neînfrấnte

neînfrântelor
NEÎNFRẤNT, -Ă, neînfrânți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi înfrânt (ușor); invincibil. – Pref. ne- + înfrânt.

DOOM

neînfrấnt adj. m., pl. neînfrấnți; f. neînfrấntă, pl. neînfrấnte

neînfrântul
NEÎNFRẤNT, -Ă, neînfrânți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi înfrânt (ușor); invincibil. – Pref. ne- + înfrânt.

DOOM

neînfrấnt adj. m., pl. neînfrấnți; f. neînfrấntă, pl. neînfrấnte

neînfrântului
NEÎNFRẤNT, -Ă, neînfrânți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi înfrânt (ușor); invincibil. – Pref. ne- + înfrânt.

DOOM

neînfrấnt adj. m., pl. neînfrấnți; f. neînfrấntă, pl. neînfrấnte

neînfrânți
NEÎNFRẤNT, -Ă, neînfrânți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi înfrânt (ușor); invincibil. – Pref. ne- + înfrânt.

DOOM

neînfrấnt adj. m., pl. neînfrấnți; f. neînfrấntă, pl. neînfrấnte

neînfrânții
NEÎNFRẤNT, -Ă, neînfrânți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi înfrânt (ușor); invincibil. – Pref. ne- + înfrânt.

DOOM

neînfrấnt adj. m., pl. neînfrấnți; f. neînfrấntă, pl. neînfrấnte

neînfrânților
NEÎNFRẤNT, -Ă, neînfrânți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi înfrânt (ușor); invincibil. – Pref. ne- + înfrânt.

DOOM

neînfrấnt adj. m., pl. neînfrấnți; f. neînfrấntă, pl. neînfrấnte

neînfrînat
NEÎNFRÂNÁT, -Ă, neînfrânați, -te, adj. Ale cărui porniri nu pot fi stăvilite, domolite. ♦ Care denotă lipsă de reținere, de stăpânire. – Pref. ne- + înfrânat.

neînfrînata
NEÎNFRÂNÁT, -Ă, neînfrânați, -te, adj. Ale cărui porniri nu pot fi stăvilite, domolite. ♦ Care denotă lipsă de reținere, de stăpânire. – Pref. ne- + înfrânat.

neînfrînate
NEÎNFRÂNÁT, -Ă, neînfrânați, -te, adj. Ale cărui porniri nu pot fi stăvilite, domolite. ♦ Care denotă lipsă de reținere, de stăpânire. – Pref. ne- + înfrânat.

neînfrînatei
NEÎNFRÂNÁT, -Ă, neînfrânați, -te, adj. Ale cărui porniri nu pot fi stăvilite, domolite. ♦ Care denotă lipsă de reținere, de stăpânire. – Pref. ne- + înfrânat.

neînfrînatele
NEÎNFRÂNÁT, -Ă, neînfrânați, -te, adj. Ale cărui porniri nu pot fi stăvilite, domolite. ♦ Care denotă lipsă de reținere, de stăpânire. – Pref. ne- + înfrânat.

neînfrînatelor
NEÎNFRÂNÁT, -Ă, neînfrânați, -te, adj. Ale cărui porniri nu pot fi stăvilite, domolite. ♦ Care denotă lipsă de reținere, de stăpânire. – Pref. ne- + înfrânat.

neînfrînatul
NEÎNFRÂNÁT, -Ă, neînfrânați, -te, adj. Ale cărui porniri nu pot fi stăvilite, domolite. ♦ Care denotă lipsă de reținere, de stăpânire. – Pref. ne- + înfrânat.

neînfrînatului
NEÎNFRÂNÁT, -Ă, neînfrânați, -te, adj. Ale cărui porniri nu pot fi stăvilite, domolite. ♦ Care denotă lipsă de reținere, de stăpânire. – Pref. ne- + înfrânat.

neînfrînați
NEÎNFRÂNÁT, -Ă, neînfrânați, -te, adj. Ale cărui porniri nu pot fi stăvilite, domolite. ♦ Care denotă lipsă de reținere, de stăpânire. – Pref. ne- + înfrânat.

neînfrînații
NEÎNFRÂNÁT, -Ă, neînfrânați, -te, adj. Ale cărui porniri nu pot fi stăvilite, domolite. ♦ Care denotă lipsă de reținere, de stăpânire. – Pref. ne- + înfrânat.

neînfrînaților
NEÎNFRÂNÁT, -Ă, neînfrânați, -te, adj. Ale cărui porniri nu pot fi stăvilite, domolite. ♦ Care denotă lipsă de reținere, de stăpânire. – Pref. ne- + înfrânat.

neînfrînt
NEÎNFRẤNT, -Ă, neînfrânți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi înfrânt (ușor); invincibil. – Pref. ne- + înfrânt.

DOOM

neînfrấnt adj. m., pl. neînfrấnți; f. neînfrấntă, pl. neînfrấnte

neînfrînta
NEÎNFRẤNT, -Ă, neînfrânți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi înfrânt (ușor); invincibil. – Pref. ne- + înfrânt.

DOOM

neînfrấnt adj. m., pl. neînfrấnți; f. neînfrấntă, pl. neînfrấnte

neînfrînte
NEÎNFRẤNT, -Ă, neînfrânți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi înfrânt (ușor); invincibil. – Pref. ne- + înfrânt.

DOOM

neînfrấnt adj. m., pl. neînfrấnți; f. neînfrấntă, pl. neînfrấnte

neînfrîntei
NEÎNFRẤNT, -Ă, neînfrânți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi înfrânt (ușor); invincibil. – Pref. ne- + înfrânt.

DOOM

neînfrấnt adj. m., pl. neînfrấnți; f. neînfrấntă, pl. neînfrấnte

neînfrîntele
NEÎNFRẤNT, -Ă, neînfrânți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi înfrânt (ușor); invincibil. – Pref. ne- + înfrânt.

DOOM

neînfrấnt adj. m., pl. neînfrấnți; f. neînfrấntă, pl. neînfrấnte

neînfrîntelor
NEÎNFRẤNT, -Ă, neînfrânți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi înfrânt (ușor); invincibil. – Pref. ne- + înfrânt.

DOOM

neînfrấnt adj. m., pl. neînfrấnți; f. neînfrấntă, pl. neînfrấnte

neînfrîntul
NEÎNFRẤNT, -Ă, neînfrânți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi înfrânt (ușor); invincibil. – Pref. ne- + înfrânt.

DOOM

neînfrấnt adj. m., pl. neînfrấnți; f. neînfrấntă, pl. neînfrấnte

neînfrîntului
NEÎNFRẤNT, -Ă, neînfrânți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi înfrânt (ușor); invincibil. – Pref. ne- + înfrânt.

DOOM

neînfrấnt adj. m., pl. neînfrấnți; f. neînfrấntă, pl. neînfrấnte

neînfrînți
NEÎNFRẤNT, -Ă, neînfrânți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi înfrânt (ușor); invincibil. – Pref. ne- + înfrânt.

DOOM

neînfrấnt adj. m., pl. neînfrấnți; f. neînfrấntă, pl. neînfrấnte

neînfrînții
NEÎNFRẤNT, -Ă, neînfrânți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi înfrânt (ușor); invincibil. – Pref. ne- + înfrânt.

DOOM

neînfrấnt adj. m., pl. neînfrấnți; f. neînfrấntă, pl. neînfrấnte

neînfrînților
NEÎNFRẤNT, -Ă, neînfrânți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi înfrânt (ușor); invincibil. – Pref. ne- + înfrânt.

DOOM

neînfrấnt adj. m., pl. neînfrấnți; f. neînfrấntă, pl. neînfrấnte

neîngrijea
NEÎNGRIJÍ, neîngrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din neîngrijit (derivat regresiv).

DOOM

neîngrijí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neîngrijésc, imperf. 3 sg. neîngrijeá; conj. prez. 3 să neîngrijeáscă

neîngrijeai
NEÎNGRIJÍ, neîngrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din neîngrijit (derivat regresiv).

DOOM

neîngrijí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neîngrijésc, imperf. 3 sg. neîngrijeá; conj. prez. 3 să neîngrijeáscă

neîngrijeam
NEÎNGRIJÍ, neîngrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din neîngrijit (derivat regresiv).

DOOM

neîngrijí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neîngrijésc, imperf. 3 sg. neîngrijeá; conj. prez. 3 să neîngrijeáscă

neîngrijească
NEÎNGRIJÍ, neîngrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din neîngrijit (derivat regresiv).

DOOM

neîngrijí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neîngrijésc, imperf. 3 sg. neîngrijeá; conj. prez. 3 să neîngrijeáscă

neîngrijeau
NEÎNGRIJÍ, neîngrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din neîngrijit (derivat regresiv).

DOOM

neîngrijí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neîngrijésc, imperf. 3 sg. neîngrijeá; conj. prez. 3 să neîngrijeáscă

neîngrijeați
NEÎNGRIJÍ, neîngrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din neîngrijit (derivat regresiv).

DOOM

neîngrijí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neîngrijésc, imperf. 3 sg. neîngrijeá; conj. prez. 3 să neîngrijeáscă

neîngrijesc
NEÎNGRIJÍ, neîngrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din neîngrijit (derivat regresiv).

DOOM

neîngrijí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neîngrijésc, imperf. 3 sg. neîngrijeá; conj. prez. 3 să neîngrijeáscă

neîngrijește
NEÎNGRIJÍ, neîngrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din neîngrijit (derivat regresiv).

DOOM

neîngrijí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neîngrijésc, imperf. 3 sg. neîngrijeá; conj. prez. 3 să neîngrijeáscă

neîngrijești
NEÎNGRIJÍ, neîngrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din neîngrijit (derivat regresiv).

DOOM

neîngrijí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neîngrijésc, imperf. 3 sg. neîngrijeá; conj. prez. 3 să neîngrijeáscă

neîngriji
NEÎNGRIJÍ, neîngrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din neîngrijit (derivat regresiv).

DOOM

neîngrijí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neîngrijésc, imperf. 3 sg. neîngrijeá; conj. prez. 3 să neîngrijeáscă

neîngrijii
NEÎNGRIJÍ, neîngrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din neîngrijit (derivat regresiv).

DOOM

neîngrijí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neîngrijésc, imperf. 3 sg. neîngrijeá; conj. prez. 3 să neîngrijeáscă

neîngrijim
NEÎNGRIJÍ, neîngrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din neîngrijit (derivat regresiv).

DOOM

neîngrijí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neîngrijésc, imperf. 3 sg. neîngrijeá; conj. prez. 3 să neîngrijeáscă

neîngrijind
NEÎNGRIJÍ, neîngrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din neîngrijit (derivat regresiv).

DOOM

neîngrijí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neîngrijésc, imperf. 3 sg. neîngrijeá; conj. prez. 3 să neîngrijeáscă

neîngrijire
NEÎNGRIJÍ, neîngrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din neîngrijit (derivat regresiv).

DOOM

neîngrijí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neîngrijésc, imperf. 3 sg. neîngrijeá; conj. prez. 3 să neîngrijeáscă

neîngrijire
NEÎNGRIJÍRE s. f. 1. Stare de paragină. 2. Lipsă de grijă, de atenție; neglijență, neatenție. – Pref. ne- + îngrijire.

DOOM

neîngrijíre s. f., g.-d. art. neîngrijírii

neîngrijirea
NEÎNGRIJÍRE s. f. 1. Stare de paragină. 2. Lipsă de grijă, de atenție; neglijență, neatenție. – Pref. ne- + îngrijire.

DOOM

neîngrijíre s. f., g.-d. art. neîngrijírii

neîngrijiri
NEÎNGRIJÍRE s. f. 1. Stare de paragină. 2. Lipsă de grijă, de atenție; neglijență, neatenție. – Pref. ne- + îngrijire.

DOOM

neîngrijíre s. f., g.-d. art. neîngrijírii

neîngrijirii
NEÎNGRIJÍRE s. f. 1. Stare de paragină. 2. Lipsă de grijă, de atenție; neglijență, neatenție. – Pref. ne- + îngrijire.

DOOM

neîngrijíre s. f., g.-d. art. neîngrijírii

neîngrijirile
NEÎNGRIJÍRE s. f. 1. Stare de paragină. 2. Lipsă de grijă, de atenție; neglijență, neatenție. – Pref. ne- + îngrijire.

DOOM

neîngrijíre s. f., g.-d. art. neîngrijírii

neîngrijirilor
NEÎNGRIJÍRE s. f. 1. Stare de paragină. 2. Lipsă de grijă, de atenție; neglijență, neatenție. – Pref. ne- + îngrijire.

DOOM

neîngrijíre s. f., g.-d. art. neîngrijírii

neîngrijiră
NEÎNGRIJÍ, neîngrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din neîngrijit (derivat regresiv).

DOOM

neîngrijí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neîngrijésc, imperf. 3 sg. neîngrijeá; conj. prez. 3 să neîngrijeáscă

neîngrijirăm
NEÎNGRIJÍ, neîngrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din neîngrijit (derivat regresiv).

DOOM

neîngrijí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neîngrijésc, imperf. 3 sg. neîngrijeá; conj. prez. 3 să neîngrijeáscă

neîngrijirăți
NEÎNGRIJÍ, neîngrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din neîngrijit (derivat regresiv).

DOOM

neîngrijí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neîngrijésc, imperf. 3 sg. neîngrijeá; conj. prez. 3 să neîngrijeáscă

neîngrijise
NEÎNGRIJÍ, neîngrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din neîngrijit (derivat regresiv).

DOOM

neîngrijí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neîngrijésc, imperf. 3 sg. neîngrijeá; conj. prez. 3 să neîngrijeáscă

neîngrijisem
NEÎNGRIJÍ, neîngrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din neîngrijit (derivat regresiv).

DOOM

neîngrijí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neîngrijésc, imperf. 3 sg. neîngrijeá; conj. prez. 3 să neîngrijeáscă

neîngrijiseră
NEÎNGRIJÍ, neîngrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din neîngrijit (derivat regresiv).

DOOM

neîngrijí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neîngrijésc, imperf. 3 sg. neîngrijeá; conj. prez. 3 să neîngrijeáscă

neîngrijiserăm
NEÎNGRIJÍ, neîngrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din neîngrijit (derivat regresiv).

DOOM

neîngrijí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neîngrijésc, imperf. 3 sg. neîngrijeá; conj. prez. 3 să neîngrijeáscă

neîngrijiserăți
NEÎNGRIJÍ, neîngrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din neîngrijit (derivat regresiv).

DOOM

neîngrijí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neîngrijésc, imperf. 3 sg. neîngrijeá; conj. prez. 3 să neîngrijeáscă

neîngrijiseși
NEÎNGRIJÍ, neîngrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din neîngrijit (derivat regresiv).

DOOM

neîngrijí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neîngrijésc, imperf. 3 sg. neîngrijeá; conj. prez. 3 să neîngrijeáscă

neîngrijiseți
NEÎNGRIJÍ, neîngrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din neîngrijit (derivat regresiv).

DOOM

neîngrijí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neîngrijésc, imperf. 3 sg. neîngrijeá; conj. prez. 3 să neîngrijeáscă

neîngrijit
NEÎNGRIJÍ, neîngrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din neîngrijit (derivat regresiv).

DOOM

neîngrijí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neîngrijésc, imperf. 3 sg. neîngrijeá; conj. prez. 3 să neîngrijeáscă

neîngrijit
NEÎNGRIJÍT, -Ă, neîngrijiți, -te, adj. 1. Care este lăsat în stare de delăsare, de paragină; părăginit. 2. Care nu se îngrijește de ținuta sa; care nu este îngrijit, curat, dichisit; neglijent, dezordonat. – Pref. ne- + îngrijit.

neîngrijita
NEÎNGRIJÍT, -Ă, neîngrijiți, -te, adj. 1. Care este lăsat în stare de delăsare, de paragină; părăginit. 2. Care nu se îngrijește de ținuta sa; care nu este îngrijit, curat, dichisit; neglijent, dezordonat. – Pref. ne- + îngrijit.

neîngrijite
NEÎNGRIJÍT, -Ă, neîngrijiți, -te, adj. 1. Care este lăsat în stare de delăsare, de paragină; părăginit. 2. Care nu se îngrijește de ținuta sa; care nu este îngrijit, curat, dichisit; neglijent, dezordonat. – Pref. ne- + îngrijit.

neîngrijitei
NEÎNGRIJÍT, -Ă, neîngrijiți, -te, adj. 1. Care este lăsat în stare de delăsare, de paragină; părăginit. 2. Care nu se îngrijește de ținuta sa; care nu este îngrijit, curat, dichisit; neglijent, dezordonat. – Pref. ne- + îngrijit.

neîngrijitele
NEÎNGRIJÍT, -Ă, neîngrijiți, -te, adj. 1. Care este lăsat în stare de delăsare, de paragină; părăginit. 2. Care nu se îngrijește de ținuta sa; care nu este îngrijit, curat, dichisit; neglijent, dezordonat. – Pref. ne- + îngrijit.

neîngrijitelor
NEÎNGRIJÍT, -Ă, neîngrijiți, -te, adj. 1. Care este lăsat în stare de delăsare, de paragină; părăginit. 2. Care nu se îngrijește de ținuta sa; care nu este îngrijit, curat, dichisit; neglijent, dezordonat. – Pref. ne- + îngrijit.

neîngrijitul
NEÎNGRIJÍT, -Ă, neîngrijiți, -te, adj. 1. Care este lăsat în stare de delăsare, de paragină; părăginit. 2. Care nu se îngrijește de ținuta sa; care nu este îngrijit, curat, dichisit; neglijent, dezordonat. – Pref. ne- + îngrijit.

neîngrijitului
NEÎNGRIJÍT, -Ă, neîngrijiți, -te, adj. 1. Care este lăsat în stare de delăsare, de paragină; părăginit. 2. Care nu se îngrijește de ținuta sa; care nu este îngrijit, curat, dichisit; neglijent, dezordonat. – Pref. ne- + îngrijit.

neîngrijiși
NEÎNGRIJÍ, neîngrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din neîngrijit (derivat regresiv).

DOOM

neîngrijí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neîngrijésc, imperf. 3 sg. neîngrijeá; conj. prez. 3 să neîngrijeáscă

neîngrijiți
NEÎNGRIJÍ, neîngrijesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A neglija. – Din neîngrijit (derivat regresiv).

DOOM

neîngrijí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neîngrijésc, imperf. 3 sg. neîngrijeá; conj. prez. 3 să neîngrijeáscă

neîngrijiți
NEÎNGRIJÍT, -Ă, neîngrijiți, -te, adj. 1. Care este lăsat în stare de delăsare, de paragină; părăginit. 2. Care nu se îngrijește de ținuta sa; care nu este îngrijit, curat, dichisit; neglijent, dezordonat. – Pref. ne- + îngrijit.

neîngrijiții
NEÎNGRIJÍT, -Ă, neîngrijiți, -te, adj. 1. Care este lăsat în stare de delăsare, de paragină; părăginit. 2. Care nu se îngrijește de ținuta sa; care nu este îngrijit, curat, dichisit; neglijent, dezordonat. – Pref. ne- + îngrijit.

neîngrijiților
NEÎNGRIJÍT, -Ă, neîngrijiți, -te, adj. 1. Care este lăsat în stare de delăsare, de paragină; părăginit. 2. Care nu se îngrijește de ținuta sa; care nu este îngrijit, curat, dichisit; neglijent, dezordonat. – Pref. ne- + îngrijit.

neîngrădit
NEÎNGRĂDÍT, -Ă, neîngrădiți, -te, adj. Care nu este îngrădit. ♦ Fig. Care nu este limitat, restrâns. – Pref. ne- + îngrădit.

DOOM

neîngrădít adj. m., pl. neîngrădíți; f. neîngrădítă, pl. neîngrădíte

neîngrădita
NEÎNGRĂDÍT, -Ă, neîngrădiți, -te, adj. Care nu este îngrădit. ♦ Fig. Care nu este limitat, restrâns. – Pref. ne- + îngrădit.

DOOM

neîngrădít adj. m., pl. neîngrădíți; f. neîngrădítă, pl. neîngrădíte

neîngrădite
NEÎNGRĂDÍT, -Ă, neîngrădiți, -te, adj. Care nu este îngrădit. ♦ Fig. Care nu este limitat, restrâns. – Pref. ne- + îngrădit.

DOOM

neîngrădít adj. m., pl. neîngrădíți; f. neîngrădítă, pl. neîngrădíte

neîngrăditei
NEÎNGRĂDÍT, -Ă, neîngrădiți, -te, adj. Care nu este îngrădit. ♦ Fig. Care nu este limitat, restrâns. – Pref. ne- + îngrădit.

DOOM

neîngrădít adj. m., pl. neîngrădíți; f. neîngrădítă, pl. neîngrădíte

neîngrăditele
NEÎNGRĂDÍT, -Ă, neîngrădiți, -te, adj. Care nu este îngrădit. ♦ Fig. Care nu este limitat, restrâns. – Pref. ne- + îngrădit.

DOOM

neîngrădít adj. m., pl. neîngrădíți; f. neîngrădítă, pl. neîngrădíte

neîngrăditelor
NEÎNGRĂDÍT, -Ă, neîngrădiți, -te, adj. Care nu este îngrădit. ♦ Fig. Care nu este limitat, restrâns. – Pref. ne- + îngrădit.

DOOM

neîngrădít adj. m., pl. neîngrădíți; f. neîngrădítă, pl. neîngrădíte

neîngrăditul
NEÎNGRĂDÍT, -Ă, neîngrădiți, -te, adj. Care nu este îngrădit. ♦ Fig. Care nu este limitat, restrâns. – Pref. ne- + îngrădit.

DOOM

neîngrădít adj. m., pl. neîngrădíți; f. neîngrădítă, pl. neîngrădíte

neîngrăditului
NEÎNGRĂDÍT, -Ă, neîngrădiți, -te, adj. Care nu este îngrădit. ♦ Fig. Care nu este limitat, restrâns. – Pref. ne- + îngrădit.

DOOM

neîngrădít adj. m., pl. neîngrădíți; f. neîngrădítă, pl. neîngrădíte

neîngrădiți
NEÎNGRĂDÍT, -Ă, neîngrădiți, -te, adj. Care nu este îngrădit. ♦ Fig. Care nu este limitat, restrâns. – Pref. ne- + îngrădit.

DOOM

neîngrădít adj. m., pl. neîngrădíți; f. neîngrădítă, pl. neîngrădíte

neîngrădiții
NEÎNGRĂDÍT, -Ă, neîngrădiți, -te, adj. Care nu este îngrădit. ♦ Fig. Care nu este limitat, restrâns. – Pref. ne- + îngrădit.

DOOM

neîngrădít adj. m., pl. neîngrădíți; f. neîngrădítă, pl. neîngrădíte

neîngrădiților
NEÎNGRĂDÍT, -Ă, neîngrădiți, -te, adj. Care nu este îngrădit. ♦ Fig. Care nu este limitat, restrâns. – Pref. ne- + îngrădit.

DOOM

neîngrădít adj. m., pl. neîngrădíți; f. neîngrădítă, pl. neîngrădíte

neîngăduitoare
NEÎNGĂDUITÓR, -OÁRE, neîngăduitori, -oare, adj. Care nu îngăduie (1); p. ext. care nu iartă ușor; intransigent. [Pr.: -du-i-] – Pref. ne- + îngăduitor.

DOOM

*neîngăduitór (-du-i-) adj. m., pl. neîngăduitóri; f. sg. și pl. neîngăduitoáre

neîngăduitoarea
NEÎNGĂDUITÓR, -OÁRE, neîngăduitori, -oare, adj. Care nu îngăduie (1); p. ext. care nu iartă ușor; intransigent. [Pr.: -du-i-] – Pref. ne- + îngăduitor.

DOOM

*neîngăduitór (-du-i-) adj. m., pl. neîngăduitóri; f. sg. și pl. neîngăduitoáre

neîngăduitoarei
NEÎNGĂDUITÓR, -OÁRE, neîngăduitori, -oare, adj. Care nu îngăduie (1); p. ext. care nu iartă ușor; intransigent. [Pr.: -du-i-] – Pref. ne- + îngăduitor.

DOOM

*neîngăduitór (-du-i-) adj. m., pl. neîngăduitóri; f. sg. și pl. neîngăduitoáre

neîngăduitoarele
NEÎNGĂDUITÓR, -OÁRE, neîngăduitori, -oare, adj. Care nu îngăduie (1); p. ext. care nu iartă ușor; intransigent. [Pr.: -du-i-] – Pref. ne- + îngăduitor.

DOOM

*neîngăduitór (-du-i-) adj. m., pl. neîngăduitóri; f. sg. și pl. neîngăduitoáre

neîngăduitoarelor
NEÎNGĂDUITÓR, -OÁRE, neîngăduitori, -oare, adj. Care nu îngăduie (1); p. ext. care nu iartă ușor; intransigent. [Pr.: -du-i-] – Pref. ne- + îngăduitor.

DOOM

*neîngăduitór (-du-i-) adj. m., pl. neîngăduitóri; f. sg. și pl. neîngăduitoáre

neîngăduitor
NEÎNGĂDUITÓR, -OÁRE, neîngăduitori, -oare, adj. Care nu îngăduie (1); p. ext. care nu iartă ușor; intransigent. [Pr.: -du-i-] – Pref. ne- + îngăduitor.

DOOM

*neîngăduitór (-du-i-) adj. m., pl. neîngăduitóri; f. sg. și pl. neîngăduitoáre

neîngăduitori
NEÎNGĂDUITÓR, -OÁRE, neîngăduitori, -oare, adj. Care nu îngăduie (1); p. ext. care nu iartă ușor; intransigent. [Pr.: -du-i-] – Pref. ne- + îngăduitor.

DOOM

*neîngăduitór (-du-i-) adj. m., pl. neîngăduitóri; f. sg. și pl. neîngăduitoáre

neîngăduitorii
NEÎNGĂDUITÓR, -OÁRE, neîngăduitori, -oare, adj. Care nu îngăduie (1); p. ext. care nu iartă ușor; intransigent. [Pr.: -du-i-] – Pref. ne- + îngăduitor.

DOOM

*neîngăduitór (-du-i-) adj. m., pl. neîngăduitóri; f. sg. și pl. neîngăduitoáre

neîngăduitorilor
NEÎNGĂDUITÓR, -OÁRE, neîngăduitori, -oare, adj. Care nu îngăduie (1); p. ext. care nu iartă ușor; intransigent. [Pr.: -du-i-] – Pref. ne- + îngăduitor.

DOOM

*neîngăduitór (-du-i-) adj. m., pl. neîngăduitóri; f. sg. și pl. neîngăduitoáre

neîngăduitorul
NEÎNGĂDUITÓR, -OÁRE, neîngăduitori, -oare, adj. Care nu îngăduie (1); p. ext. care nu iartă ușor; intransigent. [Pr.: -du-i-] – Pref. ne- + îngăduitor.

DOOM

*neîngăduitór (-du-i-) adj. m., pl. neîngăduitóri; f. sg. și pl. neîngăduitoáre

neîngăduitorului
NEÎNGĂDUITÓR, -OÁRE, neîngăduitori, -oare, adj. Care nu îngăduie (1); p. ext. care nu iartă ușor; intransigent. [Pr.: -du-i-] – Pref. ne- + îngăduitor.

DOOM

*neîngăduitór (-du-i-) adj. m., pl. neîngăduitóri; f. sg. și pl. neîngăduitoáre

neînsemnat
NEÎNSEMNÁT, -Ă, neînsemnați, -te, adj. Care este lipsit de însemnătate (ca mărime, cantitate, valoare); neimportant. – Pref. ne- + însemnat.

DOOM

neînsemnát adj. m., pl. neînsemnáți; f. neînsemnátă, pl. neînsemnáte

neînsemnata
NEÎNSEMNÁT, -Ă, neînsemnați, -te, adj. Care este lipsit de însemnătate (ca mărime, cantitate, valoare); neimportant. – Pref. ne- + însemnat.

DOOM

neînsemnát adj. m., pl. neînsemnáți; f. neînsemnátă, pl. neînsemnáte

neînsemnate
NEÎNSEMNÁT, -Ă, neînsemnați, -te, adj. Care este lipsit de însemnătate (ca mărime, cantitate, valoare); neimportant. – Pref. ne- + însemnat.

DOOM

neînsemnát adj. m., pl. neînsemnáți; f. neînsemnátă, pl. neînsemnáte

neînsemnatei
NEÎNSEMNÁT, -Ă, neînsemnați, -te, adj. Care este lipsit de însemnătate (ca mărime, cantitate, valoare); neimportant. – Pref. ne- + însemnat.

DOOM

neînsemnát adj. m., pl. neînsemnáți; f. neînsemnátă, pl. neînsemnáte

neînsemnatele
NEÎNSEMNÁT, -Ă, neînsemnați, -te, adj. Care este lipsit de însemnătate (ca mărime, cantitate, valoare); neimportant. – Pref. ne- + însemnat.

DOOM

neînsemnát adj. m., pl. neînsemnáți; f. neînsemnátă, pl. neînsemnáte

neînsemnatelor
NEÎNSEMNÁT, -Ă, neînsemnați, -te, adj. Care este lipsit de însemnătate (ca mărime, cantitate, valoare); neimportant. – Pref. ne- + însemnat.

DOOM

neînsemnát adj. m., pl. neînsemnáți; f. neînsemnátă, pl. neînsemnáte

neînsemnatul
NEÎNSEMNÁT, -Ă, neînsemnați, -te, adj. Care este lipsit de însemnătate (ca mărime, cantitate, valoare); neimportant. – Pref. ne- + însemnat.

DOOM

neînsemnát adj. m., pl. neînsemnáți; f. neînsemnátă, pl. neînsemnáte

neînsemnatului
NEÎNSEMNÁT, -Ă, neînsemnați, -te, adj. Care este lipsit de însemnătate (ca mărime, cantitate, valoare); neimportant. – Pref. ne- + însemnat.

DOOM

neînsemnát adj. m., pl. neînsemnáți; f. neînsemnátă, pl. neînsemnáte

neînsemnați
NEÎNSEMNÁT, -Ă, neînsemnați, -te, adj. Care este lipsit de însemnătate (ca mărime, cantitate, valoare); neimportant. – Pref. ne- + însemnat.

DOOM

neînsemnát adj. m., pl. neînsemnáți; f. neînsemnátă, pl. neînsemnáte

neînsemnații
NEÎNSEMNÁT, -Ă, neînsemnați, -te, adj. Care este lipsit de însemnătate (ca mărime, cantitate, valoare); neimportant. – Pref. ne- + însemnat.

DOOM

neînsemnát adj. m., pl. neînsemnáți; f. neînsemnátă, pl. neînsemnáte

neînsemnaților
NEÎNSEMNÁT, -Ă, neînsemnați, -te, adj. Care este lipsit de însemnătate (ca mărime, cantitate, valoare); neimportant. – Pref. ne- + însemnat.

DOOM

neînsemnát adj. m., pl. neînsemnáți; f. neînsemnátă, pl. neînsemnáte

neînsuflețit
NEÎNSUFLEȚÍT, -Ă, neînsuflețiți, -te, adj. Mort sau cu aspect de mort. – Pref. ne- + însuflețit.

DOOM

neînsuflețít (-su-fle-) adj. m., pl. neînsuflețíți; f. neînsuflețítă, pl. neînsuflețíte

neînsuflețita
NEÎNSUFLEȚÍT, -Ă, neînsuflețiți, -te, adj. Mort sau cu aspect de mort. – Pref. ne- + însuflețit.

DOOM

neînsuflețít (-su-fle-) adj. m., pl. neînsuflețíți; f. neînsuflețítă, pl. neînsuflețíte

neînsuflețite
NEÎNSUFLEȚÍT, -Ă, neînsuflețiți, -te, adj. Mort sau cu aspect de mort. – Pref. ne- + însuflețit.

DOOM

neînsuflețít (-su-fle-) adj. m., pl. neînsuflețíți; f. neînsuflețítă, pl. neînsuflețíte

neînsuflețitei
NEÎNSUFLEȚÍT, -Ă, neînsuflețiți, -te, adj. Mort sau cu aspect de mort. – Pref. ne- + însuflețit.

DOOM

neînsuflețít (-su-fle-) adj. m., pl. neînsuflețíți; f. neînsuflețítă, pl. neînsuflețíte

neînsuflețitele
NEÎNSUFLEȚÍT, -Ă, neînsuflețiți, -te, adj. Mort sau cu aspect de mort. – Pref. ne- + însuflețit.

DOOM

neînsuflețít (-su-fle-) adj. m., pl. neînsuflețíți; f. neînsuflețítă, pl. neînsuflețíte

neînsuflețitelor
NEÎNSUFLEȚÍT, -Ă, neînsuflețiți, -te, adj. Mort sau cu aspect de mort. – Pref. ne- + însuflețit.

DOOM

neînsuflețít (-su-fle-) adj. m., pl. neînsuflețíți; f. neînsuflețítă, pl. neînsuflețíte

neînsuflețitul
NEÎNSUFLEȚÍT, -Ă, neînsuflețiți, -te, adj. Mort sau cu aspect de mort. – Pref. ne- + însuflețit.

DOOM

neînsuflețít (-su-fle-) adj. m., pl. neînsuflețíți; f. neînsuflețítă, pl. neînsuflețíte

neînsuflețitului
NEÎNSUFLEȚÍT, -Ă, neînsuflețiți, -te, adj. Mort sau cu aspect de mort. – Pref. ne- + însuflețit.

DOOM

neînsuflețít (-su-fle-) adj. m., pl. neînsuflețíți; f. neînsuflețítă, pl. neînsuflețíte

neînsuflețiți
NEÎNSUFLEȚÍT, -Ă, neînsuflețiți, -te, adj. Mort sau cu aspect de mort. – Pref. ne- + însuflețit.

DOOM

neînsuflețít (-su-fle-) adj. m., pl. neînsuflețíți; f. neînsuflețítă, pl. neînsuflețíte

neînsuflețiții
NEÎNSUFLEȚÍT, -Ă, neînsuflețiți, -te, adj. Mort sau cu aspect de mort. – Pref. ne- + însuflețit.

DOOM

neînsuflețít (-su-fle-) adj. m., pl. neînsuflețíți; f. neînsuflețítă, pl. neînsuflețíte

neînsuflețiților
NEÎNSUFLEȚÍT, -Ă, neînsuflețiți, -te, adj. Mort sau cu aspect de mort. – Pref. ne- + însuflețit.

DOOM

neînsuflețít (-su-fle-) adj. m., pl. neînsuflețíți; f. neînsuflețítă, pl. neînsuflețíte

neîntemeiat
NEÎNTEMEIÁT, -Ă, neîntemeiați, -te, adj. Care nu este bine argumentat, justificat; fără temei. – Pref. ne- + întemeiat.

DOOM

neîntemeiát adj. m., pl. neîntemeiáți; f. neîntemeiátă, pl. neîntemeiáte

neîntemeiata
NEÎNTEMEIÁT, -Ă, neîntemeiați, -te, adj. Care nu este bine argumentat, justificat; fără temei. – Pref. ne- + întemeiat.

DOOM

neîntemeiát adj. m., pl. neîntemeiáți; f. neîntemeiátă, pl. neîntemeiáte

neîntemeiate
NEÎNTEMEIÁT, -Ă, neîntemeiați, -te, adj. Care nu este bine argumentat, justificat; fără temei. – Pref. ne- + întemeiat.

DOOM

neîntemeiát adj. m., pl. neîntemeiáți; f. neîntemeiátă, pl. neîntemeiáte

neîntemeiatei
NEÎNTEMEIÁT, -Ă, neîntemeiați, -te, adj. Care nu este bine argumentat, justificat; fără temei. – Pref. ne- + întemeiat.

DOOM

neîntemeiát adj. m., pl. neîntemeiáți; f. neîntemeiátă, pl. neîntemeiáte

neîntemeiatele
NEÎNTEMEIÁT, -Ă, neîntemeiați, -te, adj. Care nu este bine argumentat, justificat; fără temei. – Pref. ne- + întemeiat.

DOOM

neîntemeiát adj. m., pl. neîntemeiáți; f. neîntemeiátă, pl. neîntemeiáte

neîntemeiatelor
NEÎNTEMEIÁT, -Ă, neîntemeiați, -te, adj. Care nu este bine argumentat, justificat; fără temei. – Pref. ne- + întemeiat.

DOOM

neîntemeiát adj. m., pl. neîntemeiáți; f. neîntemeiátă, pl. neîntemeiáte

neîntemeiatul
NEÎNTEMEIÁT, -Ă, neîntemeiați, -te, adj. Care nu este bine argumentat, justificat; fără temei. – Pref. ne- + întemeiat.

DOOM

neîntemeiát adj. m., pl. neîntemeiáți; f. neîntemeiátă, pl. neîntemeiáte

neîntemeiatului
NEÎNTEMEIÁT, -Ă, neîntemeiați, -te, adj. Care nu este bine argumentat, justificat; fără temei. – Pref. ne- + întemeiat.

DOOM

neîntemeiát adj. m., pl. neîntemeiáți; f. neîntemeiátă, pl. neîntemeiáte

neîntemeiați
NEÎNTEMEIÁT, -Ă, neîntemeiați, -te, adj. Care nu este bine argumentat, justificat; fără temei. – Pref. ne- + întemeiat.

DOOM

neîntemeiát adj. m., pl. neîntemeiáți; f. neîntemeiátă, pl. neîntemeiáte

neîntemeiații
NEÎNTEMEIÁT, -Ă, neîntemeiați, -te, adj. Care nu este bine argumentat, justificat; fără temei. – Pref. ne- + întemeiat.

DOOM

neîntemeiát adj. m., pl. neîntemeiáți; f. neîntemeiátă, pl. neîntemeiáte

neîntemeiaților
NEÎNTEMEIÁT, -Ă, neîntemeiați, -te, adj. Care nu este bine argumentat, justificat; fără temei. – Pref. ne- + întemeiat.

DOOM

neîntemeiát adj. m., pl. neîntemeiáți; f. neîntemeiátă, pl. neîntemeiáte

neîntinat
NEÎNTINÁT, -Ă, neîntinați, -te, adj. Care și-a păstrat curățenia morală, puritatea; curat. – Pref ne- + întinat.

DOOM

neîntinát adj. m., pl. neîntináți; f. neîntinátă, pl. neîntináte

neîntinata
NEÎNTINÁT, -Ă, neîntinați, -te, adj. Care și-a păstrat curățenia morală, puritatea; curat. – Pref ne- + întinat.

DOOM

neîntinát adj. m., pl. neîntináți; f. neîntinátă, pl. neîntináte

neîntinate
NEÎNTINÁT, -Ă, neîntinați, -te, adj. Care și-a păstrat curățenia morală, puritatea; curat. – Pref ne- + întinat.

DOOM

neîntinát adj. m., pl. neîntináți; f. neîntinátă, pl. neîntináte

neîntinatei
NEÎNTINÁT, -Ă, neîntinați, -te, adj. Care și-a păstrat curățenia morală, puritatea; curat. – Pref ne- + întinat.

DOOM

neîntinát adj. m., pl. neîntináți; f. neîntinátă, pl. neîntináte

neîntinatele
NEÎNTINÁT, -Ă, neîntinați, -te, adj. Care și-a păstrat curățenia morală, puritatea; curat. – Pref ne- + întinat.

DOOM

neîntinát adj. m., pl. neîntináți; f. neîntinátă, pl. neîntináte

neîntinatelor
NEÎNTINÁT, -Ă, neîntinați, -te, adj. Care și-a păstrat curățenia morală, puritatea; curat. – Pref ne- + întinat.

DOOM

neîntinát adj. m., pl. neîntináți; f. neîntinátă, pl. neîntináte

neîntinatul
NEÎNTINÁT, -Ă, neîntinați, -te, adj. Care și-a păstrat curățenia morală, puritatea; curat. – Pref ne- + întinat.

DOOM

neîntinát adj. m., pl. neîntináți; f. neîntinátă, pl. neîntináte

neîntinatului
NEÎNTINÁT, -Ă, neîntinați, -te, adj. Care și-a păstrat curățenia morală, puritatea; curat. – Pref ne- + întinat.

DOOM

neîntinát adj. m., pl. neîntináți; f. neîntinátă, pl. neîntináte

neîntinați
NEÎNTINÁT, -Ă, neîntinați, -te, adj. Care și-a păstrat curățenia morală, puritatea; curat. – Pref ne- + întinat.

DOOM

neîntinát adj. m., pl. neîntináți; f. neîntinátă, pl. neîntináte

neîntinații
NEÎNTINÁT, -Ă, neîntinați, -te, adj. Care și-a păstrat curățenia morală, puritatea; curat. – Pref ne- + întinat.

DOOM

neîntinát adj. m., pl. neîntináți; f. neîntinátă, pl. neîntináte

neîntinaților
NEÎNTINÁT, -Ă, neîntinați, -te, adj. Care și-a păstrat curățenia morală, puritatea; curat. – Pref ne- + întinat.

DOOM

neîntinát adj. m., pl. neîntináți; f. neîntinátă, pl. neîntináte

neîntoarsa
NEÎNTÓRS, -OÁRSĂ, neîntorși, -oarse, adj. Care nu s-a întors sau nu a fost întors, răsucit sau schimbat în altă poziție sau pe altă parte. ◊ Expr. A dormi neîntors = a dormi liniștit, adânc. A se duce pe drum neîntors (sau pe cale neîn- toarsă) = a muri. – Pref. ne- + întors.

DOOM

neîntórs adj. m., pl. neîntórși; f. neîntoársă, pl. neîntoárse

neîntoarse
NEÎNTÓRS, -OÁRSĂ, neîntorși, -oarse, adj. Care nu s-a întors sau nu a fost întors, răsucit sau schimbat în altă poziție sau pe altă parte. ◊ Expr. A dormi neîntors = a dormi liniștit, adânc. A se duce pe drum neîntors (sau pe cale neîn- toarsă) = a muri. – Pref. ne- + întors.

DOOM

neîntórs adj. m., pl. neîntórși; f. neîntoársă, pl. neîntoárse

neîntoarsei
NEÎNTÓRS, -OÁRSĂ, neîntorși, -oarse, adj. Care nu s-a întors sau nu a fost întors, răsucit sau schimbat în altă poziție sau pe altă parte. ◊ Expr. A dormi neîntors = a dormi liniștit, adânc. A se duce pe drum neîntors (sau pe cale neîn- toarsă) = a muri. – Pref. ne- + întors.

DOOM

neîntórs adj. m., pl. neîntórși; f. neîntoársă, pl. neîntoárse

neîntoarsele
NEÎNTÓRS, -OÁRSĂ, neîntorși, -oarse, adj. Care nu s-a întors sau nu a fost întors, răsucit sau schimbat în altă poziție sau pe altă parte. ◊ Expr. A dormi neîntors = a dormi liniștit, adânc. A se duce pe drum neîntors (sau pe cale neîn- toarsă) = a muri. – Pref. ne- + întors.

DOOM

neîntórs adj. m., pl. neîntórși; f. neîntoársă, pl. neîntoárse

neîntoarselor
NEÎNTÓRS, -OÁRSĂ, neîntorși, -oarse, adj. Care nu s-a întors sau nu a fost întors, răsucit sau schimbat în altă poziție sau pe altă parte. ◊ Expr. A dormi neîntors = a dormi liniștit, adânc. A se duce pe drum neîntors (sau pe cale neîn- toarsă) = a muri. – Pref. ne- + întors.

DOOM

neîntórs adj. m., pl. neîntórși; f. neîntoársă, pl. neîntoárse

neîntors
NEÎNTÓRS, -OÁRSĂ, neîntorși, -oarse, adj. Care nu s-a întors sau nu a fost întors, răsucit sau schimbat în altă poziție sau pe altă parte. ◊ Expr. A dormi neîntors = a dormi liniștit, adânc. A se duce pe drum neîntors (sau pe cale neîn- toarsă) = a muri. – Pref. ne- + întors.

DOOM

neîntórs adj. m., pl. neîntórși; f. neîntoársă, pl. neîntoárse

neîntorsul
NEÎNTÓRS, -OÁRSĂ, neîntorși, -oarse, adj. Care nu s-a întors sau nu a fost întors, răsucit sau schimbat în altă poziție sau pe altă parte. ◊ Expr. A dormi neîntors = a dormi liniștit, adânc. A se duce pe drum neîntors (sau pe cale neîn- toarsă) = a muri. – Pref. ne- + întors.

DOOM

neîntórs adj. m., pl. neîntórși; f. neîntoársă, pl. neîntoárse

neîntorsului
NEÎNTÓRS, -OÁRSĂ, neîntorși, -oarse, adj. Care nu s-a întors sau nu a fost întors, răsucit sau schimbat în altă poziție sau pe altă parte. ◊ Expr. A dormi neîntors = a dormi liniștit, adânc. A se duce pe drum neîntors (sau pe cale neîn- toarsă) = a muri. – Pref. ne- + întors.

DOOM

neîntórs adj. m., pl. neîntórși; f. neîntoársă, pl. neîntoárse

neîntorși
NEÎNTÓRS, -OÁRSĂ, neîntorși, -oarse, adj. Care nu s-a întors sau nu a fost întors, răsucit sau schimbat în altă poziție sau pe altă parte. ◊ Expr. A dormi neîntors = a dormi liniștit, adânc. A se duce pe drum neîntors (sau pe cale neîn- toarsă) = a muri. – Pref. ne- + întors.

DOOM

neîntórs adj. m., pl. neîntórși; f. neîntoársă, pl. neîntoárse

neîntorșii
NEÎNTÓRS, -OÁRSĂ, neîntorși, -oarse, adj. Care nu s-a întors sau nu a fost întors, răsucit sau schimbat în altă poziție sau pe altă parte. ◊ Expr. A dormi neîntors = a dormi liniștit, adânc. A se duce pe drum neîntors (sau pe cale neîn- toarsă) = a muri. – Pref. ne- + întors.

DOOM

neîntórs adj. m., pl. neîntórși; f. neîntoársă, pl. neîntoárse

neîntorșilor
NEÎNTÓRS, -OÁRSĂ, neîntorși, -oarse, adj. Care nu s-a întors sau nu a fost întors, răsucit sau schimbat în altă poziție sau pe altă parte. ◊ Expr. A dormi neîntors = a dormi liniștit, adânc. A se duce pe drum neîntors (sau pe cale neîn- toarsă) = a muri. – Pref. ne- + întors.

DOOM

neîntórs adj. m., pl. neîntórși; f. neîntoársă, pl. neîntoárse

neîntrebuințat
NEÎNTREBUINȚÁT, -Ă, neîntrebuințați, -te, adj. Care nu a fost întrebuințat, folosit; care nu este degradat, deteriorat (prin folosire îndelungată); nefolosit, neuzat. [Pr.: -bu-in-] – Pref. ne- + întrebuințat.

neîntrebuințata
NEÎNTREBUINȚÁT, -Ă, neîntrebuințați, -te, adj. Care nu a fost întrebuințat, folosit; care nu este degradat, deteriorat (prin folosire îndelungată); nefolosit, neuzat. [Pr.: -bu-in-] – Pref. ne- + întrebuințat.

neîntrebuințate
NEÎNTREBUINȚÁT, -Ă, neîntrebuințați, -te, adj. Care nu a fost întrebuințat, folosit; care nu este degradat, deteriorat (prin folosire îndelungată); nefolosit, neuzat. [Pr.: -bu-in-] – Pref. ne- + întrebuințat.

neîntrebuințatei
NEÎNTREBUINȚÁT, -Ă, neîntrebuințați, -te, adj. Care nu a fost întrebuințat, folosit; care nu este degradat, deteriorat (prin folosire îndelungată); nefolosit, neuzat. [Pr.: -bu-in-] – Pref. ne- + întrebuințat.

neîntrebuințatele
NEÎNTREBUINȚÁT, -Ă, neîntrebuințați, -te, adj. Care nu a fost întrebuințat, folosit; care nu este degradat, deteriorat (prin folosire îndelungată); nefolosit, neuzat. [Pr.: -bu-in-] – Pref. ne- + întrebuințat.

neîntrebuințatelor
NEÎNTREBUINȚÁT, -Ă, neîntrebuințați, -te, adj. Care nu a fost întrebuințat, folosit; care nu este degradat, deteriorat (prin folosire îndelungată); nefolosit, neuzat. [Pr.: -bu-in-] – Pref. ne- + întrebuințat.

neîntrebuințatul
NEÎNTREBUINȚÁT, -Ă, neîntrebuințați, -te, adj. Care nu a fost întrebuințat, folosit; care nu este degradat, deteriorat (prin folosire îndelungată); nefolosit, neuzat. [Pr.: -bu-in-] – Pref. ne- + întrebuințat.

neîntrebuințatului
NEÎNTREBUINȚÁT, -Ă, neîntrebuințați, -te, adj. Care nu a fost întrebuințat, folosit; care nu este degradat, deteriorat (prin folosire îndelungată); nefolosit, neuzat. [Pr.: -bu-in-] – Pref. ne- + întrebuințat.

neîntrebuințați
NEÎNTREBUINȚÁT, -Ă, neîntrebuințați, -te, adj. Care nu a fost întrebuințat, folosit; care nu este degradat, deteriorat (prin folosire îndelungată); nefolosit, neuzat. [Pr.: -bu-in-] – Pref. ne- + întrebuințat.

neîntrebuințații
NEÎNTREBUINȚÁT, -Ă, neîntrebuințați, -te, adj. Care nu a fost întrebuințat, folosit; care nu este degradat, deteriorat (prin folosire îndelungată); nefolosit, neuzat. [Pr.: -bu-in-] – Pref. ne- + întrebuințat.

neîntrebuințaților
NEÎNTREBUINȚÁT, -Ă, neîntrebuințați, -te, adj. Care nu a fost întrebuințat, folosit; care nu este degradat, deteriorat (prin folosire îndelungată); nefolosit, neuzat. [Pr.: -bu-in-] – Pref. ne- + întrebuințat.

neîntrecut
NEÎNTRECÚT, -Ă, neîntrecuți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi. întrecut; p. ext. grozav, extraordinar, excepțional. – Pref. ne- + întrecut.

DOOM

neîntrecút adj. m., pl. neîntrecúți; f. neîntrecútă, pl. neîntrecúte

neîntrecuta
NEÎNTRECÚT, -Ă, neîntrecuți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi. întrecut; p. ext. grozav, extraordinar, excepțional. – Pref. ne- + întrecut.

DOOM

neîntrecút adj. m., pl. neîntrecúți; f. neîntrecútă, pl. neîntrecúte

neîntrecute
NEÎNTRECÚT, -Ă, neîntrecuți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi. întrecut; p. ext. grozav, extraordinar, excepțional. – Pref. ne- + întrecut.

DOOM

neîntrecút adj. m., pl. neîntrecúți; f. neîntrecútă, pl. neîntrecúte

neîntrecutei
NEÎNTRECÚT, -Ă, neîntrecuți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi. întrecut; p. ext. grozav, extraordinar, excepțional. – Pref. ne- + întrecut.

DOOM

neîntrecút adj. m., pl. neîntrecúți; f. neîntrecútă, pl. neîntrecúte

neîntrecutele
NEÎNTRECÚT, -Ă, neîntrecuți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi. întrecut; p. ext. grozav, extraordinar, excepțional. – Pref. ne- + întrecut.

DOOM

neîntrecút adj. m., pl. neîntrecúți; f. neîntrecútă, pl. neîntrecúte

neîntrecutelor
NEÎNTRECÚT, -Ă, neîntrecuți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi. întrecut; p. ext. grozav, extraordinar, excepțional. – Pref. ne- + întrecut.

DOOM

neîntrecút adj. m., pl. neîntrecúți; f. neîntrecútă, pl. neîntrecúte

neîntrecutul
NEÎNTRECÚT, -Ă, neîntrecuți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi. întrecut; p. ext. grozav, extraordinar, excepțional. – Pref. ne- + întrecut.

DOOM

neîntrecút adj. m., pl. neîntrecúți; f. neîntrecútă, pl. neîntrecúte

neîntrecutului
NEÎNTRECÚT, -Ă, neîntrecuți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi. întrecut; p. ext. grozav, extraordinar, excepțional. – Pref. ne- + întrecut.

DOOM

neîntrecút adj. m., pl. neîntrecúți; f. neîntrecútă, pl. neîntrecúte

neîntrecuți
NEÎNTRECÚT, -Ă, neîntrecuți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi. întrecut; p. ext. grozav, extraordinar, excepțional. – Pref. ne- + întrecut.

DOOM

neîntrecút adj. m., pl. neîntrecúți; f. neîntrecútă, pl. neîntrecúte

neîntrecuții
NEÎNTRECÚT, -Ă, neîntrecuți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi. întrecut; p. ext. grozav, extraordinar, excepțional. – Pref. ne- + întrecut.

DOOM

neîntrecút adj. m., pl. neîntrecúți; f. neîntrecútă, pl. neîntrecúte

neîntrecuților
NEÎNTRECÚT, -Ă, neîntrecuți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi. întrecut; p. ext. grozav, extraordinar, excepțional. – Pref. ne- + întrecut.

DOOM

neîntrecút adj. m., pl. neîntrecúți; f. neîntrecútă, pl. neîntrecúte

neîntrerupt
NEÎNTRERÚPT, -Ă, neîntrerupți, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfășoară etc.) fără întrerupere, fără oprire, continuu; necontenit. – Pref. ne- + întrerupt.

DOOM

neîntrerúpt adj. m., pl. neîntrerúpți; f. neîntrerúptă, pl. neîntrerúpte

neîntrerupta
NEÎNTRERÚPT, -Ă, neîntrerupți, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfășoară etc.) fără întrerupere, fără oprire, continuu; necontenit. – Pref. ne- + întrerupt.

DOOM

neîntrerúpt adj. m., pl. neîntrerúpți; f. neîntrerúptă, pl. neîntrerúpte

neîntrerupte
NEÎNTRERÚPT, -Ă, neîntrerupți, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfășoară etc.) fără întrerupere, fără oprire, continuu; necontenit. – Pref. ne- + întrerupt.

DOOM

neîntrerúpt adj. m., pl. neîntrerúpți; f. neîntrerúptă, pl. neîntrerúpte

neîntreruptei
NEÎNTRERÚPT, -Ă, neîntrerupți, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfășoară etc.) fără întrerupere, fără oprire, continuu; necontenit. – Pref. ne- + întrerupt.

DOOM

neîntrerúpt adj. m., pl. neîntrerúpți; f. neîntrerúptă, pl. neîntrerúpte

neîntreruptele
NEÎNTRERÚPT, -Ă, neîntrerupți, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfășoară etc.) fără întrerupere, fără oprire, continuu; necontenit. – Pref. ne- + întrerupt.

DOOM

neîntrerúpt adj. m., pl. neîntrerúpți; f. neîntrerúptă, pl. neîntrerúpte

neîntreruptelor
NEÎNTRERÚPT, -Ă, neîntrerupți, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfășoară etc.) fără întrerupere, fără oprire, continuu; necontenit. – Pref. ne- + întrerupt.

DOOM

neîntrerúpt adj. m., pl. neîntrerúpți; f. neîntrerúptă, pl. neîntrerúpte

neîntreruptul
NEÎNTRERÚPT, -Ă, neîntrerupți, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfășoară etc.) fără întrerupere, fără oprire, continuu; necontenit. – Pref. ne- + întrerupt.

DOOM

neîntrerúpt adj. m., pl. neîntrerúpți; f. neîntrerúptă, pl. neîntrerúpte

neîntreruptului
NEÎNTRERÚPT, -Ă, neîntrerupți, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfășoară etc.) fără întrerupere, fără oprire, continuu; necontenit. – Pref. ne- + întrerupt.

DOOM

neîntrerúpt adj. m., pl. neîntrerúpți; f. neîntrerúptă, pl. neîntrerúpte

neîntrerupți
NEÎNTRERÚPT, -Ă, neîntrerupți, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfășoară etc.) fără întrerupere, fără oprire, continuu; necontenit. – Pref. ne- + întrerupt.

DOOM

neîntrerúpt adj. m., pl. neîntrerúpți; f. neîntrerúptă, pl. neîntrerúpte

neîntrerupții
NEÎNTRERÚPT, -Ă, neîntrerupți, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfășoară etc.) fără întrerupere, fără oprire, continuu; necontenit. – Pref. ne- + întrerupt.

DOOM

neîntrerúpt adj. m., pl. neîntrerúpți; f. neîntrerúptă, pl. neîntrerúpte

neîntrerupților
NEÎNTRERÚPT, -Ă, neîntrerupți, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfășoară etc.) fără întrerupere, fără oprire, continuu; necontenit. – Pref. ne- + întrerupt.

DOOM

neîntrerúpt adj. m., pl. neîntrerúpți; f. neîntrerúptă, pl. neîntrerúpte

neîntârziat
NEÎNTÂRZIÁT, -Ă, neîntârziați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu întârzie; care trebuie executat imediat, care nu suportă amânare. [Pr.: -zi-at] – Pref. ne- + întârziat.

DOOM

neîntârziát (-zi-at) adj. m., pl. neîntârziáți; f. neîntârziátă, pl. neîntârziáte

neîntârziata
NEÎNTÂRZIÁT, -Ă, neîntârziați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu întârzie; care trebuie executat imediat, care nu suportă amânare. [Pr.: -zi-at] – Pref. ne- + întârziat.

DOOM

neîntârziát (-zi-at) adj. m., pl. neîntârziáți; f. neîntârziátă, pl. neîntârziáte

neîntârziate
NEÎNTÂRZIÁT, -Ă, neîntârziați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu întârzie; care trebuie executat imediat, care nu suportă amânare. [Pr.: -zi-at] – Pref. ne- + întârziat.

DOOM

neîntârziát (-zi-at) adj. m., pl. neîntârziáți; f. neîntârziátă, pl. neîntârziáte

neîntârziatei
NEÎNTÂRZIÁT, -Ă, neîntârziați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu întârzie; care trebuie executat imediat, care nu suportă amânare. [Pr.: -zi-at] – Pref. ne- + întârziat.

DOOM

neîntârziát (-zi-at) adj. m., pl. neîntârziáți; f. neîntârziátă, pl. neîntârziáte

neîntârziatele
NEÎNTÂRZIÁT, -Ă, neîntârziați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu întârzie; care trebuie executat imediat, care nu suportă amânare. [Pr.: -zi-at] – Pref. ne- + întârziat.

DOOM

neîntârziát (-zi-at) adj. m., pl. neîntârziáți; f. neîntârziátă, pl. neîntârziáte

neîntârziatelor
NEÎNTÂRZIÁT, -Ă, neîntârziați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu întârzie; care trebuie executat imediat, care nu suportă amânare. [Pr.: -zi-at] – Pref. ne- + întârziat.

DOOM

neîntârziát (-zi-at) adj. m., pl. neîntârziáți; f. neîntârziátă, pl. neîntârziáte

neîntârziatul
NEÎNTÂRZIÁT, -Ă, neîntârziați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu întârzie; care trebuie executat imediat, care nu suportă amânare. [Pr.: -zi-at] – Pref. ne- + întârziat.

DOOM

neîntârziát (-zi-at) adj. m., pl. neîntârziáți; f. neîntârziátă, pl. neîntârziáte

neîntârziatului
NEÎNTÂRZIÁT, -Ă, neîntârziați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu întârzie; care trebuie executat imediat, care nu suportă amânare. [Pr.: -zi-at] – Pref. ne- + întârziat.

DOOM

neîntârziát (-zi-at) adj. m., pl. neîntârziáți; f. neîntârziátă, pl. neîntârziáte

neîntârziați
NEÎNTÂRZIÁT, -Ă, neîntârziați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu întârzie; care trebuie executat imediat, care nu suportă amânare. [Pr.: -zi-at] – Pref. ne- + întârziat.

DOOM

neîntârziát (-zi-at) adj. m., pl. neîntârziáți; f. neîntârziátă, pl. neîntârziáte

neîntârziații
NEÎNTÂRZIÁT, -Ă, neîntârziați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu întârzie; care trebuie executat imediat, care nu suportă amânare. [Pr.: -zi-at] – Pref. ne- + întârziat.

DOOM

neîntârziát (-zi-at) adj. m., pl. neîntârziáți; f. neîntârziátă, pl. neîntârziáte

neîntârziaților
NEÎNTÂRZIÁT, -Ă, neîntârziați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu întârzie; care trebuie executat imediat, care nu suportă amânare. [Pr.: -zi-at] – Pref. ne- + întârziat.

DOOM

neîntârziát (-zi-at) adj. m., pl. neîntârziáți; f. neîntârziátă, pl. neîntârziáte

neîntîrziat
NEÎNTÂRZIÁT, -Ă, neîntârziați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu întârzie; care trebuie executat imediat, care nu suportă amânare. [Pr.: -zi-at] – Pref. ne- + întârziat.

DOOM

neîntârziát (-zi-at) adj. m., pl. neîntârziáți; f. neîntârziátă, pl. neîntârziáte

neîntîrziata
NEÎNTÂRZIÁT, -Ă, neîntârziați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu întârzie; care trebuie executat imediat, care nu suportă amânare. [Pr.: -zi-at] – Pref. ne- + întârziat.

DOOM

neîntârziát (-zi-at) adj. m., pl. neîntârziáți; f. neîntârziátă, pl. neîntârziáte

neîntîrziate
NEÎNTÂRZIÁT, -Ă, neîntârziați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu întârzie; care trebuie executat imediat, care nu suportă amânare. [Pr.: -zi-at] – Pref. ne- + întârziat.

DOOM

neîntârziát (-zi-at) adj. m., pl. neîntârziáți; f. neîntârziátă, pl. neîntârziáte

neîntîrziatei
NEÎNTÂRZIÁT, -Ă, neîntârziați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu întârzie; care trebuie executat imediat, care nu suportă amânare. [Pr.: -zi-at] – Pref. ne- + întârziat.

DOOM

neîntârziát (-zi-at) adj. m., pl. neîntârziáți; f. neîntârziátă, pl. neîntârziáte

neîntîrziatele
NEÎNTÂRZIÁT, -Ă, neîntârziați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu întârzie; care trebuie executat imediat, care nu suportă amânare. [Pr.: -zi-at] – Pref. ne- + întârziat.

DOOM

neîntârziát (-zi-at) adj. m., pl. neîntârziáți; f. neîntârziátă, pl. neîntârziáte

neîntîrziatelor
NEÎNTÂRZIÁT, -Ă, neîntârziați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu întârzie; care trebuie executat imediat, care nu suportă amânare. [Pr.: -zi-at] – Pref. ne- + întârziat.

DOOM

neîntârziát (-zi-at) adj. m., pl. neîntârziáți; f. neîntârziátă, pl. neîntârziáte

neîntîrziatul
NEÎNTÂRZIÁT, -Ă, neîntârziați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu întârzie; care trebuie executat imediat, care nu suportă amânare. [Pr.: -zi-at] – Pref. ne- + întârziat.

DOOM

neîntârziát (-zi-at) adj. m., pl. neîntârziáți; f. neîntârziátă, pl. neîntârziáte

neîntîrziatului
NEÎNTÂRZIÁT, -Ă, neîntârziați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu întârzie; care trebuie executat imediat, care nu suportă amânare. [Pr.: -zi-at] – Pref. ne- + întârziat.

DOOM

neîntârziát (-zi-at) adj. m., pl. neîntârziáți; f. neîntârziátă, pl. neîntârziáte

neîntîrziați
NEÎNTÂRZIÁT, -Ă, neîntârziați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu întârzie; care trebuie executat imediat, care nu suportă amânare. [Pr.: -zi-at] – Pref. ne- + întârziat.

DOOM

neîntârziát (-zi-at) adj. m., pl. neîntârziáți; f. neîntârziátă, pl. neîntârziáte

neîntîrziații
NEÎNTÂRZIÁT, -Ă, neîntârziați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu întârzie; care trebuie executat imediat, care nu suportă amânare. [Pr.: -zi-at] – Pref. ne- + întârziat.

DOOM

neîntârziát (-zi-at) adj. m., pl. neîntârziáți; f. neîntârziátă, pl. neîntârziáte

neîntîrziaților
NEÎNTÂRZIÁT, -Ă, neîntârziați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu întârzie; care trebuie executat imediat, care nu suportă amânare. [Pr.: -zi-at] – Pref. ne- + întârziat.

DOOM

neîntârziát (-zi-at) adj. m., pl. neîntârziáți; f. neîntârziátă, pl. neîntârziáte

neînvins
NEÎNVÍNS, -Ă, neînvinși, -se, adj. Care nu este sau nu poate fi învins, invincibil; p. ext. neînduplecat, neclintit. – Pref. ne- + învins.

DOOM

neînvíns adj. m., pl. neînvínși; f. neînvínsă, pl. neînvínse

neînvinsa
NEÎNVÍNS, -Ă, neînvinși, -se, adj. Care nu este sau nu poate fi învins, invincibil; p. ext. neînduplecat, neclintit. – Pref. ne- + învins.

DOOM

neînvíns adj. m., pl. neînvínși; f. neînvínsă, pl. neînvínse

neînvinse
NEÎNVÍNS, -Ă, neînvinși, -se, adj. Care nu este sau nu poate fi învins, invincibil; p. ext. neînduplecat, neclintit. – Pref. ne- + învins.

DOOM

neînvíns adj. m., pl. neînvínși; f. neînvínsă, pl. neînvínse

neînvinsei
NEÎNVÍNS, -Ă, neînvinși, -se, adj. Care nu este sau nu poate fi învins, invincibil; p. ext. neînduplecat, neclintit. – Pref. ne- + învins.

DOOM

neînvíns adj. m., pl. neînvínși; f. neînvínsă, pl. neînvínse

neînvinsele
NEÎNVÍNS, -Ă, neînvinși, -se, adj. Care nu este sau nu poate fi învins, invincibil; p. ext. neînduplecat, neclintit. – Pref. ne- + învins.

DOOM

neînvíns adj. m., pl. neînvínși; f. neînvínsă, pl. neînvínse

neînvinselor
NEÎNVÍNS, -Ă, neînvinși, -se, adj. Care nu este sau nu poate fi învins, invincibil; p. ext. neînduplecat, neclintit. – Pref. ne- + învins.

DOOM

neînvíns adj. m., pl. neînvínși; f. neînvínsă, pl. neînvínse

neînvinsul
NEÎNVÍNS, -Ă, neînvinși, -se, adj. Care nu este sau nu poate fi învins, invincibil; p. ext. neînduplecat, neclintit. – Pref. ne- + învins.

DOOM

neînvíns adj. m., pl. neînvínși; f. neînvínsă, pl. neînvínse

neînvinsului
NEÎNVÍNS, -Ă, neînvinși, -se, adj. Care nu este sau nu poate fi învins, invincibil; p. ext. neînduplecat, neclintit. – Pref. ne- + învins.

DOOM

neînvíns adj. m., pl. neînvínși; f. neînvínsă, pl. neînvínse

neînvinși
NEÎNVÍNS, -Ă, neînvinși, -se, adj. Care nu este sau nu poate fi învins, invincibil; p. ext. neînduplecat, neclintit. – Pref. ne- + învins.

DOOM

neînvíns adj. m., pl. neînvínși; f. neînvínsă, pl. neînvínse

neînvinșii
NEÎNVÍNS, -Ă, neînvinși, -se, adj. Care nu este sau nu poate fi învins, invincibil; p. ext. neînduplecat, neclintit. – Pref. ne- + învins.

DOOM

neînvíns adj. m., pl. neînvínși; f. neînvínsă, pl. neînvínse

neînvinșilor
NEÎNVÍNS, -Ă, neînvinși, -se, adj. Care nu este sau nu poate fi învins, invincibil; p. ext. neînduplecat, neclintit. – Pref. ne- + învins.

DOOM

neînvíns adj. m., pl. neînvínși; f. neînvínsă, pl. neînvínse

neînțeleasa
NEÎNȚELÉS, -EÁSĂ, neînțeleși, -se, adj. Care nu este sau nu poate fi înțeles, priceput, explicat; greu de priceput, de explicat; care nu poate fi cuprins de mintea omenească; inexplicabil; tainic, misterios. – Pref. ne- + înțeles.

DOOM

neînțelés adj. m., pl. neînțeléși; f. neînțeleásă, pl. neînțelése

neînțelegere
NEÎNȚELÉGERE, neînțelegeri, s. f. Faptul de a nu (se) înțelege, lipsă de înțelegere. ♦ Dezacord; conflict, diferend; discordie, ceartă. ♦ Confuzie creată din cauza interpretării greșite a unei afirmații, a unei situații etc. – Pref. ne- + înțelegere.

DOOM

neînțelégere s. f., g.-d. art. neînțelégerii; pl. neînțelégeri

neînțelegerea
NEÎNȚELÉGERE, neînțelegeri, s. f. Faptul de a nu (se) înțelege, lipsă de înțelegere. ♦ Dezacord; conflict, diferend; discordie, ceartă. ♦ Confuzie creată din cauza interpretării greșite a unei afirmații, a unei situații etc. – Pref. ne- + înțelegere.

DOOM

neînțelégere s. f., g.-d. art. neînțelégerii; pl. neînțelégeri

neînțelegeri
NEÎNȚELÉGERE, neînțelegeri, s. f. Faptul de a nu (se) înțelege, lipsă de înțelegere. ♦ Dezacord; conflict, diferend; discordie, ceartă. ♦ Confuzie creată din cauza interpretării greșite a unei afirmații, a unei situații etc. – Pref. ne- + înțelegere.

DOOM

neînțelégere s. f., g.-d. art. neînțelégerii; pl. neînțelégeri

neînțelegerii
NEÎNȚELÉGERE, neînțelegeri, s. f. Faptul de a nu (se) înțelege, lipsă de înțelegere. ♦ Dezacord; conflict, diferend; discordie, ceartă. ♦ Confuzie creată din cauza interpretării greșite a unei afirmații, a unei situații etc. – Pref. ne- + înțelegere.

DOOM

neînțelégere s. f., g.-d. art. neînțelégerii; pl. neînțelégeri

neînțelegerile
NEÎNȚELÉGERE, neînțelegeri, s. f. Faptul de a nu (se) înțelege, lipsă de înțelegere. ♦ Dezacord; conflict, diferend; discordie, ceartă. ♦ Confuzie creată din cauza interpretării greșite a unei afirmații, a unei situații etc. – Pref. ne- + înțelegere.

DOOM

neînțelégere s. f., g.-d. art. neînțelégerii; pl. neînțelégeri

neînțelegerilor
NEÎNȚELÉGERE, neînțelegeri, s. f. Faptul de a nu (se) înțelege, lipsă de înțelegere. ♦ Dezacord; conflict, diferend; discordie, ceartă. ♦ Confuzie creată din cauza interpretării greșite a unei afirmații, a unei situații etc. – Pref. ne- + înțelegere.

DOOM

neînțelégere s. f., g.-d. art. neînțelégerii; pl. neînțelégeri

neînțelegătoare
NEÎNȚELEGĂTÓR, -OÁRE, neînțelegători, -oare, adj. Care nu înțelege, care refuză să înțeleagă, să accepte ceva. – Pref. ne- + înțelegător.

DOOM

neînțelegătór adj. m., pl. neînțelegătóri; f. sg. și pl. neînțelegătoáre

neînțelegătoarea
NEÎNȚELEGĂTÓR, -OÁRE, neînțelegători, -oare, adj. Care nu înțelege, care refuză să înțeleagă, să accepte ceva. – Pref. ne- + înțelegător.

DOOM

neînțelegătór adj. m., pl. neînțelegătóri; f. sg. și pl. neînțelegătoáre

neînțelegătoarei
NEÎNȚELEGĂTÓR, -OÁRE, neînțelegători, -oare, adj. Care nu înțelege, care refuză să înțeleagă, să accepte ceva. – Pref. ne- + înțelegător.

DOOM

neînțelegătór adj. m., pl. neînțelegătóri; f. sg. și pl. neînțelegătoáre

neînțelegătoarele
NEÎNȚELEGĂTÓR, -OÁRE, neînțelegători, -oare, adj. Care nu înțelege, care refuză să înțeleagă, să accepte ceva. – Pref. ne- + înțelegător.

DOOM

neînțelegătór adj. m., pl. neînțelegătóri; f. sg. și pl. neînțelegătoáre

neînțelegătoarelor
NEÎNȚELEGĂTÓR, -OÁRE, neînțelegători, -oare, adj. Care nu înțelege, care refuză să înțeleagă, să accepte ceva. – Pref. ne- + înțelegător.

DOOM

neînțelegătór adj. m., pl. neînțelegătóri; f. sg. și pl. neînțelegătoáre

neînțelegător
NEÎNȚELEGĂTÓR, -OÁRE, neînțelegători, -oare, adj. Care nu înțelege, care refuză să înțeleagă, să accepte ceva. – Pref. ne- + înțelegător.

DOOM

neînțelegătór adj. m., pl. neînțelegătóri; f. sg. și pl. neînțelegătoáre

neînțelegători
NEÎNȚELEGĂTÓR, -OÁRE, neînțelegători, -oare, adj. Care nu înțelege, care refuză să înțeleagă, să accepte ceva. – Pref. ne- + înțelegător.

DOOM

neînțelegătór adj. m., pl. neînțelegătóri; f. sg. și pl. neînțelegătoáre

neînțelegătorii
NEÎNȚELEGĂTÓR, -OÁRE, neînțelegători, -oare, adj. Care nu înțelege, care refuză să înțeleagă, să accepte ceva. – Pref. ne- + înțelegător.

DOOM

neînțelegătór adj. m., pl. neînțelegătóri; f. sg. și pl. neînțelegătoáre

neînțelegătorilor
NEÎNȚELEGĂTÓR, -OÁRE, neînțelegători, -oare, adj. Care nu înțelege, care refuză să înțeleagă, să accepte ceva. – Pref. ne- + înțelegător.

DOOM

neînțelegătór adj. m., pl. neînțelegătóri; f. sg. și pl. neînțelegătoáre

neînțelegătorul
NEÎNȚELEGĂTÓR, -OÁRE, neînțelegători, -oare, adj. Care nu înțelege, care refuză să înțeleagă, să accepte ceva. – Pref. ne- + înțelegător.

DOOM

neînțelegătór adj. m., pl. neînțelegătóri; f. sg. și pl. neînțelegătoáre

neînțelegătorului
NEÎNȚELEGĂTÓR, -OÁRE, neînțelegători, -oare, adj. Care nu înțelege, care refuză să înțeleagă, să accepte ceva. – Pref. ne- + înțelegător.

DOOM

neînțelegătór adj. m., pl. neînțelegătóri; f. sg. și pl. neînțelegătoáre

neînțeles
NEÎNȚELÉS, -EÁSĂ, neînțeleși, -se, adj. Care nu este sau nu poate fi înțeles, priceput, explicat; greu de priceput, de explicat; care nu poate fi cuprins de mintea omenească; inexplicabil; tainic, misterios. – Pref. ne- + înțeles.

DOOM

neînțelés adj. m., pl. neînțeléși; f. neînțeleásă, pl. neînțelése

neînțelese
NEÎNȚELÉS, -EÁSĂ, neînțeleși, -se, adj. Care nu este sau nu poate fi înțeles, priceput, explicat; greu de priceput, de explicat; care nu poate fi cuprins de mintea omenească; inexplicabil; tainic, misterios. – Pref. ne- + înțeles.

DOOM

neînțelés adj. m., pl. neînțeléși; f. neînțeleásă, pl. neînțelése

neînțelesei
NEÎNȚELÉS, -EÁSĂ, neînțeleși, -se, adj. Care nu este sau nu poate fi înțeles, priceput, explicat; greu de priceput, de explicat; care nu poate fi cuprins de mintea omenească; inexplicabil; tainic, misterios. – Pref. ne- + înțeles.

DOOM

neînțelés adj. m., pl. neînțeléși; f. neînțeleásă, pl. neînțelése

neînțelesele
NEÎNȚELÉS, -EÁSĂ, neînțeleși, -se, adj. Care nu este sau nu poate fi înțeles, priceput, explicat; greu de priceput, de explicat; care nu poate fi cuprins de mintea omenească; inexplicabil; tainic, misterios. – Pref. ne- + înțeles.

DOOM

neînțelés adj. m., pl. neînțeléși; f. neînțeleásă, pl. neînțelése

neînțeleselor
NEÎNȚELÉS, -EÁSĂ, neînțeleși, -se, adj. Care nu este sau nu poate fi înțeles, priceput, explicat; greu de priceput, de explicat; care nu poate fi cuprins de mintea omenească; inexplicabil; tainic, misterios. – Pref. ne- + înțeles.

DOOM

neînțelés adj. m., pl. neînțeléși; f. neînțeleásă, pl. neînțelése

neînțelesul
NEÎNȚELÉS, -EÁSĂ, neînțeleși, -se, adj. Care nu este sau nu poate fi înțeles, priceput, explicat; greu de priceput, de explicat; care nu poate fi cuprins de mintea omenească; inexplicabil; tainic, misterios. – Pref. ne- + înțeles.

DOOM

neînțelés adj. m., pl. neînțeléși; f. neînțeleásă, pl. neînțelése

neînțelesului
NEÎNȚELÉS, -EÁSĂ, neînțeleși, -se, adj. Care nu este sau nu poate fi înțeles, priceput, explicat; greu de priceput, de explicat; care nu poate fi cuprins de mintea omenească; inexplicabil; tainic, misterios. – Pref. ne- + înțeles.

DOOM

neînțelés adj. m., pl. neînțeléși; f. neînțeleásă, pl. neînțelése

neînțeleși
NEÎNȚELÉS, -EÁSĂ, neînțeleși, -se, adj. Care nu este sau nu poate fi înțeles, priceput, explicat; greu de priceput, de explicat; care nu poate fi cuprins de mintea omenească; inexplicabil; tainic, misterios. – Pref. ne- + înțeles.

DOOM

neînțelés adj. m., pl. neînțeléși; f. neînțeleásă, pl. neînțelése

neînțeleșii
NEÎNȚELÉS, -EÁSĂ, neînțeleși, -se, adj. Care nu este sau nu poate fi înțeles, priceput, explicat; greu de priceput, de explicat; care nu poate fi cuprins de mintea omenească; inexplicabil; tainic, misterios. – Pref. ne- + înțeles.

DOOM

neînțelés adj. m., pl. neînțeléși; f. neînțeleásă, pl. neînțelése

neînțeleșilor
NEÎNȚELÉS, -EÁSĂ, neînțeleși, -se, adj. Care nu este sau nu poate fi înțeles, priceput, explicat; greu de priceput, de explicat; care nu poate fi cuprins de mintea omenească; inexplicabil; tainic, misterios. – Pref. ne- + înțeles.

DOOM

neînțelés adj. m., pl. neînțeléși; f. neînțeleásă, pl. neînțelése

neșansa
NEȘÁNSĂ, neșanse, s. f. întâmplare nefavorabilă; nenoroc, ghinion. – Pref. ne- + șansă.

DOOM

neșánsă s. f., g.-d. art. neșánsei; pl. neșánse

neșanse
NEȘÁNSĂ, neșanse, s. f. întâmplare nefavorabilă; nenoroc, ghinion. – Pref. ne- + șansă.

DOOM

neșánsă s. f., g.-d. art. neșánsei; pl. neșánse

neșansei
NEȘÁNSĂ, neșanse, s. f. întâmplare nefavorabilă; nenoroc, ghinion. – Pref. ne- + șansă.

DOOM

neșánsă s. f., g.-d. art. neșánsei; pl. neșánse

neșansele
NEȘÁNSĂ, neșanse, s. f. întâmplare nefavorabilă; nenoroc, ghinion. – Pref. ne- + șansă.

DOOM

neșánsă s. f., g.-d. art. neșánsei; pl. neșánse

neșanselor
NEȘÁNSĂ, neșanse, s. f. întâmplare nefavorabilă; nenoroc, ghinion. – Pref. ne- + șansă.

DOOM

neșánsă s. f., g.-d. art. neșánsei; pl. neșánse

neșifonabil
NEȘIFONÁBIL, -Ă, neșifonabili, -e, adj. (Despre țesături, confecții) Care nu se șifonează (ușor). – Pref. ne- + șifonabil.

DOOM

neșifonábil adj. m., pl. neșifonábili; f. neșifonábilă, pl. neșifonábile

neșifonabila
NEȘIFONÁBIL, -Ă, neșifonabili, -e, adj. (Despre țesături, confecții) Care nu se șifonează (ușor). – Pref. ne- + șifonabil.

DOOM

neșifonábil adj. m., pl. neșifonábili; f. neșifonábilă, pl. neșifonábile

neșifonabile
NEȘIFONÁBIL, -Ă, neșifonabili, -e, adj. (Despre țesături, confecții) Care nu se șifonează (ușor). – Pref. ne- + șifonabil.

DOOM

neșifonábil adj. m., pl. neșifonábili; f. neșifonábilă, pl. neșifonábile

neșifonabilei
NEȘIFONÁBIL, -Ă, neșifonabili, -e, adj. (Despre țesături, confecții) Care nu se șifonează (ușor). – Pref. ne- + șifonabil.

DOOM

neșifonábil adj. m., pl. neșifonábili; f. neșifonábilă, pl. neșifonábile

neșifonabilele
NEȘIFONÁBIL, -Ă, neșifonabili, -e, adj. (Despre țesături, confecții) Care nu se șifonează (ușor). – Pref. ne- + șifonabil.

DOOM

neșifonábil adj. m., pl. neșifonábili; f. neșifonábilă, pl. neșifonábile

neșifonabilelor
NEȘIFONÁBIL, -Ă, neșifonabili, -e, adj. (Despre țesături, confecții) Care nu se șifonează (ușor). – Pref. ne- + șifonabil.

DOOM

neșifonábil adj. m., pl. neșifonábili; f. neșifonábilă, pl. neșifonábile

neșifonabili
NEȘIFONÁBIL, -Ă, neșifonabili, -e, adj. (Despre țesături, confecții) Care nu se șifonează (ușor). – Pref. ne- + șifonabil.

DOOM

neșifonábil adj. m., pl. neșifonábili; f. neșifonábilă, pl. neșifonábile

neșifonabilii
NEȘIFONÁBIL, -Ă, neșifonabili, -e, adj. (Despre țesături, confecții) Care nu se șifonează (ușor). – Pref. ne- + șifonabil.

DOOM

neșifonábil adj. m., pl. neșifonábili; f. neșifonábilă, pl. neșifonábile

neșifonabililor
NEȘIFONÁBIL, -Ă, neșifonabili, -e, adj. (Despre țesături, confecții) Care nu se șifonează (ușor). – Pref. ne- + șifonabil.

DOOM

neșifonábil adj. m., pl. neșifonábili; f. neșifonábilă, pl. neșifonábile

neșifonabilitate
NEȘIFONABILITÁTE s.f. Calitatea de a fi neșifonabil. [< neșifonabil + -itate].

neșifonabilul
NEȘIFONÁBIL, -Ă, neșifonabili, -e, adj. (Despre țesături, confecții) Care nu se șifonează (ușor). – Pref. ne- + șifonabil.

DOOM

neșifonábil adj. m., pl. neșifonábili; f. neșifonábilă, pl. neșifonábile

neșifonabilului
NEȘIFONÁBIL, -Ă, neșifonabili, -e, adj. (Despre țesături, confecții) Care nu se șifonează (ușor). – Pref. ne- + șifonabil.

DOOM

neșifonábil adj. m., pl. neșifonábili; f. neșifonábilă, pl. neșifonábile

neștampilat
NEȘTAMPILÁT, -Ă, neștampilați, -te, adj. (Despre mărci poștale) Care nu este ștampilat; neobliterat. – Pref. ne- + ștampilat.

nește
NÉȘTE art. nehot. v. niște.

DOOM

niște² art. v. un²

neștearsa
NEȘTÉRS, -EÁRSĂ, neșterși, -se, adj. Care nu poate fi șters, distrus, înlăturat. ♦ Fig. Care nu poate fi uitat, care rămâne veșnic în amintire. – Pref. ne- + șters.

DOOM

!neștérs (neș-ters/ne-șters) adj. m., pl. neștérși; f. neșteársă, pl. neștérse

neșters
NEȘTÉRS, -EÁRSĂ, neșterși, -se, adj. Care nu poate fi șters, distrus, înlăturat. ♦ Fig. Care nu poate fi uitat, care rămâne veșnic în amintire. – Pref. ne- + șters.

DOOM

!neștérs (neș-ters/ne-șters) adj. m., pl. neștérși; f. neșteársă, pl. neștérse

neșterse
NEȘTÉRS, -EÁRSĂ, neșterși, -se, adj. Care nu poate fi șters, distrus, înlăturat. ♦ Fig. Care nu poate fi uitat, care rămâne veșnic în amintire. – Pref. ne- + șters.

DOOM

!neștérs (neș-ters/ne-șters) adj. m., pl. neștérși; f. neșteársă, pl. neștérse

neștersei
NEȘTÉRS, -EÁRSĂ, neșterși, -se, adj. Care nu poate fi șters, distrus, înlăturat. ♦ Fig. Care nu poate fi uitat, care rămâne veșnic în amintire. – Pref. ne- + șters.

DOOM

!neștérs (neș-ters/ne-șters) adj. m., pl. neștérși; f. neșteársă, pl. neștérse

neștersele
NEȘTÉRS, -EÁRSĂ, neșterși, -se, adj. Care nu poate fi șters, distrus, înlăturat. ♦ Fig. Care nu poate fi uitat, care rămâne veșnic în amintire. – Pref. ne- + șters.

DOOM

!neștérs (neș-ters/ne-șters) adj. m., pl. neștérși; f. neșteársă, pl. neștérse

neșterselor
NEȘTÉRS, -EÁRSĂ, neșterși, -se, adj. Care nu poate fi șters, distrus, înlăturat. ♦ Fig. Care nu poate fi uitat, care rămâne veșnic în amintire. – Pref. ne- + șters.

DOOM

!neștérs (neș-ters/ne-șters) adj. m., pl. neștérși; f. neșteársă, pl. neștérse

neștersul
NEȘTÉRS, -EÁRSĂ, neșterși, -se, adj. Care nu poate fi șters, distrus, înlăturat. ♦ Fig. Care nu poate fi uitat, care rămâne veșnic în amintire. – Pref. ne- + șters.

DOOM

!neștérs (neș-ters/ne-șters) adj. m., pl. neștérși; f. neșteársă, pl. neștérse

neștersului
NEȘTÉRS, -EÁRSĂ, neșterși, -se, adj. Care nu poate fi șters, distrus, înlăturat. ♦ Fig. Care nu poate fi uitat, care rămâne veșnic în amintire. – Pref. ne- + șters.

DOOM

!neștérs (neș-ters/ne-șters) adj. m., pl. neștérși; f. neșteársă, pl. neștérse

neșterși
NEȘTÉRS, -EÁRSĂ, neșterși, -se, adj. Care nu poate fi șters, distrus, înlăturat. ♦ Fig. Care nu poate fi uitat, care rămâne veșnic în amintire. – Pref. ne- + șters.

DOOM

!neștérs (neș-ters/ne-șters) adj. m., pl. neștérși; f. neșteársă, pl. neștérse

neșterșii
NEȘTÉRS, -EÁRSĂ, neșterși, -se, adj. Care nu poate fi șters, distrus, înlăturat. ♦ Fig. Care nu poate fi uitat, care rămâne veșnic în amintire. – Pref. ne- + șters.

DOOM

!neștérs (neș-ters/ne-șters) adj. m., pl. neștérși; f. neșteársă, pl. neștérse

neșterșilor
NEȘTÉRS, -EÁRSĂ, neșterși, -se, adj. Care nu poate fi șters, distrus, înlăturat. ♦ Fig. Care nu poate fi uitat, care rămâne veșnic în amintire. – Pref. ne- + șters.

DOOM

!neștérs (neș-ters/ne-șters) adj. m., pl. neștérși; f. neșteársă, pl. neștérse

neștiințific
NEȘTIINȚÍFIC, -Ă, neștiințifici, -ce, adj. Care nu aparține științei, care nu are caracter științific. – Pref. ne- + științific (după fr. non-scientifique).

DOOM

*neștiințífic (neș-ti-in-/ne-ști-) adj. m., pl. neștiințífici; f. neștiințífică, pl. neștiințífice

neștiințifica
NEȘTIINȚÍFIC, -Ă, neștiințifici, -ce, adj. Care nu aparține științei, care nu are caracter științific. – Pref. ne- + științific (după fr. non-scientifique).

DOOM

*neștiințífic (neș-ti-in-/ne-ști-) adj. m., pl. neștiințífici; f. neștiințífică, pl. neștiințífice

neștiințifice
NEȘTIINȚÍFIC, -Ă, neștiințifici, -ce, adj. Care nu aparține științei, care nu are caracter științific. – Pref. ne- + științific (după fr. non-scientifique).

DOOM

*neștiințífic (neș-ti-in-/ne-ști-) adj. m., pl. neștiințífici; f. neștiințífică, pl. neștiințífice

neștiințificei
NEȘTIINȚÍFIC, -Ă, neștiințifici, -ce, adj. Care nu aparține științei, care nu are caracter științific. – Pref. ne- + științific (după fr. non-scientifique).

DOOM

*neștiințífic (neș-ti-in-/ne-ști-) adj. m., pl. neștiințífici; f. neștiințífică, pl. neștiințífice

neștiințificele
NEȘTIINȚÍFIC, -Ă, neștiințifici, -ce, adj. Care nu aparține științei, care nu are caracter științific. – Pref. ne- + științific (după fr. non-scientifique).

DOOM

*neștiințífic (neș-ti-in-/ne-ști-) adj. m., pl. neștiințífici; f. neștiințífică, pl. neștiințífice

neștiințificelor
NEȘTIINȚÍFIC, -Ă, neștiințifici, -ce, adj. Care nu aparține științei, care nu are caracter științific. – Pref. ne- + științific (după fr. non-scientifique).

DOOM

*neștiințífic (neș-ti-in-/ne-ști-) adj. m., pl. neștiințífici; f. neștiințífică, pl. neștiințífice

neștiințifici
NEȘTIINȚÍFIC, -Ă, neștiințifici, -ce, adj. Care nu aparține științei, care nu are caracter științific. – Pref. ne- + științific (după fr. non-scientifique).

DOOM

*neștiințífic (neș-ti-in-/ne-ști-) adj. m., pl. neștiințífici; f. neștiințífică, pl. neștiințífice

neștiințificii
NEȘTIINȚÍFIC, -Ă, neștiințifici, -ce, adj. Care nu aparține științei, care nu are caracter științific. – Pref. ne- + științific (după fr. non-scientifique).

DOOM

*neștiințífic (neș-ti-in-/ne-ști-) adj. m., pl. neștiințífici; f. neștiințífică, pl. neștiințífice

neștiințificilor
NEȘTIINȚÍFIC, -Ă, neștiințifici, -ce, adj. Care nu aparține științei, care nu are caracter științific. – Pref. ne- + științific (după fr. non-scientifique).

DOOM

*neștiințífic (neș-ti-in-/ne-ști-) adj. m., pl. neștiințífici; f. neștiințífică, pl. neștiințífice

neștiințificul
NEȘTIINȚÍFIC, -Ă, neștiințifici, -ce, adj. Care nu aparține științei, care nu are caracter științific. – Pref. ne- + științific (după fr. non-scientifique).

DOOM

*neștiințífic (neș-ti-in-/ne-ști-) adj. m., pl. neștiințífici; f. neștiințífică, pl. neștiințífice

neștiințificului
NEȘTIINȚÍFIC, -Ă, neștiințifici, -ce, adj. Care nu aparține științei, care nu are caracter științific. – Pref. ne- + științific (după fr. non-scientifique).

DOOM

*neștiințífic (neș-ti-in-/ne-ști-) adj. m., pl. neștiințífici; f. neștiințífică, pl. neștiințífice

neștiință
NEȘTIÍNȚĂ s. f. 1. Faptul de a nu ști, de a nu avea știință de ceva; situație în care se află cel care nu știe ceva, nu are știință de ceva. ♦ Neștiință de carte = analfabetism. 2. Lipsă de cultură, ignoranță; p. ext. obscurantism. – Pref. ne- + știință.

DOOM

!neștiínță (neș-ti-/ne-ști-) s. f., g.-d. art. neștiínței

neștine
NEȘTÍNE pron. nehot. (Înv. și reg.) Cineva, careva; oricare, fiecare. – Lat. nescio + qui + ne.

DOOM

neștíne (înv., reg.) pr., g.-d. nescúi

neștirbit
NEȘTIRBÍT, -Ă, neștirbiți, -te, adj. (Adesea fig.) Neatins, intact. – Pref. ne- + știrbit.

DOOM

!neștirbít (neș-tir-/ne-știr-) adj. m., pl. neștirbíți; f. neștirbítă, pl. neștirbíte

neștirbita
NEȘTIRBÍT, -Ă, neștirbiți, -te, adj. (Adesea fig.) Neatins, intact. – Pref. ne- + știrbit.

DOOM

!neștirbít (neș-tir-/ne-știr-) adj. m., pl. neștirbíți; f. neștirbítă, pl. neștirbíte

neștirbite
NEȘTIRBÍT, -Ă, neștirbiți, -te, adj. (Adesea fig.) Neatins, intact. – Pref. ne- + știrbit.

DOOM

!neștirbít (neș-tir-/ne-știr-) adj. m., pl. neștirbíți; f. neștirbítă, pl. neștirbíte

neștirbitei
NEȘTIRBÍT, -Ă, neștirbiți, -te, adj. (Adesea fig.) Neatins, intact. – Pref. ne- + știrbit.

DOOM

!neștirbít (neș-tir-/ne-știr-) adj. m., pl. neștirbíți; f. neștirbítă, pl. neștirbíte

neștirbitele
NEȘTIRBÍT, -Ă, neștirbiți, -te, adj. (Adesea fig.) Neatins, intact. – Pref. ne- + știrbit.

DOOM

!neștirbít (neș-tir-/ne-știr-) adj. m., pl. neștirbíți; f. neștirbítă, pl. neștirbíte

neștirbitelor
NEȘTIRBÍT, -Ă, neștirbiți, -te, adj. (Adesea fig.) Neatins, intact. – Pref. ne- + știrbit.

DOOM

!neștirbít (neș-tir-/ne-știr-) adj. m., pl. neștirbíți; f. neștirbítă, pl. neștirbíte

neștirbitul
NEȘTIRBÍT, -Ă, neștirbiți, -te, adj. (Adesea fig.) Neatins, intact. – Pref. ne- + știrbit.

DOOM

!neștirbít (neș-tir-/ne-știr-) adj. m., pl. neștirbíți; f. neștirbítă, pl. neștirbíte

neștirbitului
NEȘTIRBÍT, -Ă, neștirbiți, -te, adj. (Adesea fig.) Neatins, intact. – Pref. ne- + știrbit.

DOOM

!neștirbít (neș-tir-/ne-știr-) adj. m., pl. neștirbíți; f. neștirbítă, pl. neștirbíte

neștirbiți
NEȘTIRBÍT, -Ă, neștirbiți, -te, adj. (Adesea fig.) Neatins, intact. – Pref. ne- + știrbit.

DOOM

!neștirbít (neș-tir-/ne-știr-) adj. m., pl. neștirbíți; f. neștirbítă, pl. neștirbíte

neștirbiții
NEȘTIRBÍT, -Ă, neștirbiți, -te, adj. (Adesea fig.) Neatins, intact. – Pref. ne- + știrbit.

DOOM

!neștirbít (neș-tir-/ne-știr-) adj. m., pl. neștirbíți; f. neștirbítă, pl. neștirbíte

neștirbiților
NEȘTIRBÍT, -Ă, neștirbiți, -te, adj. (Adesea fig.) Neatins, intact. – Pref. ne- + știrbit.

DOOM

!neștirbít (neș-tir-/ne-știr-) adj. m., pl. neștirbíți; f. neștirbítă, pl. neștirbíte

neștire
NEȘTÍRE s. f. (În loc. adv.) În neștire = a) fără să-și dea seama, fără a ști cum sau de ce; la întâmplare; absent, distrat; p. ext. involuntar; b) fără rost, fără sens, în mod inutil; c) fără măsură, fără socoteală; la nesfârșit. (Rar) Din neștire = din nebăgare de seamă; involuntar. – Pref. ne- + știre.

DOOM

*neștíre² (în ~) (neș-ti-/ne-ști-) loc. adv.

neștirea
NEȘTÍRE s. f. (În loc. adv.) În neștire = a) fără să-și dea seama, fără a ști cum sau de ce; la întâmplare; absent, distrat; p. ext. involuntar; b) fără rost, fără sens, în mod inutil; c) fără măsură, fără socoteală; la nesfârșit. (Rar) Din neștire = din nebăgare de seamă; involuntar. – Pref. ne- + știre.

DOOM

*neștíre² (în ~) (neș-ti-/ne-ști-) loc. adv.

neștiri
NEȘTÍRE s. f. (În loc. adv.) În neștire = a) fără să-și dea seama, fără a ști cum sau de ce; la întâmplare; absent, distrat; p. ext. involuntar; b) fără rost, fără sens, în mod inutil; c) fără măsură, fără socoteală; la nesfârșit. (Rar) Din neștire = din nebăgare de seamă; involuntar. – Pref. ne- + știre.

DOOM

*neștíre² (în ~) (neș-ti-/ne-ști-) loc. adv.

neștirii
NEȘTÍRE s. f. (În loc. adv.) În neștire = a) fără să-și dea seama, fără a ști cum sau de ce; la întâmplare; absent, distrat; p. ext. involuntar; b) fără rost, fără sens, în mod inutil; c) fără măsură, fără socoteală; la nesfârșit. (Rar) Din neștire = din nebăgare de seamă; involuntar. – Pref. ne- + știre.

DOOM

*neștíre² (în ~) (neș-ti-/ne-ști-) loc. adv.

neștirile
NEȘTÍRE s. f. (În loc. adv.) În neștire = a) fără să-și dea seama, fără a ști cum sau de ce; la întâmplare; absent, distrat; p. ext. involuntar; b) fără rost, fără sens, în mod inutil; c) fără măsură, fără socoteală; la nesfârșit. (Rar) Din neștire = din nebăgare de seamă; involuntar. – Pref. ne- + știre.

DOOM

*neștíre² (în ~) (neș-ti-/ne-ști-) loc. adv.

neștirilor
NEȘTÍRE s. f. (În loc. adv.) În neștire = a) fără să-și dea seama, fără a ști cum sau de ce; la întâmplare; absent, distrat; p. ext. involuntar; b) fără rost, fără sens, în mod inutil; c) fără măsură, fără socoteală; la nesfârșit. (Rar) Din neștire = din nebăgare de seamă; involuntar. – Pref. ne- + știre.

DOOM

*neștíre² (în ~) (neș-ti-/ne-ști-) loc. adv.

neștiut
NEȘTIÚT, -Ă, neștiuți, -te, adj. Care nu este (încă) știut, cunoscut, cercetat, descoperit; necunoscut;p. ext. tainic, ascuns, nepătruns; spec. anonim. [Pr.: -ști-ut] – Pref. ne- + știut.

DOOM

!neștiút (neș-ti-/ne-ști-) adj. m., pl. neștiúți; f. neștiútă, pl. neștiúte

neștiuta
NEȘTIÚT, -Ă, neștiuți, -te, adj. Care nu este (încă) știut, cunoscut, cercetat, descoperit; necunoscut;p. ext. tainic, ascuns, nepătruns; spec. anonim. [Pr.: -ști-ut] – Pref. ne- + știut.

DOOM

!neștiút (neș-ti-/ne-ști-) adj. m., pl. neștiúți; f. neștiútă, pl. neștiúte

neștiute
NEȘTIÚT, -Ă, neștiuți, -te, adj. Care nu este (încă) știut, cunoscut, cercetat, descoperit; necunoscut;p. ext. tainic, ascuns, nepătruns; spec. anonim. [Pr.: -ști-ut] – Pref. ne- + știut.

DOOM

!neștiút (neș-ti-/ne-ști-) adj. m., pl. neștiúți; f. neștiútă, pl. neștiúte

neștiutei
NEȘTIÚT, -Ă, neștiuți, -te, adj. Care nu este (încă) știut, cunoscut, cercetat, descoperit; necunoscut;p. ext. tainic, ascuns, nepătruns; spec. anonim. [Pr.: -ști-ut] – Pref. ne- + știut.

DOOM

!neștiút (neș-ti-/ne-ști-) adj. m., pl. neștiúți; f. neștiútă, pl. neștiúte

neștiutele
NEȘTIÚT, -Ă, neștiuți, -te, adj. Care nu este (încă) știut, cunoscut, cercetat, descoperit; necunoscut;p. ext. tainic, ascuns, nepătruns; spec. anonim. [Pr.: -ști-ut] – Pref. ne- + știut.

DOOM

!neștiút (neș-ti-/ne-ști-) adj. m., pl. neștiúți; f. neștiútă, pl. neștiúte

neștiutelor
NEȘTIÚT, -Ă, neștiuți, -te, adj. Care nu este (încă) știut, cunoscut, cercetat, descoperit; necunoscut;p. ext. tainic, ascuns, nepătruns; spec. anonim. [Pr.: -ști-ut] – Pref. ne- + știut.

DOOM

!neștiút (neș-ti-/ne-ști-) adj. m., pl. neștiúți; f. neștiútă, pl. neștiúte

neștiutoare
NEȘTIUTÓR, -OÁRE, neștiutori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care nu știe (nimic); ignorant, nepriceput; lipsit de cultură. (Substantivat) Neștiutor de carte = analfabet. ♦ Inocent, candid, naiv;p. ext. inofensiv. [Pr.: -ști-u-] – Pref. ne- + știutor.

DOOM

!neștiutór (neș-ti-u-/ne-ști-) adj. m., pl. neștiutóri; f. sg. și pl. neștiutoáre

neștiutoarea
NEȘTIUTÓR, -OÁRE, neștiutori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care nu știe (nimic); ignorant, nepriceput; lipsit de cultură. (Substantivat) Neștiutor de carte = analfabet. ♦ Inocent, candid, naiv;p. ext. inofensiv. [Pr.: -ști-u-] – Pref. ne- + știutor.

DOOM

!neștiutór (neș-ti-u-/ne-ști-) adj. m., pl. neștiutóri; f. sg. și pl. neștiutoáre

neștiutoarei
NEȘTIUTÓR, -OÁRE, neștiutori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care nu știe (nimic); ignorant, nepriceput; lipsit de cultură. (Substantivat) Neștiutor de carte = analfabet. ♦ Inocent, candid, naiv;p. ext. inofensiv. [Pr.: -ști-u-] – Pref. ne- + știutor.

DOOM

!neștiutór (neș-ti-u-/ne-ști-) adj. m., pl. neștiutóri; f. sg. și pl. neștiutoáre

neștiutoarele
NEȘTIUTÓR, -OÁRE, neștiutori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care nu știe (nimic); ignorant, nepriceput; lipsit de cultură. (Substantivat) Neștiutor de carte = analfabet. ♦ Inocent, candid, naiv;p. ext. inofensiv. [Pr.: -ști-u-] – Pref. ne- + știutor.

DOOM

!neștiutór (neș-ti-u-/ne-ști-) adj. m., pl. neștiutóri; f. sg. și pl. neștiutoáre

neștiutoarelor
NEȘTIUTÓR, -OÁRE, neștiutori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care nu știe (nimic); ignorant, nepriceput; lipsit de cultură. (Substantivat) Neștiutor de carte = analfabet. ♦ Inocent, candid, naiv;p. ext. inofensiv. [Pr.: -ști-u-] – Pref. ne- + știutor.

DOOM

!neștiutór (neș-ti-u-/ne-ști-) adj. m., pl. neștiutóri; f. sg. și pl. neștiutoáre

neștiutor
NEȘTIUTÓR, -OÁRE, neștiutori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care nu știe (nimic); ignorant, nepriceput; lipsit de cultură. (Substantivat) Neștiutor de carte = analfabet. ♦ Inocent, candid, naiv;p. ext. inofensiv. [Pr.: -ști-u-] – Pref. ne- + știutor.

DOOM

!neștiutór (neș-ti-u-/ne-ști-) adj. m., pl. neștiutóri; f. sg. și pl. neștiutoáre

neștiutori
NEȘTIUTÓR, -OÁRE, neștiutori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care nu știe (nimic); ignorant, nepriceput; lipsit de cultură. (Substantivat) Neștiutor de carte = analfabet. ♦ Inocent, candid, naiv;p. ext. inofensiv. [Pr.: -ști-u-] – Pref. ne- + știutor.

DOOM

!neștiutór (neș-ti-u-/ne-ști-) adj. m., pl. neștiutóri; f. sg. și pl. neștiutoáre

neștiutorii
NEȘTIUTÓR, -OÁRE, neștiutori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care nu știe (nimic); ignorant, nepriceput; lipsit de cultură. (Substantivat) Neștiutor de carte = analfabet. ♦ Inocent, candid, naiv;p. ext. inofensiv. [Pr.: -ști-u-] – Pref. ne- + știutor.

DOOM

!neștiutór (neș-ti-u-/ne-ști-) adj. m., pl. neștiutóri; f. sg. și pl. neștiutoáre

neștiutorilor
NEȘTIUTÓR, -OÁRE, neștiutori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care nu știe (nimic); ignorant, nepriceput; lipsit de cultură. (Substantivat) Neștiutor de carte = analfabet. ♦ Inocent, candid, naiv;p. ext. inofensiv. [Pr.: -ști-u-] – Pref. ne- + știutor.

DOOM

!neștiutór (neș-ti-u-/ne-ști-) adj. m., pl. neștiutóri; f. sg. și pl. neștiutoáre

neștiutorul
NEȘTIUTÓR, -OÁRE, neștiutori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care nu știe (nimic); ignorant, nepriceput; lipsit de cultură. (Substantivat) Neștiutor de carte = analfabet. ♦ Inocent, candid, naiv;p. ext. inofensiv. [Pr.: -ști-u-] – Pref. ne- + știutor.

DOOM

!neștiutór (neș-ti-u-/ne-ști-) adj. m., pl. neștiutóri; f. sg. și pl. neștiutoáre

neștiutorului
NEȘTIUTÓR, -OÁRE, neștiutori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care nu știe (nimic); ignorant, nepriceput; lipsit de cultură. (Substantivat) Neștiutor de carte = analfabet. ♦ Inocent, candid, naiv;p. ext. inofensiv. [Pr.: -ști-u-] – Pref. ne- + știutor.

DOOM

!neștiutór (neș-ti-u-/ne-ști-) adj. m., pl. neștiutóri; f. sg. și pl. neștiutoáre

neștiutul
NEȘTIÚT, -Ă, neștiuți, -te, adj. Care nu este (încă) știut, cunoscut, cercetat, descoperit; necunoscut;p. ext. tainic, ascuns, nepătruns; spec. anonim. [Pr.: -ști-ut] – Pref. ne- + știut.

DOOM

!neștiút (neș-ti-/ne-ști-) adj. m., pl. neștiúți; f. neștiútă, pl. neștiúte

neștiutului
NEȘTIÚT, -Ă, neștiuți, -te, adj. Care nu este (încă) știut, cunoscut, cercetat, descoperit; necunoscut;p. ext. tainic, ascuns, nepătruns; spec. anonim. [Pr.: -ști-ut] – Pref. ne- + știut.

DOOM

!neștiút (neș-ti-/ne-ști-) adj. m., pl. neștiúți; f. neștiútă, pl. neștiúte

neștiuți
NEȘTIÚT, -Ă, neștiuți, -te, adj. Care nu este (încă) știut, cunoscut, cercetat, descoperit; necunoscut;p. ext. tainic, ascuns, nepătruns; spec. anonim. [Pr.: -ști-ut] – Pref. ne- + știut.

DOOM

!neștiút (neș-ti-/ne-ști-) adj. m., pl. neștiúți; f. neștiútă, pl. neștiúte

neștiuții
NEȘTIÚT, -Ă, neștiuți, -te, adj. Care nu este (încă) știut, cunoscut, cercetat, descoperit; necunoscut;p. ext. tainic, ascuns, nepătruns; spec. anonim. [Pr.: -ști-ut] – Pref. ne- + știut.

DOOM

!neștiút (neș-ti-/ne-ști-) adj. m., pl. neștiúți; f. neștiútă, pl. neștiúte

neștiuților
NEȘTIÚT, -Ă, neștiuți, -te, adj. Care nu este (încă) știut, cunoscut, cercetat, descoperit; necunoscut;p. ext. tainic, ascuns, nepătruns; spec. anonim. [Pr.: -ști-ut] – Pref. ne- + știut.

DOOM

!neștiút (neș-ti-/ne-ști-) adj. m., pl. neștiúți; f. neștiútă, pl. neștiúte

neț
NEȚ, nețuri, s. n. (La tenis) Lovitură în care mingea trece în terenul advers atingând marginea de sus a plasei. – Din germ. Netz, engl. net.

DOOM

neț s. n., pl. néțuri

nețesălat
NEȚESĂLÁT, -Ă, nețesălați, -te, adj. (Despre vite) Care nu a fost curățat cu țesala; p. anal. (depr.; despre oameni) cu părul încâlcit, zbârlit, nepieptănat; (despre păr) care nu este pieptănat, care este încâlcit, zbârlit; p. ext. neîngrijit, murdar. – Pref. ne- + țesălat.

DOOM

nețesălát (pop., fam.) adj. m., pl. nețesăláți; f. nețesălátă, pl. nețesăláte

nețesălata
NEȚESĂLÁT, -Ă, nețesălați, -te, adj. (Despre vite) Care nu a fost curățat cu țesala; p. anal. (depr.; despre oameni) cu părul încâlcit, zbârlit, nepieptănat; (despre păr) care nu este pieptănat, care este încâlcit, zbârlit; p. ext. neîngrijit, murdar. – Pref. ne- + țesălat.

DOOM

nețesălát (pop., fam.) adj. m., pl. nețesăláți; f. nețesălátă, pl. nețesăláte

nețesălate
NEȚESĂLÁT, -Ă, nețesălați, -te, adj. (Despre vite) Care nu a fost curățat cu țesala; p. anal. (depr.; despre oameni) cu părul încâlcit, zbârlit, nepieptănat; (despre păr) care nu este pieptănat, care este încâlcit, zbârlit; p. ext. neîngrijit, murdar. – Pref. ne- + țesălat.

DOOM

nețesălát (pop., fam.) adj. m., pl. nețesăláți; f. nețesălátă, pl. nețesăláte

nețesălatei
NEȚESĂLÁT, -Ă, nețesălați, -te, adj. (Despre vite) Care nu a fost curățat cu țesala; p. anal. (depr.; despre oameni) cu părul încâlcit, zbârlit, nepieptănat; (despre păr) care nu este pieptănat, care este încâlcit, zbârlit; p. ext. neîngrijit, murdar. – Pref. ne- + țesălat.

DOOM

nețesălát (pop., fam.) adj. m., pl. nețesăláți; f. nețesălátă, pl. nețesăláte

nețesălatele
NEȚESĂLÁT, -Ă, nețesălați, -te, adj. (Despre vite) Care nu a fost curățat cu țesala; p. anal. (depr.; despre oameni) cu părul încâlcit, zbârlit, nepieptănat; (despre păr) care nu este pieptănat, care este încâlcit, zbârlit; p. ext. neîngrijit, murdar. – Pref. ne- + țesălat.

DOOM

nețesălát (pop., fam.) adj. m., pl. nețesăláți; f. nețesălátă, pl. nețesăláte

nețesălatelor
NEȚESĂLÁT, -Ă, nețesălați, -te, adj. (Despre vite) Care nu a fost curățat cu țesala; p. anal. (depr.; despre oameni) cu părul încâlcit, zbârlit, nepieptănat; (despre păr) care nu este pieptănat, care este încâlcit, zbârlit; p. ext. neîngrijit, murdar. – Pref. ne- + țesălat.

DOOM

nețesălát (pop., fam.) adj. m., pl. nețesăláți; f. nețesălátă, pl. nețesăláte

nețesălatul
NEȚESĂLÁT, -Ă, nețesălați, -te, adj. (Despre vite) Care nu a fost curățat cu țesala; p. anal. (depr.; despre oameni) cu părul încâlcit, zbârlit, nepieptănat; (despre păr) care nu este pieptănat, care este încâlcit, zbârlit; p. ext. neîngrijit, murdar. – Pref. ne- + țesălat.

DOOM

nețesălát (pop., fam.) adj. m., pl. nețesăláți; f. nețesălátă, pl. nețesăláte

nețesălatului
NEȚESĂLÁT, -Ă, nețesălați, -te, adj. (Despre vite) Care nu a fost curățat cu țesala; p. anal. (depr.; despre oameni) cu părul încâlcit, zbârlit, nepieptănat; (despre păr) care nu este pieptănat, care este încâlcit, zbârlit; p. ext. neîngrijit, murdar. – Pref. ne- + țesălat.

DOOM

nețesălát (pop., fam.) adj. m., pl. nețesăláți; f. nețesălátă, pl. nețesăláte

nețesălați
NEȚESĂLÁT, -Ă, nețesălați, -te, adj. (Despre vite) Care nu a fost curățat cu țesala; p. anal. (depr.; despre oameni) cu părul încâlcit, zbârlit, nepieptănat; (despre păr) care nu este pieptănat, care este încâlcit, zbârlit; p. ext. neîngrijit, murdar. – Pref. ne- + țesălat.

DOOM

nețesălát (pop., fam.) adj. m., pl. nețesăláți; f. nețesălátă, pl. nețesăláte

nețesălații
NEȚESĂLÁT, -Ă, nețesălați, -te, adj. (Despre vite) Care nu a fost curățat cu țesala; p. anal. (depr.; despre oameni) cu părul încâlcit, zbârlit, nepieptănat; (despre păr) care nu este pieptănat, care este încâlcit, zbârlit; p. ext. neîngrijit, murdar. – Pref. ne- + țesălat.

DOOM

nețesălát (pop., fam.) adj. m., pl. nețesăláți; f. nețesălátă, pl. nețesăláte

nețesălaților
NEȚESĂLÁT, -Ă, nețesălați, -te, adj. (Despre vite) Care nu a fost curățat cu țesala; p. anal. (depr.; despre oameni) cu părul încâlcit, zbârlit, nepieptănat; (despre păr) care nu este pieptănat, care este încâlcit, zbârlit; p. ext. neîngrijit, murdar. – Pref. ne- + țesălat.

DOOM

nețesălát (pop., fam.) adj. m., pl. nețesăláți; f. nețesălátă, pl. nețesăláte

neți
NET, -Ă, neți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Clar, deslușit, precis; hotărât, categoric. 2. (Despre venituri) Din care s-au scăzut cheltuielile, impozitele; curat; (despre greutatea mărfurilor) din care s-a scăzut daraua, ambalajul. – Din fr. net.

DOOM

net adj. m., pl. neți; f. nétă, pl. néte

neții
NET, -Ă, neți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Clar, deslușit, precis; hotărât, categoric. 2. (Despre venituri) Din care s-au scăzut cheltuielile, impozitele; curat; (despre greutatea mărfurilor) din care s-a scăzut daraua, ambalajul. – Din fr. net.

DOOM

net adj. m., pl. neți; f. nétă, pl. néte

neților
NET, -Ă, neți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Clar, deslușit, precis; hotărât, categoric. 2. (Despre venituri) Din care s-au scăzut cheltuielile, impozitele; curat; (despre greutatea mărfurilor) din care s-a scăzut daraua, ambalajul. – Din fr. net.

DOOM

net adj. m., pl. neți; f. nétă, pl. néte

nețul
NEȚ, nețuri, s. n. (La tenis) Lovitură în care mingea trece în terenul advers atingând marginea de sus a plasei. – Din germ. Netz, engl. net.

DOOM

neț s. n., pl. néțuri

nețului
NEȚ, nețuri, s. n. (La tenis) Lovitură în care mingea trece în terenul advers atingând marginea de sus a plasei. – Din germ. Netz, engl. net.

DOOM

neț s. n., pl. néțuri

nețuri
NEȚ, nețuri, s. n. (La tenis) Lovitură în care mingea trece în terenul advers atingând marginea de sus a plasei. – Din germ. Netz, engl. net.

DOOM

neț s. n., pl. néțuri

nețurile
NEȚ, nețuri, s. n. (La tenis) Lovitură în care mingea trece în terenul advers atingând marginea de sus a plasei. – Din germ. Netz, engl. net.

DOOM

neț s. n., pl. néțuri

nețurilor
NEȚ, nețuri, s. n. (La tenis) Lovitură în care mingea trece în terenul advers atingând marginea de sus a plasei. – Din germ. Netz, engl. net.

DOOM

neț s. n., pl. néțuri

nețărmurit
NEȚĂRMURÍT, -Ă, nețărmuriți, -te, adj. Care nu cunoaște limite (în spațiu, în intensitate); nemărginit, imens. – Pref. ne- + țărmurit.

DOOM

nețărmurít adj. m., pl. nețărmuríți; f. nețărmurítă, pl. nețărmuríte

nețărmurita
NEȚĂRMURÍT, -Ă, nețărmuriți, -te, adj. Care nu cunoaște limite (în spațiu, în intensitate); nemărginit, imens. – Pref. ne- + țărmurit.

DOOM

nețărmurít adj. m., pl. nețărmuríți; f. nețărmurítă, pl. nețărmuríte

nețărmurite
NEȚĂRMURÍT, -Ă, nețărmuriți, -te, adj. Care nu cunoaște limite (în spațiu, în intensitate); nemărginit, imens. – Pref. ne- + țărmurit.

DOOM

nețărmurít adj. m., pl. nețărmuríți; f. nețărmurítă, pl. nețărmuríte

nețărmuritei
NEȚĂRMURÍT, -Ă, nețărmuriți, -te, adj. Care nu cunoaște limite (în spațiu, în intensitate); nemărginit, imens. – Pref. ne- + țărmurit.

DOOM

nețărmurít adj. m., pl. nețărmuríți; f. nețărmurítă, pl. nețărmuríte

nețărmuritele
NEȚĂRMURÍT, -Ă, nețărmuriți, -te, adj. Care nu cunoaște limite (în spațiu, în intensitate); nemărginit, imens. – Pref. ne- + țărmurit.

DOOM

nețărmurít adj. m., pl. nețărmuríți; f. nețărmurítă, pl. nețărmuríte

nețărmuritelor
NEȚĂRMURÍT, -Ă, nețărmuriți, -te, adj. Care nu cunoaște limite (în spațiu, în intensitate); nemărginit, imens. – Pref. ne- + țărmurit.

DOOM

nețărmurít adj. m., pl. nețărmuríți; f. nețărmurítă, pl. nețărmuríte

nețărmuritul
NEȚĂRMURÍT, -Ă, nețărmuriți, -te, adj. Care nu cunoaște limite (în spațiu, în intensitate); nemărginit, imens. – Pref. ne- + țărmurit.

DOOM

nețărmurít adj. m., pl. nețărmuríți; f. nețărmurítă, pl. nețărmuríte

nețărmuritului
NEȚĂRMURÍT, -Ă, nețărmuriți, -te, adj. Care nu cunoaște limite (în spațiu, în intensitate); nemărginit, imens. – Pref. ne- + țărmurit.

DOOM

nețărmurít adj. m., pl. nețărmuríți; f. nețărmurítă, pl. nețărmuríte

nețărmuriți
NEȚĂRMURÍT, -Ă, nețărmuriți, -te, adj. Care nu cunoaște limite (în spațiu, în intensitate); nemărginit, imens. – Pref. ne- + țărmurit.

DOOM

nețărmurít adj. m., pl. nețărmuríți; f. nețărmurítă, pl. nețărmuríte

nețărmuriții
NEȚĂRMURÍT, -Ă, nețărmuriți, -te, adj. Care nu cunoaște limite (în spațiu, în intensitate); nemărginit, imens. – Pref. ne- + țărmurit.

DOOM

nețărmurít adj. m., pl. nețărmuríți; f. nețărmurítă, pl. nețărmuríte

nețărmuriților
NEȚĂRMURÍT, -Ă, nețărmuriți, -te, adj. Care nu cunoaște limite (în spațiu, în intensitate); nemărginit, imens. – Pref. ne- + țărmurit.

DOOM

nețărmurít adj. m., pl. nețărmuríți; f. nețărmurítă, pl. nețărmuríte