nb
COLÚMBIU s. n. (Chim.; rar) Niobiu. – Din fr. columbium. DOOM
colúmbiu [biu pron. bĭu] (rar) s. n., art. colúmbiul; simb. Nb
nb
NIÓBIU s. n. Element chimic, metal rar alb-cenușiu, dur, lucios, foarte rezistent la aer și la acțiunea agenților chimici. [Pr.: ni-o-] – Din fr. niobium, germ. Niobium. DOOM
nióbiu [biu pron. biu] (ni-o-) s. n., art. nióbiul; simb. Nb