l
CINZÉCI num. card. v. cincizeci.

DOOM

cincizéci [cinci pron. în tempo rapid cin] (cinci-) num.; L

l
L, l, s. m. 1. A cincisprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană sonantă lichidă laterală dentală). [Pr.: el, le, lî. – Pl. și: (1, n.) l-uri]

DOOM

l² (sunet) [cit. lî] s. m., pl. l

l
LÍTRU, litri, s. m. 1. Unitate de măsură pentru capacități, egală cu volumul ocupat de un kilogram de apă pură la temperatura de plus patru grade Celsius și la presiunea de o atmosferă. 2. Vas care are această capacitate. 3. Cantitate de lichid egală cu un litru (1). – Din fr. litre.

DOOM

lítru (li-tru) s. m., art. lítrul; pl. lítri, art. lítrii; simb. l

la
LA², la, s. m. Treapta a șasea din gama do major; sunetul și nota corespunzătoare. – Din it. la.

DOOM

!lă-mă-mámă (pop.) s. m. și f., g.-d. lui lă-mă-mámă; pl. lă-mă-mámă

la
LANTÁN s. n. Element chimic din grupa pământurilor rare. – Din fr. lanthane.

DOOM

lantán s. n.; simb. La

lab
LAB s.n. (Biol.) Enzimă care coagulează cazeina din lapte; cheag. [Cf. germ. Lab, fr. lab].

laba
LÁBĂ, labe, s. f. 1. Parte a piciorului de la gleznă în jos la animalele patrupede și la om; partea piciorului pe care calcă păsările (palmipede); p. gener. picior (al unor animale). ◊ Compuse: laba-mâței = a) ciupercă comestibilă de culoare albă, care crește prin pădurile umbroase și umede (Clavaria coralloides); b) ciupercă comestibilă mare cu tulpina albă, groasă și cărnoasă; creasta-cocoșului (Clavaria flava); laba-ursului = a) nume dat mai multor specii de ciuperci de pădure (Clavaria); b) crucea-pământului; laba-gâștei = a) mică plantă erbacee cu flori roșii-purpurii (Geranium dissectum); b) ridurile formate în jurul ochilor (la persoanele în vârstă); c) (fam.) scris dezordonat, urât. ♦ (Mar.) Labă-de-pisică = încrețitură abia vizibilă a apei mării, semn al unui început de vânt. 2. (Fam. și depr.) Mână. ◊ Expr. A pune laba (pe cineva sau pe ceva) = a apuca, a înhăța (pe cineva sau ceva). A-i încăpea (sau a-i cădea) în labă = a ajunge la mâna sau la discreția cuiva. – Din magh. láb.

DOOM

lábă s. f., g.-d. art. lábei; pl. lábe

labagioaică
labagioaică, labagioaice s. f. (pop., obs., peior.) 1. persoană de sex feminin care practică onania. 2. femeie care are un comportament abject, atrăgându-și disprețul celor din jur.

labagiu
labagiu, labagii s. m. (pop., obs., peior.) 1. onanist. 2. persoană abjectă, care prin comportamentul său atrage disprețul celor din jur.

laban
LABÁN, labani, s. m. Specie de chefal din familia mugilidelor, de culoare cenușie-albăstruie, cu capul mare (Mugii cephalus). – Din rus. loban.

DOOM

labán s. m., pl. labáni

labani
LABÁN, labani, s. m. Specie de chefal din familia mugilidelor, de culoare cenușie-albăstruie, cu capul mare (Mugii cephalus). – Din rus. loban.

DOOM

labán s. m., pl. labáni

labanii
LABÁN, labani, s. m. Specie de chefal din familia mugilidelor, de culoare cenușie-albăstruie, cu capul mare (Mugii cephalus). – Din rus. loban.

DOOM

labán s. m., pl. labáni

labanilor
LABÁN, labani, s. m. Specie de chefal din familia mugilidelor, de culoare cenușie-albăstruie, cu capul mare (Mugii cephalus). – Din rus. loban.

DOOM

labán s. m., pl. labáni

labanul
LABÁN, labani, s. m. Specie de chefal din familia mugilidelor, de culoare cenușie-albăstruie, cu capul mare (Mugii cephalus). – Din rus. loban.

DOOM

labán s. m., pl. labáni

labanului
LABÁN, labani, s. m. Specie de chefal din familia mugilidelor, de culoare cenușie-albăstruie, cu capul mare (Mugii cephalus). – Din rus. loban.

DOOM

labán s. m., pl. labáni

labarum
LÁBARUM s. n. Stindard imperial roman, purpuriu, pe care Constantin cel Mare a pus crucea și monograma lui Isus Hristos. – Cuv. lat.

DOOM

lábarum (lat.) s. n.

labarumul
LÁBARUM s. n. Stindard imperial roman, purpuriu, pe care Constantin cel Mare a pus crucea și monograma lui Isus Hristos. – Cuv. lat.

DOOM

lábarum (lat.) s. n.

labarumului
LÁBARUM s. n. Stindard imperial roman, purpuriu, pe care Constantin cel Mare a pus crucea și monograma lui Isus Hristos. – Cuv. lat.

DOOM

lábarum (lat.) s. n.

labdacidae
Labdacidae, urmașii direcți ai lui Labdacus, regele cetății Thebae (v. și Labdacus).

labdacizi
Labdacizi = Labdacidae.

labdacus
Labdacus, fiul lui Polydorus și al lui Nycteis și nepot al lui Cadmus. Murindu-i de timpuriu părinții, Labdacus a fost crescut de Nycteus, bunicul său dinspre mamă. Cînd a ajuns de vîrsta bărbăției, a moștenit tronul cetății Thebae. A avut la rîndu-i un fiu, pe nume Laius, tatăl lui Oedipus. De la strămoșul lor, Labdacus, toți urmașii lui – Oedipus, Polynices, Eteocles și Antigone – s-au numit labdacizi.

labe
LÁBĂ, labe, s. f. 1. Parte a piciorului de la gleznă în jos la animalele patrupede și la om; partea piciorului pe care calcă păsările (palmipede); p. gener. picior (al unor animale). ◊ Compuse: laba-mâței = a) ciupercă comestibilă de culoare albă, care crește prin pădurile umbroase și umede (Clavaria coralloides); b) ciupercă comestibilă mare cu tulpina albă, groasă și cărnoasă; creasta-cocoșului (Clavaria flava); laba-ursului = a) nume dat mai multor specii de ciuperci de pădure (Clavaria); b) crucea-pământului; laba-gâștei = a) mică plantă erbacee cu flori roșii-purpurii (Geranium dissectum); b) ridurile formate în jurul ochilor (la persoanele în vârstă); c) (fam.) scris dezordonat, urât. ♦ (Mar.) Labă-de-pisică = încrețitură abia vizibilă a apei mării, semn al unui început de vânt. 2. (Fam. și depr.) Mână. ◊ Expr. A pune laba (pe cineva sau pe ceva) = a apuca, a înhăța (pe cineva sau ceva). A-i încăpea (sau a-i cădea) în labă = a ajunge la mâna sau la discreția cuiva. – Din magh. láb.

DOOM

lábă s. f., g.-d. art. lábei; pl. lábe

labei
LÁBĂ, labe, s. f. 1. Parte a piciorului de la gleznă în jos la animalele patrupede și la om; partea piciorului pe care calcă păsările (palmipede); p. gener. picior (al unor animale). ◊ Compuse: laba-mâței = a) ciupercă comestibilă de culoare albă, care crește prin pădurile umbroase și umede (Clavaria coralloides); b) ciupercă comestibilă mare cu tulpina albă, groasă și cărnoasă; creasta-cocoșului (Clavaria flava); laba-ursului = a) nume dat mai multor specii de ciuperci de pădure (Clavaria); b) crucea-pământului; laba-gâștei = a) mică plantă erbacee cu flori roșii-purpurii (Geranium dissectum); b) ridurile formate în jurul ochilor (la persoanele în vârstă); c) (fam.) scris dezordonat, urât. ♦ (Mar.) Labă-de-pisică = încrețitură abia vizibilă a apei mării, semn al unui început de vânt. 2. (Fam. și depr.) Mână. ◊ Expr. A pune laba (pe cineva sau pe ceva) = a apuca, a înhăța (pe cineva sau ceva). A-i încăpea (sau a-i cădea) în labă = a ajunge la mâna sau la discreția cuiva. – Din magh. láb.

DOOM

lábă s. f., g.-d. art. lábei; pl. lábe

labela
LABÉLĂ s.f. (Bot.) Petala superioară a corolei orhideelor. [Var. labelum s.n. / < fr. labelle, cf. lat. labellum – buză mică].

labele
LÁBĂ, labe, s. f. 1. Parte a piciorului de la gleznă în jos la animalele patrupede și la om; partea piciorului pe care calcă păsările (palmipede); p. gener. picior (al unor animale). ◊ Compuse: laba-mâței = a) ciupercă comestibilă de culoare albă, care crește prin pădurile umbroase și umede (Clavaria coralloides); b) ciupercă comestibilă mare cu tulpina albă, groasă și cărnoasă; creasta-cocoșului (Clavaria flava); laba-ursului = a) nume dat mai multor specii de ciuperci de pădure (Clavaria); b) crucea-pământului; laba-gâștei = a) mică plantă erbacee cu flori roșii-purpurii (Geranium dissectum); b) ridurile formate în jurul ochilor (la persoanele în vârstă); c) (fam.) scris dezordonat, urât. ♦ (Mar.) Labă-de-pisică = încrețitură abia vizibilă a apei mării, semn al unui început de vânt. 2. (Fam. și depr.) Mână. ◊ Expr. A pune laba (pe cineva sau pe ceva) = a apuca, a înhăța (pe cineva sau ceva). A-i încăpea (sau a-i cădea) în labă = a ajunge la mâna sau la discreția cuiva. – Din magh. láb.

DOOM

lábă s. f., g.-d. art. lábei; pl. lábe

labele
LABÉLĂ s.f. (Bot.) Petala superioară a corolei orhideelor. [Var. labelum s.n. / < fr. labelle, cf. lat. labellum – buză mică].

labelei
LABÉLĂ s.f. (Bot.) Petala superioară a corolei orhideelor. [Var. labelum s.n. / < fr. labelle, cf. lat. labellum – buză mică].

labelele
LABÉLĂ s.f. (Bot.) Petala superioară a corolei orhideelor. [Var. labelum s.n. / < fr. labelle, cf. lat. labellum – buză mică].

labelelor
LABÉLĂ s.f. (Bot.) Petala superioară a corolei orhideelor. [Var. labelum s.n. / < fr. labelle, cf. lat. labellum – buză mică].

labelor
LÁBĂ, labe, s. f. 1. Parte a piciorului de la gleznă în jos la animalele patrupede și la om; partea piciorului pe care calcă păsările (palmipede); p. gener. picior (al unor animale). ◊ Compuse: laba-mâței = a) ciupercă comestibilă de culoare albă, care crește prin pădurile umbroase și umede (Clavaria coralloides); b) ciupercă comestibilă mare cu tulpina albă, groasă și cărnoasă; creasta-cocoșului (Clavaria flava); laba-ursului = a) nume dat mai multor specii de ciuperci de pădure (Clavaria); b) crucea-pământului; laba-gâștei = a) mică plantă erbacee cu flori roșii-purpurii (Geranium dissectum); b) ridurile formate în jurul ochilor (la persoanele în vârstă); c) (fam.) scris dezordonat, urât. ♦ (Mar.) Labă-de-pisică = încrețitură abia vizibilă a apei mării, semn al unui început de vânt. 2. (Fam. și depr.) Mână. ◊ Expr. A pune laba (pe cineva sau pe ceva) = a apuca, a înhăța (pe cineva sau ceva). A-i încăpea (sau a-i cădea) în labă = a ajunge la mâna sau la discreția cuiva. – Din magh. láb.

DOOM

lábă s. f., g.-d. art. lábei; pl. lábe

labelum
LABÉLUM s.n. v. labelă.

laberman
Laberman s. (glum.) onanist.

labferment
LABFERMÉNT, labfermenți, s. m. (Biochim.) Cheag (1). – Din fr. labferment.

DOOM

labfermént s. m., pl. labferménți

labfermentul
LABFERMÉNT, labfermenți, s. m. (Biochim.) Cheag (1). – Din fr. labferment.

DOOM

labfermént s. m., pl. labferménți

labfermentului
LABFERMÉNT, labfermenți, s. m. (Biochim.) Cheag (1). – Din fr. labferment.

DOOM

labfermént s. m., pl. labferménți

labfermenți
LABFERMÉNT, labfermenți, s. m. (Biochim.) Cheag (1). – Din fr. labferment.

DOOM

labfermént s. m., pl. labferménți

labfermenții
LABFERMÉNT, labfermenți, s. m. (Biochim.) Cheag (1). – Din fr. labferment.

DOOM

labfermént s. m., pl. labferménți

labfermenților
LABFERMÉNT, labfermenți, s. m. (Biochim.) Cheag (1). – Din fr. labferment.

DOOM

labfermént s. m., pl. labferménți

labial
LABIÁL, -Ă, labiali, -e, adj. Care aparține buzelor, privitor la buze. Mușchi labial. ♦ (Despre sunete) Care se articulează cu participarea buzelor. „O ” și „u ” sunt vocale labiale, iar „b ”, „m ”, „p ” și „v ” consoane labiale. ◊ (Substantivat, f.) „O” este o labială. ◊ (Adverbial) „B” se articulează labial. [Pr.: -bi-al] – Din fr. labial.

DOOM

labiál (-bi-al) adj. m., pl. labiáli; f. labiálă, pl. labiále

labiala
LABIÁL, -Ă, labiali, -e, adj. Care aparține buzelor, privitor la buze. Mușchi labial. ♦ (Despre sunete) Care se articulează cu participarea buzelor. „O ” și „u ” sunt vocale labiale, iar „b ”, „m ”, „p ” și „v ” consoane labiale. ◊ (Substantivat, f.) „O” este o labială. ◊ (Adverbial) „B” se articulează labial. [Pr.: -bi-al] – Din fr. labial.

DOOM

labiál (-bi-al) adj. m., pl. labiáli; f. labiálă, pl. labiále

labiale
LABIÁL, -Ă, labiali, -e, adj. Care aparține buzelor, privitor la buze. Mușchi labial. ♦ (Despre sunete) Care se articulează cu participarea buzelor. „O ” și „u ” sunt vocale labiale, iar „b ”, „m ”, „p ” și „v ” consoane labiale. ◊ (Substantivat, f.) „O” este o labială. ◊ (Adverbial) „B” se articulează labial. [Pr.: -bi-al] – Din fr. labial.

DOOM

labiál (-bi-al) adj. m., pl. labiáli; f. labiálă, pl. labiále

labialei
LABIÁL, -Ă, labiali, -e, adj. Care aparține buzelor, privitor la buze. Mușchi labial. ♦ (Despre sunete) Care se articulează cu participarea buzelor. „O ” și „u ” sunt vocale labiale, iar „b ”, „m ”, „p ” și „v ” consoane labiale. ◊ (Substantivat, f.) „O” este o labială. ◊ (Adverbial) „B” se articulează labial. [Pr.: -bi-al] – Din fr. labial.

DOOM

labiál (-bi-al) adj. m., pl. labiáli; f. labiálă, pl. labiále

labialele
LABIÁL, -Ă, labiali, -e, adj. Care aparține buzelor, privitor la buze. Mușchi labial. ♦ (Despre sunete) Care se articulează cu participarea buzelor. „O ” și „u ” sunt vocale labiale, iar „b ”, „m ”, „p ” și „v ” consoane labiale. ◊ (Substantivat, f.) „O” este o labială. ◊ (Adverbial) „B” se articulează labial. [Pr.: -bi-al] – Din fr. labial.

DOOM

labiál (-bi-al) adj. m., pl. labiáli; f. labiálă, pl. labiále

labialelor
LABIÁL, -Ă, labiali, -e, adj. Care aparține buzelor, privitor la buze. Mușchi labial. ♦ (Despre sunete) Care se articulează cu participarea buzelor. „O ” și „u ” sunt vocale labiale, iar „b ”, „m ”, „p ” și „v ” consoane labiale. ◊ (Substantivat, f.) „O” este o labială. ◊ (Adverbial) „B” se articulează labial. [Pr.: -bi-al] – Din fr. labial.

DOOM

labiál (-bi-al) adj. m., pl. labiáli; f. labiálă, pl. labiále

labiali
LABIÁL, -Ă, labiali, -e, adj. Care aparține buzelor, privitor la buze. Mușchi labial. ♦ (Despre sunete) Care se articulează cu participarea buzelor. „O ” și „u ” sunt vocale labiale, iar „b ”, „m ”, „p ” și „v ” consoane labiale. ◊ (Substantivat, f.) „O” este o labială. ◊ (Adverbial) „B” se articulează labial. [Pr.: -bi-al] – Din fr. labial.

DOOM

labiál (-bi-al) adj. m., pl. labiáli; f. labiálă, pl. labiále

labialii
LABIÁL, -Ă, labiali, -e, adj. Care aparține buzelor, privitor la buze. Mușchi labial. ♦ (Despre sunete) Care se articulează cu participarea buzelor. „O ” și „u ” sunt vocale labiale, iar „b ”, „m ”, „p ” și „v ” consoane labiale. ◊ (Substantivat, f.) „O” este o labială. ◊ (Adverbial) „B” se articulează labial. [Pr.: -bi-al] – Din fr. labial.

DOOM

labiál (-bi-al) adj. m., pl. labiáli; f. labiálă, pl. labiále

labialilor
LABIÁL, -Ă, labiali, -e, adj. Care aparține buzelor, privitor la buze. Mușchi labial. ♦ (Despre sunete) Care se articulează cu participarea buzelor. „O ” și „u ” sunt vocale labiale, iar „b ”, „m ”, „p ” și „v ” consoane labiale. ◊ (Substantivat, f.) „O” este o labială. ◊ (Adverbial) „B” se articulează labial. [Pr.: -bi-al] – Din fr. labial.

DOOM

labiál (-bi-al) adj. m., pl. labiáli; f. labiálă, pl. labiále

labializa
LABIALIZÁ, labializez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pronunța printr-o mișcare suplimentară de rotunjire a buzelor. [Pr.: -bi-a-] – Din fr. labialiser.

DOOM

labializá (a ~) (-bi-a-) vb., ind. prez. 3 labializeáză

labializai
LABIALIZÁ, labializez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pronunța printr-o mișcare suplimentară de rotunjire a buzelor. [Pr.: -bi-a-] – Din fr. labialiser.

DOOM

labializá (a ~) (-bi-a-) vb., ind. prez. 3 labializeáză

labializam
LABIALIZÁ, labializez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pronunța printr-o mișcare suplimentară de rotunjire a buzelor. [Pr.: -bi-a-] – Din fr. labialiser.

DOOM

labializá (a ~) (-bi-a-) vb., ind. prez. 3 labializeáză

labializare
LABIALIZÁ, labializez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pronunța printr-o mișcare suplimentară de rotunjire a buzelor. [Pr.: -bi-a-] – Din fr. labialiser.

DOOM

labializá (a ~) (-bi-a-) vb., ind. prez. 3 labializeáză

labializare
LABIALIZÁRE s. f. Acțiunea de a (se) labializa și rezultatul ei. [Pr.: -bi-a-] – V. labializa. Cf. fr. labialisation.

DOOM

labializáre (-bi-a-) s. f., g.-d. art. labializắrii

labializarea
LABIALIZÁRE s. f. Acțiunea de a (se) labializa și rezultatul ei. [Pr.: -bi-a-] – V. labializa. Cf. fr. labialisation.

DOOM

labializáre (-bi-a-) s. f., g.-d. art. labializắrii

labializară
LABIALIZÁ, labializez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pronunța printr-o mișcare suplimentară de rotunjire a buzelor. [Pr.: -bi-a-] – Din fr. labialiser.

DOOM

labializá (a ~) (-bi-a-) vb., ind. prez. 3 labializeáză

labializarăm
LABIALIZÁ, labializez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pronunța printr-o mișcare suplimentară de rotunjire a buzelor. [Pr.: -bi-a-] – Din fr. labialiser.

DOOM

labializá (a ~) (-bi-a-) vb., ind. prez. 3 labializeáză

labializarăți
LABIALIZÁ, labializez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pronunța printr-o mișcare suplimentară de rotunjire a buzelor. [Pr.: -bi-a-] – Din fr. labialiser.

DOOM

labializá (a ~) (-bi-a-) vb., ind. prez. 3 labializeáză

labializase
LABIALIZÁ, labializez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pronunța printr-o mișcare suplimentară de rotunjire a buzelor. [Pr.: -bi-a-] – Din fr. labialiser.

DOOM

labializá (a ~) (-bi-a-) vb., ind. prez. 3 labializeáză

labializasem
LABIALIZÁ, labializez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pronunța printr-o mișcare suplimentară de rotunjire a buzelor. [Pr.: -bi-a-] – Din fr. labialiser.

DOOM

labializá (a ~) (-bi-a-) vb., ind. prez. 3 labializeáză

labializaseră
LABIALIZÁ, labializez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pronunța printr-o mișcare suplimentară de rotunjire a buzelor. [Pr.: -bi-a-] – Din fr. labialiser.

DOOM

labializá (a ~) (-bi-a-) vb., ind. prez. 3 labializeáză

labializaserăm
LABIALIZÁ, labializez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pronunța printr-o mișcare suplimentară de rotunjire a buzelor. [Pr.: -bi-a-] – Din fr. labialiser.

DOOM

labializá (a ~) (-bi-a-) vb., ind. prez. 3 labializeáză

labializaserăți
LABIALIZÁ, labializez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pronunța printr-o mișcare suplimentară de rotunjire a buzelor. [Pr.: -bi-a-] – Din fr. labialiser.

DOOM

labializá (a ~) (-bi-a-) vb., ind. prez. 3 labializeáză

labializaseși
LABIALIZÁ, labializez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pronunța printr-o mișcare suplimentară de rotunjire a buzelor. [Pr.: -bi-a-] – Din fr. labialiser.

DOOM

labializá (a ~) (-bi-a-) vb., ind. prez. 3 labializeáză

labializaseți
LABIALIZÁ, labializez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pronunța printr-o mișcare suplimentară de rotunjire a buzelor. [Pr.: -bi-a-] – Din fr. labialiser.

DOOM

labializá (a ~) (-bi-a-) vb., ind. prez. 3 labializeáză

labializat
LABIALIZÁ, labializez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pronunța printr-o mișcare suplimentară de rotunjire a buzelor. [Pr.: -bi-a-] – Din fr. labialiser.

DOOM

labializá (a ~) (-bi-a-) vb., ind. prez. 3 labializeáză

labializat
LABIALIZÁ, labializez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pronunța printr-o mișcare suplimentară de rotunjire a buzelor. [Pr.: -bi-a-] – Din fr. labialiser.

labializata
LABIALIZÁ, labializez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pronunța printr-o mișcare suplimentară de rotunjire a buzelor. [Pr.: -bi-a-] – Din fr. labialiser.

labializate
LABIALIZÁ, labializez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pronunța printr-o mișcare suplimentară de rotunjire a buzelor. [Pr.: -bi-a-] – Din fr. labialiser.

labializatei
LABIALIZÁ, labializez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pronunța printr-o mișcare suplimentară de rotunjire a buzelor. [Pr.: -bi-a-] – Din fr. labialiser.

labializatele
LABIALIZÁ, labializez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pronunța printr-o mișcare suplimentară de rotunjire a buzelor. [Pr.: -bi-a-] – Din fr. labialiser.

labializatelor
LABIALIZÁ, labializez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pronunța printr-o mișcare suplimentară de rotunjire a buzelor. [Pr.: -bi-a-] – Din fr. labialiser.

labializatul
LABIALIZÁ, labializez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pronunța printr-o mișcare suplimentară de rotunjire a buzelor. [Pr.: -bi-a-] – Din fr. labialiser.

labializatului
LABIALIZÁ, labializez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pronunța printr-o mișcare suplimentară de rotunjire a buzelor. [Pr.: -bi-a-] – Din fr. labialiser.

labializau
LABIALIZÁ, labializez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pronunța printr-o mișcare suplimentară de rotunjire a buzelor. [Pr.: -bi-a-] – Din fr. labialiser.

DOOM

labializá (a ~) (-bi-a-) vb., ind. prez. 3 labializeáză

labializași
LABIALIZÁ, labializez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pronunța printr-o mișcare suplimentară de rotunjire a buzelor. [Pr.: -bi-a-] – Din fr. labialiser.

DOOM

labializá (a ~) (-bi-a-) vb., ind. prez. 3 labializeáză

labializați
LABIALIZÁ, labializez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pronunța printr-o mișcare suplimentară de rotunjire a buzelor. [Pr.: -bi-a-] – Din fr. labialiser.

DOOM

labializá (a ~) (-bi-a-) vb., ind. prez. 3 labializeáză

labializați
LABIALIZÁ, labializez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pronunța printr-o mișcare suplimentară de rotunjire a buzelor. [Pr.: -bi-a-] – Din fr. labialiser.

labializații
LABIALIZÁ, labializez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pronunța printr-o mișcare suplimentară de rotunjire a buzelor. [Pr.: -bi-a-] – Din fr. labialiser.

labializaților
LABIALIZÁ, labializez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pronunța printr-o mișcare suplimentară de rotunjire a buzelor. [Pr.: -bi-a-] – Din fr. labialiser.

labializează
LABIALIZÁ, labializez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pronunța printr-o mișcare suplimentară de rotunjire a buzelor. [Pr.: -bi-a-] – Din fr. labialiser.

DOOM

labializá (a ~) (-bi-a-) vb., ind. prez. 3 labializeáză

labializez
LABIALIZÁ, labializez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pronunța printr-o mișcare suplimentară de rotunjire a buzelor. [Pr.: -bi-a-] – Din fr. labialiser.

DOOM

labializá (a ~) (-bi-a-) vb., ind. prez. 3 labializeáză

labializeze
LABIALIZÁ, labializez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pronunța printr-o mișcare suplimentară de rotunjire a buzelor. [Pr.: -bi-a-] – Din fr. labialiser.

DOOM

labializá (a ~) (-bi-a-) vb., ind. prez. 3 labializeáză

labializezi
LABIALIZÁ, labializez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pronunța printr-o mișcare suplimentară de rotunjire a buzelor. [Pr.: -bi-a-] – Din fr. labialiser.

DOOM

labializá (a ~) (-bi-a-) vb., ind. prez. 3 labializeáză

labializând
LABIALIZÁ, labializez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pronunța printr-o mișcare suplimentară de rotunjire a buzelor. [Pr.: -bi-a-] – Din fr. labialiser.

DOOM

labializá (a ~) (-bi-a-) vb., ind. prez. 3 labializeáză

labializînd
LABIALIZÁ, labializez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pronunța printr-o mișcare suplimentară de rotunjire a buzelor. [Pr.: -bi-a-] – Din fr. labialiser.

DOOM

labializá (a ~) (-bi-a-) vb., ind. prez. 3 labializeáză

labializări
LABIALIZÁRE s. f. Acțiunea de a (se) labializa și rezultatul ei. [Pr.: -bi-a-] – V. labializa. Cf. fr. labialisation.

DOOM

labializáre (-bi-a-) s. f., g.-d. art. labializắrii

labializării
LABIALIZÁRE s. f. Acțiunea de a (se) labializa și rezultatul ei. [Pr.: -bi-a-] – V. labializa. Cf. fr. labialisation.

DOOM

labializáre (-bi-a-) s. f., g.-d. art. labializắrii

labializările
LABIALIZÁRE s. f. Acțiunea de a (se) labializa și rezultatul ei. [Pr.: -bi-a-] – V. labializa. Cf. fr. labialisation.

DOOM

labializáre (-bi-a-) s. f., g.-d. art. labializắrii

labializărilor
LABIALIZÁRE s. f. Acțiunea de a (se) labializa și rezultatul ei. [Pr.: -bi-a-] – V. labializa. Cf. fr. labialisation.

DOOM

labializáre (-bi-a-) s. f., g.-d. art. labializắrii

labialul
LABIÁL, -Ă, labiali, -e, adj. Care aparține buzelor, privitor la buze. Mușchi labial. ♦ (Despre sunete) Care se articulează cu participarea buzelor. „O ” și „u ” sunt vocale labiale, iar „b ”, „m ”, „p ” și „v ” consoane labiale. ◊ (Substantivat, f.) „O” este o labială. ◊ (Adverbial) „B” se articulează labial. [Pr.: -bi-al] – Din fr. labial.

DOOM

labiál (-bi-al) adj. m., pl. labiáli; f. labiálă, pl. labiále

labialului
LABIÁL, -Ă, labiali, -e, adj. Care aparține buzelor, privitor la buze. Mușchi labial. ♦ (Despre sunete) Care se articulează cu participarea buzelor. „O ” și „u ” sunt vocale labiale, iar „b ”, „m ”, „p ” și „v ” consoane labiale. ◊ (Substantivat, f.) „O” este o labială. ◊ (Adverbial) „B” se articulează labial. [Pr.: -bi-al] – Din fr. labial.

DOOM

labiál (-bi-al) adj. m., pl. labiáli; f. labiálă, pl. labiále

labiat
LABIÁT, -Ă, labiați, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre corole și calicii) Care are forma unei pâlnii cu marginea tăiată în doi lobi principali, așezați unul deasupra altuia ca niște buze. ♦ (Despre plante) Care are corola și caliciul de forma definită mai sus. 2. S. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate cu tulpina în patru munchii, cu frunze opuse și cu flori în inflorescențe compuse; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -bi-al] – Din fr. labié.

DOOM

labiát (-bi-at) adj. m., pl. labiáți; f. labiátă, pl. labiáte

labiata
LABIÁT, -Ă, labiați, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre corole și calicii) Care are forma unei pâlnii cu marginea tăiată în doi lobi principali, așezați unul deasupra altuia ca niște buze. ♦ (Despre plante) Care are corola și caliciul de forma definită mai sus. 2. S. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate cu tulpina în patru munchii, cu frunze opuse și cu flori în inflorescențe compuse; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -bi-al] – Din fr. labié.

DOOM

labiát (-bi-at) adj. m., pl. labiáți; f. labiátă, pl. labiáte

labiate
LABIÁT, -Ă, labiați, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre corole și calicii) Care are forma unei pâlnii cu marginea tăiată în doi lobi principali, așezați unul deasupra altuia ca niște buze. ♦ (Despre plante) Care are corola și caliciul de forma definită mai sus. 2. S. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate cu tulpina în patru munchii, cu frunze opuse și cu flori în inflorescențe compuse; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -bi-al] – Din fr. labié.

DOOM

labiát (-bi-at) adj. m., pl. labiáți; f. labiátă, pl. labiáte

labiatei
LABIÁT, -Ă, labiați, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre corole și calicii) Care are forma unei pâlnii cu marginea tăiată în doi lobi principali, așezați unul deasupra altuia ca niște buze. ♦ (Despre plante) Care are corola și caliciul de forma definită mai sus. 2. S. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate cu tulpina în patru munchii, cu frunze opuse și cu flori în inflorescențe compuse; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -bi-al] – Din fr. labié.

DOOM

labiát (-bi-at) adj. m., pl. labiáți; f. labiátă, pl. labiáte

labiatele
LABIÁT, -Ă, labiați, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre corole și calicii) Care are forma unei pâlnii cu marginea tăiată în doi lobi principali, așezați unul deasupra altuia ca niște buze. ♦ (Despre plante) Care are corola și caliciul de forma definită mai sus. 2. S. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate cu tulpina în patru munchii, cu frunze opuse și cu flori în inflorescențe compuse; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -bi-al] – Din fr. labié.

DOOM

labiát (-bi-at) adj. m., pl. labiáți; f. labiátă, pl. labiáte

labiatelor
LABIÁT, -Ă, labiați, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre corole și calicii) Care are forma unei pâlnii cu marginea tăiată în doi lobi principali, așezați unul deasupra altuia ca niște buze. ♦ (Despre plante) Care are corola și caliciul de forma definită mai sus. 2. S. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate cu tulpina în patru munchii, cu frunze opuse și cu flori în inflorescențe compuse; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -bi-al] – Din fr. labié.

DOOM

labiát (-bi-at) adj. m., pl. labiáți; f. labiátă, pl. labiáte

labiatul
LABIÁT, -Ă, labiați, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre corole și calicii) Care are forma unei pâlnii cu marginea tăiată în doi lobi principali, așezați unul deasupra altuia ca niște buze. ♦ (Despre plante) Care are corola și caliciul de forma definită mai sus. 2. S. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate cu tulpina în patru munchii, cu frunze opuse și cu flori în inflorescențe compuse; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -bi-al] – Din fr. labié.

DOOM

labiát (-bi-at) adj. m., pl. labiáți; f. labiátă, pl. labiáte

labiatului
LABIÁT, -Ă, labiați, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre corole și calicii) Care are forma unei pâlnii cu marginea tăiată în doi lobi principali, așezați unul deasupra altuia ca niște buze. ♦ (Despre plante) Care are corola și caliciul de forma definită mai sus. 2. S. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate cu tulpina în patru munchii, cu frunze opuse și cu flori în inflorescențe compuse; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -bi-al] – Din fr. labié.

DOOM

labiát (-bi-at) adj. m., pl. labiáți; f. labiátă, pl. labiáte

labiați
LABIÁT, -Ă, labiați, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre corole și calicii) Care are forma unei pâlnii cu marginea tăiată în doi lobi principali, așezați unul deasupra altuia ca niște buze. ♦ (Despre plante) Care are corola și caliciul de forma definită mai sus. 2. S. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate cu tulpina în patru munchii, cu frunze opuse și cu flori în inflorescențe compuse; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -bi-al] – Din fr. labié.

DOOM

labiát (-bi-at) adj. m., pl. labiáți; f. labiátă, pl. labiáte

labiații
LABIÁT, -Ă, labiați, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre corole și calicii) Care are forma unei pâlnii cu marginea tăiată în doi lobi principali, așezați unul deasupra altuia ca niște buze. ♦ (Despre plante) Care are corola și caliciul de forma definită mai sus. 2. S. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate cu tulpina în patru munchii, cu frunze opuse și cu flori în inflorescențe compuse; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -bi-al] – Din fr. labié.

DOOM

labiát (-bi-at) adj. m., pl. labiáți; f. labiátă, pl. labiáte

labiaților
LABIÁT, -Ă, labiați, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre corole și calicii) Care are forma unei pâlnii cu marginea tăiată în doi lobi principali, așezați unul deasupra altuia ca niște buze. ♦ (Despre plante) Care are corola și caliciul de forma definită mai sus. 2. S. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate cu tulpina în patru munchii, cu frunze opuse și cu flori în inflorescențe compuse; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -bi-al] – Din fr. labié.

DOOM

labiát (-bi-at) adj. m., pl. labiáți; f. labiátă, pl. labiáte

labie
LÁBIE, labii, s. f. 1. (Bot.) Formațiune caracteristică florilor unor plante alcătuită din petale dispuse sub forma unor buze. 2. (Anat.) Element constitutiv al vulvei. [Pr.: -bi-e] – Din lat. labium.

DOOM

*lábie s. f., g.-d. art. lábiei, pl. lábii

labil
LABÍL, -Ă, labili, -e, adj. Nestatornic, schimbător, instabil. ♦ (Despre un sistem fizic) Care se află în stare de echilibru instabil. – Din fr. labile, lat. labilis.

DOOM

labíl adj. m., pl. labíli; f. labílă, pl. labíle

labila
LABÍL, -Ă, labili, -e, adj. Nestatornic, schimbător, instabil. ♦ (Despre un sistem fizic) Care se află în stare de echilibru instabil. – Din fr. labile, lat. labilis.

DOOM

labíl adj. m., pl. labíli; f. labílă, pl. labíle

labile
LABÍL, -Ă, labili, -e, adj. Nestatornic, schimbător, instabil. ♦ (Despre un sistem fizic) Care se află în stare de echilibru instabil. – Din fr. labile, lat. labilis.

DOOM

labíl adj. m., pl. labíli; f. labílă, pl. labíle

labilei
LABÍL, -Ă, labili, -e, adj. Nestatornic, schimbător, instabil. ♦ (Despre un sistem fizic) Care se află în stare de echilibru instabil. – Din fr. labile, lat. labilis.

DOOM

labíl adj. m., pl. labíli; f. labílă, pl. labíle

labilele
LABÍL, -Ă, labili, -e, adj. Nestatornic, schimbător, instabil. ♦ (Despre un sistem fizic) Care se află în stare de echilibru instabil. – Din fr. labile, lat. labilis.

DOOM

labíl adj. m., pl. labíli; f. labílă, pl. labíle

labilelor
LABÍL, -Ă, labili, -e, adj. Nestatornic, schimbător, instabil. ♦ (Despre un sistem fizic) Care se află în stare de echilibru instabil. – Din fr. labile, lat. labilis.

DOOM

labíl adj. m., pl. labíli; f. labílă, pl. labíle

labili
LABÍL, -Ă, labili, -e, adj. Nestatornic, schimbător, instabil. ♦ (Despre un sistem fizic) Care se află în stare de echilibru instabil. – Din fr. labile, lat. labilis.

DOOM

labíl adj. m., pl. labíli; f. labílă, pl. labíle

labilii
LABÍL, -Ă, labili, -e, adj. Nestatornic, schimbător, instabil. ♦ (Despre un sistem fizic) Care se află în stare de echilibru instabil. – Din fr. labile, lat. labilis.

DOOM

labíl adj. m., pl. labíli; f. labílă, pl. labíle

labililor
LABÍL, -Ă, labili, -e, adj. Nestatornic, schimbător, instabil. ♦ (Despre un sistem fizic) Care se află în stare de echilibru instabil. – Din fr. labile, lat. labilis.

DOOM

labíl adj. m., pl. labíli; f. labílă, pl. labíle

labilitate
LABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi labil. ♦ (Fiz.) însușirea unui sistem mecanic de a se afla în echilibru instabil. ♦ (Biol.) însușirea materiei vii de a-și modifica starea în funcție de diverși factori. – Din fr. labilité. Cf. germ. L ab i l i t ä t.

DOOM

labilitáte s. f., g.-d. art. labilitắții

labilitatea
LABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi labil. ♦ (Fiz.) însușirea unui sistem mecanic de a se afla în echilibru instabil. ♦ (Biol.) însușirea materiei vii de a-și modifica starea în funcție de diverși factori. – Din fr. labilité. Cf. germ. L ab i l i t ä t.

DOOM

labilitáte s. f., g.-d. art. labilitắții

labilități
LABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi labil. ♦ (Fiz.) însușirea unui sistem mecanic de a se afla în echilibru instabil. ♦ (Biol.) însușirea materiei vii de a-și modifica starea în funcție de diverși factori. – Din fr. labilité. Cf. germ. L ab i l i t ä t.

DOOM

labilitáte s. f., g.-d. art. labilitắții

labilității
LABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi labil. ♦ (Fiz.) însușirea unui sistem mecanic de a se afla în echilibru instabil. ♦ (Biol.) însușirea materiei vii de a-și modifica starea în funcție de diverși factori. – Din fr. labilité. Cf. germ. L ab i l i t ä t.

DOOM

labilitáte s. f., g.-d. art. labilitắții

labilul
LABÍL, -Ă, labili, -e, adj. Nestatornic, schimbător, instabil. ♦ (Despre un sistem fizic) Care se află în stare de echilibru instabil. – Din fr. labile, lat. labilis.

DOOM

labíl adj. m., pl. labíli; f. labílă, pl. labíle

labilului
LABÍL, -Ă, labili, -e, adj. Nestatornic, schimbător, instabil. ♦ (Despre un sistem fizic) Care se află în stare de echilibru instabil. – Din fr. labile, lat. labilis.

DOOM

labíl adj. m., pl. labíli; f. labílă, pl. labíle

labio
LABIO-DENTÁL, -Ă, labio-dentali, -e, adj. (Despre sunete) Articulat cu participarea buzei de jos și a dinților de sus. ◊ (Substantivat, f.) «F» și «v» sînt labio-dentale. – Pronunțat: -bi-o-.

labiodental
LABIODENTÁL, -Ă, labiodentali, -e, adj. (Despre sunete) Care se articulează prin atingerea buzei inferioare de dinții incisivi superiori. ◊ (Substantivat, f.) F și v sunt labiodentale. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. labiodentale.

DOOM

labiodentál (-bi-o-) adj. m., pl. labiodentáli; f. labiodentálă, pl. labiodentále

labiodentala
LABIODENTÁL, -Ă, labiodentali, -e, adj. (Despre sunete) Care se articulează prin atingerea buzei inferioare de dinții incisivi superiori. ◊ (Substantivat, f.) F și v sunt labiodentale. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. labiodentale.

DOOM

labiodentál (-bi-o-) adj. m., pl. labiodentáli; f. labiodentálă, pl. labiodentále

labiodentale
LABIODENTÁL, -Ă, labiodentali, -e, adj. (Despre sunete) Care se articulează prin atingerea buzei inferioare de dinții incisivi superiori. ◊ (Substantivat, f.) F și v sunt labiodentale. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. labiodentale.

DOOM

labiodentál (-bi-o-) adj. m., pl. labiodentáli; f. labiodentálă, pl. labiodentále

labiodentalei
LABIODENTÁL, -Ă, labiodentali, -e, adj. (Despre sunete) Care se articulează prin atingerea buzei inferioare de dinții incisivi superiori. ◊ (Substantivat, f.) F și v sunt labiodentale. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. labiodentale.

DOOM

labiodentál (-bi-o-) adj. m., pl. labiodentáli; f. labiodentálă, pl. labiodentále

labiodentalele
LABIODENTÁL, -Ă, labiodentali, -e, adj. (Despre sunete) Care se articulează prin atingerea buzei inferioare de dinții incisivi superiori. ◊ (Substantivat, f.) F și v sunt labiodentale. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. labiodentale.

DOOM

labiodentál (-bi-o-) adj. m., pl. labiodentáli; f. labiodentálă, pl. labiodentále

labiodentalelor
LABIODENTÁL, -Ă, labiodentali, -e, adj. (Despre sunete) Care se articulează prin atingerea buzei inferioare de dinții incisivi superiori. ◊ (Substantivat, f.) F și v sunt labiodentale. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. labiodentale.

DOOM

labiodentál (-bi-o-) adj. m., pl. labiodentáli; f. labiodentálă, pl. labiodentále

labiodentali
LABIODENTÁL, -Ă, labiodentali, -e, adj. (Despre sunete) Care se articulează prin atingerea buzei inferioare de dinții incisivi superiori. ◊ (Substantivat, f.) F și v sunt labiodentale. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. labiodentale.

DOOM

labiodentál (-bi-o-) adj. m., pl. labiodentáli; f. labiodentálă, pl. labiodentále

labiodentalii
LABIODENTÁL, -Ă, labiodentali, -e, adj. (Despre sunete) Care se articulează prin atingerea buzei inferioare de dinții incisivi superiori. ◊ (Substantivat, f.) F și v sunt labiodentale. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. labiodentale.

DOOM

labiodentál (-bi-o-) adj. m., pl. labiodentáli; f. labiodentálă, pl. labiodentále

labiodentalilor
LABIODENTÁL, -Ă, labiodentali, -e, adj. (Despre sunete) Care se articulează prin atingerea buzei inferioare de dinții incisivi superiori. ◊ (Substantivat, f.) F și v sunt labiodentale. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. labiodentale.

DOOM

labiodentál (-bi-o-) adj. m., pl. labiodentáli; f. labiodentálă, pl. labiodentále

labiodentalul
LABIODENTÁL, -Ă, labiodentali, -e, adj. (Despre sunete) Care se articulează prin atingerea buzei inferioare de dinții incisivi superiori. ◊ (Substantivat, f.) F și v sunt labiodentale. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. labiodentale.

DOOM

labiodentál (-bi-o-) adj. m., pl. labiodentáli; f. labiodentálă, pl. labiodentále

labiodentalului
LABIODENTÁL, -Ă, labiodentali, -e, adj. (Despre sunete) Care se articulează prin atingerea buzei inferioare de dinții incisivi superiori. ◊ (Substantivat, f.) F și v sunt labiodentale. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. labiodentale.

DOOM

labiodentál (-bi-o-) adj. m., pl. labiodentáli; f. labiodentálă, pl. labiodentále

labiolectura
LABIOLECTÚRĂ s. f. Aptitudine de a înțelege vorbirea după mișcările buzelor. [Pr.: -bi-o-] – Labi[al] + lectură.

labiolecturi
LABIOLECTÚRĂ s. f. Aptitudine de a înțelege vorbirea după mișcările buzelor. [Pr.: -bi-o-] – Labi[al] + lectură.

labiolecturii
LABIOLECTÚRĂ s. f. Aptitudine de a înțelege vorbirea după mișcările buzelor. [Pr.: -bi-o-] – Labi[al] + lectură.

labiovelar
LABIOVELÁR, -Ă, labiovelari, -e, adj. (Despre consoane) A cărei articulare se realizează concomitent prin rotunjirea buzelor și atingerea limbii de vălul palatului. ◊ (Substantivat, f.) În cuvântul latinesc „aqua” qu este o labiovelară. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. labiovélaire.

DOOM

labiovelár (-bi-o-) adj. m., pl. labiovelári; f. labioveláră, pl. labioveláre

labiovelara
LABIOVELÁR, -Ă, labiovelari, -e, adj. (Despre consoane) A cărei articulare se realizează concomitent prin rotunjirea buzelor și atingerea limbii de vălul palatului. ◊ (Substantivat, f.) În cuvântul latinesc „aqua” qu este o labiovelară. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. labiovélaire.

DOOM

labiovelár (-bi-o-) adj. m., pl. labiovelári; f. labioveláră, pl. labioveláre

labiovelare
LABIOVELÁR, -Ă, labiovelari, -e, adj. (Despre consoane) A cărei articulare se realizează concomitent prin rotunjirea buzelor și atingerea limbii de vălul palatului. ◊ (Substantivat, f.) În cuvântul latinesc „aqua” qu este o labiovelară. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. labiovélaire.

DOOM

labiovelár (-bi-o-) adj. m., pl. labiovelári; f. labioveláră, pl. labioveláre

labiovelarei
LABIOVELÁR, -Ă, labiovelari, -e, adj. (Despre consoane) A cărei articulare se realizează concomitent prin rotunjirea buzelor și atingerea limbii de vălul palatului. ◊ (Substantivat, f.) În cuvântul latinesc „aqua” qu este o labiovelară. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. labiovélaire.

DOOM

labiovelár (-bi-o-) adj. m., pl. labiovelári; f. labioveláră, pl. labioveláre

labiovelarele
LABIOVELÁR, -Ă, labiovelari, -e, adj. (Despre consoane) A cărei articulare se realizează concomitent prin rotunjirea buzelor și atingerea limbii de vălul palatului. ◊ (Substantivat, f.) În cuvântul latinesc „aqua” qu este o labiovelară. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. labiovélaire.

DOOM

labiovelár (-bi-o-) adj. m., pl. labiovelári; f. labioveláră, pl. labioveláre

labiovelarelor
LABIOVELÁR, -Ă, labiovelari, -e, adj. (Despre consoane) A cărei articulare se realizează concomitent prin rotunjirea buzelor și atingerea limbii de vălul palatului. ◊ (Substantivat, f.) În cuvântul latinesc „aqua” qu este o labiovelară. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. labiovélaire.

DOOM

labiovelár (-bi-o-) adj. m., pl. labiovelári; f. labioveláră, pl. labioveláre

labiovelari
LABIOVELÁR, -Ă, labiovelari, -e, adj. (Despre consoane) A cărei articulare se realizează concomitent prin rotunjirea buzelor și atingerea limbii de vălul palatului. ◊ (Substantivat, f.) În cuvântul latinesc „aqua” qu este o labiovelară. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. labiovélaire.

DOOM

labiovelár (-bi-o-) adj. m., pl. labiovelári; f. labioveláră, pl. labioveláre

labiovelarii
LABIOVELÁR, -Ă, labiovelari, -e, adj. (Despre consoane) A cărei articulare se realizează concomitent prin rotunjirea buzelor și atingerea limbii de vălul palatului. ◊ (Substantivat, f.) În cuvântul latinesc „aqua” qu este o labiovelară. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. labiovélaire.

DOOM

labiovelár (-bi-o-) adj. m., pl. labiovelári; f. labioveláră, pl. labioveláre

labiovelarilor
LABIOVELÁR, -Ă, labiovelari, -e, adj. (Despre consoane) A cărei articulare se realizează concomitent prin rotunjirea buzelor și atingerea limbii de vălul palatului. ◊ (Substantivat, f.) În cuvântul latinesc „aqua” qu este o labiovelară. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. labiovélaire.

DOOM

labiovelár (-bi-o-) adj. m., pl. labiovelári; f. labioveláră, pl. labioveláre

labiovelarul
LABIOVELÁR, -Ă, labiovelari, -e, adj. (Despre consoane) A cărei articulare se realizează concomitent prin rotunjirea buzelor și atingerea limbii de vălul palatului. ◊ (Substantivat, f.) În cuvântul latinesc „aqua” qu este o labiovelară. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. labiovélaire.

DOOM

labiovelár (-bi-o-) adj. m., pl. labiovelári; f. labioveláră, pl. labioveláre

labiovelarului
LABIOVELÁR, -Ă, labiovelari, -e, adj. (Despre consoane) A cărei articulare se realizează concomitent prin rotunjirea buzelor și atingerea limbii de vălul palatului. ◊ (Substantivat, f.) În cuvântul latinesc „aqua” qu este o labiovelară. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. labiovélaire.

DOOM

labiovelár (-bi-o-) adj. m., pl. labiovelári; f. labioveláră, pl. labioveláre

labirint
LABIRÍNT s.n. 1. Edificiu cu foarte multe încăperi și galerii (asemănător edificiului mitic construit de către Dedal în Creta), în care orientarea este foarte dificilă. ♦ Grădină ornamentală din benzi înguste de arbuști dispuse într-o înlănțuire care creează posibilitatea de rătăcire. ♦ (Fig.) Lucru încâlcit, încurcat. 2. Dispozitiv folosit în diverse instalații pentru a obliga un fluid să parcurgă un drum lung în scopul de a-i micșora viteza. 3. Parte a urechii interne, formată din cavități sinuoase. [Pl. -turi, -te. / cf. fr. labyrinthe, lat. labyrinthus, gr. labyrinthos].

labirint
LABIRÍNT, labirinturi, s. n. 1. Construcție cu un mare număr de camere și de galerii, în care orientarea este extrem de dificilă; dedal. ♦ Grup decorativ de arbuști care alcătuiesc alei întortocheate. ♦ Fig. Încurcătură, încâlcitură de drumuri în care te orientezi cu greutate; p. ext. problemă, situație încurcată, fără ieșire. 2. (Tehn.) Dispozitiv format din camere și compartimente foarte înguste, folosit în diverse instalații pentru a lungi parcursul unui fluid și a-i diminua astfel viteza. 3. Totalitatea cavităților (și a organelor) care formează urechea internă. – Din fr. labyrinthe, lat. labyrinthus.

DOOM

labirínt s. n., pl. labirínturi

labirintic
LABIRÍNTIC, -Ă, labirintici, -ce, adj. Care aparține labirintului, privitor la labirint, ca de labirint; întortocheat. – Din fr. labyrinthique.

DOOM

labiríntic adj. m., pl. labiríntici; f. labiríntică, pl. labiríntice

labirintica
LABIRÍNTIC, -Ă, labirintici, -ce, adj. Care aparține labirintului, privitor la labirint, ca de labirint; întortocheat. – Din fr. labyrinthique.

DOOM

labiríntic adj. m., pl. labiríntici; f. labiríntică, pl. labiríntice

labirintice
LABIRÍNTIC, -Ă, labirintici, -ce, adj. Care aparține labirintului, privitor la labirint, ca de labirint; întortocheat. – Din fr. labyrinthique.

DOOM

labiríntic adj. m., pl. labiríntici; f. labiríntică, pl. labiríntice

labirinticei
LABIRÍNTIC, -Ă, labirintici, -ce, adj. Care aparține labirintului, privitor la labirint, ca de labirint; întortocheat. – Din fr. labyrinthique.

DOOM

labiríntic adj. m., pl. labiríntici; f. labiríntică, pl. labiríntice

labirinticele
LABIRÍNTIC, -Ă, labirintici, -ce, adj. Care aparține labirintului, privitor la labirint, ca de labirint; întortocheat. – Din fr. labyrinthique.

DOOM

labiríntic adj. m., pl. labiríntici; f. labiríntică, pl. labiríntice

labirinticelor
LABIRÍNTIC, -Ă, labirintici, -ce, adj. Care aparține labirintului, privitor la labirint, ca de labirint; întortocheat. – Din fr. labyrinthique.

DOOM

labiríntic adj. m., pl. labiríntici; f. labiríntică, pl. labiríntice

labirintici
LABIRÍNTIC, -Ă, labirintici, -ce, adj. Care aparține labirintului, privitor la labirint, ca de labirint; întortocheat. – Din fr. labyrinthique.

DOOM

labiríntic adj. m., pl. labiríntici; f. labiríntică, pl. labiríntice

labirinticii
LABIRÍNTIC, -Ă, labirintici, -ce, adj. Care aparține labirintului, privitor la labirint, ca de labirint; întortocheat. – Din fr. labyrinthique.

DOOM

labiríntic adj. m., pl. labiríntici; f. labiríntică, pl. labiríntice

labirinticilor
LABIRÍNTIC, -Ă, labirintici, -ce, adj. Care aparține labirintului, privitor la labirint, ca de labirint; întortocheat. – Din fr. labyrinthique.

DOOM

labiríntic adj. m., pl. labiríntici; f. labiríntică, pl. labiríntice

labirinticul
LABIRÍNTIC, -Ă, labirintici, -ce, adj. Care aparține labirintului, privitor la labirint, ca de labirint; întortocheat. – Din fr. labyrinthique.

DOOM

labiríntic adj. m., pl. labiríntici; f. labiríntică, pl. labiríntice

labirinticului
LABIRÍNTIC, -Ă, labirintici, -ce, adj. Care aparține labirintului, privitor la labirint, ca de labirint; întortocheat. – Din fr. labyrinthique.

DOOM

labiríntic adj. m., pl. labiríntici; f. labiríntică, pl. labiríntice

labirintita
LABIRINTÍTĂ, labirintite, s. f. Boală care constă în inflamația acută sau cronică a labirintului urechii. – Din fr. labyrinthite.

DOOM

labirintítă s. f., g.-d. art. labirintítei; pl. labirintíte

labirintite
LABIRINTÍTĂ, labirintite, s. f. Boală care constă în inflamația acută sau cronică a labirintului urechii. – Din fr. labyrinthite.

DOOM

labirintítă s. f., g.-d. art. labirintítei; pl. labirintíte

labirintitei
LABIRINTÍTĂ, labirintite, s. f. Boală care constă în inflamația acută sau cronică a labirintului urechii. – Din fr. labyrinthite.

DOOM

labirintítă s. f., g.-d. art. labirintítei; pl. labirintíte

labirintitele
LABIRINTÍTĂ, labirintite, s. f. Boală care constă în inflamația acută sau cronică a labirintului urechii. – Din fr. labyrinthite.

DOOM

labirintítă s. f., g.-d. art. labirintítei; pl. labirintíte

labirintitelor
LABIRINTÍTĂ, labirintite, s. f. Boală care constă în inflamația acută sau cronică a labirintului urechii. – Din fr. labyrinthite.

DOOM

labirintítă s. f., g.-d. art. labirintítei; pl. labirintíte

labirintodont
LABIRINTODÓNT, labirintodonți, s. m. (La pl.) Grup de amfibieni fosili din triasic, ai căror dinți au încrețituri sinuoase; (și la sg.) animal din acest grup. – Din fr. labyrinthodonte, engl. labyrinthodonta.

DOOM

!labirintodónt (-rin-to/-rint-o-) s. m., pl. labirintodónți

labirintodontul
LABIRINTODÓNT, labirintodonți, s. m. (La pl.) Grup de amfibieni fosili din triasic, ai căror dinți au încrețituri sinuoase; (și la sg.) animal din acest grup. – Din fr. labyrinthodonte, engl. labyrinthodonta.

DOOM

!labirintodónt (-rin-to/-rint-o-) s. m., pl. labirintodónți

labirintodontului
LABIRINTODÓNT, labirintodonți, s. m. (La pl.) Grup de amfibieni fosili din triasic, ai căror dinți au încrețituri sinuoase; (și la sg.) animal din acest grup. – Din fr. labyrinthodonte, engl. labyrinthodonta.

DOOM

!labirintodónt (-rin-to/-rint-o-) s. m., pl. labirintodónți

labirintodonți
LABIRINTODÓNT, labirintodonți, s. m. (La pl.) Grup de amfibieni fosili din triasic, ai căror dinți au încrețituri sinuoase; (și la sg.) animal din acest grup. – Din fr. labyrinthodonte, engl. labyrinthodonta.

DOOM

!labirintodónt (-rin-to/-rint-o-) s. m., pl. labirintodónți

labirintodonții
LABIRINTODÓNT, labirintodonți, s. m. (La pl.) Grup de amfibieni fosili din triasic, ai căror dinți au încrețituri sinuoase; (și la sg.) animal din acest grup. – Din fr. labyrinthodonte, engl. labyrinthodonta.

DOOM

!labirintodónt (-rin-to/-rint-o-) s. m., pl. labirintodónți

labirintodonților
LABIRINTODÓNT, labirintodonți, s. m. (La pl.) Grup de amfibieni fosili din triasic, ai căror dinți au încrețituri sinuoase; (și la sg.) animal din acest grup. – Din fr. labyrinthodonte, engl. labyrinthodonta.

DOOM

!labirintodónt (-rin-to/-rint-o-) s. m., pl. labirintodónți

labirintul
LABIRÍNT, labirinturi, s. n. 1. Construcție cu un mare număr de camere și de galerii, în care orientarea este extrem de dificilă; dedal. ♦ Grup decorativ de arbuști care alcătuiesc alei întortocheate. ♦ Fig. Încurcătură, încâlcitură de drumuri în care te orientezi cu greutate; p. ext. problemă, situație încurcată, fără ieșire. 2. (Tehn.) Dispozitiv format din camere și compartimente foarte înguste, folosit în diverse instalații pentru a lungi parcursul unui fluid și a-i diminua astfel viteza. 3. Totalitatea cavităților (și a organelor) care formează urechea internă. – Din fr. labyrinthe, lat. labyrinthus.

DOOM

labirínt s. n., pl. labirínturi

labirintului
LABIRÍNT, labirinturi, s. n. 1. Construcție cu un mare număr de camere și de galerii, în care orientarea este extrem de dificilă; dedal. ♦ Grup decorativ de arbuști care alcătuiesc alei întortocheate. ♦ Fig. Încurcătură, încâlcitură de drumuri în care te orientezi cu greutate; p. ext. problemă, situație încurcată, fără ieșire. 2. (Tehn.) Dispozitiv format din camere și compartimente foarte înguste, folosit în diverse instalații pentru a lungi parcursul unui fluid și a-i diminua astfel viteza. 3. Totalitatea cavităților (și a organelor) care formează urechea internă. – Din fr. labyrinthe, lat. labyrinthus.

DOOM

labirínt s. n., pl. labirínturi

labirinturi
LABIRÍNT, labirinturi, s. n. 1. Construcție cu un mare număr de camere și de galerii, în care orientarea este extrem de dificilă; dedal. ♦ Grup decorativ de arbuști care alcătuiesc alei întortocheate. ♦ Fig. Încurcătură, încâlcitură de drumuri în care te orientezi cu greutate; p. ext. problemă, situație încurcată, fără ieșire. 2. (Tehn.) Dispozitiv format din camere și compartimente foarte înguste, folosit în diverse instalații pentru a lungi parcursul unui fluid și a-i diminua astfel viteza. 3. Totalitatea cavităților (și a organelor) care formează urechea internă. – Din fr. labyrinthe, lat. labyrinthus.

DOOM

labirínt s. n., pl. labirínturi

labirinturile
LABIRÍNT, labirinturi, s. n. 1. Construcție cu un mare număr de camere și de galerii, în care orientarea este extrem de dificilă; dedal. ♦ Grup decorativ de arbuști care alcătuiesc alei întortocheate. ♦ Fig. Încurcătură, încâlcitură de drumuri în care te orientezi cu greutate; p. ext. problemă, situație încurcată, fără ieșire. 2. (Tehn.) Dispozitiv format din camere și compartimente foarte înguste, folosit în diverse instalații pentru a lungi parcursul unui fluid și a-i diminua astfel viteza. 3. Totalitatea cavităților (și a organelor) care formează urechea internă. – Din fr. labyrinthe, lat. labyrinthus.

DOOM

labirínt s. n., pl. labirínturi

labirinturilor
LABIRÍNT, labirinturi, s. n. 1. Construcție cu un mare număr de camere și de galerii, în care orientarea este extrem de dificilă; dedal. ♦ Grup decorativ de arbuști care alcătuiesc alei întortocheate. ♦ Fig. Încurcătură, încâlcitură de drumuri în care te orientezi cu greutate; p. ext. problemă, situație încurcată, fără ieșire. 2. (Tehn.) Dispozitiv format din camere și compartimente foarte înguste, folosit în diverse instalații pentru a lungi parcursul unui fluid și a-i diminua astfel viteza. 3. Totalitatea cavităților (și a organelor) care formează urechea internă. – Din fr. labyrinthe, lat. labyrinthus.

DOOM

labirínt s. n., pl. labirínturi

labiu
LÁBIUM s. n. Buza inferioară a insectelor și a unor miriapode. [Pr.: -bi-um. – Var.: lábiu s. n.] – Din fr. labium.

DOOM

lábium (lat.) (-bi-um) s. n.

labium
LÁBIUM s. n. Buza inferioară a insectelor și a unor miriapode. [Pr.: -bi-um. – Var.: lábiu s. n.] – Din fr. labium.

DOOM

lábium (lat.) (-bi-um) s. n.

labiumul
LÁBIUM s. n. Buza inferioară a insectelor și a unor miriapode. [Pr.: -bi-um. – Var.: lábiu s. n.] – Din fr. labium.

DOOM

lábium (lat.) (-bi-um) s. n.

labiumului
LÁBIUM s. n. Buza inferioară a insectelor și a unor miriapode. [Pr.: -bi-um. – Var.: lábiu s. n.] – Din fr. labium.

DOOM

lábium (lat.) (-bi-um) s. n.

labiumuri
LÁBIUM s. n. Buza inferioară a insectelor și a unor miriapode. [Pr.: -bi-um. – Var.: lábiu s. n.] – Din fr. labium.

DOOM

lábium (lat.) (-bi-um) s. n.

labiumurile
LÁBIUM s. n. Buza inferioară a insectelor și a unor miriapode. [Pr.: -bi-um. – Var.: lábiu s. n.] – Din fr. labium.

DOOM

lábium (lat.) (-bi-um) s. n.

labiumurilor
LÁBIUM s. n. Buza inferioară a insectelor și a unor miriapode. [Pr.: -bi-um. – Var.: lábiu s. n.] – Din fr. labium.

DOOM

lábium (lat.) (-bi-um) s. n.

labo
labo s. invar. (tox.) laborator clandestin de fabricare a drogurilor.

laboare
LABOÁRE s. f. (Latinism ieșit din uz) Muncă. Ceea ce treizeci de ani de... studii și de laboare nu fuseseră în stare să facă, au făcut cîteva nopți. M. I. CARAGIALE, C. 106. Laboarea ce se impunea acelora nu a fost mai puțin titanică. MACEDONSKI, O. IV 116. Arătau mai multă bunăvoință... pentru așa ingrată laboare. ODOBESCU, S. II 327.

laborant
LABORÁNT, -Ă, laboranți, -te, s. m. și f. Persoană cu pregătire medie, specializată în experiențe și lucrări (mai simple) de laborator. – Din germ. Laborant.

DOOM

laborántă s. f., g.-d. art. laborántei; pl. laboránte

laboranta
LABORÁNT, -Ă, laboranți, -te, s. m. și f. Persoană cu pregătire medie, specializată în experiențe și lucrări (mai simple) de laborator. – Din germ. Laborant.

DOOM

laborántă s. f., g.-d. art. laborántei; pl. laboránte

laborante
LABORÁNT, -Ă, laboranți, -te, s. m. și f. Persoană cu pregătire medie, specializată în experiențe și lucrări (mai simple) de laborator. – Din germ. Laborant.

DOOM

laborántă s. f., g.-d. art. laborántei; pl. laboránte

laborantei
LABORÁNT, -Ă, laboranți, -te, s. m. și f. Persoană cu pregătire medie, specializată în experiențe și lucrări (mai simple) de laborator. – Din germ. Laborant.

DOOM

laborántă s. f., g.-d. art. laborántei; pl. laboránte

laborantele
LABORÁNT, -Ă, laboranți, -te, s. m. și f. Persoană cu pregătire medie, specializată în experiențe și lucrări (mai simple) de laborator. – Din germ. Laborant.

DOOM

laborántă s. f., g.-d. art. laborántei; pl. laboránte

laborantelor
LABORÁNT, -Ă, laboranți, -te, s. m. și f. Persoană cu pregătire medie, specializată în experiențe și lucrări (mai simple) de laborator. – Din germ. Laborant.

DOOM

laborántă s. f., g.-d. art. laborántei; pl. laboránte

laborantul
LABORÁNT, -Ă, laboranți, -te, s. m. și f. Persoană cu pregătire medie, specializată în experiențe și lucrări (mai simple) de laborator. – Din germ. Laborant.

DOOM

laborántă s. f., g.-d. art. laborántei; pl. laboránte

laborantului
LABORÁNT, -Ă, laboranți, -te, s. m. și f. Persoană cu pregătire medie, specializată în experiențe și lucrări (mai simple) de laborator. – Din germ. Laborant.

DOOM

laborántă s. f., g.-d. art. laborántei; pl. laboránte

laboranți
LABORÁNT, -Ă, laboranți, -te, s. m. și f. Persoană cu pregătire medie, specializată în experiențe și lucrări (mai simple) de laborator. – Din germ. Laborant.

DOOM

laborántă s. f., g.-d. art. laborántei; pl. laboránte

laboranții
LABORÁNT, -Ă, laboranți, -te, s. m. și f. Persoană cu pregătire medie, specializată în experiențe și lucrări (mai simple) de laborator. – Din germ. Laborant.

DOOM

laborántă s. f., g.-d. art. laborántei; pl. laboránte

laboranților
LABORÁNT, -Ă, laboranți, -te, s. m. și f. Persoană cu pregătire medie, specializată în experiențe și lucrări (mai simple) de laborator. – Din germ. Laborant.

DOOM

laborántă s. f., g.-d. art. laborántei; pl. laboránte

laboratoare
LABORATÓRIU s. n. v. laborator.

DOOM

laboratór s. n., pl. laboratoáre

laboratoarele
LABORATÓRIU s. n. v. laborator.

DOOM

laboratór s. n., pl. laboratoáre

laboratoarelor
LABORATÓRIU s. n. v. laborator.

DOOM

laboratór s. n., pl. laboratoáre

laborator
LABORATÓRIU s. n. v. laborator.

DOOM

laboratór s. n., pl. laboratoáre

laboratoriu
LABORATÓRIU s. n. v. laborator.

DOOM

laboratór s. n., pl. laboratoáre

laboratorul
LABORATÓRIU s. n. v. laborator.

DOOM

laboratór s. n., pl. laboratoáre

laboratorului
LABORATÓRIU s. n. v. laborator.

DOOM

laboratór s. n., pl. laboratoáre

laborioasa
LABORIÓS, -OÁSĂ, laborioși, -oase, adj. 1. (Despre manifestările, creațiile etc. oamenilor) Care cere multă muncă, care necesită încordare, efort și osteneală. Cercetări laborioase. 2. (Despre oameni) Care lucrează (și produce) mult; sârguincios. [Pr.: -ri-os] – Din fr. laborieux, lat. laboriosus.

DOOM

laboriós (-ri-os) adj. m., pl. laborióși; f. laborioásă, pl. laborioáse

laborioase
LABORIÓS, -OÁSĂ, laborioși, -oase, adj. 1. (Despre manifestările, creațiile etc. oamenilor) Care cere multă muncă, care necesită încordare, efort și osteneală. Cercetări laborioase. 2. (Despre oameni) Care lucrează (și produce) mult; sârguincios. [Pr.: -ri-os] – Din fr. laborieux, lat. laboriosus.

DOOM

laboriós (-ri-os) adj. m., pl. laborióși; f. laborioásă, pl. laborioáse

laborioasei
LABORIÓS, -OÁSĂ, laborioși, -oase, adj. 1. (Despre manifestările, creațiile etc. oamenilor) Care cere multă muncă, care necesită încordare, efort și osteneală. Cercetări laborioase. 2. (Despre oameni) Care lucrează (și produce) mult; sârguincios. [Pr.: -ri-os] – Din fr. laborieux, lat. laboriosus.

DOOM

laboriós (-ri-os) adj. m., pl. laborióși; f. laborioásă, pl. laborioáse

laborioasele
LABORIÓS, -OÁSĂ, laborioși, -oase, adj. 1. (Despre manifestările, creațiile etc. oamenilor) Care cere multă muncă, care necesită încordare, efort și osteneală. Cercetări laborioase. 2. (Despre oameni) Care lucrează (și produce) mult; sârguincios. [Pr.: -ri-os] – Din fr. laborieux, lat. laboriosus.

DOOM

laboriós (-ri-os) adj. m., pl. laborióși; f. laborioásă, pl. laborioáse

laborioaselor
LABORIÓS, -OÁSĂ, laborioși, -oase, adj. 1. (Despre manifestările, creațiile etc. oamenilor) Care cere multă muncă, care necesită încordare, efort și osteneală. Cercetări laborioase. 2. (Despre oameni) Care lucrează (și produce) mult; sârguincios. [Pr.: -ri-os] – Din fr. laborieux, lat. laboriosus.

DOOM

laboriós (-ri-os) adj. m., pl. laborióși; f. laborioásă, pl. laborioáse

laborios
LABORIÓS, -OÁSĂ, laborioși, -oase, adj. 1. (Despre manifestările, creațiile etc. oamenilor) Care cere multă muncă, care necesită încordare, efort și osteneală. Cercetări laborioase. 2. (Despre oameni) Care lucrează (și produce) mult; sârguincios. [Pr.: -ri-os] – Din fr. laborieux, lat. laboriosus.

DOOM

laboriós (-ri-os) adj. m., pl. laborióși; f. laborioásă, pl. laborioáse

laboriosul
LABORIÓS, -OÁSĂ, laborioși, -oase, adj. 1. (Despre manifestările, creațiile etc. oamenilor) Care cere multă muncă, care necesită încordare, efort și osteneală. Cercetări laborioase. 2. (Despre oameni) Care lucrează (și produce) mult; sârguincios. [Pr.: -ri-os] – Din fr. laborieux, lat. laboriosus.

DOOM

laboriós (-ri-os) adj. m., pl. laborióși; f. laborioásă, pl. laborioáse

laboriosului
LABORIÓS, -OÁSĂ, laborioși, -oase, adj. 1. (Despre manifestările, creațiile etc. oamenilor) Care cere multă muncă, care necesită încordare, efort și osteneală. Cercetări laborioase. 2. (Despre oameni) Care lucrează (și produce) mult; sârguincios. [Pr.: -ri-os] – Din fr. laborieux, lat. laboriosus.

DOOM

laboriós (-ri-os) adj. m., pl. laborióși; f. laborioásă, pl. laborioáse

laboriozitate
LABORIOZITÁTE, laboriozități, s. f. (Rar) Faptul, calitatea de a fi laborios; hărnicie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. laboriosité.

laboriozitatea
LABORIOZITÁTE, laboriozități, s. f. (Rar) Faptul, calitatea de a fi laborios; hărnicie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. laboriosité.

laboriozități
LABORIOZITÁTE, laboriozități, s. f. (Rar) Faptul, calitatea de a fi laborios; hărnicie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. laboriosité.

laboriozității
LABORIOZITÁTE, laboriozități, s. f. (Rar) Faptul, calitatea de a fi laborios; hărnicie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. laboriosité.

laboriozitățile
LABORIOZITÁTE, laboriozități, s. f. (Rar) Faptul, calitatea de a fi laborios; hărnicie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. laboriosité.

laboriozităților
LABORIOZITÁTE, laboriozități, s. f. (Rar) Faptul, calitatea de a fi laborios; hărnicie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. laboriosité.

laborioși
LABORIÓS, -OÁSĂ, laborioși, -oase, adj. 1. (Despre manifestările, creațiile etc. oamenilor) Care cere multă muncă, care necesită încordare, efort și osteneală. Cercetări laborioase. 2. (Despre oameni) Care lucrează (și produce) mult; sârguincios. [Pr.: -ri-os] – Din fr. laborieux, lat. laboriosus.

DOOM

laboriós (-ri-os) adj. m., pl. laborióși; f. laborioásă, pl. laborioáse

laborioșii
LABORIÓS, -OÁSĂ, laborioși, -oase, adj. 1. (Despre manifestările, creațiile etc. oamenilor) Care cere multă muncă, care necesită încordare, efort și osteneală. Cercetări laborioase. 2. (Despre oameni) Care lucrează (și produce) mult; sârguincios. [Pr.: -ri-os] – Din fr. laborieux, lat. laboriosus.

DOOM

laboriós (-ri-os) adj. m., pl. laborióși; f. laborioásă, pl. laborioáse

laborioșilor
LABORIÓS, -OÁSĂ, laborioși, -oase, adj. 1. (Despre manifestările, creațiile etc. oamenilor) Care cere multă muncă, care necesită încordare, efort și osteneală. Cercetări laborioase. 2. (Despre oameni) Care lucrează (și produce) mult; sârguincios. [Pr.: -ri-os] – Din fr. laborieux, lat. laboriosus.

DOOM

laboriós (-ri-os) adj. m., pl. laborióși; f. laborioásă, pl. laborioáse

labrador
LABRADÓR² s. n. Mineral din grupul feldspaților, cu reflexe albăstrui și verzui, folosit ca piatră semiprețioasă. – Din fr. labrador.

DOOM

*Labradór (peninsulă) (La-bra-) s. propriu n.

labradori
LABRADÓR² s. n. Mineral din grupul feldspaților, cu reflexe albăstrui și verzui, folosit ca piatră semiprețioasă. – Din fr. labrador.

DOOM

*Labradór (peninsulă) (La-bra-) s. propriu n.

labradorii
LABRADÓR² s. n. Mineral din grupul feldspaților, cu reflexe albăstrui și verzui, folosit ca piatră semiprețioasă. – Din fr. labrador.

DOOM

*Labradór (peninsulă) (La-bra-) s. propriu n.

labradorilor
LABRADÓR² s. n. Mineral din grupul feldspaților, cu reflexe albăstrui și verzui, folosit ca piatră semiprețioasă. – Din fr. labrador.

DOOM

*Labradór (peninsulă) (La-bra-) s. propriu n.

labradorit
LABRADORÍT s.n. Rocă magmatică efuzivă, formată din microlite de labrador. [< fr. labradorite].

DOOM

labradorít (la-bra-) s. n., pl. labradoríte

labradorite
LABRADORÍT s.n. Rocă magmatică efuzivă, formată din microlite de labrador. [< fr. labradorite].

DOOM

labradorít (la-bra-) s. n., pl. labradoríte

labradoritele
LABRADORÍT s.n. Rocă magmatică efuzivă, formată din microlite de labrador. [< fr. labradorite].

DOOM

labradorít (la-bra-) s. n., pl. labradoríte

labradoritelor
LABRADORÍT s.n. Rocă magmatică efuzivă, formată din microlite de labrador. [< fr. labradorite].

DOOM

labradorít (la-bra-) s. n., pl. labradoríte

labradoritul
LABRADORÍT s.n. Rocă magmatică efuzivă, formată din microlite de labrador. [< fr. labradorite].

DOOM

labradorít (la-bra-) s. n., pl. labradoríte

labradoritului
LABRADORÍT s.n. Rocă magmatică efuzivă, formată din microlite de labrador. [< fr. labradorite].

DOOM

labradorít (la-bra-) s. n., pl. labradoríte

labradorul
LABRADÓR² s. n. Mineral din grupul feldspaților, cu reflexe albăstrui și verzui, folosit ca piatră semiprețioasă. – Din fr. labrador.

DOOM

*Labradór (peninsulă) (La-bra-) s. propriu n.

labradorului
LABRADÓR² s. n. Mineral din grupul feldspaților, cu reflexe albăstrui și verzui, folosit ca piatră semiprețioasă. – Din fr. labrador.

DOOM

*Labradór (peninsulă) (La-bra-) s. propriu n.

labrax
PẮSTRĂV, păstrăvi, s. m. 1. Pește de apă dulce din familia salmonidelor, acoperit cu solzi mici, cu puncte negre și roșii și burta gălbuie, care trăiește în apele de munte, fiind foarte apreciat pentru carnea lui gustoasă (Salmo trutta fario). 2. (Reg.) Numele mai multor specii de ciuperci comestibile mari, cu sau fără picior, în formă de scoică de culoare cenușie-negricioasă, care cresc pe trunchiurile copacilor, producând un putregai alb al lemnului. – Din bg. păstărva.

labri
LÁBRU, labri, s. m. Pește marin comestibil care trăiește pe lângă țărmurile stâncoase ale mărilor calde (Labrus). – Din fr. labre.

labrii
LÁBRU, labri, s. m. Pește marin comestibil care trăiește pe lângă țărmurile stâncoase ale mărilor calde (Labrus). – Din fr. labre.

labrilor
LÁBRU, labri, s. m. Pește marin comestibil care trăiește pe lângă țărmurile stâncoase ale mărilor calde (Labrus). – Din fr. labre.

labru
LÁBRU, labri, s. m. Pește marin comestibil care trăiește pe lângă țărmurile stâncoase ale mărilor calde (Labrus). – Din fr. labre.

labrul
LÁBRU, labri, s. m. Pește marin comestibil care trăiește pe lângă țărmurile stâncoase ale mărilor calde (Labrus). – Din fr. labre.

labrului
LÁBRU, labri, s. m. Pește marin comestibil care trăiește pe lângă țărmurile stâncoase ale mărilor calde (Labrus). – Din fr. labre.

labrum
LÁBRUM s. n. (Anat.) Structură anatomică în formă de buză. ♦ Buză superioară la insecte și la mamifere. – Din lat. labrum.

DOOM

lábrum (lat.) (la-brum) s. n.

labrumul
LÁBRUM s. n. (Anat.) Structură anatomică în formă de buză. ♦ Buză superioară la insecte și la mamifere. – Din lat. labrum.

DOOM

lábrum (lat.) (la-brum) s. n.

labrumului
LÁBRUM s. n. (Anat.) Structură anatomică în formă de buză. ♦ Buză superioară la insecte și la mamifere. – Din lat. labrum.

DOOM

lábrum (lat.) (la-brum) s. n.

labul
LAB s.n. (Biol.) Enzimă care coagulează cazeina din lapte; cheag. [Cf. germ. Lab, fr. lab].

labului
LAB s.n. (Biol.) Enzimă care coagulează cazeina din lapte; cheag. [Cf. germ. Lab, fr. lab].

laburi
LAB s.n. (Biol.) Enzimă care coagulează cazeina din lapte; cheag. [Cf. germ. Lab, fr. lab].

laburile
LAB s.n. (Biol.) Enzimă care coagulează cazeina din lapte; cheag. [Cf. germ. Lab, fr. lab].

laburilor
LAB s.n. (Biol.) Enzimă care coagulează cazeina din lapte; cheag. [Cf. germ. Lab, fr. lab].

laburism
LABURÍSM s.n. Doctrină politică cu caracter socialist reformist, inițiată în Marea Britanie. [Cf. it. laburismo, engl. labourism < Labour Party – partidul muncii, numele partidului britanic întemeiat pe aceste principii].

laburismul
LABURÍSM s.n. Doctrină politică cu caracter socialist reformist, inițiată în Marea Britanie. [Cf. it. laburismo, engl. labourism < Labour Party – partidul muncii, numele partidului britanic întemeiat pe aceste principii].

laburismului
LABURÍSM s.n. Doctrină politică cu caracter socialist reformist, inițiată în Marea Britanie. [Cf. it. laburismo, engl. labourism < Labour Party – partidul muncii, numele partidului britanic întemeiat pe aceste principii].

laburist
LABURÍST, -Ă, laburiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (în sintagma) Partid laburist = denumire a unor partide politice de orientare social-democrată din Marea Britanie, Australia. ♦ Care aparține acestui partid sau ideologiei, politicii lui, privitor la acest partid, care susține acest partid. 2. S. m. și f. Membru al unui partid laburist. – Din engl. labourist, it. laborista.

DOOM

laburíst adj. m., s. m., pl. laburíști; adj. f., s. f. laburístă, pl. laburíste

laburist
LABURÍST, -Ă, laburiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (în sintagma) Partid laburist = denumire a unor partide politice de orientare social-democrată din Marea Britanie, Australia. ♦ Care aparține acestui partid sau ideologiei, politicii lui, privitor la acest partid, care susține acest partid. 2. S. m. și f. Membru al unui partid laburist. – Din engl. labourist, it. laborista.

DOOM

laburíst adj. m., s. m., pl. laburíști; adj. f., s. f. laburístă, pl. laburíste

laburista
LABURÍST, -Ă, laburiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (în sintagma) Partid laburist = denumire a unor partide politice de orientare social-democrată din Marea Britanie, Australia. ♦ Care aparține acestui partid sau ideologiei, politicii lui, privitor la acest partid, care susține acest partid. 2. S. m. și f. Membru al unui partid laburist. – Din engl. labourist, it. laborista.

DOOM

laburíst adj. m., s. m., pl. laburíști; adj. f., s. f. laburístă, pl. laburíste

laburista
LABURÍST, -Ă, laburiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (în sintagma) Partid laburist = denumire a unor partide politice de orientare social-democrată din Marea Britanie, Australia. ♦ Care aparține acestui partid sau ideologiei, politicii lui, privitor la acest partid, care susține acest partid. 2. S. m. și f. Membru al unui partid laburist. – Din engl. labourist, it. laborista.

DOOM

laburíst adj. m., s. m., pl. laburíști; adj. f., s. f. laburístă, pl. laburíste

laburiste
LABURÍST, -Ă, laburiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (în sintagma) Partid laburist = denumire a unor partide politice de orientare social-democrată din Marea Britanie, Australia. ♦ Care aparține acestui partid sau ideologiei, politicii lui, privitor la acest partid, care susține acest partid. 2. S. m. și f. Membru al unui partid laburist. – Din engl. labourist, it. laborista.

DOOM

laburíst adj. m., s. m., pl. laburíști; adj. f., s. f. laburístă, pl. laburíste

laburiste
LABURÍST, -Ă, laburiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (în sintagma) Partid laburist = denumire a unor partide politice de orientare social-democrată din Marea Britanie, Australia. ♦ Care aparține acestui partid sau ideologiei, politicii lui, privitor la acest partid, care susține acest partid. 2. S. m. și f. Membru al unui partid laburist. – Din engl. labourist, it. laborista.

DOOM

laburíst adj. m., s. m., pl. laburíști; adj. f., s. f. laburístă, pl. laburíste

laburistei
LABURÍST, -Ă, laburiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (în sintagma) Partid laburist = denumire a unor partide politice de orientare social-democrată din Marea Britanie, Australia. ♦ Care aparține acestui partid sau ideologiei, politicii lui, privitor la acest partid, care susține acest partid. 2. S. m. și f. Membru al unui partid laburist. – Din engl. labourist, it. laborista.

DOOM

laburíst adj. m., s. m., pl. laburíști; adj. f., s. f. laburístă, pl. laburíste

laburistei
LABURÍST, -Ă, laburiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (în sintagma) Partid laburist = denumire a unor partide politice de orientare social-democrată din Marea Britanie, Australia. ♦ Care aparține acestui partid sau ideologiei, politicii lui, privitor la acest partid, care susține acest partid. 2. S. m. și f. Membru al unui partid laburist. – Din engl. labourist, it. laborista.

DOOM

laburíst adj. m., s. m., pl. laburíști; adj. f., s. f. laburístă, pl. laburíste

laburistele
LABURÍST, -Ă, laburiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (în sintagma) Partid laburist = denumire a unor partide politice de orientare social-democrată din Marea Britanie, Australia. ♦ Care aparține acestui partid sau ideologiei, politicii lui, privitor la acest partid, care susține acest partid. 2. S. m. și f. Membru al unui partid laburist. – Din engl. labourist, it. laborista.

DOOM

laburíst adj. m., s. m., pl. laburíști; adj. f., s. f. laburístă, pl. laburíste

laburistele
LABURÍST, -Ă, laburiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (în sintagma) Partid laburist = denumire a unor partide politice de orientare social-democrată din Marea Britanie, Australia. ♦ Care aparține acestui partid sau ideologiei, politicii lui, privitor la acest partid, care susține acest partid. 2. S. m. și f. Membru al unui partid laburist. – Din engl. labourist, it. laborista.

DOOM

laburíst adj. m., s. m., pl. laburíști; adj. f., s. f. laburístă, pl. laburíste

laburistelor
LABURÍST, -Ă, laburiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (în sintagma) Partid laburist = denumire a unor partide politice de orientare social-democrată din Marea Britanie, Australia. ♦ Care aparține acestui partid sau ideologiei, politicii lui, privitor la acest partid, care susține acest partid. 2. S. m. și f. Membru al unui partid laburist. – Din engl. labourist, it. laborista.

DOOM

laburíst adj. m., s. m., pl. laburíști; adj. f., s. f. laburístă, pl. laburíste

laburistelor
LABURÍST, -Ă, laburiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (în sintagma) Partid laburist = denumire a unor partide politice de orientare social-democrată din Marea Britanie, Australia. ♦ Care aparține acestui partid sau ideologiei, politicii lui, privitor la acest partid, care susține acest partid. 2. S. m. și f. Membru al unui partid laburist. – Din engl. labourist, it. laborista.

DOOM

laburíst adj. m., s. m., pl. laburíști; adj. f., s. f. laburístă, pl. laburíste

laburistul
LABURÍST, -Ă, laburiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (în sintagma) Partid laburist = denumire a unor partide politice de orientare social-democrată din Marea Britanie, Australia. ♦ Care aparține acestui partid sau ideologiei, politicii lui, privitor la acest partid, care susține acest partid. 2. S. m. și f. Membru al unui partid laburist. – Din engl. labourist, it. laborista.

DOOM

laburíst adj. m., s. m., pl. laburíști; adj. f., s. f. laburístă, pl. laburíste

laburistul
LABURÍST, -Ă, laburiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (în sintagma) Partid laburist = denumire a unor partide politice de orientare social-democrată din Marea Britanie, Australia. ♦ Care aparține acestui partid sau ideologiei, politicii lui, privitor la acest partid, care susține acest partid. 2. S. m. și f. Membru al unui partid laburist. – Din engl. labourist, it. laborista.

DOOM

laburíst adj. m., s. m., pl. laburíști; adj. f., s. f. laburístă, pl. laburíste

laburistului
LABURÍST, -Ă, laburiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (în sintagma) Partid laburist = denumire a unor partide politice de orientare social-democrată din Marea Britanie, Australia. ♦ Care aparține acestui partid sau ideologiei, politicii lui, privitor la acest partid, care susține acest partid. 2. S. m. și f. Membru al unui partid laburist. – Din engl. labourist, it. laborista.

DOOM

laburíst adj. m., s. m., pl. laburíști; adj. f., s. f. laburístă, pl. laburíste

laburistului
LABURÍST, -Ă, laburiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (în sintagma) Partid laburist = denumire a unor partide politice de orientare social-democrată din Marea Britanie, Australia. ♦ Care aparține acestui partid sau ideologiei, politicii lui, privitor la acest partid, care susține acest partid. 2. S. m. și f. Membru al unui partid laburist. – Din engl. labourist, it. laborista.

DOOM

laburíst adj. m., s. m., pl. laburíști; adj. f., s. f. laburístă, pl. laburíste

laburiști
LABURÍST, -Ă, laburiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (în sintagma) Partid laburist = denumire a unor partide politice de orientare social-democrată din Marea Britanie, Australia. ♦ Care aparține acestui partid sau ideologiei, politicii lui, privitor la acest partid, care susține acest partid. 2. S. m. și f. Membru al unui partid laburist. – Din engl. labourist, it. laborista.

DOOM

laburíst adj. m., s. m., pl. laburíști; adj. f., s. f. laburístă, pl. laburíste

laburiști
LABURÍST, -Ă, laburiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (în sintagma) Partid laburist = denumire a unor partide politice de orientare social-democrată din Marea Britanie, Australia. ♦ Care aparține acestui partid sau ideologiei, politicii lui, privitor la acest partid, care susține acest partid. 2. S. m. și f. Membru al unui partid laburist. – Din engl. labourist, it. laborista.

DOOM

laburíst adj. m., s. m., pl. laburíști; adj. f., s. f. laburístă, pl. laburíste

laburiștii
LABURÍST, -Ă, laburiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (în sintagma) Partid laburist = denumire a unor partide politice de orientare social-democrată din Marea Britanie, Australia. ♦ Care aparține acestui partid sau ideologiei, politicii lui, privitor la acest partid, care susține acest partid. 2. S. m. și f. Membru al unui partid laburist. – Din engl. labourist, it. laborista.

DOOM

laburíst adj. m., s. m., pl. laburíști; adj. f., s. f. laburístă, pl. laburíste

laburiștii
LABURÍST, -Ă, laburiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (în sintagma) Partid laburist = denumire a unor partide politice de orientare social-democrată din Marea Britanie, Australia. ♦ Care aparține acestui partid sau ideologiei, politicii lui, privitor la acest partid, care susține acest partid. 2. S. m. și f. Membru al unui partid laburist. – Din engl. labourist, it. laborista.

DOOM

laburíst adj. m., s. m., pl. laburíști; adj. f., s. f. laburístă, pl. laburíste

laburiștilor
LABURÍST, -Ă, laburiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (în sintagma) Partid laburist = denumire a unor partide politice de orientare social-democrată din Marea Britanie, Australia. ♦ Care aparține acestui partid sau ideologiei, politicii lui, privitor la acest partid, care susține acest partid. 2. S. m. și f. Membru al unui partid laburist. – Din engl. labourist, it. laborista.

DOOM

laburíst adj. m., s. m., pl. laburíști; adj. f., s. f. laburístă, pl. laburíste

laburiștilor
LABURÍST, -Ă, laburiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (în sintagma) Partid laburist = denumire a unor partide politice de orientare social-democrată din Marea Britanie, Australia. ♦ Care aparține acestui partid sau ideologiei, politicii lui, privitor la acest partid, care susține acest partid. 2. S. m. și f. Membru al unui partid laburist. – Din engl. labourist, it. laborista.

DOOM

laburíst adj. m., s. m., pl. laburíști; adj. f., s. f. laburístă, pl. laburíste

laburnum
SALCẤM, salcâmi, s. m. Arbore melifer din familia leguminoaselor, cu ramuri prevăzute cu spini, cu frunze compuse, cu flori albe cu miros caracteristic plăcut, dispuse în ciorchine, cu lemnul tare și rezistent la umezeală; acaț (Robinia pseudacacia). – Din tc. salkâm.

labyrinthus
Labyrinthus, construcție vastă, cu nenumărate galerii, înălțată de Daedalus în insula Creta, la porunca regelui Minos. A slujit drept închisoare Minotaurului (v. Daedalus și Theseus).

lac
LAC², lacuri, s. n. 1. Preparat lichid obținut prin dizolvarea într-un solvent volatil a unor rășini, uleiuri sau a altor substanțe și care, întins pe suprafața unui obiect, formează în urma evaporării solventului o pojghiță solidă, dură, care ferește obiectul de influența aerului și a umezelii, dându-i totodată un aspect plăcut. 2. Piele (sau imitație de piele) cu fața netedă, lucioasă, acoperită cu un strat de lac² (1). – Din germ. Lack.

DOOM

lac² (piele) s. n.

lacaza
LACÁZĂ s.f. Enzimă oxidantă care se găsește în sfeclă, morcovi, fructe etc. [< fr. laccase].

lacaze
LACÁZĂ s.f. Enzimă oxidantă care se găsește în sfeclă, morcovi, fructe etc. [< fr. laccase].

lacazei
LACÁZĂ s.f. Enzimă oxidantă care se găsește în sfeclă, morcovi, fructe etc. [< fr. laccase].

lacazele
LACÁZĂ s.f. Enzimă oxidantă care se găsește în sfeclă, morcovi, fructe etc. [< fr. laccase].

lacazelor
LACÁZĂ s.f. Enzimă oxidantă care se găsește în sfeclă, morcovi, fructe etc. [< fr. laccase].

lacera
LACERÁ, lacerez, vb. I. Tranz. (Livr.) A sfâșia, a rupe în bucăți. – Din fr. lacérer.

lacerai
LACERÁ, lacerez, vb. I. Tranz. (Livr.) A sfâșia, a rupe în bucăți. – Din fr. lacérer.

laceram
LACERÁ, lacerez, vb. I. Tranz. (Livr.) A sfâșia, a rupe în bucăți. – Din fr. lacérer.

lacerare
LACERÁ, lacerez, vb. I. Tranz. (Livr.) A sfâșia, a rupe în bucăți. – Din fr. lacérer.

lacerare
LACERÁRE, lacerări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a lacera. – V. lacera.

lacerarea
LACERÁRE, lacerări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a lacera. – V. lacera.

lacerară
LACERÁ, lacerez, vb. I. Tranz. (Livr.) A sfâșia, a rupe în bucăți. – Din fr. lacérer.

lacerarăm
LACERÁ, lacerez, vb. I. Tranz. (Livr.) A sfâșia, a rupe în bucăți. – Din fr. lacérer.

lacerarăți
LACERÁ, lacerez, vb. I. Tranz. (Livr.) A sfâșia, a rupe în bucăți. – Din fr. lacérer.

lacerase
LACERÁ, lacerez, vb. I. Tranz. (Livr.) A sfâșia, a rupe în bucăți. – Din fr. lacérer.

lacerasem
LACERÁ, lacerez, vb. I. Tranz. (Livr.) A sfâșia, a rupe în bucăți. – Din fr. lacérer.

laceraseră
LACERÁ, lacerez, vb. I. Tranz. (Livr.) A sfâșia, a rupe în bucăți. – Din fr. lacérer.

laceraserăm
LACERÁ, lacerez, vb. I. Tranz. (Livr.) A sfâșia, a rupe în bucăți. – Din fr. lacérer.

laceraserăți
LACERÁ, lacerez, vb. I. Tranz. (Livr.) A sfâșia, a rupe în bucăți. – Din fr. lacérer.

laceraseși
LACERÁ, lacerez, vb. I. Tranz. (Livr.) A sfâșia, a rupe în bucăți. – Din fr. lacérer.

laceraseți
LACERÁ, lacerez, vb. I. Tranz. (Livr.) A sfâșia, a rupe în bucăți. – Din fr. lacérer.

lacerat
LACERÁ, lacerez, vb. I. Tranz. (Livr.) A sfâșia, a rupe în bucăți. – Din fr. lacérer.

lacerat
LACERÁT, -Ă, lacerați, -te, adj. (Livr.) Rupt în bucăți. – V. lacera.

lacerata
LACERÁT, -Ă, lacerați, -te, adj. (Livr.) Rupt în bucăți. – V. lacera.

lacerate
LACERÁT, -Ă, lacerați, -te, adj. (Livr.) Rupt în bucăți. – V. lacera.

laceratei
LACERÁT, -Ă, lacerați, -te, adj. (Livr.) Rupt în bucăți. – V. lacera.

laceratele
LACERÁT, -Ă, lacerați, -te, adj. (Livr.) Rupt în bucăți. – V. lacera.

laceratelor
LACERÁT, -Ă, lacerați, -te, adj. (Livr.) Rupt în bucăți. – V. lacera.

laceratul
LACERÁT, -Ă, lacerați, -te, adj. (Livr.) Rupt în bucăți. – V. lacera.

laceratului
LACERÁT, -Ă, lacerați, -te, adj. (Livr.) Rupt în bucăți. – V. lacera.

lacerau
LACERÁ, lacerez, vb. I. Tranz. (Livr.) A sfâșia, a rupe în bucăți. – Din fr. lacérer.

lacerași
LACERÁ, lacerez, vb. I. Tranz. (Livr.) A sfâșia, a rupe în bucăți. – Din fr. lacérer.

lacerați
LACERÁ, lacerez, vb. I. Tranz. (Livr.) A sfâșia, a rupe în bucăți. – Din fr. lacérer.

lacerați
LACERÁT, -Ă, lacerați, -te, adj. (Livr.) Rupt în bucăți. – V. lacera.

lacerația
LACERÁȚIE s.f. (Liv.) Sfâșiere, rupere în bucăți; lacerare. [Gen. -iei, var. lacerațiune s.f. / cf. fr. lacération, lat. laceratio].

lacerație
LACERÁȚIE s.f. (Liv.) Sfâșiere, rupere în bucăți; lacerare. [Gen. -iei, var. lacerațiune s.f. / cf. fr. lacération, lat. laceratio].

lacerației
LACERÁȚIE s.f. (Liv.) Sfâșiere, rupere în bucăți; lacerare. [Gen. -iei, var. lacerațiune s.f. / cf. fr. lacération, lat. laceratio].

lacerații
LACERÁT, -Ă, lacerați, -te, adj. (Livr.) Rupt în bucăți. – V. lacera.

lacerații
LACERÁȚIE s.f. (Liv.) Sfâșiere, rupere în bucăți; lacerare. [Gen. -iei, var. lacerațiune s.f. / cf. fr. lacération, lat. laceratio].

lacerațiile
LACERÁȚIE s.f. (Liv.) Sfâșiere, rupere în bucăți; lacerare. [Gen. -iei, var. lacerațiune s.f. / cf. fr. lacération, lat. laceratio].

lacerațiilor
LACERÁȚIE s.f. (Liv.) Sfâșiere, rupere în bucăți; lacerare. [Gen. -iei, var. lacerațiune s.f. / cf. fr. lacération, lat. laceratio].

laceraților
LACERÁT, -Ă, lacerați, -te, adj. (Livr.) Rupt în bucăți. – V. lacera.

lacerațiune
LACERAȚIÚNE s.f. v. lacerație.

lacerează
LACERÁ, lacerez, vb. I. Tranz. (Livr.) A sfâșia, a rupe în bucăți. – Din fr. lacérer.

lacerez
LACERÁ, lacerez, vb. I. Tranz. (Livr.) A sfâșia, a rupe în bucăți. – Din fr. lacérer.

lacereze
LACERÁ, lacerez, vb. I. Tranz. (Livr.) A sfâșia, a rupe în bucăți. – Din fr. lacérer.

lacerezi
LACERÁ, lacerez, vb. I. Tranz. (Livr.) A sfâșia, a rupe în bucăți. – Din fr. lacérer.

lacerna
LACÉRNĂ s.f. Manta largă deschisă, pe care romanii o purtau peste togă și care se prindea cu o agrafă la gât. [< lat. lacerna, cf. fr. lacerne].

lacerne
LACÉRNĂ s.f. Manta largă deschisă, pe care romanii o purtau peste togă și care se prindea cu o agrafă la gât. [< lat. lacerna, cf. fr. lacerne].

lacernei
LACÉRNĂ s.f. Manta largă deschisă, pe care romanii o purtau peste togă și care se prindea cu o agrafă la gât. [< lat. lacerna, cf. fr. lacerne].

lacernele
LACÉRNĂ s.f. Manta largă deschisă, pe care romanii o purtau peste togă și care se prindea cu o agrafă la gât. [< lat. lacerna, cf. fr. lacerne].

lacernelor
LACÉRNĂ s.f. Manta largă deschisă, pe care romanii o purtau peste togă și care se prindea cu o agrafă la gât. [< lat. lacerna, cf. fr. lacerne].

lacerta
GÚȘTER, (I) gușteri, s. m., (II, III) guștere, s. n. I. S. m. Specie de șopârlă de culoare verde, cu coada lungă, care se hrănește cu insecte (Lacerta viridis). II. S. n. (Reg.) Gâtlej; esofag. ♦ Omușor. III. S. n. (Med.; pop.) Crup. – Din bg., scr. gušter.

lacertilian
LACERTILIÁN, lacertilieni, s. m. (La pl.) Subordin de reptile ovipare, cu corpul alungit și acoperit cu solzi comoși; (și la sg.) reptilă din acest subordin. [Pr.: -li-an] – Din fr. lacertilien.

DOOM

lacertilián (-li-an) s. m., pl. lacertiliéni (-li-eni)

lacertilianul
LACERTILIÁN, lacertilieni, s. m. (La pl.) Subordin de reptile ovipare, cu corpul alungit și acoperit cu solzi comoși; (și la sg.) reptilă din acest subordin. [Pr.: -li-an] – Din fr. lacertilien.

DOOM

lacertilián (-li-an) s. m., pl. lacertiliéni (-li-eni)

lacertilianului
LACERTILIÁN, lacertilieni, s. m. (La pl.) Subordin de reptile ovipare, cu corpul alungit și acoperit cu solzi comoși; (și la sg.) reptilă din acest subordin. [Pr.: -li-an] – Din fr. lacertilien.

DOOM

lacertilián (-li-an) s. m., pl. lacertiliéni (-li-eni)

lacertilieni
LACERTILIÁN, lacertilieni, s. m. (La pl.) Subordin de reptile ovipare, cu corpul alungit și acoperit cu solzi comoși; (și la sg.) reptilă din acest subordin. [Pr.: -li-an] – Din fr. lacertilien.

DOOM

lacertilián (-li-an) s. m., pl. lacertiliéni (-li-eni)

lacertilieni
LACERTILIÉNI s.m.pl. Ordin de reptile ovipare, cu corpul alungit și acoperit cu solzi, care cuprinde șopârlele. V. saurieni; (la sg.) reptilă din acest ordin. [Sg. lacertilian / < fr. lacertiliens, cf. lat. lacertus – șopârlă].

lacertilienii
LACERTILIÁN, lacertilieni, s. m. (La pl.) Subordin de reptile ovipare, cu corpul alungit și acoperit cu solzi comoși; (și la sg.) reptilă din acest subordin. [Pr.: -li-an] – Din fr. lacertilien.

DOOM

lacertilián (-li-an) s. m., pl. lacertiliéni (-li-eni)

lacertilienii
LACERTILIÉNI s.m.pl. Ordin de reptile ovipare, cu corpul alungit și acoperit cu solzi, care cuprinde șopârlele. V. saurieni; (la sg.) reptilă din acest ordin. [Sg. lacertilian / < fr. lacertiliens, cf. lat. lacertus – șopârlă].

lacertilienilor
LACERTILIÁN, lacertilieni, s. m. (La pl.) Subordin de reptile ovipare, cu corpul alungit și acoperit cu solzi comoși; (și la sg.) reptilă din acest subordin. [Pr.: -li-an] – Din fr. lacertilien.

DOOM

lacertilián (-li-an) s. m., pl. lacertiliéni (-li-eni)

lacertilienilor
LACERTILIÉNI s.m.pl. Ordin de reptile ovipare, cu corpul alungit și acoperit cu solzi, care cuprinde șopârlele. V. saurieni; (la sg.) reptilă din acest ordin. [Sg. lacertilian / < fr. lacertiliens, cf. lat. lacertus – șopârlă].

lacerând
LACERÁ, lacerez, vb. I. Tranz. (Livr.) A sfâșia, a rupe în bucăți. – Din fr. lacérer.

lacerînd
LACERÁ, lacerez, vb. I. Tranz. (Livr.) A sfâșia, a rupe în bucăți. – Din fr. lacérer.

lacerări
LACERÁRE, lacerări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a lacera. – V. lacera.

lacerării
LACERÁRE, lacerări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a lacera. – V. lacera.

lacerările
LACERÁRE, lacerări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a lacera. – V. lacera.

lacerărilor
LACERÁRE, lacerări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a lacera. – V. lacera.

lache
lache s. m. invar. (deț.) 1. om prost / nedescurcăreț. 2. homosexual pasiv.

lachei
LACHÉU, lachei, s. m. 1. Servitor în casele aristocrate îmbrăcat în livrea; fecior, valet. 2. Fig. Persoană slugarnică, servilă. – Din fr. laquais.

DOOM

lachéu s. m., art. lachéul; pl. lachéi, art. lachéii

lacheii
LACHÉU, lachei, s. m. 1. Servitor în casele aristocrate îmbrăcat în livrea; fecior, valet. 2. Fig. Persoană slugarnică, servilă. – Din fr. laquais.

DOOM

lachéu s. m., art. lachéul; pl. lachéi, art. lachéii

lacheilor
LACHÉU, lachei, s. m. 1. Servitor în casele aristocrate îmbrăcat în livrea; fecior, valet. 2. Fig. Persoană slugarnică, servilă. – Din fr. laquais.

DOOM

lachéu s. m., art. lachéul; pl. lachéi, art. lachéii

lachenson
lachenson, lachensoni s. m. (glum.) homosexual.

lacherda
LACHÉRDĂ, lacherde, s. f. Pălămidă (cu greutatea de peste două kilograme) care, după sărare și afumare, este conservată în ulei. – Din ngr. lakérda.

DOOM

lachérdă s. f., g.-d. art. lachérdei; pl. lachérde

lacherde
LACHÉRDĂ, lacherde, s. f. Pălămidă (cu greutatea de peste două kilograme) care, după sărare și afumare, este conservată în ulei. – Din ngr. lakérda.

DOOM

lachérdă s. f., g.-d. art. lachérdei; pl. lachérde

lacherdei
LACHÉRDĂ, lacherde, s. f. Pălămidă (cu greutatea de peste două kilograme) care, după sărare și afumare, este conservată în ulei. – Din ngr. lakérda.

DOOM

lachérdă s. f., g.-d. art. lachérdei; pl. lachérde

lacherdele
LACHÉRDĂ, lacherde, s. f. Pălămidă (cu greutatea de peste două kilograme) care, după sărare și afumare, este conservată în ulei. – Din ngr. lakérda.

DOOM

lachérdă s. f., g.-d. art. lachérdei; pl. lachérde

lacherdelor
LACHÉRDĂ, lacherde, s. f. Pălămidă (cu greutatea de peste două kilograme) care, după sărare și afumare, este conservată în ulei. – Din ngr. lakérda.

DOOM

lachérdă s. f., g.-d. art. lachérdei; pl. lachérde

lachesis
Lachesis, una dintre cele trei zeițe ale sorții, denumite de greci Moire iar de romani Parce (v. Moerae).

lacheu
LACHÉU, lachei, s. m. 1. Servitor în casele aristocrate îmbrăcat în livrea; fecior, valet. 2. Fig. Persoană slugarnică, servilă. – Din fr. laquais.

DOOM

lachéu s. m., art. lachéul; pl. lachéi, art. lachéii

lacheul
LACHÉU, lachei, s. m. 1. Servitor în casele aristocrate îmbrăcat în livrea; fecior, valet. 2. Fig. Persoană slugarnică, servilă. – Din fr. laquais.

DOOM

lachéu s. m., art. lachéul; pl. lachéi, art. lachéii

lacheului
LACHÉU, lachei, s. m. 1. Servitor în casele aristocrate îmbrăcat în livrea; fecior, valet. 2. Fig. Persoană slugarnică, servilă. – Din fr. laquais.

DOOM

lachéu s. m., art. lachéul; pl. lachéi, art. lachéii

lacinia
LACÍNIE s.f. (Bot.) Diviziune îngustă a unei frunze, petale etc. [Gen. -iei. / < lat. lacinia – fâșie].

laciniat
LACINIÁT, -Ă adj. (Despre frunze, petale etc.) Care prezintă crestături adânci și înguste. [Pron. -ni-at. / < fr. lacinié, cf. lat. laciniatus – decupat].

DOOM

laciniát (-ni-at) adj. m., pl. laciniáți; f. laciniátă, pl. laciniáte

laciniata
LACINIÁT, -Ă adj. (Despre frunze, petale etc.) Care prezintă crestături adânci și înguste. [Pron. -ni-at. / < fr. lacinié, cf. lat. laciniatus – decupat].

DOOM

laciniát (-ni-at) adj. m., pl. laciniáți; f. laciniátă, pl. laciniáte

laciniate
LACINIÁT, -Ă adj. (Despre frunze, petale etc.) Care prezintă crestături adânci și înguste. [Pron. -ni-at. / < fr. lacinié, cf. lat. laciniatus – decupat].

DOOM

laciniát (-ni-at) adj. m., pl. laciniáți; f. laciniátă, pl. laciniáte

laciniatei
LACINIÁT, -Ă adj. (Despre frunze, petale etc.) Care prezintă crestături adânci și înguste. [Pron. -ni-at. / < fr. lacinié, cf. lat. laciniatus – decupat].

DOOM

laciniát (-ni-at) adj. m., pl. laciniáți; f. laciniátă, pl. laciniáte

laciniatele
LACINIÁT, -Ă adj. (Despre frunze, petale etc.) Care prezintă crestături adânci și înguste. [Pron. -ni-at. / < fr. lacinié, cf. lat. laciniatus – decupat].

DOOM

laciniát (-ni-at) adj. m., pl. laciniáți; f. laciniátă, pl. laciniáte

laciniatelor
LACINIÁT, -Ă adj. (Despre frunze, petale etc.) Care prezintă crestături adânci și înguste. [Pron. -ni-at. / < fr. lacinié, cf. lat. laciniatus – decupat].

DOOM

laciniát (-ni-at) adj. m., pl. laciniáți; f. laciniátă, pl. laciniáte

laciniatul
LACINIÁT, -Ă adj. (Despre frunze, petale etc.) Care prezintă crestături adânci și înguste. [Pron. -ni-at. / < fr. lacinié, cf. lat. laciniatus – decupat].

DOOM

laciniát (-ni-at) adj. m., pl. laciniáți; f. laciniátă, pl. laciniáte

laciniatului
LACINIÁT, -Ă adj. (Despre frunze, petale etc.) Care prezintă crestături adânci și înguste. [Pron. -ni-at. / < fr. lacinié, cf. lat. laciniatus – decupat].

DOOM

laciniát (-ni-at) adj. m., pl. laciniáți; f. laciniátă, pl. laciniáte

laciniați
LACINIÁT, -Ă adj. (Despre frunze, petale etc.) Care prezintă crestături adânci și înguste. [Pron. -ni-at. / < fr. lacinié, cf. lat. laciniatus – decupat].

DOOM

laciniát (-ni-at) adj. m., pl. laciniáți; f. laciniátă, pl. laciniáte

laciniații
LACINIÁT, -Ă adj. (Despre frunze, petale etc.) Care prezintă crestături adânci și înguste. [Pron. -ni-at. / < fr. lacinié, cf. lat. laciniatus – decupat].

DOOM

laciniát (-ni-at) adj. m., pl. laciniáți; f. laciniátă, pl. laciniáte

laciniaților
LACINIÁT, -Ă adj. (Despre frunze, petale etc.) Care prezintă crestături adânci și înguste. [Pron. -ni-at. / < fr. lacinié, cf. lat. laciniatus – decupat].

DOOM

laciniát (-ni-at) adj. m., pl. laciniáți; f. laciniátă, pl. laciniáte

lacinie
LACÍNIE s.f. (Bot.) Diviziune îngustă a unei frunze, petale etc. [Gen. -iei. / < lat. lacinia – fâșie].

laciniei
LACÍNIE s.f. (Bot.) Diviziune îngustă a unei frunze, petale etc. [Gen. -iei. / < lat. lacinia – fâșie].

lacinii
LACÍNIE s.f. (Bot.) Diviziune îngustă a unei frunze, petale etc. [Gen. -iei. / < lat. lacinia – fâșie].

laciniile
LACÍNIE s.f. (Bot.) Diviziune îngustă a unei frunze, petale etc. [Gen. -iei. / < lat. lacinia – fâșie].

laciniilor
LACÍNIE s.f. (Bot.) Diviziune îngustă a unei frunze, petale etc. [Gen. -iei. / < lat. lacinia – fâșie].

lacolit
LACOLÍT s.n. Masă de rocă eruptivă având forma unei ciuperci, care a străpuns stratele de deasupra între care s-a intercalat, obligând orizonturile superioare să se înalțe. [< fr. laccolithe, cf. gr. lakkos – cavitate, lithos – piatră].

lacolitul
LACOLÍT s.n. Masă de rocă eruptivă având forma unei ciuperci, care a străpuns stratele de deasupra între care s-a intercalat, obligând orizonturile superioare să se înalțe. [< fr. laccolithe, cf. gr. lakkos – cavitate, lithos – piatră].

lacolitului
LACOLÍT s.n. Masă de rocă eruptivă având forma unei ciuperci, care a străpuns stratele de deasupra între care s-a intercalat, obligând orizonturile superioare să se înalțe. [< fr. laccolithe, cf. gr. lakkos – cavitate, lithos – piatră].

lacom
LÁCOM, -Ă, lacomi, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care mănâncă și bea cu o poftă exagerată; căruia îi place să mănânce mult; mâncăcios. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”, „de”, „după”) Avid, nesățios. – Din sl. lakomŭ.

DOOM

lácom adj. m., pl. lácomi; f. lácomă, pl. lácome

lacoma
LÁCOM, -Ă, lacomi, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care mănâncă și bea cu o poftă exagerată; căruia îi place să mănânce mult; mâncăcios. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”, „de”, „după”) Avid, nesățios. – Din sl. lakomŭ.

DOOM

lácom adj. m., pl. lácomi; f. lácomă, pl. lácome

lacome
LÁCOM, -Ă, lacomi, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care mănâncă și bea cu o poftă exagerată; căruia îi place să mănânce mult; mâncăcios. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”, „de”, „după”) Avid, nesățios. – Din sl. lakomŭ.

DOOM

lácom adj. m., pl. lácomi; f. lácomă, pl. lácome

lacomei
LÁCOM, -Ă, lacomi, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care mănâncă și bea cu o poftă exagerată; căruia îi place să mănânce mult; mâncăcios. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”, „de”, „după”) Avid, nesățios. – Din sl. lakomŭ.

DOOM

lácom adj. m., pl. lácomi; f. lácomă, pl. lácome

lacomele
LÁCOM, -Ă, lacomi, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care mănâncă și bea cu o poftă exagerată; căruia îi place să mănânce mult; mâncăcios. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”, „de”, „după”) Avid, nesățios. – Din sl. lakomŭ.

DOOM

lácom adj. m., pl. lácomi; f. lácomă, pl. lácome

lacomelor
LÁCOM, -Ă, lacomi, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care mănâncă și bea cu o poftă exagerată; căruia îi place să mănânce mult; mâncăcios. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”, „de”, „după”) Avid, nesățios. – Din sl. lakomŭ.

DOOM

lácom adj. m., pl. lácomi; f. lácomă, pl. lácome

lacomi
LÁCOM, -Ă, lacomi, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care mănâncă și bea cu o poftă exagerată; căruia îi place să mănânce mult; mâncăcios. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”, „de”, „după”) Avid, nesățios. – Din sl. lakomŭ.

DOOM

lácom adj. m., pl. lácomi; f. lácomă, pl. lácome

lacomii
LÁCOM, -Ă, lacomi, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care mănâncă și bea cu o poftă exagerată; căruia îi place să mănânce mult; mâncăcios. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”, „de”, „după”) Avid, nesățios. – Din sl. lakomŭ.

DOOM

lácom adj. m., pl. lácomi; f. lácomă, pl. lácome

lacomilor
LÁCOM, -Ă, lacomi, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care mănâncă și bea cu o poftă exagerată; căruia îi place să mănânce mult; mâncăcios. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”, „de”, „după”) Avid, nesățios. – Din sl. lakomŭ.

DOOM

lácom adj. m., pl. lácomi; f. lácomă, pl. lácome

lacomul
LÁCOM, -Ă, lacomi, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care mănâncă și bea cu o poftă exagerată; căruia îi place să mănânce mult; mâncăcios. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”, „de”, „după”) Avid, nesățios. – Din sl. lakomŭ.

DOOM

lácom adj. m., pl. lácomi; f. lácomă, pl. lácome

lacomului
LÁCOM, -Ă, lacomi, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care mănâncă și bea cu o poftă exagerată; căruia îi place să mănânce mult; mâncăcios. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”, „de”, „după”) Avid, nesățios. – Din sl. lakomŭ.

DOOM

lácom adj. m., pl. lácomi; f. lácomă, pl. lácome

laconic
LACÓNIC, -Ă, laconici, -ce, adj. (Despre vorbire, stil) Care se exprimă în puține cuvinte; scurt, succint, concis, lapidar. ♦ (Despre oameni) Care vorbește puțin (și precis). – Din fr. laconique.

DOOM

lacónic adj. m., pl. lacónici; f. lacónică, pl. lacónice

laconica
LACÓNIC, -Ă, laconici, -ce, adj. (Despre vorbire, stil) Care se exprimă în puține cuvinte; scurt, succint, concis, lapidar. ♦ (Despre oameni) Care vorbește puțin (și precis). – Din fr. laconique.

DOOM

lacónic adj. m., pl. lacónici; f. lacónică, pl. lacónice

laconice
LACÓNIC, -Ă, laconici, -ce, adj. (Despre vorbire, stil) Care se exprimă în puține cuvinte; scurt, succint, concis, lapidar. ♦ (Despre oameni) Care vorbește puțin (și precis). – Din fr. laconique.

DOOM

lacónic adj. m., pl. lacónici; f. lacónică, pl. lacónice

laconicei
LACÓNIC, -Ă, laconici, -ce, adj. (Despre vorbire, stil) Care se exprimă în puține cuvinte; scurt, succint, concis, lapidar. ♦ (Despre oameni) Care vorbește puțin (și precis). – Din fr. laconique.

DOOM

lacónic adj. m., pl. lacónici; f. lacónică, pl. lacónice

laconicele
LACÓNIC, -Ă, laconici, -ce, adj. (Despre vorbire, stil) Care se exprimă în puține cuvinte; scurt, succint, concis, lapidar. ♦ (Despre oameni) Care vorbește puțin (și precis). – Din fr. laconique.

DOOM

lacónic adj. m., pl. lacónici; f. lacónică, pl. lacónice

laconicelor
LACÓNIC, -Ă, laconici, -ce, adj. (Despre vorbire, stil) Care se exprimă în puține cuvinte; scurt, succint, concis, lapidar. ♦ (Despre oameni) Care vorbește puțin (și precis). – Din fr. laconique.

DOOM

lacónic adj. m., pl. lacónici; f. lacónică, pl. lacónice

laconici
LACÓNIC, -Ă, laconici, -ce, adj. (Despre vorbire, stil) Care se exprimă în puține cuvinte; scurt, succint, concis, lapidar. ♦ (Despre oameni) Care vorbește puțin (și precis). – Din fr. laconique.

DOOM

lacónic adj. m., pl. lacónici; f. lacónică, pl. lacónice

laconicii
LACÓNIC, -Ă, laconici, -ce, adj. (Despre vorbire, stil) Care se exprimă în puține cuvinte; scurt, succint, concis, lapidar. ♦ (Despre oameni) Care vorbește puțin (și precis). – Din fr. laconique.

DOOM

lacónic adj. m., pl. lacónici; f. lacónică, pl. lacónice

laconicilor
LACÓNIC, -Ă, laconici, -ce, adj. (Despre vorbire, stil) Care se exprimă în puține cuvinte; scurt, succint, concis, lapidar. ♦ (Despre oameni) Care vorbește puțin (și precis). – Din fr. laconique.

DOOM

lacónic adj. m., pl. lacónici; f. lacónică, pl. lacónice

laconicul
LACÓNIC, -Ă, laconici, -ce, adj. (Despre vorbire, stil) Care se exprimă în puține cuvinte; scurt, succint, concis, lapidar. ♦ (Despre oameni) Care vorbește puțin (și precis). – Din fr. laconique.

DOOM

lacónic adj. m., pl. lacónici; f. lacónică, pl. lacónice

laconicului
LACÓNIC, -Ă, laconici, -ce, adj. (Despre vorbire, stil) Care se exprimă în puține cuvinte; scurt, succint, concis, lapidar. ♦ (Despre oameni) Care vorbește puțin (și precis). – Din fr. laconique.

DOOM

lacónic adj. m., pl. lacónici; f. lacónică, pl. lacónice

laconicum
LACÓNICUM s.n. Parte a termelor romane unde se făceau băi de aburi. [< lat. laconicum].

laconicumul
LACÓNICUM s.n. Parte a termelor romane unde se făceau băi de aburi. [< lat. laconicum].

laconicumului
LACÓNICUM s.n. Parte a termelor romane unde se făceau băi de aburi. [< lat. laconicum].

laconicumuri
LACÓNICUM s.n. Parte a termelor romane unde se făceau băi de aburi. [< lat. laconicum].

laconicumurile
LACÓNICUM s.n. Parte a termelor romane unde se făceau băi de aburi. [< lat. laconicum].

laconicumurilor
LACÓNICUM s.n. Parte a termelor romane unde se făceau băi de aburi. [< lat. laconicum].

laconism
LACONÍSM s. n. Însușirea de a fi laconic; exprimare laconică; concizie. – Din fr. laconisme.

DOOM

laconísm s. n.

laconismul
LACONÍSM s. n. Însușirea de a fi laconic; exprimare laconică; concizie. – Din fr. laconisme.

DOOM

laconísm s. n.

laconismului
LACONÍSM s. n. Însușirea de a fi laconic; exprimare laconică; concizie. – Din fr. laconisme.

DOOM

laconísm s. n.

lacoviște
LĂCOVÍȘTE, lăcoviști, s. f. (Reg.) Loc apătos, mocirlos, mlăștinos. [Var.: lácoviște s. f.] – Cf. bg., sb. lokva „băltoacă”.

DOOM

lăcovíște/lácoviște (reg.) s. f., g.-d. art. lăcovíștii/lácoviștii; pl. lăcovíști/lácoviști

lacrima
LÁCRIMA-CHRISTI s. n. Vin muscat care provine din viile de la poalele Vezuviului. ♦ Soi de viță-de-vie italiană care produce vinul cu același nume. [Pr.: -cristi] – Cuv. lat.

DOOM

lácrima-Chrísti (soi de vin) [ch pron. c] (la-cri-) s. n.

lacrima
LÁCRIMĂ, lacrimi, s. f. 1. Secreție lichidă, incoloră, sărată, alcalină, produsă de glandele lacrimale, care umezește suprafața globilor oculari și care se poate scurge în afară, în urma unor tulburări în starea psihofizică a omului. ◊ Expr. Cu lacrimi de sânge = cu mare durere. ♦ Fig. Strop, picătură. 2. (La pl.) Plâns. ◊ Expr. În lacrimi = plângând (de durere). Până la lacrimi = până la cel mai înalt grad de înduioșare, de emoție etc. [Var.: (pop.) lácrămă s. f.] – Lat. lacrima.

DOOM

lácrimă (la-cri-) s. f., g.-d. art. lácrimii; pl. lácrimi

lacrimal
LACRIMÁL, -Ă, lacrimali, -e, adj. Care se referă la lacrimi. ◊ Glandă lacrimală = glandă din cavitatea orbitală care produce lichidul ce umezește ochiul. Canal lacrimal = canal prin care lichidul produs de glandele lacrimale se scurge din orbita ochiului în fundul gurii. – Din fr. lacrymal.

DOOM

lacrimál (la-cri-) adj. m., pl. lacrimáli; f. lacrimálă, pl. lacrimále

lacrimala
LACRIMÁL, -Ă, lacrimali, -e, adj. Care se referă la lacrimi. ◊ Glandă lacrimală = glandă din cavitatea orbitală care produce lichidul ce umezește ochiul. Canal lacrimal = canal prin care lichidul produs de glandele lacrimale se scurge din orbita ochiului în fundul gurii. – Din fr. lacrymal.

DOOM

lacrimál (la-cri-) adj. m., pl. lacrimáli; f. lacrimálă, pl. lacrimále

lacrimale
LACRIMÁL, -Ă, lacrimali, -e, adj. Care se referă la lacrimi. ◊ Glandă lacrimală = glandă din cavitatea orbitală care produce lichidul ce umezește ochiul. Canal lacrimal = canal prin care lichidul produs de glandele lacrimale se scurge din orbita ochiului în fundul gurii. – Din fr. lacrymal.

DOOM

lacrimál (la-cri-) adj. m., pl. lacrimáli; f. lacrimálă, pl. lacrimále

lacrimalei
LACRIMÁL, -Ă, lacrimali, -e, adj. Care se referă la lacrimi. ◊ Glandă lacrimală = glandă din cavitatea orbitală care produce lichidul ce umezește ochiul. Canal lacrimal = canal prin care lichidul produs de glandele lacrimale se scurge din orbita ochiului în fundul gurii. – Din fr. lacrymal.

DOOM

lacrimál (la-cri-) adj. m., pl. lacrimáli; f. lacrimálă, pl. lacrimále

lacrimalele
LACRIMÁL, -Ă, lacrimali, -e, adj. Care se referă la lacrimi. ◊ Glandă lacrimală = glandă din cavitatea orbitală care produce lichidul ce umezește ochiul. Canal lacrimal = canal prin care lichidul produs de glandele lacrimale se scurge din orbita ochiului în fundul gurii. – Din fr. lacrymal.

DOOM

lacrimál (la-cri-) adj. m., pl. lacrimáli; f. lacrimálă, pl. lacrimále

lacrimalelor
LACRIMÁL, -Ă, lacrimali, -e, adj. Care se referă la lacrimi. ◊ Glandă lacrimală = glandă din cavitatea orbitală care produce lichidul ce umezește ochiul. Canal lacrimal = canal prin care lichidul produs de glandele lacrimale se scurge din orbita ochiului în fundul gurii. – Din fr. lacrymal.

DOOM

lacrimál (la-cri-) adj. m., pl. lacrimáli; f. lacrimálă, pl. lacrimále

lacrimali
LACRIMÁL, -Ă, lacrimali, -e, adj. Care se referă la lacrimi. ◊ Glandă lacrimală = glandă din cavitatea orbitală care produce lichidul ce umezește ochiul. Canal lacrimal = canal prin care lichidul produs de glandele lacrimale se scurge din orbita ochiului în fundul gurii. – Din fr. lacrymal.

DOOM

lacrimál (la-cri-) adj. m., pl. lacrimáli; f. lacrimálă, pl. lacrimále

lacrimalii
LACRIMÁL, -Ă, lacrimali, -e, adj. Care se referă la lacrimi. ◊ Glandă lacrimală = glandă din cavitatea orbitală care produce lichidul ce umezește ochiul. Canal lacrimal = canal prin care lichidul produs de glandele lacrimale se scurge din orbita ochiului în fundul gurii. – Din fr. lacrymal.

DOOM

lacrimál (la-cri-) adj. m., pl. lacrimáli; f. lacrimálă, pl. lacrimále

lacrimalilor
LACRIMÁL, -Ă, lacrimali, -e, adj. Care se referă la lacrimi. ◊ Glandă lacrimală = glandă din cavitatea orbitală care produce lichidul ce umezește ochiul. Canal lacrimal = canal prin care lichidul produs de glandele lacrimale se scurge din orbita ochiului în fundul gurii. – Din fr. lacrymal.

DOOM

lacrimál (la-cri-) adj. m., pl. lacrimáli; f. lacrimálă, pl. lacrimále

lacrimalul
LACRIMÁL, -Ă, lacrimali, -e, adj. Care se referă la lacrimi. ◊ Glandă lacrimală = glandă din cavitatea orbitală care produce lichidul ce umezește ochiul. Canal lacrimal = canal prin care lichidul produs de glandele lacrimale se scurge din orbita ochiului în fundul gurii. – Din fr. lacrymal.

DOOM

lacrimál (la-cri-) adj. m., pl. lacrimáli; f. lacrimálă, pl. lacrimále

lacrimalului
LACRIMÁL, -Ă, lacrimali, -e, adj. Care se referă la lacrimi. ◊ Glandă lacrimală = glandă din cavitatea orbitală care produce lichidul ce umezește ochiul. Canal lacrimal = canal prin care lichidul produs de glandele lacrimale se scurge din orbita ochiului în fundul gurii. – Din fr. lacrymal.

DOOM

lacrimál (la-cri-) adj. m., pl. lacrimáli; f. lacrimálă, pl. lacrimále

lacrimatorii
LACRIMATÓRIU s.n. Vas de sticlă de formă alungită care se depunea în mormintele romane odată cu înhumarea celui decedat. [Pron. -riu. / < lat. lacrimatorium].

DOOM

lacrimatóriu [riu pron. riu] (la-cri-) s. n., art. lacrimatóriul; pl. lacrimatórii, art. lacrimatóriile (-ri-i-)

lacrimatoriile
LACRIMATÓRIU s.n. Vas de sticlă de formă alungită care se depunea în mormintele romane odată cu înhumarea celui decedat. [Pron. -riu. / < lat. lacrimatorium].

DOOM

lacrimatóriu [riu pron. riu] (la-cri-) s. n., art. lacrimatóriul; pl. lacrimatórii, art. lacrimatóriile (-ri-i-)

lacrimatoriilor
LACRIMATÓRIU s.n. Vas de sticlă de formă alungită care se depunea în mormintele romane odată cu înhumarea celui decedat. [Pron. -riu. / < lat. lacrimatorium].

DOOM

lacrimatóriu [riu pron. riu] (la-cri-) s. n., art. lacrimatóriul; pl. lacrimatórii, art. lacrimatóriile (-ri-i-)

lacrimatoriu
LACRIMATÓRIU s.n. Vas de sticlă de formă alungită care se depunea în mormintele romane odată cu înhumarea celui decedat. [Pron. -riu. / < lat. lacrimatorium].

DOOM

lacrimatóriu [riu pron. riu] (la-cri-) s. n., art. lacrimatóriul; pl. lacrimatórii, art. lacrimatóriile (-ri-i-)

lacrimatoriul
LACRIMATÓRIU s.n. Vas de sticlă de formă alungită care se depunea în mormintele romane odată cu înhumarea celui decedat. [Pron. -riu. / < lat. lacrimatorium].

DOOM

lacrimatóriu [riu pron. riu] (la-cri-) s. n., art. lacrimatóriul; pl. lacrimatórii, art. lacrimatóriile (-ri-i-)

lacrimatoriului
LACRIMATÓRIU s.n. Vas de sticlă de formă alungită care se depunea în mormintele romane odată cu înhumarea celui decedat. [Pron. -riu. / < lat. lacrimatorium].

DOOM

lacrimatóriu [riu pron. riu] (la-cri-) s. n., art. lacrimatóriul; pl. lacrimatórii, art. lacrimatóriile (-ri-i-)

lacrimi
LÁCRIMA-CHRISTI s. n. Vin muscat care provine din viile de la poalele Vezuviului. ♦ Soi de viță-de-vie italiană care produce vinul cu același nume. [Pr.: -cristi] – Cuv. lat.

DOOM

lácrima-Chrísti (soi de vin) [ch pron. c] (la-cri-) s. n.

lacrimi
LÁCRIMĂ, lacrimi, s. f. 1. Secreție lichidă, incoloră, sărată, alcalină, produsă de glandele lacrimale, care umezește suprafața globilor oculari și care se poate scurge în afară, în urma unor tulburări în starea psihofizică a omului. ◊ Expr. Cu lacrimi de sânge = cu mare durere. ♦ Fig. Strop, picătură. 2. (La pl.) Plâns. ◊ Expr. În lacrimi = plângând (de durere). Până la lacrimi = până la cel mai înalt grad de înduioșare, de emoție etc. [Var.: (pop.) lácrămă s. f.] – Lat. lacrima.

DOOM

lácrimă (la-cri-) s. f., g.-d. art. lácrimii; pl. lácrimi

lacrimii
LÁCRIMA-CHRISTI s. n. Vin muscat care provine din viile de la poalele Vezuviului. ♦ Soi de viță-de-vie italiană care produce vinul cu același nume. [Pr.: -cristi] – Cuv. lat.

DOOM

lácrima-Chrísti (soi de vin) [ch pron. c] (la-cri-) s. n.

lacrimii
LÁCRIMĂ, lacrimi, s. f. 1. Secreție lichidă, incoloră, sărată, alcalină, produsă de glandele lacrimale, care umezește suprafața globilor oculari și care se poate scurge în afară, în urma unor tulburări în starea psihofizică a omului. ◊ Expr. Cu lacrimi de sânge = cu mare durere. ♦ Fig. Strop, picătură. 2. (La pl.) Plâns. ◊ Expr. În lacrimi = plângând (de durere). Până la lacrimi = până la cel mai înalt grad de înduioșare, de emoție etc. [Var.: (pop.) lácrămă s. f.] – Lat. lacrima.

DOOM

lácrimă (la-cri-) s. f., g.-d. art. lácrimii; pl. lácrimi

lacrimile
LÁCRIMA-CHRISTI s. n. Vin muscat care provine din viile de la poalele Vezuviului. ♦ Soi de viță-de-vie italiană care produce vinul cu același nume. [Pr.: -cristi] – Cuv. lat.

DOOM

lácrima-Chrísti (soi de vin) [ch pron. c] (la-cri-) s. n.

lacrimile
LÁCRIMĂ, lacrimi, s. f. 1. Secreție lichidă, incoloră, sărată, alcalină, produsă de glandele lacrimale, care umezește suprafața globilor oculari și care se poate scurge în afară, în urma unor tulburări în starea psihofizică a omului. ◊ Expr. Cu lacrimi de sânge = cu mare durere. ♦ Fig. Strop, picătură. 2. (La pl.) Plâns. ◊ Expr. În lacrimi = plângând (de durere). Până la lacrimi = până la cel mai înalt grad de înduioșare, de emoție etc. [Var.: (pop.) lácrămă s. f.] – Lat. lacrima.

DOOM

lácrimă (la-cri-) s. f., g.-d. art. lácrimii; pl. lácrimi

lacrimilor
LÁCRIMA-CHRISTI s. n. Vin muscat care provine din viile de la poalele Vezuviului. ♦ Soi de viță-de-vie italiană care produce vinul cu același nume. [Pr.: -cristi] – Cuv. lat.

DOOM

lácrima-Chrísti (soi de vin) [ch pron. c] (la-cri-) s. n.

lacrimilor
LÁCRIMĂ, lacrimi, s. f. 1. Secreție lichidă, incoloră, sărată, alcalină, produsă de glandele lacrimale, care umezește suprafața globilor oculari și care se poate scurge în afară, în urma unor tulburări în starea psihofizică a omului. ◊ Expr. Cu lacrimi de sânge = cu mare durere. ♦ Fig. Strop, picătură. 2. (La pl.) Plâns. ◊ Expr. În lacrimi = plângând (de durere). Până la lacrimi = până la cel mai înalt grad de înduioșare, de emoție etc. [Var.: (pop.) lácrămă s. f.] – Lat. lacrima.

DOOM

lácrimă (la-cri-) s. f., g.-d. art. lácrimii; pl. lácrimi

lacrimogen
LACRÍMOGEN, -Ă, lacrimogeni, -e, adj. (Despre substanțe) Care provoacă secreția lacrimilor. ♦ Fig. (Ir. și depr.) Care emoționează, produce plânsul (cu mijloace facile). Film lacrimogen. – Din fr. lacrymogène.

DOOM

lacrimogén (la-cri-) adj. m., pl. lacrimogéni; f. lacrimogénă, pl. lacrimogéne

lacrimogena
LACRÍMOGEN, -Ă, lacrimogeni, -e, adj. (Despre substanțe) Care provoacă secreția lacrimilor. ♦ Fig. (Ir. și depr.) Care emoționează, produce plânsul (cu mijloace facile). Film lacrimogen. – Din fr. lacrymogène.

DOOM

lacrimogén (la-cri-) adj. m., pl. lacrimogéni; f. lacrimogénă, pl. lacrimogéne

lacrimogene
LACRÍMOGEN, -Ă, lacrimogeni, -e, adj. (Despre substanțe) Care provoacă secreția lacrimilor. ♦ Fig. (Ir. și depr.) Care emoționează, produce plânsul (cu mijloace facile). Film lacrimogen. – Din fr. lacrymogène.

DOOM

lacrimogén (la-cri-) adj. m., pl. lacrimogéni; f. lacrimogénă, pl. lacrimogéne

lacrimogenei
LACRÍMOGEN, -Ă, lacrimogeni, -e, adj. (Despre substanțe) Care provoacă secreția lacrimilor. ♦ Fig. (Ir. și depr.) Care emoționează, produce plânsul (cu mijloace facile). Film lacrimogen. – Din fr. lacrymogène.

DOOM

lacrimogén (la-cri-) adj. m., pl. lacrimogéni; f. lacrimogénă, pl. lacrimogéne

lacrimogenele
LACRÍMOGEN, -Ă, lacrimogeni, -e, adj. (Despre substanțe) Care provoacă secreția lacrimilor. ♦ Fig. (Ir. și depr.) Care emoționează, produce plânsul (cu mijloace facile). Film lacrimogen. – Din fr. lacrymogène.

DOOM

lacrimogén (la-cri-) adj. m., pl. lacrimogéni; f. lacrimogénă, pl. lacrimogéne

lacrimogenelor
LACRÍMOGEN, -Ă, lacrimogeni, -e, adj. (Despre substanțe) Care provoacă secreția lacrimilor. ♦ Fig. (Ir. și depr.) Care emoționează, produce plânsul (cu mijloace facile). Film lacrimogen. – Din fr. lacrymogène.

DOOM

lacrimogén (la-cri-) adj. m., pl. lacrimogéni; f. lacrimogénă, pl. lacrimogéne

lacrimogeni
LACRÍMOGEN, -Ă, lacrimogeni, -e, adj. (Despre substanțe) Care provoacă secreția lacrimilor. ♦ Fig. (Ir. și depr.) Care emoționează, produce plânsul (cu mijloace facile). Film lacrimogen. – Din fr. lacrymogène.

DOOM

lacrimogén (la-cri-) adj. m., pl. lacrimogéni; f. lacrimogénă, pl. lacrimogéne

lacrimogenii
LACRÍMOGEN, -Ă, lacrimogeni, -e, adj. (Despre substanțe) Care provoacă secreția lacrimilor. ♦ Fig. (Ir. și depr.) Care emoționează, produce plânsul (cu mijloace facile). Film lacrimogen. – Din fr. lacrymogène.

DOOM

lacrimogén (la-cri-) adj. m., pl. lacrimogéni; f. lacrimogénă, pl. lacrimogéne

lacrimogenilor
LACRÍMOGEN, -Ă, lacrimogeni, -e, adj. (Despre substanțe) Care provoacă secreția lacrimilor. ♦ Fig. (Ir. și depr.) Care emoționează, produce plânsul (cu mijloace facile). Film lacrimogen. – Din fr. lacrymogène.

DOOM

lacrimogén (la-cri-) adj. m., pl. lacrimogéni; f. lacrimogénă, pl. lacrimogéne

lacrimogenitate
LACRIMOGENITÁTE s.f. Însușirea a ceea ce este lacrimogen. [Et. incertă].

lacrimogenitatea
LACRIMOGENITÁTE s.f. Însușirea a ceea ce este lacrimogen. [Et. incertă].

lacrimogenități
LACRIMOGENITÁTE s.f. Însușirea a ceea ce este lacrimogen. [Et. incertă].

lacrimogenității
LACRIMOGENITÁTE s.f. Însușirea a ceea ce este lacrimogen. [Et. incertă].

lacrimogenul
LACRÍMOGEN, -Ă, lacrimogeni, -e, adj. (Despre substanțe) Care provoacă secreția lacrimilor. ♦ Fig. (Ir. și depr.) Care emoționează, produce plânsul (cu mijloace facile). Film lacrimogen. – Din fr. lacrymogène.

DOOM

lacrimogén (la-cri-) adj. m., pl. lacrimogéni; f. lacrimogénă, pl. lacrimogéne

lacrimogenului
LACRÍMOGEN, -Ă, lacrimogeni, -e, adj. (Despre substanțe) Care provoacă secreția lacrimilor. ♦ Fig. (Ir. și depr.) Care emoționează, produce plânsul (cu mijloace facile). Film lacrimogen. – Din fr. lacrymogène.

DOOM

lacrimogén (la-cri-) adj. m., pl. lacrimogéni; f. lacrimogénă, pl. lacrimogéne

lacrimoso
LACRIMÓSO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Grav, plin de durere. [< it. lacrimoso].

lacră
RÁCLĂ, racle, s. f. (Pop.) 1. Sicriu, coșciug. 2. Ladă de lemn (de dimensiuni mari și ornamentată). 3. Cutie de lemn cu capac, în care se păstrează anumite alimente. 4. Despărțitură într-un hambar, unde se păstrează fânul, cerealele etc. 5. Pânză urzită cu două feluri de bumbac. [Var.: lácră s. f.] – Din bg. rakla.

DOOM

ráclă (pop.) (ra-clă) s. f., g.-d. art. ráclei; pl. rácle

lacrămă
LÁCRIMĂ, lacrimi, s. f. 1. Secreție lichidă, incoloră, sărată, alcalină, produsă de glandele lacrimale, care umezește suprafața globilor oculari și care se poate scurge în afară, în urma unor tulburări în starea psihofizică a omului. ◊ Expr. Cu lacrimi de sânge = cu mare durere. ♦ Fig. Strop, picătură. 2. (La pl.) Plâns. ◊ Expr. În lacrimi = plângând (de durere). Până la lacrimi = până la cel mai înalt grad de înduioșare, de emoție etc. [Var.: (pop.) lácrămă s. f.] – Lat. lacrima.

DOOM

lácrimă (la-cri-) s. f., g.-d. art. lácrimii; pl. lácrimi

lacs
LACS s.m. Specie de pești din mările nordice, înrudiți cu păstrăvii; somoni. [< germ. Lachs].

DOOM

lacs (pește) s. m.

lact
LACT- v. lacto.

lactacidemia
LACTACIDEMÍE s.f. (Med.) Prezența acidului lactic în sânge. [Gen. -iei. / cf. germ. Laktazidämie].

lactacidemie
LACTACIDEMÍE s.f. (Med.) Prezența acidului lactic în sânge. [Gen. -iei. / cf. germ. Laktazidämie].

lactacidemiei
LACTACIDEMÍE s.f. (Med.) Prezența acidului lactic în sânge. [Gen. -iei. / cf. germ. Laktazidämie].

lactacidemii
LACTACIDEMÍE s.f. (Med.) Prezența acidului lactic în sânge. [Gen. -iei. / cf. germ. Laktazidämie].

lactalbumina
LACTALBUMÍNĂ s. f. Albumină prezentă în lapte. – Din fr. lactalbumine.

DOOM

!lactalbumínă (lac-tal-/lact-al-) s. f., g.-d. art. lactalbumínei

lactalbumine
LACTALBUMÍNĂ s. f. Albumină prezentă în lapte. – Din fr. lactalbumine.

DOOM

!lactalbumínă (lac-tal-/lact-al-) s. f., g.-d. art. lactalbumínei

lactalbuminei
LACTALBUMÍNĂ s. f. Albumină prezentă în lapte. – Din fr. lactalbumine.

DOOM

!lactalbumínă (lac-tal-/lact-al-) s. f., g.-d. art. lactalbumínei

lactama
LACTÁMĂ, lactame, s. f. Compus organic obținut din aminoacizi și folosit ca materie primă pentru fabricarea unor fibre sintetice. – Din fr. lactame, germ. Laktam.

DOOM

!lactámă s. f., g.-d. art. lactámei; pl. lactáme

lactame
LACTÁMĂ, lactame, s. f. Compus organic obținut din aminoacizi și folosit ca materie primă pentru fabricarea unor fibre sintetice. – Din fr. lactame, germ. Laktam.

DOOM

!lactámă s. f., g.-d. art. lactámei; pl. lactáme

lactamei
LACTÁMĂ, lactame, s. f. Compus organic obținut din aminoacizi și folosit ca materie primă pentru fabricarea unor fibre sintetice. – Din fr. lactame, germ. Laktam.

DOOM

!lactámă s. f., g.-d. art. lactámei; pl. lactáme

lactamele
LACTÁMĂ, lactame, s. f. Compus organic obținut din aminoacizi și folosit ca materie primă pentru fabricarea unor fibre sintetice. – Din fr. lactame, germ. Laktam.

DOOM

!lactámă s. f., g.-d. art. lactámei; pl. lactáme

lactamelor
LACTÁMĂ, lactame, s. f. Compus organic obținut din aminoacizi și folosit ca materie primă pentru fabricarea unor fibre sintetice. – Din fr. lactame, germ. Laktam.

DOOM

!lactámă s. f., g.-d. art. lactámei; pl. lactáme

lactarii
LACTÁRIU, lactarii, s. n. (Med.) Centru de colectare și distribuire a laptelui de mamă. – Din fr., lat. lactarium.

lactariile
LACTÁRIU, lactarii, s. n. (Med.) Centru de colectare și distribuire a laptelui de mamă. – Din fr., lat. lactarium.

lactariilor
LACTÁRIU, lactarii, s. n. (Med.) Centru de colectare și distribuire a laptelui de mamă. – Din fr., lat. lactarium.

lactariu
LACTÁRIU, lactarii, s. n. (Med.) Centru de colectare și distribuire a laptelui de mamă. – Din fr., lat. lactarium.

lactariul
LACTÁRIU, lactarii, s. n. (Med.) Centru de colectare și distribuire a laptelui de mamă. – Din fr., lat. lactarium.

lactariului
LACTÁRIU, lactarii, s. n. (Med.) Centru de colectare și distribuire a laptelui de mamă. – Din fr., lat. lactarium.

lactarius
RẤȘCOV, râșcovi, s. m. Ciupercă comestibilă cu pălăria de culoare portocalie-cărămizie și cu picior galben-portocaliu, care crește prin pădurile de fag și de brad și care secretă un latex (Lactarius deliciosus). – Cf. ucr. ryžok, ryžka.

lactat
LACTÁT², lactați, -te, adj., s. n. pl. 1. Adj. Făcut din lapte, care conține lapte, bazat pe lapte (și pe derivatele lui). 2. S. n. pl. Produse alimentare fabricate pe bază de lapte. – Din fr. lacte.

DOOM

lacto-vegetarián (-ri-an) adj. m., pl. lacto-vegetariéni (-ri-eni); f. lacto-vegetariánă, pl. lacto-vegetariéne

lactat
LACTÁT², lactați, -te, adj., s. n. pl. 1. Adj. Făcut din lapte, care conține lapte, bazat pe lapte (și pe derivatele lui). 2. S. n. pl. Produse alimentare fabricate pe bază de lapte. – Din fr. lacte.

DOOM

lacto-vegetarián (-ri-an) adj. m., pl. lacto-vegetariéni (-ri-eni); f. lacto-vegetariánă, pl. lacto-vegetariéne

lactat
LACTO-VEGETARIÁN, -Ă, lacto-vegetarieni, -e, adj. (Despre regimuri alimentare) Care se compune numai din produse lactate, legume și fructe. ◊ (Substantivat, n.) Restaurant în care se consumă exclusiv (sau în primul rând) produse lactate, legume și fructe. [Pr.: -ri-an] – Lacto- + vegetarian.

DOOM

lacto-vegetarián (-ri-an) adj. m., pl. lacto-vegetariéni (-ri-eni); f. lacto-vegetariánă, pl. lacto-vegetariéne

lactata
LACTÁT², lactați, -te, adj., s. n. pl. 1. Adj. Făcut din lapte, care conține lapte, bazat pe lapte (și pe derivatele lui). 2. S. n. pl. Produse alimentare fabricate pe bază de lapte. – Din fr. lacte.

DOOM

lacto-vegetarián (-ri-an) adj. m., pl. lacto-vegetariéni (-ri-eni); f. lacto-vegetariánă, pl. lacto-vegetariéne

lactata
LACTO-VEGETARIÁN, -Ă, lacto-vegetarieni, -e, adj. (Despre regimuri alimentare) Care se compune numai din produse lactate, legume și fructe. ◊ (Substantivat, n.) Restaurant în care se consumă exclusiv (sau în primul rând) produse lactate, legume și fructe. [Pr.: -ri-an] – Lacto- + vegetarian.

DOOM

lacto-vegetarián (-ri-an) adj. m., pl. lacto-vegetariéni (-ri-eni); f. lacto-vegetariánă, pl. lacto-vegetariéne

lactate
LACTÁT², lactați, -te, adj., s. n. pl. 1. Adj. Făcut din lapte, care conține lapte, bazat pe lapte (și pe derivatele lui). 2. S. n. pl. Produse alimentare fabricate pe bază de lapte. – Din fr. lacte.

DOOM

lacto-vegetarián (-ri-an) adj. m., pl. lacto-vegetariéni (-ri-eni); f. lacto-vegetariánă, pl. lacto-vegetariéne

lactate
LACTO-VEGETARIÁN, -Ă, lacto-vegetarieni, -e, adj. (Despre regimuri alimentare) Care se compune numai din produse lactate, legume și fructe. ◊ (Substantivat, n.) Restaurant în care se consumă exclusiv (sau în primul rând) produse lactate, legume și fructe. [Pr.: -ri-an] – Lacto- + vegetarian.

DOOM

lacto-vegetarián (-ri-an) adj. m., pl. lacto-vegetariéni (-ri-eni); f. lacto-vegetariánă, pl. lacto-vegetariéne

lactatei
LACTÁT², lactați, -te, adj., s. n. pl. 1. Adj. Făcut din lapte, care conține lapte, bazat pe lapte (și pe derivatele lui). 2. S. n. pl. Produse alimentare fabricate pe bază de lapte. – Din fr. lacte.

DOOM

lacto-vegetarián (-ri-an) adj. m., pl. lacto-vegetariéni (-ri-eni); f. lacto-vegetariánă, pl. lacto-vegetariéne

lactatei
LACTO-VEGETARIÁN, -Ă, lacto-vegetarieni, -e, adj. (Despre regimuri alimentare) Care se compune numai din produse lactate, legume și fructe. ◊ (Substantivat, n.) Restaurant în care se consumă exclusiv (sau în primul rând) produse lactate, legume și fructe. [Pr.: -ri-an] – Lacto- + vegetarian.

DOOM

lacto-vegetarián (-ri-an) adj. m., pl. lacto-vegetariéni (-ri-eni); f. lacto-vegetariánă, pl. lacto-vegetariéne

lactatele
LACTÁT², lactați, -te, adj., s. n. pl. 1. Adj. Făcut din lapte, care conține lapte, bazat pe lapte (și pe derivatele lui). 2. S. n. pl. Produse alimentare fabricate pe bază de lapte. – Din fr. lacte.

DOOM

lacto-vegetarián (-ri-an) adj. m., pl. lacto-vegetariéni (-ri-eni); f. lacto-vegetariánă, pl. lacto-vegetariéne

lactatele
LACTO-VEGETARIÁN, -Ă, lacto-vegetarieni, -e, adj. (Despre regimuri alimentare) Care se compune numai din produse lactate, legume și fructe. ◊ (Substantivat, n.) Restaurant în care se consumă exclusiv (sau în primul rând) produse lactate, legume și fructe. [Pr.: -ri-an] – Lacto- + vegetarian.

DOOM

lacto-vegetarián (-ri-an) adj. m., pl. lacto-vegetariéni (-ri-eni); f. lacto-vegetariánă, pl. lacto-vegetariéne

lactatelor
LACTÁT², lactați, -te, adj., s. n. pl. 1. Adj. Făcut din lapte, care conține lapte, bazat pe lapte (și pe derivatele lui). 2. S. n. pl. Produse alimentare fabricate pe bază de lapte. – Din fr. lacte.

DOOM

lacto-vegetarián (-ri-an) adj. m., pl. lacto-vegetariéni (-ri-eni); f. lacto-vegetariánă, pl. lacto-vegetariéne

lactatelor
LACTO-VEGETARIÁN, -Ă, lacto-vegetarieni, -e, adj. (Despre regimuri alimentare) Care se compune numai din produse lactate, legume și fructe. ◊ (Substantivat, n.) Restaurant în care se consumă exclusiv (sau în primul rând) produse lactate, legume și fructe. [Pr.: -ri-an] – Lacto- + vegetarian.

DOOM

lacto-vegetarián (-ri-an) adj. m., pl. lacto-vegetariéni (-ri-eni); f. lacto-vegetariánă, pl. lacto-vegetariéne

lactatul
LACTÁT², lactați, -te, adj., s. n. pl. 1. Adj. Făcut din lapte, care conține lapte, bazat pe lapte (și pe derivatele lui). 2. S. n. pl. Produse alimentare fabricate pe bază de lapte. – Din fr. lacte.

DOOM

lacto-vegetarián (-ri-an) adj. m., pl. lacto-vegetariéni (-ri-eni); f. lacto-vegetariánă, pl. lacto-vegetariéne

lactatul
LACTÁT², lactați, -te, adj., s. n. pl. 1. Adj. Făcut din lapte, care conține lapte, bazat pe lapte (și pe derivatele lui). 2. S. n. pl. Produse alimentare fabricate pe bază de lapte. – Din fr. lacte.

DOOM

lacto-vegetarián (-ri-an) adj. m., pl. lacto-vegetariéni (-ri-eni); f. lacto-vegetariánă, pl. lacto-vegetariéne

lactatul
LACTO-VEGETARIÁN, -Ă, lacto-vegetarieni, -e, adj. (Despre regimuri alimentare) Care se compune numai din produse lactate, legume și fructe. ◊ (Substantivat, n.) Restaurant în care se consumă exclusiv (sau în primul rând) produse lactate, legume și fructe. [Pr.: -ri-an] – Lacto- + vegetarian.

DOOM

lacto-vegetarián (-ri-an) adj. m., pl. lacto-vegetariéni (-ri-eni); f. lacto-vegetariánă, pl. lacto-vegetariéne

lactatului
LACTÁT², lactați, -te, adj., s. n. pl. 1. Adj. Făcut din lapte, care conține lapte, bazat pe lapte (și pe derivatele lui). 2. S. n. pl. Produse alimentare fabricate pe bază de lapte. – Din fr. lacte.

DOOM

lacto-vegetarián (-ri-an) adj. m., pl. lacto-vegetariéni (-ri-eni); f. lacto-vegetariánă, pl. lacto-vegetariéne

lactatului
LACTÁT², lactați, -te, adj., s. n. pl. 1. Adj. Făcut din lapte, care conține lapte, bazat pe lapte (și pe derivatele lui). 2. S. n. pl. Produse alimentare fabricate pe bază de lapte. – Din fr. lacte.

DOOM

lacto-vegetarián (-ri-an) adj. m., pl. lacto-vegetariéni (-ri-eni); f. lacto-vegetariánă, pl. lacto-vegetariéne

lactatului
LACTO-VEGETARIÁN, -Ă, lacto-vegetarieni, -e, adj. (Despre regimuri alimentare) Care se compune numai din produse lactate, legume și fructe. ◊ (Substantivat, n.) Restaurant în care se consumă exclusiv (sau în primul rând) produse lactate, legume și fructe. [Pr.: -ri-an] – Lacto- + vegetarian.

DOOM

lacto-vegetarián (-ri-an) adj. m., pl. lacto-vegetariéni (-ri-eni); f. lacto-vegetariánă, pl. lacto-vegetariéne

lactaza
LACTÁZĂ s. f. (Biol.) Enzimă care transformă lactoza în glucoză și galactoză. – Din fr. lactase.

DOOM

lactáză s. f., g.-d. art. lactázei

lactaze
LACTÁZĂ s. f. (Biol.) Enzimă care transformă lactoza în glucoză și galactoză. – Din fr. lactase.

DOOM

lactáză s. f., g.-d. art. lactázei

lactazei
LACTÁZĂ s. f. (Biol.) Enzimă care transformă lactoza în glucoză și galactoză. – Din fr. lactase.

DOOM

lactáză s. f., g.-d. art. lactázei

lactazele
LACTÁZĂ s. f. (Biol.) Enzimă care transformă lactoza în glucoză și galactoză. – Din fr. lactase.

DOOM

lactáză s. f., g.-d. art. lactázei

lactazelor
LACTÁZĂ s. f. (Biol.) Enzimă care transformă lactoza în glucoză și galactoză. – Din fr. lactase.

DOOM

lactáză s. f., g.-d. art. lactázei

lactați
LACTÁT², lactați, -te, adj., s. n. pl. 1. Adj. Făcut din lapte, care conține lapte, bazat pe lapte (și pe derivatele lui). 2. S. n. pl. Produse alimentare fabricate pe bază de lapte. – Din fr. lacte.

DOOM

lacto-vegetarián (-ri-an) adj. m., pl. lacto-vegetariéni (-ri-eni); f. lacto-vegetariánă, pl. lacto-vegetariéne

lactați
LACTÁT², lactați, -te, adj., s. n. pl. 1. Adj. Făcut din lapte, care conține lapte, bazat pe lapte (și pe derivatele lui). 2. S. n. pl. Produse alimentare fabricate pe bază de lapte. – Din fr. lacte.

DOOM

lacto-vegetarián (-ri-an) adj. m., pl. lacto-vegetariéni (-ri-eni); f. lacto-vegetariánă, pl. lacto-vegetariéne

lactați
LACTO-VEGETARIÁN, -Ă, lacto-vegetarieni, -e, adj. (Despre regimuri alimentare) Care se compune numai din produse lactate, legume și fructe. ◊ (Substantivat, n.) Restaurant în care se consumă exclusiv (sau în primul rând) produse lactate, legume și fructe. [Pr.: -ri-an] – Lacto- + vegetarian.

DOOM

lacto-vegetarián (-ri-an) adj. m., pl. lacto-vegetariéni (-ri-eni); f. lacto-vegetariánă, pl. lacto-vegetariéne

lactația
LACTAȚIÚNE s. f. v. lactație.

DOOM

lactáție (-ți-e) s. f., art. lactáția (-ți-a), g.-d. lactáții, art. lactáției

lactație
LACTAȚIÚNE s. f. v. lactație.

DOOM

lactáție (-ți-e) s. f., art. lactáția (-ți-a), g.-d. lactáții, art. lactáției

lactației
LACTAȚIÚNE s. f. v. lactație.

DOOM

lactáție (-ți-e) s. f., art. lactáția (-ți-a), g.-d. lactáții, art. lactáției

lactații
LACTÁT², lactați, -te, adj., s. n. pl. 1. Adj. Făcut din lapte, care conține lapte, bazat pe lapte (și pe derivatele lui). 2. S. n. pl. Produse alimentare fabricate pe bază de lapte. – Din fr. lacte.

DOOM

lacto-vegetarián (-ri-an) adj. m., pl. lacto-vegetariéni (-ri-eni); f. lacto-vegetariánă, pl. lacto-vegetariéne

lactații
LACTÁT², lactați, -te, adj., s. n. pl. 1. Adj. Făcut din lapte, care conține lapte, bazat pe lapte (și pe derivatele lui). 2. S. n. pl. Produse alimentare fabricate pe bază de lapte. – Din fr. lacte.

DOOM

lacto-vegetarián (-ri-an) adj. m., pl. lacto-vegetariéni (-ri-eni); f. lacto-vegetariánă, pl. lacto-vegetariéne

lactații
LACTAȚIÚNE s. f. v. lactație.

DOOM

lactáție (-ți-e) s. f., art. lactáția (-ți-a), g.-d. lactáții, art. lactáției

lactații
LACTO-VEGETARIÁN, -Ă, lacto-vegetarieni, -e, adj. (Despre regimuri alimentare) Care se compune numai din produse lactate, legume și fructe. ◊ (Substantivat, n.) Restaurant în care se consumă exclusiv (sau în primul rând) produse lactate, legume și fructe. [Pr.: -ri-an] – Lacto- + vegetarian.

DOOM

lacto-vegetarián (-ri-an) adj. m., pl. lacto-vegetariéni (-ri-eni); f. lacto-vegetariánă, pl. lacto-vegetariéne

lactaților
LACTÁT², lactați, -te, adj., s. n. pl. 1. Adj. Făcut din lapte, care conține lapte, bazat pe lapte (și pe derivatele lui). 2. S. n. pl. Produse alimentare fabricate pe bază de lapte. – Din fr. lacte.

DOOM

lacto-vegetarián (-ri-an) adj. m., pl. lacto-vegetariéni (-ri-eni); f. lacto-vegetariánă, pl. lacto-vegetariéne

lactaților
LACTÁT², lactați, -te, adj., s. n. pl. 1. Adj. Făcut din lapte, care conține lapte, bazat pe lapte (și pe derivatele lui). 2. S. n. pl. Produse alimentare fabricate pe bază de lapte. – Din fr. lacte.

DOOM

lacto-vegetarián (-ri-an) adj. m., pl. lacto-vegetariéni (-ri-eni); f. lacto-vegetariánă, pl. lacto-vegetariéne

lactaților
LACTO-VEGETARIÁN, -Ă, lacto-vegetarieni, -e, adj. (Despre regimuri alimentare) Care se compune numai din produse lactate, legume și fructe. ◊ (Substantivat, n.) Restaurant în care se consumă exclusiv (sau în primul rând) produse lactate, legume și fructe. [Pr.: -ri-an] – Lacto- + vegetarian.

DOOM

lacto-vegetarián (-ri-an) adj. m., pl. lacto-vegetariéni (-ri-eni); f. lacto-vegetariánă, pl. lacto-vegetariéne

lactațiune
LACTAȚIÚNE s. f. v. lactație.

DOOM

lactáție (-ți-e) s. f., art. lactáția (-ți-a), g.-d. lactáții, art. lactáției

lactee
LACTÉE adj. (În sintagma) Calea Lactee = brâu luminos care se vede noaptea de la un capăt la celălalt al boltei cerești; Calea-Laptelui, Calea-Robilor. – Din fr. [voie] lactée, lat. [via] lactea.

DOOM

Cálea-Lactée (brâu de stele) s. propriu f., g.-d. Cắii-Lactée

lacteea
LACTÉE adj. (În sintagma) Calea Lactee = brâu luminos care se vede noaptea de la un capăt la celălalt al boltei cerești; Calea-Laptelui, Calea-Robilor. – Din fr. [voie] lactée, lat. [via] lactea.

DOOM

Cálea-Lactée (brâu de stele) s. propriu f., g.-d. Cắii-Lactée

lacteei
LACTÉE adj. (În sintagma) Calea Lactee = brâu luminos care se vede noaptea de la un capăt la celălalt al boltei cerești; Calea-Laptelui, Calea-Robilor. – Din fr. [voie] lactée, lat. [via] lactea.

DOOM

Cálea-Lactée (brâu de stele) s. propriu f., g.-d. Cắii-Lactée

lactescent
LACTESCÉNT, -Ă adj. Care conține un suc lăptos. [Cf. fr. lactescent, lat. lactescens].

lactescenta
LACTESCÉNT, -Ă adj. Care conține un suc lăptos. [Cf. fr. lactescent, lat. lactescens].

lactescente
LACTESCÉNT, -Ă adj. Care conține un suc lăptos. [Cf. fr. lactescent, lat. lactescens].

lactescentei
LACTESCÉNT, -Ă adj. Care conține un suc lăptos. [Cf. fr. lactescent, lat. lactescens].

lactescentele
LACTESCÉNT, -Ă adj. Care conține un suc lăptos. [Cf. fr. lactescent, lat. lactescens].

lactescentelor
LACTESCÉNT, -Ă adj. Care conține un suc lăptos. [Cf. fr. lactescent, lat. lactescens].

lactescentul
LACTESCÉNT, -Ă adj. Care conține un suc lăptos. [Cf. fr. lactescent, lat. lactescens].

lactescentului
LACTESCÉNT, -Ă adj. Care conține un suc lăptos. [Cf. fr. lactescent, lat. lactescens].

lactescența
LACTESCÉNȚĂ s.f. Stare a unui lichid lactescent. [< fr. lactescence].

lactescențe
LACTESCÉNȚĂ s.f. Stare a unui lichid lactescent. [< fr. lactescence].

lactescenței
LACTESCÉNȚĂ s.f. Stare a unui lichid lactescent. [< fr. lactescence].

lactescențele
LACTESCÉNȚĂ s.f. Stare a unui lichid lactescent. [< fr. lactescence].

lactescențelor
LACTESCÉNȚĂ s.f. Stare a unui lichid lactescent. [< fr. lactescence].

lactescenți
LACTESCÉNT, -Ă adj. Care conține un suc lăptos. [Cf. fr. lactescent, lat. lactescens].

lactescenții
LACTESCÉNT, -Ă adj. Care conține un suc lăptos. [Cf. fr. lactescent, lat. lactescens].

lactescenților
LACTESCÉNT, -Ă adj. Care conține un suc lăptos. [Cf. fr. lactescent, lat. lactescens].

lacti
LACTI- v. lacto.

lactic
LÁCTIC adj. (În sintagma) Acid lactic = acid organic care se găsește în laptele acru, în varza acră, în murături etc. – Din fr. lactique.

DOOM

láctic adj. m.

lactica
LÁCTIC adj. (În sintagma) Acid lactic = acid organic care se găsește în laptele acru, în varza acră, în murături etc. – Din fr. lactique.

DOOM

láctic adj. m.

lactice
LÁCTIC adj. (În sintagma) Acid lactic = acid organic care se găsește în laptele acru, în varza acră, în murături etc. – Din fr. lactique.

DOOM

láctic adj. m.

lacticei
LÁCTIC adj. (În sintagma) Acid lactic = acid organic care se găsește în laptele acru, în varza acră, în murături etc. – Din fr. lactique.

DOOM

láctic adj. m.

lacticele
LÁCTIC adj. (În sintagma) Acid lactic = acid organic care se găsește în laptele acru, în varza acră, în murături etc. – Din fr. lactique.

DOOM

láctic adj. m.

lacticelor
LÁCTIC adj. (În sintagma) Acid lactic = acid organic care se găsește în laptele acru, în varza acră, în murături etc. – Din fr. lactique.

DOOM

láctic adj. m.

lacticemia
LACTICEMÍE s.f. Autointoxicație datorită acumulării de acid lactic în sânge. [Gen. -iei. / < fr. lacticémie, cf. fr. lactique – lactic, gr. haima – sânge].

DOOM

!lacticemíe (-ti-ce-) s. f., art. lacticemía, g.-d. lacticemíi, art. lacticemíei

lacticemie
LACTICEMÍE s.f. Autointoxicație datorită acumulării de acid lactic în sânge. [Gen. -iei. / < fr. lacticémie, cf. fr. lactique – lactic, gr. haima – sânge].

DOOM

!lacticemíe (-ti-ce-) s. f., art. lacticemía, g.-d. lacticemíi, art. lacticemíei

lacticemiei
LACTICEMÍE s.f. Autointoxicație datorită acumulării de acid lactic în sânge. [Gen. -iei. / < fr. lacticémie, cf. fr. lactique – lactic, gr. haima – sânge].

DOOM

!lacticemíe (-ti-ce-) s. f., art. lacticemía, g.-d. lacticemíi, art. lacticemíei

lacticemii
LACTICEMÍE s.f. Autointoxicație datorită acumulării de acid lactic în sânge. [Gen. -iei. / < fr. lacticémie, cf. fr. lactique – lactic, gr. haima – sânge].

DOOM

!lacticemíe (-ti-ce-) s. f., art. lacticemía, g.-d. lacticemíi, art. lacticemíei

lactici
LÁCTIC adj. (În sintagma) Acid lactic = acid organic care se găsește în laptele acru, în varza acră, în murături etc. – Din fr. lactique.

DOOM

láctic adj. m.

lacticii
LÁCTIC adj. (În sintagma) Acid lactic = acid organic care se găsește în laptele acru, în varza acră, în murături etc. – Din fr. lactique.

DOOM

láctic adj. m.

lacticilor
LÁCTIC adj. (În sintagma) Acid lactic = acid organic care se găsește în laptele acru, în varza acră, în murături etc. – Din fr. lactique.

DOOM

láctic adj. m.

lacticul
LÁCTIC adj. (În sintagma) Acid lactic = acid organic care se găsește în laptele acru, în varza acră, în murături etc. – Din fr. lactique.

DOOM

láctic adj. m.

lacticului
LÁCTIC adj. (În sintagma) Acid lactic = acid organic care se găsește în laptele acru, în varza acră, în murături etc. – Din fr. lactique.

DOOM

láctic adj. m.

lactifer
LACTIFÉR, -Ă adj. Care poartă laptele; galactofor. [< fr. lactifère, cf. lat. lac – lapte, ferre – a purta].

DOOM

lactifér adj. m., pl. lactiféri; f. lactiféră, pl. lactifére

lactifera
LACTIFÉR, -Ă adj. Care poartă laptele; galactofor. [< fr. lactifère, cf. lat. lac – lapte, ferre – a purta].

DOOM

lactifér adj. m., pl. lactiféri; f. lactiféră, pl. lactifére

lactifere
LACTIFÉR, -Ă adj. Care poartă laptele; galactofor. [< fr. lactifère, cf. lat. lac – lapte, ferre – a purta].

DOOM

lactifér adj. m., pl. lactiféri; f. lactiféră, pl. lactifére

lactiferei
LACTIFÉR, -Ă adj. Care poartă laptele; galactofor. [< fr. lactifère, cf. lat. lac – lapte, ferre – a purta].

DOOM

lactifér adj. m., pl. lactiféri; f. lactiféră, pl. lactifére

lactiferele
LACTIFÉR, -Ă adj. Care poartă laptele; galactofor. [< fr. lactifère, cf. lat. lac – lapte, ferre – a purta].

DOOM

lactifér adj. m., pl. lactiféri; f. lactiféră, pl. lactifére

lactiferelor
LACTIFÉR, -Ă adj. Care poartă laptele; galactofor. [< fr. lactifère, cf. lat. lac – lapte, ferre – a purta].

DOOM

lactifér adj. m., pl. lactiféri; f. lactiféră, pl. lactifére

lactiferi
LACTIFÉR, -Ă adj. Care poartă laptele; galactofor. [< fr. lactifère, cf. lat. lac – lapte, ferre – a purta].

DOOM

lactifér adj. m., pl. lactiféri; f. lactiféră, pl. lactifére

lactiferii
LACTIFÉR, -Ă adj. Care poartă laptele; galactofor. [< fr. lactifère, cf. lat. lac – lapte, ferre – a purta].

DOOM

lactifér adj. m., pl. lactiféri; f. lactiféră, pl. lactifére

lactiferilor
LACTIFÉR, -Ă adj. Care poartă laptele; galactofor. [< fr. lactifère, cf. lat. lac – lapte, ferre – a purta].

DOOM

lactifér adj. m., pl. lactiféri; f. lactiféră, pl. lactifére

lactiferul
LACTIFÉR, -Ă adj. Care poartă laptele; galactofor. [< fr. lactifère, cf. lat. lac – lapte, ferre – a purta].

DOOM

lactifér adj. m., pl. lactiféri; f. lactiféră, pl. lactifére

lactiferului
LACTIFÉR, -Ă adj. Care poartă laptele; galactofor. [< fr. lactifère, cf. lat. lac – lapte, ferre – a purta].

DOOM

lactifér adj. m., pl. lactiféri; f. lactiféră, pl. lactifére

lacto
LACTO- Element de compunere însemnând „cu lapte”, „pentru lapte”, „din lapte”, care servește la formarea unor adjective și substantive. – Din fr. lacto-.

DOOM

lacto-vegetarián (-ri-an) adj. m., pl. lacto-vegetariéni (-ri-eni); f. lacto-vegetariánă, pl. lacto-vegetariéne

lactobar
LACTOBÁR, lactobaruri, s. n. Local unde se servesc produse lactate sau lacto- vegetariene. – Lacto- + bar.

lactobarul
LACTOBÁR, lactobaruri, s. n. Local unde se servesc produse lactate sau lacto- vegetariene. – Lacto- + bar.

lactobarului
LACTOBÁR, lactobaruri, s. n. Local unde se servesc produse lactate sau lacto- vegetariene. – Lacto- + bar.

lactobaruri
LACTOBÁR, lactobaruri, s. n. Local unde se servesc produse lactate sau lacto- vegetariene. – Lacto- + bar.

lactobarurile
LACTOBÁR, lactobaruri, s. n. Local unde se servesc produse lactate sau lacto- vegetariene. – Lacto- + bar.

lactobarurilor
LACTOBÁR, lactobaruri, s. n. Local unde se servesc produse lactate sau lacto- vegetariene. – Lacto- + bar.

lactobioza
LACTOBIÓZĂ s. f. (Chim.) Lactoză. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. lactobiose.

DOOM

lactobióză (-bi-o-) s. f., g.-d. art. lactobiózei

lactobioze
LACTOBIÓZĂ s. f. (Chim.) Lactoză. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. lactobiose.

DOOM

lactobióză (-bi-o-) s. f., g.-d. art. lactobiózei

lactobiozei
LACTOBIÓZĂ s. f. (Chim.) Lactoză. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. lactobiose.

DOOM

lactobióză (-bi-o-) s. f., g.-d. art. lactobiózei

lactobiozele
LACTOBIÓZĂ s. f. (Chim.) Lactoză. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. lactobiose.

DOOM

lactobióză (-bi-o-) s. f., g.-d. art. lactobiózei

lactobiozelor
LACTOBIÓZĂ s. f. (Chim.) Lactoză. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. lactobiose.

DOOM

lactobióză (-bi-o-) s. f., g.-d. art. lactobiózei

lactodensimetre
LACTODENSIMÉTRU, lactodensimetre, s. n. (Tehn.) Lactometru pentru determinarea densității laptelui. – Din fr. lactodensimètre.

DOOM

*lactodensimétru (-me-tru) s. n., art. lactodensimétrul; pl. lactodensimétre

lactodensimetrele
LACTODENSIMÉTRU, lactodensimetre, s. n. (Tehn.) Lactometru pentru determinarea densității laptelui. – Din fr. lactodensimètre.

DOOM

*lactodensimétru (-me-tru) s. n., art. lactodensimétrul; pl. lactodensimétre

lactodensimetrelor
LACTODENSIMÉTRU, lactodensimetre, s. n. (Tehn.) Lactometru pentru determinarea densității laptelui. – Din fr. lactodensimètre.

DOOM

*lactodensimétru (-me-tru) s. n., art. lactodensimétrul; pl. lactodensimétre

lactodensimetru
LACTODENSIMÉTRU, lactodensimetre, s. n. (Tehn.) Lactometru pentru determinarea densității laptelui. – Din fr. lactodensimètre.

DOOM

*lactodensimétru (-me-tru) s. n., art. lactodensimétrul; pl. lactodensimétre

lactodensimetrul
LACTODENSIMÉTRU, lactodensimetre, s. n. (Tehn.) Lactometru pentru determinarea densității laptelui. – Din fr. lactodensimètre.

DOOM

*lactodensimétru (-me-tru) s. n., art. lactodensimétrul; pl. lactodensimétre

lactodensimetrului
LACTODENSIMÉTRU, lactodensimetre, s. n. (Tehn.) Lactometru pentru determinarea densității laptelui. – Din fr. lactodensimètre.

DOOM

*lactodensimétru (-me-tru) s. n., art. lactodensimétrul; pl. lactodensimétre

lactoduc
LACTODÚC, lactoducuri, s. n. Conductă specială pentru transportul laptelui. – Din fr. lactoduc.

lactoducul
LACTODÚC, lactoducuri, s. n. Conductă specială pentru transportul laptelui. – Din fr. lactoduc.

lactoducului
LACTODÚC, lactoducuri, s. n. Conductă specială pentru transportul laptelui. – Din fr. lactoduc.

lactoducuri
LACTODÚC, lactoducuri, s. n. Conductă specială pentru transportul laptelui. – Din fr. lactoduc.

lactoducurile
LACTODÚC, lactoducuri, s. n. Conductă specială pentru transportul laptelui. – Din fr. lactoduc.

lactoducurilor
LACTODÚC, lactoducuri, s. n. Conductă specială pentru transportul laptelui. – Din fr. lactoduc.

lactoferment
LACTOFERMÉNT, lactofermenți, s. m. Cheag (1). – Din fr. lactoferment.

DOOM

lactofermént s. m., pl. lactoferménți

lactofermentatoare
LACTOFERMENTATÓR, lactofermentatoare, s. n. Aparat cu ajutorul căruia se stabilește calitatea laptelui. – Din fr. lacto-fermentateur.

DOOM

lactofermentatór s. n., pl. lactofermentatoáre

lactofermentatoarele
LACTOFERMENTATÓR, lactofermentatoare, s. n. Aparat cu ajutorul căruia se stabilește calitatea laptelui. – Din fr. lacto-fermentateur.

DOOM

lactofermentatór s. n., pl. lactofermentatoáre

lactofermentatoarelor
LACTOFERMENTATÓR, lactofermentatoare, s. n. Aparat cu ajutorul căruia se stabilește calitatea laptelui. – Din fr. lacto-fermentateur.

DOOM

lactofermentatór s. n., pl. lactofermentatoáre

lactofermentator
LACTOFERMENTATÓR, lactofermentatoare, s. n. Aparat cu ajutorul căruia se stabilește calitatea laptelui. – Din fr. lacto-fermentateur.

DOOM

lactofermentatór s. n., pl. lactofermentatoáre

lactofermentatorul
LACTOFERMENTATÓR, lactofermentatoare, s. n. Aparat cu ajutorul căruia se stabilește calitatea laptelui. – Din fr. lacto-fermentateur.

DOOM

lactofermentatór s. n., pl. lactofermentatoáre

lactofermentatorului
LACTOFERMENTATÓR, lactofermentatoare, s. n. Aparat cu ajutorul căruia se stabilește calitatea laptelui. – Din fr. lacto-fermentateur.

DOOM

lactofermentatór s. n., pl. lactofermentatoáre

lactofermentul
LACTOFERMÉNT, lactofermenți, s. m. Cheag (1). – Din fr. lactoferment.

DOOM

lactofermént s. m., pl. lactoferménți

lactofermentului
LACTOFERMÉNT, lactofermenți, s. m. Cheag (1). – Din fr. lactoferment.

DOOM

lactofermént s. m., pl. lactoferménți

lactofermenți
LACTOFERMÉNT, lactofermenți, s. m. Cheag (1). – Din fr. lactoferment.

DOOM

lactofermént s. m., pl. lactoferménți

lactofermenții
LACTOFERMÉNT, lactofermenți, s. m. Cheag (1). – Din fr. lactoferment.

DOOM

lactofermént s. m., pl. lactoferménți

lactofermenților
LACTOFERMÉNT, lactofermenți, s. m. Cheag (1). – Din fr. lactoferment.

DOOM

lactofermént s. m., pl. lactoferménți

lactofiltre
LACTOFÍLTRU, lactofiltre, s. n. Dispozitiv cu ajutorul căruia se determină impuritățile din lapte. – Lacto- + filtru.

DOOM

lactofíltru s. n., art. lactofíltrul; pl. lactofíltre

lactofiltrele
LACTOFÍLTRU, lactofiltre, s. n. Dispozitiv cu ajutorul căruia se determină impuritățile din lapte. – Lacto- + filtru.

DOOM

lactofíltru s. n., art. lactofíltrul; pl. lactofíltre

lactofiltrelor
LACTOFÍLTRU, lactofiltre, s. n. Dispozitiv cu ajutorul căruia se determină impuritățile din lapte. – Lacto- + filtru.

DOOM

lactofíltru s. n., art. lactofíltrul; pl. lactofíltre

lactofiltru
LACTOFÍLTRU, lactofiltre, s. n. Dispozitiv cu ajutorul căruia se determină impuritățile din lapte. – Lacto- + filtru.

DOOM

lactofíltru s. n., art. lactofíltrul; pl. lactofíltre

lactofiltrul
LACTOFÍLTRU, lactofiltre, s. n. Dispozitiv cu ajutorul căruia se determină impuritățile din lapte. – Lacto- + filtru.

DOOM

lactofíltru s. n., art. lactofíltrul; pl. lactofíltre

lactofiltrului
LACTOFÍLTRU, lactofiltre, s. n. Dispozitiv cu ajutorul căruia se determină impuritățile din lapte. – Lacto- + filtru.

DOOM

lactofíltru s. n., art. lactofíltrul; pl. lactofíltre

lactoflavina
LACTOFLAVÍNĂ s. f. Numele științific al vitaminei B₂ care se găsește în lapte. – Din fr. lactoflavine.

DOOM

lactoflavínă (-to-fla-) s. f., g.-d. art. lactoflavínei

lactoflavine
LACTOFLAVÍNĂ s. f. Numele științific al vitaminei B₂ care se găsește în lapte. – Din fr. lactoflavine.

DOOM

lactoflavínă (-to-fla-) s. f., g.-d. art. lactoflavínei

lactoflavinei
LACTOFLAVÍNĂ s. f. Numele științific al vitaminei B₂ care se găsește în lapte. – Din fr. lactoflavine.

DOOM

lactoflavínă (-to-fla-) s. f., g.-d. art. lactoflavínei

lactofruct
LACTOFRÚCT s. n. Produs alimentar dietetic, fabricat pe bază de lapte amestecat cu sucuri de fructe, zahăr etc. – Lacto- + fruct.

DOOM

lactofrúct (-to-fruct) s. n.

lactofructe
LACTOFRÚCT s. n. Produs alimentar dietetic, fabricat pe bază de lapte amestecat cu sucuri de fructe, zahăr etc. – Lacto- + fruct.

DOOM

lactofrúct (-to-fruct) s. n.

lactofructele
LACTOFRÚCT s. n. Produs alimentar dietetic, fabricat pe bază de lapte amestecat cu sucuri de fructe, zahăr etc. – Lacto- + fruct.

DOOM

lactofrúct (-to-fruct) s. n.

lactofructelor
LACTOFRÚCT s. n. Produs alimentar dietetic, fabricat pe bază de lapte amestecat cu sucuri de fructe, zahăr etc. – Lacto- + fruct.

DOOM

lactofrúct (-to-fruct) s. n.

lactofructul
LACTOFRÚCT s. n. Produs alimentar dietetic, fabricat pe bază de lapte amestecat cu sucuri de fructe, zahăr etc. – Lacto- + fruct.

DOOM

lactofrúct (-to-fruct) s. n.

lactofructului
LACTOFRÚCT s. n. Produs alimentar dietetic, fabricat pe bază de lapte amestecat cu sucuri de fructe, zahăr etc. – Lacto- + fruct.

DOOM

lactofrúct (-to-fruct) s. n.

lactogen
LACTOGÉN, -Ă, lactogeni, -e, adj., s. n. (Biol.) (Hormon) care stimulează lactația. – Din fr. lactogène.

lactogena
LACTOGÉN, -Ă, lactogeni, -e, adj., s. n. (Biol.) (Hormon) care stimulează lactația. – Din fr. lactogène.

lactogene
LACTOGÉN, -Ă, lactogeni, -e, adj., s. n. (Biol.) (Hormon) care stimulează lactația. – Din fr. lactogène.

lactogenei
LACTOGÉN, -Ă, lactogeni, -e, adj., s. n. (Biol.) (Hormon) care stimulează lactația. – Din fr. lactogène.

lactogenele
LACTOGÉN, -Ă, lactogeni, -e, adj., s. n. (Biol.) (Hormon) care stimulează lactația. – Din fr. lactogène.

lactogenelor
LACTOGÉN, -Ă, lactogeni, -e, adj., s. n. (Biol.) (Hormon) care stimulează lactația. – Din fr. lactogène.

lactogenetic
LACTOGENÉTIC, -Ă, lacto genetici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la lactogeneză, care ține de lactogeneză. – Din fr. lactogénétique.

lactogenetica
LACTOGENÉTIC, -Ă, lacto genetici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la lactogeneză, care ține de lactogeneză. – Din fr. lactogénétique.

lactogenetice
LACTOGENÉTIC, -Ă, lacto genetici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la lactogeneză, care ține de lactogeneză. – Din fr. lactogénétique.

lactogeneticei
LACTOGENÉTIC, -Ă, lacto genetici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la lactogeneză, care ține de lactogeneză. – Din fr. lactogénétique.

lactogeneticele
LACTOGENÉTIC, -Ă, lacto genetici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la lactogeneză, care ține de lactogeneză. – Din fr. lactogénétique.

lactogeneticelor
LACTOGENÉTIC, -Ă, lacto genetici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la lactogeneză, care ține de lactogeneză. – Din fr. lactogénétique.

lactogenetici
LACTOGENÉTIC, -Ă, lacto genetici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la lactogeneză, care ține de lactogeneză. – Din fr. lactogénétique.

lactogeneticii
LACTOGENÉTIC, -Ă, lacto genetici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la lactogeneză, care ține de lactogeneză. – Din fr. lactogénétique.

lactogeneticilor
LACTOGENÉTIC, -Ă, lacto genetici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la lactogeneză, care ține de lactogeneză. – Din fr. lactogénétique.

lactogeneticul
LACTOGENÉTIC, -Ă, lacto genetici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la lactogeneză, care ține de lactogeneză. – Din fr. lactogénétique.

lactogeneticului
LACTOGENÉTIC, -Ă, lacto genetici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la lactogeneză, care ține de lactogeneză. – Din fr. lactogénétique.

lactogeneza
LACTOGENÉZĂ, lactogeneze, s. f. (Biol.) Fenomen de producere naturală a laptelui. – Din fr. lactogenèse.

lactogeneze
LACTOGENÉZĂ, lactogeneze, s. f. (Biol.) Fenomen de producere naturală a laptelui. – Din fr. lactogenèse.

lactogenezei
LACTOGENÉZĂ, lactogeneze, s. f. (Biol.) Fenomen de producere naturală a laptelui. – Din fr. lactogenèse.

lactogenezele
LACTOGENÉZĂ, lactogeneze, s. f. (Biol.) Fenomen de producere naturală a laptelui. – Din fr. lactogenèse.

lactogenezelor
LACTOGENÉZĂ, lactogeneze, s. f. (Biol.) Fenomen de producere naturală a laptelui. – Din fr. lactogenèse.

lactogeni
LACTOGÉN, -Ă, lactogeni, -e, adj., s. n. (Biol.) (Hormon) care stimulează lactația. – Din fr. lactogène.

lactogenii
LACTOGÉN, -Ă, lactogeni, -e, adj., s. n. (Biol.) (Hormon) care stimulează lactația. – Din fr. lactogène.

lactogenilor
LACTOGÉN, -Ă, lactogeni, -e, adj., s. n. (Biol.) (Hormon) care stimulează lactația. – Din fr. lactogène.

lactogenul
LACTOGÉN, -Ă, lactogeni, -e, adj., s. n. (Biol.) (Hormon) care stimulează lactația. – Din fr. lactogène.

lactogenului
LACTOGÉN, -Ă, lactogeni, -e, adj., s. n. (Biol.) (Hormon) care stimulează lactația. – Din fr. lactogène.

lactoglobulina
LACTOGLOBULÍNĂ s.f. Substanță proteică din grupa globulinelor, care se găsește în lapte. [< fr. lactoglobuline].

DOOM

lactoglobulínă (-to-glo-) s. f., g.-d. art. lactoglobulínei

lactoglobuline
LACTOGLOBULÍNĂ s.f. Substanță proteică din grupa globulinelor, care se găsește în lapte. [< fr. lactoglobuline].

DOOM

lactoglobulínă (-to-glo-) s. f., g.-d. art. lactoglobulínei

lactoglobulinei
LACTOGLOBULÍNĂ s.f. Substanță proteică din grupa globulinelor, care se găsește în lapte. [< fr. lactoglobuline].

DOOM

lactoglobulínă (-to-glo-) s. f., g.-d. art. lactoglobulínei

lactometre
LACTOMÉTRU, lactometre, s. n. Aparat cu ajutorul căruia se determină calitatea laptelui. – Din fr. lactomètre.

DOOM

lactométru (-me-tru) s. n., art. lactométrul; pl. lactométre

lactometrele
LACTOMÉTRU, lactometre, s. n. Aparat cu ajutorul căruia se determină calitatea laptelui. – Din fr. lactomètre.

DOOM

lactométru (-me-tru) s. n., art. lactométrul; pl. lactométre

lactometrelor
LACTOMÉTRU, lactometre, s. n. Aparat cu ajutorul căruia se determină calitatea laptelui. – Din fr. lactomètre.

DOOM

lactométru (-me-tru) s. n., art. lactométrul; pl. lactométre

lactometru
LACTOMÉTRU, lactometre, s. n. Aparat cu ajutorul căruia se determină calitatea laptelui. – Din fr. lactomètre.

DOOM

lactométru (-me-tru) s. n., art. lactométrul; pl. lactométre

lactometrul
LACTOMÉTRU, lactometre, s. n. Aparat cu ajutorul căruia se determină calitatea laptelui. – Din fr. lactomètre.

DOOM

lactométru (-me-tru) s. n., art. lactométrul; pl. lactométre

lactometrului
LACTOMÉTRU, lactometre, s. n. Aparat cu ajutorul căruia se determină calitatea laptelui. – Din fr. lactomètre.

DOOM

lactométru (-me-tru) s. n., art. lactométrul; pl. lactométre

lactona
LACTÓNĂ s.f. (Chim.) Ester rezultat prin esterificarea intramoleculară a hidroxiacizilor. [< fr. lactone].

DOOM

lactónă s. f., g.-d. art. lactónei; pl. lactóne

lactone
LACTÓNĂ s.f. (Chim.) Ester rezultat prin esterificarea intramoleculară a hidroxiacizilor. [< fr. lactone].

DOOM

lactónă s. f., g.-d. art. lactónei; pl. lactóne

lactonei
LACTÓNĂ s.f. (Chim.) Ester rezultat prin esterificarea intramoleculară a hidroxiacizilor. [< fr. lactone].

DOOM

lactónă s. f., g.-d. art. lactónei; pl. lactóne

lactonele
LACTÓNĂ s.f. (Chim.) Ester rezultat prin esterificarea intramoleculară a hidroxiacizilor. [< fr. lactone].

DOOM

lactónă s. f., g.-d. art. lactónei; pl. lactóne

lactonelor
LACTÓNĂ s.f. (Chim.) Ester rezultat prin esterificarea intramoleculară a hidroxiacizilor. [< fr. lactone].

DOOM

lactónă s. f., g.-d. art. lactónei; pl. lactóne

lactoscoape
LACTOSCÓP s.n. Aparat de laborator cu care se determină conținutul de grăsime din lapte. [< fr. lactoscope].

DOOM

!lactoscóp (-tos-cop/-to-scop) s. n., pl. lactoscoápe

lactoscoapele
LACTOSCÓP s.n. Aparat de laborator cu care se determină conținutul de grăsime din lapte. [< fr. lactoscope].

DOOM

!lactoscóp (-tos-cop/-to-scop) s. n., pl. lactoscoápe

lactoscoapelor
LACTOSCÓP s.n. Aparat de laborator cu care se determină conținutul de grăsime din lapte. [< fr. lactoscope].

DOOM

!lactoscóp (-tos-cop/-to-scop) s. n., pl. lactoscoápe

lactoscop
LACTOSCÓP s.n. Aparat de laborator cu care se determină conținutul de grăsime din lapte. [< fr. lactoscope].

DOOM

!lactoscóp (-tos-cop/-to-scop) s. n., pl. lactoscoápe

lactoscopul
LACTOSCÓP s.n. Aparat de laborator cu care se determină conținutul de grăsime din lapte. [< fr. lactoscope].

DOOM

!lactoscóp (-tos-cop/-to-scop) s. n., pl. lactoscoápe

lactoscopului
LACTOSCÓP s.n. Aparat de laborator cu care se determină conținutul de grăsime din lapte. [< fr. lactoscope].

DOOM

!lactoscóp (-tos-cop/-to-scop) s. n., pl. lactoscoápe

lactoser
LACTOSÉR, lactoseruri, s. n. Partea lichidă din lapte, rămasă după înlăturarea cheagului. – Din fr. lactosérum.

lactoserul
LACTOSÉR, lactoseruri, s. n. Partea lichidă din lapte, rămasă după înlăturarea cheagului. – Din fr. lactosérum.

lactoserului
LACTOSÉR, lactoseruri, s. n. Partea lichidă din lapte, rămasă după înlăturarea cheagului. – Din fr. lactosérum.

lactoseruri
LACTOSÉR, lactoseruri, s. n. Partea lichidă din lapte, rămasă după înlăturarea cheagului. – Din fr. lactosérum.

lactoserurile
LACTOSÉR, lactoseruri, s. n. Partea lichidă din lapte, rămasă după înlăturarea cheagului. – Din fr. lactosérum.

lactoserurilor
LACTOSÉR, lactoseruri, s. n. Partea lichidă din lapte, rămasă după înlăturarea cheagului. – Din fr. lactosérum.

lactoterapia
LACTOTERAPÍE s.f. Tratament bazat pe utilizarea laptelui, injectat sub piele. [Gen. -iei. / < fr. lactothérapie, cf. lat. lac – lapte, gr. therapeia – tratament].

lactoterapie
LACTOTERAPÍE s.f. Tratament bazat pe utilizarea laptelui, injectat sub piele. [Gen. -iei. / < fr. lactothérapie, cf. lat. lac – lapte, gr. therapeia – tratament].

lactoterapiei
LACTOTERAPÍE s.f. Tratament bazat pe utilizarea laptelui, injectat sub piele. [Gen. -iei. / < fr. lactothérapie, cf. lat. lac – lapte, gr. therapeia – tratament].

lactoterapii
LACTOTERAPÍE s.f. Tratament bazat pe utilizarea laptelui, injectat sub piele. [Gen. -iei. / < fr. lactothérapie, cf. lat. lac – lapte, gr. therapeia – tratament].

lactovegetarian
LACTO-VEGETARIÁN, -Ă, lacto-vegetarieni, -e, adj. (Despre regimuri alimentare) Care se compune numai din produse lactate, legume și fructe. ◊ (Substantivat, n.) Restaurant în care se consumă exclusiv (sau în primul rând) produse lactate, legume și fructe. [Pr.: -ri-an] – Lacto- + vegetarian.

DOOM

lacto-vegetarián (-ri-an) adj. m., pl. lacto-vegetariéni (-ri-eni); f. lacto-vegetariánă, pl. lacto-vegetariéne

lactozemia
LACTOZEMÍE s.f. (Med.) Prezența lactozei în sânge. [Gen. -iei. / < fr. lactosémie].

lactozemie
LACTOZEMÍE s.f. (Med.) Prezența lactozei în sânge. [Gen. -iei. / < fr. lactosémie].

lactozemiei
LACTOZEMÍE s.f. (Med.) Prezența lactozei în sânge. [Gen. -iei. / < fr. lactosémie].

lactozemii
LACTOZEMÍE s.f. (Med.) Prezența lactozei în sânge. [Gen. -iei. / < fr. lactosémie].

lactozuria
LACTOZURÍE, lactozurii, s. f. (Med.) Prezență a lactozei în urină; cantitate de lactoză prezentă în urină. – Din fr. lactosurie.

lactozurie
LACTOZURÍE, lactozurii, s. f. (Med.) Prezență a lactozei în urină; cantitate de lactoză prezentă în urină. – Din fr. lactosurie.

lactozuriei
LACTOZURÍE, lactozurii, s. f. (Med.) Prezență a lactozei în urină; cantitate de lactoză prezentă în urină. – Din fr. lactosurie.

lactozurii
LACTOZURÍE, lactozurii, s. f. (Med.) Prezență a lactozei în urină; cantitate de lactoză prezentă în urină. – Din fr. lactosurie.

lactozuriile
LACTOZURÍE, lactozurii, s. f. (Med.) Prezență a lactozei în urină; cantitate de lactoză prezentă în urină. – Din fr. lactosurie.

lactozuriilor
LACTOZURÍE, lactozurii, s. f. (Med.) Prezență a lactozei în urină; cantitate de lactoză prezentă în urină. – Din fr. lactosurie.

lactoză
LACTÓZĂ s. f. Substanță organică incoloră, solidă, cu gust dulce, care se extrage din zer, folosită în industria de medicamente. – Din fr. lactose.

DOOM

lactóză s. f., g.-d. art. lactózei

lactuca
TÂLHĂREÁ, tâlhărele, s. f. (Bot.) 1. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene, adesea roșietice în exterior, dispuse în capitule (Lactuca sagittata). 2. Susai. 3. Salata-iepurelui. – Tâlhar + suf. -ea.

lacul
LAC², lacuri, s. n. 1. Preparat lichid obținut prin dizolvarea într-un solvent volatil a unor rășini, uleiuri sau a altor substanțe și care, întins pe suprafața unui obiect, formează în urma evaporării solventului o pojghiță solidă, dură, care ferește obiectul de influența aerului și a umezelii, dându-i totodată un aspect plăcut. 2. Piele (sau imitație de piele) cu fața netedă, lucioasă, acoperită cu un strat de lac² (1). – Din germ. Lack.

DOOM

lac² (piele) s. n.

lacului
LAC², lacuri, s. n. 1. Preparat lichid obținut prin dizolvarea într-un solvent volatil a unor rășini, uleiuri sau a altor substanțe și care, întins pe suprafața unui obiect, formează în urma evaporării solventului o pojghiță solidă, dură, care ferește obiectul de influența aerului și a umezelii, dându-i totodată un aspect plăcut. 2. Piele (sau imitație de piele) cu fața netedă, lucioasă, acoperită cu un strat de lac² (1). – Din germ. Lack.

DOOM

lac² (piele) s. n.

lacuna
LACÚNĂ, lacune, s. f. Spațiu gol în interiorul unui corp; gol, lipsă în continuitatea, în integritatea unui lucru. ♦ Întrerupere involuntară și penibilă într-un text, în înlănțuirea unor fapte, a unor idei. ♦ Fig. Ceea ce lipsește pentru ca un lucru să fie bun, desăvârșit. – Din fr. lacune, lat. lacuna.

DOOM

lacúnă s. f., g.-d. art. lacúnei; pl. lacúne

lacunar
LACUNÁR, -Ă, lacunari, -e, adj. Care prezintă lacune, goluri. – Din fr. lacunaire.

DOOM

lacunár adj. m., pl. lacunári; f. lacunáră, pl. lacunáre

lacunara
LACUNÁR, -Ă, lacunari, -e, adj. Care prezintă lacune, goluri. – Din fr. lacunaire.

DOOM

lacunár adj. m., pl. lacunári; f. lacunáră, pl. lacunáre

lacunare
LACUNÁR, -Ă, lacunari, -e, adj. Care prezintă lacune, goluri. – Din fr. lacunaire.

DOOM

lacunár adj. m., pl. lacunári; f. lacunáră, pl. lacunáre

lacunarei
LACUNÁR, -Ă, lacunari, -e, adj. Care prezintă lacune, goluri. – Din fr. lacunaire.

DOOM

lacunár adj. m., pl. lacunári; f. lacunáră, pl. lacunáre

lacunarele
LACUNÁR, -Ă, lacunari, -e, adj. Care prezintă lacune, goluri. – Din fr. lacunaire.

DOOM

lacunár adj. m., pl. lacunári; f. lacunáră, pl. lacunáre

lacunarelor
LACUNÁR, -Ă, lacunari, -e, adj. Care prezintă lacune, goluri. – Din fr. lacunaire.

DOOM

lacunár adj. m., pl. lacunári; f. lacunáră, pl. lacunáre

lacunari
LACUNÁR, -Ă, lacunari, -e, adj. Care prezintă lacune, goluri. – Din fr. lacunaire.

DOOM

lacunár adj. m., pl. lacunári; f. lacunáră, pl. lacunáre

lacunarii
LACUNÁR, -Ă, lacunari, -e, adj. Care prezintă lacune, goluri. – Din fr. lacunaire.

DOOM

lacunár adj. m., pl. lacunári; f. lacunáră, pl. lacunáre

lacunarilor
LACUNÁR, -Ă, lacunari, -e, adj. Care prezintă lacune, goluri. – Din fr. lacunaire.

DOOM

lacunár adj. m., pl. lacunári; f. lacunáră, pl. lacunáre

lacunarul
LACUNÁR, -Ă, lacunari, -e, adj. Care prezintă lacune, goluri. – Din fr. lacunaire.

DOOM

lacunár adj. m., pl. lacunári; f. lacunáră, pl. lacunáre

lacunarului
LACUNÁR, -Ă, lacunari, -e, adj. Care prezintă lacune, goluri. – Din fr. lacunaire.

DOOM

lacunár adj. m., pl. lacunári; f. lacunáră, pl. lacunáre

lacune
LACÚNĂ, lacune, s. f. Spațiu gol în interiorul unui corp; gol, lipsă în continuitatea, în integritatea unui lucru. ♦ Întrerupere involuntară și penibilă într-un text, în înlănțuirea unor fapte, a unor idei. ♦ Fig. Ceea ce lipsește pentru ca un lucru să fie bun, desăvârșit. – Din fr. lacune, lat. lacuna.

DOOM

lacúnă s. f., g.-d. art. lacúnei; pl. lacúne

lacunei
LACÚNĂ, lacune, s. f. Spațiu gol în interiorul unui corp; gol, lipsă în continuitatea, în integritatea unui lucru. ♦ Întrerupere involuntară și penibilă într-un text, în înlănțuirea unor fapte, a unor idei. ♦ Fig. Ceea ce lipsește pentru ca un lucru să fie bun, desăvârșit. – Din fr. lacune, lat. lacuna.

DOOM

lacúnă s. f., g.-d. art. lacúnei; pl. lacúne

lacunele
LACÚNĂ, lacune, s. f. Spațiu gol în interiorul unui corp; gol, lipsă în continuitatea, în integritatea unui lucru. ♦ Întrerupere involuntară și penibilă într-un text, în înlănțuirea unor fapte, a unor idei. ♦ Fig. Ceea ce lipsește pentru ca un lucru să fie bun, desăvârșit. – Din fr. lacune, lat. lacuna.

DOOM

lacúnă s. f., g.-d. art. lacúnei; pl. lacúne

lacunelor
LACÚNĂ, lacune, s. f. Spațiu gol în interiorul unui corp; gol, lipsă în continuitatea, în integritatea unui lucru. ♦ Întrerupere involuntară și penibilă într-un text, în înlănțuirea unor fapte, a unor idei. ♦ Fig. Ceea ce lipsește pentru ca un lucru să fie bun, desăvârșit. – Din fr. lacune, lat. lacuna.

DOOM

lacúnă s. f., g.-d. art. lacúnei; pl. lacúne

lacunoasa
LACUNÓS, -OÁSĂ adj. Care conține lacune. [< fr. lacuneux].

lacunoase
LACUNÓS, -OÁSĂ adj. Care conține lacune. [< fr. lacuneux].

lacunoasei
LACUNÓS, -OÁSĂ adj. Care conține lacune. [< fr. lacuneux].

lacunoasele
LACUNÓS, -OÁSĂ adj. Care conține lacune. [< fr. lacuneux].

lacunoaselor
LACUNÓS, -OÁSĂ adj. Care conține lacune. [< fr. lacuneux].

lacunos
LACUNÓS, -OÁSĂ adj. Care conține lacune. [< fr. lacuneux].

lacunosul
LACUNÓS, -OÁSĂ adj. Care conține lacune. [< fr. lacuneux].

lacunosului
LACUNÓS, -OÁSĂ adj. Care conține lacune. [< fr. lacuneux].

lacunoși
LACUNÓS, -OÁSĂ adj. Care conține lacune. [< fr. lacuneux].

lacunoșii
LACUNÓS, -OÁSĂ adj. Care conține lacune. [< fr. lacuneux].

lacunoșilor
LACUNÓS, -OÁSĂ adj. Care conține lacune. [< fr. lacuneux].

lacuri
LAC², lacuri, s. n. 1. Preparat lichid obținut prin dizolvarea într-un solvent volatil a unor rășini, uleiuri sau a altor substanțe și care, întins pe suprafața unui obiect, formează în urma evaporării solventului o pojghiță solidă, dură, care ferește obiectul de influența aerului și a umezelii, dându-i totodată un aspect plăcut. 2. Piele (sau imitație de piele) cu fața netedă, lucioasă, acoperită cu un strat de lac² (1). – Din germ. Lack.

DOOM

lac² (piele) s. n.

lacurile
LAC², lacuri, s. n. 1. Preparat lichid obținut prin dizolvarea într-un solvent volatil a unor rășini, uleiuri sau a altor substanțe și care, întins pe suprafața unui obiect, formează în urma evaporării solventului o pojghiță solidă, dură, care ferește obiectul de influența aerului și a umezelii, dându-i totodată un aspect plăcut. 2. Piele (sau imitație de piele) cu fața netedă, lucioasă, acoperită cu un strat de lac² (1). – Din germ. Lack.

DOOM

lac² (piele) s. n.

lacurilor
LAC², lacuri, s. n. 1. Preparat lichid obținut prin dizolvarea într-un solvent volatil a unor rășini, uleiuri sau a altor substanțe și care, întins pe suprafața unui obiect, formează în urma evaporării solventului o pojghiță solidă, dură, care ferește obiectul de influența aerului și a umezelii, dându-i totodată un aspect plăcut. 2. Piele (sau imitație de piele) cu fața netedă, lucioasă, acoperită cu un strat de lac² (1). – Din germ. Lack.

DOOM

lac² (piele) s. n.

lacustra
LACÚSTRU, -Ă adj. Care trăiește în lacuri, din lacuri. ◊ Locuințe lacustre = locuințe (preistorice) ridicate pe stâlpi la marginea sau în mijlocul lacurilor; formație lacustră = formație geologică rezultată din depuneri pe fundul unei ape dulci. [< fr., it. lacustre].

DOOM

lacústru adj. m., pl. lacúștri; f. lacústră, pl. lacústre

lacustre
LACÚSTRU, -Ă adj. Care trăiește în lacuri, din lacuri. ◊ Locuințe lacustre = locuințe (preistorice) ridicate pe stâlpi la marginea sau în mijlocul lacurilor; formație lacustră = formație geologică rezultată din depuneri pe fundul unei ape dulci. [< fr., it. lacustre].

DOOM

lacústru adj. m., pl. lacúștri; f. lacústră, pl. lacústre

lacustrei
LACÚSTRU, -Ă adj. Care trăiește în lacuri, din lacuri. ◊ Locuințe lacustre = locuințe (preistorice) ridicate pe stâlpi la marginea sau în mijlocul lacurilor; formație lacustră = formație geologică rezultată din depuneri pe fundul unei ape dulci. [< fr., it. lacustre].

DOOM

lacústru adj. m., pl. lacúștri; f. lacústră, pl. lacústre

lacustrele
LACÚSTRU, -Ă adj. Care trăiește în lacuri, din lacuri. ◊ Locuințe lacustre = locuințe (preistorice) ridicate pe stâlpi la marginea sau în mijlocul lacurilor; formație lacustră = formație geologică rezultată din depuneri pe fundul unei ape dulci. [< fr., it. lacustre].

DOOM

lacústru adj. m., pl. lacúștri; f. lacústră, pl. lacústre

lacustrelor
LACÚSTRU, -Ă adj. Care trăiește în lacuri, din lacuri. ◊ Locuințe lacustre = locuințe (preistorice) ridicate pe stâlpi la marginea sau în mijlocul lacurilor; formație lacustră = formație geologică rezultată din depuneri pe fundul unei ape dulci. [< fr., it. lacustre].

DOOM

lacústru adj. m., pl. lacúștri; f. lacústră, pl. lacústre

lacustris
PIPIRÍG, pipirigi, s. m. Nume dat mai multor plante erbacee care cresc pe malul apelor sau prin locuri umede și mlăștinoase: a) plantă cu tulpina înaltă, cilindrică, de culoare verde și cu flori brune-roșcate, îngrămădite în spice la vârful tulpinii (Schoenoplectus lacustris); b) plantă cu tulpina formată din trei muchii, cu frunze late, cu flori verzi închis (Scirpus silvaticus); c) plantă cu tulpina aspră și rigidă, de culoare cenușie-verzuie sau albăstruie, terminată cu un spic care are la capăt un vârf ascuțit (Equisetum hiemale); d) plantă erbacee perenă cu tulpina triunghiulară, plină pe dinăuntru, cu frunze liniare cu nervuri paralele și cu inflorescențele compuse din 1-4 globușoare (Holoschoenus vulgaris). – Et. nec.

lacustru
LACÚSTRU, -Ă, lacustri, -e, adj. Privitor la lacuri¹, care trăiește sau care crește în lacuri¹. ◊ Locuință (sau așezare etc.) lacustră = locuință (sau așezare etc.) clădită pe stâlpi la suprafața apei unor lacuri¹, specifică în epoca preistorică. – Din fr. lacustre, lat. lacustris.

lacustru
LACÚSTRU, -Ă adj. Care trăiește în lacuri, din lacuri. ◊ Locuințe lacustre = locuințe (preistorice) ridicate pe stâlpi la marginea sau în mijlocul lacurilor; formație lacustră = formație geologică rezultată din depuneri pe fundul unei ape dulci. [< fr., it. lacustre].

DOOM

lacústru adj. m., pl. lacúștri; f. lacústră, pl. lacústre

lacustrul
LACÚSTRU, -Ă adj. Care trăiește în lacuri, din lacuri. ◊ Locuințe lacustre = locuințe (preistorice) ridicate pe stâlpi la marginea sau în mijlocul lacurilor; formație lacustră = formație geologică rezultată din depuneri pe fundul unei ape dulci. [< fr., it. lacustre].

DOOM

lacústru adj. m., pl. lacúștri; f. lacústră, pl. lacústre

lacustrului
LACÚSTRU, -Ă adj. Care trăiește în lacuri, din lacuri. ◊ Locuințe lacustre = locuințe (preistorice) ridicate pe stâlpi la marginea sau în mijlocul lacurilor; formație lacustră = formație geologică rezultată din depuneri pe fundul unei ape dulci. [< fr., it. lacustre].

DOOM

lacústru adj. m., pl. lacúștri; f. lacústră, pl. lacústre

lacuștri
LACÚSTRU, -Ă adj. Care trăiește în lacuri, din lacuri. ◊ Locuințe lacustre = locuințe (preistorice) ridicate pe stâlpi la marginea sau în mijlocul lacurilor; formație lacustră = formație geologică rezultată din depuneri pe fundul unei ape dulci. [< fr., it. lacustre].

DOOM

lacústru adj. m., pl. lacúștri; f. lacústră, pl. lacústre

lacuștrii
LACÚSTRU, -Ă adj. Care trăiește în lacuri, din lacuri. ◊ Locuințe lacustre = locuințe (preistorice) ridicate pe stâlpi la marginea sau în mijlocul lacurilor; formație lacustră = formație geologică rezultată din depuneri pe fundul unei ape dulci. [< fr., it. lacustre].

DOOM

lacústru adj. m., pl. lacúștri; f. lacústră, pl. lacústre

lacuștrilor
LACÚSTRU, -Ă adj. Care trăiește în lacuri, din lacuri. ◊ Locuințe lacustre = locuințe (preistorice) ridicate pe stâlpi la marginea sau în mijlocul lacurilor; formație lacustră = formație geologică rezultată din depuneri pe fundul unei ape dulci. [< fr., it. lacustre].

DOOM

lacústru adj. m., pl. lacúștri; f. lacústră, pl. lacústre

lacvear
LACVEÁR s.m. Gladiator care lupta cu un fel de arcan. [Pron. -ve-ar. / < lat. laquearius < laqueus – laț].

lacveari
LACVEÁR s.m. Gladiator care lupta cu un fel de arcan. [Pron. -ve-ar. / < lat. laquearius < laqueus – laț].

lacvearii
LACVEÁR s.m. Gladiator care lupta cu un fel de arcan. [Pron. -ve-ar. / < lat. laquearius < laqueus – laț].

lacvearilor
LACVEÁR s.m. Gladiator care lupta cu un fel de arcan. [Pron. -ve-ar. / < lat. laquearius < laqueus – laț].

lacvearul
LACVEÁR s.m. Gladiator care lupta cu un fel de arcan. [Pron. -ve-ar. / < lat. laquearius < laqueus – laț].

lacvearului
LACVEÁR s.m. Gladiator care lupta cu un fel de arcan. [Pron. -ve-ar. / < lat. laquearius < laqueus – laț].

lacveator
LACVEATÓR s.m. Lacvear. [< lat. laqueator].

lacăt
LĂCÁT s. n. v. lacăt.

DOOM

lácăt s. n., pl. lácăte

lacăte
LĂCÁT s. n. v. lacăt.

DOOM

lácăt s. n., pl. lácăte

lacătele
LĂCÁT s. n. v. lacăt.

DOOM

lácăt s. n., pl. lácăte

lacătelor
LĂCÁT s. n. v. lacăt.

DOOM

lácăt s. n., pl. lácăte

lacătul
LĂCÁT s. n. v. lacăt.

DOOM

lácăt s. n., pl. lácăte

lacătului
LĂCÁT s. n. v. lacăt.

DOOM

lácăt s. n., pl. lácăte

lacși
LAX, -Ă, lacși, -xe, adj. Care nu este strâns, întins sau încordat; destins, lejer. – Din lat. laxus.

DOOM

lax adj. m., pl. lacși; f. láxă, pl. láxe

lacșii
LAX, -Ă, lacși, -xe, adj. Care nu este strâns, întins sau încordat; destins, lejer. – Din lat. laxus.

DOOM

lax adj. m., pl. lacși; f. láxă, pl. láxe

lacșilor
LAX, -Ă, lacși, -xe, adj. Care nu este strâns, întins sau încordat; destins, lejer. – Din lat. laxus.

DOOM

lax adj. m., pl. lacși; f. láxă, pl. láxe

lacșă
lácșă (-e), s. f. – (Banat) Un fel de tăieței. Mag. laksa (Candrea; DAR).

lada
LÁDĂ, lăzi, s. f. Cutie mare de scânduri, de tablă, de carton etc. în care se păstrează sau se transportă diferite lucruri. – Din germ. Lade.

DOOM

ládă s. f., g.-d. art. lắzii; pl. lăzi

ladan
ládan s. n. – O rășină aromatică. Gr. λάδανον. Împrumut cult (sec. XVII).

ladanul
ládan s. n. – O rășină aromatică. Gr. λάδανον. Împrumut cult (sec. XVII).

ladanului
ládan s. n. – O rășină aromatică. Gr. λάδανον. Împrumut cult (sec. XVII).

ladanum
TAPÓȘNIC, tapoșnici, s. m. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori purpurii, cu frunze înguste, ovale și cu tulpina ramificată și acoperită cu peri moi, îndreptați în jos (Galeopsis ladanum). – Et. nec.

ladin
LÁDIN², -Ă, ladini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație extinsă pe o arie cuprinsă între Alpii Centrali și vestul Mării Adriatice; p. ext. retoroman. 2. Adj. Care aparține ladinilor² (1), privitor la ladini² ♦ (Substantivat, f.) Limbă de origine romanică vorbită de ladini² (1); retoromană. – Din it. ladino.

DOOM

ladínă (idiom retoroman) s. f., g.-d. art. ladínei

ladin
LÁDIN¹ s. m. (Înv.) Specie de rășină plăcut mirositoare, extrasă dintr-o plantă exotică. – Din ngr. ládanon.

DOOM

ládin¹ (rășină) (înv.) s. m.

ladina
LÁDIN², -Ă, ladini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație extinsă pe o arie cuprinsă între Alpii Centrali și vestul Mării Adriatice; p. ext. retoroman. 2. Adj. Care aparține ladinilor² (1), privitor la ladini² ♦ (Substantivat, f.) Limbă de origine romanică vorbită de ladini² (1); retoromană. – Din it. ladino.

DOOM

ladínă (idiom retoroman) s. f., g.-d. art. ladínei

ladine
LÁDIN², -Ă, ladini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație extinsă pe o arie cuprinsă între Alpii Centrali și vestul Mării Adriatice; p. ext. retoroman. 2. Adj. Care aparține ladinilor² (1), privitor la ladini² ♦ (Substantivat, f.) Limbă de origine romanică vorbită de ladini² (1); retoromană. – Din it. ladino.

DOOM

ladínă (idiom retoroman) s. f., g.-d. art. ladínei

ladinei
LÁDIN², -Ă, ladini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație extinsă pe o arie cuprinsă între Alpii Centrali și vestul Mării Adriatice; p. ext. retoroman. 2. Adj. Care aparține ladinilor² (1), privitor la ladini² ♦ (Substantivat, f.) Limbă de origine romanică vorbită de ladini² (1); retoromană. – Din it. ladino.

DOOM

ladínă (idiom retoroman) s. f., g.-d. art. ladínei

ladinele
LÁDIN², -Ă, ladini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație extinsă pe o arie cuprinsă între Alpii Centrali și vestul Mării Adriatice; p. ext. retoroman. 2. Adj. Care aparține ladinilor² (1), privitor la ladini² ♦ (Substantivat, f.) Limbă de origine romanică vorbită de ladini² (1); retoromană. – Din it. ladino.

DOOM

ladínă (idiom retoroman) s. f., g.-d. art. ladínei

ladinelor
LÁDIN², -Ă, ladini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație extinsă pe o arie cuprinsă între Alpii Centrali și vestul Mării Adriatice; p. ext. retoroman. 2. Adj. Care aparține ladinilor² (1), privitor la ladini² ♦ (Substantivat, f.) Limbă de origine romanică vorbită de ladini² (1); retoromană. – Din it. ladino.

DOOM

ladínă (idiom retoroman) s. f., g.-d. art. ladínei

ladini
LÁDIN², -Ă, ladini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație extinsă pe o arie cuprinsă între Alpii Centrali și vestul Mării Adriatice; p. ext. retoroman. 2. Adj. Care aparține ladinilor² (1), privitor la ladini² ♦ (Substantivat, f.) Limbă de origine romanică vorbită de ladini² (1); retoromană. – Din it. ladino.

DOOM

ladínă (idiom retoroman) s. f., g.-d. art. ladínei

ladinian
LADINIÁN s.n. Etajul superior al triasicului mediu de tip alpin. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. ladinien].

DOOM

ladinián² (-ni-an) s. n.

ladiniana
LADINIÁN s.n. Etajul superior al triasicului mediu de tip alpin. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. ladinien].

DOOM

ladinián² (-ni-an) s. n.

ladinianul
LADINIÁN s.n. Etajul superior al triasicului mediu de tip alpin. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. ladinien].

DOOM

ladinián² (-ni-an) s. n.

ladinianului
LADINIÁN s.n. Etajul superior al triasicului mediu de tip alpin. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. ladinien].

DOOM

ladinián² (-ni-an) s. n.

ladiniene
LADINIÁN s.n. Etajul superior al triasicului mediu de tip alpin. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. ladinien].

DOOM

ladinián² (-ni-an) s. n.

ladinienei
LADINIÁN s.n. Etajul superior al triasicului mediu de tip alpin. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. ladinien].

DOOM

ladinián² (-ni-an) s. n.

ladinienele
LADINIÁN s.n. Etajul superior al triasicului mediu de tip alpin. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. ladinien].

DOOM

ladinián² (-ni-an) s. n.

ladinienelor
LADINIÁN s.n. Etajul superior al triasicului mediu de tip alpin. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. ladinien].

DOOM

ladinián² (-ni-an) s. n.

ladinieni
LADINIÁN s.n. Etajul superior al triasicului mediu de tip alpin. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. ladinien].

DOOM

ladinián² (-ni-an) s. n.

ladinienii
LADINIÁN s.n. Etajul superior al triasicului mediu de tip alpin. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. ladinien].

DOOM

ladinián² (-ni-an) s. n.

ladinienilor
LADINIÁN s.n. Etajul superior al triasicului mediu de tip alpin. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. ladinien].

DOOM

ladinián² (-ni-an) s. n.

ladinii
LÁDIN², -Ă, ladini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație extinsă pe o arie cuprinsă între Alpii Centrali și vestul Mării Adriatice; p. ext. retoroman. 2. Adj. Care aparține ladinilor² (1), privitor la ladini² ♦ (Substantivat, f.) Limbă de origine romanică vorbită de ladini² (1); retoromană. – Din it. ladino.

DOOM

ladínă (idiom retoroman) s. f., g.-d. art. ladínei

ladinilor
LÁDIN², -Ă, ladini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație extinsă pe o arie cuprinsă între Alpii Centrali și vestul Mării Adriatice; p. ext. retoroman. 2. Adj. Care aparține ladinilor² (1), privitor la ladini² ♦ (Substantivat, f.) Limbă de origine romanică vorbită de ladini² (1); retoromană. – Din it. ladino.

DOOM

ladínă (idiom retoroman) s. f., g.-d. art. ladínei

ladino
LADÍNO s. n. Varietate a iudeospaniolei vorbită în Balcani, în Africa de Nord și în Orientul Apropiat de descendenții evreilor expulzați din Spania în 1492. – Din fr. ladino.

DOOM

*ladíno (varietate a iudeospaniolei) s. n.

ladinul
LÁDIN², -Ă, ladini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație extinsă pe o arie cuprinsă între Alpii Centrali și vestul Mării Adriatice; p. ext. retoroman. 2. Adj. Care aparține ladinilor² (1), privitor la ladini² ♦ (Substantivat, f.) Limbă de origine romanică vorbită de ladini² (1); retoromană. – Din it. ladino.

DOOM

ladínă (idiom retoroman) s. f., g.-d. art. ladínei

ladinului
LÁDIN², -Ă, ladini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație extinsă pe o arie cuprinsă între Alpii Centrali și vestul Mării Adriatice; p. ext. retoroman. 2. Adj. Care aparține ladinilor² (1), privitor la ladini² ♦ (Substantivat, f.) Limbă de origine romanică vorbită de ladini² (1); retoromană. – Din it. ladino.

DOOM

ladínă (idiom retoroman) s. f., g.-d. art. ladínei

lado
ládo interj. – Cuvînt care se adresează miresei, în epitalamurile populare mold. Vocativ al unui ladă, neuzitat, din sb. lada „soție”, rut. ljado „soție” (Tiktin; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 205).

ladon
Ladon, fiul Echidnei și al lui Typhon, era balaurul cu o sută de capete care păzea merele de aur din Grădina Hesperidelor. A fost ucis de către Heracles.

lady
LADY, lady, s. f. Titlu dat în Anglia soției unui lord sau a unui cavaler; p. ext. doamnă nobilă din Anglia. ♦ Epitet dat unei femei distinse, manierate. [Pr.: lédi] – Cuv. engl.

DOOM

lady (angl.) [pron. lédi] s. f., g.-d. art. lui lady; pl. lady

laelaps
Laelaps, cîine neîntrecut în fugă, pe care Procris l-a dăruit soțului ei Cephalus.

laerte
Laerte = Laërtes.

laertes
Laërtes, rege din Ithaca, fiul lui Arcesius și al Chalcomedusei. S-a căsătorit cu Anticlea și l-a avut ca fiu pe Odysseus. Îndurerat de îndelunga absență a fiului său, Laërtes a trăit retras la țară, pînă în ziua cînd s-a înapoiat eroul. Atunci, reîntinerit în mod miraculos de către zeița Athena, el a pus mîna pe arme și a luptat cot la cot cu fiul său împotriva rudelor pretendenților uciși (v. și Odysseus).

laestrygones
Laestrygones, locuitori străvechi ai Siciliei, despre care se spunea că se hrăneau cu carne de om. Cînd Odysseus a trecut pe lîngă țărmurile lor, ei l-au atacat și i-au devorat parte din însoțitori.

laevigata
OCHELÁRIȚĂ, ochelarițe, s. f. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunzele bazale dispuse în rozetă, cu flori galbene și cu fructele în formă de ochelari (Biscutella laevigata). – Ochelari + suf. -iță.

laevis
VÉLNIȘ, velniși, s. m. Arbore înalt cu scoarța cenușie-brună, cu frunze asimetrice, cu flori verzui sau roșietice dispuse în umbele; vânj (Ulmus levis). – Et. nec.

laf
LAF, lafuri, s. n. (Rar; de obicei la pl.) Palavră. ◊ Loc. vb. A ședea (cu cineva) la lafuri = a pălăvrăgi (cu cineva), a sta (cu cineva) la taifas. ◊ Expr. A tăia frunză verde și lafuri = a spune minciuni. – Din tc. lâf.

DOOM

laf (rar) s. n., pl. láfuri

laful
LAF, lafuri, s. n. (Rar; de obicei la pl.) Palavră. ◊ Loc. vb. A ședea (cu cineva) la lafuri = a pălăvrăgi (cu cineva), a sta (cu cineva) la taifas. ◊ Expr. A tăia frunză verde și lafuri = a spune minciuni. – Din tc. lâf.

DOOM

laf (rar) s. n., pl. láfuri

lafului
LAF, lafuri, s. n. (Rar; de obicei la pl.) Palavră. ◊ Loc. vb. A ședea (cu cineva) la lafuri = a pălăvrăgi (cu cineva), a sta (cu cineva) la taifas. ◊ Expr. A tăia frunză verde și lafuri = a spune minciuni. – Din tc. lâf.

DOOM

laf (rar) s. n., pl. láfuri

lafuri
LAF, lafuri, s. n. (Rar; de obicei la pl.) Palavră. ◊ Loc. vb. A ședea (cu cineva) la lafuri = a pălăvrăgi (cu cineva), a sta (cu cineva) la taifas. ◊ Expr. A tăia frunză verde și lafuri = a spune minciuni. – Din tc. lâf.

DOOM

laf (rar) s. n., pl. láfuri

lafurile
LAF, lafuri, s. n. (Rar; de obicei la pl.) Palavră. ◊ Loc. vb. A ședea (cu cineva) la lafuri = a pălăvrăgi (cu cineva), a sta (cu cineva) la taifas. ◊ Expr. A tăia frunză verde și lafuri = a spune minciuni. – Din tc. lâf.

DOOM

laf (rar) s. n., pl. láfuri

lafurilor
LAF, lafuri, s. n. (Rar; de obicei la pl.) Palavră. ◊ Loc. vb. A ședea (cu cineva) la lafuri = a pălăvrăgi (cu cineva), a sta (cu cineva) la taifas. ◊ Expr. A tăia frunză verde și lafuri = a spune minciuni. – Din tc. lâf.

DOOM

laf (rar) s. n., pl. láfuri

lagena
LAGÉNĂ s.f. 1. Vas antic cu gâtul strâmt, în care se păstra vinul. 2. Mică prelungire a sacului la pești, care constituie în scara evolutivă începutul viitorului melc al urechii interne de la vertebratele superioare. [< lat. lagena, cf. fr. lagène].

DOOM

lagénă s. f., g.-d. art. lagénei; pl. lagéne

lagenaria
TÂLV, tâlvi, s. m. 1. (Bot.) Tigvă (2). 2. Fructul tigvei (2), întrebuințat de obicei la scoaterea, prin aspirare, a vinului dintr-un butoi; p. ext. unealtă de forma unei pâlnii, cu o țeavă lungă și subțire, care se folosește în același scop. – Et. nec.

lagene
LAGÉNĂ s.f. 1. Vas antic cu gâtul strâmt, în care se păstra vinul. 2. Mică prelungire a sacului la pești, care constituie în scara evolutivă începutul viitorului melc al urechii interne de la vertebratele superioare. [< lat. lagena, cf. fr. lagène].

DOOM

lagénă s. f., g.-d. art. lagénei; pl. lagéne

lagenei
LAGÉNĂ s.f. 1. Vas antic cu gâtul strâmt, în care se păstra vinul. 2. Mică prelungire a sacului la pești, care constituie în scara evolutivă începutul viitorului melc al urechii interne de la vertebratele superioare. [< lat. lagena, cf. fr. lagène].

DOOM

lagénă s. f., g.-d. art. lagénei; pl. lagéne

lagenele
LAGÉNĂ s.f. 1. Vas antic cu gâtul strâmt, în care se păstra vinul. 2. Mică prelungire a sacului la pești, care constituie în scara evolutivă începutul viitorului melc al urechii interne de la vertebratele superioare. [< lat. lagena, cf. fr. lagène].

DOOM

lagénă s. f., g.-d. art. lagénei; pl. lagéne

lagenelor
LAGÉNĂ s.f. 1. Vas antic cu gâtul strâmt, în care se păstra vinul. 2. Mică prelungire a sacului la pești, care constituie în scara evolutivă începutul viitorului melc al urechii interne de la vertebratele superioare. [< lat. lagena, cf. fr. lagène].

DOOM

lagénă s. f., g.-d. art. lagénei; pl. lagéne

lagiverde
lagivérde adj. – Măsliniu. Tc. laciverd (Cihac, II, 589; Șeineanu, II, 232). Sec. XIX, înv.

lago
LAGO- Element prim de compunere savantă cu sensul de „(referitor la) iepure”, „de iepure”. [< fr. lago-, cf. gr. lagos].

lagoane
LAGÓN s.n. (Geogr.) Întindere de apă înconjurată de stânci coraliere într-un atol. [< fr. lagon].

lagoanele
LAGÓN s.n. (Geogr.) Întindere de apă înconjurată de stânci coraliere într-un atol. [< fr. lagon].

lagoanelor
LAGÓN s.n. (Geogr.) Întindere de apă înconjurată de stânci coraliere într-un atol. [< fr. lagon].

lagoftalmia
LAGOFTALMÍE s.f. Afecțiune care se manifestă prin aceea că pleoapa superioară nu mai acoperă ochiul, acesta rămânând deschis și în timpul somnului. [Gen. -iei. / < fr. lagophtalmie, cf. gr. lagophtalmon – ochi de iepure].

DOOM

!lagoftalmíe (la-gof-/lag-of-) s. f., art. lagoftalmía, g.-d. lagoftalmíi, art. lagoftalmíei

lagoftalmie
LAGOFTALMÍE s.f. Afecțiune care se manifestă prin aceea că pleoapa superioară nu mai acoperă ochiul, acesta rămânând deschis și în timpul somnului. [Gen. -iei. / < fr. lagophtalmie, cf. gr. lagophtalmon – ochi de iepure].

DOOM

!lagoftalmíe (la-gof-/lag-of-) s. f., art. lagoftalmía, g.-d. lagoftalmíi, art. lagoftalmíei

lagoftalmiei
LAGOFTALMÍE s.f. Afecțiune care se manifestă prin aceea că pleoapa superioară nu mai acoperă ochiul, acesta rămânând deschis și în timpul somnului. [Gen. -iei. / < fr. lagophtalmie, cf. gr. lagophtalmon – ochi de iepure].

DOOM

!lagoftalmíe (la-gof-/lag-of-) s. f., art. lagoftalmía, g.-d. lagoftalmíi, art. lagoftalmíei

lagoftalmii
LAGOFTALMÍE s.f. Afecțiune care se manifestă prin aceea că pleoapa superioară nu mai acoperă ochiul, acesta rămânând deschis și în timpul somnului. [Gen. -iei. / < fr. lagophtalmie, cf. gr. lagophtalmon – ochi de iepure].

DOOM

!lagoftalmíe (la-gof-/lag-of-) s. f., art. lagoftalmía, g.-d. lagoftalmíi, art. lagoftalmíei

lagon
LAGÓN s.n. (Geogr.) Întindere de apă înconjurată de stânci coraliere într-un atol. [< fr. lagon].

lagonul
LAGÓN s.n. (Geogr.) Întindere de apă înconjurată de stânci coraliere într-un atol. [< fr. lagon].

lagonului
LAGÓN s.n. (Geogr.) Întindere de apă înconjurată de stânci coraliere într-un atol. [< fr. lagon].

lagostoame
LAGOSTÓM s.n. Malformație congenitală în care buza superioară este crestată ca la iepure; bot de iepure. [< fr. lagostome].

DOOM

!lagostóm (-gos-tom/-go-stom) s. n.

lagostoamele
LAGOSTÓM s.n. Malformație congenitală în care buza superioară este crestată ca la iepure; bot de iepure. [< fr. lagostome].

DOOM

!lagostóm (-gos-tom/-go-stom) s. n.

lagostoamelor
LAGOSTÓM s.n. Malformație congenitală în care buza superioară este crestată ca la iepure; bot de iepure. [< fr. lagostome].

DOOM

!lagostóm (-gos-tom/-go-stom) s. n.

lagostom
LAGOSTÓM s.n. Malformație congenitală în care buza superioară este crestată ca la iepure; bot de iepure. [< fr. lagostome].

DOOM

!lagostóm (-gos-tom/-go-stom) s. n.

lagostomul
LAGOSTÓM s.n. Malformație congenitală în care buza superioară este crestată ca la iepure; bot de iepure. [< fr. lagostome].

DOOM

!lagostóm (-gos-tom/-go-stom) s. n.

lagostomului
LAGOSTÓM s.n. Malformație congenitală în care buza superioară este crestată ca la iepure; bot de iepure. [< fr. lagostome].

DOOM

!lagostóm (-gos-tom/-go-stom) s. n.

lagum
LAGÚM, lagumuri, s. n. (Învechit și arhaizant) Canal subteran; săpătură făcută sub pămînt pentru a submina o construcție, o fortăreață, un pod. Se înșirau cătră ziduri chilii de slugi, grajduri de bîrne... lagumuri și beciuri. SADOVEANU, Z. C. 81.

laguna
LAGÚNĂ, lagune, s. f. Porțiune din bazinul unei mări sau al unui ocean separată aproape complet de rest printr-o fâșie îngustă de pământ. – Din it. laguna.

DOOM

lagúnă s. f., g.-d. art. lagúnei; pl. lagúne

lagunar
LAGUNÁR, -Ă, lagunari, -e, adj. Care aparține lagunelor, privitor la lagune, format din lagune. – Din fr. lagunaire.

DOOM

lagunár adj. m., pl. lagunári; f. lagunáră, pl. lagunáre

lagunara
LAGUNÁR, -Ă, lagunari, -e, adj. Care aparține lagunelor, privitor la lagune, format din lagune. – Din fr. lagunaire.

DOOM

lagunár adj. m., pl. lagunári; f. lagunáră, pl. lagunáre

lagunare
LAGUNÁR, -Ă, lagunari, -e, adj. Care aparține lagunelor, privitor la lagune, format din lagune. – Din fr. lagunaire.

DOOM

lagunár adj. m., pl. lagunári; f. lagunáră, pl. lagunáre

lagunarei
LAGUNÁR, -Ă, lagunari, -e, adj. Care aparține lagunelor, privitor la lagune, format din lagune. – Din fr. lagunaire.

DOOM

lagunár adj. m., pl. lagunári; f. lagunáră, pl. lagunáre

lagunarele
LAGUNÁR, -Ă, lagunari, -e, adj. Care aparține lagunelor, privitor la lagune, format din lagune. – Din fr. lagunaire.

DOOM

lagunár adj. m., pl. lagunári; f. lagunáră, pl. lagunáre

lagunarelor
LAGUNÁR, -Ă, lagunari, -e, adj. Care aparține lagunelor, privitor la lagune, format din lagune. – Din fr. lagunaire.

DOOM

lagunár adj. m., pl. lagunári; f. lagunáră, pl. lagunáre

lagunari
LAGUNÁR, -Ă, lagunari, -e, adj. Care aparține lagunelor, privitor la lagune, format din lagune. – Din fr. lagunaire.

DOOM

lagunár adj. m., pl. lagunári; f. lagunáră, pl. lagunáre

lagunarii
LAGUNÁR, -Ă, lagunari, -e, adj. Care aparține lagunelor, privitor la lagune, format din lagune. – Din fr. lagunaire.

DOOM

lagunár adj. m., pl. lagunári; f. lagunáră, pl. lagunáre

lagunarilor
LAGUNÁR, -Ă, lagunari, -e, adj. Care aparține lagunelor, privitor la lagune, format din lagune. – Din fr. lagunaire.

DOOM

lagunár adj. m., pl. lagunári; f. lagunáră, pl. lagunáre

lagunarul
LAGUNÁR, -Ă, lagunari, -e, adj. Care aparține lagunelor, privitor la lagune, format din lagune. – Din fr. lagunaire.

DOOM

lagunár adj. m., pl. lagunári; f. lagunáră, pl. lagunáre

lagunarului
LAGUNÁR, -Ă, lagunari, -e, adj. Care aparține lagunelor, privitor la lagune, format din lagune. – Din fr. lagunaire.

DOOM

lagunár adj. m., pl. lagunári; f. lagunáră, pl. lagunáre

lagune
LAGÚNĂ, lagune, s. f. Porțiune din bazinul unei mări sau al unui ocean separată aproape complet de rest printr-o fâșie îngustă de pământ. – Din it. laguna.

DOOM

lagúnă s. f., g.-d. art. lagúnei; pl. lagúne

lagunei
LAGÚNĂ, lagune, s. f. Porțiune din bazinul unei mări sau al unui ocean separată aproape complet de rest printr-o fâșie îngustă de pământ. – Din it. laguna.

DOOM

lagúnă s. f., g.-d. art. lagúnei; pl. lagúne

lagunele
LAGÚNĂ, lagune, s. f. Porțiune din bazinul unei mări sau al unui ocean separată aproape complet de rest printr-o fâșie îngustă de pământ. – Din it. laguna.

DOOM

lagúnă s. f., g.-d. art. lagúnei; pl. lagúne

lagunelor
LAGÚNĂ, lagune, s. f. Porțiune din bazinul unei mări sau al unui ocean separată aproape complet de rest printr-o fâșie îngustă de pământ. – Din it. laguna.

DOOM

lagúnă s. f., g.-d. art. lagúnei; pl. lagúne

lagăr
LÁGĂR, lagăre, s. n. I. 1. Loc de staționare a trupelor în corturi sau în barăci; tabără, campament. 2. Loc în care sunt ținuți închiși și sub supraveghere prizonierii de război sau, în regimurile totalitare, persoanele considerate ostile regimului. 3. (În trecut) Totalitatea statelor și a persoanelor care luptau pentru aceeași idee social-politică. II. Organ de mașină pe care se sprijină și se ghidează o axă, o osie, un arbore. – Din germ. Lager.

DOOM

lágăr s. n., pl. lágăre

lagăre
LÁGĂR, lagăre, s. n. I. 1. Loc de staționare a trupelor în corturi sau în barăci; tabără, campament. 2. Loc în care sunt ținuți închiși și sub supraveghere prizonierii de război sau, în regimurile totalitare, persoanele considerate ostile regimului. 3. (În trecut) Totalitatea statelor și a persoanelor care luptau pentru aceeași idee social-politică. II. Organ de mașină pe care se sprijină și se ghidează o axă, o osie, un arbore. – Din germ. Lager.

DOOM

lágăr s. n., pl. lágăre

lagărele
LÁGĂR, lagăre, s. n. I. 1. Loc de staționare a trupelor în corturi sau în barăci; tabără, campament. 2. Loc în care sunt ținuți închiși și sub supraveghere prizonierii de război sau, în regimurile totalitare, persoanele considerate ostile regimului. 3. (În trecut) Totalitatea statelor și a persoanelor care luptau pentru aceeași idee social-politică. II. Organ de mașină pe care se sprijină și se ghidează o axă, o osie, un arbore. – Din germ. Lager.

DOOM

lágăr s. n., pl. lágăre

lagărelor
LÁGĂR, lagăre, s. n. I. 1. Loc de staționare a trupelor în corturi sau în barăci; tabără, campament. 2. Loc în care sunt ținuți închiși și sub supraveghere prizonierii de război sau, în regimurile totalitare, persoanele considerate ostile regimului. 3. (În trecut) Totalitatea statelor și a persoanelor care luptau pentru aceeași idee social-politică. II. Organ de mașină pe care se sprijină și se ghidează o axă, o osie, un arbore. – Din germ. Lager.

DOOM

lágăr s. n., pl. lágăre

lagărul
LÁGĂR, lagăre, s. n. I. 1. Loc de staționare a trupelor în corturi sau în barăci; tabără, campament. 2. Loc în care sunt ținuți închiși și sub supraveghere prizonierii de război sau, în regimurile totalitare, persoanele considerate ostile regimului. 3. (În trecut) Totalitatea statelor și a persoanelor care luptau pentru aceeași idee social-politică. II. Organ de mașină pe care se sprijină și se ghidează o axă, o osie, un arbore. – Din germ. Lager.

DOOM

lágăr s. n., pl. lágăre

lagărului
LÁGĂR, lagăre, s. n. I. 1. Loc de staționare a trupelor în corturi sau în barăci; tabără, campament. 2. Loc în care sunt ținuți închiși și sub supraveghere prizonierii de război sau, în regimurile totalitare, persoanele considerate ostile regimului. 3. (În trecut) Totalitatea statelor și a persoanelor care luptau pentru aceeași idee social-politică. II. Organ de mașină pe care se sprijină și se ghidează o axă, o osie, un arbore. – Din germ. Lager.

DOOM

lágăr s. n., pl. lágăre

lahaniu
lahaníu (lahaníe), adj. – Verde. Ngr. λάχανα sau tc. lahana „varză” (Șeineanu, III, 72). Sec. XVII, înv.

lahar
LAHÁR s.n. (Geol.) Curgere noroioasă care apare în cazul unor erupții vulcanice însoțite de ploi abundente. [< fr. lahar < cuv. indonezian].

lahare
LAHÁR s.n. (Geol.) Curgere noroioasă care apare în cazul unor erupții vulcanice însoțite de ploi abundente. [< fr. lahar < cuv. indonezian].

laharele
LAHÁR s.n. (Geol.) Curgere noroioasă care apare în cazul unor erupții vulcanice însoțite de ploi abundente. [< fr. lahar < cuv. indonezian].

laharelor
LAHÁR s.n. (Geol.) Curgere noroioasă care apare în cazul unor erupții vulcanice însoțite de ploi abundente. [< fr. lahar < cuv. indonezian].

laharul
LAHÁR s.n. (Geol.) Curgere noroioasă care apare în cazul unor erupții vulcanice însoțite de ploi abundente. [< fr. lahar < cuv. indonezian].

laharului
LAHÁR s.n. (Geol.) Curgere noroioasă care apare în cazul unor erupții vulcanice însoțite de ploi abundente. [< fr. lahar < cuv. indonezian].

lahesis
Lahesis = Lachesis.

lai
LA², la, s. m. Treapta a șasea din gama do major; sunetul și nota corespunzătoare. – Din it. la.

DOOM

!lă-mă-mámă (pop.) s. m. și f., g.-d. lui lă-mă-mámă; pl. lă-mă-mámă

lai
LAI, LÁIE, lăi, adj. (Pop.) Negru sau negru amestecat cu alb. ◊ Expr. Că e laie, că-i bălaie sau ba e laie, ba-i bălaie = ba una, ba alta; așa și pe dincolo. Ori laie, ori bălaie = ori una, ori alta; alege! Nici laie, nici bălaie = nici așa, nici așa. – Cf. alb. laja.

DOOM

lai (pop.) adj. m., f. láie; pl. m. și f. lăi

laia
LAI, LÁIE, lăi, adj. (Pop.) Negru sau negru amestecat cu alb. ◊ Expr. Că e laie, că-i bălaie sau ba e laie, ba-i bălaie = ba una, ba alta; așa și pe dincolo. Ori laie, ori bălaie = ori una, ori alta; alege! Nici laie, nici bălaie = nici așa, nici așa. – Cf. alb. laja.

DOOM

lai (pop.) adj. m., f. láie; pl. m. și f. lăi

laia
LÁIE s. f. 1. (Astăzi rar; mai ales determinat prin «de țigani») Ceată de țigani (de obicei nomazi). Romîncă a cărei bogată zestre cuprindea și o laie de robi țigani. ODOBESCU, S. III 22. Laia se opri la cea întîi crîșmă. ALECSANDRI, la GHICA, S. 82. Tocmai se intîmplase să vie in sat o laie de țigani din Prundu Ieșului. ȘEZ. VII 155. ◊ Țigan de laie = (în opoziție cu țigan de vatră) țigan nomad. 2. Ceată zgomotoasă (de copii, de oameni). Biata bab-a-ntrat în laie. COȘBUC, P. I 226. ◊ (Adverbial, uneori în forma compusă laie-gaie) De cîte ori vine pe la noi mătușa... vin și băieții laie-gaie. STANCU, D. 14. N-ai să mai ieși cu o femeie pe uliță, că se ia bagabonții (= vagabonzii) laie după dumneata. CARAGIALE, O. I 44.

laibăr
LÁIBĂR, laibăre, s. n. 1. (Pop.) Haină țărănească (de postav) scurtă până în talie, strânsă pe corp și de obicei fără mâneci; lăibărac. 2. (Reg.) Manta lungă și largă pe care o purtau în trecut boierii și negustorii. – Din săs. leibel.

DOOM

láibăr (pop.) s. n., pl. láibăre

laibăraș
LĂIBĂRÁȘ, lăibărașe, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui laibăr (1); lăibăruț. [Var.: laibăráș s. n.] – Laibăr + suf. -aș.

DOOM

lăibăráș (pop.) s. n., pl. lăibăráșe

laibăre
LÁIBĂR, laibăre, s. n. 1. (Pop.) Haină țărănească (de postav) scurtă până în talie, strânsă pe corp și de obicei fără mâneci; lăibărac. 2. (Reg.) Manta lungă și largă pe care o purtau în trecut boierii și negustorii. – Din săs. leibel.

DOOM

láibăr (pop.) s. n., pl. láibăre

laibărele
LÁIBĂR, laibăre, s. n. 1. (Pop.) Haină țărănească (de postav) scurtă până în talie, strânsă pe corp și de obicei fără mâneci; lăibărac. 2. (Reg.) Manta lungă și largă pe care o purtau în trecut boierii și negustorii. – Din săs. leibel.

DOOM

láibăr (pop.) s. n., pl. láibăre

laibărelor
LÁIBĂR, laibăre, s. n. 1. (Pop.) Haină țărănească (de postav) scurtă până în talie, strânsă pe corp și de obicei fără mâneci; lăibărac. 2. (Reg.) Manta lungă și largă pe care o purtau în trecut boierii și negustorii. – Din săs. leibel.

DOOM

láibăr (pop.) s. n., pl. láibăre

laibărul
LÁIBĂR, laibăre, s. n. 1. (Pop.) Haină țărănească (de postav) scurtă până în talie, strânsă pe corp și de obicei fără mâneci; lăibărac. 2. (Reg.) Manta lungă și largă pe care o purtau în trecut boierii și negustorii. – Din săs. leibel.

DOOM

láibăr (pop.) s. n., pl. láibăre

laibărului
LÁIBĂR, laibăre, s. n. 1. (Pop.) Haină țărănească (de postav) scurtă până în talie, strânsă pe corp și de obicei fără mâneci; lăibărac. 2. (Reg.) Manta lungă și largă pe care o purtau în trecut boierii și negustorii. – Din săs. leibel.

DOOM

láibăr (pop.) s. n., pl. láibăre

laic
LÁIC, -Ă, laici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care este din afara religiei și a tagmei bisericești, specific acestui domeniu; mirean, lumesc. ♦ Fig. (Fam.) Care nu cunoaște, nu este inițiat într-un anumit domeniu. [Pr.: la-ic] – Din fr. laïque, lat. laicus.

DOOM

láic adj. m., pl. láici; f. láică, pl. láice

laica
LÁIC, -Ă, laici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care este din afara religiei și a tagmei bisericești, specific acestui domeniu; mirean, lumesc. ♦ Fig. (Fam.) Care nu cunoaște, nu este inițiat într-un anumit domeniu. [Pr.: la-ic] – Din fr. laïque, lat. laicus.

DOOM

láic adj. m., pl. láici; f. láică, pl. láice

laice
LÁIC, -Ă, laici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care este din afara religiei și a tagmei bisericești, specific acestui domeniu; mirean, lumesc. ♦ Fig. (Fam.) Care nu cunoaște, nu este inițiat într-un anumit domeniu. [Pr.: la-ic] – Din fr. laïque, lat. laicus.

DOOM

láic adj. m., pl. láici; f. láică, pl. láice

laicei
LÁIC, -Ă, laici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care este din afara religiei și a tagmei bisericești, specific acestui domeniu; mirean, lumesc. ♦ Fig. (Fam.) Care nu cunoaște, nu este inițiat într-un anumit domeniu. [Pr.: la-ic] – Din fr. laïque, lat. laicus.

DOOM

láic adj. m., pl. láici; f. láică, pl. láice

laicele
LÁIC, -Ă, laici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care este din afara religiei și a tagmei bisericești, specific acestui domeniu; mirean, lumesc. ♦ Fig. (Fam.) Care nu cunoaște, nu este inițiat într-un anumit domeniu. [Pr.: la-ic] – Din fr. laïque, lat. laicus.

DOOM

láic adj. m., pl. láici; f. láică, pl. láice

laicelor
LÁIC, -Ă, laici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care este din afara religiei și a tagmei bisericești, specific acestui domeniu; mirean, lumesc. ♦ Fig. (Fam.) Care nu cunoaște, nu este inițiat într-un anumit domeniu. [Pr.: la-ic] – Din fr. laïque, lat. laicus.

DOOM

láic adj. m., pl. láici; f. láică, pl. láice

laici
LÁIC, -Ă, laici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care este din afara religiei și a tagmei bisericești, specific acestui domeniu; mirean, lumesc. ♦ Fig. (Fam.) Care nu cunoaște, nu este inițiat într-un anumit domeniu. [Pr.: la-ic] – Din fr. laïque, lat. laicus.

DOOM

láic adj. m., pl. láici; f. láică, pl. láice

laicii
LÁIC, -Ă, laici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care este din afara religiei și a tagmei bisericești, specific acestui domeniu; mirean, lumesc. ♦ Fig. (Fam.) Care nu cunoaște, nu este inițiat într-un anumit domeniu. [Pr.: la-ic] – Din fr. laïque, lat. laicus.

DOOM

láic adj. m., pl. láici; f. láică, pl. láice

laicilor
LÁIC, -Ă, laici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care este din afara religiei și a tagmei bisericești, specific acestui domeniu; mirean, lumesc. ♦ Fig. (Fam.) Care nu cunoaște, nu este inițiat într-un anumit domeniu. [Pr.: la-ic] – Din fr. laïque, lat. laicus.

DOOM

láic adj. m., pl. láici; f. láică, pl. láice

laicism
LAICÍSM s. n. Mișcare anticlericală, de sorginte iluministă, susținând independența față de autoritatea ecleziastică, care a apărut la sfârșitul sec. XVIII. [Pr.: la-i-] – Din fr. laïcisme.

laicismul
LAICÍSM s. n. Mișcare anticlericală, de sorginte iluministă, susținând independența față de autoritatea ecleziastică, care a apărut la sfârșitul sec. XVIII. [Pr.: la-i-] – Din fr. laïcisme.

laicismului
LAICÍSM s. n. Mișcare anticlericală, de sorginte iluministă, susținând independența față de autoritatea ecleziastică, care a apărut la sfârșitul sec. XVIII. [Pr.: la-i-] – Din fr. laïcisme.

laiciza
LAICIZÁ, laicizez, vb. I. Tranz. A reorganiza o instituție cu caracter religios după principii laice, a da caracter laic. [Pr.: la-i-] – Din fr. laïciser.

DOOM

laicizá (a ~) (la-i-) vb., ind. prez. 3 laicizeáză

laicizai
LAICIZÁ, laicizez, vb. I. Tranz. A reorganiza o instituție cu caracter religios după principii laice, a da caracter laic. [Pr.: la-i-] – Din fr. laïciser.

DOOM

laicizá (a ~) (la-i-) vb., ind. prez. 3 laicizeáză

laicizam
LAICIZÁ, laicizez, vb. I. Tranz. A reorganiza o instituție cu caracter religios după principii laice, a da caracter laic. [Pr.: la-i-] – Din fr. laïciser.

DOOM

laicizá (a ~) (la-i-) vb., ind. prez. 3 laicizeáză

laicizare
LAICIZÁ, laicizez, vb. I. Tranz. A reorganiza o instituție cu caracter religios după principii laice, a da caracter laic. [Pr.: la-i-] – Din fr. laïciser.

DOOM

laicizá (a ~) (la-i-) vb., ind. prez. 3 laicizeáză

laicizare
LAICIZÁRE, laicizări, s. f. Acțiunea de a laiciza și rezultatul ei. [Pr.: la-i-] – V. laiciza.

DOOM

laicizáre (la-i-) s. f., g.-d. art. laicizắrii; pl. laicizắri

laicizarea
LAICIZÁRE, laicizări, s. f. Acțiunea de a laiciza și rezultatul ei. [Pr.: la-i-] – V. laiciza.

DOOM

laicizáre (la-i-) s. f., g.-d. art. laicizắrii; pl. laicizắri

laicizară
LAICIZÁ, laicizez, vb. I. Tranz. A reorganiza o instituție cu caracter religios după principii laice, a da caracter laic. [Pr.: la-i-] – Din fr. laïciser.

DOOM

laicizá (a ~) (la-i-) vb., ind. prez. 3 laicizeáză

laicizarăm
LAICIZÁ, laicizez, vb. I. Tranz. A reorganiza o instituție cu caracter religios după principii laice, a da caracter laic. [Pr.: la-i-] – Din fr. laïciser.

DOOM

laicizá (a ~) (la-i-) vb., ind. prez. 3 laicizeáză

laicizarăți
LAICIZÁ, laicizez, vb. I. Tranz. A reorganiza o instituție cu caracter religios după principii laice, a da caracter laic. [Pr.: la-i-] – Din fr. laïciser.

DOOM

laicizá (a ~) (la-i-) vb., ind. prez. 3 laicizeáză

laicizase
LAICIZÁ, laicizez, vb. I. Tranz. A reorganiza o instituție cu caracter religios după principii laice, a da caracter laic. [Pr.: la-i-] – Din fr. laïciser.

DOOM

laicizá (a ~) (la-i-) vb., ind. prez. 3 laicizeáză

laicizasem
LAICIZÁ, laicizez, vb. I. Tranz. A reorganiza o instituție cu caracter religios după principii laice, a da caracter laic. [Pr.: la-i-] – Din fr. laïciser.

DOOM

laicizá (a ~) (la-i-) vb., ind. prez. 3 laicizeáză

laicizaseră
LAICIZÁ, laicizez, vb. I. Tranz. A reorganiza o instituție cu caracter religios după principii laice, a da caracter laic. [Pr.: la-i-] – Din fr. laïciser.

DOOM

laicizá (a ~) (la-i-) vb., ind. prez. 3 laicizeáză

laicizaserăm
LAICIZÁ, laicizez, vb. I. Tranz. A reorganiza o instituție cu caracter religios după principii laice, a da caracter laic. [Pr.: la-i-] – Din fr. laïciser.

DOOM

laicizá (a ~) (la-i-) vb., ind. prez. 3 laicizeáză

laicizaserăți
LAICIZÁ, laicizez, vb. I. Tranz. A reorganiza o instituție cu caracter religios după principii laice, a da caracter laic. [Pr.: la-i-] – Din fr. laïciser.

DOOM

laicizá (a ~) (la-i-) vb., ind. prez. 3 laicizeáză

laicizaseși
LAICIZÁ, laicizez, vb. I. Tranz. A reorganiza o instituție cu caracter religios după principii laice, a da caracter laic. [Pr.: la-i-] – Din fr. laïciser.

DOOM

laicizá (a ~) (la-i-) vb., ind. prez. 3 laicizeáză

laicizaseți
LAICIZÁ, laicizez, vb. I. Tranz. A reorganiza o instituție cu caracter religios după principii laice, a da caracter laic. [Pr.: la-i-] – Din fr. laïciser.

DOOM

laicizá (a ~) (la-i-) vb., ind. prez. 3 laicizeáză

laicizat
LAICIZÁ, laicizez, vb. I. Tranz. A reorganiza o instituție cu caracter religios după principii laice, a da caracter laic. [Pr.: la-i-] – Din fr. laïciser.

DOOM

laicizá (a ~) (la-i-) vb., ind. prez. 3 laicizeáză

laicizat
LAICIZÁ, laicizez, vb. I. Tranz. A reorganiza o instituție cu caracter religios după principii laice, a da caracter laic. [Pr.: la-i-] – Din fr. laïciser.

laicizata
LAICIZÁ, laicizez, vb. I. Tranz. A reorganiza o instituție cu caracter religios după principii laice, a da caracter laic. [Pr.: la-i-] – Din fr. laïciser.

laicizate
LAICIZÁ, laicizez, vb. I. Tranz. A reorganiza o instituție cu caracter religios după principii laice, a da caracter laic. [Pr.: la-i-] – Din fr. laïciser.

laicizatei
LAICIZÁ, laicizez, vb. I. Tranz. A reorganiza o instituție cu caracter religios după principii laice, a da caracter laic. [Pr.: la-i-] – Din fr. laïciser.

laicizatele
LAICIZÁ, laicizez, vb. I. Tranz. A reorganiza o instituție cu caracter religios după principii laice, a da caracter laic. [Pr.: la-i-] – Din fr. laïciser.

laicizatelor
LAICIZÁ, laicizez, vb. I. Tranz. A reorganiza o instituție cu caracter religios după principii laice, a da caracter laic. [Pr.: la-i-] – Din fr. laïciser.

laicizatul
LAICIZÁ, laicizez, vb. I. Tranz. A reorganiza o instituție cu caracter religios după principii laice, a da caracter laic. [Pr.: la-i-] – Din fr. laïciser.

laicizatului
LAICIZÁ, laicizez, vb. I. Tranz. A reorganiza o instituție cu caracter religios după principii laice, a da caracter laic. [Pr.: la-i-] – Din fr. laïciser.

laicizau
LAICIZÁ, laicizez, vb. I. Tranz. A reorganiza o instituție cu caracter religios după principii laice, a da caracter laic. [Pr.: la-i-] – Din fr. laïciser.

DOOM

laicizá (a ~) (la-i-) vb., ind. prez. 3 laicizeáză

laicizași
LAICIZÁ, laicizez, vb. I. Tranz. A reorganiza o instituție cu caracter religios după principii laice, a da caracter laic. [Pr.: la-i-] – Din fr. laïciser.

DOOM

laicizá (a ~) (la-i-) vb., ind. prez. 3 laicizeáză

laicizați
LAICIZÁ, laicizez, vb. I. Tranz. A reorganiza o instituție cu caracter religios după principii laice, a da caracter laic. [Pr.: la-i-] – Din fr. laïciser.

DOOM

laicizá (a ~) (la-i-) vb., ind. prez. 3 laicizeáză

laicizați
LAICIZÁ, laicizez, vb. I. Tranz. A reorganiza o instituție cu caracter religios după principii laice, a da caracter laic. [Pr.: la-i-] – Din fr. laïciser.

laicizații
LAICIZÁ, laicizez, vb. I. Tranz. A reorganiza o instituție cu caracter religios după principii laice, a da caracter laic. [Pr.: la-i-] – Din fr. laïciser.

laicizaților
LAICIZÁ, laicizez, vb. I. Tranz. A reorganiza o instituție cu caracter religios după principii laice, a da caracter laic. [Pr.: la-i-] – Din fr. laïciser.

laicizează
LAICIZÁ, laicizez, vb. I. Tranz. A reorganiza o instituție cu caracter religios după principii laice, a da caracter laic. [Pr.: la-i-] – Din fr. laïciser.

DOOM

laicizá (a ~) (la-i-) vb., ind. prez. 3 laicizeáză

laicizez
LAICIZÁ, laicizez, vb. I. Tranz. A reorganiza o instituție cu caracter religios după principii laice, a da caracter laic. [Pr.: la-i-] – Din fr. laïciser.

DOOM

laicizá (a ~) (la-i-) vb., ind. prez. 3 laicizeáză

laicizeze
LAICIZÁ, laicizez, vb. I. Tranz. A reorganiza o instituție cu caracter religios după principii laice, a da caracter laic. [Pr.: la-i-] – Din fr. laïciser.

DOOM

laicizá (a ~) (la-i-) vb., ind. prez. 3 laicizeáză

laicizezi
LAICIZÁ, laicizez, vb. I. Tranz. A reorganiza o instituție cu caracter religios după principii laice, a da caracter laic. [Pr.: la-i-] – Din fr. laïciser.

DOOM

laicizá (a ~) (la-i-) vb., ind. prez. 3 laicizeáză

laicizând
LAICIZÁ, laicizez, vb. I. Tranz. A reorganiza o instituție cu caracter religios după principii laice, a da caracter laic. [Pr.: la-i-] – Din fr. laïciser.

DOOM

laicizá (a ~) (la-i-) vb., ind. prez. 3 laicizeáză

laicizînd
LAICIZÁ, laicizez, vb. I. Tranz. A reorganiza o instituție cu caracter religios după principii laice, a da caracter laic. [Pr.: la-i-] – Din fr. laïciser.

DOOM

laicizá (a ~) (la-i-) vb., ind. prez. 3 laicizeáză

laicizări
LAICIZÁRE, laicizări, s. f. Acțiunea de a laiciza și rezultatul ei. [Pr.: la-i-] – V. laiciza.

DOOM

laicizáre (la-i-) s. f., g.-d. art. laicizắrii; pl. laicizắri

laicizării
LAICIZÁRE, laicizări, s. f. Acțiunea de a laiciza și rezultatul ei. [Pr.: la-i-] – V. laiciza.

DOOM

laicizáre (la-i-) s. f., g.-d. art. laicizắrii; pl. laicizắri

laicizările
LAICIZÁRE, laicizări, s. f. Acțiunea de a laiciza și rezultatul ei. [Pr.: la-i-] – V. laiciza.

DOOM

laicizáre (la-i-) s. f., g.-d. art. laicizắrii; pl. laicizắri

laicizărilor
LAICIZÁRE, laicizări, s. f. Acțiunea de a laiciza și rezultatul ei. [Pr.: la-i-] – V. laiciza.

DOOM

laicizáre (la-i-) s. f., g.-d. art. laicizắrii; pl. laicizắri

laicul
LÁIC, -Ă, laici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care este din afara religiei și a tagmei bisericești, specific acestui domeniu; mirean, lumesc. ♦ Fig. (Fam.) Care nu cunoaște, nu este inițiat într-un anumit domeniu. [Pr.: la-ic] – Din fr. laïque, lat. laicus.

DOOM

láic adj. m., pl. láici; f. láică, pl. láice

laicului
LÁIC, -Ă, laici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care este din afara religiei și a tagmei bisericești, specific acestui domeniu; mirean, lumesc. ♦ Fig. (Fam.) Care nu cunoaște, nu este inițiat într-un anumit domeniu. [Pr.: la-ic] – Din fr. laïque, lat. laicus.

DOOM

láic adj. m., pl. láici; f. láică, pl. láice

laie
LA², la, s. m. Treapta a șasea din gama do major; sunetul și nota corespunzătoare. – Din it. la.

DOOM

!lă-mă-mámă (pop.) s. m. și f., g.-d. lui lă-mă-mámă; pl. lă-mă-mámă

laie
LAI, LÁIE, lăi, adj. (Pop.) Negru sau negru amestecat cu alb. ◊ Expr. Că e laie, că-i bălaie sau ba e laie, ba-i bălaie = ba una, ba alta; așa și pe dincolo. Ori laie, ori bălaie = ori una, ori alta; alege! Nici laie, nici bălaie = nici așa, nici așa. – Cf. alb. laja.

DOOM

lai (pop.) adj. m., f. láie; pl. m. și f. lăi

laie
LÁIE s. f. (Pop.) 1. Ceată de țigani (nomazi). 2. Ceată dezorganizată și zgomotoasă (de copii, de oameni). – Din ucr. laja, „haită de câini”, cf. pol. łaja idem.

DOOM

láie (pop.) s. f.

laie
LÁIE s. f. 1. (Astăzi rar; mai ales determinat prin «de țigani») Ceată de țigani (de obicei nomazi). Romîncă a cărei bogată zestre cuprindea și o laie de robi țigani. ODOBESCU, S. III 22. Laia se opri la cea întîi crîșmă. ALECSANDRI, la GHICA, S. 82. Tocmai se intîmplase să vie in sat o laie de țigani din Prundu Ieșului. ȘEZ. VII 155. ◊ Țigan de laie = (în opoziție cu țigan de vatră) țigan nomad. 2. Ceată zgomotoasă (de copii, de oameni). Biata bab-a-ntrat în laie. COȘBUC, P. I 226. ◊ (Adverbial, uneori în forma compusă laie-gaie) De cîte ori vine pe la noi mătușa... vin și băieții laie-gaie. STANCU, D. 14. N-ai să mai ieși cu o femeie pe uliță, că se ia bagabonții (= vagabonzii) laie după dumneata. CARAGIALE, O. I 44.

lainic
LÁINIC, -Ă, lainici, -ce, s. m. și f. (Reg.) Om care umblă fără niciun rost; haimana, pierde-vară. – Laie + suf. -nic.

DOOM

láinică (reg.) s. f., g.-d. art. láinicei; pl. láinice

lainica
LÁINIC, -Ă, lainici, -ce, s. m. și f. (Reg.) Om care umblă fără niciun rost; haimana, pierde-vară. – Laie + suf. -nic.

DOOM

láinică (reg.) s. f., g.-d. art. láinicei; pl. láinice

lainice
LÁINIC, -Ă, lainici, -ce, s. m. și f. (Reg.) Om care umblă fără niciun rost; haimana, pierde-vară. – Laie + suf. -nic.

DOOM

láinică (reg.) s. f., g.-d. art. láinicei; pl. láinice

lainicei
LÁINIC, -Ă, lainici, -ce, s. m. și f. (Reg.) Om care umblă fără niciun rost; haimana, pierde-vară. – Laie + suf. -nic.

DOOM

láinică (reg.) s. f., g.-d. art. láinicei; pl. láinice

lainicele
LÁINIC, -Ă, lainici, -ce, s. m. și f. (Reg.) Om care umblă fără niciun rost; haimana, pierde-vară. – Laie + suf. -nic.

DOOM

láinică (reg.) s. f., g.-d. art. láinicei; pl. láinice

lainicelor
LÁINIC, -Ă, lainici, -ce, s. m. și f. (Reg.) Om care umblă fără niciun rost; haimana, pierde-vară. – Laie + suf. -nic.

DOOM

láinică (reg.) s. f., g.-d. art. láinicei; pl. láinice

lainici
LÁINIC, -Ă, lainici, -ce, s. m. și f. (Reg.) Om care umblă fără niciun rost; haimana, pierde-vară. – Laie + suf. -nic.

DOOM

láinică (reg.) s. f., g.-d. art. láinicei; pl. láinice

lainicii
LÁINIC, -Ă, lainici, -ce, s. m. și f. (Reg.) Om care umblă fără niciun rost; haimana, pierde-vară. – Laie + suf. -nic.

DOOM

láinică (reg.) s. f., g.-d. art. láinicei; pl. láinice

lainicilor
LÁINIC, -Ă, lainici, -ce, s. m. și f. (Reg.) Om care umblă fără niciun rost; haimana, pierde-vară. – Laie + suf. -nic.

DOOM

láinică (reg.) s. f., g.-d. art. láinicei; pl. láinice

lainicul
LÁINIC, -Ă, lainici, -ce, s. m. și f. (Reg.) Om care umblă fără niciun rost; haimana, pierde-vară. – Laie + suf. -nic.

DOOM

láinică (reg.) s. f., g.-d. art. láinicei; pl. láinice

lainicului
LÁINIC, -Ă, lainici, -ce, s. m. și f. (Reg.) Om care umblă fără niciun rost; haimana, pierde-vară. – Laie + suf. -nic.

DOOM

láinică (reg.) s. f., g.-d. art. láinicei; pl. láinice

laitmotiv
LÁITMOTIV, laitmotive, s. n. Motiv ritmic, melodic sau armonic dintr-o compoziție muzicală, care caracterizează un personaj, o situație etc. și care revine ori de câte ori apare în scenă personajul sau situația dată; p. gener. fragment sau motiv muzical repetat. ♦ Fig. Idee călăuzitoare a unei lucrări științifice, literare etc., repetată și subliniată în mai multe rânduri. [Scris și: leit-motiv] – Din germ. Leitmotiv.

DOOM

laitmotív (lait-) s. n., pl. laitmotíve

laitmotiv
LÁITMOTIV s.n. Motiv, temă muzicală care caracterizează un personaj, o situație și care se reia ori de câte ori apar în scenă sau este vorba de persoanele sau situațiile respective; (p. ext.) fragment, motiv muzical care se repetă. ♦ (Fig.) Idee de bază a unei opere literare etc., care se repetă de mai multe ori. [Pron. lait-mo-, pl. -ve, -vuri, var. leitmotiv s.n. / < germ. Leitmotiv, fr. leitmotiv].

laitmotive
LÁITMOTIV, laitmotive, s. n. Motiv ritmic, melodic sau armonic dintr-o compoziție muzicală, care caracterizează un personaj, o situație etc. și care revine ori de câte ori apare în scenă personajul sau situația dată; p. gener. fragment sau motiv muzical repetat. ♦ Fig. Idee călăuzitoare a unei lucrări științifice, literare etc., repetată și subliniată în mai multe rânduri. [Scris și: leit-motiv] – Din germ. Leitmotiv.

DOOM

laitmotív (lait-) s. n., pl. laitmotíve

laitmotivele
LÁITMOTIV, laitmotive, s. n. Motiv ritmic, melodic sau armonic dintr-o compoziție muzicală, care caracterizează un personaj, o situație etc. și care revine ori de câte ori apare în scenă personajul sau situația dată; p. gener. fragment sau motiv muzical repetat. ♦ Fig. Idee călăuzitoare a unei lucrări științifice, literare etc., repetată și subliniată în mai multe rânduri. [Scris și: leit-motiv] – Din germ. Leitmotiv.

DOOM

laitmotív (lait-) s. n., pl. laitmotíve

laitmotivelor
LÁITMOTIV, laitmotive, s. n. Motiv ritmic, melodic sau armonic dintr-o compoziție muzicală, care caracterizează un personaj, o situație etc. și care revine ori de câte ori apare în scenă personajul sau situația dată; p. gener. fragment sau motiv muzical repetat. ♦ Fig. Idee călăuzitoare a unei lucrări științifice, literare etc., repetată și subliniată în mai multe rânduri. [Scris și: leit-motiv] – Din germ. Leitmotiv.

DOOM

laitmotív (lait-) s. n., pl. laitmotíve

laitmotivul
LÁITMOTIV, laitmotive, s. n. Motiv ritmic, melodic sau armonic dintr-o compoziție muzicală, care caracterizează un personaj, o situație etc. și care revine ori de câte ori apare în scenă personajul sau situația dată; p. gener. fragment sau motiv muzical repetat. ♦ Fig. Idee călăuzitoare a unei lucrări științifice, literare etc., repetată și subliniată în mai multe rânduri. [Scris și: leit-motiv] – Din germ. Leitmotiv.

DOOM

laitmotív (lait-) s. n., pl. laitmotíve

laitmotivului
LÁITMOTIV, laitmotive, s. n. Motiv ritmic, melodic sau armonic dintr-o compoziție muzicală, care caracterizează un personaj, o situație etc. și care revine ori de câte ori apare în scenă personajul sau situația dată; p. gener. fragment sau motiv muzical repetat. ♦ Fig. Idee călăuzitoare a unei lucrări științifice, literare etc., repetată și subliniată în mai multe rânduri. [Scris și: leit-motiv] – Din germ. Leitmotiv.

DOOM

laitmotív (lait-) s. n., pl. laitmotíve

laiul
LAI, LÁIE, lăi, adj. (Pop.) Negru sau negru amestecat cu alb. ◊ Expr. Că e laie, că-i bălaie sau ba e laie, ba-i bălaie = ba una, ba alta; așa și pe dincolo. Ori laie, ori bălaie = ori una, ori alta; alege! Nici laie, nici bălaie = nici așa, nici așa. – Cf. alb. laja.

DOOM

lai (pop.) adj. m., f. láie; pl. m. și f. lăi

laiului
LAI, LÁIE, lăi, adj. (Pop.) Negru sau negru amestecat cu alb. ◊ Expr. Că e laie, că-i bălaie sau ba e laie, ba-i bălaie = ba una, ba alta; așa și pe dincolo. Ori laie, ori bălaie = ori una, ori alta; alege! Nici laie, nici bălaie = nici așa, nici așa. – Cf. alb. laja.

DOOM

lai (pop.) adj. m., f. láie; pl. m. și f. lăi

laius
Laius, fiul și urmașul lui Labdacus la tronul cetății Thebae, căsătorit cu Iocasta, sora regelui Creon. Un oracol îi prezisese lui Laius că avea să moară ucis de propriul său fiu. Datorită acestui fapt, cînd Iocasta l-a născut pe Oedipus, Laius a poruncit ca el să fie abandonat pe muntele Cithaeron, pradă fiarelor sălbatice. Copilul a fost găsit însă de niște păstori, care l-au luat cu ei și l-au dus la curtea regelui Polybus (v. și Oedipus). După trecerea anilor, Laius își întîlnește pe drum fiul, care se dusese să consulte oracolul de la Delphi. Între cei doi are loc un incident și, fără să știe că se află în fața propriului său părinte, Oedipus îl ucide pe Laius. În felul acesta oracolul se împlinește.

laiv
LAIV adj. invar., adj. v. live.

DOOM

live (angl.) [pron. laĩv] adj. invar., adv.

laiț
LÁVIȚĂ, lavițe, s. f. Scîndurâ lată fixată pe țăruși servind, mai ales în casele țărănești, ca bancă pentru a ședea (uneori și ca pat). Mama Catrina, cu fața în jos pe lavița din casă, plîngea înăbușit. BUJOR, S. 47. Toată lungimea păretelui din fund... era prinsă de o laviță îngustă. HOGAȘ, M. N. 78. Acasă, îl așază frumos pe lavița așternută c-un lăvicer curat. VLAHUȚĂ, N. 10. ♦ Bancă fixată afară, mai ales lîngă poarta caselor țărănești. Pe lavița de lîngă poarta ogrăzii... plutonierul Boiangiu ședea de vorbă cu perceptorul Constantin Bîrzotescu. REBREANU, R. I 141. Era o zi caldă din iulie și numai noi amîndoi stăteam pe o laviță. VLAHUȚĂ, O. A. 147. Adineaori ședea pe lavița de la poartă. CARAGIALE, O. I 61. ♦ (Rar) Scîndură pe care se șade într-o sanie. Se urcară într-o sanie de noapte, mai sărăcăcioasă... pe a cărei laviță îngustă era așternută o pătură. CAMIL PETRESCU, O. I 487. – Pl. și: lăviți (GOLESCU, Î. 42). – Variante: láiță, lăițe și lăiți (SADOVEANU, O. VII 65, EMINESCU, N. 21, ȘEZ. I 78), s. f., láiț (COȘBUC, P. II 203) s. n.

laiță
LÁVIȚĂ, lavițe, s. f. Scândură lată fixată pe țăruși de-a lungul unui perete în casele țărănești, pe care se stă. ♦ Bancă fixată afară (la poarta caselor țărănești). ♦ (Rar) Scândură pe care se stă în căruță, în sanie. [Var.: láiță s. f.] – Din bg. lavica.

DOOM

láviță s. f., g.-d. art. láviței; pl. lávițe

lakist
LAKÍSTĂ adj.f. Școală lakistă = grupare literară romantică engleză de la începutul sec. XIX, care critica civilizația industrială burgheză, recomandând întoarcerea la viața patriarhală și la natură. [< fr. lakiste, cf. engl. lake – lac].

lakista
LAKÍSTĂ adj.f. Școală lakistă = grupare literară romantică engleză de la începutul sec. XIX, care critica civilizația industrială burgheză, recomandând întoarcerea la viața patriarhală și la natură. [< fr. lakiste, cf. engl. lake – lac].

lakiste
LAKÍSTĂ adj.f. Școală lakistă = grupare literară romantică engleză de la începutul sec. XIX, care critica civilizația industrială burgheză, recomandând întoarcerea la viața patriarhală și la natură. [< fr. lakiste, cf. engl. lake – lac].

lakistei
LAKÍSTĂ adj.f. Școală lakistă = grupare literară romantică engleză de la începutul sec. XIX, care critica civilizația industrială burgheză, recomandând întoarcerea la viața patriarhală și la natură. [< fr. lakiste, cf. engl. lake – lac].

lakistele
LAKÍSTĂ adj.f. Școală lakistă = grupare literară romantică engleză de la începutul sec. XIX, care critica civilizația industrială burgheză, recomandând întoarcerea la viața patriarhală și la natură. [< fr. lakiste, cf. engl. lake – lac].

lakistelor
LAKÍSTĂ adj.f. Școală lakistă = grupare literară romantică engleză de la începutul sec. XIX, care critica civilizația industrială burgheză, recomandând întoarcerea la viața patriarhală și la natură. [< fr. lakiste, cf. engl. lake – lac].

lakistul
LAKÍSTĂ adj.f. Școală lakistă = grupare literară romantică engleză de la începutul sec. XIX, care critica civilizația industrială burgheză, recomandând întoarcerea la viața patriarhală și la natură. [< fr. lakiste, cf. engl. lake – lac].

lakistului
LAKÍSTĂ adj.f. Școală lakistă = grupare literară romantică engleză de la începutul sec. XIX, care critica civilizația industrială burgheză, recomandând întoarcerea la viața patriarhală și la natură. [< fr. lakiste, cf. engl. lake – lac].

lakiști
LAKÍSTĂ adj.f. Școală lakistă = grupare literară romantică engleză de la începutul sec. XIX, care critica civilizația industrială burgheză, recomandând întoarcerea la viața patriarhală și la natură. [< fr. lakiste, cf. engl. lake – lac].

lakiștii
LAKÍSTĂ adj.f. Școală lakistă = grupare literară romantică engleză de la începutul sec. XIX, care critica civilizația industrială burgheză, recomandând întoarcerea la viața patriarhală și la natură. [< fr. lakiste, cf. engl. lake – lac].

lakiștilor
LAKÍSTĂ adj.f. Școală lakistă = grupare literară romantică engleză de la începutul sec. XIX, care critica civilizația industrială burgheză, recomandând întoarcerea la viața patriarhală și la natură. [< fr. lakiste, cf. engl. lake – lac].

lalanghită
lalanghítă (-te), s. f. – Un fel de uscățele. Ngr. λαλαγγίτα, din tc. lalagit (Șeineanu, II, 233; Lokotsch 1301; DAR). În Mold.

lalea
LALEÁ, lalele, s. f. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu bulb alungit, ascuțit la vârf, cu frunze lanceolate, groase și late, cu tulpina înaltă, care face o singură floare mare, de diverse culori; tulipă (Tulipa gesneriana). – Din tc. lâle.

DOOM

laleá s. f., art. laleáua, g.-d. art. lalélei; pl. laléle, art. lalélele

laleaua
LALEÁ, lalele, s. f. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu bulb alungit, ascuțit la vârf, cu frunze lanceolate, groase și late, cu tulpina înaltă, care face o singură floare mare, de diverse culori; tulipă (Tulipa gesneriana). – Din tc. lâle.

DOOM

laleá s. f., art. laleáua, g.-d. art. lalélei; pl. laléle, art. lalélele

lalele
LALEÁ, lalele, s. f. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu bulb alungit, ascuțit la vârf, cu frunze lanceolate, groase și late, cu tulpina înaltă, care face o singură floare mare, de diverse culori; tulipă (Tulipa gesneriana). – Din tc. lâle.

DOOM

laleá s. f., art. laleáua, g.-d. art. lalélei; pl. laléle, art. lalélele

lalelei
LALEÁ, lalele, s. f. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu bulb alungit, ascuțit la vârf, cu frunze lanceolate, groase și late, cu tulpina înaltă, care face o singură floare mare, de diverse culori; tulipă (Tulipa gesneriana). – Din tc. lâle.

DOOM

laleá s. f., art. laleáua, g.-d. art. lalélei; pl. laléle, art. lalélele

lalelele
LALEÁ, lalele, s. f. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu bulb alungit, ascuțit la vârf, cu frunze lanceolate, groase și late, cu tulpina înaltă, care face o singură floare mare, de diverse culori; tulipă (Tulipa gesneriana). – Din tc. lâle.

DOOM

laleá s. f., art. laleáua, g.-d. art. lalélei; pl. laléle, art. lalélele

lalelelor
LALEÁ, lalele, s. f. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu bulb alungit, ascuțit la vârf, cu frunze lanceolate, groase și late, cu tulpina înaltă, care face o singură floare mare, de diverse culori; tulipă (Tulipa gesneriana). – Din tc. lâle.

DOOM

laleá s. f., art. laleáua, g.-d. art. lalélei; pl. laléle, art. lalélele

lalie
-LALÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) pronunțare”, „(de) vorbire”, „(de) articulare a cuvintelor”. [< fr. -lalie, cf. gr. lalein – a vorbi].

lalo
LALO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) vorbire”, „(de) pronunțare”. [< fr. lalo-, it. lalo-, cf. gr. lalein – a vorbi].

lalopatia
LALOPATÍE s.f. Tulburare a vorbirii. [Gen. -iei. / < fr. lalopathie, cf. gr. lalein – a vorbi, pathos – suferință].

DOOM

lalopatíe s. f., art. lalopatía, g.-d. lalopatíi, art. lalopatíei

lalopatie
LALOPATÍE s.f. Tulburare a vorbirii. [Gen. -iei. / < fr. lalopathie, cf. gr. lalein – a vorbi, pathos – suferință].

DOOM

lalopatíe s. f., art. lalopatía, g.-d. lalopatíi, art. lalopatíei

lalopatiei
LALOPATÍE s.f. Tulburare a vorbirii. [Gen. -iei. / < fr. lalopathie, cf. gr. lalein – a vorbi, pathos – suferință].

DOOM

lalopatíe s. f., art. lalopatía, g.-d. lalopatíi, art. lalopatíei

lalopatii
LALOPATÍE s.f. Tulburare a vorbirii. [Gen. -iei. / < fr. lalopathie, cf. gr. lalein – a vorbi, pathos – suferință].

DOOM

lalopatíe s. f., art. lalopatía, g.-d. lalopatíi, art. lalopatíei

lam
LA², la, s. m. Treapta a șasea din gama do major; sunetul și nota corespunzătoare. – Din it. la.

DOOM

!lă-mă-mámă (pop.) s. m. și f., g.-d. lui lă-mă-mámă; pl. lă-mă-mámă

lama
LÁMA¹, lama, s. m. Preot-călugăr budist (în Tibet, în Mongolia și la kalmâci). ◊ Marele lama sau Lama cel mare = șeful suprem al religiei budiste; dalai-lama. – Din fr. lama.

DOOM

láma (preot budist) s. m., pl. láma

lama
LAMÁ², lamez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra suprafața frontală, circulară a unei găuri cu ajutorul unei lame speciale, când strunjirea este dificilă. – Din fr. lamer.

lama
LÁMĂ², lame, s. f. Gen de mamifere rumegătoare asemănătoare cu cămilele, dar mai mici și fără cocoașă, care trăiesc pe platourile înalte din America de Sud și care, domesticite, sunt folosite ca animale de povară (Lama); animal care face parte din acest gen. – Din fr. lama.

DOOM

lámă s. f., g.-d. art. lámei; pl. láme

lamai
LAMÁ², lamez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra suprafața frontală, circulară a unei găuri cu ajutorul unei lame speciale, când strunjirea este dificilă. – Din fr. lamer.

lamaic
LAMÁIC, -Ă adj. Lamaistic. [Pron. -ma-ic. / cf. it. lamaico].

lamaism
LAMAÍSM s. n. Doctrină religioasă a unei secte budiste, răspândită în special în Tibet și în Mongolia. – Din fr. lamaïsme.

DOOM

lamaísm s. n.

lamaismul
LAMAÍSM s. n. Doctrină religioasă a unei secte budiste, răspândită în special în Tibet și în Mongolia. – Din fr. lamaïsme.

DOOM

lamaísm s. n.

lamaismului
LAMAÍSM s. n. Doctrină religioasă a unei secte budiste, răspândită în special în Tibet și în Mongolia. – Din fr. lamaïsme.

DOOM

lamaísm s. n.

lamaist
LAMAÍST, -Ă, lamaiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al lamaismului. 2. Adj. Care aparține lamaismului, privitor la lamaism. – Din fr. lamaïste.

DOOM

lamaíst adj. m., s. m., pl. lamaíști; adj. f., s. f. lamaístă, pl. lamaíste

lamaist
LAMAÍST, -Ă, lamaiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al lamaismului. 2. Adj. Care aparține lamaismului, privitor la lamaism. – Din fr. lamaïste.

DOOM

lamaíst adj. m., s. m., pl. lamaíști; adj. f., s. f. lamaístă, pl. lamaíste

lamaista
LAMAÍST, -Ă, lamaiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al lamaismului. 2. Adj. Care aparține lamaismului, privitor la lamaism. – Din fr. lamaïste.

DOOM

lamaíst adj. m., s. m., pl. lamaíști; adj. f., s. f. lamaístă, pl. lamaíste

lamaista
LAMAÍST, -Ă, lamaiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al lamaismului. 2. Adj. Care aparține lamaismului, privitor la lamaism. – Din fr. lamaïste.

DOOM

lamaíst adj. m., s. m., pl. lamaíști; adj. f., s. f. lamaístă, pl. lamaíste

lamaiste
LAMAÍST, -Ă, lamaiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al lamaismului. 2. Adj. Care aparține lamaismului, privitor la lamaism. – Din fr. lamaïste.

DOOM

lamaíst adj. m., s. m., pl. lamaíști; adj. f., s. f. lamaístă, pl. lamaíste

lamaiste
LAMAÍST, -Ă, lamaiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al lamaismului. 2. Adj. Care aparține lamaismului, privitor la lamaism. – Din fr. lamaïste.

DOOM

lamaíst adj. m., s. m., pl. lamaíști; adj. f., s. f. lamaístă, pl. lamaíste

lamaistei
LAMAÍST, -Ă, lamaiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al lamaismului. 2. Adj. Care aparține lamaismului, privitor la lamaism. – Din fr. lamaïste.

DOOM

lamaíst adj. m., s. m., pl. lamaíști; adj. f., s. f. lamaístă, pl. lamaíste

lamaistei
LAMAÍST, -Ă, lamaiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al lamaismului. 2. Adj. Care aparține lamaismului, privitor la lamaism. – Din fr. lamaïste.

DOOM

lamaíst adj. m., s. m., pl. lamaíști; adj. f., s. f. lamaístă, pl. lamaíste

lamaistele
LAMAÍST, -Ă, lamaiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al lamaismului. 2. Adj. Care aparține lamaismului, privitor la lamaism. – Din fr. lamaïste.

DOOM

lamaíst adj. m., s. m., pl. lamaíști; adj. f., s. f. lamaístă, pl. lamaíste

lamaistele
LAMAÍST, -Ă, lamaiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al lamaismului. 2. Adj. Care aparține lamaismului, privitor la lamaism. – Din fr. lamaïste.

DOOM

lamaíst adj. m., s. m., pl. lamaíști; adj. f., s. f. lamaístă, pl. lamaíste

lamaistelor
LAMAÍST, -Ă, lamaiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al lamaismului. 2. Adj. Care aparține lamaismului, privitor la lamaism. – Din fr. lamaïste.

DOOM

lamaíst adj. m., s. m., pl. lamaíști; adj. f., s. f. lamaístă, pl. lamaíste

lamaistelor
LAMAÍST, -Ă, lamaiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al lamaismului. 2. Adj. Care aparține lamaismului, privitor la lamaism. – Din fr. lamaïste.

DOOM

lamaíst adj. m., s. m., pl. lamaíști; adj. f., s. f. lamaístă, pl. lamaíste

lamaistic
LAMAÍSTIC, -Ă adj. Referitor la lamaism; de lama; lamaic, lamaist. [Pron. -ma-is-. / cf. it. lamaistico].

lamaistica
LAMAÍSTIC, -Ă adj. Referitor la lamaism; de lama; lamaic, lamaist. [Pron. -ma-is-. / cf. it. lamaistico].

lamaistice
LAMAÍSTIC, -Ă adj. Referitor la lamaism; de lama; lamaic, lamaist. [Pron. -ma-is-. / cf. it. lamaistico].

lamaisticei
LAMAÍSTIC, -Ă adj. Referitor la lamaism; de lama; lamaic, lamaist. [Pron. -ma-is-. / cf. it. lamaistico].

lamaisticele
LAMAÍSTIC, -Ă adj. Referitor la lamaism; de lama; lamaic, lamaist. [Pron. -ma-is-. / cf. it. lamaistico].

lamaisticelor
LAMAÍSTIC, -Ă adj. Referitor la lamaism; de lama; lamaic, lamaist. [Pron. -ma-is-. / cf. it. lamaistico].

lamaistici
LAMAÍSTIC, -Ă adj. Referitor la lamaism; de lama; lamaic, lamaist. [Pron. -ma-is-. / cf. it. lamaistico].

lamaisticii
LAMAÍSTIC, -Ă adj. Referitor la lamaism; de lama; lamaic, lamaist. [Pron. -ma-is-. / cf. it. lamaistico].

lamaisticilor
LAMAÍSTIC, -Ă adj. Referitor la lamaism; de lama; lamaic, lamaist. [Pron. -ma-is-. / cf. it. lamaistico].

lamaisticul
LAMAÍSTIC, -Ă adj. Referitor la lamaism; de lama; lamaic, lamaist. [Pron. -ma-is-. / cf. it. lamaistico].

lamaisticului
LAMAÍSTIC, -Ă adj. Referitor la lamaism; de lama; lamaic, lamaist. [Pron. -ma-is-. / cf. it. lamaistico].

lamaistul
LAMAÍST, -Ă, lamaiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al lamaismului. 2. Adj. Care aparține lamaismului, privitor la lamaism. – Din fr. lamaïste.

DOOM

lamaíst adj. m., s. m., pl. lamaíști; adj. f., s. f. lamaístă, pl. lamaíste

lamaistul
LAMAÍST, -Ă, lamaiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al lamaismului. 2. Adj. Care aparține lamaismului, privitor la lamaism. – Din fr. lamaïste.

DOOM

lamaíst adj. m., s. m., pl. lamaíști; adj. f., s. f. lamaístă, pl. lamaíste

lamaistului
LAMAÍST, -Ă, lamaiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al lamaismului. 2. Adj. Care aparține lamaismului, privitor la lamaism. – Din fr. lamaïste.

DOOM

lamaíst adj. m., s. m., pl. lamaíști; adj. f., s. f. lamaístă, pl. lamaíste

lamaistului
LAMAÍST, -Ă, lamaiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al lamaismului. 2. Adj. Care aparține lamaismului, privitor la lamaism. – Din fr. lamaïste.

DOOM

lamaíst adj. m., s. m., pl. lamaíști; adj. f., s. f. lamaístă, pl. lamaíste

lamaiști
LAMAÍST, -Ă, lamaiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al lamaismului. 2. Adj. Care aparține lamaismului, privitor la lamaism. – Din fr. lamaïste.

DOOM

lamaíst adj. m., s. m., pl. lamaíști; adj. f., s. f. lamaístă, pl. lamaíste

lamaiști
LAMAÍST, -Ă, lamaiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al lamaismului. 2. Adj. Care aparține lamaismului, privitor la lamaism. – Din fr. lamaïste.

DOOM

lamaíst adj. m., s. m., pl. lamaíști; adj. f., s. f. lamaístă, pl. lamaíste

lamaiștii
LAMAÍST, -Ă, lamaiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al lamaismului. 2. Adj. Care aparține lamaismului, privitor la lamaism. – Din fr. lamaïste.

DOOM

lamaíst adj. m., s. m., pl. lamaíști; adj. f., s. f. lamaístă, pl. lamaíste

lamaiștii
LAMAÍST, -Ă, lamaiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al lamaismului. 2. Adj. Care aparține lamaismului, privitor la lamaism. – Din fr. lamaïste.

DOOM

lamaíst adj. m., s. m., pl. lamaíști; adj. f., s. f. lamaístă, pl. lamaíste

lamaiștilor
LAMAÍST, -Ă, lamaiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al lamaismului. 2. Adj. Care aparține lamaismului, privitor la lamaism. – Din fr. lamaïste.

DOOM

lamaíst adj. m., s. m., pl. lamaíști; adj. f., s. f. lamaístă, pl. lamaíste

lamaiștilor
LAMAÍST, -Ă, lamaiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al lamaismului. 2. Adj. Care aparține lamaismului, privitor la lamaism. – Din fr. lamaïste.

DOOM

lamaíst adj. m., s. m., pl. lamaíști; adj. f., s. f. lamaístă, pl. lamaíste

lamam
LAMÁ², lamez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra suprafața frontală, circulară a unei găuri cu ajutorul unei lame speciale, când strunjirea este dificilă. – Din fr. lamer.

lamantin
LAMANTÍN, lamantini, s. m. Gen de mamifere cetacee asemănătoare cu foca, care trăiesc în regiunile tropicale din America Centrală și din Africa, vânate pentru carnea, grăsimea și pielea lor (Manatus); animal care face parte din acest gen. – Din fr. lamantin.

DOOM

lamantín s. m., pl. lamantíni

lamantini
LAMANTÍN, lamantini, s. m. Gen de mamifere cetacee asemănătoare cu foca, care trăiesc în regiunile tropicale din America Centrală și din Africa, vânate pentru carnea, grăsimea și pielea lor (Manatus); animal care face parte din acest gen. – Din fr. lamantin.

DOOM

lamantín s. m., pl. lamantíni

lamantinii
LAMANTÍN, lamantini, s. m. Gen de mamifere cetacee asemănătoare cu foca, care trăiesc în regiunile tropicale din America Centrală și din Africa, vânate pentru carnea, grăsimea și pielea lor (Manatus); animal care face parte din acest gen. – Din fr. lamantin.

DOOM

lamantín s. m., pl. lamantíni

lamantinilor
LAMANTÍN, lamantini, s. m. Gen de mamifere cetacee asemănătoare cu foca, care trăiesc în regiunile tropicale din America Centrală și din Africa, vânate pentru carnea, grăsimea și pielea lor (Manatus); animal care face parte din acest gen. – Din fr. lamantin.

DOOM

lamantín s. m., pl. lamantíni

lamantinul
LAMANTÍN, lamantini, s. m. Gen de mamifere cetacee asemănătoare cu foca, care trăiesc în regiunile tropicale din America Centrală și din Africa, vânate pentru carnea, grăsimea și pielea lor (Manatus); animal care face parte din acest gen. – Din fr. lamantin.

DOOM

lamantín s. m., pl. lamantíni

lamantinului
LAMANTÍN, lamantini, s. m. Gen de mamifere cetacee asemănătoare cu foca, care trăiesc în regiunile tropicale din America Centrală și din Africa, vânate pentru carnea, grăsimea și pielea lor (Manatus); animal care face parte din acest gen. – Din fr. lamantin.

DOOM

lamantín s. m., pl. lamantíni

lamarckism
LAMARCKÍSM s. n. Teorie biologică după care evoluția viețuitoarelor se explică prin influența variațiilor de mediu asupra comportamentului și morfologiei lor și care consideră că însușirile astfel dobândite se transmit ereditar. [Pr.: -chism] – Din fr. lamarckisme.

DOOM

lamarckísm s. n.

lamarckismul
LAMARCKÍSM s. n. Teorie biologică după care evoluția viețuitoarelor se explică prin influența variațiilor de mediu asupra comportamentului și morfologiei lor și care consideră că însușirile astfel dobândite se transmit ereditar. [Pr.: -chism] – Din fr. lamarckisme.

DOOM

lamarckísm s. n.

lamarckismului
LAMARCKÍSM s. n. Teorie biologică după care evoluția viețuitoarelor se explică prin influența variațiilor de mediu asupra comportamentului și morfologiei lor și care consideră că însușirile astfel dobândite se transmit ereditar. [Pr.: -chism] – Din fr. lamarckisme.

DOOM

lamarckísm s. n.

lamarckist
LAMARCKÍST, -Ă, lamarckiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al lamarckismului. [Pr.: -chist] – Din fr. lamarckiste.

DOOM

*lamarckíst adj. m., s. m., pl. lamarckíști; adj. f., s. f. lamarckístă, pl. lamarckíste

lamarckist
LAMARCKÍST, -Ă, lamarckiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al lamarckismului. [Pr.: -chist] – Din fr. lamarckiste.

DOOM

*lamarckíst adj. m., s. m., pl. lamarckíști; adj. f., s. f. lamarckístă, pl. lamarckíste

lamarckista
LAMARCKÍST, -Ă, lamarckiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al lamarckismului. [Pr.: -chist] – Din fr. lamarckiste.

DOOM

*lamarckíst adj. m., s. m., pl. lamarckíști; adj. f., s. f. lamarckístă, pl. lamarckíste

lamarckista
LAMARCKÍST, -Ă, lamarckiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al lamarckismului. [Pr.: -chist] – Din fr. lamarckiste.

DOOM

*lamarckíst adj. m., s. m., pl. lamarckíști; adj. f., s. f. lamarckístă, pl. lamarckíste

lamarckiste
LAMARCKÍST, -Ă, lamarckiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al lamarckismului. [Pr.: -chist] – Din fr. lamarckiste.

DOOM

*lamarckíst adj. m., s. m., pl. lamarckíști; adj. f., s. f. lamarckístă, pl. lamarckíste

lamarckiste
LAMARCKÍST, -Ă, lamarckiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al lamarckismului. [Pr.: -chist] – Din fr. lamarckiste.

DOOM

*lamarckíst adj. m., s. m., pl. lamarckíști; adj. f., s. f. lamarckístă, pl. lamarckíste

lamarckistei
LAMARCKÍST, -Ă, lamarckiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al lamarckismului. [Pr.: -chist] – Din fr. lamarckiste.

DOOM

*lamarckíst adj. m., s. m., pl. lamarckíști; adj. f., s. f. lamarckístă, pl. lamarckíste

lamarckistei
LAMARCKÍST, -Ă, lamarckiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al lamarckismului. [Pr.: -chist] – Din fr. lamarckiste.

DOOM

*lamarckíst adj. m., s. m., pl. lamarckíști; adj. f., s. f. lamarckístă, pl. lamarckíste

lamarckistele
LAMARCKÍST, -Ă, lamarckiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al lamarckismului. [Pr.: -chist] – Din fr. lamarckiste.

DOOM

*lamarckíst adj. m., s. m., pl. lamarckíști; adj. f., s. f. lamarckístă, pl. lamarckíste

lamarckistele
LAMARCKÍST, -Ă, lamarckiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al lamarckismului. [Pr.: -chist] – Din fr. lamarckiste.

DOOM

*lamarckíst adj. m., s. m., pl. lamarckíști; adj. f., s. f. lamarckístă, pl. lamarckíste

lamarckistelor
LAMARCKÍST, -Ă, lamarckiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al lamarckismului. [Pr.: -chist] – Din fr. lamarckiste.

DOOM

*lamarckíst adj. m., s. m., pl. lamarckíști; adj. f., s. f. lamarckístă, pl. lamarckíste

lamarckistelor
LAMARCKÍST, -Ă, lamarckiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al lamarckismului. [Pr.: -chist] – Din fr. lamarckiste.

DOOM

*lamarckíst adj. m., s. m., pl. lamarckíști; adj. f., s. f. lamarckístă, pl. lamarckíste

lamarckistul
LAMARCKÍST, -Ă, lamarckiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al lamarckismului. [Pr.: -chist] – Din fr. lamarckiste.

DOOM

*lamarckíst adj. m., s. m., pl. lamarckíști; adj. f., s. f. lamarckístă, pl. lamarckíste

lamarckistul
LAMARCKÍST, -Ă, lamarckiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al lamarckismului. [Pr.: -chist] – Din fr. lamarckiste.

DOOM

*lamarckíst adj. m., s. m., pl. lamarckíști; adj. f., s. f. lamarckístă, pl. lamarckíste

lamarckistului
LAMARCKÍST, -Ă, lamarckiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al lamarckismului. [Pr.: -chist] – Din fr. lamarckiste.

DOOM

*lamarckíst adj. m., s. m., pl. lamarckíști; adj. f., s. f. lamarckístă, pl. lamarckíste

lamarckistului
LAMARCKÍST, -Ă, lamarckiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al lamarckismului. [Pr.: -chist] – Din fr. lamarckiste.

DOOM

*lamarckíst adj. m., s. m., pl. lamarckíști; adj. f., s. f. lamarckístă, pl. lamarckíste

lamarckiști
LAMARCKÍST, -Ă, lamarckiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al lamarckismului. [Pr.: -chist] – Din fr. lamarckiste.

DOOM

*lamarckíst adj. m., s. m., pl. lamarckíști; adj. f., s. f. lamarckístă, pl. lamarckíste

lamarckiști
LAMARCKÍST, -Ă, lamarckiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al lamarckismului. [Pr.: -chist] – Din fr. lamarckiste.

DOOM

*lamarckíst adj. m., s. m., pl. lamarckíști; adj. f., s. f. lamarckístă, pl. lamarckíste

lamarckiștii
LAMARCKÍST, -Ă, lamarckiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al lamarckismului. [Pr.: -chist] – Din fr. lamarckiste.

DOOM

*lamarckíst adj. m., s. m., pl. lamarckíști; adj. f., s. f. lamarckístă, pl. lamarckíste

lamarckiștii
LAMARCKÍST, -Ă, lamarckiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al lamarckismului. [Pr.: -chist] – Din fr. lamarckiste.

DOOM

*lamarckíst adj. m., s. m., pl. lamarckíști; adj. f., s. f. lamarckístă, pl. lamarckíste

lamarckiștilor
LAMARCKÍST, -Ă, lamarckiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al lamarckismului. [Pr.: -chist] – Din fr. lamarckiste.

DOOM

*lamarckíst adj. m., s. m., pl. lamarckíști; adj. f., s. f. lamarckístă, pl. lamarckíste

lamarckiștilor
LAMARCKÍST, -Ă, lamarckiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al lamarckismului. [Pr.: -chist] – Din fr. lamarckiste.

DOOM

*lamarckíst adj. m., s. m., pl. lamarckíști; adj. f., s. f. lamarckístă, pl. lamarckíste

lamare
LAMÁ², lamez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra suprafața frontală, circulară a unei găuri cu ajutorul unei lame speciale, când strunjirea este dificilă. – Din fr. lamer.

lamare
LAMÁRE, lamări, s. f. Acțiunea de a lama și rezultatul ei. – V. lama².

lamarea
LAMÁRE, lamări, s. f. Acțiunea de a lama și rezultatul ei. – V. lama².

lamartinian
LAMARTINIÁN, -Ă, lamartinieni, -e, adj. Referitor la Lamartine, al lui Lamartine; în maniera lui Lamartine; lamartinist (2). [Pr.: -ni-an] – Din fr. lamartinien.

lamartinist
LAMARTINÍST, -Ă, lamartiniști, -ste, s. m., adj. 1. S. m. Poet care cultivă motivele liricii lui Lamartine. 2. Adj. Lamartinian. – Lamartine (n. pr.) + suf. -ist.

lamară
LAMÁ², lamez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra suprafața frontală, circulară a unei găuri cu ajutorul unei lame speciale, când strunjirea este dificilă. – Din fr. lamer.

lamarăm
LAMÁ², lamez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra suprafața frontală, circulară a unei găuri cu ajutorul unei lame speciale, când strunjirea este dificilă. – Din fr. lamer.

lamarăți
LAMÁ², lamez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra suprafața frontală, circulară a unei găuri cu ajutorul unei lame speciale, când strunjirea este dificilă. – Din fr. lamer.

lamase
LAMÁ², lamez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra suprafața frontală, circulară a unei găuri cu ajutorul unei lame speciale, când strunjirea este dificilă. – Din fr. lamer.

lamasem
LAMÁ², lamez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra suprafața frontală, circulară a unei găuri cu ajutorul unei lame speciale, când strunjirea este dificilă. – Din fr. lamer.

lamaseria
LAMASERÍE, lamaserii, s. f. Mănăstire pentru lama¹ (în Tibet). – Din fr. lamaserie.

DOOM

lamaseríe s. f., art. lamasería, g.-d. art. lamaseríei; pl. lamaseríi, art. lamaseríile

lamaserie
LAMASERÍE, lamaserii, s. f. Mănăstire pentru lama¹ (în Tibet). – Din fr. lamaserie.

DOOM

lamaseríe s. f., art. lamasería, g.-d. art. lamaseríei; pl. lamaseríi, art. lamaseríile

lamaseriei
LAMASERÍE, lamaserii, s. f. Mănăstire pentru lama¹ (în Tibet). – Din fr. lamaserie.

DOOM

lamaseríe s. f., art. lamasería, g.-d. art. lamaseríei; pl. lamaseríi, art. lamaseríile

lamaserii
LAMASERÍE, lamaserii, s. f. Mănăstire pentru lama¹ (în Tibet). – Din fr. lamaserie.

DOOM

lamaseríe s. f., art. lamasería, g.-d. art. lamaseríei; pl. lamaseríi, art. lamaseríile

lamaseriile
LAMASERÍE, lamaserii, s. f. Mănăstire pentru lama¹ (în Tibet). – Din fr. lamaserie.

DOOM

lamaseríe s. f., art. lamasería, g.-d. art. lamaseríei; pl. lamaseríi, art. lamaseríile

lamaseriilor
LAMASERÍE, lamaserii, s. f. Mănăstire pentru lama¹ (în Tibet). – Din fr. lamaserie.

DOOM

lamaseríe s. f., art. lamasería, g.-d. art. lamaseríei; pl. lamaseríi, art. lamaseríile

lamaseră
LAMÁ², lamez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra suprafața frontală, circulară a unei găuri cu ajutorul unei lame speciale, când strunjirea este dificilă. – Din fr. lamer.

lamaserăm
LAMÁ², lamez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra suprafața frontală, circulară a unei găuri cu ajutorul unei lame speciale, când strunjirea este dificilă. – Din fr. lamer.

lamaserăți
LAMÁ², lamez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra suprafața frontală, circulară a unei găuri cu ajutorul unei lame speciale, când strunjirea este dificilă. – Din fr. lamer.

lamaseși
LAMÁ², lamez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra suprafața frontală, circulară a unei găuri cu ajutorul unei lame speciale, când strunjirea este dificilă. – Din fr. lamer.

lamaseți
LAMÁ², lamez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra suprafața frontală, circulară a unei găuri cu ajutorul unei lame speciale, când strunjirea este dificilă. – Din fr. lamer.

lamat
LAMÁ², lamez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra suprafața frontală, circulară a unei găuri cu ajutorul unei lame speciale, când strunjirea este dificilă. – Din fr. lamer.

lamat
LAMÁ², lamez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra suprafața frontală, circulară a unei găuri cu ajutorul unei lame speciale, când strunjirea este dificilă. – Din fr. lamer.

lamau
LAMÁ², lamez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra suprafața frontală, circulară a unei găuri cu ajutorul unei lame speciale, când strunjirea este dificilă. – Din fr. lamer.

lamași
LAMÁ², lamez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra suprafața frontală, circulară a unei găuri cu ajutorul unei lame speciale, când strunjirea este dificilă. – Din fr. lamer.

lamați
LAMÁ², lamez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra suprafața frontală, circulară a unei găuri cu ajutorul unei lame speciale, când strunjirea este dificilă. – Din fr. lamer.

lamb
lamb (lámburi), s. n. – 1. Un fel de rindea, lambare. – 2. Deschizătură, scobitură, tăietură în lung. – 3. Fiecare dintre stinghiile de lemn sau de metal care fixează crucea căruței (trăsurii). – Var. lambă (sensul 1-2) lambá. Tc. lamba (Bogrea, Dacor., I, 288; Lokotsch 1303; Tiktin; DAR). În general se consideră că al treilea sens reprezintă un cuvînt diferit, pe care Cihac, II, 164, îl derivă din sl. lubinŭ „de scoarță de copac” și DAR din rut., pol. lanwa (‹ germ. med. Lanne), în timp ce Tiktin, Candrea și Scriban îl consideră de origine necunoscută. Fără îndoială, pare a fi vorba de același cuvînt; numele său se explică prin faptul că este introducere a unei vergele într-o scobitură sau într-un locaș, cf. bg. lamba „scobitură, cornișă dințată”. – Der. lămbar, s. n. (un fel de rindea); lămbui, vb. (a scobi, a asambla, a îmbuca); lămbuitor, s. n. (un fel de rindea); lămbuială, s. f. (îmbinare).

lamba
LÁMBĂ, lambe, s. f. 1. Lanț care leagă crucea proțapului unui car cu capetele osiei; vătrai. 2. Parte proeminentă a unei piese de lemn sau de metal care se îmbucă în scobitura corespunzătoare a altei piese pentru a asigura o îmbinare perfectă; feder. 3. Vergea lată de lemn care se introduce (cu fiecare jumătate din lățimea ei) în ulucele a două scânduri pentru a le îmbina. – Din tc. lâmba.

DOOM

lámbă (lanț, vergea) s. f., g.-d. art. lámbei; pl. lámbe

lambada
LAMBÁDĂ s. f. v. lambada.

DOOM

*lambáda s. f., g.-d. art. lambádei; pl. lambáde

lambade
LAMBÁDĂ s. f. v. lambada.

DOOM

*lambáda s. f., g.-d. art. lambádei; pl. lambáde

lambadei
LAMBÁDĂ s. f. v. lambada.

DOOM

*lambáda s. f., g.-d. art. lambádei; pl. lambáde

lambadele
LAMBÁDĂ s. f. v. lambada.

DOOM

*lambáda s. f., g.-d. art. lambádei; pl. lambáde

lambadelor
LAMBÁDĂ s. f. v. lambada.

DOOM

*lambáda s. f., g.-d. art. lambádei; pl. lambáde

lambar
LAMBÁR, lambare, s. n. Un fel de rindea cu care se fasonează muchia scîndurilor, obținîndu-se o parte proeminentă care intră în scobitura corespunzătoare a altei scînduri, permițînd o îmbinare perfectă; lămbuitor.

DOOM

lambár s. n., pl. lambáre

lambare
LAMBÁR, lambare, s. n. Un fel de rindea cu care se fasonează muchia scîndurilor, obținîndu-se o parte proeminentă care intră în scobitura corespunzătoare a altei scînduri, permițînd o îmbinare perfectă; lămbuitor.

DOOM

lambár s. n., pl. lambáre

lambarele
LAMBÁR, lambare, s. n. Un fel de rindea cu care se fasonează muchia scîndurilor, obținîndu-se o parte proeminentă care intră în scobitura corespunzătoare a altei scînduri, permițînd o îmbinare perfectă; lămbuitor.

DOOM

lambár s. n., pl. lambáre

lambarelor
LAMBÁR, lambare, s. n. Un fel de rindea cu care se fasonează muchia scîndurilor, obținîndu-se o parte proeminentă care intră în scobitura corespunzătoare a altei scînduri, permițînd o îmbinare perfectă; lămbuitor.

DOOM

lambár s. n., pl. lambáre

lambarul
LAMBÁR, lambare, s. n. Un fel de rindea cu care se fasonează muchia scîndurilor, obținîndu-se o parte proeminentă care intră în scobitura corespunzătoare a altei scînduri, permițînd o îmbinare perfectă; lămbuitor.

DOOM

lambár s. n., pl. lambáre

lambarului
LAMBÁR, lambare, s. n. Un fel de rindea cu care se fasonează muchia scîndurilor, obținîndu-se o parte proeminentă care intră în scobitura corespunzătoare a altei scînduri, permițînd o îmbinare perfectă; lămbuitor.

DOOM

lambár s. n., pl. lambáre

lambda
LÁMBDA, lambda, s. m. Numele celei de a unsprezecea litere a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului¹. – Din ngr. lámbda.

DOOM

*lámbda (literă grecească) s. m., pl. lámbda; λ, Λ

lambdacism
LAMBDACÍSM s.n. Pronunțare defectuoasă a literei l. ♦ Aliterație constând în repetarea sunetului l. [Cf. lat. lambdacismus].

lambdacismul
LAMBDACÍSM s.n. Pronunțare defectuoasă a literei l. ♦ Aliterație constând în repetarea sunetului l. [Cf. lat. lambdacismus].

lambdacismului
LAMBDACÍSM s.n. Pronunțare defectuoasă a literei l. ♦ Aliterație constând în repetarea sunetului l. [Cf. lat. lambdacismus].

lambe
LÁMBĂ, lambe, s. f. 1. Lanț care leagă crucea proțapului unui car cu capetele osiei; vătrai. 2. Parte proeminentă a unei piese de lemn sau de metal care se îmbucă în scobitura corespunzătoare a altei piese pentru a asigura o îmbinare perfectă; feder. 3. Vergea lată de lemn care se introduce (cu fiecare jumătate din lățimea ei) în ulucele a două scânduri pentru a le îmbina. – Din tc. lâmba.

DOOM

lámbă (lanț, vergea) s. f., g.-d. art. lámbei; pl. lámbe

lambei
LÁMBĂ, lambe, s. f. 1. Lanț care leagă crucea proțapului unui car cu capetele osiei; vătrai. 2. Parte proeminentă a unei piese de lemn sau de metal care se îmbucă în scobitura corespunzătoare a altei piese pentru a asigura o îmbinare perfectă; feder. 3. Vergea lată de lemn care se introduce (cu fiecare jumătate din lățimea ei) în ulucele a două scânduri pentru a le îmbina. – Din tc. lâmba.

DOOM

lámbă (lanț, vergea) s. f., g.-d. art. lámbei; pl. lámbe

lambele
LÁMBĂ, lambe, s. f. 1. Lanț care leagă crucea proțapului unui car cu capetele osiei; vătrai. 2. Parte proeminentă a unei piese de lemn sau de metal care se îmbucă în scobitura corespunzătoare a altei piese pentru a asigura o îmbinare perfectă; feder. 3. Vergea lată de lemn care se introduce (cu fiecare jumătate din lățimea ei) în ulucele a două scânduri pentru a le îmbina. – Din tc. lâmba.

DOOM

lámbă (lanț, vergea) s. f., g.-d. art. lámbei; pl. lámbe

lambelor
LÁMBĂ, lambe, s. f. 1. Lanț care leagă crucea proțapului unui car cu capetele osiei; vătrai. 2. Parte proeminentă a unei piese de lemn sau de metal care se îmbucă în scobitura corespunzătoare a altei piese pentru a asigura o îmbinare perfectă; feder. 3. Vergea lată de lemn care se introduce (cu fiecare jumătate din lățimea ei) în ulucele a două scânduri pentru a le îmbina. – Din tc. lâmba.

DOOM

lámbă (lanț, vergea) s. f., g.-d. art. lámbei; pl. lámbe

lambert
LAMBÉRT, lamberți, s. m. (Fiz.) Unitate (tolerată) de măsură a luminanței. [Abr.: L] – Din fr. lambert, germ. Lambert.

DOOM

lambért s. m., pl. lambérți; simb. la

lambertul
LAMBÉRT, lamberți, s. m. (Fiz.) Unitate (tolerată) de măsură a luminanței. [Abr.: L] – Din fr. lambert, germ. Lambert.

DOOM

lambért s. m., pl. lambérți; simb. la

lambertului
LAMBÉRT, lamberți, s. m. (Fiz.) Unitate (tolerată) de măsură a luminanței. [Abr.: L] – Din fr. lambert, germ. Lambert.

DOOM

lambért s. m., pl. lambérți; simb. la

lamberți
LAMBÉRT, lamberți, s. m. (Fiz.) Unitate (tolerată) de măsură a luminanței. [Abr.: L] – Din fr. lambert, germ. Lambert.

DOOM

lambért s. m., pl. lambérți; simb. la

lamberții
LAMBÉRT, lamberți, s. m. (Fiz.) Unitate (tolerată) de măsură a luminanței. [Abr.: L] – Din fr. lambert, germ. Lambert.

DOOM

lambért s. m., pl. lambérți; simb. la

lamberților
LAMBÉRT, lamberți, s. m. (Fiz.) Unitate (tolerată) de măsură a luminanței. [Abr.: L] – Din fr. lambert, germ. Lambert.

DOOM

lambért s. m., pl. lambérți; simb. la

lamblia
LÁMBLIE, lamblii, s. f. Animal protozoar care trăiește parazit în intestinul subțire și în căile biliare la om și la unele animale, unde ajunge prin intermediul apei, al fructelor și al zarzavaturilor nespălate (Lamblia intestinalis). – Din fr. lamblia.

lamblia
LÁMBLIE, lamblii, s. f. Animal protozoar care trăiește parazit în intestinul subțire și în căile biliare la om și la unele animale, unde ajunge prin intermediul apei, al fructelor și al zarzavaturilor nespălate (Lamblia intestinalis). – Din fr. lamblia.

DOOM

lámblie (-bli-e-) s. f., art. lámblia (-bli-a), g.-d. art. lámbliei; pl. lámblii, art. lámbliile (-bli-i-)

lambliaza
LAMBLIÁZĂ, lambliaze, s. f. Boală parazitară determinată de prezența în organism a lambliei. [Pr.: -bli-a-] – Din fr. lambliase.

DOOM

!lambliáză (-bli-a-) s. f., g.-d. art. lambliázei; pl. lambliáze

lambliaze
LAMBLIÁZĂ, lambliaze, s. f. Boală parazitară determinată de prezența în organism a lambliei. [Pr.: -bli-a-] – Din fr. lambliase.

DOOM

!lambliáză (-bli-a-) s. f., g.-d. art. lambliázei; pl. lambliáze

lambliazei
LAMBLIÁZĂ, lambliaze, s. f. Boală parazitară determinată de prezența în organism a lambliei. [Pr.: -bli-a-] – Din fr. lambliase.

DOOM

!lambliáză (-bli-a-) s. f., g.-d. art. lambliázei; pl. lambliáze

lambliazele
LAMBLIÁZĂ, lambliaze, s. f. Boală parazitară determinată de prezența în organism a lambliei. [Pr.: -bli-a-] – Din fr. lambliase.

DOOM

!lambliáză (-bli-a-) s. f., g.-d. art. lambliázei; pl. lambliáze

lambliazelor
LAMBLIÁZĂ, lambliaze, s. f. Boală parazitară determinată de prezența în organism a lambliei. [Pr.: -bli-a-] – Din fr. lambliase.

DOOM

!lambliáză (-bli-a-) s. f., g.-d. art. lambliázei; pl. lambliáze

lamblie
LÁMBLIE, lamblii, s. f. Animal protozoar care trăiește parazit în intestinul subțire și în căile biliare la om și la unele animale, unde ajunge prin intermediul apei, al fructelor și al zarzavaturilor nespălate (Lamblia intestinalis). – Din fr. lamblia.

DOOM

lámblie (-bli-e-) s. f., art. lámblia (-bli-a), g.-d. art. lámbliei; pl. lámblii, art. lámbliile (-bli-i-)

lambliei
LÁMBLIE, lamblii, s. f. Animal protozoar care trăiește parazit în intestinul subțire și în căile biliare la om și la unele animale, unde ajunge prin intermediul apei, al fructelor și al zarzavaturilor nespălate (Lamblia intestinalis). – Din fr. lamblia.

DOOM

lámblie (-bli-e-) s. f., art. lámblia (-bli-a), g.-d. art. lámbliei; pl. lámblii, art. lámbliile (-bli-i-)

lamblii
LÁMBLIE, lamblii, s. f. Animal protozoar care trăiește parazit în intestinul subțire și în căile biliare la om și la unele animale, unde ajunge prin intermediul apei, al fructelor și al zarzavaturilor nespălate (Lamblia intestinalis). – Din fr. lamblia.

DOOM

lámblie (-bli-e-) s. f., art. lámblia (-bli-a), g.-d. art. lámbliei; pl. lámblii, art. lámbliile (-bli-i-)

lambliile
LÁMBLIE, lamblii, s. f. Animal protozoar care trăiește parazit în intestinul subțire și în căile biliare la om și la unele animale, unde ajunge prin intermediul apei, al fructelor și al zarzavaturilor nespălate (Lamblia intestinalis). – Din fr. lamblia.

DOOM

lámblie (-bli-e-) s. f., art. lámblia (-bli-a), g.-d. art. lámbliei; pl. lámblii, art. lámbliile (-bli-i-)

lambliilor
LÁMBLIE, lamblii, s. f. Animal protozoar care trăiește parazit în intestinul subțire și în căile biliare la om și la unele animale, unde ajunge prin intermediul apei, al fructelor și al zarzavaturilor nespălate (Lamblia intestinalis). – Din fr. lamblia.

DOOM

lámblie (-bli-e-) s. f., art. lámblia (-bli-a), g.-d. art. lámbliei; pl. lámblii, art. lámbliile (-bli-i-)

lambou
LAMBÓU s.n. Bucată de carne sau de piele care se conservă la amputații pentru a acoperi scheletul și părțile osoase sau pentru a fi grefată în altă parte a corpului. [< fr. lambeau].

DOOM

lambóu s. n., art. lambóul; pl. lambóuri

lamboul
LAMBÓU s.n. Bucată de carne sau de piele care se conservă la amputații pentru a acoperi scheletul și părțile osoase sau pentru a fi grefată în altă parte a corpului. [< fr. lambeau].

DOOM

lambóu s. n., art. lambóul; pl. lambóuri

lamboului
LAMBÓU s.n. Bucată de carne sau de piele care se conservă la amputații pentru a acoperi scheletul și părțile osoase sau pentru a fi grefată în altă parte a corpului. [< fr. lambeau].

DOOM

lambóu s. n., art. lambóul; pl. lambóuri

lambouri
LAMBÓU s.n. Bucată de carne sau de piele care se conservă la amputații pentru a acoperi scheletul și părțile osoase sau pentru a fi grefată în altă parte a corpului. [< fr. lambeau].

DOOM

lambóu s. n., art. lambóul; pl. lambóuri

lambourile
LAMBÓU s.n. Bucată de carne sau de piele care se conservă la amputații pentru a acoperi scheletul și părțile osoase sau pentru a fi grefată în altă parte a corpului. [< fr. lambeau].

DOOM

lambóu s. n., art. lambóul; pl. lambóuri

lambourilor
LAMBÓU s.n. Bucată de carne sau de piele care se conservă la amputații pentru a acoperi scheletul și părțile osoase sau pentru a fi grefată în altă parte a corpului. [< fr. lambeau].

DOOM

lambóu s. n., art. lambóul; pl. lambóuri

lambrechin
LAMBRECHIN, (1, 2) lambrechine, s. n., (3) lambrechini, s. m. 1. S. n. Draperie așezată în partea superioară a unei deschideri (ușă, fereastră etc.). 2. S. n. Element decorativ de construcție al cornișelor, al balustratelor etc. 3. S. m. Ornament în formă de panglică pe care este scrisă o deviză, care împodobește un scut sau o stemă. – Din fr. lambrequin.

DOOM

lambrechín² (draperie, parte a cornișei) s. n., pl. lambrechíne

lambrechine
LAMBRECHIN, (1, 2) lambrechine, s. n., (3) lambrechini, s. m. 1. S. n. Draperie așezată în partea superioară a unei deschideri (ușă, fereastră etc.). 2. S. n. Element decorativ de construcție al cornișelor, al balustratelor etc. 3. S. m. Ornament în formă de panglică pe care este scrisă o deviză, care împodobește un scut sau o stemă. – Din fr. lambrequin.

DOOM

lambrechín² (draperie, parte a cornișei) s. n., pl. lambrechíne

lambrechinele
LAMBRECHIN, (1, 2) lambrechine, s. n., (3) lambrechini, s. m. 1. S. n. Draperie așezată în partea superioară a unei deschideri (ușă, fereastră etc.). 2. S. n. Element decorativ de construcție al cornișelor, al balustratelor etc. 3. S. m. Ornament în formă de panglică pe care este scrisă o deviză, care împodobește un scut sau o stemă. – Din fr. lambrequin.

DOOM

lambrechín² (draperie, parte a cornișei) s. n., pl. lambrechíne

lambrechinelor
LAMBRECHIN, (1, 2) lambrechine, s. n., (3) lambrechini, s. m. 1. S. n. Draperie așezată în partea superioară a unei deschideri (ușă, fereastră etc.). 2. S. n. Element decorativ de construcție al cornișelor, al balustratelor etc. 3. S. m. Ornament în formă de panglică pe care este scrisă o deviză, care împodobește un scut sau o stemă. – Din fr. lambrequin.

DOOM

lambrechín² (draperie, parte a cornișei) s. n., pl. lambrechíne

lambrechinul
LAMBRECHIN, (1, 2) lambrechine, s. n., (3) lambrechini, s. m. 1. S. n. Draperie așezată în partea superioară a unei deschideri (ușă, fereastră etc.). 2. S. n. Element decorativ de construcție al cornișelor, al balustratelor etc. 3. S. m. Ornament în formă de panglică pe care este scrisă o deviză, care împodobește un scut sau o stemă. – Din fr. lambrequin.

DOOM

lambrechín² (draperie, parte a cornișei) s. n., pl. lambrechíne

lambrechinului
LAMBRECHIN, (1, 2) lambrechine, s. n., (3) lambrechini, s. m. 1. S. n. Draperie așezată în partea superioară a unei deschideri (ușă, fereastră etc.). 2. S. n. Element decorativ de construcție al cornișelor, al balustratelor etc. 3. S. m. Ornament în formă de panglică pe care este scrisă o deviză, care împodobește un scut sau o stemă. – Din fr. lambrequin.

DOOM

lambrechín² (draperie, parte a cornișei) s. n., pl. lambrechíne

lambrisa
LAMBRISÁ, lambrisez, vb. I. Tranz. A acoperi cu lambriuri. – Din fr. lambrisser.

DOOM

lambrisá (a ~) vb., ind. prez. 3 lambriseáză

lambrisai
LAMBRISÁ, lambrisez, vb. I. Tranz. A acoperi cu lambriuri. – Din fr. lambrisser.

DOOM

lambrisá (a ~) vb., ind. prez. 3 lambriseáză

lambrisam
LAMBRISÁ, lambrisez, vb. I. Tranz. A acoperi cu lambriuri. – Din fr. lambrisser.

DOOM

lambrisá (a ~) vb., ind. prez. 3 lambriseáză

lambrisare
LAMBRISÁ, lambrisez, vb. I. Tranz. A acoperi cu lambriuri. – Din fr. lambrisser.

DOOM

lambrisá (a ~) vb., ind. prez. 3 lambriseáză

lambrisare
LAMBRISÁRE, lambrisări, s. f. Operație de executare a unui lambriu. – V. lambrisa.

lambrisarea
LAMBRISÁRE, lambrisări, s. f. Operație de executare a unui lambriu. – V. lambrisa.

lambrisară
LAMBRISÁ, lambrisez, vb. I. Tranz. A acoperi cu lambriuri. – Din fr. lambrisser.

DOOM

lambrisá (a ~) vb., ind. prez. 3 lambriseáză

lambrisarăm
LAMBRISÁ, lambrisez, vb. I. Tranz. A acoperi cu lambriuri. – Din fr. lambrisser.

DOOM

lambrisá (a ~) vb., ind. prez. 3 lambriseáză

lambrisarăți
LAMBRISÁ, lambrisez, vb. I. Tranz. A acoperi cu lambriuri. – Din fr. lambrisser.

DOOM

lambrisá (a ~) vb., ind. prez. 3 lambriseáză

lambrisase
LAMBRISÁ, lambrisez, vb. I. Tranz. A acoperi cu lambriuri. – Din fr. lambrisser.

DOOM

lambrisá (a ~) vb., ind. prez. 3 lambriseáză

lambrisasem
LAMBRISÁ, lambrisez, vb. I. Tranz. A acoperi cu lambriuri. – Din fr. lambrisser.

DOOM

lambrisá (a ~) vb., ind. prez. 3 lambriseáză

lambrisaseră
LAMBRISÁ, lambrisez, vb. I. Tranz. A acoperi cu lambriuri. – Din fr. lambrisser.

DOOM

lambrisá (a ~) vb., ind. prez. 3 lambriseáză

lambrisaserăm
LAMBRISÁ, lambrisez, vb. I. Tranz. A acoperi cu lambriuri. – Din fr. lambrisser.

DOOM

lambrisá (a ~) vb., ind. prez. 3 lambriseáză

lambrisaserăți
LAMBRISÁ, lambrisez, vb. I. Tranz. A acoperi cu lambriuri. – Din fr. lambrisser.

DOOM

lambrisá (a ~) vb., ind. prez. 3 lambriseáză

lambrisaseși
LAMBRISÁ, lambrisez, vb. I. Tranz. A acoperi cu lambriuri. – Din fr. lambrisser.

DOOM

lambrisá (a ~) vb., ind. prez. 3 lambriseáză

lambrisaseți
LAMBRISÁ, lambrisez, vb. I. Tranz. A acoperi cu lambriuri. – Din fr. lambrisser.

DOOM

lambrisá (a ~) vb., ind. prez. 3 lambriseáză

lambrisat
LAMBRISÁ, lambrisez, vb. I. Tranz. A acoperi cu lambriuri. – Din fr. lambrisser.

DOOM

lambrisá (a ~) vb., ind. prez. 3 lambriseáză

lambrisat
LAMBRISÁT, -Ă, lambrisați, -te, adj. (Despre pereți) Care este acoperit cu lambriuri. – V. lambrisa.

lambrisata
LAMBRISÁT, -Ă, lambrisați, -te, adj. (Despre pereți) Care este acoperit cu lambriuri. – V. lambrisa.

lambrisate
LAMBRISÁT, -Ă, lambrisați, -te, adj. (Despre pereți) Care este acoperit cu lambriuri. – V. lambrisa.

lambrisatei
LAMBRISÁT, -Ă, lambrisați, -te, adj. (Despre pereți) Care este acoperit cu lambriuri. – V. lambrisa.

lambrisatele
LAMBRISÁT, -Ă, lambrisați, -te, adj. (Despre pereți) Care este acoperit cu lambriuri. – V. lambrisa.

lambrisatelor
LAMBRISÁT, -Ă, lambrisați, -te, adj. (Despre pereți) Care este acoperit cu lambriuri. – V. lambrisa.

lambrisatul
LAMBRISÁT, -Ă, lambrisați, -te, adj. (Despre pereți) Care este acoperit cu lambriuri. – V. lambrisa.

lambrisatului
LAMBRISÁT, -Ă, lambrisați, -te, adj. (Despre pereți) Care este acoperit cu lambriuri. – V. lambrisa.

lambrisau
LAMBRISÁ, lambrisez, vb. I. Tranz. A acoperi cu lambriuri. – Din fr. lambrisser.

DOOM

lambrisá (a ~) vb., ind. prez. 3 lambriseáză

lambrisași
LAMBRISÁ, lambrisez, vb. I. Tranz. A acoperi cu lambriuri. – Din fr. lambrisser.

DOOM

lambrisá (a ~) vb., ind. prez. 3 lambriseáză

lambrisați
LAMBRISÁ, lambrisez, vb. I. Tranz. A acoperi cu lambriuri. – Din fr. lambrisser.

DOOM

lambrisá (a ~) vb., ind. prez. 3 lambriseáză

lambrisați
LAMBRISÁT, -Ă, lambrisați, -te, adj. (Despre pereți) Care este acoperit cu lambriuri. – V. lambrisa.

lambrisații
LAMBRISÁT, -Ă, lambrisați, -te, adj. (Despre pereți) Care este acoperit cu lambriuri. – V. lambrisa.

lambrisaților
LAMBRISÁT, -Ă, lambrisați, -te, adj. (Despre pereți) Care este acoperit cu lambriuri. – V. lambrisa.

lambrisează
LAMBRISÁ, lambrisez, vb. I. Tranz. A acoperi cu lambriuri. – Din fr. lambrisser.

DOOM

lambrisá (a ~) vb., ind. prez. 3 lambriseáză

lambrisez
LAMBRISÁ, lambrisez, vb. I. Tranz. A acoperi cu lambriuri. – Din fr. lambrisser.

DOOM

lambrisá (a ~) vb., ind. prez. 3 lambriseáză

lambriseze
LAMBRISÁ, lambrisez, vb. I. Tranz. A acoperi cu lambriuri. – Din fr. lambrisser.

DOOM

lambrisá (a ~) vb., ind. prez. 3 lambriseáză

lambrisezi
LAMBRISÁ, lambrisez, vb. I. Tranz. A acoperi cu lambriuri. – Din fr. lambrisser.

DOOM

lambrisá (a ~) vb., ind. prez. 3 lambriseáză

lambrisând
LAMBRISÁ, lambrisez, vb. I. Tranz. A acoperi cu lambriuri. – Din fr. lambrisser.

DOOM

lambrisá (a ~) vb., ind. prez. 3 lambriseáză

lambrisînd
LAMBRISÁ, lambrisez, vb. I. Tranz. A acoperi cu lambriuri. – Din fr. lambrisser.

DOOM

lambrisá (a ~) vb., ind. prez. 3 lambriseáză

lambrisări
LAMBRISÁRE, lambrisări, s. f. Operație de executare a unui lambriu. – V. lambrisa.

lambrisării
LAMBRISÁRE, lambrisări, s. f. Operație de executare a unui lambriu. – V. lambrisa.

lambrisările
LAMBRISÁRE, lambrisări, s. f. Operație de executare a unui lambriu. – V. lambrisa.

lambrisărilor
LAMBRISÁRE, lambrisări, s. f. Operație de executare a unui lambriu. – V. lambrisa.

lambriu
LAMBRÍU, lambriuri, s. n. Îmbrăcăminte de marmură, de lemn sau de stuc, cu care se acoperă total sau parțial pereții unei încăperi. – Din fr. lambris.

DOOM

lambríu s. n., art. lambríul; pl. lambríuri

lambriul
LAMBRÍU, lambriuri, s. n. Îmbrăcăminte de marmură, de lemn sau de stuc, cu care se acoperă total sau parțial pereții unei încăperi. – Din fr. lambris.

DOOM

lambríu s. n., art. lambríul; pl. lambríuri

lambriului
LAMBRÍU, lambriuri, s. n. Îmbrăcăminte de marmură, de lemn sau de stuc, cu care se acoperă total sau parțial pereții unei încăperi. – Din fr. lambris.

DOOM

lambríu s. n., art. lambríul; pl. lambríuri

lambriuri
LAMBRÍU, lambriuri, s. n. Îmbrăcăminte de marmură, de lemn sau de stuc, cu care se acoperă total sau parțial pereții unei încăperi. – Din fr. lambris.

DOOM

lambríu s. n., art. lambríul; pl. lambríuri

lambriurile
LAMBRÍU, lambriuri, s. n. Îmbrăcăminte de marmură, de lemn sau de stuc, cu care se acoperă total sau parțial pereții unei încăperi. – Din fr. lambris.

DOOM

lambríu s. n., art. lambríul; pl. lambríuri

lambriurilor
LAMBRÍU, lambriuri, s. n. Îmbrăcăminte de marmură, de lemn sau de stuc, cu care se acoperă total sau parțial pereții unei încăperi. – Din fr. lambris.

DOOM

lambríu s. n., art. lambríul; pl. lambríuri

lame
LÁMĂ², lame, s. f. Gen de mamifere rumegătoare asemănătoare cu cămilele, dar mai mici și fără cocoașă, care trăiesc pe platourile înalte din America de Sud și care, domesticite, sunt folosite ca animale de povară (Lama); animal care face parte din acest gen. – Din fr. lama.

DOOM

lámă s. f., g.-d. art. lámei; pl. láme

lame
LAMÉ, (2) lameuri, s. n. 1. Material textil din mătase, bumbac sau lână cu fire metalice. 2. Sortiment de lame (1). – Din fr. lame.

DOOM

lamé s. n.; (sorturi) pl. laméuri

lamează
LAMÁ², lamez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra suprafața frontală, circulară a unei găuri cu ajutorul unei lame speciale, când strunjirea este dificilă. – Din fr. lamer.

lamei
LÁMĂ², lame, s. f. Gen de mamifere rumegătoare asemănătoare cu cămilele, dar mai mici și fără cocoașă, care trăiesc pe platourile înalte din America de Sud și care, domesticite, sunt folosite ca animale de povară (Lama); animal care face parte din acest gen. – Din fr. lama.

DOOM

lámă s. f., g.-d. art. lámei; pl. láme

lamela
LAMELÁ, lamelez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra un material în lamele. – Din lamelă.

DOOM

*lamelá (a ~) vb., ind. prez. 3 lameleáză

lamela
LAMÉLĂ, lamele, s. f. 1. Mică placă subțire de metal, de sticlă sau de lemn, cu diferite utilizări tehnice. 2. Foiță subțire în structura unor corpuri sau a unor organe. – Din fr. lamelle.

DOOM

lamélă s. f., g.-d. art. lamélei; pl. laméle

lamelai
LAMELÁ, lamelez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra un material în lamele. – Din lamelă.

DOOM

*lamelá (a ~) vb., ind. prez. 3 lameleáză

lamelam
LAMELÁ, lamelez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra un material în lamele. – Din lamelă.

DOOM

*lamelá (a ~) vb., ind. prez. 3 lameleáză

lamelar
LAMELÁR, -Ă, lamelari, -e, adj. Care are formă de lamele, a cărui structură se prezintă sub formă de lamele; format din lamele. – Din fr. lamellaire.

DOOM

lamelár adj. m., pl. lamelári; f. lameláră, pl. lameláre

lamelara
LAMELÁR, -Ă, lamelari, -e, adj. Care are formă de lamele, a cărui structură se prezintă sub formă de lamele; format din lamele. – Din fr. lamellaire.

DOOM

lamelár adj. m., pl. lamelári; f. lameláră, pl. lameláre

lamelare
LAMELÁ, lamelez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra un material în lamele. – Din lamelă.

DOOM

*lamelá (a ~) vb., ind. prez. 3 lameleáză

lamelare
LAMELÁR, -Ă, lamelari, -e, adj. Care are formă de lamele, a cărui structură se prezintă sub formă de lamele; format din lamele. – Din fr. lamellaire.

DOOM

lamelár adj. m., pl. lamelári; f. lameláră, pl. lameláre

lamelare
LAMELÁRE, lamelări, s. f. Acțiunea de a lamela. – V. lamela.

lamelarea
LAMELÁRE, lamelări, s. f. Acțiunea de a lamela. – V. lamela.

lamelarei
LAMELÁR, -Ă, lamelari, -e, adj. Care are formă de lamele, a cărui structură se prezintă sub formă de lamele; format din lamele. – Din fr. lamellaire.

DOOM

lamelár adj. m., pl. lamelári; f. lameláră, pl. lameláre

lamelarele
LAMELÁR, -Ă, lamelari, -e, adj. Care are formă de lamele, a cărui structură se prezintă sub formă de lamele; format din lamele. – Din fr. lamellaire.

DOOM

lamelár adj. m., pl. lamelári; f. lameláră, pl. lameláre

lamelarelor
LAMELÁR, -Ă, lamelari, -e, adj. Care are formă de lamele, a cărui structură se prezintă sub formă de lamele; format din lamele. – Din fr. lamellaire.

DOOM

lamelár adj. m., pl. lamelári; f. lameláră, pl. lameláre

lamelari
LAMELÁR, -Ă, lamelari, -e, adj. Care are formă de lamele, a cărui structură se prezintă sub formă de lamele; format din lamele. – Din fr. lamellaire.

DOOM

lamelár adj. m., pl. lamelári; f. lameláră, pl. lameláre

lamelarii
LAMELÁR, -Ă, lamelari, -e, adj. Care are formă de lamele, a cărui structură se prezintă sub formă de lamele; format din lamele. – Din fr. lamellaire.

DOOM

lamelár adj. m., pl. lamelári; f. lameláră, pl. lameláre

lamelarilor
LAMELÁR, -Ă, lamelari, -e, adj. Care are formă de lamele, a cărui structură se prezintă sub formă de lamele; format din lamele. – Din fr. lamellaire.

DOOM

lamelár adj. m., pl. lamelári; f. lameláră, pl. lameláre

lamelarul
LAMELÁR, -Ă, lamelari, -e, adj. Care are formă de lamele, a cărui structură se prezintă sub formă de lamele; format din lamele. – Din fr. lamellaire.

DOOM

lamelár adj. m., pl. lamelári; f. lameláră, pl. lameláre

lamelarului
LAMELÁR, -Ă, lamelari, -e, adj. Care are formă de lamele, a cărui structură se prezintă sub formă de lamele; format din lamele. – Din fr. lamellaire.

DOOM

lamelár adj. m., pl. lamelári; f. lameláră, pl. lameláre

lamelară
LAMELÁ, lamelez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra un material în lamele. – Din lamelă.

DOOM

*lamelá (a ~) vb., ind. prez. 3 lameleáză

lamelarăm
LAMELÁ, lamelez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra un material în lamele. – Din lamelă.

DOOM

*lamelá (a ~) vb., ind. prez. 3 lameleáză

lamelarăți
LAMELÁ, lamelez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra un material în lamele. – Din lamelă.

DOOM

*lamelá (a ~) vb., ind. prez. 3 lameleáză

lamelase
LAMELÁ, lamelez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra un material în lamele. – Din lamelă.

DOOM

*lamelá (a ~) vb., ind. prez. 3 lameleáză

lamelasem
LAMELÁ, lamelez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra un material în lamele. – Din lamelă.

DOOM

*lamelá (a ~) vb., ind. prez. 3 lameleáză

lamelaseră
LAMELÁ, lamelez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra un material în lamele. – Din lamelă.

DOOM

*lamelá (a ~) vb., ind. prez. 3 lameleáză

lamelaserăm
LAMELÁ, lamelez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra un material în lamele. – Din lamelă.

DOOM

*lamelá (a ~) vb., ind. prez. 3 lameleáză

lamelaserăți
LAMELÁ, lamelez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra un material în lamele. – Din lamelă.

DOOM

*lamelá (a ~) vb., ind. prez. 3 lameleáză

lamelaseși
LAMELÁ, lamelez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra un material în lamele. – Din lamelă.

DOOM

*lamelá (a ~) vb., ind. prez. 3 lameleáză

lamelaseți
LAMELÁ, lamelez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra un material în lamele. – Din lamelă.

DOOM

*lamelá (a ~) vb., ind. prez. 3 lameleáză

lamelat
LAMELÁ, lamelez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra un material în lamele. – Din lamelă.

DOOM

*lamelá (a ~) vb., ind. prez. 3 lameleáză

lamelat
LAMELÁT, -Ă, lamelați, -te, adj. (Despre materiale) Care a fost prelucrat în lamele. – V. lamela.

DOOM

lamelát adj. m., pl. lameláți; f. lamelátă, pl. lameláte

lamelata
LAMELÁT, -Ă, lamelați, -te, adj. (Despre materiale) Care a fost prelucrat în lamele. – V. lamela.

DOOM

lamelát adj. m., pl. lameláți; f. lamelátă, pl. lameláte

lamelate
LAMELÁT, -Ă, lamelați, -te, adj. (Despre materiale) Care a fost prelucrat în lamele. – V. lamela.

DOOM

lamelát adj. m., pl. lameláți; f. lamelátă, pl. lameláte

lamelatei
LAMELÁT, -Ă, lamelați, -te, adj. (Despre materiale) Care a fost prelucrat în lamele. – V. lamela.

DOOM

lamelát adj. m., pl. lameláți; f. lamelátă, pl. lameláte

lamelatele
LAMELÁT, -Ă, lamelați, -te, adj. (Despre materiale) Care a fost prelucrat în lamele. – V. lamela.

DOOM

lamelát adj. m., pl. lameláți; f. lamelátă, pl. lameláte

lamelatelor
LAMELÁT, -Ă, lamelați, -te, adj. (Despre materiale) Care a fost prelucrat în lamele. – V. lamela.

DOOM

lamelát adj. m., pl. lameláți; f. lamelátă, pl. lameláte

lamelatul
LAMELÁT, -Ă, lamelați, -te, adj. (Despre materiale) Care a fost prelucrat în lamele. – V. lamela.

DOOM

lamelát adj. m., pl. lameláți; f. lamelátă, pl. lameláte

lamelatului
LAMELÁT, -Ă, lamelați, -te, adj. (Despre materiale) Care a fost prelucrat în lamele. – V. lamela.

DOOM

lamelát adj. m., pl. lameláți; f. lamelátă, pl. lameláte

lamelau
LAMELÁ, lamelez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra un material în lamele. – Din lamelă.

DOOM

*lamelá (a ~) vb., ind. prez. 3 lameleáză

lamelași
LAMELÁ, lamelez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra un material în lamele. – Din lamelă.

DOOM

*lamelá (a ~) vb., ind. prez. 3 lameleáză

lamelați
LAMELÁ, lamelez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra un material în lamele. – Din lamelă.

DOOM

*lamelá (a ~) vb., ind. prez. 3 lameleáză

lamelați
LAMELÁT, -Ă, lamelați, -te, adj. (Despre materiale) Care a fost prelucrat în lamele. – V. lamela.

DOOM

lamelát adj. m., pl. lameláți; f. lamelátă, pl. lameláte

lamelația
LAMELÁȚIE s.f. Lamelare. [Cf. fr. lamellation].

lamelație
LAMELÁȚIE s.f. Lamelare. [Cf. fr. lamellation].

lamelației
LAMELÁȚIE s.f. Lamelare. [Cf. fr. lamellation].

lamelații
LAMELÁT, -Ă, lamelați, -te, adj. (Despre materiale) Care a fost prelucrat în lamele. – V. lamela.

DOOM

lamelát adj. m., pl. lameláți; f. lamelátă, pl. lameláte

lamelații
LAMELÁȚIE s.f. Lamelare. [Cf. fr. lamellation].

lamelațiile
LAMELÁȚIE s.f. Lamelare. [Cf. fr. lamellation].

lamelațiilor
LAMELÁȚIE s.f. Lamelare. [Cf. fr. lamellation].

lamelaților
LAMELÁT, -Ă, lamelați, -te, adj. (Despre materiale) Care a fost prelucrat în lamele. – V. lamela.

DOOM

lamelát adj. m., pl. lameláți; f. lamelátă, pl. lameláte

lamele
LÁMĂ², lame, s. f. Gen de mamifere rumegătoare asemănătoare cu cămilele, dar mai mici și fără cocoașă, care trăiesc pe platourile înalte din America de Sud și care, domesticite, sunt folosite ca animale de povară (Lama); animal care face parte din acest gen. – Din fr. lama.

DOOM

lámă s. f., g.-d. art. lámei; pl. láme

lamele
LAMÉLĂ, lamele, s. f. 1. Mică placă subțire de metal, de sticlă sau de lemn, cu diferite utilizări tehnice. 2. Foiță subțire în structura unor corpuri sau a unor organe. – Din fr. lamelle.

DOOM

lamélă s. f., g.-d. art. lamélei; pl. laméle

lamelează
LAMELÁ, lamelez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra un material în lamele. – Din lamelă.

DOOM

*lamelá (a ~) vb., ind. prez. 3 lameleáză

lamelei
LAMÉLĂ, lamele, s. f. 1. Mică placă subțire de metal, de sticlă sau de lemn, cu diferite utilizări tehnice. 2. Foiță subțire în structura unor corpuri sau a unor organe. – Din fr. lamelle.

DOOM

lamélă s. f., g.-d. art. lamélei; pl. laméle

lamelele
LAMÉLĂ, lamele, s. f. 1. Mică placă subțire de metal, de sticlă sau de lemn, cu diferite utilizări tehnice. 2. Foiță subțire în structura unor corpuri sau a unor organe. – Din fr. lamelle.

DOOM

lamélă s. f., g.-d. art. lamélei; pl. laméle

lamelelor
LAMÉLĂ, lamele, s. f. 1. Mică placă subțire de metal, de sticlă sau de lemn, cu diferite utilizări tehnice. 2. Foiță subțire în structura unor corpuri sau a unor organe. – Din fr. lamelle.

DOOM

lamélă s. f., g.-d. art. lamélei; pl. laméle

lamelez
LAMELÁ, lamelez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra un material în lamele. – Din lamelă.

DOOM

*lamelá (a ~) vb., ind. prez. 3 lameleáză

lameleze
LAMELÁ, lamelez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra un material în lamele. – Din lamelă.

DOOM

*lamelá (a ~) vb., ind. prez. 3 lameleáză

lamelezi
LAMELÁ, lamelez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra un material în lamele. – Din lamelă.

DOOM

*lamelá (a ~) vb., ind. prez. 3 lameleáză

lameli
LAMELI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(în formă de) lamelă”, „lamelat”. [< fr. lamelli-, cf. lat. lamella – lamelă].

lamelibranhiat
LAMELIBRANHIÁT, -Ă, lamelibranhiați, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre unele moluște) Cu branhiile în formă de lamele. 2. S. f. (La pl.) Clasă de moluște cu corpul turtit lateral, pe care-l acoperă o cochilie formată din două valve, și cu branhiile în formă de lamele (Lamellibranchiata); (și la sg.) animal care face parte din această clasă. [Pr.: -hi-at] – Din lat. lamellibranchiata.

DOOM

lamelibranhiát² (-li-bran-hi-at) s. n., pl. lamelibranhiáte

lamelibranhiata
LAMELIBRANHIÁT, -Ă, lamelibranhiați, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre unele moluște) Cu branhiile în formă de lamele. 2. S. f. (La pl.) Clasă de moluște cu corpul turtit lateral, pe care-l acoperă o cochilie formată din două valve, și cu branhiile în formă de lamele (Lamellibranchiata); (și la sg.) animal care face parte din această clasă. [Pr.: -hi-at] – Din lat. lamellibranchiata.

DOOM

lamelibranhiát² (-li-bran-hi-at) s. n., pl. lamelibranhiáte

lamelibranhiate
LAMELIBRANHIÁT, -Ă, lamelibranhiați, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre unele moluște) Cu branhiile în formă de lamele. 2. S. f. (La pl.) Clasă de moluște cu corpul turtit lateral, pe care-l acoperă o cochilie formată din două valve, și cu branhiile în formă de lamele (Lamellibranchiata); (și la sg.) animal care face parte din această clasă. [Pr.: -hi-at] – Din lat. lamellibranchiata.

DOOM

lamelibranhiát² (-li-bran-hi-at) s. n., pl. lamelibranhiáte

lamelibranhiatei
LAMELIBRANHIÁT, -Ă, lamelibranhiați, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre unele moluște) Cu branhiile în formă de lamele. 2. S. f. (La pl.) Clasă de moluște cu corpul turtit lateral, pe care-l acoperă o cochilie formată din două valve, și cu branhiile în formă de lamele (Lamellibranchiata); (și la sg.) animal care face parte din această clasă. [Pr.: -hi-at] – Din lat. lamellibranchiata.

DOOM

lamelibranhiát² (-li-bran-hi-at) s. n., pl. lamelibranhiáte

lamelibranhiatele
LAMELIBRANHIÁT, -Ă, lamelibranhiați, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre unele moluște) Cu branhiile în formă de lamele. 2. S. f. (La pl.) Clasă de moluște cu corpul turtit lateral, pe care-l acoperă o cochilie formată din două valve, și cu branhiile în formă de lamele (Lamellibranchiata); (și la sg.) animal care face parte din această clasă. [Pr.: -hi-at] – Din lat. lamellibranchiata.

DOOM

lamelibranhiát² (-li-bran-hi-at) s. n., pl. lamelibranhiáte

lamelibranhiatelor
LAMELIBRANHIÁT, -Ă, lamelibranhiați, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre unele moluște) Cu branhiile în formă de lamele. 2. S. f. (La pl.) Clasă de moluște cu corpul turtit lateral, pe care-l acoperă o cochilie formată din două valve, și cu branhiile în formă de lamele (Lamellibranchiata); (și la sg.) animal care face parte din această clasă. [Pr.: -hi-at] – Din lat. lamellibranchiata.

DOOM

lamelibranhiát² (-li-bran-hi-at) s. n., pl. lamelibranhiáte

lamelibranhiatul
LAMELIBRANHIÁT, -Ă, lamelibranhiați, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre unele moluște) Cu branhiile în formă de lamele. 2. S. f. (La pl.) Clasă de moluște cu corpul turtit lateral, pe care-l acoperă o cochilie formată din două valve, și cu branhiile în formă de lamele (Lamellibranchiata); (și la sg.) animal care face parte din această clasă. [Pr.: -hi-at] – Din lat. lamellibranchiata.

DOOM

lamelibranhiát² (-li-bran-hi-at) s. n., pl. lamelibranhiáte

lamelibranhiatului
LAMELIBRANHIÁT, -Ă, lamelibranhiați, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre unele moluște) Cu branhiile în formă de lamele. 2. S. f. (La pl.) Clasă de moluște cu corpul turtit lateral, pe care-l acoperă o cochilie formată din două valve, și cu branhiile în formă de lamele (Lamellibranchiata); (și la sg.) animal care face parte din această clasă. [Pr.: -hi-at] – Din lat. lamellibranchiata.

DOOM

lamelibranhiát² (-li-bran-hi-at) s. n., pl. lamelibranhiáte

lamelibranhiați
LAMELIBRANHIÁT, -Ă, lamelibranhiați, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre unele moluște) Cu branhiile în formă de lamele. 2. S. f. (La pl.) Clasă de moluște cu corpul turtit lateral, pe care-l acoperă o cochilie formată din două valve, și cu branhiile în formă de lamele (Lamellibranchiata); (și la sg.) animal care face parte din această clasă. [Pr.: -hi-at] – Din lat. lamellibranchiata.

DOOM

lamelibranhiát² (-li-bran-hi-at) s. n., pl. lamelibranhiáte

lamelibranhiații
LAMELIBRANHIÁT, -Ă, lamelibranhiați, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre unele moluște) Cu branhiile în formă de lamele. 2. S. f. (La pl.) Clasă de moluște cu corpul turtit lateral, pe care-l acoperă o cochilie formată din două valve, și cu branhiile în formă de lamele (Lamellibranchiata); (și la sg.) animal care face parte din această clasă. [Pr.: -hi-at] – Din lat. lamellibranchiata.

DOOM

lamelibranhiát² (-li-bran-hi-at) s. n., pl. lamelibranhiáte

lamelibranhiaților
LAMELIBRANHIÁT, -Ă, lamelibranhiați, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre unele moluște) Cu branhiile în formă de lamele. 2. S. f. (La pl.) Clasă de moluște cu corpul turtit lateral, pe care-l acoperă o cochilie formată din două valve, și cu branhiile în formă de lamele (Lamellibranchiata); (și la sg.) animal care face parte din această clasă. [Pr.: -hi-at] – Din lat. lamellibranchiata.

DOOM

lamelibranhiát² (-li-bran-hi-at) s. n., pl. lamelibranhiáte

lamelicorn
LAMELICÓRN, -Ă, lamelicorni, -e, s. n., adj. 1. S. n. (La pl.) Familie de insecte coleoptere care au antenele scurte terminate prin prelungiri lamelare; (și la sg.) insectă din această familie. 2. Adj. (Despre insecte) Care are antenele terminate prin prelungiri lamelare. – Din fr. lamellicorne.

DOOM

!lamelicórn² s. n., pl. lamelicórne

lamelicorna
LAMELICÓRN, -Ă, lamelicorni, -e, s. n., adj. 1. S. n. (La pl.) Familie de insecte coleoptere care au antenele scurte terminate prin prelungiri lamelare; (și la sg.) insectă din această familie. 2. Adj. (Despre insecte) Care are antenele terminate prin prelungiri lamelare. – Din fr. lamellicorne.

DOOM

!lamelicórn² s. n., pl. lamelicórne

lamelicorne
LAMELICÓRN, -Ă, lamelicorni, -e, s. n., adj. 1. S. n. (La pl.) Familie de insecte coleoptere care au antenele scurte terminate prin prelungiri lamelare; (și la sg.) insectă din această familie. 2. Adj. (Despre insecte) Care are antenele terminate prin prelungiri lamelare. – Din fr. lamellicorne.

DOOM

!lamelicórn² s. n., pl. lamelicórne

lamelicornei
LAMELICÓRN, -Ă, lamelicorni, -e, s. n., adj. 1. S. n. (La pl.) Familie de insecte coleoptere care au antenele scurte terminate prin prelungiri lamelare; (și la sg.) insectă din această familie. 2. Adj. (Despre insecte) Care are antenele terminate prin prelungiri lamelare. – Din fr. lamellicorne.

DOOM

!lamelicórn² s. n., pl. lamelicórne

lamelicornele
LAMELICÓRN, -Ă, lamelicorni, -e, s. n., adj. 1. S. n. (La pl.) Familie de insecte coleoptere care au antenele scurte terminate prin prelungiri lamelare; (și la sg.) insectă din această familie. 2. Adj. (Despre insecte) Care are antenele terminate prin prelungiri lamelare. – Din fr. lamellicorne.

DOOM

!lamelicórn² s. n., pl. lamelicórne

lamelicornelor
LAMELICÓRN, -Ă, lamelicorni, -e, s. n., adj. 1. S. n. (La pl.) Familie de insecte coleoptere care au antenele scurte terminate prin prelungiri lamelare; (și la sg.) insectă din această familie. 2. Adj. (Despre insecte) Care are antenele terminate prin prelungiri lamelare. – Din fr. lamellicorne.

DOOM

!lamelicórn² s. n., pl. lamelicórne

lamelicorni
LAMELICÓRN, -Ă, lamelicorni, -e, s. n., adj. 1. S. n. (La pl.) Familie de insecte coleoptere care au antenele scurte terminate prin prelungiri lamelare; (și la sg.) insectă din această familie. 2. Adj. (Despre insecte) Care are antenele terminate prin prelungiri lamelare. – Din fr. lamellicorne.

DOOM

!lamelicórn² s. n., pl. lamelicórne

lamelicornii
LAMELICÓRN, -Ă, lamelicorni, -e, s. n., adj. 1. S. n. (La pl.) Familie de insecte coleoptere care au antenele scurte terminate prin prelungiri lamelare; (și la sg.) insectă din această familie. 2. Adj. (Despre insecte) Care are antenele terminate prin prelungiri lamelare. – Din fr. lamellicorne.

DOOM

!lamelicórn² s. n., pl. lamelicórne

lamelicornilor
LAMELICÓRN, -Ă, lamelicorni, -e, s. n., adj. 1. S. n. (La pl.) Familie de insecte coleoptere care au antenele scurte terminate prin prelungiri lamelare; (și la sg.) insectă din această familie. 2. Adj. (Despre insecte) Care are antenele terminate prin prelungiri lamelare. – Din fr. lamellicorne.

DOOM

!lamelicórn² s. n., pl. lamelicórne

lamelicornul
LAMELICÓRN, -Ă, lamelicorni, -e, s. n., adj. 1. S. n. (La pl.) Familie de insecte coleoptere care au antenele scurte terminate prin prelungiri lamelare; (și la sg.) insectă din această familie. 2. Adj. (Despre insecte) Care are antenele terminate prin prelungiri lamelare. – Din fr. lamellicorne.

DOOM

!lamelicórn² s. n., pl. lamelicórne

lamelicornului
LAMELICÓRN, -Ă, lamelicorni, -e, s. n., adj. 1. S. n. (La pl.) Familie de insecte coleoptere care au antenele scurte terminate prin prelungiri lamelare; (și la sg.) insectă din această familie. 2. Adj. (Despre insecte) Care are antenele terminate prin prelungiri lamelare. – Din fr. lamellicorne.

DOOM

!lamelicórn² s. n., pl. lamelicórne

lameliform
LAMELIFÓRM, -Ă, lameliformi, -e, adj. În formă de lamelă. – Din fr. lamelliforme.

DOOM

lamelifórm adj. m., pl. lamelifórmi; f. lamelifórmă, pl. lamelifórme

lameliforma
LAMELIFÓRM, -Ă, lameliformi, -e, adj. În formă de lamelă. – Din fr. lamelliforme.

DOOM

lamelifórm adj. m., pl. lamelifórmi; f. lamelifórmă, pl. lamelifórme

lameliforme
LAMELIFÓRM, -Ă, lameliformi, -e, adj. În formă de lamelă. – Din fr. lamelliforme.

DOOM

lamelifórm adj. m., pl. lamelifórmi; f. lamelifórmă, pl. lamelifórme

lameliformei
LAMELIFÓRM, -Ă, lameliformi, -e, adj. În formă de lamelă. – Din fr. lamelliforme.

DOOM

lamelifórm adj. m., pl. lamelifórmi; f. lamelifórmă, pl. lamelifórme

lameliformele
LAMELIFÓRM, -Ă, lameliformi, -e, adj. În formă de lamelă. – Din fr. lamelliforme.

DOOM

lamelifórm adj. m., pl. lamelifórmi; f. lamelifórmă, pl. lamelifórme

lameliformelor
LAMELIFÓRM, -Ă, lameliformi, -e, adj. În formă de lamelă. – Din fr. lamelliforme.

DOOM

lamelifórm adj. m., pl. lamelifórmi; f. lamelifórmă, pl. lamelifórme

lameliformi
LAMELIFÓRM, -Ă, lameliformi, -e, adj. În formă de lamelă. – Din fr. lamelliforme.

DOOM

lamelifórm adj. m., pl. lamelifórmi; f. lamelifórmă, pl. lamelifórme

lameliformii
LAMELIFÓRM, -Ă, lameliformi, -e, adj. În formă de lamelă. – Din fr. lamelliforme.

DOOM

lamelifórm adj. m., pl. lamelifórmi; f. lamelifórmă, pl. lamelifórme

lameliformilor
LAMELIFÓRM, -Ă, lameliformi, -e, adj. În formă de lamelă. – Din fr. lamelliforme.

DOOM

lamelifórm adj. m., pl. lamelifórmi; f. lamelifórmă, pl. lamelifórme

lameliformul
LAMELIFÓRM, -Ă, lameliformi, -e, adj. În formă de lamelă. – Din fr. lamelliforme.

DOOM

lamelifórm adj. m., pl. lamelifórmi; f. lamelifórmă, pl. lamelifórme

lameliformului
LAMELIFÓRM, -Ă, lameliformi, -e, adj. În formă de lamelă. – Din fr. lamelliforme.

DOOM

lamelifórm adj. m., pl. lamelifórmi; f. lamelifórmă, pl. lamelifórme

lamelirostra
LAMELIRÓSTRE s.f.pl. Familie de păsări palmipede al căror cioc este acoperit de o membrană moale lamelată; (la sg.) pasăre din această familie. // adj. (Despre păsări) Care are ciocul acoperit de lamele transversale. [< fr. lamellirostres, cf. lat. lamella – lamelă, rostrum – cioc].

DOOM

lameliróstră s. f., g.-d. art. lameliróstrei; pl. lameliróstre

lamelirostra
LAMELIRÓSTRE s.f.pl. Familie de păsări palmipede al căror cioc este acoperit de o membrană moale lamelată; (la sg.) pasăre din această familie. // adj. (Despre păsări) Care are ciocul acoperit de lamele transversale. [< fr. lamellirostres, cf. lat. lamella – lamelă, rostrum – cioc].

lamelirostre
LAMELIRÓSTRE s.f.pl. Familie de păsări palmipede al căror cioc este acoperit de o membrană moale lamelată; (la sg.) pasăre din această familie. // adj. (Despre păsări) Care are ciocul acoperit de lamele transversale. [< fr. lamellirostres, cf. lat. lamella – lamelă, rostrum – cioc].

DOOM

lameliróstră s. f., g.-d. art. lameliróstrei; pl. lameliróstre

lamelirostre
LAMELIRÓSTRE s.f.pl. Familie de păsări palmipede al căror cioc este acoperit de o membrană moale lamelată; (la sg.) pasăre din această familie. // adj. (Despre păsări) Care are ciocul acoperit de lamele transversale. [< fr. lamellirostres, cf. lat. lamella – lamelă, rostrum – cioc].

lamelirostrei
LAMELIRÓSTRE s.f.pl. Familie de păsări palmipede al căror cioc este acoperit de o membrană moale lamelată; (la sg.) pasăre din această familie. // adj. (Despre păsări) Care are ciocul acoperit de lamele transversale. [< fr. lamellirostres, cf. lat. lamella – lamelă, rostrum – cioc].

DOOM

lameliróstră s. f., g.-d. art. lameliróstrei; pl. lameliróstre

lamelirostrei
LAMELIRÓSTRE s.f.pl. Familie de păsări palmipede al căror cioc este acoperit de o membrană moale lamelată; (la sg.) pasăre din această familie. // adj. (Despre păsări) Care are ciocul acoperit de lamele transversale. [< fr. lamellirostres, cf. lat. lamella – lamelă, rostrum – cioc].

lamelirostrele
LAMELIRÓSTRE s.f.pl. Familie de păsări palmipede al căror cioc este acoperit de o membrană moale lamelată; (la sg.) pasăre din această familie. // adj. (Despre păsări) Care are ciocul acoperit de lamele transversale. [< fr. lamellirostres, cf. lat. lamella – lamelă, rostrum – cioc].

DOOM

lameliróstră s. f., g.-d. art. lameliróstrei; pl. lameliróstre

lamelirostrele
LAMELIRÓSTRE s.f.pl. Familie de păsări palmipede al căror cioc este acoperit de o membrană moale lamelată; (la sg.) pasăre din această familie. // adj. (Despre păsări) Care are ciocul acoperit de lamele transversale. [< fr. lamellirostres, cf. lat. lamella – lamelă, rostrum – cioc].

lamelirostrelor
LAMELIRÓSTRE s.f.pl. Familie de păsări palmipede al căror cioc este acoperit de o membrană moale lamelată; (la sg.) pasăre din această familie. // adj. (Despre păsări) Care are ciocul acoperit de lamele transversale. [< fr. lamellirostres, cf. lat. lamella – lamelă, rostrum – cioc].

DOOM

lameliróstră s. f., g.-d. art. lameliróstrei; pl. lameliróstre

lamelirostrelor
LAMELIRÓSTRE s.f.pl. Familie de păsări palmipede al căror cioc este acoperit de o membrană moale lamelată; (la sg.) pasăre din această familie. // adj. (Despre păsări) Care are ciocul acoperit de lamele transversale. [< fr. lamellirostres, cf. lat. lamella – lamelă, rostrum – cioc].

lamelirostru
LAMELIRÓSTRE s.f.pl. Familie de păsări palmipede al căror cioc este acoperit de o membrană moale lamelată; (la sg.) pasăre din această familie. // adj. (Despre păsări) Care are ciocul acoperit de lamele transversale. [< fr. lamellirostres, cf. lat. lamella – lamelă, rostrum – cioc].

lamelirostrul
LAMELIRÓSTRE s.f.pl. Familie de păsări palmipede al căror cioc este acoperit de o membrană moale lamelată; (la sg.) pasăre din această familie. // adj. (Despre păsări) Care are ciocul acoperit de lamele transversale. [< fr. lamellirostres, cf. lat. lamella – lamelă, rostrum – cioc].

lamelirostrului
LAMELIRÓSTRE s.f.pl. Familie de păsări palmipede al căror cioc este acoperit de o membrană moale lamelată; (la sg.) pasăre din această familie. // adj. (Despre păsări) Care are ciocul acoperit de lamele transversale. [< fr. lamellirostres, cf. lat. lamella – lamelă, rostrum – cioc].

lameliroștri
LAMELIRÓSTRE s.f.pl. Familie de păsări palmipede al căror cioc este acoperit de o membrană moale lamelată; (la sg.) pasăre din această familie. // adj. (Despre păsări) Care are ciocul acoperit de lamele transversale. [< fr. lamellirostres, cf. lat. lamella – lamelă, rostrum – cioc].

lameliroștrii
LAMELIRÓSTRE s.f.pl. Familie de păsări palmipede al căror cioc este acoperit de o membrană moale lamelată; (la sg.) pasăre din această familie. // adj. (Despre păsări) Care are ciocul acoperit de lamele transversale. [< fr. lamellirostres, cf. lat. lamella – lamelă, rostrum – cioc].

lameliroștrilor
LAMELIRÓSTRE s.f.pl. Familie de păsări palmipede al căror cioc este acoperit de o membrană moale lamelată; (la sg.) pasăre din această familie. // adj. (Despre păsări) Care are ciocul acoperit de lamele transversale. [< fr. lamellirostres, cf. lat. lamella – lamelă, rostrum – cioc].

lamelor
LÁMĂ², lame, s. f. Gen de mamifere rumegătoare asemănătoare cu cămilele, dar mai mici și fără cocoașă, care trăiesc pe platourile înalte din America de Sud și care, domesticite, sunt folosite ca animale de povară (Lama); animal care face parte din acest gen. – Din fr. lama.

DOOM

lámă s. f., g.-d. art. lámei; pl. láme

lamelos
LAMELÓS, -OÁSĂ, lameloși, -oase, adj. (Rar) Care este format din lamele. – Din fr. lamelleux.

DOOM

lamelós (rar) adj. m., pl. lamelóși; f. lameloásă, pl. lameloáse

lamelând
LAMELÁ, lamelez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra un material în lamele. – Din lamelă.

DOOM

*lamelá (a ~) vb., ind. prez. 3 lameleáză

lamelînd
LAMELÁ, lamelez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra un material în lamele. – Din lamelă.

DOOM

*lamelá (a ~) vb., ind. prez. 3 lameleáză

lamelări
LAMELÁRE, lamelări, s. f. Acțiunea de a lamela. – V. lamela.

lamelării
LAMELÁRE, lamelări, s. f. Acțiunea de a lamela. – V. lamela.

lamelările
LAMELÁRE, lamelări, s. f. Acțiunea de a lamela. – V. lamela.

lamelărilor
LAMELÁRE, lamelări, s. f. Acțiunea de a lamela. – V. lamela.

lamenta
LAMENTÁ, lamentez, vb. I. Refl. A se plânge (în mod zgomotos și adesea exagerat) de cineva sau de ceva; a se tângui, a se jeli. – Din fr. lamenter, lat. lamentari.

DOOM

lamentá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se lamenteáză

lamentabil
LAMENTÁBIL, -Ă, lamentabili, -e, adj. 1. Care este vrednic de plâns, deplorabil; care inspiră milă. 2. (Adesea adverbial) Prost, rău, mizerabil. Purtare lamentabilă. – Din fr. lamentable, lat. lamentabilis.

DOOM

lamentábil adj. m., pl. lamentábili; f. lamentábilă, pl. lamentábile

lamentabila
LAMENTÁBIL, -Ă, lamentabili, -e, adj. 1. Care este vrednic de plâns, deplorabil; care inspiră milă. 2. (Adesea adverbial) Prost, rău, mizerabil. Purtare lamentabilă. – Din fr. lamentable, lat. lamentabilis.

DOOM

lamentábil adj. m., pl. lamentábili; f. lamentábilă, pl. lamentábile

lamentabile
LAMENTÁBIL, -Ă, lamentabili, -e, adj. 1. Care este vrednic de plâns, deplorabil; care inspiră milă. 2. (Adesea adverbial) Prost, rău, mizerabil. Purtare lamentabilă. – Din fr. lamentable, lat. lamentabilis.

DOOM

lamentábil adj. m., pl. lamentábili; f. lamentábilă, pl. lamentábile

lamentabilei
LAMENTÁBIL, -Ă, lamentabili, -e, adj. 1. Care este vrednic de plâns, deplorabil; care inspiră milă. 2. (Adesea adverbial) Prost, rău, mizerabil. Purtare lamentabilă. – Din fr. lamentable, lat. lamentabilis.

DOOM

lamentábil adj. m., pl. lamentábili; f. lamentábilă, pl. lamentábile

lamentabilele
LAMENTÁBIL, -Ă, lamentabili, -e, adj. 1. Care este vrednic de plâns, deplorabil; care inspiră milă. 2. (Adesea adverbial) Prost, rău, mizerabil. Purtare lamentabilă. – Din fr. lamentable, lat. lamentabilis.

DOOM

lamentábil adj. m., pl. lamentábili; f. lamentábilă, pl. lamentábile

lamentabilelor
LAMENTÁBIL, -Ă, lamentabili, -e, adj. 1. Care este vrednic de plâns, deplorabil; care inspiră milă. 2. (Adesea adverbial) Prost, rău, mizerabil. Purtare lamentabilă. – Din fr. lamentable, lat. lamentabilis.

DOOM

lamentábil adj. m., pl. lamentábili; f. lamentábilă, pl. lamentábile

lamentabili
LAMENTÁBIL, -Ă, lamentabili, -e, adj. 1. Care este vrednic de plâns, deplorabil; care inspiră milă. 2. (Adesea adverbial) Prost, rău, mizerabil. Purtare lamentabilă. – Din fr. lamentable, lat. lamentabilis.

DOOM

lamentábil adj. m., pl. lamentábili; f. lamentábilă, pl. lamentábile

lamentabilii
LAMENTÁBIL, -Ă, lamentabili, -e, adj. 1. Care este vrednic de plâns, deplorabil; care inspiră milă. 2. (Adesea adverbial) Prost, rău, mizerabil. Purtare lamentabilă. – Din fr. lamentable, lat. lamentabilis.

DOOM

lamentábil adj. m., pl. lamentábili; f. lamentábilă, pl. lamentábile

lamentabililor
LAMENTÁBIL, -Ă, lamentabili, -e, adj. 1. Care este vrednic de plâns, deplorabil; care inspiră milă. 2. (Adesea adverbial) Prost, rău, mizerabil. Purtare lamentabilă. – Din fr. lamentable, lat. lamentabilis.

DOOM

lamentábil adj. m., pl. lamentábili; f. lamentábilă, pl. lamentábile

lamentabilul
LAMENTÁBIL, -Ă, lamentabili, -e, adj. 1. Care este vrednic de plâns, deplorabil; care inspiră milă. 2. (Adesea adverbial) Prost, rău, mizerabil. Purtare lamentabilă. – Din fr. lamentable, lat. lamentabilis.

DOOM

lamentábil adj. m., pl. lamentábili; f. lamentábilă, pl. lamentábile

lamentabilului
LAMENTÁBIL, -Ă, lamentabili, -e, adj. 1. Care este vrednic de plâns, deplorabil; care inspiră milă. 2. (Adesea adverbial) Prost, rău, mizerabil. Purtare lamentabilă. – Din fr. lamentable, lat. lamentabilis.

DOOM

lamentábil adj. m., pl. lamentábili; f. lamentábilă, pl. lamentábile

lamentai
LAMENTÁ, lamentez, vb. I. Refl. A se plânge (în mod zgomotos și adesea exagerat) de cineva sau de ceva; a se tângui, a se jeli. – Din fr. lamenter, lat. lamentari.

DOOM

lamentá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se lamenteáză

lamentam
LAMENTÁ, lamentez, vb. I. Refl. A se plânge (în mod zgomotos și adesea exagerat) de cineva sau de ceva; a se tângui, a se jeli. – Din fr. lamenter, lat. lamentari.

DOOM

lamentá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se lamenteáză

lamentare
LAMENTÁ, lamentez, vb. I. Refl. A se plânge (în mod zgomotos și adesea exagerat) de cineva sau de ceva; a se tângui, a se jeli. – Din fr. lamenter, lat. lamentari.

DOOM

lamentá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se lamenteáză

lamentare
LAMENTÁRE, lamentări, s. f. Acțiunea de a se lamenta și rezultatul ei; tânguire, văicăreală, lamentație. – V. lamenta.

DOOM

lamentáre s. f., g.-d. art. lamentắrii; pl. lamentắri

lamentarea
LAMENTÁRE, lamentări, s. f. Acțiunea de a se lamenta și rezultatul ei; tânguire, văicăreală, lamentație. – V. lamenta.

DOOM

lamentáre s. f., g.-d. art. lamentắrii; pl. lamentắri

lamentară
LAMENTÁ, lamentez, vb. I. Refl. A se plânge (în mod zgomotos și adesea exagerat) de cineva sau de ceva; a se tângui, a se jeli. – Din fr. lamenter, lat. lamentari.

DOOM

lamentá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se lamenteáză

lamentarăm
LAMENTÁ, lamentez, vb. I. Refl. A se plânge (în mod zgomotos și adesea exagerat) de cineva sau de ceva; a se tângui, a se jeli. – Din fr. lamenter, lat. lamentari.

DOOM

lamentá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se lamenteáză

lamentarăți
LAMENTÁ, lamentez, vb. I. Refl. A se plânge (în mod zgomotos și adesea exagerat) de cineva sau de ceva; a se tângui, a se jeli. – Din fr. lamenter, lat. lamentari.

DOOM

lamentá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se lamenteáză

lamentase
LAMENTÁ, lamentez, vb. I. Refl. A se plânge (în mod zgomotos și adesea exagerat) de cineva sau de ceva; a se tângui, a se jeli. – Din fr. lamenter, lat. lamentari.

DOOM

lamentá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se lamenteáză

lamentasem
LAMENTÁ, lamentez, vb. I. Refl. A se plânge (în mod zgomotos și adesea exagerat) de cineva sau de ceva; a se tângui, a se jeli. – Din fr. lamenter, lat. lamentari.

DOOM

lamentá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se lamenteáză

lamentaseră
LAMENTÁ, lamentez, vb. I. Refl. A se plânge (în mod zgomotos și adesea exagerat) de cineva sau de ceva; a se tângui, a se jeli. – Din fr. lamenter, lat. lamentari.

DOOM

lamentá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se lamenteáză

lamentaserăm
LAMENTÁ, lamentez, vb. I. Refl. A se plânge (în mod zgomotos și adesea exagerat) de cineva sau de ceva; a se tângui, a se jeli. – Din fr. lamenter, lat. lamentari.

DOOM

lamentá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se lamenteáză

lamentaserăți
LAMENTÁ, lamentez, vb. I. Refl. A se plânge (în mod zgomotos și adesea exagerat) de cineva sau de ceva; a se tângui, a se jeli. – Din fr. lamenter, lat. lamentari.

DOOM

lamentá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se lamenteáză

lamentaseși
LAMENTÁ, lamentez, vb. I. Refl. A se plânge (în mod zgomotos și adesea exagerat) de cineva sau de ceva; a se tângui, a se jeli. – Din fr. lamenter, lat. lamentari.

DOOM

lamentá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se lamenteáză

lamentaseți
LAMENTÁ, lamentez, vb. I. Refl. A se plânge (în mod zgomotos și adesea exagerat) de cineva sau de ceva; a se tângui, a se jeli. – Din fr. lamenter, lat. lamentari.

DOOM

lamentá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se lamenteáză

lamentat
LAMENTÁ, lamentez, vb. I. Refl. A se plânge (în mod zgomotos și adesea exagerat) de cineva sau de ceva; a se tângui, a se jeli. – Din fr. lamenter, lat. lamentari.

DOOM

lamentá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se lamenteáză

lamentau
LAMENTÁ, lamentez, vb. I. Refl. A se plânge (în mod zgomotos și adesea exagerat) de cineva sau de ceva; a se tângui, a se jeli. – Din fr. lamenter, lat. lamentari.

DOOM

lamentá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se lamenteáză

lamentași
LAMENTÁ, lamentez, vb. I. Refl. A se plânge (în mod zgomotos și adesea exagerat) de cineva sau de ceva; a se tângui, a se jeli. – Din fr. lamenter, lat. lamentari.

DOOM

lamentá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se lamenteáză

lamentați
LAMENTÁ, lamentez, vb. I. Refl. A se plânge (în mod zgomotos și adesea exagerat) de cineva sau de ceva; a se tângui, a se jeli. – Din fr. lamenter, lat. lamentari.

DOOM

lamentá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se lamenteáză

lamentația
LAMENTÁȚIE, lamentații, s. f. Lamentare. – Din fr. lamentation, lat, lamentatio.

DOOM

lamentáție (-ți-e) s. f., art. lamentáția (-ți-a), g.-d. art. lamentáției; pl. lamentáții, art. lamentáțiile (-ți-i-)

lamentație
LAMENTÁȚIE, lamentații, s. f. Lamentare. – Din fr. lamentation, lat, lamentatio.

DOOM

lamentáție (-ți-e) s. f., art. lamentáția (-ți-a), g.-d. art. lamentáției; pl. lamentáții, art. lamentáțiile (-ți-i-)

lamentației
LAMENTÁȚIE, lamentații, s. f. Lamentare. – Din fr. lamentation, lat, lamentatio.

DOOM

lamentáție (-ți-e) s. f., art. lamentáția (-ți-a), g.-d. art. lamentáției; pl. lamentáții, art. lamentáțiile (-ți-i-)

lamentații
LAMENTÁȚIE, lamentații, s. f. Lamentare. – Din fr. lamentation, lat, lamentatio.

DOOM

lamentáție (-ți-e) s. f., art. lamentáția (-ți-a), g.-d. art. lamentáției; pl. lamentáții, art. lamentáțiile (-ți-i-)

lamentațiile
LAMENTÁȚIE, lamentații, s. f. Lamentare. – Din fr. lamentation, lat, lamentatio.

DOOM

lamentáție (-ți-e) s. f., art. lamentáția (-ți-a), g.-d. art. lamentáției; pl. lamentáții, art. lamentáțiile (-ți-i-)

lamentațiilor
LAMENTÁȚIE, lamentații, s. f. Lamentare. – Din fr. lamentation, lat, lamentatio.

DOOM

lamentáție (-ți-e) s. f., art. lamentáția (-ți-a), g.-d. art. lamentáției; pl. lamentáții, art. lamentáțiile (-ți-i-)

lamentațiune
LAMENTAȚIÚNE s.f. v. lamentație.

lamentează
LAMENTÁ, lamentez, vb. I. Refl. A se plânge (în mod zgomotos și adesea exagerat) de cineva sau de ceva; a se tângui, a se jeli. – Din fr. lamenter, lat. lamentari.

DOOM

lamentá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se lamenteáză

lamentez
LAMENTÁ, lamentez, vb. I. Refl. A se plânge (în mod zgomotos și adesea exagerat) de cineva sau de ceva; a se tângui, a se jeli. – Din fr. lamenter, lat. lamentari.

DOOM

lamentá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se lamenteáză

lamenteze
LAMENTÁ, lamentez, vb. I. Refl. A se plânge (în mod zgomotos și adesea exagerat) de cineva sau de ceva; a se tângui, a se jeli. – Din fr. lamenter, lat. lamentari.

DOOM

lamentá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se lamenteáză

lamentezi
LAMENTÁ, lamentez, vb. I. Refl. A se plânge (în mod zgomotos și adesea exagerat) de cineva sau de ceva; a se tângui, a se jeli. – Din fr. lamenter, lat. lamentari.

DOOM

lamentá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se lamenteáză

lamento
LAMÉNTO, lamentouri, s. n. Piesă muzicală populară sau cultă, preponderent vocală, cu caracter de tânguire. – Din it. lamento.

DOOM

laménto (it.) s. n., art. laméntoul; pl. laméntouri

lamentoso
LAMENTÓSO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Jalnic, cu jale. [< it. lamentoso].

lamentând
LAMENTÁ, lamentez, vb. I. Refl. A se plânge (în mod zgomotos și adesea exagerat) de cineva sau de ceva; a se tângui, a se jeli. – Din fr. lamenter, lat. lamentari.

DOOM

lamentá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se lamenteáză

lamentînd
LAMENTÁ, lamentez, vb. I. Refl. A se plânge (în mod zgomotos și adesea exagerat) de cineva sau de ceva; a se tângui, a se jeli. – Din fr. lamenter, lat. lamentari.

DOOM

lamentá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se lamenteáză

lamentări
LAMENTÁRE, lamentări, s. f. Acțiunea de a se lamenta și rezultatul ei; tânguire, văicăreală, lamentație. – V. lamenta.

DOOM

lamentáre s. f., g.-d. art. lamentắrii; pl. lamentắri

lamentării
LAMENTÁRE, lamentări, s. f. Acțiunea de a se lamenta și rezultatul ei; tânguire, văicăreală, lamentație. – V. lamenta.

DOOM

lamentáre s. f., g.-d. art. lamentắrii; pl. lamentắri

lamentările
LAMENTÁRE, lamentări, s. f. Acțiunea de a se lamenta și rezultatul ei; tânguire, văicăreală, lamentație. – V. lamenta.

DOOM

lamentáre s. f., g.-d. art. lamentắrii; pl. lamentắri

lamentărilor
LAMENTÁRE, lamentări, s. f. Acțiunea de a se lamenta și rezultatul ei; tânguire, văicăreală, lamentație. – V. lamenta.

DOOM

lamentáre s. f., g.-d. art. lamentắrii; pl. lamentắri

lameul
LAMÉ, (2) lameuri, s. n. 1. Material textil din mătase, bumbac sau lână cu fire metalice. 2. Sortiment de lame (1). – Din fr. lame.

DOOM

lamé s. n.; (sorturi) pl. laméuri

lameului
LAMÉ, (2) lameuri, s. n. 1. Material textil din mătase, bumbac sau lână cu fire metalice. 2. Sortiment de lame (1). – Din fr. lame.

DOOM

lamé s. n.; (sorturi) pl. laméuri

lameuri
LAMÉ, (2) lameuri, s. n. 1. Material textil din mătase, bumbac sau lână cu fire metalice. 2. Sortiment de lame (1). – Din fr. lame.

DOOM

lamé s. n.; (sorturi) pl. laméuri

lameurile
LAMÉ, (2) lameuri, s. n. 1. Material textil din mătase, bumbac sau lână cu fire metalice. 2. Sortiment de lame (1). – Din fr. lame.

DOOM

lamé s. n.; (sorturi) pl. laméuri

lameurilor
LAMÉ, (2) lameuri, s. n. 1. Material textil din mătase, bumbac sau lână cu fire metalice. 2. Sortiment de lame (1). – Din fr. lame.

DOOM

lamé s. n.; (sorturi) pl. laméuri

lamez
LAMÁ², lamez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra suprafața frontală, circulară a unei găuri cu ajutorul unei lame speciale, când strunjirea este dificilă. – Din fr. lamer.

lameze
LAMÁ², lamez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra suprafața frontală, circulară a unei găuri cu ajutorul unei lame speciale, când strunjirea este dificilă. – Din fr. lamer.

lamezi
LAMÁ², lamez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra suprafața frontală, circulară a unei găuri cu ajutorul unei lame speciale, când strunjirea este dificilă. – Din fr. lamer.

lamia
Lamia, femeie fantomă, cu înfățișare de monstru. Era spaima mamelor, cărora se spunea că le fura copiii.

lamina
LAMINÁ, laminez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un material (în special un metal) prin deformare plastică, cu ajutorul laminorului. 2. A întinde, a paraleliza și a omogeniza cu laminorul fibrele textile în procesul de filare în vederea toarcerii lor. 3. A reduce secțiunea de curgere a unui fluid. – Din fr. laminer.

DOOM

laminá (a ~) vb., ind. prez. 3 lamineáză

lamina
LAMÍNĂ, lamine, s. f. 1. (Bot.) Limb (1). 2. Strat subțire care face parte din structura unei formațiuni anatomice. 3. (Tehn.) Corp în formă de lamă sau de fir. – Din lat., engl. lamina.

DOOM

lamínă s. f., g.-d. art. lamínei, pl. lamíne

laminai
LAMINÁ, laminez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un material (în special un metal) prin deformare plastică, cu ajutorul laminorului. 2. A întinde, a paraleliza și a omogeniza cu laminorul fibrele textile în procesul de filare în vederea toarcerii lor. 3. A reduce secțiunea de curgere a unui fluid. – Din fr. laminer.

DOOM

laminá (a ~) vb., ind. prez. 3 lamineáză

laminaj
LAMINÁJ s. n. Indice care caracterizează gradul de subțiere prin laminare a unei înșiruiri de fibre textile. – Din fr. laminage.

DOOM

lamináj s. n.

laminam
LAMINÁ, laminez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un material (în special un metal) prin deformare plastică, cu ajutorul laminorului. 2. A întinde, a paraleliza și a omogeniza cu laminorul fibrele textile în procesul de filare în vederea toarcerii lor. 3. A reduce secțiunea de curgere a unui fluid. – Din fr. laminer.

DOOM

laminá (a ~) vb., ind. prez. 3 lamineáză

laminar
LAMINÁR, -Ă, laminari, -e, adj. Care este alcătuit din lamele sau straturi paralele. ◊ Curgere laminară = curgere a unui fluid care are loc prin deplasarea pe traiectorii paralele a straturilor componente. – Din fr. laminaire.

DOOM

laminár adj. m., pl. laminári; f. lamináră, pl. lamináre

laminara
LAMINÁR, -Ă, laminari, -e, adj. Care este alcătuit din lamele sau straturi paralele. ◊ Curgere laminară = curgere a unui fluid care are loc prin deplasarea pe traiectorii paralele a straturilor componente. – Din fr. laminaire.

DOOM

laminár adj. m., pl. laminári; f. lamináră, pl. lamináre

laminare
LAMINÁ, laminez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un material (în special un metal) prin deformare plastică, cu ajutorul laminorului. 2. A întinde, a paraleliza și a omogeniza cu laminorul fibrele textile în procesul de filare în vederea toarcerii lor. 3. A reduce secțiunea de curgere a unui fluid. – Din fr. laminer.

DOOM

laminá (a ~) vb., ind. prez. 3 lamineáză

laminare
LAMINÁR, -Ă, laminari, -e, adj. Care este alcătuit din lamele sau straturi paralele. ◊ Curgere laminară = curgere a unui fluid care are loc prin deplasarea pe traiectorii paralele a straturilor componente. – Din fr. laminaire.

DOOM

laminár adj. m., pl. laminári; f. lamináră, pl. lamináre

laminare
LAMINÁRE, laminări, s. f. Acțiunea de a lamina și rezultatul ei; laminat¹. – V. lamina.

DOOM

lamináre s. f., g.-d. art. laminắrii; pl. laminắri

laminarea
LAMINÁRE, laminări, s. f. Acțiunea de a lamina și rezultatul ei; laminat¹. – V. lamina.

DOOM

lamináre s. f., g.-d. art. laminắrii; pl. laminắri

laminarei
LAMINÁR, -Ă, laminari, -e, adj. Care este alcătuit din lamele sau straturi paralele. ◊ Curgere laminară = curgere a unui fluid care are loc prin deplasarea pe traiectorii paralele a straturilor componente. – Din fr. laminaire.

DOOM

laminár adj. m., pl. laminári; f. lamináră, pl. lamináre

laminarele
LAMINÁR, -Ă, laminari, -e, adj. Care este alcătuit din lamele sau straturi paralele. ◊ Curgere laminară = curgere a unui fluid care are loc prin deplasarea pe traiectorii paralele a straturilor componente. – Din fr. laminaire.

DOOM

laminár adj. m., pl. laminári; f. lamináră, pl. lamináre

laminarelor
LAMINÁR, -Ă, laminari, -e, adj. Care este alcătuit din lamele sau straturi paralele. ◊ Curgere laminară = curgere a unui fluid care are loc prin deplasarea pe traiectorii paralele a straturilor componente. – Din fr. laminaire.

DOOM

laminár adj. m., pl. laminári; f. lamináră, pl. lamináre

laminari
LAMINÁR, -Ă, laminari, -e, adj. Care este alcătuit din lamele sau straturi paralele. ◊ Curgere laminară = curgere a unui fluid care are loc prin deplasarea pe traiectorii paralele a straturilor componente. – Din fr. laminaire.

DOOM

laminár adj. m., pl. laminári; f. lamináră, pl. lamináre

laminaria
LAMINÁRIA s. f. Gen de algă marină brună care crește în mările reci, folosită în farmacie, în medicină și ca îngrășământ organic (Laminaria); plantă care face parte din acest gen. [Pr.: -ri-a] – Cuv. lat.

DOOM

laminária (-ri-a) s. f., g.-d. laminárii, art. lamináriei

laminarie
LAMINÁRIE s.f. Algă brună marină, folosită în chirurgie pentru dilatarea anumitor căi fistuloase. [Gen. -iei. / < lat. laminaria, cf. fr. laminaire].

laminariei
LAMINÁRIA s. f. Gen de algă marină brună care crește în mările reci, folosită în farmacie, în medicină și ca îngrășământ organic (Laminaria); plantă care face parte din acest gen. [Pr.: -ri-a] – Cuv. lat.

DOOM

laminária (-ri-a) s. f., g.-d. laminárii, art. lamináriei

laminarii
LAMINÁR, -Ă, laminari, -e, adj. Care este alcătuit din lamele sau straturi paralele. ◊ Curgere laminară = curgere a unui fluid care are loc prin deplasarea pe traiectorii paralele a straturilor componente. – Din fr. laminaire.

DOOM

laminár adj. m., pl. laminári; f. lamináră, pl. lamináre

laminarii
LAMINÁRIA s. f. Gen de algă marină brună care crește în mările reci, folosită în farmacie, în medicină și ca îngrășământ organic (Laminaria); plantă care face parte din acest gen. [Pr.: -ri-a] – Cuv. lat.

DOOM

laminária (-ri-a) s. f., g.-d. laminárii, art. lamináriei

laminariile
LAMINÁRIA s. f. Gen de algă marină brună care crește în mările reci, folosită în farmacie, în medicină și ca îngrășământ organic (Laminaria); plantă care face parte din acest gen. [Pr.: -ri-a] – Cuv. lat.

DOOM

laminária (-ri-a) s. f., g.-d. laminárii, art. lamináriei

laminariilor
LAMINÁRIA s. f. Gen de algă marină brună care crește în mările reci, folosită în farmacie, în medicină și ca îngrășământ organic (Laminaria); plantă care face parte din acest gen. [Pr.: -ri-a] – Cuv. lat.

DOOM

laminária (-ri-a) s. f., g.-d. laminárii, art. lamináriei

laminarilor
LAMINÁR, -Ă, laminari, -e, adj. Care este alcătuit din lamele sau straturi paralele. ◊ Curgere laminară = curgere a unui fluid care are loc prin deplasarea pe traiectorii paralele a straturilor componente. – Din fr. laminaire.

DOOM

laminár adj. m., pl. laminári; f. lamináră, pl. lamináre

laminarul
LAMINÁR, -Ă, laminari, -e, adj. Care este alcătuit din lamele sau straturi paralele. ◊ Curgere laminară = curgere a unui fluid care are loc prin deplasarea pe traiectorii paralele a straturilor componente. – Din fr. laminaire.

DOOM

laminár adj. m., pl. laminári; f. lamináră, pl. lamináre

laminarului
LAMINÁR, -Ă, laminari, -e, adj. Care este alcătuit din lamele sau straturi paralele. ◊ Curgere laminară = curgere a unui fluid care are loc prin deplasarea pe traiectorii paralele a straturilor componente. – Din fr. laminaire.

DOOM

laminár adj. m., pl. laminári; f. lamináră, pl. lamináre

laminară
LAMINÁ, laminez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un material (în special un metal) prin deformare plastică, cu ajutorul laminorului. 2. A întinde, a paraleliza și a omogeniza cu laminorul fibrele textile în procesul de filare în vederea toarcerii lor. 3. A reduce secțiunea de curgere a unui fluid. – Din fr. laminer.

DOOM

laminá (a ~) vb., ind. prez. 3 lamineáză

laminarăm
LAMINÁ, laminez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un material (în special un metal) prin deformare plastică, cu ajutorul laminorului. 2. A întinde, a paraleliza și a omogeniza cu laminorul fibrele textile în procesul de filare în vederea toarcerii lor. 3. A reduce secțiunea de curgere a unui fluid. – Din fr. laminer.

DOOM

laminá (a ~) vb., ind. prez. 3 lamineáză

laminarăți
LAMINÁ, laminez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un material (în special un metal) prin deformare plastică, cu ajutorul laminorului. 2. A întinde, a paraleliza și a omogeniza cu laminorul fibrele textile în procesul de filare în vederea toarcerii lor. 3. A reduce secțiunea de curgere a unui fluid. – Din fr. laminer.

DOOM

laminá (a ~) vb., ind. prez. 3 lamineáză

laminase
LAMINÁ, laminez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un material (în special un metal) prin deformare plastică, cu ajutorul laminorului. 2. A întinde, a paraleliza și a omogeniza cu laminorul fibrele textile în procesul de filare în vederea toarcerii lor. 3. A reduce secțiunea de curgere a unui fluid. – Din fr. laminer.

DOOM

laminá (a ~) vb., ind. prez. 3 lamineáză

laminasem
LAMINÁ, laminez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un material (în special un metal) prin deformare plastică, cu ajutorul laminorului. 2. A întinde, a paraleliza și a omogeniza cu laminorul fibrele textile în procesul de filare în vederea toarcerii lor. 3. A reduce secțiunea de curgere a unui fluid. – Din fr. laminer.

DOOM

laminá (a ~) vb., ind. prez. 3 lamineáză

laminaseră
LAMINÁ, laminez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un material (în special un metal) prin deformare plastică, cu ajutorul laminorului. 2. A întinde, a paraleliza și a omogeniza cu laminorul fibrele textile în procesul de filare în vederea toarcerii lor. 3. A reduce secțiunea de curgere a unui fluid. – Din fr. laminer.

DOOM

laminá (a ~) vb., ind. prez. 3 lamineáză

laminaserăm
LAMINÁ, laminez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un material (în special un metal) prin deformare plastică, cu ajutorul laminorului. 2. A întinde, a paraleliza și a omogeniza cu laminorul fibrele textile în procesul de filare în vederea toarcerii lor. 3. A reduce secțiunea de curgere a unui fluid. – Din fr. laminer.

DOOM

laminá (a ~) vb., ind. prez. 3 lamineáză

laminaserăți
LAMINÁ, laminez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un material (în special un metal) prin deformare plastică, cu ajutorul laminorului. 2. A întinde, a paraleliza și a omogeniza cu laminorul fibrele textile în procesul de filare în vederea toarcerii lor. 3. A reduce secțiunea de curgere a unui fluid. – Din fr. laminer.

DOOM

laminá (a ~) vb., ind. prez. 3 lamineáză

laminaseși
LAMINÁ, laminez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un material (în special un metal) prin deformare plastică, cu ajutorul laminorului. 2. A întinde, a paraleliza și a omogeniza cu laminorul fibrele textile în procesul de filare în vederea toarcerii lor. 3. A reduce secțiunea de curgere a unui fluid. – Din fr. laminer.

DOOM

laminá (a ~) vb., ind. prez. 3 lamineáză

laminaseți
LAMINÁ, laminez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un material (în special un metal) prin deformare plastică, cu ajutorul laminorului. 2. A întinde, a paraleliza și a omogeniza cu laminorul fibrele textile în procesul de filare în vederea toarcerii lor. 3. A reduce secțiunea de curgere a unui fluid. – Din fr. laminer.

DOOM

laminá (a ~) vb., ind. prez. 3 lamineáză

laminat
LAMINÁ, laminez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un material (în special un metal) prin deformare plastică, cu ajutorul laminorului. 2. A întinde, a paraleliza și a omogeniza cu laminorul fibrele textile în procesul de filare în vederea toarcerii lor. 3. A reduce secțiunea de curgere a unui fluid. – Din fr. laminer.

DOOM

laminá (a ~) vb., ind. prez. 3 lamineáză

laminat
LAMINÁT², -Ă, laminați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care a fost supus operației de laminare. 2. S. n. Produs metalic obținut prin laminare. – V. lamina.

DOOM

laminát² (produs) s. n., pl. lamináte

laminat
LAMINÁT¹ s. n. Laminare. – V. lamina.

DOOM

laminát¹ (acțiune) s. n.

laminata
LAMINÁT², -Ă, laminați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care a fost supus operației de laminare. 2. S. n. Produs metalic obținut prin laminare. – V. lamina.

DOOM

laminát² (produs) s. n., pl. lamináte

laminate
LAMINÁT², -Ă, laminați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care a fost supus operației de laminare. 2. S. n. Produs metalic obținut prin laminare. – V. lamina.

DOOM

laminát² (produs) s. n., pl. lamináte

laminatei
LAMINÁT², -Ă, laminați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care a fost supus operației de laminare. 2. S. n. Produs metalic obținut prin laminare. – V. lamina.

DOOM

laminát² (produs) s. n., pl. lamináte

laminatele
LAMINÁT², -Ă, laminați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care a fost supus operației de laminare. 2. S. n. Produs metalic obținut prin laminare. – V. lamina.

DOOM

laminát² (produs) s. n., pl. lamináte

laminatelor
LAMINÁT², -Ă, laminați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care a fost supus operației de laminare. 2. S. n. Produs metalic obținut prin laminare. – V. lamina.

DOOM

laminát² (produs) s. n., pl. lamináte

laminatoare
LAMINATÓR, -OÁRE, laminatori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat care lucrează la operația de laminare; laminorist. – Lamina + suf. -tor.

DOOM

laminatór s. m., pl. laminatóri

laminatoarea
LAMINATÓR, -OÁRE, laminatori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat care lucrează la operația de laminare; laminorist. – Lamina + suf. -tor.

DOOM

laminatór s. m., pl. laminatóri

laminatoarei
LAMINATÓR, -OÁRE, laminatori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat care lucrează la operația de laminare; laminorist. – Lamina + suf. -tor.

DOOM

laminatór s. m., pl. laminatóri

laminatoarele
LAMINATÓR, -OÁRE, laminatori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat care lucrează la operația de laminare; laminorist. – Lamina + suf. -tor.

DOOM

laminatór s. m., pl. laminatóri

laminatoarelor
LAMINATÓR, -OÁRE, laminatori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat care lucrează la operația de laminare; laminorist. – Lamina + suf. -tor.

DOOM

laminatór s. m., pl. laminatóri

laminator
LAMINATÓR, -OÁRE, laminatori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat care lucrează la operația de laminare; laminorist. – Lamina + suf. -tor.

DOOM

laminatór s. m., pl. laminatóri

laminatori
LAMINATÓR, -OÁRE, laminatori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat care lucrează la operația de laminare; laminorist. – Lamina + suf. -tor.

DOOM

laminatór s. m., pl. laminatóri

laminatorii
LAMINATÓR, -OÁRE, laminatori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat care lucrează la operația de laminare; laminorist. – Lamina + suf. -tor.

DOOM

laminatór s. m., pl. laminatóri

laminatorilor
LAMINATÓR, -OÁRE, laminatori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat care lucrează la operația de laminare; laminorist. – Lamina + suf. -tor.

DOOM

laminatór s. m., pl. laminatóri

laminatorul
LAMINATÓR, -OÁRE, laminatori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat care lucrează la operația de laminare; laminorist. – Lamina + suf. -tor.

DOOM

laminatór s. m., pl. laminatóri

laminatorului
LAMINATÓR, -OÁRE, laminatori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat care lucrează la operația de laminare; laminorist. – Lamina + suf. -tor.

DOOM

laminatór s. m., pl. laminatóri

laminatul
LAMINÁT², -Ă, laminați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care a fost supus operației de laminare. 2. S. n. Produs metalic obținut prin laminare. – V. lamina.

DOOM

laminát² (produs) s. n., pl. lamináte

laminatului
LAMINÁT², -Ă, laminați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care a fost supus operației de laminare. 2. S. n. Produs metalic obținut prin laminare. – V. lamina.

DOOM

laminát² (produs) s. n., pl. lamináte

laminau
LAMINÁ, laminez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un material (în special un metal) prin deformare plastică, cu ajutorul laminorului. 2. A întinde, a paraleliza și a omogeniza cu laminorul fibrele textile în procesul de filare în vederea toarcerii lor. 3. A reduce secțiunea de curgere a unui fluid. – Din fr. laminer.

DOOM

laminá (a ~) vb., ind. prez. 3 lamineáză

laminași
LAMINÁ, laminez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un material (în special un metal) prin deformare plastică, cu ajutorul laminorului. 2. A întinde, a paraleliza și a omogeniza cu laminorul fibrele textile în procesul de filare în vederea toarcerii lor. 3. A reduce secțiunea de curgere a unui fluid. – Din fr. laminer.

DOOM

laminá (a ~) vb., ind. prez. 3 lamineáză

laminați
LAMINÁ, laminez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un material (în special un metal) prin deformare plastică, cu ajutorul laminorului. 2. A întinde, a paraleliza și a omogeniza cu laminorul fibrele textile în procesul de filare în vederea toarcerii lor. 3. A reduce secțiunea de curgere a unui fluid. – Din fr. laminer.

DOOM

laminá (a ~) vb., ind. prez. 3 lamineáză

laminați
LAMINÁT², -Ă, laminați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care a fost supus operației de laminare. 2. S. n. Produs metalic obținut prin laminare. – V. lamina.

DOOM

laminát² (produs) s. n., pl. lamináte

laminația
LAMINÁȚIE, laminații, s. f. (Anat.) Așezare a unor elemente anatomice în straturi suprapuse sau concentrice. – Cf. lat. lamina.

laminație
LAMINÁȚIE, laminații, s. f. (Anat.) Așezare a unor elemente anatomice în straturi suprapuse sau concentrice. – Cf. lat. lamina.

laminației
LAMINÁȚIE, laminații, s. f. (Anat.) Așezare a unor elemente anatomice în straturi suprapuse sau concentrice. – Cf. lat. lamina.

laminații
LAMINÁT², -Ă, laminați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care a fost supus operației de laminare. 2. S. n. Produs metalic obținut prin laminare. – V. lamina.

DOOM

laminát² (produs) s. n., pl. lamináte

laminații
LAMINÁȚIE, laminații, s. f. (Anat.) Așezare a unor elemente anatomice în straturi suprapuse sau concentrice. – Cf. lat. lamina.

laminațiile
LAMINÁȚIE, laminații, s. f. (Anat.) Așezare a unor elemente anatomice în straturi suprapuse sau concentrice. – Cf. lat. lamina.

laminațiilor
LAMINÁȚIE, laminații, s. f. (Anat.) Așezare a unor elemente anatomice în straturi suprapuse sau concentrice. – Cf. lat. lamina.

laminaților
LAMINÁT², -Ă, laminați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care a fost supus operației de laminare. 2. S. n. Produs metalic obținut prin laminare. – V. lamina.

DOOM

laminát² (produs) s. n., pl. lamináte

lamine
LAMÍNĂ, lamine, s. f. 1. (Bot.) Limb (1). 2. Strat subțire care face parte din structura unei formațiuni anatomice. 3. (Tehn.) Corp în formă de lamă sau de fir. – Din lat., engl. lamina.

DOOM

lamínă s. f., g.-d. art. lamínei, pl. lamíne

laminează
LAMINÁ, laminez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un material (în special un metal) prin deformare plastică, cu ajutorul laminorului. 2. A întinde, a paraleliza și a omogeniza cu laminorul fibrele textile în procesul de filare în vederea toarcerii lor. 3. A reduce secțiunea de curgere a unui fluid. – Din fr. laminer.

DOOM

laminá (a ~) vb., ind. prez. 3 lamineáză

laminectomia
LAMINECTOMÍE s.f. (Med.) Rezecție a apofizelor vertebrale, practicată în operațiile pe măduva spinării. [Gen. -iei. / < fr. laminectomie, cf. lat. lamina – lamă, gr. ektome – excizie].

DOOM

!laminectomíe (-mi-nec-/-min-ec-) s. f., art. laminectomía, g.-d. laminectomíi, art. laminectomíei; pl. laminectomíi, art. laminectomíile

laminectomie
LAMINECTOMÍE s.f. (Med.) Rezecție a apofizelor vertebrale, practicată în operațiile pe măduva spinării. [Gen. -iei. / < fr. laminectomie, cf. lat. lamina – lamă, gr. ektome – excizie].

DOOM

!laminectomíe (-mi-nec-/-min-ec-) s. f., art. laminectomía, g.-d. laminectomíi, art. laminectomíei; pl. laminectomíi, art. laminectomíile

laminectomiei
LAMINECTOMÍE s.f. (Med.) Rezecție a apofizelor vertebrale, practicată în operațiile pe măduva spinării. [Gen. -iei. / < fr. laminectomie, cf. lat. lamina – lamă, gr. ektome – excizie].

DOOM

!laminectomíe (-mi-nec-/-min-ec-) s. f., art. laminectomía, g.-d. laminectomíi, art. laminectomíei; pl. laminectomíi, art. laminectomíile

laminectomii
LAMINECTOMÍE s.f. (Med.) Rezecție a apofizelor vertebrale, practicată în operațiile pe măduva spinării. [Gen. -iei. / < fr. laminectomie, cf. lat. lamina – lamă, gr. ektome – excizie].

DOOM

!laminectomíe (-mi-nec-/-min-ec-) s. f., art. laminectomía, g.-d. laminectomíi, art. laminectomíei; pl. laminectomíi, art. laminectomíile

laminectomiile
LAMINECTOMÍE s.f. (Med.) Rezecție a apofizelor vertebrale, practicată în operațiile pe măduva spinării. [Gen. -iei. / < fr. laminectomie, cf. lat. lamina – lamă, gr. ektome – excizie].

DOOM

!laminectomíe (-mi-nec-/-min-ec-) s. f., art. laminectomía, g.-d. laminectomíi, art. laminectomíei; pl. laminectomíi, art. laminectomíile

laminectomiilor
LAMINECTOMÍE s.f. (Med.) Rezecție a apofizelor vertebrale, practicată în operațiile pe măduva spinării. [Gen. -iei. / < fr. laminectomie, cf. lat. lamina – lamă, gr. ektome – excizie].

DOOM

!laminectomíe (-mi-nec-/-min-ec-) s. f., art. laminectomía, g.-d. laminectomíi, art. laminectomíei; pl. laminectomíi, art. laminectomíile

laminei
LAMÍNĂ, lamine, s. f. 1. (Bot.) Limb (1). 2. Strat subțire care face parte din structura unei formațiuni anatomice. 3. (Tehn.) Corp în formă de lamă sau de fir. – Din lat., engl. lamina.

DOOM

lamínă s. f., g.-d. art. lamínei, pl. lamíne

laminele
LAMÍNĂ, lamine, s. f. 1. (Bot.) Limb (1). 2. Strat subțire care face parte din structura unei formațiuni anatomice. 3. (Tehn.) Corp în formă de lamă sau de fir. – Din lat., engl. lamina.

DOOM

lamínă s. f., g.-d. art. lamínei, pl. lamíne

laminelor
LAMÍNĂ, lamine, s. f. 1. (Bot.) Limb (1). 2. Strat subțire care face parte din structura unei formațiuni anatomice. 3. (Tehn.) Corp în formă de lamă sau de fir. – Din lat., engl. lamina.

DOOM

lamínă s. f., g.-d. art. lamínei, pl. lamíne

laminez
LAMINÁ, laminez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un material (în special un metal) prin deformare plastică, cu ajutorul laminorului. 2. A întinde, a paraleliza și a omogeniza cu laminorul fibrele textile în procesul de filare în vederea toarcerii lor. 3. A reduce secțiunea de curgere a unui fluid. – Din fr. laminer.

DOOM

laminá (a ~) vb., ind. prez. 3 lamineáză

lamineze
LAMINÁ, laminez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un material (în special un metal) prin deformare plastică, cu ajutorul laminorului. 2. A întinde, a paraleliza și a omogeniza cu laminorul fibrele textile în procesul de filare în vederea toarcerii lor. 3. A reduce secțiunea de curgere a unui fluid. – Din fr. laminer.

DOOM

laminá (a ~) vb., ind. prez. 3 lamineáză

laminezi
LAMINÁ, laminez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un material (în special un metal) prin deformare plastică, cu ajutorul laminorului. 2. A întinde, a paraleliza și a omogeniza cu laminorul fibrele textile în procesul de filare în vederea toarcerii lor. 3. A reduce secțiunea de curgere a unui fluid. – Din fr. laminer.

DOOM

laminá (a ~) vb., ind. prez. 3 lamineáză

laminoare
LAMINÓR, laminoare, s. n. 1. Instalație care transformă un material (metalic) în lame, fire etc. 2. Mașină care întinde un material textil aflat în formă de bandă pentru a-i uniformiza grosimea și a-i face firele paralele. 3. Mașină care macină sau sfărâmă anumite materiale pentru a pregăti pasta de argilă, nisipul de concasor etc. – Din fr. laminoir.

DOOM

laminór s. n., pl. laminoáre

laminoarele
LAMINÓR, laminoare, s. n. 1. Instalație care transformă un material (metalic) în lame, fire etc. 2. Mașină care întinde un material textil aflat în formă de bandă pentru a-i uniformiza grosimea și a-i face firele paralele. 3. Mașină care macină sau sfărâmă anumite materiale pentru a pregăti pasta de argilă, nisipul de concasor etc. – Din fr. laminoir.

DOOM

laminór s. n., pl. laminoáre

laminoarelor
LAMINÓR, laminoare, s. n. 1. Instalație care transformă un material (metalic) în lame, fire etc. 2. Mașină care întinde un material textil aflat în formă de bandă pentru a-i uniformiza grosimea și a-i face firele paralele. 3. Mașină care macină sau sfărâmă anumite materiale pentru a pregăti pasta de argilă, nisipul de concasor etc. – Din fr. laminoir.

DOOM

laminór s. n., pl. laminoáre

laminor
LAMINÓR, laminoare, s. n. 1. Instalație care transformă un material (metalic) în lame, fire etc. 2. Mașină care întinde un material textil aflat în formă de bandă pentru a-i uniformiza grosimea și a-i face firele paralele. 3. Mașină care macină sau sfărâmă anumite materiale pentru a pregăti pasta de argilă, nisipul de concasor etc. – Din fr. laminoir.

DOOM

laminór s. n., pl. laminoáre

laminorist
LAMINORÍST, -Ă, laminoriști, -ste, s. m. și f. Laminator. – Laminor + suf. -ist.

DOOM

laminorístă s. f., g.-d. art. laminorístei; pl. laminoríste

laminorista
LAMINORÍST, -Ă, laminoriști, -ste, s. m. și f. Laminator. – Laminor + suf. -ist.

DOOM

laminorístă s. f., g.-d. art. laminorístei; pl. laminoríste

laminoriste
LAMINORÍST, -Ă, laminoriști, -ste, s. m. și f. Laminator. – Laminor + suf. -ist.

DOOM

laminorístă s. f., g.-d. art. laminorístei; pl. laminoríste

laminoristei
LAMINORÍST, -Ă, laminoriști, -ste, s. m. și f. Laminator. – Laminor + suf. -ist.

DOOM

laminorístă s. f., g.-d. art. laminorístei; pl. laminoríste

laminoristele
LAMINORÍST, -Ă, laminoriști, -ste, s. m. și f. Laminator. – Laminor + suf. -ist.

DOOM

laminorístă s. f., g.-d. art. laminorístei; pl. laminoríste

laminoristelor
LAMINORÍST, -Ă, laminoriști, -ste, s. m. și f. Laminator. – Laminor + suf. -ist.

DOOM

laminorístă s. f., g.-d. art. laminorístei; pl. laminoríste

laminoristul
LAMINORÍST, -Ă, laminoriști, -ste, s. m. și f. Laminator. – Laminor + suf. -ist.

DOOM

laminorístă s. f., g.-d. art. laminorístei; pl. laminoríste

laminoristului
LAMINORÍST, -Ă, laminoriști, -ste, s. m. și f. Laminator. – Laminor + suf. -ist.

DOOM

laminorístă s. f., g.-d. art. laminorístei; pl. laminoríste

laminoriști
LAMINORÍST, -Ă, laminoriști, -ste, s. m. și f. Laminator. – Laminor + suf. -ist.

DOOM

laminorístă s. f., g.-d. art. laminorístei; pl. laminoríste

laminoriștii
LAMINORÍST, -Ă, laminoriști, -ste, s. m. și f. Laminator. – Laminor + suf. -ist.

DOOM

laminorístă s. f., g.-d. art. laminorístei; pl. laminoríste

laminoriștilor
LAMINORÍST, -Ă, laminoriști, -ste, s. m. și f. Laminator. – Laminor + suf. -ist.

DOOM

laminorístă s. f., g.-d. art. laminorístei; pl. laminoríste

laminorul
LAMINÓR, laminoare, s. n. 1. Instalație care transformă un material (metalic) în lame, fire etc. 2. Mașină care întinde un material textil aflat în formă de bandă pentru a-i uniformiza grosimea și a-i face firele paralele. 3. Mașină care macină sau sfărâmă anumite materiale pentru a pregăti pasta de argilă, nisipul de concasor etc. – Din fr. laminoir.

DOOM

laminór s. n., pl. laminoáre

laminorului
LAMINÓR, laminoare, s. n. 1. Instalație care transformă un material (metalic) în lame, fire etc. 2. Mașină care întinde un material textil aflat în formă de bandă pentru a-i uniformiza grosimea și a-i face firele paralele. 3. Mașină care macină sau sfărâmă anumite materiale pentru a pregăti pasta de argilă, nisipul de concasor etc. – Din fr. laminoir.

DOOM

laminór s. n., pl. laminoáre

laminotomia
LAMINOTOMÍE s.f. (Med.) Secțiune a lamelor vertebrale. [Gen. -iei. / cf. lat. lamina – lamă, gr. tome – tăiere].

laminotomie
LAMINOTOMÍE s.f. (Med.) Secțiune a lamelor vertebrale. [Gen. -iei. / cf. lat. lamina – lamă, gr. tome – tăiere].

laminotomiei
LAMINOTOMÍE s.f. (Med.) Secțiune a lamelor vertebrale. [Gen. -iei. / cf. lat. lamina – lamă, gr. tome – tăiere].

laminotomii
LAMINOTOMÍE s.f. (Med.) Secțiune a lamelor vertebrale. [Gen. -iei. / cf. lat. lamina – lamă, gr. tome – tăiere].

laminotomiile
LAMINOTOMÍE s.f. (Med.) Secțiune a lamelor vertebrale. [Gen. -iei. / cf. lat. lamina – lamă, gr. tome – tăiere].

laminotomiilor
LAMINOTOMÍE s.f. (Med.) Secțiune a lamelor vertebrale. [Gen. -iei. / cf. lat. lamina – lamă, gr. tome – tăiere].

laminând
LAMINÁ, laminez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un material (în special un metal) prin deformare plastică, cu ajutorul laminorului. 2. A întinde, a paraleliza și a omogeniza cu laminorul fibrele textile în procesul de filare în vederea toarcerii lor. 3. A reduce secțiunea de curgere a unui fluid. – Din fr. laminer.

DOOM

laminá (a ~) vb., ind. prez. 3 lamineáză

laminînd
LAMINÁ, laminez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un material (în special un metal) prin deformare plastică, cu ajutorul laminorului. 2. A întinde, a paraleliza și a omogeniza cu laminorul fibrele textile în procesul de filare în vederea toarcerii lor. 3. A reduce secțiunea de curgere a unui fluid. – Din fr. laminer.

DOOM

laminá (a ~) vb., ind. prez. 3 lamineáză

laminări
LAMINÁRE, laminări, s. f. Acțiunea de a lamina și rezultatul ei; laminat¹. – V. lamina.

DOOM

lamináre s. f., g.-d. art. laminắrii; pl. laminắri

laminării
LAMINÁRE, laminări, s. f. Acțiunea de a lamina și rezultatul ei; laminat¹. – V. lamina.

DOOM

lamináre s. f., g.-d. art. laminắrii; pl. laminắri

laminările
LAMINÁRE, laminări, s. f. Acțiunea de a lamina și rezultatul ei; laminat¹. – V. lamina.

DOOM

lamináre s. f., g.-d. art. laminắrii; pl. laminắri

laminărilor
LAMINÁRE, laminări, s. f. Acțiunea de a lamina și rezultatul ei; laminat¹. – V. lamina.

DOOM

lamináre s. f., g.-d. art. laminắrii; pl. laminắri

lamium
SUGÉL, sugei, s. m. 1. Mică plantă erbacee cu miros neplăcut, cu flori purpurii, trandafirii sau albe (Lamium purpureum). ◊ Sugel alb = plantă erbacee cu frunze pețiolate și flori albe (Lamium album). ◊ Compus: sugel-galben = plantă erbacee cu frunzele pețiolate și flori galbene-aurii (Galeobdolon luteum). 2. (Pop.) Panarițiu. – Lat. sigillum (după suge).

lamoste
LÁMOSTE s. f. (Pop.) Diaree. – Cf. rus. domota.

DOOM

lámoste (pop.) s. f., g.-d. art. lámostei

lamostea
LÁMOSTE s. f. (Pop.) Diaree. – Cf. rus. domota.

DOOM

lámoste (pop.) s. f., g.-d. art. lámostei

lamostei
LÁMOSTE s. f. (Pop.) Diaree. – Cf. rus. domota.

DOOM

lámoste (pop.) s. f., g.-d. art. lámostei

lampa
LÁMPĂ, lămpi, s. f. Aparat ori dispozitiv care produce lumină prin arderea unui combustibil sau cu ajutorul curentului electric. ◊ Lampă fulger = blitz. Lampă cu halogen = lampă cu incandescență în balonul căreia se introduce un amestec de gaze inerte care conține halogeni, în scopul măririi duratei de funcționare și a strălucirii. Lampă de radio = tub electronic. Lampă de sudat (sau de lipit) = aparat care produce o flacără foarte puternică, necesară în operația de lipire a unor piese metalice. – Din germ. Lampe, rus. lampa, fr. lampe.

DOOM

lámpă s. f., g.-d. art. lắmpii; pl. lămpi

lampadar
LAMPADÁR, lampadare, s. n. Suport vertical care susține sau pe care sunt montate una sau mai multe lămpi sau becuri. – Din fr. lampadaire, it. lampadario.

DOOM

lampadár s. n., pl. lampadáre

lampadare
LAMPADÁR, lampadare, s. n. Suport vertical care susține sau pe care sunt montate una sau mai multe lămpi sau becuri. – Din fr. lampadaire, it. lampadario.

DOOM

lampadár s. n., pl. lampadáre

lampadarele
LAMPADÁR, lampadare, s. n. Suport vertical care susține sau pe care sunt montate una sau mai multe lămpi sau becuri. – Din fr. lampadaire, it. lampadario.

DOOM

lampadár s. n., pl. lampadáre

lampadarelor
LAMPADÁR, lampadare, s. n. Suport vertical care susține sau pe care sunt montate una sau mai multe lămpi sau becuri. – Din fr. lampadaire, it. lampadario.

DOOM

lampadár s. n., pl. lampadáre

lampadarul
LAMPADÁR, lampadare, s. n. Suport vertical care susține sau pe care sunt montate una sau mai multe lămpi sau becuri. – Din fr. lampadaire, it. lampadario.

DOOM

lampadár s. n., pl. lampadáre

lampadarului
LAMPADÁR, lampadare, s. n. Suport vertical care susține sau pe care sunt montate una sau mai multe lămpi sau becuri. – Din fr. lampadaire, it. lampadario.

DOOM

lampadár s. n., pl. lampadáre

lampadofor
LAMPADOFÓR s.m. (Ant.; la greci) Purtător de torță la ceremoniile religioase. [< fr. lampadéphore, cf. gr. lampas – torță, phorein – a purta].

lampadoforul
LAMPADOFÓR s.m. (Ant.; la greci) Purtător de torță la ceremoniile religioase. [< fr. lampadéphore, cf. gr. lampas – torță, phorein – a purta].

lampadoforului
LAMPADOFÓR s.m. (Ant.; la greci) Purtător de torță la ceremoniile religioase. [< fr. lampadéphore, cf. gr. lampas – torță, phorein – a purta].

lampagii
LAMPAGÍU, lampagii, s. m. (Înv.) Persoană însărcinată cu aprinderea și stingerea felinarelor de pe străzi; fanaragiu. – Lampă + suf. -agiu.

DOOM

lampagíu (înv.) s. m., art. lampagíul; pl. lampagíi, art. lampagíii (-gi-ii)

lampagiii
LAMPAGÍU, lampagii, s. m. (Înv.) Persoană însărcinată cu aprinderea și stingerea felinarelor de pe străzi; fanaragiu. – Lampă + suf. -agiu.

DOOM

lampagíu (înv.) s. m., art. lampagíul; pl. lampagíi, art. lampagíii (-gi-ii)

lampagiilor
LAMPAGÍU, lampagii, s. m. (Înv.) Persoană însărcinată cu aprinderea și stingerea felinarelor de pe străzi; fanaragiu. – Lampă + suf. -agiu.

DOOM

lampagíu (înv.) s. m., art. lampagíul; pl. lampagíi, art. lampagíii (-gi-ii)

lampagiu
LAMPAGÍU, lampagii, s. m. (Înv.) Persoană însărcinată cu aprinderea și stingerea felinarelor de pe străzi; fanaragiu. – Lampă + suf. -agiu.

DOOM

lampagíu (înv.) s. m., art. lampagíul; pl. lampagíi, art. lampagíii (-gi-ii)

lampagiul
LAMPAGÍU, lampagii, s. m. (Înv.) Persoană însărcinată cu aprinderea și stingerea felinarelor de pe străzi; fanaragiu. – Lampă + suf. -agiu.

DOOM

lampagíu (înv.) s. m., art. lampagíul; pl. lampagíi, art. lampagíii (-gi-ii)

lampagiului
LAMPAGÍU, lampagii, s. m. (Înv.) Persoană însărcinată cu aprinderea și stingerea felinarelor de pe străzi; fanaragiu. – Lampă + suf. -agiu.

DOOM

lampagíu (înv.) s. m., art. lampagíul; pl. lampagíi, art. lampagíii (-gi-ii)

lampant
LAMPÁNT adj. (În sintagma) Petrol lampant = produs lichid obținut în procesul de distilare a țițeiului și folosit drept combustibil în lămpi, la unele motoare etc.; gaz². – Din fr. lampant.

DOOM

!lampánt (petrol ~) adj. m.

lampantul
LAMPÁNT adj. (În sintagma) Petrol lampant = produs lichid obținut în procesul de distilare a țițeiului și folosit drept combustibil în lămpi, la unele motoare etc.; gaz². – Din fr. lampant.

DOOM

!lampánt (petrol ~) adj. m.

lampantului
LAMPÁNT adj. (În sintagma) Petrol lampant = produs lichid obținut în procesul de distilare a țițeiului și folosit drept combustibil în lămpi, la unele motoare etc.; gaz². – Din fr. lampant.

DOOM

!lampánt (petrol ~) adj. m.

lampas
LAMPÁS, lampasuri, s. n. Fâșie îngustă de postav, panglică sau șnur cusută pe latura exterioară, în lungimea pantalonilor, la unele uniforme; vipușcă. [Acc. și: lámpas] – Din rus. lampas.

DOOM

!lámpas/lampás s. n., pl. lámpasuri/lampásuri

lampas
LAMPÁS, lampasuri, s. n. Fâșie îngustă de postav, panglică sau șnur cusută pe latura exterioară, în lungimea pantalonilor, la unele uniforme; vipușcă. [Acc. și: lámpas] – Din rus. lampas.

lampasul
LAMPÁS, lampasuri, s. n. Fâșie îngustă de postav, panglică sau șnur cusută pe latura exterioară, în lungimea pantalonilor, la unele uniforme; vipușcă. [Acc. și: lámpas] – Din rus. lampas.

DOOM

!lámpas/lampás s. n., pl. lámpasuri/lampásuri

lampasului
LAMPÁS, lampasuri, s. n. Fâșie îngustă de postav, panglică sau șnur cusută pe latura exterioară, în lungimea pantalonilor, la unele uniforme; vipușcă. [Acc. și: lámpas] – Din rus. lampas.

DOOM

!lámpas/lampás s. n., pl. lámpasuri/lampásuri

lampasuri
LAMPÁS, lampasuri, s. n. Fâșie îngustă de postav, panglică sau șnur cusută pe latura exterioară, în lungimea pantalonilor, la unele uniforme; vipușcă. [Acc. și: lámpas] – Din rus. lampas.

DOOM

!lámpas/lampás s. n., pl. lámpasuri/lampásuri

lampasurile
LAMPÁS, lampasuri, s. n. Fâșie îngustă de postav, panglică sau șnur cusută pe latura exterioară, în lungimea pantalonilor, la unele uniforme; vipușcă. [Acc. și: lámpas] – Din rus. lampas.

DOOM

!lámpas/lampás s. n., pl. lámpasuri/lampásuri

lampasurilor
LAMPÁS, lampasuri, s. n. Fâșie îngustă de postav, panglică sau șnur cusută pe latura exterioară, în lungimea pantalonilor, la unele uniforme; vipușcă. [Acc. și: lámpas] – Din rus. lampas.

DOOM

!lámpas/lampás s. n., pl. lámpasuri/lampásuri

lampetia
Lampetia 1. Fiica lui Apollo și a unei nimfe Neaera. Păzea împreună cu sora ei cirezile lui Apollo, cînd Odysseus și însoțitorii lui au furat și ucis animalele. 2. Una dintre heliade (v. și Heliades).

lampioane
LAMPIÓN, lampioane, s. n. Felinar făcut din hârtie colorată, pergament, material textil translucid etc., adesea plisate ca un acordeon, folosit pentru iluminat în împrejurări festive; lanternă venețiană. [Pr.: -pi-on] – Din fr. lampion.

DOOM

lampión (-pi-on) s. n., pl. lampioáne

lampioanele
LAMPIÓN, lampioane, s. n. Felinar făcut din hârtie colorată, pergament, material textil translucid etc., adesea plisate ca un acordeon, folosit pentru iluminat în împrejurări festive; lanternă venețiană. [Pr.: -pi-on] – Din fr. lampion.

DOOM

lampión (-pi-on) s. n., pl. lampioáne

lampioanelor
LAMPIÓN, lampioane, s. n. Felinar făcut din hârtie colorată, pergament, material textil translucid etc., adesea plisate ca un acordeon, folosit pentru iluminat în împrejurări festive; lanternă venețiană. [Pr.: -pi-on] – Din fr. lampion.

DOOM

lampión (-pi-on) s. n., pl. lampioáne

lampion
LAMPIÓN, lampioane, s. n. Felinar făcut din hârtie colorată, pergament, material textil translucid etc., adesea plisate ca un acordeon, folosit pentru iluminat în împrejurări festive; lanternă venețiană. [Pr.: -pi-on] – Din fr. lampion.

DOOM

lampión (-pi-on) s. n., pl. lampioáne

lampionul
LAMPIÓN, lampioane, s. n. Felinar făcut din hârtie colorată, pergament, material textil translucid etc., adesea plisate ca un acordeon, folosit pentru iluminat în împrejurări festive; lanternă venețiană. [Pr.: -pi-on] – Din fr. lampion.

DOOM

lampión (-pi-on) s. n., pl. lampioáne

lampionului
LAMPIÓN, lampioane, s. n. Felinar făcut din hârtie colorată, pergament, material textil translucid etc., adesea plisate ca un acordeon, folosit pentru iluminat în împrejurări festive; lanternă venețiană. [Pr.: -pi-on] – Din fr. lampion.

DOOM

lampión (-pi-on) s. n., pl. lampioáne

lampist
LAMPÍST, lampiști, s. m. Lucrător care întreține, distribuie și primește lămpile într-o mină. – Din fr. lampiste.

DOOM

lampíst s. m., pl. lampíști

lampisteria
LAMPISTERÍE, lampisterii, s. f. (Rar) Lămpărie. – Din fr. lampisterie.

DOOM

lampisteríe s. f., art. lampistería, g.-d. art. lampisteríei; pl. lampisteríi, art. lampisteríile

lampisterie
LAMPISTERÍE, lampisterii, s. f. (Rar) Lămpărie. – Din fr. lampisterie.

DOOM

lampisteríe s. f., art. lampistería, g.-d. art. lampisteríei; pl. lampisteríi, art. lampisteríile

lampisteriei
LAMPISTERÍE, lampisterii, s. f. (Rar) Lămpărie. – Din fr. lampisterie.

DOOM

lampisteríe s. f., art. lampistería, g.-d. art. lampisteríei; pl. lampisteríi, art. lampisteríile

lampisterii
LAMPISTERÍE, lampisterii, s. f. (Rar) Lămpărie. – Din fr. lampisterie.

DOOM

lampisteríe s. f., art. lampistería, g.-d. art. lampisteríei; pl. lampisteríi, art. lampisteríile

lampisteriile
LAMPISTERÍE, lampisterii, s. f. (Rar) Lămpărie. – Din fr. lampisterie.

DOOM

lampisteríe s. f., art. lampistería, g.-d. art. lampisteríei; pl. lampisteríi, art. lampisteríile

lampisteriilor
LAMPISTERÍE, lampisterii, s. f. (Rar) Lămpărie. – Din fr. lampisterie.

DOOM

lampisteríe s. f., art. lampistería, g.-d. art. lampisteríei; pl. lampisteríi, art. lampisteríile

lampistul
LAMPÍST, lampiști, s. m. Lucrător care întreține, distribuie și primește lămpile într-o mină. – Din fr. lampiste.

DOOM

lampíst s. m., pl. lampíști

lampistului
LAMPÍST, lampiști, s. m. Lucrător care întreține, distribuie și primește lămpile într-o mină. – Din fr. lampiste.

DOOM

lampíst s. m., pl. lampíști

lampiști
LAMPÍST, lampiști, s. m. Lucrător care întreține, distribuie și primește lămpile într-o mină. – Din fr. lampiste.

DOOM

lampíst s. m., pl. lampíști

lampiștii
LAMPÍST, lampiști, s. m. Lucrător care întreține, distribuie și primește lămpile într-o mină. – Din fr. lampiste.

DOOM

lampíst s. m., pl. lampíști

lampiștilor
LAMPÍST, lampiști, s. m. Lucrător care întreține, distribuie și primește lămpile într-o mină. – Din fr. lampiste.

DOOM

lampíst s. m., pl. lampíști

lampreta
LAMPRÉTĂ s.f. Pește de mare de formă cilindrică și alungită, cu carnea gustoasă. [Cf. germ. Lamprete, lat. lampreda].

DOOM

!lamprétă s. f., g.-d. art. lamprétei; pl. lampréte

lamprete
LAMPRÉTĂ s.f. Pește de mare de formă cilindrică și alungită, cu carnea gustoasă. [Cf. germ. Lamprete, lat. lampreda].

DOOM

!lamprétă s. f., g.-d. art. lamprétei; pl. lampréte

lampretei
LAMPRÉTĂ s.f. Pește de mare de formă cilindrică și alungită, cu carnea gustoasă. [Cf. germ. Lamprete, lat. lampreda].

DOOM

!lamprétă s. f., g.-d. art. lamprétei; pl. lampréte

lampretele
LAMPRÉTĂ s.f. Pește de mare de formă cilindrică și alungită, cu carnea gustoasă. [Cf. germ. Lamprete, lat. lampreda].

DOOM

!lamprétă s. f., g.-d. art. lamprétei; pl. lampréte

lampretelor
LAMPRÉTĂ s.f. Pește de mare de formă cilindrică și alungită, cu carnea gustoasă. [Cf. germ. Lamprete, lat. lampreda].

DOOM

!lamprétă s. f., g.-d. art. lamprétei; pl. lampréte

lamprofir
LAMPROFÍR, lamprofire, s. n. (Min.) Rocă eruptivă cu structură porfirică, bogată în fier și magneziu. – Din fr. lamprophyre.

DOOM

lamprofír s. n., pl. lamprofíre

lamprofire
LAMPROFÍR, lamprofire, s. n. (Min.) Rocă eruptivă cu structură porfirică, bogată în fier și magneziu. – Din fr. lamprophyre.

DOOM

lamprofír s. n., pl. lamprofíre

lamprofirele
LAMPROFÍR, lamprofire, s. n. (Min.) Rocă eruptivă cu structură porfirică, bogată în fier și magneziu. – Din fr. lamprophyre.

DOOM

lamprofír s. n., pl. lamprofíre

lamprofirelor
LAMPROFÍR, lamprofire, s. n. (Min.) Rocă eruptivă cu structură porfirică, bogată în fier și magneziu. – Din fr. lamprophyre.

DOOM

lamprofír s. n., pl. lamprofíre

lamprofirul
LAMPROFÍR, lamprofire, s. n. (Min.) Rocă eruptivă cu structură porfirică, bogată în fier și magneziu. – Din fr. lamprophyre.

DOOM

lamprofír s. n., pl. lamprofíre

lamprofirului
LAMPROFÍR, lamprofire, s. n. (Min.) Rocă eruptivă cu structură porfirică, bogată în fier și magneziu. – Din fr. lamprophyre.

DOOM

lamprofír s. n., pl. lamprofíre

lamură
LÁMURĂ s. f. Partea cea mai bună, mai curată și mai aleasă dintr-un lucru; floarea, fruntea, crema unui lucru. – Lat. lamina sau *lam(i)nula.

lamură
LÁMURĂ s. f. Partea cea mai bună, mai curată și mai aleasă dintr-un lucru; floarea, fruntea, crema unui lucru. – Lat. lamina sau *lam(i)nula.

DOOM

lámură s. f., g.-d. art. lámurii

lamus
Lamus 1. Rege al lestrigonilor. 2. Fiul lui Heracles și al reginei Omphale.

lamând
LAMÁ², lamez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra suprafața frontală, circulară a unei găuri cu ajutorul unei lame speciale, când strunjirea este dificilă. – Din fr. lamer.

lamînd
LAMÁ², lamez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra suprafața frontală, circulară a unei găuri cu ajutorul unei lame speciale, când strunjirea este dificilă. – Din fr. lamer.

lamări
LAMÁRE, lamări, s. f. Acțiunea de a lama și rezultatul ei. – V. lama².

lamării
LAMÁRE, lamări, s. f. Acțiunea de a lama și rezultatul ei. – V. lama².

lamările
LAMÁRE, lamări, s. f. Acțiunea de a lama și rezultatul ei. – V. lama².

lamărilor
LAMÁRE, lamări, s. f. Acțiunea de a lama și rezultatul ei. – V. lama².

lan
LAN, lanuri, s. n. Suprafață de teren agricol semănată cu același fel de plante (în special cereale); holdă; p. ext. plantele semănate pe acest teren (și aflate într-un stadiu înaintat de creștere). – Din ucr. lan.

DOOM

lan s. n., pl. lánuri

lanametre
LANAMÉTRU, lanametre, s. n. Aparat cu care se determină finețea fibrelor textile. – Din fr. lanamètre.

DOOM

lanamétru (-me-tru) s. n., art. lanamétrul; pl. lanamétre

lanametrele
LANAMÉTRU, lanametre, s. n. Aparat cu care se determină finețea fibrelor textile. – Din fr. lanamètre.

DOOM

lanamétru (-me-tru) s. n., art. lanamétrul; pl. lanamétre

lanametrelor
LANAMÉTRU, lanametre, s. n. Aparat cu care se determină finețea fibrelor textile. – Din fr. lanamètre.

DOOM

lanamétru (-me-tru) s. n., art. lanamétrul; pl. lanamétre

lanametru
LANAMÉTRU, lanametre, s. n. Aparat cu care se determină finețea fibrelor textile. – Din fr. lanamètre.

DOOM

lanamétru (-me-tru) s. n., art. lanamétrul; pl. lanamétre

lanametrul
LANAMÉTRU, lanametre, s. n. Aparat cu care se determină finețea fibrelor textile. – Din fr. lanamètre.

DOOM

lanamétru (-me-tru) s. n., art. lanamétrul; pl. lanamétre

lanametrului
LANAMÉTRU, lanametre, s. n. Aparat cu care se determină finețea fibrelor textile. – Din fr. lanamètre.

DOOM

lanamétru (-me-tru) s. n., art. lanamétrul; pl. lanamétre

lanatus
FLOCOȘÍCĂ, flocoșele, s. f. 1. Plantă erbacee din familia gramineelor, acoperită cu peri moi, cu frunze lungi, cu flori alburii sau roșietice (Holcus lanatus). 2. (La pl.) Plantă erbacee din familia compozeelor, cu frunze lanceolate și flori alb-gălbui (Filago arvensis). 3. (La pl.) Plantă erbacee cu frunzele și tulpina păroase și flori mari roșii-purpurii (Lychius coronaria). – Flocoasă + suf. -ică.

lancasterian
LANCASTERIÁN, -Ă, lancasterieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Înv.; în sintagma) Sistem lancasterian = sistem de învățământ bazat pe ajutorul elevilor mai avansați, folosiți ca monitori. 2. Adj., s. m. și f. (Adept) al sistemului lancasterian (1). [Pr.: -ri-an] – Din engl. Lancasterian.

DOOM

!lancasterián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. lancasteriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. lancasteriánă, pl. lancasteriéne

lancasteriana
LANCASTERIÁN, -Ă, lancasterieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Înv.; în sintagma) Sistem lancasterian = sistem de învățământ bazat pe ajutorul elevilor mai avansați, folosiți ca monitori. 2. Adj., s. m. și f. (Adept) al sistemului lancasterian (1). [Pr.: -ri-an] – Din engl. Lancasterian.

DOOM

!lancasterián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. lancasteriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. lancasteriánă, pl. lancasteriéne

lancasterianism
LANCASTERIANÍSM s.n. Sistem de a preda materiile de studiu cu ajutorul elevilor mai avansați, folosiți ca monitori în clasele mai mici. [Pron. -ri-a-. / cf. fr. lancastérianisme, engl. lancasterianism < Lancaster – pedagog englez].

DOOM

lancasterianísm (-ri-a-) s. n.

lancasterianismul
LANCASTERIANÍSM s.n. Sistem de a preda materiile de studiu cu ajutorul elevilor mai avansați, folosiți ca monitori în clasele mai mici. [Pron. -ri-a-. / cf. fr. lancastérianisme, engl. lancasterianism < Lancaster – pedagog englez].

DOOM

lancasterianísm (-ri-a-) s. n.

lancasterianismului
LANCASTERIANÍSM s.n. Sistem de a preda materiile de studiu cu ajutorul elevilor mai avansați, folosiți ca monitori în clasele mai mici. [Pron. -ri-a-. / cf. fr. lancastérianisme, engl. lancasterianism < Lancaster – pedagog englez].

DOOM

lancasterianísm (-ri-a-) s. n.

lancasterianul
LANCASTERIÁN, -Ă, lancasterieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Înv.; în sintagma) Sistem lancasterian = sistem de învățământ bazat pe ajutorul elevilor mai avansați, folosiți ca monitori. 2. Adj., s. m. și f. (Adept) al sistemului lancasterian (1). [Pr.: -ri-an] – Din engl. Lancasterian.

DOOM

!lancasterián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. lancasteriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. lancasteriánă, pl. lancasteriéne

lancasterianului
LANCASTERIÁN, -Ă, lancasterieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Înv.; în sintagma) Sistem lancasterian = sistem de învățământ bazat pe ajutorul elevilor mai avansați, folosiți ca monitori. 2. Adj., s. m. și f. (Adept) al sistemului lancasterian (1). [Pr.: -ri-an] – Din engl. Lancasterian.

DOOM

!lancasterián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. lancasteriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. lancasteriánă, pl. lancasteriéne

lancasteriene
LANCASTERIÁN, -Ă, lancasterieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Înv.; în sintagma) Sistem lancasterian = sistem de învățământ bazat pe ajutorul elevilor mai avansați, folosiți ca monitori. 2. Adj., s. m. și f. (Adept) al sistemului lancasterian (1). [Pr.: -ri-an] – Din engl. Lancasterian.

DOOM

!lancasterián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. lancasteriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. lancasteriánă, pl. lancasteriéne

lancasterienei
LANCASTERIÁN, -Ă, lancasterieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Înv.; în sintagma) Sistem lancasterian = sistem de învățământ bazat pe ajutorul elevilor mai avansați, folosiți ca monitori. 2. Adj., s. m. și f. (Adept) al sistemului lancasterian (1). [Pr.: -ri-an] – Din engl. Lancasterian.

DOOM

!lancasterián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. lancasteriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. lancasteriánă, pl. lancasteriéne

lancasterienele
LANCASTERIÁN, -Ă, lancasterieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Înv.; în sintagma) Sistem lancasterian = sistem de învățământ bazat pe ajutorul elevilor mai avansați, folosiți ca monitori. 2. Adj., s. m. și f. (Adept) al sistemului lancasterian (1). [Pr.: -ri-an] – Din engl. Lancasterian.

DOOM

!lancasterián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. lancasteriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. lancasteriánă, pl. lancasteriéne

lancasterienelor
LANCASTERIÁN, -Ă, lancasterieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Înv.; în sintagma) Sistem lancasterian = sistem de învățământ bazat pe ajutorul elevilor mai avansați, folosiți ca monitori. 2. Adj., s. m. și f. (Adept) al sistemului lancasterian (1). [Pr.: -ri-an] – Din engl. Lancasterian.

DOOM

!lancasterián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. lancasteriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. lancasteriánă, pl. lancasteriéne

lancasterieni
LANCASTERIÁN, -Ă, lancasterieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Înv.; în sintagma) Sistem lancasterian = sistem de învățământ bazat pe ajutorul elevilor mai avansați, folosiți ca monitori. 2. Adj., s. m. și f. (Adept) al sistemului lancasterian (1). [Pr.: -ri-an] – Din engl. Lancasterian.

DOOM

!lancasterián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. lancasteriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. lancasteriánă, pl. lancasteriéne

lancasterienii
LANCASTERIÁN, -Ă, lancasterieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Înv.; în sintagma) Sistem lancasterian = sistem de învățământ bazat pe ajutorul elevilor mai avansați, folosiți ca monitori. 2. Adj., s. m. și f. (Adept) al sistemului lancasterian (1). [Pr.: -ri-an] – Din engl. Lancasterian.

DOOM

!lancasterián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. lancasteriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. lancasteriánă, pl. lancasteriéne

lancasterienilor
LANCASTERIÁN, -Ă, lancasterieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Înv.; în sintagma) Sistem lancasterian = sistem de învățământ bazat pe ajutorul elevilor mai avansați, folosiți ca monitori. 2. Adj., s. m. și f. (Adept) al sistemului lancasterian (1). [Pr.: -ri-an] – Din engl. Lancasterian.

DOOM

!lancasterián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. lancasteriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. lancasteriánă, pl. lancasteriéne

lance
LÁNCE, lănci, s. f. Veche armă de atac, formată dintr-o vergea lungă de lemn prevăzută cu un vârf metalic ascuțit; suliță. – Din it. lancia.

DOOM

lánce s. f., art. láncea, g.-d. art. lắncii; pl. lănci

lancea
LÁNCE, lănci, s. f. Veche armă de atac, formată dintr-o vergea lungă de lemn prevăzută cu un vârf metalic ascuțit; suliță. – Din it. lancia.

DOOM

lánce s. f., art. láncea, g.-d. art. lắncii; pl. lănci

lancei
LÁNCE, lănci, s. f. Veche armă de atac, formată dintr-o vergea lungă de lemn prevăzută cu un vârf metalic ascuțit; suliță. – Din it. lancia.

DOOM

lánce s. f., art. láncea, g.-d. art. lắncii; pl. lănci

lancele
LÁNCE, lănci, s. f. Veche armă de atac, formată dintr-o vergea lungă de lemn prevăzută cu un vârf metalic ascuțit; suliță. – Din it. lancia.

DOOM

lánce s. f., art. láncea, g.-d. art. lắncii; pl. lănci

lancelor
LÁNCE, lănci, s. f. Veche armă de atac, formată dintr-o vergea lungă de lemn prevăzută cu un vârf metalic ascuțit; suliță. – Din it. lancia.

DOOM

lánce s. f., art. láncea, g.-d. art. lắncii; pl. lănci

lanceolat
LANCEOLÁT, -Ă, lanceolați, -te, adj. (Bot.; mai ales despre frunze) Care are forma unui vârf de lance. [Pr.: -ce-o-] – Din fr. lancéolé.

DOOM

lanceolát (-ce-o-) adj. m., pl. lanceoláți; f. lanceolátă, pl. lanceoláte

lanceolata
LANCEOLÁT, -Ă, lanceolați, -te, adj. (Bot.; mai ales despre frunze) Care are forma unui vârf de lance. [Pr.: -ce-o-] – Din fr. lancéolé.

DOOM

lanceolát (-ce-o-) adj. m., pl. lanceoláți; f. lanceolátă, pl. lanceoláte

lanceolata
PĂTLÁGINĂ, pătlagini, s. f. Gen de plante erbacee cu frunzele de obicei ovale, dispuse în rozetă la baza tulpinii, cu flori grupate în spice, de culoare roz sau albăstrui, folosite în medicină datorită unor calități expectorante și a unor proprietăți care accelerează cicatrizarea rănilor (Plantago); plantă care aparține acestui gen. – Lat. plantago, -ginis.

lanceolate
LANCEOLÁT, -Ă, lanceolați, -te, adj. (Bot.; mai ales despre frunze) Care are forma unui vârf de lance. [Pr.: -ce-o-] – Din fr. lancéolé.

DOOM

lanceolát (-ce-o-) adj. m., pl. lanceoláți; f. lanceolátă, pl. lanceoláte

lanceolatei
LANCEOLÁT, -Ă, lanceolați, -te, adj. (Bot.; mai ales despre frunze) Care are forma unui vârf de lance. [Pr.: -ce-o-] – Din fr. lancéolé.

DOOM

lanceolát (-ce-o-) adj. m., pl. lanceoláți; f. lanceolátă, pl. lanceoláte

lanceolatele
LANCEOLÁT, -Ă, lanceolați, -te, adj. (Bot.; mai ales despre frunze) Care are forma unui vârf de lance. [Pr.: -ce-o-] – Din fr. lancéolé.

DOOM

lanceolát (-ce-o-) adj. m., pl. lanceoláți; f. lanceolátă, pl. lanceoláte

lanceolatelor
LANCEOLÁT, -Ă, lanceolați, -te, adj. (Bot.; mai ales despre frunze) Care are forma unui vârf de lance. [Pr.: -ce-o-] – Din fr. lancéolé.

DOOM

lanceolát (-ce-o-) adj. m., pl. lanceoláți; f. lanceolátă, pl. lanceoláte

lanceolatul
LANCEOLÁT, -Ă, lanceolați, -te, adj. (Bot.; mai ales despre frunze) Care are forma unui vârf de lance. [Pr.: -ce-o-] – Din fr. lancéolé.

DOOM

lanceolát (-ce-o-) adj. m., pl. lanceoláți; f. lanceolátă, pl. lanceoláte

lanceolatului
LANCEOLÁT, -Ă, lanceolați, -te, adj. (Bot.; mai ales despre frunze) Care are forma unui vârf de lance. [Pr.: -ce-o-] – Din fr. lancéolé.

DOOM

lanceolát (-ce-o-) adj. m., pl. lanceoláți; f. lanceolátă, pl. lanceoláte

lanceolați
LANCEOLÁT, -Ă, lanceolați, -te, adj. (Bot.; mai ales despre frunze) Care are forma unui vârf de lance. [Pr.: -ce-o-] – Din fr. lancéolé.

DOOM

lanceolát (-ce-o-) adj. m., pl. lanceoláți; f. lanceolátă, pl. lanceoláte

lanceolații
LANCEOLÁT, -Ă, lanceolați, -te, adj. (Bot.; mai ales despre frunze) Care are forma unui vârf de lance. [Pr.: -ce-o-] – Din fr. lancéolé.

DOOM

lanceolát (-ce-o-) adj. m., pl. lanceoláți; f. lanceolátă, pl. lanceoláte

lanceolaților
LANCEOLÁT, -Ă, lanceolați, -te, adj. (Bot.; mai ales despre frunze) Care are forma unui vârf de lance. [Pr.: -ce-o-] – Din fr. lancéolé.

DOOM

lanceolát (-ce-o-) adj. m., pl. lanceoláți; f. lanceolátă, pl. lanceoláte

lancinant
LANCINÁNT, -Ă, lancinanți, -te, adj. (Livr.; despre dureri) Care se manifestă prin junghiuri și zvâcnituri. – Din fr. lancinant.

lancinanta
LANCINÁNT, -Ă, lancinanți, -te, adj. (Livr.; despre dureri) Care se manifestă prin junghiuri și zvâcnituri. – Din fr. lancinant.

lancinante
LANCINÁNT, -Ă, lancinanți, -te, adj. (Livr.; despre dureri) Care se manifestă prin junghiuri și zvâcnituri. – Din fr. lancinant.

lancinantei
LANCINÁNT, -Ă, lancinanți, -te, adj. (Livr.; despre dureri) Care se manifestă prin junghiuri și zvâcnituri. – Din fr. lancinant.

lancinantele
LANCINÁNT, -Ă, lancinanți, -te, adj. (Livr.; despre dureri) Care se manifestă prin junghiuri și zvâcnituri. – Din fr. lancinant.

lancinantelor
LANCINÁNT, -Ă, lancinanți, -te, adj. (Livr.; despre dureri) Care se manifestă prin junghiuri și zvâcnituri. – Din fr. lancinant.

lancinantul
LANCINÁNT, -Ă, lancinanți, -te, adj. (Livr.; despre dureri) Care se manifestă prin junghiuri și zvâcnituri. – Din fr. lancinant.

lancinantului
LANCINÁNT, -Ă, lancinanți, -te, adj. (Livr.; despre dureri) Care se manifestă prin junghiuri și zvâcnituri. – Din fr. lancinant.

lancinanți
LANCINÁNT, -Ă, lancinanți, -te, adj. (Livr.; despre dureri) Care se manifestă prin junghiuri și zvâcnituri. – Din fr. lancinant.

lancinanții
LANCINÁNT, -Ă, lancinanți, -te, adj. (Livr.; despre dureri) Care se manifestă prin junghiuri și zvâcnituri. – Din fr. lancinant.

lancinanților
LANCINÁNT, -Ă, lancinanți, -te, adj. (Livr.; despre dureri) Care se manifestă prin junghiuri și zvâcnituri. – Din fr. lancinant.

land
LAND, landuri, s. n. (în Austria și în Germania) Unitate administrativă autonomă, cu organ legislativ și guvern propriu. – Din germ. Land.

DOOM

land (provincie) s. n., pl. lánduri

landa
LÁNDĂ, lande, s. f. Șes întins situat pe țărmurile Atlanticului, format din nisipuri marine neproductive fixe sau mișcătoare. – Din fr. lande.

DOOM

lándă (șes nisipos) s. f., g.-d. art. lándei; pl. lánde

landau
LANDÁU s.n. v. landou.

lande
LÁNDĂ, lande, s. f. Șes întins situat pe țărmurile Atlanticului, format din nisipuri marine neproductive fixe sau mișcătoare. – Din fr. lande.

DOOM

lándă (șes nisipos) s. f., g.-d. art. lándei; pl. lánde

landei
LÁNDĂ, lande, s. f. Șes întins situat pe țărmurile Atlanticului, format din nisipuri marine neproductive fixe sau mișcătoare. – Din fr. lande.

DOOM

lándă (șes nisipos) s. f., g.-d. art. lándei; pl. lánde

landele
LÁNDĂ, lande, s. f. Șes întins situat pe țărmurile Atlanticului, format din nisipuri marine neproductive fixe sau mișcătoare. – Din fr. lande.

DOOM

lándă (șes nisipos) s. f., g.-d. art. lándei; pl. lánde

landelor
LÁNDĂ, lande, s. f. Șes întins situat pe țărmurile Atlanticului, format din nisipuri marine neproductive fixe sau mișcătoare. – Din fr. lande.

DOOM

lándă (șes nisipos) s. f., g.-d. art. lándei; pl. lánde

landenian
LANDENIÁN s.n. (Geol.) Etaj superior al paleogenului. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / cf. fr. lande].

DOOM

landenián (-ni-an) s. n.

landgraf
LANDGRÁF, landgrafi, s. m. Titlu dat unui principe suveran german în Evul Mediu. – Din fr. landgrave.

DOOM

lándgraf (land-graf) s. m., pl. lándgrafi

landgrafiat
LANDGRAFIÁT, landgrafiate, s. n. Domeniu condus de un landgraf. [Pr.: -fi-at] – Din fr. landgraviat.

DOOM

landgrafiát (land-gra-fi-at) s. n., pl. landgrafiáte

landler
LÁNDLER, landlere, s. n. Dans național german și austriac, asemănător cu valsul lent; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: léndlăr] – Din germ. Ländler.

DOOM

ländler (germ.) [pron. léndlăr] (län-dler / länd-ler) s. n., pl. ländlere

landlere
LÁNDLER, landlere, s. n. Dans național german și austriac, asemănător cu valsul lent; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: léndlăr] – Din germ. Ländler.

DOOM

ländler (germ.) [pron. léndlăr] (län-dler / länd-ler) s. n., pl. ländlere

landlerele
LÁNDLER, landlere, s. n. Dans național german și austriac, asemănător cu valsul lent; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: léndlăr] – Din germ. Ländler.

DOOM

ländler (germ.) [pron. léndlăr] (län-dler / länd-ler) s. n., pl. ländlere

landlerelor
LÁNDLER, landlere, s. n. Dans național german și austriac, asemănător cu valsul lent; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: léndlăr] – Din germ. Ländler.

DOOM

ländler (germ.) [pron. léndlăr] (län-dler / länd-ler) s. n., pl. ländlere

landlerul
LÁNDLER, landlere, s. n. Dans național german și austriac, asemănător cu valsul lent; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: léndlăr] – Din germ. Ländler.

DOOM

ländler (germ.) [pron. léndlăr] (län-dler / länd-ler) s. n., pl. ländlere

landlerului
LÁNDLER, landlere, s. n. Dans național german și austriac, asemănător cu valsul lent; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: léndlăr] – Din germ. Ländler.

DOOM

ländler (germ.) [pron. léndlăr] (län-dler / länd-ler) s. n., pl. ländlere

landlord
LANDLÓRD s.m. (În Anglia) Mare proprietar funciar care își dă pământul în arendă fermierilor. [< engl. landlord].

DOOM

landlórd (engl.) [pron. léndlord] (lan-dlord / land-lord) s. m., pl. landlórzi

landou
LANDÓU, landouri, s. n. 1. Trăsură luxoasă cu patru locuri așezate față în față și cu capota formată din două părți mobile. 2. Cărucior pentru copiii mici, mare și acoperit. – Din fr. landau.

DOOM

landóu s. n., art. landóul; pl. landóuri

landoul
LANDÓU, landouri, s. n. 1. Trăsură luxoasă cu patru locuri așezate față în față și cu capota formată din două părți mobile. 2. Cărucior pentru copiii mici, mare și acoperit. – Din fr. landau.

DOOM

landóu s. n., art. landóul; pl. landóuri

landoului
LANDÓU, landouri, s. n. 1. Trăsură luxoasă cu patru locuri așezate față în față și cu capota formată din două părți mobile. 2. Cărucior pentru copiii mici, mare și acoperit. – Din fr. landau.

DOOM

landóu s. n., art. landóul; pl. landóuri

landouri
LANDÓU, landouri, s. n. 1. Trăsură luxoasă cu patru locuri așezate față în față și cu capota formată din două părți mobile. 2. Cărucior pentru copiii mici, mare și acoperit. – Din fr. landau.

DOOM

landóu s. n., art. landóul; pl. landóuri

landourile
LANDÓU, landouri, s. n. 1. Trăsură luxoasă cu patru locuri așezate față în față și cu capota formată din două părți mobile. 2. Cărucior pentru copiii mici, mare și acoperit. – Din fr. landau.

DOOM

landóu s. n., art. landóul; pl. landóuri

landourilor
LANDÓU, landouri, s. n. 1. Trăsură luxoasă cu patru locuri așezate față în față și cu capota formată din două părți mobile. 2. Cărucior pentru copiii mici, mare și acoperit. – Din fr. landau.

DOOM

landóu s. n., art. landóul; pl. landóuri

landra
LÁNDRĂ, landre, s. f. (Regional) Ceată gălăgioasă, grămadă, cîrd. Avea ciomag scurt subsuoară, retevei să se apere de landra cîinilor. STANCU, D. 38. ◊ Expr. A pleca (sau a se ține) landră = a merge în cîrd, ținîndu-se scai unul de altul. Se țin landră pe ulițele satului. STANCU, D. 431.

landras
LÁNDRAS s. m. Rasă de porci de culoare albă și cu corpul foarte lung, crescuți pentru carne; porc din această rasă. – Din engl. landrace.

landrasul
LÁNDRAS s. m. Rasă de porci de culoare albă și cu corpul foarte lung, crescuți pentru carne; porc din această rasă. – Din engl. landrace.

landrasului
LÁNDRAS s. m. Rasă de porci de culoare albă și cu corpul foarte lung, crescuți pentru carne; porc din această rasă. – Din engl. landrace.

landre
LÁNDRĂ, landre, s. f. (Regional) Ceată gălăgioasă, grămadă, cîrd. Avea ciomag scurt subsuoară, retevei să se apere de landra cîinilor. STANCU, D. 38. ◊ Expr. A pleca (sau a se ține) landră = a merge în cîrd, ținîndu-se scai unul de altul. Se țin landră pe ulițele satului. STANCU, D. 431.

landrei
LÁNDRĂ, landre, s. f. (Regional) Ceată gălăgioasă, grămadă, cîrd. Avea ciomag scurt subsuoară, retevei să se apere de landra cîinilor. STANCU, D. 38. ◊ Expr. A pleca (sau a se ține) landră = a merge în cîrd, ținîndu-se scai unul de altul. Se țin landră pe ulițele satului. STANCU, D. 431.

landrele
LÁNDRĂ, landre, s. f. (Regional) Ceată gălăgioasă, grămadă, cîrd. Avea ciomag scurt subsuoară, retevei să se apere de landra cîinilor. STANCU, D. 38. ◊ Expr. A pleca (sau a se ține) landră = a merge în cîrd, ținîndu-se scai unul de altul. Se țin landră pe ulițele satului. STANCU, D. 431.

landrelor
LÁNDRĂ, landre, s. f. (Regional) Ceată gălăgioasă, grămadă, cîrd. Avea ciomag scurt subsuoară, retevei să se apere de landra cîinilor. STANCU, D. 38. ◊ Expr. A pleca (sau a se ține) landră = a merge în cîrd, ținîndu-se scai unul de altul. Se țin landră pe ulițele satului. STANCU, D. 431.

landsmål
LÁNDSMÅL s. n. Una dintre cele două limbi literare norvegiene moderne, creată pe baza dialectelor. [Pr.: landsmol] – Din fr. landsmal.

DOOM

*lándsmål (norv.) [å pron. o] (lands-) s. n.

landsmålul
LÁNDSMÅL s. n. Una dintre cele două limbi literare norvegiene moderne, creată pe baza dialectelor. [Pr.: landsmol] – Din fr. landsmal.

DOOM

*lándsmål (norv.) [å pron. o] (lands-) s. n.

landsmålului
LÁNDSMÅL s. n. Una dintre cele două limbi literare norvegiene moderne, creată pe baza dialectelor. [Pr.: landsmol] – Din fr. landsmal.

DOOM

*lándsmål (norv.) [å pron. o] (lands-) s. n.

landtag
LÁNDTAG s. n. Nume dat unor adunări sau organe reprezentative ori legislative dintr-un land. – Cuv. germ.

DOOM

Lándtag (Land-tag) s. propriu n.

landul
LAND, landuri, s. n. (în Austria și în Germania) Unitate administrativă autonomă, cu organ legislativ și guvern propriu. – Din germ. Land.

DOOM

land (provincie) s. n., pl. lánduri

landului
LAND, landuri, s. n. (în Austria și în Germania) Unitate administrativă autonomă, cu organ legislativ și guvern propriu. – Din germ. Land.

DOOM

land (provincie) s. n., pl. lánduri

landuri
LAND, landuri, s. n. (în Austria și în Germania) Unitate administrativă autonomă, cu organ legislativ și guvern propriu. – Din germ. Land.

DOOM

land (provincie) s. n., pl. lánduri

landurile
LAND, landuri, s. n. (în Austria și în Germania) Unitate administrativă autonomă, cu organ legislativ și guvern propriu. – Din germ. Land.

DOOM

land (provincie) s. n., pl. lánduri

landurilor
LAND, landuri, s. n. (în Austria și în Germania) Unitate administrativă autonomă, cu organ legislativ și guvern propriu. – Din germ. Land.

DOOM

land (provincie) s. n., pl. lánduri

landșaft
LÁNDȘAFT, landșafturi, s. n. Porțiune din mediul geografic cu trăsături proprii. – Din germ. Landschaft.

DOOM

lándșaft (land-șaft) s. n., pl. lándșafturi

landșaftul
LÁNDȘAFT, landșafturi, s. n. Porțiune din mediul geografic cu trăsături proprii. – Din germ. Landschaft.

DOOM

lándșaft (land-șaft) s. n., pl. lándșafturi

landșaftului
LÁNDȘAFT, landșafturi, s. n. Porțiune din mediul geografic cu trăsături proprii. – Din germ. Landschaft.

DOOM

lándșaft (land-șaft) s. n., pl. lándșafturi

landșafturi
LÁNDȘAFT, landșafturi, s. n. Porțiune din mediul geografic cu trăsături proprii. – Din germ. Landschaft.

DOOM

lándșaft (land-șaft) s. n., pl. lándșafturi

landșafturile
LÁNDȘAFT, landșafturi, s. n. Porțiune din mediul geografic cu trăsături proprii. – Din germ. Landschaft.

DOOM

lándșaft (land-șaft) s. n., pl. lándșafturi

landșafturilor
LÁNDȘAFT, landșafturi, s. n. Porțiune din mediul geografic cu trăsături proprii. – Din germ. Landschaft.

DOOM

lándșaft (land-șaft) s. n., pl. lándșafturi

langavia
langavíe (langavíi), s. f. – Feston, laț. Tc. ülan-kavi „șerpuitor” (Cihac, II, 589; Lokotsch 969; DAR). Sec. XIX, înv. – Der. langavi, vb. (a festona).

langavie
langavíe (langavíi), s. f. – Feston, laț. Tc. ülan-kavi „șerpuitor” (Cihac, II, 589; Lokotsch 969; DAR). Sec. XIX, înv. – Der. langavi, vb. (a festona).

langaviei
langavíe (langavíi), s. f. – Feston, laț. Tc. ülan-kavi „șerpuitor” (Cihac, II, 589; Lokotsch 969; DAR). Sec. XIX, înv. – Der. langavi, vb. (a festona).

langavii
langavíe (langavíi), s. f. – Feston, laț. Tc. ülan-kavi „șerpuitor” (Cihac, II, 589; Lokotsch 969; DAR). Sec. XIX, înv. – Der. langavi, vb. (a festona).

langaviile
langavíe (langavíi), s. f. – Feston, laț. Tc. ülan-kavi „șerpuitor” (Cihac, II, 589; Lokotsch 969; DAR). Sec. XIX, înv. – Der. langavi, vb. (a festona).

langaviilor
langavíe (langavíi), s. f. – Feston, laț. Tc. ülan-kavi „șerpuitor” (Cihac, II, 589; Lokotsch 969; DAR). Sec. XIX, înv. – Der. langavi, vb. (a festona).

langoare
LANGOÁRE s.f. (Rar) Privire galeșă și tristă. ♦ Apatie, moleșeală. [Cf. fr. langueur, it. languore].

DOOM

langoáre (stare psihică) (livr.) s. f., g.-d. art. langórii

langoarea
LANGOÁRE s.f. (Rar) Privire galeșă și tristă. ♦ Apatie, moleșeală. [Cf. fr. langueur, it. languore].

DOOM

langoáre (stare psihică) (livr.) s. f., g.-d. art. langórii

langoarei
LANGOÁRE s.f. (Rar) Privire galeșă și tristă. ♦ Apatie, moleșeală. [Cf. fr. langueur, it. languore].

DOOM

langoáre (stare psihică) (livr.) s. f., g.-d. art. langórii

languroasa
LANGURÓS, -OÁSĂ, languroși, -oase, adj. (Adesea peior. sau ir.; și adverbial) Plin de sentimentalism; galeș, sentimental. – Din fr. langoureux.

DOOM

langurós adj. m., pl. languróși; f. languroásă, pl. languroáse

languroase
LANGURÓS, -OÁSĂ, languroși, -oase, adj. (Adesea peior. sau ir.; și adverbial) Plin de sentimentalism; galeș, sentimental. – Din fr. langoureux.

DOOM

langurós adj. m., pl. languróși; f. languroásă, pl. languroáse

languroasei
LANGURÓS, -OÁSĂ, languroși, -oase, adj. (Adesea peior. sau ir.; și adverbial) Plin de sentimentalism; galeș, sentimental. – Din fr. langoureux.

DOOM

langurós adj. m., pl. languróși; f. languroásă, pl. languroáse

languroasele
LANGURÓS, -OÁSĂ, languroși, -oase, adj. (Adesea peior. sau ir.; și adverbial) Plin de sentimentalism; galeș, sentimental. – Din fr. langoureux.

DOOM

langurós adj. m., pl. languróși; f. languroásă, pl. languroáse

languroaselor
LANGURÓS, -OÁSĂ, languroși, -oase, adj. (Adesea peior. sau ir.; și adverbial) Plin de sentimentalism; galeș, sentimental. – Din fr. langoureux.

DOOM

langurós adj. m., pl. languróși; f. languroásă, pl. languroáse

languros
LANGURÓS, -OÁSĂ, languroși, -oase, adj. (Adesea peior. sau ir.; și adverbial) Plin de sentimentalism; galeș, sentimental. – Din fr. langoureux.

DOOM

langurós adj. m., pl. languróși; f. languroásă, pl. languroáse

langurosul
LANGURÓS, -OÁSĂ, languroși, -oase, adj. (Adesea peior. sau ir.; și adverbial) Plin de sentimentalism; galeș, sentimental. – Din fr. langoureux.

DOOM

langurós adj. m., pl. languróși; f. languroásă, pl. languroáse

langurosului
LANGURÓS, -OÁSĂ, languroși, -oase, adj. (Adesea peior. sau ir.; și adverbial) Plin de sentimentalism; galeș, sentimental. – Din fr. langoureux.

DOOM

langurós adj. m., pl. languróși; f. languroásă, pl. languroáse

languroși
LANGURÓS, -OÁSĂ, languroși, -oase, adj. (Adesea peior. sau ir.; și adverbial) Plin de sentimentalism; galeș, sentimental. – Din fr. langoureux.

DOOM

langurós adj. m., pl. languróși; f. languroásă, pl. languroáse

languroșii
LANGURÓS, -OÁSĂ, languroși, -oase, adj. (Adesea peior. sau ir.; și adverbial) Plin de sentimentalism; galeș, sentimental. – Din fr. langoureux.

DOOM

langurós adj. m., pl. languróși; f. languroásă, pl. languroáse

languroșilor
LANGURÓS, -OÁSĂ, languroși, -oase, adj. (Adesea peior. sau ir.; și adverbial) Plin de sentimentalism; galeș, sentimental. – Din fr. langoureux.

DOOM

langurós adj. m., pl. languróși; f. languroásă, pl. languroáse

langusta
LANGÚSTĂ, languste, s. f. Animal crustaceu de mare, asemănător cu racul, dar lipsit de clești, cu antene foarte lungi și cu carapacea spinoasă, de culoare violacee, a cărui carne este foarte gustoasă (Palinurus vulgaris). – Din fr. langouste.

DOOM

langústă s. f., g.-d. art. langústei; pl. langúste

languste
LANGÚSTĂ, languste, s. f. Animal crustaceu de mare, asemănător cu racul, dar lipsit de clești, cu antene foarte lungi și cu carapacea spinoasă, de culoare violacee, a cărui carne este foarte gustoasă (Palinurus vulgaris). – Din fr. langouste.

DOOM

langústă s. f., g.-d. art. langústei; pl. langúste

langustei
LANGÚSTĂ, languste, s. f. Animal crustaceu de mare, asemănător cu racul, dar lipsit de clești, cu antene foarte lungi și cu carapacea spinoasă, de culoare violacee, a cărui carne este foarte gustoasă (Palinurus vulgaris). – Din fr. langouste.

DOOM

langústă s. f., g.-d. art. langústei; pl. langúste

langustele
LANGÚSTĂ, languste, s. f. Animal crustaceu de mare, asemănător cu racul, dar lipsit de clești, cu antene foarte lungi și cu carapacea spinoasă, de culoare violacee, a cărui carne este foarte gustoasă (Palinurus vulgaris). – Din fr. langouste.

DOOM

langústă s. f., g.-d. art. langústei; pl. langúste

langustelor
LANGÚSTĂ, languste, s. f. Animal crustaceu de mare, asemănător cu racul, dar lipsit de clești, cu antene foarte lungi și cu carapacea spinoasă, de culoare violacee, a cărui carne este foarte gustoasă (Palinurus vulgaris). – Din fr. langouste.

DOOM

langústă s. f., g.-d. art. langústei; pl. langúste

lani
LANI- v. lan-.

laniera
LANIÉRĂ s.f. (Anat.) Formație fibroasă îngustă, lungă și rezistentă. [Pron. -ni-e-. / < fr. lanière].

laniere
LANIÉRĂ s.f. (Anat.) Formație fibroasă îngustă, lungă și rezistentă. [Pron. -ni-e-. / < fr. lanière].

lanierei
LANIÉRĂ s.f. (Anat.) Formație fibroasă îngustă, lungă și rezistentă. [Pron. -ni-e-. / < fr. lanière].

lanierele
LANIÉRĂ s.f. (Anat.) Formație fibroasă îngustă, lungă și rezistentă. [Pron. -ni-e-. / < fr. lanière].

lanierelor
LANIÉRĂ s.f. (Anat.) Formație fibroasă îngustă, lungă și rezistentă. [Pron. -ni-e-. / < fr. lanière].

lanifer
LANIFÉR, -Ă adj. Care poartă lână; păros. [< fr. lanifère, cf. lat. lana – lână, ferre – a purta].

DOOM

lanifér adj. m., pl. laniféri; f. laniféră, pl. lanifére

lanifera
LANIFÉR, -Ă adj. Care poartă lână; păros. [< fr. lanifère, cf. lat. lana – lână, ferre – a purta].

DOOM

lanifér adj. m., pl. laniféri; f. laniféră, pl. lanifére

lanifere
LANIFÉR, -Ă adj. Care poartă lână; păros. [< fr. lanifère, cf. lat. lana – lână, ferre – a purta].

DOOM

lanifér adj. m., pl. laniféri; f. laniféră, pl. lanifére

laniferei
LANIFÉR, -Ă adj. Care poartă lână; păros. [< fr. lanifère, cf. lat. lana – lână, ferre – a purta].

DOOM

lanifér adj. m., pl. laniféri; f. laniféră, pl. lanifére

laniferele
LANIFÉR, -Ă adj. Care poartă lână; păros. [< fr. lanifère, cf. lat. lana – lână, ferre – a purta].

DOOM

lanifér adj. m., pl. laniféri; f. laniféră, pl. lanifére

laniferelor
LANIFÉR, -Ă adj. Care poartă lână; păros. [< fr. lanifère, cf. lat. lana – lână, ferre – a purta].

DOOM

lanifér adj. m., pl. laniféri; f. laniféră, pl. lanifére

laniferi
LANIFÉR, -Ă adj. Care poartă lână; păros. [< fr. lanifère, cf. lat. lana – lână, ferre – a purta].

DOOM

lanifér adj. m., pl. laniféri; f. laniféră, pl. lanifére

laniferii
LANIFÉR, -Ă adj. Care poartă lână; păros. [< fr. lanifère, cf. lat. lana – lână, ferre – a purta].

DOOM

lanifér adj. m., pl. laniféri; f. laniféră, pl. lanifére

laniferilor
LANIFÉR, -Ă adj. Care poartă lână; păros. [< fr. lanifère, cf. lat. lana – lână, ferre – a purta].

DOOM

lanifér adj. m., pl. laniféri; f. laniféră, pl. lanifére

laniferul
LANIFÉR, -Ă adj. Care poartă lână; păros. [< fr. lanifère, cf. lat. lana – lână, ferre – a purta].

DOOM

lanifér adj. m., pl. laniféri; f. laniféră, pl. lanifére

laniferului
LANIFÉR, -Ă adj. Care poartă lână; păros. [< fr. lanifère, cf. lat. lana – lână, ferre – a purta].

DOOM

lanifér adj. m., pl. laniféri; f. laniféră, pl. lanifére

lanist
LANÍST s.m. (La romani) Antrenor de gladiatori; proprietar al unei școli de gladiatori. [< lat. lanista].

lanistul
LANÍST s.m. (La romani) Antrenor de gladiatori; proprietar al unei școli de gladiatori. [< lat. lanista].

lanistului
LANÍST s.m. (La romani) Antrenor de gladiatori; proprietar al unei școli de gladiatori. [< lat. lanista].

lanital
LANITÁL s. n. Fibră textilă fabricată din cazeină, folosită ca înlocuitor al lânii. – Din germ. Lanital, fr., it. lanital.

DOOM

lanitál s. n.

lanitale
LANITÁL s. n. Fibră textilă fabricată din cazeină, folosită ca înlocuitor al lânii. – Din germ. Lanital, fr., it. lanital.

DOOM

lanitál s. n.

lanitalele
LANITÁL s. n. Fibră textilă fabricată din cazeină, folosită ca înlocuitor al lânii. – Din germ. Lanital, fr., it. lanital.

DOOM

lanitál s. n.

lanitalelor
LANITÁL s. n. Fibră textilă fabricată din cazeină, folosită ca înlocuitor al lânii. – Din germ. Lanital, fr., it. lanital.

DOOM

lanitál s. n.

lanitalul
LANITÁL s. n. Fibră textilă fabricată din cazeină, folosită ca înlocuitor al lânii. – Din germ. Lanital, fr., it. lanital.

DOOM

lanitál s. n.

lanitalului
LANITÁL s. n. Fibră textilă fabricată din cazeină, folosită ca înlocuitor al lânii. – Din germ. Lanital, fr., it. lanital.

DOOM

lanitál s. n.

laniști
LANÍST s.m. (La romani) Antrenor de gladiatori; proprietar al unei școli de gladiatori. [< lat. lanista].

laniștii
LANÍST s.m. (La romani) Antrenor de gladiatori; proprietar al unei școli de gladiatori. [< lat. lanista].

laniștilor
LANÍST s.m. (La romani) Antrenor de gladiatori; proprietar al unei școli de gladiatori. [< lat. lanista].

lano
LANO- v. lan-.

lanolina
LANOLÍNĂ, lanoline, s. f. Substanță grasă obținută prin prelucrarea lânii brute de oi și folosită în industrie, în medicină și în cosmetică. – Din fr. lanoline.

DOOM

lanolínă s. f., g.-d. art. lanolínei; pl. lanolíne

lanoline
LANOLÍNĂ, lanoline, s. f. Substanță grasă obținută prin prelucrarea lânii brute de oi și folosită în industrie, în medicină și în cosmetică. – Din fr. lanoline.

DOOM

lanolínă s. f., g.-d. art. lanolínei; pl. lanolíne

lanolinei
LANOLÍNĂ, lanoline, s. f. Substanță grasă obținută prin prelucrarea lânii brute de oi și folosită în industrie, în medicină și în cosmetică. – Din fr. lanoline.

DOOM

lanolínă s. f., g.-d. art. lanolínei; pl. lanolíne

lanolinele
LANOLÍNĂ, lanoline, s. f. Substanță grasă obținută prin prelucrarea lânii brute de oi și folosită în industrie, în medicină și în cosmetică. – Din fr. lanoline.

DOOM

lanolínă s. f., g.-d. art. lanolínei; pl. lanolíne

lanolinelor
LANOLÍNĂ, lanoline, s. f. Substanță grasă obținută prin prelucrarea lânii brute de oi și folosită în industrie, în medicină și în cosmetică. – Din fr. lanoline.

DOOM

lanolínă s. f., g.-d. art. lanolínei; pl. lanolíne

lansa
LANSÁ, lansez, vb. I. 1. Tranz. A pune (pentru prima oară) în circulație, a difuza, a răspândi, a face (larg) cunoscut. ♦ Spec. A da drumul pe apă unui vas nou construit sau reparat, a-l face să plutească pentru prima oară (după construire sau reparare). ♦ A emite un decret, un mandat de arestare etc. 2. Tranz. A arunca, a azvârli (spre un obiectiv). ♦ A arunca, a îndrepta spre țintă un anumit fel de armament. 3. Refl. A se arunca cu putere, a face o săritură îndrăzneață. ♦ Fig. A se angaja cu îndrăzneală într-o acțiune. – Din fr. lancer.

DOOM

lansá (a ~) vb., ind. prez. 3 lanseáză

lansai
LANSÁ, lansez, vb. I. 1. Tranz. A pune (pentru prima oară) în circulație, a difuza, a răspândi, a face (larg) cunoscut. ♦ Spec. A da drumul pe apă unui vas nou construit sau reparat, a-l face să plutească pentru prima oară (după construire sau reparare). ♦ A emite un decret, un mandat de arestare etc. 2. Tranz. A arunca, a azvârli (spre un obiectiv). ♦ A arunca, a îndrepta spre țintă un anumit fel de armament. 3. Refl. A se arunca cu putere, a face o săritură îndrăzneață. ♦ Fig. A se angaja cu îndrăzneală într-o acțiune. – Din fr. lancer.

DOOM

lansá (a ~) vb., ind. prez. 3 lanseáză

lansaj
LANSÁJ s. n. 1. Lansare la apă a unei nave. 2. Oscilație verticală a șasiului unui automobil. – Din fr. lançage.

DOOM

lansáj s. n.

lansam
LANSÁ, lansez, vb. I. 1. Tranz. A pune (pentru prima oară) în circulație, a difuza, a răspândi, a face (larg) cunoscut. ♦ Spec. A da drumul pe apă unui vas nou construit sau reparat, a-l face să plutească pentru prima oară (după construire sau reparare). ♦ A emite un decret, un mandat de arestare etc. 2. Tranz. A arunca, a azvârli (spre un obiectiv). ♦ A arunca, a îndrepta spre țintă un anumit fel de armament. 3. Refl. A se arunca cu putere, a face o săritură îndrăzneață. ♦ Fig. A se angaja cu îndrăzneală într-o acțiune. – Din fr. lancer.

DOOM

lansá (a ~) vb., ind. prez. 3 lanseáză

lansare
LANSÁ, lansez, vb. I. 1. Tranz. A pune (pentru prima oară) în circulație, a difuza, a răspândi, a face (larg) cunoscut. ♦ Spec. A da drumul pe apă unui vas nou construit sau reparat, a-l face să plutească pentru prima oară (după construire sau reparare). ♦ A emite un decret, un mandat de arestare etc. 2. Tranz. A arunca, a azvârli (spre un obiectiv). ♦ A arunca, a îndrepta spre țintă un anumit fel de armament. 3. Refl. A se arunca cu putere, a face o săritură îndrăzneață. ♦ Fig. A se angaja cu îndrăzneală într-o acțiune. – Din fr. lancer.

DOOM

lansá (a ~) vb., ind. prez. 3 lanseáză

lansare
LANSÁRE, lansări, s. f. Acțiunea de a (se) lansa și rezultatul ei. – V. lansa.

DOOM

lansáre s. f., g.-d. art. lansắrii; pl. lansắri

lansarea
LANSÁRE, lansări, s. f. Acțiunea de a (se) lansa și rezultatul ei. – V. lansa.

DOOM

lansáre s. f., g.-d. art. lansắrii; pl. lansắri

lansară
LANSÁ, lansez, vb. I. 1. Tranz. A pune (pentru prima oară) în circulație, a difuza, a răspândi, a face (larg) cunoscut. ♦ Spec. A da drumul pe apă unui vas nou construit sau reparat, a-l face să plutească pentru prima oară (după construire sau reparare). ♦ A emite un decret, un mandat de arestare etc. 2. Tranz. A arunca, a azvârli (spre un obiectiv). ♦ A arunca, a îndrepta spre țintă un anumit fel de armament. 3. Refl. A se arunca cu putere, a face o săritură îndrăzneață. ♦ Fig. A se angaja cu îndrăzneală într-o acțiune. – Din fr. lancer.

DOOM

lansá (a ~) vb., ind. prez. 3 lanseáză

lansarăm
LANSÁ, lansez, vb. I. 1. Tranz. A pune (pentru prima oară) în circulație, a difuza, a răspândi, a face (larg) cunoscut. ♦ Spec. A da drumul pe apă unui vas nou construit sau reparat, a-l face să plutească pentru prima oară (după construire sau reparare). ♦ A emite un decret, un mandat de arestare etc. 2. Tranz. A arunca, a azvârli (spre un obiectiv). ♦ A arunca, a îndrepta spre țintă un anumit fel de armament. 3. Refl. A se arunca cu putere, a face o săritură îndrăzneață. ♦ Fig. A se angaja cu îndrăzneală într-o acțiune. – Din fr. lancer.

DOOM

lansá (a ~) vb., ind. prez. 3 lanseáză

lansarăți
LANSÁ, lansez, vb. I. 1. Tranz. A pune (pentru prima oară) în circulație, a difuza, a răspândi, a face (larg) cunoscut. ♦ Spec. A da drumul pe apă unui vas nou construit sau reparat, a-l face să plutească pentru prima oară (după construire sau reparare). ♦ A emite un decret, un mandat de arestare etc. 2. Tranz. A arunca, a azvârli (spre un obiectiv). ♦ A arunca, a îndrepta spre țintă un anumit fel de armament. 3. Refl. A se arunca cu putere, a face o săritură îndrăzneață. ♦ Fig. A se angaja cu îndrăzneală într-o acțiune. – Din fr. lancer.

DOOM

lansá (a ~) vb., ind. prez. 3 lanseáză

lansase
LANSÁ, lansez, vb. I. 1. Tranz. A pune (pentru prima oară) în circulație, a difuza, a răspândi, a face (larg) cunoscut. ♦ Spec. A da drumul pe apă unui vas nou construit sau reparat, a-l face să plutească pentru prima oară (după construire sau reparare). ♦ A emite un decret, un mandat de arestare etc. 2. Tranz. A arunca, a azvârli (spre un obiectiv). ♦ A arunca, a îndrepta spre țintă un anumit fel de armament. 3. Refl. A se arunca cu putere, a face o săritură îndrăzneață. ♦ Fig. A se angaja cu îndrăzneală într-o acțiune. – Din fr. lancer.

DOOM

lansá (a ~) vb., ind. prez. 3 lanseáză

lansasem
LANSÁ, lansez, vb. I. 1. Tranz. A pune (pentru prima oară) în circulație, a difuza, a răspândi, a face (larg) cunoscut. ♦ Spec. A da drumul pe apă unui vas nou construit sau reparat, a-l face să plutească pentru prima oară (după construire sau reparare). ♦ A emite un decret, un mandat de arestare etc. 2. Tranz. A arunca, a azvârli (spre un obiectiv). ♦ A arunca, a îndrepta spre țintă un anumit fel de armament. 3. Refl. A se arunca cu putere, a face o săritură îndrăzneață. ♦ Fig. A se angaja cu îndrăzneală într-o acțiune. – Din fr. lancer.

DOOM

lansá (a ~) vb., ind. prez. 3 lanseáză

lansaseră
LANSÁ, lansez, vb. I. 1. Tranz. A pune (pentru prima oară) în circulație, a difuza, a răspândi, a face (larg) cunoscut. ♦ Spec. A da drumul pe apă unui vas nou construit sau reparat, a-l face să plutească pentru prima oară (după construire sau reparare). ♦ A emite un decret, un mandat de arestare etc. 2. Tranz. A arunca, a azvârli (spre un obiectiv). ♦ A arunca, a îndrepta spre țintă un anumit fel de armament. 3. Refl. A se arunca cu putere, a face o săritură îndrăzneață. ♦ Fig. A se angaja cu îndrăzneală într-o acțiune. – Din fr. lancer.

DOOM

lansá (a ~) vb., ind. prez. 3 lanseáză

lansaserăm
LANSÁ, lansez, vb. I. 1. Tranz. A pune (pentru prima oară) în circulație, a difuza, a răspândi, a face (larg) cunoscut. ♦ Spec. A da drumul pe apă unui vas nou construit sau reparat, a-l face să plutească pentru prima oară (după construire sau reparare). ♦ A emite un decret, un mandat de arestare etc. 2. Tranz. A arunca, a azvârli (spre un obiectiv). ♦ A arunca, a îndrepta spre țintă un anumit fel de armament. 3. Refl. A se arunca cu putere, a face o săritură îndrăzneață. ♦ Fig. A se angaja cu îndrăzneală într-o acțiune. – Din fr. lancer.

DOOM

lansá (a ~) vb., ind. prez. 3 lanseáză

lansaserăți
LANSÁ, lansez, vb. I. 1. Tranz. A pune (pentru prima oară) în circulație, a difuza, a răspândi, a face (larg) cunoscut. ♦ Spec. A da drumul pe apă unui vas nou construit sau reparat, a-l face să plutească pentru prima oară (după construire sau reparare). ♦ A emite un decret, un mandat de arestare etc. 2. Tranz. A arunca, a azvârli (spre un obiectiv). ♦ A arunca, a îndrepta spre țintă un anumit fel de armament. 3. Refl. A se arunca cu putere, a face o săritură îndrăzneață. ♦ Fig. A se angaja cu îndrăzneală într-o acțiune. – Din fr. lancer.

DOOM

lansá (a ~) vb., ind. prez. 3 lanseáză

lansaseși
LANSÁ, lansez, vb. I. 1. Tranz. A pune (pentru prima oară) în circulație, a difuza, a răspândi, a face (larg) cunoscut. ♦ Spec. A da drumul pe apă unui vas nou construit sau reparat, a-l face să plutească pentru prima oară (după construire sau reparare). ♦ A emite un decret, un mandat de arestare etc. 2. Tranz. A arunca, a azvârli (spre un obiectiv). ♦ A arunca, a îndrepta spre țintă un anumit fel de armament. 3. Refl. A se arunca cu putere, a face o săritură îndrăzneață. ♦ Fig. A se angaja cu îndrăzneală într-o acțiune. – Din fr. lancer.

DOOM

lansá (a ~) vb., ind. prez. 3 lanseáză

lansaseți
LANSÁ, lansez, vb. I. 1. Tranz. A pune (pentru prima oară) în circulație, a difuza, a răspândi, a face (larg) cunoscut. ♦ Spec. A da drumul pe apă unui vas nou construit sau reparat, a-l face să plutească pentru prima oară (după construire sau reparare). ♦ A emite un decret, un mandat de arestare etc. 2. Tranz. A arunca, a azvârli (spre un obiectiv). ♦ A arunca, a îndrepta spre țintă un anumit fel de armament. 3. Refl. A se arunca cu putere, a face o săritură îndrăzneață. ♦ Fig. A se angaja cu îndrăzneală într-o acțiune. – Din fr. lancer.

DOOM

lansá (a ~) vb., ind. prez. 3 lanseáză

lansat
LANSÁ, lansez, vb. I. 1. Tranz. A pune (pentru prima oară) în circulație, a difuza, a răspândi, a face (larg) cunoscut. ♦ Spec. A da drumul pe apă unui vas nou construit sau reparat, a-l face să plutească pentru prima oară (după construire sau reparare). ♦ A emite un decret, un mandat de arestare etc. 2. Tranz. A arunca, a azvârli (spre un obiectiv). ♦ A arunca, a îndrepta spre țintă un anumit fel de armament. 3. Refl. A se arunca cu putere, a face o săritură îndrăzneață. ♦ Fig. A se angaja cu îndrăzneală într-o acțiune. – Din fr. lancer.

DOOM

lansá (a ~) vb., ind. prez. 3 lanseáză

lansat
LANSÁT, -Ă, lansați, -te, adj. Pus în circulație, difuzat, răspândit. – V. lansa.

lansata
LANSÁT, -Ă, lansați, -te, adj. Pus în circulație, difuzat, răspândit. – V. lansa.

lansate
LANSÁT, -Ă, lansați, -te, adj. Pus în circulație, difuzat, răspândit. – V. lansa.

lansatei
LANSÁT, -Ă, lansați, -te, adj. Pus în circulație, difuzat, răspândit. – V. lansa.

lansatele
LANSÁT, -Ă, lansați, -te, adj. Pus în circulație, difuzat, răspândit. – V. lansa.

lansatelor
LANSÁT, -Ă, lansați, -te, adj. Pus în circulație, difuzat, răspândit. – V. lansa.

lansatoare
LANSATÓR, lansatoare, s. n. Dispozitiv folosit pentru lansarea bombelor, a rachetelor sau a torpilelor. – Lansa + suf. -tor.

DOOM

lansatór s. n., pl. lansatoáre

lansatoarele
LANSATÓR, lansatoare, s. n. Dispozitiv folosit pentru lansarea bombelor, a rachetelor sau a torpilelor. – Lansa + suf. -tor.

DOOM

lansatór s. n., pl. lansatoáre

lansatoarelor
LANSATÓR, lansatoare, s. n. Dispozitiv folosit pentru lansarea bombelor, a rachetelor sau a torpilelor. – Lansa + suf. -tor.

DOOM

lansatór s. n., pl. lansatoáre

lansator
LANSATÓR, lansatoare, s. n. Dispozitiv folosit pentru lansarea bombelor, a rachetelor sau a torpilelor. – Lansa + suf. -tor.

DOOM

lansatór s. n., pl. lansatoáre

lansatorul
LANSATÓR, lansatoare, s. n. Dispozitiv folosit pentru lansarea bombelor, a rachetelor sau a torpilelor. – Lansa + suf. -tor.

DOOM

lansatór s. n., pl. lansatoáre

lansatorului
LANSATÓR, lansatoare, s. n. Dispozitiv folosit pentru lansarea bombelor, a rachetelor sau a torpilelor. – Lansa + suf. -tor.

DOOM

lansatór s. n., pl. lansatoáre

lansatul
LANSÁT, -Ă, lansați, -te, adj. Pus în circulație, difuzat, răspândit. – V. lansa.

lansatului
LANSÁT, -Ă, lansați, -te, adj. Pus în circulație, difuzat, răspândit. – V. lansa.

lansau
LANSÁ, lansez, vb. I. 1. Tranz. A pune (pentru prima oară) în circulație, a difuza, a răspândi, a face (larg) cunoscut. ♦ Spec. A da drumul pe apă unui vas nou construit sau reparat, a-l face să plutească pentru prima oară (după construire sau reparare). ♦ A emite un decret, un mandat de arestare etc. 2. Tranz. A arunca, a azvârli (spre un obiectiv). ♦ A arunca, a îndrepta spre țintă un anumit fel de armament. 3. Refl. A se arunca cu putere, a face o săritură îndrăzneață. ♦ Fig. A se angaja cu îndrăzneală într-o acțiune. – Din fr. lancer.

DOOM

lansá (a ~) vb., ind. prez. 3 lanseáză

lansași
LANSÁ, lansez, vb. I. 1. Tranz. A pune (pentru prima oară) în circulație, a difuza, a răspândi, a face (larg) cunoscut. ♦ Spec. A da drumul pe apă unui vas nou construit sau reparat, a-l face să plutească pentru prima oară (după construire sau reparare). ♦ A emite un decret, un mandat de arestare etc. 2. Tranz. A arunca, a azvârli (spre un obiectiv). ♦ A arunca, a îndrepta spre țintă un anumit fel de armament. 3. Refl. A se arunca cu putere, a face o săritură îndrăzneață. ♦ Fig. A se angaja cu îndrăzneală într-o acțiune. – Din fr. lancer.

DOOM

lansá (a ~) vb., ind. prez. 3 lanseáză

lansați
LANSÁ, lansez, vb. I. 1. Tranz. A pune (pentru prima oară) în circulație, a difuza, a răspândi, a face (larg) cunoscut. ♦ Spec. A da drumul pe apă unui vas nou construit sau reparat, a-l face să plutească pentru prima oară (după construire sau reparare). ♦ A emite un decret, un mandat de arestare etc. 2. Tranz. A arunca, a azvârli (spre un obiectiv). ♦ A arunca, a îndrepta spre țintă un anumit fel de armament. 3. Refl. A se arunca cu putere, a face o săritură îndrăzneață. ♦ Fig. A se angaja cu îndrăzneală într-o acțiune. – Din fr. lancer.

DOOM

lansá (a ~) vb., ind. prez. 3 lanseáză

lansați
LANSÁT, -Ă, lansați, -te, adj. Pus în circulație, difuzat, răspândit. – V. lansa.

lansații
LANSÁT, -Ă, lansați, -te, adj. Pus în circulație, difuzat, răspândit. – V. lansa.

lansaților
LANSÁT, -Ă, lansați, -te, adj. Pus în circulație, difuzat, răspândit. – V. lansa.

lanschenet
LANSCHENÉT s.m. Infanterist german mercenar din timpul războaielor religioase purtate în sec. XV-XVI. [< fr. lansquenet, cf. germ. Landsknecht].

lansează
LANSÁ, lansez, vb. I. 1. Tranz. A pune (pentru prima oară) în circulație, a difuza, a răspândi, a face (larg) cunoscut. ♦ Spec. A da drumul pe apă unui vas nou construit sau reparat, a-l face să plutească pentru prima oară (după construire sau reparare). ♦ A emite un decret, un mandat de arestare etc. 2. Tranz. A arunca, a azvârli (spre un obiectiv). ♦ A arunca, a îndrepta spre țintă un anumit fel de armament. 3. Refl. A se arunca cu putere, a face o săritură îndrăzneață. ♦ Fig. A se angaja cu îndrăzneală într-o acțiune. – Din fr. lancer.

DOOM

lansá (a ~) vb., ind. prez. 3 lanseáză

lanseta
LANSÉTĂ, lansete, s. f. Undiță prevăzută cu mulinetă, cu care se poate arunca năluca la mare distanță. – Din fr. lancette.

DOOM

lansétă (undiță) s. f., g.-d. art. lansétei; pl. lanséte

lansete
LANSÉTĂ, lansete, s. f. Undiță prevăzută cu mulinetă, cu care se poate arunca năluca la mare distanță. – Din fr. lancette.

DOOM

lansétă (undiță) s. f., g.-d. art. lansétei; pl. lanséte

lansetei
LANSÉTĂ, lansete, s. f. Undiță prevăzută cu mulinetă, cu care se poate arunca năluca la mare distanță. – Din fr. lancette.

DOOM

lansétă (undiță) s. f., g.-d. art. lansétei; pl. lanséte

lansetele
LANSÉTĂ, lansete, s. f. Undiță prevăzută cu mulinetă, cu care se poate arunca năluca la mare distanță. – Din fr. lancette.

DOOM

lansétă (undiță) s. f., g.-d. art. lansétei; pl. lanséte

lansetelor
LANSÉTĂ, lansete, s. f. Undiță prevăzută cu mulinetă, cu care se poate arunca năluca la mare distanță. – Din fr. lancette.

DOOM

lansétă (undiță) s. f., g.-d. art. lansétei; pl. lanséte

lansez
LANSÁ, lansez, vb. I. 1. Tranz. A pune (pentru prima oară) în circulație, a difuza, a răspândi, a face (larg) cunoscut. ♦ Spec. A da drumul pe apă unui vas nou construit sau reparat, a-l face să plutească pentru prima oară (după construire sau reparare). ♦ A emite un decret, un mandat de arestare etc. 2. Tranz. A arunca, a azvârli (spre un obiectiv). ♦ A arunca, a îndrepta spre țintă un anumit fel de armament. 3. Refl. A se arunca cu putere, a face o săritură îndrăzneață. ♦ Fig. A se angaja cu îndrăzneală într-o acțiune. – Din fr. lancer.

DOOM

lansá (a ~) vb., ind. prez. 3 lanseáză

lanseze
LANSÁ, lansez, vb. I. 1. Tranz. A pune (pentru prima oară) în circulație, a difuza, a răspândi, a face (larg) cunoscut. ♦ Spec. A da drumul pe apă unui vas nou construit sau reparat, a-l face să plutească pentru prima oară (după construire sau reparare). ♦ A emite un decret, un mandat de arestare etc. 2. Tranz. A arunca, a azvârli (spre un obiectiv). ♦ A arunca, a îndrepta spre țintă un anumit fel de armament. 3. Refl. A se arunca cu putere, a face o săritură îndrăzneață. ♦ Fig. A se angaja cu îndrăzneală într-o acțiune. – Din fr. lancer.

DOOM

lansá (a ~) vb., ind. prez. 3 lanseáză

lansezi
LANSÁ, lansez, vb. I. 1. Tranz. A pune (pentru prima oară) în circulație, a difuza, a răspândi, a face (larg) cunoscut. ♦ Spec. A da drumul pe apă unui vas nou construit sau reparat, a-l face să plutească pentru prima oară (după construire sau reparare). ♦ A emite un decret, un mandat de arestare etc. 2. Tranz. A arunca, a azvârli (spre un obiectiv). ♦ A arunca, a îndrepta spre țintă un anumit fel de armament. 3. Refl. A se arunca cu putere, a face o săritură îndrăzneață. ♦ Fig. A se angaja cu îndrăzneală într-o acțiune. – Din fr. lancer.

DOOM

lansá (a ~) vb., ind. prez. 3 lanseáză

lansând
LANSÁ, lansez, vb. I. 1. Tranz. A pune (pentru prima oară) în circulație, a difuza, a răspândi, a face (larg) cunoscut. ♦ Spec. A da drumul pe apă unui vas nou construit sau reparat, a-l face să plutească pentru prima oară (după construire sau reparare). ♦ A emite un decret, un mandat de arestare etc. 2. Tranz. A arunca, a azvârli (spre un obiectiv). ♦ A arunca, a îndrepta spre țintă un anumit fel de armament. 3. Refl. A se arunca cu putere, a face o săritură îndrăzneață. ♦ Fig. A se angaja cu îndrăzneală într-o acțiune. – Din fr. lancer.

DOOM

lansá (a ~) vb., ind. prez. 3 lanseáză

lansînd
LANSÁ, lansez, vb. I. 1. Tranz. A pune (pentru prima oară) în circulație, a difuza, a răspândi, a face (larg) cunoscut. ♦ Spec. A da drumul pe apă unui vas nou construit sau reparat, a-l face să plutească pentru prima oară (după construire sau reparare). ♦ A emite un decret, un mandat de arestare etc. 2. Tranz. A arunca, a azvârli (spre un obiectiv). ♦ A arunca, a îndrepta spre țintă un anumit fel de armament. 3. Refl. A se arunca cu putere, a face o săritură îndrăzneață. ♦ Fig. A se angaja cu îndrăzneală într-o acțiune. – Din fr. lancer.

DOOM

lansá (a ~) vb., ind. prez. 3 lanseáză

lansări
LANSÁRE, lansări, s. f. Acțiunea de a (se) lansa și rezultatul ei. – V. lansa.

DOOM

lansáre s. f., g.-d. art. lansắrii; pl. lansắri

lansării
LANSÁRE, lansări, s. f. Acțiunea de a (se) lansa și rezultatul ei. – V. lansa.

DOOM

lansáre s. f., g.-d. art. lansắrii; pl. lansắri

lansările
LANSÁRE, lansări, s. f. Acțiunea de a (se) lansa și rezultatul ei. – V. lansa.

DOOM

lansáre s. f., g.-d. art. lansắrii; pl. lansắri

lansărilor
LANSÁRE, lansări, s. f. Acțiunea de a (se) lansa și rezultatul ei. – V. lansa.

DOOM

lansáre s. f., g.-d. art. lansắrii; pl. lansắri

lantan
LANTÁN s. n. Element chimic din grupa pământurilor rare. – Din fr. lanthane.

DOOM

lantán s. n.; simb. La

lantanid
LANTANÍDĂ, lantanide, s. f. (La pl.) Nume dat mai multor elemente chimice care fac parte din grupa pământurilor rare; (și la sg.) element chimic aparținând acestei grupe. – Din fr. lanthanide.

DOOM

lantanídă s. f., g.-d. art. lantanídei; pl. lantaníde

lantanide
LANTANÍDĂ, lantanide, s. f. (La pl.) Nume dat mai multor elemente chimice care fac parte din grupa pământurilor rare; (și la sg.) element chimic aparținând acestei grupe. – Din fr. lanthanide.

DOOM

lantanídă s. f., g.-d. art. lantanídei; pl. lantaníde

lantanidele
LANTANÍDĂ, lantanide, s. f. (La pl.) Nume dat mai multor elemente chimice care fac parte din grupa pământurilor rare; (și la sg.) element chimic aparținând acestei grupe. – Din fr. lanthanide.

DOOM

lantanídă s. f., g.-d. art. lantanídei; pl. lantaníde

lantanidelor
LANTANÍDĂ, lantanide, s. f. (La pl.) Nume dat mai multor elemente chimice care fac parte din grupa pământurilor rare; (și la sg.) element chimic aparținând acestei grupe. – Din fr. lanthanide.

DOOM

lantanídă s. f., g.-d. art. lantanídei; pl. lantaníde

lantanidul
LANTANÍDĂ, lantanide, s. f. (La pl.) Nume dat mai multor elemente chimice care fac parte din grupa pământurilor rare; (și la sg.) element chimic aparținând acestei grupe. – Din fr. lanthanide.

DOOM

lantanídă s. f., g.-d. art. lantanídei; pl. lantaníde

lantanidului
LANTANÍDĂ, lantanide, s. f. (La pl.) Nume dat mai multor elemente chimice care fac parte din grupa pământurilor rare; (și la sg.) element chimic aparținând acestei grupe. – Din fr. lanthanide.

DOOM

lantanídă s. f., g.-d. art. lantanídei; pl. lantaníde

lantanidă
LANTANÍDĂ, lantanide, s. f. (La pl.) Nume dat mai multor elemente chimice care fac parte din grupa pământurilor rare; (și la sg.) element chimic aparținând acestei grupe. – Din fr. lanthanide.

DOOM

lantanídă s. f., g.-d. art. lantanídei; pl. lantaníde

lantanoide
LANTANÍDĂ, lantanide, s. f. (La pl.) Nume dat mai multor elemente chimice care fac parte din grupa pământurilor rare; (și la sg.) element chimic aparținând acestei grupe. – Din fr. lanthanide.

DOOM

lantanídă s. f., g.-d. art. lantanídei; pl. lantaníde

lantanul
LANTÁN s. n. Element chimic din grupa pământurilor rare. – Din fr. lanthane.

DOOM

lantán s. n.; simb. La

lantanului
LANTÁN s. n. Element chimic din grupa pământurilor rare. – Din fr. lanthane.

DOOM

lantán s. n.; simb. La

lanterna
LANTÉRNĂ, lanterne, s. f. 1. Felinar. ◊ Lanternă venețiană = lampion. Lanternă magică = aparat care proiectează pe un ecran, cu ajutorul unei surse luminoase și al unui sistem de lentile, imaginea mărită a unei figuri desenate pe o placă de sticlă sau imprimate pe o placă fotografică. 2. Lampă mică, portativă, care funcționează cu baterie electrică. 3. Lanternou. – Din fr. lanterne.

DOOM

lantérnă s. f., g.-d. art. lantérnei; pl. lantérne

lanterne
LANTÉRNĂ, lanterne, s. f. 1. Felinar. ◊ Lanternă venețiană = lampion. Lanternă magică = aparat care proiectează pe un ecran, cu ajutorul unei surse luminoase și al unui sistem de lentile, imaginea mărită a unei figuri desenate pe o placă de sticlă sau imprimate pe o placă fotografică. 2. Lampă mică, portativă, care funcționează cu baterie electrică. 3. Lanternou. – Din fr. lanterne.

DOOM

lantérnă s. f., g.-d. art. lantérnei; pl. lantérne

lanternei
LANTÉRNĂ, lanterne, s. f. 1. Felinar. ◊ Lanternă venețiană = lampion. Lanternă magică = aparat care proiectează pe un ecran, cu ajutorul unei surse luminoase și al unui sistem de lentile, imaginea mărită a unei figuri desenate pe o placă de sticlă sau imprimate pe o placă fotografică. 2. Lampă mică, portativă, care funcționează cu baterie electrică. 3. Lanternou. – Din fr. lanterne.

DOOM

lantérnă s. f., g.-d. art. lantérnei; pl. lantérne

lanternele
LANTÉRNĂ, lanterne, s. f. 1. Felinar. ◊ Lanternă venețiană = lampion. Lanternă magică = aparat care proiectează pe un ecran, cu ajutorul unei surse luminoase și al unui sistem de lentile, imaginea mărită a unei figuri desenate pe o placă de sticlă sau imprimate pe o placă fotografică. 2. Lampă mică, portativă, care funcționează cu baterie electrică. 3. Lanternou. – Din fr. lanterne.

DOOM

lantérnă s. f., g.-d. art. lantérnei; pl. lantérne

lanternelor
LANTÉRNĂ, lanterne, s. f. 1. Felinar. ◊ Lanternă venețiană = lampion. Lanternă magică = aparat care proiectează pe un ecran, cu ajutorul unei surse luminoase și al unui sistem de lentile, imaginea mărită a unei figuri desenate pe o placă de sticlă sau imprimate pe o placă fotografică. 2. Lampă mică, portativă, care funcționează cu baterie electrică. 3. Lanternou. – Din fr. lanterne.

DOOM

lantérnă s. f., g.-d. art. lantérnei; pl. lantérne

lanternou
LANTERNÓU, lanternouri, s. n. Porțiune din acoperișul unei hale, al unei săli etc. mai ridicată, prevăzută cu numeroase ferestre, pentru a permite pătrunderea aerului și a luminii; lanternă (3), luminator. – Din fr. lanterneau.

DOOM

lanternóu s. n., art. lanternóul; pl. lanternóuri

lanternoul
LANTERNÓU, lanternouri, s. n. Porțiune din acoperișul unei hale, al unei săli etc. mai ridicată, prevăzută cu numeroase ferestre, pentru a permite pătrunderea aerului și a luminii; lanternă (3), luminator. – Din fr. lanterneau.

DOOM

lanternóu s. n., art. lanternóul; pl. lanternóuri

lanternoului
LANTERNÓU, lanternouri, s. n. Porțiune din acoperișul unei hale, al unei săli etc. mai ridicată, prevăzută cu numeroase ferestre, pentru a permite pătrunderea aerului și a luminii; lanternă (3), luminator. – Din fr. lanterneau.

DOOM

lanternóu s. n., art. lanternóul; pl. lanternóuri

lanternouri
LANTERNÓU, lanternouri, s. n. Porțiune din acoperișul unei hale, al unei săli etc. mai ridicată, prevăzută cu numeroase ferestre, pentru a permite pătrunderea aerului și a luminii; lanternă (3), luminator. – Din fr. lanterneau.

DOOM

lanternóu s. n., art. lanternóul; pl. lanternóuri

lanternourile
LANTERNÓU, lanternouri, s. n. Porțiune din acoperișul unei hale, al unei săli etc. mai ridicată, prevăzută cu numeroase ferestre, pentru a permite pătrunderea aerului și a luminii; lanternă (3), luminator. – Din fr. lanterneau.

DOOM

lanternóu s. n., art. lanternóul; pl. lanternóuri

lanternourilor
LANTERNÓU, lanternouri, s. n. Porțiune din acoperișul unei hale, al unei săli etc. mai ridicată, prevăzută cu numeroase ferestre, pentru a permite pătrunderea aerului și a luminii; lanternă (3), luminator. – Din fr. lanterneau.

DOOM

lanternóu s. n., art. lanternóul; pl. lanternóuri

lanugo
LANÚGO s. n. 1. (Biol.) Păr fin care acoperă unele regiuni ale corpului la făt. ♦ Fire de păr din alte regiuni decât din cele obișnuite. 2. Puf (la plante, fructe etc.] – Din lat., fr. lanugo.

DOOM

!lanúgo s. n., art. lanúgoul

lanugoul
LANÚGO s. n. 1. (Biol.) Păr fin care acoperă unele regiuni ale corpului la făt. ♦ Fire de păr din alte regiuni decât din cele obișnuite. 2. Puf (la plante, fructe etc.] – Din lat., fr. lanugo.

DOOM

!lanúgo s. n., art. lanúgoul

lanugoului
LANÚGO s. n. 1. (Biol.) Păr fin care acoperă unele regiuni ale corpului la făt. ♦ Fire de păr din alte regiuni decât din cele obișnuite. 2. Puf (la plante, fructe etc.] – Din lat., fr. lanugo.

DOOM

!lanúgo s. n., art. lanúgoul

lanul
LAN, lanuri, s. n. Suprafață de teren agricol semănată cu același fel de plante (în special cereale); holdă; p. ext. plantele semănate pe acest teren (și aflate într-un stadiu înaintat de creștere). – Din ucr. lan.

DOOM

lan s. n., pl. lánuri

lanului
LAN, lanuri, s. n. Suprafață de teren agricol semănată cu același fel de plante (în special cereale); holdă; p. ext. plantele semănate pe acest teren (și aflate într-un stadiu înaintat de creștere). – Din ucr. lan.

DOOM

lan s. n., pl. lánuri

lanuri
LAN, lanuri, s. n. Suprafață de teren agricol semănată cu același fel de plante (în special cereale); holdă; p. ext. plantele semănate pe acest teren (și aflate într-un stadiu înaintat de creștere). – Din ucr. lan.

DOOM

lan s. n., pl. lánuri

lanurile
LAN, lanuri, s. n. Suprafață de teren agricol semănată cu același fel de plante (în special cereale); holdă; p. ext. plantele semănate pe acest teren (și aflate într-un stadiu înaintat de creștere). – Din ucr. lan.

DOOM

lan s. n., pl. lánuri

lanurilor
LAN, lanuri, s. n. Suprafață de teren agricol semănată cu același fel de plante (în special cereale); holdă; p. ext. plantele semănate pe acest teren (și aflate într-un stadiu înaintat de creștere). – Din ucr. lan.

DOOM

lan s. n., pl. lánuri

lană
LÁNĂ, lane, s. f. (Reg.) Stinghia de jos a jugului.

lanț
LANȚ, lanțuri, s. n. 1. Șir de verigi, de plăci, de zale etc. metalice, unite între ele pentru a forma un tot, care servește spre a lega ceva, a transmite o mișcare etc. ♦ Instrument format dintr-un șir de vergele groase, cu care se măsoară lungimile de teren. ♦ Lucrătură simplă făcută cu croșeta, care constă dintr-un șir de ochiuri înlănțuite. 2. Lanț (1) mic, de obicei din metal prețios, servind ca podoabă (la mână, la gât). 3. Fig. Tot ceea ce constituie o legătură puternică; ceea ce încătușează libertatea, independența cuiva. 4. Șir continuu de elemente, ființe, lucruri, stări asemănătoare. ◊ Reacție în lanț = reacție care, producându-se într-un anumit punct al unui corp, se propagă în toată masa lui, dând naștere unei succesiuni de reacții elementare. Lanț cauzal închis = feedback. ◊ Expr. A se ține lanț = a se succeda (în număr mare). ♦ Șir format din mai mulți atomi legați între ei; catenă. – Din bg. lanec.

DOOM

lanț s. n., pl. lánțuri

lanțeta
LANȚÉTĂ, lanțete, s. f. 1. Instrument chirurgical format dintr-o lamă cu două tăișuri foarte ascuțite, care se folosește la vaccinări, incizii etc. 2. Mic instrument în formă de lopățică, cu care se netezesc și se rectifică tiparele în turnătoriile de fontă. – Din germ. Lanzette, fr. lancette.

DOOM

lanțétă (instrument chirurgical) s. f., g.-d. art. lanțétei; pl. lanțéte

lanțete
LANȚÉTĂ, lanțete, s. f. 1. Instrument chirurgical format dintr-o lamă cu două tăișuri foarte ascuțite, care se folosește la vaccinări, incizii etc. 2. Mic instrument în formă de lopățică, cu care se netezesc și se rectifică tiparele în turnătoriile de fontă. – Din germ. Lanzette, fr. lancette.

DOOM

lanțétă (instrument chirurgical) s. f., g.-d. art. lanțétei; pl. lanțéte

lanțetei
LANȚÉTĂ, lanțete, s. f. 1. Instrument chirurgical format dintr-o lamă cu două tăișuri foarte ascuțite, care se folosește la vaccinări, incizii etc. 2. Mic instrument în formă de lopățică, cu care se netezesc și se rectifică tiparele în turnătoriile de fontă. – Din germ. Lanzette, fr. lancette.

DOOM

lanțétă (instrument chirurgical) s. f., g.-d. art. lanțétei; pl. lanțéte

lanțetele
LANȚÉTĂ, lanțete, s. f. 1. Instrument chirurgical format dintr-o lamă cu două tăișuri foarte ascuțite, care se folosește la vaccinări, incizii etc. 2. Mic instrument în formă de lopățică, cu care se netezesc și se rectifică tiparele în turnătoriile de fontă. – Din germ. Lanzette, fr. lancette.

DOOM

lanțétă (instrument chirurgical) s. f., g.-d. art. lanțétei; pl. lanțéte

lanțetelor
LANȚÉTĂ, lanțete, s. f. 1. Instrument chirurgical format dintr-o lamă cu două tăișuri foarte ascuțite, care se folosește la vaccinări, incizii etc. 2. Mic instrument în formă de lopățică, cu care se netezesc și se rectifică tiparele în turnătoriile de fontă. – Din germ. Lanzette, fr. lancette.

DOOM

lanțétă (instrument chirurgical) s. f., g.-d. art. lanțétei; pl. lanțéte

lanțug
LĂNȚÚG, lănțuguri, s. n. (Pop.) Lanț (1); lănțișor. [Var.: lănțúc, lanțúg s. n.] – Din ucr. lancuh.

DOOM

lănțúg s. n., pl. lănțúguri

lanțul
LANȚ, lanțuri, s. n. 1. Șir de verigi, de plăci, de zale etc. metalice, unite între ele pentru a forma un tot, care servește spre a lega ceva, a transmite o mișcare etc. ♦ Instrument format dintr-un șir de vergele groase, cu care se măsoară lungimile de teren. ♦ Lucrătură simplă făcută cu croșeta, care constă dintr-un șir de ochiuri înlănțuite. 2. Lanț (1) mic, de obicei din metal prețios, servind ca podoabă (la mână, la gât). 3. Fig. Tot ceea ce constituie o legătură puternică; ceea ce încătușează libertatea, independența cuiva. 4. Șir continuu de elemente, ființe, lucruri, stări asemănătoare. ◊ Reacție în lanț = reacție care, producându-se într-un anumit punct al unui corp, se propagă în toată masa lui, dând naștere unei succesiuni de reacții elementare. Lanț cauzal închis = feedback. ◊ Expr. A se ține lanț = a se succeda (în număr mare). ♦ Șir format din mai mulți atomi legați între ei; catenă. – Din bg. lanec.

DOOM

lanț s. n., pl. lánțuri

lanțului
LANȚ, lanțuri, s. n. 1. Șir de verigi, de plăci, de zale etc. metalice, unite între ele pentru a forma un tot, care servește spre a lega ceva, a transmite o mișcare etc. ♦ Instrument format dintr-un șir de vergele groase, cu care se măsoară lungimile de teren. ♦ Lucrătură simplă făcută cu croșeta, care constă dintr-un șir de ochiuri înlănțuite. 2. Lanț (1) mic, de obicei din metal prețios, servind ca podoabă (la mână, la gât). 3. Fig. Tot ceea ce constituie o legătură puternică; ceea ce încătușează libertatea, independența cuiva. 4. Șir continuu de elemente, ființe, lucruri, stări asemănătoare. ◊ Reacție în lanț = reacție care, producându-se într-un anumit punct al unui corp, se propagă în toată masa lui, dând naștere unei succesiuni de reacții elementare. Lanț cauzal închis = feedback. ◊ Expr. A se ține lanț = a se succeda (în număr mare). ♦ Șir format din mai mulți atomi legați între ei; catenă. – Din bg. lanec.

DOOM

lanț s. n., pl. lánțuri

lanțuri
LANȚ, lanțuri, s. n. 1. Șir de verigi, de plăci, de zale etc. metalice, unite între ele pentru a forma un tot, care servește spre a lega ceva, a transmite o mișcare etc. ♦ Instrument format dintr-un șir de vergele groase, cu care se măsoară lungimile de teren. ♦ Lucrătură simplă făcută cu croșeta, care constă dintr-un șir de ochiuri înlănțuite. 2. Lanț (1) mic, de obicei din metal prețios, servind ca podoabă (la mână, la gât). 3. Fig. Tot ceea ce constituie o legătură puternică; ceea ce încătușează libertatea, independența cuiva. 4. Șir continuu de elemente, ființe, lucruri, stări asemănătoare. ◊ Reacție în lanț = reacție care, producându-se într-un anumit punct al unui corp, se propagă în toată masa lui, dând naștere unei succesiuni de reacții elementare. Lanț cauzal închis = feedback. ◊ Expr. A se ține lanț = a se succeda (în număr mare). ♦ Șir format din mai mulți atomi legați între ei; catenă. – Din bg. lanec.

DOOM

lanț s. n., pl. lánțuri

lanțurile
LANȚ, lanțuri, s. n. 1. Șir de verigi, de plăci, de zale etc. metalice, unite între ele pentru a forma un tot, care servește spre a lega ceva, a transmite o mișcare etc. ♦ Instrument format dintr-un șir de vergele groase, cu care se măsoară lungimile de teren. ♦ Lucrătură simplă făcută cu croșeta, care constă dintr-un șir de ochiuri înlănțuite. 2. Lanț (1) mic, de obicei din metal prețios, servind ca podoabă (la mână, la gât). 3. Fig. Tot ceea ce constituie o legătură puternică; ceea ce încătușează libertatea, independența cuiva. 4. Șir continuu de elemente, ființe, lucruri, stări asemănătoare. ◊ Reacție în lanț = reacție care, producându-se într-un anumit punct al unui corp, se propagă în toată masa lui, dând naștere unei succesiuni de reacții elementare. Lanț cauzal închis = feedback. ◊ Expr. A se ține lanț = a se succeda (în număr mare). ♦ Șir format din mai mulți atomi legați între ei; catenă. – Din bg. lanec.

DOOM

lanț s. n., pl. lánțuri

lanțurilor
LANȚ, lanțuri, s. n. 1. Șir de verigi, de plăci, de zale etc. metalice, unite între ele pentru a forma un tot, care servește spre a lega ceva, a transmite o mișcare etc. ♦ Instrument format dintr-un șir de vergele groase, cu care se măsoară lungimile de teren. ♦ Lucrătură simplă făcută cu croșeta, care constă dintr-un șir de ochiuri înlănțuite. 2. Lanț (1) mic, de obicei din metal prețios, servind ca podoabă (la mână, la gât). 3. Fig. Tot ceea ce constituie o legătură puternică; ceea ce încătușează libertatea, independența cuiva. 4. Șir continuu de elemente, ființe, lucruri, stări asemănătoare. ◊ Reacție în lanț = reacție care, producându-se într-un anumit punct al unui corp, se propagă în toată masa lui, dând naștere unei succesiuni de reacții elementare. Lanț cauzal închis = feedback. ◊ Expr. A se ține lanț = a se succeda (în număr mare). ♦ Șir format din mai mulți atomi legați între ei; catenă. – Din bg. lanec.

DOOM

lanț s. n., pl. lánțuri

laocoon
Laocoon, preot al lui Apollo. Pentru că s-a opus introducerii calului de lemn, construit de greci, în cetatea Troiei și i-a îndemnat pe troieni să nu se încreadă în spusele dușmanilor lor, Laocoon și-a atras asupra sa mânia zeilor potrivnici Troiei. În timp ce-i aducea un sacrificiu lui Poseidon pe un altar în afara cetății, Laocoon a fost atacat de doi balauri îngrozitori ieșiți din valurile mării și ucis împreună cu cei doi fii ai săi. Înspăimântați de moartea lui, în care au văzut un semn divin, troienii n-au pregetat să-și dărâme zidurile ca să introducă în interiorul cetății calul fatal.

laodamante
Laodamante = Laodamas.

laodamas
Laodamas 1. Unul dintre fiii lui Alcinous, regele Phaeaciei. 2. Fiul lui Eteocles, regele din Thebae. El domnea la Thebae pe vremea epigonilor și, după o tradiție, l-a ucis în luptă pe Aegialeus, fiul lui Adrastus.

laodamia
Laodamia 1. Fiica lui Acastus și soția lui Protesilaus. Aflînd de moartea soțului ei, ucis în războiul troian, Laodamia, care-l iubea cu o dragoste puternică, i-a implorat pe zei s-o lase să-l revadă, fie și pentru cîteva ceasuri. Înduplecați de rugăciunile ei, zeii i-au îngăduit lui Protesilaus să revină pentru scurt timp printre cei vii, pentru a-și întîlni soția. În felul acesta cei doi s-au regăsit. Bucuria nu le-a fost însă de lungă durată: Protesilaus trebuia să se înapoieze în lăcașul morților. Atunci, pentru a-și putea urma soțul în împărăția umbrelor,Laodamia s-a sinucis. 2. Una dintre fiicele lui Alcmaeon.

laodice
Laodice 1. Una dintre fiicele lui Priamus și ale Hecubei. S-a căsătorit cu Helicaon, fiul lui Antenor. După căderea Troiei, în timp ce căuta adăpost fugind din calea invadatorilor, Laodice a dispărut, fiind înghițită de pămîntul care s-a deschis în fața ei. 2. Denumire purtată de Electra, fiica lui Agamemnon și a Clytaemnestrei.

laolaltă
LAOLÁLTĂ adv. Împreună, la un loc. – La¹ + o + alta.

DOOM

laoláltă adv.

laomedon
Laomedon, fiul lui Ilus și tatăl lui Priamus. A fost unul dintre regii care au domnit în cetatea Troiei. El i-a durat zidurile cu concursul lui Apollo și al lui Poseidon. La sfîrșit, refuzînd să-i răsplătească pentru ajutorul dat, și-a atras mînia zeilor. Poseidon l-a pedepsit trimițînd un monstru îngrozitor care să pustiască țara. Însăși Hesione, fiica regelui, urma să cadă victimă fiarei. Ea a fost salvată însă de la moarte de către Heracles, care tocmai trecea pe acolo din întîmplare (v. și Hesione). Nici de data aceasta Laomedon nu-și ține făgăduiala. El refuză să-i dea eroului răsplata făgăduită – șase din cei mai frumoși cai ai săi. Din cauza aceasta, Heracles avea să organizeze mai tîrziu o expediție împotriva lui Laomedon, expediție în cursul căreia acesta din urmă e ucis împreună cu toți fiii lui. Singur Priamus e cruțat și, fiindcă-i luase apărarea, Heracles îl înscăunează rege al Troiei.

laomedontiadae
Laomedontiadae, denumire purtată de troieni, de la numele lui Laomedon, unul dintre primii regi ai Troiei.

laomedontiazi
Laomedontiazi = Laomedontiadae.

laoțian
LAOȚIÁN, -Ă, laoțieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Laosului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Laosului sau laoțienilor (I), privitor la Laos ori la laoțieni. [Pr.: -ți-an] – Din fr. laotien.

DOOM

laoțián (-ți-an) adj. m., s. m., pl. laoțiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. laoțiánă, pl. laoțiéne

laoțian
LAOȚIÁN, -Ă, laoțieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Laosului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Laosului sau laoțienilor (I), privitor la Laos ori la laoțieni. [Pr.: -ți-an] – Din fr. laotien.

DOOM

laoțián (-ți-an) adj. m., s. m., pl. laoțiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. laoțiánă, pl. laoțiéne

laoțiana
LAOȚIÁN, -Ă, laoțieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Laosului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Laosului sau laoțienilor (I), privitor la Laos ori la laoțieni. [Pr.: -ți-an] – Din fr. laotien.

DOOM

laoțián (-ți-an) adj. m., s. m., pl. laoțiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. laoțiánă, pl. laoțiéne

laoțiana
LAOȚIÁN, -Ă, laoțieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Laosului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Laosului sau laoțienilor (I), privitor la Laos ori la laoțieni. [Pr.: -ți-an] – Din fr. laotien.

DOOM

laoțián (-ți-an) adj. m., s. m., pl. laoțiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. laoțiánă, pl. laoțiéne

laoțiano
LAOȚIÁN, -Ă, laoțieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Laosului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Laosului sau laoțienilor (I), privitor la Laos ori la laoțieni. [Pr.: -ți-an] – Din fr. laotien.

DOOM

laoțián (-ți-an) adj. m., s. m., pl. laoțiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. laoțiánă, pl. laoțiéne

laoțiano
LAOȚIÁN, -Ă, laoțieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Laosului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Laosului sau laoțienilor (I), privitor la Laos ori la laoțieni. [Pr.: -ți-an] – Din fr. laotien.

DOOM

laoțián (-ți-an) adj. m., s. m., pl. laoțiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. laoțiánă, pl. laoțiéne

laoțianul
LAOȚIÁN, -Ă, laoțieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Laosului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Laosului sau laoțienilor (I), privitor la Laos ori la laoțieni. [Pr.: -ți-an] – Din fr. laotien.

DOOM

laoțián (-ți-an) adj. m., s. m., pl. laoțiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. laoțiánă, pl. laoțiéne

laoțianul
LAOȚIÁN, -Ă, laoțieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Laosului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Laosului sau laoțienilor (I), privitor la Laos ori la laoțieni. [Pr.: -ți-an] – Din fr. laotien.

DOOM

laoțián (-ți-an) adj. m., s. m., pl. laoțiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. laoțiánă, pl. laoțiéne

laoțianule
LAOȚIÁN, -Ă, laoțieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Laosului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Laosului sau laoțienilor (I), privitor la Laos ori la laoțieni. [Pr.: -ți-an] – Din fr. laotien.

DOOM

laoțián (-ți-an) adj. m., s. m., pl. laoțiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. laoțiánă, pl. laoțiéne

laoțianule
LAOȚIÁN, -Ă, laoțieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Laosului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Laosului sau laoțienilor (I), privitor la Laos ori la laoțieni. [Pr.: -ți-an] – Din fr. laotien.

DOOM

laoțián (-ți-an) adj. m., s. m., pl. laoțiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. laoțiánă, pl. laoțiéne

laoțianului
LAOȚIÁN, -Ă, laoțieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Laosului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Laosului sau laoțienilor (I), privitor la Laos ori la laoțieni. [Pr.: -ți-an] – Din fr. laotien.

DOOM

laoțián (-ți-an) adj. m., s. m., pl. laoțiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. laoțiánă, pl. laoțiéne

laoțianului
LAOȚIÁN, -Ă, laoțieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Laosului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Laosului sau laoțienilor (I), privitor la Laos ori la laoțieni. [Pr.: -ți-an] – Din fr. laotien.

DOOM

laoțián (-ți-an) adj. m., s. m., pl. laoțiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. laoțiánă, pl. laoțiéne

laoțiene
LAOȚIÁN, -Ă, laoțieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Laosului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Laosului sau laoțienilor (I), privitor la Laos ori la laoțieni. [Pr.: -ți-an] – Din fr. laotien.

DOOM

laoțián (-ți-an) adj. m., s. m., pl. laoțiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. laoțiánă, pl. laoțiéne

laoțiene
LAOȚIÁN, -Ă, laoțieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Laosului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Laosului sau laoțienilor (I), privitor la Laos ori la laoțieni. [Pr.: -ți-an] – Din fr. laotien.

DOOM

laoțián (-ți-an) adj. m., s. m., pl. laoțiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. laoțiánă, pl. laoțiéne

laoțiene
LAOȚIÁN, -Ă, laoțieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Laosului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Laosului sau laoțienilor (I), privitor la Laos ori la laoțieni. [Pr.: -ți-an] – Din fr. laotien.

DOOM

laoțián (-ți-an) adj. m., s. m., pl. laoțiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. laoțiánă, pl. laoțiéne

laoțienei
LAOȚIÁN, -Ă, laoțieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Laosului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Laosului sau laoțienilor (I), privitor la Laos ori la laoțieni. [Pr.: -ți-an] – Din fr. laotien.

DOOM

laoțián (-ți-an) adj. m., s. m., pl. laoțiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. laoțiánă, pl. laoțiéne

laoțienei
LAOȚIÁN, -Ă, laoțieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Laosului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Laosului sau laoțienilor (I), privitor la Laos ori la laoțieni. [Pr.: -ți-an] – Din fr. laotien.

DOOM

laoțián (-ți-an) adj. m., s. m., pl. laoțiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. laoțiánă, pl. laoțiéne

laoțienele
LAOȚIÁN, -Ă, laoțieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Laosului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Laosului sau laoțienilor (I), privitor la Laos ori la laoțieni. [Pr.: -ți-an] – Din fr. laotien.

DOOM

laoțián (-ți-an) adj. m., s. m., pl. laoțiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. laoțiánă, pl. laoțiéne

laoțienele
LAOȚIÁN, -Ă, laoțieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Laosului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Laosului sau laoțienilor (I), privitor la Laos ori la laoțieni. [Pr.: -ți-an] – Din fr. laotien.

DOOM

laoțián (-ți-an) adj. m., s. m., pl. laoțiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. laoțiánă, pl. laoțiéne

laoțienelor
LAOȚIÁN, -Ă, laoțieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Laosului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Laosului sau laoțienilor (I), privitor la Laos ori la laoțieni. [Pr.: -ți-an] – Din fr. laotien.

DOOM

laoțián (-ți-an) adj. m., s. m., pl. laoțiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. laoțiánă, pl. laoțiéne

laoțienelor
LAOȚIÁN, -Ă, laoțieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Laosului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Laosului sau laoțienilor (I), privitor la Laos ori la laoțieni. [Pr.: -ți-an] – Din fr. laotien.

DOOM

laoțián (-ți-an) adj. m., s. m., pl. laoțiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. laoțiánă, pl. laoțiéne

laoțieni
LAOȚIÁN, -Ă, laoțieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Laosului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Laosului sau laoțienilor (I), privitor la Laos ori la laoțieni. [Pr.: -ți-an] – Din fr. laotien.

DOOM

laoțián (-ți-an) adj. m., s. m., pl. laoțiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. laoțiánă, pl. laoțiéne

laoțieni
LAOȚIÁN, -Ă, laoțieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Laosului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Laosului sau laoțienilor (I), privitor la Laos ori la laoțieni. [Pr.: -ți-an] – Din fr. laotien.

DOOM

laoțián (-ți-an) adj. m., s. m., pl. laoțiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. laoțiánă, pl. laoțiéne

laoțienii
LAOȚIÁN, -Ă, laoțieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Laosului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Laosului sau laoțienilor (I), privitor la Laos ori la laoțieni. [Pr.: -ți-an] – Din fr. laotien.

DOOM

laoțián (-ți-an) adj. m., s. m., pl. laoțiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. laoțiánă, pl. laoțiéne

laoțienii
LAOȚIÁN, -Ă, laoțieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Laosului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Laosului sau laoțienilor (I), privitor la Laos ori la laoțieni. [Pr.: -ți-an] – Din fr. laotien.

DOOM

laoțián (-ți-an) adj. m., s. m., pl. laoțiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. laoțiánă, pl. laoțiéne

laoțienilor
LAOȚIÁN, -Ă, laoțieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Laosului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Laosului sau laoțienilor (I), privitor la Laos ori la laoțieni. [Pr.: -ți-an] – Din fr. laotien.

DOOM

laoțián (-ți-an) adj. m., s. m., pl. laoțiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. laoțiánă, pl. laoțiéne

laoțienilor
LAOȚIÁN, -Ă, laoțieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Laosului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Laosului sau laoțienilor (I), privitor la Laos ori la laoțieni. [Pr.: -ți-an] – Din fr. laotien.

DOOM

laoțián (-ți-an) adj. m., s. m., pl. laoțiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. laoțiánă, pl. laoțiéne

lap
lap interj. – Exprimă zgomotul produs de a lipăi sau zgomotul produs de două corpuri care se lipesc, cum ar fi solul și piciorul gol sau mîna pălmuind o față. – Var. leap, leop, lip, liop. Creație expresivă, cf. hap, fr. lapper. – Der. lăpăi, vb. (a se bălăci, a plescăi), cf. bg. lapam „a înghiți”; lăpăit, s. n. (acțiunea de a bea cu zgomot); lapă, s. f. (terci), pe care Cihac, II, 668 și DAR îl derivă din gr. λαπᾶς; lepși, vb. (a pălmui; a turti), cu suf. expresiv -și (cf. Iordan, BF, II, 188); lepșit, adj. (turtit; prostit, zăpăcit, nătîng); leapșe, s. f. (palmă, scatoalcă; baba-oarba); leoapă, s. f. (scatoalcă); leopăi (var. liopăi, lipăi), vb. (a pălmui, a plescăi; a merge cu zgomot cu picioarele goale; a tropăi; a trăncăni), cf. rut. ljopaty „a flecări” (după Cihac, II, 169, din slov. lapiti, sb., cr. hlapiti „a plescăi”; după Scheludko, BA, I, 165, din rut.); liopăit (var. lipăit), s. n. (bălăceală, plescăit; tropăit); lioapă (var. liopă, leo(a)pă, (h)leoap(c)ă), s. f. (gură, plisc); leoampă, s. f. (poșircă, supă apoasă); lempăi, vb. (a mînca pe apucate, a ciuguli); liompoti (var. liopoti, leo(m)poti), vb. (Bucov., a sorbi, a hălpăi); leoarbă (var. lioarbă), s. f. (gură, plisc); leorbăi (var. liorbăi, leorhăi, leorpăi), vb. (a trăncăni; a bate cîmpii; a se bîlbîi; a hălpăi; a croncăni); leorbău, s. m. (flecar, golan, urlător); leorpăi (var. liorpăi), vb. (a flecări). Se întîlnesc cu der. expresive de la licăi și liorc; cf. și lipa.

lapalisada
LAPALISÁDĂ, lapalisade, s. f. Afirmație a cărei evidență naivă provoacă râsul. – Din fr. lapalissade.

DOOM

lapalisádă s. f., g.-d. art. lapalisádei; pl. lapalisáde

lapalisade
LAPALISÁDĂ, lapalisade, s. f. Afirmație a cărei evidență naivă provoacă râsul. – Din fr. lapalissade.

DOOM

lapalisádă s. f., g.-d. art. lapalisádei; pl. lapalisáde

lapalisadei
LAPALISÁDĂ, lapalisade, s. f. Afirmație a cărei evidență naivă provoacă râsul. – Din fr. lapalissade.

DOOM

lapalisádă s. f., g.-d. art. lapalisádei; pl. lapalisáde

lapalisadele
LAPALISÁDĂ, lapalisade, s. f. Afirmație a cărei evidență naivă provoacă râsul. – Din fr. lapalissade.

DOOM

lapalisádă s. f., g.-d. art. lapalisádei; pl. lapalisáde

lapalisadelor
LAPALISÁDĂ, lapalisade, s. f. Afirmație a cărei evidență naivă provoacă râsul. – Din fr. lapalissade.

DOOM

lapalisádă s. f., g.-d. art. lapalisádei; pl. lapalisáde

laparo
LAPARO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) abdomen”. [< fr., it. laparo-, cf. gr. lapara].

laparocel
LAPAROCÉL s.n. (Med.) Hernie ventrală. [< fr. laparocèle, cf. gr. lapara – abdomen, kele – hernie].

laparocelul
LAPAROCÉL s.n. (Med.) Hernie ventrală. [< fr. laparocèle, cf. gr. lapara – abdomen, kele – hernie].

laparocelului
LAPAROCÉL s.n. (Med.) Hernie ventrală. [< fr. laparocèle, cf. gr. lapara – abdomen, kele – hernie].

laparoscoape
LAPAROSCÓP, laparoscoape, s. n. (Med.) Instrument pentru examinarea cavității abdominale; peritoneoscop. – Din fr. laparoscope.

DOOM

!laparoscóp (-ros-cop/-ro-scop) s. n., pl. laparoscoápe

laparoscoapele
LAPAROSCÓP, laparoscoape, s. n. (Med.) Instrument pentru examinarea cavității abdominale; peritoneoscop. – Din fr. laparoscope.

DOOM

!laparoscóp (-ros-cop/-ro-scop) s. n., pl. laparoscoápe

laparoscoapelor
LAPAROSCÓP, laparoscoape, s. n. (Med.) Instrument pentru examinarea cavității abdominale; peritoneoscop. – Din fr. laparoscope.

DOOM

!laparoscóp (-ros-cop/-ro-scop) s. n., pl. laparoscoápe

laparoscop
LAPAROSCÓP, laparoscoape, s. n. (Med.) Instrument pentru examinarea cavității abdominale; peritoneoscop. – Din fr. laparoscope.

DOOM

!laparoscóp (-ros-cop/-ro-scop) s. n., pl. laparoscoápe

laparoscopia
LAPAROSCOPÍE, laparoscopii, s. f. Metodă de investigare a cavității abdominale și a organelor abdominale cu un instrument optic. – Din fr. laparoscopie.

DOOM

!laparoscopíe (-ros-co-/-ro-sco-) s. f., art. laparoscopía, g.-d. art. laparoscopíei; pl. laparoscopíi, art. laparoscopíile

laparoscopie
LAPAROSCOPÍE, laparoscopii, s. f. Metodă de investigare a cavității abdominale și a organelor abdominale cu un instrument optic. – Din fr. laparoscopie.

DOOM

!laparoscopíe (-ros-co-/-ro-sco-) s. f., art. laparoscopía, g.-d. art. laparoscopíei; pl. laparoscopíi, art. laparoscopíile

laparoscopiei
LAPAROSCOPÍE, laparoscopii, s. f. Metodă de investigare a cavității abdominale și a organelor abdominale cu un instrument optic. – Din fr. laparoscopie.

DOOM

!laparoscopíe (-ros-co-/-ro-sco-) s. f., art. laparoscopía, g.-d. art. laparoscopíei; pl. laparoscopíi, art. laparoscopíile

laparoscopii
LAPAROSCOPÍE, laparoscopii, s. f. Metodă de investigare a cavității abdominale și a organelor abdominale cu un instrument optic. – Din fr. laparoscopie.

DOOM

!laparoscopíe (-ros-co-/-ro-sco-) s. f., art. laparoscopía, g.-d. art. laparoscopíei; pl. laparoscopíi, art. laparoscopíile

laparoscopiile
LAPAROSCOPÍE, laparoscopii, s. f. Metodă de investigare a cavității abdominale și a organelor abdominale cu un instrument optic. – Din fr. laparoscopie.

DOOM

!laparoscopíe (-ros-co-/-ro-sco-) s. f., art. laparoscopía, g.-d. art. laparoscopíei; pl. laparoscopíi, art. laparoscopíile

laparoscopiilor
LAPAROSCOPÍE, laparoscopii, s. f. Metodă de investigare a cavității abdominale și a organelor abdominale cu un instrument optic. – Din fr. laparoscopie.

DOOM

!laparoscopíe (-ros-co-/-ro-sco-) s. f., art. laparoscopía, g.-d. art. laparoscopíei; pl. laparoscopíi, art. laparoscopíile

laparoscopul
LAPAROSCÓP, laparoscoape, s. n. (Med.) Instrument pentru examinarea cavității abdominale; peritoneoscop. – Din fr. laparoscope.

DOOM

!laparoscóp (-ros-cop/-ro-scop) s. n., pl. laparoscoápe

laparoscopului
LAPAROSCÓP, laparoscoape, s. n. (Med.) Instrument pentru examinarea cavității abdominale; peritoneoscop. – Din fr. laparoscope.

DOOM

!laparoscóp (-ros-cop/-ro-scop) s. n., pl. laparoscoápe

laparotomia
LAPAROTOMÍE, laparotomii, s. f. Operație chirurgicală care constă în deschiderea peretelui abdominal și a peritoneului; celiotomie. – Din fr. laparotomie.

DOOM

laparotomíe s. f., art. laparotomía, g.-d. art. laparotomíei; pl. laparotomíi, art. laparotomíile

laparotomie
LAPAROTOMÍE, laparotomii, s. f. Operație chirurgicală care constă în deschiderea peretelui abdominal și a peritoneului; celiotomie. – Din fr. laparotomie.

DOOM

laparotomíe s. f., art. laparotomía, g.-d. art. laparotomíei; pl. laparotomíi, art. laparotomíile

laparotomiei
LAPAROTOMÍE, laparotomii, s. f. Operație chirurgicală care constă în deschiderea peretelui abdominal și a peritoneului; celiotomie. – Din fr. laparotomie.

DOOM

laparotomíe s. f., art. laparotomía, g.-d. art. laparotomíei; pl. laparotomíi, art. laparotomíile

laparotomii
LAPAROTOMÍE, laparotomii, s. f. Operație chirurgicală care constă în deschiderea peretelui abdominal și a peritoneului; celiotomie. – Din fr. laparotomie.

DOOM

laparotomíe s. f., art. laparotomía, g.-d. art. laparotomíei; pl. laparotomíi, art. laparotomíile

laparotomiile
LAPAROTOMÍE, laparotomii, s. f. Operație chirurgicală care constă în deschiderea peretelui abdominal și a peritoneului; celiotomie. – Din fr. laparotomie.

DOOM

laparotomíe s. f., art. laparotomía, g.-d. art. laparotomíei; pl. laparotomíi, art. laparotomíile

laparotomiilor
LAPAROTOMÍE, laparotomii, s. f. Operație chirurgicală care constă în deschiderea peretelui abdominal și a peritoneului; celiotomie. – Din fr. laparotomie.

DOOM

laparotomíe s. f., art. laparotomía, g.-d. art. laparotomíei; pl. laparotomíi, art. laparotomíile

lapiaz
LAPIÉZ, lapiezuri, s. n. Formă de relief rezultată prin coroziunea rocilor solubile de către apele de șiroire. [Pr.: -pi-ez. – Var.: lapiáz s. n.] – Din fr. lapié, lapiaz.

DOOM

lapiéz (-pi-ez)/lapiáz (-pi-az) s. n., pl. lapiézuri/lapiázuri

lapicid
LAPICÍD s.m. Lucrător care gravează inscripții pe piatră. [< fr. lapicide, cf. lat. lapicida < lapis – piatră, caedere – a tăia].

DOOM

lapicíd s. m., pl. lapicízi

lapicidul
LAPICÍD s.m. Lucrător care gravează inscripții pe piatră. [< fr. lapicide, cf. lat. lapicida < lapis – piatră, caedere – a tăia].

DOOM

lapicíd s. m., pl. lapicízi

lapicidului
LAPICÍD s.m. Lucrător care gravează inscripții pe piatră. [< fr. lapicide, cf. lat. lapicida < lapis – piatră, caedere – a tăia].

DOOM

lapicíd s. m., pl. lapicízi

lapicizi
LAPICÍD s.m. Lucrător care gravează inscripții pe piatră. [< fr. lapicide, cf. lat. lapicida < lapis – piatră, caedere – a tăia].

DOOM

lapicíd s. m., pl. lapicízi

lapicizii
LAPICÍD s.m. Lucrător care gravează inscripții pe piatră. [< fr. lapicide, cf. lat. lapicida < lapis – piatră, caedere – a tăia].

DOOM

lapicíd s. m., pl. lapicízi

lapicizilor
LAPICÍD s.m. Lucrător care gravează inscripții pe piatră. [< fr. lapicide, cf. lat. lapicida < lapis – piatră, caedere – a tăia].

DOOM

lapicíd s. m., pl. lapicízi

lapida
LAPIDÁ, lapidez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ucide pe cineva prin lovituri de pietre; a arunca în cineva cu pietre (ca pedeapsă sau ca răzbunare). – Din fr. lapider, lat. lapidare.

DOOM

lapidá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 lapideáză

lapidai
LAPIDÁ, lapidez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ucide pe cineva prin lovituri de pietre; a arunca în cineva cu pietre (ca pedeapsă sau ca răzbunare). – Din fr. lapider, lat. lapidare.

DOOM

lapidá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 lapideáză

lapidam
LAPIDÁ, lapidez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ucide pe cineva prin lovituri de pietre; a arunca în cineva cu pietre (ca pedeapsă sau ca răzbunare). – Din fr. lapider, lat. lapidare.

DOOM

lapidá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 lapideáză

lapidar
LAPIDÁR, -Ă, lapidari, -e, adj. 1. (Despre inscripții, ornamente) Săpat în piatră. 2. (Despre stil, vorbire) Care evocă prin concizie (și vigoare) stilul inscripțiilor latine; laconic, scurt, concis. – Din fr. lapidaire.

DOOM

lapidár adj. m., pl. lapidári; f. lapidáră, pl. lapidáre

lapidara
LAPIDÁR, -Ă, lapidari, -e, adj. 1. (Despre inscripții, ornamente) Săpat în piatră. 2. (Despre stil, vorbire) Care evocă prin concizie (și vigoare) stilul inscripțiilor latine; laconic, scurt, concis. – Din fr. lapidaire.

DOOM

lapidár adj. m., pl. lapidári; f. lapidáră, pl. lapidáre

lapidare
LAPIDÁ, lapidez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ucide pe cineva prin lovituri de pietre; a arunca în cineva cu pietre (ca pedeapsă sau ca răzbunare). – Din fr. lapider, lat. lapidare.

DOOM

lapidá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 lapideáză

lapidare
LAPIDÁR, -Ă, lapidari, -e, adj. 1. (Despre inscripții, ornamente) Săpat în piatră. 2. (Despre stil, vorbire) Care evocă prin concizie (și vigoare) stilul inscripțiilor latine; laconic, scurt, concis. – Din fr. lapidaire.

DOOM

lapidár adj. m., pl. lapidári; f. lapidáră, pl. lapidáre

lapidare
LAPIDÁRE, lapidări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a lapida și rezultatul ei; lovire (cu pietre); fig. oprobriu. – V. lapida.

DOOM

*lapidáre (livr.) s. f., g.-d. art. lapidắrii; pl. lapidắri

lapidarea
LAPIDÁRE, lapidări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a lapida și rezultatul ei; lovire (cu pietre); fig. oprobriu. – V. lapida.

DOOM

*lapidáre (livr.) s. f., g.-d. art. lapidắrii; pl. lapidắri

lapidarei
LAPIDÁR, -Ă, lapidari, -e, adj. 1. (Despre inscripții, ornamente) Săpat în piatră. 2. (Despre stil, vorbire) Care evocă prin concizie (și vigoare) stilul inscripțiilor latine; laconic, scurt, concis. – Din fr. lapidaire.

DOOM

lapidár adj. m., pl. lapidári; f. lapidáră, pl. lapidáre

lapidarele
LAPIDÁR, -Ă, lapidari, -e, adj. 1. (Despre inscripții, ornamente) Săpat în piatră. 2. (Despre stil, vorbire) Care evocă prin concizie (și vigoare) stilul inscripțiilor latine; laconic, scurt, concis. – Din fr. lapidaire.

DOOM

lapidár adj. m., pl. lapidári; f. lapidáră, pl. lapidáre

lapidarelor
LAPIDÁR, -Ă, lapidari, -e, adj. 1. (Despre inscripții, ornamente) Săpat în piatră. 2. (Despre stil, vorbire) Care evocă prin concizie (și vigoare) stilul inscripțiilor latine; laconic, scurt, concis. – Din fr. lapidaire.

DOOM

lapidár adj. m., pl. lapidári; f. lapidáră, pl. lapidáre

lapidari
LAPIDÁR, -Ă, lapidari, -e, adj. 1. (Despre inscripții, ornamente) Săpat în piatră. 2. (Despre stil, vorbire) Care evocă prin concizie (și vigoare) stilul inscripțiilor latine; laconic, scurt, concis. – Din fr. lapidaire.

DOOM

lapidár adj. m., pl. lapidári; f. lapidáră, pl. lapidáre

lapidarii
LAPIDÁR, -Ă, lapidari, -e, adj. 1. (Despre inscripții, ornamente) Săpat în piatră. 2. (Despre stil, vorbire) Care evocă prin concizie (și vigoare) stilul inscripțiilor latine; laconic, scurt, concis. – Din fr. lapidaire.

DOOM

lapidár adj. m., pl. lapidári; f. lapidáră, pl. lapidáre

lapidarii
LAPIDÁRIUM s. n. v. lapidariu.

DOOM

lapidáriu [riu pron. riu] s. n., art. lapidáriul; pl. lapidárii, art. lapidáriile (-ri-i-)

lapidariile
LAPIDÁRIUM s. n. v. lapidariu.

DOOM

lapidáriu [riu pron. riu] s. n., art. lapidáriul; pl. lapidárii, art. lapidáriile (-ri-i-)

lapidariilor
LAPIDÁRIUM s. n. v. lapidariu.

DOOM

lapidáriu [riu pron. riu] s. n., art. lapidáriul; pl. lapidárii, art. lapidáriile (-ri-i-)

lapidarilor
LAPIDÁR, -Ă, lapidari, -e, adj. 1. (Despre inscripții, ornamente) Săpat în piatră. 2. (Despre stil, vorbire) Care evocă prin concizie (și vigoare) stilul inscripțiilor latine; laconic, scurt, concis. – Din fr. lapidaire.

DOOM

lapidár adj. m., pl. lapidári; f. lapidáră, pl. lapidáre

lapidaritate
LAPIDARITÁTE s. f. (Rar) Caracter lapidar. – Lapidar + suf. -itate.

lapidaritatea
LAPIDARITÁTE s. f. (Rar) Caracter lapidar. – Lapidar + suf. -itate.

lapidarități
LAPIDARITÁTE s. f. (Rar) Caracter lapidar. – Lapidar + suf. -itate.

lapidarității
LAPIDARITÁTE s. f. (Rar) Caracter lapidar. – Lapidar + suf. -itate.

lapidariu
LAPIDÁRIUM s. n. v. lapidariu.

DOOM

lapidáriu [riu pron. riu] s. n., art. lapidáriul; pl. lapidárii, art. lapidáriile (-ri-i-)

lapidariul
LAPIDÁRIUM s. n. v. lapidariu.

DOOM

lapidáriu [riu pron. riu] s. n., art. lapidáriul; pl. lapidárii, art. lapidáriile (-ri-i-)

lapidariului
LAPIDÁRIUM s. n. v. lapidariu.

DOOM

lapidáriu [riu pron. riu] s. n., art. lapidáriul; pl. lapidárii, art. lapidáriile (-ri-i-)

lapidarium
LAPIDÁRIUM s. n. v. lapidariu.

DOOM

lapidáriu [riu pron. riu] s. n., art. lapidáriul; pl. lapidárii, art. lapidáriile (-ri-i-)

lapidarul
LAPIDÁR, -Ă, lapidari, -e, adj. 1. (Despre inscripții, ornamente) Săpat în piatră. 2. (Despre stil, vorbire) Care evocă prin concizie (și vigoare) stilul inscripțiilor latine; laconic, scurt, concis. – Din fr. lapidaire.

DOOM

lapidár adj. m., pl. lapidári; f. lapidáră, pl. lapidáre

lapidarului
LAPIDÁR, -Ă, lapidari, -e, adj. 1. (Despre inscripții, ornamente) Săpat în piatră. 2. (Despre stil, vorbire) Care evocă prin concizie (și vigoare) stilul inscripțiilor latine; laconic, scurt, concis. – Din fr. lapidaire.

DOOM

lapidár adj. m., pl. lapidári; f. lapidáră, pl. lapidáre

lapidară
LAPIDÁ, lapidez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ucide pe cineva prin lovituri de pietre; a arunca în cineva cu pietre (ca pedeapsă sau ca răzbunare). – Din fr. lapider, lat. lapidare.

DOOM

lapidá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 lapideáză

lapidarăm
LAPIDÁ, lapidez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ucide pe cineva prin lovituri de pietre; a arunca în cineva cu pietre (ca pedeapsă sau ca răzbunare). – Din fr. lapider, lat. lapidare.

DOOM

lapidá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 lapideáză

lapidarăți
LAPIDÁ, lapidez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ucide pe cineva prin lovituri de pietre; a arunca în cineva cu pietre (ca pedeapsă sau ca răzbunare). – Din fr. lapider, lat. lapidare.

DOOM

lapidá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 lapideáză

lapidase
LAPIDÁ, lapidez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ucide pe cineva prin lovituri de pietre; a arunca în cineva cu pietre (ca pedeapsă sau ca răzbunare). – Din fr. lapider, lat. lapidare.

DOOM

lapidá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 lapideáză

lapidasem
LAPIDÁ, lapidez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ucide pe cineva prin lovituri de pietre; a arunca în cineva cu pietre (ca pedeapsă sau ca răzbunare). – Din fr. lapider, lat. lapidare.

DOOM

lapidá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 lapideáză

lapidaseră
LAPIDÁ, lapidez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ucide pe cineva prin lovituri de pietre; a arunca în cineva cu pietre (ca pedeapsă sau ca răzbunare). – Din fr. lapider, lat. lapidare.

DOOM

lapidá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 lapideáză

lapidaserăm
LAPIDÁ, lapidez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ucide pe cineva prin lovituri de pietre; a arunca în cineva cu pietre (ca pedeapsă sau ca răzbunare). – Din fr. lapider, lat. lapidare.

DOOM

lapidá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 lapideáză

lapidaserăți
LAPIDÁ, lapidez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ucide pe cineva prin lovituri de pietre; a arunca în cineva cu pietre (ca pedeapsă sau ca răzbunare). – Din fr. lapider, lat. lapidare.

DOOM

lapidá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 lapideáză

lapidaseși
LAPIDÁ, lapidez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ucide pe cineva prin lovituri de pietre; a arunca în cineva cu pietre (ca pedeapsă sau ca răzbunare). – Din fr. lapider, lat. lapidare.

DOOM

lapidá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 lapideáză

lapidaseți
LAPIDÁ, lapidez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ucide pe cineva prin lovituri de pietre; a arunca în cineva cu pietre (ca pedeapsă sau ca răzbunare). – Din fr. lapider, lat. lapidare.

DOOM

lapidá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 lapideáză

lapidat
LAPIDÁ, lapidez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ucide pe cineva prin lovituri de pietre; a arunca în cineva cu pietre (ca pedeapsă sau ca răzbunare). – Din fr. lapider, lat. lapidare.

DOOM

lapidá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 lapideáză

lapidat
LAPIDÁ, lapidez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ucide pe cineva prin lovituri de pietre; a arunca în cineva cu pietre (ca pedeapsă sau ca răzbunare). – Din fr. lapider, lat. lapidare.

lapidatoare
LAPIDATÓR, -OÁRE s.m. și f. (Liv.) Cel care lapidează. [Cf. fr. lapidateur].

lapidatoarea
LAPIDATÓR, -OÁRE s.m. și f. (Liv.) Cel care lapidează. [Cf. fr. lapidateur].

lapidatoarei
LAPIDATÓR, -OÁRE s.m. și f. (Liv.) Cel care lapidează. [Cf. fr. lapidateur].

lapidatoarele
LAPIDATÓR, -OÁRE s.m. și f. (Liv.) Cel care lapidează. [Cf. fr. lapidateur].

lapidatoarelor
LAPIDATÓR, -OÁRE s.m. și f. (Liv.) Cel care lapidează. [Cf. fr. lapidateur].

lapidator
LAPIDATÓR, -OÁRE s.m. și f. (Liv.) Cel care lapidează. [Cf. fr. lapidateur].

lapidatori
LAPIDATÓR, -OÁRE s.m. și f. (Liv.) Cel care lapidează. [Cf. fr. lapidateur].

lapidatorii
LAPIDATÓR, -OÁRE s.m. și f. (Liv.) Cel care lapidează. [Cf. fr. lapidateur].

lapidatorilor
LAPIDATÓR, -OÁRE s.m. și f. (Liv.) Cel care lapidează. [Cf. fr. lapidateur].

lapidatorul
LAPIDATÓR, -OÁRE s.m. și f. (Liv.) Cel care lapidează. [Cf. fr. lapidateur].

lapidatorului
LAPIDATÓR, -OÁRE s.m. și f. (Liv.) Cel care lapidează. [Cf. fr. lapidateur].

lapidau
LAPIDÁ, lapidez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ucide pe cineva prin lovituri de pietre; a arunca în cineva cu pietre (ca pedeapsă sau ca răzbunare). – Din fr. lapider, lat. lapidare.

DOOM

lapidá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 lapideáză

lapidași
LAPIDÁ, lapidez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ucide pe cineva prin lovituri de pietre; a arunca în cineva cu pietre (ca pedeapsă sau ca răzbunare). – Din fr. lapider, lat. lapidare.

DOOM

lapidá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 lapideáză

lapidați
LAPIDÁ, lapidez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ucide pe cineva prin lovituri de pietre; a arunca în cineva cu pietre (ca pedeapsă sau ca răzbunare). – Din fr. lapider, lat. lapidare.

DOOM

lapidá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 lapideáză

lapidația
LAPIDÁȚIE s.f. Lapidare. [Gen. -iei, var. lapidațiune s.f. / < fr. lapidation, lat. lapidatio].

DOOM

lapidáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. lapidáția (-ți-a), g.-d. art. lapidáției; pl. lapidáții, art. lapidáțiile (-ți-i-)

lapidație
LAPIDÁȚIE s.f. Lapidare. [Gen. -iei, var. lapidațiune s.f. / < fr. lapidation, lat. lapidatio].

DOOM

lapidáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. lapidáția (-ți-a), g.-d. art. lapidáției; pl. lapidáții, art. lapidáțiile (-ți-i-)

lapidației
LAPIDÁȚIE s.f. Lapidare. [Gen. -iei, var. lapidațiune s.f. / < fr. lapidation, lat. lapidatio].

DOOM

lapidáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. lapidáția (-ți-a), g.-d. art. lapidáției; pl. lapidáții, art. lapidáțiile (-ți-i-)

lapidații
LAPIDÁȚIE s.f. Lapidare. [Gen. -iei, var. lapidațiune s.f. / < fr. lapidation, lat. lapidatio].

DOOM

lapidáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. lapidáția (-ți-a), g.-d. art. lapidáției; pl. lapidáții, art. lapidáțiile (-ți-i-)

lapidațiile
LAPIDÁȚIE s.f. Lapidare. [Gen. -iei, var. lapidațiune s.f. / < fr. lapidation, lat. lapidatio].

DOOM

lapidáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. lapidáția (-ți-a), g.-d. art. lapidáției; pl. lapidáții, art. lapidáțiile (-ți-i-)

lapidațiilor
LAPIDÁȚIE s.f. Lapidare. [Gen. -iei, var. lapidațiune s.f. / < fr. lapidation, lat. lapidatio].

DOOM

lapidáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. lapidáția (-ți-a), g.-d. art. lapidáției; pl. lapidáții, art. lapidáțiile (-ți-i-)

lapidațiune
LAPIDAȚIÚNE s.f. v. lapidație.

lapidează
LAPIDÁ, lapidez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ucide pe cineva prin lovituri de pietre; a arunca în cineva cu pietre (ca pedeapsă sau ca răzbunare). – Din fr. lapider, lat. lapidare.

DOOM

lapidá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 lapideáză

lapidez
LAPIDÁ, lapidez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ucide pe cineva prin lovituri de pietre; a arunca în cineva cu pietre (ca pedeapsă sau ca răzbunare). – Din fr. lapider, lat. lapidare.

DOOM

lapidá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 lapideáză

lapideze
LAPIDÁ, lapidez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ucide pe cineva prin lovituri de pietre; a arunca în cineva cu pietre (ca pedeapsă sau ca răzbunare). – Din fr. lapider, lat. lapidare.

DOOM

lapidá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 lapideáză

lapidezi
LAPIDÁ, lapidez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ucide pe cineva prin lovituri de pietre; a arunca în cineva cu pietre (ca pedeapsă sau ca răzbunare). – Din fr. lapider, lat. lapidare.

DOOM

lapidá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 lapideáză

lapidând
LAPIDÁ, lapidez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ucide pe cineva prin lovituri de pietre; a arunca în cineva cu pietre (ca pedeapsă sau ca răzbunare). – Din fr. lapider, lat. lapidare.

DOOM

lapidá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 lapideáză

lapidînd
LAPIDÁ, lapidez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ucide pe cineva prin lovituri de pietre; a arunca în cineva cu pietre (ca pedeapsă sau ca răzbunare). – Din fr. lapider, lat. lapidare.

DOOM

lapidá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 lapideáză

lapidări
LAPIDÁRE, lapidări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a lapida și rezultatul ei; lovire (cu pietre); fig. oprobriu. – V. lapida.

DOOM

*lapidáre (livr.) s. f., g.-d. art. lapidắrii; pl. lapidắri

lapidării
LAPIDÁRE, lapidări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a lapida și rezultatul ei; lovire (cu pietre); fig. oprobriu. – V. lapida.

DOOM

*lapidáre (livr.) s. f., g.-d. art. lapidắrii; pl. lapidắri

lapidările
LAPIDÁRE, lapidări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a lapida și rezultatul ei; lovire (cu pietre); fig. oprobriu. – V. lapida.

DOOM

*lapidáre (livr.) s. f., g.-d. art. lapidắrii; pl. lapidắri

lapidărilor
LAPIDÁRE, lapidări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a lapida și rezultatul ei; lovire (cu pietre); fig. oprobriu. – V. lapida.

DOOM

*lapidáre (livr.) s. f., g.-d. art. lapidắrii; pl. lapidắri

lapiez
LAPIÉZ, lapiezuri, s. n. Formă de relief rezultată prin coroziunea rocilor solubile de către apele de șiroire. [Pr.: -pi-ez. – Var.: lapiáz s. n.] – Din fr. lapié, lapiaz.

DOOM

lapiéz (-pi-ez)/lapiáz (-pi-az) s. n., pl. lapiézuri/lapiázuri

lapiezul
LAPIÉZ, lapiezuri, s. n. Formă de relief rezultată prin coroziunea rocilor solubile de către apele de șiroire. [Pr.: -pi-ez. – Var.: lapiáz s. n.] – Din fr. lapié, lapiaz.

DOOM

lapiéz (-pi-ez)/lapiáz (-pi-az) s. n., pl. lapiézuri/lapiázuri

lapiezului
LAPIÉZ, lapiezuri, s. n. Formă de relief rezultată prin coroziunea rocilor solubile de către apele de șiroire. [Pr.: -pi-ez. – Var.: lapiáz s. n.] – Din fr. lapié, lapiaz.

DOOM

lapiéz (-pi-ez)/lapiáz (-pi-az) s. n., pl. lapiézuri/lapiázuri

lapiezuri
LAPIÉZ, lapiezuri, s. n. Formă de relief rezultată prin coroziunea rocilor solubile de către apele de șiroire. [Pr.: -pi-ez. – Var.: lapiáz s. n.] – Din fr. lapié, lapiaz.

DOOM

lapiéz (-pi-ez)/lapiáz (-pi-az) s. n., pl. lapiézuri/lapiázuri

lapiezurile
LAPIÉZ, lapiezuri, s. n. Formă de relief rezultată prin coroziunea rocilor solubile de către apele de șiroire. [Pr.: -pi-ez. – Var.: lapiáz s. n.] – Din fr. lapié, lapiaz.

DOOM

lapiéz (-pi-ez)/lapiáz (-pi-az) s. n., pl. lapiézuri/lapiázuri

lapiezurilor
LAPIÉZ, lapiezuri, s. n. Formă de relief rezultată prin coroziunea rocilor solubile de către apele de șiroire. [Pr.: -pi-ez. – Var.: lapiáz s. n.] – Din fr. lapié, lapiaz.

DOOM

lapiéz (-pi-ez)/lapiáz (-pi-az) s. n., pl. lapiézuri/lapiázuri

lapili
LAPÍLI s. m. pl. Pietricele poroase, fragmente de lavă etc. azvârlite de vulcanii în erupție. – Din fr. lapilli.

DOOM

lapíli (-pili) s. m. pl.

lapilii
LAPÍLI s. m. pl. Pietricele poroase, fragmente de lavă etc. azvârlite de vulcanii în erupție. – Din fr. lapilli.

DOOM

lapíli (-pili) s. m. pl.

lapililor
LAPÍLI s. m. pl. Pietricele poroase, fragmente de lavă etc. azvârlite de vulcanii în erupție. – Din fr. lapilli.

DOOM

lapíli (-pili) s. m. pl.

lapis
LÁPIS s. n. (Min.) Lazurit. – Din fr., lat. lapis.

DOOM

lápis s. n.

lapislazuli
LAPISLAZÚLI s. n. (Min.) Lazurit. – Din fr. lapis-lazuli.

DOOM

lapislazúli (-zu-li) s. n.

lapislazuliul
LAPISLAZÚLI s. n. (Min.) Lazurit. – Din fr. lapis-lazuli.

DOOM

lapislazúli (-zu-li) s. n.

lapislazuliului
LAPISLAZÚLI s. n. (Min.) Lazurit. – Din fr. lapis-lazuli.

DOOM

lapislazúli (-zu-li) s. n.

lapisul
LÁPIS s. n. (Min.) Lazurit. – Din fr., lat. lapis.

DOOM

lápis s. n.

lapisului
LÁPIS s. n. (Min.) Lazurit. – Din fr., lat. lapis.

DOOM

lápis s. n.

lapit
LAPÍT, lapiți, s. m. (La pl.) Populație legendară de războinici din mitologia greacă, care trăia în Thessalia; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. – Din lat. Lapithae, fr. lapithes.

DOOM

lapít s. m., pl. lapíți (-piți)

lapithae
Lapithae, denumire purtată de niște străvechi locuitori ai Thessaliei. Un episod cunoscut din istoria lor îl constituie lupta cu centaurii. La nunta regelui lor Pirithous cu Hippodamia, unde au fost poftiți și centaurii, s-a petrecut un incident în urma căruia lapiții le-au declarat război acestora din urmă (v. și Centauri). Cîțiva dintre lapiți au participat la expediția argonauților și la vînătoarea mistrețului din Calydon.

lapon
LAPÓN, -Ă, laponi, -e, s. m. și fi, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație băștinașă din regiunile extrem-nordice ale Europei. 2. Adj. Care aparține laponilor (1), care se referă la laponi, caracteristic laponilor. ♦ (Substantivat, f.) Limbă fino-ugrică vorbită de laponi. – Din fr. lapon.

DOOM

lapón adj. m., s. m., pl. lapóni; adj. f., s. f. lapónă, pl. lapóne

lapon
LAPÓN, -Ă, laponi, -e, s. m. și fi, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație băștinașă din regiunile extrem-nordice ale Europei. 2. Adj. Care aparține laponilor (1), care se referă la laponi, caracteristic laponilor. ♦ (Substantivat, f.) Limbă fino-ugrică vorbită de laponi. – Din fr. lapon.

DOOM

lapón adj. m., s. m., pl. lapóni; adj. f., s. f. lapónă, pl. lapóne

lapona
LAPÓN, -Ă, laponi, -e, s. m. și fi, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație băștinașă din regiunile extrem-nordice ale Europei. 2. Adj. Care aparține laponilor (1), care se referă la laponi, caracteristic laponilor. ♦ (Substantivat, f.) Limbă fino-ugrică vorbită de laponi. – Din fr. lapon.

DOOM

lapón adj. m., s. m., pl. lapóni; adj. f., s. f. lapónă, pl. lapóne

lapona
LAPÓN, -Ă, laponi, -e, s. m. și fi, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație băștinașă din regiunile extrem-nordice ale Europei. 2. Adj. Care aparține laponilor (1), care se referă la laponi, caracteristic laponilor. ♦ (Substantivat, f.) Limbă fino-ugrică vorbită de laponi. – Din fr. lapon.

DOOM

lapón adj. m., s. m., pl. lapóni; adj. f., s. f. lapónă, pl. lapóne

lapone
LAPÓN, -Ă, laponi, -e, s. m. și fi, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație băștinașă din regiunile extrem-nordice ale Europei. 2. Adj. Care aparține laponilor (1), care se referă la laponi, caracteristic laponilor. ♦ (Substantivat, f.) Limbă fino-ugrică vorbită de laponi. – Din fr. lapon.

DOOM

lapón adj. m., s. m., pl. lapóni; adj. f., s. f. lapónă, pl. lapóne

lapone
LAPÓN, -Ă, laponi, -e, s. m. și fi, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație băștinașă din regiunile extrem-nordice ale Europei. 2. Adj. Care aparține laponilor (1), care se referă la laponi, caracteristic laponilor. ♦ (Substantivat, f.) Limbă fino-ugrică vorbită de laponi. – Din fr. lapon.

DOOM

lapón adj. m., s. m., pl. lapóni; adj. f., s. f. lapónă, pl. lapóne

laponei
LAPÓN, -Ă, laponi, -e, s. m. și fi, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație băștinașă din regiunile extrem-nordice ale Europei. 2. Adj. Care aparține laponilor (1), care se referă la laponi, caracteristic laponilor. ♦ (Substantivat, f.) Limbă fino-ugrică vorbită de laponi. – Din fr. lapon.

DOOM

lapón adj. m., s. m., pl. lapóni; adj. f., s. f. lapónă, pl. lapóne

laponei
LAPÓN, -Ă, laponi, -e, s. m. și fi, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație băștinașă din regiunile extrem-nordice ale Europei. 2. Adj. Care aparține laponilor (1), care se referă la laponi, caracteristic laponilor. ♦ (Substantivat, f.) Limbă fino-ugrică vorbită de laponi. – Din fr. lapon.

DOOM

lapón adj. m., s. m., pl. lapóni; adj. f., s. f. lapónă, pl. lapóne

laponele
LAPÓN, -Ă, laponi, -e, s. m. și fi, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație băștinașă din regiunile extrem-nordice ale Europei. 2. Adj. Care aparține laponilor (1), care se referă la laponi, caracteristic laponilor. ♦ (Substantivat, f.) Limbă fino-ugrică vorbită de laponi. – Din fr. lapon.

DOOM

lapón adj. m., s. m., pl. lapóni; adj. f., s. f. lapónă, pl. lapóne

laponele
LAPÓN, -Ă, laponi, -e, s. m. și fi, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație băștinașă din regiunile extrem-nordice ale Europei. 2. Adj. Care aparține laponilor (1), care se referă la laponi, caracteristic laponilor. ♦ (Substantivat, f.) Limbă fino-ugrică vorbită de laponi. – Din fr. lapon.

DOOM

lapón adj. m., s. m., pl. lapóni; adj. f., s. f. lapónă, pl. lapóne

laponelor
LAPÓN, -Ă, laponi, -e, s. m. și fi, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație băștinașă din regiunile extrem-nordice ale Europei. 2. Adj. Care aparține laponilor (1), care se referă la laponi, caracteristic laponilor. ♦ (Substantivat, f.) Limbă fino-ugrică vorbită de laponi. – Din fr. lapon.

DOOM

lapón adj. m., s. m., pl. lapóni; adj. f., s. f. lapónă, pl. lapóne

laponelor
LAPÓN, -Ă, laponi, -e, s. m. și fi, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație băștinașă din regiunile extrem-nordice ale Europei. 2. Adj. Care aparține laponilor (1), care se referă la laponi, caracteristic laponilor. ♦ (Substantivat, f.) Limbă fino-ugrică vorbită de laponi. – Din fr. lapon.

DOOM

lapón adj. m., s. m., pl. lapóni; adj. f., s. f. lapónă, pl. lapóne

laponi
LAPÓN, -Ă, laponi, -e, s. m. și fi, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație băștinașă din regiunile extrem-nordice ale Europei. 2. Adj. Care aparține laponilor (1), care se referă la laponi, caracteristic laponilor. ♦ (Substantivat, f.) Limbă fino-ugrică vorbită de laponi. – Din fr. lapon.

DOOM

lapón adj. m., s. m., pl. lapóni; adj. f., s. f. lapónă, pl. lapóne

laponi
LAPÓN, -Ă, laponi, -e, s. m. și fi, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație băștinașă din regiunile extrem-nordice ale Europei. 2. Adj. Care aparține laponilor (1), care se referă la laponi, caracteristic laponilor. ♦ (Substantivat, f.) Limbă fino-ugrică vorbită de laponi. – Din fr. lapon.

DOOM

lapón adj. m., s. m., pl. lapóni; adj. f., s. f. lapónă, pl. lapóne

laponii
LAPÓN, -Ă, laponi, -e, s. m. și fi, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație băștinașă din regiunile extrem-nordice ale Europei. 2. Adj. Care aparține laponilor (1), care se referă la laponi, caracteristic laponilor. ♦ (Substantivat, f.) Limbă fino-ugrică vorbită de laponi. – Din fr. lapon.

DOOM

lapón adj. m., s. m., pl. lapóni; adj. f., s. f. lapónă, pl. lapóne

laponii
LAPÓN, -Ă, laponi, -e, s. m. și fi, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație băștinașă din regiunile extrem-nordice ale Europei. 2. Adj. Care aparține laponilor (1), care se referă la laponi, caracteristic laponilor. ♦ (Substantivat, f.) Limbă fino-ugrică vorbită de laponi. – Din fr. lapon.

DOOM

lapón adj. m., s. m., pl. lapóni; adj. f., s. f. lapónă, pl. lapóne

laponilor
LAPÓN, -Ă, laponi, -e, s. m. și fi, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație băștinașă din regiunile extrem-nordice ale Europei. 2. Adj. Care aparține laponilor (1), care se referă la laponi, caracteristic laponilor. ♦ (Substantivat, f.) Limbă fino-ugrică vorbită de laponi. – Din fr. lapon.

DOOM

lapón adj. m., s. m., pl. lapóni; adj. f., s. f. lapónă, pl. lapóne

laponilor
LAPÓN, -Ă, laponi, -e, s. m. și fi, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație băștinașă din regiunile extrem-nordice ale Europei. 2. Adj. Care aparține laponilor (1), care se referă la laponi, caracteristic laponilor. ♦ (Substantivat, f.) Limbă fino-ugrică vorbită de laponi. – Din fr. lapon.

DOOM

lapón adj. m., s. m., pl. lapóni; adj. f., s. f. lapónă, pl. lapóne

laponul
LAPÓN, -Ă, laponi, -e, s. m. și fi, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație băștinașă din regiunile extrem-nordice ale Europei. 2. Adj. Care aparține laponilor (1), care se referă la laponi, caracteristic laponilor. ♦ (Substantivat, f.) Limbă fino-ugrică vorbită de laponi. – Din fr. lapon.

DOOM

lapón adj. m., s. m., pl. lapóni; adj. f., s. f. lapónă, pl. lapóne

laponul
LAPÓN, -Ă, laponi, -e, s. m. și fi, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație băștinașă din regiunile extrem-nordice ale Europei. 2. Adj. Care aparține laponilor (1), care se referă la laponi, caracteristic laponilor. ♦ (Substantivat, f.) Limbă fino-ugrică vorbită de laponi. – Din fr. lapon.

DOOM

lapón adj. m., s. m., pl. lapóni; adj. f., s. f. lapónă, pl. lapóne

laponului
LAPÓN, -Ă, laponi, -e, s. m. și fi, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație băștinașă din regiunile extrem-nordice ale Europei. 2. Adj. Care aparține laponilor (1), care se referă la laponi, caracteristic laponilor. ♦ (Substantivat, f.) Limbă fino-ugrică vorbită de laponi. – Din fr. lapon.

DOOM

lapón adj. m., s. m., pl. lapóni; adj. f., s. f. lapónă, pl. lapóne

laponului
LAPÓN, -Ă, laponi, -e, s. m. și fi, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație băștinașă din regiunile extrem-nordice ale Europei. 2. Adj. Care aparține laponilor (1), care se referă la laponi, caracteristic laponilor. ♦ (Substantivat, f.) Limbă fino-ugrică vorbită de laponi. – Din fr. lapon.

DOOM

lapón adj. m., s. m., pl. lapóni; adj. f., s. f. lapónă, pl. lapóne

lapovița
LAPOVIȚÁ, pers. 3 lapovițează, vb. I. Intranz. impers. (Rar) A cădea ploaie amestecată cu zăpadă. – Din lapoviță.

lapovițare
LAPOVIȚÁ, pers. 3 lapovițează, vb. I. Intranz. impers. (Rar) A cădea ploaie amestecată cu zăpadă. – Din lapoviță.

lapovițare
LAPOVIȚÁ, pers. 3 lapovițează, vb. I. Intranz. impers. A cădea ploaie amestecată cu zăpadă. – Din lapoviță.

lapovițase
LAPOVIȚÁ, pers. 3 lapovițează, vb. I. Intranz. impers. (Rar) A cădea ploaie amestecată cu zăpadă. – Din lapoviță.

lapovițat
LAPOVIȚÁ, pers. 3 lapovițează, vb. I. Intranz. impers. (Rar) A cădea ploaie amestecată cu zăpadă. – Din lapoviță.

lapovițează
LAPOVIȚÁ, pers. 3 lapovițează, vb. I. Intranz. impers. (Rar) A cădea ploaie amestecată cu zăpadă. – Din lapoviță.

lapovițeze
LAPOVIȚÁ, pers. 3 lapovițează, vb. I. Intranz. impers. (Rar) A cădea ploaie amestecată cu zăpadă. – Din lapoviță.

lapovițând
LAPOVIȚÁ, pers. 3 lapovițează, vb. I. Intranz. impers. (Rar) A cădea ploaie amestecată cu zăpadă. – Din lapoviță.

lapovițînd
LAPOVIȚÁ, pers. 3 lapovițează, vb. I. Intranz. impers. (Rar) A cădea ploaie amestecată cu zăpadă. – Din lapoviță.

lapoviță
LÁPOVIȚĂ s. f. Ploaie amestecată cu ninsoare; p. ext. zăpadă apoasă. – Din bg., sb. lapavica.

DOOM

lápoviță s. f., g.-d. art. lápoviței

lapsana
ZGRĂBUNȚÍCĂ, zgrăbunțele, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina ramificată, cu frunze ovale sau eliptice și cu flori galbene (Lapsana communis). – Zgrăbunță + suf. -ică.

lapsus
LÁPSUS, lapsusuri, s. n. Incapacitate momentană a cuiva de a-și aduce aminte de un lucru știut. ♦ Eroare, inadvertență comisă din neatenție de o persoană care vorbește sau scrie ceva. – Din fr., lat. lapsus.

DOOM

lápsus s. n., pl. lápsusuri

lapsusul
LÁPSUS, lapsusuri, s. n. Incapacitate momentană a cuiva de a-și aduce aminte de un lucru știut. ♦ Eroare, inadvertență comisă din neatenție de o persoană care vorbește sau scrie ceva. – Din fr., lat. lapsus.

DOOM

lápsus s. n., pl. lápsusuri

lapsusului
LÁPSUS, lapsusuri, s. n. Incapacitate momentană a cuiva de a-și aduce aminte de un lucru știut. ♦ Eroare, inadvertență comisă din neatenție de o persoană care vorbește sau scrie ceva. – Din fr., lat. lapsus.

DOOM

lápsus s. n., pl. lápsusuri

lapsusuri
LÁPSUS, lapsusuri, s. n. Incapacitate momentană a cuiva de a-și aduce aminte de un lucru știut. ♦ Eroare, inadvertență comisă din neatenție de o persoană care vorbește sau scrie ceva. – Din fr., lat. lapsus.

DOOM

lápsus s. n., pl. lápsusuri

lapsusurile
LÁPSUS, lapsusuri, s. n. Incapacitate momentană a cuiva de a-și aduce aminte de un lucru știut. ♦ Eroare, inadvertență comisă din neatenție de o persoană care vorbește sau scrie ceva. – Din fr., lat. lapsus.

DOOM

lápsus s. n., pl. lápsusuri

lapsusurilor
LÁPSUS, lapsusuri, s. n. Incapacitate momentană a cuiva de a-și aduce aminte de un lucru știut. ♦ Eroare, inadvertență comisă din neatenție de o persoană care vorbește sau scrie ceva. – Din fr., lat. lapsus.

DOOM

lápsus s. n., pl. lápsusuri

lapte
lápte s. m. – 1. Lichid alb secretat de glandele mamare. – 2. Suc alb din anumite plante sau semințe. – Mr. lapte, megl. lapti, istr. lǫpte. Lat. lac, lactem (Densusianu, Hlr., 123; Pușcariu, 939; Candrea-Dens., 943; REW 4817; DAR), cf. it. latte, prov. lach, fr. lait, cat. llet, sp. leche, port. leite. Se folosește numai la sg., totuși are două forme de pl., specializate: lăpturi, s. f. pl. (produse lactate), și lapți, s. m. pl. (produse sexuale ale peștilor masculi), din lat. lactes, cf. și fr. laitance, germ. Milchen, it. latti di pesce (Pușcariu 940; Candrea-Dens., 948; REW 4828). Der. lăptișor, s. m. (plantă, Androsace Chamaejasme); lăptar, s. m.; lăptăreasă, s. f.; lăptărie, s. f. (magazin de lapte; Arg., sîni); laptagiu, s. m. (lăptar); lăptos, adj. (care are mult lapte; Arg., avantajos); lăpta, vb. (a alăpta), cf. alăpta; lăptare, adj. (cu lapte), din lat. lactāria (REW 4827).

DOOM

lápte¹ (mulsoare) (pop.) s. m., pl. lapți

lapte
LÁPTE, (2) lăpturi, s. n. 1. Lichid alb-gălbui cu gust dulceag, foarte hrănitor, secretat de glandele mamare ale femelelor mamiferelor (care constituie hrana exclusivă a sugarului și a puiului de animal). ◊ Purcel (sau vițel) de lapte = purcel (sau vițel) care nu a fost înțărcat. Lapte-de-pasăre = desert preparat din lapte, ouă și zahăr. (Astron.) Calea-Laptelui = Calea-Lactee. ◊ Loc. adj. De lapte = (despre animale) crescut pentru producția de lapte, care produce mult lapte. ◊ Compuse: (Bot.) laptele-câinelui = plantă erbacee răspândită prin locuri necultivate, a cărei tulpină conține un suc lăptos; alior (Euphorbia cyparissias); laptele-cucului = plantă erbacee cu flori galbene, a cărei tulpină conține un suc lăptos; alior (Euphorbia helioscopia); laptele-stăncii = lăptișor. 2. (Rar; la pl.) Diferite sortimente de lapte (1) sau de produse alimentare preparate din (sau cu) lapte. 3. Suc care se găsește în unele plante sau fructe ori se prepară din acestea și este asemănător la aspect cu laptele (1). ◊ Expr. (A fi) în lapte = (despre plante și părți ale lor, mai ales despre cereale) (a fi) necopt, crud. 4. (În sintagmele) Lapte de malț = malț măcinat și amestecat cu apă, folosit la prepararea berii. Lapte de var = amestec de var stins și apă, folosit la zugrăvit și în industrie; apă de var. Lapte de ciment = amestec format din praf de ciment și apă, folosit în lucrările de asfaltare, de construcții etc. – Lat. lac, -ctis.

DOOM

Cálea-Láptelui (brâu de stele) s. propriu f., g.-d. Cắii-Láptelui

laptele
lápte s. m. – 1. Lichid alb secretat de glandele mamare. – 2. Suc alb din anumite plante sau semințe. – Mr. lapte, megl. lapti, istr. lǫpte. Lat. lac, lactem (Densusianu, Hlr., 123; Pușcariu, 939; Candrea-Dens., 943; REW 4817; DAR), cf. it. latte, prov. lach, fr. lait, cat. llet, sp. leche, port. leite. Se folosește numai la sg., totuși are două forme de pl., specializate: lăpturi, s. f. pl. (produse lactate), și lapți, s. m. pl. (produse sexuale ale peștilor masculi), din lat. lactes, cf. și fr. laitance, germ. Milchen, it. latti di pesce (Pușcariu 940; Candrea-Dens., 948; REW 4828). Der. lăptișor, s. m. (plantă, Androsace Chamaejasme); lăptar, s. m.; lăptăreasă, s. f.; lăptărie, s. f. (magazin de lapte; Arg., sîni); laptagiu, s. m. (lăptar); lăptos, adj. (care are mult lapte; Arg., avantajos); lăpta, vb. (a alăpta), cf. alăpta; lăptare, adj. (cu lapte), din lat. lactāria (REW 4827).

DOOM

lápte¹ (mulsoare) (pop.) s. m., pl. lapți

laptele
LÁPTE, (2) lăpturi, s. n. 1. Lichid alb-gălbui cu gust dulceag, foarte hrănitor, secretat de glandele mamare ale femelelor mamiferelor (care constituie hrana exclusivă a sugarului și a puiului de animal). ◊ Purcel (sau vițel) de lapte = purcel (sau vițel) care nu a fost înțărcat. Lapte-de-pasăre = desert preparat din lapte, ouă și zahăr. (Astron.) Calea-Laptelui = Calea-Lactee. ◊ Loc. adj. De lapte = (despre animale) crescut pentru producția de lapte, care produce mult lapte. ◊ Compuse: (Bot.) laptele-câinelui = plantă erbacee răspândită prin locuri necultivate, a cărei tulpină conține un suc lăptos; alior (Euphorbia cyparissias); laptele-cucului = plantă erbacee cu flori galbene, a cărei tulpină conține un suc lăptos; alior (Euphorbia helioscopia); laptele-stăncii = lăptișor. 2. (Rar; la pl.) Diferite sortimente de lapte (1) sau de produse alimentare preparate din (sau cu) lapte. 3. Suc care se găsește în unele plante sau fructe ori se prepară din acestea și este asemănător la aspect cu laptele (1). ◊ Expr. (A fi) în lapte = (despre plante și părți ale lor, mai ales despre cereale) (a fi) necopt, crud. 4. (În sintagmele) Lapte de malț = malț măcinat și amestecat cu apă, folosit la prepararea berii. Lapte de var = amestec de var stins și apă, folosit la zugrăvit și în industrie; apă de var. Lapte de ciment = amestec format din praf de ciment și apă, folosit în lucrările de asfaltare, de construcții etc. – Lat. lac, -ctis.

DOOM

Cálea-Láptelui (brâu de stele) s. propriu f., g.-d. Cắii-Láptelui

laptelui
lápte s. m. – 1. Lichid alb secretat de glandele mamare. – 2. Suc alb din anumite plante sau semințe. – Mr. lapte, megl. lapti, istr. lǫpte. Lat. lac, lactem (Densusianu, Hlr., 123; Pușcariu, 939; Candrea-Dens., 943; REW 4817; DAR), cf. it. latte, prov. lach, fr. lait, cat. llet, sp. leche, port. leite. Se folosește numai la sg., totuși are două forme de pl., specializate: lăpturi, s. f. pl. (produse lactate), și lapți, s. m. pl. (produse sexuale ale peștilor masculi), din lat. lactes, cf. și fr. laitance, germ. Milchen, it. latti di pesce (Pușcariu 940; Candrea-Dens., 948; REW 4828). Der. lăptișor, s. m. (plantă, Androsace Chamaejasme); lăptar, s. m.; lăptăreasă, s. f.; lăptărie, s. f. (magazin de lapte; Arg., sîni); laptagiu, s. m. (lăptar); lăptos, adj. (care are mult lapte; Arg., avantajos); lăpta, vb. (a alăpta), cf. alăpta; lăptare, adj. (cu lapte), din lat. lactāria (REW 4827).

DOOM

lápte¹ (mulsoare) (pop.) s. m., pl. lapți

laptelui
LÁPTE, (2) lăpturi, s. n. 1. Lichid alb-gălbui cu gust dulceag, foarte hrănitor, secretat de glandele mamare ale femelelor mamiferelor (care constituie hrana exclusivă a sugarului și a puiului de animal). ◊ Purcel (sau vițel) de lapte = purcel (sau vițel) care nu a fost înțărcat. Lapte-de-pasăre = desert preparat din lapte, ouă și zahăr. (Astron.) Calea-Laptelui = Calea-Lactee. ◊ Loc. adj. De lapte = (despre animale) crescut pentru producția de lapte, care produce mult lapte. ◊ Compuse: (Bot.) laptele-câinelui = plantă erbacee răspândită prin locuri necultivate, a cărei tulpină conține un suc lăptos; alior (Euphorbia cyparissias); laptele-cucului = plantă erbacee cu flori galbene, a cărei tulpină conține un suc lăptos; alior (Euphorbia helioscopia); laptele-stăncii = lăptișor. 2. (Rar; la pl.) Diferite sortimente de lapte (1) sau de produse alimentare preparate din (sau cu) lapte. 3. Suc care se găsește în unele plante sau fructe ori se prepară din acestea și este asemănător la aspect cu laptele (1). ◊ Expr. (A fi) în lapte = (despre plante și părți ale lor, mai ales despre cereale) (a fi) necopt, crud. 4. (În sintagmele) Lapte de malț = malț măcinat și amestecat cu apă, folosit la prepararea berii. Lapte de var = amestec de var stins și apă, folosit la zugrăvit și în industrie; apă de var. Lapte de ciment = amestec format din praf de ciment și apă, folosit în lucrările de asfaltare, de construcții etc. – Lat. lac, -ctis.

DOOM

Cálea-Láptelui (brâu de stele) s. propriu f., g.-d. Cắii-Láptelui

laptop
LAPTOP, laptopuri, s. n. Computer personal, portabil, cu baterii sau curent electric. [Pr.: léptop] – Din engl. laptop.

DOOM

laptop (angl.) [pron. léptop] s. n., pl. laptopuri

laptopul
LAPTOP, laptopuri, s. n. Computer personal, portabil, cu baterii sau curent electric. [Pr.: léptop] – Din engl. laptop.

DOOM

laptop (angl.) [pron. léptop] s. n., pl. laptopuri

laptopului
LAPTOP, laptopuri, s. n. Computer personal, portabil, cu baterii sau curent electric. [Pr.: léptop] – Din engl. laptop.

DOOM

laptop (angl.) [pron. léptop] s. n., pl. laptopuri

laptopuri
LAPTOP, laptopuri, s. n. Computer personal, portabil, cu baterii sau curent electric. [Pr.: léptop] – Din engl. laptop.

DOOM

laptop (angl.) [pron. léptop] s. n., pl. laptopuri

laptopurile
LAPTOP, laptopuri, s. n. Computer personal, portabil, cu baterii sau curent electric. [Pr.: léptop] – Din engl. laptop.

DOOM

laptop (angl.) [pron. léptop] s. n., pl. laptopuri

laptopurilor
LAPTOP, laptopuri, s. n. Computer personal, portabil, cu baterii sau curent electric. [Pr.: léptop] – Din engl. laptop.

DOOM

laptop (angl.) [pron. léptop] s. n., pl. laptopuri

lapți
LAPȚI s. m. pl. Glande sexuale masculine la pești, cu aspect de masă gelatinoasă alb-lăptoasă. – Lat. lactes.

DOOM

lapți (produse ale peștilor), s. m. pl.

lapții
LAPȚI s. m. pl. Glande sexuale masculine la pești, cu aspect de masă gelatinoasă alb-lăptoasă. – Lat. lactes.

DOOM

lapți (produse ale peștilor), s. m. pl.

lapților
LAPȚI s. m. pl. Glande sexuale masculine la pești, cu aspect de masă gelatinoasă alb-lăptoasă. – Lat. lactes.

DOOM

lapți (produse ale peștilor), s. m. pl.

lar
LAR, lari, s. m. 1. Divinitate în mitologia romană, considerată a fi protector al casei și al familiei. 2. Fig. Cămin, casă (părintească). – Din lat. Lar, Laris.

DOOM

!lar s. m., pl. lari

lara
Lara, nimfă care a dat în vileag dragostea lui Iupiter pentru Iuturna și i-a vorbit Iunonei despre infidelitatea soțului ei. Drept pedeapsă, părintele zeilor i-a smuls limba din gură. Apoi a încredințat-o lui Mercurius, ca s-o călăuzească în Hades. Pe drum zeul a violat-o și Lara a născut doi frați gemeni, larii (v. și Lares).

lararii
LARÁRIU, lararii, s. n. Încăpere în casele romane unde se păstrau statuetele larilor și penaților. – Din lat. lararium.

larariile
LARÁRIU, lararii, s. n. Încăpere în casele romane unde se păstrau statuetele larilor și penaților. – Din lat. lararium.

larariilor
LARÁRIU, lararii, s. n. Încăpere în casele romane unde se păstrau statuetele larilor și penaților. – Din lat. lararium.

larariu
LARÁRIU, lararii, s. n. Încăpere în casele romane unde se păstrau statuetele larilor și penaților. – Din lat. lararium.

larariul
LARÁRIU, lararii, s. n. Încăpere în casele romane unde se păstrau statuetele larilor și penaților. – Din lat. lararium.

larariului
LARÁRIU, lararii, s. n. Încăpere în casele romane unde se păstrau statuetele larilor și penaților. – Din lat. lararium.

lard
LARD s. n. (Reg.) Slănină grasă. – Lat. lardum.

DOOM

lard (reg.) s. n.

lardare
LARDÁRE s. f. Operația de fixare a pânzei de îmbrăcăminte pe avioane. – După fr. lardage.

lardul
LARD s. n. (Reg.) Slănină grasă. – Lat. lardum.

DOOM

lard (reg.) s. n.

lardului
LARD s. n. (Reg.) Slănină grasă. – Lat. lardum.

DOOM

lard (reg.) s. n.

lare
LA², la, s. m. Treapta a șasea din gama do major; sunetul și nota corespunzătoare. – Din it. la.

DOOM

!lă-mă-mámă (pop.) s. m. și f., g.-d. lui lă-mă-mámă; pl. lă-mă-mámă

lare
LA³, lau, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) spăla (pe cap); a (se) scălda, a (se) îmbăia. ◊ Compus: lă-mă-mamă subst. = om prost, lălâu. [Prez. ind.: lau, lai, lă, lăm, lați, lau] – Lat. lavare.

larentia
Larentia v. Acca La(u)rentia.

lares
Lares, în mitologia romană, divinități protectoare ale familiei și ale casei. Întruchipau sufletele strămoșilor morți care vegheau asupra urmașilor. După o altă versiune, larii, în număr de doi, erau frați gemeni – fiii zeului Mercurius și ai nimfei Lara.

larg
LARG, -Ă, (I) largi, adj. (II) larguri, s. n. I. Adj. 1. Care ocupă o suprafață mare, care este extins în toate direcțiile; întins, vast. ◊ Expr. În lumea largă = a) în locuri depărtate, departe; b) pretutindeni. 2. De dimensiuni mari; lat. ◊ Loc. adv. Pe larg = în mod amplu, amănunțit. ♦ (Despre recipiente sau cavități) Cu dimensiunea transversală mare; p. ext. cuprinzător, încăpător. ◊ Expr. Mână largă, se zice despre un om generos sau cheltuitor. ♦ (Despre veșminte) De o croială bogată, care permite mișcarea liberă a corpului; care este prea mare față de dimensiunile unei persoane. ◊ Expr. A da (ceva) cu mâneci largi = a da bucuros, cu voie bună; a fi darnic. ♦ (Despre gesturi, mișcări etc.) Desfășurat în toată amploarea. ♦ Fig. Care nu este meschin, care este liber, generos, înaintat. Vederi largi. II. S. n. 1. (Articulat; urmat de determinări în genitiv care indică o suprafață) Întreaga suprafață (a unui loc); partea mai largă (a unui loc). ♦ Loc pe mare depărtat de țărm. ◊ Loc. adv. În larg = departe de țărm, pe apă. 2. Loc deschis care se întinde departe în toate direcțiile; întindere mare, spațiu vast. ◊ Expr. A fi (sau a se simți) la (sau în) largul său = a fi (sau a se simți) în deplină libertate, nestingherit. – Lat. largus.

DOOM

larg² s. n., pl. lárguri

larg
LARG, -Ă, (I) largi, adj. (II) larguri, s. n. I. Adj. 1. Care ocupă o suprafață mare, care este extins în toate direcțiile; întins, vast. ◊ Expr. În lumea largă = a) în locuri depărtate, departe; b) pretutindeni. 2. De dimensiuni mari; lat. ◊ Loc. adv. Pe larg = în mod amplu, amănunțit. ♦ (Despre recipiente sau cavități) Cu dimensiunea transversală mare; p. ext. cuprinzător, încăpător. ◊ Expr. Mână largă, se zice despre un om generos sau cheltuitor. ♦ (Despre veșminte) De o croială bogată, care permite mișcarea liberă a corpului; care este prea mare față de dimensiunile unei persoane. ◊ Expr. A da (ceva) cu mâneci largi = a da bucuros, cu voie bună; a fi darnic. ♦ (Despre gesturi, mișcări etc.) Desfășurat în toată amploarea. ♦ Fig. Care nu este meschin, care este liber, generos, înaintat. Vederi largi. II. S. n. 1. (Articulat; urmat de determinări în genitiv care indică o suprafață) Întreaga suprafață (a unui loc); partea mai largă (a unui loc). ♦ Loc pe mare depărtat de țărm. ◊ Loc. adv. În larg = departe de țărm, pe apă. 2. Loc deschis care se întinde departe în toate direcțiile; întindere mare, spațiu vast. ◊ Expr. A fi (sau a se simți) la (sau în) largul său = a fi (sau a se simți) în deplină libertate, nestingherit. – Lat. largus.

larga
LARG, -Ă, (I) largi, adj. (II) larguri, s. n. I. Adj. 1. Care ocupă o suprafață mare, care este extins în toate direcțiile; întins, vast. ◊ Expr. În lumea largă = a) în locuri depărtate, departe; b) pretutindeni. 2. De dimensiuni mari; lat. ◊ Loc. adv. Pe larg = în mod amplu, amănunțit. ♦ (Despre recipiente sau cavități) Cu dimensiunea transversală mare; p. ext. cuprinzător, încăpător. ◊ Expr. Mână largă, se zice despre un om generos sau cheltuitor. ♦ (Despre veșminte) De o croială bogată, care permite mișcarea liberă a corpului; care este prea mare față de dimensiunile unei persoane. ◊ Expr. A da (ceva) cu mâneci largi = a da bucuros, cu voie bună; a fi darnic. ♦ (Despre gesturi, mișcări etc.) Desfășurat în toată amploarea. ♦ Fig. Care nu este meschin, care este liber, generos, înaintat. Vederi largi. II. S. n. 1. (Articulat; urmat de determinări în genitiv care indică o suprafață) Întreaga suprafață (a unui loc); partea mai largă (a unui loc). ♦ Loc pe mare depărtat de țărm. ◊ Loc. adv. În larg = departe de țărm, pe apă. 2. Loc deschis care se întinde departe în toate direcțiile; întindere mare, spațiu vast. ◊ Expr. A fi (sau a se simți) la (sau în) largul său = a fi (sau a se simți) în deplină libertate, nestingherit. – Lat. largus.

DOOM

larg² s. n., pl. lárguri

larga
LARGÁ, larghez, vb. I. Tranz. A desprinde un obiect (balast, lest) dintr-o aeronavă în zbor, prin aruncare sau cu ajutorul unui mecanism. – Din fr. larguer, it. largare.

DOOM

largá (a ~) vb., ind. prez. 3 largheáză

largabil
LARGÁBIL, -Ă adj. Care poate fi largat. [Cf. fr. largable].

largabila
LARGÁBIL, -Ă adj. Care poate fi largat. [Cf. fr. largable].

largabile
LARGÁBIL, -Ă adj. Care poate fi largat. [Cf. fr. largable].

largabilei
LARGÁBIL, -Ă adj. Care poate fi largat. [Cf. fr. largable].

largabilele
LARGÁBIL, -Ă adj. Care poate fi largat. [Cf. fr. largable].

largabilelor
LARGÁBIL, -Ă adj. Care poate fi largat. [Cf. fr. largable].

largabili
LARGÁBIL, -Ă adj. Care poate fi largat. [Cf. fr. largable].

largabilii
LARGÁBIL, -Ă adj. Care poate fi largat. [Cf. fr. largable].

largabililor
LARGÁBIL, -Ă adj. Care poate fi largat. [Cf. fr. largable].

largabilul
LARGÁBIL, -Ă adj. Care poate fi largat. [Cf. fr. largable].

largabilului
LARGÁBIL, -Ă adj. Care poate fi largat. [Cf. fr. largable].

largai
LARGÁ, larghez, vb. I. Tranz. A desprinde un obiect (balast, lest) dintr-o aeronavă în zbor, prin aruncare sau cu ajutorul unui mecanism. – Din fr. larguer, it. largare.

DOOM

largá (a ~) vb., ind. prez. 3 largheáză

largam
LARGÁ, larghez, vb. I. Tranz. A desprinde un obiect (balast, lest) dintr-o aeronavă în zbor, prin aruncare sau cu ajutorul unui mecanism. – Din fr. larguer, it. largare.

DOOM

largá (a ~) vb., ind. prez. 3 largheáză

largare
LARGÁ, larghez, vb. I. Tranz. A desprinde un obiect (balast, lest) dintr-o aeronavă în zbor, prin aruncare sau cu ajutorul unui mecanism. – Din fr. larguer, it. largare.

DOOM

largá (a ~) vb., ind. prez. 3 largheáză

largare
LARGÁRE, largări, s. f. Acțiunea de a larga și rezultatul ei. – V. larga.

DOOM

largáre s. f., g.-d. art. largắrii; pl. largắri

largarea
LARGÁRE, largări, s. f. Acțiunea de a larga și rezultatul ei. – V. larga.

DOOM

largáre s. f., g.-d. art. largắrii; pl. largắri

largară
LARGÁ, larghez, vb. I. Tranz. A desprinde un obiect (balast, lest) dintr-o aeronavă în zbor, prin aruncare sau cu ajutorul unui mecanism. – Din fr. larguer, it. largare.

DOOM

largá (a ~) vb., ind. prez. 3 largheáză

largarăm
LARGÁ, larghez, vb. I. Tranz. A desprinde un obiect (balast, lest) dintr-o aeronavă în zbor, prin aruncare sau cu ajutorul unui mecanism. – Din fr. larguer, it. largare.

DOOM

largá (a ~) vb., ind. prez. 3 largheáză

largarăți
LARGÁ, larghez, vb. I. Tranz. A desprinde un obiect (balast, lest) dintr-o aeronavă în zbor, prin aruncare sau cu ajutorul unui mecanism. – Din fr. larguer, it. largare.

DOOM

largá (a ~) vb., ind. prez. 3 largheáză

largase
LARGÁ, larghez, vb. I. Tranz. A desprinde un obiect (balast, lest) dintr-o aeronavă în zbor, prin aruncare sau cu ajutorul unui mecanism. – Din fr. larguer, it. largare.

DOOM

largá (a ~) vb., ind. prez. 3 largheáză

largasem
LARGÁ, larghez, vb. I. Tranz. A desprinde un obiect (balast, lest) dintr-o aeronavă în zbor, prin aruncare sau cu ajutorul unui mecanism. – Din fr. larguer, it. largare.

DOOM

largá (a ~) vb., ind. prez. 3 largheáză

largaseră
LARGÁ, larghez, vb. I. Tranz. A desprinde un obiect (balast, lest) dintr-o aeronavă în zbor, prin aruncare sau cu ajutorul unui mecanism. – Din fr. larguer, it. largare.

DOOM

largá (a ~) vb., ind. prez. 3 largheáză

largaserăm
LARGÁ, larghez, vb. I. Tranz. A desprinde un obiect (balast, lest) dintr-o aeronavă în zbor, prin aruncare sau cu ajutorul unui mecanism. – Din fr. larguer, it. largare.

DOOM

largá (a ~) vb., ind. prez. 3 largheáză

largaserăți
LARGÁ, larghez, vb. I. Tranz. A desprinde un obiect (balast, lest) dintr-o aeronavă în zbor, prin aruncare sau cu ajutorul unui mecanism. – Din fr. larguer, it. largare.

DOOM

largá (a ~) vb., ind. prez. 3 largheáză

largaseși
LARGÁ, larghez, vb. I. Tranz. A desprinde un obiect (balast, lest) dintr-o aeronavă în zbor, prin aruncare sau cu ajutorul unui mecanism. – Din fr. larguer, it. largare.

DOOM

largá (a ~) vb., ind. prez. 3 largheáză

largaseți
LARGÁ, larghez, vb. I. Tranz. A desprinde un obiect (balast, lest) dintr-o aeronavă în zbor, prin aruncare sau cu ajutorul unui mecanism. – Din fr. larguer, it. largare.

DOOM

largá (a ~) vb., ind. prez. 3 largheáză

largat
LARGÁ, larghez, vb. I. Tranz. A desprinde un obiect (balast, lest) dintr-o aeronavă în zbor, prin aruncare sau cu ajutorul unui mecanism. – Din fr. larguer, it. largare.

DOOM

largá (a ~) vb., ind. prez. 3 largheáză

largat
LARGÁ, larghez, vb. I. Tranz. A desprinde un obiect (balast, lest) dintr-o aeronavă în zbor, prin aruncare sau cu ajutorul unui mecanism. – Din fr. larguer, it. largare.

largau
LARGÁ, larghez, vb. I. Tranz. A desprinde un obiect (balast, lest) dintr-o aeronavă în zbor, prin aruncare sau cu ajutorul unui mecanism. – Din fr. larguer, it. largare.

DOOM

largá (a ~) vb., ind. prez. 3 largheáză

largași
LARGÁ, larghez, vb. I. Tranz. A desprinde un obiect (balast, lest) dintr-o aeronavă în zbor, prin aruncare sau cu ajutorul unui mecanism. – Din fr. larguer, it. largare.

DOOM

largá (a ~) vb., ind. prez. 3 largheáză

largați
LARGÁ, larghez, vb. I. Tranz. A desprinde un obiect (balast, lest) dintr-o aeronavă în zbor, prin aruncare sau cu ajutorul unui mecanism. – Din fr. larguer, it. largare.

DOOM

largá (a ~) vb., ind. prez. 3 largheáză

larghează
LARGÁ, larghez, vb. I. Tranz. A desprinde un obiect (balast, lest) dintr-o aeronavă în zbor, prin aruncare sau cu ajutorul unui mecanism. – Din fr. larguer, it. largare.

DOOM

largá (a ~) vb., ind. prez. 3 largheáză

larghetto
LARGHÉTTO adv. (Indică modul de executare a unei lucrări muzicale) Într-un tempo intermediar între largo și andante. ♦ (Substantivat, n.) Compoziție sau parte dintr-o compoziție muzicală creată în acest tempo. – Cuv. it.

DOOM

larghétto (it.) adv.

larghettoul
LARGHÉTTO adv. (Indică modul de executare a unei lucrări muzicale) Într-un tempo intermediar între largo și andante. ♦ (Substantivat, n.) Compoziție sau parte dintr-o compoziție muzicală creată în acest tempo. – Cuv. it.

DOOM

larghétto (it.) adv.

larghettoului
LARGHÉTTO adv. (Indică modul de executare a unei lucrări muzicale) Într-un tempo intermediar între largo și andante. ♦ (Substantivat, n.) Compoziție sau parte dintr-o compoziție muzicală creată în acest tempo. – Cuv. it.

DOOM

larghétto (it.) adv.

larghez
LARGÁ, larghez, vb. I. Tranz. A desprinde un obiect (balast, lest) dintr-o aeronavă în zbor, prin aruncare sau cu ajutorul unui mecanism. – Din fr. larguer, it. largare.

DOOM

largá (a ~) vb., ind. prez. 3 largheáză

largheze
LARGÁ, larghez, vb. I. Tranz. A desprinde un obiect (balast, lest) dintr-o aeronavă în zbor, prin aruncare sau cu ajutorul unui mecanism. – Din fr. larguer, it. largare.

DOOM

largá (a ~) vb., ind. prez. 3 largheáză

larghezi
LARGÁ, larghez, vb. I. Tranz. A desprinde un obiect (balast, lest) dintr-o aeronavă în zbor, prin aruncare sau cu ajutorul unui mecanism. – Din fr. larguer, it. largare.

DOOM

largá (a ~) vb., ind. prez. 3 largheáză

larghețe
LARGHÉȚE s. f. Dărnicie, generozitate. – Din it. larghezza.

DOOM

larghéțe s. f., art. larghéțea, g.-d. art. larghéței

larghețea
LARGHÉȚE s. f. Dărnicie, generozitate. – Din it. larghezza.

DOOM

larghéțe s. f., art. larghéțea, g.-d. art. larghéței

largheței
LARGHÉȚE s. f. Dărnicie, generozitate. – Din it. larghezza.

DOOM

larghéțe s. f., art. larghéțea, g.-d. art. larghéței

largi
LARG, -Ă, (I) largi, adj. (II) larguri, s. n. I. Adj. 1. Care ocupă o suprafață mare, care este extins în toate direcțiile; întins, vast. ◊ Expr. În lumea largă = a) în locuri depărtate, departe; b) pretutindeni. 2. De dimensiuni mari; lat. ◊ Loc. adv. Pe larg = în mod amplu, amănunțit. ♦ (Despre recipiente sau cavități) Cu dimensiunea transversală mare; p. ext. cuprinzător, încăpător. ◊ Expr. Mână largă, se zice despre un om generos sau cheltuitor. ♦ (Despre veșminte) De o croială bogată, care permite mișcarea liberă a corpului; care este prea mare față de dimensiunile unei persoane. ◊ Expr. A da (ceva) cu mâneci largi = a da bucuros, cu voie bună; a fi darnic. ♦ (Despre gesturi, mișcări etc.) Desfășurat în toată amploarea. ♦ Fig. Care nu este meschin, care este liber, generos, înaintat. Vederi largi. II. S. n. 1. (Articulat; urmat de determinări în genitiv care indică o suprafață) Întreaga suprafață (a unui loc); partea mai largă (a unui loc). ♦ Loc pe mare depărtat de țărm. ◊ Loc. adv. În larg = departe de țărm, pe apă. 2. Loc deschis care se întinde departe în toate direcțiile; întindere mare, spațiu vast. ◊ Expr. A fi (sau a se simți) la (sau în) largul său = a fi (sau a se simți) în deplină libertate, nestingherit. – Lat. largus.

DOOM

larg² s. n., pl. lárguri

largii
LARG, -Ă, (I) largi, adj. (II) larguri, s. n. I. Adj. 1. Care ocupă o suprafață mare, care este extins în toate direcțiile; întins, vast. ◊ Expr. În lumea largă = a) în locuri depărtate, departe; b) pretutindeni. 2. De dimensiuni mari; lat. ◊ Loc. adv. Pe larg = în mod amplu, amănunțit. ♦ (Despre recipiente sau cavități) Cu dimensiunea transversală mare; p. ext. cuprinzător, încăpător. ◊ Expr. Mână largă, se zice despre un om generos sau cheltuitor. ♦ (Despre veșminte) De o croială bogată, care permite mișcarea liberă a corpului; care este prea mare față de dimensiunile unei persoane. ◊ Expr. A da (ceva) cu mâneci largi = a da bucuros, cu voie bună; a fi darnic. ♦ (Despre gesturi, mișcări etc.) Desfășurat în toată amploarea. ♦ Fig. Care nu este meschin, care este liber, generos, înaintat. Vederi largi. II. S. n. 1. (Articulat; urmat de determinări în genitiv care indică o suprafață) Întreaga suprafață (a unui loc); partea mai largă (a unui loc). ♦ Loc pe mare depărtat de țărm. ◊ Loc. adv. În larg = departe de țărm, pe apă. 2. Loc deschis care se întinde departe în toate direcțiile; întindere mare, spațiu vast. ◊ Expr. A fi (sau a se simți) la (sau în) largul său = a fi (sau a se simți) în deplină libertate, nestingherit. – Lat. largus.

DOOM

larg² s. n., pl. lárguri

largile
LARG, -Ă, (I) largi, adj. (II) larguri, s. n. I. Adj. 1. Care ocupă o suprafață mare, care este extins în toate direcțiile; întins, vast. ◊ Expr. În lumea largă = a) în locuri depărtate, departe; b) pretutindeni. 2. De dimensiuni mari; lat. ◊ Loc. adv. Pe larg = în mod amplu, amănunțit. ♦ (Despre recipiente sau cavități) Cu dimensiunea transversală mare; p. ext. cuprinzător, încăpător. ◊ Expr. Mână largă, se zice despre un om generos sau cheltuitor. ♦ (Despre veșminte) De o croială bogată, care permite mișcarea liberă a corpului; care este prea mare față de dimensiunile unei persoane. ◊ Expr. A da (ceva) cu mâneci largi = a da bucuros, cu voie bună; a fi darnic. ♦ (Despre gesturi, mișcări etc.) Desfășurat în toată amploarea. ♦ Fig. Care nu este meschin, care este liber, generos, înaintat. Vederi largi. II. S. n. 1. (Articulat; urmat de determinări în genitiv care indică o suprafață) Întreaga suprafață (a unui loc); partea mai largă (a unui loc). ♦ Loc pe mare depărtat de țărm. ◊ Loc. adv. În larg = departe de țărm, pe apă. 2. Loc deschis care se întinde departe în toate direcțiile; întindere mare, spațiu vast. ◊ Expr. A fi (sau a se simți) la (sau în) largul său = a fi (sau a se simți) în deplină libertate, nestingherit. – Lat. largus.

DOOM

larg² s. n., pl. lárguri

largilor
LARG, -Ă, (I) largi, adj. (II) larguri, s. n. I. Adj. 1. Care ocupă o suprafață mare, care este extins în toate direcțiile; întins, vast. ◊ Expr. În lumea largă = a) în locuri depărtate, departe; b) pretutindeni. 2. De dimensiuni mari; lat. ◊ Loc. adv. Pe larg = în mod amplu, amănunțit. ♦ (Despre recipiente sau cavități) Cu dimensiunea transversală mare; p. ext. cuprinzător, încăpător. ◊ Expr. Mână largă, se zice despre un om generos sau cheltuitor. ♦ (Despre veșminte) De o croială bogată, care permite mișcarea liberă a corpului; care este prea mare față de dimensiunile unei persoane. ◊ Expr. A da (ceva) cu mâneci largi = a da bucuros, cu voie bună; a fi darnic. ♦ (Despre gesturi, mișcări etc.) Desfășurat în toată amploarea. ♦ Fig. Care nu este meschin, care este liber, generos, înaintat. Vederi largi. II. S. n. 1. (Articulat; urmat de determinări în genitiv care indică o suprafață) Întreaga suprafață (a unui loc); partea mai largă (a unui loc). ♦ Loc pe mare depărtat de țărm. ◊ Loc. adv. În larg = departe de țărm, pe apă. 2. Loc deschis care se întinde departe în toate direcțiile; întindere mare, spațiu vast. ◊ Expr. A fi (sau a se simți) la (sau în) largul său = a fi (sau a se simți) în deplină libertate, nestingherit. – Lat. largus.

DOOM

larg² s. n., pl. lárguri

largo
LÁRGO adv. (Indică modul de executare a unei lucrări muzicale) Într-un tempo foarte lent. ♦ (Substantivat, n.) Compoziție sau parte dintr-o compoziție muzicală creată în acest tempo. – Cuv. it.

DOOM

lárgo (it.) adv., s. n.

largoul
LÁRGO adv. (Indică modul de executare a unei lucrări muzicale) Într-un tempo foarte lent. ♦ (Substantivat, n.) Compoziție sau parte dintr-o compoziție muzicală creată în acest tempo. – Cuv. it.

DOOM

lárgo (it.) adv., s. n.

largoului
LÁRGO adv. (Indică modul de executare a unei lucrări muzicale) Într-un tempo foarte lent. ♦ (Substantivat, n.) Compoziție sau parte dintr-o compoziție muzicală creată în acest tempo. – Cuv. it.

DOOM

lárgo (it.) adv., s. n.

largul
LARG, -Ă, (I) largi, adj. (II) larguri, s. n. I. Adj. 1. Care ocupă o suprafață mare, care este extins în toate direcțiile; întins, vast. ◊ Expr. În lumea largă = a) în locuri depărtate, departe; b) pretutindeni. 2. De dimensiuni mari; lat. ◊ Loc. adv. Pe larg = în mod amplu, amănunțit. ♦ (Despre recipiente sau cavități) Cu dimensiunea transversală mare; p. ext. cuprinzător, încăpător. ◊ Expr. Mână largă, se zice despre un om generos sau cheltuitor. ♦ (Despre veșminte) De o croială bogată, care permite mișcarea liberă a corpului; care este prea mare față de dimensiunile unei persoane. ◊ Expr. A da (ceva) cu mâneci largi = a da bucuros, cu voie bună; a fi darnic. ♦ (Despre gesturi, mișcări etc.) Desfășurat în toată amploarea. ♦ Fig. Care nu este meschin, care este liber, generos, înaintat. Vederi largi. II. S. n. 1. (Articulat; urmat de determinări în genitiv care indică o suprafață) Întreaga suprafață (a unui loc); partea mai largă (a unui loc). ♦ Loc pe mare depărtat de țărm. ◊ Loc. adv. În larg = departe de țărm, pe apă. 2. Loc deschis care se întinde departe în toate direcțiile; întindere mare, spațiu vast. ◊ Expr. A fi (sau a se simți) la (sau în) largul său = a fi (sau a se simți) în deplină libertate, nestingherit. – Lat. largus.

DOOM

larg² s. n., pl. lárguri

largul
LARG, -Ă, (I) largi, adj. (II) larguri, s. n. I. Adj. 1. Care ocupă o suprafață mare, care este extins în toate direcțiile; întins, vast. ◊ Expr. În lumea largă = a) în locuri depărtate, departe; b) pretutindeni. 2. De dimensiuni mari; lat. ◊ Loc. adv. Pe larg = în mod amplu, amănunțit. ♦ (Despre recipiente sau cavități) Cu dimensiunea transversală mare; p. ext. cuprinzător, încăpător. ◊ Expr. Mână largă, se zice despre un om generos sau cheltuitor. ♦ (Despre veșminte) De o croială bogată, care permite mișcarea liberă a corpului; care este prea mare față de dimensiunile unei persoane. ◊ Expr. A da (ceva) cu mâneci largi = a da bucuros, cu voie bună; a fi darnic. ♦ (Despre gesturi, mișcări etc.) Desfășurat în toată amploarea. ♦ Fig. Care nu este meschin, care este liber, generos, înaintat. Vederi largi. II. S. n. 1. (Articulat; urmat de determinări în genitiv care indică o suprafață) Întreaga suprafață (a unui loc); partea mai largă (a unui loc). ♦ Loc pe mare depărtat de țărm. ◊ Loc. adv. În larg = departe de țărm, pe apă. 2. Loc deschis care se întinde departe în toate direcțiile; întindere mare, spațiu vast. ◊ Expr. A fi (sau a se simți) la (sau în) largul său = a fi (sau a se simți) în deplină libertate, nestingherit. – Lat. largus.

largului
LARG, -Ă, (I) largi, adj. (II) larguri, s. n. I. Adj. 1. Care ocupă o suprafață mare, care este extins în toate direcțiile; întins, vast. ◊ Expr. În lumea largă = a) în locuri depărtate, departe; b) pretutindeni. 2. De dimensiuni mari; lat. ◊ Loc. adv. Pe larg = în mod amplu, amănunțit. ♦ (Despre recipiente sau cavități) Cu dimensiunea transversală mare; p. ext. cuprinzător, încăpător. ◊ Expr. Mână largă, se zice despre un om generos sau cheltuitor. ♦ (Despre veșminte) De o croială bogată, care permite mișcarea liberă a corpului; care este prea mare față de dimensiunile unei persoane. ◊ Expr. A da (ceva) cu mâneci largi = a da bucuros, cu voie bună; a fi darnic. ♦ (Despre gesturi, mișcări etc.) Desfășurat în toată amploarea. ♦ Fig. Care nu este meschin, care este liber, generos, înaintat. Vederi largi. II. S. n. 1. (Articulat; urmat de determinări în genitiv care indică o suprafață) Întreaga suprafață (a unui loc); partea mai largă (a unui loc). ♦ Loc pe mare depărtat de țărm. ◊ Loc. adv. În larg = departe de țărm, pe apă. 2. Loc deschis care se întinde departe în toate direcțiile; întindere mare, spațiu vast. ◊ Expr. A fi (sau a se simți) la (sau în) largul său = a fi (sau a se simți) în deplină libertate, nestingherit. – Lat. largus.

DOOM

larg² s. n., pl. lárguri

largului
LARG, -Ă, (I) largi, adj. (II) larguri, s. n. I. Adj. 1. Care ocupă o suprafață mare, care este extins în toate direcțiile; întins, vast. ◊ Expr. În lumea largă = a) în locuri depărtate, departe; b) pretutindeni. 2. De dimensiuni mari; lat. ◊ Loc. adv. Pe larg = în mod amplu, amănunțit. ♦ (Despre recipiente sau cavități) Cu dimensiunea transversală mare; p. ext. cuprinzător, încăpător. ◊ Expr. Mână largă, se zice despre un om generos sau cheltuitor. ♦ (Despre veșminte) De o croială bogată, care permite mișcarea liberă a corpului; care este prea mare față de dimensiunile unei persoane. ◊ Expr. A da (ceva) cu mâneci largi = a da bucuros, cu voie bună; a fi darnic. ♦ (Despre gesturi, mișcări etc.) Desfășurat în toată amploarea. ♦ Fig. Care nu este meschin, care este liber, generos, înaintat. Vederi largi. II. S. n. 1. (Articulat; urmat de determinări în genitiv care indică o suprafață) Întreaga suprafață (a unui loc); partea mai largă (a unui loc). ♦ Loc pe mare depărtat de țărm. ◊ Loc. adv. În larg = departe de țărm, pe apă. 2. Loc deschis care se întinde departe în toate direcțiile; întindere mare, spațiu vast. ◊ Expr. A fi (sau a se simți) la (sau în) largul său = a fi (sau a se simți) în deplină libertate, nestingherit. – Lat. largus.

larguri
LARG, -Ă, (I) largi, adj. (II) larguri, s. n. I. Adj. 1. Care ocupă o suprafață mare, care este extins în toate direcțiile; întins, vast. ◊ Expr. În lumea largă = a) în locuri depărtate, departe; b) pretutindeni. 2. De dimensiuni mari; lat. ◊ Loc. adv. Pe larg = în mod amplu, amănunțit. ♦ (Despre recipiente sau cavități) Cu dimensiunea transversală mare; p. ext. cuprinzător, încăpător. ◊ Expr. Mână largă, se zice despre un om generos sau cheltuitor. ♦ (Despre veșminte) De o croială bogată, care permite mișcarea liberă a corpului; care este prea mare față de dimensiunile unei persoane. ◊ Expr. A da (ceva) cu mâneci largi = a da bucuros, cu voie bună; a fi darnic. ♦ (Despre gesturi, mișcări etc.) Desfășurat în toată amploarea. ♦ Fig. Care nu este meschin, care este liber, generos, înaintat. Vederi largi. II. S. n. 1. (Articulat; urmat de determinări în genitiv care indică o suprafață) Întreaga suprafață (a unui loc); partea mai largă (a unui loc). ♦ Loc pe mare depărtat de țărm. ◊ Loc. adv. În larg = departe de țărm, pe apă. 2. Loc deschis care se întinde departe în toate direcțiile; întindere mare, spațiu vast. ◊ Expr. A fi (sau a se simți) la (sau în) largul său = a fi (sau a se simți) în deplină libertate, nestingherit. – Lat. largus.

largurile
LARG, -Ă, (I) largi, adj. (II) larguri, s. n. I. Adj. 1. Care ocupă o suprafață mare, care este extins în toate direcțiile; întins, vast. ◊ Expr. În lumea largă = a) în locuri depărtate, departe; b) pretutindeni. 2. De dimensiuni mari; lat. ◊ Loc. adv. Pe larg = în mod amplu, amănunțit. ♦ (Despre recipiente sau cavități) Cu dimensiunea transversală mare; p. ext. cuprinzător, încăpător. ◊ Expr. Mână largă, se zice despre un om generos sau cheltuitor. ♦ (Despre veșminte) De o croială bogată, care permite mișcarea liberă a corpului; care este prea mare față de dimensiunile unei persoane. ◊ Expr. A da (ceva) cu mâneci largi = a da bucuros, cu voie bună; a fi darnic. ♦ (Despre gesturi, mișcări etc.) Desfășurat în toată amploarea. ♦ Fig. Care nu este meschin, care este liber, generos, înaintat. Vederi largi. II. S. n. 1. (Articulat; urmat de determinări în genitiv care indică o suprafață) Întreaga suprafață (a unui loc); partea mai largă (a unui loc). ♦ Loc pe mare depărtat de țărm. ◊ Loc. adv. În larg = departe de țărm, pe apă. 2. Loc deschis care se întinde departe în toate direcțiile; întindere mare, spațiu vast. ◊ Expr. A fi (sau a se simți) la (sau în) largul său = a fi (sau a se simți) în deplină libertate, nestingherit. – Lat. largus.

largurilor
LARG, -Ă, (I) largi, adj. (II) larguri, s. n. I. Adj. 1. Care ocupă o suprafață mare, care este extins în toate direcțiile; întins, vast. ◊ Expr. În lumea largă = a) în locuri depărtate, departe; b) pretutindeni. 2. De dimensiuni mari; lat. ◊ Loc. adv. Pe larg = în mod amplu, amănunțit. ♦ (Despre recipiente sau cavități) Cu dimensiunea transversală mare; p. ext. cuprinzător, încăpător. ◊ Expr. Mână largă, se zice despre un om generos sau cheltuitor. ♦ (Despre veșminte) De o croială bogată, care permite mișcarea liberă a corpului; care este prea mare față de dimensiunile unei persoane. ◊ Expr. A da (ceva) cu mâneci largi = a da bucuros, cu voie bună; a fi darnic. ♦ (Despre gesturi, mișcări etc.) Desfășurat în toată amploarea. ♦ Fig. Care nu este meschin, care este liber, generos, înaintat. Vederi largi. II. S. n. 1. (Articulat; urmat de determinări în genitiv care indică o suprafață) Întreaga suprafață (a unui loc); partea mai largă (a unui loc). ♦ Loc pe mare depărtat de țărm. ◊ Loc. adv. În larg = departe de țărm, pe apă. 2. Loc deschis care se întinde departe în toate direcțiile; întindere mare, spațiu vast. ◊ Expr. A fi (sau a se simți) la (sau în) largul său = a fi (sau a se simți) în deplină libertate, nestingherit. – Lat. largus.

largând
LARGÁ, larghez, vb. I. Tranz. A desprinde un obiect (balast, lest) dintr-o aeronavă în zbor, prin aruncare sau cu ajutorul unui mecanism. – Din fr. larguer, it. largare.

DOOM

largá (a ~) vb., ind. prez. 3 largheáză

largînd
LARGÁ, larghez, vb. I. Tranz. A desprinde un obiect (balast, lest) dintr-o aeronavă în zbor, prin aruncare sau cu ajutorul unui mecanism. – Din fr. larguer, it. largare.

DOOM

largá (a ~) vb., ind. prez. 3 largheáză

largări
LARGÁRE, largări, s. f. Acțiunea de a larga și rezultatul ei. – V. larga.

DOOM

largáre s. f., g.-d. art. largắrii; pl. largắri

largării
LARGÁRE, largări, s. f. Acțiunea de a larga și rezultatul ei. – V. larga.

DOOM

largáre s. f., g.-d. art. largắrii; pl. largắri

largările
LARGÁRE, largări, s. f. Acțiunea de a larga și rezultatul ei. – V. larga.

DOOM

largáre s. f., g.-d. art. largắrii; pl. largắri

largărilor
LARGÁRE, largări, s. f. Acțiunea de a larga și rezultatul ei. – V. larga.

DOOM

largáre s. f., g.-d. art. largắrii; pl. largắri

lari
LAR, lari, s. m. 1. Divinitate în mitologia romană, considerată a fi protector al casei și al familiei. 2. Fig. Cămin, casă (părintească). – Din lat. Lar, Laris.

DOOM

!lar s. m., pl. lari

larice
LÁRIȚĂ s. f. v. larice.

DOOM

lárice s. f., g.-d. art. láricii; pl. lárici

laricea
LÁRIȚĂ s. f. v. larice.

DOOM

lárice s. f., g.-d. art. láricii; pl. lárici

larici
LÁRIȚĂ s. f. v. larice.

DOOM

lárice s. f., g.-d. art. láricii; pl. lárici

laricii
LÁRIȚĂ s. f. v. larice.

DOOM

lárice s. f., g.-d. art. láricii; pl. lárici

laricile
LÁRIȚĂ s. f. v. larice.

DOOM

lárice s. f., g.-d. art. láricii; pl. lárici

laricilor
LÁRIȚĂ s. f. v. larice.

DOOM

lárice s. f., g.-d. art. láricii; pl. lárici

lariforma
LARIFÓRMĂ, lariforme, s. f. (La pl.) Ordin de păsări acvatice palmipede, din care fac parte pescărușii; (și la sg.) pasăre din acest ordin. – Din fr. lariforme.

DOOM

larifórmă s. f., g.-d. art. larifórmei; pl. larifórme

lariforme
LARIFÓRMĂ, lariforme, s. f. (La pl.) Ordin de păsări acvatice palmipede, din care fac parte pescărușii; (și la sg.) pasăre din acest ordin. – Din fr. lariforme.

DOOM

larifórmă s. f., g.-d. art. larifórmei; pl. larifórme

lariformei
LARIFÓRMĂ, lariforme, s. f. (La pl.) Ordin de păsări acvatice palmipede, din care fac parte pescărușii; (și la sg.) pasăre din acest ordin. – Din fr. lariforme.

DOOM

larifórmă s. f., g.-d. art. larifórmei; pl. larifórme

lariformele
LARIFÓRMĂ, lariforme, s. f. (La pl.) Ordin de păsări acvatice palmipede, din care fac parte pescărușii; (și la sg.) pasăre din acest ordin. – Din fr. lariforme.

DOOM

larifórmă s. f., g.-d. art. larifórmei; pl. larifórme

lariformelor
LARIFÓRMĂ, lariforme, s. f. (La pl.) Ordin de păsări acvatice palmipede, din care fac parte pescărușii; (și la sg.) pasăre din acest ordin. – Din fr. lariforme.

DOOM

larifórmă s. f., g.-d. art. larifórmei; pl. larifórme

larii
LAR, lari, s. m. 1. Divinitate în mitologia romană, considerată a fi protector al casei și al familiei. 2. Fig. Cămin, casă (părintească). – Din lat. Lar, Laris.

DOOM

!lar s. m., pl. lari

larilor
LAR, lari, s. m. 1. Divinitate în mitologia romană, considerată a fi protector al casei și al familiei. 2. Fig. Cămin, casă (părintească). – Din lat. Lar, Laris.

DOOM

!lar s. m., pl. lari

laring
LARINGO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) laringe”, „al laringelui”. [Var. laring-. / < fr. laryngo-, it. laringo-, cf. gr. larynx].

laringal
LARINGÁL, -Ă, laringali, -e, adj. (Despre sunete) Care se articulează în regiunea laringelui. – Din fr. laryngal.

DOOM

laringál adj. m., pl. laringáli; f. laringálă, pl. laringále

laringala
LARINGÁL, -Ă, laringali, -e, adj. (Despre sunete) Care se articulează în regiunea laringelui. – Din fr. laryngal.

DOOM

laringál adj. m., pl. laringáli; f. laringálă, pl. laringále

laringale
LARINGÁL, -Ă, laringali, -e, adj. (Despre sunete) Care se articulează în regiunea laringelui. – Din fr. laryngal.

DOOM

laringál adj. m., pl. laringáli; f. laringálă, pl. laringále

laringalei
LARINGÁL, -Ă, laringali, -e, adj. (Despre sunete) Care se articulează în regiunea laringelui. – Din fr. laryngal.

DOOM

laringál adj. m., pl. laringáli; f. laringálă, pl. laringále

laringalele
LARINGÁL, -Ă, laringali, -e, adj. (Despre sunete) Care se articulează în regiunea laringelui. – Din fr. laryngal.

DOOM

laringál adj. m., pl. laringáli; f. laringálă, pl. laringále

laringalelor
LARINGÁL, -Ă, laringali, -e, adj. (Despre sunete) Care se articulează în regiunea laringelui. – Din fr. laryngal.

DOOM

laringál adj. m., pl. laringáli; f. laringálă, pl. laringále

laringali
LARINGÁL, -Ă, laringali, -e, adj. (Despre sunete) Care se articulează în regiunea laringelui. – Din fr. laryngal.

DOOM

laringál adj. m., pl. laringáli; f. laringálă, pl. laringále

laringalii
LARINGÁL, -Ă, laringali, -e, adj. (Despre sunete) Care se articulează în regiunea laringelui. – Din fr. laryngal.

DOOM

laringál adj. m., pl. laringáli; f. laringálă, pl. laringále

laringalilor
LARINGÁL, -Ă, laringali, -e, adj. (Despre sunete) Care se articulează în regiunea laringelui. – Din fr. laryngal.

DOOM

laringál adj. m., pl. laringáli; f. laringálă, pl. laringále

laringalul
LARINGÁL, -Ă, laringali, -e, adj. (Despre sunete) Care se articulează în regiunea laringelui. – Din fr. laryngal.

DOOM

laringál adj. m., pl. laringáli; f. laringálă, pl. laringále

laringalului
LARINGÁL, -Ă, laringali, -e, adj. (Despre sunete) Care se articulează în regiunea laringelui. – Din fr. laryngal.

DOOM

laringál adj. m., pl. laringáli; f. laringálă, pl. laringále

laringe
LARÍNGE, laringe, s. n. (Anat.) Partea superioară a traheii, formată din mai multe cartilaje, în structura căreia intră și coardele vocale; beregată. – Din it. laringe. Cf. fr. larynx.

DOOM

larínge s. n., pl. larínge

laringectomia
LARINGECTOMÍE, laringectomii, s. f. (Med.) Incizie, extirpare a laringelui. – Din fr. laryngectomie.

DOOM

!laringectomíe (extirpare a laringelui) (-rin-gec-) s. f., art. laringectomía, g.-d. art. laringectomíei; pl. laringectomíi, art. laringectomíile

laringectomie
LARINGECTOMÍE, laringectomii, s. f. (Med.) Incizie, extirpare a laringelui. – Din fr. laryngectomie.

DOOM

!laringectomíe (extirpare a laringelui) (-rin-gec-) s. f., art. laringectomía, g.-d. art. laringectomíei; pl. laringectomíi, art. laringectomíile

laringectomiei
LARINGECTOMÍE, laringectomii, s. f. (Med.) Incizie, extirpare a laringelui. – Din fr. laryngectomie.

DOOM

!laringectomíe (extirpare a laringelui) (-rin-gec-) s. f., art. laringectomía, g.-d. art. laringectomíei; pl. laringectomíi, art. laringectomíile

laringectomii
LARINGECTOMÍE, laringectomii, s. f. (Med.) Incizie, extirpare a laringelui. – Din fr. laryngectomie.

DOOM

!laringectomíe (extirpare a laringelui) (-rin-gec-) s. f., art. laringectomía, g.-d. art. laringectomíei; pl. laringectomíi, art. laringectomíile

laringectomiile
LARINGECTOMÍE, laringectomii, s. f. (Med.) Incizie, extirpare a laringelui. – Din fr. laryngectomie.

DOOM

!laringectomíe (extirpare a laringelui) (-rin-gec-) s. f., art. laringectomía, g.-d. art. laringectomíei; pl. laringectomíi, art. laringectomíile

laringectomiilor
LARINGECTOMÍE, laringectomii, s. f. (Med.) Incizie, extirpare a laringelui. – Din fr. laryngectomie.

DOOM

!laringectomíe (extirpare a laringelui) (-rin-gec-) s. f., art. laringectomía, g.-d. art. laringectomíei; pl. laringectomíi, art. laringectomíile

laringele
LARÍNGE, laringe, s. n. (Anat.) Partea superioară a traheii, formată din mai multe cartilaje, în structura căreia intră și coardele vocale; beregată. – Din it. laringe. Cf. fr. larynx.

DOOM

larínge s. n., pl. larínge

laringelor
LARÍNGE, laringe, s. n. (Anat.) Partea superioară a traheii, formată din mai multe cartilaje, în structura căreia intră și coardele vocale; beregată. – Din it. laringe. Cf. fr. larynx.

DOOM

larínge s. n., pl. larínge

laringelui
LARÍNGE, laringe, s. n. (Anat.) Partea superioară a traheii, formată din mai multe cartilaje, în structura căreia intră și coardele vocale; beregată. – Din it. laringe. Cf. fr. larynx.

DOOM

larínge s. n., pl. larínge

laringian
LARINGIÁN, -Ă, laringieni, -e, adj. Care ține de laringe, al laringelui. [Pr.: -gi-an] – Din fr. laryngien.

DOOM

laringián (-gi-an) adj. m., pl. laringiéni (-gi-eni); f. laringiánă, pl. laringiéne

laringiana
LARINGIÁN, -Ă, laringieni, -e, adj. Care ține de laringe, al laringelui. [Pr.: -gi-an] – Din fr. laryngien.

DOOM

laringián (-gi-an) adj. m., pl. laringiéni (-gi-eni); f. laringiánă, pl. laringiéne

laringianul
LARINGIÁN, -Ă, laringieni, -e, adj. Care ține de laringe, al laringelui. [Pr.: -gi-an] – Din fr. laryngien.

DOOM

laringián (-gi-an) adj. m., pl. laringiéni (-gi-eni); f. laringiánă, pl. laringiéne

laringianului
LARINGIÁN, -Ă, laringieni, -e, adj. Care ține de laringe, al laringelui. [Pr.: -gi-an] – Din fr. laryngien.

DOOM

laringián (-gi-an) adj. m., pl. laringiéni (-gi-eni); f. laringiánă, pl. laringiéne

laringiene
LARINGIÁN, -Ă, laringieni, -e, adj. Care ține de laringe, al laringelui. [Pr.: -gi-an] – Din fr. laryngien.

DOOM

laringián (-gi-an) adj. m., pl. laringiéni (-gi-eni); f. laringiánă, pl. laringiéne

laringienei
LARINGIÁN, -Ă, laringieni, -e, adj. Care ține de laringe, al laringelui. [Pr.: -gi-an] – Din fr. laryngien.

DOOM

laringián (-gi-an) adj. m., pl. laringiéni (-gi-eni); f. laringiánă, pl. laringiéne

laringienele
LARINGIÁN, -Ă, laringieni, -e, adj. Care ține de laringe, al laringelui. [Pr.: -gi-an] – Din fr. laryngien.

DOOM

laringián (-gi-an) adj. m., pl. laringiéni (-gi-eni); f. laringiánă, pl. laringiéne

laringienelor
LARINGIÁN, -Ă, laringieni, -e, adj. Care ține de laringe, al laringelui. [Pr.: -gi-an] – Din fr. laryngien.

DOOM

laringián (-gi-an) adj. m., pl. laringiéni (-gi-eni); f. laringiánă, pl. laringiéne

laringieni
LARINGIÁN, -Ă, laringieni, -e, adj. Care ține de laringe, al laringelui. [Pr.: -gi-an] – Din fr. laryngien.

DOOM

laringián (-gi-an) adj. m., pl. laringiéni (-gi-eni); f. laringiánă, pl. laringiéne

laringienii
LARINGIÁN, -Ă, laringieni, -e, adj. Care ține de laringe, al laringelui. [Pr.: -gi-an] – Din fr. laryngien.

DOOM

laringián (-gi-an) adj. m., pl. laringiéni (-gi-eni); f. laringiánă, pl. laringiéne

laringienilor
LARINGIÁN, -Ă, laringieni, -e, adj. Care ține de laringe, al laringelui. [Pr.: -gi-an] – Din fr. laryngien.

DOOM

laringián (-gi-an) adj. m., pl. laringiéni (-gi-eni); f. laringiánă, pl. laringiéne

laringita
LARINGÍTĂ, laringite, s. f. Boală care constă în inflamația (mucoasei) laringelui. – Din fr. laryngite.

DOOM

laringítă s. f., g.-d. art. laringítei; pl. laringíte

laringite
LARINGÍTĂ, laringite, s. f. Boală care constă în inflamația (mucoasei) laringelui. – Din fr. laryngite.

DOOM

laringítă s. f., g.-d. art. laringítei; pl. laringíte

laringitei
LARINGÍTĂ, laringite, s. f. Boală care constă în inflamația (mucoasei) laringelui. – Din fr. laryngite.

DOOM

laringítă s. f., g.-d. art. laringítei; pl. laringíte

laringitele
LARINGÍTĂ, laringite, s. f. Boală care constă în inflamația (mucoasei) laringelui. – Din fr. laryngite.

DOOM

laringítă s. f., g.-d. art. laringítei; pl. laringíte

laringitelor
LARINGÍTĂ, laringite, s. f. Boală care constă în inflamația (mucoasei) laringelui. – Din fr. laryngite.

DOOM

laringítă s. f., g.-d. art. laringítei; pl. laringíte

laringo
LARINGO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) laringe”, „al laringelui”. [Var. laring-. / < fr. laryngo-, it. laringo-, cf. gr. larynx].

laringocel
LARINGOCÉL s.n. (Med.) Tumoare gazoasă a gâtului cu ruptura laringelui. [< fr.laryngocèle, cf. gr. larynx – laringe, kele – tumoare].

laringocelul
LARINGOCÉL s.n. (Med.) Tumoare gazoasă a gâtului cu ruptura laringelui. [< fr.laryngocèle, cf. gr. larynx – laringe, kele – tumoare].

laringocelului
LARINGOCÉL s.n. (Med.) Tumoare gazoasă a gâtului cu ruptura laringelui. [< fr.laryngocèle, cf. gr. larynx – laringe, kele – tumoare].

laringofoane
LARINGOFÓN, laringofoane, s. n. Microfon care se aplică pe gât, în dreptul laringelui, folosit mai ales în transmisiunile din tanc sau din avion. – Din fr. laryngophone.

DOOM

laringofón s. n., pl. laringofoáne

laringofoanele
LARINGOFÓN, laringofoane, s. n. Microfon care se aplică pe gât, în dreptul laringelui, folosit mai ales în transmisiunile din tanc sau din avion. – Din fr. laryngophone.

DOOM

laringofón s. n., pl. laringofoáne

laringofoanelor
LARINGOFÓN, laringofoane, s. n. Microfon care se aplică pe gât, în dreptul laringelui, folosit mai ales în transmisiunile din tanc sau din avion. – Din fr. laryngophone.

DOOM

laringofón s. n., pl. laringofoáne

laringofon
LARINGOFÓN, laringofoane, s. n. Microfon care se aplică pe gât, în dreptul laringelui, folosit mai ales în transmisiunile din tanc sau din avion. – Din fr. laryngophone.

DOOM

laringofón s. n., pl. laringofoáne

laringofonul
LARINGOFÓN, laringofoane, s. n. Microfon care se aplică pe gât, în dreptul laringelui, folosit mai ales în transmisiunile din tanc sau din avion. – Din fr. laryngophone.

DOOM

laringofón s. n., pl. laringofoáne

laringofonului
LARINGOFÓN, laringofoane, s. n. Microfon care se aplică pe gât, în dreptul laringelui, folosit mai ales în transmisiunile din tanc sau din avion. – Din fr. laryngophone.

DOOM

laringofón s. n., pl. laringofoáne

laringolog
LARINGOLÓG, -Ă, laringologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specializat în laringologie. – Din fr. laryngologue.

DOOM

laringológă (rar) s. f., g.-d. art. laringológei; pl. laringológe

laringologa
LARINGOLÓG, -Ă, laringologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specializat în laringologie. – Din fr. laryngologue.

DOOM

laringológă (rar) s. f., g.-d. art. laringológei; pl. laringológe

laringologe
LARINGOLÓG, -Ă, laringologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specializat în laringologie. – Din fr. laryngologue.

DOOM

laringológă (rar) s. f., g.-d. art. laringológei; pl. laringológe

laringologei
LARINGOLÓG, -Ă, laringologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specializat în laringologie. – Din fr. laryngologue.

DOOM

laringológă (rar) s. f., g.-d. art. laringológei; pl. laringológe

laringologele
LARINGOLÓG, -Ă, laringologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specializat în laringologie. – Din fr. laryngologue.

DOOM

laringológă (rar) s. f., g.-d. art. laringológei; pl. laringológe

laringologelor
LARINGOLÓG, -Ă, laringologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specializat în laringologie. – Din fr. laryngologue.

DOOM

laringológă (rar) s. f., g.-d. art. laringológei; pl. laringológe

laringologi
LARINGOLÓG, -Ă, laringologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specializat în laringologie. – Din fr. laryngologue.

DOOM

laringológă (rar) s. f., g.-d. art. laringológei; pl. laringológe

laringologia
LARINGOLOGÍE s. f. Parte a medicinei care se ocupă cu studiul laringelui și al bolilor lui. – Din fr. laryngologie.

DOOM

laringologíe s. f., art. laringología, g.-d. laringologíi, art. laringologíei

laringologic
LARINGOLÓGIC, -Ă, laringologiei, -ce, adj. (Med.) Referitor la laringologie. – Din fr. laryngologique.

laringologica
LARINGOLÓGIC, -Ă, laringologiei, -ce, adj. (Med.) Referitor la laringologie. – Din fr. laryngologique.

laringologice
LARINGOLÓGIC, -Ă, laringologiei, -ce, adj. (Med.) Referitor la laringologie. – Din fr. laryngologique.

laringologicei
LARINGOLÓGIC, -Ă, laringologiei, -ce, adj. (Med.) Referitor la laringologie. – Din fr. laryngologique.

laringologicele
LARINGOLÓGIC, -Ă, laringologiei, -ce, adj. (Med.) Referitor la laringologie. – Din fr. laryngologique.

laringologicelor
LARINGOLÓGIC, -Ă, laringologiei, -ce, adj. (Med.) Referitor la laringologie. – Din fr. laryngologique.

laringologici
LARINGOLÓGIC, -Ă, laringologiei, -ce, adj. (Med.) Referitor la laringologie. – Din fr. laryngologique.

laringologicii
LARINGOLÓGIC, -Ă, laringologiei, -ce, adj. (Med.) Referitor la laringologie. – Din fr. laryngologique.

laringologicilor
LARINGOLÓGIC, -Ă, laringologiei, -ce, adj. (Med.) Referitor la laringologie. – Din fr. laryngologique.

laringologicul
LARINGOLÓGIC, -Ă, laringologiei, -ce, adj. (Med.) Referitor la laringologie. – Din fr. laryngologique.

laringologicului
LARINGOLÓGIC, -Ă, laringologiei, -ce, adj. (Med.) Referitor la laringologie. – Din fr. laryngologique.

laringologie
LARINGOLOGÍE s. f. Parte a medicinei care se ocupă cu studiul laringelui și al bolilor lui. – Din fr. laryngologie.

DOOM

laringologíe s. f., art. laringología, g.-d. laringologíi, art. laringologíei

laringologiei
LARINGOLOGÍE s. f. Parte a medicinei care se ocupă cu studiul laringelui și al bolilor lui. – Din fr. laryngologie.

DOOM

laringologíe s. f., art. laringología, g.-d. laringologíi, art. laringologíei

laringologii
LARINGOLÓG, -Ă, laringologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specializat în laringologie. – Din fr. laryngologue.

DOOM

laringológă (rar) s. f., g.-d. art. laringológei; pl. laringológe

laringologii
LARINGOLOGÍE s. f. Parte a medicinei care se ocupă cu studiul laringelui și al bolilor lui. – Din fr. laryngologie.

DOOM

laringologíe s. f., art. laringología, g.-d. laringologíi, art. laringologíei

laringologilor
LARINGOLÓG, -Ă, laringologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specializat în laringologie. – Din fr. laryngologue.

DOOM

laringológă (rar) s. f., g.-d. art. laringológei; pl. laringológe

laringologul
LARINGOLÓG, -Ă, laringologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specializat în laringologie. – Din fr. laryngologue.

DOOM

laringológă (rar) s. f., g.-d. art. laringológei; pl. laringológe

laringologului
LARINGOLÓG, -Ă, laringologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specializat în laringologie. – Din fr. laryngologue.

DOOM

laringológă (rar) s. f., g.-d. art. laringológei; pl. laringológe

laringopatia
LARINGOPATÍE, laringopatii, s. f. (Med.) Denumire generică pentru bolile laringelui. – Din fr. laryngopathie.

laringopatie
LARINGOPATÍE, laringopatii, s. f. (Med.) Denumire generică pentru bolile laringelui. – Din fr. laryngopathie.

laringopatiei
LARINGOPATÍE, laringopatii, s. f. (Med.) Denumire generică pentru bolile laringelui. – Din fr. laryngopathie.

laringopatii
LARINGOPATÍE, laringopatii, s. f. (Med.) Denumire generică pentru bolile laringelui. – Din fr. laryngopathie.

laringopatiile
LARINGOPATÍE, laringopatii, s. f. (Med.) Denumire generică pentru bolile laringelui. – Din fr. laryngopathie.

laringopatiilor
LARINGOPATÍE, laringopatii, s. f. (Med.) Denumire generică pentru bolile laringelui. – Din fr. laryngopathie.

laringoplegia
LARINGOPLEGÍE s.f. (Med.) Paralizie a mușchilor laringelui. [Gen. -iei. / < fr. laryngoplégie, cf. gr. larynx – laringe, plege – cădere].

laringoplegie
LARINGOPLEGÍE s.f. (Med.) Paralizie a mușchilor laringelui. [Gen. -iei. / < fr. laryngoplégie, cf. gr. larynx – laringe, plege – cădere].

laringoplegiei
LARINGOPLEGÍE s.f. (Med.) Paralizie a mușchilor laringelui. [Gen. -iei. / < fr. laryngoplégie, cf. gr. larynx – laringe, plege – cădere].

laringoplegii
LARINGOPLEGÍE s.f. (Med.) Paralizie a mușchilor laringelui. [Gen. -iei. / < fr. laryngoplégie, cf. gr. larynx – laringe, plege – cădere].

laringoscoape
LARINGOSCÓP, laringoscoape, s. n. Instrument alcătuit dintr-o oglindă prevăzută cu coadă lungă, folosit la examinarea laringelui. – Din fr. laryngoscope.

DOOM

!laringoscóp (-gos-cop/-go-scop) s. n., pl. laringoscoápe

laringoscoapele
LARINGOSCÓP, laringoscoape, s. n. Instrument alcătuit dintr-o oglindă prevăzută cu coadă lungă, folosit la examinarea laringelui. – Din fr. laryngoscope.

DOOM

!laringoscóp (-gos-cop/-go-scop) s. n., pl. laringoscoápe

laringoscoapelor
LARINGOSCÓP, laringoscoape, s. n. Instrument alcătuit dintr-o oglindă prevăzută cu coadă lungă, folosit la examinarea laringelui. – Din fr. laryngoscope.

DOOM

!laringoscóp (-gos-cop/-go-scop) s. n., pl. laringoscoápe

laringoscop
LARINGOSCÓP, laringoscoape, s. n. Instrument alcătuit dintr-o oglindă prevăzută cu coadă lungă, folosit la examinarea laringelui. – Din fr. laryngoscope.

DOOM

!laringoscóp (-gos-cop/-go-scop) s. n., pl. laringoscoápe

laringoscopia
LARINGOSCOPÍE, laringoscopii, s. f. Examinare medicală a laringelui cu ajutorul laringoscopului. – Din fr. laryngoscopie.

DOOM

!laringoscopíe (-gos-co-/-go-sco-) s. f., art. laringoscopía, g.-d. art. laringoscopíei; pl. laringoscopíi, art. laringoscopíile

laringoscopic
LARINGOSCÓPIC, -Ă, laringoscopici, -ce, adj. Referitor la laringoscop, de laringoscop. – Din fr. laryngoscopique.

laringoscopica
LARINGOSCÓPIC, -Ă, laringoscopici, -ce, adj. Referitor la laringoscop, de laringoscop. – Din fr. laryngoscopique.

laringoscopice
LARINGOSCÓPIC, -Ă, laringoscopici, -ce, adj. Referitor la laringoscop, de laringoscop. – Din fr. laryngoscopique.

laringoscopicei
LARINGOSCÓPIC, -Ă, laringoscopici, -ce, adj. Referitor la laringoscop, de laringoscop. – Din fr. laryngoscopique.

laringoscopicele
LARINGOSCÓPIC, -Ă, laringoscopici, -ce, adj. Referitor la laringoscop, de laringoscop. – Din fr. laryngoscopique.

laringoscopicelor
LARINGOSCÓPIC, -Ă, laringoscopici, -ce, adj. Referitor la laringoscop, de laringoscop. – Din fr. laryngoscopique.

laringoscopici
LARINGOSCÓPIC, -Ă, laringoscopici, -ce, adj. Referitor la laringoscop, de laringoscop. – Din fr. laryngoscopique.

laringoscopicii
LARINGOSCÓPIC, -Ă, laringoscopici, -ce, adj. Referitor la laringoscop, de laringoscop. – Din fr. laryngoscopique.

laringoscopicilor
LARINGOSCÓPIC, -Ă, laringoscopici, -ce, adj. Referitor la laringoscop, de laringoscop. – Din fr. laryngoscopique.

laringoscopicul
LARINGOSCÓPIC, -Ă, laringoscopici, -ce, adj. Referitor la laringoscop, de laringoscop. – Din fr. laryngoscopique.

laringoscopicului
LARINGOSCÓPIC, -Ă, laringoscopici, -ce, adj. Referitor la laringoscop, de laringoscop. – Din fr. laryngoscopique.

laringoscopie
LARINGOSCOPÍE, laringoscopii, s. f. Examinare medicală a laringelui cu ajutorul laringoscopului. – Din fr. laryngoscopie.

DOOM

!laringoscopíe (-gos-co-/-go-sco-) s. f., art. laringoscopía, g.-d. art. laringoscopíei; pl. laringoscopíi, art. laringoscopíile

laringoscopiei
LARINGOSCOPÍE, laringoscopii, s. f. Examinare medicală a laringelui cu ajutorul laringoscopului. – Din fr. laryngoscopie.

DOOM

!laringoscopíe (-gos-co-/-go-sco-) s. f., art. laringoscopía, g.-d. art. laringoscopíei; pl. laringoscopíi, art. laringoscopíile

laringoscopii
LARINGOSCOPÍE, laringoscopii, s. f. Examinare medicală a laringelui cu ajutorul laringoscopului. – Din fr. laryngoscopie.

DOOM

!laringoscopíe (-gos-co-/-go-sco-) s. f., art. laringoscopía, g.-d. art. laringoscopíei; pl. laringoscopíi, art. laringoscopíile

laringoscopiile
LARINGOSCOPÍE, laringoscopii, s. f. Examinare medicală a laringelui cu ajutorul laringoscopului. – Din fr. laryngoscopie.

DOOM

!laringoscopíe (-gos-co-/-go-sco-) s. f., art. laringoscopía, g.-d. art. laringoscopíei; pl. laringoscopíi, art. laringoscopíile

laringoscopiilor
LARINGOSCOPÍE, laringoscopii, s. f. Examinare medicală a laringelui cu ajutorul laringoscopului. – Din fr. laryngoscopie.

DOOM

!laringoscopíe (-gos-co-/-go-sco-) s. f., art. laringoscopía, g.-d. art. laringoscopíei; pl. laringoscopíi, art. laringoscopíile

laringoscopul
LARINGOSCÓP, laringoscoape, s. n. Instrument alcătuit dintr-o oglindă prevăzută cu coadă lungă, folosit la examinarea laringelui. – Din fr. laryngoscope.

DOOM

!laringoscóp (-gos-cop/-go-scop) s. n., pl. laringoscoápe

laringoscopului
LARINGOSCÓP, laringoscoape, s. n. Instrument alcătuit dintr-o oglindă prevăzută cu coadă lungă, folosit la examinarea laringelui. – Din fr. laryngoscope.

DOOM

!laringoscóp (-gos-cop/-go-scop) s. n., pl. laringoscoápe

laringospasm
LARINGOSPÁSM, laringospasme, s. n. (Med.) Spasm al mușchilor glotici. – Din fr. laryngospasme.

laringospasme
LARINGOSPÁSM, laringospasme, s. n. (Med.) Spasm al mușchilor glotici. – Din fr. laryngospasme.

laringospasmele
LARINGOSPÁSM, laringospasme, s. n. (Med.) Spasm al mușchilor glotici. – Din fr. laryngospasme.

laringospasmelor
LARINGOSPÁSM, laringospasme, s. n. (Med.) Spasm al mușchilor glotici. – Din fr. laryngospasme.

laringospasmul
LARINGOSPÁSM, laringospasme, s. n. (Med.) Spasm al mușchilor glotici. – Din fr. laryngospasme.

laringospasmului
LARINGOSPÁSM, laringospasme, s. n. (Med.) Spasm al mușchilor glotici. – Din fr. laryngospasme.

laringostroboscoape
LARINGOSTROBOSCÓP, laringostroboscoape, s. n. (Fon.) Stroboscop specializat pentru studiul coardelor vocale în timpul fonației. – Din fr. laryngostroboscope.

laringostroboscoapele
LARINGOSTROBOSCÓP, laringostroboscoape, s. n. (Fon.) Stroboscop specializat pentru studiul coardelor vocale în timpul fonației. – Din fr. laryngostroboscope.

laringostroboscoapelor
LARINGOSTROBOSCÓP, laringostroboscoape, s. n. (Fon.) Stroboscop specializat pentru studiul coardelor vocale în timpul fonației. – Din fr. laryngostroboscope.

laringostroboscop
LARINGOSTROBOSCÓP, laringostroboscoape, s. n. (Fon.) Stroboscop specializat pentru studiul coardelor vocale în timpul fonației. – Din fr. laryngostroboscope.

laringostroboscopia
LARINGOSTROBOSCOPÍE, laringostroboscopii, s. f. (Fon.) Observare a coardelor vocale cu laringostroboscopul. – Din fr. laryngostroboscopie.

laringostroboscopie
LARINGOSTROBOSCOPÍE, laringostroboscopii, s. f. (Fon.) Observare a coardelor vocale cu laringostroboscopul. – Din fr. laryngostroboscopie.

laringostroboscopiei
LARINGOSTROBOSCOPÍE, laringostroboscopii, s. f. (Fon.) Observare a coardelor vocale cu laringostroboscopul. – Din fr. laryngostroboscopie.

laringostroboscopii
LARINGOSTROBOSCOPÍE, laringostroboscopii, s. f. (Fon.) Observare a coardelor vocale cu laringostroboscopul. – Din fr. laryngostroboscopie.

laringostroboscopiile
LARINGOSTROBOSCOPÍE, laringostroboscopii, s. f. (Fon.) Observare a coardelor vocale cu laringostroboscopul. – Din fr. laryngostroboscopie.

laringostroboscopiilor
LARINGOSTROBOSCOPÍE, laringostroboscopii, s. f. (Fon.) Observare a coardelor vocale cu laringostroboscopul. – Din fr. laryngostroboscopie.

laringostroboscopul
LARINGOSTROBOSCÓP, laringostroboscoape, s. n. (Fon.) Stroboscop specializat pentru studiul coardelor vocale în timpul fonației. – Din fr. laryngostroboscope.

laringostroboscopului
LARINGOSTROBOSCÓP, laringostroboscoape, s. n. (Fon.) Stroboscop specializat pentru studiul coardelor vocale în timpul fonației. – Din fr. laryngostroboscope.

laringotoame
LARINGOTÓM s.n. Instrument folosit în laringologie. [< fr. laryngotome].

laringotoamele
LARINGOTÓM s.n. Instrument folosit în laringologie. [< fr. laryngotome].

laringotoamelor
LARINGOTÓM s.n. Instrument folosit în laringologie. [< fr. laryngotome].

laringotom
LARINGOTÓM s.n. Instrument folosit în laringologie. [< fr. laryngotome].

laringotomia
LARINGOTOMÍE, laringotomii, s. f. Operație chirurgicală care constă în deschiderea sau secționarea laringelui. – Din fr. laryngotomie.

DOOM

laringotomíe (incizie a laringelui) s. f., art. laringotomía, g.-d. art. laringotomíei; pl. laringotomíi, art. laringotomíile

laringotomic
LARINGOTÓMIC, -Ă adj. Referitor la laringotomie. [< fr. laryngotomique].

laringotomica
LARINGOTÓMIC, -Ă adj. Referitor la laringotomie. [< fr. laryngotomique].

laringotomice
LARINGOTÓMIC, -Ă adj. Referitor la laringotomie. [< fr. laryngotomique].

laringotomicei
LARINGOTÓMIC, -Ă adj. Referitor la laringotomie. [< fr. laryngotomique].

laringotomicele
LARINGOTÓMIC, -Ă adj. Referitor la laringotomie. [< fr. laryngotomique].

laringotomicelor
LARINGOTÓMIC, -Ă adj. Referitor la laringotomie. [< fr. laryngotomique].

laringotomici
LARINGOTÓMIC, -Ă adj. Referitor la laringotomie. [< fr. laryngotomique].

laringotomicii
LARINGOTÓMIC, -Ă adj. Referitor la laringotomie. [< fr. laryngotomique].

laringotomicilor
LARINGOTÓMIC, -Ă adj. Referitor la laringotomie. [< fr. laryngotomique].

laringotomicul
LARINGOTÓMIC, -Ă adj. Referitor la laringotomie. [< fr. laryngotomique].

laringotomicului
LARINGOTÓMIC, -Ă adj. Referitor la laringotomie. [< fr. laryngotomique].

laringotomie
LARINGOTOMÍE, laringotomii, s. f. Operație chirurgicală care constă în deschiderea sau secționarea laringelui. – Din fr. laryngotomie.

DOOM

laringotomíe (incizie a laringelui) s. f., art. laringotomía, g.-d. art. laringotomíei; pl. laringotomíi, art. laringotomíile

laringotomiei
LARINGOTOMÍE, laringotomii, s. f. Operație chirurgicală care constă în deschiderea sau secționarea laringelui. – Din fr. laryngotomie.

DOOM

laringotomíe (incizie a laringelui) s. f., art. laringotomía, g.-d. art. laringotomíei; pl. laringotomíi, art. laringotomíile

laringotomii
LARINGOTOMÍE, laringotomii, s. f. Operație chirurgicală care constă în deschiderea sau secționarea laringelui. – Din fr. laryngotomie.

DOOM

laringotomíe (incizie a laringelui) s. f., art. laringotomía, g.-d. art. laringotomíei; pl. laringotomíi, art. laringotomíile

laringotomiile
LARINGOTOMÍE, laringotomii, s. f. Operație chirurgicală care constă în deschiderea sau secționarea laringelui. – Din fr. laryngotomie.

DOOM

laringotomíe (incizie a laringelui) s. f., art. laringotomía, g.-d. art. laringotomíei; pl. laringotomíi, art. laringotomíile

laringotomiilor
LARINGOTOMÍE, laringotomii, s. f. Operație chirurgicală care constă în deschiderea sau secționarea laringelui. – Din fr. laryngotomie.

DOOM

laringotomíe (incizie a laringelui) s. f., art. laringotomía, g.-d. art. laringotomíei; pl. laringotomíi, art. laringotomíile

laringotomul
LARINGOTÓM s.n. Instrument folosit în laringologie. [< fr. laryngotome].

laringotomului
LARINGOTÓM s.n. Instrument folosit în laringologie. [< fr. laryngotome].

larinx
LARÍNGE, laringe, s. n. (Anat.) Partea superioară a traheii, formată din mai multe cartilaje, în structura căreia intră și coardele vocale; beregată. – Din it. laringe. Cf. fr. larynx.

DOOM

larínge s. n., pl. larínge

larissa
Larissa, mama (sau fiica lui Pelasgus, de la care-și trăgeau numele mai multe cetăți tesaliene.

larix
ZÁDĂ, zade, s. f. Arbore rășinos cu frunze lungi în formă de ace, care cad toamna, cu lemn tare și durabil, foarte prețuit. (Larix decidua) – Lat. pop. daeda (=taeda).

lariță
LÁRIȚĂ s. f. v. larice.

DOOM

lárice s. f., g.-d. art. láricii; pl. lárici

larma
LÁRMĂ s. f. 1. Zgomot mare; gălăgie. ♦ Fig. (Rar) Frământare, zbucium. 2, (înv.) Alarmă. – Din magh. lárma, sb. larma.

DOOM

lármă s. f., g.-d. art. lármei

larme
LÁRMĂ s. f. 1. Zgomot mare; gălăgie. ♦ Fig. (Rar) Frământare, zbucium. 2, (înv.) Alarmă. – Din magh. lárma, sb. larma.

DOOM

lármă s. f., g.-d. art. lármei

larmei
LÁRMĂ s. f. 1. Zgomot mare; gălăgie. ♦ Fig. (Rar) Frământare, zbucium. 2, (înv.) Alarmă. – Din magh. lárma, sb. larma.

DOOM

lármă s. f., g.-d. art. lármei

larmele
LÁRMĂ s. f. 1. Zgomot mare; gălăgie. ♦ Fig. (Rar) Frământare, zbucium. 2, (înv.) Alarmă. – Din magh. lárma, sb. larma.

DOOM

lármă s. f., g.-d. art. lármei

larmelor
LÁRMĂ s. f. 1. Zgomot mare; gălăgie. ♦ Fig. (Rar) Frământare, zbucium. 2, (înv.) Alarmă. – Din magh. lárma, sb. larma.

DOOM

lármă s. f., g.-d. art. lármei

larmoaiant
LARMOAIÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Care produce lacrimi; plângăreț. [Pron. -moa-iant. / < fr. larmoyant].

larmoaianta
LARMOAIÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Care produce lacrimi; plângăreț. [Pron. -moa-iant. / < fr. larmoyant].

larmoaiante
LARMOAIÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Care produce lacrimi; plângăreț. [Pron. -moa-iant. / < fr. larmoyant].

larmoaiantei
LARMOAIÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Care produce lacrimi; plângăreț. [Pron. -moa-iant. / < fr. larmoyant].

larmoaiantele
LARMOAIÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Care produce lacrimi; plângăreț. [Pron. -moa-iant. / < fr. larmoyant].

larmoaiantelor
LARMOAIÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Care produce lacrimi; plângăreț. [Pron. -moa-iant. / < fr. larmoyant].

larmoaiantul
LARMOAIÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Care produce lacrimi; plângăreț. [Pron. -moa-iant. / < fr. larmoyant].

larmoaiantului
LARMOAIÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Care produce lacrimi; plângăreț. [Pron. -moa-iant. / < fr. larmoyant].

larmoaianți
LARMOAIÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Care produce lacrimi; plângăreț. [Pron. -moa-iant. / < fr. larmoyant].

larmoaianții
LARMOAIÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Care produce lacrimi; plângăreț. [Pron. -moa-iant. / < fr. larmoyant].

larmoaianților
LARMOAIÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Care produce lacrimi; plângăreț. [Pron. -moa-iant. / < fr. larmoyant].

larmăt
LÁRMĂT s. n. (Rar) Larmă. Făcea.... larmăt mare, gură. CONTEMPORANUL, III 163.

DOOM

lármăt (rar) s. n.

larmătul
LÁRMĂT s. n. (Rar) Larmă. Făcea.... larmăt mare, gură. CONTEMPORANUL, III 163.

DOOM

lármăt (rar) s. n.

larmătului
LÁRMĂT s. n. (Rar) Larmă. Făcea.... larmăt mare, gură. CONTEMPORANUL, III 163.

DOOM

lármăt (rar) s. n.

larul
LAR, lari, s. m. 1. Divinitate în mitologia romană, considerată a fi protector al casei și al familiei. 2. Fig. Cămin, casă (părintească). – Din lat. Lar, Laris.

DOOM

!lar s. m., pl. lari

larului
LAR, lari, s. m. 1. Divinitate în mitologia romană, considerată a fi protector al casei și al familiei. 2. Fig. Cămin, casă (părintească). – Din lat. Lar, Laris.

DOOM

!lar s. m., pl. lari

larva
LÁRVĂ, larve, s. f. Stadiu în dezvoltarea individuală a unor animale la ieșirea din ou, deosebit prin formă și mod de viață de stadiul adult. – Din fr. larve.

DOOM

lárvă s. f., g.-d. art. lárvei; pl. lárve

larvae
Larvae (sau Lemures), în mitologia romană, spirite ale morților care ieșeau noaptea din morminte. Erau invocate la anumite sărbători, numite Lemur(al)ia.

larvar
LARVÁR, -Ă, larvari, -e, adj. Care este în stare de larvă; referitor la larvă. ♦ Fig. Ascuns, latent, nevăzut². – Din fr. larvaire.

DOOM

larvár adj. m., pl. larvári; f. larváră, pl. larváre

larvara
LARVÁR, -Ă, larvari, -e, adj. Care este în stare de larvă; referitor la larvă. ♦ Fig. Ascuns, latent, nevăzut². – Din fr. larvaire.

DOOM

larvár adj. m., pl. larvári; f. larváră, pl. larváre

larvare
LARVÁR, -Ă, larvari, -e, adj. Care este în stare de larvă; referitor la larvă. ♦ Fig. Ascuns, latent, nevăzut². – Din fr. larvaire.

DOOM

larvár adj. m., pl. larvári; f. larváră, pl. larváre

larvarei
LARVÁR, -Ă, larvari, -e, adj. Care este în stare de larvă; referitor la larvă. ♦ Fig. Ascuns, latent, nevăzut². – Din fr. larvaire.

DOOM

larvár adj. m., pl. larvári; f. larváră, pl. larváre

larvarele
LARVÁR, -Ă, larvari, -e, adj. Care este în stare de larvă; referitor la larvă. ♦ Fig. Ascuns, latent, nevăzut². – Din fr. larvaire.

DOOM

larvár adj. m., pl. larvári; f. larváră, pl. larváre

larvarelor
LARVÁR, -Ă, larvari, -e, adj. Care este în stare de larvă; referitor la larvă. ♦ Fig. Ascuns, latent, nevăzut². – Din fr. larvaire.

DOOM

larvár adj. m., pl. larvári; f. larváră, pl. larváre

larvari
LARVÁR, -Ă, larvari, -e, adj. Care este în stare de larvă; referitor la larvă. ♦ Fig. Ascuns, latent, nevăzut². – Din fr. larvaire.

DOOM

larvár adj. m., pl. larvári; f. larváră, pl. larváre

larvarii
LARVÁR, -Ă, larvari, -e, adj. Care este în stare de larvă; referitor la larvă. ♦ Fig. Ascuns, latent, nevăzut². – Din fr. larvaire.

DOOM

larvár adj. m., pl. larvári; f. larváră, pl. larváre

larvarilor
LARVÁR, -Ă, larvari, -e, adj. Care este în stare de larvă; referitor la larvă. ♦ Fig. Ascuns, latent, nevăzut². – Din fr. larvaire.

DOOM

larvár adj. m., pl. larvári; f. larváră, pl. larváre

larvarul
LARVÁR, -Ă, larvari, -e, adj. Care este în stare de larvă; referitor la larvă. ♦ Fig. Ascuns, latent, nevăzut². – Din fr. larvaire.

DOOM

larvár adj. m., pl. larvári; f. larváră, pl. larváre

larvarului
LARVÁR, -Ă, larvari, -e, adj. Care este în stare de larvă; referitor la larvă. ♦ Fig. Ascuns, latent, nevăzut². – Din fr. larvaire.

DOOM

larvár adj. m., pl. larvári; f. larváră, pl. larváre

larve
LÁRVĂ, larve, s. f. Stadiu în dezvoltarea individuală a unor animale la ieșirea din ou, deosebit prin formă și mod de viață de stadiul adult. – Din fr. larve.

DOOM

lárvă s. f., g.-d. art. lárvei; pl. lárve

larvei
LÁRVĂ, larve, s. f. Stadiu în dezvoltarea individuală a unor animale la ieșirea din ou, deosebit prin formă și mod de viață de stadiul adult. – Din fr. larve.

DOOM

lárvă s. f., g.-d. art. lárvei; pl. lárve

larvele
LÁRVĂ, larve, s. f. Stadiu în dezvoltarea individuală a unor animale la ieșirea din ou, deosebit prin formă și mod de viață de stadiul adult. – Din fr. larve.

DOOM

lárvă s. f., g.-d. art. lárvei; pl. lárve

larvelor
LÁRVĂ, larve, s. f. Stadiu în dezvoltarea individuală a unor animale la ieșirea din ou, deosebit prin formă și mod de viață de stadiul adult. – Din fr. larve.

DOOM

lárvă s. f., g.-d. art. lárvei; pl. lárve

larvicid
LARVICÍD, larvicide, s. n. Substanță care ucide larvele unor insecte. ◊ (Adjectival) Substanță larvicidă. – Din fr. larvicide.

DOOM

larvicíd² s. n., pl. larvicíde

larvicida
LARVICÍD, larvicide, s. n. Substanță care ucide larvele unor insecte. ◊ (Adjectival) Substanță larvicidă. – Din fr. larvicide.

DOOM

larvicíd² s. n., pl. larvicíde

larvicide
LARVICÍD, larvicide, s. n. Substanță care ucide larvele unor insecte. ◊ (Adjectival) Substanță larvicidă. – Din fr. larvicide.

DOOM

larvicíd² s. n., pl. larvicíde

larvicidei
LARVICÍD, larvicide, s. n. Substanță care ucide larvele unor insecte. ◊ (Adjectival) Substanță larvicidă. – Din fr. larvicide.

DOOM

larvicíd² s. n., pl. larvicíde

larvicidele
LARVICÍD, larvicide, s. n. Substanță care ucide larvele unor insecte. ◊ (Adjectival) Substanță larvicidă. – Din fr. larvicide.

DOOM

larvicíd² s. n., pl. larvicíde

larvicidelor
LARVICÍD, larvicide, s. n. Substanță care ucide larvele unor insecte. ◊ (Adjectival) Substanță larvicidă. – Din fr. larvicide.

DOOM

larvicíd² s. n., pl. larvicíde

larvicidul
LARVICÍD, larvicide, s. n. Substanță care ucide larvele unor insecte. ◊ (Adjectival) Substanță larvicidă. – Din fr. larvicide.

DOOM

larvicíd² s. n., pl. larvicíde

larvicidului
LARVICÍD, larvicide, s. n. Substanță care ucide larvele unor insecte. ◊ (Adjectival) Substanță larvicidă. – Din fr. larvicide.

DOOM

larvicíd² s. n., pl. larvicíde

larvicizi
LARVICÍD, larvicide, s. n. Substanță care ucide larvele unor insecte. ◊ (Adjectival) Substanță larvicidă. – Din fr. larvicide.

DOOM

larvicíd² s. n., pl. larvicíde

larvicizii
LARVICÍD, larvicide, s. n. Substanță care ucide larvele unor insecte. ◊ (Adjectival) Substanță larvicidă. – Din fr. larvicide.

DOOM

larvicíd² s. n., pl. larvicíde

larvicizilor
LARVICÍD, larvicide, s. n. Substanță care ucide larvele unor insecte. ◊ (Adjectival) Substanță larvicidă. – Din fr. larvicide.

DOOM

larvicíd² s. n., pl. larvicíde

las
LĂSÁ, las, vb. I. 1. Tranz. A da drumul unui lucru sau unei ființe ținute strâns. ◊ Expr. A lăsa (cuiva) sânge = a face să curgă din corpul cuiva, printr-o incizie, o cantitate de sânge. Lasă-mă să te las, se spune despre un om indiferent, lipsit de energie, neglijent, comod. ♦ Spec. A da drumul să cadă; a lepăda. ♦ A pune, a depune ceva undeva. 2. Tranz. A permite, a îngădui, a admite, a nu opri; spec. a accepta ca cineva sau ceva să rămână într-o anumită stare, într-o anumită situație, a nu interveni pentru a modifica, a schimba sau a întrerupe ceva. ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) cu zile sau a-i lăsa (cuiva) zilele = a cruța viața cuiva. A lăsa (pe cineva) în pace (sau încolo) = a nu deranja pe cineva, a nu-l supăra, a-l lăsa să facă ce vrea; a se dezinteresa de cineva. A lăsa (pe cineva) în boii (sau în banii, în apele) lui = a nu se amesteca în treburile cuiva, a lăsa pe cineva în situația în care se află, a nu contraria în planurile, în ideile lui pe cineva. A lăsa (pe cineva) în voie = a da cuiva multă libertate sau întreaga libertate. A lăsa (pe cineva) rece = a nu impresiona, a-l face să rămână indiferent. (Refl.) A (nu) se lăsa (mai) pe (sau pre) jos = a (nu) îngădui să fie întrecut de cineva; a (nu) se strădui să ajungă pe cineva. A nu se lăsa (cu una, cu două, odată cu capul etc.) = a nu admite să cedeze, a se împotrivi cu îndârjire. A se lăsa păgubaș = a renunța la ceva. ♦ Refl. A-și îngădui o anumită ținută. ♦ A nu face ceva imediat, a amâna; a aștepta, a păsui¹. 3. Tranz. A se îndepărta de cineva sau de ceva, a părăsi (plecând); p. ext. a nu se mai interesa, a nu se mai preocupa de cineva sau de ceva. ◊ Expr. A lăsa pe cineva (sau, refl., a se lăsa) în (sau pe) seama (sau grija, voia) sau pradă cuiva = a (se) da în seama (sau în grija, voia) sau pradă cuiva; a (se) încredința cuiva. Lasă (sau, refl., lasă-te) pe mine (sau pe noi)! = ai încredere în mine (sau în noi)! A lăsa (pe cineva sau ceva) la naiba (sau naibii, dracului, focului) = a nu se mai gândi la... ♦ A nesocoti; a omite, a elimina, a trece cu vederea. ♦ Intranz. (La imper., urmat de o propoziție care cuprinde o concesie, o îngăduință sau o amenințare) Așteaptă să vezi! ◊ Expr. Las' dacă = a) desigur că nu; b) (în legătură cu o negație) nu mai încape îndoială că... Lasă că... = în afară de faptul că... ♦ (Despre facultăți fizice sau intelectuale ori despre obiecte care se uzează prin folosință) A nu mai ajuta, a nu mai servi pe cineva (decât într-o mică măsură). ♦ (Despre dureri) A înceta, a trece. ♦ (Determinat prin „în urmă”; adesea fig.) A trece înaintea cuiva sau a ceva; a depăși, a întrece. ♦ Refl. A se dezbăra de un obicei rău, de un nărav. ♦ Refl. A renunța la o întreprindere proiectată. 4. Tranz. A ceda un bun cuiva; a transmite ceva prin moștenire. ♦ A face să rămână, să persiste, să se mențină în urma sa; a degaja, a răspândi în urmă; a provoca, a pricinui. ♦ A da o poruncă, a transmite o dispoziție (în momentul plecării, la despărțire); (despre divinitate) a rândui, a statornici, a hotărî. ◊ Expr. A lăsa cu limbă de moarte (sau cu jurământ) = a da, în ultimele momente ale vieții, dispoziții care să fie îndeplinite după moarte. 5. Refl. A merge la vale, a coborî o pantă. ♦ A se așeza pe ceva venind din zbor. ♦ Fig. (Despre întuneric, ger, căldură etc.) A începe, a se produce, a veni. ◊ Expr. (Tranz.) A lăsa sec(ul) = a) a începe zilele de post (al Paștelui); b) a petrece cu ocazia ultimei zile dinaintea postului (Paștelui). 6. Tranz. A da (mai) jos; a coborî, a apleca. ♦ Intranz. A reduce din preț, a vinde mai ieftin; a ieftini. 7. Refl. A se îndoi, a se apleca (sub o povară); a se așeza; a se culca. ◊ Expr. A se lăsa greu = a) a apăsa cu toată greutatea corpului; b) a consimți cu mare greutate să facă ceva. – Lat. laxare.

DOOM

lăsá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. las, 2 sg. lași, 3 lásă; conj. prez. 3 să láse

lasagna
LASÁGNA s.f. v. lazane.

lascaris
LÍMBĂ, limbi, s. f. I. Organ musculos mobil care se află în gură, servind la perceperea gustului, la mestecarea și la înghițirea alimentelor, la om fiind și organul principal de vorbire. ◊ Expr. A-și înghiți limba = a) a mânca cu poftă; b) a se abține de a spune ceva nepotrivit; c) a fi foarte tăcut. A alerga (sau a umbla) după ceva (sau după cineva) cu limba scoasă = a căuta cu orice preț să obțină sau să găsească ceva sau pe cineva de care are mare nevoie. A scoate (sau a-i ieși) limba de-un cot = a) a-și pierde respirația, a gâfâi; b) a munci mult, a fi foarte ostenit. A avea limbă de aur = a avea darul de a vorbi frumos, elocvent. A fi cu limba (fagure) de miere = a vorbi frumos, prietenos, amabil. A avea limbă lungă sau a fi lung de limbă (sau limbă lungă) = a vorbi prea mult, a fi flecar. A avea mâncărime de (sau vierme la) limbă = a fi limbut, a nu păstra o taină. A fi slobod la limbă (sau limbă slobodă) = a spune multe cu sinceritate și fără prudență, a spune și ce nu trebuie. A-și scurta limba = a vorbi mai puțin. A scurta (sau a tăia, a lega) limba cuiva = a opri, a împiedica pe cineva să vorbească. A prinde (la) limbă = a căpăta curaj, a începe să vorbească. A i se lua (sau a-i pieri, a i se încurca, a i se îngroșa cuiva) limba sau a nu avea limbă (de grăit) = a nu avea curajul să vorbească. A-și pune frâu la limbă sau a-și ține (sau băga) limba (în gură) = a se feri de a spune ceea ce nu trebuie, a tăcea. (A avea) limbă ascuțită (sau rea, de șarpe) = (a fi) răutăcios, malițios în tot ce spune. A înțepa cu limba = a fi ironic, a batjocuri. A trage pe cineva de limbă = a descoase pe cineva, a căuta să afle tainele cuiva. A fi cu două limbi sau a avea mai multe limbi = a fi mincinos, fățarnic, prefăcut. A-și mușca limba = a regreta că a vorbit ceea ce nu trebuia. A-i sta (sau a-i umbla, a-i veni) pe limbă = a nu-și putea aminti pe loc de ceva cunoscut. II. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate, specific oamenilor, prin care aceștia își exprimă gândurile, sentimentele și dorințele; limbaj, grai. 2. Limbajul unei comunități umane, istoric constituită, caracterizat prin structură gramaticală, fonetică și lexicală proprie. ◊ Limbă comună = a) stadiu în evoluția unei limbi, anterior diferențierii dialectale; b) koine. ♦ Fel de exprimare propriu unei persoane, în special unui scriitor. 3. Totalitatea altor mijloace și procedee (decât sunetele articulate) folosite spre a comunica oamenilor idei și sentimente. Limba surdomuților. 4. (Înv. și reg.) Vorbă, cuvânt; grai, glas. ◊ Expr. Cu limbă de moarte = ca ultimă dorință (exprimată pe patul morții). A lega pe cineva cu limbă de moarte = a obliga pe cineva (prin jurământ) să-ți îndeplinească o ultimă dorință, exprimată înainte de moarte. 5. (Înv.) Prizonier folosit ca informator asupra situației armatei inamice. 6. (Înv. și arh.) Comunitate de oameni care vorbesc aceeași limbă; popor, neam, națiune. III. Nume dat unor obiecte, instrumente etc. care seamănă formal sau funcțional cu limba (I). 1. Bară mobilă de metal, agățată în interiorul clopotului, care, prin mișcare, lovește pereții lui, făcându-l să sune. 2. Fiecare dintre arătătoarele ceasornicului. ♦ Pendulul unui orologiu. 3. Obiect de metal, de os, de material plastic etc. care înlesnește încălțarea pantofilor; încălțător. 4. Bucată de piele, de pânză etc. lungă și îngustă, care acoperă deschizătura încălțămintei în locul unde aceasta se încheie cu șiretul. 5. Lama de metal a unui cuțit, a unui briceag etc. 6. Flacără de formă alungită. ♦ Fâșie de lumină care străbate întunericul. 7. Fâșie lungă și îngustă de pământ, de pădure etc. 8. Deschizătură, gură lăsată la cotețul de pescuit. 9. Compuse: (Bot.) limba-apei = broscariță; limba-boului = plantă erbacee acoperită cu peri aspri și țepoși, cu flori albastre, roz sau albe (Anchusa officinalis); limba-cucului = a) ferigă mică cu rizom scurt și târâtor, de obicei cu o singură frunză penată compusă (Botrychium lunaria); b) plantă erbacee cu flori de culoare albăstruie-liliachie, care crește în regiunile subalpine (Gentiana bulgarica); limba-mielului (sau mielușelului) = plantă erbacee acoperită cu peri aspri, cu flori albastre sau albe; arăriel (Borago officinalis); limba-oii = a) plantă erbacee cu frunze dințate și spinoase, cu flori purpurii, care crește prin locuri umede și mlăștinoase (Cirsium canum); b) mică plantă erbacee cu frunzele dispuse în rozetă și cu flori roz grupate în spice (Plantago gentianoides); limba-peștelui = plantă erbacee cu frunzele verzi-albăstrui și cu flori violete (Limonium vulgare); limba-soacrei = nume dat mai multor specii de plante înrudite cu cactusul, cu tulpina spinoasă și flori roșii, albe sau galbene; limba-șarpelui = ferigă mică cu rizomul lung, cu o singură frunză, de formă ovală, răspândită prin locurile umede, prin tufișuri și păduri (Ophioglossum vulgatum); limba-vrăbiei = plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu frunze lanceolate și cu flori mici, verzui (Thymelaea passerina); (Iht.) limbă-de-mare = pește marin cu corpul oval și asimetric, cu ambii ochi situați pe o singură parte (Solea nasuta). – Lat. lingua.

lasciv
LASCÍV, -Ă, lascivi, -e, adj. (Despre gesturi, cuvinte etc.) Care ațâță la plăceri senzuale; senzual, voluptuos; obscen, imoral. – Din fr. lascif, lat. lascivus.

DOOM

lascív adj. m., pl. lascívi, f. lascívă, pl. lascíve

lasciva
LASCÍV, -Ă, lascivi, -e, adj. (Despre gesturi, cuvinte etc.) Care ațâță la plăceri senzuale; senzual, voluptuos; obscen, imoral. – Din fr. lascif, lat. lascivus.

DOOM

lascív adj. m., pl. lascívi, f. lascívă, pl. lascíve

lascive
LASCÍV, -Ă, lascivi, -e, adj. (Despre gesturi, cuvinte etc.) Care ațâță la plăceri senzuale; senzual, voluptuos; obscen, imoral. – Din fr. lascif, lat. lascivus.

DOOM

lascív adj. m., pl. lascívi, f. lascívă, pl. lascíve

lascivei
LASCÍV, -Ă, lascivi, -e, adj. (Despre gesturi, cuvinte etc.) Care ațâță la plăceri senzuale; senzual, voluptuos; obscen, imoral. – Din fr. lascif, lat. lascivus.

DOOM

lascív adj. m., pl. lascívi, f. lascívă, pl. lascíve

lascivele
LASCÍV, -Ă, lascivi, -e, adj. (Despre gesturi, cuvinte etc.) Care ațâță la plăceri senzuale; senzual, voluptuos; obscen, imoral. – Din fr. lascif, lat. lascivus.

DOOM

lascív adj. m., pl. lascívi, f. lascívă, pl. lascíve

lascivelor
LASCÍV, -Ă, lascivi, -e, adj. (Despre gesturi, cuvinte etc.) Care ațâță la plăceri senzuale; senzual, voluptuos; obscen, imoral. – Din fr. lascif, lat. lascivus.

DOOM

lascív adj. m., pl. lascívi, f. lascívă, pl. lascíve

lascivi
LASCÍV, -Ă, lascivi, -e, adj. (Despre gesturi, cuvinte etc.) Care ațâță la plăceri senzuale; senzual, voluptuos; obscen, imoral. – Din fr. lascif, lat. lascivus.

DOOM

lascív adj. m., pl. lascívi, f. lascívă, pl. lascíve

lascivii
LASCÍV, -Ă, lascivi, -e, adj. (Despre gesturi, cuvinte etc.) Care ațâță la plăceri senzuale; senzual, voluptuos; obscen, imoral. – Din fr. lascif, lat. lascivus.

DOOM

lascív adj. m., pl. lascívi, f. lascívă, pl. lascíve

lascivilor
LASCÍV, -Ă, lascivi, -e, adj. (Despre gesturi, cuvinte etc.) Care ațâță la plăceri senzuale; senzual, voluptuos; obscen, imoral. – Din fr. lascif, lat. lascivus.

DOOM

lascív adj. m., pl. lascívi, f. lascívă, pl. lascíve

lascivitate
LASCIVITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este lasciv; înclinare spre senzualism; senzualitate, voluptate; obscenitate, imoralitate. – Din fr. lascivité.

DOOM

lascivitáte s. f., g.-d. art. lascivitắții

lascivitatea
LASCIVITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este lasciv; înclinare spre senzualism; senzualitate, voluptate; obscenitate, imoralitate. – Din fr. lascivité.

DOOM

lascivitáte s. f., g.-d. art. lascivitắții

lascivități
LASCIVITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este lasciv; înclinare spre senzualism; senzualitate, voluptate; obscenitate, imoralitate. – Din fr. lascivité.

DOOM

lascivitáte s. f., g.-d. art. lascivitắții

lascivității
LASCIVITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este lasciv; înclinare spre senzualism; senzualitate, voluptate; obscenitate, imoralitate. – Din fr. lascivité.

DOOM

lascivitáte s. f., g.-d. art. lascivitắții

lascivitățile
LASCIVITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este lasciv; înclinare spre senzualism; senzualitate, voluptate; obscenitate, imoralitate. – Din fr. lascivité.

DOOM

lascivitáte s. f., g.-d. art. lascivitắții

lascivităților
LASCIVITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este lasciv; înclinare spre senzualism; senzualitate, voluptate; obscenitate, imoralitate. – Din fr. lascivité.

DOOM

lascivitáte s. f., g.-d. art. lascivitắții

lascivul
LASCÍV, -Ă, lascivi, -e, adj. (Despre gesturi, cuvinte etc.) Care ațâță la plăceri senzuale; senzual, voluptuos; obscen, imoral. – Din fr. lascif, lat. lascivus.

DOOM

lascív adj. m., pl. lascívi, f. lascívă, pl. lascíve

lascivului
LASCÍV, -Ă, lascivi, -e, adj. (Despre gesturi, cuvinte etc.) Care ațâță la plăceri senzuale; senzual, voluptuos; obscen, imoral. – Din fr. lascif, lat. lascivus.

DOOM

lascív adj. m., pl. lascívi, f. lascívă, pl. lascíve

lască
láscă s. f. – (Înv.) Grație, favoare, hatîr. Pol., rut., rus. laska (Tiktin). – Der. lascav (var. lascăv), adj. (generos, darnic), din bg., rut. laskav, pol. laskawy, rus. laskovyj.

lase
LĂSÁ, las, vb. I. 1. Tranz. A da drumul unui lucru sau unei ființe ținute strâns. ◊ Expr. A lăsa (cuiva) sânge = a face să curgă din corpul cuiva, printr-o incizie, o cantitate de sânge. Lasă-mă să te las, se spune despre un om indiferent, lipsit de energie, neglijent, comod. ♦ Spec. A da drumul să cadă; a lepăda. ♦ A pune, a depune ceva undeva. 2. Tranz. A permite, a îngădui, a admite, a nu opri; spec. a accepta ca cineva sau ceva să rămână într-o anumită stare, într-o anumită situație, a nu interveni pentru a modifica, a schimba sau a întrerupe ceva. ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) cu zile sau a-i lăsa (cuiva) zilele = a cruța viața cuiva. A lăsa (pe cineva) în pace (sau încolo) = a nu deranja pe cineva, a nu-l supăra, a-l lăsa să facă ce vrea; a se dezinteresa de cineva. A lăsa (pe cineva) în boii (sau în banii, în apele) lui = a nu se amesteca în treburile cuiva, a lăsa pe cineva în situația în care se află, a nu contraria în planurile, în ideile lui pe cineva. A lăsa (pe cineva) în voie = a da cuiva multă libertate sau întreaga libertate. A lăsa (pe cineva) rece = a nu impresiona, a-l face să rămână indiferent. (Refl.) A (nu) se lăsa (mai) pe (sau pre) jos = a (nu) îngădui să fie întrecut de cineva; a (nu) se strădui să ajungă pe cineva. A nu se lăsa (cu una, cu două, odată cu capul etc.) = a nu admite să cedeze, a se împotrivi cu îndârjire. A se lăsa păgubaș = a renunța la ceva. ♦ Refl. A-și îngădui o anumită ținută. ♦ A nu face ceva imediat, a amâna; a aștepta, a păsui¹. 3. Tranz. A se îndepărta de cineva sau de ceva, a părăsi (plecând); p. ext. a nu se mai interesa, a nu se mai preocupa de cineva sau de ceva. ◊ Expr. A lăsa pe cineva (sau, refl., a se lăsa) în (sau pe) seama (sau grija, voia) sau pradă cuiva = a (se) da în seama (sau în grija, voia) sau pradă cuiva; a (se) încredința cuiva. Lasă (sau, refl., lasă-te) pe mine (sau pe noi)! = ai încredere în mine (sau în noi)! A lăsa (pe cineva sau ceva) la naiba (sau naibii, dracului, focului) = a nu se mai gândi la... ♦ A nesocoti; a omite, a elimina, a trece cu vederea. ♦ Intranz. (La imper., urmat de o propoziție care cuprinde o concesie, o îngăduință sau o amenințare) Așteaptă să vezi! ◊ Expr. Las' dacă = a) desigur că nu; b) (în legătură cu o negație) nu mai încape îndoială că... Lasă că... = în afară de faptul că... ♦ (Despre facultăți fizice sau intelectuale ori despre obiecte care se uzează prin folosință) A nu mai ajuta, a nu mai servi pe cineva (decât într-o mică măsură). ♦ (Despre dureri) A înceta, a trece. ♦ (Determinat prin „în urmă”; adesea fig.) A trece înaintea cuiva sau a ceva; a depăși, a întrece. ♦ Refl. A se dezbăra de un obicei rău, de un nărav. ♦ Refl. A renunța la o întreprindere proiectată. 4. Tranz. A ceda un bun cuiva; a transmite ceva prin moștenire. ♦ A face să rămână, să persiste, să se mențină în urma sa; a degaja, a răspândi în urmă; a provoca, a pricinui. ♦ A da o poruncă, a transmite o dispoziție (în momentul plecării, la despărțire); (despre divinitate) a rândui, a statornici, a hotărî. ◊ Expr. A lăsa cu limbă de moarte (sau cu jurământ) = a da, în ultimele momente ale vieții, dispoziții care să fie îndeplinite după moarte. 5. Refl. A merge la vale, a coborî o pantă. ♦ A se așeza pe ceva venind din zbor. ♦ Fig. (Despre întuneric, ger, căldură etc.) A începe, a se produce, a veni. ◊ Expr. (Tranz.) A lăsa sec(ul) = a) a începe zilele de post (al Paștelui); b) a petrece cu ocazia ultimei zile dinaintea postului (Paștelui). 6. Tranz. A da (mai) jos; a coborî, a apleca. ♦ Intranz. A reduce din preț, a vinde mai ieftin; a ieftini. 7. Refl. A se îndoi, a se apleca (sub o povară); a se așeza; a se culca. ◊ Expr. A se lăsa greu = a) a apăsa cu toată greutatea corpului; b) a consimți cu mare greutate să facă ceva. – Lat. laxare.

DOOM

lăsá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. las, 2 sg. lași, 3 lásă; conj. prez. 3 să láse

laser
LÁSER, lasere, s. n. Dispozitiv pentru amplificarea sau generarea undelor electromagnetice din domeniul optic pe baza efectului de emisie forțată a sistemelor atomice, care permite o concentrare de energie corespunzătoare unei temperaturi de zeci de mii de grade. – Din engl., fr. laser.

DOOM

láser s. n., pl. lásere

lasere
LÁSER, lasere, s. n. Dispozitiv pentru amplificarea sau generarea undelor electromagnetice din domeniul optic pe baza efectului de emisie forțată a sistemelor atomice, care permite o concentrare de energie corespunzătoare unei temperaturi de zeci de mii de grade. – Din engl., fr. laser.

DOOM

láser s. n., pl. lásere

laserele
LÁSER, lasere, s. n. Dispozitiv pentru amplificarea sau generarea undelor electromagnetice din domeniul optic pe baza efectului de emisie forțată a sistemelor atomice, care permite o concentrare de energie corespunzătoare unei temperaturi de zeci de mii de grade. – Din engl., fr. laser.

DOOM

láser s. n., pl. lásere

laserelor
LÁSER, lasere, s. n. Dispozitiv pentru amplificarea sau generarea undelor electromagnetice din domeniul optic pe baza efectului de emisie forțată a sistemelor atomice, care permite o concentrare de energie corespunzătoare unei temperaturi de zeci de mii de grade. – Din engl., fr. laser.

DOOM

láser s. n., pl. lásere

laseri
LÁSER, lasere, s. n. Dispozitiv pentru amplificarea sau generarea undelor electromagnetice din domeniul optic pe baza efectului de emisie forțată a sistemelor atomice, care permite o concentrare de energie corespunzătoare unei temperaturi de zeci de mii de grade. – Din engl., fr. laser.

DOOM

láser s. n., pl. lásere

laserii
LÁSER, lasere, s. n. Dispozitiv pentru amplificarea sau generarea undelor electromagnetice din domeniul optic pe baza efectului de emisie forțată a sistemelor atomice, care permite o concentrare de energie corespunzătoare unei temperaturi de zeci de mii de grade. – Din engl., fr. laser.

DOOM

láser s. n., pl. lásere

laserilor
LÁSER, lasere, s. n. Dispozitiv pentru amplificarea sau generarea undelor electromagnetice din domeniul optic pe baza efectului de emisie forțată a sistemelor atomice, care permite o concentrare de energie corespunzătoare unei temperaturi de zeci de mii de grade. – Din engl., fr. laser.

DOOM

láser s. n., pl. lásere

laserpitium
ZMEOÁICĂ, zmeoaice, s. f. 1. Personaj feminin fantastic din basme, imaginat ca o femeie uriașă, cu puteri supranaturale, întruchipând răutatea; zmeoaie (1). 2. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina cilindrică, cu flori albe sau purpurii dispuse în umbele (Laserpitium latifolium). – Zmeu + suf. -oaică.

laserul
LÁSER, lasere, s. n. Dispozitiv pentru amplificarea sau generarea undelor electromagnetice din domeniul optic pe baza efectului de emisie forțată a sistemelor atomice, care permite o concentrare de energie corespunzătoare unei temperaturi de zeci de mii de grade. – Din engl., fr. laser.

DOOM

láser s. n., pl. lásere

laserului
LÁSER, lasere, s. n. Dispozitiv pentru amplificarea sau generarea undelor electromagnetice din domeniul optic pe baza efectului de emisie forțată a sistemelor atomice, care permite o concentrare de energie corespunzătoare unei temperaturi de zeci de mii de grade. – Din engl., fr. laser.

DOOM

láser s. n., pl. lásere

laseta
LASÉTĂ, lasete, s. f. Cordon îngust, drept sau rotund, utilizat la confecționarea unor dantele. ♦ Obiect de decorație interioară lucrat cu acest cordon. – Din fr. lacet.

DOOM

lasétă (șnur) s. f., g.-d. art. lasétei; pl. laséte

lasete
LASÉTĂ, lasete, s. f. Cordon îngust, drept sau rotund, utilizat la confecționarea unor dantele. ♦ Obiect de decorație interioară lucrat cu acest cordon. – Din fr. lacet.

DOOM

lasétă (șnur) s. f., g.-d. art. lasétei; pl. laséte

lasetei
LASÉTĂ, lasete, s. f. Cordon îngust, drept sau rotund, utilizat la confecționarea unor dantele. ♦ Obiect de decorație interioară lucrat cu acest cordon. – Din fr. lacet.

DOOM

lasétă (șnur) s. f., g.-d. art. lasétei; pl. laséte

lasetele
LASÉTĂ, lasete, s. f. Cordon îngust, drept sau rotund, utilizat la confecționarea unor dantele. ♦ Obiect de decorație interioară lucrat cu acest cordon. – Din fr. lacet.

DOOM

lasétă (șnur) s. f., g.-d. art. lasétei; pl. laséte

lasetelor
LASÉTĂ, lasete, s. f. Cordon îngust, drept sau rotund, utilizat la confecționarea unor dantele. ♦ Obiect de decorație interioară lucrat cu acest cordon. – Din fr. lacet.

DOOM

lasétă (șnur) s. f., g.-d. art. lasétei; pl. laséte

lasitudine
LASITÚDINE s. f. (Livr.) Stare sau senzație de oboseală psihică, plictiseală, dezgust etc. – Din fr. lassitude.

DOOM

*lasitúdine (livr.) s. f., g.-d. art. lasitúdinii

lasitudinea
LASITÚDINE s. f. (Livr.) Stare sau senzație de oboseală psihică, plictiseală, dezgust etc. – Din fr. lassitude.

DOOM

*lasitúdine (livr.) s. f., g.-d. art. lasitúdinii

lasitudini
LASITÚDINE s. f. (Livr.) Stare sau senzație de oboseală psihică, plictiseală, dezgust etc. – Din fr. lassitude.

DOOM

*lasitúdine (livr.) s. f., g.-d. art. lasitúdinii

lasitudinii
LASITÚDINE s. f. (Livr.) Stare sau senzație de oboseală psihică, plictiseală, dezgust etc. – Din fr. lassitude.

DOOM

*lasitúdine (livr.) s. f., g.-d. art. lasitúdinii

lasou
LASÓU, lasouri, s. n. Curea sau frânghie lungă, terminată la un capăt cu un laț, folosită în America pentru prinderea animalelor sălbatice. – Din fr. lasso.

DOOM

lasóu s. n., art. lasóul; pl. lasóuri

lasoul
LASÓU, lasouri, s. n. Curea sau frânghie lungă, terminată la un capăt cu un laț, folosită în America pentru prinderea animalelor sălbatice. – Din fr. lasso.

DOOM

lasóu s. n., art. lasóul; pl. lasóuri

lasoului
LASÓU, lasouri, s. n. Curea sau frânghie lungă, terminată la un capăt cu un laț, folosită în America pentru prinderea animalelor sălbatice. – Din fr. lasso.

DOOM

lasóu s. n., art. lasóul; pl. lasóuri

lasouri
LASÓU, lasouri, s. n. Curea sau frânghie lungă, terminată la un capăt cu un laț, folosită în America pentru prinderea animalelor sălbatice. – Din fr. lasso.

DOOM

lasóu s. n., art. lasóul; pl. lasóuri

lasourile
LASÓU, lasouri, s. n. Curea sau frânghie lungă, terminată la un capăt cu un laț, folosită în America pentru prinderea animalelor sălbatice. – Din fr. lasso.

DOOM

lasóu s. n., art. lasóul; pl. lasóuri

lasourilor
LASÓU, lasouri, s. n. Curea sau frânghie lungă, terminată la un capăt cu un laț, folosită în America pentru prinderea animalelor sălbatice. – Din fr. lasso.

DOOM

lasóu s. n., art. lasóul; pl. lasóuri

lassallean
LASSALLEÁN, -Ă adj. Referitor la lassalleanism. // s.m. și f. Adept al lassalleanismului. [Pron. -le-an, pl. -eeni, eene. / < fr. lassaléen].

lassalleana
LASSALLEÁN, -Ă adj. Referitor la lassalleanism. // s.m. și f. Adept al lassalleanismului. [Pron. -le-an, pl. -eeni, eene. / < fr. lassaléen].

lassalleanism
LASSALLEANÍSM s.n. Curent oportunist în mișcarea muncitorească din Germania, care, admițând posibilitatea transformării pașnice a capitalismului în socialism cu ajutorul unor cooperative sprijinite de statul burghez, propovăduia înlocuirea luptei revoluționare prin lupta pentru vot universal și prin activitatea parlamentară pașnică. [< germ. Lassalleanismus, cf. Lassalle – socialist german].

DOOM

lassalleanísm (-le-a-) s. n.

lassalleanismul
LASSALLEANÍSM s.n. Curent oportunist în mișcarea muncitorească din Germania, care, admițând posibilitatea transformării pașnice a capitalismului în socialism cu ajutorul unor cooperative sprijinite de statul burghez, propovăduia înlocuirea luptei revoluționare prin lupta pentru vot universal și prin activitatea parlamentară pașnică. [< germ. Lassalleanismus, cf. Lassalle – socialist german].

DOOM

lassalleanísm (-le-a-) s. n.

lassalleanismului
LASSALLEANÍSM s.n. Curent oportunist în mișcarea muncitorească din Germania, care, admițând posibilitatea transformării pașnice a capitalismului în socialism cu ajutorul unor cooperative sprijinite de statul burghez, propovăduia înlocuirea luptei revoluționare prin lupta pentru vot universal și prin activitatea parlamentară pașnică. [< germ. Lassalleanismus, cf. Lassalle – socialist german].

DOOM

lassalleanísm (-le-a-) s. n.

lassalleanul
LASSALLEÁN, -Ă adj. Referitor la lassalleanism. // s.m. și f. Adept al lassalleanismului. [Pron. -le-an, pl. -eeni, eene. / < fr. lassaléen].

lassalleanului
LASSALLEÁN, -Ă adj. Referitor la lassalleanism. // s.m. și f. Adept al lassalleanismului. [Pron. -le-an, pl. -eeni, eene. / < fr. lassaléen].

lassalleene
LASSALLEÁN, -Ă adj. Referitor la lassalleanism. // s.m. și f. Adept al lassalleanismului. [Pron. -le-an, pl. -eeni, eene. / < fr. lassaléen].

lassalleenei
LASSALLEÁN, -Ă adj. Referitor la lassalleanism. // s.m. și f. Adept al lassalleanismului. [Pron. -le-an, pl. -eeni, eene. / < fr. lassaléen].

lassalleenele
LASSALLEÁN, -Ă adj. Referitor la lassalleanism. // s.m. și f. Adept al lassalleanismului. [Pron. -le-an, pl. -eeni, eene. / < fr. lassaléen].

lassalleenelor
LASSALLEÁN, -Ă adj. Referitor la lassalleanism. // s.m. și f. Adept al lassalleanismului. [Pron. -le-an, pl. -eeni, eene. / < fr. lassaléen].

lassalleeni
LASSALLEÁN, -Ă adj. Referitor la lassalleanism. // s.m. și f. Adept al lassalleanismului. [Pron. -le-an, pl. -eeni, eene. / < fr. lassaléen].

lassalleenii
LASSALLEÁN, -Ă adj. Referitor la lassalleanism. // s.m. și f. Adept al lassalleanismului. [Pron. -le-an, pl. -eeni, eene. / < fr. lassaléen].

lassalleenilor
LASSALLEÁN, -Ă adj. Referitor la lassalleanism. // s.m. și f. Adept al lassalleanismului. [Pron. -le-an, pl. -eeni, eene. / < fr. lassaléen].

lastex
LÁSTEX, lastexuri, s. n. Fir de cauciuc, de obicei îmbrăcat în fibre textile, care se folosește în industria confecțiilor; p. ext. țesătură, obiect de îmbrăcăminte care cuprinde asemenea fire. ♦ Portjartier elastic. – Din fr., it. lastex.

DOOM

lástex (fir de cauciuc, țesătură) s. n., pl. lástexuri

lastexul
LÁSTEX, lastexuri, s. n. Fir de cauciuc, de obicei îmbrăcat în fibre textile, care se folosește în industria confecțiilor; p. ext. țesătură, obiect de îmbrăcăminte care cuprinde asemenea fire. ♦ Portjartier elastic. – Din fr., it. lastex.

DOOM

lástex (fir de cauciuc, țesătură) s. n., pl. lástexuri

lastexului
LÁSTEX, lastexuri, s. n. Fir de cauciuc, de obicei îmbrăcat în fibre textile, care se folosește în industria confecțiilor; p. ext. țesătură, obiect de îmbrăcăminte care cuprinde asemenea fire. ♦ Portjartier elastic. – Din fr., it. lastex.

DOOM

lástex (fir de cauciuc, țesătură) s. n., pl. lástexuri

lastexuri
LÁSTEX, lastexuri, s. n. Fir de cauciuc, de obicei îmbrăcat în fibre textile, care se folosește în industria confecțiilor; p. ext. țesătură, obiect de îmbrăcăminte care cuprinde asemenea fire. ♦ Portjartier elastic. – Din fr., it. lastex.

DOOM

lástex (fir de cauciuc, țesătură) s. n., pl. lástexuri

lastexurile
LÁSTEX, lastexuri, s. n. Fir de cauciuc, de obicei îmbrăcat în fibre textile, care se folosește în industria confecțiilor; p. ext. țesătură, obiect de îmbrăcăminte care cuprinde asemenea fire. ♦ Portjartier elastic. – Din fr., it. lastex.

DOOM

lástex (fir de cauciuc, țesătură) s. n., pl. lástexuri

lastexurilor
LÁSTEX, lastexuri, s. n. Fir de cauciuc, de obicei îmbrăcat în fibre textile, care se folosește în industria confecțiilor; p. ext. țesătură, obiect de îmbrăcăminte care cuprinde asemenea fire. ♦ Portjartier elastic. – Din fr., it. lastex.

DOOM

lástex (fir de cauciuc, țesătură) s. n., pl. lástexuri

lastic
LASTÍC s. n. (Înv.) Stofă de lână asemănătoare cu satinul. [Acc. și: lástic] – Din fr., engl. lasting.

DOOM

lastíc/lástic (înv.) s. n.

lasticul
LASTÍC s. n. (Înv.) Stofă de lână asemănătoare cu satinul. [Acc. și: lástic] – Din fr., engl. lasting.

DOOM

lastíc/lástic (înv.) s. n.

lasticului
LASTÍC s. n. (Înv.) Stofă de lână asemănătoare cu satinul. [Acc. și: lástic] – Din fr., engl. lasting.

DOOM

lastíc/lástic (înv.) s. n.

lastra
LÁSTRĂ, lastre, s. f. (Înv.) Stofă scumpă de lână. – Et. nec.

DOOM

lástră (înv.) s. f., g.-d. art. lástrei; pl. lástre

lastre
LÁSTRĂ, lastre, s. f. (Înv.) Stofă scumpă de lână. – Et. nec.

DOOM

lástră (înv.) s. f., g.-d. art. lástrei; pl. lástre

lastrei
LÁSTRĂ, lastre, s. f. (Înv.) Stofă scumpă de lână. – Et. nec.

DOOM

lástră (înv.) s. f., g.-d. art. lástrei; pl. lástre

lastrele
LÁSTRĂ, lastre, s. f. (Înv.) Stofă scumpă de lână. – Et. nec.

DOOM

lástră (înv.) s. f., g.-d. art. lástrei; pl. lástre

lastrelor
LÁSTRĂ, lastre, s. f. (Înv.) Stofă scumpă de lână. – Et. nec.

DOOM

lástră (înv.) s. f., g.-d. art. lástrei; pl. lástre

lasă
LĂSÁ, las, vb. I. 1. Tranz. A da drumul unui lucru sau unei ființe ținute strâns. ◊ Expr. A lăsa (cuiva) sânge = a face să curgă din corpul cuiva, printr-o incizie, o cantitate de sânge. Lasă-mă să te las, se spune despre un om indiferent, lipsit de energie, neglijent, comod. ♦ Spec. A da drumul să cadă; a lepăda. ♦ A pune, a depune ceva undeva. 2. Tranz. A permite, a îngădui, a admite, a nu opri; spec. a accepta ca cineva sau ceva să rămână într-o anumită stare, într-o anumită situație, a nu interveni pentru a modifica, a schimba sau a întrerupe ceva. ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) cu zile sau a-i lăsa (cuiva) zilele = a cruța viața cuiva. A lăsa (pe cineva) în pace (sau încolo) = a nu deranja pe cineva, a nu-l supăra, a-l lăsa să facă ce vrea; a se dezinteresa de cineva. A lăsa (pe cineva) în boii (sau în banii, în apele) lui = a nu se amesteca în treburile cuiva, a lăsa pe cineva în situația în care se află, a nu contraria în planurile, în ideile lui pe cineva. A lăsa (pe cineva) în voie = a da cuiva multă libertate sau întreaga libertate. A lăsa (pe cineva) rece = a nu impresiona, a-l face să rămână indiferent. (Refl.) A (nu) se lăsa (mai) pe (sau pre) jos = a (nu) îngădui să fie întrecut de cineva; a (nu) se strădui să ajungă pe cineva. A nu se lăsa (cu una, cu două, odată cu capul etc.) = a nu admite să cedeze, a se împotrivi cu îndârjire. A se lăsa păgubaș = a renunța la ceva. ♦ Refl. A-și îngădui o anumită ținută. ♦ A nu face ceva imediat, a amâna; a aștepta, a păsui¹. 3. Tranz. A se îndepărta de cineva sau de ceva, a părăsi (plecând); p. ext. a nu se mai interesa, a nu se mai preocupa de cineva sau de ceva. ◊ Expr. A lăsa pe cineva (sau, refl., a se lăsa) în (sau pe) seama (sau grija, voia) sau pradă cuiva = a (se) da în seama (sau în grija, voia) sau pradă cuiva; a (se) încredința cuiva. Lasă (sau, refl., lasă-te) pe mine (sau pe noi)! = ai încredere în mine (sau în noi)! A lăsa (pe cineva sau ceva) la naiba (sau naibii, dracului, focului) = a nu se mai gândi la... ♦ A nesocoti; a omite, a elimina, a trece cu vederea. ♦ Intranz. (La imper., urmat de o propoziție care cuprinde o concesie, o îngăduință sau o amenințare) Așteaptă să vezi! ◊ Expr. Las' dacă = a) desigur că nu; b) (în legătură cu o negație) nu mai încape îndoială că... Lasă că... = în afară de faptul că... ♦ (Despre facultăți fizice sau intelectuale ori despre obiecte care se uzează prin folosință) A nu mai ajuta, a nu mai servi pe cineva (decât într-o mică măsură). ♦ (Despre dureri) A înceta, a trece. ♦ (Determinat prin „în urmă”; adesea fig.) A trece înaintea cuiva sau a ceva; a depăși, a întrece. ♦ Refl. A se dezbăra de un obicei rău, de un nărav. ♦ Refl. A renunța la o întreprindere proiectată. 4. Tranz. A ceda un bun cuiva; a transmite ceva prin moștenire. ♦ A face să rămână, să persiste, să se mențină în urma sa; a degaja, a răspândi în urmă; a provoca, a pricinui. ♦ A da o poruncă, a transmite o dispoziție (în momentul plecării, la despărțire); (despre divinitate) a rândui, a statornici, a hotărî. ◊ Expr. A lăsa cu limbă de moarte (sau cu jurământ) = a da, în ultimele momente ale vieții, dispoziții care să fie îndeplinite după moarte. 5. Refl. A merge la vale, a coborî o pantă. ♦ A se așeza pe ceva venind din zbor. ♦ Fig. (Despre întuneric, ger, căldură etc.) A începe, a se produce, a veni. ◊ Expr. (Tranz.) A lăsa sec(ul) = a) a începe zilele de post (al Paștelui); b) a petrece cu ocazia ultimei zile dinaintea postului (Paștelui). 6. Tranz. A da (mai) jos; a coborî, a apleca. ♦ Intranz. A reduce din preț, a vinde mai ieftin; a ieftini. 7. Refl. A se îndoi, a se apleca (sub o povară); a se așeza; a se culca. ◊ Expr. A se lăsa greu = a) a apăsa cu toată greutatea corpului; b) a consimți cu mare greutate să facă ceva. – Lat. laxare.

DOOM

lăsá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. las, 2 sg. lași, 3 lásă; conj. prez. 3 să láse

lat
LAT, -Ă, (1) lați, -te, adj., (2) laturi, s. n. 1. Adj. Care are o lățime (relativ) mare. ◊ Loc. adj. Lat în spate (sau în spete) = bine legat, voinic. ◊ Expr. A spune vorbe mari și late = a spune vorbe pompoase, dar fără conținut. (Fam.) A fi lată (rău sau de tot), se spune pentru a arăta că o situație a luat proporții grave, îngrijorătoare. (Fam.) A o face lată (rău sau de tot) = a) a petrece strașnic, a face un mare chef; b) a face (fără voie) o poznă, o gafă, o prostie. ♦ (Fam.) Întins la pământ (fără simțire sau mort). ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) lat = a) a bate (pe cineva) foarte tare (lăsându-l în nesimțire); b) a uimi, a impresiona puternic (pe cineva). 2. S. n. Partea lată (1) a unui obiect; lățime. ◊ Un lat de palmă (sau de mână) = măsură populară de lungime, egală cu lățimea unei palme obișnuite cu degetele lipite. ◊ Loc. adv. De-a latul = în curmeziș. – Lat. latus.

DOOM

lat² (lățime) (pop.) s. n./s. m., pl. láturi/láți

lat
LAT, -Ă, (1) lați, -te, adj., (2) laturi, s. n. 1. Adj. Care are o lățime (relativ) mare. ◊ Loc. adj. Lat în spate (sau în spete) = bine legat, voinic. ◊ Expr. A spune vorbe mari și late = a spune vorbe pompoase, dar fără conținut. (Fam.) A fi lată (rău sau de tot), se spune pentru a arăta că o situație a luat proporții grave, îngrijorătoare. (Fam.) A o face lată (rău sau de tot) = a) a petrece strașnic, a face un mare chef; b) a face (fără voie) o poznă, o gafă, o prostie. ♦ (Fam.) Întins la pământ (fără simțire sau mort). ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) lat = a) a bate (pe cineva) foarte tare (lăsându-l în nesimțire); b) a uimi, a impresiona puternic (pe cineva). 2. S. n. Partea lată (1) a unui obiect; lățime. ◊ Un lat de palmă (sau de mână) = măsură populară de lungime, egală cu lățimea unei palme obișnuite cu degetele lipite. ◊ Loc. adv. De-a latul = în curmeziș. – Lat. latus.

DOOM

lat² (lățime) (pop.) s. n./s. m., pl. láturi/láți

lat
LAT, -Ă, (1) lați, -te, adj., (2) laturi, s. n. 1. Adj. Care are o lățime (relativ) mare. ◊ Loc. adj. Lat în spate (sau în spete) = bine legat, voinic. ◊ Expr. A spune vorbe mari și late = a spune vorbe pompoase, dar fără conținut. (Fam.) A fi lată (rău sau de tot), se spune pentru a arăta că o situație a luat proporții grave, îngrijorătoare. (Fam.) A o face lată (rău sau de tot) = a) a petrece strașnic, a face un mare chef; b) a face (fără voie) o poznă, o gafă, o prostie. ♦ (Fam.) Întins la pământ (fără simțire sau mort). ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) lat = a) a bate (pe cineva) foarte tare (lăsându-l în nesimțire); b) a uimi, a impresiona puternic (pe cineva). 2. S. n. Partea lată (1) a unui obiect; lățime. ◊ Un lat de palmă (sau de mână) = măsură populară de lungime, egală cu lățimea unei palme obișnuite cu degetele lipite. ◊ Loc. adv. De-a latul = în curmeziș. – Lat. latus.

lata
LAT, -Ă, (1) lați, -te, adj., (2) laturi, s. n. 1. Adj. Care are o lățime (relativ) mare. ◊ Loc. adj. Lat în spate (sau în spete) = bine legat, voinic. ◊ Expr. A spune vorbe mari și late = a spune vorbe pompoase, dar fără conținut. (Fam.) A fi lată (rău sau de tot), se spune pentru a arăta că o situație a luat proporții grave, îngrijorătoare. (Fam.) A o face lată (rău sau de tot) = a) a petrece strașnic, a face un mare chef; b) a face (fără voie) o poznă, o gafă, o prostie. ♦ (Fam.) Întins la pământ (fără simțire sau mort). ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) lat = a) a bate (pe cineva) foarte tare (lăsându-l în nesimțire); b) a uimi, a impresiona puternic (pe cineva). 2. S. n. Partea lată (1) a unui obiect; lățime. ◊ Un lat de palmă (sau de mână) = măsură populară de lungime, egală cu lățimea unei palme obișnuite cu degetele lipite. ◊ Loc. adv. De-a latul = în curmeziș. – Lat. latus.

DOOM

lat² (lățime) (pop.) s. n./s. m., pl. láturi/láți

late
LAT, -Ă, (1) lați, -te, adj., (2) laturi, s. n. 1. Adj. Care are o lățime (relativ) mare. ◊ Loc. adj. Lat în spate (sau în spete) = bine legat, voinic. ◊ Expr. A spune vorbe mari și late = a spune vorbe pompoase, dar fără conținut. (Fam.) A fi lată (rău sau de tot), se spune pentru a arăta că o situație a luat proporții grave, îngrijorătoare. (Fam.) A o face lată (rău sau de tot) = a) a petrece strașnic, a face un mare chef; b) a face (fără voie) o poznă, o gafă, o prostie. ♦ (Fam.) Întins la pământ (fără simțire sau mort). ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) lat = a) a bate (pe cineva) foarte tare (lăsându-l în nesimțire); b) a uimi, a impresiona puternic (pe cineva). 2. S. n. Partea lată (1) a unui obiect; lățime. ◊ Un lat de palmă (sau de mână) = măsură populară de lungime, egală cu lățimea unei palme obișnuite cu degetele lipite. ◊ Loc. adv. De-a latul = în curmeziș. – Lat. latus.

DOOM

lat² (lățime) (pop.) s. n./s. m., pl. láturi/láți

latei
LAT, -Ă, (1) lați, -te, adj., (2) laturi, s. n. 1. Adj. Care are o lățime (relativ) mare. ◊ Loc. adj. Lat în spate (sau în spete) = bine legat, voinic. ◊ Expr. A spune vorbe mari și late = a spune vorbe pompoase, dar fără conținut. (Fam.) A fi lată (rău sau de tot), se spune pentru a arăta că o situație a luat proporții grave, îngrijorătoare. (Fam.) A o face lată (rău sau de tot) = a) a petrece strașnic, a face un mare chef; b) a face (fără voie) o poznă, o gafă, o prostie. ♦ (Fam.) Întins la pământ (fără simțire sau mort). ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) lat = a) a bate (pe cineva) foarte tare (lăsându-l în nesimțire); b) a uimi, a impresiona puternic (pe cineva). 2. S. n. Partea lată (1) a unui obiect; lățime. ◊ Un lat de palmă (sau de mână) = măsură populară de lungime, egală cu lățimea unei palme obișnuite cu degetele lipite. ◊ Loc. adv. De-a latul = în curmeziș. – Lat. latus.

DOOM

lat² (lățime) (pop.) s. n./s. m., pl. láturi/láți

latele
LAT, -Ă, (1) lați, -te, adj., (2) laturi, s. n. 1. Adj. Care are o lățime (relativ) mare. ◊ Loc. adj. Lat în spate (sau în spete) = bine legat, voinic. ◊ Expr. A spune vorbe mari și late = a spune vorbe pompoase, dar fără conținut. (Fam.) A fi lată (rău sau de tot), se spune pentru a arăta că o situație a luat proporții grave, îngrijorătoare. (Fam.) A o face lată (rău sau de tot) = a) a petrece strașnic, a face un mare chef; b) a face (fără voie) o poznă, o gafă, o prostie. ♦ (Fam.) Întins la pământ (fără simțire sau mort). ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) lat = a) a bate (pe cineva) foarte tare (lăsându-l în nesimțire); b) a uimi, a impresiona puternic (pe cineva). 2. S. n. Partea lată (1) a unui obiect; lățime. ◊ Un lat de palmă (sau de mână) = măsură populară de lungime, egală cu lățimea unei palme obișnuite cu degetele lipite. ◊ Loc. adv. De-a latul = în curmeziș. – Lat. latus.

DOOM

lat² (lățime) (pop.) s. n./s. m., pl. láturi/láți

latelor
LAT, -Ă, (1) lați, -te, adj., (2) laturi, s. n. 1. Adj. Care are o lățime (relativ) mare. ◊ Loc. adj. Lat în spate (sau în spete) = bine legat, voinic. ◊ Expr. A spune vorbe mari și late = a spune vorbe pompoase, dar fără conținut. (Fam.) A fi lată (rău sau de tot), se spune pentru a arăta că o situație a luat proporții grave, îngrijorătoare. (Fam.) A o face lată (rău sau de tot) = a) a petrece strașnic, a face un mare chef; b) a face (fără voie) o poznă, o gafă, o prostie. ♦ (Fam.) Întins la pământ (fără simțire sau mort). ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) lat = a) a bate (pe cineva) foarte tare (lăsându-l în nesimțire); b) a uimi, a impresiona puternic (pe cineva). 2. S. n. Partea lată (1) a unui obiect; lățime. ◊ Un lat de palmă (sau de mână) = măsură populară de lungime, egală cu lățimea unei palme obișnuite cu degetele lipite. ◊ Loc. adv. De-a latul = în curmeziș. – Lat. latus.

DOOM

lat² (lățime) (pop.) s. n./s. m., pl. láturi/láți

latent
LATÉNT, -Ă, latenți, -te, adj. Care există, dar nu se manifestă în exterior, putând izbucni oricând. – Din fr. latent, lat. latens, -ntis.

DOOM

latént adj. m., pl. laténți; f. laténtă, pl. laténte

latenta
LATÉNT, -Ă, latenți, -te, adj. Care există, dar nu se manifestă în exterior, putând izbucni oricând. – Din fr. latent, lat. latens, -ntis.

DOOM

latént adj. m., pl. laténți; f. laténtă, pl. laténte

latente
LATÉNT, -Ă, latenți, -te, adj. Care există, dar nu se manifestă în exterior, putând izbucni oricând. – Din fr. latent, lat. latens, -ntis.

DOOM

latént adj. m., pl. laténți; f. laténtă, pl. laténte

latentei
LATÉNT, -Ă, latenți, -te, adj. Care există, dar nu se manifestă în exterior, putând izbucni oricând. – Din fr. latent, lat. latens, -ntis.

DOOM

latént adj. m., pl. laténți; f. laténtă, pl. laténte

latentele
LATÉNT, -Ă, latenți, -te, adj. Care există, dar nu se manifestă în exterior, putând izbucni oricând. – Din fr. latent, lat. latens, -ntis.

DOOM

latént adj. m., pl. laténți; f. laténtă, pl. laténte

latentelor
LATÉNT, -Ă, latenți, -te, adj. Care există, dar nu se manifestă în exterior, putând izbucni oricând. – Din fr. latent, lat. latens, -ntis.

DOOM

latént adj. m., pl. laténți; f. laténtă, pl. laténte

latentul
LATÉNT, -Ă, latenți, -te, adj. Care există, dar nu se manifestă în exterior, putând izbucni oricând. – Din fr. latent, lat. latens, -ntis.

DOOM

latént adj. m., pl. laténți; f. laténtă, pl. laténte

latentului
LATÉNT, -Ă, latenți, -te, adj. Care există, dar nu se manifestă în exterior, putând izbucni oricând. – Din fr. latent, lat. latens, -ntis.

DOOM

latént adj. m., pl. laténți; f. laténtă, pl. laténte

latența
LATÉNȚĂ, latențe, s. f. Stare latentă. – Din fr. latence.

DOOM

laténță s. f., g.-d. art. laténței; pl. laténțe

latențe
LATÉNȚĂ, latențe, s. f. Stare latentă. – Din fr. latence.

DOOM

laténță s. f., g.-d. art. laténței; pl. laténțe

latenței
LATÉNȚĂ, latențe, s. f. Stare latentă. – Din fr. latence.

DOOM

laténță s. f., g.-d. art. laténței; pl. laténțe

latențele
LATÉNȚĂ, latențe, s. f. Stare latentă. – Din fr. latence.

DOOM

laténță s. f., g.-d. art. laténței; pl. laténțe

latențelor
LATÉNȚĂ, latențe, s. f. Stare latentă. – Din fr. latence.

DOOM

laténță s. f., g.-d. art. laténței; pl. laténțe

latenți
LATÉNT, -Ă, latenți, -te, adj. Care există, dar nu se manifestă în exterior, putând izbucni oricând. – Din fr. latent, lat. latens, -ntis.

DOOM

latént adj. m., pl. laténți; f. laténtă, pl. laténte

latenții
LATÉNT, -Ă, latenți, -te, adj. Care există, dar nu se manifestă în exterior, putând izbucni oricând. – Din fr. latent, lat. latens, -ntis.

DOOM

latént adj. m., pl. laténți; f. laténtă, pl. laténte

latenților
LATÉNT, -Ă, latenți, -te, adj. Care există, dar nu se manifestă în exterior, putând izbucni oricând. – Din fr. latent, lat. latens, -ntis.

DOOM

latént adj. m., pl. laténți; f. laténtă, pl. laténte

lateral
LATERÁL, -Ă, laterali, -e, adj. 1. Situat pe (una dintre) laturi, pe o parte a unui lucru; situat la margine, la periferie, departe de un centru; lăturalnic. ◊ Arie (sau suprafață) laterală = mărimea suprafeței unui corp prismatic, fără suprafețele bazelor lui. Arie laterală = zonă situată la periferia teritoriului unde se vorbește un dialect sau o limbă. ♦ Fig. Secundar. 2. (În sintagma) Consoană laterală (și substantivat, f.) = consoană articulată prin atingerea vârfului limbii de palatul tare sau de alveolele incisivilor superiori, în timp ce suflul de aer iese prin cele două deschizături lăsate de marginile limbii. „L” este o consoană laterală. 3. (În sintagma) Gândire laterală = proces specific gândirii creatoare, având ca scop obținerea a cât mai multe variante posibile ale obiectului sau fenomenului cercetat. – Din fr. latéral, lat. lateralis.

DOOM

laterál adj. m., pl. lateráli; f. laterálă, pl. laterále

laterala
LATERÁL, -Ă, laterali, -e, adj. 1. Situat pe (una dintre) laturi, pe o parte a unui lucru; situat la margine, la periferie, departe de un centru; lăturalnic. ◊ Arie (sau suprafață) laterală = mărimea suprafeței unui corp prismatic, fără suprafețele bazelor lui. Arie laterală = zonă situată la periferia teritoriului unde se vorbește un dialect sau o limbă. ♦ Fig. Secundar. 2. (În sintagma) Consoană laterală (și substantivat, f.) = consoană articulată prin atingerea vârfului limbii de palatul tare sau de alveolele incisivilor superiori, în timp ce suflul de aer iese prin cele două deschizături lăsate de marginile limbii. „L” este o consoană laterală. 3. (În sintagma) Gândire laterală = proces specific gândirii creatoare, având ca scop obținerea a cât mai multe variante posibile ale obiectului sau fenomenului cercetat. – Din fr. latéral, lat. lateralis.

DOOM

laterál adj. m., pl. lateráli; f. laterálă, pl. laterále

laterale
LATERÁL, -Ă, laterali, -e, adj. 1. Situat pe (una dintre) laturi, pe o parte a unui lucru; situat la margine, la periferie, departe de un centru; lăturalnic. ◊ Arie (sau suprafață) laterală = mărimea suprafeței unui corp prismatic, fără suprafețele bazelor lui. Arie laterală = zonă situată la periferia teritoriului unde se vorbește un dialect sau o limbă. ♦ Fig. Secundar. 2. (În sintagma) Consoană laterală (și substantivat, f.) = consoană articulată prin atingerea vârfului limbii de palatul tare sau de alveolele incisivilor superiori, în timp ce suflul de aer iese prin cele două deschizături lăsate de marginile limbii. „L” este o consoană laterală. 3. (În sintagma) Gândire laterală = proces specific gândirii creatoare, având ca scop obținerea a cât mai multe variante posibile ale obiectului sau fenomenului cercetat. – Din fr. latéral, lat. lateralis.

DOOM

laterál adj. m., pl. lateráli; f. laterálă, pl. laterále

lateralei
LATERÁL, -Ă, laterali, -e, adj. 1. Situat pe (una dintre) laturi, pe o parte a unui lucru; situat la margine, la periferie, departe de un centru; lăturalnic. ◊ Arie (sau suprafață) laterală = mărimea suprafeței unui corp prismatic, fără suprafețele bazelor lui. Arie laterală = zonă situată la periferia teritoriului unde se vorbește un dialect sau o limbă. ♦ Fig. Secundar. 2. (În sintagma) Consoană laterală (și substantivat, f.) = consoană articulată prin atingerea vârfului limbii de palatul tare sau de alveolele incisivilor superiori, în timp ce suflul de aer iese prin cele două deschizături lăsate de marginile limbii. „L” este o consoană laterală. 3. (În sintagma) Gândire laterală = proces specific gândirii creatoare, având ca scop obținerea a cât mai multe variante posibile ale obiectului sau fenomenului cercetat. – Din fr. latéral, lat. lateralis.

DOOM

laterál adj. m., pl. lateráli; f. laterálă, pl. laterále

lateralele
LATERÁL, -Ă, laterali, -e, adj. 1. Situat pe (una dintre) laturi, pe o parte a unui lucru; situat la margine, la periferie, departe de un centru; lăturalnic. ◊ Arie (sau suprafață) laterală = mărimea suprafeței unui corp prismatic, fără suprafețele bazelor lui. Arie laterală = zonă situată la periferia teritoriului unde se vorbește un dialect sau o limbă. ♦ Fig. Secundar. 2. (În sintagma) Consoană laterală (și substantivat, f.) = consoană articulată prin atingerea vârfului limbii de palatul tare sau de alveolele incisivilor superiori, în timp ce suflul de aer iese prin cele două deschizături lăsate de marginile limbii. „L” este o consoană laterală. 3. (În sintagma) Gândire laterală = proces specific gândirii creatoare, având ca scop obținerea a cât mai multe variante posibile ale obiectului sau fenomenului cercetat. – Din fr. latéral, lat. lateralis.

DOOM

laterál adj. m., pl. lateráli; f. laterálă, pl. laterále

lateralelor
LATERÁL, -Ă, laterali, -e, adj. 1. Situat pe (una dintre) laturi, pe o parte a unui lucru; situat la margine, la periferie, departe de un centru; lăturalnic. ◊ Arie (sau suprafață) laterală = mărimea suprafeței unui corp prismatic, fără suprafețele bazelor lui. Arie laterală = zonă situată la periferia teritoriului unde se vorbește un dialect sau o limbă. ♦ Fig. Secundar. 2. (În sintagma) Consoană laterală (și substantivat, f.) = consoană articulată prin atingerea vârfului limbii de palatul tare sau de alveolele incisivilor superiori, în timp ce suflul de aer iese prin cele două deschizături lăsate de marginile limbii. „L” este o consoană laterală. 3. (În sintagma) Gândire laterală = proces specific gândirii creatoare, având ca scop obținerea a cât mai multe variante posibile ale obiectului sau fenomenului cercetat. – Din fr. latéral, lat. lateralis.

DOOM

laterál adj. m., pl. lateráli; f. laterálă, pl. laterále

laterali
LATERÁL, -Ă, laterali, -e, adj. 1. Situat pe (una dintre) laturi, pe o parte a unui lucru; situat la margine, la periferie, departe de un centru; lăturalnic. ◊ Arie (sau suprafață) laterală = mărimea suprafeței unui corp prismatic, fără suprafețele bazelor lui. Arie laterală = zonă situată la periferia teritoriului unde se vorbește un dialect sau o limbă. ♦ Fig. Secundar. 2. (În sintagma) Consoană laterală (și substantivat, f.) = consoană articulată prin atingerea vârfului limbii de palatul tare sau de alveolele incisivilor superiori, în timp ce suflul de aer iese prin cele două deschizături lăsate de marginile limbii. „L” este o consoană laterală. 3. (În sintagma) Gândire laterală = proces specific gândirii creatoare, având ca scop obținerea a cât mai multe variante posibile ale obiectului sau fenomenului cercetat. – Din fr. latéral, lat. lateralis.

DOOM

laterál adj. m., pl. lateráli; f. laterálă, pl. laterále

lateralii
LATERÁL, -Ă, laterali, -e, adj. 1. Situat pe (una dintre) laturi, pe o parte a unui lucru; situat la margine, la periferie, departe de un centru; lăturalnic. ◊ Arie (sau suprafață) laterală = mărimea suprafeței unui corp prismatic, fără suprafețele bazelor lui. Arie laterală = zonă situată la periferia teritoriului unde se vorbește un dialect sau o limbă. ♦ Fig. Secundar. 2. (În sintagma) Consoană laterală (și substantivat, f.) = consoană articulată prin atingerea vârfului limbii de palatul tare sau de alveolele incisivilor superiori, în timp ce suflul de aer iese prin cele două deschizături lăsate de marginile limbii. „L” este o consoană laterală. 3. (În sintagma) Gândire laterală = proces specific gândirii creatoare, având ca scop obținerea a cât mai multe variante posibile ale obiectului sau fenomenului cercetat. – Din fr. latéral, lat. lateralis.

DOOM

laterál adj. m., pl. lateráli; f. laterálă, pl. laterále

lateralilor
LATERÁL, -Ă, laterali, -e, adj. 1. Situat pe (una dintre) laturi, pe o parte a unui lucru; situat la margine, la periferie, departe de un centru; lăturalnic. ◊ Arie (sau suprafață) laterală = mărimea suprafeței unui corp prismatic, fără suprafețele bazelor lui. Arie laterală = zonă situată la periferia teritoriului unde se vorbește un dialect sau o limbă. ♦ Fig. Secundar. 2. (În sintagma) Consoană laterală (și substantivat, f.) = consoană articulată prin atingerea vârfului limbii de palatul tare sau de alveolele incisivilor superiori, în timp ce suflul de aer iese prin cele două deschizături lăsate de marginile limbii. „L” este o consoană laterală. 3. (În sintagma) Gândire laterală = proces specific gândirii creatoare, având ca scop obținerea a cât mai multe variante posibile ale obiectului sau fenomenului cercetat. – Din fr. latéral, lat. lateralis.

DOOM

laterál adj. m., pl. lateráli; f. laterálă, pl. laterále

lateralul
LATERÁL, -Ă, laterali, -e, adj. 1. Situat pe (una dintre) laturi, pe o parte a unui lucru; situat la margine, la periferie, departe de un centru; lăturalnic. ◊ Arie (sau suprafață) laterală = mărimea suprafeței unui corp prismatic, fără suprafețele bazelor lui. Arie laterală = zonă situată la periferia teritoriului unde se vorbește un dialect sau o limbă. ♦ Fig. Secundar. 2. (În sintagma) Consoană laterală (și substantivat, f.) = consoană articulată prin atingerea vârfului limbii de palatul tare sau de alveolele incisivilor superiori, în timp ce suflul de aer iese prin cele două deschizături lăsate de marginile limbii. „L” este o consoană laterală. 3. (În sintagma) Gândire laterală = proces specific gândirii creatoare, având ca scop obținerea a cât mai multe variante posibile ale obiectului sau fenomenului cercetat. – Din fr. latéral, lat. lateralis.

DOOM

laterál adj. m., pl. lateráli; f. laterálă, pl. laterále

lateralului
LATERÁL, -Ă, laterali, -e, adj. 1. Situat pe (una dintre) laturi, pe o parte a unui lucru; situat la margine, la periferie, departe de un centru; lăturalnic. ◊ Arie (sau suprafață) laterală = mărimea suprafeței unui corp prismatic, fără suprafețele bazelor lui. Arie laterală = zonă situată la periferia teritoriului unde se vorbește un dialect sau o limbă. ♦ Fig. Secundar. 2. (În sintagma) Consoană laterală (și substantivat, f.) = consoană articulată prin atingerea vârfului limbii de palatul tare sau de alveolele incisivilor superiori, în timp ce suflul de aer iese prin cele două deschizături lăsate de marginile limbii. „L” este o consoană laterală. 3. (În sintagma) Gândire laterală = proces specific gândirii creatoare, având ca scop obținerea a cât mai multe variante posibile ale obiectului sau fenomenului cercetat. – Din fr. latéral, lat. lateralis.

DOOM

laterál adj. m., pl. lateráli; f. laterálă, pl. laterále

laterit
LATERÍT, laterite, s. n. Depozit bogat în hidroxizi de aluminiu și de fier, format prin alterarea unor roci din zona tropicală umedă. – Din fr. latérite.

DOOM

laterít s. n., pl. lateríte

laterit
LATERÍT s.n. (Geol.) Sol din regiunile tropicale, colorat în roșu, în galben sau în cafeniu și rezultat prin alterarea chimică a rocilor. [Pl. -te, -turi. / < fr. latérite].

laterite
LATERÍT, laterite, s. n. Depozit bogat în hidroxizi de aluminiu și de fier, format prin alterarea unor roci din zona tropicală umedă. – Din fr. latérite.

DOOM

laterít s. n., pl. lateríte

lateritele
LATERÍT, laterite, s. n. Depozit bogat în hidroxizi de aluminiu și de fier, format prin alterarea unor roci din zona tropicală umedă. – Din fr. latérite.

DOOM

laterít s. n., pl. lateríte

lateritelor
LATERÍT, laterite, s. n. Depozit bogat în hidroxizi de aluminiu și de fier, format prin alterarea unor roci din zona tropicală umedă. – Din fr. latérite.

DOOM

laterít s. n., pl. lateríte

lateritic
LATERÍTIC, -Ă, lateritici, -ce, adj. (Min.) Referitor la laterit; care conține laterit. – Din fr. latéritique.

lateritica
LATERÍTIC, -Ă, lateritici, -ce, adj. (Min.) Referitor la laterit; care conține laterit. – Din fr. latéritique.

lateritice
LATERÍTIC, -Ă, lateritici, -ce, adj. (Min.) Referitor la laterit; care conține laterit. – Din fr. latéritique.

lateriticei
LATERÍTIC, -Ă, lateritici, -ce, adj. (Min.) Referitor la laterit; care conține laterit. – Din fr. latéritique.

lateriticele
LATERÍTIC, -Ă, lateritici, -ce, adj. (Min.) Referitor la laterit; care conține laterit. – Din fr. latéritique.

lateriticelor
LATERÍTIC, -Ă, lateritici, -ce, adj. (Min.) Referitor la laterit; care conține laterit. – Din fr. latéritique.

lateritici
LATERÍTIC, -Ă, lateritici, -ce, adj. (Min.) Referitor la laterit; care conține laterit. – Din fr. latéritique.

lateriticii
LATERÍTIC, -Ă, lateritici, -ce, adj. (Min.) Referitor la laterit; care conține laterit. – Din fr. latéritique.

lateriticilor
LATERÍTIC, -Ă, lateritici, -ce, adj. (Min.) Referitor la laterit; care conține laterit. – Din fr. latéritique.

lateriticul
LATERÍTIC, -Ă, lateritici, -ce, adj. (Min.) Referitor la laterit; care conține laterit. – Din fr. latéritique.

lateriticului
LATERÍTIC, -Ă, lateritici, -ce, adj. (Min.) Referitor la laterit; care conține laterit. – Din fr. latéritique.

lateritizare
LATERITIZÁRE, lateritizări, s. f. (Geol.) Proces de formare a solurilor lateritice. – După fr. latéritisation.

lateritizarea
LATERITIZÁRE, lateritizări, s. f. (Geol.) Proces de formare a solurilor lateritice. – După fr. latéritisation.

lateritizări
LATERITIZÁRE, lateritizări, s. f. (Geol.) Proces de formare a solurilor lateritice. – După fr. latéritisation.

lateritizării
LATERITIZÁRE, lateritizări, s. f. (Geol.) Proces de formare a solurilor lateritice. – După fr. latéritisation.

lateritizările
LATERITIZÁRE, lateritizări, s. f. (Geol.) Proces de formare a solurilor lateritice. – După fr. latéritisation.

lateritizărilor
LATERITIZÁRE, lateritizări, s. f. (Geol.) Proces de formare a solurilor lateritice. – După fr. latéritisation.

lateritul
LATERÍT, laterite, s. n. Depozit bogat în hidroxizi de aluminiu și de fier, format prin alterarea unor roci din zona tropicală umedă. – Din fr. latérite.

DOOM

laterít s. n., pl. lateríte

lateritul
LATERÍT s.n. (Geol.) Sol din regiunile tropicale, colorat în roșu, în galben sau în cafeniu și rezultat prin alterarea chimică a rocilor. [Pl. -te, -turi. / < fr. latérite].

lateritului
LATERÍT, laterite, s. n. Depozit bogat în hidroxizi de aluminiu și de fier, format prin alterarea unor roci din zona tropicală umedă. – Din fr. latérite.

DOOM

laterít s. n., pl. lateríte

lateritului
LATERÍT s.n. (Geol.) Sol din regiunile tropicale, colorat în roșu, în galben sau în cafeniu și rezultat prin alterarea chimică a rocilor. [Pl. -te, -turi. / < fr. latérite].

laterituri
LATERÍT s.n. (Geol.) Sol din regiunile tropicale, colorat în roșu, în galben sau în cafeniu și rezultat prin alterarea chimică a rocilor. [Pl. -te, -turi. / < fr. latérite].

lateriturile
LATERÍT s.n. (Geol.) Sol din regiunile tropicale, colorat în roșu, în galben sau în cafeniu și rezultat prin alterarea chimică a rocilor. [Pl. -te, -turi. / < fr. latérite].

lateriturilor
LATERÍT s.n. (Geol.) Sol din regiunile tropicale, colorat în roșu, în galben sau în cafeniu și rezultat prin alterarea chimică a rocilor. [Pl. -te, -turi. / < fr. latérite].

latex
LÁTEX, latexuri, s. n. Suc lăptos secretat de anumite plante. – Din fr., lat. latex.

DOOM

látex (suc al unor plante) s. n., pl. látexuri

latexul
LÁTEX, latexuri, s. n. Suc lăptos secretat de anumite plante. – Din fr., lat. latex.

DOOM

látex (suc al unor plante) s. n., pl. látexuri

latexului
LÁTEX, latexuri, s. n. Suc lăptos secretat de anumite plante. – Din fr., lat. latex.

DOOM

látex (suc al unor plante) s. n., pl. látexuri

latexuri
LÁTEX, latexuri, s. n. Suc lăptos secretat de anumite plante. – Din fr., lat. latex.

DOOM

látex (suc al unor plante) s. n., pl. látexuri

latexurile
LÁTEX, latexuri, s. n. Suc lăptos secretat de anumite plante. – Din fr., lat. latex.

DOOM

látex (suc al unor plante) s. n., pl. látexuri

latexurilor
LÁTEX, latexuri, s. n. Suc lăptos secretat de anumite plante. – Din fr., lat. latex.

DOOM

látex (suc al unor plante) s. n., pl. látexuri

lathraea
MÁMĂ, mame, s. f. 1. Femeie considerată în raport cu copiii ei, nume pe care i-l dau copiii acestei femei când i se adresează sau când vorbesc despre dânsa; maică, muică, mamaie, mamacă, neneacă. ◊ Mamă eroină = (În trecut) titlu care se acorda femeilor cu cel puțin zece copii în viață. ◊ Loc. adj. De mamă = (despre relații de rudenie) care se află în linie maternă. ◊ Expr. Vai de mama mea (sau ta, lui etc.) = vai de mine (sau de tine, de el etc.). (De) mama focului = grozav, strașnic, extraordinar. La mama dracului = foarte departe. De când mama m-a (sau te-a, l-a etc.) făcut = de când sunt (sau ești, este etc.) pe lume; de totdeauna. De (sau pe) când era mama fată (mare) = de foarte multă vreme. (Pop.) A cere cât pe mă-sa = a pretinde un preț exagerat. O mamă de bătaie = o bătaie strașnică. ♦ Femela unui animal în raport cu puii ei. 2. (La voc.) Termen (afectuos) cu care o femeie se adresează copiilor ei sau, p. ext., unei persoane mai tinere. Florico, mamă, să ne scrii!. 3. (În sintagmele) Mamă mare (sau, pop., bătrână, bună) = bunică. Mamă soacră = soacră. 4. Termen de politețe folosit de cineva pentru a vorbi cu (sau despre) o femeie (în vârstă). 5. Compus: mama (sau muma)-pădurii (sau -pădurilor) = a) personaj din mitologia populară, închipuit de obicei ca o bătrână urâtă și rea, care umblă prin păduri, cântând sau bocind, ademenind copii sau chiar mâncând oameni; b) plantă erbacee, parazită, cu tulpina fără frunze, acoperită cu solzi și cu flori purpurii (Latharea squamaria). 6. Fig. Izvor, cauză. [Var.: (reg.) múmă s. f.] – Lat. mamma.

lathyroides
MĂZĂRÍCHE s. f. I. Nume dat mai multor specii de plante furajere din familia leguminoaselor: a) plantă agățătoare cu frunze perechi, terminate cu un cârcel, și cu flori roșii, galbene sau violete (Vicia dumetorum); b) plantă cu flori de culoare violet-deschis, cu frunze terminate printr-un vârf țepos (Vicia lathyroides); c) borceag; d) plantă cu tulpina înaltă acoperită cu perișori și cu flori de culoare violetă (Vicia villosa); e) plantă cu frunzele compuse și cu florile de culoare albă (Vicia pannonica); f) bob¹. ◊ Compus: măzăriche-neagră sau măzărichea-cucului = orăstică. II. Precipitație atmosferică sub formă de bobițe de zăpadă sau de gheață, care cade în timpul iernii. III. (Med.) Cisticercoză. [Var.: (reg.) măzeríche s. f.] – Din mazăre.

lathyrus
SÂNGE, (5) sângiuri, s. n. 1. Substanță lichidă de culoare roșie, compusă din plasmă și din globule (albe și roșii), care circulă prin vine și artere, asigurând nutriția și oxigenarea organismului la animalele superioare. ◊ Animal cu sânge rece = animal (pește, reptilă, batracian și nevertebrat) la care temperatura corpului se schimbă în funcție de temperatura mediului înconjurător. Frate de sânge = frate de la același tată și de la aceeași mamă; frate bun. Legături de sânge = rudenie. Glasul sângelui = înclinare firească (și instinctivă) de dragoste pentru familie, pentru o rudă apropiată. ◊ Loc. adj. De sânge = a) de culoare roșie; b) (despre lacrimi) de durere, de supărare mare; c) de neam, de familie bună, aleasă. În sânge = (despre fripturi) care a rămas puțin crud, care își păstrează încă sângele. ◊ Loc. adj. și adv. Cu sânge rece = fără emoție; calm, liniștit. Cu sânge iute = fără stăpânire, impulsiv. Cu (sau de) sânge albastru = de neam mare, ales; nobil. ◊ Loc. adv. La sânge = extrem de aspru, de drastic; până la distrugere. ◊ Expr. A scuipa (cu) sânge = a avea hemoptizie. A lăsa (sau a lua) cuiva sânge = a scoate cuiva o cantitate de sânge (în scop terapeutic). A da sânge = a lăsa să i se scoată o cantitate de sânge (în mod terapeutic sau pentru a fi folosit în transfuzii). A avea sânge în vine = a fi energic. A i se urca (sau a-i năvăli, a i se sui, a-i da etc.) (cuiva) sângele în obraz (sau la cap, în față) = a) a se înroși din cauza unei emoții puternice sau din cauza unei boli etc.; b) a se înfuria. A nu mai avea (nici) o picătură de sânge în obraz = a fi palid din cauza bolii; a păli de emoție, de frică etc. A-i îngheța (cuiva) sângele în vine sau a îngheța sângele (în cineva) = a se speria, a fi cuprins de groază, a înlemni de spaimă. A fierbe (sau a clocoti) sângele (în cineva) = a se înfierbânta din cauza mâniei, a supărării etc. A-și face (sau a-i face cuiva) sânge rău = a (se) supăra foarte tare, a (se) enerva. A nu curge (sau a nu ieși) sânge din inimă (sau din cineva), se spune pentru a arăta că cineva este foarte supărat. A avea (ceva) în sânge = a fi obișnuit cu ceva; a avea ceva înnăscut. A bate (sau a zgâria) până la sânge = a bate (sau a zgâria) tare (până când curge sânge). A umple de sânge = a bate foarte tare, crunt. A suge sângele cuiva = a chinui, a oprima; a exploata. Sânge nevinovat, se spune despre cel ucis fără nici o vină. Vărsare de sânge = omor în masă, măcel. A vărsa sânge = a omorî. A fi setos (sau dornic, iubitor) de sânge sau a fi omul sângelui = a fi crud, a fi ucigaș. A se scălda în sânge sau a se adăpa cu sânge = a omorî (în masă) din cruzime. A avea mâinile pătate de sânge = a fi vinovat de o crimă. A face să curgă sânge = a fi pricina unui război, a unei încăierări sângeroase. A-și da (sau a-și vărsa) sângele (pentru cineva sau ceva) = a suferi sau a-și da viața (pentru cineva sau ceva). 2. Fig. Obârșie; p. ext. familie, neam; progenitură 3. Fig. Soi, rasă (de animale). 4. Compuse: sânge-de-nouă-frați sau sângele dracului, sângele-zmeului = produs vegetal rășinos, de culoare roșie, recoltat din fructele unui arbore din familia palmierilor și care, arzând, răspândește un miros plăcut; sângele-voinicului = a) plantă agățătoare din familia leguminoaselor, cu flori roșii, violete sau albe (Lathyrus odoratus); b) numele a două specii de plante erbacee de munte din familia orhideelor, cu frunze înguste, alungite, îndreptate în sus, cu miros plăcut de vanilie, dintre care una cu flori mici de culoare roșie-purpurie (Nigritella rubra), iar cealaltă cu flori de culoare purpurie întunecată (Nigritella nigra). 5. (Înv.; la pl.) Omoruri, crime. 6. (Pop.) Nume dat unei boli a vitelor (care le face să sângereze). – Lat. sanguis.

latice
LATÍCE s.f. (Mat.) Mulțime ordonată care are proprietatea că orice parte finită a sa are un majorant și un minorant. [< engl. latice – rețea, structură].

DOOM

latíce s. f., g.-d. art. latícii; pl. latíci

laticea
LATÍCE s.f. (Mat.) Mulțime ordonată care are proprietatea că orice parte finită a sa are un majorant și un minorant. [< engl. latice – rețea, structură].

DOOM

latíce s. f., g.-d. art. latícii; pl. latíci

latici
LATÍCE s.f. (Mat.) Mulțime ordonată care are proprietatea că orice parte finită a sa are un majorant și un minorant. [< engl. latice – rețea, structură].

DOOM

latíce s. f., g.-d. art. latícii; pl. latíci

laticifer
LATICIFÉR, laticifere, s. n. Vas, tub, țesut ramificat al unor plante prin care este secretat latexul. ◊ (Adjectival) Vase laticifere. – Din fr. laticifère.

DOOM

laticifér s. n., pl. laticifére

laticifera
LATICIFÉR, laticifere, s. n. Vas, tub, țesut ramificat al unor plante prin care este secretat latexul. ◊ (Adjectival) Vase laticifere. – Din fr. laticifère.

DOOM

laticifér s. n., pl. laticifére

laticifere
LATICIFÉR, laticifere, s. n. Vas, tub, țesut ramificat al unor plante prin care este secretat latexul. ◊ (Adjectival) Vase laticifere. – Din fr. laticifère.

DOOM

laticifér s. n., pl. laticifére

laticiferei
LATICIFÉR, laticifere, s. n. Vas, tub, țesut ramificat al unor plante prin care este secretat latexul. ◊ (Adjectival) Vase laticifere. – Din fr. laticifère.

DOOM

laticifér s. n., pl. laticifére

laticiferele
LATICIFÉR, laticifere, s. n. Vas, tub, țesut ramificat al unor plante prin care este secretat latexul. ◊ (Adjectival) Vase laticifere. – Din fr. laticifère.

DOOM

laticifér s. n., pl. laticifére

laticiferelor
LATICIFÉR, laticifere, s. n. Vas, tub, țesut ramificat al unor plante prin care este secretat latexul. ◊ (Adjectival) Vase laticifere. – Din fr. laticifère.

DOOM

laticifér s. n., pl. laticifére

laticiferi
LATICIFÉR, laticifere, s. n. Vas, tub, țesut ramificat al unor plante prin care este secretat latexul. ◊ (Adjectival) Vase laticifere. – Din fr. laticifère.

DOOM

laticifér s. n., pl. laticifére

laticiferii
LATICIFÉR, laticifere, s. n. Vas, tub, țesut ramificat al unor plante prin care este secretat latexul. ◊ (Adjectival) Vase laticifere. – Din fr. laticifère.

DOOM

laticifér s. n., pl. laticifére

laticiferilor
LATICIFÉR, laticifere, s. n. Vas, tub, țesut ramificat al unor plante prin care este secretat latexul. ◊ (Adjectival) Vase laticifere. – Din fr. laticifère.

DOOM

laticifér s. n., pl. laticifére

laticiferul
LATICIFÉR, laticifere, s. n. Vas, tub, țesut ramificat al unor plante prin care este secretat latexul. ◊ (Adjectival) Vase laticifere. – Din fr. laticifère.

DOOM

laticifér s. n., pl. laticifére

laticiferului
LATICIFÉR, laticifere, s. n. Vas, tub, țesut ramificat al unor plante prin care este secretat latexul. ◊ (Adjectival) Vase laticifere. – Din fr. laticifère.

DOOM

laticifér s. n., pl. laticifére

laticii
LATÍCE s.f. (Mat.) Mulțime ordonată care are proprietatea că orice parte finită a sa are un majorant și un minorant. [< engl. latice – rețea, structură].

DOOM

latíce s. f., g.-d. art. latícii; pl. latíci

laticile
LATÍCE s.f. (Mat.) Mulțime ordonată care are proprietatea că orice parte finită a sa are un majorant și un minorant. [< engl. latice – rețea, structură].

DOOM

latíce s. f., g.-d. art. latícii; pl. latíci

laticilor
LATÍCE s.f. (Mat.) Mulțime ordonată care are proprietatea că orice parte finită a sa are un majorant și un minorant. [< engl. latice – rețea, structură].

DOOM

latíce s. f., g.-d. art. latícii; pl. latíci

laticlava
LATICLÁVĂ, laticlave, s. f. Fâșie lată de purpură care împodobea tunica senatorilor romani. – Din fr. laticlave.

DOOM

laticlávă (-ti-cla-) s. f., g.-d. art. laticlávei; pl. laticláve

laticlave
LATICLÁVĂ, laticlave, s. f. Fâșie lată de purpură care împodobea tunica senatorilor romani. – Din fr. laticlave.

DOOM

laticlávă (-ti-cla-) s. f., g.-d. art. laticlávei; pl. laticláve

laticlavei
LATICLÁVĂ, laticlave, s. f. Fâșie lată de purpură care împodobea tunica senatorilor romani. – Din fr. laticlave.

DOOM

laticlávă (-ti-cla-) s. f., g.-d. art. laticlávei; pl. laticláve

laticlavele
LATICLÁVĂ, laticlave, s. f. Fâșie lată de purpură care împodobea tunica senatorilor romani. – Din fr. laticlave.

DOOM

laticlávă (-ti-cla-) s. f., g.-d. art. laticlávei; pl. laticláve

laticlavelor
LATICLÁVĂ, laticlave, s. f. Fâșie lată de purpură care împodobea tunica senatorilor romani. – Din fr. laticlave.

DOOM

laticlávă (-ti-cla-) s. f., g.-d. art. laticlávei; pl. laticláve

latifolia
IÁRBĂ, (2) ierburi, s. f. 1. Nume generic dat plantelor erbacee, anuale sau perene, cu părțile aeriene verzi, subțiri și mlădioase, folosite pentru hrana animalelor. ◊ Expr. Paște, murgule, iarbă verde = va trebui să aștepți mult până ți se va împlini ceea ce dorești. Din pământ, din iarbă verde = cu orice preț, neapărat. ♦ Nutreț verde, proaspăt cosit. 2. Buruieni de tot felul. ◊ Iarbă rea = a) buruiană otrăvitoare; b) fig. om rău, primejdios. 3. Pajiște. 4. Compuse: iarbă-de-mare = plantă erbacee cu frunze liniare și cu flori verzi, care crește pe fundul mării și ale cărei frunze uscate sunt folosite în tapițerie; zegras (Zostera marina); iarba-broaștei = mică plantă acvatică, cu frunze rotunde, lucitoare, care (datorită pețiolului lung) plutesc la suprafața apei, și cu flori albe (Hydrocharis morsus-ranae); iarba-ciutei = plantă perenă din familia compozeelor, cu flori galbene dispuse în capitule (Doronicum austriacum); iarba-fiarelor = a) plantă erbacee veninoasă, cu frunze opuse, acoperite cu peri, cu flori albe-gălbui (Cynanchum vincetoxicum); b) (în basme) iarbă cu putere miraculoasă, cu ajutorul căreia se poate deschide orice ușă încuiată; p. ext. putere supranaturală, care poate ajuta la ceva greu de obținut; iarba-găii = plantă erbacee cu frunze dințate, acoperite cu peri aspri, cu flori galbene (Picris hieracioides); iarbă-creață = izmă-creață; iarbă-deasă = plantă erbacee cu tulpini subțiri, cu frunze înguste și flori verzi, dispuse în panicule (Poa nemoralis); iarbă-grasă = plantă erbacee cu tulpina ramificată și întinsă pe pământ, cu frunze cărnoase, lucioase și flori galbene (Portulaca oleracea); iarbă-mare = plantă erbacee cu tulpina păroasă și ramificată, cu frunze mari și flori galbene (Inula helenium); iarbă-albă = plantă erbacee ornamentală cu frunzele vărgate cu linii verzi și albe-roșietice sau gălbui (Phalaris arundinacea); iarba-cănărașului = plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele plane, cu flori verzui și semințele gălbui; mei-lung, meiul-canarilor (Phalaris canariensis); iarbă-albastră = plantă erbacee cu frunzele îngrămădite la baza tulpinii și cu flori violete (Molinia coerulea); iarba-bivolului = plantă erbacee cu flori verzui sau brune (Juncus buffonius); iarba-câmpului = plantă erbacee cu tulpinile noduroase și cu flori verzui-alburii sau violet-deschis (Agrostis stolonifera); iarbă-neagră = a) plantă erbacee cu frunze dințate și cu flori brune-purpurii pe dinafară și galbene-verzui pe dinăuntru (Scrophularia alata); b) arbust cu frunze mici liniare și flori trandafirii sau albe (Calluna vulgaris); iarba-osului = mic arbust cu tulpini ramificate, cu frunze opuse și cu flori galbene (Helianthemum nummularium); iarbă-roșie = plantă erbacee cu tulpina roșiatică, cu frunze nedivizate, lanceolate și cu flori galbene dispuse în capitule; (pop.) cârligioară (Bidens cernuus); iarba-șarpelui = a) plantă erbacee cu frunze lanceolate, păroase, cu flori albastre, rar roșii sau albe (Echium vulgare); b) plantă cu tulpina păroasă, cu flori albastre sau roșietice (Veronica latifolia); c) broscariță; iarba-șopârlelor = plantă erbacee cu rizom gros, cărnos, cu tulpina terminată în spic, cu frunze ovale și flori mici, albe-roz (Polygonum viviparum); iarbă-stelată = plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunze pe fața superioară și pe margini păroase și cu flori liliachii (Sherardia arvensis); iarbă-de-Sudan = plantă cu tulpina înaltă, cu frunze lungi, cultivată ca plantă furajeră (Sorghum halepense). 5. Praf de pușcă. – Lat. herba.

latifolium
COSIȚÉL, cosiței, s. m. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu rădăcina fibroasă, cu frunze mici, lunguiețe și dințate și cu flori albe (Sium latifolium). – Cosiță + suf. -el.

latifolius
SÁLBĂ, salbe, s. f. 1. Podoabă de purtat la gât, alcătuită dintr-unul sau mai multe șiraguri de monede, medalii, pietre prețioase sau mărgele. ◊ Expr. Salba dracului = persoană supărătoare, de care nu poți scăpa; om rău, necinstit, ticălos. 2. (Zool.) Fanon. 3. Compuse: salbă-moale = arbust cu frunze opuse, lanceolate sau eliptice, cu florile verzi-gălbui și cu fructele capsule roșii (Evonymus latifolius); salbă-râioasă = arbust înalt de 1-3 m, cu flori mici, brune, care conține gutapercă în scoarța rădăcinilor (Evonymus verrucosa). – Lat. subalba.

latifundiar
LATIFUNDIÁR, -Ă, latifundiari, -e, s. m. și f. Persoană care posedă întinse domenii agricole; mare moșier, mare bogătaș. [Pr.: -di-ar] – Latifundiu + suf. -ar.

DOOM

latifundiár (-di-ar) adj. m., s. m., pl. latifundiári; adj. f., s. f. latifundiáră, pl. latifundiáre

latifundiar
LATIFUNDIÁR, -Ă, latifundiari, -e, s. m. și f. Persoană care posedă întinse domenii agricole; mare moșier, mare bogătaș. [Pr.: -di-ar] – Latifundiu + suf. -ar.

DOOM

latifundiár (-di-ar) adj. m., s. m., pl. latifundiári; adj. f., s. f. latifundiáră, pl. latifundiáre

latifundiara
LATIFUNDIÁR, -Ă, latifundiari, -e, s. m. și f. Persoană care posedă întinse domenii agricole; mare moșier, mare bogătaș. [Pr.: -di-ar] – Latifundiu + suf. -ar.

DOOM

latifundiár (-di-ar) adj. m., s. m., pl. latifundiári; adj. f., s. f. latifundiáră, pl. latifundiáre

latifundiara
LATIFUNDIÁR, -Ă, latifundiari, -e, s. m. și f. Persoană care posedă întinse domenii agricole; mare moșier, mare bogătaș. [Pr.: -di-ar] – Latifundiu + suf. -ar.

DOOM

latifundiár (-di-ar) adj. m., s. m., pl. latifundiári; adj. f., s. f. latifundiáră, pl. latifundiáre

latifundiare
LATIFUNDIÁR, -Ă, latifundiari, -e, s. m. și f. Persoană care posedă întinse domenii agricole; mare moșier, mare bogătaș. [Pr.: -di-ar] – Latifundiu + suf. -ar.

DOOM

latifundiár (-di-ar) adj. m., s. m., pl. latifundiári; adj. f., s. f. latifundiáră, pl. latifundiáre

latifundiare
LATIFUNDIÁR, -Ă, latifundiari, -e, s. m. și f. Persoană care posedă întinse domenii agricole; mare moșier, mare bogătaș. [Pr.: -di-ar] – Latifundiu + suf. -ar.

DOOM

latifundiár (-di-ar) adj. m., s. m., pl. latifundiári; adj. f., s. f. latifundiáră, pl. latifundiáre

latifundiarei
LATIFUNDIÁR, -Ă, latifundiari, -e, s. m. și f. Persoană care posedă întinse domenii agricole; mare moșier, mare bogătaș. [Pr.: -di-ar] – Latifundiu + suf. -ar.

DOOM

latifundiár (-di-ar) adj. m., s. m., pl. latifundiári; adj. f., s. f. latifundiáră, pl. latifundiáre

latifundiarei
LATIFUNDIÁR, -Ă, latifundiari, -e, s. m. și f. Persoană care posedă întinse domenii agricole; mare moșier, mare bogătaș. [Pr.: -di-ar] – Latifundiu + suf. -ar.

DOOM

latifundiár (-di-ar) adj. m., s. m., pl. latifundiári; adj. f., s. f. latifundiáră, pl. latifundiáre

latifundiarele
LATIFUNDIÁR, -Ă, latifundiari, -e, s. m. și f. Persoană care posedă întinse domenii agricole; mare moșier, mare bogătaș. [Pr.: -di-ar] – Latifundiu + suf. -ar.

DOOM

latifundiár (-di-ar) adj. m., s. m., pl. latifundiári; adj. f., s. f. latifundiáră, pl. latifundiáre

latifundiarele
LATIFUNDIÁR, -Ă, latifundiari, -e, s. m. și f. Persoană care posedă întinse domenii agricole; mare moșier, mare bogătaș. [Pr.: -di-ar] – Latifundiu + suf. -ar.

DOOM

latifundiár (-di-ar) adj. m., s. m., pl. latifundiári; adj. f., s. f. latifundiáră, pl. latifundiáre

latifundiarelor
LATIFUNDIÁR, -Ă, latifundiari, -e, s. m. și f. Persoană care posedă întinse domenii agricole; mare moșier, mare bogătaș. [Pr.: -di-ar] – Latifundiu + suf. -ar.

DOOM

latifundiár (-di-ar) adj. m., s. m., pl. latifundiári; adj. f., s. f. latifundiáră, pl. latifundiáre

latifundiarelor
LATIFUNDIÁR, -Ă, latifundiari, -e, s. m. și f. Persoană care posedă întinse domenii agricole; mare moșier, mare bogătaș. [Pr.: -di-ar] – Latifundiu + suf. -ar.

DOOM

latifundiár (-di-ar) adj. m., s. m., pl. latifundiári; adj. f., s. f. latifundiáră, pl. latifundiáre

latifundiari
LATIFUNDIÁR, -Ă, latifundiari, -e, s. m. și f. Persoană care posedă întinse domenii agricole; mare moșier, mare bogătaș. [Pr.: -di-ar] – Latifundiu + suf. -ar.

DOOM

latifundiár (-di-ar) adj. m., s. m., pl. latifundiári; adj. f., s. f. latifundiáră, pl. latifundiáre

latifundiari
LATIFUNDIÁR, -Ă, latifundiari, -e, s. m. și f. Persoană care posedă întinse domenii agricole; mare moșier, mare bogătaș. [Pr.: -di-ar] – Latifundiu + suf. -ar.

DOOM

latifundiár (-di-ar) adj. m., s. m., pl. latifundiári; adj. f., s. f. latifundiáră, pl. latifundiáre

latifundiarii
LATIFUNDIÁR, -Ă, latifundiari, -e, s. m. și f. Persoană care posedă întinse domenii agricole; mare moșier, mare bogătaș. [Pr.: -di-ar] – Latifundiu + suf. -ar.

DOOM

latifundiár (-di-ar) adj. m., s. m., pl. latifundiári; adj. f., s. f. latifundiáră, pl. latifundiáre

latifundiarii
LATIFUNDIÁR, -Ă, latifundiari, -e, s. m. și f. Persoană care posedă întinse domenii agricole; mare moșier, mare bogătaș. [Pr.: -di-ar] – Latifundiu + suf. -ar.

DOOM

latifundiár (-di-ar) adj. m., s. m., pl. latifundiári; adj. f., s. f. latifundiáră, pl. latifundiáre

latifundiarilor
LATIFUNDIÁR, -Ă, latifundiari, -e, s. m. și f. Persoană care posedă întinse domenii agricole; mare moșier, mare bogătaș. [Pr.: -di-ar] – Latifundiu + suf. -ar.

DOOM

latifundiár (-di-ar) adj. m., s. m., pl. latifundiári; adj. f., s. f. latifundiáră, pl. latifundiáre

latifundiarilor
LATIFUNDIÁR, -Ă, latifundiari, -e, s. m. și f. Persoană care posedă întinse domenii agricole; mare moșier, mare bogătaș. [Pr.: -di-ar] – Latifundiu + suf. -ar.

DOOM

latifundiár (-di-ar) adj. m., s. m., pl. latifundiári; adj. f., s. f. latifundiáră, pl. latifundiáre

latifundiarul
LATIFUNDIÁR, -Ă, latifundiari, -e, s. m. și f. Persoană care posedă întinse domenii agricole; mare moșier, mare bogătaș. [Pr.: -di-ar] – Latifundiu + suf. -ar.

DOOM

latifundiár (-di-ar) adj. m., s. m., pl. latifundiári; adj. f., s. f. latifundiáră, pl. latifundiáre

latifundiarul
LATIFUNDIÁR, -Ă, latifundiari, -e, s. m. și f. Persoană care posedă întinse domenii agricole; mare moșier, mare bogătaș. [Pr.: -di-ar] – Latifundiu + suf. -ar.

DOOM

latifundiár (-di-ar) adj. m., s. m., pl. latifundiári; adj. f., s. f. latifundiáră, pl. latifundiáre

latifundiarului
LATIFUNDIÁR, -Ă, latifundiari, -e, s. m. și f. Persoană care posedă întinse domenii agricole; mare moșier, mare bogătaș. [Pr.: -di-ar] – Latifundiu + suf. -ar.

DOOM

latifundiár (-di-ar) adj. m., s. m., pl. latifundiári; adj. f., s. f. latifundiáră, pl. latifundiáre

latifundiarului
LATIFUNDIÁR, -Ă, latifundiari, -e, s. m. și f. Persoană care posedă întinse domenii agricole; mare moșier, mare bogătaș. [Pr.: -di-ar] – Latifundiu + suf. -ar.

DOOM

latifundiár (-di-ar) adj. m., s. m., pl. latifundiári; adj. f., s. f. latifundiáră, pl. latifundiáre

latifundie
LATIFÚNDIU, latifundii, s. n. Mare proprietate funciară particulară, moșie foarte întinsă; domeniu. [Var.: (înv.) latifúndie s. f.] – Din lat. latifundium.

DOOM

latifúndiu [diu pron. diu] s. n., art. latifúndiul; pl. latifúndii, art. latifúndiile (-di-i-)

latifundii
LATIFÚNDIU, latifundii, s. n. Mare proprietate funciară particulară, moșie foarte întinsă; domeniu. [Var.: (înv.) latifúndie s. f.] – Din lat. latifundium.

DOOM

latifúndiu [diu pron. diu] s. n., art. latifúndiul; pl. latifúndii, art. latifúndiile (-di-i-)

latifundiile
LATIFÚNDIU, latifundii, s. n. Mare proprietate funciară particulară, moșie foarte întinsă; domeniu. [Var.: (înv.) latifúndie s. f.] – Din lat. latifundium.

DOOM

latifúndiu [diu pron. diu] s. n., art. latifúndiul; pl. latifúndii, art. latifúndiile (-di-i-)

latifundiilor
LATIFÚNDIU, latifundii, s. n. Mare proprietate funciară particulară, moșie foarte întinsă; domeniu. [Var.: (înv.) latifúndie s. f.] – Din lat. latifundium.

DOOM

latifúndiu [diu pron. diu] s. n., art. latifúndiul; pl. latifúndii, art. latifúndiile (-di-i-)

latifundiu
LATIFÚNDIU, latifundii, s. n. Mare proprietate funciară particulară, moșie foarte întinsă; domeniu. [Var.: (înv.) latifúndie s. f.] – Din lat. latifundium.

DOOM

latifúndiu [diu pron. diu] s. n., art. latifúndiul; pl. latifúndii, art. latifúndiile (-di-i-)

latifundiul
LATIFÚNDIU, latifundii, s. n. Mare proprietate funciară particulară, moșie foarte întinsă; domeniu. [Var.: (înv.) latifúndie s. f.] – Din lat. latifundium.

DOOM

latifúndiu [diu pron. diu] s. n., art. latifúndiul; pl. latifúndii, art. latifúndiile (-di-i-)

latifundiului
LATIFÚNDIU, latifundii, s. n. Mare proprietate funciară particulară, moșie foarte întinsă; domeniu. [Var.: (înv.) latifúndie s. f.] – Din lat. latifundium.

DOOM

latifúndiu [diu pron. diu] s. n., art. latifúndiul; pl. latifúndii, art. latifúndiile (-di-i-)

latin
LATÍN, -Ă, latini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație indo-europeană stabilită la sfârșitul milen. 2. î. H. În provincia Latium din Italia Centrală; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține Latiumului sau latinilor (1), privitor la Latium ori la latini; p. ext. care se referă la limba și la literatura romanilor sau care aparține acestora; latinesc. ◊ Limba latină (și substantivat, f.) = limba indo-europeană vorbită de romani. – Din lat. latinus, fr. latin.

DOOM

latín adj. m., s. m., pl. latíni; adj. f., s. f. latínă, pl. latíne

latin
LATÍN, -Ă, latini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație indo-europeană stabilită la sfârșitul milen. 2. î. H. În provincia Latium din Italia Centrală; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține Latiumului sau latinilor (1), privitor la Latium ori la latini; p. ext. care se referă la limba și la literatura romanilor sau care aparține acestora; latinesc. ◊ Limba latină (și substantivat, f.) = limba indo-europeană vorbită de romani. – Din lat. latinus, fr. latin.

DOOM

latín adj. m., s. m., pl. latíni; adj. f., s. f. latínă, pl. latíne

latina
LATÍN, -Ă, latini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație indo-europeană stabilită la sfârșitul milen. 2. î. H. În provincia Latium din Italia Centrală; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține Latiumului sau latinilor (1), privitor la Latium ori la latini; p. ext. care se referă la limba și la literatura romanilor sau care aparține acestora; latinesc. ◊ Limba latină (și substantivat, f.) = limba indo-europeană vorbită de romani. – Din lat. latinus, fr. latin.

DOOM

latín adj. m., s. m., pl. latíni; adj. f., s. f. latínă, pl. latíne

latina
LATÍN¹, -Ă, latini, -e, adj. Care se referă la Latium, care provine din acest ținut al Italiei antice, roman; p. ext. care se referă la limba și literatura romanilor. Constatăm... așa cum era de așteptat, că majoritatea cuvintelor din fondul nostru principal este de origine latină. GRAUR, F. L. 61. Înaintea patului o masă murdară al cărei lemn grunzuros de vechime era tăiat cu litere latine și gotice. EMINESCU, N. 38. Gramaticii romîni au ajuns la caos călărind pe gramaticile latine. RUSSO, S. 54. ◊ Limba latină (sau substantivat, f., latina) = limba vorbită de romani. Noi am trăit în lume, latina neștiind. NEGRUZZI, S. II 177. Limba latină clasică v. clasic. Limba latină populară (sau, învechit, vulgară) v. vulgar. – Variantă: – létin, -ă adj.

DOOM

latínă (limbă) s. f., g.-d. art. latínei

latina
LATÍN, -Ă, latini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație indo-europeană stabilită la sfârșitul milen. 2. î. H. În provincia Latium din Italia Centrală; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține Latiumului sau latinilor (1), privitor la Latium ori la latini; p. ext. care se referă la limba și la literatura romanilor sau care aparține acestora; latinesc. ◊ Limba latină (și substantivat, f.) = limba indo-europeană vorbită de romani. – Din lat. latinus, fr. latin.

DOOM

latín adj. m., s. m., pl. latíni; adj. f., s. f. latínă, pl. latíne

latine
LATÍN, -Ă, latini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație indo-europeană stabilită la sfârșitul milen. 2. î. H. În provincia Latium din Italia Centrală; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține Latiumului sau latinilor (1), privitor la Latium ori la latini; p. ext. care se referă la limba și la literatura romanilor sau care aparține acestora; latinesc. ◊ Limba latină (și substantivat, f.) = limba indo-europeană vorbită de romani. – Din lat. latinus, fr. latin.

DOOM

latín adj. m., s. m., pl. latíni; adj. f., s. f. latínă, pl. latíne

latine
LATÍN¹, -Ă, latini, -e, adj. Care se referă la Latium, care provine din acest ținut al Italiei antice, roman; p. ext. care se referă la limba și literatura romanilor. Constatăm... așa cum era de așteptat, că majoritatea cuvintelor din fondul nostru principal este de origine latină. GRAUR, F. L. 61. Înaintea patului o masă murdară al cărei lemn grunzuros de vechime era tăiat cu litere latine și gotice. EMINESCU, N. 38. Gramaticii romîni au ajuns la caos călărind pe gramaticile latine. RUSSO, S. 54. ◊ Limba latină (sau substantivat, f., latina) = limba vorbită de romani. Noi am trăit în lume, latina neștiind. NEGRUZZI, S. II 177. Limba latină clasică v. clasic. Limba latină populară (sau, învechit, vulgară) v. vulgar. – Variantă: – létin, -ă adj.

DOOM

latínă (limbă) s. f., g.-d. art. latínei

latine
LATÍN, -Ă, latini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație indo-europeană stabilită la sfârșitul milen. 2. î. H. În provincia Latium din Italia Centrală; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține Latiumului sau latinilor (1), privitor la Latium ori la latini; p. ext. care se referă la limba și la literatura romanilor sau care aparține acestora; latinesc. ◊ Limba latină (și substantivat, f.) = limba indo-europeană vorbită de romani. – Din lat. latinus, fr. latin.

DOOM

latín adj. m., s. m., pl. latíni; adj. f., s. f. latínă, pl. latíne

latineasca
LATINÉSC, -EÁSCĂ, latinești, adj. Latin (2). – Latin + suf. -esc.

DOOM

latinésc adj. m., f. latineáscă; pl. m. și f. latinéști

latinei
LATÍN, -Ă, latini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație indo-europeană stabilită la sfârșitul milen. 2. î. H. În provincia Latium din Italia Centrală; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține Latiumului sau latinilor (1), privitor la Latium ori la latini; p. ext. care se referă la limba și la literatura romanilor sau care aparține acestora; latinesc. ◊ Limba latină (și substantivat, f.) = limba indo-europeană vorbită de romani. – Din lat. latinus, fr. latin.

DOOM

latín adj. m., s. m., pl. latíni; adj. f., s. f. latínă, pl. latíne

latinei
LATÍN¹, -Ă, latini, -e, adj. Care se referă la Latium, care provine din acest ținut al Italiei antice, roman; p. ext. care se referă la limba și literatura romanilor. Constatăm... așa cum era de așteptat, că majoritatea cuvintelor din fondul nostru principal este de origine latină. GRAUR, F. L. 61. Înaintea patului o masă murdară al cărei lemn grunzuros de vechime era tăiat cu litere latine și gotice. EMINESCU, N. 38. Gramaticii romîni au ajuns la caos călărind pe gramaticile latine. RUSSO, S. 54. ◊ Limba latină (sau substantivat, f., latina) = limba vorbită de romani. Noi am trăit în lume, latina neștiind. NEGRUZZI, S. II 177. Limba latină clasică v. clasic. Limba latină populară (sau, învechit, vulgară) v. vulgar. – Variantă: – létin, -ă adj.

DOOM

latínă (limbă) s. f., g.-d. art. latínei

latinei
LATÍN, -Ă, latini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație indo-europeană stabilită la sfârșitul milen. 2. î. H. În provincia Latium din Italia Centrală; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține Latiumului sau latinilor (1), privitor la Latium ori la latini; p. ext. care se referă la limba și la literatura romanilor sau care aparține acestora; latinesc. ◊ Limba latină (și substantivat, f.) = limba indo-europeană vorbită de romani. – Din lat. latinus, fr. latin.

DOOM

latín adj. m., s. m., pl. latíni; adj. f., s. f. latínă, pl. latíne

latinele
LATÍN, -Ă, latini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație indo-europeană stabilită la sfârșitul milen. 2. î. H. În provincia Latium din Italia Centrală; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține Latiumului sau latinilor (1), privitor la Latium ori la latini; p. ext. care se referă la limba și la literatura romanilor sau care aparține acestora; latinesc. ◊ Limba latină (și substantivat, f.) = limba indo-europeană vorbită de romani. – Din lat. latinus, fr. latin.

DOOM

latín adj. m., s. m., pl. latíni; adj. f., s. f. latínă, pl. latíne

latinele
LATÍN, -Ă, latini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație indo-europeană stabilită la sfârșitul milen. 2. î. H. În provincia Latium din Italia Centrală; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține Latiumului sau latinilor (1), privitor la Latium ori la latini; p. ext. care se referă la limba și la literatura romanilor sau care aparține acestora; latinesc. ◊ Limba latină (și substantivat, f.) = limba indo-europeană vorbită de romani. – Din lat. latinus, fr. latin.

DOOM

latín adj. m., s. m., pl. latíni; adj. f., s. f. latínă, pl. latíne

latinelor
LATÍN, -Ă, latini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație indo-europeană stabilită la sfârșitul milen. 2. î. H. În provincia Latium din Italia Centrală; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține Latiumului sau latinilor (1), privitor la Latium ori la latini; p. ext. care se referă la limba și la literatura romanilor sau care aparține acestora; latinesc. ◊ Limba latină (și substantivat, f.) = limba indo-europeană vorbită de romani. – Din lat. latinus, fr. latin.

DOOM

latín adj. m., s. m., pl. latíni; adj. f., s. f. latínă, pl. latíne

latinelor
LATÍN, -Ă, latini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație indo-europeană stabilită la sfârșitul milen. 2. î. H. În provincia Latium din Italia Centrală; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține Latiumului sau latinilor (1), privitor la Latium ori la latini; p. ext. care se referă la limba și la literatura romanilor sau care aparține acestora; latinesc. ◊ Limba latină (și substantivat, f.) = limba indo-europeană vorbită de romani. – Din lat. latinus, fr. latin.

DOOM

latín adj. m., s. m., pl. latíni; adj. f., s. f. latínă, pl. latíne

latinesc
LATINÉSC, -EÁSCĂ, latinești, adj. Latin (2). – Latin + suf. -esc.

DOOM

latinésc adj. m., f. latineáscă; pl. m. și f. latinéști

latinescul
LATINÉSC, -EÁSCĂ, latinești, adj. Latin (2). – Latin + suf. -esc.

DOOM

latinésc adj. m., f. latineáscă; pl. m. și f. latinéști

latinescului
LATINÉSC, -EÁSCĂ, latinești, adj. Latin (2). – Latin + suf. -esc.

DOOM

latinésc adj. m., f. latineáscă; pl. m. și f. latinéști

latinește
LATINÉȘTE adv. În limba latină. – Latin + suf. -ește.

DOOM

latinéște adv.

latinești
LATINÉSC, -EÁSCĂ, latinești, adj. Latin (2). – Latin + suf. -esc.

DOOM

latinésc adj. m., f. latineáscă; pl. m. și f. latinéști

latineștii
LATINÉSC, -EÁSCĂ, latinești, adj. Latin (2). – Latin + suf. -esc.

DOOM

latinésc adj. m., f. latineáscă; pl. m. și f. latinéști

latineștile
LATINÉSC, -EÁSCĂ, latinești, adj. Latin (2). – Latin + suf. -esc.

DOOM

latinésc adj. m., f. latineáscă; pl. m. și f. latinéști

latineștilor
LATINÉSC, -EÁSCĂ, latinești, adj. Latin (2). – Latin + suf. -esc.

DOOM

latinésc adj. m., f. latineáscă; pl. m. și f. latinéști

latini
LATÍN, -Ă, latini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație indo-europeană stabilită la sfârșitul milen. 2. î. H. În provincia Latium din Italia Centrală; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține Latiumului sau latinilor (1), privitor la Latium ori la latini; p. ext. care se referă la limba și la literatura romanilor sau care aparține acestora; latinesc. ◊ Limba latină (și substantivat, f.) = limba indo-europeană vorbită de romani. – Din lat. latinus, fr. latin.

DOOM

latín adj. m., s. m., pl. latíni; adj. f., s. f. latínă, pl. latíne

latini
LATÍN, -Ă, latini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație indo-europeană stabilită la sfârșitul milen. 2. î. H. În provincia Latium din Italia Centrală; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține Latiumului sau latinilor (1), privitor la Latium ori la latini; p. ext. care se referă la limba și la literatura romanilor sau care aparține acestora; latinesc. ◊ Limba latină (și substantivat, f.) = limba indo-europeană vorbită de romani. – Din lat. latinus, fr. latin.

DOOM

latín adj. m., s. m., pl. latíni; adj. f., s. f. latínă, pl. latíne

latinii
LATÍN, -Ă, latini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație indo-europeană stabilită la sfârșitul milen. 2. î. H. În provincia Latium din Italia Centrală; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține Latiumului sau latinilor (1), privitor la Latium ori la latini; p. ext. care se referă la limba și la literatura romanilor sau care aparține acestora; latinesc. ◊ Limba latină (și substantivat, f.) = limba indo-europeană vorbită de romani. – Din lat. latinus, fr. latin.

DOOM

latín adj. m., s. m., pl. latíni; adj. f., s. f. latínă, pl. latíne

latinii
LATÍN, -Ă, latini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație indo-europeană stabilită la sfârșitul milen. 2. î. H. În provincia Latium din Italia Centrală; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține Latiumului sau latinilor (1), privitor la Latium ori la latini; p. ext. care se referă la limba și la literatura romanilor sau care aparține acestora; latinesc. ◊ Limba latină (și substantivat, f.) = limba indo-europeană vorbită de romani. – Din lat. latinus, fr. latin.

DOOM

latín adj. m., s. m., pl. latíni; adj. f., s. f. latínă, pl. latíne

latinilor
LATÍN, -Ă, latini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație indo-europeană stabilită la sfârșitul milen. 2. î. H. În provincia Latium din Italia Centrală; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține Latiumului sau latinilor (1), privitor la Latium ori la latini; p. ext. care se referă la limba și la literatura romanilor sau care aparține acestora; latinesc. ◊ Limba latină (și substantivat, f.) = limba indo-europeană vorbită de romani. – Din lat. latinus, fr. latin.

DOOM

latín adj. m., s. m., pl. latíni; adj. f., s. f. latínă, pl. latíne

latinilor
LATÍN, -Ă, latini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație indo-europeană stabilită la sfârșitul milen. 2. î. H. În provincia Latium din Italia Centrală; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține Latiumului sau latinilor (1), privitor la Latium ori la latini; p. ext. care se referă la limba și la literatura romanilor sau care aparține acestora; latinesc. ◊ Limba latină (și substantivat, f.) = limba indo-europeană vorbită de romani. – Din lat. latinus, fr. latin.

DOOM

latín adj. m., s. m., pl. latíni; adj. f., s. f. latínă, pl. latíne

latinism
LATINÍSM, (1) latinisme, s. n. 1. Cuvânt, formă sau construcție sintactică împrumutate (fără necesitate) din limba latină (și neasimilate încă în limba care a făcut împrumutul). 2. Curent apărut în lingvistica și în filologia românească din sec. XIX, care, pentru a demonstra caracterul latin al limbii române, a încercat să elimine din ea cuvintele de alte origini și să modifice astfel forma celor latine, încât să le apropie cât mai mult de forma originară; a contribuit la generalizarea scrierii cu caractere latine și a adus noi argumente în sprijinul originii latine a limbii române. – Din fr. latinisme. Cf. latin.

DOOM

latinísm s. n., (cuvinte) pl. latinísme

latinisme
LATINÍSM, (1) latinisme, s. n. 1. Cuvânt, formă sau construcție sintactică împrumutate (fără necesitate) din limba latină (și neasimilate încă în limba care a făcut împrumutul). 2. Curent apărut în lingvistica și în filologia românească din sec. XIX, care, pentru a demonstra caracterul latin al limbii române, a încercat să elimine din ea cuvintele de alte origini și să modifice astfel forma celor latine, încât să le apropie cât mai mult de forma originară; a contribuit la generalizarea scrierii cu caractere latine și a adus noi argumente în sprijinul originii latine a limbii române. – Din fr. latinisme. Cf. latin.

DOOM

latinísm s. n., (cuvinte) pl. latinísme

latinismele
LATINÍSM, (1) latinisme, s. n. 1. Cuvânt, formă sau construcție sintactică împrumutate (fără necesitate) din limba latină (și neasimilate încă în limba care a făcut împrumutul). 2. Curent apărut în lingvistica și în filologia românească din sec. XIX, care, pentru a demonstra caracterul latin al limbii române, a încercat să elimine din ea cuvintele de alte origini și să modifice astfel forma celor latine, încât să le apropie cât mai mult de forma originară; a contribuit la generalizarea scrierii cu caractere latine și a adus noi argumente în sprijinul originii latine a limbii române. – Din fr. latinisme. Cf. latin.

DOOM

latinísm s. n., (cuvinte) pl. latinísme

latinismelor
LATINÍSM, (1) latinisme, s. n. 1. Cuvânt, formă sau construcție sintactică împrumutate (fără necesitate) din limba latină (și neasimilate încă în limba care a făcut împrumutul). 2. Curent apărut în lingvistica și în filologia românească din sec. XIX, care, pentru a demonstra caracterul latin al limbii române, a încercat să elimine din ea cuvintele de alte origini și să modifice astfel forma celor latine, încât să le apropie cât mai mult de forma originară; a contribuit la generalizarea scrierii cu caractere latine și a adus noi argumente în sprijinul originii latine a limbii române. – Din fr. latinisme. Cf. latin.

DOOM

latinísm s. n., (cuvinte) pl. latinísme

latinismul
LATINÍSM, (1) latinisme, s. n. 1. Cuvânt, formă sau construcție sintactică împrumutate (fără necesitate) din limba latină (și neasimilate încă în limba care a făcut împrumutul). 2. Curent apărut în lingvistica și în filologia românească din sec. XIX, care, pentru a demonstra caracterul latin al limbii române, a încercat să elimine din ea cuvintele de alte origini și să modifice astfel forma celor latine, încât să le apropie cât mai mult de forma originară; a contribuit la generalizarea scrierii cu caractere latine și a adus noi argumente în sprijinul originii latine a limbii române. – Din fr. latinisme. Cf. latin.

DOOM

latinísm s. n., (cuvinte) pl. latinísme

latinismului
LATINÍSM, (1) latinisme, s. n. 1. Cuvânt, formă sau construcție sintactică împrumutate (fără necesitate) din limba latină (și neasimilate încă în limba care a făcut împrumutul). 2. Curent apărut în lingvistica și în filologia românească din sec. XIX, care, pentru a demonstra caracterul latin al limbii române, a încercat să elimine din ea cuvintele de alte origini și să modifice astfel forma celor latine, încât să le apropie cât mai mult de forma originară; a contribuit la generalizarea scrierii cu caractere latine și a adus noi argumente în sprijinul originii latine a limbii române. – Din fr. latinisme. Cf. latin.

DOOM

latinísm s. n., (cuvinte) pl. latinísme

latinist
LATINÍST, -Ă, latiniști, -ste, s. m. și f. 1. Specialist în filologia latină și în antichitatea romană. 2. Adept al latinismului (2). ◊ (Adjectival) Curent latinist sau școală latinistă = latinism (2). – Din fr. latiniste.

DOOM

latiníst adj. m., s. m., pl. latiníști; adj. f., s. f. latinístă, pl. latiníste

latinist
LATINÍST, -Ă, latiniști, -ste, s. m. și f. 1. Specialist în filologia latină și în antichitatea romană. 2. Adept al latinismului (2). ◊ (Adjectival) Curent latinist sau școală latinistă = latinism (2). – Din fr. latiniste.

DOOM

latiníst adj. m., s. m., pl. latiníști; adj. f., s. f. latinístă, pl. latiníste

latinista
LATINÍST, -Ă, latiniști, -ste, s. m. și f. 1. Specialist în filologia latină și în antichitatea romană. 2. Adept al latinismului (2). ◊ (Adjectival) Curent latinist sau școală latinistă = latinism (2). – Din fr. latiniste.

DOOM

latiníst adj. m., s. m., pl. latiníști; adj. f., s. f. latinístă, pl. latiníste

latinista
LATINÍST, -Ă, latiniști, -ste, s. m. și f. 1. Specialist în filologia latină și în antichitatea romană. 2. Adept al latinismului (2). ◊ (Adjectival) Curent latinist sau școală latinistă = latinism (2). – Din fr. latiniste.

DOOM

latiníst adj. m., s. m., pl. latiníști; adj. f., s. f. latinístă, pl. latiníste

latiniste
LATINÍST, -Ă, latiniști, -ste, s. m. și f. 1. Specialist în filologia latină și în antichitatea romană. 2. Adept al latinismului (2). ◊ (Adjectival) Curent latinist sau școală latinistă = latinism (2). – Din fr. latiniste.

DOOM

latiníst adj. m., s. m., pl. latiníști; adj. f., s. f. latinístă, pl. latiníste

latiniste
LATINÍST, -Ă, latiniști, -ste, s. m. și f. 1. Specialist în filologia latină și în antichitatea romană. 2. Adept al latinismului (2). ◊ (Adjectival) Curent latinist sau școală latinistă = latinism (2). – Din fr. latiniste.

DOOM

latiníst adj. m., s. m., pl. latiníști; adj. f., s. f. latinístă, pl. latiníste

latinistei
LATINÍST, -Ă, latiniști, -ste, s. m. și f. 1. Specialist în filologia latină și în antichitatea romană. 2. Adept al latinismului (2). ◊ (Adjectival) Curent latinist sau școală latinistă = latinism (2). – Din fr. latiniste.

DOOM

latiníst adj. m., s. m., pl. latiníști; adj. f., s. f. latinístă, pl. latiníste

latinistei
LATINÍST, -Ă, latiniști, -ste, s. m. și f. 1. Specialist în filologia latină și în antichitatea romană. 2. Adept al latinismului (2). ◊ (Adjectival) Curent latinist sau școală latinistă = latinism (2). – Din fr. latiniste.

DOOM

latiníst adj. m., s. m., pl. latiníști; adj. f., s. f. latinístă, pl. latiníste

latinistele
LATINÍST, -Ă, latiniști, -ste, s. m. și f. 1. Specialist în filologia latină și în antichitatea romană. 2. Adept al latinismului (2). ◊ (Adjectival) Curent latinist sau școală latinistă = latinism (2). – Din fr. latiniste.

DOOM

latiníst adj. m., s. m., pl. latiníști; adj. f., s. f. latinístă, pl. latiníste

latinistele
LATINÍST, -Ă, latiniști, -ste, s. m. și f. 1. Specialist în filologia latină și în antichitatea romană. 2. Adept al latinismului (2). ◊ (Adjectival) Curent latinist sau școală latinistă = latinism (2). – Din fr. latiniste.

DOOM

latiníst adj. m., s. m., pl. latiníști; adj. f., s. f. latinístă, pl. latiníste

latinistelor
LATINÍST, -Ă, latiniști, -ste, s. m. și f. 1. Specialist în filologia latină și în antichitatea romană. 2. Adept al latinismului (2). ◊ (Adjectival) Curent latinist sau școală latinistă = latinism (2). – Din fr. latiniste.

DOOM

latiníst adj. m., s. m., pl. latiníști; adj. f., s. f. latinístă, pl. latiníste

latinistelor
LATINÍST, -Ă, latiniști, -ste, s. m. și f. 1. Specialist în filologia latină și în antichitatea romană. 2. Adept al latinismului (2). ◊ (Adjectival) Curent latinist sau școală latinistă = latinism (2). – Din fr. latiniste.

DOOM

latiníst adj. m., s. m., pl. latiníști; adj. f., s. f. latinístă, pl. latiníste

latinistul
LATINÍST, -Ă, latiniști, -ste, s. m. și f. 1. Specialist în filologia latină și în antichitatea romană. 2. Adept al latinismului (2). ◊ (Adjectival) Curent latinist sau școală latinistă = latinism (2). – Din fr. latiniste.

DOOM

latiníst adj. m., s. m., pl. latiníști; adj. f., s. f. latinístă, pl. latiníste

latinistul
LATINÍST, -Ă, latiniști, -ste, s. m. și f. 1. Specialist în filologia latină și în antichitatea romană. 2. Adept al latinismului (2). ◊ (Adjectival) Curent latinist sau școală latinistă = latinism (2). – Din fr. latiniste.

DOOM

latiníst adj. m., s. m., pl. latiníști; adj. f., s. f. latinístă, pl. latiníste

latinistului
LATINÍST, -Ă, latiniști, -ste, s. m. și f. 1. Specialist în filologia latină și în antichitatea romană. 2. Adept al latinismului (2). ◊ (Adjectival) Curent latinist sau școală latinistă = latinism (2). – Din fr. latiniste.

DOOM

latiníst adj. m., s. m., pl. latiníști; adj. f., s. f. latinístă, pl. latiníste

latinistului
LATINÍST, -Ă, latiniști, -ste, s. m. și f. 1. Specialist în filologia latină și în antichitatea romană. 2. Adept al latinismului (2). ◊ (Adjectival) Curent latinist sau școală latinistă = latinism (2). – Din fr. latiniste.

DOOM

latiníst adj. m., s. m., pl. latiníști; adj. f., s. f. latinístă, pl. latiníste

latinitate
LATINITÁTE s. f. Faptul de a avea origine latină sau caracter latin. ♦ Nume dat culturii și civilizației latine. – Din fr. latinité, lat. latinitas, -atis.

DOOM

latinitáte s. f., g.-d. art. latinitắții

latinitatea
LATINITÁTE s. f. Faptul de a avea origine latină sau caracter latin. ♦ Nume dat culturii și civilizației latine. – Din fr. latinité, lat. latinitas, -atis.

DOOM

latinitáte s. f., g.-d. art. latinitắții

latinități
LATINITÁTE s. f. Faptul de a avea origine latină sau caracter latin. ♦ Nume dat culturii și civilizației latine. – Din fr. latinité, lat. latinitas, -atis.

DOOM

latinitáte s. f., g.-d. art. latinitắții

latinității
LATINITÁTE s. f. Faptul de a avea origine latină sau caracter latin. ♦ Nume dat culturii și civilizației latine. – Din fr. latinité, lat. latinitas, -atis.

DOOM

latinitáte s. f., g.-d. art. latinitắții

latiniza
LATINIZÁ, latinizez, vb. I. Tranz. A introduce pe cale savantă și în mod masiv cuvinte latine într-o limbă sau a reface forma cuvintelor de origine latină din acea limbă pentru a le face cât mai apropiate de forma originară. – Din fr. latiniser.

DOOM

latinizá (a ~) vb., ind. prez. 3 latinizeáză

latinizai
LATINIZÁ, latinizez, vb. I. Tranz. A introduce pe cale savantă și în mod masiv cuvinte latine într-o limbă sau a reface forma cuvintelor de origine latină din acea limbă pentru a le face cât mai apropiate de forma originară. – Din fr. latiniser.

DOOM

latinizá (a ~) vb., ind. prez. 3 latinizeáză

latinizam
LATINIZÁ, latinizez, vb. I. Tranz. A introduce pe cale savantă și în mod masiv cuvinte latine într-o limbă sau a reface forma cuvintelor de origine latină din acea limbă pentru a le face cât mai apropiate de forma originară. – Din fr. latiniser.

DOOM

latinizá (a ~) vb., ind. prez. 3 latinizeáză

latinizant
LATINIZÁNT, -Ă, latinizanți, -te, adj. Care urmărește latinizarea limbii, care lucrează în acest scop; (despre cuvinte, texte etc.) latinizat. – Din fr. latinisant.

DOOM

latinizánt adj. m., pl. latinizánți; f. latinizántă, pl. latinizánte

latinizanta
LATINIZÁNT, -Ă, latinizanți, -te, adj. Care urmărește latinizarea limbii, care lucrează în acest scop; (despre cuvinte, texte etc.) latinizat. – Din fr. latinisant.

DOOM

latinizánt adj. m., pl. latinizánți; f. latinizántă, pl. latinizánte

latinizante
LATINIZÁNT, -Ă, latinizanți, -te, adj. Care urmărește latinizarea limbii, care lucrează în acest scop; (despre cuvinte, texte etc.) latinizat. – Din fr. latinisant.

DOOM

latinizánt adj. m., pl. latinizánți; f. latinizántă, pl. latinizánte

latinizantei
LATINIZÁNT, -Ă, latinizanți, -te, adj. Care urmărește latinizarea limbii, care lucrează în acest scop; (despre cuvinte, texte etc.) latinizat. – Din fr. latinisant.

DOOM

latinizánt adj. m., pl. latinizánți; f. latinizántă, pl. latinizánte

latinizantele
LATINIZÁNT, -Ă, latinizanți, -te, adj. Care urmărește latinizarea limbii, care lucrează în acest scop; (despre cuvinte, texte etc.) latinizat. – Din fr. latinisant.

DOOM

latinizánt adj. m., pl. latinizánți; f. latinizántă, pl. latinizánte

latinizantelor
LATINIZÁNT, -Ă, latinizanți, -te, adj. Care urmărește latinizarea limbii, care lucrează în acest scop; (despre cuvinte, texte etc.) latinizat. – Din fr. latinisant.

DOOM

latinizánt adj. m., pl. latinizánți; f. latinizántă, pl. latinizánte

latinizantul
LATINIZÁNT, -Ă, latinizanți, -te, adj. Care urmărește latinizarea limbii, care lucrează în acest scop; (despre cuvinte, texte etc.) latinizat. – Din fr. latinisant.

DOOM

latinizánt adj. m., pl. latinizánți; f. latinizántă, pl. latinizánte

latinizantului
LATINIZÁNT, -Ă, latinizanți, -te, adj. Care urmărește latinizarea limbii, care lucrează în acest scop; (despre cuvinte, texte etc.) latinizat. – Din fr. latinisant.

DOOM

latinizánt adj. m., pl. latinizánți; f. latinizántă, pl. latinizánte

latinizanți
LATINIZÁNT, -Ă, latinizanți, -te, adj. Care urmărește latinizarea limbii, care lucrează în acest scop; (despre cuvinte, texte etc.) latinizat. – Din fr. latinisant.

DOOM

latinizánt adj. m., pl. latinizánți; f. latinizántă, pl. latinizánte

latinizanții
LATINIZÁNT, -Ă, latinizanți, -te, adj. Care urmărește latinizarea limbii, care lucrează în acest scop; (despre cuvinte, texte etc.) latinizat. – Din fr. latinisant.

DOOM

latinizánt adj. m., pl. latinizánți; f. latinizántă, pl. latinizánte

latinizanților
LATINIZÁNT, -Ă, latinizanți, -te, adj. Care urmărește latinizarea limbii, care lucrează în acest scop; (despre cuvinte, texte etc.) latinizat. – Din fr. latinisant.

DOOM

latinizánt adj. m., pl. latinizánți; f. latinizántă, pl. latinizánte

latinizare
LATINIZÁ, latinizez, vb. I. Tranz. A introduce pe cale savantă și în mod masiv cuvinte latine într-o limbă sau a reface forma cuvintelor de origine latină din acea limbă pentru a le face cât mai apropiate de forma originară. – Din fr. latiniser.

DOOM

latinizá (a ~) vb., ind. prez. 3 latinizeáză

latinizare
LATINIZÁRE, latinizări, s. f. Acțiunea de a latiniza și rezultatul ei. – V. latiniza.

DOOM

latinizáre s. f., g.-d. art. latinizắrii; pl. latinizắri

latinizarea
LATINIZÁRE, latinizări, s. f. Acțiunea de a latiniza și rezultatul ei. – V. latiniza.

DOOM

latinizáre s. f., g.-d. art. latinizắrii; pl. latinizắri

latinizară
LATINIZÁ, latinizez, vb. I. Tranz. A introduce pe cale savantă și în mod masiv cuvinte latine într-o limbă sau a reface forma cuvintelor de origine latină din acea limbă pentru a le face cât mai apropiate de forma originară. – Din fr. latiniser.

DOOM

latinizá (a ~) vb., ind. prez. 3 latinizeáză

latinizarăm
LATINIZÁ, latinizez, vb. I. Tranz. A introduce pe cale savantă și în mod masiv cuvinte latine într-o limbă sau a reface forma cuvintelor de origine latină din acea limbă pentru a le face cât mai apropiate de forma originară. – Din fr. latiniser.

DOOM

latinizá (a ~) vb., ind. prez. 3 latinizeáză

latinizarăți
LATINIZÁ, latinizez, vb. I. Tranz. A introduce pe cale savantă și în mod masiv cuvinte latine într-o limbă sau a reface forma cuvintelor de origine latină din acea limbă pentru a le face cât mai apropiate de forma originară. – Din fr. latiniser.

DOOM

latinizá (a ~) vb., ind. prez. 3 latinizeáză

latinizase
LATINIZÁ, latinizez, vb. I. Tranz. A introduce pe cale savantă și în mod masiv cuvinte latine într-o limbă sau a reface forma cuvintelor de origine latină din acea limbă pentru a le face cât mai apropiate de forma originară. – Din fr. latiniser.

DOOM

latinizá (a ~) vb., ind. prez. 3 latinizeáză

latinizasem
LATINIZÁ, latinizez, vb. I. Tranz. A introduce pe cale savantă și în mod masiv cuvinte latine într-o limbă sau a reface forma cuvintelor de origine latină din acea limbă pentru a le face cât mai apropiate de forma originară. – Din fr. latiniser.

DOOM

latinizá (a ~) vb., ind. prez. 3 latinizeáză

latinizaseră
LATINIZÁ, latinizez, vb. I. Tranz. A introduce pe cale savantă și în mod masiv cuvinte latine într-o limbă sau a reface forma cuvintelor de origine latină din acea limbă pentru a le face cât mai apropiate de forma originară. – Din fr. latiniser.

DOOM

latinizá (a ~) vb., ind. prez. 3 latinizeáză

latinizaserăm
LATINIZÁ, latinizez, vb. I. Tranz. A introduce pe cale savantă și în mod masiv cuvinte latine într-o limbă sau a reface forma cuvintelor de origine latină din acea limbă pentru a le face cât mai apropiate de forma originară. – Din fr. latiniser.

DOOM

latinizá (a ~) vb., ind. prez. 3 latinizeáză

latinizaserăți
LATINIZÁ, latinizez, vb. I. Tranz. A introduce pe cale savantă și în mod masiv cuvinte latine într-o limbă sau a reface forma cuvintelor de origine latină din acea limbă pentru a le face cât mai apropiate de forma originară. – Din fr. latiniser.

DOOM

latinizá (a ~) vb., ind. prez. 3 latinizeáză

latinizaseși
LATINIZÁ, latinizez, vb. I. Tranz. A introduce pe cale savantă și în mod masiv cuvinte latine într-o limbă sau a reface forma cuvintelor de origine latină din acea limbă pentru a le face cât mai apropiate de forma originară. – Din fr. latiniser.

DOOM

latinizá (a ~) vb., ind. prez. 3 latinizeáză

latinizaseți
LATINIZÁ, latinizez, vb. I. Tranz. A introduce pe cale savantă și în mod masiv cuvinte latine într-o limbă sau a reface forma cuvintelor de origine latină din acea limbă pentru a le face cât mai apropiate de forma originară. – Din fr. latiniser.

DOOM

latinizá (a ~) vb., ind. prez. 3 latinizeáză

latinizat
LATINIZÁ, latinizez, vb. I. Tranz. A introduce pe cale savantă și în mod masiv cuvinte latine într-o limbă sau a reface forma cuvintelor de origine latină din acea limbă pentru a le face cât mai apropiate de forma originară. – Din fr. latiniser.

DOOM

latinizá (a ~) vb., ind. prez. 3 latinizeáză

latinizat
LATINIZÁT, -Ă, latinizați, -te, adj. (Despre cuvinte, texte etc.) Care a căpătat o formă, un aspect apropiat de limba latină. – V. latiniza.

latinizata
LATINIZÁT, -Ă, latinizați, -te, adj. (Despre cuvinte, texte etc.) Care a căpătat o formă, un aspect apropiat de limba latină. – V. latiniza.

latinizate
LATINIZÁT, -Ă, latinizați, -te, adj. (Despre cuvinte, texte etc.) Care a căpătat o formă, un aspect apropiat de limba latină. – V. latiniza.

latinizatei
LATINIZÁT, -Ă, latinizați, -te, adj. (Despre cuvinte, texte etc.) Care a căpătat o formă, un aspect apropiat de limba latină. – V. latiniza.

latinizatele
LATINIZÁT, -Ă, latinizați, -te, adj. (Despre cuvinte, texte etc.) Care a căpătat o formă, un aspect apropiat de limba latină. – V. latiniza.

latinizatelor
LATINIZÁT, -Ă, latinizați, -te, adj. (Despre cuvinte, texte etc.) Care a căpătat o formă, un aspect apropiat de limba latină. – V. latiniza.

latinizatoare
LATINIZATÓR, -OÁRE, latinizatori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care latinizează (cu orice preț). – Latiniza + suf. -tor.

DOOM

latinizatór (rar) s. m., pl. latinizatóri

latinizatoarea
LATINIZATÓR, -OÁRE, latinizatori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care latinizează (cu orice preț). – Latiniza + suf. -tor.

DOOM

latinizatór (rar) s. m., pl. latinizatóri

latinizatoarei
LATINIZATÓR, -OÁRE, latinizatori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care latinizează (cu orice preț). – Latiniza + suf. -tor.

DOOM

latinizatór (rar) s. m., pl. latinizatóri

latinizatoarele
LATINIZATÓR, -OÁRE, latinizatori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care latinizează (cu orice preț). – Latiniza + suf. -tor.

DOOM

latinizatór (rar) s. m., pl. latinizatóri

latinizatoarelor
LATINIZATÓR, -OÁRE, latinizatori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care latinizează (cu orice preț). – Latiniza + suf. -tor.

DOOM

latinizatór (rar) s. m., pl. latinizatóri

latinizator
LATINIZATÓR, -OÁRE, latinizatori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care latinizează (cu orice preț). – Latiniza + suf. -tor.

DOOM

latinizatór (rar) s. m., pl. latinizatóri

latinizatori
LATINIZATÓR, -OÁRE, latinizatori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care latinizează (cu orice preț). – Latiniza + suf. -tor.

DOOM

latinizatór (rar) s. m., pl. latinizatóri

latinizatorii
LATINIZATÓR, -OÁRE, latinizatori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care latinizează (cu orice preț). – Latiniza + suf. -tor.

DOOM

latinizatór (rar) s. m., pl. latinizatóri

latinizatorilor
LATINIZATÓR, -OÁRE, latinizatori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care latinizează (cu orice preț). – Latiniza + suf. -tor.

DOOM

latinizatór (rar) s. m., pl. latinizatóri

latinizatorul
LATINIZATÓR, -OÁRE, latinizatori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care latinizează (cu orice preț). – Latiniza + suf. -tor.

DOOM

latinizatór (rar) s. m., pl. latinizatóri

latinizatorului
LATINIZATÓR, -OÁRE, latinizatori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care latinizează (cu orice preț). – Latiniza + suf. -tor.

DOOM

latinizatór (rar) s. m., pl. latinizatóri

latinizatul
LATINIZÁT, -Ă, latinizați, -te, adj. (Despre cuvinte, texte etc.) Care a căpătat o formă, un aspect apropiat de limba latină. – V. latiniza.

latinizatului
LATINIZÁT, -Ă, latinizați, -te, adj. (Despre cuvinte, texte etc.) Care a căpătat o formă, un aspect apropiat de limba latină. – V. latiniza.

latinizau
LATINIZÁ, latinizez, vb. I. Tranz. A introduce pe cale savantă și în mod masiv cuvinte latine într-o limbă sau a reface forma cuvintelor de origine latină din acea limbă pentru a le face cât mai apropiate de forma originară. – Din fr. latiniser.

DOOM

latinizá (a ~) vb., ind. prez. 3 latinizeáză

latinizași
LATINIZÁ, latinizez, vb. I. Tranz. A introduce pe cale savantă și în mod masiv cuvinte latine într-o limbă sau a reface forma cuvintelor de origine latină din acea limbă pentru a le face cât mai apropiate de forma originară. – Din fr. latiniser.

DOOM

latinizá (a ~) vb., ind. prez. 3 latinizeáză

latinizați
LATINIZÁ, latinizez, vb. I. Tranz. A introduce pe cale savantă și în mod masiv cuvinte latine într-o limbă sau a reface forma cuvintelor de origine latină din acea limbă pentru a le face cât mai apropiate de forma originară. – Din fr. latiniser.

DOOM

latinizá (a ~) vb., ind. prez. 3 latinizeáză

latinizați
LATINIZÁT, -Ă, latinizați, -te, adj. (Despre cuvinte, texte etc.) Care a căpătat o formă, un aspect apropiat de limba latină. – V. latiniza.

latinizații
LATINIZÁT, -Ă, latinizați, -te, adj. (Despre cuvinte, texte etc.) Care a căpătat o formă, un aspect apropiat de limba latină. – V. latiniza.

latinizaților
LATINIZÁT, -Ă, latinizați, -te, adj. (Despre cuvinte, texte etc.) Care a căpătat o formă, un aspect apropiat de limba latină. – V. latiniza.

latinizează
LATINIZÁ, latinizez, vb. I. Tranz. A introduce pe cale savantă și în mod masiv cuvinte latine într-o limbă sau a reface forma cuvintelor de origine latină din acea limbă pentru a le face cât mai apropiate de forma originară. – Din fr. latiniser.

DOOM

latinizá (a ~) vb., ind. prez. 3 latinizeáză

latinizez
LATINIZÁ, latinizez, vb. I. Tranz. A introduce pe cale savantă și în mod masiv cuvinte latine într-o limbă sau a reface forma cuvintelor de origine latină din acea limbă pentru a le face cât mai apropiate de forma originară. – Din fr. latiniser.

DOOM

latinizá (a ~) vb., ind. prez. 3 latinizeáză

latinizeze
LATINIZÁ, latinizez, vb. I. Tranz. A introduce pe cale savantă și în mod masiv cuvinte latine într-o limbă sau a reface forma cuvintelor de origine latină din acea limbă pentru a le face cât mai apropiate de forma originară. – Din fr. latiniser.

DOOM

latinizá (a ~) vb., ind. prez. 3 latinizeáză

latinizezi
LATINIZÁ, latinizez, vb. I. Tranz. A introduce pe cale savantă și în mod masiv cuvinte latine într-o limbă sau a reface forma cuvintelor de origine latină din acea limbă pentru a le face cât mai apropiate de forma originară. – Din fr. latiniser.

DOOM

latinizá (a ~) vb., ind. prez. 3 latinizeáză

latinizând
LATINIZÁ, latinizez, vb. I. Tranz. A introduce pe cale savantă și în mod masiv cuvinte latine într-o limbă sau a reface forma cuvintelor de origine latină din acea limbă pentru a le face cât mai apropiate de forma originară. – Din fr. latiniser.

DOOM

latinizá (a ~) vb., ind. prez. 3 latinizeáză

latinizînd
LATINIZÁ, latinizez, vb. I. Tranz. A introduce pe cale savantă și în mod masiv cuvinte latine într-o limbă sau a reface forma cuvintelor de origine latină din acea limbă pentru a le face cât mai apropiate de forma originară. – Din fr. latiniser.

DOOM

latinizá (a ~) vb., ind. prez. 3 latinizeáză

latinizări
LATINIZÁRE, latinizări, s. f. Acțiunea de a latiniza și rezultatul ei. – V. latiniza.

DOOM

latinizáre s. f., g.-d. art. latinizắrii; pl. latinizắri

latinizării
LATINIZÁRE, latinizări, s. f. Acțiunea de a latiniza și rezultatul ei. – V. latiniza.

DOOM

latinizáre s. f., g.-d. art. latinizắrii; pl. latinizắri

latinizările
LATINIZÁRE, latinizări, s. f. Acțiunea de a latiniza și rezultatul ei. – V. latiniza.

DOOM

latinizáre s. f., g.-d. art. latinizắrii; pl. latinizắri

latinizărilor
LATINIZÁRE, latinizări, s. f. Acțiunea de a latiniza și rezultatul ei. – V. latiniza.

DOOM

latinizáre s. f., g.-d. art. latinizắrii; pl. latinizắri

latiniști
LATINÍST, -Ă, latiniști, -ste, s. m. și f. 1. Specialist în filologia latină și în antichitatea romană. 2. Adept al latinismului (2). ◊ (Adjectival) Curent latinist sau școală latinistă = latinism (2). – Din fr. latiniste.

DOOM

latiníst adj. m., s. m., pl. latiníști; adj. f., s. f. latinístă, pl. latiníste

latiniști
LATINÍST, -Ă, latiniști, -ste, s. m. și f. 1. Specialist în filologia latină și în antichitatea romană. 2. Adept al latinismului (2). ◊ (Adjectival) Curent latinist sau școală latinistă = latinism (2). – Din fr. latiniste.

DOOM

latiníst adj. m., s. m., pl. latiníști; adj. f., s. f. latinístă, pl. latiníste

latiniștii
LATINÍST, -Ă, latiniști, -ste, s. m. și f. 1. Specialist în filologia latină și în antichitatea romană. 2. Adept al latinismului (2). ◊ (Adjectival) Curent latinist sau școală latinistă = latinism (2). – Din fr. latiniste.

DOOM

latiníst adj. m., s. m., pl. latiníști; adj. f., s. f. latinístă, pl. latiníste

latiniștii
LATINÍST, -Ă, latiniști, -ste, s. m. și f. 1. Specialist în filologia latină și în antichitatea romană. 2. Adept al latinismului (2). ◊ (Adjectival) Curent latinist sau școală latinistă = latinism (2). – Din fr. latiniste.

DOOM

latiníst adj. m., s. m., pl. latiníști; adj. f., s. f. latinístă, pl. latiníste

latiniștilor
LATINÍST, -Ă, latiniști, -ste, s. m. și f. 1. Specialist în filologia latină și în antichitatea romană. 2. Adept al latinismului (2). ◊ (Adjectival) Curent latinist sau școală latinistă = latinism (2). – Din fr. latiniste.

DOOM

latiníst adj. m., s. m., pl. latiníști; adj. f., s. f. latinístă, pl. latiníste

latiniștilor
LATINÍST, -Ă, latiniști, -ste, s. m. și f. 1. Specialist în filologia latină și în antichitatea romană. 2. Adept al latinismului (2). ◊ (Adjectival) Curent latinist sau școală latinistă = latinism (2). – Din fr. latiniste.

DOOM

latiníst adj. m., s. m., pl. latiníști; adj. f., s. f. latinístă, pl. latiníste

latino
LATÍNO s. n. Gen de muzică foarte ritmată originară din America de Sud. ◊ (Adjectival) Muzică latino. – Din fr. latino

DOOM

latíno adj. invar., s. n.

latinoamerican
LATINOAMERICÁN, -Ă, latinoamericani, -e, adj. Care aparține Americii Latine, privitor la America Latină. – Din fr. latino-américain.

DOOM

latinoamericán (-no-a) adj. m., pl. latinoamericáni; f. latinoamericánă, pl. latinoamericáne

latinoman
LATINOMÁN, -Ă s.m. și f. (Liv.) Admirator exagerat al spiritului latin. [După formații ca angloman etc.].

DOOM

latinománă (rar) s. f., g.-d. art. latinománei; pl. latinománe

latinomana
LATINOMÁN, -Ă s.m. și f. (Liv.) Admirator exagerat al spiritului latin. [După formații ca angloman etc.].

DOOM

latinománă (rar) s. f., g.-d. art. latinománei; pl. latinománe

latinomane
LATINOMÁN, -Ă s.m. și f. (Liv.) Admirator exagerat al spiritului latin. [După formații ca angloman etc.].

DOOM

latinománă (rar) s. f., g.-d. art. latinománei; pl. latinománe

latinomanei
LATINOMÁN, -Ă s.m. și f. (Liv.) Admirator exagerat al spiritului latin. [După formații ca angloman etc.].

DOOM

latinománă (rar) s. f., g.-d. art. latinománei; pl. latinománe

latinomanele
LATINOMÁN, -Ă s.m. și f. (Liv.) Admirator exagerat al spiritului latin. [După formații ca angloman etc.].

DOOM

latinománă (rar) s. f., g.-d. art. latinománei; pl. latinománe

latinomanelor
LATINOMÁN, -Ă s.m. și f. (Liv.) Admirator exagerat al spiritului latin. [După formații ca angloman etc.].

DOOM

latinománă (rar) s. f., g.-d. art. latinománei; pl. latinománe

latinomani
LATINOMÁN, -Ă s.m. și f. (Liv.) Admirator exagerat al spiritului latin. [După formații ca angloman etc.].

DOOM

latinománă (rar) s. f., g.-d. art. latinománei; pl. latinománe

latinomania
LATINOMANÍE s.f. (Liv.) Pasiune exagerată pentru tot ceea ce este latin. [Cf. it. latinomania].

DOOM

latinomaníe s. f., art. latinomanía, g.-d. latinomaníi, art. latinomaníei

latinomanie
LATINOMANÍE s.f. (Liv.) Pasiune exagerată pentru tot ceea ce este latin. [Cf. it. latinomania].

DOOM

latinomaníe s. f., art. latinomanía, g.-d. latinomaníi, art. latinomaníei

latinomaniei
LATINOMANÍE s.f. (Liv.) Pasiune exagerată pentru tot ceea ce este latin. [Cf. it. latinomania].

DOOM

latinomaníe s. f., art. latinomanía, g.-d. latinomaníi, art. latinomaníei

latinomanii
LATINOMÁN, -Ă s.m. și f. (Liv.) Admirator exagerat al spiritului latin. [După formații ca angloman etc.].

DOOM

latinománă (rar) s. f., g.-d. art. latinománei; pl. latinománe

latinomanii
LATINOMANÍE s.f. (Liv.) Pasiune exagerată pentru tot ceea ce este latin. [Cf. it. latinomania].

DOOM

latinomaníe s. f., art. latinomanía, g.-d. latinomaníi, art. latinomaníei

latinomaniile
LATINOMANÍE s.f. (Liv.) Pasiune exagerată pentru tot ceea ce este latin. [Cf. it. latinomania].

DOOM

latinomaníe s. f., art. latinomanía, g.-d. latinomaníi, art. latinomaníei

latinomaniilor
LATINOMANÍE s.f. (Liv.) Pasiune exagerată pentru tot ceea ce este latin. [Cf. it. latinomania].

DOOM

latinomaníe s. f., art. latinomanía, g.-d. latinomaníi, art. latinomaníei

latinomanilor
LATINOMÁN, -Ă s.m. și f. (Liv.) Admirator exagerat al spiritului latin. [După formații ca angloman etc.].

DOOM

latinománă (rar) s. f., g.-d. art. latinománei; pl. latinománe

latinomanul
LATINOMÁN, -Ă s.m. și f. (Liv.) Admirator exagerat al spiritului latin. [După formații ca angloman etc.].

DOOM

latinománă (rar) s. f., g.-d. art. latinománei; pl. latinománe

latinomanului
LATINOMÁN, -Ă s.m. și f. (Liv.) Admirator exagerat al spiritului latin. [După formații ca angloman etc.].

DOOM

latinománă (rar) s. f., g.-d. art. latinománei; pl. latinománe

latinul
LATÍN, -Ă, latini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație indo-europeană stabilită la sfârșitul milen. 2. î. H. În provincia Latium din Italia Centrală; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține Latiumului sau latinilor (1), privitor la Latium ori la latini; p. ext. care se referă la limba și la literatura romanilor sau care aparține acestora; latinesc. ◊ Limba latină (și substantivat, f.) = limba indo-europeană vorbită de romani. – Din lat. latinus, fr. latin.

DOOM

latín adj. m., s. m., pl. latíni; adj. f., s. f. latínă, pl. latíne

latinul
LATÍN, -Ă, latini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație indo-europeană stabilită la sfârșitul milen. 2. î. H. În provincia Latium din Italia Centrală; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține Latiumului sau latinilor (1), privitor la Latium ori la latini; p. ext. care se referă la limba și la literatura romanilor sau care aparține acestora; latinesc. ◊ Limba latină (și substantivat, f.) = limba indo-europeană vorbită de romani. – Din lat. latinus, fr. latin.

DOOM

latín adj. m., s. m., pl. latíni; adj. f., s. f. latínă, pl. latíne

latinului
LATÍN, -Ă, latini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație indo-europeană stabilită la sfârșitul milen. 2. î. H. În provincia Latium din Italia Centrală; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține Latiumului sau latinilor (1), privitor la Latium ori la latini; p. ext. care se referă la limba și la literatura romanilor sau care aparține acestora; latinesc. ◊ Limba latină (și substantivat, f.) = limba indo-europeană vorbită de romani. – Din lat. latinus, fr. latin.

DOOM

latín adj. m., s. m., pl. latíni; adj. f., s. f. latínă, pl. latíne

latinului
LATÍN, -Ă, latini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație indo-europeană stabilită la sfârșitul milen. 2. î. H. În provincia Latium din Italia Centrală; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține Latiumului sau latinilor (1), privitor la Latium ori la latini; p. ext. care se referă la limba și la literatura romanilor sau care aparține acestora; latinesc. ◊ Limba latină (și substantivat, f.) = limba indo-europeană vorbită de romani. – Din lat. latinus, fr. latin.

DOOM

latín adj. m., s. m., pl. latíni; adj. f., s. f. latínă, pl. latíne

latinus
Latinus, rege străvechi din Latium, de la care vechii aborigeni s-au numit latini. Cu soția sa, regina Amata, a avut o fiică – Lavinia – pe care a căsătorit-o, la rîndul ei, cu Aeneas, la sosirea eroului în Italia (v. și Aeneas).

latir
LATÍR s. m. Plantă erbacee furajeră din familia leguminoaselor, cu tulpina târâtoare și ramificată, cu frunzele terminate cu un cârcel și cu flori albastre, violete, roz, albe sau galbene (Lathyrus salivus). – Din lat. lathyrus (denumirea științifică a plantei).

DOOM

latír s. m.

latirism
LATIRÍSM s.n. (Med.) Intoxicație cu grăunțe de latir. [< fr. lathyrisme].

DOOM

latirísm s. n.

latirismul
LATIRÍSM s.n. (Med.) Intoxicație cu grăunțe de latir. [< fr. lathyrisme].

DOOM

latirísm s. n.

latirismului
LATIRÍSM s.n. (Med.) Intoxicație cu grăunțe de latir. [< fr. lathyrisme].

DOOM

latirísm s. n.

latirul
LATÍR s. m. Plantă erbacee furajeră din familia leguminoaselor, cu tulpina târâtoare și ramificată, cu frunzele terminate cu un cârcel și cu flori albastre, violete, roz, albe sau galbene (Lathyrus salivus). – Din lat. lathyrus (denumirea științifică a plantei).

DOOM

latír s. m.

latirului
LATÍR s. m. Plantă erbacee furajeră din familia leguminoaselor, cu tulpina târâtoare și ramificată, cu frunzele terminate cu un cârcel și cu flori albastre, violete, roz, albe sau galbene (Lathyrus salivus). – Din lat. lathyrus (denumirea științifică a plantei).

DOOM

latír s. m.

latitudine
LATITÚDINE, latitudini, s. f. 1. Distanța unghiulară a unui punct de pe glob față de ecuator, măsurată pe meridianul care trece prin acel punct și exprimată în grade, minute și secunde. 2. Fig. Libertate de acțiune, posibilitate de a acționa după voie. – Din fr. latitude, lat. latitudo, -inis.

DOOM

latitúdine s. f., g.-d. art. latitúdinii; pl. latitúdini

latitudinea
LATITÚDINE, latitudini, s. f. 1. Distanța unghiulară a unui punct de pe glob față de ecuator, măsurată pe meridianul care trece prin acel punct și exprimată în grade, minute și secunde. 2. Fig. Libertate de acțiune, posibilitate de a acționa după voie. – Din fr. latitude, lat. latitudo, -inis.

DOOM

latitúdine s. f., g.-d. art. latitúdinii; pl. latitúdini

latitudini
LATITÚDINE, latitudini, s. f. 1. Distanța unghiulară a unui punct de pe glob față de ecuator, măsurată pe meridianul care trece prin acel punct și exprimată în grade, minute și secunde. 2. Fig. Libertate de acțiune, posibilitate de a acționa după voie. – Din fr. latitude, lat. latitudo, -inis.

DOOM

latitúdine s. f., g.-d. art. latitúdinii; pl. latitúdini

latitudinii
LATITÚDINE, latitudini, s. f. 1. Distanța unghiulară a unui punct de pe glob față de ecuator, măsurată pe meridianul care trece prin acel punct și exprimată în grade, minute și secunde. 2. Fig. Libertate de acțiune, posibilitate de a acționa după voie. – Din fr. latitude, lat. latitudo, -inis.

DOOM

latitúdine s. f., g.-d. art. latitúdinii; pl. latitúdini

latitudinile
LATITÚDINE, latitudini, s. f. 1. Distanța unghiulară a unui punct de pe glob față de ecuator, măsurată pe meridianul care trece prin acel punct și exprimată în grade, minute și secunde. 2. Fig. Libertate de acțiune, posibilitate de a acționa după voie. – Din fr. latitude, lat. latitudo, -inis.

DOOM

latitúdine s. f., g.-d. art. latitúdinii; pl. latitúdini

latitudinilor
LATITÚDINE, latitudini, s. f. 1. Distanța unghiulară a unui punct de pe glob față de ecuator, măsurată pe meridianul care trece prin acel punct și exprimată în grade, minute și secunde. 2. Fig. Libertate de acțiune, posibilitate de a acționa după voie. – Din fr. latitude, lat. latitudo, -inis.

DOOM

latitúdine s. f., g.-d. art. latitúdinii; pl. latitúdini

latomia
LATOMÍE s.f. Carieră (abandonată) care servea ca închisoare. [Gen. -iei. / < lat. latomia, fr. latomie].

DOOM

latomíe s. f., art. latomía, g.-d. art. latomíei; pl. latomíi, art. latomíile

latomie
LATOMÍE s.f. Carieră (abandonată) care servea ca închisoare. [Gen. -iei. / < lat. latomia, fr. latomie].

DOOM

latomíe s. f., art. latomía, g.-d. art. latomíei; pl. latomíi, art. latomíile

latomiei
LATOMÍE s.f. Carieră (abandonată) care servea ca închisoare. [Gen. -iei. / < lat. latomia, fr. latomie].

DOOM

latomíe s. f., art. latomía, g.-d. art. latomíei; pl. latomíi, art. latomíile

latomii
LATOMÍE s.f. Carieră (abandonată) care servea ca închisoare. [Gen. -iei. / < lat. latomia, fr. latomie].

DOOM

latomíe s. f., art. latomía, g.-d. art. latomíei; pl. latomíi, art. latomíile

latomiile
LATOMÍE s.f. Carieră (abandonată) care servea ca închisoare. [Gen. -iei. / < lat. latomia, fr. latomie].

DOOM

latomíe s. f., art. latomía, g.-d. art. latomíei; pl. latomíi, art. latomíile

latomiilor
LATOMÍE s.f. Carieră (abandonată) care servea ca închisoare. [Gen. -iei. / < lat. latomia, fr. latomie].

DOOM

latomíe s. f., art. latomía, g.-d. art. latomíei; pl. latomíi, art. latomíile

latona
Leto, fiica titanului Coeus și a titanidei Phoebe. A fost iubită de Zeus, care s-a unit cu ea. Căzînd victimă răzbunării nutrite de gelozia Herei, Leto a rătăcit mult timp prin lume purtînd în pîntece rodul divin al dragostei ei cu părintele zeilor. Singurul pămînt ospitalier care s primit-o a fost insula Delos. Acolo însă Leto s-a chinuit nouă zile și nouă nopți ca să aducă copiii pe lume, căci Hera, ca să-i întîrzie nașterea, o oprise pe fiica sa, Hithyia, care alina durerile facerii, s-o ajute. În sfîrșit cu ajutorul lui Iris, Leto i-a născut pe Artemis și pe Apollo. Mai tîrziu, dragostea copiilor ei a răsplătit-o din plin pentru suferințele îndurate. Ca să se răzbune, de pildă, o jignire care i-a fost adusă, ei au ucis copiii Niobei și tot pentru mama lor ei l-au omorît pe Tityus, care voia s-o necinstească. Uciderea Pythonului, pus de Hera s-o chinuiască pe Leto, este o altă mărturie a dragostei lui Apollo față de mama sa. În mitologia romană Leto purta numele de Latona.

latorfian
LATORFIÁN s.n. (Geol.) Etajul inferior al oligocenului din estul și centrul Europei. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -fi-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. lattorfien].

DOOM

latorfián² (-fi-an) s. n.

latorfiana
LATORFIÁN s.n. (Geol.) Etajul inferior al oligocenului din estul și centrul Europei. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -fi-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. lattorfien].

DOOM

latorfián² (-fi-an) s. n.

latorfianul
LATORFIÁN s.n. (Geol.) Etajul inferior al oligocenului din estul și centrul Europei. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -fi-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. lattorfien].

DOOM

latorfián² (-fi-an) s. n.

latorfianului
LATORFIÁN s.n. (Geol.) Etajul inferior al oligocenului din estul și centrul Europei. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -fi-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. lattorfien].

DOOM

latorfián² (-fi-an) s. n.

latorfiene
LATORFIÁN s.n. (Geol.) Etajul inferior al oligocenului din estul și centrul Europei. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -fi-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. lattorfien].

DOOM

latorfián² (-fi-an) s. n.

latorfienei
LATORFIÁN s.n. (Geol.) Etajul inferior al oligocenului din estul și centrul Europei. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -fi-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. lattorfien].

DOOM

latorfián² (-fi-an) s. n.

latorfienele
LATORFIÁN s.n. (Geol.) Etajul inferior al oligocenului din estul și centrul Europei. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -fi-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. lattorfien].

DOOM

latorfián² (-fi-an) s. n.

latorfienelor
LATORFIÁN s.n. (Geol.) Etajul inferior al oligocenului din estul și centrul Europei. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -fi-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. lattorfien].

DOOM

latorfián² (-fi-an) s. n.

latorfieni
LATORFIÁN s.n. (Geol.) Etajul inferior al oligocenului din estul și centrul Europei. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -fi-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. lattorfien].

DOOM

latorfián² (-fi-an) s. n.

latorfienii
LATORFIÁN s.n. (Geol.) Etajul inferior al oligocenului din estul și centrul Europei. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -fi-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. lattorfien].

DOOM

latorfián² (-fi-an) s. n.

latorfienilor
LATORFIÁN s.n. (Geol.) Etajul inferior al oligocenului din estul și centrul Europei. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -fi-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. lattorfien].

DOOM

latorfián² (-fi-an) s. n.

latre
LĂTRÁ, látru, vb. I. Intranz. 1. (Despre câini; la pers. 3) A scoate sunete scurte, sacadate, caracteristice speciei; a hămăi, a bate. ♦ Tranz. A se repezi asupra cuiva cu lătrături furioase. 2. (Depr.; despre oameni) A vorbi întruna, zadarnic și pe un ton răstit, a-și bate gura. – Lat. latrare.

DOOM

lătrá (a ~) (lă-tra) vb., ind. prez. 3 látră

latri
LĂTRÁ, látru, vb. I. Intranz. 1. (Despre câini; la pers. 3) A scoate sunete scurte, sacadate, caracteristice speciei; a hămăi, a bate. ♦ Tranz. A se repezi asupra cuiva cu lătrături furioase. 2. (Depr.; despre oameni) A vorbi întruna, zadarnic și pe un ton răstit, a-și bate gura. – Lat. latrare.

DOOM

lătrá (a ~) (lă-tra) vb., ind. prez. 3 látră

latrie
-LATRÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „adorație”, „cult”, „divinizare”. [< it. -latria, fr. -latrie < gr. latreia].

latrina
LATRÍNĂ, latrine, s. f. Closet (rudimentar), privată, hazna. – Din lat. latrina, fr. latrine.

DOOM

latrínă (la-tri-) s. f., g.-d. art. latrínei; pl. latríne

latrinar
LATRINÁR, latrinari, s. m. Curățitor de latrine. – Din latrină + suf. -ar.

latrinari
LATRINÁR, latrinari, s. m. Curățitor de latrine. – Din latrină + suf. -ar.

latrinarii
LATRINÁR, latrinari, s. m. Curățitor de latrine. – Din latrină + suf. -ar.

latrinarilor
LATRINÁR, latrinari, s. m. Curățitor de latrine. – Din latrină + suf. -ar.

latrinarul
LATRINÁR, latrinari, s. m. Curățitor de latrine. – Din latrină + suf. -ar.

latrinarului
LATRINÁR, latrinari, s. m. Curățitor de latrine. – Din latrină + suf. -ar.

latrine
LATRÍNĂ, latrine, s. f. Closet (rudimentar), privată, hazna. – Din lat. latrina, fr. latrine.

DOOM

latrínă (la-tri-) s. f., g.-d. art. latrínei; pl. latríne

latrinei
LATRÍNĂ, latrine, s. f. Closet (rudimentar), privată, hazna. – Din lat. latrina, fr. latrine.

DOOM

latrínă (la-tri-) s. f., g.-d. art. latrínei; pl. latríne

latrinele
LATRÍNĂ, latrine, s. f. Closet (rudimentar), privată, hazna. – Din lat. latrina, fr. latrine.

DOOM

latrínă (la-tri-) s. f., g.-d. art. latrínei; pl. latríne

latrinelor
LATRÍNĂ, latrine, s. f. Closet (rudimentar), privată, hazna. – Din lat. latrina, fr. latrine.

DOOM

latrínă (la-tri-) s. f., g.-d. art. latrínei; pl. latríne

latron
LATRÓNES s.m.pl. (Liv.) Denumire dată hoților, sclavilor fugari sau soldaților care dezertau în Roma antică. [< lat. latrones].

latru
-LÁTRU Element secund de compunere savantă cu semnificația „care se închină”. [< it. -latro, fr. -latre < gr. latreuein – a servi].

latru
LĂTRÁ, látru, vb. I. Intranz. 1. (Despre câini; la pers. 3) A scoate sunete scurte, sacadate, caracteristice speciei; a hămăi, a bate. ♦ Tranz. A se repezi asupra cuiva cu lătrături furioase. 2. (Depr.; despre oameni) A vorbi întruna, zadarnic și pe un ton răstit, a-și bate gura. – Lat. latrare.

DOOM

lătrá (a ~) (lă-tra) vb., ind. prez. 3 látră

latră
LĂTRÁ, látru, vb. I. Intranz. 1. (Despre câini; la pers. 3) A scoate sunete scurte, sacadate, caracteristice speciei; a hămăi, a bate. ♦ Tranz. A se repezi asupra cuiva cu lătrături furioase. 2. (Depr.; despre oameni) A vorbi întruna, zadarnic și pe un ton răstit, a-și bate gura. – Lat. latrare.

DOOM

lătrá (a ~) (lă-tra) vb., ind. prez. 3 látră

latul
LAT, -Ă, (1) lați, -te, adj., (2) laturi, s. n. 1. Adj. Care are o lățime (relativ) mare. ◊ Loc. adj. Lat în spate (sau în spete) = bine legat, voinic. ◊ Expr. A spune vorbe mari și late = a spune vorbe pompoase, dar fără conținut. (Fam.) A fi lată (rău sau de tot), se spune pentru a arăta că o situație a luat proporții grave, îngrijorătoare. (Fam.) A o face lată (rău sau de tot) = a) a petrece strașnic, a face un mare chef; b) a face (fără voie) o poznă, o gafă, o prostie. ♦ (Fam.) Întins la pământ (fără simțire sau mort). ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) lat = a) a bate (pe cineva) foarte tare (lăsându-l în nesimțire); b) a uimi, a impresiona puternic (pe cineva). 2. S. n. Partea lată (1) a unui obiect; lățime. ◊ Un lat de palmă (sau de mână) = măsură populară de lungime, egală cu lățimea unei palme obișnuite cu degetele lipite. ◊ Loc. adv. De-a latul = în curmeziș. – Lat. latus.

DOOM

lat² (lățime) (pop.) s. n./s. m., pl. láturi/láți

latul
LAT, -Ă, (1) lați, -te, adj., (2) laturi, s. n. 1. Adj. Care are o lățime (relativ) mare. ◊ Loc. adj. Lat în spate (sau în spete) = bine legat, voinic. ◊ Expr. A spune vorbe mari și late = a spune vorbe pompoase, dar fără conținut. (Fam.) A fi lată (rău sau de tot), se spune pentru a arăta că o situație a luat proporții grave, îngrijorătoare. (Fam.) A o face lată (rău sau de tot) = a) a petrece strașnic, a face un mare chef; b) a face (fără voie) o poznă, o gafă, o prostie. ♦ (Fam.) Întins la pământ (fără simțire sau mort). ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) lat = a) a bate (pe cineva) foarte tare (lăsându-l în nesimțire); b) a uimi, a impresiona puternic (pe cineva). 2. S. n. Partea lată (1) a unui obiect; lățime. ◊ Un lat de palmă (sau de mână) = măsură populară de lungime, egală cu lățimea unei palme obișnuite cu degetele lipite. ◊ Loc. adv. De-a latul = în curmeziș. – Lat. latus.

DOOM

lat² (lățime) (pop.) s. n./s. m., pl. láturi/láți

latul
LAT, -Ă, (1) lați, -te, adj., (2) laturi, s. n. 1. Adj. Care are o lățime (relativ) mare. ◊ Loc. adj. Lat în spate (sau în spete) = bine legat, voinic. ◊ Expr. A spune vorbe mari și late = a spune vorbe pompoase, dar fără conținut. (Fam.) A fi lată (rău sau de tot), se spune pentru a arăta că o situație a luat proporții grave, îngrijorătoare. (Fam.) A o face lată (rău sau de tot) = a) a petrece strașnic, a face un mare chef; b) a face (fără voie) o poznă, o gafă, o prostie. ♦ (Fam.) Întins la pământ (fără simțire sau mort). ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) lat = a) a bate (pe cineva) foarte tare (lăsându-l în nesimțire); b) a uimi, a impresiona puternic (pe cineva). 2. S. n. Partea lată (1) a unui obiect; lățime. ◊ Un lat de palmă (sau de mână) = măsură populară de lungime, egală cu lățimea unei palme obișnuite cu degetele lipite. ◊ Loc. adv. De-a latul = în curmeziș. – Lat. latus.

latului
LAT, -Ă, (1) lați, -te, adj., (2) laturi, s. n. 1. Adj. Care are o lățime (relativ) mare. ◊ Loc. adj. Lat în spate (sau în spete) = bine legat, voinic. ◊ Expr. A spune vorbe mari și late = a spune vorbe pompoase, dar fără conținut. (Fam.) A fi lată (rău sau de tot), se spune pentru a arăta că o situație a luat proporții grave, îngrijorătoare. (Fam.) A o face lată (rău sau de tot) = a) a petrece strașnic, a face un mare chef; b) a face (fără voie) o poznă, o gafă, o prostie. ♦ (Fam.) Întins la pământ (fără simțire sau mort). ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) lat = a) a bate (pe cineva) foarte tare (lăsându-l în nesimțire); b) a uimi, a impresiona puternic (pe cineva). 2. S. n. Partea lată (1) a unui obiect; lățime. ◊ Un lat de palmă (sau de mână) = măsură populară de lungime, egală cu lățimea unei palme obișnuite cu degetele lipite. ◊ Loc. adv. De-a latul = în curmeziș. – Lat. latus.

DOOM

lat² (lățime) (pop.) s. n./s. m., pl. láturi/láți

latului
LAT, -Ă, (1) lați, -te, adj., (2) laturi, s. n. 1. Adj. Care are o lățime (relativ) mare. ◊ Loc. adj. Lat în spate (sau în spete) = bine legat, voinic. ◊ Expr. A spune vorbe mari și late = a spune vorbe pompoase, dar fără conținut. (Fam.) A fi lată (rău sau de tot), se spune pentru a arăta că o situație a luat proporții grave, îngrijorătoare. (Fam.) A o face lată (rău sau de tot) = a) a petrece strașnic, a face un mare chef; b) a face (fără voie) o poznă, o gafă, o prostie. ♦ (Fam.) Întins la pământ (fără simțire sau mort). ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) lat = a) a bate (pe cineva) foarte tare (lăsându-l în nesimțire); b) a uimi, a impresiona puternic (pe cineva). 2. S. n. Partea lată (1) a unui obiect; lățime. ◊ Un lat de palmă (sau de mână) = măsură populară de lungime, egală cu lățimea unei palme obișnuite cu degetele lipite. ◊ Loc. adv. De-a latul = în curmeziș. – Lat. latus.

DOOM

lat² (lățime) (pop.) s. n./s. m., pl. láturi/láți

latului
LAT, -Ă, (1) lați, -te, adj., (2) laturi, s. n. 1. Adj. Care are o lățime (relativ) mare. ◊ Loc. adj. Lat în spate (sau în spete) = bine legat, voinic. ◊ Expr. A spune vorbe mari și late = a spune vorbe pompoase, dar fără conținut. (Fam.) A fi lată (rău sau de tot), se spune pentru a arăta că o situație a luat proporții grave, îngrijorătoare. (Fam.) A o face lată (rău sau de tot) = a) a petrece strașnic, a face un mare chef; b) a face (fără voie) o poznă, o gafă, o prostie. ♦ (Fam.) Întins la pământ (fără simțire sau mort). ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) lat = a) a bate (pe cineva) foarte tare (lăsându-l în nesimțire); b) a uimi, a impresiona puternic (pe cineva). 2. S. n. Partea lată (1) a unui obiect; lățime. ◊ Un lat de palmă (sau de mână) = măsură populară de lungime, egală cu lățimea unei palme obișnuite cu degetele lipite. ◊ Loc. adv. De-a latul = în curmeziș. – Lat. latus.

latura
LÁTURE s. f. v. latură.

DOOM

!lắturi (pe de ~) loc. adv.

lature
LÁTURE s. f. v. latură.

DOOM

!lắturi (pe de ~) loc. adv.

laturi
LAT, -Ă, (1) lați, -te, adj., (2) laturi, s. n. 1. Adj. Care are o lățime (relativ) mare. ◊ Loc. adj. Lat în spate (sau în spete) = bine legat, voinic. ◊ Expr. A spune vorbe mari și late = a spune vorbe pompoase, dar fără conținut. (Fam.) A fi lată (rău sau de tot), se spune pentru a arăta că o situație a luat proporții grave, îngrijorătoare. (Fam.) A o face lată (rău sau de tot) = a) a petrece strașnic, a face un mare chef; b) a face (fără voie) o poznă, o gafă, o prostie. ♦ (Fam.) Întins la pământ (fără simțire sau mort). ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) lat = a) a bate (pe cineva) foarte tare (lăsându-l în nesimțire); b) a uimi, a impresiona puternic (pe cineva). 2. S. n. Partea lată (1) a unui obiect; lățime. ◊ Un lat de palmă (sau de mână) = măsură populară de lungime, egală cu lățimea unei palme obișnuite cu degetele lipite. ◊ Loc. adv. De-a latul = în curmeziș. – Lat. latus.

laturi
LÁTURE s. f. v. latură.

DOOM

!lắturi (pe de ~) loc. adv.

laturii
LÁTURE s. f. v. latură.

DOOM

!lắturi (pe de ~) loc. adv.

laturile
LAT, -Ă, (1) lați, -te, adj., (2) laturi, s. n. 1. Adj. Care are o lățime (relativ) mare. ◊ Loc. adj. Lat în spate (sau în spete) = bine legat, voinic. ◊ Expr. A spune vorbe mari și late = a spune vorbe pompoase, dar fără conținut. (Fam.) A fi lată (rău sau de tot), se spune pentru a arăta că o situație a luat proporții grave, îngrijorătoare. (Fam.) A o face lată (rău sau de tot) = a) a petrece strașnic, a face un mare chef; b) a face (fără voie) o poznă, o gafă, o prostie. ♦ (Fam.) Întins la pământ (fără simțire sau mort). ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) lat = a) a bate (pe cineva) foarte tare (lăsându-l în nesimțire); b) a uimi, a impresiona puternic (pe cineva). 2. S. n. Partea lată (1) a unui obiect; lățime. ◊ Un lat de palmă (sau de mână) = măsură populară de lungime, egală cu lățimea unei palme obișnuite cu degetele lipite. ◊ Loc. adv. De-a latul = în curmeziș. – Lat. latus.

laturile
LÁTURE s. f. v. latură.

DOOM

!lắturi (pe de ~) loc. adv.

laturilor
LAT, -Ă, (1) lați, -te, adj., (2) laturi, s. n. 1. Adj. Care are o lățime (relativ) mare. ◊ Loc. adj. Lat în spate (sau în spete) = bine legat, voinic. ◊ Expr. A spune vorbe mari și late = a spune vorbe pompoase, dar fără conținut. (Fam.) A fi lată (rău sau de tot), se spune pentru a arăta că o situație a luat proporții grave, îngrijorătoare. (Fam.) A o face lată (rău sau de tot) = a) a petrece strașnic, a face un mare chef; b) a face (fără voie) o poznă, o gafă, o prostie. ♦ (Fam.) Întins la pământ (fără simțire sau mort). ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) lat = a) a bate (pe cineva) foarte tare (lăsându-l în nesimțire); b) a uimi, a impresiona puternic (pe cineva). 2. S. n. Partea lată (1) a unui obiect; lățime. ◊ Un lat de palmă (sau de mână) = măsură populară de lungime, egală cu lățimea unei palme obișnuite cu degetele lipite. ◊ Loc. adv. De-a latul = în curmeziș. – Lat. latus.

laturilor
LÁTURE s. f. v. latură.

DOOM

!lắturi (pe de ~) loc. adv.

lau
LA², la, s. m. Treapta a șasea din gama do major; sunetul și nota corespunzătoare. – Din it. la.

DOOM

!lă-mă-mámă (pop.) s. m. și f., g.-d. lui lă-mă-mámă; pl. lă-mă-mámă

laud
LĂUDÁ, láud, vb. I. Tranz. A exprima prin cuvinte prețuirea, stima față de cineva sau ceva; a aduce laude, a elogia. ♦ Refl. A spune despre sine însuși cuvinte de laudă; a se mândri, a se făli. ◊ Expr. (Fam.) Cum te mai lauzi? = ce mai faci? cum te mai simți? ♦ Refl. A face pe grozavul; a se grozăvi. [Pr.: lă-u-] – Lat. laudare.

DOOM

lăudá (a ~) (lă-u-) vb., ind. prez. 3 láudă (la-u-)

lauda
LÁUDĂ, laude, s. f. Exprimare în cuvinte a prețuirii față de cineva sau ceva; cuvinte prin care se exprimă această prețuire; elogiu. ♦ (În propoziții exclamative) Mărire! slavă! cinste! glorie! – Din lăuda (derivat regresiv).

DOOM

láudă (la-u-) s. f., g.-d. art. láudei; pl. láude

laudanum
LAUDÁNUM s. n. Substanță narcotică din opiu, folosită ca medicament. – Din fr., lat. laudanum.

DOOM

laudánum (lat.) (lau-) s. n.

laudanumul
LAUDÁNUM s. n. Substanță narcotică din opiu, folosită ca medicament. – Din fr., lat. laudanum.

DOOM

laudánum (lat.) (lau-) s. n.

laudanumului
LAUDÁNUM s. n. Substanță narcotică din opiu, folosită ca medicament. – Din fr., lat. laudanum.

DOOM

laudánum (lat.) (lau-) s. n.

laudatio
LAUDÁTIO s. f. Discurs în care se elogiază cineva sau ceva; panegiric. [Pr.: laudáțio] – Cuv. lat.

DOOM

laudátio (lat.) [ti pron. ți] (lau-) s. f.

laudativ
LAUDATÍV, -Ă, laudativi, -e, adj. Care laudă; favorabil, elogios. [Pr.: la-u-] – Din fr. laudatif.

DOOM

laudatív (la-u-) adj. m., pl. laudatívi; f. laudatívă, pl. laudatíve

laudativa
LAUDATÍV, -Ă, laudativi, -e, adj. Care laudă; favorabil, elogios. [Pr.: la-u-] – Din fr. laudatif.

DOOM

laudatív (la-u-) adj. m., pl. laudatívi; f. laudatívă, pl. laudatíve

laudative
LAUDATÍV, -Ă, laudativi, -e, adj. Care laudă; favorabil, elogios. [Pr.: la-u-] – Din fr. laudatif.

DOOM

laudatív (la-u-) adj. m., pl. laudatívi; f. laudatívă, pl. laudatíve

laudativei
LAUDATÍV, -Ă, laudativi, -e, adj. Care laudă; favorabil, elogios. [Pr.: la-u-] – Din fr. laudatif.

DOOM

laudatív (la-u-) adj. m., pl. laudatívi; f. laudatívă, pl. laudatíve

laudativele
LAUDATÍV, -Ă, laudativi, -e, adj. Care laudă; favorabil, elogios. [Pr.: la-u-] – Din fr. laudatif.

DOOM

laudatív (la-u-) adj. m., pl. laudatívi; f. laudatívă, pl. laudatíve

laudativelor
LAUDATÍV, -Ă, laudativi, -e, adj. Care laudă; favorabil, elogios. [Pr.: la-u-] – Din fr. laudatif.

DOOM

laudatív (la-u-) adj. m., pl. laudatívi; f. laudatívă, pl. laudatíve

laudativi
LAUDATÍV, -Ă, laudativi, -e, adj. Care laudă; favorabil, elogios. [Pr.: la-u-] – Din fr. laudatif.

DOOM

laudatív (la-u-) adj. m., pl. laudatívi; f. laudatívă, pl. laudatíve

laudativii
LAUDATÍV, -Ă, laudativi, -e, adj. Care laudă; favorabil, elogios. [Pr.: la-u-] – Din fr. laudatif.

DOOM

laudatív (la-u-) adj. m., pl. laudatívi; f. laudatívă, pl. laudatíve

laudativilor
LAUDATÍV, -Ă, laudativi, -e, adj. Care laudă; favorabil, elogios. [Pr.: la-u-] – Din fr. laudatif.

DOOM

laudatív (la-u-) adj. m., pl. laudatívi; f. laudatívă, pl. laudatíve

laudativul
LAUDATÍV, -Ă, laudativi, -e, adj. Care laudă; favorabil, elogios. [Pr.: la-u-] – Din fr. laudatif.

DOOM

laudatív (la-u-) adj. m., pl. laudatívi; f. laudatívă, pl. laudatíve

laudativului
LAUDATÍV, -Ă, laudativi, -e, adj. Care laudă; favorabil, elogios. [Pr.: la-u-] – Din fr. laudatif.

DOOM

laudatív (la-u-) adj. m., pl. laudatívi; f. laudatívă, pl. laudatíve

laude
LÁUDĂ, laude, s. f. Exprimare în cuvinte a prețuirii față de cineva sau ceva; cuvinte prin care se exprimă această prețuire; elogiu. ♦ (În propoziții exclamative) Mărire! slavă! cinste! glorie! – Din lăuda (derivat regresiv).

DOOM

láudă (la-u-) s. f., g.-d. art. láudei; pl. láude

laude
LĂUDÁ, láud, vb. I. Tranz. A exprima prin cuvinte prețuirea, stima față de cineva sau ceva; a aduce laude, a elogia. ♦ Refl. A spune despre sine însuși cuvinte de laudă; a se mândri, a se făli. ◊ Expr. (Fam.) Cum te mai lauzi? = ce mai faci? cum te mai simți? ♦ Refl. A face pe grozavul; a se grozăvi. [Pr.: lă-u-] – Lat. laudare.

DOOM

lăudá (a ~) (lă-u-) vb., ind. prez. 3 láudă (la-u-)

laude
SÚMMA CUM LÁUDE loc. adj. și adv. Cea mai înaltă distincție academică conferită la absolvirea unor cursuri, a unor examene etc. – Loc. lat.

DOOM

súmma cum láude (lat.) (lau-) loc. adj., loc. adv.

laudei
LÁUDĂ, laude, s. f. Exprimare în cuvinte a prețuirii față de cineva sau ceva; cuvinte prin care se exprimă această prețuire; elogiu. ♦ (În propoziții exclamative) Mărire! slavă! cinste! glorie! – Din lăuda (derivat regresiv).

DOOM

láudă (la-u-) s. f., g.-d. art. láudei; pl. láude

laudele
LÁUDĂ, laude, s. f. Exprimare în cuvinte a prețuirii față de cineva sau ceva; cuvinte prin care se exprimă această prețuire; elogiu. ♦ (În propoziții exclamative) Mărire! slavă! cinste! glorie! – Din lăuda (derivat regresiv).

DOOM

láudă (la-u-) s. f., g.-d. art. láudei; pl. láude

laudelor
LÁUDĂ, laude, s. f. Exprimare în cuvinte a prețuirii față de cineva sau ceva; cuvinte prin care se exprimă această prețuire; elogiu. ♦ (În propoziții exclamative) Mărire! slavă! cinste! glorie! – Din lăuda (derivat regresiv).

DOOM

láudă (la-u-) s. f., g.-d. art. láudei; pl. láude

laudă
LĂUDÁ, láud, vb. I. Tranz. A exprima prin cuvinte prețuirea, stima față de cineva sau ceva; a aduce laude, a elogia. ♦ Refl. A spune despre sine însuși cuvinte de laudă; a se mândri, a se făli. ◊ Expr. (Fam.) Cum te mai lauzi? = ce mai faci? cum te mai simți? ♦ Refl. A face pe grozavul; a se grozăvi. [Pr.: lă-u-] – Lat. laudare.

DOOM

lăudá (a ~) (lă-u-) vb., ind. prez. 3 láudă (la-u-)

laur
LÁUR, lauri, s. m. 1. Dafin. ♦ (La pl.) Frunzele dafinului (cu care se încununau odinioară eroii, poeții, oratorii); fig. glorie, victorie. ◊ Expr. A culege lauri = a avea succese, a deveni celebru. A se culca pe lauri = a se mulțumi cu succesele obținute și a nu duce activitatea mai departe. 2. Arbust cu frunze persistente și lucioase, cu flori mici și cu fructe roșii (Ilex aquifolium). 3. Plantă veninoasă cu miros neplăcut, cu flori mari albe și cu fructul o capsulă țepoasă; ciumăfaie (Datura stramonium). ◊ Expr. (Fam.; în fraze interogative sau exclamative) Am mâncat laur(i) sau doar n-am mâncat laur(i) = doar nu-s nebun. – Lat. laurus.

DOOM

láur s. m., pl. láuri

lauracee
LAURACÉE, lauracee, s. f. (La pl.) Familie de arbori și arbuști din regiunile calde, cu frunzele persistente, bogate în uleiuri eterice; (și la sg.) plantă din această familie. [Pr.: la-u-] – Din fr. lauracée.

DOOM

lauracée (la-u-) s. f., art. lauracéea, g.-d. art. lauracéei; pl. lauracée

lauraceea
LAURACÉE, lauracee, s. f. (La pl.) Familie de arbori și arbuști din regiunile calde, cu frunzele persistente, bogate în uleiuri eterice; (și la sg.) plantă din această familie. [Pr.: la-u-] – Din fr. lauracée.

DOOM

lauracée (la-u-) s. f., art. lauracéea, g.-d. art. lauracéei; pl. lauracée

lauraceei
LAURACÉE, lauracee, s. f. (La pl.) Familie de arbori și arbuști din regiunile calde, cu frunzele persistente, bogate în uleiuri eterice; (și la sg.) plantă din această familie. [Pr.: la-u-] – Din fr. lauracée.

DOOM

lauracée (la-u-) s. f., art. lauracéea, g.-d. art. lauracéei; pl. lauracée

lauraceele
LAURACÉE, lauracee, s. f. (La pl.) Familie de arbori și arbuști din regiunile calde, cu frunzele persistente, bogate în uleiuri eterice; (și la sg.) plantă din această familie. [Pr.: la-u-] – Din fr. lauracée.

DOOM

lauracée (la-u-) s. f., art. lauracéea, g.-d. art. lauracéei; pl. lauracée

lauraceelor
LAURACÉE, lauracee, s. f. (La pl.) Familie de arbori și arbuști din regiunile calde, cu frunzele persistente, bogate în uleiuri eterice; (și la sg.) plantă din această familie. [Pr.: la-u-] – Din fr. lauracée.

DOOM

lauracée (la-u-) s. f., art. lauracéea, g.-d. art. lauracéei; pl. lauracée

laurea
LAUREÁ vb. I. tr. 1. A încununa cu un înalt premiu pentru merite deosebite. 2. tr., refl. A trece examenul de doctorat (în unele țări, ca Italia). [Pron. la-u-re-a, p.i. laureez, 3,6 -ează. / < it. laureare].

laureai
LAUREÁ vb. I. tr. 1. A încununa cu un înalt premiu pentru merite deosebite. 2. tr., refl. A trece examenul de doctorat (în unele țări, ca Italia). [Pron. la-u-re-a, p.i. laureez, 3,6 -ează. / < it. laureare].

lauream
LAUREÁ vb. I. tr. 1. A încununa cu un înalt premiu pentru merite deosebite. 2. tr., refl. A trece examenul de doctorat (în unele țări, ca Italia). [Pron. la-u-re-a, p.i. laureez, 3,6 -ează. / < it. laureare].

laureare
LAUREÁ vb. I. tr. 1. A încununa cu un înalt premiu pentru merite deosebite. 2. tr., refl. A trece examenul de doctorat (în unele țări, ca Italia). [Pron. la-u-re-a, p.i. laureez, 3,6 -ează. / < it. laureare].

laureare
LAUREÁ vb. I. tr. 1. A încununa cu un înalt premiu pentru merite deosebite. 2. tr., refl. A trece examenul de doctorat (în unele țări, ca Italia). [Pron. la-u-re-a, p.i. laureez, 3,6 -ează. / < it. laureare].

laurearea
LAUREÁ vb. I. tr. 1. A încununa cu un înalt premiu pentru merite deosebite. 2. tr., refl. A trece examenul de doctorat (în unele țări, ca Italia). [Pron. la-u-re-a, p.i. laureez, 3,6 -ează. / < it. laureare].

laureară
LAUREÁ vb. I. tr. 1. A încununa cu un înalt premiu pentru merite deosebite. 2. tr., refl. A trece examenul de doctorat (în unele țări, ca Italia). [Pron. la-u-re-a, p.i. laureez, 3,6 -ează. / < it. laureare].

laurearăm
LAUREÁ vb. I. tr. 1. A încununa cu un înalt premiu pentru merite deosebite. 2. tr., refl. A trece examenul de doctorat (în unele țări, ca Italia). [Pron. la-u-re-a, p.i. laureez, 3,6 -ează. / < it. laureare].

laurearăți
LAUREÁ vb. I. tr. 1. A încununa cu un înalt premiu pentru merite deosebite. 2. tr., refl. A trece examenul de doctorat (în unele țări, ca Italia). [Pron. la-u-re-a, p.i. laureez, 3,6 -ează. / < it. laureare].

laurease
LAUREÁ vb. I. tr. 1. A încununa cu un înalt premiu pentru merite deosebite. 2. tr., refl. A trece examenul de doctorat (în unele țări, ca Italia). [Pron. la-u-re-a, p.i. laureez, 3,6 -ează. / < it. laureare].

laureasem
LAUREÁ vb. I. tr. 1. A încununa cu un înalt premiu pentru merite deosebite. 2. tr., refl. A trece examenul de doctorat (în unele țări, ca Italia). [Pron. la-u-re-a, p.i. laureez, 3,6 -ează. / < it. laureare].

laureaseră
LAUREÁ vb. I. tr. 1. A încununa cu un înalt premiu pentru merite deosebite. 2. tr., refl. A trece examenul de doctorat (în unele țări, ca Italia). [Pron. la-u-re-a, p.i. laureez, 3,6 -ează. / < it. laureare].

laureaserăm
LAUREÁ vb. I. tr. 1. A încununa cu un înalt premiu pentru merite deosebite. 2. tr., refl. A trece examenul de doctorat (în unele țări, ca Italia). [Pron. la-u-re-a, p.i. laureez, 3,6 -ează. / < it. laureare].

laureaserăți
LAUREÁ vb. I. tr. 1. A încununa cu un înalt premiu pentru merite deosebite. 2. tr., refl. A trece examenul de doctorat (în unele țări, ca Italia). [Pron. la-u-re-a, p.i. laureez, 3,6 -ează. / < it. laureare].

laureaseși
LAUREÁ vb. I. tr. 1. A încununa cu un înalt premiu pentru merite deosebite. 2. tr., refl. A trece examenul de doctorat (în unele țări, ca Italia). [Pron. la-u-re-a, p.i. laureez, 3,6 -ează. / < it. laureare].

laureaseți
LAUREÁ vb. I. tr. 1. A încununa cu un înalt premiu pentru merite deosebite. 2. tr., refl. A trece examenul de doctorat (în unele țări, ca Italia). [Pron. la-u-re-a, p.i. laureez, 3,6 -ează. / < it. laureare].

laureat
LAUREÁ vb. I. tr. 1. A încununa cu un înalt premiu pentru merite deosebite. 2. tr., refl. A trece examenul de doctorat (în unele țări, ca Italia). [Pron. la-u-re-a, p.i. laureez, 3,6 -ează. / < it. laureare].

laureat
LAUREÁ vb. I. tr. 1. A încununa cu un înalt premiu pentru merite deosebite. 2. tr., refl. A trece examenul de doctorat (în unele țări, ca Italia). [Pron. la-u-re-a, p.i. laureez, 3,6 -ează. / < it. laureare].

laureat
LAUREÁT, -Ă, laureați, -te, s. m. și f. Persoană, colectiv etc. care a obținut un premiu pentru merite remarcabile în domeniul științei, al literaturii, al artei etc. ◊ (Adjectival) Colectiv laureat. [Pr.: la-u-re-at] – Din fr. lauréat, lat. laureatus.

DOOM

laureátă (la-u-re-a-) s. f., g.-d. art. laureátei; pl. laureáte

laureata
LAUREÁT, -Ă, laureați, -te, s. m. și f. Persoană, colectiv etc. care a obținut un premiu pentru merite remarcabile în domeniul științei, al literaturii, al artei etc. ◊ (Adjectival) Colectiv laureat. [Pr.: la-u-re-at] – Din fr. lauréat, lat. laureatus.

DOOM

laureátă (la-u-re-a-) s. f., g.-d. art. laureátei; pl. laureáte

laureate
LAUREÁT, -Ă, laureați, -te, s. m. și f. Persoană, colectiv etc. care a obținut un premiu pentru merite remarcabile în domeniul științei, al literaturii, al artei etc. ◊ (Adjectival) Colectiv laureat. [Pr.: la-u-re-at] – Din fr. lauréat, lat. laureatus.

DOOM

laureátă (la-u-re-a-) s. f., g.-d. art. laureátei; pl. laureáte

laureatei
LAUREÁT, -Ă, laureați, -te, s. m. și f. Persoană, colectiv etc. care a obținut un premiu pentru merite remarcabile în domeniul științei, al literaturii, al artei etc. ◊ (Adjectival) Colectiv laureat. [Pr.: la-u-re-at] – Din fr. lauréat, lat. laureatus.

DOOM

laureátă (la-u-re-a-) s. f., g.-d. art. laureátei; pl. laureáte

laureatele
LAUREÁT, -Ă, laureați, -te, s. m. și f. Persoană, colectiv etc. care a obținut un premiu pentru merite remarcabile în domeniul științei, al literaturii, al artei etc. ◊ (Adjectival) Colectiv laureat. [Pr.: la-u-re-at] – Din fr. lauréat, lat. laureatus.

DOOM

laureátă (la-u-re-a-) s. f., g.-d. art. laureátei; pl. laureáte

laureatelor
LAUREÁT, -Ă, laureați, -te, s. m. și f. Persoană, colectiv etc. care a obținut un premiu pentru merite remarcabile în domeniul științei, al literaturii, al artei etc. ◊ (Adjectival) Colectiv laureat. [Pr.: la-u-re-at] – Din fr. lauréat, lat. laureatus.

DOOM

laureátă (la-u-re-a-) s. f., g.-d. art. laureátei; pl. laureáte

laureatul
LAUREÁT, -Ă, laureați, -te, s. m. și f. Persoană, colectiv etc. care a obținut un premiu pentru merite remarcabile în domeniul științei, al literaturii, al artei etc. ◊ (Adjectival) Colectiv laureat. [Pr.: la-u-re-at] – Din fr. lauréat, lat. laureatus.

DOOM

laureátă (la-u-re-a-) s. f., g.-d. art. laureátei; pl. laureáte

laureatului
LAUREÁT, -Ă, laureați, -te, s. m. și f. Persoană, colectiv etc. care a obținut un premiu pentru merite remarcabile în domeniul științei, al literaturii, al artei etc. ◊ (Adjectival) Colectiv laureat. [Pr.: la-u-re-at] – Din fr. lauréat, lat. laureatus.

DOOM

laureátă (la-u-re-a-) s. f., g.-d. art. laureátei; pl. laureáte

laureau
LAUREÁ vb. I. tr. 1. A încununa cu un înalt premiu pentru merite deosebite. 2. tr., refl. A trece examenul de doctorat (în unele țări, ca Italia). [Pron. la-u-re-a, p.i. laureez, 3,6 -ează. / < it. laureare].

laureași
LAUREÁ vb. I. tr. 1. A încununa cu un înalt premiu pentru merite deosebite. 2. tr., refl. A trece examenul de doctorat (în unele țări, ca Italia). [Pron. la-u-re-a, p.i. laureez, 3,6 -ează. / < it. laureare].

laureați
LAUREÁ vb. I. tr. 1. A încununa cu un înalt premiu pentru merite deosebite. 2. tr., refl. A trece examenul de doctorat (în unele țări, ca Italia). [Pron. la-u-re-a, p.i. laureez, 3,6 -ează. / < it. laureare].

laureați
LAUREÁT, -Ă, laureați, -te, s. m. și f. Persoană, colectiv etc. care a obținut un premiu pentru merite remarcabile în domeniul științei, al literaturii, al artei etc. ◊ (Adjectival) Colectiv laureat. [Pr.: la-u-re-at] – Din fr. lauréat, lat. laureatus.

DOOM

laureátă (la-u-re-a-) s. f., g.-d. art. laureátei; pl. laureáte

laureații
LAUREÁT, -Ă, laureați, -te, s. m. și f. Persoană, colectiv etc. care a obținut un premiu pentru merite remarcabile în domeniul științei, al literaturii, al artei etc. ◊ (Adjectival) Colectiv laureat. [Pr.: la-u-re-at] – Din fr. lauréat, lat. laureatus.

DOOM

laureátă (la-u-re-a-) s. f., g.-d. art. laureátei; pl. laureáte

laureaților
LAUREÁT, -Ă, laureați, -te, s. m. și f. Persoană, colectiv etc. care a obținut un premiu pentru merite remarcabile în domeniul științei, al literaturii, al artei etc. ◊ (Adjectival) Colectiv laureat. [Pr.: la-u-re-at] – Din fr. lauréat, lat. laureatus.

DOOM

laureátă (la-u-re-a-) s. f., g.-d. art. laureátei; pl. laureáte

laureează
LAUREÁ vb. I. tr. 1. A încununa cu un înalt premiu pentru merite deosebite. 2. tr., refl. A trece examenul de doctorat (în unele țări, ca Italia). [Pron. la-u-re-a, p.i. laureez, 3,6 -ează. / < it. laureare].

laureez
LAUREÁ vb. I. tr. 1. A încununa cu un înalt premiu pentru merite deosebite. 2. tr., refl. A trece examenul de doctorat (în unele țări, ca Italia). [Pron. la-u-re-a, p.i. laureez, 3,6 -ează. / < it. laureare].

laureeze
LAUREÁ vb. I. tr. 1. A încununa cu un înalt premiu pentru merite deosebite. 2. tr., refl. A trece examenul de doctorat (în unele țări, ca Italia). [Pron. la-u-re-a, p.i. laureez, 3,6 -ează. / < it. laureare].

laureezi
LAUREÁ vb. I. tr. 1. A încununa cu un înalt premiu pentru merite deosebite. 2. tr., refl. A trece examenul de doctorat (în unele țări, ca Italia). [Pron. la-u-re-a, p.i. laureez, 3,6 -ează. / < it. laureare].

laurentia
Laurentia = Acca La(u)rentia.

laureând
LAUREÁ vb. I. tr. 1. A încununa cu un înalt premiu pentru merite deosebite. 2. tr., refl. A trece examenul de doctorat (în unele țări, ca Italia). [Pron. la-u-re-a, p.i. laureez, 3,6 -ează. / < it. laureare].

laureînd
LAUREÁ vb. I. tr. 1. A încununa cu un înalt premiu pentru merite deosebite. 2. tr., refl. A trece examenul de doctorat (în unele țări, ca Italia). [Pron. la-u-re-a, p.i. laureez, 3,6 -ează. / < it. laureare].

laureări
LAUREÁ vb. I. tr. 1. A încununa cu un înalt premiu pentru merite deosebite. 2. tr., refl. A trece examenul de doctorat (în unele țări, ca Italia). [Pron. la-u-re-a, p.i. laureez, 3,6 -ează. / < it. laureare].

laureării
LAUREÁ vb. I. tr. 1. A încununa cu un înalt premiu pentru merite deosebite. 2. tr., refl. A trece examenul de doctorat (în unele țări, ca Italia). [Pron. la-u-re-a, p.i. laureez, 3,6 -ează. / < it. laureare].

laureările
LAUREÁ vb. I. tr. 1. A încununa cu un înalt premiu pentru merite deosebite. 2. tr., refl. A trece examenul de doctorat (în unele țări, ca Italia). [Pron. la-u-re-a, p.i. laureez, 3,6 -ează. / < it. laureare].

laureărilor
LAUREÁ vb. I. tr. 1. A încununa cu un înalt premiu pentru merite deosebite. 2. tr., refl. A trece examenul de doctorat (în unele țări, ca Italia). [Pron. la-u-re-a, p.i. laureez, 3,6 -ează. / < it. laureare].

lauri
LÁUR, lauri, s. m. 1. Dafin. ♦ (La pl.) Frunzele dafinului (cu care se încununau odinioară eroii, poeții, oratorii); fig. glorie, victorie. ◊ Expr. A culege lauri = a avea succese, a deveni celebru. A se culca pe lauri = a se mulțumi cu succesele obținute și a nu duce activitatea mai departe. 2. Arbust cu frunze persistente și lucioase, cu flori mici și cu fructe roșii (Ilex aquifolium). 3. Plantă veninoasă cu miros neplăcut, cu flori mari albe și cu fructul o capsulă țepoasă; ciumăfaie (Datura stramonium). ◊ Expr. (Fam.; în fraze interogative sau exclamative) Am mâncat laur(i) sau doar n-am mâncat laur(i) = doar nu-s nebun. – Lat. laurus.

DOOM

láur s. m., pl. láuri

laurii
LÁUR, lauri, s. m. 1. Dafin. ♦ (La pl.) Frunzele dafinului (cu care se încununau odinioară eroii, poeții, oratorii); fig. glorie, victorie. ◊ Expr. A culege lauri = a avea succese, a deveni celebru. A se culca pe lauri = a se mulțumi cu succesele obținute și a nu duce activitatea mai departe. 2. Arbust cu frunze persistente și lucioase, cu flori mici și cu fructe roșii (Ilex aquifolium). 3. Plantă veninoasă cu miros neplăcut, cu flori mari albe și cu fructul o capsulă țepoasă; ciumăfaie (Datura stramonium). ◊ Expr. (Fam.; în fraze interogative sau exclamative) Am mâncat laur(i) sau doar n-am mâncat laur(i) = doar nu-s nebun. – Lat. laurus.

DOOM

láur s. m., pl. láuri

laurilor
LÁUR, lauri, s. m. 1. Dafin. ♦ (La pl.) Frunzele dafinului (cu care se încununau odinioară eroii, poeții, oratorii); fig. glorie, victorie. ◊ Expr. A culege lauri = a avea succese, a deveni celebru. A se culca pe lauri = a se mulțumi cu succesele obținute și a nu duce activitatea mai departe. 2. Arbust cu frunze persistente și lucioase, cu flori mici și cu fructe roșii (Ilex aquifolium). 3. Plantă veninoasă cu miros neplăcut, cu flori mari albe și cu fructul o capsulă țepoasă; ciumăfaie (Datura stramonium). ◊ Expr. (Fam.; în fraze interogative sau exclamative) Am mâncat laur(i) sau doar n-am mâncat laur(i) = doar nu-s nebun. – Lat. laurus.

DOOM

láur s. m., pl. láuri

laurul
LÁUR, lauri, s. m. 1. Dafin. ♦ (La pl.) Frunzele dafinului (cu care se încununau odinioară eroii, poeții, oratorii); fig. glorie, victorie. ◊ Expr. A culege lauri = a avea succese, a deveni celebru. A se culca pe lauri = a se mulțumi cu succesele obținute și a nu duce activitatea mai departe. 2. Arbust cu frunze persistente și lucioase, cu flori mici și cu fructe roșii (Ilex aquifolium). 3. Plantă veninoasă cu miros neplăcut, cu flori mari albe și cu fructul o capsulă țepoasă; ciumăfaie (Datura stramonium). ◊ Expr. (Fam.; în fraze interogative sau exclamative) Am mâncat laur(i) sau doar n-am mâncat laur(i) = doar nu-s nebun. – Lat. laurus.

DOOM

láur s. m., pl. láuri

laurului
LÁUR, lauri, s. m. 1. Dafin. ♦ (La pl.) Frunzele dafinului (cu care se încununau odinioară eroii, poeții, oratorii); fig. glorie, victorie. ◊ Expr. A culege lauri = a avea succese, a deveni celebru. A se culca pe lauri = a se mulțumi cu succesele obținute și a nu duce activitatea mai departe. 2. Arbust cu frunze persistente și lucioase, cu flori mici și cu fructe roșii (Ilex aquifolium). 3. Plantă veninoasă cu miros neplăcut, cu flori mari albe și cu fructul o capsulă țepoasă; ciumăfaie (Datura stramonium). ◊ Expr. (Fam.; în fraze interogative sau exclamative) Am mâncat laur(i) sau doar n-am mâncat laur(i) = doar nu-s nebun. – Lat. laurus.

DOOM

láur s. m., pl. láuri

laurus
DÁFIN, dafini, s. m. Mic arbore din sudul Europei, cu frunze persistente, lucioase și aromatice și cu fructe ovale; laur (Laurus nobilis). ◊ Foi de dafin = frunzele uscate ale arborelui descris mai sus, folosite drept condiment. ♦ (La pl. sau, rar, în sintagma foi de dafin) Frunzele acestui arbore cu care se împodobeau în antichitate învingătorii; fig. glorie, succes. – Din scr. dafina.

laurușcă
LĂURÚSCĂ, lăuruște, s. f. (Reg.) Viță sălbatică al cărei fruct este un ciorchine cu boabe mici, negre (Vitis silvestris). [Pr.: lă-u-. – Var.: laurúșcă, răurúscă, rourúscă s. f.] – Lat. labrusca.

lausus
Lausus 1. Fiul lui Numitor, condamnat la moarte de către unchiul său, Amulius, care i-a uzurpat tronul. 2. Fiul lui Mezentius. A luptat alături de Turnus împotriva lui Aeneas și a căzut în luptă, răpus de către eroul troian.

lauzi
LĂUDÁ, láud, vb. I. Tranz. A exprima prin cuvinte prețuirea, stima față de cineva sau ceva; a aduce laude, a elogia. ♦ Refl. A spune despre sine însuși cuvinte de laudă; a se mândri, a se făli. ◊ Expr. (Fam.) Cum te mai lauzi? = ce mai faci? cum te mai simți? ♦ Refl. A face pe grozavul; a se grozăvi. [Pr.: lă-u-] – Lat. laudare.

DOOM

lăudá (a ~) (lă-u-) vb., ind. prez. 3 láudă (la-u-)

lava
LÁVĂ, lave, s. f. Masă minerală în stare lichidă incandescentă, aruncată la suprafața pământului de un vulcan în erupție (și care, prin răcire, dă naștere la diverse roci vulcanice). – Din fr. lave, it. lava.

DOOM

lávă s. f., g.-d. art. lávei; pl. láve

lavabil
LAVÁBIL, -Ă, lavabili, -e, adj. (Despre țesături) Care se poate spăla fără a-și pierde calitățile. – Din fr. lavable.

DOOM

lavábil adj. m., pl. lavábili; f. lavábilă, pl. lavábile

lavabila
LAVÁBIL, -Ă, lavabili, -e, adj. (Despre țesături) Care se poate spăla fără a-și pierde calitățile. – Din fr. lavable.

DOOM

lavábil adj. m., pl. lavábili; f. lavábilă, pl. lavábile

lavabile
LAVÁBIL, -Ă, lavabili, -e, adj. (Despre țesături) Care se poate spăla fără a-și pierde calitățile. – Din fr. lavable.

DOOM

lavábil adj. m., pl. lavábili; f. lavábilă, pl. lavábile

lavabilei
LAVÁBIL, -Ă, lavabili, -e, adj. (Despre țesături) Care se poate spăla fără a-și pierde calitățile. – Din fr. lavable.

DOOM

lavábil adj. m., pl. lavábili; f. lavábilă, pl. lavábile

lavabilele
LAVÁBIL, -Ă, lavabili, -e, adj. (Despre țesături) Care se poate spăla fără a-și pierde calitățile. – Din fr. lavable.

DOOM

lavábil adj. m., pl. lavábili; f. lavábilă, pl. lavábile

lavabilelor
LAVÁBIL, -Ă, lavabili, -e, adj. (Despre țesături) Care se poate spăla fără a-și pierde calitățile. – Din fr. lavable.

DOOM

lavábil adj. m., pl. lavábili; f. lavábilă, pl. lavábile

lavabili
LAVÁBIL, -Ă, lavabili, -e, adj. (Despre țesături) Care se poate spăla fără a-și pierde calitățile. – Din fr. lavable.

DOOM

lavábil adj. m., pl. lavábili; f. lavábilă, pl. lavábile

lavabilii
LAVÁBIL, -Ă, lavabili, -e, adj. (Despre țesături) Care se poate spăla fără a-și pierde calitățile. – Din fr. lavable.

DOOM

lavábil adj. m., pl. lavábili; f. lavábilă, pl. lavábile

lavabililor
LAVÁBIL, -Ă, lavabili, -e, adj. (Despre țesături) Care se poate spăla fără a-și pierde calitățile. – Din fr. lavable.

DOOM

lavábil adj. m., pl. lavábili; f. lavábilă, pl. lavábile

lavabilitate
LAVABILITÁTE s. f. Însușire de a fi lavabil. – Din fr. lavabilité.

lavabilitatea
LAVABILITÁTE s. f. Însușire de a fi lavabil. – Din fr. lavabilité.

lavabilități
LAVABILITÁTE s. f. Însușire de a fi lavabil. – Din fr. lavabilité.

lavabilității
LAVABILITÁTE s. f. Însușire de a fi lavabil. – Din fr. lavabilité.

lavabilul
LAVÁBIL, -Ă, lavabili, -e, adj. (Despre țesături) Care se poate spăla fără a-și pierde calitățile. – Din fr. lavable.

DOOM

lavábil adj. m., pl. lavábili; f. lavábilă, pl. lavábile

lavabilului
LAVÁBIL, -Ă, lavabili, -e, adj. (Despre țesături) Care se poate spăla fără a-și pierde calitățile. – Din fr. lavable.

DOOM

lavábil adj. m., pl. lavábili; f. lavábilă, pl. lavábile

lavabou
LAVABÓU, lavabouri, s. n. Încăpere în cămine, internate etc., utilată cu chiuvete și cu alte instalații sanitare, servind ca spălător comun. ♦ Lavoar; chiuvetă. – Din fr. lavabo.

DOOM

lavabóu s. n., art. lavabóul; pl. lavabóuri

lavaboul
LAVABÓU, lavabouri, s. n. Încăpere în cămine, internate etc., utilată cu chiuvete și cu alte instalații sanitare, servind ca spălător comun. ♦ Lavoar; chiuvetă. – Din fr. lavabo.

DOOM

lavabóu s. n., art. lavabóul; pl. lavabóuri

lavaboului
LAVABÓU, lavabouri, s. n. Încăpere în cămine, internate etc., utilată cu chiuvete și cu alte instalații sanitare, servind ca spălător comun. ♦ Lavoar; chiuvetă. – Din fr. lavabo.

DOOM

lavabóu s. n., art. lavabóul; pl. lavabóuri

lavabouri
LAVABÓU, lavabouri, s. n. Încăpere în cămine, internate etc., utilată cu chiuvete și cu alte instalații sanitare, servind ca spălător comun. ♦ Lavoar; chiuvetă. – Din fr. lavabo.

DOOM

lavabóu s. n., art. lavabóul; pl. lavabóuri

lavabourile
LAVABÓU, lavabouri, s. n. Încăpere în cămine, internate etc., utilată cu chiuvete și cu alte instalații sanitare, servind ca spălător comun. ♦ Lavoar; chiuvetă. – Din fr. lavabo.

DOOM

lavabóu s. n., art. lavabóul; pl. lavabóuri

lavabourilor
LAVABÓU, lavabouri, s. n. Încăpere în cămine, internate etc., utilată cu chiuvete și cu alte instalații sanitare, servind ca spălător comun. ♦ Lavoar; chiuvetă. – Din fr. lavabo.

DOOM

lavabóu s. n., art. lavabóul; pl. lavabóuri

lavaj
LAVÁJ, lavajuri, s. n. (Rar) Spălare; spăiătură. [Pl. și: lavaje] – Din fr. lavage.

lavaliera
LAVALIÉRĂ, lavaliere, s. f. 1. Cravată lată înnodată în formă de fundă, ale cărei capete, scurte, atârnă în jos. 2. Microfon care se atașează la rever sau la buzunar. [Pr.: -li-e-] – Din fr. lavallière.

DOOM

lavaliéră (-li-e-) s. f., g.-d. art. lavaliérei; pl. lavaliére

lavaliere
LAVALIÉRĂ, lavaliere, s. f. 1. Cravată lată înnodată în formă de fundă, ale cărei capete, scurte, atârnă în jos. 2. Microfon care se atașează la rever sau la buzunar. [Pr.: -li-e-] – Din fr. lavallière.

DOOM

lavaliéră (-li-e-) s. f., g.-d. art. lavaliérei; pl. lavaliére

lavalierei
LAVALIÉRĂ, lavaliere, s. f. 1. Cravată lată înnodată în formă de fundă, ale cărei capete, scurte, atârnă în jos. 2. Microfon care se atașează la rever sau la buzunar. [Pr.: -li-e-] – Din fr. lavallière.

DOOM

lavaliéră (-li-e-) s. f., g.-d. art. lavaliérei; pl. lavaliére

lavalierele
LAVALIÉRĂ, lavaliere, s. f. 1. Cravată lată înnodată în formă de fundă, ale cărei capete, scurte, atârnă în jos. 2. Microfon care se atașează la rever sau la buzunar. [Pr.: -li-e-] – Din fr. lavallière.

DOOM

lavaliéră (-li-e-) s. f., g.-d. art. lavaliérei; pl. lavaliére

lavalierelor
LAVALIÉRĂ, lavaliere, s. f. 1. Cravată lată înnodată în formă de fundă, ale cărei capete, scurte, atârnă în jos. 2. Microfon care se atașează la rever sau la buzunar. [Pr.: -li-e-] – Din fr. lavallière.

DOOM

lavaliéră (-li-e-) s. f., g.-d. art. lavaliérei; pl. lavaliére

lavanda
LAVÁNDĂ, lavande, s. f. 1. (Bot.) Levănțică. ♦ Parfum extras din levănțică. 2. (Cin.) Pozitiv intermediar alb-negru, folosit în contratipare. – Din fr. lavande.

DOOM

lavándă s. f., g.-d. art. lavándei; pl. lavánde

lavande
LAVÁNDĂ, lavande, s. f. 1. (Bot.) Levănțică. ♦ Parfum extras din levănțică. 2. (Cin.) Pozitiv intermediar alb-negru, folosit în contratipare. – Din fr. lavande.

DOOM

lavándă s. f., g.-d. art. lavándei; pl. lavánde

lavandei
LAVÁNDĂ, lavande, s. f. 1. (Bot.) Levănțică. ♦ Parfum extras din levănțică. 2. (Cin.) Pozitiv intermediar alb-negru, folosit în contratipare. – Din fr. lavande.

DOOM

lavándă s. f., g.-d. art. lavándei; pl. lavánde

lavandele
LAVÁNDĂ, lavande, s. f. 1. (Bot.) Levănțică. ♦ Parfum extras din levănțică. 2. (Cin.) Pozitiv intermediar alb-negru, folosit în contratipare. – Din fr. lavande.

DOOM

lavándă s. f., g.-d. art. lavándei; pl. lavánde

lavandelor
LAVÁNDĂ, lavande, s. f. 1. (Bot.) Levănțică. ♦ Parfum extras din levănțică. 2. (Cin.) Pozitiv intermediar alb-negru, folosit în contratipare. – Din fr. lavande.

DOOM

lavándă s. f., g.-d. art. lavándei; pl. lavánde

lavandula
LEVĂNȚÍCĂ s. f. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori albastre plăcut mirositoare, întrebuințată în medicină și în industria parfumurilor; lavandă (Lavandula angustifolia). [Var.: levențícă, livănțícă s. f.] – Levantă (înv. „levănțică” < ngr.) + suf. -ică.

lavant
LAVÁNT s. m. (Învechit) Levănțică. Iată zambile... lavant, lăcrimioare. NEGRUZZI, S. I 97.

lavdan
lavdán s. n. – Țesătură de mătase. Tc. lavdan (Șeineanu, III, 73).

lave
LÁVĂ, lave, s. f. Masă minerală în stare lichidă incandescentă, aruncată la suprafața pământului de un vulcan în erupție (și care, prin răcire, dă naștere la diverse roci vulcanice). – Din fr. lave, it. lava.

DOOM

lávă s. f., g.-d. art. lávei; pl. láve

lavei
LÁVĂ, lave, s. f. Masă minerală în stare lichidă incandescentă, aruncată la suprafața pământului de un vulcan în erupție (și care, prin răcire, dă naștere la diverse roci vulcanice). – Din fr. lave, it. lava.

DOOM

lávă s. f., g.-d. art. lávei; pl. láve

lavele
LÁVĂ, lave, s. f. Masă minerală în stare lichidă incandescentă, aruncată la suprafața pământului de un vulcan în erupție (și care, prin răcire, dă naștere la diverse roci vulcanice). – Din fr. lave, it. lava.

DOOM

lávă s. f., g.-d. art. lávei; pl. láve

lavelor
LÁVĂ, lave, s. f. Masă minerală în stare lichidă incandescentă, aruncată la suprafața pământului de un vulcan în erupție (și care, prin răcire, dă naștere la diverse roci vulcanice). – Din fr. lave, it. lava.

DOOM

lávă s. f., g.-d. art. lávei; pl. láve

laveta
LAVÉTĂ, lavete, s. f. Cârpă de spălat (motoarele, vasele de bucătărie etc.). – Din fr. lavette.

DOOM

lavétă s. f., g.-d. art. lavétei; pl. lavéte

lavete
LAVÉTĂ, lavete, s. f. Cârpă de spălat (motoarele, vasele de bucătărie etc.). – Din fr. lavette.

DOOM

lavétă s. f., g.-d. art. lavétei; pl. lavéte

lavetei
LAVÉTĂ, lavete, s. f. Cârpă de spălat (motoarele, vasele de bucătărie etc.). – Din fr. lavette.

DOOM

lavétă s. f., g.-d. art. lavétei; pl. lavéte

lavetele
LAVÉTĂ, lavete, s. f. Cârpă de spălat (motoarele, vasele de bucătărie etc.). – Din fr. lavette.

DOOM

lavétă s. f., g.-d. art. lavétei; pl. lavéte

lavetelor
LAVÉTĂ, lavete, s. f. Cârpă de spălat (motoarele, vasele de bucătărie etc.). – Din fr. lavette.

DOOM

lavétă s. f., g.-d. art. lavétei; pl. lavéte

lavina
LAVÍNĂ, lavine, s. f. Masă mare de zăpadă care se desprinde din munți și se prăbușește la vale; avalanșă. – Din it. lavina, germ. Lawine.

DOOM

lavínă s. f., g.-d. art. lavínei; pl. lavíne

lavine
LAVÍNĂ, lavine, s. f. Masă mare de zăpadă care se desprinde din munți și se prăbușește la vale; avalanșă. – Din it. lavina, germ. Lawine.

DOOM

lavínă s. f., g.-d. art. lavínei; pl. lavíne

lavinei
LAVÍNĂ, lavine, s. f. Masă mare de zăpadă care se desprinde din munți și se prăbușește la vale; avalanșă. – Din it. lavina, germ. Lawine.

DOOM

lavínă s. f., g.-d. art. lavínei; pl. lavíne

lavinele
LAVÍNĂ, lavine, s. f. Masă mare de zăpadă care se desprinde din munți și se prăbușește la vale; avalanșă. – Din it. lavina, germ. Lawine.

DOOM

lavínă s. f., g.-d. art. lavínei; pl. lavíne

lavinelor
LAVÍNĂ, lavine, s. f. Masă mare de zăpadă care se desprinde din munți și se prăbușește la vale; avalanșă. – Din it. lavina, germ. Lawine.

DOOM

lavínă s. f., g.-d. art. lavínei; pl. lavíne

lavinia
Lavinia, fiica lui Latinus, regele din Latium, și a Amatei. Fusese făgăduită lui Turnus, căpetenia rutulilor, dar, la sosirea lui Aeneas în Italia, a fost căsătorită de către tatăl ei cu acesta din urmă (v. și Aeneas).

laviu
LAVÍU, (2) laviuri, s. n. 1. Mod de a colora monocrom un desen prin tente cu tuș diluat sau cu o culoare de apă. 2. (Concr.) Desen executat în acest mod. – Din fr. lavis.

DOOM

lavíu s. n., art. lavíul; (desene) pl. lavíuri

laviul
LAVÍU, (2) laviuri, s. n. 1. Mod de a colora monocrom un desen prin tente cu tuș diluat sau cu o culoare de apă. 2. (Concr.) Desen executat în acest mod. – Din fr. lavis.

DOOM

lavíu s. n., art. lavíul; (desene) pl. lavíuri

laviului
LAVÍU, (2) laviuri, s. n. 1. Mod de a colora monocrom un desen prin tente cu tuș diluat sau cu o culoare de apă. 2. (Concr.) Desen executat în acest mod. – Din fr. lavis.

DOOM

lavíu s. n., art. lavíul; (desene) pl. lavíuri

laviuri
LAVÍU, (2) laviuri, s. n. 1. Mod de a colora monocrom un desen prin tente cu tuș diluat sau cu o culoare de apă. 2. (Concr.) Desen executat în acest mod. – Din fr. lavis.

DOOM

lavíu s. n., art. lavíul; (desene) pl. lavíuri

laviurile
LAVÍU, (2) laviuri, s. n. 1. Mod de a colora monocrom un desen prin tente cu tuș diluat sau cu o culoare de apă. 2. (Concr.) Desen executat în acest mod. – Din fr. lavis.

DOOM

lavíu s. n., art. lavíul; (desene) pl. lavíuri

laviurilor
LAVÍU, (2) laviuri, s. n. 1. Mod de a colora monocrom un desen prin tente cu tuș diluat sau cu o culoare de apă. 2. (Concr.) Desen executat în acest mod. – Din fr. lavis.

DOOM

lavíu s. n., art. lavíul; (desene) pl. lavíuri

lavița
LÁVIȚĂ, lavițe, s. f. Scândură lată fixată pe țăruși de-a lungul unui perete în casele țărănești, pe care se stă. ♦ Bancă fixată afară (la poarta caselor țărănești). ♦ (Rar) Scândură pe care se stă în căruță, în sanie. [Var.: láiță s. f.] – Din bg. lavica.

DOOM

láviță s. f., g.-d. art. láviței; pl. lávițe

lavițe
LÁVIȚĂ, lavițe, s. f. Scândură lată fixată pe țăruși de-a lungul unui perete în casele țărănești, pe care se stă. ♦ Bancă fixată afară (la poarta caselor țărănești). ♦ (Rar) Scândură pe care se stă în căruță, în sanie. [Var.: láiță s. f.] – Din bg. lavica.

DOOM

láviță s. f., g.-d. art. láviței; pl. lávițe

laviței
LÁVIȚĂ, lavițe, s. f. Scândură lată fixată pe țăruși de-a lungul unui perete în casele țărănești, pe care se stă. ♦ Bancă fixată afară (la poarta caselor țărănești). ♦ (Rar) Scândură pe care se stă în căruță, în sanie. [Var.: láiță s. f.] – Din bg. lavica.

DOOM

láviță s. f., g.-d. art. láviței; pl. lávițe

lavițele
LÁVIȚĂ, lavițe, s. f. Scândură lată fixată pe țăruși de-a lungul unui perete în casele țărănești, pe care se stă. ♦ Bancă fixată afară (la poarta caselor țărănești). ♦ (Rar) Scândură pe care se stă în căruță, în sanie. [Var.: láiță s. f.] – Din bg. lavica.

DOOM

láviță s. f., g.-d. art. láviței; pl. lávițe

lavițelor
LÁVIȚĂ, lavițe, s. f. Scândură lată fixată pe țăruși de-a lungul unui perete în casele țărănești, pe care se stă. ♦ Bancă fixată afară (la poarta caselor țărănești). ♦ (Rar) Scândură pe care se stă în căruță, în sanie. [Var.: láiță s. f.] – Din bg. lavica.

DOOM

láviță s. f., g.-d. art. láviței; pl. lávițe

lavoar
LAVOÁR, lavoare, s. n. 1. Mobilă de toaletă, pe care se află ligheanul și celelalte obiecte necesare pentru spălat. 2. Recipient montat într-o încăpere prevăzută cu o sursă de apă și cu un canal de evacuare, care servește la spălatul curent al oamenilor; lavabou, chiuvetă. – Din fr. lavoir.

DOOM

lavoár (-voar) s. n., pl. lavoáre

lavoar
LAVOÁR s.n. Mobilă de toaletă unde se țin ligheanul, cana și alte obiecte pentru spălat. [Pron. -a-voar, pl. -re, -ruri. / < fr. lavoir].

lavoare
LAVOÁR, lavoare, s. n. 1. Mobilă de toaletă, pe care se află ligheanul și celelalte obiecte necesare pentru spălat. 2. Recipient montat într-o încăpere prevăzută cu o sursă de apă și cu un canal de evacuare, care servește la spălatul curent al oamenilor; lavabou, chiuvetă. – Din fr. lavoir.

DOOM

lavoár (-voar) s. n., pl. lavoáre

lavoarele
LAVOÁR, lavoare, s. n. 1. Mobilă de toaletă, pe care se află ligheanul și celelalte obiecte necesare pentru spălat. 2. Recipient montat într-o încăpere prevăzută cu o sursă de apă și cu un canal de evacuare, care servește la spălatul curent al oamenilor; lavabou, chiuvetă. – Din fr. lavoir.

DOOM

lavoár (-voar) s. n., pl. lavoáre

lavoarelor
LAVOÁR, lavoare, s. n. 1. Mobilă de toaletă, pe care se află ligheanul și celelalte obiecte necesare pentru spălat. 2. Recipient montat într-o încăpere prevăzută cu o sursă de apă și cu un canal de evacuare, care servește la spălatul curent al oamenilor; lavabou, chiuvetă. – Din fr. lavoir.

DOOM

lavoár (-voar) s. n., pl. lavoáre

lavoarul
LAVOÁR, lavoare, s. n. 1. Mobilă de toaletă, pe care se află ligheanul și celelalte obiecte necesare pentru spălat. 2. Recipient montat într-o încăpere prevăzută cu o sursă de apă și cu un canal de evacuare, care servește la spălatul curent al oamenilor; lavabou, chiuvetă. – Din fr. lavoir.

DOOM

lavoár (-voar) s. n., pl. lavoáre

lavoarului
LAVOÁR, lavoare, s. n. 1. Mobilă de toaletă, pe care se află ligheanul și celelalte obiecte necesare pentru spălat. 2. Recipient montat într-o încăpere prevăzută cu o sursă de apă și cu un canal de evacuare, care servește la spălatul curent al oamenilor; lavabou, chiuvetă. – Din fr. lavoir.

DOOM

lavoár (-voar) s. n., pl. lavoáre

lavra
LÁVRĂ, lavre, s. f. Mănăstire mare din unele țări ortodoxe, unde călugării locuiesc în chilii construite la distanță unele de altele, în felul caselor unui sat. – Din sl. lavra.

DOOM

lávră (la-vră) s. f., g.-d. art. lávrei; pl. lávre

lavrac
LAVRÁC, lavraci, s. m. Pește marin răpitor, asemănător cu șalăul, de culoare cenușie-argintie, cu o dentiție foarte dezvoltată, apreciat pentru carnea sa; lup-de-mare (Morone labrax). – Din ngr. lávrax, -akos.

DOOM

lavrác (la-vrac) s. m., pl. lavráci

lavraci
LAVRÁC, lavraci, s. m. Pește marin răpitor, asemănător cu șalăul, de culoare cenușie-argintie, cu o dentiție foarte dezvoltată, apreciat pentru carnea sa; lup-de-mare (Morone labrax). – Din ngr. lávrax, -akos.

DOOM

lavrác (la-vrac) s. m., pl. lavráci

lavracii
LAVRÁC, lavraci, s. m. Pește marin răpitor, asemănător cu șalăul, de culoare cenușie-argintie, cu o dentiție foarte dezvoltată, apreciat pentru carnea sa; lup-de-mare (Morone labrax). – Din ngr. lávrax, -akos.

DOOM

lavrác (la-vrac) s. m., pl. lavráci

lavracilor
LAVRÁC, lavraci, s. m. Pește marin răpitor, asemănător cu șalăul, de culoare cenușie-argintie, cu o dentiție foarte dezvoltată, apreciat pentru carnea sa; lup-de-mare (Morone labrax). – Din ngr. lávrax, -akos.

DOOM

lavrác (la-vrac) s. m., pl. lavráci

lavracul
LAVRÁC, lavraci, s. m. Pește marin răpitor, asemănător cu șalăul, de culoare cenușie-argintie, cu o dentiție foarte dezvoltată, apreciat pentru carnea sa; lup-de-mare (Morone labrax). – Din ngr. lávrax, -akos.

DOOM

lavrác (la-vrac) s. m., pl. lavráci

lavracului
LAVRÁC, lavraci, s. m. Pește marin răpitor, asemănător cu șalăul, de culoare cenușie-argintie, cu o dentiție foarte dezvoltată, apreciat pentru carnea sa; lup-de-mare (Morone labrax). – Din ngr. lávrax, -akos.

DOOM

lavrác (la-vrac) s. m., pl. lavráci

lavre
LÁVRĂ, lavre, s. f. Mănăstire mare din unele țări ortodoxe, unde călugării locuiesc în chilii construite la distanță unele de altele, în felul caselor unui sat. – Din sl. lavra.

DOOM

lávră (la-vră) s. f., g.-d. art. lávrei; pl. lávre

lavrei
LÁVRĂ, lavre, s. f. Mănăstire mare din unele țări ortodoxe, unde călugării locuiesc în chilii construite la distanță unele de altele, în felul caselor unui sat. – Din sl. lavra.

DOOM

lávră (la-vră) s. f., g.-d. art. lávrei; pl. lávre

lavrele
LÁVRĂ, lavre, s. f. Mănăstire mare din unele țări ortodoxe, unde călugării locuiesc în chilii construite la distanță unele de altele, în felul caselor unui sat. – Din sl. lavra.

DOOM

lávră (la-vră) s. f., g.-d. art. lávrei; pl. lávre

lavrelor
LÁVRĂ, lavre, s. f. Mănăstire mare din unele țări ortodoxe, unde călugării locuiesc în chilii construite la distanță unele de altele, în felul caselor unui sat. – Din sl. lavra.

DOOM

lávră (la-vră) s. f., g.-d. art. lávrei; pl. lávre

lavrentina
lavrentínă (lavrentíne), s. f. – Plantă, Ajuga reptans. Lat. Laurentina, sec. XIX (Tiktin). Pare un der. artificial.

lavrentine
lavrentínă (lavrentíne), s. f. – Plantă, Ajuga reptans. Lat. Laurentina, sec. XIX (Tiktin). Pare un der. artificial.

lavrentinei
lavrentínă (lavrentíne), s. f. – Plantă, Ajuga reptans. Lat. Laurentina, sec. XIX (Tiktin). Pare un der. artificial.

lavrentinele
lavrentínă (lavrentíne), s. f. – Plantă, Ajuga reptans. Lat. Laurentina, sec. XIX (Tiktin). Pare un der. artificial.

lavrentinelor
lavrentínă (lavrentíne), s. f. – Plantă, Ajuga reptans. Lat. Laurentina, sec. XIX (Tiktin). Pare un der. artificial.

lawrenciu
LAWRÉNȚIU s. n. Element chimic transuranic, obținut pe cale artificială. [Pr.: lorénțiu] – Din fr. lawrencium.

DOOM

lawrénțiu [pron. lorențiu] s. n., art. lawrénțiul; simb. Lw

lawrențiu
LAWRÉNȚIU s. n. Element chimic transuranic, obținut pe cale artificială. [Pr.: lorénțiu] – Din fr. lawrencium.

DOOM

lawrénțiu [pron. lorențiu] s. n., art. lawrénțiul; simb. Lw

lawrențiul
LAWRÉNȚIU s. n. Element chimic transuranic, obținut pe cale artificială. [Pr.: lorénțiu] – Din fr. lawrencium.

DOOM

lawrénțiu [pron. lorențiu] s. n., art. lawrénțiul; simb. Lw

lawrențiului
LAWRÉNȚIU s. n. Element chimic transuranic, obținut pe cale artificială. [Pr.: lorénțiu] – Din fr. lawrencium.

DOOM

lawrénțiu [pron. lorențiu] s. n., art. lawrénțiul; simb. Lw

lax
LAX, -Ă, lacși, -xe, adj. Care nu este strâns, întins sau încordat; destins, lejer. – Din lat. laxus.

DOOM

lax adj. m., pl. lacși; f. láxă, pl. láxe

laxa
LAX, -Ă, lacși, -xe, adj. Care nu este strâns, întins sau încordat; destins, lejer. – Din lat. laxus.

DOOM

lax adj. m., pl. lacși; f. láxă, pl. láxe

laxativ
LAXATÍV, -Ă, laxativi, -e, adj., s. n. (Substanță, medicament) care posedă ușoare proprietăți purgative. – Din fr. laxatif.

DOOM

laxatív² s. n., pl. laxatíve

laxativa
LAXATÍV, -Ă, laxativi, -e, adj., s. n. (Substanță, medicament) care posedă ușoare proprietăți purgative. – Din fr. laxatif.

DOOM

laxatív² s. n., pl. laxatíve

laxative
LAXATÍV, -Ă, laxativi, -e, adj., s. n. (Substanță, medicament) care posedă ușoare proprietăți purgative. – Din fr. laxatif.

DOOM

laxatív² s. n., pl. laxatíve

laxativei
LAXATÍV, -Ă, laxativi, -e, adj., s. n. (Substanță, medicament) care posedă ușoare proprietăți purgative. – Din fr. laxatif.

DOOM

laxatív² s. n., pl. laxatíve

laxativele
LAXATÍV, -Ă, laxativi, -e, adj., s. n. (Substanță, medicament) care posedă ușoare proprietăți purgative. – Din fr. laxatif.

DOOM

laxatív² s. n., pl. laxatíve

laxativelor
LAXATÍV, -Ă, laxativi, -e, adj., s. n. (Substanță, medicament) care posedă ușoare proprietăți purgative. – Din fr. laxatif.

DOOM

laxatív² s. n., pl. laxatíve

laxativi
LAXATÍV, -Ă, laxativi, -e, adj., s. n. (Substanță, medicament) care posedă ușoare proprietăți purgative. – Din fr. laxatif.

DOOM

laxatív² s. n., pl. laxatíve

laxativii
LAXATÍV, -Ă, laxativi, -e, adj., s. n. (Substanță, medicament) care posedă ușoare proprietăți purgative. – Din fr. laxatif.

DOOM

laxatív² s. n., pl. laxatíve

laxativilor
LAXATÍV, -Ă, laxativi, -e, adj., s. n. (Substanță, medicament) care posedă ușoare proprietăți purgative. – Din fr. laxatif.

DOOM

laxatív² s. n., pl. laxatíve

laxativul
LAXATÍV, -Ă, laxativi, -e, adj., s. n. (Substanță, medicament) care posedă ușoare proprietăți purgative. – Din fr. laxatif.

DOOM

laxatív² s. n., pl. laxatíve

laxativului
LAXATÍV, -Ă, laxativi, -e, adj., s. n. (Substanță, medicament) care posedă ușoare proprietăți purgative. – Din fr. laxatif.

DOOM

laxatív² s. n., pl. laxatíve

laxe
LAX, -Ă, lacși, -xe, adj. Care nu este strâns, întins sau încordat; destins, lejer. – Din lat. laxus.

DOOM

lax adj. m., pl. lacși; f. láxă, pl. láxe

laxei
LAX, -Ă, lacși, -xe, adj. Care nu este strâns, întins sau încordat; destins, lejer. – Din lat. laxus.

DOOM

lax adj. m., pl. lacși; f. láxă, pl. láxe

laxele
LAX, -Ă, lacși, -xe, adj. Care nu este strâns, întins sau încordat; destins, lejer. – Din lat. laxus.

DOOM

lax adj. m., pl. lacși; f. láxă, pl. láxe

laxelor
LAX, -Ă, lacși, -xe, adj. Care nu este strâns, întins sau încordat; destins, lejer. – Din lat. laxus.

DOOM

lax adj. m., pl. lacși; f. láxă, pl. láxe

laxism
LAXÍSM s. n. Sistem, atitudine teologică, filosofică, politică tolerantă. – Din fr. laxisme.

DOOM

*laxísm s. n.

laxismul
LAXÍSM s. n. Sistem, atitudine teologică, filosofică, politică tolerantă. – Din fr. laxisme.

DOOM

*laxísm s. n.

laxismului
LAXÍSM s. n. Sistem, atitudine teologică, filosofică, politică tolerantă. – Din fr. laxisme.

DOOM

*laxísm s. n.

laxist
LAXÍST, -Ă, laxiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al laxismului. – Din fr. laxiste.

laxist
LAXÍST, -Ă, laxiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al laxismului. – Din fr. laxiste.

laxista
LAXÍST, -Ă, laxiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al laxismului. – Din fr. laxiste.

laxista
LAXÍST, -Ă, laxiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al laxismului. – Din fr. laxiste.

laxiste
LAXÍST, -Ă, laxiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al laxismului. – Din fr. laxiste.

laxiste
LAXÍST, -Ă, laxiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al laxismului. – Din fr. laxiste.

laxistei
LAXÍST, -Ă, laxiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al laxismului. – Din fr. laxiste.

laxistei
LAXÍST, -Ă, laxiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al laxismului. – Din fr. laxiste.

laxistele
LAXÍST, -Ă, laxiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al laxismului. – Din fr. laxiste.

laxistele
LAXÍST, -Ă, laxiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al laxismului. – Din fr. laxiste.

laxistelor
LAXÍST, -Ă, laxiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al laxismului. – Din fr. laxiste.

laxistelor
LAXÍST, -Ă, laxiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al laxismului. – Din fr. laxiste.

laxistul
LAXÍST, -Ă, laxiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al laxismului. – Din fr. laxiste.

laxistul
LAXÍST, -Ă, laxiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al laxismului. – Din fr. laxiste.

laxistului
LAXÍST, -Ă, laxiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al laxismului. – Din fr. laxiste.

laxistului
LAXÍST, -Ă, laxiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al laxismului. – Din fr. laxiste.

laxitate
LAXITÁTE s. f. (Med.) Mobilitate crescută a unei articulații. – Din fr. laxité.

laxiști
LAXÍST, -Ă, laxiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al laxismului. – Din fr. laxiste.

laxiști
LAXÍST, -Ă, laxiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al laxismului. – Din fr. laxiste.

laxiștii
LAXÍST, -Ă, laxiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al laxismului. – Din fr. laxiste.

laxiștii
LAXÍST, -Ă, laxiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al laxismului. – Din fr. laxiste.

laxiștilor
LAXÍST, -Ă, laxiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al laxismului. – Din fr. laxiste.

laxiștilor
LAXÍST, -Ă, laxiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al laxismului. – Din fr. laxiste.

laxmanni
bárbă (-ắrbi), s. f. – Păr crescut pe bărbie și pe obraji. – Mr., megl. barbă, istr. borbę. Lat. barba (Pușcariu 182; REW 994; Candrea-Dens., 133; DAR) comun tuturor limbilor romanice. – Der. bărbărie, s. f. (bătrîn ramolit, boșorog); bărbos, adj. (cu barbă); bărbușoară, s. f. (caracudă, plevușcă). Din rom. provine săs. bärbos. – Cf. și bărbat.

laxul
LAX, -Ă, lacși, -xe, adj. Care nu este strâns, întins sau încordat; destins, lejer. – Din lat. laxus.

DOOM

lax adj. m., pl. lacși; f. láxă, pl. láxe

laxului
LAX, -Ă, lacși, -xe, adj. Care nu este strâns, întins sau încordat; destins, lejer. – Din lat. laxus.

DOOM

lax adj. m., pl. lacși; f. láxă, pl. láxe

layout
LAYOUT, layouturi, s. n. 1. Dispozitiv al elementelor grafice ale unei tipărituri. 2. Schemă a instrucțiunilor de lucru. 3. Reprezentare grafică și planimetrică a unei construcții industriale. [Pr.: léĭaut] – Cuv. engl.

DOOM

layout (angl.) [pron. léĭaut] s. n., art. layoutul, pl. layouturi

laz
LAZ, lazuri, s. n. (Reg.) Teren de curând despădurit, transformat în loc arabil sau în pășune. – Din sb., ucr. laz.

DOOM

laz (reg.) s. n., pl. lázuri

lazane
LAZÁNE s.f. pl. Specialitate de paste făinoase cu ouă în formă de panglicuțe, asemănătoare tăițeilor. [Scris și lasagna. / < it. lasagna].

DOOM

lazáne s. f. pl.

lazanea
LAZÁNE s.f. pl. Specialitate de paste făinoase cu ouă în formă de panglicuțe, asemănătoare tăițeilor. [Scris și lasagna. / < it. lasagna].

DOOM

lazáne s. f. pl.

lazanei
LAZÁNE s.f. pl. Specialitate de paste făinoase cu ouă în formă de panglicuțe, asemănătoare tăițeilor. [Scris și lasagna. / < it. lasagna].

DOOM

lazáne s. f. pl.

lazanele
LAZÁNE s.f. pl. Specialitate de paste făinoase cu ouă în formă de panglicuțe, asemănătoare tăițeilor. [Scris și lasagna. / < it. lasagna].

DOOM

lazáne s. f. pl.

lazanelor
LAZÁNE s.f. pl. Specialitate de paste făinoase cu ouă în formă de panglicuțe, asemănătoare tăițeilor. [Scris și lasagna. / < it. lasagna].

DOOM

lazáne s. f. pl.

lazaret
LAZARÉT, lazarete, s. n. (Astăzi rar) Spital izolat pentru persoane presupuse a fi contaminte de o boală contagioasă. ♦ Infirmerie. [Pl. și: lazareturi. – Var.: lăzărét s. n.] – Din fr. lazaret.

DOOM

!lazarét s. n., pl. lazaréte

lazarone
LAZARÓNE s.m. (Liv.) 1. Cerșetor din Italia meridională (mai ales napolitan). 2. Om de nimic; pungaș. [Pron. la-ța-. / < it. lazzarone].

lazaronele
LAZARÓNE s.m. (Liv.) 1. Cerșetor din Italia meridională (mai ales napolitan). 2. Om de nimic; pungaș. [Pron. la-ța-. / < it. lazzarone].

lazaronelui
LAZARÓNE s.m. (Liv.) 1. Cerșetor din Italia meridională (mai ales napolitan). 2. Om de nimic; pungaș. [Pron. la-ța-. / < it. lazzarone].

lazaroni
LAZARÓNE s.m. (Liv.) 1. Cerșetor din Italia meridională (mai ales napolitan). 2. Om de nimic; pungaș. [Pron. la-ța-. / < it. lazzarone].

lazaronii
LAZARÓNE s.m. (Liv.) 1. Cerșetor din Italia meridională (mai ales napolitan). 2. Om de nimic; pungaș. [Pron. la-ța-. / < it. lazzarone].

lazaronilor
LAZARÓNE s.m. (Liv.) 1. Cerșetor din Italia meridională (mai ales napolitan). 2. Om de nimic; pungaș. [Pron. la-ța-. / < it. lazzarone].

lazul
LAZ, lazuri, s. n. (Reg.) Teren de curând despădurit, transformat în loc arabil sau în pășune. – Din sb., ucr. laz.

DOOM

laz (reg.) s. n., pl. lázuri

lazulit
LAZULÍT s. n. Fosfat natural hidratat de aluminiu, de magneziu, de fier și de calciu, cristalizat, de culoare albăstrie, abraziv, folosit la confecționarea lentilelor. – Din fr. lazulite.

DOOM

lazulít (fosfat de aluminiu) s. n.

lazulitul
LAZULÍT s. n. Fosfat natural hidratat de aluminiu, de magneziu, de fier și de calciu, cristalizat, de culoare albăstrie, abraziv, folosit la confecționarea lentilelor. – Din fr. lazulite.

DOOM

lazulít (fosfat de aluminiu) s. n.

lazulitului
LAZULÍT s. n. Fosfat natural hidratat de aluminiu, de magneziu, de fier și de calciu, cristalizat, de culoare albăstrie, abraziv, folosit la confecționarea lentilelor. – Din fr. lazulite.

DOOM

lazulít (fosfat de aluminiu) s. n.

lazului
LAZ, lazuri, s. n. (Reg.) Teren de curând despădurit, transformat în loc arabil sau în pășune. – Din sb., ucr. laz.

DOOM

laz (reg.) s. n., pl. lázuri

lazur
lazúr s. n. – Lazulit, lapislazuli. Germ. Lasur(stein), lat. med. lazurius, din arab. (per.) lazaward, cf. lagiverde (Tiktin; DAR); cf. pol., rus. lazur.

lazuri
LAZ, lazuri, s. n. (Reg.) Teren de curând despădurit, transformat în loc arabil sau în pășune. – Din sb., ucr. laz.

DOOM

laz (reg.) s. n., pl. lázuri

lazurile
LAZ, lazuri, s. n. (Reg.) Teren de curând despădurit, transformat în loc arabil sau în pășune. – Din sb., ucr. laz.

DOOM

laz (reg.) s. n., pl. lázuri

lazurilor
LAZ, lazuri, s. n. (Reg.) Teren de curând despădurit, transformat în loc arabil sau în pășune. – Din sb., ucr. laz.

DOOM

laz (reg.) s. n., pl. lázuri

lazurit
LAZURÍT s. n. Silicat natural de aluminiu și de sodiu, asociat cu sulfură de sodiu, de culoare albastră intensă, cristalizat, folosit la confecționarea unor obiecte de artă, la prepararea unor vopsele; lapis, lapislazuli. – Din fr. lazurite.

DOOM

lazurít (silicat de aluminiu) s. n.

lazuritul
LAZURÍT s. n. Silicat natural de aluminiu și de sodiu, asociat cu sulfură de sodiu, de culoare albastră intensă, cristalizat, folosit la confecționarea unor obiecte de artă, la prepararea unor vopsele; lapis, lapislazuli. – Din fr. lazurite.

DOOM

lazurít (silicat de aluminiu) s. n.

lazuritului
LAZURÍT s. n. Silicat natural de aluminiu și de sodiu, asociat cu sulfură de sodiu, de culoare albastră intensă, cristalizat, folosit la confecționarea unor obiecte de artă, la prepararea unor vopsele; lapis, lapislazuli. – Din fr. lazurite.

DOOM

lazurít (silicat de aluminiu) s. n.

lazzi
LÁZZI s.n. (Lit.) Pantomimă comică în teatrul italian. Pron. lá-ți. / < it. lazzi].

lazziul
LÁZZI s.n. (Lit.) Pantomimă comică în teatrul italian. Pron. lá-ți. / < it. lazzi].

lazziului
LÁZZI s.n. (Lit.) Pantomimă comică în teatrul italian. Pron. lá-ți. / < it. lazzi].

lazziuri
LÁZZI s.n. (Lit.) Pantomimă comică în teatrul italian. Pron. lá-ți. / < it. lazzi].

lazziurile
LÁZZI s.n. (Lit.) Pantomimă comică în teatrul italian. Pron. lá-ți. / < it. lazzi].

lazziurilor
LÁZZI s.n. (Lit.) Pantomimă comică în teatrul italian. Pron. lá-ți. / < it. lazzi].

laș
LAȘ, -Ă, lași, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de curaj și de sentimentul onoarei; (om) fricos, mișel. 2. Adj. Care demonstrează, trădează lipsă de curaj și de sentiment al onoarei. – Din fr. lâche.

DOOM

laș adj. m., s. m., pl. lași; adj. f., s. f. láșă, art. láșa, pl. láșe

laș
LAȘ, -Ă, lași, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de curaj și de sentimentul onoarei; (om) fricos, mișel. 2. Adj. Care demonstrează, trădează lipsă de curaj și de sentiment al onoarei. – Din fr. lâche.

DOOM

laș adj. m., s. m., pl. lași; adj. f., s. f. láșă, art. láșa, pl. láșe

lașa
LAȘ, -Ă, lași, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de curaj și de sentimentul onoarei; (om) fricos, mișel. 2. Adj. Care demonstrează, trădează lipsă de curaj și de sentiment al onoarei. – Din fr. lâche.

DOOM

laș adj. m., s. m., pl. lași; adj. f., s. f. láșă, art. láșa, pl. láșe

lașa
LAȘ, -Ă, lași, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de curaj și de sentimentul onoarei; (om) fricos, mișel. 2. Adj. Care demonstrează, trădează lipsă de curaj și de sentiment al onoarei. – Din fr. lâche.

DOOM

laș adj. m., s. m., pl. lași; adj. f., s. f. láșă, art. láșa, pl. láșe

lașcă
láșcă s. f. – Tăiței. Mag. laska (DAR). În Trans., cf. lacșe.

lașe
LAȘ, -Ă, lași, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de curaj și de sentimentul onoarei; (om) fricos, mișel. 2. Adj. Care demonstrează, trădează lipsă de curaj și de sentiment al onoarei. – Din fr. lâche.

DOOM

laș adj. m., s. m., pl. lași; adj. f., s. f. láșă, art. láșa, pl. láșe

lașe
LAȘ, -Ă, lași, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de curaj și de sentimentul onoarei; (om) fricos, mișel. 2. Adj. Care demonstrează, trădează lipsă de curaj și de sentiment al onoarei. – Din fr. lâche.

DOOM

laș adj. m., s. m., pl. lași; adj. f., s. f. láșă, art. láșa, pl. láșe

lașei
LAȘ, -Ă, lași, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de curaj și de sentimentul onoarei; (om) fricos, mișel. 2. Adj. Care demonstrează, trădează lipsă de curaj și de sentiment al onoarei. – Din fr. lâche.

DOOM

laș adj. m., s. m., pl. lași; adj. f., s. f. láșă, art. láșa, pl. láșe

lașei
LAȘ, -Ă, lași, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de curaj și de sentimentul onoarei; (om) fricos, mișel. 2. Adj. Care demonstrează, trădează lipsă de curaj și de sentiment al onoarei. – Din fr. lâche.

DOOM

laș adj. m., s. m., pl. lași; adj. f., s. f. láșă, art. láșa, pl. láșe

lașele
LAȘ, -Ă, lași, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de curaj și de sentimentul onoarei; (om) fricos, mișel. 2. Adj. Care demonstrează, trădează lipsă de curaj și de sentiment al onoarei. – Din fr. lâche.

DOOM

laș adj. m., s. m., pl. lași; adj. f., s. f. láșă, art. láșa, pl. láșe

lașele
LAȘ, -Ă, lași, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de curaj și de sentimentul onoarei; (om) fricos, mișel. 2. Adj. Care demonstrează, trădează lipsă de curaj și de sentiment al onoarei. – Din fr. lâche.

DOOM

laș adj. m., s. m., pl. lași; adj. f., s. f. láșă, art. láșa, pl. láșe

lașelor
LAȘ, -Ă, lași, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de curaj și de sentimentul onoarei; (om) fricos, mișel. 2. Adj. Care demonstrează, trădează lipsă de curaj și de sentiment al onoarei. – Din fr. lâche.

DOOM

laș adj. m., s. m., pl. lași; adj. f., s. f. láșă, art. láșa, pl. láșe

lașelor
LAȘ, -Ă, lași, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de curaj și de sentimentul onoarei; (om) fricos, mișel. 2. Adj. Care demonstrează, trădează lipsă de curaj și de sentiment al onoarei. – Din fr. lâche.

DOOM

laș adj. m., s. m., pl. lași; adj. f., s. f. láșă, art. láșa, pl. láșe

lași
LAȘ, -Ă, lași, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de curaj și de sentimentul onoarei; (om) fricos, mișel. 2. Adj. Care demonstrează, trădează lipsă de curaj și de sentiment al onoarei. – Din fr. lâche.

DOOM

laș adj. m., s. m., pl. lași; adj. f., s. f. láșă, art. láșa, pl. láșe

lași
LAȘ, -Ă, lași, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de curaj și de sentimentul onoarei; (om) fricos, mișel. 2. Adj. Care demonstrează, trădează lipsă de curaj și de sentiment al onoarei. – Din fr. lâche.

DOOM

laș adj. m., s. m., pl. lași; adj. f., s. f. láșă, art. láșa, pl. láșe

lași
LĂSÁ, las, vb. I. 1. Tranz. A da drumul unui lucru sau unei ființe ținute strâns. ◊ Expr. A lăsa (cuiva) sânge = a face să curgă din corpul cuiva, printr-o incizie, o cantitate de sânge. Lasă-mă să te las, se spune despre un om indiferent, lipsit de energie, neglijent, comod. ♦ Spec. A da drumul să cadă; a lepăda. ♦ A pune, a depune ceva undeva. 2. Tranz. A permite, a îngădui, a admite, a nu opri; spec. a accepta ca cineva sau ceva să rămână într-o anumită stare, într-o anumită situație, a nu interveni pentru a modifica, a schimba sau a întrerupe ceva. ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) cu zile sau a-i lăsa (cuiva) zilele = a cruța viața cuiva. A lăsa (pe cineva) în pace (sau încolo) = a nu deranja pe cineva, a nu-l supăra, a-l lăsa să facă ce vrea; a se dezinteresa de cineva. A lăsa (pe cineva) în boii (sau în banii, în apele) lui = a nu se amesteca în treburile cuiva, a lăsa pe cineva în situația în care se află, a nu contraria în planurile, în ideile lui pe cineva. A lăsa (pe cineva) în voie = a da cuiva multă libertate sau întreaga libertate. A lăsa (pe cineva) rece = a nu impresiona, a-l face să rămână indiferent. (Refl.) A (nu) se lăsa (mai) pe (sau pre) jos = a (nu) îngădui să fie întrecut de cineva; a (nu) se strădui să ajungă pe cineva. A nu se lăsa (cu una, cu două, odată cu capul etc.) = a nu admite să cedeze, a se împotrivi cu îndârjire. A se lăsa păgubaș = a renunța la ceva. ♦ Refl. A-și îngădui o anumită ținută. ♦ A nu face ceva imediat, a amâna; a aștepta, a păsui¹. 3. Tranz. A se îndepărta de cineva sau de ceva, a părăsi (plecând); p. ext. a nu se mai interesa, a nu se mai preocupa de cineva sau de ceva. ◊ Expr. A lăsa pe cineva (sau, refl., a se lăsa) în (sau pe) seama (sau grija, voia) sau pradă cuiva = a (se) da în seama (sau în grija, voia) sau pradă cuiva; a (se) încredința cuiva. Lasă (sau, refl., lasă-te) pe mine (sau pe noi)! = ai încredere în mine (sau în noi)! A lăsa (pe cineva sau ceva) la naiba (sau naibii, dracului, focului) = a nu se mai gândi la... ♦ A nesocoti; a omite, a elimina, a trece cu vederea. ♦ Intranz. (La imper., urmat de o propoziție care cuprinde o concesie, o îngăduință sau o amenințare) Așteaptă să vezi! ◊ Expr. Las' dacă = a) desigur că nu; b) (în legătură cu o negație) nu mai încape îndoială că... Lasă că... = în afară de faptul că... ♦ (Despre facultăți fizice sau intelectuale ori despre obiecte care se uzează prin folosință) A nu mai ajuta, a nu mai servi pe cineva (decât într-o mică măsură). ♦ (Despre dureri) A înceta, a trece. ♦ (Determinat prin „în urmă”; adesea fig.) A trece înaintea cuiva sau a ceva; a depăși, a întrece. ♦ Refl. A se dezbăra de un obicei rău, de un nărav. ♦ Refl. A renunța la o întreprindere proiectată. 4. Tranz. A ceda un bun cuiva; a transmite ceva prin moștenire. ♦ A face să rămână, să persiste, să se mențină în urma sa; a degaja, a răspândi în urmă; a provoca, a pricinui. ♦ A da o poruncă, a transmite o dispoziție (în momentul plecării, la despărțire); (despre divinitate) a rândui, a statornici, a hotărî. ◊ Expr. A lăsa cu limbă de moarte (sau cu jurământ) = a da, în ultimele momente ale vieții, dispoziții care să fie îndeplinite după moarte. 5. Refl. A merge la vale, a coborî o pantă. ♦ A se așeza pe ceva venind din zbor. ♦ Fig. (Despre întuneric, ger, căldură etc.) A începe, a se produce, a veni. ◊ Expr. (Tranz.) A lăsa sec(ul) = a) a începe zilele de post (al Paștelui); b) a petrece cu ocazia ultimei zile dinaintea postului (Paștelui). 6. Tranz. A da (mai) jos; a coborî, a apleca. ♦ Intranz. A reduce din preț, a vinde mai ieftin; a ieftini. 7. Refl. A se îndoi, a se apleca (sub o povară); a se așeza; a se culca. ◊ Expr. A se lăsa greu = a) a apăsa cu toată greutatea corpului; b) a consimți cu mare greutate să facă ceva. – Lat. laxare.

DOOM

lăsá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. las, 2 sg. lași, 3 lásă; conj. prez. 3 să láse

lașii
LAȘ, -Ă, lași, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de curaj și de sentimentul onoarei; (om) fricos, mișel. 2. Adj. Care demonstrează, trădează lipsă de curaj și de sentiment al onoarei. – Din fr. lâche.

DOOM

laș adj. m., s. m., pl. lași; adj. f., s. f. láșă, art. láșa, pl. láșe

lașii
LAȘ, -Ă, lași, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de curaj și de sentimentul onoarei; (om) fricos, mișel. 2. Adj. Care demonstrează, trădează lipsă de curaj și de sentiment al onoarei. – Din fr. lâche.

DOOM

laș adj. m., s. m., pl. lași; adj. f., s. f. láșă, art. láșa, pl. láșe

lașilor
LAȘ, -Ă, lași, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de curaj și de sentimentul onoarei; (om) fricos, mișel. 2. Adj. Care demonstrează, trădează lipsă de curaj și de sentiment al onoarei. – Din fr. lâche.

DOOM

laș adj. m., s. m., pl. lași; adj. f., s. f. láșă, art. láșa, pl. láșe

lașilor
LAȘ, -Ă, lași, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de curaj și de sentimentul onoarei; (om) fricos, mișel. 2. Adj. Care demonstrează, trădează lipsă de curaj și de sentiment al onoarei. – Din fr. lâche.

DOOM

laș adj. m., s. m., pl. lași; adj. f., s. f. láșă, art. láșa, pl. láșe

lașitate
LAȘITÁTE, (2) lașități, s. f. 1. Faptul de a fi laș; starea celui laș. 2. (Concr.) Faptă, atitudine de om laș. – Laș + suf. -itate (după fr. lâcheté).

DOOM

lașitáte s. f., g.-d. art. lașitắții; (fapte) pl. lașitắți

lașitatea
LAȘITÁTE, (2) lașități, s. f. 1. Faptul de a fi laș; starea celui laș. 2. (Concr.) Faptă, atitudine de om laș. – Laș + suf. -itate (după fr. lâcheté).

DOOM

lașitáte s. f., g.-d. art. lașitắții; (fapte) pl. lașitắți

lașități
LAȘITÁTE, (2) lașități, s. f. 1. Faptul de a fi laș; starea celui laș. 2. (Concr.) Faptă, atitudine de om laș. – Laș + suf. -itate (după fr. lâcheté).

DOOM

lașitáte s. f., g.-d. art. lașitắții; (fapte) pl. lașitắți

lașității
LAȘITÁTE, (2) lașități, s. f. 1. Faptul de a fi laș; starea celui laș. 2. (Concr.) Faptă, atitudine de om laș. – Laș + suf. -itate (după fr. lâcheté).

DOOM

lașitáte s. f., g.-d. art. lașitắții; (fapte) pl. lașitắți

lașitățile
LAȘITÁTE, (2) lașități, s. f. 1. Faptul de a fi laș; starea celui laș. 2. (Concr.) Faptă, atitudine de om laș. – Laș + suf. -itate (după fr. lâcheté).

DOOM

lașitáte s. f., g.-d. art. lașitắții; (fapte) pl. lașitắți

lașităților
LAȘITÁTE, (2) lașități, s. f. 1. Faptul de a fi laș; starea celui laș. 2. (Concr.) Faptă, atitudine de om laș. – Laș + suf. -itate (după fr. lâcheté).

DOOM

lașitáte s. f., g.-d. art. lașitắții; (fapte) pl. lașitắți

lașul
LAȘ, -Ă, lași, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de curaj și de sentimentul onoarei; (om) fricos, mișel. 2. Adj. Care demonstrează, trădează lipsă de curaj și de sentiment al onoarei. – Din fr. lâche.

DOOM

laș adj. m., s. m., pl. lași; adj. f., s. f. láșă, art. láșa, pl. láșe

lașul
LAȘ, -Ă, lași, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de curaj și de sentimentul onoarei; (om) fricos, mișel. 2. Adj. Care demonstrează, trădează lipsă de curaj și de sentiment al onoarei. – Din fr. lâche.

DOOM

laș adj. m., s. m., pl. lași; adj. f., s. f. láșă, art. láșa, pl. láșe

lașului
LAȘ, -Ă, lași, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de curaj și de sentimentul onoarei; (om) fricos, mișel. 2. Adj. Care demonstrează, trădează lipsă de curaj și de sentiment al onoarei. – Din fr. lâche.

DOOM

laș adj. m., s. m., pl. lași; adj. f., s. f. láșă, art. láșa, pl. láșe

lașului
LAȘ, -Ă, lași, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de curaj și de sentimentul onoarei; (om) fricos, mișel. 2. Adj. Care demonstrează, trădează lipsă de curaj și de sentiment al onoarei. – Din fr. lâche.

DOOM

laș adj. m., s. m., pl. lași; adj. f., s. f. láșă, art. láșa, pl. láșe

laț
LAȚ¹, lațuri, s. n. 1. Nod larg la capătul unei sfori, făcut în așa fel încât să se poată strânge în jurul unui punct fix. 2. Instrument pentru prins păsări sau animale, constând dintr-un ochi de sfoară, de sârmă etc. – Lat. *laceus (= laqueus).

DOOM

laț s. n., pl. láțuri

laț
LEAȚ, leațuri, s. n. Despicătură lungă și îngustă de lemn, adesea fasonată (în patru muchii), folosită în tâmplărie. [Var.: laț s. n.] – Din magh. léc.

DOOM

leaț s. n., pl. leáțuri

lațe
LÁȚE s. f. pl. Șuvițe de lână netoarse și nepieptănate (de pe un animal); p. anal. (la om) șuvițe de păr care atârnă în mod dezordonat; mițe. – Et. nec.

DOOM

láțe s. f. pl.

lațele
LÁȚE s. f. pl. Șuvițe de lână netoarse și nepieptănate (de pe un animal); p. anal. (la om) șuvițe de păr care atârnă în mod dezordonat; mițe. – Et. nec.

DOOM

láțe s. f. pl.

lațelor
LÁȚE s. f. pl. Șuvițe de lână netoarse și nepieptănate (de pe un animal); p. anal. (la om) șuvițe de păr care atârnă în mod dezordonat; mițe. – Et. nec.

DOOM

láțe s. f. pl.

lați
LA², la, s. m. Treapta a șasea din gama do major; sunetul și nota corespunzătoare. – Din it. la.

DOOM

!lă-mă-mámă (pop.) s. m. și f., g.-d. lui lă-mă-mámă; pl. lă-mă-mámă

lați
LAT, -Ă, (1) lați, -te, adj., (2) laturi, s. n. 1. Adj. Care are o lățime (relativ) mare. ◊ Loc. adj. Lat în spate (sau în spete) = bine legat, voinic. ◊ Expr. A spune vorbe mari și late = a spune vorbe pompoase, dar fără conținut. (Fam.) A fi lată (rău sau de tot), se spune pentru a arăta că o situație a luat proporții grave, îngrijorătoare. (Fam.) A o face lată (rău sau de tot) = a) a petrece strașnic, a face un mare chef; b) a face (fără voie) o poznă, o gafă, o prostie. ♦ (Fam.) Întins la pământ (fără simțire sau mort). ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) lat = a) a bate (pe cineva) foarte tare (lăsându-l în nesimțire); b) a uimi, a impresiona puternic (pe cineva). 2. S. n. Partea lată (1) a unui obiect; lățime. ◊ Un lat de palmă (sau de mână) = măsură populară de lungime, egală cu lățimea unei palme obișnuite cu degetele lipite. ◊ Loc. adv. De-a latul = în curmeziș. – Lat. latus.

DOOM

lat² (lățime) (pop.) s. n./s. m., pl. láturi/láți

lați
LAT, -Ă, (1) lați, -te, adj., (2) laturi, s. n. 1. Adj. Care are o lățime (relativ) mare. ◊ Loc. adj. Lat în spate (sau în spete) = bine legat, voinic. ◊ Expr. A spune vorbe mari și late = a spune vorbe pompoase, dar fără conținut. (Fam.) A fi lată (rău sau de tot), se spune pentru a arăta că o situație a luat proporții grave, îngrijorătoare. (Fam.) A o face lată (rău sau de tot) = a) a petrece strașnic, a face un mare chef; b) a face (fără voie) o poznă, o gafă, o prostie. ♦ (Fam.) Întins la pământ (fără simțire sau mort). ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) lat = a) a bate (pe cineva) foarte tare (lăsându-l în nesimțire); b) a uimi, a impresiona puternic (pe cineva). 2. S. n. Partea lată (1) a unui obiect; lățime. ◊ Un lat de palmă (sau de mână) = măsură populară de lungime, egală cu lățimea unei palme obișnuite cu degetele lipite. ◊ Loc. adv. De-a latul = în curmeziș. – Lat. latus.

DOOM

lat² (lățime) (pop.) s. n./s. m., pl. láturi/láți

lații
LAT, -Ă, (1) lați, -te, adj., (2) laturi, s. n. 1. Adj. Care are o lățime (relativ) mare. ◊ Loc. adj. Lat în spate (sau în spete) = bine legat, voinic. ◊ Expr. A spune vorbe mari și late = a spune vorbe pompoase, dar fără conținut. (Fam.) A fi lată (rău sau de tot), se spune pentru a arăta că o situație a luat proporții grave, îngrijorătoare. (Fam.) A o face lată (rău sau de tot) = a) a petrece strașnic, a face un mare chef; b) a face (fără voie) o poznă, o gafă, o prostie. ♦ (Fam.) Întins la pământ (fără simțire sau mort). ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) lat = a) a bate (pe cineva) foarte tare (lăsându-l în nesimțire); b) a uimi, a impresiona puternic (pe cineva). 2. S. n. Partea lată (1) a unui obiect; lățime. ◊ Un lat de palmă (sau de mână) = măsură populară de lungime, egală cu lățimea unei palme obișnuite cu degetele lipite. ◊ Loc. adv. De-a latul = în curmeziș. – Lat. latus.

DOOM

lat² (lățime) (pop.) s. n./s. m., pl. láturi/láți

lații
LAT, -Ă, (1) lați, -te, adj., (2) laturi, s. n. 1. Adj. Care are o lățime (relativ) mare. ◊ Loc. adj. Lat în spate (sau în spete) = bine legat, voinic. ◊ Expr. A spune vorbe mari și late = a spune vorbe pompoase, dar fără conținut. (Fam.) A fi lată (rău sau de tot), se spune pentru a arăta că o situație a luat proporții grave, îngrijorătoare. (Fam.) A o face lată (rău sau de tot) = a) a petrece strașnic, a face un mare chef; b) a face (fără voie) o poznă, o gafă, o prostie. ♦ (Fam.) Întins la pământ (fără simțire sau mort). ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) lat = a) a bate (pe cineva) foarte tare (lăsându-l în nesimțire); b) a uimi, a impresiona puternic (pe cineva). 2. S. n. Partea lată (1) a unui obiect; lățime. ◊ Un lat de palmă (sau de mână) = măsură populară de lungime, egală cu lățimea unei palme obișnuite cu degetele lipite. ◊ Loc. adv. De-a latul = în curmeziș. – Lat. latus.

DOOM

lat² (lățime) (pop.) s. n./s. m., pl. láturi/láți

laților
LAT, -Ă, (1) lați, -te, adj., (2) laturi, s. n. 1. Adj. Care are o lățime (relativ) mare. ◊ Loc. adj. Lat în spate (sau în spete) = bine legat, voinic. ◊ Expr. A spune vorbe mari și late = a spune vorbe pompoase, dar fără conținut. (Fam.) A fi lată (rău sau de tot), se spune pentru a arăta că o situație a luat proporții grave, îngrijorătoare. (Fam.) A o face lată (rău sau de tot) = a) a petrece strașnic, a face un mare chef; b) a face (fără voie) o poznă, o gafă, o prostie. ♦ (Fam.) Întins la pământ (fără simțire sau mort). ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) lat = a) a bate (pe cineva) foarte tare (lăsându-l în nesimțire); b) a uimi, a impresiona puternic (pe cineva). 2. S. n. Partea lată (1) a unui obiect; lățime. ◊ Un lat de palmă (sau de mână) = măsură populară de lungime, egală cu lățimea unei palme obișnuite cu degetele lipite. ◊ Loc. adv. De-a latul = în curmeziș. – Lat. latus.

DOOM

lat² (lățime) (pop.) s. n./s. m., pl. láturi/láți

laților
LAT, -Ă, (1) lați, -te, adj., (2) laturi, s. n. 1. Adj. Care are o lățime (relativ) mare. ◊ Loc. adj. Lat în spate (sau în spete) = bine legat, voinic. ◊ Expr. A spune vorbe mari și late = a spune vorbe pompoase, dar fără conținut. (Fam.) A fi lată (rău sau de tot), se spune pentru a arăta că o situație a luat proporții grave, îngrijorătoare. (Fam.) A o face lată (rău sau de tot) = a) a petrece strașnic, a face un mare chef; b) a face (fără voie) o poznă, o gafă, o prostie. ♦ (Fam.) Întins la pământ (fără simțire sau mort). ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) lat = a) a bate (pe cineva) foarte tare (lăsându-l în nesimțire); b) a uimi, a impresiona puternic (pe cineva). 2. S. n. Partea lată (1) a unui obiect; lățime. ◊ Un lat de palmă (sau de mână) = măsură populară de lungime, egală cu lățimea unei palme obișnuite cu degetele lipite. ◊ Loc. adv. De-a latul = în curmeziș. – Lat. latus.

DOOM

lat² (lățime) (pop.) s. n./s. m., pl. láturi/láți

lațul
LAȚ¹, lațuri, s. n. 1. Nod larg la capătul unei sfori, făcut în așa fel încât să se poată strânge în jurul unui punct fix. 2. Instrument pentru prins păsări sau animale, constând dintr-un ochi de sfoară, de sârmă etc. – Lat. *laceus (= laqueus).

DOOM

laț s. n., pl. láțuri

lațul
LEAȚ, leațuri, s. n. Despicătură lungă și îngustă de lemn, adesea fasonată (în patru muchii), folosită în tâmplărie. [Var.: laț s. n.] – Din magh. léc.

DOOM

leaț s. n., pl. leáțuri

lațului
LAȚ¹, lațuri, s. n. 1. Nod larg la capătul unei sfori, făcut în așa fel încât să se poată strânge în jurul unui punct fix. 2. Instrument pentru prins păsări sau animale, constând dintr-un ochi de sfoară, de sârmă etc. – Lat. *laceus (= laqueus).

DOOM

laț s. n., pl. láțuri

lațului
LEAȚ, leațuri, s. n. Despicătură lungă și îngustă de lemn, adesea fasonată (în patru muchii), folosită în tâmplărie. [Var.: laț s. n.] – Din magh. léc.

DOOM

leaț s. n., pl. leáțuri

lațuri
LAȚ¹, lațuri, s. n. 1. Nod larg la capătul unei sfori, făcut în așa fel încât să se poată strânge în jurul unui punct fix. 2. Instrument pentru prins păsări sau animale, constând dintr-un ochi de sfoară, de sârmă etc. – Lat. *laceus (= laqueus).

DOOM

laț s. n., pl. láțuri

lațuri
LEAȚ, leațuri, s. n. Despicătură lungă și îngustă de lemn, adesea fasonată (în patru muchii), folosită în tâmplărie. [Var.: laț s. n.] – Din magh. léc.

DOOM

leaț s. n., pl. leáțuri

lațurile
LAȚ¹, lațuri, s. n. 1. Nod larg la capătul unei sfori, făcut în așa fel încât să se poată strânge în jurul unui punct fix. 2. Instrument pentru prins păsări sau animale, constând dintr-un ochi de sfoară, de sârmă etc. – Lat. *laceus (= laqueus).

DOOM

laț s. n., pl. láțuri

lațurile
LEAȚ, leațuri, s. n. Despicătură lungă și îngustă de lemn, adesea fasonată (în patru muchii), folosită în tâmplărie. [Var.: laț s. n.] – Din magh. léc.

DOOM

leaț s. n., pl. leáțuri

lațurilor
LAȚ¹, lațuri, s. n. 1. Nod larg la capătul unei sfori, făcut în așa fel încât să se poată strânge în jurul unui punct fix. 2. Instrument pentru prins păsări sau animale, constând dintr-un ochi de sfoară, de sârmă etc. – Lat. *laceus (= laqueus).

DOOM

laț s. n., pl. láțuri

lațurilor
LEAȚ, leațuri, s. n. Despicătură lungă și îngustă de lemn, adesea fasonată (în patru muchii), folosită în tâmplărie. [Var.: laț s. n.] – Din magh. léc.

DOOM

leaț s. n., pl. leáțuri