knesset
KNESSÉT s. n. Parlament unicameral al statului Israel. [Scris și: knesseth] – Din engl. knesset.
knesseth
KNESSÉT s. n. Parlament unicameral al statului Israel. [Scris și knesseth] – Din engl. knesset.
knessetul
KNESSÉT s. n. Parlament unicameral al statului Israel. [Scris și: knesseth] – Din engl. knesset.
knessetului
KNESSÉT s. n. Parlament unicameral al statului Israel. [Scris și: knesseth] – Din engl. knesset.
knockdaun
KNÓCKDAUN, knockdaunuri, s. n. Stare a unui boxer care, în urma unei lovituri regulamentare, este scos din luptă până la zece secunde. [Pr.: cnócdaun, nócdaun. – Scris și: cnocdaun. – Abr.: k.d.] – Din engl., fr. knock-down. DOOM
knóckdown (angl.) [pron. cnócdaun / nócdaun] (-down) s. n., pl. knóckdownuri; abr. k.-d.
knockdown
KNÓCKDAUN, knockdaunuri, s. n. Stare a unui boxer care, în urma unei lovituri regulamentare, este scos din luptă până la zece secunde. [Pr.: cnócdaun, nócdaun. – Scris și: cnocdaun. – Abr.: k.d.] – Din engl., fr. knock-down. DOOM
knóckdown (angl.) [pron. cnócdaun / nócdaun] (-down) s. n., pl. knóckdownuri; abr. k.-d.
knockout
KNÓCKOUT, knockouturi, s. n. Stare a unui boxer care, în urma unei lovituri regulamentare, nu se poate ridica de pe ring timp de peste zece secunde; victorie obținută astfel. [Pr.: cnócaut, nócaut. – Scris și: cnocaut. – Abr.: k.o.] – Din fr., engl. knock-out. DOOM
knóckout (angl.) [pron. cnócaut / nócaut] (kno-ckout / knock-out) s. n., pl. knóckouturi; abr. k.o.
knockouta
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
knockoutai
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
knockoutam
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
knockoutare
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
knockoutare
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
knockoutarea
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
knockoutară
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
knockoutarăm
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
knockoutarăți
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
knockoutase
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
knockoutasem
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
knockoutaseră
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
knockoutaserăm
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
knockoutaserăți
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
knockoutaseși
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
knockoutaseți
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
knockoutat
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
knockoutat
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
knockoutata
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
knockoutate
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
knockoutatei
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
knockoutatele
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
knockoutatelor
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
knockoutatul
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
knockoutatului
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
knockoutau
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
knockoutași
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
knockoutați
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
knockoutați
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
knockoutații
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
knockoutaților
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
knockoutează
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
knockoutez
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
knockouteze
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
knockoutezi
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
knockoutând
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
knockoutînd
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
knockoutări
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
knockoutării
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
knockoutările
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
knockoutărilor
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.