k
K, k, s. m. 1. A paisprezecea literă a alfabetului limbii române, folosită în scrierea numelor proprii și în neologisme cu caracter internațional. 2. Numele sunetelor notate cu această literă: a) consoană oclusivă palatală surdă, cu valoarea grupului de litere ch înainte de e și i; b) consoană ocluzivă velară surdă, cu valoarea literei c. [Pr.: ca, capa. – Pl. și: (1, n.) k-uri] DOOM
k [cit. ca / cápa] s. m. / s. n., pl. k / k-uri [cit. cá-uri]
k
KÁLIU s. n. (Chim.) Potasiu. – Din germ. Kalium. DOOM
káliu [liu pron. liu] s. n., art. káliul; simb. K
k
KÁPPA, kappa, s. m. 1. Numele celei de a zecea litere a alfabetului grecesc (și neogrec), corespunzând sunetului k. 2. Sunet notat cu această literă. – Din gr. káppa. DOOM
káppa (literă grecească) s. m. pl. káppa; ϰ, K
k
KÉLVIN s. m. (Fiz.) Unitate fundamentală pentru măsurarea temperaturii în sistemul internațional. [Abr.: K] – Din engl., fr. kelvin.
k
POTÁSIU s. n. 1. Element chimic din grupa metalelor alcaline, cu luciu metalic, alb-argintiu, asemănător cu sodiul, foarte reactiv, bun conducător de căldură și electricitate, care se găsește în natură numai sub formă de combinații; kaliu. 2. (În sintagma) Azotat de potasiu = sare de potasiu a acidului azotic; (pop.) silitră. – Din fr. potassium. DOOM
potásiu (element chimic) [siu pron. siu] s. n., art. potásiul; simb. K
ka
KILOAMPÉR, kiloamperi, s. m. (Fiz.) Unitate (derivată) de măsură pentru intensitatea curentului electric, egală cu o mie de amperi. [Pr.: -lo-am-. – Abr.: kA] – Din fr. kiloampère.
kabbala
CABÁLĂ, (2) cabale, s. f. 1. Tradiție religioasă ebraică, bazată pe interpretarea ezoterică și simbolică a Vechiului Testament; știință ocultă de a comunica cu lumea exterioară. 2. Fig. Uneltire, intrigă. – Din fr. cabale, germ. Kabale. DOOM
cabálă s. f., g.-d. art. cabálei; (intrigi) pl. cabále
kabil
KABIL, -Ă, kabili, -e, s. m. și f. (La pl.) Populație din regiunile muntoase ale Algeriei; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. – Din fr. Kabyle. DOOM
kabíl adj. m., s. m., pl. kabíli (-bili); adj. f., s. f. kabílă, pl. kabíle
kabil
KABIL, -Ă, kabili, -e, s. m. și f. (La pl.) Populație din regiunile muntoase ale Algeriei; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. – Din fr. Kabyle. DOOM
kabíl adj. m., s. m., pl. kabíli (-bili); adj. f., s. f. kabílă, pl. kabíle
kabila
KABIL, -Ă, kabili, -e, s. m. și f. (La pl.) Populație din regiunile muntoase ale Algeriei; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. – Din fr. Kabyle. DOOM
kabíl adj. m., s. m., pl. kabíli (-bili); adj. f., s. f. kabílă, pl. kabíle
kabila
KABIL, -Ă, kabili, -e, s. m. și f. (La pl.) Populație din regiunile muntoase ale Algeriei; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. – Din fr. Kabyle. DOOM
kabíl adj. m., s. m., pl. kabíli (-bili); adj. f., s. f. kabílă, pl. kabíle
kabile
KABIL, -Ă, kabili, -e, s. m. și f. (La pl.) Populație din regiunile muntoase ale Algeriei; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. – Din fr. Kabyle. DOOM
kabíl adj. m., s. m., pl. kabíli (-bili); adj. f., s. f. kabílă, pl. kabíle
kabile
KABIL, -Ă, kabili, -e, s. m. și f. (La pl.) Populație din regiunile muntoase ale Algeriei; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. – Din fr. Kabyle. DOOM
kabíl adj. m., s. m., pl. kabíli (-bili); adj. f., s. f. kabílă, pl. kabíle
kabile
KABIL, -Ă, kabili, -e, s. m. și f. (La pl.) Populație din regiunile muntoase ale Algeriei; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. – Din fr. Kabyle. DOOM
kabíl adj. m., s. m., pl. kabíli (-bili); adj. f., s. f. kabílă, pl. kabíle
kabilei
KABIL, -Ă, kabili, -e, s. m. și f. (La pl.) Populație din regiunile muntoase ale Algeriei; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. – Din fr. Kabyle. DOOM
kabíl adj. m., s. m., pl. kabíli (-bili); adj. f., s. f. kabílă, pl. kabíle
kabilei
KABIL, -Ă, kabili, -e, s. m. și f. (La pl.) Populație din regiunile muntoase ale Algeriei; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. – Din fr. Kabyle. DOOM
kabíl adj. m., s. m., pl. kabíli (-bili); adj. f., s. f. kabílă, pl. kabíle
kabilele
KABIL, -Ă, kabili, -e, s. m. și f. (La pl.) Populație din regiunile muntoase ale Algeriei; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. – Din fr. Kabyle. DOOM
kabíl adj. m., s. m., pl. kabíli (-bili); adj. f., s. f. kabílă, pl. kabíle
kabilele
KABIL, -Ă, kabili, -e, s. m. și f. (La pl.) Populație din regiunile muntoase ale Algeriei; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. – Din fr. Kabyle. DOOM
kabíl adj. m., s. m., pl. kabíli (-bili); adj. f., s. f. kabílă, pl. kabíle
kabilelor
KABIL, -Ă, kabili, -e, s. m. și f. (La pl.) Populație din regiunile muntoase ale Algeriei; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. – Din fr. Kabyle. DOOM
kabíl adj. m., s. m., pl. kabíli (-bili); adj. f., s. f. kabílă, pl. kabíle
kabilelor
KABIL, -Ă, kabili, -e, s. m. și f. (La pl.) Populație din regiunile muntoase ale Algeriei; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. – Din fr. Kabyle. DOOM
kabíl adj. m., s. m., pl. kabíli (-bili); adj. f., s. f. kabílă, pl. kabíle
kabili
KABIL, -Ă, kabili, -e, s. m. și f. (La pl.) Populație din regiunile muntoase ale Algeriei; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. – Din fr. Kabyle. DOOM
kabíl adj. m., s. m., pl. kabíli (-bili); adj. f., s. f. kabílă, pl. kabíle
kabili
KABIL, -Ă, kabili, -e, s. m. și f. (La pl.) Populație din regiunile muntoase ale Algeriei; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. – Din fr. Kabyle. DOOM
kabíl adj. m., s. m., pl. kabíli (-bili); adj. f., s. f. kabílă, pl. kabíle
kabilii
KABIL, -Ă, kabili, -e, s. m. și f. (La pl.) Populație din regiunile muntoase ale Algeriei; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. – Din fr. Kabyle. DOOM
kabíl adj. m., s. m., pl. kabíli (-bili); adj. f., s. f. kabílă, pl. kabíle
kabilii
KABIL, -Ă, kabili, -e, s. m. și f. (La pl.) Populație din regiunile muntoase ale Algeriei; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. – Din fr. Kabyle. DOOM
kabíl adj. m., s. m., pl. kabíli (-bili); adj. f., s. f. kabílă, pl. kabíle
kabililor
KABIL, -Ă, kabili, -e, s. m. și f. (La pl.) Populație din regiunile muntoase ale Algeriei; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. – Din fr. Kabyle. DOOM
kabíl adj. m., s. m., pl. kabíli (-bili); adj. f., s. f. kabílă, pl. kabíle
kabililor
KABIL, -Ă, kabili, -e, s. m. și f. (La pl.) Populație din regiunile muntoase ale Algeriei; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. – Din fr. Kabyle. DOOM
kabíl adj. m., s. m., pl. kabíli (-bili); adj. f., s. f. kabílă, pl. kabíle
kabilo
KABIL, -Ă, kabili, -e, s. m. și f. (La pl.) Populație din regiunile muntoase ale Algeriei; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. – Din fr. Kabyle. DOOM
kabíl adj. m., s. m., pl. kabíli (-bili); adj. f., s. f. kabílă, pl. kabíle
kabilo
KABIL, -Ă, kabili, -e, s. m. și f. (La pl.) Populație din regiunile muntoase ale Algeriei; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. – Din fr. Kabyle. DOOM
kabíl adj. m., s. m., pl. kabíli (-bili); adj. f., s. f. kabílă, pl. kabíle
kabilul
KABIL, -Ă, kabili, -e, s. m. și f. (La pl.) Populație din regiunile muntoase ale Algeriei; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. – Din fr. Kabyle. DOOM
kabíl adj. m., s. m., pl. kabíli (-bili); adj. f., s. f. kabílă, pl. kabíle
kabilul
KABIL, -Ă, kabili, -e, s. m. și f. (La pl.) Populație din regiunile muntoase ale Algeriei; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. – Din fr. Kabyle. DOOM
kabíl adj. m., s. m., pl. kabíli (-bili); adj. f., s. f. kabílă, pl. kabíle
kabilule
KABIL, -Ă, kabili, -e, s. m. și f. (La pl.) Populație din regiunile muntoase ale Algeriei; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. – Din fr. Kabyle. DOOM
kabíl adj. m., s. m., pl. kabíli (-bili); adj. f., s. f. kabílă, pl. kabíle
kabilule
KABIL, -Ă, kabili, -e, s. m. și f. (La pl.) Populație din regiunile muntoase ale Algeriei; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. – Din fr. Kabyle. DOOM
kabíl adj. m., s. m., pl. kabíli (-bili); adj. f., s. f. kabílă, pl. kabíle
kabilului
KABIL, -Ă, kabili, -e, s. m. și f. (La pl.) Populație din regiunile muntoase ale Algeriei; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. – Din fr. Kabyle. DOOM
kabíl adj. m., s. m., pl. kabíli (-bili); adj. f., s. f. kabílă, pl. kabíle
kabilului
KABIL, -Ă, kabili, -e, s. m. și f. (La pl.) Populație din regiunile muntoase ale Algeriei; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. – Din fr. Kabyle. DOOM
kabíl adj. m., s. m., pl. kabíli (-bili); adj. f., s. f. kabílă, pl. kabíle
kabuki
KABÚKI s. n. Gen de teatru tradițional japonez în care dialogurile alternează cu părți psalmodiate sau cântate și balet. ◊ (Adjectival) Teatru kabuki. – Din engl., fr. kabuki.
kainit
KAINÍT s. n. Sare naturală dublă, compusă din sulfat de magneziu și clorură hidratată de potasiu, folosită la fabricarea îngrășămintelor artificiale pentru soluri. [Pr.: ka-i-] – Din fr. kaïnite. DOOM
kainít (ka-i-) s. n.
kainitul
KAINÍT s. n. Sare naturală dublă, compusă din sulfat de magneziu și clorură hidratată de potasiu, folosită la fabricarea îngrășămintelor artificiale pentru soluri. [Pr.: ka-i-] – Din fr. kaïnite. DOOM
kainít (ka-i-) s. n.
kainitului
KAINÍT s. n. Sare naturală dublă, compusă din sulfat de magneziu și clorură hidratată de potasiu, folosită la fabricarea îngrășămintelor artificiale pentru soluri. [Pr.: ka-i-] – Din fr. kaïnite. DOOM
kainít (ka-i-) s. n.
kaiser
KÁIZER1, kaizeri, s. m. Denumire dată împăraților Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană și apoi împăraților Germaniei; persoană care purta acest titlu. [Scris și: kaiser. – Pr.: kaizăr] – Din germ. Kaiser. DOOM
káizer1 (împărat) (germ.) [e pron. ă] (kai-) s. m., pl. káizeri
kaiten
KÁITEN s.n. Torpilă mare (corespondent naval al avionului kamikaze), având la bord un pilot, care o conducea până la țintă, devenind prima ei victimă. [< fr., jap. kaiten].
kaitene
KÁITEN s.n. Torpilă mare (corespondent naval al avionului kamikaze), având la bord un pilot, care o conducea până la țintă, devenind prima ei victimă. [< fr., jap. kaiten].
kaitenele
KÁITEN s.n. Torpilă mare (corespondent naval al avionului kamikaze), având la bord un pilot, care o conducea până la țintă, devenind prima ei victimă. [< fr., jap. kaiten].
kaitenelor
KÁITEN s.n. Torpilă mare (corespondent naval al avionului kamikaze), având la bord un pilot, care o conducea până la țintă, devenind prima ei victimă. [< fr., jap. kaiten].
kaitenul
KÁITEN s.n. Torpilă mare (corespondent naval al avionului kamikaze), având la bord un pilot, care o conducea până la țintă, devenind prima ei victimă. [< fr., jap. kaiten].
kaitenului
KÁITEN s.n. Torpilă mare (corespondent naval al avionului kamikaze), având la bord un pilot, care o conducea până la țintă, devenind prima ei victimă. [< fr., jap. kaiten].
kaizer
KÁIZER2 s. n. Piept de porc fiert și afumat. [Pr.: kaizăr] – Din germ. Kaiser[fleisch]. DOOM
káizer2 (aliment) (germ.) [e pron. ă] (kai-) s. n.
kaizer
KÁIZER1, kaizeri, s. m. Denumire dată împăraților Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană și apoi împăraților Germaniei; persoană care purta acest titlu. [Scris și: kaiser. – Pr.: kaizăr] – Din germ. Kaiser. DOOM
káizer1 (împărat) (germ.) [e pron. ă] (kai-) s. m., pl. káizeri
kaizeri
KÁIZER1, kaizeri, s. m. Denumire dată împăraților Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană și apoi împăraților Germaniei; persoană care purta acest titlu. [Scris și: kaiser. – Pr.: kaizăr] – Din germ. Kaiser. DOOM
káizer1 (împărat) (germ.) [e pron. ă] (kai-) s. m., pl. káizeri
kaizerii
KÁIZER1, kaizeri, s. m. Denumire dată împăraților Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană și apoi împăraților Germaniei; persoană care purta acest titlu. [Scris și: kaiser. – Pr.: kaizăr] – Din germ. Kaiser. DOOM
káizer1 (împărat) (germ.) [e pron. ă] (kai-) s. m., pl. káizeri
kaizerilor
KÁIZER1, kaizeri, s. m. Denumire dată împăraților Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană și apoi împăraților Germaniei; persoană care purta acest titlu. [Scris și: kaiser. – Pr.: kaizăr] – Din germ. Kaiser. DOOM
káizer1 (împărat) (germ.) [e pron. ă] (kai-) s. m., pl. káizeri
kaizerul
KÁIZER1, kaizeri, s. m. Denumire dată împăraților Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană și apoi împăraților Germaniei; persoană care purta acest titlu. [Scris și: kaiser. – Pr.: kaizăr] – Din germ. Kaiser. DOOM
káizer1 (împărat) (germ.) [e pron. ă] (kai-) s. m., pl. káizeri
kaizerului
KÁIZER1, kaizeri, s. m. Denumire dată împăraților Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană și apoi împăraților Germaniei; persoană care purta acest titlu. [Scris și: kaiser. – Pr.: kaizăr] – Din germ. Kaiser. DOOM
káizer1 (împărat) (germ.) [e pron. ă] (kai-) s. m., pl. káizeri
kakemono
KAKEMÓNO s. n. Pictură japoneză executată în culori de apă sau în tuș de China, pe rulouri lungi de formă dreptunghiulară, de mătase, de pai de orez sau de hârtie, care se atârnă în lung pe pereți. – Din fr. kakémono. DOOM
kakemóno s. n.
kakemonoul
KAKEMÓNO s. n. Pictură japoneză executată în culori de apă sau în tuș de China, pe rulouri lungi de formă dreptunghiulară, de mătase, de pai de orez sau de hârtie, care se atârnă în lung pe pereți. – Din fr. kakémono. DOOM
kakemóno s. n.
kakemonoului
KAKEMÓNO s. n. Pictură japoneză executată în culori de apă sau în tuș de China, pe rulouri lungi de formă dreptunghiulară, de mătase, de pai de orez sau de hârtie, care se atârnă în lung pe pereți. – Din fr. kakémono. DOOM
kakemóno s. n.
kaki
KAKÍ adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. De culoare galbenă-cafenie cu nuanțe verzui. 2. S. n. Culoare kaki (1). [Var.: kakíu, -íe adj.] – Din fr. kaki. DOOM
kakí1 adj. invar.
kaki
KAKÍ adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. De culoare galbenă-cafenie cu nuanțe verzui. 2. S. n. Culoare kaki (1). [Var.: kakíu, -íe adj.] – Din fr. kaki. DOOM
kakí2 s. n., art. kakíul
kakiu
KAKÍ adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. De culoare galbenă-cafenie cu nuanțe verzui. 2. S. n. Culoare kaki (1). [Var.: kakíu, -íe adj.] – Din fr. kaki. DOOM
kakí1 adj. invar.
kakiul
KAKÍ adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. De culoare galbenă-cafenie cu nuanțe verzui. 2. S. n. Culoare kaki (1). [Var.: kakíu, -íe adj.] – Din fr. kaki. DOOM
kakí2 s. n., art. kakíul
kakiului
KAKÍ adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. De culoare galbenă-cafenie cu nuanțe verzui. 2. S. n. Culoare kaki (1). [Var.: kakíu, -íe adj.] – Din fr. kaki. DOOM
kakí2 s. n., art. kakíul
kalașnikov
KALÁȘNIKOV, kalașnikovuri, s. n. Pușcă mitralieră de fabricație rusească. – Din rus. kalașnikov. DOOM
kaláșnikov s. n., pl. kaláșnikovuri
kalașnikovul
KALÁȘNIKOV, kalașnikovuri, s. n. Pușcă mitralieră de fabricație rusească. – Din rus. kalașnikov. DOOM
kaláșnikov s. n., pl. kaláșnikovuri
kalașnikovului
KALÁȘNIKOV, kalașnikovuri, s. n. Pușcă mitralieră de fabricație rusească. – Din rus. kalașnikov. DOOM
kaláșnikov s. n., pl. kaláșnikovuri
kalașnikovuri
KALÁȘNIKOV, kalașnikovuri, s. n. Pușcă mitralieră de fabricație rusească. – Din rus. kalașnikov. DOOM
kaláșnikov s. n., pl. kaláșnikovuri
kalașnikovurile
KALÁȘNIKOV, kalașnikovuri, s. n. Pușcă mitralieră de fabricație rusească. – Din rus. kalașnikov. DOOM
kaláșnikov s. n., pl. kaláșnikovuri
kalașnikovurilor
KALÁȘNIKOV, kalașnikovuri, s. n. Pușcă mitralieră de fabricație rusească. – Din rus. kalașnikov. DOOM
kaláșnikov s. n., pl. kaláșnikovuri
kali
KÁLIU s.n. Potasiu. // (În forma kali-) Element prim de compunere savantă cu sensul „(referitor la) potasiu”, „de potasiu”, „potasic”. [Pron. -liu. / < germ. Kalium].
kalipatroane
KALIPATRÓN, kalipatroane, s. n. Cutie de tablă umplută cu hidroxid de potasiu și încorporată în masca de protecție, care servește le regenerarea aerului (prin reținerea dioxidului de carbon și a apei) și care este folosită în mine. – Din germ. Kalipatron. DOOM
kalipatrón (-pa-tron) s. n., pl. kalipatroáne
kalipatroanele
KALIPATRÓN, kalipatroane, s. n. Cutie de tablă umplută cu hidroxid de potasiu și încorporată în masca de protecție, care servește le regenerarea aerului (prin reținerea dioxidului de carbon și a apei) și care este folosită în mine. – Din germ. Kalipatron. DOOM
kalipatrón (-pa-tron) s. n., pl. kalipatroáne
kalipatroanelor
KALIPATRÓN, kalipatroane, s. n. Cutie de tablă umplută cu hidroxid de potasiu și încorporată în masca de protecție, care servește le regenerarea aerului (prin reținerea dioxidului de carbon și a apei) și care este folosită în mine. – Din germ. Kalipatron. DOOM
kalipatrón (-pa-tron) s. n., pl. kalipatroáne
kalipatron
KALIPATRÓN, kalipatroane, s. n. Cutie de tablă umplută cu hidroxid de potasiu și încorporată în masca de protecție, care servește le regenerarea aerului (prin reținerea dioxidului de carbon și a apei) și care este folosită în mine. – Din germ. Kalipatron. DOOM
kalipatrón (-pa-tron) s. n., pl. kalipatroáne
kalipatronul
KALIPATRÓN, kalipatroane, s. n. Cutie de tablă umplută cu hidroxid de potasiu și încorporată în masca de protecție, care servește le regenerarea aerului (prin reținerea dioxidului de carbon și a apei) și care este folosită în mine. – Din germ. Kalipatron. DOOM
kalipatrón (-pa-tron) s. n., pl. kalipatroáne
kalipatronului
KALIPATRÓN, kalipatroane, s. n. Cutie de tablă umplută cu hidroxid de potasiu și încorporată în masca de protecție, care servește le regenerarea aerului (prin reținerea dioxidului de carbon și a apei) și care este folosită în mine. – Din germ. Kalipatron. DOOM
kalipatrón (-pa-tron) s. n., pl. kalipatroáne
kaliu
KÁLIU s. n. (Chim.) Potasiu. – Din germ. Kalium. DOOM
káliu [liu pron. liu] s. n., art. káliul; simb. K
kaliul
KÁLIU s. n. (Chim.) Potasiu. – Din germ. Kalium. DOOM
káliu [liu pron. liu] s. n., art. káliul; simb. K
kaliului
KÁLIU s. n. (Chim.) Potasiu. – Din germ. Kalium. DOOM
káliu [liu pron. liu] s. n., art. káliul; simb. K
kalmâc
KALMẤC, -Ă, kalmâci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Populație de rasă mongolă răspândită în Rusia, Mongolia și nord-vestul Chinei, stabilită în sec. XVII în regiunea de la vărsarea Volgăi; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Kalmâkia sau este originară de acolo. 3. Adj. Care aparține Republicii Kalmâkia sau kalmâcilor (1), privitor la Kalmâkia sau la kalmâci. ♦ (Substantivat, f.) Limba kalmâcă. [Var.: calmuc, -ă s. m. și f., adj.] – Din rus. kalmyk. Cf. fr. Kalmouk. DOOM
calmúc (înv.) adj. m., s. m., pl. calmúci; adj. f., s. f. calmúcă, pl. calmúce
kalmâc
KALMẤC, -Ă, kalmâci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Populație de rasă mongolă răspândită în Rusia, Mongolia și nord-vestul Chinei, stabilită în sec. XVII în regiunea de la vărsarea Volgăi; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Kalmâkia sau este originară de acolo. 3. Adj. Care aparține Republicii Kalmâkia sau kalmâcilor (1), privitor la Kalmâkia sau la kalmâci. ♦ (Substantivat, f.) Limba kalmâcă. [Var.: calmuc, -ă s. m. și f., adj.] – Din rus. kalmyk. Cf. fr. Kalmouk. DOOM
calmúc (înv.) adj. m., s. m., pl. calmúci; adj. f., s. f. calmúcă, pl. calmúce
kalmâcă
KALMẤC, -Ă, kalmâci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Populație de rasă mongolă răspândită în Rusia, Mongolia și nord-vestul Chinei, stabilită în sec. XVII în regiunea de la vărsarea Volgăi; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Kalmâkia sau este originară de acolo. 3. Adj. Care aparține Republicii Kalmâkia sau kalmâcilor (1), privitor la Kalmâkia sau la kalmâci. ♦ (Substantivat, f.) Limba kalmâcă. [Var.: calmuc, -ă s. m. și f., adj.] – Din rus. kalmyk. Cf. fr. Kalmouk. DOOM
calmúc (înv.) adj. m., s. m., pl. calmúci; adj. f., s. f. calmúcă, pl. calmúce
kalokagathia
KALOKAGATHÍA s.f. (Liv.) Caracterul și conduita unui om de o probitate scrupuloasă. ♦ (În filozofia greacă) Termen desemnând idealul armonizării virtuților morale cu frumusețea fizică, uniunea indisolubilă dintre bine și frumos, dintre etic și estetic. [< gr. kalokagathia].
kalokagathiei
KALOKAGATHÍA s.f. (Liv.) Caracterul și conduita unui om de o probitate scrupuloasă. ♦ (În filozofia greacă) Termen desemnând idealul armonizării virtuților morale cu frumusețea fizică, uniunea indisolubilă dintre bine și frumos, dintre etic și estetic. [< gr. kalokagathia].
kalokagathii
KALOKAGATHÍA s.f. (Liv.) Caracterul și conduita unui om de o probitate scrupuloasă. ♦ (În filozofia greacă) Termen desemnând idealul armonizării virtuților morale cu frumusețea fizică, uniunea indisolubilă dintre bine și frumos, dintre etic și estetic. [< gr. kalokagathia].
kalokagathiile
KALOKAGATHÍA s.f. (Liv.) Caracterul și conduita unui om de o probitate scrupuloasă. ♦ (În filozofia greacă) Termen desemnând idealul armonizării virtuților morale cu frumusețea fizică, uniunea indisolubilă dintre bine și frumos, dintre etic și estetic. [< gr. kalokagathia].
kalokagathiilor
KALOKAGATHÍA s.f. (Liv.) Caracterul și conduita unui om de o probitate scrupuloasă. ♦ (În filozofia greacă) Termen desemnând idealul armonizării virtuților morale cu frumusețea fizică, uniunea indisolubilă dintre bine și frumos, dintre etic și estetic. [< gr. kalokagathia].
kama
KÁMĂ s.f. (Geol.) Formă de relief izolată la partea superioară a unei delte, cu aspect neted, care ia naștere datorită sedimentării fluviatile sau lacustre a materialului detritic între o masă de gheață stagnantă și versanții văii. [< engl. kame < cuv. scoțian].
kamala
KAMÁLA s. f. Pulbere de culoare roșie-portocalie obținută din perii recoltați de pe fructele unui arbore din India, folosită ca vermifug și colorant. – Din fr. kamala.
kamarinskaia
KAMARÍNSKAIA s.f. Cântec și joc popular rus cu o mișcare vioaie și antrenantă. [Pron. -ka-ia. / < rus. kamarinskaia].
kamarinskaiei
KAMARÍNSKAIA s.f. Cântec și joc popular rus cu o mișcare vioaie și antrenantă. [Pron. -ka-ia. / < rus. kamarinskaia].
kame
KÁMĂ s.f. (Geol.) Formă de relief izolată la partea superioară a unei delte, cu aspect neted, care ia naștere datorită sedimentării fluviatile sau lacustre a materialului detritic între o masă de gheață stagnantă și versanții văii. [< engl. kame < cuv. scoțian].
kamei
KÁMĂ s.f. (Geol.) Formă de relief izolată la partea superioară a unei delte, cu aspect neted, care ia naștere datorită sedimentării fluviatile sau lacustre a materialului detritic între o masă de gheață stagnantă și versanții văii. [< engl. kame < cuv. scoțian].
kamele
KÁMĂ s.f. (Geol.) Formă de relief izolată la partea superioară a unei delte, cu aspect neted, care ia naștere datorită sedimentării fluviatile sau lacustre a materialului detritic între o masă de gheață stagnantă și versanții văii. [< engl. kame < cuv. scoțian].
kamelor
KÁMĂ s.f. (Geol.) Formă de relief izolată la partea superioară a unei delte, cu aspect neted, care ia naștere datorită sedimentării fluviatile sau lacustre a materialului detritic între o masă de gheață stagnantă și versanții văii. [< engl. kame < cuv. scoțian].
kamikaze
KAMIKÁZE, kamikaze, s. m., s. n. 1. S. m. Luptător (japonez) care se sacrifică într-o acțiune de atac. 2. S. n. Avion de luptă încărcat cu exploziv, pilotat de un kamikaze (1), care cădea asupra țintei, folosit de japonezi în al Doilea Război Mondial. – Din fr. kamikaze. DOOM
*kamikáze s. m., pl. kamikáze
kamikazele
KAMIKÁZE, kamikaze, s. m., s. n. 1. S. m. Luptător (japonez) care se sacrifică într-o acțiune de atac. 2. S. n. Avion de luptă încărcat cu exploziv, pilotat de un kamikaze (1), care cădea asupra țintei, folosit de japonezi în al Doilea Război Mondial. – Din fr. kamikaze. DOOM
*kamikáze s. m., pl. kamikáze
kamikazelor
KAMIKÁZE, kamikaze, s. m., s. n. 1. S. m. Luptător (japonez) care se sacrifică într-o acțiune de atac. 2. S. n. Avion de luptă încărcat cu exploziv, pilotat de un kamikaze (1), care cădea asupra țintei, folosit de japonezi în al Doilea Război Mondial. – Din fr. kamikaze. DOOM
*kamikáze s. m., pl. kamikáze
kamikazelui
KAMIKÁZE, kamikaze, s. m., s. n. 1. S. m. Luptător (japonez) care se sacrifică într-o acțiune de atac. 2. S. n. Avion de luptă încărcat cu exploziv, pilotat de un kamikaze (1), care cădea asupra țintei, folosit de japonezi în al Doilea Război Mondial. – Din fr. kamikaze. DOOM
*kamikáze s. m., pl. kamikáze
kammerton
CAMERTÓN, camertonuri, s. n. Instrument format dintr-un tub sonor, care, prin suflare, emite nota „la” (sau din patru tuburi corespunzătoare altor sunete, „sol”, „la”, „re”, „mi”), folosit la acordarea instrumentelor muzicale. – Din germ. Kammerton. DOOM
camertón s. n., pl. camertónuri
kammgarn
CÁMGARN s. n. Stofă de calitate superioară, din fire netede de lână, cu o țesătură specială. – Din germ. Kammgarn. DOOM
cámgarn s. n.
kampuchian
KAMPUCHIÁN, -Ă, kampuchieni, -e, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) din Kampuchia (astăzi Cambodgia); cambodgian. [Pr.: -ci-] – Kampuchia (n. pr.) + suf. -an. DOOM
!kampuchián (înv.) [chi pron. c] (-chian) adj. m., s. m., pl. kampuchiéni (-chieni); adj. f., s. f. kampuchiánă, pl. kampuchiéne
kampuchian
KAMPUCHIÁN, -Ă, kampuchieni, -e, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) din Kampuchia (astăzi Cambodgia); cambodgian. [Pr.: -ci-] – Kampuchia (n. pr.) + suf. -an. DOOM
!kampuchián (înv.) [chi pron. c] (-chian) adj. m., s. m., pl. kampuchiéni (-chieni); adj. f., s. f. kampuchiánă, pl. kampuchiéne
kampuchiana
KAMPUCHIÁN, -Ă, kampuchieni, -e, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) din Kampuchia (astăzi Cambodgia); cambodgian. [Pr.: -ci-] – Kampuchia (n. pr.) + suf. -an. DOOM
!kampuchián (înv.) [chi pron. c] (-chian) adj. m., s. m., pl. kampuchiéni (-chieni); adj. f., s. f. kampuchiánă, pl. kampuchiéne
kampuchiana
KAMPUCHIÁN, -Ă, kampuchieni, -e, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) din Kampuchia (astăzi Cambodgia); cambodgian. [Pr.: -ci-] – Kampuchia (n. pr.) + suf. -an. DOOM
!kampuchián (înv.) [chi pron. c] (-chian) adj. m., s. m., pl. kampuchiéni (-chieni); adj. f., s. f. kampuchiánă, pl. kampuchiéne
kampuchiano
KAMPUCHIÁN, -Ă, kampuchieni, -e, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) din Kampuchia (astăzi Cambodgia); cambodgian. [Pr.: -ci-] – Kampuchia (n. pr.) + suf. -an. DOOM
!kampuchián (înv.) [chi pron. c] (-chian) adj. m., s. m., pl. kampuchiéni (-chieni); adj. f., s. f. kampuchiánă, pl. kampuchiéne
kampuchiano
KAMPUCHIÁN, -Ă, kampuchieni, -e, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) din Kampuchia (astăzi Cambodgia); cambodgian. [Pr.: -ci-] – Kampuchia (n. pr.) + suf. -an. DOOM
!kampuchián (înv.) [chi pron. c] (-chian) adj. m., s. m., pl. kampuchiéni (-chieni); adj. f., s. f. kampuchiánă, pl. kampuchiéne
kampuchianul
KAMPUCHIÁN, -Ă, kampuchieni, -e, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) din Kampuchia (astăzi Cambodgia); cambodgian. [Pr.: -ci-] – Kampuchia (n. pr.) + suf. -an. DOOM
!kampuchián (înv.) [chi pron. c] (-chian) adj. m., s. m., pl. kampuchiéni (-chieni); adj. f., s. f. kampuchiánă, pl. kampuchiéne
kampuchianul
KAMPUCHIÁN, -Ă, kampuchieni, -e, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) din Kampuchia (astăzi Cambodgia); cambodgian. [Pr.: -ci-] – Kampuchia (n. pr.) + suf. -an. DOOM
!kampuchián (înv.) [chi pron. c] (-chian) adj. m., s. m., pl. kampuchiéni (-chieni); adj. f., s. f. kampuchiánă, pl. kampuchiéne
kampuchianule
KAMPUCHIÁN, -Ă, kampuchieni, -e, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) din Kampuchia (astăzi Cambodgia); cambodgian. [Pr.: -ci-] – Kampuchia (n. pr.) + suf. -an. DOOM
!kampuchián (înv.) [chi pron. c] (-chian) adj. m., s. m., pl. kampuchiéni (-chieni); adj. f., s. f. kampuchiánă, pl. kampuchiéne
kampuchianule
KAMPUCHIÁN, -Ă, kampuchieni, -e, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) din Kampuchia (astăzi Cambodgia); cambodgian. [Pr.: -ci-] – Kampuchia (n. pr.) + suf. -an. DOOM
!kampuchián (înv.) [chi pron. c] (-chian) adj. m., s. m., pl. kampuchiéni (-chieni); adj. f., s. f. kampuchiánă, pl. kampuchiéne
kampuchianului
KAMPUCHIÁN, -Ă, kampuchieni, -e, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) din Kampuchia (astăzi Cambodgia); cambodgian. [Pr.: -ci-] – Kampuchia (n. pr.) + suf. -an. DOOM
!kampuchián (înv.) [chi pron. c] (-chian) adj. m., s. m., pl. kampuchiéni (-chieni); adj. f., s. f. kampuchiánă, pl. kampuchiéne
kampuchianului
KAMPUCHIÁN, -Ă, kampuchieni, -e, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) din Kampuchia (astăzi Cambodgia); cambodgian. [Pr.: -ci-] – Kampuchia (n. pr.) + suf. -an. DOOM
!kampuchián (înv.) [chi pron. c] (-chian) adj. m., s. m., pl. kampuchiéni (-chieni); adj. f., s. f. kampuchiánă, pl. kampuchiéne
kampuchiene
KAMPUCHIÁN, -Ă, kampuchieni, -e, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) din Kampuchia (astăzi Cambodgia); cambodgian. [Pr.: -ci-] – Kampuchia (n. pr.) + suf. -an. DOOM
!kampuchián (înv.) [chi pron. c] (-chian) adj. m., s. m., pl. kampuchiéni (-chieni); adj. f., s. f. kampuchiánă, pl. kampuchiéne
kampuchiene
KAMPUCHIÁN, -Ă, kampuchieni, -e, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) din Kampuchia (astăzi Cambodgia); cambodgian. [Pr.: -ci-] – Kampuchia (n. pr.) + suf. -an. DOOM
!kampuchián (înv.) [chi pron. c] (-chian) adj. m., s. m., pl. kampuchiéni (-chieni); adj. f., s. f. kampuchiánă, pl. kampuchiéne
kampuchiene
KAMPUCHIÁN, -Ă, kampuchieni, -e, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) din Kampuchia (astăzi Cambodgia); cambodgian. [Pr.: -ci-] – Kampuchia (n. pr.) + suf. -an. DOOM
!kampuchián (înv.) [chi pron. c] (-chian) adj. m., s. m., pl. kampuchiéni (-chieni); adj. f., s. f. kampuchiánă, pl. kampuchiéne
kampuchienei
KAMPUCHIÁN, -Ă, kampuchieni, -e, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) din Kampuchia (astăzi Cambodgia); cambodgian. [Pr.: -ci-] – Kampuchia (n. pr.) + suf. -an. DOOM
!kampuchián (înv.) [chi pron. c] (-chian) adj. m., s. m., pl. kampuchiéni (-chieni); adj. f., s. f. kampuchiánă, pl. kampuchiéne
kampuchienei
KAMPUCHIÁN, -Ă, kampuchieni, -e, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) din Kampuchia (astăzi Cambodgia); cambodgian. [Pr.: -ci-] – Kampuchia (n. pr.) + suf. -an. DOOM
!kampuchián (înv.) [chi pron. c] (-chian) adj. m., s. m., pl. kampuchiéni (-chieni); adj. f., s. f. kampuchiánă, pl. kampuchiéne
kampuchienele
KAMPUCHIÁN, -Ă, kampuchieni, -e, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) din Kampuchia (astăzi Cambodgia); cambodgian. [Pr.: -ci-] – Kampuchia (n. pr.) + suf. -an. DOOM
!kampuchián (înv.) [chi pron. c] (-chian) adj. m., s. m., pl. kampuchiéni (-chieni); adj. f., s. f. kampuchiánă, pl. kampuchiéne
kampuchienele
KAMPUCHIÁN, -Ă, kampuchieni, -e, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) din Kampuchia (astăzi Cambodgia); cambodgian. [Pr.: -ci-] – Kampuchia (n. pr.) + suf. -an. DOOM
!kampuchián (înv.) [chi pron. c] (-chian) adj. m., s. m., pl. kampuchiéni (-chieni); adj. f., s. f. kampuchiánă, pl. kampuchiéne
kampuchienelor
KAMPUCHIÁN, -Ă, kampuchieni, -e, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) din Kampuchia (astăzi Cambodgia); cambodgian. [Pr.: -ci-] – Kampuchia (n. pr.) + suf. -an. DOOM
!kampuchián (înv.) [chi pron. c] (-chian) adj. m., s. m., pl. kampuchiéni (-chieni); adj. f., s. f. kampuchiánă, pl. kampuchiéne
kampuchienelor
KAMPUCHIÁN, -Ă, kampuchieni, -e, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) din Kampuchia (astăzi Cambodgia); cambodgian. [Pr.: -ci-] – Kampuchia (n. pr.) + suf. -an. DOOM
!kampuchián (înv.) [chi pron. c] (-chian) adj. m., s. m., pl. kampuchiéni (-chieni); adj. f., s. f. kampuchiánă, pl. kampuchiéne
kampuchieni
KAMPUCHIÁN, -Ă, kampuchieni, -e, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) din Kampuchia (astăzi Cambodgia); cambodgian. [Pr.: -ci-] – Kampuchia (n. pr.) + suf. -an. DOOM
!kampuchián (înv.) [chi pron. c] (-chian) adj. m., s. m., pl. kampuchiéni (-chieni); adj. f., s. f. kampuchiánă, pl. kampuchiéne
kampuchieni
KAMPUCHIÁN, -Ă, kampuchieni, -e, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) din Kampuchia (astăzi Cambodgia); cambodgian. [Pr.: -ci-] – Kampuchia (n. pr.) + suf. -an. DOOM
!kampuchián (înv.) [chi pron. c] (-chian) adj. m., s. m., pl. kampuchiéni (-chieni); adj. f., s. f. kampuchiánă, pl. kampuchiéne
kampuchienii
KAMPUCHIÁN, -Ă, kampuchieni, -e, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) din Kampuchia (astăzi Cambodgia); cambodgian. [Pr.: -ci-] – Kampuchia (n. pr.) + suf. -an. DOOM
!kampuchián (înv.) [chi pron. c] (-chian) adj. m., s. m., pl. kampuchiéni (-chieni); adj. f., s. f. kampuchiánă, pl. kampuchiéne
kampuchienii
KAMPUCHIÁN, -Ă, kampuchieni, -e, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) din Kampuchia (astăzi Cambodgia); cambodgian. [Pr.: -ci-] – Kampuchia (n. pr.) + suf. -an. DOOM
!kampuchián (înv.) [chi pron. c] (-chian) adj. m., s. m., pl. kampuchiéni (-chieni); adj. f., s. f. kampuchiánă, pl. kampuchiéne
kampuchienilor
KAMPUCHIÁN, -Ă, kampuchieni, -e, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) din Kampuchia (astăzi Cambodgia); cambodgian. [Pr.: -ci-] – Kampuchia (n. pr.) + suf. -an. DOOM
!kampuchián (înv.) [chi pron. c] (-chian) adj. m., s. m., pl. kampuchiéni (-chieni); adj. f., s. f. kampuchiánă, pl. kampuchiéne
kampuchienilor
KAMPUCHIÁN, -Ă, kampuchieni, -e, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) din Kampuchia (astăzi Cambodgia); cambodgian. [Pr.: -ci-] – Kampuchia (n. pr.) + suf. -an. DOOM
!kampuchián (înv.) [chi pron. c] (-chian) adj. m., s. m., pl. kampuchiéni (-chieni); adj. f., s. f. kampuchiánă, pl. kampuchiéne
kanon
MONOCÓRD, -Ă, monocorzi, -de, adj., (2) monocorduri, s. n. 1. Adj. (Despre instrumente muzicale; adesea substantivat) Care are o singură coardă; care vibrează într-un singur ton. ♦ Fig. (Despre opere literare, artistice) Monoton, inexpresiv. 2. S. n. Străvechi instrument muzical cu o singură coardă. [Pl. și: (2) monocorde] – Din fr. monocorde, lat. monochordum, germ. Monochord. DOOM
monocórd2 s. n., pl. monocórduri
kantele
KANTÉLE s.n. Instrument popular carelian cu coarde întinse deasupra unei mici cutii de rezonanță, care se ating cu degetele. [< germ., finl. kantele].
kantelele
KANTÉLE s.n. Instrument popular carelian cu coarde întinse deasupra unei mici cutii de rezonanță, care se ating cu degetele. [< germ., finl. kantele].
kantelelor
KANTÉLE s.n. Instrument popular carelian cu coarde întinse deasupra unei mici cutii de rezonanță, care se ating cu degetele. [< germ., finl. kantele].
kantelelui
KANTÉLE s.n. Instrument popular carelian cu coarde întinse deasupra unei mici cutii de rezonanță, care se ating cu degetele. [< germ., finl. kantele].
kantian
KANTIÁN, -Ă, kantieni, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține filosofiei lui Kant, privitor la această filosofie. 2. S. m. Adept al filosofiei lui Kant. [Pr.: -ti-an] – Din fr. kantien. DOOM
kantián (-ti-an) adj. m., s. m., pl. kantiéni (-ti-eni); adj. f., s. f. kantiánă, pl. kantiéne
kantian
KANTIÁN, -Ă, kantieni, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține filosofiei lui Kant, privitor la această filosofie. 2. S. m. Adept al filosofiei lui Kant. [Pr.: -ti-an] – Din fr. kantien. DOOM
kantián (-ti-an) adj. m., s. m., pl. kantiéni (-ti-eni); adj. f., s. f. kantiánă, pl. kantiéne
kantiana
KANTIÁN, -Ă, kantieni, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține filosofiei lui Kant, privitor la această filosofie. 2. S. m. Adept al filosofiei lui Kant. [Pr.: -ti-an] – Din fr. kantien. DOOM
kantián (-ti-an) adj. m., s. m., pl. kantiéni (-ti-eni); adj. f., s. f. kantiánă, pl. kantiéne
kantiana
KANTIÁN, -Ă, kantieni, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține filosofiei lui Kant, privitor la această filosofie. 2. S. m. Adept al filosofiei lui Kant. [Pr.: -ti-an] – Din fr. kantien. DOOM
kantián (-ti-an) adj. m., s. m., pl. kantiéni (-ti-eni); adj. f., s. f. kantiánă, pl. kantiéne
kantianism
KANTIANÍSM s. n. Sistem filosofic inițiat de Kant; kantism. [Pr.: -ti-a-] – Kantian + suf. -ism. DOOM
kantianísm (-ti-a-) s. n.
kantianismul
KANTIANÍSM s. n. Sistem filosofic inițiat de Kant; kantism. [Pr.: -ti-a-] – Kantian + suf. -ism. DOOM
kantianísm (-ti-a-) s. n.
kantianismului
KANTIANÍSM s. n. Sistem filosofic inițiat de Kant; kantism. [Pr.: -ti-a-] – Kantian + suf. -ism. DOOM
kantianísm (-ti-a-) s. n.
kantianul
KANTIÁN, -Ă, kantieni, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține filosofiei lui Kant, privitor la această filosofie. 2. S. m. Adept al filosofiei lui Kant. [Pr.: -ti-an] – Din fr. kantien. DOOM
kantián (-ti-an) adj. m., s. m., pl. kantiéni (-ti-eni); adj. f., s. f. kantiánă, pl. kantiéne
kantianul
KANTIÁN, -Ă, kantieni, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține filosofiei lui Kant, privitor la această filosofie. 2. S. m. Adept al filosofiei lui Kant. [Pr.: -ti-an] – Din fr. kantien. DOOM
kantián (-ti-an) adj. m., s. m., pl. kantiéni (-ti-eni); adj. f., s. f. kantiánă, pl. kantiéne
kantianului
KANTIÁN, -Ă, kantieni, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține filosofiei lui Kant, privitor la această filosofie. 2. S. m. Adept al filosofiei lui Kant. [Pr.: -ti-an] – Din fr. kantien. DOOM
kantián (-ti-an) adj. m., s. m., pl. kantiéni (-ti-eni); adj. f., s. f. kantiánă, pl. kantiéne
kantianului
KANTIÁN, -Ă, kantieni, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține filosofiei lui Kant, privitor la această filosofie. 2. S. m. Adept al filosofiei lui Kant. [Pr.: -ti-an] – Din fr. kantien. DOOM
kantián (-ti-an) adj. m., s. m., pl. kantiéni (-ti-eni); adj. f., s. f. kantiánă, pl. kantiéne
kantiene
KANTIÁN, -Ă, kantieni, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține filosofiei lui Kant, privitor la această filosofie. 2. S. m. Adept al filosofiei lui Kant. [Pr.: -ti-an] – Din fr. kantien. DOOM
kantián (-ti-an) adj. m., s. m., pl. kantiéni (-ti-eni); adj. f., s. f. kantiánă, pl. kantiéne
kantiene
KANTIÁN, -Ă, kantieni, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține filosofiei lui Kant, privitor la această filosofie. 2. S. m. Adept al filosofiei lui Kant. [Pr.: -ti-an] – Din fr. kantien. DOOM
kantián (-ti-an) adj. m., s. m., pl. kantiéni (-ti-eni); adj. f., s. f. kantiánă, pl. kantiéne
kantienei
KANTIÁN, -Ă, kantieni, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține filosofiei lui Kant, privitor la această filosofie. 2. S. m. Adept al filosofiei lui Kant. [Pr.: -ti-an] – Din fr. kantien. DOOM
kantián (-ti-an) adj. m., s. m., pl. kantiéni (-ti-eni); adj. f., s. f. kantiánă, pl. kantiéne
kantienei
KANTIÁN, -Ă, kantieni, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține filosofiei lui Kant, privitor la această filosofie. 2. S. m. Adept al filosofiei lui Kant. [Pr.: -ti-an] – Din fr. kantien. DOOM
kantián (-ti-an) adj. m., s. m., pl. kantiéni (-ti-eni); adj. f., s. f. kantiánă, pl. kantiéne
kantienele
KANTIÁN, -Ă, kantieni, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține filosofiei lui Kant, privitor la această filosofie. 2. S. m. Adept al filosofiei lui Kant. [Pr.: -ti-an] – Din fr. kantien. DOOM
kantián (-ti-an) adj. m., s. m., pl. kantiéni (-ti-eni); adj. f., s. f. kantiánă, pl. kantiéne
kantienele
KANTIÁN, -Ă, kantieni, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține filosofiei lui Kant, privitor la această filosofie. 2. S. m. Adept al filosofiei lui Kant. [Pr.: -ti-an] – Din fr. kantien. DOOM
kantián (-ti-an) adj. m., s. m., pl. kantiéni (-ti-eni); adj. f., s. f. kantiánă, pl. kantiéne
kantienelor
KANTIÁN, -Ă, kantieni, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține filosofiei lui Kant, privitor la această filosofie. 2. S. m. Adept al filosofiei lui Kant. [Pr.: -ti-an] – Din fr. kantien. DOOM
kantián (-ti-an) adj. m., s. m., pl. kantiéni (-ti-eni); adj. f., s. f. kantiánă, pl. kantiéne
kantienelor
KANTIÁN, -Ă, kantieni, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține filosofiei lui Kant, privitor la această filosofie. 2. S. m. Adept al filosofiei lui Kant. [Pr.: -ti-an] – Din fr. kantien. DOOM
kantián (-ti-an) adj. m., s. m., pl. kantiéni (-ti-eni); adj. f., s. f. kantiánă, pl. kantiéne
kantieni
KANTIÁN, -Ă, kantieni, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține filosofiei lui Kant, privitor la această filosofie. 2. S. m. Adept al filosofiei lui Kant. [Pr.: -ti-an] – Din fr. kantien. DOOM
kantián (-ti-an) adj. m., s. m., pl. kantiéni (-ti-eni); adj. f., s. f. kantiánă, pl. kantiéne
kantieni
KANTIÁN, -Ă, kantieni, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține filosofiei lui Kant, privitor la această filosofie. 2. S. m. Adept al filosofiei lui Kant. [Pr.: -ti-an] – Din fr. kantien. DOOM
kantián (-ti-an) adj. m., s. m., pl. kantiéni (-ti-eni); adj. f., s. f. kantiánă, pl. kantiéne
kantienii
KANTIÁN, -Ă, kantieni, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține filosofiei lui Kant, privitor la această filosofie. 2. S. m. Adept al filosofiei lui Kant. [Pr.: -ti-an] – Din fr. kantien. DOOM
kantián (-ti-an) adj. m., s. m., pl. kantiéni (-ti-eni); adj. f., s. f. kantiánă, pl. kantiéne
kantienii
KANTIÁN, -Ă, kantieni, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține filosofiei lui Kant, privitor la această filosofie. 2. S. m. Adept al filosofiei lui Kant. [Pr.: -ti-an] – Din fr. kantien. DOOM
kantián (-ti-an) adj. m., s. m., pl. kantiéni (-ti-eni); adj. f., s. f. kantiánă, pl. kantiéne
kantienilor
KANTIÁN, -Ă, kantieni, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține filosofiei lui Kant, privitor la această filosofie. 2. S. m. Adept al filosofiei lui Kant. [Pr.: -ti-an] – Din fr. kantien. DOOM
kantián (-ti-an) adj. m., s. m., pl. kantiéni (-ti-eni); adj. f., s. f. kantiánă, pl. kantiéne
kantienilor
KANTIÁN, -Ă, kantieni, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține filosofiei lui Kant, privitor la această filosofie. 2. S. m. Adept al filosofiei lui Kant. [Pr.: -ti-an] – Din fr. kantien. DOOM
kantián (-ti-an) adj. m., s. m., pl. kantiéni (-ti-eni); adj. f., s. f. kantiánă, pl. kantiéne
kantism
KANTÍSM s. n. (Fil.) Kantianism. – Din fr. kantisme. DOOM
kantísm s. n.
kantismul
KANTÍSM s. n. (Fil.) Kantianism. – Din fr. kantisme. DOOM
kantísm s. n.
kantismului
KANTÍSM s. n. (Fil.) Kantianism. – Din fr. kantisme. DOOM
kantísm s. n.
kantizm
KANTÍSM s. n. (Fil.) Kantianism. – Din fr. kantisme. DOOM
kantísm s. n.
kaolin
CAOLÍN s. n. Rocă argiloasă de culoare albă cu nuanță gălbuie-verzuie, insolubilă în apă, alcătuită din caolinit, întrebuințată în industria ceramicii, a hârtiei, a sticlei, în medicină etc. ♦ (Med.) Pudră absorbantă, întrebuințată ca emolient. – Din fr. kaolin. DOOM
caolín s. n.
kappa
KÁPPA, kappa, s. m. 1. Numele celei de a zecea litere a alfabetului grecesc (și neogrec), corespunzând sunetului k. 2. Sunet notat cu această literă. – Din gr. káppa. DOOM
káppa (literă grecească) s. m. pl. káppa; ϰ, K
kapron
CAPRÓN s. n. Fibră textilă sintetică, cu rezistență și elasticitate foarte mare, obținută prin policondensarea caprolactamei. – Din rus. kapron. DOOM
caprón (ca-pron) s. n.
karacurt
KARACÚRT s.m. (Zool.) Păianjen mic din Asia Centrală, a cărui mușcătură este mortală. [Et. incertă].
karate
KARATÉ s. n. Metodă japoneză de luptă care folosește în atac sau apărare mișcări rapide și violente, fără a apela la vreo armă. [Acc. și: karáte] – Din fr. karaté. DOOM
karáte s. n.
karatele
KARATÉ s. n. Metodă japoneză de luptă care folosește în atac sau apărare mișcări rapide și violente, fără a apela la vreo armă. [Acc. și: karáte] – Din fr. karaté. DOOM
karáte s. n.
karatelui
KARATÉ s. n. Metodă japoneză de luptă care folosește în atac sau apărare mișcări rapide și violente, fără a apela la vreo armă. [Acc. și: karáte] – Din fr. karaté. DOOM
karáte s. n.
karibu
KARIBÚ s.m. Ren din Canada. [Cf. germ. Karibu, fr. caribou < cuv. indian]. DOOM
karibú s. m., art. karibúul
karibuul
KARIBÚ s.m. Ren din Canada. [Cf. germ. Karibu, fr. caribou < cuv. indian]. DOOM
karibú s. m., art. karibúul
karibuului
KARIBÚ s.m. Ren din Canada. [Cf. germ. Karibu, fr. caribou < cuv. indian]. DOOM
karibú s. m., art. karibúul
karite
KARITÉ s.m. Arbore din Africa ecuatorială, din ale cărui semințe se scoate o materie grasă comestibilă. [< fr. karité].
kariteul
KARITÉ s.m. Arbore din Africa ecuatorială, din ale cărui semințe se scoate o materie grasă comestibilă. [< fr. karité].
kariteului
KARITÉ s.m. Arbore din Africa ecuatorială, din ale cărui semințe se scoate o materie grasă comestibilă. [< fr. karité].
karling
KÁRLING, karlinguri, s. n. (Geol.) Creastă de munte stâncoasă, ascuțită; custură (2). – Din germ. Karling. DOOM
!kárling s. n., pl. kárlinguri
karlingul
KÁRLING, karlinguri, s. n. (Geol.) Creastă de munte stâncoasă, ascuțită; custură (2). – Din germ. Karling. DOOM
!kárling s. n., pl. kárlinguri
karlingului
KÁRLING, karlinguri, s. n. (Geol.) Creastă de munte stâncoasă, ascuțită; custură (2). – Din germ. Karling. DOOM
!kárling s. n., pl. kárlinguri
karlinguri
KÁRLING, karlinguri, s. n. (Geol.) Creastă de munte stâncoasă, ascuțită; custură (2). – Din germ. Karling. DOOM
!kárling s. n., pl. kárlinguri
karlingurile
KÁRLING, karlinguri, s. n. (Geol.) Creastă de munte stâncoasă, ascuțită; custură (2). – Din germ. Karling. DOOM
!kárling s. n., pl. kárlinguri
karlingurilor
KÁRLING, karlinguri, s. n. (Geol.) Creastă de munte stâncoasă, ascuțită; custură (2). – Din germ. Karling. DOOM
!kárling s. n., pl. kárlinguri
karma
KÁRMA s. f. (În hinduism și religii orientale, jainism, budism) Forță impersonală care cântărește toate faptele în decursul vieții și care determină, în ciclul de transmigrare a sufletelor, calitatea vieții următoare. – Din engl., fr. karma. DOOM
kárma s. f., g.-d. kármei
karme
KÁRMA s. f. (În hinduism și religii orientale, jainism, budism) Forță impersonală care cântărește toate faptele în decursul vieții și care determină, în ciclul de transmigrare a sufletelor, calitatea vieții următoare. – Din engl., fr. karma. DOOM
kárma s. f., g.-d. kármei
karmei
KÁRMA s. f. (În hinduism și religii orientale, jainism, budism) Forță impersonală care cântărește toate faptele în decursul vieții și care determină, în ciclul de transmigrare a sufletelor, calitatea vieții următoare. – Din engl., fr. karma. DOOM
kárma s. f., g.-d. kármei
karnac
KARNÁC s.n. Calitate de bumbac egiptean. [< fr. karnac].
karnacul
KARNÁC s.n. Calitate de bumbac egiptean. [< fr. karnac].
karnacului
KARNÁC s.n. Calitate de bumbac egiptean. [< fr. karnac].
kart
CART2, carturi, s. n. Automobil de curse mic, cu caroseria și partea mecanică simplificate și viteza redusă; automobil de acest tip folosit de copii în unele jocuri sportive. [Scris și: kart] – Din engl., fr. kart. DOOM
cart s. n., pl. cárturi
karting
CÁRTING s. n. Cursă sportivă practicată cu cartul2. – Din engl., fr. karting. DOOM
cárting s. n.
kasher
CÚȘER adj. invar. (Despre mâncăruri și băuturi, în practica religiei mozaice) Pregătit după ritual. ♦ Fig. (Fam.) Foarte bun, excelent. – Cf. ebr. kâscher „curat, ritual”. DOOM
cúșer adj. invar.
kasida
KASÍDĂ, kaside, s. f. Specie a liricii clasice turce și persane, asemănătoare cu oda. – Din fr. kasside.
kaside
KASÍDĂ, kaside, s. f. Specie a liricii clasice turce și persane, asemănătoare cu oda. – Din fr. kasside.
kasidei
KASÍDĂ, kaside, s. f. Specie a liricii clasice turce și persane, asemănătoare cu oda. – Din fr. kasside.
kasidele
KASÍDĂ, kaside, s. f. Specie a liricii clasice turce și persane, asemănătoare cu oda. – Din fr. kasside.
kasidelor
KASÍDĂ, kaside, s. f. Specie a liricii clasice turce și persane, asemănătoare cu oda. – Din fr. kasside.
kasolit
KASOLÍT s. n. (Min.) Silicat de plumb și de uraniu hidratat. – Din fr. kasolite.
kasolitul
KASOLÍT s. n. (Min.) Silicat de plumb și de uraniu hidratat. – Din fr. kasolite.
kasolitului
KASOLÍT s. n. (Min.) Silicat de plumb și de uraniu hidratat. – Din fr. kasolite.
katakana
KATAKÁNA s.n. Complex de 47 de semne la japonezi, derivat din scrierea chineză. [< germ. Katakana < cuv. japonez].
katakane
KATAKÁNA s.n. Complex de 47 de semne la japonezi, derivat din scrierea chineză. [< germ. Katakana < cuv. japonez].
katakanei
KATAKÁNA s.n. Complex de 47 de semne la japonezi, derivat din scrierea chineză. [< germ. Katakana < cuv. japonez].
katamaran
CATAMARÁN, catamarane, s. n. Ambarcațiune cu pânze alcătuită din două corpuri de plutire; pirogă cu două flotoare laterale. – Din fr. catamaran. DOOM
catamarán s. n., pl. catamaráne
katharsis
CÁTHARSIS s. n. 1. Purificare a spiritului cu ajutorul artei prin participare intensă la fenomenul artistic. 2. (În psihanaliză) Efect terapeutic obținut prin descărcarea unei trăiri refulate. [ Scris și: catarsis. – Pr.: -tar-] – Din fr. catharsis. DOOM
!cathársis (gr.) [th pron. t] (ca-thar-) s. n.
kava
KÁVA s.f. Plantă exotică din familia piperaceelor, care crește în numeroase insule polineziene și a cărei rădăcină are miros plăcut și gust acru. ♦ Băutură făcută din rădăcina acestei plante. [< fr. kawa < cuv. polinezian]. DOOM
káva s. f., g.-d. art. kávei; pl. káva
kazah
KAZÁH, -Ă, kazahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația Kazahstanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Kazahstanului sau kazahilor (1), privitor la Kazahstan ori la kazahi. – Din rus. kazah. DOOM
kazáh (referitor la Kazahstan) adj. m., s. m., pl. kazáhi; adj. f., s. f. kazáhă, pl. kazáhe
kazah
KAZÁH, -Ă, kazahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația Kazahstanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Kazahstanului sau kazahilor (1), privitor la Kazahstan ori la kazahi. – Din rus. kazah. DOOM
kazáh (referitor la Kazahstan) adj. m., s. m., pl. kazáhi; adj. f., s. f. kazáhă, pl. kazáhe
kazaha
KAZÁH, -Ă, kazahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația Kazahstanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Kazahstanului sau kazahilor (1), privitor la Kazahstan ori la kazahi. – Din rus. kazah. DOOM
kazáh (referitor la Kazahstan) adj. m., s. m., pl. kazáhi; adj. f., s. f. kazáhă, pl. kazáhe
kazaha
KAZÁH, -Ă, kazahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația Kazahstanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Kazahstanului sau kazahilor (1), privitor la Kazahstan ori la kazahi. – Din rus. kazah. DOOM
kazáh (referitor la Kazahstan) adj. m., s. m., pl. kazáhi; adj. f., s. f. kazáhă, pl. kazáhe
kazahe
KAZÁH, -Ă, kazahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația Kazahstanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Kazahstanului sau kazahilor (1), privitor la Kazahstan ori la kazahi. – Din rus. kazah. DOOM
kazáh (referitor la Kazahstan) adj. m., s. m., pl. kazáhi; adj. f., s. f. kazáhă, pl. kazáhe
kazahe
KAZÁH, -Ă, kazahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația Kazahstanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Kazahstanului sau kazahilor (1), privitor la Kazahstan ori la kazahi. – Din rus. kazah. DOOM
kazáh (referitor la Kazahstan) adj. m., s. m., pl. kazáhi; adj. f., s. f. kazáhă, pl. kazáhe
kazahe
KAZÁH, -Ă, kazahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația Kazahstanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Kazahstanului sau kazahilor (1), privitor la Kazahstan ori la kazahi. – Din rus. kazah. DOOM
kazáh (referitor la Kazahstan) adj. m., s. m., pl. kazáhi; adj. f., s. f. kazáhă, pl. kazáhe
kazahei
KAZÁH, -Ă, kazahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația Kazahstanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Kazahstanului sau kazahilor (1), privitor la Kazahstan ori la kazahi. – Din rus. kazah. DOOM
kazáh (referitor la Kazahstan) adj. m., s. m., pl. kazáhi; adj. f., s. f. kazáhă, pl. kazáhe
kazahei
KAZÁH, -Ă, kazahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația Kazahstanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Kazahstanului sau kazahilor (1), privitor la Kazahstan ori la kazahi. – Din rus. kazah. DOOM
kazáh (referitor la Kazahstan) adj. m., s. m., pl. kazáhi; adj. f., s. f. kazáhă, pl. kazáhe
kazahele
KAZÁH, -Ă, kazahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația Kazahstanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Kazahstanului sau kazahilor (1), privitor la Kazahstan ori la kazahi. – Din rus. kazah. DOOM
kazáh (referitor la Kazahstan) adj. m., s. m., pl. kazáhi; adj. f., s. f. kazáhă, pl. kazáhe
kazahele
KAZÁH, -Ă, kazahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația Kazahstanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Kazahstanului sau kazahilor (1), privitor la Kazahstan ori la kazahi. – Din rus. kazah. DOOM
kazáh (referitor la Kazahstan) adj. m., s. m., pl. kazáhi; adj. f., s. f. kazáhă, pl. kazáhe
kazahelor
KAZÁH, -Ă, kazahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația Kazahstanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Kazahstanului sau kazahilor (1), privitor la Kazahstan ori la kazahi. – Din rus. kazah. DOOM
kazáh (referitor la Kazahstan) adj. m., s. m., pl. kazáhi; adj. f., s. f. kazáhă, pl. kazáhe
kazahelor
KAZÁH, -Ă, kazahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația Kazahstanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Kazahstanului sau kazahilor (1), privitor la Kazahstan ori la kazahi. – Din rus. kazah. DOOM
kazáh (referitor la Kazahstan) adj. m., s. m., pl. kazáhi; adj. f., s. f. kazáhă, pl. kazáhe
kazahi
KAZÁH, -Ă, kazahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația Kazahstanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Kazahstanului sau kazahilor (1), privitor la Kazahstan ori la kazahi. – Din rus. kazah. DOOM
kazáh (referitor la Kazahstan) adj. m., s. m., pl. kazáhi; adj. f., s. f. kazáhă, pl. kazáhe
kazahi
KAZÁH, -Ă, kazahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația Kazahstanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Kazahstanului sau kazahilor (1), privitor la Kazahstan ori la kazahi. – Din rus. kazah. DOOM
kazáh (referitor la Kazahstan) adj. m., s. m., pl. kazáhi; adj. f., s. f. kazáhă, pl. kazáhe
kazahii
KAZÁH, -Ă, kazahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația Kazahstanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Kazahstanului sau kazahilor (1), privitor la Kazahstan ori la kazahi. – Din rus. kazah. DOOM
kazáh (referitor la Kazahstan) adj. m., s. m., pl. kazáhi; adj. f., s. f. kazáhă, pl. kazáhe
kazahii
KAZÁH, -Ă, kazahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația Kazahstanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Kazahstanului sau kazahilor (1), privitor la Kazahstan ori la kazahi. – Din rus. kazah. DOOM
kazáh (referitor la Kazahstan) adj. m., s. m., pl. kazáhi; adj. f., s. f. kazáhă, pl. kazáhe
kazahilor
KAZÁH, -Ă, kazahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația Kazahstanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Kazahstanului sau kazahilor (1), privitor la Kazahstan ori la kazahi. – Din rus. kazah. DOOM
kazáh (referitor la Kazahstan) adj. m., s. m., pl. kazáhi; adj. f., s. f. kazáhă, pl. kazáhe
kazahilor
KAZÁH, -Ă, kazahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația Kazahstanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Kazahstanului sau kazahilor (1), privitor la Kazahstan ori la kazahi. – Din rus. kazah. DOOM
kazáh (referitor la Kazahstan) adj. m., s. m., pl. kazáhi; adj. f., s. f. kazáhă, pl. kazáhe
kazaho
KAZÁH, -Ă, kazahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația Kazahstanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Kazahstanului sau kazahilor (1), privitor la Kazahstan ori la kazahi. – Din rus. kazah. DOOM
kazáh (referitor la Kazahstan) adj. m., s. m., pl. kazáhi; adj. f., s. f. kazáhă, pl. kazáhe
kazaho
KAZÁH, -Ă, kazahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația Kazahstanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Kazahstanului sau kazahilor (1), privitor la Kazahstan ori la kazahi. – Din rus. kazah. DOOM
kazáh (referitor la Kazahstan) adj. m., s. m., pl. kazáhi; adj. f., s. f. kazáhă, pl. kazáhe
kazahul
KAZÁH, -Ă, kazahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația Kazahstanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Kazahstanului sau kazahilor (1), privitor la Kazahstan ori la kazahi. – Din rus. kazah. DOOM
kazáh (referitor la Kazahstan) adj. m., s. m., pl. kazáhi; adj. f., s. f. kazáhă, pl. kazáhe
kazahul
KAZÁH, -Ă, kazahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația Kazahstanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Kazahstanului sau kazahilor (1), privitor la Kazahstan ori la kazahi. – Din rus. kazah. DOOM
kazáh (referitor la Kazahstan) adj. m., s. m., pl. kazáhi; adj. f., s. f. kazáhă, pl. kazáhe
kazahule
KAZÁH, -Ă, kazahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația Kazahstanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Kazahstanului sau kazahilor (1), privitor la Kazahstan ori la kazahi. – Din rus. kazah. DOOM
kazáh (referitor la Kazahstan) adj. m., s. m., pl. kazáhi; adj. f., s. f. kazáhă, pl. kazáhe
kazahule
KAZÁH, -Ă, kazahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația Kazahstanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Kazahstanului sau kazahilor (1), privitor la Kazahstan ori la kazahi. – Din rus. kazah. DOOM
kazáh (referitor la Kazahstan) adj. m., s. m., pl. kazáhi; adj. f., s. f. kazáhă, pl. kazáhe
kazahului
KAZÁH, -Ă, kazahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația Kazahstanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Kazahstanului sau kazahilor (1), privitor la Kazahstan ori la kazahi. – Din rus. kazah. DOOM
kazáh (referitor la Kazahstan) adj. m., s. m., pl. kazáhi; adj. f., s. f. kazáhă, pl. kazáhe
kazahului
KAZÁH, -Ă, kazahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația Kazahstanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Kazahstanului sau kazahilor (1), privitor la Kazahstan ori la kazahi. – Din rus. kazah. DOOM
kazáh (referitor la Kazahstan) adj. m., s. m., pl. kazáhi; adj. f., s. f. kazáhă, pl. kazáhe
kazanian
KAZANIÁN s.n. (Geol.) Etaj al permianului superior de facies marin, dezvoltat pe platforma rusă, corespunzător thuringianului din vestul Europei. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. / cf. rus. kazanskii < Kazan – regiune în fosta U.R.S.S.].
kazaniana
KAZANIÁN s.n. (Geol.) Etaj al permianului superior de facies marin, dezvoltat pe platforma rusă, corespunzător thuringianului din vestul Europei. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. / cf. rus. kazanskii < Kazan – regiune în fosta U.R.S.S.].
kazanianul
KAZANIÁN s.n. (Geol.) Etaj al permianului superior de facies marin, dezvoltat pe platforma rusă, corespunzător thuringianului din vestul Europei. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. / cf. rus. kazanskii < Kazan – regiune în fosta U.R.S.S.].
kazanianului
KAZANIÁN s.n. (Geol.) Etaj al permianului superior de facies marin, dezvoltat pe platforma rusă, corespunzător thuringianului din vestul Europei. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. / cf. rus. kazanskii < Kazan – regiune în fosta U.R.S.S.].
kazaniene
KAZANIÁN s.n. (Geol.) Etaj al permianului superior de facies marin, dezvoltat pe platforma rusă, corespunzător thuringianului din vestul Europei. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. / cf. rus. kazanskii < Kazan – regiune în fosta U.R.S.S.].
kazanienei
KAZANIÁN s.n. (Geol.) Etaj al permianului superior de facies marin, dezvoltat pe platforma rusă, corespunzător thuringianului din vestul Europei. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. / cf. rus. kazanskii < Kazan – regiune în fosta U.R.S.S.].
kazanienele
KAZANIÁN s.n. (Geol.) Etaj al permianului superior de facies marin, dezvoltat pe platforma rusă, corespunzător thuringianului din vestul Europei. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. / cf. rus. kazanskii < Kazan – regiune în fosta U.R.S.S.].
kazanienelor
KAZANIÁN s.n. (Geol.) Etaj al permianului superior de facies marin, dezvoltat pe platforma rusă, corespunzător thuringianului din vestul Europei. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. / cf. rus. kazanskii < Kazan – regiune în fosta U.R.S.S.].
kazanieni
KAZANIÁN s.n. (Geol.) Etaj al permianului superior de facies marin, dezvoltat pe platforma rusă, corespunzător thuringianului din vestul Europei. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. / cf. rus. kazanskii < Kazan – regiune în fosta U.R.S.S.].
kazanienii
KAZANIÁN s.n. (Geol.) Etaj al permianului superior de facies marin, dezvoltat pe platforma rusă, corespunzător thuringianului din vestul Europei. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. / cf. rus. kazanskii < Kazan – regiune în fosta U.R.S.S.].
kazanienilor
KAZANIÁN s.n. (Geol.) Etaj al permianului superior de facies marin, dezvoltat pe platforma rusă, corespunzător thuringianului din vestul Europei. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. / cf. rus. kazanskii < Kazan – regiune în fosta U.R.S.S.].