jubartă
JUBÁRTĂ s.f. (Zool.) Cetaceu din mările arctice. [< fr. jubarte].
jubila
JUBILÁ, jubilez, vb. I. Intranz. A simți o mare satisfacție (exteriorizând-o), a se bucura din plin de ceva; a triumfa. – Din fr. jubiler, lat. jubilare. DOOM
jubilá (a ~) vb., ind. prez. 3 jubileáză
jubilai
JUBILÁ, jubilez, vb. I. Intranz. A simți o mare satisfacție (exteriorizând-o), a se bucura din plin de ceva; a triumfa. – Din fr. jubiler, lat. jubilare. DOOM
jubilá (a ~) vb., ind. prez. 3 jubileáză
jubilam
JUBILÁ, jubilez, vb. I. Intranz. A simți o mare satisfacție (exteriorizând-o), a se bucura din plin de ceva; a triumfa. – Din fr. jubiler, lat. jubilare. DOOM
jubilá (a ~) vb., ind. prez. 3 jubileáză
jubilar
JUBILIÁR, -Ă, jubiliari, -e, adj. De jubileu, făcut pentru un sau cu ocazia unui jubileu. ◊ An jubiliar = an în care are loc un jubileu. [Pr.: -li-ar] – Din jubileu (după fr. jubilaire). DOOM
jubiliár (-li-ar) adj. m., pl. jubiliári; f. jubiliáră, pl. jubiliáre
jubilare
JUBILÁ, jubilez, vb. I. Intranz. A simți o mare satisfacție (exteriorizând-o), a se bucura din plin de ceva; a triumfa. – Din fr. jubiler, lat. jubilare. DOOM
jubilá (a ~) vb., ind. prez. 3 jubileáză
jubilare
JUBILÁRE, jubilări, s. f. Satisfacție însoțită de veselie mare; (rar) jubilație. – V. jubila.
jubilarea
JUBILÁRE, jubilări, s. f. Satisfacție însoțită de veselie mare; (rar) jubilație. – V. jubila.
jubilară
JUBILÁ, jubilez, vb. I. Intranz. A simți o mare satisfacție (exteriorizând-o), a se bucura din plin de ceva; a triumfa. – Din fr. jubiler, lat. jubilare. DOOM
jubilá (a ~) vb., ind. prez. 3 jubileáză
jubilarăm
JUBILÁ, jubilez, vb. I. Intranz. A simți o mare satisfacție (exteriorizând-o), a se bucura din plin de ceva; a triumfa. – Din fr. jubiler, lat. jubilare. DOOM
jubilá (a ~) vb., ind. prez. 3 jubileáză
jubilarăți
JUBILÁ, jubilez, vb. I. Intranz. A simți o mare satisfacție (exteriorizând-o), a se bucura din plin de ceva; a triumfa. – Din fr. jubiler, lat. jubilare. DOOM
jubilá (a ~) vb., ind. prez. 3 jubileáză
jubilase
JUBILÁ, jubilez, vb. I. Intranz. A simți o mare satisfacție (exteriorizând-o), a se bucura din plin de ceva; a triumfa. – Din fr. jubiler, lat. jubilare. DOOM
jubilá (a ~) vb., ind. prez. 3 jubileáză
jubilasem
JUBILÁ, jubilez, vb. I. Intranz. A simți o mare satisfacție (exteriorizând-o), a se bucura din plin de ceva; a triumfa. – Din fr. jubiler, lat. jubilare. DOOM
jubilá (a ~) vb., ind. prez. 3 jubileáză
jubilaseră
JUBILÁ, jubilez, vb. I. Intranz. A simți o mare satisfacție (exteriorizând-o), a se bucura din plin de ceva; a triumfa. – Din fr. jubiler, lat. jubilare. DOOM
jubilá (a ~) vb., ind. prez. 3 jubileáză
jubilaserăm
JUBILÁ, jubilez, vb. I. Intranz. A simți o mare satisfacție (exteriorizând-o), a se bucura din plin de ceva; a triumfa. – Din fr. jubiler, lat. jubilare. DOOM
jubilá (a ~) vb., ind. prez. 3 jubileáză
jubilaserăți
JUBILÁ, jubilez, vb. I. Intranz. A simți o mare satisfacție (exteriorizând-o), a se bucura din plin de ceva; a triumfa. – Din fr. jubiler, lat. jubilare. DOOM
jubilá (a ~) vb., ind. prez. 3 jubileáză
jubilaseși
JUBILÁ, jubilez, vb. I. Intranz. A simți o mare satisfacție (exteriorizând-o), a se bucura din plin de ceva; a triumfa. – Din fr. jubiler, lat. jubilare. DOOM
jubilá (a ~) vb., ind. prez. 3 jubileáză
jubilaseți
JUBILÁ, jubilez, vb. I. Intranz. A simți o mare satisfacție (exteriorizând-o), a se bucura din plin de ceva; a triumfa. – Din fr. jubiler, lat. jubilare. DOOM
jubilá (a ~) vb., ind. prez. 3 jubileáză
jubilat
JUBILÁ, jubilez, vb. I. Intranz. A simți o mare satisfacție (exteriorizând-o), a se bucura din plin de ceva; a triumfa. – Din fr. jubiler, lat. jubilare. DOOM
jubilá (a ~) vb., ind. prez. 3 jubileáză
jubilativ
JUBILATÍV, -Ă, jubilativi, -e, adj. (Rar) Triumfător, vesel. – Din jubila.
jubilativa
JUBILATÍV, -Ă, jubilativi, -e, adj. (Rar) Triumfător, vesel. – Din jubila.
jubilative
JUBILATÍV, -Ă, jubilativi, -e, adj. (Rar) Triumfător, vesel. – Din jubila.
jubilativei
JUBILATÍV, -Ă, jubilativi, -e, adj. (Rar) Triumfător, vesel. – Din jubila.
jubilativele
JUBILATÍV, -Ă, jubilativi, -e, adj. (Rar) Triumfător, vesel. – Din jubila.
jubilativelor
JUBILATÍV, -Ă, jubilativi, -e, adj. (Rar) Triumfător, vesel. – Din jubila.
jubilativi
JUBILATÍV, -Ă, jubilativi, -e, adj. (Rar) Triumfător, vesel. – Din jubila.
jubilativii
JUBILATÍV, -Ă, jubilativi, -e, adj. (Rar) Triumfător, vesel. – Din jubila.
jubilativilor
JUBILATÍV, -Ă, jubilativi, -e, adj. (Rar) Triumfător, vesel. – Din jubila.
jubilativul
JUBILATÍV, -Ă, jubilativi, -e, adj. (Rar) Triumfător, vesel. – Din jubila.
jubilativului
JUBILATÍV, -Ă, jubilativi, -e, adj. (Rar) Triumfător, vesel. – Din jubila.
jubilau
JUBILÁ, jubilez, vb. I. Intranz. A simți o mare satisfacție (exteriorizând-o), a se bucura din plin de ceva; a triumfa. – Din fr. jubiler, lat. jubilare. DOOM
jubilá (a ~) vb., ind. prez. 3 jubileáză
jubilași
JUBILÁ, jubilez, vb. I. Intranz. A simți o mare satisfacție (exteriorizând-o), a se bucura din plin de ceva; a triumfa. – Din fr. jubiler, lat. jubilare. DOOM
jubilá (a ~) vb., ind. prez. 3 jubileáză
jubilați
JUBILÁ, jubilez, vb. I. Intranz. A simți o mare satisfacție (exteriorizând-o), a se bucura din plin de ceva; a triumfa. – Din fr. jubiler, lat. jubilare. DOOM
jubilá (a ~) vb., ind. prez. 3 jubileáză
jubilația
JUBILÁȚIE, jubilații, s. f. (Rar) Jubilare. – Din fr. jubilation.
jubilație
JUBILÁȚIE, jubilații, s. f. (Rar) Jubilare. – Din fr. jubilation.
jubilației
JUBILÁȚIE, jubilații, s. f. (Rar) Jubilare. – Din fr. jubilation.
jubilații
JUBILÁȚIE, jubilații, s. f. (Rar) Jubilare. – Din fr. jubilation.
jubilațiile
JUBILÁȚIE, jubilații, s. f. (Rar) Jubilare. – Din fr. jubilation.
jubilațiilor
JUBILÁȚIE, jubilații, s. f. (Rar) Jubilare. – Din fr. jubilation.
jubilațiune
JUBILÁȚIE, jubilații, s. f. (Rar) Jubilare. – Din fr. jubilation.
jubilează
JUBILÁ, jubilez, vb. I. Intranz. A simți o mare satisfacție (exteriorizând-o), a se bucura din plin de ceva; a triumfa. – Din fr. jubiler, lat. jubilare. DOOM
jubilá (a ~) vb., ind. prez. 3 jubileáză
jubilee
JUBILÉU, jubilee, s. n. Sărbătorire a împlinirii unui număr de ani (de obicei cincizeci) de la producerea unui eveniment important. – Din fr. jubilé, lat. jubilaeus. DOOM
jubiléu s. n., art. jubiléul; pl. jubilée
jubileele
JUBILÉU, jubilee, s. n. Sărbătorire a împlinirii unui număr de ani (de obicei cincizeci) de la producerea unui eveniment important. – Din fr. jubilé, lat. jubilaeus. DOOM
jubiléu s. n., art. jubiléul; pl. jubilée
jubileelor
JUBILÉU, jubilee, s. n. Sărbătorire a împlinirii unui număr de ani (de obicei cincizeci) de la producerea unui eveniment important. – Din fr. jubilé, lat. jubilaeus. DOOM
jubiléu s. n., art. jubiléul; pl. jubilée
jubileu
JUBILÉU, jubilee, s. n. Sărbătorire a împlinirii unui număr de ani (de obicei cincizeci) de la producerea unui eveniment important. – Din fr. jubilé, lat. jubilaeus. DOOM
jubiléu s. n., art. jubiléul; pl. jubilée
jubileul
JUBILÉU, jubilee, s. n. Sărbătorire a împlinirii unui număr de ani (de obicei cincizeci) de la producerea unui eveniment important. – Din fr. jubilé, lat. jubilaeus. DOOM
jubiléu s. n., art. jubiléul; pl. jubilée
jubileului
JUBILÉU, jubilee, s. n. Sărbătorire a împlinirii unui număr de ani (de obicei cincizeci) de la producerea unui eveniment important. – Din fr. jubilé, lat. jubilaeus. DOOM
jubiléu s. n., art. jubiléul; pl. jubilée
jubileuri
JUBILÉU, jubilee, s. n. Sărbătorire a împlinirii unui număr de ani (de obicei cincizeci) de la producerea unui eveniment important. – Din fr. jubilé, lat. jubilaeus. DOOM
jubiléu s. n., art. jubiléul; pl. jubilée
jubileurile
JUBILÉU, jubilee, s. n. Sărbătorire a împlinirii unui număr de ani (de obicei cincizeci) de la producerea unui eveniment important. – Din fr. jubilé, lat. jubilaeus. DOOM
jubiléu s. n., art. jubiléul; pl. jubilée
jubileurilor
JUBILÉU, jubilee, s. n. Sărbătorire a împlinirii unui număr de ani (de obicei cincizeci) de la producerea unui eveniment important. – Din fr. jubilé, lat. jubilaeus. DOOM
jubiléu s. n., art. jubiléul; pl. jubilée
jubilez
JUBILÁ, jubilez, vb. I. Intranz. A simți o mare satisfacție (exteriorizând-o), a se bucura din plin de ceva; a triumfa. – Din fr. jubiler, lat. jubilare. DOOM
jubilá (a ~) vb., ind. prez. 3 jubileáză
jubileze
JUBILÁ, jubilez, vb. I. Intranz. A simți o mare satisfacție (exteriorizând-o), a se bucura din plin de ceva; a triumfa. – Din fr. jubiler, lat. jubilare. DOOM
jubilá (a ~) vb., ind. prez. 3 jubileáză
jubilezi
JUBILÁ, jubilez, vb. I. Intranz. A simți o mare satisfacție (exteriorizând-o), a se bucura din plin de ceva; a triumfa. – Din fr. jubiler, lat. jubilare. DOOM
jubilá (a ~) vb., ind. prez. 3 jubileáză
jubiliar
JUBILIÁR, -Ă, jubiliari, -e, adj. De jubileu, făcut pentru un sau cu ocazia unui jubileu. ◊ An jubiliar = an în care are loc un jubileu. [Pr.: -li-ar] – Din jubileu (după fr. jubilaire). DOOM
jubiliár (-li-ar) adj. m., pl. jubiliári; f. jubiliáră, pl. jubiliáre
jubiliara
JUBILIÁR, -Ă, jubiliari, -e, adj. De jubileu, făcut pentru un sau cu ocazia unui jubileu. ◊ An jubiliar = an în care are loc un jubileu. [Pr.: -li-ar] – Din jubileu (după fr. jubilaire). DOOM
jubiliár (-li-ar) adj. m., pl. jubiliári; f. jubiliáră, pl. jubiliáre
jubiliare
JUBILIÁR, -Ă, jubiliari, -e, adj. De jubileu, făcut pentru un sau cu ocazia unui jubileu. ◊ An jubiliar = an în care are loc un jubileu. [Pr.: -li-ar] – Din jubileu (după fr. jubilaire). DOOM
jubiliár (-li-ar) adj. m., pl. jubiliári; f. jubiliáră, pl. jubiliáre
jubiliarei
JUBILIÁR, -Ă, jubiliari, -e, adj. De jubileu, făcut pentru un sau cu ocazia unui jubileu. ◊ An jubiliar = an în care are loc un jubileu. [Pr.: -li-ar] – Din jubileu (după fr. jubilaire). DOOM
jubiliár (-li-ar) adj. m., pl. jubiliári; f. jubiliáră, pl. jubiliáre
jubiliarele
JUBILIÁR, -Ă, jubiliari, -e, adj. De jubileu, făcut pentru un sau cu ocazia unui jubileu. ◊ An jubiliar = an în care are loc un jubileu. [Pr.: -li-ar] – Din jubileu (după fr. jubilaire). DOOM
jubiliár (-li-ar) adj. m., pl. jubiliári; f. jubiliáră, pl. jubiliáre
jubiliarelor
JUBILIÁR, -Ă, jubiliari, -e, adj. De jubileu, făcut pentru un sau cu ocazia unui jubileu. ◊ An jubiliar = an în care are loc un jubileu. [Pr.: -li-ar] – Din jubileu (după fr. jubilaire). DOOM
jubiliár (-li-ar) adj. m., pl. jubiliári; f. jubiliáră, pl. jubiliáre
jubiliari
JUBILIÁR, -Ă, jubiliari, -e, adj. De jubileu, făcut pentru un sau cu ocazia unui jubileu. ◊ An jubiliar = an în care are loc un jubileu. [Pr.: -li-ar] – Din jubileu (după fr. jubilaire). DOOM
jubiliár (-li-ar) adj. m., pl. jubiliári; f. jubiliáră, pl. jubiliáre
jubiliarii
JUBILIÁR, -Ă, jubiliari, -e, adj. De jubileu, făcut pentru un sau cu ocazia unui jubileu. ◊ An jubiliar = an în care are loc un jubileu. [Pr.: -li-ar] – Din jubileu (după fr. jubilaire). DOOM
jubiliár (-li-ar) adj. m., pl. jubiliári; f. jubiliáră, pl. jubiliáre
jubiliarilor
JUBILIÁR, -Ă, jubiliari, -e, adj. De jubileu, făcut pentru un sau cu ocazia unui jubileu. ◊ An jubiliar = an în care are loc un jubileu. [Pr.: -li-ar] – Din jubileu (după fr. jubilaire). DOOM
jubiliár (-li-ar) adj. m., pl. jubiliári; f. jubiliáră, pl. jubiliáre
jubiliarul
JUBILIÁR, -Ă, jubiliari, -e, adj. De jubileu, făcut pentru un sau cu ocazia unui jubileu. ◊ An jubiliar = an în care are loc un jubileu. [Pr.: -li-ar] – Din jubileu (după fr. jubilaire). DOOM
jubiliár (-li-ar) adj. m., pl. jubiliári; f. jubiliáră, pl. jubiliáre
jubiliarului
JUBILIÁR, -Ă, jubiliari, -e, adj. De jubileu, făcut pentru un sau cu ocazia unui jubileu. ◊ An jubiliar = an în care are loc un jubileu. [Pr.: -li-ar] – Din jubileu (după fr. jubilaire). DOOM
jubiliár (-li-ar) adj. m., pl. jubiliári; f. jubiliáră, pl. jubiliáre
jubilând
JUBILÁ, jubilez, vb. I. Intranz. A simți o mare satisfacție (exteriorizând-o), a se bucura din plin de ceva; a triumfa. – Din fr. jubiler, lat. jubilare. DOOM
jubilá (a ~) vb., ind. prez. 3 jubileáză
jubilînd
JUBILÁ, jubilez, vb. I. Intranz. A simți o mare satisfacție (exteriorizând-o), a se bucura din plin de ceva; a triumfa. – Din fr. jubiler, lat. jubilare. DOOM
jubilá (a ~) vb., ind. prez. 3 jubileáză
jubilări
JUBILÁRE, jubilări, s. f. Satisfacție însoțită de veselie mare; (rar) jubilație. – V. jubila.
jubilării
JUBILÁRE, jubilări, s. f. Satisfacție însoțită de veselie mare; (rar) jubilație. – V. jubila.
jubilările
JUBILÁRE, jubilări, s. f. Satisfacție însoțită de veselie mare; (rar) jubilație. – V. jubila.
jubilărilor
JUBILÁRE, jubilări, s. f. Satisfacție însoțită de veselie mare; (rar) jubilație. – V. jubila.
jubră
júbră (júbre), s. f. – Erupție, spuzeală. Mag. zsébre „într-o pungă” (Drăganu, Dacor., IX, 210). Sînt greșite der. propuse de Hasdeu, Istoria critică, I, 2, 256 (gr. σαπρός „murdar”) și Cihac, II, 161 (sl. svrŭbŭ „jeg”).
juca
JUCÁ, joc, vb. I. 1. Refl. A-și petrece timpul amuzându-se cu diferite jocuri sau jucării; a se distra. ◊ Expr. A se juca cu focul = a trata în mod ușuratic un lucru primejdios sau o problemă gravă. 2. Refl. Fig. A-și bate joc, a nu da importanța cuvenită, a nu lua în serios pe cineva sau ceva; a glumi. ◊ Expr. A se juca cu sănătatea (sau cu viața) = a-și neglija sănătatea, a se expune primejdiei. ♦ Tranz. (Rar) A-și bate joc de cineva; a păcăli, a hărțui, a șicana. ◊ Expr. A juca festa (sau renghiul) cuiva = a face cuiva o farsă, a-l păcăli. 3. Intranz. A-și petrece timpul cu jocuri de noroc sau de societate. ♦ Tranz. A pune în joc, a miza pe o carte, pe un număr etc.; fig. a-și asuma un mare risc. 4. Intranz. A participa ca jucător la o competiție sportivă. ♦ Tranz. A practica un anumit joc sportiv. 5. Intranz. și tranz. (Pop.) A dansa. 6. Intranz. Fig. (Despre lucruri văzute în mișcare) A se mișca (sau a da impresia că se mișcă) repede și tremurat; a vibra. ◊ Expr. A-i juca (cuiva) ochii (în cap), se spune despre un om șiret sau despre un om isteț, cu privirea ageră, inteligentă. ♦ Tranz. A mișca repede, a clătina. 7. Intranz. A interpreta un rol într-o piesă sau într-un film; (despre trupe de teatru) a da o reprezentație. ♦ Tranz. A reprezenta o piesă, a prezenta un spectacol. ◊ Expr. A juca un rol (important) = a avea însemnătate mare, a fi decisiv pentru cineva sau ceva. 8. Intranz. A nu sta bine fixat, a se mișca; (despre piesele unei mașini, ale unui angrenaj etc.) a se deplasa într-un spațiu restrâns. – Lat. pop. jocare. DOOM
jucá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. joc, 3 joácă, 1 pl. jucắm; ger. jucấnd
jucabil
JUCÁBIL, -Ă, jucabili, -e, adj. (Rar) Ușor de jucat; care se pretează reprezentării (3). – Juca + suf. -bil.
jucai
JUCÁ, joc, vb. I. 1. Refl. A-și petrece timpul amuzându-se cu diferite jocuri sau jucării; a se distra. ◊ Expr. A se juca cu focul = a trata în mod ușuratic un lucru primejdios sau o problemă gravă. 2. Refl. Fig. A-și bate joc, a nu da importanța cuvenită, a nu lua în serios pe cineva sau ceva; a glumi. ◊ Expr. A se juca cu sănătatea (sau cu viața) = a-și neglija sănătatea, a se expune primejdiei. ♦ Tranz. (Rar) A-și bate joc de cineva; a păcăli, a hărțui, a șicana. ◊ Expr. A juca festa (sau renghiul) cuiva = a face cuiva o farsă, a-l păcăli. 3. Intranz. A-și petrece timpul cu jocuri de noroc sau de societate. ♦ Tranz. A pune în joc, a miza pe o carte, pe un număr etc.; fig. a-și asuma un mare risc. 4. Intranz. A participa ca jucător la o competiție sportivă. ♦ Tranz. A practica un anumit joc sportiv. 5. Intranz. și tranz. (Pop.) A dansa. 6. Intranz. Fig. (Despre lucruri văzute în mișcare) A se mișca (sau a da impresia că se mișcă) repede și tremurat; a vibra. ◊ Expr. A-i juca (cuiva) ochii (în cap), se spune despre un om șiret sau despre un om isteț, cu privirea ageră, inteligentă. ♦ Tranz. A mișca repede, a clătina. 7. Intranz. A interpreta un rol într-o piesă sau într-un film; (despre trupe de teatru) a da o reprezentație. ♦ Tranz. A reprezenta o piesă, a prezenta un spectacol. ◊ Expr. A juca un rol (important) = a avea însemnătate mare, a fi decisiv pentru cineva sau ceva. 8. Intranz. A nu sta bine fixat, a se mișca; (despre piesele unei mașini, ale unui angrenaj etc.) a se deplasa într-un spațiu restrâns. – Lat. pop. jocare. DOOM
jucá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. joc, 3 joácă, 1 pl. jucắm; ger. jucấnd
jucam
JUCÁ, joc, vb. I. 1. Refl. A-și petrece timpul amuzându-se cu diferite jocuri sau jucării; a se distra. ◊ Expr. A se juca cu focul = a trata în mod ușuratic un lucru primejdios sau o problemă gravă. 2. Refl. Fig. A-și bate joc, a nu da importanța cuvenită, a nu lua în serios pe cineva sau ceva; a glumi. ◊ Expr. A se juca cu sănătatea (sau cu viața) = a-și neglija sănătatea, a se expune primejdiei. ♦ Tranz. (Rar) A-și bate joc de cineva; a păcăli, a hărțui, a șicana. ◊ Expr. A juca festa (sau renghiul) cuiva = a face cuiva o farsă, a-l păcăli. 3. Intranz. A-și petrece timpul cu jocuri de noroc sau de societate. ♦ Tranz. A pune în joc, a miza pe o carte, pe un număr etc.; fig. a-și asuma un mare risc. 4. Intranz. A participa ca jucător la o competiție sportivă. ♦ Tranz. A practica un anumit joc sportiv. 5. Intranz. și tranz. (Pop.) A dansa. 6. Intranz. Fig. (Despre lucruri văzute în mișcare) A se mișca (sau a da impresia că se mișcă) repede și tremurat; a vibra. ◊ Expr. A-i juca (cuiva) ochii (în cap), se spune despre un om șiret sau despre un om isteț, cu privirea ageră, inteligentă. ♦ Tranz. A mișca repede, a clătina. 7. Intranz. A interpreta un rol într-o piesă sau într-un film; (despre trupe de teatru) a da o reprezentație. ♦ Tranz. A reprezenta o piesă, a prezenta un spectacol. ◊ Expr. A juca un rol (important) = a avea însemnătate mare, a fi decisiv pentru cineva sau ceva. 8. Intranz. A nu sta bine fixat, a se mișca; (despre piesele unei mașini, ale unui angrenaj etc.) a se deplasa într-un spațiu restrâns. – Lat. pop. jocare. DOOM
jucá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. joc, 3 joácă, 1 pl. jucắm; ger. jucấnd
jucare
JUCÁ, joc, vb. I. 1. Refl. A-și petrece timpul amuzându-se cu diferite jocuri sau jucării; a se distra. ◊ Expr. A se juca cu focul = a trata în mod ușuratic un lucru primejdios sau o problemă gravă. 2. Refl. Fig. A-și bate joc, a nu da importanța cuvenită, a nu lua în serios pe cineva sau ceva; a glumi. ◊ Expr. A se juca cu sănătatea (sau cu viața) = a-și neglija sănătatea, a se expune primejdiei. ♦ Tranz. (Rar) A-și bate joc de cineva; a păcăli, a hărțui, a șicana. ◊ Expr. A juca festa (sau renghiul) cuiva = a face cuiva o farsă, a-l păcăli. 3. Intranz. A-și petrece timpul cu jocuri de noroc sau de societate. ♦ Tranz. A pune în joc, a miza pe o carte, pe un număr etc.; fig. a-și asuma un mare risc. 4. Intranz. A participa ca jucător la o competiție sportivă. ♦ Tranz. A practica un anumit joc sportiv. 5. Intranz. și tranz. (Pop.) A dansa. 6. Intranz. Fig. (Despre lucruri văzute în mișcare) A se mișca (sau a da impresia că se mișcă) repede și tremurat; a vibra. ◊ Expr. A-i juca (cuiva) ochii (în cap), se spune despre un om șiret sau despre un om isteț, cu privirea ageră, inteligentă. ♦ Tranz. A mișca repede, a clătina. 7. Intranz. A interpreta un rol într-o piesă sau într-un film; (despre trupe de teatru) a da o reprezentație. ♦ Tranz. A reprezenta o piesă, a prezenta un spectacol. ◊ Expr. A juca un rol (important) = a avea însemnătate mare, a fi decisiv pentru cineva sau ceva. 8. Intranz. A nu sta bine fixat, a se mișca; (despre piesele unei mașini, ale unui angrenaj etc.) a se deplasa într-un spațiu restrâns. – Lat. pop. jocare. DOOM
jucá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. joc, 3 joácă, 1 pl. jucắm; ger. jucấnd
jucară
JUCÁ, joc, vb. I. 1. Refl. A-și petrece timpul amuzându-se cu diferite jocuri sau jucării; a se distra. ◊ Expr. A se juca cu focul = a trata în mod ușuratic un lucru primejdios sau o problemă gravă. 2. Refl. Fig. A-și bate joc, a nu da importanța cuvenită, a nu lua în serios pe cineva sau ceva; a glumi. ◊ Expr. A se juca cu sănătatea (sau cu viața) = a-și neglija sănătatea, a se expune primejdiei. ♦ Tranz. (Rar) A-și bate joc de cineva; a păcăli, a hărțui, a șicana. ◊ Expr. A juca festa (sau renghiul) cuiva = a face cuiva o farsă, a-l păcăli. 3. Intranz. A-și petrece timpul cu jocuri de noroc sau de societate. ♦ Tranz. A pune în joc, a miza pe o carte, pe un număr etc.; fig. a-și asuma un mare risc. 4. Intranz. A participa ca jucător la o competiție sportivă. ♦ Tranz. A practica un anumit joc sportiv. 5. Intranz. și tranz. (Pop.) A dansa. 6. Intranz. Fig. (Despre lucruri văzute în mișcare) A se mișca (sau a da impresia că se mișcă) repede și tremurat; a vibra. ◊ Expr. A-i juca (cuiva) ochii (în cap), se spune despre un om șiret sau despre un om isteț, cu privirea ageră, inteligentă. ♦ Tranz. A mișca repede, a clătina. 7. Intranz. A interpreta un rol într-o piesă sau într-un film; (despre trupe de teatru) a da o reprezentație. ♦ Tranz. A reprezenta o piesă, a prezenta un spectacol. ◊ Expr. A juca un rol (important) = a avea însemnătate mare, a fi decisiv pentru cineva sau ceva. 8. Intranz. A nu sta bine fixat, a se mișca; (despre piesele unei mașini, ale unui angrenaj etc.) a se deplasa într-un spațiu restrâns. – Lat. pop. jocare. DOOM
jucá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. joc, 3 joácă, 1 pl. jucắm; ger. jucấnd
jucarăm
JUCÁ, joc, vb. I. 1. Refl. A-și petrece timpul amuzându-se cu diferite jocuri sau jucării; a se distra. ◊ Expr. A se juca cu focul = a trata în mod ușuratic un lucru primejdios sau o problemă gravă. 2. Refl. Fig. A-și bate joc, a nu da importanța cuvenită, a nu lua în serios pe cineva sau ceva; a glumi. ◊ Expr. A se juca cu sănătatea (sau cu viața) = a-și neglija sănătatea, a se expune primejdiei. ♦ Tranz. (Rar) A-și bate joc de cineva; a păcăli, a hărțui, a șicana. ◊ Expr. A juca festa (sau renghiul) cuiva = a face cuiva o farsă, a-l păcăli. 3. Intranz. A-și petrece timpul cu jocuri de noroc sau de societate. ♦ Tranz. A pune în joc, a miza pe o carte, pe un număr etc.; fig. a-și asuma un mare risc. 4. Intranz. A participa ca jucător la o competiție sportivă. ♦ Tranz. A practica un anumit joc sportiv. 5. Intranz. și tranz. (Pop.) A dansa. 6. Intranz. Fig. (Despre lucruri văzute în mișcare) A se mișca (sau a da impresia că se mișcă) repede și tremurat; a vibra. ◊ Expr. A-i juca (cuiva) ochii (în cap), se spune despre un om șiret sau despre un om isteț, cu privirea ageră, inteligentă. ♦ Tranz. A mișca repede, a clătina. 7. Intranz. A interpreta un rol într-o piesă sau într-un film; (despre trupe de teatru) a da o reprezentație. ♦ Tranz. A reprezenta o piesă, a prezenta un spectacol. ◊ Expr. A juca un rol (important) = a avea însemnătate mare, a fi decisiv pentru cineva sau ceva. 8. Intranz. A nu sta bine fixat, a se mișca; (despre piesele unei mașini, ale unui angrenaj etc.) a se deplasa într-un spațiu restrâns. – Lat. pop. jocare. DOOM
jucá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. joc, 3 joácă, 1 pl. jucắm; ger. jucấnd
jucarăți
JUCÁ, joc, vb. I. 1. Refl. A-și petrece timpul amuzându-se cu diferite jocuri sau jucării; a se distra. ◊ Expr. A se juca cu focul = a trata în mod ușuratic un lucru primejdios sau o problemă gravă. 2. Refl. Fig. A-și bate joc, a nu da importanța cuvenită, a nu lua în serios pe cineva sau ceva; a glumi. ◊ Expr. A se juca cu sănătatea (sau cu viața) = a-și neglija sănătatea, a se expune primejdiei. ♦ Tranz. (Rar) A-și bate joc de cineva; a păcăli, a hărțui, a șicana. ◊ Expr. A juca festa (sau renghiul) cuiva = a face cuiva o farsă, a-l păcăli. 3. Intranz. A-și petrece timpul cu jocuri de noroc sau de societate. ♦ Tranz. A pune în joc, a miza pe o carte, pe un număr etc.; fig. a-și asuma un mare risc. 4. Intranz. A participa ca jucător la o competiție sportivă. ♦ Tranz. A practica un anumit joc sportiv. 5. Intranz. și tranz. (Pop.) A dansa. 6. Intranz. Fig. (Despre lucruri văzute în mișcare) A se mișca (sau a da impresia că se mișcă) repede și tremurat; a vibra. ◊ Expr. A-i juca (cuiva) ochii (în cap), se spune despre un om șiret sau despre un om isteț, cu privirea ageră, inteligentă. ♦ Tranz. A mișca repede, a clătina. 7. Intranz. A interpreta un rol într-o piesă sau într-un film; (despre trupe de teatru) a da o reprezentație. ♦ Tranz. A reprezenta o piesă, a prezenta un spectacol. ◊ Expr. A juca un rol (important) = a avea însemnătate mare, a fi decisiv pentru cineva sau ceva. 8. Intranz. A nu sta bine fixat, a se mișca; (despre piesele unei mașini, ale unui angrenaj etc.) a se deplasa într-un spațiu restrâns. – Lat. pop. jocare. DOOM
jucá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. joc, 3 joácă, 1 pl. jucắm; ger. jucấnd
jucase
JUCÁ, joc, vb. I. 1. Refl. A-și petrece timpul amuzându-se cu diferite jocuri sau jucării; a se distra. ◊ Expr. A se juca cu focul = a trata în mod ușuratic un lucru primejdios sau o problemă gravă. 2. Refl. Fig. A-și bate joc, a nu da importanța cuvenită, a nu lua în serios pe cineva sau ceva; a glumi. ◊ Expr. A se juca cu sănătatea (sau cu viața) = a-și neglija sănătatea, a se expune primejdiei. ♦ Tranz. (Rar) A-și bate joc de cineva; a păcăli, a hărțui, a șicana. ◊ Expr. A juca festa (sau renghiul) cuiva = a face cuiva o farsă, a-l păcăli. 3. Intranz. A-și petrece timpul cu jocuri de noroc sau de societate. ♦ Tranz. A pune în joc, a miza pe o carte, pe un număr etc.; fig. a-și asuma un mare risc. 4. Intranz. A participa ca jucător la o competiție sportivă. ♦ Tranz. A practica un anumit joc sportiv. 5. Intranz. și tranz. (Pop.) A dansa. 6. Intranz. Fig. (Despre lucruri văzute în mișcare) A se mișca (sau a da impresia că se mișcă) repede și tremurat; a vibra. ◊ Expr. A-i juca (cuiva) ochii (în cap), se spune despre un om șiret sau despre un om isteț, cu privirea ageră, inteligentă. ♦ Tranz. A mișca repede, a clătina. 7. Intranz. A interpreta un rol într-o piesă sau într-un film; (despre trupe de teatru) a da o reprezentație. ♦ Tranz. A reprezenta o piesă, a prezenta un spectacol. ◊ Expr. A juca un rol (important) = a avea însemnătate mare, a fi decisiv pentru cineva sau ceva. 8. Intranz. A nu sta bine fixat, a se mișca; (despre piesele unei mașini, ale unui angrenaj etc.) a se deplasa într-un spațiu restrâns. – Lat. pop. jocare. DOOM
jucá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. joc, 3 joácă, 1 pl. jucắm; ger. jucấnd
jucasem
JUCÁ, joc, vb. I. 1. Refl. A-și petrece timpul amuzându-se cu diferite jocuri sau jucării; a se distra. ◊ Expr. A se juca cu focul = a trata în mod ușuratic un lucru primejdios sau o problemă gravă. 2. Refl. Fig. A-și bate joc, a nu da importanța cuvenită, a nu lua în serios pe cineva sau ceva; a glumi. ◊ Expr. A se juca cu sănătatea (sau cu viața) = a-și neglija sănătatea, a se expune primejdiei. ♦ Tranz. (Rar) A-și bate joc de cineva; a păcăli, a hărțui, a șicana. ◊ Expr. A juca festa (sau renghiul) cuiva = a face cuiva o farsă, a-l păcăli. 3. Intranz. A-și petrece timpul cu jocuri de noroc sau de societate. ♦ Tranz. A pune în joc, a miza pe o carte, pe un număr etc.; fig. a-și asuma un mare risc. 4. Intranz. A participa ca jucător la o competiție sportivă. ♦ Tranz. A practica un anumit joc sportiv. 5. Intranz. și tranz. (Pop.) A dansa. 6. Intranz. Fig. (Despre lucruri văzute în mișcare) A se mișca (sau a da impresia că se mișcă) repede și tremurat; a vibra. ◊ Expr. A-i juca (cuiva) ochii (în cap), se spune despre un om șiret sau despre un om isteț, cu privirea ageră, inteligentă. ♦ Tranz. A mișca repede, a clătina. 7. Intranz. A interpreta un rol într-o piesă sau într-un film; (despre trupe de teatru) a da o reprezentație. ♦ Tranz. A reprezenta o piesă, a prezenta un spectacol. ◊ Expr. A juca un rol (important) = a avea însemnătate mare, a fi decisiv pentru cineva sau ceva. 8. Intranz. A nu sta bine fixat, a se mișca; (despre piesele unei mașini, ale unui angrenaj etc.) a se deplasa într-un spațiu restrâns. – Lat. pop. jocare. DOOM
jucá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. joc, 3 joácă, 1 pl. jucắm; ger. jucấnd
jucaseră
JUCÁ, joc, vb. I. 1. Refl. A-și petrece timpul amuzându-se cu diferite jocuri sau jucării; a se distra. ◊ Expr. A se juca cu focul = a trata în mod ușuratic un lucru primejdios sau o problemă gravă. 2. Refl. Fig. A-și bate joc, a nu da importanța cuvenită, a nu lua în serios pe cineva sau ceva; a glumi. ◊ Expr. A se juca cu sănătatea (sau cu viața) = a-și neglija sănătatea, a se expune primejdiei. ♦ Tranz. (Rar) A-și bate joc de cineva; a păcăli, a hărțui, a șicana. ◊ Expr. A juca festa (sau renghiul) cuiva = a face cuiva o farsă, a-l păcăli. 3. Intranz. A-și petrece timpul cu jocuri de noroc sau de societate. ♦ Tranz. A pune în joc, a miza pe o carte, pe un număr etc.; fig. a-și asuma un mare risc. 4. Intranz. A participa ca jucător la o competiție sportivă. ♦ Tranz. A practica un anumit joc sportiv. 5. Intranz. și tranz. (Pop.) A dansa. 6. Intranz. Fig. (Despre lucruri văzute în mișcare) A se mișca (sau a da impresia că se mișcă) repede și tremurat; a vibra. ◊ Expr. A-i juca (cuiva) ochii (în cap), se spune despre un om șiret sau despre un om isteț, cu privirea ageră, inteligentă. ♦ Tranz. A mișca repede, a clătina. 7. Intranz. A interpreta un rol într-o piesă sau într-un film; (despre trupe de teatru) a da o reprezentație. ♦ Tranz. A reprezenta o piesă, a prezenta un spectacol. ◊ Expr. A juca un rol (important) = a avea însemnătate mare, a fi decisiv pentru cineva sau ceva. 8. Intranz. A nu sta bine fixat, a se mișca; (despre piesele unei mașini, ale unui angrenaj etc.) a se deplasa într-un spațiu restrâns. – Lat. pop. jocare. DOOM
jucá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. joc, 3 joácă, 1 pl. jucắm; ger. jucấnd
jucaserăm
JUCÁ, joc, vb. I. 1. Refl. A-și petrece timpul amuzându-se cu diferite jocuri sau jucării; a se distra. ◊ Expr. A se juca cu focul = a trata în mod ușuratic un lucru primejdios sau o problemă gravă. 2. Refl. Fig. A-și bate joc, a nu da importanța cuvenită, a nu lua în serios pe cineva sau ceva; a glumi. ◊ Expr. A se juca cu sănătatea (sau cu viața) = a-și neglija sănătatea, a se expune primejdiei. ♦ Tranz. (Rar) A-și bate joc de cineva; a păcăli, a hărțui, a șicana. ◊ Expr. A juca festa (sau renghiul) cuiva = a face cuiva o farsă, a-l păcăli. 3. Intranz. A-și petrece timpul cu jocuri de noroc sau de societate. ♦ Tranz. A pune în joc, a miza pe o carte, pe un număr etc.; fig. a-și asuma un mare risc. 4. Intranz. A participa ca jucător la o competiție sportivă. ♦ Tranz. A practica un anumit joc sportiv. 5. Intranz. și tranz. (Pop.) A dansa. 6. Intranz. Fig. (Despre lucruri văzute în mișcare) A se mișca (sau a da impresia că se mișcă) repede și tremurat; a vibra. ◊ Expr. A-i juca (cuiva) ochii (în cap), se spune despre un om șiret sau despre un om isteț, cu privirea ageră, inteligentă. ♦ Tranz. A mișca repede, a clătina. 7. Intranz. A interpreta un rol într-o piesă sau într-un film; (despre trupe de teatru) a da o reprezentație. ♦ Tranz. A reprezenta o piesă, a prezenta un spectacol. ◊ Expr. A juca un rol (important) = a avea însemnătate mare, a fi decisiv pentru cineva sau ceva. 8. Intranz. A nu sta bine fixat, a se mișca; (despre piesele unei mașini, ale unui angrenaj etc.) a se deplasa într-un spațiu restrâns. – Lat. pop. jocare. DOOM
jucá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. joc, 3 joácă, 1 pl. jucắm; ger. jucấnd
jucaserăți
JUCÁ, joc, vb. I. 1. Refl. A-și petrece timpul amuzându-se cu diferite jocuri sau jucării; a se distra. ◊ Expr. A se juca cu focul = a trata în mod ușuratic un lucru primejdios sau o problemă gravă. 2. Refl. Fig. A-și bate joc, a nu da importanța cuvenită, a nu lua în serios pe cineva sau ceva; a glumi. ◊ Expr. A se juca cu sănătatea (sau cu viața) = a-și neglija sănătatea, a se expune primejdiei. ♦ Tranz. (Rar) A-și bate joc de cineva; a păcăli, a hărțui, a șicana. ◊ Expr. A juca festa (sau renghiul) cuiva = a face cuiva o farsă, a-l păcăli. 3. Intranz. A-și petrece timpul cu jocuri de noroc sau de societate. ♦ Tranz. A pune în joc, a miza pe o carte, pe un număr etc.; fig. a-și asuma un mare risc. 4. Intranz. A participa ca jucător la o competiție sportivă. ♦ Tranz. A practica un anumit joc sportiv. 5. Intranz. și tranz. (Pop.) A dansa. 6. Intranz. Fig. (Despre lucruri văzute în mișcare) A se mișca (sau a da impresia că se mișcă) repede și tremurat; a vibra. ◊ Expr. A-i juca (cuiva) ochii (în cap), se spune despre un om șiret sau despre un om isteț, cu privirea ageră, inteligentă. ♦ Tranz. A mișca repede, a clătina. 7. Intranz. A interpreta un rol într-o piesă sau într-un film; (despre trupe de teatru) a da o reprezentație. ♦ Tranz. A reprezenta o piesă, a prezenta un spectacol. ◊ Expr. A juca un rol (important) = a avea însemnătate mare, a fi decisiv pentru cineva sau ceva. 8. Intranz. A nu sta bine fixat, a se mișca; (despre piesele unei mașini, ale unui angrenaj etc.) a se deplasa într-un spațiu restrâns. – Lat. pop. jocare. DOOM
jucá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. joc, 3 joácă, 1 pl. jucắm; ger. jucấnd
jucaseși
JUCÁ, joc, vb. I. 1. Refl. A-și petrece timpul amuzându-se cu diferite jocuri sau jucării; a se distra. ◊ Expr. A se juca cu focul = a trata în mod ușuratic un lucru primejdios sau o problemă gravă. 2. Refl. Fig. A-și bate joc, a nu da importanța cuvenită, a nu lua în serios pe cineva sau ceva; a glumi. ◊ Expr. A se juca cu sănătatea (sau cu viața) = a-și neglija sănătatea, a se expune primejdiei. ♦ Tranz. (Rar) A-și bate joc de cineva; a păcăli, a hărțui, a șicana. ◊ Expr. A juca festa (sau renghiul) cuiva = a face cuiva o farsă, a-l păcăli. 3. Intranz. A-și petrece timpul cu jocuri de noroc sau de societate. ♦ Tranz. A pune în joc, a miza pe o carte, pe un număr etc.; fig. a-și asuma un mare risc. 4. Intranz. A participa ca jucător la o competiție sportivă. ♦ Tranz. A practica un anumit joc sportiv. 5. Intranz. și tranz. (Pop.) A dansa. 6. Intranz. Fig. (Despre lucruri văzute în mișcare) A se mișca (sau a da impresia că se mișcă) repede și tremurat; a vibra. ◊ Expr. A-i juca (cuiva) ochii (în cap), se spune despre un om șiret sau despre un om isteț, cu privirea ageră, inteligentă. ♦ Tranz. A mișca repede, a clătina. 7. Intranz. A interpreta un rol într-o piesă sau într-un film; (despre trupe de teatru) a da o reprezentație. ♦ Tranz. A reprezenta o piesă, a prezenta un spectacol. ◊ Expr. A juca un rol (important) = a avea însemnătate mare, a fi decisiv pentru cineva sau ceva. 8. Intranz. A nu sta bine fixat, a se mișca; (despre piesele unei mașini, ale unui angrenaj etc.) a se deplasa într-un spațiu restrâns. – Lat. pop. jocare. DOOM
jucá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. joc, 3 joácă, 1 pl. jucắm; ger. jucấnd
jucaseți
JUCÁ, joc, vb. I. 1. Refl. A-și petrece timpul amuzându-se cu diferite jocuri sau jucării; a se distra. ◊ Expr. A se juca cu focul = a trata în mod ușuratic un lucru primejdios sau o problemă gravă. 2. Refl. Fig. A-și bate joc, a nu da importanța cuvenită, a nu lua în serios pe cineva sau ceva; a glumi. ◊ Expr. A se juca cu sănătatea (sau cu viața) = a-și neglija sănătatea, a se expune primejdiei. ♦ Tranz. (Rar) A-și bate joc de cineva; a păcăli, a hărțui, a șicana. ◊ Expr. A juca festa (sau renghiul) cuiva = a face cuiva o farsă, a-l păcăli. 3. Intranz. A-și petrece timpul cu jocuri de noroc sau de societate. ♦ Tranz. A pune în joc, a miza pe o carte, pe un număr etc.; fig. a-și asuma un mare risc. 4. Intranz. A participa ca jucător la o competiție sportivă. ♦ Tranz. A practica un anumit joc sportiv. 5. Intranz. și tranz. (Pop.) A dansa. 6. Intranz. Fig. (Despre lucruri văzute în mișcare) A se mișca (sau a da impresia că se mișcă) repede și tremurat; a vibra. ◊ Expr. A-i juca (cuiva) ochii (în cap), se spune despre un om șiret sau despre un om isteț, cu privirea ageră, inteligentă. ♦ Tranz. A mișca repede, a clătina. 7. Intranz. A interpreta un rol într-o piesă sau într-un film; (despre trupe de teatru) a da o reprezentație. ♦ Tranz. A reprezenta o piesă, a prezenta un spectacol. ◊ Expr. A juca un rol (important) = a avea însemnătate mare, a fi decisiv pentru cineva sau ceva. 8. Intranz. A nu sta bine fixat, a se mișca; (despre piesele unei mașini, ale unui angrenaj etc.) a se deplasa într-un spațiu restrâns. – Lat. pop. jocare. DOOM
jucá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. joc, 3 joácă, 1 pl. jucắm; ger. jucấnd
jucat
JUCÁ, joc, vb. I. 1. Refl. A-și petrece timpul amuzându-se cu diferite jocuri sau jucării; a se distra. ◊ Expr. A se juca cu focul = a trata în mod ușuratic un lucru primejdios sau o problemă gravă. 2. Refl. Fig. A-și bate joc, a nu da importanța cuvenită, a nu lua în serios pe cineva sau ceva; a glumi. ◊ Expr. A se juca cu sănătatea (sau cu viața) = a-și neglija sănătatea, a se expune primejdiei. ♦ Tranz. (Rar) A-și bate joc de cineva; a păcăli, a hărțui, a șicana. ◊ Expr. A juca festa (sau renghiul) cuiva = a face cuiva o farsă, a-l păcăli. 3. Intranz. A-și petrece timpul cu jocuri de noroc sau de societate. ♦ Tranz. A pune în joc, a miza pe o carte, pe un număr etc.; fig. a-și asuma un mare risc. 4. Intranz. A participa ca jucător la o competiție sportivă. ♦ Tranz. A practica un anumit joc sportiv. 5. Intranz. și tranz. (Pop.) A dansa. 6. Intranz. Fig. (Despre lucruri văzute în mișcare) A se mișca (sau a da impresia că se mișcă) repede și tremurat; a vibra. ◊ Expr. A-i juca (cuiva) ochii (în cap), se spune despre un om șiret sau despre un om isteț, cu privirea ageră, inteligentă. ♦ Tranz. A mișca repede, a clătina. 7. Intranz. A interpreta un rol într-o piesă sau într-un film; (despre trupe de teatru) a da o reprezentație. ♦ Tranz. A reprezenta o piesă, a prezenta un spectacol. ◊ Expr. A juca un rol (important) = a avea însemnătate mare, a fi decisiv pentru cineva sau ceva. 8. Intranz. A nu sta bine fixat, a se mișca; (despre piesele unei mașini, ale unui angrenaj etc.) a se deplasa într-un spațiu restrâns. – Lat. pop. jocare. DOOM
jucá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. joc, 3 joácă, 1 pl. jucắm; ger. jucấnd
jucat
JUCÁT s. n. Faptul de a (se) juca. – V. juca. DOOM
jucát s. n.
jucau
JUCÁ, joc, vb. I. 1. Refl. A-și petrece timpul amuzându-se cu diferite jocuri sau jucării; a se distra. ◊ Expr. A se juca cu focul = a trata în mod ușuratic un lucru primejdios sau o problemă gravă. 2. Refl. Fig. A-și bate joc, a nu da importanța cuvenită, a nu lua în serios pe cineva sau ceva; a glumi. ◊ Expr. A se juca cu sănătatea (sau cu viața) = a-și neglija sănătatea, a se expune primejdiei. ♦ Tranz. (Rar) A-și bate joc de cineva; a păcăli, a hărțui, a șicana. ◊ Expr. A juca festa (sau renghiul) cuiva = a face cuiva o farsă, a-l păcăli. 3. Intranz. A-și petrece timpul cu jocuri de noroc sau de societate. ♦ Tranz. A pune în joc, a miza pe o carte, pe un număr etc.; fig. a-și asuma un mare risc. 4. Intranz. A participa ca jucător la o competiție sportivă. ♦ Tranz. A practica un anumit joc sportiv. 5. Intranz. și tranz. (Pop.) A dansa. 6. Intranz. Fig. (Despre lucruri văzute în mișcare) A se mișca (sau a da impresia că se mișcă) repede și tremurat; a vibra. ◊ Expr. A-i juca (cuiva) ochii (în cap), se spune despre un om șiret sau despre un om isteț, cu privirea ageră, inteligentă. ♦ Tranz. A mișca repede, a clătina. 7. Intranz. A interpreta un rol într-o piesă sau într-un film; (despre trupe de teatru) a da o reprezentație. ♦ Tranz. A reprezenta o piesă, a prezenta un spectacol. ◊ Expr. A juca un rol (important) = a avea însemnătate mare, a fi decisiv pentru cineva sau ceva. 8. Intranz. A nu sta bine fixat, a se mișca; (despre piesele unei mașini, ale unui angrenaj etc.) a se deplasa într-un spațiu restrâns. – Lat. pop. jocare. DOOM
jucá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. joc, 3 joácă, 1 pl. jucắm; ger. jucấnd
jucași
JUCÁ, joc, vb. I. 1. Refl. A-și petrece timpul amuzându-se cu diferite jocuri sau jucării; a se distra. ◊ Expr. A se juca cu focul = a trata în mod ușuratic un lucru primejdios sau o problemă gravă. 2. Refl. Fig. A-și bate joc, a nu da importanța cuvenită, a nu lua în serios pe cineva sau ceva; a glumi. ◊ Expr. A se juca cu sănătatea (sau cu viața) = a-și neglija sănătatea, a se expune primejdiei. ♦ Tranz. (Rar) A-și bate joc de cineva; a păcăli, a hărțui, a șicana. ◊ Expr. A juca festa (sau renghiul) cuiva = a face cuiva o farsă, a-l păcăli. 3. Intranz. A-și petrece timpul cu jocuri de noroc sau de societate. ♦ Tranz. A pune în joc, a miza pe o carte, pe un număr etc.; fig. a-și asuma un mare risc. 4. Intranz. A participa ca jucător la o competiție sportivă. ♦ Tranz. A practica un anumit joc sportiv. 5. Intranz. și tranz. (Pop.) A dansa. 6. Intranz. Fig. (Despre lucruri văzute în mișcare) A se mișca (sau a da impresia că se mișcă) repede și tremurat; a vibra. ◊ Expr. A-i juca (cuiva) ochii (în cap), se spune despre un om șiret sau despre un om isteț, cu privirea ageră, inteligentă. ♦ Tranz. A mișca repede, a clătina. 7. Intranz. A interpreta un rol într-o piesă sau într-un film; (despre trupe de teatru) a da o reprezentație. ♦ Tranz. A reprezenta o piesă, a prezenta un spectacol. ◊ Expr. A juca un rol (important) = a avea însemnătate mare, a fi decisiv pentru cineva sau ceva. 8. Intranz. A nu sta bine fixat, a se mișca; (despre piesele unei mașini, ale unui angrenaj etc.) a se deplasa într-un spațiu restrâns. – Lat. pop. jocare. DOOM
jucá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. joc, 3 joácă, 1 pl. jucắm; ger. jucấnd
jucați
JUCÁ, joc, vb. I. 1. Refl. A-și petrece timpul amuzându-se cu diferite jocuri sau jucării; a se distra. ◊ Expr. A se juca cu focul = a trata în mod ușuratic un lucru primejdios sau o problemă gravă. 2. Refl. Fig. A-și bate joc, a nu da importanța cuvenită, a nu lua în serios pe cineva sau ceva; a glumi. ◊ Expr. A se juca cu sănătatea (sau cu viața) = a-și neglija sănătatea, a se expune primejdiei. ♦ Tranz. (Rar) A-și bate joc de cineva; a păcăli, a hărțui, a șicana. ◊ Expr. A juca festa (sau renghiul) cuiva = a face cuiva o farsă, a-l păcăli. 3. Intranz. A-și petrece timpul cu jocuri de noroc sau de societate. ♦ Tranz. A pune în joc, a miza pe o carte, pe un număr etc.; fig. a-și asuma un mare risc. 4. Intranz. A participa ca jucător la o competiție sportivă. ♦ Tranz. A practica un anumit joc sportiv. 5. Intranz. și tranz. (Pop.) A dansa. 6. Intranz. Fig. (Despre lucruri văzute în mișcare) A se mișca (sau a da impresia că se mișcă) repede și tremurat; a vibra. ◊ Expr. A-i juca (cuiva) ochii (în cap), se spune despre un om șiret sau despre un om isteț, cu privirea ageră, inteligentă. ♦ Tranz. A mișca repede, a clătina. 7. Intranz. A interpreta un rol într-o piesă sau într-un film; (despre trupe de teatru) a da o reprezentație. ♦ Tranz. A reprezenta o piesă, a prezenta un spectacol. ◊ Expr. A juca un rol (important) = a avea însemnătate mare, a fi decisiv pentru cineva sau ceva. 8. Intranz. A nu sta bine fixat, a se mișca; (despre piesele unei mașini, ale unui angrenaj etc.) a se deplasa într-un spațiu restrâns. – Lat. pop. jocare. DOOM
jucá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. joc, 3 joácă, 1 pl. jucắm; ger. jucấnd
jucând
JUCÁ, joc, vb. I. 1. Refl. A-și petrece timpul amuzându-se cu diferite jocuri sau jucării; a se distra. ◊ Expr. A se juca cu focul = a trata în mod ușuratic un lucru primejdios sau o problemă gravă. 2. Refl. Fig. A-și bate joc, a nu da importanța cuvenită, a nu lua în serios pe cineva sau ceva; a glumi. ◊ Expr. A se juca cu sănătatea (sau cu viața) = a-și neglija sănătatea, a se expune primejdiei. ♦ Tranz. (Rar) A-și bate joc de cineva; a păcăli, a hărțui, a șicana. ◊ Expr. A juca festa (sau renghiul) cuiva = a face cuiva o farsă, a-l păcăli. 3. Intranz. A-și petrece timpul cu jocuri de noroc sau de societate. ♦ Tranz. A pune în joc, a miza pe o carte, pe un număr etc.; fig. a-și asuma un mare risc. 4. Intranz. A participa ca jucător la o competiție sportivă. ♦ Tranz. A practica un anumit joc sportiv. 5. Intranz. și tranz. (Pop.) A dansa. 6. Intranz. Fig. (Despre lucruri văzute în mișcare) A se mișca (sau a da impresia că se mișcă) repede și tremurat; a vibra. ◊ Expr. A-i juca (cuiva) ochii (în cap), se spune despre un om șiret sau despre un om isteț, cu privirea ageră, inteligentă. ♦ Tranz. A mișca repede, a clătina. 7. Intranz. A interpreta un rol într-o piesă sau într-un film; (despre trupe de teatru) a da o reprezentație. ♦ Tranz. A reprezenta o piesă, a prezenta un spectacol. ◊ Expr. A juca un rol (important) = a avea însemnătate mare, a fi decisiv pentru cineva sau ceva. 8. Intranz. A nu sta bine fixat, a se mișca; (despre piesele unei mașini, ale unui angrenaj etc.) a se deplasa într-un spațiu restrâns. – Lat. pop. jocare. DOOM
jucá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. joc, 3 joácă, 1 pl. jucắm; ger. jucấnd
jucînd
JUCÁ, joc, vb. I. 1. Refl. A-și petrece timpul amuzându-se cu diferite jocuri sau jucării; a se distra. ◊ Expr. A se juca cu focul = a trata în mod ușuratic un lucru primejdios sau o problemă gravă. 2. Refl. Fig. A-și bate joc, a nu da importanța cuvenită, a nu lua în serios pe cineva sau ceva; a glumi. ◊ Expr. A se juca cu sănătatea (sau cu viața) = a-și neglija sănătatea, a se expune primejdiei. ♦ Tranz. (Rar) A-și bate joc de cineva; a păcăli, a hărțui, a șicana. ◊ Expr. A juca festa (sau renghiul) cuiva = a face cuiva o farsă, a-l păcăli. 3. Intranz. A-și petrece timpul cu jocuri de noroc sau de societate. ♦ Tranz. A pune în joc, a miza pe o carte, pe un număr etc.; fig. a-și asuma un mare risc. 4. Intranz. A participa ca jucător la o competiție sportivă. ♦ Tranz. A practica un anumit joc sportiv. 5. Intranz. și tranz. (Pop.) A dansa. 6. Intranz. Fig. (Despre lucruri văzute în mișcare) A se mișca (sau a da impresia că se mișcă) repede și tremurat; a vibra. ◊ Expr. A-i juca (cuiva) ochii (în cap), se spune despre un om șiret sau despre un om isteț, cu privirea ageră, inteligentă. ♦ Tranz. A mișca repede, a clătina. 7. Intranz. A interpreta un rol într-o piesă sau într-un film; (despre trupe de teatru) a da o reprezentație. ♦ Tranz. A reprezenta o piesă, a prezenta un spectacol. ◊ Expr. A juca un rol (important) = a avea însemnătate mare, a fi decisiv pentru cineva sau ceva. 8. Intranz. A nu sta bine fixat, a se mișca; (despre piesele unei mașini, ale unui angrenaj etc.) a se deplasa într-un spațiu restrâns. – Lat. pop. jocare. DOOM
jucá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. joc, 3 joácă, 1 pl. jucắm; ger. jucấnd
jucărea
JUCĂREÁ, -ÍCĂ, jucărele, s. f. Jucărioară. – Jucărie + suf. -ea. – Jucărică: cu schimbare de suf. DOOM
jucărícă s. f., g.-d. art. jucărélei; pl. jucăréle, art. jucărélele
jucărele
JUCĂREÁ, -ÍCĂ, jucărele, s. f. Jucărioară. – Jucărie + suf. -ea. – Jucărică: cu schimbare de suf. DOOM
jucărícă s. f., g.-d. art. jucărélei; pl. jucăréle, art. jucărélele
jucărelei
JUCĂREÁ, -ÍCĂ, jucărele, s. f. Jucărioară. – Jucărie + suf. -ea. – Jucărică: cu schimbare de suf. DOOM
jucărícă s. f., g.-d. art. jucărélei; pl. jucăréle, art. jucărélele
jucărelele
JUCĂREÁ, -ÍCĂ, jucărele, s. f. Jucărioară. – Jucărie + suf. -ea. – Jucărică: cu schimbare de suf. DOOM
jucărícă s. f., g.-d. art. jucărélei; pl. jucăréle, art. jucărélele
jucărelelor
JUCĂREÁ, -ÍCĂ, jucărele, s. f. Jucărioară. – Jucărie + suf. -ea. – Jucărică: cu schimbare de suf. DOOM
jucărícă s. f., g.-d. art. jucărélei; pl. jucăréle, art. jucărélele
jucăria
JUCĂRÍE, jucării, s. f. 1. Obiect cu care se joacă copiii. ♦ Fig. Persoană sau lucru ajuns la discreția cuiva; păpușă, marionetă. 2. Fig. Lucru neînsemnat; fleac, bagatelă, nimic. – Juca + suf. -ărie. DOOM
jucăríe s. f., art. jucăría, g.-d. art. jucăríei; pl. jucăríi, art. jucăríile
jucărica
JUCĂREÁ, -ÍCĂ, jucărele, s. f. Jucărioară. – Jucărie + suf. -ea. – Jucărică: cu schimbare de suf. DOOM
jucărícă s. f., g.-d. art. jucărélei; pl. jucăréle, art. jucărélele
jucărie
JUCĂRÍE, jucării, s. f. 1. Obiect cu care se joacă copiii. ♦ Fig. Persoană sau lucru ajuns la discreția cuiva; păpușă, marionetă. 2. Fig. Lucru neînsemnat; fleac, bagatelă, nimic. – Juca + suf. -ărie. DOOM
jucăríe s. f., art. jucăría, g.-d. art. jucăríei; pl. jucăríi, art. jucăríile
jucăriei
JUCĂRÍE, jucării, s. f. 1. Obiect cu care se joacă copiii. ♦ Fig. Persoană sau lucru ajuns la discreția cuiva; păpușă, marionetă. 2. Fig. Lucru neînsemnat; fleac, bagatelă, nimic. – Juca + suf. -ărie. DOOM
jucăríe s. f., art. jucăría, g.-d. art. jucăríei; pl. jucăríi, art. jucăríile
jucării
JUCĂRÍE, jucării, s. f. 1. Obiect cu care se joacă copiii. ♦ Fig. Persoană sau lucru ajuns la discreția cuiva; păpușă, marionetă. 2. Fig. Lucru neînsemnat; fleac, bagatelă, nimic. – Juca + suf. -ărie. DOOM
jucăríe s. f., art. jucăría, g.-d. art. jucăríei; pl. jucăríi, art. jucăríile
jucăriile
JUCĂRÍE, jucării, s. f. 1. Obiect cu care se joacă copiii. ♦ Fig. Persoană sau lucru ajuns la discreția cuiva; păpușă, marionetă. 2. Fig. Lucru neînsemnat; fleac, bagatelă, nimic. – Juca + suf. -ărie. DOOM
jucăríe s. f., art. jucăría, g.-d. art. jucăríei; pl. jucăríi, art. jucăríile
jucăriilor
JUCĂRÍE, jucării, s. f. 1. Obiect cu care se joacă copiii. ♦ Fig. Persoană sau lucru ajuns la discreția cuiva; păpușă, marionetă. 2. Fig. Lucru neînsemnat; fleac, bagatelă, nimic. – Juca + suf. -ărie. DOOM
jucăríe s. f., art. jucăría, g.-d. art. jucăríei; pl. jucăríi, art. jucăríile
jucărioara
JUCĂRIOÁRĂ, jucărioare, s. f. Diminutiv al lui jucărie; jucărică. [Pr.: -ri-oa-] – Jucărie + suf. -ioară. DOOM
jucărioáră (-ri-oa-) s. f., g.-d. art. jucărioárei; pl. jucărioáre
jucărioare
JUCĂRIOÁRĂ, jucărioare, s. f. Diminutiv al lui jucărie; jucărică. [Pr.: -ri-oa-] – Jucărie + suf. -ioară. DOOM
jucărioáră (-ri-oa-) s. f., g.-d. art. jucărioárei; pl. jucărioáre
jucărioarei
JUCĂRIOÁRĂ, jucărioare, s. f. Diminutiv al lui jucărie; jucărică. [Pr.: -ri-oa-] – Jucărie + suf. -ioară. DOOM
jucărioáră (-ri-oa-) s. f., g.-d. art. jucărioárei; pl. jucărioáre
jucărioarele
JUCĂRIOÁRĂ, jucărioare, s. f. Diminutiv al lui jucărie; jucărică. [Pr.: -ri-oa-] – Jucărie + suf. -ioară. DOOM
jucărioáră (-ri-oa-) s. f., g.-d. art. jucărioárei; pl. jucărioáre
jucărioarelor
JUCĂRIOÁRĂ, jucărioare, s. f. Diminutiv al lui jucărie; jucărică. [Pr.: -ri-oa-] – Jucărie + suf. -ioară. DOOM
jucărioáră (-ri-oa-) s. f., g.-d. art. jucărioárei; pl. jucărioáre
jucătoare
JUCĂTÓR, -OÁRE, jucători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care practică un joc sportiv, de societate, de noroc etc. 2. (Pop.) Dansator. ♦ (Adjectival) Jucăuș, zglobiu. – Juca + suf. -ător. DOOM
jucătór s. m., pl. jucătóri
jucătoarea
JUCĂTÓR, -OÁRE, jucători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care practică un joc sportiv, de societate, de noroc etc. 2. (Pop.) Dansator. ♦ (Adjectival) Jucăuș, zglobiu. – Juca + suf. -ător. DOOM
jucătór s. m., pl. jucătóri
jucătoarei
JUCĂTÓR, -OÁRE, jucători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care practică un joc sportiv, de societate, de noroc etc. 2. (Pop.) Dansator. ♦ (Adjectival) Jucăuș, zglobiu. – Juca + suf. -ător. DOOM
jucătór s. m., pl. jucătóri
jucătoarele
JUCĂTÓR, -OÁRE, jucători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care practică un joc sportiv, de societate, de noroc etc. 2. (Pop.) Dansator. ♦ (Adjectival) Jucăuș, zglobiu. – Juca + suf. -ător. DOOM
jucătór s. m., pl. jucătóri
jucătoarelor
JUCĂTÓR, -OÁRE, jucători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care practică un joc sportiv, de societate, de noroc etc. 2. (Pop.) Dansator. ♦ (Adjectival) Jucăuș, zglobiu. – Juca + suf. -ător. DOOM
jucătór s. m., pl. jucătóri
jucătoareo
JUCĂTÓR, -OÁRE, jucători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care practică un joc sportiv, de societate, de noroc etc. 2. (Pop.) Dansator. ♦ (Adjectival) Jucăuș, zglobiu. – Juca + suf. -ător. DOOM
jucătór s. m., pl. jucătóri
jucător
JUCĂTÓR, -OÁRE, jucători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care practică un joc sportiv, de societate, de noroc etc. 2. (Pop.) Dansator. ♦ (Adjectival) Jucăuș, zglobiu. – Juca + suf. -ător. DOOM
jucătór s. m., pl. jucătóri
jucătore
JUCĂTÓR, -OÁRE, jucători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care practică un joc sportiv, de societate, de noroc etc. 2. (Pop.) Dansator. ♦ (Adjectival) Jucăuș, zglobiu. – Juca + suf. -ător. DOOM
jucătór s. m., pl. jucătóri
jucători
JUCĂTÓR, -OÁRE, jucători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care practică un joc sportiv, de societate, de noroc etc. 2. (Pop.) Dansator. ♦ (Adjectival) Jucăuș, zglobiu. – Juca + suf. -ător. DOOM
jucătór s. m., pl. jucătóri
jucătorii
JUCĂTÓR, -OÁRE, jucători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care practică un joc sportiv, de societate, de noroc etc. 2. (Pop.) Dansator. ♦ (Adjectival) Jucăuș, zglobiu. – Juca + suf. -ător. DOOM
jucătór s. m., pl. jucătóri
jucătorilor
JUCĂTÓR, -OÁRE, jucători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care practică un joc sportiv, de societate, de noroc etc. 2. (Pop.) Dansator. ♦ (Adjectival) Jucăuș, zglobiu. – Juca + suf. -ător. DOOM
jucătór s. m., pl. jucătóri
jucătorul
JUCĂTÓR, -OÁRE, jucători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care practică un joc sportiv, de societate, de noroc etc. 2. (Pop.) Dansator. ♦ (Adjectival) Jucăuș, zglobiu. – Juca + suf. -ător. DOOM
jucătór s. m., pl. jucătóri
jucătorule
JUCĂTÓR, -OÁRE, jucători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care practică un joc sportiv, de societate, de noroc etc. 2. (Pop.) Dansator. ♦ (Adjectival) Jucăuș, zglobiu. – Juca + suf. -ător. DOOM
jucătór s. m., pl. jucătóri
jucătorului
JUCĂTÓR, -OÁRE, jucători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care practică un joc sportiv, de societate, de noroc etc. 2. (Pop.) Dansator. ♦ (Adjectival) Jucăuș, zglobiu. – Juca + suf. -ător. DOOM
jucătór s. m., pl. jucătóri
jucăuș
JUCĂÚȘ, -Ă, jucăuși, -e, adj. 1. Căruia îi place să se joace. ♦ Căruia îi place să danseze. 2. Fig. Care se mișcă repede și capricios; vioi, neastâmpărat, zglobiu. – Juca + suf. -uș. DOOM
jucăúș adj. m., pl. jucăúși; f. jucăúșă, art. jucăúșa, pl. jucăúșe
jucăușa
JUCĂÚȘ, -Ă, jucăuși, -e, adj. 1. Căruia îi place să se joace. ♦ Căruia îi place să danseze. 2. Fig. Care se mișcă repede și capricios; vioi, neastâmpărat, zglobiu. – Juca + suf. -uș. DOOM
jucăúș adj. m., pl. jucăúși; f. jucăúșă, art. jucăúșa, pl. jucăúșe
jucăușe
JUCĂÚȘ, -Ă, jucăuși, -e, adj. 1. Căruia îi place să se joace. ♦ Căruia îi place să danseze. 2. Fig. Care se mișcă repede și capricios; vioi, neastâmpărat, zglobiu. – Juca + suf. -uș. DOOM
jucăúș adj. m., pl. jucăúși; f. jucăúșă, art. jucăúșa, pl. jucăúșe
jucăușei
JUCĂÚȘ, -Ă, jucăuși, -e, adj. 1. Căruia îi place să se joace. ♦ Căruia îi place să danseze. 2. Fig. Care se mișcă repede și capricios; vioi, neastâmpărat, zglobiu. – Juca + suf. -uș. DOOM
jucăúș adj. m., pl. jucăúși; f. jucăúșă, art. jucăúșa, pl. jucăúșe
jucăușele
JUCĂÚȘ, -Ă, jucăuși, -e, adj. 1. Căruia îi place să se joace. ♦ Căruia îi place să danseze. 2. Fig. Care se mișcă repede și capricios; vioi, neastâmpărat, zglobiu. – Juca + suf. -uș. DOOM
jucăúș adj. m., pl. jucăúși; f. jucăúșă, art. jucăúșa, pl. jucăúșe
jucăușelor
JUCĂÚȘ, -Ă, jucăuși, -e, adj. 1. Căruia îi place să se joace. ♦ Căruia îi place să danseze. 2. Fig. Care se mișcă repede și capricios; vioi, neastâmpărat, zglobiu. – Juca + suf. -uș. DOOM
jucăúș adj. m., pl. jucăúși; f. jucăúșă, art. jucăúșa, pl. jucăúșe
jucăuși
JUCĂÚȘ, -Ă, jucăuși, -e, adj. 1. Căruia îi place să se joace. ♦ Căruia îi place să danseze. 2. Fig. Care se mișcă repede și capricios; vioi, neastâmpărat, zglobiu. – Juca + suf. -uș. DOOM
jucăúș adj. m., pl. jucăúși; f. jucăúșă, art. jucăúșa, pl. jucăúșe
jucăușii
JUCĂÚȘ, -Ă, jucăuși, -e, adj. 1. Căruia îi place să se joace. ♦ Căruia îi place să danseze. 2. Fig. Care se mișcă repede și capricios; vioi, neastâmpărat, zglobiu. – Juca + suf. -uș. DOOM
jucăúș adj. m., pl. jucăúși; f. jucăúșă, art. jucăúșa, pl. jucăúșe
jucăușilor
JUCĂÚȘ, -Ă, jucăuși, -e, adj. 1. Căruia îi place să se joace. ♦ Căruia îi place să danseze. 2. Fig. Care se mișcă repede și capricios; vioi, neastâmpărat, zglobiu. – Juca + suf. -uș. DOOM
jucăúș adj. m., pl. jucăúși; f. jucăúșă, art. jucăúșa, pl. jucăúșe
jucăușul
JUCĂÚȘ, -Ă, jucăuși, -e, adj. 1. Căruia îi place să se joace. ♦ Căruia îi place să danseze. 2. Fig. Care se mișcă repede și capricios; vioi, neastâmpărat, zglobiu. – Juca + suf. -uș. DOOM
jucăúș adj. m., pl. jucăúși; f. jucăúșă, art. jucăúșa, pl. jucăúșe
jucăușului
JUCĂÚȘ, -Ă, jucăuși, -e, adj. 1. Căruia îi place să se joace. ♦ Căruia îi place să danseze. 2. Fig. Care se mișcă repede și capricios; vioi, neastâmpărat, zglobiu. – Juca + suf. -uș. DOOM
jucăúș adj. m., pl. jucăúși; f. jucăúșă, art. jucăúșa, pl. jucăúșe
jude
JÚDE, juzi, s. m. 1. (În vechea organizare a Țărilor Române) Demnitar cu atribuții judecătorești și administrative; stăpân de rumâni. ♦ Principe, cneaz. 2. (În vechea organizare a Țării Românești) Țăran devenit liber după răscumpărarea din rumânie. 3. Cârmuitor și judecător al mai multor sălașe de țigani. 4. (Înv.) Judecător (1). 5. (Reg.; înv.) Primar. [Var.: (2) júdec, pl. judeci, s. m.] – Lat. judex, -icis. DOOM
júde s. m., pl. juzi
judec
JÚDE, juzi, s. m. 1. (În vechea organizare a Țărilor Române) Demnitar cu atribuții judecătorești și administrative; stăpân de rumâni. ♦ Principe, cneaz. 2. (În vechea organizare a Țării Românești) Țăran devenit liber după răscumpărarea din rumânie. 3. Cârmuitor și judecător al mai multor sălașe de țigani. 4. (Înv.) Judecător (1). 5. (Reg.; înv.) Primar. [Var.: (2) júdec, pl. judeci, s. m.] – Lat. judex, -icis. DOOM
júde s. m., pl. juzi
judec
JUDECÁ, júdec, vb. I. 1. Tranz. A-și forma o opinie despre cineva sau ceva, examinând argumentele, luând în considerare împrejurările, urmările etc.; a discerne, a chibzui. 2. Tranz. A aprecia, a prețui, a califica. ♦ A considera, a socoti drept... 3. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) critica, a (se) condamna, a (se) mustra. 4. Tranz. A examina o cauză sau o persoană în calitate de judecător și a da o hotărâre judiciară; p. ext. a hotărî, a decide ca arbitru, a soluționa un litigiu. ◊ Lucru judecat = caz asupra căruia s-a dat o hotărâre judiciară definitivă. ♦ Refl. recipr. A fi în proces, în litigiu cu cineva. – Lat. judicare. DOOM
judecá (a ~) vb., ind. prez. 3 júdecă
judeca
JUDECÁ, júdec, vb. I. 1. Tranz. A-și forma o opinie despre cineva sau ceva, examinând argumentele, luând în considerare împrejurările, urmările etc.; a discerne, a chibzui. 2. Tranz. A aprecia, a prețui, a califica. ♦ A considera, a socoti drept... 3. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) critica, a (se) condamna, a (se) mustra. 4. Tranz. A examina o cauză sau o persoană în calitate de judecător și a da o hotărâre judiciară; p. ext. a hotărî, a decide ca arbitru, a soluționa un litigiu. ◊ Lucru judecat = caz asupra căruia s-a dat o hotărâre judiciară definitivă. ♦ Refl. recipr. A fi în proces, în litigiu cu cineva. – Lat. judicare. DOOM
judecá (a ~) vb., ind. prez. 3 júdecă
judecai
JUDECÁ, júdec, vb. I. 1. Tranz. A-și forma o opinie despre cineva sau ceva, examinând argumentele, luând în considerare împrejurările, urmările etc.; a discerne, a chibzui. 2. Tranz. A aprecia, a prețui, a califica. ♦ A considera, a socoti drept... 3. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) critica, a (se) condamna, a (se) mustra. 4. Tranz. A examina o cauză sau o persoană în calitate de judecător și a da o hotărâre judiciară; p. ext. a hotărî, a decide ca arbitru, a soluționa un litigiu. ◊ Lucru judecat = caz asupra căruia s-a dat o hotărâre judiciară definitivă. ♦ Refl. recipr. A fi în proces, în litigiu cu cineva. – Lat. judicare. DOOM
judecá (a ~) vb., ind. prez. 3 júdecă
judecam
JUDECÁ, júdec, vb. I. 1. Tranz. A-și forma o opinie despre cineva sau ceva, examinând argumentele, luând în considerare împrejurările, urmările etc.; a discerne, a chibzui. 2. Tranz. A aprecia, a prețui, a califica. ♦ A considera, a socoti drept... 3. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) critica, a (se) condamna, a (se) mustra. 4. Tranz. A examina o cauză sau o persoană în calitate de judecător și a da o hotărâre judiciară; p. ext. a hotărî, a decide ca arbitru, a soluționa un litigiu. ◊ Lucru judecat = caz asupra căruia s-a dat o hotărâre judiciară definitivă. ♦ Refl. recipr. A fi în proces, în litigiu cu cineva. – Lat. judicare. DOOM
judecá (a ~) vb., ind. prez. 3 júdecă
judecare
JUDECÁ, júdec, vb. I. 1. Tranz. A-și forma o opinie despre cineva sau ceva, examinând argumentele, luând în considerare împrejurările, urmările etc.; a discerne, a chibzui. 2. Tranz. A aprecia, a prețui, a califica. ♦ A considera, a socoti drept... 3. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) critica, a (se) condamna, a (se) mustra. 4. Tranz. A examina o cauză sau o persoană în calitate de judecător și a da o hotărâre judiciară; p. ext. a hotărî, a decide ca arbitru, a soluționa un litigiu. ◊ Lucru judecat = caz asupra căruia s-a dat o hotărâre judiciară definitivă. ♦ Refl. recipr. A fi în proces, în litigiu cu cineva. – Lat. judicare. DOOM
judecá (a ~) vb., ind. prez. 3 júdecă
judecare
JUDECÁRE, judecări, s. f. Acțiunea de a (se) judeca și rezultatul ei; părere sau judecată formată asupra cuiva sau a ceva. – V. judeca. DOOM
judecáre s. f., g.-d. art. judecắrii; pl. judecắri
judecarea
JUDECÁRE, judecări, s. f. Acțiunea de a (se) judeca și rezultatul ei; părere sau judecată formată asupra cuiva sau a ceva. – V. judeca. DOOM
judecáre s. f., g.-d. art. judecắrii; pl. judecắri
judecară
JUDECÁ, júdec, vb. I. 1. Tranz. A-și forma o opinie despre cineva sau ceva, examinând argumentele, luând în considerare împrejurările, urmările etc.; a discerne, a chibzui. 2. Tranz. A aprecia, a prețui, a califica. ♦ A considera, a socoti drept... 3. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) critica, a (se) condamna, a (se) mustra. 4. Tranz. A examina o cauză sau o persoană în calitate de judecător și a da o hotărâre judiciară; p. ext. a hotărî, a decide ca arbitru, a soluționa un litigiu. ◊ Lucru judecat = caz asupra căruia s-a dat o hotărâre judiciară definitivă. ♦ Refl. recipr. A fi în proces, în litigiu cu cineva. – Lat. judicare. DOOM
judecá (a ~) vb., ind. prez. 3 júdecă
judecarăm
JUDECÁ, júdec, vb. I. 1. Tranz. A-și forma o opinie despre cineva sau ceva, examinând argumentele, luând în considerare împrejurările, urmările etc.; a discerne, a chibzui. 2. Tranz. A aprecia, a prețui, a califica. ♦ A considera, a socoti drept... 3. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) critica, a (se) condamna, a (se) mustra. 4. Tranz. A examina o cauză sau o persoană în calitate de judecător și a da o hotărâre judiciară; p. ext. a hotărî, a decide ca arbitru, a soluționa un litigiu. ◊ Lucru judecat = caz asupra căruia s-a dat o hotărâre judiciară definitivă. ♦ Refl. recipr. A fi în proces, în litigiu cu cineva. – Lat. judicare. DOOM
judecá (a ~) vb., ind. prez. 3 júdecă
judecarăți
JUDECÁ, júdec, vb. I. 1. Tranz. A-și forma o opinie despre cineva sau ceva, examinând argumentele, luând în considerare împrejurările, urmările etc.; a discerne, a chibzui. 2. Tranz. A aprecia, a prețui, a califica. ♦ A considera, a socoti drept... 3. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) critica, a (se) condamna, a (se) mustra. 4. Tranz. A examina o cauză sau o persoană în calitate de judecător și a da o hotărâre judiciară; p. ext. a hotărî, a decide ca arbitru, a soluționa un litigiu. ◊ Lucru judecat = caz asupra căruia s-a dat o hotărâre judiciară definitivă. ♦ Refl. recipr. A fi în proces, în litigiu cu cineva. – Lat. judicare. DOOM
judecá (a ~) vb., ind. prez. 3 júdecă
judecase
JUDECÁ, júdec, vb. I. 1. Tranz. A-și forma o opinie despre cineva sau ceva, examinând argumentele, luând în considerare împrejurările, urmările etc.; a discerne, a chibzui. 2. Tranz. A aprecia, a prețui, a califica. ♦ A considera, a socoti drept... 3. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) critica, a (se) condamna, a (se) mustra. 4. Tranz. A examina o cauză sau o persoană în calitate de judecător și a da o hotărâre judiciară; p. ext. a hotărî, a decide ca arbitru, a soluționa un litigiu. ◊ Lucru judecat = caz asupra căruia s-a dat o hotărâre judiciară definitivă. ♦ Refl. recipr. A fi în proces, în litigiu cu cineva. – Lat. judicare. DOOM
judecá (a ~) vb., ind. prez. 3 júdecă
judecasem
JUDECÁ, júdec, vb. I. 1. Tranz. A-și forma o opinie despre cineva sau ceva, examinând argumentele, luând în considerare împrejurările, urmările etc.; a discerne, a chibzui. 2. Tranz. A aprecia, a prețui, a califica. ♦ A considera, a socoti drept... 3. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) critica, a (se) condamna, a (se) mustra. 4. Tranz. A examina o cauză sau o persoană în calitate de judecător și a da o hotărâre judiciară; p. ext. a hotărî, a decide ca arbitru, a soluționa un litigiu. ◊ Lucru judecat = caz asupra căruia s-a dat o hotărâre judiciară definitivă. ♦ Refl. recipr. A fi în proces, în litigiu cu cineva. – Lat. judicare. DOOM
judecá (a ~) vb., ind. prez. 3 júdecă
judecaseră
JUDECÁ, júdec, vb. I. 1. Tranz. A-și forma o opinie despre cineva sau ceva, examinând argumentele, luând în considerare împrejurările, urmările etc.; a discerne, a chibzui. 2. Tranz. A aprecia, a prețui, a califica. ♦ A considera, a socoti drept... 3. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) critica, a (se) condamna, a (se) mustra. 4. Tranz. A examina o cauză sau o persoană în calitate de judecător și a da o hotărâre judiciară; p. ext. a hotărî, a decide ca arbitru, a soluționa un litigiu. ◊ Lucru judecat = caz asupra căruia s-a dat o hotărâre judiciară definitivă. ♦ Refl. recipr. A fi în proces, în litigiu cu cineva. – Lat. judicare. DOOM
judecá (a ~) vb., ind. prez. 3 júdecă
judecaserăm
JUDECÁ, júdec, vb. I. 1. Tranz. A-și forma o opinie despre cineva sau ceva, examinând argumentele, luând în considerare împrejurările, urmările etc.; a discerne, a chibzui. 2. Tranz. A aprecia, a prețui, a califica. ♦ A considera, a socoti drept... 3. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) critica, a (se) condamna, a (se) mustra. 4. Tranz. A examina o cauză sau o persoană în calitate de judecător și a da o hotărâre judiciară; p. ext. a hotărî, a decide ca arbitru, a soluționa un litigiu. ◊ Lucru judecat = caz asupra căruia s-a dat o hotărâre judiciară definitivă. ♦ Refl. recipr. A fi în proces, în litigiu cu cineva. – Lat. judicare. DOOM
judecá (a ~) vb., ind. prez. 3 júdecă
judecaserăți
JUDECÁ, júdec, vb. I. 1. Tranz. A-și forma o opinie despre cineva sau ceva, examinând argumentele, luând în considerare împrejurările, urmările etc.; a discerne, a chibzui. 2. Tranz. A aprecia, a prețui, a califica. ♦ A considera, a socoti drept... 3. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) critica, a (se) condamna, a (se) mustra. 4. Tranz. A examina o cauză sau o persoană în calitate de judecător și a da o hotărâre judiciară; p. ext. a hotărî, a decide ca arbitru, a soluționa un litigiu. ◊ Lucru judecat = caz asupra căruia s-a dat o hotărâre judiciară definitivă. ♦ Refl. recipr. A fi în proces, în litigiu cu cineva. – Lat. judicare. DOOM
judecá (a ~) vb., ind. prez. 3 júdecă
judecaseși
JUDECÁ, júdec, vb. I. 1. Tranz. A-și forma o opinie despre cineva sau ceva, examinând argumentele, luând în considerare împrejurările, urmările etc.; a discerne, a chibzui. 2. Tranz. A aprecia, a prețui, a califica. ♦ A considera, a socoti drept... 3. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) critica, a (se) condamna, a (se) mustra. 4. Tranz. A examina o cauză sau o persoană în calitate de judecător și a da o hotărâre judiciară; p. ext. a hotărî, a decide ca arbitru, a soluționa un litigiu. ◊ Lucru judecat = caz asupra căruia s-a dat o hotărâre judiciară definitivă. ♦ Refl. recipr. A fi în proces, în litigiu cu cineva. – Lat. judicare. DOOM
judecá (a ~) vb., ind. prez. 3 júdecă
judecaseți
JUDECÁ, júdec, vb. I. 1. Tranz. A-și forma o opinie despre cineva sau ceva, examinând argumentele, luând în considerare împrejurările, urmările etc.; a discerne, a chibzui. 2. Tranz. A aprecia, a prețui, a califica. ♦ A considera, a socoti drept... 3. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) critica, a (se) condamna, a (se) mustra. 4. Tranz. A examina o cauză sau o persoană în calitate de judecător și a da o hotărâre judiciară; p. ext. a hotărî, a decide ca arbitru, a soluționa un litigiu. ◊ Lucru judecat = caz asupra căruia s-a dat o hotărâre judiciară definitivă. ♦ Refl. recipr. A fi în proces, în litigiu cu cineva. – Lat. judicare. DOOM
judecá (a ~) vb., ind. prez. 3 júdecă
judecat
JUDECÁ, júdec, vb. I. 1. Tranz. A-și forma o opinie despre cineva sau ceva, examinând argumentele, luând în considerare împrejurările, urmările etc.; a discerne, a chibzui. 2. Tranz. A aprecia, a prețui, a califica. ♦ A considera, a socoti drept... 3. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) critica, a (se) condamna, a (se) mustra. 4. Tranz. A examina o cauză sau o persoană în calitate de judecător și a da o hotărâre judiciară; p. ext. a hotărî, a decide ca arbitru, a soluționa un litigiu. ◊ Lucru judecat = caz asupra căruia s-a dat o hotărâre judiciară definitivă. ♦ Refl. recipr. A fi în proces, în litigiu cu cineva. – Lat. judicare. DOOM
judecá (a ~) vb., ind. prez. 3 júdecă
judecata
JUDECÁTĂ, judecăți, s. f. 1. Facultatea de a gândi logic; rațiune, inteligență, gândire. ◊ Loc. adj. și adv. Cu judecată = cu bun-simț, cu tact; serios, temeinic. ♦ Părere, idee, socoteală. 2. Formă logică fundamentală exprimată printr-o propoziție în care se afirmă sau se neagă ceva. 3. Acțiunea de a judeca (4); dezbatere judiciară; proces, județ (I 3); soluție dată într-un litigiu. ◊ Loc. vb. A face judecată = a judeca. ◊ Expr. A da în (sau a trage, a chema, a trimite etc. în ori la) judecată = a intenta cuiva un proces, a chema în fața justiției. (În unele religii) Judecata de apoi = judecată divină la care Dumnezeu va chema pe toți oamenii, la sfârșitul lumii, pentru a le hotărî soarta (fericirea sau osânda veșnică). – Lat. judicata (pl. lui judicatum). DOOM
judecátă s. f., g.-d. art. judecắții; pl. judecắți
judecau
JUDECÁ, júdec, vb. I. 1. Tranz. A-și forma o opinie despre cineva sau ceva, examinând argumentele, luând în considerare împrejurările, urmările etc.; a discerne, a chibzui. 2. Tranz. A aprecia, a prețui, a califica. ♦ A considera, a socoti drept... 3. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) critica, a (se) condamna, a (se) mustra. 4. Tranz. A examina o cauză sau o persoană în calitate de judecător și a da o hotărâre judiciară; p. ext. a hotărî, a decide ca arbitru, a soluționa un litigiu. ◊ Lucru judecat = caz asupra căruia s-a dat o hotărâre judiciară definitivă. ♦ Refl. recipr. A fi în proces, în litigiu cu cineva. – Lat. judicare. DOOM
judecá (a ~) vb., ind. prez. 3 júdecă
judecași
JUDECÁ, júdec, vb. I. 1. Tranz. A-și forma o opinie despre cineva sau ceva, examinând argumentele, luând în considerare împrejurările, urmările etc.; a discerne, a chibzui. 2. Tranz. A aprecia, a prețui, a califica. ♦ A considera, a socoti drept... 3. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) critica, a (se) condamna, a (se) mustra. 4. Tranz. A examina o cauză sau o persoană în calitate de judecător și a da o hotărâre judiciară; p. ext. a hotărî, a decide ca arbitru, a soluționa un litigiu. ◊ Lucru judecat = caz asupra căruia s-a dat o hotărâre judiciară definitivă. ♦ Refl. recipr. A fi în proces, în litigiu cu cineva. – Lat. judicare. DOOM
judecá (a ~) vb., ind. prez. 3 júdecă
judecați
JUDECÁ, júdec, vb. I. 1. Tranz. A-și forma o opinie despre cineva sau ceva, examinând argumentele, luând în considerare împrejurările, urmările etc.; a discerne, a chibzui. 2. Tranz. A aprecia, a prețui, a califica. ♦ A considera, a socoti drept... 3. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) critica, a (se) condamna, a (se) mustra. 4. Tranz. A examina o cauză sau o persoană în calitate de judecător și a da o hotărâre judiciară; p. ext. a hotărî, a decide ca arbitru, a soluționa un litigiu. ◊ Lucru judecat = caz asupra căruia s-a dat o hotărâre judiciară definitivă. ♦ Refl. recipr. A fi în proces, în litigiu cu cineva. – Lat. judicare. DOOM
judecá (a ~) vb., ind. prez. 3 júdecă
judece
JUDECÁ, júdec, vb. I. 1. Tranz. A-și forma o opinie despre cineva sau ceva, examinând argumentele, luând în considerare împrejurările, urmările etc.; a discerne, a chibzui. 2. Tranz. A aprecia, a prețui, a califica. ♦ A considera, a socoti drept... 3. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) critica, a (se) condamna, a (se) mustra. 4. Tranz. A examina o cauză sau o persoană în calitate de judecător și a da o hotărâre judiciară; p. ext. a hotărî, a decide ca arbitru, a soluționa un litigiu. ◊ Lucru judecat = caz asupra căruia s-a dat o hotărâre judiciară definitivă. ♦ Refl. recipr. A fi în proces, în litigiu cu cineva. – Lat. judicare. DOOM
judecá (a ~) vb., ind. prez. 3 júdecă
judecea
JUDECÍ, judecesc, vb. IV. Tranz. și refl. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) A (se) elibera din rumânie, a (se) transforma în țăran liber. – Din judec. DOOM
judecí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. judecésc, imperf. 3 sg. judeceá; conj. prez. 3 să judeceáscă
judeceai
JUDECÍ, judecesc, vb. IV. Tranz. și refl. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) A (se) elibera din rumânie, a (se) transforma în țăran liber. – Din judec. DOOM
judecí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. judecésc, imperf. 3 sg. judeceá; conj. prez. 3 să judeceáscă
judeceam
JUDECÍ, judecesc, vb. IV. Tranz. și refl. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) A (se) elibera din rumânie, a (se) transforma în țăran liber. – Din judec. DOOM
judecí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. judecésc, imperf. 3 sg. judeceá; conj. prez. 3 să judeceáscă
judecească
JUDECÍ, judecesc, vb. IV. Tranz. și refl. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) A (se) elibera din rumânie, a (se) transforma în țăran liber. – Din judec. DOOM
judecí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. judecésc, imperf. 3 sg. judeceá; conj. prez. 3 să judeceáscă
judeceau
JUDECÍ, judecesc, vb. IV. Tranz. și refl. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) A (se) elibera din rumânie, a (se) transforma în țăran liber. – Din judec. DOOM
judecí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. judecésc, imperf. 3 sg. judeceá; conj. prez. 3 să judeceáscă
judeceați
JUDECÍ, judecesc, vb. IV. Tranz. și refl. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) A (se) elibera din rumânie, a (se) transforma în țăran liber. – Din judec. DOOM
judecí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. judecésc, imperf. 3 sg. judeceá; conj. prez. 3 să judeceáscă
judecesc
JUDECÍ, judecesc, vb. IV. Tranz. și refl. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) A (se) elibera din rumânie, a (se) transforma în țăran liber. – Din judec. DOOM
judecí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. judecésc, imperf. 3 sg. judeceá; conj. prez. 3 să judeceáscă
judecește
JUDECÍ, judecesc, vb. IV. Tranz. și refl. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) A (se) elibera din rumânie, a (se) transforma în țăran liber. – Din judec. DOOM
judecí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. judecésc, imperf. 3 sg. judeceá; conj. prez. 3 să judeceáscă
judecești
JUDECÍ, judecesc, vb. IV. Tranz. și refl. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) A (se) elibera din rumânie, a (se) transforma în țăran liber. – Din judec. DOOM
judecí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. judecésc, imperf. 3 sg. judeceá; conj. prez. 3 să judeceáscă
judeci
JUDECÁ, júdec, vb. I. 1. Tranz. A-și forma o opinie despre cineva sau ceva, examinând argumentele, luând în considerare împrejurările, urmările etc.; a discerne, a chibzui. 2. Tranz. A aprecia, a prețui, a califica. ♦ A considera, a socoti drept... 3. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) critica, a (se) condamna, a (se) mustra. 4. Tranz. A examina o cauză sau o persoană în calitate de judecător și a da o hotărâre judiciară; p. ext. a hotărî, a decide ca arbitru, a soluționa un litigiu. ◊ Lucru judecat = caz asupra căruia s-a dat o hotărâre judiciară definitivă. ♦ Refl. recipr. A fi în proces, în litigiu cu cineva. – Lat. judicare. DOOM
judecá (a ~) vb., ind. prez. 3 júdecă
judeci
JUDECÍ, judecesc, vb. IV. Tranz. și refl. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) A (se) elibera din rumânie, a (se) transforma în țăran liber. – Din judec. DOOM
judecí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. judecésc, imperf. 3 sg. judeceá; conj. prez. 3 să judeceáscă
judecii
JUDECÍ, judecesc, vb. IV. Tranz. și refl. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) A (se) elibera din rumânie, a (se) transforma în țăran liber. – Din judec. DOOM
judecí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. judecésc, imperf. 3 sg. judeceá; conj. prez. 3 să judeceáscă
judecim
JUDECÍ, judecesc, vb. IV. Tranz. și refl. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) A (se) elibera din rumânie, a (se) transforma în țăran liber. – Din judec. DOOM
judecí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. judecésc, imperf. 3 sg. judeceá; conj. prez. 3 să judeceáscă
judecind
JUDECÍ, judecesc, vb. IV. Tranz. și refl. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) A (se) elibera din rumânie, a (se) transforma în țăran liber. – Din judec. DOOM
judecí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. judecésc, imperf. 3 sg. judeceá; conj. prez. 3 să judeceáscă
judecire
JUDECÍ, judecesc, vb. IV. Tranz. și refl. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) A (se) elibera din rumânie, a (se) transforma în țăran liber. – Din judec. DOOM
judecí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. judecésc, imperf. 3 sg. judeceá; conj. prez. 3 să judeceáscă
judecire
JUDECÍRE s. f. (Înv.) (în Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Acțiunea de a (se) judeci. – V. judeci. DOOM
judecíre (înv.) s. f., g.-d. art. judecírii
judecirea
JUDECÍRE s. f. (Înv.) (în Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Acțiunea de a (se) judeci. – V. judeci. DOOM
judecíre (înv.) s. f., g.-d. art. judecírii
judeciri
JUDECÍRE s. f. (Înv.) (în Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Acțiunea de a (se) judeci. – V. judeci. DOOM
judecíre (înv.) s. f., g.-d. art. judecírii
judecirii
JUDECÍRE s. f. (Înv.) (în Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Acțiunea de a (se) judeci. – V. judeci. DOOM
judecíre (înv.) s. f., g.-d. art. judecírii
judecirile
JUDECÍRE s. f. (Înv.) (în Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Acțiunea de a (se) judeci. – V. judeci. DOOM
judecíre (înv.) s. f., g.-d. art. judecírii
judecirilor
JUDECÍRE s. f. (Înv.) (în Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Acțiunea de a (se) judeci. – V. judeci. DOOM
judecíre (înv.) s. f., g.-d. art. judecírii
judeciră
JUDECÍ, judecesc, vb. IV. Tranz. și refl. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) A (se) elibera din rumânie, a (se) transforma în țăran liber. – Din judec. DOOM
judecí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. judecésc, imperf. 3 sg. judeceá; conj. prez. 3 să judeceáscă
judecirăm
JUDECÍ, judecesc, vb. IV. Tranz. și refl. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) A (se) elibera din rumânie, a (se) transforma în țăran liber. – Din judec. DOOM
judecí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. judecésc, imperf. 3 sg. judeceá; conj. prez. 3 să judeceáscă
judecirăți
JUDECÍ, judecesc, vb. IV. Tranz. și refl. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) A (se) elibera din rumânie, a (se) transforma în țăran liber. – Din judec. DOOM
judecí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. judecésc, imperf. 3 sg. judeceá; conj. prez. 3 să judeceáscă
judecise
JUDECÍ, judecesc, vb. IV. Tranz. și refl. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) A (se) elibera din rumânie, a (se) transforma în țăran liber. – Din judec. DOOM
judecí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. judecésc, imperf. 3 sg. judeceá; conj. prez. 3 să judeceáscă
judecisem
JUDECÍ, judecesc, vb. IV. Tranz. și refl. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) A (se) elibera din rumânie, a (se) transforma în țăran liber. – Din judec. DOOM
judecí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. judecésc, imperf. 3 sg. judeceá; conj. prez. 3 să judeceáscă
judeciseră
JUDECÍ, judecesc, vb. IV. Tranz. și refl. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) A (se) elibera din rumânie, a (se) transforma în țăran liber. – Din judec. DOOM
judecí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. judecésc, imperf. 3 sg. judeceá; conj. prez. 3 să judeceáscă
judeciserăm
JUDECÍ, judecesc, vb. IV. Tranz. și refl. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) A (se) elibera din rumânie, a (se) transforma în țăran liber. – Din judec. DOOM
judecí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. judecésc, imperf. 3 sg. judeceá; conj. prez. 3 să judeceáscă
judeciserăți
JUDECÍ, judecesc, vb. IV. Tranz. și refl. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) A (se) elibera din rumânie, a (se) transforma în țăran liber. – Din judec. DOOM
judecí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. judecésc, imperf. 3 sg. judeceá; conj. prez. 3 să judeceáscă
judeciseși
JUDECÍ, judecesc, vb. IV. Tranz. și refl. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) A (se) elibera din rumânie, a (se) transforma în țăran liber. – Din judec. DOOM
judecí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. judecésc, imperf. 3 sg. judeceá; conj. prez. 3 să judeceáscă
judeciseți
JUDECÍ, judecesc, vb. IV. Tranz. și refl. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) A (se) elibera din rumânie, a (se) transforma în țăran liber. – Din judec. DOOM
judecí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. judecésc, imperf. 3 sg. judeceá; conj. prez. 3 să judeceáscă
judecit
JUDECÍ, judecesc, vb. IV. Tranz. și refl. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) A (se) elibera din rumânie, a (se) transforma în țăran liber. – Din judec. DOOM
judecí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. judecésc, imperf. 3 sg. judeceá; conj. prez. 3 să judeceáscă
judecit
JUDECÍ, judecesc, vb. IV. Tranz. și refl. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) A (se) elibera din rumânie, a (se) transforma în țăran liber. – Din judec.
judeciși
JUDECÍ, judecesc, vb. IV. Tranz. și refl. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) A (se) elibera din rumânie, a (se) transforma în țăran liber. – Din judec. DOOM
judecí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. judecésc, imperf. 3 sg. judeceá; conj. prez. 3 să judeceáscă
judeciți
JUDECÍ, judecesc, vb. IV. Tranz. și refl. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) A (se) elibera din rumânie, a (se) transforma în țăran liber. – Din judec. DOOM
judecí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. judecésc, imperf. 3 sg. judeceá; conj. prez. 3 să judeceáscă
judecând
JUDECÁ, júdec, vb. I. 1. Tranz. A-și forma o opinie despre cineva sau ceva, examinând argumentele, luând în considerare împrejurările, urmările etc.; a discerne, a chibzui. 2. Tranz. A aprecia, a prețui, a califica. ♦ A considera, a socoti drept... 3. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) critica, a (se) condamna, a (se) mustra. 4. Tranz. A examina o cauză sau o persoană în calitate de judecător și a da o hotărâre judiciară; p. ext. a hotărî, a decide ca arbitru, a soluționa un litigiu. ◊ Lucru judecat = caz asupra căruia s-a dat o hotărâre judiciară definitivă. ♦ Refl. recipr. A fi în proces, în litigiu cu cineva. – Lat. judicare. DOOM
judecá (a ~) vb., ind. prez. 3 júdecă
judecînd
JUDECÁ, júdec, vb. I. 1. Tranz. A-și forma o opinie despre cineva sau ceva, examinând argumentele, luând în considerare împrejurările, urmările etc.; a discerne, a chibzui. 2. Tranz. A aprecia, a prețui, a califica. ♦ A considera, a socoti drept... 3. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) critica, a (se) condamna, a (se) mustra. 4. Tranz. A examina o cauză sau o persoană în calitate de judecător și a da o hotărâre judiciară; p. ext. a hotărî, a decide ca arbitru, a soluționa un litigiu. ◊ Lucru judecat = caz asupra căruia s-a dat o hotărâre judiciară definitivă. ♦ Refl. recipr. A fi în proces, în litigiu cu cineva. – Lat. judicare. DOOM
judecá (a ~) vb., ind. prez. 3 júdecă
judecări
JUDECÁRE, judecări, s. f. Acțiunea de a (se) judeca și rezultatul ei; părere sau judecată formată asupra cuiva sau a ceva. – V. judeca. DOOM
judecáre s. f., g.-d. art. judecắrii; pl. judecắri
judecării
JUDECÁRE, judecări, s. f. Acțiunea de a (se) judeca și rezultatul ei; părere sau judecată formată asupra cuiva sau a ceva. – V. judeca. DOOM
judecáre s. f., g.-d. art. judecắrii; pl. judecắri
judecările
JUDECÁRE, judecări, s. f. Acțiunea de a (se) judeca și rezultatul ei; părere sau judecată formată asupra cuiva sau a ceva. – V. judeca. DOOM
judecáre s. f., g.-d. art. judecắrii; pl. judecắri
judecărilor
JUDECÁRE, judecări, s. f. Acțiunea de a (se) judeca și rezultatul ei; părere sau judecată formată asupra cuiva sau a ceva. – V. judeca. DOOM
judecáre s. f., g.-d. art. judecắrii; pl. judecắri
judecătoare
JUDECĂTÓR, -OÁRE, judecători, -oare, s. m. și f. 1. Funcționar de stat, numit sau ales, care soluționează pe calea justiției procesele prin pronunțarea unei hotărâri; județ (I 2), jude (4). 2. Persoană solicitată să-și spună părerea într-o chestiune în vederea stabilirii adevărului. ♦ (Sport) Arbitru. – Judeca + suf. -ător. DOOM
judecătór s. m., pl. judecătóri
judecătoarea
JUDECĂTÓR, -OÁRE, judecători, -oare, s. m. și f. 1. Funcționar de stat, numit sau ales, care soluționează pe calea justiției procesele prin pronunțarea unei hotărâri; județ (I 2), jude (4). 2. Persoană solicitată să-și spună părerea într-o chestiune în vederea stabilirii adevărului. ♦ (Sport) Arbitru. – Judeca + suf. -ător. DOOM
judecătór s. m., pl. judecătóri
judecătoarei
JUDECĂTÓR, -OÁRE, judecători, -oare, s. m. și f. 1. Funcționar de stat, numit sau ales, care soluționează pe calea justiției procesele prin pronunțarea unei hotărâri; județ (I 2), jude (4). 2. Persoană solicitată să-și spună părerea într-o chestiune în vederea stabilirii adevărului. ♦ (Sport) Arbitru. – Judeca + suf. -ător. DOOM
judecătór s. m., pl. judecătóri
judecătoarele
JUDECĂTÓR, -OÁRE, judecători, -oare, s. m. și f. 1. Funcționar de stat, numit sau ales, care soluționează pe calea justiției procesele prin pronunțarea unei hotărâri; județ (I 2), jude (4). 2. Persoană solicitată să-și spună părerea într-o chestiune în vederea stabilirii adevărului. ♦ (Sport) Arbitru. – Judeca + suf. -ător. DOOM
judecătór s. m., pl. judecătóri
judecătoarelor
JUDECĂTÓR, -OÁRE, judecători, -oare, s. m. și f. 1. Funcționar de stat, numit sau ales, care soluționează pe calea justiției procesele prin pronunțarea unei hotărâri; județ (I 2), jude (4). 2. Persoană solicitată să-și spună părerea într-o chestiune în vederea stabilirii adevărului. ♦ (Sport) Arbitru. – Judeca + suf. -ător. DOOM
judecătór s. m., pl. judecătóri
judecătoareo
JUDECĂTÓR, -OÁRE, judecători, -oare, s. m. și f. 1. Funcționar de stat, numit sau ales, care soluționează pe calea justiției procesele prin pronunțarea unei hotărâri; județ (I 2), jude (4). 2. Persoană solicitată să-și spună părerea într-o chestiune în vederea stabilirii adevărului. ♦ (Sport) Arbitru. – Judeca + suf. -ător. DOOM
judecătór s. m., pl. judecătóri
judecător
JUDECĂTÓR, -OÁRE, judecători, -oare, s. m. și f. 1. Funcționar de stat, numit sau ales, care soluționează pe calea justiției procesele prin pronunțarea unei hotărâri; județ (I 2), jude (4). 2. Persoană solicitată să-și spună părerea într-o chestiune în vederea stabilirii adevărului. ♦ (Sport) Arbitru. – Judeca + suf. -ător. DOOM
judecătór s. m., pl. judecătóri
judecătoraș
JUDECĂTORÁȘ, judecătorași, s. m. (Fam.) Diminutiv al lui judecător; judecător obscur, fără însemnătate. – Judecător + suf. -aș. DOOM
judecătoráș (fam.) s. m., pl. judecătoráși
judecătorașe
JUDECĂTORÁȘ, judecătorași, s. m. (Fam.) Diminutiv al lui judecător; judecător obscur, fără însemnătate. – Judecător + suf. -aș. DOOM
judecătoráș (fam.) s. m., pl. judecătoráși
judecătorași
JUDECĂTORÁȘ, judecătorași, s. m. (Fam.) Diminutiv al lui judecător; judecător obscur, fără însemnătate. – Judecător + suf. -aș. DOOM
judecătoráș (fam.) s. m., pl. judecătoráși
judecătorașii
JUDECĂTORÁȘ, judecătorași, s. m. (Fam.) Diminutiv al lui judecător; judecător obscur, fără însemnătate. – Judecător + suf. -aș. DOOM
judecătoráș (fam.) s. m., pl. judecătoráși
judecătorașilor
JUDECĂTORÁȘ, judecătorași, s. m. (Fam.) Diminutiv al lui judecător; judecător obscur, fără însemnătate. – Judecător + suf. -aș. DOOM
judecătoráș (fam.) s. m., pl. judecătoráși
judecătorașul
JUDECĂTORÁȘ, judecătorași, s. m. (Fam.) Diminutiv al lui judecător; judecător obscur, fără însemnătate. – Judecător + suf. -aș. DOOM
judecătoráș (fam.) s. m., pl. judecătoráși
judecătorașule
JUDECĂTORÁȘ, judecătorași, s. m. (Fam.) Diminutiv al lui judecător; judecător obscur, fără însemnătate. – Judecător + suf. -aș. DOOM
judecătoráș (fam.) s. m., pl. judecătoráși
judecătorașului
JUDECĂTORÁȘ, judecătorași, s. m. (Fam.) Diminutiv al lui judecător; judecător obscur, fără însemnătate. – Judecător + suf. -aș. DOOM
judecătoráș (fam.) s. m., pl. judecătoráși
judecătore
JUDECĂTÓR, -OÁRE, judecători, -oare, s. m. și f. 1. Funcționar de stat, numit sau ales, care soluționează pe calea justiției procesele prin pronunțarea unei hotărâri; județ (I 2), jude (4). 2. Persoană solicitată să-și spună părerea într-o chestiune în vederea stabilirii adevărului. ♦ (Sport) Arbitru. – Judeca + suf. -ător. DOOM
judecătór s. m., pl. judecătóri
judecătoreasa
JUDECĂTOREÁSĂ, judecătorese, s. f. (Rar) Soția judecătorului. – Judecător + suf. -easă. DOOM
judecătoreásă (rar) s. f., g.-d. art. judecătorései; pl. judecătorése
judecătoreasca
JUDECĂTORÉSC, -EÁSCĂ, judecătorești, adj. Judiciar. – Judecător + suf. -esc. DOOM
judecătorésc adj. m., f. judecătoreáscă; pl. m. și f. judecătoréști
judecătoreaso
JUDECĂTOREÁSĂ, judecătorese, s. f. (Rar) Soția judecătorului. – Judecător + suf. -easă. DOOM
judecătoreásă (rar) s. f., g.-d. art. judecătorései; pl. judecătorése
judecătoresc
JUDECĂTORÉSC, -EÁSCĂ, judecătorești, adj. Judiciar. – Judecător + suf. -esc. DOOM
judecătorésc adj. m., f. judecătoreáscă; pl. m. și f. judecătoréști
judecătorescul
JUDECĂTORÉSC, -EÁSCĂ, judecătorești, adj. Judiciar. – Judecător + suf. -esc. DOOM
judecătorésc adj. m., f. judecătoreáscă; pl. m. și f. judecătoréști
judecătorescului
JUDECĂTORÉSC, -EÁSCĂ, judecătorești, adj. Judiciar. – Judecător + suf. -esc. DOOM
judecătorésc adj. m., f. judecătoreáscă; pl. m. și f. judecătoréști
judecătorese
JUDECĂTOREÁSĂ, judecătorese, s. f. (Rar) Soția judecătorului. – Judecător + suf. -easă. DOOM
judecătoreásă (rar) s. f., g.-d. art. judecătorései; pl. judecătorése
judecătoresei
JUDECĂTOREÁSĂ, judecătorese, s. f. (Rar) Soția judecătorului. – Judecător + suf. -easă. DOOM
judecătoreásă (rar) s. f., g.-d. art. judecătorései; pl. judecătorése
judecătoresele
JUDECĂTOREÁSĂ, judecătorese, s. f. (Rar) Soția judecătorului. – Judecător + suf. -easă. DOOM
judecătoreásă (rar) s. f., g.-d. art. judecătorései; pl. judecătorése
judecătoreselor
JUDECĂTOREÁSĂ, judecătorese, s. f. (Rar) Soția judecătorului. – Judecător + suf. -easă. DOOM
judecătoreásă (rar) s. f., g.-d. art. judecătorései; pl. judecătorése
judecătorești
JUDECĂTORÉSC, -EÁSCĂ, judecătorești, adj. Judiciar. – Judecător + suf. -esc. DOOM
judecătorésc adj. m., f. judecătoreáscă; pl. m. și f. judecătoréști
judecătoreștii
JUDECĂTORÉSC, -EÁSCĂ, judecătorești, adj. Judiciar. – Judecător + suf. -esc. DOOM
judecătorésc adj. m., f. judecătoreáscă; pl. m. și f. judecătoréști
judecătoreștile
JUDECĂTORÉSC, -EÁSCĂ, judecătorești, adj. Judiciar. – Judecător + suf. -esc. DOOM
judecătorésc adj. m., f. judecătoreáscă; pl. m. și f. judecătoréști
judecătoreștilor
JUDECĂTORÉSC, -EÁSCĂ, judecătorești, adj. Judiciar. – Judecător + suf. -esc. DOOM
judecătorésc adj. m., f. judecătoreáscă; pl. m. și f. judecătoréști
judecători
JUDECĂTÓR, -OÁRE, judecători, -oare, s. m. și f. 1. Funcționar de stat, numit sau ales, care soluționează pe calea justiției procesele prin pronunțarea unei hotărâri; județ (I 2), jude (4). 2. Persoană solicitată să-și spună părerea într-o chestiune în vederea stabilirii adevărului. ♦ (Sport) Arbitru. – Judeca + suf. -ător. DOOM
judecătór s. m., pl. judecătóri
judecătoria
JUDECĂTORÍE, judecătorii, s. f. Instituție judecătorească având competența de a soluționa (în primă sau în ultimă instanță) anumite pricini prevăzute de lege; clădire unde se află sediul acestei instanțe. ♦ Autoritate judiciară. – Judecător + suf. -ie. DOOM
judecătoríe s. f., art. judecătoría, g.-d. art. judecătoríei; pl. judecătoríi, art. judecătoríile
judecătorie
JUDECĂTORÍE, judecătorii, s. f. Instituție judecătorească având competența de a soluționa (în primă sau în ultimă instanță) anumite pricini prevăzute de lege; clădire unde se află sediul acestei instanțe. ♦ Autoritate judiciară. – Judecător + suf. -ie. DOOM
judecătoríe s. f., art. judecătoría, g.-d. art. judecătoríei; pl. judecătoríi, art. judecătoríile
judecătoriei
JUDECĂTORÍE, judecătorii, s. f. Instituție judecătorească având competența de a soluționa (în primă sau în ultimă instanță) anumite pricini prevăzute de lege; clădire unde se află sediul acestei instanțe. ♦ Autoritate judiciară. – Judecător + suf. -ie. DOOM
judecătoríe s. f., art. judecătoría, g.-d. art. judecătoríei; pl. judecătoríi, art. judecătoríile
judecătorii
JUDECĂTÓR, -OÁRE, judecători, -oare, s. m. și f. 1. Funcționar de stat, numit sau ales, care soluționează pe calea justiției procesele prin pronunțarea unei hotărâri; județ (I 2), jude (4). 2. Persoană solicitată să-și spună părerea într-o chestiune în vederea stabilirii adevărului. ♦ (Sport) Arbitru. – Judeca + suf. -ător. DOOM
judecătór s. m., pl. judecătóri
judecătorii
JUDECĂTORÍE, judecătorii, s. f. Instituție judecătorească având competența de a soluționa (în primă sau în ultimă instanță) anumite pricini prevăzute de lege; clădire unde se află sediul acestei instanțe. ♦ Autoritate judiciară. – Judecător + suf. -ie. DOOM
judecătoríe s. f., art. judecătoría, g.-d. art. judecătoríei; pl. judecătoríi, art. judecătoríile
judecătoriile
JUDECĂTORÍE, judecătorii, s. f. Instituție judecătorească având competența de a soluționa (în primă sau în ultimă instanță) anumite pricini prevăzute de lege; clădire unde se află sediul acestei instanțe. ♦ Autoritate judiciară. – Judecător + suf. -ie. DOOM
judecătoríe s. f., art. judecătoría, g.-d. art. judecătoríei; pl. judecătoríi, art. judecătoríile
judecătoriilor
JUDECĂTORÍE, judecătorii, s. f. Instituție judecătorească având competența de a soluționa (în primă sau în ultimă instanță) anumite pricini prevăzute de lege; clădire unde se află sediul acestei instanțe. ♦ Autoritate judiciară. – Judecător + suf. -ie. DOOM
judecătoríe s. f., art. judecătoría, g.-d. art. judecătoríei; pl. judecătoríi, art. judecătoríile
judecătorilor
JUDECĂTÓR, -OÁRE, judecători, -oare, s. m. și f. 1. Funcționar de stat, numit sau ales, care soluționează pe calea justiției procesele prin pronunțarea unei hotărâri; județ (I 2), jude (4). 2. Persoană solicitată să-și spună părerea într-o chestiune în vederea stabilirii adevărului. ♦ (Sport) Arbitru. – Judeca + suf. -ător. DOOM
judecătór s. m., pl. judecătóri
judecătorul
JUDECĂTÓR, -OÁRE, judecători, -oare, s. m. și f. 1. Funcționar de stat, numit sau ales, care soluționează pe calea justiției procesele prin pronunțarea unei hotărâri; județ (I 2), jude (4). 2. Persoană solicitată să-și spună părerea într-o chestiune în vederea stabilirii adevărului. ♦ (Sport) Arbitru. – Judeca + suf. -ător. DOOM
judecătór s. m., pl. judecătóri
judecătorule
JUDECĂTÓR, -OÁRE, judecători, -oare, s. m. și f. 1. Funcționar de stat, numit sau ales, care soluționează pe calea justiției procesele prin pronunțarea unei hotărâri; județ (I 2), jude (4). 2. Persoană solicitată să-și spună părerea într-o chestiune în vederea stabilirii adevărului. ♦ (Sport) Arbitru. – Judeca + suf. -ător. DOOM
judecătór s. m., pl. judecătóri
judecătorului
JUDECĂTÓR, -OÁRE, judecători, -oare, s. m. și f. 1. Funcționar de stat, numit sau ales, care soluționează pe calea justiției procesele prin pronunțarea unei hotărâri; județ (I 2), jude (4). 2. Persoană solicitată să-și spună părerea într-o chestiune în vederea stabilirii adevărului. ♦ (Sport) Arbitru. – Judeca + suf. -ător. DOOM
judecătór s. m., pl. judecătóri
judecăți
JUDECÁTĂ, judecăți, s. f. 1. Facultatea de a gândi logic; rațiune, inteligență, gândire. ◊ Loc. adj. și adv. Cu judecată = cu bun-simț, cu tact; serios, temeinic. ♦ Părere, idee, socoteală. 2. Formă logică fundamentală exprimată printr-o propoziție în care se afirmă sau se neagă ceva. 3. Acțiunea de a judeca (4); dezbatere judiciară; proces, județ (I 3); soluție dată într-un litigiu. ◊ Loc. vb. A face judecată = a judeca. ◊ Expr. A da în (sau a trage, a chema, a trimite etc. în ori la) judecată = a intenta cuiva un proces, a chema în fața justiției. (În unele religii) Judecata de apoi = judecată divină la care Dumnezeu va chema pe toți oamenii, la sfârșitul lumii, pentru a le hotărî soarta (fericirea sau osânda veșnică). – Lat. judicata (pl. lui judicatum). DOOM
judecátă s. f., g.-d. art. judecắții; pl. judecắți
judecății
JUDECÁTĂ, judecăți, s. f. 1. Facultatea de a gândi logic; rațiune, inteligență, gândire. ◊ Loc. adj. și adv. Cu judecată = cu bun-simț, cu tact; serios, temeinic. ♦ Părere, idee, socoteală. 2. Formă logică fundamentală exprimată printr-o propoziție în care se afirmă sau se neagă ceva. 3. Acțiunea de a judeca (4); dezbatere judiciară; proces, județ (I 3); soluție dată într-un litigiu. ◊ Loc. vb. A face judecată = a judeca. ◊ Expr. A da în (sau a trage, a chema, a trimite etc. în ori la) judecată = a intenta cuiva un proces, a chema în fața justiției. (În unele religii) Judecata de apoi = judecată divină la care Dumnezeu va chema pe toți oamenii, la sfârșitul lumii, pentru a le hotărî soarta (fericirea sau osânda veșnică). – Lat. judicata (pl. lui judicatum). DOOM
judecátă s. f., g.-d. art. judecắții; pl. judecắți
judecățile
JUDECÁTĂ, judecăți, s. f. 1. Facultatea de a gândi logic; rațiune, inteligență, gândire. ◊ Loc. adj. și adv. Cu judecată = cu bun-simț, cu tact; serios, temeinic. ♦ Părere, idee, socoteală. 2. Formă logică fundamentală exprimată printr-o propoziție în care se afirmă sau se neagă ceva. 3. Acțiunea de a judeca (4); dezbatere judiciară; proces, județ (I 3); soluție dată într-un litigiu. ◊ Loc. vb. A face judecată = a judeca. ◊ Expr. A da în (sau a trage, a chema, a trimite etc. în ori la) judecată = a intenta cuiva un proces, a chema în fața justiției. (În unele religii) Judecata de apoi = judecată divină la care Dumnezeu va chema pe toți oamenii, la sfârșitul lumii, pentru a le hotărî soarta (fericirea sau osânda veșnică). – Lat. judicata (pl. lui judicatum). DOOM
judecátă s. f., g.-d. art. judecắții; pl. judecắți
judecăților
JUDECÁTĂ, judecăți, s. f. 1. Facultatea de a gândi logic; rațiune, inteligență, gândire. ◊ Loc. adj. și adv. Cu judecată = cu bun-simț, cu tact; serios, temeinic. ♦ Părere, idee, socoteală. 2. Formă logică fundamentală exprimată printr-o propoziție în care se afirmă sau se neagă ceva. 3. Acțiunea de a judeca (4); dezbatere judiciară; proces, județ (I 3); soluție dată într-un litigiu. ◊ Loc. vb. A face judecată = a judeca. ◊ Expr. A da în (sau a trage, a chema, a trimite etc. în ori la) judecată = a intenta cuiva un proces, a chema în fața justiției. (În unele religii) Judecata de apoi = judecată divină la care Dumnezeu va chema pe toți oamenii, la sfârșitul lumii, pentru a le hotărî soarta (fericirea sau osânda veșnică). – Lat. judicata (pl. lui judicatum). DOOM
judecátă s. f., g.-d. art. judecắții; pl. judecắți
judele
JÚDE, juzi, s. m. 1. (În vechea organizare a Țărilor Române) Demnitar cu atribuții judecătorești și administrative; stăpân de rumâni. ♦ Principe, cneaz. 2. (În vechea organizare a Țării Românești) Țăran devenit liber după răscumpărarea din rumânie. 3. Cârmuitor și judecător al mai multor sălașe de țigani. 4. (Înv.) Judecător (1). 5. (Reg.; înv.) Primar. [Var.: (2) júdec, pl. judeci, s. m.] – Lat. judex, -icis. DOOM
júde s. m., pl. juzi
judelui
JÚDE, juzi, s. m. 1. (În vechea organizare a Țărilor Române) Demnitar cu atribuții judecătorești și administrative; stăpân de rumâni. ♦ Principe, cneaz. 2. (În vechea organizare a Țării Românești) Țăran devenit liber după răscumpărarea din rumânie. 3. Cârmuitor și judecător al mai multor sălașe de țigani. 4. (Înv.) Judecător (1). 5. (Reg.; înv.) Primar. [Var.: (2) júdec, pl. judeci, s. m.] – Lat. judex, -icis. DOOM
júde s. m., pl. juzi
județ
JUDÉȚ, (I 1, 2) județi, s. m., (I 3, 4, II) județe, s. n. I. 1. S. m. (În vechea organizare a Țării Românești) Denumire dată cârmuitorului unui oraș; primar. 2. S. m. (Învechit și regional) Judecător (1). 3. S. n. Judecată (3). 4. S. n. (Înv.; în religia creștină) Judecata de apoi. II. S. n. 1. (În vechea organizare a Țării Românești) Împărțire administrativ-teritorială, corespunzătoare ținutului în Moldova. 2. Unitate administrativ-teritorială, în România, în componența căreia intră mai multe orașe și comune. – Lat. judicium. DOOM
judéț2 (unitate administrativă, judecată) s. n., pl. judéțe; abr. (unitate administrativă) jud.
județ
JUDÉȚ, (I 1, 2) județi, s. m., (I 3, 4, II) județe, s. n. I. 1. S. m. (În vechea organizare a Țării Românești) Denumire dată cârmuitorului unui oraș; primar. 2. S. m. (Învechit și regional) Judecător (1). 3. S. n. Judecată (3). 4. S. n. (Înv.; în religia creștină) Judecata de apoi. II. S. n. 1. (În vechea organizare a Țării Românești) Împărțire administrativ-teritorială, corespunzătoare ținutului în Moldova. 2. Unitate administrativ-teritorială, în România, în componența căreia intră mai multe orașe și comune. – Lat. judicium. DOOM
judéț1 (primar, judecător) (înv.) s. m., pl. judéți
județe
JUDÉȚ, (I 1, 2) județi, s. m., (I 3, 4, II) județe, s. n. I. 1. S. m. (În vechea organizare a Țării Românești) Denumire dată cârmuitorului unui oraș; primar. 2. S. m. (Învechit și regional) Judecător (1). 3. S. n. Judecată (3). 4. S. n. (Înv.; în religia creștină) Judecata de apoi. II. S. n. 1. (În vechea organizare a Țării Românești) Împărțire administrativ-teritorială, corespunzătoare ținutului în Moldova. 2. Unitate administrativ-teritorială, în România, în componența căreia intră mai multe orașe și comune. – Lat. judicium. DOOM
judéț2 (unitate administrativă, judecată) s. n., pl. judéțe; abr. (unitate administrativă) jud.
județe
JUDÉȚ, (I 1, 2) județi, s. m., (I 3, 4, II) județe, s. n. I. 1. S. m. (În vechea organizare a Țării Românești) Denumire dată cârmuitorului unui oraș; primar. 2. S. m. (Învechit și regional) Judecător (1). 3. S. n. Judecată (3). 4. S. n. (Înv.; în religia creștină) Judecata de apoi. II. S. n. 1. (În vechea organizare a Țării Românești) Împărțire administrativ-teritorială, corespunzătoare ținutului în Moldova. 2. Unitate administrativ-teritorială, în România, în componența căreia intră mai multe orașe și comune. – Lat. judicium. DOOM
judéț1 (primar, judecător) (înv.) s. m., pl. judéți
județean
JUDEȚEÁN, -Ă, județeni, -e, adj. Care aparține unui județ (II 2), privitor la un județ. – Județ + suf. -ean. DOOM
județeán adj. m., pl. județéni; f. județeánă, pl. județéne
județeana
JUDEȚEÁN, -Ă, județeni, -e, adj. Care aparține unui județ (II 2), privitor la un județ. – Județ + suf. -ean. DOOM
județeán adj. m., pl. județéni; f. județeánă, pl. județéne
județeanul
JUDEȚEÁN, -Ă, județeni, -e, adj. Care aparține unui județ (II 2), privitor la un județ. – Județ + suf. -ean. DOOM
județeán adj. m., pl. județéni; f. județeánă, pl. județéne
județeanului
JUDEȚEÁN, -Ă, județeni, -e, adj. Care aparține unui județ (II 2), privitor la un județ. – Județ + suf. -ean. DOOM
județeán adj. m., pl. județéni; f. județeánă, pl. județéne
județele
JUDÉȚ, (I 1, 2) județi, s. m., (I 3, 4, II) județe, s. n. I. 1. S. m. (În vechea organizare a Țării Românești) Denumire dată cârmuitorului unui oraș; primar. 2. S. m. (Învechit și regional) Judecător (1). 3. S. n. Judecată (3). 4. S. n. (Înv.; în religia creștină) Judecata de apoi. II. S. n. 1. (În vechea organizare a Țării Românești) Împărțire administrativ-teritorială, corespunzătoare ținutului în Moldova. 2. Unitate administrativ-teritorială, în România, în componența căreia intră mai multe orașe și comune. – Lat. judicium. DOOM
judéț2 (unitate administrativă, judecată) s. n., pl. judéțe; abr. (unitate administrativă) jud.
județelor
JUDÉȚ, (I 1, 2) județi, s. m., (I 3, 4, II) județe, s. n. I. 1. S. m. (În vechea organizare a Țării Românești) Denumire dată cârmuitorului unui oraș; primar. 2. S. m. (Învechit și regional) Judecător (1). 3. S. n. Judecată (3). 4. S. n. (Înv.; în religia creștină) Judecata de apoi. II. S. n. 1. (În vechea organizare a Țării Românești) Împărțire administrativ-teritorială, corespunzătoare ținutului în Moldova. 2. Unitate administrativ-teritorială, în România, în componența căreia intră mai multe orașe și comune. – Lat. judicium. DOOM
judéț2 (unitate administrativă, judecată) s. n., pl. judéțe; abr. (unitate administrativă) jud.
județene
JUDEȚEÁN, -Ă, județeni, -e, adj. Care aparține unui județ (II 2), privitor la un județ. – Județ + suf. -ean. DOOM
județeán adj. m., pl. județéni; f. județeánă, pl. județéne
județenei
JUDEȚEÁN, -Ă, județeni, -e, adj. Care aparține unui județ (II 2), privitor la un județ. – Județ + suf. -ean. DOOM
județeán adj. m., pl. județéni; f. județeánă, pl. județéne
județenele
JUDEȚEÁN, -Ă, județeni, -e, adj. Care aparține unui județ (II 2), privitor la un județ. – Județ + suf. -ean. DOOM
județeán adj. m., pl. județéni; f. județeánă, pl. județéne
județenelor
JUDEȚEÁN, -Ă, județeni, -e, adj. Care aparține unui județ (II 2), privitor la un județ. – Județ + suf. -ean. DOOM
județeán adj. m., pl. județéni; f. județeánă, pl. județéne
județeni
JUDEȚEÁN, -Ă, județeni, -e, adj. Care aparține unui județ (II 2), privitor la un județ. – Județ + suf. -ean. DOOM
județeán adj. m., pl. județéni; f. județeánă, pl. județéne
județenii
JUDEȚEÁN, -Ă, județeni, -e, adj. Care aparține unui județ (II 2), privitor la un județ. – Județ + suf. -ean. DOOM
județeán adj. m., pl. județéni; f. județeánă, pl. județéne
județenilor
JUDEȚEÁN, -Ă, județeni, -e, adj. Care aparține unui județ (II 2), privitor la un județ. – Județ + suf. -ean. DOOM
județeán adj. m., pl. județéni; f. județeánă, pl. județéne
județi
JUDÉȚ, (I 1, 2) județi, s. m., (I 3, 4, II) județe, s. n. I. 1. S. m. (În vechea organizare a Țării Românești) Denumire dată cârmuitorului unui oraș; primar. 2. S. m. (Învechit și regional) Judecător (1). 3. S. n. Judecată (3). 4. S. n. (Înv.; în religia creștină) Judecata de apoi. II. S. n. 1. (În vechea organizare a Țării Românești) Împărțire administrativ-teritorială, corespunzătoare ținutului în Moldova. 2. Unitate administrativ-teritorială, în România, în componența căreia intră mai multe orașe și comune. – Lat. judicium. DOOM
judéț1 (primar, judecător) (înv.) s. m., pl. judéți
județii
JUDÉȚ, (I 1, 2) județi, s. m., (I 3, 4, II) județe, s. n. I. 1. S. m. (În vechea organizare a Țării Românești) Denumire dată cârmuitorului unui oraș; primar. 2. S. m. (Învechit și regional) Judecător (1). 3. S. n. Judecată (3). 4. S. n. (Înv.; în religia creștină) Judecata de apoi. II. S. n. 1. (În vechea organizare a Țării Românești) Împărțire administrativ-teritorială, corespunzătoare ținutului în Moldova. 2. Unitate administrativ-teritorială, în România, în componența căreia intră mai multe orașe și comune. – Lat. judicium. DOOM
judéț1 (primar, judecător) (înv.) s. m., pl. judéți
judeților
JUDÉȚ, (I 1, 2) județi, s. m., (I 3, 4, II) județe, s. n. I. 1. S. m. (În vechea organizare a Țării Românești) Denumire dată cârmuitorului unui oraș; primar. 2. S. m. (Învechit și regional) Judecător (1). 3. S. n. Judecată (3). 4. S. n. (Înv.; în religia creștină) Judecata de apoi. II. S. n. 1. (În vechea organizare a Țării Românești) Împărțire administrativ-teritorială, corespunzătoare ținutului în Moldova. 2. Unitate administrativ-teritorială, în România, în componența căreia intră mai multe orașe și comune. – Lat. judicium. DOOM
judéț1 (primar, judecător) (înv.) s. m., pl. judéți
județul
JUDÉȚ, (I 1, 2) județi, s. m., (I 3, 4, II) județe, s. n. I. 1. S. m. (În vechea organizare a Țării Românești) Denumire dată cârmuitorului unui oraș; primar. 2. S. m. (Învechit și regional) Judecător (1). 3. S. n. Judecată (3). 4. S. n. (Înv.; în religia creștină) Judecata de apoi. II. S. n. 1. (În vechea organizare a Țării Românești) Împărțire administrativ-teritorială, corespunzătoare ținutului în Moldova. 2. Unitate administrativ-teritorială, în România, în componența căreia intră mai multe orașe și comune. – Lat. judicium. DOOM
judéț2 (unitate administrativă, judecată) s. n., pl. judéțe; abr. (unitate administrativă) jud.
județul
JUDÉȚ, (I 1, 2) județi, s. m., (I 3, 4, II) județe, s. n. I. 1. S. m. (În vechea organizare a Țării Românești) Denumire dată cârmuitorului unui oraș; primar. 2. S. m. (Învechit și regional) Judecător (1). 3. S. n. Judecată (3). 4. S. n. (Înv.; în religia creștină) Judecata de apoi. II. S. n. 1. (În vechea organizare a Țării Românești) Împărțire administrativ-teritorială, corespunzătoare ținutului în Moldova. 2. Unitate administrativ-teritorială, în România, în componența căreia intră mai multe orașe și comune. – Lat. judicium. DOOM
judéț1 (primar, judecător) (înv.) s. m., pl. judéți
județule
JUDÉȚ, (I 1, 2) județi, s. m., (I 3, 4, II) județe, s. n. I. 1. S. m. (În vechea organizare a Țării Românești) Denumire dată cârmuitorului unui oraș; primar. 2. S. m. (Învechit și regional) Judecător (1). 3. S. n. Judecată (3). 4. S. n. (Înv.; în religia creștină) Judecata de apoi. II. S. n. 1. (În vechea organizare a Țării Românești) Împărțire administrativ-teritorială, corespunzătoare ținutului în Moldova. 2. Unitate administrativ-teritorială, în România, în componența căreia intră mai multe orașe și comune. – Lat. judicium. DOOM
judéț1 (primar, judecător) (înv.) s. m., pl. judéți
județului
JUDÉȚ, (I 1, 2) județi, s. m., (I 3, 4, II) județe, s. n. I. 1. S. m. (În vechea organizare a Țării Românești) Denumire dată cârmuitorului unui oraș; primar. 2. S. m. (Învechit și regional) Judecător (1). 3. S. n. Judecată (3). 4. S. n. (Înv.; în religia creștină) Judecata de apoi. II. S. n. 1. (În vechea organizare a Țării Românești) Împărțire administrativ-teritorială, corespunzătoare ținutului în Moldova. 2. Unitate administrativ-teritorială, în România, în componența căreia intră mai multe orașe și comune. – Lat. judicium. DOOM
judéț2 (unitate administrativă, judecată) s. n., pl. judéțe; abr. (unitate administrativă) jud.
județului
JUDÉȚ, (I 1, 2) județi, s. m., (I 3, 4, II) județe, s. n. I. 1. S. m. (În vechea organizare a Țării Românești) Denumire dată cârmuitorului unui oraș; primar. 2. S. m. (Învechit și regional) Judecător (1). 3. S. n. Judecată (3). 4. S. n. (Înv.; în religia creștină) Judecata de apoi. II. S. n. 1. (În vechea organizare a Țării Românești) Împărțire administrativ-teritorială, corespunzătoare ținutului în Moldova. 2. Unitate administrativ-teritorială, în România, în componența căreia intră mai multe orașe și comune. – Lat. judicium. DOOM
judéț1 (primar, judecător) (înv.) s. m., pl. judéți
judiciar
JUDICIÁR, -Ă, judiciari, -e, adj. 1. Care ține de justiție, privitor la justiție; judecătoresc. ◊ Cronică judiciară = dare de seamă asupra proceselor și dezbaterilor care au loc înaintea justiției. 2. Făcut prin autoritatea justiției. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. judiciaire, lat. judiciarius. DOOM
judiciár (-ci-ar) adj. m., pl. judiciári; f. judiciáră, pl. judiciáre
judiciara
JUDICIÁR, -Ă, judiciari, -e, adj. 1. Care ține de justiție, privitor la justiție; judecătoresc. ◊ Cronică judiciară = dare de seamă asupra proceselor și dezbaterilor care au loc înaintea justiției. 2. Făcut prin autoritatea justiției. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. judiciaire, lat. judiciarius. DOOM
judiciár (-ci-ar) adj. m., pl. judiciári; f. judiciáră, pl. judiciáre
judiciare
JUDICIÁR, -Ă, judiciari, -e, adj. 1. Care ține de justiție, privitor la justiție; judecătoresc. ◊ Cronică judiciară = dare de seamă asupra proceselor și dezbaterilor care au loc înaintea justiției. 2. Făcut prin autoritatea justiției. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. judiciaire, lat. judiciarius. DOOM
judiciár (-ci-ar) adj. m., pl. judiciári; f. judiciáră, pl. judiciáre
judiciarei
JUDICIÁR, -Ă, judiciari, -e, adj. 1. Care ține de justiție, privitor la justiție; judecătoresc. ◊ Cronică judiciară = dare de seamă asupra proceselor și dezbaterilor care au loc înaintea justiției. 2. Făcut prin autoritatea justiției. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. judiciaire, lat. judiciarius. DOOM
judiciár (-ci-ar) adj. m., pl. judiciári; f. judiciáră, pl. judiciáre
judiciarele
JUDICIÁR, -Ă, judiciari, -e, adj. 1. Care ține de justiție, privitor la justiție; judecătoresc. ◊ Cronică judiciară = dare de seamă asupra proceselor și dezbaterilor care au loc înaintea justiției. 2. Făcut prin autoritatea justiției. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. judiciaire, lat. judiciarius. DOOM
judiciár (-ci-ar) adj. m., pl. judiciári; f. judiciáră, pl. judiciáre
judiciarelor
JUDICIÁR, -Ă, judiciari, -e, adj. 1. Care ține de justiție, privitor la justiție; judecătoresc. ◊ Cronică judiciară = dare de seamă asupra proceselor și dezbaterilor care au loc înaintea justiției. 2. Făcut prin autoritatea justiției. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. judiciaire, lat. judiciarius. DOOM
judiciár (-ci-ar) adj. m., pl. judiciári; f. judiciáră, pl. judiciáre
judiciari
JUDICIÁR, -Ă, judiciari, -e, adj. 1. Care ține de justiție, privitor la justiție; judecătoresc. ◊ Cronică judiciară = dare de seamă asupra proceselor și dezbaterilor care au loc înaintea justiției. 2. Făcut prin autoritatea justiției. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. judiciaire, lat. judiciarius. DOOM
judiciár (-ci-ar) adj. m., pl. judiciári; f. judiciáră, pl. judiciáre
judiciarii
JUDICIÁR, -Ă, judiciari, -e, adj. 1. Care ține de justiție, privitor la justiție; judecătoresc. ◊ Cronică judiciară = dare de seamă asupra proceselor și dezbaterilor care au loc înaintea justiției. 2. Făcut prin autoritatea justiției. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. judiciaire, lat. judiciarius. DOOM
judiciár (-ci-ar) adj. m., pl. judiciári; f. judiciáră, pl. judiciáre
judiciarilor
JUDICIÁR, -Ă, judiciari, -e, adj. 1. Care ține de justiție, privitor la justiție; judecătoresc. ◊ Cronică judiciară = dare de seamă asupra proceselor și dezbaterilor care au loc înaintea justiției. 2. Făcut prin autoritatea justiției. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. judiciaire, lat. judiciarius. DOOM
judiciár (-ci-ar) adj. m., pl. judiciári; f. judiciáră, pl. judiciáre
judiciarul
JUDICIÁR, -Ă, judiciari, -e, adj. 1. Care ține de justiție, privitor la justiție; judecătoresc. ◊ Cronică judiciară = dare de seamă asupra proceselor și dezbaterilor care au loc înaintea justiției. 2. Făcut prin autoritatea justiției. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. judiciaire, lat. judiciarius. DOOM
judiciár (-ci-ar) adj. m., pl. judiciári; f. judiciáră, pl. judiciáre
judiciarului
JUDICIÁR, -Ă, judiciari, -e, adj. 1. Care ține de justiție, privitor la justiție; judecătoresc. ◊ Cronică judiciară = dare de seamă asupra proceselor și dezbaterilor care au loc înaintea justiției. 2. Făcut prin autoritatea justiției. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. judiciaire, lat. judiciarius. DOOM
judiciár (-ci-ar) adj. m., pl. judiciári; f. judiciáră, pl. judiciáre
judicioasa
JUDICIÓS, -OÁSĂ, judicioși, -oase, adj. Care judecă cu pătrundere și cu discernământ; înțelept. ♦ (Despre acțiuni, idei etc.) Bine gândit, chibzuit, socotit. [Pr.: -ci-os] – Din fr. judicieux. DOOM
judiciós (-ci-os) adj. m., pl. judicióși; f. judicioásă, pl. judicioáse
judicioase
JUDICIÓS, -OÁSĂ, judicioși, -oase, adj. Care judecă cu pătrundere și cu discernământ; înțelept. ♦ (Despre acțiuni, idei etc.) Bine gândit, chibzuit, socotit. [Pr.: -ci-os] – Din fr. judicieux. DOOM
judiciós (-ci-os) adj. m., pl. judicióși; f. judicioásă, pl. judicioáse
judicioasei
JUDICIÓS, -OÁSĂ, judicioși, -oase, adj. Care judecă cu pătrundere și cu discernământ; înțelept. ♦ (Despre acțiuni, idei etc.) Bine gândit, chibzuit, socotit. [Pr.: -ci-os] – Din fr. judicieux. DOOM
judiciós (-ci-os) adj. m., pl. judicióși; f. judicioásă, pl. judicioáse
judicioasele
JUDICIÓS, -OÁSĂ, judicioși, -oase, adj. Care judecă cu pătrundere și cu discernământ; înțelept. ♦ (Despre acțiuni, idei etc.) Bine gândit, chibzuit, socotit. [Pr.: -ci-os] – Din fr. judicieux. DOOM
judiciós (-ci-os) adj. m., pl. judicióși; f. judicioásă, pl. judicioáse
judicioaselor
JUDICIÓS, -OÁSĂ, judicioși, -oase, adj. Care judecă cu pătrundere și cu discernământ; înțelept. ♦ (Despre acțiuni, idei etc.) Bine gândit, chibzuit, socotit. [Pr.: -ci-os] – Din fr. judicieux. DOOM
judiciós (-ci-os) adj. m., pl. judicióși; f. judicioásă, pl. judicioáse
judicios
JUDICIÓS, -OÁSĂ, judicioși, -oase, adj. Care judecă cu pătrundere și cu discernământ; înțelept. ♦ (Despre acțiuni, idei etc.) Bine gândit, chibzuit, socotit. [Pr.: -ci-os] – Din fr. judicieux. DOOM
judiciós (-ci-os) adj. m., pl. judicióși; f. judicioásă, pl. judicioáse
judiciosul
JUDICIÓS, -OÁSĂ, judicioși, -oase, adj. Care judecă cu pătrundere și cu discernământ; înțelept. ♦ (Despre acțiuni, idei etc.) Bine gândit, chibzuit, socotit. [Pr.: -ci-os] – Din fr. judicieux. DOOM
judiciós (-ci-os) adj. m., pl. judicióși; f. judicioásă, pl. judicioáse
judiciosului
JUDICIÓS, -OÁSĂ, judicioși, -oase, adj. Care judecă cu pătrundere și cu discernământ; înțelept. ♦ (Despre acțiuni, idei etc.) Bine gândit, chibzuit, socotit. [Pr.: -ci-os] – Din fr. judicieux. DOOM
judiciós (-ci-os) adj. m., pl. judicióși; f. judicioásă, pl. judicioáse
judiciozitate
JUDICIOZITÁTE, judiciozități, s. f. Calitatea de a fi judicios; cumpănire justă a lucrurilor; chibzuință. [Pr.: -ci-o-] – Judicios + suf. -itate. DOOM
judiciozitáte (-ci-o-) s. f., g.-d. art. judiciozitắții; pl. judiciozitắți
judiciozitatea
JUDICIOZITÁTE, judiciozități, s. f. Calitatea de a fi judicios; cumpănire justă a lucrurilor; chibzuință. [Pr.: -ci-o-] – Judicios + suf. -itate. DOOM
judiciozitáte (-ci-o-) s. f., g.-d. art. judiciozitắții; pl. judiciozitắți
judiciozități
JUDICIOZITÁTE, judiciozități, s. f. Calitatea de a fi judicios; cumpănire justă a lucrurilor; chibzuință. [Pr.: -ci-o-] – Judicios + suf. -itate. DOOM
judiciozitáte (-ci-o-) s. f., g.-d. art. judiciozitắții; pl. judiciozitắți
judiciozității
JUDICIOZITÁTE, judiciozități, s. f. Calitatea de a fi judicios; cumpănire justă a lucrurilor; chibzuință. [Pr.: -ci-o-] – Judicios + suf. -itate. DOOM
judiciozitáte (-ci-o-) s. f., g.-d. art. judiciozitắții; pl. judiciozitắți
judiciozitățile
JUDICIOZITÁTE, judiciozități, s. f. Calitatea de a fi judicios; cumpănire justă a lucrurilor; chibzuință. [Pr.: -ci-o-] – Judicios + suf. -itate. DOOM
judiciozitáte (-ci-o-) s. f., g.-d. art. judiciozitắții; pl. judiciozitắți
judiciozităților
JUDICIOZITÁTE, judiciozități, s. f. Calitatea de a fi judicios; cumpănire justă a lucrurilor; chibzuință. [Pr.: -ci-o-] – Judicios + suf. -itate. DOOM
judiciozitáte (-ci-o-) s. f., g.-d. art. judiciozitắții; pl. judiciozitắți
judicioși
JUDICIÓS, -OÁSĂ, judicioși, -oase, adj. Care judecă cu pătrundere și cu discernământ; înțelept. ♦ (Despre acțiuni, idei etc.) Bine gândit, chibzuit, socotit. [Pr.: -ci-os] – Din fr. judicieux. DOOM
judiciós (-ci-os) adj. m., pl. judicióși; f. judicioásă, pl. judicioáse
judicioșii
JUDICIÓS, -OÁSĂ, judicioși, -oase, adj. Care judecă cu pătrundere și cu discernământ; înțelept. ♦ (Despre acțiuni, idei etc.) Bine gândit, chibzuit, socotit. [Pr.: -ci-os] – Din fr. judicieux. DOOM
judiciós (-ci-os) adj. m., pl. judicióși; f. judicioásă, pl. judicioáse
judicioșilor
JUDICIÓS, -OÁSĂ, judicioși, -oase, adj. Care judecă cu pătrundere și cu discernământ; înțelept. ♦ (Despre acțiuni, idei etc.) Bine gândit, chibzuit, socotit. [Pr.: -ci-os] – Din fr. judicieux. DOOM
judiciós (-ci-os) adj. m., pl. judicióși; f. judicioásă, pl. judicioáse
judo
JÚDO s. n. Sport originar din Japonia, asemănător cu jiu-jitsul, dar cu unele trăsături caracteristice (eliminarea loviturilor). [Pr.: ğudo] – Din fr. judo. DOOM
júdo [j pron. g] s. n., art. júdoul
judocana
JUDÓKA s. m. v. judocan. DOOM
judocán/judóka [j pron. ğ] s. m., pl. judocáni/judóka
judocane
JUDÓKA s. m. v. judocan. DOOM
judocán/judóka [j pron. ğ] s. m., pl. judocáni/judóka
judocanei
JUDÓKA s. m. v. judocan. DOOM
judocán/judóka [j pron. ğ] s. m., pl. judocáni/judóka
judocanele
JUDÓKA s. m. v. judocan. DOOM
judocán/judóka [j pron. ğ] s. m., pl. judocáni/judóka
judocanelor
JUDÓKA s. m. v. judocan. DOOM
judocán/judóka [j pron. ğ] s. m., pl. judocáni/judóka
judocano
JUDÓKA s. m. v. judocan. DOOM
judocán/judóka [j pron. ğ] s. m., pl. judocáni/judóka
judoka
JUDÓKA s. m. v. judocan. DOOM
judocán/judóka [j pron. ğ] s. m., pl. judocáni/judóka
judokan
JUDOKÁN s.m. Judoka. [Et. incertă].
judoul
JÚDO s. n. Sport originar din Japonia, asemănător cu jiu-jitsul, dar cu unele trăsături caracteristice (eliminarea loviturilor). [Pr.: ğudo] – Din fr. judo. DOOM
júdo [j pron. g] s. n., art. júdoul
judoului
JÚDO s. n. Sport originar din Japonia, asemănător cu jiu-jitsul, dar cu unele trăsături caracteristice (eliminarea loviturilor). [Pr.: ğudo] – Din fr. judo. DOOM
júdo [j pron. g] s. n., art. júdoul
jug
JUG, juguri, s. n. 1. Dispozitiv de lemn care se pune pe grumazul animalelor cornute care trag la car, la plug etc. sau, în unele țări, se fixează de coarnele lor. ◊ Expr. A trage la jug = a) a trage carul, căruța, plugul etc.; b) fig. (despre oameni) a munci din greu, peste puteri. ♦ Muncă grea, neplăcută; robie, tiranie. 2. Jujeu. ♦ Colac de lemn îmbrăcat în piele care se pune uneori la gâtul cailor și prin care se trec hamurile. 3. Piesă în formă de cadru sau de inel, care servește la susținerea altor piese ale unei mașini sau ale unei unelte. ♦ Grindă sau riglă de lemn folosită la construcția acoperișurilor. 4. Parte componentă a circuitului magnetic al unui aparat sau al unei mașini electrice, care nu are înfășurări electrice. – Lat. jugum. DOOM
jug s. n., pl. júguri
juga
Iuno, în mitologia romană, soția lui Iupiter și protectoarea femeilor, în special a celor măritate. După atributele pe care le avea, Iuno era denumită fie Moneta (cea care vestește, avertizează – datorită faptului că a salvat Roma de invazia galilor prin alarma pe care au dat-o faimoasele gîște de pe Capitoliu, ce-i erau consacrate), fie Lucina, datorită faptului că ajuta femeile la nașteri, fie Juga(lis), pentru că patrona căsătoriile etc. Sărbătorile închinate ei purtau numele de Matronalia și aminteau de rolul salvator pentru cetate al femeilor sabine răpite odinioară, care s-au aruncat în încăierare între părinții și noii lor soți, împiedicîndu-i să se măcelărească reciproc. Iuno a fost identificată de timpuriu cu Hera din mitologia greacă. Numele ei era legat de numeroase mituri și legende (v. Hera).
jugal
JUGÁL, -Ă adj. (Anat.) Al obrazului. [< fr. jugal].
jugala
JUGÁL, -Ă adj. (Anat.) Al obrazului. [< fr. jugal].
jugale
JUGÁL, -Ă adj. (Anat.) Al obrazului. [< fr. jugal].
jugalei
JUGÁL, -Ă adj. (Anat.) Al obrazului. [< fr. jugal].
jugalele
JUGÁL, -Ă adj. (Anat.) Al obrazului. [< fr. jugal].
jugalelor
JUGÁL, -Ă adj. (Anat.) Al obrazului. [< fr. jugal].
jugali
JUGÁL, -Ă adj. (Anat.) Al obrazului. [< fr. jugal].
jugalii
JUGÁL, -Ă adj. (Anat.) Al obrazului. [< fr. jugal].
jugalilor
JUGÁL, -Ă adj. (Anat.) Al obrazului. [< fr. jugal].
jugalis
Iuno, în mitologia romană, soția lui Iupiter și protectoarea femeilor, în special a celor măritate. După atributele pe care le avea, Iuno era denumită fie Moneta (cea care vestește, avertizează – datorită faptului că a salvat Roma de invazia galilor prin alarma pe care au dat-o faimoasele gîște de pe Capitoliu, ce-i erau consacrate), fie Lucina, datorită faptului că ajuta femeile la nașteri, fie Juga(lis), pentru că patrona căsătoriile etc. Sărbătorile închinate ei purtau numele de Matronalia și aminteau de rolul salvator pentru cetate al femeilor sabine răpite odinioară, care s-au aruncat în încăierare între părinții și noii lor soți, împiedicîndu-i să se măcelărească reciproc. Iuno a fost identificată de timpuriu cu Hera din mitologia greacă. Numele ei era legat de numeroase mituri și legende (v. Hera).
jugalul
JUGÁL, -Ă adj. (Anat.) Al obrazului. [< fr. jugal].
jugalului
JUGÁL, -Ă adj. (Anat.) Al obrazului. [< fr. jugal].
jugan
JUGÁN, jugani, s. m. (Reg.) Armăsar sau taur castrat, folosit la muncă. – Et. nec. Cf. jug. DOOM
jugán (reg.) s. m., pl. jugáni
jugane
JUGÁN, jugani, s. m. (Reg.) Armăsar sau taur castrat, folosit la muncă. – Et. nec. Cf. jug. DOOM
jugán (reg.) s. m., pl. jugáni
jugani
JUGÁN, jugani, s. m. (Reg.) Armăsar sau taur castrat, folosit la muncă. – Et. nec. Cf. jug. DOOM
jugán (reg.) s. m., pl. jugáni
juganii
JUGÁN, jugani, s. m. (Reg.) Armăsar sau taur castrat, folosit la muncă. – Et. nec. Cf. jug. DOOM
jugán (reg.) s. m., pl. jugáni
juganilor
JUGÁN, jugani, s. m. (Reg.) Armăsar sau taur castrat, folosit la muncă. – Et. nec. Cf. jug. DOOM
jugán (reg.) s. m., pl. jugáni
juganul
JUGÁN, jugani, s. m. (Reg.) Armăsar sau taur castrat, folosit la muncă. – Et. nec. Cf. jug. DOOM
jugán (reg.) s. m., pl. jugáni
juganule
JUGÁN, jugani, s. m. (Reg.) Armăsar sau taur castrat, folosit la muncă. – Et. nec. Cf. jug. DOOM
jugán (reg.) s. m., pl. jugáni
juganului
JUGÁN, jugani, s. m. (Reg.) Armăsar sau taur castrat, folosit la muncă. – Et. nec. Cf. jug. DOOM
jugán (reg.) s. m., pl. jugáni
jugastri
JUGÁSTRU, jugaștri, s. m. Arbore de lemn alb și tare, înalt până la 15 m, cu scoarța roșiatică, cu frunze palmate și cu flori verzi, care crește în regiunile de câmpie și de dealuri (Acer campestre). – Lat. *jugaster (< jugum „jug”). DOOM
jugástru s. m., art. jugástrul; pl. jugáștri, art. jugáștrii
jugastrii
JUGÁSTRU, jugaștri, s. m. Arbore de lemn alb și tare, înalt până la 15 m, cu scoarța roșiatică, cu frunze palmate și cu flori verzi, care crește în regiunile de câmpie și de dealuri (Acer campestre). – Lat. *jugaster (< jugum „jug”). DOOM
jugástru s. m., art. jugástrul; pl. jugáștri, art. jugáștrii
jugastrilor
JUGÁSTRU, jugaștri, s. m. Arbore de lemn alb și tare, înalt până la 15 m, cu scoarța roșiatică, cu frunze palmate și cu flori verzi, care crește în regiunile de câmpie și de dealuri (Acer campestre). – Lat. *jugaster (< jugum „jug”). DOOM
jugástru s. m., art. jugástrul; pl. jugáștri, art. jugáștrii
jugastru
JUGÁSTRU, jugaștri, s. m. Arbore de lemn alb și tare, înalt până la 15 m, cu scoarța roșiatică, cu frunze palmate și cu flori verzi, care crește în regiunile de câmpie și de dealuri (Acer campestre). – Lat. *jugaster (< jugum „jug”). DOOM
jugástru s. m., art. jugástrul; pl. jugáștri, art. jugáștrii
jugastrul
JUGÁSTRU, jugaștri, s. m. Arbore de lemn alb și tare, înalt până la 15 m, cu scoarța roșiatică, cu frunze palmate și cu flori verzi, care crește în regiunile de câmpie și de dealuri (Acer campestre). – Lat. *jugaster (< jugum „jug”). DOOM
jugástru s. m., art. jugástrul; pl. jugáștri, art. jugáștrii
jugastrului
JUGÁSTRU, jugaștri, s. m. Arbore de lemn alb și tare, înalt până la 15 m, cu scoarța roșiatică, cu frunze palmate și cu flori verzi, care crește în regiunile de câmpie și de dealuri (Acer campestre). – Lat. *jugaster (< jugum „jug”). DOOM
jugástru s. m., art. jugástrul; pl. jugáștri, art. jugáștrii
jugendstil
JÚGENDSTIL s. n. Curent artistic ilustrat în grafică, arta decorativă, arhitectură, pictură, apărut la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX în Germania și ulterior în restul Europei, caracterizat prin importanța acordată formei și prin bogăția ornamentației cu motive vegetale. [Pr.: ĭúgăndștil, iúgăndstil] – Cuv. germ. DOOM
Júgendstil (germ.) [pron. ĭúgăndștil/stil] (gend-stil) s. n.
jugendstilul
JÚGENDSTIL s. n. Curent artistic ilustrat în grafică, arta decorativă, arhitectură, pictură, apărut la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX în Germania și ulterior în restul Europei, caracterizat prin importanța acordată formei și prin bogăția ornamentației cu motive vegetale. [Pr.: ĭúgăndștil, iúgăndstil] – Cuv. germ. DOOM
Júgendstil (germ.) [pron. ĭúgăndștil/stil] (gend-stil) s. n.
jugendstilului
JÚGENDSTIL s. n. Curent artistic ilustrat în grafică, arta decorativă, arhitectură, pictură, apărut la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX în Germania și ulterior în restul Europei, caracterizat prin importanța acordată formei și prin bogăția ornamentației cu motive vegetale. [Pr.: ĭúgăndștil, iúgăndstil] – Cuv. germ. DOOM
Júgendstil (germ.) [pron. ĭúgăndștil/stil] (gend-stil) s. n.
juger
IÚGĂR, iugăre, s. n. Veche unitate de măsură pentru suprafețe agrare, folosită în Transilvania, egală cu 0,5775 ha. [Var.: júgăr s. n.] – Din lat. jugerum. DOOM
iúgăr s. n., pl. iúgăre
jughini
jughini, jughinesc v. t. a jugăni, a castra.
juglandacee
JUGLANDACÉE, juglandacee, s. f. (La pl.) Familie de plante lemnoase, cu frunze compuse, cu flori unisexuate (cele mascule în formă de amenți, cele femele solitare sau în grupe mici) și cu fructe nucule sau drupe; (și la sg.) plantă din această familie. – Din fr. juglandacée. DOOM
juglandacée (ju-glan-) s. f., art. juglandacéea, g.-d. art. juglandacéei; pl. juglandacée
juglandaceea
JUGLANDACÉE, juglandacee, s. f. (La pl.) Familie de plante lemnoase, cu frunze compuse, cu flori unisexuate (cele mascule în formă de amenți, cele femele solitare sau în grupe mici) și cu fructe nucule sau drupe; (și la sg.) plantă din această familie. – Din fr. juglandacée. DOOM
juglandacée (ju-glan-) s. f., art. juglandacéea, g.-d. art. juglandacéei; pl. juglandacée
juglandaceei
JUGLANDACÉE, juglandacee, s. f. (La pl.) Familie de plante lemnoase, cu frunze compuse, cu flori unisexuate (cele mascule în formă de amenți, cele femele solitare sau în grupe mici) și cu fructe nucule sau drupe; (și la sg.) plantă din această familie. – Din fr. juglandacée. DOOM
juglandacée (ju-glan-) s. f., art. juglandacéea, g.-d. art. juglandacéei; pl. juglandacée
juglandaceele
JUGLANDACÉE, juglandacee, s. f. (La pl.) Familie de plante lemnoase, cu frunze compuse, cu flori unisexuate (cele mascule în formă de amenți, cele femele solitare sau în grupe mici) și cu fructe nucule sau drupe; (și la sg.) plantă din această familie. – Din fr. juglandacée. DOOM
juglandacée (ju-glan-) s. f., art. juglandacéea, g.-d. art. juglandacéei; pl. juglandacée
juglandaceelor
JUGLANDACÉE, juglandacee, s. f. (La pl.) Familie de plante lemnoase, cu frunze compuse, cu flori unisexuate (cele mascule în formă de amenți, cele femele solitare sau în grupe mici) și cu fructe nucule sau drupe; (și la sg.) plantă din această familie. – Din fr. juglandacée. DOOM
juglandacée (ju-glan-) s. f., art. juglandacéea, g.-d. art. juglandacéei; pl. juglandacée
jugleie
jugléie s. f. pl. – Picioare, labe. Bg. žegli (DAR); cf. bg. žegla, žegal, de unde jiglă, s. f. (stinghie la jug), cf. Conev 80, DAR; și bg. žuglan „picior”, de unde juglan, s. m. (flăcău, tînăr; cerșetor), cf. Bogrea, Dacor., IV, 818.
jugul
JUG, juguri, s. n. 1. Dispozitiv de lemn care se pune pe grumazul animalelor cornute care trag la car, la plug etc. sau, în unele țări, se fixează de coarnele lor. ◊ Expr. A trage la jug = a) a trage carul, căruța, plugul etc.; b) fig. (despre oameni) a munci din greu, peste puteri. ♦ Muncă grea, neplăcută; robie, tiranie. 2. Jujeu. ♦ Colac de lemn îmbrăcat în piele care se pune uneori la gâtul cailor și prin care se trec hamurile. 3. Piesă în formă de cadru sau de inel, care servește la susținerea altor piese ale unei mașini sau ale unei unelte. ♦ Grindă sau riglă de lemn folosită la construcția acoperișurilor. 4. Parte componentă a circuitului magnetic al unui aparat sau al unei mașini electrice, care nu are înfășurări electrice. – Lat. jugum. DOOM
jug s. n., pl. júguri
jugula
JUGULÁ, jugulez, vb. I. Tranz. A sugruma, a strangula, a înăbuși. – Din fr. juguler, lat. jugulare. DOOM
jugulá (a ~) vb., ind. prez. 3 juguleáză
jugulai
JUGULÁ, jugulez, vb. I. Tranz. A sugruma, a strangula, a înăbuși. – Din fr. juguler, lat. jugulare. DOOM
jugulá (a ~) vb., ind. prez. 3 juguleáză
jugulam
JUGULÁ, jugulez, vb. I. Tranz. A sugruma, a strangula, a înăbuși. – Din fr. juguler, lat. jugulare. DOOM
jugulá (a ~) vb., ind. prez. 3 juguleáză
jugular
JUGULÁR, -Ă, jugulari, -e, adj. Care aparține gâtului, privitor la gât, din regiunea gâtului. ◊ Venă jugulară (și substantivat, f.) = venă a gâtului care colectează sângele din regiunea capului și a gâtului. – Din fr. jugulaire. DOOM
jugulár adj. m., pl. jugulári; f. juguláră, pl. juguláre
jugulara
JUGULÁR, -Ă, jugulari, -e, adj. Care aparține gâtului, privitor la gât, din regiunea gâtului. ◊ Venă jugulară (și substantivat, f.) = venă a gâtului care colectează sângele din regiunea capului și a gâtului. – Din fr. jugulaire. DOOM
jugulár adj. m., pl. jugulári; f. juguláră, pl. juguláre
jugulare
JUGULÁ, jugulez, vb. I. Tranz. A sugruma, a strangula, a înăbuși. – Din fr. juguler, lat. jugulare. DOOM
jugulá (a ~) vb., ind. prez. 3 juguleáză
jugulare
JUGULÁR, -Ă, jugulari, -e, adj. Care aparține gâtului, privitor la gât, din regiunea gâtului. ◊ Venă jugulară (și substantivat, f.) = venă a gâtului care colectează sângele din regiunea capului și a gâtului. – Din fr. jugulaire. DOOM
jugulár adj. m., pl. jugulári; f. juguláră, pl. juguláre
jugulare
JUGULÁRE, jugulări, s. f. Acțiunea de a jugula și rezultatul ei; sugrumare, strangulare. ♦ Fig. împiedicare bruscă a dezvoltării. – V. jugula. DOOM
juguláre (sugrumare) s. f., g.-d. art. jugulắrii; pl. jugulắri
jugularea
JUGULÁRE, jugulări, s. f. Acțiunea de a jugula și rezultatul ei; sugrumare, strangulare. ♦ Fig. împiedicare bruscă a dezvoltării. – V. jugula. DOOM
juguláre (sugrumare) s. f., g.-d. art. jugulắrii; pl. jugulắri
jugularei
JUGULÁR, -Ă, jugulari, -e, adj. Care aparține gâtului, privitor la gât, din regiunea gâtului. ◊ Venă jugulară (și substantivat, f.) = venă a gâtului care colectează sângele din regiunea capului și a gâtului. – Din fr. jugulaire. DOOM
jugulár adj. m., pl. jugulári; f. juguláră, pl. juguláre
jugularele
JUGULÁR, -Ă, jugulari, -e, adj. Care aparține gâtului, privitor la gât, din regiunea gâtului. ◊ Venă jugulară (și substantivat, f.) = venă a gâtului care colectează sângele din regiunea capului și a gâtului. – Din fr. jugulaire. DOOM
jugulár adj. m., pl. jugulári; f. juguláră, pl. juguláre
jugularelor
JUGULÁR, -Ă, jugulari, -e, adj. Care aparține gâtului, privitor la gât, din regiunea gâtului. ◊ Venă jugulară (și substantivat, f.) = venă a gâtului care colectează sângele din regiunea capului și a gâtului. – Din fr. jugulaire. DOOM
jugulár adj. m., pl. jugulári; f. juguláră, pl. juguláre
jugulari
JUGULÁR, -Ă, jugulari, -e, adj. Care aparține gâtului, privitor la gât, din regiunea gâtului. ◊ Venă jugulară (și substantivat, f.) = venă a gâtului care colectează sângele din regiunea capului și a gâtului. – Din fr. jugulaire. DOOM
jugulár adj. m., pl. jugulári; f. juguláră, pl. juguláre
jugularii
JUGULÁR, -Ă, jugulari, -e, adj. Care aparține gâtului, privitor la gât, din regiunea gâtului. ◊ Venă jugulară (și substantivat, f.) = venă a gâtului care colectează sângele din regiunea capului și a gâtului. – Din fr. jugulaire. DOOM
jugulár adj. m., pl. jugulári; f. juguláră, pl. juguláre
jugularilor
JUGULÁR, -Ă, jugulari, -e, adj. Care aparține gâtului, privitor la gât, din regiunea gâtului. ◊ Venă jugulară (și substantivat, f.) = venă a gâtului care colectează sângele din regiunea capului și a gâtului. – Din fr. jugulaire. DOOM
jugulár adj. m., pl. jugulári; f. juguláră, pl. juguláre
jugularul
JUGULÁR, -Ă, jugulari, -e, adj. Care aparține gâtului, privitor la gât, din regiunea gâtului. ◊ Venă jugulară (și substantivat, f.) = venă a gâtului care colectează sângele din regiunea capului și a gâtului. – Din fr. jugulaire. DOOM
jugulár adj. m., pl. jugulári; f. juguláră, pl. juguláre
jugularului
JUGULÁR, -Ă, jugulari, -e, adj. Care aparține gâtului, privitor la gât, din regiunea gâtului. ◊ Venă jugulară (și substantivat, f.) = venă a gâtului care colectează sângele din regiunea capului și a gâtului. – Din fr. jugulaire. DOOM
jugulár adj. m., pl. jugulári; f. juguláră, pl. juguláre
jugulară
JUGULÁ, jugulez, vb. I. Tranz. A sugruma, a strangula, a înăbuși. – Din fr. juguler, lat. jugulare. DOOM
jugulá (a ~) vb., ind. prez. 3 juguleáză
jugularăm
JUGULÁ, jugulez, vb. I. Tranz. A sugruma, a strangula, a înăbuși. – Din fr. juguler, lat. jugulare. DOOM
jugulá (a ~) vb., ind. prez. 3 juguleáză
jugularăți
JUGULÁ, jugulez, vb. I. Tranz. A sugruma, a strangula, a înăbuși. – Din fr. juguler, lat. jugulare. DOOM
jugulá (a ~) vb., ind. prez. 3 juguleáză
jugulase
JUGULÁ, jugulez, vb. I. Tranz. A sugruma, a strangula, a înăbuși. – Din fr. juguler, lat. jugulare. DOOM
jugulá (a ~) vb., ind. prez. 3 juguleáză
jugulasem
JUGULÁ, jugulez, vb. I. Tranz. A sugruma, a strangula, a înăbuși. – Din fr. juguler, lat. jugulare. DOOM
jugulá (a ~) vb., ind. prez. 3 juguleáză
jugulaseră
JUGULÁ, jugulez, vb. I. Tranz. A sugruma, a strangula, a înăbuși. – Din fr. juguler, lat. jugulare. DOOM
jugulá (a ~) vb., ind. prez. 3 juguleáză
jugulaserăm
JUGULÁ, jugulez, vb. I. Tranz. A sugruma, a strangula, a înăbuși. – Din fr. juguler, lat. jugulare. DOOM
jugulá (a ~) vb., ind. prez. 3 juguleáză
jugulaserăți
JUGULÁ, jugulez, vb. I. Tranz. A sugruma, a strangula, a înăbuși. – Din fr. juguler, lat. jugulare. DOOM
jugulá (a ~) vb., ind. prez. 3 juguleáză
jugulaseși
JUGULÁ, jugulez, vb. I. Tranz. A sugruma, a strangula, a înăbuși. – Din fr. juguler, lat. jugulare. DOOM
jugulá (a ~) vb., ind. prez. 3 juguleáză
jugulaseți
JUGULÁ, jugulez, vb. I. Tranz. A sugruma, a strangula, a înăbuși. – Din fr. juguler, lat. jugulare. DOOM
jugulá (a ~) vb., ind. prez. 3 juguleáză
jugulat
JUGULÁ, jugulez, vb. I. Tranz. A sugruma, a strangula, a înăbuși. – Din fr. juguler, lat. jugulare. DOOM
jugulá (a ~) vb., ind. prez. 3 juguleáză
jugulat
JUGULÁ, jugulez, vb. I. Tranz. A sugruma, a strangula, a înăbuși. – Din fr. juguler, lat. jugulare. DOOM
jugulá (a ~) vb., ind. prez. 3 juguleáză
jugulau
JUGULÁ, jugulez, vb. I. Tranz. A sugruma, a strangula, a înăbuși. – Din fr. juguler, lat. jugulare. DOOM
jugulá (a ~) vb., ind. prez. 3 juguleáză
jugulași
JUGULÁ, jugulez, vb. I. Tranz. A sugruma, a strangula, a înăbuși. – Din fr. juguler, lat. jugulare. DOOM
jugulá (a ~) vb., ind. prez. 3 juguleáză
jugulați
JUGULÁ, jugulez, vb. I. Tranz. A sugruma, a strangula, a înăbuși. – Din fr. juguler, lat. jugulare. DOOM
jugulá (a ~) vb., ind. prez. 3 juguleáză
jugulează
JUGULÁ, jugulez, vb. I. Tranz. A sugruma, a strangula, a înăbuși. – Din fr. juguler, lat. jugulare. DOOM
jugulá (a ~) vb., ind. prez. 3 juguleáză
jugulez
JUGULÁ, jugulez, vb. I. Tranz. A sugruma, a strangula, a înăbuși. – Din fr. juguler, lat. jugulare. DOOM
jugulá (a ~) vb., ind. prez. 3 juguleáză
juguleze
JUGULÁ, jugulez, vb. I. Tranz. A sugruma, a strangula, a înăbuși. – Din fr. juguler, lat. jugulare. DOOM
jugulá (a ~) vb., ind. prez. 3 juguleáză
jugulezi
JUGULÁ, jugulez, vb. I. Tranz. A sugruma, a strangula, a înăbuși. – Din fr. juguler, lat. jugulare. DOOM
jugulá (a ~) vb., ind. prez. 3 juguleáză
jugului
JUG, juguri, s. n. 1. Dispozitiv de lemn care se pune pe grumazul animalelor cornute care trag la car, la plug etc. sau, în unele țări, se fixează de coarnele lor. ◊ Expr. A trage la jug = a) a trage carul, căruța, plugul etc.; b) fig. (despre oameni) a munci din greu, peste puteri. ♦ Muncă grea, neplăcută; robie, tiranie. 2. Jujeu. ♦ Colac de lemn îmbrăcat în piele care se pune uneori la gâtul cailor și prin care se trec hamurile. 3. Piesă în formă de cadru sau de inel, care servește la susținerea altor piese ale unei mașini sau ale unei unelte. ♦ Grindă sau riglă de lemn folosită la construcția acoperișurilor. 4. Parte componentă a circuitului magnetic al unui aparat sau al unei mașini electrice, care nu are înfășurări electrice. – Lat. jugum. DOOM
jug s. n., pl. júguri
jugulând
JUGULÁ, jugulez, vb. I. Tranz. A sugruma, a strangula, a înăbuși. – Din fr. juguler, lat. jugulare. DOOM
jugulá (a ~) vb., ind. prez. 3 juguleáză
jugulînd
JUGULÁ, jugulez, vb. I. Tranz. A sugruma, a strangula, a înăbuși. – Din fr. juguler, lat. jugulare. DOOM
jugulá (a ~) vb., ind. prez. 3 juguleáză
jugulări
JUGULÁRE, jugulări, s. f. Acțiunea de a jugula și rezultatul ei; sugrumare, strangulare. ♦ Fig. împiedicare bruscă a dezvoltării. – V. jugula. DOOM
juguláre (sugrumare) s. f., g.-d. art. jugulắrii; pl. jugulắri
jugulării
JUGULÁRE, jugulări, s. f. Acțiunea de a jugula și rezultatul ei; sugrumare, strangulare. ♦ Fig. împiedicare bruscă a dezvoltării. – V. jugula. DOOM
juguláre (sugrumare) s. f., g.-d. art. jugulắrii; pl. jugulắri
jugulările
JUGULÁRE, jugulări, s. f. Acțiunea de a jugula și rezultatul ei; sugrumare, strangulare. ♦ Fig. împiedicare bruscă a dezvoltării. – V. jugula. DOOM
juguláre (sugrumare) s. f., g.-d. art. jugulắrii; pl. jugulắri
jugulărilor
JUGULÁRE, jugulări, s. f. Acțiunea de a jugula și rezultatul ei; sugrumare, strangulare. ♦ Fig. împiedicare bruscă a dezvoltării. – V. jugula. DOOM
juguláre (sugrumare) s. f., g.-d. art. jugulắrii; pl. jugulắri
juguri
JUG, juguri, s. n. 1. Dispozitiv de lemn care se pune pe grumazul animalelor cornute care trag la car, la plug etc. sau, în unele țări, se fixează de coarnele lor. ◊ Expr. A trage la jug = a) a trage carul, căruța, plugul etc.; b) fig. (despre oameni) a munci din greu, peste puteri. ♦ Muncă grea, neplăcută; robie, tiranie. 2. Jujeu. ♦ Colac de lemn îmbrăcat în piele care se pune uneori la gâtul cailor și prin care se trec hamurile. 3. Piesă în formă de cadru sau de inel, care servește la susținerea altor piese ale unei mașini sau ale unei unelte. ♦ Grindă sau riglă de lemn folosită la construcția acoperișurilor. 4. Parte componentă a circuitului magnetic al unui aparat sau al unei mașini electrice, care nu are înfășurări electrice. – Lat. jugum. DOOM
jug s. n., pl. júguri
jugurile
JUG, juguri, s. n. 1. Dispozitiv de lemn care se pune pe grumazul animalelor cornute care trag la car, la plug etc. sau, în unele țări, se fixează de coarnele lor. ◊ Expr. A trage la jug = a) a trage carul, căruța, plugul etc.; b) fig. (despre oameni) a munci din greu, peste puteri. ♦ Muncă grea, neplăcută; robie, tiranie. 2. Jujeu. ♦ Colac de lemn îmbrăcat în piele care se pune uneori la gâtul cailor și prin care se trec hamurile. 3. Piesă în formă de cadru sau de inel, care servește la susținerea altor piese ale unei mașini sau ale unei unelte. ♦ Grindă sau riglă de lemn folosită la construcția acoperișurilor. 4. Parte componentă a circuitului magnetic al unui aparat sau al unei mașini electrice, care nu are înfășurări electrice. – Lat. jugum. DOOM
jug s. n., pl. júguri
jugurilor
JUG, juguri, s. n. 1. Dispozitiv de lemn care se pune pe grumazul animalelor cornute care trag la car, la plug etc. sau, în unele țări, se fixează de coarnele lor. ◊ Expr. A trage la jug = a) a trage carul, căruța, plugul etc.; b) fig. (despre oameni) a munci din greu, peste puteri. ♦ Muncă grea, neplăcută; robie, tiranie. 2. Jujeu. ♦ Colac de lemn îmbrăcat în piele care se pune uneori la gâtul cailor și prin care se trec hamurile. 3. Piesă în formă de cadru sau de inel, care servește la susținerea altor piese ale unei mașini sau ale unei unelte. ♦ Grindă sau riglă de lemn folosită la construcția acoperișurilor. 4. Parte componentă a circuitului magnetic al unui aparat sau al unei mașini electrice, care nu are înfășurări electrice. – Lat. jugum. DOOM
jug s. n., pl. júguri
jugănar
JUGĂNÁR, jugănari, s. m. (Pop.) Persoană care castrează animalele. – Jugăni + suf. -ar. DOOM
jugănár (pop.) s. m., pl. jugănári
jugănare
JUGĂNÁR, jugănari, s. m. (Pop.) Persoană care castrează animalele. – Jugăni + suf. -ar. DOOM
jugănár (pop.) s. m., pl. jugănári
jugănari
JUGĂNÁR, jugănari, s. m. (Pop.) Persoană care castrează animalele. – Jugăni + suf. -ar. DOOM
jugănár (pop.) s. m., pl. jugănári
jugănarii
JUGĂNÁR, jugănari, s. m. (Pop.) Persoană care castrează animalele. – Jugăni + suf. -ar. DOOM
jugănár (pop.) s. m., pl. jugănári
jugănarilor
JUGĂNÁR, jugănari, s. m. (Pop.) Persoană care castrează animalele. – Jugăni + suf. -ar. DOOM
jugănár (pop.) s. m., pl. jugănári
jugănarul
JUGĂNÁR, jugănari, s. m. (Pop.) Persoană care castrează animalele. – Jugăni + suf. -ar. DOOM
jugănár (pop.) s. m., pl. jugănári
jugănarule
JUGĂNÁR, jugănari, s. m. (Pop.) Persoană care castrează animalele. – Jugăni + suf. -ar. DOOM
jugănár (pop.) s. m., pl. jugănári
jugănarului
JUGĂNÁR, jugănari, s. m. (Pop.) Persoană care castrează animalele. – Jugăni + suf. -ar. DOOM
jugănár (pop.) s. m., pl. jugănári
jugănaș
JUGĂNÁȘ, jugănași, s. m. (Reg.) Diminutiv al lui jugan; jugănel. – Jugan + suf. -aș. DOOM
jugănáș (reg.) s. m., pl. jugănáși
jugănași
JUGĂNÁȘ, jugănași, s. m. (Reg.) Diminutiv al lui jugan; jugănel. – Jugan + suf. -aș. DOOM
jugănáș (reg.) s. m., pl. jugănáși
jugănașii
JUGĂNÁȘ, jugănași, s. m. (Reg.) Diminutiv al lui jugan; jugănel. – Jugan + suf. -aș. DOOM
jugănáș (reg.) s. m., pl. jugănáși
jugănașilor
JUGĂNÁȘ, jugănași, s. m. (Reg.) Diminutiv al lui jugan; jugănel. – Jugan + suf. -aș. DOOM
jugănáș (reg.) s. m., pl. jugănáși
jugănașul
JUGĂNÁȘ, jugănași, s. m. (Reg.) Diminutiv al lui jugan; jugănel. – Jugan + suf. -aș. DOOM
jugănáș (reg.) s. m., pl. jugănáși
jugănașului
JUGĂNÁȘ, jugănași, s. m. (Reg.) Diminutiv al lui jugan; jugănel. – Jugan + suf. -aș. DOOM
jugănáș (reg.) s. m., pl. jugănáși
jugănea
JUGĂNÍ, jugănesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A castra. – Cf. jugan. DOOM
jugăní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jugănésc, imperf. 3 sg. jugăneá; conj. prez. 3 să jugăneáscă
jugăneai
JUGĂNÍ, jugănesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A castra. – Cf. jugan. DOOM
jugăní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jugănésc, imperf. 3 sg. jugăneá; conj. prez. 3 să jugăneáscă
jugăneam
JUGĂNÍ, jugănesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A castra. – Cf. jugan. DOOM
jugăní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jugănésc, imperf. 3 sg. jugăneá; conj. prez. 3 să jugăneáscă
jugănească
JUGĂNÍ, jugănesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A castra. – Cf. jugan. DOOM
jugăní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jugănésc, imperf. 3 sg. jugăneá; conj. prez. 3 să jugăneáscă
jugăneau
JUGĂNÍ, jugănesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A castra. – Cf. jugan. DOOM
jugăní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jugănésc, imperf. 3 sg. jugăneá; conj. prez. 3 să jugăneáscă
jugăneați
JUGĂNÍ, jugănesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A castra. – Cf. jugan. DOOM
jugăní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jugănésc, imperf. 3 sg. jugăneá; conj. prez. 3 să jugăneáscă
jugănei
JUGĂNÉL, jugănei, s. m. (Reg.) Jugănaș. – Jugan + suf. -el. DOOM
jugănél (reg.) s. m., pl. jugănéi, art. jugănéii
jugăneii
JUGĂNÉL, jugănei, s. m. (Reg.) Jugănaș. – Jugan + suf. -el. DOOM
jugănél (reg.) s. m., pl. jugănéi, art. jugănéii
jugăneilor
JUGĂNÉL, jugănei, s. m. (Reg.) Jugănaș. – Jugan + suf. -el. DOOM
jugănél (reg.) s. m., pl. jugănéi, art. jugănéii
jugănel
JUGĂNÉL, jugănei, s. m. (Reg.) Jugănaș. – Jugan + suf. -el. DOOM
jugănél (reg.) s. m., pl. jugănéi, art. jugănéii
jugănele
JUGĂNÉL, jugănei, s. m. (Reg.) Jugănaș. – Jugan + suf. -el. DOOM
jugănél (reg.) s. m., pl. jugănéi, art. jugănéii
jugănelul
JUGĂNÉL, jugănei, s. m. (Reg.) Jugănaș. – Jugan + suf. -el. DOOM
jugănél (reg.) s. m., pl. jugănéi, art. jugănéii
jugănelule
JUGĂNÉL, jugănei, s. m. (Reg.) Jugănaș. – Jugan + suf. -el. DOOM
jugănél (reg.) s. m., pl. jugănéi, art. jugănéii
jugănelului
JUGĂNÉL, jugănei, s. m. (Reg.) Jugănaș. – Jugan + suf. -el. DOOM
jugănél (reg.) s. m., pl. jugănéi, art. jugănéii
jugănesc
JUGĂNÍ, jugănesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A castra. – Cf. jugan. DOOM
jugăní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jugănésc, imperf. 3 sg. jugăneá; conj. prez. 3 să jugăneáscă
jugănește
JUGĂNÍ, jugănesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A castra. – Cf. jugan. DOOM
jugăní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jugănésc, imperf. 3 sg. jugăneá; conj. prez. 3 să jugăneáscă
jugănești
JUGĂNÍ, jugănesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A castra. – Cf. jugan. DOOM
jugăní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jugănésc, imperf. 3 sg. jugăneá; conj. prez. 3 să jugăneáscă
jugăni
JUGĂNÍ, jugănesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A castra. – Cf. jugan. DOOM
jugăní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jugănésc, imperf. 3 sg. jugăneá; conj. prez. 3 să jugăneáscă
jugănii
JUGĂNÍ, jugănesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A castra. – Cf. jugan. DOOM
jugăní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jugănésc, imperf. 3 sg. jugăneá; conj. prez. 3 să jugăneáscă
jugănim
JUGĂNÍ, jugănesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A castra. – Cf. jugan. DOOM
jugăní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jugănésc, imperf. 3 sg. jugăneá; conj. prez. 3 să jugăneáscă
jugănind
JUGĂNÍ, jugănesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A castra. – Cf. jugan. DOOM
jugăní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jugănésc, imperf. 3 sg. jugăneá; conj. prez. 3 să jugăneáscă
jugănire
JUGĂNÍ, jugănesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A castra. – Cf. jugan. DOOM
jugăní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jugănésc, imperf. 3 sg. jugăneá; conj. prez. 3 să jugăneáscă
jugănire
JUGĂNÍRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a jugăni; castrare. – V. jugăni. DOOM
jugăníre (pop.) s. f., g.-d. art. jugănírii
jugănirea
JUGĂNÍRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a jugăni; castrare. – V. jugăni. DOOM
jugăníre (pop.) s. f., g.-d. art. jugănírii
jugăniri
JUGĂNÍRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a jugăni; castrare. – V. jugăni. DOOM
jugăníre (pop.) s. f., g.-d. art. jugănírii
jugănirii
JUGĂNÍRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a jugăni; castrare. – V. jugăni. DOOM
jugăníre (pop.) s. f., g.-d. art. jugănírii
jugănirile
JUGĂNÍRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a jugăni; castrare. – V. jugăni. DOOM
jugăníre (pop.) s. f., g.-d. art. jugănírii
jugănirilor
JUGĂNÍRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a jugăni; castrare. – V. jugăni. DOOM
jugăníre (pop.) s. f., g.-d. art. jugănírii
jugăniră
JUGĂNÍ, jugănesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A castra. – Cf. jugan. DOOM
jugăní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jugănésc, imperf. 3 sg. jugăneá; conj. prez. 3 să jugăneáscă
jugănirăm
JUGĂNÍ, jugănesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A castra. – Cf. jugan. DOOM
jugăní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jugănésc, imperf. 3 sg. jugăneá; conj. prez. 3 să jugăneáscă
jugănirăți
JUGĂNÍ, jugănesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A castra. – Cf. jugan. DOOM
jugăní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jugănésc, imperf. 3 sg. jugăneá; conj. prez. 3 să jugăneáscă
jugănise
JUGĂNÍ, jugănesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A castra. – Cf. jugan. DOOM
jugăní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jugănésc, imperf. 3 sg. jugăneá; conj. prez. 3 să jugăneáscă
jugănisem
JUGĂNÍ, jugănesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A castra. – Cf. jugan. DOOM
jugăní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jugănésc, imperf. 3 sg. jugăneá; conj. prez. 3 să jugăneáscă
jugăniseră
JUGĂNÍ, jugănesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A castra. – Cf. jugan. DOOM
jugăní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jugănésc, imperf. 3 sg. jugăneá; conj. prez. 3 să jugăneáscă
jugăniserăm
JUGĂNÍ, jugănesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A castra. – Cf. jugan. DOOM
jugăní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jugănésc, imperf. 3 sg. jugăneá; conj. prez. 3 să jugăneáscă
jugăniserăți
JUGĂNÍ, jugănesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A castra. – Cf. jugan. DOOM
jugăní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jugănésc, imperf. 3 sg. jugăneá; conj. prez. 3 să jugăneáscă
jugăniseși
JUGĂNÍ, jugănesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A castra. – Cf. jugan. DOOM
jugăní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jugănésc, imperf. 3 sg. jugăneá; conj. prez. 3 să jugăneáscă
jugăniseți
JUGĂNÍ, jugănesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A castra. – Cf. jugan. DOOM
jugăní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jugănésc, imperf. 3 sg. jugăneá; conj. prez. 3 să jugăneáscă
jugănit
JUGĂNÍ, jugănesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A castra. – Cf. jugan. DOOM
jugăní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jugănésc, imperf. 3 sg. jugăneá; conj. prez. 3 să jugăneáscă
jugănit
JUGĂNÍT, jugăniți, adj. (Pop.) Castrat. – V. jugăni. DOOM
jugănít (pop.) adj. m., pl. jugăníți
jugănita
JUGĂNÍT, jugăniți, adj. (Pop.) Castrat. – V. jugăni. DOOM
jugănít (pop.) adj. m., pl. jugăníți
jugănite
JUGĂNÍT, jugăniți, adj. (Pop.) Castrat. – V. jugăni. DOOM
jugănít (pop.) adj. m., pl. jugăníți
jugănitei
JUGĂNÍT, jugăniți, adj. (Pop.) Castrat. – V. jugăni. DOOM
jugănít (pop.) adj. m., pl. jugăníți
jugănitele
JUGĂNÍT, jugăniți, adj. (Pop.) Castrat. – V. jugăni. DOOM
jugănít (pop.) adj. m., pl. jugăníți
jugănitelor
JUGĂNÍT, jugăniți, adj. (Pop.) Castrat. – V. jugăni. DOOM
jugănít (pop.) adj. m., pl. jugăníți
jugănitul
JUGĂNÍT, jugăniți, adj. (Pop.) Castrat. – V. jugăni. DOOM
jugănít (pop.) adj. m., pl. jugăníți
jugănitului
JUGĂNÍT, jugăniți, adj. (Pop.) Castrat. – V. jugăni. DOOM
jugănít (pop.) adj. m., pl. jugăníți
jugăniși
JUGĂNÍ, jugănesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A castra. – Cf. jugan. DOOM
jugăní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jugănésc, imperf. 3 sg. jugăneá; conj. prez. 3 să jugăneáscă
jugăniți
JUGĂNÍ, jugănesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A castra. – Cf. jugan. DOOM
jugăní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jugănésc, imperf. 3 sg. jugăneá; conj. prez. 3 să jugăneáscă
jugăniți
JUGĂNÍT, jugăniți, adj. (Pop.) Castrat. – V. jugăni. DOOM
jugănít (pop.) adj. m., pl. jugăníți
jugăniții
JUGĂNÍT, jugăniți, adj. (Pop.) Castrat. – V. jugăni. DOOM
jugănít (pop.) adj. m., pl. jugăníți
jugăniților
JUGĂNÍT, jugăniți, adj. (Pop.) Castrat. – V. jugăni. DOOM
jugănít (pop.) adj. m., pl. jugăníți
jugăr
IÚGĂR, iugăre, s. n. Veche unitate de măsură pentru suprafețe agrare, folosită în Transilvania, egală cu 0,5775 ha. [Var.: júgăr s. n.] – Din lat. jugerum. DOOM
iúgăr s. n., pl. iúgăre
jugărit
JUGĂRÍT s. n. Taxă care se plătea pentru un car de lemne cărate din pădure. ♦ Loc la ieșirea din pădure unde se plătea această taxă. – Jug + suf. -ărit. DOOM
jugărít s. n.
jugăritul
JUGĂRÍT s. n. Taxă care se plătea pentru un car de lemne cărate din pădure. ♦ Loc la ieșirea din pădure unde se plătea această taxă. – Jug + suf. -ărit. DOOM
jugărít s. n.
jugăritului
JUGĂRÍT s. n. Taxă care se plătea pentru un car de lemne cărate din pădure. ♦ Loc la ieșirea din pădure unde se plătea această taxă. – Jug + suf. -ărit. DOOM
jugărít s. n.
juice
JUICE s. n. Suc de fructe; p. gener. băutură răcoritoare. [Pr.: ğús] – Cuv. engl.
juisa
JUISÁ, juisez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se bucura de plăcerile vieții. ♦ A simți plăcerea sexuală maximă, a avea orgasm. [Pr.: ju-i-] – Din fr. jouir (după juisor). DOOM
juisá (a ~) (livr.) (ju-i-) vb., ind. prez. 3 juiseáză
juisai
JUISÁ, juisez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se bucura de plăcerile vieții. ♦ A simți plăcerea sexuală maximă, a avea orgasm. [Pr.: ju-i-] – Din fr. jouir (după juisor). DOOM
juisá (a ~) (livr.) (ju-i-) vb., ind. prez. 3 juiseáză
juisam
JUISÁ, juisez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se bucura de plăcerile vieții. ♦ A simți plăcerea sexuală maximă, a avea orgasm. [Pr.: ju-i-] – Din fr. jouir (după juisor). DOOM
juisá (a ~) (livr.) (ju-i-) vb., ind. prez. 3 juiseáză
juisare
JUISÁ, juisez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se bucura de plăcerile vieții. ♦ A simți plăcerea sexuală maximă, a avea orgasm. [Pr.: ju-i-] – Din fr. jouir (după juisor). DOOM
juisá (a ~) (livr.) (ju-i-) vb., ind. prez. 3 juiseáză
juisare
JUISÁRE, juisări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a juisa și rezultatul ei. [Pr.: ju-i-] – V. juisa. DOOM
juisáre (livr.) (ju-i-) s. f., g.-d. art. juisắrii; pl. juisắri
juisarea
JUISÁRE, juisări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a juisa și rezultatul ei. [Pr.: ju-i-] – V. juisa. DOOM
juisáre (livr.) (ju-i-) s. f., g.-d. art. juisắrii; pl. juisắri
juisară
JUISÁ, juisez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se bucura de plăcerile vieții. ♦ A simți plăcerea sexuală maximă, a avea orgasm. [Pr.: ju-i-] – Din fr. jouir (după juisor). DOOM
juisá (a ~) (livr.) (ju-i-) vb., ind. prez. 3 juiseáză
juisarăm
JUISÁ, juisez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se bucura de plăcerile vieții. ♦ A simți plăcerea sexuală maximă, a avea orgasm. [Pr.: ju-i-] – Din fr. jouir (după juisor). DOOM
juisá (a ~) (livr.) (ju-i-) vb., ind. prez. 3 juiseáză
juisarăți
JUISÁ, juisez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se bucura de plăcerile vieții. ♦ A simți plăcerea sexuală maximă, a avea orgasm. [Pr.: ju-i-] – Din fr. jouir (după juisor). DOOM
juisá (a ~) (livr.) (ju-i-) vb., ind. prez. 3 juiseáză
juisase
JUISÁ, juisez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se bucura de plăcerile vieții. ♦ A simți plăcerea sexuală maximă, a avea orgasm. [Pr.: ju-i-] – Din fr. jouir (după juisor). DOOM
juisá (a ~) (livr.) (ju-i-) vb., ind. prez. 3 juiseáză
juisasem
JUISÁ, juisez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se bucura de plăcerile vieții. ♦ A simți plăcerea sexuală maximă, a avea orgasm. [Pr.: ju-i-] – Din fr. jouir (după juisor). DOOM
juisá (a ~) (livr.) (ju-i-) vb., ind. prez. 3 juiseáză
juisaseră
JUISÁ, juisez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se bucura de plăcerile vieții. ♦ A simți plăcerea sexuală maximă, a avea orgasm. [Pr.: ju-i-] – Din fr. jouir (după juisor). DOOM
juisá (a ~) (livr.) (ju-i-) vb., ind. prez. 3 juiseáză
juisaserăm
JUISÁ, juisez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se bucura de plăcerile vieții. ♦ A simți plăcerea sexuală maximă, a avea orgasm. [Pr.: ju-i-] – Din fr. jouir (după juisor). DOOM
juisá (a ~) (livr.) (ju-i-) vb., ind. prez. 3 juiseáză
juisaserăți
JUISÁ, juisez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se bucura de plăcerile vieții. ♦ A simți plăcerea sexuală maximă, a avea orgasm. [Pr.: ju-i-] – Din fr. jouir (după juisor). DOOM
juisá (a ~) (livr.) (ju-i-) vb., ind. prez. 3 juiseáză
juisaseși
JUISÁ, juisez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se bucura de plăcerile vieții. ♦ A simți plăcerea sexuală maximă, a avea orgasm. [Pr.: ju-i-] – Din fr. jouir (după juisor). DOOM
juisá (a ~) (livr.) (ju-i-) vb., ind. prez. 3 juiseáză
juisaseți
JUISÁ, juisez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se bucura de plăcerile vieții. ♦ A simți plăcerea sexuală maximă, a avea orgasm. [Pr.: ju-i-] – Din fr. jouir (după juisor). DOOM
juisá (a ~) (livr.) (ju-i-) vb., ind. prez. 3 juiseáză
juisat
JUISÁ, juisez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se bucura de plăcerile vieții. ♦ A simți plăcerea sexuală maximă, a avea orgasm. [Pr.: ju-i-] – Din fr. jouir (după juisor). DOOM
juisá (a ~) (livr.) (ju-i-) vb., ind. prez. 3 juiseáză
juisau
JUISÁ, juisez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se bucura de plăcerile vieții. ♦ A simți plăcerea sexuală maximă, a avea orgasm. [Pr.: ju-i-] – Din fr. jouir (după juisor). DOOM
juisá (a ~) (livr.) (ju-i-) vb., ind. prez. 3 juiseáză
juisași
JUISÁ, juisez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se bucura de plăcerile vieții. ♦ A simți plăcerea sexuală maximă, a avea orgasm. [Pr.: ju-i-] – Din fr. jouir (după juisor). DOOM
juisá (a ~) (livr.) (ju-i-) vb., ind. prez. 3 juiseáză
juisați
JUISÁ, juisez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se bucura de plăcerile vieții. ♦ A simți plăcerea sexuală maximă, a avea orgasm. [Pr.: ju-i-] – Din fr. jouir (după juisor). DOOM
juisá (a ~) (livr.) (ju-i-) vb., ind. prez. 3 juiseáză
juisează
JUISÁ, juisez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se bucura de plăcerile vieții. ♦ A simți plăcerea sexuală maximă, a avea orgasm. [Pr.: ju-i-] – Din fr. jouir (după juisor). DOOM
juisá (a ~) (livr.) (ju-i-) vb., ind. prez. 3 juiseáză
juisez
JUISÁ, juisez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se bucura de plăcerile vieții. ♦ A simți plăcerea sexuală maximă, a avea orgasm. [Pr.: ju-i-] – Din fr. jouir (după juisor). DOOM
juisá (a ~) (livr.) (ju-i-) vb., ind. prez. 3 juiseáză
juiseze
JUISÁ, juisez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se bucura de plăcerile vieții. ♦ A simți plăcerea sexuală maximă, a avea orgasm. [Pr.: ju-i-] – Din fr. jouir (după juisor). DOOM
juisá (a ~) (livr.) (ju-i-) vb., ind. prez. 3 juiseáză
juisezi
JUISÁ, juisez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se bucura de plăcerile vieții. ♦ A simți plăcerea sexuală maximă, a avea orgasm. [Pr.: ju-i-] – Din fr. jouir (după juisor). DOOM
juisá (a ~) (livr.) (ju-i-) vb., ind. prez. 3 juiseáză
juisoare
JUISÓR, -OÁRE, juisori, -oare, s. m. și f. (Livr.) Om petrecăreț. [Pr.: ju-i-] – Din fr. jouisseur. DOOM
juisór (livr.) (ju-i-) s. m., pl. juisóri
juisoarea
JUISÓR, -OÁRE, juisori, -oare, s. m. și f. (Livr.) Om petrecăreț. [Pr.: ju-i-] – Din fr. jouisseur. DOOM
juisór (livr.) (ju-i-) s. m., pl. juisóri
juisoarei
JUISÓR, -OÁRE, juisori, -oare, s. m. și f. (Livr.) Om petrecăreț. [Pr.: ju-i-] – Din fr. jouisseur. DOOM
juisór (livr.) (ju-i-) s. m., pl. juisóri
juisoarele
JUISÓR, -OÁRE, juisori, -oare, s. m. și f. (Livr.) Om petrecăreț. [Pr.: ju-i-] – Din fr. jouisseur. DOOM
juisór (livr.) (ju-i-) s. m., pl. juisóri
juisoarelor
JUISÓR, -OÁRE, juisori, -oare, s. m. și f. (Livr.) Om petrecăreț. [Pr.: ju-i-] – Din fr. jouisseur. DOOM
juisór (livr.) (ju-i-) s. m., pl. juisóri
juisoareo
JUISÓR, -OÁRE, juisori, -oare, s. m. și f. (Livr.) Om petrecăreț. [Pr.: ju-i-] – Din fr. jouisseur. DOOM
juisór (livr.) (ju-i-) s. m., pl. juisóri
juisor
JUISÓR, -OÁRE, juisori, -oare, s. m. și f. (Livr.) Om petrecăreț. [Pr.: ju-i-] – Din fr. jouisseur. DOOM
juisór (livr.) (ju-i-) s. m., pl. juisóri
juisore
JUISÓR, -OÁRE, juisori, -oare, s. m. și f. (Livr.) Om petrecăreț. [Pr.: ju-i-] – Din fr. jouisseur. DOOM
juisór (livr.) (ju-i-) s. m., pl. juisóri
juisori
JUISÓR, -OÁRE, juisori, -oare, s. m. și f. (Livr.) Om petrecăreț. [Pr.: ju-i-] – Din fr. jouisseur. DOOM
juisór (livr.) (ju-i-) s. m., pl. juisóri
juisorii
JUISÓR, -OÁRE, juisori, -oare, s. m. și f. (Livr.) Om petrecăreț. [Pr.: ju-i-] – Din fr. jouisseur. DOOM
juisór (livr.) (ju-i-) s. m., pl. juisóri
juisorilor
JUISÓR, -OÁRE, juisori, -oare, s. m. și f. (Livr.) Om petrecăreț. [Pr.: ju-i-] – Din fr. jouisseur. DOOM
juisór (livr.) (ju-i-) s. m., pl. juisóri
juisorul
JUISÓR, -OÁRE, juisori, -oare, s. m. și f. (Livr.) Om petrecăreț. [Pr.: ju-i-] – Din fr. jouisseur. DOOM
juisór (livr.) (ju-i-) s. m., pl. juisóri
juisorule
JUISÓR, -OÁRE, juisori, -oare, s. m. și f. (Livr.) Om petrecăreț. [Pr.: ju-i-] – Din fr. jouisseur. DOOM
juisór (livr.) (ju-i-) s. m., pl. juisóri
juisorului
JUISÓR, -OÁRE, juisori, -oare, s. m. și f. (Livr.) Om petrecăreț. [Pr.: ju-i-] – Din fr. jouisseur. DOOM
juisór (livr.) (ju-i-) s. m., pl. juisóri
juisând
JUISÁ, juisez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se bucura de plăcerile vieții. ♦ A simți plăcerea sexuală maximă, a avea orgasm. [Pr.: ju-i-] – Din fr. jouir (după juisor). DOOM
juisá (a ~) (livr.) (ju-i-) vb., ind. prez. 3 juiseáză
juisînd
JUISÁ, juisez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se bucura de plăcerile vieții. ♦ A simți plăcerea sexuală maximă, a avea orgasm. [Pr.: ju-i-] – Din fr. jouir (după juisor). DOOM
juisá (a ~) (livr.) (ju-i-) vb., ind. prez. 3 juiseáză
juisări
JUISÁRE, juisări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a juisa și rezultatul ei. [Pr.: ju-i-] – V. juisa. DOOM
juisáre (livr.) (ju-i-) s. f., g.-d. art. juisắrii; pl. juisắri
juisării
JUISÁRE, juisări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a juisa și rezultatul ei. [Pr.: ju-i-] – V. juisa. DOOM
juisáre (livr.) (ju-i-) s. f., g.-d. art. juisắrii; pl. juisắri
juisările
JUISÁRE, juisări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a juisa și rezultatul ei. [Pr.: ju-i-] – V. juisa. DOOM
juisáre (livr.) (ju-i-) s. f., g.-d. art. juisắrii; pl. juisắri
juisărilor
JUISÁRE, juisări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a juisa și rezultatul ei. [Pr.: ju-i-] – V. juisa. DOOM
juisáre (livr.) (ju-i-) s. f., g.-d. art. juisắrii; pl. juisắri
jujeie
JUJÉU, jujeie, s. n. Jug mic, triunghiular, pus la gâtul porcilor și al altor animale spre a le împiedica să treacă prin garduri și să intre în locurile cultivate; jug (2). ♦ Bucată de lemn atârnată la gâtul câinilor, spre a-i împiedica să alerge după vânat sau să treacă prin anumite locuri. [Var.: jujău s. n.] – Din sb. žežej. DOOM
jujéu s. n., art. jujéul; pl. jujéie
jujeiele
JUJÉU, jujeie, s. n. Jug mic, triunghiular, pus la gâtul porcilor și al altor animale spre a le împiedica să treacă prin garduri și să intre în locurile cultivate; jug (2). ♦ Bucată de lemn atârnată la gâtul câinilor, spre a-i împiedica să alerge după vânat sau să treacă prin anumite locuri. [Var.: jujău s. n.] – Din sb. žežej. DOOM
jujéu s. n., art. jujéul; pl. jujéie
jujeielor
JUJÉU, jujeie, s. n. Jug mic, triunghiular, pus la gâtul porcilor și al altor animale spre a le împiedica să treacă prin garduri și să intre în locurile cultivate; jug (2). ♦ Bucată de lemn atârnată la gâtul câinilor, spre a-i împiedica să alerge după vânat sau să treacă prin anumite locuri. [Var.: jujău s. n.] – Din sb. žežej. DOOM
jujéu s. n., art. jujéul; pl. jujéie
jujeu
JUJÉU, jujeie, s. n. Jug mic, triunghiular, pus la gâtul porcilor și al altor animale spre a le împiedica să treacă prin garduri și să intre în locurile cultivate; jug (2). ♦ Bucată de lemn atârnată la gâtul câinilor, spre a-i împiedica să alerge după vânat sau să treacă prin anumite locuri. [Var.: jujău s. n.] – Din sb. žežej. DOOM
jujéu s. n., art. jujéul; pl. jujéie
jujeul
JUJÉU, jujeie, s. n. Jug mic, triunghiular, pus la gâtul porcilor și al altor animale spre a le împiedica să treacă prin garduri și să intre în locurile cultivate; jug (2). ♦ Bucată de lemn atârnată la gâtul câinilor, spre a-i împiedica să alerge după vânat sau să treacă prin anumite locuri. [Var.: jujău s. n.] – Din sb. žežej. DOOM
jujéu s. n., art. jujéul; pl. jujéie
jujeului
JUJÉU, jujeie, s. n. Jug mic, triunghiular, pus la gâtul porcilor și al altor animale spre a le împiedica să treacă prin garduri și să intre în locurile cultivate; jug (2). ♦ Bucată de lemn atârnată la gâtul câinilor, spre a-i împiedica să alerge după vânat sau să treacă prin anumite locuri. [Var.: jujău s. n.] – Din sb. žežej. DOOM
jujéu s. n., art. jujéul; pl. jujéie
jujău
JUJÉU, jujeie, s. n. Jug mic, triunghiular, pus la gâtul porcilor și al altor animale spre a le împiedica să treacă prin garduri și să intre în locurile cultivate; jug (2). ♦ Bucată de lemn atârnată la gâtul câinilor, spre a-i împiedica să alerge după vânat sau să treacă prin anumite locuri. [Var.: jujău s. n.] – Din sb. žežej. DOOM
jujéu s. n., art. jujéul; pl. jujéie
jul
JUL s. m. v. joule.
julea
JULÍ, julesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) răni ușor, jupuindu-și pielea; a (se) zdreli. – Din bg. žulja. DOOM
julí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. julésc, imperf. 3 sg. juleá; conj. prez. 3 să juleáscă
juleai
JULÍ, julesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) răni ușor, jupuindu-și pielea; a (se) zdreli. – Din bg. žulja. DOOM
julí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. julésc, imperf. 3 sg. juleá; conj. prez. 3 să juleáscă
juleală
juleală, juleli s. f. furt, hoție.
juleam
JULÍ, julesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) răni ușor, jupuindu-și pielea; a (se) zdreli. – Din bg. žulja. DOOM
julí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. julésc, imperf. 3 sg. juleá; conj. prez. 3 să juleáscă
julească
JULÍ, julesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) răni ușor, jupuindu-și pielea; a (se) zdreli. – Din bg. žulja. DOOM
julí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. julésc, imperf. 3 sg. juleá; conj. prez. 3 să juleáscă
juleau
JULÍ, julesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) răni ușor, jupuindu-și pielea; a (se) zdreli. – Din bg. žulja. DOOM
julí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. julésc, imperf. 3 sg. juleá; conj. prez. 3 să juleáscă
juleați
JULÍ, julesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) răni ușor, jupuindu-și pielea; a (se) zdreli. – Din bg. žulja. DOOM
julí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. julésc, imperf. 3 sg. juleá; conj. prez. 3 să juleáscă
julep
JULÉP, julepuri, s. n. (Fam.) Soluție de gumă arabică în apă, care se adaugă în poțiuni. – Din fr. julep.
julepul
JULÉP, julepuri, s. n. (Fam.) Soluție de gumă arabică în apă, care se adaugă în poțiuni. – Din fr. julep.
julepului
JULÉP, julepuri, s. n. (Fam.) Soluție de gumă arabică în apă, care se adaugă în poțiuni. – Din fr. julep.
julepuri
JULÉP, julepuri, s. n. (Fam.) Soluție de gumă arabică în apă, care se adaugă în poțiuni. – Din fr. julep.
julepurile
JULÉP, julepuri, s. n. (Fam.) Soluție de gumă arabică în apă, care se adaugă în poțiuni. – Din fr. julep.
julepurilor
JULÉP, julepuri, s. n. (Fam.) Soluție de gumă arabică în apă, care se adaugă în poțiuni. – Din fr. julep.
julesc
JULÍ, julesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) răni ușor, jupuindu-și pielea; a (se) zdreli. – Din bg. žulja. DOOM
julí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. julésc, imperf. 3 sg. juleá; conj. prez. 3 să juleáscă
julește
JULÍ, julesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) răni ușor, jupuindu-și pielea; a (se) zdreli. – Din bg. žulja. DOOM
julí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. julésc, imperf. 3 sg. juleá; conj. prez. 3 să juleáscă
julești
JULÍ, julesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) răni ușor, jupuindu-și pielea; a (se) zdreli. – Din bg. žulja. DOOM
julí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. julésc, imperf. 3 sg. juleá; conj. prez. 3 să juleáscă
julfa
JÚLFĂ, julfe, s. f. (Reg.) Sămânță de cânepă. ♦ Mâncare de post făcută din sămânța de cânepă pisată cu apă și amestecată cu miere; zeamă care se obține prin fierberea seminței de cânepă. – Din magh. zsufa. DOOM
júlfă (reg.) s. f., g.-d. art. júlfei; pl. júlfe
julfe
JÚLFĂ, julfe, s. f. (Reg.) Sămânță de cânepă. ♦ Mâncare de post făcută din sămânța de cânepă pisată cu apă și amestecată cu miere; zeamă care se obține prin fierberea seminței de cânepă. – Din magh. zsufa. DOOM
júlfă (reg.) s. f., g.-d. art. júlfei; pl. júlfe
julfei
JÚLFĂ, julfe, s. f. (Reg.) Sămânță de cânepă. ♦ Mâncare de post făcută din sămânța de cânepă pisată cu apă și amestecată cu miere; zeamă care se obține prin fierberea seminței de cânepă. – Din magh. zsufa. DOOM
júlfă (reg.) s. f., g.-d. art. júlfei; pl. júlfe
julfele
JÚLFĂ, julfe, s. f. (Reg.) Sămânță de cânepă. ♦ Mâncare de post făcută din sămânța de cânepă pisată cu apă și amestecată cu miere; zeamă care se obține prin fierberea seminței de cânepă. – Din magh. zsufa. DOOM
júlfă (reg.) s. f., g.-d. art. júlfei; pl. júlfe
julfelor
JÚLFĂ, julfe, s. f. (Reg.) Sămânță de cânepă. ♦ Mâncare de post făcută din sămânța de cânepă pisată cu apă și amestecată cu miere; zeamă care se obține prin fierberea seminței de cânepă. – Din magh. zsufa. DOOM
júlfă (reg.) s. f., g.-d. art. júlfei; pl. júlfe
juli
JULÍ, julesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) răni ușor, jupuindu-și pielea; a (se) zdreli. – Din bg. žulja. DOOM
julí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. julésc, imperf. 3 sg. juleá; conj. prez. 3 să juleáscă
julietă
julietă, juliete s. f. iubită, amantă.
julii
JULÍ, julesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) răni ușor, jupuindu-și pielea; a (se) zdreli. – Din bg. žulja. DOOM
julí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. julésc, imperf. 3 sg. juleá; conj. prez. 3 să juleáscă
julim
JULÍ, julesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) răni ușor, jupuindu-și pielea; a (se) zdreli. – Din bg. žulja. DOOM
julí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. julésc, imperf. 3 sg. juleá; conj. prez. 3 să juleáscă
julind
JULÍ, julesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) răni ușor, jupuindu-și pielea; a (se) zdreli. – Din bg. žulja. DOOM
julí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. julésc, imperf. 3 sg. juleá; conj. prez. 3 să juleáscă
julire
JULÍ, julesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) răni ușor, jupuindu-și pielea; a (se) zdreli. – Din bg. žulja. DOOM
julí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. julésc, imperf. 3 sg. juleá; conj. prez. 3 să juleáscă
julire
JULÍRE, juliri, s. f. Acțiunea de a (se) juli și rezultatul ei; zdrelire. – V. juli. DOOM
julíre s. f., g.-d. art. julírii; pl. julíri
julirea
JULÍRE, juliri, s. f. Acțiunea de a (se) juli și rezultatul ei; zdrelire. – V. juli. DOOM
julíre s. f., g.-d. art. julírii; pl. julíri
juliri
JULÍRE, juliri, s. f. Acțiunea de a (se) juli și rezultatul ei; zdrelire. – V. juli. DOOM
julíre s. f., g.-d. art. julírii; pl. julíri
julirii
JULÍRE, juliri, s. f. Acțiunea de a (se) juli și rezultatul ei; zdrelire. – V. juli. DOOM
julíre s. f., g.-d. art. julírii; pl. julíri
julirile
JULÍRE, juliri, s. f. Acțiunea de a (se) juli și rezultatul ei; zdrelire. – V. juli. DOOM
julíre s. f., g.-d. art. julírii; pl. julíri
julirilor
JULÍRE, juliri, s. f. Acțiunea de a (se) juli și rezultatul ei; zdrelire. – V. juli. DOOM
julíre s. f., g.-d. art. julírii; pl. julíri
juliră
JULÍ, julesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) răni ușor, jupuindu-și pielea; a (se) zdreli. – Din bg. žulja. DOOM
julí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. julésc, imperf. 3 sg. juleá; conj. prez. 3 să juleáscă
julirăm
JULÍ, julesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) răni ușor, jupuindu-și pielea; a (se) zdreli. – Din bg. žulja. DOOM
julí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. julésc, imperf. 3 sg. juleá; conj. prez. 3 să juleáscă
julirăți
JULÍ, julesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) răni ușor, jupuindu-și pielea; a (se) zdreli. – Din bg. žulja. DOOM
julí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. julésc, imperf. 3 sg. juleá; conj. prez. 3 să juleáscă
julise
JULÍ, julesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) răni ușor, jupuindu-și pielea; a (se) zdreli. – Din bg. žulja. DOOM
julí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. julésc, imperf. 3 sg. juleá; conj. prez. 3 să juleáscă
julisem
JULÍ, julesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) răni ușor, jupuindu-și pielea; a (se) zdreli. – Din bg. žulja. DOOM
julí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. julésc, imperf. 3 sg. juleá; conj. prez. 3 să juleáscă
juliseră
JULÍ, julesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) răni ușor, jupuindu-și pielea; a (se) zdreli. – Din bg. žulja. DOOM
julí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. julésc, imperf. 3 sg. juleá; conj. prez. 3 să juleáscă
juliserăm
JULÍ, julesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) răni ușor, jupuindu-și pielea; a (se) zdreli. – Din bg. žulja. DOOM
julí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. julésc, imperf. 3 sg. juleá; conj. prez. 3 să juleáscă
juliserăți
JULÍ, julesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) răni ușor, jupuindu-și pielea; a (se) zdreli. – Din bg. žulja. DOOM
julí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. julésc, imperf. 3 sg. juleá; conj. prez. 3 să juleáscă
juliseși
JULÍ, julesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) răni ușor, jupuindu-și pielea; a (se) zdreli. – Din bg. žulja. DOOM
julí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. julésc, imperf. 3 sg. juleá; conj. prez. 3 să juleáscă
juliseți
JULÍ, julesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) răni ușor, jupuindu-și pielea; a (se) zdreli. – Din bg. žulja. DOOM
julí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. julésc, imperf. 3 sg. juleá; conj. prez. 3 să juleáscă
julit
JULÍ, julesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) răni ușor, jupuindu-și pielea; a (se) zdreli. – Din bg. žulja. DOOM
julí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. julésc, imperf. 3 sg. juleá; conj. prez. 3 să juleáscă
julit
JULÍT, -Ă, juliți, -te, adj. Cu pielea jupuită; zdrelit, jupuit2. – V. juli.
julita
JULÍT, -Ă, juliți, -te, adj. Cu pielea jupuită; zdrelit, jupuit2. – V. juli.
julite
JULÍT, -Ă, juliți, -te, adj. Cu pielea jupuită; zdrelit, jupuit2. – V. juli.
julitei
JULÍT, -Ă, juliți, -te, adj. Cu pielea jupuită; zdrelit, jupuit2. – V. juli.
julitele
JULÍT, -Ă, juliți, -te, adj. Cu pielea jupuită; zdrelit, jupuit2. – V. juli.
julitelor
JULÍT, -Ă, juliți, -te, adj. Cu pielea jupuită; zdrelit, jupuit2. – V. juli.
julitor
julitor, julitori s. m. hoț.
julitul
JULÍT, -Ă, juliți, -te, adj. Cu pielea jupuită; zdrelit, jupuit2. – V. juli.
julitului
JULÍT, -Ă, juliți, -te, adj. Cu pielea jupuită; zdrelit, jupuit2. – V. juli.
julitura
JULITÚRĂ, julituri, s. f. Rană ușoară produsă prin julirea pielii; julire, zdrelitură. – Juli + suf. -tură. DOOM
julitúră s. f., g.-d. art. julitúrii; pl. julitúri
julituri
JULITÚRĂ, julituri, s. f. Rană ușoară produsă prin julirea pielii; julire, zdrelitură. – Juli + suf. -tură. DOOM
julitúră s. f., g.-d. art. julitúrii; pl. julitúri
juliturii
JULITÚRĂ, julituri, s. f. Rană ușoară produsă prin julirea pielii; julire, zdrelitură. – Juli + suf. -tură. DOOM
julitúră s. f., g.-d. art. julitúrii; pl. julitúri
juliturile
JULITÚRĂ, julituri, s. f. Rană ușoară produsă prin julirea pielii; julire, zdrelitură. – Juli + suf. -tură. DOOM
julitúră s. f., g.-d. art. julitúrii; pl. julitúri
juliturilor
JULITÚRĂ, julituri, s. f. Rană ușoară produsă prin julirea pielii; julire, zdrelitură. – Juli + suf. -tură. DOOM
julitúră s. f., g.-d. art. julitúrii; pl. julitúri
juliși
JULÍ, julesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) răni ușor, jupuindu-și pielea; a (se) zdreli. – Din bg. žulja. DOOM
julí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. julésc, imperf. 3 sg. juleá; conj. prez. 3 să juleáscă
juliți
JULÍ, julesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) răni ușor, jupuindu-și pielea; a (se) zdreli. – Din bg. žulja. DOOM
julí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. julésc, imperf. 3 sg. juleá; conj. prez. 3 să juleáscă
juliți
JULÍT, -Ă, juliți, -te, adj. Cu pielea jupuită; zdrelit, jupuit2. – V. juli.
juliții
JULÍT, -Ă, juliți, -te, adj. Cu pielea jupuită; zdrelit, jupuit2. – V. juli.
juliților
JULÍT, -Ă, juliți, -te, adj. Cu pielea jupuită; zdrelit, jupuit2. – V. juli.
julă
júlă (júle), s. f. – Femeie, muiere. Țig. žuli, ğuli (Graur, BL, V, 68). Legătura pe care o stabilește DAR cu mag. suli „rău” pare greșită. – Der. julan, s. m. (bărbat afemeiat); juleaică, s. f. (femeie), pe care Bogrea, Dacor., II, 899, îl punea în legătură cu numele Zuleica, cf. Tagliavini, Arch. Rom., XII, 173; juleandră (var. șuleandră, ciuleandră), s. f. (femeie, muiere), cu suf. expresiv -andră, cf. buleandră, fleand(u)ră, după Graur, BL, IV, 198, la un țig. *ğuνlengero, de la ğuνli „femeie”); ciuleandra, adv. (hoinărind, umblînd creanga).
juma
JUMĂTÁTE, jumătăți, s. f. 1. Fiecare dintre cele două părți egale în care se poate diviza un întreg; parte dintr-un întreg divizat în două părți aproximativ egale. ◊ Jumătate de măsură = măsură fragmentară, incompletă, numai pe jumătate. ◊ Loc. adv. Pe (sau în) jumătate = în două părți egale, pe din două; parțial, incomplet; p. ext. segmentat, trunchiat. ◊ Expr. A face (ceva) pe jumătate = a nu duce (ceva) până la capăt. (O dată) și jumătate, exprimă ideea de superlativ. Cu jumătate de gură (sau de glas) ori cu jumătate gură(sau gură) sau cu gura (pe) jumătate = cu glas scăzut, fără convingere sau entuziasm. Cu jumătate de inimă sau cu inima pe jumătate = fără curaj, fără hotărâre, fără avânt. ♦ (Adverbial) în parte, întrucâtva. 2. (Glumeț) Soție. 3. Punctul care marchează mijlocul unei distanțe în spațiu sau al unui interval de timp. 4. (Eliptic) Măsură de capacitate sau de greutate reprezentând o doime dintr-un litru sau dintr-un kilogram. 5. (Reg.) Claie mică formată din snopi așezați în formă de cruce. [Var.: (fam. și reg.) jumá, jumáte s. f.] – Et. nec. DOOM
jumătáte s. f., g.-d. art. jumătắții; pl. jumătắți
jumalț
JUMÁLȚ, jumalțuri, s. n. (Regional) Smalț. (Fig.) Bolțile se rupeau, jumalțul lor albastru se despica și Dan se simți trăsnit. EMINESCU, N. 70.
jumara
JUMÁRĂ, jumări, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Resturile (comestibile) rezultate din topirea slăninii, a osânzei sau a seului. 2. (La pl.) Mâncare făcută din ouă bătute și prăjite în grăsime; papară, scrob. [Pl. și: (1) jumere] – Cf. bg. žumerki, germ. Schmarren. DOOM
jumáră s. f., g.-d. art. jumắrii; pl. jumắri
jumate
JUMĂTÁTE, jumătăți, s. f. 1. Fiecare dintre cele două părți egale în care se poate diviza un întreg; parte dintr-un întreg divizat în două părți aproximativ egale. ◊ Jumătate de măsură = măsură fragmentară, incompletă, numai pe jumătate. ◊ Loc. adv. Pe (sau în) jumătate = în două părți egale, pe din două; parțial, incomplet; p. ext. segmentat, trunchiat. ◊ Expr. A face (ceva) pe jumătate = a nu duce (ceva) până la capăt. (O dată) și jumătate, exprimă ideea de superlativ. Cu jumătate de gură (sau de glas) ori cu jumătate gură(sau gură) sau cu gura (pe) jumătate = cu glas scăzut, fără convingere sau entuziasm. Cu jumătate de inimă sau cu inima pe jumătate = fără curaj, fără hotărâre, fără avânt. ♦ (Adverbial) în parte, întrucâtva. 2. (Glumeț) Soție. 3. Punctul care marchează mijlocul unei distanțe în spațiu sau al unui interval de timp. 4. (Eliptic) Măsură de capacitate sau de greutate reprezentând o doime dintr-un litru sau dintr-un kilogram. 5. (Reg.) Claie mică formată din snopi așezați în formă de cruce. [Var.: (fam. și reg.) jumá, jumáte s. f.] – Et. nec. DOOM
jumătáte s. f., g.-d. art. jumătắții; pl. jumătắți
jumbo
JÚMBO s.n. Vehicul de transportat perforatoarele de forare în mine sau în străpungerile subterane. [Pron. gium-. / < americ., fr. jumbo – nume glumeț dat unui elefant].
jumela
JUMÉLĂ, jumele, s. f. Piesă de articulație pentru arcurile lamelare de suspensie, prin intermediul căreia arcul se leagă de șasiul unui vehicul. – Din fr. jumelle. DOOM
jumélă s. f., g.-d. art. jumélei; pl. juméle
jumelare
JUMELÁRE s.f. (Tehn.) Prindere, montare în perechi. [După fr. jumelage].
jumelat
JUMELÁT, -Ă adj. (Despre piese, instalații) Consolidat, asociat în serviciu. [< fr. jumelé].
jumelata
JUMELÁT, -Ă adj. (Despre piese, instalații) Consolidat, asociat în serviciu. [< fr. jumelé].
jumelate
JUMELÁT, -Ă adj. (Despre piese, instalații) Consolidat, asociat în serviciu. [< fr. jumelé].
jumelatei
JUMELÁT, -Ă adj. (Despre piese, instalații) Consolidat, asociat în serviciu. [< fr. jumelé].
jumelatele
JUMELÁT, -Ă adj. (Despre piese, instalații) Consolidat, asociat în serviciu. [< fr. jumelé].
jumelatelor
JUMELÁT, -Ă adj. (Despre piese, instalații) Consolidat, asociat în serviciu. [< fr. jumelé].
jumelatul
JUMELÁT, -Ă adj. (Despre piese, instalații) Consolidat, asociat în serviciu. [< fr. jumelé].
jumelatului
JUMELÁT, -Ă adj. (Despre piese, instalații) Consolidat, asociat în serviciu. [< fr. jumelé].
jumelați
JUMELÁT, -Ă adj. (Despre piese, instalații) Consolidat, asociat în serviciu. [< fr. jumelé].
jumelații
JUMELÁT, -Ă adj. (Despre piese, instalații) Consolidat, asociat în serviciu. [< fr. jumelé].
jumelaților
JUMELÁT, -Ă adj. (Despre piese, instalații) Consolidat, asociat în serviciu. [< fr. jumelé].
jumele
JUMÉLĂ, jumele, s. f. Piesă de articulație pentru arcurile lamelare de suspensie, prin intermediul căreia arcul se leagă de șasiul unui vehicul. – Din fr. jumelle. DOOM
jumélă s. f., g.-d. art. jumélei; pl. juméle
jumelei
JUMÉLĂ, jumele, s. f. Piesă de articulație pentru arcurile lamelare de suspensie, prin intermediul căreia arcul se leagă de șasiul unui vehicul. – Din fr. jumelle. DOOM
jumélă s. f., g.-d. art. jumélei; pl. juméle
jumelele
JUMÉLĂ, jumele, s. f. Piesă de articulație pentru arcurile lamelare de suspensie, prin intermediul căreia arcul se leagă de șasiul unui vehicul. – Din fr. jumelle. DOOM
jumélă s. f., g.-d. art. jumélei; pl. juméle
jumelelor
JUMÉLĂ, jumele, s. f. Piesă de articulație pentru arcurile lamelare de suspensie, prin intermediul căreia arcul se leagă de șasiul unui vehicul. – Din fr. jumelle. DOOM
jumélă s. f., g.-d. art. jumélei; pl. juméle
jumi
jumí (-mésc, -ít), vb. – (Trans.) A închide ochii. Bg. žumja (DAR), cf. ajumi, miji.
jumire
jumí (-mésc, -ít), vb. – (Trans.) A închide ochii. Bg. žumja (DAR), cf. ajumi, miji.
jumping
JUMPING s. n. Concurs hipic de sărituri cu obstacole. [Pr.: ğámping] – Cuv. engl. DOOM
jumping (angl.) [pron. ğámping] s. n., art. jumpingul
jumpingul
JUMPING s. n. Concurs hipic de sărituri cu obstacole. [Pr.: ğámping] – Cuv. engl. DOOM
jumping (angl.) [pron. ğámping] s. n., art. jumpingul
jumpingului
JUMPING s. n. Concurs hipic de sărituri cu obstacole. [Pr.: ğámping] – Cuv. engl. DOOM
jumping (angl.) [pron. ğámping] s. n., art. jumpingul
jumugai
JUMUGÁI s. n. v. jimigai.
jumulea
JUMULÍ, jumulesc, vb. IV. Tranz. 1. A smulge fulgi de pe o pasăre; a curăța de pene, de fulgi o pasăre tăiată. ◊ Expr. (Fam.) Gâscă (bună) de jumulit = om naiv și încrezător, de pe urma căruia se poate profita. ♦ P. ext. A smulge părul din rădăcină. 2. Fig. A extorca pe cineva (de bani); a jefui, a escroca. – Cf. bg. žmulja, magh. gyomlálni. DOOM
jumulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumulésc, imperf. 3 sg. jumuleá; conj. prez. 3 să jumuleáscă
jumuleai
JUMULÍ, jumulesc, vb. IV. Tranz. 1. A smulge fulgi de pe o pasăre; a curăța de pene, de fulgi o pasăre tăiată. ◊ Expr. (Fam.) Gâscă (bună) de jumulit = om naiv și încrezător, de pe urma căruia se poate profita. ♦ P. ext. A smulge părul din rădăcină. 2. Fig. A extorca pe cineva (de bani); a jefui, a escroca. – Cf. bg. žmulja, magh. gyomlálni. DOOM
jumulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumulésc, imperf. 3 sg. jumuleá; conj. prez. 3 să jumuleáscă
jumuleala
JUMULEÁLĂ, jumuleli, s. f. Jumulire, jumulit1. ♦ Fig. (Fam.) Ceartă zdravănă, bătaie. – Jumuli + suf. -eală. DOOM
jumuleálă s. f., g.-d. art. jumulélii; pl. jumuléli
jumuleam
JUMULÍ, jumulesc, vb. IV. Tranz. 1. A smulge fulgi de pe o pasăre; a curăța de pene, de fulgi o pasăre tăiată. ◊ Expr. (Fam.) Gâscă (bună) de jumulit = om naiv și încrezător, de pe urma căruia se poate profita. ♦ P. ext. A smulge părul din rădăcină. 2. Fig. A extorca pe cineva (de bani); a jefui, a escroca. – Cf. bg. žmulja, magh. gyomlálni. DOOM
jumulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumulésc, imperf. 3 sg. jumuleá; conj. prez. 3 să jumuleáscă
jumulească
JUMULÍ, jumulesc, vb. IV. Tranz. 1. A smulge fulgi de pe o pasăre; a curăța de pene, de fulgi o pasăre tăiată. ◊ Expr. (Fam.) Gâscă (bună) de jumulit = om naiv și încrezător, de pe urma căruia se poate profita. ♦ P. ext. A smulge părul din rădăcină. 2. Fig. A extorca pe cineva (de bani); a jefui, a escroca. – Cf. bg. žmulja, magh. gyomlálni. DOOM
jumulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumulésc, imperf. 3 sg. jumuleá; conj. prez. 3 să jumuleáscă
jumuleau
JUMULÍ, jumulesc, vb. IV. Tranz. 1. A smulge fulgi de pe o pasăre; a curăța de pene, de fulgi o pasăre tăiată. ◊ Expr. (Fam.) Gâscă (bună) de jumulit = om naiv și încrezător, de pe urma căruia se poate profita. ♦ P. ext. A smulge părul din rădăcină. 2. Fig. A extorca pe cineva (de bani); a jefui, a escroca. – Cf. bg. žmulja, magh. gyomlálni. DOOM
jumulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumulésc, imperf. 3 sg. jumuleá; conj. prez. 3 să jumuleáscă
jumuleați
JUMULÍ, jumulesc, vb. IV. Tranz. 1. A smulge fulgi de pe o pasăre; a curăța de pene, de fulgi o pasăre tăiată. ◊ Expr. (Fam.) Gâscă (bună) de jumulit = om naiv și încrezător, de pe urma căruia se poate profita. ♦ P. ext. A smulge părul din rădăcină. 2. Fig. A extorca pe cineva (de bani); a jefui, a escroca. – Cf. bg. žmulja, magh. gyomlálni. DOOM
jumulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumulésc, imperf. 3 sg. jumuleá; conj. prez. 3 să jumuleáscă
jumuleli
JUMULEÁLĂ, jumuleli, s. f. Jumulire, jumulit1. ♦ Fig. (Fam.) Ceartă zdravănă, bătaie. – Jumuli + suf. -eală. DOOM
jumuleálă s. f., g.-d. art. jumulélii; pl. jumuléli
jumulelii
JUMULEÁLĂ, jumuleli, s. f. Jumulire, jumulit1. ♦ Fig. (Fam.) Ceartă zdravănă, bătaie. – Jumuli + suf. -eală. DOOM
jumuleálă s. f., g.-d. art. jumulélii; pl. jumuléli
jumulelile
JUMULEÁLĂ, jumuleli, s. f. Jumulire, jumulit1. ♦ Fig. (Fam.) Ceartă zdravănă, bătaie. – Jumuli + suf. -eală. DOOM
jumuleálă s. f., g.-d. art. jumulélii; pl. jumuléli
jumulelilor
JUMULEÁLĂ, jumuleli, s. f. Jumulire, jumulit1. ♦ Fig. (Fam.) Ceartă zdravănă, bătaie. – Jumuli + suf. -eală. DOOM
jumuleálă s. f., g.-d. art. jumulélii; pl. jumuléli
jumulesc
JUMULÍ, jumulesc, vb. IV. Tranz. 1. A smulge fulgi de pe o pasăre; a curăța de pene, de fulgi o pasăre tăiată. ◊ Expr. (Fam.) Gâscă (bună) de jumulit = om naiv și încrezător, de pe urma căruia se poate profita. ♦ P. ext. A smulge părul din rădăcină. 2. Fig. A extorca pe cineva (de bani); a jefui, a escroca. – Cf. bg. žmulja, magh. gyomlálni. DOOM
jumulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumulésc, imperf. 3 sg. jumuleá; conj. prez. 3 să jumuleáscă
jumulește
JUMULÍ, jumulesc, vb. IV. Tranz. 1. A smulge fulgi de pe o pasăre; a curăța de pene, de fulgi o pasăre tăiată. ◊ Expr. (Fam.) Gâscă (bună) de jumulit = om naiv și încrezător, de pe urma căruia se poate profita. ♦ P. ext. A smulge părul din rădăcină. 2. Fig. A extorca pe cineva (de bani); a jefui, a escroca. – Cf. bg. žmulja, magh. gyomlálni. DOOM
jumulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumulésc, imperf. 3 sg. jumuleá; conj. prez. 3 să jumuleáscă
jumulești
JUMULÍ, jumulesc, vb. IV. Tranz. 1. A smulge fulgi de pe o pasăre; a curăța de pene, de fulgi o pasăre tăiată. ◊ Expr. (Fam.) Gâscă (bună) de jumulit = om naiv și încrezător, de pe urma căruia se poate profita. ♦ P. ext. A smulge părul din rădăcină. 2. Fig. A extorca pe cineva (de bani); a jefui, a escroca. – Cf. bg. žmulja, magh. gyomlálni. DOOM
jumulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumulésc, imperf. 3 sg. jumuleá; conj. prez. 3 să jumuleáscă
jumuli
JUMULÍ, jumulesc, vb. IV. Tranz. 1. A smulge fulgi de pe o pasăre; a curăța de pene, de fulgi o pasăre tăiată. ◊ Expr. (Fam.) Gâscă (bună) de jumulit = om naiv și încrezător, de pe urma căruia se poate profita. ♦ P. ext. A smulge părul din rădăcină. 2. Fig. A extorca pe cineva (de bani); a jefui, a escroca. – Cf. bg. žmulja, magh. gyomlálni. DOOM
jumulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumulésc, imperf. 3 sg. jumuleá; conj. prez. 3 să jumuleáscă
jumulii
JUMULÍ, jumulesc, vb. IV. Tranz. 1. A smulge fulgi de pe o pasăre; a curăța de pene, de fulgi o pasăre tăiată. ◊ Expr. (Fam.) Gâscă (bună) de jumulit = om naiv și încrezător, de pe urma căruia se poate profita. ♦ P. ext. A smulge părul din rădăcină. 2. Fig. A extorca pe cineva (de bani); a jefui, a escroca. – Cf. bg. žmulja, magh. gyomlálni. DOOM
jumulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumulésc, imperf. 3 sg. jumuleá; conj. prez. 3 să jumuleáscă
jumulim
JUMULÍ, jumulesc, vb. IV. Tranz. 1. A smulge fulgi de pe o pasăre; a curăța de pene, de fulgi o pasăre tăiată. ◊ Expr. (Fam.) Gâscă (bună) de jumulit = om naiv și încrezător, de pe urma căruia se poate profita. ♦ P. ext. A smulge părul din rădăcină. 2. Fig. A extorca pe cineva (de bani); a jefui, a escroca. – Cf. bg. žmulja, magh. gyomlálni. DOOM
jumulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumulésc, imperf. 3 sg. jumuleá; conj. prez. 3 să jumuleáscă
jumulind
JUMULÍ, jumulesc, vb. IV. Tranz. 1. A smulge fulgi de pe o pasăre; a curăța de pene, de fulgi o pasăre tăiată. ◊ Expr. (Fam.) Gâscă (bună) de jumulit = om naiv și încrezător, de pe urma căruia se poate profita. ♦ P. ext. A smulge părul din rădăcină. 2. Fig. A extorca pe cineva (de bani); a jefui, a escroca. – Cf. bg. žmulja, magh. gyomlálni. DOOM
jumulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumulésc, imperf. 3 sg. jumuleá; conj. prez. 3 să jumuleáscă
jumulire
JUMULÍ, jumulesc, vb. IV. Tranz. 1. A smulge fulgi de pe o pasăre; a curăța de pene, de fulgi o pasăre tăiată. ◊ Expr. (Fam.) Gâscă (bună) de jumulit = om naiv și încrezător, de pe urma căruia se poate profita. ♦ P. ext. A smulge părul din rădăcină. 2. Fig. A extorca pe cineva (de bani); a jefui, a escroca. – Cf. bg. žmulja, magh. gyomlálni. DOOM
jumulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumulésc, imperf. 3 sg. jumuleá; conj. prez. 3 să jumuleáscă
jumulire
JUMULÍRE, jumuliri, s. f. Acțiunea de a jumuli; jumuleală, jumulit1. – V. jumuli. DOOM
jumulíre s. f., g.-d. art. jumulírii; pl. jumulíri
jumulirea
JUMULÍRE, jumuliri, s. f. Acțiunea de a jumuli; jumuleală, jumulit1. – V. jumuli. DOOM
jumulíre s. f., g.-d. art. jumulírii; pl. jumulíri
jumuliri
JUMULÍRE, jumuliri, s. f. Acțiunea de a jumuli; jumuleală, jumulit1. – V. jumuli. DOOM
jumulíre s. f., g.-d. art. jumulírii; pl. jumulíri
jumulirii
JUMULÍRE, jumuliri, s. f. Acțiunea de a jumuli; jumuleală, jumulit1. – V. jumuli. DOOM
jumulíre s. f., g.-d. art. jumulírii; pl. jumulíri
jumulirile
JUMULÍRE, jumuliri, s. f. Acțiunea de a jumuli; jumuleală, jumulit1. – V. jumuli. DOOM
jumulíre s. f., g.-d. art. jumulírii; pl. jumulíri
jumulirilor
JUMULÍRE, jumuliri, s. f. Acțiunea de a jumuli; jumuleală, jumulit1. – V. jumuli. DOOM
jumulíre s. f., g.-d. art. jumulírii; pl. jumulíri
jumuliră
JUMULÍ, jumulesc, vb. IV. Tranz. 1. A smulge fulgi de pe o pasăre; a curăța de pene, de fulgi o pasăre tăiată. ◊ Expr. (Fam.) Gâscă (bună) de jumulit = om naiv și încrezător, de pe urma căruia se poate profita. ♦ P. ext. A smulge părul din rădăcină. 2. Fig. A extorca pe cineva (de bani); a jefui, a escroca. – Cf. bg. žmulja, magh. gyomlálni. DOOM
jumulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumulésc, imperf. 3 sg. jumuleá; conj. prez. 3 să jumuleáscă
jumulirăm
JUMULÍ, jumulesc, vb. IV. Tranz. 1. A smulge fulgi de pe o pasăre; a curăța de pene, de fulgi o pasăre tăiată. ◊ Expr. (Fam.) Gâscă (bună) de jumulit = om naiv și încrezător, de pe urma căruia se poate profita. ♦ P. ext. A smulge părul din rădăcină. 2. Fig. A extorca pe cineva (de bani); a jefui, a escroca. – Cf. bg. žmulja, magh. gyomlálni. DOOM
jumulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumulésc, imperf. 3 sg. jumuleá; conj. prez. 3 să jumuleáscă
jumulirăți
JUMULÍ, jumulesc, vb. IV. Tranz. 1. A smulge fulgi de pe o pasăre; a curăța de pene, de fulgi o pasăre tăiată. ◊ Expr. (Fam.) Gâscă (bună) de jumulit = om naiv și încrezător, de pe urma căruia se poate profita. ♦ P. ext. A smulge părul din rădăcină. 2. Fig. A extorca pe cineva (de bani); a jefui, a escroca. – Cf. bg. žmulja, magh. gyomlálni. DOOM
jumulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumulésc, imperf. 3 sg. jumuleá; conj. prez. 3 să jumuleáscă
jumulise
JUMULÍ, jumulesc, vb. IV. Tranz. 1. A smulge fulgi de pe o pasăre; a curăța de pene, de fulgi o pasăre tăiată. ◊ Expr. (Fam.) Gâscă (bună) de jumulit = om naiv și încrezător, de pe urma căruia se poate profita. ♦ P. ext. A smulge părul din rădăcină. 2. Fig. A extorca pe cineva (de bani); a jefui, a escroca. – Cf. bg. žmulja, magh. gyomlálni. DOOM
jumulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumulésc, imperf. 3 sg. jumuleá; conj. prez. 3 să jumuleáscă
jumulisem
JUMULÍ, jumulesc, vb. IV. Tranz. 1. A smulge fulgi de pe o pasăre; a curăța de pene, de fulgi o pasăre tăiată. ◊ Expr. (Fam.) Gâscă (bună) de jumulit = om naiv și încrezător, de pe urma căruia se poate profita. ♦ P. ext. A smulge părul din rădăcină. 2. Fig. A extorca pe cineva (de bani); a jefui, a escroca. – Cf. bg. žmulja, magh. gyomlálni. DOOM
jumulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumulésc, imperf. 3 sg. jumuleá; conj. prez. 3 să jumuleáscă
jumuliseră
JUMULÍ, jumulesc, vb. IV. Tranz. 1. A smulge fulgi de pe o pasăre; a curăța de pene, de fulgi o pasăre tăiată. ◊ Expr. (Fam.) Gâscă (bună) de jumulit = om naiv și încrezător, de pe urma căruia se poate profita. ♦ P. ext. A smulge părul din rădăcină. 2. Fig. A extorca pe cineva (de bani); a jefui, a escroca. – Cf. bg. žmulja, magh. gyomlálni. DOOM
jumulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumulésc, imperf. 3 sg. jumuleá; conj. prez. 3 să jumuleáscă
jumuliserăm
JUMULÍ, jumulesc, vb. IV. Tranz. 1. A smulge fulgi de pe o pasăre; a curăța de pene, de fulgi o pasăre tăiată. ◊ Expr. (Fam.) Gâscă (bună) de jumulit = om naiv și încrezător, de pe urma căruia se poate profita. ♦ P. ext. A smulge părul din rădăcină. 2. Fig. A extorca pe cineva (de bani); a jefui, a escroca. – Cf. bg. žmulja, magh. gyomlálni. DOOM
jumulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumulésc, imperf. 3 sg. jumuleá; conj. prez. 3 să jumuleáscă
jumuliserăți
JUMULÍ, jumulesc, vb. IV. Tranz. 1. A smulge fulgi de pe o pasăre; a curăța de pene, de fulgi o pasăre tăiată. ◊ Expr. (Fam.) Gâscă (bună) de jumulit = om naiv și încrezător, de pe urma căruia se poate profita. ♦ P. ext. A smulge părul din rădăcină. 2. Fig. A extorca pe cineva (de bani); a jefui, a escroca. – Cf. bg. žmulja, magh. gyomlálni. DOOM
jumulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumulésc, imperf. 3 sg. jumuleá; conj. prez. 3 să jumuleáscă
jumuliseși
JUMULÍ, jumulesc, vb. IV. Tranz. 1. A smulge fulgi de pe o pasăre; a curăța de pene, de fulgi o pasăre tăiată. ◊ Expr. (Fam.) Gâscă (bună) de jumulit = om naiv și încrezător, de pe urma căruia se poate profita. ♦ P. ext. A smulge părul din rădăcină. 2. Fig. A extorca pe cineva (de bani); a jefui, a escroca. – Cf. bg. žmulja, magh. gyomlálni. DOOM
jumulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumulésc, imperf. 3 sg. jumuleá; conj. prez. 3 să jumuleáscă
jumuliseți
JUMULÍ, jumulesc, vb. IV. Tranz. 1. A smulge fulgi de pe o pasăre; a curăța de pene, de fulgi o pasăre tăiată. ◊ Expr. (Fam.) Gâscă (bună) de jumulit = om naiv și încrezător, de pe urma căruia se poate profita. ♦ P. ext. A smulge părul din rădăcină. 2. Fig. A extorca pe cineva (de bani); a jefui, a escroca. – Cf. bg. žmulja, magh. gyomlálni. DOOM
jumulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumulésc, imperf. 3 sg. jumuleá; conj. prez. 3 să jumuleáscă
jumulit
JUMULÍ, jumulesc, vb. IV. Tranz. 1. A smulge fulgi de pe o pasăre; a curăța de pene, de fulgi o pasăre tăiată. ◊ Expr. (Fam.) Gâscă (bună) de jumulit = om naiv și încrezător, de pe urma căruia se poate profita. ♦ P. ext. A smulge părul din rădăcină. 2. Fig. A extorca pe cineva (de bani); a jefui, a escroca. – Cf. bg. žmulja, magh. gyomlálni. DOOM
jumulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumulésc, imperf. 3 sg. jumuleá; conj. prez. 3 să jumuleáscă
jumulit
JUMULÍT2, -Ă, jumuliți, -te, adj. 1. (Despre păsări) Curățat de pene sau de fulgi; cu penele căzute, năpârlit. ♦ (Despre oameni și animale) Cu părul smuls. 2. Fig. Extorcat (de bani), jefuit, escrocat. – V. jumuli.
jumulit
JUMULÍT1 s. n. Jumulire, jumuleală. – V. jumuli. DOOM
jumulít s. n.
jumulita
JUMULÍT2, -Ă, jumuliți, -te, adj. 1. (Despre păsări) Curățat de pene sau de fulgi; cu penele căzute, năpârlit. ♦ (Despre oameni și animale) Cu părul smuls. 2. Fig. Extorcat (de bani), jefuit, escrocat. – V. jumuli.
jumulite
JUMULÍT2, -Ă, jumuliți, -te, adj. 1. (Despre păsări) Curățat de pene sau de fulgi; cu penele căzute, năpârlit. ♦ (Despre oameni și animale) Cu părul smuls. 2. Fig. Extorcat (de bani), jefuit, escrocat. – V. jumuli.
jumulitei
JUMULÍT2, -Ă, jumuliți, -te, adj. 1. (Despre păsări) Curățat de pene sau de fulgi; cu penele căzute, năpârlit. ♦ (Despre oameni și animale) Cu părul smuls. 2. Fig. Extorcat (de bani), jefuit, escrocat. – V. jumuli.
jumulitele
JUMULÍT2, -Ă, jumuliți, -te, adj. 1. (Despre păsări) Curățat de pene sau de fulgi; cu penele căzute, năpârlit. ♦ (Despre oameni și animale) Cu părul smuls. 2. Fig. Extorcat (de bani), jefuit, escrocat. – V. jumuli.
jumulitelor
JUMULÍT2, -Ă, jumuliți, -te, adj. 1. (Despre păsări) Curățat de pene sau de fulgi; cu penele căzute, năpârlit. ♦ (Despre oameni și animale) Cu părul smuls. 2. Fig. Extorcat (de bani), jefuit, escrocat. – V. jumuli.
jumulitul
JUMULÍT2, -Ă, jumuliți, -te, adj. 1. (Despre păsări) Curățat de pene sau de fulgi; cu penele căzute, năpârlit. ♦ (Despre oameni și animale) Cu părul smuls. 2. Fig. Extorcat (de bani), jefuit, escrocat. – V. jumuli.
jumulitului
JUMULÍT2, -Ă, jumuliți, -te, adj. 1. (Despre păsări) Curățat de pene sau de fulgi; cu penele căzute, năpârlit. ♦ (Despre oameni și animale) Cu părul smuls. 2. Fig. Extorcat (de bani), jefuit, escrocat. – V. jumuli.
jumuliși
JUMULÍ, jumulesc, vb. IV. Tranz. 1. A smulge fulgi de pe o pasăre; a curăța de pene, de fulgi o pasăre tăiată. ◊ Expr. (Fam.) Gâscă (bună) de jumulit = om naiv și încrezător, de pe urma căruia se poate profita. ♦ P. ext. A smulge părul din rădăcină. 2. Fig. A extorca pe cineva (de bani); a jefui, a escroca. – Cf. bg. žmulja, magh. gyomlálni. DOOM
jumulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumulésc, imperf. 3 sg. jumuleá; conj. prez. 3 să jumuleáscă
jumuliți
JUMULÍ, jumulesc, vb. IV. Tranz. 1. A smulge fulgi de pe o pasăre; a curăța de pene, de fulgi o pasăre tăiată. ◊ Expr. (Fam.) Gâscă (bună) de jumulit = om naiv și încrezător, de pe urma căruia se poate profita. ♦ P. ext. A smulge părul din rădăcină. 2. Fig. A extorca pe cineva (de bani); a jefui, a escroca. – Cf. bg. žmulja, magh. gyomlálni. DOOM
jumulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumulésc, imperf. 3 sg. jumuleá; conj. prez. 3 să jumuleáscă
jumuliți
JUMULÍT2, -Ă, jumuliți, -te, adj. 1. (Despre păsări) Curățat de pene sau de fulgi; cu penele căzute, năpârlit. ♦ (Despre oameni și animale) Cu părul smuls. 2. Fig. Extorcat (de bani), jefuit, escrocat. – V. jumuli.
jumuliții
JUMULÍT2, -Ă, jumuliți, -te, adj. 1. (Despre păsări) Curățat de pene sau de fulgi; cu penele căzute, năpârlit. ♦ (Despre oameni și animale) Cu părul smuls. 2. Fig. Extorcat (de bani), jefuit, escrocat. – V. jumuli.
jumuliților
JUMULÍT2, -Ă, jumuliți, -te, adj. 1. (Despre păsări) Curățat de pene sau de fulgi; cu penele căzute, năpârlit. ♦ (Despre oameni și animale) Cu părul smuls. 2. Fig. Extorcat (de bani), jefuit, escrocat. – V. jumuli.
jumări
JUMÁRĂ, jumări, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Resturile (comestibile) rezultate din topirea slăninii, a osânzei sau a seului. 2. (La pl.) Mâncare făcută din ouă bătute și prăjite în grăsime; papară, scrob. [Pl. și: (1) jumere] – Cf. bg. žumerki, germ. Schmarren. DOOM
jumáră s. f., g.-d. art. jumắrii; pl. jumắri
jumării
JUMÁRĂ, jumări, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Resturile (comestibile) rezultate din topirea slăninii, a osânzei sau a seului. 2. (La pl.) Mâncare făcută din ouă bătute și prăjite în grăsime; papară, scrob. [Pl. și: (1) jumere] – Cf. bg. žumerki, germ. Schmarren. DOOM
jumáră s. f., g.-d. art. jumắrii; pl. jumắri
jumările
JUMÁRĂ, jumări, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Resturile (comestibile) rezultate din topirea slăninii, a osânzei sau a seului. 2. (La pl.) Mâncare făcută din ouă bătute și prăjite în grăsime; papară, scrob. [Pl. și: (1) jumere] – Cf. bg. žumerki, germ. Schmarren. DOOM
jumáră s. f., g.-d. art. jumắrii; pl. jumắri
jumărilor
JUMÁRĂ, jumări, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Resturile (comestibile) rezultate din topirea slăninii, a osânzei sau a seului. 2. (La pl.) Mâncare făcută din ouă bătute și prăjite în grăsime; papară, scrob. [Pl. și: (1) jumere] – Cf. bg. žumerki, germ. Schmarren. DOOM
jumáră s. f., g.-d. art. jumắrii; pl. jumắri
jumăta
JUMĂTÁTE, jumătăți, s. f. 1. Fiecare dintre cele două părți egale în care se poate diviza un întreg; parte dintr-un întreg divizat în două părți aproximativ egale. ◊ Jumătate de măsură = măsură fragmentară, incompletă, numai pe jumătate. ◊ Loc. adv. Pe (sau în) jumătate = în două părți egale, pe din două; parțial, incomplet; p. ext. segmentat, trunchiat. ◊ Expr. A face (ceva) pe jumătate = a nu duce (ceva) până la capăt. (O dată) și jumătate, exprimă ideea de superlativ. Cu jumătate de gură (sau de glas) ori cu jumătate gură(sau gură) sau cu gura (pe) jumătate = cu glas scăzut, fără convingere sau entuziasm. Cu jumătate de inimă sau cu inima pe jumătate = fără curaj, fără hotărâre, fără avânt. ♦ (Adverbial) în parte, întrucâtva. 2. (Glumeț) Soție. 3. Punctul care marchează mijlocul unei distanțe în spațiu sau al unui interval de timp. 4. (Eliptic) Măsură de capacitate sau de greutate reprezentând o doime dintr-un litru sau dintr-un kilogram. 5. (Reg.) Claie mică formată din snopi așezați în formă de cruce. [Var.: (fam. și reg.) jumá, jumáte s. f.] – Et. nec. DOOM
jumătáte s. f., g.-d. art. jumătắții; pl. jumătắți
jumătate
JUMĂTÁTE, jumătăți, s. f. 1. Fiecare dintre cele două părți egale în care se poate diviza un întreg; parte dintr-un întreg divizat în două părți aproximativ egale. ◊ Jumătate de măsură = măsură fragmentară, incompletă, numai pe jumătate. ◊ Loc. adv. Pe (sau în) jumătate = în două părți egale, pe din două; parțial, incomplet; p. ext. segmentat, trunchiat. ◊ Expr. A face (ceva) pe jumătate = a nu duce (ceva) până la capăt. (O dată) și jumătate, exprimă ideea de superlativ. Cu jumătate de gură (sau de glas) ori cu jumătate gură(sau gură) sau cu gura (pe) jumătate = cu glas scăzut, fără convingere sau entuziasm. Cu jumătate de inimă sau cu inima pe jumătate = fără curaj, fără hotărâre, fără avânt. ♦ (Adverbial) în parte, întrucâtva. 2. (Glumeț) Soție. 3. Punctul care marchează mijlocul unei distanțe în spațiu sau al unui interval de timp. 4. (Eliptic) Măsură de capacitate sau de greutate reprezentând o doime dintr-un litru sau dintr-un kilogram. 5. (Reg.) Claie mică formată din snopi așezați în formă de cruce. [Var.: (fam. și reg.) jumá, jumáte s. f.] – Et. nec. DOOM
jumătáte s. f., g.-d. art. jumătắții; pl. jumătắți
jumătate
MÉZZA-VÓCE adv. (Muz.; indică modul de executare) Cu intensitatea pe jumătate. [Pr.: méța-vóce] – Cuv. it. DOOM
mézza-vóce (it.) [zz pron. ț] adv.
jumătate
MÉZZO-FÓRTE adv. (Indică modul de executare a unei lucrări muzicale) Cu intensitate mijlocie, între piano și forte. [Pr.: méțo-] – Cuv. it. DOOM
mézzo-fórte (it.) [zz pron. ț] adv.; abr. mf
jumătate
MÉZZO-PIÁNO adv. (Muz.; indică modul de executare) Cu intensitate redusă, mai tare decât piano. [Pr.: méțo-piáno] – Cuv. it. DOOM
mézzo-piáno (it.) [zz pron. ț] adv.; abr. mp
jumătatea
JUMĂTÁTE, jumătăți, s. f. 1. Fiecare dintre cele două părți egale în care se poate diviza un întreg; parte dintr-un întreg divizat în două părți aproximativ egale. ◊ Jumătate de măsură = măsură fragmentară, incompletă, numai pe jumătate. ◊ Loc. adv. Pe (sau în) jumătate = în două părți egale, pe din două; parțial, incomplet; p. ext. segmentat, trunchiat. ◊ Expr. A face (ceva) pe jumătate = a nu duce (ceva) până la capăt. (O dată) și jumătate, exprimă ideea de superlativ. Cu jumătate de gură (sau de glas) ori cu jumătate gură(sau gură) sau cu gura (pe) jumătate = cu glas scăzut, fără convingere sau entuziasm. Cu jumătate de inimă sau cu inima pe jumătate = fără curaj, fără hotărâre, fără avânt. ♦ (Adverbial) în parte, întrucâtva. 2. (Glumeț) Soție. 3. Punctul care marchează mijlocul unei distanțe în spațiu sau al unui interval de timp. 4. (Eliptic) Măsură de capacitate sau de greutate reprezentând o doime dintr-un litru sau dintr-un kilogram. 5. (Reg.) Claie mică formată din snopi așezați în formă de cruce. [Var.: (fam. și reg.) jumá, jumáte s. f.] – Et. nec. DOOM
jumătáte s. f., g.-d. art. jumătắții; pl. jumătắți
jumătatea
MÉZZA-VÓCE adv. (Muz.; indică modul de executare) Cu intensitatea pe jumătate. [Pr.: méța-vóce] – Cuv. it. DOOM
mézza-vóce (it.) [zz pron. ț] adv.
jumătatea
MÉZZO-FÓRTE adv. (Indică modul de executare a unei lucrări muzicale) Cu intensitate mijlocie, între piano și forte. [Pr.: méțo-] – Cuv. it. DOOM
mézzo-fórte (it.) [zz pron. ț] adv.; abr. mf
jumătatea
MÉZZO-PIÁNO adv. (Muz.; indică modul de executare) Cu intensitate redusă, mai tare decât piano. [Pr.: méțo-piáno] – Cuv. it. DOOM
mézzo-piáno (it.) [zz pron. ț] adv.; abr. mp
jumătățea
JUMĂTĂȚÍ, jumătățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A înjumătăți. – Din jumătate. DOOM
jumătățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumătățésc, imperf. 3 sg. jumătățeá; conj. prez. 3 să jumătățeáscă
jumătățeai
JUMĂTĂȚÍ, jumătățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A înjumătăți. – Din jumătate. DOOM
jumătățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumătățésc, imperf. 3 sg. jumătățeá; conj. prez. 3 să jumătățeáscă
jumătățeam
JUMĂTĂȚÍ, jumătățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A înjumătăți. – Din jumătate. DOOM
jumătățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumătățésc, imperf. 3 sg. jumătățeá; conj. prez. 3 să jumătățeáscă
jumătățească
JUMĂTĂȚÍ, jumătățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A înjumătăți. – Din jumătate. DOOM
jumătățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumătățésc, imperf. 3 sg. jumătățeá; conj. prez. 3 să jumătățeáscă
jumătățeau
JUMĂTĂȚÍ, jumătățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A înjumătăți. – Din jumătate. DOOM
jumătățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumătățésc, imperf. 3 sg. jumătățeá; conj. prez. 3 să jumătățeáscă
jumătățeați
JUMĂTĂȚÍ, jumătățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A înjumătăți. – Din jumătate. DOOM
jumătățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumătățésc, imperf. 3 sg. jumătățeá; conj. prez. 3 să jumătățeáscă
jumătățesc
JUMĂTĂȚÍ, jumătățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A înjumătăți. – Din jumătate. DOOM
jumătățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumătățésc, imperf. 3 sg. jumătățeá; conj. prez. 3 să jumătățeáscă
jumătățește
JUMĂTĂȚÍ, jumătățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A înjumătăți. – Din jumătate. DOOM
jumătățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumătățésc, imperf. 3 sg. jumătățeá; conj. prez. 3 să jumătățeáscă
jumătățești
JUMĂTĂȚÍ, jumătățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A înjumătăți. – Din jumătate. DOOM
jumătățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumătățésc, imperf. 3 sg. jumătățeá; conj. prez. 3 să jumătățeáscă
jumătăți
JUMĂTÁTE, jumătăți, s. f. 1. Fiecare dintre cele două părți egale în care se poate diviza un întreg; parte dintr-un întreg divizat în două părți aproximativ egale. ◊ Jumătate de măsură = măsură fragmentară, incompletă, numai pe jumătate. ◊ Loc. adv. Pe (sau în) jumătate = în două părți egale, pe din două; parțial, incomplet; p. ext. segmentat, trunchiat. ◊ Expr. A face (ceva) pe jumătate = a nu duce (ceva) până la capăt. (O dată) și jumătate, exprimă ideea de superlativ. Cu jumătate de gură (sau de glas) ori cu jumătate gură(sau gură) sau cu gura (pe) jumătate = cu glas scăzut, fără convingere sau entuziasm. Cu jumătate de inimă sau cu inima pe jumătate = fără curaj, fără hotărâre, fără avânt. ♦ (Adverbial) în parte, întrucâtva. 2. (Glumeț) Soție. 3. Punctul care marchează mijlocul unei distanțe în spațiu sau al unui interval de timp. 4. (Eliptic) Măsură de capacitate sau de greutate reprezentând o doime dintr-un litru sau dintr-un kilogram. 5. (Reg.) Claie mică formată din snopi așezați în formă de cruce. [Var.: (fam. și reg.) jumá, jumáte s. f.] – Et. nec. DOOM
jumătáte s. f., g.-d. art. jumătắții; pl. jumătắți
jumătăți
JUMĂTĂȚÍ, jumătățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A înjumătăți. – Din jumătate. DOOM
jumătățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumătățésc, imperf. 3 sg. jumătățeá; conj. prez. 3 să jumătățeáscă
jumătăți
MÉZZA-VÓCE adv. (Muz.; indică modul de executare) Cu intensitatea pe jumătate. [Pr.: méța-vóce] – Cuv. it. DOOM
mézza-vóce (it.) [zz pron. ț] adv.
jumătăți
MÉZZO-FÓRTE adv. (Indică modul de executare a unei lucrări muzicale) Cu intensitate mijlocie, între piano și forte. [Pr.: méțo-] – Cuv. it. DOOM
mézzo-fórte (it.) [zz pron. ț] adv.; abr. mf
jumătăți
MÉZZO-PIÁNO adv. (Muz.; indică modul de executare) Cu intensitate redusă, mai tare decât piano. [Pr.: méțo-piáno] – Cuv. it. DOOM
mézzo-piáno (it.) [zz pron. ț] adv.; abr. mp
jumătății
JUMĂTÁTE, jumătăți, s. f. 1. Fiecare dintre cele două părți egale în care se poate diviza un întreg; parte dintr-un întreg divizat în două părți aproximativ egale. ◊ Jumătate de măsură = măsură fragmentară, incompletă, numai pe jumătate. ◊ Loc. adv. Pe (sau în) jumătate = în două părți egale, pe din două; parțial, incomplet; p. ext. segmentat, trunchiat. ◊ Expr. A face (ceva) pe jumătate = a nu duce (ceva) până la capăt. (O dată) și jumătate, exprimă ideea de superlativ. Cu jumătate de gură (sau de glas) ori cu jumătate gură(sau gură) sau cu gura (pe) jumătate = cu glas scăzut, fără convingere sau entuziasm. Cu jumătate de inimă sau cu inima pe jumătate = fără curaj, fără hotărâre, fără avânt. ♦ (Adverbial) în parte, întrucâtva. 2. (Glumeț) Soție. 3. Punctul care marchează mijlocul unei distanțe în spațiu sau al unui interval de timp. 4. (Eliptic) Măsură de capacitate sau de greutate reprezentând o doime dintr-un litru sau dintr-un kilogram. 5. (Reg.) Claie mică formată din snopi așezați în formă de cruce. [Var.: (fam. și reg.) jumá, jumáte s. f.] – Et. nec. DOOM
jumătáte s. f., g.-d. art. jumătắții; pl. jumătắți
jumătății
JUMĂTĂȚÍ, jumătățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A înjumătăți. – Din jumătate. DOOM
jumătățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumătățésc, imperf. 3 sg. jumătățeá; conj. prez. 3 să jumătățeáscă
jumătății
MÉZZA-VÓCE adv. (Muz.; indică modul de executare) Cu intensitatea pe jumătate. [Pr.: méța-vóce] – Cuv. it. DOOM
mézza-vóce (it.) [zz pron. ț] adv.
jumătății
MÉZZO-FÓRTE adv. (Indică modul de executare a unei lucrări muzicale) Cu intensitate mijlocie, între piano și forte. [Pr.: méțo-] – Cuv. it. DOOM
mézzo-fórte (it.) [zz pron. ț] adv.; abr. mf
jumătății
MÉZZO-PIÁNO adv. (Muz.; indică modul de executare) Cu intensitate redusă, mai tare decât piano. [Pr.: méțo-piáno] – Cuv. it. DOOM
mézzo-piáno (it.) [zz pron. ț] adv.; abr. mp
jumătățile
JUMĂTÁTE, jumătăți, s. f. 1. Fiecare dintre cele două părți egale în care se poate diviza un întreg; parte dintr-un întreg divizat în două părți aproximativ egale. ◊ Jumătate de măsură = măsură fragmentară, incompletă, numai pe jumătate. ◊ Loc. adv. Pe (sau în) jumătate = în două părți egale, pe din două; parțial, incomplet; p. ext. segmentat, trunchiat. ◊ Expr. A face (ceva) pe jumătate = a nu duce (ceva) până la capăt. (O dată) și jumătate, exprimă ideea de superlativ. Cu jumătate de gură (sau de glas) ori cu jumătate gură(sau gură) sau cu gura (pe) jumătate = cu glas scăzut, fără convingere sau entuziasm. Cu jumătate de inimă sau cu inima pe jumătate = fără curaj, fără hotărâre, fără avânt. ♦ (Adverbial) în parte, întrucâtva. 2. (Glumeț) Soție. 3. Punctul care marchează mijlocul unei distanțe în spațiu sau al unui interval de timp. 4. (Eliptic) Măsură de capacitate sau de greutate reprezentând o doime dintr-un litru sau dintr-un kilogram. 5. (Reg.) Claie mică formată din snopi așezați în formă de cruce. [Var.: (fam. și reg.) jumá, jumáte s. f.] – Et. nec. DOOM
jumătáte s. f., g.-d. art. jumătắții; pl. jumătắți
jumătățile
MÉZZA-VÓCE adv. (Muz.; indică modul de executare) Cu intensitatea pe jumătate. [Pr.: méța-vóce] – Cuv. it. DOOM
mézza-vóce (it.) [zz pron. ț] adv.
jumătățile
MÉZZO-FÓRTE adv. (Indică modul de executare a unei lucrări muzicale) Cu intensitate mijlocie, între piano și forte. [Pr.: méțo-] – Cuv. it. DOOM
mézzo-fórte (it.) [zz pron. ț] adv.; abr. mf
jumătățile
MÉZZO-PIÁNO adv. (Muz.; indică modul de executare) Cu intensitate redusă, mai tare decât piano. [Pr.: méțo-piáno] – Cuv. it. DOOM
mézzo-piáno (it.) [zz pron. ț] adv.; abr. mp
jumătăților
JUMĂTÁTE, jumătăți, s. f. 1. Fiecare dintre cele două părți egale în care se poate diviza un întreg; parte dintr-un întreg divizat în două părți aproximativ egale. ◊ Jumătate de măsură = măsură fragmentară, incompletă, numai pe jumătate. ◊ Loc. adv. Pe (sau în) jumătate = în două părți egale, pe din două; parțial, incomplet; p. ext. segmentat, trunchiat. ◊ Expr. A face (ceva) pe jumătate = a nu duce (ceva) până la capăt. (O dată) și jumătate, exprimă ideea de superlativ. Cu jumătate de gură (sau de glas) ori cu jumătate gură(sau gură) sau cu gura (pe) jumătate = cu glas scăzut, fără convingere sau entuziasm. Cu jumătate de inimă sau cu inima pe jumătate = fără curaj, fără hotărâre, fără avânt. ♦ (Adverbial) în parte, întrucâtva. 2. (Glumeț) Soție. 3. Punctul care marchează mijlocul unei distanțe în spațiu sau al unui interval de timp. 4. (Eliptic) Măsură de capacitate sau de greutate reprezentând o doime dintr-un litru sau dintr-un kilogram. 5. (Reg.) Claie mică formată din snopi așezați în formă de cruce. [Var.: (fam. și reg.) jumá, jumáte s. f.] – Et. nec. DOOM
jumătáte s. f., g.-d. art. jumătắții; pl. jumătắți
jumătăților
MÉZZA-VÓCE adv. (Muz.; indică modul de executare) Cu intensitatea pe jumătate. [Pr.: méța-vóce] – Cuv. it. DOOM
mézza-vóce (it.) [zz pron. ț] adv.
jumătăților
MÉZZO-FÓRTE adv. (Indică modul de executare a unei lucrări muzicale) Cu intensitate mijlocie, între piano și forte. [Pr.: méțo-] – Cuv. it. DOOM
mézzo-fórte (it.) [zz pron. ț] adv.; abr. mf
jumătăților
MÉZZO-PIÁNO adv. (Muz.; indică modul de executare) Cu intensitate redusă, mai tare decât piano. [Pr.: méțo-piáno] – Cuv. it. DOOM
mézzo-piáno (it.) [zz pron. ț] adv.; abr. mp
jumătățim
JUMĂTĂȚÍ, jumătățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A înjumătăți. – Din jumătate. DOOM
jumătățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumătățésc, imperf. 3 sg. jumătățeá; conj. prez. 3 să jumătățeáscă
jumătățind
JUMĂTĂȚÍ, jumătățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A înjumătăți. – Din jumătate. DOOM
jumătățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumătățésc, imperf. 3 sg. jumătățeá; conj. prez. 3 să jumătățeáscă
jumătățire
JUMĂTĂȚÍ, jumătățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A înjumătăți. – Din jumătate. DOOM
jumătățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumătățésc, imperf. 3 sg. jumătățeá; conj. prez. 3 să jumătățeáscă
jumătățire
JUMĂTĂȚÍ, jumătățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A înjumătăți. – Din jumătate. DOOM
jumătățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumătățésc, imperf. 3 sg. jumătățeá; conj. prez. 3 să jumătățeáscă
jumătățiră
JUMĂTĂȚÍ, jumătățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A înjumătăți. – Din jumătate. DOOM
jumătățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumătățésc, imperf. 3 sg. jumătățeá; conj. prez. 3 să jumătățeáscă
jumătățirăm
JUMĂTĂȚÍ, jumătățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A înjumătăți. – Din jumătate. DOOM
jumătățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumătățésc, imperf. 3 sg. jumătățeá; conj. prez. 3 să jumătățeáscă
jumătățirăți
JUMĂTĂȚÍ, jumătățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A înjumătăți. – Din jumătate. DOOM
jumătățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumătățésc, imperf. 3 sg. jumătățeá; conj. prez. 3 să jumătățeáscă
jumătățise
JUMĂTĂȚÍ, jumătățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A înjumătăți. – Din jumătate. DOOM
jumătățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumătățésc, imperf. 3 sg. jumătățeá; conj. prez. 3 să jumătățeáscă
jumătățisem
JUMĂTĂȚÍ, jumătățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A înjumătăți. – Din jumătate. DOOM
jumătățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumătățésc, imperf. 3 sg. jumătățeá; conj. prez. 3 să jumătățeáscă
jumătățiseră
JUMĂTĂȚÍ, jumătățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A înjumătăți. – Din jumătate. DOOM
jumătățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumătățésc, imperf. 3 sg. jumătățeá; conj. prez. 3 să jumătățeáscă
jumătățiserăm
JUMĂTĂȚÍ, jumătățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A înjumătăți. – Din jumătate. DOOM
jumătățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumătățésc, imperf. 3 sg. jumătățeá; conj. prez. 3 să jumătățeáscă
jumătățiserăți
JUMĂTĂȚÍ, jumătățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A înjumătăți. – Din jumătate. DOOM
jumătățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumătățésc, imperf. 3 sg. jumătățeá; conj. prez. 3 să jumătățeáscă
jumătățiseși
JUMĂTĂȚÍ, jumătățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A înjumătăți. – Din jumătate. DOOM
jumătățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumătățésc, imperf. 3 sg. jumătățeá; conj. prez. 3 să jumătățeáscă
jumătățiseți
JUMĂTĂȚÍ, jumătățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A înjumătăți. – Din jumătate. DOOM
jumătățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumătățésc, imperf. 3 sg. jumătățeá; conj. prez. 3 să jumătățeáscă
jumătățit
JUMĂTĂȚÍ, jumătățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A înjumătăți. – Din jumătate. DOOM
jumătățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumătățésc, imperf. 3 sg. jumătățeá; conj. prez. 3 să jumătățeáscă
jumătățit
JUMĂTĂȚÍ, jumătățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A înjumătăți. – Din jumătate. DOOM
jumătățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumătățésc, imperf. 3 sg. jumătățeá; conj. prez. 3 să jumătățeáscă
jumătățita
JUMĂTĂȚÍ, jumătățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A înjumătăți. – Din jumătate. DOOM
jumătățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumătățésc, imperf. 3 sg. jumătățeá; conj. prez. 3 să jumătățeáscă
jumătățite
JUMĂTĂȚÍ, jumătățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A înjumătăți. – Din jumătate. DOOM
jumătățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumătățésc, imperf. 3 sg. jumătățeá; conj. prez. 3 să jumătățeáscă
jumătățitei
JUMĂTĂȚÍ, jumătățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A înjumătăți. – Din jumătate. DOOM
jumătățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumătățésc, imperf. 3 sg. jumătățeá; conj. prez. 3 să jumătățeáscă
jumătățitele
JUMĂTĂȚÍ, jumătățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A înjumătăți. – Din jumătate. DOOM
jumătățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumătățésc, imperf. 3 sg. jumătățeá; conj. prez. 3 să jumătățeáscă
jumătățitelor
JUMĂTĂȚÍ, jumătățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A înjumătăți. – Din jumătate. DOOM
jumătățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumătățésc, imperf. 3 sg. jumătățeá; conj. prez. 3 să jumătățeáscă
jumătățitul
JUMĂTĂȚÍ, jumătățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A înjumătăți. – Din jumătate. DOOM
jumătățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumătățésc, imperf. 3 sg. jumătățeá; conj. prez. 3 să jumătățeáscă
jumătățitului
JUMĂTĂȚÍ, jumătățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A înjumătăți. – Din jumătate. DOOM
jumătățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumătățésc, imperf. 3 sg. jumătățeá; conj. prez. 3 să jumătățeáscă
jumătățiși
JUMĂTĂȚÍ, jumătățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A înjumătăți. – Din jumătate. DOOM
jumătățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumătățésc, imperf. 3 sg. jumătățeá; conj. prez. 3 să jumătățeáscă
jumătățiți
JUMĂTĂȚÍ, jumătățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A înjumătăți. – Din jumătate. DOOM
jumătățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumătățésc, imperf. 3 sg. jumătățeá; conj. prez. 3 să jumătățeáscă
jumătățiți
JUMĂTĂȚÍ, jumătățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A înjumătăți. – Din jumătate. DOOM
jumătățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumătățésc, imperf. 3 sg. jumătățeá; conj. prez. 3 să jumătățeáscă
jumătățiții
JUMĂTĂȚÍ, jumătățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A înjumătăți. – Din jumătate. DOOM
jumătățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumătățésc, imperf. 3 sg. jumătățeá; conj. prez. 3 să jumătățeáscă
jumătățiților
JUMĂTĂȚÍ, jumătățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A înjumătăți. – Din jumătate. DOOM
jumătățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumătățésc, imperf. 3 sg. jumătățeá; conj. prez. 3 să jumătățeáscă
juna
JÚNE, -Ă, juni, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Înv. și fam.) Tânăr. ◊ June-prim = actor care interpretează roluri de tânăr îndrăgostit. 2. S. m. (Reg.) Holtei, burlac, becher. – Lat. juvenis. DOOM
júne (înv., fam.) adj. m., s. m., pl. juni; adj. f., s. f. júnă, pl. júne
juna
JÚNE, -Ă, juni, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Înv. și fam.) Tânăr. ◊ June-prim = actor care interpretează roluri de tânăr îndrăgostit. 2. S. m. (Reg.) Holtei, burlac, becher. – Lat. juvenis. DOOM
júne (înv., fam.) adj. m., s. m., pl. juni; adj. f., s. f. júnă, pl. júne
junc
JUNC, junci, s. m. Bou sau taur tânăr (între doi și trei ani) nepus la jug. – Lat. juvencus. DOOM
junc s. m., pl. junci
junca
JÚNCĂ, junci, s. f. Vacă tânără (între doi și trei ani) care nu a avut încă vițel. – Lat. juvenca. DOOM
júncă s. f., g.-d. art. júncii; pl. junci
juncan
JUNCÁN, juncani, s. m. Junc mai mare (între trei și patru ani). – Junc + suf. -an. DOOM
juncán s. m., pl. juncáni
juncana
JUNCÁNĂ, juncane, s. f. Vacă tânără (între trei și patru ani); juncancă. – Juncan + suf. -ă. DOOM
juncánă s. f., g.-d. art. juncánei; pl. juncáne
juncanca
JUNCÁNCĂ, juncance, s. f. (Rar) Juncană. – Juncan + suf. -că. DOOM
juncáncă (rar) s. f., g.-d. art. juncáncei; pl. juncánce
juncance
JUNCÁNCĂ, juncance, s. f. (Rar) Juncană. – Juncan + suf. -că. DOOM
juncáncă (rar) s. f., g.-d. art. juncáncei; pl. juncánce
juncancei
JUNCÁNCĂ, juncance, s. f. (Rar) Juncană. – Juncan + suf. -că. DOOM
juncáncă (rar) s. f., g.-d. art. juncáncei; pl. juncánce
juncancele
JUNCÁNCĂ, juncance, s. f. (Rar) Juncană. – Juncan + suf. -că. DOOM
juncáncă (rar) s. f., g.-d. art. juncáncei; pl. juncánce
juncancelor
JUNCÁNCĂ, juncance, s. f. (Rar) Juncană. – Juncan + suf. -că. DOOM
juncáncă (rar) s. f., g.-d. art. juncáncei; pl. juncánce
juncanco
JUNCÁNCĂ, juncance, s. f. (Rar) Juncană. – Juncan + suf. -că. DOOM
juncáncă (rar) s. f., g.-d. art. juncáncei; pl. juncánce
juncane
JUNCÁN, juncani, s. m. Junc mai mare (între trei și patru ani). – Junc + suf. -an. DOOM
juncán s. m., pl. juncáni
juncane
JUNCÁNĂ, juncane, s. f. Vacă tânără (între trei și patru ani); juncancă. – Juncan + suf. -ă. DOOM
juncánă s. f., g.-d. art. juncánei; pl. juncáne
juncanei
JUNCÁNĂ, juncane, s. f. Vacă tânără (între trei și patru ani); juncancă. – Juncan + suf. -ă. DOOM
juncánă s. f., g.-d. art. juncánei; pl. juncáne
juncanele
JUNCÁNĂ, juncane, s. f. Vacă tânără (între trei și patru ani); juncancă. – Juncan + suf. -ă. DOOM
juncánă s. f., g.-d. art. juncánei; pl. juncáne
juncanelor
JUNCÁNĂ, juncane, s. f. Vacă tânără (între trei și patru ani); juncancă. – Juncan + suf. -ă. DOOM
juncánă s. f., g.-d. art. juncánei; pl. juncáne
juncani
JUNCÁN, juncani, s. m. Junc mai mare (între trei și patru ani). – Junc + suf. -an. DOOM
juncán s. m., pl. juncáni
juncanii
JUNCÁN, juncani, s. m. Junc mai mare (între trei și patru ani). – Junc + suf. -an. DOOM
juncán s. m., pl. juncáni
juncanilor
JUNCÁN, juncani, s. m. Junc mai mare (între trei și patru ani). – Junc + suf. -an. DOOM
juncán s. m., pl. juncáni
juncano
JUNCÁNĂ, juncane, s. f. Vacă tânără (între trei și patru ani); juncancă. – Juncan + suf. -ă. DOOM
juncánă s. f., g.-d. art. juncánei; pl. juncáne
juncanul
JUNCÁN, juncani, s. m. Junc mai mare (între trei și patru ani). – Junc + suf. -an. DOOM
juncán s. m., pl. juncáni
juncanule
JUNCÁN, juncani, s. m. Junc mai mare (între trei și patru ani). – Junc + suf. -an. DOOM
juncán s. m., pl. juncáni
juncanului
JUNCÁN, juncani, s. m. Junc mai mare (între trei și patru ani). – Junc + suf. -an. DOOM
juncán s. m., pl. juncáni
juncea
RĂSFÚG s. m. 1. (Și în sintagma răsfug alb) Boală contagioasă a oilor și a caprelor, care se manifestă prin încetarea secreției lactate; agalactie. 2. Antrax. 3. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu rămurele subțiri, verzi și aproape lipite de frunze și cu flori galbene, întrebuințată în medicina populară ca medicament împotriva răsfugului (1) (Chondrilla juncea). – Et. nec.
junceum
BUCSẮU s. m. Arbust ornamental din familia leguminoaselor, cu ramuri lungi, verzi-albăstrui, cu frunze simple și cu flori mari, galbene, plăcut mirositoare (Spartium junceum). – Cf. lat. buxus.
junci
JUNC, junci, s. m. Bou sau taur tânăr (între doi și trei ani) nepus la jug. – Lat. juvencus. DOOM
junc s. m., pl. junci
junci
JÚNCĂ, junci, s. f. Vacă tânără (între doi și trei ani) care nu a avut încă vițel. – Lat. juvenca. DOOM
júncă s. f., g.-d. art. júncii; pl. junci
juncii
JUNC, junci, s. m. Bou sau taur tânăr (între doi și trei ani) nepus la jug. – Lat. juvencus. DOOM
junc s. m., pl. junci
juncii
JÚNCĂ, junci, s. f. Vacă tânără (între doi și trei ani) care nu a avut încă vițel. – Lat. juvenca. DOOM
júncă s. f., g.-d. art. júncii; pl. junci
juncile
JÚNCĂ, junci, s. f. Vacă tânără (între doi și trei ani) care nu a avut încă vițel. – Lat. juvenca. DOOM
júncă s. f., g.-d. art. júncii; pl. junci
juncilor
JUNC, junci, s. m. Bou sau taur tânăr (între doi și trei ani) nepus la jug. – Lat. juvencus. DOOM
junc s. m., pl. junci
juncilor
JÚNCĂ, junci, s. f. Vacă tânără (între doi și trei ani) care nu a avut încă vițel. – Lat. juvenca. DOOM
júncă s. f., g.-d. art. júncii; pl. junci
junco
JÚNCĂ, junci, s. f. Vacă tânără (între doi și trei ani) care nu a avut încă vițel. – Lat. juvenca. DOOM
júncă s. f., g.-d. art. júncii; pl. junci
junctura
JUNCTÚRĂ, juncturi, s. f. (Rar) Joncțiune; spec. locul de unire a două formațiuni anatomice. – Din lat. junctura, fr. joncture. DOOM
junctúră (junc-tu-) s. f., g.-d. art. junctúrii; pl. junctúri
juncturi
JUNCTÚRĂ, juncturi, s. f. (Rar) Joncțiune; spec. locul de unire a două formațiuni anatomice. – Din lat. junctura, fr. joncture. DOOM
junctúră (junc-tu-) s. f., g.-d. art. junctúrii; pl. junctúri
juncturii
JUNCTÚRĂ, juncturi, s. f. (Rar) Joncțiune; spec. locul de unire a două formațiuni anatomice. – Din lat. junctura, fr. joncture. DOOM
junctúră (junc-tu-) s. f., g.-d. art. junctúrii; pl. junctúri
juncturile
JUNCTÚRĂ, juncturi, s. f. (Rar) Joncțiune; spec. locul de unire a două formațiuni anatomice. – Din lat. junctura, fr. joncture. DOOM
junctúră (junc-tu-) s. f., g.-d. art. junctúrii; pl. junctúri
juncturilor
JUNCTÚRĂ, juncturi, s. f. (Rar) Joncțiune; spec. locul de unire a două formațiuni anatomice. – Din lat. junctura, fr. joncture. DOOM
junctúră (junc-tu-) s. f., g.-d. art. junctúrii; pl. junctúri
juncul
JUNC, junci, s. m. Bou sau taur tânăr (între doi și trei ani) nepus la jug. – Lat. juvencus. DOOM
junc s. m., pl. junci
juncule
JUNC, junci, s. m. Bou sau taur tânăr (între doi și trei ani) nepus la jug. – Lat. juvencus. DOOM
junc s. m., pl. junci
juncului
JUNC, junci, s. m. Bou sau taur tânăr (între doi și trei ani) nepus la jug. – Lat. juvencus. DOOM
junc s. m., pl. junci
juncus
RUGÍNĂ, rugini, s. f. I. 1. Substanță brun-roșcată, poroasă, sfărâmicioasă, care se formează prin oxidare pe obiectele de fier. ♦ Pojghiță brună care acoperă uneori pietrele și care se produce prin oxidarea minereurilor de fier din ele. 2. Obiect (de fier) vechi, prost întreținut; ruginitură, rablă. 3. Fig. Idee, teorie, mentalitate înapoiată, învechită. ♦ Om cu idei sau cu mentalitate învechită; retrograd. II. 1. Boală infecțioasă a plantelor, provocată de ciuperci microscopice, patogene (Puccinia), care se manifestă prin apariția unor pete brune-ruginii pe frunze, pe tulpini sau pe inflorescențe, împiedicând dezvoltarea normală a plantelor. 2. Plantă erbacee cu tulpina netedă, cu frunze lungi, țepoase, având la vârf o inflorescență cu flori mici, brune; pipirig (Juncus effusus). – Cf. lat. *aerugina.
juncușor
JUNCUȘÓR, juncușori, s. m. (Rar) Diminutiv al lui june;, juncuț. – Junc + suf. -ușor. DOOM
juncușór (rar) s. m., pl. juncușóri
juncușori
JUNCUȘÓR, juncușori, s. m. (Rar) Diminutiv al lui june;, juncuț. – Junc + suf. -ușor. DOOM
juncușór (rar) s. m., pl. juncușóri
juncușorii
JUNCUȘÓR, juncușori, s. m. (Rar) Diminutiv al lui june;, juncuț. – Junc + suf. -ușor. DOOM
juncușór (rar) s. m., pl. juncușóri
juncușorilor
JUNCUȘÓR, juncușori, s. m. (Rar) Diminutiv al lui june;, juncuț. – Junc + suf. -ușor. DOOM
juncușór (rar) s. m., pl. juncușóri
juncușorul
JUNCUȘÓR, juncușori, s. m. (Rar) Diminutiv al lui june;, juncuț. – Junc + suf. -ușor. DOOM
juncușór (rar) s. m., pl. juncușóri
juncușorule
JUNCUȘÓR, juncușori, s. m. (Rar) Diminutiv al lui june;, juncuț. – Junc + suf. -ușor. DOOM
juncușór (rar) s. m., pl. juncușóri
juncușorului
JUNCUȘÓR, juncușori, s. m. (Rar) Diminutiv al lui june;, juncuț. – Junc + suf. -ușor. DOOM
juncușór (rar) s. m., pl. juncușóri
juncuț
JUNCÚȚ, juncuți, s. m. (Rar) Juncușor. – June + suf. -uț. DOOM
juncúț (rar) s. m., pl. juncúți
juncuța
JUNCÚȚĂ, juncuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui juncă. – Juncă + suf. -uță. DOOM
juncúță (rar) s. f., g.-d. art. juncúței; pl. juncúțe
juncuțe
JUNCÚȚ, juncuți, s. m. (Rar) Juncușor. – June + suf. -uț. DOOM
juncúț (rar) s. m., pl. juncúți
juncuțe
JUNCÚȚĂ, juncuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui juncă. – Juncă + suf. -uță. DOOM
juncúță (rar) s. f., g.-d. art. juncúței; pl. juncúțe
juncuței
JUNCÚȚĂ, juncuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui juncă. – Juncă + suf. -uță. DOOM
juncúță (rar) s. f., g.-d. art. juncúței; pl. juncúțe
juncuțele
JUNCÚȚĂ, juncuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui juncă. – Juncă + suf. -uță. DOOM
juncúță (rar) s. f., g.-d. art. juncúței; pl. juncúțe
juncuțelor
JUNCÚȚĂ, juncuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui juncă. – Juncă + suf. -uță. DOOM
juncúță (rar) s. f., g.-d. art. juncúței; pl. juncúțe
juncuți
JUNCÚȚ, juncuți, s. m. (Rar) Juncușor. – June + suf. -uț. DOOM
juncúț (rar) s. m., pl. juncúți
juncuții
JUNCÚȚ, juncuți, s. m. (Rar) Juncușor. – June + suf. -uț. DOOM
juncúț (rar) s. m., pl. juncúți
juncuților
JUNCÚȚ, juncuți, s. m. (Rar) Juncușor. – June + suf. -uț. DOOM
juncúț (rar) s. m., pl. juncúți
juncuțo
JUNCÚȚĂ, juncuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui juncă. – Juncă + suf. -uță. DOOM
juncúță (rar) s. f., g.-d. art. juncúței; pl. juncúțe
juncuțul
JUNCÚȚ, juncuți, s. m. (Rar) Juncușor. – June + suf. -uț. DOOM
juncúț (rar) s. m., pl. juncúți
juncuțule
JUNCÚȚ, juncuți, s. m. (Rar) Juncușor. – June + suf. -uț. DOOM
juncúț (rar) s. m., pl. juncúți
juncuțului
JUNCÚȚ, juncuți, s. m. (Rar) Juncușor. – June + suf. -uț. DOOM
juncúț (rar) s. m., pl. juncúți
juncănaș
JUNCĂNÁȘ, juncănași, s. m. (Rar) Diminutiv al lui juncan. – Juncan + suf. -aș. DOOM
juncănáș (rar) s. m., pl. juncănáși
juncănașe
JUNCĂNÁȘ, juncănași, s. m. (Rar) Diminutiv al lui juncan. – Juncan + suf. -aș. DOOM
juncănáș (rar) s. m., pl. juncănáși
juncănași
JUNCĂNÁȘ, juncănași, s. m. (Rar) Diminutiv al lui juncan. – Juncan + suf. -aș. DOOM
juncănáș (rar) s. m., pl. juncănáși
juncănașii
JUNCĂNÁȘ, juncănași, s. m. (Rar) Diminutiv al lui juncan. – Juncan + suf. -aș. DOOM
juncănáș (rar) s. m., pl. juncănáși
juncănașilor
JUNCĂNÁȘ, juncănași, s. m. (Rar) Diminutiv al lui juncan. – Juncan + suf. -aș. DOOM
juncănáș (rar) s. m., pl. juncănáși
juncănașul
JUNCĂNÁȘ, juncănași, s. m. (Rar) Diminutiv al lui juncan. – Juncan + suf. -aș. DOOM
juncănáș (rar) s. m., pl. juncănáși
juncănașule
JUNCĂNÁȘ, juncănași, s. m. (Rar) Diminutiv al lui juncan. – Juncan + suf. -aș. DOOM
juncănáș (rar) s. m., pl. juncănáși
juncănașului
JUNCĂNÁȘ, juncănași, s. m. (Rar) Diminutiv al lui juncan. – Juncan + suf. -aș. DOOM
juncănáș (rar) s. m., pl. juncănáși
june
JÚNE, -Ă, juni, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Înv. și fam.) Tânăr. ◊ June-prim = actor care interpretează roluri de tânăr îndrăgostit. 2. S. m. (Reg.) Holtei, burlac, becher. – Lat. juvenis. DOOM
júne (înv., fam.) adj. m., s. m., pl. juni; adj. f., s. f. júnă, pl. júne
june
JÚNE, -Ă, juni, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Înv. și fam.) Tânăr. ◊ June-prim = actor care interpretează roluri de tânăr îndrăgostit. 2. S. m. (Reg.) Holtei, burlac, becher. – Lat. juvenis. DOOM
júne (înv., fam.) adj. m., s. m., pl. juni; adj. f., s. f. júnă, pl. júne
june
JÚNE, -Ă, juni, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Înv. și fam.) Tânăr. ◊ June-prim = actor care interpretează roluri de tânăr îndrăgostit. 2. S. m. (Reg.) Holtei, burlac, becher. – Lat. juvenis. DOOM
júne (înv., fam.) adj. m., s. m., pl. juni; adj. f., s. f. júnă, pl. júne
junei
JÚNE, -Ă, juni, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Înv. și fam.) Tânăr. ◊ June-prim = actor care interpretează roluri de tânăr îndrăgostit. 2. S. m. (Reg.) Holtei, burlac, becher. – Lat. juvenis. DOOM
júne (înv., fam.) adj. m., s. m., pl. juni; adj. f., s. f. júnă, pl. júne
junei
JÚNE, -Ă, juni, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Înv. și fam.) Tânăr. ◊ June-prim = actor care interpretează roluri de tânăr îndrăgostit. 2. S. m. (Reg.) Holtei, burlac, becher. – Lat. juvenis. DOOM
júne (înv., fam.) adj. m., s. m., pl. juni; adj. f., s. f. júnă, pl. júne
junei
JUNÉL, junei, s. m. (Înv. și reg.) Diminutiv al lui june; tinerel, adolescent, junelaș. – June + suf. -el. DOOM
junél (înv.) s. m., pl. junéi, art. junéii
juneii
JUNÉL, junei, s. m. (Înv. și reg.) Diminutiv al lui june; tinerel, adolescent, junelaș. – June + suf. -el. DOOM
junél (înv.) s. m., pl. junéi, art. junéii
juneilor
JUNÉL, junei, s. m. (Înv. și reg.) Diminutiv al lui june; tinerel, adolescent, junelaș. – June + suf. -el. DOOM
junél (înv.) s. m., pl. junéi, art. junéii
junel
JUNÉL, junei, s. m. (Înv. și reg.) Diminutiv al lui june; tinerel, adolescent, junelaș. – June + suf. -el. DOOM
junél (înv.) s. m., pl. junéi, art. junéii
junelaș
JUNELÁȘ, junelași, s. m. (Înv.) Junel. – Junel + suf. -aș. DOOM
juneláș (înv.) s. m., pl. juneláși
junelașe
JUNELÁȘ, junelași, s. m. (Înv.) Junel. – Junel + suf. -aș. DOOM
juneláș (înv.) s. m., pl. juneláși
junelași
JUNELÁȘ, junelași, s. m. (Înv.) Junel. – Junel + suf. -aș. DOOM
juneláș (înv.) s. m., pl. juneláși
junelașii
JUNELÁȘ, junelași, s. m. (Înv.) Junel. – Junel + suf. -aș. DOOM
juneláș (înv.) s. m., pl. juneláși
junelașilor
JUNELÁȘ, junelași, s. m. (Înv.) Junel. – Junel + suf. -aș. DOOM
juneláș (înv.) s. m., pl. juneláși
junelașul
JUNELÁȘ, junelași, s. m. (Înv.) Junel. – Junel + suf. -aș. DOOM
juneláș (înv.) s. m., pl. juneláși
junelașule
JUNELÁȘ, junelași, s. m. (Înv.) Junel. – Junel + suf. -aș. DOOM
juneláș (înv.) s. m., pl. juneláși
junelașului
JUNELÁȘ, junelași, s. m. (Înv.) Junel. – Junel + suf. -aș. DOOM
juneláș (înv.) s. m., pl. juneláși
junele
JÚNE, -Ă, juni, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Înv. și fam.) Tânăr. ◊ June-prim = actor care interpretează roluri de tânăr îndrăgostit. 2. S. m. (Reg.) Holtei, burlac, becher. – Lat. juvenis. DOOM
júne (înv., fam.) adj. m., s. m., pl. juni; adj. f., s. f. júnă, pl. júne
junele
JÚNE, -Ă, juni, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Înv. și fam.) Tânăr. ◊ June-prim = actor care interpretează roluri de tânăr îndrăgostit. 2. S. m. (Reg.) Holtei, burlac, becher. – Lat. juvenis. DOOM
júne (înv., fam.) adj. m., s. m., pl. juni; adj. f., s. f. júnă, pl. júne
junele
JÚNE, -Ă, juni, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Înv. și fam.) Tânăr. ◊ June-prim = actor care interpretează roluri de tânăr îndrăgostit. 2. S. m. (Reg.) Holtei, burlac, becher. – Lat. juvenis. DOOM
júne (înv., fam.) adj. m., s. m., pl. juni; adj. f., s. f. júnă, pl. júne
junele
JUNÉL, junei, s. m. (Înv. și reg.) Diminutiv al lui june; tinerel, adolescent, junelaș. – June + suf. -el. DOOM
junél (înv.) s. m., pl. junéi, art. junéii
junelor
JÚNE, -Ă, juni, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Înv. și fam.) Tânăr. ◊ June-prim = actor care interpretează roluri de tânăr îndrăgostit. 2. S. m. (Reg.) Holtei, burlac, becher. – Lat. juvenis. DOOM
júne (înv., fam.) adj. m., s. m., pl. juni; adj. f., s. f. júnă, pl. júne
junelor
JÚNE, -Ă, juni, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Înv. și fam.) Tânăr. ◊ June-prim = actor care interpretează roluri de tânăr îndrăgostit. 2. S. m. (Reg.) Holtei, burlac, becher. – Lat. juvenis. DOOM
júne (înv., fam.) adj. m., s. m., pl. juni; adj. f., s. f. júnă, pl. júne
junelui
JÚNE, -Ă, juni, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Înv. și fam.) Tânăr. ◊ June-prim = actor care interpretează roluri de tânăr îndrăgostit. 2. S. m. (Reg.) Holtei, burlac, becher. – Lat. juvenis. DOOM
júne (înv., fam.) adj. m., s. m., pl. juni; adj. f., s. f. júnă, pl. júne
junelui
JÚNE, -Ă, juni, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Înv. și fam.) Tânăr. ◊ June-prim = actor care interpretează roluri de tânăr îndrăgostit. 2. S. m. (Reg.) Holtei, burlac, becher. – Lat. juvenis. DOOM
júne (înv., fam.) adj. m., s. m., pl. juni; adj. f., s. f. júnă, pl. júne
junelul
JUNÉL, junei, s. m. (Înv. și reg.) Diminutiv al lui june; tinerel, adolescent, junelaș. – June + suf. -el. DOOM
junél (înv.) s. m., pl. junéi, art. junéii
junelule
JUNÉL, junei, s. m. (Înv. și reg.) Diminutiv al lui june; tinerel, adolescent, junelaș. – June + suf. -el. DOOM
junél (înv.) s. m., pl. junéi, art. junéii
junelului
JUNÉL, junei, s. m. (Înv. și reg.) Diminutiv al lui june; tinerel, adolescent, junelaș. – June + suf. -el. DOOM
junél (înv.) s. m., pl. junéi, art. junéii
junețe
JUNÉȚE, juneți, s. f. (Rar) Tinerețe. [Pl. și: junețe] – June + suf. -ețe (după fr. jeunesse). DOOM
junéțe (rar) s. f., art. junéțea, g.-d. art. junéții; pl. junéți
junețea
JUNÉȚE, juneți, s. f. (Rar) Tinerețe. [Pl. și: junețe] – June + suf. -ețe (după fr. jeunesse). DOOM
junéțe (rar) s. f., art. junéțea, g.-d. art. junéții; pl. junéți
juneți
JUNÉȚE, juneți, s. f. (Rar) Tinerețe. [Pl. și: junețe] – June + suf. -ețe (după fr. jeunesse). DOOM
junéțe (rar) s. f., art. junéțea, g.-d. art. junéții; pl. junéți
juneții
JUNÉȚE, juneți, s. f. (Rar) Tinerețe. [Pl. și: junețe] – June + suf. -ețe (după fr. jeunesse). DOOM
junéțe (rar) s. f., art. junéțea, g.-d. art. junéții; pl. junéți
junețile
JUNÉȚE, juneți, s. f. (Rar) Tinerețe. [Pl. și: junețe] – June + suf. -ețe (după fr. jeunesse). DOOM
junéțe (rar) s. f., art. junéțea, g.-d. art. junéții; pl. junéți
juneților
JUNÉȚE, juneți, s. f. (Rar) Tinerețe. [Pl. și: junețe] – June + suf. -ețe (după fr. jeunesse). DOOM
junéțe (rar) s. f., art. junéțea, g.-d. art. junéții; pl. junéți
juneță
JUNÉȚE, juneți, s. f. (Rar) Tinerețe. [Pl. și: junețe] – June + suf. -ețe (după fr. jeunesse). DOOM
junéțe (rar) s. f., art. junéțea, g.-d. art. junéții; pl. junéți
jungher
JUNGHÉR, junghere, s. n. Pumnal, stilet, junghi (2). – Junghia + suf. -ar. DOOM
junghér s. n., pl. junghére
junghere
JUNGHÉR, junghere, s. n. Pumnal, stilet, junghi (2). – Junghia + suf. -ar. DOOM
junghér s. n., pl. junghére
jungherele
JUNGHÉR, junghere, s. n. Pumnal, stilet, junghi (2). – Junghia + suf. -ar. DOOM
junghér s. n., pl. junghére
jungherelor
JUNGHÉR, junghere, s. n. Pumnal, stilet, junghi (2). – Junghia + suf. -ar. DOOM
junghér s. n., pl. junghére
jungherul
JUNGHÉR, junghere, s. n. Pumnal, stilet, junghi (2). – Junghia + suf. -ar. DOOM
junghér s. n., pl. junghére
jungherului
JUNGHÉR, junghere, s. n. Pumnal, stilet, junghi (2). – Junghia + suf. -ar. DOOM
junghér s. n., pl. junghére
junghetură
JUNGHIETÚRĂ, junghieturi, s. f. (Pop.) 1. Junghi (1). 2. Articulația coloanei vertebrale cu baza craniului; p. ext. gât, grumaz. [Pr.: -ghi-e-] – Junghia + suf. -ătură. DOOM
junghietúră (pop.) (-ghi-e-) s. f., g. d. art. junghietúrii; pl. junghietúri
junghi
JUNGHI, junghiuri, s. n. 1. Durere vie, pătrunzătoare, de scurtă durată, mai ales în spate, în regiunea intercostală, la piept sau la încheieturi; junghietură, înjunghietură. 2. Jungher. – Din junghia (derivat regresiv). DOOM
junghi s. n., art. júnghiul; pl. júnghiuri
junghia
JUNGHIÁ, júnghii, vb. I. Tranz. (Pop.) A înjunghia. [Pr.: -ghi-a] – Lat. jugulare. DOOM
junghiá (a ~) (pop.) (-ghi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. júnghii, 3 júnghie (-ghi-e), 1 pl. junghiém; ger. junghiínd (-ghi-ind)
junghiai
JUNGHIÁ, júnghii, vb. I. Tranz. (Pop.) A înjunghia. [Pr.: -ghi-a] – Lat. jugulare. DOOM
junghiá (a ~) (pop.) (-ghi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. júnghii, 3 júnghie (-ghi-e), 1 pl. junghiém; ger. junghiínd (-ghi-ind)
junghiam
JUNGHIÁ, júnghii, vb. I. Tranz. (Pop.) A înjunghia. [Pr.: -ghi-a] – Lat. jugulare. DOOM
junghiá (a ~) (pop.) (-ghi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. júnghii, 3 júnghie (-ghi-e), 1 pl. junghiém; ger. junghiínd (-ghi-ind)
junghiară
JUNGHIÁ, júnghii, vb. I. Tranz. (Pop.) A înjunghia. [Pr.: -ghi-a] – Lat. jugulare. DOOM
junghiá (a ~) (pop.) (-ghi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. júnghii, 3 júnghie (-ghi-e), 1 pl. junghiém; ger. junghiínd (-ghi-ind)
junghiarăm
JUNGHIÁ, júnghii, vb. I. Tranz. (Pop.) A înjunghia. [Pr.: -ghi-a] – Lat. jugulare. DOOM
junghiá (a ~) (pop.) (-ghi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. júnghii, 3 júnghie (-ghi-e), 1 pl. junghiém; ger. junghiínd (-ghi-ind)
junghiarăți
JUNGHIÁ, júnghii, vb. I. Tranz. (Pop.) A înjunghia. [Pr.: -ghi-a] – Lat. jugulare. DOOM
junghiá (a ~) (pop.) (-ghi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. júnghii, 3 júnghie (-ghi-e), 1 pl. junghiém; ger. junghiínd (-ghi-ind)
junghiase
JUNGHIÁ, júnghii, vb. I. Tranz. (Pop.) A înjunghia. [Pr.: -ghi-a] – Lat. jugulare. DOOM
junghiá (a ~) (pop.) (-ghi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. júnghii, 3 júnghie (-ghi-e), 1 pl. junghiém; ger. junghiínd (-ghi-ind)
junghiasem
JUNGHIÁ, júnghii, vb. I. Tranz. (Pop.) A înjunghia. [Pr.: -ghi-a] – Lat. jugulare. DOOM
junghiá (a ~) (pop.) (-ghi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. júnghii, 3 júnghie (-ghi-e), 1 pl. junghiém; ger. junghiínd (-ghi-ind)
junghiaseră
JUNGHIÁ, júnghii, vb. I. Tranz. (Pop.) A înjunghia. [Pr.: -ghi-a] – Lat. jugulare. DOOM
junghiá (a ~) (pop.) (-ghi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. júnghii, 3 júnghie (-ghi-e), 1 pl. junghiém; ger. junghiínd (-ghi-ind)
junghiaserăm
JUNGHIÁ, júnghii, vb. I. Tranz. (Pop.) A înjunghia. [Pr.: -ghi-a] – Lat. jugulare. DOOM
junghiá (a ~) (pop.) (-ghi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. júnghii, 3 júnghie (-ghi-e), 1 pl. junghiém; ger. junghiínd (-ghi-ind)
junghiaserăți
JUNGHIÁ, júnghii, vb. I. Tranz. (Pop.) A înjunghia. [Pr.: -ghi-a] – Lat. jugulare. DOOM
junghiá (a ~) (pop.) (-ghi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. júnghii, 3 júnghie (-ghi-e), 1 pl. junghiém; ger. junghiínd (-ghi-ind)
junghiaseși
JUNGHIÁ, júnghii, vb. I. Tranz. (Pop.) A înjunghia. [Pr.: -ghi-a] – Lat. jugulare. DOOM
junghiá (a ~) (pop.) (-ghi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. júnghii, 3 júnghie (-ghi-e), 1 pl. junghiém; ger. junghiínd (-ghi-ind)
junghiaseți
JUNGHIÁ, júnghii, vb. I. Tranz. (Pop.) A înjunghia. [Pr.: -ghi-a] – Lat. jugulare. DOOM
junghiá (a ~) (pop.) (-ghi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. júnghii, 3 júnghie (-ghi-e), 1 pl. junghiém; ger. junghiínd (-ghi-ind)
junghiat
JUNGHIÁ, júnghii, vb. I. Tranz. (Pop.) A înjunghia. [Pr.: -ghi-a] – Lat. jugulare. DOOM
junghiá (a ~) (pop.) (-ghi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. júnghii, 3 júnghie (-ghi-e), 1 pl. junghiém; ger. junghiínd (-ghi-ind)
junghiat
JUNGHIÁ, júnghii, vb. I. Tranz. (Pop.) A înjunghia. [Pr.: -ghi-a] – Lat. jugulare. DOOM
junghiá (a ~) (pop.) (-ghi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. júnghii, 3 júnghie (-ghi-e), 1 pl. junghiém; ger. junghiínd (-ghi-ind)
junghiata
JUNGHIÁ, júnghii, vb. I. Tranz. (Pop.) A înjunghia. [Pr.: -ghi-a] – Lat. jugulare. DOOM
junghiá (a ~) (pop.) (-ghi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. júnghii, 3 júnghie (-ghi-e), 1 pl. junghiém; ger. junghiínd (-ghi-ind)
junghiate
JUNGHIÁ, júnghii, vb. I. Tranz. (Pop.) A înjunghia. [Pr.: -ghi-a] – Lat. jugulare. DOOM
junghiá (a ~) (pop.) (-ghi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. júnghii, 3 júnghie (-ghi-e), 1 pl. junghiém; ger. junghiínd (-ghi-ind)
junghiatei
JUNGHIÁ, júnghii, vb. I. Tranz. (Pop.) A înjunghia. [Pr.: -ghi-a] – Lat. jugulare. DOOM
junghiá (a ~) (pop.) (-ghi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. júnghii, 3 júnghie (-ghi-e), 1 pl. junghiém; ger. junghiínd (-ghi-ind)
junghiatele
JUNGHIÁ, júnghii, vb. I. Tranz. (Pop.) A înjunghia. [Pr.: -ghi-a] – Lat. jugulare. DOOM
junghiá (a ~) (pop.) (-ghi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. júnghii, 3 júnghie (-ghi-e), 1 pl. junghiém; ger. junghiínd (-ghi-ind)
junghiatelor
JUNGHIÁ, júnghii, vb. I. Tranz. (Pop.) A înjunghia. [Pr.: -ghi-a] – Lat. jugulare. DOOM
junghiá (a ~) (pop.) (-ghi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. júnghii, 3 júnghie (-ghi-e), 1 pl. junghiém; ger. junghiínd (-ghi-ind)
junghiatul
JUNGHIÁ, júnghii, vb. I. Tranz. (Pop.) A înjunghia. [Pr.: -ghi-a] – Lat. jugulare. DOOM
junghiá (a ~) (pop.) (-ghi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. júnghii, 3 júnghie (-ghi-e), 1 pl. junghiém; ger. junghiínd (-ghi-ind)
junghiatului
JUNGHIÁ, júnghii, vb. I. Tranz. (Pop.) A înjunghia. [Pr.: -ghi-a] – Lat. jugulare. DOOM
junghiá (a ~) (pop.) (-ghi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. júnghii, 3 júnghie (-ghi-e), 1 pl. junghiém; ger. junghiínd (-ghi-ind)
junghiau
JUNGHIÁ, júnghii, vb. I. Tranz. (Pop.) A înjunghia. [Pr.: -ghi-a] – Lat. jugulare. DOOM
junghiá (a ~) (pop.) (-ghi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. júnghii, 3 júnghie (-ghi-e), 1 pl. junghiém; ger. junghiínd (-ghi-ind)
junghiași
JUNGHIÁ, júnghii, vb. I. Tranz. (Pop.) A înjunghia. [Pr.: -ghi-a] – Lat. jugulare. DOOM
junghiá (a ~) (pop.) (-ghi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. júnghii, 3 júnghie (-ghi-e), 1 pl. junghiém; ger. junghiínd (-ghi-ind)
junghiați
JUNGHIÁ, júnghii, vb. I. Tranz. (Pop.) A înjunghia. [Pr.: -ghi-a] – Lat. jugulare. DOOM
junghiá (a ~) (pop.) (-ghi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. júnghii, 3 júnghie (-ghi-e), 1 pl. junghiém; ger. junghiínd (-ghi-ind)
junghiați
JUNGHIÁ, júnghii, vb. I. Tranz. (Pop.) A înjunghia. [Pr.: -ghi-a] – Lat. jugulare. DOOM
junghiá (a ~) (pop.) (-ghi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. júnghii, 3 júnghie (-ghi-e), 1 pl. junghiém; ger. junghiínd (-ghi-ind)
junghiații
JUNGHIÁ, júnghii, vb. I. Tranz. (Pop.) A înjunghia. [Pr.: -ghi-a] – Lat. jugulare. DOOM
junghiá (a ~) (pop.) (-ghi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. júnghii, 3 júnghie (-ghi-e), 1 pl. junghiém; ger. junghiínd (-ghi-ind)
junghiaților
JUNGHIÁ, júnghii, vb. I. Tranz. (Pop.) A înjunghia. [Pr.: -ghi-a] – Lat. jugulare. DOOM
junghiá (a ~) (pop.) (-ghi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. júnghii, 3 júnghie (-ghi-e), 1 pl. junghiém; ger. junghiínd (-ghi-ind)
junghie
JUNGHIÁ, júnghii, vb. I. Tranz. (Pop.) A înjunghia. [Pr.: -ghi-a] – Lat. jugulare. DOOM
junghiá (a ~) (pop.) (-ghi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. júnghii, 3 júnghie (-ghi-e), 1 pl. junghiém; ger. junghiínd (-ghi-ind)
junghiem
JUNGHIÁ, júnghii, vb. I. Tranz. (Pop.) A înjunghia. [Pr.: -ghi-a] – Lat. jugulare. DOOM
junghiá (a ~) (pop.) (-ghi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. júnghii, 3 júnghie (-ghi-e), 1 pl. junghiém; ger. junghiínd (-ghi-ind)
junghier
JUNGHÉR, junghere, s. n. Pumnal, stilet, junghi (2). – Junghia + suf. -ar. DOOM
junghér s. n., pl. junghére
junghiere
JUNGHIÁ, júnghii, vb. I. Tranz. (Pop.) A înjunghia. [Pr.: -ghi-a] – Lat. jugulare. DOOM
junghiá (a ~) (pop.) (-ghi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. júnghii, 3 júnghie (-ghi-e), 1 pl. junghiém; ger. junghiínd (-ghi-ind)
junghiere
JUNGHIÉRE, junghieri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a junghia; înjunghiere. [Pr.: -ghi-e-] – V. junghia. DOOM
junghiére (pop.) (-ghi-e-) s. f., g.-d. art. junghiérii; pl. junghiéri
junghierea
JUNGHIÉRE, junghieri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a junghia; înjunghiere. [Pr.: -ghi-e-] – V. junghia. DOOM
junghiére (pop.) (-ghi-e-) s. f., g.-d. art. junghiérii; pl. junghiéri
junghieri
JUNGHIÉRE, junghieri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a junghia; înjunghiere. [Pr.: -ghi-e-] – V. junghia. DOOM
junghiére (pop.) (-ghi-e-) s. f., g.-d. art. junghiérii; pl. junghiéri
junghierii
JUNGHIÉRE, junghieri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a junghia; înjunghiere. [Pr.: -ghi-e-] – V. junghia. DOOM
junghiére (pop.) (-ghi-e-) s. f., g.-d. art. junghiérii; pl. junghiéri
junghierile
JUNGHIÉRE, junghieri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a junghia; înjunghiere. [Pr.: -ghi-e-] – V. junghia. DOOM
junghiére (pop.) (-ghi-e-) s. f., g.-d. art. junghiérii; pl. junghiéri
junghierilor
JUNGHIÉRE, junghieri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a junghia; înjunghiere. [Pr.: -ghi-e-] – V. junghia. DOOM
junghiére (pop.) (-ghi-e-) s. f., g.-d. art. junghiérii; pl. junghiéri
junghietoare
JUNGHIETÓR, -OÁRE, junghietori, -oare, adj. (Pop.) Înjunghietor. [Pr.: -ghi-e-] – Junghia + suf. -tor. DOOM
junghietór (pop.) (-ghi-e-) adj. m., pl. junghietóri; f. sg. și pl. junghietoáre
junghietoarea
JUNGHIETÓR, -OÁRE, junghietori, -oare, adj. (Pop.) Înjunghietor. [Pr.: -ghi-e-] – Junghia + suf. -tor. DOOM
junghietór (pop.) (-ghi-e-) adj. m., pl. junghietóri; f. sg. și pl. junghietoáre
junghietoarei
JUNGHIETÓR, -OÁRE, junghietori, -oare, adj. (Pop.) Înjunghietor. [Pr.: -ghi-e-] – Junghia + suf. -tor. DOOM
junghietór (pop.) (-ghi-e-) adj. m., pl. junghietóri; f. sg. și pl. junghietoáre
junghietoarele
JUNGHIETÓR, -OÁRE, junghietori, -oare, adj. (Pop.) Înjunghietor. [Pr.: -ghi-e-] – Junghia + suf. -tor. DOOM
junghietór (pop.) (-ghi-e-) adj. m., pl. junghietóri; f. sg. și pl. junghietoáre
junghietoarelor
JUNGHIETÓR, -OÁRE, junghietori, -oare, adj. (Pop.) Înjunghietor. [Pr.: -ghi-e-] – Junghia + suf. -tor. DOOM
junghietór (pop.) (-ghi-e-) adj. m., pl. junghietóri; f. sg. și pl. junghietoáre
junghietor
JUNGHIETÓR, -OÁRE, junghietori, -oare, adj. (Pop.) Înjunghietor. [Pr.: -ghi-e-] – Junghia + suf. -tor. DOOM
junghietór (pop.) (-ghi-e-) adj. m., pl. junghietóri; f. sg. și pl. junghietoáre
junghietori
JUNGHIETÓR, -OÁRE, junghietori, -oare, adj. (Pop.) Înjunghietor. [Pr.: -ghi-e-] – Junghia + suf. -tor. DOOM
junghietór (pop.) (-ghi-e-) adj. m., pl. junghietóri; f. sg. și pl. junghietoáre
junghietorii
JUNGHIETÓR, -OÁRE, junghietori, -oare, adj. (Pop.) Înjunghietor. [Pr.: -ghi-e-] – Junghia + suf. -tor. DOOM
junghietór (pop.) (-ghi-e-) adj. m., pl. junghietóri; f. sg. și pl. junghietoáre
junghietorilor
JUNGHIETÓR, -OÁRE, junghietori, -oare, adj. (Pop.) Înjunghietor. [Pr.: -ghi-e-] – Junghia + suf. -tor. DOOM
junghietór (pop.) (-ghi-e-) adj. m., pl. junghietóri; f. sg. și pl. junghietoáre
junghietorul
JUNGHIETÓR, -OÁRE, junghietori, -oare, adj. (Pop.) Înjunghietor. [Pr.: -ghi-e-] – Junghia + suf. -tor. DOOM
junghietór (pop.) (-ghi-e-) adj. m., pl. junghietóri; f. sg. și pl. junghietoáre
junghietorului
JUNGHIETÓR, -OÁRE, junghietori, -oare, adj. (Pop.) Înjunghietor. [Pr.: -ghi-e-] – Junghia + suf. -tor. DOOM
junghietór (pop.) (-ghi-e-) adj. m., pl. junghietóri; f. sg. și pl. junghietoáre
junghietura
JUNGHIETÚRĂ, junghieturi, s. f. (Pop.) 1. Junghi (1). 2. Articulația coloanei vertebrale cu baza craniului; p. ext. gât, grumaz. [Pr.: -ghi-e-] – Junghia + suf. -ătură. DOOM
junghietúră (pop.) (-ghi-e-) s. f., g. d. art. junghietúrii; pl. junghietúri
junghieturi
JUNGHIETÚRĂ, junghieturi, s. f. (Pop.) 1. Junghi (1). 2. Articulația coloanei vertebrale cu baza craniului; p. ext. gât, grumaz. [Pr.: -ghi-e-] – Junghia + suf. -ătură. DOOM
junghietúră (pop.) (-ghi-e-) s. f., g. d. art. junghietúrii; pl. junghietúri
junghieturii
JUNGHIETÚRĂ, junghieturi, s. f. (Pop.) 1. Junghi (1). 2. Articulația coloanei vertebrale cu baza craniului; p. ext. gât, grumaz. [Pr.: -ghi-e-] – Junghia + suf. -ătură. DOOM
junghietúră (pop.) (-ghi-e-) s. f., g. d. art. junghietúrii; pl. junghietúri
junghieturile
JUNGHIETÚRĂ, junghieturi, s. f. (Pop.) 1. Junghi (1). 2. Articulația coloanei vertebrale cu baza craniului; p. ext. gât, grumaz. [Pr.: -ghi-e-] – Junghia + suf. -ătură. DOOM
junghietúră (pop.) (-ghi-e-) s. f., g. d. art. junghietúrii; pl. junghietúri
junghieturilor
JUNGHIETÚRĂ, junghieturi, s. f. (Pop.) 1. Junghi (1). 2. Articulația coloanei vertebrale cu baza craniului; p. ext. gât, grumaz. [Pr.: -ghi-e-] – Junghia + suf. -ătură. DOOM
junghietúră (pop.) (-ghi-e-) s. f., g. d. art. junghietúrii; pl. junghietúri
junghii
JUNGHIÁ, júnghii, vb. I. Tranz. (Pop.) A înjunghia. [Pr.: -ghi-a] – Lat. jugulare. DOOM
junghiá (a ~) (pop.) (-ghi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. júnghii, 3 júnghie (-ghi-e), 1 pl. junghiém; ger. junghiínd (-ghi-ind)
junghiind
JUNGHIÁ, júnghii, vb. I. Tranz. (Pop.) A înjunghia. [Pr.: -ghi-a] – Lat. jugulare. DOOM
junghiá (a ~) (pop.) (-ghi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. júnghii, 3 júnghie (-ghi-e), 1 pl. junghiém; ger. junghiínd (-ghi-ind)
junghiul
JUNGHI, junghiuri, s. n. 1. Durere vie, pătrunzătoare, de scurtă durată, mai ales în spate, în regiunea intercostală, la piept sau la încheieturi; junghietură, înjunghietură. 2. Jungher. – Din junghia (derivat regresiv). DOOM
junghi s. n., art. júnghiul; pl. júnghiuri
junghiuleț
JUNGHIULÉȚ, junghiulețe, s. n. Diminutiv al lui junghi (1). Am două ghemulețe crețe, Sînt bune de junghiulețe (Piperul). PĂSCULESCU, L. P. 94.
junghiului
JUNGHI, junghiuri, s. n. 1. Durere vie, pătrunzătoare, de scurtă durată, mai ales în spate, în regiunea intercostală, la piept sau la încheieturi; junghietură, înjunghietură. 2. Jungher. – Din junghia (derivat regresiv). DOOM
junghi s. n., art. júnghiul; pl. júnghiuri
junghiuri
JUNGHI, junghiuri, s. n. 1. Durere vie, pătrunzătoare, de scurtă durată, mai ales în spate, în regiunea intercostală, la piept sau la încheieturi; junghietură, înjunghietură. 2. Jungher. – Din junghia (derivat regresiv). DOOM
junghi s. n., art. júnghiul; pl. júnghiuri
junghiurile
JUNGHI, junghiuri, s. n. 1. Durere vie, pătrunzătoare, de scurtă durată, mai ales în spate, în regiunea intercostală, la piept sau la încheieturi; junghietură, înjunghietură. 2. Jungher. – Din junghia (derivat regresiv). DOOM
junghi s. n., art. júnghiul; pl. júnghiuri
junghiurilor
JUNGHI, junghiuri, s. n. 1. Durere vie, pătrunzătoare, de scurtă durată, mai ales în spate, în regiunea intercostală, la piept sau la încheieturi; junghietură, înjunghietură. 2. Jungher. – Din junghia (derivat regresiv). DOOM
junghi s. n., art. júnghiul; pl. júnghiuri
jungla
JÚNGLĂ, jungle, s. f. Pădure tropicală sau subtropicală deasă, greu de străbătut, cu numeroase tufișuri și liane, situată adesea în regiuni mlăștinoase. – Din fr. jungle. DOOM
júnglă s. f., g.-d. art. júnglei; pl. júngle
jungle
JÚNGLĂ, jungle, s. f. Pădure tropicală sau subtropicală deasă, greu de străbătut, cu numeroase tufișuri și liane, situată adesea în regiuni mlăștinoase. – Din fr. jungle. DOOM
júnglă s. f., g.-d. art. júnglei; pl. júngle
junglei
JÚNGLĂ, jungle, s. f. Pădure tropicală sau subtropicală deasă, greu de străbătut, cu numeroase tufișuri și liane, situată adesea în regiuni mlăștinoase. – Din fr. jungle. DOOM
júnglă s. f., g.-d. art. júnglei; pl. júngle
junglele
JÚNGLĂ, jungle, s. f. Pădure tropicală sau subtropicală deasă, greu de străbătut, cu numeroase tufișuri și liane, situată adesea în regiuni mlăștinoase. – Din fr. jungle. DOOM
júnglă s. f., g.-d. art. júnglei; pl. júngle
junglelor
JÚNGLĂ, jungle, s. f. Pădure tropicală sau subtropicală deasă, greu de străbătut, cu numeroase tufișuri și liane, situată adesea în regiuni mlăștinoase. – Din fr. jungle. DOOM
júnglă s. f., g.-d. art. júnglei; pl. júngle
juni
JÚNE, -Ă, juni, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Înv. și fam.) Tânăr. ◊ June-prim = actor care interpretează roluri de tânăr îndrăgostit. 2. S. m. (Reg.) Holtei, burlac, becher. – Lat. juvenis. DOOM
júne (înv., fam.) adj. m., s. m., pl. juni; adj. f., s. f. júnă, pl. júne
juni
JÚNE, -Ă, juni, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Înv. și fam.) Tânăr. ◊ June-prim = actor care interpretează roluri de tânăr îndrăgostit. 2. S. m. (Reg.) Holtei, burlac, becher. – Lat. juvenis. DOOM
júne (înv., fam.) adj. m., s. m., pl. juni; adj. f., s. f. júnă, pl. júne
junia
JUNÍE s. f. (Înv.) Tinerețe. – June + suf. -ie. DOOM
juníe (înv.) s. f., art. junía, g.-d. juníi, art. juníei
junice
juníce (-ci), s. f. – Vițea, vacă tînără. – Var. juni(n)că. Lat. iunĭx, -ῑcem (Pușcariu 924; Candrea-Dens., 921; REW 4626; DAR), cf. calabr. janizza, fr. génisse. Cf. junc.
junică
JUNÍNCĂ, juninci, s. f. Vițea tânără (între un an și doi ani). – Lat. junix, -cis. DOOM
juníncă s. f., g.-d. art. juníncii; pl. junínci
junie
JUNÍE s. f. (Înv.) Tinerețe. – June + suf. -ie. DOOM
juníe (înv.) s. f., art. junía, g.-d. juníi, art. juníei
juniei
JUNÍE s. f. (Înv.) Tinerețe. – June + suf. -ie. DOOM
juníe (înv.) s. f., art. junía, g.-d. juníi, art. juníei
junii
JÚNE, -Ă, juni, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Înv. și fam.) Tânăr. ◊ June-prim = actor care interpretează roluri de tânăr îndrăgostit. 2. S. m. (Reg.) Holtei, burlac, becher. – Lat. juvenis. DOOM
júne (înv., fam.) adj. m., s. m., pl. juni; adj. f., s. f. júnă, pl. júne
junii
JÚNE, -Ă, juni, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Înv. și fam.) Tânăr. ◊ June-prim = actor care interpretează roluri de tânăr îndrăgostit. 2. S. m. (Reg.) Holtei, burlac, becher. – Lat. juvenis. DOOM
júne (înv., fam.) adj. m., s. m., pl. juni; adj. f., s. f. júnă, pl. júne
junii
JUNÍE s. f. (Înv.) Tinerețe. – June + suf. -ie. DOOM
juníe (înv.) s. f., art. junía, g.-d. juníi, art. juníei
junilor
JÚNE, -Ă, juni, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Înv. și fam.) Tânăr. ◊ June-prim = actor care interpretează roluri de tânăr îndrăgostit. 2. S. m. (Reg.) Holtei, burlac, becher. – Lat. juvenis. DOOM
júne (înv., fam.) adj. m., s. m., pl. juni; adj. f., s. f. júnă, pl. júne
junilor
JÚNE, -Ă, juni, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Înv. și fam.) Tânăr. ◊ June-prim = actor care interpretează roluri de tânăr îndrăgostit. 2. S. m. (Reg.) Holtei, burlac, becher. – Lat. juvenis. DOOM
júne (înv., fam.) adj. m., s. m., pl. juni; adj. f., s. f. júnă, pl. júne
junime
JUNÍME s. f. (Înv.) Tinerime, tineret. ♦ Tinerețe. – June + suf. -ime. DOOM
*juníme (tineret) (înv.) s. f., g.-d. art. junímii
junimea
JUNÍME s. f. (Înv.) Tinerime, tineret. ♦ Tinerețe. – June + suf. -ime. DOOM
*juníme (tineret) (înv.) s. f., g.-d. art. junímii
junimi
JUNÍME s. f. (Înv.) Tinerime, tineret. ♦ Tinerețe. – June + suf. -ime. DOOM
*juníme (tineret) (înv.) s. f., g.-d. art. junímii
junimii
JUNÍME s. f. (Înv.) Tinerime, tineret. ♦ Tinerețe. – June + suf. -ime. DOOM
*juníme (tineret) (înv.) s. f., g.-d. art. junímii
junimile
JUNÍME s. f. (Înv.) Tinerime, tineret. ♦ Tinerețe. – June + suf. -ime. DOOM
*juníme (tineret) (înv.) s. f., g.-d. art. junímii
junimilor
JUNÍME s. f. (Înv.) Tinerime, tineret. ♦ Tinerețe. – June + suf. -ime. DOOM
*juníme (tineret) (înv.) s. f., g.-d. art. junímii
junimism
JUNIMÍSM s. n. Mișcare culturală, literară și politică din a doua jumătate a sec. XIX, formată în jurul societății Junimea din Iași. – Junimea (n. pr.) + suf. -ism. DOOM
junimísm s. n.
junimismul
JUNIMÍSM s. n. Mișcare culturală, literară și politică din a doua jumătate a sec. XIX, formată în jurul societății Junimea din Iași. – Junimea (n. pr.) + suf. -ism. DOOM
junimísm s. n.
junimismului
JUNIMÍSM s. n. Mișcare culturală, literară și politică din a doua jumătate a sec. XIX, formată în jurul societății Junimea din Iași. – Junimea (n. pr.) + suf. -ism. DOOM
junimísm s. n.
junimist
JUNIMÍST, -Ă, junimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de junimism, privitor la junimism. 2. S. m. și f. Adept al junimismului. – Junimea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
junimíst adj. m., s. m., pl. junimíști; adj. f., s. f. junimístă, pl. junimíste
junimist
JUNIMÍST, -Ă, junimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de junimism, privitor la junimism. 2. S. m. și f. Adept al junimismului. – Junimea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
junimíst adj. m., s. m., pl. junimíști; adj. f., s. f. junimístă, pl. junimíste
junimista
JUNIMÍST, -Ă, junimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de junimism, privitor la junimism. 2. S. m. și f. Adept al junimismului. – Junimea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
junimíst adj. m., s. m., pl. junimíști; adj. f., s. f. junimístă, pl. junimíste
junimista
JUNIMÍST, -Ă, junimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de junimism, privitor la junimism. 2. S. m. și f. Adept al junimismului. – Junimea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
junimíst adj. m., s. m., pl. junimíști; adj. f., s. f. junimístă, pl. junimíste
junimiste
JUNIMÍST, -Ă, junimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de junimism, privitor la junimism. 2. S. m. și f. Adept al junimismului. – Junimea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
junimíst adj. m., s. m., pl. junimíști; adj. f., s. f. junimístă, pl. junimíste
junimiste
JUNIMÍST, -Ă, junimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de junimism, privitor la junimism. 2. S. m. și f. Adept al junimismului. – Junimea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
junimíst adj. m., s. m., pl. junimíști; adj. f., s. f. junimístă, pl. junimíste
junimiste
JUNIMÍST, -Ă, junimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de junimism, privitor la junimism. 2. S. m. și f. Adept al junimismului. – Junimea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
junimíst adj. m., s. m., pl. junimíști; adj. f., s. f. junimístă, pl. junimíste
junimistei
JUNIMÍST, -Ă, junimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de junimism, privitor la junimism. 2. S. m. și f. Adept al junimismului. – Junimea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
junimíst adj. m., s. m., pl. junimíști; adj. f., s. f. junimístă, pl. junimíste
junimistei
JUNIMÍST, -Ă, junimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de junimism, privitor la junimism. 2. S. m. și f. Adept al junimismului. – Junimea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
junimíst adj. m., s. m., pl. junimíști; adj. f., s. f. junimístă, pl. junimíste
junimistele
JUNIMÍST, -Ă, junimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de junimism, privitor la junimism. 2. S. m. și f. Adept al junimismului. – Junimea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
junimíst adj. m., s. m., pl. junimíști; adj. f., s. f. junimístă, pl. junimíste
junimistele
JUNIMÍST, -Ă, junimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de junimism, privitor la junimism. 2. S. m. și f. Adept al junimismului. – Junimea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
junimíst adj. m., s. m., pl. junimíști; adj. f., s. f. junimístă, pl. junimíste
junimistelor
JUNIMÍST, -Ă, junimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de junimism, privitor la junimism. 2. S. m. și f. Adept al junimismului. – Junimea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
junimíst adj. m., s. m., pl. junimíști; adj. f., s. f. junimístă, pl. junimíste
junimistelor
JUNIMÍST, -Ă, junimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de junimism, privitor la junimism. 2. S. m. și f. Adept al junimismului. – Junimea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
junimíst adj. m., s. m., pl. junimíști; adj. f., s. f. junimístă, pl. junimíste
junimisto
JUNIMÍST, -Ă, junimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de junimism, privitor la junimism. 2. S. m. și f. Adept al junimismului. – Junimea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
junimíst adj. m., s. m., pl. junimíști; adj. f., s. f. junimístă, pl. junimíste
junimisto
JUNIMÍST, -Ă, junimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de junimism, privitor la junimism. 2. S. m. și f. Adept al junimismului. – Junimea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
junimíst adj. m., s. m., pl. junimíști; adj. f., s. f. junimístă, pl. junimíste
junimistul
JUNIMÍST, -Ă, junimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de junimism, privitor la junimism. 2. S. m. și f. Adept al junimismului. – Junimea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
junimíst adj. m., s. m., pl. junimíști; adj. f., s. f. junimístă, pl. junimíste
junimistul
JUNIMÍST, -Ă, junimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de junimism, privitor la junimism. 2. S. m. și f. Adept al junimismului. – Junimea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
junimíst adj. m., s. m., pl. junimíști; adj. f., s. f. junimístă, pl. junimíste
junimistule
JUNIMÍST, -Ă, junimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de junimism, privitor la junimism. 2. S. m. și f. Adept al junimismului. – Junimea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
junimíst adj. m., s. m., pl. junimíști; adj. f., s. f. junimístă, pl. junimíste
junimistule
JUNIMÍST, -Ă, junimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de junimism, privitor la junimism. 2. S. m. și f. Adept al junimismului. – Junimea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
junimíst adj. m., s. m., pl. junimíști; adj. f., s. f. junimístă, pl. junimíste
junimistului
JUNIMÍST, -Ă, junimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de junimism, privitor la junimism. 2. S. m. și f. Adept al junimismului. – Junimea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
junimíst adj. m., s. m., pl. junimíști; adj. f., s. f. junimístă, pl. junimíste
junimistului
JUNIMÍST, -Ă, junimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de junimism, privitor la junimism. 2. S. m. și f. Adept al junimismului. – Junimea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
junimíst adj. m., s. m., pl. junimíști; adj. f., s. f. junimístă, pl. junimíste
junimiști
JUNIMÍST, -Ă, junimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de junimism, privitor la junimism. 2. S. m. și f. Adept al junimismului. – Junimea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
junimíst adj. m., s. m., pl. junimíști; adj. f., s. f. junimístă, pl. junimíste
junimiști
JUNIMÍST, -Ă, junimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de junimism, privitor la junimism. 2. S. m. și f. Adept al junimismului. – Junimea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
junimíst adj. m., s. m., pl. junimíști; adj. f., s. f. junimístă, pl. junimíste
junimiștii
JUNIMÍST, -Ă, junimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de junimism, privitor la junimism. 2. S. m. și f. Adept al junimismului. – Junimea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
junimíst adj. m., s. m., pl. junimíști; adj. f., s. f. junimístă, pl. junimíste
junimiștii
JUNIMÍST, -Ă, junimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de junimism, privitor la junimism. 2. S. m. și f. Adept al junimismului. – Junimea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
junimíst adj. m., s. m., pl. junimíști; adj. f., s. f. junimístă, pl. junimíste
junimiștilor
JUNIMÍST, -Ă, junimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de junimism, privitor la junimism. 2. S. m. și f. Adept al junimismului. – Junimea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
junimíst adj. m., s. m., pl. junimíști; adj. f., s. f. junimístă, pl. junimíste
junimiștilor
JUNIMÍST, -Ă, junimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de junimism, privitor la junimism. 2. S. m. și f. Adept al junimismului. – Junimea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
junimíst adj. m., s. m., pl. junimíști; adj. f., s. f. junimístă, pl. junimíste
juninca
JUNÍNCĂ, juninci, s. f. Vițea tânără (între un an și doi ani). – Lat. junix, -cis. DOOM
juníncă s. f., g.-d. art. juníncii; pl. junínci
juninci
JUNÍNCĂ, juninci, s. f. Vițea tânără (între un an și doi ani). – Lat. junix, -cis. DOOM
juníncă s. f., g.-d. art. juníncii; pl. junínci
junincii
JUNÍNCĂ, juninci, s. f. Vițea tânără (între un an și doi ani). – Lat. junix, -cis. DOOM
juníncă s. f., g.-d. art. juníncii; pl. junínci
junincile
JUNÍNCĂ, juninci, s. f. Vițea tânără (între un an și doi ani). – Lat. junix, -cis. DOOM
juníncă s. f., g.-d. art. juníncii; pl. junínci
junincilor
JUNÍNCĂ, juninci, s. f. Vițea tânără (între un an și doi ani). – Lat. junix, -cis. DOOM
juníncă s. f., g.-d. art. juníncii; pl. junínci
juninco
JUNÍNCĂ, juninci, s. f. Vițea tânără (între un an și doi ani). – Lat. junix, -cis. DOOM
juníncă s. f., g.-d. art. juníncii; pl. junínci
junioara
JUNIÓR, -OÁRĂ, juniori, -oare, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Sportiv) care are vârsta între circa 13 și 19 ani, limitele de vârstă variind de la o specialitate sportivă la alta. 2. S. m. (Pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziție cu senior) Fiul (considerat în raport cu tatăl). [Acc. și: (2) júnior. – Pr.: -ni-or] – Din fr., lat. junior. DOOM
juniór1 (sportiv) (-ni-or) adj. m., s. m., pl. junióri; adj. f., s. f. junioáră, pl. junioáre
junioara
JUNIÓR, -OÁRĂ, juniori, -oare, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Sportiv) care are vârsta între circa 13 și 19 ani, limitele de vârstă variind de la o specialitate sportivă la alta. 2. S. m. (Pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziție cu senior) Fiul (considerat în raport cu tatăl). [Acc. și: (2) júnior. – Pr.: -ni-or] – Din fr., lat. junior. DOOM
juniór1 (sportiv) (-ni-or) adj. m., s. m., pl. junióri; adj. f., s. f. junioáră, pl. junioáre
junioare
JUNIÓR, -OÁRĂ, juniori, -oare, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Sportiv) care are vârsta între circa 13 și 19 ani, limitele de vârstă variind de la o specialitate sportivă la alta. 2. S. m. (Pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziție cu senior) Fiul (considerat în raport cu tatăl). [Acc. și: (2) júnior. – Pr.: -ni-or] – Din fr., lat. junior. DOOM
juniór1 (sportiv) (-ni-or) adj. m., s. m., pl. junióri; adj. f., s. f. junioáră, pl. junioáre
junioare
JUNIÓR, -OÁRĂ, juniori, -oare, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Sportiv) care are vârsta între circa 13 și 19 ani, limitele de vârstă variind de la o specialitate sportivă la alta. 2. S. m. (Pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziție cu senior) Fiul (considerat în raport cu tatăl). [Acc. și: (2) júnior. – Pr.: -ni-or] – Din fr., lat. junior. DOOM
juniór1 (sportiv) (-ni-or) adj. m., s. m., pl. junióri; adj. f., s. f. junioáră, pl. junioáre
junioarei
JUNIÓR, -OÁRĂ, juniori, -oare, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Sportiv) care are vârsta între circa 13 și 19 ani, limitele de vârstă variind de la o specialitate sportivă la alta. 2. S. m. (Pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziție cu senior) Fiul (considerat în raport cu tatăl). [Acc. și: (2) júnior. – Pr.: -ni-or] – Din fr., lat. junior. DOOM
juniór1 (sportiv) (-ni-or) adj. m., s. m., pl. junióri; adj. f., s. f. junioáră, pl. junioáre
junioarei
JUNIÓR, -OÁRĂ, juniori, -oare, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Sportiv) care are vârsta între circa 13 și 19 ani, limitele de vârstă variind de la o specialitate sportivă la alta. 2. S. m. (Pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziție cu senior) Fiul (considerat în raport cu tatăl). [Acc. și: (2) júnior. – Pr.: -ni-or] – Din fr., lat. junior. DOOM
juniór1 (sportiv) (-ni-or) adj. m., s. m., pl. junióri; adj. f., s. f. junioáră, pl. junioáre
junioarele
JUNIÓR, -OÁRĂ, juniori, -oare, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Sportiv) care are vârsta între circa 13 și 19 ani, limitele de vârstă variind de la o specialitate sportivă la alta. 2. S. m. (Pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziție cu senior) Fiul (considerat în raport cu tatăl). [Acc. și: (2) júnior. – Pr.: -ni-or] – Din fr., lat. junior. DOOM
juniór1 (sportiv) (-ni-or) adj. m., s. m., pl. junióri; adj. f., s. f. junioáră, pl. junioáre
junioarele
JUNIÓR, -OÁRĂ, juniori, -oare, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Sportiv) care are vârsta între circa 13 și 19 ani, limitele de vârstă variind de la o specialitate sportivă la alta. 2. S. m. (Pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziție cu senior) Fiul (considerat în raport cu tatăl). [Acc. și: (2) júnior. – Pr.: -ni-or] – Din fr., lat. junior. DOOM
juniór1 (sportiv) (-ni-or) adj. m., s. m., pl. junióri; adj. f., s. f. junioáră, pl. junioáre
junioarelor
JUNIÓR, -OÁRĂ, juniori, -oare, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Sportiv) care are vârsta între circa 13 și 19 ani, limitele de vârstă variind de la o specialitate sportivă la alta. 2. S. m. (Pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziție cu senior) Fiul (considerat în raport cu tatăl). [Acc. și: (2) júnior. – Pr.: -ni-or] – Din fr., lat. junior. DOOM
juniór1 (sportiv) (-ni-or) adj. m., s. m., pl. junióri; adj. f., s. f. junioáră, pl. junioáre
junioarelor
JUNIÓR, -OÁRĂ, juniori, -oare, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Sportiv) care are vârsta între circa 13 și 19 ani, limitele de vârstă variind de la o specialitate sportivă la alta. 2. S. m. (Pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziție cu senior) Fiul (considerat în raport cu tatăl). [Acc. și: (2) júnior. – Pr.: -ni-or] – Din fr., lat. junior. DOOM
juniór1 (sportiv) (-ni-or) adj. m., s. m., pl. junióri; adj. f., s. f. junioáră, pl. junioáre
junioaro
JUNIÓR, -OÁRĂ, juniori, -oare, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Sportiv) care are vârsta între circa 13 și 19 ani, limitele de vârstă variind de la o specialitate sportivă la alta. 2. S. m. (Pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziție cu senior) Fiul (considerat în raport cu tatăl). [Acc. și: (2) júnior. – Pr.: -ni-or] – Din fr., lat. junior. DOOM
juniór1 (sportiv) (-ni-or) adj. m., s. m., pl. junióri; adj. f., s. f. junioáră, pl. junioáre
junioaro
JUNIÓR, -OÁRĂ, juniori, -oare, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Sportiv) care are vârsta între circa 13 și 19 ani, limitele de vârstă variind de la o specialitate sportivă la alta. 2. S. m. (Pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziție cu senior) Fiul (considerat în raport cu tatăl). [Acc. și: (2) júnior. – Pr.: -ni-or] – Din fr., lat. junior. DOOM
juniór1 (sportiv) (-ni-or) adj. m., s. m., pl. junióri; adj. f., s. f. junioáră, pl. junioáre
junior
JUNIÓR, -OÁRĂ, juniori, -oare, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Sportiv) care are vârsta între circa 13 și 19 ani, limitele de vârstă variind de la o specialitate sportivă la alta. 2. S. m. (Pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziție cu senior) Fiul (considerat în raport cu tatăl). [Acc. și: (2) júnior. – Pr.: -ni-or] – Din fr., lat. junior. DOOM
júnior2 (fiul) (-ni-or) s. m.; abr. jr / Jr
junior
JUNIÓR, -OÁRĂ, juniori, -oare, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Sportiv) care are vârsta între circa 13 și 19 ani, limitele de vârstă variind de la o specialitate sportivă la alta. 2. S. m. (Pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziție cu senior) Fiul (considerat în raport cu tatăl). [Acc. și: (2) júnior. – Pr.: -ni-or] – Din fr., lat. junior. DOOM
juniór1 (sportiv) (-ni-or) adj. m., s. m., pl. junióri; adj. f., s. f. junioáră, pl. junioáre
junior
JUNIÓR, -OÁRĂ, juniori, -oare, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Sportiv) care are vârsta între circa 13 și 19 ani, limitele de vârstă variind de la o specialitate sportivă la alta. 2. S. m. (Pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziție cu senior) Fiul (considerat în raport cu tatăl). [Acc. și: (2) júnior. – Pr.: -ni-or] – Din fr., lat. junior. DOOM
juniór1 (sportiv) (-ni-or) adj. m., s. m., pl. junióri; adj. f., s. f. junioáră, pl. junioáre
juniorat
JUNIORÁT s. n. Vârstă anterioară majoratului, cuprinsă aproximativ între 13 și 18 ani. [Pr.: -ni-o-] – Junior + suf. -at. DOOM
juniorát (-ni-o-) s. n.
junioratul
JUNIORÁT s. n. Vârstă anterioară majoratului, cuprinsă aproximativ între 13 și 18 ani. [Pr.: -ni-o-] – Junior + suf. -at. DOOM
juniorát (-ni-o-) s. n.
junioratului
JUNIORÁT s. n. Vârstă anterioară majoratului, cuprinsă aproximativ între 13 și 18 ani. [Pr.: -ni-o-] – Junior + suf. -at. DOOM
juniorát (-ni-o-) s. n.
juniore
JUNIÓR, -OÁRĂ, juniori, -oare, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Sportiv) care are vârsta între circa 13 și 19 ani, limitele de vârstă variind de la o specialitate sportivă la alta. 2. S. m. (Pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziție cu senior) Fiul (considerat în raport cu tatăl). [Acc. și: (2) júnior. – Pr.: -ni-or] – Din fr., lat. junior. DOOM
juniór1 (sportiv) (-ni-or) adj. m., s. m., pl. junióri; adj. f., s. f. junioáră, pl. junioáre
juniori
JUNIÓR, -OÁRĂ, juniori, -oare, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Sportiv) care are vârsta între circa 13 și 19 ani, limitele de vârstă variind de la o specialitate sportivă la alta. 2. S. m. (Pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziție cu senior) Fiul (considerat în raport cu tatăl). [Acc. și: (2) júnior. – Pr.: -ni-or] – Din fr., lat. junior. DOOM
juniór1 (sportiv) (-ni-or) adj. m., s. m., pl. junióri; adj. f., s. f. junioáră, pl. junioáre
juniori
JUNIÓR, -OÁRĂ, juniori, -oare, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Sportiv) care are vârsta între circa 13 și 19 ani, limitele de vârstă variind de la o specialitate sportivă la alta. 2. S. m. (Pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziție cu senior) Fiul (considerat în raport cu tatăl). [Acc. și: (2) júnior. – Pr.: -ni-or] – Din fr., lat. junior. DOOM
juniór1 (sportiv) (-ni-or) adj. m., s. m., pl. junióri; adj. f., s. f. junioáră, pl. junioáre
juniorii
JUNIÓR, -OÁRĂ, juniori, -oare, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Sportiv) care are vârsta între circa 13 și 19 ani, limitele de vârstă variind de la o specialitate sportivă la alta. 2. S. m. (Pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziție cu senior) Fiul (considerat în raport cu tatăl). [Acc. și: (2) júnior. – Pr.: -ni-or] – Din fr., lat. junior. DOOM
juniór1 (sportiv) (-ni-or) adj. m., s. m., pl. junióri; adj. f., s. f. junioáră, pl. junioáre
juniorii
JUNIÓR, -OÁRĂ, juniori, -oare, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Sportiv) care are vârsta între circa 13 și 19 ani, limitele de vârstă variind de la o specialitate sportivă la alta. 2. S. m. (Pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziție cu senior) Fiul (considerat în raport cu tatăl). [Acc. și: (2) júnior. – Pr.: -ni-or] – Din fr., lat. junior. DOOM
juniór1 (sportiv) (-ni-or) adj. m., s. m., pl. junióri; adj. f., s. f. junioáră, pl. junioáre
juniorilor
JUNIÓR, -OÁRĂ, juniori, -oare, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Sportiv) care are vârsta între circa 13 și 19 ani, limitele de vârstă variind de la o specialitate sportivă la alta. 2. S. m. (Pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziție cu senior) Fiul (considerat în raport cu tatăl). [Acc. și: (2) júnior. – Pr.: -ni-or] – Din fr., lat. junior. DOOM
juniór1 (sportiv) (-ni-or) adj. m., s. m., pl. junióri; adj. f., s. f. junioáră, pl. junioáre
juniorilor
JUNIÓR, -OÁRĂ, juniori, -oare, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Sportiv) care are vârsta între circa 13 și 19 ani, limitele de vârstă variind de la o specialitate sportivă la alta. 2. S. m. (Pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziție cu senior) Fiul (considerat în raport cu tatăl). [Acc. și: (2) júnior. – Pr.: -ni-or] – Din fr., lat. junior. DOOM
juniór1 (sportiv) (-ni-or) adj. m., s. m., pl. junióri; adj. f., s. f. junioáră, pl. junioáre
juniorul
JUNIÓR, -OÁRĂ, juniori, -oare, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Sportiv) care are vârsta între circa 13 și 19 ani, limitele de vârstă variind de la o specialitate sportivă la alta. 2. S. m. (Pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziție cu senior) Fiul (considerat în raport cu tatăl). [Acc. și: (2) júnior. – Pr.: -ni-or] – Din fr., lat. junior. DOOM
juniór1 (sportiv) (-ni-or) adj. m., s. m., pl. junióri; adj. f., s. f. junioáră, pl. junioáre
juniorul
JUNIÓR, -OÁRĂ, juniori, -oare, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Sportiv) care are vârsta între circa 13 și 19 ani, limitele de vârstă variind de la o specialitate sportivă la alta. 2. S. m. (Pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziție cu senior) Fiul (considerat în raport cu tatăl). [Acc. și: (2) júnior. – Pr.: -ni-or] – Din fr., lat. junior. DOOM
juniór1 (sportiv) (-ni-or) adj. m., s. m., pl. junióri; adj. f., s. f. junioáră, pl. junioáre
juniorule
JUNIÓR, -OÁRĂ, juniori, -oare, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Sportiv) care are vârsta între circa 13 și 19 ani, limitele de vârstă variind de la o specialitate sportivă la alta. 2. S. m. (Pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziție cu senior) Fiul (considerat în raport cu tatăl). [Acc. și: (2) júnior. – Pr.: -ni-or] – Din fr., lat. junior. DOOM
juniór1 (sportiv) (-ni-or) adj. m., s. m., pl. junióri; adj. f., s. f. junioáră, pl. junioáre
juniorule
JUNIÓR, -OÁRĂ, juniori, -oare, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Sportiv) care are vârsta între circa 13 și 19 ani, limitele de vârstă variind de la o specialitate sportivă la alta. 2. S. m. (Pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziție cu senior) Fiul (considerat în raport cu tatăl). [Acc. și: (2) júnior. – Pr.: -ni-or] – Din fr., lat. junior. DOOM
juniór1 (sportiv) (-ni-or) adj. m., s. m., pl. junióri; adj. f., s. f. junioáră, pl. junioáre
juniorului
JUNIÓR, -OÁRĂ, juniori, -oare, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Sportiv) care are vârsta între circa 13 și 19 ani, limitele de vârstă variind de la o specialitate sportivă la alta. 2. S. m. (Pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziție cu senior) Fiul (considerat în raport cu tatăl). [Acc. și: (2) júnior. – Pr.: -ni-or] – Din fr., lat. junior. DOOM
juniór1 (sportiv) (-ni-or) adj. m., s. m., pl. junióri; adj. f., s. f. junioáră, pl. junioáre
juniorului
JUNIÓR, -OÁRĂ, juniori, -oare, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Sportiv) care are vârsta între circa 13 și 19 ani, limitele de vârstă variind de la o specialitate sportivă la alta. 2. S. m. (Pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziție cu senior) Fiul (considerat în raport cu tatăl). [Acc. și: (2) júnior. – Pr.: -ni-or] – Din fr., lat. junior. DOOM
juniór1 (sportiv) (-ni-or) adj. m., s. m., pl. junióri; adj. f., s. f. junioáră, pl. junioáre
juniperus
IENÚPĂR, ienuperi, s. m. Arbust rășinos, foarte ramificat, cu frunzele totdeauna verzi, în formă de ace, și cu fructele de culoare neagră-albăstruie; jneapăn (2) (Juniperus communis). – Lat. juniperus.
junișor
JUNIȘÓR, junișori, s. m. (Regional) Băiat între 14 și 17 ani; băiețandru, adolescent. Lucrul acasă încă nu sta locului, că copilul cel luat de suflet era acum cotîngan (junișor, prăscău) și lucra tot lucrul. RETEGANUL, P. V. 82.
junker
junker, -iță junkeri, -ițe s. m., s. f. (tox.) toxicoman, persoană care consumă constant narcotice.
junkfood
junk-food expr. (pub.) mâncare de tip fast-food, deșeuri alimentare nehrănitoare, dar cu mare surplus caloric.
juno
JÚNE, -Ă, juni, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Înv. și fam.) Tânăr. ◊ June-prim = actor care interpretează roluri de tânăr îndrăgostit. 2. S. m. (Reg.) Holtei, burlac, becher. – Lat. juvenis. DOOM
júne (înv., fam.) adj. m., s. m., pl. juni; adj. f., s. f. júnă, pl. júne
junt
JUNT, junturi, s. n. (Pop.) Armă de foc. – Et. nec. DOOM
junt (pop.) s. n., pl. júnturi
junta
JÚNTĂ, junte, s. f. Nume dat unor organe de stat sau unor organizații politice în Spania și în unele țări din America de Sud. [Pr.: huntă] – Din sp. junta, fr. junte. DOOM
júntă (hisp.) [j pron. h] s. f., g.-d. art. júntei; pl. júnte
junte
JÚNTĂ, junte, s. f. Nume dat unor organe de stat sau unor organizații politice în Spania și în unele țări din America de Sud. [Pr.: huntă] – Din sp. junta, fr. junte. DOOM
júntă (hisp.) [j pron. h] s. f., g.-d. art. júntei; pl. júnte
juntei
JÚNTĂ, junte, s. f. Nume dat unor organe de stat sau unor organizații politice în Spania și în unele țări din America de Sud. [Pr.: huntă] – Din sp. junta, fr. junte. DOOM
júntă (hisp.) [j pron. h] s. f., g.-d. art. júntei; pl. júnte
juntele
JÚNTĂ, junte, s. f. Nume dat unor organe de stat sau unor organizații politice în Spania și în unele țări din America de Sud. [Pr.: huntă] – Din sp. junta, fr. junte. DOOM
júntă (hisp.) [j pron. h] s. f., g.-d. art. júntei; pl. júnte
juntelor
JÚNTĂ, junte, s. f. Nume dat unor organe de stat sau unor organizații politice în Spania și în unele țări din America de Sud. [Pr.: huntă] – Din sp. junta, fr. junte. DOOM
júntă (hisp.) [j pron. h] s. f., g.-d. art. júntei; pl. júnte
juntul
JUNT, junturi, s. n. (Pop.) Armă de foc. – Et. nec. DOOM
junt (pop.) s. n., pl. júnturi
juntului
JUNT, junturi, s. n. (Pop.) Armă de foc. – Et. nec. DOOM
junt (pop.) s. n., pl. júnturi
junturi
JUNT, junturi, s. n. (Pop.) Armă de foc. – Et. nec. DOOM
junt (pop.) s. n., pl. júnturi
junturile
JUNT, junturi, s. n. (Pop.) Armă de foc. – Et. nec. DOOM
junt (pop.) s. n., pl. júnturi
junturilor
JUNT, junturi, s. n. (Pop.) Armă de foc. – Et. nec. DOOM
junt (pop.) s. n., pl. júnturi
jup
jup (-pi), s. m. – Snop. – Var. jip. Mag. zsúp (Cihac, II, 519; DAR). În Trans.
jupa
JÚPĂ, jupe, s. f. 1. Fustă. 2. Fustă care se îmbracă pe sub rochie sau altă fustă. – Din fr. jupe. DOOM
júpă s. f., g.-d. art. júpei; pl. júpe
jupan
JUPÁN, jupani, s. m. Titlu dat în evul mediu, în țările române, celor mai de seamă boieri și dregători; persoană care avea acest titlu. – Din sl. županŭ. DOOM
jupán s. m., pl. jupáni
jupane
JUPÁN, jupani, s. m. Titlu dat în evul mediu, în țările române, celor mai de seamă boieri și dregători; persoană care avea acest titlu. – Din sl. županŭ. DOOM
jupán s. m., pl. jupáni
jupani
JUPÁN, jupani, s. m. Titlu dat în evul mediu, în țările române, celor mai de seamă boieri și dregători; persoană care avea acest titlu. – Din sl. županŭ. DOOM
jupán s. m., pl. jupáni
jupanii
JUPÁN, jupani, s. m. Titlu dat în evul mediu, în țările române, celor mai de seamă boieri și dregători; persoană care avea acest titlu. – Din sl. županŭ. DOOM
jupán s. m., pl. jupáni
jupanilor
JUPÁN, jupani, s. m. Titlu dat în evul mediu, în țările române, celor mai de seamă boieri și dregători; persoană care avea acest titlu. – Din sl. županŭ. DOOM
jupán s. m., pl. jupáni
jupanița
JUPÁNIȚĂ, jupanițe, s. f. Soția jupanului. – Din sl. županica. DOOM
jupániță s. f., g.-d. art. jupániței; pl. jupánițe
jupanițe
JUPÁNIȚĂ, jupanițe, s. f. Soția jupanului. – Din sl. županica. DOOM
jupániță s. f., g.-d. art. jupániței; pl. jupánițe
jupaniței
JUPÁNIȚĂ, jupanițe, s. f. Soția jupanului. – Din sl. županica. DOOM
jupániță s. f., g.-d. art. jupániței; pl. jupánițe
jupanițele
JUPÁNIȚĂ, jupanițe, s. f. Soția jupanului. – Din sl. županica. DOOM
jupániță s. f., g.-d. art. jupániței; pl. jupánițe
jupanițelor
JUPÁNIȚĂ, jupanițe, s. f. Soția jupanului. – Din sl. županica. DOOM
jupániță s. f., g.-d. art. jupániței; pl. jupánițe
jupanițo
JUPÁNIȚĂ, jupanițe, s. f. Soția jupanului. – Din sl. županica. DOOM
jupániță s. f., g.-d. art. jupániței; pl. jupánițe
jupanul
JUPÁN, jupani, s. m. Titlu dat în evul mediu, în țările române, celor mai de seamă boieri și dregători; persoană care avea acest titlu. – Din sl. županŭ. DOOM
jupán s. m., pl. jupáni
jupanule
JUPÁN, jupani, s. m. Titlu dat în evul mediu, în țările române, celor mai de seamă boieri și dregători; persoană care avea acest titlu. – Din sl. županŭ. DOOM
jupán s. m., pl. jupáni
jupanului
JUPÁN, jupani, s. m. Titlu dat în evul mediu, în țările române, celor mai de seamă boieri și dregători; persoană care avea acest titlu. – Din sl. županŭ. DOOM
jupán s. m., pl. jupáni
jupe
JÚPĂ, jupe, s. f. 1. Fustă. 2. Fustă care se îmbracă pe sub rochie sau altă fustă. – Din fr. jupe. DOOM
júpă s. f., g.-d. art. júpei; pl. júpe
jupea
JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV] – Din bg. župia. DOOM
jupuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. jupói, 3 jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd
jupeai
JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV] – Din bg. župia. DOOM
jupuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. jupói, 3 jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd
jupeam
JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV] – Din bg. župia. DOOM
jupuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. jupói, 3 jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd
jupească
JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV] – Din bg. župia. DOOM
jupuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. jupói, 3 jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd
jupeau
JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV] – Din bg. župia. DOOM
jupuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. jupói, 3 jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd
jupeați
JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV] – Din bg. župia. DOOM
jupuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. jupói, 3 jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd
jupei
JÚPĂ, jupe, s. f. 1. Fustă. 2. Fustă care se îmbracă pe sub rochie sau altă fustă. – Din fr. jupe. DOOM
júpă s. f., g.-d. art. júpei; pl. júpe
jupele
JÚPĂ, jupe, s. f. 1. Fustă. 2. Fustă care se îmbracă pe sub rochie sau altă fustă. – Din fr. jupe. DOOM
júpă s. f., g.-d. art. júpei; pl. júpe
jupelor
JÚPĂ, jupe, s. f. 1. Fustă. 2. Fustă care se îmbracă pe sub rochie sau altă fustă. – Din fr. jupe. DOOM
júpă s. f., g.-d. art. júpei; pl. júpe
jupesc
JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV] – Din bg. župia. DOOM
jupuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. jupói, 3 jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd
jupește
JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV] – Din bg. župia. DOOM
jupuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. jupói, 3 jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd
jupești
JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV] – Din bg. župia. DOOM
jupuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. jupói, 3 jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd
jupi
JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV] – Din bg. župia. DOOM
jupuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. jupói, 3 jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd
jupii
JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV] – Din bg. župia. DOOM
jupuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. jupói, 3 jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd
jupim
JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV] – Din bg. župia. DOOM
jupuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. jupói, 3 jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd
jupind
JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV] – Din bg. župia. DOOM
jupuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. jupói, 3 jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd
jupire
JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV] – Din bg. župia. DOOM
jupuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. jupói, 3 jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd
jupire
JUPÍRE s. f. v. jupuire. DOOM
jupuíre s. f., g.-d. art. jupuírii; pl. jupuíri
jupirea
JUPÍRE s. f. v. jupuire. DOOM
jupuíre s. f., g.-d. art. jupuírii; pl. jupuíri
jupiri
JUPÍRE s. f. v. jupuire. DOOM
jupuíre s. f., g.-d. art. jupuírii; pl. jupuíri
jupirii
JUPÍRE s. f. v. jupuire. DOOM
jupuíre s. f., g.-d. art. jupuírii; pl. jupuíri
jupirile
JUPÍRE s. f. v. jupuire. DOOM
jupuíre s. f., g.-d. art. jupuírii; pl. jupuíri
jupirilor
JUPÍRE s. f. v. jupuire. DOOM
jupuíre s. f., g.-d. art. jupuírii; pl. jupuíri
jupiră
JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV] – Din bg. župia. DOOM
jupuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. jupói, 3 jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd
jupirăm
JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV] – Din bg. župia. DOOM
jupuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. jupói, 3 jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd
jupirăți
JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV] – Din bg. župia. DOOM
jupuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. jupói, 3 jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd
jupise
JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV] – Din bg. župia. DOOM
jupuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. jupói, 3 jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd
jupisem
JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV] – Din bg. župia. DOOM
jupuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. jupói, 3 jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd
jupiseră
JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV] – Din bg. župia. DOOM
jupuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. jupói, 3 jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd
jupiserăm
JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV] – Din bg. župia. DOOM
jupuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. jupói, 3 jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd
jupiserăți
JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV] – Din bg. župia. DOOM
jupuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. jupói, 3 jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd
jupiseși
JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV] – Din bg. župia. DOOM
jupuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. jupói, 3 jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd
jupiseți
JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV] – Din bg. župia. DOOM
jupuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. jupói, 3 jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd
jupit
JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV] – Din bg. župia. DOOM
jupuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. jupói, 3 jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd
jupit
JUPUÍT2, -Ă, jupuiți, -te, adj. (Despre piele) Luat, tras de pe corp; (despre oameni sau animale ori despre părți ale corpului) cu pielea luată; belit. ♦ Descuamat. ♦ Julit. ♦ (Despre arbori) Cojit. ♦ (Despre lucruri) Ros, uzat [Var.: (reg.) jupít, -ă adj.] – V. jupui.
jupit
JUPUÍT1 s. n. Jupuire. – V. jupui. DOOM
jupuít s. n.
jupita
JUPUÍT2, -Ă, jupuiți, -te, adj. (Despre piele) Luat, tras de pe corp; (despre oameni sau animale ori despre părți ale corpului) cu pielea luată; belit. ♦ Descuamat. ♦ Julit. ♦ (Despre arbori) Cojit. ♦ (Despre lucruri) Ros, uzat [Var.: (reg.) jupít, -ă adj.] – V. jupui.
jupita
JUPUÍT1 s. n. Jupuire. – V. jupui. DOOM
jupuít s. n.
jupite
JUPUÍT2, -Ă, jupuiți, -te, adj. (Despre piele) Luat, tras de pe corp; (despre oameni sau animale ori despre părți ale corpului) cu pielea luată; belit. ♦ Descuamat. ♦ Julit. ♦ (Despre arbori) Cojit. ♦ (Despre lucruri) Ros, uzat [Var.: (reg.) jupít, -ă adj.] – V. jupui.
jupite
JUPUÍT1 s. n. Jupuire. – V. jupui. DOOM
jupuít s. n.
jupitei
JUPUÍT2, -Ă, jupuiți, -te, adj. (Despre piele) Luat, tras de pe corp; (despre oameni sau animale ori despre părți ale corpului) cu pielea luată; belit. ♦ Descuamat. ♦ Julit. ♦ (Despre arbori) Cojit. ♦ (Despre lucruri) Ros, uzat [Var.: (reg.) jupít, -ă adj.] – V. jupui.
jupitei
JUPUÍT1 s. n. Jupuire. – V. jupui. DOOM
jupuít s. n.
jupitele
JUPUÍT2, -Ă, jupuiți, -te, adj. (Despre piele) Luat, tras de pe corp; (despre oameni sau animale ori despre părți ale corpului) cu pielea luată; belit. ♦ Descuamat. ♦ Julit. ♦ (Despre arbori) Cojit. ♦ (Despre lucruri) Ros, uzat [Var.: (reg.) jupít, -ă adj.] – V. jupui.
jupitele
JUPUÍT1 s. n. Jupuire. – V. jupui. DOOM
jupuít s. n.
jupitelor
JUPUÍT2, -Ă, jupuiți, -te, adj. (Despre piele) Luat, tras de pe corp; (despre oameni sau animale ori despre părți ale corpului) cu pielea luată; belit. ♦ Descuamat. ♦ Julit. ♦ (Despre arbori) Cojit. ♦ (Despre lucruri) Ros, uzat [Var.: (reg.) jupít, -ă adj.] – V. jupui.
jupitelor
JUPUÍT1 s. n. Jupuire. – V. jupui. DOOM
jupuít s. n.
jupitoare
JUPUITÓR, -OÁRE, jupuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Persoană) care jupoaie. [Pr.: -pu-i-. – Var.: (reg.) jupitór, -oáre adj., s. m. și f.] – Jupui + suf. tor. DOOM
jupuitór adj. m., s. m., pl. jupuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jupuitoáre
jupitoare
JUPUITÓR, -OÁRE, jupuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Persoană) care jupoaie. [Pr.: -pu-i-. – Var.: (reg.) jupitór, -oáre adj., s. m. și f.] – Jupui + suf. tor. DOOM
jupuitór adj. m., s. m., pl. jupuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jupuitoáre
jupitoarea
JUPUITÓR, -OÁRE, jupuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Persoană) care jupoaie. [Pr.: -pu-i-. – Var.: (reg.) jupitór, -oáre adj., s. m. și f.] – Jupui + suf. tor. DOOM
jupuitór adj. m., s. m., pl. jupuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jupuitoáre
jupitoarea
JUPUITÓR, -OÁRE, jupuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Persoană) care jupoaie. [Pr.: -pu-i-. – Var.: (reg.) jupitór, -oáre adj., s. m. și f.] – Jupui + suf. tor. DOOM
jupuitór adj. m., s. m., pl. jupuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jupuitoáre
jupitoarei
JUPUITÓR, -OÁRE, jupuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Persoană) care jupoaie. [Pr.: -pu-i-. – Var.: (reg.) jupitór, -oáre adj., s. m. și f.] – Jupui + suf. tor. DOOM
jupuitór adj. m., s. m., pl. jupuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jupuitoáre
jupitoarei
JUPUITÓR, -OÁRE, jupuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Persoană) care jupoaie. [Pr.: -pu-i-. – Var.: (reg.) jupitór, -oáre adj., s. m. și f.] – Jupui + suf. tor. DOOM
jupuitór adj. m., s. m., pl. jupuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jupuitoáre
jupitoarele
JUPUITÓR, -OÁRE, jupuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Persoană) care jupoaie. [Pr.: -pu-i-. – Var.: (reg.) jupitór, -oáre adj., s. m. și f.] – Jupui + suf. tor. DOOM
jupuitór adj. m., s. m., pl. jupuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jupuitoáre
jupitoarele
JUPUITÓR, -OÁRE, jupuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Persoană) care jupoaie. [Pr.: -pu-i-. – Var.: (reg.) jupitór, -oáre adj., s. m. și f.] – Jupui + suf. tor. DOOM
jupuitór adj. m., s. m., pl. jupuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jupuitoáre
jupitoarelor
JUPUITÓR, -OÁRE, jupuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Persoană) care jupoaie. [Pr.: -pu-i-. – Var.: (reg.) jupitór, -oáre adj., s. m. și f.] – Jupui + suf. tor. DOOM
jupuitór adj. m., s. m., pl. jupuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jupuitoáre
jupitoarelor
JUPUITÓR, -OÁRE, jupuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Persoană) care jupoaie. [Pr.: -pu-i-. – Var.: (reg.) jupitór, -oáre adj., s. m. și f.] – Jupui + suf. tor. DOOM
jupuitór adj. m., s. m., pl. jupuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jupuitoáre
jupitor
JUPUITÓR, -OÁRE, jupuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Persoană) care jupoaie. [Pr.: -pu-i-. – Var.: (reg.) jupitór, -oáre adj., s. m. și f.] – Jupui + suf. tor. DOOM
jupuitór adj. m., s. m., pl. jupuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jupuitoáre
jupitor
JUPUITÓR, -OÁRE, jupuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Persoană) care jupoaie. [Pr.: -pu-i-. – Var.: (reg.) jupitór, -oáre adj., s. m. și f.] – Jupui + suf. tor. DOOM
jupuitór adj. m., s. m., pl. jupuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jupuitoáre
jupitori
JUPUITÓR, -OÁRE, jupuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Persoană) care jupoaie. [Pr.: -pu-i-. – Var.: (reg.) jupitór, -oáre adj., s. m. și f.] – Jupui + suf. tor. DOOM
jupuitór adj. m., s. m., pl. jupuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jupuitoáre
jupitori
JUPUITÓR, -OÁRE, jupuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Persoană) care jupoaie. [Pr.: -pu-i-. – Var.: (reg.) jupitór, -oáre adj., s. m. și f.] – Jupui + suf. tor. DOOM
jupuitór adj. m., s. m., pl. jupuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jupuitoáre
jupitorii
JUPUITÓR, -OÁRE, jupuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Persoană) care jupoaie. [Pr.: -pu-i-. – Var.: (reg.) jupitór, -oáre adj., s. m. și f.] – Jupui + suf. tor. DOOM
jupuitór adj. m., s. m., pl. jupuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jupuitoáre
jupitorii
JUPUITÓR, -OÁRE, jupuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Persoană) care jupoaie. [Pr.: -pu-i-. – Var.: (reg.) jupitór, -oáre adj., s. m. și f.] – Jupui + suf. tor. DOOM
jupuitór adj. m., s. m., pl. jupuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jupuitoáre
jupitorilor
JUPUITÓR, -OÁRE, jupuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Persoană) care jupoaie. [Pr.: -pu-i-. – Var.: (reg.) jupitór, -oáre adj., s. m. și f.] – Jupui + suf. tor. DOOM
jupuitór adj. m., s. m., pl. jupuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jupuitoáre
jupitorilor
JUPUITÓR, -OÁRE, jupuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Persoană) care jupoaie. [Pr.: -pu-i-. – Var.: (reg.) jupitór, -oáre adj., s. m. și f.] – Jupui + suf. tor. DOOM
jupuitór adj. m., s. m., pl. jupuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jupuitoáre
jupitorul
JUPUITÓR, -OÁRE, jupuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Persoană) care jupoaie. [Pr.: -pu-i-. – Var.: (reg.) jupitór, -oáre adj., s. m. și f.] – Jupui + suf. tor. DOOM
jupuitór adj. m., s. m., pl. jupuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jupuitoáre
jupitorul
JUPUITÓR, -OÁRE, jupuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Persoană) care jupoaie. [Pr.: -pu-i-. – Var.: (reg.) jupitór, -oáre adj., s. m. și f.] – Jupui + suf. tor. DOOM
jupuitór adj. m., s. m., pl. jupuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jupuitoáre
jupitorului
JUPUITÓR, -OÁRE, jupuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Persoană) care jupoaie. [Pr.: -pu-i-. – Var.: (reg.) jupitór, -oáre adj., s. m. și f.] – Jupui + suf. tor. DOOM
jupuitór adj. m., s. m., pl. jupuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jupuitoáre
jupitorului
JUPUITÓR, -OÁRE, jupuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Persoană) care jupoaie. [Pr.: -pu-i-. – Var.: (reg.) jupitór, -oáre adj., s. m. și f.] – Jupui + suf. tor. DOOM
jupuitór adj. m., s. m., pl. jupuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jupuitoáre
jupitul
JUPUÍT2, -Ă, jupuiți, -te, adj. (Despre piele) Luat, tras de pe corp; (despre oameni sau animale ori despre părți ale corpului) cu pielea luată; belit. ♦ Descuamat. ♦ Julit. ♦ (Despre arbori) Cojit. ♦ (Despre lucruri) Ros, uzat [Var.: (reg.) jupít, -ă adj.] – V. jupui.
jupitul
JUPUÍT1 s. n. Jupuire. – V. jupui. DOOM
jupuít s. n.
jupitului
JUPUÍT2, -Ă, jupuiți, -te, adj. (Despre piele) Luat, tras de pe corp; (despre oameni sau animale ori despre părți ale corpului) cu pielea luată; belit. ♦ Descuamat. ♦ Julit. ♦ (Despre arbori) Cojit. ♦ (Despre lucruri) Ros, uzat [Var.: (reg.) jupít, -ă adj.] – V. jupui.
jupitului
JUPUÍT1 s. n. Jupuire. – V. jupui. DOOM
jupuít s. n.
jupiși
JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV] – Din bg. župia. DOOM
jupuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. jupói, 3 jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd
jupiți
JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV] – Din bg. župia. DOOM
jupuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. jupói, 3 jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd
jupiți
JUPUÍT2, -Ă, jupuiți, -te, adj. (Despre piele) Luat, tras de pe corp; (despre oameni sau animale ori despre părți ale corpului) cu pielea luată; belit. ♦ Descuamat. ♦ Julit. ♦ (Despre arbori) Cojit. ♦ (Despre lucruri) Ros, uzat [Var.: (reg.) jupít, -ă adj.] – V. jupui.
jupiți
JUPUÍT1 s. n. Jupuire. – V. jupui. DOOM
jupuít s. n.
jupiții
JUPUÍT2, -Ă, jupuiți, -te, adj. (Despre piele) Luat, tras de pe corp; (despre oameni sau animale ori despre părți ale corpului) cu pielea luată; belit. ♦ Descuamat. ♦ Julit. ♦ (Despre arbori) Cojit. ♦ (Despre lucruri) Ros, uzat [Var.: (reg.) jupít, -ă adj.] – V. jupui.
jupiții
JUPUÍT1 s. n. Jupuire. – V. jupui. DOOM
jupuít s. n.
jupiților
JUPUÍT2, -Ă, jupuiți, -te, adj. (Despre piele) Luat, tras de pe corp; (despre oameni sau animale ori despre părți ale corpului) cu pielea luată; belit. ♦ Descuamat. ♦ Julit. ♦ (Despre arbori) Cojit. ♦ (Despre lucruri) Ros, uzat [Var.: (reg.) jupít, -ă adj.] – V. jupui.
jupiților
JUPUÍT1 s. n. Jupuire. – V. jupui. DOOM
jupuít s. n.
jupoaie
JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV] – Din bg. župia. DOOM
jupuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. jupói, 3 jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd
jupoane
JUPÓN, jupoane, s. n. Fustă (de obicei cu volane și apretată) care se îmbracă pe sub rochie. – Din fr. jupon. DOOM
jupón s. n., pl. jupoáne
jupoanele
JUPÓN, jupoane, s. n. Fustă (de obicei cu volane și apretată) care se îmbracă pe sub rochie. – Din fr. jupon. DOOM
jupón s. n., pl. jupoáne
jupoanelor
JUPÓN, jupoane, s. n. Fustă (de obicei cu volane și apretată) care se îmbracă pe sub rochie. – Din fr. jupon. DOOM
jupón s. n., pl. jupoáne
jupoi
JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV] – Din bg. župia. DOOM
jupuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. jupói, 3 jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd
jupoiat
JUPUÍT2, -Ă, jupuiți, -te, adj. (Despre piele) Luat, tras de pe corp; (despre oameni sau animale ori despre părți ale corpului) cu pielea luată; belit. ♦ Descuamat. ♦ Julit. ♦ (Despre arbori) Cojit. ♦ (Despre lucruri) Ros, uzat [Var.: (reg.) jupít, -ă adj.] – V. jupui.
jupoit
JUPUÍT2, -Ă, jupuiți, -te, adj. (Despre piele) Luat, tras de pe corp; (despre oameni sau animale ori despre părți ale corpului) cu pielea luată; belit. ♦ Descuamat. ♦ Julit. ♦ (Despre arbori) Cojit. ♦ (Despre lucruri) Ros, uzat [Var.: (reg.) jupít, -ă adj.] – V. jupui.
jupon
JUPÓN, jupoane, s. n. Fustă (de obicei cu volane și apretată) care se îmbracă pe sub rochie. – Din fr. jupon. DOOM
jupón s. n., pl. jupoáne
juponul
JUPÓN, jupoane, s. n. Fustă (de obicei cu volane și apretată) care se îmbracă pe sub rochie. – Din fr. jupon. DOOM
jupón s. n., pl. jupoáne
juponului
JUPÓN, jupoane, s. n. Fustă (de obicei cu volane și apretată) care se îmbracă pe sub rochie. – Din fr. jupon. DOOM
jupón s. n., pl. jupoáne
jupui
JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV] – Din bg. župia. DOOM
jupuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. jupói, 3 jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd
jupuia
JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV] – Din bg. župia. DOOM
jupuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. jupói, 3 jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd
jupuiai
JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV] – Din bg. župia. DOOM
jupuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. jupói, 3 jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd
jupuiala
JUPUIÁLĂ, jupuieli, s. f. Jupuitură. [Pr.: -pu-ia-] – Jupui + suf. -eală. DOOM
jupuiálă s. f., g.-d. art. jupuiélii; pl. jupuiéli
jupuiam
JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV] – Din bg. župia. DOOM
jupuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. jupói, 3 jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd
jupuiat
JUPUÍT2, -Ă, jupuiți, -te, adj. (Despre piele) Luat, tras de pe corp; (despre oameni sau animale ori despre părți ale corpului) cu pielea luată; belit. ♦ Descuamat. ♦ Julit. ♦ (Despre arbori) Cojit. ♦ (Despre lucruri) Ros, uzat [Var.: (reg.) jupít, -ă adj.] – V. jupui.
jupuiau
JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV] – Din bg. župia. DOOM
jupuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. jupói, 3 jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd
jupuiați
JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV] – Din bg. župia. DOOM
jupuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. jupói, 3 jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd
jupuieli
JUPUIÁLĂ, jupuieli, s. f. Jupuitură. [Pr.: -pu-ia-] – Jupui + suf. -eală. DOOM
jupuiálă s. f., g.-d. art. jupuiélii; pl. jupuiéli
jupuielii
JUPUIÁLĂ, jupuieli, s. f. Jupuitură. [Pr.: -pu-ia-] – Jupui + suf. -eală. DOOM
jupuiálă s. f., g.-d. art. jupuiélii; pl. jupuiéli
jupuielile
JUPUIÁLĂ, jupuieli, s. f. Jupuitură. [Pr.: -pu-ia-] – Jupui + suf. -eală. DOOM
jupuiálă s. f., g.-d. art. jupuiélii; pl. jupuiéli
jupuielilor
JUPUIÁLĂ, jupuieli, s. f. Jupuitură. [Pr.: -pu-ia-] – Jupui + suf. -eală. DOOM
jupuiálă s. f., g.-d. art. jupuiélii; pl. jupuiéli
jupuii
JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV] – Din bg. župia. DOOM
jupuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. jupói, 3 jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd
jupuim
JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV] – Din bg. župia. DOOM
jupuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. jupói, 3 jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd
jupuind
JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV] – Din bg. župia. DOOM
jupuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. jupói, 3 jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd
jupuire
JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV] – Din bg. župia. DOOM
jupuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. jupói, 3 jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd
jupuire
JUPÍRE s. f. v. jupuire. DOOM
jupuíre s. f., g.-d. art. jupuírii; pl. jupuíri
jupuirea
JUPÍRE s. f. v. jupuire. DOOM
jupuíre s. f., g.-d. art. jupuírii; pl. jupuíri
jupuiri
JUPÍRE s. f. v. jupuire. DOOM
jupuíre s. f., g.-d. art. jupuírii; pl. jupuíri
jupuirii
JUPÍRE s. f. v. jupuire. DOOM
jupuíre s. f., g.-d. art. jupuírii; pl. jupuíri
jupuirile
JUPÍRE s. f. v. jupuire. DOOM
jupuíre s. f., g.-d. art. jupuírii; pl. jupuíri
jupuirilor
JUPÍRE s. f. v. jupuire. DOOM
jupuíre s. f., g.-d. art. jupuírii; pl. jupuíri
jupuiră
JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV] – Din bg. župia. DOOM
jupuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. jupói, 3 jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd
jupuirăm
JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV] – Din bg. župia. DOOM
jupuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. jupói, 3 jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd
jupuirăți
JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV] – Din bg. župia. DOOM
jupuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. jupói, 3 jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd
jupuise
JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV] – Din bg. župia. DOOM
jupuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. jupói, 3 jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd
jupuisem
JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV] – Din bg. župia. DOOM
jupuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. jupói, 3 jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd
jupuiseră
JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV] – Din bg. župia. DOOM
jupuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. jupói, 3 jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd
jupuiserăm
JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV] – Din bg. župia. DOOM
jupuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. jupói, 3 jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd
jupuiserăți
JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV] – Din bg. župia. DOOM
jupuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. jupói, 3 jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd
jupuiseși
JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV] – Din bg. župia. DOOM
jupuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. jupói, 3 jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd
jupuiseți
JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV] – Din bg. župia. DOOM
jupuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. jupói, 3 jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd
jupuit
JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV] – Din bg. župia. DOOM
jupuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. jupói, 3 jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd
jupuit
JUPUÍT2, -Ă, jupuiți, -te, adj. (Despre piele) Luat, tras de pe corp; (despre oameni sau animale ori despre părți ale corpului) cu pielea luată; belit. ♦ Descuamat. ♦ Julit. ♦ (Despre arbori) Cojit. ♦ (Despre lucruri) Ros, uzat [Var.: (reg.) jupít, -ă adj.] – V. jupui.
jupuit
JUPUÍT1 s. n. Jupuire. – V. jupui. DOOM
jupuít s. n.
jupuita
JUPUÍT2, -Ă, jupuiți, -te, adj. (Despre piele) Luat, tras de pe corp; (despre oameni sau animale ori despre părți ale corpului) cu pielea luată; belit. ♦ Descuamat. ♦ Julit. ♦ (Despre arbori) Cojit. ♦ (Despre lucruri) Ros, uzat [Var.: (reg.) jupít, -ă adj.] – V. jupui.
jupuita
JUPUÍT1 s. n. Jupuire. – V. jupui. DOOM
jupuít s. n.
jupuite
JUPUÍT2, -Ă, jupuiți, -te, adj. (Despre piele) Luat, tras de pe corp; (despre oameni sau animale ori despre părți ale corpului) cu pielea luată; belit. ♦ Descuamat. ♦ Julit. ♦ (Despre arbori) Cojit. ♦ (Despre lucruri) Ros, uzat [Var.: (reg.) jupít, -ă adj.] – V. jupui.
jupuite
JUPUÍT1 s. n. Jupuire. – V. jupui. DOOM
jupuít s. n.
jupuitei
JUPUÍT2, -Ă, jupuiți, -te, adj. (Despre piele) Luat, tras de pe corp; (despre oameni sau animale ori despre părți ale corpului) cu pielea luată; belit. ♦ Descuamat. ♦ Julit. ♦ (Despre arbori) Cojit. ♦ (Despre lucruri) Ros, uzat [Var.: (reg.) jupít, -ă adj.] – V. jupui.
jupuitei
JUPUÍT1 s. n. Jupuire. – V. jupui. DOOM
jupuít s. n.
jupuitele
JUPUÍT2, -Ă, jupuiți, -te, adj. (Despre piele) Luat, tras de pe corp; (despre oameni sau animale ori despre părți ale corpului) cu pielea luată; belit. ♦ Descuamat. ♦ Julit. ♦ (Despre arbori) Cojit. ♦ (Despre lucruri) Ros, uzat [Var.: (reg.) jupít, -ă adj.] – V. jupui.
jupuitele
JUPUÍT1 s. n. Jupuire. – V. jupui. DOOM
jupuít s. n.
jupuitelor
JUPUÍT2, -Ă, jupuiți, -te, adj. (Despre piele) Luat, tras de pe corp; (despre oameni sau animale ori despre părți ale corpului) cu pielea luată; belit. ♦ Descuamat. ♦ Julit. ♦ (Despre arbori) Cojit. ♦ (Despre lucruri) Ros, uzat [Var.: (reg.) jupít, -ă adj.] – V. jupui.
jupuitelor
JUPUÍT1 s. n. Jupuire. – V. jupui. DOOM
jupuít s. n.
jupuitoare
JUPUITÓR, -OÁRE, jupuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Persoană) care jupoaie. [Pr.: -pu-i-. – Var.: (reg.) jupitór, -oáre adj., s. m. și f.] – Jupui + suf. tor. DOOM
jupuitór adj. m., s. m., pl. jupuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jupuitoáre
jupuitoare
JUPUITÓR, -OÁRE, jupuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Persoană) care jupoaie. [Pr.: -pu-i-. – Var.: (reg.) jupitór, -oáre adj., s. m. și f.] – Jupui + suf. tor. DOOM
jupuitór adj. m., s. m., pl. jupuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jupuitoáre
jupuitoarea
JUPUITÓR, -OÁRE, jupuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Persoană) care jupoaie. [Pr.: -pu-i-. – Var.: (reg.) jupitór, -oáre adj., s. m. și f.] – Jupui + suf. tor. DOOM
jupuitór adj. m., s. m., pl. jupuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jupuitoáre
jupuitoarea
JUPUITÓR, -OÁRE, jupuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Persoană) care jupoaie. [Pr.: -pu-i-. – Var.: (reg.) jupitór, -oáre adj., s. m. și f.] – Jupui + suf. tor. DOOM
jupuitór adj. m., s. m., pl. jupuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jupuitoáre
jupuitoarei
JUPUITÓR, -OÁRE, jupuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Persoană) care jupoaie. [Pr.: -pu-i-. – Var.: (reg.) jupitór, -oáre adj., s. m. și f.] – Jupui + suf. tor. DOOM
jupuitór adj. m., s. m., pl. jupuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jupuitoáre
jupuitoarei
JUPUITÓR, -OÁRE, jupuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Persoană) care jupoaie. [Pr.: -pu-i-. – Var.: (reg.) jupitór, -oáre adj., s. m. și f.] – Jupui + suf. tor. DOOM
jupuitór adj. m., s. m., pl. jupuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jupuitoáre
jupuitoarele
JUPUITÓR, -OÁRE, jupuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Persoană) care jupoaie. [Pr.: -pu-i-. – Var.: (reg.) jupitór, -oáre adj., s. m. și f.] – Jupui + suf. tor. DOOM
jupuitór adj. m., s. m., pl. jupuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jupuitoáre
jupuitoarele
JUPUITÓR, -OÁRE, jupuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Persoană) care jupoaie. [Pr.: -pu-i-. – Var.: (reg.) jupitór, -oáre adj., s. m. și f.] – Jupui + suf. tor. DOOM
jupuitór adj. m., s. m., pl. jupuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jupuitoáre
jupuitoarelor
JUPUITÓR, -OÁRE, jupuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Persoană) care jupoaie. [Pr.: -pu-i-. – Var.: (reg.) jupitór, -oáre adj., s. m. și f.] – Jupui + suf. tor. DOOM
jupuitór adj. m., s. m., pl. jupuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jupuitoáre
jupuitoarelor
JUPUITÓR, -OÁRE, jupuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Persoană) care jupoaie. [Pr.: -pu-i-. – Var.: (reg.) jupitór, -oáre adj., s. m. și f.] – Jupui + suf. tor. DOOM
jupuitór adj. m., s. m., pl. jupuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jupuitoáre
jupuitor
JUPUITÓR, -OÁRE, jupuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Persoană) care jupoaie. [Pr.: -pu-i-. – Var.: (reg.) jupitór, -oáre adj., s. m. și f.] – Jupui + suf. tor. DOOM
jupuitór adj. m., s. m., pl. jupuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jupuitoáre
jupuitor
JUPUITÓR, -OÁRE, jupuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Persoană) care jupoaie. [Pr.: -pu-i-. – Var.: (reg.) jupitór, -oáre adj., s. m. și f.] – Jupui + suf. tor. DOOM
jupuitór adj. m., s. m., pl. jupuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jupuitoáre
jupuitori
JUPUITÓR, -OÁRE, jupuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Persoană) care jupoaie. [Pr.: -pu-i-. – Var.: (reg.) jupitór, -oáre adj., s. m. și f.] – Jupui + suf. tor. DOOM
jupuitór adj. m., s. m., pl. jupuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jupuitoáre
jupuitori
JUPUITÓR, -OÁRE, jupuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Persoană) care jupoaie. [Pr.: -pu-i-. – Var.: (reg.) jupitór, -oáre adj., s. m. și f.] – Jupui + suf. tor. DOOM
jupuitór adj. m., s. m., pl. jupuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jupuitoáre
jupuitorii
JUPUITÓR, -OÁRE, jupuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Persoană) care jupoaie. [Pr.: -pu-i-. – Var.: (reg.) jupitór, -oáre adj., s. m. și f.] – Jupui + suf. tor. DOOM
jupuitór adj. m., s. m., pl. jupuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jupuitoáre
jupuitorii
JUPUITÓR, -OÁRE, jupuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Persoană) care jupoaie. [Pr.: -pu-i-. – Var.: (reg.) jupitór, -oáre adj., s. m. și f.] – Jupui + suf. tor. DOOM
jupuitór adj. m., s. m., pl. jupuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jupuitoáre
jupuitorilor
JUPUITÓR, -OÁRE, jupuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Persoană) care jupoaie. [Pr.: -pu-i-. – Var.: (reg.) jupitór, -oáre adj., s. m. și f.] – Jupui + suf. tor. DOOM
jupuitór adj. m., s. m., pl. jupuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jupuitoáre
jupuitorilor
JUPUITÓR, -OÁRE, jupuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Persoană) care jupoaie. [Pr.: -pu-i-. – Var.: (reg.) jupitór, -oáre adj., s. m. și f.] – Jupui + suf. tor. DOOM
jupuitór adj. m., s. m., pl. jupuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jupuitoáre
jupuitorul
JUPUITÓR, -OÁRE, jupuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Persoană) care jupoaie. [Pr.: -pu-i-. – Var.: (reg.) jupitór, -oáre adj., s. m. și f.] – Jupui + suf. tor. DOOM
jupuitór adj. m., s. m., pl. jupuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jupuitoáre
jupuitorul
JUPUITÓR, -OÁRE, jupuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Persoană) care jupoaie. [Pr.: -pu-i-. – Var.: (reg.) jupitór, -oáre adj., s. m. și f.] – Jupui + suf. tor. DOOM
jupuitór adj. m., s. m., pl. jupuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jupuitoáre
jupuitorului
JUPUITÓR, -OÁRE, jupuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Persoană) care jupoaie. [Pr.: -pu-i-. – Var.: (reg.) jupitór, -oáre adj., s. m. și f.] – Jupui + suf. tor. DOOM
jupuitór adj. m., s. m., pl. jupuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jupuitoáre
jupuitorului
JUPUITÓR, -OÁRE, jupuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Persoană) care jupoaie. [Pr.: -pu-i-. – Var.: (reg.) jupitór, -oáre adj., s. m. și f.] – Jupui + suf. tor. DOOM
jupuitór adj. m., s. m., pl. jupuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jupuitoáre
jupuitul
JUPUÍT2, -Ă, jupuiți, -te, adj. (Despre piele) Luat, tras de pe corp; (despre oameni sau animale ori despre părți ale corpului) cu pielea luată; belit. ♦ Descuamat. ♦ Julit. ♦ (Despre arbori) Cojit. ♦ (Despre lucruri) Ros, uzat [Var.: (reg.) jupít, -ă adj.] – V. jupui.
jupuitul
JUPUÍT1 s. n. Jupuire. – V. jupui. DOOM
jupuít s. n.
jupuitului
JUPUÍT2, -Ă, jupuiți, -te, adj. (Despre piele) Luat, tras de pe corp; (despre oameni sau animale ori despre părți ale corpului) cu pielea luată; belit. ♦ Descuamat. ♦ Julit. ♦ (Despre arbori) Cojit. ♦ (Despre lucruri) Ros, uzat [Var.: (reg.) jupít, -ă adj.] – V. jupui.
jupuitului
JUPUÍT1 s. n. Jupuire. – V. jupui. DOOM
jupuít s. n.
jupuitura
JUPUITÚRĂ, jupuituri, s. f. Rană produsă prin jupuirea pielii; jupuială. [Pr.: -pu-i-] – Jupui + suf. -tură. DOOM
jupuitúră s. f., g.-d. art. jupuitúrii; pl. jupuitúri
jupuituri
JUPUITÚRĂ, jupuituri, s. f. Rană produsă prin jupuirea pielii; jupuială. [Pr.: -pu-i-] – Jupui + suf. -tură. DOOM
jupuitúră s. f., g.-d. art. jupuitúrii; pl. jupuitúri
jupuiturii
JUPUITÚRĂ, jupuituri, s. f. Rană produsă prin jupuirea pielii; jupuială. [Pr.: -pu-i-] – Jupui + suf. -tură. DOOM
jupuitúră s. f., g.-d. art. jupuitúrii; pl. jupuitúri
jupuiturile
JUPUITÚRĂ, jupuituri, s. f. Rană produsă prin jupuirea pielii; jupuială. [Pr.: -pu-i-] – Jupui + suf. -tură. DOOM
jupuitúră s. f., g.-d. art. jupuitúrii; pl. jupuitúri
jupuiturilor
JUPUITÚRĂ, jupuituri, s. f. Rană produsă prin jupuirea pielii; jupuială. [Pr.: -pu-i-] – Jupui + suf. -tură. DOOM
jupuitúră s. f., g.-d. art. jupuitúrii; pl. jupuitúri
jupuiși
JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV] – Din bg. župia. DOOM
jupuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. jupói, 3 jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd
jupuiți
JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV] – Din bg. župia. DOOM
jupuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. jupói, 3 jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd
jupuiți
JUPUÍT2, -Ă, jupuiți, -te, adj. (Despre piele) Luat, tras de pe corp; (despre oameni sau animale ori despre părți ale corpului) cu pielea luată; belit. ♦ Descuamat. ♦ Julit. ♦ (Despre arbori) Cojit. ♦ (Despre lucruri) Ros, uzat [Var.: (reg.) jupít, -ă adj.] – V. jupui.
jupuiți
JUPUÍT1 s. n. Jupuire. – V. jupui. DOOM
jupuít s. n.
jupuiții
JUPUÍT2, -Ă, jupuiți, -te, adj. (Despre piele) Luat, tras de pe corp; (despre oameni sau animale ori despre părți ale corpului) cu pielea luată; belit. ♦ Descuamat. ♦ Julit. ♦ (Despre arbori) Cojit. ♦ (Despre lucruri) Ros, uzat [Var.: (reg.) jupít, -ă adj.] – V. jupui.
jupuiții
JUPUÍT1 s. n. Jupuire. – V. jupui. DOOM
jupuít s. n.
jupuiților
JUPUÍT2, -Ă, jupuiți, -te, adj. (Despre piele) Luat, tras de pe corp; (despre oameni sau animale ori despre părți ale corpului) cu pielea luată; belit. ♦ Descuamat. ♦ Julit. ♦ (Despre arbori) Cojit. ♦ (Despre lucruri) Ros, uzat [Var.: (reg.) jupít, -ă adj.] – V. jupui.
jupuiților
JUPUÍT1 s. n. Jupuire. – V. jupui. DOOM
jupuít s. n.
jupân
JUPẤN, jupâni, s. m. (Înv.) 1. Titlu de politețe dat în Țările Române persoanelor care ocupau anumite demnități sau funcții înalte. ♦ Titlu de politețe dat unei persoane, echivalând cu „domn”, „cucon”. 2. Patron, stăpân (considerat în raport cu angajații săi). – Et. nec. DOOM
jupấn (înv.) s. m., pl. jupấni
jupânar
jupânar, jupânari s. m. (intl.) șef al unei bande de hoți.
jupâne
JUPẤN, jupâni, s. m. (Înv.) 1. Titlu de politețe dat în Țările Române persoanelor care ocupau anumite demnități sau funcții înalte. ♦ Titlu de politețe dat unei persoane, echivalând cu „domn”, „cucon”. 2. Patron, stăpân (considerat în raport cu angajații săi). – Et. nec. DOOM
jupấn (înv.) s. m., pl. jupấni
jupâneasa
JUPÂNEÁSĂ, jupânese, s. f. 1. Soție de jupân (1); boieroaică. 2. (Înv.) Soție de negustor, de om înstărit. ♦ Orășeancă, târgoveață; precupeață. 3. (Înv.) Menajeră, femeie de serviciu într-o casă particulară; madamă. – Jupân + suf. -easă. DOOM
jupâneásă (înv.) s. f., g.-d. art. jupânései; pl. jupânése
jupâneaso
JUPÂNEÁSĂ, jupânese, s. f. 1. Soție de jupân (1); boieroaică. 2. (Înv.) Soție de negustor, de om înstărit. ♦ Orășeancă, târgoveață; precupeață. 3. (Înv.) Menajeră, femeie de serviciu într-o casă particulară; madamă. – Jupân + suf. -easă. DOOM
jupâneásă (înv.) s. f., g.-d. art. jupânései; pl. jupânése
jupânese
JUPÂNEÁSĂ, jupânese, s. f. 1. Soție de jupân (1); boieroaică. 2. (Înv.) Soție de negustor, de om înstărit. ♦ Orășeancă, târgoveață; precupeață. 3. (Înv.) Menajeră, femeie de serviciu într-o casă particulară; madamă. – Jupân + suf. -easă. DOOM
jupâneásă (înv.) s. f., g.-d. art. jupânései; pl. jupânése
jupânesei
JUPÂNEÁSĂ, jupânese, s. f. 1. Soție de jupân (1); boieroaică. 2. (Înv.) Soție de negustor, de om înstărit. ♦ Orășeancă, târgoveață; precupeață. 3. (Înv.) Menajeră, femeie de serviciu într-o casă particulară; madamă. – Jupân + suf. -easă. DOOM
jupâneásă (înv.) s. f., g.-d. art. jupânései; pl. jupânése
jupânesele
JUPÂNEÁSĂ, jupânese, s. f. 1. Soție de jupân (1); boieroaică. 2. (Înv.) Soție de negustor, de om înstărit. ♦ Orășeancă, târgoveață; precupeață. 3. (Înv.) Menajeră, femeie de serviciu într-o casă particulară; madamă. – Jupân + suf. -easă. DOOM
jupâneásă (înv.) s. f., g.-d. art. jupânései; pl. jupânése
jupâneselor
JUPÂNEÁSĂ, jupânese, s. f. 1. Soție de jupân (1); boieroaică. 2. (Înv.) Soție de negustor, de om înstărit. ♦ Orășeancă, târgoveață; precupeață. 3. (Înv.) Menajeră, femeie de serviciu într-o casă particulară; madamă. – Jupân + suf. -easă. DOOM
jupâneásă (înv.) s. f., g.-d. art. jupânései; pl. jupânése
jupâneșica
JUPÂNEȘÍCĂ, jupâneșele, s. f. (Înv.) Diminutiv al lui jupăneasă. – Jupâneasă + suf. -ică. DOOM
!jupâneșícă (înv.) s. f., g.-d. art. jupâneșícăi/jupâneșíchii; pl. jupâneșéle, art. jupâneșélele
jupâneșichii
JUPÂNEȘÍCĂ, jupâneșele, s. f. (Înv.) Diminutiv al lui jupăneasă. – Jupâneasă + suf. -ică. DOOM
!jupâneșícă (înv.) s. f., g.-d. art. jupâneșícăi/jupâneșíchii; pl. jupâneșéle, art. jupâneșélele
jupâneșici
JUPÂNEȘÍCĂ, jupâneșele, s. f. (Înv.) Diminutiv al lui jupăneasă. – Jupâneasă + suf. -ică. DOOM
!jupâneșícă (înv.) s. f., g.-d. art. jupâneșícăi/jupâneșíchii; pl. jupâneșéle, art. jupâneșélele
jupâneșicii
JUPÂNEȘÍCĂ, jupâneșele, s. f. (Înv.) Diminutiv al lui jupăneasă. – Jupâneasă + suf. -ică. DOOM
!jupâneșícă (înv.) s. f., g.-d. art. jupâneșícăi/jupâneșíchii; pl. jupâneșéle, art. jupâneșélele
jupâneșicile
JUPÂNEȘÍCĂ, jupâneșele, s. f. (Înv.) Diminutiv al lui jupăneasă. – Jupâneasă + suf. -ică. DOOM
!jupâneșícă (înv.) s. f., g.-d. art. jupâneșícăi/jupâneșíchii; pl. jupâneșéle, art. jupâneșélele
jupâneșicilor
JUPÂNEȘÍCĂ, jupâneșele, s. f. (Înv.) Diminutiv al lui jupăneasă. – Jupâneasă + suf. -ică. DOOM
!jupâneșícă (înv.) s. f., g.-d. art. jupâneșícăi/jupâneșíchii; pl. jupâneșéle, art. jupâneșélele
jupâneșico
JUPÂNEȘÍCĂ, jupâneșele, s. f. (Înv.) Diminutiv al lui jupăneasă. – Jupâneasă + suf. -ică. DOOM
!jupâneșícă (înv.) s. f., g.-d. art. jupâneșícăi/jupâneșíchii; pl. jupâneșéle, art. jupâneșélele
jupâneșicăi
JUPÂNEȘÍCĂ, jupâneșele, s. f. (Înv.) Diminutiv al lui jupăneasă. – Jupâneasă + suf. -ică. DOOM
!jupâneșícă (înv.) s. f., g.-d. art. jupâneșícăi/jupâneșíchii; pl. jupâneșéle, art. jupâneșélele
jupâni
JUPẤN, jupâni, s. m. (Înv.) 1. Titlu de politețe dat în Țările Române persoanelor care ocupau anumite demnități sau funcții înalte. ♦ Titlu de politețe dat unei persoane, echivalând cu „domn”, „cucon”. 2. Patron, stăpân (considerat în raport cu angajații săi). – Et. nec. DOOM
jupấn (înv.) s. m., pl. jupấni
jupânii
JUPẤN, jupâni, s. m. (Înv.) 1. Titlu de politețe dat în Țările Române persoanelor care ocupau anumite demnități sau funcții înalte. ♦ Titlu de politețe dat unei persoane, echivalând cu „domn”, „cucon”. 2. Patron, stăpân (considerat în raport cu angajații săi). – Et. nec. DOOM
jupấn (înv.) s. m., pl. jupấni
jupânilor
JUPẤN, jupâni, s. m. (Înv.) 1. Titlu de politețe dat în Țările Române persoanelor care ocupau anumite demnități sau funcții înalte. ♦ Titlu de politețe dat unei persoane, echivalând cu „domn”, „cucon”. 2. Patron, stăpân (considerat în raport cu angajații săi). – Et. nec. DOOM
jupấn (înv.) s. m., pl. jupấni
jupânița
JUPÂNÍȚĂ, jupânițe, s. f. (Înv.) Boieroaică tânără; fiica (sau soția tânără a) unui boier. – Jupân + suf. -iță. DOOM
jupâníță (înv.) s. f., g.-d. art. jupâníței; pl. jupâníțe
jupânițe
JUPÂNÍȚĂ, jupânițe, s. f. (Înv.) Boieroaică tânără; fiica (sau soția tânără a) unui boier. – Jupân + suf. -iță. DOOM
jupâníță (înv.) s. f., g.-d. art. jupâníței; pl. jupâníțe
jupâniței
JUPÂNÍȚĂ, jupânițe, s. f. (Înv.) Boieroaică tânără; fiica (sau soția tânără a) unui boier. – Jupân + suf. -iță. DOOM
jupâníță (înv.) s. f., g.-d. art. jupâníței; pl. jupâníțe
jupânițele
JUPÂNÍȚĂ, jupânițe, s. f. (Înv.) Boieroaică tânără; fiica (sau soția tânără a) unui boier. – Jupân + suf. -iță. DOOM
jupâníță (înv.) s. f., g.-d. art. jupâníței; pl. jupâníțe
jupânițelor
JUPÂNÍȚĂ, jupânițe, s. f. (Înv.) Boieroaică tânără; fiica (sau soția tânără a) unui boier. – Jupân + suf. -iță. DOOM
jupâníță (înv.) s. f., g.-d. art. jupâníței; pl. jupâníțe
jupânițo
JUPÂNÍȚĂ, jupânițe, s. f. (Înv.) Boieroaică tânără; fiica (sau soția tânără a) unui boier. – Jupân + suf. -iță. DOOM
jupâníță (înv.) s. f., g.-d. art. jupâníței; pl. jupâníțe
jupânul
JUPẤN, jupâni, s. m. (Înv.) 1. Titlu de politețe dat în Țările Române persoanelor care ocupau anumite demnități sau funcții înalte. ♦ Titlu de politețe dat unei persoane, echivalând cu „domn”, „cucon”. 2. Patron, stăpân (considerat în raport cu angajații săi). – Et. nec. DOOM
jupấn (înv.) s. m., pl. jupấni
jupânule
JUPẤN, jupâni, s. m. (Înv.) 1. Titlu de politețe dat în Țările Române persoanelor care ocupau anumite demnități sau funcții înalte. ♦ Titlu de politețe dat unei persoane, echivalând cu „domn”, „cucon”. 2. Patron, stăpân (considerat în raport cu angajații săi). – Et. nec. DOOM
jupấn (înv.) s. m., pl. jupấni
jupânului
JUPẤN, jupâni, s. m. (Înv.) 1. Titlu de politețe dat în Țările Române persoanelor care ocupau anumite demnități sau funcții înalte. ♦ Titlu de politețe dat unei persoane, echivalând cu „domn”, „cucon”. 2. Patron, stăpân (considerat în raport cu angajații săi). – Et. nec. DOOM
jupấn (înv.) s. m., pl. jupấni
jupîn
JUPẤN, jupâni, s. m. (Înv.) 1. Titlu de politețe dat în Țările Române persoanelor care ocupau anumite demnități sau funcții înalte. ♦ Titlu de politețe dat unei persoane, echivalând cu „domn”, „cucon”. 2. Patron, stăpân (considerat în raport cu angajații săi). – Et. nec. DOOM
jupấn (înv.) s. m., pl. jupấni
jupîne
JUPẤN, jupâni, s. m. (Înv.) 1. Titlu de politețe dat în Țările Române persoanelor care ocupau anumite demnități sau funcții înalte. ♦ Titlu de politețe dat unei persoane, echivalând cu „domn”, „cucon”. 2. Patron, stăpân (considerat în raport cu angajații săi). – Et. nec. DOOM
jupấn (înv.) s. m., pl. jupấni
jupîneasa
JUPÂNEÁSĂ, jupânese, s. f. 1. Soție de jupân (1); boieroaică. 2. (Înv.) Soție de negustor, de om înstărit. ♦ Orășeancă, târgoveață; precupeață. 3. (Înv.) Menajeră, femeie de serviciu într-o casă particulară; madamă. – Jupân + suf. -easă. DOOM
jupâneásă (înv.) s. f., g.-d. art. jupânései; pl. jupânése
jupîneaso
JUPÂNEÁSĂ, jupânese, s. f. 1. Soție de jupân (1); boieroaică. 2. (Înv.) Soție de negustor, de om înstărit. ♦ Orășeancă, târgoveață; precupeață. 3. (Înv.) Menajeră, femeie de serviciu într-o casă particulară; madamă. – Jupân + suf. -easă. DOOM
jupâneásă (înv.) s. f., g.-d. art. jupânései; pl. jupânése
jupînese
JUPÂNEÁSĂ, jupânese, s. f. 1. Soție de jupân (1); boieroaică. 2. (Înv.) Soție de negustor, de om înstărit. ♦ Orășeancă, târgoveață; precupeață. 3. (Înv.) Menajeră, femeie de serviciu într-o casă particulară; madamă. – Jupân + suf. -easă. DOOM
jupâneásă (înv.) s. f., g.-d. art. jupânései; pl. jupânése
jupînesei
JUPÂNEÁSĂ, jupânese, s. f. 1. Soție de jupân (1); boieroaică. 2. (Înv.) Soție de negustor, de om înstărit. ♦ Orășeancă, târgoveață; precupeață. 3. (Înv.) Menajeră, femeie de serviciu într-o casă particulară; madamă. – Jupân + suf. -easă. DOOM
jupâneásă (înv.) s. f., g.-d. art. jupânései; pl. jupânése
jupînesele
JUPÂNEÁSĂ, jupânese, s. f. 1. Soție de jupân (1); boieroaică. 2. (Înv.) Soție de negustor, de om înstărit. ♦ Orășeancă, târgoveață; precupeață. 3. (Înv.) Menajeră, femeie de serviciu într-o casă particulară; madamă. – Jupân + suf. -easă. DOOM
jupâneásă (înv.) s. f., g.-d. art. jupânései; pl. jupânése
jupîneselor
JUPÂNEÁSĂ, jupânese, s. f. 1. Soție de jupân (1); boieroaică. 2. (Înv.) Soție de negustor, de om înstărit. ♦ Orășeancă, târgoveață; precupeață. 3. (Înv.) Menajeră, femeie de serviciu într-o casă particulară; madamă. – Jupân + suf. -easă. DOOM
jupâneásă (înv.) s. f., g.-d. art. jupânései; pl. jupânése
jupîneșica
JUPÂNEȘÍCĂ, jupâneșele, s. f. (Înv.) Diminutiv al lui jupăneasă. – Jupâneasă + suf. -ică. DOOM
!jupâneșícă (înv.) s. f., g.-d. art. jupâneșícăi/jupâneșíchii; pl. jupâneșéle, art. jupâneșélele
jupîneșichii
JUPÂNEȘÍCĂ, jupâneșele, s. f. (Înv.) Diminutiv al lui jupăneasă. – Jupâneasă + suf. -ică. DOOM
!jupâneșícă (înv.) s. f., g.-d. art. jupâneșícăi/jupâneșíchii; pl. jupâneșéle, art. jupâneșélele
jupîneșici
JUPÂNEȘÍCĂ, jupâneșele, s. f. (Înv.) Diminutiv al lui jupăneasă. – Jupâneasă + suf. -ică. DOOM
!jupâneșícă (înv.) s. f., g.-d. art. jupâneșícăi/jupâneșíchii; pl. jupâneșéle, art. jupâneșélele
jupîneșicii
JUPÂNEȘÍCĂ, jupâneșele, s. f. (Înv.) Diminutiv al lui jupăneasă. – Jupâneasă + suf. -ică. DOOM
!jupâneșícă (înv.) s. f., g.-d. art. jupâneșícăi/jupâneșíchii; pl. jupâneșéle, art. jupâneșélele
jupîneșicile
JUPÂNEȘÍCĂ, jupâneșele, s. f. (Înv.) Diminutiv al lui jupăneasă. – Jupâneasă + suf. -ică. DOOM
!jupâneșícă (înv.) s. f., g.-d. art. jupâneșícăi/jupâneșíchii; pl. jupâneșéle, art. jupâneșélele
jupîneșicilor
JUPÂNEȘÍCĂ, jupâneșele, s. f. (Înv.) Diminutiv al lui jupăneasă. – Jupâneasă + suf. -ică. DOOM
!jupâneșícă (înv.) s. f., g.-d. art. jupâneșícăi/jupâneșíchii; pl. jupâneșéle, art. jupâneșélele
jupîneșico
JUPÂNEȘÍCĂ, jupâneșele, s. f. (Înv.) Diminutiv al lui jupăneasă. – Jupâneasă + suf. -ică. DOOM
!jupâneșícă (înv.) s. f., g.-d. art. jupâneșícăi/jupâneșíchii; pl. jupâneșéle, art. jupâneșélele
jupîneșicăi
JUPÂNEȘÍCĂ, jupâneșele, s. f. (Înv.) Diminutiv al lui jupăneasă. – Jupâneasă + suf. -ică. DOOM
!jupâneșícă (înv.) s. f., g.-d. art. jupâneșícăi/jupâneșíchii; pl. jupâneșéle, art. jupâneșélele
jupîni
JUPẤN, jupâni, s. m. (Înv.) 1. Titlu de politețe dat în Țările Române persoanelor care ocupau anumite demnități sau funcții înalte. ♦ Titlu de politețe dat unei persoane, echivalând cu „domn”, „cucon”. 2. Patron, stăpân (considerat în raport cu angajații săi). – Et. nec. DOOM
jupấn (înv.) s. m., pl. jupấni
jupînii
JUPẤN, jupâni, s. m. (Înv.) 1. Titlu de politețe dat în Țările Române persoanelor care ocupau anumite demnități sau funcții înalte. ♦ Titlu de politețe dat unei persoane, echivalând cu „domn”, „cucon”. 2. Patron, stăpân (considerat în raport cu angajații săi). – Et. nec. DOOM
jupấn (înv.) s. m., pl. jupấni
jupînilor
JUPẤN, jupâni, s. m. (Înv.) 1. Titlu de politețe dat în Țările Române persoanelor care ocupau anumite demnități sau funcții înalte. ♦ Titlu de politețe dat unei persoane, echivalând cu „domn”, „cucon”. 2. Patron, stăpân (considerat în raport cu angajații săi). – Et. nec. DOOM
jupấn (înv.) s. m., pl. jupấni
jupînița
JUPÂNÍȚĂ, jupânițe, s. f. (Înv.) Boieroaică tânără; fiica (sau soția tânără a) unui boier. – Jupân + suf. -iță. DOOM
jupâníță (înv.) s. f., g.-d. art. jupâníței; pl. jupâníțe
jupînițe
JUPÂNÍȚĂ, jupânițe, s. f. (Înv.) Boieroaică tânără; fiica (sau soția tânără a) unui boier. – Jupân + suf. -iță. DOOM
jupâníță (înv.) s. f., g.-d. art. jupâníței; pl. jupâníțe
jupîniței
JUPÂNÍȚĂ, jupânițe, s. f. (Înv.) Boieroaică tânără; fiica (sau soția tânără a) unui boier. – Jupân + suf. -iță. DOOM
jupâníță (înv.) s. f., g.-d. art. jupâníței; pl. jupâníțe
jupînițele
JUPÂNÍȚĂ, jupânițe, s. f. (Înv.) Boieroaică tânără; fiica (sau soția tânără a) unui boier. – Jupân + suf. -iță. DOOM
jupâníță (înv.) s. f., g.-d. art. jupâníței; pl. jupâníțe
jupînițelor
JUPÂNÍȚĂ, jupânițe, s. f. (Înv.) Boieroaică tânără; fiica (sau soția tânără a) unui boier. – Jupân + suf. -iță. DOOM
jupâníță (înv.) s. f., g.-d. art. jupâníței; pl. jupâníțe
jupînițo
JUPÂNÍȚĂ, jupânițe, s. f. (Înv.) Boieroaică tânără; fiica (sau soția tânără a) unui boier. – Jupân + suf. -iță. DOOM
jupâníță (înv.) s. f., g.-d. art. jupâníței; pl. jupâníțe
jupînul
JUPẤN, jupâni, s. m. (Înv.) 1. Titlu de politețe dat în Țările Române persoanelor care ocupau anumite demnități sau funcții înalte. ♦ Titlu de politețe dat unei persoane, echivalând cu „domn”, „cucon”. 2. Patron, stăpân (considerat în raport cu angajații săi). – Et. nec. DOOM
jupấn (înv.) s. m., pl. jupấni
jupînule
JUPẤN, jupâni, s. m. (Înv.) 1. Titlu de politețe dat în Țările Române persoanelor care ocupau anumite demnități sau funcții înalte. ♦ Titlu de politețe dat unei persoane, echivalând cu „domn”, „cucon”. 2. Patron, stăpân (considerat în raport cu angajații săi). – Et. nec. DOOM
jupấn (înv.) s. m., pl. jupấni
jupînului
JUPẤN, jupâni, s. m. (Înv.) 1. Titlu de politețe dat în Țările Române persoanelor care ocupau anumite demnități sau funcții înalte. ♦ Titlu de politețe dat unei persoane, echivalând cu „domn”, „cucon”. 2. Patron, stăpân (considerat în raport cu angajații săi). – Et. nec. DOOM
jupấn (înv.) s. m., pl. jupấni
jupăi
JUPĂÍ, jupăiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A bate, a lovi. Au prins a-l jupăi. SBIERA, P. 288. ◊ Intranz. Jupăia-ntr-însul ca-ntr-un snop de paie. SBIERA, P. 198.
jupăia
JUPĂÍ, jupăiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A bate, a lovi. Au prins a-l jupăi. SBIERA, P. 288. ◊ Intranz. Jupăia-ntr-însul ca-ntr-un snop de paie. SBIERA, P. 198.
jupăiai
JUPĂÍ, jupăiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A bate, a lovi. Au prins a-l jupăi. SBIERA, P. 288. ◊ Intranz. Jupăia-ntr-însul ca-ntr-un snop de paie. SBIERA, P. 198.
jupăiam
JUPĂÍ, jupăiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A bate, a lovi. Au prins a-l jupăi. SBIERA, P. 288. ◊ Intranz. Jupăia-ntr-însul ca-ntr-un snop de paie. SBIERA, P. 198.
jupăiau
JUPĂÍ, jupăiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A bate, a lovi. Au prins a-l jupăi. SBIERA, P. 288. ◊ Intranz. Jupăia-ntr-însul ca-ntr-un snop de paie. SBIERA, P. 198.
jupăiați
JUPĂÍ, jupăiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A bate, a lovi. Au prins a-l jupăi. SBIERA, P. 288. ◊ Intranz. Jupăia-ntr-însul ca-ntr-un snop de paie. SBIERA, P. 198.
jupăie
JUPĂÍ, jupăiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A bate, a lovi. Au prins a-l jupăi. SBIERA, P. 288. ◊ Intranz. Jupăia-ntr-însul ca-ntr-un snop de paie. SBIERA, P. 198.
jupăii
JUPĂÍ, jupăiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A bate, a lovi. Au prins a-l jupăi. SBIERA, P. 288. ◊ Intranz. Jupăia-ntr-însul ca-ntr-un snop de paie. SBIERA, P. 198.
jupăim
JUPĂÍ, jupăiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A bate, a lovi. Au prins a-l jupăi. SBIERA, P. 288. ◊ Intranz. Jupăia-ntr-însul ca-ntr-un snop de paie. SBIERA, P. 198.
jupăind
JUPĂÍ, jupăiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A bate, a lovi. Au prins a-l jupăi. SBIERA, P. 288. ◊ Intranz. Jupăia-ntr-însul ca-ntr-un snop de paie. SBIERA, P. 198.
jupăire
JUPĂÍ, jupăiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A bate, a lovi. Au prins a-l jupăi. SBIERA, P. 288. ◊ Intranz. Jupăia-ntr-însul ca-ntr-un snop de paie. SBIERA, P. 198.
jupăire
JUPĂÍ, jupăiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A bate, a lovi. Au prins a-l jupăi. SBIERA, P. 288. ◊ Intranz. Jupăia-ntr-însul ca-ntr-un snop de paie. SBIERA, P. 198.
jupăiră
JUPĂÍ, jupăiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A bate, a lovi. Au prins a-l jupăi. SBIERA, P. 288. ◊ Intranz. Jupăia-ntr-însul ca-ntr-un snop de paie. SBIERA, P. 198.
jupăirăm
JUPĂÍ, jupăiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A bate, a lovi. Au prins a-l jupăi. SBIERA, P. 288. ◊ Intranz. Jupăia-ntr-însul ca-ntr-un snop de paie. SBIERA, P. 198.
jupăirăți
JUPĂÍ, jupăiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A bate, a lovi. Au prins a-l jupăi. SBIERA, P. 288. ◊ Intranz. Jupăia-ntr-însul ca-ntr-un snop de paie. SBIERA, P. 198.
jupăise
JUPĂÍ, jupăiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A bate, a lovi. Au prins a-l jupăi. SBIERA, P. 288. ◊ Intranz. Jupăia-ntr-însul ca-ntr-un snop de paie. SBIERA, P. 198.
jupăisem
JUPĂÍ, jupăiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A bate, a lovi. Au prins a-l jupăi. SBIERA, P. 288. ◊ Intranz. Jupăia-ntr-însul ca-ntr-un snop de paie. SBIERA, P. 198.
jupăiseră
JUPĂÍ, jupăiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A bate, a lovi. Au prins a-l jupăi. SBIERA, P. 288. ◊ Intranz. Jupăia-ntr-însul ca-ntr-un snop de paie. SBIERA, P. 198.
jupăiserăm
JUPĂÍ, jupăiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A bate, a lovi. Au prins a-l jupăi. SBIERA, P. 288. ◊ Intranz. Jupăia-ntr-însul ca-ntr-un snop de paie. SBIERA, P. 198.
jupăiserăți
JUPĂÍ, jupăiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A bate, a lovi. Au prins a-l jupăi. SBIERA, P. 288. ◊ Intranz. Jupăia-ntr-însul ca-ntr-un snop de paie. SBIERA, P. 198.
jupăiseși
JUPĂÍ, jupăiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A bate, a lovi. Au prins a-l jupăi. SBIERA, P. 288. ◊ Intranz. Jupăia-ntr-însul ca-ntr-un snop de paie. SBIERA, P. 198.
jupăiseți
JUPĂÍ, jupăiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A bate, a lovi. Au prins a-l jupăi. SBIERA, P. 288. ◊ Intranz. Jupăia-ntr-însul ca-ntr-un snop de paie. SBIERA, P. 198.
jupăit
JUPĂÍ, jupăiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A bate, a lovi. Au prins a-l jupăi. SBIERA, P. 288. ◊ Intranz. Jupăia-ntr-însul ca-ntr-un snop de paie. SBIERA, P. 198.
jupăit
JUPĂÍ, jupăiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A bate, a lovi. Au prins a-l jupăi. SBIERA, P. 288. ◊ Intranz. Jupăia-ntr-însul ca-ntr-un snop de paie. SBIERA, P. 198.
jupăiși
JUPĂÍ, jupăiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A bate, a lovi. Au prins a-l jupăi. SBIERA, P. 288. ◊ Intranz. Jupăia-ntr-însul ca-ntr-un snop de paie. SBIERA, P. 198.
jupăiți
JUPĂÍ, jupăiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A bate, a lovi. Au prins a-l jupăi. SBIERA, P. 288. ◊ Intranz. Jupăia-ntr-însul ca-ntr-un snop de paie. SBIERA, P. 198.
jur
JUR2 s. n. Spațiu în mijlocul căruia se află cineva sau ceva; împrejurime; vecinătate. ◊ Loc. adv. În (sau prin) jur = în (sau prin) preajmă, alături, prin apropiere, împrejur. Din jur = din împrejurimi, dimprejur. (De) jur-împrejur = din (sau în) toate părțile. ◊ Loc. prep. În jurul... = a) în preajma...; b) relativ la..., despre; c) aproximativ în..., cam pe la... Prin jurul... = în apropiere de...; cam pe la... Din jurul... = pe lângă, din preajma... (De) jur-împrejurul... = în preajma... – Lat. gyrus. DOOM
!jur2 (împrejurime) s. n.
jur
JUR3, jururi, s. n. (Pop.) Jurământ. – Din jura (derivat regresiv). DOOM
!jur3 (jurământ) (pop.) s. n., pl. júruri
jur
JUR1, juri, s. m. (Înv.) Jurat1. ◊ (În vechea organizare judecătorească) Curte cu juri = organ de jurisdicție pentru procese criminale, delicte politice sau de presă, în componența căruia intrau jurați1. – Din fr. jury. DOOM
!jur1 (jurat) (înv.) s. m., pl. juri
jur
JURÁ, jur, vb. I. 1. Tranz. și refl. A afirma, a declara ceva sub jurământ, a depune un jurământ. ♦ Tranz. A întări, a confirma la judecată, prin jurământ, o depoziție sau o mărturie. ♦ Refl. A promite prin jurământ. 2. Refl. (Pop.) A se afurisi, a se blestema (pentru a întări cele afirmate). 3. Tranz. (Pop.) A ruga pe cineva cu stăruință; a implora, a conjura. – Lat. jurare. DOOM
jurá (a ~) vb., ind. prez. 3 júră
jura
JURÁ, jur, vb. I. 1. Tranz. și refl. A afirma, a declara ceva sub jurământ, a depune un jurământ. ♦ Tranz. A întări, a confirma la judecată, prin jurământ, o depoziție sau o mărturie. ♦ Refl. A promite prin jurământ. 2. Refl. (Pop.) A se afurisi, a se blestema (pentru a întări cele afirmate). 3. Tranz. (Pop.) A ruga pe cineva cu stăruință; a implora, a conjura. – Lat. jurare. DOOM
jurá (a ~) vb., ind. prez. 3 júră
jurai
JURÁ, jur, vb. I. 1. Tranz. și refl. A afirma, a declara ceva sub jurământ, a depune un jurământ. ♦ Tranz. A întări, a confirma la judecată, prin jurământ, o depoziție sau o mărturie. ♦ Refl. A promite prin jurământ. 2. Refl. (Pop.) A se afurisi, a se blestema (pentru a întări cele afirmate). 3. Tranz. (Pop.) A ruga pe cineva cu stăruință; a implora, a conjura. – Lat. jurare. DOOM
jurá (a ~) vb., ind. prez. 3 júră
juram
JURÁ, jur, vb. I. 1. Tranz. și refl. A afirma, a declara ceva sub jurământ, a depune un jurământ. ♦ Tranz. A întări, a confirma la judecată, prin jurământ, o depoziție sau o mărturie. ♦ Refl. A promite prin jurământ. 2. Refl. (Pop.) A se afurisi, a se blestema (pentru a întări cele afirmate). 3. Tranz. (Pop.) A ruga pe cineva cu stăruință; a implora, a conjura. – Lat. jurare. DOOM
jurá (a ~) vb., ind. prez. 3 júră
jurare
JURÁ, jur, vb. I. 1. Tranz. și refl. A afirma, a declara ceva sub jurământ, a depune un jurământ. ♦ Tranz. A întări, a confirma la judecată, prin jurământ, o depoziție sau o mărturie. ♦ Refl. A promite prin jurământ. 2. Refl. (Pop.) A se afurisi, a se blestema (pentru a întări cele afirmate). 3. Tranz. (Pop.) A ruga pe cineva cu stăruință; a implora, a conjura. – Lat. jurare. DOOM
jurá (a ~) vb., ind. prez. 3 júră
jurare
JURÁRE, jurări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) jura și rezultatul ei; jurământ. ♦ Blestem. – V. jura. DOOM
juráre (înv.) s. f., g.-d. art. jurắrii; pl. jurắri
jurarea
JURÁRE, jurări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) jura și rezultatul ei; jurământ. ♦ Blestem. – V. jura. DOOM
juráre (înv.) s. f., g.-d. art. jurắrii; pl. jurắri
jurară
JURÁ, jur, vb. I. 1. Tranz. și refl. A afirma, a declara ceva sub jurământ, a depune un jurământ. ♦ Tranz. A întări, a confirma la judecată, prin jurământ, o depoziție sau o mărturie. ♦ Refl. A promite prin jurământ. 2. Refl. (Pop.) A se afurisi, a se blestema (pentru a întări cele afirmate). 3. Tranz. (Pop.) A ruga pe cineva cu stăruință; a implora, a conjura. – Lat. jurare. DOOM
jurá (a ~) vb., ind. prez. 3 júră
jurarăm
JURÁ, jur, vb. I. 1. Tranz. și refl. A afirma, a declara ceva sub jurământ, a depune un jurământ. ♦ Tranz. A întări, a confirma la judecată, prin jurământ, o depoziție sau o mărturie. ♦ Refl. A promite prin jurământ. 2. Refl. (Pop.) A se afurisi, a se blestema (pentru a întări cele afirmate). 3. Tranz. (Pop.) A ruga pe cineva cu stăruință; a implora, a conjura. – Lat. jurare. DOOM
jurá (a ~) vb., ind. prez. 3 júră
jurarăți
JURÁ, jur, vb. I. 1. Tranz. și refl. A afirma, a declara ceva sub jurământ, a depune un jurământ. ♦ Tranz. A întări, a confirma la judecată, prin jurământ, o depoziție sau o mărturie. ♦ Refl. A promite prin jurământ. 2. Refl. (Pop.) A se afurisi, a se blestema (pentru a întări cele afirmate). 3. Tranz. (Pop.) A ruga pe cineva cu stăruință; a implora, a conjura. – Lat. jurare. DOOM
jurá (a ~) vb., ind. prez. 3 júră
jurase
JURÁ, jur, vb. I. 1. Tranz. și refl. A afirma, a declara ceva sub jurământ, a depune un jurământ. ♦ Tranz. A întări, a confirma la judecată, prin jurământ, o depoziție sau o mărturie. ♦ Refl. A promite prin jurământ. 2. Refl. (Pop.) A se afurisi, a se blestema (pentru a întări cele afirmate). 3. Tranz. (Pop.) A ruga pe cineva cu stăruință; a implora, a conjura. – Lat. jurare. DOOM
jurá (a ~) vb., ind. prez. 3 júră
jurasem
JURÁ, jur, vb. I. 1. Tranz. și refl. A afirma, a declara ceva sub jurământ, a depune un jurământ. ♦ Tranz. A întări, a confirma la judecată, prin jurământ, o depoziție sau o mărturie. ♦ Refl. A promite prin jurământ. 2. Refl. (Pop.) A se afurisi, a se blestema (pentru a întări cele afirmate). 3. Tranz. (Pop.) A ruga pe cineva cu stăruință; a implora, a conjura. – Lat. jurare. DOOM
jurá (a ~) vb., ind. prez. 3 júră
juraseră
JURÁ, jur, vb. I. 1. Tranz. și refl. A afirma, a declara ceva sub jurământ, a depune un jurământ. ♦ Tranz. A întări, a confirma la judecată, prin jurământ, o depoziție sau o mărturie. ♦ Refl. A promite prin jurământ. 2. Refl. (Pop.) A se afurisi, a se blestema (pentru a întări cele afirmate). 3. Tranz. (Pop.) A ruga pe cineva cu stăruință; a implora, a conjura. – Lat. jurare. DOOM
jurá (a ~) vb., ind. prez. 3 júră
juraserăm
JURÁ, jur, vb. I. 1. Tranz. și refl. A afirma, a declara ceva sub jurământ, a depune un jurământ. ♦ Tranz. A întări, a confirma la judecată, prin jurământ, o depoziție sau o mărturie. ♦ Refl. A promite prin jurământ. 2. Refl. (Pop.) A se afurisi, a se blestema (pentru a întări cele afirmate). 3. Tranz. (Pop.) A ruga pe cineva cu stăruință; a implora, a conjura. – Lat. jurare. DOOM
jurá (a ~) vb., ind. prez. 3 júră
juraserăți
JURÁ, jur, vb. I. 1. Tranz. și refl. A afirma, a declara ceva sub jurământ, a depune un jurământ. ♦ Tranz. A întări, a confirma la judecată, prin jurământ, o depoziție sau o mărturie. ♦ Refl. A promite prin jurământ. 2. Refl. (Pop.) A se afurisi, a se blestema (pentru a întări cele afirmate). 3. Tranz. (Pop.) A ruga pe cineva cu stăruință; a implora, a conjura. – Lat. jurare. DOOM
jurá (a ~) vb., ind. prez. 3 júră
juraseși
JURÁ, jur, vb. I. 1. Tranz. și refl. A afirma, a declara ceva sub jurământ, a depune un jurământ. ♦ Tranz. A întări, a confirma la judecată, prin jurământ, o depoziție sau o mărturie. ♦ Refl. A promite prin jurământ. 2. Refl. (Pop.) A se afurisi, a se blestema (pentru a întări cele afirmate). 3. Tranz. (Pop.) A ruga pe cineva cu stăruință; a implora, a conjura. – Lat. jurare. DOOM
jurá (a ~) vb., ind. prez. 3 júră
juraseți
JURÁ, jur, vb. I. 1. Tranz. și refl. A afirma, a declara ceva sub jurământ, a depune un jurământ. ♦ Tranz. A întări, a confirma la judecată, prin jurământ, o depoziție sau o mărturie. ♦ Refl. A promite prin jurământ. 2. Refl. (Pop.) A se afurisi, a se blestema (pentru a întări cele afirmate). 3. Tranz. (Pop.) A ruga pe cineva cu stăruință; a implora, a conjura. – Lat. jurare. DOOM
jurá (a ~) vb., ind. prez. 3 júră
jurasic
JURÁSIC, -Ă, jurasici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. A doua perioadă a mezozoicului, în care predomină gimnospermele și apar angiospermele, iar fauna este reprezentată prin aproape toate tipurile de viețuitoare. ♦ Grup de roci formate în această perioadă. 2. Adj. Care ține de jurasic (1), privitor la jurasic. – Din fr. jurassique. DOOM
jurásic1 adj. m., pl. jurásici; f. jurásică, pl. jurásice
jurasic
JURÁSIC, -Ă, jurasici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. A doua perioadă a mezozoicului, în care predomină gimnospermele și apar angiospermele, iar fauna este reprezentată prin aproape toate tipurile de viețuitoare. ♦ Grup de roci formate în această perioadă. 2. Adj. Care ține de jurasic (1), privitor la jurasic. – Din fr. jurassique. DOOM
jurásic2 s. n.
jurasica
JURÁSIC, -Ă, jurasici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. A doua perioadă a mezozoicului, în care predomină gimnospermele și apar angiospermele, iar fauna este reprezentată prin aproape toate tipurile de viețuitoare. ♦ Grup de roci formate în această perioadă. 2. Adj. Care ține de jurasic (1), privitor la jurasic. – Din fr. jurassique. DOOM
jurásic1 adj. m., pl. jurásici; f. jurásică, pl. jurásice
jurasice
JURÁSIC, -Ă, jurasici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. A doua perioadă a mezozoicului, în care predomină gimnospermele și apar angiospermele, iar fauna este reprezentată prin aproape toate tipurile de viețuitoare. ♦ Grup de roci formate în această perioadă. 2. Adj. Care ține de jurasic (1), privitor la jurasic. – Din fr. jurassique. DOOM
jurásic1 adj. m., pl. jurásici; f. jurásică, pl. jurásice
jurasicei
JURÁSIC, -Ă, jurasici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. A doua perioadă a mezozoicului, în care predomină gimnospermele și apar angiospermele, iar fauna este reprezentată prin aproape toate tipurile de viețuitoare. ♦ Grup de roci formate în această perioadă. 2. Adj. Care ține de jurasic (1), privitor la jurasic. – Din fr. jurassique. DOOM
jurásic1 adj. m., pl. jurásici; f. jurásică, pl. jurásice
jurasicele
JURÁSIC, -Ă, jurasici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. A doua perioadă a mezozoicului, în care predomină gimnospermele și apar angiospermele, iar fauna este reprezentată prin aproape toate tipurile de viețuitoare. ♦ Grup de roci formate în această perioadă. 2. Adj. Care ține de jurasic (1), privitor la jurasic. – Din fr. jurassique. DOOM
jurásic1 adj. m., pl. jurásici; f. jurásică, pl. jurásice
jurasicelor
JURÁSIC, -Ă, jurasici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. A doua perioadă a mezozoicului, în care predomină gimnospermele și apar angiospermele, iar fauna este reprezentată prin aproape toate tipurile de viețuitoare. ♦ Grup de roci formate în această perioadă. 2. Adj. Care ține de jurasic (1), privitor la jurasic. – Din fr. jurassique. DOOM
jurásic1 adj. m., pl. jurásici; f. jurásică, pl. jurásice
jurasici
JURÁSIC, -Ă, jurasici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. A doua perioadă a mezozoicului, în care predomină gimnospermele și apar angiospermele, iar fauna este reprezentată prin aproape toate tipurile de viețuitoare. ♦ Grup de roci formate în această perioadă. 2. Adj. Care ține de jurasic (1), privitor la jurasic. – Din fr. jurassique. DOOM
jurásic1 adj. m., pl. jurásici; f. jurásică, pl. jurásice
jurasicii
JURÁSIC, -Ă, jurasici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. A doua perioadă a mezozoicului, în care predomină gimnospermele și apar angiospermele, iar fauna este reprezentată prin aproape toate tipurile de viețuitoare. ♦ Grup de roci formate în această perioadă. 2. Adj. Care ține de jurasic (1), privitor la jurasic. – Din fr. jurassique. DOOM
jurásic1 adj. m., pl. jurásici; f. jurásică, pl. jurásice
jurasicilor
JURÁSIC, -Ă, jurasici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. A doua perioadă a mezozoicului, în care predomină gimnospermele și apar angiospermele, iar fauna este reprezentată prin aproape toate tipurile de viețuitoare. ♦ Grup de roci formate în această perioadă. 2. Adj. Care ține de jurasic (1), privitor la jurasic. – Din fr. jurassique. DOOM
jurásic1 adj. m., pl. jurásici; f. jurásică, pl. jurásice
jurasicul
JURÁSIC, -Ă, jurasici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. A doua perioadă a mezozoicului, în care predomină gimnospermele și apar angiospermele, iar fauna este reprezentată prin aproape toate tipurile de viețuitoare. ♦ Grup de roci formate în această perioadă. 2. Adj. Care ține de jurasic (1), privitor la jurasic. – Din fr. jurassique. DOOM
jurásic1 adj. m., pl. jurásici; f. jurásică, pl. jurásice
jurasicului
JURÁSIC, -Ă, jurasici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. A doua perioadă a mezozoicului, în care predomină gimnospermele și apar angiospermele, iar fauna este reprezentată prin aproape toate tipurile de viețuitoare. ♦ Grup de roci formate în această perioadă. 2. Adj. Care ține de jurasic (1), privitor la jurasic. – Din fr. jurassique. DOOM
jurásic1 adj. m., pl. jurásici; f. jurásică, pl. jurásice
jurat
JURÁ, jur, vb. I. 1. Tranz. și refl. A afirma, a declara ceva sub jurământ, a depune un jurământ. ♦ Tranz. A întări, a confirma la judecată, prin jurământ, o depoziție sau o mărturie. ♦ Refl. A promite prin jurământ. 2. Refl. (Pop.) A se afurisi, a se blestema (pentru a întări cele afirmate). 3. Tranz. (Pop.) A ruga pe cineva cu stăruință; a implora, a conjura. – Lat. jurare. DOOM
jurá (a ~) vb., ind. prez. 3 júră
jurat
JURÁT2, -Ă, jurați, -te, adj. (Pop.; adesea substantivat) Blestemat, afurisit; rău, hain. – V. jura.
jurat
JURÁT1, jurati, s. m. (în unele state și în România în trecut) Cetățean ales să ia parte la judecarea unor procese penale și uneori a unor procese civile; jur1. ◊ Curte cu jurați = Curte cu juri. – Din fr. juré, lat. juratus. DOOM
jurát s. m., pl. juráți
jurata
JURÁT2, -Ă, jurați, -te, adj. (Pop.; adesea substantivat) Blestemat, afurisit; rău, hain. – V. jura.
jurate
JURÁT2, -Ă, jurați, -te, adj. (Pop.; adesea substantivat) Blestemat, afurisit; rău, hain. – V. jura.
juratei
JURÁT2, -Ă, jurați, -te, adj. (Pop.; adesea substantivat) Blestemat, afurisit; rău, hain. – V. jura.
juratele
JURÁT2, -Ă, jurați, -te, adj. (Pop.; adesea substantivat) Blestemat, afurisit; rău, hain. – V. jura.
juratelor
JURÁT2, -Ă, jurați, -te, adj. (Pop.; adesea substantivat) Blestemat, afurisit; rău, hain. – V. jura.
juratul
JURÁT2, -Ă, jurați, -te, adj. (Pop.; adesea substantivat) Blestemat, afurisit; rău, hain. – V. jura.
juratului
JURÁT2, -Ă, jurați, -te, adj. (Pop.; adesea substantivat) Blestemat, afurisit; rău, hain. – V. jura.
jurau
JURÁ, jur, vb. I. 1. Tranz. și refl. A afirma, a declara ceva sub jurământ, a depune un jurământ. ♦ Tranz. A întări, a confirma la judecată, prin jurământ, o depoziție sau o mărturie. ♦ Refl. A promite prin jurământ. 2. Refl. (Pop.) A se afurisi, a se blestema (pentru a întări cele afirmate). 3. Tranz. (Pop.) A ruga pe cineva cu stăruință; a implora, a conjura. – Lat. jurare. DOOM
jurá (a ~) vb., ind. prez. 3 júră
jurași
JURÁ, jur, vb. I. 1. Tranz. și refl. A afirma, a declara ceva sub jurământ, a depune un jurământ. ♦ Tranz. A întări, a confirma la judecată, prin jurământ, o depoziție sau o mărturie. ♦ Refl. A promite prin jurământ. 2. Refl. (Pop.) A se afurisi, a se blestema (pentru a întări cele afirmate). 3. Tranz. (Pop.) A ruga pe cineva cu stăruință; a implora, a conjura. – Lat. jurare. DOOM
jurá (a ~) vb., ind. prez. 3 júră
jurați
JURÁ, jur, vb. I. 1. Tranz. și refl. A afirma, a declara ceva sub jurământ, a depune un jurământ. ♦ Tranz. A întări, a confirma la judecată, prin jurământ, o depoziție sau o mărturie. ♦ Refl. A promite prin jurământ. 2. Refl. (Pop.) A se afurisi, a se blestema (pentru a întări cele afirmate). 3. Tranz. (Pop.) A ruga pe cineva cu stăruință; a implora, a conjura. – Lat. jurare. DOOM
jurá (a ~) vb., ind. prez. 3 júră
jurați
JURÁT2, -Ă, jurați, -te, adj. (Pop.; adesea substantivat) Blestemat, afurisit; rău, hain. – V. jura.
jurații
JURÁT2, -Ă, jurați, -te, adj. (Pop.; adesea substantivat) Blestemat, afurisit; rău, hain. – V. jura.
juraților
JURÁT2, -Ă, jurați, -te, adj. (Pop.; adesea substantivat) Blestemat, afurisit; rău, hain. – V. jura.
jure
JUR1, juri, s. m. (Înv.) Jurat1. ◊ (În vechea organizare judecătorească) Curte cu juri = organ de jurisdicție pentru procese criminale, delicte politice sau de presă, în componența căruia intrau jurați1. – Din fr. jury. DOOM
!jur1 (jurat) (înv.) s. m., pl. juri
jure
JURÁ, jur, vb. I. 1. Tranz. și refl. A afirma, a declara ceva sub jurământ, a depune un jurământ. ♦ Tranz. A întări, a confirma la judecată, prin jurământ, o depoziție sau o mărturie. ♦ Refl. A promite prin jurământ. 2. Refl. (Pop.) A se afurisi, a se blestema (pentru a întări cele afirmate). 3. Tranz. (Pop.) A ruga pe cineva cu stăruință; a implora, a conjura. – Lat. jurare. DOOM
jurá (a ~) vb., ind. prez. 3 júră
jure
DE JURE loc. adv. De drept. [Pr.: ĭu-] – Loc lat. DOOM
*de júre (lat.) [j pron. ĭ] loc. adv.
juri
JUR1, juri, s. m. (Înv.) Jurat1. ◊ (În vechea organizare judecătorească) Curte cu juri = organ de jurisdicție pentru procese criminale, delicte politice sau de presă, în componența căruia intrau jurați1. – Din fr. jury. DOOM
!jur1 (jurat) (înv.) s. m., pl. juri
juri
JURÁ, jur, vb. I. 1. Tranz. și refl. A afirma, a declara ceva sub jurământ, a depune un jurământ. ♦ Tranz. A întări, a confirma la judecată, prin jurământ, o depoziție sau o mărturie. ♦ Refl. A promite prin jurământ. 2. Refl. (Pop.) A se afurisi, a se blestema (pentru a întări cele afirmate). 3. Tranz. (Pop.) A ruga pe cineva cu stăruință; a implora, a conjura. – Lat. jurare. DOOM
jurá (a ~) vb., ind. prez. 3 júră
juridic
JURÍDIC, -Ă, juridici, -ce, adj. Care ține de drept, privitor la drept. ◊ Persoană juridică = organizație cu patrimoniu propriu și administrație de sine stătătoare, care se bucură de capacitatea de a avea drepturi și obligații. – Din fr. juridique, lat. juridicus. DOOM
jurídic adj. m., pl. jurídici; f. jurídică, pl. jurídice
juridica
JURÍDIC, -Ă, juridici, -ce, adj. Care ține de drept, privitor la drept. ◊ Persoană juridică = organizație cu patrimoniu propriu și administrație de sine stătătoare, care se bucură de capacitatea de a avea drepturi și obligații. – Din fr. juridique, lat. juridicus. DOOM
jurídic adj. m., pl. jurídici; f. jurídică, pl. jurídice
juridice
JURÍDIC, -Ă, juridici, -ce, adj. Care ține de drept, privitor la drept. ◊ Persoană juridică = organizație cu patrimoniu propriu și administrație de sine stătătoare, care se bucură de capacitatea de a avea drepturi și obligații. – Din fr. juridique, lat. juridicus. DOOM
jurídic adj. m., pl. jurídici; f. jurídică, pl. jurídice
juridicei
JURÍDIC, -Ă, juridici, -ce, adj. Care ține de drept, privitor la drept. ◊ Persoană juridică = organizație cu patrimoniu propriu și administrație de sine stătătoare, care se bucură de capacitatea de a avea drepturi și obligații. – Din fr. juridique, lat. juridicus. DOOM
jurídic adj. m., pl. jurídici; f. jurídică, pl. jurídice
juridicele
JURÍDIC, -Ă, juridici, -ce, adj. Care ține de drept, privitor la drept. ◊ Persoană juridică = organizație cu patrimoniu propriu și administrație de sine stătătoare, care se bucură de capacitatea de a avea drepturi și obligații. – Din fr. juridique, lat. juridicus. DOOM
jurídic adj. m., pl. jurídici; f. jurídică, pl. jurídice
juridicelor
JURÍDIC, -Ă, juridici, -ce, adj. Care ține de drept, privitor la drept. ◊ Persoană juridică = organizație cu patrimoniu propriu și administrație de sine stătătoare, care se bucură de capacitatea de a avea drepturi și obligații. – Din fr. juridique, lat. juridicus. DOOM
jurídic adj. m., pl. jurídici; f. jurídică, pl. jurídice
juridicește
JURIDICÉȘTE adv. Din punct de vedere juridic. – Juridic + suf. -ește. DOOM
juridicéște adv.
juridici
JURÍDIC, -Ă, juridici, -ce, adj. Care ține de drept, privitor la drept. ◊ Persoană juridică = organizație cu patrimoniu propriu și administrație de sine stătătoare, care se bucură de capacitatea de a avea drepturi și obligații. – Din fr. juridique, lat. juridicus. DOOM
jurídic adj. m., pl. jurídici; f. jurídică, pl. jurídice
juridicii
JURÍDIC, -Ă, juridici, -ce, adj. Care ține de drept, privitor la drept. ◊ Persoană juridică = organizație cu patrimoniu propriu și administrație de sine stătătoare, care se bucură de capacitatea de a avea drepturi și obligații. – Din fr. juridique, lat. juridicus. DOOM
jurídic adj. m., pl. jurídici; f. jurídică, pl. jurídice
juridicilor
JURÍDIC, -Ă, juridici, -ce, adj. Care ține de drept, privitor la drept. ◊ Persoană juridică = organizație cu patrimoniu propriu și administrație de sine stătătoare, care se bucură de capacitatea de a avea drepturi și obligații. – Din fr. juridique, lat. juridicus. DOOM
jurídic adj. m., pl. jurídici; f. jurídică, pl. jurídice
juridicul
JURÍDIC, -Ă, juridici, -ce, adj. Care ține de drept, privitor la drept. ◊ Persoană juridică = organizație cu patrimoniu propriu și administrație de sine stătătoare, care se bucură de capacitatea de a avea drepturi și obligații. – Din fr. juridique, lat. juridicus. DOOM
jurídic adj. m., pl. jurídici; f. jurídică, pl. jurídice
juridicului
JURÍDIC, -Ă, juridici, -ce, adj. Care ține de drept, privitor la drept. ◊ Persoană juridică = organizație cu patrimoniu propriu și administrație de sine stătătoare, care se bucură de capacitatea de a avea drepturi și obligații. – Din fr. juridique, lat. juridicus. DOOM
jurídic adj. m., pl. jurídici; f. jurídică, pl. jurídice
jurii
JUR1, juri, s. m. (Înv.) Jurat1. ◊ (În vechea organizare judecătorească) Curte cu juri = organ de jurisdicție pentru procese criminale, delicte politice sau de presă, în componența căruia intrau jurați1. – Din fr. jury. DOOM
!jur1 (jurat) (înv.) s. m., pl. juri
jurii
JÚRIU, jurii, s. n. 1. Comisie de specialiști desemnată pentru clasificarea și promovarea candidaților sau a concurenților și pentru decernarea unor premii la examene, competiții sportive etc. 2. (În unele state) Totalitatea juraților care intră în componența Curților cu juri. – Din fr. jury. DOOM
júriu [riu pron. riu] s. n., art. júriul; pl. júrii, art. júriile (-ri-i-)
juriile
JÚRIU, jurii, s. n. 1. Comisie de specialiști desemnată pentru clasificarea și promovarea candidaților sau a concurenților și pentru decernarea unor premii la examene, competiții sportive etc. 2. (În unele state) Totalitatea juraților care intră în componența Curților cu juri. – Din fr. jury. DOOM
júriu [riu pron. riu] s. n., art. júriul; pl. júrii, art. júriile (-ri-i-)
juriilor
JÚRIU, jurii, s. n. 1. Comisie de specialiști desemnată pentru clasificarea și promovarea candidaților sau a concurenților și pentru decernarea unor premii la examene, competiții sportive etc. 2. (În unele state) Totalitatea juraților care intră în componența Curților cu juri. – Din fr. jury. DOOM
júriu [riu pron. riu] s. n., art. júriul; pl. júrii, art. júriile (-ri-i-)
jurilor
JUR1, juri, s. m. (Înv.) Jurat1. ◊ (În vechea organizare judecătorească) Curte cu juri = organ de jurisdicție pentru procese criminale, delicte politice sau de presă, în componența căruia intrau jurați1. – Din fr. jury. DOOM
!jur1 (jurat) (înv.) s. m., pl. juri
jurisconsult
JURISCONSÚLT, -Ă, jurisconsulți, -te, s. m. și f. Specialist în științele juridice, de mare autoritate, care este consultat în problemele dificile de drept. – Din fr. jurisconsulte, lat. jurisconsultus. DOOM
jurisconsúltă s. f., g.-d. art. jurisconsúltei; pl. jurisconsúlte
jurisconsulta
JURISCONSÚLT, -Ă, jurisconsulți, -te, s. m. și f. Specialist în științele juridice, de mare autoritate, care este consultat în problemele dificile de drept. – Din fr. jurisconsulte, lat. jurisconsultus. DOOM
jurisconsúltă s. f., g.-d. art. jurisconsúltei; pl. jurisconsúlte
jurisconsulte
JURISCONSÚLT, -Ă, jurisconsulți, -te, s. m. și f. Specialist în științele juridice, de mare autoritate, care este consultat în problemele dificile de drept. – Din fr. jurisconsulte, lat. jurisconsultus. DOOM
jurisconsúltă s. f., g.-d. art. jurisconsúltei; pl. jurisconsúlte
jurisconsulte
JURISCONSÚLT, -Ă, jurisconsulți, -te, s. m. și f. Specialist în științele juridice, de mare autoritate, care este consultat în problemele dificile de drept. – Din fr. jurisconsulte, lat. jurisconsultus. DOOM
jurisconsúltă s. f., g.-d. art. jurisconsúltei; pl. jurisconsúlte
jurisconsultei
JURISCONSÚLT, -Ă, jurisconsulți, -te, s. m. și f. Specialist în științele juridice, de mare autoritate, care este consultat în problemele dificile de drept. – Din fr. jurisconsulte, lat. jurisconsultus. DOOM
jurisconsúltă s. f., g.-d. art. jurisconsúltei; pl. jurisconsúlte
jurisconsultele
JURISCONSÚLT, -Ă, jurisconsulți, -te, s. m. și f. Specialist în științele juridice, de mare autoritate, care este consultat în problemele dificile de drept. – Din fr. jurisconsulte, lat. jurisconsultus. DOOM
jurisconsúltă s. f., g.-d. art. jurisconsúltei; pl. jurisconsúlte
jurisconsultelor
JURISCONSÚLT, -Ă, jurisconsulți, -te, s. m. și f. Specialist în științele juridice, de mare autoritate, care este consultat în problemele dificile de drept. – Din fr. jurisconsulte, lat. jurisconsultus. DOOM
jurisconsúltă s. f., g.-d. art. jurisconsúltei; pl. jurisconsúlte
jurisconsulto
JURISCONSÚLT, -Ă, jurisconsulți, -te, s. m. și f. Specialist în științele juridice, de mare autoritate, care este consultat în problemele dificile de drept. – Din fr. jurisconsulte, lat. jurisconsultus. DOOM
jurisconsúltă s. f., g.-d. art. jurisconsúltei; pl. jurisconsúlte
jurisconsultul
JURISCONSÚLT, -Ă, jurisconsulți, -te, s. m. și f. Specialist în științele juridice, de mare autoritate, care este consultat în problemele dificile de drept. – Din fr. jurisconsulte, lat. jurisconsultus. DOOM
jurisconsúltă s. f., g.-d. art. jurisconsúltei; pl. jurisconsúlte
jurisconsultule
JURISCONSÚLT, -Ă, jurisconsulți, -te, s. m. și f. Specialist în științele juridice, de mare autoritate, care este consultat în problemele dificile de drept. – Din fr. jurisconsulte, lat. jurisconsultus. DOOM
jurisconsúltă s. f., g.-d. art. jurisconsúltei; pl. jurisconsúlte
jurisconsultului
JURISCONSÚLT, -Ă, jurisconsulți, -te, s. m. și f. Specialist în științele juridice, de mare autoritate, care este consultat în problemele dificile de drept. – Din fr. jurisconsulte, lat. jurisconsultus. DOOM
jurisconsúltă s. f., g.-d. art. jurisconsúltei; pl. jurisconsúlte
jurisconsulți
JURISCONSÚLT, -Ă, jurisconsulți, -te, s. m. și f. Specialist în științele juridice, de mare autoritate, care este consultat în problemele dificile de drept. – Din fr. jurisconsulte, lat. jurisconsultus. DOOM
jurisconsúltă s. f., g.-d. art. jurisconsúltei; pl. jurisconsúlte
jurisconsulții
JURISCONSÚLT, -Ă, jurisconsulți, -te, s. m. și f. Specialist în științele juridice, de mare autoritate, care este consultat în problemele dificile de drept. – Din fr. jurisconsulte, lat. jurisconsultus. DOOM
jurisconsúltă s. f., g.-d. art. jurisconsúltei; pl. jurisconsúlte
jurisconsulților
JURISCONSÚLT, -Ă, jurisconsulți, -te, s. m. și f. Specialist în științele juridice, de mare autoritate, care este consultat în problemele dificile de drept. – Din fr. jurisconsulte, lat. jurisconsultus. DOOM
jurisconsúltă s. f., g.-d. art. jurisconsúltei; pl. jurisconsúlte
jurisdicție
JURISDÍCȚIE, jurisdicții, s. f. 1. Putere, competență de a judeca a unui judecător sau a unei instanțe. 2. Totalitatea instanțelor judecătorești de același grad. 3. Ansamblul organelor care au competența de a judeca pricini de aceeași categorie. 4. Teritoriu în care un judecător sau o instanță judecătorească își exercită puterea. – Din fr. juridiction, lat. jurisdictio. DOOM
jurisdícție (-ți-e) s. f., art. jurisdícția (-ți-a), g.-d. art. jurisdícției; pl. jurisdícții, art. jurisdícțiile (-ți-i-)
jurisdicțional
JURISDICȚIONÁL, -Ă, jurisdicționali, -e, adj. Care ține de jurisdicție, privitor la jurisdicție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. juridictionnel (după jurisdicție). DOOM
jurisdicționál (-ți-o-) adj. m., pl. jurisdicționáli; f. jurisdicționálă, pl. jurisdicționále
jurisdicționala
JURISDICȚIONÁL, -Ă, jurisdicționali, -e, adj. Care ține de jurisdicție, privitor la jurisdicție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. juridictionnel (după jurisdicție). DOOM
jurisdicționál (-ți-o-) adj. m., pl. jurisdicționáli; f. jurisdicționálă, pl. jurisdicționále
jurisdicționale
JURISDICȚIONÁL, -Ă, jurisdicționali, -e, adj. Care ține de jurisdicție, privitor la jurisdicție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. juridictionnel (după jurisdicție). DOOM
jurisdicționál (-ți-o-) adj. m., pl. jurisdicționáli; f. jurisdicționálă, pl. jurisdicționále
jurisdicționalei
JURISDICȚIONÁL, -Ă, jurisdicționali, -e, adj. Care ține de jurisdicție, privitor la jurisdicție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. juridictionnel (după jurisdicție). DOOM
jurisdicționál (-ți-o-) adj. m., pl. jurisdicționáli; f. jurisdicționálă, pl. jurisdicționále
jurisdicționalele
JURISDICȚIONÁL, -Ă, jurisdicționali, -e, adj. Care ține de jurisdicție, privitor la jurisdicție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. juridictionnel (după jurisdicție). DOOM
jurisdicționál (-ți-o-) adj. m., pl. jurisdicționáli; f. jurisdicționálă, pl. jurisdicționále
jurisdicționalelor
JURISDICȚIONÁL, -Ă, jurisdicționali, -e, adj. Care ține de jurisdicție, privitor la jurisdicție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. juridictionnel (după jurisdicție). DOOM
jurisdicționál (-ți-o-) adj. m., pl. jurisdicționáli; f. jurisdicționálă, pl. jurisdicționále
jurisdicționali
JURISDICȚIONÁL, -Ă, jurisdicționali, -e, adj. Care ține de jurisdicție, privitor la jurisdicție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. juridictionnel (după jurisdicție). DOOM
jurisdicționál (-ți-o-) adj. m., pl. jurisdicționáli; f. jurisdicționálă, pl. jurisdicționále
jurisdicționalii
JURISDICȚIONÁL, -Ă, jurisdicționali, -e, adj. Care ține de jurisdicție, privitor la jurisdicție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. juridictionnel (după jurisdicție). DOOM
jurisdicționál (-ți-o-) adj. m., pl. jurisdicționáli; f. jurisdicționálă, pl. jurisdicționále
jurisdicționalilor
JURISDICȚIONÁL, -Ă, jurisdicționali, -e, adj. Care ține de jurisdicție, privitor la jurisdicție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. juridictionnel (după jurisdicție). DOOM
jurisdicționál (-ți-o-) adj. m., pl. jurisdicționáli; f. jurisdicționálă, pl. jurisdicționále
jurisdicționalul
JURISDICȚIONÁL, -Ă, jurisdicționali, -e, adj. Care ține de jurisdicție, privitor la jurisdicție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. juridictionnel (după jurisdicție). DOOM
jurisdicționál (-ți-o-) adj. m., pl. jurisdicționáli; f. jurisdicționálă, pl. jurisdicționále
jurisdicționalului
JURISDICȚIONÁL, -Ă, jurisdicționali, -e, adj. Care ține de jurisdicție, privitor la jurisdicție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. juridictionnel (după jurisdicție). DOOM
jurisdicționál (-ți-o-) adj. m., pl. jurisdicționáli; f. jurisdicționálă, pl. jurisdicționále
jurisdicțiune
JURISDÍCȚIE, jurisdicții, s. f. 1. Putere, competență de a judeca a unui judecător sau a unei instanțe. 2. Totalitatea instanțelor judecătorești de același grad. 3. Ansamblul organelor care au competența de a judeca pricini de aceeași categorie. 4. Teritoriu în care un judecător sau o instanță judecătorească își exercită puterea. – Din fr. juridiction, lat. jurisdictio. DOOM
jurisdícție (-ți-e) s. f., art. jurisdícția (-ți-a), g.-d. art. jurisdícției; pl. jurisdícții, art. jurisdícțiile (-ți-i-)
jurisprudența
JURISPRUDÉNȚĂ, jurisprudente, s. f. 1. Totalitatea hotărârilor pronunțate de organele de jurisdicție într-un anumit domeniu; spec. ansamblu de decizii ale unui tribunal; felul în care judecă în mod obișnuit un tribunal un litigiu. 2. Analiza naturii dreptului și a sistemelor juridice; filosofia dreptului. – Din fr. juris- prudence, lat. jurisprudentia. DOOM
jurisprudénță s. f., g.-d. art. jurisprudénței; pl. jurisprudénțe
jurisprudențe
JURISPRUDÉNȚĂ, jurisprudente, s. f. 1. Totalitatea hotărârilor pronunțate de organele de jurisdicție într-un anumit domeniu; spec. ansamblu de decizii ale unui tribunal; felul în care judecă în mod obișnuit un tribunal un litigiu. 2. Analiza naturii dreptului și a sistemelor juridice; filosofia dreptului. – Din fr. juris- prudence, lat. jurisprudentia. DOOM
jurisprudénță s. f., g.-d. art. jurisprudénței; pl. jurisprudénțe
jurisprudenței
JURISPRUDÉNȚĂ, jurisprudente, s. f. 1. Totalitatea hotărârilor pronunțate de organele de jurisdicție într-un anumit domeniu; spec. ansamblu de decizii ale unui tribunal; felul în care judecă în mod obișnuit un tribunal un litigiu. 2. Analiza naturii dreptului și a sistemelor juridice; filosofia dreptului. – Din fr. juris- prudence, lat. jurisprudentia. DOOM
jurisprudénță s. f., g.-d. art. jurisprudénței; pl. jurisprudénțe
jurisprudențele
JURISPRUDÉNȚĂ, jurisprudente, s. f. 1. Totalitatea hotărârilor pronunțate de organele de jurisdicție într-un anumit domeniu; spec. ansamblu de decizii ale unui tribunal; felul în care judecă în mod obișnuit un tribunal un litigiu. 2. Analiza naturii dreptului și a sistemelor juridice; filosofia dreptului. – Din fr. juris- prudence, lat. jurisprudentia. DOOM
jurisprudénță s. f., g.-d. art. jurisprudénței; pl. jurisprudénțe
jurisprudențelor
JURISPRUDÉNȚĂ, jurisprudente, s. f. 1. Totalitatea hotărârilor pronunțate de organele de jurisdicție într-un anumit domeniu; spec. ansamblu de decizii ale unui tribunal; felul în care judecă în mod obișnuit un tribunal un litigiu. 2. Analiza naturii dreptului și a sistemelor juridice; filosofia dreptului. – Din fr. juris- prudence, lat. jurisprudentia. DOOM
jurisprudénță s. f., g.-d. art. jurisprudénței; pl. jurisprudénțe
jurisprudențial
JURISPRUDENȚIÁL, -Ă, jurisprudențiali, -e, adj. (Livr.) Care aparține jurisprudenței, de jurispradență. [Pr.: -ți-al] – Din fr. jurisprudentiel.
jurisprudențiala
JURISPRUDENȚIÁL, -Ă, jurisprudențiali, -e, adj. (Livr.) Care aparține jurisprudenței, de jurispradență. [Pr.: -ți-al] – Din fr. jurisprudentiel.
jurisprudențiale
JURISPRUDENȚIÁL, -Ă, jurisprudențiali, -e, adj. (Livr.) Care aparține jurisprudenței, de jurispradență. [Pr.: -ți-al] – Din fr. jurisprudentiel.
jurisprudențialei
JURISPRUDENȚIÁL, -Ă, jurisprudențiali, -e, adj. (Livr.) Care aparține jurisprudenței, de jurispradență. [Pr.: -ți-al] – Din fr. jurisprudentiel.
jurisprudențialele
JURISPRUDENȚIÁL, -Ă, jurisprudențiali, -e, adj. (Livr.) Care aparține jurisprudenței, de jurispradență. [Pr.: -ți-al] – Din fr. jurisprudentiel.
jurisprudențialelor
JURISPRUDENȚIÁL, -Ă, jurisprudențiali, -e, adj. (Livr.) Care aparține jurisprudenței, de jurispradență. [Pr.: -ți-al] – Din fr. jurisprudentiel.
jurisprudențiali
JURISPRUDENȚIÁL, -Ă, jurisprudențiali, -e, adj. (Livr.) Care aparține jurisprudenței, de jurispradență. [Pr.: -ți-al] – Din fr. jurisprudentiel.
jurisprudențialii
JURISPRUDENȚIÁL, -Ă, jurisprudențiali, -e, adj. (Livr.) Care aparține jurisprudenței, de jurispradență. [Pr.: -ți-al] – Din fr. jurisprudentiel.
jurisprudențialilor
JURISPRUDENȚIÁL, -Ă, jurisprudențiali, -e, adj. (Livr.) Care aparține jurisprudenței, de jurispradență. [Pr.: -ți-al] – Din fr. jurisprudentiel.
jurisprudențialul
JURISPRUDENȚIÁL, -Ă, jurisprudențiali, -e, adj. (Livr.) Care aparține jurisprudenței, de jurispradență. [Pr.: -ți-al] – Din fr. jurisprudentiel.
jurisprudențialului
JURISPRUDENȚIÁL, -Ă, jurisprudențiali, -e, adj. (Livr.) Care aparține jurisprudenței, de jurispradență. [Pr.: -ți-al] – Din fr. jurisprudentiel.
jurist
JURÍST, -Ă, juriști, -ste, s. m. și f. Specialist în științele juridice. ♦ (Înv.) Student în drept. – Din fr. juriste, lat. jurista. DOOM
jurístă s. f., g.-d. art. jurístei; pl. juríste
jurista
JURÍST, -Ă, juriști, -ste, s. m. și f. Specialist în științele juridice. ♦ (Înv.) Student în drept. – Din fr. juriste, lat. jurista. DOOM
jurístă s. f., g.-d. art. jurístei; pl. juríste
juriste
JURÍST, -Ă, juriști, -ste, s. m. și f. Specialist în științele juridice. ♦ (Înv.) Student în drept. – Din fr. juriste, lat. jurista. DOOM
jurístă s. f., g.-d. art. jurístei; pl. juríste
juriste
JURÍST, -Ă, juriști, -ste, s. m. și f. Specialist în științele juridice. ♦ (Înv.) Student în drept. – Din fr. juriste, lat. jurista. DOOM
jurístă s. f., g.-d. art. jurístei; pl. juríste
juristei
JURÍST, -Ă, juriști, -ste, s. m. și f. Specialist în științele juridice. ♦ (Înv.) Student în drept. – Din fr. juriste, lat. jurista. DOOM
jurístă s. f., g.-d. art. jurístei; pl. juríste
juristele
JURÍST, -Ă, juriști, -ste, s. m. și f. Specialist în științele juridice. ♦ (Înv.) Student în drept. – Din fr. juriste, lat. jurista. DOOM
jurístă s. f., g.-d. art. jurístei; pl. juríste
juristelor
JURÍST, -Ă, juriști, -ste, s. m. și f. Specialist în științele juridice. ♦ (Înv.) Student în drept. – Din fr. juriste, lat. jurista. DOOM
jurístă s. f., g.-d. art. jurístei; pl. juríste
juristo
JURÍST, -Ă, juriști, -ste, s. m. și f. Specialist în științele juridice. ♦ (Înv.) Student în drept. – Din fr. juriste, lat. jurista. DOOM
jurístă s. f., g.-d. art. jurístei; pl. juríste
juristul
JURÍST, -Ă, juriști, -ste, s. m. și f. Specialist în științele juridice. ♦ (Înv.) Student în drept. – Din fr. juriste, lat. jurista. DOOM
jurístă s. f., g.-d. art. jurístei; pl. juríste
juristule
JURÍST, -Ă, juriști, -ste, s. m. și f. Specialist în științele juridice. ♦ (Înv.) Student în drept. – Din fr. juriste, lat. jurista. DOOM
jurístă s. f., g.-d. art. jurístei; pl. juríste
juristului
JURÍST, -Ă, juriști, -ste, s. m. și f. Specialist în științele juridice. ♦ (Înv.) Student în drept. – Din fr. juriste, lat. jurista. DOOM
jurístă s. f., g.-d. art. jurístei; pl. juríste
juriu
JÚRIU, jurii, s. n. 1. Comisie de specialiști desemnată pentru clasificarea și promovarea candidaților sau a concurenților și pentru decernarea unor premii la examene, competiții sportive etc. 2. (În unele state) Totalitatea juraților care intră în componența Curților cu juri. – Din fr. jury. DOOM
júriu [riu pron. riu] s. n., art. júriul; pl. júrii, art. júriile (-ri-i-)
juriul
JÚRIU, jurii, s. n. 1. Comisie de specialiști desemnată pentru clasificarea și promovarea candidaților sau a concurenților și pentru decernarea unor premii la examene, competiții sportive etc. 2. (În unele state) Totalitatea juraților care intră în componența Curților cu juri. – Din fr. jury. DOOM
júriu [riu pron. riu] s. n., art. júriul; pl. júrii, art. júriile (-ri-i-)
juriului
JÚRIU, jurii, s. n. 1. Comisie de specialiști desemnată pentru clasificarea și promovarea candidaților sau a concurenților și pentru decernarea unor premii la examene, competiții sportive etc. 2. (În unele state) Totalitatea juraților care intră în componența Curților cu juri. – Din fr. jury. DOOM
júriu [riu pron. riu] s. n., art. júriul; pl. júrii, art. júriile (-ri-i-)
juriza
JURIZÁ, jurizez, vb. I. Tranz. A analiza și a stabili o ierarhie între candidații, concurenții la un concurs, examen etc. – Juriu + suf. -iza. DOOM
jurizá (a ~) vb., ind. prez. 3 jurizeáză
jurizai
JURIZÁ, jurizez, vb. I. Tranz. A analiza și a stabili o ierarhie între candidații, concurenții la un concurs, examen etc. – Juriu + suf. -iza. DOOM
jurizá (a ~) vb., ind. prez. 3 jurizeáză
jurizam
JURIZÁ, jurizez, vb. I. Tranz. A analiza și a stabili o ierarhie între candidații, concurenții la un concurs, examen etc. – Juriu + suf. -iza. DOOM
jurizá (a ~) vb., ind. prez. 3 jurizeáză
jurizare
JURIZÁ, jurizez, vb. I. Tranz. A analiza și a stabili o ierarhie între candidații, concurenții la un concurs, examen etc. – Juriu + suf. -iza. DOOM
jurizá (a ~) vb., ind. prez. 3 jurizeáză
jurizare
JURIZÁRE, jurizări, s. f. Acțiunea de a juriza și rezultatul ei. – V. juriza. DOOM
jurizáre s. f., g.-d. art. jurizắrii; pl. jurizắri
jurizarea
JURIZÁRE, jurizări, s. f. Acțiunea de a juriza și rezultatul ei. – V. juriza. DOOM
jurizáre s. f., g.-d. art. jurizắrii; pl. jurizắri
jurizară
JURIZÁ, jurizez, vb. I. Tranz. A analiza și a stabili o ierarhie între candidații, concurenții la un concurs, examen etc. – Juriu + suf. -iza. DOOM
jurizá (a ~) vb., ind. prez. 3 jurizeáză
jurizarăm
JURIZÁ, jurizez, vb. I. Tranz. A analiza și a stabili o ierarhie între candidații, concurenții la un concurs, examen etc. – Juriu + suf. -iza. DOOM
jurizá (a ~) vb., ind. prez. 3 jurizeáză
jurizarăți
JURIZÁ, jurizez, vb. I. Tranz. A analiza și a stabili o ierarhie între candidații, concurenții la un concurs, examen etc. – Juriu + suf. -iza. DOOM
jurizá (a ~) vb., ind. prez. 3 jurizeáză
jurizase
JURIZÁ, jurizez, vb. I. Tranz. A analiza și a stabili o ierarhie între candidații, concurenții la un concurs, examen etc. – Juriu + suf. -iza. DOOM
jurizá (a ~) vb., ind. prez. 3 jurizeáză
jurizasem
JURIZÁ, jurizez, vb. I. Tranz. A analiza și a stabili o ierarhie între candidații, concurenții la un concurs, examen etc. – Juriu + suf. -iza. DOOM
jurizá (a ~) vb., ind. prez. 3 jurizeáză
jurizaseră
JURIZÁ, jurizez, vb. I. Tranz. A analiza și a stabili o ierarhie între candidații, concurenții la un concurs, examen etc. – Juriu + suf. -iza. DOOM
jurizá (a ~) vb., ind. prez. 3 jurizeáză
jurizaserăm
JURIZÁ, jurizez, vb. I. Tranz. A analiza și a stabili o ierarhie între candidații, concurenții la un concurs, examen etc. – Juriu + suf. -iza. DOOM
jurizá (a ~) vb., ind. prez. 3 jurizeáză
jurizaserăți
JURIZÁ, jurizez, vb. I. Tranz. A analiza și a stabili o ierarhie între candidații, concurenții la un concurs, examen etc. – Juriu + suf. -iza. DOOM
jurizá (a ~) vb., ind. prez. 3 jurizeáză
jurizaseși
JURIZÁ, jurizez, vb. I. Tranz. A analiza și a stabili o ierarhie între candidații, concurenții la un concurs, examen etc. – Juriu + suf. -iza. DOOM
jurizá (a ~) vb., ind. prez. 3 jurizeáză
jurizaseți
JURIZÁ, jurizez, vb. I. Tranz. A analiza și a stabili o ierarhie între candidații, concurenții la un concurs, examen etc. – Juriu + suf. -iza. DOOM
jurizá (a ~) vb., ind. prez. 3 jurizeáză
jurizat
JURIZÁ, jurizez, vb. I. Tranz. A analiza și a stabili o ierarhie între candidații, concurenții la un concurs, examen etc. – Juriu + suf. -iza. DOOM
jurizá (a ~) vb., ind. prez. 3 jurizeáză
jurizat
JURIZÁ, jurizez, vb. I. Tranz. A analiza și a stabili o ierarhie între candidații, concurenții la un concurs, examen etc. – Juriu + suf. -iza. DOOM
jurizá (a ~) vb., ind. prez. 3 jurizeáză
jurizau
JURIZÁ, jurizez, vb. I. Tranz. A analiza și a stabili o ierarhie între candidații, concurenții la un concurs, examen etc. – Juriu + suf. -iza. DOOM
jurizá (a ~) vb., ind. prez. 3 jurizeáză
jurizași
JURIZÁ, jurizez, vb. I. Tranz. A analiza și a stabili o ierarhie între candidații, concurenții la un concurs, examen etc. – Juriu + suf. -iza. DOOM
jurizá (a ~) vb., ind. prez. 3 jurizeáză
jurizați
JURIZÁ, jurizez, vb. I. Tranz. A analiza și a stabili o ierarhie între candidații, concurenții la un concurs, examen etc. – Juriu + suf. -iza. DOOM
jurizá (a ~) vb., ind. prez. 3 jurizeáză
jurizează
JURIZÁ, jurizez, vb. I. Tranz. A analiza și a stabili o ierarhie între candidații, concurenții la un concurs, examen etc. – Juriu + suf. -iza. DOOM
jurizá (a ~) vb., ind. prez. 3 jurizeáză
jurizez
JURIZÁ, jurizez, vb. I. Tranz. A analiza și a stabili o ierarhie între candidații, concurenții la un concurs, examen etc. – Juriu + suf. -iza. DOOM
jurizá (a ~) vb., ind. prez. 3 jurizeáză
jurizeze
JURIZÁ, jurizez, vb. I. Tranz. A analiza și a stabili o ierarhie între candidații, concurenții la un concurs, examen etc. – Juriu + suf. -iza. DOOM
jurizá (a ~) vb., ind. prez. 3 jurizeáză
jurizezi
JURIZÁ, jurizez, vb. I. Tranz. A analiza și a stabili o ierarhie între candidații, concurenții la un concurs, examen etc. – Juriu + suf. -iza. DOOM
jurizá (a ~) vb., ind. prez. 3 jurizeáză
jurizând
JURIZÁ, jurizez, vb. I. Tranz. A analiza și a stabili o ierarhie între candidații, concurenții la un concurs, examen etc. – Juriu + suf. -iza. DOOM
jurizá (a ~) vb., ind. prez. 3 jurizeáză
jurizînd
JURIZÁ, jurizez, vb. I. Tranz. A analiza și a stabili o ierarhie între candidații, concurenții la un concurs, examen etc. – Juriu + suf. -iza. DOOM
jurizá (a ~) vb., ind. prez. 3 jurizeáză
jurizări
JURIZÁRE, jurizări, s. f. Acțiunea de a juriza și rezultatul ei. – V. juriza. DOOM
jurizáre s. f., g.-d. art. jurizắrii; pl. jurizắri
jurizării
JURIZÁRE, jurizări, s. f. Acțiunea de a juriza și rezultatul ei. – V. juriza. DOOM
jurizáre s. f., g.-d. art. jurizắrii; pl. jurizắri
jurizările
JURIZÁRE, jurizări, s. f. Acțiunea de a juriza și rezultatul ei. – V. juriza. DOOM
jurizáre s. f., g.-d. art. jurizắrii; pl. jurizắri
jurizărilor
JURIZÁRE, jurizări, s. f. Acțiunea de a juriza și rezultatul ei. – V. juriza. DOOM
jurizáre s. f., g.-d. art. jurizắrii; pl. jurizắri
juriști
JURÍST, -Ă, juriști, -ste, s. m. și f. Specialist în științele juridice. ♦ (Înv.) Student în drept. – Din fr. juriste, lat. jurista. DOOM
jurístă s. f., g.-d. art. jurístei; pl. juríste
juriștii
JURÍST, -Ă, juriști, -ste, s. m. și f. Specialist în științele juridice. ♦ (Înv.) Student în drept. – Din fr. juriste, lat. jurista. DOOM
jurístă s. f., g.-d. art. jurístei; pl. juríste
juriștilor
JURÍST, -Ă, juriști, -ste, s. m. și f. Specialist în științele juridice. ♦ (Înv.) Student în drept. – Din fr. juriste, lat. jurista. DOOM
jurístă s. f., g.-d. art. jurístei; pl. juríste
jurnada
JURNÁDĂ, jurnade, s. f. Haină cu mâneci lungi purtată sub armură în sec. XV. – Din fr. journade.
jurnade
JURNÁDĂ, jurnade, s. f. Haină cu mâneci lungi purtată sub armură în sec. XV. – Din fr. journade.
jurnadei
JURNÁDĂ, jurnade, s. f. Haină cu mâneci lungi purtată sub armură în sec. XV. – Din fr. journade.
jurnadele
JURNÁDĂ, jurnade, s. f. Haină cu mâneci lungi purtată sub armură în sec. XV. – Din fr. journade.
jurnadelor
JURNÁDĂ, jurnade, s. f. Haină cu mâneci lungi purtată sub armură în sec. XV. – Din fr. journade.
jurnal
JURNÁL, jurnale, s. n. 1. Publicație periodică având apariție zilnică; ziar, gazetă. 2. (De obicei în sintagma jurnal de modă) Publicație periodică în care se dau desene și tipare de îmbrăcăminte și accesorii. 3. Însemnări zilnice ale cuiva despre anumite evenimente legate, de obicei, de viața sa; însemnări zilnice ale unor observații științifice. ◊ Jurnal de călătorie = relatare în scris, zi de zi, a unei călătorii. Jurnal de bord = registru în care se consemnează cronologic faptele survenite în timpul călătoriei unei nave. Jurnalul acțiunilor de luptă = document militar în care sunt descrise zilnic pregătirea și desfășurarea acțiunilor de luptă. 4. (Ieșit din uz) Emisiune de radio și televiziune sau film de scurt metraj, rulat de obicei înaintea filmului artistic de lung metraj, care prezintă evenimente, știri, informații de strictă actualitate. 5. (Cont.) Registru în care sunt înscrise cronologic operațiile bănești, evenimentele supuse evidenței etc. – Din fr. journal. DOOM
jurnál s. n., pl. jurnále
jurnale
JURNÁL, jurnale, s. n. 1. Publicație periodică având apariție zilnică; ziar, gazetă. 2. (De obicei în sintagma jurnal de modă) Publicație periodică în care se dau desene și tipare de îmbrăcăminte și accesorii. 3. Însemnări zilnice ale cuiva despre anumite evenimente legate, de obicei, de viața sa; însemnări zilnice ale unor observații științifice. ◊ Jurnal de călătorie = relatare în scris, zi de zi, a unei călătorii. Jurnal de bord = registru în care se consemnează cronologic faptele survenite în timpul călătoriei unei nave. Jurnalul acțiunilor de luptă = document militar în care sunt descrise zilnic pregătirea și desfășurarea acțiunilor de luptă. 4. (Ieșit din uz) Emisiune de radio și televiziune sau film de scurt metraj, rulat de obicei înaintea filmului artistic de lung metraj, care prezintă evenimente, știri, informații de strictă actualitate. 5. (Cont.) Registru în care sunt înscrise cronologic operațiile bănești, evenimentele supuse evidenței etc. – Din fr. journal. DOOM
jurnál s. n., pl. jurnále
jurnalele
JURNÁL, jurnale, s. n. 1. Publicație periodică având apariție zilnică; ziar, gazetă. 2. (De obicei în sintagma jurnal de modă) Publicație periodică în care se dau desene și tipare de îmbrăcăminte și accesorii. 3. Însemnări zilnice ale cuiva despre anumite evenimente legate, de obicei, de viața sa; însemnări zilnice ale unor observații științifice. ◊ Jurnal de călătorie = relatare în scris, zi de zi, a unei călătorii. Jurnal de bord = registru în care se consemnează cronologic faptele survenite în timpul călătoriei unei nave. Jurnalul acțiunilor de luptă = document militar în care sunt descrise zilnic pregătirea și desfășurarea acțiunilor de luptă. 4. (Ieșit din uz) Emisiune de radio și televiziune sau film de scurt metraj, rulat de obicei înaintea filmului artistic de lung metraj, care prezintă evenimente, știri, informații de strictă actualitate. 5. (Cont.) Registru în care sunt înscrise cronologic operațiile bănești, evenimentele supuse evidenței etc. – Din fr. journal. DOOM
jurnál s. n., pl. jurnále
jurnalelor
JURNÁL, jurnale, s. n. 1. Publicație periodică având apariție zilnică; ziar, gazetă. 2. (De obicei în sintagma jurnal de modă) Publicație periodică în care se dau desene și tipare de îmbrăcăminte și accesorii. 3. Însemnări zilnice ale cuiva despre anumite evenimente legate, de obicei, de viața sa; însemnări zilnice ale unor observații științifice. ◊ Jurnal de călătorie = relatare în scris, zi de zi, a unei călătorii. Jurnal de bord = registru în care se consemnează cronologic faptele survenite în timpul călătoriei unei nave. Jurnalul acțiunilor de luptă = document militar în care sunt descrise zilnic pregătirea și desfășurarea acțiunilor de luptă. 4. (Ieșit din uz) Emisiune de radio și televiziune sau film de scurt metraj, rulat de obicei înaintea filmului artistic de lung metraj, care prezintă evenimente, știri, informații de strictă actualitate. 5. (Cont.) Registru în care sunt înscrise cronologic operațiile bănești, evenimentele supuse evidenței etc. – Din fr. journal. DOOM
jurnál s. n., pl. jurnále
jurnalier
JURNALIÉR, -Ă, jurnalieri, -e, adj. Cotidian, zilnic. [Pr.: -li-er] – Din fr. journalier. DOOM
jurnaliér (-li-er) adj. m., pl. jurnaliéri; f. jurnaliéră, pl. jurnaliére
jurnaliera
JURNALIÉR, -Ă, jurnalieri, -e, adj. Cotidian, zilnic. [Pr.: -li-er] – Din fr. journalier. DOOM
jurnaliér (-li-er) adj. m., pl. jurnaliéri; f. jurnaliéră, pl. jurnaliére
jurnaliere
JURNALIÉR, -Ă, jurnalieri, -e, adj. Cotidian, zilnic. [Pr.: -li-er] – Din fr. journalier. DOOM
jurnaliér (-li-er) adj. m., pl. jurnaliéri; f. jurnaliéră, pl. jurnaliére
jurnalierei
JURNALIÉR, -Ă, jurnalieri, -e, adj. Cotidian, zilnic. [Pr.: -li-er] – Din fr. journalier. DOOM
jurnaliér (-li-er) adj. m., pl. jurnaliéri; f. jurnaliéră, pl. jurnaliére
jurnalierele
JURNALIÉR, -Ă, jurnalieri, -e, adj. Cotidian, zilnic. [Pr.: -li-er] – Din fr. journalier. DOOM
jurnaliér (-li-er) adj. m., pl. jurnaliéri; f. jurnaliéră, pl. jurnaliére
jurnalierelor
JURNALIÉR, -Ă, jurnalieri, -e, adj. Cotidian, zilnic. [Pr.: -li-er] – Din fr. journalier. DOOM
jurnaliér (-li-er) adj. m., pl. jurnaliéri; f. jurnaliéră, pl. jurnaliére
jurnalieri
JURNALIÉR, -Ă, jurnalieri, -e, adj. Cotidian, zilnic. [Pr.: -li-er] – Din fr. journalier. DOOM
jurnaliér (-li-er) adj. m., pl. jurnaliéri; f. jurnaliéră, pl. jurnaliére
jurnalierii
JURNALIÉR, -Ă, jurnalieri, -e, adj. Cotidian, zilnic. [Pr.: -li-er] – Din fr. journalier. DOOM
jurnaliér (-li-er) adj. m., pl. jurnaliéri; f. jurnaliéră, pl. jurnaliére
jurnalierilor
JURNALIÉR, -Ă, jurnalieri, -e, adj. Cotidian, zilnic. [Pr.: -li-er] – Din fr. journalier. DOOM
jurnaliér (-li-er) adj. m., pl. jurnaliéri; f. jurnaliéră, pl. jurnaliére
jurnalierul
JURNALIÉR, -Ă, jurnalieri, -e, adj. Cotidian, zilnic. [Pr.: -li-er] – Din fr. journalier. DOOM
jurnaliér (-li-er) adj. m., pl. jurnaliéri; f. jurnaliéră, pl. jurnaliére
jurnalierului
JURNALIÉR, -Ă, jurnalieri, -e, adj. Cotidian, zilnic. [Pr.: -li-er] – Din fr. journalier. DOOM
jurnaliér (-li-er) adj. m., pl. jurnaliéri; f. jurnaliéră, pl. jurnaliére
jurnalism
JURNALÍSM s. n. Ziaristică, gazetărie, publicistică. – Din fr. journalisme. DOOM
jurnalísm s. n
jurnalismul
JURNALÍSM s. n. Ziaristică, gazetărie, publicistică. – Din fr. journalisme. DOOM
jurnalísm s. n
jurnalismului
JURNALÍSM s. n. Ziaristică, gazetărie, publicistică. – Din fr. journalisme. DOOM
jurnalísm s. n
jurnalist
JURNALÍST, -Ă, jurnaliști, -ste, s. m. și f. 1. Ziarist, gazetar. 2. Vânzător de ziare. – Din fr. journaliste. DOOM
jurnalístă s. f., g.-d. art. jurnalístei; pl. jurnalíste
jurnalista
JURNALÍST, -Ă, jurnaliști, -ste, s. m. și f. 1. Ziarist, gazetar. 2. Vânzător de ziare. – Din fr. journaliste. DOOM
jurnalístă s. f., g.-d. art. jurnalístei; pl. jurnalíste
jurnaliste
JURNALÍST, -Ă, jurnaliști, -ste, s. m. și f. 1. Ziarist, gazetar. 2. Vânzător de ziare. – Din fr. journaliste. DOOM
jurnalístă s. f., g.-d. art. jurnalístei; pl. jurnalíste
jurnaliste
JURNALÍST, -Ă, jurnaliști, -ste, s. m. și f. 1. Ziarist, gazetar. 2. Vânzător de ziare. – Din fr. journaliste. DOOM
jurnalístă s. f., g.-d. art. jurnalístei; pl. jurnalíste
jurnalistei
JURNALÍST, -Ă, jurnaliști, -ste, s. m. și f. 1. Ziarist, gazetar. 2. Vânzător de ziare. – Din fr. journaliste. DOOM
jurnalístă s. f., g.-d. art. jurnalístei; pl. jurnalíste
jurnalistele
JURNALÍST, -Ă, jurnaliști, -ste, s. m. și f. 1. Ziarist, gazetar. 2. Vânzător de ziare. – Din fr. journaliste. DOOM
jurnalístă s. f., g.-d. art. jurnalístei; pl. jurnalíste
jurnalistelor
JURNALÍST, -Ă, jurnaliști, -ste, s. m. și f. 1. Ziarist, gazetar. 2. Vânzător de ziare. – Din fr. journaliste. DOOM
jurnalístă s. f., g.-d. art. jurnalístei; pl. jurnalíste
jurnalistic
JURNALÍSTIC, -Ă, jurnalistici, -ce, adj. Care ține de presă, privitor la presă; ziaristic, gazetăresc. – Din fr. journalistique. DOOM
jurnalístic adj. m., pl. jurnalístici; f. jurnalístică, pl. jurnalístice
jurnalistica
JURNALÍSTIC, -Ă, jurnalistici, -ce, adj. Care ține de presă, privitor la presă; ziaristic, gazetăresc. – Din fr. journalistique. DOOM
jurnalístic adj. m., pl. jurnalístici; f. jurnalístică, pl. jurnalístice
jurnalistica
JURNALÍSTICĂ s. f. Ziaristică, gazetărie; (rar; cu sens colectiv) ziare, reviste. – Din germ. Journalistik. DOOM
jurnalístică s. f., g.-d. art. jurnalísticii
jurnalistice
JURNALÍSTIC, -Ă, jurnalistici, -ce, adj. Care ține de presă, privitor la presă; ziaristic, gazetăresc. – Din fr. journalistique. DOOM
jurnalístic adj. m., pl. jurnalístici; f. jurnalístică, pl. jurnalístice
jurnalisticei
JURNALÍSTIC, -Ă, jurnalistici, -ce, adj. Care ține de presă, privitor la presă; ziaristic, gazetăresc. – Din fr. journalistique. DOOM
jurnalístic adj. m., pl. jurnalístici; f. jurnalístică, pl. jurnalístice
jurnalisticele
JURNALÍSTIC, -Ă, jurnalistici, -ce, adj. Care ține de presă, privitor la presă; ziaristic, gazetăresc. – Din fr. journalistique. DOOM
jurnalístic adj. m., pl. jurnalístici; f. jurnalístică, pl. jurnalístice
jurnalisticelor
JURNALÍSTIC, -Ă, jurnalistici, -ce, adj. Care ține de presă, privitor la presă; ziaristic, gazetăresc. – Din fr. journalistique. DOOM
jurnalístic adj. m., pl. jurnalístici; f. jurnalístică, pl. jurnalístice
jurnalistici
JURNALÍSTIC, -Ă, jurnalistici, -ce, adj. Care ține de presă, privitor la presă; ziaristic, gazetăresc. – Din fr. journalistique. DOOM
jurnalístic adj. m., pl. jurnalístici; f. jurnalístică, pl. jurnalístice
jurnalistici
JURNALÍSTICĂ s. f. Ziaristică, gazetărie; (rar; cu sens colectiv) ziare, reviste. – Din germ. Journalistik. DOOM
jurnalístică s. f., g.-d. art. jurnalísticii
jurnalisticii
JURNALÍSTIC, -Ă, jurnalistici, -ce, adj. Care ține de presă, privitor la presă; ziaristic, gazetăresc. – Din fr. journalistique. DOOM
jurnalístic adj. m., pl. jurnalístici; f. jurnalístică, pl. jurnalístice
jurnalisticii
JURNALÍSTICĂ s. f. Ziaristică, gazetărie; (rar; cu sens colectiv) ziare, reviste. – Din germ. Journalistik. DOOM
jurnalístică s. f., g.-d. art. jurnalísticii
jurnalisticilor
JURNALÍSTIC, -Ă, jurnalistici, -ce, adj. Care ține de presă, privitor la presă; ziaristic, gazetăresc. – Din fr. journalistique. DOOM
jurnalístic adj. m., pl. jurnalístici; f. jurnalístică, pl. jurnalístice
jurnalisticul
JURNALÍSTIC, -Ă, jurnalistici, -ce, adj. Care ține de presă, privitor la presă; ziaristic, gazetăresc. – Din fr. journalistique. DOOM
jurnalístic adj. m., pl. jurnalístici; f. jurnalístică, pl. jurnalístice
jurnalisticului
JURNALÍSTIC, -Ă, jurnalistici, -ce, adj. Care ține de presă, privitor la presă; ziaristic, gazetăresc. – Din fr. journalistique. DOOM
jurnalístic adj. m., pl. jurnalístici; f. jurnalístică, pl. jurnalístice
jurnalisto
JURNALÍST, -Ă, jurnaliști, -ste, s. m. și f. 1. Ziarist, gazetar. 2. Vânzător de ziare. – Din fr. journaliste. DOOM
jurnalístă s. f., g.-d. art. jurnalístei; pl. jurnalíste
jurnalistul
JURNALÍST, -Ă, jurnaliști, -ste, s. m. și f. 1. Ziarist, gazetar. 2. Vânzător de ziare. – Din fr. journaliste. DOOM
jurnalístă s. f., g.-d. art. jurnalístei; pl. jurnalíste
jurnalistule
JURNALÍST, -Ă, jurnaliști, -ste, s. m. și f. 1. Ziarist, gazetar. 2. Vânzător de ziare. – Din fr. journaliste. DOOM
jurnalístă s. f., g.-d. art. jurnalístei; pl. jurnalíste
jurnalistului
JURNALÍST, -Ă, jurnaliști, -ste, s. m. și f. 1. Ziarist, gazetar. 2. Vânzător de ziare. – Din fr. journaliste. DOOM
jurnalístă s. f., g.-d. art. jurnalístei; pl. jurnalíste
jurnaliști
JURNALÍST, -Ă, jurnaliști, -ste, s. m. și f. 1. Ziarist, gazetar. 2. Vânzător de ziare. – Din fr. journaliste. DOOM
jurnalístă s. f., g.-d. art. jurnalístei; pl. jurnalíste
jurnaliștii
JURNALÍST, -Ă, jurnaliști, -ste, s. m. și f. 1. Ziarist, gazetar. 2. Vânzător de ziare. – Din fr. journaliste. DOOM
jurnalístă s. f., g.-d. art. jurnalístei; pl. jurnalíste
jurnaliștilor
JURNALÍST, -Ă, jurnaliști, -ste, s. m. și f. 1. Ziarist, gazetar. 2. Vânzător de ziare. – Din fr. journaliste. DOOM
jurnalístă s. f., g.-d. art. jurnalístei; pl. jurnalíste
jurnalul
JURNÁL, jurnale, s. n. 1. Publicație periodică având apariție zilnică; ziar, gazetă. 2. (De obicei în sintagma jurnal de modă) Publicație periodică în care se dau desene și tipare de îmbrăcăminte și accesorii. 3. Însemnări zilnice ale cuiva despre anumite evenimente legate, de obicei, de viața sa; însemnări zilnice ale unor observații științifice. ◊ Jurnal de călătorie = relatare în scris, zi de zi, a unei călătorii. Jurnal de bord = registru în care se consemnează cronologic faptele survenite în timpul călătoriei unei nave. Jurnalul acțiunilor de luptă = document militar în care sunt descrise zilnic pregătirea și desfășurarea acțiunilor de luptă. 4. (Ieșit din uz) Emisiune de radio și televiziune sau film de scurt metraj, rulat de obicei înaintea filmului artistic de lung metraj, care prezintă evenimente, știri, informații de strictă actualitate. 5. (Cont.) Registru în care sunt înscrise cronologic operațiile bănești, evenimentele supuse evidenței etc. – Din fr. journal. DOOM
jurnál s. n., pl. jurnále
jurnalului
JURNÁL, jurnale, s. n. 1. Publicație periodică având apariție zilnică; ziar, gazetă. 2. (De obicei în sintagma jurnal de modă) Publicație periodică în care se dau desene și tipare de îmbrăcăminte și accesorii. 3. Însemnări zilnice ale cuiva despre anumite evenimente legate, de obicei, de viața sa; însemnări zilnice ale unor observații științifice. ◊ Jurnal de călătorie = relatare în scris, zi de zi, a unei călătorii. Jurnal de bord = registru în care se consemnează cronologic faptele survenite în timpul călătoriei unei nave. Jurnalul acțiunilor de luptă = document militar în care sunt descrise zilnic pregătirea și desfășurarea acțiunilor de luptă. 4. (Ieșit din uz) Emisiune de radio și televiziune sau film de scurt metraj, rulat de obicei înaintea filmului artistic de lung metraj, care prezintă evenimente, știri, informații de strictă actualitate. 5. (Cont.) Registru în care sunt înscrise cronologic operațiile bănești, evenimentele supuse evidenței etc. – Din fr. journal. DOOM
jurnál s. n., pl. jurnále
jurubița
JURUBÍȚĂ, jurubițe, s. f. Scul mic din fire textile înfășurate în spire de o anumită lungime, constituind unități de măsură în filatură. – Jirebie1 + suf. -iță. DOOM
jurubíță s. f., g.-d. art. jurubíței; pl. jurubíțe
jurubițe
JURUBÍȚĂ, jurubițe, s. f. Scul mic din fire textile înfășurate în spire de o anumită lungime, constituind unități de măsură în filatură. – Jirebie1 + suf. -iță. DOOM
jurubíță s. f., g.-d. art. jurubíței; pl. jurubíțe
jurubiței
JURUBÍȚĂ, jurubițe, s. f. Scul mic din fire textile înfășurate în spire de o anumită lungime, constituind unități de măsură în filatură. – Jirebie1 + suf. -iță. DOOM
jurubíță s. f., g.-d. art. jurubíței; pl. jurubíțe
jurubițele
JURUBÍȚĂ, jurubițe, s. f. Scul mic din fire textile înfășurate în spire de o anumită lungime, constituind unități de măsură în filatură. – Jirebie1 + suf. -iță. DOOM
jurubíță s. f., g.-d. art. jurubíței; pl. jurubíțe
jurubițelor
JURUBÍȚĂ, jurubițe, s. f. Scul mic din fire textile înfășurate în spire de o anumită lungime, constituind unități de măsură în filatură. – Jirebie1 + suf. -iță. DOOM
jurubíță s. f., g.-d. art. jurubíței; pl. jurubíțe
jurui
JURUÍ1, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A făgădui, a promite în mod solemn. ♦ A făgădui ca soț (sau soție). ♦ Refl. A se lega prin jurământ. – Din magh. gyürüzni „a logodi”. DOOM
juruí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiésc, imperf. 3 sg. juruiá; conj. prez. 3 să juruiáscă
jurui
JURUÍ2, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să se rotească, să se învârtească în cercuri. – Jur2 + suf. -ui. DOOM
juruí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiésc, imperf. 3 sg. juruiá; conj. prez. 3 să juruiáscă
juruia
JURUÍ1, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A făgădui, a promite în mod solemn. ♦ A făgădui ca soț (sau soție). ♦ Refl. A se lega prin jurământ. – Din magh. gyürüzni „a logodi”. DOOM
juruí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiésc, imperf. 3 sg. juruiá; conj. prez. 3 să juruiáscă
juruia
JURUÍ2, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să se rotească, să se învârtească în cercuri. – Jur2 + suf. -ui. DOOM
juruí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiésc, imperf. 3 sg. juruiá; conj. prez. 3 să juruiáscă
juruiai
JURUÍ1, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A făgădui, a promite în mod solemn. ♦ A făgădui ca soț (sau soție). ♦ Refl. A se lega prin jurământ. – Din magh. gyürüzni „a logodi”. DOOM
juruí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiésc, imperf. 3 sg. juruiá; conj. prez. 3 să juruiáscă
juruiai
JURUÍ2, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să se rotească, să se învârtească în cercuri. – Jur2 + suf. -ui. DOOM
juruí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiésc, imperf. 3 sg. juruiá; conj. prez. 3 să juruiáscă
juruiam
JURUÍ1, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A făgădui, a promite în mod solemn. ♦ A făgădui ca soț (sau soție). ♦ Refl. A se lega prin jurământ. – Din magh. gyürüzni „a logodi”. DOOM
juruí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiésc, imperf. 3 sg. juruiá; conj. prez. 3 să juruiáscă
juruiam
JURUÍ2, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să se rotească, să se învârtească în cercuri. – Jur2 + suf. -ui. DOOM
juruí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiésc, imperf. 3 sg. juruiá; conj. prez. 3 să juruiáscă
juruiască
JURUÍ1, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A făgădui, a promite în mod solemn. ♦ A făgădui ca soț (sau soție). ♦ Refl. A se lega prin jurământ. – Din magh. gyürüzni „a logodi”. DOOM
juruí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiésc, imperf. 3 sg. juruiá; conj. prez. 3 să juruiáscă
juruiască
JURUÍ2, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să se rotească, să se învârtească în cercuri. – Jur2 + suf. -ui. DOOM
juruí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiésc, imperf. 3 sg. juruiá; conj. prez. 3 să juruiáscă
juruiau
JURUÍ1, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A făgădui, a promite în mod solemn. ♦ A făgădui ca soț (sau soție). ♦ Refl. A se lega prin jurământ. – Din magh. gyürüzni „a logodi”. DOOM
juruí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiésc, imperf. 3 sg. juruiá; conj. prez. 3 să juruiáscă
juruiau
JURUÍ2, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să se rotească, să se învârtească în cercuri. – Jur2 + suf. -ui. DOOM
juruí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiésc, imperf. 3 sg. juruiá; conj. prez. 3 să juruiáscă
juruiați
JURUÍ1, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A făgădui, a promite în mod solemn. ♦ A făgădui ca soț (sau soție). ♦ Refl. A se lega prin jurământ. – Din magh. gyürüzni „a logodi”. DOOM
juruí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiésc, imperf. 3 sg. juruiá; conj. prez. 3 să juruiáscă
juruiați
JURUÍ2, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să se rotească, să se învârtească în cercuri. – Jur2 + suf. -ui. DOOM
juruí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiésc, imperf. 3 sg. juruiá; conj. prez. 3 să juruiáscă
juruiesc
JURUÍ1, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A făgădui, a promite în mod solemn. ♦ A făgădui ca soț (sau soție). ♦ Refl. A se lega prin jurământ. – Din magh. gyürüzni „a logodi”. DOOM
juruí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiésc, imperf. 3 sg. juruiá; conj. prez. 3 să juruiáscă
juruiesc
JURUÍ2, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să se rotească, să se învârtească în cercuri. – Jur2 + suf. -ui. DOOM
juruí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiésc, imperf. 3 sg. juruiá; conj. prez. 3 să juruiáscă
juruiește
JURUÍ1, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A făgădui, a promite în mod solemn. ♦ A făgădui ca soț (sau soție). ♦ Refl. A se lega prin jurământ. – Din magh. gyürüzni „a logodi”. DOOM
juruí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiésc, imperf. 3 sg. juruiá; conj. prez. 3 să juruiáscă
juruiește
JURUÍ2, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să se rotească, să se învârtească în cercuri. – Jur2 + suf. -ui. DOOM
juruí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiésc, imperf. 3 sg. juruiá; conj. prez. 3 să juruiáscă
juruiești
JURUÍ1, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A făgădui, a promite în mod solemn. ♦ A făgădui ca soț (sau soție). ♦ Refl. A se lega prin jurământ. – Din magh. gyürüzni „a logodi”. DOOM
juruí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiésc, imperf. 3 sg. juruiá; conj. prez. 3 să juruiáscă
juruiești
JURUÍ2, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să se rotească, să se învârtească în cercuri. – Jur2 + suf. -ui. DOOM
juruí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiésc, imperf. 3 sg. juruiá; conj. prez. 3 să juruiáscă
juruii
JURUÍ1, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A făgădui, a promite în mod solemn. ♦ A făgădui ca soț (sau soție). ♦ Refl. A se lega prin jurământ. – Din magh. gyürüzni „a logodi”. DOOM
juruí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiésc, imperf. 3 sg. juruiá; conj. prez. 3 să juruiáscă
juruii
JURUÍ2, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să se rotească, să se învârtească în cercuri. – Jur2 + suf. -ui. DOOM
juruí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiésc, imperf. 3 sg. juruiá; conj. prez. 3 să juruiáscă
juruim
JURUÍ1, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A făgădui, a promite în mod solemn. ♦ A făgădui ca soț (sau soție). ♦ Refl. A se lega prin jurământ. – Din magh. gyürüzni „a logodi”. DOOM
juruí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiésc, imperf. 3 sg. juruiá; conj. prez. 3 să juruiáscă
juruim
JURUÍ2, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să se rotească, să se învârtească în cercuri. – Jur2 + suf. -ui. DOOM
juruí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiésc, imperf. 3 sg. juruiá; conj. prez. 3 să juruiáscă
juruind
JURUÍ1, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A făgădui, a promite în mod solemn. ♦ A făgădui ca soț (sau soție). ♦ Refl. A se lega prin jurământ. – Din magh. gyürüzni „a logodi”. DOOM
juruí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiésc, imperf. 3 sg. juruiá; conj. prez. 3 să juruiáscă
juruind
JURUÍ2, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să se rotească, să se învârtească în cercuri. – Jur2 + suf. -ui. DOOM
juruí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiésc, imperf. 3 sg. juruiá; conj. prez. 3 să juruiáscă
juruința
JURUÍNȚĂ, juruințe, s. f. (Înv. și reg.) Făgăduială solemnă, jurământ. [Pl. și: juruinți] – Jurui1 + suf. -ință. DOOM
juruínță (înv., reg.) s. f., g.-d. art. juruínței; pl. juruínțe
juruințe
JURUÍNȚĂ, juruințe, s. f. (Înv. și reg.) Făgăduială solemnă, jurământ. [Pl. și: juruinți] – Jurui1 + suf. -ință. DOOM
juruínță (înv., reg.) s. f., g.-d. art. juruínței; pl. juruínțe
juruinței
JURUÍNȚĂ, juruințe, s. f. (Înv. și reg.) Făgăduială solemnă, jurământ. [Pl. și: juruinți] – Jurui1 + suf. -ință. DOOM
juruínță (înv., reg.) s. f., g.-d. art. juruínței; pl. juruínțe
juruințele
JURUÍNȚĂ, juruințe, s. f. (Înv. și reg.) Făgăduială solemnă, jurământ. [Pl. și: juruinți] – Jurui1 + suf. -ință. DOOM
juruínță (înv., reg.) s. f., g.-d. art. juruínței; pl. juruínțe
juruințelor
JURUÍNȚĂ, juruințe, s. f. (Înv. și reg.) Făgăduială solemnă, jurământ. [Pl. și: juruinți] – Jurui1 + suf. -ință. DOOM
juruínță (înv., reg.) s. f., g.-d. art. juruínței; pl. juruínțe
juruire
JURUÍ1, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A făgădui, a promite în mod solemn. ♦ A făgădui ca soț (sau soție). ♦ Refl. A se lega prin jurământ. – Din magh. gyürüzni „a logodi”. DOOM
juruí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiésc, imperf. 3 sg. juruiá; conj. prez. 3 să juruiáscă
juruire
JURUÍ2, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să se rotească, să se învârtească în cercuri. – Jur2 + suf. -ui. DOOM
juruí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiésc, imperf. 3 sg. juruiá; conj. prez. 3 să juruiáscă
juruiră
JURUÍ1, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A făgădui, a promite în mod solemn. ♦ A făgădui ca soț (sau soție). ♦ Refl. A se lega prin jurământ. – Din magh. gyürüzni „a logodi”. DOOM
juruí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiésc, imperf. 3 sg. juruiá; conj. prez. 3 să juruiáscă
juruiră
JURUÍ2, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să se rotească, să se învârtească în cercuri. – Jur2 + suf. -ui. DOOM
juruí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiésc, imperf. 3 sg. juruiá; conj. prez. 3 să juruiáscă
juruirăm
JURUÍ1, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A făgădui, a promite în mod solemn. ♦ A făgădui ca soț (sau soție). ♦ Refl. A se lega prin jurământ. – Din magh. gyürüzni „a logodi”. DOOM
juruí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiésc, imperf. 3 sg. juruiá; conj. prez. 3 să juruiáscă
juruirăm
JURUÍ2, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să se rotească, să se învârtească în cercuri. – Jur2 + suf. -ui. DOOM
juruí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiésc, imperf. 3 sg. juruiá; conj. prez. 3 să juruiáscă
juruirăți
JURUÍ1, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A făgădui, a promite în mod solemn. ♦ A făgădui ca soț (sau soție). ♦ Refl. A se lega prin jurământ. – Din magh. gyürüzni „a logodi”. DOOM
juruí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiésc, imperf. 3 sg. juruiá; conj. prez. 3 să juruiáscă
juruirăți
JURUÍ2, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să se rotească, să se învârtească în cercuri. – Jur2 + suf. -ui. DOOM
juruí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiésc, imperf. 3 sg. juruiá; conj. prez. 3 să juruiáscă
juruise
JURUÍ1, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A făgădui, a promite în mod solemn. ♦ A făgădui ca soț (sau soție). ♦ Refl. A se lega prin jurământ. – Din magh. gyürüzni „a logodi”. DOOM
juruí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiésc, imperf. 3 sg. juruiá; conj. prez. 3 să juruiáscă
juruise
JURUÍ2, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să se rotească, să se învârtească în cercuri. – Jur2 + suf. -ui. DOOM
juruí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiésc, imperf. 3 sg. juruiá; conj. prez. 3 să juruiáscă
juruisem
JURUÍ1, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A făgădui, a promite în mod solemn. ♦ A făgădui ca soț (sau soție). ♦ Refl. A se lega prin jurământ. – Din magh. gyürüzni „a logodi”. DOOM
juruí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiésc, imperf. 3 sg. juruiá; conj. prez. 3 să juruiáscă
juruisem
JURUÍ2, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să se rotească, să se învârtească în cercuri. – Jur2 + suf. -ui. DOOM
juruí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiésc, imperf. 3 sg. juruiá; conj. prez. 3 să juruiáscă
juruiseră
JURUÍ1, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A făgădui, a promite în mod solemn. ♦ A făgădui ca soț (sau soție). ♦ Refl. A se lega prin jurământ. – Din magh. gyürüzni „a logodi”. DOOM
juruí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiésc, imperf. 3 sg. juruiá; conj. prez. 3 să juruiáscă
juruiseră
JURUÍ2, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să se rotească, să se învârtească în cercuri. – Jur2 + suf. -ui. DOOM
juruí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiésc, imperf. 3 sg. juruiá; conj. prez. 3 să juruiáscă
juruiserăm
JURUÍ1, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A făgădui, a promite în mod solemn. ♦ A făgădui ca soț (sau soție). ♦ Refl. A se lega prin jurământ. – Din magh. gyürüzni „a logodi”. DOOM
juruí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiésc, imperf. 3 sg. juruiá; conj. prez. 3 să juruiáscă
juruiserăm
JURUÍ2, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să se rotească, să se învârtească în cercuri. – Jur2 + suf. -ui. DOOM
juruí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiésc, imperf. 3 sg. juruiá; conj. prez. 3 să juruiáscă
juruiserăți
JURUÍ1, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A făgădui, a promite în mod solemn. ♦ A făgădui ca soț (sau soție). ♦ Refl. A se lega prin jurământ. – Din magh. gyürüzni „a logodi”. DOOM
juruí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiésc, imperf. 3 sg. juruiá; conj. prez. 3 să juruiáscă
juruiserăți
JURUÍ2, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să se rotească, să se învârtească în cercuri. – Jur2 + suf. -ui. DOOM
juruí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiésc, imperf. 3 sg. juruiá; conj. prez. 3 să juruiáscă
juruiseși
JURUÍ1, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A făgădui, a promite în mod solemn. ♦ A făgădui ca soț (sau soție). ♦ Refl. A se lega prin jurământ. – Din magh. gyürüzni „a logodi”. DOOM
juruí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiésc, imperf. 3 sg. juruiá; conj. prez. 3 să juruiáscă
juruiseși
JURUÍ2, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să se rotească, să se învârtească în cercuri. – Jur2 + suf. -ui. DOOM
juruí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiésc, imperf. 3 sg. juruiá; conj. prez. 3 să juruiáscă
juruiseți
JURUÍ1, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A făgădui, a promite în mod solemn. ♦ A făgădui ca soț (sau soție). ♦ Refl. A se lega prin jurământ. – Din magh. gyürüzni „a logodi”. DOOM
juruí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiésc, imperf. 3 sg. juruiá; conj. prez. 3 să juruiáscă
juruiseți
JURUÍ2, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să se rotească, să se învârtească în cercuri. – Jur2 + suf. -ui. DOOM
juruí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiésc, imperf. 3 sg. juruiá; conj. prez. 3 să juruiáscă
juruit
JURUÍ1, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A făgădui, a promite în mod solemn. ♦ A făgădui ca soț (sau soție). ♦ Refl. A se lega prin jurământ. – Din magh. gyürüzni „a logodi”. DOOM
juruí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiésc, imperf. 3 sg. juruiá; conj. prez. 3 să juruiáscă
juruit
JURUÍ2, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să se rotească, să se învârtească în cercuri. – Jur2 + suf. -ui. DOOM
juruí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiésc, imperf. 3 sg. juruiá; conj. prez. 3 să juruiáscă
juruit
JURUÍT, -Ă, juruiți, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Înv. și reg.) Care este făgăduit, promis; făgăduit ca soț (sau soție). 2. S. f. (Reg.) Făgăduială, promisiune; (concr.) lucru promis. – V. jurui1. DOOM
juruít (înv., reg.) adj. m., pl. juruíți; f. juruítă, pl. juruíte
juruita
JURUÍT, -Ă, juruiți, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Înv. și reg.) Care este făgăduit, promis; făgăduit ca soț (sau soție). 2. S. f. (Reg.) Făgăduială, promisiune; (concr.) lucru promis. – V. jurui1. DOOM
juruít (înv., reg.) adj. m., pl. juruíți; f. juruítă, pl. juruíte
juruite
JURUÍT, -Ă, juruiți, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Înv. și reg.) Care este făgăduit, promis; făgăduit ca soț (sau soție). 2. S. f. (Reg.) Făgăduială, promisiune; (concr.) lucru promis. – V. jurui1. DOOM
juruít (înv., reg.) adj. m., pl. juruíți; f. juruítă, pl. juruíte
juruitei
JURUÍT, -Ă, juruiți, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Înv. și reg.) Care este făgăduit, promis; făgăduit ca soț (sau soție). 2. S. f. (Reg.) Făgăduială, promisiune; (concr.) lucru promis. – V. jurui1. DOOM
juruít (înv., reg.) adj. m., pl. juruíți; f. juruítă, pl. juruíte
juruitele
JURUÍT, -Ă, juruiți, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Înv. și reg.) Care este făgăduit, promis; făgăduit ca soț (sau soție). 2. S. f. (Reg.) Făgăduială, promisiune; (concr.) lucru promis. – V. jurui1. DOOM
juruít (înv., reg.) adj. m., pl. juruíți; f. juruítă, pl. juruíte
juruitelor
JURUÍT, -Ă, juruiți, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Înv. și reg.) Care este făgăduit, promis; făgăduit ca soț (sau soție). 2. S. f. (Reg.) Făgăduială, promisiune; (concr.) lucru promis. – V. jurui1. DOOM
juruít (înv., reg.) adj. m., pl. juruíți; f. juruítă, pl. juruíte
juruitul
JURUÍT, -Ă, juruiți, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Înv. și reg.) Care este făgăduit, promis; făgăduit ca soț (sau soție). 2. S. f. (Reg.) Făgăduială, promisiune; (concr.) lucru promis. – V. jurui1. DOOM
juruít (înv., reg.) adj. m., pl. juruíți; f. juruítă, pl. juruíte
juruitului
JURUÍT, -Ă, juruiți, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Înv. și reg.) Care este făgăduit, promis; făgăduit ca soț (sau soție). 2. S. f. (Reg.) Făgăduială, promisiune; (concr.) lucru promis. – V. jurui1. DOOM
juruít (înv., reg.) adj. m., pl. juruíți; f. juruítă, pl. juruíte
juruită
JURUÍT, -Ă, juruiți, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Înv. și reg.) Care este făgăduit, promis; făgăduit ca soț (sau soție). 2. S. f. (Reg.) Făgăduială, promisiune; (concr.) lucru promis. – V. jurui1. DOOM
juruítă (reg.) s. f., g.-d. art. juruítei; pl. juruíte
juruiși
JURUÍ1, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A făgădui, a promite în mod solemn. ♦ A făgădui ca soț (sau soție). ♦ Refl. A se lega prin jurământ. – Din magh. gyürüzni „a logodi”. DOOM
juruí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiésc, imperf. 3 sg. juruiá; conj. prez. 3 să juruiáscă
juruiși
JURUÍ2, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să se rotească, să se învârtească în cercuri. – Jur2 + suf. -ui. DOOM
juruí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiésc, imperf. 3 sg. juruiá; conj. prez. 3 să juruiáscă
juruiți
JURUÍ1, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A făgădui, a promite în mod solemn. ♦ A făgădui ca soț (sau soție). ♦ Refl. A se lega prin jurământ. – Din magh. gyürüzni „a logodi”. DOOM
juruí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiésc, imperf. 3 sg. juruiá; conj. prez. 3 să juruiáscă
juruiți
JURUÍ2, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să se rotească, să se învârtească în cercuri. – Jur2 + suf. -ui. DOOM
juruí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiésc, imperf. 3 sg. juruiá; conj. prez. 3 să juruiáscă
juruiți
JURUÍT, -Ă, juruiți, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Înv. și reg.) Care este făgăduit, promis; făgăduit ca soț (sau soție). 2. S. f. (Reg.) Făgăduială, promisiune; (concr.) lucru promis. – V. jurui1. DOOM
juruít (înv., reg.) adj. m., pl. juruíți; f. juruítă, pl. juruíte
juruiții
JURUÍT, -Ă, juruiți, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Înv. și reg.) Care este făgăduit, promis; făgăduit ca soț (sau soție). 2. S. f. (Reg.) Făgăduială, promisiune; (concr.) lucru promis. – V. jurui1. DOOM
juruít (înv., reg.) adj. m., pl. juruíți; f. juruítă, pl. juruíte
juruiților
JURUÍT, -Ă, juruiți, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Înv. și reg.) Care este făgăduit, promis; făgăduit ca soț (sau soție). 2. S. f. (Reg.) Făgăduială, promisiune; (concr.) lucru promis. – V. jurui1. DOOM
juruít (înv., reg.) adj. m., pl. juruíți; f. juruítă, pl. juruíte
jurul
JUR2 s. n. Spațiu în mijlocul căruia se află cineva sau ceva; împrejurime; vecinătate. ◊ Loc. adv. În (sau prin) jur = în (sau prin) preajmă, alături, prin apropiere, împrejur. Din jur = din împrejurimi, dimprejur. (De) jur-împrejur = din (sau în) toate părțile. ◊ Loc. prep. În jurul... = a) în preajma...; b) relativ la..., despre; c) aproximativ în..., cam pe la... Prin jurul... = în apropiere de...; cam pe la... Din jurul... = pe lângă, din preajma... (De) jur-împrejurul... = în preajma... – Lat. gyrus. DOOM
!jur2 (împrejurime) s. n.
jurul
JUR3, jururi, s. n. (Pop.) Jurământ. – Din jura (derivat regresiv). DOOM
!jur3 (jurământ) (pop.) s. n., pl. júruri
jurul
JUR1, juri, s. m. (Înv.) Jurat1. ◊ (În vechea organizare judecătorească) Curte cu juri = organ de jurisdicție pentru procese criminale, delicte politice sau de presă, în componența căruia intrau jurați1. – Din fr. jury. DOOM
!jur1 (jurat) (înv.) s. m., pl. juri
jurule
JUR1, juri, s. m. (Înv.) Jurat1. ◊ (În vechea organizare judecătorească) Curte cu juri = organ de jurisdicție pentru procese criminale, delicte politice sau de presă, în componența căruia intrau jurați1. – Din fr. jury. DOOM
!jur1 (jurat) (înv.) s. m., pl. juri
jurului
JUR2 s. n. Spațiu în mijlocul căruia se află cineva sau ceva; împrejurime; vecinătate. ◊ Loc. adv. În (sau prin) jur = în (sau prin) preajmă, alături, prin apropiere, împrejur. Din jur = din împrejurimi, dimprejur. (De) jur-împrejur = din (sau în) toate părțile. ◊ Loc. prep. În jurul... = a) în preajma...; b) relativ la..., despre; c) aproximativ în..., cam pe la... Prin jurul... = în apropiere de...; cam pe la... Din jurul... = pe lângă, din preajma... (De) jur-împrejurul... = în preajma... – Lat. gyrus. DOOM
!jur2 (împrejurime) s. n.
jurului
JUR3, jururi, s. n. (Pop.) Jurământ. – Din jura (derivat regresiv). DOOM
!jur3 (jurământ) (pop.) s. n., pl. júruri
jurului
JUR1, juri, s. m. (Înv.) Jurat1. ◊ (În vechea organizare judecătorească) Curte cu juri = organ de jurisdicție pentru procese criminale, delicte politice sau de presă, în componența căruia intrau jurați1. – Din fr. jury. DOOM
!jur1 (jurat) (înv.) s. m., pl. juri
jururi
JUR2 s. n. Spațiu în mijlocul căruia se află cineva sau ceva; împrejurime; vecinătate. ◊ Loc. adv. În (sau prin) jur = în (sau prin) preajmă, alături, prin apropiere, împrejur. Din jur = din împrejurimi, dimprejur. (De) jur-împrejur = din (sau în) toate părțile. ◊ Loc. prep. În jurul... = a) în preajma...; b) relativ la..., despre; c) aproximativ în..., cam pe la... Prin jurul... = în apropiere de...; cam pe la... Din jurul... = pe lângă, din preajma... (De) jur-împrejurul... = în preajma... – Lat. gyrus. DOOM
!jur2 (împrejurime) s. n.
jururi
JUR3, jururi, s. n. (Pop.) Jurământ. – Din jura (derivat regresiv). DOOM
!jur3 (jurământ) (pop.) s. n., pl. júruri
jururile
JUR2 s. n. Spațiu în mijlocul căruia se află cineva sau ceva; împrejurime; vecinătate. ◊ Loc. adv. În (sau prin) jur = în (sau prin) preajmă, alături, prin apropiere, împrejur. Din jur = din împrejurimi, dimprejur. (De) jur-împrejur = din (sau în) toate părțile. ◊ Loc. prep. În jurul... = a) în preajma...; b) relativ la..., despre; c) aproximativ în..., cam pe la... Prin jurul... = în apropiere de...; cam pe la... Din jurul... = pe lângă, din preajma... (De) jur-împrejurul... = în preajma... – Lat. gyrus. DOOM
!jur2 (împrejurime) s. n.
jururile
JUR3, jururi, s. n. (Pop.) Jurământ. – Din jura (derivat regresiv). DOOM
!jur3 (jurământ) (pop.) s. n., pl. júruri
jururilor
JUR2 s. n. Spațiu în mijlocul căruia se află cineva sau ceva; împrejurime; vecinătate. ◊ Loc. adv. În (sau prin) jur = în (sau prin) preajmă, alături, prin apropiere, împrejur. Din jur = din împrejurimi, dimprejur. (De) jur-împrejur = din (sau în) toate părțile. ◊ Loc. prep. În jurul... = a) în preajma...; b) relativ la..., despre; c) aproximativ în..., cam pe la... Prin jurul... = în apropiere de...; cam pe la... Din jurul... = pe lângă, din preajma... (De) jur-împrejurul... = în preajma... – Lat. gyrus. DOOM
!jur2 (împrejurime) s. n.
jururilor
JUR3, jururi, s. n. (Pop.) Jurământ. – Din jura (derivat regresiv). DOOM
!jur3 (jurământ) (pop.) s. n., pl. júruri
jurând
JURÁ, jur, vb. I. 1. Tranz. și refl. A afirma, a declara ceva sub jurământ, a depune un jurământ. ♦ Tranz. A întări, a confirma la judecată, prin jurământ, o depoziție sau o mărturie. ♦ Refl. A promite prin jurământ. 2. Refl. (Pop.) A se afurisi, a se blestema (pentru a întări cele afirmate). 3. Tranz. (Pop.) A ruga pe cineva cu stăruință; a implora, a conjura. – Lat. jurare. DOOM
jurá (a ~) vb., ind. prez. 3 júră
jurînd
JURÁ, jur, vb. I. 1. Tranz. și refl. A afirma, a declara ceva sub jurământ, a depune un jurământ. ♦ Tranz. A întări, a confirma la judecată, prin jurământ, o depoziție sau o mărturie. ♦ Refl. A promite prin jurământ. 2. Refl. (Pop.) A se afurisi, a se blestema (pentru a întări cele afirmate). 3. Tranz. (Pop.) A ruga pe cineva cu stăruință; a implora, a conjura. – Lat. jurare. DOOM
jurá (a ~) vb., ind. prez. 3 júră
jurăbie
JIRÉBIE2, jirebii, s. f. (Reg.) Bucată, fâșie îngustă de pământ. – Din ucr. žerebij. DOOM
jirébie (reg.) (-bi-e) s. f., art. jirébia (-bi-a), g.-d. art. jirébiei; pl. jirébii, art. jirébiile (-bi-i-)
jurăbie
JIRÉBIE1, jirebii, s. f. (Reg.) Grup de treizeci de fire de tort, formând o unitate de măsură la urzit, la depănat etc. – Cf. magh. zseréb. DOOM
jirébie (reg.) (-bi-e) s. f., art. jirébia (-bi-a), g.-d. art. jirébiei; pl. jirébii, art. jirébiile (-bi-i-)
jurăminte
JURĂMẤNT, jurăminte, s. n. 1. Afirmare, promisiune, făgăduială solemnă făcută de o persoană (adesea printr-o anumită formulă în care este invocată divinitatea) de a spune adevărul în legătură cu anumite fapte; jur3. 2. Angajament solemn, exprimat de obicei printr-o anumită formulă, prin care cineva se obligă să-și facă datoria (față de popor, de stat etc.). 3. Promisiune, făgăduială fermă de a face ceva. – Lat. juramentum. DOOM
jurămấnt s. n., pl. jurămínte
jurămintele
JURĂMẤNT, jurăminte, s. n. 1. Afirmare, promisiune, făgăduială solemnă făcută de o persoană (adesea printr-o anumită formulă în care este invocată divinitatea) de a spune adevărul în legătură cu anumite fapte; jur3. 2. Angajament solemn, exprimat de obicei printr-o anumită formulă, prin care cineva se obligă să-și facă datoria (față de popor, de stat etc.). 3. Promisiune, făgăduială fermă de a face ceva. – Lat. juramentum. DOOM
jurămấnt s. n., pl. jurămínte
jurămintelor
JURĂMẤNT, jurăminte, s. n. 1. Afirmare, promisiune, făgăduială solemnă făcută de o persoană (adesea printr-o anumită formulă în care este invocată divinitatea) de a spune adevărul în legătură cu anumite fapte; jur3. 2. Angajament solemn, exprimat de obicei printr-o anumită formulă, prin care cineva se obligă să-și facă datoria (față de popor, de stat etc.). 3. Promisiune, făgăduială fermă de a face ceva. – Lat. juramentum. DOOM
jurămấnt s. n., pl. jurămínte
jurământ
JURĂMẤNT, jurăminte, s. n. 1. Afirmare, promisiune, făgăduială solemnă făcută de o persoană (adesea printr-o anumită formulă în care este invocată divinitatea) de a spune adevărul în legătură cu anumite fapte; jur3. 2. Angajament solemn, exprimat de obicei printr-o anumită formulă, prin care cineva se obligă să-și facă datoria (față de popor, de stat etc.). 3. Promisiune, făgăduială fermă de a face ceva. – Lat. juramentum. DOOM
jurămấnt s. n., pl. jurămínte
jurământul
JURĂMẤNT, jurăminte, s. n. 1. Afirmare, promisiune, făgăduială solemnă făcută de o persoană (adesea printr-o anumită formulă în care este invocată divinitatea) de a spune adevărul în legătură cu anumite fapte; jur3. 2. Angajament solemn, exprimat de obicei printr-o anumită formulă, prin care cineva se obligă să-și facă datoria (față de popor, de stat etc.). 3. Promisiune, făgăduială fermă de a face ceva. – Lat. juramentum. DOOM
jurămấnt s. n., pl. jurămínte
jurământului
JURĂMẤNT, jurăminte, s. n. 1. Afirmare, promisiune, făgăduială solemnă făcută de o persoană (adesea printr-o anumită formulă în care este invocată divinitatea) de a spune adevărul în legătură cu anumite fapte; jur3. 2. Angajament solemn, exprimat de obicei printr-o anumită formulă, prin care cineva se obligă să-și facă datoria (față de popor, de stat etc.). 3. Promisiune, făgăduială fermă de a face ceva. – Lat. juramentum. DOOM
jurămấnt s. n., pl. jurămínte
jurămînt
JURĂMẤNT, jurăminte, s. n. 1. Afirmare, promisiune, făgăduială solemnă făcută de o persoană (adesea printr-o anumită formulă în care este invocată divinitatea) de a spune adevărul în legătură cu anumite fapte; jur3. 2. Angajament solemn, exprimat de obicei printr-o anumită formulă, prin care cineva se obligă să-și facă datoria (față de popor, de stat etc.). 3. Promisiune, făgăduială fermă de a face ceva. – Lat. juramentum. DOOM
jurămấnt s. n., pl. jurămínte
jurămîntul
JURĂMẤNT, jurăminte, s. n. 1. Afirmare, promisiune, făgăduială solemnă făcută de o persoană (adesea printr-o anumită formulă în care este invocată divinitatea) de a spune adevărul în legătură cu anumite fapte; jur3. 2. Angajament solemn, exprimat de obicei printr-o anumită formulă, prin care cineva se obligă să-și facă datoria (față de popor, de stat etc.). 3. Promisiune, făgăduială fermă de a face ceva. – Lat. juramentum. DOOM
jurămấnt s. n., pl. jurămínte
jurămîntului
JURĂMẤNT, jurăminte, s. n. 1. Afirmare, promisiune, făgăduială solemnă făcută de o persoană (adesea printr-o anumită formulă în care este invocată divinitatea) de a spune adevărul în legătură cu anumite fapte; jur3. 2. Angajament solemn, exprimat de obicei printr-o anumită formulă, prin care cineva se obligă să-și facă datoria (față de popor, de stat etc.). 3. Promisiune, făgăduială fermă de a face ceva. – Lat. juramentum. DOOM
jurămấnt s. n., pl. jurămínte
jurări
JURÁRE, jurări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) jura și rezultatul ei; jurământ. ♦ Blestem. – V. jura. DOOM
juráre (înv.) s. f., g.-d. art. jurắrii; pl. jurắri
jurării
JURÁRE, jurări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) jura și rezultatul ei; jurământ. ♦ Blestem. – V. jura. DOOM
juráre (înv.) s. f., g.-d. art. jurắrii; pl. jurắri
jurările
JURÁRE, jurări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) jura și rezultatul ei; jurământ. ♦ Blestem. – V. jura. DOOM
juráre (înv.) s. f., g.-d. art. jurắrii; pl. jurắri
jurărilor
JURÁRE, jurări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) jura și rezultatul ei; jurământ. ♦ Blestem. – V. jura. DOOM
juráre (înv.) s. f., g.-d. art. jurắrii; pl. jurắri
jurătoare
JURĂTÓR, -OÁRE, jurători, -oare, s. m. și f. (înv.) Persoană care jură în calitate de martor în fața unei instanțe judiciare. – Jura + suf. -ător. DOOM
jurătór (înv.) s. m., pl. jurătóri
jurătoarea
JURĂTÓR, -OÁRE, jurători, -oare, s. m. și f. (înv.) Persoană care jură în calitate de martor în fața unei instanțe judiciare. – Jura + suf. -ător. DOOM
jurătór (înv.) s. m., pl. jurătóri
jurătoarei
JURĂTÓR, -OÁRE, jurători, -oare, s. m. și f. (înv.) Persoană care jură în calitate de martor în fața unei instanțe judiciare. – Jura + suf. -ător. DOOM
jurătór (înv.) s. m., pl. jurătóri
jurătoarele
JURĂTÓR, -OÁRE, jurători, -oare, s. m. și f. (înv.) Persoană care jură în calitate de martor în fața unei instanțe judiciare. – Jura + suf. -ător. DOOM
jurătór (înv.) s. m., pl. jurătóri
jurătoarelor
JURĂTÓR, -OÁRE, jurători, -oare, s. m. și f. (înv.) Persoană care jură în calitate de martor în fața unei instanțe judiciare. – Jura + suf. -ător. DOOM
jurătór (înv.) s. m., pl. jurătóri
jurătoareo
JURĂTÓR, -OÁRE, jurători, -oare, s. m. și f. (înv.) Persoană care jură în calitate de martor în fața unei instanțe judiciare. – Jura + suf. -ător. DOOM
jurătór (înv.) s. m., pl. jurătóri
jurător
JURĂTÓR, -OÁRE, jurători, -oare, s. m. și f. (înv.) Persoană care jură în calitate de martor în fața unei instanțe judiciare. – Jura + suf. -ător. DOOM
jurătór (înv.) s. m., pl. jurătóri
jurătore
JURĂTÓR, -OÁRE, jurători, -oare, s. m. și f. (înv.) Persoană care jură în calitate de martor în fața unei instanțe judiciare. – Jura + suf. -ător. DOOM
jurătór (înv.) s. m., pl. jurătóri
jurători
JURĂTÓR, -OÁRE, jurători, -oare, s. m. și f. (înv.) Persoană care jură în calitate de martor în fața unei instanțe judiciare. – Jura + suf. -ător. DOOM
jurătór (înv.) s. m., pl. jurătóri
jurătorii
JURĂTÓR, -OÁRE, jurători, -oare, s. m. și f. (înv.) Persoană care jură în calitate de martor în fața unei instanțe judiciare. – Jura + suf. -ător. DOOM
jurătór (înv.) s. m., pl. jurătóri
jurătorilor
JURĂTÓR, -OÁRE, jurători, -oare, s. m. și f. (înv.) Persoană care jură în calitate de martor în fața unei instanțe judiciare. – Jura + suf. -ător. DOOM
jurătór (înv.) s. m., pl. jurătóri
jurătorul
JURĂTÓR, -OÁRE, jurători, -oare, s. m. și f. (înv.) Persoană care jură în calitate de martor în fața unei instanțe judiciare. – Jura + suf. -ător. DOOM
jurătór (înv.) s. m., pl. jurătóri
jurătorule
JURĂTÓR, -OÁRE, jurători, -oare, s. m. și f. (înv.) Persoană care jură în calitate de martor în fața unei instanțe judiciare. – Jura + suf. -ător. DOOM
jurătór (înv.) s. m., pl. jurătóri
jurătorului
JURĂTÓR, -OÁRE, jurători, -oare, s. m. și f. (înv.) Persoană care jură în calitate de martor în fața unei instanțe judiciare. – Jura + suf. -ător. DOOM
jurătór (înv.) s. m., pl. jurătóri
just
JUST, -Ă, juști, -ste, adj. (Adesea adverbial) 1. Conform cu adevărul sau cu echitatea; drept, adevărat, echitabil. ♦ (Despre oameni) Care acționează și judecă în conformitate cu dreptatea. ♦ Fundat, legitim, legal. 2. Potrivit2, corespunzător. – Din fr. juste. DOOM
just adj. m., pl. juști; f. jústă, pl. júste
justa
JUST, -Ă, juști, -ste, adj. (Adesea adverbial) 1. Conform cu adevărul sau cu echitatea; drept, adevărat, echitabil. ♦ (Despre oameni) Care acționează și judecă în conformitate cu dreptatea. ♦ Fundat, legitim, legal. 2. Potrivit2, corespunzător. – Din fr. juste. DOOM
just adj. m., pl. juști; f. jústă, pl. júste
juste
JUST, -Ă, juști, -ste, adj. (Adesea adverbial) 1. Conform cu adevărul sau cu echitatea; drept, adevărat, echitabil. ♦ (Despre oameni) Care acționează și judecă în conformitate cu dreptatea. ♦ Fundat, legitim, legal. 2. Potrivit2, corespunzător. – Din fr. juste. DOOM
just adj. m., pl. juști; f. jústă, pl. júste
justei
JUST, -Ă, juști, -ste, adj. (Adesea adverbial) 1. Conform cu adevărul sau cu echitatea; drept, adevărat, echitabil. ♦ (Despre oameni) Care acționează și judecă în conformitate cu dreptatea. ♦ Fundat, legitim, legal. 2. Potrivit2, corespunzător. – Din fr. juste. DOOM
just adj. m., pl. juști; f. jústă, pl. júste
justele
JUST, -Ă, juști, -ste, adj. (Adesea adverbial) 1. Conform cu adevărul sau cu echitatea; drept, adevărat, echitabil. ♦ (Despre oameni) Care acționează și judecă în conformitate cu dreptatea. ♦ Fundat, legitim, legal. 2. Potrivit2, corespunzător. – Din fr. juste. DOOM
just adj. m., pl. juști; f. jústă, pl. júste
justelor
JUST, -Ă, juști, -ste, adj. (Adesea adverbial) 1. Conform cu adevărul sau cu echitatea; drept, adevărat, echitabil. ♦ (Despre oameni) Care acționează și judecă în conformitate cu dreptatea. ♦ Fundat, legitim, legal. 2. Potrivit2, corespunzător. – Din fr. juste. DOOM
just adj. m., pl. juști; f. jústă, pl. júste
justețe
JUSTÉȚE s. f. Însușirea a ceea ce este just (1); adevăr; dreptate. ♦ Precizie, exactitate. [Var.: justéță s. f.] – Din fr. justesse. DOOM
justéțe s. f., art. justéțea, g.-d. art. justéței
justețea
JUSTÉȚE s. f. Însușirea a ceea ce este just (1); adevăr; dreptate. ♦ Precizie, exactitate. [Var.: justéță s. f.] – Din fr. justesse. DOOM
justéțe s. f., art. justéțea, g.-d. art. justéței
justeței
JUSTÉȚE s. f. Însușirea a ceea ce este just (1); adevăr; dreptate. ♦ Precizie, exactitate. [Var.: justéță s. f.] – Din fr. justesse. DOOM
justéțe s. f., art. justéțea, g.-d. art. justéței
justețele
JUSTÉȚE s. f. Însușirea a ceea ce este just (1); adevăr; dreptate. ♦ Precizie, exactitate. [Var.: justéță s. f.] – Din fr. justesse. DOOM
justéțe s. f., art. justéțea, g.-d. art. justéței
justețelor
JUSTÉȚE s. f. Însușirea a ceea ce este just (1); adevăr; dreptate. ♦ Precizie, exactitate. [Var.: justéță s. f.] – Din fr. justesse. DOOM
justéțe s. f., art. justéțea, g.-d. art. justéței
justeță
JUSTÉȚE s. f. Însușirea a ceea ce este just (1); adevăr; dreptate. ♦ Precizie, exactitate. [Var.: justéță s. f.] – Din fr. justesse. DOOM
justéțe s. f., art. justéțea, g.-d. art. justéței
justific
JUSTIFICÁ, justífic, vb. I. 1. Tranz. A arăta că ceva este just (1), legitim, a demonstra justețea unui lucru; a îndreptăți; a motiva. 2. Refl. A da explicații cu privire la o atitudine, o acțiune etc.; a se dezvinovăți. 3. Tranz. A dovedi întrebuințarea legală a unor sume de bani, a unor materiale etc. – Din lat. justificare, fr. justifier. DOOM
justificá (a ~) vb., ind. prez. 3 justífică
justifica
JUSTIFICÁ, justífic, vb. I. 1. Tranz. A arăta că ceva este just (1), legitim, a demonstra justețea unui lucru; a îndreptăți; a motiva. 2. Refl. A da explicații cu privire la o atitudine, o acțiune etc.; a se dezvinovăți. 3. Tranz. A dovedi întrebuințarea legală a unor sume de bani, a unor materiale etc. – Din lat. justificare, fr. justifier. DOOM
justificá (a ~) vb., ind. prez. 3 justífică
justificabil
JUSTIFICÁBIL, -Ă, justificabili, -e, adj. Care poate fi justificat, motivat. – Justifica + suf. -bil. Cf. fr. justifiable. DOOM
justificábil adj. m., pl. justificábili; f. justificábilă, pl. justificábile
justificabila
JUSTIFICÁBIL, -Ă, justificabili, -e, adj. Care poate fi justificat, motivat. – Justifica + suf. -bil. Cf. fr. justifiable. DOOM
justificábil adj. m., pl. justificábili; f. justificábilă, pl. justificábile
justificabile
JUSTIFICÁBIL, -Ă, justificabili, -e, adj. Care poate fi justificat, motivat. – Justifica + suf. -bil. Cf. fr. justifiable. DOOM
justificábil adj. m., pl. justificábili; f. justificábilă, pl. justificábile
justificabilei
JUSTIFICÁBIL, -Ă, justificabili, -e, adj. Care poate fi justificat, motivat. – Justifica + suf. -bil. Cf. fr. justifiable. DOOM
justificábil adj. m., pl. justificábili; f. justificábilă, pl. justificábile
justificabilele
JUSTIFICÁBIL, -Ă, justificabili, -e, adj. Care poate fi justificat, motivat. – Justifica + suf. -bil. Cf. fr. justifiable. DOOM
justificábil adj. m., pl. justificábili; f. justificábilă, pl. justificábile
justificabilelor
JUSTIFICÁBIL, -Ă, justificabili, -e, adj. Care poate fi justificat, motivat. – Justifica + suf. -bil. Cf. fr. justifiable. DOOM
justificábil adj. m., pl. justificábili; f. justificábilă, pl. justificábile
justificabili
JUSTIFICÁBIL, -Ă, justificabili, -e, adj. Care poate fi justificat, motivat. – Justifica + suf. -bil. Cf. fr. justifiable. DOOM
justificábil adj. m., pl. justificábili; f. justificábilă, pl. justificábile
justificabilii
JUSTIFICÁBIL, -Ă, justificabili, -e, adj. Care poate fi justificat, motivat. – Justifica + suf. -bil. Cf. fr. justifiable. DOOM
justificábil adj. m., pl. justificábili; f. justificábilă, pl. justificábile
justificabililor
JUSTIFICÁBIL, -Ă, justificabili, -e, adj. Care poate fi justificat, motivat. – Justifica + suf. -bil. Cf. fr. justifiable. DOOM
justificábil adj. m., pl. justificábili; f. justificábilă, pl. justificábile
justificabilul
JUSTIFICÁBIL, -Ă, justificabili, -e, adj. Care poate fi justificat, motivat. – Justifica + suf. -bil. Cf. fr. justifiable. DOOM
justificábil adj. m., pl. justificábili; f. justificábilă, pl. justificábile
justificabilului
JUSTIFICÁBIL, -Ă, justificabili, -e, adj. Care poate fi justificat, motivat. – Justifica + suf. -bil. Cf. fr. justifiable. DOOM
justificábil adj. m., pl. justificábili; f. justificábilă, pl. justificábile
justificai
JUSTIFICÁ, justífic, vb. I. 1. Tranz. A arăta că ceva este just (1), legitim, a demonstra justețea unui lucru; a îndreptăți; a motiva. 2. Refl. A da explicații cu privire la o atitudine, o acțiune etc.; a se dezvinovăți. 3. Tranz. A dovedi întrebuințarea legală a unor sume de bani, a unor materiale etc. – Din lat. justificare, fr. justifier. DOOM
justificá (a ~) vb., ind. prez. 3 justífică
justificam
JUSTIFICÁ, justífic, vb. I. 1. Tranz. A arăta că ceva este just (1), legitim, a demonstra justețea unui lucru; a îndreptăți; a motiva. 2. Refl. A da explicații cu privire la o atitudine, o acțiune etc.; a se dezvinovăți. 3. Tranz. A dovedi întrebuințarea legală a unor sume de bani, a unor materiale etc. – Din lat. justificare, fr. justifier. DOOM
justificá (a ~) vb., ind. prez. 3 justífică
justificare
JUSTIFICÁ, justífic, vb. I. 1. Tranz. A arăta că ceva este just (1), legitim, a demonstra justețea unui lucru; a îndreptăți; a motiva. 2. Refl. A da explicații cu privire la o atitudine, o acțiune etc.; a se dezvinovăți. 3. Tranz. A dovedi întrebuințarea legală a unor sume de bani, a unor materiale etc. – Din lat. justificare, fr. justifier. DOOM
justificá (a ~) vb., ind. prez. 3 justífică
justificare
JUSTIFICÁRE, justificări, s. f. Acțiunea de a (se) justifica și rezultatul ei; justificație, îndreptățire, motivare. – V. justifica. DOOM
justificáre s. f., g.-d. art. justificắrii; pl. justificắri
justificarea
JUSTIFICÁRE, justificări, s. f. Acțiunea de a (se) justifica și rezultatul ei; justificație, îndreptățire, motivare. – V. justifica. DOOM
justificáre s. f., g.-d. art. justificắrii; pl. justificắri
justificară
JUSTIFICÁ, justífic, vb. I. 1. Tranz. A arăta că ceva este just (1), legitim, a demonstra justețea unui lucru; a îndreptăți; a motiva. 2. Refl. A da explicații cu privire la o atitudine, o acțiune etc.; a se dezvinovăți. 3. Tranz. A dovedi întrebuințarea legală a unor sume de bani, a unor materiale etc. – Din lat. justificare, fr. justifier. DOOM
justificá (a ~) vb., ind. prez. 3 justífică
justificarăm
JUSTIFICÁ, justífic, vb. I. 1. Tranz. A arăta că ceva este just (1), legitim, a demonstra justețea unui lucru; a îndreptăți; a motiva. 2. Refl. A da explicații cu privire la o atitudine, o acțiune etc.; a se dezvinovăți. 3. Tranz. A dovedi întrebuințarea legală a unor sume de bani, a unor materiale etc. – Din lat. justificare, fr. justifier. DOOM
justificá (a ~) vb., ind. prez. 3 justífică
justificarăți
JUSTIFICÁ, justífic, vb. I. 1. Tranz. A arăta că ceva este just (1), legitim, a demonstra justețea unui lucru; a îndreptăți; a motiva. 2. Refl. A da explicații cu privire la o atitudine, o acțiune etc.; a se dezvinovăți. 3. Tranz. A dovedi întrebuințarea legală a unor sume de bani, a unor materiale etc. – Din lat. justificare, fr. justifier. DOOM
justificá (a ~) vb., ind. prez. 3 justífică
justificase
JUSTIFICÁ, justífic, vb. I. 1. Tranz. A arăta că ceva este just (1), legitim, a demonstra justețea unui lucru; a îndreptăți; a motiva. 2. Refl. A da explicații cu privire la o atitudine, o acțiune etc.; a se dezvinovăți. 3. Tranz. A dovedi întrebuințarea legală a unor sume de bani, a unor materiale etc. – Din lat. justificare, fr. justifier. DOOM
justificá (a ~) vb., ind. prez. 3 justífică
justificasem
JUSTIFICÁ, justífic, vb. I. 1. Tranz. A arăta că ceva este just (1), legitim, a demonstra justețea unui lucru; a îndreptăți; a motiva. 2. Refl. A da explicații cu privire la o atitudine, o acțiune etc.; a se dezvinovăți. 3. Tranz. A dovedi întrebuințarea legală a unor sume de bani, a unor materiale etc. – Din lat. justificare, fr. justifier. DOOM
justificá (a ~) vb., ind. prez. 3 justífică
justificaseră
JUSTIFICÁ, justífic, vb. I. 1. Tranz. A arăta că ceva este just (1), legitim, a demonstra justețea unui lucru; a îndreptăți; a motiva. 2. Refl. A da explicații cu privire la o atitudine, o acțiune etc.; a se dezvinovăți. 3. Tranz. A dovedi întrebuințarea legală a unor sume de bani, a unor materiale etc. – Din lat. justificare, fr. justifier. DOOM
justificá (a ~) vb., ind. prez. 3 justífică
justificaserăm
JUSTIFICÁ, justífic, vb. I. 1. Tranz. A arăta că ceva este just (1), legitim, a demonstra justețea unui lucru; a îndreptăți; a motiva. 2. Refl. A da explicații cu privire la o atitudine, o acțiune etc.; a se dezvinovăți. 3. Tranz. A dovedi întrebuințarea legală a unor sume de bani, a unor materiale etc. – Din lat. justificare, fr. justifier. DOOM
justificá (a ~) vb., ind. prez. 3 justífică
justificaserăți
JUSTIFICÁ, justífic, vb. I. 1. Tranz. A arăta că ceva este just (1), legitim, a demonstra justețea unui lucru; a îndreptăți; a motiva. 2. Refl. A da explicații cu privire la o atitudine, o acțiune etc.; a se dezvinovăți. 3. Tranz. A dovedi întrebuințarea legală a unor sume de bani, a unor materiale etc. – Din lat. justificare, fr. justifier. DOOM
justificá (a ~) vb., ind. prez. 3 justífică
justificaseși
JUSTIFICÁ, justífic, vb. I. 1. Tranz. A arăta că ceva este just (1), legitim, a demonstra justețea unui lucru; a îndreptăți; a motiva. 2. Refl. A da explicații cu privire la o atitudine, o acțiune etc.; a se dezvinovăți. 3. Tranz. A dovedi întrebuințarea legală a unor sume de bani, a unor materiale etc. – Din lat. justificare, fr. justifier. DOOM
justificá (a ~) vb., ind. prez. 3 justífică
justificaseți
JUSTIFICÁ, justífic, vb. I. 1. Tranz. A arăta că ceva este just (1), legitim, a demonstra justețea unui lucru; a îndreptăți; a motiva. 2. Refl. A da explicații cu privire la o atitudine, o acțiune etc.; a se dezvinovăți. 3. Tranz. A dovedi întrebuințarea legală a unor sume de bani, a unor materiale etc. – Din lat. justificare, fr. justifier. DOOM
justificá (a ~) vb., ind. prez. 3 justífică
justificat
JUSTIFICÁ, justífic, vb. I. 1. Tranz. A arăta că ceva este just (1), legitim, a demonstra justețea unui lucru; a îndreptăți; a motiva. 2. Refl. A da explicații cu privire la o atitudine, o acțiune etc.; a se dezvinovăți. 3. Tranz. A dovedi întrebuințarea legală a unor sume de bani, a unor materiale etc. – Din lat. justificare, fr. justifier. DOOM
justificá (a ~) vb., ind. prez. 3 justífică
justificat
JUSTIFICÁT, -Ă, justificați, -te, adj. Dovedit ca just (1), îndreptățit, legitim. – V. justifica.
justificata
JUSTIFICÁT, -Ă, justificați, -te, adj. Dovedit ca just (1), îndreptățit, legitim. – V. justifica.
justificate
JUSTIFICÁT, -Ă, justificați, -te, adj. Dovedit ca just (1), îndreptățit, legitim. – V. justifica.
justificatei
JUSTIFICÁT, -Ă, justificați, -te, adj. Dovedit ca just (1), îndreptățit, legitim. – V. justifica.
justificatele
JUSTIFICÁT, -Ă, justificați, -te, adj. Dovedit ca just (1), îndreptățit, legitim. – V. justifica.
justificatelor
JUSTIFICÁT, -Ă, justificați, -te, adj. Dovedit ca just (1), îndreptățit, legitim. – V. justifica.
justificativ
JUSTIFICATÍV, -Ă, justificativi, -e, adj. Care servește pentru a justifica ceva. – Din fr. justificatif. DOOM
justificatív adj. m., pl. justificatívi; f. justificatívă, pl. justificatíve
justificativa
JUSTIFICATÍV, -Ă, justificativi, -e, adj. Care servește pentru a justifica ceva. – Din fr. justificatif. DOOM
justificatív adj. m., pl. justificatívi; f. justificatívă, pl. justificatíve
justificative
JUSTIFICATÍV, -Ă, justificativi, -e, adj. Care servește pentru a justifica ceva. – Din fr. justificatif. DOOM
justificatív adj. m., pl. justificatívi; f. justificatívă, pl. justificatíve
justificativei
JUSTIFICATÍV, -Ă, justificativi, -e, adj. Care servește pentru a justifica ceva. – Din fr. justificatif. DOOM
justificatív adj. m., pl. justificatívi; f. justificatívă, pl. justificatíve
justificativele
JUSTIFICATÍV, -Ă, justificativi, -e, adj. Care servește pentru a justifica ceva. – Din fr. justificatif. DOOM
justificatív adj. m., pl. justificatívi; f. justificatívă, pl. justificatíve
justificativelor
JUSTIFICATÍV, -Ă, justificativi, -e, adj. Care servește pentru a justifica ceva. – Din fr. justificatif. DOOM
justificatív adj. m., pl. justificatívi; f. justificatívă, pl. justificatíve
justificativi
JUSTIFICATÍV, -Ă, justificativi, -e, adj. Care servește pentru a justifica ceva. – Din fr. justificatif. DOOM
justificatív adj. m., pl. justificatívi; f. justificatívă, pl. justificatíve
justificativii
JUSTIFICATÍV, -Ă, justificativi, -e, adj. Care servește pentru a justifica ceva. – Din fr. justificatif. DOOM
justificatív adj. m., pl. justificatívi; f. justificatívă, pl. justificatíve
justificativilor
JUSTIFICATÍV, -Ă, justificativi, -e, adj. Care servește pentru a justifica ceva. – Din fr. justificatif. DOOM
justificatív adj. m., pl. justificatívi; f. justificatívă, pl. justificatíve
justificativul
JUSTIFICATÍV, -Ă, justificativi, -e, adj. Care servește pentru a justifica ceva. – Din fr. justificatif. DOOM
justificatív adj. m., pl. justificatívi; f. justificatívă, pl. justificatíve
justificativului
JUSTIFICATÍV, -Ă, justificativi, -e, adj. Care servește pentru a justifica ceva. – Din fr. justificatif. DOOM
justificatív adj. m., pl. justificatívi; f. justificatívă, pl. justificatíve
justificatoare
JUSTIFICATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Care justifică, tinde a justifica; justificativ. [Cf. fr. justificateur].
justificatoarea
JUSTIFICATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Care justifică, tinde a justifica; justificativ. [Cf. fr. justificateur].
justificatoarei
JUSTIFICATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Care justifică, tinde a justifica; justificativ. [Cf. fr. justificateur].
justificatoarele
JUSTIFICATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Care justifică, tinde a justifica; justificativ. [Cf. fr. justificateur].
justificatoarelor
JUSTIFICATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Care justifică, tinde a justifica; justificativ. [Cf. fr. justificateur].
justificator
JUSTIFICATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Care justifică, tinde a justifica; justificativ. [Cf. fr. justificateur].
justificatori
JUSTIFICATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Care justifică, tinde a justifica; justificativ. [Cf. fr. justificateur].
justificatorii
JUSTIFICATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Care justifică, tinde a justifica; justificativ. [Cf. fr. justificateur].
justificatorilor
JUSTIFICATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Care justifică, tinde a justifica; justificativ. [Cf. fr. justificateur].
justificatorul
JUSTIFICATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Care justifică, tinde a justifica; justificativ. [Cf. fr. justificateur].
justificatorului
JUSTIFICATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Care justifică, tinde a justifica; justificativ. [Cf. fr. justificateur].
justificatul
JUSTIFICÁT, -Ă, justificați, -te, adj. Dovedit ca just (1), îndreptățit, legitim. – V. justifica.
justificatului
JUSTIFICÁT, -Ă, justificați, -te, adj. Dovedit ca just (1), îndreptățit, legitim. – V. justifica.
justificau
JUSTIFICÁ, justífic, vb. I. 1. Tranz. A arăta că ceva este just (1), legitim, a demonstra justețea unui lucru; a îndreptăți; a motiva. 2. Refl. A da explicații cu privire la o atitudine, o acțiune etc.; a se dezvinovăți. 3. Tranz. A dovedi întrebuințarea legală a unor sume de bani, a unor materiale etc. – Din lat. justificare, fr. justifier. DOOM
justificá (a ~) vb., ind. prez. 3 justífică
justificași
JUSTIFICÁ, justífic, vb. I. 1. Tranz. A arăta că ceva este just (1), legitim, a demonstra justețea unui lucru; a îndreptăți; a motiva. 2. Refl. A da explicații cu privire la o atitudine, o acțiune etc.; a se dezvinovăți. 3. Tranz. A dovedi întrebuințarea legală a unor sume de bani, a unor materiale etc. – Din lat. justificare, fr. justifier. DOOM
justificá (a ~) vb., ind. prez. 3 justífică
justificați
JUSTIFICÁ, justífic, vb. I. 1. Tranz. A arăta că ceva este just (1), legitim, a demonstra justețea unui lucru; a îndreptăți; a motiva. 2. Refl. A da explicații cu privire la o atitudine, o acțiune etc.; a se dezvinovăți. 3. Tranz. A dovedi întrebuințarea legală a unor sume de bani, a unor materiale etc. – Din lat. justificare, fr. justifier. DOOM
justificá (a ~) vb., ind. prez. 3 justífică
justificați
JUSTIFICÁT, -Ă, justificați, -te, adj. Dovedit ca just (1), îndreptățit, legitim. – V. justifica.
justificația
JUSTIFICÁȚIE, justificații, s. f. (Rar) Justificare. [Var.: justificațiúne s. f.] – Din fr. justification, lat. justificatio, -onis. DOOM
justificáție (rar) (-ți-e) s. f., art. justificáția (-ți-a), g.-d. art. justificáției; pl. justificáții, art. justificáțiile (-ți-i-)
justificație
JUSTIFICÁȚIE, justificații, s. f. (Rar) Justificare. [Var.: justificațiúne s. f.] – Din fr. justification, lat. justificatio, -onis. DOOM
justificáție (rar) (-ți-e) s. f., art. justificáția (-ți-a), g.-d. art. justificáției; pl. justificáții, art. justificáțiile (-ți-i-)
justificației
JUSTIFICÁȚIE, justificații, s. f. (Rar) Justificare. [Var.: justificațiúne s. f.] – Din fr. justification, lat. justificatio, -onis. DOOM
justificáție (rar) (-ți-e) s. f., art. justificáția (-ți-a), g.-d. art. justificáției; pl. justificáții, art. justificáțiile (-ți-i-)
justificații
JUSTIFICÁT, -Ă, justificați, -te, adj. Dovedit ca just (1), îndreptățit, legitim. – V. justifica.
justificații
JUSTIFICÁȚIE, justificații, s. f. (Rar) Justificare. [Var.: justificațiúne s. f.] – Din fr. justification, lat. justificatio, -onis. DOOM
justificáție (rar) (-ți-e) s. f., art. justificáția (-ți-a), g.-d. art. justificáției; pl. justificáții, art. justificáțiile (-ți-i-)
justificațiile
JUSTIFICÁȚIE, justificații, s. f. (Rar) Justificare. [Var.: justificațiúne s. f.] – Din fr. justification, lat. justificatio, -onis. DOOM
justificáție (rar) (-ți-e) s. f., art. justificáția (-ți-a), g.-d. art. justificáției; pl. justificáții, art. justificáțiile (-ți-i-)
justificațiilor
JUSTIFICÁȚIE, justificații, s. f. (Rar) Justificare. [Var.: justificațiúne s. f.] – Din fr. justification, lat. justificatio, -onis. DOOM
justificáție (rar) (-ți-e) s. f., art. justificáția (-ți-a), g.-d. art. justificáției; pl. justificáții, art. justificáțiile (-ți-i-)
justificaților
JUSTIFICÁT, -Ă, justificați, -te, adj. Dovedit ca just (1), îndreptățit, legitim. – V. justifica.
justificațiune
JUSTIFICÁȚIE, justificații, s. f. (Rar) Justificare. [Var.: justificațiúne s. f.] – Din fr. justification, lat. justificatio, -onis. DOOM
justificáție (rar) (-ți-e) s. f., art. justificáția (-ți-a), g.-d. art. justificáției; pl. justificáții, art. justificáțiile (-ți-i-)
justifice
JUSTIFICÁ, justífic, vb. I. 1. Tranz. A arăta că ceva este just (1), legitim, a demonstra justețea unui lucru; a îndreptăți; a motiva. 2. Refl. A da explicații cu privire la o atitudine, o acțiune etc.; a se dezvinovăți. 3. Tranz. A dovedi întrebuințarea legală a unor sume de bani, a unor materiale etc. – Din lat. justificare, fr. justifier. DOOM
justificá (a ~) vb., ind. prez. 3 justífică
justifici
JUSTIFICÁ, justífic, vb. I. 1. Tranz. A arăta că ceva este just (1), legitim, a demonstra justețea unui lucru; a îndreptăți; a motiva. 2. Refl. A da explicații cu privire la o atitudine, o acțiune etc.; a se dezvinovăți. 3. Tranz. A dovedi întrebuințarea legală a unor sume de bani, a unor materiale etc. – Din lat. justificare, fr. justifier. DOOM
justificá (a ~) vb., ind. prez. 3 justífică
justificând
JUSTIFICÁ, justífic, vb. I. 1. Tranz. A arăta că ceva este just (1), legitim, a demonstra justețea unui lucru; a îndreptăți; a motiva. 2. Refl. A da explicații cu privire la o atitudine, o acțiune etc.; a se dezvinovăți. 3. Tranz. A dovedi întrebuințarea legală a unor sume de bani, a unor materiale etc. – Din lat. justificare, fr. justifier. DOOM
justificá (a ~) vb., ind. prez. 3 justífică
justificînd
JUSTIFICÁ, justífic, vb. I. 1. Tranz. A arăta că ceva este just (1), legitim, a demonstra justețea unui lucru; a îndreptăți; a motiva. 2. Refl. A da explicații cu privire la o atitudine, o acțiune etc.; a se dezvinovăți. 3. Tranz. A dovedi întrebuințarea legală a unor sume de bani, a unor materiale etc. – Din lat. justificare, fr. justifier. DOOM
justificá (a ~) vb., ind. prez. 3 justífică
justificări
JUSTIFICÁRE, justificări, s. f. Acțiunea de a (se) justifica și rezultatul ei; justificație, îndreptățire, motivare. – V. justifica. DOOM
justificáre s. f., g.-d. art. justificắrii; pl. justificắri
justificării
JUSTIFICÁRE, justificări, s. f. Acțiunea de a (se) justifica și rezultatul ei; justificație, îndreptățire, motivare. – V. justifica. DOOM
justificáre s. f., g.-d. art. justificắrii; pl. justificắri
justificările
JUSTIFICÁRE, justificări, s. f. Acțiunea de a (se) justifica și rezultatul ei; justificație, îndreptățire, motivare. – V. justifica. DOOM
justificáre s. f., g.-d. art. justificắrii; pl. justificắri
justificărilor
JUSTIFICÁRE, justificări, s. f. Acțiunea de a (se) justifica și rezultatul ei; justificație, îndreptățire, motivare. – V. justifica. DOOM
justificáre s. f., g.-d. art. justificắrii; pl. justificắri
justițiabil
JUSTIȚIÁBIL, -Ă, justițiabili, -e, s. m. și f. Persoană care apare ca parte într-un proces, care trebuie să răspundă înaintea instanțelor judecătorești. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. justiciable. DOOM
justițiábilă (-ți-a-) s. f., g.-d. art. justițiábilei; pl. justițiábile
justițiabila
JUSTIȚIÁBIL, -Ă, justițiabili, -e, s. m. și f. Persoană care apare ca parte într-un proces, care trebuie să răspundă înaintea instanțelor judecătorești. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. justiciable. DOOM
justițiábilă (-ți-a-) s. f., g.-d. art. justițiábilei; pl. justițiábile
justițiabile
JUSTIȚIÁBIL, -Ă, justițiabili, -e, s. m. și f. Persoană care apare ca parte într-un proces, care trebuie să răspundă înaintea instanțelor judecătorești. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. justiciable. DOOM
justițiábilă (-ți-a-) s. f., g.-d. art. justițiábilei; pl. justițiábile
justițiabile
JUSTIȚIÁBIL, -Ă, justițiabili, -e, s. m. și f. Persoană care apare ca parte într-un proces, care trebuie să răspundă înaintea instanțelor judecătorești. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. justiciable. DOOM
justițiábilă (-ți-a-) s. f., g.-d. art. justițiábilei; pl. justițiábile
justițiabilei
JUSTIȚIÁBIL, -Ă, justițiabili, -e, s. m. și f. Persoană care apare ca parte într-un proces, care trebuie să răspundă înaintea instanțelor judecătorești. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. justiciable. DOOM
justițiábilă (-ți-a-) s. f., g.-d. art. justițiábilei; pl. justițiábile
justițiabilele
JUSTIȚIÁBIL, -Ă, justițiabili, -e, s. m. și f. Persoană care apare ca parte într-un proces, care trebuie să răspundă înaintea instanțelor judecătorești. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. justiciable. DOOM
justițiábilă (-ți-a-) s. f., g.-d. art. justițiábilei; pl. justițiábile
justițiabilelor
JUSTIȚIÁBIL, -Ă, justițiabili, -e, s. m. și f. Persoană care apare ca parte într-un proces, care trebuie să răspundă înaintea instanțelor judecătorești. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. justiciable. DOOM
justițiábilă (-ți-a-) s. f., g.-d. art. justițiábilei; pl. justițiábile
justițiabili
JUSTIȚIÁBIL, -Ă, justițiabili, -e, s. m. și f. Persoană care apare ca parte într-un proces, care trebuie să răspundă înaintea instanțelor judecătorești. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. justiciable. DOOM
justițiábilă (-ți-a-) s. f., g.-d. art. justițiábilei; pl. justițiábile
justițiabilii
JUSTIȚIÁBIL, -Ă, justițiabili, -e, s. m. și f. Persoană care apare ca parte într-un proces, care trebuie să răspundă înaintea instanțelor judecătorești. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. justiciable. DOOM
justițiábilă (-ți-a-) s. f., g.-d. art. justițiábilei; pl. justițiábile
justițiabililor
JUSTIȚIÁBIL, -Ă, justițiabili, -e, s. m. și f. Persoană care apare ca parte într-un proces, care trebuie să răspundă înaintea instanțelor judecătorești. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. justiciable. DOOM
justițiábilă (-ți-a-) s. f., g.-d. art. justițiábilei; pl. justițiábile
justițiabilo
JUSTIȚIÁBIL, -Ă, justițiabili, -e, s. m. și f. Persoană care apare ca parte într-un proces, care trebuie să răspundă înaintea instanțelor judecătorești. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. justiciable. DOOM
justițiábilă (-ți-a-) s. f., g.-d. art. justițiábilei; pl. justițiábile
justițiabilul
JUSTIȚIÁBIL, -Ă, justițiabili, -e, s. m. și f. Persoană care apare ca parte într-un proces, care trebuie să răspundă înaintea instanțelor judecătorești. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. justiciable. DOOM
justițiábilă (-ți-a-) s. f., g.-d. art. justițiábilei; pl. justițiábile
justițiabilule
JUSTIȚIÁBIL, -Ă, justițiabili, -e, s. m. și f. Persoană care apare ca parte într-un proces, care trebuie să răspundă înaintea instanțelor judecătorești. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. justiciable. DOOM
justițiábilă (-ți-a-) s. f., g.-d. art. justițiábilei; pl. justițiábile
justițiabilului
JUSTIȚIÁBIL, -Ă, justițiabili, -e, s. m. și f. Persoană care apare ca parte într-un proces, care trebuie să răspundă înaintea instanțelor judecătorești. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. justiciable. DOOM
justițiábilă (-ți-a-) s. f., g.-d. art. justițiábilei; pl. justițiábile
justițial
JUSTIȚIÁL, -Ă, justițiali, -e, adj. (Livr.) Referitor la justiție, al justiției. [Pr.: -ți-al] – Din fr. justiciel.
justițiala
JUSTIȚIÁL, -Ă, justițiali, -e, adj. (Livr.) Referitor la justiție, al justiției. [Pr.: -ți-al] – Din fr. justiciel.
justițiale
JUSTIȚIÁL, -Ă, justițiali, -e, adj. (Livr.) Referitor la justiție, al justiției. [Pr.: -ți-al] – Din fr. justiciel.
justițialei
JUSTIȚIÁL, -Ă, justițiali, -e, adj. (Livr.) Referitor la justiție, al justiției. [Pr.: -ți-al] – Din fr. justiciel.
justițialele
JUSTIȚIÁL, -Ă, justițiali, -e, adj. (Livr.) Referitor la justiție, al justiției. [Pr.: -ți-al] – Din fr. justiciel.
justițialelor
JUSTIȚIÁL, -Ă, justițiali, -e, adj. (Livr.) Referitor la justiție, al justiției. [Pr.: -ți-al] – Din fr. justiciel.
justițiali
JUSTIȚIÁL, -Ă, justițiali, -e, adj. (Livr.) Referitor la justiție, al justiției. [Pr.: -ți-al] – Din fr. justiciel.
justițialii
JUSTIȚIÁL, -Ă, justițiali, -e, adj. (Livr.) Referitor la justiție, al justiției. [Pr.: -ți-al] – Din fr. justiciel.
justițialilor
JUSTIȚIÁL, -Ă, justițiali, -e, adj. (Livr.) Referitor la justiție, al justiției. [Pr.: -ți-al] – Din fr. justiciel.
justițialul
JUSTIȚIÁL, -Ă, justițiali, -e, adj. (Livr.) Referitor la justiție, al justiției. [Pr.: -ți-al] – Din fr. justiciel.
justițialului
JUSTIȚIÁL, -Ă, justițiali, -e, adj. (Livr.) Referitor la justiție, al justiției. [Pr.: -ți-al] – Din fr. justiciel.
justițiar
JUSTIȚIÁR, -Ă, justițiari, -e, adj. Care face dreptate, care urmărește să facă dreptate. [Pr.: -ți-ar] – Din fr. justicier. DOOM
justițiár (-ți-ar) adj. m., pl. justițiári; f. justițiáră, pl. justițiáre
justițiara
JUSTIȚIÁR, -Ă, justițiari, -e, adj. Care face dreptate, care urmărește să facă dreptate. [Pr.: -ți-ar] – Din fr. justicier. DOOM
justițiár (-ți-ar) adj. m., pl. justițiári; f. justițiáră, pl. justițiáre
justițiare
JUSTIȚIÁR, -Ă, justițiari, -e, adj. Care face dreptate, care urmărește să facă dreptate. [Pr.: -ți-ar] – Din fr. justicier. DOOM
justițiár (-ți-ar) adj. m., pl. justițiári; f. justițiáră, pl. justițiáre
justițiarei
JUSTIȚIÁR, -Ă, justițiari, -e, adj. Care face dreptate, care urmărește să facă dreptate. [Pr.: -ți-ar] – Din fr. justicier. DOOM
justițiár (-ți-ar) adj. m., pl. justițiári; f. justițiáră, pl. justițiáre
justițiarele
JUSTIȚIÁR, -Ă, justițiari, -e, adj. Care face dreptate, care urmărește să facă dreptate. [Pr.: -ți-ar] – Din fr. justicier. DOOM
justițiár (-ți-ar) adj. m., pl. justițiári; f. justițiáră, pl. justițiáre
justițiarelor
JUSTIȚIÁR, -Ă, justițiari, -e, adj. Care face dreptate, care urmărește să facă dreptate. [Pr.: -ți-ar] – Din fr. justicier. DOOM
justițiár (-ți-ar) adj. m., pl. justițiári; f. justițiáră, pl. justițiáre
justițiari
JUSTIȚIÁR, -Ă, justițiari, -e, adj. Care face dreptate, care urmărește să facă dreptate. [Pr.: -ți-ar] – Din fr. justicier. DOOM
justițiár (-ți-ar) adj. m., pl. justițiári; f. justițiáră, pl. justițiáre
justițiarii
JUSTIȚIÁR, -Ă, justițiari, -e, adj. Care face dreptate, care urmărește să facă dreptate. [Pr.: -ți-ar] – Din fr. justicier. DOOM
justițiár (-ți-ar) adj. m., pl. justițiári; f. justițiáră, pl. justițiáre
justițiarilor
JUSTIȚIÁR, -Ă, justițiari, -e, adj. Care face dreptate, care urmărește să facă dreptate. [Pr.: -ți-ar] – Din fr. justicier. DOOM
justițiár (-ți-ar) adj. m., pl. justițiári; f. justițiáră, pl. justițiáre
justițiarul
JUSTIȚIÁR, -Ă, justițiari, -e, adj. Care face dreptate, care urmărește să facă dreptate. [Pr.: -ți-ar] – Din fr. justicier. DOOM
justițiár (-ți-ar) adj. m., pl. justițiári; f. justițiáră, pl. justițiáre
justițiarului
JUSTIȚIÁR, -Ă, justițiari, -e, adj. Care face dreptate, care urmărește să facă dreptate. [Pr.: -ți-ar] – Din fr. justicier. DOOM
justițiár (-ți-ar) adj. m., pl. justițiári; f. justițiáră, pl. justițiáre
justiție
JUSTÍȚIE s. f. 1. Totalitatea organelor de jurisdicție dintr-un stat; ansamblul legilor și al instanțelor judecătorești; sistemul de funcționare a acestor instanțe. 2. Activitate fundamentală a statului, care constă în soluționarea litigiilor. ◊ Expr. A chema (sau a se prezenta) în fața justiției = a cita (sau a se prezenta) la judecată. 3. Dreptate, echitate. – Din fr. justice, lat. justiția. DOOM
justíție (-ți-e) s. f., art. justíția (-ți-a), g.-d. justíții, art. justíției
justul
JUST, -Ă, juști, -ste, adj. (Adesea adverbial) 1. Conform cu adevărul sau cu echitatea; drept, adevărat, echitabil. ♦ (Despre oameni) Care acționează și judecă în conformitate cu dreptatea. ♦ Fundat, legitim, legal. 2. Potrivit2, corespunzător. – Din fr. juste. DOOM
just adj. m., pl. juști; f. jústă, pl. júste
justului
JUST, -Ă, juști, -ste, adj. (Adesea adverbial) 1. Conform cu adevărul sau cu echitatea; drept, adevărat, echitabil. ♦ (Despre oameni) Care acționează și judecă în conformitate cu dreptatea. ♦ Fundat, legitim, legal. 2. Potrivit2, corespunzător. – Din fr. juste. DOOM
just adj. m., pl. juști; f. jústă, pl. júste
juvaer
GIUVAIÉR, giuvaiere, s. n. Obiect de podoabă făcut (cu artă) din metal prețios (și pietre scumpe); bijuterie. ♦ Fig. Obiect de mare valoare (artistică); persoană cu deosebite calități. [Pl. și: giuvaieruri. – Var.: juvaiér s. n.] – Din tc. cevahir (pl. lui cevher). DOOM
giuvaiér (giu-) s. n., pl. giuvaiére
juvaergiu
GIUVAIERGÍU, giuvaiergii, s. m. Persoană care face sau vinde bijuterii; bijutier. [Pr.: -va-ier-. – Var.: juvaiergíu s. m.] – Din tc. cevahirci. DOOM
giuvaiergíu (giu-va-ier-) s. m., art. giuvaiergíul; pl. giuvaiergíi, art. giuvaiergíii (-gi-ii)
juvaier
GIUVAIÉR, giuvaiere, s. n. Obiect de podoabă făcut (cu artă) din metal prețios (și pietre scumpe); bijuterie. ♦ Fig. Obiect de mare valoare (artistică); persoană cu deosebite calități. [Pl. și: giuvaieruri. – Var.: juvaiér s. n.] – Din tc. cevahir (pl. lui cevher). DOOM
giuvaiér (giu-) s. n., pl. giuvaiére
juvaiergiu
GIUVAIERGÍU, giuvaiergii, s. m. Persoană care face sau vinde bijuterii; bijutier. [Pr.: -va-ier-. – Var.: juvaiergíu s. m.] – Din tc. cevahirci. DOOM
giuvaiergíu (giu-va-ier-) s. m., art. giuvaiergíul; pl. giuvaiergíi, art. giuvaiergíii (-gi-ii)
juvală
JIGÁLĂ, jigale, s. f. (Înv. și reg.) Cui întors la vârf și înroșit în foc, cu care se găuresc ciubucele sau se decorează diverse obiecte de lemn. [Var.: juválă s. f.] – Din ucr. žyhalo. DOOM
jigálă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. jigálei; pl. jigále
juvanea
juvaneá (-éle), s. f. – Țeavă de narghilea. Tc. zivane (Tiktin).
juvelnic
JUVÉLNIC, juvelnice, s. n. 1. Construcție de scânduri, nuiele sau stuf, folosită pentru păstrarea peștelui viu în apă. 2. Unealtă de pescuit confecționată din plasă sau din nuiele, în formă de coș sau sac. – Et. nec. DOOM
juvélnic s. n., pl. juvélnice
juvelnice
JUVÉLNIC, juvelnice, s. n. 1. Construcție de scânduri, nuiele sau stuf, folosită pentru păstrarea peștelui viu în apă. 2. Unealtă de pescuit confecționată din plasă sau din nuiele, în formă de coș sau sac. – Et. nec. DOOM
juvélnic s. n., pl. juvélnice
juvelnicele
JUVÉLNIC, juvelnice, s. n. 1. Construcție de scânduri, nuiele sau stuf, folosită pentru păstrarea peștelui viu în apă. 2. Unealtă de pescuit confecționată din plasă sau din nuiele, în formă de coș sau sac. – Et. nec. DOOM
juvélnic s. n., pl. juvélnice
juvelnicelor
JUVÉLNIC, juvelnice, s. n. 1. Construcție de scânduri, nuiele sau stuf, folosită pentru păstrarea peștelui viu în apă. 2. Unealtă de pescuit confecționată din plasă sau din nuiele, în formă de coș sau sac. – Et. nec. DOOM
juvélnic s. n., pl. juvélnice
juvelnicul
JUVÉLNIC, juvelnice, s. n. 1. Construcție de scânduri, nuiele sau stuf, folosită pentru păstrarea peștelui viu în apă. 2. Unealtă de pescuit confecționată din plasă sau din nuiele, în formă de coș sau sac. – Et. nec. DOOM
juvélnic s. n., pl. juvélnice
juvelnicului
JUVÉLNIC, juvelnice, s. n. 1. Construcție de scânduri, nuiele sau stuf, folosită pentru păstrarea peștelui viu în apă. 2. Unealtă de pescuit confecționată din plasă sau din nuiele, în formă de coș sau sac. – Et. nec. DOOM
juvélnic s. n., pl. juvélnice
juvenalii
JUVENÁLII s.f.pl. Sărbători la romani introduse de împăratul Nero, la care se reprezentau producții teatrale. [Var. iuvenalii s.f.pl. / < lat. iuvenalia].
juvenil
JUVENÍL, -Ă, juvenili, -e, adj. Care aparține tinereții; tineresc. – Din fr. juvénile, lat. juvenilis. DOOM
juveníl adj. m., pl. juveníli; f. juvenílă, pl. juveníle
juvenila
JUVENÍL, -Ă, juvenili, -e, adj. Care aparține tinereții; tineresc. – Din fr. juvénile, lat. juvenilis. DOOM
juveníl adj. m., pl. juveníli; f. juvenílă, pl. juveníle
juvenile
JUVENÍL, -Ă, juvenili, -e, adj. Care aparține tinereții; tineresc. – Din fr. juvénile, lat. juvenilis. DOOM
juveníl adj. m., pl. juveníli; f. juvenílă, pl. juveníle
juvenilei
JUVENÍL, -Ă, juvenili, -e, adj. Care aparține tinereții; tineresc. – Din fr. juvénile, lat. juvenilis. DOOM
juveníl adj. m., pl. juveníli; f. juvenílă, pl. juveníle
juvenilele
JUVENÍL, -Ă, juvenili, -e, adj. Care aparține tinereții; tineresc. – Din fr. juvénile, lat. juvenilis. DOOM
juveníl adj. m., pl. juveníli; f. juvenílă, pl. juveníle
juvenilelor
JUVENÍL, -Ă, juvenili, -e, adj. Care aparține tinereții; tineresc. – Din fr. juvénile, lat. juvenilis. DOOM
juveníl adj. m., pl. juveníli; f. juvenílă, pl. juveníle
juvenili
JUVENÍL, -Ă, juvenili, -e, adj. Care aparține tinereții; tineresc. – Din fr. juvénile, lat. juvenilis. DOOM
juveníl adj. m., pl. juveníli; f. juvenílă, pl. juveníle
juvenilia
JUVENÍLIA s.f.pl. (Liv.) Scrieri din perioada tinereții unui autor sau conținând fapte și amintiri din tinerețe. [< lat. iuvenilia].
juvenilii
JUVENÍL, -Ă, juvenili, -e, adj. Care aparține tinereții; tineresc. – Din fr. juvénile, lat. juvenilis. DOOM
juveníl adj. m., pl. juveníli; f. juvenílă, pl. juveníle
juvenililor
JUVENÍL, -Ă, juvenili, -e, adj. Care aparține tinereții; tineresc. – Din fr. juvénile, lat. juvenilis. DOOM
juveníl adj. m., pl. juveníli; f. juvenílă, pl. juveníle
juvenilitate
JUVENILITÁTE s. f. (Rar) Caracter juvenil. – Din fr. juvénilité. DOOM
juvenilitáte (rar) s. f., g.-d. art. juvenilitắții
juvenilitatea
JUVENILITÁTE s. f. (Rar) Caracter juvenil. – Din fr. juvénilité. DOOM
juvenilitáte (rar) s. f., g.-d. art. juvenilitắții
juvenilități
JUVENILITÁTE s. f. (Rar) Caracter juvenil. – Din fr. juvénilité. DOOM
juvenilitáte (rar) s. f., g.-d. art. juvenilitắții
juvenilității
JUVENILITÁTE s. f. (Rar) Caracter juvenil. – Din fr. juvénilité. DOOM
juvenilitáte (rar) s. f., g.-d. art. juvenilitắții
juvenilul
JUVENÍL, -Ă, juvenili, -e, adj. Care aparține tinereții; tineresc. – Din fr. juvénile, lat. juvenilis. DOOM
juveníl adj. m., pl. juveníli; f. juvenílă, pl. juveníle
juvenilului
JUVENÍL, -Ă, juvenili, -e, adj. Care aparține tinereții; tineresc. – Din fr. juvénile, lat. juvenilis. DOOM
juveníl adj. m., pl. juveníli; f. juvenílă, pl. juveníle
juvete
JUVÉTE, juveți, s. m. Nume generic dat peștilor mărunți. ♦ (Fam.) Epitet dat oltenilor. – Et. nec. DOOM
juvéte s. m., pl. juvéți
juvetele
JUVÉTE, juveți, s. m. Nume generic dat peștilor mărunți. ♦ (Fam.) Epitet dat oltenilor. – Et. nec. DOOM
juvéte s. m., pl. juvéți
juvetelui
JUVÉTE, juveți, s. m. Nume generic dat peștilor mărunți. ♦ (Fam.) Epitet dat oltenilor. – Et. nec. DOOM
juvéte s. m., pl. juvéți
juvețe
JUVẮȚ, juvețe, s. n. Laț la capătul unei funii; ștreang. [Pl. și: juvățuri] – Din ucr. žyvec. DOOM
juvắț s. n., pl. juvéțe
juvețele
JUVẮȚ, juvețe, s. n. Laț la capătul unei funii; ștreang. [Pl. și: juvățuri] – Din ucr. žyvec. DOOM
juvắț s. n., pl. juvéțe
juvețelor
JUVẮȚ, juvețe, s. n. Laț la capătul unei funii; ștreang. [Pl. și: juvățuri] – Din ucr. žyvec. DOOM
juvắț s. n., pl. juvéțe
juveți
JUVÉTE, juveți, s. m. Nume generic dat peștilor mărunți. ♦ (Fam.) Epitet dat oltenilor. – Et. nec. DOOM
juvéte s. m., pl. juvéți
juveții
JUVÉTE, juveți, s. m. Nume generic dat peștilor mărunți. ♦ (Fam.) Epitet dat oltenilor. – Et. nec. DOOM
juvéte s. m., pl. juvéți
juveților
JUVÉTE, juveți, s. m. Nume generic dat peștilor mărunți. ♦ (Fam.) Epitet dat oltenilor. – Et. nec. DOOM
juvéte s. m., pl. juvéți
juvăț
JUVẮȚ, juvețe, s. n. Laț la capătul unei funii; ștreang. [Pl. și: juvățuri] – Din ucr. žyvec. DOOM
juvắț s. n., pl. juvéțe
juvățul
JUVẮȚ, juvețe, s. n. Laț la capătul unei funii; ștreang. [Pl. și: juvățuri] – Din ucr. žyvec. DOOM
juvắț s. n., pl. juvéțe
juvățului
JUVẮȚ, juvețe, s. n. Laț la capătul unei funii; ștreang. [Pl. și: juvățuri] – Din ucr. žyvec. DOOM
juvắț s. n., pl. juvéțe
juxta
JUXTA- Element prim de compunere savantă cu semnificația „lângă”, „alături”. [< lat. iuxta].
juxta
JÚXTĂ, juxte, s. f. Traducere juxtaliniară a textelor grecești și latinești. [Var.: iúxtă s. f.] – Din lat. juxta „aproape, lângă”. Cf. juxta[liniară]. DOOM
júxtă s. f., g.-d. art. júxtei; pl. júxte
juxtalinear
JUXTALINIÁR, -Ă, juxtaliniari, -e, adj. (Mai ales în expr.) Traducere juxtaliniară = traducere literală a unui text, orînduită pe două coloane, astfel ca fiecare cuvînt al traducerii să se afle în același rînd cu cuvîntul respectiv al originalului (după ce, în prealabil, s-a procedat la schimbarea ordinei cuvintelor din original în conformitate cu topica limbii în care se traduce).
juxtalineară
JUXTALINIÁRĂ, juxtaliniare, adj. (în sintagma) Traducere juxtaliniară = traducere literală a unui text, cu reproducerea paralelă a textului original. [Pr. -ni-a-. – Var.: juxtalineáră adj. f.] – Din fr. juxtalinéaire. DOOM
!juxtaliniáră (-ni-a-) adj. f., pl. juxtaliniáre
juxtaliniar
JUXTALINIÁR, -Ă, juxtaliniari, -e, adj. (Mai ales în expr.) Traducere juxtaliniară = traducere literală a unui text, orînduită pe două coloane, astfel ca fiecare cuvînt al traducerii să se afle în același rînd cu cuvîntul respectiv al originalului (după ce, în prealabil, s-a procedat la schimbarea ordinei cuvintelor din original în conformitate cu topica limbii în care se traduce).
juxtaliniară
JUXTALINIÁRĂ, juxtaliniare, adj. (în sintagma) Traducere juxtaliniară = traducere literală a unui text, cu reproducerea paralelă a textului original. [Pr. -ni-a-. – Var.: juxtalineáră adj. f.] – Din fr. juxtalinéaire. DOOM
!juxtaliniáră (-ni-a-) adj. f., pl. juxtaliniáre
juxtapoziția
JUXTAPOZÍȚIE, juxtapoziții, s. f. (Rar) Juxtapunere. – Din fr. juxtaposition. DOOM
juxtapozíție (rar) (-ți-e) s. f., art. juxtapozíția (-ți-a), g.-d. art. juxtapozíției; pl. juxtapozíții, art. juxtapozíțiile (-ți-i-)
juxtapoziție
JUXTAPOZÍȚIE, juxtapoziții, s. f. (Rar) Juxtapunere. – Din fr. juxtaposition. DOOM
juxtapozíție (rar) (-ți-e) s. f., art. juxtapozíția (-ți-a), g.-d. art. juxtapozíției; pl. juxtapozíții, art. juxtapozíțiile (-ți-i-)
juxtapoziției
JUXTAPOZÍȚIE, juxtapoziții, s. f. (Rar) Juxtapunere. – Din fr. juxtaposition. DOOM
juxtapozíție (rar) (-ți-e) s. f., art. juxtapozíția (-ți-a), g.-d. art. juxtapozíției; pl. juxtapozíții, art. juxtapozíțiile (-ți-i-)
juxtapoziții
JUXTAPOZÍȚIE, juxtapoziții, s. f. (Rar) Juxtapunere. – Din fr. juxtaposition. DOOM
juxtapozíție (rar) (-ți-e) s. f., art. juxtapozíția (-ți-a), g.-d. art. juxtapozíției; pl. juxtapozíții, art. juxtapozíțiile (-ți-i-)
juxtapozițiile
JUXTAPOZÍȚIE, juxtapoziții, s. f. (Rar) Juxtapunere. – Din fr. juxtaposition. DOOM
juxtapozíție (rar) (-ți-e) s. f., art. juxtapozíția (-ți-a), g.-d. art. juxtapozíției; pl. juxtapozíții, art. juxtapozíțiile (-ți-i-)
juxtapozițiilor
JUXTAPOZÍȚIE, juxtapoziții, s. f. (Rar) Juxtapunere. – Din fr. juxtaposition. DOOM
juxtapozíție (rar) (-ți-e) s. f., art. juxtapozíția (-ți-a), g.-d. art. juxtapozíției; pl. juxtapozíții, art. juxtapozíțiile (-ți-i-)
juxtapozițiune
JUXTAPOZÍȚIE, juxtapoziții, s. f. (Rar) Juxtapunere. – Din fr. juxtaposition. DOOM
juxtapozíție (rar) (-ți-e) s. f., art. juxtapozíția (-ți-a), g.-d. art. juxtapozíției; pl. juxtapozíții, art. juxtapozíțiile (-ți-i-)
juxtapune
JUXTAPÚNE, juxtapún, vb. III. Tranz. A pune mai multe obiecte alături, unul lângă altul; a alătura. ♦ Refl. și tranz. (Gram.) A (se) îmbina prin juxtapunere. – Din fr. juxtaposer (după pune). DOOM
juxtapúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juxtapún, 2 sg. juxtapúi, 1 pl. juxtapúnem; conj. prez. 3 să juxtapúnă; ger. juxtapunấnd; part. juxtapús
juxtapunere
JUXTAPÚNERE, juxtapuneri, s. f. Acțiunea de a juxtapune și rezultatul ei; alăturare, juxtapoziție. ♦ (Gram.) Mijloc de exprimare a raporturilor sintactice de coordonare sau de subordonare dintre elementele alcătuitoare ale unei propoziții sau fraze, care constă în simpla lor alăturare, fără ajutorul vreunui cuvânt de legătură; parataxă. – V. juxtapune. DOOM
juxtapúnere s. f., g.-d. art. juxtapúnerii; pl. juxtapúneri
juxtapunerea
JUXTAPÚNERE, juxtapuneri, s. f. Acțiunea de a juxtapune și rezultatul ei; alăturare, juxtapoziție. ♦ (Gram.) Mijloc de exprimare a raporturilor sintactice de coordonare sau de subordonare dintre elementele alcătuitoare ale unei propoziții sau fraze, care constă în simpla lor alăturare, fără ajutorul vreunui cuvânt de legătură; parataxă. – V. juxtapune. DOOM
juxtapúnere s. f., g.-d. art. juxtapúnerii; pl. juxtapúneri
juxtapuneri
JUXTAPÚNERE, juxtapuneri, s. f. Acțiunea de a juxtapune și rezultatul ei; alăturare, juxtapoziție. ♦ (Gram.) Mijloc de exprimare a raporturilor sintactice de coordonare sau de subordonare dintre elementele alcătuitoare ale unei propoziții sau fraze, care constă în simpla lor alăturare, fără ajutorul vreunui cuvânt de legătură; parataxă. – V. juxtapune. DOOM
juxtapúnere s. f., g.-d. art. juxtapúnerii; pl. juxtapúneri
juxtapunerii
JUXTAPÚNERE, juxtapuneri, s. f. Acțiunea de a juxtapune și rezultatul ei; alăturare, juxtapoziție. ♦ (Gram.) Mijloc de exprimare a raporturilor sintactice de coordonare sau de subordonare dintre elementele alcătuitoare ale unei propoziții sau fraze, care constă în simpla lor alăturare, fără ajutorul vreunui cuvânt de legătură; parataxă. – V. juxtapune. DOOM
juxtapúnere s. f., g.-d. art. juxtapúnerii; pl. juxtapúneri
juxtapunerile
JUXTAPÚNERE, juxtapuneri, s. f. Acțiunea de a juxtapune și rezultatul ei; alăturare, juxtapoziție. ♦ (Gram.) Mijloc de exprimare a raporturilor sintactice de coordonare sau de subordonare dintre elementele alcătuitoare ale unei propoziții sau fraze, care constă în simpla lor alăturare, fără ajutorul vreunui cuvânt de legătură; parataxă. – V. juxtapune. DOOM
juxtapúnere s. f., g.-d. art. juxtapúnerii; pl. juxtapúneri
juxtapunerilor
JUXTAPÚNERE, juxtapuneri, s. f. Acțiunea de a juxtapune și rezultatul ei; alăturare, juxtapoziție. ♦ (Gram.) Mijloc de exprimare a raporturilor sintactice de coordonare sau de subordonare dintre elementele alcătuitoare ale unei propoziții sau fraze, care constă în simpla lor alăturare, fără ajutorul vreunui cuvânt de legătură; parataxă. – V. juxtapune. DOOM
juxtapúnere s. f., g.-d. art. juxtapúnerii; pl. juxtapúneri
juxtapus
JUXTAPÚS, -Ă, juxtapuși, -se, adj. Pus alături unul de altul; alăturat. ♦ (Gram.) Legat prin juxtapunere; paratactic. – V. juxtapune.
juxtapusa
JUXTAPÚS, -Ă, juxtapuși, -se, adj. Pus alături unul de altul; alăturat. ♦ (Gram.) Legat prin juxtapunere; paratactic. – V. juxtapune.
juxtapuse
JUXTAPÚS, -Ă, juxtapuși, -se, adj. Pus alături unul de altul; alăturat. ♦ (Gram.) Legat prin juxtapunere; paratactic. – V. juxtapune.
juxtapusei
JUXTAPÚS, -Ă, juxtapuși, -se, adj. Pus alături unul de altul; alăturat. ♦ (Gram.) Legat prin juxtapunere; paratactic. – V. juxtapune.
juxtapusele
JUXTAPÚS, -Ă, juxtapuși, -se, adj. Pus alături unul de altul; alăturat. ♦ (Gram.) Legat prin juxtapunere; paratactic. – V. juxtapune.
juxtapuselor
JUXTAPÚS, -Ă, juxtapuși, -se, adj. Pus alături unul de altul; alăturat. ♦ (Gram.) Legat prin juxtapunere; paratactic. – V. juxtapune.
juxtapusul
JUXTAPÚS, -Ă, juxtapuși, -se, adj. Pus alături unul de altul; alăturat. ♦ (Gram.) Legat prin juxtapunere; paratactic. – V. juxtapune.
juxtapusului
JUXTAPÚS, -Ă, juxtapuși, -se, adj. Pus alături unul de altul; alăturat. ♦ (Gram.) Legat prin juxtapunere; paratactic. – V. juxtapune.
juxtapuși
JUXTAPÚS, -Ă, juxtapuși, -se, adj. Pus alături unul de altul; alăturat. ♦ (Gram.) Legat prin juxtapunere; paratactic. – V. juxtapune.
juxtapușii
JUXTAPÚS, -Ă, juxtapuși, -se, adj. Pus alături unul de altul; alăturat. ♦ (Gram.) Legat prin juxtapunere; paratactic. – V. juxtapune.
juxtapușilor
JUXTAPÚS, -Ă, juxtapuși, -se, adj. Pus alături unul de altul; alăturat. ♦ (Gram.) Legat prin juxtapunere; paratactic. – V. juxtapune.
juxte
JÚXTĂ, juxte, s. f. Traducere juxtaliniară a textelor grecești și latinești. [Var.: iúxtă s. f.] – Din lat. juxta „aproape, lângă”. Cf. juxta[liniară]. DOOM
júxtă s. f., g.-d. art. júxtei; pl. júxte
juxtei
JÚXTĂ, juxte, s. f. Traducere juxtaliniară a textelor grecești și latinești. [Var.: iúxtă s. f.] – Din lat. juxta „aproape, lângă”. Cf. juxta[liniară]. DOOM
júxtă s. f., g.-d. art. júxtei; pl. júxte
juxtele
JÚXTĂ, juxte, s. f. Traducere juxtaliniară a textelor grecești și latinești. [Var.: iúxtă s. f.] – Din lat. juxta „aproape, lângă”. Cf. juxta[liniară]. DOOM
júxtă s. f., g.-d. art. júxtei; pl. júxte
juxtelor
JÚXTĂ, juxte, s. f. Traducere juxtaliniară a textelor grecești și latinești. [Var.: iúxtă s. f.] – Din lat. juxta „aproape, lângă”. Cf. juxta[liniară]. DOOM
júxtă s. f., g.-d. art. júxtei; pl. júxte
juzi
JÚDE, juzi, s. m. 1. (În vechea organizare a Țărilor Române) Demnitar cu atribuții judecătorești și administrative; stăpân de rumâni. ♦ Principe, cneaz. 2. (În vechea organizare a Țării Românești) Țăran devenit liber după răscumpărarea din rumânie. 3. Cârmuitor și judecător al mai multor sălașe de țigani. 4. (Înv.) Judecător (1). 5. (Reg.; înv.) Primar. [Var.: (2) júdec, pl. judeci, s. m.] – Lat. judex, -icis. DOOM
júde s. m., pl. juzi
juzii
JÚDE, juzi, s. m. 1. (În vechea organizare a Țărilor Române) Demnitar cu atribuții judecătorești și administrative; stăpân de rumâni. ♦ Principe, cneaz. 2. (În vechea organizare a Țării Românești) Țăran devenit liber după răscumpărarea din rumânie. 3. Cârmuitor și judecător al mai multor sălașe de țigani. 4. (Înv.) Judecător (1). 5. (Reg.; înv.) Primar. [Var.: (2) júdec, pl. judeci, s. m.] – Lat. judex, -icis. DOOM
júde s. m., pl. juzi
juzilor
JÚDE, juzi, s. m. 1. (În vechea organizare a Țărilor Române) Demnitar cu atribuții judecătorești și administrative; stăpân de rumâni. ♦ Principe, cneaz. 2. (În vechea organizare a Țării Românești) Țăran devenit liber după răscumpărarea din rumânie. 3. Cârmuitor și judecător al mai multor sălașe de țigani. 4. (Înv.) Judecător (1). 5. (Reg.; înv.) Primar. [Var.: (2) júdec, pl. judeci, s. m.] – Lat. judex, -icis. DOOM
júde s. m., pl. juzi
juști
JUST, -Ă, juști, -ste, adj. (Adesea adverbial) 1. Conform cu adevărul sau cu echitatea; drept, adevărat, echitabil. ♦ (Despre oameni) Care acționează și judecă în conformitate cu dreptatea. ♦ Fundat, legitim, legal. 2. Potrivit2, corespunzător. – Din fr. juste. DOOM
just adj. m., pl. juști; f. jústă, pl. júste
juștii
JUST, -Ă, juști, -ste, adj. (Adesea adverbial) 1. Conform cu adevărul sau cu echitatea; drept, adevărat, echitabil. ♦ (Despre oameni) Care acționează și judecă în conformitate cu dreptatea. ♦ Fundat, legitim, legal. 2. Potrivit2, corespunzător. – Din fr. juste. DOOM
just adj. m., pl. juști; f. jústă, pl. júste
juștilor
JUST, -Ă, juști, -ste, adj. (Adesea adverbial) 1. Conform cu adevărul sau cu echitatea; drept, adevărat, echitabil. ♦ (Despre oameni) Care acționează și judecă în conformitate cu dreptatea. ♦ Fundat, legitim, legal. 2. Potrivit2, corespunzător. – Din fr. juste. DOOM
just adj. m., pl. juști; f. jústă, pl. júste