jo
jo s. invar. v. joint.
joaca
JOÁCĂ s. f. Joc (1), distracție (copilărească). – Din juca (derivat regresiv). DOOM
joácă s. f.
joace
JOÁCĂ s. f. Joc (1), distracție (copilărească). – Din juca (derivat regresiv). DOOM
joácă s. f.
joace
JUCÁ, joc, vb. I. 1. Refl. A-și petrece timpul amuzându-se cu diferite jocuri sau jucării; a se distra. ◊ Expr. A se juca cu focul = a trata în mod ușuratic un lucru primejdios sau o problemă gravă. 2. Refl. Fig. A-și bate joc, a nu da importanța cuvenită, a nu lua în serios pe cineva sau ceva; a glumi. ◊ Expr. A se juca cu sănătatea (sau cu viața) = a-și neglija sănătatea, a se expune primejdiei. ♦ Tranz. (Rar) A-și bate joc de cineva; a păcăli, a hărțui, a șicana. ◊ Expr. A juca festa (sau renghiul) cuiva = a face cuiva o farsă, a-l păcăli. 3. Intranz. A-și petrece timpul cu jocuri de noroc sau de societate. ♦ Tranz. A pune în joc, a miza pe o carte, pe un număr etc.; fig. a-și asuma un mare risc. 4. Intranz. A participa ca jucător la o competiție sportivă. ♦ Tranz. A practica un anumit joc sportiv. 5. Intranz. și tranz. (Pop.) A dansa. 6. Intranz. Fig. (Despre lucruri văzute în mișcare) A se mișca (sau a da impresia că se mișcă) repede și tremurat; a vibra. ◊ Expr. A-i juca (cuiva) ochii (în cap), se spune despre un om șiret sau despre un om isteț, cu privirea ageră, inteligentă. ♦ Tranz. A mișca repede, a clătina. 7. Intranz. A interpreta un rol într-o piesă sau într-un film; (despre trupe de teatru) a da o reprezentație. ♦ Tranz. A reprezenta o piesă, a prezenta un spectacol. ◊ Expr. A juca un rol (important) = a avea însemnătate mare, a fi decisiv pentru cineva sau ceva. 8. Intranz. A nu sta bine fixat, a se mișca; (despre piesele unei mașini, ale unui angrenaj etc.) a se deplasa într-un spațiu restrâns. – Lat. pop. jocare. DOOM
jucá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. joc, 3 joácă, 1 pl. jucắm; ger. jucấnd
joacei
JOÁCĂ s. f. Joc (1), distracție (copilărească). – Din juca (derivat regresiv). DOOM
joácă s. f.
joacele
JOÁCĂ s. f. Joc (1), distracție (copilărească). – Din juca (derivat regresiv). DOOM
joácă s. f.
joacelor
JOÁCĂ s. f. Joc (1), distracție (copilărească). – Din juca (derivat regresiv). DOOM
joácă s. f.
joacă
JUCÁ, joc, vb. I. 1. Refl. A-și petrece timpul amuzându-se cu diferite jocuri sau jucării; a se distra. ◊ Expr. A se juca cu focul = a trata în mod ușuratic un lucru primejdios sau o problemă gravă. 2. Refl. Fig. A-și bate joc, a nu da importanța cuvenită, a nu lua în serios pe cineva sau ceva; a glumi. ◊ Expr. A se juca cu sănătatea (sau cu viața) = a-și neglija sănătatea, a se expune primejdiei. ♦ Tranz. (Rar) A-și bate joc de cineva; a păcăli, a hărțui, a șicana. ◊ Expr. A juca festa (sau renghiul) cuiva = a face cuiva o farsă, a-l păcăli. 3. Intranz. A-și petrece timpul cu jocuri de noroc sau de societate. ♦ Tranz. A pune în joc, a miza pe o carte, pe un număr etc.; fig. a-și asuma un mare risc. 4. Intranz. A participa ca jucător la o competiție sportivă. ♦ Tranz. A practica un anumit joc sportiv. 5. Intranz. și tranz. (Pop.) A dansa. 6. Intranz. Fig. (Despre lucruri văzute în mișcare) A se mișca (sau a da impresia că se mișcă) repede și tremurat; a vibra. ◊ Expr. A-i juca (cuiva) ochii (în cap), se spune despre un om șiret sau despre un om isteț, cu privirea ageră, inteligentă. ♦ Tranz. A mișca repede, a clătina. 7. Intranz. A interpreta un rol într-o piesă sau într-un film; (despre trupe de teatru) a da o reprezentație. ♦ Tranz. A reprezenta o piesă, a prezenta un spectacol. ◊ Expr. A juca un rol (important) = a avea însemnătate mare, a fi decisiv pentru cineva sau ceva. 8. Intranz. A nu sta bine fixat, a se mișca; (despre piesele unei mașini, ale unui angrenaj etc.) a se deplasa într-un spațiu restrâns. – Lat. pop. jocare. DOOM
jucá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. joc, 3 joácă, 1 pl. jucắm; ger. jucấnd
joagăr
JOÁGĂR, joagăre, s. n. 1. Fierăstrău cu mai multe pânze drepte, verticale, care funcționează cu o mișcare alternativă, fiind acționat de forța apei curgătoare prin intermediul unei roți. 2. Fierăstrău mare având o pânză lungă cu dinți mari și două mânere, acționat de doi lucrători; beschie. – Cf. germ. Säger. DOOM
joágăr s. n., pl. joágăre
joagăre
JOÁGĂR, joagăre, s. n. 1. Fierăstrău cu mai multe pânze drepte, verticale, care funcționează cu o mișcare alternativă, fiind acționat de forța apei curgătoare prin intermediul unei roți. 2. Fierăstrău mare având o pânză lungă cu dinți mari și două mânere, acționat de doi lucrători; beschie. – Cf. germ. Säger. DOOM
joágăr s. n., pl. joágăre
joagărele
JOÁGĂR, joagăre, s. n. 1. Fierăstrău cu mai multe pânze drepte, verticale, care funcționează cu o mișcare alternativă, fiind acționat de forța apei curgătoare prin intermediul unei roți. 2. Fierăstrău mare având o pânză lungă cu dinți mari și două mânere, acționat de doi lucrători; beschie. – Cf. germ. Säger. DOOM
joágăr s. n., pl. joágăre
joagărelor
JOÁGĂR, joagăre, s. n. 1. Fierăstrău cu mai multe pânze drepte, verticale, care funcționează cu o mișcare alternativă, fiind acționat de forța apei curgătoare prin intermediul unei roți. 2. Fierăstrău mare având o pânză lungă cu dinți mari și două mânere, acționat de doi lucrători; beschie. – Cf. germ. Säger. DOOM
joágăr s. n., pl. joágăre
joagărul
JOÁGĂR, joagăre, s. n. 1. Fierăstrău cu mai multe pânze drepte, verticale, care funcționează cu o mișcare alternativă, fiind acționat de forța apei curgătoare prin intermediul unei roți. 2. Fierăstrău mare având o pânză lungă cu dinți mari și două mânere, acționat de doi lucrători; beschie. – Cf. germ. Säger. DOOM
joágăr s. n., pl. joágăre
joagărului
JOÁGĂR, joagăre, s. n. 1. Fierăstrău cu mai multe pânze drepte, verticale, care funcționează cu o mișcare alternativă, fiind acționat de forța apei curgătoare prin intermediul unei roți. 2. Fierăstrău mare având o pânză lungă cu dinți mari și două mânere, acționat de doi lucrători; beschie. – Cf. germ. Säger. DOOM
joágăr s. n., pl. joágăre
joampă
JOÁMPĂ, joampe, s. f. (Reg.) Loc neted pe coasta muntelui.
joanta
JOÁNTĂ, joante, s. f. 1. Legătură făcută la capetele șinelor de cale ferată pentru a asigura continuitatea căii de circulație. 2. Legătură între două bare de oțel din armătura unui element de beton armat. – Din fr., engl. joint. DOOM
joántă s. f., g.-d. art. joántei; pl. joánte
joante
JOÁNTĂ, joante, s. f. 1. Legătură făcută la capetele șinelor de cale ferată pentru a asigura continuitatea căii de circulație. 2. Legătură între două bare de oțel din armătura unui element de beton armat. – Din fr., engl. joint. DOOM
joántă s. f., g.-d. art. joántei; pl. joánte
joantei
JOÁNTĂ, joante, s. f. 1. Legătură făcută la capetele șinelor de cale ferată pentru a asigura continuitatea căii de circulație. 2. Legătură între două bare de oțel din armătura unui element de beton armat. – Din fr., engl. joint. DOOM
joántă s. f., g.-d. art. joántei; pl. joánte
joantele
JOÁNTĂ, joante, s. f. 1. Legătură făcută la capetele șinelor de cale ferată pentru a asigura continuitatea căii de circulație. 2. Legătură între două bare de oțel din armătura unui element de beton armat. – Din fr., engl. joint. DOOM
joántă s. f., g.-d. art. joántei; pl. joánte
joantelor
JOÁNTĂ, joante, s. f. 1. Legătură făcută la capetele șinelor de cale ferată pentru a asigura continuitatea căii de circulație. 2. Legătură între două bare de oțel din armătura unui element de beton armat. – Din fr., engl. joint. DOOM
joántă s. f., g.-d. art. joántei; pl. joánte
joarda
JOÁRDĂ, joarde, s. f. 1. Nuia lungă, subțire și flexibilă; vargă, jordie. 2. (La pl.; reg.) Bețele vârâte între firele natrei la războiul de țesut. – Din magh. zsorda. Cf. sl. žrŭdĩ. DOOM
joárdă (nuia) s. f., g.-d. art. joárdei; pl. joárde
joarde
JOÁRDĂ, joarde, s. f. 1. Nuia lungă, subțire și flexibilă; vargă, jordie. 2. (La pl.; reg.) Bețele vârâte între firele natrei la războiul de țesut. – Din magh. zsorda. Cf. sl. žrŭdĩ. DOOM
joárdă (nuia) s. f., g.-d. art. joárdei; pl. joárde
joardei
JOÁRDĂ, joarde, s. f. 1. Nuia lungă, subțire și flexibilă; vargă, jordie. 2. (La pl.; reg.) Bețele vârâte între firele natrei la războiul de țesut. – Din magh. zsorda. Cf. sl. žrŭdĩ. DOOM
joárdă (nuia) s. f., g.-d. art. joárdei; pl. joárde
joardele
JOÁRDĂ, joarde, s. f. 1. Nuia lungă, subțire și flexibilă; vargă, jordie. 2. (La pl.; reg.) Bețele vârâte între firele natrei la războiul de țesut. – Din magh. zsorda. Cf. sl. žrŭdĩ. DOOM
joárdă (nuia) s. f., g.-d. art. joárdei; pl. joárde
joardelor
JOÁRDĂ, joarde, s. f. 1. Nuia lungă, subțire și flexibilă; vargă, jordie. 2. (La pl.; reg.) Bețele vârâte între firele natrei la războiul de țesut. – Din magh. zsorda. Cf. sl. žrŭdĩ. DOOM
joárdă (nuia) s. f., g.-d. art. joárdei; pl. joárde
joarță
joarță, joarțe s. f. obiect de îmbrăcăminte uzat
joasa
JOS, JOÁSĂ, joși, joase, adv., adj. I. Adv. 1. Aproape de pământ, la nivelul pământului; într-un loc mai puțin ridicat (decât altul). ♦ De sus până jos = în întregime. De sus în jos = în direcție verticală coborâtoare. Cu fața în jos = (culcat) pe burtă. Cu capul în jos = a) cu capul plecat; b) atârnat sau spânzurat de picioare; c) pe dos, alandala, anapoda. Cu nasul în jos = supărat, trist; umilit, rușinat. ◊ Loc. adj. (Pop.) Din jos = a) care se află într-o regiune așezată mai la vale sau mai la sud; b) care vine din mase, din popor; c) care face parte din mulțimea oamenilor de rând. ◊ Loc. prep. (Substantivat) În (sau din) josul = în (sau din) partea inferioară, de la baza unui loc, a unui obiect. În josul apei = în direcția curgerii apei; la vale; în aval. ◊ Expr. A (se) da jos = a (se) coborî. A lăsa jos = a lăsa din mână, punând în altă parte. A lăsa ochii în jos = a privi spre pământ (rușinat, timid etc.). A nu fi (sau a nu se lăsa, a nu rămâne) mai pe jos (sau prejos) = a nu fi întrecut, a nu rămâne în urmă. A privi (sau a măsura) pe cineva de sus în jos = a privi pe cineva cu dispreț. ♦ (Cu valoare de interj.) Exprimă o comandă de așezare sau ostilitatea, dezaprobarea etc. față de cineva sau de ceva. ♦ Fig. În stare de decădere morală, materială sau socială. ◊ (Ironic) Muncă de jos = muncă la care este trimis cineva retrogradat dintr-o funcție de răspundere. 2. La nivelul locului pe care umblă cineva; la picioarele cuiva. ◊ Pe jos = a) pe pământ; b) cu piciorul. ◊ Loc. adj. De pe jos = care se află pe pământ sau pe dușumele. II. Adj. 1. Care este puțin ridicat de la pământ; scund. ♦ (Despre frunte) Îngust. 2. (Despre terenuri) Așezat într-un loc mai coborât, în vale; p. ext. apătos, mocirlos. 3. (Despre glas și despre sunetele muzicale) Care are o tonalitate coborâtă; grav, gros, adânc, profund. 4. (Fiz.; despre temperatură, presiune etc.) Scăzut, mic, coborât. 5. (Fiz.; despre frecvențe) Cu un număr mic de perioade pe unitatea de timp. – Lat. deo[r]sum. DOOM
jos1 adj. m., pl. joși; f. joásă, pl. joáse
joase
JOS, JOÁSĂ, joși, joase, adv., adj. I. Adv. 1. Aproape de pământ, la nivelul pământului; într-un loc mai puțin ridicat (decât altul). ♦ De sus până jos = în întregime. De sus în jos = în direcție verticală coborâtoare. Cu fața în jos = (culcat) pe burtă. Cu capul în jos = a) cu capul plecat; b) atârnat sau spânzurat de picioare; c) pe dos, alandala, anapoda. Cu nasul în jos = supărat, trist; umilit, rușinat. ◊ Loc. adj. (Pop.) Din jos = a) care se află într-o regiune așezată mai la vale sau mai la sud; b) care vine din mase, din popor; c) care face parte din mulțimea oamenilor de rând. ◊ Loc. prep. (Substantivat) În (sau din) josul = în (sau din) partea inferioară, de la baza unui loc, a unui obiect. În josul apei = în direcția curgerii apei; la vale; în aval. ◊ Expr. A (se) da jos = a (se) coborî. A lăsa jos = a lăsa din mână, punând în altă parte. A lăsa ochii în jos = a privi spre pământ (rușinat, timid etc.). A nu fi (sau a nu se lăsa, a nu rămâne) mai pe jos (sau prejos) = a nu fi întrecut, a nu rămâne în urmă. A privi (sau a măsura) pe cineva de sus în jos = a privi pe cineva cu dispreț. ♦ (Cu valoare de interj.) Exprimă o comandă de așezare sau ostilitatea, dezaprobarea etc. față de cineva sau de ceva. ♦ Fig. În stare de decădere morală, materială sau socială. ◊ (Ironic) Muncă de jos = muncă la care este trimis cineva retrogradat dintr-o funcție de răspundere. 2. La nivelul locului pe care umblă cineva; la picioarele cuiva. ◊ Pe jos = a) pe pământ; b) cu piciorul. ◊ Loc. adj. De pe jos = care se află pe pământ sau pe dușumele. II. Adj. 1. Care este puțin ridicat de la pământ; scund. ♦ (Despre frunte) Îngust. 2. (Despre terenuri) Așezat într-un loc mai coborât, în vale; p. ext. apătos, mocirlos. 3. (Despre glas și despre sunetele muzicale) Care are o tonalitate coborâtă; grav, gros, adânc, profund. 4. (Fiz.; despre temperatură, presiune etc.) Scăzut, mic, coborât. 5. (Fiz.; despre frecvențe) Cu un număr mic de perioade pe unitatea de timp. – Lat. deo[r]sum. DOOM
jos1 adj. m., pl. joși; f. joásă, pl. joáse
joasei
JOS, JOÁSĂ, joși, joase, adv., adj. I. Adv. 1. Aproape de pământ, la nivelul pământului; într-un loc mai puțin ridicat (decât altul). ♦ De sus până jos = în întregime. De sus în jos = în direcție verticală coborâtoare. Cu fața în jos = (culcat) pe burtă. Cu capul în jos = a) cu capul plecat; b) atârnat sau spânzurat de picioare; c) pe dos, alandala, anapoda. Cu nasul în jos = supărat, trist; umilit, rușinat. ◊ Loc. adj. (Pop.) Din jos = a) care se află într-o regiune așezată mai la vale sau mai la sud; b) care vine din mase, din popor; c) care face parte din mulțimea oamenilor de rând. ◊ Loc. prep. (Substantivat) În (sau din) josul = în (sau din) partea inferioară, de la baza unui loc, a unui obiect. În josul apei = în direcția curgerii apei; la vale; în aval. ◊ Expr. A (se) da jos = a (se) coborî. A lăsa jos = a lăsa din mână, punând în altă parte. A lăsa ochii în jos = a privi spre pământ (rușinat, timid etc.). A nu fi (sau a nu se lăsa, a nu rămâne) mai pe jos (sau prejos) = a nu fi întrecut, a nu rămâne în urmă. A privi (sau a măsura) pe cineva de sus în jos = a privi pe cineva cu dispreț. ♦ (Cu valoare de interj.) Exprimă o comandă de așezare sau ostilitatea, dezaprobarea etc. față de cineva sau de ceva. ♦ Fig. În stare de decădere morală, materială sau socială. ◊ (Ironic) Muncă de jos = muncă la care este trimis cineva retrogradat dintr-o funcție de răspundere. 2. La nivelul locului pe care umblă cineva; la picioarele cuiva. ◊ Pe jos = a) pe pământ; b) cu piciorul. ◊ Loc. adj. De pe jos = care se află pe pământ sau pe dușumele. II. Adj. 1. Care este puțin ridicat de la pământ; scund. ♦ (Despre frunte) Îngust. 2. (Despre terenuri) Așezat într-un loc mai coborât, în vale; p. ext. apătos, mocirlos. 3. (Despre glas și despre sunetele muzicale) Care are o tonalitate coborâtă; grav, gros, adânc, profund. 4. (Fiz.; despre temperatură, presiune etc.) Scăzut, mic, coborât. 5. (Fiz.; despre frecvențe) Cu un număr mic de perioade pe unitatea de timp. – Lat. deo[r]sum. DOOM
jos1 adj. m., pl. joși; f. joásă, pl. joáse
joasele
JOS, JOÁSĂ, joși, joase, adv., adj. I. Adv. 1. Aproape de pământ, la nivelul pământului; într-un loc mai puțin ridicat (decât altul). ♦ De sus până jos = în întregime. De sus în jos = în direcție verticală coborâtoare. Cu fața în jos = (culcat) pe burtă. Cu capul în jos = a) cu capul plecat; b) atârnat sau spânzurat de picioare; c) pe dos, alandala, anapoda. Cu nasul în jos = supărat, trist; umilit, rușinat. ◊ Loc. adj. (Pop.) Din jos = a) care se află într-o regiune așezată mai la vale sau mai la sud; b) care vine din mase, din popor; c) care face parte din mulțimea oamenilor de rând. ◊ Loc. prep. (Substantivat) În (sau din) josul = în (sau din) partea inferioară, de la baza unui loc, a unui obiect. În josul apei = în direcția curgerii apei; la vale; în aval. ◊ Expr. A (se) da jos = a (se) coborî. A lăsa jos = a lăsa din mână, punând în altă parte. A lăsa ochii în jos = a privi spre pământ (rușinat, timid etc.). A nu fi (sau a nu se lăsa, a nu rămâne) mai pe jos (sau prejos) = a nu fi întrecut, a nu rămâne în urmă. A privi (sau a măsura) pe cineva de sus în jos = a privi pe cineva cu dispreț. ♦ (Cu valoare de interj.) Exprimă o comandă de așezare sau ostilitatea, dezaprobarea etc. față de cineva sau de ceva. ♦ Fig. În stare de decădere morală, materială sau socială. ◊ (Ironic) Muncă de jos = muncă la care este trimis cineva retrogradat dintr-o funcție de răspundere. 2. La nivelul locului pe care umblă cineva; la picioarele cuiva. ◊ Pe jos = a) pe pământ; b) cu piciorul. ◊ Loc. adj. De pe jos = care se află pe pământ sau pe dușumele. II. Adj. 1. Care este puțin ridicat de la pământ; scund. ♦ (Despre frunte) Îngust. 2. (Despre terenuri) Așezat într-un loc mai coborât, în vale; p. ext. apătos, mocirlos. 3. (Despre glas și despre sunetele muzicale) Care are o tonalitate coborâtă; grav, gros, adânc, profund. 4. (Fiz.; despre temperatură, presiune etc.) Scăzut, mic, coborât. 5. (Fiz.; despre frecvențe) Cu un număr mic de perioade pe unitatea de timp. – Lat. deo[r]sum. DOOM
jos1 adj. m., pl. joși; f. joásă, pl. joáse
joaselor
JOS, JOÁSĂ, joși, joase, adv., adj. I. Adv. 1. Aproape de pământ, la nivelul pământului; într-un loc mai puțin ridicat (decât altul). ♦ De sus până jos = în întregime. De sus în jos = în direcție verticală coborâtoare. Cu fața în jos = (culcat) pe burtă. Cu capul în jos = a) cu capul plecat; b) atârnat sau spânzurat de picioare; c) pe dos, alandala, anapoda. Cu nasul în jos = supărat, trist; umilit, rușinat. ◊ Loc. adj. (Pop.) Din jos = a) care se află într-o regiune așezată mai la vale sau mai la sud; b) care vine din mase, din popor; c) care face parte din mulțimea oamenilor de rând. ◊ Loc. prep. (Substantivat) În (sau din) josul = în (sau din) partea inferioară, de la baza unui loc, a unui obiect. În josul apei = în direcția curgerii apei; la vale; în aval. ◊ Expr. A (se) da jos = a (se) coborî. A lăsa jos = a lăsa din mână, punând în altă parte. A lăsa ochii în jos = a privi spre pământ (rușinat, timid etc.). A nu fi (sau a nu se lăsa, a nu rămâne) mai pe jos (sau prejos) = a nu fi întrecut, a nu rămâne în urmă. A privi (sau a măsura) pe cineva de sus în jos = a privi pe cineva cu dispreț. ♦ (Cu valoare de interj.) Exprimă o comandă de așezare sau ostilitatea, dezaprobarea etc. față de cineva sau de ceva. ♦ Fig. În stare de decădere morală, materială sau socială. ◊ (Ironic) Muncă de jos = muncă la care este trimis cineva retrogradat dintr-o funcție de răspundere. 2. La nivelul locului pe care umblă cineva; la picioarele cuiva. ◊ Pe jos = a) pe pământ; b) cu piciorul. ◊ Loc. adj. De pe jos = care se află pe pământ sau pe dușumele. II. Adj. 1. Care este puțin ridicat de la pământ; scund. ♦ (Despre frunte) Îngust. 2. (Despre terenuri) Așezat într-un loc mai coborât, în vale; p. ext. apătos, mocirlos. 3. (Despre glas și despre sunetele muzicale) Care are o tonalitate coborâtă; grav, gros, adânc, profund. 4. (Fiz.; despre temperatură, presiune etc.) Scăzut, mic, coborât. 5. (Fiz.; despre frecvențe) Cu un număr mic de perioade pe unitatea de timp. – Lat. deo[r]sum. DOOM
jos1 adj. m., pl. joși; f. joásă, pl. joáse
job
JOB, joburi, s. n. Slujbă, serviciu. ♦ Afacere cu caracter privat sau oficial. [Pr.: giob] – Din engl. job. DOOM
job (angl.) [pron. ğob] s. n., pl. jóburi
joben
JOBÉN, jobene, s. n. Pălărie bărbătească înaltă, de formă cilindrică, tare, de obicei de culoare neagră, purtată astăzi numai la ceremonii; cilindru. [Pl. și: jobenuri] – Din n. pr. Jobin. DOOM
!jobén s. n., pl. jobéne
jobenat
JOBENÁT, -Ă, jobenați, -te, adj. (Rar) Care poartă joben; cu joben. – Joben + suf. -at. DOOM
jobenát (rar) adj. m., pl. jobenáți; f. jobenátă, pl. jobenáte
jobenata
JOBENÁT, -Ă, jobenați, -te, adj. (Rar) Care poartă joben; cu joben. – Joben + suf. -at. DOOM
jobenát (rar) adj. m., pl. jobenáți; f. jobenátă, pl. jobenáte
jobenate
JOBENÁT, -Ă, jobenați, -te, adj. (Rar) Care poartă joben; cu joben. – Joben + suf. -at. DOOM
jobenát (rar) adj. m., pl. jobenáți; f. jobenátă, pl. jobenáte
jobenatei
JOBENÁT, -Ă, jobenați, -te, adj. (Rar) Care poartă joben; cu joben. – Joben + suf. -at. DOOM
jobenát (rar) adj. m., pl. jobenáți; f. jobenátă, pl. jobenáte
jobenatele
JOBENÁT, -Ă, jobenați, -te, adj. (Rar) Care poartă joben; cu joben. – Joben + suf. -at. DOOM
jobenát (rar) adj. m., pl. jobenáți; f. jobenátă, pl. jobenáte
jobenatelor
JOBENÁT, -Ă, jobenați, -te, adj. (Rar) Care poartă joben; cu joben. – Joben + suf. -at. DOOM
jobenát (rar) adj. m., pl. jobenáți; f. jobenátă, pl. jobenáte
jobenatul
JOBENÁT, -Ă, jobenați, -te, adj. (Rar) Care poartă joben; cu joben. – Joben + suf. -at. DOOM
jobenát (rar) adj. m., pl. jobenáți; f. jobenátă, pl. jobenáte
jobenatului
JOBENÁT, -Ă, jobenați, -te, adj. (Rar) Care poartă joben; cu joben. – Joben + suf. -at. DOOM
jobenát (rar) adj. m., pl. jobenáți; f. jobenátă, pl. jobenáte
jobenați
JOBENÁT, -Ă, jobenați, -te, adj. (Rar) Care poartă joben; cu joben. – Joben + suf. -at. DOOM
jobenát (rar) adj. m., pl. jobenáți; f. jobenátă, pl. jobenáte
jobenații
JOBENÁT, -Ă, jobenați, -te, adj. (Rar) Care poartă joben; cu joben. – Joben + suf. -at. DOOM
jobenát (rar) adj. m., pl. jobenáți; f. jobenátă, pl. jobenáte
jobenaților
JOBENÁT, -Ă, jobenați, -te, adj. (Rar) Care poartă joben; cu joben. – Joben + suf. -at. DOOM
jobenát (rar) adj. m., pl. jobenáți; f. jobenátă, pl. jobenáte
jobene
JOBÉN, jobene, s. n. Pălărie bărbătească înaltă, de formă cilindrică, tare, de obicei de culoare neagră, purtată astăzi numai la ceremonii; cilindru. [Pl. și: jobenuri] – Din n. pr. Jobin. DOOM
!jobén s. n., pl. jobéne
jobenele
JOBÉN, jobene, s. n. Pălărie bărbătească înaltă, de formă cilindrică, tare, de obicei de culoare neagră, purtată astăzi numai la ceremonii; cilindru. [Pl. și: jobenuri] – Din n. pr. Jobin. DOOM
!jobén s. n., pl. jobéne
jobenelor
JOBÉN, jobene, s. n. Pălărie bărbătească înaltă, de formă cilindrică, tare, de obicei de culoare neagră, purtată astăzi numai la ceremonii; cilindru. [Pl. și: jobenuri] – Din n. pr. Jobin. DOOM
!jobén s. n., pl. jobéne
jobenul
JOBÉN, jobene, s. n. Pălărie bărbătească înaltă, de formă cilindrică, tare, de obicei de culoare neagră, purtată astăzi numai la ceremonii; cilindru. [Pl. și: jobenuri] – Din n. pr. Jobin. DOOM
!jobén s. n., pl. jobéne
jobenului
JOBÉN, jobene, s. n. Pălărie bărbătească înaltă, de formă cilindrică, tare, de obicei de culoare neagră, purtată astăzi numai la ceremonii; cilindru. [Pl. și: jobenuri] – Din n. pr. Jobin. DOOM
!jobén s. n., pl. jobéne
jobul
JOB, joburi, s. n. Slujbă, serviciu. ♦ Afacere cu caracter privat sau oficial. [Pr.: giob] – Din engl. job. DOOM
job (angl.) [pron. ğob] s. n., pl. jóburi
jobului
JOB, joburi, s. n. Slujbă, serviciu. ♦ Afacere cu caracter privat sau oficial. [Pr.: giob] – Din engl. job. DOOM
job (angl.) [pron. ğob] s. n., pl. jóburi
joburi
JOB, joburi, s. n. Slujbă, serviciu. ♦ Afacere cu caracter privat sau oficial. [Pr.: giob] – Din engl. job. DOOM
job (angl.) [pron. ğob] s. n., pl. jóburi
joburile
JOB, joburi, s. n. Slujbă, serviciu. ♦ Afacere cu caracter privat sau oficial. [Pr.: giob] – Din engl. job. DOOM
job (angl.) [pron. ğob] s. n., pl. jóburi
joburilor
JOB, joburi, s. n. Slujbă, serviciu. ♦ Afacere cu caracter privat sau oficial. [Pr.: giob] – Din engl. job. DOOM
job (angl.) [pron. ğob] s. n., pl. jóburi
joc
JOC, jocuri, s. n. 1. Acțiunea de a se juca (1) și rezultatul ei; activitate distractivă (mai ales la copii); joacă. ◊ Joc de societate = distracție într-un grup de persoane care constă din întrebări și răspunsuri hazlii sau din dezlegarea unor probleme amuzante. Joc de cuvinte = glumă bazată pe asemănarea de sunete dintre două cuvinte cu înțeles diferit; calambur. 2. Acțiunea de a juca (5); dans popular; p. ext. petrecere populară la care se dansează; horă. ♦ Melodie după care se joacă. ♦ Fig. Mișcare rapidă și capricioasă (a unor lucruri, imagini etc.); tremur, vibrație. 3. Competiție sportivă de echipă căreia îi este proprie și lupta sportivă (baschet, fotbal, rugbi etc.). ♦ Mod specific de a juca, de a se comporta într-o întrecere sportivă. 4. Acțiunea de a interpreta un rol într-o piesă de teatru; felul cum se interpretează. Joc de scenă = totalitatea mișcărilor și atitudinilor unui actor în timpul interpretării unui rol. 5. (Și în sintagma joc de noroc) = distracție cu cărți, cu zaruri etc. care angajează de obicei sume de bani și care se desfășoară după anumite reguli respectate de parteneri, câștigul fiind determinat de întâmplare sau de calcul. ◊ Expr. A juca un joc mare (sau periculos) ori a-și pune capul (sau viața, situația etc.) în joc = a întreprinde o acțiune riscantă. A descoperi (sau a pricepe) jocul cuiva = a surprinde manevrele sau intențiile ascunse ale cuiva. A face jocul cuiva = a servi (conștient sau nu) intereselor cuiva. A fi în joc = a se afla într-o situație critică, a fi în primejdie. ♦ (Concr.) Totalitatea obiectelor care formează un ansamblu, un set folosit la practicarea unui joc (5). 6. (Tehn.) Deplasare relativă pe o direcție dată între două piese asamblate, considerată față de poziția de contact pe direcția respectivă. 7. Model simplificat și formal al unei situații, construit pentru a face posibilă analiza pe cale matematică a acestei situații. ◊ Teoria jocurilor = teorie matematică a situațiilor conflictuale, în care două sau mai multe părți au scopuri, tendințe contrare. 8. (Muz.; în sintagma) Joc de clopoței = glockenspiel. – Lat. jocus. DOOM
joc s. n., pl. jócuri
joc
JUCÁ, joc, vb. I. 1. Refl. A-și petrece timpul amuzându-se cu diferite jocuri sau jucării; a se distra. ◊ Expr. A se juca cu focul = a trata în mod ușuratic un lucru primejdios sau o problemă gravă. 2. Refl. Fig. A-și bate joc, a nu da importanța cuvenită, a nu lua în serios pe cineva sau ceva; a glumi. ◊ Expr. A se juca cu sănătatea (sau cu viața) = a-și neglija sănătatea, a se expune primejdiei. ♦ Tranz. (Rar) A-și bate joc de cineva; a păcăli, a hărțui, a șicana. ◊ Expr. A juca festa (sau renghiul) cuiva = a face cuiva o farsă, a-l păcăli. 3. Intranz. A-și petrece timpul cu jocuri de noroc sau de societate. ♦ Tranz. A pune în joc, a miza pe o carte, pe un număr etc.; fig. a-și asuma un mare risc. 4. Intranz. A participa ca jucător la o competiție sportivă. ♦ Tranz. A practica un anumit joc sportiv. 5. Intranz. și tranz. (Pop.) A dansa. 6. Intranz. Fig. (Despre lucruri văzute în mișcare) A se mișca (sau a da impresia că se mișcă) repede și tremurat; a vibra. ◊ Expr. A-i juca (cuiva) ochii (în cap), se spune despre un om șiret sau despre un om isteț, cu privirea ageră, inteligentă. ♦ Tranz. A mișca repede, a clătina. 7. Intranz. A interpreta un rol într-o piesă sau într-un film; (despre trupe de teatru) a da o reprezentație. ♦ Tranz. A reprezenta o piesă, a prezenta un spectacol. ◊ Expr. A juca un rol (important) = a avea însemnătate mare, a fi decisiv pentru cineva sau ceva. 8. Intranz. A nu sta bine fixat, a se mișca; (despre piesele unei mașini, ale unui angrenaj etc.) a se deplasa într-un spațiu restrâns. – Lat. pop. jocare. DOOM
jucá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. joc, 3 joácă, 1 pl. jucắm; ger. jucấnd
jochei
JOCHÉU, jochei, s. m. Călăreț specializat în conducerea cailor la alergările de galop și de obstacole de pe hipodrom. [Var.: jochéi s. m.] – Din fr., engl. jockey. DOOM
jochéu s. m., art. jochéul; pl. jochéi, art. jochéii
jocheii
JOCHÉU, jochei, s. m. Călăreț specializat în conducerea cailor la alergările de galop și de obstacole de pe hipodrom. [Var.: jochéi s. m.] – Din fr., engl. jockey. DOOM
jochéu s. m., art. jochéul; pl. jochéi, art. jochéii
jocheilor
JOCHÉU, jochei, s. m. Călăreț specializat în conducerea cailor la alergările de galop și de obstacole de pe hipodrom. [Var.: jochéi s. m.] – Din fr., engl. jockey. DOOM
jochéu s. m., art. jochéul; pl. jochéi, art. jochéii
jocher
JÓKER, jokeri, s. m. Carte de joc cu cea mai mare valoare în unele jocuri de noroc, care poate înlocui orice carte în jocul respectiv. [Scris și: jocher. – Pr.: ğócăr] – Din fr., engl. joker. DOOM
jóker (angl.) [pron. ğócăr] s. m., pl. jókeri
jocheu
JOCHÉU, jochei, s. m. Călăreț specializat în conducerea cailor la alergările de galop și de obstacole de pe hipodrom. [Var.: jochéi s. m.] – Din fr., engl. jockey. DOOM
jochéu s. m., art. jochéul; pl. jochéi, art. jochéii
jocheul
JOCHÉU, jochei, s. m. Călăreț specializat în conducerea cailor la alergările de galop și de obstacole de pe hipodrom. [Var.: jochéi s. m.] – Din fr., engl. jockey. DOOM
jochéu s. m., art. jochéul; pl. jochéi, art. jochéii
jocheule
JOCHÉU, jochei, s. m. Călăreț specializat în conducerea cailor la alergările de galop și de obstacole de pe hipodrom. [Var.: jochéi s. m.] – Din fr., engl. jockey. DOOM
jochéu s. m., art. jochéul; pl. jochéi, art. jochéii
jocheului
JOCHÉU, jochei, s. m. Călăreț specializat în conducerea cailor la alergările de galop și de obstacole de pe hipodrom. [Var.: jochéi s. m.] – Din fr., engl. jockey. DOOM
jochéu s. m., art. jochéul; pl. jochéi, art. jochéii
joci
JUCÁ, joc, vb. I. 1. Refl. A-și petrece timpul amuzându-se cu diferite jocuri sau jucării; a se distra. ◊ Expr. A se juca cu focul = a trata în mod ușuratic un lucru primejdios sau o problemă gravă. 2. Refl. Fig. A-și bate joc, a nu da importanța cuvenită, a nu lua în serios pe cineva sau ceva; a glumi. ◊ Expr. A se juca cu sănătatea (sau cu viața) = a-și neglija sănătatea, a se expune primejdiei. ♦ Tranz. (Rar) A-și bate joc de cineva; a păcăli, a hărțui, a șicana. ◊ Expr. A juca festa (sau renghiul) cuiva = a face cuiva o farsă, a-l păcăli. 3. Intranz. A-și petrece timpul cu jocuri de noroc sau de societate. ♦ Tranz. A pune în joc, a miza pe o carte, pe un număr etc.; fig. a-și asuma un mare risc. 4. Intranz. A participa ca jucător la o competiție sportivă. ♦ Tranz. A practica un anumit joc sportiv. 5. Intranz. și tranz. (Pop.) A dansa. 6. Intranz. Fig. (Despre lucruri văzute în mișcare) A se mișca (sau a da impresia că se mișcă) repede și tremurat; a vibra. ◊ Expr. A-i juca (cuiva) ochii (în cap), se spune despre un om șiret sau despre un om isteț, cu privirea ageră, inteligentă. ♦ Tranz. A mișca repede, a clătina. 7. Intranz. A interpreta un rol într-o piesă sau într-un film; (despre trupe de teatru) a da o reprezentație. ♦ Tranz. A reprezenta o piesă, a prezenta un spectacol. ◊ Expr. A juca un rol (important) = a avea însemnătate mare, a fi decisiv pentru cineva sau ceva. 8. Intranz. A nu sta bine fixat, a se mișca; (despre piesele unei mașini, ale unui angrenaj etc.) a se deplasa într-un spațiu restrâns. – Lat. pop. jocare. DOOM
jucá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. joc, 3 joácă, 1 pl. jucắm; ger. jucấnd
jocot
JÓCOT, jocote, s. n. (Reg.) Săritură; joc. – Din joc. DOOM
jócot (reg.) s. n., pl. jócote
jocote
JÓCOT, jocote, s. n. (Reg.) Săritură; joc. – Din joc. DOOM
jócot (reg.) s. n., pl. jócote
jocotele
JÓCOT, jocote, s. n. (Reg.) Săritură; joc. – Din joc. DOOM
jócot (reg.) s. n., pl. jócote
jocotelor
JÓCOT, jocote, s. n. (Reg.) Săritură; joc. – Din joc. DOOM
jócot (reg.) s. n., pl. jócote
jocotul
JÓCOT, jocote, s. n. (Reg.) Săritură; joc. – Din joc. DOOM
jócot (reg.) s. n., pl. jócote
jocotului
JÓCOT, jocote, s. n. (Reg.) Săritură; joc. – Din joc. DOOM
jócot (reg.) s. n., pl. jócote
jocul
JOC, jocuri, s. n. 1. Acțiunea de a se juca (1) și rezultatul ei; activitate distractivă (mai ales la copii); joacă. ◊ Joc de societate = distracție într-un grup de persoane care constă din întrebări și răspunsuri hazlii sau din dezlegarea unor probleme amuzante. Joc de cuvinte = glumă bazată pe asemănarea de sunete dintre două cuvinte cu înțeles diferit; calambur. 2. Acțiunea de a juca (5); dans popular; p. ext. petrecere populară la care se dansează; horă. ♦ Melodie după care se joacă. ♦ Fig. Mișcare rapidă și capricioasă (a unor lucruri, imagini etc.); tremur, vibrație. 3. Competiție sportivă de echipă căreia îi este proprie și lupta sportivă (baschet, fotbal, rugbi etc.). ♦ Mod specific de a juca, de a se comporta într-o întrecere sportivă. 4. Acțiunea de a interpreta un rol într-o piesă de teatru; felul cum se interpretează. Joc de scenă = totalitatea mișcărilor și atitudinilor unui actor în timpul interpretării unui rol. 5. (Și în sintagma joc de noroc) = distracție cu cărți, cu zaruri etc. care angajează de obicei sume de bani și care se desfășoară după anumite reguli respectate de parteneri, câștigul fiind determinat de întâmplare sau de calcul. ◊ Expr. A juca un joc mare (sau periculos) ori a-și pune capul (sau viața, situația etc.) în joc = a întreprinde o acțiune riscantă. A descoperi (sau a pricepe) jocul cuiva = a surprinde manevrele sau intențiile ascunse ale cuiva. A face jocul cuiva = a servi (conștient sau nu) intereselor cuiva. A fi în joc = a se afla într-o situație critică, a fi în primejdie. ♦ (Concr.) Totalitatea obiectelor care formează un ansamblu, un set folosit la practicarea unui joc (5). 6. (Tehn.) Deplasare relativă pe o direcție dată între două piese asamblate, considerată față de poziția de contact pe direcția respectivă. 7. Model simplificat și formal al unei situații, construit pentru a face posibilă analiza pe cale matematică a acestei situații. ◊ Teoria jocurilor = teorie matematică a situațiilor conflictuale, în care două sau mai multe părți au scopuri, tendințe contrare. 8. (Muz.; în sintagma) Joc de clopoței = glockenspiel. – Lat. jocus. DOOM
joc s. n., pl. jócuri
joculeț
JOCULÉȚ, joculețe, s. n. Diminutiv al lui joc; jocușor, jocuț. – Joc + suf. -uleț. DOOM
joculéț s. n., pl. joculéțe
joculețe
JOCULÉȚ, joculețe, s. n. Diminutiv al lui joc; jocușor, jocuț. – Joc + suf. -uleț. DOOM
joculéț s. n., pl. joculéțe
joculețele
JOCULÉȚ, joculețe, s. n. Diminutiv al lui joc; jocușor, jocuț. – Joc + suf. -uleț. DOOM
joculéț s. n., pl. joculéțe
joculețelor
JOCULÉȚ, joculețe, s. n. Diminutiv al lui joc; jocușor, jocuț. – Joc + suf. -uleț. DOOM
joculéț s. n., pl. joculéțe
joculețul
JOCULÉȚ, joculețe, s. n. Diminutiv al lui joc; jocușor, jocuț. – Joc + suf. -uleț. DOOM
joculéț s. n., pl. joculéțe
joculețului
JOCULÉȚ, joculețe, s. n. Diminutiv al lui joc; jocușor, jocuț. – Joc + suf. -uleț. DOOM
joculéț s. n., pl. joculéțe
jocului
JOC, jocuri, s. n. 1. Acțiunea de a se juca (1) și rezultatul ei; activitate distractivă (mai ales la copii); joacă. ◊ Joc de societate = distracție într-un grup de persoane care constă din întrebări și răspunsuri hazlii sau din dezlegarea unor probleme amuzante. Joc de cuvinte = glumă bazată pe asemănarea de sunete dintre două cuvinte cu înțeles diferit; calambur. 2. Acțiunea de a juca (5); dans popular; p. ext. petrecere populară la care se dansează; horă. ♦ Melodie după care se joacă. ♦ Fig. Mișcare rapidă și capricioasă (a unor lucruri, imagini etc.); tremur, vibrație. 3. Competiție sportivă de echipă căreia îi este proprie și lupta sportivă (baschet, fotbal, rugbi etc.). ♦ Mod specific de a juca, de a se comporta într-o întrecere sportivă. 4. Acțiunea de a interpreta un rol într-o piesă de teatru; felul cum se interpretează. Joc de scenă = totalitatea mișcărilor și atitudinilor unui actor în timpul interpretării unui rol. 5. (Și în sintagma joc de noroc) = distracție cu cărți, cu zaruri etc. care angajează de obicei sume de bani și care se desfășoară după anumite reguli respectate de parteneri, câștigul fiind determinat de întâmplare sau de calcul. ◊ Expr. A juca un joc mare (sau periculos) ori a-și pune capul (sau viața, situația etc.) în joc = a întreprinde o acțiune riscantă. A descoperi (sau a pricepe) jocul cuiva = a surprinde manevrele sau intențiile ascunse ale cuiva. A face jocul cuiva = a servi (conștient sau nu) intereselor cuiva. A fi în joc = a se afla într-o situație critică, a fi în primejdie. ♦ (Concr.) Totalitatea obiectelor care formează un ansamblu, un set folosit la practicarea unui joc (5). 6. (Tehn.) Deplasare relativă pe o direcție dată între două piese asamblate, considerată față de poziția de contact pe direcția respectivă. 7. Model simplificat și formal al unei situații, construit pentru a face posibilă analiza pe cale matematică a acestei situații. ◊ Teoria jocurilor = teorie matematică a situațiilor conflictuale, în care două sau mai multe părți au scopuri, tendințe contrare. 8. (Muz.; în sintagma) Joc de clopoței = glockenspiel. – Lat. jocus. DOOM
joc s. n., pl. jócuri
jocuri
JOC, jocuri, s. n. 1. Acțiunea de a se juca (1) și rezultatul ei; activitate distractivă (mai ales la copii); joacă. ◊ Joc de societate = distracție într-un grup de persoane care constă din întrebări și răspunsuri hazlii sau din dezlegarea unor probleme amuzante. Joc de cuvinte = glumă bazată pe asemănarea de sunete dintre două cuvinte cu înțeles diferit; calambur. 2. Acțiunea de a juca (5); dans popular; p. ext. petrecere populară la care se dansează; horă. ♦ Melodie după care se joacă. ♦ Fig. Mișcare rapidă și capricioasă (a unor lucruri, imagini etc.); tremur, vibrație. 3. Competiție sportivă de echipă căreia îi este proprie și lupta sportivă (baschet, fotbal, rugbi etc.). ♦ Mod specific de a juca, de a se comporta într-o întrecere sportivă. 4. Acțiunea de a interpreta un rol într-o piesă de teatru; felul cum se interpretează. Joc de scenă = totalitatea mișcărilor și atitudinilor unui actor în timpul interpretării unui rol. 5. (Și în sintagma joc de noroc) = distracție cu cărți, cu zaruri etc. care angajează de obicei sume de bani și care se desfășoară după anumite reguli respectate de parteneri, câștigul fiind determinat de întâmplare sau de calcul. ◊ Expr. A juca un joc mare (sau periculos) ori a-și pune capul (sau viața, situația etc.) în joc = a întreprinde o acțiune riscantă. A descoperi (sau a pricepe) jocul cuiva = a surprinde manevrele sau intențiile ascunse ale cuiva. A face jocul cuiva = a servi (conștient sau nu) intereselor cuiva. A fi în joc = a se afla într-o situație critică, a fi în primejdie. ♦ (Concr.) Totalitatea obiectelor care formează un ansamblu, un set folosit la practicarea unui joc (5). 6. (Tehn.) Deplasare relativă pe o direcție dată între două piese asamblate, considerată față de poziția de contact pe direcția respectivă. 7. Model simplificat și formal al unei situații, construit pentru a face posibilă analiza pe cale matematică a acestei situații. ◊ Teoria jocurilor = teorie matematică a situațiilor conflictuale, în care două sau mai multe părți au scopuri, tendințe contrare. 8. (Muz.; în sintagma) Joc de clopoței = glockenspiel. – Lat. jocus. DOOM
joc s. n., pl. jócuri
jocurile
JOC, jocuri, s. n. 1. Acțiunea de a se juca (1) și rezultatul ei; activitate distractivă (mai ales la copii); joacă. ◊ Joc de societate = distracție într-un grup de persoane care constă din întrebări și răspunsuri hazlii sau din dezlegarea unor probleme amuzante. Joc de cuvinte = glumă bazată pe asemănarea de sunete dintre două cuvinte cu înțeles diferit; calambur. 2. Acțiunea de a juca (5); dans popular; p. ext. petrecere populară la care se dansează; horă. ♦ Melodie după care se joacă. ♦ Fig. Mișcare rapidă și capricioasă (a unor lucruri, imagini etc.); tremur, vibrație. 3. Competiție sportivă de echipă căreia îi este proprie și lupta sportivă (baschet, fotbal, rugbi etc.). ♦ Mod specific de a juca, de a se comporta într-o întrecere sportivă. 4. Acțiunea de a interpreta un rol într-o piesă de teatru; felul cum se interpretează. Joc de scenă = totalitatea mișcărilor și atitudinilor unui actor în timpul interpretării unui rol. 5. (Și în sintagma joc de noroc) = distracție cu cărți, cu zaruri etc. care angajează de obicei sume de bani și care se desfășoară după anumite reguli respectate de parteneri, câștigul fiind determinat de întâmplare sau de calcul. ◊ Expr. A juca un joc mare (sau periculos) ori a-și pune capul (sau viața, situația etc.) în joc = a întreprinde o acțiune riscantă. A descoperi (sau a pricepe) jocul cuiva = a surprinde manevrele sau intențiile ascunse ale cuiva. A face jocul cuiva = a servi (conștient sau nu) intereselor cuiva. A fi în joc = a se afla într-o situație critică, a fi în primejdie. ♦ (Concr.) Totalitatea obiectelor care formează un ansamblu, un set folosit la practicarea unui joc (5). 6. (Tehn.) Deplasare relativă pe o direcție dată între două piese asamblate, considerată față de poziția de contact pe direcția respectivă. 7. Model simplificat și formal al unei situații, construit pentru a face posibilă analiza pe cale matematică a acestei situații. ◊ Teoria jocurilor = teorie matematică a situațiilor conflictuale, în care două sau mai multe părți au scopuri, tendințe contrare. 8. (Muz.; în sintagma) Joc de clopoței = glockenspiel. – Lat. jocus. DOOM
joc s. n., pl. jócuri
jocurilor
JOC, jocuri, s. n. 1. Acțiunea de a se juca (1) și rezultatul ei; activitate distractivă (mai ales la copii); joacă. ◊ Joc de societate = distracție într-un grup de persoane care constă din întrebări și răspunsuri hazlii sau din dezlegarea unor probleme amuzante. Joc de cuvinte = glumă bazată pe asemănarea de sunete dintre două cuvinte cu înțeles diferit; calambur. 2. Acțiunea de a juca (5); dans popular; p. ext. petrecere populară la care se dansează; horă. ♦ Melodie după care se joacă. ♦ Fig. Mișcare rapidă și capricioasă (a unor lucruri, imagini etc.); tremur, vibrație. 3. Competiție sportivă de echipă căreia îi este proprie și lupta sportivă (baschet, fotbal, rugbi etc.). ♦ Mod specific de a juca, de a se comporta într-o întrecere sportivă. 4. Acțiunea de a interpreta un rol într-o piesă de teatru; felul cum se interpretează. Joc de scenă = totalitatea mișcărilor și atitudinilor unui actor în timpul interpretării unui rol. 5. (Și în sintagma joc de noroc) = distracție cu cărți, cu zaruri etc. care angajează de obicei sume de bani și care se desfășoară după anumite reguli respectate de parteneri, câștigul fiind determinat de întâmplare sau de calcul. ◊ Expr. A juca un joc mare (sau periculos) ori a-și pune capul (sau viața, situația etc.) în joc = a întreprinde o acțiune riscantă. A descoperi (sau a pricepe) jocul cuiva = a surprinde manevrele sau intențiile ascunse ale cuiva. A face jocul cuiva = a servi (conștient sau nu) intereselor cuiva. A fi în joc = a se afla într-o situație critică, a fi în primejdie. ♦ (Concr.) Totalitatea obiectelor care formează un ansamblu, un set folosit la practicarea unui joc (5). 6. (Tehn.) Deplasare relativă pe o direcție dată între două piese asamblate, considerată față de poziția de contact pe direcția respectivă. 7. Model simplificat și formal al unei situații, construit pentru a face posibilă analiza pe cale matematică a acestei situații. ◊ Teoria jocurilor = teorie matematică a situațiilor conflictuale, în care două sau mai multe părți au scopuri, tendințe contrare. 8. (Muz.; în sintagma) Joc de clopoței = glockenspiel. – Lat. jocus. DOOM
joc s. n., pl. jócuri
jocușoare
JOCUȘÓR, jocușoare, s. n. (Rar) Joculeț. [Var.: (pop.) jocșór s. n.] – Joc + suf. -ușor. DOOM
jocușór (rar) s. n., pl. jocușoáre
jocușoarele
JOCUȘÓR, jocușoare, s. n. (Rar) Joculeț. [Var.: (pop.) jocșór s. n.] – Joc + suf. -ușor. DOOM
jocușór (rar) s. n., pl. jocușoáre
jocușoarelor
JOCUȘÓR, jocușoare, s. n. (Rar) Joculeț. [Var.: (pop.) jocșór s. n.] – Joc + suf. -ușor. DOOM
jocușór (rar) s. n., pl. jocușoáre
jocușor
JOCUȘÓR, jocușoare, s. n. (Rar) Joculeț. [Var.: (pop.) jocșór s. n.] – Joc + suf. -ușor. DOOM
jocușór (rar) s. n., pl. jocușoáre
jocușorul
JOCUȘÓR, jocușoare, s. n. (Rar) Joculeț. [Var.: (pop.) jocșór s. n.] – Joc + suf. -ușor. DOOM
jocușór (rar) s. n., pl. jocușoáre
jocușorului
JOCUȘÓR, jocușoare, s. n. (Rar) Joculeț. [Var.: (pop.) jocșór s. n.] – Joc + suf. -ușor. DOOM
jocușór (rar) s. n., pl. jocușoáre
jocuț
JOCÚȚ, jocuțuri, s. n. (Reg.) Joculeț. – Joc + suf. -uț. DOOM
jocúț (reg.) s. n., pl. jocúțuri
jocuțul
JOCÚȚ, jocuțuri, s. n. (Reg.) Joculeț. – Joc + suf. -uț. DOOM
jocúț (reg.) s. n., pl. jocúțuri
jocuțului
JOCÚȚ, jocuțuri, s. n. (Reg.) Joculeț. – Joc + suf. -uț. DOOM
jocúț (reg.) s. n., pl. jocúțuri
jocuțuri
JOCÚȚ, jocuțuri, s. n. (Reg.) Joculeț. – Joc + suf. -uț. DOOM
jocúț (reg.) s. n., pl. jocúțuri
jocuțurile
JOCÚȚ, jocuțuri, s. n. (Reg.) Joculeț. – Joc + suf. -uț. DOOM
jocúț (reg.) s. n., pl. jocúțuri
jocuțurilor
JOCÚȚ, jocuțuri, s. n. (Reg.) Joculeț. – Joc + suf. -uț. DOOM
jocúț (reg.) s. n., pl. jocúțuri
jocșor
JOCUȘÓR, jocușoare, s. n. (Rar) Joculeț. [Var.: (pop.) jocșór s. n.] – Joc + suf. -ușor. DOOM
jocușór (rar) s. n., pl. jocușoáre
jodel
JÓDEL s.n. Fel de a cânta specific muntenilor din Tirol, constând într-o vocalizare care trece fără tranziție de la vocea normală la falset. [Pron. iodel / iodăl. / cf. fr. jodler, germ. jodeln].
jodler
JÓDLER s.n. invar. Cântec popular al locuitorilor din Alpi, în special al tirolezilor. [Pron. iodler. / < germ., fr., engl. jodler < germ. jodeln – a cânta jodel].
jofra
JÓFRĂ, jofre, s. f. Prăjitură de formă cilindrică din cremă de ciocolată acoperită cu glazură. – Din fr. joffre.
jofre
JÓFRĂ, jofre, s. f. Prăjitură de formă cilindrică din cremă de ciocolată acoperită cu glazură. – Din fr. joffre.
jofrei
JÓFRĂ, jofre, s. f. Prăjitură de formă cilindrică din cremă de ciocolată acoperită cu glazură. – Din fr. joffre.
jofrele
JÓFRĂ, jofre, s. f. Prăjitură de formă cilindrică din cremă de ciocolată acoperită cu glazură. – Din fr. joffre.
jofrelor
JÓFRĂ, jofre, s. f. Prăjitură de formă cilindrică din cremă de ciocolată acoperită cu glazură. – Din fr. joffre.
jogging
JOGGING s. n. Alergare ușoară practicată pentru întreținerea sănătății. [Pr.: ğóghing] – Cuv. engl. DOOM
jógging (angl.) [pron. ğóghing] s. n., art. jóggingul
joggingul
JOGGING s. n. Alergare ușoară practicată pentru întreținerea sănătății. [Pr.: ğóghing] – Cuv. engl. DOOM
jógging (angl.) [pron. ğóghing] s. n., art. jóggingul
joggingului
JOGGING s. n. Alergare ușoară practicată pentru întreținerea sănătății. [Pr.: ğóghing] – Cuv. engl. DOOM
jógging (angl.) [pron. ğóghing] s. n., art. jóggingul
joi
JOI, joi, s. f. Ziua a patra a săptămânii, care urmează după miercuri. ◊ (Pop.) Joia Mare = ultima joi din postul Paștelor. ◊ Expr. De joi până mai (de-)apoi = la nesfârșit, mereu; niciodată. Din joi în Paște = din când în când, foarte rar. ♦ (Adverbial, în forma joia) = în cursul zilei de joi, în fiecare joi. – Lat. [dies] Jovis. DOOM
Jóia Máre (sărbătoare) s. propriu f., g.-d. Jóii Mari
joi
JOÍ2, joiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A ieși la capăt; a răzbi, a dovedi, a prididi. 2. Tranz. și intranz. A răbda, a îndura. 3. Tranz. A mulțumi, a satisface. – Magh. gyönni, gyünni.
joia
JOI, joi, s. f. Ziua a patra a săptămânii, care urmează după miercuri. ◊ (Pop.) Joia Mare = ultima joi din postul Paștelor. ◊ Expr. De joi până mai (de-)apoi = la nesfârșit, mereu; niciodată. Din joi în Paște = din când în când, foarte rar. ♦ (Adverbial, în forma joia) = în cursul zilei de joi, în fiecare joi. – Lat. [dies] Jovis. DOOM
Jóia Máre (sărbătoare) s. propriu f., g.-d. Jóii Mari
joia
JOÍ2, joiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A ieși la capăt; a răzbi, a dovedi, a prididi. 2. Tranz. și intranz. A răbda, a îndura. 3. Tranz. A mulțumi, a satisface. – Magh. gyönni, gyünni.
joiai
JOÍ2, joiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A ieși la capăt; a răzbi, a dovedi, a prididi. 2. Tranz. și intranz. A răbda, a îndura. 3. Tranz. A mulțumi, a satisface. – Magh. gyönni, gyünni.
joiam
JOÍ2, joiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A ieși la capăt; a răzbi, a dovedi, a prididi. 2. Tranz. și intranz. A răbda, a îndura. 3. Tranz. A mulțumi, a satisface. – Magh. gyönni, gyünni.
joiana
JOIÁNA s. f. art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: jo-ia-] – Cf. jian. DOOM
!joiána (dans) s. f. art., neart. joiánă, g.-d. art. joiénei
joiana
JOIÁNĂ s. f. Plantă erbacee cu flori albe, ale cărei rădăcini conțin un suc galben-portocaliu (Oenanthe silaifolia). [Pr.: jo-ia-] – Et. nec.
joiască
JOÍ2, joiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A ieși la capăt; a răzbi, a dovedi, a prididi. 2. Tranz. și intranz. A răbda, a îndura. 3. Tranz. A mulțumi, a satisface. – Magh. gyönni, gyünni.
joiau
JOÍ2, joiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A ieși la capăt; a răzbi, a dovedi, a prididi. 2. Tranz. și intranz. A răbda, a îndura. 3. Tranz. A mulțumi, a satisface. – Magh. gyönni, gyünni.
joiați
JOÍ2, joiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A ieși la capăt; a răzbi, a dovedi, a prididi. 2. Tranz. și intranz. A răbda, a îndura. 3. Tranz. A mulțumi, a satisface. – Magh. gyönni, gyünni.
joiene
JOIÁNA s. f. art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: jo-ia-] – Cf. jian. DOOM
!joiána (dans) s. f. art., neart. joiánă, g.-d. art. joiénei
joiene
JOIÁNĂ s. f. Plantă erbacee cu flori albe, ale cărei rădăcini conțin un suc galben-portocaliu (Oenanthe silaifolia). [Pr.: jo-ia-] – Et. nec.
joienei
JOIÁNA s. f. art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: jo-ia-] – Cf. jian. DOOM
!joiána (dans) s. f. art., neart. joiánă, g.-d. art. joiénei
joienei
JOIÁNĂ s. f. Plantă erbacee cu flori albe, ale cărei rădăcini conțin un suc galben-portocaliu (Oenanthe silaifolia). [Pr.: jo-ia-] – Et. nec.
joiesc
JOÍ2, joiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A ieși la capăt; a răzbi, a dovedi, a prididi. 2. Tranz. și intranz. A răbda, a îndura. 3. Tranz. A mulțumi, a satisface. – Magh. gyönni, gyünni.
joiește
JOÍ2, joiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A ieși la capăt; a răzbi, a dovedi, a prididi. 2. Tranz. și intranz. A răbda, a îndura. 3. Tranz. A mulțumi, a satisface. – Magh. gyönni, gyünni.
joiești
JOÍ2, joiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A ieși la capăt; a răzbi, a dovedi, a prididi. 2. Tranz. și intranz. A răbda, a îndura. 3. Tranz. A mulțumi, a satisface. – Magh. gyönni, gyünni.
joii
JOI, joi, s. f. Ziua a patra a săptămânii, care urmează după miercuri. ◊ (Pop.) Joia Mare = ultima joi din postul Paștelor. ◊ Expr. De joi până mai (de-)apoi = la nesfârșit, mereu; niciodată. Din joi în Paște = din când în când, foarte rar. ♦ (Adverbial, în forma joia) = în cursul zilei de joi, în fiecare joi. – Lat. [dies] Jovis. DOOM
Jóia Máre (sărbătoare) s. propriu f., g.-d. Jóii Mari
joii
JOÍ2, joiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A ieși la capăt; a răzbi, a dovedi, a prididi. 2. Tranz. și intranz. A răbda, a îndura. 3. Tranz. A mulțumi, a satisface. – Magh. gyönni, gyünni.
joile
JOI, joi, s. f. Ziua a patra a săptămânii, care urmează după miercuri. ◊ (Pop.) Joia Mare = ultima joi din postul Paștelor. ◊ Expr. De joi până mai (de-)apoi = la nesfârșit, mereu; niciodată. Din joi în Paște = din când în când, foarte rar. ♦ (Adverbial, în forma joia) = în cursul zilei de joi, în fiecare joi. – Lat. [dies] Jovis. DOOM
Jóia Máre (sărbătoare) s. propriu f., g.-d. Jóii Mari
joilor
JOI, joi, s. f. Ziua a patra a săptămânii, care urmează după miercuri. ◊ (Pop.) Joia Mare = ultima joi din postul Paștelor. ◊ Expr. De joi până mai (de-)apoi = la nesfârșit, mereu; niciodată. Din joi în Paște = din când în când, foarte rar. ♦ (Adverbial, în forma joia) = în cursul zilei de joi, în fiecare joi. – Lat. [dies] Jovis. DOOM
Jóia Máre (sărbătoare) s. propriu f., g.-d. Jóii Mari
joim
JOÍ2, joiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A ieși la capăt; a răzbi, a dovedi, a prididi. 2. Tranz. și intranz. A răbda, a îndura. 3. Tranz. A mulțumi, a satisface. – Magh. gyönni, gyünni.
joimir
JOIMÍR, joimiri, s. m. (Înv.) Mercenar polonez. ♦ (La pl.) Corp de oaste din armatele țărilor române. – Din pol. žołnierz. DOOM
joimír (înv.) (joi-) s. m., pl. joimíri
joimire
JOIMÍR, joimiri, s. m. (Înv.) Mercenar polonez. ♦ (La pl.) Corp de oaste din armatele țărilor române. – Din pol. žołnierz. DOOM
joimír (înv.) (joi-) s. m., pl. joimíri
joimiri
JOIMÍR, joimiri, s. m. (Înv.) Mercenar polonez. ♦ (La pl.) Corp de oaste din armatele țărilor române. – Din pol. žołnierz. DOOM
joimír (înv.) (joi-) s. m., pl. joimíri
joimirii
JOIMÍR, joimiri, s. m. (Înv.) Mercenar polonez. ♦ (La pl.) Corp de oaste din armatele țărilor române. – Din pol. žołnierz. DOOM
joimír (înv.) (joi-) s. m., pl. joimíri
joimirilor
JOIMÍR, joimiri, s. m. (Înv.) Mercenar polonez. ♦ (La pl.) Corp de oaste din armatele țărilor române. – Din pol. žołnierz. DOOM
joimír (înv.) (joi-) s. m., pl. joimíri
joimirul
JOIMÍR, joimiri, s. m. (Înv.) Mercenar polonez. ♦ (La pl.) Corp de oaste din armatele țărilor române. – Din pol. žołnierz. DOOM
joimír (înv.) (joi-) s. m., pl. joimíri
joimirule
JOIMÍR, joimiri, s. m. (Înv.) Mercenar polonez. ♦ (La pl.) Corp de oaste din armatele țărilor române. – Din pol. žołnierz. DOOM
joimír (înv.) (joi-) s. m., pl. joimíri
joimirului
JOIMÍR, joimiri, s. m. (Înv.) Mercenar polonez. ♦ (La pl.) Corp de oaste din armatele țărilor române. – Din pol. žołnierz. DOOM
joimír (înv.) (joi-) s. m., pl. joimíri
joimărică
JOIMĂRÍȚĂ, joimărițe, s. f. Ființă imaginară cu înfățișare de femeie respingătoare, despre care se credea în popor că pedepsește, în noaptea care precedă Joia Mare, pe fetele și femeile tinere leneșe la tors sau la dărăcit. ♦ Fig. (Pop.) Femeie foarte urâtă. – Joi + mare + suf. -iță. DOOM
joimăríță (joi-) s. f., g.-d. art. joimăríței; pl. joimăríțe
joimărița
JOIMĂRÍȚĂ, joimărițe, s. f. Ființă imaginară cu înfățișare de femeie respingătoare, despre care se credea în popor că pedepsește, în noaptea care precedă Joia Mare, pe fetele și femeile tinere leneșe la tors sau la dărăcit. ♦ Fig. (Pop.) Femeie foarte urâtă. – Joi + mare + suf. -iță. DOOM
joimăríță (joi-) s. f., g.-d. art. joimăríței; pl. joimăríțe
joimărițe
JOIMĂRÍȚĂ, joimărițe, s. f. Ființă imaginară cu înfățișare de femeie respingătoare, despre care se credea în popor că pedepsește, în noaptea care precedă Joia Mare, pe fetele și femeile tinere leneșe la tors sau la dărăcit. ♦ Fig. (Pop.) Femeie foarte urâtă. – Joi + mare + suf. -iță. DOOM
joimăríță (joi-) s. f., g.-d. art. joimăríței; pl. joimăríțe
joimăriței
JOIMĂRÍȚĂ, joimărițe, s. f. Ființă imaginară cu înfățișare de femeie respingătoare, despre care se credea în popor că pedepsește, în noaptea care precedă Joia Mare, pe fetele și femeile tinere leneșe la tors sau la dărăcit. ♦ Fig. (Pop.) Femeie foarte urâtă. – Joi + mare + suf. -iță. DOOM
joimăríță (joi-) s. f., g.-d. art. joimăríței; pl. joimăríțe
joimărițele
JOIMĂRÍȚĂ, joimărițe, s. f. Ființă imaginară cu înfățișare de femeie respingătoare, despre care se credea în popor că pedepsește, în noaptea care precedă Joia Mare, pe fetele și femeile tinere leneșe la tors sau la dărăcit. ♦ Fig. (Pop.) Femeie foarte urâtă. – Joi + mare + suf. -iță. DOOM
joimăríță (joi-) s. f., g.-d. art. joimăríței; pl. joimăríțe
joimărițelor
JOIMĂRÍȚĂ, joimărițe, s. f. Ființă imaginară cu înfățișare de femeie respingătoare, despre care se credea în popor că pedepsește, în noaptea care precedă Joia Mare, pe fetele și femeile tinere leneșe la tors sau la dărăcit. ♦ Fig. (Pop.) Femeie foarte urâtă. – Joi + mare + suf. -iță. DOOM
joimăríță (joi-) s. f., g.-d. art. joimăríței; pl. joimăríțe
joind
JOÍ2, joiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A ieși la capăt; a răzbi, a dovedi, a prididi. 2. Tranz. și intranz. A răbda, a îndura. 3. Tranz. A mulțumi, a satisface. – Magh. gyönni, gyünni.
joint
joint, jointuri s. n. (tox.) țigară de marijuana confecționată artizanal, fumată, cel mai adesea, în grup.
joire
JOÍ2, joiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A ieși la capăt; a răzbi, a dovedi, a prididi. 2. Tranz. și intranz. A răbda, a îndura. 3. Tranz. A mulțumi, a satisface. – Magh. gyönni, gyünni.
joire
JOÍ2, joiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A ieși la capăt; a răzbi, a dovedi, a prididi. 2. Tranz. și intranz. A răbda, a îndura. 3. Tranz. A mulțumi, a satisface. – Magh. gyönni, gyünni.
joiră
JOÍ2, joiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A ieși la capăt; a răzbi, a dovedi, a prididi. 2. Tranz. și intranz. A răbda, a îndura. 3. Tranz. A mulțumi, a satisface. – Magh. gyönni, gyünni.
joirăm
JOÍ2, joiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A ieși la capăt; a răzbi, a dovedi, a prididi. 2. Tranz. și intranz. A răbda, a îndura. 3. Tranz. A mulțumi, a satisface. – Magh. gyönni, gyünni.
joirăți
JOÍ2, joiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A ieși la capăt; a răzbi, a dovedi, a prididi. 2. Tranz. și intranz. A răbda, a îndura. 3. Tranz. A mulțumi, a satisface. – Magh. gyönni, gyünni.
joise
JOÍ2, joiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A ieși la capăt; a răzbi, a dovedi, a prididi. 2. Tranz. și intranz. A răbda, a îndura. 3. Tranz. A mulțumi, a satisface. – Magh. gyönni, gyünni.
joisem
JOÍ2, joiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A ieși la capăt; a răzbi, a dovedi, a prididi. 2. Tranz. și intranz. A răbda, a îndura. 3. Tranz. A mulțumi, a satisface. – Magh. gyönni, gyünni.
joiseră
JOÍ2, joiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A ieși la capăt; a răzbi, a dovedi, a prididi. 2. Tranz. și intranz. A răbda, a îndura. 3. Tranz. A mulțumi, a satisface. – Magh. gyönni, gyünni.
joiserăm
JOÍ2, joiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A ieși la capăt; a răzbi, a dovedi, a prididi. 2. Tranz. și intranz. A răbda, a îndura. 3. Tranz. A mulțumi, a satisface. – Magh. gyönni, gyünni.
joiserăți
JOÍ2, joiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A ieși la capăt; a răzbi, a dovedi, a prididi. 2. Tranz. și intranz. A răbda, a îndura. 3. Tranz. A mulțumi, a satisface. – Magh. gyönni, gyünni.
joiseși
JOÍ2, joiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A ieși la capăt; a răzbi, a dovedi, a prididi. 2. Tranz. și intranz. A răbda, a îndura. 3. Tranz. A mulțumi, a satisface. – Magh. gyönni, gyünni.
joiseți
JOÍ2, joiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A ieși la capăt; a răzbi, a dovedi, a prididi. 2. Tranz. și intranz. A răbda, a îndura. 3. Tranz. A mulțumi, a satisface. – Magh. gyönni, gyünni.
joit
JOÍ2, joiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A ieși la capăt; a răzbi, a dovedi, a prididi. 2. Tranz. și intranz. A răbda, a îndura. 3. Tranz. A mulțumi, a satisface. – Magh. gyönni, gyünni.
joit
JOÍ2, joiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A ieși la capăt; a răzbi, a dovedi, a prididi. 2. Tranz. și intranz. A răbda, a îndura. 3. Tranz. A mulțumi, a satisface. – Magh. gyönni, gyünni.
joiși
JOÍ2, joiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A ieși la capăt; a răzbi, a dovedi, a prididi. 2. Tranz. și intranz. A răbda, a îndura. 3. Tranz. A mulțumi, a satisface. – Magh. gyönni, gyünni.
joiți
JOÍ2, joiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A ieși la capăt; a răzbi, a dovedi, a prididi. 2. Tranz. și intranz. A răbda, a îndura. 3. Tranz. A mulțumi, a satisface. – Magh. gyönni, gyünni.
joja
JÓJĂ, joje, s. f. 1. Indicator cu ajutorul căruia se verifică nivelul uleiului dintr-un recipient. 2. Scară gradată pentru măsurarea capacității unui rezervor. – Din fr. jauge. DOOM
jójă s. f., g.-d. art. jójei; pl. jóje
joje
JÓJĂ, joje, s. f. 1. Indicator cu ajutorul căruia se verifică nivelul uleiului dintr-un recipient. 2. Scară gradată pentru măsurarea capacității unui rezervor. – Din fr. jauge. DOOM
jójă s. f., g.-d. art. jójei; pl. jóje
jojei
JÓJĂ, joje, s. f. 1. Indicator cu ajutorul căruia se verifică nivelul uleiului dintr-un recipient. 2. Scară gradată pentru măsurarea capacității unui rezervor. – Din fr. jauge. DOOM
jójă s. f., g.-d. art. jójei; pl. jóje
jojele
JÓJĂ, joje, s. f. 1. Indicator cu ajutorul căruia se verifică nivelul uleiului dintr-un recipient. 2. Scară gradată pentru măsurarea capacității unui rezervor. – Din fr. jauge. DOOM
jójă s. f., g.-d. art. jójei; pl. jóje
jojelor
JÓJĂ, joje, s. f. 1. Indicator cu ajutorul căruia se verifică nivelul uleiului dintr-un recipient. 2. Scară gradată pentru măsurarea capacității unui rezervor. – Din fr. jauge. DOOM
jójă s. f., g.-d. art. jójei; pl. jóje
joker
JÓKER, jokeri, s. m. Carte de joc cu cea mai mare valoare în unele jocuri de noroc, care poate înlocui orice carte în jocul respectiv. [Scris și: jocher. – Pr.: ğócăr] – Din fr., engl. joker. DOOM
jóker (angl.) [pron. ğócăr] s. m., pl. jókeri
jokeri
JÓKER, jokeri, s. m. Carte de joc cu cea mai mare valoare în unele jocuri de noroc, care poate înlocui orice carte în jocul respectiv. [Scris și: jocher. – Pr.: ğócăr] – Din fr., engl. joker. DOOM
jóker (angl.) [pron. ğócăr] s. m., pl. jókeri
jokerii
JÓKER, jokeri, s. m. Carte de joc cu cea mai mare valoare în unele jocuri de noroc, care poate înlocui orice carte în jocul respectiv. [Scris și: jocher. – Pr.: ğócăr] – Din fr., engl. joker. DOOM
jóker (angl.) [pron. ğócăr] s. m., pl. jókeri
jokerilor
JÓKER, jokeri, s. m. Carte de joc cu cea mai mare valoare în unele jocuri de noroc, care poate înlocui orice carte în jocul respectiv. [Scris și: jocher. – Pr.: ğócăr] – Din fr., engl. joker. DOOM
jóker (angl.) [pron. ğócăr] s. m., pl. jókeri
jokerul
JÓKER, jokeri, s. m. Carte de joc cu cea mai mare valoare în unele jocuri de noroc, care poate înlocui orice carte în jocul respectiv. [Scris și: jocher. – Pr.: ğócăr] – Din fr., engl. joker. DOOM
jóker (angl.) [pron. ğócăr] s. m., pl. jókeri
jokerului
JÓKER, jokeri, s. m. Carte de joc cu cea mai mare valoare în unele jocuri de noroc, care poate înlocui orice carte în jocul respectiv. [Scris și: jocher. – Pr.: ğócăr] – Din fr., engl. joker. DOOM
jóker (angl.) [pron. ğócăr] s. m., pl. jókeri
jold
jold (-duri), s. n. – 1. Salariu, leafă. – 2. Prestație sau tribut feudal. Germ. Sold (‹ lat. solidus), prin intermediul pol. žołd (Miklosich, Fremdw., 137; Cihac, II, 160; Tiktin), sau al mag. zsold (Gáldi, Dict., 93). Apare pentru prima oară în sl. din 1444. Înv. Der. joldunar, s. m. (înv., mercenar), din germ. Söldner, prin intermediul unui cuvînt sl. neidentificat; joimir, s. m. (mercenar polonez), din același etimon germ., prin intermediul pol. žołnir, žołnierz (Miklosich, Fremdw., 137; DAR citează forma greșită žotnierz).
jolnă
jólnă s. f. – Scrofulă, gîlci, la animale. Rut. žolna (Tiktin; DAR).
jolteală
jolteálă (joltéli), s. f. – Bucsău (Ginesta tinctoria). – Var. joldeală, șoldeală. Bg. žaltilo, žaltĕlo (Scriban, Conv. lit., 1911, 937; Conev 46; DAR), cu sensul de „colorant galben”.
jonathan
JONATHÁN s.m. și n. v. ionatan.
jonathan
JONATHÁN s.m. și n. v. ionatan.
jonca
JÓNCĂ, jonci, s. f. Mică ambarcațiune rudimentară din lemn, cu mai multe catarge și cu pânze, folosită în bazinul apusean al Oceanului Pacific la transportul de mărfuri și la pescuit. – Din fr. jonque. DOOM
jóncă s. f., g.-d. art. jóncii; pl. jonci
jonci
JÓNCĂ, jonci, s. f. Mică ambarcațiune rudimentară din lemn, cu mai multe catarge și cu pânze, folosită în bazinul apusean al Oceanului Pacific la transportul de mărfuri și la pescuit. – Din fr. jonque. DOOM
jóncă s. f., g.-d. art. jóncii; pl. jonci
joncii
JÓNCĂ, jonci, s. f. Mică ambarcațiune rudimentară din lemn, cu mai multe catarge și cu pânze, folosită în bazinul apusean al Oceanului Pacific la transportul de mărfuri și la pescuit. – Din fr. jonque. DOOM
jóncă s. f., g.-d. art. jóncii; pl. jonci
joncile
JÓNCĂ, jonci, s. f. Mică ambarcațiune rudimentară din lemn, cu mai multe catarge și cu pânze, folosită în bazinul apusean al Oceanului Pacific la transportul de mărfuri și la pescuit. – Din fr. jonque. DOOM
jóncă s. f., g.-d. art. jóncii; pl. jonci
joncilor
JÓNCĂ, jonci, s. f. Mică ambarcațiune rudimentară din lemn, cu mai multe catarge și cu pânze, folosită în bazinul apusean al Oceanului Pacific la transportul de mărfuri și la pescuit. – Din fr. jonque. DOOM
jóncă s. f., g.-d. art. jóncii; pl. jonci
jonctor
JONCTÓR, jonctori, s. m. Muncitor specialist în legarea cablurilor electrice. – Joncț[iune] + suf. -tor. DOOM
jonctór (jonc-tor) s. m., pl. jonctóri
jonctore
JONCTÓR, jonctori, s. m. Muncitor specialist în legarea cablurilor electrice. – Joncț[iune] + suf. -tor. DOOM
jonctór (jonc-tor) s. m., pl. jonctóri
jonctori
JONCTÓR, jonctori, s. m. Muncitor specialist în legarea cablurilor electrice. – Joncț[iune] + suf. -tor. DOOM
jonctór (jonc-tor) s. m., pl. jonctóri
jonctorii
JONCTÓR, jonctori, s. m. Muncitor specialist în legarea cablurilor electrice. – Joncț[iune] + suf. -tor. DOOM
jonctór (jonc-tor) s. m., pl. jonctóri
jonctorilor
JONCTÓR, jonctori, s. m. Muncitor specialist în legarea cablurilor electrice. – Joncț[iune] + suf. -tor. DOOM
jonctór (jonc-tor) s. m., pl. jonctóri
jonctorul
JONCTÓR, jonctori, s. m. Muncitor specialist în legarea cablurilor electrice. – Joncț[iune] + suf. -tor. DOOM
jonctór (jonc-tor) s. m., pl. jonctóri
jonctorule
JONCTÓR, jonctori, s. m. Muncitor specialist în legarea cablurilor electrice. – Joncț[iune] + suf. -tor. DOOM
jonctór (jonc-tor) s. m., pl. jonctóri
jonctorului
JONCTÓR, jonctori, s. m. Muncitor specialist în legarea cablurilor electrice. – Joncț[iune] + suf. -tor. DOOM
jonctór (jonc-tor) s. m., pl. jonctóri
joncțiune
JONCȚIÚNE, joncțiuni, s. f. Legătură, unire; (concr.) locul unde se realizează legătura, unirea unor părți, unor elemente etc. ♦ (Electron.) Zonă de contact între două regiuni cu mecanisme diferite de conducție ale unui semiconductor, între doi semiconductori sau între un metal și un semiconductor. ♦ (Lingv.) Mijloc de exprimare a raporturilor sintactice de coordonare sau de subordonare dintre elementele unei propoziții sau fraze, care constă în legarea lor prin cuvinte ajutătoare. ♦ (Mil.) Loc unde se realizează legătura dintre flancurile dispozitivelor de luptă a două unități militare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. jonction. DOOM
joncțiúne (jonc-ți-u-) s. f., g.-d. art. joncțiúnii; pl. joncțiúni
joncțiunea
JONCȚIÚNE, joncțiuni, s. f. Legătură, unire; (concr.) locul unde se realizează legătura, unirea unor părți, unor elemente etc. ♦ (Electron.) Zonă de contact între două regiuni cu mecanisme diferite de conducție ale unui semiconductor, între doi semiconductori sau între un metal și un semiconductor. ♦ (Lingv.) Mijloc de exprimare a raporturilor sintactice de coordonare sau de subordonare dintre elementele unei propoziții sau fraze, care constă în legarea lor prin cuvinte ajutătoare. ♦ (Mil.) Loc unde se realizează legătura dintre flancurile dispozitivelor de luptă a două unități militare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. jonction. DOOM
joncțiúne (jonc-ți-u-) s. f., g.-d. art. joncțiúnii; pl. joncțiúni
joncțiuni
JONCȚIÚNE, joncțiuni, s. f. Legătură, unire; (concr.) locul unde se realizează legătura, unirea unor părți, unor elemente etc. ♦ (Electron.) Zonă de contact între două regiuni cu mecanisme diferite de conducție ale unui semiconductor, între doi semiconductori sau între un metal și un semiconductor. ♦ (Lingv.) Mijloc de exprimare a raporturilor sintactice de coordonare sau de subordonare dintre elementele unei propoziții sau fraze, care constă în legarea lor prin cuvinte ajutătoare. ♦ (Mil.) Loc unde se realizează legătura dintre flancurile dispozitivelor de luptă a două unități militare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. jonction. DOOM
joncțiúne (jonc-ți-u-) s. f., g.-d. art. joncțiúnii; pl. joncțiúni
joncțiunii
JONCȚIÚNE, joncțiuni, s. f. Legătură, unire; (concr.) locul unde se realizează legătura, unirea unor părți, unor elemente etc. ♦ (Electron.) Zonă de contact între două regiuni cu mecanisme diferite de conducție ale unui semiconductor, între doi semiconductori sau între un metal și un semiconductor. ♦ (Lingv.) Mijloc de exprimare a raporturilor sintactice de coordonare sau de subordonare dintre elementele unei propoziții sau fraze, care constă în legarea lor prin cuvinte ajutătoare. ♦ (Mil.) Loc unde se realizează legătura dintre flancurile dispozitivelor de luptă a două unități militare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. jonction. DOOM
joncțiúne (jonc-ți-u-) s. f., g.-d. art. joncțiúnii; pl. joncțiúni
joncțiunile
JONCȚIÚNE, joncțiuni, s. f. Legătură, unire; (concr.) locul unde se realizează legătura, unirea unor părți, unor elemente etc. ♦ (Electron.) Zonă de contact între două regiuni cu mecanisme diferite de conducție ale unui semiconductor, între doi semiconductori sau între un metal și un semiconductor. ♦ (Lingv.) Mijloc de exprimare a raporturilor sintactice de coordonare sau de subordonare dintre elementele unei propoziții sau fraze, care constă în legarea lor prin cuvinte ajutătoare. ♦ (Mil.) Loc unde se realizează legătura dintre flancurile dispozitivelor de luptă a două unități militare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. jonction. DOOM
joncțiúne (jonc-ți-u-) s. f., g.-d. art. joncțiúnii; pl. joncțiúni
joncțiunilor
JONCȚIÚNE, joncțiuni, s. f. Legătură, unire; (concr.) locul unde se realizează legătura, unirea unor părți, unor elemente etc. ♦ (Electron.) Zonă de contact între două regiuni cu mecanisme diferite de conducție ale unui semiconductor, între doi semiconductori sau între un metal și un semiconductor. ♦ (Lingv.) Mijloc de exprimare a raporturilor sintactice de coordonare sau de subordonare dintre elementele unei propoziții sau fraze, care constă în legarea lor prin cuvinte ajutătoare. ♦ (Mil.) Loc unde se realizează legătura dintre flancurile dispozitivelor de luptă a două unități militare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. jonction. DOOM
joncțiúne (jonc-ți-u-) s. f., g.-d. art. joncțiúnii; pl. joncțiúni
jongla
JONGLÁ, jonglez, vb. I. Intranz. A arunca în aer și a prinde cu repeziciune și cu abilitate mai multe obiecte unul după altul. ♦ Fig. A folosi prompt și cu abilitate idei, cuvinte etc. – Din fr. jongler. DOOM
jonglá (a ~) vb., ind. prez. 3 jongleáză
jonglai
JONGLÁ, jonglez, vb. I. Intranz. A arunca în aer și a prinde cu repeziciune și cu abilitate mai multe obiecte unul după altul. ♦ Fig. A folosi prompt și cu abilitate idei, cuvinte etc. – Din fr. jongler. DOOM
jonglá (a ~) vb., ind. prez. 3 jongleáză
jonglam
JONGLÁ, jonglez, vb. I. Intranz. A arunca în aer și a prinde cu repeziciune și cu abilitate mai multe obiecte unul după altul. ♦ Fig. A folosi prompt și cu abilitate idei, cuvinte etc. – Din fr. jongler. DOOM
jonglá (a ~) vb., ind. prez. 3 jongleáză
jonglare
JONGLÁ, jonglez, vb. I. Intranz. A arunca în aer și a prinde cu repeziciune și cu abilitate mai multe obiecte unul după altul. ♦ Fig. A folosi prompt și cu abilitate idei, cuvinte etc. – Din fr. jongler. DOOM
jonglá (a ~) vb., ind. prez. 3 jongleáză
jonglare
JONGLÁ, jonglez, vb. I. Intranz. A arunca în aer și a prinde cu repeziciune și cu abilitate mai multe obiecte unul după altul. ♦ Fig. A folosi prompt și cu abilitate idei, cuvinte etc. – Din fr. jongler. DOOM
jonglá (a ~) vb., ind. prez. 3 jongleáză
jonglară
JONGLÁ, jonglez, vb. I. Intranz. A arunca în aer și a prinde cu repeziciune și cu abilitate mai multe obiecte unul după altul. ♦ Fig. A folosi prompt și cu abilitate idei, cuvinte etc. – Din fr. jongler. DOOM
jonglá (a ~) vb., ind. prez. 3 jongleáză
jonglarăm
JONGLÁ, jonglez, vb. I. Intranz. A arunca în aer și a prinde cu repeziciune și cu abilitate mai multe obiecte unul după altul. ♦ Fig. A folosi prompt și cu abilitate idei, cuvinte etc. – Din fr. jongler. DOOM
jonglá (a ~) vb., ind. prez. 3 jongleáză
jonglarăți
JONGLÁ, jonglez, vb. I. Intranz. A arunca în aer și a prinde cu repeziciune și cu abilitate mai multe obiecte unul după altul. ♦ Fig. A folosi prompt și cu abilitate idei, cuvinte etc. – Din fr. jongler. DOOM
jonglá (a ~) vb., ind. prez. 3 jongleáză
jonglase
JONGLÁ, jonglez, vb. I. Intranz. A arunca în aer și a prinde cu repeziciune și cu abilitate mai multe obiecte unul după altul. ♦ Fig. A folosi prompt și cu abilitate idei, cuvinte etc. – Din fr. jongler. DOOM
jonglá (a ~) vb., ind. prez. 3 jongleáză
jonglasem
JONGLÁ, jonglez, vb. I. Intranz. A arunca în aer și a prinde cu repeziciune și cu abilitate mai multe obiecte unul după altul. ♦ Fig. A folosi prompt și cu abilitate idei, cuvinte etc. – Din fr. jongler. DOOM
jonglá (a ~) vb., ind. prez. 3 jongleáză
jonglaseră
JONGLÁ, jonglez, vb. I. Intranz. A arunca în aer și a prinde cu repeziciune și cu abilitate mai multe obiecte unul după altul. ♦ Fig. A folosi prompt și cu abilitate idei, cuvinte etc. – Din fr. jongler. DOOM
jonglá (a ~) vb., ind. prez. 3 jongleáză
jonglaserăm
JONGLÁ, jonglez, vb. I. Intranz. A arunca în aer și a prinde cu repeziciune și cu abilitate mai multe obiecte unul după altul. ♦ Fig. A folosi prompt și cu abilitate idei, cuvinte etc. – Din fr. jongler. DOOM
jonglá (a ~) vb., ind. prez. 3 jongleáză
jonglaserăți
JONGLÁ, jonglez, vb. I. Intranz. A arunca în aer și a prinde cu repeziciune și cu abilitate mai multe obiecte unul după altul. ♦ Fig. A folosi prompt și cu abilitate idei, cuvinte etc. – Din fr. jongler. DOOM
jonglá (a ~) vb., ind. prez. 3 jongleáză
jonglaseși
JONGLÁ, jonglez, vb. I. Intranz. A arunca în aer și a prinde cu repeziciune și cu abilitate mai multe obiecte unul după altul. ♦ Fig. A folosi prompt și cu abilitate idei, cuvinte etc. – Din fr. jongler. DOOM
jonglá (a ~) vb., ind. prez. 3 jongleáză
jonglaseți
JONGLÁ, jonglez, vb. I. Intranz. A arunca în aer și a prinde cu repeziciune și cu abilitate mai multe obiecte unul după altul. ♦ Fig. A folosi prompt și cu abilitate idei, cuvinte etc. – Din fr. jongler. DOOM
jonglá (a ~) vb., ind. prez. 3 jongleáză
jonglat
JONGLÁ, jonglez, vb. I. Intranz. A arunca în aer și a prinde cu repeziciune și cu abilitate mai multe obiecte unul după altul. ♦ Fig. A folosi prompt și cu abilitate idei, cuvinte etc. – Din fr. jongler. DOOM
jonglá (a ~) vb., ind. prez. 3 jongleáză
jonglau
JONGLÁ, jonglez, vb. I. Intranz. A arunca în aer și a prinde cu repeziciune și cu abilitate mai multe obiecte unul după altul. ♦ Fig. A folosi prompt și cu abilitate idei, cuvinte etc. – Din fr. jongler. DOOM
jonglá (a ~) vb., ind. prez. 3 jongleáză
jonglași
JONGLÁ, jonglez, vb. I. Intranz. A arunca în aer și a prinde cu repeziciune și cu abilitate mai multe obiecte unul după altul. ♦ Fig. A folosi prompt și cu abilitate idei, cuvinte etc. – Din fr. jongler. DOOM
jonglá (a ~) vb., ind. prez. 3 jongleáză
jonglați
JONGLÁ, jonglez, vb. I. Intranz. A arunca în aer și a prinde cu repeziciune și cu abilitate mai multe obiecte unul după altul. ♦ Fig. A folosi prompt și cu abilitate idei, cuvinte etc. – Din fr. jongler. DOOM
jonglá (a ~) vb., ind. prez. 3 jongleáză
jonglează
JONGLÁ, jonglez, vb. I. Intranz. A arunca în aer și a prinde cu repeziciune și cu abilitate mai multe obiecte unul după altul. ♦ Fig. A folosi prompt și cu abilitate idei, cuvinte etc. – Din fr. jongler. DOOM
jonglá (a ~) vb., ind. prez. 3 jongleáză
jongler
JONGLÉR, jongleri, s. m. Artist de circ sau de varietăți iscusit în arta de a jongla. – Din fr. jongleur. DOOM
jonglér s. m., pl. jongléri
jonglere
JONGLÉR, jongleri, s. m. Artist de circ sau de varietăți iscusit în arta de a jongla. – Din fr. jongleur. DOOM
jonglér s. m., pl. jongléri
jongleri
JONGLÉR, jongleri, s. m. Artist de circ sau de varietăți iscusit în arta de a jongla. – Din fr. jongleur. DOOM
jonglér s. m., pl. jongléri
jongleria
JONGLERÍE, jonglerii, s. f. 1. Îndeletnicirea jonglerului; arta de a jongla. ♦ (Concr.) Figură, număr executat de un jongler. 2. Fig. Abilitate și promptitudine în folosirea cuvintelor, expunerea ideilor. ♦ Mașinație, uneltire, intrigă. – Din fr. jonglerie. DOOM
jongleríe s. f., art. jonglería, g.-d. art. jongleríei; pl. jongleríi, art. jongleríile
jonglerie
JONGLERÍE, jonglerii, s. f. 1. Îndeletnicirea jonglerului; arta de a jongla. ♦ (Concr.) Figură, număr executat de un jongler. 2. Fig. Abilitate și promptitudine în folosirea cuvintelor, expunerea ideilor. ♦ Mașinație, uneltire, intrigă. – Din fr. jonglerie. DOOM
jongleríe s. f., art. jonglería, g.-d. art. jongleríei; pl. jongleríi, art. jongleríile
jongleriei
JONGLERÍE, jonglerii, s. f. 1. Îndeletnicirea jonglerului; arta de a jongla. ♦ (Concr.) Figură, număr executat de un jongler. 2. Fig. Abilitate și promptitudine în folosirea cuvintelor, expunerea ideilor. ♦ Mașinație, uneltire, intrigă. – Din fr. jonglerie. DOOM
jongleríe s. f., art. jonglería, g.-d. art. jongleríei; pl. jongleríi, art. jongleríile
jonglerii
JONGLÉR, jongleri, s. m. Artist de circ sau de varietăți iscusit în arta de a jongla. – Din fr. jongleur. DOOM
jonglér s. m., pl. jongléri
jonglerii
JONGLERÍE, jonglerii, s. f. 1. Îndeletnicirea jonglerului; arta de a jongla. ♦ (Concr.) Figură, număr executat de un jongler. 2. Fig. Abilitate și promptitudine în folosirea cuvintelor, expunerea ideilor. ♦ Mașinație, uneltire, intrigă. – Din fr. jonglerie. DOOM
jongleríe s. f., art. jonglería, g.-d. art. jongleríei; pl. jongleríi, art. jongleríile
jongleriile
JONGLERÍE, jonglerii, s. f. 1. Îndeletnicirea jonglerului; arta de a jongla. ♦ (Concr.) Figură, număr executat de un jongler. 2. Fig. Abilitate și promptitudine în folosirea cuvintelor, expunerea ideilor. ♦ Mașinație, uneltire, intrigă. – Din fr. jonglerie. DOOM
jongleríe s. f., art. jonglería, g.-d. art. jongleríei; pl. jongleríi, art. jongleríile
jongleriilor
JONGLERÍE, jonglerii, s. f. 1. Îndeletnicirea jonglerului; arta de a jongla. ♦ (Concr.) Figură, număr executat de un jongler. 2. Fig. Abilitate și promptitudine în folosirea cuvintelor, expunerea ideilor. ♦ Mașinație, uneltire, intrigă. – Din fr. jonglerie. DOOM
jongleríe s. f., art. jonglería, g.-d. art. jongleríei; pl. jongleríi, art. jongleríile
jonglerilor
JONGLÉR, jongleri, s. m. Artist de circ sau de varietăți iscusit în arta de a jongla. – Din fr. jongleur. DOOM
jonglér s. m., pl. jongléri
jonglerul
JONGLÉR, jongleri, s. m. Artist de circ sau de varietăți iscusit în arta de a jongla. – Din fr. jongleur. DOOM
jonglér s. m., pl. jongléri
jonglerule
JONGLÉR, jongleri, s. m. Artist de circ sau de varietăți iscusit în arta de a jongla. – Din fr. jongleur. DOOM
jonglér s. m., pl. jongléri
jonglerului
JONGLÉR, jongleri, s. m. Artist de circ sau de varietăți iscusit în arta de a jongla. – Din fr. jongleur. DOOM
jonglér s. m., pl. jongléri
jongleur
JONGLÉR, jongleri, s. m. Artist de circ sau de varietăți iscusit în arta de a jongla. – Din fr. jongleur. DOOM
jonglér s. m., pl. jongléri
jonglez
JONGLÁ, jonglez, vb. I. Intranz. A arunca în aer și a prinde cu repeziciune și cu abilitate mai multe obiecte unul după altul. ♦ Fig. A folosi prompt și cu abilitate idei, cuvinte etc. – Din fr. jongler. DOOM
jonglá (a ~) vb., ind. prez. 3 jongleáză
jongleze
JONGLÁ, jonglez, vb. I. Intranz. A arunca în aer și a prinde cu repeziciune și cu abilitate mai multe obiecte unul după altul. ♦ Fig. A folosi prompt și cu abilitate idei, cuvinte etc. – Din fr. jongler. DOOM
jonglá (a ~) vb., ind. prez. 3 jongleáză
jonglezi
JONGLÁ, jonglez, vb. I. Intranz. A arunca în aer și a prinde cu repeziciune și cu abilitate mai multe obiecte unul după altul. ♦ Fig. A folosi prompt și cu abilitate idei, cuvinte etc. – Din fr. jongler. DOOM
jonglá (a ~) vb., ind. prez. 3 jongleáză
jonglând
JONGLÁ, jonglez, vb. I. Intranz. A arunca în aer și a prinde cu repeziciune și cu abilitate mai multe obiecte unul după altul. ♦ Fig. A folosi prompt și cu abilitate idei, cuvinte etc. – Din fr. jongler. DOOM
jonglá (a ~) vb., ind. prez. 3 jongleáză
jonglînd
JONGLÁ, jonglez, vb. I. Intranz. A arunca în aer și a prinde cu repeziciune și cu abilitate mai multe obiecte unul după altul. ♦ Fig. A folosi prompt și cu abilitate idei, cuvinte etc. – Din fr. jongler. DOOM
jonglá (a ~) vb., ind. prez. 3 jongleáză
jordia
JÓRDIE, jordii, s. f. Joardă (1). [Var.: (reg.) jắrdie s. f.] – Joardă + suf. -ie. DOOM
jórdie (-di-e) s. f., art. jórdia (-di-a), g.-d. art. jórdiei; pl. jórdii, art. jórdiile (-di-i-)
jordie
JÓRDIE, jordii, s. f. Joardă (1). [Var.: (reg.) jắrdie s. f.] – Joardă + suf. -ie. DOOM
jórdie (-di-e) s. f., art. jórdia (-di-a), g.-d. art. jórdiei; pl. jórdii, art. jórdiile (-di-i-)
jordiei
JÓRDIE, jordii, s. f. Joardă (1). [Var.: (reg.) jắrdie s. f.] – Joardă + suf. -ie. DOOM
jórdie (-di-e) s. f., art. jórdia (-di-a), g.-d. art. jórdiei; pl. jórdii, art. jórdiile (-di-i-)
jordii
JÓRDIE, jordii, s. f. Joardă (1). [Var.: (reg.) jắrdie s. f.] – Joardă + suf. -ie. DOOM
jórdie (-di-e) s. f., art. jórdia (-di-a), g.-d. art. jórdiei; pl. jórdii, art. jórdiile (-di-i-)
jordiile
JÓRDIE, jordii, s. f. Joardă (1). [Var.: (reg.) jắrdie s. f.] – Joardă + suf. -ie. DOOM
jórdie (-di-e) s. f., art. jórdia (-di-a), g.-d. art. jórdiei; pl. jórdii, art. jórdiile (-di-i-)
jordiilor
JÓRDIE, jordii, s. f. Joardă (1). [Var.: (reg.) jắrdie s. f.] – Joardă + suf. -ie. DOOM
jórdie (-di-e) s. f., art. jórdia (-di-a), g.-d. art. jórdiei; pl. jórdii, art. jórdiile (-di-i-)
jordița
JORDÍȚĂ, jordițe, s. f. Diminutiv al lui joardă. – Joardă + suf. -iță. DOOM
jordíță s. f., g.-d. art. jordíței; pl. jordíțe
jordițe
JORDÍȚĂ, jordițe, s. f. Diminutiv al lui joardă. – Joardă + suf. -iță. DOOM
jordíță s. f., g.-d. art. jordíței; pl. jordíțe
jordiței
JORDÍȚĂ, jordițe, s. f. Diminutiv al lui joardă. – Joardă + suf. -iță. DOOM
jordíță s. f., g.-d. art. jordíței; pl. jordíțe
jordițele
JORDÍȚĂ, jordițe, s. f. Diminutiv al lui joardă. – Joardă + suf. -iță. DOOM
jordíță s. f., g.-d. art. jordíței; pl. jordíțe
jordițelor
JORDÍȚĂ, jordițe, s. f. Diminutiv al lui joardă. – Joardă + suf. -iță. DOOM
jordíță s. f., g.-d. art. jordíței; pl. jordíțe
jos
JOS, JOÁSĂ, joși, joase, adv., adj. I. Adv. 1. Aproape de pământ, la nivelul pământului; într-un loc mai puțin ridicat (decât altul). ♦ De sus până jos = în întregime. De sus în jos = în direcție verticală coborâtoare. Cu fața în jos = (culcat) pe burtă. Cu capul în jos = a) cu capul plecat; b) atârnat sau spânzurat de picioare; c) pe dos, alandala, anapoda. Cu nasul în jos = supărat, trist; umilit, rușinat. ◊ Loc. adj. (Pop.) Din jos = a) care se află într-o regiune așezată mai la vale sau mai la sud; b) care vine din mase, din popor; c) care face parte din mulțimea oamenilor de rând. ◊ Loc. prep. (Substantivat) În (sau din) josul = în (sau din) partea inferioară, de la baza unui loc, a unui obiect. În josul apei = în direcția curgerii apei; la vale; în aval. ◊ Expr. A (se) da jos = a (se) coborî. A lăsa jos = a lăsa din mână, punând în altă parte. A lăsa ochii în jos = a privi spre pământ (rușinat, timid etc.). A nu fi (sau a nu se lăsa, a nu rămâne) mai pe jos (sau prejos) = a nu fi întrecut, a nu rămâne în urmă. A privi (sau a măsura) pe cineva de sus în jos = a privi pe cineva cu dispreț. ♦ (Cu valoare de interj.) Exprimă o comandă de așezare sau ostilitatea, dezaprobarea etc. față de cineva sau de ceva. ♦ Fig. În stare de decădere morală, materială sau socială. ◊ (Ironic) Muncă de jos = muncă la care este trimis cineva retrogradat dintr-o funcție de răspundere. 2. La nivelul locului pe care umblă cineva; la picioarele cuiva. ◊ Pe jos = a) pe pământ; b) cu piciorul. ◊ Loc. adj. De pe jos = care se află pe pământ sau pe dușumele. II. Adj. 1. Care este puțin ridicat de la pământ; scund. ♦ (Despre frunte) Îngust. 2. (Despre terenuri) Așezat într-un loc mai coborât, în vale; p. ext. apătos, mocirlos. 3. (Despre glas și despre sunetele muzicale) Care are o tonalitate coborâtă; grav, gros, adânc, profund. 4. (Fiz.; despre temperatură, presiune etc.) Scăzut, mic, coborât. 5. (Fiz.; despre frecvențe) Cu un număr mic de perioade pe unitatea de timp. – Lat. deo[r]sum. DOOM
jos1 adj. m., pl. joși; f. joásă, pl. joáse
jos
JOS, JOÁSĂ, joși, joase, adv., adj. I. Adv. 1. Aproape de pământ, la nivelul pământului; într-un loc mai puțin ridicat (decât altul). ♦ De sus până jos = în întregime. De sus în jos = în direcție verticală coborâtoare. Cu fața în jos = (culcat) pe burtă. Cu capul în jos = a) cu capul plecat; b) atârnat sau spânzurat de picioare; c) pe dos, alandala, anapoda. Cu nasul în jos = supărat, trist; umilit, rușinat. ◊ Loc. adj. (Pop.) Din jos = a) care se află într-o regiune așezată mai la vale sau mai la sud; b) care vine din mase, din popor; c) care face parte din mulțimea oamenilor de rând. ◊ Loc. prep. (Substantivat) În (sau din) josul = în (sau din) partea inferioară, de la baza unui loc, a unui obiect. În josul apei = în direcția curgerii apei; la vale; în aval. ◊ Expr. A (se) da jos = a (se) coborî. A lăsa jos = a lăsa din mână, punând în altă parte. A lăsa ochii în jos = a privi spre pământ (rușinat, timid etc.). A nu fi (sau a nu se lăsa, a nu rămâne) mai pe jos (sau prejos) = a nu fi întrecut, a nu rămâne în urmă. A privi (sau a măsura) pe cineva de sus în jos = a privi pe cineva cu dispreț. ♦ (Cu valoare de interj.) Exprimă o comandă de așezare sau ostilitatea, dezaprobarea etc. față de cineva sau de ceva. ♦ Fig. În stare de decădere morală, materială sau socială. ◊ (Ironic) Muncă de jos = muncă la care este trimis cineva retrogradat dintr-o funcție de răspundere. 2. La nivelul locului pe care umblă cineva; la picioarele cuiva. ◊ Pe jos = a) pe pământ; b) cu piciorul. ◊ Loc. adj. De pe jos = care se află pe pământ sau pe dușumele. II. Adj. 1. Care este puțin ridicat de la pământ; scund. ♦ (Despre frunte) Îngust. 2. (Despre terenuri) Așezat într-un loc mai coborât, în vale; p. ext. apătos, mocirlos. 3. (Despre glas și despre sunetele muzicale) Care are o tonalitate coborâtă; grav, gros, adânc, profund. 4. (Fiz.; despre temperatură, presiune etc.) Scăzut, mic, coborât. 5. (Fiz.; despre frecvențe) Cu un număr mic de perioade pe unitatea de timp. – Lat. deo[r]sum. DOOM
jos2 adv.
josean
JOSEÁN, -Ă, joseni, -e, s. m. și f. (Înv. și reg.) Locuitor din Țara de Jos a Moldovei. – Jos + suf. -ean. DOOM
joseán (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. joséni; adj. f. joseánă, pl. joséne
josean
JOSEÁN, -Ă, joseni, -e, s. m. și f. (Înv. și reg.) Locuitor din Țara de Jos a Moldovei. – Jos + suf. -ean. DOOM
joseán (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. joséni; adj. f. joseánă, pl. joséne
joseana
JOSEÁN, -Ă, joseni, -e, s. m. și f. (Înv. și reg.) Locuitor din Țara de Jos a Moldovei. – Jos + suf. -ean. DOOM
joseán (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. joséni; adj. f. joseánă, pl. joséne
joseana
JOSEÁN, -Ă, joseni, -e, s. m. și f. (Înv. și reg.) Locuitor din Țara de Jos a Moldovei. – Jos + suf. -ean. DOOM
joseán (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. joséni; adj. f. joseánă, pl. joséne
joseanca
JOSEÁNCĂ, josence, s. f. Locuitoare din Țara de Jos a Moldovei. – Josean + suf. -că. DOOM
joseáncă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. joséncei; pl. josénce
joseanco
JOSEÁNCĂ, josence, s. f. Locuitoare din Țara de Jos a Moldovei. – Josean + suf. -că. DOOM
joseáncă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. joséncei; pl. josénce
joseano
JOSEÁN, -Ă, joseni, -e, s. m. și f. (Înv. și reg.) Locuitor din Țara de Jos a Moldovei. – Jos + suf. -ean. DOOM
joseán (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. joséni; adj. f. joseánă, pl. joséne
joseano
JOSEÁN, -Ă, joseni, -e, s. m. și f. (Înv. și reg.) Locuitor din Țara de Jos a Moldovei. – Jos + suf. -ean. DOOM
joseán (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. joséni; adj. f. joseánă, pl. joséne
joseanul
JOSEÁN, -Ă, joseni, -e, s. m. și f. (Înv. și reg.) Locuitor din Țara de Jos a Moldovei. – Jos + suf. -ean. DOOM
joseán (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. joséni; adj. f. joseánă, pl. joséne
joseanul
JOSEÁN, -Ă, joseni, -e, s. m. și f. (Înv. și reg.) Locuitor din Țara de Jos a Moldovei. – Jos + suf. -ean. DOOM
joseán (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. joséni; adj. f. joseánă, pl. joséne
joseanule
JOSEÁN, -Ă, joseni, -e, s. m. și f. (Înv. și reg.) Locuitor din Țara de Jos a Moldovei. – Jos + suf. -ean. DOOM
joseán (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. joséni; adj. f. joseánă, pl. joséne
joseanule
JOSEÁN, -Ă, joseni, -e, s. m. și f. (Înv. și reg.) Locuitor din Țara de Jos a Moldovei. – Jos + suf. -ean. DOOM
joseán (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. joséni; adj. f. joseánă, pl. joséne
joseanului
JOSEÁN, -Ă, joseni, -e, s. m. și f. (Înv. și reg.) Locuitor din Țara de Jos a Moldovei. – Jos + suf. -ean. DOOM
joseán (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. joséni; adj. f. joseánă, pl. joséne
joseanului
JOSEÁN, -Ă, joseni, -e, s. m. și f. (Înv. și reg.) Locuitor din Țara de Jos a Moldovei. – Jos + suf. -ean. DOOM
joseán (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. joséni; adj. f. joseánă, pl. joséne
josence
JOSEÁNCĂ, josence, s. f. Locuitoare din Țara de Jos a Moldovei. – Josean + suf. -că. DOOM
joseáncă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. joséncei; pl. josénce
josencei
JOSEÁNCĂ, josence, s. f. Locuitoare din Țara de Jos a Moldovei. – Josean + suf. -că. DOOM
joseáncă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. joséncei; pl. josénce
josencele
JOSEÁNCĂ, josence, s. f. Locuitoare din Țara de Jos a Moldovei. – Josean + suf. -că. DOOM
joseáncă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. joséncei; pl. josénce
josencelor
JOSEÁNCĂ, josence, s. f. Locuitoare din Țara de Jos a Moldovei. – Josean + suf. -că. DOOM
joseáncă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. joséncei; pl. josénce
josene
JOSEÁN, -Ă, joseni, -e, s. m. și f. (Înv. și reg.) Locuitor din Țara de Jos a Moldovei. – Jos + suf. -ean. DOOM
joseán (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. joséni; adj. f. joseánă, pl. joséne
josene
JOSEÁN, -Ă, joseni, -e, s. m. și f. (Înv. și reg.) Locuitor din Țara de Jos a Moldovei. – Jos + suf. -ean. DOOM
joseán (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. joséni; adj. f. joseánă, pl. joséne
josene
JOSEÁN, -Ă, joseni, -e, s. m. și f. (Înv. și reg.) Locuitor din Țara de Jos a Moldovei. – Jos + suf. -ean. DOOM
joseán (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. joséni; adj. f. joseánă, pl. joséne
josenei
JOSEÁN, -Ă, joseni, -e, s. m. și f. (Înv. și reg.) Locuitor din Țara de Jos a Moldovei. – Jos + suf. -ean. DOOM
joseán (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. joséni; adj. f. joseánă, pl. joséne
josenei
JOSEÁN, -Ă, joseni, -e, s. m. și f. (Înv. și reg.) Locuitor din Țara de Jos a Moldovei. – Jos + suf. -ean. DOOM
joseán (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. joséni; adj. f. joseánă, pl. joséne
josenele
JOSEÁN, -Ă, joseni, -e, s. m. și f. (Înv. și reg.) Locuitor din Țara de Jos a Moldovei. – Jos + suf. -ean. DOOM
joseán (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. joséni; adj. f. joseánă, pl. joséne
josenele
JOSEÁN, -Ă, joseni, -e, s. m. și f. (Înv. și reg.) Locuitor din Țara de Jos a Moldovei. – Jos + suf. -ean. DOOM
joseán (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. joséni; adj. f. joseánă, pl. joséne
josenelor
JOSEÁN, -Ă, joseni, -e, s. m. și f. (Înv. și reg.) Locuitor din Țara de Jos a Moldovei. – Jos + suf. -ean. DOOM
joseán (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. joséni; adj. f. joseánă, pl. joséne
josenelor
JOSEÁN, -Ă, joseni, -e, s. m. și f. (Înv. și reg.) Locuitor din Țara de Jos a Moldovei. – Jos + suf. -ean. DOOM
joseán (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. joséni; adj. f. joseánă, pl. joséne
joseni
JOSEÁN, -Ă, joseni, -e, s. m. și f. (Înv. și reg.) Locuitor din Țara de Jos a Moldovei. – Jos + suf. -ean. DOOM
joseán (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. joséni; adj. f. joseánă, pl. joséne
joseni
JOSEÁN, -Ă, joseni, -e, s. m. și f. (Înv. și reg.) Locuitor din Țara de Jos a Moldovei. – Jos + suf. -ean. DOOM
joseán (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. joséni; adj. f. joseánă, pl. joséne
josenii
JOSEÁN, -Ă, joseni, -e, s. m. și f. (Înv. și reg.) Locuitor din Țara de Jos a Moldovei. – Jos + suf. -ean. DOOM
joseán (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. joséni; adj. f. joseánă, pl. joséne
josenii
JOSEÁN, -Ă, joseni, -e, s. m. și f. (Înv. și reg.) Locuitor din Țara de Jos a Moldovei. – Jos + suf. -ean. DOOM
joseán (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. joséni; adj. f. joseánă, pl. joséne
josenilor
JOSEÁN, -Ă, joseni, -e, s. m. și f. (Înv. și reg.) Locuitor din Țara de Jos a Moldovei. – Jos + suf. -ean. DOOM
joseán (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. joséni; adj. f. joseánă, pl. joséne
josenilor
JOSEÁN, -Ă, joseni, -e, s. m. și f. (Înv. și reg.) Locuitor din Țara de Jos a Moldovei. – Jos + suf. -ean. DOOM
joseán (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. joséni; adj. f. joseánă, pl. joséne
josnic
JÓSNIC, -Ă, josnici, -ce, adj. Lipsit de demnitate; mârșav, abject. – Jos + suf. -nic. DOOM
jósnic adj. m., pl. jósnici; f. jósnică, pl. jósnice
josnica
JÓSNIC, -Ă, josnici, -ce, adj. Lipsit de demnitate; mârșav, abject. – Jos + suf. -nic. DOOM
jósnic adj. m., pl. jósnici; f. jósnică, pl. jósnice
josnice
JÓSNIC, -Ă, josnici, -ce, adj. Lipsit de demnitate; mârșav, abject. – Jos + suf. -nic. DOOM
jósnic adj. m., pl. jósnici; f. jósnică, pl. jósnice
josnicei
JÓSNIC, -Ă, josnici, -ce, adj. Lipsit de demnitate; mârșav, abject. – Jos + suf. -nic. DOOM
jósnic adj. m., pl. jósnici; f. jósnică, pl. jósnice
josnicele
JÓSNIC, -Ă, josnici, -ce, adj. Lipsit de demnitate; mârșav, abject. – Jos + suf. -nic. DOOM
jósnic adj. m., pl. jósnici; f. jósnică, pl. jósnice
josnicelor
JÓSNIC, -Ă, josnici, -ce, adj. Lipsit de demnitate; mârșav, abject. – Jos + suf. -nic. DOOM
jósnic adj. m., pl. jósnici; f. jósnică, pl. jósnice
josnici
JÓSNIC, -Ă, josnici, -ce, adj. Lipsit de demnitate; mârșav, abject. – Jos + suf. -nic. DOOM
jósnic adj. m., pl. jósnici; f. jósnică, pl. jósnice
josnicia
JOSNICÍE, josnicii, s. f. Faptul de a fi josnic; (concr.) faptă josnică; mârșăvie, ticăloșie. – Josnic + suf. -ie. DOOM
josnicíe s. f., art. josnicía, g.-d. art. josnicíei; pl. josnicíi, art. josnicíile
josnicie
JOSNICÍE, josnicii, s. f. Faptul de a fi josnic; (concr.) faptă josnică; mârșăvie, ticăloșie. – Josnic + suf. -ie. DOOM
josnicíe s. f., art. josnicía, g.-d. art. josnicíei; pl. josnicíi, art. josnicíile
josniciei
JOSNICÍE, josnicii, s. f. Faptul de a fi josnic; (concr.) faptă josnică; mârșăvie, ticăloșie. – Josnic + suf. -ie. DOOM
josnicíe s. f., art. josnicía, g.-d. art. josnicíei; pl. josnicíi, art. josnicíile
josnicii
JÓSNIC, -Ă, josnici, -ce, adj. Lipsit de demnitate; mârșav, abject. – Jos + suf. -nic. DOOM
jósnic adj. m., pl. jósnici; f. jósnică, pl. jósnice
josnicii
JOSNICÍE, josnicii, s. f. Faptul de a fi josnic; (concr.) faptă josnică; mârșăvie, ticăloșie. – Josnic + suf. -ie. DOOM
josnicíe s. f., art. josnicía, g.-d. art. josnicíei; pl. josnicíi, art. josnicíile
josniciile
JOSNICÍE, josnicii, s. f. Faptul de a fi josnic; (concr.) faptă josnică; mârșăvie, ticăloșie. – Josnic + suf. -ie. DOOM
josnicíe s. f., art. josnicía, g.-d. art. josnicíei; pl. josnicíi, art. josnicíile
josniciilor
JOSNICÍE, josnicii, s. f. Faptul de a fi josnic; (concr.) faptă josnică; mârșăvie, ticăloșie. – Josnic + suf. -ie. DOOM
josnicíe s. f., art. josnicía, g.-d. art. josnicíei; pl. josnicíi, art. josnicíile
josnicilor
JÓSNIC, -Ă, josnici, -ce, adj. Lipsit de demnitate; mârșav, abject. – Jos + suf. -nic. DOOM
jósnic adj. m., pl. jósnici; f. jósnică, pl. jósnice
josnicul
JÓSNIC, -Ă, josnici, -ce, adj. Lipsit de demnitate; mârșav, abject. – Jos + suf. -nic. DOOM
jósnic adj. m., pl. jósnici; f. jósnică, pl. jósnice
josnicului
JÓSNIC, -Ă, josnici, -ce, adj. Lipsit de demnitate; mârșav, abject. – Jos + suf. -nic. DOOM
jósnic adj. m., pl. jósnici; f. jósnică, pl. jósnice
josul
JOS, JOÁSĂ, joși, joase, adv., adj. I. Adv. 1. Aproape de pământ, la nivelul pământului; într-un loc mai puțin ridicat (decât altul). ♦ De sus până jos = în întregime. De sus în jos = în direcție verticală coborâtoare. Cu fața în jos = (culcat) pe burtă. Cu capul în jos = a) cu capul plecat; b) atârnat sau spânzurat de picioare; c) pe dos, alandala, anapoda. Cu nasul în jos = supărat, trist; umilit, rușinat. ◊ Loc. adj. (Pop.) Din jos = a) care se află într-o regiune așezată mai la vale sau mai la sud; b) care vine din mase, din popor; c) care face parte din mulțimea oamenilor de rând. ◊ Loc. prep. (Substantivat) În (sau din) josul = în (sau din) partea inferioară, de la baza unui loc, a unui obiect. În josul apei = în direcția curgerii apei; la vale; în aval. ◊ Expr. A (se) da jos = a (se) coborî. A lăsa jos = a lăsa din mână, punând în altă parte. A lăsa ochii în jos = a privi spre pământ (rușinat, timid etc.). A nu fi (sau a nu se lăsa, a nu rămâne) mai pe jos (sau prejos) = a nu fi întrecut, a nu rămâne în urmă. A privi (sau a măsura) pe cineva de sus în jos = a privi pe cineva cu dispreț. ♦ (Cu valoare de interj.) Exprimă o comandă de așezare sau ostilitatea, dezaprobarea etc. față de cineva sau de ceva. ♦ Fig. În stare de decădere morală, materială sau socială. ◊ (Ironic) Muncă de jos = muncă la care este trimis cineva retrogradat dintr-o funcție de răspundere. 2. La nivelul locului pe care umblă cineva; la picioarele cuiva. ◊ Pe jos = a) pe pământ; b) cu piciorul. ◊ Loc. adj. De pe jos = care se află pe pământ sau pe dușumele. II. Adj. 1. Care este puțin ridicat de la pământ; scund. ♦ (Despre frunte) Îngust. 2. (Despre terenuri) Așezat într-un loc mai coborât, în vale; p. ext. apătos, mocirlos. 3. (Despre glas și despre sunetele muzicale) Care are o tonalitate coborâtă; grav, gros, adânc, profund. 4. (Fiz.; despre temperatură, presiune etc.) Scăzut, mic, coborât. 5. (Fiz.; despre frecvențe) Cu un număr mic de perioade pe unitatea de timp. – Lat. deo[r]sum. DOOM
jos1 adj. m., pl. joși; f. joásă, pl. joáse
josului
JOS, JOÁSĂ, joși, joase, adv., adj. I. Adv. 1. Aproape de pământ, la nivelul pământului; într-un loc mai puțin ridicat (decât altul). ♦ De sus până jos = în întregime. De sus în jos = în direcție verticală coborâtoare. Cu fața în jos = (culcat) pe burtă. Cu capul în jos = a) cu capul plecat; b) atârnat sau spânzurat de picioare; c) pe dos, alandala, anapoda. Cu nasul în jos = supărat, trist; umilit, rușinat. ◊ Loc. adj. (Pop.) Din jos = a) care se află într-o regiune așezată mai la vale sau mai la sud; b) care vine din mase, din popor; c) care face parte din mulțimea oamenilor de rând. ◊ Loc. prep. (Substantivat) În (sau din) josul = în (sau din) partea inferioară, de la baza unui loc, a unui obiect. În josul apei = în direcția curgerii apei; la vale; în aval. ◊ Expr. A (se) da jos = a (se) coborî. A lăsa jos = a lăsa din mână, punând în altă parte. A lăsa ochii în jos = a privi spre pământ (rușinat, timid etc.). A nu fi (sau a nu se lăsa, a nu rămâne) mai pe jos (sau prejos) = a nu fi întrecut, a nu rămâne în urmă. A privi (sau a măsura) pe cineva de sus în jos = a privi pe cineva cu dispreț. ♦ (Cu valoare de interj.) Exprimă o comandă de așezare sau ostilitatea, dezaprobarea etc. față de cineva sau de ceva. ♦ Fig. În stare de decădere morală, materială sau socială. ◊ (Ironic) Muncă de jos = muncă la care este trimis cineva retrogradat dintr-o funcție de răspundere. 2. La nivelul locului pe care umblă cineva; la picioarele cuiva. ◊ Pe jos = a) pe pământ; b) cu piciorul. ◊ Loc. adj. De pe jos = care se află pe pământ sau pe dușumele. II. Adj. 1. Care este puțin ridicat de la pământ; scund. ♦ (Despre frunte) Îngust. 2. (Despre terenuri) Așezat într-un loc mai coborât, în vale; p. ext. apătos, mocirlos. 3. (Despre glas și despre sunetele muzicale) Care are o tonalitate coborâtă; grav, gros, adânc, profund. 4. (Fiz.; despre temperatură, presiune etc.) Scăzut, mic, coborât. 5. (Fiz.; despre frecvențe) Cu un număr mic de perioade pe unitatea de timp. – Lat. deo[r]sum. DOOM
jos1 adj. m., pl. joși; f. joásă, pl. joáse
jota
JÓTĂ, jote, s. f. Dans popular spaniol cu mișcări repezi și cu acompaniament de castaniete, la care perechile dansează față în față pe loc. [Pr.: ho-] – Din sp. jota. DOOM
!jótă (hisp.) [j pron. h] s. f., g.-d. art. jótei; pl. jóte
jote
JÓTĂ, jote, s. f. Dans popular spaniol cu mișcări repezi și cu acompaniament de castaniete, la care perechile dansează față în față pe loc. [Pr.: ho-] – Din sp. jota. DOOM
!jótă (hisp.) [j pron. h] s. f., g.-d. art. jótei; pl. jóte
jotei
JÓTĂ, jote, s. f. Dans popular spaniol cu mișcări repezi și cu acompaniament de castaniete, la care perechile dansează față în față pe loc. [Pr.: ho-] – Din sp. jota. DOOM
!jótă (hisp.) [j pron. h] s. f., g.-d. art. jótei; pl. jóte
jotele
JÓTĂ, jote, s. f. Dans popular spaniol cu mișcări repezi și cu acompaniament de castaniete, la care perechile dansează față în față pe loc. [Pr.: ho-] – Din sp. jota. DOOM
!jótă (hisp.) [j pron. h] s. f., g.-d. art. jótei; pl. jóte
jotelor
JÓTĂ, jote, s. f. Dans popular spaniol cu mișcări repezi și cu acompaniament de castaniete, la care perechile dansează față în față pe loc. [Pr.: ho-] – Din sp. jota. DOOM
!jótă (hisp.) [j pron. h] s. f., g.-d. art. jótei; pl. jóte
joule
JOULE, jouli, s. m. Unitate de măsură a energiei, egală cu lucrul mecanic efectuat de forța de un newton, când punctul ei de aplicație se deplasează cu un metru în direcția și în sensul forței. [Pr.: jul] – Din fr., engl. joule. DOOM
!joule (fr.) [pron. jul] (jou-le) s. m., pl. jouli; simb. J
jouli
JOULE, jouli, s. m. Unitate de măsură a energiei, egală cu lucrul mecanic efectuat de forța de un newton, când punctul ei de aplicație se deplasează cu un metru în direcția și în sensul forței. [Pr.: jul] – Din fr., engl. joule. DOOM
!joule (fr.) [pron. jul] (jou-le) s. m., pl. jouli; simb. J
joulii
JOULE, jouli, s. m. Unitate de măsură a energiei, egală cu lucrul mecanic efectuat de forța de un newton, când punctul ei de aplicație se deplasează cu un metru în direcția și în sensul forței. [Pr.: jul] – Din fr., engl. joule. DOOM
!joule (fr.) [pron. jul] (jou-le) s. m., pl. jouli; simb. J
joulilor
JOULE, jouli, s. m. Unitate de măsură a energiei, egală cu lucrul mecanic efectuat de forța de un newton, când punctul ei de aplicație se deplasează cu un metru în direcția și în sensul forței. [Pr.: jul] – Din fr., engl. joule. DOOM
!joule (fr.) [pron. jul] (jou-le) s. m., pl. jouli; simb. J
joulul
JOULE, jouli, s. m. Unitate de măsură a energiei, egală cu lucrul mecanic efectuat de forța de un newton, când punctul ei de aplicație se deplasează cu un metru în direcția și în sensul forței. [Pr.: jul] – Din fr., engl. joule. DOOM
!joule (fr.) [pron. jul] (jou-le) s. m., pl. jouli; simb. J
joulului
JOULE, jouli, s. m. Unitate de măsură a energiei, egală cu lucrul mecanic efectuat de forța de un newton, când punctul ei de aplicație se deplasează cu un metru în direcția și în sensul forței. [Pr.: jul] – Din fr., engl. joule. DOOM
!joule (fr.) [pron. jul] (jou-le) s. m., pl. jouli; simb. J
jour
JUR-FIX s. n. Zi de primire la unele familii (aristocrate); petrecere care are loc într-o astfel de zi. – Din fr. jour fixe. DOOM
jur-fíx (înv.) s. n.
jovaliu
jovaliu, jovalii s. m. (deț.) păduche.
jovial
JOVIÁL, -Ă, joviali, -e, adj. Bine dispus, vesel, voios, glumeț, comunicativ. [Pr.: -vi-al] – Din fr. jovial. DOOM
joviál (-vi-al) adj. m., pl. joviáli; f. joviálă, pl. joviále
joviala
JOVIÁL, -Ă, joviali, -e, adj. Bine dispus, vesel, voios, glumeț, comunicativ. [Pr.: -vi-al] – Din fr. jovial. DOOM
joviál (-vi-al) adj. m., pl. joviáli; f. joviálă, pl. joviále
joviale
JOVIÁL, -Ă, joviali, -e, adj. Bine dispus, vesel, voios, glumeț, comunicativ. [Pr.: -vi-al] – Din fr. jovial. DOOM
joviál (-vi-al) adj. m., pl. joviáli; f. joviálă, pl. joviále
jovialei
JOVIÁL, -Ă, joviali, -e, adj. Bine dispus, vesel, voios, glumeț, comunicativ. [Pr.: -vi-al] – Din fr. jovial. DOOM
joviál (-vi-al) adj. m., pl. joviáli; f. joviálă, pl. joviále
jovialele
JOVIÁL, -Ă, joviali, -e, adj. Bine dispus, vesel, voios, glumeț, comunicativ. [Pr.: -vi-al] – Din fr. jovial. DOOM
joviál (-vi-al) adj. m., pl. joviáli; f. joviálă, pl. joviále
jovialelor
JOVIÁL, -Ă, joviali, -e, adj. Bine dispus, vesel, voios, glumeț, comunicativ. [Pr.: -vi-al] – Din fr. jovial. DOOM
joviál (-vi-al) adj. m., pl. joviáli; f. joviálă, pl. joviále
joviali
JOVIÁL, -Ă, joviali, -e, adj. Bine dispus, vesel, voios, glumeț, comunicativ. [Pr.: -vi-al] – Din fr. jovial. DOOM
joviál (-vi-al) adj. m., pl. joviáli; f. joviálă, pl. joviále
jovialii
JOVIÁL, -Ă, joviali, -e, adj. Bine dispus, vesel, voios, glumeț, comunicativ. [Pr.: -vi-al] – Din fr. jovial. DOOM
joviál (-vi-al) adj. m., pl. joviáli; f. joviálă, pl. joviále
jovialilor
JOVIÁL, -Ă, joviali, -e, adj. Bine dispus, vesel, voios, glumeț, comunicativ. [Pr.: -vi-al] – Din fr. jovial. DOOM
joviál (-vi-al) adj. m., pl. joviáli; f. joviálă, pl. joviále
jovialitate
JOVIALITÁTE s. f. Însușirea de a fi jovial; veselie, voioșie, bună dispoziție. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. jovialité. DOOM
jovialitáte (-vi-a-) s. f., g.-d. art. jovialitắții
jovialitatea
JOVIALITÁTE s. f. Însușirea de a fi jovial; veselie, voioșie, bună dispoziție. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. jovialité. DOOM
jovialitáte (-vi-a-) s. f., g.-d. art. jovialitắții
jovialități
JOVIALITÁTE s. f. Însușirea de a fi jovial; veselie, voioșie, bună dispoziție. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. jovialité. DOOM
jovialitáte (-vi-a-) s. f., g.-d. art. jovialitắții
jovialității
JOVIALITÁTE s. f. Însușirea de a fi jovial; veselie, voioșie, bună dispoziție. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. jovialité. DOOM
jovialitáte (-vi-a-) s. f., g.-d. art. jovialitắții
jovialitățile
JOVIALITÁTE s. f. Însușirea de a fi jovial; veselie, voioșie, bună dispoziție. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. jovialité. DOOM
jovialitáte (-vi-a-) s. f., g.-d. art. jovialitắții
jovialităților
JOVIALITÁTE s. f. Însușirea de a fi jovial; veselie, voioșie, bună dispoziție. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. jovialité. DOOM
jovialitáte (-vi-a-) s. f., g.-d. art. jovialitắții
jovialul
JOVIÁL, -Ă, joviali, -e, adj. Bine dispus, vesel, voios, glumeț, comunicativ. [Pr.: -vi-al] – Din fr. jovial. DOOM
joviál (-vi-al) adj. m., pl. joviáli; f. joviálă, pl. joviále
jovialului
JOVIÁL, -Ă, joviali, -e, adj. Bine dispus, vesel, voios, glumeț, comunicativ. [Pr.: -vi-al] – Din fr. jovial. DOOM
joviál (-vi-al) adj. m., pl. joviáli; f. joviálă, pl. joviále
joși
JOS, JOÁSĂ, joși, joase, adv., adj. I. Adv. 1. Aproape de pământ, la nivelul pământului; într-un loc mai puțin ridicat (decât altul). ♦ De sus până jos = în întregime. De sus în jos = în direcție verticală coborâtoare. Cu fața în jos = (culcat) pe burtă. Cu capul în jos = a) cu capul plecat; b) atârnat sau spânzurat de picioare; c) pe dos, alandala, anapoda. Cu nasul în jos = supărat, trist; umilit, rușinat. ◊ Loc. adj. (Pop.) Din jos = a) care se află într-o regiune așezată mai la vale sau mai la sud; b) care vine din mase, din popor; c) care face parte din mulțimea oamenilor de rând. ◊ Loc. prep. (Substantivat) În (sau din) josul = în (sau din) partea inferioară, de la baza unui loc, a unui obiect. În josul apei = în direcția curgerii apei; la vale; în aval. ◊ Expr. A (se) da jos = a (se) coborî. A lăsa jos = a lăsa din mână, punând în altă parte. A lăsa ochii în jos = a privi spre pământ (rușinat, timid etc.). A nu fi (sau a nu se lăsa, a nu rămâne) mai pe jos (sau prejos) = a nu fi întrecut, a nu rămâne în urmă. A privi (sau a măsura) pe cineva de sus în jos = a privi pe cineva cu dispreț. ♦ (Cu valoare de interj.) Exprimă o comandă de așezare sau ostilitatea, dezaprobarea etc. față de cineva sau de ceva. ♦ Fig. În stare de decădere morală, materială sau socială. ◊ (Ironic) Muncă de jos = muncă la care este trimis cineva retrogradat dintr-o funcție de răspundere. 2. La nivelul locului pe care umblă cineva; la picioarele cuiva. ◊ Pe jos = a) pe pământ; b) cu piciorul. ◊ Loc. adj. De pe jos = care se află pe pământ sau pe dușumele. II. Adj. 1. Care este puțin ridicat de la pământ; scund. ♦ (Despre frunte) Îngust. 2. (Despre terenuri) Așezat într-un loc mai coborât, în vale; p. ext. apătos, mocirlos. 3. (Despre glas și despre sunetele muzicale) Care are o tonalitate coborâtă; grav, gros, adânc, profund. 4. (Fiz.; despre temperatură, presiune etc.) Scăzut, mic, coborât. 5. (Fiz.; despre frecvențe) Cu un număr mic de perioade pe unitatea de timp. – Lat. deo[r]sum. DOOM
jos1 adj. m., pl. joși; f. joásă, pl. joáse
joșii
JOS, JOÁSĂ, joși, joase, adv., adj. I. Adv. 1. Aproape de pământ, la nivelul pământului; într-un loc mai puțin ridicat (decât altul). ♦ De sus până jos = în întregime. De sus în jos = în direcție verticală coborâtoare. Cu fața în jos = (culcat) pe burtă. Cu capul în jos = a) cu capul plecat; b) atârnat sau spânzurat de picioare; c) pe dos, alandala, anapoda. Cu nasul în jos = supărat, trist; umilit, rușinat. ◊ Loc. adj. (Pop.) Din jos = a) care se află într-o regiune așezată mai la vale sau mai la sud; b) care vine din mase, din popor; c) care face parte din mulțimea oamenilor de rând. ◊ Loc. prep. (Substantivat) În (sau din) josul = în (sau din) partea inferioară, de la baza unui loc, a unui obiect. În josul apei = în direcția curgerii apei; la vale; în aval. ◊ Expr. A (se) da jos = a (se) coborî. A lăsa jos = a lăsa din mână, punând în altă parte. A lăsa ochii în jos = a privi spre pământ (rușinat, timid etc.). A nu fi (sau a nu se lăsa, a nu rămâne) mai pe jos (sau prejos) = a nu fi întrecut, a nu rămâne în urmă. A privi (sau a măsura) pe cineva de sus în jos = a privi pe cineva cu dispreț. ♦ (Cu valoare de interj.) Exprimă o comandă de așezare sau ostilitatea, dezaprobarea etc. față de cineva sau de ceva. ♦ Fig. În stare de decădere morală, materială sau socială. ◊ (Ironic) Muncă de jos = muncă la care este trimis cineva retrogradat dintr-o funcție de răspundere. 2. La nivelul locului pe care umblă cineva; la picioarele cuiva. ◊ Pe jos = a) pe pământ; b) cu piciorul. ◊ Loc. adj. De pe jos = care se află pe pământ sau pe dușumele. II. Adj. 1. Care este puțin ridicat de la pământ; scund. ♦ (Despre frunte) Îngust. 2. (Despre terenuri) Așezat într-un loc mai coborât, în vale; p. ext. apătos, mocirlos. 3. (Despre glas și despre sunetele muzicale) Care are o tonalitate coborâtă; grav, gros, adânc, profund. 4. (Fiz.; despre temperatură, presiune etc.) Scăzut, mic, coborât. 5. (Fiz.; despre frecvențe) Cu un număr mic de perioade pe unitatea de timp. – Lat. deo[r]sum. DOOM
jos1 adj. m., pl. joși; f. joásă, pl. joáse
joșilor
JOS, JOÁSĂ, joși, joase, adv., adj. I. Adv. 1. Aproape de pământ, la nivelul pământului; într-un loc mai puțin ridicat (decât altul). ♦ De sus până jos = în întregime. De sus în jos = în direcție verticală coborâtoare. Cu fața în jos = (culcat) pe burtă. Cu capul în jos = a) cu capul plecat; b) atârnat sau spânzurat de picioare; c) pe dos, alandala, anapoda. Cu nasul în jos = supărat, trist; umilit, rușinat. ◊ Loc. adj. (Pop.) Din jos = a) care se află într-o regiune așezată mai la vale sau mai la sud; b) care vine din mase, din popor; c) care face parte din mulțimea oamenilor de rând. ◊ Loc. prep. (Substantivat) În (sau din) josul = în (sau din) partea inferioară, de la baza unui loc, a unui obiect. În josul apei = în direcția curgerii apei; la vale; în aval. ◊ Expr. A (se) da jos = a (se) coborî. A lăsa jos = a lăsa din mână, punând în altă parte. A lăsa ochii în jos = a privi spre pământ (rușinat, timid etc.). A nu fi (sau a nu se lăsa, a nu rămâne) mai pe jos (sau prejos) = a nu fi întrecut, a nu rămâne în urmă. A privi (sau a măsura) pe cineva de sus în jos = a privi pe cineva cu dispreț. ♦ (Cu valoare de interj.) Exprimă o comandă de așezare sau ostilitatea, dezaprobarea etc. față de cineva sau de ceva. ♦ Fig. În stare de decădere morală, materială sau socială. ◊ (Ironic) Muncă de jos = muncă la care este trimis cineva retrogradat dintr-o funcție de răspundere. 2. La nivelul locului pe care umblă cineva; la picioarele cuiva. ◊ Pe jos = a) pe pământ; b) cu piciorul. ◊ Loc. adj. De pe jos = care se află pe pământ sau pe dușumele. II. Adj. 1. Care este puțin ridicat de la pământ; scund. ♦ (Despre frunte) Îngust. 2. (Despre terenuri) Așezat într-un loc mai coborât, în vale; p. ext. apătos, mocirlos. 3. (Despre glas și despre sunetele muzicale) Care are o tonalitate coborâtă; grav, gros, adânc, profund. 4. (Fiz.; despre temperatură, presiune etc.) Scăzut, mic, coborât. 5. (Fiz.; despre frecvențe) Cu un număr mic de perioade pe unitatea de timp. – Lat. deo[r]sum. DOOM
jos1 adj. m., pl. joși; f. joásă, pl. joáse
joștări
joștărí (-résc, -ít), vb. – A lovi. Mag. adjusztiroz, din germ. adjustieren (Drăganu, Dacor., IX, 210). În Trans. de Vest.
joștărire
joștărí (-résc, -ít), vb. – A lovi. Mag. adjusztiroz, din germ. adjustieren (Drăganu, Dacor., IX, 210). În Trans. de Vest.
joștărit
joștărí (-résc, -ít), vb. – A lovi. Mag. adjusztiroz, din germ. adjustieren (Drăganu, Dacor., IX, 210). În Trans. de Vest.