jian
JIÁN, -Ă, jieni, -e, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Locuitor din regiunea Jiului. 2. S. f. art. Dans popular românesc cu mișcare vioaie, răspândit în jurul Sibiului și în nordul Olteniei; melodie după care se execută acest dans; jieneasca, jianca. [Pr.: ji-an] – Jiu (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

jián (locuitor) (ji-an) s. m., pl. jiéni (-ji-eni)

jiana
JIÁN, -Ă, jieni, -e, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Locuitor din regiunea Jiului. 2. S. f. art. Dans popular românesc cu mișcare vioaie, răspândit în jurul Sibiului și în nordul Olteniei; melodie după care se execută acest dans; jieneasca, jianca. [Pr.: ji-an] – Jiu (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

jián (locuitor) (ji-an) s. m., pl. jiéni (-ji-eni)

jianca
JIÁNCĂ, (1) jience, s. f. 1. Locuitoare din regiunea Jiului. 2. (Art.) Jiana, v. jian (2). [Pr.: ji-an-] – Jian + suf. -că.

DOOM

jiáncă (locuitoare) (ji-an-) s. f., g.-d. art. jiéncei (ji-en-); pl. jiénce

jianco
JIÁNCĂ, (1) jience, s. f. 1. Locuitoare din regiunea Jiului. 2. (Art.) Jiana, v. jian (2). [Pr.: ji-an-] – Jian + suf. -că.

DOOM

jiáncă (locuitoare) (ji-an-) s. f., g.-d. art. jiéncei (ji-en-); pl. jiénce

jiancă
JIÁNCĂ, (1) jience, s. f. 1. Locuitoare din regiunea Jiului. 2. (Art.) Jiana, v. jian (2). [Pr.: ji-an-] – Jian + suf. -că.

DOOM

!jiánca (dans) (ji-an-) s. f. art., neart. jiáncă, g.-d. art. jiéncei (ji-en-)

jiano
JIÁN, -Ă, jieni, -e, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Locuitor din regiunea Jiului. 2. S. f. art. Dans popular românesc cu mișcare vioaie, răspândit în jurul Sibiului și în nordul Olteniei; melodie după care se execută acest dans; jieneasca, jianca. [Pr.: ji-an] – Jiu (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

jián (locuitor) (ji-an) s. m., pl. jiéni (-ji-eni)

jianul
JIÁN, -Ă, jieni, -e, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Locuitor din regiunea Jiului. 2. S. f. art. Dans popular românesc cu mișcare vioaie, răspândit în jurul Sibiului și în nordul Olteniei; melodie după care se execută acest dans; jieneasca, jianca. [Pr.: ji-an] – Jiu (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

jián (locuitor) (ji-an) s. m., pl. jiéni (-ji-eni)

jianule
JIÁN, -Ă, jieni, -e, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Locuitor din regiunea Jiului. 2. S. f. art. Dans popular românesc cu mișcare vioaie, răspândit în jurul Sibiului și în nordul Olteniei; melodie după care se execută acest dans; jieneasca, jianca. [Pr.: ji-an] – Jiu (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

jián (locuitor) (ji-an) s. m., pl. jiéni (-ji-eni)

jianului
JIÁN, -Ă, jieni, -e, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Locuitor din regiunea Jiului. 2. S. f. art. Dans popular românesc cu mișcare vioaie, răspândit în jurul Sibiului și în nordul Olteniei; melodie după care se execută acest dans; jieneasca, jianca. [Pr.: ji-an] – Jiu (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

jián (locuitor) (ji-an) s. m., pl. jiéni (-ji-eni)

jiană
JIÁN, -Ă, jieni, -e, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Locuitor din regiunea Jiului. 2. S. f. art. Dans popular românesc cu mișcare vioaie, răspândit în jurul Sibiului și în nordul Olteniei; melodie după care se execută acest dans; jieneasca, jianca. [Pr.: ji-an] – Jiu (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

!jiána (dans) (ji-a-) s. f. art., neart. jiánă, g.-d. art. jiénei

jib
JIB, -Ă, jibi, -e, adj. (Reg.) Bine dezvoltat, zdravăn. ♦ (Adverbial) Mult, foarte mult. – Comp. magh. zsib.

jicloare
JICLÓR, jicloare, s. n. Parte a carburatorului, de forma unui dop, cu un orificiu care dozează debitul de combustibil necesar formării amestecului carburant la motoarele cu ardere internă. – Din fr. gicleur.

DOOM

jiclór (ji-clor) s. n., pl. jicloáre

jicloarele
JICLÓR, jicloare, s. n. Parte a carburatorului, de forma unui dop, cu un orificiu care dozează debitul de combustibil necesar formării amestecului carburant la motoarele cu ardere internă. – Din fr. gicleur.

DOOM

jiclór (ji-clor) s. n., pl. jicloáre

jicloarelor
JICLÓR, jicloare, s. n. Parte a carburatorului, de forma unui dop, cu un orificiu care dozează debitul de combustibil necesar formării amestecului carburant la motoarele cu ardere internă. – Din fr. gicleur.

DOOM

jiclór (ji-clor) s. n., pl. jicloáre

jiclor
JICLÓR, jicloare, s. n. Parte a carburatorului, de forma unui dop, cu un orificiu care dozează debitul de combustibil necesar formării amestecului carburant la motoarele cu ardere internă. – Din fr. gicleur.

DOOM

jiclór (ji-clor) s. n., pl. jicloáre

jiclorul
JICLÓR, jicloare, s. n. Parte a carburatorului, de forma unui dop, cu un orificiu care dozează debitul de combustibil necesar formării amestecului carburant la motoarele cu ardere internă. – Din fr. gicleur.

DOOM

jiclór (ji-clor) s. n., pl. jicloáre

jiclorului
JICLÓR, jicloare, s. n. Parte a carburatorului, de forma unui dop, cu un orificiu care dozează debitul de combustibil necesar formării amestecului carburant la motoarele cu ardere internă. – Din fr. gicleur.

DOOM

jiclór (ji-clor) s. n., pl. jicloáre

jicni
JIGNÍ, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa; a ofensa, a insulta. 2. (Înv.) A aduce un prejudiciu. [Var.: jicní vb. IV] – Din sb. žignuti.

DOOM

jigní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jignésc, imperf. 3 sg. jigneá; conj. prez. 3 să jigneáscă

jicnicer
JITNICÉR, jitniceri, s. m. (În evul mediu, în Moldova) Dregător care avea grijă de magaziile cu grâne ale curții domnești. [Var.: jicnicér, jignicér s. m.] – Jitniță + suf. -ar.

DOOM

jitnicér s. m., pl. jitnicéri

jicnire
JICNÍ vb. IV v. jigni.

jicnit
JICNÍ vb. IV v. jigni.

jicniță
JÍTNIȚĂ, jitnițe, s. f. (Înv.) Magazie de grâne; grânar, hambar. – Din sl. žitĩnica.

DOOM

jítniță (înv.) s. f., g.-d. art. jítniței; pl. jítnițe

jid
jid (jízi), s. m. – Evreu. Sl. židŭ, cf. rut., pol. žyd, bg. žid „gigant” (DAR). Cu această formă este cuvînt rar, în Trans. de Nord și Mold. – Der. jitcă, s. f. (evreu), cu suf. -că; jidău, s. m. (Trans., evreu), prin intermediul mag. zsidó; jidaucă, s. f. (Mold., evreică); jidan, s. m. (evreu), din sl. cu suf. -an, cf. sl. židinŭ, židomŭ, židochŭ (Miklosich, Fremdw., 137; Cihac, II, 158; Tagliavini, Arch. Rom., XVI, 365; DAR); jidancă, s. f. (evreică); jidănesc, adj. (evreiesc); jidănește, adv. (în felul evreilor); jidănime, s. f. (mulțime de evrei); jidov, s. n. (evreu; uriaș; Bucov., Meloe proscarabaeus, insectă), din sl. židovinŭ (pentru al doilea sens, cf. bg. žid; se explică prin ideea că cei dîntîi oameni au fost giganții, îmbinată cu ideea că evreii au fost primii oameni); jidoavcă (var. jidoafcă), s. f. (evreică); jidoveancă, s. f. (dans popular); jidovesc, adj. (evreiesc); jidovetic, adj. (fricos, laș); jidovește, adv. (în felul evreilor); jidovi, vb. (a se converti la iudaism); jidovime, s. f. (adunare de evrei); jidovină, s. f. (prăpastie, abis), considerîndu-se la origine că sînt resturi ale unei locuințe de giganți (după Scriban, din bg. *duždovnica „apă de ploaie”; în dicționare glosările acestui cuvînt diferă considerabil, după aspectul particular al locului astfel numit). Jidov se folosește mai ales cu sensul de „evreu, evreu din Vechiul Testament”; jidan a ajuns să fie considerat în epoca modernă drept termen ofensiv.

jidan
JIDÁN, jidani, s. m. (Fam.) Evreu. – Jid (reg. „evreu” < sl.) + suf. -an.

DOOM

jidán (fam.) s. m., pl. jidáni

jidanca
JIDÁNCĂ, jidănci, s. f. (Fam.) Evreică. – Jidan + suf. -că.

DOOM

jidáncă (fam.) s. f., g.-d. art. jidắncii; pl. jidắnci

jidance
JIDÁNCĂ, jidănci, s. f. (Fam.) Evreică. – Jidan + suf. -că.

DOOM

jidáncă (fam.) s. f., g.-d. art. jidắncii; pl. jidắnci

jidancei
JIDÁNCĂ, jidănci, s. f. (Fam.) Evreică. – Jidan + suf. -că.

DOOM

jidáncă (fam.) s. f., g.-d. art. jidắncii; pl. jidắnci

jidancele
JIDÁNCĂ, jidănci, s. f. (Fam.) Evreică. – Jidan + suf. -că.

DOOM

jidáncă (fam.) s. f., g.-d. art. jidắncii; pl. jidắnci

jidancelor
JIDÁNCĂ, jidănci, s. f. (Fam.) Evreică. – Jidan + suf. -că.

DOOM

jidáncă (fam.) s. f., g.-d. art. jidắncii; pl. jidắnci

jidanco
JIDÁNCĂ, jidănci, s. f. (Fam.) Evreică. – Jidan + suf. -că.

DOOM

jidáncă (fam.) s. f., g.-d. art. jidắncii; pl. jidắnci

jidane
JIDÁN, jidani, s. m. (Fam.) Evreu. – Jid (reg. „evreu” < sl.) + suf. -an.

DOOM

jidán (fam.) s. m., pl. jidáni

jidani
JIDÁN, jidani, s. m. (Fam.) Evreu. – Jid (reg. „evreu” < sl.) + suf. -an.

DOOM

jidán (fam.) s. m., pl. jidáni

jidanii
JIDÁN, jidani, s. m. (Fam.) Evreu. – Jid (reg. „evreu” < sl.) + suf. -an.

DOOM

jidán (fam.) s. m., pl. jidáni

jidanilor
JIDÁN, jidani, s. m. (Fam.) Evreu. – Jid (reg. „evreu” < sl.) + suf. -an.

DOOM

jidán (fam.) s. m., pl. jidáni

jidanul
JIDÁN, jidani, s. m. (Fam.) Evreu. – Jid (reg. „evreu” < sl.) + suf. -an.

DOOM

jidán (fam.) s. m., pl. jidáni

jidanule
JIDÁN, jidani, s. m. (Fam.) Evreu. – Jid (reg. „evreu” < sl.) + suf. -an.

DOOM

jidán (fam.) s. m., pl. jidáni

jidanului
JIDÁN, jidani, s. m. (Fam.) Evreu. – Jid (reg. „evreu” < sl.) + suf. -an.

DOOM

jidán (fam.) s. m., pl. jidáni

jidoavcă
jidoavcă, jidoavce s. f. (pop., peior.) evreică.

jidov
JÍDOV, jidovi, s. m. (Fam.) Evreu. – Din sl. židovinŭ.

DOOM

jídov (fam.) s. m., pl. jídovi

jidove
JÍDOV, jidovi, s. m. (Fam.) Evreu. – Din sl. židovinŭ.

DOOM

jídov (fam.) s. m., pl. jídovi

jidoveasca
JIDOVÉSC, -EÁSCĂ, jidovești, adj. (Fam.) Evreiesc. – Jidov + suf. -esc.

DOOM

jidovésc (fam.) adj. m., f. jidoveáscă; pl. m. și f. jidovéști

jidovesc
JIDOVÉSC, -EÁSCĂ, jidovești, adj. (Fam.) Evreiesc. – Jidov + suf. -esc.

DOOM

jidovésc (fam.) adj. m., f. jidoveáscă; pl. m. și f. jidovéști

jidovescul
JIDOVÉSC, -EÁSCĂ, jidovești, adj. (Fam.) Evreiesc. – Jidov + suf. -esc.

DOOM

jidovésc (fam.) adj. m., f. jidoveáscă; pl. m. și f. jidovéști

jidovescului
JIDOVÉSC, -EÁSCĂ, jidovești, adj. (Fam.) Evreiesc. – Jidov + suf. -esc.

DOOM

jidovésc (fam.) adj. m., f. jidoveáscă; pl. m. și f. jidovéști

jidovești
JIDOVÉSC, -EÁSCĂ, jidovești, adj. (Fam.) Evreiesc. – Jidov + suf. -esc.

DOOM

jidovésc (fam.) adj. m., f. jidoveáscă; pl. m. și f. jidovéști

jidoveștii
JIDOVÉSC, -EÁSCĂ, jidovești, adj. (Fam.) Evreiesc. – Jidov + suf. -esc.

DOOM

jidovésc (fam.) adj. m., f. jidoveáscă; pl. m. și f. jidovéști

jidoveștile
JIDOVÉSC, -EÁSCĂ, jidovești, adj. (Fam.) Evreiesc. – Jidov + suf. -esc.

DOOM

jidovésc (fam.) adj. m., f. jidoveáscă; pl. m. și f. jidovéști

jidoveștilor
JIDOVÉSC, -EÁSCĂ, jidovești, adj. (Fam.) Evreiesc. – Jidov + suf. -esc.

DOOM

jidovésc (fam.) adj. m., f. jidoveáscă; pl. m. și f. jidovéști

jidovi
JÍDOV, jidovi, s. m. (Fam.) Evreu. – Din sl. židovinŭ.

DOOM

jídov (fam.) s. m., pl. jídovi

jidovii
JÍDOV, jidovi, s. m. (Fam.) Evreu. – Din sl. židovinŭ.

DOOM

jídov (fam.) s. m., pl. jídovi

jidovilor
JÍDOV, jidovi, s. m. (Fam.) Evreu. – Din sl. židovinŭ.

DOOM

jídov (fam.) s. m., pl. jídovi

jidovul
JÍDOV, jidovi, s. m. (Fam.) Evreu. – Din sl. židovinŭ.

DOOM

jídov (fam.) s. m., pl. jídovi

jidovule
JÍDOV, jidovi, s. m. (Fam.) Evreu. – Din sl. židovinŭ.

DOOM

jídov (fam.) s. m., pl. jídovi

jidovului
JÍDOV, jidovi, s. m. (Fam.) Evreu. – Din sl. židovinŭ.

DOOM

jídov (fam.) s. m., pl. jídovi

jidăncuța
JIDĂNCÚȚĂ, jidăncuțe, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui jidancă; evreică tânără. – Jidancă + suf. -uță.

DOOM

jidăncúță (fam.) s. f., g.-d. art. jidăncúței; pl. jidăncúțe

jidăncuțe
JIDĂNCÚȚĂ, jidăncuțe, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui jidancă; evreică tânără. – Jidancă + suf. -uță.

DOOM

jidăncúță (fam.) s. f., g.-d. art. jidăncúței; pl. jidăncúțe

jidăncuței
JIDĂNCÚȚĂ, jidăncuțe, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui jidancă; evreică tânără. – Jidancă + suf. -uță.

DOOM

jidăncúță (fam.) s. f., g.-d. art. jidăncúței; pl. jidăncúțe

jidăncuțele
JIDĂNCÚȚĂ, jidăncuțe, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui jidancă; evreică tânără. – Jidancă + suf. -uță.

DOOM

jidăncúță (fam.) s. f., g.-d. art. jidăncúței; pl. jidăncúțe

jidăncuțelor
JIDĂNCÚȚĂ, jidăncuțe, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui jidancă; evreică tânără. – Jidancă + suf. -uță.

DOOM

jidăncúță (fam.) s. f., g.-d. art. jidăncúței; pl. jidăncúțe

jidăncuțo
JIDĂNCÚȚĂ, jidăncuțe, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui jidancă; evreică tânără. – Jidancă + suf. -uță.

DOOM

jidăncúță (fam.) s. f., g.-d. art. jidăncúței; pl. jidăncúțe

jidăneasca
JIDĂNÉSC, -EÁSCĂ, jidănești, adj. (Fam.) Evreiesc. – Jidan + suf. -esc.

DOOM

jidănésc (fam.) adj. m., f. jidăneáscă; pl. m. și f. jidănéști

jidănesc
JIDĂNÉSC, -EÁSCĂ, jidănești, adj. (Fam.) Evreiesc. – Jidan + suf. -esc.

DOOM

jidănésc (fam.) adj. m., f. jidăneáscă; pl. m. și f. jidănéști

jidănescul
JIDĂNÉSC, -EÁSCĂ, jidănești, adj. (Fam.) Evreiesc. – Jidan + suf. -esc.

DOOM

jidănésc (fam.) adj. m., f. jidăneáscă; pl. m. și f. jidănéști

jidănescului
JIDĂNÉSC, -EÁSCĂ, jidănești, adj. (Fam.) Evreiesc. – Jidan + suf. -esc.

DOOM

jidănésc (fam.) adj. m., f. jidăneáscă; pl. m. și f. jidănéști

jidănești
JIDĂNÉSC, -EÁSCĂ, jidănești, adj. (Fam.) Evreiesc. – Jidan + suf. -esc.

DOOM

jidănésc (fam.) adj. m., f. jidăneáscă; pl. m. și f. jidănéști

jidăneștii
JIDĂNÉSC, -EÁSCĂ, jidănești, adj. (Fam.) Evreiesc. – Jidan + suf. -esc.

DOOM

jidănésc (fam.) adj. m., f. jidăneáscă; pl. m. și f. jidănéști

jidăneștile
JIDĂNÉSC, -EÁSCĂ, jidănești, adj. (Fam.) Evreiesc. – Jidan + suf. -esc.

DOOM

jidănésc (fam.) adj. m., f. jidăneáscă; pl. m. și f. jidănéști

jidăneștilor
JIDĂNÉSC, -EÁSCĂ, jidănești, adj. (Fam.) Evreiesc. – Jidan + suf. -esc.

DOOM

jidănésc (fam.) adj. m., f. jidăneáscă; pl. m. și f. jidănéști

jidări
JIDĂRÍ, jidărésc, vb. IV. (Var.) Ijderi. (cf. ijderi)

jidărire
JIDĂRÍ, jidărésc, vb. IV. (Var.) Ijderi. (cf. ijderi)

jidărit
JIDĂRÍ, jidărésc, vb. IV. (Var.) Ijderi. (cf. ijderi)

jidărâre
JIDĂRÎ́, jidărắsc, vb. IV. (Var.) Ijderi. (cf. ijderi)

jidărât
JIDĂRÎ́, jidărắsc, vb. IV. (Var.) Ijderi. (cf. ijderi)

jidărî
JIDĂRÎ́, jidărắsc, vb. IV. (Var.) Ijderi. (cf. ijderi)

jience
JIÁNCĂ, (1) jience, s. f. 1. Locuitoare din regiunea Jiului. 2. (Art.) Jiana, v. jian (2). [Pr.: ji-an-] – Jian + suf. -că.

DOOM

jiáncă (locuitoare) (ji-an-) s. f., g.-d. art. jiéncei (ji-en-); pl. jiénce

jiencei
JIÁNCĂ, (1) jience, s. f. 1. Locuitoare din regiunea Jiului. 2. (Art.) Jiana, v. jian (2). [Pr.: ji-an-] – Jian + suf. -că.

DOOM

jiáncă (locuitoare) (ji-an-) s. f., g.-d. art. jiéncei (ji-en-); pl. jiénce

jiencele
JIÁNCĂ, (1) jience, s. f. 1. Locuitoare din regiunea Jiului. 2. (Art.) Jiana, v. jian (2). [Pr.: ji-an-] – Jian + suf. -că.

DOOM

jiáncă (locuitoare) (ji-an-) s. f., g.-d. art. jiéncei (ji-en-); pl. jiénce

jiencelor
JIÁNCĂ, (1) jience, s. f. 1. Locuitoare din regiunea Jiului. 2. (Art.) Jiana, v. jian (2). [Pr.: ji-an-] – Jian + suf. -că.

DOOM

jiáncă (locuitoare) (ji-an-) s. f., g.-d. art. jiéncei (ji-en-); pl. jiénce

jiene
JIÁN, -Ă, jieni, -e, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Locuitor din regiunea Jiului. 2. S. f. art. Dans popular românesc cu mișcare vioaie, răspândit în jurul Sibiului și în nordul Olteniei; melodie după care se execută acest dans; jieneasca, jianca. [Pr.: ji-an] – Jiu (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

jián (locuitor) (ji-an) s. m., pl. jiéni (-ji-eni)

jiene
JIÁN, -Ă, jieni, -e, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Locuitor din regiunea Jiului. 2. S. f. art. Dans popular românesc cu mișcare vioaie, răspândit în jurul Sibiului și în nordul Olteniei; melodie după care se execută acest dans; jieneasca, jianca. [Pr.: ji-an] – Jiu (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

jián (locuitor) (ji-an) s. m., pl. jiéni (-ji-eni)

jieneasca
JIENEÁSCA s. f. art. Jiana v. jian (2). [Pr.: ji-e-] – Jian + suf. -ească.

DOOM

!jieneásca (dans) (ji-e-) s. f. art., neart. jieneáscă, g.-d. art. jienéștii

jienei
JIÁN, -Ă, jieni, -e, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Locuitor din regiunea Jiului. 2. S. f. art. Dans popular românesc cu mișcare vioaie, răspândit în jurul Sibiului și în nordul Olteniei; melodie după care se execută acest dans; jieneasca, jianca. [Pr.: ji-an] – Jiu (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

jián (locuitor) (ji-an) s. m., pl. jiéni (-ji-eni)

jienele
JIÁN, -Ă, jieni, -e, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Locuitor din regiunea Jiului. 2. S. f. art. Dans popular românesc cu mișcare vioaie, răspândit în jurul Sibiului și în nordul Olteniei; melodie după care se execută acest dans; jieneasca, jianca. [Pr.: ji-an] – Jiu (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

jián (locuitor) (ji-an) s. m., pl. jiéni (-ji-eni)

jienelor
JIÁN, -Ă, jieni, -e, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Locuitor din regiunea Jiului. 2. S. f. art. Dans popular românesc cu mișcare vioaie, răspândit în jurul Sibiului și în nordul Olteniei; melodie după care se execută acest dans; jieneasca, jianca. [Pr.: ji-an] – Jiu (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

jián (locuitor) (ji-an) s. m., pl. jiéni (-ji-eni)

jienești
JIENEÁSCA s. f. art. Jiana v. jian (2). [Pr.: ji-e-] – Jian + suf. -ească.

DOOM

!jieneásca (dans) (ji-e-) s. f. art., neart. jieneáscă, g.-d. art. jienéștii

jieneștii
JIENEÁSCA s. f. art. Jiana v. jian (2). [Pr.: ji-e-] – Jian + suf. -ească.

DOOM

!jieneásca (dans) (ji-e-) s. f. art., neart. jieneáscă, g.-d. art. jienéștii

jieni
JIÁN, -Ă, jieni, -e, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Locuitor din regiunea Jiului. 2. S. f. art. Dans popular românesc cu mișcare vioaie, răspândit în jurul Sibiului și în nordul Olteniei; melodie după care se execută acest dans; jieneasca, jianca. [Pr.: ji-an] – Jiu (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

jián (locuitor) (ji-an) s. m., pl. jiéni (-ji-eni)

jienii
JIÁN, -Ă, jieni, -e, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Locuitor din regiunea Jiului. 2. S. f. art. Dans popular românesc cu mișcare vioaie, răspândit în jurul Sibiului și în nordul Olteniei; melodie după care se execută acest dans; jieneasca, jianca. [Pr.: ji-an] – Jiu (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

jián (locuitor) (ji-an) s. m., pl. jiéni (-ji-eni)

jienilor
JIÁN, -Ă, jieni, -e, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Locuitor din regiunea Jiului. 2. S. f. art. Dans popular românesc cu mișcare vioaie, răspândit în jurul Sibiului și în nordul Olteniei; melodie după care se execută acest dans; jieneasca, jianca. [Pr.: ji-an] – Jiu (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

jián (locuitor) (ji-an) s. m., pl. jiéni (-ji-eni)

jig
JIG s. n. (Reg.) Arsuri în gât și în piept. – Comp. sb. žig.

jigala
JIGÁLĂ, jigale, s. f. (Înv. și reg.) Cui întors la vârf și înroșit în foc, cu care se găuresc ciubucele sau se decorează diverse obiecte de lemn. [Var.: juválă s. f.] – Din ucr. žyhalo.

DOOM

jigálă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. jigálei; pl. jigále

jigale
JIGÁLĂ, jigale, s. f. (Înv. și reg.) Cui întors la vârf și înroșit în foc, cu care se găuresc ciubucele sau se decorează diverse obiecte de lemn. [Var.: juválă s. f.] – Din ucr. žyhalo.

DOOM

jigálă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. jigálei; pl. jigále

jigalei
JIGÁLĂ, jigale, s. f. (Înv. și reg.) Cui întors la vârf și înroșit în foc, cu care se găuresc ciubucele sau se decorează diverse obiecte de lemn. [Var.: juválă s. f.] – Din ucr. žyhalo.

DOOM

jigálă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. jigálei; pl. jigále

jigalele
JIGÁLĂ, jigale, s. f. (Înv. și reg.) Cui întors la vârf și înroșit în foc, cu care se găuresc ciubucele sau se decorează diverse obiecte de lemn. [Var.: juválă s. f.] – Din ucr. žyhalo.

DOOM

jigálă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. jigálei; pl. jigále

jigalelor
JIGÁLĂ, jigale, s. f. (Înv. și reg.) Cui întors la vârf și înroșit în foc, cu care se găuresc ciubucele sau se decorează diverse obiecte de lemn. [Var.: juválă s. f.] – Din ucr. žyhalo.

DOOM

jigálă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. jigálei; pl. jigále

jiganie
JIGÁNIE, jigănii, s. f. (Pop.) Animal sălbatic; jivină, lighioană; p. ext. animal domestic. – Contaminare între jivină și gânganie.

DOOM

jigánie (pop.) (-ni-e) s. f., art. jigánia (-ni-a), g.-d. art. jigániei; pl. jigắnii, art. jigắniile (-ni-i-)

jigger
JÍGHER, jigheruri (jighere), s. n. 1. (Text.) Mașină pentru vopsit pânza. 2. (Elt.) Transformator pentru cuplarea circuitelor radioelectrice. [Scris și: jigger] – Din engl. jigger.

jigher
JÍGHER, jigheruri (jighere), s. n. 1. (Text.) Mașină pentru vopsit pânza. 2. (Elt.) Transformator pentru cuplarea circuitelor radioelectrice. [Scris și: jigger] – Din engl. jigger.

jigher
JÍGHER, jigheruri, s. n. 1. (Text.) Mașină pentru vopsit pânza. 2. (Elt.) Transformator pentru cuplarea circuitelor radioelectrice. [Pl. și: jighere. – Scris și: jigger] – Din engl. jigger.

jighere
JÍGHER, jigheruri (jighere), s. n. 1. (Text.) Mașină pentru vopsit pânza. 2. (Elt.) Transformator pentru cuplarea circuitelor radioelectrice. [Scris și: jigger] – Din engl. jigger.

jigherele
JÍGHER, jigheruri (jighere), s. n. 1. (Text.) Mașină pentru vopsit pânza. 2. (Elt.) Transformator pentru cuplarea circuitelor radioelectrice. [Scris și: jigger] – Din engl. jigger.

jigherelor
JÍGHER, jigheruri (jighere), s. n. 1. (Text.) Mașină pentru vopsit pânza. 2. (Elt.) Transformator pentru cuplarea circuitelor radioelectrice. [Scris și: jigger] – Din engl. jigger.

jigherul
JÍGHER, jigheruri (jighere), s. n. 1. (Text.) Mașină pentru vopsit pânza. 2. (Elt.) Transformator pentru cuplarea circuitelor radioelectrice. [Scris și: jigger] – Din engl. jigger.

jigherului
JÍGHER, jigheruri (jighere), s. n. 1. (Text.) Mașină pentru vopsit pânza. 2. (Elt.) Transformator pentru cuplarea circuitelor radioelectrice. [Scris și: jigger] – Din engl. jigger.

jighimea
jighimea, jighimele s. f. (intl.) infractor recidivist / rutinat / cu experiență.

jighiuța
JIGHIÚȚĂ, jighiuțe, s. f. (Reg.) Jurubiță de treizeci de fire. [Pr.: -ghi-u-] – Cf. jirebie¹.

DOOM

jighiúță (reg.) (-ghi-u-) s. f., g.-d. art. jighiúței; pl. jighiúțe

jighiuțe
JIGHIÚȚĂ, jighiuțe, s. f. (Reg.) Jurubiță de treizeci de fire. [Pr.: -ghi-u-] – Cf. jirebie¹.

DOOM

jighiúță (reg.) (-ghi-u-) s. f., g.-d. art. jighiúței; pl. jighiúțe

jighiuței
JIGHIÚȚĂ, jighiuțe, s. f. (Reg.) Jurubiță de treizeci de fire. [Pr.: -ghi-u-] – Cf. jirebie¹.

DOOM

jighiúță (reg.) (-ghi-u-) s. f., g.-d. art. jighiúței; pl. jighiúțe

jighiuțele
JIGHIÚȚĂ, jighiuțe, s. f. (Reg.) Jurubiță de treizeci de fire. [Pr.: -ghi-u-] – Cf. jirebie¹.

DOOM

jighiúță (reg.) (-ghi-u-) s. f., g.-d. art. jighiúței; pl. jighiúțe

jighiuțelor
JIGHIÚȚĂ, jighiuțe, s. f. (Reg.) Jurubiță de treizeci de fire. [Pr.: -ghi-u-] – Cf. jirebie¹.

DOOM

jighiúță (reg.) (-ghi-u-) s. f., g.-d. art. jighiúței; pl. jighiúțe

jigla
JÍGLĂ, jigle, s. f. (Reg.) Stinghie care se află la jug între gâtul boului și cuiul care intră prin jug și proțap. – Din bg. žegla.

DOOM

jíglă (reg.) (ji-glă) s. f., g.-d. art. jíglei; pl. jígle

jigle
JÍGLĂ, jigle, s. f. (Reg.) Stinghie care se află la jug între gâtul boului și cuiul care intră prin jug și proțap. – Din bg. žegla.

DOOM

jíglă (reg.) (ji-glă) s. f., g.-d. art. jíglei; pl. jígle

jiglei
JÍGLĂ, jigle, s. f. (Reg.) Stinghie care se află la jug între gâtul boului și cuiul care intră prin jug și proțap. – Din bg. žegla.

DOOM

jíglă (reg.) (ji-glă) s. f., g.-d. art. jíglei; pl. jígle

jiglele
JÍGLĂ, jigle, s. f. (Reg.) Stinghie care se află la jug între gâtul boului și cuiul care intră prin jug și proțap. – Din bg. žegla.

DOOM

jíglă (reg.) (ji-glă) s. f., g.-d. art. jíglei; pl. jígle

jiglelor
JÍGLĂ, jigle, s. f. (Reg.) Stinghie care se află la jug între gâtul boului și cuiul care intră prin jug și proțap. – Din bg. žegla.

DOOM

jíglă (reg.) (ji-glă) s. f., g.-d. art. jíglei; pl. jígle

jignea
JIGNÍ, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa; a ofensa, a insulta. 2. (Înv.) A aduce un prejudiciu. [Var.: jicní vb. IV] – Din sb. žignuti.

DOOM

jigní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jignésc, imperf. 3 sg. jigneá; conj. prez. 3 să jigneáscă

jigneai
JIGNÍ, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa; a ofensa, a insulta. 2. (Înv.) A aduce un prejudiciu. [Var.: jicní vb. IV] – Din sb. žignuti.

DOOM

jigní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jignésc, imperf. 3 sg. jigneá; conj. prez. 3 să jigneáscă

jigneam
JIGNÍ, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa; a ofensa, a insulta. 2. (Înv.) A aduce un prejudiciu. [Var.: jicní vb. IV] – Din sb. žignuti.

DOOM

jigní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jignésc, imperf. 3 sg. jigneá; conj. prez. 3 să jigneáscă

jignească
JIGNÍ, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa; a ofensa, a insulta. 2. (Înv.) A aduce un prejudiciu. [Var.: jicní vb. IV] – Din sb. žignuti.

DOOM

jigní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jignésc, imperf. 3 sg. jigneá; conj. prez. 3 să jigneáscă

jigneau
JIGNÍ, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa; a ofensa, a insulta. 2. (Înv.) A aduce un prejudiciu. [Var.: jicní vb. IV] – Din sb. žignuti.

DOOM

jigní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jignésc, imperf. 3 sg. jigneá; conj. prez. 3 să jigneáscă

jigneați
JIGNÍ, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa; a ofensa, a insulta. 2. (Înv.) A aduce un prejudiciu. [Var.: jicní vb. IV] – Din sb. žignuti.

DOOM

jigní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jignésc, imperf. 3 sg. jigneá; conj. prez. 3 să jigneáscă

jignesc
JIGNÍ, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa; a ofensa, a insulta. 2. (Înv.) A aduce un prejudiciu. [Var.: jicní vb. IV] – Din sb. žignuti.

DOOM

jigní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jignésc, imperf. 3 sg. jigneá; conj. prez. 3 să jigneáscă

jignește
JIGNÍ, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa; a ofensa, a insulta. 2. (Înv.) A aduce un prejudiciu. [Var.: jicní vb. IV] – Din sb. žignuti.

DOOM

jigní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jignésc, imperf. 3 sg. jigneá; conj. prez. 3 să jigneáscă

jignești
JIGNÍ, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa; a ofensa, a insulta. 2. (Înv.) A aduce un prejudiciu. [Var.: jicní vb. IV] – Din sb. žignuti.

DOOM

jigní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jignésc, imperf. 3 sg. jigneá; conj. prez. 3 să jigneáscă

jigni
JIGNÍ, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa; a ofensa, a insulta. 2. (Înv.) A aduce un prejudiciu. [Var.: jicní vb. IV] – Din sb. žignuti.

DOOM

jigní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jignésc, imperf. 3 sg. jigneá; conj. prez. 3 să jigneáscă

jignicer
JITNICÉR, jitniceri, s. m. (În evul mediu, în Moldova) Dregător care avea grijă de magaziile cu grâne ale curții domnești. [Var.: jicnicér, jignicér s. m.] – Jitniță + suf. -ar.

DOOM

jitnicér s. m., pl. jitnicéri

jignii
JIGNÍ, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa; a ofensa, a insulta. 2. (Înv.) A aduce un prejudiciu. [Var.: jicní vb. IV] – Din sb. žignuti.

DOOM

jigní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jignésc, imperf. 3 sg. jigneá; conj. prez. 3 să jigneáscă

jignim
JIGNÍ, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa; a ofensa, a insulta. 2. (Înv.) A aduce un prejudiciu. [Var.: jicní vb. IV] – Din sb. žignuti.

DOOM

jigní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jignésc, imperf. 3 sg. jigneá; conj. prez. 3 să jigneáscă

jignind
JIGNÍ, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa; a ofensa, a insulta. 2. (Înv.) A aduce un prejudiciu. [Var.: jicní vb. IV] – Din sb. žignuti.

DOOM

jigní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jignésc, imperf. 3 sg. jigneá; conj. prez. 3 să jigneáscă

jignire
JIGNÍ, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa; a ofensa, a insulta. 2. (Înv.) A aduce un prejudiciu. [Var.: jicní vb. IV] – Din sb. žignuti.

DOOM

jigní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jignésc, imperf. 3 sg. jigneá; conj. prez. 3 să jigneáscă

jignire
JIGNÍRE, jigniri, s. f. Acțiunea de a jigni și rezultatul ei; ofensă, insultă; (concr.) vorbă, faptă care jignește. – V. jigni.

DOOM

jigníre s. f., g.-d. art. jignírii; pl. jigníri

jignirea
JIGNÍRE, jigniri, s. f. Acțiunea de a jigni și rezultatul ei; ofensă, insultă; (concr.) vorbă, faptă care jignește. – V. jigni.

DOOM

jigníre s. f., g.-d. art. jignírii; pl. jigníri

jigniri
JIGNÍRE, jigniri, s. f. Acțiunea de a jigni și rezultatul ei; ofensă, insultă; (concr.) vorbă, faptă care jignește. – V. jigni.

DOOM

jigníre s. f., g.-d. art. jignírii; pl. jigníri

jignirii
JIGNÍRE, jigniri, s. f. Acțiunea de a jigni și rezultatul ei; ofensă, insultă; (concr.) vorbă, faptă care jignește. – V. jigni.

DOOM

jigníre s. f., g.-d. art. jignírii; pl. jigníri

jignirile
JIGNÍRE, jigniri, s. f. Acțiunea de a jigni și rezultatul ei; ofensă, insultă; (concr.) vorbă, faptă care jignește. – V. jigni.

DOOM

jigníre s. f., g.-d. art. jignírii; pl. jigníri

jignirilor
JIGNÍRE, jigniri, s. f. Acțiunea de a jigni și rezultatul ei; ofensă, insultă; (concr.) vorbă, faptă care jignește. – V. jigni.

DOOM

jigníre s. f., g.-d. art. jignírii; pl. jigníri

jigniră
JIGNÍ, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa; a ofensa, a insulta. 2. (Înv.) A aduce un prejudiciu. [Var.: jicní vb. IV] – Din sb. žignuti.

DOOM

jigní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jignésc, imperf. 3 sg. jigneá; conj. prez. 3 să jigneáscă

jignirăm
JIGNÍ, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa; a ofensa, a insulta. 2. (Înv.) A aduce un prejudiciu. [Var.: jicní vb. IV] – Din sb. žignuti.

DOOM

jigní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jignésc, imperf. 3 sg. jigneá; conj. prez. 3 să jigneáscă

jignirăți
JIGNÍ, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa; a ofensa, a insulta. 2. (Înv.) A aduce un prejudiciu. [Var.: jicní vb. IV] – Din sb. žignuti.

DOOM

jigní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jignésc, imperf. 3 sg. jigneá; conj. prez. 3 să jigneáscă

jignise
JIGNÍ, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa; a ofensa, a insulta. 2. (Înv.) A aduce un prejudiciu. [Var.: jicní vb. IV] – Din sb. žignuti.

DOOM

jigní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jignésc, imperf. 3 sg. jigneá; conj. prez. 3 să jigneáscă

jignisem
JIGNÍ, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa; a ofensa, a insulta. 2. (Înv.) A aduce un prejudiciu. [Var.: jicní vb. IV] – Din sb. žignuti.

DOOM

jigní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jignésc, imperf. 3 sg. jigneá; conj. prez. 3 să jigneáscă

jigniseră
JIGNÍ, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa; a ofensa, a insulta. 2. (Înv.) A aduce un prejudiciu. [Var.: jicní vb. IV] – Din sb. žignuti.

DOOM

jigní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jignésc, imperf. 3 sg. jigneá; conj. prez. 3 să jigneáscă

jigniserăm
JIGNÍ, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa; a ofensa, a insulta. 2. (Înv.) A aduce un prejudiciu. [Var.: jicní vb. IV] – Din sb. žignuti.

DOOM

jigní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jignésc, imperf. 3 sg. jigneá; conj. prez. 3 să jigneáscă

jigniserăți
JIGNÍ, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa; a ofensa, a insulta. 2. (Înv.) A aduce un prejudiciu. [Var.: jicní vb. IV] – Din sb. žignuti.

DOOM

jigní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jignésc, imperf. 3 sg. jigneá; conj. prez. 3 să jigneáscă

jigniseși
JIGNÍ, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa; a ofensa, a insulta. 2. (Înv.) A aduce un prejudiciu. [Var.: jicní vb. IV] – Din sb. žignuti.

DOOM

jigní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jignésc, imperf. 3 sg. jigneá; conj. prez. 3 să jigneáscă

jigniseți
JIGNÍ, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa; a ofensa, a insulta. 2. (Înv.) A aduce un prejudiciu. [Var.: jicní vb. IV] – Din sb. žignuti.

DOOM

jigní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jignésc, imperf. 3 sg. jigneá; conj. prez. 3 să jigneáscă

jignit
JIGNÍ, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa; a ofensa, a insulta. 2. (Înv.) A aduce un prejudiciu. [Var.: jicní vb. IV] – Din sb. žignuti.

DOOM

jigní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jignésc, imperf. 3 sg. jigneá; conj. prez. 3 să jigneáscă

jignit
JIGNÍT, -Ă, jigniți, -te, adj. Care a suferit o jignire; ofensat, insultat. – V. jigni.

jignita
JIGNÍT, -Ă, jigniți, -te, adj. Care a suferit o jignire; ofensat, insultat. – V. jigni.

jignite
JIGNÍT, -Ă, jigniți, -te, adj. Care a suferit o jignire; ofensat, insultat. – V. jigni.

jignitei
JIGNÍT, -Ă, jigniți, -te, adj. Care a suferit o jignire; ofensat, insultat. – V. jigni.

jignitele
JIGNÍT, -Ă, jigniți, -te, adj. Care a suferit o jignire; ofensat, insultat. – V. jigni.

jignitelor
JIGNÍT, -Ă, jigniți, -te, adj. Care a suferit o jignire; ofensat, insultat. – V. jigni.

jignitoare
JIGNITÓR, -OÁRE, jignitori, -oare, adj. Care jignește; ofensator. – Jigni + suf. -tor.

DOOM

jignitór adj. m., pl. jignitóri; f. sg. și pl. jignitoáre

jignitoarea
JIGNITÓR, -OÁRE, jignitori, -oare, adj. Care jignește; ofensator. – Jigni + suf. -tor.

DOOM

jignitór adj. m., pl. jignitóri; f. sg. și pl. jignitoáre

jignitoarei
JIGNITÓR, -OÁRE, jignitori, -oare, adj. Care jignește; ofensator. – Jigni + suf. -tor.

DOOM

jignitór adj. m., pl. jignitóri; f. sg. și pl. jignitoáre

jignitoarele
JIGNITÓR, -OÁRE, jignitori, -oare, adj. Care jignește; ofensator. – Jigni + suf. -tor.

DOOM

jignitór adj. m., pl. jignitóri; f. sg. și pl. jignitoáre

jignitoarelor
JIGNITÓR, -OÁRE, jignitori, -oare, adj. Care jignește; ofensator. – Jigni + suf. -tor.

DOOM

jignitór adj. m., pl. jignitóri; f. sg. și pl. jignitoáre

jignitor
JIGNITÓR, -OÁRE, jignitori, -oare, adj. Care jignește; ofensator. – Jigni + suf. -tor.

DOOM

jignitór adj. m., pl. jignitóri; f. sg. și pl. jignitoáre

jignitori
JIGNITÓR, -OÁRE, jignitori, -oare, adj. Care jignește; ofensator. – Jigni + suf. -tor.

DOOM

jignitór adj. m., pl. jignitóri; f. sg. și pl. jignitoáre

jignitorii
JIGNITÓR, -OÁRE, jignitori, -oare, adj. Care jignește; ofensator. – Jigni + suf. -tor.

DOOM

jignitór adj. m., pl. jignitóri; f. sg. și pl. jignitoáre

jignitorilor
JIGNITÓR, -OÁRE, jignitori, -oare, adj. Care jignește; ofensator. – Jigni + suf. -tor.

DOOM

jignitór adj. m., pl. jignitóri; f. sg. și pl. jignitoáre

jignitorul
JIGNITÓR, -OÁRE, jignitori, -oare, adj. Care jignește; ofensator. – Jigni + suf. -tor.

DOOM

jignitór adj. m., pl. jignitóri; f. sg. și pl. jignitoáre

jignitorului
JIGNITÓR, -OÁRE, jignitori, -oare, adj. Care jignește; ofensator. – Jigni + suf. -tor.

DOOM

jignitór adj. m., pl. jignitóri; f. sg. și pl. jignitoáre

jignitul
JIGNÍT, -Ă, jigniți, -te, adj. Care a suferit o jignire; ofensat, insultat. – V. jigni.

jignitului
JIGNÍT, -Ă, jigniți, -te, adj. Care a suferit o jignire; ofensat, insultat. – V. jigni.

jigniși
JIGNÍ, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa; a ofensa, a insulta. 2. (Înv.) A aduce un prejudiciu. [Var.: jicní vb. IV] – Din sb. žignuti.

DOOM

jigní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jignésc, imperf. 3 sg. jigneá; conj. prez. 3 să jigneáscă

jigniți
JIGNÍ, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa; a ofensa, a insulta. 2. (Înv.) A aduce un prejudiciu. [Var.: jicní vb. IV] – Din sb. žignuti.

DOOM

jigní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jignésc, imperf. 3 sg. jigneá; conj. prez. 3 să jigneáscă

jigniți
JIGNÍT, -Ă, jigniți, -te, adj. Care a suferit o jignire; ofensat, insultat. – V. jigni.

jigniții
JIGNÍT, -Ă, jigniți, -te, adj. Care a suferit o jignire; ofensat, insultat. – V. jigni.

jigniților
JIGNÍT, -Ă, jigniți, -te, adj. Care a suferit o jignire; ofensat, insultat. – V. jigni.

jigniță
JÍTNIȚĂ, jitnițe, s. f. (Înv.) Magazie de grâne; grânar, hambar. – Din sl. žitĩnica.

DOOM

jítniță (înv.) s. f., g.-d. art. jítniței; pl. jítnițe

jigoare
JIGOÁRE s. f. (Pop.) Senzație de arsuri în gât. – Din jig + suf. -oare.

jigodia
JIGÓDIE, jigodii, s. f. Boală infecțioasă, de natură virotică, a câinilor tineri, care se manifestă prin tulburări generale, atrofia mușchilor etc. (și se termină cu moartea animalului). ♦ Câine jigărit; potaie, javră, jigăraie. ♦ P. ext. Animal, lighioană, jiganie. – Cf. magh. zsigora.

DOOM

jigódie (-di-e) s. f., art. jigódia (-di-a), g.-d. art. jigódiei; pl. jigódii, art. jigódiile (-di-i-)

jigodie
JIGÓDIE, jigodii, s. f. Boală infecțioasă, de natură virotică, a câinilor tineri, care se manifestă prin tulburări generale, atrofia mușchilor etc. (și se termină cu moartea animalului). ♦ Câine jigărit; potaie, javră, jigăraie. ♦ P. ext. Animal, lighioană, jiganie. – Cf. magh. zsigora.

DOOM

jigódie (-di-e) s. f., art. jigódia (-di-a), g.-d. art. jigódiei; pl. jigódii, art. jigódiile (-di-i-)

jigodiei
JIGÓDIE, jigodii, s. f. Boală infecțioasă, de natură virotică, a câinilor tineri, care se manifestă prin tulburări generale, atrofia mușchilor etc. (și se termină cu moartea animalului). ♦ Câine jigărit; potaie, javră, jigăraie. ♦ P. ext. Animal, lighioană, jiganie. – Cf. magh. zsigora.

DOOM

jigódie (-di-e) s. f., art. jigódia (-di-a), g.-d. art. jigódiei; pl. jigódii, art. jigódiile (-di-i-)

jigodii
JIGÓDIE, jigodii, s. f. Boală infecțioasă, de natură virotică, a câinilor tineri, care se manifestă prin tulburări generale, atrofia mușchilor etc. (și se termină cu moartea animalului). ♦ Câine jigărit; potaie, javră, jigăraie. ♦ P. ext. Animal, lighioană, jiganie. – Cf. magh. zsigora.

DOOM

jigódie (-di-e) s. f., art. jigódia (-di-a), g.-d. art. jigódiei; pl. jigódii, art. jigódiile (-di-i-)

jigodiile
JIGÓDIE, jigodii, s. f. Boală infecțioasă, de natură virotică, a câinilor tineri, care se manifestă prin tulburări generale, atrofia mușchilor etc. (și se termină cu moartea animalului). ♦ Câine jigărit; potaie, javră, jigăraie. ♦ P. ext. Animal, lighioană, jiganie. – Cf. magh. zsigora.

DOOM

jigódie (-di-e) s. f., art. jigódia (-di-a), g.-d. art. jigódiei; pl. jigódii, art. jigódiile (-di-i-)

jigodiilor
JIGÓDIE, jigodii, s. f. Boală infecțioasă, de natură virotică, a câinilor tineri, care se manifestă prin tulburări generale, atrofia mușchilor etc. (și se termină cu moartea animalului). ♦ Câine jigărit; potaie, javră, jigăraie. ♦ P. ext. Animal, lighioană, jiganie. – Cf. magh. zsigora.

DOOM

jigódie (-di-e) s. f., art. jigódia (-di-a), g.-d. art. jigódiei; pl. jigódii, art. jigódiile (-di-i-)

jigodioasa
JIGODIÓS, -OÁSĂ, jigodioși, -oase, adj. Care este bolnav de jigodie. [Pr.: -di-os] – Jigodie + suf. -os.

DOOM

jigodiós (-di-os) adj. m., pl. jigodióși; f. jigodioásă, pl. jigodioáse

jigodioase
JIGODIÓS, -OÁSĂ, jigodioși, -oase, adj. Care este bolnav de jigodie. [Pr.: -di-os] – Jigodie + suf. -os.

DOOM

jigodiós (-di-os) adj. m., pl. jigodióși; f. jigodioásă, pl. jigodioáse

jigodioasei
JIGODIÓS, -OÁSĂ, jigodioși, -oase, adj. Care este bolnav de jigodie. [Pr.: -di-os] – Jigodie + suf. -os.

DOOM

jigodiós (-di-os) adj. m., pl. jigodióși; f. jigodioásă, pl. jigodioáse

jigodioasele
JIGODIÓS, -OÁSĂ, jigodioși, -oase, adj. Care este bolnav de jigodie. [Pr.: -di-os] – Jigodie + suf. -os.

DOOM

jigodiós (-di-os) adj. m., pl. jigodióși; f. jigodioásă, pl. jigodioáse

jigodioaselor
JIGODIÓS, -OÁSĂ, jigodioși, -oase, adj. Care este bolnav de jigodie. [Pr.: -di-os] – Jigodie + suf. -os.

DOOM

jigodiós (-di-os) adj. m., pl. jigodióși; f. jigodioásă, pl. jigodioáse

jigodios
JIGODIÓS, -OÁSĂ, jigodioși, -oase, adj. Care este bolnav de jigodie. [Pr.: -di-os] – Jigodie + suf. -os.

DOOM

jigodiós (-di-os) adj. m., pl. jigodióși; f. jigodioásă, pl. jigodioáse

jigodiosul
JIGODIÓS, -OÁSĂ, jigodioși, -oase, adj. Care este bolnav de jigodie. [Pr.: -di-os] – Jigodie + suf. -os.

DOOM

jigodiós (-di-os) adj. m., pl. jigodióși; f. jigodioásă, pl. jigodioáse

jigodiosului
JIGODIÓS, -OÁSĂ, jigodioși, -oase, adj. Care este bolnav de jigodie. [Pr.: -di-os] – Jigodie + suf. -os.

DOOM

jigodiós (-di-os) adj. m., pl. jigodióși; f. jigodioásă, pl. jigodioáse

jigodioși
JIGODIÓS, -OÁSĂ, jigodioși, -oase, adj. Care este bolnav de jigodie. [Pr.: -di-os] – Jigodie + suf. -os.

DOOM

jigodiós (-di-os) adj. m., pl. jigodióși; f. jigodioásă, pl. jigodioáse

jigodioșii
JIGODIÓS, -OÁSĂ, jigodioși, -oase, adj. Care este bolnav de jigodie. [Pr.: -di-os] – Jigodie + suf. -os.

DOOM

jigodiós (-di-os) adj. m., pl. jigodióși; f. jigodioásă, pl. jigodioáse

jigodioșilor
JIGODIÓS, -OÁSĂ, jigodioși, -oase, adj. Care este bolnav de jigodie. [Pr.: -di-os] – Jigodie + suf. -os.

DOOM

jigodiós (-di-os) adj. m., pl. jigodióși; f. jigodioásă, pl. jigodioáse

jigou
JIGÓU, jigouri, s. n. 1. Denumire dată regiunilor coapsei, gambei și fesei unor animale, împreună cu mușchii din aceste regiuni. 2. Friptură preparată din pulpă de berbec. – Din fr. gigot.

DOOM

jigóu s. n., art. jigóul; pl. jigóuri

jigoul
JIGÓU, jigouri, s. n. 1. Denumire dată regiunilor coapsei, gambei și fesei unor animale, împreună cu mușchii din aceste regiuni. 2. Friptură preparată din pulpă de berbec. – Din fr. gigot.

DOOM

jigóu s. n., art. jigóul; pl. jigóuri

jigoului
JIGÓU, jigouri, s. n. 1. Denumire dată regiunilor coapsei, gambei și fesei unor animale, împreună cu mușchii din aceste regiuni. 2. Friptură preparată din pulpă de berbec. – Din fr. gigot.

DOOM

jigóu s. n., art. jigóul; pl. jigóuri

jigouri
JIGÓU, jigouri, s. n. 1. Denumire dată regiunilor coapsei, gambei și fesei unor animale, împreună cu mușchii din aceste regiuni. 2. Friptură preparată din pulpă de berbec. – Din fr. gigot.

DOOM

jigóu s. n., art. jigóul; pl. jigóuri

jigourile
JIGÓU, jigouri, s. n. 1. Denumire dată regiunilor coapsei, gambei și fesei unor animale, împreună cu mușchii din aceste regiuni. 2. Friptură preparată din pulpă de berbec. – Din fr. gigot.

DOOM

jigóu s. n., art. jigóul; pl. jigóuri

jigourilor
JIGÓU, jigouri, s. n. 1. Denumire dată regiunilor coapsei, gambei și fesei unor animale, împreună cu mușchii din aceste regiuni. 2. Friptură preparată din pulpă de berbec. – Din fr. gigot.

DOOM

jigóu s. n., art. jigóul; pl. jigóuri

jigăraie
JIGĂRÁIE, jigărăi, s. f. (Pop.) 1. Boală a animalelor care constă în inflamarea faringelui. 2. Câine slab, prăpădit; jigodie. [Pr.: -ra-ie] – Cf. magh. zsigora „boală de câine” și (2) bg. žegarĭ.

DOOM

jigăráie (pop.) s. f., art. jigăráia, g.-d. art. jigărắii; pl. jigărắi

jigărea
JIGĂRÍ, jigăresc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. A-și pierde vlaga; a slăbi; a se sfriji. 2. A se degrada, a se strica, a se jerpeli, a se învechi. – Din jigărit (derivat regresiv).

DOOM

!jigărí (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se jigăréște, imperf. 3 sg. se jigăreá; conj. prez. 3 să se jigăreáscă

jigăreai
JIGĂRÍ, jigăresc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. A-și pierde vlaga; a slăbi; a se sfriji. 2. A se degrada, a se strica, a se jerpeli, a se învechi. – Din jigărit (derivat regresiv).

DOOM

!jigărí (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se jigăréște, imperf. 3 sg. se jigăreá; conj. prez. 3 să se jigăreáscă

jigăreala
JIGĂREÁLĂ, jigăreli, s. f. Slăbiciune fizică, lipsă de vlagă. ♦ Stare de degradare; dărăpănare. – Jigări + suf. -eală.

DOOM

jigăreálă s. f., g.-d. art. jigărélii; pl. jigăréli

jigăream
JIGĂRÍ, jigăresc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. A-și pierde vlaga; a slăbi; a se sfriji. 2. A se degrada, a se strica, a se jerpeli, a se învechi. – Din jigărit (derivat regresiv).

DOOM

!jigărí (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se jigăréște, imperf. 3 sg. se jigăreá; conj. prez. 3 să se jigăreáscă

jigărească
JIGĂRÍ, jigăresc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. A-și pierde vlaga; a slăbi; a se sfriji. 2. A se degrada, a se strica, a se jerpeli, a se învechi. – Din jigărit (derivat regresiv).

DOOM

!jigărí (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se jigăréște, imperf. 3 sg. se jigăreá; conj. prez. 3 să se jigăreáscă

jigăreau
JIGĂRÍ, jigăresc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. A-și pierde vlaga; a slăbi; a se sfriji. 2. A se degrada, a se strica, a se jerpeli, a se învechi. – Din jigărit (derivat regresiv).

DOOM

!jigărí (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se jigăréște, imperf. 3 sg. se jigăreá; conj. prez. 3 să se jigăreáscă

jigăreați
JIGĂRÍ, jigăresc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. A-și pierde vlaga; a slăbi; a se sfriji. 2. A se degrada, a se strica, a se jerpeli, a se învechi. – Din jigărit (derivat regresiv).

DOOM

!jigărí (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se jigăréște, imperf. 3 sg. se jigăreá; conj. prez. 3 să se jigăreáscă

jigăreli
JIGĂREÁLĂ, jigăreli, s. f. Slăbiciune fizică, lipsă de vlagă. ♦ Stare de degradare; dărăpănare. – Jigări + suf. -eală.

DOOM

jigăreálă s. f., g.-d. art. jigărélii; pl. jigăréli

jigărelii
JIGĂREÁLĂ, jigăreli, s. f. Slăbiciune fizică, lipsă de vlagă. ♦ Stare de degradare; dărăpănare. – Jigări + suf. -eală.

DOOM

jigăreálă s. f., g.-d. art. jigărélii; pl. jigăréli

jigărelile
JIGĂREÁLĂ, jigăreli, s. f. Slăbiciune fizică, lipsă de vlagă. ♦ Stare de degradare; dărăpănare. – Jigări + suf. -eală.

DOOM

jigăreálă s. f., g.-d. art. jigărélii; pl. jigăréli

jigărelilor
JIGĂREÁLĂ, jigăreli, s. f. Slăbiciune fizică, lipsă de vlagă. ♦ Stare de degradare; dărăpănare. – Jigări + suf. -eală.

DOOM

jigăreálă s. f., g.-d. art. jigărélii; pl. jigăréli

jigăresc
JIGĂRÍ, jigăresc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. A-și pierde vlaga; a slăbi; a se sfriji. 2. A se degrada, a se strica, a se jerpeli, a se învechi. – Din jigărit (derivat regresiv).

DOOM

!jigărí (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se jigăréște, imperf. 3 sg. se jigăreá; conj. prez. 3 să se jigăreáscă

jigărește
JIGĂRÍ, jigăresc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. A-și pierde vlaga; a slăbi; a se sfriji. 2. A se degrada, a se strica, a se jerpeli, a se învechi. – Din jigărit (derivat regresiv).

DOOM

!jigărí (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se jigăréște, imperf. 3 sg. se jigăreá; conj. prez. 3 să se jigăreáscă

jigărești
JIGĂRÍ, jigăresc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. A-și pierde vlaga; a slăbi; a se sfriji. 2. A se degrada, a se strica, a se jerpeli, a se învechi. – Din jigărit (derivat regresiv).

DOOM

!jigărí (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se jigăréște, imperf. 3 sg. se jigăreá; conj. prez. 3 să se jigăreáscă

jigări
JIGĂRÍ, jigăresc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. A-și pierde vlaga; a slăbi; a se sfriji. 2. A se degrada, a se strica, a se jerpeli, a se învechi. – Din jigărit (derivat regresiv).

DOOM

!jigărí (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se jigăréște, imperf. 3 sg. se jigăreá; conj. prez. 3 să se jigăreáscă

jigării
JIGĂRÍ, jigăresc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. A-și pierde vlaga; a slăbi; a se sfriji. 2. A se degrada, a se strica, a se jerpeli, a se învechi. – Din jigărit (derivat regresiv).

DOOM

!jigărí (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se jigăréște, imperf. 3 sg. se jigăreá; conj. prez. 3 să se jigăreáscă

jigărim
JIGĂRÍ, jigăresc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. A-și pierde vlaga; a slăbi; a se sfriji. 2. A se degrada, a se strica, a se jerpeli, a se învechi. – Din jigărit (derivat regresiv).

DOOM

!jigărí (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se jigăréște, imperf. 3 sg. se jigăreá; conj. prez. 3 să se jigăreáscă

jigărind
JIGĂRÍ, jigăresc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. A-și pierde vlaga; a slăbi; a se sfriji. 2. A se degrada, a se strica, a se jerpeli, a se învechi. – Din jigărit (derivat regresiv).

DOOM

!jigărí (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se jigăréște, imperf. 3 sg. se jigăreá; conj. prez. 3 să se jigăreáscă

jigărire
JIGĂRÍ, jigăresc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. A-și pierde vlaga; a slăbi; a se sfriji. 2. A se degrada, a se strica, a se jerpeli, a se învechi. – Din jigărit (derivat regresiv).

DOOM

!jigărí (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se jigăréște, imperf. 3 sg. se jigăreá; conj. prez. 3 să se jigăreáscă

jigărire
JIGĂRÍ, jigăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) 1. A-și pierde vlaga; a slăbi; a se sfriji. 2. A se degrada, a se strica, a se jerpeli, a se învechi. – Din jigărit (derivat regresiv).

jigăriră
JIGĂRÍ, jigăresc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. A-și pierde vlaga; a slăbi; a se sfriji. 2. A se degrada, a se strica, a se jerpeli, a se învechi. – Din jigărit (derivat regresiv).

DOOM

!jigărí (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se jigăréște, imperf. 3 sg. se jigăreá; conj. prez. 3 să se jigăreáscă

jigărirăm
JIGĂRÍ, jigăresc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. A-și pierde vlaga; a slăbi; a se sfriji. 2. A se degrada, a se strica, a se jerpeli, a se învechi. – Din jigărit (derivat regresiv).

DOOM

!jigărí (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se jigăréște, imperf. 3 sg. se jigăreá; conj. prez. 3 să se jigăreáscă

jigărirăți
JIGĂRÍ, jigăresc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. A-și pierde vlaga; a slăbi; a se sfriji. 2. A se degrada, a se strica, a se jerpeli, a se învechi. – Din jigărit (derivat regresiv).

DOOM

!jigărí (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se jigăréște, imperf. 3 sg. se jigăreá; conj. prez. 3 să se jigăreáscă

jigărise
JIGĂRÍ, jigăresc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. A-și pierde vlaga; a slăbi; a se sfriji. 2. A se degrada, a se strica, a se jerpeli, a se învechi. – Din jigărit (derivat regresiv).

DOOM

!jigărí (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se jigăréște, imperf. 3 sg. se jigăreá; conj. prez. 3 să se jigăreáscă

jigărisem
JIGĂRÍ, jigăresc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. A-și pierde vlaga; a slăbi; a se sfriji. 2. A se degrada, a se strica, a se jerpeli, a se învechi. – Din jigărit (derivat regresiv).

DOOM

!jigărí (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se jigăréște, imperf. 3 sg. se jigăreá; conj. prez. 3 să se jigăreáscă

jigăriseră
JIGĂRÍ, jigăresc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. A-și pierde vlaga; a slăbi; a se sfriji. 2. A se degrada, a se strica, a se jerpeli, a se învechi. – Din jigărit (derivat regresiv).

DOOM

!jigărí (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se jigăréște, imperf. 3 sg. se jigăreá; conj. prez. 3 să se jigăreáscă

jigăriserăm
JIGĂRÍ, jigăresc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. A-și pierde vlaga; a slăbi; a se sfriji. 2. A se degrada, a se strica, a se jerpeli, a se învechi. – Din jigărit (derivat regresiv).

DOOM

!jigărí (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se jigăréște, imperf. 3 sg. se jigăreá; conj. prez. 3 să se jigăreáscă

jigăriserăți
JIGĂRÍ, jigăresc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. A-și pierde vlaga; a slăbi; a se sfriji. 2. A se degrada, a se strica, a se jerpeli, a se învechi. – Din jigărit (derivat regresiv).

DOOM

!jigărí (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se jigăréște, imperf. 3 sg. se jigăreá; conj. prez. 3 să se jigăreáscă

jigăriseși
JIGĂRÍ, jigăresc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. A-și pierde vlaga; a slăbi; a se sfriji. 2. A se degrada, a se strica, a se jerpeli, a se învechi. – Din jigărit (derivat regresiv).

DOOM

!jigărí (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se jigăréște, imperf. 3 sg. se jigăreá; conj. prez. 3 să se jigăreáscă

jigăriseți
JIGĂRÍ, jigăresc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. A-și pierde vlaga; a slăbi; a se sfriji. 2. A se degrada, a se strica, a se jerpeli, a se învechi. – Din jigărit (derivat regresiv).

DOOM

!jigărí (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se jigăréște, imperf. 3 sg. se jigăreá; conj. prez. 3 să se jigăreáscă

jigărit
JIGĂRÍ, jigăresc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. A-și pierde vlaga; a slăbi; a se sfriji. 2. A se degrada, a se strica, a se jerpeli, a se învechi. – Din jigărit (derivat regresiv).

DOOM

!jigărí (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se jigăréște, imperf. 3 sg. se jigăreá; conj. prez. 3 să se jigăreáscă

jigărit
JIGĂRÍT, -Ă, jigăriți, -te, adj. (Fam.) 1. Lipsit de vlagă; slab; sfrijit. 2. Cu aspect jerpelit, învechit, degradat. – Cf. magh. szigár.

jigărita
JIGĂRÍT, -Ă, jigăriți, -te, adj. (Fam.) 1. Lipsit de vlagă; slab; sfrijit. 2. Cu aspect jerpelit, învechit, degradat. – Cf. magh. szigár.

jigărite
JIGĂRÍT, -Ă, jigăriți, -te, adj. (Fam.) 1. Lipsit de vlagă; slab; sfrijit. 2. Cu aspect jerpelit, învechit, degradat. – Cf. magh. szigár.

jigăritei
JIGĂRÍT, -Ă, jigăriți, -te, adj. (Fam.) 1. Lipsit de vlagă; slab; sfrijit. 2. Cu aspect jerpelit, învechit, degradat. – Cf. magh. szigár.

jigăritele
JIGĂRÍT, -Ă, jigăriți, -te, adj. (Fam.) 1. Lipsit de vlagă; slab; sfrijit. 2. Cu aspect jerpelit, învechit, degradat. – Cf. magh. szigár.

jigăritelor
JIGĂRÍT, -Ă, jigăriți, -te, adj. (Fam.) 1. Lipsit de vlagă; slab; sfrijit. 2. Cu aspect jerpelit, învechit, degradat. – Cf. magh. szigár.

jigăritul
JIGĂRÍT, -Ă, jigăriți, -te, adj. (Fam.) 1. Lipsit de vlagă; slab; sfrijit. 2. Cu aspect jerpelit, învechit, degradat. – Cf. magh. szigár.

jigăritului
JIGĂRÍT, -Ă, jigăriți, -te, adj. (Fam.) 1. Lipsit de vlagă; slab; sfrijit. 2. Cu aspect jerpelit, învechit, degradat. – Cf. magh. szigár.

jigăriși
JIGĂRÍ, jigăresc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. A-și pierde vlaga; a slăbi; a se sfriji. 2. A se degrada, a se strica, a se jerpeli, a se învechi. – Din jigărit (derivat regresiv).

DOOM

!jigărí (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se jigăréște, imperf. 3 sg. se jigăreá; conj. prez. 3 să se jigăreáscă

jigăriți
JIGĂRÍ, jigăresc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. A-și pierde vlaga; a slăbi; a se sfriji. 2. A se degrada, a se strica, a se jerpeli, a se învechi. – Din jigărit (derivat regresiv).

DOOM

!jigărí (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se jigăréște, imperf. 3 sg. se jigăreá; conj. prez. 3 să se jigăreáscă

jigăriți
JIGĂRÍT, -Ă, jigăriți, -te, adj. (Fam.) 1. Lipsit de vlagă; slab; sfrijit. 2. Cu aspect jerpelit, învechit, degradat. – Cf. magh. szigár.

jigăriții
JIGĂRÍT, -Ă, jigăriți, -te, adj. (Fam.) 1. Lipsit de vlagă; slab; sfrijit. 2. Cu aspect jerpelit, învechit, degradat. – Cf. magh. szigár.

jigăriților
JIGĂRÍT, -Ă, jigăriți, -te, adj. (Fam.) 1. Lipsit de vlagă; slab; sfrijit. 2. Cu aspect jerpelit, învechit, degradat. – Cf. magh. szigár.

jigărât
JIGĂRÍT, -Ă, jigăriți, -te, adj. (Fam.) 1. Lipsit de vlagă; slab; sfrijit. 2. Cu aspect jerpelit, învechit, degradat. – Cf. magh. szigár.

jilav
JÍLAV, -Ă, jilavi, -e, adj. Umed; reavăn. [Acc. și: jiláv] – Din bg. žilav.

DOOM

jílav/jiláv adj. m., pl. jílavi/jilávi; f. jílavă/jilávă, pl. jílave/jiláve

jilava
JÍLAV, -Ă, jilavi, -e, adj. Umed; reavăn. [Acc. și: jiláv] – Din bg. žilav.

DOOM

jílav/jiláv adj. m., pl. jílavi/jilávi; f. jílavă/jilávă, pl. jílave/jiláve

jilave
JÍLAV, -Ă, jilavi, -e, adj. Umed; reavăn. [Acc. și: jiláv] – Din bg. žilav.

DOOM

jílav/jiláv adj. m., pl. jílavi/jilávi; f. jílavă/jilávă, pl. jílave/jiláve

jilavei
JÍLAV, -Ă, jilavi, -e, adj. Umed; reavăn. [Acc. și: jiláv] – Din bg. žilav.

DOOM

jílav/jiláv adj. m., pl. jílavi/jilávi; f. jílavă/jilávă, pl. jílave/jiláve

jilavele
JÍLAV, -Ă, jilavi, -e, adj. Umed; reavăn. [Acc. și: jiláv] – Din bg. žilav.

DOOM

jílav/jiláv adj. m., pl. jílavi/jilávi; f. jílavă/jilávă, pl. jílave/jiláve

jilavelor
JÍLAV, -Ă, jilavi, -e, adj. Umed; reavăn. [Acc. și: jiláv] – Din bg. žilav.

DOOM

jílav/jiláv adj. m., pl. jílavi/jilávi; f. jílavă/jilávă, pl. jílave/jiláve

jilavi
JÍLAV, -Ă, jilavi, -e, adj. Umed; reavăn. [Acc. și: jiláv] – Din bg. žilav.

DOOM

jílav/jiláv adj. m., pl. jílavi/jilávi; f. jílavă/jilávă, pl. jílave/jiláve

jilavii
JÍLAV, -Ă, jilavi, -e, adj. Umed; reavăn. [Acc. și: jiláv] – Din bg. žilav.

DOOM

jílav/jiláv adj. m., pl. jílavi/jilávi; f. jílavă/jilávă, pl. jílave/jiláve

jilavilor
JÍLAV, -Ă, jilavi, -e, adj. Umed; reavăn. [Acc. și: jiláv] – Din bg. žilav.

DOOM

jílav/jiláv adj. m., pl. jílavi/jilávi; f. jílavă/jilávă, pl. jílave/jiláve

jilavul
JÍLAV, -Ă, jilavi, -e, adj. Umed; reavăn. [Acc. și: jiláv] – Din bg. žilav.

DOOM

jílav/jiláv adj. m., pl. jílavi/jilávi; f. jílavă/jilávă, pl. jílave/jiláve

jilavului
JÍLAV, -Ă, jilavi, -e, adj. Umed; reavăn. [Acc. și: jiláv] – Din bg. žilav.

DOOM

jílav/jiláv adj. m., pl. jílavi/jilávi; f. jílavă/jilávă, pl. jílave/jiláve

jiletca
JILÉTCĂ, jiletci, s. f. (Înv.) Vestă. – Din rus. žiletka.

DOOM

jilétcă (înv.) s. f., g.-d. art. jilétcii; pl. jilétci

jiletcel
JILETCÉL, jiletcele, s. n. (Rar) Diminutiv al lui jiletcă. Ia nu-l credeți, boieri mari, Și-l cătați în jiletcel, Că mi-ați găsi d-un inel. PĂSCULESCU, L. P. 46.

jiletci
JILÉTCĂ, jiletci, s. f. (Înv.) Vestă. – Din rus. žiletka.

DOOM

jilétcă (înv.) s. f., g.-d. art. jilétcii; pl. jilétci

jiletcii
JILÉTCĂ, jiletci, s. f. (Înv.) Vestă. – Din rus. žiletka.

DOOM

jilétcă (înv.) s. f., g.-d. art. jilétcii; pl. jilétci

jiletcile
JILÉTCĂ, jiletci, s. f. (Înv.) Vestă. – Din rus. žiletka.

DOOM

jilétcă (înv.) s. f., g.-d. art. jilétcii; pl. jilétci

jiletcilor
JILÉTCĂ, jiletci, s. f. (Înv.) Vestă. – Din rus. žiletka.

DOOM

jilétcă (înv.) s. f., g.-d. art. jilétcii; pl. jilétci

jilip
JILÍP, jilipuri, s. n. Construcție în formă de jgheab, făcută din pământ, din bârne, din beton etc. pe versantele cu pante ale munților și dealurilor, folosită pentru scoaterea, prin alunecare, a buștenilor tăiați din pădure. – Din magh. zsilip.

DOOM

jilíp s. n., pl. jilípuri

jilipul
JILÍP, jilipuri, s. n. Construcție în formă de jgheab, făcută din pământ, din bârne, din beton etc. pe versantele cu pante ale munților și dealurilor, folosită pentru scoaterea, prin alunecare, a buștenilor tăiați din pădure. – Din magh. zsilip.

DOOM

jilíp s. n., pl. jilípuri

jilipului
JILÍP, jilipuri, s. n. Construcție în formă de jgheab, făcută din pământ, din bârne, din beton etc. pe versantele cu pante ale munților și dealurilor, folosită pentru scoaterea, prin alunecare, a buștenilor tăiați din pădure. – Din magh. zsilip.

DOOM

jilíp s. n., pl. jilípuri

jilipuri
JILÍP, jilipuri, s. n. Construcție în formă de jgheab, făcută din pământ, din bârne, din beton etc. pe versantele cu pante ale munților și dealurilor, folosită pentru scoaterea, prin alunecare, a buștenilor tăiați din pădure. – Din magh. zsilip.

DOOM

jilíp s. n., pl. jilípuri

jilipurile
JILÍP, jilipuri, s. n. Construcție în formă de jgheab, făcută din pământ, din bârne, din beton etc. pe versantele cu pante ale munților și dealurilor, folosită pentru scoaterea, prin alunecare, a buștenilor tăiați din pădure. – Din magh. zsilip.

DOOM

jilíp s. n., pl. jilípuri

jilipurilor
JILÍP, jilipuri, s. n. Construcție în formă de jgheab, făcută din pământ, din bârne, din beton etc. pe versantele cu pante ale munților și dealurilor, folosită pentru scoaterea, prin alunecare, a buștenilor tăiați din pădure. – Din magh. zsilip.

DOOM

jilíp s. n., pl. jilípuri

jiloveață
JILOVEÁȚĂ, jilovețe, s. f. (Reg.) Jilăvete. – Din jilăv[ete] + suf. -eață.

jilăvea
JILĂVÍ, jilăvesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umezi. – V. jilav.

DOOM

jilăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jilăvésc, imperf. 3 sg. jilăveá; conj. prez. 3 să jilăveáscă

jilăveai
JILĂVÍ, jilăvesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umezi. – V. jilav.

DOOM

jilăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jilăvésc, imperf. 3 sg. jilăveá; conj. prez. 3 să jilăveáscă

jilăveala
JILĂVEÁLĂ, jilăveli, s. f. Umezeală; reveneală. – Jilăvi + suf. -eală.

DOOM

jilăveálă s. f., g.-d. art. jilăvélii; pl. jilăvéli

jilăveam
JILĂVÍ, jilăvesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umezi. – V. jilav.

DOOM

jilăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jilăvésc, imperf. 3 sg. jilăveá; conj. prez. 3 să jilăveáscă

jilăvească
JILĂVÍ, jilăvesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umezi. – V. jilav.

DOOM

jilăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jilăvésc, imperf. 3 sg. jilăveá; conj. prez. 3 să jilăveáscă

jilăveau
JILĂVÍ, jilăvesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umezi. – V. jilav.

DOOM

jilăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jilăvésc, imperf. 3 sg. jilăveá; conj. prez. 3 să jilăveáscă

jilăveați
JILĂVÍ, jilăvesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umezi. – V. jilav.

DOOM

jilăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jilăvésc, imperf. 3 sg. jilăveá; conj. prez. 3 să jilăveáscă

jilăveli
JILĂVEÁLĂ, jilăveli, s. f. Umezeală; reveneală. – Jilăvi + suf. -eală.

DOOM

jilăveálă s. f., g.-d. art. jilăvélii; pl. jilăvéli

jilăvelii
JILĂVEÁLĂ, jilăveli, s. f. Umezeală; reveneală. – Jilăvi + suf. -eală.

DOOM

jilăveálă s. f., g.-d. art. jilăvélii; pl. jilăvéli

jilăvelile
JILĂVEÁLĂ, jilăveli, s. f. Umezeală; reveneală. – Jilăvi + suf. -eală.

DOOM

jilăveálă s. f., g.-d. art. jilăvélii; pl. jilăvéli

jilăvelilor
JILĂVEÁLĂ, jilăveli, s. f. Umezeală; reveneală. – Jilăvi + suf. -eală.

DOOM

jilăveálă s. f., g.-d. art. jilăvélii; pl. jilăvéli

jilăvesc
JILĂVÍ, jilăvesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umezi. – V. jilav.

DOOM

jilăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jilăvésc, imperf. 3 sg. jilăveá; conj. prez. 3 să jilăveáscă

jilăvete
JILĂVÉTE, jilăveți, s. m. (Reg.) Ciomag, retevei. – Et. nec.

DOOM

jilăvéte (reg.) s. m., pl. jilăvéți

jilăvetele
JILĂVÉTE, jilăveți, s. m. (Reg.) Ciomag, retevei. – Et. nec.

DOOM

jilăvéte (reg.) s. m., pl. jilăvéți

jilăvetelui
JILĂVÉTE, jilăveți, s. m. (Reg.) Ciomag, retevei. – Et. nec.

DOOM

jilăvéte (reg.) s. m., pl. jilăvéți

jilăvește
JILĂVÍ, jilăvesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umezi. – V. jilav.

DOOM

jilăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jilăvésc, imperf. 3 sg. jilăveá; conj. prez. 3 să jilăveáscă

jilăvești
JILĂVÍ, jilăvesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umezi. – V. jilav.

DOOM

jilăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jilăvésc, imperf. 3 sg. jilăveá; conj. prez. 3 să jilăveáscă

jilăveți
JILĂVÉTE, jilăveți, s. m. (Reg.) Ciomag, retevei. – Et. nec.

DOOM

jilăvéte (reg.) s. m., pl. jilăvéți

jilăveții
JILĂVÉTE, jilăveți, s. m. (Reg.) Ciomag, retevei. – Et. nec.

DOOM

jilăvéte (reg.) s. m., pl. jilăvéți

jilăveților
JILĂVÉTE, jilăveți, s. m. (Reg.) Ciomag, retevei. – Et. nec.

DOOM

jilăvéte (reg.) s. m., pl. jilăvéți

jilăvi
JILĂVÍ, jilăvesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umezi. – V. jilav.

DOOM

jilăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jilăvésc, imperf. 3 sg. jilăveá; conj. prez. 3 să jilăveáscă

jilăvii
JILĂVÍ, jilăvesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umezi. – V. jilav.

DOOM

jilăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jilăvésc, imperf. 3 sg. jilăveá; conj. prez. 3 să jilăveáscă

jilăvim
JILĂVÍ, jilăvesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umezi. – V. jilav.

DOOM

jilăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jilăvésc, imperf. 3 sg. jilăveá; conj. prez. 3 să jilăveáscă

jilăvind
JILĂVÍ, jilăvesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umezi. – V. jilav.

DOOM

jilăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jilăvésc, imperf. 3 sg. jilăveá; conj. prez. 3 să jilăveáscă

jilăvire
JILĂVÍ, jilăvesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umezi. – V. jilav.

DOOM

jilăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jilăvésc, imperf. 3 sg. jilăveá; conj. prez. 3 să jilăveáscă

jilăvire
JILĂVÍRE, jilăviri, s. f. Acțiunea de a (se) jilăvi. – V. jilăvi.

DOOM

jilăvíre s. f., g.-d. art. jilăvírii; pl. jilăvíri

jilăvirea
JILĂVÍRE, jilăviri, s. f. Acțiunea de a (se) jilăvi. – V. jilăvi.

DOOM

jilăvíre s. f., g.-d. art. jilăvírii; pl. jilăvíri

jilăviri
JILĂVÍRE, jilăviri, s. f. Acțiunea de a (se) jilăvi. – V. jilăvi.

DOOM

jilăvíre s. f., g.-d. art. jilăvírii; pl. jilăvíri

jilăvirii
JILĂVÍRE, jilăviri, s. f. Acțiunea de a (se) jilăvi. – V. jilăvi.

DOOM

jilăvíre s. f., g.-d. art. jilăvírii; pl. jilăvíri

jilăvirile
JILĂVÍRE, jilăviri, s. f. Acțiunea de a (se) jilăvi. – V. jilăvi.

DOOM

jilăvíre s. f., g.-d. art. jilăvírii; pl. jilăvíri

jilăvirilor
JILĂVÍRE, jilăviri, s. f. Acțiunea de a (se) jilăvi. – V. jilăvi.

DOOM

jilăvíre s. f., g.-d. art. jilăvírii; pl. jilăvíri

jilăviră
JILĂVÍ, jilăvesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umezi. – V. jilav.

DOOM

jilăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jilăvésc, imperf. 3 sg. jilăveá; conj. prez. 3 să jilăveáscă

jilăvirăm
JILĂVÍ, jilăvesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umezi. – V. jilav.

DOOM

jilăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jilăvésc, imperf. 3 sg. jilăveá; conj. prez. 3 să jilăveáscă

jilăvirăți
JILĂVÍ, jilăvesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umezi. – V. jilav.

DOOM

jilăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jilăvésc, imperf. 3 sg. jilăveá; conj. prez. 3 să jilăveáscă

jilăvise
JILĂVÍ, jilăvesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umezi. – V. jilav.

DOOM

jilăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jilăvésc, imperf. 3 sg. jilăveá; conj. prez. 3 să jilăveáscă

jilăvisem
JILĂVÍ, jilăvesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umezi. – V. jilav.

DOOM

jilăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jilăvésc, imperf. 3 sg. jilăveá; conj. prez. 3 să jilăveáscă

jilăviseră
JILĂVÍ, jilăvesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umezi. – V. jilav.

DOOM

jilăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jilăvésc, imperf. 3 sg. jilăveá; conj. prez. 3 să jilăveáscă

jilăviserăm
JILĂVÍ, jilăvesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umezi. – V. jilav.

DOOM

jilăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jilăvésc, imperf. 3 sg. jilăveá; conj. prez. 3 să jilăveáscă

jilăviserăți
JILĂVÍ, jilăvesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umezi. – V. jilav.

DOOM

jilăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jilăvésc, imperf. 3 sg. jilăveá; conj. prez. 3 să jilăveáscă

jilăviseși
JILĂVÍ, jilăvesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umezi. – V. jilav.

DOOM

jilăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jilăvésc, imperf. 3 sg. jilăveá; conj. prez. 3 să jilăveáscă

jilăviseți
JILĂVÍ, jilăvesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umezi. – V. jilav.

DOOM

jilăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jilăvésc, imperf. 3 sg. jilăveá; conj. prez. 3 să jilăveáscă

jilăvit
JILĂVÍ, jilăvesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umezi. – V. jilav.

DOOM

jilăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jilăvésc, imperf. 3 sg. jilăveá; conj. prez. 3 să jilăveáscă

jilăvit
JILĂVÍT, -Ă, jilăviți, -te, adj. Umezit, umed. – V. jilăvi.

jilăvita
JILĂVÍT, -Ă, jilăviți, -te, adj. Umezit, umed. – V. jilăvi.

jilăvite
JILĂVÍT, -Ă, jilăviți, -te, adj. Umezit, umed. – V. jilăvi.

jilăvitei
JILĂVÍT, -Ă, jilăviți, -te, adj. Umezit, umed. – V. jilăvi.

jilăvitele
JILĂVÍT, -Ă, jilăviți, -te, adj. Umezit, umed. – V. jilăvi.

jilăvitelor
JILĂVÍT, -Ă, jilăviți, -te, adj. Umezit, umed. – V. jilăvi.

jilăvitul
JILĂVÍT, -Ă, jilăviți, -te, adj. Umezit, umed. – V. jilăvi.

jilăvitului
JILĂVÍT, -Ă, jilăviți, -te, adj. Umezit, umed. – V. jilăvi.

jilăviși
JILĂVÍ, jilăvesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umezi. – V. jilav.

DOOM

jilăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jilăvésc, imperf. 3 sg. jilăveá; conj. prez. 3 să jilăveáscă

jilăviți
JILĂVÍ, jilăvesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umezi. – V. jilav.

DOOM

jilăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jilăvésc, imperf. 3 sg. jilăveá; conj. prez. 3 să jilăveáscă

jilăviți
JILĂVÍT, -Ă, jilăviți, -te, adj. Umezit, umed. – V. jilăvi.

jilăviții
JILĂVÍT, -Ă, jilăviți, -te, adj. Umezit, umed. – V. jilăvi.

jilăviților
JILĂVÍT, -Ă, jilăviți, -te, adj. Umezit, umed. – V. jilăvi.

jilț
JILȚ, jilțuri, s. n. Scaun înalt cu spetează și brațe. [Var.: (înv. și reg.) jelț, jeț s. n.] – Din germ. Sitz.

DOOM

jilț s. n., pl. jílțuri

jilțul
JILȚ, jilțuri, s. n. Scaun înalt cu spetează și brațe. [Var.: (înv. și reg.) jelț, jeț s. n.] – Din germ. Sitz.

DOOM

jilț s. n., pl. jílțuri

jilțului
JILȚ, jilțuri, s. n. Scaun înalt cu spetează și brațe. [Var.: (înv. și reg.) jelț, jeț s. n.] – Din germ. Sitz.

DOOM

jilț s. n., pl. jílțuri

jilțuri
JILȚ, jilțuri, s. n. Scaun înalt cu spetează și brațe. [Var.: (înv. și reg.) jelț, jeț s. n.] – Din germ. Sitz.

DOOM

jilț s. n., pl. jílțuri

jilțurile
JILȚ, jilțuri, s. n. Scaun înalt cu spetează și brațe. [Var.: (înv. și reg.) jelț, jeț s. n.] – Din germ. Sitz.

DOOM

jilț s. n., pl. jílțuri

jilțurilor
JILȚ, jilțuri, s. n. Scaun înalt cu spetează și brațe. [Var.: (înv. și reg.) jelț, jeț s. n.] – Din germ. Sitz.

DOOM

jilț s. n., pl. jílțuri

jimb
JIMB, -Ă, jimbi, -e, adj. Știrb. (deverbal, deriv. regr. din jimba sau dir. din sl. ząbu; cf. alb. dhëmbo)

jimba
JIMBÁ, jimbez, vb. I. (Reg.) 1. Tranz. și refl. (Despre oameni) A-și strâmba gura, a se schimonosi, a rânji. 2. Refl. Fig. (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. – Din jimb (înv. „strâmb la gură”, et. nec.).

DOOM

jimbá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 jimbeáză

jimbai
JIMBÁ, jimbez, vb. I. (Reg.) 1. Tranz. și refl. (Despre oameni) A-și strâmba gura, a se schimonosi, a rânji. 2. Refl. Fig. (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. – Din jimb (înv. „strâmb la gură”, et. nec.).

DOOM

jimbá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 jimbeáză

jimbam
JIMBÁ, jimbez, vb. I. (Reg.) 1. Tranz. și refl. (Despre oameni) A-și strâmba gura, a se schimonosi, a rânji. 2. Refl. Fig. (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. – Din jimb (înv. „strâmb la gură”, et. nec.).

DOOM

jimbá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 jimbeáză

jimbare
JIMBÁ, jimbez, vb. I. (Reg.) 1. Tranz. și refl. (Despre oameni) A-și strâmba gura, a se schimonosi, a rânji. 2. Refl. Fig. (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. – Din jimb (înv. „strâmb la gură”, et. nec.).

DOOM

jimbá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 jimbeáză

jimbare
JIMBÁ, jimbez, vb. I. (Reg.) 1. Tranz. și refl. (Despre oameni) A-și strâmba gura, a se schimonosi, a rânji. 2. Refl. Fig. (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. – Din jimb (înv. „strâmb la gură”, et. nec.).

jimbară
JIMBÁ, jimbez, vb. I. (Reg.) 1. Tranz. și refl. (Despre oameni) A-și strâmba gura, a se schimonosi, a rânji. 2. Refl. Fig. (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. – Din jimb (înv. „strâmb la gură”, et. nec.).

DOOM

jimbá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 jimbeáză

jimbarăm
JIMBÁ, jimbez, vb. I. (Reg.) 1. Tranz. și refl. (Despre oameni) A-și strâmba gura, a se schimonosi, a rânji. 2. Refl. Fig. (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. – Din jimb (înv. „strâmb la gură”, et. nec.).

DOOM

jimbá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 jimbeáză

jimbarăți
JIMBÁ, jimbez, vb. I. (Reg.) 1. Tranz. și refl. (Despre oameni) A-și strâmba gura, a se schimonosi, a rânji. 2. Refl. Fig. (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. – Din jimb (înv. „strâmb la gură”, et. nec.).

DOOM

jimbá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 jimbeáză

jimbase
JIMBÁ, jimbez, vb. I. (Reg.) 1. Tranz. și refl. (Despre oameni) A-și strâmba gura, a se schimonosi, a rânji. 2. Refl. Fig. (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. – Din jimb (înv. „strâmb la gură”, et. nec.).

DOOM

jimbá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 jimbeáză

jimbasem
JIMBÁ, jimbez, vb. I. (Reg.) 1. Tranz. și refl. (Despre oameni) A-și strâmba gura, a se schimonosi, a rânji. 2. Refl. Fig. (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. – Din jimb (înv. „strâmb la gură”, et. nec.).

DOOM

jimbá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 jimbeáză

jimbaseră
JIMBÁ, jimbez, vb. I. (Reg.) 1. Tranz. și refl. (Despre oameni) A-și strâmba gura, a se schimonosi, a rânji. 2. Refl. Fig. (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. – Din jimb (înv. „strâmb la gură”, et. nec.).

DOOM

jimbá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 jimbeáză

jimbaserăm
JIMBÁ, jimbez, vb. I. (Reg.) 1. Tranz. și refl. (Despre oameni) A-și strâmba gura, a se schimonosi, a rânji. 2. Refl. Fig. (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. – Din jimb (înv. „strâmb la gură”, et. nec.).

DOOM

jimbá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 jimbeáză

jimbaserăți
JIMBÁ, jimbez, vb. I. (Reg.) 1. Tranz. și refl. (Despre oameni) A-și strâmba gura, a se schimonosi, a rânji. 2. Refl. Fig. (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. – Din jimb (înv. „strâmb la gură”, et. nec.).

DOOM

jimbá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 jimbeáză

jimbaseși
JIMBÁ, jimbez, vb. I. (Reg.) 1. Tranz. și refl. (Despre oameni) A-și strâmba gura, a se schimonosi, a rânji. 2. Refl. Fig. (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. – Din jimb (înv. „strâmb la gură”, et. nec.).

DOOM

jimbá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 jimbeáză

jimbaseți
JIMBÁ, jimbez, vb. I. (Reg.) 1. Tranz. și refl. (Despre oameni) A-și strâmba gura, a se schimonosi, a rânji. 2. Refl. Fig. (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. – Din jimb (înv. „strâmb la gură”, et. nec.).

DOOM

jimbá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 jimbeáză

jimbat
JIMBÁ, jimbez, vb. I. (Reg.) 1. Tranz. și refl. (Despre oameni) A-și strâmba gura, a se schimonosi, a rânji. 2. Refl. Fig. (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. – Din jimb (înv. „strâmb la gură”, et. nec.).

DOOM

jimbá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 jimbeáză

jimbat
JIMBÁT, -Ă, jimbați, -te, adj. (Reg.; despre gură) Cu buzele îndepărtate una de alta (din cauza unui defect de conformație), lăsând să se vadă mereu dinții; p. ext. (despre oameni) cu gura strâmbă. – V. jimba.

jimbata
JIMBÁT, -Ă, jimbați, -te, adj. (Reg.; despre gură) Cu buzele îndepărtate una de alta (din cauza unui defect de conformație), lăsând să se vadă mereu dinții; p. ext. (despre oameni) cu gura strâmbă. – V. jimba.

jimbate
JIMBÁT, -Ă, jimbați, -te, adj. (Reg.; despre gură) Cu buzele îndepărtate una de alta (din cauza unui defect de conformație), lăsând să se vadă mereu dinții; p. ext. (despre oameni) cu gura strâmbă. – V. jimba.

jimbatei
JIMBÁT, -Ă, jimbați, -te, adj. (Reg.; despre gură) Cu buzele îndepărtate una de alta (din cauza unui defect de conformație), lăsând să se vadă mereu dinții; p. ext. (despre oameni) cu gura strâmbă. – V. jimba.

jimbatele
JIMBÁT, -Ă, jimbați, -te, adj. (Reg.; despre gură) Cu buzele îndepărtate una de alta (din cauza unui defect de conformație), lăsând să se vadă mereu dinții; p. ext. (despre oameni) cu gura strâmbă. – V. jimba.

jimbatelor
JIMBÁT, -Ă, jimbați, -te, adj. (Reg.; despre gură) Cu buzele îndepărtate una de alta (din cauza unui defect de conformație), lăsând să se vadă mereu dinții; p. ext. (despre oameni) cu gura strâmbă. – V. jimba.

jimbatul
JIMBÁT, -Ă, jimbați, -te, adj. (Reg.; despre gură) Cu buzele îndepărtate una de alta (din cauza unui defect de conformație), lăsând să se vadă mereu dinții; p. ext. (despre oameni) cu gura strâmbă. – V. jimba.

jimbatului
JIMBÁT, -Ă, jimbați, -te, adj. (Reg.; despre gură) Cu buzele îndepărtate una de alta (din cauza unui defect de conformație), lăsând să se vadă mereu dinții; p. ext. (despre oameni) cu gura strâmbă. – V. jimba.

jimbau
JIMBÁ, jimbez, vb. I. (Reg.) 1. Tranz. și refl. (Despre oameni) A-și strâmba gura, a se schimonosi, a rânji. 2. Refl. Fig. (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. – Din jimb (înv. „strâmb la gură”, et. nec.).

DOOM

jimbá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 jimbeáză

jimbași
JIMBÁ, jimbez, vb. I. (Reg.) 1. Tranz. și refl. (Despre oameni) A-și strâmba gura, a se schimonosi, a rânji. 2. Refl. Fig. (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. – Din jimb (înv. „strâmb la gură”, et. nec.).

DOOM

jimbá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 jimbeáză

jimbați
JIMBÁ, jimbez, vb. I. (Reg.) 1. Tranz. și refl. (Despre oameni) A-și strâmba gura, a se schimonosi, a rânji. 2. Refl. Fig. (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. – Din jimb (înv. „strâmb la gură”, et. nec.).

DOOM

jimbá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 jimbeáză

jimbați
JIMBÁT, -Ă, jimbați, -te, adj. (Reg.; despre gură) Cu buzele îndepărtate una de alta (din cauza unui defect de conformație), lăsând să se vadă mereu dinții; p. ext. (despre oameni) cu gura strâmbă. – V. jimba.

jimbații
JIMBÁT, -Ă, jimbați, -te, adj. (Reg.; despre gură) Cu buzele îndepărtate una de alta (din cauza unui defect de conformație), lăsând să se vadă mereu dinții; p. ext. (despre oameni) cu gura strâmbă. – V. jimba.

jimbaților
JIMBÁT, -Ă, jimbați, -te, adj. (Reg.; despre gură) Cu buzele îndepărtate una de alta (din cauza unui defect de conformație), lăsând să se vadă mereu dinții; p. ext. (despre oameni) cu gura strâmbă. – V. jimba.

jimbează
JIMBÁ, jimbez, vb. I. (Reg.) 1. Tranz. și refl. (Despre oameni) A-și strâmba gura, a se schimonosi, a rânji. 2. Refl. Fig. (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. – Din jimb (înv. „strâmb la gură”, et. nec.).

DOOM

jimbá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 jimbeáză

jimbez
JIMBÁ, jimbez, vb. I. (Reg.) 1. Tranz. și refl. (Despre oameni) A-și strâmba gura, a se schimonosi, a rânji. 2. Refl. Fig. (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. – Din jimb (înv. „strâmb la gură”, et. nec.).

DOOM

jimbá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 jimbeáză

jimbeze
JIMBÁ, jimbez, vb. I. (Reg.) 1. Tranz. și refl. (Despre oameni) A-și strâmba gura, a se schimonosi, a rânji. 2. Refl. Fig. (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. – Din jimb (înv. „strâmb la gură”, et. nec.).

DOOM

jimbá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 jimbeáză

jimbezi
JIMBÁ, jimbez, vb. I. (Reg.) 1. Tranz. și refl. (Despre oameni) A-și strâmba gura, a se schimonosi, a rânji. 2. Refl. Fig. (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. – Din jimb (înv. „strâmb la gură”, et. nec.).

DOOM

jimbá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 jimbeáză

jimbi
JIMBÍ, jimbésc, vb. IV. (Mold.) A zâmbi. (cf. zâmbi)

jimbla
JÍMBLĂ, jimble, s. f. (Înv.) Franzelă. – Din magh. zsemlye.

DOOM

jímblă (înv.) s. f., g.-d. art. jímblei; pl. jímble

jimblar
JIMBLÁR, jimblari, s. m. (Înv.) Brutar. – Jimblă + suf. -ar.

DOOM

jimblár (înv.) s. m., pl. jimblári

jimblare
JIMBLÁR, jimblari, s. m. (Înv.) Brutar. – Jimblă + suf. -ar.

DOOM

jimblár (înv.) s. m., pl. jimblári

jimblari
JIMBLÁR, jimblari, s. m. (Înv.) Brutar. – Jimblă + suf. -ar.

DOOM

jimblár (înv.) s. m., pl. jimblári

jimblarii
JIMBLÁR, jimblari, s. m. (Înv.) Brutar. – Jimblă + suf. -ar.

DOOM

jimblár (înv.) s. m., pl. jimblári

jimblarilor
JIMBLÁR, jimblari, s. m. (Înv.) Brutar. – Jimblă + suf. -ar.

DOOM

jimblár (înv.) s. m., pl. jimblári

jimblarul
JIMBLÁR, jimblari, s. m. (Înv.) Brutar. – Jimblă + suf. -ar.

DOOM

jimblár (înv.) s. m., pl. jimblári

jimblarule
JIMBLÁR, jimblari, s. m. (Înv.) Brutar. – Jimblă + suf. -ar.

DOOM

jimblár (înv.) s. m., pl. jimblári

jimblarului
JIMBLÁR, jimblari, s. m. (Înv.) Brutar. – Jimblă + suf. -ar.

DOOM

jimblár (înv.) s. m., pl. jimblári

jimble
JÍMBLĂ, jimble, s. f. (Înv.) Franzelă. – Din magh. zsemlye.

DOOM

jímblă (înv.) s. f., g.-d. art. jímblei; pl. jímble

jimblei
JÍMBLĂ, jimble, s. f. (Înv.) Franzelă. – Din magh. zsemlye.

DOOM

jímblă (înv.) s. f., g.-d. art. jímblei; pl. jímble

jimblele
JÍMBLĂ, jimble, s. f. (Înv.) Franzelă. – Din magh. zsemlye.

DOOM

jímblă (înv.) s. f., g.-d. art. jímblei; pl. jímble

jimblelor
JÍMBLĂ, jimble, s. f. (Înv.) Franzelă. – Din magh. zsemlye.

DOOM

jímblă (înv.) s. f., g.-d. art. jímblei; pl. jímble

jimblăreasa
JIMBLĂREÁSĂ, jimblărese, s. f. (Înv.) Brutăreasă. – Jimblar + suf. -easă.

DOOM

jimblăreásă (înv.) s. f., g.-d. art. jimblărései; pl. jimblărése

jimblăreaso
JIMBLĂREÁSĂ, jimblărese, s. f. (Înv.) Brutăreasă. – Jimblar + suf. -easă.

DOOM

jimblăreásă (înv.) s. f., g.-d. art. jimblărései; pl. jimblărése

jimblărese
JIMBLĂREÁSĂ, jimblărese, s. f. (Înv.) Brutăreasă. – Jimblar + suf. -easă.

DOOM

jimblăreásă (înv.) s. f., g.-d. art. jimblărései; pl. jimblărése

jimblăresei
JIMBLĂREÁSĂ, jimblărese, s. f. (Înv.) Brutăreasă. – Jimblar + suf. -easă.

DOOM

jimblăreásă (înv.) s. f., g.-d. art. jimblărései; pl. jimblărése

jimblăresele
JIMBLĂREÁSĂ, jimblărese, s. f. (Înv.) Brutăreasă. – Jimblar + suf. -easă.

DOOM

jimblăreásă (înv.) s. f., g.-d. art. jimblărései; pl. jimblărése

jimblăreselor
JIMBLĂREÁSĂ, jimblărese, s. f. (Înv.) Brutăreasă. – Jimblar + suf. -easă.

DOOM

jimblăreásă (înv.) s. f., g.-d. art. jimblărései; pl. jimblărése

jimblăria
JIMBLĂRÍE, jimblării, s. f. (Înv.) Brutărie. – Jimblar + suf. -ie.

DOOM

jimblăríe (înv.) s. f., art. jimblăría, g.-d. art. jimblăríei; pl. jimblăríi, art. jimblăríile

jimblărie
JIMBLĂRÍE, jimblării, s. f. (Înv.) Brutărie. – Jimblar + suf. -ie.

DOOM

jimblăríe (înv.) s. f., art. jimblăría, g.-d. art. jimblăríei; pl. jimblăríi, art. jimblăríile

jimblăriei
JIMBLĂRÍE, jimblării, s. f. (Înv.) Brutărie. – Jimblar + suf. -ie.

DOOM

jimblăríe (înv.) s. f., art. jimblăría, g.-d. art. jimblăríei; pl. jimblăríi, art. jimblăríile

jimblării
JIMBLĂRÍE, jimblării, s. f. (Înv.) Brutărie. – Jimblar + suf. -ie.

DOOM

jimblăríe (înv.) s. f., art. jimblăría, g.-d. art. jimblăríei; pl. jimblăríi, art. jimblăríile

jimblăriile
JIMBLĂRÍE, jimblării, s. f. (Înv.) Brutărie. – Jimblar + suf. -ie.

DOOM

jimblăríe (înv.) s. f., art. jimblăría, g.-d. art. jimblăríei; pl. jimblăríi, art. jimblăríile

jimblăriilor
JIMBLĂRÍE, jimblării, s. f. (Înv.) Brutărie. – Jimblar + suf. -ie.

DOOM

jimblăríe (înv.) s. f., art. jimblăría, g.-d. art. jimblăríei; pl. jimblăríi, art. jimblăríile

jimbând
JIMBÁ, jimbez, vb. I. (Reg.) 1. Tranz. și refl. (Despre oameni) A-și strâmba gura, a se schimonosi, a rânji. 2. Refl. Fig. (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. – Din jimb (înv. „strâmb la gură”, et. nec.).

DOOM

jimbá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 jimbeáză

jimbînd
JIMBÁ, jimbez, vb. I. (Reg.) 1. Tranz. și refl. (Despre oameni) A-și strâmba gura, a se schimonosi, a rânji. 2. Refl. Fig. (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. – Din jimb (înv. „strâmb la gură”, et. nec.).

DOOM

jimbá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 jimbeáză

jimbătura
JIMBĂTÚRĂ, jimbături, s. f. (Reg.) 1. Defect de conformație a gurii; schimonosire. 2. Fig. Încrețituri la suprafața unei ape. – Jimba + suf. -ătură.

DOOM

jimbătúră (reg.) s. f., g.-d. art. jimbătúrii; pl. jimbătúri

jimbături
JIMBĂTÚRĂ, jimbături, s. f. (Reg.) 1. Defect de conformație a gurii; schimonosire. 2. Fig. Încrețituri la suprafața unei ape. – Jimba + suf. -ătură.

DOOM

jimbătúră (reg.) s. f., g.-d. art. jimbătúrii; pl. jimbătúri

jimbăturii
JIMBĂTÚRĂ, jimbături, s. f. (Reg.) 1. Defect de conformație a gurii; schimonosire. 2. Fig. Încrețituri la suprafața unei ape. – Jimba + suf. -ătură.

DOOM

jimbătúră (reg.) s. f., g.-d. art. jimbătúrii; pl. jimbătúri

jimbăturile
JIMBĂTÚRĂ, jimbături, s. f. (Reg.) 1. Defect de conformație a gurii; schimonosire. 2. Fig. Încrețituri la suprafața unei ape. – Jimba + suf. -ătură.

DOOM

jimbătúră (reg.) s. f., g.-d. art. jimbătúrii; pl. jimbătúri

jimbăturilor
JIMBĂTÚRĂ, jimbături, s. f. (Reg.) 1. Defect de conformație a gurii; schimonosire. 2. Fig. Încrețituri la suprafața unei ape. – Jimba + suf. -ătură.

DOOM

jimbătúră (reg.) s. f., g.-d. art. jimbătúrii; pl. jimbătúri

jimi
jimí (-mésc, -ít), vb. – A fierbe, a mișuna. Origine necunoscută. Ar putea fi în legătură cu sl. žęti „a stoarce”, a cărui temă la prezent este žimą, cf. jintui, jintiță; sensul de „a fierbe” ar proveni în acest caz, de la procedeul ce constă în a stoarce grăsimea jumărilor în foc, cf. bg. žumerki, sb. žmire, rom. jumări; însă toate acestea par incerte. DAR se referă, desigur greșit, la alb. dhemëz „vierme”. Cf. jumuli. Der. jumet, s. f. (gloată), cu suf. -et; jumedie, s. f. (gloată), probabil în loc de jumet-ie (după DAR, prin încrucișare cu sumedenie); jumegai (var. jumigai, jimigai), s. n. (resturi, fărîmituri).

jimigai
JIMIGÁI s. n. (Reg.) 1. Rămășiță. 2. Pește mic. [Var.: (2) jumugái s. n.]

jimire
jimí (-mésc, -ít), vb. – A fierbe, a mișuna. Origine necunoscută. Ar putea fi în legătură cu sl. žęti „a stoarce”, a cărui temă la prezent este žimą, cf. jintui, jintiță; sensul de „a fierbe” ar proveni în acest caz, de la procedeul ce constă în a stoarce grăsimea jumărilor în foc, cf. bg. žumerki, sb. žmire, rom. jumări; însă toate acestea par incerte. DAR se referă, desigur greșit, la alb. dhemëz „vierme”. Cf. jumuli. Der. jumet, s. f. (gloată), cu suf. -et; jumedie, s. f. (gloată), probabil în loc de jumet-ie (după DAR, prin încrucișare cu sumedenie); jumegai (var. jumigai, jimigai), s. n. (resturi, fărîmituri).

jind
JIND s. n. Dorință adâncă, poftă (de ceva greu de obținut). ◊ Loc. adv. Cu jind = cu ardoare, plin de dorință. ◊ Loc. vb. A duce jind(ul) = a duce dorul de ceva..., a jindui (1), a tânji după... – Din jindui (derivat regresiv).

DOOM

jind s. n.

jindui
JINDUÍ, jinduiesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A dori ceva în mod intens; a râvni, a pofti. 2. Refl. (Înv.) A regreta. – Din sl. žendati.

DOOM

jinduí (a ~) (a râvni) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jinduiésc, imperf. 3 sg. jinduiá; conj. prez. 3 să jinduiáscă

jinduia
JINDUÍ, jinduiesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A dori ceva în mod intens; a râvni, a pofti. 2. Refl. (Înv.) A regreta. – Din sl. žendati.

DOOM

jinduí (a ~) (a râvni) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jinduiésc, imperf. 3 sg. jinduiá; conj. prez. 3 să jinduiáscă

jinduiai
JINDUÍ, jinduiesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A dori ceva în mod intens; a râvni, a pofti. 2. Refl. (Înv.) A regreta. – Din sl. žendati.

DOOM

jinduí (a ~) (a râvni) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jinduiésc, imperf. 3 sg. jinduiá; conj. prez. 3 să jinduiáscă

jinduiala
JINDUIÁLĂ, jinduieli, s. f. Jinduire. – Jindui + suf. -eală.

DOOM

jinduiálă (dorință) s. f., g.-d. art. jinduiélii; pl. jinduiéli

jinduiam
JINDUÍ, jinduiesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A dori ceva în mod intens; a râvni, a pofti. 2. Refl. (Înv.) A regreta. – Din sl. žendati.

DOOM

jinduí (a ~) (a râvni) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jinduiésc, imperf. 3 sg. jinduiá; conj. prez. 3 să jinduiáscă

jinduiască
JINDUÍ, jinduiesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A dori ceva în mod intens; a râvni, a pofti. 2. Refl. (Înv.) A regreta. – Din sl. žendati.

DOOM

jinduí (a ~) (a râvni) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jinduiésc, imperf. 3 sg. jinduiá; conj. prez. 3 să jinduiáscă

jinduiau
JINDUÍ, jinduiesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A dori ceva în mod intens; a râvni, a pofti. 2. Refl. (Înv.) A regreta. – Din sl. žendati.

DOOM

jinduí (a ~) (a râvni) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jinduiésc, imperf. 3 sg. jinduiá; conj. prez. 3 să jinduiáscă

jinduiați
JINDUÍ, jinduiesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A dori ceva în mod intens; a râvni, a pofti. 2. Refl. (Înv.) A regreta. – Din sl. žendati.

DOOM

jinduí (a ~) (a râvni) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jinduiésc, imperf. 3 sg. jinduiá; conj. prez. 3 să jinduiáscă

jinduieli
JINDUIÁLĂ, jinduieli, s. f. Jinduire. – Jindui + suf. -eală.

DOOM

jinduiálă (dorință) s. f., g.-d. art. jinduiélii; pl. jinduiéli

jinduielii
JINDUIÁLĂ, jinduieli, s. f. Jinduire. – Jindui + suf. -eală.

DOOM

jinduiálă (dorință) s. f., g.-d. art. jinduiélii; pl. jinduiéli

jinduielile
JINDUIÁLĂ, jinduieli, s. f. Jinduire. – Jindui + suf. -eală.

DOOM

jinduiálă (dorință) s. f., g.-d. art. jinduiélii; pl. jinduiéli

jinduielilor
JINDUIÁLĂ, jinduieli, s. f. Jinduire. – Jindui + suf. -eală.

DOOM

jinduiálă (dorință) s. f., g.-d. art. jinduiélii; pl. jinduiéli

jinduiesc
JINDUÍ, jinduiesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A dori ceva în mod intens; a râvni, a pofti. 2. Refl. (Înv.) A regreta. – Din sl. žendati.

DOOM

jinduí (a ~) (a râvni) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jinduiésc, imperf. 3 sg. jinduiá; conj. prez. 3 să jinduiáscă

jinduiește
JINDUÍ, jinduiesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A dori ceva în mod intens; a râvni, a pofti. 2. Refl. (Înv.) A regreta. – Din sl. žendati.

DOOM

jinduí (a ~) (a râvni) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jinduiésc, imperf. 3 sg. jinduiá; conj. prez. 3 să jinduiáscă

jinduiești
JINDUÍ, jinduiesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A dori ceva în mod intens; a râvni, a pofti. 2. Refl. (Înv.) A regreta. – Din sl. žendati.

DOOM

jinduí (a ~) (a râvni) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jinduiésc, imperf. 3 sg. jinduiá; conj. prez. 3 să jinduiáscă

jinduii
JINDUÍ, jinduiesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A dori ceva în mod intens; a râvni, a pofti. 2. Refl. (Înv.) A regreta. – Din sl. žendati.

DOOM

jinduí (a ~) (a râvni) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jinduiésc, imperf. 3 sg. jinduiá; conj. prez. 3 să jinduiáscă

jinduim
JINDUÍ, jinduiesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A dori ceva în mod intens; a râvni, a pofti. 2. Refl. (Înv.) A regreta. – Din sl. žendati.

DOOM

jinduí (a ~) (a râvni) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jinduiésc, imperf. 3 sg. jinduiá; conj. prez. 3 să jinduiáscă

jinduind
JINDUÍ, jinduiesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A dori ceva în mod intens; a râvni, a pofti. 2. Refl. (Înv.) A regreta. – Din sl. žendati.

DOOM

jinduí (a ~) (a râvni) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jinduiésc, imperf. 3 sg. jinduiá; conj. prez. 3 să jinduiáscă

jinduire
JINDUÍ, jinduiesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A dori ceva în mod intens; a râvni, a pofti. 2. Refl. (Înv.) A regreta. – Din sl. žendati.

DOOM

jinduí (a ~) (a râvni) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jinduiésc, imperf. 3 sg. jinduiá; conj. prez. 3 să jinduiáscă

jinduire
JINDUÍRE, jinduiri, s. f. Faptul de a jindui; dorință intensă, poftă, jinduială. – V. jindui.

DOOM

jinduíre (dorință) s. f., g.-d. art. jinduírii; pl. jinduíri

jinduirea
JINDUÍRE, jinduiri, s. f. Faptul de a jindui; dorință intensă, poftă, jinduială. – V. jindui.

DOOM

jinduíre (dorință) s. f., g.-d. art. jinduírii; pl. jinduíri

jinduiri
JINDUÍRE, jinduiri, s. f. Faptul de a jindui; dorință intensă, poftă, jinduială. – V. jindui.

DOOM

jinduíre (dorință) s. f., g.-d. art. jinduírii; pl. jinduíri

jinduirii
JINDUÍRE, jinduiri, s. f. Faptul de a jindui; dorință intensă, poftă, jinduială. – V. jindui.

DOOM

jinduíre (dorință) s. f., g.-d. art. jinduírii; pl. jinduíri

jinduirile
JINDUÍRE, jinduiri, s. f. Faptul de a jindui; dorință intensă, poftă, jinduială. – V. jindui.

DOOM

jinduíre (dorință) s. f., g.-d. art. jinduírii; pl. jinduíri

jinduirilor
JINDUÍRE, jinduiri, s. f. Faptul de a jindui; dorință intensă, poftă, jinduială. – V. jindui.

DOOM

jinduíre (dorință) s. f., g.-d. art. jinduírii; pl. jinduíri

jinduiră
JINDUÍ, jinduiesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A dori ceva în mod intens; a râvni, a pofti. 2. Refl. (Înv.) A regreta. – Din sl. žendati.

DOOM

jinduí (a ~) (a râvni) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jinduiésc, imperf. 3 sg. jinduiá; conj. prez. 3 să jinduiáscă

jinduirăm
JINDUÍ, jinduiesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A dori ceva în mod intens; a râvni, a pofti. 2. Refl. (Înv.) A regreta. – Din sl. žendati.

DOOM

jinduí (a ~) (a râvni) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jinduiésc, imperf. 3 sg. jinduiá; conj. prez. 3 să jinduiáscă

jinduirăți
JINDUÍ, jinduiesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A dori ceva în mod intens; a râvni, a pofti. 2. Refl. (Înv.) A regreta. – Din sl. žendati.

DOOM

jinduí (a ~) (a râvni) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jinduiésc, imperf. 3 sg. jinduiá; conj. prez. 3 să jinduiáscă

jinduise
JINDUÍ, jinduiesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A dori ceva în mod intens; a râvni, a pofti. 2. Refl. (Înv.) A regreta. – Din sl. žendati.

DOOM

jinduí (a ~) (a râvni) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jinduiésc, imperf. 3 sg. jinduiá; conj. prez. 3 să jinduiáscă

jinduisem
JINDUÍ, jinduiesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A dori ceva în mod intens; a râvni, a pofti. 2. Refl. (Înv.) A regreta. – Din sl. žendati.

DOOM

jinduí (a ~) (a râvni) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jinduiésc, imperf. 3 sg. jinduiá; conj. prez. 3 să jinduiáscă

jinduiseră
JINDUÍ, jinduiesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A dori ceva în mod intens; a râvni, a pofti. 2. Refl. (Înv.) A regreta. – Din sl. žendati.

DOOM

jinduí (a ~) (a râvni) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jinduiésc, imperf. 3 sg. jinduiá; conj. prez. 3 să jinduiáscă

jinduiserăm
JINDUÍ, jinduiesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A dori ceva în mod intens; a râvni, a pofti. 2. Refl. (Înv.) A regreta. – Din sl. žendati.

DOOM

jinduí (a ~) (a râvni) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jinduiésc, imperf. 3 sg. jinduiá; conj. prez. 3 să jinduiáscă

jinduiserăți
JINDUÍ, jinduiesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A dori ceva în mod intens; a râvni, a pofti. 2. Refl. (Înv.) A regreta. – Din sl. žendati.

DOOM

jinduí (a ~) (a râvni) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jinduiésc, imperf. 3 sg. jinduiá; conj. prez. 3 să jinduiáscă

jinduiseși
JINDUÍ, jinduiesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A dori ceva în mod intens; a râvni, a pofti. 2. Refl. (Înv.) A regreta. – Din sl. žendati.

DOOM

jinduí (a ~) (a râvni) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jinduiésc, imperf. 3 sg. jinduiá; conj. prez. 3 să jinduiáscă

jinduiseți
JINDUÍ, jinduiesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A dori ceva în mod intens; a râvni, a pofti. 2. Refl. (Înv.) A regreta. – Din sl. žendati.

DOOM

jinduí (a ~) (a râvni) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jinduiésc, imperf. 3 sg. jinduiá; conj. prez. 3 să jinduiáscă

jinduit
JINDUÍ, jinduiesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A dori ceva în mod intens; a râvni, a pofti. 2. Refl. (Înv.) A regreta. – Din sl. žendati.

DOOM

jinduí (a ~) (a râvni) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jinduiésc, imperf. 3 sg. jinduiá; conj. prez. 3 să jinduiáscă

jinduit
JINDUÍT, -Ă, jinduiți, -te, adj. Poftit, râvnit; jinduitor. – V. jindui.

jinduita
JINDUÍT, -Ă, jinduiți, -te, adj. Poftit, râvnit; jinduitor. – V. jindui.

jinduite
JINDUÍT, -Ă, jinduiți, -te, adj. Poftit, râvnit; jinduitor. – V. jindui.

jinduitei
JINDUÍT, -Ă, jinduiți, -te, adj. Poftit, râvnit; jinduitor. – V. jindui.

jinduitele
JINDUÍT, -Ă, jinduiți, -te, adj. Poftit, râvnit; jinduitor. – V. jindui.

jinduitelor
JINDUÍT, -Ă, jinduiți, -te, adj. Poftit, râvnit; jinduitor. – V. jindui.

jinduitoare
JINDUITÓR, -OÁRE, jinduitori, -oare, adj. Care jinduiește; râvnitor, poftitor; jinduit. [Pr.: -du-i-] – Jindui + suf. -tor.

DOOM

jinduitór adj. m., pl. jinduitóri; f. sg. și pl. jinduitoáre

jinduitoarea
JINDUITÓR, -OÁRE, jinduitori, -oare, adj. Care jinduiește; râvnitor, poftitor; jinduit. [Pr.: -du-i-] – Jindui + suf. -tor.

DOOM

jinduitór adj. m., pl. jinduitóri; f. sg. și pl. jinduitoáre

jinduitoarei
JINDUITÓR, -OÁRE, jinduitori, -oare, adj. Care jinduiește; râvnitor, poftitor; jinduit. [Pr.: -du-i-] – Jindui + suf. -tor.

DOOM

jinduitór adj. m., pl. jinduitóri; f. sg. și pl. jinduitoáre

jinduitoarele
JINDUITÓR, -OÁRE, jinduitori, -oare, adj. Care jinduiește; râvnitor, poftitor; jinduit. [Pr.: -du-i-] – Jindui + suf. -tor.

DOOM

jinduitór adj. m., pl. jinduitóri; f. sg. și pl. jinduitoáre

jinduitoarelor
JINDUITÓR, -OÁRE, jinduitori, -oare, adj. Care jinduiește; râvnitor, poftitor; jinduit. [Pr.: -du-i-] – Jindui + suf. -tor.

DOOM

jinduitór adj. m., pl. jinduitóri; f. sg. și pl. jinduitoáre

jinduitor
JINDUITÓR, -OÁRE, jinduitori, -oare, adj. Care jinduiește; râvnitor, poftitor; jinduit. [Pr.: -du-i-] – Jindui + suf. -tor.

DOOM

jinduitór adj. m., pl. jinduitóri; f. sg. și pl. jinduitoáre

jinduitori
JINDUITÓR, -OÁRE, jinduitori, -oare, adj. Care jinduiește; râvnitor, poftitor; jinduit. [Pr.: -du-i-] – Jindui + suf. -tor.

DOOM

jinduitór adj. m., pl. jinduitóri; f. sg. și pl. jinduitoáre

jinduitorii
JINDUITÓR, -OÁRE, jinduitori, -oare, adj. Care jinduiește; râvnitor, poftitor; jinduit. [Pr.: -du-i-] – Jindui + suf. -tor.

DOOM

jinduitór adj. m., pl. jinduitóri; f. sg. și pl. jinduitoáre

jinduitorilor
JINDUITÓR, -OÁRE, jinduitori, -oare, adj. Care jinduiește; râvnitor, poftitor; jinduit. [Pr.: -du-i-] – Jindui + suf. -tor.

DOOM

jinduitór adj. m., pl. jinduitóri; f. sg. și pl. jinduitoáre

jinduitorul
JINDUITÓR, -OÁRE, jinduitori, -oare, adj. Care jinduiește; râvnitor, poftitor; jinduit. [Pr.: -du-i-] – Jindui + suf. -tor.

DOOM

jinduitór adj. m., pl. jinduitóri; f. sg. și pl. jinduitoáre

jinduitorului
JINDUITÓR, -OÁRE, jinduitori, -oare, adj. Care jinduiește; râvnitor, poftitor; jinduit. [Pr.: -du-i-] – Jindui + suf. -tor.

DOOM

jinduitór adj. m., pl. jinduitóri; f. sg. și pl. jinduitoáre

jinduitul
JINDUÍT, -Ă, jinduiți, -te, adj. Poftit, râvnit; jinduitor. – V. jindui.

jinduitului
JINDUÍT, -Ă, jinduiți, -te, adj. Poftit, râvnit; jinduitor. – V. jindui.

jinduiși
JINDUÍ, jinduiesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A dori ceva în mod intens; a râvni, a pofti. 2. Refl. (Înv.) A regreta. – Din sl. žendati.

DOOM

jinduí (a ~) (a râvni) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jinduiésc, imperf. 3 sg. jinduiá; conj. prez. 3 să jinduiáscă

jinduiți
JINDUÍ, jinduiesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A dori ceva în mod intens; a râvni, a pofti. 2. Refl. (Înv.) A regreta. – Din sl. žendati.

DOOM

jinduí (a ~) (a râvni) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jinduiésc, imperf. 3 sg. jinduiá; conj. prez. 3 să jinduiáscă

jinduiți
JINDUÍT, -Ă, jinduiți, -te, adj. Poftit, râvnit; jinduitor. – V. jindui.

jinduiții
JINDUÍT, -Ă, jinduiți, -te, adj. Poftit, râvnit; jinduitor. – V. jindui.

jinduiților
JINDUÍT, -Ă, jinduiți, -te, adj. Poftit, râvnit; jinduitor. – V. jindui.

jintița
JÍNTIȚĂ s. f. Produs lactat preparat prin încălzirea lentă a zerului provenit de la scurgerea cașului. – Et. nec.

DOOM

jíntiță s. f., g.-d. art. jíntiței

jintițe
JÍNTIȚĂ s. f. Produs lactat preparat prin încălzirea lentă a zerului provenit de la scurgerea cașului. – Et. nec.

DOOM

jíntiță s. f., g.-d. art. jíntiței

jintiței
JÍNTIȚĂ s. f. Produs lactat preparat prin încălzirea lentă a zerului provenit de la scurgerea cașului. – Et. nec.

DOOM

jíntiță s. f., g.-d. art. jíntiței

jintui
JINTUÍ, jintuiesc, vb. IV. Tranz. A frământa cașul pentru a-l stoarce de zer. [Prez. ind. și: jíntui] – Cf. jintiță.

DOOM

jintuí (a ~) (a frământa cașul) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jintuiésc, imperf. 3 sg. jintuiá; conj. prez. 3 să jintuiáscă

jintuia
JINTUÍ, jintuiesc, vb. IV. Tranz. A frământa cașul pentru a-l stoarce de zer. [Prez. ind. și: jíntui] – Cf. jintiță.

DOOM

jintuí (a ~) (a frământa cașul) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jintuiésc, imperf. 3 sg. jintuiá; conj. prez. 3 să jintuiáscă

jintuiai
JINTUÍ, jintuiesc, vb. IV. Tranz. A frământa cașul pentru a-l stoarce de zer. [Prez. ind. și: jíntui] – Cf. jintiță.

DOOM

jintuí (a ~) (a frământa cașul) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jintuiésc, imperf. 3 sg. jintuiá; conj. prez. 3 să jintuiáscă

jintuiala
JINTUIÁLĂ, jintuieli, s. f. Jintuire. ♦ (Concr.) Zer gras stors din caș; zer rămas de la urdă; jintuit¹. [Pr.: -tu-ia-] – Jintui + suf. -eală.

DOOM

jintuiálă (zer) s. f., g.-d. art. jintuiélii; pl. jintuiéli

jintuiam
JINTUÍ, jintuiesc, vb. IV. Tranz. A frământa cașul pentru a-l stoarce de zer. [Prez. ind. și: jíntui] – Cf. jintiță.

DOOM

jintuí (a ~) (a frământa cașul) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jintuiésc, imperf. 3 sg. jintuiá; conj. prez. 3 să jintuiáscă

jintuiască
JINTUÍ, jintuiesc, vb. IV. Tranz. A frământa cașul pentru a-l stoarce de zer. [Prez. ind. și: jíntui] – Cf. jintiță.

DOOM

jintuí (a ~) (a frământa cașul) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jintuiésc, imperf. 3 sg. jintuiá; conj. prez. 3 să jintuiáscă

jintuiau
JINTUÍ, jintuiesc, vb. IV. Tranz. A frământa cașul pentru a-l stoarce de zer. [Prez. ind. și: jíntui] – Cf. jintiță.

DOOM

jintuí (a ~) (a frământa cașul) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jintuiésc, imperf. 3 sg. jintuiá; conj. prez. 3 să jintuiáscă

jintuiați
JINTUÍ, jintuiesc, vb. IV. Tranz. A frământa cașul pentru a-l stoarce de zer. [Prez. ind. și: jíntui] – Cf. jintiță.

DOOM

jintuí (a ~) (a frământa cașul) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jintuiésc, imperf. 3 sg. jintuiá; conj. prez. 3 să jintuiáscă

jintuieli
JINTUIÁLĂ, jintuieli, s. f. Jintuire. ♦ (Concr.) Zer gras stors din caș; zer rămas de la urdă; jintuit¹. [Pr.: -tu-ia-] – Jintui + suf. -eală.

DOOM

jintuiálă (zer) s. f., g.-d. art. jintuiélii; pl. jintuiéli

jintuielii
JINTUIÁLĂ, jintuieli, s. f. Jintuire. ♦ (Concr.) Zer gras stors din caș; zer rămas de la urdă; jintuit¹. [Pr.: -tu-ia-] – Jintui + suf. -eală.

DOOM

jintuiálă (zer) s. f., g.-d. art. jintuiélii; pl. jintuiéli

jintuielile
JINTUIÁLĂ, jintuieli, s. f. Jintuire. ♦ (Concr.) Zer gras stors din caș; zer rămas de la urdă; jintuit¹. [Pr.: -tu-ia-] – Jintui + suf. -eală.

DOOM

jintuiálă (zer) s. f., g.-d. art. jintuiélii; pl. jintuiéli

jintuielilor
JINTUIÁLĂ, jintuieli, s. f. Jintuire. ♦ (Concr.) Zer gras stors din caș; zer rămas de la urdă; jintuit¹. [Pr.: -tu-ia-] – Jintui + suf. -eală.

DOOM

jintuiálă (zer) s. f., g.-d. art. jintuiélii; pl. jintuiéli

jintuiesc
JINTUÍ, jintuiesc, vb. IV. Tranz. A frământa cașul pentru a-l stoarce de zer. [Prez. ind. și: jíntui] – Cf. jintiță.

DOOM

jintuí (a ~) (a frământa cașul) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jintuiésc, imperf. 3 sg. jintuiá; conj. prez. 3 să jintuiáscă

jintuiește
JINTUÍ, jintuiesc, vb. IV. Tranz. A frământa cașul pentru a-l stoarce de zer. [Prez. ind. și: jíntui] – Cf. jintiță.

DOOM

jintuí (a ~) (a frământa cașul) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jintuiésc, imperf. 3 sg. jintuiá; conj. prez. 3 să jintuiáscă

jintuiești
JINTUÍ, jintuiesc, vb. IV. Tranz. A frământa cașul pentru a-l stoarce de zer. [Prez. ind. și: jíntui] – Cf. jintiță.

DOOM

jintuí (a ~) (a frământa cașul) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jintuiésc, imperf. 3 sg. jintuiá; conj. prez. 3 să jintuiáscă

jintuii
JINTUÍ, jintuiesc, vb. IV. Tranz. A frământa cașul pentru a-l stoarce de zer. [Prez. ind. și: jíntui] – Cf. jintiță.

DOOM

jintuí (a ~) (a frământa cașul) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jintuiésc, imperf. 3 sg. jintuiá; conj. prez. 3 să jintuiáscă

jintuim
JINTUÍ, jintuiesc, vb. IV. Tranz. A frământa cașul pentru a-l stoarce de zer. [Prez. ind. și: jíntui] – Cf. jintiță.

DOOM

jintuí (a ~) (a frământa cașul) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jintuiésc, imperf. 3 sg. jintuiá; conj. prez. 3 să jintuiáscă

jintuind
JINTUÍ, jintuiesc, vb. IV. Tranz. A frământa cașul pentru a-l stoarce de zer. [Prez. ind. și: jíntui] – Cf. jintiță.

DOOM

jintuí (a ~) (a frământa cașul) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jintuiésc, imperf. 3 sg. jintuiá; conj. prez. 3 să jintuiáscă

jintuire
JINTUÍ, jintuiesc, vb. IV. Tranz. A frământa cașul pentru a-l stoarce de zer. [Prez. ind. și: jíntui] – Cf. jintiță.

DOOM

jintuí (a ~) (a frământa cașul) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jintuiésc, imperf. 3 sg. jintuiá; conj. prez. 3 să jintuiáscă

jintuire
JINTUÍRE, jintuiri, s. f. Acțiunea de a jintui; jintuială, jintuit¹. – V. jintui.

DOOM

jintuíre (frământare a cașului) s. f., g.-d. art. jintuírii; pl. jintuíri

jintuirea
JINTUÍRE, jintuiri, s. f. Acțiunea de a jintui; jintuială, jintuit¹. – V. jintui.

DOOM

jintuíre (frământare a cașului) s. f., g.-d. art. jintuírii; pl. jintuíri

jintuiri
JINTUÍRE, jintuiri, s. f. Acțiunea de a jintui; jintuială, jintuit¹. – V. jintui.

DOOM

jintuíre (frământare a cașului) s. f., g.-d. art. jintuírii; pl. jintuíri

jintuirii
JINTUÍRE, jintuiri, s. f. Acțiunea de a jintui; jintuială, jintuit¹. – V. jintui.

DOOM

jintuíre (frământare a cașului) s. f., g.-d. art. jintuírii; pl. jintuíri

jintuirile
JINTUÍRE, jintuiri, s. f. Acțiunea de a jintui; jintuială, jintuit¹. – V. jintui.

DOOM

jintuíre (frământare a cașului) s. f., g.-d. art. jintuírii; pl. jintuíri

jintuirilor
JINTUÍRE, jintuiri, s. f. Acțiunea de a jintui; jintuială, jintuit¹. – V. jintui.

DOOM

jintuíre (frământare a cașului) s. f., g.-d. art. jintuírii; pl. jintuíri

jintuiră
JINTUÍ, jintuiesc, vb. IV. Tranz. A frământa cașul pentru a-l stoarce de zer. [Prez. ind. și: jíntui] – Cf. jintiță.

DOOM

jintuí (a ~) (a frământa cașul) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jintuiésc, imperf. 3 sg. jintuiá; conj. prez. 3 să jintuiáscă

jintuirăm
JINTUÍ, jintuiesc, vb. IV. Tranz. A frământa cașul pentru a-l stoarce de zer. [Prez. ind. și: jíntui] – Cf. jintiță.

DOOM

jintuí (a ~) (a frământa cașul) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jintuiésc, imperf. 3 sg. jintuiá; conj. prez. 3 să jintuiáscă

jintuirăți
JINTUÍ, jintuiesc, vb. IV. Tranz. A frământa cașul pentru a-l stoarce de zer. [Prez. ind. și: jíntui] – Cf. jintiță.

DOOM

jintuí (a ~) (a frământa cașul) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jintuiésc, imperf. 3 sg. jintuiá; conj. prez. 3 să jintuiáscă

jintuise
JINTUÍ, jintuiesc, vb. IV. Tranz. A frământa cașul pentru a-l stoarce de zer. [Prez. ind. și: jíntui] – Cf. jintiță.

DOOM

jintuí (a ~) (a frământa cașul) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jintuiésc, imperf. 3 sg. jintuiá; conj. prez. 3 să jintuiáscă

jintuisem
JINTUÍ, jintuiesc, vb. IV. Tranz. A frământa cașul pentru a-l stoarce de zer. [Prez. ind. și: jíntui] – Cf. jintiță.

DOOM

jintuí (a ~) (a frământa cașul) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jintuiésc, imperf. 3 sg. jintuiá; conj. prez. 3 să jintuiáscă

jintuiseră
JINTUÍ, jintuiesc, vb. IV. Tranz. A frământa cașul pentru a-l stoarce de zer. [Prez. ind. și: jíntui] – Cf. jintiță.

DOOM

jintuí (a ~) (a frământa cașul) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jintuiésc, imperf. 3 sg. jintuiá; conj. prez. 3 să jintuiáscă

jintuiserăm
JINTUÍ, jintuiesc, vb. IV. Tranz. A frământa cașul pentru a-l stoarce de zer. [Prez. ind. și: jíntui] – Cf. jintiță.

DOOM

jintuí (a ~) (a frământa cașul) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jintuiésc, imperf. 3 sg. jintuiá; conj. prez. 3 să jintuiáscă

jintuiserăți
JINTUÍ, jintuiesc, vb. IV. Tranz. A frământa cașul pentru a-l stoarce de zer. [Prez. ind. și: jíntui] – Cf. jintiță.

DOOM

jintuí (a ~) (a frământa cașul) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jintuiésc, imperf. 3 sg. jintuiá; conj. prez. 3 să jintuiáscă

jintuiseși
JINTUÍ, jintuiesc, vb. IV. Tranz. A frământa cașul pentru a-l stoarce de zer. [Prez. ind. și: jíntui] – Cf. jintiță.

DOOM

jintuí (a ~) (a frământa cașul) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jintuiésc, imperf. 3 sg. jintuiá; conj. prez. 3 să jintuiáscă

jintuiseți
JINTUÍ, jintuiesc, vb. IV. Tranz. A frământa cașul pentru a-l stoarce de zer. [Prez. ind. și: jíntui] – Cf. jintiță.

DOOM

jintuí (a ~) (a frământa cașul) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jintuiésc, imperf. 3 sg. jintuiá; conj. prez. 3 să jintuiáscă

jintuit
JINTUÍ, jintuiesc, vb. IV. Tranz. A frământa cașul pentru a-l stoarce de zer. [Prez. ind. și: jíntui] – Cf. jintiță.

DOOM

jintuí (a ~) (a frământa cașul) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jintuiésc, imperf. 3 sg. jintuiá; conj. prez. 3 să jintuiáscă

jintuit
JINTUÍT², -Ă, jintuiți, -te, adj. (Despre caș) Care este frământat și stors de zer. – V. jintui.

jintuit
JINTUÍT¹ s. n. Jintuire. ♦ (Concr.) Zer gras stors din caș după frământare; jintuială. – V. jintui.

DOOM

jintuít s. n.

jintuita
JINTUÍT², -Ă, jintuiți, -te, adj. (Despre caș) Care este frământat și stors de zer. – V. jintui.

jintuite
JINTUÍT², -Ă, jintuiți, -te, adj. (Despre caș) Care este frământat și stors de zer. – V. jintui.

jintuitei
JINTUÍT², -Ă, jintuiți, -te, adj. (Despre caș) Care este frământat și stors de zer. – V. jintui.

jintuitele
JINTUÍT², -Ă, jintuiți, -te, adj. (Despre caș) Care este frământat și stors de zer. – V. jintui.

jintuitelor
JINTUÍT², -Ă, jintuiți, -te, adj. (Despre caș) Care este frământat și stors de zer. – V. jintui.

jintuitul
JINTUÍT², -Ă, jintuiți, -te, adj. (Despre caș) Care este frământat și stors de zer. – V. jintui.

jintuitului
JINTUÍT², -Ă, jintuiți, -te, adj. (Despre caș) Care este frământat și stors de zer. – V. jintui.

jintuiși
JINTUÍ, jintuiesc, vb. IV. Tranz. A frământa cașul pentru a-l stoarce de zer. [Prez. ind. și: jíntui] – Cf. jintiță.

DOOM

jintuí (a ~) (a frământa cașul) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jintuiésc, imperf. 3 sg. jintuiá; conj. prez. 3 să jintuiáscă

jintuiți
JINTUÍ, jintuiesc, vb. IV. Tranz. A frământa cașul pentru a-l stoarce de zer. [Prez. ind. și: jíntui] – Cf. jintiță.

DOOM

jintuí (a ~) (a frământa cașul) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jintuiésc, imperf. 3 sg. jintuiá; conj. prez. 3 să jintuiáscă

jintuiți
JINTUÍT², -Ă, jintuiți, -te, adj. (Despre caș) Care este frământat și stors de zer. – V. jintui.

jintuiții
JINTUÍT², -Ă, jintuiți, -te, adj. (Despre caș) Care este frământat și stors de zer. – V. jintui.

jintuiților
JINTUÍT², -Ă, jintuiți, -te, adj. (Despre caș) Care este frământat și stors de zer. – V. jintui.

jintă
JINTUIÁLĂ, jintuieli, s. f. Jintuire. ♦ (Concr.) Zer gras stors din caș; zer rămas de la urdă; jintuit¹. [Pr.: -tu-ia-] – Jintui + suf. -eală.

DOOM

jintuiálă (zer) s. f., g.-d. art. jintuiélii; pl. jintuiéli

jip
JIP², jipi, s. m. (Reg.) Copac tânăr, lung și subțire. – Din magh. zsup.

DOOM

jip¹ (copac) (reg.) s. m., pl. jipi

jip
JIP¹ s. n. (Reg.) Jeg (1). – Et. nec.

DOOM

jip² (jeg) (reg.) s. n.

jipan
JIPÁN, jipani, s. m. (Bot.; reg.) Tufan, stejar. – Jip² + suf. -an.

DOOM

jipán (reg.) s. m., pl. jipáni

jipane
JIPÁN, jipani, s. m. (Bot.; reg.) Tufan, stejar. – Jip² + suf. -an.

DOOM

jipán (reg.) s. m., pl. jipáni

jipani
JIPÁN, jipani, s. m. (Bot.; reg.) Tufan, stejar. – Jip² + suf. -an.

DOOM

jipán (reg.) s. m., pl. jipáni

jipanii
JIPÁN, jipani, s. m. (Bot.; reg.) Tufan, stejar. – Jip² + suf. -an.

DOOM

jipán (reg.) s. m., pl. jipáni

jipanilor
JIPÁN, jipani, s. m. (Bot.; reg.) Tufan, stejar. – Jip² + suf. -an.

DOOM

jipán (reg.) s. m., pl. jipáni

jipanul
JIPÁN, jipani, s. m. (Bot.; reg.) Tufan, stejar. – Jip² + suf. -an.

DOOM

jipán (reg.) s. m., pl. jipáni

jipanule
JIPÁN, jipani, s. m. (Bot.; reg.) Tufan, stejar. – Jip² + suf. -an.

DOOM

jipán (reg.) s. m., pl. jipáni

jipanului
JIPÁN, jipani, s. m. (Bot.; reg.) Tufan, stejar. – Jip² + suf. -an.

DOOM

jipán (reg.) s. m., pl. jipáni

jipat
JIPÁT, -Ă, jipați, -te, adj. (Reg.) Care are bube pe piele. – Jip¹ + suf. -at.

DOOM

jipát (reg.) adj. m., pl. jipáți; f. jipátă, pl. jipáte

jipata
JIPÁT, -Ă, jipați, -te, adj. (Reg.) Care are bube pe piele. – Jip¹ + suf. -at.

DOOM

jipát (reg.) adj. m., pl. jipáți; f. jipátă, pl. jipáte

jipate
JIPÁT, -Ă, jipați, -te, adj. (Reg.) Care are bube pe piele. – Jip¹ + suf. -at.

DOOM

jipát (reg.) adj. m., pl. jipáți; f. jipátă, pl. jipáte

jipatei
JIPÁT, -Ă, jipați, -te, adj. (Reg.) Care are bube pe piele. – Jip¹ + suf. -at.

DOOM

jipát (reg.) adj. m., pl. jipáți; f. jipátă, pl. jipáte

jipatele
JIPÁT, -Ă, jipați, -te, adj. (Reg.) Care are bube pe piele. – Jip¹ + suf. -at.

DOOM

jipát (reg.) adj. m., pl. jipáți; f. jipátă, pl. jipáte

jipatelor
JIPÁT, -Ă, jipați, -te, adj. (Reg.) Care are bube pe piele. – Jip¹ + suf. -at.

DOOM

jipát (reg.) adj. m., pl. jipáți; f. jipátă, pl. jipáte

jipato
JIPÁT, -Ă, jipați, -te, adj. (Reg.) Care are bube pe piele. – Jip¹ + suf. -at.

DOOM

jipát (reg.) adj. m., pl. jipáți; f. jipátă, pl. jipáte

jipatul
JIPÁT, -Ă, jipați, -te, adj. (Reg.) Care are bube pe piele. – Jip¹ + suf. -at.

DOOM

jipát (reg.) adj. m., pl. jipáți; f. jipátă, pl. jipáte

jipatule
JIPÁT, -Ă, jipați, -te, adj. (Reg.) Care are bube pe piele. – Jip¹ + suf. -at.

DOOM

jipát (reg.) adj. m., pl. jipáți; f. jipátă, pl. jipáte

jipatului
JIPÁT, -Ă, jipați, -te, adj. (Reg.) Care are bube pe piele. – Jip¹ + suf. -at.

DOOM

jipát (reg.) adj. m., pl. jipáți; f. jipátă, pl. jipáte

jipați
JIPÁT, -Ă, jipați, -te, adj. (Reg.) Care are bube pe piele. – Jip¹ + suf. -at.

DOOM

jipát (reg.) adj. m., pl. jipáți; f. jipátă, pl. jipáte

jipații
JIPÁT, -Ă, jipați, -te, adj. (Reg.) Care are bube pe piele. – Jip¹ + suf. -at.

DOOM

jipát (reg.) adj. m., pl. jipáți; f. jipátă, pl. jipáte

jipaților
JIPÁT, -Ă, jipați, -te, adj. (Reg.) Care are bube pe piele. – Jip¹ + suf. -at.

DOOM

jipát (reg.) adj. m., pl. jipáți; f. jipátă, pl. jipáte

jipi
JIP², jipi, s. m. (Reg.) Copac tânăr, lung și subțire. – Din magh. zsup.

DOOM

jip¹ (copac) (reg.) s. m., pl. jipi

jipii
JIP², jipi, s. m. (Reg.) Copac tânăr, lung și subțire. – Din magh. zsup.

DOOM

jip¹ (copac) (reg.) s. m., pl. jipi

jipilor
JIP², jipi, s. m. (Reg.) Copac tânăr, lung și subțire. – Din magh. zsup.

DOOM

jip¹ (copac) (reg.) s. m., pl. jipi

jipul
JIP², jipi, s. m. (Reg.) Copac tânăr, lung și subțire. – Din magh. zsup.

DOOM

jip¹ (copac) (reg.) s. m., pl. jipi

jipule
JIP², jipi, s. m. (Reg.) Copac tânăr, lung și subțire. – Din magh. zsup.

DOOM

jip¹ (copac) (reg.) s. m., pl. jipi

jipului
JIP², jipi, s. m. (Reg.) Copac tânăr, lung și subțire. – Din magh. zsup.

DOOM

jip¹ (copac) (reg.) s. m., pl. jipi

jir
JIR s. n. Fructul fagului, alcătuit dintr-o cupă ruginie ghimpoasă care conține două-trei semințe, folosit ca hrană pentru porci. ◊ Expr. (Pop.) A mâna (sau a duce) porcii la jir = a dormi sforăind (tare). – Din bg., sb. žir.

DOOM

jir s. n.

jirav
JIRÁV, -Ă, jiravi, -e, adj. (Reg.) 1. Iute la fire; aspru. 2. Convalescent. [Var.: (2) jirnáv, -ă adj.] – Comp. ghirav (= firav).

jirbiuța
JIRBIÚȚĂ, jirbiuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui jirebie¹. [Pr.: -bi-u-]

jirbiuțe
JIRBIÚȚĂ, jirbiuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui jirebie¹. [Pr.: -bi-u-]

jirbiuței
JIRBIÚȚĂ, jirbiuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui jirebie¹. [Pr.: -bi-u-]

jirbiuțele
JIRBIÚȚĂ, jirbiuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui jirebie¹. [Pr.: -bi-u-]

jirbiuțelor
JIRBIÚȚĂ, jirbiuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui jirebie¹. [Pr.: -bi-u-]

jirebia
JIRÉBIE², jirebii, s. f. (Reg.) Bucată, fâșie îngustă de pământ. – Din ucr. žerebij.

DOOM

jirébie (reg.) (-bi-e) s. f., art. jirébia (-bi-a), g.-d. art. jirébiei; pl. jirébii, art. jirébiile (-bi-i-)

jirebia
JIRÉBIE¹, jirebii, s. f. (Reg.) Grup de treizeci de fire de tort, formând o unitate de măsură la urzit, la depănat etc. – Cf. magh. zseréb.

DOOM

jirébie (reg.) (-bi-e) s. f., art. jirébia (-bi-a), g.-d. art. jirébiei; pl. jirébii, art. jirébiile (-bi-i-)

jirebie
JIRÉBIE², jirebii, s. f. (Reg.) Bucată, fâșie îngustă de pământ. – Din ucr. žerebij.

DOOM

jirébie (reg.) (-bi-e) s. f., art. jirébia (-bi-a), g.-d. art. jirébiei; pl. jirébii, art. jirébiile (-bi-i-)

jirebie
JIRÉBIE¹, jirebii, s. f. (Reg.) Grup de treizeci de fire de tort, formând o unitate de măsură la urzit, la depănat etc. – Cf. magh. zseréb.

DOOM

jirébie (reg.) (-bi-e) s. f., art. jirébia (-bi-a), g.-d. art. jirébiei; pl. jirébii, art. jirébiile (-bi-i-)

jirebiei
JIRÉBIE², jirebii, s. f. (Reg.) Bucată, fâșie îngustă de pământ. – Din ucr. žerebij.

DOOM

jirébie (reg.) (-bi-e) s. f., art. jirébia (-bi-a), g.-d. art. jirébiei; pl. jirébii, art. jirébiile (-bi-i-)

jirebiei
JIRÉBIE¹, jirebii, s. f. (Reg.) Grup de treizeci de fire de tort, formând o unitate de măsură la urzit, la depănat etc. – Cf. magh. zseréb.

DOOM

jirébie (reg.) (-bi-e) s. f., art. jirébia (-bi-a), g.-d. art. jirébiei; pl. jirébii, art. jirébiile (-bi-i-)

jirebii
JIRÉBIE², jirebii, s. f. (Reg.) Bucată, fâșie îngustă de pământ. – Din ucr. žerebij.

DOOM

jirébie (reg.) (-bi-e) s. f., art. jirébia (-bi-a), g.-d. art. jirébiei; pl. jirébii, art. jirébiile (-bi-i-)

jirebii
JIRÉBIE¹, jirebii, s. f. (Reg.) Grup de treizeci de fire de tort, formând o unitate de măsură la urzit, la depănat etc. – Cf. magh. zseréb.

DOOM

jirébie (reg.) (-bi-e) s. f., art. jirébia (-bi-a), g.-d. art. jirébiei; pl. jirébii, art. jirébiile (-bi-i-)

jirebiile
JIRÉBIE², jirebii, s. f. (Reg.) Bucată, fâșie îngustă de pământ. – Din ucr. žerebij.

DOOM

jirébie (reg.) (-bi-e) s. f., art. jirébia (-bi-a), g.-d. art. jirébiei; pl. jirébii, art. jirébiile (-bi-i-)

jirebiile
JIRÉBIE¹, jirebii, s. f. (Reg.) Grup de treizeci de fire de tort, formând o unitate de măsură la urzit, la depănat etc. – Cf. magh. zseréb.

DOOM

jirébie (reg.) (-bi-e) s. f., art. jirébia (-bi-a), g.-d. art. jirébiei; pl. jirébii, art. jirébiile (-bi-i-)

jirebiilor
JIRÉBIE², jirebii, s. f. (Reg.) Bucată, fâșie îngustă de pământ. – Din ucr. žerebij.

DOOM

jirébie (reg.) (-bi-e) s. f., art. jirébia (-bi-a), g.-d. art. jirébiei; pl. jirébii, art. jirébiile (-bi-i-)

jirebiilor
JIRÉBIE¹, jirebii, s. f. (Reg.) Grup de treizeci de fire de tort, formând o unitate de măsură la urzit, la depănat etc. – Cf. magh. zseréb.

DOOM

jirébie (reg.) (-bi-e) s. f., art. jirébia (-bi-a), g.-d. art. jirébiei; pl. jirébii, art. jirébiile (-bi-i-)

jiriște
JÍRIȘTE, jiriști, s. f. (Reg.) Pădure în care predomină fagul; loc (dintr-o pădure) cu mult jir. – Jir + suf. -iște.

DOOM

jíriște (reg.) s. f., g.-d. art. jíriștii; pl. jíriști

jiriștea
JÍRIȘTE, jiriști, s. f. (Reg.) Pădure în care predomină fagul; loc (dintr-o pădure) cu mult jir. – Jir + suf. -iște.

DOOM

jíriște (reg.) s. f., g.-d. art. jíriștii; pl. jíriști

jiriști
JÍRIȘTE, jiriști, s. f. (Reg.) Pădure în care predomină fagul; loc (dintr-o pădure) cu mult jir. – Jir + suf. -iște.

DOOM

jíriște (reg.) s. f., g.-d. art. jíriștii; pl. jíriști

jiriștii
JÍRIȘTE, jiriști, s. f. (Reg.) Pădure în care predomină fagul; loc (dintr-o pădure) cu mult jir. – Jir + suf. -iște.

DOOM

jíriște (reg.) s. f., g.-d. art. jíriștii; pl. jíriști

jiriștile
JÍRIȘTE, jiriști, s. f. (Reg.) Pădure în care predomină fagul; loc (dintr-o pădure) cu mult jir. – Jir + suf. -iște.

DOOM

jíriște (reg.) s. f., g.-d. art. jíriștii; pl. jíriști

jiriștilor
JÍRIȘTE, jiriști, s. f. (Reg.) Pădure în care predomină fagul; loc (dintr-o pădure) cu mult jir. – Jir + suf. -iște.

DOOM

jíriște (reg.) s. f., g.-d. art. jíriștii; pl. jíriști

jirnav
JIRNÁV, -Ă adj. v. jirav.

jirovina
JIROVÍNĂ, jirovine, s. f. (Înv.) Învoială prin care se acorda dreptul de a trece porcii să mănânce jir în pădure. – Din sb. žirovina.

DOOM

jirovínă (înv.) s. f., g.-d. art. jirovínei; pl. jirovíne

jirovine
JIROVÍNĂ, jirovine, s. f. (Înv.) Învoială prin care se acorda dreptul de a trece porcii să mănânce jir în pădure. – Din sb. žirovina.

DOOM

jirovínă (înv.) s. f., g.-d. art. jirovínei; pl. jirovíne

jirovinei
JIROVÍNĂ, jirovine, s. f. (Înv.) Învoială prin care se acorda dreptul de a trece porcii să mănânce jir în pădure. – Din sb. žirovina.

DOOM

jirovínă (înv.) s. f., g.-d. art. jirovínei; pl. jirovíne

jirovinele
JIROVÍNĂ, jirovine, s. f. (Înv.) Învoială prin care se acorda dreptul de a trece porcii să mănânce jir în pădure. – Din sb. žirovina.

DOOM

jirovínă (înv.) s. f., g.-d. art. jirovínei; pl. jirovíne

jirovinelor
JIROVÍNĂ, jirovine, s. f. (Înv.) Învoială prin care se acorda dreptul de a trece porcii să mănânce jir în pădure. – Din sb. žirovina.

DOOM

jirovínă (înv.) s. f., g.-d. art. jirovínei; pl. jirovíne

jirul
JIR s. n. Fructul fagului, alcătuit dintr-o cupă ruginie ghimpoasă care conține două-trei semințe, folosit ca hrană pentru porci. ◊ Expr. (Pop.) A mâna (sau a duce) porcii la jir = a dormi sforăind (tare). – Din bg., sb. žir.

DOOM

jir s. n.

jirului
JIR s. n. Fructul fagului, alcătuit dintr-o cupă ruginie ghimpoasă care conține două-trei semințe, folosit ca hrană pentru porci. ◊ Expr. (Pop.) A mâna (sau a duce) porcii la jir = a dormi sforăind (tare). – Din bg., sb. žir.

DOOM

jir s. n.

jirăvire
JIRĂVÍRE, jirăviri, s. f. (Pop.) Tehnică de ornamentare a ceramicii, prin scurgerea culorilor de pe marginile vaselor spre centru, cu ajutorul gaiței (3). – Et. nec.

jirăvirea
JIRĂVÍRE, jirăviri, s. f. (Pop.) Tehnică de ornamentare a ceramicii, prin scurgerea culorilor de pe marginile vaselor spre centru, cu ajutorul gaiței (3). – Et. nec.

jirăviri
JIRĂVÍRE, jirăviri, s. f. (Pop.) Tehnică de ornamentare a ceramicii, prin scurgerea culorilor de pe marginile vaselor spre centru, cu ajutorul gaiței (3). – Et. nec.

jirăvirii
JIRĂVÍRE, jirăviri, s. f. (Pop.) Tehnică de ornamentare a ceramicii, prin scurgerea culorilor de pe marginile vaselor spre centru, cu ajutorul gaiței (3). – Et. nec.

jirăvirile
JIRĂVÍRE, jirăviri, s. f. (Pop.) Tehnică de ornamentare a ceramicii, prin scurgerea culorilor de pe marginile vaselor spre centru, cu ajutorul gaiței (3). – Et. nec.

jirăvirilor
JIRĂVÍRE, jirăviri, s. f. (Pop.) Tehnică de ornamentare a ceramicii, prin scurgerea culorilor de pe marginile vaselor spre centru, cu ajutorul gaiței (3). – Et. nec.

jitanie
JITÁNIE, jitanii, s. f. (Reg.) Jitie (2). – Din jitie + pățanie.

jitar
JITÁR, jitari, s. m. (Reg.) Persoană angajată să păzească semănăturile. – Din bg., sb. žitar.

DOOM

jitár (reg.) s. m., pl. jitári

jitare
JITÁR, jitari, s. m. (Reg.) Persoană angajată să păzească semănăturile. – Din bg., sb. žitar.

DOOM

jitár (reg.) s. m., pl. jitári

jitari
JITÁR, jitari, s. m. (Reg.) Persoană angajată să păzească semănăturile. – Din bg., sb. žitar.

DOOM

jitár (reg.) s. m., pl. jitári

jitarii
JITÁR, jitari, s. m. (Reg.) Persoană angajată să păzească semănăturile. – Din bg., sb. žitar.

DOOM

jitár (reg.) s. m., pl. jitári

jitarilor
JITÁR, jitari, s. m. (Reg.) Persoană angajată să păzească semănăturile. – Din bg., sb. žitar.

DOOM

jitár (reg.) s. m., pl. jitári

jitarul
JITÁR, jitari, s. m. (Reg.) Persoană angajată să păzească semănăturile. – Din bg., sb. žitar.

DOOM

jitár (reg.) s. m., pl. jitári

jitarule
JITÁR, jitari, s. m. (Reg.) Persoană angajată să păzească semănăturile. – Din bg., sb. žitar.

DOOM

jitár (reg.) s. m., pl. jitári

jitarului
JITÁR, jitari, s. m. (Reg.) Persoană angajată să păzească semănăturile. – Din bg., sb. žitar.

DOOM

jitár (reg.) s. m., pl. jitári

jitia
JÍTIE, jitii, s. f. (Reg.) 1. Poveste, anecdotă, snoavă. 2. Boală cronică; defect, cusur. – Din sl. žitije.

DOOM

jítie (reg.) (-ti-e) s. f., art. jítia (-ti-a), g.-d. art. jítiei; pl. jítii, art. jítiile (-ti-i-)

jitie
JÍTIE, jitii, s. f. (Reg.) 1. Poveste, anecdotă, snoavă. 2. Boală cronică; defect, cusur. – Din sl. žitije.

DOOM

jítie (reg.) (-ti-e) s. f., art. jítia (-ti-a), g.-d. art. jítiei; pl. jítii, art. jítiile (-ti-i-)

jitiei
JÍTIE, jitii, s. f. (Reg.) 1. Poveste, anecdotă, snoavă. 2. Boală cronică; defect, cusur. – Din sl. žitije.

DOOM

jítie (reg.) (-ti-e) s. f., art. jítia (-ti-a), g.-d. art. jítiei; pl. jítii, art. jítiile (-ti-i-)

jitii
JÍTIE, jitii, s. f. (Reg.) 1. Poveste, anecdotă, snoavă. 2. Boală cronică; defect, cusur. – Din sl. žitije.

DOOM

jítie (reg.) (-ti-e) s. f., art. jítia (-ti-a), g.-d. art. jítiei; pl. jítii, art. jítiile (-ti-i-)

jitiile
JÍTIE, jitii, s. f. (Reg.) 1. Poveste, anecdotă, snoavă. 2. Boală cronică; defect, cusur. – Din sl. žitije.

DOOM

jítie (reg.) (-ti-e) s. f., art. jítia (-ti-a), g.-d. art. jítiei; pl. jítii, art. jítiile (-ti-i-)

jitiilor
JÍTIE, jitii, s. f. (Reg.) 1. Poveste, anecdotă, snoavă. 2. Boală cronică; defect, cusur. – Din sl. žitije.

DOOM

jítie (reg.) (-ti-e) s. f., art. jítia (-ti-a), g.-d. art. jítiei; pl. jítii, art. jítiile (-ti-i-)

jitnicer
JITNICÉR, jitniceri, s. m. (În evul mediu, în Moldova) Dregător care avea grijă de magaziile cu grâne ale curții domnești. [Var.: jicnicér, jignicér s. m.] – Jitniță + suf. -ar.

DOOM

jitnicér s. m., pl. jitnicéri

jitnicere
JITNICÉR, jitniceri, s. m. (În evul mediu, în Moldova) Dregător care avea grijă de magaziile cu grâne ale curții domnești. [Var.: jicnicér, jignicér s. m.] – Jitniță + suf. -ar.

DOOM

jitnicér s. m., pl. jitnicéri

jitniceri
JITNICÉR, jitniceri, s. m. (În evul mediu, în Moldova) Dregător care avea grijă de magaziile cu grâne ale curții domnești. [Var.: jicnicér, jignicér s. m.] – Jitniță + suf. -ar.

DOOM

jitnicér s. m., pl. jitnicéri

jitnicerii
JITNICÉR, jitniceri, s. m. (În evul mediu, în Moldova) Dregător care avea grijă de magaziile cu grâne ale curții domnești. [Var.: jicnicér, jignicér s. m.] – Jitniță + suf. -ar.

DOOM

jitnicér s. m., pl. jitnicéri

jitnicerilor
JITNICÉR, jitniceri, s. m. (În evul mediu, în Moldova) Dregător care avea grijă de magaziile cu grâne ale curții domnești. [Var.: jicnicér, jignicér s. m.] – Jitniță + suf. -ar.

DOOM

jitnicér s. m., pl. jitnicéri

jitnicerul
JITNICÉR, jitniceri, s. m. (În evul mediu, în Moldova) Dregător care avea grijă de magaziile cu grâne ale curții domnești. [Var.: jicnicér, jignicér s. m.] – Jitniță + suf. -ar.

DOOM

jitnicér s. m., pl. jitnicéri

jitnicerule
JITNICÉR, jitniceri, s. m. (În evul mediu, în Moldova) Dregător care avea grijă de magaziile cu grâne ale curții domnești. [Var.: jicnicér, jignicér s. m.] – Jitniță + suf. -ar.

DOOM

jitnicér s. m., pl. jitnicéri

jitnicerului
JITNICÉR, jitniceri, s. m. (În evul mediu, în Moldova) Dregător care avea grijă de magaziile cu grâne ale curții domnești. [Var.: jicnicér, jignicér s. m.] – Jitniță + suf. -ar.

DOOM

jitnicér s. m., pl. jitnicéri

jitnița
JÍTNIȚĂ, jitnițe, s. f. (Înv.) Magazie de grâne; grânar, hambar. – Din sl. žitĩnica.

DOOM

jítniță (înv.) s. f., g.-d. art. jítniței; pl. jítnițe

jitnițe
JÍTNIȚĂ, jitnițe, s. f. (Înv.) Magazie de grâne; grânar, hambar. – Din sl. žitĩnica.

DOOM

jítniță (înv.) s. f., g.-d. art. jítniței; pl. jítnițe

jitniței
JÍTNIȚĂ, jitnițe, s. f. (Înv.) Magazie de grâne; grânar, hambar. – Din sl. žitĩnica.

DOOM

jítniță (înv.) s. f., g.-d. art. jítniței; pl. jítnițe

jitnițele
JÍTNIȚĂ, jitnițe, s. f. (Înv.) Magazie de grâne; grânar, hambar. – Din sl. žitĩnica.

DOOM

jítniță (înv.) s. f., g.-d. art. jítniței; pl. jítnițe

jitnițelor
JÍTNIȚĂ, jitnițe, s. f. (Înv.) Magazie de grâne; grânar, hambar. – Din sl. žitĩnica.

DOOM

jítniță (înv.) s. f., g.-d. art. jítniței; pl. jítnițe

jitsu
JIU-JÍTSU s. n. Luptă corp la corp (practicată mai ales de japonezi), bazată pe o tehnică specială, care compensează forța fizică prin agilitatea deosebită a mișcărilor. (Fig.) Ajunși deasupra, dintr-o zvîcnitură unică de jiu-jitsu, care surprinde și apa și stînca, ei [păstrăvii] stau o vreme locului. BOGZA, C. O. 107. – Pronunțat: jiu-jițu.

jitter
JITTER adj. invar. (Despre semnale) Care este caracterizat prin incertitudinea frecvenței în timp. [Pr.: gí-tăr] – Cuv. engl.

jitărea
JITĂRÍ, jităresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îndeplini funcția de jitar. – V. jitar.

DOOM

jitărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jitărésc, imperf. 3 sg. jităreá; conj. prez. 3 să jităreáscă

jităreai
JITĂRÍ, jităresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îndeplini funcția de jitar. – V. jitar.

DOOM

jitărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jitărésc, imperf. 3 sg. jităreá; conj. prez. 3 să jităreáscă

jităream
JITĂRÍ, jităresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îndeplini funcția de jitar. – V. jitar.

DOOM

jitărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jitărésc, imperf. 3 sg. jităreá; conj. prez. 3 să jităreáscă

jitărească
JITĂRÍ, jităresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îndeplini funcția de jitar. – V. jitar.

DOOM

jitărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jitărésc, imperf. 3 sg. jităreá; conj. prez. 3 să jităreáscă

jităreau
JITĂRÍ, jităresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îndeplini funcția de jitar. – V. jitar.

DOOM

jitărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jitărésc, imperf. 3 sg. jităreá; conj. prez. 3 să jităreáscă

jităreați
JITĂRÍ, jităresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îndeplini funcția de jitar. – V. jitar.

DOOM

jitărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jitărésc, imperf. 3 sg. jităreá; conj. prez. 3 să jităreáscă

jităresc
JITĂRÍ, jităresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îndeplini funcția de jitar. – V. jitar.

DOOM

jitărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jitărésc, imperf. 3 sg. jităreá; conj. prez. 3 să jităreáscă

jitărește
JITĂRÍ, jităresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îndeplini funcția de jitar. – V. jitar.

DOOM

jitărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jitărésc, imperf. 3 sg. jităreá; conj. prez. 3 să jităreáscă

jitărești
JITĂRÍ, jităresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îndeplini funcția de jitar. – V. jitar.

DOOM

jitărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jitărésc, imperf. 3 sg. jităreá; conj. prez. 3 să jităreáscă

jitări
JITĂRÍ, jităresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îndeplini funcția de jitar. – V. jitar.

DOOM

jitărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jitărésc, imperf. 3 sg. jităreá; conj. prez. 3 să jităreáscă

jităria
JITĂRÍE, jitării, s. f. (Reg.) 1. Ocupația jitarului. ♦ Plata cuvenită jitarului. 2. Locuința jitarului. – Jitar + suf. -ie.

DOOM

jităríe (reg.) s. f., art. jităría, g.-d. art. jităríei; pl. jităríi, art. jităríile

jitărie
JITĂRÍE, jitării, s. f. (Reg.) 1. Ocupația jitarului. ♦ Plata cuvenită jitarului. 2. Locuința jitarului. – Jitar + suf. -ie.

DOOM

jităríe (reg.) s. f., art. jităría, g.-d. art. jităríei; pl. jităríi, art. jităríile

jităriei
JITĂRÍE, jitării, s. f. (Reg.) 1. Ocupația jitarului. ♦ Plata cuvenită jitarului. 2. Locuința jitarului. – Jitar + suf. -ie.

DOOM

jităríe (reg.) s. f., art. jităría, g.-d. art. jităríei; pl. jităríi, art. jităríile

jitării
JITĂRÍ, jităresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îndeplini funcția de jitar. – V. jitar.

DOOM

jitărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jitărésc, imperf. 3 sg. jităreá; conj. prez. 3 să jităreáscă

jitării
JITĂRÍE, jitării, s. f. (Reg.) 1. Ocupația jitarului. ♦ Plata cuvenită jitarului. 2. Locuința jitarului. – Jitar + suf. -ie.

DOOM

jităríe (reg.) s. f., art. jităría, g.-d. art. jităríei; pl. jităríi, art. jităríile

jităriile
JITĂRÍE, jitării, s. f. (Reg.) 1. Ocupația jitarului. ♦ Plata cuvenită jitarului. 2. Locuința jitarului. – Jitar + suf. -ie.

DOOM

jităríe (reg.) s. f., art. jităría, g.-d. art. jităríei; pl. jităríi, art. jităríile

jităriilor
JITĂRÍE, jitării, s. f. (Reg.) 1. Ocupația jitarului. ♦ Plata cuvenită jitarului. 2. Locuința jitarului. – Jitar + suf. -ie.

DOOM

jităríe (reg.) s. f., art. jităría, g.-d. art. jităríei; pl. jităríi, art. jităríile

jitărim
JITĂRÍ, jităresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îndeplini funcția de jitar. – V. jitar.

DOOM

jitărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jitărésc, imperf. 3 sg. jităreá; conj. prez. 3 să jităreáscă

jitărind
JITĂRÍ, jităresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îndeplini funcția de jitar. – V. jitar.

DOOM

jitărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jitărésc, imperf. 3 sg. jităreá; conj. prez. 3 să jităreáscă

jitărire
JITĂRÍ, jităresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îndeplini funcția de jitar. – V. jitar.

DOOM

jitărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jitărésc, imperf. 3 sg. jităreá; conj. prez. 3 să jităreáscă

jitărire
JITĂRÍ, jităresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îndeplini funcția de jitar. – V. jitar.

jităriră
JITĂRÍ, jităresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îndeplini funcția de jitar. – V. jitar.

DOOM

jitărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jitărésc, imperf. 3 sg. jităreá; conj. prez. 3 să jităreáscă

jitărirăm
JITĂRÍ, jităresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îndeplini funcția de jitar. – V. jitar.

DOOM

jitărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jitărésc, imperf. 3 sg. jităreá; conj. prez. 3 să jităreáscă

jitărirăți
JITĂRÍ, jităresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îndeplini funcția de jitar. – V. jitar.

DOOM

jitărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jitărésc, imperf. 3 sg. jităreá; conj. prez. 3 să jităreáscă

jitărise
JITĂRÍ, jităresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îndeplini funcția de jitar. – V. jitar.

DOOM

jitărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jitărésc, imperf. 3 sg. jităreá; conj. prez. 3 să jităreáscă

jitărisem
JITĂRÍ, jităresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îndeplini funcția de jitar. – V. jitar.

DOOM

jitărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jitărésc, imperf. 3 sg. jităreá; conj. prez. 3 să jităreáscă

jităriseră
JITĂRÍ, jităresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îndeplini funcția de jitar. – V. jitar.

DOOM

jitărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jitărésc, imperf. 3 sg. jităreá; conj. prez. 3 să jităreáscă

jităriserăm
JITĂRÍ, jităresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îndeplini funcția de jitar. – V. jitar.

DOOM

jitărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jitărésc, imperf. 3 sg. jităreá; conj. prez. 3 să jităreáscă

jităriserăți
JITĂRÍ, jităresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îndeplini funcția de jitar. – V. jitar.

DOOM

jitărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jitărésc, imperf. 3 sg. jităreá; conj. prez. 3 să jităreáscă

jităriseși
JITĂRÍ, jităresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îndeplini funcția de jitar. – V. jitar.

DOOM

jitărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jitărésc, imperf. 3 sg. jităreá; conj. prez. 3 să jităreáscă

jităriseți
JITĂRÍ, jităresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îndeplini funcția de jitar. – V. jitar.

DOOM

jitărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jitărésc, imperf. 3 sg. jităreá; conj. prez. 3 să jităreáscă

jitărit
JITĂRÍ, jităresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îndeplini funcția de jitar. – V. jitar.

DOOM

jitărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jitărésc, imperf. 3 sg. jităreá; conj. prez. 3 să jităreáscă

jităriși
JITĂRÍ, jităresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îndeplini funcția de jitar. – V. jitar.

DOOM

jitărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jitărésc, imperf. 3 sg. jităreá; conj. prez. 3 să jităreáscă

jităriți
JITĂRÍ, jităresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îndeplini funcția de jitar. – V. jitar.

DOOM

jitărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jitărésc, imperf. 3 sg. jităreá; conj. prez. 3 să jităreáscă

jivina
JIVÍNĂ, jivine, s. f. Animal sălbatic; fiară, dihanie, lighioană, jiganie; p. gener. vietate, ființă. [Pl. și: jivini] – Din bg. živina.

DOOM

jivínă s. f., g.-d. art. jivínei; pl. jivíne

jivine
JIVÍNĂ, jivine, s. f. Animal sălbatic; fiară, dihanie, lighioană, jiganie; p. gener. vietate, ființă. [Pl. și: jivini] – Din bg. živina.

DOOM

jivínă s. f., g.-d. art. jivínei; pl. jivíne

jivinei
JIVÍNĂ, jivine, s. f. Animal sălbatic; fiară, dihanie, lighioană, jiganie; p. gener. vietate, ființă. [Pl. și: jivini] – Din bg. živina.

DOOM

jivínă s. f., g.-d. art. jivínei; pl. jivíne

jivinele
JIVÍNĂ, jivine, s. f. Animal sălbatic; fiară, dihanie, lighioană, jiganie; p. gener. vietate, ființă. [Pl. și: jivini] – Din bg. živina.

DOOM

jivínă s. f., g.-d. art. jivínei; pl. jivíne

jivinelor
JIVÍNĂ, jivine, s. f. Animal sălbatic; fiară, dihanie, lighioană, jiganie; p. gener. vietate, ființă. [Pl. și: jivini] – Din bg. živina.

DOOM

jivínă s. f., g.-d. art. jivínei; pl. jivíne

jivraj
JIVRÁJ s. n. Strat de gheață sau de chiciură care se depune la temperaturi joase pe avioane în timpul zborului. [Var.: givráj s. n.] – Din fr. givrage.

DOOM

jivráj (ji-vraj) s. n.

jivrat
GIVRÁT, -Ă adj. v. jivrat.

DOOM

jivrát (ji-vrat) adj. m., pl. jivráți; f. jivrátă, pl. jivráte

jivrata
GIVRÁT, -Ă adj. v. jivrat.

DOOM

jivrát (ji-vrat) adj. m., pl. jivráți; f. jivrátă, pl. jivráte

jivrate
GIVRÁT, -Ă adj. v. jivrat.

DOOM

jivrát (ji-vrat) adj. m., pl. jivráți; f. jivrátă, pl. jivráte

jivratei
GIVRÁT, -Ă adj. v. jivrat.

DOOM

jivrát (ji-vrat) adj. m., pl. jivráți; f. jivrátă, pl. jivráte

jivratele
GIVRÁT, -Ă adj. v. jivrat.

DOOM

jivrát (ji-vrat) adj. m., pl. jivráți; f. jivrátă, pl. jivráte

jivratelor
GIVRÁT, -Ă adj. v. jivrat.

DOOM

jivrát (ji-vrat) adj. m., pl. jivráți; f. jivrátă, pl. jivráte

jivratul
GIVRÁT, -Ă adj. v. jivrat.

DOOM

jivrát (ji-vrat) adj. m., pl. jivráți; f. jivrátă, pl. jivráte

jivratului
GIVRÁT, -Ă adj. v. jivrat.

DOOM

jivrát (ji-vrat) adj. m., pl. jivráți; f. jivrátă, pl. jivráte

jivrați
GIVRÁT, -Ă adj. v. jivrat.

DOOM

jivrát (ji-vrat) adj. m., pl. jivráți; f. jivrátă, pl. jivráte

jivrații
GIVRÁT, -Ă adj. v. jivrat.

DOOM

jivrát (ji-vrat) adj. m., pl. jivráți; f. jivrátă, pl. jivráte

jivraților
GIVRÁT, -Ă adj. v. jivrat.

DOOM

jivrát (ji-vrat) adj. m., pl. jivráți; f. jivrátă, pl. jivráte

jiță
jíță (jíțe), s. f. – 1. Filon, vînă. – 2. Sfoară, legătură. Bg., sb. žica (Cihac, II, 160; Conev 60; DAR). În Munt. și Banat; cf. nojiță. Trebuie să fie cuvînt identic cu jijiță, s. f. (lăstar, ramură ce se cațără), a cărui der. este neclară; și de asemenea cu ghiță (var. gîță), s. f. (coadă de păr, scul, legătură de prins părul), var. mold. (cf. ghințură-jințură), pe care Scriban o pune în legătură în mod greșit cu ngr. ϰότσος „coadă”; der. ghițos, adj. (Mold., păros).