jeans
JEANȘI, s. m. pl. v. jeans.

DOOM

jeans (angl.) / jeanși [jea pron. gi] s.m. pl.

jeanși
JEANȘI, s. m. pl. v. jeans.

DOOM

jeans (angl.) / jeanși [jea pron. gi] s.m. pl.

jeb
JEB, jeburi, s. n. (Reg.) Buzunar. – Din magh. zseb.

DOOM

jeb (reg.) s. n., pl. jéburi

jebruică
JEBRÚICĂ s. f. (Var.) Zăbrea. (cf. zăbrea)

jebul
JEB, jeburi, s. n. (Reg.) Buzunar. – Din magh. zseb.

DOOM

jeb (reg.) s. n., pl. jéburi

jebului
JEB, jeburi, s. n. (Reg.) Buzunar. – Din magh. zseb.

DOOM

jeb (reg.) s. n., pl. jéburi

jeburi
JEB, jeburi, s. n. (Reg.) Buzunar. – Din magh. zseb.

DOOM

jeb (reg.) s. n., pl. jéburi

jeburile
JEB, jeburi, s. n. (Reg.) Buzunar. – Din magh. zseb.

DOOM

jeb (reg.) s. n., pl. jéburi

jeburilor
JEB, jeburi, s. n. (Reg.) Buzunar. – Din magh. zseb.

DOOM

jeb (reg.) s. n., pl. jéburi

jeci
JÁCĂ, jăci, s. f. (Reg.) Sac, traistă, săculeț de pânză rară, în care se pune (la scurs) cașul, urda sau brânza de vacă. – Din magh. zsák.

DOOM

jácă (reg.) s. f., g.-d. art. jắcii; pl. jăci

jecii
JÁCĂ, jăci, s. f. (Reg.) Sac, traistă, săculeț de pânză rară, în care se pune (la scurs) cașul, urda sau brânza de vacă. – Din magh. zsák.

DOOM

jácă (reg.) s. f., g.-d. art. jắcii; pl. jăci

jecile
JÁCĂ, jăci, s. f. (Reg.) Sac, traistă, săculeț de pânză rară, în care se pune (la scurs) cașul, urda sau brânza de vacă. – Din magh. zsák.

DOOM

jácă (reg.) s. f., g.-d. art. jắcii; pl. jăci

jecilor
JÁCĂ, jăci, s. f. (Reg.) Sac, traistă, săculeț de pânză rară, în care se pune (la scurs) cașul, urda sau brânza de vacă. – Din magh. zsák.

DOOM

jácă (reg.) s. f., g.-d. art. jắcii; pl. jăci

jecmănea
JECMĂNÍ, jecmănesc, vb. IV. Tranz. A jefui (2). [Var.: jăcmăní vb. IV] – Din jăcman (înv. și reg. „jaf mare” < magh.).

DOOM

jecmăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jecmănésc, imperf. 3 sg. jecmăneá; conj. prez. 3 să jecmăneáscă

jecmăneai
JECMĂNÍ, jecmănesc, vb. IV. Tranz. A jefui (2). [Var.: jăcmăní vb. IV] – Din jăcman (înv. și reg. „jaf mare” < magh.).

DOOM

jecmăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jecmănésc, imperf. 3 sg. jecmăneá; conj. prez. 3 să jecmăneáscă

jecmăneala
JECMĂNEÁLĂ, jecmăneli, s. f. Acțiunea de a jecmăni și rezultatul ei; jaf, jefuire. [Var.: (înv. și reg.) jăcmăneálă s. f.] – Jecmăni + suf. -eală.

DOOM

jecmăneálă s. f., g.-d. art. jecmănélii; pl. jecmănéli

jecmăneam
JECMĂNÍ, jecmănesc, vb. IV. Tranz. A jefui (2). [Var.: jăcmăní vb. IV] – Din jăcman (înv. și reg. „jaf mare” < magh.).

DOOM

jecmăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jecmănésc, imperf. 3 sg. jecmăneá; conj. prez. 3 să jecmăneáscă

jecmănească
JECMĂNÍ, jecmănesc, vb. IV. Tranz. A jefui (2). [Var.: jăcmăní vb. IV] – Din jăcman (înv. și reg. „jaf mare” < magh.).

DOOM

jecmăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jecmănésc, imperf. 3 sg. jecmăneá; conj. prez. 3 să jecmăneáscă

jecmăneau
JECMĂNÍ, jecmănesc, vb. IV. Tranz. A jefui (2). [Var.: jăcmăní vb. IV] – Din jăcman (înv. și reg. „jaf mare” < magh.).

DOOM

jecmăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jecmănésc, imperf. 3 sg. jecmăneá; conj. prez. 3 să jecmăneáscă

jecmăneați
JECMĂNÍ, jecmănesc, vb. IV. Tranz. A jefui (2). [Var.: jăcmăní vb. IV] – Din jăcman (înv. și reg. „jaf mare” < magh.).

DOOM

jecmăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jecmănésc, imperf. 3 sg. jecmăneá; conj. prez. 3 să jecmăneáscă

jecmăneli
JECMĂNEÁLĂ, jecmăneli, s. f. Acțiunea de a jecmăni și rezultatul ei; jaf, jefuire. [Var.: (înv. și reg.) jăcmăneálă s. f.] – Jecmăni + suf. -eală.

DOOM

jecmăneálă s. f., g.-d. art. jecmănélii; pl. jecmănéli

jecmănelii
JECMĂNEÁLĂ, jecmăneli, s. f. Acțiunea de a jecmăni și rezultatul ei; jaf, jefuire. [Var.: (înv. și reg.) jăcmăneálă s. f.] – Jecmăni + suf. -eală.

DOOM

jecmăneálă s. f., g.-d. art. jecmănélii; pl. jecmănéli

jecmănelile
JECMĂNEÁLĂ, jecmăneli, s. f. Acțiunea de a jecmăni și rezultatul ei; jaf, jefuire. [Var.: (înv. și reg.) jăcmăneálă s. f.] – Jecmăni + suf. -eală.

DOOM

jecmăneálă s. f., g.-d. art. jecmănélii; pl. jecmănéli

jecmănelilor
JECMĂNEÁLĂ, jecmăneli, s. f. Acțiunea de a jecmăni și rezultatul ei; jaf, jefuire. [Var.: (înv. și reg.) jăcmăneálă s. f.] – Jecmăni + suf. -eală.

DOOM

jecmăneálă s. f., g.-d. art. jecmănélii; pl. jecmănéli

jecmănesc
JECMĂNÍ, jecmănesc, vb. IV. Tranz. A jefui (2). [Var.: jăcmăní vb. IV] – Din jăcman (înv. și reg. „jaf mare” < magh.).

DOOM

jecmăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jecmănésc, imperf. 3 sg. jecmăneá; conj. prez. 3 să jecmăneáscă

jecmănește
JECMĂNÍ, jecmănesc, vb. IV. Tranz. A jefui (2). [Var.: jăcmăní vb. IV] – Din jăcman (înv. și reg. „jaf mare” < magh.).

DOOM

jecmăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jecmănésc, imperf. 3 sg. jecmăneá; conj. prez. 3 să jecmăneáscă

jecmănești
JECMĂNÍ, jecmănesc, vb. IV. Tranz. A jefui (2). [Var.: jăcmăní vb. IV] – Din jăcman (înv. și reg. „jaf mare” < magh.).

DOOM

jecmăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jecmănésc, imperf. 3 sg. jecmăneá; conj. prez. 3 să jecmăneáscă

jecmăni
JECMĂNÍ, jecmănesc, vb. IV. Tranz. A jefui (2). [Var.: jăcmăní vb. IV] – Din jăcman (înv. și reg. „jaf mare” < magh.).

DOOM

jecmăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jecmănésc, imperf. 3 sg. jecmăneá; conj. prez. 3 să jecmăneáscă

jecmănii
JECMĂNÍ, jecmănesc, vb. IV. Tranz. A jefui (2). [Var.: jăcmăní vb. IV] – Din jăcman (înv. și reg. „jaf mare” < magh.).

DOOM

jecmăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jecmănésc, imperf. 3 sg. jecmăneá; conj. prez. 3 să jecmăneáscă

jecmănim
JECMĂNÍ, jecmănesc, vb. IV. Tranz. A jefui (2). [Var.: jăcmăní vb. IV] – Din jăcman (înv. și reg. „jaf mare” < magh.).

DOOM

jecmăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jecmănésc, imperf. 3 sg. jecmăneá; conj. prez. 3 să jecmăneáscă

jecmănind
JECMĂNÍ, jecmănesc, vb. IV. Tranz. A jefui (2). [Var.: jăcmăní vb. IV] – Din jăcman (înv. și reg. „jaf mare” < magh.).

DOOM

jecmăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jecmănésc, imperf. 3 sg. jecmăneá; conj. prez. 3 să jecmăneáscă

jecmănire
JECMĂNÍ, jecmănesc, vb. IV. Tranz. A jefui (2). [Var.: jăcmăní vb. IV] – Din jăcman (înv. și reg. „jaf mare” < magh.).

DOOM

jecmăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jecmănésc, imperf. 3 sg. jecmăneá; conj. prez. 3 să jecmăneáscă

jecmănire
JECMĂNÍ, jecmănesc, vb. IV. Tranz. A jefui (2). [Var.: jăcmăní vb. IV] – Din jăcman (înv. și reg. „jaf mare” < magh.).

DOOM

jecmăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jecmănésc, imperf. 3 sg. jecmăneá; conj. prez. 3 să jecmăneáscă

jecmăniră
JECMĂNÍ, jecmănesc, vb. IV. Tranz. A jefui (2). [Var.: jăcmăní vb. IV] – Din jăcman (înv. și reg. „jaf mare” < magh.).

DOOM

jecmăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jecmănésc, imperf. 3 sg. jecmăneá; conj. prez. 3 să jecmăneáscă

jecmănirăm
JECMĂNÍ, jecmănesc, vb. IV. Tranz. A jefui (2). [Var.: jăcmăní vb. IV] – Din jăcman (înv. și reg. „jaf mare” < magh.).

DOOM

jecmăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jecmănésc, imperf. 3 sg. jecmăneá; conj. prez. 3 să jecmăneáscă

jecmănirăți
JECMĂNÍ, jecmănesc, vb. IV. Tranz. A jefui (2). [Var.: jăcmăní vb. IV] – Din jăcman (înv. și reg. „jaf mare” < magh.).

DOOM

jecmăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jecmănésc, imperf. 3 sg. jecmăneá; conj. prez. 3 să jecmăneáscă

jecmănise
JECMĂNÍ, jecmănesc, vb. IV. Tranz. A jefui (2). [Var.: jăcmăní vb. IV] – Din jăcman (înv. și reg. „jaf mare” < magh.).

DOOM

jecmăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jecmănésc, imperf. 3 sg. jecmăneá; conj. prez. 3 să jecmăneáscă

jecmănisem
JECMĂNÍ, jecmănesc, vb. IV. Tranz. A jefui (2). [Var.: jăcmăní vb. IV] – Din jăcman (înv. și reg. „jaf mare” < magh.).

DOOM

jecmăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jecmănésc, imperf. 3 sg. jecmăneá; conj. prez. 3 să jecmăneáscă

jecmăniseră
JECMĂNÍ, jecmănesc, vb. IV. Tranz. A jefui (2). [Var.: jăcmăní vb. IV] – Din jăcman (înv. și reg. „jaf mare” < magh.).

DOOM

jecmăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jecmănésc, imperf. 3 sg. jecmăneá; conj. prez. 3 să jecmăneáscă

jecmăniserăm
JECMĂNÍ, jecmănesc, vb. IV. Tranz. A jefui (2). [Var.: jăcmăní vb. IV] – Din jăcman (înv. și reg. „jaf mare” < magh.).

DOOM

jecmăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jecmănésc, imperf. 3 sg. jecmăneá; conj. prez. 3 să jecmăneáscă

jecmăniserăți
JECMĂNÍ, jecmănesc, vb. IV. Tranz. A jefui (2). [Var.: jăcmăní vb. IV] – Din jăcman (înv. și reg. „jaf mare” < magh.).

DOOM

jecmăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jecmănésc, imperf. 3 sg. jecmăneá; conj. prez. 3 să jecmăneáscă

jecmăniseși
JECMĂNÍ, jecmănesc, vb. IV. Tranz. A jefui (2). [Var.: jăcmăní vb. IV] – Din jăcman (înv. și reg. „jaf mare” < magh.).

DOOM

jecmăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jecmănésc, imperf. 3 sg. jecmăneá; conj. prez. 3 să jecmăneáscă

jecmăniseți
JECMĂNÍ, jecmănesc, vb. IV. Tranz. A jefui (2). [Var.: jăcmăní vb. IV] – Din jăcman (înv. și reg. „jaf mare” < magh.).

DOOM

jecmăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jecmănésc, imperf. 3 sg. jecmăneá; conj. prez. 3 să jecmăneáscă

jecmănit
JECMĂNÍ, jecmănesc, vb. IV. Tranz. A jefui (2). [Var.: jăcmăní vb. IV] – Din jăcman (înv. și reg. „jaf mare” < magh.).

DOOM

jecmăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jecmănésc, imperf. 3 sg. jecmăneá; conj. prez. 3 să jecmăneáscă

jecmănitoare
JECMĂNITÓR, -OÁRE, jecmănitori, -oare, adj. Care jecmănește. De o parte... câțiva bancheri rapaci și jecmănitori, iar de partea cealaltă... mii de țărani români, rămași pe drumuri. BOGZA, A. Î. 597.

jecmănitoarea
JECMĂNITÓR, -OÁRE, jecmănitori, -oare, adj. Care jecmănește. De o parte... câțiva bancheri rapaci și jecmănitori, iar de partea cealaltă... mii de țărani români, rămași pe drumuri. BOGZA, A. Î. 597.

jecmănitoarei
JECMĂNITÓR, -OÁRE, jecmănitori, -oare, adj. Care jecmănește. De o parte... câțiva bancheri rapaci și jecmănitori, iar de partea cealaltă... mii de țărani români, rămași pe drumuri. BOGZA, A. Î. 597.

jecmănitoarele
JECMĂNITÓR, -OÁRE, jecmănitori, -oare, adj. Care jecmănește. De o parte... câțiva bancheri rapaci și jecmănitori, iar de partea cealaltă... mii de țărani români, rămași pe drumuri. BOGZA, A. Î. 597.

jecmănitoarelor
JECMĂNITÓR, -OÁRE, jecmănitori, -oare, adj. Care jecmănește. De o parte... câțiva bancheri rapaci și jecmănitori, iar de partea cealaltă... mii de țărani români, rămași pe drumuri. BOGZA, A. Î. 597.

jecmănitor
JECMĂNITÓR, -OÁRE, jecmănitori, -oare, adj. Care jecmănește. De o parte... câțiva bancheri rapaci și jecmănitori, iar de partea cealaltă... mii de țărani români, rămași pe drumuri. BOGZA, A. Î. 597.

jecmănitori
JECMĂNITÓR, -OÁRE, jecmănitori, -oare, adj. Care jecmănește. De o parte... câțiva bancheri rapaci și jecmănitori, iar de partea cealaltă... mii de țărani români, rămași pe drumuri. BOGZA, A. Î. 597.

jecmănitorii
JECMĂNITÓR, -OÁRE, jecmănitori, -oare, adj. Care jecmănește. De o parte... câțiva bancheri rapaci și jecmănitori, iar de partea cealaltă... mii de țărani români, rămași pe drumuri. BOGZA, A. Î. 597.

jecmănitorilor
JECMĂNITÓR, -OÁRE, jecmănitori, -oare, adj. Care jecmănește. De o parte... câțiva bancheri rapaci și jecmănitori, iar de partea cealaltă... mii de țărani români, rămași pe drumuri. BOGZA, A. Î. 597.

jecmănitorul
JECMĂNITÓR, -OÁRE, jecmănitori, -oare, adj. Care jecmănește. De o parte... câțiva bancheri rapaci și jecmănitori, iar de partea cealaltă... mii de țărani români, rămași pe drumuri. BOGZA, A. Î. 597.

jecmănitorului
JECMĂNITÓR, -OÁRE, jecmănitori, -oare, adj. Care jecmănește. De o parte... câțiva bancheri rapaci și jecmănitori, iar de partea cealaltă... mii de țărani români, rămași pe drumuri. BOGZA, A. Î. 597.

jecmăniși
JECMĂNÍ, jecmănesc, vb. IV. Tranz. A jefui (2). [Var.: jăcmăní vb. IV] – Din jăcman (înv. și reg. „jaf mare” < magh.).

DOOM

jecmăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jecmănésc, imperf. 3 sg. jecmăneá; conj. prez. 3 să jecmăneáscă

jecmăniți
JECMĂNÍ, jecmănesc, vb. IV. Tranz. A jefui (2). [Var.: jăcmăní vb. IV] – Din jăcman (înv. și reg. „jaf mare” < magh.).

DOOM

jecmăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jecmănésc, imperf. 3 sg. jecmăneá; conj. prez. 3 să jecmăneáscă

jecnată
JECNÁTĂ, jecnáte, s. f. (Var.) Zăgneată. (cf. zăgneată)

jecneată
JECNEÁTĂ, jecnéte, s. f. (Var.) Zăgneată. (cf. zăgneată)

jecui
JEFUÍ, jefuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A fura bani sau obiecte în cantități mari (făcând uz de violență); a săvârși un jaf (1), a prăda. 2. A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune; a jecmăni. [Var.: (înv.) jecuí vb. IV] – Jaf + suf. -ui.

DOOM

jefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jefuiésc, imperf. 3 sg. jefuiá; conj. prez. 3 să jefuiáscă

jecuire
JEFUÍRE, jefuiri, s. f. Acțiunea de a jefui și rezultatul ei; jaf, pradă, jecmăneală. [Var.: (înv.) jecuíre s. f.] – V. jefui.

DOOM

jefuíre s. f., g.-d. art. jefuírii; pl. jefuíri

jecuit
JECUÍ vb. IV v. jefui.

jecuitoare
JEFUITÓR, -OÁRE, jefuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește un jaf (1); persoană care jefuiește. [Pr.: -fu-i-] – Jefui + suf. -tor.

DOOM

jefuitór (-fu-i) adj. m., s. m., pl. jefuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jefuitoáre

jecuitor
JEFUITÓR, -OÁRE, jefuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește un jaf (1); persoană care jefuiește. [Pr.: -fu-i-] – Jefui + suf. -tor.

DOOM

jefuitór (-fu-i) adj. m., s. m., pl. jefuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jefuitoáre

jecuitor
JEFUITÓR, -OÁRE, jefuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește un jaf (1); persoană care jefuiește. [Pr.: -fu-i-] – Jefui + suf. -tor.

DOOM

jefuitór (-fu-i) adj. m., s. m., pl. jefuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jefuitoáre

jeep
JEEP, jeepuri, s. n. Tip de mașină mică (de campanie). [Pr.: gip] – Din fr. jeep.

DOOM

jeep (autoturism) (angl.) [pron. gip] s. n., pl. jeepuri [pron. gípuri] (jee-puri)

jeepan
jeepan s. n. (glum., peior.) jeep, mașină de teren.

jeepul
JEEP, jeepuri, s. n. Tip de mașină mică (de campanie). [Pr.: gip] – Din fr. jeep.

DOOM

jeep (autoturism) (angl.) [pron. gip] s. n., pl. jeepuri [pron. gípuri] (jee-puri)

jeepului
JEEP, jeepuri, s. n. Tip de mașină mică (de campanie). [Pr.: gip] – Din fr. jeep.

DOOM

jeep (autoturism) (angl.) [pron. gip] s. n., pl. jeepuri [pron. gípuri] (jee-puri)

jeepuri
JEEP, jeepuri, s. n. Tip de mașină mică (de campanie). [Pr.: gip] – Din fr. jeep.

DOOM

jeep (autoturism) (angl.) [pron. gip] s. n., pl. jeepuri [pron. gípuri] (jee-puri)

jeepurile
JEEP, jeepuri, s. n. Tip de mașină mică (de campanie). [Pr.: gip] – Din fr. jeep.

DOOM

jeep (autoturism) (angl.) [pron. gip] s. n., pl. jeepuri [pron. gípuri] (jee-puri)

jeepurilor
JEEP, jeepuri, s. n. Tip de mașină mică (de campanie). [Pr.: gip] – Din fr. jeep.

DOOM

jeep (autoturism) (angl.) [pron. gip] s. n., pl. jeepuri [pron. gípuri] (jee-puri)

jefui
JEFUÍ, jefuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A fura bani sau obiecte în cantități mari (făcând uz de violență); a săvârși un jaf (1), a prăda. 2. A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune; a jecmăni. [Var.: (înv.) jecuí vb. IV] – Jaf + suf. -ui.

DOOM

jefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jefuiésc, imperf. 3 sg. jefuiá; conj. prez. 3 să jefuiáscă

jefuia
JEFUÍ, jefuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A fura bani sau obiecte în cantități mari (făcând uz de violență); a săvârși un jaf (1), a prăda. 2. A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune; a jecmăni. [Var.: (înv.) jecuí vb. IV] – Jaf + suf. -ui.

DOOM

jefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jefuiésc, imperf. 3 sg. jefuiá; conj. prez. 3 să jefuiáscă

jefuiai
JEFUÍ, jefuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A fura bani sau obiecte în cantități mari (făcând uz de violență); a săvârși un jaf (1), a prăda. 2. A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune; a jecmăni. [Var.: (înv.) jecuí vb. IV] – Jaf + suf. -ui.

DOOM

jefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jefuiésc, imperf. 3 sg. jefuiá; conj. prez. 3 să jefuiáscă

jefuiam
JEFUÍ, jefuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A fura bani sau obiecte în cantități mari (făcând uz de violență); a săvârși un jaf (1), a prăda. 2. A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune; a jecmăni. [Var.: (înv.) jecuí vb. IV] – Jaf + suf. -ui.

DOOM

jefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jefuiésc, imperf. 3 sg. jefuiá; conj. prez. 3 să jefuiáscă

jefuiască
JEFUÍ, jefuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A fura bani sau obiecte în cantități mari (făcând uz de violență); a săvârși un jaf (1), a prăda. 2. A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune; a jecmăni. [Var.: (înv.) jecuí vb. IV] – Jaf + suf. -ui.

DOOM

jefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jefuiésc, imperf. 3 sg. jefuiá; conj. prez. 3 să jefuiáscă

jefuiau
JEFUÍ, jefuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A fura bani sau obiecte în cantități mari (făcând uz de violență); a săvârși un jaf (1), a prăda. 2. A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune; a jecmăni. [Var.: (înv.) jecuí vb. IV] – Jaf + suf. -ui.

DOOM

jefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jefuiésc, imperf. 3 sg. jefuiá; conj. prez. 3 să jefuiáscă

jefuiați
JEFUÍ, jefuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A fura bani sau obiecte în cantități mari (făcând uz de violență); a săvârși un jaf (1), a prăda. 2. A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune; a jecmăni. [Var.: (înv.) jecuí vb. IV] – Jaf + suf. -ui.

DOOM

jefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jefuiésc, imperf. 3 sg. jefuiá; conj. prez. 3 să jefuiáscă

jefuiesc
JEFUÍ, jefuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A fura bani sau obiecte în cantități mari (făcând uz de violență); a săvârși un jaf (1), a prăda. 2. A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune; a jecmăni. [Var.: (înv.) jecuí vb. IV] – Jaf + suf. -ui.

DOOM

jefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jefuiésc, imperf. 3 sg. jefuiá; conj. prez. 3 să jefuiáscă

jefuiește
JEFUÍ, jefuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A fura bani sau obiecte în cantități mari (făcând uz de violență); a săvârși un jaf (1), a prăda. 2. A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune; a jecmăni. [Var.: (înv.) jecuí vb. IV] – Jaf + suf. -ui.

DOOM

jefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jefuiésc, imperf. 3 sg. jefuiá; conj. prez. 3 să jefuiáscă

jefuiești
JEFUÍ, jefuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A fura bani sau obiecte în cantități mari (făcând uz de violență); a săvârși un jaf (1), a prăda. 2. A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune; a jecmăni. [Var.: (înv.) jecuí vb. IV] – Jaf + suf. -ui.

DOOM

jefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jefuiésc, imperf. 3 sg. jefuiá; conj. prez. 3 să jefuiáscă

jefuii
JEFUÍ, jefuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A fura bani sau obiecte în cantități mari (făcând uz de violență); a săvârși un jaf (1), a prăda. 2. A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune; a jecmăni. [Var.: (înv.) jecuí vb. IV] – Jaf + suf. -ui.

DOOM

jefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jefuiésc, imperf. 3 sg. jefuiá; conj. prez. 3 să jefuiáscă

jefuim
JEFUÍ, jefuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A fura bani sau obiecte în cantități mari (făcând uz de violență); a săvârși un jaf (1), a prăda. 2. A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune; a jecmăni. [Var.: (înv.) jecuí vb. IV] – Jaf + suf. -ui.

DOOM

jefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jefuiésc, imperf. 3 sg. jefuiá; conj. prez. 3 să jefuiáscă

jefuind
JEFUÍ, jefuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A fura bani sau obiecte în cantități mari (făcând uz de violență); a săvârși un jaf (1), a prăda. 2. A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune; a jecmăni. [Var.: (înv.) jecuí vb. IV] – Jaf + suf. -ui.

DOOM

jefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jefuiésc, imperf. 3 sg. jefuiá; conj. prez. 3 să jefuiáscă

jefuire
JEFUÍ, jefuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A fura bani sau obiecte în cantități mari (făcând uz de violență); a săvârși un jaf (1), a prăda. 2. A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune; a jecmăni. [Var.: (înv.) jecuí vb. IV] – Jaf + suf. -ui.

DOOM

jefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jefuiésc, imperf. 3 sg. jefuiá; conj. prez. 3 să jefuiáscă

jefuire
JEFUÍRE, jefuiri, s. f. Acțiunea de a jefui și rezultatul ei; jaf, pradă, jecmăneală. [Var.: (înv.) jecuíre s. f.] – V. jefui.

DOOM

jefuíre s. f., g.-d. art. jefuírii; pl. jefuíri

jefuirea
JEFUÍRE, jefuiri, s. f. Acțiunea de a jefui și rezultatul ei; jaf, pradă, jecmăneală. [Var.: (înv.) jecuíre s. f.] – V. jefui.

DOOM

jefuíre s. f., g.-d. art. jefuírii; pl. jefuíri

jefuiri
JEFUÍRE, jefuiri, s. f. Acțiunea de a jefui și rezultatul ei; jaf, pradă, jecmăneală. [Var.: (înv.) jecuíre s. f.] – V. jefui.

DOOM

jefuíre s. f., g.-d. art. jefuírii; pl. jefuíri

jefuirii
JEFUÍRE, jefuiri, s. f. Acțiunea de a jefui și rezultatul ei; jaf, pradă, jecmăneală. [Var.: (înv.) jecuíre s. f.] – V. jefui.

DOOM

jefuíre s. f., g.-d. art. jefuírii; pl. jefuíri

jefuirile
JEFUÍRE, jefuiri, s. f. Acțiunea de a jefui și rezultatul ei; jaf, pradă, jecmăneală. [Var.: (înv.) jecuíre s. f.] – V. jefui.

DOOM

jefuíre s. f., g.-d. art. jefuírii; pl. jefuíri

jefuirilor
JEFUÍRE, jefuiri, s. f. Acțiunea de a jefui și rezultatul ei; jaf, pradă, jecmăneală. [Var.: (înv.) jecuíre s. f.] – V. jefui.

DOOM

jefuíre s. f., g.-d. art. jefuírii; pl. jefuíri

jefuiră
JEFUÍ, jefuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A fura bani sau obiecte în cantități mari (făcând uz de violență); a săvârși un jaf (1), a prăda. 2. A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune; a jecmăni. [Var.: (înv.) jecuí vb. IV] – Jaf + suf. -ui.

DOOM

jefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jefuiésc, imperf. 3 sg. jefuiá; conj. prez. 3 să jefuiáscă

jefuirăm
JEFUÍ, jefuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A fura bani sau obiecte în cantități mari (făcând uz de violență); a săvârși un jaf (1), a prăda. 2. A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune; a jecmăni. [Var.: (înv.) jecuí vb. IV] – Jaf + suf. -ui.

DOOM

jefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jefuiésc, imperf. 3 sg. jefuiá; conj. prez. 3 să jefuiáscă

jefuirăți
JEFUÍ, jefuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A fura bani sau obiecte în cantități mari (făcând uz de violență); a săvârși un jaf (1), a prăda. 2. A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune; a jecmăni. [Var.: (înv.) jecuí vb. IV] – Jaf + suf. -ui.

DOOM

jefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jefuiésc, imperf. 3 sg. jefuiá; conj. prez. 3 să jefuiáscă

jefuise
JEFUÍ, jefuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A fura bani sau obiecte în cantități mari (făcând uz de violență); a săvârși un jaf (1), a prăda. 2. A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune; a jecmăni. [Var.: (înv.) jecuí vb. IV] – Jaf + suf. -ui.

DOOM

jefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jefuiésc, imperf. 3 sg. jefuiá; conj. prez. 3 să jefuiáscă

jefuisem
JEFUÍ, jefuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A fura bani sau obiecte în cantități mari (făcând uz de violență); a săvârși un jaf (1), a prăda. 2. A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune; a jecmăni. [Var.: (înv.) jecuí vb. IV] – Jaf + suf. -ui.

DOOM

jefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jefuiésc, imperf. 3 sg. jefuiá; conj. prez. 3 să jefuiáscă

jefuiseră
JEFUÍ, jefuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A fura bani sau obiecte în cantități mari (făcând uz de violență); a săvârși un jaf (1), a prăda. 2. A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune; a jecmăni. [Var.: (înv.) jecuí vb. IV] – Jaf + suf. -ui.

DOOM

jefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jefuiésc, imperf. 3 sg. jefuiá; conj. prez. 3 să jefuiáscă

jefuiserăm
JEFUÍ, jefuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A fura bani sau obiecte în cantități mari (făcând uz de violență); a săvârși un jaf (1), a prăda. 2. A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune; a jecmăni. [Var.: (înv.) jecuí vb. IV] – Jaf + suf. -ui.

DOOM

jefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jefuiésc, imperf. 3 sg. jefuiá; conj. prez. 3 să jefuiáscă

jefuiserăți
JEFUÍ, jefuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A fura bani sau obiecte în cantități mari (făcând uz de violență); a săvârși un jaf (1), a prăda. 2. A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune; a jecmăni. [Var.: (înv.) jecuí vb. IV] – Jaf + suf. -ui.

DOOM

jefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jefuiésc, imperf. 3 sg. jefuiá; conj. prez. 3 să jefuiáscă

jefuiseși
JEFUÍ, jefuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A fura bani sau obiecte în cantități mari (făcând uz de violență); a săvârși un jaf (1), a prăda. 2. A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune; a jecmăni. [Var.: (înv.) jecuí vb. IV] – Jaf + suf. -ui.

DOOM

jefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jefuiésc, imperf. 3 sg. jefuiá; conj. prez. 3 să jefuiáscă

jefuiseți
JEFUÍ, jefuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A fura bani sau obiecte în cantități mari (făcând uz de violență); a săvârși un jaf (1), a prăda. 2. A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune; a jecmăni. [Var.: (înv.) jecuí vb. IV] – Jaf + suf. -ui.

DOOM

jefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jefuiésc, imperf. 3 sg. jefuiá; conj. prez. 3 să jefuiáscă

jefuit
JEFUÍ, jefuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A fura bani sau obiecte în cantități mari (făcând uz de violență); a săvârși un jaf (1), a prăda. 2. A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune; a jecmăni. [Var.: (înv.) jecuí vb. IV] – Jaf + suf. -ui.

DOOM

jefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jefuiésc, imperf. 3 sg. jefuiá; conj. prez. 3 să jefuiáscă

jefuit
JEFUÍT s. n. Faptul de a jefui. – V. jefui.

DOOM

jefuít s. n.

jefuitoare
JEFUITÓR, -OÁRE, jefuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește un jaf (1); persoană care jefuiește. [Pr.: -fu-i-] – Jefui + suf. -tor.

DOOM

jefuitór (-fu-i) adj. m., s. m., pl. jefuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jefuitoáre

jefuitoare
JEFUITÓR, -OÁRE, jefuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește un jaf (1); persoană care jefuiește. [Pr.: -fu-i-] – Jefui + suf. -tor.

DOOM

jefuitór (-fu-i) adj. m., s. m., pl. jefuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jefuitoáre

jefuitoarea
JEFUITÓR, -OÁRE, jefuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește un jaf (1); persoană care jefuiește. [Pr.: -fu-i-] – Jefui + suf. -tor.

DOOM

jefuitór (-fu-i) adj. m., s. m., pl. jefuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jefuitoáre

jefuitoarea
JEFUITÓR, -OÁRE, jefuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește un jaf (1); persoană care jefuiește. [Pr.: -fu-i-] – Jefui + suf. -tor.

DOOM

jefuitór (-fu-i) adj. m., s. m., pl. jefuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jefuitoáre

jefuitoarei
JEFUITÓR, -OÁRE, jefuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește un jaf (1); persoană care jefuiește. [Pr.: -fu-i-] – Jefui + suf. -tor.

DOOM

jefuitór (-fu-i) adj. m., s. m., pl. jefuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jefuitoáre

jefuitoarei
JEFUITÓR, -OÁRE, jefuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește un jaf (1); persoană care jefuiește. [Pr.: -fu-i-] – Jefui + suf. -tor.

DOOM

jefuitór (-fu-i) adj. m., s. m., pl. jefuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jefuitoáre

jefuitoarele
JEFUITÓR, -OÁRE, jefuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește un jaf (1); persoană care jefuiește. [Pr.: -fu-i-] – Jefui + suf. -tor.

DOOM

jefuitór (-fu-i) adj. m., s. m., pl. jefuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jefuitoáre

jefuitoarele
JEFUITÓR, -OÁRE, jefuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește un jaf (1); persoană care jefuiește. [Pr.: -fu-i-] – Jefui + suf. -tor.

DOOM

jefuitór (-fu-i) adj. m., s. m., pl. jefuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jefuitoáre

jefuitoarelor
JEFUITÓR, -OÁRE, jefuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește un jaf (1); persoană care jefuiește. [Pr.: -fu-i-] – Jefui + suf. -tor.

DOOM

jefuitór (-fu-i) adj. m., s. m., pl. jefuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jefuitoáre

jefuitoarelor
JEFUITÓR, -OÁRE, jefuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește un jaf (1); persoană care jefuiește. [Pr.: -fu-i-] – Jefui + suf. -tor.

DOOM

jefuitór (-fu-i) adj. m., s. m., pl. jefuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jefuitoáre

jefuitoareo
JEFUITÓR, -OÁRE, jefuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește un jaf (1); persoană care jefuiește. [Pr.: -fu-i-] – Jefui + suf. -tor.

DOOM

jefuitór (-fu-i) adj. m., s. m., pl. jefuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jefuitoáre

jefuitoareo
JEFUITÓR, -OÁRE, jefuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește un jaf (1); persoană care jefuiește. [Pr.: -fu-i-] – Jefui + suf. -tor.

DOOM

jefuitór (-fu-i) adj. m., s. m., pl. jefuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jefuitoáre

jefuitor
JEFUITÓR, -OÁRE, jefuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește un jaf (1); persoană care jefuiește. [Pr.: -fu-i-] – Jefui + suf. -tor.

DOOM

jefuitór (-fu-i) adj. m., s. m., pl. jefuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jefuitoáre

jefuitor
JEFUITÓR, -OÁRE, jefuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește un jaf (1); persoană care jefuiește. [Pr.: -fu-i-] – Jefui + suf. -tor.

DOOM

jefuitór (-fu-i) adj. m., s. m., pl. jefuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jefuitoáre

jefuitore
JEFUITÓR, -OÁRE, jefuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește un jaf (1); persoană care jefuiește. [Pr.: -fu-i-] – Jefui + suf. -tor.

DOOM

jefuitór (-fu-i) adj. m., s. m., pl. jefuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jefuitoáre

jefuitori
JEFUITÓR, -OÁRE, jefuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește un jaf (1); persoană care jefuiește. [Pr.: -fu-i-] – Jefui + suf. -tor.

DOOM

jefuitór (-fu-i) adj. m., s. m., pl. jefuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jefuitoáre

jefuitori
JEFUITÓR, -OÁRE, jefuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește un jaf (1); persoană care jefuiește. [Pr.: -fu-i-] – Jefui + suf. -tor.

DOOM

jefuitór (-fu-i) adj. m., s. m., pl. jefuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jefuitoáre

jefuitorii
JEFUITÓR, -OÁRE, jefuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește un jaf (1); persoană care jefuiește. [Pr.: -fu-i-] – Jefui + suf. -tor.

DOOM

jefuitór (-fu-i) adj. m., s. m., pl. jefuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jefuitoáre

jefuitorii
JEFUITÓR, -OÁRE, jefuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește un jaf (1); persoană care jefuiește. [Pr.: -fu-i-] – Jefui + suf. -tor.

DOOM

jefuitór (-fu-i) adj. m., s. m., pl. jefuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jefuitoáre

jefuitorilor
JEFUITÓR, -OÁRE, jefuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește un jaf (1); persoană care jefuiește. [Pr.: -fu-i-] – Jefui + suf. -tor.

DOOM

jefuitór (-fu-i) adj. m., s. m., pl. jefuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jefuitoáre

jefuitorilor
JEFUITÓR, -OÁRE, jefuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește un jaf (1); persoană care jefuiește. [Pr.: -fu-i-] – Jefui + suf. -tor.

DOOM

jefuitór (-fu-i) adj. m., s. m., pl. jefuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jefuitoáre

jefuitorul
JEFUITÓR, -OÁRE, jefuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește un jaf (1); persoană care jefuiește. [Pr.: -fu-i-] – Jefui + suf. -tor.

DOOM

jefuitór (-fu-i) adj. m., s. m., pl. jefuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jefuitoáre

jefuitorul
JEFUITÓR, -OÁRE, jefuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește un jaf (1); persoană care jefuiește. [Pr.: -fu-i-] – Jefui + suf. -tor.

DOOM

jefuitór (-fu-i) adj. m., s. m., pl. jefuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jefuitoáre

jefuitorule
JEFUITÓR, -OÁRE, jefuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește un jaf (1); persoană care jefuiește. [Pr.: -fu-i-] – Jefui + suf. -tor.

DOOM

jefuitór (-fu-i) adj. m., s. m., pl. jefuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jefuitoáre

jefuitorule
JEFUITÓR, -OÁRE, jefuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește un jaf (1); persoană care jefuiește. [Pr.: -fu-i-] – Jefui + suf. -tor.

DOOM

jefuitór (-fu-i) adj. m., s. m., pl. jefuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jefuitoáre

jefuitorului
JEFUITÓR, -OÁRE, jefuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește un jaf (1); persoană care jefuiește. [Pr.: -fu-i-] – Jefui + suf. -tor.

DOOM

jefuitór (-fu-i) adj. m., s. m., pl. jefuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jefuitoáre

jefuitorului
JEFUITÓR, -OÁRE, jefuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește un jaf (1); persoană care jefuiește. [Pr.: -fu-i-] – Jefui + suf. -tor.

DOOM

jefuitór (-fu-i) adj. m., s. m., pl. jefuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jefuitoáre

jefuiși
JEFUÍ, jefuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A fura bani sau obiecte în cantități mari (făcând uz de violență); a săvârși un jaf (1), a prăda. 2. A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune; a jecmăni. [Var.: (înv.) jecuí vb. IV] – Jaf + suf. -ui.

DOOM

jefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jefuiésc, imperf. 3 sg. jefuiá; conj. prez. 3 să jefuiáscă

jefuiți
JEFUÍ, jefuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A fura bani sau obiecte în cantități mari (făcând uz de violență); a săvârși un jaf (1), a prăda. 2. A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune; a jecmăni. [Var.: (înv.) jecuí vb. IV] – Jaf + suf. -ui.

DOOM

jefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jefuiésc, imperf. 3 sg. jefuiá; conj. prez. 3 să jefuiáscă

jeg
JEG, jeguri, s. n. 1. Strat de murdărie pe pielea omului sau a animalelor; jip¹, lip¹. 2. (Reg.) Jar¹. 3. (Reg.) Senzație de arsură pe gât și pe esofag; jărăgai (2). – Din bg. žeg.

DOOM

jeg s. n., pl. jéguri

jegoasa
JEGÓS, -OÁSĂ, jegoși, -oase, adj. Plin de jeg (1); murdar. – Jeg + suf. -os.

DOOM

jegós adj. m., pl. jegóși; f. jegoásă, pl. jegoáse

jegoase
JEGÓS, -OÁSĂ, jegoși, -oase, adj. Plin de jeg (1); murdar. – Jeg + suf. -os.

DOOM

jegós adj. m., pl. jegóși; f. jegoásă, pl. jegoáse

jegoasei
JEGÓS, -OÁSĂ, jegoși, -oase, adj. Plin de jeg (1); murdar. – Jeg + suf. -os.

DOOM

jegós adj. m., pl. jegóși; f. jegoásă, pl. jegoáse

jegoasele
JEGÓS, -OÁSĂ, jegoși, -oase, adj. Plin de jeg (1); murdar. – Jeg + suf. -os.

DOOM

jegós adj. m., pl. jegóși; f. jegoásă, pl. jegoáse

jegoaselor
JEGÓS, -OÁSĂ, jegoși, -oase, adj. Plin de jeg (1); murdar. – Jeg + suf. -os.

DOOM

jegós adj. m., pl. jegóși; f. jegoásă, pl. jegoáse

jegos
JEGÓS, -OÁSĂ, jegoși, -oase, adj. Plin de jeg (1); murdar. – Jeg + suf. -os.

DOOM

jegós adj. m., pl. jegóși; f. jegoásă, pl. jegoáse

jegosul
JEGÓS, -OÁSĂ, jegoși, -oase, adj. Plin de jeg (1); murdar. – Jeg + suf. -os.

DOOM

jegós adj. m., pl. jegóși; f. jegoásă, pl. jegoáse

jegosului
JEGÓS, -OÁSĂ, jegoși, -oase, adj. Plin de jeg (1); murdar. – Jeg + suf. -os.

DOOM

jegós adj. m., pl. jegóși; f. jegoásă, pl. jegoáse

jegoși
JEGÓS, -OÁSĂ, jegoși, -oase, adj. Plin de jeg (1); murdar. – Jeg + suf. -os.

DOOM

jegós adj. m., pl. jegóși; f. jegoásă, pl. jegoáse

jegoșii
JEGÓS, -OÁSĂ, jegoși, -oase, adj. Plin de jeg (1); murdar. – Jeg + suf. -os.

DOOM

jegós adj. m., pl. jegóși; f. jegoásă, pl. jegoáse

jegoșilor
JEGÓS, -OÁSĂ, jegoși, -oase, adj. Plin de jeg (1); murdar. – Jeg + suf. -os.

DOOM

jegós adj. m., pl. jegóși; f. jegoásă, pl. jegoáse

jegul
JEG, jeguri, s. n. 1. Strat de murdărie pe pielea omului sau a animalelor; jip¹, lip¹. 2. (Reg.) Jar¹. 3. (Reg.) Senzație de arsură pe gât și pe esofag; jărăgai (2). – Din bg. žeg.

DOOM

jeg s. n., pl. jéguri

jegului
JEG, jeguri, s. n. 1. Strat de murdărie pe pielea omului sau a animalelor; jip¹, lip¹. 2. (Reg.) Jar¹. 3. (Reg.) Senzație de arsură pe gât și pe esofag; jărăgai (2). – Din bg. žeg.

DOOM

jeg s. n., pl. jéguri

jeguri
JEG, jeguri, s. n. 1. Strat de murdărie pe pielea omului sau a animalelor; jip¹, lip¹. 2. (Reg.) Jar¹. 3. (Reg.) Senzație de arsură pe gât și pe esofag; jărăgai (2). – Din bg. žeg.

DOOM

jeg s. n., pl. jéguri

jegurile
JEG, jeguri, s. n. 1. Strat de murdărie pe pielea omului sau a animalelor; jip¹, lip¹. 2. (Reg.) Jar¹. 3. (Reg.) Senzație de arsură pe gât și pe esofag; jărăgai (2). – Din bg. žeg.

DOOM

jeg s. n., pl. jéguri

jegurilor
JEG, jeguri, s. n. 1. Strat de murdărie pe pielea omului sau a animalelor; jip¹, lip¹. 2. (Reg.) Jar¹. 3. (Reg.) Senzație de arsură pe gât și pe esofag; jărăgai (2). – Din bg. žeg.

DOOM

jeg s. n., pl. jéguri

jegări
jegări s. m. pl. (adol., glum.) pantaloni colanți murdari.

jejun
JEJÚN, jejunuri, s. n. Parte a intestinului subțire cuprinsă între duoden și ileon. – Din fr. jéjunum, lat. jejunum.

DOOM

jejún s. n., pl. jejúnuri

jejunal
JEJUNÁL, -Ă, jejunali, -e, adj. (Anat.) Al jejunului. – Din fr. jéjunal.

jejunala
JEJUNÁL, -Ă, jejunali, -e, adj. (Anat.) Al jejunului. – Din fr. jéjunal.

jejunale
JEJUNÁL, -Ă, jejunali, -e, adj. (Anat.) Al jejunului. – Din fr. jéjunal.

jejunalei
JEJUNÁL, -Ă, jejunali, -e, adj. (Anat.) Al jejunului. – Din fr. jéjunal.

jejunalele
JEJUNÁL, -Ă, jejunali, -e, adj. (Anat.) Al jejunului. – Din fr. jéjunal.

jejunalelor
JEJUNÁL, -Ă, jejunali, -e, adj. (Anat.) Al jejunului. – Din fr. jéjunal.

jejunali
JEJUNÁL, -Ă, jejunali, -e, adj. (Anat.) Al jejunului. – Din fr. jéjunal.

jejunalii
JEJUNÁL, -Ă, jejunali, -e, adj. (Anat.) Al jejunului. – Din fr. jéjunal.

jejunalilor
JEJUNÁL, -Ă, jejunali, -e, adj. (Anat.) Al jejunului. – Din fr. jéjunal.

jejunalul
JEJUNÁL, -Ă, jejunali, -e, adj. (Anat.) Al jejunului. – Din fr. jéjunal.

jejunalului
JEJUNÁL, -Ă, jejunali, -e, adj. (Anat.) Al jejunului. – Din fr. jéjunal.

jejunita
JEJUNÍTĂ, jejunite, s. f. Inflamație a jejunului, manifestată prin dureri abdominale, tulburări digestive etc. – Jejun + suf. -ită.

DOOM

!jejunítă s. f., g.-d. art. jejunítei; pl. jejuníte

jejunite
JEJUNÍTĂ, jejunite, s. f. Inflamație a jejunului, manifestată prin dureri abdominale, tulburări digestive etc. – Jejun + suf. -ită.

DOOM

!jejunítă s. f., g.-d. art. jejunítei; pl. jejuníte

jejunitei
JEJUNÍTĂ, jejunite, s. f. Inflamație a jejunului, manifestată prin dureri abdominale, tulburări digestive etc. – Jejun + suf. -ită.

DOOM

!jejunítă s. f., g.-d. art. jejunítei; pl. jejuníte

jejunitele
JEJUNÍTĂ, jejunite, s. f. Inflamație a jejunului, manifestată prin dureri abdominale, tulburări digestive etc. – Jejun + suf. -ită.

DOOM

!jejunítă s. f., g.-d. art. jejunítei; pl. jejuníte

jejunitelor
JEJUNÍTĂ, jejunite, s. f. Inflamație a jejunului, manifestată prin dureri abdominale, tulburări digestive etc. – Jejun + suf. -ită.

DOOM

!jejunítă s. f., g.-d. art. jejunítei; pl. jejuníte

jejunostomie
JEJUNOSTOMÍE, jejunostomii, s. f. (Med.) Deschidere operatorie a unei anse jejunale la piele. – Din fr. jéjunostomie.

jejunul
JEJÚN, jejunuri, s. n. Parte a intestinului subțire cuprinsă între duoden și ileon. – Din fr. jéjunum, lat. jejunum.

DOOM

jejún s. n., pl. jejúnuri

jejunului
JEJÚN, jejunuri, s. n. Parte a intestinului subțire cuprinsă între duoden și ileon. – Din fr. jéjunum, lat. jejunum.

DOOM

jejún s. n., pl. jejúnuri

jejunum
JEJÚN, jejunuri, s. n. Parte a intestinului subțire cuprinsă între duoden și ileon. – Din fr. jéjunum, lat. jejunum.

DOOM

jejún s. n., pl. jejúnuri

jejunumul
JEJÚN, jejunuri, s. n. Parte a intestinului subțire cuprinsă între duoden și ileon. – Din fr. jéjunum, lat. jejunum.

DOOM

jejún s. n., pl. jejúnuri

jejunumului
JEJÚN, jejunuri, s. n. Parte a intestinului subțire cuprinsă între duoden și ileon. – Din fr. jéjunum, lat. jejunum.

DOOM

jejún s. n., pl. jejúnuri

jejunuri
JEJÚN, jejunuri, s. n. Parte a intestinului subțire cuprinsă între duoden și ileon. – Din fr. jéjunum, lat. jejunum.

DOOM

jejún s. n., pl. jejúnuri

jejunurile
JEJÚN, jejunuri, s. n. Parte a intestinului subțire cuprinsă între duoden și ileon. – Din fr. jéjunum, lat. jejunum.

DOOM

jejún s. n., pl. jejúnuri

jejunurilor
JEJÚN, jejunuri, s. n. Parte a intestinului subțire cuprinsă între duoden și ileon. – Din fr. jéjunum, lat. jejunum.

DOOM

jejún s. n., pl. jejúnuri

jelania
JELÁNIE, jelanii, s. f. 1. Plângere, tânguire, jeluire. ♦ Cântec trist. 2. Jale¹ (1), durere adâncă. 3. Doliu, durere mare. – Din sl. želanije.

DOOM

jelánie (-ni-e) s. f., art. jelánia (-ni-a), g.-d. art. jelániei; pl. jelánii, art. jelániile (-ni-i-)

jelanie
JELÁNIE, jelanii, s. f. 1. Plângere, tânguire, jeluire. ♦ Cântec trist. 2. Jale¹ (1), durere adâncă. 3. Doliu, durere mare. – Din sl. želanije.

DOOM

jelánie (-ni-e) s. f., art. jelánia (-ni-a), g.-d. art. jelániei; pl. jelánii, art. jelániile (-ni-i-)

jelaniei
JELÁNIE, jelanii, s. f. 1. Plângere, tânguire, jeluire. ♦ Cântec trist. 2. Jale¹ (1), durere adâncă. 3. Doliu, durere mare. – Din sl. želanije.

DOOM

jelánie (-ni-e) s. f., art. jelánia (-ni-a), g.-d. art. jelániei; pl. jelánii, art. jelániile (-ni-i-)

jelanii
JELÁNIE, jelanii, s. f. 1. Plângere, tânguire, jeluire. ♦ Cântec trist. 2. Jale¹ (1), durere adâncă. 3. Doliu, durere mare. – Din sl. želanije.

DOOM

jelánie (-ni-e) s. f., art. jelánia (-ni-a), g.-d. art. jelániei; pl. jelánii, art. jelániile (-ni-i-)

jelaniile
JELÁNIE, jelanii, s. f. 1. Plângere, tânguire, jeluire. ♦ Cântec trist. 2. Jale¹ (1), durere adâncă. 3. Doliu, durere mare. – Din sl. želanije.

DOOM

jelánie (-ni-e) s. f., art. jelánia (-ni-a), g.-d. art. jelániei; pl. jelánii, art. jelániile (-ni-i-)

jelaniilor
JELÁNIE, jelanii, s. f. 1. Plângere, tânguire, jeluire. ♦ Cântec trist. 2. Jale¹ (1), durere adâncă. 3. Doliu, durere mare. – Din sl. želanije.

DOOM

jelánie (-ni-e) s. f., art. jelánia (-ni-a), g.-d. art. jelániei; pl. jelánii, art. jelániile (-ni-i-)

jelbar
JELBÁR s. m. v. jălbar.

DOOM

jălbár (înv.) s. m., pl. jălbári

jelbi
JÁLOBĂ s. f. v. jalbă.

DOOM

jálbă (pop.) s. f., g.-d. art. jálbei; pl. jálbe

jelbii
JÁLOBĂ s. f. v. jalbă.

DOOM

jálbă (pop.) s. f., g.-d. art. jálbei; pl. jálbe

jelbile
JÁLOBĂ s. f. v. jalbă.

DOOM

jálbă (pop.) s. f., g.-d. art. jálbei; pl. jálbe

jelbilor
JÁLOBĂ s. f. v. jalbă.

DOOM

jálbă (pop.) s. f., g.-d. art. jálbei; pl. jálbe

jele
JÉLE s. f. v. jale¹.

DOOM

jále s. f., g.-d. art. jálei

jelea
JELÍ, jelesc, vb. IV. 1. Refl. A se plânge, a se văita; a se tângui, a se căina, a se jelui (1). 2. Tranz. și intranz. A boci un mort. 3. Tranz. A deplânge, a compătimi; a regreta, a jelui. – Din sl. žaliti.

DOOM

jelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jelésc, imperf. 3 sg. jeleá; conj. prez. 3 să jeleáscă

jeleai
JELÍ, jelesc, vb. IV. 1. Refl. A se plânge, a se văita; a se tângui, a se căina, a se jelui (1). 2. Tranz. și intranz. A boci un mort. 3. Tranz. A deplânge, a compătimi; a regreta, a jelui. – Din sl. žaliti.

DOOM

jelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jelésc, imperf. 3 sg. jeleá; conj. prez. 3 să jeleáscă

jeleam
JELÍ, jelesc, vb. IV. 1. Refl. A se plânge, a se văita; a se tângui, a se căina, a se jelui (1). 2. Tranz. și intranz. A boci un mort. 3. Tranz. A deplânge, a compătimi; a regreta, a jelui. – Din sl. žaliti.

DOOM

jelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jelésc, imperf. 3 sg. jeleá; conj. prez. 3 să jeleáscă

jelească
JELÍ, jelesc, vb. IV. 1. Refl. A se plânge, a se văita; a se tângui, a se căina, a se jelui (1). 2. Tranz. și intranz. A boci un mort. 3. Tranz. A deplânge, a compătimi; a regreta, a jelui. – Din sl. žaliti.

DOOM

jelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jelésc, imperf. 3 sg. jeleá; conj. prez. 3 să jeleáscă

jeleau
JELÍ, jelesc, vb. IV. 1. Refl. A se plânge, a se văita; a se tângui, a se căina, a se jelui (1). 2. Tranz. și intranz. A boci un mort. 3. Tranz. A deplânge, a compătimi; a regreta, a jelui. – Din sl. žaliti.

DOOM

jelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jelésc, imperf. 3 sg. jeleá; conj. prez. 3 să jeleáscă

jeleați
JELÍ, jelesc, vb. IV. 1. Refl. A se plânge, a se văita; a se tângui, a se căina, a se jelui (1). 2. Tranz. și intranz. A boci un mort. 3. Tranz. A deplânge, a compătimi; a regreta, a jelui. – Din sl. žaliti.

DOOM

jelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jelésc, imperf. 3 sg. jeleá; conj. prez. 3 să jeleáscă

jeler
JELÉR, jeleri, s. m. Nume dat în evul mediu țăranilor fără pământ sau cu pământ puțin din Transilvania, care munceau pe moșiile nobililor, dar care nu aveau regimul juridic al iobagilor. – Din magh. zsellér.

DOOM

jelér s. m., pl. jeléri

jelere
JELÉR, jeleri, s. m. Nume dat în evul mediu țăranilor fără pământ sau cu pământ puțin din Transilvania, care munceau pe moșiile nobililor, dar care nu aveau regimul juridic al iobagilor. – Din magh. zsellér.

DOOM

jelér s. m., pl. jeléri

jeleri
JELÉR, jeleri, s. m. Nume dat în evul mediu țăranilor fără pământ sau cu pământ puțin din Transilvania, care munceau pe moșiile nobililor, dar care nu aveau regimul juridic al iobagilor. – Din magh. zsellér.

DOOM

jelér s. m., pl. jeléri

jelerii
JELÉR, jeleri, s. m. Nume dat în evul mediu țăranilor fără pământ sau cu pământ puțin din Transilvania, care munceau pe moșiile nobililor, dar care nu aveau regimul juridic al iobagilor. – Din magh. zsellér.

DOOM

jelér s. m., pl. jeléri

jelerilor
JELÉR, jeleri, s. m. Nume dat în evul mediu țăranilor fără pământ sau cu pământ puțin din Transilvania, care munceau pe moșiile nobililor, dar care nu aveau regimul juridic al iobagilor. – Din magh. zsellér.

DOOM

jelér s. m., pl. jeléri

jelerul
JELÉR, jeleri, s. m. Nume dat în evul mediu țăranilor fără pământ sau cu pământ puțin din Transilvania, care munceau pe moșiile nobililor, dar care nu aveau regimul juridic al iobagilor. – Din magh. zsellér.

DOOM

jelér s. m., pl. jeléri

jelerule
JELÉR, jeleri, s. m. Nume dat în evul mediu țăranilor fără pământ sau cu pământ puțin din Transilvania, care munceau pe moșiile nobililor, dar care nu aveau regimul juridic al iobagilor. – Din magh. zsellér.

DOOM

jelér s. m., pl. jeléri

jelerului
JELÉR, jeleri, s. m. Nume dat în evul mediu țăranilor fără pământ sau cu pământ puțin din Transilvania, care munceau pe moșiile nobililor, dar care nu aveau regimul juridic al iobagilor. – Din magh. zsellér.

DOOM

jelér s. m., pl. jeléri

jelesc
JELÍ, jelesc, vb. IV. 1. Refl. A se plânge, a se văita; a se tângui, a se căina, a se jelui (1). 2. Tranz. și intranz. A boci un mort. 3. Tranz. A deplânge, a compătimi; a regreta, a jelui. – Din sl. žaliti.

DOOM

jelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jelésc, imperf. 3 sg. jeleá; conj. prez. 3 să jeleáscă

jelet
JÁLET, jalete, s. n. (Rar) Vaiet, bocet. – Jale¹ + suf. -et.

DOOM

jálet (rar) s. n., pl. jálete

jeleu
JELÉU, jeleuri, s. n. 1. Peltea. 2. Preparat de cofetărie sub formă de gel, obținut din jeleu (1) amestecat cu sucuri de fructe și acoperit cu un strat de zahăr tos. – Din fr. gelée.

DOOM

jeléu s. n., art. jeléul; pl. jeléuri

jeleul
JELÉU, jeleuri, s. n. 1. Peltea. 2. Preparat de cofetărie sub formă de gel, obținut din jeleu (1) amestecat cu sucuri de fructe și acoperit cu un strat de zahăr tos. – Din fr. gelée.

DOOM

jeléu s. n., art. jeléul; pl. jeléuri

jeleului
JELÉU, jeleuri, s. n. 1. Peltea. 2. Preparat de cofetărie sub formă de gel, obținut din jeleu (1) amestecat cu sucuri de fructe și acoperit cu un strat de zahăr tos. – Din fr. gelée.

DOOM

jeléu s. n., art. jeléul; pl. jeléuri

jeleuri
JELÉU, jeleuri, s. n. 1. Peltea. 2. Preparat de cofetărie sub formă de gel, obținut din jeleu (1) amestecat cu sucuri de fructe și acoperit cu un strat de zahăr tos. – Din fr. gelée.

DOOM

jeléu s. n., art. jeléul; pl. jeléuri

jeleurile
JELÉU, jeleuri, s. n. 1. Peltea. 2. Preparat de cofetărie sub formă de gel, obținut din jeleu (1) amestecat cu sucuri de fructe și acoperit cu un strat de zahăr tos. – Din fr. gelée.

DOOM

jeléu s. n., art. jeléul; pl. jeléuri

jeleurilor
JELÉU, jeleuri, s. n. 1. Peltea. 2. Preparat de cofetărie sub formă de gel, obținut din jeleu (1) amestecat cu sucuri de fructe și acoperit cu un strat de zahăr tos. – Din fr. gelée.

DOOM

jeléu s. n., art. jeléul; pl. jeléuri

jelește
JELÍ, jelesc, vb. IV. 1. Refl. A se plânge, a se văita; a se tângui, a se căina, a se jelui (1). 2. Tranz. și intranz. A boci un mort. 3. Tranz. A deplânge, a compătimi; a regreta, a jelui. – Din sl. žaliti.

DOOM

jelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jelésc, imperf. 3 sg. jeleá; conj. prez. 3 să jeleáscă

jelești
JELÍ, jelesc, vb. IV. 1. Refl. A se plânge, a se văita; a se tângui, a se căina, a se jelui (1). 2. Tranz. și intranz. A boci un mort. 3. Tranz. A deplânge, a compătimi; a regreta, a jelui. – Din sl. žaliti.

DOOM

jelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jelésc, imperf. 3 sg. jeleá; conj. prez. 3 să jeleáscă

jeli
JELÍ, jelesc, vb. IV. 1. Refl. A se plânge, a se văita; a se tângui, a se căina, a se jelui (1). 2. Tranz. și intranz. A boci un mort. 3. Tranz. A deplânge, a compătimi; a regreta, a jelui. – Din sl. žaliti.

DOOM

jelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jelésc, imperf. 3 sg. jeleá; conj. prez. 3 să jeleáscă

jelibon
jelibon, jeliboni s. m. (adol.) persoană supraponderală; grăsan.

jelii
JELÍ, jelesc, vb. IV. 1. Refl. A se plânge, a se văita; a se tângui, a se căina, a se jelui (1). 2. Tranz. și intranz. A boci un mort. 3. Tranz. A deplânge, a compătimi; a regreta, a jelui. – Din sl. žaliti.

DOOM

jelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jelésc, imperf. 3 sg. jeleá; conj. prez. 3 să jeleáscă

jelim
JELÍ, jelesc, vb. IV. 1. Refl. A se plânge, a se văita; a se tângui, a se căina, a se jelui (1). 2. Tranz. și intranz. A boci un mort. 3. Tranz. A deplânge, a compătimi; a regreta, a jelui. – Din sl. žaliti.

DOOM

jelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jelésc, imperf. 3 sg. jeleá; conj. prez. 3 să jeleáscă

jelind
JELÍ, jelesc, vb. IV. 1. Refl. A se plânge, a se văita; a se tângui, a se căina, a se jelui (1). 2. Tranz. și intranz. A boci un mort. 3. Tranz. A deplânge, a compătimi; a regreta, a jelui. – Din sl. žaliti.

DOOM

jelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jelésc, imperf. 3 sg. jeleá; conj. prez. 3 să jeleáscă

jelire
JELÍ, jelesc, vb. IV. 1. Refl. A se plânge, a se văita; a se tângui, a se căina, a se jelui (1). 2. Tranz. și intranz. A boci un mort. 3. Tranz. A deplânge, a compătimi; a regreta, a jelui. – Din sl. žaliti.

DOOM

jelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jelésc, imperf. 3 sg. jeleá; conj. prez. 3 să jeleáscă

jelire
JELÍRE s. f. Acțiunea de a (se) jeli; plângere, tânguire. – V. jeli.

DOOM

jelíre s. f., g.-d. art. jelírii

jelirea
JELÍRE s. f. Acțiunea de a (se) jeli; plângere, tânguire. – V. jeli.

DOOM

jelíre s. f., g.-d. art. jelírii

jeliri
JELÍRE s. f. Acțiunea de a (se) jeli; plângere, tânguire. – V. jeli.

DOOM

jelíre s. f., g.-d. art. jelírii

jelirii
JELÍRE s. f. Acțiunea de a (se) jeli; plângere, tânguire. – V. jeli.

DOOM

jelíre s. f., g.-d. art. jelírii

jelirile
JELÍRE s. f. Acțiunea de a (se) jeli; plângere, tânguire. – V. jeli.

DOOM

jelíre s. f., g.-d. art. jelírii

jelirilor
JELÍRE s. f. Acțiunea de a (se) jeli; plângere, tânguire. – V. jeli.

DOOM

jelíre s. f., g.-d. art. jelírii

jeliră
JELÍ, jelesc, vb. IV. 1. Refl. A se plânge, a se văita; a se tângui, a se căina, a se jelui (1). 2. Tranz. și intranz. A boci un mort. 3. Tranz. A deplânge, a compătimi; a regreta, a jelui. – Din sl. žaliti.

DOOM

jelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jelésc, imperf. 3 sg. jeleá; conj. prez. 3 să jeleáscă

jelirăm
JELÍ, jelesc, vb. IV. 1. Refl. A se plânge, a se văita; a se tângui, a se căina, a se jelui (1). 2. Tranz. și intranz. A boci un mort. 3. Tranz. A deplânge, a compătimi; a regreta, a jelui. – Din sl. žaliti.

DOOM

jelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jelésc, imperf. 3 sg. jeleá; conj. prez. 3 să jeleáscă

jelirăți
JELÍ, jelesc, vb. IV. 1. Refl. A se plânge, a se văita; a se tângui, a se căina, a se jelui (1). 2. Tranz. și intranz. A boci un mort. 3. Tranz. A deplânge, a compătimi; a regreta, a jelui. – Din sl. žaliti.

DOOM

jelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jelésc, imperf. 3 sg. jeleá; conj. prez. 3 să jeleáscă

jelise
JELÍ, jelesc, vb. IV. 1. Refl. A se plânge, a se văita; a se tângui, a se căina, a se jelui (1). 2. Tranz. și intranz. A boci un mort. 3. Tranz. A deplânge, a compătimi; a regreta, a jelui. – Din sl. žaliti.

DOOM

jelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jelésc, imperf. 3 sg. jeleá; conj. prez. 3 să jeleáscă

jelisem
JELÍ, jelesc, vb. IV. 1. Refl. A se plânge, a se văita; a se tângui, a se căina, a se jelui (1). 2. Tranz. și intranz. A boci un mort. 3. Tranz. A deplânge, a compătimi; a regreta, a jelui. – Din sl. žaliti.

DOOM

jelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jelésc, imperf. 3 sg. jeleá; conj. prez. 3 să jeleáscă

jeliseră
JELÍ, jelesc, vb. IV. 1. Refl. A se plânge, a se văita; a se tângui, a se căina, a se jelui (1). 2. Tranz. și intranz. A boci un mort. 3. Tranz. A deplânge, a compătimi; a regreta, a jelui. – Din sl. žaliti.

DOOM

jelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jelésc, imperf. 3 sg. jeleá; conj. prez. 3 să jeleáscă

jeliserăm
JELÍ, jelesc, vb. IV. 1. Refl. A se plânge, a se văita; a se tângui, a se căina, a se jelui (1). 2. Tranz. și intranz. A boci un mort. 3. Tranz. A deplânge, a compătimi; a regreta, a jelui. – Din sl. žaliti.

DOOM

jelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jelésc, imperf. 3 sg. jeleá; conj. prez. 3 să jeleáscă

jeliserăți
JELÍ, jelesc, vb. IV. 1. Refl. A se plânge, a se văita; a se tângui, a se căina, a se jelui (1). 2. Tranz. și intranz. A boci un mort. 3. Tranz. A deplânge, a compătimi; a regreta, a jelui. – Din sl. žaliti.

DOOM

jelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jelésc, imperf. 3 sg. jeleá; conj. prez. 3 să jeleáscă

jeliseși
JELÍ, jelesc, vb. IV. 1. Refl. A se plânge, a se văita; a se tângui, a se căina, a se jelui (1). 2. Tranz. și intranz. A boci un mort. 3. Tranz. A deplânge, a compătimi; a regreta, a jelui. – Din sl. žaliti.

DOOM

jelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jelésc, imperf. 3 sg. jeleá; conj. prez. 3 să jeleáscă

jeliseți
JELÍ, jelesc, vb. IV. 1. Refl. A se plânge, a se văita; a se tângui, a se căina, a se jelui (1). 2. Tranz. și intranz. A boci un mort. 3. Tranz. A deplânge, a compătimi; a regreta, a jelui. – Din sl. žaliti.

DOOM

jelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jelésc, imperf. 3 sg. jeleá; conj. prez. 3 să jeleáscă

jelit
JELÍ, jelesc, vb. IV. 1. Refl. A se plânge, a se văita; a se tângui, a se căina, a se jelui (1). 2. Tranz. și intranz. A boci un mort. 3. Tranz. A deplânge, a compătimi; a regreta, a jelui. – Din sl. žaliti.

DOOM

jelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jelésc, imperf. 3 sg. jeleá; conj. prez. 3 să jeleáscă

jelit
JELÍT², -Ă, jeliți, -te, adj. Deplâns, compătimit; întristat, trist. – V. jeli.

jelit
JELÍT¹ s. n. Faptul de a (se) jeli. – V. jeli.

DOOM

jelít s. n.

jelita
JELÍT², -Ă, jeliți, -te, adj. Deplâns, compătimit; întristat, trist. – V. jeli.

jelite
JELÍT², -Ă, jeliți, -te, adj. Deplâns, compătimit; întristat, trist. – V. jeli.

jelitei
JELÍT², -Ă, jeliți, -te, adj. Deplâns, compătimit; întristat, trist. – V. jeli.

jelitele
JELÍT², -Ă, jeliți, -te, adj. Deplâns, compătimit; întristat, trist. – V. jeli.

jelitelor
JELÍT², -Ă, jeliți, -te, adj. Deplâns, compătimit; întristat, trist. – V. jeli.

jelitoare
JELITÓR, -OÁRE, jelitori, -oare, adj. Care (se) jelește; care inspiră jale; jalnic. – Jeli + suf. -tor.

DOOM

jelitór adj. m., pl. jelitóri; f. sg. și pl. jelitoáre

jelitoarea
JELITÓR, -OÁRE, jelitori, -oare, adj. Care (se) jelește; care inspiră jale; jalnic. – Jeli + suf. -tor.

DOOM

jelitór adj. m., pl. jelitóri; f. sg. și pl. jelitoáre

jelitoarei
JELITÓR, -OÁRE, jelitori, -oare, adj. Care (se) jelește; care inspiră jale; jalnic. – Jeli + suf. -tor.

DOOM

jelitór adj. m., pl. jelitóri; f. sg. și pl. jelitoáre

jelitoarele
JELITÓR, -OÁRE, jelitori, -oare, adj. Care (se) jelește; care inspiră jale; jalnic. – Jeli + suf. -tor.

DOOM

jelitór adj. m., pl. jelitóri; f. sg. și pl. jelitoáre

jelitoarelor
JELITÓR, -OÁRE, jelitori, -oare, adj. Care (se) jelește; care inspiră jale; jalnic. – Jeli + suf. -tor.

DOOM

jelitór adj. m., pl. jelitóri; f. sg. și pl. jelitoáre

jelitor
JELITÓR, -OÁRE, jelitori, -oare, adj. Care (se) jelește; care inspiră jale; jalnic. – Jeli + suf. -tor.

DOOM

jelitór adj. m., pl. jelitóri; f. sg. și pl. jelitoáre

jelitori
JELITÓR, -OÁRE, jelitori, -oare, adj. Care (se) jelește; care inspiră jale; jalnic. – Jeli + suf. -tor.

DOOM

jelitór adj. m., pl. jelitóri; f. sg. și pl. jelitoáre

jelitorii
JELITÓR, -OÁRE, jelitori, -oare, adj. Care (se) jelește; care inspiră jale; jalnic. – Jeli + suf. -tor.

DOOM

jelitór adj. m., pl. jelitóri; f. sg. și pl. jelitoáre

jelitorilor
JELITÓR, -OÁRE, jelitori, -oare, adj. Care (se) jelește; care inspiră jale; jalnic. – Jeli + suf. -tor.

DOOM

jelitór adj. m., pl. jelitóri; f. sg. și pl. jelitoáre

jelitorul
JELITÓR, -OÁRE, jelitori, -oare, adj. Care (se) jelește; care inspiră jale; jalnic. – Jeli + suf. -tor.

DOOM

jelitór adj. m., pl. jelitóri; f. sg. și pl. jelitoáre

jelitorului
JELITÓR, -OÁRE, jelitori, -oare, adj. Care (se) jelește; care inspiră jale; jalnic. – Jeli + suf. -tor.

DOOM

jelitór adj. m., pl. jelitóri; f. sg. și pl. jelitoáre

jelitul
JELÍT², -Ă, jeliți, -te, adj. Deplâns, compătimit; întristat, trist. – V. jeli.

jelitului
JELÍT², -Ă, jeliți, -te, adj. Deplâns, compătimit; întristat, trist. – V. jeli.

jeliși
JELÍ, jelesc, vb. IV. 1. Refl. A se plânge, a se văita; a se tângui, a se căina, a se jelui (1). 2. Tranz. și intranz. A boci un mort. 3. Tranz. A deplânge, a compătimi; a regreta, a jelui. – Din sl. žaliti.

DOOM

jelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jelésc, imperf. 3 sg. jeleá; conj. prez. 3 să jeleáscă

jeliți
JELÍ, jelesc, vb. IV. 1. Refl. A se plânge, a se văita; a se tângui, a se căina, a se jelui (1). 2. Tranz. și intranz. A boci un mort. 3. Tranz. A deplânge, a compătimi; a regreta, a jelui. – Din sl. žaliti.

DOOM

jelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jelésc, imperf. 3 sg. jeleá; conj. prez. 3 să jeleáscă

jeliți
JELÍT², -Ă, jeliți, -te, adj. Deplâns, compătimit; întristat, trist. – V. jeli.

jeliții
JELÍT², -Ă, jeliți, -te, adj. Deplâns, compătimit; întristat, trist. – V. jeli.

jeliților
JELÍT², -Ă, jeliți, -te, adj. Deplâns, compătimit; întristat, trist. – V. jeli.

jelui
JELUÍ, jeluiesc, vb. IV. 1. Refl. (adesea fig.) A se jeli (1). ♦ Refl. și intranz. A cere dreptate, a adresa o plângere (cuiva); a se plânge (la...). 2. Tranz. A deplânge, a compătimi, a jeli (3). [Prez. ind. și: jélui] – Din sl. žalovati.

DOOM

jeluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jeluiésc, imperf. 3 sg. jeluiá; conj. prez. 3 să jeluiáscă

jeluia
JELUÍ, jeluiesc, vb. IV. 1. Refl. (adesea fig.) A se jeli (1). ♦ Refl. și intranz. A cere dreptate, a adresa o plângere (cuiva); a se plânge (la...). 2. Tranz. A deplânge, a compătimi, a jeli (3). [Prez. ind. și: jélui] – Din sl. žalovati.

DOOM

jeluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jeluiésc, imperf. 3 sg. jeluiá; conj. prez. 3 să jeluiáscă

jeluiai
JELUÍ, jeluiesc, vb. IV. 1. Refl. (adesea fig.) A se jeli (1). ♦ Refl. și intranz. A cere dreptate, a adresa o plângere (cuiva); a se plânge (la...). 2. Tranz. A deplânge, a compătimi, a jeli (3). [Prez. ind. și: jélui] – Din sl. žalovati.

DOOM

jeluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jeluiésc, imperf. 3 sg. jeluiá; conj. prez. 3 să jeluiáscă

jeluiala
JELUIÁLĂ, jeluieli, s. f. Jeluire. [Pr.: -lu-ia-] – Jelui + suf. -eală.

DOOM

jeluiálă s. f., g.-d. art. jeluiélii; pl. jeluiéli

jeluiam
JELUÍ, jeluiesc, vb. IV. 1. Refl. (adesea fig.) A se jeli (1). ♦ Refl. și intranz. A cere dreptate, a adresa o plângere (cuiva); a se plânge (la...). 2. Tranz. A deplânge, a compătimi, a jeli (3). [Prez. ind. și: jélui] – Din sl. žalovati.

DOOM

jeluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jeluiésc, imperf. 3 sg. jeluiá; conj. prez. 3 să jeluiáscă

jeluiască
JELUÍ, jeluiesc, vb. IV. 1. Refl. (adesea fig.) A se jeli (1). ♦ Refl. și intranz. A cere dreptate, a adresa o plângere (cuiva); a se plânge (la...). 2. Tranz. A deplânge, a compătimi, a jeli (3). [Prez. ind. și: jélui] – Din sl. žalovati.

DOOM

jeluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jeluiésc, imperf. 3 sg. jeluiá; conj. prez. 3 să jeluiáscă

jeluiau
JELUÍ, jeluiesc, vb. IV. 1. Refl. (adesea fig.) A se jeli (1). ♦ Refl. și intranz. A cere dreptate, a adresa o plângere (cuiva); a se plânge (la...). 2. Tranz. A deplânge, a compătimi, a jeli (3). [Prez. ind. și: jélui] – Din sl. žalovati.

DOOM

jeluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jeluiésc, imperf. 3 sg. jeluiá; conj. prez. 3 să jeluiáscă

jeluiați
JELUÍ, jeluiesc, vb. IV. 1. Refl. (adesea fig.) A se jeli (1). ♦ Refl. și intranz. A cere dreptate, a adresa o plângere (cuiva); a se plânge (la...). 2. Tranz. A deplânge, a compătimi, a jeli (3). [Prez. ind. și: jélui] – Din sl. žalovati.

DOOM

jeluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jeluiésc, imperf. 3 sg. jeluiá; conj. prez. 3 să jeluiáscă

jeluieli
JELUIÁLĂ, jeluieli, s. f. Jeluire. [Pr.: -lu-ia-] – Jelui + suf. -eală.

DOOM

jeluiálă s. f., g.-d. art. jeluiélii; pl. jeluiéli

jeluielii
JELUIÁLĂ, jeluieli, s. f. Jeluire. [Pr.: -lu-ia-] – Jelui + suf. -eală.

DOOM

jeluiálă s. f., g.-d. art. jeluiélii; pl. jeluiéli

jeluielile
JELUIÁLĂ, jeluieli, s. f. Jeluire. [Pr.: -lu-ia-] – Jelui + suf. -eală.

DOOM

jeluiálă s. f., g.-d. art. jeluiélii; pl. jeluiéli

jeluielilor
JELUIÁLĂ, jeluieli, s. f. Jeluire. [Pr.: -lu-ia-] – Jelui + suf. -eală.

DOOM

jeluiálă s. f., g.-d. art. jeluiélii; pl. jeluiéli

jeluiesc
JELUÍ, jeluiesc, vb. IV. 1. Refl. (adesea fig.) A se jeli (1). ♦ Refl. și intranz. A cere dreptate, a adresa o plângere (cuiva); a se plânge (la...). 2. Tranz. A deplânge, a compătimi, a jeli (3). [Prez. ind. și: jélui] – Din sl. žalovati.

DOOM

jeluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jeluiésc, imperf. 3 sg. jeluiá; conj. prez. 3 să jeluiáscă

jeluiește
JELUÍ, jeluiesc, vb. IV. 1. Refl. (adesea fig.) A se jeli (1). ♦ Refl. și intranz. A cere dreptate, a adresa o plângere (cuiva); a se plânge (la...). 2. Tranz. A deplânge, a compătimi, a jeli (3). [Prez. ind. și: jélui] – Din sl. žalovati.

DOOM

jeluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jeluiésc, imperf. 3 sg. jeluiá; conj. prez. 3 să jeluiáscă

jeluiești
JELUÍ, jeluiesc, vb. IV. 1. Refl. (adesea fig.) A se jeli (1). ♦ Refl. și intranz. A cere dreptate, a adresa o plângere (cuiva); a se plânge (la...). 2. Tranz. A deplânge, a compătimi, a jeli (3). [Prez. ind. și: jélui] – Din sl. žalovati.

DOOM

jeluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jeluiésc, imperf. 3 sg. jeluiá; conj. prez. 3 să jeluiáscă

jeluii
JELUÍ, jeluiesc, vb. IV. 1. Refl. (adesea fig.) A se jeli (1). ♦ Refl. și intranz. A cere dreptate, a adresa o plângere (cuiva); a se plânge (la...). 2. Tranz. A deplânge, a compătimi, a jeli (3). [Prez. ind. și: jélui] – Din sl. žalovati.

DOOM

jeluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jeluiésc, imperf. 3 sg. jeluiá; conj. prez. 3 să jeluiáscă

jeluim
JELUÍ, jeluiesc, vb. IV. 1. Refl. (adesea fig.) A se jeli (1). ♦ Refl. și intranz. A cere dreptate, a adresa o plângere (cuiva); a se plânge (la...). 2. Tranz. A deplânge, a compătimi, a jeli (3). [Prez. ind. și: jélui] – Din sl. žalovati.

DOOM

jeluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jeluiésc, imperf. 3 sg. jeluiá; conj. prez. 3 să jeluiáscă

jeluind
JELUÍ, jeluiesc, vb. IV. 1. Refl. (adesea fig.) A se jeli (1). ♦ Refl. și intranz. A cere dreptate, a adresa o plângere (cuiva); a se plânge (la...). 2. Tranz. A deplânge, a compătimi, a jeli (3). [Prez. ind. și: jélui] – Din sl. žalovati.

DOOM

jeluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jeluiésc, imperf. 3 sg. jeluiá; conj. prez. 3 să jeluiáscă

jeluire
JELUÍ, jeluiesc, vb. IV. 1. Refl. (adesea fig.) A se jeli (1). ♦ Refl. și intranz. A cere dreptate, a adresa o plângere (cuiva); a se plânge (la...). 2. Tranz. A deplânge, a compătimi, a jeli (3). [Prez. ind. și: jélui] – Din sl. žalovati.

DOOM

jeluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jeluiésc, imperf. 3 sg. jeluiá; conj. prez. 3 să jeluiáscă

jeluire
JELUÍRE, jeluiri, s. f. Acțiunea de a (se) jelui și rezultatul ei; plângere, tânguire, jeluială. ♦ (Concr.) Reclamație, jalbă. – V. jelui.

DOOM

jeluíre s. f., g.-d. art. jeluírii; pl. jeluíri

jeluirea
JELUÍRE, jeluiri, s. f. Acțiunea de a (se) jelui și rezultatul ei; plângere, tânguire, jeluială. ♦ (Concr.) Reclamație, jalbă. – V. jelui.

DOOM

jeluíre s. f., g.-d. art. jeluírii; pl. jeluíri

jeluiri
JELUÍRE, jeluiri, s. f. Acțiunea de a (se) jelui și rezultatul ei; plângere, tânguire, jeluială. ♦ (Concr.) Reclamație, jalbă. – V. jelui.

DOOM

jeluíre s. f., g.-d. art. jeluírii; pl. jeluíri

jeluirii
JELUÍRE, jeluiri, s. f. Acțiunea de a (se) jelui și rezultatul ei; plângere, tânguire, jeluială. ♦ (Concr.) Reclamație, jalbă. – V. jelui.

DOOM

jeluíre s. f., g.-d. art. jeluírii; pl. jeluíri

jeluirile
JELUÍRE, jeluiri, s. f. Acțiunea de a (se) jelui și rezultatul ei; plângere, tânguire, jeluială. ♦ (Concr.) Reclamație, jalbă. – V. jelui.

DOOM

jeluíre s. f., g.-d. art. jeluírii; pl. jeluíri

jeluirilor
JELUÍRE, jeluiri, s. f. Acțiunea de a (se) jelui și rezultatul ei; plângere, tânguire, jeluială. ♦ (Concr.) Reclamație, jalbă. – V. jelui.

DOOM

jeluíre s. f., g.-d. art. jeluírii; pl. jeluíri

jeluiră
JELUÍ, jeluiesc, vb. IV. 1. Refl. (adesea fig.) A se jeli (1). ♦ Refl. și intranz. A cere dreptate, a adresa o plângere (cuiva); a se plânge (la...). 2. Tranz. A deplânge, a compătimi, a jeli (3). [Prez. ind. și: jélui] – Din sl. žalovati.

DOOM

jeluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jeluiésc, imperf. 3 sg. jeluiá; conj. prez. 3 să jeluiáscă

jeluirăm
JELUÍ, jeluiesc, vb. IV. 1. Refl. (adesea fig.) A se jeli (1). ♦ Refl. și intranz. A cere dreptate, a adresa o plângere (cuiva); a se plânge (la...). 2. Tranz. A deplânge, a compătimi, a jeli (3). [Prez. ind. și: jélui] – Din sl. žalovati.

DOOM

jeluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jeluiésc, imperf. 3 sg. jeluiá; conj. prez. 3 să jeluiáscă

jeluirăți
JELUÍ, jeluiesc, vb. IV. 1. Refl. (adesea fig.) A se jeli (1). ♦ Refl. și intranz. A cere dreptate, a adresa o plângere (cuiva); a se plânge (la...). 2. Tranz. A deplânge, a compătimi, a jeli (3). [Prez. ind. și: jélui] – Din sl. žalovati.

DOOM

jeluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jeluiésc, imperf. 3 sg. jeluiá; conj. prez. 3 să jeluiáscă

jeluise
JELUÍ, jeluiesc, vb. IV. 1. Refl. (adesea fig.) A se jeli (1). ♦ Refl. și intranz. A cere dreptate, a adresa o plângere (cuiva); a se plânge (la...). 2. Tranz. A deplânge, a compătimi, a jeli (3). [Prez. ind. și: jélui] – Din sl. žalovati.

DOOM

jeluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jeluiésc, imperf. 3 sg. jeluiá; conj. prez. 3 să jeluiáscă

jeluisem
JELUÍ, jeluiesc, vb. IV. 1. Refl. (adesea fig.) A se jeli (1). ♦ Refl. și intranz. A cere dreptate, a adresa o plângere (cuiva); a se plânge (la...). 2. Tranz. A deplânge, a compătimi, a jeli (3). [Prez. ind. și: jélui] – Din sl. žalovati.

DOOM

jeluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jeluiésc, imperf. 3 sg. jeluiá; conj. prez. 3 să jeluiáscă

jeluiseră
JELUÍ, jeluiesc, vb. IV. 1. Refl. (adesea fig.) A se jeli (1). ♦ Refl. și intranz. A cere dreptate, a adresa o plângere (cuiva); a se plânge (la...). 2. Tranz. A deplânge, a compătimi, a jeli (3). [Prez. ind. și: jélui] – Din sl. žalovati.

DOOM

jeluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jeluiésc, imperf. 3 sg. jeluiá; conj. prez. 3 să jeluiáscă

jeluiserăm
JELUÍ, jeluiesc, vb. IV. 1. Refl. (adesea fig.) A se jeli (1). ♦ Refl. și intranz. A cere dreptate, a adresa o plângere (cuiva); a se plânge (la...). 2. Tranz. A deplânge, a compătimi, a jeli (3). [Prez. ind. și: jélui] – Din sl. žalovati.

DOOM

jeluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jeluiésc, imperf. 3 sg. jeluiá; conj. prez. 3 să jeluiáscă

jeluiserăți
JELUÍ, jeluiesc, vb. IV. 1. Refl. (adesea fig.) A se jeli (1). ♦ Refl. și intranz. A cere dreptate, a adresa o plângere (cuiva); a se plânge (la...). 2. Tranz. A deplânge, a compătimi, a jeli (3). [Prez. ind. și: jélui] – Din sl. žalovati.

DOOM

jeluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jeluiésc, imperf. 3 sg. jeluiá; conj. prez. 3 să jeluiáscă

jeluiseși
JELUÍ, jeluiesc, vb. IV. 1. Refl. (adesea fig.) A se jeli (1). ♦ Refl. și intranz. A cere dreptate, a adresa o plângere (cuiva); a se plânge (la...). 2. Tranz. A deplânge, a compătimi, a jeli (3). [Prez. ind. și: jélui] – Din sl. žalovati.

DOOM

jeluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jeluiésc, imperf. 3 sg. jeluiá; conj. prez. 3 să jeluiáscă

jeluiseți
JELUÍ, jeluiesc, vb. IV. 1. Refl. (adesea fig.) A se jeli (1). ♦ Refl. și intranz. A cere dreptate, a adresa o plângere (cuiva); a se plânge (la...). 2. Tranz. A deplânge, a compătimi, a jeli (3). [Prez. ind. și: jélui] – Din sl. žalovati.

DOOM

jeluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jeluiésc, imperf. 3 sg. jeluiá; conj. prez. 3 să jeluiáscă

jeluit
JELUÍ, jeluiesc, vb. IV. 1. Refl. (adesea fig.) A se jeli (1). ♦ Refl. și intranz. A cere dreptate, a adresa o plângere (cuiva); a se plânge (la...). 2. Tranz. A deplânge, a compătimi, a jeli (3). [Prez. ind. și: jélui] – Din sl. žalovati.

DOOM

jeluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jeluiésc, imperf. 3 sg. jeluiá; conj. prez. 3 să jeluiáscă

jeluit
JELUÍT, -Ă, jeluiți, -te, adj. (Pop.) Cuprins de jale¹, plin de jale¹; îndurerat, întristat, trist, jelit². – V. jelui.

jeluitoare
JELUITÓR, -OÁRE, jeluitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se jeluiește (1); tânguitor. ♦ (Substantivat, f.; rar) Bocitoare. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care prezintă o jalbă; reclamant, petiționar. [Pr.: -lu-i-] – Jelui + suf. -tor.

DOOM

jeluitór (-lu-i-) adj. m., s. m., pl. jeluitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jeluitoáre

jeluitoare
JELUITÓR, -OÁRE, jeluitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se jeluiește (1); tânguitor. ♦ (Substantivat, f.; rar) Bocitoare. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care prezintă o jalbă; reclamant, petiționar. [Pr.: -lu-i-] – Jelui + suf. -tor.

DOOM

jeluitór (-lu-i-) adj. m., s. m., pl. jeluitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jeluitoáre

jeluitoarea
JELUITÓR, -OÁRE, jeluitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se jeluiește (1); tânguitor. ♦ (Substantivat, f.; rar) Bocitoare. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care prezintă o jalbă; reclamant, petiționar. [Pr.: -lu-i-] – Jelui + suf. -tor.

DOOM

jeluitór (-lu-i-) adj. m., s. m., pl. jeluitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jeluitoáre

jeluitoarea
JELUITÓR, -OÁRE, jeluitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se jeluiește (1); tânguitor. ♦ (Substantivat, f.; rar) Bocitoare. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care prezintă o jalbă; reclamant, petiționar. [Pr.: -lu-i-] – Jelui + suf. -tor.

DOOM

jeluitór (-lu-i-) adj. m., s. m., pl. jeluitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jeluitoáre

jeluitoarei
JELUITÓR, -OÁRE, jeluitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se jeluiește (1); tânguitor. ♦ (Substantivat, f.; rar) Bocitoare. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care prezintă o jalbă; reclamant, petiționar. [Pr.: -lu-i-] – Jelui + suf. -tor.

DOOM

jeluitór (-lu-i-) adj. m., s. m., pl. jeluitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jeluitoáre

jeluitoarei
JELUITÓR, -OÁRE, jeluitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se jeluiește (1); tânguitor. ♦ (Substantivat, f.; rar) Bocitoare. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care prezintă o jalbă; reclamant, petiționar. [Pr.: -lu-i-] – Jelui + suf. -tor.

DOOM

jeluitór (-lu-i-) adj. m., s. m., pl. jeluitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jeluitoáre

jeluitoarele
JELUITÓR, -OÁRE, jeluitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se jeluiește (1); tânguitor. ♦ (Substantivat, f.; rar) Bocitoare. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care prezintă o jalbă; reclamant, petiționar. [Pr.: -lu-i-] – Jelui + suf. -tor.

DOOM

jeluitór (-lu-i-) adj. m., s. m., pl. jeluitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jeluitoáre

jeluitoarele
JELUITÓR, -OÁRE, jeluitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se jeluiește (1); tânguitor. ♦ (Substantivat, f.; rar) Bocitoare. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care prezintă o jalbă; reclamant, petiționar. [Pr.: -lu-i-] – Jelui + suf. -tor.

DOOM

jeluitór (-lu-i-) adj. m., s. m., pl. jeluitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jeluitoáre

jeluitoarelor
JELUITÓR, -OÁRE, jeluitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se jeluiește (1); tânguitor. ♦ (Substantivat, f.; rar) Bocitoare. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care prezintă o jalbă; reclamant, petiționar. [Pr.: -lu-i-] – Jelui + suf. -tor.

DOOM

jeluitór (-lu-i-) adj. m., s. m., pl. jeluitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jeluitoáre

jeluitoarelor
JELUITÓR, -OÁRE, jeluitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se jeluiește (1); tânguitor. ♦ (Substantivat, f.; rar) Bocitoare. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care prezintă o jalbă; reclamant, petiționar. [Pr.: -lu-i-] – Jelui + suf. -tor.

DOOM

jeluitór (-lu-i-) adj. m., s. m., pl. jeluitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jeluitoáre

jeluitoareo
JELUITÓR, -OÁRE, jeluitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se jeluiește (1); tânguitor. ♦ (Substantivat, f.; rar) Bocitoare. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care prezintă o jalbă; reclamant, petiționar. [Pr.: -lu-i-] – Jelui + suf. -tor.

DOOM

jeluitór (-lu-i-) adj. m., s. m., pl. jeluitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jeluitoáre

jeluitoareo
JELUITÓR, -OÁRE, jeluitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se jeluiește (1); tânguitor. ♦ (Substantivat, f.; rar) Bocitoare. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care prezintă o jalbă; reclamant, petiționar. [Pr.: -lu-i-] – Jelui + suf. -tor.

DOOM

jeluitór (-lu-i-) adj. m., s. m., pl. jeluitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jeluitoáre

jeluitor
JELUITÓR, -OÁRE, jeluitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se jeluiește (1); tânguitor. ♦ (Substantivat, f.; rar) Bocitoare. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care prezintă o jalbă; reclamant, petiționar. [Pr.: -lu-i-] – Jelui + suf. -tor.

DOOM

jeluitór (-lu-i-) adj. m., s. m., pl. jeluitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jeluitoáre

jeluitor
JELUITÓR, -OÁRE, jeluitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se jeluiește (1); tânguitor. ♦ (Substantivat, f.; rar) Bocitoare. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care prezintă o jalbă; reclamant, petiționar. [Pr.: -lu-i-] – Jelui + suf. -tor.

DOOM

jeluitór (-lu-i-) adj. m., s. m., pl. jeluitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jeluitoáre

jeluitore
JELUITÓR, -OÁRE, jeluitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se jeluiește (1); tânguitor. ♦ (Substantivat, f.; rar) Bocitoare. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care prezintă o jalbă; reclamant, petiționar. [Pr.: -lu-i-] – Jelui + suf. -tor.

DOOM

jeluitór (-lu-i-) adj. m., s. m., pl. jeluitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jeluitoáre

jeluitori
JELUITÓR, -OÁRE, jeluitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se jeluiește (1); tânguitor. ♦ (Substantivat, f.; rar) Bocitoare. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care prezintă o jalbă; reclamant, petiționar. [Pr.: -lu-i-] – Jelui + suf. -tor.

DOOM

jeluitór (-lu-i-) adj. m., s. m., pl. jeluitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jeluitoáre

jeluitori
JELUITÓR, -OÁRE, jeluitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se jeluiește (1); tânguitor. ♦ (Substantivat, f.; rar) Bocitoare. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care prezintă o jalbă; reclamant, petiționar. [Pr.: -lu-i-] – Jelui + suf. -tor.

DOOM

jeluitór (-lu-i-) adj. m., s. m., pl. jeluitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jeluitoáre

jeluitorii
JELUITÓR, -OÁRE, jeluitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se jeluiește (1); tânguitor. ♦ (Substantivat, f.; rar) Bocitoare. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care prezintă o jalbă; reclamant, petiționar. [Pr.: -lu-i-] – Jelui + suf. -tor.

DOOM

jeluitór (-lu-i-) adj. m., s. m., pl. jeluitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jeluitoáre

jeluitorii
JELUITÓR, -OÁRE, jeluitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se jeluiește (1); tânguitor. ♦ (Substantivat, f.; rar) Bocitoare. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care prezintă o jalbă; reclamant, petiționar. [Pr.: -lu-i-] – Jelui + suf. -tor.

DOOM

jeluitór (-lu-i-) adj. m., s. m., pl. jeluitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jeluitoáre

jeluitorilor
JELUITÓR, -OÁRE, jeluitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se jeluiește (1); tânguitor. ♦ (Substantivat, f.; rar) Bocitoare. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care prezintă o jalbă; reclamant, petiționar. [Pr.: -lu-i-] – Jelui + suf. -tor.

DOOM

jeluitór (-lu-i-) adj. m., s. m., pl. jeluitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jeluitoáre

jeluitorilor
JELUITÓR, -OÁRE, jeluitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se jeluiește (1); tânguitor. ♦ (Substantivat, f.; rar) Bocitoare. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care prezintă o jalbă; reclamant, petiționar. [Pr.: -lu-i-] – Jelui + suf. -tor.

DOOM

jeluitór (-lu-i-) adj. m., s. m., pl. jeluitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jeluitoáre

jeluitorul
JELUITÓR, -OÁRE, jeluitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se jeluiește (1); tânguitor. ♦ (Substantivat, f.; rar) Bocitoare. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care prezintă o jalbă; reclamant, petiționar. [Pr.: -lu-i-] – Jelui + suf. -tor.

DOOM

jeluitór (-lu-i-) adj. m., s. m., pl. jeluitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jeluitoáre

jeluitorul
JELUITÓR, -OÁRE, jeluitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se jeluiește (1); tânguitor. ♦ (Substantivat, f.; rar) Bocitoare. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care prezintă o jalbă; reclamant, petiționar. [Pr.: -lu-i-] – Jelui + suf. -tor.

DOOM

jeluitór (-lu-i-) adj. m., s. m., pl. jeluitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jeluitoáre

jeluitorule
JELUITÓR, -OÁRE, jeluitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se jeluiește (1); tânguitor. ♦ (Substantivat, f.; rar) Bocitoare. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care prezintă o jalbă; reclamant, petiționar. [Pr.: -lu-i-] – Jelui + suf. -tor.

DOOM

jeluitór (-lu-i-) adj. m., s. m., pl. jeluitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jeluitoáre

jeluitorule
JELUITÓR, -OÁRE, jeluitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se jeluiește (1); tânguitor. ♦ (Substantivat, f.; rar) Bocitoare. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care prezintă o jalbă; reclamant, petiționar. [Pr.: -lu-i-] – Jelui + suf. -tor.

DOOM

jeluitór (-lu-i-) adj. m., s. m., pl. jeluitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jeluitoáre

jeluitorului
JELUITÓR, -OÁRE, jeluitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se jeluiește (1); tânguitor. ♦ (Substantivat, f.; rar) Bocitoare. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care prezintă o jalbă; reclamant, petiționar. [Pr.: -lu-i-] – Jelui + suf. -tor.

DOOM

jeluitór (-lu-i-) adj. m., s. m., pl. jeluitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jeluitoáre

jeluitorului
JELUITÓR, -OÁRE, jeluitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se jeluiește (1); tânguitor. ♦ (Substantivat, f.; rar) Bocitoare. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care prezintă o jalbă; reclamant, petiționar. [Pr.: -lu-i-] – Jelui + suf. -tor.

DOOM

jeluitór (-lu-i-) adj. m., s. m., pl. jeluitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jeluitoáre

jeluiși
JELUÍ, jeluiesc, vb. IV. 1. Refl. (adesea fig.) A se jeli (1). ♦ Refl. și intranz. A cere dreptate, a adresa o plângere (cuiva); a se plânge (la...). 2. Tranz. A deplânge, a compătimi, a jeli (3). [Prez. ind. și: jélui] – Din sl. žalovati.

DOOM

jeluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jeluiésc, imperf. 3 sg. jeluiá; conj. prez. 3 să jeluiáscă

jeluiți
JELUÍ, jeluiesc, vb. IV. 1. Refl. (adesea fig.) A se jeli (1). ♦ Refl. și intranz. A cere dreptate, a adresa o plângere (cuiva); a se plânge (la...). 2. Tranz. A deplânge, a compătimi, a jeli (3). [Prez. ind. și: jélui] – Din sl. žalovati.

DOOM

jeluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jeluiésc, imperf. 3 sg. jeluiá; conj. prez. 3 să jeluiáscă

jelț
JILȚ, jilțuri, s. n. Scaun înalt cu spetează și brațe. [Var.: (înv. și reg.) jelț, jeț s. n.] – Din germ. Sitz.

DOOM

jilț s. n., pl. jílțuri

jelțurel
JELȚURÉL, jelțurele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui jelț. – Jelț + suf. -urel.

jemanfișism
JEMANFIȘÍSM s.n. (Franțuzism, fam.) Nepăsare, indiferență. [Var. manfișism s.n. / cf. fr. je m'en-fichisme].

jemanfișismul
JEMANFIȘÍSM s.n. (Franțuzism, fam.) Nepăsare, indiferență. [Var. manfișism s.n. / cf. fr. je m'en-fichisme].

jemanfișismului
JEMANFIȘÍSM s.n. (Franțuzism, fam.) Nepăsare, indiferență. [Var. manfișism s.n. / cf. fr. je m'en-fichisme].

jena
JENÁ, jenez, vb. I. 1. Tranz. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A strânge, a apăsa, a roade; a supăra. ♦ Fig. A stânjeni, a deranja, a incomoda. 2. Refl. A avea un sentiment de reținere față de ceva; a se rușina; a se sfii. – Din fr. gêner.

DOOM

jená (a ~) vb., ind. prez. 3 jeneáză

jena
JÉNĂ, jene, s. f. 1. Sentiment de sfială de care este cuprins cineva când se află într-o situație penibilă; stinghereală. ♦ Situație grea, neplăcută; încurcătură, strâmtoare. ◊ Jenă financiară = lipsă de bani. 2. Senzație supărătoare, durere organică ușoară; sâcâială. – Din fr. gêne.

DOOM

!jénă s. f., g.-d. art. jénei; pl. jéne

jenai
JENÁ, jenez, vb. I. 1. Tranz. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A strânge, a apăsa, a roade; a supăra. ♦ Fig. A stânjeni, a deranja, a incomoda. 2. Refl. A avea un sentiment de reținere față de ceva; a se rușina; a se sfii. – Din fr. gêner.

DOOM

jená (a ~) vb., ind. prez. 3 jeneáză

jenam
JENÁ, jenez, vb. I. 1. Tranz. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A strânge, a apăsa, a roade; a supăra. ♦ Fig. A stânjeni, a deranja, a incomoda. 2. Refl. A avea un sentiment de reținere față de ceva; a se rușina; a se sfii. – Din fr. gêner.

DOOM

jená (a ~) vb., ind. prez. 3 jeneáză

jenant
JENÁNT, -Ă, jenanți, -te, adj. Care provoacă jenă; supărător, neplăcut; penibil. – Din fr. gênant.

DOOM

jenánt adj. m., pl. jenánți; f. jenántă, pl. jenánte

jenanta
JENÁNT, -Ă, jenanți, -te, adj. Care provoacă jenă; supărător, neplăcut; penibil. – Din fr. gênant.

DOOM

jenánt adj. m., pl. jenánți; f. jenántă, pl. jenánte

jenante
JENÁNT, -Ă, jenanți, -te, adj. Care provoacă jenă; supărător, neplăcut; penibil. – Din fr. gênant.

DOOM

jenánt adj. m., pl. jenánți; f. jenántă, pl. jenánte

jenantei
JENÁNT, -Ă, jenanți, -te, adj. Care provoacă jenă; supărător, neplăcut; penibil. – Din fr. gênant.

DOOM

jenánt adj. m., pl. jenánți; f. jenántă, pl. jenánte

jenantele
JENÁNT, -Ă, jenanți, -te, adj. Care provoacă jenă; supărător, neplăcut; penibil. – Din fr. gênant.

DOOM

jenánt adj. m., pl. jenánți; f. jenántă, pl. jenánte

jenantelor
JENÁNT, -Ă, jenanți, -te, adj. Care provoacă jenă; supărător, neplăcut; penibil. – Din fr. gênant.

DOOM

jenánt adj. m., pl. jenánți; f. jenántă, pl. jenánte

jenantul
JENÁNT, -Ă, jenanți, -te, adj. Care provoacă jenă; supărător, neplăcut; penibil. – Din fr. gênant.

DOOM

jenánt adj. m., pl. jenánți; f. jenántă, pl. jenánte

jenantului
JENÁNT, -Ă, jenanți, -te, adj. Care provoacă jenă; supărător, neplăcut; penibil. – Din fr. gênant.

DOOM

jenánt adj. m., pl. jenánți; f. jenántă, pl. jenánte

jenanți
JENÁNT, -Ă, jenanți, -te, adj. Care provoacă jenă; supărător, neplăcut; penibil. – Din fr. gênant.

DOOM

jenánt adj. m., pl. jenánți; f. jenántă, pl. jenánte

jenanții
JENÁNT, -Ă, jenanți, -te, adj. Care provoacă jenă; supărător, neplăcut; penibil. – Din fr. gênant.

DOOM

jenánt adj. m., pl. jenánți; f. jenántă, pl. jenánte

jenanților
JENÁNT, -Ă, jenanți, -te, adj. Care provoacă jenă; supărător, neplăcut; penibil. – Din fr. gênant.

DOOM

jenánt adj. m., pl. jenánți; f. jenántă, pl. jenánte

jenare
JENÁ, jenez, vb. I. 1. Tranz. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A strânge, a apăsa, a roade; a supăra. ♦ Fig. A stânjeni, a deranja, a incomoda. 2. Refl. A avea un sentiment de reținere față de ceva; a se rușina; a se sfii. – Din fr. gêner.

DOOM

jená (a ~) vb., ind. prez. 3 jeneáză

jenară
JENÁ, jenez, vb. I. 1. Tranz. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A strânge, a apăsa, a roade; a supăra. ♦ Fig. A stânjeni, a deranja, a incomoda. 2. Refl. A avea un sentiment de reținere față de ceva; a se rușina; a se sfii. – Din fr. gêner.

DOOM

jená (a ~) vb., ind. prez. 3 jeneáză

jenarăm
JENÁ, jenez, vb. I. 1. Tranz. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A strânge, a apăsa, a roade; a supăra. ♦ Fig. A stânjeni, a deranja, a incomoda. 2. Refl. A avea un sentiment de reținere față de ceva; a se rușina; a se sfii. – Din fr. gêner.

DOOM

jená (a ~) vb., ind. prez. 3 jeneáză

jenarăți
JENÁ, jenez, vb. I. 1. Tranz. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A strânge, a apăsa, a roade; a supăra. ♦ Fig. A stânjeni, a deranja, a incomoda. 2. Refl. A avea un sentiment de reținere față de ceva; a se rușina; a se sfii. – Din fr. gêner.

DOOM

jená (a ~) vb., ind. prez. 3 jeneáză

jenase
JENÁ, jenez, vb. I. 1. Tranz. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A strânge, a apăsa, a roade; a supăra. ♦ Fig. A stânjeni, a deranja, a incomoda. 2. Refl. A avea un sentiment de reținere față de ceva; a se rușina; a se sfii. – Din fr. gêner.

DOOM

jená (a ~) vb., ind. prez. 3 jeneáză

jenasem
JENÁ, jenez, vb. I. 1. Tranz. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A strânge, a apăsa, a roade; a supăra. ♦ Fig. A stânjeni, a deranja, a incomoda. 2. Refl. A avea un sentiment de reținere față de ceva; a se rușina; a se sfii. – Din fr. gêner.

DOOM

jená (a ~) vb., ind. prez. 3 jeneáză

jenaseră
JENÁ, jenez, vb. I. 1. Tranz. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A strânge, a apăsa, a roade; a supăra. ♦ Fig. A stânjeni, a deranja, a incomoda. 2. Refl. A avea un sentiment de reținere față de ceva; a se rușina; a se sfii. – Din fr. gêner.

DOOM

jená (a ~) vb., ind. prez. 3 jeneáză

jenaserăm
JENÁ, jenez, vb. I. 1. Tranz. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A strânge, a apăsa, a roade; a supăra. ♦ Fig. A stânjeni, a deranja, a incomoda. 2. Refl. A avea un sentiment de reținere față de ceva; a se rușina; a se sfii. – Din fr. gêner.

DOOM

jená (a ~) vb., ind. prez. 3 jeneáză

jenaserăți
JENÁ, jenez, vb. I. 1. Tranz. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A strânge, a apăsa, a roade; a supăra. ♦ Fig. A stânjeni, a deranja, a incomoda. 2. Refl. A avea un sentiment de reținere față de ceva; a se rușina; a se sfii. – Din fr. gêner.

DOOM

jená (a ~) vb., ind. prez. 3 jeneáză

jenaseși
JENÁ, jenez, vb. I. 1. Tranz. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A strânge, a apăsa, a roade; a supăra. ♦ Fig. A stânjeni, a deranja, a incomoda. 2. Refl. A avea un sentiment de reținere față de ceva; a se rușina; a se sfii. – Din fr. gêner.

DOOM

jená (a ~) vb., ind. prez. 3 jeneáză

jenaseți
JENÁ, jenez, vb. I. 1. Tranz. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A strânge, a apăsa, a roade; a supăra. ♦ Fig. A stânjeni, a deranja, a incomoda. 2. Refl. A avea un sentiment de reținere față de ceva; a se rușina; a se sfii. – Din fr. gêner.

DOOM

jená (a ~) vb., ind. prez. 3 jeneáză

jenat
JENÁ, jenez, vb. I. 1. Tranz. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A strânge, a apăsa, a roade; a supăra. ♦ Fig. A stânjeni, a deranja, a incomoda. 2. Refl. A avea un sentiment de reținere față de ceva; a se rușina; a se sfii. – Din fr. gêner.

DOOM

jená (a ~) vb., ind. prez. 3 jeneáză

jenat
JENÁT, -Ă, jenați, -te, adj. Stânjenit, stingherit; încurcat²; penibil, rușinat. ♦ (Rar) Care dovedește jenă. – V. jena. Cf. fr. gêné.

jenata
JENÁT, -Ă, jenați, -te, adj. Stânjenit, stingherit; încurcat²; penibil, rușinat. ♦ (Rar) Care dovedește jenă. – V. jena. Cf. fr. gêné.

jenate
JENÁT, -Ă, jenați, -te, adj. Stânjenit, stingherit; încurcat²; penibil, rușinat. ♦ (Rar) Care dovedește jenă. – V. jena. Cf. fr. gêné.

jenatei
JENÁT, -Ă, jenați, -te, adj. Stânjenit, stingherit; încurcat²; penibil, rușinat. ♦ (Rar) Care dovedește jenă. – V. jena. Cf. fr. gêné.

jenatele
JENÁT, -Ă, jenați, -te, adj. Stânjenit, stingherit; încurcat²; penibil, rușinat. ♦ (Rar) Care dovedește jenă. – V. jena. Cf. fr. gêné.

jenatelor
JENÁT, -Ă, jenați, -te, adj. Stânjenit, stingherit; încurcat²; penibil, rușinat. ♦ (Rar) Care dovedește jenă. – V. jena. Cf. fr. gêné.

jenatul
JENÁT, -Ă, jenați, -te, adj. Stânjenit, stingherit; încurcat²; penibil, rușinat. ♦ (Rar) Care dovedește jenă. – V. jena. Cf. fr. gêné.

jenatului
JENÁT, -Ă, jenați, -te, adj. Stânjenit, stingherit; încurcat²; penibil, rușinat. ♦ (Rar) Care dovedește jenă. – V. jena. Cf. fr. gêné.

jenau
JENÁ, jenez, vb. I. 1. Tranz. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A strânge, a apăsa, a roade; a supăra. ♦ Fig. A stânjeni, a deranja, a incomoda. 2. Refl. A avea un sentiment de reținere față de ceva; a se rușina; a se sfii. – Din fr. gêner.

DOOM

jená (a ~) vb., ind. prez. 3 jeneáză

jenași
JENÁ, jenez, vb. I. 1. Tranz. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A strânge, a apăsa, a roade; a supăra. ♦ Fig. A stânjeni, a deranja, a incomoda. 2. Refl. A avea un sentiment de reținere față de ceva; a se rușina; a se sfii. – Din fr. gêner.

DOOM

jená (a ~) vb., ind. prez. 3 jeneáză

jenați
JENÁ, jenez, vb. I. 1. Tranz. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A strânge, a apăsa, a roade; a supăra. ♦ Fig. A stânjeni, a deranja, a incomoda. 2. Refl. A avea un sentiment de reținere față de ceva; a se rușina; a se sfii. – Din fr. gêner.

DOOM

jená (a ~) vb., ind. prez. 3 jeneáză

jenați
JENÁT, -Ă, jenați, -te, adj. Stânjenit, stingherit; încurcat²; penibil, rușinat. ♦ (Rar) Care dovedește jenă. – V. jena. Cf. fr. gêné.

jenații
JENÁT, -Ă, jenați, -te, adj. Stânjenit, stingherit; încurcat²; penibil, rușinat. ♦ (Rar) Care dovedește jenă. – V. jena. Cf. fr. gêné.

jenaților
JENÁT, -Ă, jenați, -te, adj. Stânjenit, stingherit; încurcat²; penibil, rușinat. ♦ (Rar) Care dovedește jenă. – V. jena. Cf. fr. gêné.

jene
JÉNĂ, jene, s. f. 1. Sentiment de sfială de care este cuprins cineva când se află într-o situație penibilă; stinghereală. ♦ Situație grea, neplăcută; încurcătură, strâmtoare. ◊ Jenă financiară = lipsă de bani. 2. Senzație supărătoare, durere organică ușoară; sâcâială. – Din fr. gêne.

DOOM

!jénă s. f., g.-d. art. jénei; pl. jéne

jenează
JENÁ, jenez, vb. I. 1. Tranz. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A strânge, a apăsa, a roade; a supăra. ♦ Fig. A stânjeni, a deranja, a incomoda. 2. Refl. A avea un sentiment de reținere față de ceva; a se rușina; a se sfii. – Din fr. gêner.

DOOM

jená (a ~) vb., ind. prez. 3 jeneáză

jenei
JÉNĂ, jene, s. f. 1. Sentiment de sfială de care este cuprins cineva când se află într-o situație penibilă; stinghereală. ♦ Situație grea, neplăcută; încurcătură, strâmtoare. ◊ Jenă financiară = lipsă de bani. 2. Senzație supărătoare, durere organică ușoară; sâcâială. – Din fr. gêne.

DOOM

!jénă s. f., g.-d. art. jénei; pl. jéne

jenele
JÉNĂ, jene, s. f. 1. Sentiment de sfială de care este cuprins cineva când se află într-o situație penibilă; stinghereală. ♦ Situație grea, neplăcută; încurcătură, strâmtoare. ◊ Jenă financiară = lipsă de bani. 2. Senzație supărătoare, durere organică ușoară; sâcâială. – Din fr. gêne.

DOOM

!jénă s. f., g.-d. art. jénei; pl. jéne

jenelor
JÉNĂ, jene, s. f. 1. Sentiment de sfială de care este cuprins cineva când se află într-o situație penibilă; stinghereală. ♦ Situație grea, neplăcută; încurcătură, strâmtoare. ◊ Jenă financiară = lipsă de bani. 2. Senzație supărătoare, durere organică ușoară; sâcâială. – Din fr. gêne.

DOOM

!jénă s. f., g.-d. art. jénei; pl. jéne

jenez
JENÁ, jenez, vb. I. 1. Tranz. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A strânge, a apăsa, a roade; a supăra. ♦ Fig. A stânjeni, a deranja, a incomoda. 2. Refl. A avea un sentiment de reținere față de ceva; a se rușina; a se sfii. – Din fr. gêner.

DOOM

jená (a ~) vb., ind. prez. 3 jeneáză

jeneze
JENÁ, jenez, vb. I. 1. Tranz. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A strânge, a apăsa, a roade; a supăra. ♦ Fig. A stânjeni, a deranja, a incomoda. 2. Refl. A avea un sentiment de reținere față de ceva; a se rușina; a se sfii. – Din fr. gêner.

DOOM

jená (a ~) vb., ind. prez. 3 jeneáză

jenezi
JENÁ, jenez, vb. I. 1. Tranz. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A strânge, a apăsa, a roade; a supăra. ♦ Fig. A stânjeni, a deranja, a incomoda. 2. Refl. A avea un sentiment de reținere față de ceva; a se rușina; a se sfii. – Din fr. gêner.

DOOM

jená (a ~) vb., ind. prez. 3 jeneáză

jenilie
JENÍLIE s. f. v. janilie.

DOOM

janílie (-li-e) s. f., art. janília (-li-a), g.-d. janílii, art. janíliei

jenând
JENÁ, jenez, vb. I. 1. Tranz. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A strânge, a apăsa, a roade; a supăra. ♦ Fig. A stânjeni, a deranja, a incomoda. 2. Refl. A avea un sentiment de reținere față de ceva; a se rușina; a se sfii. – Din fr. gêner.

DOOM

jená (a ~) vb., ind. prez. 3 jeneáză

jenînd
JENÁ, jenez, vb. I. 1. Tranz. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A strânge, a apăsa, a roade; a supăra. ♦ Fig. A stânjeni, a deranja, a incomoda. 2. Refl. A avea un sentiment de reținere față de ceva; a se rușina; a se sfii. – Din fr. gêner.

DOOM

jená (a ~) vb., ind. prez. 3 jeneáză

jep
JEP, jepi, s. m. Arbust din familia pinului, cu tulpini ramificate flexibile, adesea culcate la pământ, cu frunze în formă de ace, răspândit în regiunea alpină sub formă de tufișuri; jneapăn (1) (Pinus mugo). – Et. nec.

DOOM

jep (arbust) s. m., pl. jepi

jepat
JIPÁT, -Ă, jipați, -te, adj. (Reg.) Care are bube pe piele. – Jip¹ + suf. -at.

DOOM

jipát (reg.) adj. m., pl. jipáți; f. jipátă, pl. jipáte

jepci
JÁPCĂ s. f. (În expr.) A lua cu japca = a lua cu forța și pe nedrept. – Din bg. žabka „laț, cursă”.

DOOM

jápca (cu ~) loc. adv.

jepcii
JÁPCĂ s. f. (În expr.) A lua cu japca = a lua cu forța și pe nedrept. – Din bg. žabka „laț, cursă”.

DOOM

jápca (cu ~) loc. adv.

jepcile
JÁPCĂ s. f. (În expr.) A lua cu japca = a lua cu forța și pe nedrept. – Din bg. žabka „laț, cursă”.

DOOM

jápca (cu ~) loc. adv.

jepcilor
JÁPCĂ s. f. (În expr.) A lua cu japca = a lua cu forța și pe nedrept. – Din bg. žabka „laț, cursă”.

DOOM

jápca (cu ~) loc. adv.

jepi
JEP, jepi, s. m. Arbust din familia pinului, cu tulpini ramificate flexibile, adesea culcate la pământ, cu frunze în formă de ace, răspândit în regiunea alpină sub formă de tufișuri; jneapăn (1) (Pinus mugo). – Et. nec.

DOOM

jep (arbust) s. m., pl. jepi

jepii
JEP, jepi, s. m. Arbust din familia pinului, cu tulpini ramificate flexibile, adesea culcate la pământ, cu frunze în formă de ace, răspândit în regiunea alpină sub formă de tufișuri; jneapăn (1) (Pinus mugo). – Et. nec.

DOOM

jep (arbust) s. m., pl. jepi

jepilor
JEP, jepi, s. m. Arbust din familia pinului, cu tulpini ramificate flexibile, adesea culcate la pământ, cu frunze în formă de ace, răspândit în regiunea alpină sub formă de tufișuri; jneapăn (1) (Pinus mugo). – Et. nec.

DOOM

jep (arbust) s. m., pl. jepi

jepotină
JEPOTÍNĂ, jepotine, s. f. Baltă în Delta Dunării, înconjurată cu stuf înalt și legată cu alte bălți.

jepul
JEP, jepi, s. m. Arbust din familia pinului, cu tulpini ramificate flexibile, adesea culcate la pământ, cu frunze în formă de ace, răspândit în regiunea alpină sub formă de tufișuri; jneapăn (1) (Pinus mugo). – Et. nec.

DOOM

jep (arbust) s. m., pl. jepi

jepului
JEP, jepi, s. m. Arbust din familia pinului, cu tulpini ramificate flexibile, adesea culcate la pământ, cu frunze în formă de ace, răspândit în regiunea alpină sub formă de tufișuri; jneapăn (1) (Pinus mugo). – Et. nec.

DOOM

jep (arbust) s. m., pl. jepi

jepși
JÁPȘĂ, japșe, s. f. Depresiune de mică adâncime din bălțile sau din Delta Dunării, cu contur circular sau alungit, acoperită de apă numai în timpul revărsărilor, în care se dezvoltă o bogată vegetație de apă. ♦ (Pop.) Baltă mică. [Pl. și: jăpși] – Et. nec.

DOOM

jápșă (depresiune) s. f., art. jápșa, g.-d. art. jápșei; pl. jápșe

jepșii
JÁPȘĂ, japșe, s. f. Depresiune de mică adâncime din bălțile sau din Delta Dunării, cu contur circular sau alungit, acoperită de apă numai în timpul revărsărilor, în care se dezvoltă o bogată vegetație de apă. ♦ (Pop.) Baltă mică. [Pl. și: jăpși] – Et. nec.

DOOM

jápșă (depresiune) s. f., art. jápșa, g.-d. art. jápșei; pl. jápșe

jepșile
JÁPȘĂ, japșe, s. f. Depresiune de mică adâncime din bălțile sau din Delta Dunării, cu contur circular sau alungit, acoperită de apă numai în timpul revărsărilor, în care se dezvoltă o bogată vegetație de apă. ♦ (Pop.) Baltă mică. [Pl. și: jăpși] – Et. nec.

DOOM

jápșă (depresiune) s. f., art. jápșa, g.-d. art. jápșei; pl. jápșe

jepșilor
JÁPȘĂ, japșe, s. f. Depresiune de mică adâncime din bălțile sau din Delta Dunării, cu contur circular sau alungit, acoperită de apă numai în timpul revărsărilor, în care se dezvoltă o bogată vegetație de apă. ♦ (Pop.) Baltă mică. [Pl. și: jăpși] – Et. nec.

DOOM

jápșă (depresiune) s. f., art. jápșa, g.-d. art. jápșei; pl. jápșe

jeratec
JĂRÁTIC s. n. Jar¹. ◊ Loc. adj. De jăratic = care pare că arde; arzător. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) ca pe jăratic = a fi extrem de nerăbdător și de neliniștit sau a fi foarte grăbit. [Var.: jărátec, jerátic, jerátec s. n.] – Din sl. žaratŭkŭ.

DOOM

jărátic s. n.

jeratic
JĂRÁTIC s. n. Jar¹. ◊ Loc. adj. De jăratic = care pare că arde; arzător. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) ca pe jăratic = a fi extrem de nerăbdător și de neliniștit sau a fi foarte grăbit. [Var.: jărátec, jerátic, jerátec s. n.] – Din sl. žaratŭkŭ.

DOOM

jărátic s. n.

jerba
JÉRBĂ, jerbe, s. f. 1. Buchet mare de flori, așezate în așa fel încât să aibă fața orientată în aceeași parte. 2. (Fiz.; în sintagma) Jerbă nucleară = fascicul de urme ale particulelor provenite din dezintegrarea unui nucleu atomic în nenumărate fragmente, ca urmare a ciocnirii sale de o particulă cosmică cu energia foarte mare. – Din fr. gerbe.

DOOM

jérbă s. f., g.-d. art. jérbei; pl. jérbe

jerbe
JÉRBĂ, jerbe, s. f. 1. Buchet mare de flori, așezate în așa fel încât să aibă fața orientată în aceeași parte. 2. (Fiz.; în sintagma) Jerbă nucleară = fascicul de urme ale particulelor provenite din dezintegrarea unui nucleu atomic în nenumărate fragmente, ca urmare a ciocnirii sale de o particulă cosmică cu energia foarte mare. – Din fr. gerbe.

DOOM

jérbă s. f., g.-d. art. jérbei; pl. jérbe

jerbei
JÉRBĂ, jerbe, s. f. 1. Buchet mare de flori, așezate în așa fel încât să aibă fața orientată în aceeași parte. 2. (Fiz.; în sintagma) Jerbă nucleară = fascicul de urme ale particulelor provenite din dezintegrarea unui nucleu atomic în nenumărate fragmente, ca urmare a ciocnirii sale de o particulă cosmică cu energia foarte mare. – Din fr. gerbe.

DOOM

jérbă s. f., g.-d. art. jérbei; pl. jérbe

jerbele
JÉRBĂ, jerbe, s. f. 1. Buchet mare de flori, așezate în așa fel încât să aibă fața orientată în aceeași parte. 2. (Fiz.; în sintagma) Jerbă nucleară = fascicul de urme ale particulelor provenite din dezintegrarea unui nucleu atomic în nenumărate fragmente, ca urmare a ciocnirii sale de o particulă cosmică cu energia foarte mare. – Din fr. gerbe.

DOOM

jérbă s. f., g.-d. art. jérbei; pl. jérbe

jerbelor
JÉRBĂ, jerbe, s. f. 1. Buchet mare de flori, așezate în așa fel încât să aibă fața orientată în aceeași parte. 2. (Fiz.; în sintagma) Jerbă nucleară = fascicul de urme ale particulelor provenite din dezintegrarea unui nucleu atomic în nenumărate fragmente, ca urmare a ciocnirii sale de o particulă cosmică cu energia foarte mare. – Din fr. gerbe.

DOOM

jérbă s. f., g.-d. art. jérbei; pl. jérbe

jerebie
JIRÉBIE², jirebii, s. f. (Reg.) Bucată, fâșie îngustă de pământ. – Din ucr. žerebij.

DOOM

jirébie (reg.) (-bi-e) s. f., art. jirébia (-bi-a), g.-d. art. jirébiei; pl. jirébii, art. jirébiile (-bi-i-)

jerebie
JIRÉBIE¹, jirebii, s. f. (Reg.) Grup de treizeci de fire de tort, formând o unitate de măsură la urzit, la depănat etc. – Cf. magh. zseréb.

DOOM

jirébie (reg.) (-bi-e) s. f., art. jirébia (-bi-a), g.-d. art. jirébiei; pl. jirébii, art. jirébiile (-bi-i-)

jeregai
JEREGÁI s. n. v. jărăgai.

DOOM

jărăgái (pop.) s. n., pl. jărăgáiuri

jerpelea
JERPELÍ, jerpelesc, vb. IV. Refl. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) A se învechi și a se rupe, a se uza; a se zdrențui. ♦ Tranz. A purta rău; a degrada, a strica. – Et. nec.

DOOM

jerpelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jerpelésc, imperf. 3 sg. jerpeleá; conj. prez. 3 să jerpeleáscă

jerpeleai
JERPELÍ, jerpelesc, vb. IV. Refl. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) A se învechi și a se rupe, a se uza; a se zdrențui. ♦ Tranz. A purta rău; a degrada, a strica. – Et. nec.

DOOM

jerpelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jerpelésc, imperf. 3 sg. jerpeleá; conj. prez. 3 să jerpeleáscă

jerpeleam
JERPELÍ, jerpelesc, vb. IV. Refl. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) A se învechi și a se rupe, a se uza; a se zdrențui. ♦ Tranz. A purta rău; a degrada, a strica. – Et. nec.

DOOM

jerpelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jerpelésc, imperf. 3 sg. jerpeleá; conj. prez. 3 să jerpeleáscă

jerpelească
JERPELÍ, jerpelesc, vb. IV. Refl. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) A se învechi și a se rupe, a se uza; a se zdrențui. ♦ Tranz. A purta rău; a degrada, a strica. – Et. nec.

DOOM

jerpelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jerpelésc, imperf. 3 sg. jerpeleá; conj. prez. 3 să jerpeleáscă

jerpeleau
JERPELÍ, jerpelesc, vb. IV. Refl. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) A se învechi și a se rupe, a se uza; a se zdrențui. ♦ Tranz. A purta rău; a degrada, a strica. – Et. nec.

DOOM

jerpelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jerpelésc, imperf. 3 sg. jerpeleá; conj. prez. 3 să jerpeleáscă

jerpeleați
JERPELÍ, jerpelesc, vb. IV. Refl. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) A se învechi și a se rupe, a se uza; a se zdrențui. ♦ Tranz. A purta rău; a degrada, a strica. – Et. nec.

DOOM

jerpelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jerpelésc, imperf. 3 sg. jerpeleá; conj. prez. 3 să jerpeleáscă

jerpelesc
JERPELÍ, jerpelesc, vb. IV. Refl. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) A se învechi și a se rupe, a se uza; a se zdrențui. ♦ Tranz. A purta rău; a degrada, a strica. – Et. nec.

DOOM

jerpelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jerpelésc, imperf. 3 sg. jerpeleá; conj. prez. 3 să jerpeleáscă

jerpelește
JERPELÍ, jerpelesc, vb. IV. Refl. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) A se învechi și a se rupe, a se uza; a se zdrențui. ♦ Tranz. A purta rău; a degrada, a strica. – Et. nec.

DOOM

jerpelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jerpelésc, imperf. 3 sg. jerpeleá; conj. prez. 3 să jerpeleáscă

jerpelești
JERPELÍ, jerpelesc, vb. IV. Refl. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) A se învechi și a se rupe, a se uza; a se zdrențui. ♦ Tranz. A purta rău; a degrada, a strica. – Et. nec.

DOOM

jerpelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jerpelésc, imperf. 3 sg. jerpeleá; conj. prez. 3 să jerpeleáscă

jerpeli
JERPELÍ, jerpelesc, vb. IV. Refl. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) A se învechi și a se rupe, a se uza; a se zdrențui. ♦ Tranz. A purta rău; a degrada, a strica. – Et. nec.

DOOM

jerpelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jerpelésc, imperf. 3 sg. jerpeleá; conj. prez. 3 să jerpeleáscă

jerpelii
JERPELÍ, jerpelesc, vb. IV. Refl. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) A se învechi și a se rupe, a se uza; a se zdrențui. ♦ Tranz. A purta rău; a degrada, a strica. – Et. nec.

DOOM

jerpelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jerpelésc, imperf. 3 sg. jerpeleá; conj. prez. 3 să jerpeleáscă

jerpelim
JERPELÍ, jerpelesc, vb. IV. Refl. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) A se învechi și a se rupe, a se uza; a se zdrențui. ♦ Tranz. A purta rău; a degrada, a strica. – Et. nec.

DOOM

jerpelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jerpelésc, imperf. 3 sg. jerpeleá; conj. prez. 3 să jerpeleáscă

jerpelind
JERPELÍ, jerpelesc, vb. IV. Refl. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) A se învechi și a se rupe, a se uza; a se zdrențui. ♦ Tranz. A purta rău; a degrada, a strica. – Et. nec.

DOOM

jerpelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jerpelésc, imperf. 3 sg. jerpeleá; conj. prez. 3 să jerpeleáscă

jerpelire
JERPELÍ, jerpelesc, vb. IV. Refl. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) A se învechi și a se rupe, a se uza; a se zdrențui. ♦ Tranz. A purta rău; a degrada, a strica. – Et. nec.

DOOM

jerpelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jerpelésc, imperf. 3 sg. jerpeleá; conj. prez. 3 să jerpeleáscă

jerpelire
JERPELÍRE s. f. Acțiunea de a (se) jerpeli și rezultatul ei. – V. jerpeli.

DOOM

jerpelíre s. f., g.-d. art. jerpelírii

jerpelirea
JERPELÍRE s. f. Acțiunea de a (se) jerpeli și rezultatul ei. – V. jerpeli.

DOOM

jerpelíre s. f., g.-d. art. jerpelírii

jerpeliri
JERPELÍRE s. f. Acțiunea de a (se) jerpeli și rezultatul ei. – V. jerpeli.

DOOM

jerpelíre s. f., g.-d. art. jerpelírii

jerpelirii
JERPELÍRE s. f. Acțiunea de a (se) jerpeli și rezultatul ei. – V. jerpeli.

DOOM

jerpelíre s. f., g.-d. art. jerpelírii

jerpelirile
JERPELÍRE s. f. Acțiunea de a (se) jerpeli și rezultatul ei. – V. jerpeli.

DOOM

jerpelíre s. f., g.-d. art. jerpelírii

jerpelirilor
JERPELÍRE s. f. Acțiunea de a (se) jerpeli și rezultatul ei. – V. jerpeli.

DOOM

jerpelíre s. f., g.-d. art. jerpelírii

jerpeliră
JERPELÍ, jerpelesc, vb. IV. Refl. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) A se învechi și a se rupe, a se uza; a se zdrențui. ♦ Tranz. A purta rău; a degrada, a strica. – Et. nec.

DOOM

jerpelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jerpelésc, imperf. 3 sg. jerpeleá; conj. prez. 3 să jerpeleáscă

jerpelirăm
JERPELÍ, jerpelesc, vb. IV. Refl. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) A se învechi și a se rupe, a se uza; a se zdrențui. ♦ Tranz. A purta rău; a degrada, a strica. – Et. nec.

DOOM

jerpelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jerpelésc, imperf. 3 sg. jerpeleá; conj. prez. 3 să jerpeleáscă

jerpelirăți
JERPELÍ, jerpelesc, vb. IV. Refl. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) A se învechi și a se rupe, a se uza; a se zdrențui. ♦ Tranz. A purta rău; a degrada, a strica. – Et. nec.

DOOM

jerpelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jerpelésc, imperf. 3 sg. jerpeleá; conj. prez. 3 să jerpeleáscă

jerpelise
JERPELÍ, jerpelesc, vb. IV. Refl. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) A se învechi și a se rupe, a se uza; a se zdrențui. ♦ Tranz. A purta rău; a degrada, a strica. – Et. nec.

DOOM

jerpelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jerpelésc, imperf. 3 sg. jerpeleá; conj. prez. 3 să jerpeleáscă

jerpelisem
JERPELÍ, jerpelesc, vb. IV. Refl. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) A se învechi și a se rupe, a se uza; a se zdrențui. ♦ Tranz. A purta rău; a degrada, a strica. – Et. nec.

DOOM

jerpelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jerpelésc, imperf. 3 sg. jerpeleá; conj. prez. 3 să jerpeleáscă

jerpeliseră
JERPELÍ, jerpelesc, vb. IV. Refl. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) A se învechi și a se rupe, a se uza; a se zdrențui. ♦ Tranz. A purta rău; a degrada, a strica. – Et. nec.

DOOM

jerpelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jerpelésc, imperf. 3 sg. jerpeleá; conj. prez. 3 să jerpeleáscă

jerpeliserăm
JERPELÍ, jerpelesc, vb. IV. Refl. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) A se învechi și a se rupe, a se uza; a se zdrențui. ♦ Tranz. A purta rău; a degrada, a strica. – Et. nec.

DOOM

jerpelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jerpelésc, imperf. 3 sg. jerpeleá; conj. prez. 3 să jerpeleáscă

jerpeliserăți
JERPELÍ, jerpelesc, vb. IV. Refl. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) A se învechi și a se rupe, a se uza; a se zdrențui. ♦ Tranz. A purta rău; a degrada, a strica. – Et. nec.

DOOM

jerpelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jerpelésc, imperf. 3 sg. jerpeleá; conj. prez. 3 să jerpeleáscă

jerpeliseși
JERPELÍ, jerpelesc, vb. IV. Refl. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) A se învechi și a se rupe, a se uza; a se zdrențui. ♦ Tranz. A purta rău; a degrada, a strica. – Et. nec.

DOOM

jerpelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jerpelésc, imperf. 3 sg. jerpeleá; conj. prez. 3 să jerpeleáscă

jerpeliseți
JERPELÍ, jerpelesc, vb. IV. Refl. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) A se învechi și a se rupe, a se uza; a se zdrențui. ♦ Tranz. A purta rău; a degrada, a strica. – Et. nec.

DOOM

jerpelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jerpelésc, imperf. 3 sg. jerpeleá; conj. prez. 3 să jerpeleáscă

jerpelit
JERPELÍ, jerpelesc, vb. IV. Refl. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) A se învechi și a se rupe, a se uza; a se zdrențui. ♦ Tranz. A purta rău; a degrada, a strica. – Et. nec.

DOOM

jerpelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jerpelésc, imperf. 3 sg. jerpeleá; conj. prez. 3 să jerpeleáscă

jerpelit
JERPELÍT, -Ă, jerpeliți, -te, adj. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) Învechit și rupt², uzat; degradat, zdrențuit, jigărit. ♦ (Despre oameni) Zdrențăros. – V. jerpeli.

jerpelita
JERPELÍT, -Ă, jerpeliți, -te, adj. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) Învechit și rupt², uzat; degradat, zdrențuit, jigărit. ♦ (Despre oameni) Zdrențăros. – V. jerpeli.

jerpelite
JERPELÍT, -Ă, jerpeliți, -te, adj. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) Învechit și rupt², uzat; degradat, zdrențuit, jigărit. ♦ (Despre oameni) Zdrențăros. – V. jerpeli.

jerpelitei
JERPELÍT, -Ă, jerpeliți, -te, adj. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) Învechit și rupt², uzat; degradat, zdrențuit, jigărit. ♦ (Despre oameni) Zdrențăros. – V. jerpeli.

jerpelitele
JERPELÍT, -Ă, jerpeliți, -te, adj. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) Învechit și rupt², uzat; degradat, zdrențuit, jigărit. ♦ (Despre oameni) Zdrențăros. – V. jerpeli.

jerpelitelor
JERPELÍT, -Ă, jerpeliți, -te, adj. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) Învechit și rupt², uzat; degradat, zdrențuit, jigărit. ♦ (Despre oameni) Zdrențăros. – V. jerpeli.

jerpelitul
JERPELÍT, -Ă, jerpeliți, -te, adj. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) Învechit și rupt², uzat; degradat, zdrențuit, jigărit. ♦ (Despre oameni) Zdrențăros. – V. jerpeli.

jerpelitului
JERPELÍT, -Ă, jerpeliți, -te, adj. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) Învechit și rupt², uzat; degradat, zdrențuit, jigărit. ♦ (Despre oameni) Zdrențăros. – V. jerpeli.

jerpeliși
JERPELÍ, jerpelesc, vb. IV. Refl. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) A se învechi și a se rupe, a se uza; a se zdrențui. ♦ Tranz. A purta rău; a degrada, a strica. – Et. nec.

DOOM

jerpelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jerpelésc, imperf. 3 sg. jerpeleá; conj. prez. 3 să jerpeleáscă

jerpeliți
JERPELÍ, jerpelesc, vb. IV. Refl. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) A se învechi și a se rupe, a se uza; a se zdrențui. ♦ Tranz. A purta rău; a degrada, a strica. – Et. nec.

DOOM

jerpelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jerpelésc, imperf. 3 sg. jerpeleá; conj. prez. 3 să jerpeleáscă

jerpeliți
JERPELÍT, -Ă, jerpeliți, -te, adj. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) Învechit și rupt², uzat; degradat, zdrențuit, jigărit. ♦ (Despre oameni) Zdrențăros. – V. jerpeli.

jerpeliții
JERPELÍT, -Ă, jerpeliți, -te, adj. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) Învechit și rupt², uzat; degradat, zdrențuit, jigărit. ♦ (Despre oameni) Zdrențăros. – V. jerpeli.

jerpeliților
JERPELÍT, -Ă, jerpeliți, -te, adj. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) Învechit și rupt², uzat; degradat, zdrențuit, jigărit. ♦ (Despre oameni) Zdrențăros. – V. jerpeli.

jerse
JERSÉU, jersee, s. n. 1. Obiect de îmbrăcăminte tricotat sau împletit, din lână, din bumbac etc., de obicei cu mâneci lungi și deschis în față, care acoperă partea de sus a corpului. 2. Țesătură elastică tricotată, de lână, de bumbac, de mătase etc., din care se fac obiecte de îmbrăcăminte; tricot. [Pl. și: jerseuri. – Var.: jersé s. n.] – Din fr. jersey.

DOOM

jerséu s. n., art. jerséul; pl. jersée/jerséuri

jerseu
JERSÉU, jersee, s. n. 1. Obiect de îmbrăcăminte tricotat sau împletit, din lână, din bumbac etc., de obicei cu mâneci lungi și deschis în față, care acoperă partea de sus a corpului. 2. Țesătură elastică tricotată, de lână, de bumbac, de mătase etc., din care se fac obiecte de îmbrăcăminte; tricot. [Pl. și: jerseuri. – Var.: jersé s. n.] – Din fr. jersey.

DOOM

jerséu s. n., art. jerséul; pl. jersée/jerséuri

jertfa
JÉRTFĂ, jertfe, s. f. 1. Ceea ce se aduce ca dar divinității (mai ales vietăți sacrificate pe altar); ofrandă. ♦ Fig. Victimă. ◊ Expr. A cădea jertfă = a fi sacrificat; a muri. 2. Sacrificiu, jertfire. 3. (Pop.) Prisos, belșug (de bucate, de vin etc.). – Din sl. žrŭtyva.

DOOM

jértfă (jert-fă) s. f., g.-d. art. jértfei; pl. jértfe

jertfe
JÉRTFĂ, jertfe, s. f. 1. Ceea ce se aduce ca dar divinității (mai ales vietăți sacrificate pe altar); ofrandă. ♦ Fig. Victimă. ◊ Expr. A cădea jertfă = a fi sacrificat; a muri. 2. Sacrificiu, jertfire. 3. (Pop.) Prisos, belșug (de bucate, de vin etc.). – Din sl. žrŭtyva.

DOOM

jértfă (jert-fă) s. f., g.-d. art. jértfei; pl. jértfe

jertfea
JERTFÍ, jertfesc, vb. IV. 1. Tranz. A aduce (o) jertfă (1). 2. Tranz. și refl. A (se) sacrifica. ♦ Tranz. (Rar) A omorî. – Din jertfă.

DOOM

jertfí (a ~) (jert-fi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jertfésc, imperf. 3 sg. jertfeá; conj. prez. 3 să jertfeáscă

jertfeai
JERTFÍ, jertfesc, vb. IV. 1. Tranz. A aduce (o) jertfă (1). 2. Tranz. și refl. A (se) sacrifica. ♦ Tranz. (Rar) A omorî. – Din jertfă.

DOOM

jertfí (a ~) (jert-fi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jertfésc, imperf. 3 sg. jertfeá; conj. prez. 3 să jertfeáscă

jertfeam
JERTFÍ, jertfesc, vb. IV. 1. Tranz. A aduce (o) jertfă (1). 2. Tranz. și refl. A (se) sacrifica. ♦ Tranz. (Rar) A omorî. – Din jertfă.

DOOM

jertfí (a ~) (jert-fi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jertfésc, imperf. 3 sg. jertfeá; conj. prez. 3 să jertfeáscă

jertfească
JERTFÍ, jertfesc, vb. IV. 1. Tranz. A aduce (o) jertfă (1). 2. Tranz. și refl. A (se) sacrifica. ♦ Tranz. (Rar) A omorî. – Din jertfă.

DOOM

jertfí (a ~) (jert-fi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jertfésc, imperf. 3 sg. jertfeá; conj. prez. 3 să jertfeáscă

jertfeau
JERTFÍ, jertfesc, vb. IV. 1. Tranz. A aduce (o) jertfă (1). 2. Tranz. și refl. A (se) sacrifica. ♦ Tranz. (Rar) A omorî. – Din jertfă.

DOOM

jertfí (a ~) (jert-fi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jertfésc, imperf. 3 sg. jertfeá; conj. prez. 3 să jertfeáscă

jertfeați
JERTFÍ, jertfesc, vb. IV. 1. Tranz. A aduce (o) jertfă (1). 2. Tranz. și refl. A (se) sacrifica. ♦ Tranz. (Rar) A omorî. – Din jertfă.

DOOM

jertfí (a ~) (jert-fi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jertfésc, imperf. 3 sg. jertfeá; conj. prez. 3 să jertfeáscă

jertfei
JÉRTFĂ, jertfe, s. f. 1. Ceea ce se aduce ca dar divinității (mai ales vietăți sacrificate pe altar); ofrandă. ♦ Fig. Victimă. ◊ Expr. A cădea jertfă = a fi sacrificat; a muri. 2. Sacrificiu, jertfire. 3. (Pop.) Prisos, belșug (de bucate, de vin etc.). – Din sl. žrŭtyva.

DOOM

jértfă (jert-fă) s. f., g.-d. art. jértfei; pl. jértfe

jertfele
JÉRTFĂ, jertfe, s. f. 1. Ceea ce se aduce ca dar divinității (mai ales vietăți sacrificate pe altar); ofrandă. ♦ Fig. Victimă. ◊ Expr. A cădea jertfă = a fi sacrificat; a muri. 2. Sacrificiu, jertfire. 3. (Pop.) Prisos, belșug (de bucate, de vin etc.). – Din sl. žrŭtyva.

DOOM

jértfă (jert-fă) s. f., g.-d. art. jértfei; pl. jértfe

jertfelnic
JERTFÉLNIC, jertfelnice, s. n. (Înv.) Loc destinat aducerii jertfelor; (în biserica creștină) masa din altar. – Din sl. žrŭtvŭnikŭ.

DOOM

jertfélnic (înv.) (jert-fel-) s. n., pl. jertfélnice

jertfelnice
JERTFÉLNIC, jertfelnice, s. n. (Înv.) Loc destinat aducerii jertfelor; (în biserica creștină) masa din altar. – Din sl. žrŭtvŭnikŭ.

DOOM

jertfélnic (înv.) (jert-fel-) s. n., pl. jertfélnice

jertfelnicele
JERTFÉLNIC, jertfelnice, s. n. (Înv.) Loc destinat aducerii jertfelor; (în biserica creștină) masa din altar. – Din sl. žrŭtvŭnikŭ.

DOOM

jertfélnic (înv.) (jert-fel-) s. n., pl. jertfélnice

jertfelnicelor
JERTFÉLNIC, jertfelnice, s. n. (Înv.) Loc destinat aducerii jertfelor; (în biserica creștină) masa din altar. – Din sl. žrŭtvŭnikŭ.

DOOM

jertfélnic (înv.) (jert-fel-) s. n., pl. jertfélnice

jertfelnicul
JERTFÉLNIC, jertfelnice, s. n. (Înv.) Loc destinat aducerii jertfelor; (în biserica creștină) masa din altar. – Din sl. žrŭtvŭnikŭ.

DOOM

jertfélnic (înv.) (jert-fel-) s. n., pl. jertfélnice

jertfelnicului
JERTFÉLNIC, jertfelnice, s. n. (Înv.) Loc destinat aducerii jertfelor; (în biserica creștină) masa din altar. – Din sl. žrŭtvŭnikŭ.

DOOM

jertfélnic (înv.) (jert-fel-) s. n., pl. jertfélnice

jertfelor
JÉRTFĂ, jertfe, s. f. 1. Ceea ce se aduce ca dar divinității (mai ales vietăți sacrificate pe altar); ofrandă. ♦ Fig. Victimă. ◊ Expr. A cădea jertfă = a fi sacrificat; a muri. 2. Sacrificiu, jertfire. 3. (Pop.) Prisos, belșug (de bucate, de vin etc.). – Din sl. žrŭtyva.

DOOM

jértfă (jert-fă) s. f., g.-d. art. jértfei; pl. jértfe

jertfesc
JERTFÍ, jertfesc, vb. IV. 1. Tranz. A aduce (o) jertfă (1). 2. Tranz. și refl. A (se) sacrifica. ♦ Tranz. (Rar) A omorî. – Din jertfă.

DOOM

jertfí (a ~) (jert-fi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jertfésc, imperf. 3 sg. jertfeá; conj. prez. 3 să jertfeáscă

jertfește
JERTFÍ, jertfesc, vb. IV. 1. Tranz. A aduce (o) jertfă (1). 2. Tranz. și refl. A (se) sacrifica. ♦ Tranz. (Rar) A omorî. – Din jertfă.

DOOM

jertfí (a ~) (jert-fi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jertfésc, imperf. 3 sg. jertfeá; conj. prez. 3 să jertfeáscă

jertfești
JERTFÍ, jertfesc, vb. IV. 1. Tranz. A aduce (o) jertfă (1). 2. Tranz. și refl. A (se) sacrifica. ♦ Tranz. (Rar) A omorî. – Din jertfă.

DOOM

jertfí (a ~) (jert-fi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jertfésc, imperf. 3 sg. jertfeá; conj. prez. 3 să jertfeáscă

jertfi
JERTFÍ, jertfesc, vb. IV. 1. Tranz. A aduce (o) jertfă (1). 2. Tranz. și refl. A (se) sacrifica. ♦ Tranz. (Rar) A omorî. – Din jertfă.

DOOM

jertfí (a ~) (jert-fi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jertfésc, imperf. 3 sg. jertfeá; conj. prez. 3 să jertfeáscă

jertfii
JERTFÍ, jertfesc, vb. IV. 1. Tranz. A aduce (o) jertfă (1). 2. Tranz. și refl. A (se) sacrifica. ♦ Tranz. (Rar) A omorî. – Din jertfă.

DOOM

jertfí (a ~) (jert-fi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jertfésc, imperf. 3 sg. jertfeá; conj. prez. 3 să jertfeáscă

jertfim
JERTFÍ, jertfesc, vb. IV. 1. Tranz. A aduce (o) jertfă (1). 2. Tranz. și refl. A (se) sacrifica. ♦ Tranz. (Rar) A omorî. – Din jertfă.

DOOM

jertfí (a ~) (jert-fi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jertfésc, imperf. 3 sg. jertfeá; conj. prez. 3 să jertfeáscă

jertfind
JERTFÍ, jertfesc, vb. IV. 1. Tranz. A aduce (o) jertfă (1). 2. Tranz. și refl. A (se) sacrifica. ♦ Tranz. (Rar) A omorî. – Din jertfă.

DOOM

jertfí (a ~) (jert-fi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jertfésc, imperf. 3 sg. jertfeá; conj. prez. 3 să jertfeáscă

jertfire
JERTFÍ, jertfesc, vb. IV. 1. Tranz. A aduce (o) jertfă (1). 2. Tranz. și refl. A (se) sacrifica. ♦ Tranz. (Rar) A omorî. – Din jertfă.

DOOM

jertfí (a ~) (jert-fi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jertfésc, imperf. 3 sg. jertfeá; conj. prez. 3 să jertfeáscă

jertfire
JERTFÍRE s. f. Acțiunea de a (se) jertfi. – V. jertfi.

DOOM

jertfíre (jert-fi) s. f., g.-d. art. jertfírii

jertfirea
JERTFÍRE s. f. Acțiunea de a (se) jertfi. – V. jertfi.

DOOM

jertfíre (jert-fi) s. f., g.-d. art. jertfírii

jertfiri
JERTFÍRE s. f. Acțiunea de a (se) jertfi. – V. jertfi.

DOOM

jertfíre (jert-fi) s. f., g.-d. art. jertfírii

jertfirii
JERTFÍRE s. f. Acțiunea de a (se) jertfi. – V. jertfi.

DOOM

jertfíre (jert-fi) s. f., g.-d. art. jertfírii

jertfirile
JERTFÍRE s. f. Acțiunea de a (se) jertfi. – V. jertfi.

DOOM

jertfíre (jert-fi) s. f., g.-d. art. jertfírii

jertfirilor
JERTFÍRE s. f. Acțiunea de a (se) jertfi. – V. jertfi.

DOOM

jertfíre (jert-fi) s. f., g.-d. art. jertfírii

jertfiră
JERTFÍ, jertfesc, vb. IV. 1. Tranz. A aduce (o) jertfă (1). 2. Tranz. și refl. A (se) sacrifica. ♦ Tranz. (Rar) A omorî. – Din jertfă.

DOOM

jertfí (a ~) (jert-fi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jertfésc, imperf. 3 sg. jertfeá; conj. prez. 3 să jertfeáscă

jertfirăm
JERTFÍ, jertfesc, vb. IV. 1. Tranz. A aduce (o) jertfă (1). 2. Tranz. și refl. A (se) sacrifica. ♦ Tranz. (Rar) A omorî. – Din jertfă.

DOOM

jertfí (a ~) (jert-fi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jertfésc, imperf. 3 sg. jertfeá; conj. prez. 3 să jertfeáscă

jertfirăți
JERTFÍ, jertfesc, vb. IV. 1. Tranz. A aduce (o) jertfă (1). 2. Tranz. și refl. A (se) sacrifica. ♦ Tranz. (Rar) A omorî. – Din jertfă.

DOOM

jertfí (a ~) (jert-fi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jertfésc, imperf. 3 sg. jertfeá; conj. prez. 3 să jertfeáscă

jertfise
JERTFÍ, jertfesc, vb. IV. 1. Tranz. A aduce (o) jertfă (1). 2. Tranz. și refl. A (se) sacrifica. ♦ Tranz. (Rar) A omorî. – Din jertfă.

DOOM

jertfí (a ~) (jert-fi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jertfésc, imperf. 3 sg. jertfeá; conj. prez. 3 să jertfeáscă

jertfisem
JERTFÍ, jertfesc, vb. IV. 1. Tranz. A aduce (o) jertfă (1). 2. Tranz. și refl. A (se) sacrifica. ♦ Tranz. (Rar) A omorî. – Din jertfă.

DOOM

jertfí (a ~) (jert-fi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jertfésc, imperf. 3 sg. jertfeá; conj. prez. 3 să jertfeáscă

jertfiseră
JERTFÍ, jertfesc, vb. IV. 1. Tranz. A aduce (o) jertfă (1). 2. Tranz. și refl. A (se) sacrifica. ♦ Tranz. (Rar) A omorî. – Din jertfă.

DOOM

jertfí (a ~) (jert-fi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jertfésc, imperf. 3 sg. jertfeá; conj. prez. 3 să jertfeáscă

jertfiserăm
JERTFÍ, jertfesc, vb. IV. 1. Tranz. A aduce (o) jertfă (1). 2. Tranz. și refl. A (se) sacrifica. ♦ Tranz. (Rar) A omorî. – Din jertfă.

DOOM

jertfí (a ~) (jert-fi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jertfésc, imperf. 3 sg. jertfeá; conj. prez. 3 să jertfeáscă

jertfiserăți
JERTFÍ, jertfesc, vb. IV. 1. Tranz. A aduce (o) jertfă (1). 2. Tranz. și refl. A (se) sacrifica. ♦ Tranz. (Rar) A omorî. – Din jertfă.

DOOM

jertfí (a ~) (jert-fi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jertfésc, imperf. 3 sg. jertfeá; conj. prez. 3 să jertfeáscă

jertfiseși
JERTFÍ, jertfesc, vb. IV. 1. Tranz. A aduce (o) jertfă (1). 2. Tranz. și refl. A (se) sacrifica. ♦ Tranz. (Rar) A omorî. – Din jertfă.

DOOM

jertfí (a ~) (jert-fi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jertfésc, imperf. 3 sg. jertfeá; conj. prez. 3 să jertfeáscă

jertfiseți
JERTFÍ, jertfesc, vb. IV. 1. Tranz. A aduce (o) jertfă (1). 2. Tranz. și refl. A (se) sacrifica. ♦ Tranz. (Rar) A omorî. – Din jertfă.

DOOM

jertfí (a ~) (jert-fi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jertfésc, imperf. 3 sg. jertfeá; conj. prez. 3 să jertfeáscă

jertfit
JERTFÍ, jertfesc, vb. IV. 1. Tranz. A aduce (o) jertfă (1). 2. Tranz. și refl. A (se) sacrifica. ♦ Tranz. (Rar) A omorî. – Din jertfă.

DOOM

jertfí (a ~) (jert-fi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jertfésc, imperf. 3 sg. jertfeá; conj. prez. 3 să jertfeáscă

jertfiși
JERTFÍ, jertfesc, vb. IV. 1. Tranz. A aduce (o) jertfă (1). 2. Tranz. și refl. A (se) sacrifica. ♦ Tranz. (Rar) A omorî. – Din jertfă.

DOOM

jertfí (a ~) (jert-fi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jertfésc, imperf. 3 sg. jertfeá; conj. prez. 3 să jertfeáscă

jertfiți
JERTFÍ, jertfesc, vb. IV. 1. Tranz. A aduce (o) jertfă (1). 2. Tranz. și refl. A (se) sacrifica. ♦ Tranz. (Rar) A omorî. – Din jertfă.

DOOM

jertfí (a ~) (jert-fi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jertfésc, imperf. 3 sg. jertfeá; conj. prez. 3 să jertfeáscă

jertfui
JERTFÍ, jertfesc, vb. IV. 1. Tranz. A aduce (o) jertfă (1). 2. Tranz. și refl. A (se) sacrifica. ♦ Tranz. (Rar) A omorî. – Din jertfă.

DOOM

jertfí (a ~) (jert-fi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jertfésc, imperf. 3 sg. jertfeá; conj. prez. 3 să jertfeáscă

jertfuire
JERTFÍRE s. f. Acțiunea de a (se) jertfi. – V. jertfi.

DOOM

jertfíre (jert-fi) s. f., g.-d. art. jertfírii

jerui
JĂRUÍ, jăruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A răscoli jarul¹ pentru a aprinde mai bine cărbunii; a jări. [Var.: a jeruí vb IV] – Jar¹ + suf. -ui.

DOOM

jăruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jăruiésc, imperf. 3 sg. jăruiá; conj. prez. 3 să jăruiáscă

jestoc
jestóc adj. – Aspru, dur, crud. Sl. žestokŭ (DAR). Sec. XVII, înv., slavism cultural.

jet
JET², jeturi, s. n. Avion cu reacție. [Pr.: get] – Din engl. jet [plane].

DOOM

jet² (avion) (angl.) [pron. get] s. n., pl. jéturi

jet
JET¹, jeturi, s. n. Curent de lichid sau de gaz care țâșnește cu presiune printr-un orificiu. – Din fr., engl. jet.

DOOM

jet¹ (țâșnitură) s. n., pl. jéturi

jetaj
JETÁJ s.n. Secreție care se scurge din nasul animalelor bolnave de rinită, de morvă etc. [< fr. jetage].

jetaje
JETÁJ s.n. Secreție care se scurge din nasul animalelor bolnave de rinită, de morvă etc. [< fr. jetage].

jetajele
JETÁJ s.n. Secreție care se scurge din nasul animalelor bolnave de rinită, de morvă etc. [< fr. jetage].

jetajelor
JETÁJ s.n. Secreție care se scurge din nasul animalelor bolnave de rinită, de morvă etc. [< fr. jetage].

jetajul
JETÁJ s.n. Secreție care se scurge din nasul animalelor bolnave de rinită, de morvă etc. [< fr. jetage].

jetajului
JETÁJ s.n. Secreție care se scurge din nasul animalelor bolnave de rinită, de morvă etc. [< fr. jetage].

jetela
JETÉLĂ, jetele, s. f. Dig care se construiește la intrarea într-un port maritim sau la gura unui fluviu care se varsă într-o mare fără maree, pentru a evita înnisiparea sau pentru a ușura transportul aluviunilor. – Cf. fr. jetée.

DOOM

jetélă s. f., g.-d. art. jetélei; pl. jetéle

jetele
JETÉLĂ, jetele, s. f. Dig care se construiește la intrarea într-un port maritim sau la gura unui fluviu care se varsă într-o mare fără maree, pentru a evita înnisiparea sau pentru a ușura transportul aluviunilor. – Cf. fr. jetée.

DOOM

jetélă s. f., g.-d. art. jetélei; pl. jetéle

jetelei
JETÉLĂ, jetele, s. f. Dig care se construiește la intrarea într-un port maritim sau la gura unui fluviu care se varsă într-o mare fără maree, pentru a evita înnisiparea sau pentru a ușura transportul aluviunilor. – Cf. fr. jetée.

DOOM

jetélă s. f., g.-d. art. jetélei; pl. jetéle

jetelele
JETÉLĂ, jetele, s. f. Dig care se construiește la intrarea într-un port maritim sau la gura unui fluviu care se varsă într-o mare fără maree, pentru a evita înnisiparea sau pentru a ușura transportul aluviunilor. – Cf. fr. jetée.

DOOM

jetélă s. f., g.-d. art. jetélei; pl. jetéle

jetelelor
JETÉLĂ, jetele, s. f. Dig care se construiește la intrarea într-un port maritim sau la gura unui fluviu care se varsă într-o mare fără maree, pentru a evita înnisiparea sau pentru a ușura transportul aluviunilor. – Cf. fr. jetée.

DOOM

jetélă s. f., g.-d. art. jetélei; pl. jetéle

jeteu
JETÉU, jeteuri, s. n. (În tricotaj) Ochi¹ (II 4) obținut prin înfășurarea firului o singură dată pe andrea, apucându-l din față spre spate. – Din fr. jeté.

jeteul
JETÉU, jeteuri, s. n. (În tricotaj) Ochi¹ (II 4) obținut prin înfășurarea firului o singură dată pe andrea, apucându-l din față spre spate. – Din fr. jeté.

jeteului
JETÉU, jeteuri, s. n. (În tricotaj) Ochi¹ (II 4) obținut prin înfășurarea firului o singură dată pe andrea, apucându-l din față spre spate. – Din fr. jeté.

jeteuri
JETÉU, jeteuri, s. n. (În tricotaj) Ochi¹ (II 4) obținut prin înfășurarea firului o singură dată pe andrea, apucându-l din față spre spate. – Din fr. jeté.

jeteurile
JETÉU, jeteuri, s. n. (În tricotaj) Ochi¹ (II 4) obținut prin înfășurarea firului o singură dată pe andrea, apucându-l din față spre spate. – Din fr. jeté.

jeteurilor
JETÉU, jeteuri, s. n. (În tricotaj) Ochi¹ (II 4) obținut prin înfășurarea firului o singură dată pe andrea, apucându-l din față spre spate. – Din fr. jeté.

jetoane
JETÓN, jetoane, s. n. 1. Fisă. 2. Sumă plătită membrilor unui consiliu de administrație al unei întreprinderi pentru fiecare ședință la care iau parte. – Din fr. jeton.

DOOM

jetón s. n., pl. jetoáne

jetoanele
JETÓN, jetoane, s. n. 1. Fisă. 2. Sumă plătită membrilor unui consiliu de administrație al unei întreprinderi pentru fiecare ședință la care iau parte. – Din fr. jeton.

DOOM

jetón s. n., pl. jetoáne

jetoanelor
JETÓN, jetoane, s. n. 1. Fisă. 2. Sumă plătită membrilor unui consiliu de administrație al unei întreprinderi pentru fiecare ședință la care iau parte. – Din fr. jeton.

DOOM

jetón s. n., pl. jetoáne

jeton
JETÓN, jetoane, s. n. 1. Fisă. 2. Sumă plătită membrilor unui consiliu de administrație al unei întreprinderi pentru fiecare ședință la care iau parte. – Din fr. jeton.

DOOM

jetón s. n., pl. jetoáne

jetonul
JETÓN, jetoane, s. n. 1. Fisă. 2. Sumă plătită membrilor unui consiliu de administrație al unei întreprinderi pentru fiecare ședință la care iau parte. – Din fr. jeton.

DOOM

jetón s. n., pl. jetoáne

jetonului
JETÓN, jetoane, s. n. 1. Fisă. 2. Sumă plătită membrilor unui consiliu de administrație al unei întreprinderi pentru fiecare ședință la care iau parte. – Din fr. jeton.

DOOM

jetón s. n., pl. jetoáne

jetul
JET², jeturi, s. n. Avion cu reacție. [Pr.: get] – Din engl. jet [plane].

DOOM

jet² (avion) (angl.) [pron. get] s. n., pl. jéturi

jetului
JET², jeturi, s. n. Avion cu reacție. [Pr.: get] – Din engl. jet [plane].

DOOM

jet² (avion) (angl.) [pron. get] s. n., pl. jéturi

jeturi
JET², jeturi, s. n. Avion cu reacție. [Pr.: get] – Din engl. jet [plane].

DOOM

jet² (avion) (angl.) [pron. get] s. n., pl. jéturi

jeturile
JET², jeturi, s. n. Avion cu reacție. [Pr.: get] – Din engl. jet [plane].

DOOM

jet² (avion) (angl.) [pron. get] s. n., pl. jéturi

jeturilor
JET², jeturi, s. n. Avion cu reacție. [Pr.: get] – Din engl. jet [plane].

DOOM

jet² (avion) (angl.) [pron. get] s. n., pl. jéturi

jeț
JILȚ, jilțuri, s. n. Scaun înalt cu spetează și brațe. [Var.: (înv. și reg.) jelț, jeț s. n.] – Din germ. Sitz.

DOOM

jilț s. n., pl. jílțuri

jețul
JILȚ, jilțuri, s. n. Scaun înalt cu spetează și brațe. [Var.: (înv. și reg.) jelț, jeț s. n.] – Din germ. Sitz.

DOOM

jilț s. n., pl. jílțuri

jețului
JILȚ, jilțuri, s. n. Scaun înalt cu spetează și brațe. [Var.: (înv. și reg.) jelț, jeț s. n.] – Din germ. Sitz.

DOOM

jilț s. n., pl. jílțuri

jețuri
JILȚ, jilțuri, s. n. Scaun înalt cu spetează și brațe. [Var.: (înv. și reg.) jelț, jeț s. n.] – Din germ. Sitz.

DOOM

jilț s. n., pl. jílțuri

jețurile
JILȚ, jilțuri, s. n. Scaun înalt cu spetează și brațe. [Var.: (înv. și reg.) jelț, jeț s. n.] – Din germ. Sitz.

DOOM

jilț s. n., pl. jílțuri

jețurilor
JILȚ, jilțuri, s. n. Scaun înalt cu spetează și brațe. [Var.: (înv. și reg.) jelț, jeț s. n.] – Din germ. Sitz.

DOOM

jilț s. n., pl. jílțuri