j
J, j, s. m. 1. A treisprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană fricativă prepalatală sonoră). [Pr.: je, jî. – Pl. și: (1, n.) j-uri]

DOOM

j² (sunet) [cit. jî], pl. j

j
JOULE, jouli, s. m. Unitate de măsură a energiei, egală cu lucrul mecanic efectuat de forța de un newton, când punctul ei de aplicație se deplasează cu un metru în direcția și în sensul forței. [Pr.: jul] – Din fr., engl. joule.

DOOM

!joule (fr.) [pron. jul] (jou-le) s. m., pl. jouli; simb. J

jab
JAB, jaburi, s. n. Lovitură repetată la box, plasată în regiunea nasului, prin care se urmărește agasarea și dezorientarea adversarului. [Pr.: geb] – Din engl. jab.

DOOM

jab (angl.) [pron. geb] s. n., pl. jaburi [pron. geburi]

jaba
jábă (jábe), s. f. – Boală a oilor și cîinilor, un fel de aftă. Bg. žaba „borască; boală, aftă” (DAR). Der. au fost tratați din punct de vedere expresiv. – Der. jebos, adj. (bolnav, moleșit). Aceleiași surse sl. îi aparțin jabie, s. f. (mușchi, Polytrichum perigoniale), din sl. žablija „de broască”, datorită asemănării sale cu ouăle de broască; jalbă, s. f. (plantă, Pyrola secunda; boală, aftă), pe care DAR îl pune în legătură greșit cu jale „salvie”; jabrină (var. jebrină, mr. jaghină), s. f. (algă), din bg. žabina „ouă de broască”, cf. rut. žaburina „algă”; jabrac, s. m. (leneș, haimana); janghină, s. f. (mîrțoagă), cu pronunțarea regională bi › ghi (semantismul, plecînd de la ideea de „boală, aftă” › „animal bolnav” › „animal inutil”); janghinos, adj. (om bolnav, sfrijit; îngîmfat); japșe (var. japcă, japină), s. f. (iaz, baltă), cf. bg. žabište „loc cu multe broaște; baltă”; jap, s. m. (bătrîn ramolit); japiu, s. m. (zgîrcit, venetic, om de curînd îmbogățit); japiu, s. n. (perniță de cele două părți ale șeii de călărit); japchin (var. japchină), s. n. (tumoare, furuncul, rană); jepchinos, adj. (jegos, rîios); japiță, s. f. (parte a plugului; zăpăcit, aiurit), din bg. žapica „broască” și „japiță de plug” (Weigand, JB, XIX, 137); jughină, s. f. (jegos); javră (var. jabră, javlă), s. f. (cățel, potaie; om zăpăcit), pare var. de la jabă, cu infixul r, ca în jabrină (în fonetism este posibil să fi influențat tc. yavru „cățel, pui”); jevri, vb. (a lătra; a trăncăni). Pentru javră, a cărei legătură cu jabă a fost indicată numai de Scriban, s-au propus alte soluții: din sl. žebrati „a cerși” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 156); de la jevri și acesta din sl. živorati „a trăi”, cu semantismul lui jivină (Philippide, Principii, 297); creație spontană, care imită sunetele scoase de cîine, cf. poitev. jabrailler „a urla” (Șeineanu, Chien, 224); din rut. žavra „cîine jigărit” (Tiktin; DAR; Candrea). Totuși, Candrea, Elemente, 405, credea că rut. provenea din rom. Aceleiași familii îi parține: jarpăn (var. jerpan), s. m. (mîrțoagă), reducere de la jerpănos, adj. (jegos), cf. jepchinos; japcă (var. jepciu), s. f. (costum); jarcă, s. f. (piele uzată sau de calitate proastă; babă ramolită; animal bătrîn și inutil), probabil în loc de *jarpcă (DAR), cf. sb. žavka „piele”; jarcalete, s. m. (haimana, vagabond); jarcalău, s. n. (zdreanță); jerchinos, adj. (zdrențăros); jerpeli, vb. (a roade, a uza, a deteriora), cu suf. expresiv -li, pe baza lui jerpan (după Cihac, II, 156 și Bogrea, Dacor., IV, 825, din pol. szarpanina „acțiunea de a sfîșia”, care pare mai puțin probabilă). Toate aceste cuvinte indică un tratament expresiv, care i-a făcut pe autorii DAR să admită prezența unei rădăcini expresive jarp-, cf. jart.

jabe
jábă (jábe), s. f. – Boală a oilor și cîinilor, un fel de aftă. Bg. žaba „borască; boală, aftă” (DAR). Der. au fost tratați din punct de vedere expresiv. – Der. jebos, adj. (bolnav, moleșit). Aceleiași surse sl. îi aparțin jabie, s. f. (mușchi, Polytrichum perigoniale), din sl. žablija „de broască”, datorită asemănării sale cu ouăle de broască; jalbă, s. f. (plantă, Pyrola secunda; boală, aftă), pe care DAR îl pune în legătură greșit cu jale „salvie”; jabrină (var. jebrină, mr. jaghină), s. f. (algă), din bg. žabina „ouă de broască”, cf. rut. žaburina „algă”; jabrac, s. m. (leneș, haimana); janghină, s. f. (mîrțoagă), cu pronunțarea regională bi › ghi (semantismul, plecînd de la ideea de „boală, aftă” › „animal bolnav” › „animal inutil”); janghinos, adj. (om bolnav, sfrijit; îngîmfat); japșe (var. japcă, japină), s. f. (iaz, baltă), cf. bg. žabište „loc cu multe broaște; baltă”; jap, s. m. (bătrîn ramolit); japiu, s. m. (zgîrcit, venetic, om de curînd îmbogățit); japiu, s. n. (perniță de cele două părți ale șeii de călărit); japchin (var. japchină), s. n. (tumoare, furuncul, rană); jepchinos, adj. (jegos, rîios); japiță, s. f. (parte a plugului; zăpăcit, aiurit), din bg. žapica „broască” și „japiță de plug” (Weigand, JB, XIX, 137); jughină, s. f. (jegos); javră (var. jabră, javlă), s. f. (cățel, potaie; om zăpăcit), pare var. de la jabă, cu infixul r, ca în jabrină (în fonetism este posibil să fi influențat tc. yavru „cățel, pui”); jevri, vb. (a lătra; a trăncăni). Pentru javră, a cărei legătură cu jabă a fost indicată numai de Scriban, s-au propus alte soluții: din sl. žebrati „a cerși” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 156); de la jevri și acesta din sl. živorati „a trăi”, cu semantismul lui jivină (Philippide, Principii, 297); creație spontană, care imită sunetele scoase de cîine, cf. poitev. jabrailler „a urla” (Șeineanu, Chien, 224); din rut. žavra „cîine jigărit” (Tiktin; DAR; Candrea). Totuși, Candrea, Elemente, 405, credea că rut. provenea din rom. Aceleiași familii îi parține: jarpăn (var. jerpan), s. m. (mîrțoagă), reducere de la jerpănos, adj. (jegos), cf. jepchinos; japcă (var. jepciu), s. f. (costum); jarcă, s. f. (piele uzată sau de calitate proastă; babă ramolită; animal bătrîn și inutil), probabil în loc de *jarpcă (DAR), cf. sb. žavka „piele”; jarcalete, s. m. (haimana, vagabond); jarcalău, s. n. (zdreanță); jerchinos, adj. (zdrențăros); jerpeli, vb. (a roade, a uza, a deteriora), cu suf. expresiv -li, pe baza lui jerpan (după Cihac, II, 156 și Bogrea, Dacor., IV, 825, din pol. szarpanina „acțiunea de a sfîșia”, care pare mai puțin probabilă). Toate aceste cuvinte indică un tratament expresiv, care i-a făcut pe autorii DAR să admită prezența unei rădăcini expresive jarp-, cf. jart.

jabei
jábă (jábe), s. f. – Boală a oilor și cîinilor, un fel de aftă. Bg. žaba „borască; boală, aftă” (DAR). Der. au fost tratați din punct de vedere expresiv. – Der. jebos, adj. (bolnav, moleșit). Aceleiași surse sl. îi aparțin jabie, s. f. (mușchi, Polytrichum perigoniale), din sl. žablija „de broască”, datorită asemănării sale cu ouăle de broască; jalbă, s. f. (plantă, Pyrola secunda; boală, aftă), pe care DAR îl pune în legătură greșit cu jale „salvie”; jabrină (var. jebrină, mr. jaghină), s. f. (algă), din bg. žabina „ouă de broască”, cf. rut. žaburina „algă”; jabrac, s. m. (leneș, haimana); janghină, s. f. (mîrțoagă), cu pronunțarea regională bi › ghi (semantismul, plecînd de la ideea de „boală, aftă” › „animal bolnav” › „animal inutil”); janghinos, adj. (om bolnav, sfrijit; îngîmfat); japșe (var. japcă, japină), s. f. (iaz, baltă), cf. bg. žabište „loc cu multe broaște; baltă”; jap, s. m. (bătrîn ramolit); japiu, s. m. (zgîrcit, venetic, om de curînd îmbogățit); japiu, s. n. (perniță de cele două părți ale șeii de călărit); japchin (var. japchină), s. n. (tumoare, furuncul, rană); jepchinos, adj. (jegos, rîios); japiță, s. f. (parte a plugului; zăpăcit, aiurit), din bg. žapica „broască” și „japiță de plug” (Weigand, JB, XIX, 137); jughină, s. f. (jegos); javră (var. jabră, javlă), s. f. (cățel, potaie; om zăpăcit), pare var. de la jabă, cu infixul r, ca în jabrină (în fonetism este posibil să fi influențat tc. yavru „cățel, pui”); jevri, vb. (a lătra; a trăncăni). Pentru javră, a cărei legătură cu jabă a fost indicată numai de Scriban, s-au propus alte soluții: din sl. žebrati „a cerși” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 156); de la jevri și acesta din sl. živorati „a trăi”, cu semantismul lui jivină (Philippide, Principii, 297); creație spontană, care imită sunetele scoase de cîine, cf. poitev. jabrailler „a urla” (Șeineanu, Chien, 224); din rut. žavra „cîine jigărit” (Tiktin; DAR; Candrea). Totuși, Candrea, Elemente, 405, credea că rut. provenea din rom. Aceleiași familii îi parține: jarpăn (var. jerpan), s. m. (mîrțoagă), reducere de la jerpănos, adj. (jegos), cf. jepchinos; japcă (var. jepciu), s. f. (costum); jarcă, s. f. (piele uzată sau de calitate proastă; babă ramolită; animal bătrîn și inutil), probabil în loc de *jarpcă (DAR), cf. sb. žavka „piele”; jarcalete, s. m. (haimana, vagabond); jarcalău, s. n. (zdreanță); jerchinos, adj. (zdrențăros); jerpeli, vb. (a roade, a uza, a deteriora), cu suf. expresiv -li, pe baza lui jerpan (după Cihac, II, 156 și Bogrea, Dacor., IV, 825, din pol. szarpanina „acțiunea de a sfîșia”, care pare mai puțin probabilă). Toate aceste cuvinte indică un tratament expresiv, care i-a făcut pe autorii DAR să admită prezența unei rădăcini expresive jarp-, cf. jart.

jabele
jábă (jábe), s. f. – Boală a oilor și cîinilor, un fel de aftă. Bg. žaba „borască; boală, aftă” (DAR). Der. au fost tratați din punct de vedere expresiv. – Der. jebos, adj. (bolnav, moleșit). Aceleiași surse sl. îi aparțin jabie, s. f. (mușchi, Polytrichum perigoniale), din sl. žablija „de broască”, datorită asemănării sale cu ouăle de broască; jalbă, s. f. (plantă, Pyrola secunda; boală, aftă), pe care DAR îl pune în legătură greșit cu jale „salvie”; jabrină (var. jebrină, mr. jaghină), s. f. (algă), din bg. žabina „ouă de broască”, cf. rut. žaburina „algă”; jabrac, s. m. (leneș, haimana); janghină, s. f. (mîrțoagă), cu pronunțarea regională bi › ghi (semantismul, plecînd de la ideea de „boală, aftă” › „animal bolnav” › „animal inutil”); janghinos, adj. (om bolnav, sfrijit; îngîmfat); japșe (var. japcă, japină), s. f. (iaz, baltă), cf. bg. žabište „loc cu multe broaște; baltă”; jap, s. m. (bătrîn ramolit); japiu, s. m. (zgîrcit, venetic, om de curînd îmbogățit); japiu, s. n. (perniță de cele două părți ale șeii de călărit); japchin (var. japchină), s. n. (tumoare, furuncul, rană); jepchinos, adj. (jegos, rîios); japiță, s. f. (parte a plugului; zăpăcit, aiurit), din bg. žapica „broască” și „japiță de plug” (Weigand, JB, XIX, 137); jughină, s. f. (jegos); javră (var. jabră, javlă), s. f. (cățel, potaie; om zăpăcit), pare var. de la jabă, cu infixul r, ca în jabrină (în fonetism este posibil să fi influențat tc. yavru „cățel, pui”); jevri, vb. (a lătra; a trăncăni). Pentru javră, a cărei legătură cu jabă a fost indicată numai de Scriban, s-au propus alte soluții: din sl. žebrati „a cerși” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 156); de la jevri și acesta din sl. živorati „a trăi”, cu semantismul lui jivină (Philippide, Principii, 297); creație spontană, care imită sunetele scoase de cîine, cf. poitev. jabrailler „a urla” (Șeineanu, Chien, 224); din rut. žavra „cîine jigărit” (Tiktin; DAR; Candrea). Totuși, Candrea, Elemente, 405, credea că rut. provenea din rom. Aceleiași familii îi parține: jarpăn (var. jerpan), s. m. (mîrțoagă), reducere de la jerpănos, adj. (jegos), cf. jepchinos; japcă (var. jepciu), s. f. (costum); jarcă, s. f. (piele uzată sau de calitate proastă; babă ramolită; animal bătrîn și inutil), probabil în loc de *jarpcă (DAR), cf. sb. žavka „piele”; jarcalete, s. m. (haimana, vagabond); jarcalău, s. n. (zdreanță); jerchinos, adj. (zdrențăros); jerpeli, vb. (a roade, a uza, a deteriora), cu suf. expresiv -li, pe baza lui jerpan (după Cihac, II, 156 și Bogrea, Dacor., IV, 825, din pol. szarpanina „acțiunea de a sfîșia”, care pare mai puțin probabilă). Toate aceste cuvinte indică un tratament expresiv, care i-a făcut pe autorii DAR să admită prezența unei rădăcini expresive jarp-, cf. jart.

jabelor
jábă (jábe), s. f. – Boală a oilor și cîinilor, un fel de aftă. Bg. žaba „borască; boală, aftă” (DAR). Der. au fost tratați din punct de vedere expresiv. – Der. jebos, adj. (bolnav, moleșit). Aceleiași surse sl. îi aparțin jabie, s. f. (mușchi, Polytrichum perigoniale), din sl. žablija „de broască”, datorită asemănării sale cu ouăle de broască; jalbă, s. f. (plantă, Pyrola secunda; boală, aftă), pe care DAR îl pune în legătură greșit cu jale „salvie”; jabrină (var. jebrină, mr. jaghină), s. f. (algă), din bg. žabina „ouă de broască”, cf. rut. žaburina „algă”; jabrac, s. m. (leneș, haimana); janghină, s. f. (mîrțoagă), cu pronunțarea regională bi › ghi (semantismul, plecînd de la ideea de „boală, aftă” › „animal bolnav” › „animal inutil”); janghinos, adj. (om bolnav, sfrijit; îngîmfat); japșe (var. japcă, japină), s. f. (iaz, baltă), cf. bg. žabište „loc cu multe broaște; baltă”; jap, s. m. (bătrîn ramolit); japiu, s. m. (zgîrcit, venetic, om de curînd îmbogățit); japiu, s. n. (perniță de cele două părți ale șeii de călărit); japchin (var. japchină), s. n. (tumoare, furuncul, rană); jepchinos, adj. (jegos, rîios); japiță, s. f. (parte a plugului; zăpăcit, aiurit), din bg. žapica „broască” și „japiță de plug” (Weigand, JB, XIX, 137); jughină, s. f. (jegos); javră (var. jabră, javlă), s. f. (cățel, potaie; om zăpăcit), pare var. de la jabă, cu infixul r, ca în jabrină (în fonetism este posibil să fi influențat tc. yavru „cățel, pui”); jevri, vb. (a lătra; a trăncăni). Pentru javră, a cărei legătură cu jabă a fost indicată numai de Scriban, s-au propus alte soluții: din sl. žebrati „a cerși” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 156); de la jevri și acesta din sl. živorati „a trăi”, cu semantismul lui jivină (Philippide, Principii, 297); creație spontană, care imită sunetele scoase de cîine, cf. poitev. jabrailler „a urla” (Șeineanu, Chien, 224); din rut. žavra „cîine jigărit” (Tiktin; DAR; Candrea). Totuși, Candrea, Elemente, 405, credea că rut. provenea din rom. Aceleiași familii îi parține: jarpăn (var. jerpan), s. m. (mîrțoagă), reducere de la jerpănos, adj. (jegos), cf. jepchinos; japcă (var. jepciu), s. f. (costum); jarcă, s. f. (piele uzată sau de calitate proastă; babă ramolită; animal bătrîn și inutil), probabil în loc de *jarpcă (DAR), cf. sb. žavka „piele”; jarcalete, s. m. (haimana, vagabond); jarcalău, s. n. (zdreanță); jerchinos, adj. (zdrențăros); jerpeli, vb. (a roade, a uza, a deteriora), cu suf. expresiv -li, pe baza lui jerpan (după Cihac, II, 156 și Bogrea, Dacor., IV, 825, din pol. szarpanina „acțiunea de a sfîșia”, care pare mai puțin probabilă). Toate aceste cuvinte indică un tratament expresiv, care i-a făcut pe autorii DAR să admită prezența unei rădăcini expresive jarp-, cf. jart.

jabia
JÁBIE, jabii, s. f. Mușchi care crește prin pășunile alpine și prin păduri (Polytrichum perigoniale). – Slav (v. sl. žabl).

jabie
JÁBIE, jabii, s. f. Mușchi care crește prin pășunile alpine și prin păduri (Polytrichum perigoniale). – Slav (v. sl. žabl).

jabiei
JÁBIE, jabii, s. f. Mușchi care crește prin pășunile alpine și prin păduri (Polytrichum perigoniale). – Slav (v. sl. žabl).

jabii
JÁBIE, jabii, s. f. Mușchi care crește prin pășunile alpine și prin păduri (Polytrichum perigoniale). – Slav (v. sl. žabl).

jabiile
JÁBIE, jabii, s. f. Mușchi care crește prin pășunile alpine și prin păduri (Polytrichum perigoniale). – Slav (v. sl. žabl).

jabiilor
JÁBIE, jabii, s. f. Mușchi care crește prin pășunile alpine și prin păduri (Polytrichum perigoniale). – Slav (v. sl. žabl).

jabiru
JABIRÚ, jabiruri, s. n. Pasăre din regiunile tropicale din familia ciconiide, asemănătoare cu barza. – Din fr. jabiru.

jaborandi
JABORÁNDI s.m. invar. Pilocarp. ♦ Substanță sudorifică extrasă obișnuit din acest arbust. [< fr. jaborandi < cuv. guarani].

jabotiera
JABOTIÉRĂ s.f. Muselină din care se fac jabourile. [Pron. -ti-e-. / < fr. jabotière].

jabotiere
JABOTIÉRĂ s.f. Muselină din care se fac jabourile. [Pron. -ti-e-. / < fr. jabotière].

jabotierei
JABOTIÉRĂ s.f. Muselină din care se fac jabourile. [Pron. -ti-e-. / < fr. jabotière].

jabotierele
JABOTIÉRĂ s.f. Muselină din care se fac jabourile. [Pron. -ti-e-. / < fr. jabotière].

jabotierelor
JABOTIÉRĂ s.f. Muselină din care se fac jabourile. [Pron. -ti-e-. / < fr. jabotière].

jabou
JABÓU, jabouri, s. n. Accesoriu de îmbrăcăminte (astăzi femeiască), care constă dintr-unul sau mai multe volane de dantelă, de mătase etc. fixate la baza gâtului unei bluze, al unei rochii etc. și care se etalează pe piept ca o cravată. – Din fr. jabot.

DOOM

jabóu s. n., art. jabóul; pl. jabóuri

jaboul
JABÓU, jabouri, s. n. Accesoriu de îmbrăcăminte (astăzi femeiască), care constă dintr-unul sau mai multe volane de dantelă, de mătase etc. fixate la baza gâtului unei bluze, al unei rochii etc. și care se etalează pe piept ca o cravată. – Din fr. jabot.

DOOM

jabóu s. n., art. jabóul; pl. jabóuri

jaboului
JABÓU, jabouri, s. n. Accesoriu de îmbrăcăminte (astăzi femeiască), care constă dintr-unul sau mai multe volane de dantelă, de mătase etc. fixate la baza gâtului unei bluze, al unei rochii etc. și care se etalează pe piept ca o cravată. – Din fr. jabot.

DOOM

jabóu s. n., art. jabóul; pl. jabóuri

jabouri
JABÓU, jabouri, s. n. Accesoriu de îmbrăcăminte (astăzi femeiască), care constă dintr-unul sau mai multe volane de dantelă, de mătase etc. fixate la baza gâtului unei bluze, al unei rochii etc. și care se etalează pe piept ca o cravată. – Din fr. jabot.

DOOM

jabóu s. n., art. jabóul; pl. jabóuri

jabourile
JABÓU, jabouri, s. n. Accesoriu de îmbrăcăminte (astăzi femeiască), care constă dintr-unul sau mai multe volane de dantelă, de mătase etc. fixate la baza gâtului unei bluze, al unei rochii etc. și care se etalează pe piept ca o cravată. – Din fr. jabot.

DOOM

jabóu s. n., art. jabóul; pl. jabóuri

jabourilor
JABÓU, jabouri, s. n. Accesoriu de îmbrăcăminte (astăzi femeiască), care constă dintr-unul sau mai multe volane de dantelă, de mătase etc. fixate la baza gâtului unei bluze, al unei rochii etc. și care se etalează pe piept ca o cravată. – Din fr. jabot.

DOOM

jabóu s. n., art. jabóul; pl. jabóuri

jabrac
JABRÁC, jabraci, s. m. (Reg.) Om de nimic, ticălos. – Din jabră + suf. -ac.

jabră
JÁBRĂ s. f. v. javră.

DOOM

jávră (ja-vră) s. f., g.-d. art. jávrei; pl. jávre

jabul
JAB, jaburi, s. n. Lovitură repetată la box, plasată în regiunea nasului, prin care se urmărește agasarea și dezorientarea adversarului. [Pr.: geb] – Din engl. jab.

DOOM

jab (angl.) [pron. geb] s. n., pl. jaburi [pron. geburi]

jabului
JAB, jaburi, s. n. Lovitură repetată la box, plasată în regiunea nasului, prin care se urmărește agasarea și dezorientarea adversarului. [Pr.: geb] – Din engl. jab.

DOOM

jab (angl.) [pron. geb] s. n., pl. jaburi [pron. geburi]

jaburi
JAB, jaburi, s. n. Lovitură repetată la box, plasată în regiunea nasului, prin care se urmărește agasarea și dezorientarea adversarului. [Pr.: geb] – Din engl. jab.

DOOM

jab (angl.) [pron. geb] s. n., pl. jaburi [pron. geburi]

jaburile
JAB, jaburi, s. n. Lovitură repetată la box, plasată în regiunea nasului, prin care se urmărește agasarea și dezorientarea adversarului. [Pr.: geb] – Din engl. jab.

DOOM

jab (angl.) [pron. geb] s. n., pl. jaburi [pron. geburi]

jaburilor
JAB, jaburi, s. n. Lovitură repetată la box, plasată în regiunea nasului, prin care se urmărește agasarea și dezorientarea adversarului. [Pr.: geb] – Din engl. jab.

DOOM

jab (angl.) [pron. geb] s. n., pl. jaburi [pron. geburi]

jac
JACK¹, jackuri, s. n. 1. Dispozitiv, folosit mai ales în telefonia manuală, care permite, prin introducerea unei fișe, stabilirea unei legături între două linii. 2. Dispozitiv de interconectare electrică a unor magnetofoane și casetofoane. [Pr.: gec. Scris și: jac] – Din engl., fr. jack.

DOOM

jack (angl.) [pron. gec] s.n., pl. jackuri [pron. gécuri] (ja-ckuri)

jac
JAF, jafuri, s. n. 1. Furt săvârșit prin violență; jefuire, jecmăneală. ◊ Loc. vb. A face jaf = a jefui, a prăda. ♦ (Înv.; concr.) Lucruri jefuite, pradă. 2. (Fam.) Consum, cheltuială fără măsură, risipă; distrugere. ◊ Expr. Jaf în ciuperci! se spune pentru a arăta nepăsare față de o pagubă considerată neînsemnată. [Var.: (înv.) jac s. n.] – Din pol. žak.

DOOM

jaf s. n., pl. jáfuri

jaca
JÁCĂ, jăci, s. f. (Reg.) Sac, traistă, săculeț de pânză rară, în care se pune (la scurs) cașul, urda sau brânza de vacă. – Din magh. zsák.

DOOM

jácă (reg.) s. f., g.-d. art. jắcii; pl. jăci

jacard
JACÁRD, (1) jacarde, (2) jacarduri, s. n. 1. Dispozitiv special, montat la războaiele de țesut, care servește la obținerea unor țesături cu anumite desene complicate. 2. Țesătură obținută cu ajutorul acestui dispozitiv. – Din fr. jacquard.

DOOM

jacárd s. n., pl. (dispozitive) jacárde / (țesături) jacárduri

jacard
JACÁRD, (1) jacarde, (2) jacarduri, s. n. 1. Dispozitiv special, montat la războaiele de țesut, care servește la obținerea unor țesături cu anumite desene complicate. 2. Țesătură obținută cu ajutorul acestui dispozitiv. – Din fr. jacquard.

DOOM

jacárd s. n., pl. (dispozitive) jacárde / (țesături) jacárduri

jacarde
JACÁRD, (1) jacarde, (2) jacarduri, s. n. 1. Dispozitiv special, montat la războaiele de țesut, care servește la obținerea unor țesături cu anumite desene complicate. 2. Țesătură obținută cu ajutorul acestui dispozitiv. – Din fr. jacquard.

DOOM

jacárd s. n., pl. (dispozitive) jacárde / (țesături) jacárduri

jacardele
JACÁRD, (1) jacarde, (2) jacarduri, s. n. 1. Dispozitiv special, montat la războaiele de țesut, care servește la obținerea unor țesături cu anumite desene complicate. 2. Țesătură obținută cu ajutorul acestui dispozitiv. – Din fr. jacquard.

DOOM

jacárd s. n., pl. (dispozitive) jacárde / (țesături) jacárduri

jacardelor
JACÁRD, (1) jacarde, (2) jacarduri, s. n. 1. Dispozitiv special, montat la războaiele de țesut, care servește la obținerea unor țesături cu anumite desene complicate. 2. Țesătură obținută cu ajutorul acestui dispozitiv. – Din fr. jacquard.

DOOM

jacárd s. n., pl. (dispozitive) jacárde / (țesături) jacárduri

jacardul
JACÁRD, (1) jacarde, (2) jacarduri, s. n. 1. Dispozitiv special, montat la războaiele de țesut, care servește la obținerea unor țesături cu anumite desene complicate. 2. Țesătură obținută cu ajutorul acestui dispozitiv. – Din fr. jacquard.

DOOM

jacárd s. n., pl. (dispozitive) jacárde / (țesături) jacárduri

jacardului
JACÁRD, (1) jacarde, (2) jacarduri, s. n. 1. Dispozitiv special, montat la războaiele de țesut, care servește la obținerea unor țesături cu anumite desene complicate. 2. Țesătură obținută cu ajutorul acestui dispozitiv. – Din fr. jacquard.

DOOM

jacárd s. n., pl. (dispozitive) jacárde / (țesături) jacárduri

jacaș
JĂCÁȘ s. m. v. jacaș.

DOOM

jăcáș v. jacáș

jacașe
JĂCÁȘ s. m. v. jacaș.

DOOM

jăcáș v. jacáș

jacași
JĂCÁȘ s. m. v. jacaș.

DOOM

jăcáș v. jacáș

jacașii
JĂCÁȘ s. m. v. jacaș.

DOOM

jăcáș v. jacáș

jacașilor
JĂCÁȘ s. m. v. jacaș.

DOOM

jăcáș v. jacáș

jacașul
JĂCÁȘ s. m. v. jacaș.

DOOM

jăcáș v. jacáș

jacașule
JĂCÁȘ s. m. v. jacaș.

DOOM

jăcáș v. jacáș

jacașului
JĂCÁȘ s. m. v. jacaș.

DOOM

jăcáș v. jacáș

jachet
JACHÉTĂ, jachete, s. f. Haină (tricotată) femeiască încheiată în față, care acoperă partea de sus a corpului și care se poartă peste bluză sau peste rochie. ♦ Haină bărbătească de ceremonii, croită pe talie, lungă până aproape de genunchi. – Din fr. jaquette.

DOOM

jachétă s. f., g.-d. art. jachétei; pl. jachéte

jacheta
JACHÉTĂ, jachete, s. f. Haină (tricotată) femeiască încheiată în față, care acoperă partea de sus a corpului și care se poartă peste bluză sau peste rochie. ♦ Haină bărbătească de ceremonii, croită pe talie, lungă până aproape de genunchi. – Din fr. jaquette.

DOOM

jachétă s. f., g.-d. art. jachétei; pl. jachéte

jachete
JACHÉTĂ, jachete, s. f. Haină (tricotată) femeiască încheiată în față, care acoperă partea de sus a corpului și care se poartă peste bluză sau peste rochie. ♦ Haină bărbătească de ceremonii, croită pe talie, lungă până aproape de genunchi. – Din fr. jaquette.

DOOM

jachétă s. f., g.-d. art. jachétei; pl. jachéte

jachetei
JACHÉTĂ, jachete, s. f. Haină (tricotată) femeiască încheiată în față, care acoperă partea de sus a corpului și care se poartă peste bluză sau peste rochie. ♦ Haină bărbătească de ceremonii, croită pe talie, lungă până aproape de genunchi. – Din fr. jaquette.

DOOM

jachétă s. f., g.-d. art. jachétei; pl. jachéte

jachetele
JACHÉTĂ, jachete, s. f. Haină (tricotată) femeiască încheiată în față, care acoperă partea de sus a corpului și care se poartă peste bluză sau peste rochie. ♦ Haină bărbătească de ceremonii, croită pe talie, lungă până aproape de genunchi. – Din fr. jaquette.

DOOM

jachétă s. f., g.-d. art. jachétei; pl. jachéte

jachetelor
JACHÉTĂ, jachete, s. f. Haină (tricotată) femeiască încheiată în față, care acoperă partea de sus a corpului și care se poartă peste bluză sau peste rochie. ♦ Haină bărbătească de ceremonii, croită pe talie, lungă până aproape de genunchi. – Din fr. jaquette.

DOOM

jachétă s. f., g.-d. art. jachétei; pl. jachéte

jachetul
JACHÉTĂ, jachete, s. f. Haină (tricotată) femeiască încheiată în față, care acoperă partea de sus a corpului și care se poartă peste bluză sau peste rochie. ♦ Haină bărbătească de ceremonii, croită pe talie, lungă până aproape de genunchi. – Din fr. jaquette.

DOOM

jachétă s. f., g.-d. art. jachétei; pl. jachéte

jachetului
JACHÉTĂ, jachete, s. f. Haină (tricotată) femeiască încheiată în față, care acoperă partea de sus a corpului și care se poartă peste bluză sau peste rochie. ♦ Haină bărbătească de ceremonii, croită pe talie, lungă până aproape de genunchi. – Din fr. jaquette.

DOOM

jachétă s. f., g.-d. art. jachétei; pl. jachéte

jachetuța
JACHETÚȚĂ, jachetuțe, s. f. (Rar) Jachețică. – Jachetă + suf. -uță.

DOOM

jachetúță s. f., g.-d. art. jachetúței; pl. jachetúțe

jachetuțe
JACHETÚȚĂ, jachetuțe, s. f. (Rar) Jachețică. – Jachetă + suf. -uță.

DOOM

jachetúță s. f., g.-d. art. jachetúței; pl. jachetúțe

jachetuței
JACHETÚȚĂ, jachetuțe, s. f. (Rar) Jachețică. – Jachetă + suf. -uță.

DOOM

jachetúță s. f., g.-d. art. jachetúței; pl. jachetúțe

jachetuțele
JACHETÚȚĂ, jachetuțe, s. f. (Rar) Jachețică. – Jachetă + suf. -uță.

DOOM

jachetúță s. f., g.-d. art. jachetúței; pl. jachetúțe

jachetuțelor
JACHETÚȚĂ, jachetuțe, s. f. (Rar) Jachețică. – Jachetă + suf. -uță.

DOOM

jachetúță s. f., g.-d. art. jachetúței; pl. jachetúțe

jachețele
JACHEȚÍCĂ, jachețele, s. f. Diminutiv al lui jachetă; jachetuță. – Jachetă + suf. -ică.

DOOM

jachețícă s. f., g.-d. art. jachețélei; pl. jachețéle; art. jachețélele

jachețelei
JACHEȚÍCĂ, jachețele, s. f. Diminutiv al lui jachetă; jachetuță. – Jachetă + suf. -ică.

DOOM

jachețícă s. f., g.-d. art. jachețélei; pl. jachețéle; art. jachețélele

jachețelele
JACHEȚÍCĂ, jachețele, s. f. Diminutiv al lui jachetă; jachetuță. – Jachetă + suf. -ică.

DOOM

jachețícă s. f., g.-d. art. jachețélei; pl. jachețéle; art. jachețélele

jachețelelor
JACHEȚÍCĂ, jachețele, s. f. Diminutiv al lui jachetă; jachetuță. – Jachetă + suf. -ică.

DOOM

jachețícă s. f., g.-d. art. jachețélei; pl. jachețéle; art. jachețélele

jachețica
JACHEȚÍCĂ, jachețele, s. f. Diminutiv al lui jachetă; jachetuță. – Jachetă + suf. -ică.

DOOM

jachețícă s. f., g.-d. art. jachețélei; pl. jachețéle; art. jachețélele

jack
JACK² s. n. v. geac.

DOOM

jack (angl.) [pron. gec] s.n., pl. jackuri [pron. gécuri] (ja-ckuri)

jack
JACK¹, jackuri, s. n. 1. Dispozitiv, folosit mai ales în telefonia manuală, care permite, prin introducerea unei fișe, stabilirea unei legături între două linii. 2. Dispozitiv de interconectare electrică a unor magnetofoane și casetofoane. [Pr.: gec. Scris și: jac] – Din engl., fr. jack.

DOOM

jack (angl.) [pron. gec] s.n., pl. jackuri [pron. gécuri] (ja-ckuri)

jackpot
JACKPOT, jackpoturi, s. n. Potul cel mare la jocurile mecanice. ♦ Fig. Profit mare obținut într-un timp scurt. [Pr.: gécpot] – Din engl. jackpot.

DOOM

jackpot (angl.) [pron. gécpot] (jack-) s.n., pl. jackpoturi

jacmar
JACMÁR s.n. Figură alegorică de metal sau de lemn la orologii monumentale, care bate orele. [< fr. jaquemart].

jacmare
JACMÁR s.n. Figură alegorică de metal sau de lemn la orologii monumentale, care bate orele. [< fr. jaquemart].

jacmarele
JACMÁR s.n. Figură alegorică de metal sau de lemn la orologii monumentale, care bate orele. [< fr. jaquemart].

jacmarelor
JACMÁR s.n. Figură alegorică de metal sau de lemn la orologii monumentale, care bate orele. [< fr. jaquemart].

jacmarul
JACMÁR s.n. Figură alegorică de metal sau de lemn la orologii monumentale, care bate orele. [< fr. jaquemart].

jacmarului
JACMÁR s.n. Figură alegorică de metal sau de lemn la orologii monumentale, care bate orele. [< fr. jaquemart].

jaco
JACÓ s.m. (Zool.) Papagal gri din Africa occidentală. [< fr. jaco].

jacobaea
RUGÍNĂ, rugini, s. f. I. 1. Substanță brun-roșcată, poroasă, sfărâmicioasă, care se formează prin oxidare pe obiectele de fier. ♦ Pojghiță brună care acoperă uneori pietrele și care se produce prin oxidarea minereurilor de fier din ele. 2. Obiect (de fier) vechi, prost întreținut; ruginitură, rablă. 3. Fig. Idee, teorie, mentalitate înapoiată, învechită. ♦ Om cu idei sau cu mentalitate învechită; retrograd. II. 1. Boală infecțioasă a plantelor, provocată de ciuperci microscopice, patogene (Puccinia), care se manifestă prin apariția unor pete brune-ruginii pe frunze, pe tulpini sau pe inflorescențe, împiedicând dezvoltarea normală a plantelor. 2. Plantă erbacee cu tulpina netedă, cu frunze lungi, țepoase, având la vârf o inflorescență cu flori mici, brune; pipirig (Juncus effusus). – Cf. lat. *aerugina.

jacobin
JACOBÍN s.m. v. iacobin.

jacobinism
JACOBINÍSM s.n. v. iacobinism.

jacqueria
JACQUERÍE s. f. Răscoală țărănească antifeudală care a avut loc în provinciile din nordul și nord-vestul Franței la jumătatea sec. XIV. [Pr.: jacherie] – Cuv. fr.

DOOM

jacqueríe (fr.) [que pron. che] (-cque-) s.f., g.-d. art. jacqueríei

jacquerie
JACQUERÍE s. f. Răscoală țărănească antifeudală care a avut loc în provinciile din nordul și nord-vestul Franței la jumătatea sec. XIV. [Pr.: jacherie] – Cuv. fr.

DOOM

jacqueríe (fr.) [que pron. che] (-cque-) s.f., g.-d. art. jacqueríei

jacqueriei
JACQUERÍE s. f. Răscoală țărănească antifeudală care a avut loc în provinciile din nordul și nord-vestul Franței la jumătatea sec. XIV. [Pr.: jacherie] – Cuv. fr.

DOOM

jacqueríe (fr.) [que pron. che] (-cque-) s.f., g.-d. art. jacqueríei

jacquerii
JACQUERÍE s. f. Răscoală țărănească antifeudală care a avut loc în provinciile din nordul și nord-vestul Franței la jumătatea sec. XIV. [Pr.: jacherie] – Cuv. fr.

DOOM

jacqueríe (fr.) [que pron. che] (-cque-) s.f., g.-d. art. jacqueríei

jacui
JEFUÍ, jefuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A fura bani sau obiecte în cantități mari (făcând uz de violență); a săvârși un jaf (1), a prăda. 2. A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune; a jecmăni. [Var.: (înv.) jecuí vb. IV] – Jaf + suf. -ui.

DOOM

jefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jefuiésc, imperf. 3 sg. jefuiá; conj. prez. 3 să jefuiáscă

jacuire
JEFUÍRE, jefuiri, s. f. Acțiunea de a jefui și rezultatul ei; jaf, pradă, jecmăneală. [Var.: (înv.) jecuíre s. f.] – V. jefui.

DOOM

jefuíre s. f., g.-d. art. jefuírii; pl. jefuíri

jacuit
JEFUÍ, jefuiesc, vb. IV. Tranz. A fura bani sau obiecte în cantități mari și de obicei făcînd uz de violență. V. prăda. A jefuit pe stăpînu-meu pînă la cămașă. ISPIRESCU, L. 290. (Cu pronunțare regională) Avea cineva cap să treacă pe aici fără să fie jăfuit ? CREANGĂ, P. 119. ♦ (Cu privire la indivizi și, mai ales, la colectivități) A stoarce de averi; (cu privire la averi) a-și însuși bunuri prin exploatare sau prin manopere frauduloase. Capitalul străin jefuia bogățiile țării noastre. ▭ Jefuit de cămătarul cel sfruntat și fără milă. MACEDONSKI, O. I 9. – Variante: (învechit) jecuí, jăcuí, jacuí vb. IV.

jacuitoare
JEFUITÓR, -OÁRE, jefuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește un jaf (1); persoană care jefuiește. [Pr.: -fu-i-] – Jefui + suf. -tor.

DOOM

jefuitór (-fu-i) adj. m., s. m., pl. jefuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jefuitoáre

jacuitor
JEFUITÓR, -OÁRE, jefuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește un jaf (1); persoană care jefuiește. [Pr.: -fu-i-] – Jefui + suf. -tor.

DOOM

jefuitór (-fu-i) adj. m., s. m., pl. jefuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jefuitoáre

jacuitor
JEFUITÓR, -OÁRE, jefuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește un jaf (1); persoană care jefuiește. [Pr.: -fu-i-] – Jefui + suf. -tor.

DOOM

jefuitór (-fu-i) adj. m., s. m., pl. jefuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jefuitoáre

jacul
JACK¹, jackuri, s. n. 1. Dispozitiv, folosit mai ales în telefonia manuală, care permite, prin introducerea unei fișe, stabilirea unei legături între două linii. 2. Dispozitiv de interconectare electrică a unor magnetofoane și casetofoane. [Pr.: gec. Scris și: jac] – Din engl., fr. jack.

DOOM

jack (angl.) [pron. gec] s.n., pl. jackuri [pron. gécuri] (ja-ckuri)

jacul
JAF, jafuri, s. n. 1. Furt săvârșit prin violență; jefuire, jecmăneală. ◊ Loc. vb. A face jaf = a jefui, a prăda. ♦ (Înv.; concr.) Lucruri jefuite, pradă. 2. (Fam.) Consum, cheltuială fără măsură, risipă; distrugere. ◊ Expr. Jaf în ciuperci! se spune pentru a arăta nepăsare față de o pagubă considerată neînsemnată. [Var.: (înv.) jac s. n.] – Din pol. žak.

DOOM

jaf s. n., pl. jáfuri

jacului
JACK¹, jackuri, s. n. 1. Dispozitiv, folosit mai ales în telefonia manuală, care permite, prin introducerea unei fișe, stabilirea unei legături între două linii. 2. Dispozitiv de interconectare electrică a unor magnetofoane și casetofoane. [Pr.: gec. Scris și: jac] – Din engl., fr. jack.

DOOM

jack (angl.) [pron. gec] s.n., pl. jackuri [pron. gécuri] (ja-ckuri)

jacului
JAF, jafuri, s. n. 1. Furt săvârșit prin violență; jefuire, jecmăneală. ◊ Loc. vb. A face jaf = a jefui, a prăda. ♦ (Înv.; concr.) Lucruri jefuite, pradă. 2. (Fam.) Consum, cheltuială fără măsură, risipă; distrugere. ◊ Expr. Jaf în ciuperci! se spune pentru a arăta nepăsare față de o pagubă considerată neînsemnată. [Var.: (înv.) jac s. n.] – Din pol. žak.

DOOM

jaf s. n., pl. jáfuri

jacuri
JACK¹, jackuri, s. n. 1. Dispozitiv, folosit mai ales în telefonia manuală, care permite, prin introducerea unei fișe, stabilirea unei legături între două linii. 2. Dispozitiv de interconectare electrică a unor magnetofoane și casetofoane. [Pr.: gec. Scris și: jac] – Din engl., fr. jack.

DOOM

jack (angl.) [pron. gec] s.n., pl. jackuri [pron. gécuri] (ja-ckuri)

jacuri
JAF, jafuri, s. n. 1. Furt săvârșit prin violență; jefuire, jecmăneală. ◊ Loc. vb. A face jaf = a jefui, a prăda. ♦ (Înv.; concr.) Lucruri jefuite, pradă. 2. (Fam.) Consum, cheltuială fără măsură, risipă; distrugere. ◊ Expr. Jaf în ciuperci! se spune pentru a arăta nepăsare față de o pagubă considerată neînsemnată. [Var.: (înv.) jac s. n.] – Din pol. žak.

DOOM

jaf s. n., pl. jáfuri

jacurile
JACK¹, jackuri, s. n. 1. Dispozitiv, folosit mai ales în telefonia manuală, care permite, prin introducerea unei fișe, stabilirea unei legături între două linii. 2. Dispozitiv de interconectare electrică a unor magnetofoane și casetofoane. [Pr.: gec. Scris și: jac] – Din engl., fr. jack.

DOOM

jack (angl.) [pron. gec] s.n., pl. jackuri [pron. gécuri] (ja-ckuri)

jacurile
JAF, jafuri, s. n. 1. Furt săvârșit prin violență; jefuire, jecmăneală. ◊ Loc. vb. A face jaf = a jefui, a prăda. ♦ (Înv.; concr.) Lucruri jefuite, pradă. 2. (Fam.) Consum, cheltuială fără măsură, risipă; distrugere. ◊ Expr. Jaf în ciuperci! se spune pentru a arăta nepăsare față de o pagubă considerată neînsemnată. [Var.: (înv.) jac s. n.] – Din pol. žak.

DOOM

jaf s. n., pl. jáfuri

jacurilor
JACK¹, jackuri, s. n. 1. Dispozitiv, folosit mai ales în telefonia manuală, care permite, prin introducerea unei fișe, stabilirea unei legături între două linii. 2. Dispozitiv de interconectare electrică a unor magnetofoane și casetofoane. [Pr.: gec. Scris și: jac] – Din engl., fr. jack.

DOOM

jack (angl.) [pron. gec] s.n., pl. jackuri [pron. gécuri] (ja-ckuri)

jacurilor
JAF, jafuri, s. n. 1. Furt săvârșit prin violență; jefuire, jecmăneală. ◊ Loc. vb. A face jaf = a jefui, a prăda. ♦ (Înv.; concr.) Lucruri jefuite, pradă. 2. (Fam.) Consum, cheltuială fără măsură, risipă; distrugere. ◊ Expr. Jaf în ciuperci! se spune pentru a arăta nepăsare față de o pagubă considerată neînsemnată. [Var.: (înv.) jac s. n.] – Din pol. žak.

DOOM

jaf s. n., pl. jáfuri

jacuzzi
JACÚZZI s. n. Cadă, piscină mică cu hidromasaj. [Pr.: ğacúzi] – Din engl. jacuzzi.

DOOM

jacúzzi (angl.) [pron. ğacúzi] (-zi) s.n.

jacuzziul
JACÚZZI s. n. Cadă, piscină mică cu hidromasaj. [Pr.: ğacúzi] – Din engl. jacuzzi.

DOOM

jacúzzi (angl.) [pron. ğacúzi] (-zi) s.n.

jacuzziului
JACÚZZI s. n. Cadă, piscină mică cu hidromasaj. [Pr.: ğacúzi] – Din engl. jacuzzi.

DOOM

jacúzzi (angl.) [pron. ğacúzi] (-zi) s.n.

jacăi
JÁCĂ, jăci, s. f. (Reg.) Sac, traistă, săculeț de pânză rară, în care se pune (la scurs) cașul, urda sau brânza de vacă. – Din magh. zsák.

DOOM

jácă (reg.) s. f., g.-d. art. jắcii; pl. jăci

jad
JAD, jaduri, s. n. Piatră semiprețioasă compusă din silicat natural de aluminiu, calciu și magneziu, de culoare albă-verzuie până la verde închis, cu luciu sticlos, folosită la confecționarea unor obiecte de artă. ♦ Obiect de artă făcut din această piatră. – Din fr. jade.

DOOM

jad s. n., (obiecte) pl. jáduri

jadarnic
JADÁRNIC, jadarnici, s. m. (Învechit) Jandarm. De m-or prinde jadarnicii... or să mă ducă legat la Eș. ALECSANDRI, T. 609.

jadeit
JADEÍT, jadeite, s. n. Varietate de jad compusă din silicat natural de sodiu și aluminiu compact, verzui sau albicios, folosită în arta decorativă. – Din fr. jadéite.

DOOM

jadeít s. n., pl. jadeíte

jadeite
JADEÍT, jadeite, s. n. Varietate de jad compusă din silicat natural de sodiu și aluminiu compact, verzui sau albicios, folosită în arta decorativă. – Din fr. jadéite.

DOOM

jadeít s. n., pl. jadeíte

jadeitele
JADEÍT, jadeite, s. n. Varietate de jad compusă din silicat natural de sodiu și aluminiu compact, verzui sau albicios, folosită în arta decorativă. – Din fr. jadéite.

DOOM

jadeít s. n., pl. jadeíte

jadeitelor
JADEÍT, jadeite, s. n. Varietate de jad compusă din silicat natural de sodiu și aluminiu compact, verzui sau albicios, folosită în arta decorativă. – Din fr. jadéite.

DOOM

jadeít s. n., pl. jadeíte

jadeitul
JADEÍT, jadeite, s. n. Varietate de jad compusă din silicat natural de sodiu și aluminiu compact, verzui sau albicios, folosită în arta decorativă. – Din fr. jadéite.

DOOM

jadeít s. n., pl. jadeíte

jadeitului
JADEÍT, jadeite, s. n. Varietate de jad compusă din silicat natural de sodiu și aluminiu compact, verzui sau albicios, folosită în arta decorativă. – Din fr. jadéite.

DOOM

jadeít s. n., pl. jadeíte

jadul
JAD, jaduri, s. n. Piatră semiprețioasă compusă din silicat natural de aluminiu, calciu și magneziu, de culoare albă-verzuie până la verde închis, cu luciu sticlos, folosită la confecționarea unor obiecte de artă. ♦ Obiect de artă făcut din această piatră. – Din fr. jade.

DOOM

jad s. n., (obiecte) pl. jáduri

jadului
JAD, jaduri, s. n. Piatră semiprețioasă compusă din silicat natural de aluminiu, calciu și magneziu, de culoare albă-verzuie până la verde închis, cu luciu sticlos, folosită la confecționarea unor obiecte de artă. ♦ Obiect de artă făcut din această piatră. – Din fr. jade.

DOOM

jad s. n., (obiecte) pl. jáduri

jaduri
JAD, jaduri, s. n. Piatră semiprețioasă compusă din silicat natural de aluminiu, calciu și magneziu, de culoare albă-verzuie până la verde închis, cu luciu sticlos, folosită la confecționarea unor obiecte de artă. ♦ Obiect de artă făcut din această piatră. – Din fr. jade.

DOOM

jad s. n., (obiecte) pl. jáduri

jadurile
JAD, jaduri, s. n. Piatră semiprețioasă compusă din silicat natural de aluminiu, calciu și magneziu, de culoare albă-verzuie până la verde închis, cu luciu sticlos, folosită la confecționarea unor obiecte de artă. ♦ Obiect de artă făcut din această piatră. – Din fr. jade.

DOOM

jad s. n., (obiecte) pl. jáduri

jadurilor
JAD, jaduri, s. n. Piatră semiprețioasă compusă din silicat natural de aluminiu, calciu și magneziu, de culoare albă-verzuie până la verde închis, cu luciu sticlos, folosită la confecționarea unor obiecte de artă. ♦ Obiect de artă făcut din această piatră. – Din fr. jade.

DOOM

jad s. n., (obiecte) pl. jáduri

jaf
JAF, jafuri, s. n. 1. Furt săvârșit prin violență; jefuire, jecmăneală. ◊ Loc. vb. A face jaf = a jefui, a prăda. ♦ (Înv.; concr.) Lucruri jefuite, pradă. 2. (Fam.) Consum, cheltuială fără măsură, risipă; distrugere. ◊ Expr. Jaf în ciuperci! se spune pentru a arăta nepăsare față de o pagubă considerată neînsemnată. [Var.: (înv.) jac s. n.] – Din pol. žak.

DOOM

jaf s. n., pl. jáfuri

jaful
JAF, jafuri, s. n. 1. Furt săvârșit prin violență; jefuire, jecmăneală. ◊ Loc. vb. A face jaf = a jefui, a prăda. ♦ (Înv.; concr.) Lucruri jefuite, pradă. 2. (Fam.) Consum, cheltuială fără măsură, risipă; distrugere. ◊ Expr. Jaf în ciuperci! se spune pentru a arăta nepăsare față de o pagubă considerată neînsemnată. [Var.: (înv.) jac s. n.] – Din pol. žak.

DOOM

jaf s. n., pl. jáfuri

jafului
JAF, jafuri, s. n. 1. Furt săvârșit prin violență; jefuire, jecmăneală. ◊ Loc. vb. A face jaf = a jefui, a prăda. ♦ (Înv.; concr.) Lucruri jefuite, pradă. 2. (Fam.) Consum, cheltuială fără măsură, risipă; distrugere. ◊ Expr. Jaf în ciuperci! se spune pentru a arăta nepăsare față de o pagubă considerată neînsemnată. [Var.: (înv.) jac s. n.] – Din pol. žak.

DOOM

jaf s. n., pl. jáfuri

jafuri
JAF, jafuri, s. n. 1. Furt săvârșit prin violență; jefuire, jecmăneală. ◊ Loc. vb. A face jaf = a jefui, a prăda. ♦ (Înv.; concr.) Lucruri jefuite, pradă. 2. (Fam.) Consum, cheltuială fără măsură, risipă; distrugere. ◊ Expr. Jaf în ciuperci! se spune pentru a arăta nepăsare față de o pagubă considerată neînsemnată. [Var.: (înv.) jac s. n.] – Din pol. žak.

DOOM

jaf s. n., pl. jáfuri

jafurile
JAF, jafuri, s. n. 1. Furt săvârșit prin violență; jefuire, jecmăneală. ◊ Loc. vb. A face jaf = a jefui, a prăda. ♦ (Înv.; concr.) Lucruri jefuite, pradă. 2. (Fam.) Consum, cheltuială fără măsură, risipă; distrugere. ◊ Expr. Jaf în ciuperci! se spune pentru a arăta nepăsare față de o pagubă considerată neînsemnată. [Var.: (înv.) jac s. n.] – Din pol. žak.

DOOM

jaf s. n., pl. jáfuri

jafurilor
JAF, jafuri, s. n. 1. Furt săvârșit prin violență; jefuire, jecmăneală. ◊ Loc. vb. A face jaf = a jefui, a prăda. ♦ (Înv.; concr.) Lucruri jefuite, pradă. 2. (Fam.) Consum, cheltuială fără măsură, risipă; distrugere. ◊ Expr. Jaf în ciuperci! se spune pentru a arăta nepăsare față de o pagubă considerată neînsemnată. [Var.: (înv.) jac s. n.] – Din pol. žak.

DOOM

jaf s. n., pl. jáfuri

jagardea
jagardeá (-éle), s. f. – (Arg.) Om zăpăcit, aiurit. Origine necunoscută. Ar putea fi o combinație expresivă a lui javră cu jigodie, care au același sens.

jaguar
JAGUÁR, jaguari, s. m. Animal carnivor feroce din familia felidelor, cu blana galbenă roșcată și cu pete negre circulare, care trăiește în America Centrală și în America de Sud (Felis onca). [Pr.: -gu-ar] – Din fr. jaguar.

DOOM

jaguár (-guar) s. m., pl. jaguári

jaguari
JAGUÁR, jaguari, s. m. Animal carnivor feroce din familia felidelor, cu blana galbenă roșcată și cu pete negre circulare, care trăiește în America Centrală și în America de Sud (Felis onca). [Pr.: -gu-ar] – Din fr. jaguar.

DOOM

jaguár (-guar) s. m., pl. jaguári

jaguarii
JAGUÁR, jaguari, s. m. Animal carnivor feroce din familia felidelor, cu blana galbenă roșcată și cu pete negre circulare, care trăiește în America Centrală și în America de Sud (Felis onca). [Pr.: -gu-ar] – Din fr. jaguar.

DOOM

jaguár (-guar) s. m., pl. jaguári

jaguarilor
JAGUÁR, jaguari, s. m. Animal carnivor feroce din familia felidelor, cu blana galbenă roșcată și cu pete negre circulare, care trăiește în America Centrală și în America de Sud (Felis onca). [Pr.: -gu-ar] – Din fr. jaguar.

DOOM

jaguár (-guar) s. m., pl. jaguári

jaguarul
JAGUÁR, jaguari, s. m. Animal carnivor feroce din familia felidelor, cu blana galbenă roșcată și cu pete negre circulare, care trăiește în America Centrală și în America de Sud (Felis onca). [Pr.: -gu-ar] – Din fr. jaguar.

DOOM

jaguár (-guar) s. m., pl. jaguári

jaguarului
JAGUÁR, jaguari, s. m. Animal carnivor feroce din familia felidelor, cu blana galbenă roșcată și cu pete negre circulare, care trăiește în America Centrală și în America de Sud (Felis onca). [Pr.: -gu-ar] – Din fr. jaguar.

DOOM

jaguár (-guar) s. m., pl. jaguári

jaguarundi
JAGUARÚNDI s.m. (Zool.) Pisică sălbatică cu corpul foarte alungit, care trăiește în pădurile din America tropicală. [Pron. -gu-a-. / < fr. jaguarundi].

jai
JAI s. m. (Reg.) Pui de pește rămas pe malul gârlelor când scade apa.

jainism
JAINÍSM s. n. Religie și școală filosofică indiană, opusă brahmanismului și sistemului de castă al acestuia, întemeiată în sec. VI î. H. [Pr.: ja-i-] – Din fr. jaïnisme.

DOOM

jainísm (ja-i-) s. n.

jainismul
JAINÍSM s. n. Religie și școală filosofică indiană, opusă brahmanismului și sistemului de castă al acestuia, întemeiată în sec. VI î. H. [Pr.: ja-i-] – Din fr. jaïnisme.

DOOM

jainísm (ja-i-) s. n.

jainismului
JAINÍSM s. n. Religie și școală filosofică indiană, opusă brahmanismului și sistemului de castă al acestuia, întemeiată în sec. VI î. H. [Pr.: ja-i-] – Din fr. jaïnisme.

DOOM

jainísm (ja-i-) s. n.

jainist
JAINÍST, -Ă, jainiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al jainismului. [Pr.: ja-i-] – Din fr. jaïniste.

DOOM

*jainíst (ja-i-) adj. m., s. m., pl. jainíști; adj. f., s. f. jainístă, pl. jainíste

jainist
JAINÍST, -Ă, jainiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al jainismului. [Pr.: ja-i-] – Din fr. jaïniste.

DOOM

*jainíst (ja-i-) adj. m., s. m., pl. jainíști; adj. f., s. f. jainístă, pl. jainíste

jainista
JAINÍST, -Ă, jainiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al jainismului. [Pr.: ja-i-] – Din fr. jaïniste.

DOOM

*jainíst (ja-i-) adj. m., s. m., pl. jainíști; adj. f., s. f. jainístă, pl. jainíste

jainista
JAINÍST, -Ă, jainiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al jainismului. [Pr.: ja-i-] – Din fr. jaïniste.

DOOM

*jainíst (ja-i-) adj. m., s. m., pl. jainíști; adj. f., s. f. jainístă, pl. jainíste

jainiste
JAINÍST, -Ă, jainiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al jainismului. [Pr.: ja-i-] – Din fr. jaïniste.

DOOM

*jainíst (ja-i-) adj. m., s. m., pl. jainíști; adj. f., s. f. jainístă, pl. jainíste

jainiste
JAINÍST, -Ă, jainiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al jainismului. [Pr.: ja-i-] – Din fr. jaïniste.

DOOM

*jainíst (ja-i-) adj. m., s. m., pl. jainíști; adj. f., s. f. jainístă, pl. jainíste

jainiste
JAINÍST, -Ă, jainiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al jainismului. [Pr.: ja-i-] – Din fr. jaïniste.

DOOM

*jainíst (ja-i-) adj. m., s. m., pl. jainíști; adj. f., s. f. jainístă, pl. jainíste

jainistei
JAINÍST, -Ă, jainiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al jainismului. [Pr.: ja-i-] – Din fr. jaïniste.

DOOM

*jainíst (ja-i-) adj. m., s. m., pl. jainíști; adj. f., s. f. jainístă, pl. jainíste

jainistei
JAINÍST, -Ă, jainiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al jainismului. [Pr.: ja-i-] – Din fr. jaïniste.

DOOM

*jainíst (ja-i-) adj. m., s. m., pl. jainíști; adj. f., s. f. jainístă, pl. jainíste

jainistele
JAINÍST, -Ă, jainiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al jainismului. [Pr.: ja-i-] – Din fr. jaïniste.

DOOM

*jainíst (ja-i-) adj. m., s. m., pl. jainíști; adj. f., s. f. jainístă, pl. jainíste

jainistele
JAINÍST, -Ă, jainiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al jainismului. [Pr.: ja-i-] – Din fr. jaïniste.

DOOM

*jainíst (ja-i-) adj. m., s. m., pl. jainíști; adj. f., s. f. jainístă, pl. jainíste

jainistelor
JAINÍST, -Ă, jainiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al jainismului. [Pr.: ja-i-] – Din fr. jaïniste.

DOOM

*jainíst (ja-i-) adj. m., s. m., pl. jainíști; adj. f., s. f. jainístă, pl. jainíste

jainistelor
JAINÍST, -Ă, jainiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al jainismului. [Pr.: ja-i-] – Din fr. jaïniste.

DOOM

*jainíst (ja-i-) adj. m., s. m., pl. jainíști; adj. f., s. f. jainístă, pl. jainíste

jainisto
JAINÍST, -Ă, jainiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al jainismului. [Pr.: ja-i-] – Din fr. jaïniste.

DOOM

*jainíst (ja-i-) adj. m., s. m., pl. jainíști; adj. f., s. f. jainístă, pl. jainíste

jainisto
JAINÍST, -Ă, jainiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al jainismului. [Pr.: ja-i-] – Din fr. jaïniste.

DOOM

*jainíst (ja-i-) adj. m., s. m., pl. jainíști; adj. f., s. f. jainístă, pl. jainíste

jainistul
JAINÍST, -Ă, jainiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al jainismului. [Pr.: ja-i-] – Din fr. jaïniste.

DOOM

*jainíst (ja-i-) adj. m., s. m., pl. jainíști; adj. f., s. f. jainístă, pl. jainíste

jainistul
JAINÍST, -Ă, jainiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al jainismului. [Pr.: ja-i-] – Din fr. jaïniste.

DOOM

*jainíst (ja-i-) adj. m., s. m., pl. jainíști; adj. f., s. f. jainístă, pl. jainíste

jainistule
JAINÍST, -Ă, jainiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al jainismului. [Pr.: ja-i-] – Din fr. jaïniste.

DOOM

*jainíst (ja-i-) adj. m., s. m., pl. jainíști; adj. f., s. f. jainístă, pl. jainíste

jainistule
JAINÍST, -Ă, jainiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al jainismului. [Pr.: ja-i-] – Din fr. jaïniste.

DOOM

*jainíst (ja-i-) adj. m., s. m., pl. jainíști; adj. f., s. f. jainístă, pl. jainíste

jainistului
JAINÍST, -Ă, jainiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al jainismului. [Pr.: ja-i-] – Din fr. jaïniste.

DOOM

*jainíst (ja-i-) adj. m., s. m., pl. jainíști; adj. f., s. f. jainístă, pl. jainíste

jainistului
JAINÍST, -Ă, jainiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al jainismului. [Pr.: ja-i-] – Din fr. jaïniste.

DOOM

*jainíst (ja-i-) adj. m., s. m., pl. jainíști; adj. f., s. f. jainístă, pl. jainíste

jainiști
JAINÍST, -Ă, jainiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al jainismului. [Pr.: ja-i-] – Din fr. jaïniste.

DOOM

*jainíst (ja-i-) adj. m., s. m., pl. jainíști; adj. f., s. f. jainístă, pl. jainíste

jainiști
JAINÍST, -Ă, jainiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al jainismului. [Pr.: ja-i-] – Din fr. jaïniste.

DOOM

*jainíst (ja-i-) adj. m., s. m., pl. jainíști; adj. f., s. f. jainístă, pl. jainíste

jainiștii
JAINÍST, -Ă, jainiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al jainismului. [Pr.: ja-i-] – Din fr. jaïniste.

DOOM

*jainíst (ja-i-) adj. m., s. m., pl. jainíști; adj. f., s. f. jainístă, pl. jainíste

jainiștii
JAINÍST, -Ă, jainiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al jainismului. [Pr.: ja-i-] – Din fr. jaïniste.

DOOM

*jainíst (ja-i-) adj. m., s. m., pl. jainíști; adj. f., s. f. jainístă, pl. jainíste

jainiștilor
JAINÍST, -Ă, jainiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al jainismului. [Pr.: ja-i-] – Din fr. jaïniste.

DOOM

*jainíst (ja-i-) adj. m., s. m., pl. jainíști; adj. f., s. f. jainístă, pl. jainíste

jainiștilor
JAINÍST, -Ă, jainiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al jainismului. [Pr.: ja-i-] – Din fr. jaïniste.

DOOM

*jainíst (ja-i-) adj. m., s. m., pl. jainíști; adj. f., s. f. jainístă, pl. jainíste

jais
JAIS s. n. Varietate de antracit, foarte dură, sticloasă, de culoare neagră, folosită la confecționarea unor mărgele. [Pr.: je] – Din fr. jais.

DOOM

jais (fr.) [pron. je] s. n., art. jais-ul [pron. jéul]

jalapă
JALÁPĂ s. f. Rășină extrasă din rădăcina plantei Exogonium purga, folosită sub formă de pulbere în farmacie pentru proprietățile ei purgative. – Din fr. jalap, sp. jalapa.

DOOM

jalápă s. f., g.-d. art. jalápei

jalba
JÁLOBĂ s. f. v. jalbă.

DOOM

jálbă (pop.) s. f., g.-d. art. jálbei; pl. jálbe

jalbe
JÁLOBĂ s. f. v. jalbă.

DOOM

jálbă (pop.) s. f., g.-d. art. jálbei; pl. jálbe

jalbei
JÁLOBĂ s. f. v. jalbă.

DOOM

jálbă (pop.) s. f., g.-d. art. jálbei; pl. jálbe

jalbele
JÁLOBĂ s. f. v. jalbă.

DOOM

jálbă (pop.) s. f., g.-d. art. jálbei; pl. jálbe

jalbelor
JÁLOBĂ s. f. v. jalbă.

DOOM

jálbă (pop.) s. f., g.-d. art. jálbei; pl. jálbe

jale
JÁLE² s. f. Nume dat mai multor plante din familia labiatelor (Salvia); spec. mic arbust cu tulpina semilemnoasă, aromată, cu frunze opuse, cu flori albastre, violete, galbene sau albe, cultivat ca plantă ornamentală și medicinală, salvie (Salvia officinalis). – Din magh. zsálya.

DOOM

jále s. f., g.-d. art. jálei

jale
JÉLE s. f. v. jale¹.

DOOM

jále s. f., g.-d. art. jálei

jaleo
JALÉO s.n. Dans popular din Spania; melodia acestui dans. [Pron. ha-le-o. / < sp. jaleo].

DOOM

jaléo (hisp.) [j pron. h] s. n., pl. jaléo

jaleoul
JALÉO s.n. Dans popular din Spania; melodia acestui dans. [Pron. ha-le-o. / < sp. jaleo].

DOOM

jaléo (hisp.) [j pron. h] s. n., pl. jaléo

jaleoului
JALÉO s.n. Dans popular din Spania; melodia acestui dans. [Pron. ha-le-o. / < sp. jaleo].

DOOM

jaléo (hisp.) [j pron. h] s. n., pl. jaléo

jalet
JÁLET, jalete, s. n. (Rar) Vaiet, bocet. – Jale¹ + suf. -et.

DOOM

jálet (rar) s. n., pl. jálete

jalete
JÁLET, jalete, s. n. (Rar) Vaiet, bocet. – Jale¹ + suf. -et.

DOOM

jálet (rar) s. n., pl. jálete

jaletele
JÁLET, jalete, s. n. (Rar) Vaiet, bocet. – Jale¹ + suf. -et.

DOOM

jálet (rar) s. n., pl. jálete

jaletelor
JÁLET, jalete, s. n. (Rar) Vaiet, bocet. – Jale¹ + suf. -et.

DOOM

jálet (rar) s. n., pl. jálete

jaletul
JÁLET, jalete, s. n. (Rar) Vaiet, bocet. – Jale¹ + suf. -et.

DOOM

jálet (rar) s. n., pl. jálete

jaletului
JÁLET, jalete, s. n. (Rar) Vaiet, bocet. – Jale¹ + suf. -et.

DOOM

jálet (rar) s. n., pl. jálete

jaleș
JÁLEȘ, jaleși, s. m. 1. Gen de plante erbacee din familia labiatelor, cu frunze mari, opuse, dințate și cu florile viu colorate (Salvia); plantă care face parte din acest gen. 2. Plantă erbacee meliferă din familia labiatelor, cu frunze ovale și cu flori purpurii dispuse în spice (Stachys germanica). – Jale² + suf. -eș.

DOOM

!jáleș s. m., pl. jáleși

jaleși
JÁLEȘ, jaleși, s. m. 1. Gen de plante erbacee din familia labiatelor, cu frunze mari, opuse, dințate și cu florile viu colorate (Salvia); plantă care face parte din acest gen. 2. Plantă erbacee meliferă din familia labiatelor, cu frunze ovale și cu flori purpurii dispuse în spice (Stachys germanica). – Jale² + suf. -eș.

DOOM

!jáleș s. m., pl. jáleși

jaleșii
JÁLEȘ, jaleși, s. m. 1. Gen de plante erbacee din familia labiatelor, cu frunze mari, opuse, dințate și cu florile viu colorate (Salvia); plantă care face parte din acest gen. 2. Plantă erbacee meliferă din familia labiatelor, cu frunze ovale și cu flori purpurii dispuse în spice (Stachys germanica). – Jale² + suf. -eș.

DOOM

!jáleș s. m., pl. jáleși

jaleșilor
JÁLEȘ, jaleși, s. m. 1. Gen de plante erbacee din familia labiatelor, cu frunze mari, opuse, dințate și cu florile viu colorate (Salvia); plantă care face parte din acest gen. 2. Plantă erbacee meliferă din familia labiatelor, cu frunze ovale și cu flori purpurii dispuse în spice (Stachys germanica). – Jale² + suf. -eș.

DOOM

!jáleș s. m., pl. jáleși

jaleșul
JÁLEȘ, jaleși, s. m. 1. Gen de plante erbacee din familia labiatelor, cu frunze mari, opuse, dințate și cu florile viu colorate (Salvia); plantă care face parte din acest gen. 2. Plantă erbacee meliferă din familia labiatelor, cu frunze ovale și cu flori purpurii dispuse în spice (Stachys germanica). – Jale² + suf. -eș.

DOOM

!jáleș s. m., pl. jáleși

jaleșului
JÁLEȘ, jaleși, s. m. 1. Gen de plante erbacee din familia labiatelor, cu frunze mari, opuse, dințate și cu florile viu colorate (Salvia); plantă care face parte din acest gen. 2. Plantă erbacee meliferă din familia labiatelor, cu frunze ovale și cu flori purpurii dispuse în spice (Stachys germanica). – Jale² + suf. -eș.

DOOM

!jáleș s. m., pl. jáleși

jalnic
JÁLNIC, -Ă, jalnici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Foarte trist, dureros. ♦ Care provoacă milă; nenorocit; vrednic de compătimit; lamentabil, deplorabil. – Jale¹ + suf. -nic.

DOOM

jálnic adj. m., pl. jálnici; f. jálnică, pl. jálnice

jalnica
JÁLNIC, -Ă, jalnici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Foarte trist, dureros. ♦ Care provoacă milă; nenorocit; vrednic de compătimit; lamentabil, deplorabil. – Jale¹ + suf. -nic.

DOOM

jálnic adj. m., pl. jálnici; f. jálnică, pl. jálnice

jalnice
JÁLNIC, -Ă, jalnici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Foarte trist, dureros. ♦ Care provoacă milă; nenorocit; vrednic de compătimit; lamentabil, deplorabil. – Jale¹ + suf. -nic.

DOOM

jálnic adj. m., pl. jálnici; f. jálnică, pl. jálnice

jalnicei
JÁLNIC, -Ă, jalnici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Foarte trist, dureros. ♦ Care provoacă milă; nenorocit; vrednic de compătimit; lamentabil, deplorabil. – Jale¹ + suf. -nic.

DOOM

jálnic adj. m., pl. jálnici; f. jálnică, pl. jálnice

jalnicele
JÁLNIC, -Ă, jalnici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Foarte trist, dureros. ♦ Care provoacă milă; nenorocit; vrednic de compătimit; lamentabil, deplorabil. – Jale¹ + suf. -nic.

DOOM

jálnic adj. m., pl. jálnici; f. jálnică, pl. jálnice

jalnicelor
JÁLNIC, -Ă, jalnici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Foarte trist, dureros. ♦ Care provoacă milă; nenorocit; vrednic de compătimit; lamentabil, deplorabil. – Jale¹ + suf. -nic.

DOOM

jálnic adj. m., pl. jálnici; f. jálnică, pl. jálnice

jalnici
JÁLNIC, -Ă, jalnici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Foarte trist, dureros. ♦ Care provoacă milă; nenorocit; vrednic de compătimit; lamentabil, deplorabil. – Jale¹ + suf. -nic.

DOOM

jálnic adj. m., pl. jálnici; f. jálnică, pl. jálnice

jalnicii
JÁLNIC, -Ă, jalnici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Foarte trist, dureros. ♦ Care provoacă milă; nenorocit; vrednic de compătimit; lamentabil, deplorabil. – Jale¹ + suf. -nic.

DOOM

jálnic adj. m., pl. jálnici; f. jálnică, pl. jálnice

jalnicilor
JÁLNIC, -Ă, jalnici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Foarte trist, dureros. ♦ Care provoacă milă; nenorocit; vrednic de compătimit; lamentabil, deplorabil. – Jale¹ + suf. -nic.

DOOM

jálnic adj. m., pl. jálnici; f. jálnică, pl. jálnice

jalnicul
JÁLNIC, -Ă, jalnici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Foarte trist, dureros. ♦ Care provoacă milă; nenorocit; vrednic de compătimit; lamentabil, deplorabil. – Jale¹ + suf. -nic.

DOOM

jálnic adj. m., pl. jálnici; f. jálnică, pl. jálnice

jalnicului
JÁLNIC, -Ă, jalnici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Foarte trist, dureros. ♦ Care provoacă milă; nenorocit; vrednic de compătimit; lamentabil, deplorabil. – Jale¹ + suf. -nic.

DOOM

jálnic adj. m., pl. jálnici; f. jálnică, pl. jálnice

jaloane
JALÓN, jaloane, s. n. 1. Bară lungă de lemn sau de metal, care servește la marcarea și la semnalizarea punctelor de pe teren în diverse lucrări topografice. 2. Fig. Element care marchează un punct sau o etapă în desfășurarea unei activități. – Din fr. jalon.

DOOM

jalón s. n., pl. jaloáne

jaloanele
JALÓN, jaloane, s. n. 1. Bară lungă de lemn sau de metal, care servește la marcarea și la semnalizarea punctelor de pe teren în diverse lucrări topografice. 2. Fig. Element care marchează un punct sau o etapă în desfășurarea unei activități. – Din fr. jalon.

DOOM

jalón s. n., pl. jaloáne

jaloanelor
JALÓN, jaloane, s. n. 1. Bară lungă de lemn sau de metal, care servește la marcarea și la semnalizarea punctelor de pe teren în diverse lucrări topografice. 2. Fig. Element care marchează un punct sau o etapă în desfășurarea unei activități. – Din fr. jalon.

DOOM

jalón s. n., pl. jaloáne

jalobă
JÁLOBĂ s. f. v. jalbă.

DOOM

jálbă (pop.) s. f., g.-d. art. jálbei; pl. jálbe

jalon
JALÓN, jaloane, s. n. 1. Bară lungă de lemn sau de metal, care servește la marcarea și la semnalizarea punctelor de pe teren în diverse lucrări topografice. 2. Fig. Element care marchează un punct sau o etapă în desfășurarea unei activități. – Din fr. jalon.

DOOM

jalón s. n., pl. jaloáne

jalona
JALONÁ, jalonez, vb. I. Tranz. 1. A marca pe teren punctele unui traseu, ale unei alinieri etc. prin jaloane (1). 2. Fig. A indica punctele principale ale unei probleme sau etapele în desfășurarea unei activități, a da o direcție, a trasa în linii mari un plan. – Din fr. jalonner.

DOOM

jaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 jaloneáză

jalonai
JALONÁ, jalonez, vb. I. Tranz. 1. A marca pe teren punctele unui traseu, ale unei alinieri etc. prin jaloane (1). 2. Fig. A indica punctele principale ale unei probleme sau etapele în desfășurarea unei activități, a da o direcție, a trasa în linii mari un plan. – Din fr. jalonner.

DOOM

jaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 jaloneáză

jalonam
JALONÁ, jalonez, vb. I. Tranz. 1. A marca pe teren punctele unui traseu, ale unei alinieri etc. prin jaloane (1). 2. Fig. A indica punctele principale ale unei probleme sau etapele în desfășurarea unei activități, a da o direcție, a trasa în linii mari un plan. – Din fr. jalonner.

DOOM

jaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 jaloneáză

jalonare
JALONÁ, jalonez, vb. I. Tranz. 1. A marca pe teren punctele unui traseu, ale unei alinieri etc. prin jaloane (1). 2. Fig. A indica punctele principale ale unei probleme sau etapele în desfășurarea unei activități, a da o direcție, a trasa în linii mari un plan. – Din fr. jalonner.

DOOM

jaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 jaloneáză

jalonare
JALONÁRE, jalonări, s. f. Acțiunea de a jalona și rezultatul ei; trasare. – V. jalona.

DOOM

jalonáre s. f., g.-d. art. jalonắrii; pl. jalonắri

jalonarea
JALONÁRE, jalonări, s. f. Acțiunea de a jalona și rezultatul ei; trasare. – V. jalona.

DOOM

jalonáre s. f., g.-d. art. jalonắrii; pl. jalonắri

jalonară
JALONÁ, jalonez, vb. I. Tranz. 1. A marca pe teren punctele unui traseu, ale unei alinieri etc. prin jaloane (1). 2. Fig. A indica punctele principale ale unei probleme sau etapele în desfășurarea unei activități, a da o direcție, a trasa în linii mari un plan. – Din fr. jalonner.

DOOM

jaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 jaloneáză

jalonarăm
JALONÁ, jalonez, vb. I. Tranz. 1. A marca pe teren punctele unui traseu, ale unei alinieri etc. prin jaloane (1). 2. Fig. A indica punctele principale ale unei probleme sau etapele în desfășurarea unei activități, a da o direcție, a trasa în linii mari un plan. – Din fr. jalonner.

DOOM

jaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 jaloneáză

jalonarăți
JALONÁ, jalonez, vb. I. Tranz. 1. A marca pe teren punctele unui traseu, ale unei alinieri etc. prin jaloane (1). 2. Fig. A indica punctele principale ale unei probleme sau etapele în desfășurarea unei activități, a da o direcție, a trasa în linii mari un plan. – Din fr. jalonner.

DOOM

jaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 jaloneáză

jalonase
JALONÁ, jalonez, vb. I. Tranz. 1. A marca pe teren punctele unui traseu, ale unei alinieri etc. prin jaloane (1). 2. Fig. A indica punctele principale ale unei probleme sau etapele în desfășurarea unei activități, a da o direcție, a trasa în linii mari un plan. – Din fr. jalonner.

DOOM

jaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 jaloneáză

jalonasem
JALONÁ, jalonez, vb. I. Tranz. 1. A marca pe teren punctele unui traseu, ale unei alinieri etc. prin jaloane (1). 2. Fig. A indica punctele principale ale unei probleme sau etapele în desfășurarea unei activități, a da o direcție, a trasa în linii mari un plan. – Din fr. jalonner.

DOOM

jaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 jaloneáză

jalonaseră
JALONÁ, jalonez, vb. I. Tranz. 1. A marca pe teren punctele unui traseu, ale unei alinieri etc. prin jaloane (1). 2. Fig. A indica punctele principale ale unei probleme sau etapele în desfășurarea unei activități, a da o direcție, a trasa în linii mari un plan. – Din fr. jalonner.

DOOM

jaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 jaloneáză

jalonaserăm
JALONÁ, jalonez, vb. I. Tranz. 1. A marca pe teren punctele unui traseu, ale unei alinieri etc. prin jaloane (1). 2. Fig. A indica punctele principale ale unei probleme sau etapele în desfășurarea unei activități, a da o direcție, a trasa în linii mari un plan. – Din fr. jalonner.

DOOM

jaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 jaloneáză

jalonaserăți
JALONÁ, jalonez, vb. I. Tranz. 1. A marca pe teren punctele unui traseu, ale unei alinieri etc. prin jaloane (1). 2. Fig. A indica punctele principale ale unei probleme sau etapele în desfășurarea unei activități, a da o direcție, a trasa în linii mari un plan. – Din fr. jalonner.

DOOM

jaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 jaloneáză

jalonaseși
JALONÁ, jalonez, vb. I. Tranz. 1. A marca pe teren punctele unui traseu, ale unei alinieri etc. prin jaloane (1). 2. Fig. A indica punctele principale ale unei probleme sau etapele în desfășurarea unei activități, a da o direcție, a trasa în linii mari un plan. – Din fr. jalonner.

DOOM

jaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 jaloneáză

jalonaseți
JALONÁ, jalonez, vb. I. Tranz. 1. A marca pe teren punctele unui traseu, ale unei alinieri etc. prin jaloane (1). 2. Fig. A indica punctele principale ale unei probleme sau etapele în desfășurarea unei activități, a da o direcție, a trasa în linii mari un plan. – Din fr. jalonner.

DOOM

jaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 jaloneáză

jalonat
JALONÁ, jalonez, vb. I. Tranz. 1. A marca pe teren punctele unui traseu, ale unei alinieri etc. prin jaloane (1). 2. Fig. A indica punctele principale ale unei probleme sau etapele în desfășurarea unei activități, a da o direcție, a trasa în linii mari un plan. – Din fr. jalonner.

DOOM

jaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 jaloneáză

jalonau
JALONÁ, jalonez, vb. I. Tranz. 1. A marca pe teren punctele unui traseu, ale unei alinieri etc. prin jaloane (1). 2. Fig. A indica punctele principale ale unei probleme sau etapele în desfășurarea unei activități, a da o direcție, a trasa în linii mari un plan. – Din fr. jalonner.

DOOM

jaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 jaloneáză

jalonași
JALONÁ, jalonez, vb. I. Tranz. 1. A marca pe teren punctele unui traseu, ale unei alinieri etc. prin jaloane (1). 2. Fig. A indica punctele principale ale unei probleme sau etapele în desfășurarea unei activități, a da o direcție, a trasa în linii mari un plan. – Din fr. jalonner.

DOOM

jaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 jaloneáză

jalonați
JALONÁ, jalonez, vb. I. Tranz. 1. A marca pe teren punctele unui traseu, ale unei alinieri etc. prin jaloane (1). 2. Fig. A indica punctele principale ale unei probleme sau etapele în desfășurarea unei activități, a da o direcție, a trasa în linii mari un plan. – Din fr. jalonner.

DOOM

jaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 jaloneáză

jalonează
JALONÁ, jalonez, vb. I. Tranz. 1. A marca pe teren punctele unui traseu, ale unei alinieri etc. prin jaloane (1). 2. Fig. A indica punctele principale ale unei probleme sau etapele în desfășurarea unei activități, a da o direcție, a trasa în linii mari un plan. – Din fr. jalonner.

DOOM

jaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 jaloneáză

jaloner
JALONÉR, jaloneri, s. m. Persoană care face jalonări. – Din fr. jalonneur.

jalonez
JALONÁ, jalonez, vb. I. Tranz. 1. A marca pe teren punctele unui traseu, ale unei alinieri etc. prin jaloane (1). 2. Fig. A indica punctele principale ale unei probleme sau etapele în desfășurarea unei activități, a da o direcție, a trasa în linii mari un plan. – Din fr. jalonner.

DOOM

jaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 jaloneáză

jaloneze
JALONÁ, jalonez, vb. I. Tranz. 1. A marca pe teren punctele unui traseu, ale unei alinieri etc. prin jaloane (1). 2. Fig. A indica punctele principale ale unei probleme sau etapele în desfășurarea unei activități, a da o direcție, a trasa în linii mari un plan. – Din fr. jalonner.

DOOM

jaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 jaloneáză

jalonezi
JALONÁ, jalonez, vb. I. Tranz. 1. A marca pe teren punctele unui traseu, ale unei alinieri etc. prin jaloane (1). 2. Fig. A indica punctele principale ale unei probleme sau etapele în desfășurarea unei activități, a da o direcție, a trasa în linii mari un plan. – Din fr. jalonner.

DOOM

jaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 jaloneáză

jalonul
JALÓN, jaloane, s. n. 1. Bară lungă de lemn sau de metal, care servește la marcarea și la semnalizarea punctelor de pe teren în diverse lucrări topografice. 2. Fig. Element care marchează un punct sau o etapă în desfășurarea unei activități. – Din fr. jalon.

DOOM

jalón s. n., pl. jaloáne

jalonului
JALÓN, jaloane, s. n. 1. Bară lungă de lemn sau de metal, care servește la marcarea și la semnalizarea punctelor de pe teren în diverse lucrări topografice. 2. Fig. Element care marchează un punct sau o etapă în desfășurarea unei activități. – Din fr. jalon.

DOOM

jalón s. n., pl. jaloáne

jalonând
JALONÁ, jalonez, vb. I. Tranz. 1. A marca pe teren punctele unui traseu, ale unei alinieri etc. prin jaloane (1). 2. Fig. A indica punctele principale ale unei probleme sau etapele în desfășurarea unei activități, a da o direcție, a trasa în linii mari un plan. – Din fr. jalonner.

DOOM

jaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 jaloneáză

jalonînd
JALONÁ, jalonez, vb. I. Tranz. 1. A marca pe teren punctele unui traseu, ale unei alinieri etc. prin jaloane (1). 2. Fig. A indica punctele principale ale unei probleme sau etapele în desfășurarea unei activități, a da o direcție, a trasa în linii mari un plan. – Din fr. jalonner.

DOOM

jaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 jaloneáză

jalonări
JALONÁRE, jalonări, s. f. Acțiunea de a jalona și rezultatul ei; trasare. – V. jalona.

DOOM

jalonáre s. f., g.-d. art. jalonắrii; pl. jalonắri

jalonării
JALONÁRE, jalonări, s. f. Acțiunea de a jalona și rezultatul ei; trasare. – V. jalona.

DOOM

jalonáre s. f., g.-d. art. jalonắrii; pl. jalonắri

jalonările
JALONÁRE, jalonări, s. f. Acțiunea de a jalona și rezultatul ei; trasare. – V. jalona.

DOOM

jalonáre s. f., g.-d. art. jalonắrii; pl. jalonắri

jalonărilor
JALONÁRE, jalonări, s. f. Acțiunea de a jalona și rezultatul ei; trasare. – V. jalona.

DOOM

jalonáre s. f., g.-d. art. jalonắrii; pl. jalonắri

jaluzea
JALUZEÁ, jaluzele, s. f. (De obicei la pl.) Un fel de stor alcătuit din lamele subțiri de lemn, de aluminiu, de material plastic etc., așezate paralel și orizontal pe două chingi sau lănțișoare în așa fel încât, atunci când sunt trase în jos, să împiedice pătrunderea luminii în încăperi; persiană. – După fr. jalousie.

DOOM

jaluzeá s. f., art. jaluzeáua, g.-d. art. jaluzélei; pl. jaluzéle, art. jaluzélele

jaluzeaua
JALUZEÁ, jaluzele, s. f. (De obicei la pl.) Un fel de stor alcătuit din lamele subțiri de lemn, de aluminiu, de material plastic etc., așezate paralel și orizontal pe două chingi sau lănțișoare în așa fel încât, atunci când sunt trase în jos, să împiedice pătrunderea luminii în încăperi; persiană. – După fr. jalousie.

DOOM

jaluzeá s. f., art. jaluzeáua, g.-d. art. jaluzélei; pl. jaluzéle, art. jaluzélele

jaluzele
JALUZEÁ, jaluzele, s. f. (De obicei la pl.) Un fel de stor alcătuit din lamele subțiri de lemn, de aluminiu, de material plastic etc., așezate paralel și orizontal pe două chingi sau lănțișoare în așa fel încât, atunci când sunt trase în jos, să împiedice pătrunderea luminii în încăperi; persiană. – După fr. jalousie.

DOOM

jaluzeá s. f., art. jaluzeáua, g.-d. art. jaluzélei; pl. jaluzéle, art. jaluzélele

jaluzelei
JALUZEÁ, jaluzele, s. f. (De obicei la pl.) Un fel de stor alcătuit din lamele subțiri de lemn, de aluminiu, de material plastic etc., așezate paralel și orizontal pe două chingi sau lănțișoare în așa fel încât, atunci când sunt trase în jos, să împiedice pătrunderea luminii în încăperi; persiană. – După fr. jalousie.

DOOM

jaluzeá s. f., art. jaluzeáua, g.-d. art. jaluzélei; pl. jaluzéle, art. jaluzélele

jaluzelele
JALUZEÁ, jaluzele, s. f. (De obicei la pl.) Un fel de stor alcătuit din lamele subțiri de lemn, de aluminiu, de material plastic etc., așezate paralel și orizontal pe două chingi sau lănțișoare în așa fel încât, atunci când sunt trase în jos, să împiedice pătrunderea luminii în încăperi; persiană. – După fr. jalousie.

DOOM

jaluzeá s. f., art. jaluzeáua, g.-d. art. jaluzélei; pl. jaluzéle, art. jaluzélele

jaluzelelor
JALUZEÁ, jaluzele, s. f. (De obicei la pl.) Un fel de stor alcătuit din lamele subțiri de lemn, de aluminiu, de material plastic etc., așezate paralel și orizontal pe două chingi sau lănțișoare în așa fel încât, atunci când sunt trase în jos, să împiedice pătrunderea luminii în încăperi; persiană. – După fr. jalousie.

DOOM

jaluzeá s. f., art. jaluzeáua, g.-d. art. jaluzélei; pl. jaluzéle, art. jaluzélele

jaluzia
JALUZÍE s. f. (Înv.) Gelozie. – Din fr. jalousie.

jaluzie
JALUZÍE s. f. (Înv.) Gelozie. – Din fr. jalousie.

jaluziei
JALUZÍE s. f. (Înv.) Gelozie. – Din fr. jalousie.

jaluzii
JALUZEÁ, jaluzele, s. f. (De obicei la pl.) Un fel de stor alcătuit din lamele subțiri de lemn, de aluminiu, de material plastic etc., așezate paralel și orizontal pe două chingi sau lănțișoare în așa fel încât, atunci când sunt trase în jos, să împiedice pătrunderea luminii în încăperi; persiană. – După fr. jalousie.

DOOM

jaluzeá s. f., art. jaluzeáua, g.-d. art. jaluzélei; pl. jaluzéle, art. jaluzélele

jaluzii
JALUZÍE s. f. (Înv.) Gelozie. – Din fr. jalousie.

jaluziile
JALUZEÁ, jaluzele, s. f. (De obicei la pl.) Un fel de stor alcătuit din lamele subțiri de lemn, de aluminiu, de material plastic etc., așezate paralel și orizontal pe două chingi sau lănțișoare în așa fel încât, atunci când sunt trase în jos, să împiedice pătrunderea luminii în încăperi; persiană. – După fr. jalousie.

DOOM

jaluzeá s. f., art. jaluzeáua, g.-d. art. jaluzélei; pl. jaluzéle, art. jaluzélele

jaluziilor
JALUZEÁ, jaluzele, s. f. (De obicei la pl.) Un fel de stor alcătuit din lamele subțiri de lemn, de aluminiu, de material plastic etc., așezate paralel și orizontal pe două chingi sau lănțișoare în așa fel încât, atunci când sunt trase în jos, să împiedice pătrunderea luminii în încăperi; persiană. – După fr. jalousie.

DOOM

jaluzeá s. f., art. jaluzeáua, g.-d. art. jaluzélei; pl. jaluzéle, art. jaluzélele

jama
JÁMA s.f. (Geol.) Puț carstic sau aven de mari dimensiuni. [< fr., engl. jama].

jamaica
JAMÁICĂ, (2) jamaice, s. f. 1. Varietate de rom. 2. Porție de jamaică (1). – Din fr. [rhum de la] Jamaïque.

DOOM

jamáică (-mai-) s.f., g.-d. art. jamáicei; (porții) jamáice

jamaican
JAMAICÁN, -Ă, jamaicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din statul Jamaica. 2. Adj. Care aparține statului Jamaica sau jamaicanilor (1), referitor la Jamaica ori la jamaicani. – Din fr. Jamaïquain.

DOOM

jamaicán (-mai-) adj. m., s. m., pl. jamaicáni; adj. f., s. f. jamaicánă, pl. jamaicáne

jamaican
JAMAICÁN, -Ă, jamaicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din statul Jamaica. 2. Adj. Care aparține statului Jamaica sau jamaicanilor (1), referitor la Jamaica ori la jamaicani. – Din fr. Jamaïquain.

DOOM

jamaicán (-mai-) adj. m., s. m., pl. jamaicáni; adj. f., s. f. jamaicánă, pl. jamaicáne

jamaicana
JAMAICÁN, -Ă, jamaicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din statul Jamaica. 2. Adj. Care aparține statului Jamaica sau jamaicanilor (1), referitor la Jamaica ori la jamaicani. – Din fr. Jamaïquain.

DOOM

jamaicán (-mai-) adj. m., s. m., pl. jamaicáni; adj. f., s. f. jamaicánă, pl. jamaicáne

jamaicana
JAMAICÁN, -Ă, jamaicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din statul Jamaica. 2. Adj. Care aparține statului Jamaica sau jamaicanilor (1), referitor la Jamaica ori la jamaicani. – Din fr. Jamaïquain.

DOOM

jamaicán (-mai-) adj. m., s. m., pl. jamaicáni; adj. f., s. f. jamaicánă, pl. jamaicáne

jamaicane
JAMAICÁN, -Ă, jamaicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din statul Jamaica. 2. Adj. Care aparține statului Jamaica sau jamaicanilor (1), referitor la Jamaica ori la jamaicani. – Din fr. Jamaïquain.

DOOM

jamaicán (-mai-) adj. m., s. m., pl. jamaicáni; adj. f., s. f. jamaicánă, pl. jamaicáne

jamaicane
JAMAICÁN, -Ă, jamaicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din statul Jamaica. 2. Adj. Care aparține statului Jamaica sau jamaicanilor (1), referitor la Jamaica ori la jamaicani. – Din fr. Jamaïquain.

DOOM

jamaicán (-mai-) adj. m., s. m., pl. jamaicáni; adj. f., s. f. jamaicánă, pl. jamaicáne

jamaicane
JAMAICÁN, -Ă, jamaicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din statul Jamaica. 2. Adj. Care aparține statului Jamaica sau jamaicanilor (1), referitor la Jamaica ori la jamaicani. – Din fr. Jamaïquain.

DOOM

jamaicán (-mai-) adj. m., s. m., pl. jamaicáni; adj. f., s. f. jamaicánă, pl. jamaicáne

jamaicanei
JAMAICÁN, -Ă, jamaicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din statul Jamaica. 2. Adj. Care aparține statului Jamaica sau jamaicanilor (1), referitor la Jamaica ori la jamaicani. – Din fr. Jamaïquain.

DOOM

jamaicán (-mai-) adj. m., s. m., pl. jamaicáni; adj. f., s. f. jamaicánă, pl. jamaicáne

jamaicanei
JAMAICÁN, -Ă, jamaicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din statul Jamaica. 2. Adj. Care aparține statului Jamaica sau jamaicanilor (1), referitor la Jamaica ori la jamaicani. – Din fr. Jamaïquain.

DOOM

jamaicán (-mai-) adj. m., s. m., pl. jamaicáni; adj. f., s. f. jamaicánă, pl. jamaicáne

jamaicanele
JAMAICÁN, -Ă, jamaicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din statul Jamaica. 2. Adj. Care aparține statului Jamaica sau jamaicanilor (1), referitor la Jamaica ori la jamaicani. – Din fr. Jamaïquain.

DOOM

jamaicán (-mai-) adj. m., s. m., pl. jamaicáni; adj. f., s. f. jamaicánă, pl. jamaicáne

jamaicanele
JAMAICÁN, -Ă, jamaicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din statul Jamaica. 2. Adj. Care aparține statului Jamaica sau jamaicanilor (1), referitor la Jamaica ori la jamaicani. – Din fr. Jamaïquain.

DOOM

jamaicán (-mai-) adj. m., s. m., pl. jamaicáni; adj. f., s. f. jamaicánă, pl. jamaicáne

jamaicanelor
JAMAICÁN, -Ă, jamaicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din statul Jamaica. 2. Adj. Care aparține statului Jamaica sau jamaicanilor (1), referitor la Jamaica ori la jamaicani. – Din fr. Jamaïquain.

DOOM

jamaicán (-mai-) adj. m., s. m., pl. jamaicáni; adj. f., s. f. jamaicánă, pl. jamaicáne

jamaicanelor
JAMAICÁN, -Ă, jamaicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din statul Jamaica. 2. Adj. Care aparține statului Jamaica sau jamaicanilor (1), referitor la Jamaica ori la jamaicani. – Din fr. Jamaïquain.

DOOM

jamaicán (-mai-) adj. m., s. m., pl. jamaicáni; adj. f., s. f. jamaicánă, pl. jamaicáne

jamaicani
JAMAICÁN, -Ă, jamaicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din statul Jamaica. 2. Adj. Care aparține statului Jamaica sau jamaicanilor (1), referitor la Jamaica ori la jamaicani. – Din fr. Jamaïquain.

DOOM

jamaicán (-mai-) adj. m., s. m., pl. jamaicáni; adj. f., s. f. jamaicánă, pl. jamaicáne

jamaicani
JAMAICÁN, -Ă, jamaicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din statul Jamaica. 2. Adj. Care aparține statului Jamaica sau jamaicanilor (1), referitor la Jamaica ori la jamaicani. – Din fr. Jamaïquain.

DOOM

jamaicán (-mai-) adj. m., s. m., pl. jamaicáni; adj. f., s. f. jamaicánă, pl. jamaicáne

jamaicanii
JAMAICÁN, -Ă, jamaicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din statul Jamaica. 2. Adj. Care aparține statului Jamaica sau jamaicanilor (1), referitor la Jamaica ori la jamaicani. – Din fr. Jamaïquain.

DOOM

jamaicán (-mai-) adj. m., s. m., pl. jamaicáni; adj. f., s. f. jamaicánă, pl. jamaicáne

jamaicanii
JAMAICÁN, -Ă, jamaicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din statul Jamaica. 2. Adj. Care aparține statului Jamaica sau jamaicanilor (1), referitor la Jamaica ori la jamaicani. – Din fr. Jamaïquain.

DOOM

jamaicán (-mai-) adj. m., s. m., pl. jamaicáni; adj. f., s. f. jamaicánă, pl. jamaicáne

jamaicanilor
JAMAICÁN, -Ă, jamaicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din statul Jamaica. 2. Adj. Care aparține statului Jamaica sau jamaicanilor (1), referitor la Jamaica ori la jamaicani. – Din fr. Jamaïquain.

DOOM

jamaicán (-mai-) adj. m., s. m., pl. jamaicáni; adj. f., s. f. jamaicánă, pl. jamaicáne

jamaicanilor
JAMAICÁN, -Ă, jamaicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din statul Jamaica. 2. Adj. Care aparține statului Jamaica sau jamaicanilor (1), referitor la Jamaica ori la jamaicani. – Din fr. Jamaïquain.

DOOM

jamaicán (-mai-) adj. m., s. m., pl. jamaicáni; adj. f., s. f. jamaicánă, pl. jamaicáne

jamaicano
JAMAICÁN, -Ă, jamaicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din statul Jamaica. 2. Adj. Care aparține statului Jamaica sau jamaicanilor (1), referitor la Jamaica ori la jamaicani. – Din fr. Jamaïquain.

DOOM

jamaicán (-mai-) adj. m., s. m., pl. jamaicáni; adj. f., s. f. jamaicánă, pl. jamaicáne

jamaicano
JAMAICÁN, -Ă, jamaicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din statul Jamaica. 2. Adj. Care aparține statului Jamaica sau jamaicanilor (1), referitor la Jamaica ori la jamaicani. – Din fr. Jamaïquain.

DOOM

jamaicán (-mai-) adj. m., s. m., pl. jamaicáni; adj. f., s. f. jamaicánă, pl. jamaicáne

jamaicanul
JAMAICÁN, -Ă, jamaicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din statul Jamaica. 2. Adj. Care aparține statului Jamaica sau jamaicanilor (1), referitor la Jamaica ori la jamaicani. – Din fr. Jamaïquain.

DOOM

jamaicán (-mai-) adj. m., s. m., pl. jamaicáni; adj. f., s. f. jamaicánă, pl. jamaicáne

jamaicanul
JAMAICÁN, -Ă, jamaicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din statul Jamaica. 2. Adj. Care aparține statului Jamaica sau jamaicanilor (1), referitor la Jamaica ori la jamaicani. – Din fr. Jamaïquain.

DOOM

jamaicán (-mai-) adj. m., s. m., pl. jamaicáni; adj. f., s. f. jamaicánă, pl. jamaicáne

jamaicanule
JAMAICÁN, -Ă, jamaicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din statul Jamaica. 2. Adj. Care aparține statului Jamaica sau jamaicanilor (1), referitor la Jamaica ori la jamaicani. – Din fr. Jamaïquain.

DOOM

jamaicán (-mai-) adj. m., s. m., pl. jamaicáni; adj. f., s. f. jamaicánă, pl. jamaicáne

jamaicanule
JAMAICÁN, -Ă, jamaicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din statul Jamaica. 2. Adj. Care aparține statului Jamaica sau jamaicanilor (1), referitor la Jamaica ori la jamaicani. – Din fr. Jamaïquain.

DOOM

jamaicán (-mai-) adj. m., s. m., pl. jamaicáni; adj. f., s. f. jamaicánă, pl. jamaicáne

jamaicanului
JAMAICÁN, -Ă, jamaicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din statul Jamaica. 2. Adj. Care aparține statului Jamaica sau jamaicanilor (1), referitor la Jamaica ori la jamaicani. – Din fr. Jamaïquain.

DOOM

jamaicán (-mai-) adj. m., s. m., pl. jamaicáni; adj. f., s. f. jamaicánă, pl. jamaicáne

jamaicanului
JAMAICÁN, -Ă, jamaicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din statul Jamaica. 2. Adj. Care aparține statului Jamaica sau jamaicanilor (1), referitor la Jamaica ori la jamaicani. – Din fr. Jamaïquain.

DOOM

jamaicán (-mai-) adj. m., s. m., pl. jamaicáni; adj. f., s. f. jamaicánă, pl. jamaicáne

jamaice
JAMÁICĂ, (2) jamaice, s. f. 1. Varietate de rom. 2. Porție de jamaică (1). – Din fr. [rhum de la] Jamaïque.

DOOM

jamáică (-mai-) s.f., g.-d. art. jamáicei; (porții) jamáice

jamaicei
JAMÁICĂ, (2) jamaice, s. f. 1. Varietate de rom. 2. Porție de jamaică (1). – Din fr. [rhum de la] Jamaïque.

DOOM

jamáică (-mai-) s.f., g.-d. art. jamáicei; (porții) jamáice

jamaicele
JAMÁICĂ, (2) jamaice, s. f. 1. Varietate de rom. 2. Porție de jamaică (1). – Din fr. [rhum de la] Jamaïque.

DOOM

jamáică (-mai-) s.f., g.-d. art. jamáicei; (porții) jamáice

jamaicelor
JAMÁICĂ, (2) jamaice, s. f. 1. Varietate de rom. 2. Porție de jamaică (1). – Din fr. [rhum de la] Jamaïque.

DOOM

jamáică (-mai-) s.f., g.-d. art. jamáicei; (porții) jamáice

jamaici
JAMÁICĂ, (2) jamaice, s. f. 1. Varietate de rom. 2. Porție de jamaică (1). – Din fr. [rhum de la] Jamaïque.

DOOM

jamáică (-mai-) s.f., g.-d. art. jamáicei; (porții) jamáice

jamaicii
JAMÁICĂ, (2) jamaice, s. f. 1. Varietate de rom. 2. Porție de jamaică (1). – Din fr. [rhum de la] Jamaïque.

DOOM

jamáică (-mai-) s.f., g.-d. art. jamáicei; (porții) jamáice

jamaicile
JAMÁICĂ, (2) jamaice, s. f. 1. Varietate de rom. 2. Porție de jamaică (1). – Din fr. [rhum de la] Jamaïque.

DOOM

jamáică (-mai-) s.f., g.-d. art. jamáicei; (porții) jamáice

jamaicilor
JAMÁICĂ, (2) jamaice, s. f. 1. Varietate de rom. 2. Porție de jamaică (1). – Din fr. [rhum de la] Jamaïque.

DOOM

jamáică (-mai-) s.f., g.-d. art. jamáicei; (porții) jamáice

jamba
JÁMBĂ, jambe, s. f. Fiecare dintre cele două picioare ale trenului de aterizare de care sunt prinse roțile avionului. – Din fr. jambe.

DOOM

jámbă s. f., g.-d. art. jámbei; pl. jámbe

jambe
JÁMBĂ, jambe, s. f. Fiecare dintre cele două picioare ale trenului de aterizare de care sunt prinse roțile avionului. – Din fr. jambe.

DOOM

jámbă s. f., g.-d. art. jámbei; pl. jámbe

jambei
JÁMBĂ, jambe, s. f. Fiecare dintre cele două picioare ale trenului de aterizare de care sunt prinse roțile avionului. – Din fr. jambe.

DOOM

jámbă s. f., g.-d. art. jámbei; pl. jámbe

jambele
JÁMBĂ, jambe, s. f. Fiecare dintre cele două picioare ale trenului de aterizare de care sunt prinse roțile avionului. – Din fr. jambe.

DOOM

jámbă s. f., g.-d. art. jámbei; pl. jámbe

jambelor
JÁMBĂ, jambe, s. f. Fiecare dintre cele două picioare ale trenului de aterizare de care sunt prinse roțile avionului. – Din fr. jambe.

DOOM

jámbă s. f., g.-d. art. jámbei; pl. jámbe

jambeta
JAMBÉTĂ, jambete, s. f. Mișcare a calului care constă în ridicarea la orizontală a unui picior îndărăt, calul stând pe loc. – Din fr. jambette.

DOOM

jambétă s. f., g.-d. art. jambétei; pl. jambéte

jambete
JAMBÉTĂ, jambete, s. f. Mișcare a calului care constă în ridicarea la orizontală a unui picior îndărăt, calul stând pe loc. – Din fr. jambette.

DOOM

jambétă s. f., g.-d. art. jambétei; pl. jambéte

jambetei
JAMBÉTĂ, jambete, s. f. Mișcare a calului care constă în ridicarea la orizontală a unui picior îndărăt, calul stând pe loc. – Din fr. jambette.

DOOM

jambétă s. f., g.-d. art. jambétei; pl. jambéte

jambetele
JAMBÉTĂ, jambete, s. f. Mișcare a calului care constă în ridicarea la orizontală a unui picior îndărăt, calul stând pe loc. – Din fr. jambette.

DOOM

jambétă s. f., g.-d. art. jambétei; pl. jambéte

jambetelor
JAMBÉTĂ, jambete, s. f. Mișcare a calului care constă în ridicarea la orizontală a unui picior îndărăt, calul stând pe loc. – Din fr. jambette.

DOOM

jambétă s. f., g.-d. art. jambétei; pl. jambéte

jambiera
JAMBIÉRĂ, jambiere, s. f. Învelitoare de piele, de lână sau de postav, care acoperă și protejează piciorul de la gleznă până aproape de genunchi. [Pr.: -bi-e-] – Din fr. jambiere.

DOOM

jambiéră (-bi-e-) s. f., g.-d. art. jambiérei; pl. jambiére

jambiere
JAMBIÉRĂ, jambiere, s. f. Învelitoare de piele, de lână sau de postav, care acoperă și protejează piciorul de la gleznă până aproape de genunchi. [Pr.: -bi-e-] – Din fr. jambiere.

DOOM

jambiéră (-bi-e-) s. f., g.-d. art. jambiérei; pl. jambiére

jambierei
JAMBIÉRĂ, jambiere, s. f. Învelitoare de piele, de lână sau de postav, care acoperă și protejează piciorul de la gleznă până aproape de genunchi. [Pr.: -bi-e-] – Din fr. jambiere.

DOOM

jambiéră (-bi-e-) s. f., g.-d. art. jambiérei; pl. jambiére

jambierele
JAMBIÉRĂ, jambiere, s. f. Învelitoare de piele, de lână sau de postav, care acoperă și protejează piciorul de la gleznă până aproape de genunchi. [Pr.: -bi-e-] – Din fr. jambiere.

DOOM

jambiéră (-bi-e-) s. f., g.-d. art. jambiérei; pl. jambiére

jambierelor
JAMBIÉRĂ, jambiere, s. f. Învelitoare de piele, de lână sau de postav, care acoperă și protejează piciorul de la gleznă până aproape de genunchi. [Pr.: -bi-e-] – Din fr. jambiere.

DOOM

jambiéră (-bi-e-) s. f., g.-d. art. jambiérei; pl. jambiére

jamboane
JAMBÓN, jamboane, s. n. Produs alimentar obținut din pulpă de porc preparată prin sărare și afumare sau fierbere cu mijloace tehnice speciale; șuncă. – Din fr. jambon.

DOOM

jambón s. n., pl. jamboáne

jamboanele
JAMBÓN, jamboane, s. n. Produs alimentar obținut din pulpă de porc preparată prin sărare și afumare sau fierbere cu mijloace tehnice speciale; șuncă. – Din fr. jambon.

DOOM

jambón s. n., pl. jamboáne

jamboanelor
JAMBÓN, jamboane, s. n. Produs alimentar obținut din pulpă de porc preparată prin sărare și afumare sau fierbere cu mijloace tehnice speciale; șuncă. – Din fr. jambon.

DOOM

jambón s. n., pl. jamboáne

jambon
JAMBÓN, jamboane, s. n. Produs alimentar obținut din pulpă de porc preparată prin sărare și afumare sau fierbere cu mijloace tehnice speciale; șuncă. – Din fr. jambon.

DOOM

jambón s. n., pl. jamboáne

jambonul
JAMBÓN, jamboane, s. n. Produs alimentar obținut din pulpă de porc preparată prin sărare și afumare sau fierbere cu mijloace tehnice speciale; șuncă. – Din fr. jambon.

DOOM

jambón s. n., pl. jamboáne

jambonului
JAMBÓN, jamboane, s. n. Produs alimentar obținut din pulpă de porc preparată prin sărare și afumare sau fierbere cu mijloace tehnice speciale; șuncă. – Din fr. jambon.

DOOM

jambón s. n., pl. jamboáne

jamboree
JAMBORÉE s.f. (În trecut) Reuniune făcută în tabără a unor organizații de cercetași (din mai multe țări). [< fr., engl. jamboree].

jame
JÁMA s.f. (Geol.) Puț carstic sau aven de mari dimensiuni. [< fr., engl. jama].

jamei
JÁMA s.f. (Geol.) Puț carstic sau aven de mari dimensiuni. [< fr., engl. jama].

jamele
JÁMA s.f. (Geol.) Puț carstic sau aven de mari dimensiuni. [< fr., engl. jama].

jamelor
JÁMA s.f. (Geol.) Puț carstic sau aven de mari dimensiuni. [< fr., engl. jama].

jamnă
JÁMNĂ, jamne, s. f. (Iht., reg.) Mreană.

jamșe
jámșe s. m. – Piele de căprioară. Germ. Sämisch, prin intermediul pol. zamsza sau rus. zamša (Tiktin).

janc
janc (-curi), s. n. – Șiret, panglică, legătură. Germ. Senkel, prin intermediul pol. zankiel. Sec. XVII, rar și înv. – Der. jencui, vb. (a transplanta, a răsădi), înv. numai la Dosoftei.

jandar
JANDÁRM, jandarmi, s. m. Militar din corpul jandarmeriei. [Var.: (pop.) jandár s. m.] – Din fr. gendarme.

DOOM

jandárm s. m., pl. jandármi

jandarm
JANDÁRM, jandarmi, s. m. Militar din corpul jandarmeriei. [Var.: (pop.) jandár s. m.] – Din fr. gendarme.

DOOM

jandárm s. m., pl. jandármi

jandarme
JANDÁRM, jandarmi, s. m. Militar din corpul jandarmeriei. [Var.: (pop.) jandár s. m.] – Din fr. gendarme.

DOOM

jandárm s. m., pl. jandármi

jandarmeria
JANDARMERÍE, jandarmerii, s. f. Poliție militară care are sarcina de a păzi și de a menține ordinea. – Din fr. gendarmerie.

DOOM

jandarmeríe s. f., art. jandarmería, g.-d. art. jandarmeríei; pl. jandarmeríi, art. jandarmeríile

jandarmerie
JANDARMERÍE, jandarmerii, s. f. Poliție militară care are sarcina de a păzi și de a menține ordinea. – Din fr. gendarmerie.

DOOM

jandarmeríe s. f., art. jandarmería, g.-d. art. jandarmeríei; pl. jandarmeríi, art. jandarmeríile

jandarmeriei
JANDARMERÍE, jandarmerii, s. f. Poliție militară care are sarcina de a păzi și de a menține ordinea. – Din fr. gendarmerie.

DOOM

jandarmeríe s. f., art. jandarmería, g.-d. art. jandarmeríei; pl. jandarmeríi, art. jandarmeríile

jandarmerii
JANDARMERÍE, jandarmerii, s. f. Poliție militară care are sarcina de a păzi și de a menține ordinea. – Din fr. gendarmerie.

DOOM

jandarmeríe s. f., art. jandarmería, g.-d. art. jandarmeríei; pl. jandarmeríi, art. jandarmeríile

jandarmeriile
JANDARMERÍE, jandarmerii, s. f. Poliție militară care are sarcina de a păzi și de a menține ordinea. – Din fr. gendarmerie.

DOOM

jandarmeríe s. f., art. jandarmería, g.-d. art. jandarmeríei; pl. jandarmeríi, art. jandarmeríile

jandarmeriilor
JANDARMERÍE, jandarmerii, s. f. Poliție militară care are sarcina de a păzi și de a menține ordinea. – Din fr. gendarmerie.

DOOM

jandarmeríe s. f., art. jandarmería, g.-d. art. jandarmeríei; pl. jandarmeríi, art. jandarmeríile

jandarmi
JANDÁRM, jandarmi, s. m. Militar din corpul jandarmeriei. [Var.: (pop.) jandár s. m.] – Din fr. gendarme.

DOOM

jandárm s. m., pl. jandármi

jandarmii
JANDÁRM, jandarmi, s. m. Militar din corpul jandarmeriei. [Var.: (pop.) jandár s. m.] – Din fr. gendarme.

DOOM

jandárm s. m., pl. jandármi

jandarmilor
JANDÁRM, jandarmi, s. m. Militar din corpul jandarmeriei. [Var.: (pop.) jandár s. m.] – Din fr. gendarme.

DOOM

jandárm s. m., pl. jandármi

jandarmul
JANDÁRM, jandarmi, s. m. Militar din corpul jandarmeriei. [Var.: (pop.) jandár s. m.] – Din fr. gendarme.

DOOM

jandárm s. m., pl. jandármi

jandarmule
JANDÁRM, jandarmi, s. m. Militar din corpul jandarmeriei. [Var.: (pop.) jandár s. m.] – Din fr. gendarme.

DOOM

jandárm s. m., pl. jandármi

jandarmului
JANDÁRM, jandarmi, s. m. Militar din corpul jandarmeriei. [Var.: (pop.) jandár s. m.] – Din fr. gendarme.

DOOM

jandárm s. m., pl. jandármi

janghina
JÁNGHINĂ, janghine, s. f. (Pop.) Boală a cailor provenită din murdărie.

janghine
JÁNGHINĂ, janghine, s. f. (Pop.) Boală a cailor provenită din murdărie.

janghinei
JÁNGHINĂ, janghine, s. f. (Pop.) Boală a cailor provenită din murdărie.

janghinele
JÁNGHINĂ, janghine, s. f. (Pop.) Boală a cailor provenită din murdărie.

janghinelor
JÁNGHINĂ, janghine, s. f. (Pop.) Boală a cailor provenită din murdărie.

janghinoasa
JANGHINÓS, -OÁSĂ, janghinoși, -oase, adj. (Pop.) Murdar, neîngrijit; jerpelit. – Janghină (înv. „boală de cai”, et. nec.) + suf. -os.

DOOM

janghinós (pop.) adj. m., pl. janghinóși; f. janghinoásă, pl. janghinoáse

janghinoase
JANGHINÓS, -OÁSĂ, janghinoși, -oase, adj. (Pop.) Murdar, neîngrijit; jerpelit. – Janghină (înv. „boală de cai”, et. nec.) + suf. -os.

DOOM

janghinós (pop.) adj. m., pl. janghinóși; f. janghinoásă, pl. janghinoáse

janghinoasei
JANGHINÓS, -OÁSĂ, janghinoși, -oase, adj. (Pop.) Murdar, neîngrijit; jerpelit. – Janghină (înv. „boală de cai”, et. nec.) + suf. -os.

DOOM

janghinós (pop.) adj. m., pl. janghinóși; f. janghinoásă, pl. janghinoáse

janghinoasele
JANGHINÓS, -OÁSĂ, janghinoși, -oase, adj. (Pop.) Murdar, neîngrijit; jerpelit. – Janghină (înv. „boală de cai”, et. nec.) + suf. -os.

DOOM

janghinós (pop.) adj. m., pl. janghinóși; f. janghinoásă, pl. janghinoáse

janghinoaselor
JANGHINÓS, -OÁSĂ, janghinoși, -oase, adj. (Pop.) Murdar, neîngrijit; jerpelit. – Janghină (înv. „boală de cai”, et. nec.) + suf. -os.

DOOM

janghinós (pop.) adj. m., pl. janghinóși; f. janghinoásă, pl. janghinoáse

janghinos
JANGHINÓS, -OÁSĂ, janghinoși, -oase, adj. (Pop.) Murdar, neîngrijit; jerpelit. – Janghină (înv. „boală de cai”, et. nec.) + suf. -os.

DOOM

janghinós (pop.) adj. m., pl. janghinóși; f. janghinoásă, pl. janghinoáse

janghinosul
JANGHINÓS, -OÁSĂ, janghinoși, -oase, adj. (Pop.) Murdar, neîngrijit; jerpelit. – Janghină (înv. „boală de cai”, et. nec.) + suf. -os.

DOOM

janghinós (pop.) adj. m., pl. janghinóși; f. janghinoásă, pl. janghinoáse

janghinosului
JANGHINÓS, -OÁSĂ, janghinoși, -oase, adj. (Pop.) Murdar, neîngrijit; jerpelit. – Janghină (înv. „boală de cai”, et. nec.) + suf. -os.

DOOM

janghinós (pop.) adj. m., pl. janghinóși; f. janghinoásă, pl. janghinoáse

janghinoși
JANGHINÓS, -OÁSĂ, janghinoși, -oase, adj. (Pop.) Murdar, neîngrijit; jerpelit. – Janghină (înv. „boală de cai”, et. nec.) + suf. -os.

DOOM

janghinós (pop.) adj. m., pl. janghinóși; f. janghinoásă, pl. janghinoáse

janghinoșii
JANGHINÓS, -OÁSĂ, janghinoși, -oase, adj. (Pop.) Murdar, neîngrijit; jerpelit. – Janghină (înv. „boală de cai”, et. nec.) + suf. -os.

DOOM

janghinós (pop.) adj. m., pl. janghinóși; f. janghinoásă, pl. janghinoáse

janghinoșilor
JANGHINÓS, -OÁSĂ, janghinoși, -oase, adj. (Pop.) Murdar, neîngrijit; jerpelit. – Janghină (înv. „boală de cai”, et. nec.) + suf. -os.

DOOM

janghinós (pop.) adj. m., pl. janghinóși; f. janghinoásă, pl. janghinoáse

janilia
JENÍLIE s. f. v. janilie.

DOOM

janílie (-li-e) s. f., art. janília (-li-a), g.-d. janílii, art. janíliei

janilie
JENÍLIE s. f. v. janilie.

DOOM

janílie (-li-e) s. f., art. janília (-li-a), g.-d. janílii, art. janíliei

janiliei
JENÍLIE s. f. v. janilie.

DOOM

janílie (-li-e) s. f., art. janília (-li-a), g.-d. janílii, art. janíliei

janilii
JENÍLIE s. f. v. janilie.

DOOM

janílie (-li-e) s. f., art. janília (-li-a), g.-d. janílii, art. janíliei

jansenism
JANSENÍSM s. n. Mișcare reformatoare în Biserica catolică apărută în Olanda și Franța la mijlocul sec. XVII, care susținea predestinarea și propovăduia o morală austeră. – Din fr. jansénisime.

DOOM

jansenísm s. n.

jansenismul
JANSENÍSM s. n. Mișcare reformatoare în Biserica catolică apărută în Olanda și Franța la mijlocul sec. XVII, care susținea predestinarea și propovăduia o morală austeră. – Din fr. jansénisime.

DOOM

jansenísm s. n.

jansenismului
JANSENÍSM s. n. Mișcare reformatoare în Biserica catolică apărută în Olanda și Franța la mijlocul sec. XVII, care susținea predestinarea și propovăduia o morală austeră. – Din fr. jansénisime.

DOOM

jansenísm s. n.

jansenist
JANSENÍST, -Ă, janseniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține jansenismului, privitor la jansenism. 2. S. m. și f. Adept al jansenismului. – Din fr. janséniste.

DOOM

janseníst adj. m., s. m., pl. janseníști; adj. f., s. f. jansenístă, pl. janseníste

jansenist
JANSENÍST, -Ă, janseniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține jansenismului, privitor la jansenism. 2. S. m. și f. Adept al jansenismului. – Din fr. janséniste.

DOOM

janseníst adj. m., s. m., pl. janseníști; adj. f., s. f. jansenístă, pl. janseníste

jansenista
JANSENÍST, -Ă, janseniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține jansenismului, privitor la jansenism. 2. S. m. și f. Adept al jansenismului. – Din fr. janséniste.

DOOM

janseníst adj. m., s. m., pl. janseníști; adj. f., s. f. jansenístă, pl. janseníste

jansenista
JANSENÍST, -Ă, janseniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține jansenismului, privitor la jansenism. 2. S. m. și f. Adept al jansenismului. – Din fr. janséniste.

DOOM

janseníst adj. m., s. m., pl. janseníști; adj. f., s. f. jansenístă, pl. janseníste

janseniste
JANSENÍST, -Ă, janseniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține jansenismului, privitor la jansenism. 2. S. m. și f. Adept al jansenismului. – Din fr. janséniste.

DOOM

janseníst adj. m., s. m., pl. janseníști; adj. f., s. f. jansenístă, pl. janseníste

janseniste
JANSENÍST, -Ă, janseniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține jansenismului, privitor la jansenism. 2. S. m. și f. Adept al jansenismului. – Din fr. janséniste.

DOOM

janseníst adj. m., s. m., pl. janseníști; adj. f., s. f. jansenístă, pl. janseníste

janseniste
JANSENÍST, -Ă, janseniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține jansenismului, privitor la jansenism. 2. S. m. și f. Adept al jansenismului. – Din fr. janséniste.

DOOM

janseníst adj. m., s. m., pl. janseníști; adj. f., s. f. jansenístă, pl. janseníste

jansenistei
JANSENÍST, -Ă, janseniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține jansenismului, privitor la jansenism. 2. S. m. și f. Adept al jansenismului. – Din fr. janséniste.

DOOM

janseníst adj. m., s. m., pl. janseníști; adj. f., s. f. jansenístă, pl. janseníste

jansenistei
JANSENÍST, -Ă, janseniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține jansenismului, privitor la jansenism. 2. S. m. și f. Adept al jansenismului. – Din fr. janséniste.

DOOM

janseníst adj. m., s. m., pl. janseníști; adj. f., s. f. jansenístă, pl. janseníste

jansenistele
JANSENÍST, -Ă, janseniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține jansenismului, privitor la jansenism. 2. S. m. și f. Adept al jansenismului. – Din fr. janséniste.

DOOM

janseníst adj. m., s. m., pl. janseníști; adj. f., s. f. jansenístă, pl. janseníste

jansenistele
JANSENÍST, -Ă, janseniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține jansenismului, privitor la jansenism. 2. S. m. și f. Adept al jansenismului. – Din fr. janséniste.

DOOM

janseníst adj. m., s. m., pl. janseníști; adj. f., s. f. jansenístă, pl. janseníste

jansenistelor
JANSENÍST, -Ă, janseniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține jansenismului, privitor la jansenism. 2. S. m. și f. Adept al jansenismului. – Din fr. janséniste.

DOOM

janseníst adj. m., s. m., pl. janseníști; adj. f., s. f. jansenístă, pl. janseníste

jansenistelor
JANSENÍST, -Ă, janseniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține jansenismului, privitor la jansenism. 2. S. m. și f. Adept al jansenismului. – Din fr. janséniste.

DOOM

janseníst adj. m., s. m., pl. janseníști; adj. f., s. f. jansenístă, pl. janseníste

jansenisto
JANSENÍST, -Ă, janseniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține jansenismului, privitor la jansenism. 2. S. m. și f. Adept al jansenismului. – Din fr. janséniste.

DOOM

janseníst adj. m., s. m., pl. janseníști; adj. f., s. f. jansenístă, pl. janseníste

jansenisto
JANSENÍST, -Ă, janseniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține jansenismului, privitor la jansenism. 2. S. m. și f. Adept al jansenismului. – Din fr. janséniste.

DOOM

janseníst adj. m., s. m., pl. janseníști; adj. f., s. f. jansenístă, pl. janseníste

jansenistul
JANSENÍST, -Ă, janseniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține jansenismului, privitor la jansenism. 2. S. m. și f. Adept al jansenismului. – Din fr. janséniste.

DOOM

janseníst adj. m., s. m., pl. janseníști; adj. f., s. f. jansenístă, pl. janseníste

jansenistul
JANSENÍST, -Ă, janseniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține jansenismului, privitor la jansenism. 2. S. m. și f. Adept al jansenismului. – Din fr. janséniste.

DOOM

janseníst adj. m., s. m., pl. janseníști; adj. f., s. f. jansenístă, pl. janseníste

jansenistule
JANSENÍST, -Ă, janseniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține jansenismului, privitor la jansenism. 2. S. m. și f. Adept al jansenismului. – Din fr. janséniste.

DOOM

janseníst adj. m., s. m., pl. janseníști; adj. f., s. f. jansenístă, pl. janseníste

jansenistule
JANSENÍST, -Ă, janseniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține jansenismului, privitor la jansenism. 2. S. m. și f. Adept al jansenismului. – Din fr. janséniste.

DOOM

janseníst adj. m., s. m., pl. janseníști; adj. f., s. f. jansenístă, pl. janseníste

jansenistului
JANSENÍST, -Ă, janseniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține jansenismului, privitor la jansenism. 2. S. m. și f. Adept al jansenismului. – Din fr. janséniste.

DOOM

janseníst adj. m., s. m., pl. janseníști; adj. f., s. f. jansenístă, pl. janseníste

jansenistului
JANSENÍST, -Ă, janseniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține jansenismului, privitor la jansenism. 2. S. m. și f. Adept al jansenismului. – Din fr. janséniste.

DOOM

janseníst adj. m., s. m., pl. janseníști; adj. f., s. f. jansenístă, pl. janseníste

janseniști
JANSENÍST, -Ă, janseniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține jansenismului, privitor la jansenism. 2. S. m. și f. Adept al jansenismului. – Din fr. janséniste.

DOOM

janseníst adj. m., s. m., pl. janseníști; adj. f., s. f. jansenístă, pl. janseníste

janseniști
JANSENÍST, -Ă, janseniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține jansenismului, privitor la jansenism. 2. S. m. și f. Adept al jansenismului. – Din fr. janséniste.

DOOM

janseníst adj. m., s. m., pl. janseníști; adj. f., s. f. jansenístă, pl. janseníste

janseniștii
JANSENÍST, -Ă, janseniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține jansenismului, privitor la jansenism. 2. S. m. și f. Adept al jansenismului. – Din fr. janséniste.

DOOM

janseníst adj. m., s. m., pl. janseníști; adj. f., s. f. jansenístă, pl. janseníste

janseniștii
JANSENÍST, -Ă, janseniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține jansenismului, privitor la jansenism. 2. S. m. și f. Adept al jansenismului. – Din fr. janséniste.

DOOM

janseníst adj. m., s. m., pl. janseníști; adj. f., s. f. jansenístă, pl. janseníste

janseniștilor
JANSENÍST, -Ă, janseniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține jansenismului, privitor la jansenism. 2. S. m. și f. Adept al jansenismului. – Din fr. janséniste.

DOOM

janseníst adj. m., s. m., pl. janseníști; adj. f., s. f. jansenístă, pl. janseníste

janseniștilor
JANSENÍST, -Ă, janseniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține jansenismului, privitor la jansenism. 2. S. m. și f. Adept al jansenismului. – Din fr. janséniste.

DOOM

janseníst adj. m., s. m., pl. janseníști; adj. f., s. f. jansenístă, pl. janseníste

janta
JÁNTĂ, jante, s. f. Partea exterioară periferică a unei roți de autovehicul, de bicicletă etc., construită astfel încât să permită montarea pe roată a unui pneu. ◊ Expr. A rămâne (sau a fi) pe jantă = a) a avea cauciucul dezumflat; b) (fam.) a rămâne fără bani, a fi lefter. [Var.: geántă s. f.] – Din fr. jante.

DOOM

jántă (parte a roții) s. f., g.-d. art. jántei; pl. jánte

jante
JÁNTĂ, jante, s. f. Partea exterioară periferică a unei roți de autovehicul, de bicicletă etc., construită astfel încât să permită montarea pe roată a unui pneu. ◊ Expr. A rămâne (sau a fi) pe jantă = a) a avea cauciucul dezumflat; b) (fam.) a rămâne fără bani, a fi lefter. [Var.: geántă s. f.] – Din fr. jante.

DOOM

jántă (parte a roții) s. f., g.-d. art. jántei; pl. jánte

jantei
JÁNTĂ, jante, s. f. Partea exterioară periferică a unei roți de autovehicul, de bicicletă etc., construită astfel încât să permită montarea pe roată a unui pneu. ◊ Expr. A rămâne (sau a fi) pe jantă = a) a avea cauciucul dezumflat; b) (fam.) a rămâne fără bani, a fi lefter. [Var.: geántă s. f.] – Din fr. jante.

DOOM

jántă (parte a roții) s. f., g.-d. art. jántei; pl. jánte

jantele
JÁNTĂ, jante, s. f. Partea exterioară periferică a unei roți de autovehicul, de bicicletă etc., construită astfel încât să permită montarea pe roată a unui pneu. ◊ Expr. A rămâne (sau a fi) pe jantă = a) a avea cauciucul dezumflat; b) (fam.) a rămâne fără bani, a fi lefter. [Var.: geántă s. f.] – Din fr. jante.

DOOM

jántă (parte a roții) s. f., g.-d. art. jántei; pl. jánte

jantelor
JÁNTĂ, jante, s. f. Partea exterioară periferică a unei roți de autovehicul, de bicicletă etc., construită astfel încât să permită montarea pe roată a unui pneu. ◊ Expr. A rămâne (sau a fi) pe jantă = a) a avea cauciucul dezumflat; b) (fam.) a rămâne fără bani, a fi lefter. [Var.: geántă s. f.] – Din fr. jante.

DOOM

jántă (parte a roții) s. f., g.-d. art. jántei; pl. jánte

jantilic
jantilic, jantilicuri s. n. (înv.) palton / haină subțire sau uzat(ă).

jantilică
jantilică, jantilici s. f. v. jantilic.

janț
JANȚ¹ s. n. (Reg.) Colț de piatră, stâncă.

DOOM

janț² (stâncă) s. n., pl. jánțuri

janț
JANȚ s. n. 1. Zer untos care se scurge la fabricarea cașcavalului, în urma opăririi cașului cu apă clocotită, constituind materia primă pentru obținerea untului de cașcaval. 2. Partea lichidă rămasă după coagularea laptelui. 3. Zară fiartă rămasă de la prepararea urdei. – Et. nec.

DOOM

janț¹ (zer) s. n.

janțul
JANȚ¹ s. n. (Reg.) Colț de piatră, stâncă.

DOOM

janț² (stâncă) s. n., pl. jánțuri

janțul
JANȚ s. n. 1. Zer untos care se scurge la fabricarea cașcavalului, în urma opăririi cașului cu apă clocotită, constituind materia primă pentru obținerea untului de cașcaval. 2. Partea lichidă rămasă după coagularea laptelui. 3. Zară fiartă rămasă de la prepararea urdei. – Et. nec.

DOOM

janț¹ (zer) s. n.

janțului
JANȚ¹ s. n. (Reg.) Colț de piatră, stâncă.

DOOM

janț² (stâncă) s. n., pl. jánțuri

janțului
JANȚ s. n. 1. Zer untos care se scurge la fabricarea cașcavalului, în urma opăririi cașului cu apă clocotită, constituind materia primă pentru obținerea untului de cașcaval. 2. Partea lichidă rămasă după coagularea laptelui. 3. Zară fiartă rămasă de la prepararea urdei. – Et. nec.

DOOM

janț¹ (zer) s. n.

janțuri
JANȚ¹ s. n. (Reg.) Colț de piatră, stâncă.

DOOM

janț² (stâncă) s. n., pl. jánțuri

janțuri
JANȚ s. n. 1. Zer untos care se scurge la fabricarea cașcavalului, în urma opăririi cașului cu apă clocotită, constituind materia primă pentru obținerea untului de cașcaval. 2. Partea lichidă rămasă după coagularea laptelui. 3. Zară fiartă rămasă de la prepararea urdei. – Et. nec.

DOOM

janț¹ (zer) s. n.

janțurile
JANȚ¹ s. n. (Reg.) Colț de piatră, stâncă.

DOOM

janț² (stâncă) s. n., pl. jánțuri

janțurile
JANȚ s. n. 1. Zer untos care se scurge la fabricarea cașcavalului, în urma opăririi cașului cu apă clocotită, constituind materia primă pentru obținerea untului de cașcaval. 2. Partea lichidă rămasă după coagularea laptelui. 3. Zară fiartă rămasă de la prepararea urdei. – Et. nec.

DOOM

janț¹ (zer) s. n.

janțurilor
JANȚ¹ s. n. (Reg.) Colț de piatră, stâncă.

DOOM

janț² (stâncă) s. n., pl. jánțuri

janțurilor
JANȚ s. n. 1. Zer untos care se scurge la fabricarea cașcavalului, în urma opăririi cașului cu apă clocotită, constituind materia primă pentru obținerea untului de cașcaval. 2. Partea lichidă rămasă după coagularea laptelui. 3. Zară fiartă rămasă de la prepararea urdei. – Et. nec.

DOOM

janț¹ (zer) s. n.

jap
JAP², japi, s. m. (Reg.; ir.) Moșneag neputincios.

DOOM

jap² (bătrân) s. m., pl. japi

jap
JAP interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură dată cu repeziciune; jnap. – Onomatopee.

DOOM

jap¹ interj.

japa
JÁPĂ, jape, s. f. (Reg.) Nuia subțire și elastică. ◊ Bătaie dată cu o astfel de nuia. – Din jap.

DOOM

jápă (nuia) (reg.) s. f., g.-d. art. jápei; pl. jápe

japanolog
JAPONOLÓG, -Ă, japonologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în japonologie [Var.: japanológ, -ă s. m. și f.] – Din fr. japonolog.

DOOM

!japonológ s. m., pl. japonológi

japanologa
JAPONOLÓG, -Ă, japonologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în japonologie [Var.: japanológ, -ă s. m. și f.] – Din fr. japonolog.

DOOM

!japonológ s. m., pl. japonológi

japanologe
JAPONOLÓG, -Ă, japonologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în japonologie [Var.: japanológ, -ă s. m. și f.] – Din fr. japonolog.

DOOM

!japonológ s. m., pl. japonológi

japanologe
JAPONOLÓG, -Ă, japonologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în japonologie [Var.: japanológ, -ă s. m. și f.] – Din fr. japonolog.

DOOM

!japonológ s. m., pl. japonológi

japanologei
JAPONOLÓG, -Ă, japonologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în japonologie [Var.: japanológ, -ă s. m. și f.] – Din fr. japonolog.

DOOM

!japonológ s. m., pl. japonológi

japanologele
JAPONOLÓG, -Ă, japonologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în japonologie [Var.: japanológ, -ă s. m. și f.] – Din fr. japonolog.

DOOM

!japonológ s. m., pl. japonológi

japanologelor
JAPONOLÓG, -Ă, japonologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în japonologie [Var.: japanológ, -ă s. m. și f.] – Din fr. japonolog.

DOOM

!japonológ s. m., pl. japonológi

japanologi
JAPONOLÓG, -Ă, japonologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în japonologie [Var.: japanológ, -ă s. m. și f.] – Din fr. japonolog.

DOOM

!japonológ s. m., pl. japonológi

japanologia
JAPONOLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul culturii și civilizației japoneze. [Var.: japanologíe s. f.] – Din fr. japonologie.

DOOM

!japonologíe s. f., art. japonología, g.-d. japonologíi, art. japonologíei

japanologie
JAPONOLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul culturii și civilizației japoneze. [Var.: japanologíe s. f.] – Din fr. japonologie.

DOOM

!japonologíe s. f., art. japonología, g.-d. japonologíi, art. japonologíei

japanologiei
JAPONOLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul culturii și civilizației japoneze. [Var.: japanologíe s. f.] – Din fr. japonologie.

DOOM

!japonologíe s. f., art. japonología, g.-d. japonologíi, art. japonologíei

japanologii
JAPONOLÓG, -Ă, japonologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în japonologie [Var.: japanológ, -ă s. m. și f.] – Din fr. japonolog.

DOOM

!japonológ s. m., pl. japonológi

japanologii
JAPONOLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul culturii și civilizației japoneze. [Var.: japanologíe s. f.] – Din fr. japonologie.

DOOM

!japonologíe s. f., art. japonología, g.-d. japonologíi, art. japonologíei

japanologilor
JAPONOLÓG, -Ă, japonologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în japonologie [Var.: japanológ, -ă s. m. și f.] – Din fr. japonolog.

DOOM

!japonológ s. m., pl. japonológi

japanologo
JAPONOLÓG, -Ă, japonologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în japonologie [Var.: japanológ, -ă s. m. și f.] – Din fr. japonolog.

DOOM

!japonológ s. m., pl. japonológi

japanologul
JAPONOLÓG, -Ă, japonologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în japonologie [Var.: japanológ, -ă s. m. și f.] – Din fr. japonolog.

DOOM

!japonológ s. m., pl. japonológi

japanologule
JAPONOLÓG, -Ă, japonologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în japonologie [Var.: japanológ, -ă s. m. și f.] – Din fr. japonolog.

DOOM

!japonológ s. m., pl. japonológi

japanologului
JAPONOLÓG, -Ă, japonologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în japonologie [Var.: japanológ, -ă s. m. și f.] – Din fr. japonolog.

DOOM

!japonológ s. m., pl. japonológi

japca
JÁPCĂ s. f. (În expr.) A lua cu japca = a lua cu forța și pe nedrept. – Din bg. žabka „laț, cursă”.

DOOM

jápca (cu ~) loc. adv.

japcan
japcan, japcani s. m. (intl.) infractor periculos

jape
JAP², japi, s. m. (Reg.; ir.) Moșneag neputincios.

DOOM

jap² (bătrân) s. m., pl. japi

jape
JÁPĂ, jape, s. f. (Reg.) Nuia subțire și elastică. ◊ Bătaie dată cu o astfel de nuia. – Din jap.

DOOM

jápă (nuia) (reg.) s. f., g.-d. art. jápei; pl. jápe

japei
JÁPĂ, jape, s. f. (Reg.) Nuia subțire și elastică. ◊ Bătaie dată cu o astfel de nuia. – Din jap.

DOOM

jápă (nuia) (reg.) s. f., g.-d. art. jápei; pl. jápe

japele
JÁPĂ, jape, s. f. (Reg.) Nuia subțire și elastică. ◊ Bătaie dată cu o astfel de nuia. – Din jap.

DOOM

jápă (nuia) (reg.) s. f., g.-d. art. jápei; pl. jápe

japelor
JÁPĂ, jape, s. f. (Reg.) Nuia subțire și elastică. ◊ Bătaie dată cu o astfel de nuia. – Din jap.

DOOM

jápă (nuia) (reg.) s. f., g.-d. art. jápei; pl. jápe

japi
JAP², japi, s. m. (Reg.; ir.) Moșneag neputincios.

DOOM

jap² (bătrân) s. m., pl. japi

japii
JAP², japi, s. m. (Reg.; ir.) Moșneag neputincios.

DOOM

jap² (bătrân) s. m., pl. japi

japilor
JAP², japi, s. m. (Reg.; ir.) Moșneag neputincios.

DOOM

jap² (bătrân) s. m., pl. japi

japiu
JÁPIU, japiuri, s. n. (Reg.) Așternutul de sub șa; pătură.

japița
JÁPIȚĂ, japițe, s. f. Bucată de lemn sau de fier îndoit, așezat deasupra proțapului și formînd scobitura în care se prinde jugul.

DOOM

jápiță s. f., g.-d. art. jápiței; pl. jápițe

japițe
JÁPIȚĂ, japițe, s. f. Bucată de lemn sau de fier îndoit, așezat deasupra proțapului și formînd scobitura în care se prinde jugul.

DOOM

jápiță s. f., g.-d. art. jápiței; pl. jápițe

japiței
JÁPIȚĂ, japițe, s. f. Bucată de lemn sau de fier îndoit, așezat deasupra proțapului și formînd scobitura în care se prinde jugul.

DOOM

jápiță s. f., g.-d. art. jápiței; pl. jápițe

japițele
JÁPIȚĂ, japițe, s. f. Bucată de lemn sau de fier îndoit, așezat deasupra proțapului și formînd scobitura în care se prinde jugul.

DOOM

jápiță s. f., g.-d. art. jápiței; pl. jápițe

japițelor
JÁPIȚĂ, japițe, s. f. Bucată de lemn sau de fier îndoit, așezat deasupra proțapului și formînd scobitura în care se prinde jugul.

DOOM

jápiță s. f., g.-d. art. jápiței; pl. jápițe

japon
JAPÓN s. n. (Rar) Porțelan sau mătase fină din Japonia. – Din fr. japon.

DOOM

japón (rar) s. n.

japonez
JAPONÉZ, -Ă, japonezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Japoniei sau este originară de acolo; nipon. 2. Adj. Care aparține Japoniei sau japonezilor (1), privitor la Japonia ori la japonezi; nipon. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de japonezi (1). – Din fr. japonais.

DOOM

japonéză (limbă) s. f., g.-d. art. japonézei

japonez
JAPONÉZ, -Ă, japonezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Japoniei sau este originară de acolo; nipon. 2. Adj. Care aparține Japoniei sau japonezilor (1), privitor la Japonia ori la japonezi; nipon. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de japonezi (1). – Din fr. japonais.

DOOM

japonéză (limbă) s. f., g.-d. art. japonézei

japoneza
JAPONÉZ, -Ă, japonezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Japoniei sau este originară de acolo; nipon. 2. Adj. Care aparține Japoniei sau japonezilor (1), privitor la Japonia ori la japonezi; nipon. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de japonezi (1). – Din fr. japonais.

DOOM

japonéză (limbă) s. f., g.-d. art. japonézei

japoneza
JAPONÉZ, -Ă, japonezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Japoniei sau este originară de acolo; nipon. 2. Adj. Care aparține Japoniei sau japonezilor (1), privitor la Japonia ori la japonezi; nipon. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de japonezi (1). – Din fr. japonais.

DOOM

japonéză (limbă) s. f., g.-d. art. japonézei

japoneze
JAPONÉZ, -Ă, japonezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Japoniei sau este originară de acolo; nipon. 2. Adj. Care aparține Japoniei sau japonezilor (1), privitor la Japonia ori la japonezi; nipon. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de japonezi (1). – Din fr. japonais.

DOOM

japonéză (limbă) s. f., g.-d. art. japonézei

japoneze
JAPONÉZ, -Ă, japonezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Japoniei sau este originară de acolo; nipon. 2. Adj. Care aparține Japoniei sau japonezilor (1), privitor la Japonia ori la japonezi; nipon. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de japonezi (1). – Din fr. japonais.

DOOM

japonéză (limbă) s. f., g.-d. art. japonézei

japoneze
JAPONÉZ, -Ă, japonezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Japoniei sau este originară de acolo; nipon. 2. Adj. Care aparține Japoniei sau japonezilor (1), privitor la Japonia ori la japonezi; nipon. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de japonezi (1). – Din fr. japonais.

DOOM

japonéză (limbă) s. f., g.-d. art. japonézei

japonezei
JAPONÉZ, -Ă, japonezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Japoniei sau este originară de acolo; nipon. 2. Adj. Care aparține Japoniei sau japonezilor (1), privitor la Japonia ori la japonezi; nipon. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de japonezi (1). – Din fr. japonais.

DOOM

japonéză (limbă) s. f., g.-d. art. japonézei

japonezei
JAPONÉZ, -Ă, japonezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Japoniei sau este originară de acolo; nipon. 2. Adj. Care aparține Japoniei sau japonezilor (1), privitor la Japonia ori la japonezi; nipon. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de japonezi (1). – Din fr. japonais.

DOOM

japonéză (limbă) s. f., g.-d. art. japonézei

japonezele
JAPONÉZ, -Ă, japonezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Japoniei sau este originară de acolo; nipon. 2. Adj. Care aparține Japoniei sau japonezilor (1), privitor la Japonia ori la japonezi; nipon. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de japonezi (1). – Din fr. japonais.

DOOM

japonéză (limbă) s. f., g.-d. art. japonézei

japonezele
JAPONÉZ, -Ă, japonezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Japoniei sau este originară de acolo; nipon. 2. Adj. Care aparține Japoniei sau japonezilor (1), privitor la Japonia ori la japonezi; nipon. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de japonezi (1). – Din fr. japonais.

DOOM

japonéză (limbă) s. f., g.-d. art. japonézei

japonezelor
JAPONÉZ, -Ă, japonezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Japoniei sau este originară de acolo; nipon. 2. Adj. Care aparține Japoniei sau japonezilor (1), privitor la Japonia ori la japonezi; nipon. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de japonezi (1). – Din fr. japonais.

DOOM

japonéză (limbă) s. f., g.-d. art. japonézei

japonezelor
JAPONÉZ, -Ă, japonezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Japoniei sau este originară de acolo; nipon. 2. Adj. Care aparține Japoniei sau japonezilor (1), privitor la Japonia ori la japonezi; nipon. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de japonezi (1). – Din fr. japonais.

DOOM

japonéză (limbă) s. f., g.-d. art. japonézei

japonezi
JAPONÉZ, -Ă, japonezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Japoniei sau este originară de acolo; nipon. 2. Adj. Care aparține Japoniei sau japonezilor (1), privitor la Japonia ori la japonezi; nipon. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de japonezi (1). – Din fr. japonais.

DOOM

japonéză (limbă) s. f., g.-d. art. japonézei

japonezi
JAPONÉZ, -Ă, japonezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Japoniei sau este originară de acolo; nipon. 2. Adj. Care aparține Japoniei sau japonezilor (1), privitor la Japonia ori la japonezi; nipon. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de japonezi (1). – Din fr. japonais.

DOOM

japonéză (limbă) s. f., g.-d. art. japonézei

japonezii
JAPONÉZ, -Ă, japonezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Japoniei sau este originară de acolo; nipon. 2. Adj. Care aparține Japoniei sau japonezilor (1), privitor la Japonia ori la japonezi; nipon. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de japonezi (1). – Din fr. japonais.

DOOM

japonéză (limbă) s. f., g.-d. art. japonézei

japonezii
JAPONÉZ, -Ă, japonezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Japoniei sau este originară de acolo; nipon. 2. Adj. Care aparține Japoniei sau japonezilor (1), privitor la Japonia ori la japonezi; nipon. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de japonezi (1). – Din fr. japonais.

DOOM

japonéză (limbă) s. f., g.-d. art. japonézei

japonezilor
JAPONÉZ, -Ă, japonezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Japoniei sau este originară de acolo; nipon. 2. Adj. Care aparține Japoniei sau japonezilor (1), privitor la Japonia ori la japonezi; nipon. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de japonezi (1). – Din fr. japonais.

DOOM

japonéză (limbă) s. f., g.-d. art. japonézei

japonezilor
JAPONÉZ, -Ă, japonezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Japoniei sau este originară de acolo; nipon. 2. Adj. Care aparține Japoniei sau japonezilor (1), privitor la Japonia ori la japonezi; nipon. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de japonezi (1). – Din fr. japonais.

DOOM

japonéză (limbă) s. f., g.-d. art. japonézei

japonezo
JAPONÉZ, -Ă, japonezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Japoniei sau este originară de acolo; nipon. 2. Adj. Care aparține Japoniei sau japonezilor (1), privitor la Japonia ori la japonezi; nipon. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de japonezi (1). – Din fr. japonais.

DOOM

japonéză (limbă) s. f., g.-d. art. japonézei

japonezo
JAPONÉZ, -Ă, japonezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Japoniei sau este originară de acolo; nipon. 2. Adj. Care aparține Japoniei sau japonezilor (1), privitor la Japonia ori la japonezi; nipon. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de japonezi (1). – Din fr. japonais.

DOOM

japonéză (limbă) s. f., g.-d. art. japonézei

japonezul
JAPONÉZ, -Ă, japonezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Japoniei sau este originară de acolo; nipon. 2. Adj. Care aparține Japoniei sau japonezilor (1), privitor la Japonia ori la japonezi; nipon. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de japonezi (1). – Din fr. japonais.

DOOM

japonéză (limbă) s. f., g.-d. art. japonézei

japonezul
JAPONÉZ, -Ă, japonezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Japoniei sau este originară de acolo; nipon. 2. Adj. Care aparține Japoniei sau japonezilor (1), privitor la Japonia ori la japonezi; nipon. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de japonezi (1). – Din fr. japonais.

DOOM

japonéză (limbă) s. f., g.-d. art. japonézei

japonezule
JAPONÉZ, -Ă, japonezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Japoniei sau este originară de acolo; nipon. 2. Adj. Care aparține Japoniei sau japonezilor (1), privitor la Japonia ori la japonezi; nipon. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de japonezi (1). – Din fr. japonais.

DOOM

japonéză (limbă) s. f., g.-d. art. japonézei

japonezule
JAPONÉZ, -Ă, japonezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Japoniei sau este originară de acolo; nipon. 2. Adj. Care aparține Japoniei sau japonezilor (1), privitor la Japonia ori la japonezi; nipon. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de japonezi (1). – Din fr. japonais.

DOOM

japonéză (limbă) s. f., g.-d. art. japonézei

japonezului
JAPONÉZ, -Ă, japonezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Japoniei sau este originară de acolo; nipon. 2. Adj. Care aparține Japoniei sau japonezilor (1), privitor la Japonia ori la japonezi; nipon. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de japonezi (1). – Din fr. japonais.

DOOM

japonéză (limbă) s. f., g.-d. art. japonézei

japonezului
JAPONÉZ, -Ă, japonezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Japoniei sau este originară de acolo; nipon. 2. Adj. Care aparține Japoniei sau japonezilor (1), privitor la Japonia ori la japonezi; nipon. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de japonezi (1). – Din fr. japonais.

DOOM

japonéză (limbă) s. f., g.-d. art. japonézei

japonica
TEIȘÓR, teișori, s. m. 1. Diminutiv al lui tei; teiuleț. 2. Arbust din familia rozaceelor, cu flori mari, galbene-aurii, cultivat ca plantă ornamentală; trandafir galben (Kerria japonica). 3. (Bot.) Pristolnic. [Pr.: te-i-] – Tei + suf. -ișor.

japonism
JAPONÍSM s.n. Predilecție pentru produsele artistice japoneze. [< fr. japonisme].

japonismul
JAPONÍSM s.n. Predilecție pentru produsele artistice japoneze. [< fr. japonisme].

japonismului
JAPONÍSM s.n. Predilecție pentru produsele artistice japoneze. [< fr. japonisme].

japonolog
JAPONOLÓG, -Ă, japonologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în japonologie [Var.: japanológ, -ă s. m. și f.] – Din fr. japonolog.

DOOM

!japonológ s. m., pl. japonológi

japonologie
JAPONOLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul culturii și civilizației japoneze. [Var.: japanologíe s. f.] – Din fr. japonologie.

DOOM

!japonologíe s. f., art. japonología, g.-d. japonologíi, art. japonologíei

japonologă
JAPONOLÓG, -Ă, japonologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în japonologie [Var.: japanológ, -ă s. m. și f.] – Din fr. japonolog.

DOOM

!japonológ s. m., pl. japonológi

japonul
JAPÓN s. n. (Rar) Porțelan sau mătase fină din Japonia. – Din fr. japon.

DOOM

japón (rar) s. n.

japonului
JAPÓN s. n. (Rar) Porțelan sau mătase fină din Japonia. – Din fr. japon.

DOOM

japón (rar) s. n.

japorojan
ZAPOROJEÁN, zaporojeni, s. m. Denumire a cazacilor stabiliți în aval de pragurile Niprului în sec. XVI-XVIII. – Zaporojie (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

zaporojéan s. m., pl. zaporojéni

japul
JAP², japi, s. m. (Reg.; ir.) Moșneag neputincios.

DOOM

jap² (bătrân) s. m., pl. japi

japule
JAP², japi, s. m. (Reg.; ir.) Moșneag neputincios.

DOOM

jap² (bătrân) s. m., pl. japi

japului
JAP², japi, s. m. (Reg.; ir.) Moșneag neputincios.

DOOM

jap² (bătrân) s. m., pl. japi

japșa
JÁPȘĂ, japșe, s. f. Depresiune de mică adâncime din bălțile sau din Delta Dunării, cu contur circular sau alungit, acoperită de apă numai în timpul revărsărilor, în care se dezvoltă o bogată vegetație de apă. ♦ (Pop.) Baltă mică. [Pl. și: jăpși] – Et. nec.

DOOM

jápșă (depresiune) s. f., art. jápșa, g.-d. art. jápșei; pl. jápșe

japșe
JÁPȘĂ, japșe, s. f. Depresiune de mică adâncime din bălțile sau din Delta Dunării, cu contur circular sau alungit, acoperită de apă numai în timpul revărsărilor, în care se dezvoltă o bogată vegetație de apă. ♦ (Pop.) Baltă mică. [Pl. și: jăpși] – Et. nec.

DOOM

jápșă (depresiune) s. f., art. jápșa, g.-d. art. jápșei; pl. jápșe

japșei
JÁPȘĂ, japșe, s. f. Depresiune de mică adâncime din bălțile sau din Delta Dunării, cu contur circular sau alungit, acoperită de apă numai în timpul revărsărilor, în care se dezvoltă o bogată vegetație de apă. ♦ (Pop.) Baltă mică. [Pl. și: jăpși] – Et. nec.

DOOM

jápșă (depresiune) s. f., art. jápșa, g.-d. art. jápșei; pl. jápșe

japșele
JÁPȘĂ, japșe, s. f. Depresiune de mică adâncime din bălțile sau din Delta Dunării, cu contur circular sau alungit, acoperită de apă numai în timpul revărsărilor, în care se dezvoltă o bogată vegetație de apă. ♦ (Pop.) Baltă mică. [Pl. și: jăpși] – Et. nec.

DOOM

jápșă (depresiune) s. f., art. jápșa, g.-d. art. jápșei; pl. jápșe

japșelor
JÁPȘĂ, japșe, s. f. Depresiune de mică adâncime din bălțile sau din Delta Dunării, cu contur circular sau alungit, acoperită de apă numai în timpul revărsărilor, în care se dezvoltă o bogată vegetație de apă. ♦ (Pop.) Baltă mică. [Pl. și: jăpși] – Et. nec.

DOOM

jápșă (depresiune) s. f., art. jápșa, g.-d. art. jápșei; pl. jápșe

jar
JAR¹ s. n. Grămadă de cărbuni în stare de incandescență care ard fără flacără; jăratic, jărăgai (1), jeg (2), jariște. ♦ P. ext. Arșiță, dogoare. ♦ Fig. Fierbințeală, febră; suferință arzătoare. – Din sl. žarŭ.

DOOM

jar s. n.

jar
JAR² s.n. (Liv.) Vas mare de gresie. [Pl. -uri. / cf. fr. jarre, engl. jar].

DOOM

jar s. n.

jar
JAR² s. n. Părul scurt de pe partea din față a capului și de pe extremitățile membrelor la ovine. – Din fr. jarre.

DOOM

jar s. n.

jarca
JÁRCĂ, jărci, s. f. (Reg.) Piele de oaie (în stare proastă); p. ext. oaie bătrână și slabă. – Et. nec.

DOOM

járcă (reg.) s. f., g.-d. art. jắrcii; pl. jărci

jarcalete
JARCALÉTE, jarcaleți, s. m. (Reg.) Vlăjgan; haimana. – Cf. jarcă.

DOOM

jarcaléte (reg.) s. m., pl. jarcaléți

jarcaletele
JARCALÉTE, jarcaleți, s. m. (Reg.) Vlăjgan; haimana. – Cf. jarcă.

DOOM

jarcaléte (reg.) s. m., pl. jarcaléți

jarcaletelui
JARCALÉTE, jarcaleți, s. m. (Reg.) Vlăjgan; haimana. – Cf. jarcă.

DOOM

jarcaléte (reg.) s. m., pl. jarcaléți

jarcaleți
JARCALÉTE, jarcaleți, s. m. (Reg.) Vlăjgan; haimana. – Cf. jarcă.

DOOM

jarcaléte (reg.) s. m., pl. jarcaléți

jarcaleții
JARCALÉTE, jarcaleți, s. m. (Reg.) Vlăjgan; haimana. – Cf. jarcă.

DOOM

jarcaléte (reg.) s. m., pl. jarcaléți

jarcaleților
JARCALÉTE, jarcaleți, s. m. (Reg.) Vlăjgan; haimana. – Cf. jarcă.

DOOM

jarcaléte (reg.) s. m., pl. jarcaléți

jarchila
JÁRCHILĂ, jarchile, s. f. (Reg.) Haină uzată; cojoc de piele proastă. – Jarcă + suf. -ilă.

DOOM

járchilă (haină) (reg.) s. f., g.-d. art. járchilei; pl. járchile

jarchile
JÁRCHILĂ, jarchile, s. f. (Reg.) Haină uzată; cojoc de piele proastă. – Jarcă + suf. -ilă.

DOOM

járchilă (haină) (reg.) s. f., g.-d. art. járchilei; pl. járchile

jarchilei
JÁRCHILĂ, jarchile, s. f. (Reg.) Haină uzată; cojoc de piele proastă. – Jarcă + suf. -ilă.

DOOM

járchilă (haină) (reg.) s. f., g.-d. art. járchilei; pl. járchile

jarchilele
JÁRCHILĂ, jarchile, s. f. (Reg.) Haină uzată; cojoc de piele proastă. – Jarcă + suf. -ilă.

DOOM

járchilă (haină) (reg.) s. f., g.-d. art. járchilei; pl. járchile

jarchilelor
JÁRCHILĂ, jarchile, s. f. (Reg.) Haină uzată; cojoc de piele proastă. – Jarcă + suf. -ilă.

DOOM

járchilă (haină) (reg.) s. f., g.-d. art. járchilei; pl. járchile

jarchina
JÁRCHINĂ, jarchine, s. f. (Reg.) 1. Ciomag. 2. Bucată (de ceva). – Et. nec. Cf. jarcă.

DOOM

járchină (ciomag) (reg.) s. f., g.-d. art. járchinei; pl. járchine

jarchine
JÁRCHINĂ, jarchine, s. f. (Reg.) 1. Ciomag. 2. Bucată (de ceva). – Et. nec. Cf. jarcă.

DOOM

járchină (ciomag) (reg.) s. f., g.-d. art. járchinei; pl. járchine

jarchinei
JÁRCHINĂ, jarchine, s. f. (Reg.) 1. Ciomag. 2. Bucată (de ceva). – Et. nec. Cf. jarcă.

DOOM

járchină (ciomag) (reg.) s. f., g.-d. art. járchinei; pl. járchine

jarchinele
JÁRCHINĂ, jarchine, s. f. (Reg.) 1. Ciomag. 2. Bucată (de ceva). – Et. nec. Cf. jarcă.

DOOM

járchină (ciomag) (reg.) s. f., g.-d. art. járchinei; pl. járchine

jarchinelor
JÁRCHINĂ, jarchine, s. f. (Reg.) 1. Ciomag. 2. Bucată (de ceva). – Et. nec. Cf. jarcă.

DOOM

járchină (ciomag) (reg.) s. f., g.-d. art. járchinei; pl. járchine

jarda
JÁRDĂ, jarde, s. f. Os mort care se dezvoltă pe fața din afară a jaretului. – Din fr. jarde.

DOOM

járdă (os) s. f., g.-d. art. járdei; pl. járde

jarde
JÁRDĂ, jarde, s. f. Os mort care se dezvoltă pe fața din afară a jaretului. – Din fr. jarde.

DOOM

járdă (os) s. f., g.-d. art. járdei; pl. járde

jardei
JÁRDĂ, jarde, s. f. Os mort care se dezvoltă pe fața din afară a jaretului. – Din fr. jarde.

DOOM

járdă (os) s. f., g.-d. art. járdei; pl. járde

jardele
JÁRDĂ, jarde, s. f. Os mort care se dezvoltă pe fața din afară a jaretului. – Din fr. jarde.

DOOM

járdă (os) s. f., g.-d. art. járdei; pl. járde

jardelor
JÁRDĂ, jarde, s. f. Os mort care se dezvoltă pe fața din afară a jaretului. – Din fr. jarde.

DOOM

járdă (os) s. f., g.-d. art. járdei; pl. járde

jardiniera
JARDINIÉRĂ, jardiniere, s. f. Etajeră de lemn, suport de metal etc. pe care se țin ghivece cu plante ornamentale; cutie în care se pune pământ pentru flori, așezată sub ferestre sau pe balcoane. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. jardinière.

DOOM

jardiniéră (-ni-e-) s. f., g.-d. art. jardiniérei; pl. jardiniére

jardiniere
JARDINIÉRĂ, jardiniere, s. f. Etajeră de lemn, suport de metal etc. pe care se țin ghivece cu plante ornamentale; cutie în care se pune pământ pentru flori, așezată sub ferestre sau pe balcoane. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. jardinière.

DOOM

jardiniéră (-ni-e-) s. f., g.-d. art. jardiniérei; pl. jardiniére

jardinierei
JARDINIÉRĂ, jardiniere, s. f. Etajeră de lemn, suport de metal etc. pe care se țin ghivece cu plante ornamentale; cutie în care se pune pământ pentru flori, așezată sub ferestre sau pe balcoane. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. jardinière.

DOOM

jardiniéră (-ni-e-) s. f., g.-d. art. jardiniérei; pl. jardiniére

jardinierele
JARDINIÉRĂ, jardiniere, s. f. Etajeră de lemn, suport de metal etc. pe care se țin ghivece cu plante ornamentale; cutie în care se pune pământ pentru flori, așezată sub ferestre sau pe balcoane. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. jardinière.

DOOM

jardiniéră (-ni-e-) s. f., g.-d. art. jardiniérei; pl. jardiniére

jardinierelor
JARDINIÉRĂ, jardiniere, s. f. Etajeră de lemn, suport de metal etc. pe care se țin ghivece cu plante ornamentale; cutie în care se pune pământ pentru flori, așezată sub ferestre sau pe balcoane. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. jardinière.

DOOM

jardiniéră (-ni-e-) s. f., g.-d. art. jardiniérei; pl. jardiniére

jardon
JÁRDĂ, jarde, s. f. Os mort care se dezvoltă pe fața din afară a jaretului. – Din fr. jarde.

DOOM

járdă (os) s. f., g.-d. art. járdei; pl. járde

jaret
JARÉT, jarete, s. n. Articulație a membrului posterior la animalele patrupede, situată între gambă și fluier. – Din fr. jarret.

DOOM

!jarét s. n., pl. jaréte

jarete
JARÉT, jarete, s. n. Articulație a membrului posterior la animalele patrupede, situată între gambă și fluier. – Din fr. jarret.

DOOM

!jarét s. n., pl. jaréte

jaretele
JARÉT, jarete, s. n. Articulație a membrului posterior la animalele patrupede, situată între gambă și fluier. – Din fr. jarret.

DOOM

!jarét s. n., pl. jaréte

jaretelor
JARÉT, jarete, s. n. Articulație a membrului posterior la animalele patrupede, situată între gambă și fluier. – Din fr. jarret.

DOOM

!jarét s. n., pl. jaréte

jaretieră
JARTIÉRĂ, jartiere, s. f. Accesoriu de îmbrăcăminte, confecționat dintr-o panglică de elastic care menține ciorapul întins pe picior; jartea, calțavetă. ♦ Fiecare dintre bucățile de elastic ale unui portjartier, prevăzute la un capăt cu un dispozitiv special pentru fixat ciorapii. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. jarretière.

DOOM

!jartiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. jartiérei; pl. jartiére

jaretul
JARÉT, jarete, s. n. Articulație a membrului posterior la animalele patrupede, situată între gambă și fluier. – Din fr. jarret.

DOOM

!jarét s. n., pl. jaréte

jaretului
JARÉT, jarete, s. n. Articulație a membrului posterior la animalele patrupede, situată între gambă și fluier. – Din fr. jarret.

DOOM

!jarét s. n., pl. jaréte

jargoane
JARGÓN, jargoane, s. n. 1. Limbaj specific anumitor categorii sociale, care reflectă dorința celor ce-l vorbesc de a se distinge de masa mare a vorbitorilor și care se caracterizează prin abundența cuvintelor și expresiilor pretențioase, de obicei împrumutate din alte limbi. 2. (înv., azi impr.) Dialect, grai. – Din fr. jargon.

DOOM

jargón s. n., pl. jargoáne

jargoanele
JARGÓN, jargoane, s. n. 1. Limbaj specific anumitor categorii sociale, care reflectă dorința celor ce-l vorbesc de a se distinge de masa mare a vorbitorilor și care se caracterizează prin abundența cuvintelor și expresiilor pretențioase, de obicei împrumutate din alte limbi. 2. (înv., azi impr.) Dialect, grai. – Din fr. jargon.

DOOM

jargón s. n., pl. jargoáne

jargoanelor
JARGÓN, jargoane, s. n. 1. Limbaj specific anumitor categorii sociale, care reflectă dorința celor ce-l vorbesc de a se distinge de masa mare a vorbitorilor și care se caracterizează prin abundența cuvintelor și expresiilor pretențioase, de obicei împrumutate din alte limbi. 2. (înv., azi impr.) Dialect, grai. – Din fr. jargon.

DOOM

jargón s. n., pl. jargoáne

jargon
JARGÓN, jargoane, s. n. 1. Limbaj specific anumitor categorii sociale, care reflectă dorința celor ce-l vorbesc de a se distinge de masa mare a vorbitorilor și care se caracterizează prin abundența cuvintelor și expresiilor pretențioase, de obicei împrumutate din alte limbi. 2. (înv., azi impr.) Dialect, grai. – Din fr. jargon.

DOOM

jargón s. n., pl. jargoáne

jargonafazia
JARGONAFAZÍE s.f. (Med.) Afazie constând din folosirea de către bolnavi a unor cuvinte noi, inexistente și fără semnificație. [Gen. -iei. / < fr. jargonaphasie].

jargonafazie
JARGONAFAZÍE s.f. (Med.) Afazie constând din folosirea de către bolnavi a unor cuvinte noi, inexistente și fără semnificație. [Gen. -iei. / < fr. jargonaphasie].

jargonafaziei
JARGONAFAZÍE s.f. (Med.) Afazie constând din folosirea de către bolnavi a unor cuvinte noi, inexistente și fără semnificație. [Gen. -iei. / < fr. jargonaphasie].

jargonafazii
JARGONAFAZÍE s.f. (Med.) Afazie constând din folosirea de către bolnavi a unor cuvinte noi, inexistente și fără semnificație. [Gen. -iei. / < fr. jargonaphasie].

jargonul
JARGÓN, jargoane, s. n. 1. Limbaj specific anumitor categorii sociale, care reflectă dorința celor ce-l vorbesc de a se distinge de masa mare a vorbitorilor și care se caracterizează prin abundența cuvintelor și expresiilor pretențioase, de obicei împrumutate din alte limbi. 2. (înv., azi impr.) Dialect, grai. – Din fr. jargon.

DOOM

jargón s. n., pl. jargoáne

jargonului
JARGÓN, jargoane, s. n. 1. Limbaj specific anumitor categorii sociale, care reflectă dorința celor ce-l vorbesc de a se distinge de masa mare a vorbitorilor și care se caracterizează prin abundența cuvintelor și expresiilor pretențioase, de obicei împrumutate din alte limbi. 2. (înv., azi impr.) Dialect, grai. – Din fr. jargon.

DOOM

jargón s. n., pl. jargoáne

jariște
JÁRIȘTE, jariști, s. f. 1. (Înv.) Jar¹; foc; p. ext. vatră. 2. Loc pustiit de foc. ♦ Pădure arsă pe locul căreia se dezvoltă o nouă vegetație lemnoasă. – Jar¹ + suf. -iște.

DOOM

járiște s. f., g.-d. art. járiștii; (păduri arse) pl. járiști

jarl
JARL s.m. v. iarl.

jart
JART interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o palmă dată cuiva. – Onomatopee.

DOOM

jart interj.

jartea
JARTÉLĂ s. f. v. jartea.

jartelă
JARTÉLĂ s. f. v. jartea.

jartiera
JARTIÉRĂ, jartiere, s. f. Accesoriu de îmbrăcăminte, confecționat dintr-o panglică de elastic care menține ciorapul întins pe picior; jartea, calțavetă. ♦ Fiecare dintre bucățile de elastic ale unui portjartier, prevăzute la un capăt cu un dispozitiv special pentru fixat ciorapii. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. jarretière.

DOOM

!jartiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. jartiérei; pl. jartiére

jartiere
JARTIÉRĂ, jartiere, s. f. Accesoriu de îmbrăcăminte, confecționat dintr-o panglică de elastic care menține ciorapul întins pe picior; jartea, calțavetă. ♦ Fiecare dintre bucățile de elastic ale unui portjartier, prevăzute la un capăt cu un dispozitiv special pentru fixat ciorapii. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. jarretière.

DOOM

!jartiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. jartiérei; pl. jartiére

jartierei
JARTIÉRĂ, jartiere, s. f. Accesoriu de îmbrăcăminte, confecționat dintr-o panglică de elastic care menține ciorapul întins pe picior; jartea, calțavetă. ♦ Fiecare dintre bucățile de elastic ale unui portjartier, prevăzute la un capăt cu un dispozitiv special pentru fixat ciorapii. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. jarretière.

DOOM

!jartiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. jartiérei; pl. jartiére

jartierele
JARTIÉRĂ, jartiere, s. f. Accesoriu de îmbrăcăminte, confecționat dintr-o panglică de elastic care menține ciorapul întins pe picior; jartea, calțavetă. ♦ Fiecare dintre bucățile de elastic ale unui portjartier, prevăzute la un capăt cu un dispozitiv special pentru fixat ciorapii. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. jarretière.

DOOM

!jartiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. jartiérei; pl. jartiére

jartierelor
JARTIÉRĂ, jartiere, s. f. Accesoriu de îmbrăcăminte, confecționat dintr-o panglică de elastic care menține ciorapul întins pe picior; jartea, calțavetă. ♦ Fiecare dintre bucățile de elastic ale unui portjartier, prevăzute la un capăt cu un dispozitiv special pentru fixat ciorapii. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. jarretière.

DOOM

!jartiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. jartiérei; pl. jartiére

jarul
JAR¹ s. n. Grămadă de cărbuni în stare de incandescență care ard fără flacără; jăratic, jărăgai (1), jeg (2), jariște. ♦ P. ext. Arșiță, dogoare. ♦ Fig. Fierbințeală, febră; suferință arzătoare. – Din sl. žarŭ.

DOOM

jar s. n.

jarul
JAR² s.n. (Liv.) Vas mare de gresie. [Pl. -uri. / cf. fr. jarre, engl. jar].

DOOM

jar s. n.

jarul
JAR² s. n. Părul scurt de pe partea din față a capului și de pe extremitățile membrelor la ovine. – Din fr. jarre.

DOOM

jar s. n.

jarului
JAR¹ s. n. Grămadă de cărbuni în stare de incandescență care ard fără flacără; jăratic, jărăgai (1), jeg (2), jariște. ♦ P. ext. Arșiță, dogoare. ♦ Fig. Fierbințeală, febră; suferință arzătoare. – Din sl. žarŭ.

DOOM

jar s. n.

jarului
JAR² s.n. (Liv.) Vas mare de gresie. [Pl. -uri. / cf. fr. jarre, engl. jar].

DOOM

jar s. n.

jarului
JAR² s. n. Părul scurt de pe partea din față a capului și de pe extremitățile membrelor la ovine. – Din fr. jarre.

DOOM

jar s. n.

jaruri
JAR¹ s. n. Grămadă de cărbuni în stare de incandescență care ard fără flacără; jăratic, jărăgai (1), jeg (2), jariște. ♦ P. ext. Arșiță, dogoare. ♦ Fig. Fierbințeală, febră; suferință arzătoare. – Din sl. žarŭ.

DOOM

jar s. n.

jaruri
JAR² s.n. (Liv.) Vas mare de gresie. [Pl. -uri. / cf. fr. jarre, engl. jar].

DOOM

jar s. n.

jaruri
JAR² s. n. Părul scurt de pe partea din față a capului și de pe extremitățile membrelor la ovine. – Din fr. jarre.

DOOM

jar s. n.

jarurile
JAR¹ s. n. Grămadă de cărbuni în stare de incandescență care ard fără flacără; jăratic, jărăgai (1), jeg (2), jariște. ♦ P. ext. Arșiță, dogoare. ♦ Fig. Fierbințeală, febră; suferință arzătoare. – Din sl. žarŭ.

DOOM

jar s. n.

jarurile
JAR² s.n. (Liv.) Vas mare de gresie. [Pl. -uri. / cf. fr. jarre, engl. jar].

DOOM

jar s. n.

jarurile
JAR² s. n. Părul scurt de pe partea din față a capului și de pe extremitățile membrelor la ovine. – Din fr. jarre.

DOOM

jar s. n.

jarurilor
JAR¹ s. n. Grămadă de cărbuni în stare de incandescență care ard fără flacără; jăratic, jărăgai (1), jeg (2), jariște. ♦ P. ext. Arșiță, dogoare. ♦ Fig. Fierbințeală, febră; suferință arzătoare. – Din sl. žarŭ.

DOOM

jar s. n.

jarurilor
JAR² s.n. (Liv.) Vas mare de gresie. [Pl. -uri. / cf. fr. jarre, engl. jar].

DOOM

jar s. n.

jarurilor
JAR² s. n. Părul scurt de pe partea din față a capului și de pe extremitățile membrelor la ovine. – Din fr. jarre.

DOOM

jar s. n.

jasmin
JASMÍN s. m. Iasomie (Jasminum officinale). – Din fr. jasmin.

jasp
JASP s. n. Rocă silicioasă compactă, variat colorată, alcătuită din calcedonie și compuși ai fierului, folosită ca piatră semiprețioasă. – Din fr. jaspe.

DOOM

jasp s. n.

jaspul
JASP s. n. Rocă silicioasă compactă, variat colorată, alcătuită din calcedonie și compuși ai fierului, folosită ca piatră semiprețioasă. – Din fr. jaspe.

DOOM

jasp s. n.

jaspului
JASP s. n. Rocă silicioasă compactă, variat colorată, alcătuită din calcedonie și compuși ai fierului, folosită ca piatră semiprețioasă. – Din fr. jaspe.

DOOM

jasp s. n.

javanez
JAVANÉZ, -Ă, javanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din insula Java. 2. Adj. Care aparține Javei sau javanezilor (1), privitor la Java ori la javanezi. [Pr.: javanez] – Din fr. Javanais.

DOOM

javanéz [ja pron. ĩa] adj. m., s. m., pl. javanézi; adj. f., s. f. javanéză, pl. javanéze

javanez
JAVANÉZ, -Ă, javanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din insula Java. 2. Adj. Care aparține Javei sau javanezilor (1), privitor la Java ori la javanezi. [Pr.: javanez] – Din fr. Javanais.

DOOM

javanéz [ja pron. ĩa] adj. m., s. m., pl. javanézi; adj. f., s. f. javanéză, pl. javanéze

javaneza
JAVANÉZ, -Ă, javanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din insula Java. 2. Adj. Care aparține Javei sau javanezilor (1), privitor la Java ori la javanezi. [Pr.: javanez] – Din fr. Javanais.

DOOM

javanéz [ja pron. ĩa] adj. m., s. m., pl. javanézi; adj. f., s. f. javanéză, pl. javanéze

javaneza
JAVANÉZ, -Ă, javanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din insula Java. 2. Adj. Care aparține Javei sau javanezilor (1), privitor la Java ori la javanezi. [Pr.: javanez] – Din fr. Javanais.

DOOM

javanéz [ja pron. ĩa] adj. m., s. m., pl. javanézi; adj. f., s. f. javanéză, pl. javanéze

javaneze
JAVANÉZ, -Ă, javanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din insula Java. 2. Adj. Care aparține Javei sau javanezilor (1), privitor la Java ori la javanezi. [Pr.: javanez] – Din fr. Javanais.

DOOM

javanéz [ja pron. ĩa] adj. m., s. m., pl. javanézi; adj. f., s. f. javanéză, pl. javanéze

javaneze
JAVANÉZ, -Ă, javanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din insula Java. 2. Adj. Care aparține Javei sau javanezilor (1), privitor la Java ori la javanezi. [Pr.: javanez] – Din fr. Javanais.

DOOM

javanéz [ja pron. ĩa] adj. m., s. m., pl. javanézi; adj. f., s. f. javanéză, pl. javanéze

javaneze
JAVANÉZ, -Ă, javanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din insula Java. 2. Adj. Care aparține Javei sau javanezilor (1), privitor la Java ori la javanezi. [Pr.: javanez] – Din fr. Javanais.

DOOM

javanéz [ja pron. ĩa] adj. m., s. m., pl. javanézi; adj. f., s. f. javanéză, pl. javanéze

javanezei
JAVANÉZ, -Ă, javanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din insula Java. 2. Adj. Care aparține Javei sau javanezilor (1), privitor la Java ori la javanezi. [Pr.: javanez] – Din fr. Javanais.

DOOM

javanéz [ja pron. ĩa] adj. m., s. m., pl. javanézi; adj. f., s. f. javanéză, pl. javanéze

javanezei
JAVANÉZ, -Ă, javanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din insula Java. 2. Adj. Care aparține Javei sau javanezilor (1), privitor la Java ori la javanezi. [Pr.: javanez] – Din fr. Javanais.

DOOM

javanéz [ja pron. ĩa] adj. m., s. m., pl. javanézi; adj. f., s. f. javanéză, pl. javanéze

javanezele
JAVANÉZ, -Ă, javanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din insula Java. 2. Adj. Care aparține Javei sau javanezilor (1), privitor la Java ori la javanezi. [Pr.: javanez] – Din fr. Javanais.

DOOM

javanéz [ja pron. ĩa] adj. m., s. m., pl. javanézi; adj. f., s. f. javanéză, pl. javanéze

javanezele
JAVANÉZ, -Ă, javanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din insula Java. 2. Adj. Care aparține Javei sau javanezilor (1), privitor la Java ori la javanezi. [Pr.: javanez] – Din fr. Javanais.

DOOM

javanéz [ja pron. ĩa] adj. m., s. m., pl. javanézi; adj. f., s. f. javanéză, pl. javanéze

javanezelor
JAVANÉZ, -Ă, javanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din insula Java. 2. Adj. Care aparține Javei sau javanezilor (1), privitor la Java ori la javanezi. [Pr.: javanez] – Din fr. Javanais.

DOOM

javanéz [ja pron. ĩa] adj. m., s. m., pl. javanézi; adj. f., s. f. javanéză, pl. javanéze

javanezelor
JAVANÉZ, -Ă, javanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din insula Java. 2. Adj. Care aparține Javei sau javanezilor (1), privitor la Java ori la javanezi. [Pr.: javanez] – Din fr. Javanais.

DOOM

javanéz [ja pron. ĩa] adj. m., s. m., pl. javanézi; adj. f., s. f. javanéză, pl. javanéze

javanezi
JAVANÉZ, -Ă, javanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din insula Java. 2. Adj. Care aparține Javei sau javanezilor (1), privitor la Java ori la javanezi. [Pr.: javanez] – Din fr. Javanais.

DOOM

javanéz [ja pron. ĩa] adj. m., s. m., pl. javanézi; adj. f., s. f. javanéză, pl. javanéze

javanezi
JAVANÉZ, -Ă, javanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din insula Java. 2. Adj. Care aparține Javei sau javanezilor (1), privitor la Java ori la javanezi. [Pr.: javanez] – Din fr. Javanais.

DOOM

javanéz [ja pron. ĩa] adj. m., s. m., pl. javanézi; adj. f., s. f. javanéză, pl. javanéze

javanezii
JAVANÉZ, -Ă, javanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din insula Java. 2. Adj. Care aparține Javei sau javanezilor (1), privitor la Java ori la javanezi. [Pr.: javanez] – Din fr. Javanais.

DOOM

javanéz [ja pron. ĩa] adj. m., s. m., pl. javanézi; adj. f., s. f. javanéză, pl. javanéze

javanezii
JAVANÉZ, -Ă, javanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din insula Java. 2. Adj. Care aparține Javei sau javanezilor (1), privitor la Java ori la javanezi. [Pr.: javanez] – Din fr. Javanais.

DOOM

javanéz [ja pron. ĩa] adj. m., s. m., pl. javanézi; adj. f., s. f. javanéză, pl. javanéze

javanezilor
JAVANÉZ, -Ă, javanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din insula Java. 2. Adj. Care aparține Javei sau javanezilor (1), privitor la Java ori la javanezi. [Pr.: javanez] – Din fr. Javanais.

DOOM

javanéz [ja pron. ĩa] adj. m., s. m., pl. javanézi; adj. f., s. f. javanéză, pl. javanéze

javanezilor
JAVANÉZ, -Ă, javanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din insula Java. 2. Adj. Care aparține Javei sau javanezilor (1), privitor la Java ori la javanezi. [Pr.: javanez] – Din fr. Javanais.

DOOM

javanéz [ja pron. ĩa] adj. m., s. m., pl. javanézi; adj. f., s. f. javanéză, pl. javanéze

javanezo
JAVANÉZ, -Ă, javanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din insula Java. 2. Adj. Care aparține Javei sau javanezilor (1), privitor la Java ori la javanezi. [Pr.: javanez] – Din fr. Javanais.

DOOM

javanéz [ja pron. ĩa] adj. m., s. m., pl. javanézi; adj. f., s. f. javanéză, pl. javanéze

javanezo
JAVANÉZ, -Ă, javanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din insula Java. 2. Adj. Care aparține Javei sau javanezilor (1), privitor la Java ori la javanezi. [Pr.: javanez] – Din fr. Javanais.

DOOM

javanéz [ja pron. ĩa] adj. m., s. m., pl. javanézi; adj. f., s. f. javanéză, pl. javanéze

javanezul
JAVANÉZ, -Ă, javanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din insula Java. 2. Adj. Care aparține Javei sau javanezilor (1), privitor la Java ori la javanezi. [Pr.: javanez] – Din fr. Javanais.

DOOM

javanéz [ja pron. ĩa] adj. m., s. m., pl. javanézi; adj. f., s. f. javanéză, pl. javanéze

javanezul
JAVANÉZ, -Ă, javanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din insula Java. 2. Adj. Care aparține Javei sau javanezilor (1), privitor la Java ori la javanezi. [Pr.: javanez] – Din fr. Javanais.

DOOM

javanéz [ja pron. ĩa] adj. m., s. m., pl. javanézi; adj. f., s. f. javanéză, pl. javanéze

javanezule
JAVANÉZ, -Ă, javanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din insula Java. 2. Adj. Care aparține Javei sau javanezilor (1), privitor la Java ori la javanezi. [Pr.: javanez] – Din fr. Javanais.

DOOM

javanéz [ja pron. ĩa] adj. m., s. m., pl. javanézi; adj. f., s. f. javanéză, pl. javanéze

javanezule
JAVANÉZ, -Ă, javanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din insula Java. 2. Adj. Care aparține Javei sau javanezilor (1), privitor la Java ori la javanezi. [Pr.: javanez] – Din fr. Javanais.

DOOM

javanéz [ja pron. ĩa] adj. m., s. m., pl. javanézi; adj. f., s. f. javanéză, pl. javanéze

javanezului
JAVANÉZ, -Ă, javanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din insula Java. 2. Adj. Care aparține Javei sau javanezilor (1), privitor la Java ori la javanezi. [Pr.: javanez] – Din fr. Javanais.

DOOM

javanéz [ja pron. ĩa] adj. m., s. m., pl. javanézi; adj. f., s. f. javanéză, pl. javanéze

javanezului
JAVANÉZ, -Ă, javanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din insula Java. 2. Adj. Care aparține Javei sau javanezilor (1), privitor la Java ori la javanezi. [Pr.: javanez] – Din fr. Javanais.

DOOM

javanéz [ja pron. ĩa] adj. m., s. m., pl. javanézi; adj. f., s. f. javanéză, pl. javanéze

javart
JAVÁRT s. n. Tumoare care constă în mortificarea unei părți din cartilajul copitei la cai și la boi. – Din fr. javart.

DOOM

javárt s. n.

javartul
JAVÁRT s. n. Tumoare care constă în mortificarea unei părți din cartilajul copitei la cai și la boi. – Din fr. javart.

DOOM

javárt s. n.

javartului
JAVÁRT s. n. Tumoare care constă în mortificarea unei părți din cartilajul copitei la cai și la boi. – Din fr. javart.

DOOM

javárt s. n.

javel
JAVÉL s. n. (În sintagma) Apă de javel = soluție apoasă de hipoclorit de sodiu, folosită ca dezinfectant. – Din fr. [eau de] Javel.

DOOM

Javél v. ápă de Javél

javelina
JAVELÍNĂ, javeline, s. f. (Înv.) Suliță lungă și subțire. – Din fr. javeline.

DOOM

javelínă (înv.) s. f., g.-d. art. javelínei; pl. javelíne

javeline
JAVELÍNĂ, javeline, s. f. (Înv.) Suliță lungă și subțire. – Din fr. javeline.

DOOM

javelínă (înv.) s. f., g.-d. art. javelínei; pl. javelíne

javelinei
JAVELÍNĂ, javeline, s. f. (Înv.) Suliță lungă și subțire. – Din fr. javeline.

DOOM

javelínă (înv.) s. f., g.-d. art. javelínei; pl. javelíne

javelinele
JAVELÍNĂ, javeline, s. f. (Înv.) Suliță lungă și subțire. – Din fr. javeline.

DOOM

javelínă (înv.) s. f., g.-d. art. javelínei; pl. javelíne

javelinelor
JAVELÍNĂ, javeline, s. f. (Înv.) Suliță lungă și subțire. – Din fr. javeline.

DOOM

javelínă (înv.) s. f., g.-d. art. javelínei; pl. javelíne

javeliza
JAVELIZÁ, javelizez, vb. I. Tranz. A supune (apa) procesului de javelizare. – Cf. fr. javeler.

javelizai
JAVELIZÁ, javelizez, vb. I. Tranz. A supune (apa) procesului de javelizare. – Cf. fr. javeler.

javelizam
JAVELIZÁ, javelizez, vb. I. Tranz. A supune (apa) procesului de javelizare. – Cf. fr. javeler.

javelizare
JAVELIZÁ, javelizez, vb. I. Tranz. A supune (apa) procesului de javelizare. – Cf. fr. javeler.

javelizare
JAVELIZÁRE s. f. Procedeu de sterilizare a apei prin tratare cu apă de javel, pentru a o face potabilă. – După fr. javellisation.

DOOM

javelizáre s. f., g.-d. art. javelizắrii

javelizarea
JAVELIZÁRE s. f. Procedeu de sterilizare a apei prin tratare cu apă de javel, pentru a o face potabilă. – După fr. javellisation.

DOOM

javelizáre s. f., g.-d. art. javelizắrii

javelizară
JAVELIZÁ, javelizez, vb. I. Tranz. A supune (apa) procesului de javelizare. – Cf. fr. javeler.

javelizarăm
JAVELIZÁ, javelizez, vb. I. Tranz. A supune (apa) procesului de javelizare. – Cf. fr. javeler.

javelizarăți
JAVELIZÁ, javelizez, vb. I. Tranz. A supune (apa) procesului de javelizare. – Cf. fr. javeler.

javelizase
JAVELIZÁ, javelizez, vb. I. Tranz. A supune (apa) procesului de javelizare. – Cf. fr. javeler.

javelizasem
JAVELIZÁ, javelizez, vb. I. Tranz. A supune (apa) procesului de javelizare. – Cf. fr. javeler.

javelizaseră
JAVELIZÁ, javelizez, vb. I. Tranz. A supune (apa) procesului de javelizare. – Cf. fr. javeler.

javelizaserăm
JAVELIZÁ, javelizez, vb. I. Tranz. A supune (apa) procesului de javelizare. – Cf. fr. javeler.

javelizaserăți
JAVELIZÁ, javelizez, vb. I. Tranz. A supune (apa) procesului de javelizare. – Cf. fr. javeler.

javelizaseși
JAVELIZÁ, javelizez, vb. I. Tranz. A supune (apa) procesului de javelizare. – Cf. fr. javeler.

javelizaseți
JAVELIZÁ, javelizez, vb. I. Tranz. A supune (apa) procesului de javelizare. – Cf. fr. javeler.

javelizat
JAVELIZÁ, javelizez, vb. I. Tranz. A supune (apa) procesului de javelizare. – Cf. fr. javeler.

javelizat
JAVELIZÁTĂ adj. (Despre apă) Care a fost sterilizată cu apă de Javel pentru a deveni potabilă. – V. javeliza.

javelizau
JAVELIZÁ, javelizez, vb. I. Tranz. A supune (apa) procesului de javelizare. – Cf. fr. javeler.

javelizași
JAVELIZÁ, javelizez, vb. I. Tranz. A supune (apa) procesului de javelizare. – Cf. fr. javeler.

javelizați
JAVELIZÁ, javelizez, vb. I. Tranz. A supune (apa) procesului de javelizare. – Cf. fr. javeler.

javelizează
JAVELIZÁ, javelizez, vb. I. Tranz. A supune (apa) procesului de javelizare. – Cf. fr. javeler.

javelizez
JAVELIZÁ, javelizez, vb. I. Tranz. A supune (apa) procesului de javelizare. – Cf. fr. javeler.

javelizeze
JAVELIZÁ, javelizez, vb. I. Tranz. A supune (apa) procesului de javelizare. – Cf. fr. javeler.

javelizezi
JAVELIZÁ, javelizez, vb. I. Tranz. A supune (apa) procesului de javelizare. – Cf. fr. javeler.

javelizând
JAVELIZÁ, javelizez, vb. I. Tranz. A supune (apa) procesului de javelizare. – Cf. fr. javeler.

javelizînd
JAVELIZÁ, javelizez, vb. I. Tranz. A supune (apa) procesului de javelizare. – Cf. fr. javeler.

javelizări
JAVELIZÁRE s. f. Procedeu de sterilizare a apei prin tratare cu apă de javel, pentru a o face potabilă. – După fr. javellisation.

DOOM

javelizáre s. f., g.-d. art. javelizắrii

javelizării
JAVELIZÁRE s. f. Procedeu de sterilizare a apei prin tratare cu apă de javel, pentru a o face potabilă. – După fr. javellisation.

DOOM

javelizáre s. f., g.-d. art. javelizắrii

javelizările
JAVELIZÁRE s. f. Procedeu de sterilizare a apei prin tratare cu apă de javel, pentru a o face potabilă. – După fr. javellisation.

DOOM

javelizáre s. f., g.-d. art. javelizắrii

javelizărilor
JAVELIZÁRE s. f. Procedeu de sterilizare a apei prin tratare cu apă de javel, pentru a o face potabilă. – După fr. javellisation.

DOOM

javelizáre s. f., g.-d. art. javelizắrii

javra
JÁBRĂ s. f. v. javră.

DOOM

jávră (ja-vră) s. f., g.-d. art. jávrei; pl. jávre

javre
JÁBRĂ s. f. v. javră.

DOOM

jávră (ja-vră) s. f., g.-d. art. jávrei; pl. jávre

javrei
JÁBRĂ s. f. v. javră.

DOOM

jávră (ja-vră) s. f., g.-d. art. jávrei; pl. jávre

javrele
JÁBRĂ s. f. v. javră.

DOOM

jávră (ja-vră) s. f., g.-d. art. jávrei; pl. jávre

javrelor
JÁBRĂ s. f. v. javră.

DOOM

jávră (ja-vră) s. f., g.-d. art. jávrei; pl. jávre

javro
JÁBRĂ s. f. v. javră.

DOOM

jávră (ja-vră) s. f., g.-d. art. jávrei; pl. jávre

jaz
JAZZ s. n. 1. Muzică profană din America de Nord, practicată în principal de afro-americani și impusă la sfârșitul sec. XIX în SUA, extinsă ulterior în întreaga lume. 2. Orchestră formată de obicei din instrumente de suflat și de percuție care execută această muzică; jazzband. [Scris și: jaz. – Pr.: gez, ğaz] – Din engl., fr. jazz.

DOOM

!jazz (angl.) [pron. gez/ğaz] s. n., art. jazzul

jazband
JÁZZBAND, jazzbanduri, s. n. Jazz (2). [Scris și: jazz-band, jazband. – Pr.: gézbend, ğazband] – Din engl., fr. jazz-band.

DOOM

jazzband (angl.) [pron. gézbend / ğázband] (jazz-band) s. n., pl. jazzbanduri

jazbandul
JÁZZBAND, jazzbanduri, s. n. Jazz (2). [Scris și: jazz-band, jazband. – Pr.: gézbend, ğazband] – Din engl., fr. jazz-band.

DOOM

jazzband (angl.) [pron. gézbend / ğázband] (jazz-band) s. n., pl. jazzbanduri

jazbandului
JÁZZBAND, jazzbanduri, s. n. Jazz (2). [Scris și: jazz-band, jazband. – Pr.: gézbend, ğazband] – Din engl., fr. jazz-band.

DOOM

jazzband (angl.) [pron. gézbend / ğázband] (jazz-band) s. n., pl. jazzbanduri

jazbanduri
JÁZZBAND, jazzbanduri, s. n. Jazz (2). [Scris și: jazz-band, jazband. – Pr.: gézbend, ğazband] – Din engl., fr. jazz-band.

DOOM

jazzband (angl.) [pron. gézbend / ğázband] (jazz-band) s. n., pl. jazzbanduri

jazbandurile
JÁZZBAND, jazzbanduri, s. n. Jazz (2). [Scris și: jazz-band, jazband. – Pr.: gézbend, ğazband] – Din engl., fr. jazz-band.

DOOM

jazzband (angl.) [pron. gézbend / ğázband] (jazz-band) s. n., pl. jazzbanduri

jazbandurilor
JÁZZBAND, jazzbanduri, s. n. Jazz (2). [Scris și: jazz-band, jazband. – Pr.: gézbend, ğazband] – Din engl., fr. jazz-band.

DOOM

jazzband (angl.) [pron. gézbend / ğázband] (jazz-band) s. n., pl. jazzbanduri

jazistic
JAZÍSTIC, -Ă, jazistici, -ce, adj. De jaz, privitor la jaz. [Scris și: jazzistic] – Jaz + suf. -istic.

jazistic
JAZZÍSTIC, -Ă jazzistici, -ce, adj. Care ține de jazz, privitor la jazz. [Scris și: jazistic] – Jazz + suf. -istic.

jazistica
JAZÍSTIC, -Ă, jazistici, -ce, adj. De jaz, privitor la jaz. [Scris și: jazzistic] – Jaz + suf. -istic.

jazistica
JAZZÍSTIC, -Ă jazzistici, -ce, adj. Care ține de jazz, privitor la jazz. [Scris și: jazistic] – Jazz + suf. -istic.

jazistice
JAZÍSTIC, -Ă, jazistici, -ce, adj. De jaz, privitor la jaz. [Scris și: jazzistic] – Jaz + suf. -istic.

jazistice
JAZZÍSTIC, -Ă jazzistici, -ce, adj. Care ține de jazz, privitor la jazz. [Scris și: jazistic] – Jazz + suf. -istic.

jazisticei
JAZÍSTIC, -Ă, jazistici, -ce, adj. De jaz, privitor la jaz. [Scris și: jazzistic] – Jaz + suf. -istic.

jazisticei
JAZZÍSTIC, -Ă jazzistici, -ce, adj. Care ține de jazz, privitor la jazz. [Scris și: jazistic] – Jazz + suf. -istic.

jazisticele
JAZÍSTIC, -Ă, jazistici, -ce, adj. De jaz, privitor la jaz. [Scris și: jazzistic] – Jaz + suf. -istic.

jazisticele
JAZZÍSTIC, -Ă jazzistici, -ce, adj. Care ține de jazz, privitor la jazz. [Scris și: jazistic] – Jazz + suf. -istic.

jazisticelor
JAZÍSTIC, -Ă, jazistici, -ce, adj. De jaz, privitor la jaz. [Scris și: jazzistic] – Jaz + suf. -istic.

jazisticelor
JAZZÍSTIC, -Ă jazzistici, -ce, adj. Care ține de jazz, privitor la jazz. [Scris și: jazistic] – Jazz + suf. -istic.

jazistici
JAZÍSTIC, -Ă, jazistici, -ce, adj. De jaz, privitor la jaz. [Scris și: jazzistic] – Jaz + suf. -istic.

jazistici
JAZZÍSTIC, -Ă jazzistici, -ce, adj. Care ține de jazz, privitor la jazz. [Scris și: jazistic] – Jazz + suf. -istic.

jazisticii
JAZÍSTIC, -Ă, jazistici, -ce, adj. De jaz, privitor la jaz. [Scris și: jazzistic] – Jaz + suf. -istic.

jazisticii
JAZZÍSTIC, -Ă jazzistici, -ce, adj. Care ține de jazz, privitor la jazz. [Scris și: jazistic] – Jazz + suf. -istic.

jazisticilor
JAZÍSTIC, -Ă, jazistici, -ce, adj. De jaz, privitor la jaz. [Scris și: jazzistic] – Jaz + suf. -istic.

jazisticilor
JAZZÍSTIC, -Ă jazzistici, -ce, adj. Care ține de jazz, privitor la jazz. [Scris și: jazistic] – Jazz + suf. -istic.

jazisticul
JAZÍSTIC, -Ă, jazistici, -ce, adj. De jaz, privitor la jaz. [Scris și: jazzistic] – Jaz + suf. -istic.

jazisticul
JAZZÍSTIC, -Ă jazzistici, -ce, adj. Care ține de jazz, privitor la jazz. [Scris și: jazistic] – Jazz + suf. -istic.

jazisticului
JAZÍSTIC, -Ă, jazistici, -ce, adj. De jaz, privitor la jaz. [Scris și: jazzistic] – Jaz + suf. -istic.

jazisticului
JAZZÍSTIC, -Ă jazzistici, -ce, adj. Care ține de jazz, privitor la jazz. [Scris și: jazistic] – Jazz + suf. -istic.

jazman
JÁZMAN s.m. Muzician de jaz. [Pl. -meni. / < engl. jazzman].

jazmani
JÁZMAN s.m. Muzician de jaz. [Pl. -meni. / < engl. jazzman].

jazmanii
JÁZMAN s.m. Muzician de jaz. [Pl. -meni. / < engl. jazzman].

jazmanilor
JÁZMAN s.m. Muzician de jaz. [Pl. -meni. / < engl. jazzman].

jazmanul
JÁZMAN s.m. Muzician de jaz. [Pl. -meni. / < engl. jazzman].

jazmanului
JÁZMAN s.m. Muzician de jaz. [Pl. -meni. / < engl. jazzman].

jazmeni
JÁZMAN s.m. Muzician de jaz. [Pl. -meni. / < engl. jazzman].

jazmenii
JÁZMAN s.m. Muzician de jaz. [Pl. -meni. / < engl. jazzman].

jazmenilor
JÁZMAN s.m. Muzician de jaz. [Pl. -meni. / < engl. jazzman].

jazolog
JAZOLÓG s.m. Specialist în studiul muzicii de jaz. [Et. incertă].

jazologa
JAZOLÓG s.m. Specialist în studiul muzicii de jaz. [Et. incertă].

jazologe
JAZOLÓG s.m. Specialist în studiul muzicii de jaz. [Et. incertă].

jazologei
JAZOLÓG s.m. Specialist în studiul muzicii de jaz. [Et. incertă].

jazologele
JAZOLÓG s.m. Specialist în studiul muzicii de jaz. [Et. incertă].

jazologelor
JAZOLÓG s.m. Specialist în studiul muzicii de jaz. [Et. incertă].

jazologi
JAZOLÓG s.m. Specialist în studiul muzicii de jaz. [Et. incertă].

jazologii
JAZOLÓG s.m. Specialist în studiul muzicii de jaz. [Et. incertă].

jazologilor
JAZOLÓG s.m. Specialist în studiul muzicii de jaz. [Et. incertă].

jazologul
JAZOLÓG s.m. Specialist în studiul muzicii de jaz. [Et. incertă].

jazologului
JAZOLÓG s.m. Specialist în studiul muzicii de jaz. [Et. incertă].

jazul
JAZZ s. n. 1. Muzică profană din America de Nord, practicată în principal de afro-americani și impusă la sfârșitul sec. XIX în SUA, extinsă ulterior în întreaga lume. 2. Orchestră formată de obicei din instrumente de suflat și de percuție care execută această muzică; jazzband. [Scris și: jaz. – Pr.: gez, ğaz] – Din engl., fr. jazz.

DOOM

!jazz (angl.) [pron. gez/ğaz] s. n., art. jazzul

jazului
JAZZ s. n. 1. Muzică profană din America de Nord, practicată în principal de afro-americani și impusă la sfârșitul sec. XIX în SUA, extinsă ulterior în întreaga lume. 2. Orchestră formată de obicei din instrumente de suflat și de percuție care execută această muzică; jazzband. [Scris și: jaz. – Pr.: gez, ğaz] – Din engl., fr. jazz.

DOOM

!jazz (angl.) [pron. gez/ğaz] s. n., art. jazzul

jazuri
JAZZ s. n. 1. Muzică profană din America de Nord, practicată în principal de afro-americani și impusă la sfârșitul sec. XIX în SUA, extinsă ulterior în întreaga lume. 2. Orchestră formată de obicei din instrumente de suflat și de percuție care execută această muzică; jazzband. [Scris și: jaz. – Pr.: gez, ğaz] – Din engl., fr. jazz.

DOOM

!jazz (angl.) [pron. gez/ğaz] s. n., art. jazzul

jazurile
JAZZ s. n. 1. Muzică profană din America de Nord, practicată în principal de afro-americani și impusă la sfârșitul sec. XIX în SUA, extinsă ulterior în întreaga lume. 2. Orchestră formată de obicei din instrumente de suflat și de percuție care execută această muzică; jazzband. [Scris și: jaz. – Pr.: gez, ğaz] – Din engl., fr. jazz.

DOOM

!jazz (angl.) [pron. gez/ğaz] s. n., art. jazzul

jazurilor
JAZZ s. n. 1. Muzică profană din America de Nord, practicată în principal de afro-americani și impusă la sfârșitul sec. XIX în SUA, extinsă ulterior în întreaga lume. 2. Orchestră formată de obicei din instrumente de suflat și de percuție care execută această muzică; jazzband. [Scris și: jaz. – Pr.: gez, ğaz] – Din engl., fr. jazz.

DOOM

!jazz (angl.) [pron. gez/ğaz] s. n., art. jazzul

jazz
JAZZ s. n. 1. Muzică profană din America de Nord, practicată în principal de afro-americani și impusă la sfârșitul sec. XIX în SUA, extinsă ulterior în întreaga lume. 2. Orchestră formată de obicei din instrumente de suflat și de percuție care execută această muzică; jazzband. [Scris și: jaz. – Pr.: gez, ğaz] – Din engl., fr. jazz.

DOOM

!jazz (angl.) [pron. gez/ğaz] s. n., art. jazzul

jazz
JAZZ-ROCK s. n. (Muz.) Stil aflat la confluența dintre jazz și rock. [Pr.: gezroc, ğazroc] – Din engl. jazz-rock.

DOOM

jazz-rock (angl.) [pron. gézroc / ğázroc] s. n., art. jazz-rockul

jazzband
JÁZZBAND, jazzbanduri, s. n. Jazz (2). [Scris și: jazz-band, jazband. – Pr.: gézbend, ğazband] – Din engl., fr. jazz-band.

DOOM

jazzband (angl.) [pron. gézbend / ğázband] (jazz-band) s. n., pl. jazzbanduri

jazzistic
JAZZÍSTIC, -Ă jazzistici, -ce, adj. Care ține de jazz, privitor la jazz. [Scris și: jazistic] – Jazz + suf. -istic.