ișala
ișalá interj. – Bravo! – Mr., megl. ișala. Tc. iș allah „de vrea domnul” (DAR).

DOOM

ișalá (înv.) interj.
ișlic
IȘLÍC, ișlice, s. n. (Înv.) Căciulă de blană scumpă sau de postav, de format mare, cilindrică sau cu fundul pătrat (din alt material), purtată de domni, de boieri și uneori de soțiile lor, iar mai târziu de negustori, de lăutari etc. ◊ Expr. A călca (pe cineva) pe colțul ișlicului sau a pocni (pe cineva) la coada ișlicului = a jigni (pe cineva). [Var.: (înv.) șlic s. n.] – Cf. tc. bașlık.

DOOM

ișlíc (înv.) s. n., pl. ișlíce
ișlicar
IȘLICÁR, ișlicari, s. m. (Înv.) 1. Persoană care purta ișlic; p. ext. boier conservator, retrograd, refractar la ideile progresiste. 2. Fabricant sau negustor de ișlice. – Ișlic + suf. -ar.

DOOM

ișlicár (înv.) s. m., pl. ișlicári
ișlicari
IȘLICÁR, ișlicari, s. m. (Înv.) 1. Persoană care purta ișlic; p. ext. boier conservator, retrograd, refractar la ideile progresiste. 2. Fabricant sau negustor de ișlice. – Ișlic + suf. -ar.

DOOM

ișlicár (înv.) s. m., pl. ișlicári
ișlicarii
IȘLICÁR, ișlicari, s. m. (Înv.) 1. Persoană care purta ișlic; p. ext. boier conservator, retrograd, refractar la ideile progresiste. 2. Fabricant sau negustor de ișlice. – Ișlic + suf. -ar.

DOOM

ișlicár (înv.) s. m., pl. ișlicári
ișlicarilor
IȘLICÁR, ișlicari, s. m. (Înv.) 1. Persoană care purta ișlic; p. ext. boier conservator, retrograd, refractar la ideile progresiste. 2. Fabricant sau negustor de ișlice. – Ișlic + suf. -ar.

DOOM

ișlicár (înv.) s. m., pl. ișlicári
ișlicarul
IȘLICÁR, ișlicari, s. m. (Înv.) 1. Persoană care purta ișlic; p. ext. boier conservator, retrograd, refractar la ideile progresiste. 2. Fabricant sau negustor de ișlice. – Ișlic + suf. -ar.

DOOM

ișlicár (înv.) s. m., pl. ișlicári
ișlicarului
IȘLICÁR, ișlicari, s. m. (Înv.) 1. Persoană care purta ișlic; p. ext. boier conservator, retrograd, refractar la ideile progresiste. 2. Fabricant sau negustor de ișlice. – Ișlic + suf. -ar.

DOOM

ișlicár (înv.) s. m., pl. ișlicári
ișlice
IȘLÍC, ișlice, s. n. (Înv.) Căciulă de blană scumpă sau de postav, de format mare, cilindrică sau cu fundul pătrat (din alt material), purtată de domni, de boieri și uneori de soțiile lor, iar mai târziu de negustori, de lăutari etc. ◊ Expr. A călca (pe cineva) pe colțul ișlicului sau a pocni (pe cineva) la coada ișlicului = a jigni (pe cineva). [Var.: (înv.) șlic s. n.] – Cf. tc. bașlık.

DOOM

ișlíc (înv.) s. n., pl. ișlíce
ișlicel
IȘLICÉL, ișlicele, s. n. (Înv.) Diminutiv al lui ișlic. – Ișlic + suf. -el.

DOOM

ișlicél (înv.) s. n., pl. ișlicéle
ișlicele
IȘLÍC, ișlice, s. n. (Înv.) Căciulă de blană scumpă sau de postav, de format mare, cilindrică sau cu fundul pătrat (din alt material), purtată de domni, de boieri și uneori de soțiile lor, iar mai târziu de negustori, de lăutari etc. ◊ Expr. A călca (pe cineva) pe colțul ișlicului sau a pocni (pe cineva) la coada ișlicului = a jigni (pe cineva). [Var.: (înv.) șlic s. n.] – Cf. tc. bașlık.

DOOM

ișlíc (înv.) s. n., pl. ișlíce
ișlicele
IȘLICÉL, ișlicele, s. n. (Înv.) Diminutiv al lui ișlic. – Ișlic + suf. -el.

DOOM

ișlicél (înv.) s. n., pl. ișlicéle
ișlicelele
IȘLICÉL, ișlicele, s. n. (Înv.) Diminutiv al lui ișlic. – Ișlic + suf. -el.

DOOM

ișlicél (înv.) s. n., pl. ișlicéle
ișlicelelor
IȘLICÉL, ișlicele, s. n. (Înv.) Diminutiv al lui ișlic. – Ișlic + suf. -el.

DOOM

ișlicél (înv.) s. n., pl. ișlicéle
ișlicelor
IȘLÍC, ișlice, s. n. (Înv.) Căciulă de blană scumpă sau de postav, de format mare, cilindrică sau cu fundul pătrat (din alt material), purtată de domni, de boieri și uneori de soțiile lor, iar mai târziu de negustori, de lăutari etc. ◊ Expr. A călca (pe cineva) pe colțul ișlicului sau a pocni (pe cineva) la coada ișlicului = a jigni (pe cineva). [Var.: (înv.) șlic s. n.] – Cf. tc. bașlık.

DOOM

ișlíc (înv.) s. n., pl. ișlíce
ișlicelul
IȘLICÉL, ișlicele, s. n. (Înv.) Diminutiv al lui ișlic. – Ișlic + suf. -el.

DOOM

ișlicél (înv.) s. n., pl. ișlicéle
ișlicelului
IȘLICÉL, ișlicele, s. n. (Înv.) Diminutiv al lui ișlic. – Ișlic + suf. -el.

DOOM

ișlicél (înv.) s. n., pl. ișlicéle
ișlicul
IȘLÍC, ișlice, s. n. (Înv.) Căciulă de blană scumpă sau de postav, de format mare, cilindrică sau cu fundul pătrat (din alt material), purtată de domni, de boieri și uneori de soțiile lor, iar mai târziu de negustori, de lăutari etc. ◊ Expr. A călca (pe cineva) pe colțul ișlicului sau a pocni (pe cineva) la coada ișlicului = a jigni (pe cineva). [Var.: (înv.) șlic s. n.] – Cf. tc. bașlık.

DOOM

ișlíc (înv.) s. n., pl. ișlíce
ișlicului
IȘLÍC, ișlice, s. n. (Înv.) Căciulă de blană scumpă sau de postav, de format mare, cilindrică sau cu fundul pătrat (din alt material), purtată de domni, de boieri și uneori de soțiile lor, iar mai târziu de negustori, de lăutari etc. ◊ Expr. A călca (pe cineva) pe colțul ișlicului sau a pocni (pe cineva) la coada ișlicului = a jigni (pe cineva). [Var.: (înv.) șlic s. n.] – Cf. tc. bașlık.

DOOM

ișlíc (înv.) s. n., pl. ișlíce
ișpan
ȘPAN s.m. (Ban., Trans. SV) Nobil care stăpînea sau administra un ținut. Cine va ține vrăji, aceia să să de șpanilor, să nu să vor lăsa. SAVA, AȘEZĂMÎNTURILE. Din mila... șpanului săcuilor. SA, 2r. Ishpan. Castellanus. Comes. AC, 344; cf. PP, 3. ♦ (Mold.) Nobil. Izvorîia den toată lumea la Italiia, pentru să fie în volniciia Italiei șpan, adecă nemiș, cum dzic leșii șlehtici. NCL I, 47; cf. M. COSTIN; N. COSTIN. \nVariante: ișpan (AC, 344; PP, 3). \nEtimologie: magh. spán, ispán. \nCf. șleahtic.
iștalău
iștálău (-aie), s. n. – Grajd. Mag. istálló (DAR), care pare să provină din it. stalla.
iște
ISCÁ, isc, vb. I. Refl. A se naște, a lua ființă, a se ivi, a se produce, a apărea (pe neașteptate, deodată). ♦ Tranz. A face să se nască, să se ivească, a scoate la iveală, a provoca (pe neașteptate); p. ext. a născoci, a inventa. – Din bg. iskam (iska mi se).

DOOM

iscá (a ~) vb., ind. prez. 3 íscă; conj. prez. 3 să íște
iști
ISCÁ, isc, vb. I. Refl. A se naște, a lua ființă, a se ivi, a se produce, a apărea (pe neașteptate, deodată). ♦ Tranz. A face să se nască, să se ivească, a scoate la iveală, a provoca (pe neașteptate); p. ext. a născoci, a inventa. – Din bg. iskam (iska mi se).

DOOM

iscá (a ~) vb., ind. prez. 3 íscă; conj. prez. 3 să íște