itacism
ITACÍSM s.n. Sistem potrivit căruia litera grecească e se pronunță i (ita). [< fr. itacisme, cf. ita – numele literei η în greaca modernă].
italian
ITALIÁN, -Ă, italieni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populația Italiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Italiei sau italienilor (1), privitor la Italia ori la italieni; italienesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba italiană. [Pr.: -li-an] – Din it. italiano. DOOM
italiánă (limbă) (-li-a-) s. f., g.-d. art. italiénei (-li-e-)
italian
ITALIÁN, -Ă, italieni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populația Italiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Italiei sau italienilor (1), privitor la Italia ori la italieni; italienesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba italiană. [Pr.: -li-an] – Din it. italiano. DOOM
italiánă (limbă) (-li-a-) s. f., g.-d. art. italiénei (-li-e-)
italiana
ITALIÁN, -Ă, italieni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populația Italiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Italiei sau italienilor (1), privitor la Italia ori la italieni; italienesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba italiană. [Pr.: -li-an] – Din it. italiano. DOOM
italiánă (limbă) (-li-a-) s. f., g.-d. art. italiénei (-li-e-)
italianca
ITALIÁNCĂ, italience, s. f. Femeie care face parte din populația Italiei sau este originară de acolo. [Pr.: -li-an-] – Italian + suf. -că. DOOM
italiáncă (-li-an-) s. f., g.-d. art. italiéncei (-li-en-); pl. italiénce
italianco
ITALIÁNCĂ, italience, s. f. Femeie care face parte din populația Italiei sau este originară de acolo. [Pr.: -li-an-] – Italian + suf. -că. DOOM
italiáncă (-li-an-) s. f., g.-d. art. italiéncei (-li-en-); pl. italiénce
italianul
ITALIÁN, -Ă, italieni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populația Italiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Italiei sau italienilor (1), privitor la Italia ori la italieni; italienesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba italiană. [Pr.: -li-an] – Din it. italiano. DOOM
italiánă (limbă) (-li-a-) s. f., g.-d. art. italiénei (-li-e-)
italianului
ITALIÁN, -Ă, italieni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populația Italiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Italiei sau italienilor (1), privitor la Italia ori la italieni; italienesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba italiană. [Pr.: -li-an] – Din it. italiano. DOOM
italiánă (limbă) (-li-a-) s. f., g.-d. art. italiénei (-li-e-)
italic
ITÁLIC, -Ă, italici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține Italiei antice, privitor la Italia antică. 2. Adj., s. f. (Literă) cu caractere cursive. – Din fr. italique, lat. italicus. DOOM
itálic adj. m., pl. itálici; f. itálică, pl. itálice
italica
ITÁLIC, -Ă, italici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține Italiei antice, privitor la Italia antică. 2. Adj., s. f. (Literă) cu caractere cursive. – Din fr. italique, lat. italicus. DOOM
itálic adj. m., pl. itálici; f. itálică, pl. itálice
italica
DUGHÍE, dughii, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze alungite și ascuțite la vârf, cu flori dispuse în spice, cultivată ca plantă de nutreț; părâng (Setaria italica). – Et. nec.
italice
ITÁLIC, -Ă, italici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține Italiei antice, privitor la Italia antică. 2. Adj., s. f. (Literă) cu caractere cursive. – Din fr. italique, lat. italicus. DOOM
itálic adj. m., pl. itálici; f. itálică, pl. itálice
italicei
ITÁLIC, -Ă, italici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține Italiei antice, privitor la Italia antică. 2. Adj., s. f. (Literă) cu caractere cursive. – Din fr. italique, lat. italicus. DOOM
itálic adj. m., pl. itálici; f. itálică, pl. itálice
italicele
ITÁLIC, -Ă, italici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține Italiei antice, privitor la Italia antică. 2. Adj., s. f. (Literă) cu caractere cursive. – Din fr. italique, lat. italicus. DOOM
itálic adj. m., pl. itálici; f. itálică, pl. itálice
italicelor
ITÁLIC, -Ă, italici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține Italiei antice, privitor la Italia antică. 2. Adj., s. f. (Literă) cu caractere cursive. – Din fr. italique, lat. italicus. DOOM
itálic adj. m., pl. itálici; f. itálică, pl. itálice
italici
ITÁLIC, -Ă, italici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține Italiei antice, privitor la Italia antică. 2. Adj., s. f. (Literă) cu caractere cursive. – Din fr. italique, lat. italicus. DOOM
itálic adj. m., pl. itálici; f. itálică, pl. itálice
italicii
ITÁLIC, -Ă, italici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține Italiei antice, privitor la Italia antică. 2. Adj., s. f. (Literă) cu caractere cursive. – Din fr. italique, lat. italicus. DOOM
itálic adj. m., pl. itálici; f. itálică, pl. itálice
italicilor
ITÁLIC, -Ă, italici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține Italiei antice, privitor la Italia antică. 2. Adj., s. f. (Literă) cu caractere cursive. – Din fr. italique, lat. italicus. DOOM
itálic adj. m., pl. itálici; f. itálică, pl. itálice
italicul
ITÁLIC, -Ă, italici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține Italiei antice, privitor la Italia antică. 2. Adj., s. f. (Literă) cu caractere cursive. – Din fr. italique, lat. italicus. DOOM
itálic adj. m., pl. itálici; f. itálică, pl. itálice
italicului
ITÁLIC, -Ă, italici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține Italiei antice, privitor la Italia antică. 2. Adj., s. f. (Literă) cu caractere cursive. – Din fr. italique, lat. italicus. DOOM
itálic adj. m., pl. itálici; f. itálică, pl. itálice
italience
ITALIÁNCĂ, italience, s. f. Femeie care face parte din populația Italiei sau este originară de acolo. [Pr.: -li-an-] – Italian + suf. -că. DOOM
italiáncă (-li-an-) s. f., g.-d. art. italiéncei (-li-en-); pl. italiénce
italiencei
ITALIÁNCĂ, italience, s. f. Femeie care face parte din populația Italiei sau este originară de acolo. [Pr.: -li-an-] – Italian + suf. -că. DOOM
italiáncă (-li-an-) s. f., g.-d. art. italiéncei (-li-en-); pl. italiénce
italiencele
ITALIÁNCĂ, italience, s. f. Femeie care face parte din populația Italiei sau este originară de acolo. [Pr.: -li-an-] – Italian + suf. -că. DOOM
italiáncă (-li-an-) s. f., g.-d. art. italiéncei (-li-en-); pl. italiénce
italiencelor
ITALIÁNCĂ, italience, s. f. Femeie care face parte din populația Italiei sau este originară de acolo. [Pr.: -li-an-] – Italian + suf. -că. DOOM
italiáncă (-li-an-) s. f., g.-d. art. italiéncei (-li-en-); pl. italiénce
italiene
ITALIÁN, -Ă, italieni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populația Italiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Italiei sau italienilor (1), privitor la Italia ori la italieni; italienesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba italiană. [Pr.: -li-an] – Din it. italiano. DOOM
italiánă (limbă) (-li-a-) s. f., g.-d. art. italiénei (-li-e-)
italieneasca
ITALIENÉSC, -EÁSCĂ, italienești, adj. Italian (2). [Pr.: -li-e-] – Italian + suf. -esc. DOOM
italienésc (-li-e-) adj. m., f. italieneáscă; pl. m. și f. italienéști
italienei
ITALIÁN, -Ă, italieni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populația Italiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Italiei sau italienilor (1), privitor la Italia ori la italieni; italienesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba italiană. [Pr.: -li-an] – Din it. italiano. DOOM
italiánă (limbă) (-li-a-) s. f., g.-d. art. italiénei (-li-e-)
italienele
ITALIÁN, -Ă, italieni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populația Italiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Italiei sau italienilor (1), privitor la Italia ori la italieni; italienesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba italiană. [Pr.: -li-an] – Din it. italiano. DOOM
italiánă (limbă) (-li-a-) s. f., g.-d. art. italiénei (-li-e-)
italienelor
ITALIÁN, -Ă, italieni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populația Italiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Italiei sau italienilor (1), privitor la Italia ori la italieni; italienesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba italiană. [Pr.: -li-an] – Din it. italiano. DOOM
italiánă (limbă) (-li-a-) s. f., g.-d. art. italiénei (-li-e-)
italienesc
ITALIENÉSC, -EÁSCĂ, italienești, adj. Italian (2). [Pr.: -li-e-] – Italian + suf. -esc. DOOM
italienésc (-li-e-) adj. m., f. italieneáscă; pl. m. și f. italienéști
italienescul
ITALIENÉSC, -EÁSCĂ, italienești, adj. Italian (2). [Pr.: -li-e-] – Italian + suf. -esc. DOOM
italienésc (-li-e-) adj. m., f. italieneáscă; pl. m. și f. italienéști
italienescului
ITALIENÉSC, -EÁSCĂ, italienești, adj. Italian (2). [Pr.: -li-e-] – Italian + suf. -esc. DOOM
italienésc (-li-e-) adj. m., f. italieneáscă; pl. m. și f. italienéști
italienește
ITALIENÉȘTE adv. În felul italienilor; în limba italiană. [Pr.: -li-e-] – Italian + suf. -ește. DOOM
italienéște (-li-e-) adv.
italienești
ITALIENÉSC, -EÁSCĂ, italienești, adj. Italian (2). [Pr.: -li-e-] – Italian + suf. -esc. DOOM
italienésc (-li-e-) adj. m., f. italieneáscă; pl. m. și f. italienéști
italieneștii
ITALIENÉSC, -EÁSCĂ, italienești, adj. Italian (2). [Pr.: -li-e-] – Italian + suf. -esc. DOOM
italienésc (-li-e-) adj. m., f. italieneáscă; pl. m. și f. italienéști
italieneștile
ITALIENÉSC, -EÁSCĂ, italienești, adj. Italian (2). [Pr.: -li-e-] – Italian + suf. -esc. DOOM
italienésc (-li-e-) adj. m., f. italieneáscă; pl. m. și f. italienéști
italieneștilor
ITALIENÉSC, -EÁSCĂ, italienești, adj. Italian (2). [Pr.: -li-e-] – Italian + suf. -esc. DOOM
italienésc (-li-e-) adj. m., f. italieneáscă; pl. m. și f. italienéști
italieni
ITALIÁN, -Ă, italieni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populația Italiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Italiei sau italienilor (1), privitor la Italia ori la italieni; italienesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba italiană. [Pr.: -li-an] – Din it. italiano. DOOM
italiánă (limbă) (-li-a-) s. f., g.-d. art. italiénei (-li-e-)
italienii
ITALIÁN, -Ă, italieni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populația Italiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Italiei sau italienilor (1), privitor la Italia ori la italieni; italienesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba italiană. [Pr.: -li-an] – Din it. italiano. DOOM
italiánă (limbă) (-li-a-) s. f., g.-d. art. italiénei (-li-e-)
italienilor
ITALIÁN, -Ă, italieni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populația Italiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Italiei sau italienilor (1), privitor la Italia ori la italieni; italienesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba italiană. [Pr.: -li-an] – Din it. italiano. DOOM
italiánă (limbă) (-li-a-) s. f., g.-d. art. italiénei (-li-e-)
italienism
ITALIENÍSM, (1) italienisme, s. n. 1. Cuvânt sau expresie împrumutate din limba italiană de o altă limbă și neadaptate la sistemul acesteia. 2. Curent lingvistic din sec. XIX care urmărea să apropie prin mijloace artificiale limba română de italiană. [Pr.: -li-e-] – Din it. italianismo, fr. istalianisme. DOOM
italienísm (-li-e-) s. n., (idiotisme) pl. italienísme
italienisme
ITALIENÍSM, (1) italienisme, s. n. 1. Cuvânt sau expresie împrumutate din limba italiană de o altă limbă și neadaptate la sistemul acesteia. 2. Curent lingvistic din sec. XIX care urmărea să apropie prin mijloace artificiale limba română de italiană. [Pr.: -li-e-] – Din it. italianismo, fr. istalianisme. DOOM
italienísm (-li-e-) s. n., (idiotisme) pl. italienísme
italienismele
ITALIENÍSM, (1) italienisme, s. n. 1. Cuvânt sau expresie împrumutate din limba italiană de o altă limbă și neadaptate la sistemul acesteia. 2. Curent lingvistic din sec. XIX care urmărea să apropie prin mijloace artificiale limba română de italiană. [Pr.: -li-e-] – Din it. italianismo, fr. istalianisme. DOOM
italienísm (-li-e-) s. n., (idiotisme) pl. italienísme
italienismelor
ITALIENÍSM, (1) italienisme, s. n. 1. Cuvânt sau expresie împrumutate din limba italiană de o altă limbă și neadaptate la sistemul acesteia. 2. Curent lingvistic din sec. XIX care urmărea să apropie prin mijloace artificiale limba română de italiană. [Pr.: -li-e-] – Din it. italianismo, fr. istalianisme. DOOM
italienísm (-li-e-) s. n., (idiotisme) pl. italienísme
italienismul
ITALIENÍSM, (1) italienisme, s. n. 1. Cuvânt sau expresie împrumutate din limba italiană de o altă limbă și neadaptate la sistemul acesteia. 2. Curent lingvistic din sec. XIX care urmărea să apropie prin mijloace artificiale limba română de italiană. [Pr.: -li-e-] – Din it. italianismo, fr. istalianisme. DOOM
italienísm (-li-e-) s. n., (idiotisme) pl. italienísme
italienismului
ITALIENÍSM, (1) italienisme, s. n. 1. Cuvânt sau expresie împrumutate din limba italiană de o altă limbă și neadaptate la sistemul acesteia. 2. Curent lingvistic din sec. XIX care urmărea să apropie prin mijloace artificiale limba română de italiană. [Pr.: -li-e-] – Din it. italianismo, fr. istalianisme. DOOM
italienísm (-li-e-) s. n., (idiotisme) pl. italienísme
italienist
ITALIENÍST, -Ă, italieniști, -ste, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care aparține italienismului (2), privitor la italienism. 2. S. m. Adept al italienismului (2). 3. S. m. și f. Specialist în limba, literatura și cultura italiană! [Pr.: -li-e-] – Italian + suf. -ist. DOOM
!italienístă (-li-e-), s. f., g.-d. art. italienístei; pl. italieníste
italienist
ITALIENÍST, -Ă, italieniști, -ste, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care aparține italienismului (2), privitor la italienism. 2. S. m. Adept al italienismului (2). 3. S. m. și f. Specialist în limba, literatura și cultura italiană! [Pr.: -li-e-] – Italian + suf. -ist. DOOM
!italienístă (-li-e-), s. f., g.-d. art. italienístei; pl. italieníste
italienista
ITALIENÍST, -Ă, italieniști, -ste, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care aparține italienismului (2), privitor la italienism. 2. S. m. Adept al italienismului (2). 3. S. m. și f. Specialist în limba, literatura și cultura italiană! [Pr.: -li-e-] – Italian + suf. -ist. DOOM
!italienístă (-li-e-), s. f., g.-d. art. italienístei; pl. italieníste
italienista
ITALIENÍST, -Ă, italieniști, -ste, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care aparține italienismului (2), privitor la italienism. 2. S. m. Adept al italienismului (2). 3. S. m. și f. Specialist în limba, literatura și cultura italiană! [Pr.: -li-e-] – Italian + suf. -ist. DOOM
!italienístă (-li-e-), s. f., g.-d. art. italienístei; pl. italieníste
italieniste
ITALIENÍST, -Ă, italieniști, -ste, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care aparține italienismului (2), privitor la italienism. 2. S. m. Adept al italienismului (2). 3. S. m. și f. Specialist în limba, literatura și cultura italiană! [Pr.: -li-e-] – Italian + suf. -ist. DOOM
!italienístă (-li-e-), s. f., g.-d. art. italienístei; pl. italieníste
italieniste
ITALIENÍST, -Ă, italieniști, -ste, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care aparține italienismului (2), privitor la italienism. 2. S. m. Adept al italienismului (2). 3. S. m. și f. Specialist în limba, literatura și cultura italiană! [Pr.: -li-e-] – Italian + suf. -ist. DOOM
!italienístă (-li-e-), s. f., g.-d. art. italienístei; pl. italieníste
italienistei
ITALIENÍST, -Ă, italieniști, -ste, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care aparține italienismului (2), privitor la italienism. 2. S. m. Adept al italienismului (2). 3. S. m. și f. Specialist în limba, literatura și cultura italiană! [Pr.: -li-e-] – Italian + suf. -ist. DOOM
!italienístă (-li-e-), s. f., g.-d. art. italienístei; pl. italieníste
italienistei
ITALIENÍST, -Ă, italieniști, -ste, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care aparține italienismului (2), privitor la italienism. 2. S. m. Adept al italienismului (2). 3. S. m. și f. Specialist în limba, literatura și cultura italiană! [Pr.: -li-e-] – Italian + suf. -ist. DOOM
!italienístă (-li-e-), s. f., g.-d. art. italienístei; pl. italieníste
italienistele
ITALIENÍST, -Ă, italieniști, -ste, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care aparține italienismului (2), privitor la italienism. 2. S. m. Adept al italienismului (2). 3. S. m. și f. Specialist în limba, literatura și cultura italiană! [Pr.: -li-e-] – Italian + suf. -ist. DOOM
!italienístă (-li-e-), s. f., g.-d. art. italienístei; pl. italieníste
italienistele
ITALIENÍST, -Ă, italieniști, -ste, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care aparține italienismului (2), privitor la italienism. 2. S. m. Adept al italienismului (2). 3. S. m. și f. Specialist în limba, literatura și cultura italiană! [Pr.: -li-e-] – Italian + suf. -ist. DOOM
!italienístă (-li-e-), s. f., g.-d. art. italienístei; pl. italieníste
italienistelor
ITALIENÍST, -Ă, italieniști, -ste, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care aparține italienismului (2), privitor la italienism. 2. S. m. Adept al italienismului (2). 3. S. m. și f. Specialist în limba, literatura și cultura italiană! [Pr.: -li-e-] – Italian + suf. -ist. DOOM
!italienístă (-li-e-), s. f., g.-d. art. italienístei; pl. italieníste
italienistelor
ITALIENÍST, -Ă, italieniști, -ste, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care aparține italienismului (2), privitor la italienism. 2. S. m. Adept al italienismului (2). 3. S. m. și f. Specialist în limba, literatura și cultura italiană! [Pr.: -li-e-] – Italian + suf. -ist. DOOM
!italienístă (-li-e-), s. f., g.-d. art. italienístei; pl. italieníste
italienistica
ITALIENÍSTICĂ s.f. Studiul limbii, literaturii și culturii italiene. [Pron. -li-e-. / cf. it. italienista].
italienistici
ITALIENÍSTICĂ s.f. Studiul limbii, literaturii și culturii italiene. [Pron. -li-e-. / cf. it. italienista].
italienisticii
ITALIENÍSTICĂ s.f. Studiul limbii, literaturii și culturii italiene. [Pron. -li-e-. / cf. it. italienista].
italienistul
ITALIENÍST, -Ă, italieniști, -ste, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care aparține italienismului (2), privitor la italienism. 2. S. m. Adept al italienismului (2). 3. S. m. și f. Specialist în limba, literatura și cultura italiană! [Pr.: -li-e-] – Italian + suf. -ist. DOOM
!italienístă (-li-e-), s. f., g.-d. art. italienístei; pl. italieníste
italienistul
ITALIENÍST, -Ă, italieniști, -ste, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care aparține italienismului (2), privitor la italienism. 2. S. m. Adept al italienismului (2). 3. S. m. și f. Specialist în limba, literatura și cultura italiană! [Pr.: -li-e-] – Italian + suf. -ist. DOOM
!italienístă (-li-e-), s. f., g.-d. art. italienístei; pl. italieníste
italienistului
ITALIENÍST, -Ă, italieniști, -ste, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care aparține italienismului (2), privitor la italienism. 2. S. m. Adept al italienismului (2). 3. S. m. și f. Specialist în limba, literatura și cultura italiană! [Pr.: -li-e-] – Italian + suf. -ist. DOOM
!italienístă (-li-e-), s. f., g.-d. art. italienístei; pl. italieníste
italienistului
ITALIENÍST, -Ă, italieniști, -ste, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care aparține italienismului (2), privitor la italienism. 2. S. m. Adept al italienismului (2). 3. S. m. și f. Specialist în limba, literatura și cultura italiană! [Pr.: -li-e-] – Italian + suf. -ist. DOOM
!italienístă (-li-e-), s. f., g.-d. art. italienístei; pl. italieníste
italieniza
ITALIENIZÁ vb. I. tr. A da cuvintelor o formă italienească. ♦ A imita (în stil, în limbă) pe italieni. [Pron. -li-e-. / < it. italianeggiare, fr. italianiser]. DOOM
italienizá (a ~) (-li-e-) vb., ind. prez. 3 italienizeáză
italienizai
ITALIENIZÁ vb. I. tr. A da cuvintelor o formă italienească. ♦ A imita (în stil, în limbă) pe italieni. [Pron. -li-e-. / < it. italianeggiare, fr. italianiser]. DOOM
italienizá (a ~) (-li-e-) vb., ind. prez. 3 italienizeáză
italienizam
ITALIENIZÁ vb. I. tr. A da cuvintelor o formă italienească. ♦ A imita (în stil, în limbă) pe italieni. [Pron. -li-e-. / < it. italianeggiare, fr. italianiser]. DOOM
italienizá (a ~) (-li-e-) vb., ind. prez. 3 italienizeáză
italienizant
ITALIENIZÁNT, -Ă adj. Care urmărește italienizarea limbii. [Pron. -li-e-. / cf. it. italianeggiante, fr. italianisant].
italienizanta
ITALIENIZÁNT, -Ă adj. Care urmărește italienizarea limbii. [Pron. -li-e-. / cf. it. italianeggiante, fr. italianisant].
italienizante
ITALIENIZÁNT, -Ă adj. Care urmărește italienizarea limbii. [Pron. -li-e-. / cf. it. italianeggiante, fr. italianisant].
italienizantei
ITALIENIZÁNT, -Ă adj. Care urmărește italienizarea limbii. [Pron. -li-e-. / cf. it. italianeggiante, fr. italianisant].
italienizantele
ITALIENIZÁNT, -Ă adj. Care urmărește italienizarea limbii. [Pron. -li-e-. / cf. it. italianeggiante, fr. italianisant].
italienizantelor
ITALIENIZÁNT, -Ă adj. Care urmărește italienizarea limbii. [Pron. -li-e-. / cf. it. italianeggiante, fr. italianisant].
italienizantul
ITALIENIZÁNT, -Ă adj. Care urmărește italienizarea limbii. [Pron. -li-e-. / cf. it. italianeggiante, fr. italianisant].
italienizantului
ITALIENIZÁNT, -Ă adj. Care urmărește italienizarea limbii. [Pron. -li-e-. / cf. it. italianeggiante, fr. italianisant].
italienizanți
ITALIENIZÁNT, -Ă adj. Care urmărește italienizarea limbii. [Pron. -li-e-. / cf. it. italianeggiante, fr. italianisant].
italienizanții
ITALIENIZÁNT, -Ă adj. Care urmărește italienizarea limbii. [Pron. -li-e-. / cf. it. italianeggiante, fr. italianisant].
italienizanților
ITALIENIZÁNT, -Ă adj. Care urmărește italienizarea limbii. [Pron. -li-e-. / cf. it. italianeggiante, fr. italianisant].
italienizare
ITALIENIZÁ vb. I. tr. A da cuvintelor o formă italienească. ♦ A imita (în stil, în limbă) pe italieni. [Pron. -li-e-. / < it. italianeggiare, fr. italianiser]. DOOM
italienizá (a ~) (-li-e-) vb., ind. prez. 3 italienizeáză
italienizare
ITALIENIZÁRE s.f. Acțiunea de a italieniza și rezultatul ei. [< italieniza].
italienizară
ITALIENIZÁ vb. I. tr. A da cuvintelor o formă italienească. ♦ A imita (în stil, în limbă) pe italieni. [Pron. -li-e-. / < it. italianeggiare, fr. italianiser]. DOOM
italienizá (a ~) (-li-e-) vb., ind. prez. 3 italienizeáză
italienizarăm
ITALIENIZÁ vb. I. tr. A da cuvintelor o formă italienească. ♦ A imita (în stil, în limbă) pe italieni. [Pron. -li-e-. / < it. italianeggiare, fr. italianiser]. DOOM
italienizá (a ~) (-li-e-) vb., ind. prez. 3 italienizeáză
italienizarăți
ITALIENIZÁ vb. I. tr. A da cuvintelor o formă italienească. ♦ A imita (în stil, în limbă) pe italieni. [Pron. -li-e-. / < it. italianeggiare, fr. italianiser]. DOOM
italienizá (a ~) (-li-e-) vb., ind. prez. 3 italienizeáză
italienizase
ITALIENIZÁ vb. I. tr. A da cuvintelor o formă italienească. ♦ A imita (în stil, în limbă) pe italieni. [Pron. -li-e-. / < it. italianeggiare, fr. italianiser]. DOOM
italienizá (a ~) (-li-e-) vb., ind. prez. 3 italienizeáză
italienizasem
ITALIENIZÁ vb. I. tr. A da cuvintelor o formă italienească. ♦ A imita (în stil, în limbă) pe italieni. [Pron. -li-e-. / < it. italianeggiare, fr. italianiser]. DOOM
italienizá (a ~) (-li-e-) vb., ind. prez. 3 italienizeáză
italienizaseră
ITALIENIZÁ vb. I. tr. A da cuvintelor o formă italienească. ♦ A imita (în stil, în limbă) pe italieni. [Pron. -li-e-. / < it. italianeggiare, fr. italianiser]. DOOM
italienizá (a ~) (-li-e-) vb., ind. prez. 3 italienizeáză
italienizaserăm
ITALIENIZÁ vb. I. tr. A da cuvintelor o formă italienească. ♦ A imita (în stil, în limbă) pe italieni. [Pron. -li-e-. / < it. italianeggiare, fr. italianiser]. DOOM
italienizá (a ~) (-li-e-) vb., ind. prez. 3 italienizeáză
italienizaserăți
ITALIENIZÁ vb. I. tr. A da cuvintelor o formă italienească. ♦ A imita (în stil, în limbă) pe italieni. [Pron. -li-e-. / < it. italianeggiare, fr. italianiser]. DOOM
italienizá (a ~) (-li-e-) vb., ind. prez. 3 italienizeáză
italienizaseși
ITALIENIZÁ vb. I. tr. A da cuvintelor o formă italienească. ♦ A imita (în stil, în limbă) pe italieni. [Pron. -li-e-. / < it. italianeggiare, fr. italianiser]. DOOM
italienizá (a ~) (-li-e-) vb., ind. prez. 3 italienizeáză
italienizaseți
ITALIENIZÁ vb. I. tr. A da cuvintelor o formă italienească. ♦ A imita (în stil, în limbă) pe italieni. [Pron. -li-e-. / < it. italianeggiare, fr. italianiser]. DOOM
italienizá (a ~) (-li-e-) vb., ind. prez. 3 italienizeáză
italienizat
ITALIENIZÁ vb. I. tr. A da cuvintelor o formă italienească. ♦ A imita (în stil, în limbă) pe italieni. [Pron. -li-e-. / < it. italianeggiare, fr. italianiser]. DOOM
italienizá (a ~) (-li-e-) vb., ind. prez. 3 italienizeáză
italienizat
ITALIENIZÁ vb. I. tr. A da cuvintelor o formă italienească. ♦ A imita (în stil, în limbă) pe italieni. [Pron. -li-e-. / < it. italianeggiare, fr. italianiser].
italienizata
ITALIENIZÁ vb. I. tr. A da cuvintelor o formă italienească. ♦ A imita (în stil, în limbă) pe italieni. [Pron. -li-e-. / < it. italianeggiare, fr. italianiser].
italienizate
ITALIENIZÁ vb. I. tr. A da cuvintelor o formă italienească. ♦ A imita (în stil, în limbă) pe italieni. [Pron. -li-e-. / < it. italianeggiare, fr. italianiser].
italienizatei
ITALIENIZÁ vb. I. tr. A da cuvintelor o formă italienească. ♦ A imita (în stil, în limbă) pe italieni. [Pron. -li-e-. / < it. italianeggiare, fr. italianiser].
italienizatele
ITALIENIZÁ vb. I. tr. A da cuvintelor o formă italienească. ♦ A imita (în stil, în limbă) pe italieni. [Pron. -li-e-. / < it. italianeggiare, fr. italianiser].
italienizatelor
ITALIENIZÁ vb. I. tr. A da cuvintelor o formă italienească. ♦ A imita (în stil, în limbă) pe italieni. [Pron. -li-e-. / < it. italianeggiare, fr. italianiser].
italienizatul
ITALIENIZÁ vb. I. tr. A da cuvintelor o formă italienească. ♦ A imita (în stil, în limbă) pe italieni. [Pron. -li-e-. / < it. italianeggiare, fr. italianiser].
italienizatului
ITALIENIZÁ vb. I. tr. A da cuvintelor o formă italienească. ♦ A imita (în stil, în limbă) pe italieni. [Pron. -li-e-. / < it. italianeggiare, fr. italianiser].
italienizau
ITALIENIZÁ vb. I. tr. A da cuvintelor o formă italienească. ♦ A imita (în stil, în limbă) pe italieni. [Pron. -li-e-. / < it. italianeggiare, fr. italianiser]. DOOM
italienizá (a ~) (-li-e-) vb., ind. prez. 3 italienizeáză
italienizași
ITALIENIZÁ vb. I. tr. A da cuvintelor o formă italienească. ♦ A imita (în stil, în limbă) pe italieni. [Pron. -li-e-. / < it. italianeggiare, fr. italianiser]. DOOM
italienizá (a ~) (-li-e-) vb., ind. prez. 3 italienizeáză
italienizați
ITALIENIZÁ vb. I. tr. A da cuvintelor o formă italienească. ♦ A imita (în stil, în limbă) pe italieni. [Pron. -li-e-. / < it. italianeggiare, fr. italianiser]. DOOM
italienizá (a ~) (-li-e-) vb., ind. prez. 3 italienizeáză
italienizați
ITALIENIZÁ vb. I. tr. A da cuvintelor o formă italienească. ♦ A imita (în stil, în limbă) pe italieni. [Pron. -li-e-. / < it. italianeggiare, fr. italianiser].
italienizații
ITALIENIZÁ vb. I. tr. A da cuvintelor o formă italienească. ♦ A imita (în stil, în limbă) pe italieni. [Pron. -li-e-. / < it. italianeggiare, fr. italianiser].
italienizaților
ITALIENIZÁ vb. I. tr. A da cuvintelor o formă italienească. ♦ A imita (în stil, în limbă) pe italieni. [Pron. -li-e-. / < it. italianeggiare, fr. italianiser].
italienizează
ITALIENIZÁ vb. I. tr. A da cuvintelor o formă italienească. ♦ A imita (în stil, în limbă) pe italieni. [Pron. -li-e-. / < it. italianeggiare, fr. italianiser]. DOOM
italienizá (a ~) (-li-e-) vb., ind. prez. 3 italienizeáză
italienizez
ITALIENIZÁ vb. I. tr. A da cuvintelor o formă italienească. ♦ A imita (în stil, în limbă) pe italieni. [Pron. -li-e-. / < it. italianeggiare, fr. italianiser]. DOOM
italienizá (a ~) (-li-e-) vb., ind. prez. 3 italienizeáză
italienizeze
ITALIENIZÁ vb. I. tr. A da cuvintelor o formă italienească. ♦ A imita (în stil, în limbă) pe italieni. [Pron. -li-e-. / < it. italianeggiare, fr. italianiser]. DOOM
italienizá (a ~) (-li-e-) vb., ind. prez. 3 italienizeáză
italienizezi
ITALIENIZÁ vb. I. tr. A da cuvintelor o formă italienească. ♦ A imita (în stil, în limbă) pe italieni. [Pron. -li-e-. / < it. italianeggiare, fr. italianiser]. DOOM
italienizá (a ~) (-li-e-) vb., ind. prez. 3 italienizeáză
italienizând
ITALIENIZÁ vb. I. tr. A da cuvintelor o formă italienească. ♦ A imita (în stil, în limbă) pe italieni. [Pron. -li-e-. / < it. italianeggiare, fr. italianiser]. DOOM
italienizá (a ~) (-li-e-) vb., ind. prez. 3 italienizeáză
italienizînd
ITALIENIZÁ vb. I. tr. A da cuvintelor o formă italienească. ♦ A imita (în stil, în limbă) pe italieni. [Pron. -li-e-. / < it. italianeggiare, fr. italianiser]. DOOM
italienizá (a ~) (-li-e-) vb., ind. prez. 3 italienizeáză
italieniști
ITALIENÍST, -Ă, italieniști, -ste, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care aparține italienismului (2), privitor la italienism. 2. S. m. Adept al italienismului (2). 3. S. m. și f. Specialist în limba, literatura și cultura italiană! [Pr.: -li-e-] – Italian + suf. -ist. DOOM
!italienístă (-li-e-), s. f., g.-d. art. italienístei; pl. italieníste
italieniști
ITALIENÍST, -Ă, italieniști, -ste, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care aparține italienismului (2), privitor la italienism. 2. S. m. Adept al italienismului (2). 3. S. m. și f. Specialist în limba, literatura și cultura italiană! [Pr.: -li-e-] – Italian + suf. -ist. DOOM
!italienístă (-li-e-), s. f., g.-d. art. italienístei; pl. italieníste
italieniștii
ITALIENÍST, -Ă, italieniști, -ste, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care aparține italienismului (2), privitor la italienism. 2. S. m. Adept al italienismului (2). 3. S. m. și f. Specialist în limba, literatura și cultura italiană! [Pr.: -li-e-] – Italian + suf. -ist. DOOM
!italienístă (-li-e-), s. f., g.-d. art. italienístei; pl. italieníste
italieniștii
ITALIENÍST, -Ă, italieniști, -ste, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care aparține italienismului (2), privitor la italienism. 2. S. m. Adept al italienismului (2). 3. S. m. și f. Specialist în limba, literatura și cultura italiană! [Pr.: -li-e-] – Italian + suf. -ist. DOOM
!italienístă (-li-e-), s. f., g.-d. art. italienístei; pl. italieníste
italieniștilor
ITALIENÍST, -Ă, italieniști, -ste, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care aparține italienismului (2), privitor la italienism. 2. S. m. Adept al italienismului (2). 3. S. m. și f. Specialist în limba, literatura și cultura italiană! [Pr.: -li-e-] – Italian + suf. -ist. DOOM
!italienístă (-li-e-), s. f., g.-d. art. italienístei; pl. italieníste
italieniștilor
ITALIENÍST, -Ă, italieniști, -ste, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care aparține italienismului (2), privitor la italienism. 2. S. m. Adept al italienismului (2). 3. S. m. și f. Specialist în limba, literatura și cultura italiană! [Pr.: -li-e-] – Italian + suf. -ist. DOOM
!italienístă (-li-e-), s. f., g.-d. art. italienístei; pl. italieníste
italiot
ITALIÓT, italioți, s. m. (La pl.) Populație de limbă indo-europeană care a locuit în Antichitate în centrul Italiei; (și la sg.) persoană care face parte din această populație. [Pr.: -li-oți] – Din fr. Italiotes. DOOM
italiót (-li-ot) s. m., pl. italióți
italiotul
ITALIÓT, italioți, s. m. (La pl.) Populație de limbă indo-europeană care a locuit în Antichitate în centrul Italiei; (și la sg.) persoană care face parte din această populație. [Pr.: -li-oți] – Din fr. Italiotes. DOOM
italiót (-li-ot) s. m., pl. italióți
italiotului
ITALIÓT, italioți, s. m. (La pl.) Populație de limbă indo-europeană care a locuit în Antichitate în centrul Italiei; (și la sg.) persoană care face parte din această populație. [Pr.: -li-oți] – Din fr. Italiotes. DOOM
italiót (-li-ot) s. m., pl. italióți
italioți
ITALIÓT, italioți, s. m. (La pl.) Populație de limbă indo-europeană care a locuit în Antichitate în centrul Italiei; (și la sg.) persoană care face parte din această populație. [Pr.: -li-oți] – Din fr. Italiotes. DOOM
italiót (-li-ot) s. m., pl. italióți
italioții
ITALIÓT, italioți, s. m. (La pl.) Populație de limbă indo-europeană care a locuit în Antichitate în centrul Italiei; (și la sg.) persoană care face parte din această populație. [Pr.: -li-oți] – Din fr. Italiotes. DOOM
italiót (-li-ot) s. m., pl. italióți
italioților
ITALIÓT, italioți, s. m. (La pl.) Populație de limbă indo-europeană care a locuit în Antichitate în centrul Italiei; (și la sg.) persoană care face parte din această populație. [Pr.: -li-oți] – Din fr. Italiotes. DOOM
italiót (-li-ot) s. m., pl. italióți
italofil
ITALOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Iubitor, admirator a tot ceea ce este italian. [< it. italofilo].
italofil
ITALOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Iubitor, admirator a tot ceea ce este italian. [< it. italofilo].
italofila
ITALOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Iubitor, admirator a tot ceea ce este italian. [< it. italofilo].
italofila
ITALOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Iubitor, admirator a tot ceea ce este italian. [< it. italofilo].
italofile
ITALOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Iubitor, admirator a tot ceea ce este italian. [< it. italofilo].
italofile
ITALOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Iubitor, admirator a tot ceea ce este italian. [< it. italofilo].
italofilei
ITALOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Iubitor, admirator a tot ceea ce este italian. [< it. italofilo].
italofilei
ITALOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Iubitor, admirator a tot ceea ce este italian. [< it. italofilo].
italofilele
ITALOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Iubitor, admirator a tot ceea ce este italian. [< it. italofilo].
italofilele
ITALOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Iubitor, admirator a tot ceea ce este italian. [< it. italofilo].
italofilelor
ITALOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Iubitor, admirator a tot ceea ce este italian. [< it. italofilo].
italofilelor
ITALOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Iubitor, admirator a tot ceea ce este italian. [< it. italofilo].
italofili
ITALOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Iubitor, admirator a tot ceea ce este italian. [< it. italofilo].
italofili
ITALOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Iubitor, admirator a tot ceea ce este italian. [< it. italofilo].
italofilii
ITALOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Iubitor, admirator a tot ceea ce este italian. [< it. italofilo].
italofilii
ITALOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Iubitor, admirator a tot ceea ce este italian. [< it. italofilo].
italofililor
ITALOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Iubitor, admirator a tot ceea ce este italian. [< it. italofilo].
italofililor
ITALOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Iubitor, admirator a tot ceea ce este italian. [< it. italofilo].
italofilul
ITALOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Iubitor, admirator a tot ceea ce este italian. [< it. italofilo].
italofilul
ITALOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Iubitor, admirator a tot ceea ce este italian. [< it. italofilo].
italofilului
ITALOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Iubitor, admirator a tot ceea ce este italian. [< it. italofilo].
italofilului
ITALOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Iubitor, admirator a tot ceea ce este italian. [< it. italofilo].
italus
Italus, rege străvechi și erou eponim al Italiei.
item
ITEM1 adv. De altfel, în plus. – Cuv. lat. DOOM
ítem1 (lat.) adv.
item
ITEM2, itemi, s. m. 1. Element al unui test care corespunde unui obiectiv bine definit. 2. (Lingv.) Unitate lexicală de bază; cuvânt. ♦ Unitate gramaticală de bază, categorie gramaticală. [Pl. și: (n.) itemuri și iteme] – Din engl. item. DOOM
itém2 s. m. / s. n., pl. itémi / itémuri / itéme
iterativ
ITERATÍV, -Ă, iterativi, -e, adj. (Despre forme verbale sau despre propoziții temporale) Care exprimă o acțiune repetată; frecventativ. – Din fr. itératif, lat. iterativus. DOOM
iteratív adj. m., pl. iteratívi; f. iteratívă, pl. iteratíve
iterativa
ITERATÍV, -Ă, iterativi, -e, adj. (Despre forme verbale sau despre propoziții temporale) Care exprimă o acțiune repetată; frecventativ. – Din fr. itératif, lat. iterativus. DOOM
iteratív adj. m., pl. iteratívi; f. iteratívă, pl. iteratíve
iterative
ITERATÍV, -Ă, iterativi, -e, adj. (Despre forme verbale sau despre propoziții temporale) Care exprimă o acțiune repetată; frecventativ. – Din fr. itératif, lat. iterativus. DOOM
iteratív adj. m., pl. iteratívi; f. iteratívă, pl. iteratíve
iterativei
ITERATÍV, -Ă, iterativi, -e, adj. (Despre forme verbale sau despre propoziții temporale) Care exprimă o acțiune repetată; frecventativ. – Din fr. itératif, lat. iterativus. DOOM
iteratív adj. m., pl. iteratívi; f. iteratívă, pl. iteratíve
iterativele
ITERATÍV, -Ă, iterativi, -e, adj. (Despre forme verbale sau despre propoziții temporale) Care exprimă o acțiune repetată; frecventativ. – Din fr. itératif, lat. iterativus. DOOM
iteratív adj. m., pl. iteratívi; f. iteratívă, pl. iteratíve
iterativelor
ITERATÍV, -Ă, iterativi, -e, adj. (Despre forme verbale sau despre propoziții temporale) Care exprimă o acțiune repetată; frecventativ. – Din fr. itératif, lat. iterativus. DOOM
iteratív adj. m., pl. iteratívi; f. iteratívă, pl. iteratíve
iterativi
ITERATÍV, -Ă, iterativi, -e, adj. (Despre forme verbale sau despre propoziții temporale) Care exprimă o acțiune repetată; frecventativ. – Din fr. itératif, lat. iterativus. DOOM
iteratív adj. m., pl. iteratívi; f. iteratívă, pl. iteratíve
iterativii
ITERATÍV, -Ă, iterativi, -e, adj. (Despre forme verbale sau despre propoziții temporale) Care exprimă o acțiune repetată; frecventativ. – Din fr. itératif, lat. iterativus. DOOM
iteratív adj. m., pl. iteratívi; f. iteratívă, pl. iteratíve
iterativilor
ITERATÍV, -Ă, iterativi, -e, adj. (Despre forme verbale sau despre propoziții temporale) Care exprimă o acțiune repetată; frecventativ. – Din fr. itératif, lat. iterativus. DOOM
iteratív adj. m., pl. iteratívi; f. iteratívă, pl. iteratíve
iterativul
ITERATÍV, -Ă, iterativi, -e, adj. (Despre forme verbale sau despre propoziții temporale) Care exprimă o acțiune repetată; frecventativ. – Din fr. itératif, lat. iterativus. DOOM
iteratív adj. m., pl. iteratívi; f. iteratívă, pl. iteratíve
iterativului
ITERATÍV, -Ă, iterativi, -e, adj. (Despre forme verbale sau despre propoziții temporale) Care exprimă o acțiune repetată; frecventativ. – Din fr. itératif, lat. iterativus. DOOM
iteratív adj. m., pl. iteratívi; f. iteratívă, pl. iteratíve
iterația
ITERÁȚIE, iterații, s. f. Repetare a unui anumit procedeu de calcul, prin aplicarea lui la rezultatul calculului din etapa precedentă. – Din fr. itération. DOOM
iteráție (-ți-e) s. f., art. iteráția (-ți-a), g.-d. art. iteráției; pl. iteráții, art. iteráțiile (-ți-i-)
iterație
ITERÁȚIE, iterații, s. f. Repetare a unui anumit procedeu de calcul, prin aplicarea lui la rezultatul calculului din etapa precedentă. – Din fr. itération. DOOM
iteráție (-ți-e) s. f., art. iteráția (-ți-a), g.-d. art. iteráției; pl. iteráții, art. iteráțiile (-ți-i-)
iterației
ITERÁȚIE, iterații, s. f. Repetare a unui anumit procedeu de calcul, prin aplicarea lui la rezultatul calculului din etapa precedentă. – Din fr. itération. DOOM
iteráție (-ți-e) s. f., art. iteráția (-ți-a), g.-d. art. iteráției; pl. iteráții, art. iteráțiile (-ți-i-)
iterații
ITERÁȚIE, iterații, s. f. Repetare a unui anumit procedeu de calcul, prin aplicarea lui la rezultatul calculului din etapa precedentă. – Din fr. itération. DOOM
iteráție (-ți-e) s. f., art. iteráția (-ți-a), g.-d. art. iteráției; pl. iteráții, art. iteráțiile (-ți-i-)
iterațiile
ITERÁȚIE, iterații, s. f. Repetare a unui anumit procedeu de calcul, prin aplicarea lui la rezultatul calculului din etapa precedentă. – Din fr. itération. DOOM
iteráție (-ți-e) s. f., art. iteráția (-ți-a), g.-d. art. iteráției; pl. iteráții, art. iteráțiile (-ți-i-)
iterațiilor
ITERÁȚIE, iterații, s. f. Repetare a unui anumit procedeu de calcul, prin aplicarea lui la rezultatul calculului din etapa precedentă. – Din fr. itération. DOOM
iteráție (-ți-e) s. f., art. iteráția (-ți-a), g.-d. art. iteráției; pl. iteráții, art. iteráțiile (-ți-i-)
iterațiune
ITERAȚIÚNE s.f. v. iterație.
itindenție
INTENDÉNȚĂ, intendențe, s. f. (În trecut) Serviciu din cadrul armatei care asigură aprovizionarea trupelor cu hrană și cu echipament. [Var.: itindénție s. f.] – Din fr. inténdance, it. intendenza. DOOM
intendénță s. f., g.-d. art. intendénței; pl. intendénțe
itinerant
ITINERÁNT, -Ă, itineranți, -te, adj. Care se deplasează din loc în loc pentru a desfășura o anumită activitate, pentru a exercita o anumită profesie. – Din fr. itinérant. DOOM
itineránt adj. m., pl. itineránți; f. itinerántă, pl. itineránte
itineranta
ITINERÁNT, -Ă, itineranți, -te, adj. Care se deplasează din loc în loc pentru a desfășura o anumită activitate, pentru a exercita o anumită profesie. – Din fr. itinérant. DOOM
itineránt adj. m., pl. itineránți; f. itinerántă, pl. itineránte
itinerante
ITINERÁNT, -Ă, itineranți, -te, adj. Care se deplasează din loc în loc pentru a desfășura o anumită activitate, pentru a exercita o anumită profesie. – Din fr. itinérant. DOOM
itineránt adj. m., pl. itineránți; f. itinerántă, pl. itineránte
itinerantei
ITINERÁNT, -Ă, itineranți, -te, adj. Care se deplasează din loc în loc pentru a desfășura o anumită activitate, pentru a exercita o anumită profesie. – Din fr. itinérant. DOOM
itineránt adj. m., pl. itineránți; f. itinerántă, pl. itineránte
itinerantele
ITINERÁNT, -Ă, itineranți, -te, adj. Care se deplasează din loc în loc pentru a desfășura o anumită activitate, pentru a exercita o anumită profesie. – Din fr. itinérant. DOOM
itineránt adj. m., pl. itineránți; f. itinerántă, pl. itineránte
itinerantelor
ITINERÁNT, -Ă, itineranți, -te, adj. Care se deplasează din loc în loc pentru a desfășura o anumită activitate, pentru a exercita o anumită profesie. – Din fr. itinérant. DOOM
itineránt adj. m., pl. itineránți; f. itinerántă, pl. itineránte
itinerantul
ITINERÁNT, -Ă, itineranți, -te, adj. Care se deplasează din loc în loc pentru a desfășura o anumită activitate, pentru a exercita o anumită profesie. – Din fr. itinérant. DOOM
itineránt adj. m., pl. itineránți; f. itinerántă, pl. itineránte
itinerantului
ITINERÁNT, -Ă, itineranți, -te, adj. Care se deplasează din loc în loc pentru a desfășura o anumită activitate, pentru a exercita o anumită profesie. – Din fr. itinérant. DOOM
itineránt adj. m., pl. itineránți; f. itinerántă, pl. itineránte
itineranți
ITINERÁNT, -Ă, itineranți, -te, adj. Care se deplasează din loc în loc pentru a desfășura o anumită activitate, pentru a exercita o anumită profesie. – Din fr. itinérant. DOOM
itineránt adj. m., pl. itineránți; f. itinerántă, pl. itineránte
itineranții
ITINERÁNT, -Ă, itineranți, -te, adj. Care se deplasează din loc în loc pentru a desfășura o anumită activitate, pentru a exercita o anumită profesie. – Din fr. itinérant. DOOM
itineránt adj. m., pl. itineránți; f. itinerántă, pl. itineránte
itineranților
ITINERÁNT, -Ă, itineranți, -te, adj. Care se deplasează din loc în loc pentru a desfășura o anumită activitate, pentru a exercita o anumită profesie. – Din fr. itinérant. DOOM
itineránt adj. m., pl. itineránți; f. itinerántă, pl. itineránte
itinerar
ITINERÁR, itinerare, s. n. Drum pe care se desfășoară o călătorie, cu indicarea localităților parcurse; marșrut. ♦ Indicator care cuprinde stațiile și orele de plecare și de sosire ale unui vehicul pe un parcurs. – Din fr. itinéraire, lat. itinerarius. DOOM
itinerár s. n., pl. itineráre
itinerar
ITINERÁR s.n. Drumul pe care se desfășoară o călătorie. ♦ Planul de drum al unui vehicul, cu indicarea orelor de trecere prin anumite puncte. [Cf. fr. itinéraire, lat. itinerarium < iter – drum].
itinerare
ITINERÁR, itinerare, s. n. Drum pe care se desfășoară o călătorie, cu indicarea localităților parcurse; marșrut. ♦ Indicator care cuprinde stațiile și orele de plecare și de sosire ale unui vehicul pe un parcurs. – Din fr. itinéraire, lat. itinerarius. DOOM
itinerár s. n., pl. itineráre
itinerarele
ITINERÁR, itinerare, s. n. Drum pe care se desfășoară o călătorie, cu indicarea localităților parcurse; marșrut. ♦ Indicator care cuprinde stațiile și orele de plecare și de sosire ale unui vehicul pe un parcurs. – Din fr. itinéraire, lat. itinerarius. DOOM
itinerár s. n., pl. itineráre
itinerarelor
ITINERÁR, itinerare, s. n. Drum pe care se desfășoară o călătorie, cu indicarea localităților parcurse; marșrut. ♦ Indicator care cuprinde stațiile și orele de plecare și de sosire ale unui vehicul pe un parcurs. – Din fr. itinéraire, lat. itinerarius. DOOM
itinerár s. n., pl. itineráre
itinerarul
ITINERÁR, itinerare, s. n. Drum pe care se desfășoară o călătorie, cu indicarea localităților parcurse; marșrut. ♦ Indicator care cuprinde stațiile și orele de plecare și de sosire ale unui vehicul pe un parcurs. – Din fr. itinéraire, lat. itinerarius. DOOM
itinerár s. n., pl. itineráre
itinerarului
ITINERÁR, itinerare, s. n. Drum pe care se desfășoară o călătorie, cu indicarea localităților parcurse; marșrut. ♦ Indicator care cuprinde stațiile și orele de plecare și de sosire ale unui vehicul pe un parcurs. – Din fr. itinéraire, lat. itinerarius. DOOM
itinerár s. n., pl. itineráre
itis
Itis = Itys.
itlac
itlác (-curi), s. n. – Grațiere, punere în libertate a unui deținut. Tc. itlak (Șeineanu, III, 71). Sec. XVIII, înv.
itos
ÍTOS s.n. Vechi termen denumind partea retoricii care se ocupa cu moravurile, opunându-se patosului. [< fr. ithos, gr. ethos – morală].
itros
ítros s. m. – Utrenie. Gr. ὄρθρος „utrenie”, probabil încrucișat cu sl. (j)utro „dimineață”, cf. utrenie (Tiktin; DAR).
itys
Itys, fiul lui Tereus, regele Thraciei, și al lui Procne. Copil fiind, Itys a fost ucis de către mama sa, care l-a tăiat în bucăți și i le-a servit lui Tereus la masă drept răzbunare pentru fărădelegea săvîrșită de către acesta (v. Philomela).
ită
-ÍTĂ Element secund de compunere savantă a unor termeni medicali indicând prezența unei „inflamații”. [< fr. -ite].