ir
IR, iruri, s. n. (Pop.) Alifie pe care o prepară femeile la țară din diferite grăsimi, plante etc. – Din magh. ir. DOOM
ir (pop.) s. n., pl. íruri
ir
IRÍDIUM s. n. v. iridiu. DOOM
irídiu [diu pron. diu] s. n., art. irídiul; simb. Ir
iracan
ARACÁN s. m. v. sărăcan. DOOM
sărăcán (pop.) adj. m., s. m., pl. sărăcáni; f. sărăcánă, pl. sărăcáne
iracane
ARACÁN s. m. v. sărăcan. DOOM
sărăcán (pop.) adj. m., s. m., pl. sărăcáni; f. sărăcánă, pl. sărăcáne
iracani
ARACÁN s. m. v. sărăcan. DOOM
sărăcán (pop.) adj. m., s. m., pl. sărăcáni; f. sărăcánă, pl. sărăcáne
iracanii
ARACÁN s. m. v. sărăcan. DOOM
sărăcán (pop.) adj. m., s. m., pl. sărăcáni; f. sărăcánă, pl. sărăcáne
iracanilor
ARACÁN s. m. v. sărăcan. DOOM
sărăcán (pop.) adj. m., s. m., pl. sărăcáni; f. sărăcánă, pl. sărăcáne
iracanul
ARACÁN s. m. v. sărăcan. DOOM
sărăcán (pop.) adj. m., s. m., pl. sărăcáni; f. sărăcánă, pl. sărăcáne
iracanule
ARACÁN s. m. v. sărăcan. DOOM
sărăcán (pop.) adj. m., s. m., pl. sărăcáni; f. sărăcánă, pl. sărăcáne
iracanului
ARACÁN s. m. v. sărăcan. DOOM
sărăcán (pop.) adj. m., s. m., pl. sărăcáni; f. sărăcánă, pl. sărăcáne
iradea
iradeá (-éle), s. f. – Rescript al sultanului. Tc. irade „voie, voință” (Șeineanu, III, 71). Turcism cultural, înv.
iradia
IRADIÁ, iradiez, vb. I. Tranz. și intranz. A trimite, a împrăștia raze de lumină, de căldură etc.; a (se) propaga; p. anal. a (se) răspândi, a (se) împrăștia dintr-un punct central în toate părțile. ♦ Intranz. (Despre radiații) A cădea pe suprafața unui corp. [Pr.: -di-a] – Din fr. irradier, lat. irradiare. DOOM
iradiá (a ~) (-di-a-) vb., ind. prez. 3 iradiáză, 1 pl. iradiém (-di-em); conj. prez. 3 să iradiéze; ger. iradiínd (-di-ind)
iradiai
IRADIÁ, iradiez, vb. I. Tranz. și intranz. A trimite, a împrăștia raze de lumină, de căldură etc.; a (se) propaga; p. anal. a (se) răspândi, a (se) împrăștia dintr-un punct central în toate părțile. ♦ Intranz. (Despre radiații) A cădea pe suprafața unui corp. [Pr.: -di-a] – Din fr. irradier, lat. irradiare. DOOM
iradiá (a ~) (-di-a-) vb., ind. prez. 3 iradiáză, 1 pl. iradiém (-di-em); conj. prez. 3 să iradiéze; ger. iradiínd (-di-ind)
iradiam
IRADIÁ, iradiez, vb. I. Tranz. și intranz. A trimite, a împrăștia raze de lumină, de căldură etc.; a (se) propaga; p. anal. a (se) răspândi, a (se) împrăștia dintr-un punct central în toate părțile. ♦ Intranz. (Despre radiații) A cădea pe suprafața unui corp. [Pr.: -di-a] – Din fr. irradier, lat. irradiare. DOOM
iradiá (a ~) (-di-a-) vb., ind. prez. 3 iradiáză, 1 pl. iradiém (-di-em); conj. prez. 3 să iradiéze; ger. iradiínd (-di-ind)
iradiant
IRADIÁNT, -Ă, iradianți, -te, adj. Care iradiază. [Pr.: -di-ant] – Din fr. irradiant. DOOM
iradiánt (-di-ant) adj. m., pl. iradiánți; f. iradiántă, pl. iradiánte
iradianta
IRADIÁNT, -Ă, iradianți, -te, adj. Care iradiază. [Pr.: -di-ant] – Din fr. irradiant. DOOM
iradiánt (-di-ant) adj. m., pl. iradiánți; f. iradiántă, pl. iradiánte
iradiante
IRADIÁNT, -Ă, iradianți, -te, adj. Care iradiază. [Pr.: -di-ant] – Din fr. irradiant. DOOM
iradiánt (-di-ant) adj. m., pl. iradiánți; f. iradiántă, pl. iradiánte
iradiantei
IRADIÁNT, -Ă, iradianți, -te, adj. Care iradiază. [Pr.: -di-ant] – Din fr. irradiant. DOOM
iradiánt (-di-ant) adj. m., pl. iradiánți; f. iradiántă, pl. iradiánte
iradiantele
IRADIÁNT, -Ă, iradianți, -te, adj. Care iradiază. [Pr.: -di-ant] – Din fr. irradiant. DOOM
iradiánt (-di-ant) adj. m., pl. iradiánți; f. iradiántă, pl. iradiánte
iradiantelor
IRADIÁNT, -Ă, iradianți, -te, adj. Care iradiază. [Pr.: -di-ant] – Din fr. irradiant. DOOM
iradiánt (-di-ant) adj. m., pl. iradiánți; f. iradiántă, pl. iradiánte
iradiantul
IRADIÁNT, -Ă, iradianți, -te, adj. Care iradiază. [Pr.: -di-ant] – Din fr. irradiant. DOOM
iradiánt (-di-ant) adj. m., pl. iradiánți; f. iradiántă, pl. iradiánte
iradiantului
IRADIÁNT, -Ă, iradianți, -te, adj. Care iradiază. [Pr.: -di-ant] – Din fr. irradiant. DOOM
iradiánt (-di-ant) adj. m., pl. iradiánți; f. iradiántă, pl. iradiánte
iradianți
IRADIÁNT, -Ă, iradianți, -te, adj. Care iradiază. [Pr.: -di-ant] – Din fr. irradiant. DOOM
iradiánt (-di-ant) adj. m., pl. iradiánți; f. iradiántă, pl. iradiánte
iradianții
IRADIÁNT, -Ă, iradianți, -te, adj. Care iradiază. [Pr.: -di-ant] – Din fr. irradiant. DOOM
iradiánt (-di-ant) adj. m., pl. iradiánți; f. iradiántă, pl. iradiánte
iradianților
IRADIÁNT, -Ă, iradianți, -te, adj. Care iradiază. [Pr.: -di-ant] – Din fr. irradiant. DOOM
iradiánt (-di-ant) adj. m., pl. iradiánți; f. iradiántă, pl. iradiánte
iradiară
IRADIÁ, iradiez, vb. I. Tranz. și intranz. A trimite, a împrăștia raze de lumină, de căldură etc.; a (se) propaga; p. anal. a (se) răspândi, a (se) împrăștia dintr-un punct central în toate părțile. ♦ Intranz. (Despre radiații) A cădea pe suprafața unui corp. [Pr.: -di-a] – Din fr. irradier, lat. irradiare. DOOM
iradiá (a ~) (-di-a-) vb., ind. prez. 3 iradiáză, 1 pl. iradiém (-di-em); conj. prez. 3 să iradiéze; ger. iradiínd (-di-ind)
iradiarăm
IRADIÁ, iradiez, vb. I. Tranz. și intranz. A trimite, a împrăștia raze de lumină, de căldură etc.; a (se) propaga; p. anal. a (se) răspândi, a (se) împrăștia dintr-un punct central în toate părțile. ♦ Intranz. (Despre radiații) A cădea pe suprafața unui corp. [Pr.: -di-a] – Din fr. irradier, lat. irradiare. DOOM
iradiá (a ~) (-di-a-) vb., ind. prez. 3 iradiáză, 1 pl. iradiém (-di-em); conj. prez. 3 să iradiéze; ger. iradiínd (-di-ind)
iradiarăți
IRADIÁ, iradiez, vb. I. Tranz. și intranz. A trimite, a împrăștia raze de lumină, de căldură etc.; a (se) propaga; p. anal. a (se) răspândi, a (se) împrăștia dintr-un punct central în toate părțile. ♦ Intranz. (Despre radiații) A cădea pe suprafața unui corp. [Pr.: -di-a] – Din fr. irradier, lat. irradiare. DOOM
iradiá (a ~) (-di-a-) vb., ind. prez. 3 iradiáză, 1 pl. iradiém (-di-em); conj. prez. 3 să iradiéze; ger. iradiínd (-di-ind)
iradiase
IRADIÁ, iradiez, vb. I. Tranz. și intranz. A trimite, a împrăștia raze de lumină, de căldură etc.; a (se) propaga; p. anal. a (se) răspândi, a (se) împrăștia dintr-un punct central în toate părțile. ♦ Intranz. (Despre radiații) A cădea pe suprafața unui corp. [Pr.: -di-a] – Din fr. irradier, lat. irradiare. DOOM
iradiá (a ~) (-di-a-) vb., ind. prez. 3 iradiáză, 1 pl. iradiém (-di-em); conj. prez. 3 să iradiéze; ger. iradiínd (-di-ind)
iradiasem
IRADIÁ, iradiez, vb. I. Tranz. și intranz. A trimite, a împrăștia raze de lumină, de căldură etc.; a (se) propaga; p. anal. a (se) răspândi, a (se) împrăștia dintr-un punct central în toate părțile. ♦ Intranz. (Despre radiații) A cădea pe suprafața unui corp. [Pr.: -di-a] – Din fr. irradier, lat. irradiare. DOOM
iradiá (a ~) (-di-a-) vb., ind. prez. 3 iradiáză, 1 pl. iradiém (-di-em); conj. prez. 3 să iradiéze; ger. iradiínd (-di-ind)
iradiaseră
IRADIÁ, iradiez, vb. I. Tranz. și intranz. A trimite, a împrăștia raze de lumină, de căldură etc.; a (se) propaga; p. anal. a (se) răspândi, a (se) împrăștia dintr-un punct central în toate părțile. ♦ Intranz. (Despre radiații) A cădea pe suprafața unui corp. [Pr.: -di-a] – Din fr. irradier, lat. irradiare. DOOM
iradiá (a ~) (-di-a-) vb., ind. prez. 3 iradiáză, 1 pl. iradiém (-di-em); conj. prez. 3 să iradiéze; ger. iradiínd (-di-ind)
iradiaserăm
IRADIÁ, iradiez, vb. I. Tranz. și intranz. A trimite, a împrăștia raze de lumină, de căldură etc.; a (se) propaga; p. anal. a (se) răspândi, a (se) împrăștia dintr-un punct central în toate părțile. ♦ Intranz. (Despre radiații) A cădea pe suprafața unui corp. [Pr.: -di-a] – Din fr. irradier, lat. irradiare. DOOM
iradiá (a ~) (-di-a-) vb., ind. prez. 3 iradiáză, 1 pl. iradiém (-di-em); conj. prez. 3 să iradiéze; ger. iradiínd (-di-ind)
iradiaserăți
IRADIÁ, iradiez, vb. I. Tranz. și intranz. A trimite, a împrăștia raze de lumină, de căldură etc.; a (se) propaga; p. anal. a (se) răspândi, a (se) împrăștia dintr-un punct central în toate părțile. ♦ Intranz. (Despre radiații) A cădea pe suprafața unui corp. [Pr.: -di-a] – Din fr. irradier, lat. irradiare. DOOM
iradiá (a ~) (-di-a-) vb., ind. prez. 3 iradiáză, 1 pl. iradiém (-di-em); conj. prez. 3 să iradiéze; ger. iradiínd (-di-ind)
iradiaseși
IRADIÁ, iradiez, vb. I. Tranz. și intranz. A trimite, a împrăștia raze de lumină, de căldură etc.; a (se) propaga; p. anal. a (se) răspândi, a (se) împrăștia dintr-un punct central în toate părțile. ♦ Intranz. (Despre radiații) A cădea pe suprafața unui corp. [Pr.: -di-a] – Din fr. irradier, lat. irradiare. DOOM
iradiá (a ~) (-di-a-) vb., ind. prez. 3 iradiáză, 1 pl. iradiém (-di-em); conj. prez. 3 să iradiéze; ger. iradiínd (-di-ind)
iradiaseți
IRADIÁ, iradiez, vb. I. Tranz. și intranz. A trimite, a împrăștia raze de lumină, de căldură etc.; a (se) propaga; p. anal. a (se) răspândi, a (se) împrăștia dintr-un punct central în toate părțile. ♦ Intranz. (Despre radiații) A cădea pe suprafața unui corp. [Pr.: -di-a] – Din fr. irradier, lat. irradiare. DOOM
iradiá (a ~) (-di-a-) vb., ind. prez. 3 iradiáză, 1 pl. iradiém (-di-em); conj. prez. 3 să iradiéze; ger. iradiínd (-di-ind)
iradiat
IRADIÁ, iradiez, vb. I. Tranz. și intranz. A trimite, a împrăștia raze de lumină, de căldură etc.; a (se) propaga; p. anal. a (se) răspândi, a (se) împrăștia dintr-un punct central în toate părțile. ♦ Intranz. (Despre radiații) A cădea pe suprafața unui corp. [Pr.: -di-a] – Din fr. irradier, lat. irradiare. DOOM
iradiá (a ~) (-di-a-) vb., ind. prez. 3 iradiáză, 1 pl. iradiém (-di-em); conj. prez. 3 să iradiéze; ger. iradiínd (-di-ind)
iradiat
IRADIÁ, iradiez, vb. I. Tranz. și intranz. A trimite, a împrăștia raze de lumină, de căldură etc.; a (se) propaga; p. anal. a (se) răspândi, a (se) împrăștia dintr-un punct central în toate părțile. ♦ Intranz. (Despre radiații) A cădea pe suprafața unui corp. [Pr.: -di-a] – Din fr. irradier, lat. irradiare.
iradiau
IRADIÁ, iradiez, vb. I. Tranz. și intranz. A trimite, a împrăștia raze de lumină, de căldură etc.; a (se) propaga; p. anal. a (se) răspândi, a (se) împrăștia dintr-un punct central în toate părțile. ♦ Intranz. (Despre radiații) A cădea pe suprafața unui corp. [Pr.: -di-a] – Din fr. irradier, lat. irradiare. DOOM
iradiá (a ~) (-di-a-) vb., ind. prez. 3 iradiáză, 1 pl. iradiém (-di-em); conj. prez. 3 să iradiéze; ger. iradiínd (-di-ind)
iradiază
IRADIÁ, iradiez, vb. I. Tranz. și intranz. A trimite, a împrăștia raze de lumină, de căldură etc.; a (se) propaga; p. anal. a (se) răspândi, a (se) împrăștia dintr-un punct central în toate părțile. ♦ Intranz. (Despre radiații) A cădea pe suprafața unui corp. [Pr.: -di-a] – Din fr. irradier, lat. irradiare. DOOM
iradiá (a ~) (-di-a-) vb., ind. prez. 3 iradiáză, 1 pl. iradiém (-di-em); conj. prez. 3 să iradiéze; ger. iradiínd (-di-ind)
iradiași
IRADIÁ, iradiez, vb. I. Tranz. și intranz. A trimite, a împrăștia raze de lumină, de căldură etc.; a (se) propaga; p. anal. a (se) răspândi, a (se) împrăștia dintr-un punct central în toate părțile. ♦ Intranz. (Despre radiații) A cădea pe suprafața unui corp. [Pr.: -di-a] – Din fr. irradier, lat. irradiare. DOOM
iradiá (a ~) (-di-a-) vb., ind. prez. 3 iradiáză, 1 pl. iradiém (-di-em); conj. prez. 3 să iradiéze; ger. iradiínd (-di-ind)
iradiați
IRADIÁ, iradiez, vb. I. Tranz. și intranz. A trimite, a împrăștia raze de lumină, de căldură etc.; a (se) propaga; p. anal. a (se) răspândi, a (se) împrăștia dintr-un punct central în toate părțile. ♦ Intranz. (Despre radiații) A cădea pe suprafața unui corp. [Pr.: -di-a] – Din fr. irradier, lat. irradiare. DOOM
iradiá (a ~) (-di-a-) vb., ind. prez. 3 iradiáză, 1 pl. iradiém (-di-em); conj. prez. 3 să iradiéze; ger. iradiínd (-di-ind)
iradiația
IRADIÁȚIE, iradiații, s. f. Emisie de raze de lumină, de căldură etc. de către un corp; p. ext. fascicul de raze luminoase sau calorice emise de o sursă. [Pr.: -di-a-. – Var. iradiațiúne s. f.] – Din fr. irradiation, lat. irradiatio. DOOM
iradiáție (-di-a-ți-e) s. f., art. iradiáția (-ți-a), g.-d. art. iradiáției; pl. iradiáții, art. iradiáțiile (-ți-i-)
iradiație
IRADIÁȚIE, iradiații, s. f. Emisie de raze de lumină, de căldură etc. de către un corp; p. ext. fascicul de raze luminoase sau calorice emise de o sursă. [Pr.: -di-a-. – Var. iradiațiúne s. f.] – Din fr. irradiation, lat. irradiatio. DOOM
iradiáție (-di-a-ți-e) s. f., art. iradiáția (-ți-a), g.-d. art. iradiáției; pl. iradiáții, art. iradiáțiile (-ți-i-)
iradiației
IRADIÁȚIE, iradiații, s. f. Emisie de raze de lumină, de căldură etc. de către un corp; p. ext. fascicul de raze luminoase sau calorice emise de o sursă. [Pr.: -di-a-. – Var. iradiațiúne s. f.] – Din fr. irradiation, lat. irradiatio. DOOM
iradiáție (-di-a-ți-e) s. f., art. iradiáția (-ți-a), g.-d. art. iradiáției; pl. iradiáții, art. iradiáțiile (-ți-i-)
iradiații
IRADIÁȚIE, iradiații, s. f. Emisie de raze de lumină, de căldură etc. de către un corp; p. ext. fascicul de raze luminoase sau calorice emise de o sursă. [Pr.: -di-a-. – Var. iradiațiúne s. f.] – Din fr. irradiation, lat. irradiatio. DOOM
iradiáție (-di-a-ți-e) s. f., art. iradiáția (-ți-a), g.-d. art. iradiáției; pl. iradiáții, art. iradiáțiile (-ți-i-)
iradiațiile
IRADIÁȚIE, iradiații, s. f. Emisie de raze de lumină, de căldură etc. de către un corp; p. ext. fascicul de raze luminoase sau calorice emise de o sursă. [Pr.: -di-a-. – Var. iradiațiúne s. f.] – Din fr. irradiation, lat. irradiatio. DOOM
iradiáție (-di-a-ți-e) s. f., art. iradiáția (-ți-a), g.-d. art. iradiáției; pl. iradiáții, art. iradiáțiile (-ți-i-)
iradiațiilor
IRADIÁȚIE, iradiații, s. f. Emisie de raze de lumină, de căldură etc. de către un corp; p. ext. fascicul de raze luminoase sau calorice emise de o sursă. [Pr.: -di-a-. – Var. iradiațiúne s. f.] – Din fr. irradiation, lat. irradiatio. DOOM
iradiáție (-di-a-ți-e) s. f., art. iradiáția (-ți-a), g.-d. art. iradiáției; pl. iradiáții, art. iradiáțiile (-ți-i-)
iradiațiune
IRADIÁȚIE, iradiații, s. f. Emisie de raze de lumină, de căldură etc. de către un corp; p. ext. fascicul de raze luminoase sau calorice emise de o sursă. [Pr.: -di-a-. – Var. iradiațiúne s. f.] – Din fr. irradiation, lat. irradiatio. DOOM
iradiáție (-di-a-ți-e) s. f., art. iradiáția (-ți-a), g.-d. art. iradiáției; pl. iradiáții, art. iradiáțiile (-ți-i-)
iradie
IRADIÁ, iradiez, vb. I. Tranz. și intranz. A trimite, a împrăștia raze de lumină, de căldură etc.; a (se) propaga; p. anal. a (se) răspândi, a (se) împrăștia dintr-un punct central în toate părțile. ♦ Intranz. (Despre radiații) A cădea pe suprafața unui corp. [Pr.: -di-a] – Din fr. irradier, lat. irradiare. DOOM
iradiá (a ~) (-di-a-) vb., ind. prez. 3 iradiáză, 1 pl. iradiém (-di-em); conj. prez. 3 să iradiéze; ger. iradiínd (-di-ind)
iradiem
IRADIÁ, iradiez, vb. I. Tranz. și intranz. A trimite, a împrăștia raze de lumină, de căldură etc.; a (se) propaga; p. anal. a (se) răspândi, a (se) împrăștia dintr-un punct central în toate părțile. ♦ Intranz. (Despre radiații) A cădea pe suprafața unui corp. [Pr.: -di-a] – Din fr. irradier, lat. irradiare. DOOM
iradiá (a ~) (-di-a-) vb., ind. prez. 3 iradiáză, 1 pl. iradiém (-di-em); conj. prez. 3 să iradiéze; ger. iradiínd (-di-ind)
iradiere
IRADIÁ, iradiez, vb. I. Tranz. și intranz. A trimite, a împrăștia raze de lumină, de căldură etc.; a (se) propaga; p. anal. a (se) răspândi, a (se) împrăștia dintr-un punct central în toate părțile. ♦ Intranz. (Despre radiații) A cădea pe suprafața unui corp. [Pr.: -di-a] – Din fr. irradier, lat. irradiare. DOOM
iradiá (a ~) (-di-a-) vb., ind. prez. 3 iradiáză, 1 pl. iradiém (-di-em); conj. prez. 3 să iradiéze; ger. iradiínd (-di-ind)
iradiere
IRADIÉRE, iradieri, s. f. Acțiunea de a iradia și rezultatul ei. ♦ (Fiz.) Expunere a unui corp, a unui material etc. la acțiunea unui flux de fotoni sau de particule. ♦ (Med.) Expunere a organismului la acțiunea unor radiații electromagnetice, radioactive, de obicei în scopuri terapeutice. ♦ Expunere accidentală a organismului la radiațiile substanțelor radioactive, urmată de tulburări organice. ♦ (Med.; Fiziol.) Răspândire a unei excitații sau inhibiții de la un centru nervos la altul. ◊ Iradiere dureroasă = propagare a durerii de-a lungul unui nerv. [Pr.: -di-e-] – V. iradia. DOOM
iradiére (-di-e-) s. f., g.-d. art. iradiérii; pl. iradiéri
iradierea
IRADIÉRE, iradieri, s. f. Acțiunea de a iradia și rezultatul ei. ♦ (Fiz.) Expunere a unui corp, a unui material etc. la acțiunea unui flux de fotoni sau de particule. ♦ (Med.) Expunere a organismului la acțiunea unor radiații electromagnetice, radioactive, de obicei în scopuri terapeutice. ♦ Expunere accidentală a organismului la radiațiile substanțelor radioactive, urmată de tulburări organice. ♦ (Med.; Fiziol.) Răspândire a unei excitații sau inhibiții de la un centru nervos la altul. ◊ Iradiere dureroasă = propagare a durerii de-a lungul unui nerv. [Pr.: -di-e-] – V. iradia. DOOM
iradiére (-di-e-) s. f., g.-d. art. iradiérii; pl. iradiéri
iradieri
IRADIÉRE, iradieri, s. f. Acțiunea de a iradia și rezultatul ei. ♦ (Fiz.) Expunere a unui corp, a unui material etc. la acțiunea unui flux de fotoni sau de particule. ♦ (Med.) Expunere a organismului la acțiunea unor radiații electromagnetice, radioactive, de obicei în scopuri terapeutice. ♦ Expunere accidentală a organismului la radiațiile substanțelor radioactive, urmată de tulburări organice. ♦ (Med.; Fiziol.) Răspândire a unei excitații sau inhibiții de la un centru nervos la altul. ◊ Iradiere dureroasă = propagare a durerii de-a lungul unui nerv. [Pr.: -di-e-] – V. iradia. DOOM
iradiére (-di-e-) s. f., g.-d. art. iradiérii; pl. iradiéri
iradierii
IRADIÉRE, iradieri, s. f. Acțiunea de a iradia și rezultatul ei. ♦ (Fiz.) Expunere a unui corp, a unui material etc. la acțiunea unui flux de fotoni sau de particule. ♦ (Med.) Expunere a organismului la acțiunea unor radiații electromagnetice, radioactive, de obicei în scopuri terapeutice. ♦ Expunere accidentală a organismului la radiațiile substanțelor radioactive, urmată de tulburări organice. ♦ (Med.; Fiziol.) Răspândire a unei excitații sau inhibiții de la un centru nervos la altul. ◊ Iradiere dureroasă = propagare a durerii de-a lungul unui nerv. [Pr.: -di-e-] – V. iradia. DOOM
iradiére (-di-e-) s. f., g.-d. art. iradiérii; pl. iradiéri
iradierile
IRADIÉRE, iradieri, s. f. Acțiunea de a iradia și rezultatul ei. ♦ (Fiz.) Expunere a unui corp, a unui material etc. la acțiunea unui flux de fotoni sau de particule. ♦ (Med.) Expunere a organismului la acțiunea unor radiații electromagnetice, radioactive, de obicei în scopuri terapeutice. ♦ Expunere accidentală a organismului la radiațiile substanțelor radioactive, urmată de tulburări organice. ♦ (Med.; Fiziol.) Răspândire a unei excitații sau inhibiții de la un centru nervos la altul. ◊ Iradiere dureroasă = propagare a durerii de-a lungul unui nerv. [Pr.: -di-e-] – V. iradia. DOOM
iradiére (-di-e-) s. f., g.-d. art. iradiérii; pl. iradiéri
iradierilor
IRADIÉRE, iradieri, s. f. Acțiunea de a iradia și rezultatul ei. ♦ (Fiz.) Expunere a unui corp, a unui material etc. la acțiunea unui flux de fotoni sau de particule. ♦ (Med.) Expunere a organismului la acțiunea unor radiații electromagnetice, radioactive, de obicei în scopuri terapeutice. ♦ Expunere accidentală a organismului la radiațiile substanțelor radioactive, urmată de tulburări organice. ♦ (Med.; Fiziol.) Răspândire a unei excitații sau inhibiții de la un centru nervos la altul. ◊ Iradiere dureroasă = propagare a durerii de-a lungul unui nerv. [Pr.: -di-e-] – V. iradia. DOOM
iradiére (-di-e-) s. f., g.-d. art. iradiérii; pl. iradiéri
iradiez
IRADIÁ, iradiez, vb. I. Tranz. și intranz. A trimite, a împrăștia raze de lumină, de căldură etc.; a (se) propaga; p. anal. a (se) răspândi, a (se) împrăștia dintr-un punct central în toate părțile. ♦ Intranz. (Despre radiații) A cădea pe suprafața unui corp. [Pr.: -di-a] – Din fr. irradier, lat. irradiare. DOOM
iradiá (a ~) (-di-a-) vb., ind. prez. 3 iradiáză, 1 pl. iradiém (-di-em); conj. prez. 3 să iradiéze; ger. iradiínd (-di-ind)
iradieze
IRADIÁ, iradiez, vb. I. Tranz. și intranz. A trimite, a împrăștia raze de lumină, de căldură etc.; a (se) propaga; p. anal. a (se) răspândi, a (se) împrăștia dintr-un punct central în toate părțile. ♦ Intranz. (Despre radiații) A cădea pe suprafața unui corp. [Pr.: -di-a] – Din fr. irradier, lat. irradiare. DOOM
iradiá (a ~) (-di-a-) vb., ind. prez. 3 iradiáză, 1 pl. iradiém (-di-em); conj. prez. 3 să iradiéze; ger. iradiínd (-di-ind)
iradiezi
IRADIÁ, iradiez, vb. I. Tranz. și intranz. A trimite, a împrăștia raze de lumină, de căldură etc.; a (se) propaga; p. anal. a (se) răspândi, a (se) împrăștia dintr-un punct central în toate părțile. ♦ Intranz. (Despre radiații) A cădea pe suprafața unui corp. [Pr.: -di-a] – Din fr. irradier, lat. irradiare. DOOM
iradiá (a ~) (-di-a-) vb., ind. prez. 3 iradiáză, 1 pl. iradiém (-di-em); conj. prez. 3 să iradiéze; ger. iradiínd (-di-ind)
iradiind
IRADIÁ, iradiez, vb. I. Tranz. și intranz. A trimite, a împrăștia raze de lumină, de căldură etc.; a (se) propaga; p. anal. a (se) răspândi, a (se) împrăștia dintr-un punct central în toate părțile. ♦ Intranz. (Despre radiații) A cădea pe suprafața unui corp. [Pr.: -di-a] – Din fr. irradier, lat. irradiare. DOOM
iradiá (a ~) (-di-a-) vb., ind. prez. 3 iradiáză, 1 pl. iradiém (-di-em); conj. prez. 3 să iradiéze; ger. iradiínd (-di-ind)
irakian
IRAKIÁN, -Ă, irakieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Irakului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Irakului sau irakienilor (1), privitor la Irak ori la irakieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba irakiană. [Pr.: -ki-an] – Din fr. irakien. DOOM
irakián (-ki-an) adj. m., s. m., pl. irakiéni (-ki-eni); adj. f., s. f. irakiánă, pl. irakiéne
irakian
IRAKIÁN, -Ă, irakieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Irakului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Irakului sau irakienilor (1), privitor la Irak ori la irakieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba irakiană. [Pr.: -ki-an] – Din fr. irakien. DOOM
irakián (-ki-an) adj. m., s. m., pl. irakiéni (-ki-eni); adj. f., s. f. irakiánă, pl. irakiéne
irakiana
IRAKIÁN, -Ă, irakieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Irakului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Irakului sau irakienilor (1), privitor la Irak ori la irakieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba irakiană. [Pr.: -ki-an] – Din fr. irakien. DOOM
irakián (-ki-an) adj. m., s. m., pl. irakiéni (-ki-eni); adj. f., s. f. irakiánă, pl. irakiéne
irakiana
IRAKIÁN, -Ă, irakieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Irakului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Irakului sau irakienilor (1), privitor la Irak ori la irakieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba irakiană. [Pr.: -ki-an] – Din fr. irakien. DOOM
irakián (-ki-an) adj. m., s. m., pl. irakiéni (-ki-eni); adj. f., s. f. irakiánă, pl. irakiéne
irakiano
IRAKIÁN, -Ă, irakieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Irakului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Irakului sau irakienilor (1), privitor la Irak ori la irakieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba irakiană. [Pr.: -ki-an] – Din fr. irakien. DOOM
irakián (-ki-an) adj. m., s. m., pl. irakiéni (-ki-eni); adj. f., s. f. irakiánă, pl. irakiéne
irakiano
IRAKIÁN, -Ă, irakieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Irakului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Irakului sau irakienilor (1), privitor la Irak ori la irakieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba irakiană. [Pr.: -ki-an] – Din fr. irakien. DOOM
irakián (-ki-an) adj. m., s. m., pl. irakiéni (-ki-eni); adj. f., s. f. irakiánă, pl. irakiéne
irakianul
IRAKIÁN, -Ă, irakieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Irakului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Irakului sau irakienilor (1), privitor la Irak ori la irakieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba irakiană. [Pr.: -ki-an] – Din fr. irakien. DOOM
irakián (-ki-an) adj. m., s. m., pl. irakiéni (-ki-eni); adj. f., s. f. irakiánă, pl. irakiéne
irakianul
IRAKIÁN, -Ă, irakieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Irakului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Irakului sau irakienilor (1), privitor la Irak ori la irakieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba irakiană. [Pr.: -ki-an] – Din fr. irakien. DOOM
irakián (-ki-an) adj. m., s. m., pl. irakiéni (-ki-eni); adj. f., s. f. irakiánă, pl. irakiéne
irakianule
IRAKIÁN, -Ă, irakieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Irakului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Irakului sau irakienilor (1), privitor la Irak ori la irakieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba irakiană. [Pr.: -ki-an] – Din fr. irakien. DOOM
irakián (-ki-an) adj. m., s. m., pl. irakiéni (-ki-eni); adj. f., s. f. irakiánă, pl. irakiéne
irakianule
IRAKIÁN, -Ă, irakieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Irakului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Irakului sau irakienilor (1), privitor la Irak ori la irakieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba irakiană. [Pr.: -ki-an] – Din fr. irakien. DOOM
irakián (-ki-an) adj. m., s. m., pl. irakiéni (-ki-eni); adj. f., s. f. irakiánă, pl. irakiéne
irakianului
IRAKIÁN, -Ă, irakieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Irakului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Irakului sau irakienilor (1), privitor la Irak ori la irakieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba irakiană. [Pr.: -ki-an] – Din fr. irakien. DOOM
irakián (-ki-an) adj. m., s. m., pl. irakiéni (-ki-eni); adj. f., s. f. irakiánă, pl. irakiéne
irakianului
IRAKIÁN, -Ă, irakieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Irakului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Irakului sau irakienilor (1), privitor la Irak ori la irakieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba irakiană. [Pr.: -ki-an] – Din fr. irakien. DOOM
irakián (-ki-an) adj. m., s. m., pl. irakiéni (-ki-eni); adj. f., s. f. irakiánă, pl. irakiéne
irakiene
IRAKIÁN, -Ă, irakieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Irakului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Irakului sau irakienilor (1), privitor la Irak ori la irakieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba irakiană. [Pr.: -ki-an] – Din fr. irakien. DOOM
irakián (-ki-an) adj. m., s. m., pl. irakiéni (-ki-eni); adj. f., s. f. irakiánă, pl. irakiéne
irakiene
IRAKIÁN, -Ă, irakieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Irakului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Irakului sau irakienilor (1), privitor la Irak ori la irakieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba irakiană. [Pr.: -ki-an] – Din fr. irakien. DOOM
irakián (-ki-an) adj. m., s. m., pl. irakiéni (-ki-eni); adj. f., s. f. irakiánă, pl. irakiéne
irakiene
IRAKIÁN, -Ă, irakieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Irakului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Irakului sau irakienilor (1), privitor la Irak ori la irakieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba irakiană. [Pr.: -ki-an] – Din fr. irakien. DOOM
irakián (-ki-an) adj. m., s. m., pl. irakiéni (-ki-eni); adj. f., s. f. irakiánă, pl. irakiéne
irakienei
IRAKIÁN, -Ă, irakieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Irakului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Irakului sau irakienilor (1), privitor la Irak ori la irakieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba irakiană. [Pr.: -ki-an] – Din fr. irakien. DOOM
irakián (-ki-an) adj. m., s. m., pl. irakiéni (-ki-eni); adj. f., s. f. irakiánă, pl. irakiéne
irakienei
IRAKIÁN, -Ă, irakieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Irakului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Irakului sau irakienilor (1), privitor la Irak ori la irakieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba irakiană. [Pr.: -ki-an] – Din fr. irakien. DOOM
irakián (-ki-an) adj. m., s. m., pl. irakiéni (-ki-eni); adj. f., s. f. irakiánă, pl. irakiéne
irakienele
IRAKIÁN, -Ă, irakieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Irakului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Irakului sau irakienilor (1), privitor la Irak ori la irakieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba irakiană. [Pr.: -ki-an] – Din fr. irakien. DOOM
irakián (-ki-an) adj. m., s. m., pl. irakiéni (-ki-eni); adj. f., s. f. irakiánă, pl. irakiéne
irakienele
IRAKIÁN, -Ă, irakieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Irakului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Irakului sau irakienilor (1), privitor la Irak ori la irakieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba irakiană. [Pr.: -ki-an] – Din fr. irakien. DOOM
irakián (-ki-an) adj. m., s. m., pl. irakiéni (-ki-eni); adj. f., s. f. irakiánă, pl. irakiéne
irakienelor
IRAKIÁN, -Ă, irakieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Irakului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Irakului sau irakienilor (1), privitor la Irak ori la irakieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba irakiană. [Pr.: -ki-an] – Din fr. irakien. DOOM
irakián (-ki-an) adj. m., s. m., pl. irakiéni (-ki-eni); adj. f., s. f. irakiánă, pl. irakiéne
irakienelor
IRAKIÁN, -Ă, irakieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Irakului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Irakului sau irakienilor (1), privitor la Irak ori la irakieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba irakiană. [Pr.: -ki-an] – Din fr. irakien. DOOM
irakián (-ki-an) adj. m., s. m., pl. irakiéni (-ki-eni); adj. f., s. f. irakiánă, pl. irakiéne
irakieni
IRAKIÁN, -Ă, irakieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Irakului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Irakului sau irakienilor (1), privitor la Irak ori la irakieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba irakiană. [Pr.: -ki-an] – Din fr. irakien. DOOM
irakián (-ki-an) adj. m., s. m., pl. irakiéni (-ki-eni); adj. f., s. f. irakiánă, pl. irakiéne
irakieni
IRAKIÁN, -Ă, irakieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Irakului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Irakului sau irakienilor (1), privitor la Irak ori la irakieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba irakiană. [Pr.: -ki-an] – Din fr. irakien. DOOM
irakián (-ki-an) adj. m., s. m., pl. irakiéni (-ki-eni); adj. f., s. f. irakiánă, pl. irakiéne
irakienii
IRAKIÁN, -Ă, irakieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Irakului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Irakului sau irakienilor (1), privitor la Irak ori la irakieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba irakiană. [Pr.: -ki-an] – Din fr. irakien. DOOM
irakián (-ki-an) adj. m., s. m., pl. irakiéni (-ki-eni); adj. f., s. f. irakiánă, pl. irakiéne
irakienii
IRAKIÁN, -Ă, irakieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Irakului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Irakului sau irakienilor (1), privitor la Irak ori la irakieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba irakiană. [Pr.: -ki-an] – Din fr. irakien. DOOM
irakián (-ki-an) adj. m., s. m., pl. irakiéni (-ki-eni); adj. f., s. f. irakiánă, pl. irakiéne
irakienilor
IRAKIÁN, -Ă, irakieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Irakului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Irakului sau irakienilor (1), privitor la Irak ori la irakieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba irakiană. [Pr.: -ki-an] – Din fr. irakien. DOOM
irakián (-ki-an) adj. m., s. m., pl. irakiéni (-ki-eni); adj. f., s. f. irakiánă, pl. irakiéne
irakienilor
IRAKIÁN, -Ă, irakieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Irakului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Irakului sau irakienilor (1), privitor la Irak ori la irakieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba irakiană. [Pr.: -ki-an] – Din fr. irakien. DOOM
irakián (-ki-an) adj. m., s. m., pl. irakiéni (-ki-eni); adj. f., s. f. irakiánă, pl. irakiéne
irambursabil
IRAMBURSÁBIL, -Ă adj. Care nu poate sau nu trebuie să fie rambursat. [Cf. fr. irremboursable].
irambursabila
IRAMBURSÁBIL, -Ă adj. Care nu poate sau nu trebuie să fie rambursat. [Cf. fr. irremboursable].
irambursabile
IRAMBURSÁBIL, -Ă adj. Care nu poate sau nu trebuie să fie rambursat. [Cf. fr. irremboursable].
irambursabilei
IRAMBURSÁBIL, -Ă adj. Care nu poate sau nu trebuie să fie rambursat. [Cf. fr. irremboursable].
irambursabilele
IRAMBURSÁBIL, -Ă adj. Care nu poate sau nu trebuie să fie rambursat. [Cf. fr. irremboursable].
irambursabilelor
IRAMBURSÁBIL, -Ă adj. Care nu poate sau nu trebuie să fie rambursat. [Cf. fr. irremboursable].
irambursabili
IRAMBURSÁBIL, -Ă adj. Care nu poate sau nu trebuie să fie rambursat. [Cf. fr. irremboursable].
irambursabilii
IRAMBURSÁBIL, -Ă adj. Care nu poate sau nu trebuie să fie rambursat. [Cf. fr. irremboursable].
irambursabililor
IRAMBURSÁBIL, -Ă adj. Care nu poate sau nu trebuie să fie rambursat. [Cf. fr. irremboursable].
irambursabilul
IRAMBURSÁBIL, -Ă adj. Care nu poate sau nu trebuie să fie rambursat. [Cf. fr. irremboursable].
irambursabilului
IRAMBURSÁBIL, -Ă adj. Care nu poate sau nu trebuie să fie rambursat. [Cf. fr. irremboursable].
iranian
INDO-IRANIÁN, -Ă, indo-iranieni, -e, adj. (În sintagma) Limbi indo-iraniene = grup de limbi al familiei indo-europene, din care face parte sanscrita, limba literară clasică a Indiei, precum și grupul iranian. [Pr.: -ni-an] – Din fr. indo-iranien. DOOM
índo-iranián (-ni-an) adj. m., pl. índo-iraniéni (-ni-eni); f. índo-iraniánă, pl. índo-iraniéne
iranian
IRANIÁN, -Ă, iranieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Iranului sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Iranului sau iranienilor (1), referitor la Iran ori la iranieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba iraniană. ◊ Limbi iraniene = grup de limbi indo-europene vorbite în Iran și în regiunile Mării Caspice. [Pr.: -ni-an] – Din fr. iranien. DOOM
iranián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. iraniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. iraniánă, pl. iraniéne
iranian
IRANIÁN, -Ă, iranieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Iranului sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Iranului sau iranienilor (1), referitor la Iran ori la iranieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba iraniană. ◊ Limbi iraniene = grup de limbi indo-europene vorbite în Iran și în regiunile Mării Caspice. [Pr.: -ni-an] – Din fr. iranien. DOOM
iranián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. iraniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. iraniánă, pl. iraniéne
iraniana
INDO-IRANIÁN, -Ă, indo-iranieni, -e, adj. (În sintagma) Limbi indo-iraniene = grup de limbi al familiei indo-europene, din care face parte sanscrita, limba literară clasică a Indiei, precum și grupul iranian. [Pr.: -ni-an] – Din fr. indo-iranien. DOOM
índo-iranián (-ni-an) adj. m., pl. índo-iraniéni (-ni-eni); f. índo-iraniánă, pl. índo-iraniéne
iraniana
IRANIÁN, -Ă, iranieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Iranului sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Iranului sau iranienilor (1), referitor la Iran ori la iranieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba iraniană. ◊ Limbi iraniene = grup de limbi indo-europene vorbite în Iran și în regiunile Mării Caspice. [Pr.: -ni-an] – Din fr. iranien. DOOM
iranián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. iraniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. iraniánă, pl. iraniéne
iraniana
IRANIÁN, -Ă, iranieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Iranului sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Iranului sau iranienilor (1), referitor la Iran ori la iranieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba iraniană. ◊ Limbi iraniene = grup de limbi indo-europene vorbite în Iran și în regiunile Mării Caspice. [Pr.: -ni-an] – Din fr. iranien. DOOM
iranián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. iraniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. iraniánă, pl. iraniéne
iraniano
IRANIÁN, -Ă, iranieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Iranului sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Iranului sau iranienilor (1), referitor la Iran ori la iranieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba iraniană. ◊ Limbi iraniene = grup de limbi indo-europene vorbite în Iran și în regiunile Mării Caspice. [Pr.: -ni-an] – Din fr. iranien. DOOM
iranián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. iraniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. iraniánă, pl. iraniéne
iranianul
INDO-IRANIÁN, -Ă, indo-iranieni, -e, adj. (În sintagma) Limbi indo-iraniene = grup de limbi al familiei indo-europene, din care face parte sanscrita, limba literară clasică a Indiei, precum și grupul iranian. [Pr.: -ni-an] – Din fr. indo-iranien. DOOM
índo-iranián (-ni-an) adj. m., pl. índo-iraniéni (-ni-eni); f. índo-iraniánă, pl. índo-iraniéne
iranianul
IRANIÁN, -Ă, iranieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Iranului sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Iranului sau iranienilor (1), referitor la Iran ori la iranieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba iraniană. ◊ Limbi iraniene = grup de limbi indo-europene vorbite în Iran și în regiunile Mării Caspice. [Pr.: -ni-an] – Din fr. iranien. DOOM
iranián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. iraniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. iraniánă, pl. iraniéne
iranianul
IRANIÁN, -Ă, iranieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Iranului sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Iranului sau iranienilor (1), referitor la Iran ori la iranieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba iraniană. ◊ Limbi iraniene = grup de limbi indo-europene vorbite în Iran și în regiunile Mării Caspice. [Pr.: -ni-an] – Din fr. iranien. DOOM
iranián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. iraniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. iraniánă, pl. iraniéne
iranianule
IRANIÁN, -Ă, iranieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Iranului sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Iranului sau iranienilor (1), referitor la Iran ori la iranieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba iraniană. ◊ Limbi iraniene = grup de limbi indo-europene vorbite în Iran și în regiunile Mării Caspice. [Pr.: -ni-an] – Din fr. iranien. DOOM
iranián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. iraniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. iraniánă, pl. iraniéne
iranianului
INDO-IRANIÁN, -Ă, indo-iranieni, -e, adj. (În sintagma) Limbi indo-iraniene = grup de limbi al familiei indo-europene, din care face parte sanscrita, limba literară clasică a Indiei, precum și grupul iranian. [Pr.: -ni-an] – Din fr. indo-iranien. DOOM
índo-iranián (-ni-an) adj. m., pl. índo-iraniéni (-ni-eni); f. índo-iraniánă, pl. índo-iraniéne
iranianului
IRANIÁN, -Ă, iranieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Iranului sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Iranului sau iranienilor (1), referitor la Iran ori la iranieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba iraniană. ◊ Limbi iraniene = grup de limbi indo-europene vorbite în Iran și în regiunile Mării Caspice. [Pr.: -ni-an] – Din fr. iranien. DOOM
iranián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. iraniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. iraniánă, pl. iraniéne
iranianului
IRANIÁN, -Ă, iranieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Iranului sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Iranului sau iranienilor (1), referitor la Iran ori la iranieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba iraniană. ◊ Limbi iraniene = grup de limbi indo-europene vorbite în Iran și în regiunile Mării Caspice. [Pr.: -ni-an] – Din fr. iranien. DOOM
iranián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. iraniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. iraniánă, pl. iraniéne
iraniene
INDO-IRANIÁN, -Ă, indo-iranieni, -e, adj. (În sintagma) Limbi indo-iraniene = grup de limbi al familiei indo-europene, din care face parte sanscrita, limba literară clasică a Indiei, precum și grupul iranian. [Pr.: -ni-an] – Din fr. indo-iranien. DOOM
índo-iranián (-ni-an) adj. m., pl. índo-iraniéni (-ni-eni); f. índo-iraniánă, pl. índo-iraniéne
iraniene
IRANIÁN, -Ă, iranieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Iranului sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Iranului sau iranienilor (1), referitor la Iran ori la iranieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba iraniană. ◊ Limbi iraniene = grup de limbi indo-europene vorbite în Iran și în regiunile Mării Caspice. [Pr.: -ni-an] – Din fr. iranien. DOOM
iranián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. iraniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. iraniánă, pl. iraniéne
iraniene
IRANIÁN, -Ă, iranieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Iranului sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Iranului sau iranienilor (1), referitor la Iran ori la iranieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba iraniană. ◊ Limbi iraniene = grup de limbi indo-europene vorbite în Iran și în regiunile Mării Caspice. [Pr.: -ni-an] – Din fr. iranien. DOOM
iranián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. iraniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. iraniánă, pl. iraniéne
iraniene
IRANIÁN, -Ă, iranieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Iranului sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Iranului sau iranienilor (1), referitor la Iran ori la iranieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba iraniană. ◊ Limbi iraniene = grup de limbi indo-europene vorbite în Iran și în regiunile Mării Caspice. [Pr.: -ni-an] – Din fr. iranien. DOOM
iranián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. iraniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. iraniánă, pl. iraniéne
iranienei
INDO-IRANIÁN, -Ă, indo-iranieni, -e, adj. (În sintagma) Limbi indo-iraniene = grup de limbi al familiei indo-europene, din care face parte sanscrita, limba literară clasică a Indiei, precum și grupul iranian. [Pr.: -ni-an] – Din fr. indo-iranien. DOOM
índo-iranián (-ni-an) adj. m., pl. índo-iraniéni (-ni-eni); f. índo-iraniánă, pl. índo-iraniéne
iranienei
IRANIÁN, -Ă, iranieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Iranului sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Iranului sau iranienilor (1), referitor la Iran ori la iranieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba iraniană. ◊ Limbi iraniene = grup de limbi indo-europene vorbite în Iran și în regiunile Mării Caspice. [Pr.: -ni-an] – Din fr. iranien. DOOM
iranián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. iraniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. iraniánă, pl. iraniéne
iranienei
IRANIÁN, -Ă, iranieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Iranului sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Iranului sau iranienilor (1), referitor la Iran ori la iranieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba iraniană. ◊ Limbi iraniene = grup de limbi indo-europene vorbite în Iran și în regiunile Mării Caspice. [Pr.: -ni-an] – Din fr. iranien. DOOM
iranián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. iraniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. iraniánă, pl. iraniéne
iranienele
INDO-IRANIÁN, -Ă, indo-iranieni, -e, adj. (În sintagma) Limbi indo-iraniene = grup de limbi al familiei indo-europene, din care face parte sanscrita, limba literară clasică a Indiei, precum și grupul iranian. [Pr.: -ni-an] – Din fr. indo-iranien. DOOM
índo-iranián (-ni-an) adj. m., pl. índo-iraniéni (-ni-eni); f. índo-iraniánă, pl. índo-iraniéne
iranienele
IRANIÁN, -Ă, iranieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Iranului sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Iranului sau iranienilor (1), referitor la Iran ori la iranieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba iraniană. ◊ Limbi iraniene = grup de limbi indo-europene vorbite în Iran și în regiunile Mării Caspice. [Pr.: -ni-an] – Din fr. iranien. DOOM
iranián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. iraniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. iraniánă, pl. iraniéne
iranienele
IRANIÁN, -Ă, iranieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Iranului sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Iranului sau iranienilor (1), referitor la Iran ori la iranieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba iraniană. ◊ Limbi iraniene = grup de limbi indo-europene vorbite în Iran și în regiunile Mării Caspice. [Pr.: -ni-an] – Din fr. iranien. DOOM
iranián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. iraniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. iraniánă, pl. iraniéne
iranienelor
INDO-IRANIÁN, -Ă, indo-iranieni, -e, adj. (În sintagma) Limbi indo-iraniene = grup de limbi al familiei indo-europene, din care face parte sanscrita, limba literară clasică a Indiei, precum și grupul iranian. [Pr.: -ni-an] – Din fr. indo-iranien. DOOM
índo-iranián (-ni-an) adj. m., pl. índo-iraniéni (-ni-eni); f. índo-iraniánă, pl. índo-iraniéne
iranienelor
IRANIÁN, -Ă, iranieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Iranului sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Iranului sau iranienilor (1), referitor la Iran ori la iranieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba iraniană. ◊ Limbi iraniene = grup de limbi indo-europene vorbite în Iran și în regiunile Mării Caspice. [Pr.: -ni-an] – Din fr. iranien. DOOM
iranián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. iraniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. iraniánă, pl. iraniéne
iranienelor
IRANIÁN, -Ă, iranieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Iranului sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Iranului sau iranienilor (1), referitor la Iran ori la iranieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba iraniană. ◊ Limbi iraniene = grup de limbi indo-europene vorbite în Iran și în regiunile Mării Caspice. [Pr.: -ni-an] – Din fr. iranien. DOOM
iranián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. iraniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. iraniánă, pl. iraniéne
iranieni
INDO-IRANIÁN, -Ă, indo-iranieni, -e, adj. (În sintagma) Limbi indo-iraniene = grup de limbi al familiei indo-europene, din care face parte sanscrita, limba literară clasică a Indiei, precum și grupul iranian. [Pr.: -ni-an] – Din fr. indo-iranien. DOOM
índo-iranián (-ni-an) adj. m., pl. índo-iraniéni (-ni-eni); f. índo-iraniánă, pl. índo-iraniéne
iranieni
IRANIÁN, -Ă, iranieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Iranului sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Iranului sau iranienilor (1), referitor la Iran ori la iranieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba iraniană. ◊ Limbi iraniene = grup de limbi indo-europene vorbite în Iran și în regiunile Mării Caspice. [Pr.: -ni-an] – Din fr. iranien. DOOM
iranián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. iraniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. iraniánă, pl. iraniéne
iranieni
IRANIÁN, -Ă, iranieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Iranului sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Iranului sau iranienilor (1), referitor la Iran ori la iranieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba iraniană. ◊ Limbi iraniene = grup de limbi indo-europene vorbite în Iran și în regiunile Mării Caspice. [Pr.: -ni-an] – Din fr. iranien. DOOM
iranián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. iraniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. iraniánă, pl. iraniéne
iranienii
INDO-IRANIÁN, -Ă, indo-iranieni, -e, adj. (În sintagma) Limbi indo-iraniene = grup de limbi al familiei indo-europene, din care face parte sanscrita, limba literară clasică a Indiei, precum și grupul iranian. [Pr.: -ni-an] – Din fr. indo-iranien. DOOM
índo-iranián (-ni-an) adj. m., pl. índo-iraniéni (-ni-eni); f. índo-iraniánă, pl. índo-iraniéne
iranienii
IRANIÁN, -Ă, iranieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Iranului sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Iranului sau iranienilor (1), referitor la Iran ori la iranieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba iraniană. ◊ Limbi iraniene = grup de limbi indo-europene vorbite în Iran și în regiunile Mării Caspice. [Pr.: -ni-an] – Din fr. iranien. DOOM
iranián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. iraniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. iraniánă, pl. iraniéne
iranienii
IRANIÁN, -Ă, iranieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Iranului sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Iranului sau iranienilor (1), referitor la Iran ori la iranieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba iraniană. ◊ Limbi iraniene = grup de limbi indo-europene vorbite în Iran și în regiunile Mării Caspice. [Pr.: -ni-an] – Din fr. iranien. DOOM
iranián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. iraniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. iraniánă, pl. iraniéne
iranienilor
INDO-IRANIÁN, -Ă, indo-iranieni, -e, adj. (În sintagma) Limbi indo-iraniene = grup de limbi al familiei indo-europene, din care face parte sanscrita, limba literară clasică a Indiei, precum și grupul iranian. [Pr.: -ni-an] – Din fr. indo-iranien. DOOM
índo-iranián (-ni-an) adj. m., pl. índo-iraniéni (-ni-eni); f. índo-iraniánă, pl. índo-iraniéne
iranienilor
IRANIÁN, -Ă, iranieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Iranului sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Iranului sau iranienilor (1), referitor la Iran ori la iranieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba iraniană. ◊ Limbi iraniene = grup de limbi indo-europene vorbite în Iran și în regiunile Mării Caspice. [Pr.: -ni-an] – Din fr. iranien. DOOM
iranián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. iraniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. iraniánă, pl. iraniéne
iranienilor
IRANIÁN, -Ă, iranieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Iranului sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Iranului sau iranienilor (1), referitor la Iran ori la iranieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba iraniană. ◊ Limbi iraniene = grup de limbi indo-europene vorbite în Iran și în regiunile Mării Caspice. [Pr.: -ni-an] – Din fr. iranien. DOOM
iranián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. iraniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. iraniánă, pl. iraniéne
iranist
IRANÍST, -Ă, iraniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Specialist în iranistică; iranolog. 2. Adj. (Rar) Iranistic (2). – Din germ. Iranist.
iranista
IRANÍST, -Ă, iraniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Specialist în iranistică; iranolog. 2. Adj. (Rar) Iranistic (2). – Din germ. Iranist.
iraniste
IRANÍST, -Ă, iraniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Specialist în iranistică; iranolog. 2. Adj. (Rar) Iranistic (2). – Din germ. Iranist.
iranistei
IRANÍST, -Ă, iraniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Specialist în iranistică; iranolog. 2. Adj. (Rar) Iranistic (2). – Din germ. Iranist.
iranistele
IRANÍST, -Ă, iraniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Specialist în iranistică; iranolog. 2. Adj. (Rar) Iranistic (2). – Din germ. Iranist.
iranistelor
IRANÍST, -Ă, iraniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Specialist în iranistică; iranolog. 2. Adj. (Rar) Iranistic (2). – Din germ. Iranist.
iranistic
IRANÍSTIC, -Ă, iranistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină care studiază comparativ limbile și literaturile iraniene. 2. Adj. De iranistică (1); (rar) iranist. – Din germ. Iranistick.
iranistica
IRANÍSTIC, -Ă, iranistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină care studiază comparativ limbile și literaturile iraniene. 2. Adj. De iranistică (1); (rar) iranist. – Din germ. Iranistick.
iranistica
IRANÍSTIC, -Ă, iranistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină care studiază comparativ limbile și literaturile iraniene. 2. Adj. De iranistică (1); (rar) iranist. – Din germ. Iranistick.
iranistice
IRANÍSTIC, -Ă, iranistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină care studiază comparativ limbile și literaturile iraniene. 2. Adj. De iranistică (1); (rar) iranist. – Din germ. Iranistick.
iranisticei
IRANÍSTIC, -Ă, iranistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină care studiază comparativ limbile și literaturile iraniene. 2. Adj. De iranistică (1); (rar) iranist. – Din germ. Iranistick.
iranisticele
IRANÍSTIC, -Ă, iranistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină care studiază comparativ limbile și literaturile iraniene. 2. Adj. De iranistică (1); (rar) iranist. – Din germ. Iranistick.
iranisticelor
IRANÍSTIC, -Ă, iranistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină care studiază comparativ limbile și literaturile iraniene. 2. Adj. De iranistică (1); (rar) iranist. – Din germ. Iranistick.
iranistici
IRANÍSTIC, -Ă, iranistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină care studiază comparativ limbile și literaturile iraniene. 2. Adj. De iranistică (1); (rar) iranist. – Din germ. Iranistick.
iranistici
IRANÍSTIC, -Ă, iranistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină care studiază comparativ limbile și literaturile iraniene. 2. Adj. De iranistică (1); (rar) iranist. – Din germ. Iranistick.
iranisticii
IRANÍSTIC, -Ă, iranistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină care studiază comparativ limbile și literaturile iraniene. 2. Adj. De iranistică (1); (rar) iranist. – Din germ. Iranistick.
iranisticii
IRANÍSTIC, -Ă, iranistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină care studiază comparativ limbile și literaturile iraniene. 2. Adj. De iranistică (1); (rar) iranist. – Din germ. Iranistick.
iranisticilor
IRANÍSTIC, -Ă, iranistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină care studiază comparativ limbile și literaturile iraniene. 2. Adj. De iranistică (1); (rar) iranist. – Din germ. Iranistick.
iranisticul
IRANÍSTIC, -Ă, iranistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină care studiază comparativ limbile și literaturile iraniene. 2. Adj. De iranistică (1); (rar) iranist. – Din germ. Iranistick.
iranisticului
IRANÍSTIC, -Ă, iranistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină care studiază comparativ limbile și literaturile iraniene. 2. Adj. De iranistică (1); (rar) iranist. – Din germ. Iranistick.
iranistul
IRANÍST, -Ă, iraniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Specialist în iranistică; iranolog. 2. Adj. (Rar) Iranistic (2). – Din germ. Iranist.
iranistului
IRANÍST, -Ă, iraniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Specialist în iranistică; iranolog. 2. Adj. (Rar) Iranistic (2). – Din germ. Iranist.
iraniști
IRANÍST, -Ă, iraniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Specialist în iranistică; iranolog. 2. Adj. (Rar) Iranistic (2). – Din germ. Iranist.
iraniștii
IRANÍST, -Ă, iraniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Specialist în iranistică; iranolog. 2. Adj. (Rar) Iranistic (2). – Din germ. Iranist.
iraniștilor
IRANÍST, -Ă, iraniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Specialist în iranistică; iranolog. 2. Adj. (Rar) Iranistic (2). – Din germ. Iranist.
iranolog
IRANOLÓG, -Ă, iranologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Iranist (1). – Din fr. iranologue.
iranologa
IRANOLÓG, -Ă, iranologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Iranist (1). – Din fr. iranologue.
iranologe
IRANOLÓG, -Ă, iranologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Iranist (1). – Din fr. iranologue.
iranologei
IRANOLÓG, -Ă, iranologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Iranist (1). – Din fr. iranologue.
iranologele
IRANOLÓG, -Ă, iranologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Iranist (1). – Din fr. iranologue.
iranologelor
IRANOLÓG, -Ă, iranologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Iranist (1). – Din fr. iranologue.
iranologi
IRANOLÓG, -Ă, iranologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Iranist (1). – Din fr. iranologue.
iranologia
IRANOLOGÍE s.f. Iranistică. [Cf. fr. iranologie].
iranologie
IRANOLOGÍE s.f. Iranistică. [Cf. fr. iranologie].
iranologiei
IRANOLOGÍE s.f. Iranistică. [Cf. fr. iranologie].
iranologii
IRANOLÓG, -Ă, iranologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Iranist (1). – Din fr. iranologue.
iranologii
IRANOLOGÍE s.f. Iranistică. [Cf. fr. iranologie].
iranologilor
IRANOLÓG, -Ă, iranologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Iranist (1). – Din fr. iranologue.
iranologul
IRANOLÓG, -Ă, iranologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Iranist (1). – Din fr. iranologue.
iranologului
IRANOLÓG, -Ă, iranologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Iranist (1). – Din fr. iranologue.
irascibil
IRASCÍBIL, -Ă, irascibili, -e, adj. Care se supără, se înfurie ușor, iute la mânie; iritabil. – Din fr. irascible, lat. irascibilis. DOOM
irascíbil adj. m., pl. irascíbili; f. irascíbilă, pl. irascíbile
irascibila
IRASCÍBIL, -Ă, irascibili, -e, adj. Care se supără, se înfurie ușor, iute la mânie; iritabil. – Din fr. irascible, lat. irascibilis. DOOM
irascíbil adj. m., pl. irascíbili; f. irascíbilă, pl. irascíbile
irascibile
IRASCÍBIL, -Ă, irascibili, -e, adj. Care se supără, se înfurie ușor, iute la mânie; iritabil. – Din fr. irascible, lat. irascibilis. DOOM
irascíbil adj. m., pl. irascíbili; f. irascíbilă, pl. irascíbile
irascibilei
IRASCÍBIL, -Ă, irascibili, -e, adj. Care se supără, se înfurie ușor, iute la mânie; iritabil. – Din fr. irascible, lat. irascibilis. DOOM
irascíbil adj. m., pl. irascíbili; f. irascíbilă, pl. irascíbile
irascibilele
IRASCÍBIL, -Ă, irascibili, -e, adj. Care se supără, se înfurie ușor, iute la mânie; iritabil. – Din fr. irascible, lat. irascibilis. DOOM
irascíbil adj. m., pl. irascíbili; f. irascíbilă, pl. irascíbile
irascibilelor
IRASCÍBIL, -Ă, irascibili, -e, adj. Care se supără, se înfurie ușor, iute la mânie; iritabil. – Din fr. irascible, lat. irascibilis. DOOM
irascíbil adj. m., pl. irascíbili; f. irascíbilă, pl. irascíbile
irascibili
IRASCÍBIL, -Ă, irascibili, -e, adj. Care se supără, se înfurie ușor, iute la mânie; iritabil. – Din fr. irascible, lat. irascibilis. DOOM
irascíbil adj. m., pl. irascíbili; f. irascíbilă, pl. irascíbile
irascibilii
IRASCÍBIL, -Ă, irascibili, -e, adj. Care se supără, se înfurie ușor, iute la mânie; iritabil. – Din fr. irascible, lat. irascibilis. DOOM
irascíbil adj. m., pl. irascíbili; f. irascíbilă, pl. irascíbile
irascibililor
IRASCÍBIL, -Ă, irascibili, -e, adj. Care se supără, se înfurie ușor, iute la mânie; iritabil. – Din fr. irascible, lat. irascibilis. DOOM
irascíbil adj. m., pl. irascíbili; f. irascíbilă, pl. irascíbile
irascibilitate
IRASCIBILITÁTE, irascibilități, s. f. Caracterul, starea celui irascibil; iritabilitate; spec. (Med.) stare psihică particulară, manifestată prin reacții intense, violente, agresive, ca răspuns la încordări psihice minime. – Din fr. irascibilité. DOOM
irascibilitáte s. f., g.-d. art. irascibilitắții; pl. irascibilitắți
irascibilitatea
IRASCIBILITÁTE, irascibilități, s. f. Caracterul, starea celui irascibil; iritabilitate; spec. (Med.) stare psihică particulară, manifestată prin reacții intense, violente, agresive, ca răspuns la încordări psihice minime. – Din fr. irascibilité. DOOM
irascibilitáte s. f., g.-d. art. irascibilitắții; pl. irascibilitắți
irascibilități
IRASCIBILITÁTE, irascibilități, s. f. Caracterul, starea celui irascibil; iritabilitate; spec. (Med.) stare psihică particulară, manifestată prin reacții intense, violente, agresive, ca răspuns la încordări psihice minime. – Din fr. irascibilité. DOOM
irascibilitáte s. f., g.-d. art. irascibilitắții; pl. irascibilitắți
irascibilității
IRASCIBILITÁTE, irascibilități, s. f. Caracterul, starea celui irascibil; iritabilitate; spec. (Med.) stare psihică particulară, manifestată prin reacții intense, violente, agresive, ca răspuns la încordări psihice minime. – Din fr. irascibilité. DOOM
irascibilitáte s. f., g.-d. art. irascibilitắții; pl. irascibilitắți
irascibilitățile
IRASCIBILITÁTE, irascibilități, s. f. Caracterul, starea celui irascibil; iritabilitate; spec. (Med.) stare psihică particulară, manifestată prin reacții intense, violente, agresive, ca răspuns la încordări psihice minime. – Din fr. irascibilité. DOOM
irascibilitáte s. f., g.-d. art. irascibilitắții; pl. irascibilitắți
irascibilităților
IRASCIBILITÁTE, irascibilități, s. f. Caracterul, starea celui irascibil; iritabilitate; spec. (Med.) stare psihică particulară, manifestată prin reacții intense, violente, agresive, ca răspuns la încordări psihice minime. – Din fr. irascibilité. DOOM
irascibilitáte s. f., g.-d. art. irascibilitắții; pl. irascibilitắți
irascibilul
IRASCÍBIL, -Ă, irascibili, -e, adj. Care se supără, se înfurie ușor, iute la mânie; iritabil. – Din fr. irascible, lat. irascibilis. DOOM
irascíbil adj. m., pl. irascíbili; f. irascíbilă, pl. irascíbile
irascibilului
IRASCÍBIL, -Ă, irascibili, -e, adj. Care se supără, se înfurie ușor, iute la mânie; iritabil. – Din fr. irascible, lat. irascibilis. DOOM
irascíbil adj. m., pl. irascíbili; f. irascíbilă, pl. irascíbile
iraser
IRÁSER s. n. Generator cuantic care produce radiații electromagnetice în domeniul infraroșu. [Pr. și: iréizăr] – Din engl. eraser.
irat
irát (iráturi), s. n. – Venit al domnitorului. Tc. irad (Șeineanu, III, 71; DAR). Sec. XVIII, înv.
irato
IRÁTO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Cu furie, cu mânie. [< it. irato]. DOOM
iráto (it.) adv.
irațional
IRAȚIONÁL, -Ă, iraționali, -e, adj. 1. Care nu se conduce după gândirea logică, care nu e rațional, care este fără judecată, nerațional; contrar rațiunii. 2. (Mat.; în sintagmele) Număr irațional = număr real care nu se poate reprezenta printr-un raport între două numere întregi. Ecuație (sau expresie etc.) irațională = ecuație (sau expresie etc.) care conține atât puterile întregi, cât și puterile fracționare ale elementelor ei. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. irrationnel, lat. irrationalis. DOOM
iraționál (-ți-o-) adj. m., pl. iraționáli; f. iraționálă, pl. iraționále
iraționala
IRAȚIONÁL, -Ă, iraționali, -e, adj. 1. Care nu se conduce după gândirea logică, care nu e rațional, care este fără judecată, nerațional; contrar rațiunii. 2. (Mat.; în sintagmele) Număr irațional = număr real care nu se poate reprezenta printr-un raport între două numere întregi. Ecuație (sau expresie etc.) irațională = ecuație (sau expresie etc.) care conține atât puterile întregi, cât și puterile fracționare ale elementelor ei. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. irrationnel, lat. irrationalis. DOOM
iraționál (-ți-o-) adj. m., pl. iraționáli; f. iraționálă, pl. iraționále
iraționale
IRAȚIONÁL, -Ă, iraționali, -e, adj. 1. Care nu se conduce după gândirea logică, care nu e rațional, care este fără judecată, nerațional; contrar rațiunii. 2. (Mat.; în sintagmele) Număr irațional = număr real care nu se poate reprezenta printr-un raport între două numere întregi. Ecuație (sau expresie etc.) irațională = ecuație (sau expresie etc.) care conține atât puterile întregi, cât și puterile fracționare ale elementelor ei. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. irrationnel, lat. irrationalis. DOOM
iraționál (-ți-o-) adj. m., pl. iraționáli; f. iraționálă, pl. iraționále
iraționalei
IRAȚIONÁL, -Ă, iraționali, -e, adj. 1. Care nu se conduce după gândirea logică, care nu e rațional, care este fără judecată, nerațional; contrar rațiunii. 2. (Mat.; în sintagmele) Număr irațional = număr real care nu se poate reprezenta printr-un raport între două numere întregi. Ecuație (sau expresie etc.) irațională = ecuație (sau expresie etc.) care conține atât puterile întregi, cât și puterile fracționare ale elementelor ei. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. irrationnel, lat. irrationalis. DOOM
iraționál (-ți-o-) adj. m., pl. iraționáli; f. iraționálă, pl. iraționále
iraționalele
IRAȚIONÁL, -Ă, iraționali, -e, adj. 1. Care nu se conduce după gândirea logică, care nu e rațional, care este fără judecată, nerațional; contrar rațiunii. 2. (Mat.; în sintagmele) Număr irațional = număr real care nu se poate reprezenta printr-un raport între două numere întregi. Ecuație (sau expresie etc.) irațională = ecuație (sau expresie etc.) care conține atât puterile întregi, cât și puterile fracționare ale elementelor ei. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. irrationnel, lat. irrationalis. DOOM
iraționál (-ți-o-) adj. m., pl. iraționáli; f. iraționálă, pl. iraționále
iraționalelor
IRAȚIONÁL, -Ă, iraționali, -e, adj. 1. Care nu se conduce după gândirea logică, care nu e rațional, care este fără judecată, nerațional; contrar rațiunii. 2. (Mat.; în sintagmele) Număr irațional = număr real care nu se poate reprezenta printr-un raport între două numere întregi. Ecuație (sau expresie etc.) irațională = ecuație (sau expresie etc.) care conține atât puterile întregi, cât și puterile fracționare ale elementelor ei. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. irrationnel, lat. irrationalis. DOOM
iraționál (-ți-o-) adj. m., pl. iraționáli; f. iraționálă, pl. iraționále
iraționali
IRAȚIONÁL, -Ă, iraționali, -e, adj. 1. Care nu se conduce după gândirea logică, care nu e rațional, care este fără judecată, nerațional; contrar rațiunii. 2. (Mat.; în sintagmele) Număr irațional = număr real care nu se poate reprezenta printr-un raport între două numere întregi. Ecuație (sau expresie etc.) irațională = ecuație (sau expresie etc.) care conține atât puterile întregi, cât și puterile fracționare ale elementelor ei. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. irrationnel, lat. irrationalis. DOOM
iraționál (-ți-o-) adj. m., pl. iraționáli; f. iraționálă, pl. iraționále
iraționalii
IRAȚIONÁL, -Ă, iraționali, -e, adj. 1. Care nu se conduce după gândirea logică, care nu e rațional, care este fără judecată, nerațional; contrar rațiunii. 2. (Mat.; în sintagmele) Număr irațional = număr real care nu se poate reprezenta printr-un raport între două numere întregi. Ecuație (sau expresie etc.) irațională = ecuație (sau expresie etc.) care conține atât puterile întregi, cât și puterile fracționare ale elementelor ei. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. irrationnel, lat. irrationalis. DOOM
iraționál (-ți-o-) adj. m., pl. iraționáli; f. iraționálă, pl. iraționále
iraționalilor
IRAȚIONÁL, -Ă, iraționali, -e, adj. 1. Care nu se conduce după gândirea logică, care nu e rațional, care este fără judecată, nerațional; contrar rațiunii. 2. (Mat.; în sintagmele) Număr irațional = număr real care nu se poate reprezenta printr-un raport între două numere întregi. Ecuație (sau expresie etc.) irațională = ecuație (sau expresie etc.) care conține atât puterile întregi, cât și puterile fracționare ale elementelor ei. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. irrationnel, lat. irrationalis. DOOM
iraționál (-ți-o-) adj. m., pl. iraționáli; f. iraționálă, pl. iraționále
iraționalism
IRAȚIONALÍSM s. n. Concepție filosofică care postulează primatul intuiției, al instinctului, al trăirii, al inconștientului sau al altor facultăți iraționale, asupra rațiunii. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. irrationalisme. DOOM
iraționalísm (-ți-o-) s. n.
iraționalismul
IRAȚIONALÍSM s. n. Concepție filosofică care postulează primatul intuiției, al instinctului, al trăirii, al inconștientului sau al altor facultăți iraționale, asupra rațiunii. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. irrationalisme. DOOM
iraționalísm (-ți-o-) s. n.
iraționalismului
IRAȚIONALÍSM s. n. Concepție filosofică care postulează primatul intuiției, al instinctului, al trăirii, al inconștientului sau al altor facultăți iraționale, asupra rațiunii. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. irrationalisme. DOOM
iraționalísm (-ți-o-) s. n.
iraționalist
IRAȚIONALÍST, -Ă, naționaliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al iraționalismului. 2. Adj. Referitor la iraționalism, propriu iraționalismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. irrationaliste. DOOM
iraționalíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. iraționalíști; adj. f., s. f. iraționalístă, pl. iraționalíste
iraționalist
IRAȚIONALÍST, -Ă, naționaliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al iraționalismului. 2. Adj. Referitor la iraționalism, propriu iraționalismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. irrationaliste. DOOM
iraționalíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. iraționalíști; adj. f., s. f. iraționalístă, pl. iraționalíste
iraționalista
IRAȚIONALÍST, -Ă, naționaliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al iraționalismului. 2. Adj. Referitor la iraționalism, propriu iraționalismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. irrationaliste. DOOM
iraționalíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. iraționalíști; adj. f., s. f. iraționalístă, pl. iraționalíste
iraționalista
IRAȚIONALÍST, -Ă, naționaliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al iraționalismului. 2. Adj. Referitor la iraționalism, propriu iraționalismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. irrationaliste. DOOM
iraționalíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. iraționalíști; adj. f., s. f. iraționalístă, pl. iraționalíste
iraționaliste
IRAȚIONALÍST, -Ă, naționaliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al iraționalismului. 2. Adj. Referitor la iraționalism, propriu iraționalismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. irrationaliste. DOOM
iraționalíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. iraționalíști; adj. f., s. f. iraționalístă, pl. iraționalíste
iraționaliste
IRAȚIONALÍST, -Ă, naționaliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al iraționalismului. 2. Adj. Referitor la iraționalism, propriu iraționalismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. irrationaliste. DOOM
iraționalíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. iraționalíști; adj. f., s. f. iraționalístă, pl. iraționalíste
iraționalistei
IRAȚIONALÍST, -Ă, naționaliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al iraționalismului. 2. Adj. Referitor la iraționalism, propriu iraționalismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. irrationaliste. DOOM
iraționalíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. iraționalíști; adj. f., s. f. iraționalístă, pl. iraționalíste
iraționalistei
IRAȚIONALÍST, -Ă, naționaliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al iraționalismului. 2. Adj. Referitor la iraționalism, propriu iraționalismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. irrationaliste. DOOM
iraționalíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. iraționalíști; adj. f., s. f. iraționalístă, pl. iraționalíste
iraționalistele
IRAȚIONALÍST, -Ă, naționaliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al iraționalismului. 2. Adj. Referitor la iraționalism, propriu iraționalismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. irrationaliste. DOOM
iraționalíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. iraționalíști; adj. f., s. f. iraționalístă, pl. iraționalíste
iraționalistele
IRAȚIONALÍST, -Ă, naționaliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al iraționalismului. 2. Adj. Referitor la iraționalism, propriu iraționalismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. irrationaliste. DOOM
iraționalíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. iraționalíști; adj. f., s. f. iraționalístă, pl. iraționalíste
iraționalistelor
IRAȚIONALÍST, -Ă, naționaliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al iraționalismului. 2. Adj. Referitor la iraționalism, propriu iraționalismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. irrationaliste. DOOM
iraționalíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. iraționalíști; adj. f., s. f. iraționalístă, pl. iraționalíste
iraționalistelor
IRAȚIONALÍST, -Ă, naționaliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al iraționalismului. 2. Adj. Referitor la iraționalism, propriu iraționalismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. irrationaliste. DOOM
iraționalíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. iraționalíști; adj. f., s. f. iraționalístă, pl. iraționalíste
iraționalistul
IRAȚIONALÍST, -Ă, naționaliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al iraționalismului. 2. Adj. Referitor la iraționalism, propriu iraționalismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. irrationaliste. DOOM
iraționalíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. iraționalíști; adj. f., s. f. iraționalístă, pl. iraționalíste
iraționalistul
IRAȚIONALÍST, -Ă, naționaliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al iraționalismului. 2. Adj. Referitor la iraționalism, propriu iraționalismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. irrationaliste. DOOM
iraționalíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. iraționalíști; adj. f., s. f. iraționalístă, pl. iraționalíste
iraționalistului
IRAȚIONALÍST, -Ă, naționaliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al iraționalismului. 2. Adj. Referitor la iraționalism, propriu iraționalismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. irrationaliste. DOOM
iraționalíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. iraționalíști; adj. f., s. f. iraționalístă, pl. iraționalíste
iraționalistului
IRAȚIONALÍST, -Ă, naționaliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al iraționalismului. 2. Adj. Referitor la iraționalism, propriu iraționalismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. irrationaliste. DOOM
iraționalíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. iraționalíști; adj. f., s. f. iraționalístă, pl. iraționalíste
iraționalitate
IRAȚIONALITÁTE s. f. Însușirea a ceea ce este irațional. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. irrationalité. DOOM
*iraționalitáte (-ți-o-) s. f., g.-d. art. iraționalitắții
iraționaliza
IRAȚIONALIZÁ vb. I. tr. (Rar) A face irațional. [Pron. -ți-o-. / et. incertă].
iraționalizai
IRAȚIONALIZÁ vb. I. tr. (Rar) A face irațional. [Pron. -ți-o-. / et. incertă].
iraționalizam
IRAȚIONALIZÁ vb. I. tr. (Rar) A face irațional. [Pron. -ți-o-. / et. incertă].
iraționalizare
IRAȚIONALIZÁ vb. I. tr. (Rar) A face irațional. [Pron. -ți-o-. / et. incertă].
iraționalizară
IRAȚIONALIZÁ vb. I. tr. (Rar) A face irațional. [Pron. -ți-o-. / et. incertă].
iraționalizarăm
IRAȚIONALIZÁ vb. I. tr. (Rar) A face irațional. [Pron. -ți-o-. / et. incertă].
iraționalizarăți
IRAȚIONALIZÁ vb. I. tr. (Rar) A face irațional. [Pron. -ți-o-. / et. incertă].
iraționalizase
IRAȚIONALIZÁ vb. I. tr. (Rar) A face irațional. [Pron. -ți-o-. / et. incertă].
iraționalizasem
IRAȚIONALIZÁ vb. I. tr. (Rar) A face irațional. [Pron. -ți-o-. / et. incertă].
iraționalizaseră
IRAȚIONALIZÁ vb. I. tr. (Rar) A face irațional. [Pron. -ți-o-. / et. incertă].
iraționalizaserăm
IRAȚIONALIZÁ vb. I. tr. (Rar) A face irațional. [Pron. -ți-o-. / et. incertă].
iraționalizaserăți
IRAȚIONALIZÁ vb. I. tr. (Rar) A face irațional. [Pron. -ți-o-. / et. incertă].
iraționalizaseși
IRAȚIONALIZÁ vb. I. tr. (Rar) A face irațional. [Pron. -ți-o-. / et. incertă].
iraționalizaseți
IRAȚIONALIZÁ vb. I. tr. (Rar) A face irațional. [Pron. -ți-o-. / et. incertă].
iraționalizat
IRAȚIONALIZÁ vb. I. tr. (Rar) A face irațional. [Pron. -ți-o-. / et. incertă].
iraționalizau
IRAȚIONALIZÁ vb. I. tr. (Rar) A face irațional. [Pron. -ți-o-. / et. incertă].
iraționalizași
IRAȚIONALIZÁ vb. I. tr. (Rar) A face irațional. [Pron. -ți-o-. / et. incertă].
iraționalizați
IRAȚIONALIZÁ vb. I. tr. (Rar) A face irațional. [Pron. -ți-o-. / et. incertă].
iraționalizează
IRAȚIONALIZÁ vb. I. tr. (Rar) A face irațional. [Pron. -ți-o-. / et. incertă].
iraționalizez
IRAȚIONALIZÁ vb. I. tr. (Rar) A face irațional. [Pron. -ți-o-. / et. incertă].
iraționalizeze
IRAȚIONALIZÁ vb. I. tr. (Rar) A face irațional. [Pron. -ți-o-. / et. incertă].
iraționalizezi
IRAȚIONALIZÁ vb. I. tr. (Rar) A face irațional. [Pron. -ți-o-. / et. incertă].
iraționalizând
IRAȚIONALIZÁ vb. I. tr. (Rar) A face irațional. [Pron. -ți-o-. / et. incertă].
iraționalizînd
IRAȚIONALIZÁ vb. I. tr. (Rar) A face irațional. [Pron. -ți-o-. / et. incertă].
iraționaliști
IRAȚIONALÍST, -Ă, naționaliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al iraționalismului. 2. Adj. Referitor la iraționalism, propriu iraționalismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. irrationaliste. DOOM
iraționalíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. iraționalíști; adj. f., s. f. iraționalístă, pl. iraționalíste
iraționaliști
IRAȚIONALÍST, -Ă, naționaliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al iraționalismului. 2. Adj. Referitor la iraționalism, propriu iraționalismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. irrationaliste. DOOM
iraționalíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. iraționalíști; adj. f., s. f. iraționalístă, pl. iraționalíste
iraționaliștii
IRAȚIONALÍST, -Ă, naționaliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al iraționalismului. 2. Adj. Referitor la iraționalism, propriu iraționalismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. irrationaliste. DOOM
iraționalíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. iraționalíști; adj. f., s. f. iraționalístă, pl. iraționalíste
iraționaliștii
IRAȚIONALÍST, -Ă, naționaliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al iraționalismului. 2. Adj. Referitor la iraționalism, propriu iraționalismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. irrationaliste. DOOM
iraționalíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. iraționalíști; adj. f., s. f. iraționalístă, pl. iraționalíste
iraționaliștilor
IRAȚIONALÍST, -Ă, naționaliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al iraționalismului. 2. Adj. Referitor la iraționalism, propriu iraționalismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. irrationaliste. DOOM
iraționalíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. iraționalíști; adj. f., s. f. iraționalístă, pl. iraționalíste
iraționaliștilor
IRAȚIONALÍST, -Ă, naționaliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al iraționalismului. 2. Adj. Referitor la iraționalism, propriu iraționalismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. irrationaliste. DOOM
iraționalíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. iraționalíști; adj. f., s. f. iraționalístă, pl. iraționalíste
iraționalul
IRAȚIONÁL, -Ă, iraționali, -e, adj. 1. Care nu se conduce după gândirea logică, care nu e rațional, care este fără judecată, nerațional; contrar rațiunii. 2. (Mat.; în sintagmele) Număr irațional = număr real care nu se poate reprezenta printr-un raport între două numere întregi. Ecuație (sau expresie etc.) irațională = ecuație (sau expresie etc.) care conține atât puterile întregi, cât și puterile fracționare ale elementelor ei. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. irrationnel, lat. irrationalis. DOOM
iraționál (-ți-o-) adj. m., pl. iraționáli; f. iraționálă, pl. iraționále
iraționalului
IRAȚIONÁL, -Ă, iraționali, -e, adj. 1. Care nu se conduce după gândirea logică, care nu e rațional, care este fără judecată, nerațional; contrar rațiunii. 2. (Mat.; în sintagmele) Număr irațional = număr real care nu se poate reprezenta printr-un raport între două numere întregi. Ecuație (sau expresie etc.) irațională = ecuație (sau expresie etc.) care conține atât puterile întregi, cât și puterile fracționare ale elementelor ei. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. irrationnel, lat. irrationalis. DOOM
iraționál (-ți-o-) adj. m., pl. iraționáli; f. iraționálă, pl. iraționále
irbis
ÍRBIS, irbiși, s. m. Mamifer carnivor din familia felinelor, asemănător cu pantera; leopardul zăpezilor (Panthera uncia). – Din germ. Irbis. DOOM
írbis s. m., pl. írbiși
irbisul
ÍRBIS, irbiși, s. m. Mamifer carnivor din familia felinelor, asemănător cu pantera; leopardul zăpezilor (Panthera uncia). – Din germ. Irbis. DOOM
írbis s. m., pl. írbiși
irbisului
ÍRBIS, irbiși, s. m. Mamifer carnivor din familia felinelor, asemănător cu pantera; leopardul zăpezilor (Panthera uncia). – Din germ. Irbis. DOOM
írbis s. m., pl. írbiși
irbiși
ÍRBIS, irbiși, s. m. Mamifer carnivor din familia felinelor, asemănător cu pantera; leopardul zăpezilor (Panthera uncia). – Din germ. Irbis. DOOM
írbis s. m., pl. írbiși
irbișii
ÍRBIS, irbiși, s. m. Mamifer carnivor din familia felinelor, asemănător cu pantera; leopardul zăpezilor (Panthera uncia). – Din germ. Irbis. DOOM
írbis s. m., pl. írbiși
irbișilor
ÍRBIS, irbiși, s. m. Mamifer carnivor din familia felinelor, asemănător cu pantera; leopardul zăpezilor (Panthera uncia). – Din germ. Irbis. DOOM
írbis s. m., pl. írbiși
ireal
IREÁL, -Ă, ireali, -e, adj. 1. Care nu există în realitate; nereal, imaginar, fantastic. ♦ Care pare că nu este real (atât este de neobișnuit). 2. (Despre moduri verbale sau despre propoziții condiționale, concesive sau comparative) Care prezintă acțiunea ca ipoteză nerealizată sau nerealizabilă. [Pr.: -re-al] – Din fr. irréel. DOOM
ireál (-re-al) adj. m., pl. ireáli; f. ireálă, pl. ireále
ireala
IREÁL, -Ă, ireali, -e, adj. 1. Care nu există în realitate; nereal, imaginar, fantastic. ♦ Care pare că nu este real (atât este de neobișnuit). 2. (Despre moduri verbale sau despre propoziții condiționale, concesive sau comparative) Care prezintă acțiunea ca ipoteză nerealizată sau nerealizabilă. [Pr.: -re-al] – Din fr. irréel. DOOM
ireál (-re-al) adj. m., pl. ireáli; f. ireálă, pl. ireále
ireale
IREÁL, -Ă, ireali, -e, adj. 1. Care nu există în realitate; nereal, imaginar, fantastic. ♦ Care pare că nu este real (atât este de neobișnuit). 2. (Despre moduri verbale sau despre propoziții condiționale, concesive sau comparative) Care prezintă acțiunea ca ipoteză nerealizată sau nerealizabilă. [Pr.: -re-al] – Din fr. irréel. DOOM
ireál (-re-al) adj. m., pl. ireáli; f. ireálă, pl. ireále
irealei
IREÁL, -Ă, ireali, -e, adj. 1. Care nu există în realitate; nereal, imaginar, fantastic. ♦ Care pare că nu este real (atât este de neobișnuit). 2. (Despre moduri verbale sau despre propoziții condiționale, concesive sau comparative) Care prezintă acțiunea ca ipoteză nerealizată sau nerealizabilă. [Pr.: -re-al] – Din fr. irréel. DOOM
ireál (-re-al) adj. m., pl. ireáli; f. ireálă, pl. ireále
irealele
IREÁL, -Ă, ireali, -e, adj. 1. Care nu există în realitate; nereal, imaginar, fantastic. ♦ Care pare că nu este real (atât este de neobișnuit). 2. (Despre moduri verbale sau despre propoziții condiționale, concesive sau comparative) Care prezintă acțiunea ca ipoteză nerealizată sau nerealizabilă. [Pr.: -re-al] – Din fr. irréel. DOOM
ireál (-re-al) adj. m., pl. ireáli; f. ireálă, pl. ireále
irealelor
IREÁL, -Ă, ireali, -e, adj. 1. Care nu există în realitate; nereal, imaginar, fantastic. ♦ Care pare că nu este real (atât este de neobișnuit). 2. (Despre moduri verbale sau despre propoziții condiționale, concesive sau comparative) Care prezintă acțiunea ca ipoteză nerealizată sau nerealizabilă. [Pr.: -re-al] – Din fr. irréel. DOOM
ireál (-re-al) adj. m., pl. ireáli; f. ireálă, pl. ireále
ireali
IREÁL, -Ă, ireali, -e, adj. 1. Care nu există în realitate; nereal, imaginar, fantastic. ♦ Care pare că nu este real (atât este de neobișnuit). 2. (Despre moduri verbale sau despre propoziții condiționale, concesive sau comparative) Care prezintă acțiunea ca ipoteză nerealizată sau nerealizabilă. [Pr.: -re-al] – Din fr. irréel. DOOM
ireál (-re-al) adj. m., pl. ireáli; f. ireálă, pl. ireále
irealii
IREÁL, -Ă, ireali, -e, adj. 1. Care nu există în realitate; nereal, imaginar, fantastic. ♦ Care pare că nu este real (atât este de neobișnuit). 2. (Despre moduri verbale sau despre propoziții condiționale, concesive sau comparative) Care prezintă acțiunea ca ipoteză nerealizată sau nerealizabilă. [Pr.: -re-al] – Din fr. irréel. DOOM
ireál (-re-al) adj. m., pl. ireáli; f. ireálă, pl. ireále
irealilor
IREÁL, -Ă, ireali, -e, adj. 1. Care nu există în realitate; nereal, imaginar, fantastic. ♦ Care pare că nu este real (atât este de neobișnuit). 2. (Despre moduri verbale sau despre propoziții condiționale, concesive sau comparative) Care prezintă acțiunea ca ipoteză nerealizată sau nerealizabilă. [Pr.: -re-al] – Din fr. irréel. DOOM
ireál (-re-al) adj. m., pl. ireáli; f. ireálă, pl. ireále
irealitate
IREALITÁTE, irealități, s. f. Caracterul a ceea ce este ireal; ceea ce se opune realității; nerealitate. [Pr.: -re-a-] – Din fr. irréalité. DOOM
irealitáte (-re-a-) s. f., g.-d. art. irealitắții; pl. irealitắți
irealitatea
IREALITÁTE, irealități, s. f. Caracterul a ceea ce este ireal; ceea ce se opune realității; nerealitate. [Pr.: -re-a-] – Din fr. irréalité. DOOM
irealitáte (-re-a-) s. f., g.-d. art. irealitắții; pl. irealitắți
irealități
IREALITÁTE, irealități, s. f. Caracterul a ceea ce este ireal; ceea ce se opune realității; nerealitate. [Pr.: -re-a-] – Din fr. irréalité. DOOM
irealitáte (-re-a-) s. f., g.-d. art. irealitắții; pl. irealitắți
irealității
IREALITÁTE, irealități, s. f. Caracterul a ceea ce este ireal; ceea ce se opune realității; nerealitate. [Pr.: -re-a-] – Din fr. irréalité. DOOM
irealitáte (-re-a-) s. f., g.-d. art. irealitắții; pl. irealitắți
irealitățile
IREALITÁTE, irealități, s. f. Caracterul a ceea ce este ireal; ceea ce se opune realității; nerealitate. [Pr.: -re-a-] – Din fr. irréalité. DOOM
irealitáte (-re-a-) s. f., g.-d. art. irealitắții; pl. irealitắți
irealităților
IREALITÁTE, irealități, s. f. Caracterul a ceea ce este ireal; ceea ce se opune realității; nerealitate. [Pr.: -re-a-] – Din fr. irréalité. DOOM
irealitáte (-re-a-) s. f., g.-d. art. irealitắții; pl. irealitắți
irealiza
IREALIZÁ vb. I. tr. (Rar) A face ireal. [Pron. -re-a-. / et. incertă].
irealizabil
IREALIZÁBIL, -Ă, irealizabili, -e, adj. Care nu poate fi realizat, care nu poate fi îndeplinit; nerealizabil. [Pr.: -re-a-] – Din fr. irréalisable. DOOM
irealizábil (-re-a-) adj. m., pl. irealizábili; f. irealizábilă, pl. irealizábile
irealizabila
IREALIZÁBIL, -Ă, irealizabili, -e, adj. Care nu poate fi realizat, care nu poate fi îndeplinit; nerealizabil. [Pr.: -re-a-] – Din fr. irréalisable. DOOM
irealizábil (-re-a-) adj. m., pl. irealizábili; f. irealizábilă, pl. irealizábile
irealizabile
IREALIZÁBIL, -Ă, irealizabili, -e, adj. Care nu poate fi realizat, care nu poate fi îndeplinit; nerealizabil. [Pr.: -re-a-] – Din fr. irréalisable. DOOM
irealizábil (-re-a-) adj. m., pl. irealizábili; f. irealizábilă, pl. irealizábile
irealizabilei
IREALIZÁBIL, -Ă, irealizabili, -e, adj. Care nu poate fi realizat, care nu poate fi îndeplinit; nerealizabil. [Pr.: -re-a-] – Din fr. irréalisable. DOOM
irealizábil (-re-a-) adj. m., pl. irealizábili; f. irealizábilă, pl. irealizábile
irealizabilele
IREALIZÁBIL, -Ă, irealizabili, -e, adj. Care nu poate fi realizat, care nu poate fi îndeplinit; nerealizabil. [Pr.: -re-a-] – Din fr. irréalisable. DOOM
irealizábil (-re-a-) adj. m., pl. irealizábili; f. irealizábilă, pl. irealizábile
irealizabilelor
IREALIZÁBIL, -Ă, irealizabili, -e, adj. Care nu poate fi realizat, care nu poate fi îndeplinit; nerealizabil. [Pr.: -re-a-] – Din fr. irréalisable. DOOM
irealizábil (-re-a-) adj. m., pl. irealizábili; f. irealizábilă, pl. irealizábile
irealizabili
IREALIZÁBIL, -Ă, irealizabili, -e, adj. Care nu poate fi realizat, care nu poate fi îndeplinit; nerealizabil. [Pr.: -re-a-] – Din fr. irréalisable. DOOM
irealizábil (-re-a-) adj. m., pl. irealizábili; f. irealizábilă, pl. irealizábile
irealizabilii
IREALIZÁBIL, -Ă, irealizabili, -e, adj. Care nu poate fi realizat, care nu poate fi îndeplinit; nerealizabil. [Pr.: -re-a-] – Din fr. irréalisable. DOOM
irealizábil (-re-a-) adj. m., pl. irealizábili; f. irealizábilă, pl. irealizábile
irealizabililor
IREALIZÁBIL, -Ă, irealizabili, -e, adj. Care nu poate fi realizat, care nu poate fi îndeplinit; nerealizabil. [Pr.: -re-a-] – Din fr. irréalisable. DOOM
irealizábil (-re-a-) adj. m., pl. irealizábili; f. irealizábilă, pl. irealizábile
irealizabilul
IREALIZÁBIL, -Ă, irealizabili, -e, adj. Care nu poate fi realizat, care nu poate fi îndeplinit; nerealizabil. [Pr.: -re-a-] – Din fr. irréalisable. DOOM
irealizábil (-re-a-) adj. m., pl. irealizábili; f. irealizábilă, pl. irealizábile
irealizabilului
IREALIZÁBIL, -Ă, irealizabili, -e, adj. Care nu poate fi realizat, care nu poate fi îndeplinit; nerealizabil. [Pr.: -re-a-] – Din fr. irréalisable. DOOM
irealizábil (-re-a-) adj. m., pl. irealizábili; f. irealizábilă, pl. irealizábile
irealul
IREÁL, -Ă, ireali, -e, adj. 1. Care nu există în realitate; nereal, imaginar, fantastic. ♦ Care pare că nu este real (atât este de neobișnuit). 2. (Despre moduri verbale sau despre propoziții condiționale, concesive sau comparative) Care prezintă acțiunea ca ipoteză nerealizată sau nerealizabilă. [Pr.: -re-al] – Din fr. irréel. DOOM
ireál (-re-al) adj. m., pl. ireáli; f. ireálă, pl. ireále
irealului
IREÁL, -Ă, ireali, -e, adj. 1. Care nu există în realitate; nereal, imaginar, fantastic. ♦ Care pare că nu este real (atât este de neobișnuit). 2. (Despre moduri verbale sau despre propoziții condiționale, concesive sau comparative) Care prezintă acțiunea ca ipoteză nerealizată sau nerealizabilă. [Pr.: -re-al] – Din fr. irréel. DOOM
ireál (-re-al) adj. m., pl. ireáli; f. ireálă, pl. ireále
ireconciliabil
IRECONCILIÁBIL, -Ă, ireconciliabili, -e, adj. Care nu se poate pune de acord, împăca, concilia; care este de neîmpăcat; nereconciliabil. [Pr.: -li-a-] – Din fr. irréconciliable, lat. irreconciliabilis. DOOM
ireconciliábil (-li-a-) adj. m., pl. ireconciliábili; f. ireconciliábilă, pl. ireconciliábile
ireconciliabila
IRECONCILIÁBIL, -Ă, ireconciliabili, -e, adj. Care nu se poate pune de acord, împăca, concilia; care este de neîmpăcat; nereconciliabil. [Pr.: -li-a-] – Din fr. irréconciliable, lat. irreconciliabilis. DOOM
ireconciliábil (-li-a-) adj. m., pl. ireconciliábili; f. ireconciliábilă, pl. ireconciliábile
ireconciliabile
IRECONCILIÁBIL, -Ă, ireconciliabili, -e, adj. Care nu se poate pune de acord, împăca, concilia; care este de neîmpăcat; nereconciliabil. [Pr.: -li-a-] – Din fr. irréconciliable, lat. irreconciliabilis. DOOM
ireconciliábil (-li-a-) adj. m., pl. ireconciliábili; f. ireconciliábilă, pl. ireconciliábile
ireconciliabilei
IRECONCILIÁBIL, -Ă, ireconciliabili, -e, adj. Care nu se poate pune de acord, împăca, concilia; care este de neîmpăcat; nereconciliabil. [Pr.: -li-a-] – Din fr. irréconciliable, lat. irreconciliabilis. DOOM
ireconciliábil (-li-a-) adj. m., pl. ireconciliábili; f. ireconciliábilă, pl. ireconciliábile
ireconciliabilele
IRECONCILIÁBIL, -Ă, ireconciliabili, -e, adj. Care nu se poate pune de acord, împăca, concilia; care este de neîmpăcat; nereconciliabil. [Pr.: -li-a-] – Din fr. irréconciliable, lat. irreconciliabilis. DOOM
ireconciliábil (-li-a-) adj. m., pl. ireconciliábili; f. ireconciliábilă, pl. ireconciliábile
ireconciliabilelor
IRECONCILIÁBIL, -Ă, ireconciliabili, -e, adj. Care nu se poate pune de acord, împăca, concilia; care este de neîmpăcat; nereconciliabil. [Pr.: -li-a-] – Din fr. irréconciliable, lat. irreconciliabilis. DOOM
ireconciliábil (-li-a-) adj. m., pl. ireconciliábili; f. ireconciliábilă, pl. ireconciliábile
ireconciliabili
IRECONCILIÁBIL, -Ă, ireconciliabili, -e, adj. Care nu se poate pune de acord, împăca, concilia; care este de neîmpăcat; nereconciliabil. [Pr.: -li-a-] – Din fr. irréconciliable, lat. irreconciliabilis. DOOM
ireconciliábil (-li-a-) adj. m., pl. ireconciliábili; f. ireconciliábilă, pl. ireconciliábile
ireconciliabilii
IRECONCILIÁBIL, -Ă, ireconciliabili, -e, adj. Care nu se poate pune de acord, împăca, concilia; care este de neîmpăcat; nereconciliabil. [Pr.: -li-a-] – Din fr. irréconciliable, lat. irreconciliabilis. DOOM
ireconciliábil (-li-a-) adj. m., pl. ireconciliábili; f. ireconciliábilă, pl. ireconciliábile
ireconciliabililor
IRECONCILIÁBIL, -Ă, ireconciliabili, -e, adj. Care nu se poate pune de acord, împăca, concilia; care este de neîmpăcat; nereconciliabil. [Pr.: -li-a-] – Din fr. irréconciliable, lat. irreconciliabilis. DOOM
ireconciliábil (-li-a-) adj. m., pl. ireconciliábili; f. ireconciliábilă, pl. ireconciliábile
ireconciliabilul
IRECONCILIÁBIL, -Ă, ireconciliabili, -e, adj. Care nu se poate pune de acord, împăca, concilia; care este de neîmpăcat; nereconciliabil. [Pr.: -li-a-] – Din fr. irréconciliable, lat. irreconciliabilis. DOOM
ireconciliábil (-li-a-) adj. m., pl. ireconciliábili; f. ireconciliábilă, pl. ireconciliábile
ireconciliabilului
IRECONCILIÁBIL, -Ă, ireconciliabili, -e, adj. Care nu se poate pune de acord, împăca, concilia; care este de neîmpăcat; nereconciliabil. [Pr.: -li-a-] – Din fr. irréconciliable, lat. irreconciliabilis. DOOM
ireconciliábil (-li-a-) adj. m., pl. ireconciliábili; f. ireconciliábilă, pl. ireconciliábile
irecuperabil
IRECUPERÁBIL, -Ă, irecuperabili, -e, adj. Care nu este recuperabil. ♦ (Despre ființe) Care suferă de o boală nevindecabilă, p. ext. de un defect moral ce nu (mai) poate fi vindecat; nerecuperabil, incurabil. – Din fr. irrécupérable. DOOM
*irecuperábil adj. m., pl. irecuperábili; f. irecuperábilă, pl. irecuperábile
irecuperabila
IRECUPERÁBIL, -Ă, irecuperabili, -e, adj. Care nu este recuperabil. ♦ (Despre ființe) Care suferă de o boală nevindecabilă, p. ext. de un defect moral ce nu (mai) poate fi vindecat; nerecuperabil, incurabil. – Din fr. irrécupérable. DOOM
*irecuperábil adj. m., pl. irecuperábili; f. irecuperábilă, pl. irecuperábile
irecuperabile
IRECUPERÁBIL, -Ă, irecuperabili, -e, adj. Care nu este recuperabil. ♦ (Despre ființe) Care suferă de o boală nevindecabilă, p. ext. de un defect moral ce nu (mai) poate fi vindecat; nerecuperabil, incurabil. – Din fr. irrécupérable. DOOM
*irecuperábil adj. m., pl. irecuperábili; f. irecuperábilă, pl. irecuperábile
irecuperabilei
IRECUPERÁBIL, -Ă, irecuperabili, -e, adj. Care nu este recuperabil. ♦ (Despre ființe) Care suferă de o boală nevindecabilă, p. ext. de un defect moral ce nu (mai) poate fi vindecat; nerecuperabil, incurabil. – Din fr. irrécupérable. DOOM
*irecuperábil adj. m., pl. irecuperábili; f. irecuperábilă, pl. irecuperábile
irecuperabilele
IRECUPERÁBIL, -Ă, irecuperabili, -e, adj. Care nu este recuperabil. ♦ (Despre ființe) Care suferă de o boală nevindecabilă, p. ext. de un defect moral ce nu (mai) poate fi vindecat; nerecuperabil, incurabil. – Din fr. irrécupérable. DOOM
*irecuperábil adj. m., pl. irecuperábili; f. irecuperábilă, pl. irecuperábile
irecuperabilelor
IRECUPERÁBIL, -Ă, irecuperabili, -e, adj. Care nu este recuperabil. ♦ (Despre ființe) Care suferă de o boală nevindecabilă, p. ext. de un defect moral ce nu (mai) poate fi vindecat; nerecuperabil, incurabil. – Din fr. irrécupérable. DOOM
*irecuperábil adj. m., pl. irecuperábili; f. irecuperábilă, pl. irecuperábile
irecuperabili
IRECUPERÁBIL, -Ă, irecuperabili, -e, adj. Care nu este recuperabil. ♦ (Despre ființe) Care suferă de o boală nevindecabilă, p. ext. de un defect moral ce nu (mai) poate fi vindecat; nerecuperabil, incurabil. – Din fr. irrécupérable. DOOM
*irecuperábil adj. m., pl. irecuperábili; f. irecuperábilă, pl. irecuperábile
irecuperabilii
IRECUPERÁBIL, -Ă, irecuperabili, -e, adj. Care nu este recuperabil. ♦ (Despre ființe) Care suferă de o boală nevindecabilă, p. ext. de un defect moral ce nu (mai) poate fi vindecat; nerecuperabil, incurabil. – Din fr. irrécupérable. DOOM
*irecuperábil adj. m., pl. irecuperábili; f. irecuperábilă, pl. irecuperábile
irecuperabililor
IRECUPERÁBIL, -Ă, irecuperabili, -e, adj. Care nu este recuperabil. ♦ (Despre ființe) Care suferă de o boală nevindecabilă, p. ext. de un defect moral ce nu (mai) poate fi vindecat; nerecuperabil, incurabil. – Din fr. irrécupérable. DOOM
*irecuperábil adj. m., pl. irecuperábili; f. irecuperábilă, pl. irecuperábile
irecuperabilul
IRECUPERÁBIL, -Ă, irecuperabili, -e, adj. Care nu este recuperabil. ♦ (Despre ființe) Care suferă de o boală nevindecabilă, p. ext. de un defect moral ce nu (mai) poate fi vindecat; nerecuperabil, incurabil. – Din fr. irrécupérable. DOOM
*irecuperábil adj. m., pl. irecuperábili; f. irecuperábilă, pl. irecuperábile
irecuperabilului
IRECUPERÁBIL, -Ă, irecuperabili, -e, adj. Care nu este recuperabil. ♦ (Despre ființe) Care suferă de o boală nevindecabilă, p. ext. de un defect moral ce nu (mai) poate fi vindecat; nerecuperabil, incurabil. – Din fr. irrécupérable. DOOM
*irecuperábil adj. m., pl. irecuperábili; f. irecuperábilă, pl. irecuperábile
irecuzabil
IRECUZÁBIL, -Ă, irecuzabili, -e, adj. (Livr.) Care trebuie admis, primit, care nu poate fi respins. – Din fr. irrécusable, lat. irrecusabilis. DOOM
irecuzábil (livr.) adj. m., pl. irecuzábili; f. irecuzábilă, pl. irecuzábile
irecuzabila
IRECUZÁBIL, -Ă, irecuzabili, -e, adj. (Livr.) Care trebuie admis, primit, care nu poate fi respins. – Din fr. irrécusable, lat. irrecusabilis. DOOM
irecuzábil (livr.) adj. m., pl. irecuzábili; f. irecuzábilă, pl. irecuzábile
irecuzabile
IRECUZÁBIL, -Ă, irecuzabili, -e, adj. (Livr.) Care trebuie admis, primit, care nu poate fi respins. – Din fr. irrécusable, lat. irrecusabilis. DOOM
irecuzábil (livr.) adj. m., pl. irecuzábili; f. irecuzábilă, pl. irecuzábile
irecuzabilei
IRECUZÁBIL, -Ă, irecuzabili, -e, adj. (Livr.) Care trebuie admis, primit, care nu poate fi respins. – Din fr. irrécusable, lat. irrecusabilis. DOOM
irecuzábil (livr.) adj. m., pl. irecuzábili; f. irecuzábilă, pl. irecuzábile
irecuzabilele
IRECUZÁBIL, -Ă, irecuzabili, -e, adj. (Livr.) Care trebuie admis, primit, care nu poate fi respins. – Din fr. irrécusable, lat. irrecusabilis. DOOM
irecuzábil (livr.) adj. m., pl. irecuzábili; f. irecuzábilă, pl. irecuzábile
irecuzabilelor
IRECUZÁBIL, -Ă, irecuzabili, -e, adj. (Livr.) Care trebuie admis, primit, care nu poate fi respins. – Din fr. irrécusable, lat. irrecusabilis. DOOM
irecuzábil (livr.) adj. m., pl. irecuzábili; f. irecuzábilă, pl. irecuzábile
irecuzabili
IRECUZÁBIL, -Ă, irecuzabili, -e, adj. (Livr.) Care trebuie admis, primit, care nu poate fi respins. – Din fr. irrécusable, lat. irrecusabilis. DOOM
irecuzábil (livr.) adj. m., pl. irecuzábili; f. irecuzábilă, pl. irecuzábile
irecuzabilii
IRECUZÁBIL, -Ă, irecuzabili, -e, adj. (Livr.) Care trebuie admis, primit, care nu poate fi respins. – Din fr. irrécusable, lat. irrecusabilis. DOOM
irecuzábil (livr.) adj. m., pl. irecuzábili; f. irecuzábilă, pl. irecuzábile
irecuzabililor
IRECUZÁBIL, -Ă, irecuzabili, -e, adj. (Livr.) Care trebuie admis, primit, care nu poate fi respins. – Din fr. irrécusable, lat. irrecusabilis. DOOM
irecuzábil (livr.) adj. m., pl. irecuzábili; f. irecuzábilă, pl. irecuzábile
irecuzabilul
IRECUZÁBIL, -Ă, irecuzabili, -e, adj. (Livr.) Care trebuie admis, primit, care nu poate fi respins. – Din fr. irrécusable, lat. irrecusabilis. DOOM
irecuzábil (livr.) adj. m., pl. irecuzábili; f. irecuzábilă, pl. irecuzábile
irecuzabilului
IRECUZÁBIL, -Ă, irecuzabili, -e, adj. (Livr.) Care trebuie admis, primit, care nu poate fi respins. – Din fr. irrécusable, lat. irrecusabilis. DOOM
irecuzábil (livr.) adj. m., pl. irecuzábili; f. irecuzábilă, pl. irecuzábile
iredent
IREDÉNT, -Ă, iredenți, -te, adj. (Rar) Iredentist (2). – Din it. irredento. DOOM
iredént (rar) adj. m., pl. iredénți; f. iredéntă, pl. iredénte
iredenta
IREDÉNT, -Ă, iredenți, -te, adj. (Rar) Iredentist (2). – Din it. irredento. DOOM
iredént (rar) adj. m., pl. iredénți; f. iredéntă, pl. iredénte
iredente
IREDÉNT, -Ă, iredenți, -te, adj. (Rar) Iredentist (2). – Din it. irredento. DOOM
iredént (rar) adj. m., pl. iredénți; f. iredéntă, pl. iredénte
iredentei
IREDÉNT, -Ă, iredenți, -te, adj. (Rar) Iredentist (2). – Din it. irredento. DOOM
iredént (rar) adj. m., pl. iredénți; f. iredéntă, pl. iredénte
iredentele
IREDÉNT, -Ă, iredenți, -te, adj. (Rar) Iredentist (2). – Din it. irredento. DOOM
iredént (rar) adj. m., pl. iredénți; f. iredéntă, pl. iredénte
iredentelor
IREDÉNT, -Ă, iredenți, -te, adj. (Rar) Iredentist (2). – Din it. irredento. DOOM
iredént (rar) adj. m., pl. iredénți; f. iredéntă, pl. iredénte
iredentism
IREDENTÍSM s. n. Mișcare națională care revendică anexarea la patria-mamă a unor teritorii populate de același grup etnic și care se află sub dominație străină. [Var.: iridentísm s. n.] – Din it. irredentismo, fr. irrédentisme. DOOM
iredentísm s. n.
iredentismul
IREDENTÍSM s. n. Mișcare națională care revendică anexarea la patria-mamă a unor teritorii populate de același grup etnic și care se află sub dominație străină. [Var.: iridentísm s. n.] – Din it. irredentismo, fr. irrédentisme. DOOM
iredentísm s. n.
iredentismului
IREDENTÍSM s. n. Mișcare națională care revendică anexarea la patria-mamă a unor teritorii populate de același grup etnic și care se află sub dominație străină. [Var.: iridentísm s. n.] – Din it. irredentismo, fr. irrédentisme. DOOM
iredentísm s. n.
iredentist
IRIDENTÍST, -Ă s. m. și f., adj. v. iredentist. DOOM
iredentíst adj. m., s. m., pl. iredentíști; adj. f., s. f. iredentístă, pl. iredentíste
iredentist
IRIDENTÍST, -Ă s. m. și f., adj. v. iredentist. DOOM
iredentíst adj. m., s. m., pl. iredentíști; adj. f., s. f. iredentístă, pl. iredentíste
iredentista
IRIDENTÍST, -Ă s. m. și f., adj. v. iredentist. DOOM
iredentíst adj. m., s. m., pl. iredentíști; adj. f., s. f. iredentístă, pl. iredentíste
iredentista
IRIDENTÍST, -Ă s. m. și f., adj. v. iredentist. DOOM
iredentíst adj. m., s. m., pl. iredentíști; adj. f., s. f. iredentístă, pl. iredentíste
iredentiste
IRIDENTÍST, -Ă s. m. și f., adj. v. iredentist. DOOM
iredentíst adj. m., s. m., pl. iredentíști; adj. f., s. f. iredentístă, pl. iredentíste
iredentiste
IRIDENTÍST, -Ă s. m. și f., adj. v. iredentist. DOOM
iredentíst adj. m., s. m., pl. iredentíști; adj. f., s. f. iredentístă, pl. iredentíste
iredentistei
IRIDENTÍST, -Ă s. m. și f., adj. v. iredentist. DOOM
iredentíst adj. m., s. m., pl. iredentíști; adj. f., s. f. iredentístă, pl. iredentíste
iredentistei
IRIDENTÍST, -Ă s. m. și f., adj. v. iredentist. DOOM
iredentíst adj. m., s. m., pl. iredentíști; adj. f., s. f. iredentístă, pl. iredentíste
iredentistele
IRIDENTÍST, -Ă s. m. și f., adj. v. iredentist. DOOM
iredentíst adj. m., s. m., pl. iredentíști; adj. f., s. f. iredentístă, pl. iredentíste
iredentistele
IRIDENTÍST, -Ă s. m. și f., adj. v. iredentist. DOOM
iredentíst adj. m., s. m., pl. iredentíști; adj. f., s. f. iredentístă, pl. iredentíste
iredentistelor
IRIDENTÍST, -Ă s. m. și f., adj. v. iredentist. DOOM
iredentíst adj. m., s. m., pl. iredentíști; adj. f., s. f. iredentístă, pl. iredentíste
iredentistelor
IRIDENTÍST, -Ă s. m. și f., adj. v. iredentist. DOOM
iredentíst adj. m., s. m., pl. iredentíști; adj. f., s. f. iredentístă, pl. iredentíste
iredentistul
IRIDENTÍST, -Ă s. m. și f., adj. v. iredentist. DOOM
iredentíst adj. m., s. m., pl. iredentíști; adj. f., s. f. iredentístă, pl. iredentíste
iredentistul
IRIDENTÍST, -Ă s. m. și f., adj. v. iredentist. DOOM
iredentíst adj. m., s. m., pl. iredentíști; adj. f., s. f. iredentístă, pl. iredentíste
iredentistului
IRIDENTÍST, -Ă s. m. și f., adj. v. iredentist. DOOM
iredentíst adj. m., s. m., pl. iredentíști; adj. f., s. f. iredentístă, pl. iredentíste
iredentistului
IRIDENTÍST, -Ă s. m. și f., adj. v. iredentist. DOOM
iredentíst adj. m., s. m., pl. iredentíști; adj. f., s. f. iredentístă, pl. iredentíste
iredentiști
IRIDENTÍST, -Ă s. m. și f., adj. v. iredentist. DOOM
iredentíst adj. m., s. m., pl. iredentíști; adj. f., s. f. iredentístă, pl. iredentíste
iredentiști
IRIDENTÍST, -Ă s. m. și f., adj. v. iredentist. DOOM
iredentíst adj. m., s. m., pl. iredentíști; adj. f., s. f. iredentístă, pl. iredentíste
iredentiștii
IRIDENTÍST, -Ă s. m. și f., adj. v. iredentist. DOOM
iredentíst adj. m., s. m., pl. iredentíști; adj. f., s. f. iredentístă, pl. iredentíste
iredentiștii
IRIDENTÍST, -Ă s. m. și f., adj. v. iredentist. DOOM
iredentíst adj. m., s. m., pl. iredentíști; adj. f., s. f. iredentístă, pl. iredentíste
iredentiștilor
IRIDENTÍST, -Ă s. m. și f., adj. v. iredentist. DOOM
iredentíst adj. m., s. m., pl. iredentíști; adj. f., s. f. iredentístă, pl. iredentíste
iredentiștilor
IRIDENTÍST, -Ă s. m. și f., adj. v. iredentist. DOOM
iredentíst adj. m., s. m., pl. iredentíști; adj. f., s. f. iredentístă, pl. iredentíste
iredentul
IREDÉNT, -Ă, iredenți, -te, adj. (Rar) Iredentist (2). – Din it. irredento. DOOM
iredént (rar) adj. m., pl. iredénți; f. iredéntă, pl. iredénte
iredentului
IREDÉNT, -Ă, iredenți, -te, adj. (Rar) Iredentist (2). – Din it. irredento. DOOM
iredént (rar) adj. m., pl. iredénți; f. iredéntă, pl. iredénte
iredenți
IREDÉNT, -Ă, iredenți, -te, adj. (Rar) Iredentist (2). – Din it. irredento. DOOM
iredént (rar) adj. m., pl. iredénți; f. iredéntă, pl. iredénte
iredenții
IREDÉNT, -Ă, iredenți, -te, adj. (Rar) Iredentist (2). – Din it. irredento. DOOM
iredént (rar) adj. m., pl. iredénți; f. iredéntă, pl. iredénte
iredenților
IREDÉNT, -Ă, iredenți, -te, adj. (Rar) Iredentist (2). – Din it. irredento. DOOM
iredént (rar) adj. m., pl. iredénți; f. iredéntă, pl. iredénte
ireductibil
IREDUCTÍBIL, -Ă, ireductibili, -e, adj. Care nu mai poate fi redus, care nu mai poate fi simplificat. – Din fr. irréductible. DOOM
ireductíbil adj. m., pl. ireductíbili; f. ireductíbilă, pl. ireductíbile
ireductibila
IREDUCTÍBIL, -Ă, ireductibili, -e, adj. Care nu mai poate fi redus, care nu mai poate fi simplificat. – Din fr. irréductible. DOOM
ireductíbil adj. m., pl. ireductíbili; f. ireductíbilă, pl. ireductíbile
ireductibile
IREDUCTÍBIL, -Ă, ireductibili, -e, adj. Care nu mai poate fi redus, care nu mai poate fi simplificat. – Din fr. irréductible. DOOM
ireductíbil adj. m., pl. ireductíbili; f. ireductíbilă, pl. ireductíbile
ireductibilei
IREDUCTÍBIL, -Ă, ireductibili, -e, adj. Care nu mai poate fi redus, care nu mai poate fi simplificat. – Din fr. irréductible. DOOM
ireductíbil adj. m., pl. ireductíbili; f. ireductíbilă, pl. ireductíbile
ireductibilele
IREDUCTÍBIL, -Ă, ireductibili, -e, adj. Care nu mai poate fi redus, care nu mai poate fi simplificat. – Din fr. irréductible. DOOM
ireductíbil adj. m., pl. ireductíbili; f. ireductíbilă, pl. ireductíbile
ireductibilelor
IREDUCTÍBIL, -Ă, ireductibili, -e, adj. Care nu mai poate fi redus, care nu mai poate fi simplificat. – Din fr. irréductible. DOOM
ireductíbil adj. m., pl. ireductíbili; f. ireductíbilă, pl. ireductíbile
ireductibili
IREDUCTÍBIL, -Ă, ireductibili, -e, adj. Care nu mai poate fi redus, care nu mai poate fi simplificat. – Din fr. irréductible. DOOM
ireductíbil adj. m., pl. ireductíbili; f. ireductíbilă, pl. ireductíbile
ireductibilii
IREDUCTÍBIL, -Ă, ireductibili, -e, adj. Care nu mai poate fi redus, care nu mai poate fi simplificat. – Din fr. irréductible. DOOM
ireductíbil adj. m., pl. ireductíbili; f. ireductíbilă, pl. ireductíbile
ireductibililor
IREDUCTÍBIL, -Ă, ireductibili, -e, adj. Care nu mai poate fi redus, care nu mai poate fi simplificat. – Din fr. irréductible. DOOM
ireductíbil adj. m., pl. ireductíbili; f. ireductíbilă, pl. ireductíbile
ireductibilitate
IREDUCTIBILITÁTE s. f. Însușirea de a fi ireductibil. – Din fr. irréductibilité. DOOM
ireductibilitáte s. f., g.-d. art. ireductibilitắții
ireductibilitatea
IREDUCTIBILITÁTE s. f. Însușirea de a fi ireductibil. – Din fr. irréductibilité. DOOM
ireductibilitáte s. f., g.-d. art. ireductibilitắții
ireductibilități
IREDUCTIBILITÁTE s. f. Însușirea de a fi ireductibil. – Din fr. irréductibilité. DOOM
ireductibilitáte s. f., g.-d. art. ireductibilitắții
ireductibilității
IREDUCTIBILITÁTE s. f. Însușirea de a fi ireductibil. – Din fr. irréductibilité. DOOM
ireductibilitáte s. f., g.-d. art. ireductibilitắții
ireductibilul
IREDUCTÍBIL, -Ă, ireductibili, -e, adj. Care nu mai poate fi redus, care nu mai poate fi simplificat. – Din fr. irréductible. DOOM
ireductíbil adj. m., pl. ireductíbili; f. ireductíbilă, pl. ireductíbile
ireductibilului
IREDUCTÍBIL, -Ă, ireductibili, -e, adj. Care nu mai poate fi redus, care nu mai poate fi simplificat. – Din fr. irréductible. DOOM
ireductíbil adj. m., pl. ireductíbili; f. ireductíbilă, pl. ireductíbile
ireflexivitate
IREFLEXIVITÁTE s.f. Relație logică contrară reflexivității. [Cf. fr. irréflexivité].
irefragabil
IREFRAGÁBIL, -Ă adj. Care nu poate fi recuzat. [Cf. lat. irrefragabilis, fr. irréfragable]. DOOM
irefragábil (rar) (-re-fra-) adj. m., pl. irefragábili; f. irefragábilă, pl. irefragábile
irefragabila
IREFRAGÁBIL, -Ă adj. Care nu poate fi recuzat. [Cf. lat. irrefragabilis, fr. irréfragable]. DOOM
irefragábil (rar) (-re-fra-) adj. m., pl. irefragábili; f. irefragábilă, pl. irefragábile
irefragabile
IREFRAGÁBIL, -Ă adj. Care nu poate fi recuzat. [Cf. lat. irrefragabilis, fr. irréfragable]. DOOM
irefragábil (rar) (-re-fra-) adj. m., pl. irefragábili; f. irefragábilă, pl. irefragábile
irefragabilei
IREFRAGÁBIL, -Ă adj. Care nu poate fi recuzat. [Cf. lat. irrefragabilis, fr. irréfragable]. DOOM
irefragábil (rar) (-re-fra-) adj. m., pl. irefragábili; f. irefragábilă, pl. irefragábile
irefragabilele
IREFRAGÁBIL, -Ă adj. Care nu poate fi recuzat. [Cf. lat. irrefragabilis, fr. irréfragable]. DOOM
irefragábil (rar) (-re-fra-) adj. m., pl. irefragábili; f. irefragábilă, pl. irefragábile
irefragabilelor
IREFRAGÁBIL, -Ă adj. Care nu poate fi recuzat. [Cf. lat. irrefragabilis, fr. irréfragable]. DOOM
irefragábil (rar) (-re-fra-) adj. m., pl. irefragábili; f. irefragábilă, pl. irefragábile
irefragabili
IREFRAGÁBIL, -Ă adj. Care nu poate fi recuzat. [Cf. lat. irrefragabilis, fr. irréfragable]. DOOM
irefragábil (rar) (-re-fra-) adj. m., pl. irefragábili; f. irefragábilă, pl. irefragábile
irefragabilii
IREFRAGÁBIL, -Ă adj. Care nu poate fi recuzat. [Cf. lat. irrefragabilis, fr. irréfragable]. DOOM
irefragábil (rar) (-re-fra-) adj. m., pl. irefragábili; f. irefragábilă, pl. irefragábile
irefragabililor
IREFRAGÁBIL, -Ă adj. Care nu poate fi recuzat. [Cf. lat. irrefragabilis, fr. irréfragable]. DOOM
irefragábil (rar) (-re-fra-) adj. m., pl. irefragábili; f. irefragábilă, pl. irefragábile
irefragabilul
IREFRAGÁBIL, -Ă adj. Care nu poate fi recuzat. [Cf. lat. irrefragabilis, fr. irréfragable]. DOOM
irefragábil (rar) (-re-fra-) adj. m., pl. irefragábili; f. irefragábilă, pl. irefragábile
irefragabilului
IREFRAGÁBIL, -Ă adj. Care nu poate fi recuzat. [Cf. lat. irrefragabilis, fr. irréfragable]. DOOM
irefragábil (rar) (-re-fra-) adj. m., pl. irefragábili; f. irefragábilă, pl. irefragábile
irefutabil
IREFUTÁBIL, -Ă, irefutabili, -e, adj. (Livr.) Care nu poate fi combătut sau respins, de necombătut; absolut convingător. – Din fr. irréfutable, lat. irrefutabilis. DOOM
irefutábil (livr.) adj. m., pl. irefutábili; f. irefutábilă, pl. irefutábile
irefutabila
IREFUTÁBIL, -Ă, irefutabili, -e, adj. (Livr.) Care nu poate fi combătut sau respins, de necombătut; absolut convingător. – Din fr. irréfutable, lat. irrefutabilis. DOOM
irefutábil (livr.) adj. m., pl. irefutábili; f. irefutábilă, pl. irefutábile
irefutabile
IREFUTÁBIL, -Ă, irefutabili, -e, adj. (Livr.) Care nu poate fi combătut sau respins, de necombătut; absolut convingător. – Din fr. irréfutable, lat. irrefutabilis. DOOM
irefutábil (livr.) adj. m., pl. irefutábili; f. irefutábilă, pl. irefutábile
irefutabilei
IREFUTÁBIL, -Ă, irefutabili, -e, adj. (Livr.) Care nu poate fi combătut sau respins, de necombătut; absolut convingător. – Din fr. irréfutable, lat. irrefutabilis. DOOM
irefutábil (livr.) adj. m., pl. irefutábili; f. irefutábilă, pl. irefutábile
irefutabilele
IREFUTÁBIL, -Ă, irefutabili, -e, adj. (Livr.) Care nu poate fi combătut sau respins, de necombătut; absolut convingător. – Din fr. irréfutable, lat. irrefutabilis. DOOM
irefutábil (livr.) adj. m., pl. irefutábili; f. irefutábilă, pl. irefutábile
irefutabilelor
IREFUTÁBIL, -Ă, irefutabili, -e, adj. (Livr.) Care nu poate fi combătut sau respins, de necombătut; absolut convingător. – Din fr. irréfutable, lat. irrefutabilis. DOOM
irefutábil (livr.) adj. m., pl. irefutábili; f. irefutábilă, pl. irefutábile
irefutabili
IREFUTÁBIL, -Ă, irefutabili, -e, adj. (Livr.) Care nu poate fi combătut sau respins, de necombătut; absolut convingător. – Din fr. irréfutable, lat. irrefutabilis. DOOM
irefutábil (livr.) adj. m., pl. irefutábili; f. irefutábilă, pl. irefutábile
irefutabilii
IREFUTÁBIL, -Ă, irefutabili, -e, adj. (Livr.) Care nu poate fi combătut sau respins, de necombătut; absolut convingător. – Din fr. irréfutable, lat. irrefutabilis. DOOM
irefutábil (livr.) adj. m., pl. irefutábili; f. irefutábilă, pl. irefutábile
irefutabililor
IREFUTÁBIL, -Ă, irefutabili, -e, adj. (Livr.) Care nu poate fi combătut sau respins, de necombătut; absolut convingător. – Din fr. irréfutable, lat. irrefutabilis. DOOM
irefutábil (livr.) adj. m., pl. irefutábili; f. irefutábilă, pl. irefutábile
irefutabilitate
IREFUTABILITÁTE s. f. (Livr.) Însușirea a ceea ce este irefutabil. – Din fr. irréfutabilité.
irefutabilitatea
IREFUTABILITÁTE s. f. (Livr.) Însușirea a ceea ce este irefutabil. – Din fr. irréfutabilité.
irefutabilități
IREFUTABILITÁTE s. f. (Livr.) Însușirea a ceea ce este irefutabil. – Din fr. irréfutabilité.
irefutabilității
IREFUTABILITÁTE s. f. (Livr.) Însușirea a ceea ce este irefutabil. – Din fr. irréfutabilité.
irefutabilul
IREFUTÁBIL, -Ă, irefutabili, -e, adj. (Livr.) Care nu poate fi combătut sau respins, de necombătut; absolut convingător. – Din fr. irréfutable, lat. irrefutabilis. DOOM
irefutábil (livr.) adj. m., pl. irefutábili; f. irefutábilă, pl. irefutábile
irefutabilului
IREFUTÁBIL, -Ă, irefutabili, -e, adj. (Livr.) Care nu poate fi combătut sau respins, de necombătut; absolut convingător. – Din fr. irréfutable, lat. irrefutabilis. DOOM
irefutábil (livr.) adj. m., pl. irefutábili; f. irefutábilă, pl. irefutábile
iregular
IREGULÁR, -Ă, iregulari, -e, adj. (Franțuzism rar) Neregulat. V. haotic. În strigări iregulare, Vechiul cîntec mai străbate, cum în nopți izvorul sare. EMINESCU, O. I 157. DOOM
iregulár (rar) adj. m., pl. iregulári; f. ireguláră, pl. ireguláre
iregulara
IREGULÁR, -Ă, iregulari, -e, adj. (Franțuzism rar) Neregulat. V. haotic. În strigări iregulare, Vechiul cîntec mai străbate, cum în nopți izvorul sare. EMINESCU, O. I 157. DOOM
iregulár (rar) adj. m., pl. iregulári; f. ireguláră, pl. ireguláre
iregulare
IREGULÁR, -Ă, iregulari, -e, adj. (Franțuzism rar) Neregulat. V. haotic. În strigări iregulare, Vechiul cîntec mai străbate, cum în nopți izvorul sare. EMINESCU, O. I 157. DOOM
iregulár (rar) adj. m., pl. iregulári; f. ireguláră, pl. ireguláre
iregularei
IREGULÁR, -Ă, iregulari, -e, adj. (Franțuzism rar) Neregulat. V. haotic. În strigări iregulare, Vechiul cîntec mai străbate, cum în nopți izvorul sare. EMINESCU, O. I 157. DOOM
iregulár (rar) adj. m., pl. iregulári; f. ireguláră, pl. ireguláre
iregularele
IREGULÁR, -Ă, iregulari, -e, adj. (Franțuzism rar) Neregulat. V. haotic. În strigări iregulare, Vechiul cîntec mai străbate, cum în nopți izvorul sare. EMINESCU, O. I 157. DOOM
iregulár (rar) adj. m., pl. iregulári; f. ireguláră, pl. ireguláre
iregularelor
IREGULÁR, -Ă, iregulari, -e, adj. (Franțuzism rar) Neregulat. V. haotic. În strigări iregulare, Vechiul cîntec mai străbate, cum în nopți izvorul sare. EMINESCU, O. I 157. DOOM
iregulár (rar) adj. m., pl. iregulári; f. ireguláră, pl. ireguláre
iregulari
IREGULÁR, -Ă, iregulari, -e, adj. (Franțuzism rar) Neregulat. V. haotic. În strigări iregulare, Vechiul cîntec mai străbate, cum în nopți izvorul sare. EMINESCU, O. I 157. DOOM
iregulár (rar) adj. m., pl. iregulári; f. ireguláră, pl. ireguláre
iregularii
IREGULÁR, -Ă, iregulari, -e, adj. (Franțuzism rar) Neregulat. V. haotic. În strigări iregulare, Vechiul cîntec mai străbate, cum în nopți izvorul sare. EMINESCU, O. I 157. DOOM
iregulár (rar) adj. m., pl. iregulári; f. ireguláră, pl. ireguláre
iregularilor
IREGULÁR, -Ă, iregulari, -e, adj. (Franțuzism rar) Neregulat. V. haotic. În strigări iregulare, Vechiul cîntec mai străbate, cum în nopți izvorul sare. EMINESCU, O. I 157. DOOM
iregulár (rar) adj. m., pl. iregulári; f. ireguláră, pl. ireguláre
iregularitate
IREGULARITÁTE, iregularități, s. f. 1. Lipsă de regularitate; neregularitate. 2. Faptă, atitudine care constituie o abatere de la lege, de la regulă. – Din fr. irrégularité, lat. irregularitas, -atis. DOOM
iregularitáte s. f., g.-d. art. iregularitắții; pl. iregularitắți
iregularitatea
IREGULARITÁTE, iregularități, s. f. 1. Lipsă de regularitate; neregularitate. 2. Faptă, atitudine care constituie o abatere de la lege, de la regulă. – Din fr. irrégularité, lat. irregularitas, -atis. DOOM
iregularitáte s. f., g.-d. art. iregularitắții; pl. iregularitắți
iregularități
IREGULARITÁTE, iregularități, s. f. 1. Lipsă de regularitate; neregularitate. 2. Faptă, atitudine care constituie o abatere de la lege, de la regulă. – Din fr. irrégularité, lat. irregularitas, -atis. DOOM
iregularitáte s. f., g.-d. art. iregularitắții; pl. iregularitắți
iregularității
IREGULARITÁTE, iregularități, s. f. 1. Lipsă de regularitate; neregularitate. 2. Faptă, atitudine care constituie o abatere de la lege, de la regulă. – Din fr. irrégularité, lat. irregularitas, -atis. DOOM
iregularitáte s. f., g.-d. art. iregularitắții; pl. iregularitắți
iregularitățile
IREGULARITÁTE, iregularități, s. f. 1. Lipsă de regularitate; neregularitate. 2. Faptă, atitudine care constituie o abatere de la lege, de la regulă. – Din fr. irrégularité, lat. irregularitas, -atis. DOOM
iregularitáte s. f., g.-d. art. iregularitắții; pl. iregularitắți
iregularităților
IREGULARITÁTE, iregularități, s. f. 1. Lipsă de regularitate; neregularitate. 2. Faptă, atitudine care constituie o abatere de la lege, de la regulă. – Din fr. irrégularité, lat. irregularitas, -atis. DOOM
iregularitáte s. f., g.-d. art. iregularitắții; pl. iregularitắți
iregularul
IREGULÁR, -Ă, iregulari, -e, adj. (Franțuzism rar) Neregulat. V. haotic. În strigări iregulare, Vechiul cîntec mai străbate, cum în nopți izvorul sare. EMINESCU, O. I 157. DOOM
iregulár (rar) adj. m., pl. iregulári; f. ireguláră, pl. ireguláre
iregularului
IREGULÁR, -Ă, iregulari, -e, adj. (Franțuzism rar) Neregulat. V. haotic. În strigări iregulare, Vechiul cîntec mai străbate, cum în nopți izvorul sare. EMINESCU, O. I 157. DOOM
iregulár (rar) adj. m., pl. iregulári; f. ireguláră, pl. ireguláre
ireligioasa
IRELIGIÓS, -OÁSĂ adj. 1. Care nu are religie. 2. Contrar religiei; care nu respectă religia. [Pron. -gi-os. / cf. fr. irréligieux]. DOOM
ireligiós (rar) (-gi-os) adj. m., pl. ireligióși; f. ireligioásă, pl. ireligioáse
ireligioase
IRELIGIÓS, -OÁSĂ adj. 1. Care nu are religie. 2. Contrar religiei; care nu respectă religia. [Pron. -gi-os. / cf. fr. irréligieux]. DOOM
ireligiós (rar) (-gi-os) adj. m., pl. ireligióși; f. ireligioásă, pl. ireligioáse
ireligioasei
IRELIGIÓS, -OÁSĂ adj. 1. Care nu are religie. 2. Contrar religiei; care nu respectă religia. [Pron. -gi-os. / cf. fr. irréligieux]. DOOM
ireligiós (rar) (-gi-os) adj. m., pl. ireligióși; f. ireligioásă, pl. ireligioáse
ireligioasele
IRELIGIÓS, -OÁSĂ adj. 1. Care nu are religie. 2. Contrar religiei; care nu respectă religia. [Pron. -gi-os. / cf. fr. irréligieux]. DOOM
ireligiós (rar) (-gi-os) adj. m., pl. ireligióși; f. ireligioásă, pl. ireligioáse
ireligioaselor
IRELIGIÓS, -OÁSĂ adj. 1. Care nu are religie. 2. Contrar religiei; care nu respectă religia. [Pron. -gi-os. / cf. fr. irréligieux]. DOOM
ireligiós (rar) (-gi-os) adj. m., pl. ireligióși; f. ireligioásă, pl. ireligioáse
ireligios
IRELIGIÓS, -OÁSĂ adj. 1. Care nu are religie. 2. Contrar religiei; care nu respectă religia. [Pron. -gi-os. / cf. fr. irréligieux]. DOOM
ireligiós (rar) (-gi-os) adj. m., pl. ireligióși; f. ireligioásă, pl. ireligioáse
ireligiosul
IRELIGIÓS, -OÁSĂ adj. 1. Care nu are religie. 2. Contrar religiei; care nu respectă religia. [Pron. -gi-os. / cf. fr. irréligieux]. DOOM
ireligiós (rar) (-gi-os) adj. m., pl. ireligióși; f. ireligioásă, pl. ireligioáse
ireligiosului
IRELIGIÓS, -OÁSĂ adj. 1. Care nu are religie. 2. Contrar religiei; care nu respectă religia. [Pron. -gi-os. / cf. fr. irréligieux]. DOOM
ireligiós (rar) (-gi-os) adj. m., pl. ireligióși; f. ireligioásă, pl. ireligioáse
ireligiozitate
IRELIGIOZITÁTE s.f. Lipsă de religiozitate. [Pron. -gi-o-. / cf. fr. irréligiosité]. DOOM
ireligiozitáte (rar) (-gi-o-) s. f., g.-d. art. ireligiozitắții
ireligiozitatea
IRELIGIOZITÁTE s.f. Lipsă de religiozitate. [Pron. -gi-o-. / cf. fr. irréligiosité]. DOOM
ireligiozitáte (rar) (-gi-o-) s. f., g.-d. art. ireligiozitắții
ireligiozități
IRELIGIOZITÁTE s.f. Lipsă de religiozitate. [Pron. -gi-o-. / cf. fr. irréligiosité]. DOOM
ireligiozitáte (rar) (-gi-o-) s. f., g.-d. art. ireligiozitắții
ireligiozității
IRELIGIOZITÁTE s.f. Lipsă de religiozitate. [Pron. -gi-o-. / cf. fr. irréligiosité]. DOOM
ireligiozitáte (rar) (-gi-o-) s. f., g.-d. art. ireligiozitắții
ireligioși
IRELIGIÓS, -OÁSĂ adj. 1. Care nu are religie. 2. Contrar religiei; care nu respectă religia. [Pron. -gi-os. / cf. fr. irréligieux]. DOOM
ireligiós (rar) (-gi-os) adj. m., pl. ireligióși; f. ireligioásă, pl. ireligioáse
ireligioșii
IRELIGIÓS, -OÁSĂ adj. 1. Care nu are religie. 2. Contrar religiei; care nu respectă religia. [Pron. -gi-os. / cf. fr. irréligieux]. DOOM
ireligiós (rar) (-gi-os) adj. m., pl. ireligióși; f. ireligioásă, pl. ireligioáse
ireligioșilor
IRELIGIÓS, -OÁSĂ adj. 1. Care nu are religie. 2. Contrar religiei; care nu respectă religia. [Pron. -gi-os. / cf. fr. irréligieux]. DOOM
ireligiós (rar) (-gi-os) adj. m., pl. ireligióși; f. ireligioásă, pl. ireligioáse
iremediabil
IREMEDIÁBIL, -Ă, iremediabili, -e, adj. Care nu se poate remedia, îndrepta; neremediabil; care este fără leac. ♦ (Adverbial) Cu desăvârșire, categoric, definitiv. [Pr.: -di-a-] – Din fr. irrémédiable, lat. irremediabilis. DOOM
iremediábil (-di-a-) adj. m., pl. iremediábili; f. iremediábilă, pl. iremediábile
iremediabila
IREMEDIÁBIL, -Ă, iremediabili, -e, adj. Care nu se poate remedia, îndrepta; neremediabil; care este fără leac. ♦ (Adverbial) Cu desăvârșire, categoric, definitiv. [Pr.: -di-a-] – Din fr. irrémédiable, lat. irremediabilis. DOOM
iremediábil (-di-a-) adj. m., pl. iremediábili; f. iremediábilă, pl. iremediábile
iremediabile
IREMEDIÁBIL, -Ă, iremediabili, -e, adj. Care nu se poate remedia, îndrepta; neremediabil; care este fără leac. ♦ (Adverbial) Cu desăvârșire, categoric, definitiv. [Pr.: -di-a-] – Din fr. irrémédiable, lat. irremediabilis. DOOM
iremediábil (-di-a-) adj. m., pl. iremediábili; f. iremediábilă, pl. iremediábile
iremediabilei
IREMEDIÁBIL, -Ă, iremediabili, -e, adj. Care nu se poate remedia, îndrepta; neremediabil; care este fără leac. ♦ (Adverbial) Cu desăvârșire, categoric, definitiv. [Pr.: -di-a-] – Din fr. irrémédiable, lat. irremediabilis. DOOM
iremediábil (-di-a-) adj. m., pl. iremediábili; f. iremediábilă, pl. iremediábile
iremediabilele
IREMEDIÁBIL, -Ă, iremediabili, -e, adj. Care nu se poate remedia, îndrepta; neremediabil; care este fără leac. ♦ (Adverbial) Cu desăvârșire, categoric, definitiv. [Pr.: -di-a-] – Din fr. irrémédiable, lat. irremediabilis. DOOM
iremediábil (-di-a-) adj. m., pl. iremediábili; f. iremediábilă, pl. iremediábile
iremediabilelor
IREMEDIÁBIL, -Ă, iremediabili, -e, adj. Care nu se poate remedia, îndrepta; neremediabil; care este fără leac. ♦ (Adverbial) Cu desăvârșire, categoric, definitiv. [Pr.: -di-a-] – Din fr. irrémédiable, lat. irremediabilis. DOOM
iremediábil (-di-a-) adj. m., pl. iremediábili; f. iremediábilă, pl. iremediábile
iremediabili
IREMEDIÁBIL, -Ă, iremediabili, -e, adj. Care nu se poate remedia, îndrepta; neremediabil; care este fără leac. ♦ (Adverbial) Cu desăvârșire, categoric, definitiv. [Pr.: -di-a-] – Din fr. irrémédiable, lat. irremediabilis. DOOM
iremediábil (-di-a-) adj. m., pl. iremediábili; f. iremediábilă, pl. iremediábile
iremediabilii
IREMEDIÁBIL, -Ă, iremediabili, -e, adj. Care nu se poate remedia, îndrepta; neremediabil; care este fără leac. ♦ (Adverbial) Cu desăvârșire, categoric, definitiv. [Pr.: -di-a-] – Din fr. irrémédiable, lat. irremediabilis. DOOM
iremediábil (-di-a-) adj. m., pl. iremediábili; f. iremediábilă, pl. iremediábile
iremediabililor
IREMEDIÁBIL, -Ă, iremediabili, -e, adj. Care nu se poate remedia, îndrepta; neremediabil; care este fără leac. ♦ (Adverbial) Cu desăvârșire, categoric, definitiv. [Pr.: -di-a-] – Din fr. irrémédiable, lat. irremediabilis. DOOM
iremediábil (-di-a-) adj. m., pl. iremediábili; f. iremediábilă, pl. iremediábile
iremediabilul
IREMEDIÁBIL, -Ă, iremediabili, -e, adj. Care nu se poate remedia, îndrepta; neremediabil; care este fără leac. ♦ (Adverbial) Cu desăvârșire, categoric, definitiv. [Pr.: -di-a-] – Din fr. irrémédiable, lat. irremediabilis. DOOM
iremediábil (-di-a-) adj. m., pl. iremediábili; f. iremediábilă, pl. iremediábile
iremediabilului
IREMEDIÁBIL, -Ă, iremediabili, -e, adj. Care nu se poate remedia, îndrepta; neremediabil; care este fără leac. ♦ (Adverbial) Cu desăvârșire, categoric, definitiv. [Pr.: -di-a-] – Din fr. irrémédiable, lat. irremediabilis. DOOM
iremediábil (-di-a-) adj. m., pl. iremediábili; f. iremediábilă, pl. iremediábile
iremisibil
IREMISÍBIL, -Ă, iremisibili, -e, adj. (Franțuzism) De neiertat. – Din fr. irrémissible.
iremisibila
IREMISÍBIL, -Ă, iremisibili, -e, adj. (Franțuzism) De neiertat. – Din fr. irrémissible.
iremisibile
IREMISÍBIL, -Ă, iremisibili, -e, adj. (Franțuzism) De neiertat. – Din fr. irrémissible.
iremisibilei
IREMISÍBIL, -Ă, iremisibili, -e, adj. (Franțuzism) De neiertat. – Din fr. irrémissible.
iremisibilele
IREMISÍBIL, -Ă, iremisibili, -e, adj. (Franțuzism) De neiertat. – Din fr. irrémissible.
iremisibilelor
IREMISÍBIL, -Ă, iremisibili, -e, adj. (Franțuzism) De neiertat. – Din fr. irrémissible.
iremisibili
IREMISÍBIL, -Ă, iremisibili, -e, adj. (Franțuzism) De neiertat. – Din fr. irrémissible.
iremisibilii
IREMISÍBIL, -Ă, iremisibili, -e, adj. (Franțuzism) De neiertat. – Din fr. irrémissible.
iremisibililor
IREMISÍBIL, -Ă, iremisibili, -e, adj. (Franțuzism) De neiertat. – Din fr. irrémissible.
iremisibilitate
IREMISIBILITÁTE s. f. (Franțuzism) Însușirea a ceea ce este iremisibil. – Din fr. irrémissibilité.
iremisibilitatea
IREMISIBILITÁTE s. f. (Franțuzism) Însușirea a ceea ce este iremisibil. – Din fr. irrémissibilité.
iremisibilități
IREMISIBILITÁTE s. f. (Franțuzism) Însușirea a ceea ce este iremisibil. – Din fr. irrémissibilité.
iremisibilității
IREMISIBILITÁTE s. f. (Franțuzism) Însușirea a ceea ce este iremisibil. – Din fr. irrémissibilité.
iremisibilul
IREMISÍBIL, -Ă, iremisibili, -e, adj. (Franțuzism) De neiertat. – Din fr. irrémissible.
iremisibilului
IREMISÍBIL, -Ă, iremisibili, -e, adj. (Franțuzism) De neiertat. – Din fr. irrémissible.
iremunerabil
IREMUNERÁBIL, -Ă adj. Care nu poate fi remunerat, recompensat. [Cf. fr. irrémunérable].
iremunerabila
IREMUNERÁBIL, -Ă adj. Care nu poate fi remunerat, recompensat. [Cf. fr. irrémunérable].
iremunerabile
IREMUNERÁBIL, -Ă adj. Care nu poate fi remunerat, recompensat. [Cf. fr. irrémunérable].
iremunerabilei
IREMUNERÁBIL, -Ă adj. Care nu poate fi remunerat, recompensat. [Cf. fr. irrémunérable].
iremunerabilele
IREMUNERÁBIL, -Ă adj. Care nu poate fi remunerat, recompensat. [Cf. fr. irrémunérable].
iremunerabilelor
IREMUNERÁBIL, -Ă adj. Care nu poate fi remunerat, recompensat. [Cf. fr. irrémunérable].
iremunerabili
IREMUNERÁBIL, -Ă adj. Care nu poate fi remunerat, recompensat. [Cf. fr. irrémunérable].
iremunerabilii
IREMUNERÁBIL, -Ă adj. Care nu poate fi remunerat, recompensat. [Cf. fr. irrémunérable].
iremunerabililor
IREMUNERÁBIL, -Ă adj. Care nu poate fi remunerat, recompensat. [Cf. fr. irrémunérable].
iremunerabilul
IREMUNERÁBIL, -Ă adj. Care nu poate fi remunerat, recompensat. [Cf. fr. irrémunérable].
iremunerabilului
IREMUNERÁBIL, -Ă adj. Care nu poate fi remunerat, recompensat. [Cf. fr. irrémunérable].
irena
Irena = Irene.
irene
Irene, zeița păcii, era fiica lui Zeus și a lui Themis și una dintre ore (v. și Horae). În mitologia romană se numea Pax.
irenic
IRÉNIC, -Ă adj. (Liv.) Inspirator de pace; pacific. [Cf. it. irenico, gr. eirenikos].
irenica
IRÉNIC, -Ă adj. (Liv.) Inspirator de pace; pacific. [Cf. it. irenico, gr. eirenikos].
irenice
IRÉNIC, -Ă adj. (Liv.) Inspirator de pace; pacific. [Cf. it. irenico, gr. eirenikos].
irenicei
IRÉNIC, -Ă adj. (Liv.) Inspirator de pace; pacific. [Cf. it. irenico, gr. eirenikos].
irenicele
IRÉNIC, -Ă adj. (Liv.) Inspirator de pace; pacific. [Cf. it. irenico, gr. eirenikos].
irenicelor
IRÉNIC, -Ă adj. (Liv.) Inspirator de pace; pacific. [Cf. it. irenico, gr. eirenikos].
irenici
IRÉNIC, -Ă adj. (Liv.) Inspirator de pace; pacific. [Cf. it. irenico, gr. eirenikos].
irenicii
IRÉNIC, -Ă adj. (Liv.) Inspirator de pace; pacific. [Cf. it. irenico, gr. eirenikos].
irenicilor
IRÉNIC, -Ă adj. (Liv.) Inspirator de pace; pacific. [Cf. it. irenico, gr. eirenikos].
irenicul
IRÉNIC, -Ă adj. (Liv.) Inspirator de pace; pacific. [Cf. it. irenico, gr. eirenikos].
irenicului
IRÉNIC, -Ă adj. (Liv.) Inspirator de pace; pacific. [Cf. it. irenico, gr. eirenikos].
irenism
IRENÍSM s. n. Atitudine de înțelegere manifestată între persoane de opinii diferite, în special între creștinii de confesiuni diferite, – Din fr. irénisme.
irenismul
IRENÍSM s. n. Atitudine de înțelegere manifestată între persoane de opinii diferite, în special între creștinii de confesiuni diferite, – Din fr. irénisme.
irenismului
IRENÍSM s. n. Atitudine de înțelegere manifestată între persoane de opinii diferite, în special între creștinii de confesiuni diferite, – Din fr. irénisme.
irenist
IRENÍST, -Ă, ireniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al irenismului. – Din fr. iréniste.
irenist
IRENÍST, -Ă, ireniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al irenismului. – Din fr. iréniste.
irenista
IRENÍST, -Ă, ireniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al irenismului. – Din fr. iréniste.
irenista
IRENÍST, -Ă, ireniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al irenismului. – Din fr. iréniste.
ireniste
IRENÍST, -Ă, ireniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al irenismului. – Din fr. iréniste.
ireniste
IRENÍST, -Ă, ireniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al irenismului. – Din fr. iréniste.
irenistei
IRENÍST, -Ă, ireniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al irenismului. – Din fr. iréniste.
irenistei
IRENÍST, -Ă, ireniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al irenismului. – Din fr. iréniste.
irenistele
IRENÍST, -Ă, ireniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al irenismului. – Din fr. iréniste.
irenistele
IRENÍST, -Ă, ireniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al irenismului. – Din fr. iréniste.
irenistelor
IRENÍST, -Ă, ireniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al irenismului. – Din fr. iréniste.
irenistelor
IRENÍST, -Ă, ireniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al irenismului. – Din fr. iréniste.
irenistul
IRENÍST, -Ă, ireniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al irenismului. – Din fr. iréniste.
irenistul
IRENÍST, -Ă, ireniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al irenismului. – Din fr. iréniste.
irenistului
IRENÍST, -Ă, ireniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al irenismului. – Din fr. iréniste.
irenistului
IRENÍST, -Ă, ireniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al irenismului. – Din fr. iréniste.
ireniști
IRENÍST, -Ă, ireniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al irenismului. – Din fr. iréniste.
ireniști
IRENÍST, -Ă, ireniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al irenismului. – Din fr. iréniste.
ireniștii
IRENÍST, -Ă, ireniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al irenismului. – Din fr. iréniste.
ireniștii
IRENÍST, -Ă, ireniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al irenismului. – Din fr. iréniste.
ireniștilor
IRENÍST, -Ă, ireniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al irenismului. – Din fr. iréniste.
ireniștilor
IRENÍST, -Ă, ireniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al irenismului. – Din fr. iréniste.
ireno
IRENO- Element prim de compunere savantă, cu semnificația „pace”, „pacific”, „pacificator”. [< it. ireno-, cf. gr. eirene].
irenologia
IRENOLOGÍE s. f. Domeniu al politologiei care se ocupă cu studierea măsurilor pentru menținerea păcii sau pentru restabilirea ei. – Din fr. irénologie.
irenologie
IRENOLOGÍE s. f. Domeniu al politologiei care se ocupă cu studierea măsurilor pentru menținerea păcii sau pentru restabilirea ei. – Din fr. irénologie.
irenologiei
IRENOLOGÍE s. f. Domeniu al politologiei care se ocupă cu studierea măsurilor pentru menținerea păcii sau pentru restabilirea ei. – Din fr. irénologie.
irenologii
IRENOLOGÍE s. f. Domeniu al politologiei care se ocupă cu studierea măsurilor pentru menținerea păcii sau pentru restabilirea ei. – Din fr. irénologie.
ireparabil
IREPARÁBIL, -Ă, ireparabili, -e, adj. Care nu se mai poate repara, îndrepta sau corecta; nereparabil. – Din fr. irréparable, lat. irreparabilis. DOOM
ireparábil adj. m., pl. ireparábili; f. ireparábilă, pl. ireparábile
ireparabila
IREPARÁBIL, -Ă, ireparabili, -e, adj. Care nu se mai poate repara, îndrepta sau corecta; nereparabil. – Din fr. irréparable, lat. irreparabilis. DOOM
ireparábil adj. m., pl. ireparábili; f. ireparábilă, pl. ireparábile
ireparabile
IREPARÁBIL, -Ă, ireparabili, -e, adj. Care nu se mai poate repara, îndrepta sau corecta; nereparabil. – Din fr. irréparable, lat. irreparabilis. DOOM
ireparábil adj. m., pl. ireparábili; f. ireparábilă, pl. ireparábile
ireparabilei
IREPARÁBIL, -Ă, ireparabili, -e, adj. Care nu se mai poate repara, îndrepta sau corecta; nereparabil. – Din fr. irréparable, lat. irreparabilis. DOOM
ireparábil adj. m., pl. ireparábili; f. ireparábilă, pl. ireparábile
ireparabilele
IREPARÁBIL, -Ă, ireparabili, -e, adj. Care nu se mai poate repara, îndrepta sau corecta; nereparabil. – Din fr. irréparable, lat. irreparabilis. DOOM
ireparábil adj. m., pl. ireparábili; f. ireparábilă, pl. ireparábile
ireparabilelor
IREPARÁBIL, -Ă, ireparabili, -e, adj. Care nu se mai poate repara, îndrepta sau corecta; nereparabil. – Din fr. irréparable, lat. irreparabilis. DOOM
ireparábil adj. m., pl. ireparábili; f. ireparábilă, pl. ireparábile
ireparabili
IREPARÁBIL, -Ă, ireparabili, -e, adj. Care nu se mai poate repara, îndrepta sau corecta; nereparabil. – Din fr. irréparable, lat. irreparabilis. DOOM
ireparábil adj. m., pl. ireparábili; f. ireparábilă, pl. ireparábile
ireparabilii
IREPARÁBIL, -Ă, ireparabili, -e, adj. Care nu se mai poate repara, îndrepta sau corecta; nereparabil. – Din fr. irréparable, lat. irreparabilis. DOOM
ireparábil adj. m., pl. ireparábili; f. ireparábilă, pl. ireparábile
ireparabililor
IREPARÁBIL, -Ă, ireparabili, -e, adj. Care nu se mai poate repara, îndrepta sau corecta; nereparabil. – Din fr. irréparable, lat. irreparabilis. DOOM
ireparábil adj. m., pl. ireparábili; f. ireparábilă, pl. ireparábile
ireparabilul
IREPARÁBIL, -Ă, ireparabili, -e, adj. Care nu se mai poate repara, îndrepta sau corecta; nereparabil. – Din fr. irréparable, lat. irreparabilis. DOOM
ireparábil adj. m., pl. ireparábili; f. ireparábilă, pl. ireparábile
ireparabilului
IREPARÁBIL, -Ă, ireparabili, -e, adj. Care nu se mai poate repara, îndrepta sau corecta; nereparabil. – Din fr. irréparable, lat. irreparabilis. DOOM
ireparábil adj. m., pl. ireparábili; f. ireparábilă, pl. ireparábile
ireprehensibil
IREPREHENSÍBIL, -Ă adj. Căruia nu i se poate imputa nimic; corect. [Cf. fr. irrépréhensible, lat. irreprehensibilis].
ireprehensibila
IREPREHENSÍBIL, -Ă adj. Căruia nu i se poate imputa nimic; corect. [Cf. fr. irrépréhensible, lat. irreprehensibilis].
ireprehensibile
IREPREHENSÍBIL, -Ă adj. Căruia nu i se poate imputa nimic; corect. [Cf. fr. irrépréhensible, lat. irreprehensibilis].
ireprehensibilei
IREPREHENSÍBIL, -Ă adj. Căruia nu i se poate imputa nimic; corect. [Cf. fr. irrépréhensible, lat. irreprehensibilis].
ireprehensibilele
IREPREHENSÍBIL, -Ă adj. Căruia nu i se poate imputa nimic; corect. [Cf. fr. irrépréhensible, lat. irreprehensibilis].
ireprehensibilelor
IREPREHENSÍBIL, -Ă adj. Căruia nu i se poate imputa nimic; corect. [Cf. fr. irrépréhensible, lat. irreprehensibilis].
ireprehensibili
IREPREHENSÍBIL, -Ă adj. Căruia nu i se poate imputa nimic; corect. [Cf. fr. irrépréhensible, lat. irreprehensibilis].
ireprehensibilii
IREPREHENSÍBIL, -Ă adj. Căruia nu i se poate imputa nimic; corect. [Cf. fr. irrépréhensible, lat. irreprehensibilis].
ireprehensibililor
IREPREHENSÍBIL, -Ă adj. Căruia nu i se poate imputa nimic; corect. [Cf. fr. irrépréhensible, lat. irreprehensibilis].
ireprehensibilul
IREPREHENSÍBIL, -Ă adj. Căruia nu i se poate imputa nimic; corect. [Cf. fr. irrépréhensible, lat. irreprehensibilis].
ireprehensibilului
IREPREHENSÍBIL, -Ă adj. Căruia nu i se poate imputa nimic; corect. [Cf. fr. irrépréhensible, lat. irreprehensibilis].
irepresibil
IREPRESÍBIL, -Ă adj. Care nu poate fi reprimat. [Cf. fr. irrépressible]. DOOM
irepresíbil (-re-pre-) adj. m., pl. irepresíbili; f. irepresíbilă, pl. irepresíbile
irepresibila
IREPRESÍBIL, -Ă adj. Care nu poate fi reprimat. [Cf. fr. irrépressible]. DOOM
irepresíbil (-re-pre-) adj. m., pl. irepresíbili; f. irepresíbilă, pl. irepresíbile
irepresibile
IREPRESÍBIL, -Ă adj. Care nu poate fi reprimat. [Cf. fr. irrépressible]. DOOM
irepresíbil (-re-pre-) adj. m., pl. irepresíbili; f. irepresíbilă, pl. irepresíbile
irepresibilei
IREPRESÍBIL, -Ă adj. Care nu poate fi reprimat. [Cf. fr. irrépressible]. DOOM
irepresíbil (-re-pre-) adj. m., pl. irepresíbili; f. irepresíbilă, pl. irepresíbile
irepresibilele
IREPRESÍBIL, -Ă adj. Care nu poate fi reprimat. [Cf. fr. irrépressible]. DOOM
irepresíbil (-re-pre-) adj. m., pl. irepresíbili; f. irepresíbilă, pl. irepresíbile
irepresibilelor
IREPRESÍBIL, -Ă adj. Care nu poate fi reprimat. [Cf. fr. irrépressible]. DOOM
irepresíbil (-re-pre-) adj. m., pl. irepresíbili; f. irepresíbilă, pl. irepresíbile
irepresibili
IREPRESÍBIL, -Ă adj. Care nu poate fi reprimat. [Cf. fr. irrépressible]. DOOM
irepresíbil (-re-pre-) adj. m., pl. irepresíbili; f. irepresíbilă, pl. irepresíbile
irepresibilii
IREPRESÍBIL, -Ă adj. Care nu poate fi reprimat. [Cf. fr. irrépressible]. DOOM
irepresíbil (-re-pre-) adj. m., pl. irepresíbili; f. irepresíbilă, pl. irepresíbile
irepresibililor
IREPRESÍBIL, -Ă adj. Care nu poate fi reprimat. [Cf. fr. irrépressible]. DOOM
irepresíbil (-re-pre-) adj. m., pl. irepresíbili; f. irepresíbilă, pl. irepresíbile
irepresibilul
IREPRESÍBIL, -Ă adj. Care nu poate fi reprimat. [Cf. fr. irrépressible]. DOOM
irepresíbil (-re-pre-) adj. m., pl. irepresíbili; f. irepresíbilă, pl. irepresíbile
irepresibilului
IREPRESÍBIL, -Ă adj. Care nu poate fi reprimat. [Cf. fr. irrépressible]. DOOM
irepresíbil (-re-pre-) adj. m., pl. irepresíbili; f. irepresíbilă, pl. irepresíbile
ireproșabil
IREPROȘÁBIL, -Ă, ireproșabili, -e, adj. Căruia nu i se poate reproșa nimic; care este fără cusur, fără greșeli; desăvârșit, impecabil, perfect, nereproșabil. ♦ (Adverbial) Fără cusur, în mod desăvârșit. – Din fr. irréprochable. DOOM
ireproșábil (-re-pro-) adj. m., pl. ireproșábili; f. ireproșábilă, pl. ireproșábile
ireproșabila
IREPROȘÁBIL, -Ă, ireproșabili, -e, adj. Căruia nu i se poate reproșa nimic; care este fără cusur, fără greșeli; desăvârșit, impecabil, perfect, nereproșabil. ♦ (Adverbial) Fără cusur, în mod desăvârșit. – Din fr. irréprochable. DOOM
ireproșábil (-re-pro-) adj. m., pl. ireproșábili; f. ireproșábilă, pl. ireproșábile
ireproșabile
IREPROȘÁBIL, -Ă, ireproșabili, -e, adj. Căruia nu i se poate reproșa nimic; care este fără cusur, fără greșeli; desăvârșit, impecabil, perfect, nereproșabil. ♦ (Adverbial) Fără cusur, în mod desăvârșit. – Din fr. irréprochable. DOOM
ireproșábil (-re-pro-) adj. m., pl. ireproșábili; f. ireproșábilă, pl. ireproșábile
ireproșabilei
IREPROȘÁBIL, -Ă, ireproșabili, -e, adj. Căruia nu i se poate reproșa nimic; care este fără cusur, fără greșeli; desăvârșit, impecabil, perfect, nereproșabil. ♦ (Adverbial) Fără cusur, în mod desăvârșit. – Din fr. irréprochable. DOOM
ireproșábil (-re-pro-) adj. m., pl. ireproșábili; f. ireproșábilă, pl. ireproșábile
ireproșabilele
IREPROȘÁBIL, -Ă, ireproșabili, -e, adj. Căruia nu i se poate reproșa nimic; care este fără cusur, fără greșeli; desăvârșit, impecabil, perfect, nereproșabil. ♦ (Adverbial) Fără cusur, în mod desăvârșit. – Din fr. irréprochable. DOOM
ireproșábil (-re-pro-) adj. m., pl. ireproșábili; f. ireproșábilă, pl. ireproșábile
ireproșabilelor
IREPROȘÁBIL, -Ă, ireproșabili, -e, adj. Căruia nu i se poate reproșa nimic; care este fără cusur, fără greșeli; desăvârșit, impecabil, perfect, nereproșabil. ♦ (Adverbial) Fără cusur, în mod desăvârșit. – Din fr. irréprochable. DOOM
ireproșábil (-re-pro-) adj. m., pl. ireproșábili; f. ireproșábilă, pl. ireproșábile
ireproșabili
IREPROȘÁBIL, -Ă, ireproșabili, -e, adj. Căruia nu i se poate reproșa nimic; care este fără cusur, fără greșeli; desăvârșit, impecabil, perfect, nereproșabil. ♦ (Adverbial) Fără cusur, în mod desăvârșit. – Din fr. irréprochable. DOOM
ireproșábil (-re-pro-) adj. m., pl. ireproșábili; f. ireproșábilă, pl. ireproșábile
ireproșabilii
IREPROȘÁBIL, -Ă, ireproșabili, -e, adj. Căruia nu i se poate reproșa nimic; care este fără cusur, fără greșeli; desăvârșit, impecabil, perfect, nereproșabil. ♦ (Adverbial) Fără cusur, în mod desăvârșit. – Din fr. irréprochable. DOOM
ireproșábil (-re-pro-) adj. m., pl. ireproșábili; f. ireproșábilă, pl. ireproșábile
ireproșabililor
IREPROȘÁBIL, -Ă, ireproșabili, -e, adj. Căruia nu i se poate reproșa nimic; care este fără cusur, fără greșeli; desăvârșit, impecabil, perfect, nereproșabil. ♦ (Adverbial) Fără cusur, în mod desăvârșit. – Din fr. irréprochable. DOOM
ireproșábil (-re-pro-) adj. m., pl. ireproșábili; f. ireproșábilă, pl. ireproșábile
ireproșabilitate
IREPROȘABILITÁTE s. f. Însușirea a ceea ce este ireproșabil. – Din fr. irréprochabilité.
ireproșabilitatea
IREPROȘABILITÁTE s. f. Însușirea a ceea ce este ireproșabil. – Din fr. irréprochabilité.
ireproșabilități
IREPROȘABILITÁTE s. f. Însușirea a ceea ce este ireproșabil. – Din fr. irréprochabilité.
ireproșabilității
IREPROȘABILITÁTE s. f. Însușirea a ceea ce este ireproșabil. – Din fr. irréprochabilité.
ireproșabilul
IREPROȘÁBIL, -Ă, ireproșabili, -e, adj. Căruia nu i se poate reproșa nimic; care este fără cusur, fără greșeli; desăvârșit, impecabil, perfect, nereproșabil. ♦ (Adverbial) Fără cusur, în mod desăvârșit. – Din fr. irréprochable. DOOM
ireproșábil (-re-pro-) adj. m., pl. ireproșábili; f. ireproșábilă, pl. ireproșábile
ireproșabilului
IREPROȘÁBIL, -Ă, ireproșabili, -e, adj. Căruia nu i se poate reproșa nimic; care este fără cusur, fără greșeli; desăvârșit, impecabil, perfect, nereproșabil. ♦ (Adverbial) Fără cusur, în mod desăvârșit. – Din fr. irréprochable. DOOM
ireproșábil (-re-pro-) adj. m., pl. ireproșábili; f. ireproșábilă, pl. ireproșábile
irespectuos
IRESPECTUÓS, -OÁSĂ adj. Lipsit de respect, de bună-cuviință; nerespectuos, necuviincios. [Pron. -tu-os. / cf. fr. irrespectueux].
irespirabil
IRESPIRÁBIL, -Ă, irespirabili, -e, adj. (Despre aer, atmosferă) În care nu se poate respira; sufocant, asfixiant; nerespirabil. – Din fr. irrespirable, lat. irrespirabilis. DOOM
!irespirábil (-res-pi-/-re-spi-) adj. m., pl. irespirábili; f. irespirábilă, pl. irespirábile
irespirabila
IRESPIRÁBIL, -Ă, irespirabili, -e, adj. (Despre aer, atmosferă) În care nu se poate respira; sufocant, asfixiant; nerespirabil. – Din fr. irrespirable, lat. irrespirabilis. DOOM
!irespirábil (-res-pi-/-re-spi-) adj. m., pl. irespirábili; f. irespirábilă, pl. irespirábile
irespirabile
IRESPIRÁBIL, -Ă, irespirabili, -e, adj. (Despre aer, atmosferă) În care nu se poate respira; sufocant, asfixiant; nerespirabil. – Din fr. irrespirable, lat. irrespirabilis. DOOM
!irespirábil (-res-pi-/-re-spi-) adj. m., pl. irespirábili; f. irespirábilă, pl. irespirábile
irespirabilei
IRESPIRÁBIL, -Ă, irespirabili, -e, adj. (Despre aer, atmosferă) În care nu se poate respira; sufocant, asfixiant; nerespirabil. – Din fr. irrespirable, lat. irrespirabilis. DOOM
!irespirábil (-res-pi-/-re-spi-) adj. m., pl. irespirábili; f. irespirábilă, pl. irespirábile
irespirabilele
IRESPIRÁBIL, -Ă, irespirabili, -e, adj. (Despre aer, atmosferă) În care nu se poate respira; sufocant, asfixiant; nerespirabil. – Din fr. irrespirable, lat. irrespirabilis. DOOM
!irespirábil (-res-pi-/-re-spi-) adj. m., pl. irespirábili; f. irespirábilă, pl. irespirábile
irespirabilelor
IRESPIRÁBIL, -Ă, irespirabili, -e, adj. (Despre aer, atmosferă) În care nu se poate respira; sufocant, asfixiant; nerespirabil. – Din fr. irrespirable, lat. irrespirabilis. DOOM
!irespirábil (-res-pi-/-re-spi-) adj. m., pl. irespirábili; f. irespirábilă, pl. irespirábile
irespirabili
IRESPIRÁBIL, -Ă, irespirabili, -e, adj. (Despre aer, atmosferă) În care nu se poate respira; sufocant, asfixiant; nerespirabil. – Din fr. irrespirable, lat. irrespirabilis. DOOM
!irespirábil (-res-pi-/-re-spi-) adj. m., pl. irespirábili; f. irespirábilă, pl. irespirábile
irespirabilii
IRESPIRÁBIL, -Ă, irespirabili, -e, adj. (Despre aer, atmosferă) În care nu se poate respira; sufocant, asfixiant; nerespirabil. – Din fr. irrespirable, lat. irrespirabilis. DOOM
!irespirábil (-res-pi-/-re-spi-) adj. m., pl. irespirábili; f. irespirábilă, pl. irespirábile
irespirabililor
IRESPIRÁBIL, -Ă, irespirabili, -e, adj. (Despre aer, atmosferă) În care nu se poate respira; sufocant, asfixiant; nerespirabil. – Din fr. irrespirable, lat. irrespirabilis. DOOM
!irespirábil (-res-pi-/-re-spi-) adj. m., pl. irespirábili; f. irespirábilă, pl. irespirábile
irespirabilul
IRESPIRÁBIL, -Ă, irespirabili, -e, adj. (Despre aer, atmosferă) În care nu se poate respira; sufocant, asfixiant; nerespirabil. – Din fr. irrespirable, lat. irrespirabilis. DOOM
!irespirábil (-res-pi-/-re-spi-) adj. m., pl. irespirábili; f. irespirábilă, pl. irespirábile
irespirabilului
IRESPIRÁBIL, -Ă, irespirabili, -e, adj. (Despre aer, atmosferă) În care nu se poate respira; sufocant, asfixiant; nerespirabil. – Din fr. irrespirable, lat. irrespirabilis. DOOM
!irespirábil (-res-pi-/-re-spi-) adj. m., pl. irespirábili; f. irespirábilă, pl. irespirábile
iresponsabil
IRESPONSÁBIL, -Ă, iresponsabili, -e, adj. (Adesea substantivat) Care este în situația de a nu putea răspunde de actele sale (reprobabile); p. ext. care este lipsit de simțul răspunderii; neresponsabil. – Din fr. irresponsable. DOOM
iresponsábil adj. m., pl. iresponsábili; f. iresponsábilă, pl. iresponsábile
iresponsabila
IRESPONSÁBIL, -Ă, iresponsabili, -e, adj. (Adesea substantivat) Care este în situația de a nu putea răspunde de actele sale (reprobabile); p. ext. care este lipsit de simțul răspunderii; neresponsabil. – Din fr. irresponsable. DOOM
iresponsábil adj. m., pl. iresponsábili; f. iresponsábilă, pl. iresponsábile
iresponsabile
IRESPONSÁBIL, -Ă, iresponsabili, -e, adj. (Adesea substantivat) Care este în situația de a nu putea răspunde de actele sale (reprobabile); p. ext. care este lipsit de simțul răspunderii; neresponsabil. – Din fr. irresponsable. DOOM
iresponsábil adj. m., pl. iresponsábili; f. iresponsábilă, pl. iresponsábile
iresponsabilei
IRESPONSÁBIL, -Ă, iresponsabili, -e, adj. (Adesea substantivat) Care este în situația de a nu putea răspunde de actele sale (reprobabile); p. ext. care este lipsit de simțul răspunderii; neresponsabil. – Din fr. irresponsable. DOOM
iresponsábil adj. m., pl. iresponsábili; f. iresponsábilă, pl. iresponsábile
iresponsabilele
IRESPONSÁBIL, -Ă, iresponsabili, -e, adj. (Adesea substantivat) Care este în situația de a nu putea răspunde de actele sale (reprobabile); p. ext. care este lipsit de simțul răspunderii; neresponsabil. – Din fr. irresponsable. DOOM
iresponsábil adj. m., pl. iresponsábili; f. iresponsábilă, pl. iresponsábile
iresponsabilelor
IRESPONSÁBIL, -Ă, iresponsabili, -e, adj. (Adesea substantivat) Care este în situația de a nu putea răspunde de actele sale (reprobabile); p. ext. care este lipsit de simțul răspunderii; neresponsabil. – Din fr. irresponsable. DOOM
iresponsábil adj. m., pl. iresponsábili; f. iresponsábilă, pl. iresponsábile
iresponsabili
IRESPONSÁBIL, -Ă, iresponsabili, -e, adj. (Adesea substantivat) Care este în situația de a nu putea răspunde de actele sale (reprobabile); p. ext. care este lipsit de simțul răspunderii; neresponsabil. – Din fr. irresponsable. DOOM
iresponsábil adj. m., pl. iresponsábili; f. iresponsábilă, pl. iresponsábile
iresponsabilii
IRESPONSÁBIL, -Ă, iresponsabili, -e, adj. (Adesea substantivat) Care este în situația de a nu putea răspunde de actele sale (reprobabile); p. ext. care este lipsit de simțul răspunderii; neresponsabil. – Din fr. irresponsable. DOOM
iresponsábil adj. m., pl. iresponsábili; f. iresponsábilă, pl. iresponsábile
iresponsabililor
IRESPONSÁBIL, -Ă, iresponsabili, -e, adj. (Adesea substantivat) Care este în situația de a nu putea răspunde de actele sale (reprobabile); p. ext. care este lipsit de simțul răspunderii; neresponsabil. – Din fr. irresponsable. DOOM
iresponsábil adj. m., pl. iresponsábili; f. iresponsábilă, pl. iresponsábile
iresponsabilitate
IRESPONSABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi iresponsabil; stare a celui iresponsabil; neresponsabilitate. – Din fr. irresponsabilité. DOOM
iresponsabilitáte s. f., g.-d. art. iresponsabilitắții
iresponsabilitatea
IRESPONSABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi iresponsabil; stare a celui iresponsabil; neresponsabilitate. – Din fr. irresponsabilité. DOOM
iresponsabilitáte s. f., g.-d. art. iresponsabilitắții
iresponsabilități
IRESPONSABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi iresponsabil; stare a celui iresponsabil; neresponsabilitate. – Din fr. irresponsabilité. DOOM
iresponsabilitáte s. f., g.-d. art. iresponsabilitắții
iresponsabilității
IRESPONSABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi iresponsabil; stare a celui iresponsabil; neresponsabilitate. – Din fr. irresponsabilité. DOOM
iresponsabilitáte s. f., g.-d. art. iresponsabilitắții
iresponsabilitățile
IRESPONSABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi iresponsabil; stare a celui iresponsabil; neresponsabilitate. – Din fr. irresponsabilité. DOOM
iresponsabilitáte s. f., g.-d. art. iresponsabilitắții
iresponsabilităților
IRESPONSABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi iresponsabil; stare a celui iresponsabil; neresponsabilitate. – Din fr. irresponsabilité. DOOM
iresponsabilitáte s. f., g.-d. art. iresponsabilitắții
iresponsabilul
IRESPONSÁBIL, -Ă, iresponsabili, -e, adj. (Adesea substantivat) Care este în situația de a nu putea răspunde de actele sale (reprobabile); p. ext. care este lipsit de simțul răspunderii; neresponsabil. – Din fr. irresponsable. DOOM
iresponsábil adj. m., pl. iresponsábili; f. iresponsábilă, pl. iresponsábile
iresponsabilului
IRESPONSÁBIL, -Ă, iresponsabili, -e, adj. (Adesea substantivat) Care este în situația de a nu putea răspunde de actele sale (reprobabile); p. ext. care este lipsit de simțul răspunderii; neresponsabil. – Din fr. irresponsable. DOOM
iresponsábil adj. m., pl. iresponsábili; f. iresponsábilă, pl. iresponsábile
iretractabil
IRETRACTÁBIL, -Ă adj. Care nu se poate retracta. [Cf. fr. irrétractable].
iretractabila
IRETRACTÁBIL, -Ă adj. Care nu se poate retracta. [Cf. fr. irrétractable].
iretractabile
IRETRACTÁBIL, -Ă adj. Care nu se poate retracta. [Cf. fr. irrétractable].
iretractabilei
IRETRACTÁBIL, -Ă adj. Care nu se poate retracta. [Cf. fr. irrétractable].
iretractabilele
IRETRACTÁBIL, -Ă adj. Care nu se poate retracta. [Cf. fr. irrétractable].
iretractabilelor
IRETRACTÁBIL, -Ă adj. Care nu se poate retracta. [Cf. fr. irrétractable].
iretractabili
IRETRACTÁBIL, -Ă adj. Care nu se poate retracta. [Cf. fr. irrétractable].
iretractabilii
IRETRACTÁBIL, -Ă adj. Care nu se poate retracta. [Cf. fr. irrétractable].
iretractabililor
IRETRACTÁBIL, -Ă adj. Care nu se poate retracta. [Cf. fr. irrétractable].
iretractabilul
IRETRACTÁBIL, -Ă adj. Care nu se poate retracta. [Cf. fr. irrétractable].
iretractabilului
IRETRACTÁBIL, -Ă adj. Care nu se poate retracta. [Cf. fr. irrétractable].
ireu
iréu (iréi), s. m. – Berbec de prăsilă. Mag. ürü (Cihac, II, 509). În Trans.
ireușita
IREUȘÍTĂ s.f. (Liv.) Nereușită, insucces. [Pron. -re-u-. / cf. fr. irréussite].
ireușite
IREUȘÍTĂ s.f. (Liv.) Nereușită, insucces. [Pron. -re-u-. / cf. fr. irréussite].
ireușitei
IREUȘÍTĂ s.f. (Liv.) Nereușită, insucces. [Pron. -re-u-. / cf. fr. irréussite].
ireușitele
IREUȘÍTĂ s.f. (Liv.) Nereușită, insucces. [Pron. -re-u-. / cf. fr. irréussite].
ireușitelor
IREUȘÍTĂ s.f. (Liv.) Nereușită, insucces. [Pron. -re-u-. / cf. fr. irréussite].
ireverența
IREVERÉNȚĂ, ireverențe, s. f. Lipsă de respect, necuviință; nereverență. – Din fr. irrévérence. DOOM
ireverénță s. f., g.-d. art. ireverénței; pl. ireverénțe
ireverențe
IREVERÉNȚĂ, ireverențe, s. f. Lipsă de respect, necuviință; nereverență. – Din fr. irrévérence. DOOM
ireverénță s. f., g.-d. art. ireverénței; pl. ireverénțe
ireverenței
IREVERÉNȚĂ, ireverențe, s. f. Lipsă de respect, necuviință; nereverență. – Din fr. irrévérence. DOOM
ireverénță s. f., g.-d. art. ireverénței; pl. ireverénțe
ireverențele
IREVERÉNȚĂ, ireverențe, s. f. Lipsă de respect, necuviință; nereverență. – Din fr. irrévérence. DOOM
ireverénță s. f., g.-d. art. ireverénței; pl. ireverénțe
ireverențelor
IREVERÉNȚĂ, ireverențe, s. f. Lipsă de respect, necuviință; nereverență. – Din fr. irrévérence. DOOM
ireverénță s. f., g.-d. art. ireverénței; pl. ireverénțe
ireverențioasa
IREVERENȚIÓS, -OÁSĂ, ireverențioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Care dovedește lipsă de respect; nerespectuos, necuviincios, nereverențios. [Pr.: -ți-os] – Din fr. irrévérencieux. DOOM
ireverențiós (-ți-os-) adj. m., pl. ireverențióși; f. ireverențioásă, pl. ireverențioáse
ireverențioase
IREVERENȚIÓS, -OÁSĂ, ireverențioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Care dovedește lipsă de respect; nerespectuos, necuviincios, nereverențios. [Pr.: -ți-os] – Din fr. irrévérencieux. DOOM
ireverențiós (-ți-os-) adj. m., pl. ireverențióși; f. ireverențioásă, pl. ireverențioáse
ireverențioasei
IREVERENȚIÓS, -OÁSĂ, ireverențioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Care dovedește lipsă de respect; nerespectuos, necuviincios, nereverențios. [Pr.: -ți-os] – Din fr. irrévérencieux. DOOM
ireverențiós (-ți-os-) adj. m., pl. ireverențióși; f. ireverențioásă, pl. ireverențioáse
ireverențioasele
IREVERENȚIÓS, -OÁSĂ, ireverențioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Care dovedește lipsă de respect; nerespectuos, necuviincios, nereverențios. [Pr.: -ți-os] – Din fr. irrévérencieux. DOOM
ireverențiós (-ți-os-) adj. m., pl. ireverențióși; f. ireverențioásă, pl. ireverențioáse
ireverențioaselor
IREVERENȚIÓS, -OÁSĂ, ireverențioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Care dovedește lipsă de respect; nerespectuos, necuviincios, nereverențios. [Pr.: -ți-os] – Din fr. irrévérencieux. DOOM
ireverențiós (-ți-os-) adj. m., pl. ireverențióși; f. ireverențioásă, pl. ireverențioáse
ireverențios
IREVERENȚIÓS, -OÁSĂ, ireverențioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Care dovedește lipsă de respect; nerespectuos, necuviincios, nereverențios. [Pr.: -ți-os] – Din fr. irrévérencieux. DOOM
ireverențiós (-ți-os-) adj. m., pl. ireverențióși; f. ireverențioásă, pl. ireverențioáse
ireverențiosul
IREVERENȚIÓS, -OÁSĂ, ireverențioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Care dovedește lipsă de respect; nerespectuos, necuviincios, nereverențios. [Pr.: -ți-os] – Din fr. irrévérencieux. DOOM
ireverențiós (-ți-os-) adj. m., pl. ireverențióși; f. ireverențioásă, pl. ireverențioáse
ireverențiosului
IREVERENȚIÓS, -OÁSĂ, ireverențioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Care dovedește lipsă de respect; nerespectuos, necuviincios, nereverențios. [Pr.: -ți-os] – Din fr. irrévérencieux. DOOM
ireverențiós (-ți-os-) adj. m., pl. ireverențióși; f. ireverențioásă, pl. ireverențioáse
ireverențioși
IREVERENȚIÓS, -OÁSĂ, ireverențioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Care dovedește lipsă de respect; nerespectuos, necuviincios, nereverențios. [Pr.: -ți-os] – Din fr. irrévérencieux. DOOM
ireverențiós (-ți-os-) adj. m., pl. ireverențióși; f. ireverențioásă, pl. ireverențioáse
ireverențioșii
IREVERENȚIÓS, -OÁSĂ, ireverențioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Care dovedește lipsă de respect; nerespectuos, necuviincios, nereverențios. [Pr.: -ți-os] – Din fr. irrévérencieux. DOOM
ireverențiós (-ți-os-) adj. m., pl. ireverențióși; f. ireverențioásă, pl. ireverențioáse
ireverențioșilor
IREVERENȚIÓS, -OÁSĂ, ireverențioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Care dovedește lipsă de respect; nerespectuos, necuviincios, nereverențios. [Pr.: -ți-os] – Din fr. irrévérencieux. DOOM
ireverențiós (-ți-os-) adj. m., pl. ireverențióși; f. ireverențioásă, pl. ireverențioáse
ireversibil
IREVERSÍBIL, -Ă, ireversibili, -e, adj. (Despre fenomene, transformări etc.) Care se poate produce numai într-un singur sens; care nu poate reveni la starea inițială; nereversibil. ♦ (Fiz.) Ale cărui urme nu mai pot fi înlăturate după revenirea la starea inițială. – Din fr. irréversible. DOOM
ireversíbil adj. m., pl. ireversíbili; f. ireversíbilă, pl. ireversíbile
ireversibila
IREVERSÍBIL, -Ă, ireversibili, -e, adj. (Despre fenomene, transformări etc.) Care se poate produce numai într-un singur sens; care nu poate reveni la starea inițială; nereversibil. ♦ (Fiz.) Ale cărui urme nu mai pot fi înlăturate după revenirea la starea inițială. – Din fr. irréversible. DOOM
ireversíbil adj. m., pl. ireversíbili; f. ireversíbilă, pl. ireversíbile
ireversibile
IREVERSÍBIL, -Ă, ireversibili, -e, adj. (Despre fenomene, transformări etc.) Care se poate produce numai într-un singur sens; care nu poate reveni la starea inițială; nereversibil. ♦ (Fiz.) Ale cărui urme nu mai pot fi înlăturate după revenirea la starea inițială. – Din fr. irréversible. DOOM
ireversíbil adj. m., pl. ireversíbili; f. ireversíbilă, pl. ireversíbile
ireversibilei
IREVERSÍBIL, -Ă, ireversibili, -e, adj. (Despre fenomene, transformări etc.) Care se poate produce numai într-un singur sens; care nu poate reveni la starea inițială; nereversibil. ♦ (Fiz.) Ale cărui urme nu mai pot fi înlăturate după revenirea la starea inițială. – Din fr. irréversible. DOOM
ireversíbil adj. m., pl. ireversíbili; f. ireversíbilă, pl. ireversíbile
ireversibilele
IREVERSÍBIL, -Ă, ireversibili, -e, adj. (Despre fenomene, transformări etc.) Care se poate produce numai într-un singur sens; care nu poate reveni la starea inițială; nereversibil. ♦ (Fiz.) Ale cărui urme nu mai pot fi înlăturate după revenirea la starea inițială. – Din fr. irréversible. DOOM
ireversíbil adj. m., pl. ireversíbili; f. ireversíbilă, pl. ireversíbile
ireversibilelor
IREVERSÍBIL, -Ă, ireversibili, -e, adj. (Despre fenomene, transformări etc.) Care se poate produce numai într-un singur sens; care nu poate reveni la starea inițială; nereversibil. ♦ (Fiz.) Ale cărui urme nu mai pot fi înlăturate după revenirea la starea inițială. – Din fr. irréversible. DOOM
ireversíbil adj. m., pl. ireversíbili; f. ireversíbilă, pl. ireversíbile
ireversibili
IREVERSÍBIL, -Ă, ireversibili, -e, adj. (Despre fenomene, transformări etc.) Care se poate produce numai într-un singur sens; care nu poate reveni la starea inițială; nereversibil. ♦ (Fiz.) Ale cărui urme nu mai pot fi înlăturate după revenirea la starea inițială. – Din fr. irréversible. DOOM
ireversíbil adj. m., pl. ireversíbili; f. ireversíbilă, pl. ireversíbile
ireversibilii
IREVERSÍBIL, -Ă, ireversibili, -e, adj. (Despre fenomene, transformări etc.) Care se poate produce numai într-un singur sens; care nu poate reveni la starea inițială; nereversibil. ♦ (Fiz.) Ale cărui urme nu mai pot fi înlăturate după revenirea la starea inițială. – Din fr. irréversible. DOOM
ireversíbil adj. m., pl. ireversíbili; f. ireversíbilă, pl. ireversíbile
ireversibililor
IREVERSÍBIL, -Ă, ireversibili, -e, adj. (Despre fenomene, transformări etc.) Care se poate produce numai într-un singur sens; care nu poate reveni la starea inițială; nereversibil. ♦ (Fiz.) Ale cărui urme nu mai pot fi înlăturate după revenirea la starea inițială. – Din fr. irréversible. DOOM
ireversíbil adj. m., pl. ireversíbili; f. ireversíbilă, pl. ireversíbile
ireversibilitate
IREVERSIBILITÁTE s. f. Proprietate a unei transformări, a unui proces etc. de a nu se putea produce în natură decât într-un singur sens; nereversibilitate. – Din fr. irréversibilité. DOOM
ireversibilitáte s. f., g.-d. art. ireversibilitắții
ireversibilitatea
IREVERSIBILITÁTE s. f. Proprietate a unei transformări, a unui proces etc. de a nu se putea produce în natură decât într-un singur sens; nereversibilitate. – Din fr. irréversibilité. DOOM
ireversibilitáte s. f., g.-d. art. ireversibilitắții
ireversibilități
IREVERSIBILITÁTE s. f. Proprietate a unei transformări, a unui proces etc. de a nu se putea produce în natură decât într-un singur sens; nereversibilitate. – Din fr. irréversibilité. DOOM
ireversibilitáte s. f., g.-d. art. ireversibilitắții
ireversibilității
IREVERSIBILITÁTE s. f. Proprietate a unei transformări, a unui proces etc. de a nu se putea produce în natură decât într-un singur sens; nereversibilitate. – Din fr. irréversibilité. DOOM
ireversibilitáte s. f., g.-d. art. ireversibilitắții
ireversibilul
IREVERSÍBIL, -Ă, ireversibili, -e, adj. (Despre fenomene, transformări etc.) Care se poate produce numai într-un singur sens; care nu poate reveni la starea inițială; nereversibil. ♦ (Fiz.) Ale cărui urme nu mai pot fi înlăturate după revenirea la starea inițială. – Din fr. irréversible. DOOM
ireversíbil adj. m., pl. ireversíbili; f. ireversíbilă, pl. ireversíbile
ireversibilului
IREVERSÍBIL, -Ă, ireversibili, -e, adj. (Despre fenomene, transformări etc.) Care se poate produce numai într-un singur sens; care nu poate reveni la starea inițială; nereversibil. ♦ (Fiz.) Ale cărui urme nu mai pot fi înlăturate după revenirea la starea inițială. – Din fr. irréversible. DOOM
ireversíbil adj. m., pl. ireversíbili; f. ireversíbilă, pl. ireversíbile
irevocabil
IREVOCÁBIL, -Ă, irevocabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu se poate revoca sau schimba, asupra căruia nu se poate reveni; hotărât, definitiv, nerevocabil. – Din fr. irrévocable, lat. irrevocabilis. DOOM
irevocábil adj. m., pl. irevocábili; f. irevocábilă, pl. irevocábile
irevocabila
IREVOCÁBIL, -Ă, irevocabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu se poate revoca sau schimba, asupra căruia nu se poate reveni; hotărât, definitiv, nerevocabil. – Din fr. irrévocable, lat. irrevocabilis. DOOM
irevocábil adj. m., pl. irevocábili; f. irevocábilă, pl. irevocábile
irevocabile
IREVOCÁBIL, -Ă, irevocabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu se poate revoca sau schimba, asupra căruia nu se poate reveni; hotărât, definitiv, nerevocabil. – Din fr. irrévocable, lat. irrevocabilis. DOOM
irevocábil adj. m., pl. irevocábili; f. irevocábilă, pl. irevocábile
irevocabilei
IREVOCÁBIL, -Ă, irevocabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu se poate revoca sau schimba, asupra căruia nu se poate reveni; hotărât, definitiv, nerevocabil. – Din fr. irrévocable, lat. irrevocabilis. DOOM
irevocábil adj. m., pl. irevocábili; f. irevocábilă, pl. irevocábile
irevocabilele
IREVOCÁBIL, -Ă, irevocabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu se poate revoca sau schimba, asupra căruia nu se poate reveni; hotărât, definitiv, nerevocabil. – Din fr. irrévocable, lat. irrevocabilis. DOOM
irevocábil adj. m., pl. irevocábili; f. irevocábilă, pl. irevocábile
irevocabilelor
IREVOCÁBIL, -Ă, irevocabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu se poate revoca sau schimba, asupra căruia nu se poate reveni; hotărât, definitiv, nerevocabil. – Din fr. irrévocable, lat. irrevocabilis. DOOM
irevocábil adj. m., pl. irevocábili; f. irevocábilă, pl. irevocábile
irevocabili
IREVOCÁBIL, -Ă, irevocabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu se poate revoca sau schimba, asupra căruia nu se poate reveni; hotărât, definitiv, nerevocabil. – Din fr. irrévocable, lat. irrevocabilis. DOOM
irevocábil adj. m., pl. irevocábili; f. irevocábilă, pl. irevocábile
irevocabilii
IREVOCÁBIL, -Ă, irevocabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu se poate revoca sau schimba, asupra căruia nu se poate reveni; hotărât, definitiv, nerevocabil. – Din fr. irrévocable, lat. irrevocabilis. DOOM
irevocábil adj. m., pl. irevocábili; f. irevocábilă, pl. irevocábile
irevocabililor
IREVOCÁBIL, -Ă, irevocabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu se poate revoca sau schimba, asupra căruia nu se poate reveni; hotărât, definitiv, nerevocabil. – Din fr. irrévocable, lat. irrevocabilis. DOOM
irevocábil adj. m., pl. irevocábili; f. irevocábilă, pl. irevocábile
irevocabilitate
IREVOCABILITÁTE s. f. Însușirea a ceea ce este irevocabil. – Din fr. irrévocabilité.
irevocabilitatea
IREVOCABILITÁTE s. f. Însușirea a ceea ce este irevocabil. – Din fr. irrévocabilité.
irevocabilități
IREVOCABILITÁTE s. f. Însușirea a ceea ce este irevocabil. – Din fr. irrévocabilité.
irevocabilității
IREVOCABILITÁTE s. f. Însușirea a ceea ce este irevocabil. – Din fr. irrévocabilité.
irevocabilul
IREVOCÁBIL, -Ă, irevocabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu se poate revoca sau schimba, asupra căruia nu se poate reveni; hotărât, definitiv, nerevocabil. – Din fr. irrévocable, lat. irrevocabilis. DOOM
irevocábil adj. m., pl. irevocábili; f. irevocábilă, pl. irevocábile
irevocabilului
IREVOCÁBIL, -Ă, irevocabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu se poate revoca sau schimba, asupra căruia nu se poate reveni; hotărât, definitiv, nerevocabil. – Din fr. irrévocable, lat. irrevocabilis. DOOM
irevocábil adj. m., pl. irevocábili; f. irevocábilă, pl. irevocábile
irezistibil
IREZISTÍBIL, -Ă, irezistibili, -e, adj. Căruia nu i se poate rezista, căruia nu i se poate împotrivi; nerezistibil. – Din fr. irrésistible. DOOM
irezistíbil adj. m., pl. irezistíbili; f. irezistíbilă, pl. irezistíbile
irezistibila
IREZISTÍBIL, -Ă, irezistibili, -e, adj. Căruia nu i se poate rezista, căruia nu i se poate împotrivi; nerezistibil. – Din fr. irrésistible. DOOM
irezistíbil adj. m., pl. irezistíbili; f. irezistíbilă, pl. irezistíbile
irezistibile
IREZISTÍBIL, -Ă, irezistibili, -e, adj. Căruia nu i se poate rezista, căruia nu i se poate împotrivi; nerezistibil. – Din fr. irrésistible. DOOM
irezistíbil adj. m., pl. irezistíbili; f. irezistíbilă, pl. irezistíbile
irezistibilei
IREZISTÍBIL, -Ă, irezistibili, -e, adj. Căruia nu i se poate rezista, căruia nu i se poate împotrivi; nerezistibil. – Din fr. irrésistible. DOOM
irezistíbil adj. m., pl. irezistíbili; f. irezistíbilă, pl. irezistíbile
irezistibilele
IREZISTÍBIL, -Ă, irezistibili, -e, adj. Căruia nu i se poate rezista, căruia nu i se poate împotrivi; nerezistibil. – Din fr. irrésistible. DOOM
irezistíbil adj. m., pl. irezistíbili; f. irezistíbilă, pl. irezistíbile
irezistibilelor
IREZISTÍBIL, -Ă, irezistibili, -e, adj. Căruia nu i se poate rezista, căruia nu i se poate împotrivi; nerezistibil. – Din fr. irrésistible. DOOM
irezistíbil adj. m., pl. irezistíbili; f. irezistíbilă, pl. irezistíbile
irezistibili
IREZISTÍBIL, -Ă, irezistibili, -e, adj. Căruia nu i se poate rezista, căruia nu i se poate împotrivi; nerezistibil. – Din fr. irrésistible. DOOM
irezistíbil adj. m., pl. irezistíbili; f. irezistíbilă, pl. irezistíbile
irezistibilii
IREZISTÍBIL, -Ă, irezistibili, -e, adj. Căruia nu i se poate rezista, căruia nu i se poate împotrivi; nerezistibil. – Din fr. irrésistible. DOOM
irezistíbil adj. m., pl. irezistíbili; f. irezistíbilă, pl. irezistíbile
irezistibililor
IREZISTÍBIL, -Ă, irezistibili, -e, adj. Căruia nu i se poate rezista, căruia nu i se poate împotrivi; nerezistibil. – Din fr. irrésistible. DOOM
irezistíbil adj. m., pl. irezistíbili; f. irezistíbilă, pl. irezistíbile
irezistibilitate
IREZISTIBILITÁTE s. f. Însușirea de a fi irezistibil. – Din fr. irrésistibilité.
irezistibilitatea
IREZISTIBILITÁTE s. f. Însușirea de a fi irezistibil. – Din fr. irrésistibilité.
irezistibilități
IREZISTIBILITÁTE s. f. Însușirea de a fi irezistibil. – Din fr. irrésistibilité.
irezistibilității
IREZISTIBILITÁTE s. f. Însușirea de a fi irezistibil. – Din fr. irrésistibilité.
irezistibilul
IREZISTÍBIL, -Ă, irezistibili, -e, adj. Căruia nu i se poate rezista, căruia nu i se poate împotrivi; nerezistibil. – Din fr. irrésistible. DOOM
irezistíbil adj. m., pl. irezistíbili; f. irezistíbilă, pl. irezistíbile
irezistibilului
IREZISTÍBIL, -Ă, irezistibili, -e, adj. Căruia nu i se poate rezista, căruia nu i se poate împotrivi; nerezistibil. – Din fr. irrésistible. DOOM
irezistíbil adj. m., pl. irezistíbili; f. irezistíbilă, pl. irezistíbile
irezolvabil
IREZOLVÁBIL, -Ă, irezolvabili, -e, adj. Care nu poate fi rezolvat; de nerezolvat. – De la rezolvabil (după fr. irrésoluble).
irezolvabila
IREZOLVÁBIL, -Ă, irezolvabili, -e, adj. Care nu poate fi rezolvat; de nerezolvat. – De la rezolvabil (după fr. irrésoluble).
irezolvabile
IREZOLVÁBIL, -Ă, irezolvabili, -e, adj. Care nu poate fi rezolvat; de nerezolvat. – De la rezolvabil (după fr. irrésoluble).
irezolvabilei
IREZOLVÁBIL, -Ă, irezolvabili, -e, adj. Care nu poate fi rezolvat; de nerezolvat. – De la rezolvabil (după fr. irrésoluble).
irezolvabilele
IREZOLVÁBIL, -Ă, irezolvabili, -e, adj. Care nu poate fi rezolvat; de nerezolvat. – De la rezolvabil (după fr. irrésoluble).
irezolvabilelor
IREZOLVÁBIL, -Ă, irezolvabili, -e, adj. Care nu poate fi rezolvat; de nerezolvat. – De la rezolvabil (după fr. irrésoluble).
irezolvabili
IREZOLVÁBIL, -Ă, irezolvabili, -e, adj. Care nu poate fi rezolvat; de nerezolvat. – De la rezolvabil (după fr. irrésoluble).
irezolvabilii
IREZOLVÁBIL, -Ă, irezolvabili, -e, adj. Care nu poate fi rezolvat; de nerezolvat. – De la rezolvabil (după fr. irrésoluble).
irezolvabililor
IREZOLVÁBIL, -Ă, irezolvabili, -e, adj. Care nu poate fi rezolvat; de nerezolvat. – De la rezolvabil (după fr. irrésoluble).
irezolvabilul
IREZOLVÁBIL, -Ă, irezolvabili, -e, adj. Care nu poate fi rezolvat; de nerezolvat. – De la rezolvabil (după fr. irrésoluble).
irezolvabilului
IREZOLVÁBIL, -Ă, irezolvabili, -e, adj. Care nu poate fi rezolvat; de nerezolvat. – De la rezolvabil (după fr. irrésoluble).
irezonabil
IREZONÁBIL, -Ă adj. Nerațional, nechibzuit, lipsit de judecată. [Cf. fr. irraisonnable]. DOOM
irezonábil (rar) adj. m., pl. irezonábili; f. irezonábilă, pl. irezonábile
irezonabila
IREZONÁBIL, -Ă adj. Nerațional, nechibzuit, lipsit de judecată. [Cf. fr. irraisonnable]. DOOM
irezonábil (rar) adj. m., pl. irezonábili; f. irezonábilă, pl. irezonábile
irezonabile
IREZONÁBIL, -Ă adj. Nerațional, nechibzuit, lipsit de judecată. [Cf. fr. irraisonnable]. DOOM
irezonábil (rar) adj. m., pl. irezonábili; f. irezonábilă, pl. irezonábile
irezonabilei
IREZONÁBIL, -Ă adj. Nerațional, nechibzuit, lipsit de judecată. [Cf. fr. irraisonnable]. DOOM
irezonábil (rar) adj. m., pl. irezonábili; f. irezonábilă, pl. irezonábile
irezonabilele
IREZONÁBIL, -Ă adj. Nerațional, nechibzuit, lipsit de judecată. [Cf. fr. irraisonnable]. DOOM
irezonábil (rar) adj. m., pl. irezonábili; f. irezonábilă, pl. irezonábile
irezonabilelor
IREZONÁBIL, -Ă adj. Nerațional, nechibzuit, lipsit de judecată. [Cf. fr. irraisonnable]. DOOM
irezonábil (rar) adj. m., pl. irezonábili; f. irezonábilă, pl. irezonábile
irezonabili
IREZONÁBIL, -Ă adj. Nerațional, nechibzuit, lipsit de judecată. [Cf. fr. irraisonnable]. DOOM
irezonábil (rar) adj. m., pl. irezonábili; f. irezonábilă, pl. irezonábile
irezonabilii
IREZONÁBIL, -Ă adj. Nerațional, nechibzuit, lipsit de judecată. [Cf. fr. irraisonnable]. DOOM
irezonábil (rar) adj. m., pl. irezonábili; f. irezonábilă, pl. irezonábile
irezonabililor
IREZONÁBIL, -Ă adj. Nerațional, nechibzuit, lipsit de judecată. [Cf. fr. irraisonnable]. DOOM
irezonábil (rar) adj. m., pl. irezonábili; f. irezonábilă, pl. irezonábile
irezonabilul
IREZONÁBIL, -Ă adj. Nerațional, nechibzuit, lipsit de judecată. [Cf. fr. irraisonnable]. DOOM
irezonábil (rar) adj. m., pl. irezonábili; f. irezonábilă, pl. irezonábile
irezonabilului
IREZONÁBIL, -Ă adj. Nerațional, nechibzuit, lipsit de judecată. [Cf. fr. irraisonnable]. DOOM
irezonábil (rar) adj. m., pl. irezonábili; f. irezonábilă, pl. irezonábile
irid
IRID- v. irido-.
iridacee
IRIDACÉE, iridacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee monocotiledonate, cu flori de obicei decorative; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. – Din fr. iridacée. DOOM
iridacée s. f., art. iridacéea, g.-d. art. iridacéei; pl. iridacée
iridaceea
IRIDACÉE, iridacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee monocotiledonate, cu flori de obicei decorative; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. – Din fr. iridacée. DOOM
iridacée s. f., art. iridacéea, g.-d. art. iridacéei; pl. iridacée
iridaceei
IRIDACÉE, iridacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee monocotiledonate, cu flori de obicei decorative; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. – Din fr. iridacée. DOOM
iridacée s. f., art. iridacéea, g.-d. art. iridacéei; pl. iridacée
iridaceele
IRIDACÉE, iridacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee monocotiledonate, cu flori de obicei decorative; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. – Din fr. iridacée. DOOM
iridacée s. f., art. iridacéea, g.-d. art. iridacéei; pl. iridacée
iridaceelor
IRIDACÉE, iridacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee monocotiledonate, cu flori de obicei decorative; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. – Din fr. iridacée. DOOM
iridacée s. f., art. iridacéea, g.-d. art. iridacéei; pl. iridacée
iridectomia
IRIDECTOMÍE, iridectomii, s. f. (Med.) Secționare a unei porțiuni din iris. – Din fr. iridectomie.
iridectomie
IRIDECTOMÍE, iridectomii, s. f. (Med.) Secționare a unei porțiuni din iris. – Din fr. iridectomie.
iridectomiei
IRIDECTOMÍE, iridectomii, s. f. (Med.) Secționare a unei porțiuni din iris. – Din fr. iridectomie.
iridectomii
IRIDECTOMÍE, iridectomii, s. f. (Med.) Secționare a unei porțiuni din iris. – Din fr. iridectomie.
iridectomiile
IRIDECTOMÍE, iridectomii, s. f. (Med.) Secționare a unei porțiuni din iris. – Din fr. iridectomie.
iridectomiilor
IRIDECTOMÍE, iridectomii, s. f. (Med.) Secționare a unei porțiuni din iris. – Din fr. iridectomie.
iridentism
IREDENTÍSM s. n. Mișcare națională care revendică anexarea la patria-mamă a unor teritorii populate de același grup etnic și care se află sub dominație străină. [Var.: iridentísm s. n.] – Din it. irredentismo, fr. irrédentisme. DOOM
iredentísm s. n.
iridentist
IRIDENTÍST, -Ă s. m. și f., adj. v. iredentist. DOOM
iredentíst adj. m., s. m., pl. iredentíști; adj. f., s. f. iredentístă, pl. iredentíste
iridentist
IRIDENTÍST, -Ă s. m. și f., adj. v. iredentist. DOOM
iredentíst adj. m., s. m., pl. iredentíști; adj. f., s. f. iredentístă, pl. iredentíste
iridentistă
IRIDENTÍST, -Ă s. m. și f., adj. v. iredentist. DOOM
iredentíst adj. m., s. m., pl. iredentíști; adj. f., s. f. iredentístă, pl. iredentíste
iridescent
IRIDESCÉNT, -Ă adj. Care schimbă culorile (ca cele de curcubeu); curcubeic. [Cf. fr. iridescent, it. iridescente].
iridiu
IRÍDIUM s. n. v. iridiu. DOOM
irídiu [diu pron. diu] s. n., art. irídiul; simb. Ir
iridiul
IRÍDIUM s. n. v. iridiu. DOOM
irídiu [diu pron. diu] s. n., art. irídiul; simb. Ir
iridiului
IRÍDIUM s. n. v. iridiu. DOOM
irídiu [diu pron. diu] s. n., art. irídiul; simb. Ir
iridium
IRÍDIUM s. n. v. iridiu. DOOM
irídiu [diu pron. diu] s. n., art. irídiul; simb. Ir
irido
IRIDO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) iris”. [Var. irid-. / < fr. irido-, cf. gr. iris, iridis].
iridodializă
IRIDODIALÍZĂ s.f. (Med.) Separare sau rupere traumatică sau chirurgicală a irisului din inserția sa. [Pron. -di-a-. / < fr. iridodialyse, cf. gr. iris – iris, dialysis – separare].
iridoplegie
IRIDOPLEGÍE s.f. (Med.) Paralizie a irisului. [Gen. -iei. / < fr. iridoplégie].
iridoscoape
IRIDOSCÓP, iridoscoape, s. n. (Med.) Instrument folosit pentru examinarea irisului. – Din fr. iridoscope.
iridoscoapele
IRIDOSCÓP, iridoscoape, s. n. (Med.) Instrument folosit pentru examinarea irisului. – Din fr. iridoscope.
iridoscoapelor
IRIDOSCÓP, iridoscoape, s. n. (Med.) Instrument folosit pentru examinarea irisului. – Din fr. iridoscope.
iridoscop
IRIDOSCÓP, iridoscoape, s. n. (Med.) Instrument folosit pentru examinarea irisului. – Din fr. iridoscope.
iridoscopia
IRIDOSCOPÍE, iridoscopii, s. f. Examinare a irisului cu ajutorul iridoscopului. – Din fr. iridoscopie.
iridoscopie
IRIDOSCOPÍE, iridoscopii, s. f. Examinare a irisului cu ajutorul iridoscopului. – Din fr. iridoscopie.
iridoscopiei
IRIDOSCOPÍE, iridoscopii, s. f. Examinare a irisului cu ajutorul iridoscopului. – Din fr. iridoscopie.
iridoscopii
IRIDOSCOPÍE, iridoscopii, s. f. Examinare a irisului cu ajutorul iridoscopului. – Din fr. iridoscopie.
iridoscopiile
IRIDOSCOPÍE, iridoscopii, s. f. Examinare a irisului cu ajutorul iridoscopului. – Din fr. iridoscopie.
iridoscopiilor
IRIDOSCOPÍE, iridoscopii, s. f. Examinare a irisului cu ajutorul iridoscopului. – Din fr. iridoscopie.
iridoscopul
IRIDOSCÓP, iridoscoape, s. n. (Med.) Instrument folosit pentru examinarea irisului. – Din fr. iridoscope.
iridoscopului
IRIDOSCÓP, iridoscoape, s. n. (Med.) Instrument folosit pentru examinarea irisului. – Din fr. iridoscope.
iridotomie
IRIDOTOMÍE s.f. (Med.) Secționare chirurgicală a irisului pentru a crea o pupilă artificială. [Gen. -iei. / < fr. iridotomie, cf. gr. iris – iris, tome – tăiere].
iriga
IRIGÁ, irig, vb. I. Tranz. A aplica, a efectua lucrări de irigații pe un teren arabil. ♦ (Despre sânge) A circula într-un organism, într-un organ, într-un țesut. [Prez. ind. și: iríghez] – Din fr. irriguer, lat. irrigare. DOOM
!irigá (a ~) vb., ind. prez. 3 irígă
iriga
IRIGÁ, irighéz (iríg), vb. I. Tranz. A aplica, a efectua lucrări de irigații pe un teren arabil. ♦ (Despre sânge) A circula într-un organism, într-un organ, într-un țesut. – Din fr. irriguer, lat. irrigare.
irigabil
IRIGÁBIL, -Ă, irigabili, -e, adj. (Despre terenuri) Care poate fi irigat, care poate fi făcut productiv cu ajutorul irigației. – Din fr. irrigable. DOOM
irigábil adj. m., pl. irigábili; f. irigábilă, pl. irigábile
irigabila
IRIGÁBIL, -Ă, irigabili, -e, adj. (Despre terenuri) Care poate fi irigat, care poate fi făcut productiv cu ajutorul irigației. – Din fr. irrigable. DOOM
irigábil adj. m., pl. irigábili; f. irigábilă, pl. irigábile
irigabile
IRIGÁBIL, -Ă, irigabili, -e, adj. (Despre terenuri) Care poate fi irigat, care poate fi făcut productiv cu ajutorul irigației. – Din fr. irrigable. DOOM
irigábil adj. m., pl. irigábili; f. irigábilă, pl. irigábile
irigabilei
IRIGÁBIL, -Ă, irigabili, -e, adj. (Despre terenuri) Care poate fi irigat, care poate fi făcut productiv cu ajutorul irigației. – Din fr. irrigable. DOOM
irigábil adj. m., pl. irigábili; f. irigábilă, pl. irigábile
irigabilele
IRIGÁBIL, -Ă, irigabili, -e, adj. (Despre terenuri) Care poate fi irigat, care poate fi făcut productiv cu ajutorul irigației. – Din fr. irrigable. DOOM
irigábil adj. m., pl. irigábili; f. irigábilă, pl. irigábile
irigabilelor
IRIGÁBIL, -Ă, irigabili, -e, adj. (Despre terenuri) Care poate fi irigat, care poate fi făcut productiv cu ajutorul irigației. – Din fr. irrigable. DOOM
irigábil adj. m., pl. irigábili; f. irigábilă, pl. irigábile
irigabili
IRIGÁBIL, -Ă, irigabili, -e, adj. (Despre terenuri) Care poate fi irigat, care poate fi făcut productiv cu ajutorul irigației. – Din fr. irrigable. DOOM
irigábil adj. m., pl. irigábili; f. irigábilă, pl. irigábile
irigabilii
IRIGÁBIL, -Ă, irigabili, -e, adj. (Despre terenuri) Care poate fi irigat, care poate fi făcut productiv cu ajutorul irigației. – Din fr. irrigable. DOOM
irigábil adj. m., pl. irigábili; f. irigábilă, pl. irigábile
irigabililor
IRIGÁBIL, -Ă, irigabili, -e, adj. (Despre terenuri) Care poate fi irigat, care poate fi făcut productiv cu ajutorul irigației. – Din fr. irrigable. DOOM
irigábil adj. m., pl. irigábili; f. irigábilă, pl. irigábile
irigabilul
IRIGÁBIL, -Ă, irigabili, -e, adj. (Despre terenuri) Care poate fi irigat, care poate fi făcut productiv cu ajutorul irigației. – Din fr. irrigable. DOOM
irigábil adj. m., pl. irigábili; f. irigábilă, pl. irigábile
irigabilului
IRIGÁBIL, -Ă, irigabili, -e, adj. (Despre terenuri) Care poate fi irigat, care poate fi făcut productiv cu ajutorul irigației. – Din fr. irrigable. DOOM
irigábil adj. m., pl. irigábili; f. irigábilă, pl. irigábile
irigare
IRIGÁRE, irigări, s. f. Acțiunea de a iriga și rezultatul ei. – V. iriga. DOOM
irigáre s. f., g.-d. art. irigắrii; pl. irigắri
irigarea
IRIGÁRE, irigări, s. f. Acțiunea de a iriga și rezultatul ei. – V. iriga. DOOM
irigáre s. f., g.-d. art. irigắrii; pl. irigắri
irigat
IRIGÁT, -Ă, irigați, -te, adj. (Despre terenuri agricole) Pe care s-au amenajat lucrări de irigație. ♦ (Despre organe, țesuturi) Prin care circulă sânge. – V. iriga.
irigata
IRIGÁT, -Ă, irigați, -te, adj. (Despre terenuri agricole) Pe care s-au amenajat lucrări de irigație. ♦ (Despre organe, țesuturi) Prin care circulă sânge. – V. iriga.
irigate
IRIGÁT, -Ă, irigați, -te, adj. (Despre terenuri agricole) Pe care s-au amenajat lucrări de irigație. ♦ (Despre organe, țesuturi) Prin care circulă sânge. – V. iriga.
irigatei
IRIGÁT, -Ă, irigați, -te, adj. (Despre terenuri agricole) Pe care s-au amenajat lucrări de irigație. ♦ (Despre organe, țesuturi) Prin care circulă sânge. – V. iriga.
irigatele
IRIGÁT, -Ă, irigați, -te, adj. (Despre terenuri agricole) Pe care s-au amenajat lucrări de irigație. ♦ (Despre organe, țesuturi) Prin care circulă sânge. – V. iriga.
irigatelor
IRIGÁT, -Ă, irigați, -te, adj. (Despre terenuri agricole) Pe care s-au amenajat lucrări de irigație. ♦ (Despre organe, țesuturi) Prin care circulă sânge. – V. iriga.
irigatoare
IRIGATÓR, irigatoare, s. n. (Med.) Aparat cu care se fac clisme sau spălături interne; clistir. – Din fr. irrigateur. DOOM
irigatór s. n., pl. irigatoáre
irigatoarele
IRIGATÓR, irigatoare, s. n. (Med.) Aparat cu care se fac clisme sau spălături interne; clistir. – Din fr. irrigateur. DOOM
irigatór s. n., pl. irigatoáre
irigatoarelor
IRIGATÓR, irigatoare, s. n. (Med.) Aparat cu care se fac clisme sau spălături interne; clistir. – Din fr. irrigateur. DOOM
irigatór s. n., pl. irigatoáre
irigator
IRIGATÓR, irigatoare, s. n. (Med.) Aparat cu care se fac clisme sau spălături interne; clistir. – Din fr. irrigateur. DOOM
irigatór s. n., pl. irigatoáre
irigatorul
IRIGATÓR, irigatoare, s. n. (Med.) Aparat cu care se fac clisme sau spălături interne; clistir. – Din fr. irrigateur. DOOM
irigatór s. n., pl. irigatoáre
irigatorului
IRIGATÓR, irigatoare, s. n. (Med.) Aparat cu care se fac clisme sau spălături interne; clistir. – Din fr. irrigateur. DOOM
irigatór s. n., pl. irigatoáre
irigatul
IRIGÁT, -Ă, irigați, -te, adj. (Despre terenuri agricole) Pe care s-au amenajat lucrări de irigație. ♦ (Despre organe, țesuturi) Prin care circulă sânge. – V. iriga.
irigatului
IRIGÁT, -Ă, irigați, -te, adj. (Despre terenuri agricole) Pe care s-au amenajat lucrări de irigație. ♦ (Despre organe, țesuturi) Prin care circulă sânge. – V. iriga.
irigați
IRIGÁT, -Ă, irigați, -te, adj. (Despre terenuri agricole) Pe care s-au amenajat lucrări de irigație. ♦ (Despre organe, țesuturi) Prin care circulă sânge. – V. iriga.
irigația
IRIGÁȚIE, irigații, s. f. Ansamblul lucrărilor efectuate pentru a se asigura aprovizionarea cu apă a culturilor agricole în vederea măririi producției și asigurarea independenței acesteia față de regimul pluviometric. [Var.: irigațiúne s. f.] – Din fr. irrigation, lat. irrigatio. DOOM
irigáție (-ți-e) s. f., art. irigáția (-ți-a), g.-d. art. irigáției; pl. irigáții, art. irigáțiile (-ți-i-)
irigație
IRIGÁȚIE, irigații, s. f. Ansamblul lucrărilor efectuate pentru a se asigura aprovizionarea cu apă a culturilor agricole în vederea măririi producției și asigurarea independenței acesteia față de regimul pluviometric. [Var.: irigațiúne s. f.] – Din fr. irrigation, lat. irrigatio. DOOM
irigáție (-ți-e) s. f., art. irigáția (-ți-a), g.-d. art. irigáției; pl. irigáții, art. irigáțiile (-ți-i-)
irigației
IRIGÁȚIE, irigații, s. f. Ansamblul lucrărilor efectuate pentru a se asigura aprovizionarea cu apă a culturilor agricole în vederea măririi producției și asigurarea independenței acesteia față de regimul pluviometric. [Var.: irigațiúne s. f.] – Din fr. irrigation, lat. irrigatio. DOOM
irigáție (-ți-e) s. f., art. irigáția (-ți-a), g.-d. art. irigáției; pl. irigáții, art. irigáțiile (-ți-i-)
irigații
IRIGÁT, -Ă, irigați, -te, adj. (Despre terenuri agricole) Pe care s-au amenajat lucrări de irigație. ♦ (Despre organe, țesuturi) Prin care circulă sânge. – V. iriga.
irigații
IRIGÁȚIE, irigații, s. f. Ansamblul lucrărilor efectuate pentru a se asigura aprovizionarea cu apă a culturilor agricole în vederea măririi producției și asigurarea independenței acesteia față de regimul pluviometric. [Var.: irigațiúne s. f.] – Din fr. irrigation, lat. irrigatio. DOOM
irigáție (-ți-e) s. f., art. irigáția (-ți-a), g.-d. art. irigáției; pl. irigáții, art. irigáțiile (-ți-i-)
irigațiile
IRIGÁȚIE, irigații, s. f. Ansamblul lucrărilor efectuate pentru a se asigura aprovizionarea cu apă a culturilor agricole în vederea măririi producției și asigurarea independenței acesteia față de regimul pluviometric. [Var.: irigațiúne s. f.] – Din fr. irrigation, lat. irrigatio. DOOM
irigáție (-ți-e) s. f., art. irigáția (-ți-a), g.-d. art. irigáției; pl. irigáții, art. irigáțiile (-ți-i-)
irigațiilor
IRIGÁȚIE, irigații, s. f. Ansamblul lucrărilor efectuate pentru a se asigura aprovizionarea cu apă a culturilor agricole în vederea măririi producției și asigurarea independenței acesteia față de regimul pluviometric. [Var.: irigațiúne s. f.] – Din fr. irrigation, lat. irrigatio. DOOM
irigáție (-ți-e) s. f., art. irigáția (-ți-a), g.-d. art. irigáției; pl. irigáții, art. irigáțiile (-ți-i-)
irigaților
IRIGÁT, -Ă, irigați, -te, adj. (Despre terenuri agricole) Pe care s-au amenajat lucrări de irigație. ♦ (Despre organe, țesuturi) Prin care circulă sânge. – V. iriga.
irigațiune
IRIGÁȚIE, irigații, s. f. Ansamblul lucrărilor efectuate pentru a se asigura aprovizionarea cu apă a culturilor agricole în vederea măririi producției și asigurarea independenței acesteia față de regimul pluviometric. [Var.: irigațiúne s. f.] – Din fr. irrigation, lat. irrigatio. DOOM
irigáție (-ți-e) s. f., art. irigáția (-ți-a), g.-d. art. irigáției; pl. irigáții, art. irigáțiile (-ți-i-)
irigoscopia
IRIGOSCOPÍE, irigoscopii, s. f. (Med.) Examen radiologic al colonului după introducerea unei substanțe de contrast pe cale rectală. – Din fr. irrigoscopie.
irigoscopie
IRIGOSCOPÍE, irigoscopii, s. f. (Med.) Examen radiologic al colonului după introducerea unei substanțe de contrast pe cale rectală. – Din fr. irrigoscopie.
irigoscopiei
IRIGOSCOPÍE, irigoscopii, s. f. (Med.) Examen radiologic al colonului după introducerea unei substanțe de contrast pe cale rectală. – Din fr. irrigoscopie.
irigoscopii
IRIGOSCOPÍE, irigoscopii, s. f. (Med.) Examen radiologic al colonului după introducerea unei substanțe de contrast pe cale rectală. – Din fr. irrigoscopie.
irigoscopiile
IRIGOSCOPÍE, irigoscopii, s. f. (Med.) Examen radiologic al colonului după introducerea unei substanțe de contrast pe cale rectală. – Din fr. irrigoscopie.
irigoscopiilor
IRIGOSCOPÍE, irigoscopii, s. f. (Med.) Examen radiologic al colonului după introducerea unei substanțe de contrast pe cale rectală. – Din fr. irrigoscopie.
irigări
IRIGÁRE, irigări, s. f. Acțiunea de a iriga și rezultatul ei. – V. iriga. DOOM
irigáre s. f., g.-d. art. irigắrii; pl. irigắri
irigării
IRIGÁRE, irigări, s. f. Acțiunea de a iriga și rezultatul ei. – V. iriga. DOOM
irigáre s. f., g.-d. art. irigắrii; pl. irigắri
irigările
IRIGÁRE, irigări, s. f. Acțiunea de a iriga și rezultatul ei. – V. iriga. DOOM
irigáre s. f., g.-d. art. irigắrii; pl. irigắri
irigărilor
IRIGÁRE, irigări, s. f. Acțiunea de a iriga și rezultatul ei. – V. iriga. DOOM
irigáre s. f., g.-d. art. irigắrii; pl. irigắri
irimic
IRIMÍC s. n. Produs intermediar rezultat din măcinarea industrială a grâului, folosit ca făină furajeră. – Din tc. irmik. DOOM
irimíc s. n.
irimicul
IRIMÍC s. n. Produs intermediar rezultat din măcinarea industrială a grâului, folosit ca făină furajeră. – Din tc. irmik. DOOM
irimíc s. n.
irimicului
IRIMÍC s. n. Produs intermediar rezultat din măcinarea industrială a grâului, folosit ca făină furajeră. – Din tc. irmik. DOOM
irimíc s. n.
iris
ÍRIS, (I) irisuri, s. n., (II) iriși, s. m. I. S. n. 1. Membrană circulară, colorată a ochiului, situată înaintea cristalinului, în mijlocul căreia se găsește pupila. 2. Diafragmă cu diametru variabil, folosită la instrumentele optice pentru a regla fasciculul de lumină care pătrunde în instrument. II. S. m. (Bot.) Stânjenel. – Din fr., lat. iris. DOOM
íris2 (membrană a ochiului, diafragmă) s. n., pl. írisuri
iris
Iris, fiica lui Thaumas și a Electrei și soră cu harpiile. Simboliza curcubeul și îndeplinea printre muritori funcția de mesageră a zeilor. Iris îi slujea cu precădere pe Zeus și pe Hera.
irisul
ÍRIS, (I) irisuri, s. n., (II) iriși, s. m. I. S. n. 1. Membrană circulară, colorată a ochiului, situată înaintea cristalinului, în mijlocul căreia se găsește pupila. 2. Diafragmă cu diametru variabil, folosită la instrumentele optice pentru a regla fasciculul de lumină care pătrunde în instrument. II. S. m. (Bot.) Stânjenel. – Din fr., lat. iris. DOOM
íris2 (membrană a ochiului, diafragmă) s. n., pl. írisuri
irisului
ÍRIS, (I) irisuri, s. n., (II) iriși, s. m. I. S. n. 1. Membrană circulară, colorată a ochiului, situată înaintea cristalinului, în mijlocul căreia se găsește pupila. 2. Diafragmă cu diametru variabil, folosită la instrumentele optice pentru a regla fasciculul de lumină care pătrunde în instrument. II. S. m. (Bot.) Stânjenel. – Din fr., lat. iris. DOOM
íris2 (membrană a ochiului, diafragmă) s. n., pl. írisuri
irisuri
ÍRIS, (I) irisuri, s. n., (II) iriși, s. m. I. S. n. 1. Membrană circulară, colorată a ochiului, situată înaintea cristalinului, în mijlocul căreia se găsește pupila. 2. Diafragmă cu diametru variabil, folosită la instrumentele optice pentru a regla fasciculul de lumină care pătrunde în instrument. II. S. m. (Bot.) Stânjenel. – Din fr., lat. iris. DOOM
íris2 (membrană a ochiului, diafragmă) s. n., pl. írisuri
irisurile
ÍRIS, (I) irisuri, s. n., (II) iriși, s. m. I. S. n. 1. Membrană circulară, colorată a ochiului, situată înaintea cristalinului, în mijlocul căreia se găsește pupila. 2. Diafragmă cu diametru variabil, folosită la instrumentele optice pentru a regla fasciculul de lumină care pătrunde în instrument. II. S. m. (Bot.) Stânjenel. – Din fr., lat. iris. DOOM
íris2 (membrană a ochiului, diafragmă) s. n., pl. írisuri
irisurilor
ÍRIS, (I) irisuri, s. n., (II) iriși, s. m. I. S. n. 1. Membrană circulară, colorată a ochiului, situată înaintea cristalinului, în mijlocul căreia se găsește pupila. 2. Diafragmă cu diametru variabil, folosită la instrumentele optice pentru a regla fasciculul de lumină care pătrunde în instrument. II. S. m. (Bot.) Stânjenel. – Din fr., lat. iris. DOOM
íris2 (membrană a ochiului, diafragmă) s. n., pl. írisuri
irit
IRITÁ, irít, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) enerva, a (se) înfuria. 2. A (se) produce o ușoară congestie sau o inflamație dureroasă. – Din fr. irriter, lat. irritare. DOOM
iritá (a ~) vb., ind. prez. 3 irítă
irita
IRITÁ, irít, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) enerva, a (se) înfuria. 2. A (se) produce o ușoară congestie sau o inflamație dureroasă. – Din fr. irriter, lat. irritare. DOOM
iritá (a ~) vb., ind. prez. 3 irítă
irita
IRÍTĂ, irite, s. f. Inflamație a irisului, care se manifestă prin dureri locale, imposibilitate de a suporta lumina, prin contracția pupilei, decolorarea irisului etc. – Din fr. iritis. DOOM
irítă s. f., g.-d. art. irítei; pl. iríte
iritabil
IRITÁBIL, -Ă, iritabili, -e, adj. Care se irită, se supără ușor; irascibil, supărăcios. – Din fr. irritable, lat. irritabilis. DOOM
iritábil adj. m., pl. iritábili; f. iritábilă, pl. iritábile
iritabila
IRITÁBIL, -Ă, iritabili, -e, adj. Care se irită, se supără ușor; irascibil, supărăcios. – Din fr. irritable, lat. irritabilis. DOOM
iritábil adj. m., pl. iritábili; f. iritábilă, pl. iritábile
iritabile
IRITÁBIL, -Ă, iritabili, -e, adj. Care se irită, se supără ușor; irascibil, supărăcios. – Din fr. irritable, lat. irritabilis. DOOM
iritábil adj. m., pl. iritábili; f. iritábilă, pl. iritábile
iritabilei
IRITÁBIL, -Ă, iritabili, -e, adj. Care se irită, se supără ușor; irascibil, supărăcios. – Din fr. irritable, lat. irritabilis. DOOM
iritábil adj. m., pl. iritábili; f. iritábilă, pl. iritábile
iritabilele
IRITÁBIL, -Ă, iritabili, -e, adj. Care se irită, se supără ușor; irascibil, supărăcios. – Din fr. irritable, lat. irritabilis. DOOM
iritábil adj. m., pl. iritábili; f. iritábilă, pl. iritábile
iritabilelor
IRITÁBIL, -Ă, iritabili, -e, adj. Care se irită, se supără ușor; irascibil, supărăcios. – Din fr. irritable, lat. irritabilis. DOOM
iritábil adj. m., pl. iritábili; f. iritábilă, pl. iritábile
iritabili
IRITÁBIL, -Ă, iritabili, -e, adj. Care se irită, se supără ușor; irascibil, supărăcios. – Din fr. irritable, lat. irritabilis. DOOM
iritábil adj. m., pl. iritábili; f. iritábilă, pl. iritábile
iritabilii
IRITÁBIL, -Ă, iritabili, -e, adj. Care se irită, se supără ușor; irascibil, supărăcios. – Din fr. irritable, lat. irritabilis. DOOM
iritábil adj. m., pl. iritábili; f. iritábilă, pl. iritábile
iritabililor
IRITÁBIL, -Ă, iritabili, -e, adj. Care se irită, se supără ușor; irascibil, supărăcios. – Din fr. irritable, lat. irritabilis. DOOM
iritábil adj. m., pl. iritábili; f. iritábilă, pl. iritábile
iritabilitate
IRITABILITÁTE, iritabilități, s. f. Proprietatea de a se irita (ușor); starea celui iritabil; irascibilitate. ♦ (Fiziol.) Proprietate generală a materiei vii de a reacționa la acțiunea anumitor factori externi prin modificarea metabolismului. – Din fr. irritabilité, lat. irritabilitas, -atis. DOOM
iritabilitáte s. f., g.-d. art. iritabilitắții; pl. iritabilitắți
iritabilitatea
IRITABILITÁTE, iritabilități, s. f. Proprietatea de a se irita (ușor); starea celui iritabil; irascibilitate. ♦ (Fiziol.) Proprietate generală a materiei vii de a reacționa la acțiunea anumitor factori externi prin modificarea metabolismului. – Din fr. irritabilité, lat. irritabilitas, -atis. DOOM
iritabilitáte s. f., g.-d. art. iritabilitắții; pl. iritabilitắți
iritabilități
IRITABILITÁTE, iritabilități, s. f. Proprietatea de a se irita (ușor); starea celui iritabil; irascibilitate. ♦ (Fiziol.) Proprietate generală a materiei vii de a reacționa la acțiunea anumitor factori externi prin modificarea metabolismului. – Din fr. irritabilité, lat. irritabilitas, -atis. DOOM
iritabilitáte s. f., g.-d. art. iritabilitắții; pl. iritabilitắți
iritabilității
IRITABILITÁTE, iritabilități, s. f. Proprietatea de a se irita (ușor); starea celui iritabil; irascibilitate. ♦ (Fiziol.) Proprietate generală a materiei vii de a reacționa la acțiunea anumitor factori externi prin modificarea metabolismului. – Din fr. irritabilité, lat. irritabilitas, -atis. DOOM
iritabilitáte s. f., g.-d. art. iritabilitắții; pl. iritabilitắți
iritabilitățile
IRITABILITÁTE, iritabilități, s. f. Proprietatea de a se irita (ușor); starea celui iritabil; irascibilitate. ♦ (Fiziol.) Proprietate generală a materiei vii de a reacționa la acțiunea anumitor factori externi prin modificarea metabolismului. – Din fr. irritabilité, lat. irritabilitas, -atis. DOOM
iritabilitáte s. f., g.-d. art. iritabilitắții; pl. iritabilitắți
iritabilităților
IRITABILITÁTE, iritabilități, s. f. Proprietatea de a se irita (ușor); starea celui iritabil; irascibilitate. ♦ (Fiziol.) Proprietate generală a materiei vii de a reacționa la acțiunea anumitor factori externi prin modificarea metabolismului. – Din fr. irritabilité, lat. irritabilitas, -atis. DOOM
iritabilitáte s. f., g.-d. art. iritabilitắții; pl. iritabilitắți
iritabilul
IRITÁBIL, -Ă, iritabili, -e, adj. Care se irită, se supără ușor; irascibil, supărăcios. – Din fr. irritable, lat. irritabilis. DOOM
iritábil adj. m., pl. iritábili; f. iritábilă, pl. iritábile
iritabilului
IRITÁBIL, -Ă, iritabili, -e, adj. Care se irită, se supără ușor; irascibil, supărăcios. – Din fr. irritable, lat. irritabilis. DOOM
iritábil adj. m., pl. iritábili; f. iritábilă, pl. iritábile
iritai
IRITÁ, irít, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) enerva, a (se) înfuria. 2. A (se) produce o ușoară congestie sau o inflamație dureroasă. – Din fr. irriter, lat. irritare. DOOM
iritá (a ~) vb., ind. prez. 3 irítă
iritam
IRITÁ, irít, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) enerva, a (se) înfuria. 2. A (se) produce o ușoară congestie sau o inflamație dureroasă. – Din fr. irriter, lat. irritare. DOOM
iritá (a ~) vb., ind. prez. 3 irítă
iritant
IRITÁNT, -Ă, iritanți, -te, adj. 1. Care irită; care supără, care întărâtă; enervant, agasant. 2. Care produce iritații, inflamații. – Din fr. irritant. DOOM
iritánt adj. m., pl. iritánți; f. iritántă, pl. iritánte
iritanta
IRITÁNT, -Ă, iritanți, -te, adj. 1. Care irită; care supără, care întărâtă; enervant, agasant. 2. Care produce iritații, inflamații. – Din fr. irritant. DOOM
iritánt adj. m., pl. iritánți; f. iritántă, pl. iritánte
iritante
IRITÁNT, -Ă, iritanți, -te, adj. 1. Care irită; care supără, care întărâtă; enervant, agasant. 2. Care produce iritații, inflamații. – Din fr. irritant. DOOM
iritánt adj. m., pl. iritánți; f. iritántă, pl. iritánte
iritantei
IRITÁNT, -Ă, iritanți, -te, adj. 1. Care irită; care supără, care întărâtă; enervant, agasant. 2. Care produce iritații, inflamații. – Din fr. irritant. DOOM
iritánt adj. m., pl. iritánți; f. iritántă, pl. iritánte
iritantele
IRITÁNT, -Ă, iritanți, -te, adj. 1. Care irită; care supără, care întărâtă; enervant, agasant. 2. Care produce iritații, inflamații. – Din fr. irritant. DOOM
iritánt adj. m., pl. iritánți; f. iritántă, pl. iritánte
iritantelor
IRITÁNT, -Ă, iritanți, -te, adj. 1. Care irită; care supără, care întărâtă; enervant, agasant. 2. Care produce iritații, inflamații. – Din fr. irritant. DOOM
iritánt adj. m., pl. iritánți; f. iritántă, pl. iritánte
iritantul
IRITÁNT, -Ă, iritanți, -te, adj. 1. Care irită; care supără, care întărâtă; enervant, agasant. 2. Care produce iritații, inflamații. – Din fr. irritant. DOOM
iritánt adj. m., pl. iritánți; f. iritántă, pl. iritánte
iritantului
IRITÁNT, -Ă, iritanți, -te, adj. 1. Care irită; care supără, care întărâtă; enervant, agasant. 2. Care produce iritații, inflamații. – Din fr. irritant. DOOM
iritánt adj. m., pl. iritánți; f. iritántă, pl. iritánte
iritanți
IRITÁNT, -Ă, iritanți, -te, adj. 1. Care irită; care supără, care întărâtă; enervant, agasant. 2. Care produce iritații, inflamații. – Din fr. irritant. DOOM
iritánt adj. m., pl. iritánți; f. iritántă, pl. iritánte
iritanții
IRITÁNT, -Ă, iritanți, -te, adj. 1. Care irită; care supără, care întărâtă; enervant, agasant. 2. Care produce iritații, inflamații. – Din fr. irritant. DOOM
iritánt adj. m., pl. iritánți; f. iritántă, pl. iritánte
iritanților
IRITÁNT, -Ă, iritanți, -te, adj. 1. Care irită; care supără, care întărâtă; enervant, agasant. 2. Care produce iritații, inflamații. – Din fr. irritant. DOOM
iritánt adj. m., pl. iritánți; f. iritántă, pl. iritánte
iritare
IRITÁ, irít, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) enerva, a (se) înfuria. 2. A (se) produce o ușoară congestie sau o inflamație dureroasă. – Din fr. irriter, lat. irritare. DOOM
iritá (a ~) vb., ind. prez. 3 irítă
iritare
IRITÁRE, iritări, s. f. Acțiunea de a (se) irita și rezultatul ei; enervare, iritație. – V. irita. DOOM
iritáre s. f., g.-d. art. iritắrii; pl. iritắri
iritarea
IRITÁRE, iritări, s. f. Acțiunea de a (se) irita și rezultatul ei; enervare, iritație. – V. irita. DOOM
iritáre s. f., g.-d. art. iritắrii; pl. iritắri
iritară
IRITÁ, irít, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) enerva, a (se) înfuria. 2. A (se) produce o ușoară congestie sau o inflamație dureroasă. – Din fr. irriter, lat. irritare. DOOM
iritá (a ~) vb., ind. prez. 3 irítă
iritarăm
IRITÁ, irít, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) enerva, a (se) înfuria. 2. A (se) produce o ușoară congestie sau o inflamație dureroasă. – Din fr. irriter, lat. irritare. DOOM
iritá (a ~) vb., ind. prez. 3 irítă
iritarăți
IRITÁ, irít, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) enerva, a (se) înfuria. 2. A (se) produce o ușoară congestie sau o inflamație dureroasă. – Din fr. irriter, lat. irritare. DOOM
iritá (a ~) vb., ind. prez. 3 irítă
iritase
IRITÁ, irít, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) enerva, a (se) înfuria. 2. A (se) produce o ușoară congestie sau o inflamație dureroasă. – Din fr. irriter, lat. irritare. DOOM
iritá (a ~) vb., ind. prez. 3 irítă
iritasem
IRITÁ, irít, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) enerva, a (se) înfuria. 2. A (se) produce o ușoară congestie sau o inflamație dureroasă. – Din fr. irriter, lat. irritare. DOOM
iritá (a ~) vb., ind. prez. 3 irítă
iritaseră
IRITÁ, irít, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) enerva, a (se) înfuria. 2. A (se) produce o ușoară congestie sau o inflamație dureroasă. – Din fr. irriter, lat. irritare. DOOM
iritá (a ~) vb., ind. prez. 3 irítă
iritaserăm
IRITÁ, irít, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) enerva, a (se) înfuria. 2. A (se) produce o ușoară congestie sau o inflamație dureroasă. – Din fr. irriter, lat. irritare. DOOM
iritá (a ~) vb., ind. prez. 3 irítă
iritaserăți
IRITÁ, irít, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) enerva, a (se) înfuria. 2. A (se) produce o ușoară congestie sau o inflamație dureroasă. – Din fr. irriter, lat. irritare. DOOM
iritá (a ~) vb., ind. prez. 3 irítă
iritaseși
IRITÁ, irít, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) enerva, a (se) înfuria. 2. A (se) produce o ușoară congestie sau o inflamație dureroasă. – Din fr. irriter, lat. irritare. DOOM
iritá (a ~) vb., ind. prez. 3 irítă
iritaseți
IRITÁ, irít, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) enerva, a (se) înfuria. 2. A (se) produce o ușoară congestie sau o inflamație dureroasă. – Din fr. irriter, lat. irritare. DOOM
iritá (a ~) vb., ind. prez. 3 irítă
iritat
IRITÁ, irít, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) enerva, a (se) înfuria. 2. A (se) produce o ușoară congestie sau o inflamație dureroasă. – Din fr. irriter, lat. irritare. DOOM
iritá (a ~) vb., ind. prez. 3 irítă
iritat
IRITÁT, -Ă, iritați, -te, adj. 1. Care se află în stare de enervare, de surescitare nervoasă, de mânie trecătoare; ațâțat, surescitat, enervat. 2. Care este inflamat, ușor congestionat. – V. irita.
iritata
IRITÁT, -Ă, iritați, -te, adj. 1. Care se află în stare de enervare, de surescitare nervoasă, de mânie trecătoare; ațâțat, surescitat, enervat. 2. Care este inflamat, ușor congestionat. – V. irita.
iritate
IRITÁT, -Ă, iritați, -te, adj. 1. Care se află în stare de enervare, de surescitare nervoasă, de mânie trecătoare; ațâțat, surescitat, enervat. 2. Care este inflamat, ușor congestionat. – V. irita.
iritatei
IRITÁT, -Ă, iritați, -te, adj. 1. Care se află în stare de enervare, de surescitare nervoasă, de mânie trecătoare; ațâțat, surescitat, enervat. 2. Care este inflamat, ușor congestionat. – V. irita.
iritatele
IRITÁT, -Ă, iritați, -te, adj. 1. Care se află în stare de enervare, de surescitare nervoasă, de mânie trecătoare; ațâțat, surescitat, enervat. 2. Care este inflamat, ușor congestionat. – V. irita.
iritatelor
IRITÁT, -Ă, iritați, -te, adj. 1. Care se află în stare de enervare, de surescitare nervoasă, de mânie trecătoare; ațâțat, surescitat, enervat. 2. Care este inflamat, ușor congestionat. – V. irita.
iritativ
IRITATÍV, -Ă adj. (Rar) Iritant. [Cf. fr. irritatif].
iritatul
IRITÁT, -Ă, iritați, -te, adj. 1. Care se află în stare de enervare, de surescitare nervoasă, de mânie trecătoare; ațâțat, surescitat, enervat. 2. Care este inflamat, ușor congestionat. – V. irita.
iritatului
IRITÁT, -Ă, iritați, -te, adj. 1. Care se află în stare de enervare, de surescitare nervoasă, de mânie trecătoare; ațâțat, surescitat, enervat. 2. Care este inflamat, ușor congestionat. – V. irita.
iritau
IRITÁ, irít, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) enerva, a (se) înfuria. 2. A (se) produce o ușoară congestie sau o inflamație dureroasă. – Din fr. irriter, lat. irritare. DOOM
iritá (a ~) vb., ind. prez. 3 irítă
iritași
IRITÁ, irít, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) enerva, a (se) înfuria. 2. A (se) produce o ușoară congestie sau o inflamație dureroasă. – Din fr. irriter, lat. irritare. DOOM
iritá (a ~) vb., ind. prez. 3 irítă
iritați
IRITÁ, irít, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) enerva, a (se) înfuria. 2. A (se) produce o ușoară congestie sau o inflamație dureroasă. – Din fr. irriter, lat. irritare. DOOM
iritá (a ~) vb., ind. prez. 3 irítă
iritați
IRITÁT, -Ă, iritați, -te, adj. 1. Care se află în stare de enervare, de surescitare nervoasă, de mânie trecătoare; ațâțat, surescitat, enervat. 2. Care este inflamat, ușor congestionat. – V. irita.
iritația
IRITÁȚIE, iritații, s. f. 1. Stare de enervare, de surescitare nervoasă; iritare. 2. Congestie ușoară sau inflamație (dureroasă) a unui organ, a pielii etc. – Din fr. irritation, lat. irritatio. DOOM
iritáție (-ți-e) s. f., art. iritáția (-ți-a), g.-d. art. iritáției; pl. iritáții, art. iritáțiile (-ți-i-)
iritație
IRITÁȚIE, iritații, s. f. 1. Stare de enervare, de surescitare nervoasă; iritare. 2. Congestie ușoară sau inflamație (dureroasă) a unui organ, a pielii etc. – Din fr. irritation, lat. irritatio. DOOM
iritáție (-ți-e) s. f., art. iritáția (-ți-a), g.-d. art. iritáției; pl. iritáții, art. iritáțiile (-ți-i-)
iritației
IRITÁȚIE, iritații, s. f. 1. Stare de enervare, de surescitare nervoasă; iritare. 2. Congestie ușoară sau inflamație (dureroasă) a unui organ, a pielii etc. – Din fr. irritation, lat. irritatio. DOOM
iritáție (-ți-e) s. f., art. iritáția (-ți-a), g.-d. art. iritáției; pl. iritáții, art. iritáțiile (-ți-i-)
iritații
IRITÁT, -Ă, iritați, -te, adj. 1. Care se află în stare de enervare, de surescitare nervoasă, de mânie trecătoare; ațâțat, surescitat, enervat. 2. Care este inflamat, ușor congestionat. – V. irita.
iritații
IRITÁȚIE, iritații, s. f. 1. Stare de enervare, de surescitare nervoasă; iritare. 2. Congestie ușoară sau inflamație (dureroasă) a unui organ, a pielii etc. – Din fr. irritation, lat. irritatio. DOOM
iritáție (-ți-e) s. f., art. iritáția (-ți-a), g.-d. art. iritáției; pl. iritáții, art. iritáțiile (-ți-i-)
iritațiile
IRITÁȚIE, iritații, s. f. 1. Stare de enervare, de surescitare nervoasă; iritare. 2. Congestie ușoară sau inflamație (dureroasă) a unui organ, a pielii etc. – Din fr. irritation, lat. irritatio. DOOM
iritáție (-ți-e) s. f., art. iritáția (-ți-a), g.-d. art. iritáției; pl. iritáții, art. iritáțiile (-ți-i-)
iritațiilor
IRITÁȚIE, iritații, s. f. 1. Stare de enervare, de surescitare nervoasă; iritare. 2. Congestie ușoară sau inflamație (dureroasă) a unui organ, a pielii etc. – Din fr. irritation, lat. irritatio. DOOM
iritáție (-ți-e) s. f., art. iritáția (-ți-a), g.-d. art. iritáției; pl. iritáții, art. iritáțiile (-ți-i-)
iritaților
IRITÁT, -Ă, iritați, -te, adj. 1. Care se află în stare de enervare, de surescitare nervoasă, de mânie trecătoare; ațâțat, surescitat, enervat. 2. Care este inflamat, ușor congestionat. – V. irita.
iritațiune
IRITAȚIÚNE s.f. v. iritație.
irite
IRITÁ, irít, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) enerva, a (se) înfuria. 2. A (se) produce o ușoară congestie sau o inflamație dureroasă. – Din fr. irriter, lat. irritare. DOOM
iritá (a ~) vb., ind. prez. 3 irítă
irite
IRÍTĂ, irite, s. f. Inflamație a irisului, care se manifestă prin dureri locale, imposibilitate de a suporta lumina, prin contracția pupilei, decolorarea irisului etc. – Din fr. iritis. DOOM
irítă s. f., g.-d. art. irítei; pl. iríte
iritei
IRÍTĂ, irite, s. f. Inflamație a irisului, care se manifestă prin dureri locale, imposibilitate de a suporta lumina, prin contracția pupilei, decolorarea irisului etc. – Din fr. iritis. DOOM
irítă s. f., g.-d. art. irítei; pl. iríte
iritele
IRÍTĂ, irite, s. f. Inflamație a irisului, care se manifestă prin dureri locale, imposibilitate de a suporta lumina, prin contracția pupilei, decolorarea irisului etc. – Din fr. iritis. DOOM
irítă s. f., g.-d. art. irítei; pl. iríte
iritelor
IRÍTĂ, irite, s. f. Inflamație a irisului, care se manifestă prin dureri locale, imposibilitate de a suporta lumina, prin contracția pupilei, decolorarea irisului etc. – Din fr. iritis. DOOM
irítă s. f., g.-d. art. irítei; pl. iríte
iritând
IRITÁ, irít, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) enerva, a (se) înfuria. 2. A (se) produce o ușoară congestie sau o inflamație dureroasă. – Din fr. irriter, lat. irritare. DOOM
iritá (a ~) vb., ind. prez. 3 irítă
iritînd
IRITÁ, irít, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) enerva, a (se) înfuria. 2. A (se) produce o ușoară congestie sau o inflamație dureroasă. – Din fr. irriter, lat. irritare. DOOM
iritá (a ~) vb., ind. prez. 3 irítă
iritări
IRITÁRE, iritări, s. f. Acțiunea de a (se) irita și rezultatul ei; enervare, iritație. – V. irita. DOOM
iritáre s. f., g.-d. art. iritắrii; pl. iritắri
iritării
IRITÁRE, iritări, s. f. Acțiunea de a (se) irita și rezultatul ei; enervare, iritație. – V. irita. DOOM
iritáre s. f., g.-d. art. iritắrii; pl. iritắri
iritările
IRITÁRE, iritări, s. f. Acțiunea de a (se) irita și rezultatul ei; enervare, iritație. – V. irita. DOOM
iritáre s. f., g.-d. art. iritắrii; pl. iritắri
iritărilor
IRITÁRE, iritări, s. f. Acțiunea de a (se) irita și rezultatul ei; enervare, iritație. – V. irita. DOOM
iritáre s. f., g.-d. art. iritắrii; pl. iritắri
iriza
IRIZÁ, irizez, vb. I. Intranz. A emite culori asemănătoare cu ale curcubeului; a scânteia, a luci în lumini multicolore. – Din fr. iriser. DOOM
irizá (a ~) vb., ind. prez. 3 irizeáză
irizabil
IRIZÁBIL, -Ă adj. (Rar) Susceptibil a iriza. [Cf. fr. irisable].
irizai
IRIZÁ, irizez, vb. I. Intranz. A emite culori asemănătoare cu ale curcubeului; a scânteia, a luci în lumini multicolore. – Din fr. iriser. DOOM
irizá (a ~) vb., ind. prez. 3 irizeáză
irizam
IRIZÁ, irizez, vb. I. Intranz. A emite culori asemănătoare cu ale curcubeului; a scânteia, a luci în lumini multicolore. – Din fr. iriser. DOOM
irizá (a ~) vb., ind. prez. 3 irizeáză
irizare
IRIZÁ, irizez, vb. I. Intranz. A emite culori asemănătoare cu ale curcubeului; a scânteia, a luci în lumini multicolore. – Din fr. iriser. DOOM
irizá (a ~) vb., ind. prez. 3 irizeáză
irizare
IRIZÁRE, irizări, s. f. Acțiunea de a iriza și rezultatul ei. – V. iriza. DOOM
irizáre s. f., g.-d. art. irizắrii; pl. irizắri
irizarea
IRIZÁRE, irizări, s. f. Acțiunea de a iriza și rezultatul ei. – V. iriza. DOOM
irizáre s. f., g.-d. art. irizắrii; pl. irizắri
irizară
IRIZÁ, irizez, vb. I. Intranz. A emite culori asemănătoare cu ale curcubeului; a scânteia, a luci în lumini multicolore. – Din fr. iriser. DOOM
irizá (a ~) vb., ind. prez. 3 irizeáză
irizarăm
IRIZÁ, irizez, vb. I. Intranz. A emite culori asemănătoare cu ale curcubeului; a scânteia, a luci în lumini multicolore. – Din fr. iriser. DOOM
irizá (a ~) vb., ind. prez. 3 irizeáză
irizarăți
IRIZÁ, irizez, vb. I. Intranz. A emite culori asemănătoare cu ale curcubeului; a scânteia, a luci în lumini multicolore. – Din fr. iriser. DOOM
irizá (a ~) vb., ind. prez. 3 irizeáză
irizase
IRIZÁ, irizez, vb. I. Intranz. A emite culori asemănătoare cu ale curcubeului; a scânteia, a luci în lumini multicolore. – Din fr. iriser. DOOM
irizá (a ~) vb., ind. prez. 3 irizeáză
irizasem
IRIZÁ, irizez, vb. I. Intranz. A emite culori asemănătoare cu ale curcubeului; a scânteia, a luci în lumini multicolore. – Din fr. iriser. DOOM
irizá (a ~) vb., ind. prez. 3 irizeáză
irizaseră
IRIZÁ, irizez, vb. I. Intranz. A emite culori asemănătoare cu ale curcubeului; a scânteia, a luci în lumini multicolore. – Din fr. iriser. DOOM
irizá (a ~) vb., ind. prez. 3 irizeáză
irizaserăm
IRIZÁ, irizez, vb. I. Intranz. A emite culori asemănătoare cu ale curcubeului; a scânteia, a luci în lumini multicolore. – Din fr. iriser. DOOM
irizá (a ~) vb., ind. prez. 3 irizeáză
irizaserăți
IRIZÁ, irizez, vb. I. Intranz. A emite culori asemănătoare cu ale curcubeului; a scânteia, a luci în lumini multicolore. – Din fr. iriser. DOOM
irizá (a ~) vb., ind. prez. 3 irizeáză
irizaseși
IRIZÁ, irizez, vb. I. Intranz. A emite culori asemănătoare cu ale curcubeului; a scânteia, a luci în lumini multicolore. – Din fr. iriser. DOOM
irizá (a ~) vb., ind. prez. 3 irizeáză
irizaseți
IRIZÁ, irizez, vb. I. Intranz. A emite culori asemănătoare cu ale curcubeului; a scânteia, a luci în lumini multicolore. – Din fr. iriser. DOOM
irizá (a ~) vb., ind. prez. 3 irizeáză
irizat
IRIZÁ, irizez, vb. I. Intranz. A emite culori asemănătoare cu ale curcubeului; a scânteia, a luci în lumini multicolore. – Din fr. iriser. DOOM
irizá (a ~) vb., ind. prez. 3 irizeáză
irizat
IRIZÁT, -Ă, irizați, -te, adj. Care reflectă culorile curcubeului. – V. iriza. Cf. fr. irisé.
irizata
IRIZÁT, -Ă, irizați, -te, adj. Care reflectă culorile curcubeului. – V. iriza. Cf. fr. irisé.
irizate
IRIZÁT, -Ă, irizați, -te, adj. Care reflectă culorile curcubeului. – V. iriza. Cf. fr. irisé.
irizatei
IRIZÁT, -Ă, irizați, -te, adj. Care reflectă culorile curcubeului. – V. iriza. Cf. fr. irisé.
irizatele
IRIZÁT, -Ă, irizați, -te, adj. Care reflectă culorile curcubeului. – V. iriza. Cf. fr. irisé.
irizatelor
IRIZÁT, -Ă, irizați, -te, adj. Care reflectă culorile curcubeului. – V. iriza. Cf. fr. irisé.
irizatul
IRIZÁT, -Ă, irizați, -te, adj. Care reflectă culorile curcubeului. – V. iriza. Cf. fr. irisé.
irizatului
IRIZÁT, -Ă, irizați, -te, adj. Care reflectă culorile curcubeului. – V. iriza. Cf. fr. irisé.
irizau
IRIZÁ, irizez, vb. I. Intranz. A emite culori asemănătoare cu ale curcubeului; a scânteia, a luci în lumini multicolore. – Din fr. iriser. DOOM
irizá (a ~) vb., ind. prez. 3 irizeáză
irizași
IRIZÁ, irizez, vb. I. Intranz. A emite culori asemănătoare cu ale curcubeului; a scânteia, a luci în lumini multicolore. – Din fr. iriser. DOOM
irizá (a ~) vb., ind. prez. 3 irizeáză
irizați
IRIZÁ, irizez, vb. I. Intranz. A emite culori asemănătoare cu ale curcubeului; a scânteia, a luci în lumini multicolore. – Din fr. iriser. DOOM
irizá (a ~) vb., ind. prez. 3 irizeáză
irizați
IRIZÁT, -Ă, irizați, -te, adj. Care reflectă culorile curcubeului. – V. iriza. Cf. fr. irisé.
irizația
IRIZÁȚIE, irizații, s. f. Colorație similară curcubeului, alcătuită dintr-un fragment al spectrului luminii sau dintr-o multitudine de spectre alăturate, neregulate și suprapuse. [Var.: irizațiúne s. f.] – Din fr. irisation. DOOM
irizáție (-ți-e) s. f., art. irizáția (-ți-a), g.-d. art. irizáției; pl. irizáții, art. irizáțiile (-ți-i-)
irizație
IRIZÁȚIE, irizații, s. f. Colorație similară curcubeului, alcătuită dintr-un fragment al spectrului luminii sau dintr-o multitudine de spectre alăturate, neregulate și suprapuse. [Var.: irizațiúne s. f.] – Din fr. irisation. DOOM
irizáție (-ți-e) s. f., art. irizáția (-ți-a), g.-d. art. irizáției; pl. irizáții, art. irizáțiile (-ți-i-)
irizației
IRIZÁȚIE, irizații, s. f. Colorație similară curcubeului, alcătuită dintr-un fragment al spectrului luminii sau dintr-o multitudine de spectre alăturate, neregulate și suprapuse. [Var.: irizațiúne s. f.] – Din fr. irisation. DOOM
irizáție (-ți-e) s. f., art. irizáția (-ți-a), g.-d. art. irizáției; pl. irizáții, art. irizáțiile (-ți-i-)
irizații
IRIZÁT, -Ă, irizați, -te, adj. Care reflectă culorile curcubeului. – V. iriza. Cf. fr. irisé.
irizații
IRIZÁȚIE, irizații, s. f. Colorație similară curcubeului, alcătuită dintr-un fragment al spectrului luminii sau dintr-o multitudine de spectre alăturate, neregulate și suprapuse. [Var.: irizațiúne s. f.] – Din fr. irisation. DOOM
irizáție (-ți-e) s. f., art. irizáția (-ți-a), g.-d. art. irizáției; pl. irizáții, art. irizáțiile (-ți-i-)
irizațiile
IRIZÁȚIE, irizații, s. f. Colorație similară curcubeului, alcătuită dintr-un fragment al spectrului luminii sau dintr-o multitudine de spectre alăturate, neregulate și suprapuse. [Var.: irizațiúne s. f.] – Din fr. irisation. DOOM
irizáție (-ți-e) s. f., art. irizáția (-ți-a), g.-d. art. irizáției; pl. irizáții, art. irizáțiile (-ți-i-)
irizațiilor
IRIZÁȚIE, irizații, s. f. Colorație similară curcubeului, alcătuită dintr-un fragment al spectrului luminii sau dintr-o multitudine de spectre alăturate, neregulate și suprapuse. [Var.: irizațiúne s. f.] – Din fr. irisation. DOOM
irizáție (-ți-e) s. f., art. irizáția (-ți-a), g.-d. art. irizáției; pl. irizáții, art. irizáțiile (-ți-i-)
irizaților
IRIZÁT, -Ă, irizați, -te, adj. Care reflectă culorile curcubeului. – V. iriza. Cf. fr. irisé.
irizațiune
IRIZÁȚIE, irizații, s. f. Colorație similară curcubeului, alcătuită dintr-un fragment al spectrului luminii sau dintr-o multitudine de spectre alăturate, neregulate și suprapuse. [Var.: irizațiúne s. f.] – Din fr. irisation. DOOM
irizáție (-ți-e) s. f., art. irizáția (-ți-a), g.-d. art. irizáției; pl. irizáții, art. irizáțiile (-ți-i-)
irizează
IRIZÁ, irizez, vb. I. Intranz. A emite culori asemănătoare cu ale curcubeului; a scânteia, a luci în lumini multicolore. – Din fr. iriser. DOOM
irizá (a ~) vb., ind. prez. 3 irizeáză
irizez
IRIZÁ, irizez, vb. I. Intranz. A emite culori asemănătoare cu ale curcubeului; a scânteia, a luci în lumini multicolore. – Din fr. iriser. DOOM
irizá (a ~) vb., ind. prez. 3 irizeáză
irizeze
IRIZÁ, irizez, vb. I. Intranz. A emite culori asemănătoare cu ale curcubeului; a scânteia, a luci în lumini multicolore. – Din fr. iriser. DOOM
irizá (a ~) vb., ind. prez. 3 irizeáză
irizezi
IRIZÁ, irizez, vb. I. Intranz. A emite culori asemănătoare cu ale curcubeului; a scânteia, a luci în lumini multicolore. – Din fr. iriser. DOOM
irizá (a ~) vb., ind. prez. 3 irizeáză
iriziune
IRIZIÚNE s.f. (Liv.) Acțiunea de a râde de cineva; bătaie de joc. [Pron. -zi-u-. / cf. lat. irrisio, fr. irrision].
irizând
IRIZÁ, irizez, vb. I. Intranz. A emite culori asemănătoare cu ale curcubeului; a scânteia, a luci în lumini multicolore. – Din fr. iriser. DOOM
irizá (a ~) vb., ind. prez. 3 irizeáză
irizînd
IRIZÁ, irizez, vb. I. Intranz. A emite culori asemănătoare cu ale curcubeului; a scânteia, a luci în lumini multicolore. – Din fr. iriser. DOOM
irizá (a ~) vb., ind. prez. 3 irizeáză
irizări
IRIZÁRE, irizări, s. f. Acțiunea de a iriza și rezultatul ei. – V. iriza. DOOM
irizáre s. f., g.-d. art. irizắrii; pl. irizắri
irizării
IRIZÁRE, irizări, s. f. Acțiunea de a iriza și rezultatul ei. – V. iriza. DOOM
irizáre s. f., g.-d. art. irizắrii; pl. irizắri
irizările
IRIZÁRE, irizări, s. f. Acțiunea de a iriza și rezultatul ei. – V. iriza. DOOM
irizáre s. f., g.-d. art. irizắrii; pl. irizắri
irizărilor
IRIZÁRE, irizări, s. f. Acțiunea de a iriza și rezultatul ei. – V. iriza. DOOM
irizáre s. f., g.-d. art. irizắrii; pl. irizắri
iriși
ÍRIS, (I) irisuri, s. n., (II) iriși, s. m. I. S. n. 1. Membrană circulară, colorată a ochiului, situată înaintea cristalinului, în mijlocul căreia se găsește pupila. 2. Diafragmă cu diametru variabil, folosită la instrumentele optice pentru a regla fasciculul de lumină care pătrunde în instrument. II. S. m. (Bot.) Stânjenel. – Din fr., lat. iris. DOOM
íris2 (membrană a ochiului, diafragmă) s. n., pl. írisuri
irișii
ÍRIS, (I) irisuri, s. n., (II) iriși, s. m. I. S. n. 1. Membrană circulară, colorată a ochiului, situată înaintea cristalinului, în mijlocul căreia se găsește pupila. 2. Diafragmă cu diametru variabil, folosită la instrumentele optice pentru a regla fasciculul de lumină care pătrunde în instrument. II. S. m. (Bot.) Stânjenel. – Din fr., lat. iris. DOOM
íris2 (membrană a ochiului, diafragmă) s. n., pl. írisuri
irișilor
ÍRIS, (I) irisuri, s. n., (II) iriși, s. m. I. S. n. 1. Membrană circulară, colorată a ochiului, situată înaintea cristalinului, în mijlocul căreia se găsește pupila. 2. Diafragmă cu diametru variabil, folosită la instrumentele optice pentru a regla fasciculul de lumină care pătrunde în instrument. II. S. m. (Bot.) Stânjenel. – Din fr., lat. iris. DOOM
íris2 (membrană a ochiului, diafragmă) s. n., pl. írisuri
iriți
IRITÁ, irít, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) enerva, a (se) înfuria. 2. A (se) produce o ușoară congestie sau o inflamație dureroasă. – Din fr. irriter, lat. irritare. DOOM
iritá (a ~) vb., ind. prez. 3 irítă
iriță
iríță s. f. – 1. Varietate de grîu timpuriu. – 2. Cuscută, cuscuta-inului (Cuscuta europaea). – Var. ieriță. Sl. jarica, erica (Cihac, II, 149; Conev 47; Drăganu, Dacor., V, 328), cf. bg., slov., cr., rus. jarica, pol. jarzyca. Sensul al doilea este rezultat al unei confuzii cu iniță. Aceleiași rădăcini sl. îi aparține ghircă (var. hircă, ircă), s. f. (varietate de grîu timpuriu, Triticum durum), din sl. jarka, rus., rut. girka. Ariuș, adj. (timpuriu, se spune în Olt. și Banat despre anumite varietăți de mere), pe care Drăganu, Dacor., V, 328, îl derivă din sb. jaruch „timpuriu”, pare a fi suferit în fonetism influența mag. erös „tare”, de unde provine și iriș, adv. (Trans., mult, considerabil).
irlandez
IRLANDÉZ, -Ă, irlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Irlandei sau este originară din Irlanda. 2. Adj. Care aparține Irlandei sau irlandezilor (1), privitor la Irlanda ori la irlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba irlandeză. – Din fr. irlandais. DOOM
irlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. irlandézei
irlandez
IRLANDÉZ, -Ă, irlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Irlandei sau este originară din Irlanda. 2. Adj. Care aparține Irlandei sau irlandezilor (1), privitor la Irlanda ori la irlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba irlandeză. – Din fr. irlandais. DOOM
irlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. irlandézei
irlandeza
IRLANDÉZ, -Ă, irlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Irlandei sau este originară din Irlanda. 2. Adj. Care aparține Irlandei sau irlandezilor (1), privitor la Irlanda ori la irlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba irlandeză. – Din fr. irlandais. DOOM
irlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. irlandézei
irlandeza
IRLANDÉZ, -Ă, irlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Irlandei sau este originară din Irlanda. 2. Adj. Care aparține Irlandei sau irlandezilor (1), privitor la Irlanda ori la irlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba irlandeză. – Din fr. irlandais. DOOM
irlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. irlandézei
irlandeze
IRLANDÉZ, -Ă, irlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Irlandei sau este originară din Irlanda. 2. Adj. Care aparține Irlandei sau irlandezilor (1), privitor la Irlanda ori la irlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba irlandeză. – Din fr. irlandais. DOOM
irlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. irlandézei
irlandeze
IRLANDÉZ, -Ă, irlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Irlandei sau este originară din Irlanda. 2. Adj. Care aparține Irlandei sau irlandezilor (1), privitor la Irlanda ori la irlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba irlandeză. – Din fr. irlandais. DOOM
irlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. irlandézei
irlandeze
IRLANDÉZ, -Ă, irlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Irlandei sau este originară din Irlanda. 2. Adj. Care aparține Irlandei sau irlandezilor (1), privitor la Irlanda ori la irlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba irlandeză. – Din fr. irlandais. DOOM
irlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. irlandézei
irlandezei
IRLANDÉZ, -Ă, irlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Irlandei sau este originară din Irlanda. 2. Adj. Care aparține Irlandei sau irlandezilor (1), privitor la Irlanda ori la irlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba irlandeză. – Din fr. irlandais. DOOM
irlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. irlandézei
irlandezei
IRLANDÉZ, -Ă, irlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Irlandei sau este originară din Irlanda. 2. Adj. Care aparține Irlandei sau irlandezilor (1), privitor la Irlanda ori la irlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba irlandeză. – Din fr. irlandais. DOOM
irlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. irlandézei
irlandezele
IRLANDÉZ, -Ă, irlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Irlandei sau este originară din Irlanda. 2. Adj. Care aparține Irlandei sau irlandezilor (1), privitor la Irlanda ori la irlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba irlandeză. – Din fr. irlandais. DOOM
irlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. irlandézei
irlandezele
IRLANDÉZ, -Ă, irlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Irlandei sau este originară din Irlanda. 2. Adj. Care aparține Irlandei sau irlandezilor (1), privitor la Irlanda ori la irlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba irlandeză. – Din fr. irlandais. DOOM
irlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. irlandézei
irlandezelor
IRLANDÉZ, -Ă, irlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Irlandei sau este originară din Irlanda. 2. Adj. Care aparține Irlandei sau irlandezilor (1), privitor la Irlanda ori la irlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba irlandeză. – Din fr. irlandais. DOOM
irlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. irlandézei
irlandezelor
IRLANDÉZ, -Ă, irlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Irlandei sau este originară din Irlanda. 2. Adj. Care aparține Irlandei sau irlandezilor (1), privitor la Irlanda ori la irlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba irlandeză. – Din fr. irlandais. DOOM
irlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. irlandézei
irlandezi
IRLANDÉZ, -Ă, irlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Irlandei sau este originară din Irlanda. 2. Adj. Care aparține Irlandei sau irlandezilor (1), privitor la Irlanda ori la irlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba irlandeză. – Din fr. irlandais. DOOM
irlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. irlandézei
irlandezi
IRLANDÉZ, -Ă, irlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Irlandei sau este originară din Irlanda. 2. Adj. Care aparține Irlandei sau irlandezilor (1), privitor la Irlanda ori la irlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba irlandeză. – Din fr. irlandais. DOOM
irlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. irlandézei
irlandezii
IRLANDÉZ, -Ă, irlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Irlandei sau este originară din Irlanda. 2. Adj. Care aparține Irlandei sau irlandezilor (1), privitor la Irlanda ori la irlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba irlandeză. – Din fr. irlandais. DOOM
irlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. irlandézei
irlandezii
IRLANDÉZ, -Ă, irlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Irlandei sau este originară din Irlanda. 2. Adj. Care aparține Irlandei sau irlandezilor (1), privitor la Irlanda ori la irlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba irlandeză. – Din fr. irlandais. DOOM
irlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. irlandézei
irlandezilor
IRLANDÉZ, -Ă, irlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Irlandei sau este originară din Irlanda. 2. Adj. Care aparține Irlandei sau irlandezilor (1), privitor la Irlanda ori la irlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba irlandeză. – Din fr. irlandais. DOOM
irlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. irlandézei
irlandezilor
IRLANDÉZ, -Ă, irlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Irlandei sau este originară din Irlanda. 2. Adj. Care aparține Irlandei sau irlandezilor (1), privitor la Irlanda ori la irlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba irlandeză. – Din fr. irlandais. DOOM
irlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. irlandézei
irlandezo
IRLANDÉZ, -Ă, irlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Irlandei sau este originară din Irlanda. 2. Adj. Care aparține Irlandei sau irlandezilor (1), privitor la Irlanda ori la irlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba irlandeză. – Din fr. irlandais. DOOM
irlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. irlandézei
irlandezo
IRLANDÉZ, -Ă, irlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Irlandei sau este originară din Irlanda. 2. Adj. Care aparține Irlandei sau irlandezilor (1), privitor la Irlanda ori la irlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba irlandeză. – Din fr. irlandais. DOOM
irlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. irlandézei
irlandezul
IRLANDÉZ, -Ă, irlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Irlandei sau este originară din Irlanda. 2. Adj. Care aparține Irlandei sau irlandezilor (1), privitor la Irlanda ori la irlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba irlandeză. – Din fr. irlandais. DOOM
irlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. irlandézei
irlandezul
IRLANDÉZ, -Ă, irlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Irlandei sau este originară din Irlanda. 2. Adj. Care aparține Irlandei sau irlandezilor (1), privitor la Irlanda ori la irlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba irlandeză. – Din fr. irlandais. DOOM
irlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. irlandézei
irlandezule
IRLANDÉZ, -Ă, irlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Irlandei sau este originară din Irlanda. 2. Adj. Care aparține Irlandei sau irlandezilor (1), privitor la Irlanda ori la irlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba irlandeză. – Din fr. irlandais. DOOM
irlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. irlandézei
irlandezule
IRLANDÉZ, -Ă, irlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Irlandei sau este originară din Irlanda. 2. Adj. Care aparține Irlandei sau irlandezilor (1), privitor la Irlanda ori la irlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba irlandeză. – Din fr. irlandais. DOOM
irlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. irlandézei
irlandezului
IRLANDÉZ, -Ă, irlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Irlandei sau este originară din Irlanda. 2. Adj. Care aparține Irlandei sau irlandezilor (1), privitor la Irlanda ori la irlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba irlandeză. – Din fr. irlandais. DOOM
irlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. irlandézei
irlandezului
IRLANDÉZ, -Ă, irlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Irlandei sau este originară din Irlanda. 2. Adj. Care aparține Irlandei sau irlandezilor (1), privitor la Irlanda ori la irlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba irlandeză. – Din fr. irlandais. DOOM
irlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. irlandézei
irmilic
IRMILÍC, irmilici, s. m. Monedă turcească de argint, mai rar de aur, care a circulat și la noi (mai ales în Moldova), în prima jumătate a sec. XIX; icosar. – Din tc. irmilik. DOOM
irmilíc s. m., pl. irmilíci
irmilici
IRMILÍC, irmilici, s. m. Monedă turcească de argint, mai rar de aur, care a circulat și la noi (mai ales în Moldova), în prima jumătate a sec. XIX; icosar. – Din tc. irmilik. DOOM
irmilíc s. m., pl. irmilíci
irmilicii
IRMILÍC, irmilici, s. m. Monedă turcească de argint, mai rar de aur, care a circulat și la noi (mai ales în Moldova), în prima jumătate a sec. XIX; icosar. – Din tc. irmilik. DOOM
irmilíc s. m., pl. irmilíci
irmilicilor
IRMILÍC, irmilici, s. m. Monedă turcească de argint, mai rar de aur, care a circulat și la noi (mai ales în Moldova), în prima jumătate a sec. XIX; icosar. – Din tc. irmilik. DOOM
irmilíc s. m., pl. irmilíci
irmilicul
IRMILÍC, irmilici, s. m. Monedă turcească de argint, mai rar de aur, care a circulat și la noi (mai ales în Moldova), în prima jumătate a sec. XIX; icosar. – Din tc. irmilik. DOOM
irmilíc s. m., pl. irmilíci
irmilicului
IRMILÍC, irmilici, s. m. Monedă turcească de argint, mai rar de aur, care a circulat și la noi (mai ales în Moldova), în prima jumătate a sec. XIX; icosar. – Din tc. irmilik. DOOM
irmilíc s. m., pl. irmilíci
irmizea
IRMIZEÁ, irmizele, s. f. (Popular) Cizmă făcută din piele de culoare roșie. Irmizele cumpăra și de nuntă se gătea. TEODORESCU, P. P. 642. DOOM
irmizeá (înv.) s. f., art. irmizeáua, g.-d. art. irmizélei; pl. irmizéle, art. irmizélele
irmizeaua
IRMIZEÁ, irmizele, s. f. (Popular) Cizmă făcută din piele de culoare roșie. Irmizele cumpăra și de nuntă se gătea. TEODORESCU, P. P. 642. DOOM
irmizeá (înv.) s. f., art. irmizeáua, g.-d. art. irmizélei; pl. irmizéle, art. irmizélele
irmizele
IRMIZEÁ, irmizele, s. f. (Popular) Cizmă făcută din piele de culoare roșie. Irmizele cumpăra și de nuntă se gătea. TEODORESCU, P. P. 642. DOOM
irmizeá (înv.) s. f., art. irmizeáua, g.-d. art. irmizélei; pl. irmizéle, art. irmizélele
irmizelei
IRMIZEÁ, irmizele, s. f. (Popular) Cizmă făcută din piele de culoare roșie. Irmizele cumpăra și de nuntă se gătea. TEODORESCU, P. P. 642. DOOM
irmizeá (înv.) s. f., art. irmizeáua, g.-d. art. irmizélei; pl. irmizéle, art. irmizélele
irmizelele
IRMIZEÁ, irmizele, s. f. (Popular) Cizmă făcută din piele de culoare roșie. Irmizele cumpăra și de nuntă se gătea. TEODORESCU, P. P. 642. DOOM
irmizeá (înv.) s. f., art. irmizeáua, g.-d. art. irmizélei; pl. irmizéle, art. irmizélele
irmizelelor
IRMIZEÁ, irmizele, s. f. (Popular) Cizmă făcută din piele de culoare roșie. Irmizele cumpăra și de nuntă se gătea. TEODORESCU, P. P. 642. DOOM
irmizeá (înv.) s. f., art. irmizeáua, g.-d. art. irmizélei; pl. irmizéle, art. irmizélele
irmizia
IRMIZÍU, -ÍE, irmizii, adj. (Popular) Roșu-închis. V. cîrmîziu. Vin d-ăl irmiziu. TEODORESCU, P. P. 575. ♦ (Substantivat) Piele roșie. Cu cizme de irmiziu. Cu obiele de bumbac. TEODORESCU, P. P. 474. – Variantă: hermîzíu, -íe (TEODORESCU, P. P. 540) adj. DOOM
irmizíu (înv.) adj. m., f. irmizíe; pl. m. și f. irmizíi
irmizie
IRMIZÍU, -ÍE, irmizii, adj. (Popular) Roșu-închis. V. cîrmîziu. Vin d-ăl irmiziu. TEODORESCU, P. P. 575. ♦ (Substantivat) Piele roșie. Cu cizme de irmiziu. Cu obiele de bumbac. TEODORESCU, P. P. 474. – Variantă: hermîzíu, -íe (TEODORESCU, P. P. 540) adj. DOOM
irmizíu (înv.) adj. m., f. irmizíe; pl. m. și f. irmizíi
irmiziei
IRMIZÍU, -ÍE, irmizii, adj. (Popular) Roșu-închis. V. cîrmîziu. Vin d-ăl irmiziu. TEODORESCU, P. P. 575. ♦ (Substantivat) Piele roșie. Cu cizme de irmiziu. Cu obiele de bumbac. TEODORESCU, P. P. 474. – Variantă: hermîzíu, -íe (TEODORESCU, P. P. 540) adj. DOOM
irmizíu (înv.) adj. m., f. irmizíe; pl. m. și f. irmizíi
irmizii
IRMIZÍU, -ÍE, irmizii, adj. (Popular) Roșu-închis. V. cîrmîziu. Vin d-ăl irmiziu. TEODORESCU, P. P. 575. ♦ (Substantivat) Piele roșie. Cu cizme de irmiziu. Cu obiele de bumbac. TEODORESCU, P. P. 474. – Variantă: hermîzíu, -íe (TEODORESCU, P. P. 540) adj. DOOM
irmizíu (înv.) adj. m., f. irmizíe; pl. m. și f. irmizíi
irmiziii
IRMIZÍU, -ÍE, irmizii, adj. (Popular) Roșu-închis. V. cîrmîziu. Vin d-ăl irmiziu. TEODORESCU, P. P. 575. ♦ (Substantivat) Piele roșie. Cu cizme de irmiziu. Cu obiele de bumbac. TEODORESCU, P. P. 474. – Variantă: hermîzíu, -íe (TEODORESCU, P. P. 540) adj. DOOM
irmizíu (înv.) adj. m., f. irmizíe; pl. m. și f. irmizíi
irmiziile
IRMIZÍU, -ÍE, irmizii, adj. (Popular) Roșu-închis. V. cîrmîziu. Vin d-ăl irmiziu. TEODORESCU, P. P. 575. ♦ (Substantivat) Piele roșie. Cu cizme de irmiziu. Cu obiele de bumbac. TEODORESCU, P. P. 474. – Variantă: hermîzíu, -íe (TEODORESCU, P. P. 540) adj. DOOM
irmizíu (înv.) adj. m., f. irmizíe; pl. m. și f. irmizíi
irmiziilor
IRMIZÍU, -ÍE, irmizii, adj. (Popular) Roșu-închis. V. cîrmîziu. Vin d-ăl irmiziu. TEODORESCU, P. P. 575. ♦ (Substantivat) Piele roșie. Cu cizme de irmiziu. Cu obiele de bumbac. TEODORESCU, P. P. 474. – Variantă: hermîzíu, -íe (TEODORESCU, P. P. 540) adj. DOOM
irmizíu (înv.) adj. m., f. irmizíe; pl. m. și f. irmizíi
irmiziu
IRMIZÍU, -ÍE, irmizii, adj. (Popular) Roșu-închis. V. cîrmîziu. Vin d-ăl irmiziu. TEODORESCU, P. P. 575. ♦ (Substantivat) Piele roșie. Cu cizme de irmiziu. Cu obiele de bumbac. TEODORESCU, P. P. 474. – Variantă: hermîzíu, -íe (TEODORESCU, P. P. 540) adj. DOOM
irmizíu (înv.) adj. m., f. irmizíe; pl. m. și f. irmizíi
irmiziul
IRMIZÍU, -ÍE, irmizii, adj. (Popular) Roșu-închis. V. cîrmîziu. Vin d-ăl irmiziu. TEODORESCU, P. P. 575. ♦ (Substantivat) Piele roșie. Cu cizme de irmiziu. Cu obiele de bumbac. TEODORESCU, P. P. 474. – Variantă: hermîzíu, -íe (TEODORESCU, P. P. 540) adj. DOOM
irmizíu (înv.) adj. m., f. irmizíe; pl. m. și f. irmizíi
irmiziului
IRMIZÍU, -ÍE, irmizii, adj. (Popular) Roșu-închis. V. cîrmîziu. Vin d-ăl irmiziu. TEODORESCU, P. P. 575. ♦ (Substantivat) Piele roșie. Cu cizme de irmiziu. Cu obiele de bumbac. TEODORESCU, P. P. 474. – Variantă: hermîzíu, -íe (TEODORESCU, P. P. 540) adj. DOOM
irmizíu (înv.) adj. m., f. irmizíe; pl. m. și f. irmizíi
irmoase
IRMÓS, irmoase, s. n. Primul vers sau prima strofă dintr-o cântare bisericească. – Din sl. irmosŭ. DOOM
irmós s. n., pl. irmoáse
irmoasele
IRMÓS, irmoase, s. n. Primul vers sau prima strofă dintr-o cântare bisericească. – Din sl. irmosŭ. DOOM
irmós s. n., pl. irmoáse
irmoaselor
IRMÓS, irmoase, s. n. Primul vers sau prima strofă dintr-o cântare bisericească. – Din sl. irmosŭ. DOOM
irmós s. n., pl. irmoáse
irmos
IRMÓS, irmoase, s. n. Primul vers sau prima strofă dintr-o cântare bisericească. – Din sl. irmosŭ. DOOM
irmós s. n., pl. irmoáse
irmosul
IRMÓS, irmoase, s. n. Primul vers sau prima strofă dintr-o cântare bisericească. – Din sl. irmosŭ. DOOM
irmós s. n., pl. irmoáse
irmosului
IRMÓS, irmoase, s. n. Primul vers sau prima strofă dintr-o cântare bisericească. – Din sl. irmosŭ. DOOM
irmós s. n., pl. irmoáse
irochez
IROCHÉZ, -Ă, irochezi, -e, s. m. și f., adj. 1. (La pl.) Amerindieni care trăiau pe malurile fluviului Sf. Laurențiu și în regiunile lacurilor Erie, Huron și Ontario; (și la sg.) persoană care face parte din aceste triburi. 2. Adj. Care aparține irochezilor (1), privitor la irochezi. – Din fr. iroquois. DOOM
irochéz adj. m., s. m., pl. irochézi; adj. f., s. f. irochéză, pl. irochéze
irochez
IROCHÉZ, -Ă, irochezi, -e, s. m. și f., adj. 1. (La pl.) Amerindieni care trăiau pe malurile fluviului Sf. Laurențiu și în regiunile lacurilor Erie, Huron și Ontario; (și la sg.) persoană care face parte din aceste triburi. 2. Adj. Care aparține irochezilor (1), privitor la irochezi. – Din fr. iroquois. DOOM
irochéz adj. m., s. m., pl. irochézi; adj. f., s. f. irochéză, pl. irochéze
irocheza
IROCHÉZ, -Ă, irochezi, -e, s. m. și f., adj. 1. (La pl.) Amerindieni care trăiau pe malurile fluviului Sf. Laurențiu și în regiunile lacurilor Erie, Huron și Ontario; (și la sg.) persoană care face parte din aceste triburi. 2. Adj. Care aparține irochezilor (1), privitor la irochezi. – Din fr. iroquois. DOOM
irochéz adj. m., s. m., pl. irochézi; adj. f., s. f. irochéză, pl. irochéze
irocheza
IROCHÉZ, -Ă, irochezi, -e, s. m. și f., adj. 1. (La pl.) Amerindieni care trăiau pe malurile fluviului Sf. Laurențiu și în regiunile lacurilor Erie, Huron și Ontario; (și la sg.) persoană care face parte din aceste triburi. 2. Adj. Care aparține irochezilor (1), privitor la irochezi. – Din fr. iroquois. DOOM
irochéz adj. m., s. m., pl. irochézi; adj. f., s. f. irochéză, pl. irochéze
irocheze
IROCHÉZ, -Ă, irochezi, -e, s. m. și f., adj. 1. (La pl.) Amerindieni care trăiau pe malurile fluviului Sf. Laurențiu și în regiunile lacurilor Erie, Huron și Ontario; (și la sg.) persoană care face parte din aceste triburi. 2. Adj. Care aparține irochezilor (1), privitor la irochezi. – Din fr. iroquois. DOOM
irochéz adj. m., s. m., pl. irochézi; adj. f., s. f. irochéză, pl. irochéze
irocheze
IROCHÉZ, -Ă, irochezi, -e, s. m. și f., adj. 1. (La pl.) Amerindieni care trăiau pe malurile fluviului Sf. Laurențiu și în regiunile lacurilor Erie, Huron și Ontario; (și la sg.) persoană care face parte din aceste triburi. 2. Adj. Care aparține irochezilor (1), privitor la irochezi. – Din fr. iroquois. DOOM
irochéz adj. m., s. m., pl. irochézi; adj. f., s. f. irochéză, pl. irochéze
irochezei
IROCHÉZ, -Ă, irochezi, -e, s. m. și f., adj. 1. (La pl.) Amerindieni care trăiau pe malurile fluviului Sf. Laurențiu și în regiunile lacurilor Erie, Huron și Ontario; (și la sg.) persoană care face parte din aceste triburi. 2. Adj. Care aparține irochezilor (1), privitor la irochezi. – Din fr. iroquois. DOOM
irochéz adj. m., s. m., pl. irochézi; adj. f., s. f. irochéză, pl. irochéze
irochezei
IROCHÉZ, -Ă, irochezi, -e, s. m. și f., adj. 1. (La pl.) Amerindieni care trăiau pe malurile fluviului Sf. Laurențiu și în regiunile lacurilor Erie, Huron și Ontario; (și la sg.) persoană care face parte din aceste triburi. 2. Adj. Care aparține irochezilor (1), privitor la irochezi. – Din fr. iroquois. DOOM
irochéz adj. m., s. m., pl. irochézi; adj. f., s. f. irochéză, pl. irochéze
irochezele
IROCHÉZ, -Ă, irochezi, -e, s. m. și f., adj. 1. (La pl.) Amerindieni care trăiau pe malurile fluviului Sf. Laurențiu și în regiunile lacurilor Erie, Huron și Ontario; (și la sg.) persoană care face parte din aceste triburi. 2. Adj. Care aparține irochezilor (1), privitor la irochezi. – Din fr. iroquois. DOOM
irochéz adj. m., s. m., pl. irochézi; adj. f., s. f. irochéză, pl. irochéze
irochezele
IROCHÉZ, -Ă, irochezi, -e, s. m. și f., adj. 1. (La pl.) Amerindieni care trăiau pe malurile fluviului Sf. Laurențiu și în regiunile lacurilor Erie, Huron și Ontario; (și la sg.) persoană care face parte din aceste triburi. 2. Adj. Care aparține irochezilor (1), privitor la irochezi. – Din fr. iroquois. DOOM
irochéz adj. m., s. m., pl. irochézi; adj. f., s. f. irochéză, pl. irochéze
irochezelor
IROCHÉZ, -Ă, irochezi, -e, s. m. și f., adj. 1. (La pl.) Amerindieni care trăiau pe malurile fluviului Sf. Laurențiu și în regiunile lacurilor Erie, Huron și Ontario; (și la sg.) persoană care face parte din aceste triburi. 2. Adj. Care aparține irochezilor (1), privitor la irochezi. – Din fr. iroquois. DOOM
irochéz adj. m., s. m., pl. irochézi; adj. f., s. f. irochéză, pl. irochéze
irochezelor
IROCHÉZ, -Ă, irochezi, -e, s. m. și f., adj. 1. (La pl.) Amerindieni care trăiau pe malurile fluviului Sf. Laurențiu și în regiunile lacurilor Erie, Huron și Ontario; (și la sg.) persoană care face parte din aceste triburi. 2. Adj. Care aparține irochezilor (1), privitor la irochezi. – Din fr. iroquois. DOOM
irochéz adj. m., s. m., pl. irochézi; adj. f., s. f. irochéză, pl. irochéze
irochezi
IROCHÉZ, -Ă, irochezi, -e, s. m. și f., adj. 1. (La pl.) Amerindieni care trăiau pe malurile fluviului Sf. Laurențiu și în regiunile lacurilor Erie, Huron și Ontario; (și la sg.) persoană care face parte din aceste triburi. 2. Adj. Care aparține irochezilor (1), privitor la irochezi. – Din fr. iroquois. DOOM
irochéz adj. m., s. m., pl. irochézi; adj. f., s. f. irochéză, pl. irochéze
irochezi
IROCHÉZ, -Ă, irochezi, -e, s. m. și f., adj. 1. (La pl.) Amerindieni care trăiau pe malurile fluviului Sf. Laurențiu și în regiunile lacurilor Erie, Huron și Ontario; (și la sg.) persoană care face parte din aceste triburi. 2. Adj. Care aparține irochezilor (1), privitor la irochezi. – Din fr. iroquois. DOOM
irochéz adj. m., s. m., pl. irochézi; adj. f., s. f. irochéză, pl. irochéze
irochezii
IROCHÉZ, -Ă, irochezi, -e, s. m. și f., adj. 1. (La pl.) Amerindieni care trăiau pe malurile fluviului Sf. Laurențiu și în regiunile lacurilor Erie, Huron și Ontario; (și la sg.) persoană care face parte din aceste triburi. 2. Adj. Care aparține irochezilor (1), privitor la irochezi. – Din fr. iroquois. DOOM
irochéz adj. m., s. m., pl. irochézi; adj. f., s. f. irochéză, pl. irochéze
irochezii
IROCHÉZ, -Ă, irochezi, -e, s. m. și f., adj. 1. (La pl.) Amerindieni care trăiau pe malurile fluviului Sf. Laurențiu și în regiunile lacurilor Erie, Huron și Ontario; (și la sg.) persoană care face parte din aceste triburi. 2. Adj. Care aparține irochezilor (1), privitor la irochezi. – Din fr. iroquois. DOOM
irochéz adj. m., s. m., pl. irochézi; adj. f., s. f. irochéză, pl. irochéze
irochezilor
IROCHÉZ, -Ă, irochezi, -e, s. m. și f., adj. 1. (La pl.) Amerindieni care trăiau pe malurile fluviului Sf. Laurențiu și în regiunile lacurilor Erie, Huron și Ontario; (și la sg.) persoană care face parte din aceste triburi. 2. Adj. Care aparține irochezilor (1), privitor la irochezi. – Din fr. iroquois. DOOM
irochéz adj. m., s. m., pl. irochézi; adj. f., s. f. irochéză, pl. irochéze
irochezilor
IROCHÉZ, -Ă, irochezi, -e, s. m. și f., adj. 1. (La pl.) Amerindieni care trăiau pe malurile fluviului Sf. Laurențiu și în regiunile lacurilor Erie, Huron și Ontario; (și la sg.) persoană care face parte din aceste triburi. 2. Adj. Care aparține irochezilor (1), privitor la irochezi. – Din fr. iroquois. DOOM
irochéz adj. m., s. m., pl. irochézi; adj. f., s. f. irochéză, pl. irochéze
irochezul
IROCHÉZ, -Ă, irochezi, -e, s. m. și f., adj. 1. (La pl.) Amerindieni care trăiau pe malurile fluviului Sf. Laurențiu și în regiunile lacurilor Erie, Huron și Ontario; (și la sg.) persoană care face parte din aceste triburi. 2. Adj. Care aparține irochezilor (1), privitor la irochezi. – Din fr. iroquois. DOOM
irochéz adj. m., s. m., pl. irochézi; adj. f., s. f. irochéză, pl. irochéze
irochezul
IROCHÉZ, -Ă, irochezi, -e, s. m. și f., adj. 1. (La pl.) Amerindieni care trăiau pe malurile fluviului Sf. Laurențiu și în regiunile lacurilor Erie, Huron și Ontario; (și la sg.) persoană care face parte din aceste triburi. 2. Adj. Care aparține irochezilor (1), privitor la irochezi. – Din fr. iroquois. DOOM
irochéz adj. m., s. m., pl. irochézi; adj. f., s. f. irochéză, pl. irochéze
irochezului
IROCHÉZ, -Ă, irochezi, -e, s. m. și f., adj. 1. (La pl.) Amerindieni care trăiau pe malurile fluviului Sf. Laurențiu și în regiunile lacurilor Erie, Huron și Ontario; (și la sg.) persoană care face parte din aceste triburi. 2. Adj. Care aparține irochezilor (1), privitor la irochezi. – Din fr. iroquois. DOOM
irochéz adj. m., s. m., pl. irochézi; adj. f., s. f. irochéză, pl. irochéze
irochezului
IROCHÉZ, -Ă, irochezi, -e, s. m. și f., adj. 1. (La pl.) Amerindieni care trăiau pe malurile fluviului Sf. Laurențiu și în regiunile lacurilor Erie, Huron și Ontario; (și la sg.) persoană care face parte din aceste triburi. 2. Adj. Care aparține irochezilor (1), privitor la irochezi. – Din fr. iroquois. DOOM
irochéz adj. m., s. m., pl. irochézi; adj. f., s. f. irochéză, pl. irochéze
irod
IRÓD, irozi, s. m. 1. (La pl. art.) Veche dramă populară de origine creștină, reprezentând nașterea lui Hristos, pe care tineri costumați o joacă în perioada Crăciunului; vicleim. 2. Fiecare dintre colindătorii costumați care umblă cu vicleimul. ♦ Fig. (Ir.) Comedian, paiață; om cabotin. – Din sl. irodŭ. DOOM
*Iród (personaj biblic) s. propriu m.
irodul
IRÓD, irozi, s. m. 1. (La pl. art.) Veche dramă populară de origine creștină, reprezentând nașterea lui Hristos, pe care tineri costumați o joacă în perioada Crăciunului; vicleim. 2. Fiecare dintre colindătorii costumați care umblă cu vicleimul. ♦ Fig. (Ir.) Comedian, paiață; om cabotin. – Din sl. irodŭ. DOOM
*Iród (personaj biblic) s. propriu m.
irodului
IRÓD, irozi, s. m. 1. (La pl. art.) Veche dramă populară de origine creștină, reprezentând nașterea lui Hristos, pe care tineri costumați o joacă în perioada Crăciunului; vicleim. 2. Fiecare dintre colindătorii costumați care umblă cu vicleimul. ♦ Fig. (Ir.) Comedian, paiață; om cabotin. – Din sl. irodŭ. DOOM
*Iród (personaj biblic) s. propriu m.
ironia
IRONÍE, ironii, s. f. Vorbă, frază, expresie, afirmație care conține o ușoară batjocură la adresa cuiva sau a ceva, folosind de obicei semnificații opuse sensului lor obișnuit; zeflemea, persiflare. ◊ Expr. Ironia sorții = joc neașteptat al întâmplării. – Din fr. ironie, lat. ironia. DOOM
ironíe s. f., art. ironía, g.-d. art. ironíei; pl. ironíi, art. ironíile
ironic
IRÓNIC, -Ă, ironici, -ce, adj. Căruia îi place să facă ironii, să ia în râs; zeflemist, batjocoritor; care conține, care exprimă o ironie; înțepător. – Din fr. ironique, lat. ironicus. DOOM
irónic adj. m., pl. irónici; f. irónică, pl. irónice
ironica
IRÓNIC, -Ă, ironici, -ce, adj. Căruia îi place să facă ironii, să ia în râs; zeflemist, batjocoritor; care conține, care exprimă o ironie; înțepător. – Din fr. ironique, lat. ironicus. DOOM
irónic adj. m., pl. irónici; f. irónică, pl. irónice
ironice
IRÓNIC, -Ă, ironici, -ce, adj. Căruia îi place să facă ironii, să ia în râs; zeflemist, batjocoritor; care conține, care exprimă o ironie; înțepător. – Din fr. ironique, lat. ironicus. DOOM
irónic adj. m., pl. irónici; f. irónică, pl. irónice
ironicei
IRÓNIC, -Ă, ironici, -ce, adj. Căruia îi place să facă ironii, să ia în râs; zeflemist, batjocoritor; care conține, care exprimă o ironie; înțepător. – Din fr. ironique, lat. ironicus. DOOM
irónic adj. m., pl. irónici; f. irónică, pl. irónice
ironicele
IRÓNIC, -Ă, ironici, -ce, adj. Căruia îi place să facă ironii, să ia în râs; zeflemist, batjocoritor; care conține, care exprimă o ironie; înțepător. – Din fr. ironique, lat. ironicus. DOOM
irónic adj. m., pl. irónici; f. irónică, pl. irónice
ironicelor
IRÓNIC, -Ă, ironici, -ce, adj. Căruia îi place să facă ironii, să ia în râs; zeflemist, batjocoritor; care conține, care exprimă o ironie; înțepător. – Din fr. ironique, lat. ironicus. DOOM
irónic adj. m., pl. irónici; f. irónică, pl. irónice
ironici
IRÓNIC, -Ă, ironici, -ce, adj. Căruia îi place să facă ironii, să ia în râs; zeflemist, batjocoritor; care conține, care exprimă o ironie; înțepător. – Din fr. ironique, lat. ironicus. DOOM
irónic adj. m., pl. irónici; f. irónică, pl. irónice
ironicii
IRÓNIC, -Ă, ironici, -ce, adj. Căruia îi place să facă ironii, să ia în râs; zeflemist, batjocoritor; care conține, care exprimă o ironie; înțepător. – Din fr. ironique, lat. ironicus. DOOM
irónic adj. m., pl. irónici; f. irónică, pl. irónice
ironicilor
IRÓNIC, -Ă, ironici, -ce, adj. Căruia îi place să facă ironii, să ia în râs; zeflemist, batjocoritor; care conține, care exprimă o ironie; înțepător. – Din fr. ironique, lat. ironicus. DOOM
irónic adj. m., pl. irónici; f. irónică, pl. irónice
ironicul
IRÓNIC, -Ă, ironici, -ce, adj. Căruia îi place să facă ironii, să ia în râs; zeflemist, batjocoritor; care conține, care exprimă o ironie; înțepător. – Din fr. ironique, lat. ironicus. DOOM
irónic adj. m., pl. irónici; f. irónică, pl. irónice
ironicului
IRÓNIC, -Ă, ironici, -ce, adj. Căruia îi place să facă ironii, să ia în râs; zeflemist, batjocoritor; care conține, care exprimă o ironie; înțepător. – Din fr. ironique, lat. ironicus. DOOM
irónic adj. m., pl. irónici; f. irónică, pl. irónice
ironie
IRONÍE, ironii, s. f. Vorbă, frază, expresie, afirmație care conține o ușoară batjocură la adresa cuiva sau a ceva, folosind de obicei semnificații opuse sensului lor obișnuit; zeflemea, persiflare. ◊ Expr. Ironia sorții = joc neașteptat al întâmplării. – Din fr. ironie, lat. ironia. DOOM
ironíe s. f., art. ironía, g.-d. art. ironíei; pl. ironíi, art. ironíile
ironiei
IRONÍE, ironii, s. f. Vorbă, frază, expresie, afirmație care conține o ușoară batjocură la adresa cuiva sau a ceva, folosind de obicei semnificații opuse sensului lor obișnuit; zeflemea, persiflare. ◊ Expr. Ironia sorții = joc neașteptat al întâmplării. – Din fr. ironie, lat. ironia. DOOM
ironíe s. f., art. ironía, g.-d. art. ironíei; pl. ironíi, art. ironíile
ironii
IRONÍE, ironii, s. f. Vorbă, frază, expresie, afirmație care conține o ușoară batjocură la adresa cuiva sau a ceva, folosind de obicei semnificații opuse sensului lor obișnuit; zeflemea, persiflare. ◊ Expr. Ironia sorții = joc neașteptat al întâmplării. – Din fr. ironie, lat. ironia. DOOM
ironíe s. f., art. ironía, g.-d. art. ironíei; pl. ironíi, art. ironíile
ironiile
IRONÍE, ironii, s. f. Vorbă, frază, expresie, afirmație care conține o ușoară batjocură la adresa cuiva sau a ceva, folosind de obicei semnificații opuse sensului lor obișnuit; zeflemea, persiflare. ◊ Expr. Ironia sorții = joc neașteptat al întâmplării. – Din fr. ironie, lat. ironia. DOOM
ironíe s. f., art. ironía, g.-d. art. ironíei; pl. ironíi, art. ironíile
ironiilor
IRONÍE, ironii, s. f. Vorbă, frază, expresie, afirmație care conține o ușoară batjocură la adresa cuiva sau a ceva, folosind de obicei semnificații opuse sensului lor obișnuit; zeflemea, persiflare. ◊ Expr. Ironia sorții = joc neașteptat al întâmplării. – Din fr. ironie, lat. ironia. DOOM
ironíe s. f., art. ironía, g.-d. art. ironíei; pl. ironíi, art. ironíile
ironist
IRONÍST, -Ă, ironiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană, scriitor) care cultivă ironia, stilul ironic. 2. Adj. (Rar) Care denotă sau conține o ironie. – Din fr. ironiste.
ironist
IRONÍST, -Ă, ironiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană, scriitor) care cultivă ironia, stilul ironic. 2. Adj. (Rar) Care denotă sau conține o ironie. – Din fr. ironiste.
ironista
IRONÍST, -Ă, ironiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană, scriitor) care cultivă ironia, stilul ironic. 2. Adj. (Rar) Care denotă sau conține o ironie. – Din fr. ironiste.
ironista
IRONÍST, -Ă, ironiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană, scriitor) care cultivă ironia, stilul ironic. 2. Adj. (Rar) Care denotă sau conține o ironie. – Din fr. ironiste.
ironiste
IRONÍST, -Ă, ironiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană, scriitor) care cultivă ironia, stilul ironic. 2. Adj. (Rar) Care denotă sau conține o ironie. – Din fr. ironiste.
ironiste
IRONÍST, -Ă, ironiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană, scriitor) care cultivă ironia, stilul ironic. 2. Adj. (Rar) Care denotă sau conține o ironie. – Din fr. ironiste.
ironistei
IRONÍST, -Ă, ironiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană, scriitor) care cultivă ironia, stilul ironic. 2. Adj. (Rar) Care denotă sau conține o ironie. – Din fr. ironiste.
ironistei
IRONÍST, -Ă, ironiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană, scriitor) care cultivă ironia, stilul ironic. 2. Adj. (Rar) Care denotă sau conține o ironie. – Din fr. ironiste.
ironistele
IRONÍST, -Ă, ironiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană, scriitor) care cultivă ironia, stilul ironic. 2. Adj. (Rar) Care denotă sau conține o ironie. – Din fr. ironiste.
ironistele
IRONÍST, -Ă, ironiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană, scriitor) care cultivă ironia, stilul ironic. 2. Adj. (Rar) Care denotă sau conține o ironie. – Din fr. ironiste.
ironistelor
IRONÍST, -Ă, ironiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană, scriitor) care cultivă ironia, stilul ironic. 2. Adj. (Rar) Care denotă sau conține o ironie. – Din fr. ironiste.
ironistelor
IRONÍST, -Ă, ironiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană, scriitor) care cultivă ironia, stilul ironic. 2. Adj. (Rar) Care denotă sau conține o ironie. – Din fr. ironiste.
ironistul
IRONÍST, -Ă, ironiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană, scriitor) care cultivă ironia, stilul ironic. 2. Adj. (Rar) Care denotă sau conține o ironie. – Din fr. ironiste.
ironistul
IRONÍST, -Ă, ironiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană, scriitor) care cultivă ironia, stilul ironic. 2. Adj. (Rar) Care denotă sau conține o ironie. – Din fr. ironiste.
ironistului
IRONÍST, -Ă, ironiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană, scriitor) care cultivă ironia, stilul ironic. 2. Adj. (Rar) Care denotă sau conține o ironie. – Din fr. ironiste.
ironistului
IRONÍST, -Ă, ironiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană, scriitor) care cultivă ironia, stilul ironic. 2. Adj. (Rar) Care denotă sau conține o ironie. – Din fr. ironiste.
ironiza
IRONIZÁ, ironizez, vb. I. Tranz. A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla. ◊ Refl. recipr. Se ironizau neîncetat. – Din fr. ironiser. DOOM
ironizá (a ~) vb., ind. prez. 3 ironizeáză
ironizai
IRONIZÁ, ironizez, vb. I. Tranz. A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla. ◊ Refl. recipr. Se ironizau neîncetat. – Din fr. ironiser. DOOM
ironizá (a ~) vb., ind. prez. 3 ironizeáză
ironizam
IRONIZÁ, ironizez, vb. I. Tranz. A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla. ◊ Refl. recipr. Se ironizau neîncetat. – Din fr. ironiser. DOOM
ironizá (a ~) vb., ind. prez. 3 ironizeáză
ironizare
IRONIZÁ, ironizez, vb. I. Tranz. A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla. ◊ Refl. recipr. Se ironizau neîncetat. – Din fr. ironiser. DOOM
ironizá (a ~) vb., ind. prez. 3 ironizeáză
ironizare
IRONIZÁRE, ironizări, s. f. Acțiunea de a (se) ironiza și rezultatul ei. – V. ironiza. DOOM
ironizáre s. f., g.-d. art. ironizắrii; pl. ironizắri
ironizarea
IRONIZÁRE, ironizări, s. f. Acțiunea de a (se) ironiza și rezultatul ei. – V. ironiza. DOOM
ironizáre s. f., g.-d. art. ironizắrii; pl. ironizắri
ironizară
IRONIZÁ, ironizez, vb. I. Tranz. A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla. ◊ Refl. recipr. Se ironizau neîncetat. – Din fr. ironiser. DOOM
ironizá (a ~) vb., ind. prez. 3 ironizeáză
ironizarăm
IRONIZÁ, ironizez, vb. I. Tranz. A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla. ◊ Refl. recipr. Se ironizau neîncetat. – Din fr. ironiser. DOOM
ironizá (a ~) vb., ind. prez. 3 ironizeáză
ironizarăți
IRONIZÁ, ironizez, vb. I. Tranz. A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla. ◊ Refl. recipr. Se ironizau neîncetat. – Din fr. ironiser. DOOM
ironizá (a ~) vb., ind. prez. 3 ironizeáză
ironizase
IRONIZÁ, ironizez, vb. I. Tranz. A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla. ◊ Refl. recipr. Se ironizau neîncetat. – Din fr. ironiser. DOOM
ironizá (a ~) vb., ind. prez. 3 ironizeáză
ironizasem
IRONIZÁ, ironizez, vb. I. Tranz. A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla. ◊ Refl. recipr. Se ironizau neîncetat. – Din fr. ironiser. DOOM
ironizá (a ~) vb., ind. prez. 3 ironizeáză
ironizaseră
IRONIZÁ, ironizez, vb. I. Tranz. A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla. ◊ Refl. recipr. Se ironizau neîncetat. – Din fr. ironiser. DOOM
ironizá (a ~) vb., ind. prez. 3 ironizeáză
ironizaserăm
IRONIZÁ, ironizez, vb. I. Tranz. A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla. ◊ Refl. recipr. Se ironizau neîncetat. – Din fr. ironiser. DOOM
ironizá (a ~) vb., ind. prez. 3 ironizeáză
ironizaserăți
IRONIZÁ, ironizez, vb. I. Tranz. A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla. ◊ Refl. recipr. Se ironizau neîncetat. – Din fr. ironiser. DOOM
ironizá (a ~) vb., ind. prez. 3 ironizeáză
ironizaseși
IRONIZÁ, ironizez, vb. I. Tranz. A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla. ◊ Refl. recipr. Se ironizau neîncetat. – Din fr. ironiser. DOOM
ironizá (a ~) vb., ind. prez. 3 ironizeáză
ironizaseți
IRONIZÁ, ironizez, vb. I. Tranz. A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla. ◊ Refl. recipr. Se ironizau neîncetat. – Din fr. ironiser. DOOM
ironizá (a ~) vb., ind. prez. 3 ironizeáză
ironizat
IRONIZÁ, ironizez, vb. I. Tranz. A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla. ◊ Refl. recipr. Se ironizau neîncetat. – Din fr. ironiser. DOOM
ironizá (a ~) vb., ind. prez. 3 ironizeáză
ironizat
IRONIZÁ, ironizez, vb. I. Tranz. A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla. ◊ Refl. recipr. Se ironizau neîncetat. – Din fr. ironiser.
ironizata
IRONIZÁ, ironizez, vb. I. Tranz. A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla. ◊ Refl. recipr. Se ironizau neîncetat. – Din fr. ironiser.
ironizate
IRONIZÁ, ironizez, vb. I. Tranz. A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla. ◊ Refl. recipr. Se ironizau neîncetat. – Din fr. ironiser.
ironizatei
IRONIZÁ, ironizez, vb. I. Tranz. A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla. ◊ Refl. recipr. Se ironizau neîncetat. – Din fr. ironiser.
ironizatele
IRONIZÁ, ironizez, vb. I. Tranz. A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla. ◊ Refl. recipr. Se ironizau neîncetat. – Din fr. ironiser.
ironizatelor
IRONIZÁ, ironizez, vb. I. Tranz. A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla. ◊ Refl. recipr. Se ironizau neîncetat. – Din fr. ironiser.
ironizatoare
IRONIZATÓR, -OÁRE, ironizatori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care ironizează. – Din fr. ironisateur.
ironizatoarea
IRONIZATÓR, -OÁRE, ironizatori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care ironizează. – Din fr. ironisateur.
ironizatoarei
IRONIZATÓR, -OÁRE, ironizatori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care ironizează. – Din fr. ironisateur.
ironizatoarele
IRONIZATÓR, -OÁRE, ironizatori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care ironizează. – Din fr. ironisateur.
ironizatoarelor
IRONIZATÓR, -OÁRE, ironizatori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care ironizează. – Din fr. ironisateur.
ironizator
IRONIZATÓR, -OÁRE, ironizatori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care ironizează. – Din fr. ironisateur.
ironizatori
IRONIZATÓR, -OÁRE, ironizatori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care ironizează. – Din fr. ironisateur.
ironizatorii
IRONIZATÓR, -OÁRE, ironizatori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care ironizează. – Din fr. ironisateur.
ironizatorilor
IRONIZATÓR, -OÁRE, ironizatori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care ironizează. – Din fr. ironisateur.
ironizatorul
IRONIZATÓR, -OÁRE, ironizatori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care ironizează. – Din fr. ironisateur.
ironizatorului
IRONIZATÓR, -OÁRE, ironizatori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care ironizează. – Din fr. ironisateur.
ironizatul
IRONIZÁ, ironizez, vb. I. Tranz. A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla. ◊ Refl. recipr. Se ironizau neîncetat. – Din fr. ironiser.
ironizatului
IRONIZÁ, ironizez, vb. I. Tranz. A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla. ◊ Refl. recipr. Se ironizau neîncetat. – Din fr. ironiser.
ironizau
IRONIZÁ, ironizez, vb. I. Tranz. A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla. ◊ Refl. recipr. Se ironizau neîncetat. – Din fr. ironiser. DOOM
ironizá (a ~) vb., ind. prez. 3 ironizeáză
ironizași
IRONIZÁ, ironizez, vb. I. Tranz. A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla. ◊ Refl. recipr. Se ironizau neîncetat. – Din fr. ironiser. DOOM
ironizá (a ~) vb., ind. prez. 3 ironizeáză
ironizați
IRONIZÁ, ironizez, vb. I. Tranz. A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla. ◊ Refl. recipr. Se ironizau neîncetat. – Din fr. ironiser. DOOM
ironizá (a ~) vb., ind. prez. 3 ironizeáză
ironizați
IRONIZÁ, ironizez, vb. I. Tranz. A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla. ◊ Refl. recipr. Se ironizau neîncetat. – Din fr. ironiser.
ironizații
IRONIZÁ, ironizez, vb. I. Tranz. A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla. ◊ Refl. recipr. Se ironizau neîncetat. – Din fr. ironiser.
ironizaților
IRONIZÁ, ironizez, vb. I. Tranz. A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla. ◊ Refl. recipr. Se ironizau neîncetat. – Din fr. ironiser.
ironizează
IRONIZÁ, ironizez, vb. I. Tranz. A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla. ◊ Refl. recipr. Se ironizau neîncetat. – Din fr. ironiser. DOOM
ironizá (a ~) vb., ind. prez. 3 ironizeáză
ironizez
IRONIZÁ, ironizez, vb. I. Tranz. A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla. ◊ Refl. recipr. Se ironizau neîncetat. – Din fr. ironiser. DOOM
ironizá (a ~) vb., ind. prez. 3 ironizeáză
ironizeze
IRONIZÁ, ironizez, vb. I. Tranz. A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla. ◊ Refl. recipr. Se ironizau neîncetat. – Din fr. ironiser. DOOM
ironizá (a ~) vb., ind. prez. 3 ironizeáză
ironizezi
IRONIZÁ, ironizez, vb. I. Tranz. A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla. ◊ Refl. recipr. Se ironizau neîncetat. – Din fr. ironiser. DOOM
ironizá (a ~) vb., ind. prez. 3 ironizeáză
ironizând
IRONIZÁ, ironizez, vb. I. Tranz. A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla. ◊ Refl. recipr. Se ironizau neîncetat. – Din fr. ironiser. DOOM
ironizá (a ~) vb., ind. prez. 3 ironizeáză
ironizînd
IRONIZÁ, ironizez, vb. I. Tranz. A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla. ◊ Refl. recipr. Se ironizau neîncetat. – Din fr. ironiser. DOOM
ironizá (a ~) vb., ind. prez. 3 ironizeáză
ironizări
IRONIZÁRE, ironizări, s. f. Acțiunea de a (se) ironiza și rezultatul ei. – V. ironiza. DOOM
ironizáre s. f., g.-d. art. ironizắrii; pl. ironizắri
ironizării
IRONIZÁRE, ironizări, s. f. Acțiunea de a (se) ironiza și rezultatul ei. – V. ironiza. DOOM
ironizáre s. f., g.-d. art. ironizắrii; pl. ironizắri
ironizările
IRONIZÁRE, ironizări, s. f. Acțiunea de a (se) ironiza și rezultatul ei. – V. ironiza. DOOM
ironizáre s. f., g.-d. art. ironizắrii; pl. ironizắri
ironizărilor
IRONIZÁRE, ironizări, s. f. Acțiunea de a (se) ironiza și rezultatul ei. – V. ironiza. DOOM
ironizáre s. f., g.-d. art. ironizắrii; pl. ironizắri
ironiști
IRONÍST, -Ă, ironiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană, scriitor) care cultivă ironia, stilul ironic. 2. Adj. (Rar) Care denotă sau conține o ironie. – Din fr. ironiste.
ironiști
IRONÍST, -Ă, ironiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană, scriitor) care cultivă ironia, stilul ironic. 2. Adj. (Rar) Care denotă sau conține o ironie. – Din fr. ironiste.
ironiștii
IRONÍST, -Ă, ironiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană, scriitor) care cultivă ironia, stilul ironic. 2. Adj. (Rar) Care denotă sau conține o ironie. – Din fr. ironiste.
ironiștii
IRONÍST, -Ă, ironiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană, scriitor) care cultivă ironia, stilul ironic. 2. Adj. (Rar) Care denotă sau conține o ironie. – Din fr. ironiste.
ironiștilor
IRONÍST, -Ă, ironiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană, scriitor) care cultivă ironia, stilul ironic. 2. Adj. (Rar) Care denotă sau conține o ironie. – Din fr. ironiste.
ironiștilor
IRONÍST, -Ă, ironiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană, scriitor) care cultivă ironia, stilul ironic. 2. Adj. (Rar) Care denotă sau conține o ironie. – Din fr. ironiste.
irosea
IROSÍ, irosesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) consuma făcând risipă, a (se) cheltui în mod ușuratic, a (se) împrăștia în exces; a (se) pierde, a (se) risipi. ♦ Refl. (Despre oameni) A depune eforturi (mari și) inutile într-o anumită direcție. – Cf. a fierosi. DOOM
irosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irosésc, imperf. 3 sg. iroseá; conj. prez. 3 să iroseáscă
iroseai
IROSÍ, irosesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) consuma făcând risipă, a (se) cheltui în mod ușuratic, a (se) împrăștia în exces; a (se) pierde, a (se) risipi. ♦ Refl. (Despre oameni) A depune eforturi (mari și) inutile într-o anumită direcție. – Cf. a fierosi. DOOM
irosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irosésc, imperf. 3 sg. iroseá; conj. prez. 3 să iroseáscă
iroseala
IROSEÁLĂ, iroseli, s. f. Faptul de a (se) irosi; risipă. – Irosi + suf. -eală. DOOM
iroseálă s. f., g.-d. art. irosélii; pl. iroséli
iroseam
IROSÍ, irosesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) consuma făcând risipă, a (se) cheltui în mod ușuratic, a (se) împrăștia în exces; a (se) pierde, a (se) risipi. ♦ Refl. (Despre oameni) A depune eforturi (mari și) inutile într-o anumită direcție. – Cf. a fierosi. DOOM
irosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irosésc, imperf. 3 sg. iroseá; conj. prez. 3 să iroseáscă
irosească
IROSÍ, irosesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) consuma făcând risipă, a (se) cheltui în mod ușuratic, a (se) împrăștia în exces; a (se) pierde, a (se) risipi. ♦ Refl. (Despre oameni) A depune eforturi (mari și) inutile într-o anumită direcție. – Cf. a fierosi. DOOM
irosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irosésc, imperf. 3 sg. iroseá; conj. prez. 3 să iroseáscă
iroseau
IROSÍ, irosesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) consuma făcând risipă, a (se) cheltui în mod ușuratic, a (se) împrăștia în exces; a (se) pierde, a (se) risipi. ♦ Refl. (Despre oameni) A depune eforturi (mari și) inutile într-o anumită direcție. – Cf. a fierosi. DOOM
irosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irosésc, imperf. 3 sg. iroseá; conj. prez. 3 să iroseáscă
iroseați
IROSÍ, irosesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) consuma făcând risipă, a (se) cheltui în mod ușuratic, a (se) împrăștia în exces; a (se) pierde, a (se) risipi. ♦ Refl. (Despre oameni) A depune eforturi (mari și) inutile într-o anumită direcție. – Cf. a fierosi. DOOM
irosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irosésc, imperf. 3 sg. iroseá; conj. prez. 3 să iroseáscă
iroseli
IROSEÁLĂ, iroseli, s. f. Faptul de a (se) irosi; risipă. – Irosi + suf. -eală. DOOM
iroseálă s. f., g.-d. art. irosélii; pl. iroséli
iroselii
IROSEÁLĂ, iroseli, s. f. Faptul de a (se) irosi; risipă. – Irosi + suf. -eală. DOOM
iroseálă s. f., g.-d. art. irosélii; pl. iroséli
iroselile
IROSEÁLĂ, iroseli, s. f. Faptul de a (se) irosi; risipă. – Irosi + suf. -eală. DOOM
iroseálă s. f., g.-d. art. irosélii; pl. iroséli
iroselilor
IROSEÁLĂ, iroseli, s. f. Faptul de a (se) irosi; risipă. – Irosi + suf. -eală. DOOM
iroseálă s. f., g.-d. art. irosélii; pl. iroséli
irosesc
IROSÍ, irosesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) consuma făcând risipă, a (se) cheltui în mod ușuratic, a (se) împrăștia în exces; a (se) pierde, a (se) risipi. ♦ Refl. (Despre oameni) A depune eforturi (mari și) inutile într-o anumită direcție. – Cf. a fierosi. DOOM
irosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irosésc, imperf. 3 sg. iroseá; conj. prez. 3 să iroseáscă
irosește
IROSÍ, irosesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) consuma făcând risipă, a (se) cheltui în mod ușuratic, a (se) împrăștia în exces; a (se) pierde, a (se) risipi. ♦ Refl. (Despre oameni) A depune eforturi (mari și) inutile într-o anumită direcție. – Cf. a fierosi. DOOM
irosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irosésc, imperf. 3 sg. iroseá; conj. prez. 3 să iroseáscă
irosești
IROSÍ, irosesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) consuma făcând risipă, a (se) cheltui în mod ușuratic, a (se) împrăștia în exces; a (se) pierde, a (se) risipi. ♦ Refl. (Despre oameni) A depune eforturi (mari și) inutile într-o anumită direcție. – Cf. a fierosi. DOOM
irosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irosésc, imperf. 3 sg. iroseá; conj. prez. 3 să iroseáscă
irosi
IROSÍ, irosesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) consuma făcând risipă, a (se) cheltui în mod ușuratic, a (se) împrăștia în exces; a (se) pierde, a (se) risipi. ♦ Refl. (Despre oameni) A depune eforturi (mari și) inutile într-o anumită direcție. – Cf. a fierosi. DOOM
irosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irosésc, imperf. 3 sg. iroseá; conj. prez. 3 să iroseáscă
irosii
IROSÍ, irosesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) consuma făcând risipă, a (se) cheltui în mod ușuratic, a (se) împrăștia în exces; a (se) pierde, a (se) risipi. ♦ Refl. (Despre oameni) A depune eforturi (mari și) inutile într-o anumită direcție. – Cf. a fierosi. DOOM
irosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irosésc, imperf. 3 sg. iroseá; conj. prez. 3 să iroseáscă
irosim
IROSÍ, irosesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) consuma făcând risipă, a (se) cheltui în mod ușuratic, a (se) împrăștia în exces; a (se) pierde, a (se) risipi. ♦ Refl. (Despre oameni) A depune eforturi (mari și) inutile într-o anumită direcție. – Cf. a fierosi. DOOM
irosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irosésc, imperf. 3 sg. iroseá; conj. prez. 3 să iroseáscă
irosind
IROSÍ, irosesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) consuma făcând risipă, a (se) cheltui în mod ușuratic, a (se) împrăștia în exces; a (se) pierde, a (se) risipi. ♦ Refl. (Despre oameni) A depune eforturi (mari și) inutile într-o anumită direcție. – Cf. a fierosi. DOOM
irosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irosésc, imperf. 3 sg. iroseá; conj. prez. 3 să iroseáscă
irosire
IROSÍ, irosesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) consuma făcând risipă, a (se) cheltui în mod ușuratic, a (se) împrăștia în exces; a (se) pierde, a (se) risipi. ♦ Refl. (Despre oameni) A depune eforturi (mari și) inutile într-o anumită direcție. – Cf. a fierosi. DOOM
irosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irosésc, imperf. 3 sg. iroseá; conj. prez. 3 să iroseáscă
irosire
IROSÍRE, irosiri, s. f. Acțiunea de a (se) irosi; împrăștiere încetul cu încetul; risipire, cheltuire (excesivă și inutilă). – V. irosi. DOOM
irosíre s. f., g.-d. art. irosírii; pl. irosíri
irosirea
IROSÍRE, irosiri, s. f. Acțiunea de a (se) irosi; împrăștiere încetul cu încetul; risipire, cheltuire (excesivă și inutilă). – V. irosi. DOOM
irosíre s. f., g.-d. art. irosírii; pl. irosíri
irosiri
IROSÍRE, irosiri, s. f. Acțiunea de a (se) irosi; împrăștiere încetul cu încetul; risipire, cheltuire (excesivă și inutilă). – V. irosi. DOOM
irosíre s. f., g.-d. art. irosírii; pl. irosíri
irosirii
IROSÍRE, irosiri, s. f. Acțiunea de a (se) irosi; împrăștiere încetul cu încetul; risipire, cheltuire (excesivă și inutilă). – V. irosi. DOOM
irosíre s. f., g.-d. art. irosírii; pl. irosíri
irosirile
IROSÍRE, irosiri, s. f. Acțiunea de a (se) irosi; împrăștiere încetul cu încetul; risipire, cheltuire (excesivă și inutilă). – V. irosi. DOOM
irosíre s. f., g.-d. art. irosírii; pl. irosíri
irosirilor
IROSÍRE, irosiri, s. f. Acțiunea de a (se) irosi; împrăștiere încetul cu încetul; risipire, cheltuire (excesivă și inutilă). – V. irosi. DOOM
irosíre s. f., g.-d. art. irosírii; pl. irosíri
irosiră
IROSÍ, irosesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) consuma făcând risipă, a (se) cheltui în mod ușuratic, a (se) împrăștia în exces; a (se) pierde, a (se) risipi. ♦ Refl. (Despre oameni) A depune eforturi (mari și) inutile într-o anumită direcție. – Cf. a fierosi. DOOM
irosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irosésc, imperf. 3 sg. iroseá; conj. prez. 3 să iroseáscă
irosirăm
IROSÍ, irosesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) consuma făcând risipă, a (se) cheltui în mod ușuratic, a (se) împrăștia în exces; a (se) pierde, a (se) risipi. ♦ Refl. (Despre oameni) A depune eforturi (mari și) inutile într-o anumită direcție. – Cf. a fierosi. DOOM
irosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irosésc, imperf. 3 sg. iroseá; conj. prez. 3 să iroseáscă
irosirăți
IROSÍ, irosesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) consuma făcând risipă, a (se) cheltui în mod ușuratic, a (se) împrăștia în exces; a (se) pierde, a (se) risipi. ♦ Refl. (Despre oameni) A depune eforturi (mari și) inutile într-o anumită direcție. – Cf. a fierosi. DOOM
irosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irosésc, imperf. 3 sg. iroseá; conj. prez. 3 să iroseáscă
irosise
IROSÍ, irosesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) consuma făcând risipă, a (se) cheltui în mod ușuratic, a (se) împrăștia în exces; a (se) pierde, a (se) risipi. ♦ Refl. (Despre oameni) A depune eforturi (mari și) inutile într-o anumită direcție. – Cf. a fierosi. DOOM
irosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irosésc, imperf. 3 sg. iroseá; conj. prez. 3 să iroseáscă
irosisem
IROSÍ, irosesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) consuma făcând risipă, a (se) cheltui în mod ușuratic, a (se) împrăștia în exces; a (se) pierde, a (se) risipi. ♦ Refl. (Despre oameni) A depune eforturi (mari și) inutile într-o anumită direcție. – Cf. a fierosi. DOOM
irosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irosésc, imperf. 3 sg. iroseá; conj. prez. 3 să iroseáscă
irosiseră
IROSÍ, irosesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) consuma făcând risipă, a (se) cheltui în mod ușuratic, a (se) împrăștia în exces; a (se) pierde, a (se) risipi. ♦ Refl. (Despre oameni) A depune eforturi (mari și) inutile într-o anumită direcție. – Cf. a fierosi. DOOM
irosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irosésc, imperf. 3 sg. iroseá; conj. prez. 3 să iroseáscă
irosiserăm
IROSÍ, irosesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) consuma făcând risipă, a (se) cheltui în mod ușuratic, a (se) împrăștia în exces; a (se) pierde, a (se) risipi. ♦ Refl. (Despre oameni) A depune eforturi (mari și) inutile într-o anumită direcție. – Cf. a fierosi. DOOM
irosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irosésc, imperf. 3 sg. iroseá; conj. prez. 3 să iroseáscă
irosiserăți
IROSÍ, irosesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) consuma făcând risipă, a (se) cheltui în mod ușuratic, a (se) împrăștia în exces; a (se) pierde, a (se) risipi. ♦ Refl. (Despre oameni) A depune eforturi (mari și) inutile într-o anumită direcție. – Cf. a fierosi. DOOM
irosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irosésc, imperf. 3 sg. iroseá; conj. prez. 3 să iroseáscă
irosiseși
IROSÍ, irosesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) consuma făcând risipă, a (se) cheltui în mod ușuratic, a (se) împrăștia în exces; a (se) pierde, a (se) risipi. ♦ Refl. (Despre oameni) A depune eforturi (mari și) inutile într-o anumită direcție. – Cf. a fierosi. DOOM
irosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irosésc, imperf. 3 sg. iroseá; conj. prez. 3 să iroseáscă
irosiseți
IROSÍ, irosesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) consuma făcând risipă, a (se) cheltui în mod ușuratic, a (se) împrăștia în exces; a (se) pierde, a (se) risipi. ♦ Refl. (Despre oameni) A depune eforturi (mari și) inutile într-o anumită direcție. – Cf. a fierosi. DOOM
irosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irosésc, imperf. 3 sg. iroseá; conj. prez. 3 să iroseáscă
irosit
IROSÍ, irosesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) consuma făcând risipă, a (se) cheltui în mod ușuratic, a (se) împrăștia în exces; a (se) pierde, a (se) risipi. ♦ Refl. (Despre oameni) A depune eforturi (mari și) inutile într-o anumită direcție. – Cf. a fierosi. DOOM
irosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irosésc, imperf. 3 sg. iroseá; conj. prez. 3 să iroseáscă
irosiși
IROSÍ, irosesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) consuma făcând risipă, a (se) cheltui în mod ușuratic, a (se) împrăștia în exces; a (se) pierde, a (se) risipi. ♦ Refl. (Despre oameni) A depune eforturi (mari și) inutile într-o anumită direcție. – Cf. a fierosi. DOOM
irosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irosésc, imperf. 3 sg. iroseá; conj. prez. 3 să iroseáscă
irosiți
IROSÍ, irosesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) consuma făcând risipă, a (se) cheltui în mod ușuratic, a (se) împrăștia în exces; a (se) pierde, a (se) risipi. ♦ Refl. (Despre oameni) A depune eforturi (mari și) inutile într-o anumită direcție. – Cf. a fierosi. DOOM
irosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irosésc, imperf. 3 sg. iroseá; conj. prez. 3 să iroseáscă
irozi
IRÓD, irozi, s. m. 1. (La pl. art.) Veche dramă populară de origine creștină, reprezentând nașterea lui Hristos, pe care tineri costumați o joacă în perioada Crăciunului; vicleim. 2. Fiecare dintre colindătorii costumați care umblă cu vicleimul. ♦ Fig. (Ir.) Comedian, paiață; om cabotin. – Din sl. irodŭ. DOOM
*Iród (personaj biblic) s. propriu m.
irozii
IRÓD, irozi, s. m. 1. (La pl. art.) Veche dramă populară de origine creștină, reprezentând nașterea lui Hristos, pe care tineri costumați o joacă în perioada Crăciunului; vicleim. 2. Fiecare dintre colindătorii costumați care umblă cu vicleimul. ♦ Fig. (Ir.) Comedian, paiață; om cabotin. – Din sl. irodŭ. DOOM
*Iród (personaj biblic) s. propriu m.
irozilor
IRÓD, irozi, s. m. 1. (La pl. art.) Veche dramă populară de origine creștină, reprezentând nașterea lui Hristos, pe care tineri costumați o joacă în perioada Crăciunului; vicleim. 2. Fiecare dintre colindătorii costumați care umblă cu vicleimul. ♦ Fig. (Ir.) Comedian, paiață; om cabotin. – Din sl. irodŭ. DOOM
*Iród (personaj biblic) s. propriu m.
irugă
IRÚGĂ s. f. v. ierugă.
irul
IR, iruri, s. n. (Pop.) Alifie pe care o prepară femeile la țară din diferite grăsimi, plante etc. – Din magh. ir. DOOM
ir (pop.) s. n., pl. íruri
irului
IR, iruri, s. n. (Pop.) Alifie pe care o prepară femeile la țară din diferite grăsimi, plante etc. – Din magh. ir. DOOM
ir (pop.) s. n., pl. íruri
irumpe
IRÚPE, irúp, vb. III. Intranz. A ieși la iveală sau a se manifesta brusc și cu putere, a izbucni; a năvăli, a năpădi; a intra cu violență. ♦ Fig. A se revărsa, a deborda. [Var.: irúmpe vb. III] – Din lat. irrumpere (după rupe). DOOM
irúpe (a ~) (a izbucni violent) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irúp; part. irúpt
irumpere
IRÚPE, irúp, vb. III. Intranz. A ieși la iveală sau a se manifesta dintr-o dată și cu putere, a izbucni; a năvăli, a năpădi; a intra cu violență. ♦ Fig. a se revărsa, a deborda. [Var.: irúmpe vb.III] – Din lat. irrumpere (după rupe).
irumpt
IRÚPE, irúp, vb. III. Intranz. A ieși la iveală sau a se manifesta dintr-o dată și cu putere, a izbucni; a năvăli, a năpădi; a intra cu violență. ♦ Fig. a se revărsa, a deborda. [Var.: irúmpe vb.III] – Din lat. irrumpere (după rupe).
irumt
IRÚPE, irúp, vb. III. Intranz. A ieși la iveală sau a se manifesta dintr-o dată și cu putere, a izbucni; a năvăli, a năpădi; a intra cu violență. ♦ Fig. a se revărsa, a deborda. [Var.: irúmpe vb.III] – Din lat. irrumpere (după rupe).
irup
IRÚPE, irúp, vb. III. Intranz. A ieși la iveală sau a se manifesta brusc și cu putere, a izbucni; a năvăli, a năpădi; a intra cu violență. ♦ Fig. A se revărsa, a deborda. [Var.: irúmpe vb. III] – Din lat. irrumpere (după rupe). DOOM
irúpe (a ~) (a izbucni violent) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irúp; part. irúpt
irupe
IRÚPE, irúp, vb. III. Intranz. A ieși la iveală sau a se manifesta brusc și cu putere, a izbucni; a năvăli, a năpădi; a intra cu violență. ♦ Fig. A se revărsa, a deborda. [Var.: irúmpe vb. III] – Din lat. irrumpere (după rupe). DOOM
irúpe (a ~) (a izbucni violent) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irúp; part. irúpt
irupea
IRÚPE, irúp, vb. III. Intranz. A ieși la iveală sau a se manifesta brusc și cu putere, a izbucni; a năvăli, a năpădi; a intra cu violență. ♦ Fig. A se revărsa, a deborda. [Var.: irúmpe vb. III] – Din lat. irrumpere (după rupe). DOOM
irúpe (a ~) (a izbucni violent) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irúp; part. irúpt
irupeai
IRÚPE, irúp, vb. III. Intranz. A ieși la iveală sau a se manifesta brusc și cu putere, a izbucni; a năvăli, a năpădi; a intra cu violență. ♦ Fig. A se revărsa, a deborda. [Var.: irúmpe vb. III] – Din lat. irrumpere (după rupe). DOOM
irúpe (a ~) (a izbucni violent) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irúp; part. irúpt
irupeam
IRÚPE, irúp, vb. III. Intranz. A ieși la iveală sau a se manifesta brusc și cu putere, a izbucni; a năvăli, a năpădi; a intra cu violență. ♦ Fig. A se revărsa, a deborda. [Var.: irúmpe vb. III] – Din lat. irrumpere (după rupe). DOOM
irúpe (a ~) (a izbucni violent) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irúp; part. irúpt
irupeau
IRÚPE, irúp, vb. III. Intranz. A ieși la iveală sau a se manifesta brusc și cu putere, a izbucni; a năvăli, a năpădi; a intra cu violență. ♦ Fig. A se revărsa, a deborda. [Var.: irúmpe vb. III] – Din lat. irrumpere (după rupe). DOOM
irúpe (a ~) (a izbucni violent) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irúp; part. irúpt
irupeați
IRÚPE, irúp, vb. III. Intranz. A ieși la iveală sau a se manifesta brusc și cu putere, a izbucni; a năvăli, a năpădi; a intra cu violență. ♦ Fig. A se revărsa, a deborda. [Var.: irúmpe vb. III] – Din lat. irrumpere (după rupe). DOOM
irúpe (a ~) (a izbucni violent) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irúp; part. irúpt
irupem
IRÚPE, irúp, vb. III. Intranz. A ieși la iveală sau a se manifesta brusc și cu putere, a izbucni; a năvăli, a năpădi; a intra cu violență. ♦ Fig. A se revărsa, a deborda. [Var.: irúmpe vb. III] – Din lat. irrumpere (după rupe). DOOM
irúpe (a ~) (a izbucni violent) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irúp; part. irúpt
irupere
IRÚPE, irúp, vb. III. Intranz. A ieși la iveală sau a se manifesta brusc și cu putere, a izbucni; a năvăli, a năpădi; a intra cu violență. ♦ Fig. A se revărsa, a deborda. [Var.: irúmpe vb. III] – Din lat. irrumpere (după rupe). DOOM
irúpe (a ~) (a izbucni violent) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irúp; part. irúpt
irupere
IRÚPERE, iruperi, s. f. Acțiunea de a irupe și rezultatul ei. – V. irupe. DOOM
irúpere (izbucnire violentă) s. f., g.-d. art. irúperii; pl. irúperi
iruperea
IRÚPERE, iruperi, s. f. Acțiunea de a irupe și rezultatul ei. – V. irupe. DOOM
irúpere (izbucnire violentă) s. f., g.-d. art. irúperii; pl. irúperi
iruperi
IRÚPERE, iruperi, s. f. Acțiunea de a irupe și rezultatul ei. – V. irupe. DOOM
irúpere (izbucnire violentă) s. f., g.-d. art. irúperii; pl. irúperi
iruperii
IRÚPERE, iruperi, s. f. Acțiunea de a irupe și rezultatul ei. – V. irupe. DOOM
irúpere (izbucnire violentă) s. f., g.-d. art. irúperii; pl. irúperi
iruperile
IRÚPERE, iruperi, s. f. Acțiunea de a irupe și rezultatul ei. – V. irupe. DOOM
irúpere (izbucnire violentă) s. f., g.-d. art. irúperii; pl. irúperi
iruperilor
IRÚPERE, iruperi, s. f. Acțiunea de a irupe și rezultatul ei. – V. irupe. DOOM
irúpere (izbucnire violentă) s. f., g.-d. art. irúperii; pl. irúperi
irupeți
IRÚPE, irúp, vb. III. Intranz. A ieși la iveală sau a se manifesta brusc și cu putere, a izbucni; a năvăli, a năpădi; a intra cu violență. ♦ Fig. A se revărsa, a deborda. [Var.: irúmpe vb. III] – Din lat. irrumpere (după rupe). DOOM
irúpe (a ~) (a izbucni violent) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irúp; part. irúpt
irupi
IRÚPE, irúp, vb. III. Intranz. A ieși la iveală sau a se manifesta brusc și cu putere, a izbucni; a năvăli, a năpădi; a intra cu violență. ♦ Fig. A se revărsa, a deborda. [Var.: irúmpe vb. III] – Din lat. irrumpere (după rupe). DOOM
irúpe (a ~) (a izbucni violent) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irúp; part. irúpt
irupse
IRÚPE, irúp, vb. III. Intranz. A ieși la iveală sau a se manifesta brusc și cu putere, a izbucni; a năvăli, a năpădi; a intra cu violență. ♦ Fig. A se revărsa, a deborda. [Var.: irúmpe vb. III] – Din lat. irrumpere (după rupe). DOOM
irúpe (a ~) (a izbucni violent) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irúp; part. irúpt
irupsei
IRÚPE, irúp, vb. III. Intranz. A ieși la iveală sau a se manifesta brusc și cu putere, a izbucni; a năvăli, a năpădi; a intra cu violență. ♦ Fig. A se revărsa, a deborda. [Var.: irúmpe vb. III] – Din lat. irrumpere (după rupe). DOOM
irúpe (a ~) (a izbucni violent) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irúp; part. irúpt
irupseră
IRÚPE, irúp, vb. III. Intranz. A ieși la iveală sau a se manifesta brusc și cu putere, a izbucni; a năvăli, a năpădi; a intra cu violență. ♦ Fig. A se revărsa, a deborda. [Var.: irúmpe vb. III] – Din lat. irrumpere (după rupe). DOOM
irúpe (a ~) (a izbucni violent) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irúp; part. irúpt
irupserăm
IRÚPE, irúp, vb. III. Intranz. A ieși la iveală sau a se manifesta brusc și cu putere, a izbucni; a năvăli, a năpădi; a intra cu violență. ♦ Fig. A se revărsa, a deborda. [Var.: irúmpe vb. III] – Din lat. irrumpere (după rupe). DOOM
irúpe (a ~) (a izbucni violent) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irúp; part. irúpt
irupserăți
IRÚPE, irúp, vb. III. Intranz. A ieși la iveală sau a se manifesta brusc și cu putere, a izbucni; a năvăli, a năpădi; a intra cu violență. ♦ Fig. A se revărsa, a deborda. [Var.: irúmpe vb. III] – Din lat. irrumpere (după rupe). DOOM
irúpe (a ~) (a izbucni violent) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irúp; part. irúpt
irupsese
IRÚPE, irúp, vb. III. Intranz. A ieși la iveală sau a se manifesta brusc și cu putere, a izbucni; a năvăli, a năpădi; a intra cu violență. ♦ Fig. A se revărsa, a deborda. [Var.: irúmpe vb. III] – Din lat. irrumpere (după rupe). DOOM
irúpe (a ~) (a izbucni violent) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irúp; part. irúpt
irupsesem
IRÚPE, irúp, vb. III. Intranz. A ieși la iveală sau a se manifesta brusc și cu putere, a izbucni; a năvăli, a năpădi; a intra cu violență. ♦ Fig. A se revărsa, a deborda. [Var.: irúmpe vb. III] – Din lat. irrumpere (după rupe). DOOM
irúpe (a ~) (a izbucni violent) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irúp; part. irúpt
irupseseră
IRÚPE, irúp, vb. III. Intranz. A ieși la iveală sau a se manifesta brusc și cu putere, a izbucni; a năvăli, a năpădi; a intra cu violență. ♦ Fig. A se revărsa, a deborda. [Var.: irúmpe vb. III] – Din lat. irrumpere (după rupe). DOOM
irúpe (a ~) (a izbucni violent) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irúp; part. irúpt
irupseserăm
IRÚPE, irúp, vb. III. Intranz. A ieși la iveală sau a se manifesta brusc și cu putere, a izbucni; a năvăli, a năpădi; a intra cu violență. ♦ Fig. A se revărsa, a deborda. [Var.: irúmpe vb. III] – Din lat. irrumpere (după rupe). DOOM
irúpe (a ~) (a izbucni violent) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irúp; part. irúpt
irupseserăți
IRÚPE, irúp, vb. III. Intranz. A ieși la iveală sau a se manifesta brusc și cu putere, a izbucni; a năvăli, a năpădi; a intra cu violență. ♦ Fig. A se revărsa, a deborda. [Var.: irúmpe vb. III] – Din lat. irrumpere (după rupe). DOOM
irúpe (a ~) (a izbucni violent) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irúp; part. irúpt
irupseseși
IRÚPE, irúp, vb. III. Intranz. A ieși la iveală sau a se manifesta brusc și cu putere, a izbucni; a năvăli, a năpădi; a intra cu violență. ♦ Fig. A se revărsa, a deborda. [Var.: irúmpe vb. III] – Din lat. irrumpere (după rupe). DOOM
irúpe (a ~) (a izbucni violent) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irúp; part. irúpt
irupseseți
IRÚPE, irúp, vb. III. Intranz. A ieși la iveală sau a se manifesta brusc și cu putere, a izbucni; a năvăli, a năpădi; a intra cu violență. ♦ Fig. A se revărsa, a deborda. [Var.: irúmpe vb. III] – Din lat. irrumpere (după rupe). DOOM
irúpe (a ~) (a izbucni violent) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irúp; part. irúpt
irupseși
IRÚPE, irúp, vb. III. Intranz. A ieși la iveală sau a se manifesta brusc și cu putere, a izbucni; a năvăli, a năpădi; a intra cu violență. ♦ Fig. A se revărsa, a deborda. [Var.: irúmpe vb. III] – Din lat. irrumpere (după rupe). DOOM
irúpe (a ~) (a izbucni violent) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irúp; part. irúpt
irupt
IRÚPE, irúp, vb. III. Intranz. A ieși la iveală sau a se manifesta brusc și cu putere, a izbucni; a năvăli, a năpădi; a intra cu violență. ♦ Fig. A se revărsa, a deborda. [Var.: irúmpe vb. III] – Din lat. irrumpere (după rupe). DOOM
irúpe (a ~) (a izbucni violent) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irúp; part. irúpt
irupt
IRÚPE, irúp, vb. III. Intranz. A ieși la iveală sau a se manifesta dintr-o dată și cu putere, a izbucni; a năvăli, a năpădi; a intra cu violență. ♦ Fig. a se revărsa, a deborda. [Var.: irúmpe vb.III] – Din lat. irrumpere (după rupe).
irupând
IRÚPE, irúp, vb. III. Intranz. A ieși la iveală sau a se manifesta brusc și cu putere, a izbucni; a năvăli, a năpădi; a intra cu violență. ♦ Fig. A se revărsa, a deborda. [Var.: irúmpe vb. III] – Din lat. irrumpere (după rupe). DOOM
irúpe (a ~) (a izbucni violent) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irúp; part. irúpt
irupînd
IRÚPE, irúp, vb. III. Intranz. A ieși la iveală sau a se manifesta brusc și cu putere, a izbucni; a năvăli, a năpădi; a intra cu violență. ♦ Fig. A se revărsa, a deborda. [Var.: irúmpe vb. III] – Din lat. irrumpere (după rupe). DOOM
irúpe (a ~) (a izbucni violent) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irúp; part. irúpt
irupă
IRÚPE, irúp, vb. III. Intranz. A ieși la iveală sau a se manifesta brusc și cu putere, a izbucni; a năvăli, a năpădi; a intra cu violență. ♦ Fig. A se revărsa, a deborda. [Var.: irúmpe vb. III] – Din lat. irrumpere (după rupe). DOOM
irúpe (a ~) (a izbucni violent) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irúp; part. irúpt
irupția
IRUPȚIÚNE s. f. v. irupție. DOOM
irúpție (izbucnire violentă) (-ți-e) s. f., art. irúpția (-ți-a), g.-d. art. irúpției; pl. irúpții, art. irúpțiile (-ți-i-)
irupție
IRUPȚIÚNE s. f. v. irupție. DOOM
irúpție (izbucnire violentă) (-ți-e) s. f., art. irúpția (-ți-a), g.-d. art. irúpției; pl. irúpții, art. irúpțiile (-ți-i-)
irupției
IRUPȚIÚNE s. f. v. irupție. DOOM
irúpție (izbucnire violentă) (-ți-e) s. f., art. irúpția (-ți-a), g.-d. art. irúpției; pl. irúpții, art. irúpțiile (-ți-i-)
irupții
IRUPȚIÚNE s. f. v. irupție. DOOM
irúpție (izbucnire violentă) (-ți-e) s. f., art. irúpția (-ți-a), g.-d. art. irúpției; pl. irúpții, art. irúpțiile (-ți-i-)
irupțiile
IRUPȚIÚNE s. f. v. irupție. DOOM
irúpție (izbucnire violentă) (-ți-e) s. f., art. irúpția (-ți-a), g.-d. art. irúpției; pl. irúpții, art. irúpțiile (-ți-i-)
irupțiilor
IRUPȚIÚNE s. f. v. irupție. DOOM
irúpție (izbucnire violentă) (-ți-e) s. f., art. irúpția (-ți-a), g.-d. art. irúpției; pl. irúpții, art. irúpțiile (-ți-i-)
irupțiune
IRUPȚIÚNE s. f. v. irupție. DOOM
irúpție (izbucnire violentă) (-ți-e) s. f., art. irúpția (-ți-a), g.-d. art. irúpției; pl. irúpții, art. irúpțiile (-ți-i-)
iruri
IR, iruri, s. n. (Pop.) Alifie pe care o prepară femeile la țară din diferite grăsimi, plante etc. – Din magh. ir. DOOM
ir (pop.) s. n., pl. íruri
irurile
IR, iruri, s. n. (Pop.) Alifie pe care o prepară femeile la țară din diferite grăsimi, plante etc. – Din magh. ir. DOOM
ir (pop.) s. n., pl. íruri
irurilor
IR, iruri, s. n. (Pop.) Alifie pe care o prepară femeile la țară din diferite grăsimi, plante etc. – Din magh. ir. DOOM
ir (pop.) s. n., pl. íruri
irus
Irus, cerșetor din casa lui Odysseus, împotriva căruia a fost nevoit să lupte eroul la întoarcerea lui în Ithaca, spre batjocura și desfătarea pretendenților Penelopei.