ilaci
iláci (-ce), adj. – Cu coarnele desfăcute. – Var. ilac. Mag. villás (Drăganu, Dacor., VI, 285). Tiktin și DAR plecau de la ilău.
ilaie
ILẮU, ilaie, s. n. (Reg.) Nicovală. [Var.: iléu s. n.] – Din magh. üllő. DOOM
ilắu (reg.) s. n., art. ilắul; pl. iláie
ilaiele
ILẮU, ilaie, s. n. (Reg.) Nicovală. [Var.: iléu s. n.] – Din magh. üllő. DOOM
ilắu (reg.) s. n., art. ilắul; pl. iláie
ilaielor
ILẮU, ilaie, s. n. (Reg.) Nicovală. [Var.: iléu s. n.] – Din magh. üllő. DOOM
ilắu (reg.) s. n., art. ilắul; pl. iláie
ilaira
Ilaira = Hilaira.
ilam
ilám (-muri), s. n. – Sentință. Tc. ilam (Șeineanu, III, 69). Sec. XVIII, înv.
ilar
HILÁR2, -Ă, hilari, -e, adj. Ilariant (1). [Var.: ilár, -ă adj.] – Din fr. hilaire, lat. hilaris. DOOM
ilár v. hilár2
ilara
HILÁR2, -Ă, hilari, -e, adj. Ilariant (1). [Var.: ilár, -ă adj.] – Din fr. hilaire, lat. hilaris. DOOM
ilár v. hilár2
ilare
HILÁR2, -Ă, hilari, -e, adj. Ilariant (1). [Var.: ilár, -ă adj.] – Din fr. hilaire, lat. hilaris. DOOM
ilár v. hilár2
ilarei
HILÁR2, -Ă, hilari, -e, adj. Ilariant (1). [Var.: ilár, -ă adj.] – Din fr. hilaire, lat. hilaris. DOOM
ilár v. hilár2
ilarele
HILÁR2, -Ă, hilari, -e, adj. Ilariant (1). [Var.: ilár, -ă adj.] – Din fr. hilaire, lat. hilaris. DOOM
ilár v. hilár2
ilarelor
HILÁR2, -Ă, hilari, -e, adj. Ilariant (1). [Var.: ilár, -ă adj.] – Din fr. hilaire, lat. hilaris. DOOM
ilár v. hilár2
ilari
HILÁR2, -Ă, hilari, -e, adj. Ilariant (1). [Var.: ilár, -ă adj.] – Din fr. hilaire, lat. hilaris. DOOM
ilár v. hilár2
ilariant
HILARIÁNT, -Ă adj. v. ilariant. DOOM
!ilariánt (gaz ~) (-ri-ant) adj. m.
ilarianta
HILARIÁNT, -Ă adj. v. ilariant. DOOM
!ilariánt (gaz ~) (-ri-ant) adj. m.
ilariante
HILARIÁNT, -Ă adj. v. ilariant. DOOM
!ilariánt (gaz ~) (-ri-ant) adj. m.
ilariantei
HILARIÁNT, -Ă adj. v. ilariant. DOOM
!ilariánt (gaz ~) (-ri-ant) adj. m.
ilariantele
HILARIÁNT, -Ă adj. v. ilariant. DOOM
!ilariánt (gaz ~) (-ri-ant) adj. m.
ilariantelor
HILARIÁNT, -Ă adj. v. ilariant. DOOM
!ilariánt (gaz ~) (-ri-ant) adj. m.
ilariantul
HILARIÁNT, -Ă adj. v. ilariant. DOOM
!ilariánt (gaz ~) (-ri-ant) adj. m.
ilariantului
HILARIÁNT, -Ă adj. v. ilariant. DOOM
!ilariánt (gaz ~) (-ri-ant) adj. m.
ilarianți
HILARIÁNT, -Ă adj. v. ilariant. DOOM
!ilariánt (gaz ~) (-ri-ant) adj. m.
ilarianții
HILARIÁNT, -Ă adj. v. ilariant. DOOM
!ilariánt (gaz ~) (-ri-ant) adj. m.
ilarianților
HILARIÁNT, -Ă adj. v. ilariant. DOOM
!ilariánt (gaz ~) (-ri-ant) adj. m.
ilarii
HILÁR2, -Ă, hilari, -e, adj. Ilariant (1). [Var.: ilár, -ă adj.] – Din fr. hilaire, lat. hilaris. DOOM
ilár v. hilár2
ilarilor
HILÁR2, -Ă, hilari, -e, adj. Ilariant (1). [Var.: ilár, -ă adj.] – Din fr. hilaire, lat. hilaris. DOOM
ilár v. hilár2
ilaritate
HILARITÁTE s. f. Explozie de râs colectivă la auzul sau la vederea unui lucru amuzant, caraghios. [Var.: ilaritáte s. f.] – Din fr. hilarité, lat. hilaritas, -atis. DOOM
ilaritáte v. hilaritáte
ilaritatea
HILARITÁTE s. f. Explozie de râs colectivă la auzul sau la vederea unui lucru amuzant, caraghios. [Var.: ilaritáte s. f.] – Din fr. hilarité, lat. hilaritas, -atis. DOOM
ilaritáte v. hilaritáte
ilarități
HILARITÁTE s. f. Explozie de râs colectivă la auzul sau la vederea unui lucru amuzant, caraghios. [Var.: ilaritáte s. f.] – Din fr. hilarité, lat. hilaritas, -atis. DOOM
ilaritáte v. hilaritáte
ilarității
HILARITÁTE s. f. Explozie de râs colectivă la auzul sau la vederea unui lucru amuzant, caraghios. [Var.: ilaritáte s. f.] – Din fr. hilarité, lat. hilaritas, -atis. DOOM
ilaritáte v. hilaritáte
ilarul
HILÁR2, -Ă, hilari, -e, adj. Ilariant (1). [Var.: ilár, -ă adj.] – Din fr. hilaire, lat. hilaris. DOOM
ilár v. hilár2
ilarului
HILÁR2, -Ă, hilari, -e, adj. Ilariant (1). [Var.: ilár, -ă adj.] – Din fr. hilaire, lat. hilaris. DOOM
ilár v. hilár2
ilativ
ILATÍV, -Ă, ilativi, -e, adj., s. n. (Livr.) Concluziv. – Din fr. illatif. DOOM
!ilatív s. n., pl. ilatíve
ilativa
ILATÍV, -Ă, ilativi, -e, adj., s. n. (Livr.) Concluziv. – Din fr. illatif. DOOM
!ilatív s. n., pl. ilatíve
ilative
ILATÍV, -Ă, ilativi, -e, adj., s. n. (Livr.) Concluziv. – Din fr. illatif. DOOM
!ilatív s. n., pl. ilatíve
ilativei
ILATÍV, -Ă, ilativi, -e, adj., s. n. (Livr.) Concluziv. – Din fr. illatif. DOOM
!ilatív s. n., pl. ilatíve
ilativele
ILATÍV, -Ă, ilativi, -e, adj., s. n. (Livr.) Concluziv. – Din fr. illatif. DOOM
!ilatív s. n., pl. ilatíve
ilativelor
ILATÍV, -Ă, ilativi, -e, adj., s. n. (Livr.) Concluziv. – Din fr. illatif. DOOM
!ilatív s. n., pl. ilatíve
ilativi
ILATÍV, -Ă, ilativi, -e, adj., s. n. (Livr.) Concluziv. – Din fr. illatif. DOOM
!ilatív s. n., pl. ilatíve
ilativii
ILATÍV, -Ă, ilativi, -e, adj., s. n. (Livr.) Concluziv. – Din fr. illatif. DOOM
!ilatív s. n., pl. ilatíve
ilativilor
ILATÍV, -Ă, ilativi, -e, adj., s. n. (Livr.) Concluziv. – Din fr. illatif. DOOM
!ilatív s. n., pl. ilatíve
ilativul
ILATÍV, -Ă, ilativi, -e, adj., s. n. (Livr.) Concluziv. – Din fr. illatif. DOOM
!ilatív s. n., pl. ilatíve
ilativului
ILATÍV, -Ă, ilativi, -e, adj., s. n. (Livr.) Concluziv. – Din fr. illatif. DOOM
!ilatív s. n., pl. ilatíve
ilațiune
ILAȚIÚNE s.f. (Bis.) Aducere a bunurilor personale în proprietatea bisericii atunci când o persoană se călugărește. [< fr. illation, lat. illatio].
ileana
ILEÁNĂ, ilene, s. f. Insectă coleopteră mare, de culoare verde și arămie cu pete albe, care se hrănește cu sucul florilor (Cetonia aurata). – Cf. n. pr. Ileana. DOOM
ileánă (insectă) s. f., g.-d. art. ilénei; pl. iléne
ilectru
iléctru s. n. – Chihlimbar, ambră galbenă. Gr. ἤλεϰτρον (DAR). Împrumut literar din sec. XVII, înv.
ilegal
ILEGÁL, -Ă, ilegali, -e, adj. 1. Care nu este în conformitate cu legea, care încalcă legea. 2. Care nu este recunoscut, admis de lege, aprobat de autoritățile unei țări, care desfășoară în ascuns o activitate (politică); p. ext. care servește acestei activități; conspirativ, clandestin. – Din fr. illégal. DOOM
ilegál adj. m., pl. ilegáli; f. ilegálă, pl. ilegále
ilegala
ILEGÁL, -Ă, ilegali, -e, adj. 1. Care nu este în conformitate cu legea, care încalcă legea. 2. Care nu este recunoscut, admis de lege, aprobat de autoritățile unei țări, care desfășoară în ascuns o activitate (politică); p. ext. care servește acestei activități; conspirativ, clandestin. – Din fr. illégal. DOOM
ilegál adj. m., pl. ilegáli; f. ilegálă, pl. ilegále
ilegale
ILEGÁL, -Ă, ilegali, -e, adj. 1. Care nu este în conformitate cu legea, care încalcă legea. 2. Care nu este recunoscut, admis de lege, aprobat de autoritățile unei țări, care desfășoară în ascuns o activitate (politică); p. ext. care servește acestei activități; conspirativ, clandestin. – Din fr. illégal. DOOM
ilegál adj. m., pl. ilegáli; f. ilegálă, pl. ilegále
ilegalei
ILEGÁL, -Ă, ilegali, -e, adj. 1. Care nu este în conformitate cu legea, care încalcă legea. 2. Care nu este recunoscut, admis de lege, aprobat de autoritățile unei țări, care desfășoară în ascuns o activitate (politică); p. ext. care servește acestei activități; conspirativ, clandestin. – Din fr. illégal. DOOM
ilegál adj. m., pl. ilegáli; f. ilegálă, pl. ilegále
ilegalele
ILEGÁL, -Ă, ilegali, -e, adj. 1. Care nu este în conformitate cu legea, care încalcă legea. 2. Care nu este recunoscut, admis de lege, aprobat de autoritățile unei țări, care desfășoară în ascuns o activitate (politică); p. ext. care servește acestei activități; conspirativ, clandestin. – Din fr. illégal. DOOM
ilegál adj. m., pl. ilegáli; f. ilegálă, pl. ilegále
ilegalelor
ILEGÁL, -Ă, ilegali, -e, adj. 1. Care nu este în conformitate cu legea, care încalcă legea. 2. Care nu este recunoscut, admis de lege, aprobat de autoritățile unei țări, care desfășoară în ascuns o activitate (politică); p. ext. care servește acestei activități; conspirativ, clandestin. – Din fr. illégal. DOOM
ilegál adj. m., pl. ilegáli; f. ilegálă, pl. ilegále
ilegali
ILEGÁL, -Ă, ilegali, -e, adj. 1. Care nu este în conformitate cu legea, care încalcă legea. 2. Care nu este recunoscut, admis de lege, aprobat de autoritățile unei țări, care desfășoară în ascuns o activitate (politică); p. ext. care servește acestei activități; conspirativ, clandestin. – Din fr. illégal. DOOM
ilegál adj. m., pl. ilegáli; f. ilegálă, pl. ilegále
ilegalii
ILEGÁL, -Ă, ilegali, -e, adj. 1. Care nu este în conformitate cu legea, care încalcă legea. 2. Care nu este recunoscut, admis de lege, aprobat de autoritățile unei țări, care desfășoară în ascuns o activitate (politică); p. ext. care servește acestei activități; conspirativ, clandestin. – Din fr. illégal. DOOM
ilegál adj. m., pl. ilegáli; f. ilegálă, pl. ilegále
ilegalilor
ILEGÁL, -Ă, ilegali, -e, adj. 1. Care nu este în conformitate cu legea, care încalcă legea. 2. Care nu este recunoscut, admis de lege, aprobat de autoritățile unei țări, care desfășoară în ascuns o activitate (politică); p. ext. care servește acestei activități; conspirativ, clandestin. – Din fr. illégal. DOOM
ilegál adj. m., pl. ilegáli; f. ilegálă, pl. ilegále
ilegalism
ILEGALÍSM s.n. Caracter ilegal; ilegalitate. [Cf. fr. illégalisme].
ilegalist
ILEGALÍST, -Ă, ilegaliști, -ste, s. m. și f. Persoană care activează în ilegalitate. ♦ Membru al unui partid ilegal. – Ilegal + suf. -ist. DOOM
ilegalístă s. f., g.-d. art. ilegalístei; pl. ilegalíste
ilegalista
ILEGALÍST, -Ă, ilegaliști, -ste, s. m. și f. Persoană care activează în ilegalitate. ♦ Membru al unui partid ilegal. – Ilegal + suf. -ist. DOOM
ilegalístă s. f., g.-d. art. ilegalístei; pl. ilegalíste
ilegaliste
ILEGALÍST, -Ă, ilegaliști, -ste, s. m. și f. Persoană care activează în ilegalitate. ♦ Membru al unui partid ilegal. – Ilegal + suf. -ist. DOOM
ilegalístă s. f., g.-d. art. ilegalístei; pl. ilegalíste
ilegalistei
ILEGALÍST, -Ă, ilegaliști, -ste, s. m. și f. Persoană care activează în ilegalitate. ♦ Membru al unui partid ilegal. – Ilegal + suf. -ist. DOOM
ilegalístă s. f., g.-d. art. ilegalístei; pl. ilegalíste
ilegalistele
ILEGALÍST, -Ă, ilegaliști, -ste, s. m. și f. Persoană care activează în ilegalitate. ♦ Membru al unui partid ilegal. – Ilegal + suf. -ist. DOOM
ilegalístă s. f., g.-d. art. ilegalístei; pl. ilegalíste
ilegalistelor
ILEGALÍST, -Ă, ilegaliști, -ste, s. m. și f. Persoană care activează în ilegalitate. ♦ Membru al unui partid ilegal. – Ilegal + suf. -ist. DOOM
ilegalístă s. f., g.-d. art. ilegalístei; pl. ilegalíste
ilegalistul
ILEGALÍST, -Ă, ilegaliști, -ste, s. m. și f. Persoană care activează în ilegalitate. ♦ Membru al unui partid ilegal. – Ilegal + suf. -ist. DOOM
ilegalístă s. f., g.-d. art. ilegalístei; pl. ilegalíste
ilegalistului
ILEGALÍST, -Ă, ilegaliști, -ste, s. m. și f. Persoană care activează în ilegalitate. ♦ Membru al unui partid ilegal. – Ilegal + suf. -ist. DOOM
ilegalístă s. f., g.-d. art. ilegalístei; pl. ilegalíste
ilegalitate
ILEGALITÁTE, ilegalități, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este ilegal; faptă ilegală. 2. Situație ilegală în care se află o persoană. – Din fr. illégalité. DOOM
ilegalitáte s. f., g.-d. art. ilegalitắții; pl. ilegalitắți
ilegalitatea
ILEGALITÁTE, ilegalități, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este ilegal; faptă ilegală. 2. Situație ilegală în care se află o persoană. – Din fr. illégalité. DOOM
ilegalitáte s. f., g.-d. art. ilegalitắții; pl. ilegalitắți
ilegalități
ILEGALITÁTE, ilegalități, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este ilegal; faptă ilegală. 2. Situație ilegală în care se află o persoană. – Din fr. illégalité. DOOM
ilegalitáte s. f., g.-d. art. ilegalitắții; pl. ilegalitắți
ilegalității
ILEGALITÁTE, ilegalități, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este ilegal; faptă ilegală. 2. Situație ilegală în care se află o persoană. – Din fr. illégalité. DOOM
ilegalitáte s. f., g.-d. art. ilegalitắții; pl. ilegalitắți
ilegalitățile
ILEGALITÁTE, ilegalități, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este ilegal; faptă ilegală. 2. Situație ilegală în care se află o persoană. – Din fr. illégalité. DOOM
ilegalitáte s. f., g.-d. art. ilegalitắții; pl. ilegalitắți
ilegalităților
ILEGALITÁTE, ilegalități, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este ilegal; faptă ilegală. 2. Situație ilegală în care se află o persoană. – Din fr. illégalité. DOOM
ilegalitáte s. f., g.-d. art. ilegalitắții; pl. ilegalitắți
ilegaliza
ILEGALIZÁ, ilegalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A declara ilegal; a trece în ilegalitate. – Ilegal + suf. -iza. DOOM
ilegalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ilegalizeáză
ilegalizai
ILEGALIZÁ, ilegalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A declara ilegal; a trece în ilegalitate. – Ilegal + suf. -iza. DOOM
ilegalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ilegalizeáză
ilegalizam
ILEGALIZÁ, ilegalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A declara ilegal; a trece în ilegalitate. – Ilegal + suf. -iza. DOOM
ilegalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ilegalizeáză
ilegalizare
ILEGALIZÁ, ilegalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A declara ilegal; a trece în ilegalitate. – Ilegal + suf. -iza. DOOM
ilegalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ilegalizeáză
ilegalizare
ILEGALIZÁRE, ilegalizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a ilegaliza și rezultatul ei. – V. ilegaliza. DOOM
ilegalizáre (rar) s. f., g.-d. art. ilegalizắrii; pl. ilegalizắri
ilegalizarea
ILEGALIZÁRE, ilegalizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a ilegaliza și rezultatul ei. – V. ilegaliza. DOOM
ilegalizáre (rar) s. f., g.-d. art. ilegalizắrii; pl. ilegalizắri
ilegalizară
ILEGALIZÁ, ilegalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A declara ilegal; a trece în ilegalitate. – Ilegal + suf. -iza. DOOM
ilegalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ilegalizeáză
ilegalizarăm
ILEGALIZÁ, ilegalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A declara ilegal; a trece în ilegalitate. – Ilegal + suf. -iza. DOOM
ilegalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ilegalizeáză
ilegalizarăți
ILEGALIZÁ, ilegalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A declara ilegal; a trece în ilegalitate. – Ilegal + suf. -iza. DOOM
ilegalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ilegalizeáză
ilegalizase
ILEGALIZÁ, ilegalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A declara ilegal; a trece în ilegalitate. – Ilegal + suf. -iza. DOOM
ilegalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ilegalizeáză
ilegalizasem
ILEGALIZÁ, ilegalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A declara ilegal; a trece în ilegalitate. – Ilegal + suf. -iza. DOOM
ilegalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ilegalizeáză
ilegalizaseră
ILEGALIZÁ, ilegalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A declara ilegal; a trece în ilegalitate. – Ilegal + suf. -iza. DOOM
ilegalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ilegalizeáză
ilegalizaserăm
ILEGALIZÁ, ilegalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A declara ilegal; a trece în ilegalitate. – Ilegal + suf. -iza. DOOM
ilegalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ilegalizeáză
ilegalizaserăți
ILEGALIZÁ, ilegalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A declara ilegal; a trece în ilegalitate. – Ilegal + suf. -iza. DOOM
ilegalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ilegalizeáză
ilegalizaseși
ILEGALIZÁ, ilegalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A declara ilegal; a trece în ilegalitate. – Ilegal + suf. -iza. DOOM
ilegalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ilegalizeáză
ilegalizaseți
ILEGALIZÁ, ilegalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A declara ilegal; a trece în ilegalitate. – Ilegal + suf. -iza. DOOM
ilegalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ilegalizeáză
ilegalizat
ILEGALIZÁ, ilegalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A declara ilegal; a trece în ilegalitate. – Ilegal + suf. -iza. DOOM
ilegalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ilegalizeáză
ilegalizat
ILEGALIZÁ, ilegalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A declara ilegal; a trece în ilegalitate. – Ilegal + suf. -iza.
ilegalizau
ILEGALIZÁ, ilegalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A declara ilegal; a trece în ilegalitate. – Ilegal + suf. -iza. DOOM
ilegalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ilegalizeáză
ilegalizași
ILEGALIZÁ, ilegalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A declara ilegal; a trece în ilegalitate. – Ilegal + suf. -iza. DOOM
ilegalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ilegalizeáză
ilegalizați
ILEGALIZÁ, ilegalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A declara ilegal; a trece în ilegalitate. – Ilegal + suf. -iza. DOOM
ilegalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ilegalizeáză
ilegalizează
ILEGALIZÁ, ilegalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A declara ilegal; a trece în ilegalitate. – Ilegal + suf. -iza. DOOM
ilegalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ilegalizeáză
ilegalizez
ILEGALIZÁ, ilegalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A declara ilegal; a trece în ilegalitate. – Ilegal + suf. -iza. DOOM
ilegalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ilegalizeáză
ilegalizeze
ILEGALIZÁ, ilegalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A declara ilegal; a trece în ilegalitate. – Ilegal + suf. -iza. DOOM
ilegalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ilegalizeáză
ilegalizezi
ILEGALIZÁ, ilegalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A declara ilegal; a trece în ilegalitate. – Ilegal + suf. -iza. DOOM
ilegalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ilegalizeáză
ilegalizând
ILEGALIZÁ, ilegalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A declara ilegal; a trece în ilegalitate. – Ilegal + suf. -iza. DOOM
ilegalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ilegalizeáză
ilegalizînd
ILEGALIZÁ, ilegalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A declara ilegal; a trece în ilegalitate. – Ilegal + suf. -iza. DOOM
ilegalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ilegalizeáză
ilegalizări
ILEGALIZÁRE, ilegalizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a ilegaliza și rezultatul ei. – V. ilegaliza. DOOM
ilegalizáre (rar) s. f., g.-d. art. ilegalizắrii; pl. ilegalizắri
ilegalizării
ILEGALIZÁRE, ilegalizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a ilegaliza și rezultatul ei. – V. ilegaliza. DOOM
ilegalizáre (rar) s. f., g.-d. art. ilegalizắrii; pl. ilegalizắri
ilegalizările
ILEGALIZÁRE, ilegalizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a ilegaliza și rezultatul ei. – V. ilegaliza. DOOM
ilegalizáre (rar) s. f., g.-d. art. ilegalizắrii; pl. ilegalizắri
ilegalizărilor
ILEGALIZÁRE, ilegalizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a ilegaliza și rezultatul ei. – V. ilegaliza. DOOM
ilegalizáre (rar) s. f., g.-d. art. ilegalizắrii; pl. ilegalizắri
ilegaliști
ILEGALÍST, -Ă, ilegaliști, -ste, s. m. și f. Persoană care activează în ilegalitate. ♦ Membru al unui partid ilegal. – Ilegal + suf. -ist. DOOM
ilegalístă s. f., g.-d. art. ilegalístei; pl. ilegalíste
ilegaliștii
ILEGALÍST, -Ă, ilegaliști, -ste, s. m. și f. Persoană care activează în ilegalitate. ♦ Membru al unui partid ilegal. – Ilegal + suf. -ist. DOOM
ilegalístă s. f., g.-d. art. ilegalístei; pl. ilegalíste
ilegaliștilor
ILEGALÍST, -Ă, ilegaliști, -ste, s. m. și f. Persoană care activează în ilegalitate. ♦ Membru al unui partid ilegal. – Ilegal + suf. -ist. DOOM
ilegalístă s. f., g.-d. art. ilegalístei; pl. ilegalíste
ilegalul
ILEGÁL, -Ă, ilegali, -e, adj. 1. Care nu este în conformitate cu legea, care încalcă legea. 2. Care nu este recunoscut, admis de lege, aprobat de autoritățile unei țări, care desfășoară în ascuns o activitate (politică); p. ext. care servește acestei activități; conspirativ, clandestin. – Din fr. illégal. DOOM
ilegál adj. m., pl. ilegáli; f. ilegálă, pl. ilegále
ilegalului
ILEGÁL, -Ă, ilegali, -e, adj. 1. Care nu este în conformitate cu legea, care încalcă legea. 2. Care nu este recunoscut, admis de lege, aprobat de autoritățile unei țări, care desfășoară în ascuns o activitate (politică); p. ext. care servește acestei activități; conspirativ, clandestin. – Din fr. illégal. DOOM
ilegál adj. m., pl. ilegáli; f. ilegálă, pl. ilegále
ilegitim
ILEGÍTIM, -Ă, ilegitimi, -e, adj. (Livr.) Care nu este legitim; care nu este îndreptățit, întemeiat; nelegitim. – Din fr. illégitime. DOOM
ilegítim (livr.) adj. m., pl. ilegítimi; f. ilegítimă, pl. ilegítime
ilegitim
ILEGÍTIM, -Ă, ilegitimi, -e, adj. (Livr.) Care nu este legitim; care nu este îndreptățit, întemeiat; nelegitim. – Din fr. illégitime.
ilegitima
ILEGÍTIM, -Ă, ilegitimi, -e, adj. (Livr.) Care nu este legitim; care nu este îndreptățit, întemeiat; nelegitim. – Din fr. illégitime. DOOM
ilegítim (livr.) adj. m., pl. ilegítimi; f. ilegítimă, pl. ilegítime
ilegitime
ILEGÍTIM, -Ă, ilegitimi, -e, adj. (Livr.) Care nu este legitim; care nu este îndreptățit, întemeiat; nelegitim. – Din fr. illégitime. DOOM
ilegítim (livr.) adj. m., pl. ilegítimi; f. ilegítimă, pl. ilegítime
ilegitimei
ILEGÍTIM, -Ă, ilegitimi, -e, adj. (Livr.) Care nu este legitim; care nu este îndreptățit, întemeiat; nelegitim. – Din fr. illégitime. DOOM
ilegítim (livr.) adj. m., pl. ilegítimi; f. ilegítimă, pl. ilegítime
ilegitimele
ILEGÍTIM, -Ă, ilegitimi, -e, adj. (Livr.) Care nu este legitim; care nu este îndreptățit, întemeiat; nelegitim. – Din fr. illégitime. DOOM
ilegítim (livr.) adj. m., pl. ilegítimi; f. ilegítimă, pl. ilegítime
ilegitimelor
ILEGÍTIM, -Ă, ilegitimi, -e, adj. (Livr.) Care nu este legitim; care nu este îndreptățit, întemeiat; nelegitim. – Din fr. illégitime. DOOM
ilegítim (livr.) adj. m., pl. ilegítimi; f. ilegítimă, pl. ilegítime
ilegitimi
ILEGÍTIM, -Ă, ilegitimi, -e, adj. (Livr.) Care nu este legitim; care nu este îndreptățit, întemeiat; nelegitim. – Din fr. illégitime. DOOM
ilegítim (livr.) adj. m., pl. ilegítimi; f. ilegítimă, pl. ilegítime
ilegitimii
ILEGÍTIM, -Ă, ilegitimi, -e, adj. (Livr.) Care nu este legitim; care nu este îndreptățit, întemeiat; nelegitim. – Din fr. illégitime. DOOM
ilegítim (livr.) adj. m., pl. ilegítimi; f. ilegítimă, pl. ilegítime
ilegitimilor
ILEGÍTIM, -Ă, ilegitimi, -e, adj. (Livr.) Care nu este legitim; care nu este îndreptățit, întemeiat; nelegitim. – Din fr. illégitime. DOOM
ilegítim (livr.) adj. m., pl. ilegítimi; f. ilegítimă, pl. ilegítime
ilegitimitate
ILEGITIMITÁTE s. f. (Livr.) Lipsă de legitimitate; caracter nelegitim. – Din fr. illégitimité. DOOM
ilegitimitáte (livr.) s. f., g.-d. art. ilegitimitắții
ilegitimitatea
ILEGITIMITÁTE s. f. (Livr.) Lipsă de legitimitate; caracter nelegitim. – Din fr. illégitimité. DOOM
ilegitimitáte (livr.) s. f., g.-d. art. ilegitimitắții
ilegitimități
ILEGITIMITÁTE s. f. (Livr.) Lipsă de legitimitate; caracter nelegitim. – Din fr. illégitimité. DOOM
ilegitimitáte (livr.) s. f., g.-d. art. ilegitimitắții
ilegitimității
ILEGITIMITÁTE s. f. (Livr.) Lipsă de legitimitate; caracter nelegitim. – Din fr. illégitimité. DOOM
ilegitimitáte (livr.) s. f., g.-d. art. ilegitimitắții
ilegitimul
ILEGÍTIM, -Ă, ilegitimi, -e, adj. (Livr.) Care nu este legitim; care nu este îndreptățit, întemeiat; nelegitim. – Din fr. illégitime. DOOM
ilegítim (livr.) adj. m., pl. ilegítimi; f. ilegítimă, pl. ilegítime
ilegitimului
ILEGÍTIM, -Ă, ilegitimi, -e, adj. (Livr.) Care nu este legitim; care nu este îndreptățit, întemeiat; nelegitim. – Din fr. illégitime. DOOM
ilegítim (livr.) adj. m., pl. ilegítimi; f. ilegítimă, pl. ilegítime
ileita
ILEÍTĂ, ileite, s. f. (Med.) Afecțiune inflamatorie a ileonului. – Din fr. iléite. DOOM
!ileítă s. f., g.-d. art. ileítei, pl. ileíte
ileite
ILEÍTĂ, ileite, s. f. (Med.) Afecțiune inflamatorie a ileonului. – Din fr. iléite. DOOM
!ileítă s. f., g.-d. art. ileítei, pl. ileíte
ileitei
ILEÍTĂ, ileite, s. f. (Med.) Afecțiune inflamatorie a ileonului. – Din fr. iléite. DOOM
!ileítă s. f., g.-d. art. ileítei, pl. ileíte
ileitele
ILEÍTĂ, ileite, s. f. (Med.) Afecțiune inflamatorie a ileonului. – Din fr. iléite. DOOM
!ileítă s. f., g.-d. art. ileítei, pl. ileíte
ileitelor
ILEÍTĂ, ileite, s. f. (Med.) Afecțiune inflamatorie a ileonului. – Din fr. iléite. DOOM
!ileítă s. f., g.-d. art. ileítei, pl. ileíte
ilene
ILEÁNĂ, ilene, s. f. Insectă coleopteră mare, de culoare verde și arămie cu pete albe, care se hrănește cu sucul florilor (Cetonia aurata). – Cf. n. pr. Ileana. DOOM
ileánă (insectă) s. f., g.-d. art. ilénei; pl. iléne
ilenei
ILEÁNĂ, ilene, s. f. Insectă coleopteră mare, de culoare verde și arămie cu pete albe, care se hrănește cu sucul florilor (Cetonia aurata). – Cf. n. pr. Ileana. DOOM
ileánă (insectă) s. f., g.-d. art. ilénei; pl. iléne
ilenele
ILEÁNĂ, ilene, s. f. Insectă coleopteră mare, de culoare verde și arămie cu pete albe, care se hrănește cu sucul florilor (Cetonia aurata). – Cf. n. pr. Ileana. DOOM
ileánă (insectă) s. f., g.-d. art. ilénei; pl. iléne
ilenelor
ILEÁNĂ, ilene, s. f. Insectă coleopteră mare, de culoare verde și arămie cu pete albe, care se hrănește cu sucul florilor (Cetonia aurata). – Cf. n. pr. Ileana. DOOM
ileánă (insectă) s. f., g.-d. art. ilénei; pl. iléne
ileocecal
ILEOCECÁL, -Ă adj. (Med.) Referitor la ileon și la cecum. [Pron. -le-o-. / < fr. iléo-caecal].
ileocolita
ILEOCOLÍTĂ, ileocolite, s. f. (Med.) Inflamație a ileonului și a colonului. [Pr.: -le-o-] – Din fr. iléo-colite.
ileocolite
ILEOCOLÍTĂ, ileocolite, s. f. (Med.) Inflamație a ileonului și a colonului. [Pr.: -le-o-] – Din fr. iléo-colite.
ileocolitei
ILEOCOLÍTĂ, ileocolite, s. f. (Med.) Inflamație a ileonului și a colonului. [Pr.: -le-o-] – Din fr. iléo-colite.
ileocolitele
ILEOCOLÍTĂ, ileocolite, s. f. (Med.) Inflamație a ileonului și a colonului. [Pr.: -le-o-] – Din fr. iléo-colite.
ileocolitelor
ILEOCOLÍTĂ, ileocolite, s. f. (Med.) Inflamație a ileonului și a colonului. [Pr.: -le-o-] – Din fr. iléo-colite.
ileon
ILEÓN, ileonuri, s. n. Porțiunea terminală a intestinului subțire. [Pr.: -le-on] – Din fr. iléon. DOOM
ileón (porțiune a intestinului) (-le-on) s. n., pl. ileónuri
ileonul
ILEÓN, ileonuri, s. n. Porțiunea terminală a intestinului subțire. [Pr.: -le-on] – Din fr. iléon. DOOM
ileón (porțiune a intestinului) (-le-on) s. n., pl. ileónuri
ileonului
ILEÓN, ileonuri, s. n. Porțiunea terminală a intestinului subțire. [Pr.: -le-on] – Din fr. iléon. DOOM
ileón (porțiune a intestinului) (-le-on) s. n., pl. ileónuri
ileonuri
ILEÓN, ileonuri, s. n. Porțiunea terminală a intestinului subțire. [Pr.: -le-on] – Din fr. iléon. DOOM
ileón (porțiune a intestinului) (-le-on) s. n., pl. ileónuri
ileonurile
ILEÓN, ileonuri, s. n. Porțiunea terminală a intestinului subțire. [Pr.: -le-on] – Din fr. iléon. DOOM
ileón (porțiune a intestinului) (-le-on) s. n., pl. ileónuri
ileonurilor
ILEÓN, ileonuri, s. n. Porțiunea terminală a intestinului subțire. [Pr.: -le-on] – Din fr. iléon. DOOM
ileón (porțiune a intestinului) (-le-on) s. n., pl. ileónuri
ileopatie
ILEOPATÍE s.f. (Med.) Denumire generică pentru afecțiunile ileonului. [Pron. -le-o-, gen. -iei. / < fr. iléopathie].
ileostomie
ILEOSTOMÍE, ileostomii, s. f. (Med.) Operație prin care se realizează un anus contra naturii la nivelul ileonului. [Pr.: -le-o-] – Din fr. iléostomie.
ileotifus
ILEOTÍFUS s.n. Formă obișnuită de febră tifoidă în care leziunile ating fragmentul inferior al ileonului. [Pron. -le-o-. / < fr. iléo-typhus].
iler
íler (-ruri), s. n. – Pojar, rujeolă. Ngr. ἤλερι (DAR). Sec. XIX, înv.
ileu
ILẮU, ilaie, s. n. (Reg.) Nicovală. [Var.: iléu s. n.] – Din magh. üllő. DOOM
ilắu (reg.) s. n., art. ilắul; pl. iláie
ileum
ILÉUM s.n. v. ileon.
ileus
ILÉUS, ileusuri, s. n. (Med.) Ocluziune intestinală. [Pr.: -le-us] – Din fr. iléus. DOOM
iléus (-le-us) s. n., pl. iléusuri
ileusul
ILÉUS, ileusuri, s. n. (Med.) Ocluziune intestinală. [Pr.: -le-us] – Din fr. iléus. DOOM
iléus (-le-us) s. n., pl. iléusuri
ileusului
ILÉUS, ileusuri, s. n. (Med.) Ocluziune intestinală. [Pr.: -le-us] – Din fr. iléus. DOOM
iléus (-le-us) s. n., pl. iléusuri
ileusuri
ILÉUS, ileusuri, s. n. (Med.) Ocluziune intestinală. [Pr.: -le-us] – Din fr. iléus. DOOM
iléus (-le-us) s. n., pl. iléusuri
ileusurile
ILÉUS, ileusuri, s. n. (Med.) Ocluziune intestinală. [Pr.: -le-us] – Din fr. iléus. DOOM
iléus (-le-us) s. n., pl. iléusuri
ileusurilor
ILÉUS, ileusuri, s. n. (Med.) Ocluziune intestinală. [Pr.: -le-us] – Din fr. iléus. DOOM
iléus (-le-us) s. n., pl. iléusuri
ilfovean
ILFOVEÁN, -Ă, ilfoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Ilfov. 2. Adj. Care aparține județului Ilfov sau ilfovenilor (1), privitor la județul Ilfov ori la ilfoveni. – Ilfov (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
ilfoveán adj. m., s. m., pl. ilfovéni; adj. f. ilfoveánă, pl. ilfovéne
ilfovean
ILFOVEÁN, -Ă, ilfoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Ilfov. 2. Adj. Care aparține județului Ilfov sau ilfovenilor (1), privitor la județul Ilfov ori la ilfoveni. – Ilfov (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
ilfoveán adj. m., s. m., pl. ilfovéni; adj. f. ilfoveánă, pl. ilfovéne
ilfoveana
ILFOVEÁN, -Ă, ilfoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Ilfov. 2. Adj. Care aparține județului Ilfov sau ilfovenilor (1), privitor la județul Ilfov ori la ilfoveni. – Ilfov (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
ilfoveán adj. m., s. m., pl. ilfovéni; adj. f. ilfoveánă, pl. ilfovéne
ilfoveanca
ILFOVEÁNCĂ, ilfovence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din județul Ilfov. – Ilfovean + suf. -că. DOOM
ilfoveáncă s. f., g.-d. art. ilfovéncei; pl. ilfovénce
ilfoveanco
ILFOVEÁNCĂ, ilfovence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din județul Ilfov. – Ilfovean + suf. -că. DOOM
ilfoveáncă s. f., g.-d. art. ilfovéncei; pl. ilfovénce
ilfoveanul
ILFOVEÁN, -Ă, ilfoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Ilfov. 2. Adj. Care aparține județului Ilfov sau ilfovenilor (1), privitor la județul Ilfov ori la ilfoveni. – Ilfov (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
ilfoveán adj. m., s. m., pl. ilfovéni; adj. f. ilfoveánă, pl. ilfovéne
ilfoveanului
ILFOVEÁN, -Ă, ilfoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Ilfov. 2. Adj. Care aparține județului Ilfov sau ilfovenilor (1), privitor la județul Ilfov ori la ilfoveni. – Ilfov (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
ilfoveán adj. m., s. m., pl. ilfovéni; adj. f. ilfoveánă, pl. ilfovéne
ilfovence
ILFOVEÁNCĂ, ilfovence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din județul Ilfov. – Ilfovean + suf. -că. DOOM
ilfoveáncă s. f., g.-d. art. ilfovéncei; pl. ilfovénce
ilfovencei
ILFOVEÁNCĂ, ilfovence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din județul Ilfov. – Ilfovean + suf. -că. DOOM
ilfoveáncă s. f., g.-d. art. ilfovéncei; pl. ilfovénce
ilfovencele
ILFOVEÁNCĂ, ilfovence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din județul Ilfov. – Ilfovean + suf. -că. DOOM
ilfoveáncă s. f., g.-d. art. ilfovéncei; pl. ilfovénce
ilfovencelor
ILFOVEÁNCĂ, ilfovence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din județul Ilfov. – Ilfovean + suf. -că. DOOM
ilfoveáncă s. f., g.-d. art. ilfovéncei; pl. ilfovénce
ilfovene
ILFOVEÁN, -Ă, ilfoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Ilfov. 2. Adj. Care aparține județului Ilfov sau ilfovenilor (1), privitor la județul Ilfov ori la ilfoveni. – Ilfov (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
ilfoveán adj. m., s. m., pl. ilfovéni; adj. f. ilfoveánă, pl. ilfovéne
ilfovenei
ILFOVEÁN, -Ă, ilfoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Ilfov. 2. Adj. Care aparține județului Ilfov sau ilfovenilor (1), privitor la județul Ilfov ori la ilfoveni. – Ilfov (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
ilfoveán adj. m., s. m., pl. ilfovéni; adj. f. ilfoveánă, pl. ilfovéne
ilfovenele
ILFOVEÁN, -Ă, ilfoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Ilfov. 2. Adj. Care aparține județului Ilfov sau ilfovenilor (1), privitor la județul Ilfov ori la ilfoveni. – Ilfov (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
ilfoveán adj. m., s. m., pl. ilfovéni; adj. f. ilfoveánă, pl. ilfovéne
ilfovenelor
ILFOVEÁN, -Ă, ilfoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Ilfov. 2. Adj. Care aparține județului Ilfov sau ilfovenilor (1), privitor la județul Ilfov ori la ilfoveni. – Ilfov (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
ilfoveán adj. m., s. m., pl. ilfovéni; adj. f. ilfoveánă, pl. ilfovéne
ilfoveni
ILFOVEÁN, -Ă, ilfoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Ilfov. 2. Adj. Care aparține județului Ilfov sau ilfovenilor (1), privitor la județul Ilfov ori la ilfoveni. – Ilfov (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
ilfoveán adj. m., s. m., pl. ilfovéni; adj. f. ilfoveánă, pl. ilfovéne
ilfovenii
ILFOVEÁN, -Ă, ilfoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Ilfov. 2. Adj. Care aparține județului Ilfov sau ilfovenilor (1), privitor la județul Ilfov ori la ilfoveni. – Ilfov (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
ilfoveán adj. m., s. m., pl. ilfovéni; adj. f. ilfoveánă, pl. ilfovéne
ilfovenilor
ILFOVEÁN, -Ă, ilfoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Ilfov. 2. Adj. Care aparține județului Ilfov sau ilfovenilor (1), privitor la județul Ilfov ori la ilfoveni. – Ilfov (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
ilfoveán adj. m., s. m., pl. ilfovéni; adj. f. ilfoveánă, pl. ilfovéne
ilia
Ilia (sau Rea Silvia), vestală care, unindu-se în taină cu zeul Mars, a dat naștere la doi gemeni: Romulus și Remus. Datorită acestui fapt ea a fost aruncată în temniță de către unchiul ei Amulius (v. Amulius).
iliac
ILIÁC, -Ă, iliaci, -ce, adj. Care este așezat în partea de mijloc a corpului, în regiunea șoldurilor. ◊ Os iliac (și substantivat, n.) = fiecare dintre cele două oase care formează partea anterioară și laterală a bazinului. [Pr.: -li-ac] – Din fr. iliaque, lat. iliacus. DOOM
iliác (-li-ac) adj. m., pl. iliáci; f. iliácă, pl. iliáce
iliaca
ILIÁC, -Ă, iliaci, -ce, adj. Care este așezat în partea de mijloc a corpului, în regiunea șoldurilor. ◊ Os iliac (și substantivat, n.) = fiecare dintre cele două oase care formează partea anterioară și laterală a bazinului. [Pr.: -li-ac] – Din fr. iliaque, lat. iliacus. DOOM
iliác (-li-ac) adj. m., pl. iliáci; f. iliácă, pl. iliáce
iliace
ILIÁC, -Ă, iliaci, -ce, adj. Care este așezat în partea de mijloc a corpului, în regiunea șoldurilor. ◊ Os iliac (și substantivat, n.) = fiecare dintre cele două oase care formează partea anterioară și laterală a bazinului. [Pr.: -li-ac] – Din fr. iliaque, lat. iliacus. DOOM
iliác (-li-ac) adj. m., pl. iliáci; f. iliácă, pl. iliáce
iliacei
ILIÁC, -Ă, iliaci, -ce, adj. Care este așezat în partea de mijloc a corpului, în regiunea șoldurilor. ◊ Os iliac (și substantivat, n.) = fiecare dintre cele două oase care formează partea anterioară și laterală a bazinului. [Pr.: -li-ac] – Din fr. iliaque, lat. iliacus. DOOM
iliác (-li-ac) adj. m., pl. iliáci; f. iliácă, pl. iliáce
iliacele
ILIÁC, -Ă, iliaci, -ce, adj. Care este așezat în partea de mijloc a corpului, în regiunea șoldurilor. ◊ Os iliac (și substantivat, n.) = fiecare dintre cele două oase care formează partea anterioară și laterală a bazinului. [Pr.: -li-ac] – Din fr. iliaque, lat. iliacus. DOOM
iliác (-li-ac) adj. m., pl. iliáci; f. iliácă, pl. iliáce
iliacelor
ILIÁC, -Ă, iliaci, -ce, adj. Care este așezat în partea de mijloc a corpului, în regiunea șoldurilor. ◊ Os iliac (și substantivat, n.) = fiecare dintre cele două oase care formează partea anterioară și laterală a bazinului. [Pr.: -li-ac] – Din fr. iliaque, lat. iliacus. DOOM
iliác (-li-ac) adj. m., pl. iliáci; f. iliácă, pl. iliáce
iliaci
ILIÁC, -Ă, iliaci, -ce, adj. Care este așezat în partea de mijloc a corpului, în regiunea șoldurilor. ◊ Os iliac (și substantivat, n.) = fiecare dintre cele două oase care formează partea anterioară și laterală a bazinului. [Pr.: -li-ac] – Din fr. iliaque, lat. iliacus. DOOM
iliác (-li-ac) adj. m., pl. iliáci; f. iliácă, pl. iliáce
iliacii
ILIÁC, -Ă, iliaci, -ce, adj. Care este așezat în partea de mijloc a corpului, în regiunea șoldurilor. ◊ Os iliac (și substantivat, n.) = fiecare dintre cele două oase care formează partea anterioară și laterală a bazinului. [Pr.: -li-ac] – Din fr. iliaque, lat. iliacus. DOOM
iliác (-li-ac) adj. m., pl. iliáci; f. iliácă, pl. iliáce
iliacilor
ILIÁC, -Ă, iliaci, -ce, adj. Care este așezat în partea de mijloc a corpului, în regiunea șoldurilor. ◊ Os iliac (și substantivat, n.) = fiecare dintre cele două oase care formează partea anterioară și laterală a bazinului. [Pr.: -li-ac] – Din fr. iliaque, lat. iliacus. DOOM
iliác (-li-ac) adj. m., pl. iliáci; f. iliácă, pl. iliáce
iliacul
ILIÁC, -Ă, iliaci, -ce, adj. Care este așezat în partea de mijloc a corpului, în regiunea șoldurilor. ◊ Os iliac (și substantivat, n.) = fiecare dintre cele două oase care formează partea anterioară și laterală a bazinului. [Pr.: -li-ac] – Din fr. iliaque, lat. iliacus. DOOM
iliác (-li-ac) adj. m., pl. iliáci; f. iliácă, pl. iliáce
iliacului
ILIÁC, -Ă, iliaci, -ce, adj. Care este așezat în partea de mijloc a corpului, în regiunea șoldurilor. ◊ Os iliac (și substantivat, n.) = fiecare dintre cele două oase care formează partea anterioară și laterală a bazinului. [Pr.: -li-ac] – Din fr. iliaque, lat. iliacus. DOOM
iliác (-li-ac) adj. m., pl. iliáci; f. iliácă, pl. iliáce
ilic
ILÍC, ilice, s. n. Pieptar (țărănesc) fără mâneci, cu revere, încheiat în față, confecționat de obicei din postav roșu sau negru ori din dimie albă (și împodobit cu găitane). – Din tc. yelek. DOOM
ilíc s. n., pl. ilíce
ilice
ILÍC, ilice, s. n. Pieptar (țărănesc) fără mâneci, cu revere, încheiat în față, confecționat de obicei din postav roșu sau negru ori din dimie albă (și împodobit cu găitane). – Din tc. yelek. DOOM
ilíc s. n., pl. ilíce
ilicel
ILICÉL, ilicele, s. n. Diminutiv al lui ilic. – Ilic + suf. -el. DOOM
ilicél s. n., pl. ilicéle
ilicele
ILÍC, ilice, s. n. Pieptar (țărănesc) fără mâneci, cu revere, încheiat în față, confecționat de obicei din postav roșu sau negru ori din dimie albă (și împodobit cu găitane). – Din tc. yelek. DOOM
ilíc s. n., pl. ilíce
ilicele
ILICÉL, ilicele, s. n. Diminutiv al lui ilic. – Ilic + suf. -el. DOOM
ilicél s. n., pl. ilicéle
ilicelele
ILICÉL, ilicele, s. n. Diminutiv al lui ilic. – Ilic + suf. -el. DOOM
ilicél s. n., pl. ilicéle
ilicelelor
ILICÉL, ilicele, s. n. Diminutiv al lui ilic. – Ilic + suf. -el. DOOM
ilicél s. n., pl. ilicéle
ilicelor
ILÍC, ilice, s. n. Pieptar (țărănesc) fără mâneci, cu revere, încheiat în față, confecționat de obicei din postav roșu sau negru ori din dimie albă (și împodobit cu găitane). – Din tc. yelek. DOOM
ilíc s. n., pl. ilíce
ilicelul
ILICÉL, ilicele, s. n. Diminutiv al lui ilic. – Ilic + suf. -el. DOOM
ilicél s. n., pl. ilicéle
ilicelului
ILICÉL, ilicele, s. n. Diminutiv al lui ilic. – Ilic + suf. -el. DOOM
ilicél s. n., pl. ilicéle
ilichie
ilichíe s. f. – Etate, vîrstă. – Mr. ilichie. Ngr. ἠλιϰία (DAR; Gáldi 199). Sec. XVIII, înv.
ilici
Ilici s. pr. (glum.) poreclă dată fostului președinte al României, Ion Iliescu.
ilicit
ILICÍT, -Ă, iliciți, -te, adj. Interzis de lege, contrar unei legi sau unei norme; p. ext. necinstit. – Din fr. illicite, lat. illicitus. DOOM
ilicít adj. m, pl. ilicíți; f. ilicítă, pl. ilicíte
ilicita
ILICÍT, -Ă, iliciți, -te, adj. Interzis de lege, contrar unei legi sau unei norme; p. ext. necinstit. – Din fr. illicite, lat. illicitus. DOOM
ilicít adj. m, pl. ilicíți; f. ilicítă, pl. ilicíte
ilicitate
ILICITÁTE s. f. Caracter ilicit; faptă, acțiune ilicită; ilegalitate. – Ilicit + suf. -itate.
ilicitatea
ILICITÁTE s. f. Caracter ilicit; faptă, acțiune ilicită; ilegalitate. – Ilicit + suf. -itate.
ilicite
ILICÍT, -Ă, iliciți, -te, adj. Interzis de lege, contrar unei legi sau unei norme; p. ext. necinstit. – Din fr. illicite, lat. illicitus. DOOM
ilicít adj. m, pl. ilicíți; f. ilicítă, pl. ilicíte
ilicitei
ILICÍT, -Ă, iliciți, -te, adj. Interzis de lege, contrar unei legi sau unei norme; p. ext. necinstit. – Din fr. illicite, lat. illicitus. DOOM
ilicít adj. m, pl. ilicíți; f. ilicítă, pl. ilicíte
ilicitele
ILICÍT, -Ă, iliciți, -te, adj. Interzis de lege, contrar unei legi sau unei norme; p. ext. necinstit. – Din fr. illicite, lat. illicitus. DOOM
ilicít adj. m, pl. ilicíți; f. ilicítă, pl. ilicíte
ilicitelor
ILICÍT, -Ă, iliciți, -te, adj. Interzis de lege, contrar unei legi sau unei norme; p. ext. necinstit. – Din fr. illicite, lat. illicitus. DOOM
ilicít adj. m, pl. ilicíți; f. ilicítă, pl. ilicíte
ilicitul
ILICÍT, -Ă, iliciți, -te, adj. Interzis de lege, contrar unei legi sau unei norme; p. ext. necinstit. – Din fr. illicite, lat. illicitus. DOOM
ilicít adj. m, pl. ilicíți; f. ilicítă, pl. ilicíte
ilicitului
ILICÍT, -Ă, iliciți, -te, adj. Interzis de lege, contrar unei legi sau unei norme; p. ext. necinstit. – Din fr. illicite, lat. illicitus. DOOM
ilicít adj. m, pl. ilicíți; f. ilicítă, pl. ilicíte
ilicități
ILICITÁTE s. f. Caracter ilicit; faptă, acțiune ilicită; ilegalitate. – Ilicit + suf. -itate.
ilicității
ILICITÁTE s. f. Caracter ilicit; faptă, acțiune ilicită; ilegalitate. – Ilicit + suf. -itate.
iliciți
ILICÍT, -Ă, iliciți, -te, adj. Interzis de lege, contrar unei legi sau unei norme; p. ext. necinstit. – Din fr. illicite, lat. illicitus. DOOM
ilicít adj. m, pl. ilicíți; f. ilicítă, pl. ilicíte
iliciții
ILICÍT, -Ă, iliciți, -te, adj. Interzis de lege, contrar unei legi sau unei norme; p. ext. necinstit. – Din fr. illicite, lat. illicitus. DOOM
ilicít adj. m, pl. ilicíți; f. ilicítă, pl. ilicíte
iliciților
ILICÍT, -Ă, iliciți, -te, adj. Interzis de lege, contrar unei legi sau unei norme; p. ext. necinstit. – Din fr. illicite, lat. illicitus. DOOM
ilicít adj. m, pl. ilicíți; f. ilicítă, pl. ilicíte
ilicul
ILÍC, ilice, s. n. Pieptar (țărănesc) fără mâneci, cu revere, încheiat în față, confecționat de obicei din postav roșu sau negru ori din dimie albă (și împodobit cu găitane). – Din tc. yelek. DOOM
ilíc s. n., pl. ilíce
ilicului
ILÍC, ilice, s. n. Pieptar (țărănesc) fără mâneci, cu revere, încheiat în față, confecționat de obicei din postav roșu sau negru ori din dimie albă (și împodobit cu găitane). – Din tc. yelek. DOOM
ilíc s. n., pl. ilíce
iliescu
ION ILIESCU Bunica, Ilici, Nea Nelu, Nelu Cotrocelu.
ilimerizare
ILIMERIZÁRE s.f. (Geol.) Migrațiune a particulelor coloidale de argilă în sol. [Cf. germ. Illimerisation, rus. illimerizațiia].
ilimitat
ILIMITÁT, -Ă, ilimitați, -te, adj. (Rar) Nemărginit. – Din fr. illimité, lat. illimitatus. DOOM
ilimitát (rar) adj. m., pl. ilimitáți; f. ilimitátă, pl. ilimitáte
ilimitata
ILIMITÁT, -Ă, ilimitați, -te, adj. (Rar) Nemărginit. – Din fr. illimité, lat. illimitatus. DOOM
ilimitát (rar) adj. m., pl. ilimitáți; f. ilimitátă, pl. ilimitáte
ilimitate
ILIMITÁT, -Ă, ilimitați, -te, adj. (Rar) Nemărginit. – Din fr. illimité, lat. illimitatus. DOOM
ilimitát (rar) adj. m., pl. ilimitáți; f. ilimitátă, pl. ilimitáte
ilimitatei
ILIMITÁT, -Ă, ilimitați, -te, adj. (Rar) Nemărginit. – Din fr. illimité, lat. illimitatus. DOOM
ilimitát (rar) adj. m., pl. ilimitáți; f. ilimitátă, pl. ilimitáte
ilimitatele
ILIMITÁT, -Ă, ilimitați, -te, adj. (Rar) Nemărginit. – Din fr. illimité, lat. illimitatus. DOOM
ilimitát (rar) adj. m., pl. ilimitáți; f. ilimitátă, pl. ilimitáte
ilimitatelor
ILIMITÁT, -Ă, ilimitați, -te, adj. (Rar) Nemărginit. – Din fr. illimité, lat. illimitatus. DOOM
ilimitát (rar) adj. m., pl. ilimitáți; f. ilimitátă, pl. ilimitáte
ilimitatul
ILIMITÁT, -Ă, ilimitați, -te, adj. (Rar) Nemărginit. – Din fr. illimité, lat. illimitatus. DOOM
ilimitát (rar) adj. m., pl. ilimitáți; f. ilimitátă, pl. ilimitáte
ilimitatului
ILIMITÁT, -Ă, ilimitați, -te, adj. (Rar) Nemărginit. – Din fr. illimité, lat. illimitatus. DOOM
ilimitát (rar) adj. m., pl. ilimitáți; f. ilimitátă, pl. ilimitáte
ilimitați
ILIMITÁT, -Ă, ilimitați, -te, adj. (Rar) Nemărginit. – Din fr. illimité, lat. illimitatus. DOOM
ilimitát (rar) adj. m., pl. ilimitáți; f. ilimitátă, pl. ilimitáte
ilimitații
ILIMITÁT, -Ă, ilimitați, -te, adj. (Rar) Nemărginit. – Din fr. illimité, lat. illimitatus. DOOM
ilimitát (rar) adj. m., pl. ilimitáți; f. ilimitátă, pl. ilimitáte
ilimitaților
ILIMITÁT, -Ă, ilimitați, -te, adj. (Rar) Nemărginit. – Din fr. illimité, lat. illimitatus. DOOM
ilimitát (rar) adj. m., pl. ilimitáți; f. ilimitátă, pl. ilimitáte
ilion
ILIÓN, ilionuri, s. n. Unul dintre oasele care formează osul iliac. [Pr.: -li-on] – Din fr. ilion. DOOM
ilión (os) (-li-on) s. n., pl. iliónuri
iliona
Ilione (sau Iliona), cea mai mare dintre fiicele lui Priamus și ale Hecubei. Era soția lui Polymnestor, regele Thraciei.
ilione
Ilione (sau Iliona), cea mai mare dintre fiicele lui Priamus și ale Hecubei. Era soția lui Polymnestor, regele Thraciei.
ilioneu
Ilioneu = Ilioneus.
ilioneus
Ilioneus 1. Unul dintre tovarășii lui Aeneas, care l-a însoțit pe erou în Italia. 2. Cel mai mic dintre fiii lui Amphion și ai Niobei.
ilionul
ILIÓN, ilionuri, s. n. Unul dintre oasele care formează osul iliac. [Pr.: -li-on] – Din fr. ilion. DOOM
ilión (os) (-li-on) s. n., pl. iliónuri
ilionului
ILIÓN, ilionuri, s. n. Unul dintre oasele care formează osul iliac. [Pr.: -li-on] – Din fr. ilion. DOOM
ilión (os) (-li-on) s. n., pl. iliónuri
ilionuri
ILIÓN, ilionuri, s. n. Unul dintre oasele care formează osul iliac. [Pr.: -li-on] – Din fr. ilion. DOOM
ilión (os) (-li-on) s. n., pl. iliónuri
ilionurile
ILIÓN, ilionuri, s. n. Unul dintre oasele care formează osul iliac. [Pr.: -li-on] – Din fr. ilion. DOOM
ilión (os) (-li-on) s. n., pl. iliónuri
ilionurilor
ILIÓN, ilionuri, s. n. Unul dintre oasele care formează osul iliac. [Pr.: -li-on] – Din fr. ilion. DOOM
ilión (os) (-li-on) s. n., pl. iliónuri
ilir
ILÍR, -Ă, iliri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația vechii Ilirii sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Iliriei sau ilirilor (1), privitor la Iliria ori la iliri. ♦ (Substantivat, f.) Limbă indo-europeană vorbită în vechea Ilirie. – Din n. pr. Iliria (derivat regresiv). DOOM
ilíră (limbă) s. f., g.-d. art. ilírei
ilir
ILÍR, -Ă, iliri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația vechii Ilirii sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Iliriei sau ilirilor (1), privitor la Iliria ori la iliri. ♦ (Substantivat, f.) Limbă indo-europeană vorbită în vechea Ilirie. – Din n. pr. Iliria (derivat regresiv). DOOM
ilíră (limbă) s. f., g.-d. art. ilírei
ilira
ILÍR, -Ă, iliri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația vechii Ilirii sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Iliriei sau ilirilor (1), privitor la Iliria ori la iliri. ♦ (Substantivat, f.) Limbă indo-europeană vorbită în vechea Ilirie. – Din n. pr. Iliria (derivat regresiv). DOOM
ilíră (limbă) s. f., g.-d. art. ilírei
ilira
ILÍR, -Ă, iliri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația vechii Ilirii sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Iliriei sau ilirilor (1), privitor la Iliria ori la iliri. ♦ (Substantivat, f.) Limbă indo-europeană vorbită în vechea Ilirie. – Din n. pr. Iliria (derivat regresiv). DOOM
ilíră (limbă) s. f., g.-d. art. ilírei
ilire
ILÍR, -Ă, iliri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația vechii Ilirii sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Iliriei sau ilirilor (1), privitor la Iliria ori la iliri. ♦ (Substantivat, f.) Limbă indo-europeană vorbită în vechea Ilirie. – Din n. pr. Iliria (derivat regresiv). DOOM
ilíră (limbă) s. f., g.-d. art. ilírei
ilire
ILÍR, -Ă, iliri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația vechii Ilirii sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Iliriei sau ilirilor (1), privitor la Iliria ori la iliri. ♦ (Substantivat, f.) Limbă indo-europeană vorbită în vechea Ilirie. – Din n. pr. Iliria (derivat regresiv). DOOM
ilíră (limbă) s. f., g.-d. art. ilírei
ilirei
ILÍR, -Ă, iliri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația vechii Ilirii sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Iliriei sau ilirilor (1), privitor la Iliria ori la iliri. ♦ (Substantivat, f.) Limbă indo-europeană vorbită în vechea Ilirie. – Din n. pr. Iliria (derivat regresiv). DOOM
ilíră (limbă) s. f., g.-d. art. ilírei
ilirei
ILÍR, -Ă, iliri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația vechii Ilirii sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Iliriei sau ilirilor (1), privitor la Iliria ori la iliri. ♦ (Substantivat, f.) Limbă indo-europeană vorbită în vechea Ilirie. – Din n. pr. Iliria (derivat regresiv). DOOM
ilíră (limbă) s. f., g.-d. art. ilírei
ilirele
ILÍR, -Ă, iliri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația vechii Ilirii sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Iliriei sau ilirilor (1), privitor la Iliria ori la iliri. ♦ (Substantivat, f.) Limbă indo-europeană vorbită în vechea Ilirie. – Din n. pr. Iliria (derivat regresiv). DOOM
ilíră (limbă) s. f., g.-d. art. ilírei
ilirele
ILÍR, -Ă, iliri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația vechii Ilirii sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Iliriei sau ilirilor (1), privitor la Iliria ori la iliri. ♦ (Substantivat, f.) Limbă indo-europeană vorbită în vechea Ilirie. – Din n. pr. Iliria (derivat regresiv). DOOM
ilíră (limbă) s. f., g.-d. art. ilírei
ilirelor
ILÍR, -Ă, iliri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația vechii Ilirii sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Iliriei sau ilirilor (1), privitor la Iliria ori la iliri. ♦ (Substantivat, f.) Limbă indo-europeană vorbită în vechea Ilirie. – Din n. pr. Iliria (derivat regresiv). DOOM
ilíră (limbă) s. f., g.-d. art. ilírei
ilirelor
ILÍR, -Ă, iliri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația vechii Ilirii sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Iliriei sau ilirilor (1), privitor la Iliria ori la iliri. ♦ (Substantivat, f.) Limbă indo-europeană vorbită în vechea Ilirie. – Din n. pr. Iliria (derivat regresiv). DOOM
ilíră (limbă) s. f., g.-d. art. ilírei
iliri
ILÍR, -Ă, iliri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația vechii Ilirii sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Iliriei sau ilirilor (1), privitor la Iliria ori la iliri. ♦ (Substantivat, f.) Limbă indo-europeană vorbită în vechea Ilirie. – Din n. pr. Iliria (derivat regresiv). DOOM
ilíră (limbă) s. f., g.-d. art. ilírei
iliri
ILÍR, -Ă, iliri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația vechii Ilirii sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Iliriei sau ilirilor (1), privitor la Iliria ori la iliri. ♦ (Substantivat, f.) Limbă indo-europeană vorbită în vechea Ilirie. – Din n. pr. Iliria (derivat regresiv). DOOM
ilíră (limbă) s. f., g.-d. art. ilírei
ilirii
ILÍR, -Ă, iliri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația vechii Ilirii sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Iliriei sau ilirilor (1), privitor la Iliria ori la iliri. ♦ (Substantivat, f.) Limbă indo-europeană vorbită în vechea Ilirie. – Din n. pr. Iliria (derivat regresiv). DOOM
ilíră (limbă) s. f., g.-d. art. ilírei
ilirii
ILÍR, -Ă, iliri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația vechii Ilirii sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Iliriei sau ilirilor (1), privitor la Iliria ori la iliri. ♦ (Substantivat, f.) Limbă indo-europeană vorbită în vechea Ilirie. – Din n. pr. Iliria (derivat regresiv). DOOM
ilíră (limbă) s. f., g.-d. art. ilírei
ilirilor
ILÍR, -Ă, iliri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația vechii Ilirii sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Iliriei sau ilirilor (1), privitor la Iliria ori la iliri. ♦ (Substantivat, f.) Limbă indo-europeană vorbită în vechea Ilirie. – Din n. pr. Iliria (derivat regresiv). DOOM
ilíră (limbă) s. f., g.-d. art. ilírei
ilirilor
ILÍR, -Ă, iliri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația vechii Ilirii sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Iliriei sau ilirilor (1), privitor la Iliria ori la iliri. ♦ (Substantivat, f.) Limbă indo-europeană vorbită în vechea Ilirie. – Din n. pr. Iliria (derivat regresiv). DOOM
ilíră (limbă) s. f., g.-d. art. ilírei
ilirul
ILÍR, -Ă, iliri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația vechii Ilirii sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Iliriei sau ilirilor (1), privitor la Iliria ori la iliri. ♦ (Substantivat, f.) Limbă indo-europeană vorbită în vechea Ilirie. – Din n. pr. Iliria (derivat regresiv). DOOM
ilíră (limbă) s. f., g.-d. art. ilírei
ilirul
ILÍR, -Ă, iliri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația vechii Ilirii sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Iliriei sau ilirilor (1), privitor la Iliria ori la iliri. ♦ (Substantivat, f.) Limbă indo-europeană vorbită în vechea Ilirie. – Din n. pr. Iliria (derivat regresiv). DOOM
ilíră (limbă) s. f., g.-d. art. ilírei
ilirului
ILÍR, -Ă, iliri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația vechii Ilirii sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Iliriei sau ilirilor (1), privitor la Iliria ori la iliri. ♦ (Substantivat, f.) Limbă indo-europeană vorbită în vechea Ilirie. – Din n. pr. Iliria (derivat regresiv). DOOM
ilíră (limbă) s. f., g.-d. art. ilírei
ilirului
ILÍR, -Ă, iliri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația vechii Ilirii sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Iliriei sau ilirilor (1), privitor la Iliria ori la iliri. ♦ (Substantivat, f.) Limbă indo-europeană vorbită în vechea Ilirie. – Din n. pr. Iliria (derivat regresiv). DOOM
ilíră (limbă) s. f., g.-d. art. ilírei
ilithyia
Ilithyia, fiica lui Zeus și a Herei, era divinitatea care ajuta femeile la naștere. La porunca mamei sale, Ilithyia le-a făcut pe Alcmene și pe Leto să nască mai tîrziu decît era termenul potrivit. Se mai numea și Iuno Lucina.
ilitia
Ilitia = Ilithyia.
iliuță
Iliuță Pronosport expr. mascotă a Administrației de Stat Loto-Pronosport, folosită în scopuri publicitare.
ilizibil
ILIZÍBIL, -Ă, ilizibili, -e, adj. Care nu se poate citi; neciteț, indescifrabil. – Din fr. illisible. DOOM
ilizíbil adj. m., pl. ilizíbili; f. ilizíbilă, pl. ilizíbile
ilizibila
ILIZÍBIL, -Ă, ilizibili, -e, adj. Care nu se poate citi; neciteț, indescifrabil. – Din fr. illisible. DOOM
ilizíbil adj. m., pl. ilizíbili; f. ilizíbilă, pl. ilizíbile
ilizibile
ILIZÍBIL, -Ă, ilizibili, -e, adj. Care nu se poate citi; neciteț, indescifrabil. – Din fr. illisible. DOOM
ilizíbil adj. m., pl. ilizíbili; f. ilizíbilă, pl. ilizíbile
ilizibilei
ILIZÍBIL, -Ă, ilizibili, -e, adj. Care nu se poate citi; neciteț, indescifrabil. – Din fr. illisible. DOOM
ilizíbil adj. m., pl. ilizíbili; f. ilizíbilă, pl. ilizíbile
ilizibilele
ILIZÍBIL, -Ă, ilizibili, -e, adj. Care nu se poate citi; neciteț, indescifrabil. – Din fr. illisible. DOOM
ilizíbil adj. m., pl. ilizíbili; f. ilizíbilă, pl. ilizíbile
ilizibilelor
ILIZÍBIL, -Ă, ilizibili, -e, adj. Care nu se poate citi; neciteț, indescifrabil. – Din fr. illisible. DOOM
ilizíbil adj. m., pl. ilizíbili; f. ilizíbilă, pl. ilizíbile
ilizibili
ILIZÍBIL, -Ă, ilizibili, -e, adj. Care nu se poate citi; neciteț, indescifrabil. – Din fr. illisible. DOOM
ilizíbil adj. m., pl. ilizíbili; f. ilizíbilă, pl. ilizíbile
ilizibilii
ILIZÍBIL, -Ă, ilizibili, -e, adj. Care nu se poate citi; neciteț, indescifrabil. – Din fr. illisible. DOOM
ilizíbil adj. m., pl. ilizíbili; f. ilizíbilă, pl. ilizíbile
ilizibililor
ILIZÍBIL, -Ă, ilizibili, -e, adj. Care nu se poate citi; neciteț, indescifrabil. – Din fr. illisible. DOOM
ilizíbil adj. m., pl. ilizíbili; f. ilizíbilă, pl. ilizíbile
ilizibilitate
ILIZIBILITÁTE s. f. Caracter ilizibil al scrisului. – Din fr. illisibilité.
ilizibilitatea
ILIZIBILITÁTE s. f. Caracter ilizibil al scrisului. – Din fr. illisibilité.
ilizibilități
ILIZIBILITÁTE s. f. Caracter ilizibil al scrisului. – Din fr. illisibilité.
ilizibilității
ILIZIBILITÁTE s. f. Caracter ilizibil al scrisului. – Din fr. illisibilité.
ilizibilul
ILIZÍBIL, -Ă, ilizibili, -e, adj. Care nu se poate citi; neciteț, indescifrabil. – Din fr. illisible. DOOM
ilizíbil adj. m., pl. ilizíbili; f. ilizíbilă, pl. ilizíbile
ilizibilului
ILIZÍBIL, -Ă, ilizibili, -e, adj. Care nu se poate citi; neciteț, indescifrabil. – Din fr. illisible. DOOM
ilizíbil adj. m., pl. ilizíbili; f. ilizíbilă, pl. ilizíbile
iliș
ILÍȘ, ilișuri, s. n. Impozit care se percepea în Moldova, în evul mediu, asupra cerealelor. – Din magh. élés „gustare”. DOOM
ilíș s. n., pl. ilíșuri
ilișar
ILIȘÁR, ilișari, s. m. (În orînduirea feudală) Persoană care aduna ilișul. Ilișarii strîngeau ilișul, o dare de grîne. IST. R.P.R. 126.
ilișul
ILÍȘ, ilișuri, s. n. Impozit care se percepea în Moldova, în evul mediu, asupra cerealelor. – Din magh. élés „gustare”. DOOM
ilíș s. n., pl. ilíșuri
ilișului
ILÍȘ, ilișuri, s. n. Impozit care se percepea în Moldova, în evul mediu, asupra cerealelor. – Din magh. élés „gustare”. DOOM
ilíș s. n., pl. ilíșuri
ilișuri
ILÍȘ, ilișuri, s. n. Impozit care se percepea în Moldova, în evul mediu, asupra cerealelor. – Din magh. élés „gustare”. DOOM
ilíș s. n., pl. ilíșuri
ilișurile
ILÍȘ, ilișuri, s. n. Impozit care se percepea în Moldova, în evul mediu, asupra cerealelor. – Din magh. élés „gustare”. DOOM
ilíș s. n., pl. ilíșuri
ilișurilor
ILÍȘ, ilișuri, s. n. Impozit care se percepea în Moldova, în evul mediu, asupra cerealelor. – Din magh. élés „gustare”. DOOM
ilíș s. n., pl. ilíșuri
illicium
ANASÓN s. m. Plantă erbacee aromatică cu flori mici și albe, cultivată pentru uleiul eteric și substanțele grase care se extrag din fructe cu diverse întrebuințări în industria alimentară și cea farmaceutică (Pimpinella anisum). ♦ Băutură alcoolică preparată din fructele acestei plante. [Var.: anisón s. m.] – Din tc. anason.
illit
ILLÍT s.n. (Min.) Mineral argilos potasic care se desface în foi. [< fr. illite].
illium
ILLIÚM s. n. Aliaj conținând nichel, crom, fier, cupru, anticoroziv, rezistent la temperaturi înalte, folosit în construirea aparatelor chimice. – Din fr. illium.
illiumul
ILLIÚM s. n. Aliaj conținând nichel, crom, fier, cupru, anticoroziv, rezistent la temperaturi înalte, folosit în construirea aparatelor chimice. – Din fr. illium.
illiumului
ILLIÚM s. n. Aliaj conținând nichel, crom, fier, cupru, anticoroziv, rezistent la temperaturi înalte, folosit în construirea aparatelor chimice. – Din fr. illium.
ilmenit
ILMENÍT s. n. Oxid natural de fier și de titan, care se găsește în unele șisturi cristaline. – Din fr. ilménite. DOOM
ilmenít s. n.
ilmenitul
ILMENÍT s. n. Oxid natural de fier și de titan, care se găsește în unele șisturi cristaline. – Din fr. ilménite. DOOM
ilmenít s. n.
ilmenitului
ILMENÍT s. n. Oxid natural de fier și de titan, care se găsește în unele șisturi cristaline. – Din fr. ilménite. DOOM
ilmenít s. n.
ilogic
ILÓGIC, -Ă, ilogici, -ce, adj. Care nu este conform cu logica, care contrazice logica; absurd. – Din fr. illogique. DOOM
ilógic adj. m., pl. ilógici; f. ilógică, pl. ilógice
ilogica
ILÓGIC, -Ă, ilogici, -ce, adj. Care nu este conform cu logica, care contrazice logica; absurd. – Din fr. illogique. DOOM
ilógic adj. m., pl. ilógici; f. ilógică, pl. ilógice
ilogice
ILÓGIC, -Ă, ilogici, -ce, adj. Care nu este conform cu logica, care contrazice logica; absurd. – Din fr. illogique. DOOM
ilógic adj. m., pl. ilógici; f. ilógică, pl. ilógice
ilogicei
ILÓGIC, -Ă, ilogici, -ce, adj. Care nu este conform cu logica, care contrazice logica; absurd. – Din fr. illogique. DOOM
ilógic adj. m., pl. ilógici; f. ilógică, pl. ilógice
ilogicele
ILÓGIC, -Ă, ilogici, -ce, adj. Care nu este conform cu logica, care contrazice logica; absurd. – Din fr. illogique. DOOM
ilógic adj. m., pl. ilógici; f. ilógică, pl. ilógice
ilogicelor
ILÓGIC, -Ă, ilogici, -ce, adj. Care nu este conform cu logica, care contrazice logica; absurd. – Din fr. illogique. DOOM
ilógic adj. m., pl. ilógici; f. ilógică, pl. ilógice
ilogici
ILÓGIC, -Ă, ilogici, -ce, adj. Care nu este conform cu logica, care contrazice logica; absurd. – Din fr. illogique. DOOM
ilógic adj. m., pl. ilógici; f. ilógică, pl. ilógice
ilogicii
ILÓGIC, -Ă, ilogici, -ce, adj. Care nu este conform cu logica, care contrazice logica; absurd. – Din fr. illogique. DOOM
ilógic adj. m., pl. ilógici; f. ilógică, pl. ilógice
ilogicilor
ILÓGIC, -Ă, ilogici, -ce, adj. Care nu este conform cu logica, care contrazice logica; absurd. – Din fr. illogique. DOOM
ilógic adj. m., pl. ilógici; f. ilógică, pl. ilógice
ilogicitate
ILOGICITÁTE s. f. (Rar) Lipsă de logică, caracter ilogic. – Din fr. illogicité.
ilogicitatea
ILOGICITÁTE s. f. (Rar) Lipsă de logică, caracter ilogic. – Din fr. illogicité.
ilogicități
ILOGICITÁTE s. f. (Rar) Lipsă de logică, caracter ilogic. – Din fr. illogicité.
ilogicității
ILOGICITÁTE s. f. (Rar) Lipsă de logică, caracter ilogic. – Din fr. illogicité.
ilogicul
ILÓGIC, -Ă, ilogici, -ce, adj. Care nu este conform cu logica, care contrazice logica; absurd. – Din fr. illogique. DOOM
ilógic adj. m., pl. ilógici; f. ilógică, pl. ilógice
ilogicului
ILÓGIC, -Ă, ilogici, -ce, adj. Care nu este conform cu logica, care contrazice logica; absurd. – Din fr. illogique. DOOM
ilógic adj. m., pl. ilógici; f. ilógică, pl. ilógice
ilogism
ILOGÍSM s. n. (Rar) Caracterul a ceea ce este ilogic. – Din fr. illogisme. DOOM
ilogísm (rar) s. n.
ilogismul
ILOGÍSM s. n. (Rar) Caracterul a ceea ce este ilogic. – Din fr. illogisme. DOOM
ilogísm (rar) s. n.
ilogismului
ILOGÍSM s. n. (Rar) Caracterul a ceea ce este ilogic. – Din fr. illogisme. DOOM
ilogísm (rar) s. n.
ilogitate
ILOGITÁTE s.f. (Rar) Ilogicitate. [Cf. fr. illogité].
ilot
ILÓT, iloți, s. m. 1. (În vechea Spartă) Persoană care nu avea niciun fel de drepturi cetățenești, cu o situație socială intermediară între omul liber și sclav, aparținând statului și putând fi împrumutată proprietarilor de pământ. ♦ Persoană exploatată, asuprită. 2. (Rar) Om degradat, decăzut. – Din fr. ilote. DOOM
ilót s. m., pl. ilóți
ilotism
ILOTÍSM s. n. (Livr.; în antichitate) Condiție, stare a unui ilot. ♦ Fig. Stare de asuprire, de ignoranță. – Din fr. ilotisme.
ilotul
ILÓT, iloți, s. m. 1. (În vechea Spartă) Persoană care nu avea niciun fel de drepturi cetățenești, cu o situație socială intermediară între omul liber și sclav, aparținând statului și putând fi împrumutată proprietarilor de pământ. ♦ Persoană exploatată, asuprită. 2. (Rar) Om degradat, decăzut. – Din fr. ilote. DOOM
ilót s. m., pl. ilóți
ilotului
ILÓT, iloți, s. m. 1. (În vechea Spartă) Persoană care nu avea niciun fel de drepturi cetățenești, cu o situație socială intermediară între omul liber și sclav, aparținând statului și putând fi împrumutată proprietarilor de pământ. ♦ Persoană exploatată, asuprită. 2. (Rar) Om degradat, decăzut. – Din fr. ilote. DOOM
ilót s. m., pl. ilóți
iloți
ILÓT, iloți, s. m. 1. (În vechea Spartă) Persoană care nu avea niciun fel de drepturi cetățenești, cu o situație socială intermediară între omul liber și sclav, aparținând statului și putând fi împrumutată proprietarilor de pământ. ♦ Persoană exploatată, asuprită. 2. (Rar) Om degradat, decăzut. – Din fr. ilote. DOOM
ilót s. m., pl. ilóți
iloții
ILÓT, iloți, s. m. 1. (În vechea Spartă) Persoană care nu avea niciun fel de drepturi cetățenești, cu o situație socială intermediară între omul liber și sclav, aparținând statului și putând fi împrumutată proprietarilor de pământ. ♦ Persoană exploatată, asuprită. 2. (Rar) Om degradat, decăzut. – Din fr. ilote. DOOM
ilót s. m., pl. ilóți
iloților
ILÓT, iloți, s. m. 1. (În vechea Spartă) Persoană care nu avea niciun fel de drepturi cetățenești, cu o situație socială intermediară între omul liber și sclav, aparținând statului și putând fi împrumutată proprietarilor de pământ. ♦ Persoană exploatată, asuprită. 2. (Rar) Om degradat, decăzut. – Din fr. ilote. DOOM
ilót s. m., pl. ilóți
ilumina
ILUMINÁ, iluminez, vb. I. 1. Tranz. A (produce și a) răspândi lumină (artificială) într-o încăpere, pe o stradă etc. 2. Refl. Fig. (Despre față, ochi etc. sau despre oameni) A străluci de bucurie, de mulțumire etc.; a se bucura, a se înveseli. – Din fr. illuminer, lat. illuminare. DOOM
iluminá (a ~) vb., ind. prez. 3 ilumineáză
iluminai
ILUMINÁ, iluminez, vb. I. 1. Tranz. A (produce și a) răspândi lumină (artificială) într-o încăpere, pe o stradă etc. 2. Refl. Fig. (Despre față, ochi etc. sau despre oameni) A străluci de bucurie, de mulțumire etc.; a se bucura, a se înveseli. – Din fr. illuminer, lat. illuminare. DOOM
iluminá (a ~) vb., ind. prez. 3 ilumineáză
iluminam
ILUMINÁ, iluminez, vb. I. 1. Tranz. A (produce și a) răspândi lumină (artificială) într-o încăpere, pe o stradă etc. 2. Refl. Fig. (Despre față, ochi etc. sau despre oameni) A străluci de bucurie, de mulțumire etc.; a se bucura, a se înveseli. – Din fr. illuminer, lat. illuminare. DOOM
iluminá (a ~) vb., ind. prez. 3 ilumineáză
iluminare
ILUMINÁ, iluminez, vb. I. 1. Tranz. A (produce și a) răspândi lumină (artificială) într-o încăpere, pe o stradă etc. 2. Refl. Fig. (Despre față, ochi etc. sau despre oameni) A străluci de bucurie, de mulțumire etc.; a se bucura, a se înveseli. – Din fr. illuminer, lat. illuminare. DOOM
iluminá (a ~) vb., ind. prez. 3 ilumineáză
iluminare
ILUMINÁRE, iluminări, s. f. Acțiunea de a (se) ilumina și rezultatul ei. – V. ilumina. DOOM
!ilumináre s. f., g.-d. art. iluminắrii; pl. iluminắri
iluminarea
ILUMINÁRE, iluminări, s. f. Acțiunea de a (se) ilumina și rezultatul ei. – V. ilumina. DOOM
!ilumináre s. f., g.-d. art. iluminắrii; pl. iluminắri
iluminară
ILUMINÁ, iluminez, vb. I. 1. Tranz. A (produce și a) răspândi lumină (artificială) într-o încăpere, pe o stradă etc. 2. Refl. Fig. (Despre față, ochi etc. sau despre oameni) A străluci de bucurie, de mulțumire etc.; a se bucura, a se înveseli. – Din fr. illuminer, lat. illuminare. DOOM
iluminá (a ~) vb., ind. prez. 3 ilumineáză
iluminarăm
ILUMINÁ, iluminez, vb. I. 1. Tranz. A (produce și a) răspândi lumină (artificială) într-o încăpere, pe o stradă etc. 2. Refl. Fig. (Despre față, ochi etc. sau despre oameni) A străluci de bucurie, de mulțumire etc.; a se bucura, a se înveseli. – Din fr. illuminer, lat. illuminare. DOOM
iluminá (a ~) vb., ind. prez. 3 ilumineáză
iluminarăți
ILUMINÁ, iluminez, vb. I. 1. Tranz. A (produce și a) răspândi lumină (artificială) într-o încăpere, pe o stradă etc. 2. Refl. Fig. (Despre față, ochi etc. sau despre oameni) A străluci de bucurie, de mulțumire etc.; a se bucura, a se înveseli. – Din fr. illuminer, lat. illuminare. DOOM
iluminá (a ~) vb., ind. prez. 3 ilumineáză
iluminase
ILUMINÁ, iluminez, vb. I. 1. Tranz. A (produce și a) răspândi lumină (artificială) într-o încăpere, pe o stradă etc. 2. Refl. Fig. (Despre față, ochi etc. sau despre oameni) A străluci de bucurie, de mulțumire etc.; a se bucura, a se înveseli. – Din fr. illuminer, lat. illuminare. DOOM
iluminá (a ~) vb., ind. prez. 3 ilumineáză
iluminasem
ILUMINÁ, iluminez, vb. I. 1. Tranz. A (produce și a) răspândi lumină (artificială) într-o încăpere, pe o stradă etc. 2. Refl. Fig. (Despre față, ochi etc. sau despre oameni) A străluci de bucurie, de mulțumire etc.; a se bucura, a se înveseli. – Din fr. illuminer, lat. illuminare. DOOM
iluminá (a ~) vb., ind. prez. 3 ilumineáză
iluminaseră
ILUMINÁ, iluminez, vb. I. 1. Tranz. A (produce și a) răspândi lumină (artificială) într-o încăpere, pe o stradă etc. 2. Refl. Fig. (Despre față, ochi etc. sau despre oameni) A străluci de bucurie, de mulțumire etc.; a se bucura, a se înveseli. – Din fr. illuminer, lat. illuminare. DOOM
iluminá (a ~) vb., ind. prez. 3 ilumineáză
iluminaserăm
ILUMINÁ, iluminez, vb. I. 1. Tranz. A (produce și a) răspândi lumină (artificială) într-o încăpere, pe o stradă etc. 2. Refl. Fig. (Despre față, ochi etc. sau despre oameni) A străluci de bucurie, de mulțumire etc.; a se bucura, a se înveseli. – Din fr. illuminer, lat. illuminare. DOOM
iluminá (a ~) vb., ind. prez. 3 ilumineáză
iluminaserăți
ILUMINÁ, iluminez, vb. I. 1. Tranz. A (produce și a) răspândi lumină (artificială) într-o încăpere, pe o stradă etc. 2. Refl. Fig. (Despre față, ochi etc. sau despre oameni) A străluci de bucurie, de mulțumire etc.; a se bucura, a se înveseli. – Din fr. illuminer, lat. illuminare. DOOM
iluminá (a ~) vb., ind. prez. 3 ilumineáză
iluminaseși
ILUMINÁ, iluminez, vb. I. 1. Tranz. A (produce și a) răspândi lumină (artificială) într-o încăpere, pe o stradă etc. 2. Refl. Fig. (Despre față, ochi etc. sau despre oameni) A străluci de bucurie, de mulțumire etc.; a se bucura, a se înveseli. – Din fr. illuminer, lat. illuminare. DOOM
iluminá (a ~) vb., ind. prez. 3 ilumineáză
iluminaseți
ILUMINÁ, iluminez, vb. I. 1. Tranz. A (produce și a) răspândi lumină (artificială) într-o încăpere, pe o stradă etc. 2. Refl. Fig. (Despre față, ochi etc. sau despre oameni) A străluci de bucurie, de mulțumire etc.; a se bucura, a se înveseli. – Din fr. illuminer, lat. illuminare. DOOM
iluminá (a ~) vb., ind. prez. 3 ilumineáză
iluminat
ILUMINÁ, iluminez, vb. I. 1. Tranz. A (produce și a) răspândi lumină (artificială) într-o încăpere, pe o stradă etc. 2. Refl. Fig. (Despre față, ochi etc. sau despre oameni) A străluci de bucurie, de mulțumire etc.; a se bucura, a se înveseli. – Din fr. illuminer, lat. illuminare. DOOM
iluminá (a ~) vb., ind. prez. 3 ilumineáză
iluminat
ILUMINAT2, -Ă, iluminați, -te, adj. 1. (Despre încăperi, străzi, orașe etc.) Luminat cu lumină artificială. 2. Fig. (Despre oameni) Mulțumit, fericit; p. ext. inspirat; (despre față, ochi etc.) care exprimă o astfel de stare. – V. ilumina.
iluminat
ILUMINÁT1 s. n. Faptul de a (se) ilumina. ♦ Tehnica (producerii și a) răspândirii luminii (artificiale). ◊ Iluminat de avertizare = lumină intermitentă care se declanșează pentru a atrage atenția asupra funcționării defectuoase a unor sisteme, instalații, aparate. Iluminat de siguranță = sistem de lămpi electrice, cu generator propriu, care asigură iluminarea în cazul întreruperii alimentării prin rețeaua electrică publică. – V. ilumina. DOOM
iluminát s. n.
iluminata
ILUMINAT2, -Ă, iluminați, -te, adj. 1. (Despre încăperi, străzi, orașe etc.) Luminat cu lumină artificială. 2. Fig. (Despre oameni) Mulțumit, fericit; p. ext. inspirat; (despre față, ochi etc.) care exprimă o astfel de stare. – V. ilumina.
iluminate
ILUMINAT2, -Ă, iluminați, -te, adj. 1. (Despre încăperi, străzi, orașe etc.) Luminat cu lumină artificială. 2. Fig. (Despre oameni) Mulțumit, fericit; p. ext. inspirat; (despre față, ochi etc.) care exprimă o astfel de stare. – V. ilumina.
iluminatei
ILUMINAT2, -Ă, iluminați, -te, adj. 1. (Despre încăperi, străzi, orașe etc.) Luminat cu lumină artificială. 2. Fig. (Despre oameni) Mulțumit, fericit; p. ext. inspirat; (despre față, ochi etc.) care exprimă o astfel de stare. – V. ilumina.
iluminatele
ILUMINAT2, -Ă, iluminați, -te, adj. 1. (Despre încăperi, străzi, orașe etc.) Luminat cu lumină artificială. 2. Fig. (Despre oameni) Mulțumit, fericit; p. ext. inspirat; (despre față, ochi etc.) care exprimă o astfel de stare. – V. ilumina.
iluminatelor
ILUMINAT2, -Ă, iluminați, -te, adj. 1. (Despre încăperi, străzi, orașe etc.) Luminat cu lumină artificială. 2. Fig. (Despre oameni) Mulțumit, fericit; p. ext. inspirat; (despre față, ochi etc.) care exprimă o astfel de stare. – V. ilumina.
iluminatoare
ILUMINATÓR, -OÁRE, iluminatori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care iluminează (1). 2. S. m. și f. (Rar) Iluminist (1). – Ilumina + suf. -tor.
iluminatoarea
ILUMINATÓR, -OÁRE, iluminatori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care iluminează (1). 2. S. m. și f. (Rar) Iluminist (1). – Ilumina + suf. -tor.
iluminatoarei
ILUMINATÓR, -OÁRE, iluminatori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care iluminează (1). 2. S. m. și f. (Rar) Iluminist (1). – Ilumina + suf. -tor.
iluminatoarele
ILUMINATÓR, -OÁRE, iluminatori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care iluminează (1). 2. S. m. și f. (Rar) Iluminist (1). – Ilumina + suf. -tor.
iluminatoarelor
ILUMINATÓR, -OÁRE, iluminatori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care iluminează (1). 2. S. m. și f. (Rar) Iluminist (1). – Ilumina + suf. -tor.
iluminator
ILUMINATÓR, -OÁRE, iluminatori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care iluminează (1). 2. S. m. și f. (Rar) Iluminist (1). – Ilumina + suf. -tor.
iluminatori
ILUMINATÓR, -OÁRE, iluminatori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care iluminează (1). 2. S. m. și f. (Rar) Iluminist (1). – Ilumina + suf. -tor.
iluminatorii
ILUMINATÓR, -OÁRE, iluminatori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care iluminează (1). 2. S. m. și f. (Rar) Iluminist (1). – Ilumina + suf. -tor.
iluminatorilor
ILUMINATÓR, -OÁRE, iluminatori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care iluminează (1). 2. S. m. și f. (Rar) Iluminist (1). – Ilumina + suf. -tor.
iluminatorul
ILUMINATÓR, -OÁRE, iluminatori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care iluminează (1). 2. S. m. și f. (Rar) Iluminist (1). – Ilumina + suf. -tor.
iluminatorului
ILUMINATÓR, -OÁRE, iluminatori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care iluminează (1). 2. S. m. și f. (Rar) Iluminist (1). – Ilumina + suf. -tor.
iluminatul
ILUMINAT2, -Ă, iluminați, -te, adj. 1. (Despre încăperi, străzi, orașe etc.) Luminat cu lumină artificială. 2. Fig. (Despre oameni) Mulțumit, fericit; p. ext. inspirat; (despre față, ochi etc.) care exprimă o astfel de stare. – V. ilumina.
iluminatului
ILUMINAT2, -Ă, iluminați, -te, adj. 1. (Despre încăperi, străzi, orașe etc.) Luminat cu lumină artificială. 2. Fig. (Despre oameni) Mulțumit, fericit; p. ext. inspirat; (despre față, ochi etc.) care exprimă o astfel de stare. – V. ilumina.
iluminau
ILUMINÁ, iluminez, vb. I. 1. Tranz. A (produce și a) răspândi lumină (artificială) într-o încăpere, pe o stradă etc. 2. Refl. Fig. (Despre față, ochi etc. sau despre oameni) A străluci de bucurie, de mulțumire etc.; a se bucura, a se înveseli. – Din fr. illuminer, lat. illuminare. DOOM
iluminá (a ~) vb., ind. prez. 3 ilumineáză
iluminași
ILUMINÁ, iluminez, vb. I. 1. Tranz. A (produce și a) răspândi lumină (artificială) într-o încăpere, pe o stradă etc. 2. Refl. Fig. (Despre față, ochi etc. sau despre oameni) A străluci de bucurie, de mulțumire etc.; a se bucura, a se înveseli. – Din fr. illuminer, lat. illuminare. DOOM
iluminá (a ~) vb., ind. prez. 3 ilumineáză
iluminați
ILUMINÁ, iluminez, vb. I. 1. Tranz. A (produce și a) răspândi lumină (artificială) într-o încăpere, pe o stradă etc. 2. Refl. Fig. (Despre față, ochi etc. sau despre oameni) A străluci de bucurie, de mulțumire etc.; a se bucura, a se înveseli. – Din fr. illuminer, lat. illuminare. DOOM
iluminá (a ~) vb., ind. prez. 3 ilumineáză
iluminați
ILUMINAT2, -Ă, iluminați, -te, adj. 1. (Despre încăperi, străzi, orașe etc.) Luminat cu lumină artificială. 2. Fig. (Despre oameni) Mulțumit, fericit; p. ext. inspirat; (despre față, ochi etc.) care exprimă o astfel de stare. – V. ilumina.
iluminația
ILUMINAȚIÚNE s. f. v. iluminație. DOOM
ilumináție (-ți-e) s. f., art. ilumináția (-ți-a), g.-d. art. ilumináției; pl. ilumináții, art. ilumináțiile (-ți-i)
iluminație
ILUMINAȚIÚNE s. f. v. iluminație. DOOM
ilumináție (-ți-e) s. f., art. ilumináția (-ți-a), g.-d. art. ilumináției; pl. ilumináții, art. ilumináțiile (-ți-i)
iluminației
ILUMINAȚIÚNE s. f. v. iluminație. DOOM
ilumináție (-ți-e) s. f., art. ilumináția (-ți-a), g.-d. art. ilumináției; pl. ilumináții, art. ilumináțiile (-ți-i)
iluminații
ILUMINAT2, -Ă, iluminați, -te, adj. 1. (Despre încăperi, străzi, orașe etc.) Luminat cu lumină artificială. 2. Fig. (Despre oameni) Mulțumit, fericit; p. ext. inspirat; (despre față, ochi etc.) care exprimă o astfel de stare. – V. ilumina.
iluminații
ILUMINAȚIÚNE s. f. v. iluminație. DOOM
ilumináție (-ți-e) s. f., art. ilumináția (-ți-a), g.-d. art. ilumináției; pl. ilumináții, art. ilumináțiile (-ți-i)
iluminațiile
ILUMINAȚIÚNE s. f. v. iluminație. DOOM
ilumináție (-ți-e) s. f., art. ilumináția (-ți-a), g.-d. art. ilumináției; pl. ilumináții, art. ilumináțiile (-ți-i)
iluminațiilor
ILUMINAȚIÚNE s. f. v. iluminație. DOOM
ilumináție (-ți-e) s. f., art. ilumináția (-ți-a), g.-d. art. ilumináției; pl. ilumináții, art. ilumináțiile (-ți-i)
iluminaților
ILUMINAT2, -Ă, iluminați, -te, adj. 1. (Despre încăperi, străzi, orașe etc.) Luminat cu lumină artificială. 2. Fig. (Despre oameni) Mulțumit, fericit; p. ext. inspirat; (despre față, ochi etc.) care exprimă o astfel de stare. – V. ilumina.
iluminațiune
ILUMINAȚIÚNE s. f. v. iluminație. DOOM
ilumináție (-ți-e) s. f., art. ilumináția (-ți-a), g.-d. art. ilumináției; pl. ilumináții, art. ilumináțiile (-ți-i)
iluminează
ILUMINÁ, iluminez, vb. I. 1. Tranz. A (produce și a) răspândi lumină (artificială) într-o încăpere, pe o stradă etc. 2. Refl. Fig. (Despre față, ochi etc. sau despre oameni) A străluci de bucurie, de mulțumire etc.; a se bucura, a se înveseli. – Din fr. illuminer, lat. illuminare. DOOM
iluminá (a ~) vb., ind. prez. 3 ilumineáză
iluminez
ILUMINÁ, iluminez, vb. I. 1. Tranz. A (produce și a) răspândi lumină (artificială) într-o încăpere, pe o stradă etc. 2. Refl. Fig. (Despre față, ochi etc. sau despre oameni) A străluci de bucurie, de mulțumire etc.; a se bucura, a se înveseli. – Din fr. illuminer, lat. illuminare. DOOM
iluminá (a ~) vb., ind. prez. 3 ilumineáză
ilumineze
ILUMINÁ, iluminez, vb. I. 1. Tranz. A (produce și a) răspândi lumină (artificială) într-o încăpere, pe o stradă etc. 2. Refl. Fig. (Despre față, ochi etc. sau despre oameni) A străluci de bucurie, de mulțumire etc.; a se bucura, a se înveseli. – Din fr. illuminer, lat. illuminare. DOOM
iluminá (a ~) vb., ind. prez. 3 ilumineáză
iluminezi
ILUMINÁ, iluminez, vb. I. 1. Tranz. A (produce și a) răspândi lumină (artificială) într-o încăpere, pe o stradă etc. 2. Refl. Fig. (Despre față, ochi etc. sau despre oameni) A străluci de bucurie, de mulțumire etc.; a se bucura, a se înveseli. – Din fr. illuminer, lat. illuminare. DOOM
iluminá (a ~) vb., ind. prez. 3 ilumineáză
iluminism
ILUMINÍSM s. n. 1. Perioadă din gândirea europeană (sec. XVIII) reprezentând emanciparea culturală a noii clase burgheze în ascensiune, prin accentuarea rațiunii și experienței, neîncrederea față de autoritatea tradițională, cristalizarea idealurilor societății liberale și democratice; luminism2. 2. Concepție religioasă care susține existența inspirațiilor directe de la divinitate. – Din fr. illuminisme. DOOM
Iluminísmul (mișcare culturală) s. propriu n.
iluminismul
ILUMINÍSM s. n. 1. Perioadă din gândirea europeană (sec. XVIII) reprezentând emanciparea culturală a noii clase burgheze în ascensiune, prin accentuarea rațiunii și experienței, neîncrederea față de autoritatea tradițională, cristalizarea idealurilor societății liberale și democratice; luminism2. 2. Concepție religioasă care susține existența inspirațiilor directe de la divinitate. – Din fr. illuminisme. DOOM
Iluminísmul (mișcare culturală) s. propriu n.
iluminismului
ILUMINÍSM s. n. 1. Perioadă din gândirea europeană (sec. XVIII) reprezentând emanciparea culturală a noii clase burgheze în ascensiune, prin accentuarea rațiunii și experienței, neîncrederea față de autoritatea tradițională, cristalizarea idealurilor societății liberale și democratice; luminism2. 2. Concepție religioasă care susține existența inspirațiilor directe de la divinitate. – Din fr. illuminisme. DOOM
Iluminísmul (mișcare culturală) s. propriu n.
iluminist
ILUMINÍST, -Ă, iluminiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al iluminismului; luminist2, iluminator. 2. Adj. Care aparține iluminismului, privitor la iluminism; luminist2. – Din fr. illuministe. DOOM
iluminíst adj. m., s. m., pl. iluminíști; adj. f., s. f. iluminístă, pl. iluminíste
iluminist
ILUMINÍST, -Ă, iluminiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al iluminismului; luminist2, iluminator. 2. Adj. Care aparține iluminismului, privitor la iluminism; luminist2. – Din fr. illuministe. DOOM
iluminíst adj. m., s. m., pl. iluminíști; adj. f., s. f. iluminístă, pl. iluminíste
iluminista
ILUMINÍST, -Ă, iluminiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al iluminismului; luminist2, iluminator. 2. Adj. Care aparține iluminismului, privitor la iluminism; luminist2. – Din fr. illuministe. DOOM
iluminíst adj. m., s. m., pl. iluminíști; adj. f., s. f. iluminístă, pl. iluminíste
iluminista
ILUMINÍST, -Ă, iluminiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al iluminismului; luminist2, iluminator. 2. Adj. Care aparține iluminismului, privitor la iluminism; luminist2. – Din fr. illuministe. DOOM
iluminíst adj. m., s. m., pl. iluminíști; adj. f., s. f. iluminístă, pl. iluminíste
iluministe
ILUMINÍST, -Ă, iluminiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al iluminismului; luminist2, iluminator. 2. Adj. Care aparține iluminismului, privitor la iluminism; luminist2. – Din fr. illuministe. DOOM
iluminíst adj. m., s. m., pl. iluminíști; adj. f., s. f. iluminístă, pl. iluminíste
iluministe
ILUMINÍST, -Ă, iluminiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al iluminismului; luminist2, iluminator. 2. Adj. Care aparține iluminismului, privitor la iluminism; luminist2. – Din fr. illuministe. DOOM
iluminíst adj. m., s. m., pl. iluminíști; adj. f., s. f. iluminístă, pl. iluminíste
iluministei
ILUMINÍST, -Ă, iluminiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al iluminismului; luminist2, iluminator. 2. Adj. Care aparține iluminismului, privitor la iluminism; luminist2. – Din fr. illuministe. DOOM
iluminíst adj. m., s. m., pl. iluminíști; adj. f., s. f. iluminístă, pl. iluminíste
iluministei
ILUMINÍST, -Ă, iluminiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al iluminismului; luminist2, iluminator. 2. Adj. Care aparține iluminismului, privitor la iluminism; luminist2. – Din fr. illuministe. DOOM
iluminíst adj. m., s. m., pl. iluminíști; adj. f., s. f. iluminístă, pl. iluminíste
iluministele
ILUMINÍST, -Ă, iluminiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al iluminismului; luminist2, iluminator. 2. Adj. Care aparține iluminismului, privitor la iluminism; luminist2. – Din fr. illuministe. DOOM
iluminíst adj. m., s. m., pl. iluminíști; adj. f., s. f. iluminístă, pl. iluminíste
iluministele
ILUMINÍST, -Ă, iluminiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al iluminismului; luminist2, iluminator. 2. Adj. Care aparține iluminismului, privitor la iluminism; luminist2. – Din fr. illuministe. DOOM
iluminíst adj. m., s. m., pl. iluminíști; adj. f., s. f. iluminístă, pl. iluminíste
iluministelor
ILUMINÍST, -Ă, iluminiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al iluminismului; luminist2, iluminator. 2. Adj. Care aparține iluminismului, privitor la iluminism; luminist2. – Din fr. illuministe. DOOM
iluminíst adj. m., s. m., pl. iluminíști; adj. f., s. f. iluminístă, pl. iluminíste
iluministelor
ILUMINÍST, -Ă, iluminiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al iluminismului; luminist2, iluminator. 2. Adj. Care aparține iluminismului, privitor la iluminism; luminist2. – Din fr. illuministe. DOOM
iluminíst adj. m., s. m., pl. iluminíști; adj. f., s. f. iluminístă, pl. iluminíste
iluministul
ILUMINÍST, -Ă, iluminiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al iluminismului; luminist2, iluminator. 2. Adj. Care aparține iluminismului, privitor la iluminism; luminist2. – Din fr. illuministe. DOOM
iluminíst adj. m., s. m., pl. iluminíști; adj. f., s. f. iluminístă, pl. iluminíste
iluministul
ILUMINÍST, -Ă, iluminiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al iluminismului; luminist2, iluminator. 2. Adj. Care aparține iluminismului, privitor la iluminism; luminist2. – Din fr. illuministe. DOOM
iluminíst adj. m., s. m., pl. iluminíști; adj. f., s. f. iluminístă, pl. iluminíste
iluministului
ILUMINÍST, -Ă, iluminiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al iluminismului; luminist2, iluminator. 2. Adj. Care aparține iluminismului, privitor la iluminism; luminist2. – Din fr. illuministe. DOOM
iluminíst adj. m., s. m., pl. iluminíști; adj. f., s. f. iluminístă, pl. iluminíste
iluministului
ILUMINÍST, -Ă, iluminiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al iluminismului; luminist2, iluminator. 2. Adj. Care aparține iluminismului, privitor la iluminism; luminist2. – Din fr. illuministe. DOOM
iluminíst adj. m., s. m., pl. iluminíști; adj. f., s. f. iluminístă, pl. iluminíste
iluminiști
ILUMINÍST, -Ă, iluminiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al iluminismului; luminist2, iluminator. 2. Adj. Care aparține iluminismului, privitor la iluminism; luminist2. – Din fr. illuministe. DOOM
iluminíst adj. m., s. m., pl. iluminíști; adj. f., s. f. iluminístă, pl. iluminíste
iluminiști
ILUMINÍST, -Ă, iluminiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al iluminismului; luminist2, iluminator. 2. Adj. Care aparține iluminismului, privitor la iluminism; luminist2. – Din fr. illuministe. DOOM
iluminíst adj. m., s. m., pl. iluminíști; adj. f., s. f. iluminístă, pl. iluminíste
iluminiștii
ILUMINÍST, -Ă, iluminiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al iluminismului; luminist2, iluminator. 2. Adj. Care aparține iluminismului, privitor la iluminism; luminist2. – Din fr. illuministe. DOOM
iluminíst adj. m., s. m., pl. iluminíști; adj. f., s. f. iluminístă, pl. iluminíste
iluminiștii
ILUMINÍST, -Ă, iluminiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al iluminismului; luminist2, iluminator. 2. Adj. Care aparține iluminismului, privitor la iluminism; luminist2. – Din fr. illuministe. DOOM
iluminíst adj. m., s. m., pl. iluminíști; adj. f., s. f. iluminístă, pl. iluminíste
iluminiștilor
ILUMINÍST, -Ă, iluminiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al iluminismului; luminist2, iluminator. 2. Adj. Care aparține iluminismului, privitor la iluminism; luminist2. – Din fr. illuministe. DOOM
iluminíst adj. m., s. m., pl. iluminíști; adj. f., s. f. iluminístă, pl. iluminíste
iluminiștilor
ILUMINÍST, -Ă, iluminiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al iluminismului; luminist2, iluminator. 2. Adj. Care aparține iluminismului, privitor la iluminism; luminist2. – Din fr. illuministe. DOOM
iluminíst adj. m., s. m., pl. iluminíști; adj. f., s. f. iluminístă, pl. iluminíste
iluminând
ILUMINÁ, iluminez, vb. I. 1. Tranz. A (produce și a) răspândi lumină (artificială) într-o încăpere, pe o stradă etc. 2. Refl. Fig. (Despre față, ochi etc. sau despre oameni) A străluci de bucurie, de mulțumire etc.; a se bucura, a se înveseli. – Din fr. illuminer, lat. illuminare. DOOM
iluminá (a ~) vb., ind. prez. 3 ilumineáză
iluminînd
ILUMINÁ, iluminez, vb. I. 1. Tranz. A (produce și a) răspândi lumină (artificială) într-o încăpere, pe o stradă etc. 2. Refl. Fig. (Despre față, ochi etc. sau despre oameni) A străluci de bucurie, de mulțumire etc.; a se bucura, a se înveseli. – Din fr. illuminer, lat. illuminare. DOOM
iluminá (a ~) vb., ind. prez. 3 ilumineáză
iluminări
ILUMINÁRE, iluminări, s. f. Acțiunea de a (se) ilumina și rezultatul ei. – V. ilumina. DOOM
!ilumináre s. f., g.-d. art. iluminắrii; pl. iluminắri
iluminării
ILUMINÁRE, iluminări, s. f. Acțiunea de a (se) ilumina și rezultatul ei. – V. ilumina. DOOM
!ilumináre s. f., g.-d. art. iluminắrii; pl. iluminắri
iluminările
ILUMINÁRE, iluminări, s. f. Acțiunea de a (se) ilumina și rezultatul ei. – V. ilumina. DOOM
!ilumináre s. f., g.-d. art. iluminắrii; pl. iluminắri
iluminărilor
ILUMINÁRE, iluminări, s. f. Acțiunea de a (se) ilumina și rezultatul ei. – V. ilumina. DOOM
!ilumináre s. f., g.-d. art. iluminắrii; pl. iluminắri
ilus
Ilus, fiul lui Tros și al Callirrhoëi și urmaș al lui Dardanus. Era, la rîndul său, tatăl lui Laomedon, și bunicul lui Priamus. Ilus era socotit drept întemeietorul mitic al cetății Ilium – Ilion (sau Troas – Troia – de la numele lui Tros). După întemeierea noii cetăți, Ilus s-a rugat lui Zeus să-i trimită un semn care să vădească bunăvoința zeilor nemuritori față de noua așezare. Zeus i-a ascultat ruga și i-a trimis o statuie – căzută în mod miraculos din ceruri – denumită Palladium.
ilustra
ILUSTRÁ, ilustrez, vb. I. 1. Tranz. A lămuri mai bine o problemă prin exemple, prin fapte, prin gesturi. ♦ A reprezenta (printr-un desen, printr-o imagine etc.). 2. Refl. A se remarca, a se distinge într-un anumit domeniu. 3. Tranz. A împodobi cu ilustrații o carte, un text etc. – Din fr. illustrer, lat. illustrare. DOOM
ilustrá (a ~) vb., ind. prez. 3 ilustreáză
ilustra
ILÚSTRU, -Ă, iluștri, -stre, adj. Strălucit, celebru, vestit prin calitățile sale deosebite. – Din fr. illustre, lat. illustris. DOOM
ilústru adj. m, pl. ilúștri; f. ilústră, pl. ilústre
ilustrai
ILUSTRÁ, ilustrez, vb. I. 1. Tranz. A lămuri mai bine o problemă prin exemple, prin fapte, prin gesturi. ♦ A reprezenta (printr-un desen, printr-o imagine etc.). 2. Refl. A se remarca, a se distinge într-un anumit domeniu. 3. Tranz. A împodobi cu ilustrații o carte, un text etc. – Din fr. illustrer, lat. illustrare. DOOM
ilustrá (a ~) vb., ind. prez. 3 ilustreáză
ilustram
ILUSTRÁ, ilustrez, vb. I. 1. Tranz. A lămuri mai bine o problemă prin exemple, prin fapte, prin gesturi. ♦ A reprezenta (printr-un desen, printr-o imagine etc.). 2. Refl. A se remarca, a se distinge într-un anumit domeniu. 3. Tranz. A împodobi cu ilustrații o carte, un text etc. – Din fr. illustrer, lat. illustrare. DOOM
ilustrá (a ~) vb., ind. prez. 3 ilustreáză
ilustrare
ILUSTRÁ, ilustrez, vb. I. 1. Tranz. A lămuri mai bine o problemă prin exemple, prin fapte, prin gesturi. ♦ A reprezenta (printr-un desen, printr-o imagine etc.). 2. Refl. A se remarca, a se distinge într-un anumit domeniu. 3. Tranz. A împodobi cu ilustrații o carte, un text etc. – Din fr. illustrer, lat. illustrare. DOOM
ilustrá (a ~) vb., ind. prez. 3 ilustreáză
ilustrare
ILUSTRÁRE, ilustrări, s. f. Acțiunea de a (se) ilustra și rezultatul ei. – V. ilustra. DOOM
ilustráre s. f., g.-d. art. ilustrắrii; pl. ilustrắri
ilustrarea
ILUSTRÁRE, ilustrări, s. f. Acțiunea de a (se) ilustra și rezultatul ei. – V. ilustra. DOOM
ilustráre s. f., g.-d. art. ilustrắrii; pl. ilustrắri
ilustrară
ILUSTRÁ, ilustrez, vb. I. 1. Tranz. A lămuri mai bine o problemă prin exemple, prin fapte, prin gesturi. ♦ A reprezenta (printr-un desen, printr-o imagine etc.). 2. Refl. A se remarca, a se distinge într-un anumit domeniu. 3. Tranz. A împodobi cu ilustrații o carte, un text etc. – Din fr. illustrer, lat. illustrare. DOOM
ilustrá (a ~) vb., ind. prez. 3 ilustreáză
ilustrarăm
ILUSTRÁ, ilustrez, vb. I. 1. Tranz. A lămuri mai bine o problemă prin exemple, prin fapte, prin gesturi. ♦ A reprezenta (printr-un desen, printr-o imagine etc.). 2. Refl. A se remarca, a se distinge într-un anumit domeniu. 3. Tranz. A împodobi cu ilustrații o carte, un text etc. – Din fr. illustrer, lat. illustrare. DOOM
ilustrá (a ~) vb., ind. prez. 3 ilustreáză
ilustrarăți
ILUSTRÁ, ilustrez, vb. I. 1. Tranz. A lămuri mai bine o problemă prin exemple, prin fapte, prin gesturi. ♦ A reprezenta (printr-un desen, printr-o imagine etc.). 2. Refl. A se remarca, a se distinge într-un anumit domeniu. 3. Tranz. A împodobi cu ilustrații o carte, un text etc. – Din fr. illustrer, lat. illustrare. DOOM
ilustrá (a ~) vb., ind. prez. 3 ilustreáză
ilustrase
ILUSTRÁ, ilustrez, vb. I. 1. Tranz. A lămuri mai bine o problemă prin exemple, prin fapte, prin gesturi. ♦ A reprezenta (printr-un desen, printr-o imagine etc.). 2. Refl. A se remarca, a se distinge într-un anumit domeniu. 3. Tranz. A împodobi cu ilustrații o carte, un text etc. – Din fr. illustrer, lat. illustrare. DOOM
ilustrá (a ~) vb., ind. prez. 3 ilustreáză
ilustrasem
ILUSTRÁ, ilustrez, vb. I. 1. Tranz. A lămuri mai bine o problemă prin exemple, prin fapte, prin gesturi. ♦ A reprezenta (printr-un desen, printr-o imagine etc.). 2. Refl. A se remarca, a se distinge într-un anumit domeniu. 3. Tranz. A împodobi cu ilustrații o carte, un text etc. – Din fr. illustrer, lat. illustrare. DOOM
ilustrá (a ~) vb., ind. prez. 3 ilustreáză
ilustraseră
ILUSTRÁ, ilustrez, vb. I. 1. Tranz. A lămuri mai bine o problemă prin exemple, prin fapte, prin gesturi. ♦ A reprezenta (printr-un desen, printr-o imagine etc.). 2. Refl. A se remarca, a se distinge într-un anumit domeniu. 3. Tranz. A împodobi cu ilustrații o carte, un text etc. – Din fr. illustrer, lat. illustrare. DOOM
ilustrá (a ~) vb., ind. prez. 3 ilustreáză
ilustraserăm
ILUSTRÁ, ilustrez, vb. I. 1. Tranz. A lămuri mai bine o problemă prin exemple, prin fapte, prin gesturi. ♦ A reprezenta (printr-un desen, printr-o imagine etc.). 2. Refl. A se remarca, a se distinge într-un anumit domeniu. 3. Tranz. A împodobi cu ilustrații o carte, un text etc. – Din fr. illustrer, lat. illustrare. DOOM
ilustrá (a ~) vb., ind. prez. 3 ilustreáză
ilustraserăți
ILUSTRÁ, ilustrez, vb. I. 1. Tranz. A lămuri mai bine o problemă prin exemple, prin fapte, prin gesturi. ♦ A reprezenta (printr-un desen, printr-o imagine etc.). 2. Refl. A se remarca, a se distinge într-un anumit domeniu. 3. Tranz. A împodobi cu ilustrații o carte, un text etc. – Din fr. illustrer, lat. illustrare. DOOM
ilustrá (a ~) vb., ind. prez. 3 ilustreáză
ilustraseși
ILUSTRÁ, ilustrez, vb. I. 1. Tranz. A lămuri mai bine o problemă prin exemple, prin fapte, prin gesturi. ♦ A reprezenta (printr-un desen, printr-o imagine etc.). 2. Refl. A se remarca, a se distinge într-un anumit domeniu. 3. Tranz. A împodobi cu ilustrații o carte, un text etc. – Din fr. illustrer, lat. illustrare. DOOM
ilustrá (a ~) vb., ind. prez. 3 ilustreáză
ilustraseți
ILUSTRÁ, ilustrez, vb. I. 1. Tranz. A lămuri mai bine o problemă prin exemple, prin fapte, prin gesturi. ♦ A reprezenta (printr-un desen, printr-o imagine etc.). 2. Refl. A se remarca, a se distinge într-un anumit domeniu. 3. Tranz. A împodobi cu ilustrații o carte, un text etc. – Din fr. illustrer, lat. illustrare. DOOM
ilustrá (a ~) vb., ind. prez. 3 ilustreáză
ilustrat
ILUSTRÁ, ilustrez, vb. I. 1. Tranz. A lămuri mai bine o problemă prin exemple, prin fapte, prin gesturi. ♦ A reprezenta (printr-un desen, printr-o imagine etc.). 2. Refl. A se remarca, a se distinge într-un anumit domeniu. 3. Tranz. A împodobi cu ilustrații o carte, un text etc. – Din fr. illustrer, lat. illustrare. DOOM
ilustrá (a ~) vb., ind. prez. 3 ilustreáză
ilustrat
ILUSTRÁT, -Ă, ilustrați, -te, adj., s. f. 1. Adj. Cu ilustrații. 2. S. f., adj. (Carte poștală) care are pe una dintre fețe o imagine (fotografiată sau desenată). – V. ilustra. Cf. fr. illustré. DOOM
ilustrátă s. f., g.-d. art. ilustrátei; pl. ilustráte
ilustrata
ILUSTRÁT, -Ă, ilustrați, -te, adj., s. f. 1. Adj. Cu ilustrații. 2. S. f., adj. (Carte poștală) care are pe una dintre fețe o imagine (fotografiată sau desenată). – V. ilustra. Cf. fr. illustré. DOOM
ilustrátă s. f., g.-d. art. ilustrátei; pl. ilustráte
ilustrata
ILUSTRÁT, -Ă, ilustrați, -te, adj., s. f. 1. Adj. Cu ilustrații. 2. S. f., adj. (Carte poștală) care are pe una dintre fețe o imagine (fotografiată sau desenată). – V. ilustra. Cf. fr. illustré. DOOM
ilustrátă s. f., g.-d. art. ilustrátei; pl. ilustráte
ilustrate
ILUSTRÁT, -Ă, ilustrați, -te, adj., s. f. 1. Adj. Cu ilustrații. 2. S. f., adj. (Carte poștală) care are pe una dintre fețe o imagine (fotografiată sau desenată). – V. ilustra. Cf. fr. illustré. DOOM
ilustrátă s. f., g.-d. art. ilustrátei; pl. ilustráte
ilustrate
ILUSTRÁT, -Ă, ilustrați, -te, adj., s. f. 1. Adj. Cu ilustrații. 2. S. f., adj. (Carte poștală) care are pe una dintre fețe o imagine (fotografiată sau desenată). – V. ilustra. Cf. fr. illustré. DOOM
ilustrátă s. f., g.-d. art. ilustrátei; pl. ilustráte
ilustratei
ILUSTRÁT, -Ă, ilustrați, -te, adj., s. f. 1. Adj. Cu ilustrații. 2. S. f., adj. (Carte poștală) care are pe una dintre fețe o imagine (fotografiată sau desenată). – V. ilustra. Cf. fr. illustré. DOOM
ilustrátă s. f., g.-d. art. ilustrátei; pl. ilustráte
ilustratei
ILUSTRÁT, -Ă, ilustrați, -te, adj., s. f. 1. Adj. Cu ilustrații. 2. S. f., adj. (Carte poștală) care are pe una dintre fețe o imagine (fotografiată sau desenată). – V. ilustra. Cf. fr. illustré. DOOM
ilustrátă s. f., g.-d. art. ilustrátei; pl. ilustráte
ilustratele
ILUSTRÁT, -Ă, ilustrați, -te, adj., s. f. 1. Adj. Cu ilustrații. 2. S. f., adj. (Carte poștală) care are pe una dintre fețe o imagine (fotografiată sau desenată). – V. ilustra. Cf. fr. illustré. DOOM
ilustrátă s. f., g.-d. art. ilustrátei; pl. ilustráte
ilustratele
ILUSTRÁT, -Ă, ilustrați, -te, adj., s. f. 1. Adj. Cu ilustrații. 2. S. f., adj. (Carte poștală) care are pe una dintre fețe o imagine (fotografiată sau desenată). – V. ilustra. Cf. fr. illustré. DOOM
ilustrátă s. f., g.-d. art. ilustrátei; pl. ilustráte
ilustratelor
ILUSTRÁT, -Ă, ilustrați, -te, adj., s. f. 1. Adj. Cu ilustrații. 2. S. f., adj. (Carte poștală) care are pe una dintre fețe o imagine (fotografiată sau desenată). – V. ilustra. Cf. fr. illustré. DOOM
ilustrátă s. f., g.-d. art. ilustrátei; pl. ilustráte
ilustratelor
ILUSTRÁT, -Ă, ilustrați, -te, adj., s. f. 1. Adj. Cu ilustrații. 2. S. f., adj. (Carte poștală) care are pe una dintre fețe o imagine (fotografiată sau desenată). – V. ilustra. Cf. fr. illustré. DOOM
ilustrátă s. f., g.-d. art. ilustrátei; pl. ilustráte
ilustrativ
ILUSTRATÍV, -Ă, ilustrativi, -e, adj. Care ilustrează, exemplifică; demonstrativ. – Ilustrat + suf. -iv. Cf. it. illustrativo, germ. illustrativ. DOOM
ilustratív adj. m., pl. ilustratívi; f. ilustratívă, pl. ilustratíve
ilustrativa
ILUSTRATÍV, -Ă, ilustrativi, -e, adj. Care ilustrează, exemplifică; demonstrativ. – Ilustrat + suf. -iv. Cf. it. illustrativo, germ. illustrativ. DOOM
ilustratív adj. m., pl. ilustratívi; f. ilustratívă, pl. ilustratíve
ilustrative
ILUSTRATÍV, -Ă, ilustrativi, -e, adj. Care ilustrează, exemplifică; demonstrativ. – Ilustrat + suf. -iv. Cf. it. illustrativo, germ. illustrativ. DOOM
ilustratív adj. m., pl. ilustratívi; f. ilustratívă, pl. ilustratíve
ilustrativei
ILUSTRATÍV, -Ă, ilustrativi, -e, adj. Care ilustrează, exemplifică; demonstrativ. – Ilustrat + suf. -iv. Cf. it. illustrativo, germ. illustrativ. DOOM
ilustratív adj. m., pl. ilustratívi; f. ilustratívă, pl. ilustratíve
ilustrativele
ILUSTRATÍV, -Ă, ilustrativi, -e, adj. Care ilustrează, exemplifică; demonstrativ. – Ilustrat + suf. -iv. Cf. it. illustrativo, germ. illustrativ. DOOM
ilustratív adj. m., pl. ilustratívi; f. ilustratívă, pl. ilustratíve
ilustrativelor
ILUSTRATÍV, -Ă, ilustrativi, -e, adj. Care ilustrează, exemplifică; demonstrativ. – Ilustrat + suf. -iv. Cf. it. illustrativo, germ. illustrativ. DOOM
ilustratív adj. m., pl. ilustratívi; f. ilustratívă, pl. ilustratíve
ilustrativi
ILUSTRATÍV, -Ă, ilustrativi, -e, adj. Care ilustrează, exemplifică; demonstrativ. – Ilustrat + suf. -iv. Cf. it. illustrativo, germ. illustrativ. DOOM
ilustratív adj. m., pl. ilustratívi; f. ilustratívă, pl. ilustratíve
ilustrativii
ILUSTRATÍV, -Ă, ilustrativi, -e, adj. Care ilustrează, exemplifică; demonstrativ. – Ilustrat + suf. -iv. Cf. it. illustrativo, germ. illustrativ. DOOM
ilustratív adj. m., pl. ilustratívi; f. ilustratívă, pl. ilustratíve
ilustrativilor
ILUSTRATÍV, -Ă, ilustrativi, -e, adj. Care ilustrează, exemplifică; demonstrativ. – Ilustrat + suf. -iv. Cf. it. illustrativo, germ. illustrativ. DOOM
ilustratív adj. m., pl. ilustratívi; f. ilustratívă, pl. ilustratíve
ilustrativism
ILUSTRATIVÍSM s. n. 1. Calitatea a ceea ce este ilustrativ; caracter ilustrativ. 2. Tendință (exagerată) de a folosi exemplificările. – Din fr. illustrativisme.
ilustrativismul
ILUSTRATIVÍSM s. n. 1. Calitatea a ceea ce este ilustrativ; caracter ilustrativ. 2. Tendință (exagerată) de a folosi exemplificările. – Din fr. illustrativisme.
ilustrativismului
ILUSTRATIVÍSM s. n. 1. Calitatea a ceea ce este ilustrativ; caracter ilustrativ. 2. Tendință (exagerată) de a folosi exemplificările. – Din fr. illustrativisme.
ilustrativul
ILUSTRATÍV, -Ă, ilustrativi, -e, adj. Care ilustrează, exemplifică; demonstrativ. – Ilustrat + suf. -iv. Cf. it. illustrativo, germ. illustrativ. DOOM
ilustratív adj. m., pl. ilustratívi; f. ilustratívă, pl. ilustratíve
ilustrativului
ILUSTRATÍV, -Ă, ilustrativi, -e, adj. Care ilustrează, exemplifică; demonstrativ. – Ilustrat + suf. -iv. Cf. it. illustrativo, germ. illustrativ. DOOM
ilustratív adj. m., pl. ilustratívi; f. ilustratívă, pl. ilustratíve
ilustratoare
ILUSTRATÓR, -OÁRE, ilustratori, -oare, s. m. și f. Artist plastic care execută ilustrațiile unei cărți, ale unei reviste etc.; desenator de carte. – Din fr. illustrateur. DOOM
ilustratór s. m., pl. ilustratóri
ilustratoarea
ILUSTRATÓR, -OÁRE, ilustratori, -oare, s. m. și f. Artist plastic care execută ilustrațiile unei cărți, ale unei reviste etc.; desenator de carte. – Din fr. illustrateur. DOOM
ilustratór s. m., pl. ilustratóri
ilustratoarei
ILUSTRATÓR, -OÁRE, ilustratori, -oare, s. m. și f. Artist plastic care execută ilustrațiile unei cărți, ale unei reviste etc.; desenator de carte. – Din fr. illustrateur. DOOM
ilustratór s. m., pl. ilustratóri
ilustratoarele
ILUSTRATÓR, -OÁRE, ilustratori, -oare, s. m. și f. Artist plastic care execută ilustrațiile unei cărți, ale unei reviste etc.; desenator de carte. – Din fr. illustrateur. DOOM
ilustratór s. m., pl. ilustratóri
ilustratoarelor
ILUSTRATÓR, -OÁRE, ilustratori, -oare, s. m. și f. Artist plastic care execută ilustrațiile unei cărți, ale unei reviste etc.; desenator de carte. – Din fr. illustrateur. DOOM
ilustratór s. m., pl. ilustratóri
ilustrator
ILUSTRATÓR, -OÁRE, ilustratori, -oare, s. m. și f. Artist plastic care execută ilustrațiile unei cărți, ale unei reviste etc.; desenator de carte. – Din fr. illustrateur. DOOM
ilustratór s. m., pl. ilustratóri
ilustratori
ILUSTRATÓR, -OÁRE, ilustratori, -oare, s. m. și f. Artist plastic care execută ilustrațiile unei cărți, ale unei reviste etc.; desenator de carte. – Din fr. illustrateur. DOOM
ilustratór s. m., pl. ilustratóri
ilustratorii
ILUSTRATÓR, -OÁRE, ilustratori, -oare, s. m. și f. Artist plastic care execută ilustrațiile unei cărți, ale unei reviste etc.; desenator de carte. – Din fr. illustrateur. DOOM
ilustratór s. m., pl. ilustratóri
ilustratorilor
ILUSTRATÓR, -OÁRE, ilustratori, -oare, s. m. și f. Artist plastic care execută ilustrațiile unei cărți, ale unei reviste etc.; desenator de carte. – Din fr. illustrateur. DOOM
ilustratór s. m., pl. ilustratóri
ilustratorul
ILUSTRATÓR, -OÁRE, ilustratori, -oare, s. m. și f. Artist plastic care execută ilustrațiile unei cărți, ale unei reviste etc.; desenator de carte. – Din fr. illustrateur. DOOM
ilustratór s. m., pl. ilustratóri
ilustratorului
ILUSTRATÓR, -OÁRE, ilustratori, -oare, s. m. și f. Artist plastic care execută ilustrațiile unei cărți, ale unei reviste etc.; desenator de carte. – Din fr. illustrateur. DOOM
ilustratór s. m., pl. ilustratóri
ilustratul
ILUSTRÁT, -Ă, ilustrați, -te, adj., s. f. 1. Adj. Cu ilustrații. 2. S. f., adj. (Carte poștală) care are pe una dintre fețe o imagine (fotografiată sau desenată). – V. ilustra. Cf. fr. illustré. DOOM
ilustrátă s. f., g.-d. art. ilustrátei; pl. ilustráte
ilustratului
ILUSTRÁT, -Ă, ilustrați, -te, adj., s. f. 1. Adj. Cu ilustrații. 2. S. f., adj. (Carte poștală) care are pe una dintre fețe o imagine (fotografiată sau desenată). – V. ilustra. Cf. fr. illustré. DOOM
ilustrátă s. f., g.-d. art. ilustrátei; pl. ilustráte
ilustrată
ILUSTRÁT, -Ă, ilustrați, -te, adj., s. f. 1. Adj. Cu ilustrații. 2. S. f., adj. (Carte poștală) care are pe una dintre fețe o imagine (fotografiată sau desenată). – V. ilustra. Cf. fr. illustré.
ilustrau
ILUSTRÁ, ilustrez, vb. I. 1. Tranz. A lămuri mai bine o problemă prin exemple, prin fapte, prin gesturi. ♦ A reprezenta (printr-un desen, printr-o imagine etc.). 2. Refl. A se remarca, a se distinge într-un anumit domeniu. 3. Tranz. A împodobi cu ilustrații o carte, un text etc. – Din fr. illustrer, lat. illustrare. DOOM
ilustrá (a ~) vb., ind. prez. 3 ilustreáză
ilustrași
ILUSTRÁ, ilustrez, vb. I. 1. Tranz. A lămuri mai bine o problemă prin exemple, prin fapte, prin gesturi. ♦ A reprezenta (printr-un desen, printr-o imagine etc.). 2. Refl. A se remarca, a se distinge într-un anumit domeniu. 3. Tranz. A împodobi cu ilustrații o carte, un text etc. – Din fr. illustrer, lat. illustrare. DOOM
ilustrá (a ~) vb., ind. prez. 3 ilustreáză
ilustrați
ILUSTRÁ, ilustrez, vb. I. 1. Tranz. A lămuri mai bine o problemă prin exemple, prin fapte, prin gesturi. ♦ A reprezenta (printr-un desen, printr-o imagine etc.). 2. Refl. A se remarca, a se distinge într-un anumit domeniu. 3. Tranz. A împodobi cu ilustrații o carte, un text etc. – Din fr. illustrer, lat. illustrare. DOOM
ilustrá (a ~) vb., ind. prez. 3 ilustreáză
ilustrați
ILUSTRÁT, -Ă, ilustrați, -te, adj., s. f. 1. Adj. Cu ilustrații. 2. S. f., adj. (Carte poștală) care are pe una dintre fețe o imagine (fotografiată sau desenată). – V. ilustra. Cf. fr. illustré. DOOM
ilustrátă s. f., g.-d. art. ilustrátei; pl. ilustráte
ilustrația
ILUSTRÁȚIE, ilustrații, s. f. 1. Imagine desenată sau fotografiată destinată să explice sau să completeze un text. ◊ Ilustrație de carte = gen al graficii prin care se prezintă tipuri sau momente esențiale ale unui text literar, având, uneori, și rol ornamental. 2. (În sintagma) Ilustrație muzicală = a) acompaniament, fond muzical sau efecte sonore care însoțesc un film mut, un spectacol de teatru, o evocare literară etc.; b) (la pl.) fragmente sau bucăți muzicale executate ca exemplificări la o expunere de specialitate. [Var.: ilustrațiúne s. f.] – Din fr. illustration, lat. illustratio. DOOM
ilustráție (-ți-e) s. f., art. ilustráția (-ți-a), g.-d. art. ilustráției; pl. ilustráții, art. ilustráțiile (-ți-i-)
ilustrație
ILUSTRÁȚIE, ilustrații, s. f. 1. Imagine desenată sau fotografiată destinată să explice sau să completeze un text. ◊ Ilustrație de carte = gen al graficii prin care se prezintă tipuri sau momente esențiale ale unui text literar, având, uneori, și rol ornamental. 2. (În sintagma) Ilustrație muzicală = a) acompaniament, fond muzical sau efecte sonore care însoțesc un film mut, un spectacol de teatru, o evocare literară etc.; b) (la pl.) fragmente sau bucăți muzicale executate ca exemplificări la o expunere de specialitate. [Var.: ilustrațiúne s. f.] – Din fr. illustration, lat. illustratio. DOOM
ilustráție (-ți-e) s. f., art. ilustráția (-ți-a), g.-d. art. ilustráției; pl. ilustráții, art. ilustráțiile (-ți-i-)
ilustrației
ILUSTRÁȚIE, ilustrații, s. f. 1. Imagine desenată sau fotografiată destinată să explice sau să completeze un text. ◊ Ilustrație de carte = gen al graficii prin care se prezintă tipuri sau momente esențiale ale unui text literar, având, uneori, și rol ornamental. 2. (În sintagma) Ilustrație muzicală = a) acompaniament, fond muzical sau efecte sonore care însoțesc un film mut, un spectacol de teatru, o evocare literară etc.; b) (la pl.) fragmente sau bucăți muzicale executate ca exemplificări la o expunere de specialitate. [Var.: ilustrațiúne s. f.] – Din fr. illustration, lat. illustratio. DOOM
ilustráție (-ți-e) s. f., art. ilustráția (-ți-a), g.-d. art. ilustráției; pl. ilustráții, art. ilustráțiile (-ți-i-)
ilustrații
ILUSTRÁT, -Ă, ilustrați, -te, adj., s. f. 1. Adj. Cu ilustrații. 2. S. f., adj. (Carte poștală) care are pe una dintre fețe o imagine (fotografiată sau desenată). – V. ilustra. Cf. fr. illustré. DOOM
ilustrátă s. f., g.-d. art. ilustrátei; pl. ilustráte
ilustrații
ILUSTRÁȚIE, ilustrații, s. f. 1. Imagine desenată sau fotografiată destinată să explice sau să completeze un text. ◊ Ilustrație de carte = gen al graficii prin care se prezintă tipuri sau momente esențiale ale unui text literar, având, uneori, și rol ornamental. 2. (În sintagma) Ilustrație muzicală = a) acompaniament, fond muzical sau efecte sonore care însoțesc un film mut, un spectacol de teatru, o evocare literară etc.; b) (la pl.) fragmente sau bucăți muzicale executate ca exemplificări la o expunere de specialitate. [Var.: ilustrațiúne s. f.] – Din fr. illustration, lat. illustratio. DOOM
ilustráție (-ți-e) s. f., art. ilustráția (-ți-a), g.-d. art. ilustráției; pl. ilustráții, art. ilustráțiile (-ți-i-)
ilustrațiile
ILUSTRÁȚIE, ilustrații, s. f. 1. Imagine desenată sau fotografiată destinată să explice sau să completeze un text. ◊ Ilustrație de carte = gen al graficii prin care se prezintă tipuri sau momente esențiale ale unui text literar, având, uneori, și rol ornamental. 2. (În sintagma) Ilustrație muzicală = a) acompaniament, fond muzical sau efecte sonore care însoțesc un film mut, un spectacol de teatru, o evocare literară etc.; b) (la pl.) fragmente sau bucăți muzicale executate ca exemplificări la o expunere de specialitate. [Var.: ilustrațiúne s. f.] – Din fr. illustration, lat. illustratio. DOOM
ilustráție (-ți-e) s. f., art. ilustráția (-ți-a), g.-d. art. ilustráției; pl. ilustráții, art. ilustráțiile (-ți-i-)
ilustrațiilor
ILUSTRÁȚIE, ilustrații, s. f. 1. Imagine desenată sau fotografiată destinată să explice sau să completeze un text. ◊ Ilustrație de carte = gen al graficii prin care se prezintă tipuri sau momente esențiale ale unui text literar, având, uneori, și rol ornamental. 2. (În sintagma) Ilustrație muzicală = a) acompaniament, fond muzical sau efecte sonore care însoțesc un film mut, un spectacol de teatru, o evocare literară etc.; b) (la pl.) fragmente sau bucăți muzicale executate ca exemplificări la o expunere de specialitate. [Var.: ilustrațiúne s. f.] – Din fr. illustration, lat. illustratio. DOOM
ilustráție (-ți-e) s. f., art. ilustráția (-ți-a), g.-d. art. ilustráției; pl. ilustráții, art. ilustráțiile (-ți-i-)
ilustraților
ILUSTRÁT, -Ă, ilustrați, -te, adj., s. f. 1. Adj. Cu ilustrații. 2. S. f., adj. (Carte poștală) care are pe una dintre fețe o imagine (fotografiată sau desenată). – V. ilustra. Cf. fr. illustré. DOOM
ilustrátă s. f., g.-d. art. ilustrátei; pl. ilustráte
ilustrațiune
ILUSTRÁȚIE, ilustrații, s. f. 1. Imagine desenată sau fotografiată destinată să explice sau să completeze un text. ◊ Ilustrație de carte = gen al graficii prin care se prezintă tipuri sau momente esențiale ale unui text literar, având, uneori, și rol ornamental. 2. (În sintagma) Ilustrație muzicală = a) acompaniament, fond muzical sau efecte sonore care însoțesc un film mut, un spectacol de teatru, o evocare literară etc.; b) (la pl.) fragmente sau bucăți muzicale executate ca exemplificări la o expunere de specialitate. [Var.: ilustrațiúne s. f.] – Din fr. illustration, lat. illustratio. DOOM
ilustráție (-ți-e) s. f., art. ilustráția (-ți-a), g.-d. art. ilustráției; pl. ilustráții, art. ilustráțiile (-ți-i-)
ilustre
ILÚSTRU, -Ă, iluștri, -stre, adj. Strălucit, celebru, vestit prin calitățile sale deosebite. – Din fr. illustre, lat. illustris. DOOM
ilústru adj. m, pl. ilúștri; f. ilústră, pl. ilústre
ilustrează
ILUSTRÁ, ilustrez, vb. I. 1. Tranz. A lămuri mai bine o problemă prin exemple, prin fapte, prin gesturi. ♦ A reprezenta (printr-un desen, printr-o imagine etc.). 2. Refl. A se remarca, a se distinge într-un anumit domeniu. 3. Tranz. A împodobi cu ilustrații o carte, un text etc. – Din fr. illustrer, lat. illustrare. DOOM
ilustrá (a ~) vb., ind. prez. 3 ilustreáză
ilustrei
ILÚSTRU, -Ă, iluștri, -stre, adj. Strălucit, celebru, vestit prin calitățile sale deosebite. – Din fr. illustre, lat. illustris. DOOM
ilústru adj. m, pl. ilúștri; f. ilústră, pl. ilústre
ilustrele
ILÚSTRU, -Ă, iluștri, -stre, adj. Strălucit, celebru, vestit prin calitățile sale deosebite. – Din fr. illustre, lat. illustris. DOOM
ilústru adj. m, pl. ilúștri; f. ilústră, pl. ilústre
ilustrelor
ILÚSTRU, -Ă, iluștri, -stre, adj. Strălucit, celebru, vestit prin calitățile sale deosebite. – Din fr. illustre, lat. illustris. DOOM
ilústru adj. m, pl. ilúștri; f. ilústră, pl. ilústre
ilustrez
ILUSTRÁ, ilustrez, vb. I. 1. Tranz. A lămuri mai bine o problemă prin exemple, prin fapte, prin gesturi. ♦ A reprezenta (printr-un desen, printr-o imagine etc.). 2. Refl. A se remarca, a se distinge într-un anumit domeniu. 3. Tranz. A împodobi cu ilustrații o carte, un text etc. – Din fr. illustrer, lat. illustrare. DOOM
ilustrá (a ~) vb., ind. prez. 3 ilustreáză
ilustreze
ILUSTRÁ, ilustrez, vb. I. 1. Tranz. A lămuri mai bine o problemă prin exemple, prin fapte, prin gesturi. ♦ A reprezenta (printr-un desen, printr-o imagine etc.). 2. Refl. A se remarca, a se distinge într-un anumit domeniu. 3. Tranz. A împodobi cu ilustrații o carte, un text etc. – Din fr. illustrer, lat. illustrare. DOOM
ilustrá (a ~) vb., ind. prez. 3 ilustreáză
ilustrezi
ILUSTRÁ, ilustrez, vb. I. 1. Tranz. A lămuri mai bine o problemă prin exemple, prin fapte, prin gesturi. ♦ A reprezenta (printr-un desen, printr-o imagine etc.). 2. Refl. A se remarca, a se distinge într-un anumit domeniu. 3. Tranz. A împodobi cu ilustrații o carte, un text etc. – Din fr. illustrer, lat. illustrare. DOOM
ilustrá (a ~) vb., ind. prez. 3 ilustreáză
ilustrime
ILUSTRÍME s.f. Ilustritate. [Et. incertă].
ilustrisim
ILUSTRÍSIM, -Ă, ilustrisimi, -e, adj. (Ca titlu de onoare sau termen respectuos de adresare pentru unii prelați catolici) Mărit, slăvit. – Din it. illustrissimo, fr. illustrissime. DOOM
ilustrísim adj. m., pl. ilustrísimi; f. ilustrísimă, pl. ilustrísime
ilustrisima
ILUSTRÍSIM, -Ă, ilustrisimi, -e, adj. (Ca titlu de onoare sau termen respectuos de adresare pentru unii prelați catolici) Mărit, slăvit. – Din it. illustrissimo, fr. illustrissime. DOOM
ilustrísim adj. m., pl. ilustrísimi; f. ilustrísimă, pl. ilustrísime
ilustrisime
ILUSTRÍSIM, -Ă, ilustrisimi, -e, adj. (Ca titlu de onoare sau termen respectuos de adresare pentru unii prelați catolici) Mărit, slăvit. – Din it. illustrissimo, fr. illustrissime. DOOM
ilustrísim adj. m., pl. ilustrísimi; f. ilustrísimă, pl. ilustrísime
ilustrisimei
ILUSTRÍSIM, -Ă, ilustrisimi, -e, adj. (Ca titlu de onoare sau termen respectuos de adresare pentru unii prelați catolici) Mărit, slăvit. – Din it. illustrissimo, fr. illustrissime. DOOM
ilustrísim adj. m., pl. ilustrísimi; f. ilustrísimă, pl. ilustrísime
ilustrisimele
ILUSTRÍSIM, -Ă, ilustrisimi, -e, adj. (Ca titlu de onoare sau termen respectuos de adresare pentru unii prelați catolici) Mărit, slăvit. – Din it. illustrissimo, fr. illustrissime. DOOM
ilustrísim adj. m., pl. ilustrísimi; f. ilustrísimă, pl. ilustrísime
ilustrisimelor
ILUSTRÍSIM, -Ă, ilustrisimi, -e, adj. (Ca titlu de onoare sau termen respectuos de adresare pentru unii prelați catolici) Mărit, slăvit. – Din it. illustrissimo, fr. illustrissime. DOOM
ilustrísim adj. m., pl. ilustrísimi; f. ilustrísimă, pl. ilustrísime
ilustrisimi
ILUSTRÍSIM, -Ă, ilustrisimi, -e, adj. (Ca titlu de onoare sau termen respectuos de adresare pentru unii prelați catolici) Mărit, slăvit. – Din it. illustrissimo, fr. illustrissime. DOOM
ilustrísim adj. m., pl. ilustrísimi; f. ilustrísimă, pl. ilustrísime
ilustrisimii
ILUSTRÍSIM, -Ă, ilustrisimi, -e, adj. (Ca titlu de onoare sau termen respectuos de adresare pentru unii prelați catolici) Mărit, slăvit. – Din it. illustrissimo, fr. illustrissime. DOOM
ilustrísim adj. m., pl. ilustrísimi; f. ilustrísimă, pl. ilustrísime
ilustrisimilor
ILUSTRÍSIM, -Ă, ilustrisimi, -e, adj. (Ca titlu de onoare sau termen respectuos de adresare pentru unii prelați catolici) Mărit, slăvit. – Din it. illustrissimo, fr. illustrissime. DOOM
ilustrísim adj. m., pl. ilustrísimi; f. ilustrísimă, pl. ilustrísime
ilustrisimul
ILUSTRÍSIM, -Ă, ilustrisimi, -e, adj. (Ca titlu de onoare sau termen respectuos de adresare pentru unii prelați catolici) Mărit, slăvit. – Din it. illustrissimo, fr. illustrissime. DOOM
ilustrísim adj. m., pl. ilustrísimi; f. ilustrísimă, pl. ilustrísime
ilustrisimului
ILUSTRÍSIM, -Ă, ilustrisimi, -e, adj. (Ca titlu de onoare sau termen respectuos de adresare pentru unii prelați catolici) Mărit, slăvit. – Din it. illustrissimo, fr. illustrissime. DOOM
ilustrísim adj. m., pl. ilustrísimi; f. ilustrísimă, pl. ilustrísime
ilustritate
ILUSTRITÁTE s.f. (Rar) Însușirea de a fi ilustru; personalitate ilustră; ilustrime. [Et. incertă].
ilustru
ILÚSTRU, -Ă, iluștri, -stre, adj. Strălucit, celebru, vestit prin calitățile sale deosebite. – Din fr. illustre, lat. illustris. DOOM
ilústru adj. m, pl. ilúștri; f. ilústră, pl. ilústre
ilustrul
ILÚSTRU, -Ă, iluștri, -stre, adj. Strălucit, celebru, vestit prin calitățile sale deosebite. – Din fr. illustre, lat. illustris. DOOM
ilústru adj. m, pl. ilúștri; f. ilústră, pl. ilústre
ilustrului
ILÚSTRU, -Ă, iluștri, -stre, adj. Strălucit, celebru, vestit prin calitățile sale deosebite. – Din fr. illustre, lat. illustris. DOOM
ilústru adj. m, pl. ilúștri; f. ilústră, pl. ilústre
ilustrând
ILUSTRÁ, ilustrez, vb. I. 1. Tranz. A lămuri mai bine o problemă prin exemple, prin fapte, prin gesturi. ♦ A reprezenta (printr-un desen, printr-o imagine etc.). 2. Refl. A se remarca, a se distinge într-un anumit domeniu. 3. Tranz. A împodobi cu ilustrații o carte, un text etc. – Din fr. illustrer, lat. illustrare. DOOM
ilustrá (a ~) vb., ind. prez. 3 ilustreáză
ilustrînd
ILUSTRÁ, ilustrez, vb. I. 1. Tranz. A lămuri mai bine o problemă prin exemple, prin fapte, prin gesturi. ♦ A reprezenta (printr-un desen, printr-o imagine etc.). 2. Refl. A se remarca, a se distinge într-un anumit domeniu. 3. Tranz. A împodobi cu ilustrații o carte, un text etc. – Din fr. illustrer, lat. illustrare. DOOM
ilustrá (a ~) vb., ind. prez. 3 ilustreáză
ilustrări
ILUSTRÁRE, ilustrări, s. f. Acțiunea de a (se) ilustra și rezultatul ei. – V. ilustra. DOOM
ilustráre s. f., g.-d. art. ilustrắrii; pl. ilustrắri
ilustrării
ILUSTRÁRE, ilustrări, s. f. Acțiunea de a (se) ilustra și rezultatul ei. – V. ilustra. DOOM
ilustráre s. f., g.-d. art. ilustrắrii; pl. ilustrắri
ilustrările
ILUSTRÁRE, ilustrări, s. f. Acțiunea de a (se) ilustra și rezultatul ei. – V. ilustra. DOOM
ilustráre s. f., g.-d. art. ilustrắrii; pl. ilustrắri
ilustrărilor
ILUSTRÁRE, ilustrări, s. f. Acțiunea de a (se) ilustra și rezultatul ei. – V. ilustra. DOOM
ilustráre s. f., g.-d. art. ilustrắrii; pl. ilustrắri
ilutația
ILUTÁȚIE s.f. Îmbăiere într-un nămol medicinal. [Gen. -iei. / < fr. illutation]. DOOM
ilutáție (-ți-e) s. f., art. ilutáția (-ți-a), g.-d. art. ilutáției; pl. ilutáții, art. ilutáțiile (-ți-i-)
ilutație
ILUTÁȚIE s.f. Îmbăiere într-un nămol medicinal. [Gen. -iei. / < fr. illutation]. DOOM
ilutáție (-ți-e) s. f., art. ilutáția (-ți-a), g.-d. art. ilutáției; pl. ilutáții, art. ilutáțiile (-ți-i-)
ilutației
ILUTÁȚIE s.f. Îmbăiere într-un nămol medicinal. [Gen. -iei. / < fr. illutation]. DOOM
ilutáție (-ți-e) s. f., art. ilutáția (-ți-a), g.-d. art. ilutáției; pl. ilutáții, art. ilutáțiile (-ți-i-)
ilutații
ILUTÁȚIE s.f. Îmbăiere într-un nămol medicinal. [Gen. -iei. / < fr. illutation]. DOOM
ilutáție (-ți-e) s. f., art. ilutáția (-ți-a), g.-d. art. ilutáției; pl. ilutáții, art. ilutáțiile (-ți-i-)
ilutațiile
ILUTÁȚIE s.f. Îmbăiere într-un nămol medicinal. [Gen. -iei. / < fr. illutation]. DOOM
ilutáție (-ți-e) s. f., art. ilutáția (-ți-a), g.-d. art. ilutáției; pl. ilutáții, art. ilutáțiile (-ți-i-)
ilutațiilor
ILUTÁȚIE s.f. Îmbăiere într-un nămol medicinal. [Gen. -iei. / < fr. illutation]. DOOM
ilutáție (-ți-e) s. f., art. ilutáția (-ți-a), g.-d. art. ilutáției; pl. ilutáții, art. ilutáțiile (-ți-i-)
iluvial
ILUVIÁL, -Ă adj. Rezultat prin iluviere; eluvial. [Pron. -vi-al. / < fr. illuvial].
iluviala
ILUVIÁL, -Ă adj. Rezultat prin iluviere; eluvial. [Pron. -vi-al. / < fr. illuvial].
iluviale
ILUVIÁL, -Ă adj. Rezultat prin iluviere; eluvial. [Pron. -vi-al. / < fr. illuvial].
iluvialei
ILUVIÁL, -Ă adj. Rezultat prin iluviere; eluvial. [Pron. -vi-al. / < fr. illuvial].
iluvialele
ILUVIÁL, -Ă adj. Rezultat prin iluviere; eluvial. [Pron. -vi-al. / < fr. illuvial].
iluvialelor
ILUVIÁL, -Ă adj. Rezultat prin iluviere; eluvial. [Pron. -vi-al. / < fr. illuvial].
iluviali
ILUVIÁL, -Ă adj. Rezultat prin iluviere; eluvial. [Pron. -vi-al. / < fr. illuvial].
iluvialii
ILUVIÁL, -Ă adj. Rezultat prin iluviere; eluvial. [Pron. -vi-al. / < fr. illuvial].
iluvialilor
ILUVIÁL, -Ă adj. Rezultat prin iluviere; eluvial. [Pron. -vi-al. / < fr. illuvial].
iluvialul
ILUVIÁL, -Ă adj. Rezultat prin iluviere; eluvial. [Pron. -vi-al. / < fr. illuvial].
iluvialului
ILUVIÁL, -Ă adj. Rezultat prin iluviere; eluvial. [Pron. -vi-al. / < fr. illuvial].
iluviere
ILUVIÉRE s.f. (Geol.) Proces de acumulare în sol a produselor rezultate din aluviuni; iluviu. [După fr. illuviation].
iluvierea
ILUVIÉRE s.f. (Geol.) Proces de acumulare în sol a produselor rezultate din aluviuni; iluviu. [După fr. illuviation].
iluvieri
ILUVIÉRE s.f. (Geol.) Proces de acumulare în sol a produselor rezultate din aluviuni; iluviu. [După fr. illuviation].
iluvierii
ILUVIÉRE s.f. (Geol.) Proces de acumulare în sol a produselor rezultate din aluviuni; iluviu. [După fr. illuviation].
iluvierile
ILUVIÉRE s.f. (Geol.) Proces de acumulare în sol a produselor rezultate din aluviuni; iluviu. [După fr. illuviation].
iluvierilor
ILUVIÉRE s.f. (Geol.) Proces de acumulare în sol a produselor rezultate din aluviuni; iluviu. [După fr. illuviation].
iluvii
ILÚVIU s.n. (Liv.) Iluviere. ♦ Inundație. [< fr. illuvium].
iluviile
ILÚVIU s.n. (Liv.) Iluviere. ♦ Inundație. [< fr. illuvium].
iluviilor
ILÚVIU s.n. (Liv.) Iluviere. ♦ Inundație. [< fr. illuvium].
iluviu
ILÚVIU s.n. (Liv.) Iluviere. ♦ Inundație. [< fr. illuvium].
iluviul
ILÚVIU s.n. (Liv.) Iluviere. ♦ Inundație. [< fr. illuvium].
iluviului
ILÚVIU s.n. (Liv.) Iluviere. ♦ Inundație. [< fr. illuvium].
iluviune
ILUVIÚNE s.f. (Liv.) Inundație, revărsare de ape; potop. ♦ (Fig.) Năvală, aglomerație umană. [Cf. it. illuvione, lat. illuvio].
iluviunea
ILUVIÚNE s.f. (Liv.) Inundație, revărsare de ape; potop. ♦ (Fig.) Năvală, aglomerație umană. [Cf. it. illuvione, lat. illuvio].
iluviuni
ILUVIÚNE s.f. (Liv.) Inundație, revărsare de ape; potop. ♦ (Fig.) Năvală, aglomerație umană. [Cf. it. illuvione, lat. illuvio].
iluviunii
ILUVIÚNE s.f. (Liv.) Inundație, revărsare de ape; potop. ♦ (Fig.) Năvală, aglomerație umană. [Cf. it. illuvione, lat. illuvio].
iluviunile
ILUVIÚNE s.f. (Liv.) Inundație, revărsare de ape; potop. ♦ (Fig.) Năvală, aglomerație umană. [Cf. it. illuvione, lat. illuvio].
iluviunilor
ILUVIÚNE s.f. (Liv.) Inundație, revărsare de ape; potop. ♦ (Fig.) Năvală, aglomerație umană. [Cf. it. illuvione, lat. illuvio].
iluzia
ILÚZIE, iluzii, s. f. 1. Percepție falsă a unui obiect prezent înaintea ochilor, determinată de legile de formare a percepțiilor sau de anumite stări psihice sau nervoase. 2. Fig. Situație în care o aparență sau o ficțiune este considerată drept realitate; speranță neîntemeiată, dorință neîndeplinită; închipuire fără o bază reală, amăgire; himeră. ◊ Expr. A(-și) face iluzii = a nădăjdui sau a face să nădăjduiască lucruri irealizabile; a (se) amăgi. A-și pierde iluziile = a rămâne dezamăgit. [Var.: (înv.) iluziúne s. f.] – Din fr. illusion, lat. illusio, -onis. DOOM
ilúzie (-zi-e) s. f., art. ilúzia (-zi-a), g.-d. art. ilúziei; pl. ilúzii, art. ilúziile (-zi-i-)
iluzie
ILÚZIE, iluzii, s. f. 1. Percepție falsă a unui obiect prezent înaintea ochilor, determinată de legile de formare a percepțiilor sau de anumite stări psihice sau nervoase. 2. Fig. Situație în care o aparență sau o ficțiune este considerată drept realitate; speranță neîntemeiată, dorință neîndeplinită; închipuire fără o bază reală, amăgire; himeră. ◊ Expr. A(-și) face iluzii = a nădăjdui sau a face să nădăjduiască lucruri irealizabile; a (se) amăgi. A-și pierde iluziile = a rămâne dezamăgit. [Var.: (înv.) iluziúne s. f.] – Din fr. illusion, lat. illusio, -onis. DOOM
ilúzie (-zi-e) s. f., art. ilúzia (-zi-a), g.-d. art. ilúziei; pl. ilúzii, art. ilúziile (-zi-i-)
iluziei
ILÚZIE, iluzii, s. f. 1. Percepție falsă a unui obiect prezent înaintea ochilor, determinată de legile de formare a percepțiilor sau de anumite stări psihice sau nervoase. 2. Fig. Situație în care o aparență sau o ficțiune este considerată drept realitate; speranță neîntemeiată, dorință neîndeplinită; închipuire fără o bază reală, amăgire; himeră. ◊ Expr. A(-și) face iluzii = a nădăjdui sau a face să nădăjduiască lucruri irealizabile; a (se) amăgi. A-și pierde iluziile = a rămâne dezamăgit. [Var.: (înv.) iluziúne s. f.] – Din fr. illusion, lat. illusio, -onis. DOOM
ilúzie (-zi-e) s. f., art. ilúzia (-zi-a), g.-d. art. ilúziei; pl. ilúzii, art. ilúziile (-zi-i-)
iluzii
ILÚZIE, iluzii, s. f. 1. Percepție falsă a unui obiect prezent înaintea ochilor, determinată de legile de formare a percepțiilor sau de anumite stări psihice sau nervoase. 2. Fig. Situație în care o aparență sau o ficțiune este considerată drept realitate; speranță neîntemeiată, dorință neîndeplinită; închipuire fără o bază reală, amăgire; himeră. ◊ Expr. A(-și) face iluzii = a nădăjdui sau a face să nădăjduiască lucruri irealizabile; a (se) amăgi. A-și pierde iluziile = a rămâne dezamăgit. [Var.: (înv.) iluziúne s. f.] – Din fr. illusion, lat. illusio, -onis. DOOM
ilúzie (-zi-e) s. f., art. ilúzia (-zi-a), g.-d. art. ilúziei; pl. ilúzii, art. ilúziile (-zi-i-)
iluziile
ILÚZIE, iluzii, s. f. 1. Percepție falsă a unui obiect prezent înaintea ochilor, determinată de legile de formare a percepțiilor sau de anumite stări psihice sau nervoase. 2. Fig. Situație în care o aparență sau o ficțiune este considerată drept realitate; speranță neîntemeiată, dorință neîndeplinită; închipuire fără o bază reală, amăgire; himeră. ◊ Expr. A(-și) face iluzii = a nădăjdui sau a face să nădăjduiască lucruri irealizabile; a (se) amăgi. A-și pierde iluziile = a rămâne dezamăgit. [Var.: (înv.) iluziúne s. f.] – Din fr. illusion, lat. illusio, -onis. DOOM
ilúzie (-zi-e) s. f., art. ilúzia (-zi-a), g.-d. art. ilúziei; pl. ilúzii, art. ilúziile (-zi-i-)
iluziilor
ILÚZIE, iluzii, s. f. 1. Percepție falsă a unui obiect prezent înaintea ochilor, determinată de legile de formare a percepțiilor sau de anumite stări psihice sau nervoase. 2. Fig. Situație în care o aparență sau o ficțiune este considerată drept realitate; speranță neîntemeiată, dorință neîndeplinită; închipuire fără o bază reală, amăgire; himeră. ◊ Expr. A(-și) face iluzii = a nădăjdui sau a face să nădăjduiască lucruri irealizabile; a (se) amăgi. A-și pierde iluziile = a rămâne dezamăgit. [Var.: (înv.) iluziúne s. f.] – Din fr. illusion, lat. illusio, -onis. DOOM
ilúzie (-zi-e) s. f., art. ilúzia (-zi-a), g.-d. art. ilúziei; pl. ilúzii, art. ilúziile (-zi-i-)
iluziona
ILUZIONÁ, iluzionez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) face iluzii; a (se) amăgi. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. illusionner. DOOM
iluzioná (a ~) (-zi-o-) vb., ind. prez. 3 iluzioneáză
iluzionabil
ILUZIONÁBIL, -Ă, iluzionabili, -e, adj. Care poate fi iluzionat. [Pr.: -zi-o-] – Iluziona + suf. -bil.
iluzionabila
ILUZIONÁBIL, -Ă, iluzionabili, -e, adj. Care poate fi iluzionat. [Pr.: -zi-o-] – Iluziona + suf. -bil.
iluzionabile
ILUZIONÁBIL, -Ă, iluzionabili, -e, adj. Care poate fi iluzionat. [Pr.: -zi-o-] – Iluziona + suf. -bil.
iluzionabilei
ILUZIONÁBIL, -Ă, iluzionabili, -e, adj. Care poate fi iluzionat. [Pr.: -zi-o-] – Iluziona + suf. -bil.
iluzionabilele
ILUZIONÁBIL, -Ă, iluzionabili, -e, adj. Care poate fi iluzionat. [Pr.: -zi-o-] – Iluziona + suf. -bil.
iluzionabilelor
ILUZIONÁBIL, -Ă, iluzionabili, -e, adj. Care poate fi iluzionat. [Pr.: -zi-o-] – Iluziona + suf. -bil.
iluzionabili
ILUZIONÁBIL, -Ă, iluzionabili, -e, adj. Care poate fi iluzionat. [Pr.: -zi-o-] – Iluziona + suf. -bil.
iluzionabilii
ILUZIONÁBIL, -Ă, iluzionabili, -e, adj. Care poate fi iluzionat. [Pr.: -zi-o-] – Iluziona + suf. -bil.
iluzionabililor
ILUZIONÁBIL, -Ă, iluzionabili, -e, adj. Care poate fi iluzionat. [Pr.: -zi-o-] – Iluziona + suf. -bil.
iluzionabilul
ILUZIONÁBIL, -Ă, iluzionabili, -e, adj. Care poate fi iluzionat. [Pr.: -zi-o-] – Iluziona + suf. -bil.
iluzionabilului
ILUZIONÁBIL, -Ă, iluzionabili, -e, adj. Care poate fi iluzionat. [Pr.: -zi-o-] – Iluziona + suf. -bil.
iluzionai
ILUZIONÁ, iluzionez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) face iluzii; a (se) amăgi. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. illusionner. DOOM
iluzioná (a ~) (-zi-o-) vb., ind. prez. 3 iluzioneáză
iluzionam
ILUZIONÁ, iluzionez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) face iluzii; a (se) amăgi. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. illusionner. DOOM
iluzioná (a ~) (-zi-o-) vb., ind. prez. 3 iluzioneáză
iluzionare
ILUZIONÁ, iluzionez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) face iluzii; a (se) amăgi. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. illusionner. DOOM
iluzioná (a ~) (-zi-o-) vb., ind. prez. 3 iluzioneáză
iluzionare
ILUZIONÁRE, iluzionări, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) iluziona. ♦ Fig. Închipuire, visare. [Pr.: -zi-o-] – V. iluziona. DOOM
iluzionáre (-zi-o-) s. f., g.-d. art. iluzionắrii; pl. iluzionắri
iluzionarea
ILUZIONÁRE, iluzionări, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) iluziona. ♦ Fig. Închipuire, visare. [Pr.: -zi-o-] – V. iluziona. DOOM
iluzionáre (-zi-o-) s. f., g.-d. art. iluzionắrii; pl. iluzionắri
iluzionară
ILUZIONÁ, iluzionez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) face iluzii; a (se) amăgi. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. illusionner. DOOM
iluzioná (a ~) (-zi-o-) vb., ind. prez. 3 iluzioneáză
iluzionarăm
ILUZIONÁ, iluzionez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) face iluzii; a (se) amăgi. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. illusionner. DOOM
iluzioná (a ~) (-zi-o-) vb., ind. prez. 3 iluzioneáză
iluzionarăți
ILUZIONÁ, iluzionez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) face iluzii; a (se) amăgi. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. illusionner. DOOM
iluzioná (a ~) (-zi-o-) vb., ind. prez. 3 iluzioneáză
iluzionase
ILUZIONÁ, iluzionez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) face iluzii; a (se) amăgi. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. illusionner. DOOM
iluzioná (a ~) (-zi-o-) vb., ind. prez. 3 iluzioneáză
iluzionasem
ILUZIONÁ, iluzionez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) face iluzii; a (se) amăgi. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. illusionner. DOOM
iluzioná (a ~) (-zi-o-) vb., ind. prez. 3 iluzioneáză
iluzionaseră
ILUZIONÁ, iluzionez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) face iluzii; a (se) amăgi. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. illusionner. DOOM
iluzioná (a ~) (-zi-o-) vb., ind. prez. 3 iluzioneáză
iluzionaserăm
ILUZIONÁ, iluzionez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) face iluzii; a (se) amăgi. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. illusionner. DOOM
iluzioná (a ~) (-zi-o-) vb., ind. prez. 3 iluzioneáză
iluzionaserăți
ILUZIONÁ, iluzionez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) face iluzii; a (se) amăgi. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. illusionner. DOOM
iluzioná (a ~) (-zi-o-) vb., ind. prez. 3 iluzioneáză
iluzionaseși
ILUZIONÁ, iluzionez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) face iluzii; a (se) amăgi. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. illusionner. DOOM
iluzioná (a ~) (-zi-o-) vb., ind. prez. 3 iluzioneáză
iluzionaseți
ILUZIONÁ, iluzionez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) face iluzii; a (se) amăgi. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. illusionner. DOOM
iluzioná (a ~) (-zi-o-) vb., ind. prez. 3 iluzioneáză
iluzionat
ILUZIONÁ, iluzionez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) face iluzii; a (se) amăgi. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. illusionner. DOOM
iluzioná (a ~) (-zi-o-) vb., ind. prez. 3 iluzioneáză
iluzionat
ILUZIONÁ, iluzionez, vb. I. Refl. și tranz. (Rar) A(-și) face iluzii; a (se) amăgi. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. illusionner.
iluzionau
ILUZIONÁ, iluzionez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) face iluzii; a (se) amăgi. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. illusionner. DOOM
iluzioná (a ~) (-zi-o-) vb., ind. prez. 3 iluzioneáză
iluzionași
ILUZIONÁ, iluzionez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) face iluzii; a (se) amăgi. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. illusionner. DOOM
iluzioná (a ~) (-zi-o-) vb., ind. prez. 3 iluzioneáză
iluzionați
ILUZIONÁ, iluzionez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) face iluzii; a (se) amăgi. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. illusionner. DOOM
iluzioná (a ~) (-zi-o-) vb., ind. prez. 3 iluzioneáză
iluzionează
ILUZIONÁ, iluzionez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) face iluzii; a (se) amăgi. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. illusionner. DOOM
iluzioná (a ~) (-zi-o-) vb., ind. prez. 3 iluzioneáză
iluzionez
ILUZIONÁ, iluzionez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) face iluzii; a (se) amăgi. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. illusionner. DOOM
iluzioná (a ~) (-zi-o-) vb., ind. prez. 3 iluzioneáză
iluzioneze
ILUZIONÁ, iluzionez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) face iluzii; a (se) amăgi. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. illusionner. DOOM
iluzioná (a ~) (-zi-o-) vb., ind. prez. 3 iluzioneáză
iluzionezi
ILUZIONÁ, iluzionez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) face iluzii; a (se) amăgi. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. illusionner. DOOM
iluzioná (a ~) (-zi-o-) vb., ind. prez. 3 iluzioneáză
iluzionism
ILUZIONÍSM s. n. 1. Profesiunea iluzionistului; spectacol, număr prezentat de iluzionist; scamatorie. 2. Ansamblu de procedee tehnice în artele plastice menite să creeze iluzia realității până la confundarea operei de artă cu obiectul reprezentat. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. illusionnisme. DOOM
iluzionísm (-zi-o-) s. n.
iluzionismul
ILUZIONÍSM s. n. 1. Profesiunea iluzionistului; spectacol, număr prezentat de iluzionist; scamatorie. 2. Ansamblu de procedee tehnice în artele plastice menite să creeze iluzia realității până la confundarea operei de artă cu obiectul reprezentat. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. illusionnisme. DOOM
iluzionísm (-zi-o-) s. n.
iluzionismului
ILUZIONÍSM s. n. 1. Profesiunea iluzionistului; spectacol, număr prezentat de iluzionist; scamatorie. 2. Ansamblu de procedee tehnice în artele plastice menite să creeze iluzia realității până la confundarea operei de artă cu obiectul reprezentat. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. illusionnisme. DOOM
iluzionísm (-zi-o-) s. n.
iluzionist
ILUZIONÍST, -Ă, iluzioniști, -ste, s. m. și f. Scamator. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. illusionniste. DOOM
iluzionístă (-zi-o-) s. f., g.-d. art. iluzionístei; pl. iluzioníste
iluzionista
ILUZIONÍST, -Ă, iluzioniști, -ste, s. m. și f. Scamator. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. illusionniste. DOOM
iluzionístă (-zi-o-) s. f., g.-d. art. iluzionístei; pl. iluzioníste
iluzioniste
ILUZIONÍST, -Ă, iluzioniști, -ste, s. m. și f. Scamator. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. illusionniste. DOOM
iluzionístă (-zi-o-) s. f., g.-d. art. iluzionístei; pl. iluzioníste
iluzionistei
ILUZIONÍST, -Ă, iluzioniști, -ste, s. m. și f. Scamator. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. illusionniste. DOOM
iluzionístă (-zi-o-) s. f., g.-d. art. iluzionístei; pl. iluzioníste
iluzionistele
ILUZIONÍST, -Ă, iluzioniști, -ste, s. m. și f. Scamator. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. illusionniste. DOOM
iluzionístă (-zi-o-) s. f., g.-d. art. iluzionístei; pl. iluzioníste
iluzionistelor
ILUZIONÍST, -Ă, iluzioniști, -ste, s. m. și f. Scamator. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. illusionniste. DOOM
iluzionístă (-zi-o-) s. f., g.-d. art. iluzionístei; pl. iluzioníste
iluzionistul
ILUZIONÍST, -Ă, iluzioniști, -ste, s. m. și f. Scamator. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. illusionniste. DOOM
iluzionístă (-zi-o-) s. f., g.-d. art. iluzionístei; pl. iluzioníste
iluzionistului
ILUZIONÍST, -Ă, iluzioniști, -ste, s. m. și f. Scamator. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. illusionniste. DOOM
iluzionístă (-zi-o-) s. f., g.-d. art. iluzionístei; pl. iluzioníste
iluzioniști
ILUZIONÍST, -Ă, iluzioniști, -ste, s. m. și f. Scamator. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. illusionniste. DOOM
iluzionístă (-zi-o-) s. f., g.-d. art. iluzionístei; pl. iluzioníste
iluzioniștii
ILUZIONÍST, -Ă, iluzioniști, -ste, s. m. și f. Scamator. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. illusionniste. DOOM
iluzionístă (-zi-o-) s. f., g.-d. art. iluzionístei; pl. iluzioníste
iluzioniștilor
ILUZIONÍST, -Ă, iluzioniști, -ste, s. m. și f. Scamator. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. illusionniste. DOOM
iluzionístă (-zi-o-) s. f., g.-d. art. iluzionístei; pl. iluzioníste
iluzionând
ILUZIONÁ, iluzionez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) face iluzii; a (se) amăgi. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. illusionner. DOOM
iluzioná (a ~) (-zi-o-) vb., ind. prez. 3 iluzioneáză
iluzionînd
ILUZIONÁ, iluzionez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) face iluzii; a (se) amăgi. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. illusionner. DOOM
iluzioná (a ~) (-zi-o-) vb., ind. prez. 3 iluzioneáză
iluzionări
ILUZIONÁRE, iluzionări, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) iluziona. ♦ Fig. Închipuire, visare. [Pr.: -zi-o-] – V. iluziona. DOOM
iluzionáre (-zi-o-) s. f., g.-d. art. iluzionắrii; pl. iluzionắri
iluzionării
ILUZIONÁRE, iluzionări, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) iluziona. ♦ Fig. Închipuire, visare. [Pr.: -zi-o-] – V. iluziona. DOOM
iluzionáre (-zi-o-) s. f., g.-d. art. iluzionắrii; pl. iluzionắri
iluzionările
ILUZIONÁRE, iluzionări, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) iluziona. ♦ Fig. Închipuire, visare. [Pr.: -zi-o-] – V. iluziona. DOOM
iluzionáre (-zi-o-) s. f., g.-d. art. iluzionắrii; pl. iluzionắri
iluzionărilor
ILUZIONÁRE, iluzionări, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) iluziona. ♦ Fig. Închipuire, visare. [Pr.: -zi-o-] – V. iluziona. DOOM
iluzionáre (-zi-o-) s. f., g.-d. art. iluzionắrii; pl. iluzionắri
iluziune
ILÚZIE, iluzii, s. f. 1. Percepție falsă a unui obiect prezent înaintea ochilor, determinată de legile de formare a percepțiilor sau de anumite stări psihice sau nervoase. 2. Fig. Situație în care o aparență sau o ficțiune este considerată drept realitate; speranță neîntemeiată, dorință neîndeplinită; închipuire fără o bază reală, amăgire; himeră. ◊ Expr. A(-și) face iluzii = a nădăjdui sau a face să nădăjduiască lucruri irealizabile; a (se) amăgi. A-și pierde iluziile = a rămâne dezamăgit. [Var.: (înv.) iluziúne s. f.] – Din fr. illusion, lat. illusio, -onis. DOOM
ilúzie (-zi-e) s. f., art. ilúzia (-zi-a), g.-d. art. ilúziei; pl. ilúzii, art. ilúziile (-zi-i-)
iluzoria
ILUZÓRIU, -IE, iluzorii, adj. Care nu poate fi realizat, care nu există în realitate; care amăgește, înșelător, amăgitor, himeric. – Din fr. illusoire, lat. illusorius. DOOM
iluzóriu [riu pron. riu] adj. m., f. iluzórie (-ri-e); pl. m. și f. iluzórii
iluzoric
ILUZÓRIC, -Ă, iluzorici, -ce, adj. (Rar) Iluzoriu – Iluzoriu + suf. -ic.
iluzorica
ILUZÓRIC, -Ă, iluzorici, -ce, adj. (Rar) Iluzoriu – Iluzoriu + suf. -ic.
iluzorice
ILUZÓRIC, -Ă, iluzorici, -ce, adj. (Rar) Iluzoriu – Iluzoriu + suf. -ic.
iluzoricei
ILUZÓRIC, -Ă, iluzorici, -ce, adj. (Rar) Iluzoriu – Iluzoriu + suf. -ic.
iluzoricele
ILUZÓRIC, -Ă, iluzorici, -ce, adj. (Rar) Iluzoriu – Iluzoriu + suf. -ic.
iluzoricelor
ILUZÓRIC, -Ă, iluzorici, -ce, adj. (Rar) Iluzoriu – Iluzoriu + suf. -ic.
iluzorici
ILUZÓRIC, -Ă, iluzorici, -ce, adj. (Rar) Iluzoriu – Iluzoriu + suf. -ic.
iluzoricii
ILUZÓRIC, -Ă, iluzorici, -ce, adj. (Rar) Iluzoriu – Iluzoriu + suf. -ic.
iluzoricilor
ILUZÓRIC, -Ă, iluzorici, -ce, adj. (Rar) Iluzoriu – Iluzoriu + suf. -ic.
iluzoricul
ILUZÓRIC, -Ă, iluzorici, -ce, adj. (Rar) Iluzoriu – Iluzoriu + suf. -ic.
iluzoricului
ILUZÓRIC, -Ă, iluzorici, -ce, adj. (Rar) Iluzoriu – Iluzoriu + suf. -ic.
iluzorie
ILUZÓRIU, -IE, iluzorii, adj. Care nu poate fi realizat, care nu există în realitate; care amăgește, înșelător, amăgitor, himeric. – Din fr. illusoire, lat. illusorius. DOOM
iluzóriu [riu pron. riu] adj. m., f. iluzórie (-ri-e); pl. m. și f. iluzórii
iluzoriei
ILUZÓRIU, -IE, iluzorii, adj. Care nu poate fi realizat, care nu există în realitate; care amăgește, înșelător, amăgitor, himeric. – Din fr. illusoire, lat. illusorius. DOOM
iluzóriu [riu pron. riu] adj. m., f. iluzórie (-ri-e); pl. m. și f. iluzórii
iluzorii
ILUZÓRIU, -IE, iluzorii, adj. Care nu poate fi realizat, care nu există în realitate; care amăgește, înșelător, amăgitor, himeric. – Din fr. illusoire, lat. illusorius. DOOM
iluzóriu [riu pron. riu] adj. m., f. iluzórie (-ri-e); pl. m. și f. iluzórii
iluzoriii
ILUZÓRIU, -IE, iluzorii, adj. Care nu poate fi realizat, care nu există în realitate; care amăgește, înșelător, amăgitor, himeric. – Din fr. illusoire, lat. illusorius. DOOM
iluzóriu [riu pron. riu] adj. m., f. iluzórie (-ri-e); pl. m. și f. iluzórii
iluzoriile
ILUZÓRIU, -IE, iluzorii, adj. Care nu poate fi realizat, care nu există în realitate; care amăgește, înșelător, amăgitor, himeric. – Din fr. illusoire, lat. illusorius. DOOM
iluzóriu [riu pron. riu] adj. m., f. iluzórie (-ri-e); pl. m. și f. iluzórii
iluzoriilor
ILUZÓRIU, -IE, iluzorii, adj. Care nu poate fi realizat, care nu există în realitate; care amăgește, înșelător, amăgitor, himeric. – Din fr. illusoire, lat. illusorius. DOOM
iluzóriu [riu pron. riu] adj. m., f. iluzórie (-ri-e); pl. m. și f. iluzórii
iluzoriu
ILUZÓRIU, -IE, iluzorii, adj. Care nu poate fi realizat, care nu există în realitate; care amăgește, înșelător, amăgitor, himeric. – Din fr. illusoire, lat. illusorius. DOOM
iluzóriu [riu pron. riu] adj. m., f. iluzórie (-ri-e); pl. m. și f. iluzórii
iluzoriul
ILUZÓRIU, -IE, iluzorii, adj. Care nu poate fi realizat, care nu există în realitate; care amăgește, înșelător, amăgitor, himeric. – Din fr. illusoire, lat. illusorius. DOOM
iluzóriu [riu pron. riu] adj. m., f. iluzórie (-ri-e); pl. m. și f. iluzórii
iluzoriului
ILUZÓRIU, -IE, iluzorii, adj. Care nu poate fi realizat, care nu există în realitate; care amăgește, înșelător, amăgitor, himeric. – Din fr. illusoire, lat. illusorius. DOOM
iluzóriu [riu pron. riu] adj. m., f. iluzórie (-ri-e); pl. m. și f. iluzórii
iluștri
ILÚSTRU, -Ă, iluștri, -stre, adj. Strălucit, celebru, vestit prin calitățile sale deosebite. – Din fr. illustre, lat. illustris. DOOM
ilústru adj. m, pl. ilúștri; f. ilústră, pl. ilústre
iluștrii
ILÚSTRU, -Ă, iluștri, -stre, adj. Strălucit, celebru, vestit prin calitățile sale deosebite. – Din fr. illustre, lat. illustris. DOOM
ilústru adj. m, pl. ilúștri; f. ilústră, pl. ilústre
iluștrilor
ILÚSTRU, -Ă, iluștri, -stre, adj. Strălucit, celebru, vestit prin calitățile sale deosebite. – Din fr. illustre, lat. illustris. DOOM
ilústru adj. m, pl. ilúștri; f. ilústră, pl. ilústre
ilău
ILẮU, ilaie, s. n. (Reg.) Nicovală. [Var.: iléu s. n.] – Din magh. üllő. DOOM
ilắu (reg.) s. n., art. ilắul; pl. iláie
ilăul
ILẮU, ilaie, s. n. (Reg.) Nicovală. [Var.: iléu s. n.] – Din magh. üllő. DOOM
ilắu (reg.) s. n., art. ilắul; pl. iláie
ilăului
ILẮU, ilaie, s. n. (Reg.) Nicovală. [Var.: iléu s. n.] – Din magh. üllő. DOOM
ilắu (reg.) s. n., art. ilắul; pl. iláie