ijderanie
IJDERÁNIE, ijderánii, s. f. (Var.) Ijderenie. (cf. ijderenie)
ijderea
ijderí (ijderésc, – ít), vb. – 1. A afla, a descoperi, a inventa. – 2. A stîrni, a îmboldi, a ațîța. – 3. A se ivi, a proveni, a se naște. – Var. ijdări, ijdăni, izdări, izdăni, jidări, jidărî, zădărî. Sl. izdirati, cf. sb. izdirati se na koga „a trata pe cineva cu asprime”, bg. dirjă „a scormoni”, zadiram „a face să turbeze”. Sînt cuvinte înv. la toate sensurile și cu toate var., cu excepția lui zădărî, cu sensul lui bg. Explicațiile anterioare nu satisfac cuvîntul identic cu a îndîrji (Cihac, II, 147); din sl. izgnati „a expulza”, cf. izgoni (Tiktin). Cf. Scriban, care pleacă de la un sl. izdirati. – Der. ijderitor, adj. (creator); ijderenie (var. ijdăranie, ijderanie), s. f. (proveniență, origine); izdăritură, s. f. (proiect; creație); zădărîtor, adj. (iritant); zădăreală, s. f. (ațîțare, incitare). DOOM
ijderí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ijderésc, imperf. 3 sg. ijdereá; conj. prez. 3 să ijdereáscă; ger. ijderínd
ijdereai
ijderí (ijderésc, – ít), vb. – 1. A afla, a descoperi, a inventa. – 2. A stîrni, a îmboldi, a ațîța. – 3. A se ivi, a proveni, a se naște. – Var. ijdări, ijdăni, izdări, izdăni, jidări, jidărî, zădărî. Sl. izdirati, cf. sb. izdirati se na koga „a trata pe cineva cu asprime”, bg. dirjă „a scormoni”, zadiram „a face să turbeze”. Sînt cuvinte înv. la toate sensurile și cu toate var., cu excepția lui zădărî, cu sensul lui bg. Explicațiile anterioare nu satisfac cuvîntul identic cu a îndîrji (Cihac, II, 147); din sl. izgnati „a expulza”, cf. izgoni (Tiktin). Cf. Scriban, care pleacă de la un sl. izdirati. – Der. ijderitor, adj. (creator); ijderenie (var. ijdăranie, ijderanie), s. f. (proveniență, origine); izdăritură, s. f. (proiect; creație); zădărîtor, adj. (iritant); zădăreală, s. f. (ațîțare, incitare). DOOM
ijderí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ijderésc, imperf. 3 sg. ijdereá; conj. prez. 3 să ijdereáscă; ger. ijderínd
ijdeream
ijderí (ijderésc, – ít), vb. – 1. A afla, a descoperi, a inventa. – 2. A stîrni, a îmboldi, a ațîța. – 3. A se ivi, a proveni, a se naște. – Var. ijdări, ijdăni, izdări, izdăni, jidări, jidărî, zădărî. Sl. izdirati, cf. sb. izdirati se na koga „a trata pe cineva cu asprime”, bg. dirjă „a scormoni”, zadiram „a face să turbeze”. Sînt cuvinte înv. la toate sensurile și cu toate var., cu excepția lui zădărî, cu sensul lui bg. Explicațiile anterioare nu satisfac cuvîntul identic cu a îndîrji (Cihac, II, 147); din sl. izgnati „a expulza”, cf. izgoni (Tiktin). Cf. Scriban, care pleacă de la un sl. izdirati. – Der. ijderitor, adj. (creator); ijderenie (var. ijdăranie, ijderanie), s. f. (proveniență, origine); izdăritură, s. f. (proiect; creație); zădărîtor, adj. (iritant); zădăreală, s. f. (ațîțare, incitare). DOOM
ijderí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ijderésc, imperf. 3 sg. ijdereá; conj. prez. 3 să ijdereáscă; ger. ijderínd
ijderească
ijderí (ijderésc, – ít), vb. – 1. A afla, a descoperi, a inventa. – 2. A stîrni, a îmboldi, a ațîța. – 3. A se ivi, a proveni, a se naște. – Var. ijdări, ijdăni, izdări, izdăni, jidări, jidărî, zădărî. Sl. izdirati, cf. sb. izdirati se na koga „a trata pe cineva cu asprime”, bg. dirjă „a scormoni”, zadiram „a face să turbeze”. Sînt cuvinte înv. la toate sensurile și cu toate var., cu excepția lui zădărî, cu sensul lui bg. Explicațiile anterioare nu satisfac cuvîntul identic cu a îndîrji (Cihac, II, 147); din sl. izgnati „a expulza”, cf. izgoni (Tiktin). Cf. Scriban, care pleacă de la un sl. izdirati. – Der. ijderitor, adj. (creator); ijderenie (var. ijdăranie, ijderanie), s. f. (proveniență, origine); izdăritură, s. f. (proiect; creație); zădărîtor, adj. (iritant); zădăreală, s. f. (ațîțare, incitare). DOOM
ijderí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ijderésc, imperf. 3 sg. ijdereá; conj. prez. 3 să ijdereáscă; ger. ijderínd
ijdereau
ijderí (ijderésc, – ít), vb. – 1. A afla, a descoperi, a inventa. – 2. A stîrni, a îmboldi, a ațîța. – 3. A se ivi, a proveni, a se naște. – Var. ijdări, ijdăni, izdări, izdăni, jidări, jidărî, zădărî. Sl. izdirati, cf. sb. izdirati se na koga „a trata pe cineva cu asprime”, bg. dirjă „a scormoni”, zadiram „a face să turbeze”. Sînt cuvinte înv. la toate sensurile și cu toate var., cu excepția lui zădărî, cu sensul lui bg. Explicațiile anterioare nu satisfac cuvîntul identic cu a îndîrji (Cihac, II, 147); din sl. izgnati „a expulza”, cf. izgoni (Tiktin). Cf. Scriban, care pleacă de la un sl. izdirati. – Der. ijderitor, adj. (creator); ijderenie (var. ijdăranie, ijderanie), s. f. (proveniență, origine); izdăritură, s. f. (proiect; creație); zădărîtor, adj. (iritant); zădăreală, s. f. (ațîțare, incitare). DOOM
ijderí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ijderésc, imperf. 3 sg. ijdereá; conj. prez. 3 să ijdereáscă; ger. ijderínd
ijdereați
ijderí (ijderésc, – ít), vb. – 1. A afla, a descoperi, a inventa. – 2. A stîrni, a îmboldi, a ațîța. – 3. A se ivi, a proveni, a se naște. – Var. ijdări, ijdăni, izdări, izdăni, jidări, jidărî, zădărî. Sl. izdirati, cf. sb. izdirati se na koga „a trata pe cineva cu asprime”, bg. dirjă „a scormoni”, zadiram „a face să turbeze”. Sînt cuvinte înv. la toate sensurile și cu toate var., cu excepția lui zădărî, cu sensul lui bg. Explicațiile anterioare nu satisfac cuvîntul identic cu a îndîrji (Cihac, II, 147); din sl. izgnati „a expulza”, cf. izgoni (Tiktin). Cf. Scriban, care pleacă de la un sl. izdirati. – Der. ijderitor, adj. (creator); ijderenie (var. ijdăranie, ijderanie), s. f. (proveniență, origine); izdăritură, s. f. (proiect; creație); zădărîtor, adj. (iritant); zădăreală, s. f. (ațîțare, incitare). DOOM
ijderí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ijderésc, imperf. 3 sg. ijdereá; conj. prez. 3 să ijdereáscă; ger. ijderínd
ijderenie
IJDERÉNIE, ijderénii, s. f. (Înv.) Obârșie, origine, proveniență. [Var.: ijdăránie s. f., ijderánie s. f.] (din ijderi + suf. -enie)
ijderesc
ijderí (ijderésc, – ít), vb. – 1. A afla, a descoperi, a inventa. – 2. A stîrni, a îmboldi, a ațîța. – 3. A se ivi, a proveni, a se naște. – Var. ijdări, ijdăni, izdări, izdăni, jidări, jidărî, zădărî. Sl. izdirati, cf. sb. izdirati se na koga „a trata pe cineva cu asprime”, bg. dirjă „a scormoni”, zadiram „a face să turbeze”. Sînt cuvinte înv. la toate sensurile și cu toate var., cu excepția lui zădărî, cu sensul lui bg. Explicațiile anterioare nu satisfac cuvîntul identic cu a îndîrji (Cihac, II, 147); din sl. izgnati „a expulza”, cf. izgoni (Tiktin). Cf. Scriban, care pleacă de la un sl. izdirati. – Der. ijderitor, adj. (creator); ijderenie (var. ijdăranie, ijderanie), s. f. (proveniență, origine); izdăritură, s. f. (proiect; creație); zădărîtor, adj. (iritant); zădăreală, s. f. (ațîțare, incitare). DOOM
ijderí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ijderésc, imperf. 3 sg. ijdereá; conj. prez. 3 să ijdereáscă; ger. ijderínd
ijderește
ijderí (ijderésc, – ít), vb. – 1. A afla, a descoperi, a inventa. – 2. A stîrni, a îmboldi, a ațîța. – 3. A se ivi, a proveni, a se naște. – Var. ijdări, ijdăni, izdări, izdăni, jidări, jidărî, zădărî. Sl. izdirati, cf. sb. izdirati se na koga „a trata pe cineva cu asprime”, bg. dirjă „a scormoni”, zadiram „a face să turbeze”. Sînt cuvinte înv. la toate sensurile și cu toate var., cu excepția lui zădărî, cu sensul lui bg. Explicațiile anterioare nu satisfac cuvîntul identic cu a îndîrji (Cihac, II, 147); din sl. izgnati „a expulza”, cf. izgoni (Tiktin). Cf. Scriban, care pleacă de la un sl. izdirati. – Der. ijderitor, adj. (creator); ijderenie (var. ijdăranie, ijderanie), s. f. (proveniență, origine); izdăritură, s. f. (proiect; creație); zădărîtor, adj. (iritant); zădăreală, s. f. (ațîțare, incitare). DOOM
ijderí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ijderésc, imperf. 3 sg. ijdereá; conj. prez. 3 să ijdereáscă; ger. ijderínd
ijderești
ijderí (ijderésc, – ít), vb. – 1. A afla, a descoperi, a inventa. – 2. A stîrni, a îmboldi, a ațîța. – 3. A se ivi, a proveni, a se naște. – Var. ijdări, ijdăni, izdări, izdăni, jidări, jidărî, zădărî. Sl. izdirati, cf. sb. izdirati se na koga „a trata pe cineva cu asprime”, bg. dirjă „a scormoni”, zadiram „a face să turbeze”. Sînt cuvinte înv. la toate sensurile și cu toate var., cu excepția lui zădărî, cu sensul lui bg. Explicațiile anterioare nu satisfac cuvîntul identic cu a îndîrji (Cihac, II, 147); din sl. izgnati „a expulza”, cf. izgoni (Tiktin). Cf. Scriban, care pleacă de la un sl. izdirati. – Der. ijderitor, adj. (creator); ijderenie (var. ijdăranie, ijderanie), s. f. (proveniență, origine); izdăritură, s. f. (proiect; creație); zădărîtor, adj. (iritant); zădăreală, s. f. (ațîțare, incitare). DOOM
ijderí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ijderésc, imperf. 3 sg. ijdereá; conj. prez. 3 să ijdereáscă; ger. ijderínd
ijderi
ijderí (ijderésc, – ít), vb. – 1. A afla, a descoperi, a inventa. – 2. A stîrni, a îmboldi, a ațîța. – 3. A se ivi, a proveni, a se naște. – Var. ijdări, ijdăni, izdări, izdăni, jidări, jidărî, zădărî. Sl. izdirati, cf. sb. izdirati se na koga „a trata pe cineva cu asprime”, bg. dirjă „a scormoni”, zadiram „a face să turbeze”. Sînt cuvinte înv. la toate sensurile și cu toate var., cu excepția lui zădărî, cu sensul lui bg. Explicațiile anterioare nu satisfac cuvîntul identic cu a îndîrji (Cihac, II, 147); din sl. izgnati „a expulza”, cf. izgoni (Tiktin). Cf. Scriban, care pleacă de la un sl. izdirati. – Der. ijderitor, adj. (creator); ijderenie (var. ijdăranie, ijderanie), s. f. (proveniență, origine); izdăritură, s. f. (proiect; creație); zădărîtor, adj. (iritant); zădăreală, s. f. (ațîțare, incitare). DOOM
ijderí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ijderésc, imperf. 3 sg. ijdereá; conj. prez. 3 să ijdereáscă; ger. ijderínd
ijderii
ijderí (ijderésc, – ít), vb. – 1. A afla, a descoperi, a inventa. – 2. A stîrni, a îmboldi, a ațîța. – 3. A se ivi, a proveni, a se naște. – Var. ijdări, ijdăni, izdări, izdăni, jidări, jidărî, zădărî. Sl. izdirati, cf. sb. izdirati se na koga „a trata pe cineva cu asprime”, bg. dirjă „a scormoni”, zadiram „a face să turbeze”. Sînt cuvinte înv. la toate sensurile și cu toate var., cu excepția lui zădărî, cu sensul lui bg. Explicațiile anterioare nu satisfac cuvîntul identic cu a îndîrji (Cihac, II, 147); din sl. izgnati „a expulza”, cf. izgoni (Tiktin). Cf. Scriban, care pleacă de la un sl. izdirati. – Der. ijderitor, adj. (creator); ijderenie (var. ijdăranie, ijderanie), s. f. (proveniență, origine); izdăritură, s. f. (proiect; creație); zădărîtor, adj. (iritant); zădăreală, s. f. (ațîțare, incitare). DOOM
ijderí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ijderésc, imperf. 3 sg. ijdereá; conj. prez. 3 să ijdereáscă; ger. ijderínd
ijderim
ijderí (ijderésc, – ít), vb. – 1. A afla, a descoperi, a inventa. – 2. A stîrni, a îmboldi, a ațîța. – 3. A se ivi, a proveni, a se naște. – Var. ijdări, ijdăni, izdări, izdăni, jidări, jidărî, zădărî. Sl. izdirati, cf. sb. izdirati se na koga „a trata pe cineva cu asprime”, bg. dirjă „a scormoni”, zadiram „a face să turbeze”. Sînt cuvinte înv. la toate sensurile și cu toate var., cu excepția lui zădărî, cu sensul lui bg. Explicațiile anterioare nu satisfac cuvîntul identic cu a îndîrji (Cihac, II, 147); din sl. izgnati „a expulza”, cf. izgoni (Tiktin). Cf. Scriban, care pleacă de la un sl. izdirati. – Der. ijderitor, adj. (creator); ijderenie (var. ijdăranie, ijderanie), s. f. (proveniență, origine); izdăritură, s. f. (proiect; creație); zădărîtor, adj. (iritant); zădăreală, s. f. (ațîțare, incitare). DOOM
ijderí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ijderésc, imperf. 3 sg. ijdereá; conj. prez. 3 să ijdereáscă; ger. ijderínd
ijderind
ijderí (ijderésc, – ít), vb. – 1. A afla, a descoperi, a inventa. – 2. A stîrni, a îmboldi, a ațîța. – 3. A se ivi, a proveni, a se naște. – Var. ijdări, ijdăni, izdări, izdăni, jidări, jidărî, zădărî. Sl. izdirati, cf. sb. izdirati se na koga „a trata pe cineva cu asprime”, bg. dirjă „a scormoni”, zadiram „a face să turbeze”. Sînt cuvinte înv. la toate sensurile și cu toate var., cu excepția lui zădărî, cu sensul lui bg. Explicațiile anterioare nu satisfac cuvîntul identic cu a îndîrji (Cihac, II, 147); din sl. izgnati „a expulza”, cf. izgoni (Tiktin). Cf. Scriban, care pleacă de la un sl. izdirati. – Der. ijderitor, adj. (creator); ijderenie (var. ijdăranie, ijderanie), s. f. (proveniență, origine); izdăritură, s. f. (proiect; creație); zădărîtor, adj. (iritant); zădăreală, s. f. (ațîțare, incitare). DOOM
ijderí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ijderésc, imperf. 3 sg. ijdereá; conj. prez. 3 să ijdereáscă; ger. ijderínd
ijderire
ijderí (ijderésc, – ít), vb. – 1. A afla, a descoperi, a inventa. – 2. A stîrni, a îmboldi, a ațîța. – 3. A se ivi, a proveni, a se naște. – Var. ijdări, ijdăni, izdări, izdăni, jidări, jidărî, zădărî. Sl. izdirati, cf. sb. izdirati se na koga „a trata pe cineva cu asprime”, bg. dirjă „a scormoni”, zadiram „a face să turbeze”. Sînt cuvinte înv. la toate sensurile și cu toate var., cu excepția lui zădărî, cu sensul lui bg. Explicațiile anterioare nu satisfac cuvîntul identic cu a îndîrji (Cihac, II, 147); din sl. izgnati „a expulza”, cf. izgoni (Tiktin). Cf. Scriban, care pleacă de la un sl. izdirati. – Der. ijderitor, adj. (creator); ijderenie (var. ijdăranie, ijderanie), s. f. (proveniență, origine); izdăritură, s. f. (proiect; creație); zădărîtor, adj. (iritant); zădăreală, s. f. (ațîțare, incitare). DOOM
ijderí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ijderésc, imperf. 3 sg. ijdereá; conj. prez. 3 să ijdereáscă; ger. ijderínd
ijderiră
ijderí (ijderésc, – ít), vb. – 1. A afla, a descoperi, a inventa. – 2. A stîrni, a îmboldi, a ațîța. – 3. A se ivi, a proveni, a se naște. – Var. ijdări, ijdăni, izdări, izdăni, jidări, jidărî, zădărî. Sl. izdirati, cf. sb. izdirati se na koga „a trata pe cineva cu asprime”, bg. dirjă „a scormoni”, zadiram „a face să turbeze”. Sînt cuvinte înv. la toate sensurile și cu toate var., cu excepția lui zădărî, cu sensul lui bg. Explicațiile anterioare nu satisfac cuvîntul identic cu a îndîrji (Cihac, II, 147); din sl. izgnati „a expulza”, cf. izgoni (Tiktin). Cf. Scriban, care pleacă de la un sl. izdirati. – Der. ijderitor, adj. (creator); ijderenie (var. ijdăranie, ijderanie), s. f. (proveniență, origine); izdăritură, s. f. (proiect; creație); zădărîtor, adj. (iritant); zădăreală, s. f. (ațîțare, incitare). DOOM
ijderí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ijderésc, imperf. 3 sg. ijdereá; conj. prez. 3 să ijdereáscă; ger. ijderínd
ijderirăm
ijderí (ijderésc, – ít), vb. – 1. A afla, a descoperi, a inventa. – 2. A stîrni, a îmboldi, a ațîța. – 3. A se ivi, a proveni, a se naște. – Var. ijdări, ijdăni, izdări, izdăni, jidări, jidărî, zădărî. Sl. izdirati, cf. sb. izdirati se na koga „a trata pe cineva cu asprime”, bg. dirjă „a scormoni”, zadiram „a face să turbeze”. Sînt cuvinte înv. la toate sensurile și cu toate var., cu excepția lui zădărî, cu sensul lui bg. Explicațiile anterioare nu satisfac cuvîntul identic cu a îndîrji (Cihac, II, 147); din sl. izgnati „a expulza”, cf. izgoni (Tiktin). Cf. Scriban, care pleacă de la un sl. izdirati. – Der. ijderitor, adj. (creator); ijderenie (var. ijdăranie, ijderanie), s. f. (proveniență, origine); izdăritură, s. f. (proiect; creație); zădărîtor, adj. (iritant); zădăreală, s. f. (ațîțare, incitare). DOOM
ijderí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ijderésc, imperf. 3 sg. ijdereá; conj. prez. 3 să ijdereáscă; ger. ijderínd
ijderirăți
ijderí (ijderésc, – ít), vb. – 1. A afla, a descoperi, a inventa. – 2. A stîrni, a îmboldi, a ațîța. – 3. A se ivi, a proveni, a se naște. – Var. ijdări, ijdăni, izdări, izdăni, jidări, jidărî, zădărî. Sl. izdirati, cf. sb. izdirati se na koga „a trata pe cineva cu asprime”, bg. dirjă „a scormoni”, zadiram „a face să turbeze”. Sînt cuvinte înv. la toate sensurile și cu toate var., cu excepția lui zădărî, cu sensul lui bg. Explicațiile anterioare nu satisfac cuvîntul identic cu a îndîrji (Cihac, II, 147); din sl. izgnati „a expulza”, cf. izgoni (Tiktin). Cf. Scriban, care pleacă de la un sl. izdirati. – Der. ijderitor, adj. (creator); ijderenie (var. ijdăranie, ijderanie), s. f. (proveniență, origine); izdăritură, s. f. (proiect; creație); zădărîtor, adj. (iritant); zădăreală, s. f. (ațîțare, incitare). DOOM
ijderí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ijderésc, imperf. 3 sg. ijdereá; conj. prez. 3 să ijdereáscă; ger. ijderínd
ijderise
ijderí (ijderésc, – ít), vb. – 1. A afla, a descoperi, a inventa. – 2. A stîrni, a îmboldi, a ațîța. – 3. A se ivi, a proveni, a se naște. – Var. ijdări, ijdăni, izdări, izdăni, jidări, jidărî, zădărî. Sl. izdirati, cf. sb. izdirati se na koga „a trata pe cineva cu asprime”, bg. dirjă „a scormoni”, zadiram „a face să turbeze”. Sînt cuvinte înv. la toate sensurile și cu toate var., cu excepția lui zădărî, cu sensul lui bg. Explicațiile anterioare nu satisfac cuvîntul identic cu a îndîrji (Cihac, II, 147); din sl. izgnati „a expulza”, cf. izgoni (Tiktin). Cf. Scriban, care pleacă de la un sl. izdirati. – Der. ijderitor, adj. (creator); ijderenie (var. ijdăranie, ijderanie), s. f. (proveniență, origine); izdăritură, s. f. (proiect; creație); zădărîtor, adj. (iritant); zădăreală, s. f. (ațîțare, incitare). DOOM
ijderí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ijderésc, imperf. 3 sg. ijdereá; conj. prez. 3 să ijdereáscă; ger. ijderínd
ijderisem
ijderí (ijderésc, – ít), vb. – 1. A afla, a descoperi, a inventa. – 2. A stîrni, a îmboldi, a ațîța. – 3. A se ivi, a proveni, a se naște. – Var. ijdări, ijdăni, izdări, izdăni, jidări, jidărî, zădărî. Sl. izdirati, cf. sb. izdirati se na koga „a trata pe cineva cu asprime”, bg. dirjă „a scormoni”, zadiram „a face să turbeze”. Sînt cuvinte înv. la toate sensurile și cu toate var., cu excepția lui zădărî, cu sensul lui bg. Explicațiile anterioare nu satisfac cuvîntul identic cu a îndîrji (Cihac, II, 147); din sl. izgnati „a expulza”, cf. izgoni (Tiktin). Cf. Scriban, care pleacă de la un sl. izdirati. – Der. ijderitor, adj. (creator); ijderenie (var. ijdăranie, ijderanie), s. f. (proveniență, origine); izdăritură, s. f. (proiect; creație); zădărîtor, adj. (iritant); zădăreală, s. f. (ațîțare, incitare). DOOM
ijderí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ijderésc, imperf. 3 sg. ijdereá; conj. prez. 3 să ijdereáscă; ger. ijderínd
ijderiseră
ijderí (ijderésc, – ít), vb. – 1. A afla, a descoperi, a inventa. – 2. A stîrni, a îmboldi, a ațîța. – 3. A se ivi, a proveni, a se naște. – Var. ijdări, ijdăni, izdări, izdăni, jidări, jidărî, zădărî. Sl. izdirati, cf. sb. izdirati se na koga „a trata pe cineva cu asprime”, bg. dirjă „a scormoni”, zadiram „a face să turbeze”. Sînt cuvinte înv. la toate sensurile și cu toate var., cu excepția lui zădărî, cu sensul lui bg. Explicațiile anterioare nu satisfac cuvîntul identic cu a îndîrji (Cihac, II, 147); din sl. izgnati „a expulza”, cf. izgoni (Tiktin). Cf. Scriban, care pleacă de la un sl. izdirati. – Der. ijderitor, adj. (creator); ijderenie (var. ijdăranie, ijderanie), s. f. (proveniență, origine); izdăritură, s. f. (proiect; creație); zădărîtor, adj. (iritant); zădăreală, s. f. (ațîțare, incitare). DOOM
ijderí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ijderésc, imperf. 3 sg. ijdereá; conj. prez. 3 să ijdereáscă; ger. ijderínd
ijderiserăm
ijderí (ijderésc, – ít), vb. – 1. A afla, a descoperi, a inventa. – 2. A stîrni, a îmboldi, a ațîța. – 3. A se ivi, a proveni, a se naște. – Var. ijdări, ijdăni, izdări, izdăni, jidări, jidărî, zădărî. Sl. izdirati, cf. sb. izdirati se na koga „a trata pe cineva cu asprime”, bg. dirjă „a scormoni”, zadiram „a face să turbeze”. Sînt cuvinte înv. la toate sensurile și cu toate var., cu excepția lui zădărî, cu sensul lui bg. Explicațiile anterioare nu satisfac cuvîntul identic cu a îndîrji (Cihac, II, 147); din sl. izgnati „a expulza”, cf. izgoni (Tiktin). Cf. Scriban, care pleacă de la un sl. izdirati. – Der. ijderitor, adj. (creator); ijderenie (var. ijdăranie, ijderanie), s. f. (proveniență, origine); izdăritură, s. f. (proiect; creație); zădărîtor, adj. (iritant); zădăreală, s. f. (ațîțare, incitare). DOOM
ijderí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ijderésc, imperf. 3 sg. ijdereá; conj. prez. 3 să ijdereáscă; ger. ijderínd
ijderiserăți
ijderí (ijderésc, – ít), vb. – 1. A afla, a descoperi, a inventa. – 2. A stîrni, a îmboldi, a ațîța. – 3. A se ivi, a proveni, a se naște. – Var. ijdări, ijdăni, izdări, izdăni, jidări, jidărî, zădărî. Sl. izdirati, cf. sb. izdirati se na koga „a trata pe cineva cu asprime”, bg. dirjă „a scormoni”, zadiram „a face să turbeze”. Sînt cuvinte înv. la toate sensurile și cu toate var., cu excepția lui zădărî, cu sensul lui bg. Explicațiile anterioare nu satisfac cuvîntul identic cu a îndîrji (Cihac, II, 147); din sl. izgnati „a expulza”, cf. izgoni (Tiktin). Cf. Scriban, care pleacă de la un sl. izdirati. – Der. ijderitor, adj. (creator); ijderenie (var. ijdăranie, ijderanie), s. f. (proveniență, origine); izdăritură, s. f. (proiect; creație); zădărîtor, adj. (iritant); zădăreală, s. f. (ațîțare, incitare). DOOM
ijderí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ijderésc, imperf. 3 sg. ijdereá; conj. prez. 3 să ijdereáscă; ger. ijderínd
ijderiseși
ijderí (ijderésc, – ít), vb. – 1. A afla, a descoperi, a inventa. – 2. A stîrni, a îmboldi, a ațîța. – 3. A se ivi, a proveni, a se naște. – Var. ijdări, ijdăni, izdări, izdăni, jidări, jidărî, zădărî. Sl. izdirati, cf. sb. izdirati se na koga „a trata pe cineva cu asprime”, bg. dirjă „a scormoni”, zadiram „a face să turbeze”. Sînt cuvinte înv. la toate sensurile și cu toate var., cu excepția lui zădărî, cu sensul lui bg. Explicațiile anterioare nu satisfac cuvîntul identic cu a îndîrji (Cihac, II, 147); din sl. izgnati „a expulza”, cf. izgoni (Tiktin). Cf. Scriban, care pleacă de la un sl. izdirati. – Der. ijderitor, adj. (creator); ijderenie (var. ijdăranie, ijderanie), s. f. (proveniență, origine); izdăritură, s. f. (proiect; creație); zădărîtor, adj. (iritant); zădăreală, s. f. (ațîțare, incitare). DOOM
ijderí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ijderésc, imperf. 3 sg. ijdereá; conj. prez. 3 să ijdereáscă; ger. ijderínd
ijderiseți
ijderí (ijderésc, – ít), vb. – 1. A afla, a descoperi, a inventa. – 2. A stîrni, a îmboldi, a ațîța. – 3. A se ivi, a proveni, a se naște. – Var. ijdări, ijdăni, izdări, izdăni, jidări, jidărî, zădărî. Sl. izdirati, cf. sb. izdirati se na koga „a trata pe cineva cu asprime”, bg. dirjă „a scormoni”, zadiram „a face să turbeze”. Sînt cuvinte înv. la toate sensurile și cu toate var., cu excepția lui zădărî, cu sensul lui bg. Explicațiile anterioare nu satisfac cuvîntul identic cu a îndîrji (Cihac, II, 147); din sl. izgnati „a expulza”, cf. izgoni (Tiktin). Cf. Scriban, care pleacă de la un sl. izdirati. – Der. ijderitor, adj. (creator); ijderenie (var. ijdăranie, ijderanie), s. f. (proveniență, origine); izdăritură, s. f. (proiect; creație); zădărîtor, adj. (iritant); zădăreală, s. f. (ațîțare, incitare). DOOM
ijderí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ijderésc, imperf. 3 sg. ijdereá; conj. prez. 3 să ijdereáscă; ger. ijderínd
ijderit
ijderí (ijderésc, – ít), vb. – 1. A afla, a descoperi, a inventa. – 2. A stîrni, a îmboldi, a ațîța. – 3. A se ivi, a proveni, a se naște. – Var. ijdări, ijdăni, izdări, izdăni, jidări, jidărî, zădărî. Sl. izdirati, cf. sb. izdirati se na koga „a trata pe cineva cu asprime”, bg. dirjă „a scormoni”, zadiram „a face să turbeze”. Sînt cuvinte înv. la toate sensurile și cu toate var., cu excepția lui zădărî, cu sensul lui bg. Explicațiile anterioare nu satisfac cuvîntul identic cu a îndîrji (Cihac, II, 147); din sl. izgnati „a expulza”, cf. izgoni (Tiktin). Cf. Scriban, care pleacă de la un sl. izdirati. – Der. ijderitor, adj. (creator); ijderenie (var. ijdăranie, ijderanie), s. f. (proveniență, origine); izdăritură, s. f. (proiect; creație); zădărîtor, adj. (iritant); zădăreală, s. f. (ațîțare, incitare). DOOM
ijderí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ijderésc, imperf. 3 sg. ijdereá; conj. prez. 3 să ijdereáscă; ger. ijderínd
ijderitor
IJDERITÓR, IJDERITOÁRE, ijderitóri, ijderitoáre, adj. (Înv.) Creator, făcător. (din ijderi + suf. -(i)tor)
ijderiși
ijderí (ijderésc, – ít), vb. – 1. A afla, a descoperi, a inventa. – 2. A stîrni, a îmboldi, a ațîța. – 3. A se ivi, a proveni, a se naște. – Var. ijdări, ijdăni, izdări, izdăni, jidări, jidărî, zădărî. Sl. izdirati, cf. sb. izdirati se na koga „a trata pe cineva cu asprime”, bg. dirjă „a scormoni”, zadiram „a face să turbeze”. Sînt cuvinte înv. la toate sensurile și cu toate var., cu excepția lui zădărî, cu sensul lui bg. Explicațiile anterioare nu satisfac cuvîntul identic cu a îndîrji (Cihac, II, 147); din sl. izgnati „a expulza”, cf. izgoni (Tiktin). Cf. Scriban, care pleacă de la un sl. izdirati. – Der. ijderitor, adj. (creator); ijderenie (var. ijdăranie, ijderanie), s. f. (proveniență, origine); izdăritură, s. f. (proiect; creație); zădărîtor, adj. (iritant); zădăreală, s. f. (ațîțare, incitare). DOOM
ijderí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ijderésc, imperf. 3 sg. ijdereá; conj. prez. 3 să ijdereáscă; ger. ijderínd
ijderiți
ijderí (ijderésc, – ít), vb. – 1. A afla, a descoperi, a inventa. – 2. A stîrni, a îmboldi, a ațîța. – 3. A se ivi, a proveni, a se naște. – Var. ijdări, ijdăni, izdări, izdăni, jidări, jidărî, zădărî. Sl. izdirati, cf. sb. izdirati se na koga „a trata pe cineva cu asprime”, bg. dirjă „a scormoni”, zadiram „a face să turbeze”. Sînt cuvinte înv. la toate sensurile și cu toate var., cu excepția lui zădărî, cu sensul lui bg. Explicațiile anterioare nu satisfac cuvîntul identic cu a îndîrji (Cihac, II, 147); din sl. izgnati „a expulza”, cf. izgoni (Tiktin). Cf. Scriban, care pleacă de la un sl. izdirati. – Der. ijderitor, adj. (creator); ijderenie (var. ijdăranie, ijderanie), s. f. (proveniență, origine); izdăritură, s. f. (proiect; creație); zădărîtor, adj. (iritant); zădăreală, s. f. (ațîțare, incitare). DOOM
ijderí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ijderésc, imperf. 3 sg. ijdereá; conj. prez. 3 să ijdereáscă; ger. ijderínd
ijdăni
IJDĂNÍ, ijdănésc, vb. IV. (Var.) Ijderi. (cf. ijderi)
ijdănire
IJDĂNÍ, ijdănésc, vb. IV. (Var.) Ijderi. (cf. ijderi)
ijdănit
IJDĂNÍ, ijdănésc, vb. IV. (Var.) Ijderi. (cf. ijderi)
ijdăranie
IJDĂRÁNIE, ijdăránii, s. f. (Var.) Ijderenie. (cf. ijderenie)
ijdări
IJDĂRÍ, ijdărésc, vb. IV. (Var.) Ijderi. (cf. ijderi)
ijdărire
IJDĂRÍ, ijdărésc, vb. IV. (Var.) Ijderi. (cf. ijderi)
ijdărit
IJDĂRÍ, ijdărésc, vb. IV. (Var.) Ijderi. (cf. ijderi)