iga
ÍNGA interj. (Pop.) Iată! uită-te! [Var.: íga! interj.] – Et. nec. DOOM
ínga (pop.) interj.
igapo
IGÁPO s.f. Pădure ecuatorială din câmpia Amazonului, mereu inundată din cauza situării ei pe locuri mai joase. [Et. incertă].
ighemon
ighemón (-ni), s. m. – Guvernator. – Var. ghemon, ighimon. Ngr. ἠγεμών, în parte prin intermediul sl. igiemonŭ. Sec. XVI, înv. – Der. ighemonicesc, adj. (aristocratic, distins), cf. Gáldi 199); ighemonicos, adj. (nobil, de neam), din ngr. ἠγεμονιϰός; ighemonicon, s. n. (demnitate, mîndrie); ighemonie, s. f. (demnitate de guvernator), din ngr. ἠγεμονεία. Cf. dubletul neol. hegemon, s. f.; hegemonie, s. f., din fr.
ighemonicoane
IGHEMONICÓN, ighemonicoane, s. n. (Înv.) 1. Demnitate, mândrie (emfatică). 2. Fast, lux, somptuozitate. – Din ngr. ighemonikón. DOOM
ighemonicón (înv.) s. n., pl. ighemonicoáne
ighemonicoanele
IGHEMONICÓN, ighemonicoane, s. n. (Înv.) 1. Demnitate, mândrie (emfatică). 2. Fast, lux, somptuozitate. – Din ngr. ighemonikón. DOOM
ighemonicón (înv.) s. n., pl. ighemonicoáne
ighemonicoanelor
IGHEMONICÓN, ighemonicoane, s. n. (Înv.) 1. Demnitate, mândrie (emfatică). 2. Fast, lux, somptuozitate. – Din ngr. ighemonikón. DOOM
ighemonicón (înv.) s. n., pl. ighemonicoáne
ighemonicoasa
IGHEMONICÓS, -OÁSĂ, ighemonicoși, -oase, adj. (Înv.) De neam nobil, boieresc. – Din ngr. ighemonikós. DOOM
ighemonicós (înv.) adj. m., pl. ighemonicóși; f. ighemonicoásă, pl. ighemonicoáse
ighemonicoase
IGHEMONICÓS, -OÁSĂ, ighemonicoși, -oase, adj. (Înv.) De neam nobil, boieresc. – Din ngr. ighemonikós. DOOM
ighemonicós (înv.) adj. m., pl. ighemonicóși; f. ighemonicoásă, pl. ighemonicoáse
ighemonicoasei
IGHEMONICÓS, -OÁSĂ, ighemonicoși, -oase, adj. (Înv.) De neam nobil, boieresc. – Din ngr. ighemonikós. DOOM
ighemonicós (înv.) adj. m., pl. ighemonicóși; f. ighemonicoásă, pl. ighemonicoáse
ighemonicoasele
IGHEMONICÓS, -OÁSĂ, ighemonicoși, -oase, adj. (Înv.) De neam nobil, boieresc. – Din ngr. ighemonikós. DOOM
ighemonicós (înv.) adj. m., pl. ighemonicóși; f. ighemonicoásă, pl. ighemonicoáse
ighemonicoaselor
IGHEMONICÓS, -OÁSĂ, ighemonicoși, -oase, adj. (Înv.) De neam nobil, boieresc. – Din ngr. ighemonikós. DOOM
ighemonicós (înv.) adj. m., pl. ighemonicóși; f. ighemonicoásă, pl. ighemonicoáse
ighemonicon
IGHEMONICÓN, ighemonicoane, s. n. (Înv.) 1. Demnitate, mândrie (emfatică). 2. Fast, lux, somptuozitate. – Din ngr. ighemonikón. DOOM
ighemonicón (înv.) s. n., pl. ighemonicoáne
ighemoniconul
IGHEMONICÓN, ighemonicoane, s. n. (Înv.) 1. Demnitate, mândrie (emfatică). 2. Fast, lux, somptuozitate. – Din ngr. ighemonikón. DOOM
ighemonicón (înv.) s. n., pl. ighemonicoáne
ighemoniconului
IGHEMONICÓN, ighemonicoane, s. n. (Înv.) 1. Demnitate, mândrie (emfatică). 2. Fast, lux, somptuozitate. – Din ngr. ighemonikón. DOOM
ighemonicón (înv.) s. n., pl. ighemonicoáne
ighemonicos
IGHEMONICÓS, -OÁSĂ, ighemonicoși, -oase, adj. (Înv.) De neam nobil, boieresc. – Din ngr. ighemonikós. DOOM
ighemonicós (înv.) adj. m., pl. ighemonicóși; f. ighemonicoásă, pl. ighemonicoáse
ighemonicosul
IGHEMONICÓS, -OÁSĂ, ighemonicoși, -oase, adj. (Înv.) De neam nobil, boieresc. – Din ngr. ighemonikós. DOOM
ighemonicós (înv.) adj. m., pl. ighemonicóși; f. ighemonicoásă, pl. ighemonicoáse
ighemonicosului
IGHEMONICÓS, -OÁSĂ, ighemonicoși, -oase, adj. (Înv.) De neam nobil, boieresc. – Din ngr. ighemonikós. DOOM
ighemonicós (înv.) adj. m., pl. ighemonicóși; f. ighemonicoásă, pl. ighemonicoáse
ighemonicoși
IGHEMONICÓS, -OÁSĂ, ighemonicoși, -oase, adj. (Înv.) De neam nobil, boieresc. – Din ngr. ighemonikós. DOOM
ighemonicós (înv.) adj. m., pl. ighemonicóși; f. ighemonicoásă, pl. ighemonicoáse
ighemonicoșii
IGHEMONICÓS, -OÁSĂ, ighemonicoși, -oase, adj. (Înv.) De neam nobil, boieresc. – Din ngr. ighemonikós. DOOM
ighemonicós (înv.) adj. m., pl. ighemonicóși; f. ighemonicoásă, pl. ighemonicoáse
ighemonicoșilor
IGHEMONICÓS, -OÁSĂ, ighemonicoși, -oase, adj. (Înv.) De neam nobil, boieresc. – Din ngr. ighemonikós. DOOM
ighemonicós (înv.) adj. m., pl. ighemonicóși; f. ighemonicoásă, pl. ighemonicoáse
igiena
IGIÉNĂ s. f. 1. Ramură a medicinei care elaborează normele de apărare a sănătății oamenilor și formele de aplicare a acestor norme pe baza studierii interdependenței și interacțiunii dintre om și mediul înconjurător, a condițiilor de trai, precum și a relațiilor sociale și de producție. 2. Ansamblu de reguli și de măsuri pentru păstrarea sănătății. [Pr.: -gi-e-. – Var.: higiénă s. f.] – Din fr. hygiène. DOOM
igiénă (-gi-e-) s. f., g.-d. art. igiénei
igiene
IGIÉNĂ s. f. 1. Ramură a medicinei care elaborează normele de apărare a sănătății oamenilor și formele de aplicare a acestor norme pe baza studierii interdependenței și interacțiunii dintre om și mediul înconjurător, a condițiilor de trai, precum și a relațiilor sociale și de producție. 2. Ansamblu de reguli și de măsuri pentru păstrarea sănătății. [Pr.: -gi-e-. – Var.: higiénă s. f.] – Din fr. hygiène. DOOM
igiénă (-gi-e-) s. f., g.-d. art. igiénei
igienei
IGIÉNĂ s. f. 1. Ramură a medicinei care elaborează normele de apărare a sănătății oamenilor și formele de aplicare a acestor norme pe baza studierii interdependenței și interacțiunii dintre om și mediul înconjurător, a condițiilor de trai, precum și a relațiilor sociale și de producție. 2. Ansamblu de reguli și de măsuri pentru păstrarea sănătății. [Pr.: -gi-e-. – Var.: higiénă s. f.] – Din fr. hygiène. DOOM
igiénă (-gi-e-) s. f., g.-d. art. igiénei
igienic
HIGIÉNIC, -Ă adj. v. igienic. DOOM
igiénic (-gi-e-) adj. m., pl. igiénici; f. igiénică, pl. igiénice
igienica
HIGIÉNIC, -Ă adj. v. igienic. DOOM
igiénic (-gi-e-) adj. m., pl. igiénici; f. igiénică, pl. igiénice
igienice
HIGIÉNIC, -Ă adj. v. igienic. DOOM
igiénic (-gi-e-) adj. m., pl. igiénici; f. igiénică, pl. igiénice
igienicei
HIGIÉNIC, -Ă adj. v. igienic. DOOM
igiénic (-gi-e-) adj. m., pl. igiénici; f. igiénică, pl. igiénice
igienicele
HIGIÉNIC, -Ă adj. v. igienic. DOOM
igiénic (-gi-e-) adj. m., pl. igiénici; f. igiénică, pl. igiénice
igienicelor
HIGIÉNIC, -Ă adj. v. igienic. DOOM
igiénic (-gi-e-) adj. m., pl. igiénici; f. igiénică, pl. igiénice
igienici
HIGIÉNIC, -Ă adj. v. igienic. DOOM
igiénic (-gi-e-) adj. m., pl. igiénici; f. igiénică, pl. igiénice
igienicii
HIGIÉNIC, -Ă adj. v. igienic. DOOM
igiénic (-gi-e-) adj. m., pl. igiénici; f. igiénică, pl. igiénice
igienicilor
HIGIÉNIC, -Ă adj. v. igienic. DOOM
igiénic (-gi-e-) adj. m., pl. igiénici; f. igiénică, pl. igiénice
igienicul
HIGIÉNIC, -Ă adj. v. igienic. DOOM
igiénic (-gi-e-) adj. m., pl. igiénici; f. igiénică, pl. igiénice
igienicului
HIGIÉNIC, -Ă adj. v. igienic. DOOM
igiénic (-gi-e-) adj. m., pl. igiénici; f. igiénică, pl. igiénice
igienist
HIGIENÍST, -Ă s. m. și f. v. igienist. DOOM
igieníst (-gi-e-) adj. m., s. m., pl. igieníști; adj. f., s. f. igienístă, pl. igieníste
igienista
HIGIENÍST, -Ă s. m. și f. v. igienist. DOOM
igieníst (-gi-e-) adj. m., s. m., pl. igieníști; adj. f., s. f. igienístă, pl. igieníste
igieniste
HIGIENÍST, -Ă s. m. și f. v. igienist. DOOM
igieníst (-gi-e-) adj. m., s. m., pl. igieníști; adj. f., s. f. igienístă, pl. igieníste
igienistei
HIGIENÍST, -Ă s. m. și f. v. igienist. DOOM
igieníst (-gi-e-) adj. m., s. m., pl. igieníști; adj. f., s. f. igienístă, pl. igieníste
igienistele
HIGIENÍST, -Ă s. m. și f. v. igienist. DOOM
igieníst (-gi-e-) adj. m., s. m., pl. igieníști; adj. f., s. f. igienístă, pl. igieníste
igienistelor
HIGIENÍST, -Ă s. m. și f. v. igienist. DOOM
igieníst (-gi-e-) adj. m., s. m., pl. igieníști; adj. f., s. f. igienístă, pl. igieníste
igienistul
HIGIENÍST, -Ă s. m. și f. v. igienist. DOOM
igieníst (-gi-e-) adj. m., s. m., pl. igieníști; adj. f., s. f. igienístă, pl. igieníste
igienistului
HIGIENÍST, -Ă s. m. și f. v. igienist. DOOM
igieníst (-gi-e-) adj. m., s. m., pl. igieníști; adj. f., s. f. igienístă, pl. igieníste
igieniza
IGIENIZÁ, igienizez, vb. I. Tranz. A face să devină igienic. [Pr.: -gi-e-] – Igienă + suf. -iza. DOOM
*igienizá (-gi-e-) vb., ind. prez. 3 igienizeáză
igienizai
IGIENIZÁ, igienizez, vb. I. Tranz. A face să devină igienic. [Pr.: -gi-e-] – Igienă + suf. -iza. DOOM
*igienizá (-gi-e-) vb., ind. prez. 3 igienizeáză
igienizam
IGIENIZÁ, igienizez, vb. I. Tranz. A face să devină igienic. [Pr.: -gi-e-] – Igienă + suf. -iza. DOOM
*igienizá (-gi-e-) vb., ind. prez. 3 igienizeáză
igienizare
IGIENIZÁ, igienizez, vb. I. Tranz. A face să devină igienic. [Pr.: -gi-e-] – Igienă + suf. -iza. DOOM
*igienizá (-gi-e-) vb., ind. prez. 3 igienizeáză
igienizare
IGIENIZÁRE, igienizări, s. f. Acțiunea de a igieniza și rezultatul ei. [Pr.: -gi-e-] – V. igieniza. DOOM
*igienizáre (-gi-e-) s. f., g.-d. art. igienizắrii, pl. igienizắri
igienizarea
IGIENIZÁRE, igienizări, s. f. Acțiunea de a igieniza și rezultatul ei. [Pr.: -gi-e-] – V. igieniza. DOOM
*igienizáre (-gi-e-) s. f., g.-d. art. igienizắrii, pl. igienizắri
igienizară
IGIENIZÁ, igienizez, vb. I. Tranz. A face să devină igienic. [Pr.: -gi-e-] – Igienă + suf. -iza. DOOM
*igienizá (-gi-e-) vb., ind. prez. 3 igienizeáză
igienizarăm
IGIENIZÁ, igienizez, vb. I. Tranz. A face să devină igienic. [Pr.: -gi-e-] – Igienă + suf. -iza. DOOM
*igienizá (-gi-e-) vb., ind. prez. 3 igienizeáză
igienizarăți
IGIENIZÁ, igienizez, vb. I. Tranz. A face să devină igienic. [Pr.: -gi-e-] – Igienă + suf. -iza. DOOM
*igienizá (-gi-e-) vb., ind. prez. 3 igienizeáză
igienizase
IGIENIZÁ, igienizez, vb. I. Tranz. A face să devină igienic. [Pr.: -gi-e-] – Igienă + suf. -iza. DOOM
*igienizá (-gi-e-) vb., ind. prez. 3 igienizeáză
igienizasem
IGIENIZÁ, igienizez, vb. I. Tranz. A face să devină igienic. [Pr.: -gi-e-] – Igienă + suf. -iza. DOOM
*igienizá (-gi-e-) vb., ind. prez. 3 igienizeáză
igienizaseră
IGIENIZÁ, igienizez, vb. I. Tranz. A face să devină igienic. [Pr.: -gi-e-] – Igienă + suf. -iza. DOOM
*igienizá (-gi-e-) vb., ind. prez. 3 igienizeáză
igienizaserăm
IGIENIZÁ, igienizez, vb. I. Tranz. A face să devină igienic. [Pr.: -gi-e-] – Igienă + suf. -iza. DOOM
*igienizá (-gi-e-) vb., ind. prez. 3 igienizeáză
igienizaserăți
IGIENIZÁ, igienizez, vb. I. Tranz. A face să devină igienic. [Pr.: -gi-e-] – Igienă + suf. -iza. DOOM
*igienizá (-gi-e-) vb., ind. prez. 3 igienizeáză
igienizaseși
IGIENIZÁ, igienizez, vb. I. Tranz. A face să devină igienic. [Pr.: -gi-e-] – Igienă + suf. -iza. DOOM
*igienizá (-gi-e-) vb., ind. prez. 3 igienizeáză
igienizaseți
IGIENIZÁ, igienizez, vb. I. Tranz. A face să devină igienic. [Pr.: -gi-e-] – Igienă + suf. -iza. DOOM
*igienizá (-gi-e-) vb., ind. prez. 3 igienizeáză
igienizat
IGIENIZÁ, igienizez, vb. I. Tranz. A face să devină igienic. [Pr.: -gi-e-] – Igienă + suf. -iza. DOOM
*igienizá (-gi-e-) vb., ind. prez. 3 igienizeáză
igienizat
IGIENIZÁT, -Ă, igienizați, -te, adj. Care a devenit igienic. [Pr.: -gi-e-] – V. igieniza.
igienizata
IGIENIZÁT, -Ă, igienizați, -te, adj. Care a devenit igienic. [Pr.: -gi-e-] – V. igieniza.
igienizate
IGIENIZÁT, -Ă, igienizați, -te, adj. Care a devenit igienic. [Pr.: -gi-e-] – V. igieniza.
igienizatei
IGIENIZÁT, -Ă, igienizați, -te, adj. Care a devenit igienic. [Pr.: -gi-e-] – V. igieniza.
igienizatele
IGIENIZÁT, -Ă, igienizați, -te, adj. Care a devenit igienic. [Pr.: -gi-e-] – V. igieniza.
igienizatelor
IGIENIZÁT, -Ă, igienizați, -te, adj. Care a devenit igienic. [Pr.: -gi-e-] – V. igieniza.
igienizatul
IGIENIZÁT, -Ă, igienizați, -te, adj. Care a devenit igienic. [Pr.: -gi-e-] – V. igieniza.
igienizatului
IGIENIZÁT, -Ă, igienizați, -te, adj. Care a devenit igienic. [Pr.: -gi-e-] – V. igieniza.
igienizau
IGIENIZÁ, igienizez, vb. I. Tranz. A face să devină igienic. [Pr.: -gi-e-] – Igienă + suf. -iza. DOOM
*igienizá (-gi-e-) vb., ind. prez. 3 igienizeáză
igienizași
IGIENIZÁ, igienizez, vb. I. Tranz. A face să devină igienic. [Pr.: -gi-e-] – Igienă + suf. -iza. DOOM
*igienizá (-gi-e-) vb., ind. prez. 3 igienizeáză
igienizați
IGIENIZÁ, igienizez, vb. I. Tranz. A face să devină igienic. [Pr.: -gi-e-] – Igienă + suf. -iza. DOOM
*igienizá (-gi-e-) vb., ind. prez. 3 igienizeáză
igienizați
IGIENIZÁT, -Ă, igienizați, -te, adj. Care a devenit igienic. [Pr.: -gi-e-] – V. igieniza.
igienizații
IGIENIZÁT, -Ă, igienizați, -te, adj. Care a devenit igienic. [Pr.: -gi-e-] – V. igieniza.
igienizaților
IGIENIZÁT, -Ă, igienizați, -te, adj. Care a devenit igienic. [Pr.: -gi-e-] – V. igieniza.
igienizează
IGIENIZÁ, igienizez, vb. I. Tranz. A face să devină igienic. [Pr.: -gi-e-] – Igienă + suf. -iza. DOOM
*igienizá (-gi-e-) vb., ind. prez. 3 igienizeáză
igienizez
IGIENIZÁ, igienizez, vb. I. Tranz. A face să devină igienic. [Pr.: -gi-e-] – Igienă + suf. -iza. DOOM
*igienizá (-gi-e-) vb., ind. prez. 3 igienizeáză
igienizeze
IGIENIZÁ, igienizez, vb. I. Tranz. A face să devină igienic. [Pr.: -gi-e-] – Igienă + suf. -iza. DOOM
*igienizá (-gi-e-) vb., ind. prez. 3 igienizeáză
igienizezi
IGIENIZÁ, igienizez, vb. I. Tranz. A face să devină igienic. [Pr.: -gi-e-] – Igienă + suf. -iza. DOOM
*igienizá (-gi-e-) vb., ind. prez. 3 igienizeáză
igienizând
IGIENIZÁ, igienizez, vb. I. Tranz. A face să devină igienic. [Pr.: -gi-e-] – Igienă + suf. -iza. DOOM
*igienizá (-gi-e-) vb., ind. prez. 3 igienizeáză
igienizînd
IGIENIZÁ, igienizez, vb. I. Tranz. A face să devină igienic. [Pr.: -gi-e-] – Igienă + suf. -iza. DOOM
*igienizá (-gi-e-) vb., ind. prez. 3 igienizeáză
igienizări
IGIENIZÁRE, igienizări, s. f. Acțiunea de a igieniza și rezultatul ei. [Pr.: -gi-e-] – V. igieniza. DOOM
*igienizáre (-gi-e-) s. f., g.-d. art. igienizắrii, pl. igienizắri
igienizării
IGIENIZÁRE, igienizări, s. f. Acțiunea de a igieniza și rezultatul ei. [Pr.: -gi-e-] – V. igieniza. DOOM
*igienizáre (-gi-e-) s. f., g.-d. art. igienizắrii, pl. igienizắri
igienizările
IGIENIZÁRE, igienizări, s. f. Acțiunea de a igieniza și rezultatul ei. [Pr.: -gi-e-] – V. igieniza. DOOM
*igienizáre (-gi-e-) s. f., g.-d. art. igienizắrii, pl. igienizắri
igienizărilor
IGIENIZÁRE, igienizări, s. f. Acțiunea de a igieniza și rezultatul ei. [Pr.: -gi-e-] – V. igieniza. DOOM
*igienizáre (-gi-e-) s. f., g.-d. art. igienizắrii, pl. igienizắri
igieniști
HIGIENÍST, -Ă s. m. și f. v. igienist. DOOM
igieníst (-gi-e-) adj. m., s. m., pl. igieníști; adj. f., s. f. igienístă, pl. igieníste
igieniștii
HIGIENÍST, -Ă s. m. și f. v. igienist. DOOM
igieníst (-gi-e-) adj. m., s. m., pl. igieníști; adj. f., s. f. igienístă, pl. igieníste
igieniștilor
HIGIENÍST, -Ă s. m. și f. v. igienist. DOOM
igieníst (-gi-e-) adj. m., s. m., pl. igieníști; adj. f., s. f. igienístă, pl. igieníste
iglița
ÍGLIȚĂ, iglițe, s. f. 1. Croșetă. 2. Unealtă de metal sau de lemn, de formă alungită și plată, cu vârful ascuțit și scobită la ambele capete, pe care se deapănă ața și care servește la împletirea plaselor, la înnodarea ochiurilor etc.; navetă1 (1). – Din bg. iglica. DOOM
ígliță (i-gli-) s. f., g.-d. art. ígliței; pl. íglițe
iglițe
ÍGLIȚĂ, iglițe, s. f. 1. Croșetă. 2. Unealtă de metal sau de lemn, de formă alungită și plată, cu vârful ascuțit și scobită la ambele capete, pe care se deapănă ața și care servește la împletirea plaselor, la înnodarea ochiurilor etc.; navetă1 (1). – Din bg. iglica. DOOM
ígliță (i-gli-) s. f., g.-d. art. ígliței; pl. íglițe
igliței
ÍGLIȚĂ, iglițe, s. f. 1. Croșetă. 2. Unealtă de metal sau de lemn, de formă alungită și plată, cu vârful ascuțit și scobită la ambele capete, pe care se deapănă ața și care servește la împletirea plaselor, la înnodarea ochiurilor etc.; navetă1 (1). – Din bg. iglica. DOOM
ígliță (i-gli-) s. f., g.-d. art. ígliței; pl. íglițe
iglițele
ÍGLIȚĂ, iglițe, s. f. 1. Croșetă. 2. Unealtă de metal sau de lemn, de formă alungită și plată, cu vârful ascuțit și scobită la ambele capete, pe care se deapănă ața și care servește la împletirea plaselor, la înnodarea ochiurilor etc.; navetă1 (1). – Din bg. iglica. DOOM
ígliță (i-gli-) s. f., g.-d. art. ígliței; pl. íglițe
iglițelor
ÍGLIȚĂ, iglițe, s. f. 1. Croșetă. 2. Unealtă de metal sau de lemn, de formă alungită și plată, cu vârful ascuțit și scobită la ambele capete, pe care se deapănă ața și care servește la împletirea plaselor, la înnodarea ochiurilor etc.; navetă1 (1). – Din bg. iglica. DOOM
ígliță (i-gli-) s. f., g.-d. art. ígliței; pl. íglițe
iglou
IGLÓU s.n. v. iglu.
iglu
IGLÚ, igluuri, s. n. Colibă făcută din blocuri de gheață sau zăpadă, construită de eschimoși în regiunile polare. – Din fr. iglou. DOOM
iglú (i-glu) s. n., art. iglúul; pl. iglúuri
igluul
IGLÚ, igluuri, s. n. Colibă făcută din blocuri de gheață sau zăpadă, construită de eschimoși în regiunile polare. – Din fr. iglou. DOOM
iglú (i-glu) s. n., art. iglúul; pl. iglúuri
igluului
IGLÚ, igluuri, s. n. Colibă făcută din blocuri de gheață sau zăpadă, construită de eschimoși în regiunile polare. – Din fr. iglou. DOOM
iglú (i-glu) s. n., art. iglúul; pl. iglúuri
igluuri
IGLÚ, igluuri, s. n. Colibă făcută din blocuri de gheață sau zăpadă, construită de eschimoși în regiunile polare. – Din fr. iglou. DOOM
iglú (i-glu) s. n., art. iglúul; pl. iglúuri
igluurile
IGLÚ, igluuri, s. n. Colibă făcută din blocuri de gheață sau zăpadă, construită de eschimoși în regiunile polare. – Din fr. iglou. DOOM
iglú (i-glu) s. n., art. iglúul; pl. iglúuri
igluurilor
IGLÚ, igluuri, s. n. Colibă făcută din blocuri de gheață sau zăpadă, construită de eschimoși în regiunile polare. – Din fr. iglou. DOOM
iglú (i-glu) s. n., art. iglúul; pl. iglúuri
iglă
íglă (-le), s. f. – Croșetă, ac de croșetat. Sl. (bg., sb., rus.) igla (DAR; Conev 60). Cuvînt rar, se întîlnește mai ales în forma dim. igliță, s. f. (croșetă), din sl. (bg., sb.) iglica, cf. mag. iglicze.
ignam
IGNÁMĂ, igname, s. f. Plantă exotică cu tuberculi foarte mari, bogați în amidon și comestibili (Cardum gardineri sau Dioscorea batatas). [Var.: ignám s. m.] – Din fr. igname. DOOM
ignámă s. f., g.-d. art. ignámei; pl. ignáme
ignama
IGNÁMĂ, igname, s. f. Plantă exotică cu tuberculi foarte mari, bogați în amidon și comestibili (Cardum gardineri sau Dioscorea batatas). [Var.: ignám s. m.] – Din fr. igname. DOOM
ignámă s. f., g.-d. art. ignámei; pl. ignáme
igname
IGNÁMĂ, igname, s. f. Plantă exotică cu tuberculi foarte mari, bogați în amidon și comestibili (Cardum gardineri sau Dioscorea batatas). [Var.: ignám s. m.] – Din fr. igname. DOOM
ignámă s. f., g.-d. art. ignámei; pl. ignáme
ignamei
IGNÁMĂ, igname, s. f. Plantă exotică cu tuberculi foarte mari, bogați în amidon și comestibili (Cardum gardineri sau Dioscorea batatas). [Var.: ignám s. m.] – Din fr. igname. DOOM
ignámă s. f., g.-d. art. ignámei; pl. ignáme
ignamele
IGNÁMĂ, igname, s. f. Plantă exotică cu tuberculi foarte mari, bogați în amidon și comestibili (Cardum gardineri sau Dioscorea batatas). [Var.: ignám s. m.] – Din fr. igname. DOOM
ignámă s. f., g.-d. art. ignámei; pl. ignáme
ignamelor
IGNÁMĂ, igname, s. f. Plantă exotică cu tuberculi foarte mari, bogați în amidon și comestibili (Cardum gardineri sau Dioscorea batatas). [Var.: ignám s. m.] – Din fr. igname. DOOM
ignámă s. f., g.-d. art. ignámei; pl. ignáme
ignar
IGNÁR, -Ă, ignari, -e, adj. (Livr.) Incult, ignorant. – Din fr. ignare. DOOM
!ignár (livr.) (ig-nar/i-gnar) adj. m., pl. ignári; f. ignáră, pl. ignáre
ignara
IGNÁR, -Ă, ignari, -e, adj. (Livr.) Incult, ignorant. – Din fr. ignare. DOOM
!ignár (livr.) (ig-nar/i-gnar) adj. m., pl. ignári; f. ignáră, pl. ignáre
ignare
IGNÁR, -Ă, ignari, -e, adj. (Livr.) Incult, ignorant. – Din fr. ignare. DOOM
!ignár (livr.) (ig-nar/i-gnar) adj. m., pl. ignári; f. ignáră, pl. ignáre
ignarei
IGNÁR, -Ă, ignari, -e, adj. (Livr.) Incult, ignorant. – Din fr. ignare. DOOM
!ignár (livr.) (ig-nar/i-gnar) adj. m., pl. ignári; f. ignáră, pl. ignáre
ignarele
IGNÁR, -Ă, ignari, -e, adj. (Livr.) Incult, ignorant. – Din fr. ignare. DOOM
!ignár (livr.) (ig-nar/i-gnar) adj. m., pl. ignári; f. ignáră, pl. ignáre
ignarelor
IGNÁR, -Ă, ignari, -e, adj. (Livr.) Incult, ignorant. – Din fr. ignare. DOOM
!ignár (livr.) (ig-nar/i-gnar) adj. m., pl. ignári; f. ignáră, pl. ignáre
ignari
IGNÁR, -Ă, ignari, -e, adj. (Livr.) Incult, ignorant. – Din fr. ignare. DOOM
!ignár (livr.) (ig-nar/i-gnar) adj. m., pl. ignári; f. ignáră, pl. ignáre
ignarii
IGNÁR, -Ă, ignari, -e, adj. (Livr.) Incult, ignorant. – Din fr. ignare. DOOM
!ignár (livr.) (ig-nar/i-gnar) adj. m., pl. ignári; f. ignáră, pl. ignáre
ignarilor
IGNÁR, -Ă, ignari, -e, adj. (Livr.) Incult, ignorant. – Din fr. ignare. DOOM
!ignár (livr.) (ig-nar/i-gnar) adj. m., pl. ignári; f. ignáră, pl. ignáre
ignarul
IGNÁR, -Ă, ignari, -e, adj. (Livr.) Incult, ignorant. – Din fr. ignare. DOOM
!ignár (livr.) (ig-nar/i-gnar) adj. m., pl. ignári; f. ignáră, pl. ignáre
ignarului
IGNÁR, -Ă, ignari, -e, adj. (Livr.) Incult, ignorant. – Din fr. ignare. DOOM
!ignár (livr.) (ig-nar/i-gnar) adj. m., pl. ignári; f. ignáră, pl. ignáre
ignat
IGNÁT s. m. (Pop.) Nume dat zilei de 20 decembrie, în care țăranii obișnuiesc să-și taie porcii îngrășați în vederea sărbătorilor de iarnă. ◊ Expr. Nu se îngrașă porcul la ignat = nu se poate face un lucru serios în ultimul moment. – Din sl. Ignatije. DOOM
!ignát (pop.) s. m.
ignatul
IGNÁT s. m. (Pop.) Nume dat zilei de 20 decembrie, în care țăranii obișnuiesc să-și taie porcii îngrășați în vederea sărbătorilor de iarnă. ◊ Expr. Nu se îngrașă porcul la ignat = nu se poate face un lucru serios în ultimul moment. – Din sl. Ignatije. DOOM
!ignát (pop.) s. m.
ignatului
IGNÁT s. m. (Pop.) Nume dat zilei de 20 decembrie, în care țăranii obișnuiesc să-și taie porcii îngrășați în vederea sărbătorilor de iarnă. ◊ Expr. Nu se îngrașă porcul la ignat = nu se poate face un lucru serios în ultimul moment. – Din sl. Ignatije. DOOM
!ignát (pop.) s. m.
igni
IGNI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) foc”. [< fr. igni-, cf. lat. ignis – foc].
ignicol
IGNÍCOL s.m. (Rar) Adorator al focului. [< fr. ignicole, cf. lat. ignis – foc, colere – a adora].
ignicoli
IGNÍCOL s.m. (Rar) Adorator al focului. [< fr. ignicole, cf. lat. ignis – foc, colere – a adora].
ignicolii
IGNÍCOL s.m. (Rar) Adorator al focului. [< fr. ignicole, cf. lat. ignis – foc, colere – a adora].
ignicolilor
IGNÍCOL s.m. (Rar) Adorator al focului. [< fr. ignicole, cf. lat. ignis – foc, colere – a adora].
ignicolor
IGNICOLÓR, -Ă adj. (Rar) De culoarea focului. [Cf. fr. ignicolore, lat. ignicolor < ignis – foc, color – culoare].
ignicolora
IGNICOLÓR, -Ă adj. (Rar) De culoarea focului. [Cf. fr. ignicolore, lat. ignicolor < ignis – foc, color – culoare].
ignicolore
IGNICOLÓR, -Ă adj. (Rar) De culoarea focului. [Cf. fr. ignicolore, lat. ignicolor < ignis – foc, color – culoare].
ignicolorei
IGNICOLÓR, -Ă adj. (Rar) De culoarea focului. [Cf. fr. ignicolore, lat. ignicolor < ignis – foc, color – culoare].
ignicolorele
IGNICOLÓR, -Ă adj. (Rar) De culoarea focului. [Cf. fr. ignicolore, lat. ignicolor < ignis – foc, color – culoare].
ignicolorelor
IGNICOLÓR, -Ă adj. (Rar) De culoarea focului. [Cf. fr. ignicolore, lat. ignicolor < ignis – foc, color – culoare].
ignicolori
IGNICOLÓR, -Ă adj. (Rar) De culoarea focului. [Cf. fr. ignicolore, lat. ignicolor < ignis – foc, color – culoare].
ignicolorii
IGNICOLÓR, -Ă adj. (Rar) De culoarea focului. [Cf. fr. ignicolore, lat. ignicolor < ignis – foc, color – culoare].
ignicolorilor
IGNICOLÓR, -Ă adj. (Rar) De culoarea focului. [Cf. fr. ignicolore, lat. ignicolor < ignis – foc, color – culoare].
ignicolorul
IGNICOLÓR, -Ă adj. (Rar) De culoarea focului. [Cf. fr. ignicolore, lat. ignicolor < ignis – foc, color – culoare].
ignicolorului
IGNICOLÓR, -Ă adj. (Rar) De culoarea focului. [Cf. fr. ignicolore, lat. ignicolor < ignis – foc, color – culoare].
ignicolul
IGNÍCOL s.m. (Rar) Adorator al focului. [< fr. ignicole, cf. lat. ignis – foc, colere – a adora].
ignicolului
IGNÍCOL s.m. (Rar) Adorator al focului. [< fr. ignicole, cf. lat. ignis – foc, colere – a adora].
ignifug
IGNIFÚG, -Ă, ignifugi, -ge, adj. (Despre materiale) Care se aprinde și arde foarte greu sau care nu arde deloc, împiedicând propagarea focului. – Din fr. ignifuge. DOOM
ignifúg adj. m., pl. ignifúgi; f. ignifúgă, pl. ignifúge
ignifuga
IGNIFÚG, -Ă, ignifugi, -ge, adj. (Despre materiale) Care se aprinde și arde foarte greu sau care nu arde deloc, împiedicând propagarea focului. – Din fr. ignifuge. DOOM
ignifúg adj. m., pl. ignifúgi; f. ignifúgă, pl. ignifúge
ignifuga
IGNIFUGÁ, ignifughez, vb. I. Tranz. A acoperi sau a impregna un material combustibil (în special lemnos sau textil) cu materiale ignifuge, pentru a-l proteja contra acțiunii focului și a-i mări rezistența la ardere. – Din fr. ignifuger. DOOM
ignifugá (a ~) vb., ind. prez. 3 ignifugheáză
ignifugai
IGNIFUGÁ, ignifughez, vb. I. Tranz. A acoperi sau a impregna un material combustibil (în special lemnos sau textil) cu materiale ignifuge, pentru a-l proteja contra acțiunii focului și a-i mări rezistența la ardere. – Din fr. ignifuger. DOOM
ignifugá (a ~) vb., ind. prez. 3 ignifugheáză
ignifugam
IGNIFUGÁ, ignifughez, vb. I. Tranz. A acoperi sau a impregna un material combustibil (în special lemnos sau textil) cu materiale ignifuge, pentru a-l proteja contra acțiunii focului și a-i mări rezistența la ardere. – Din fr. ignifuger. DOOM
ignifugá (a ~) vb., ind. prez. 3 ignifugheáză
ignifugare
IGNIFUGÁ, ignifughez, vb. I. Tranz. A acoperi sau a impregna un material combustibil (în special lemnos sau textil) cu materiale ignifuge, pentru a-l proteja contra acțiunii focului și a-i mări rezistența la ardere. – Din fr. ignifuger. DOOM
ignifugá (a ~) vb., ind. prez. 3 ignifugheáză
ignifugare
IGNIFUGÁRE s. f. Acțiunea de a ignifuga și rezultatul ei. – V. ignifuga. DOOM
ignifugáre s. f., g.-d. art. ignifugắrii
ignifugarea
IGNIFUGÁRE s. f. Acțiunea de a ignifuga și rezultatul ei. – V. ignifuga. DOOM
ignifugáre s. f., g.-d. art. ignifugắrii
ignifugară
IGNIFUGÁ, ignifughez, vb. I. Tranz. A acoperi sau a impregna un material combustibil (în special lemnos sau textil) cu materiale ignifuge, pentru a-l proteja contra acțiunii focului și a-i mări rezistența la ardere. – Din fr. ignifuger. DOOM
ignifugá (a ~) vb., ind. prez. 3 ignifugheáză
ignifugarăm
IGNIFUGÁ, ignifughez, vb. I. Tranz. A acoperi sau a impregna un material combustibil (în special lemnos sau textil) cu materiale ignifuge, pentru a-l proteja contra acțiunii focului și a-i mări rezistența la ardere. – Din fr. ignifuger. DOOM
ignifugá (a ~) vb., ind. prez. 3 ignifugheáză
ignifugarăți
IGNIFUGÁ, ignifughez, vb. I. Tranz. A acoperi sau a impregna un material combustibil (în special lemnos sau textil) cu materiale ignifuge, pentru a-l proteja contra acțiunii focului și a-i mări rezistența la ardere. – Din fr. ignifuger. DOOM
ignifugá (a ~) vb., ind. prez. 3 ignifugheáză
ignifugase
IGNIFUGÁ, ignifughez, vb. I. Tranz. A acoperi sau a impregna un material combustibil (în special lemnos sau textil) cu materiale ignifuge, pentru a-l proteja contra acțiunii focului și a-i mări rezistența la ardere. – Din fr. ignifuger. DOOM
ignifugá (a ~) vb., ind. prez. 3 ignifugheáză
ignifugasem
IGNIFUGÁ, ignifughez, vb. I. Tranz. A acoperi sau a impregna un material combustibil (în special lemnos sau textil) cu materiale ignifuge, pentru a-l proteja contra acțiunii focului și a-i mări rezistența la ardere. – Din fr. ignifuger. DOOM
ignifugá (a ~) vb., ind. prez. 3 ignifugheáză
ignifugaseră
IGNIFUGÁ, ignifughez, vb. I. Tranz. A acoperi sau a impregna un material combustibil (în special lemnos sau textil) cu materiale ignifuge, pentru a-l proteja contra acțiunii focului și a-i mări rezistența la ardere. – Din fr. ignifuger. DOOM
ignifugá (a ~) vb., ind. prez. 3 ignifugheáză
ignifugaserăm
IGNIFUGÁ, ignifughez, vb. I. Tranz. A acoperi sau a impregna un material combustibil (în special lemnos sau textil) cu materiale ignifuge, pentru a-l proteja contra acțiunii focului și a-i mări rezistența la ardere. – Din fr. ignifuger. DOOM
ignifugá (a ~) vb., ind. prez. 3 ignifugheáză
ignifugaserăți
IGNIFUGÁ, ignifughez, vb. I. Tranz. A acoperi sau a impregna un material combustibil (în special lemnos sau textil) cu materiale ignifuge, pentru a-l proteja contra acțiunii focului și a-i mări rezistența la ardere. – Din fr. ignifuger. DOOM
ignifugá (a ~) vb., ind. prez. 3 ignifugheáză
ignifugaseși
IGNIFUGÁ, ignifughez, vb. I. Tranz. A acoperi sau a impregna un material combustibil (în special lemnos sau textil) cu materiale ignifuge, pentru a-l proteja contra acțiunii focului și a-i mări rezistența la ardere. – Din fr. ignifuger. DOOM
ignifugá (a ~) vb., ind. prez. 3 ignifugheáză
ignifugaseți
IGNIFUGÁ, ignifughez, vb. I. Tranz. A acoperi sau a impregna un material combustibil (în special lemnos sau textil) cu materiale ignifuge, pentru a-l proteja contra acțiunii focului și a-i mări rezistența la ardere. – Din fr. ignifuger. DOOM
ignifugá (a ~) vb., ind. prez. 3 ignifugheáză
ignifugat
IGNIFUGÁ, ignifughez, vb. I. Tranz. A acoperi sau a impregna un material combustibil (în special lemnos sau textil) cu materiale ignifuge, pentru a-l proteja contra acțiunii focului și a-i mări rezistența la ardere. – Din fr. ignifuger. DOOM
ignifugá (a ~) vb., ind. prez. 3 ignifugheáză
ignifugat
IGNIFUGÁ, ignifughez, vb. I. Tranz. A acoperi sau a impregna un material combustibil (în special lemnos sau textil) cu materiale ignifuge, pentru a-l proteja contra acțiunii focului și a-i mări rezistența la ardere. – Din fr. ignifuger.
ignifugau
IGNIFUGÁ, ignifughez, vb. I. Tranz. A acoperi sau a impregna un material combustibil (în special lemnos sau textil) cu materiale ignifuge, pentru a-l proteja contra acțiunii focului și a-i mări rezistența la ardere. – Din fr. ignifuger. DOOM
ignifugá (a ~) vb., ind. prez. 3 ignifugheáză
ignifugași
IGNIFUGÁ, ignifughez, vb. I. Tranz. A acoperi sau a impregna un material combustibil (în special lemnos sau textil) cu materiale ignifuge, pentru a-l proteja contra acțiunii focului și a-i mări rezistența la ardere. – Din fr. ignifuger. DOOM
ignifugá (a ~) vb., ind. prez. 3 ignifugheáză
ignifugați
IGNIFUGÁ, ignifughez, vb. I. Tranz. A acoperi sau a impregna un material combustibil (în special lemnos sau textil) cu materiale ignifuge, pentru a-l proteja contra acțiunii focului și a-i mări rezistența la ardere. – Din fr. ignifuger. DOOM
ignifugá (a ~) vb., ind. prez. 3 ignifugheáză
ignifuge
IGNIFÚG, -Ă, ignifugi, -ge, adj. (Despre materiale) Care se aprinde și arde foarte greu sau care nu arde deloc, împiedicând propagarea focului. – Din fr. ignifuge. DOOM
ignifúg adj. m., pl. ignifúgi; f. ignifúgă, pl. ignifúge
ignifugei
IGNIFÚG, -Ă, ignifugi, -ge, adj. (Despre materiale) Care se aprinde și arde foarte greu sau care nu arde deloc, împiedicând propagarea focului. – Din fr. ignifuge. DOOM
ignifúg adj. m., pl. ignifúgi; f. ignifúgă, pl. ignifúge
ignifugele
IGNIFÚG, -Ă, ignifugi, -ge, adj. (Despre materiale) Care se aprinde și arde foarte greu sau care nu arde deloc, împiedicând propagarea focului. – Din fr. ignifuge. DOOM
ignifúg adj. m., pl. ignifúgi; f. ignifúgă, pl. ignifúge
ignifugelor
IGNIFÚG, -Ă, ignifugi, -ge, adj. (Despre materiale) Care se aprinde și arde foarte greu sau care nu arde deloc, împiedicând propagarea focului. – Din fr. ignifuge. DOOM
ignifúg adj. m., pl. ignifúgi; f. ignifúgă, pl. ignifúge
ignifughează
IGNIFUGÁ, ignifughez, vb. I. Tranz. A acoperi sau a impregna un material combustibil (în special lemnos sau textil) cu materiale ignifuge, pentru a-l proteja contra acțiunii focului și a-i mări rezistența la ardere. – Din fr. ignifuger. DOOM
ignifugá (a ~) vb., ind. prez. 3 ignifugheáză
ignifughez
IGNIFUGÁ, ignifughez, vb. I. Tranz. A acoperi sau a impregna un material combustibil (în special lemnos sau textil) cu materiale ignifuge, pentru a-l proteja contra acțiunii focului și a-i mări rezistența la ardere. – Din fr. ignifuger. DOOM
ignifugá (a ~) vb., ind. prez. 3 ignifugheáză
ignifugheze
IGNIFUGÁ, ignifughez, vb. I. Tranz. A acoperi sau a impregna un material combustibil (în special lemnos sau textil) cu materiale ignifuge, pentru a-l proteja contra acțiunii focului și a-i mări rezistența la ardere. – Din fr. ignifuger. DOOM
ignifugá (a ~) vb., ind. prez. 3 ignifugheáză
ignifughezi
IGNIFUGÁ, ignifughez, vb. I. Tranz. A acoperi sau a impregna un material combustibil (în special lemnos sau textil) cu materiale ignifuge, pentru a-l proteja contra acțiunii focului și a-i mări rezistența la ardere. – Din fr. ignifuger. DOOM
ignifugá (a ~) vb., ind. prez. 3 ignifugheáză
ignifugi
IGNIFÚG, -Ă, ignifugi, -ge, adj. (Despre materiale) Care se aprinde și arde foarte greu sau care nu arde deloc, împiedicând propagarea focului. – Din fr. ignifuge. DOOM
ignifúg adj. m., pl. ignifúgi; f. ignifúgă, pl. ignifúge
ignifugii
IGNIFÚG, -Ă, ignifugi, -ge, adj. (Despre materiale) Care se aprinde și arde foarte greu sau care nu arde deloc, împiedicând propagarea focului. – Din fr. ignifuge. DOOM
ignifúg adj. m., pl. ignifúgi; f. ignifúgă, pl. ignifúge
ignifugilor
IGNIFÚG, -Ă, ignifugi, -ge, adj. (Despre materiale) Care se aprinde și arde foarte greu sau care nu arde deloc, împiedicând propagarea focului. – Din fr. ignifuge. DOOM
ignifúg adj. m., pl. ignifúgi; f. ignifúgă, pl. ignifúge
ignifugul
IGNIFÚG, -Ă, ignifugi, -ge, adj. (Despre materiale) Care se aprinde și arde foarte greu sau care nu arde deloc, împiedicând propagarea focului. – Din fr. ignifuge. DOOM
ignifúg adj. m., pl. ignifúgi; f. ignifúgă, pl. ignifúge
ignifugului
IGNIFÚG, -Ă, ignifugi, -ge, adj. (Despre materiale) Care se aprinde și arde foarte greu sau care nu arde deloc, împiedicând propagarea focului. – Din fr. ignifuge. DOOM
ignifúg adj. m., pl. ignifúgi; f. ignifúgă, pl. ignifúge
ignifugând
IGNIFUGÁ, ignifughez, vb. I. Tranz. A acoperi sau a impregna un material combustibil (în special lemnos sau textil) cu materiale ignifuge, pentru a-l proteja contra acțiunii focului și a-i mări rezistența la ardere. – Din fr. ignifuger. DOOM
ignifugá (a ~) vb., ind. prez. 3 ignifugheáză
ignifugînd
IGNIFUGÁ, ignifughez, vb. I. Tranz. A acoperi sau a impregna un material combustibil (în special lemnos sau textil) cu materiale ignifuge, pentru a-l proteja contra acțiunii focului și a-i mări rezistența la ardere. – Din fr. ignifuger. DOOM
ignifugá (a ~) vb., ind. prez. 3 ignifugheáză
ignifugări
IGNIFUGÁRE s. f. Acțiunea de a ignifuga și rezultatul ei. – V. ignifuga. DOOM
ignifugáre s. f., g.-d. art. ignifugắrii
ignifugării
IGNIFUGÁRE s. f. Acțiunea de a ignifuga și rezultatul ei. – V. ignifuga. DOOM
ignifugáre s. f., g.-d. art. ignifugắrii
ignifugările
IGNIFUGÁRE s. f. Acțiunea de a ignifuga și rezultatul ei. – V. ignifuga. DOOM
ignifugáre s. f., g.-d. art. ignifugắrii
ignifugărilor
IGNIFUGÁRE s. f. Acțiunea de a ignifuga și rezultatul ei. – V. ignifuga. DOOM
ignifugáre s. f., g.-d. art. ignifugắrii
ignigen
IGNIGÉN, -Ă adj. (Rar) Care produce foc. [< fr. ignigène, lat. ignigenus].
ignigena
IGNIGÉN, -Ă adj. (Rar) Care produce foc. [< fr. ignigène, lat. ignigenus].
ignigene
IGNIGÉN, -Ă adj. (Rar) Care produce foc. [< fr. ignigène, lat. ignigenus].
ignigenei
IGNIGÉN, -Ă adj. (Rar) Care produce foc. [< fr. ignigène, lat. ignigenus].
ignigenele
IGNIGÉN, -Ă adj. (Rar) Care produce foc. [< fr. ignigène, lat. ignigenus].
ignigenelor
IGNIGÉN, -Ă adj. (Rar) Care produce foc. [< fr. ignigène, lat. ignigenus].
ignigeni
IGNIGÉN, -Ă adj. (Rar) Care produce foc. [< fr. ignigène, lat. ignigenus].
ignigenii
IGNIGÉN, -Ă adj. (Rar) Care produce foc. [< fr. ignigène, lat. ignigenus].
ignigenilor
IGNIGÉN, -Ă adj. (Rar) Care produce foc. [< fr. ignigène, lat. ignigenus].
ignigenul
IGNIGÉN, -Ă adj. (Rar) Care produce foc. [< fr. ignigène, lat. ignigenus].
ignigenului
IGNIGÉN, -Ă adj. (Rar) Care produce foc. [< fr. ignigène, lat. ignigenus].
ignipunctura
IGNIPUNCTÚRĂ s. f. (Med.) Aplicare a unor puncte de foc pe un țesut cu ajutorul cauterului. – Din fr. ignipuncture.
ignipuncturi
IGNIPUNCTÚRĂ s. f. (Med.) Aplicare a unor puncte de foc pe un țesut cu ajutorul cauterului. – Din fr. ignipuncture.
ignipuncturii
IGNIPUNCTÚRĂ s. f. (Med.) Aplicare a unor puncte de foc pe un țesut cu ajutorul cauterului. – Din fr. ignipuncture.
ignipuncturile
IGNIPUNCTÚRĂ s. f. (Med.) Aplicare a unor puncte de foc pe un țesut cu ajutorul cauterului. – Din fr. ignipuncture.
ignipuncturilor
IGNIPUNCTÚRĂ s. f. (Med.) Aplicare a unor puncte de foc pe un țesut cu ajutorul cauterului. – Din fr. ignipuncture.
ignitor
IGNITÓR, ignitoare, s. n. (Elt.) Electrod de aprindere la un ignitron. – Din fr. igniteur, engl. ignitor.
ignitroane
IGNITRÓN, ignitroane, s. n. (Elt.) Tub redresor cu un singur anod, cu descărcare în vapori de mercur și cu un electrod auxiliar de aprindere; excitron. – Din engl., fr. ignitron. DOOM
ignitrón (-ni-tron) s. n., pl. ignitroáne
ignitroanele
IGNITRÓN, ignitroane, s. n. (Elt.) Tub redresor cu un singur anod, cu descărcare în vapori de mercur și cu un electrod auxiliar de aprindere; excitron. – Din engl., fr. ignitron. DOOM
ignitrón (-ni-tron) s. n., pl. ignitroáne
ignitroanelor
IGNITRÓN, ignitroane, s. n. (Elt.) Tub redresor cu un singur anod, cu descărcare în vapori de mercur și cu un electrod auxiliar de aprindere; excitron. – Din engl., fr. ignitron. DOOM
ignitrón (-ni-tron) s. n., pl. ignitroáne
ignitron
IGNITRÓN, ignitroane, s. n. (Elt.) Tub redresor cu un singur anod, cu descărcare în vapori de mercur și cu un electrod auxiliar de aprindere; excitron. – Din engl., fr. ignitron. DOOM
ignitrón (-ni-tron) s. n., pl. ignitroáne
ignitronul
IGNITRÓN, ignitroane, s. n. (Elt.) Tub redresor cu un singur anod, cu descărcare în vapori de mercur și cu un electrod auxiliar de aprindere; excitron. – Din engl., fr. ignitron. DOOM
ignitrón (-ni-tron) s. n., pl. ignitroáne
ignitronului
IGNITRÓN, ignitroane, s. n. (Elt.) Tub redresor cu un singur anod, cu descărcare în vapori de mercur și cu un electrod auxiliar de aprindere; excitron. – Din engl., fr. ignitron. DOOM
ignitrón (-ni-tron) s. n., pl. ignitroáne
ignitubular
IGNITUBULÁR, -Ă, ignitubulari, -e, adj. (Tehn.; despre cazane) Prevăzut cu un cilindru prin care trec mai multe tuburi străbătute de flacără pentru vaporizarea apei. – Din fr. ignitubulaire.
ignitubulara
IGNITUBULÁR, -Ă, ignitubulari, -e, adj. (Tehn.; despre cazane) Prevăzut cu un cilindru prin care trec mai multe tuburi străbătute de flacără pentru vaporizarea apei. – Din fr. ignitubulaire.
ignitubulare
IGNITUBULÁR, -Ă, ignitubulari, -e, adj. (Tehn.; despre cazane) Prevăzut cu un cilindru prin care trec mai multe tuburi străbătute de flacără pentru vaporizarea apei. – Din fr. ignitubulaire.
ignitubularei
IGNITUBULÁR, -Ă, ignitubulari, -e, adj. (Tehn.; despre cazane) Prevăzut cu un cilindru prin care trec mai multe tuburi străbătute de flacără pentru vaporizarea apei. – Din fr. ignitubulaire.
ignitubularele
IGNITUBULÁR, -Ă, ignitubulari, -e, adj. (Tehn.; despre cazane) Prevăzut cu un cilindru prin care trec mai multe tuburi străbătute de flacără pentru vaporizarea apei. – Din fr. ignitubulaire.
ignitubularelor
IGNITUBULÁR, -Ă, ignitubulari, -e, adj. (Tehn.; despre cazane) Prevăzut cu un cilindru prin care trec mai multe tuburi străbătute de flacără pentru vaporizarea apei. – Din fr. ignitubulaire.
ignitubulari
IGNITUBULÁR, -Ă, ignitubulari, -e, adj. (Tehn.; despre cazane) Prevăzut cu un cilindru prin care trec mai multe tuburi străbătute de flacără pentru vaporizarea apei. – Din fr. ignitubulaire.
ignitubularii
IGNITUBULÁR, -Ă, ignitubulari, -e, adj. (Tehn.; despre cazane) Prevăzut cu un cilindru prin care trec mai multe tuburi străbătute de flacără pentru vaporizarea apei. – Din fr. ignitubulaire.
ignitubularilor
IGNITUBULÁR, -Ă, ignitubulari, -e, adj. (Tehn.; despre cazane) Prevăzut cu un cilindru prin care trec mai multe tuburi străbătute de flacără pentru vaporizarea apei. – Din fr. ignitubulaire.
ignitubularul
IGNITUBULÁR, -Ă, ignitubulari, -e, adj. (Tehn.; despre cazane) Prevăzut cu un cilindru prin care trec mai multe tuburi străbătute de flacără pentru vaporizarea apei. – Din fr. ignitubulaire.
ignitubularului
IGNITUBULÁR, -Ă, ignitubulari, -e, adj. (Tehn.; despre cazane) Prevăzut cu un cilindru prin care trec mai multe tuburi străbătute de flacără pentru vaporizarea apei. – Din fr. ignitubulaire.
igniția
IGNÍȚIE s. f. (Tehn.) Procedeu de aprindere prin intermediul unui ignitor; (impr.) aprindere (la automobil). – Din fr. ignition.
igniție
IGNÍȚIE s. f. (Tehn.) Procedeu de aprindere prin intermediul unui ignitor; (impr.) aprindere (la automobil). – Din fr. ignition.
igniției
IGNÍȚIE s. f. (Tehn.) Procedeu de aprindere prin intermediul unui ignitor; (impr.) aprindere (la automobil). – Din fr. ignition.
igniții
IGNÍȚIE s. f. (Tehn.) Procedeu de aprindere prin intermediul unui ignitor; (impr.) aprindere (la automobil). – Din fr. ignition.
ignobil
IGNÓBIL, -Ă, ignobili, -e, adj. (Livr.) Josnic, infam, mârșav, abject. – Din fr. ignoble, lat. ignobilis. DOOM
ignóbil (livr.) adj. m., s. m., pl. ignóbili; adj. f., s. f. ignóbilă, pl. ignóbile
ignobila
IGNÓBIL, -Ă, ignobili, -e, adj. (Livr.) Josnic, infam, mârșav, abject. – Din fr. ignoble, lat. ignobilis. DOOM
ignóbil (livr.) adj. m., s. m., pl. ignóbili; adj. f., s. f. ignóbilă, pl. ignóbile
ignobile
IGNÓBIL, -Ă, ignobili, -e, adj. (Livr.) Josnic, infam, mârșav, abject. – Din fr. ignoble, lat. ignobilis. DOOM
ignóbil (livr.) adj. m., s. m., pl. ignóbili; adj. f., s. f. ignóbilă, pl. ignóbile
ignobilei
IGNÓBIL, -Ă, ignobili, -e, adj. (Livr.) Josnic, infam, mârșav, abject. – Din fr. ignoble, lat. ignobilis. DOOM
ignóbil (livr.) adj. m., s. m., pl. ignóbili; adj. f., s. f. ignóbilă, pl. ignóbile
ignobilele
IGNÓBIL, -Ă, ignobili, -e, adj. (Livr.) Josnic, infam, mârșav, abject. – Din fr. ignoble, lat. ignobilis. DOOM
ignóbil (livr.) adj. m., s. m., pl. ignóbili; adj. f., s. f. ignóbilă, pl. ignóbile
ignobilelor
IGNÓBIL, -Ă, ignobili, -e, adj. (Livr.) Josnic, infam, mârșav, abject. – Din fr. ignoble, lat. ignobilis. DOOM
ignóbil (livr.) adj. m., s. m., pl. ignóbili; adj. f., s. f. ignóbilă, pl. ignóbile
ignobili
IGNÓBIL, -Ă, ignobili, -e, adj. (Livr.) Josnic, infam, mârșav, abject. – Din fr. ignoble, lat. ignobilis. DOOM
ignóbil (livr.) adj. m., s. m., pl. ignóbili; adj. f., s. f. ignóbilă, pl. ignóbile
ignobilii
IGNÓBIL, -Ă, ignobili, -e, adj. (Livr.) Josnic, infam, mârșav, abject. – Din fr. ignoble, lat. ignobilis. DOOM
ignóbil (livr.) adj. m., s. m., pl. ignóbili; adj. f., s. f. ignóbilă, pl. ignóbile
ignobililor
IGNÓBIL, -Ă, ignobili, -e, adj. (Livr.) Josnic, infam, mârșav, abject. – Din fr. ignoble, lat. ignobilis. DOOM
ignóbil (livr.) adj. m., s. m., pl. ignóbili; adj. f., s. f. ignóbilă, pl. ignóbile
ignobilul
IGNÓBIL, -Ă, ignobili, -e, adj. (Livr.) Josnic, infam, mârșav, abject. – Din fr. ignoble, lat. ignobilis. DOOM
ignóbil (livr.) adj. m., s. m., pl. ignóbili; adj. f., s. f. ignóbilă, pl. ignóbile
ignobilului
IGNÓBIL, -Ă, ignobili, -e, adj. (Livr.) Josnic, infam, mârșav, abject. – Din fr. ignoble, lat. ignobilis. DOOM
ignóbil (livr.) adj. m., s. m., pl. ignóbili; adj. f., s. f. ignóbilă, pl. ignóbile
ignominia
IGNOMINÍE, ignominii, s. f. (Livr.) Josnicie, infamie, mârșăvie. – Din fr. ignominie, lat. ignominia. DOOM
ignominíe (livr.) s. f., art. ignominía, g.-d. art. ignominíei; pl. ignominíi, art. ignominíile
ignominie
IGNOMINÍE, ignominii, s. f. (Livr.) Josnicie, infamie, mârșăvie. – Din fr. ignominie, lat. ignominia. DOOM
ignominíe (livr.) s. f., art. ignominía, g.-d. art. ignominíei; pl. ignominíi, art. ignominíile
ignominiei
IGNOMINÍE, ignominii, s. f. (Livr.) Josnicie, infamie, mârșăvie. – Din fr. ignominie, lat. ignominia. DOOM
ignominíe (livr.) s. f., art. ignominía, g.-d. art. ignominíei; pl. ignominíi, art. ignominíile
ignominii
IGNOMINÍE, ignominii, s. f. (Livr.) Josnicie, infamie, mârșăvie. – Din fr. ignominie, lat. ignominia. DOOM
ignominíe (livr.) s. f., art. ignominía, g.-d. art. ignominíei; pl. ignominíi, art. ignominíile
ignominiile
IGNOMINÍE, ignominii, s. f. (Livr.) Josnicie, infamie, mârșăvie. – Din fr. ignominie, lat. ignominia. DOOM
ignominíe (livr.) s. f., art. ignominía, g.-d. art. ignominíei; pl. ignominíi, art. ignominíile
ignominiilor
IGNOMINÍE, ignominii, s. f. (Livr.) Josnicie, infamie, mârșăvie. – Din fr. ignominie, lat. ignominia. DOOM
ignominíe (livr.) s. f., art. ignominía, g.-d. art. ignominíei; pl. ignominíi, art. ignominíile
ignor
IGNORÁ, ignor, vb. I. Tranz. 1. A nu ști, a nu cunoaște ceva. 2. A neglija în mod voit ceva sau pe cineva, a nu lua în seamă, a trece cu vederea, a face abstracție de... [Prez. ind. și: ignorez] – Din fr. ignorer, lat. ignorare. DOOM
!ignorá (a ~) (ig-no-/i-gno-) vb., ind. prez. 3 ignóră
ignora
IGNORÁ, ignor, vb. I. Tranz. 1. A nu ști, a nu cunoaște ceva. 2. A neglija în mod voit ceva sau pe cineva, a nu lua în seamă, a trece cu vederea, a face abstracție de... [Prez. ind. și: ignorez] – Din fr. ignorer, lat. ignorare. DOOM
!ignorá (a ~) (ig-no-/i-gno-) vb., ind. prez. 3 ignóră
ignora
IGNORÁ, ignorez, vb. I. Tranz. 1. A nu ști, a nu cunoaște ceva. 2. A neglija în mod voit ceva sau pe cineva, a nu lua în seamă, a trece cu vederea, a face abstracție de... – Din fr. ignorer, lat. ignorare.
ignorai
IGNORÁ, ignor, vb. I. Tranz. 1. A nu ști, a nu cunoaște ceva. 2. A neglija în mod voit ceva sau pe cineva, a nu lua în seamă, a trece cu vederea, a face abstracție de... [Prez. ind. și: ignorez] – Din fr. ignorer, lat. ignorare. DOOM
!ignorá (a ~) (ig-no-/i-gno-) vb., ind. prez. 3 ignóră
ignoram
IGNORÁ, ignor, vb. I. Tranz. 1. A nu ști, a nu cunoaște ceva. 2. A neglija în mod voit ceva sau pe cineva, a nu lua în seamă, a trece cu vederea, a face abstracție de... [Prez. ind. și: ignorez] – Din fr. ignorer, lat. ignorare. DOOM
!ignorá (a ~) (ig-no-/i-gno-) vb., ind. prez. 3 ignóră
ignorant
IGNORÁNT, -Ă, ignoranți, -te, adj., s. m. și f. (Om) incult, fără cunoștințe elementare; neștiutor. – Din fr. ignorant. DOOM
!ignoránt (ig-no-/i-gno-) adj. m., s. m., pl. ignoránți; adj. f., s. f. ignorántă, pl. ignoránte
ignorant
IGNORÁNT, -Ă, ignoranți, -te, adj., s. m. și f. (Om) incult, fără cunoștințe elementare; neștiutor. – Din fr. ignorant. DOOM
!ignoránt (ig-no-/i-gno-) adj. m., s. m., pl. ignoránți; adj. f., s. f. ignorántă, pl. ignoránte
ignoranta
IGNORÁNT, -Ă, ignoranți, -te, adj., s. m. și f. (Om) incult, fără cunoștințe elementare; neștiutor. – Din fr. ignorant. DOOM
!ignoránt (ig-no-/i-gno-) adj. m., s. m., pl. ignoránți; adj. f., s. f. ignorántă, pl. ignoránte
ignoranta
IGNORÁNT, -Ă, ignoranți, -te, adj., s. m. și f. (Om) incult, fără cunoștințe elementare; neștiutor. – Din fr. ignorant. DOOM
!ignoránt (ig-no-/i-gno-) adj. m., s. m., pl. ignoránți; adj. f., s. f. ignorántă, pl. ignoránte
ignorante
IGNORÁNT, -Ă, ignoranți, -te, adj., s. m. și f. (Om) incult, fără cunoștințe elementare; neștiutor. – Din fr. ignorant. DOOM
!ignoránt (ig-no-/i-gno-) adj. m., s. m., pl. ignoránți; adj. f., s. f. ignorántă, pl. ignoránte
ignorante
IGNORÁNT, -Ă, ignoranți, -te, adj., s. m. și f. (Om) incult, fără cunoștințe elementare; neștiutor. – Din fr. ignorant. DOOM
!ignoránt (ig-no-/i-gno-) adj. m., s. m., pl. ignoránți; adj. f., s. f. ignorántă, pl. ignoránte
ignorantei
IGNORÁNT, -Ă, ignoranți, -te, adj., s. m. și f. (Om) incult, fără cunoștințe elementare; neștiutor. – Din fr. ignorant. DOOM
!ignoránt (ig-no-/i-gno-) adj. m., s. m., pl. ignoránți; adj. f., s. f. ignorántă, pl. ignoránte
ignorantei
IGNORÁNT, -Ă, ignoranți, -te, adj., s. m. și f. (Om) incult, fără cunoștințe elementare; neștiutor. – Din fr. ignorant. DOOM
!ignoránt (ig-no-/i-gno-) adj. m., s. m., pl. ignoránți; adj. f., s. f. ignorántă, pl. ignoránte
ignorantele
IGNORÁNT, -Ă, ignoranți, -te, adj., s. m. și f. (Om) incult, fără cunoștințe elementare; neștiutor. – Din fr. ignorant. DOOM
!ignoránt (ig-no-/i-gno-) adj. m., s. m., pl. ignoránți; adj. f., s. f. ignorántă, pl. ignoránte
ignorantele
IGNORÁNT, -Ă, ignoranți, -te, adj., s. m. și f. (Om) incult, fără cunoștințe elementare; neștiutor. – Din fr. ignorant. DOOM
!ignoránt (ig-no-/i-gno-) adj. m., s. m., pl. ignoránți; adj. f., s. f. ignorántă, pl. ignoránte
ignorantelor
IGNORÁNT, -Ă, ignoranți, -te, adj., s. m. și f. (Om) incult, fără cunoștințe elementare; neștiutor. – Din fr. ignorant. DOOM
!ignoránt (ig-no-/i-gno-) adj. m., s. m., pl. ignoránți; adj. f., s. f. ignorántă, pl. ignoránte
ignorantelor
IGNORÁNT, -Ă, ignoranți, -te, adj., s. m. și f. (Om) incult, fără cunoștințe elementare; neștiutor. – Din fr. ignorant. DOOM
!ignoránt (ig-no-/i-gno-) adj. m., s. m., pl. ignoránți; adj. f., s. f. ignorántă, pl. ignoránte
ignorantul
IGNORÁNT, -Ă, ignoranți, -te, adj., s. m. și f. (Om) incult, fără cunoștințe elementare; neștiutor. – Din fr. ignorant. DOOM
!ignoránt (ig-no-/i-gno-) adj. m., s. m., pl. ignoránți; adj. f., s. f. ignorántă, pl. ignoránte
ignorantul
IGNORÁNT, -Ă, ignoranți, -te, adj., s. m. și f. (Om) incult, fără cunoștințe elementare; neștiutor. – Din fr. ignorant. DOOM
!ignoránt (ig-no-/i-gno-) adj. m., s. m., pl. ignoránți; adj. f., s. f. ignorántă, pl. ignoránte
ignorantului
IGNORÁNT, -Ă, ignoranți, -te, adj., s. m. și f. (Om) incult, fără cunoștințe elementare; neștiutor. – Din fr. ignorant. DOOM
!ignoránt (ig-no-/i-gno-) adj. m., s. m., pl. ignoránți; adj. f., s. f. ignorántă, pl. ignoránte
ignorantului
IGNORÁNT, -Ă, ignoranți, -te, adj., s. m. și f. (Om) incult, fără cunoștințe elementare; neștiutor. – Din fr. ignorant. DOOM
!ignoránt (ig-no-/i-gno-) adj. m., s. m., pl. ignoránți; adj. f., s. f. ignorántă, pl. ignoránte
ignoranța
IGNORÁNȚĂ s. f. 1. Lipsă de cunoștințe (elementare), de învățătură; incultură. 2. (Înv.) Faptul de a ignora, de a nu ști ceva. – Din fr. ignorance. DOOM
ignoránță (ig-no-/i-gno-) s. f., g.-d. art. ignoránței
ignoranțe
IGNORÁNȚĂ s. f. 1. Lipsă de cunoștințe (elementare), de învățătură; incultură. 2. (Înv.) Faptul de a ignora, de a nu ști ceva. – Din fr. ignorance. DOOM
ignoránță (ig-no-/i-gno-) s. f., g.-d. art. ignoránței
ignoranței
IGNORÁNȚĂ s. f. 1. Lipsă de cunoștințe (elementare), de învățătură; incultură. 2. (Înv.) Faptul de a ignora, de a nu ști ceva. – Din fr. ignorance. DOOM
ignoránță (ig-no-/i-gno-) s. f., g.-d. art. ignoránței
ignoranți
IGNORÁNT, -Ă, ignoranți, -te, adj., s. m. și f. (Om) incult, fără cunoștințe elementare; neștiutor. – Din fr. ignorant. DOOM
!ignoránt (ig-no-/i-gno-) adj. m., s. m., pl. ignoránți; adj. f., s. f. ignorántă, pl. ignoránte
ignoranți
IGNORÁNT, -Ă, ignoranți, -te, adj., s. m. și f. (Om) incult, fără cunoștințe elementare; neștiutor. – Din fr. ignorant. DOOM
!ignoránt (ig-no-/i-gno-) adj. m., s. m., pl. ignoránți; adj. f., s. f. ignorántă, pl. ignoránte
ignoranții
IGNORÁNT, -Ă, ignoranți, -te, adj., s. m. și f. (Om) incult, fără cunoștințe elementare; neștiutor. – Din fr. ignorant. DOOM
!ignoránt (ig-no-/i-gno-) adj. m., s. m., pl. ignoránți; adj. f., s. f. ignorántă, pl. ignoránte
ignoranții
IGNORÁNT, -Ă, ignoranți, -te, adj., s. m. și f. (Om) incult, fără cunoștințe elementare; neștiutor. – Din fr. ignorant. DOOM
!ignoránt (ig-no-/i-gno-) adj. m., s. m., pl. ignoránți; adj. f., s. f. ignorántă, pl. ignoránte
ignoranților
IGNORÁNT, -Ă, ignoranți, -te, adj., s. m. și f. (Om) incult, fără cunoștințe elementare; neștiutor. – Din fr. ignorant. DOOM
!ignoránt (ig-no-/i-gno-) adj. m., s. m., pl. ignoránți; adj. f., s. f. ignorántă, pl. ignoránte
ignoranților
IGNORÁNT, -Ă, ignoranți, -te, adj., s. m. și f. (Om) incult, fără cunoștințe elementare; neștiutor. – Din fr. ignorant. DOOM
!ignoránt (ig-no-/i-gno-) adj. m., s. m., pl. ignoránți; adj. f., s. f. ignorántă, pl. ignoránte
ignorare
IGNORÁ, ignor, vb. I. Tranz. 1. A nu ști, a nu cunoaște ceva. 2. A neglija în mod voit ceva sau pe cineva, a nu lua în seamă, a trece cu vederea, a face abstracție de... [Prez. ind. și: ignorez] – Din fr. ignorer, lat. ignorare. DOOM
!ignorá (a ~) (ig-no-/i-gno-) vb., ind. prez. 3 ignóră
ignorare
IGNORÁRE, ignorări, s. f. Faptul de a ignora. – V. ignora. DOOM
!ignoráre (ig-no-/i-gno-) s. f., g.-d. art. ignorắrii; pl. ignorắri
ignorarea
IGNORÁRE, ignorări, s. f. Faptul de a ignora. – V. ignora. DOOM
!ignoráre (ig-no-/i-gno-) s. f., g.-d. art. ignorắrii; pl. ignorắri
ignorară
IGNORÁ, ignor, vb. I. Tranz. 1. A nu ști, a nu cunoaște ceva. 2. A neglija în mod voit ceva sau pe cineva, a nu lua în seamă, a trece cu vederea, a face abstracție de... [Prez. ind. și: ignorez] – Din fr. ignorer, lat. ignorare. DOOM
!ignorá (a ~) (ig-no-/i-gno-) vb., ind. prez. 3 ignóră
ignorarăm
IGNORÁ, ignor, vb. I. Tranz. 1. A nu ști, a nu cunoaște ceva. 2. A neglija în mod voit ceva sau pe cineva, a nu lua în seamă, a trece cu vederea, a face abstracție de... [Prez. ind. și: ignorez] – Din fr. ignorer, lat. ignorare. DOOM
!ignorá (a ~) (ig-no-/i-gno-) vb., ind. prez. 3 ignóră
ignorarăți
IGNORÁ, ignor, vb. I. Tranz. 1. A nu ști, a nu cunoaște ceva. 2. A neglija în mod voit ceva sau pe cineva, a nu lua în seamă, a trece cu vederea, a face abstracție de... [Prez. ind. și: ignorez] – Din fr. ignorer, lat. ignorare. DOOM
!ignorá (a ~) (ig-no-/i-gno-) vb., ind. prez. 3 ignóră
ignorase
IGNORÁ, ignor, vb. I. Tranz. 1. A nu ști, a nu cunoaște ceva. 2. A neglija în mod voit ceva sau pe cineva, a nu lua în seamă, a trece cu vederea, a face abstracție de... [Prez. ind. și: ignorez] – Din fr. ignorer, lat. ignorare. DOOM
!ignorá (a ~) (ig-no-/i-gno-) vb., ind. prez. 3 ignóră
ignorasem
IGNORÁ, ignor, vb. I. Tranz. 1. A nu ști, a nu cunoaște ceva. 2. A neglija în mod voit ceva sau pe cineva, a nu lua în seamă, a trece cu vederea, a face abstracție de... [Prez. ind. și: ignorez] – Din fr. ignorer, lat. ignorare. DOOM
!ignorá (a ~) (ig-no-/i-gno-) vb., ind. prez. 3 ignóră
ignoraseră
IGNORÁ, ignor, vb. I. Tranz. 1. A nu ști, a nu cunoaște ceva. 2. A neglija în mod voit ceva sau pe cineva, a nu lua în seamă, a trece cu vederea, a face abstracție de... [Prez. ind. și: ignorez] – Din fr. ignorer, lat. ignorare. DOOM
!ignorá (a ~) (ig-no-/i-gno-) vb., ind. prez. 3 ignóră
ignoraserăm
IGNORÁ, ignor, vb. I. Tranz. 1. A nu ști, a nu cunoaște ceva. 2. A neglija în mod voit ceva sau pe cineva, a nu lua în seamă, a trece cu vederea, a face abstracție de... [Prez. ind. și: ignorez] – Din fr. ignorer, lat. ignorare. DOOM
!ignorá (a ~) (ig-no-/i-gno-) vb., ind. prez. 3 ignóră
ignoraserăți
IGNORÁ, ignor, vb. I. Tranz. 1. A nu ști, a nu cunoaște ceva. 2. A neglija în mod voit ceva sau pe cineva, a nu lua în seamă, a trece cu vederea, a face abstracție de... [Prez. ind. și: ignorez] – Din fr. ignorer, lat. ignorare. DOOM
!ignorá (a ~) (ig-no-/i-gno-) vb., ind. prez. 3 ignóră
ignoraseși
IGNORÁ, ignor, vb. I. Tranz. 1. A nu ști, a nu cunoaște ceva. 2. A neglija în mod voit ceva sau pe cineva, a nu lua în seamă, a trece cu vederea, a face abstracție de... [Prez. ind. și: ignorez] – Din fr. ignorer, lat. ignorare. DOOM
!ignorá (a ~) (ig-no-/i-gno-) vb., ind. prez. 3 ignóră
ignoraseți
IGNORÁ, ignor, vb. I. Tranz. 1. A nu ști, a nu cunoaște ceva. 2. A neglija în mod voit ceva sau pe cineva, a nu lua în seamă, a trece cu vederea, a face abstracție de... [Prez. ind. și: ignorez] – Din fr. ignorer, lat. ignorare. DOOM
!ignorá (a ~) (ig-no-/i-gno-) vb., ind. prez. 3 ignóră
ignorat
IGNORÁ, ignor, vb. I. Tranz. 1. A nu ști, a nu cunoaște ceva. 2. A neglija în mod voit ceva sau pe cineva, a nu lua în seamă, a trece cu vederea, a face abstracție de... [Prez. ind. și: ignorez] – Din fr. ignorer, lat. ignorare. DOOM
!ignorá (a ~) (ig-no-/i-gno-) vb., ind. prez. 3 ignóră
ignorat
IGNORÁT, -Ă, ignorați, -te, adj. 1. Care nu este cunoscut. 2. Care nu este luat în seamă. – V. ignora.
ignorata
IGNORÁT, -Ă, ignorați, -te, adj. 1. Care nu este cunoscut. 2. Care nu este luat în seamă. – V. ignora.
ignorate
IGNORÁT, -Ă, ignorați, -te, adj. 1. Care nu este cunoscut. 2. Care nu este luat în seamă. – V. ignora.
ignoratei
IGNORÁT, -Ă, ignorați, -te, adj. 1. Care nu este cunoscut. 2. Care nu este luat în seamă. – V. ignora.
ignoratele
IGNORÁT, -Ă, ignorați, -te, adj. 1. Care nu este cunoscut. 2. Care nu este luat în seamă. – V. ignora.
ignoratelor
IGNORÁT, -Ă, ignorați, -te, adj. 1. Care nu este cunoscut. 2. Care nu este luat în seamă. – V. ignora.
ignoratio
IGNORÁTIO ELÉNCHI loc. s. f. Eroare logică constând în substituirea involuntară sau sofistică a tezei de demonstrat printr-o altă teză. [Pr.: -ți-o-] – Loc. lat. DOOM
ignorátio elénchi (lat.) [ti pron. ți] (ig-no-, -ti-o, -chi/i-gno-) loc. s. f.
ignoratul
IGNORÁT, -Ă, ignorați, -te, adj. 1. Care nu este cunoscut. 2. Care nu este luat în seamă. – V. ignora.
ignoratului
IGNORÁT, -Ă, ignorați, -te, adj. 1. Care nu este cunoscut. 2. Care nu este luat în seamă. – V. ignora.
ignorau
IGNORÁ, ignor, vb. I. Tranz. 1. A nu ști, a nu cunoaște ceva. 2. A neglija în mod voit ceva sau pe cineva, a nu lua în seamă, a trece cu vederea, a face abstracție de... [Prez. ind. și: ignorez] – Din fr. ignorer, lat. ignorare. DOOM
!ignorá (a ~) (ig-no-/i-gno-) vb., ind. prez. 3 ignóră
ignorași
IGNORÁ, ignor, vb. I. Tranz. 1. A nu ști, a nu cunoaște ceva. 2. A neglija în mod voit ceva sau pe cineva, a nu lua în seamă, a trece cu vederea, a face abstracție de... [Prez. ind. și: ignorez] – Din fr. ignorer, lat. ignorare. DOOM
!ignorá (a ~) (ig-no-/i-gno-) vb., ind. prez. 3 ignóră
ignorați
IGNORÁ, ignor, vb. I. Tranz. 1. A nu ști, a nu cunoaște ceva. 2. A neglija în mod voit ceva sau pe cineva, a nu lua în seamă, a trece cu vederea, a face abstracție de... [Prez. ind. și: ignorez] – Din fr. ignorer, lat. ignorare. DOOM
!ignorá (a ~) (ig-no-/i-gno-) vb., ind. prez. 3 ignóră
ignorați
IGNORÁT, -Ă, ignorați, -te, adj. 1. Care nu este cunoscut. 2. Care nu este luat în seamă. – V. ignora.
ignorații
IGNORÁT, -Ă, ignorați, -te, adj. 1. Care nu este cunoscut. 2. Care nu este luat în seamă. – V. ignora.
ignoraților
IGNORÁT, -Ă, ignorați, -te, adj. 1. Care nu este cunoscut. 2. Care nu este luat în seamă. – V. ignora.
ignore
IGNORÁ, ignor, vb. I. Tranz. 1. A nu ști, a nu cunoaște ceva. 2. A neglija în mod voit ceva sau pe cineva, a nu lua în seamă, a trece cu vederea, a face abstracție de... [Prez. ind. și: ignorez] – Din fr. ignorer, lat. ignorare. DOOM
!ignorá (a ~) (ig-no-/i-gno-) vb., ind. prez. 3 ignóră
ignori
IGNORÁ, ignor, vb. I. Tranz. 1. A nu ști, a nu cunoaște ceva. 2. A neglija în mod voit ceva sau pe cineva, a nu lua în seamă, a trece cu vederea, a face abstracție de... [Prez. ind. și: ignorez] – Din fr. ignorer, lat. ignorare. DOOM
!ignorá (a ~) (ig-no-/i-gno-) vb., ind. prez. 3 ignóră
ignorând
IGNORÁ, ignor, vb. I. Tranz. 1. A nu ști, a nu cunoaște ceva. 2. A neglija în mod voit ceva sau pe cineva, a nu lua în seamă, a trece cu vederea, a face abstracție de... [Prez. ind. și: ignorez] – Din fr. ignorer, lat. ignorare. DOOM
!ignorá (a ~) (ig-no-/i-gno-) vb., ind. prez. 3 ignóră
ignorînd
IGNORÁ, ignor, vb. I. Tranz. 1. A nu ști, a nu cunoaște ceva. 2. A neglija în mod voit ceva sau pe cineva, a nu lua în seamă, a trece cu vederea, a face abstracție de... [Prez. ind. și: ignorez] – Din fr. ignorer, lat. ignorare. DOOM
!ignorá (a ~) (ig-no-/i-gno-) vb., ind. prez. 3 ignóră
ignorări
IGNORÁRE, ignorări, s. f. Faptul de a ignora. – V. ignora. DOOM
!ignoráre (ig-no-/i-gno-) s. f., g.-d. art. ignorắrii; pl. ignorắri
ignorării
IGNORÁRE, ignorări, s. f. Faptul de a ignora. – V. ignora. DOOM
!ignoráre (ig-no-/i-gno-) s. f., g.-d. art. ignorắrii; pl. ignorắri
ignorările
IGNORÁRE, ignorări, s. f. Faptul de a ignora. – V. ignora. DOOM
!ignoráre (ig-no-/i-gno-) s. f., g.-d. art. ignorắrii; pl. ignorắri
ignorărilor
IGNORÁRE, ignorări, s. f. Faptul de a ignora. – V. ignora. DOOM
!ignoráre (ig-no-/i-gno-) s. f., g.-d. art. ignorắrii; pl. ignorắri
igrasia
IGRASÍE s. f. Umezeală persistentă a pereților de zidărie ai unei construcții, datorată apei reținute în porii materialelor din care sunt executați. ◊ Expr. (Fam. și arg.) A avea igrasie la cap (sau la mansardă) = a fi prost, zăpăcit sau nebun. – Din ngr. igrasía. DOOM
igrasíe (i-gra-) s. f., art. igrasía, g.-d. igrasíi, art. igrasíei
igrasie
IGRASÍE s. f. Umezeală persistentă a pereților de zidărie ai unei construcții, datorată apei reținute în porii materialelor din care sunt executați. ◊ Expr. (Fam. și arg.) A avea igrasie la cap (sau la mansardă) = a fi prost, zăpăcit sau nebun. – Din ngr. igrasía. DOOM
igrasíe (i-gra-) s. f., art. igrasía, g.-d. igrasíi, art. igrasíei
igrasiei
IGRASÍE s. f. Umezeală persistentă a pereților de zidărie ai unei construcții, datorată apei reținute în porii materialelor din care sunt executați. ◊ Expr. (Fam. și arg.) A avea igrasie la cap (sau la mansardă) = a fi prost, zăpăcit sau nebun. – Din ngr. igrasía. DOOM
igrasíe (i-gra-) s. f., art. igrasía, g.-d. igrasíi, art. igrasíei
igrasii
IGRASÍE s. f. Umezeală persistentă a pereților de zidărie ai unei construcții, datorată apei reținute în porii materialelor din care sunt executați. ◊ Expr. (Fam. și arg.) A avea igrasie la cap (sau la mansardă) = a fi prost, zăpăcit sau nebun. – Din ngr. igrasía. DOOM
igrasíe (i-gra-) s. f., art. igrasía, g.-d. igrasíi, art. igrasíei
igrasioasa
IGRASIÓS, -OÁSĂ, igrasioși, -oase, adj. (Despre pereți) Care are igrasie; umed. [Pr.: -si-os] – Igrasie + suf. -os. DOOM
igrasiós (i-gra-si-os) adj. m., pl. igrasióși; f. igrasioásă, pl. igrasioáse
igrasioase
IGRASIÓS, -OÁSĂ, igrasioși, -oase, adj. (Despre pereți) Care are igrasie; umed. [Pr.: -si-os] – Igrasie + suf. -os. DOOM
igrasiós (i-gra-si-os) adj. m., pl. igrasióși; f. igrasioásă, pl. igrasioáse
igrasioasei
IGRASIÓS, -OÁSĂ, igrasioși, -oase, adj. (Despre pereți) Care are igrasie; umed. [Pr.: -si-os] – Igrasie + suf. -os. DOOM
igrasiós (i-gra-si-os) adj. m., pl. igrasióși; f. igrasioásă, pl. igrasioáse
igrasioasele
IGRASIÓS, -OÁSĂ, igrasioși, -oase, adj. (Despre pereți) Care are igrasie; umed. [Pr.: -si-os] – Igrasie + suf. -os. DOOM
igrasiós (i-gra-si-os) adj. m., pl. igrasióși; f. igrasioásă, pl. igrasioáse
igrasioaselor
IGRASIÓS, -OÁSĂ, igrasioși, -oase, adj. (Despre pereți) Care are igrasie; umed. [Pr.: -si-os] – Igrasie + suf. -os. DOOM
igrasiós (i-gra-si-os) adj. m., pl. igrasióși; f. igrasioásă, pl. igrasioáse
igrasios
IGRASIÓS, -OÁSĂ, igrasioși, -oase, adj. (Despre pereți) Care are igrasie; umed. [Pr.: -si-os] – Igrasie + suf. -os. DOOM
igrasiós (i-gra-si-os) adj. m., pl. igrasióși; f. igrasioásă, pl. igrasioáse
igrasiosul
IGRASIÓS, -OÁSĂ, igrasioși, -oase, adj. (Despre pereți) Care are igrasie; umed. [Pr.: -si-os] – Igrasie + suf. -os. DOOM
igrasiós (i-gra-si-os) adj. m., pl. igrasióși; f. igrasioásă, pl. igrasioáse
igrasiosului
IGRASIÓS, -OÁSĂ, igrasioși, -oase, adj. (Despre pereți) Care are igrasie; umed. [Pr.: -si-os] – Igrasie + suf. -os. DOOM
igrasiós (i-gra-si-os) adj. m., pl. igrasióși; f. igrasioásă, pl. igrasioáse
igrasioși
IGRASIÓS, -OÁSĂ, igrasioși, -oase, adj. (Despre pereți) Care are igrasie; umed. [Pr.: -si-os] – Igrasie + suf. -os. DOOM
igrasiós (i-gra-si-os) adj. m., pl. igrasióși; f. igrasioásă, pl. igrasioáse
igrasioșii
IGRASIÓS, -OÁSĂ, igrasioși, -oase, adj. (Despre pereți) Care are igrasie; umed. [Pr.: -si-os] – Igrasie + suf. -os. DOOM
igrasiós (i-gra-si-os) adj. m., pl. igrasióși; f. igrasioásă, pl. igrasioáse
igrasioșilor
IGRASIÓS, -OÁSĂ, igrasioși, -oase, adj. (Despre pereți) Care are igrasie; umed. [Pr.: -si-os] – Igrasie + suf. -os. DOOM
igrasiós (i-gra-si-os) adj. m., pl. igrasióși; f. igrasioásă, pl. igrasioáse
iguan
IGUÁN s.m. v. iguană.
iguana
IGUÁNĂ, iguane, s. f. (La pl.) Gen de șopârle mari din America de Sud, în regiunile tropicale și subtropicale, viu colorate, cu o creastă dințată pe spate, vânate pentru carnea și pentru ouăle lor (Iguana); (și la sg.) animal care face parte din acest gen. – Din fr. iguane. DOOM
iguánă (-gua-) s. f., g.-d. art. iguánei; pl. iguáne
iguane
IGUÁNĂ, iguane, s. f. (La pl.) Gen de șopârle mari din America de Sud, în regiunile tropicale și subtropicale, viu colorate, cu o creastă dințată pe spate, vânate pentru carnea și pentru ouăle lor (Iguana); (și la sg.) animal care face parte din acest gen. – Din fr. iguane. DOOM
iguánă (-gua-) s. f., g.-d. art. iguánei; pl. iguáne
iguanei
IGUÁNĂ, iguane, s. f. (La pl.) Gen de șopârle mari din America de Sud, în regiunile tropicale și subtropicale, viu colorate, cu o creastă dințată pe spate, vânate pentru carnea și pentru ouăle lor (Iguana); (și la sg.) animal care face parte din acest gen. – Din fr. iguane. DOOM
iguánă (-gua-) s. f., g.-d. art. iguánei; pl. iguáne
iguanele
IGUÁNĂ, iguane, s. f. (La pl.) Gen de șopârle mari din America de Sud, în regiunile tropicale și subtropicale, viu colorate, cu o creastă dințată pe spate, vânate pentru carnea și pentru ouăle lor (Iguana); (și la sg.) animal care face parte din acest gen. – Din fr. iguane. DOOM
iguánă (-gua-) s. f., g.-d. art. iguánei; pl. iguáne
iguanelor
IGUÁNĂ, iguane, s. f. (La pl.) Gen de șopârle mari din America de Sud, în regiunile tropicale și subtropicale, viu colorate, cu o creastă dințată pe spate, vânate pentru carnea și pentru ouăle lor (Iguana); (și la sg.) animal care face parte din acest gen. – Din fr. iguane. DOOM
iguánă (-gua-) s. f., g.-d. art. iguánei; pl. iguáne
iguanodon
IGUANODÓN, iguanodoni, s. m. (La pl.) Gen de reptile fosile uriașe, bipede, din ordinul dinozaurienilor, cu corpul terminat printr-o coadă enormă, care le servea drept sprijin în timpul șederii pe loc; (și la sg.) animal care făcea parte din acest gen. – Din fr. iguanodon. DOOM
iguanodón (-gua-) s. m., pl. iguanodóni
iguanodoni
IGUANODÓN, iguanodoni, s. m. (La pl.) Gen de reptile fosile uriașe, bipede, din ordinul dinozaurienilor, cu corpul terminat printr-o coadă enormă, care le servea drept sprijin în timpul șederii pe loc; (și la sg.) animal care făcea parte din acest gen. – Din fr. iguanodon. DOOM
iguanodón (-gua-) s. m., pl. iguanodóni
iguanodonii
IGUANODÓN, iguanodoni, s. m. (La pl.) Gen de reptile fosile uriașe, bipede, din ordinul dinozaurienilor, cu corpul terminat printr-o coadă enormă, care le servea drept sprijin în timpul șederii pe loc; (și la sg.) animal care făcea parte din acest gen. – Din fr. iguanodon. DOOM
iguanodón (-gua-) s. m., pl. iguanodóni
iguanodonilor
IGUANODÓN, iguanodoni, s. m. (La pl.) Gen de reptile fosile uriașe, bipede, din ordinul dinozaurienilor, cu corpul terminat printr-o coadă enormă, care le servea drept sprijin în timpul șederii pe loc; (și la sg.) animal care făcea parte din acest gen. – Din fr. iguanodon. DOOM
iguanodón (-gua-) s. m., pl. iguanodóni
iguanodonul
IGUANODÓN, iguanodoni, s. m. (La pl.) Gen de reptile fosile uriașe, bipede, din ordinul dinozaurienilor, cu corpul terminat printr-o coadă enormă, care le servea drept sprijin în timpul șederii pe loc; (și la sg.) animal care făcea parte din acest gen. – Din fr. iguanodon. DOOM
iguanodón (-gua-) s. m., pl. iguanodóni
iguanodonului
IGUANODÓN, iguanodoni, s. m. (La pl.) Gen de reptile fosile uriașe, bipede, din ordinul dinozaurienilor, cu corpul terminat printr-o coadă enormă, care le servea drept sprijin în timpul șederii pe loc; (și la sg.) animal care făcea parte din acest gen. – Din fr. iguanodon. DOOM
iguanodón (-gua-) s. m., pl. iguanodóni