ic
IC, icuri, s. n. (Reg.) Pană de despicat lemne. – Din magh. ík (lit. ék).
icar
Icar = Icarus.
icariu
Icariu = Icarius.
icarius
Icarius 1. Tatăl Erigonei. Era un atenian care i-a dat adăpost lui Dionysus în vremea cînd zeul cutreiera Attica. Drept mulțumire, acesta l-a învățat să cultive vița de vie. Icarius le-a dat să bea din vinul său unor ciobani, care, îmbătîndu-se, l-au ucis. Moartea lui a fost răzbunată de Dionysus (v. Erigone 1). 2. Unul dintre fiii lui Oebalus, regele din Lacedaemon. Era frate cu Tyndareus și tatăl Penelopei. Pentru a înlătura orice conflict între pretendenții fetei lui, Icarius a instituit o întrecere pentru mîna ei. În felul acesta Penelope a revenit lui Odysseus, cîștigătorul întrecerii.
icarus
Icarus, fiul lui Daedalus. A fost închis, împreună cu tatăl său, de către regele Minos în faimosul labirint (v. Daedalus). Vrînd să atingă soarele cu aripile lui de ceară, Icarus s-a prăbușit, aflîndu-și moartea în apele mării.
icastic
ICÁSTIC, -Ă adj. (Liv.) Care reprezintă realitatea în imagini artistice. [Cf. it. icastico].
icastica
ICÁSTIC, -Ă adj. (Liv.) Care reprezintă realitatea în imagini artistice. [Cf. it. icastico].
icastica
ICÁSTICĂ s.f. (Liv.) Arta de a reprezenta realitatea în imagini. [< it. icastica, cf. gr. eikastike – reprezentativ].
icastice
ICÁSTIC, -Ă adj. (Liv.) Care reprezintă realitatea în imagini artistice. [Cf. it. icastico].
icasticei
ICÁSTIC, -Ă adj. (Liv.) Care reprezintă realitatea în imagini artistice. [Cf. it. icastico].
icasticele
ICÁSTIC, -Ă adj. (Liv.) Care reprezintă realitatea în imagini artistice. [Cf. it. icastico].
icasticelor
ICÁSTIC, -Ă adj. (Liv.) Care reprezintă realitatea în imagini artistice. [Cf. it. icastico].
icastici
ICÁSTIC, -Ă adj. (Liv.) Care reprezintă realitatea în imagini artistice. [Cf. it. icastico].
icastici
ICÁSTICĂ s.f. (Liv.) Arta de a reprezenta realitatea în imagini. [< it. icastica, cf. gr. eikastike – reprezentativ].
icasticii
ICÁSTIC, -Ă adj. (Liv.) Care reprezintă realitatea în imagini artistice. [Cf. it. icastico].
icasticii
ICÁSTICĂ s.f. (Liv.) Arta de a reprezenta realitatea în imagini. [< it. icastica, cf. gr. eikastike – reprezentativ].
icasticilor
ICÁSTIC, -Ă adj. (Liv.) Care reprezintă realitatea în imagini artistice. [Cf. it. icastico].
icasticul
ICÁSTIC, -Ă adj. (Liv.) Care reprezintă realitatea în imagini artistice. [Cf. it. icastico].
icasticului
ICÁSTIC, -Ă adj. (Liv.) Care reprezintă realitatea în imagini artistice. [Cf. it. icastico].
icea
ICI adv. (Pop.) Aici. ◊ (Pe) ici, (pe) colo sau ici și colo ori ici și ici, ba ici, ba colo = din loc în loc, la distanțe mari. [Var.: ícea adv.] – Lat. *hic-ce. DOOM
ici-cólo adv.
iceberg
ÍCEBERG s. n. v. aisberg.
ichi
ICHI, ichiuri, s. n. (La jocul de arșice) Arșic mai mare (și plumbuit) cu care se lovesc celelalte arșice în timpul jocului. – Din tc. yek. DOOM
ichi s. n., art. íchiul (-chiul); pl. íchiuri
ichilic
ICHILÍC, ichilici, s. m. 1. Veche unitate de măsură de capacitate, egală cu 50 de dramuri. 2. Monedă de argint turcească, care a circulat în țările române, în prima jumătate a sec. XIX. – Din tc. ikilik. DOOM
ichilíc s. m., pl. ichilíci
ichilici
ICHILÍC, ichilici, s. m. 1. Veche unitate de măsură de capacitate, egală cu 50 de dramuri. 2. Monedă de argint turcească, care a circulat în țările române, în prima jumătate a sec. XIX. – Din tc. ikilik. DOOM
ichilíc s. m., pl. ichilíci
ichilicii
ICHILÍC, ichilici, s. m. 1. Veche unitate de măsură de capacitate, egală cu 50 de dramuri. 2. Monedă de argint turcească, care a circulat în țările române, în prima jumătate a sec. XIX. – Din tc. ikilik. DOOM
ichilíc s. m., pl. ichilíci
ichilicilor
ICHILÍC, ichilici, s. m. 1. Veche unitate de măsură de capacitate, egală cu 50 de dramuri. 2. Monedă de argint turcească, care a circulat în țările române, în prima jumătate a sec. XIX. – Din tc. ikilik. DOOM
ichilíc s. m., pl. ichilíci
ichilicul
ICHILÍC, ichilici, s. m. 1. Veche unitate de măsură de capacitate, egală cu 50 de dramuri. 2. Monedă de argint turcească, care a circulat în țările române, în prima jumătate a sec. XIX. – Din tc. ikilik. DOOM
ichilíc s. m., pl. ichilíci
ichilicului
ICHILÍC, ichilici, s. m. 1. Veche unitate de măsură de capacitate, egală cu 50 de dramuri. 2. Monedă de argint turcească, care a circulat în țările române, în prima jumătate a sec. XIX. – Din tc. ikilik. DOOM
ichilíc s. m., pl. ichilíci
ichilâc
ichilîc (ichilîci), s. m. – Monedă turcească de doi piaștri. – Var. ichilic, echilîc. Tc. ikilik (Șeineanu, III, 67).
ichiul
ICHI, ichiuri, s. n. (La jocul de arșice) Arșic mai mare (și plumbuit) cu care se lovesc celelalte arșice în timpul jocului. – Din tc. yek. DOOM
ichi s. n., art. íchiul (-chiul); pl. íchiuri
ichiului
ICHI, ichiuri, s. n. (La jocul de arșice) Arșic mai mare (și plumbuit) cu care se lovesc celelalte arșice în timpul jocului. – Din tc. yek. DOOM
ichi s. n., art. íchiul (-chiul); pl. íchiuri
ichiuri
ICHI, ichiuri, s. n. (La jocul de arșice) Arșic mai mare (și plumbuit) cu care se lovesc celelalte arșice în timpul jocului. – Din tc. yek. DOOM
ichi s. n., art. íchiul (-chiul); pl. íchiuri
ichiurile
ICHI, ichiuri, s. n. (La jocul de arșice) Arșic mai mare (și plumbuit) cu care se lovesc celelalte arșice în timpul jocului. – Din tc. yek. DOOM
ichi s. n., art. íchiul (-chiul); pl. íchiuri
ichiurilor
ICHI, ichiuri, s. n. (La jocul de arșice) Arșic mai mare (și plumbuit) cu care se lovesc celelalte arșice în timpul jocului. – Din tc. yek. DOOM
ichi s. n., art. íchiul (-chiul); pl. íchiuri
ichneumon
ICHNEUMÓN s.m. v. ihneumon.
ichtio
IHTIO- Element prim de compunere savantă cu sensul de „(referitor la) pește”. [Pron. -ti-o-. / < fr. ichtyo-, cf. gr. ichthys].
ici
ICI adv. (Pop.) Aici. ◊ (Pe) ici, (pe) colo sau ici și colo ori ici și ici, ba ici, ba colo = din loc în loc, la distanțe mari. [Var.: ícea adv.] – Lat. *hic-ce. DOOM
ici-cólo adv.
icioglan
ICIOLÁN s. m. v. icioglan. DOOM
icioglán (înv.) (-cio-glan) s. m., pl. iciogláni
icioglani
ICIOLÁN s. m. v. icioglan. DOOM
icioglán (înv.) (-cio-glan) s. m., pl. iciogláni
icioglanii
ICIOLÁN s. m. v. icioglan. DOOM
icioglán (înv.) (-cio-glan) s. m., pl. iciogláni
icioglanilor
ICIOLÁN s. m. v. icioglan. DOOM
icioglán (înv.) (-cio-glan) s. m., pl. iciogláni
icioglanul
ICIOLÁN s. m. v. icioglan. DOOM
icioglán (înv.) (-cio-glan) s. m., pl. iciogláni
icioglanului
ICIOLÁN s. m. v. icioglan. DOOM
icioglán (înv.) (-cio-glan) s. m., pl. iciogláni
iciolan
ICIOLÁN s. m. v. icioglan. DOOM
icioglán (înv.) (-cio-glan) s. m., pl. iciogláni
icnea
ICNÍ, icnesc, vb. IV. Intranz. 1. A geme, a gâfâi adânc și scurt (din cauza efortului, a unei izbiri, a durerii). 2. A produce sunetele caracteristice sughițului, vomitării etc. – Din bg. iknah. DOOM
icní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. icnésc, imperf. 3 sg. icneá; conj. prez. 3 să icneáscă
icneai
ICNÍ, icnesc, vb. IV. Intranz. 1. A geme, a gâfâi adânc și scurt (din cauza efortului, a unei izbiri, a durerii). 2. A produce sunetele caracteristice sughițului, vomitării etc. – Din bg. iknah. DOOM
icní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. icnésc, imperf. 3 sg. icneá; conj. prez. 3 să icneáscă
icneala
ICNEÁLĂ, icneli, s. f. Icnet. – Icni + suf. -eală. DOOM
icneálă s. f., g.-d. art. icnélii; pl. icnéli
icneam
ICNÍ, icnesc, vb. IV. Intranz. 1. A geme, a gâfâi adânc și scurt (din cauza efortului, a unei izbiri, a durerii). 2. A produce sunetele caracteristice sughițului, vomitării etc. – Din bg. iknah. DOOM
icní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. icnésc, imperf. 3 sg. icneá; conj. prez. 3 să icneáscă
icnească
ICNÍ, icnesc, vb. IV. Intranz. 1. A geme, a gâfâi adânc și scurt (din cauza efortului, a unei izbiri, a durerii). 2. A produce sunetele caracteristice sughițului, vomitării etc. – Din bg. iknah. DOOM
icní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. icnésc, imperf. 3 sg. icneá; conj. prez. 3 să icneáscă
icneau
ICNÍ, icnesc, vb. IV. Intranz. 1. A geme, a gâfâi adânc și scurt (din cauza efortului, a unei izbiri, a durerii). 2. A produce sunetele caracteristice sughițului, vomitării etc. – Din bg. iknah. DOOM
icní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. icnésc, imperf. 3 sg. icneá; conj. prez. 3 să icneáscă
icneați
ICNÍ, icnesc, vb. IV. Intranz. 1. A geme, a gâfâi adânc și scurt (din cauza efortului, a unei izbiri, a durerii). 2. A produce sunetele caracteristice sughițului, vomitării etc. – Din bg. iknah. DOOM
icní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. icnésc, imperf. 3 sg. icneá; conj. prez. 3 să icneáscă
icneli
ICNEÁLĂ, icneli, s. f. Icnet. – Icni + suf. -eală. DOOM
icneálă s. f., g.-d. art. icnélii; pl. icnéli
icnelii
ICNEÁLĂ, icneli, s. f. Icnet. – Icni + suf. -eală. DOOM
icneálă s. f., g.-d. art. icnélii; pl. icnéli
icnelile
ICNEÁLĂ, icneli, s. f. Icnet. – Icni + suf. -eală. DOOM
icneálă s. f., g.-d. art. icnélii; pl. icnéli
icnelilor
ICNEÁLĂ, icneli, s. f. Icnet. – Icni + suf. -eală. DOOM
icneálă s. f., g.-d. art. icnélii; pl. icnéli
icnesc
ICNÍ, icnesc, vb. IV. Intranz. 1. A geme, a gâfâi adânc și scurt (din cauza efortului, a unei izbiri, a durerii). 2. A produce sunetele caracteristice sughițului, vomitării etc. – Din bg. iknah. DOOM
icní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. icnésc, imperf. 3 sg. icneá; conj. prez. 3 să icneáscă
icnet
ÍCNET, icnete, s. n. Geamăt scurt și adânc; icneală, icnitură. – Icni + suf. -et. DOOM
ícnet s. n., pl. ícnete
icnete
ÍCNET, icnete, s. n. Geamăt scurt și adânc; icneală, icnitură. – Icni + suf. -et. DOOM
ícnet s. n., pl. ícnete
icnetele
ÍCNET, icnete, s. n. Geamăt scurt și adânc; icneală, icnitură. – Icni + suf. -et. DOOM
ícnet s. n., pl. ícnete
icnetelor
ÍCNET, icnete, s. n. Geamăt scurt și adânc; icneală, icnitură. – Icni + suf. -et. DOOM
ícnet s. n., pl. ícnete
icnetul
ÍCNET, icnete, s. n. Geamăt scurt și adânc; icneală, icnitură. – Icni + suf. -et. DOOM
ícnet s. n., pl. ícnete
icnetului
ÍCNET, icnete, s. n. Geamăt scurt și adânc; icneală, icnitură. – Icni + suf. -et. DOOM
ícnet s. n., pl. ícnete
icnește
ICNÍ, icnesc, vb. IV. Intranz. 1. A geme, a gâfâi adânc și scurt (din cauza efortului, a unei izbiri, a durerii). 2. A produce sunetele caracteristice sughițului, vomitării etc. – Din bg. iknah. DOOM
icní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. icnésc, imperf. 3 sg. icneá; conj. prez. 3 să icneáscă
icnești
ICNÍ, icnesc, vb. IV. Intranz. 1. A geme, a gâfâi adânc și scurt (din cauza efortului, a unei izbiri, a durerii). 2. A produce sunetele caracteristice sughițului, vomitării etc. – Din bg. iknah. DOOM
icní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. icnésc, imperf. 3 sg. icneá; conj. prez. 3 să icneáscă
icni
ICNÍ, icnesc, vb. IV. Intranz. 1. A geme, a gâfâi adânc și scurt (din cauza efortului, a unei izbiri, a durerii). 2. A produce sunetele caracteristice sughițului, vomitării etc. – Din bg. iknah. DOOM
icní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. icnésc, imperf. 3 sg. icneá; conj. prez. 3 să icneáscă
icnii
ICNÍ, icnesc, vb. IV. Intranz. 1. A geme, a gâfâi adânc și scurt (din cauza efortului, a unei izbiri, a durerii). 2. A produce sunetele caracteristice sughițului, vomitării etc. – Din bg. iknah. DOOM
icní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. icnésc, imperf. 3 sg. icneá; conj. prez. 3 să icneáscă
icnim
ICNÍ, icnesc, vb. IV. Intranz. 1. A geme, a gâfâi adânc și scurt (din cauza efortului, a unei izbiri, a durerii). 2. A produce sunetele caracteristice sughițului, vomitării etc. – Din bg. iknah. DOOM
icní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. icnésc, imperf. 3 sg. icneá; conj. prez. 3 să icneáscă
icnind
ICNÍ, icnesc, vb. IV. Intranz. 1. A geme, a gâfâi adânc și scurt (din cauza efortului, a unei izbiri, a durerii). 2. A produce sunetele caracteristice sughițului, vomitării etc. – Din bg. iknah. DOOM
icní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. icnésc, imperf. 3 sg. icneá; conj. prez. 3 să icneáscă
icnire
ICNÍ, icnesc, vb. IV. Intranz. 1. A geme, a gâfâi adânc și scurt (din cauza efortului, a unei izbiri, a durerii). 2. A produce sunetele caracteristice sughițului, vomitării etc. – Din bg. iknah. DOOM
icní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. icnésc, imperf. 3 sg. icneá; conj. prez. 3 să icneáscă
icnire
ICNÍRE, icniri, s. f. Faptul de a icni; geamăt scurt. – V. icni. DOOM
icníre s. f., g.-d. art. icnírii; pl. icníri
icnirea
ICNÍRE, icniri, s. f. Faptul de a icni; geamăt scurt. – V. icni. DOOM
icníre s. f., g.-d. art. icnírii; pl. icníri
icniri
ICNÍRE, icniri, s. f. Faptul de a icni; geamăt scurt. – V. icni. DOOM
icníre s. f., g.-d. art. icnírii; pl. icníri
icnirii
ICNÍRE, icniri, s. f. Faptul de a icni; geamăt scurt. – V. icni. DOOM
icníre s. f., g.-d. art. icnírii; pl. icníri
icnirile
ICNÍRE, icniri, s. f. Faptul de a icni; geamăt scurt. – V. icni. DOOM
icníre s. f., g.-d. art. icnírii; pl. icníri
icnirilor
ICNÍRE, icniri, s. f. Faptul de a icni; geamăt scurt. – V. icni. DOOM
icníre s. f., g.-d. art. icnírii; pl. icníri
icniră
ICNÍ, icnesc, vb. IV. Intranz. 1. A geme, a gâfâi adânc și scurt (din cauza efortului, a unei izbiri, a durerii). 2. A produce sunetele caracteristice sughițului, vomitării etc. – Din bg. iknah. DOOM
icní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. icnésc, imperf. 3 sg. icneá; conj. prez. 3 să icneáscă
icnirăm
ICNÍ, icnesc, vb. IV. Intranz. 1. A geme, a gâfâi adânc și scurt (din cauza efortului, a unei izbiri, a durerii). 2. A produce sunetele caracteristice sughițului, vomitării etc. – Din bg. iknah. DOOM
icní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. icnésc, imperf. 3 sg. icneá; conj. prez. 3 să icneáscă
icnirăți
ICNÍ, icnesc, vb. IV. Intranz. 1. A geme, a gâfâi adânc și scurt (din cauza efortului, a unei izbiri, a durerii). 2. A produce sunetele caracteristice sughițului, vomitării etc. – Din bg. iknah. DOOM
icní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. icnésc, imperf. 3 sg. icneá; conj. prez. 3 să icneáscă
icnise
ICNÍ, icnesc, vb. IV. Intranz. 1. A geme, a gâfâi adânc și scurt (din cauza efortului, a unei izbiri, a durerii). 2. A produce sunetele caracteristice sughițului, vomitării etc. – Din bg. iknah. DOOM
icní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. icnésc, imperf. 3 sg. icneá; conj. prez. 3 să icneáscă
icnisem
ICNÍ, icnesc, vb. IV. Intranz. 1. A geme, a gâfâi adânc și scurt (din cauza efortului, a unei izbiri, a durerii). 2. A produce sunetele caracteristice sughițului, vomitării etc. – Din bg. iknah. DOOM
icní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. icnésc, imperf. 3 sg. icneá; conj. prez. 3 să icneáscă
icniseră
ICNÍ, icnesc, vb. IV. Intranz. 1. A geme, a gâfâi adânc și scurt (din cauza efortului, a unei izbiri, a durerii). 2. A produce sunetele caracteristice sughițului, vomitării etc. – Din bg. iknah. DOOM
icní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. icnésc, imperf. 3 sg. icneá; conj. prez. 3 să icneáscă
icniserăm
ICNÍ, icnesc, vb. IV. Intranz. 1. A geme, a gâfâi adânc și scurt (din cauza efortului, a unei izbiri, a durerii). 2. A produce sunetele caracteristice sughițului, vomitării etc. – Din bg. iknah. DOOM
icní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. icnésc, imperf. 3 sg. icneá; conj. prez. 3 să icneáscă
icniserăți
ICNÍ, icnesc, vb. IV. Intranz. 1. A geme, a gâfâi adânc și scurt (din cauza efortului, a unei izbiri, a durerii). 2. A produce sunetele caracteristice sughițului, vomitării etc. – Din bg. iknah. DOOM
icní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. icnésc, imperf. 3 sg. icneá; conj. prez. 3 să icneáscă
icniseși
ICNÍ, icnesc, vb. IV. Intranz. 1. A geme, a gâfâi adânc și scurt (din cauza efortului, a unei izbiri, a durerii). 2. A produce sunetele caracteristice sughițului, vomitării etc. – Din bg. iknah. DOOM
icní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. icnésc, imperf. 3 sg. icneá; conj. prez. 3 să icneáscă
icniseți
ICNÍ, icnesc, vb. IV. Intranz. 1. A geme, a gâfâi adânc și scurt (din cauza efortului, a unei izbiri, a durerii). 2. A produce sunetele caracteristice sughițului, vomitării etc. – Din bg. iknah. DOOM
icní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. icnésc, imperf. 3 sg. icneá; conj. prez. 3 să icneáscă
icnit
ICNÍ, icnesc, vb. IV. Intranz. 1. A geme, a gâfâi adânc și scurt (din cauza efortului, a unei izbiri, a durerii). 2. A produce sunetele caracteristice sughițului, vomitării etc. – Din bg. iknah. DOOM
icní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. icnésc, imperf. 3 sg. icneá; conj. prez. 3 să icneáscă
icnitura
ICNITÚRĂ, icnituri, s. f. Icnet. – Icni + suf. -tură. DOOM
icnitúră s. f., g.-d. art. icnitúrii; pl. icnitúri
icnituri
ICNITÚRĂ, icnituri, s. f. Icnet. – Icni + suf. -tură. DOOM
icnitúră s. f., g.-d. art. icnitúrii; pl. icnitúri
icniturii
ICNITÚRĂ, icnituri, s. f. Icnet. – Icni + suf. -tură. DOOM
icnitúră s. f., g.-d. art. icnitúrii; pl. icnitúri
icniturile
ICNITÚRĂ, icnituri, s. f. Icnet. – Icni + suf. -tură. DOOM
icnitúră s. f., g.-d. art. icnitúrii; pl. icnitúri
icniturilor
ICNITÚRĂ, icnituri, s. f. Icnet. – Icni + suf. -tură. DOOM
icnitúră s. f., g.-d. art. icnitúrii; pl. icnitúri
icniși
ICNÍ, icnesc, vb. IV. Intranz. 1. A geme, a gâfâi adânc și scurt (din cauza efortului, a unei izbiri, a durerii). 2. A produce sunetele caracteristice sughițului, vomitării etc. – Din bg. iknah. DOOM
icní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. icnésc, imperf. 3 sg. icneá; conj. prez. 3 să icneáscă
icniți
ICNÍ, icnesc, vb. IV. Intranz. 1. A geme, a gâfâi adânc și scurt (din cauza efortului, a unei izbiri, a durerii). 2. A produce sunetele caracteristice sughițului, vomitării etc. – Din bg. iknah. DOOM
icní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. icnésc, imperf. 3 sg. icneá; conj. prez. 3 să icneáscă
icoana
ICOÁNĂ, icoane, s. f. 1. Termen generic pentru orice imagine creștină sacră (reprezentându-l pe Isus Hristos, pe Maica Domnului, un sfânt sau scene cu teme religioase) realizată în diferite tehnici și folosită ca obiect de cult. ♦ P. ext. (Înv.) Tablou, desen, ilustrație. 2. Fig. Imagine, chip. – Din sl. ikona. DOOM
icoánă (obiect de cult, imagine) s. f., g.-d. art. icoánei; pl. icoáne
icoane
ICOÁNĂ, icoane, s. f. 1. Termen generic pentru orice imagine creștină sacră (reprezentându-l pe Isus Hristos, pe Maica Domnului, un sfânt sau scene cu teme religioase) realizată în diferite tehnici și folosită ca obiect de cult. ♦ P. ext. (Înv.) Tablou, desen, ilustrație. 2. Fig. Imagine, chip. – Din sl. ikona. DOOM
icoánă (obiect de cult, imagine) s. f., g.-d. art. icoánei; pl. icoáne
icoanei
ICOÁNĂ, icoane, s. f. 1. Termen generic pentru orice imagine creștină sacră (reprezentându-l pe Isus Hristos, pe Maica Domnului, un sfânt sau scene cu teme religioase) realizată în diferite tehnici și folosită ca obiect de cult. ♦ P. ext. (Înv.) Tablou, desen, ilustrație. 2. Fig. Imagine, chip. – Din sl. ikona. DOOM
icoánă (obiect de cult, imagine) s. f., g.-d. art. icoánei; pl. icoáne
icoanele
ICOÁNĂ, icoane, s. f. 1. Termen generic pentru orice imagine creștină sacră (reprezentându-l pe Isus Hristos, pe Maica Domnului, un sfânt sau scene cu teme religioase) realizată în diferite tehnici și folosită ca obiect de cult. ♦ P. ext. (Înv.) Tablou, desen, ilustrație. 2. Fig. Imagine, chip. – Din sl. ikona. DOOM
icoánă (obiect de cult, imagine) s. f., g.-d. art. icoánei; pl. icoáne
icoanelor
ICOÁNĂ, icoane, s. f. 1. Termen generic pentru orice imagine creștină sacră (reprezentându-l pe Isus Hristos, pe Maica Domnului, un sfânt sau scene cu teme religioase) realizată în diferite tehnici și folosită ca obiect de cult. ♦ P. ext. (Înv.) Tablou, desen, ilustrație. 2. Fig. Imagine, chip. – Din sl. ikona. DOOM
icoánă (obiect de cult, imagine) s. f., g.-d. art. icoánei; pl. icoáne
icoase
ÍCOS, icose, s. n. Cântare bisericească la slujba utreniei. [Acc. și: icós. – Pl. și: icoase] – Din ngr. íkos. DOOM
ícos/icós s. n., pl. ícose/icoáse
icoasele
ÍCOS, icose, s. n. Cântare bisericească la slujba utreniei. [Acc. și: icós. – Pl. și: icoase] – Din ngr. íkos. DOOM
ícos/icós s. n., pl. ícose/icoáse
icoaselor
ÍCOS, icose, s. n. Cântare bisericească la slujba utreniei. [Acc. și: icós. – Pl. și: icoase] – Din ngr. íkos. DOOM
ícos/icós s. n., pl. ícose/icoáse
icon
ICÓN, iconuri, s. n. (Inform.) Mic simbol grafic afișat pe ecranul calculatorului, care permite efectuarea rapidă a unei comenzi speciale. – Cuv. engl. DOOM
icón (simbol grafic) s. n., pl. icónuri
iconar
ICONÁR, iconari, s. m. 1. Persoană care se ocupă cu pictarea icoanelor. 2. (Rar) Persoană care vinde icoane. – Icoană + suf. -ar. DOOM
iconár s. m., pl. iconári
iconari
ICONÁR, iconari, s. m. 1. Persoană care se ocupă cu pictarea icoanelor. 2. (Rar) Persoană care vinde icoane. – Icoană + suf. -ar. DOOM
iconár s. m., pl. iconári
iconarii
ICONÁR, iconari, s. m. 1. Persoană care se ocupă cu pictarea icoanelor. 2. (Rar) Persoană care vinde icoane. – Icoană + suf. -ar. DOOM
iconár s. m., pl. iconári
iconarilor
ICONÁR, iconari, s. m. 1. Persoană care se ocupă cu pictarea icoanelor. 2. (Rar) Persoană care vinde icoane. – Icoană + suf. -ar. DOOM
iconár s. m., pl. iconári
iconarul
ICONÁR, iconari, s. m. 1. Persoană care se ocupă cu pictarea icoanelor. 2. (Rar) Persoană care vinde icoane. – Icoană + suf. -ar. DOOM
iconár s. m., pl. iconári
iconarului
ICONÁR, iconari, s. m. 1. Persoană care se ocupă cu pictarea icoanelor. 2. (Rar) Persoană care vinde icoane. – Icoană + suf. -ar. DOOM
iconár s. m., pl. iconári
iconic
ICÓNIC, -Ă, iconici, -ce, adj. Referitor la imagine, care aparține imaginii. ♦ Care are caracter de reproducere figurativă. ♦ (Despre semne) Asemănător cu realitatea pe care o indică. – Din fr. iconique, engl. iconic. DOOM
*icónic adj. m., pl. icónici; f. icónică, pl. icónice
iconica
ICÓNIC, -Ă, iconici, -ce, adj. Referitor la imagine, care aparține imaginii. ♦ Care are caracter de reproducere figurativă. ♦ (Despre semne) Asemănător cu realitatea pe care o indică. – Din fr. iconique, engl. iconic. DOOM
*icónic adj. m., pl. icónici; f. icónică, pl. icónice
iconice
ICÓNIC, -Ă, iconici, -ce, adj. Referitor la imagine, care aparține imaginii. ♦ Care are caracter de reproducere figurativă. ♦ (Despre semne) Asemănător cu realitatea pe care o indică. – Din fr. iconique, engl. iconic. DOOM
*icónic adj. m., pl. icónici; f. icónică, pl. icónice
iconicei
ICÓNIC, -Ă, iconici, -ce, adj. Referitor la imagine, care aparține imaginii. ♦ Care are caracter de reproducere figurativă. ♦ (Despre semne) Asemănător cu realitatea pe care o indică. – Din fr. iconique, engl. iconic. DOOM
*icónic adj. m., pl. icónici; f. icónică, pl. icónice
iconicele
ICÓNIC, -Ă, iconici, -ce, adj. Referitor la imagine, care aparține imaginii. ♦ Care are caracter de reproducere figurativă. ♦ (Despre semne) Asemănător cu realitatea pe care o indică. – Din fr. iconique, engl. iconic. DOOM
*icónic adj. m., pl. icónici; f. icónică, pl. icónice
iconicelor
ICÓNIC, -Ă, iconici, -ce, adj. Referitor la imagine, care aparține imaginii. ♦ Care are caracter de reproducere figurativă. ♦ (Despre semne) Asemănător cu realitatea pe care o indică. – Din fr. iconique, engl. iconic. DOOM
*icónic adj. m., pl. icónici; f. icónică, pl. icónice
iconici
ICÓNIC, -Ă, iconici, -ce, adj. Referitor la imagine, care aparține imaginii. ♦ Care are caracter de reproducere figurativă. ♦ (Despre semne) Asemănător cu realitatea pe care o indică. – Din fr. iconique, engl. iconic. DOOM
*icónic adj. m., pl. icónici; f. icónică, pl. icónice
iconicii
ICÓNIC, -Ă, iconici, -ce, adj. Referitor la imagine, care aparține imaginii. ♦ Care are caracter de reproducere figurativă. ♦ (Despre semne) Asemănător cu realitatea pe care o indică. – Din fr. iconique, engl. iconic. DOOM
*icónic adj. m., pl. icónici; f. icónică, pl. icónice
iconicilor
ICÓNIC, -Ă, iconici, -ce, adj. Referitor la imagine, care aparține imaginii. ♦ Care are caracter de reproducere figurativă. ♦ (Despre semne) Asemănător cu realitatea pe care o indică. – Din fr. iconique, engl. iconic. DOOM
*icónic adj. m., pl. icónici; f. icónică, pl. icónice
iconicul
ICÓNIC, -Ă, iconici, -ce, adj. Referitor la imagine, care aparține imaginii. ♦ Care are caracter de reproducere figurativă. ♦ (Despre semne) Asemănător cu realitatea pe care o indică. – Din fr. iconique, engl. iconic. DOOM
*icónic adj. m., pl. icónici; f. icónică, pl. icónice
iconicului
ICÓNIC, -Ă, iconici, -ce, adj. Referitor la imagine, care aparține imaginii. ♦ Care are caracter de reproducere figurativă. ♦ (Despre semne) Asemănător cu realitatea pe care o indică. – Din fr. iconique, engl. iconic. DOOM
*icónic adj. m., pl. icónici; f. icónică, pl. icónice
iconița
ICONÍȚĂ, iconițe, s. f. Diminutiv al lui icoană. – Icoană + suf. -iță. DOOM
iconíță s. f., g.-d. art. iconíței; pl. iconíțe
iconițe
ICONÍȚĂ, iconițe, s. f. Diminutiv al lui icoană. – Icoană + suf. -iță. DOOM
iconíță s. f., g.-d. art. iconíței; pl. iconíțe
iconiței
ICONÍȚĂ, iconițe, s. f. Diminutiv al lui icoană. – Icoană + suf. -iță. DOOM
iconíță s. f., g.-d. art. iconíței; pl. iconíțe
iconițele
ICONÍȚĂ, iconițe, s. f. Diminutiv al lui icoană. – Icoană + suf. -iță. DOOM
iconíță s. f., g.-d. art. iconíței; pl. iconíțe
iconițelor
ICONÍȚĂ, iconițe, s. f. Diminutiv al lui icoană. – Icoană + suf. -iță. DOOM
iconíță s. f., g.-d. art. iconíței; pl. iconíțe
icono
ICONO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „icoană”, „imagine”. [< fr., it. icono-, cf. gr. eikon].
iconoamă
ICONÓM, -OÁMĂ s. m. și f. v. econom.
iconoclasm
ICONOCLÁSM s. n. Curent religios apărut sub influența islamului, dar și a iudaismului, care interzicea reprezentarea lui Hristos și a sfinților în icoane sau fresce și adorarea lor, motivând că în acest fel se revenea la idolatrie. – Din fr. iconoclasme. DOOM
iconoclásm (-no-clasm) s. n.
iconoclasmul
ICONOCLÁSM s. n. Curent religios apărut sub influența islamului, dar și a iudaismului, care interzicea reprezentarea lui Hristos și a sfinților în icoane sau fresce și adorarea lor, motivând că în acest fel se revenea la idolatrie. – Din fr. iconoclasme. DOOM
iconoclásm (-no-clasm) s. n.
iconoclasmului
ICONOCLÁSM s. n. Curent religios apărut sub influența islamului, dar și a iudaismului, care interzicea reprezentarea lui Hristos și a sfinților în icoane sau fresce și adorarea lor, motivând că în acest fel se revenea la idolatrie. – Din fr. iconoclasme. DOOM
iconoclásm (-no-clasm) s. n.
iconoclast
ICONOCLÁST, -Ă, iconoclaști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Partizan al iconoclasmului; fig. persoană care refuză recunoașterea autorității, îndeobște consacrată, a unei valori, concepții, personalități. 2. Adj. Care aparține iconoclaștilor (1), privitor la iconoclaști. – Din fr. iconoclaste. DOOM
iconoclást (-no-clast) adj. m., s. m., pl. iconocláști; adj. f., s. f. iconoclástă, pl. iconocláste
iconoclast
ICONOCLÁST, -Ă, iconoclaști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Partizan al iconoclasmului; fig. persoană care refuză recunoașterea autorității, îndeobște consacrată, a unei valori, concepții, personalități. 2. Adj. Care aparține iconoclaștilor (1), privitor la iconoclaști. – Din fr. iconoclaste. DOOM
iconoclást (-no-clast) adj. m., s. m., pl. iconocláști; adj. f., s. f. iconoclástă, pl. iconocláste
iconoclasta
ICONOCLÁST, -Ă, iconoclaști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Partizan al iconoclasmului; fig. persoană care refuză recunoașterea autorității, îndeobște consacrată, a unei valori, concepții, personalități. 2. Adj. Care aparține iconoclaștilor (1), privitor la iconoclaști. – Din fr. iconoclaste. DOOM
iconoclást (-no-clast) adj. m., s. m., pl. iconocláști; adj. f., s. f. iconoclástă, pl. iconocláste
iconoclasta
ICONOCLÁST, -Ă, iconoclaști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Partizan al iconoclasmului; fig. persoană care refuză recunoașterea autorității, îndeobște consacrată, a unei valori, concepții, personalități. 2. Adj. Care aparține iconoclaștilor (1), privitor la iconoclaști. – Din fr. iconoclaste. DOOM
iconoclást (-no-clast) adj. m., s. m., pl. iconocláști; adj. f., s. f. iconoclástă, pl. iconocláste
iconoclaste
ICONOCLÁST, -Ă, iconoclaști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Partizan al iconoclasmului; fig. persoană care refuză recunoașterea autorității, îndeobște consacrată, a unei valori, concepții, personalități. 2. Adj. Care aparține iconoclaștilor (1), privitor la iconoclaști. – Din fr. iconoclaste. DOOM
iconoclást (-no-clast) adj. m., s. m., pl. iconocláști; adj. f., s. f. iconoclástă, pl. iconocláste
iconoclaste
ICONOCLÁST, -Ă, iconoclaști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Partizan al iconoclasmului; fig. persoană care refuză recunoașterea autorității, îndeobște consacrată, a unei valori, concepții, personalități. 2. Adj. Care aparține iconoclaștilor (1), privitor la iconoclaști. – Din fr. iconoclaste. DOOM
iconoclást (-no-clast) adj. m., s. m., pl. iconocláști; adj. f., s. f. iconoclástă, pl. iconocláste
iconoclastei
ICONOCLÁST, -Ă, iconoclaști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Partizan al iconoclasmului; fig. persoană care refuză recunoașterea autorității, îndeobște consacrată, a unei valori, concepții, personalități. 2. Adj. Care aparține iconoclaștilor (1), privitor la iconoclaști. – Din fr. iconoclaste. DOOM
iconoclást (-no-clast) adj. m., s. m., pl. iconocláști; adj. f., s. f. iconoclástă, pl. iconocláste
iconoclastei
ICONOCLÁST, -Ă, iconoclaști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Partizan al iconoclasmului; fig. persoană care refuză recunoașterea autorității, îndeobște consacrată, a unei valori, concepții, personalități. 2. Adj. Care aparține iconoclaștilor (1), privitor la iconoclaști. – Din fr. iconoclaste. DOOM
iconoclást (-no-clast) adj. m., s. m., pl. iconocláști; adj. f., s. f. iconoclástă, pl. iconocláste
iconoclastele
ICONOCLÁST, -Ă, iconoclaști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Partizan al iconoclasmului; fig. persoană care refuză recunoașterea autorității, îndeobște consacrată, a unei valori, concepții, personalități. 2. Adj. Care aparține iconoclaștilor (1), privitor la iconoclaști. – Din fr. iconoclaste. DOOM
iconoclást (-no-clast) adj. m., s. m., pl. iconocláști; adj. f., s. f. iconoclástă, pl. iconocláste
iconoclastele
ICONOCLÁST, -Ă, iconoclaști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Partizan al iconoclasmului; fig. persoană care refuză recunoașterea autorității, îndeobște consacrată, a unei valori, concepții, personalități. 2. Adj. Care aparține iconoclaștilor (1), privitor la iconoclaști. – Din fr. iconoclaste. DOOM
iconoclást (-no-clast) adj. m., s. m., pl. iconocláști; adj. f., s. f. iconoclástă, pl. iconocláste
iconoclastelor
ICONOCLÁST, -Ă, iconoclaști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Partizan al iconoclasmului; fig. persoană care refuză recunoașterea autorității, îndeobște consacrată, a unei valori, concepții, personalități. 2. Adj. Care aparține iconoclaștilor (1), privitor la iconoclaști. – Din fr. iconoclaste. DOOM
iconoclást (-no-clast) adj. m., s. m., pl. iconocláști; adj. f., s. f. iconoclástă, pl. iconocláste
iconoclastelor
ICONOCLÁST, -Ă, iconoclaști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Partizan al iconoclasmului; fig. persoană care refuză recunoașterea autorității, îndeobște consacrată, a unei valori, concepții, personalități. 2. Adj. Care aparține iconoclaștilor (1), privitor la iconoclaști. – Din fr. iconoclaste. DOOM
iconoclást (-no-clast) adj. m., s. m., pl. iconocláști; adj. f., s. f. iconoclástă, pl. iconocláste
iconoclastia
ICONOCLASTÍE s. f. Caracter iconoclast; condiție, atitudine de iconoclast. – Din fr. iconoclastie. DOOM
*iconoclastíe (-no-clas-) s. f., art. iconoclastía, g.-d. iconoclastíi, art. iconoclastíei
iconoclastie
ICONOCLASTÍE s. f. Caracter iconoclast; condiție, atitudine de iconoclast. – Din fr. iconoclastie. DOOM
*iconoclastíe (-no-clas-) s. f., art. iconoclastía, g.-d. iconoclastíi, art. iconoclastíei
iconoclastiei
ICONOCLASTÍE s. f. Caracter iconoclast; condiție, atitudine de iconoclast. – Din fr. iconoclastie. DOOM
*iconoclastíe (-no-clas-) s. f., art. iconoclastía, g.-d. iconoclastíi, art. iconoclastíei
iconoclastii
ICONOCLASTÍE s. f. Caracter iconoclast; condiție, atitudine de iconoclast. – Din fr. iconoclastie. DOOM
*iconoclastíe (-no-clas-) s. f., art. iconoclastía, g.-d. iconoclastíi, art. iconoclastíei
iconoclastiile
ICONOCLASTÍE s. f. Caracter iconoclast; condiție, atitudine de iconoclast. – Din fr. iconoclastie. DOOM
*iconoclastíe (-no-clas-) s. f., art. iconoclastía, g.-d. iconoclastíi, art. iconoclastíei
iconoclastiilor
ICONOCLASTÍE s. f. Caracter iconoclast; condiție, atitudine de iconoclast. – Din fr. iconoclastie. DOOM
*iconoclastíe (-no-clas-) s. f., art. iconoclastía, g.-d. iconoclastíi, art. iconoclastíei
iconoclastul
ICONOCLÁST, -Ă, iconoclaști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Partizan al iconoclasmului; fig. persoană care refuză recunoașterea autorității, îndeobște consacrată, a unei valori, concepții, personalități. 2. Adj. Care aparține iconoclaștilor (1), privitor la iconoclaști. – Din fr. iconoclaste. DOOM
iconoclást (-no-clast) adj. m., s. m., pl. iconocláști; adj. f., s. f. iconoclástă, pl. iconocláste
iconoclastul
ICONOCLÁST, -Ă, iconoclaști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Partizan al iconoclasmului; fig. persoană care refuză recunoașterea autorității, îndeobște consacrată, a unei valori, concepții, personalități. 2. Adj. Care aparține iconoclaștilor (1), privitor la iconoclaști. – Din fr. iconoclaste. DOOM
iconoclást (-no-clast) adj. m., s. m., pl. iconocláști; adj. f., s. f. iconoclástă, pl. iconocláste
iconoclastului
ICONOCLÁST, -Ă, iconoclaști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Partizan al iconoclasmului; fig. persoană care refuză recunoașterea autorității, îndeobște consacrată, a unei valori, concepții, personalități. 2. Adj. Care aparține iconoclaștilor (1), privitor la iconoclaști. – Din fr. iconoclaste. DOOM
iconoclást (-no-clast) adj. m., s. m., pl. iconocláști; adj. f., s. f. iconoclástă, pl. iconocláste
iconoclastului
ICONOCLÁST, -Ă, iconoclaști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Partizan al iconoclasmului; fig. persoană care refuză recunoașterea autorității, îndeobște consacrată, a unei valori, concepții, personalități. 2. Adj. Care aparține iconoclaștilor (1), privitor la iconoclaști. – Din fr. iconoclaste. DOOM
iconoclást (-no-clast) adj. m., s. m., pl. iconocláști; adj. f., s. f. iconoclástă, pl. iconocláste
iconoclaști
ICONOCLÁST, -Ă, iconoclaști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Partizan al iconoclasmului; fig. persoană care refuză recunoașterea autorității, îndeobște consacrată, a unei valori, concepții, personalități. 2. Adj. Care aparține iconoclaștilor (1), privitor la iconoclaști. – Din fr. iconoclaste. DOOM
iconoclást (-no-clast) adj. m., s. m., pl. iconocláști; adj. f., s. f. iconoclástă, pl. iconocláste
iconoclaști
ICONOCLÁST, -Ă, iconoclaști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Partizan al iconoclasmului; fig. persoană care refuză recunoașterea autorității, îndeobște consacrată, a unei valori, concepții, personalități. 2. Adj. Care aparține iconoclaștilor (1), privitor la iconoclaști. – Din fr. iconoclaste. DOOM
iconoclást (-no-clast) adj. m., s. m., pl. iconocláști; adj. f., s. f. iconoclástă, pl. iconocláste
iconoclaștii
ICONOCLÁST, -Ă, iconoclaști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Partizan al iconoclasmului; fig. persoană care refuză recunoașterea autorității, îndeobște consacrată, a unei valori, concepții, personalități. 2. Adj. Care aparține iconoclaștilor (1), privitor la iconoclaști. – Din fr. iconoclaste. DOOM
iconoclást (-no-clast) adj. m., s. m., pl. iconocláști; adj. f., s. f. iconoclástă, pl. iconocláste
iconoclaștii
ICONOCLÁST, -Ă, iconoclaști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Partizan al iconoclasmului; fig. persoană care refuză recunoașterea autorității, îndeobște consacrată, a unei valori, concepții, personalități. 2. Adj. Care aparține iconoclaștilor (1), privitor la iconoclaști. – Din fr. iconoclaste. DOOM
iconoclást (-no-clast) adj. m., s. m., pl. iconocláști; adj. f., s. f. iconoclástă, pl. iconocláste
iconoclaștilor
ICONOCLÁST, -Ă, iconoclaști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Partizan al iconoclasmului; fig. persoană care refuză recunoașterea autorității, îndeobște consacrată, a unei valori, concepții, personalități. 2. Adj. Care aparține iconoclaștilor (1), privitor la iconoclaști. – Din fr. iconoclaste. DOOM
iconoclást (-no-clast) adj. m., s. m., pl. iconocláști; adj. f., s. f. iconoclástă, pl. iconocláste
iconoclaștilor
ICONOCLÁST, -Ă, iconoclaști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Partizan al iconoclasmului; fig. persoană care refuză recunoașterea autorității, îndeobște consacrată, a unei valori, concepții, personalități. 2. Adj. Care aparține iconoclaștilor (1), privitor la iconoclaști. – Din fr. iconoclaste. DOOM
iconoclást (-no-clast) adj. m., s. m., pl. iconocláști; adj. f., s. f. iconoclástă, pl. iconocláste
iconodul
ICONODÚL, -Ă, iconoduli, -e, s. m. și f. Adept al cultului icoanelor. – Din fr. iconodule. DOOM
iconodúlă s. f., g.-d. art. iconodúlei; pl. iconodúle
iconodula
ICONODÚL, -Ă, iconoduli, -e, s. m. și f. Adept al cultului icoanelor. – Din fr. iconodule. DOOM
iconodúlă s. f., g.-d. art. iconodúlei; pl. iconodúle
iconodule
ICONODÚL, -Ă, iconoduli, -e, s. m. și f. Adept al cultului icoanelor. – Din fr. iconodule. DOOM
iconodúlă s. f., g.-d. art. iconodúlei; pl. iconodúle
iconodulei
ICONODÚL, -Ă, iconoduli, -e, s. m. și f. Adept al cultului icoanelor. – Din fr. iconodule. DOOM
iconodúlă s. f., g.-d. art. iconodúlei; pl. iconodúle
iconodulele
ICONODÚL, -Ă, iconoduli, -e, s. m. și f. Adept al cultului icoanelor. – Din fr. iconodule. DOOM
iconodúlă s. f., g.-d. art. iconodúlei; pl. iconodúle
iconodulelor
ICONODÚL, -Ă, iconoduli, -e, s. m. și f. Adept al cultului icoanelor. – Din fr. iconodule. DOOM
iconodúlă s. f., g.-d. art. iconodúlei; pl. iconodúle
iconoduli
ICONODÚL, -Ă, iconoduli, -e, s. m. și f. Adept al cultului icoanelor. – Din fr. iconodule. DOOM
iconodúlă s. f., g.-d. art. iconodúlei; pl. iconodúle
iconodulia
ICONODULÍE s.f. (Liv.) Cult exagerat și superstițios al imaginilor sacre. [Gen. -iei. / < fr. iconodulie, it. iconodulía, cf. gr. eikon – imagine, doulia – sclavie].
iconodulie
ICONODULÍE s.f. (Liv.) Cult exagerat și superstițios al imaginilor sacre. [Gen. -iei. / < fr. iconodulie, it. iconodulía, cf. gr. eikon – imagine, doulia – sclavie].
iconoduliei
ICONODULÍE s.f. (Liv.) Cult exagerat și superstițios al imaginilor sacre. [Gen. -iei. / < fr. iconodulie, it. iconodulía, cf. gr. eikon – imagine, doulia – sclavie].
iconodulii
ICONODÚL, -Ă, iconoduli, -e, s. m. și f. Adept al cultului icoanelor. – Din fr. iconodule. DOOM
iconodúlă s. f., g.-d. art. iconodúlei; pl. iconodúle
iconodulii
ICONODULÍE s.f. (Liv.) Cult exagerat și superstițios al imaginilor sacre. [Gen. -iei. / < fr. iconodulie, it. iconodulía, cf. gr. eikon – imagine, doulia – sclavie].
iconodulilor
ICONODÚL, -Ă, iconoduli, -e, s. m. și f. Adept al cultului icoanelor. – Din fr. iconodule. DOOM
iconodúlă s. f., g.-d. art. iconodúlei; pl. iconodúle
iconodulul
ICONODÚL, -Ă, iconoduli, -e, s. m. și f. Adept al cultului icoanelor. – Din fr. iconodule. DOOM
iconodúlă s. f., g.-d. art. iconodúlei; pl. iconodúle
iconodulului
ICONODÚL, -Ă, iconoduli, -e, s. m. și f. Adept al cultului icoanelor. – Din fr. iconodule. DOOM
iconodúlă s. f., g.-d. art. iconodúlei; pl. iconodúle
iconograf
ICONOGRÁF, -Ă, iconografi, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu iconografia. – Din fr. iconographe. DOOM
iconográfă (-no-gra-) s. f., g.-d. art. iconográfei; pl. iconográfe
iconografa
ICONOGRÁF, -Ă, iconografi, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu iconografia. – Din fr. iconographe. DOOM
iconográfă (-no-gra-) s. f., g.-d. art. iconográfei; pl. iconográfe
iconografe
ICONOGRÁF, -Ă, iconografi, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu iconografia. – Din fr. iconographe. DOOM
iconográfă (-no-gra-) s. f., g.-d. art. iconográfei; pl. iconográfe
iconografei
ICONOGRÁF, -Ă, iconografi, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu iconografia. – Din fr. iconographe. DOOM
iconográfă (-no-gra-) s. f., g.-d. art. iconográfei; pl. iconográfe
iconografele
ICONOGRÁF, -Ă, iconografi, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu iconografia. – Din fr. iconographe. DOOM
iconográfă (-no-gra-) s. f., g.-d. art. iconográfei; pl. iconográfe
iconografelor
ICONOGRÁF, -Ă, iconografi, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu iconografia. – Din fr. iconographe. DOOM
iconográfă (-no-gra-) s. f., g.-d. art. iconográfei; pl. iconográfe
iconografi
ICONOGRÁF, -Ă, iconografi, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu iconografia. – Din fr. iconographe. DOOM
iconográfă (-no-gra-) s. f., g.-d. art. iconográfei; pl. iconográfe
iconografia
ICONOGRAFÍE, (3) iconografii, s. f. 1. Disciplină care se ocupă cu studiul operelor realizate în arta plastică; studiu al operelor de acest fel privitoare la un anumit subiect. 2. Totalitatea imaginilor legate de o anumită temă, perioadă, problemă, localitate etc. 3. Colecție de portrete ale oamenilor celebri. – Din fr. iconographie. DOOM
iconografíe (-no-gra-) s. f., art. iconografía, g.-d. art. iconografíei; (colecții) pl. iconografíi, art. iconografíile
iconografic
ICONOGRÁFIC, -Ă, iconografici, -ce, adj. Care aparține iconografiei, privitor la iconografie. – Din fr. iconographique. DOOM
iconográfic (-no-gra-) adj. m., pl. iconográfici; f. iconográfică, pl. iconográfice
iconografica
ICONOGRÁFIC, -Ă, iconografici, -ce, adj. Care aparține iconografiei, privitor la iconografie. – Din fr. iconographique. DOOM
iconográfic (-no-gra-) adj. m., pl. iconográfici; f. iconográfică, pl. iconográfice
iconografice
ICONOGRÁFIC, -Ă, iconografici, -ce, adj. Care aparține iconografiei, privitor la iconografie. – Din fr. iconographique. DOOM
iconográfic (-no-gra-) adj. m., pl. iconográfici; f. iconográfică, pl. iconográfice
iconograficei
ICONOGRÁFIC, -Ă, iconografici, -ce, adj. Care aparține iconografiei, privitor la iconografie. – Din fr. iconographique. DOOM
iconográfic (-no-gra-) adj. m., pl. iconográfici; f. iconográfică, pl. iconográfice
iconograficele
ICONOGRÁFIC, -Ă, iconografici, -ce, adj. Care aparține iconografiei, privitor la iconografie. – Din fr. iconographique. DOOM
iconográfic (-no-gra-) adj. m., pl. iconográfici; f. iconográfică, pl. iconográfice
iconograficelor
ICONOGRÁFIC, -Ă, iconografici, -ce, adj. Care aparține iconografiei, privitor la iconografie. – Din fr. iconographique. DOOM
iconográfic (-no-gra-) adj. m., pl. iconográfici; f. iconográfică, pl. iconográfice
iconografici
ICONOGRÁFIC, -Ă, iconografici, -ce, adj. Care aparține iconografiei, privitor la iconografie. – Din fr. iconographique. DOOM
iconográfic (-no-gra-) adj. m., pl. iconográfici; f. iconográfică, pl. iconográfice
iconograficii
ICONOGRÁFIC, -Ă, iconografici, -ce, adj. Care aparține iconografiei, privitor la iconografie. – Din fr. iconographique. DOOM
iconográfic (-no-gra-) adj. m., pl. iconográfici; f. iconográfică, pl. iconográfice
iconograficilor
ICONOGRÁFIC, -Ă, iconografici, -ce, adj. Care aparține iconografiei, privitor la iconografie. – Din fr. iconographique. DOOM
iconográfic (-no-gra-) adj. m., pl. iconográfici; f. iconográfică, pl. iconográfice
iconograficul
ICONOGRÁFIC, -Ă, iconografici, -ce, adj. Care aparține iconografiei, privitor la iconografie. – Din fr. iconographique. DOOM
iconográfic (-no-gra-) adj. m., pl. iconográfici; f. iconográfică, pl. iconográfice
iconograficului
ICONOGRÁFIC, -Ă, iconografici, -ce, adj. Care aparține iconografiei, privitor la iconografie. – Din fr. iconographique. DOOM
iconográfic (-no-gra-) adj. m., pl. iconográfici; f. iconográfică, pl. iconográfice
iconografie
ICONOGRAFÍE, (3) iconografii, s. f. 1. Disciplină care se ocupă cu studiul operelor realizate în arta plastică; studiu al operelor de acest fel privitoare la un anumit subiect. 2. Totalitatea imaginilor legate de o anumită temă, perioadă, problemă, localitate etc. 3. Colecție de portrete ale oamenilor celebri. – Din fr. iconographie. DOOM
iconografíe (-no-gra-) s. f., art. iconografía, g.-d. art. iconografíei; (colecții) pl. iconografíi, art. iconografíile
iconografiei
ICONOGRAFÍE, (3) iconografii, s. f. 1. Disciplină care se ocupă cu studiul operelor realizate în arta plastică; studiu al operelor de acest fel privitoare la un anumit subiect. 2. Totalitatea imaginilor legate de o anumită temă, perioadă, problemă, localitate etc. 3. Colecție de portrete ale oamenilor celebri. – Din fr. iconographie. DOOM
iconografíe (-no-gra-) s. f., art. iconografía, g.-d. art. iconografíei; (colecții) pl. iconografíi, art. iconografíile
iconografii
ICONOGRÁF, -Ă, iconografi, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu iconografia. – Din fr. iconographe. DOOM
iconográfă (-no-gra-) s. f., g.-d. art. iconográfei; pl. iconográfe
iconografii
ICONOGRAFÍE, (3) iconografii, s. f. 1. Disciplină care se ocupă cu studiul operelor realizate în arta plastică; studiu al operelor de acest fel privitoare la un anumit subiect. 2. Totalitatea imaginilor legate de o anumită temă, perioadă, problemă, localitate etc. 3. Colecție de portrete ale oamenilor celebri. – Din fr. iconographie. DOOM
iconografíe (-no-gra-) s. f., art. iconografía, g.-d. art. iconografíei; (colecții) pl. iconografíi, art. iconografíile
iconografiile
ICONOGRAFÍE, (3) iconografii, s. f. 1. Disciplină care se ocupă cu studiul operelor realizate în arta plastică; studiu al operelor de acest fel privitoare la un anumit subiect. 2. Totalitatea imaginilor legate de o anumită temă, perioadă, problemă, localitate etc. 3. Colecție de portrete ale oamenilor celebri. – Din fr. iconographie. DOOM
iconografíe (-no-gra-) s. f., art. iconografía, g.-d. art. iconografíei; (colecții) pl. iconografíi, art. iconografíile
iconografiilor
ICONOGRAFÍE, (3) iconografii, s. f. 1. Disciplină care se ocupă cu studiul operelor realizate în arta plastică; studiu al operelor de acest fel privitoare la un anumit subiect. 2. Totalitatea imaginilor legate de o anumită temă, perioadă, problemă, localitate etc. 3. Colecție de portrete ale oamenilor celebri. – Din fr. iconographie. DOOM
iconografíe (-no-gra-) s. f., art. iconografía, g.-d. art. iconografíei; (colecții) pl. iconografíi, art. iconografíile
iconografilor
ICONOGRÁF, -Ă, iconografi, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu iconografia. – Din fr. iconographe. DOOM
iconográfă (-no-gra-) s. f., g.-d. art. iconográfei; pl. iconográfe
iconograful
ICONOGRÁF, -Ă, iconografi, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu iconografia. – Din fr. iconographe. DOOM
iconográfă (-no-gra-) s. f., g.-d. art. iconográfei; pl. iconográfe
iconografului
ICONOGRÁF, -Ă, iconografi, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu iconografia. – Din fr. iconographe. DOOM
iconográfă (-no-gra-) s. f., g.-d. art. iconográfei; pl. iconográfe
iconolatra
ICONOLÁTRU, -Ă, iconolatri, -e, s. m. și f. (Livr.) Persoană care se închină la icoane. – Din fr. iconolâtre. DOOM
iconolátru (livr.) (-la-tru) s. m., art. iconolátrul; pl. iconolátri, art. iconolátrii
iconolatre
ICONOLÁTRU, -Ă, iconolatri, -e, s. m. și f. (Livr.) Persoană care se închină la icoane. – Din fr. iconolâtre. DOOM
iconolátru (livr.) (-la-tru) s. m., art. iconolátrul; pl. iconolátri, art. iconolátrii
iconolatrei
ICONOLÁTRU, -Ă, iconolatri, -e, s. m. și f. (Livr.) Persoană care se închină la icoane. – Din fr. iconolâtre. DOOM
iconolátru (livr.) (-la-tru) s. m., art. iconolátrul; pl. iconolátri, art. iconolátrii
iconolatrele
ICONOLÁTRU, -Ă, iconolatri, -e, s. m. și f. (Livr.) Persoană care se închină la icoane. – Din fr. iconolâtre. DOOM
iconolátru (livr.) (-la-tru) s. m., art. iconolátrul; pl. iconolátri, art. iconolátrii
iconolatrelor
ICONOLÁTRU, -Ă, iconolatri, -e, s. m. și f. (Livr.) Persoană care se închină la icoane. – Din fr. iconolâtre. DOOM
iconolátru (livr.) (-la-tru) s. m., art. iconolátrul; pl. iconolátri, art. iconolátrii
iconolatri
ICONOLÁTRU, -Ă, iconolatri, -e, s. m. și f. (Livr.) Persoană care se închină la icoane. – Din fr. iconolâtre. DOOM
iconolátru (livr.) (-la-tru) s. m., art. iconolátrul; pl. iconolátri, art. iconolátrii
iconolatria
ICONOLATRÍE s. f. (Livr.) Adorație a icoanelor. – Din fr. iconolâtrie. DOOM
iconolatríe (livr.) (-la-tri-) s. f., art. iconolatría, g.-d. iconolatríi, art. iconolatríei
iconolatrie
ICONOLATRÍE s. f. (Livr.) Adorație a icoanelor. – Din fr. iconolâtrie. DOOM
iconolatríe (livr.) (-la-tri-) s. f., art. iconolatría, g.-d. iconolatríi, art. iconolatríei
iconolatriei
ICONOLATRÍE s. f. (Livr.) Adorație a icoanelor. – Din fr. iconolâtrie. DOOM
iconolatríe (livr.) (-la-tri-) s. f., art. iconolatría, g.-d. iconolatríi, art. iconolatríei
iconolatrii
ICONOLATRÍE s. f. (Livr.) Adorație a icoanelor. – Din fr. iconolâtrie. DOOM
iconolatríe (livr.) (-la-tri-) s. f., art. iconolatría, g.-d. iconolatríi, art. iconolatríei
iconolatrii
ICONOLÁTRU, -Ă, iconolatri, -e, s. m. și f. (Livr.) Persoană care se închină la icoane. – Din fr. iconolâtre. DOOM
iconolátru (livr.) (-la-tru) s. m., art. iconolátrul; pl. iconolátri, art. iconolátrii
iconolatrilor
ICONOLÁTRU, -Ă, iconolatri, -e, s. m. și f. (Livr.) Persoană care se închină la icoane. – Din fr. iconolâtre. DOOM
iconolátru (livr.) (-la-tru) s. m., art. iconolátrul; pl. iconolátri, art. iconolátrii
iconolatru
ICONOLÁTRU, -Ă, iconolatri, -e, s. m. și f. (Livr.) Persoană care se închină la icoane. – Din fr. iconolâtre. DOOM
iconolátru (livr.) (-la-tru) s. m., art. iconolátrul; pl. iconolátri, art. iconolátrii
iconolatrul
ICONOLÁTRU, -Ă, iconolatri, -e, s. m. și f. (Livr.) Persoană care se închină la icoane. – Din fr. iconolâtre. DOOM
iconolátru (livr.) (-la-tru) s. m., art. iconolátrul; pl. iconolátri, art. iconolátrii
iconolatrului
ICONOLÁTRU, -Ă, iconolatri, -e, s. m. și f. (Livr.) Persoană care se închină la icoane. – Din fr. iconolâtre. DOOM
iconolátru (livr.) (-la-tru) s. m., art. iconolátrul; pl. iconolátri, art. iconolátrii
iconolog
ICONOLÓG, -Ă, iconologi, -ge, s. m. și f. Specialist în iconologie. – Din iconologie (derivat regresiv).
iconologa
ICONOLÓG, -Ă, iconologi, -ge, s. m. și f. Specialist în iconologie. – Din iconologie (derivat regresiv).
iconologe
ICONOLÓG, -Ă, iconologi, -ge, s. m. și f. Specialist în iconologie. – Din iconologie (derivat regresiv).
iconologei
ICONOLÓG, -Ă, iconologi, -ge, s. m. și f. Specialist în iconologie. – Din iconologie (derivat regresiv).
iconologele
ICONOLÓG, -Ă, iconologi, -ge, s. m. și f. Specialist în iconologie. – Din iconologie (derivat regresiv).
iconologelor
ICONOLÓG, -Ă, iconologi, -ge, s. m. și f. Specialist în iconologie. – Din iconologie (derivat regresiv).
iconologi
ICONOLÓG, -Ă, iconologi, -ge, s. m. și f. Specialist în iconologie. – Din iconologie (derivat regresiv).
iconologia
ICONOLOGÍE s. f. 1. Știință care are ca scop interpretarea simbolurilor, figurilor alegorice, emblemelor etc. 2. Disciplină care se ocupă cu descifrarea și interpretarea semnificației imaginii. 3. Ramură a paleontologiei care studiază urmele (de locomoție) lăsate de vertebrate pe unele sedimente. – Din fr. iconologie. DOOM
iconologíe s. f., art. iconología, g.-d. iconologíi, art. iconologíei
iconologie
ICONOLOGÍE s. f. 1. Știință care are ca scop interpretarea simbolurilor, figurilor alegorice, emblemelor etc. 2. Disciplină care se ocupă cu descifrarea și interpretarea semnificației imaginii. 3. Ramură a paleontologiei care studiază urmele (de locomoție) lăsate de vertebrate pe unele sedimente. – Din fr. iconologie. DOOM
iconologíe s. f., art. iconología, g.-d. iconologíi, art. iconologíei
iconologiei
ICONOLOGÍE s. f. 1. Știință care are ca scop interpretarea simbolurilor, figurilor alegorice, emblemelor etc. 2. Disciplină care se ocupă cu descifrarea și interpretarea semnificației imaginii. 3. Ramură a paleontologiei care studiază urmele (de locomoție) lăsate de vertebrate pe unele sedimente. – Din fr. iconologie. DOOM
iconologíe s. f., art. iconología, g.-d. iconologíi, art. iconologíei
iconologii
ICONOLÓG, -Ă, iconologi, -ge, s. m. și f. Specialist în iconologie. – Din iconologie (derivat regresiv).
iconologii
ICONOLOGÍE s. f. 1. Știință care are ca scop interpretarea simbolurilor, figurilor alegorice, emblemelor etc. 2. Disciplină care se ocupă cu descifrarea și interpretarea semnificației imaginii. 3. Ramură a paleontologiei care studiază urmele (de locomoție) lăsate de vertebrate pe unele sedimente. – Din fr. iconologie. DOOM
iconologíe s. f., art. iconología, g.-d. iconologíi, art. iconologíei
iconologilor
ICONOLÓG, -Ă, iconologi, -ge, s. m. și f. Specialist în iconologie. – Din iconologie (derivat regresiv).
iconologul
ICONOLÓG, -Ă, iconologi, -ge, s. m. și f. Specialist în iconologie. – Din iconologie (derivat regresiv).
iconologului
ICONOLÓG, -Ă, iconologi, -ge, s. m. și f. Specialist în iconologie. – Din iconologie (derivat regresiv).
iconom
ICONÓM, -OÁMĂ s. m. și f. v. econom.
iconometre
ICONOMÉTRU, iconometre, s. n. 1. Vizor cu ajutorul căruia se poate observa corectitudinea încadrării imaginii unui obiect care urmează să fie fotografiat. 2. (Med.) Aparat pentru măsurarea asimetriei imaginii retiniene dintre cei doi ochi. – Din fr. iconomètre. DOOM
iconométru (-me-tru) s. n., art. iconométrul; pl. iconométre
iconometrele
ICONOMÉTRU, iconometre, s. n. 1. Vizor cu ajutorul căruia se poate observa corectitudinea încadrării imaginii unui obiect care urmează să fie fotografiat. 2. (Med.) Aparat pentru măsurarea asimetriei imaginii retiniene dintre cei doi ochi. – Din fr. iconomètre. DOOM
iconométru (-me-tru) s. n., art. iconométrul; pl. iconométre
iconometrelor
ICONOMÉTRU, iconometre, s. n. 1. Vizor cu ajutorul căruia se poate observa corectitudinea încadrării imaginii unui obiect care urmează să fie fotografiat. 2. (Med.) Aparat pentru măsurarea asimetriei imaginii retiniene dintre cei doi ochi. – Din fr. iconomètre. DOOM
iconométru (-me-tru) s. n., art. iconométrul; pl. iconométre
iconometru
ICONOMÉTRU, iconometre, s. n. 1. Vizor cu ajutorul căruia se poate observa corectitudinea încadrării imaginii unui obiect care urmează să fie fotografiat. 2. (Med.) Aparat pentru măsurarea asimetriei imaginii retiniene dintre cei doi ochi. – Din fr. iconomètre. DOOM
iconométru (-me-tru) s. n., art. iconométrul; pl. iconométre
iconometrul
ICONOMÉTRU, iconometre, s. n. 1. Vizor cu ajutorul căruia se poate observa corectitudinea încadrării imaginii unui obiect care urmează să fie fotografiat. 2. (Med.) Aparat pentru măsurarea asimetriei imaginii retiniene dintre cei doi ochi. – Din fr. iconomètre. DOOM
iconométru (-me-tru) s. n., art. iconométrul; pl. iconométre
iconometrului
ICONOMÉTRU, iconometre, s. n. 1. Vizor cu ajutorul căruia se poate observa corectitudinea încadrării imaginii unui obiect care urmează să fie fotografiat. 2. (Med.) Aparat pentru măsurarea asimetriei imaginii retiniene dintre cei doi ochi. – Din fr. iconomètre. DOOM
iconométru (-me-tru) s. n., art. iconométrul; pl. iconométre
iconomie
ECONOMÍE, (2, 3) economii, s. f. 1. Ansamblul activităților umane desfășurate în sfera producției, distribuției și consumului bunurilor materiale și serviciilor. ♦ Economie națională = totalitatea activităților și interdependențelor economice la nivel macro- și microeconomic, coordonat în plan național prin mecanisme proprii de funcționare. Economie politică = știința administrării unor resurse și mijloace limitate, pentru satisfacerea unor necesități numeroase și nelimitate. Economie de schimb = economie în cadrul căreia produsele muncii iau cu precădere forma de mărfuri. Economie naturală = economie în care produsul activității umane este destinat consumului producătorilor. Economie de piață = formă de organizare și funcționare a economiei în care prețul și volumul producției depind, în principiu, de confruntarea dintre cerere și ofertă. Economie socială de piață = tip de economie care îmbină principiile economiei de piață cu cele ale echității și armoniei sociale. Economie subterană = tip de activități economice nedeclarate și neînregistrate în contabilitatea celor care le practică, pentru a se sustrage de la plata impozitelor și taxelor legale. ♦ Ramură, sector de activitate (productivă). 2. Folosire chibzuită a mijloacelor materiale sau bănești, limitată la strictul necesar în cheltuieli; cumpătare, măsură, 3. (Concr.; la pl.) Bani agonisiți și păstrați pentru satisfacerea anumitor necesități. 4. Mod de întocmire a planului sau a părților unei lucrări, ale unei scrieri, ale unei legi etc.; alcătuire, compoziție. [Var.: (înv.) iconomíe s. f.] – Din fr. économie. DOOM
economíe s. f., art. economía, g.-d. art. economíei; pl. economíi, art. economíile
iconoscoape
ICONOSCÓP, iconoscoape, s. n. Tub electronic cu ecran fotosensibil care era folosit pentru transmiterea imaginilor în televiziune. – Din fr. iconoscope. DOOM
!iconoscóp (-nos-cop/-no-scop) s. n., pl. iconoscoápe
iconoscoapele
ICONOSCÓP, iconoscoape, s. n. Tub electronic cu ecran fotosensibil care era folosit pentru transmiterea imaginilor în televiziune. – Din fr. iconoscope. DOOM
!iconoscóp (-nos-cop/-no-scop) s. n., pl. iconoscoápe
iconoscoapelor
ICONOSCÓP, iconoscoape, s. n. Tub electronic cu ecran fotosensibil care era folosit pentru transmiterea imaginilor în televiziune. – Din fr. iconoscope. DOOM
!iconoscóp (-nos-cop/-no-scop) s. n., pl. iconoscoápe
iconoscop
ICONOSCÓP, iconoscoape, s. n. Tub electronic cu ecran fotosensibil care era folosit pentru transmiterea imaginilor în televiziune. – Din fr. iconoscope. DOOM
!iconoscóp (-nos-cop/-no-scop) s. n., pl. iconoscoápe
iconoscopul
ICONOSCÓP, iconoscoape, s. n. Tub electronic cu ecran fotosensibil care era folosit pentru transmiterea imaginilor în televiziune. – Din fr. iconoscope. DOOM
!iconoscóp (-nos-cop/-no-scop) s. n., pl. iconoscoápe
iconoscopului
ICONOSCÓP, iconoscoape, s. n. Tub electronic cu ecran fotosensibil care era folosit pentru transmiterea imaginilor în televiziune. – Din fr. iconoscope. DOOM
!iconoscóp (-nos-cop/-no-scop) s. n., pl. iconoscoápe
iconostas
ICONOSTÁS, iconostase, s. n. 1. Catapeteasmă. 2. Pupitru în biserică, pe care se pune o icoană. – Din sl. ikonostasŭ. DOOM
!iconostás (-nos-tas/-no-stas) s. n., pl. iconostáse
iconostase
ICONOSTÁS, iconostase, s. n. 1. Catapeteasmă. 2. Pupitru în biserică, pe care se pune o icoană. – Din sl. ikonostasŭ. DOOM
!iconostás (-nos-tas/-no-stas) s. n., pl. iconostáse
iconostasele
ICONOSTÁS, iconostase, s. n. 1. Catapeteasmă. 2. Pupitru în biserică, pe care se pune o icoană. – Din sl. ikonostasŭ. DOOM
!iconostás (-nos-tas/-no-stas) s. n., pl. iconostáse
iconostaselor
ICONOSTÁS, iconostase, s. n. 1. Catapeteasmă. 2. Pupitru în biserică, pe care se pune o icoană. – Din sl. ikonostasŭ. DOOM
!iconostás (-nos-tas/-no-stas) s. n., pl. iconostáse
iconostasul
ICONOSTÁS, iconostase, s. n. 1. Catapeteasmă. 2. Pupitru în biserică, pe care se pune o icoană. – Din sl. ikonostasŭ. DOOM
!iconostás (-nos-tas/-no-stas) s. n., pl. iconostáse
iconostasului
ICONOSTÁS, iconostase, s. n. 1. Catapeteasmă. 2. Pupitru în biserică, pe care se pune o icoană. – Din sl. ikonostasŭ. DOOM
!iconostás (-nos-tas/-no-stas) s. n., pl. iconostáse
iconostroafe
ICONOSTRÓF, iconostroafe, s. n. Instrument optic cu ajutorul căruia se obține imaginea răsturnată a unui obiect. – Din fr. iconostrophe. DOOM
!iconostróf (-nos-trof/-no-strof) s. n., pl. iconostroáfe
iconostroafele
ICONOSTRÓF, iconostroafe, s. n. Instrument optic cu ajutorul căruia se obține imaginea răsturnată a unui obiect. – Din fr. iconostrophe. DOOM
!iconostróf (-nos-trof/-no-strof) s. n., pl. iconostroáfe
iconostroafelor
ICONOSTRÓF, iconostroafe, s. n. Instrument optic cu ajutorul căruia se obține imaginea răsturnată a unui obiect. – Din fr. iconostrophe. DOOM
!iconostróf (-nos-trof/-no-strof) s. n., pl. iconostroáfe
iconostrof
ICONOSTRÓF, iconostroafe, s. n. Instrument optic cu ajutorul căruia se obține imaginea răsturnată a unui obiect. – Din fr. iconostrophe. DOOM
!iconostróf (-nos-trof/-no-strof) s. n., pl. iconostroáfe
iconostroful
ICONOSTRÓF, iconostroafe, s. n. Instrument optic cu ajutorul căruia se obține imaginea răsturnată a unui obiect. – Din fr. iconostrophe. DOOM
!iconostróf (-nos-trof/-no-strof) s. n., pl. iconostroáfe
iconostrofului
ICONOSTRÓF, iconostroafe, s. n. Instrument optic cu ajutorul căruia se obține imaginea răsturnată a unui obiect. – Din fr. iconostrophe. DOOM
!iconostróf (-nos-trof/-no-strof) s. n., pl. iconostroáfe
iconul
ICÓN, iconuri, s. n. (Inform.) Mic simbol grafic afișat pe ecranul calculatorului, care permite efectuarea rapidă a unei comenzi speciale. – Cuv. engl. DOOM
icón (simbol grafic) s. n., pl. icónuri
iconului
ICÓN, iconuri, s. n. (Inform.) Mic simbol grafic afișat pe ecranul calculatorului, care permite efectuarea rapidă a unei comenzi speciale. – Cuv. engl. DOOM
icón (simbol grafic) s. n., pl. icónuri
iconuri
ICÓN, iconuri, s. n. (Inform.) Mic simbol grafic afișat pe ecranul calculatorului, care permite efectuarea rapidă a unei comenzi speciale. – Cuv. engl. DOOM
icón (simbol grafic) s. n., pl. icónuri
iconurile
ICÓN, iconuri, s. n. (Inform.) Mic simbol grafic afișat pe ecranul calculatorului, care permite efectuarea rapidă a unei comenzi speciale. – Cuv. engl. DOOM
icón (simbol grafic) s. n., pl. icónuri
iconurilor
ICÓN, iconuri, s. n. (Inform.) Mic simbol grafic afișat pe ecranul calculatorului, care permite efectuarea rapidă a unei comenzi speciale. – Cuv. engl. DOOM
icón (simbol grafic) s. n., pl. icónuri
icos
ÍCOS, icose, s. n. Cântare bisericească la slujba utreniei. [Acc. și: icós. – Pl. și: icoase] – Din ngr. íkos. DOOM
ícos/icós s. n., pl. ícose/icoáse
icos
ÍCOS, icose, s. n. Cântare bisericească la slujba utreniei [Acc. și: icós, pl. icoase] – Din ngr. íkos
icosaedre
ICOSAÉDRU, icosaedre, s. n. Poliedru cu douăzeci de fețe. – Din fr. icosaèdre. DOOM
icosaédru (-e-dru) s. n., art. icosaédrul; pl. icosaédre
icosaedrele
ICOSAÉDRU, icosaedre, s. n. Poliedru cu douăzeci de fețe. – Din fr. icosaèdre. DOOM
icosaédru (-e-dru) s. n., art. icosaédrul; pl. icosaédre
icosaedrelor
ICOSAÉDRU, icosaedre, s. n. Poliedru cu douăzeci de fețe. – Din fr. icosaèdre. DOOM
icosaédru (-e-dru) s. n., art. icosaédrul; pl. icosaédre
icosaedru
ICOSAÉDRU, icosaedre, s. n. Poliedru cu douăzeci de fețe. – Din fr. icosaèdre. DOOM
icosaédru (-e-dru) s. n., art. icosaédrul; pl. icosaédre
icosaedrul
ICOSAÉDRU, icosaedre, s. n. Poliedru cu douăzeci de fețe. – Din fr. icosaèdre. DOOM
icosaédru (-e-dru) s. n., art. icosaédrul; pl. icosaédre
icosaedrului
ICOSAÉDRU, icosaedre, s. n. Poliedru cu douăzeci de fețe. – Din fr. icosaèdre. DOOM
icosaédru (-e-dru) s. n., art. icosaédrul; pl. icosaédre
icosar
ICOSÁR, icosari, s. m. (Înv.) 1. Irmilic. 2. Cercei sau salbă confecționată din icosari (1). [Var.: icusár s. m.] – Din ngr. ikosári. DOOM
icusár v. icosár
icosari
ICOSÁR, icosari, s. m. (Înv.) 1. Irmilic. 2. Cercei sau salbă confecționată din icosari (1). [Var.: icusár s. m.] – Din ngr. ikosári. DOOM
icusár v. icosár
icosarii
ICOSÁR, icosari, s. m. (Înv.) 1. Irmilic. 2. Cercei sau salbă confecționată din icosari (1). [Var.: icusár s. m.] – Din ngr. ikosári. DOOM
icusár v. icosár
icosarilor
ICOSÁR, icosari, s. m. (Înv.) 1. Irmilic. 2. Cercei sau salbă confecționată din icosari (1). [Var.: icusár s. m.] – Din ngr. ikosári. DOOM
icusár v. icosár
icosarul
ICOSÁR, icosari, s. m. (Înv.) 1. Irmilic. 2. Cercei sau salbă confecționată din icosari (1). [Var.: icusár s. m.] – Din ngr. ikosári. DOOM
icusár v. icosár
icosarului
ICOSÁR, icosari, s. m. (Înv.) 1. Irmilic. 2. Cercei sau salbă confecționată din icosari (1). [Var.: icusár s. m.] – Din ngr. ikosári. DOOM
icusár v. icosár
icositetraedre
ICOSITETRAÉDRU, icositetraedre, s. n. Poliedru cu douăzeci și patru de fețe plane. – Din fr. icositétraèdre. DOOM
icositetraédru (-te-tra-e-dru) s. n., art. icositetraédrul; pl. icositetraédre
icositetraedrele
ICOSITETRAÉDRU, icositetraedre, s. n. Poliedru cu douăzeci și patru de fețe plane. – Din fr. icositétraèdre. DOOM
icositetraédru (-te-tra-e-dru) s. n., art. icositetraédrul; pl. icositetraédre
icositetraedrelor
ICOSITETRAÉDRU, icositetraedre, s. n. Poliedru cu douăzeci și patru de fețe plane. – Din fr. icositétraèdre. DOOM
icositetraédru (-te-tra-e-dru) s. n., art. icositetraédrul; pl. icositetraédre
icositetraedru
ICOSITETRAÉDRU, icositetraedre, s. n. Poliedru cu douăzeci și patru de fețe plane. – Din fr. icositétraèdre. DOOM
icositetraédru (-te-tra-e-dru) s. n., art. icositetraédrul; pl. icositetraédre
icositetraedrul
ICOSITETRAÉDRU, icositetraedre, s. n. Poliedru cu douăzeci și patru de fețe plane. – Din fr. icositétraèdre. DOOM
icositetraédru (-te-tra-e-dru) s. n., art. icositetraédrul; pl. icositetraédre
icositetraedrului
ICOSITETRAÉDRU, icositetraedre, s. n. Poliedru cu douăzeci și patru de fețe plane. – Din fr. icositétraèdre. DOOM
icositetraédru (-te-tra-e-dru) s. n., art. icositetraédrul; pl. icositetraédre
icosul
ÍCOS, icose, s. n. Cântare bisericească la slujba utreniei. [Acc. și: icós. – Pl. și: icoase] – Din ngr. íkos. DOOM
ícos/icós s. n., pl. ícose/icoáse
icosului
ÍCOS, icose, s. n. Cântare bisericească la slujba utreniei. [Acc. și: icós. – Pl. și: icoase] – Din ngr. íkos. DOOM
ícos/icós s. n., pl. ícose/icoáse
icra
ÍCRĂ, icre, s. f. (Mai ales la pl.) 1. Denumire generică pentru ovulele de pește. ◊ Icre negre = icre de culoare cenușiu-închis sau neagră, produse de morun, nisetru sau păstrugă; caviar. Icre de Manciuria = icre de culoare roșie-portocalie, produse de unii pești din mările Extremului Orient. 2. (Pop.) Partea moale a pulpei piciorului. – Din sl. ikra. DOOM
ícră (i-cră) s. f., g.-d. art. ícrei; pl. ícre
icram
icrám (icrámuri), s. n. – Dovadă de simpatie, atenție. Tc. ikram (Șeineanu, III, 68). Sec. XIX, înv.
icre
ÍCRĂ, icre, s. f. (Mai ales la pl.) 1. Denumire generică pentru ovulele de pește. ◊ Icre negre = icre de culoare cenușiu-închis sau neagră, produse de morun, nisetru sau păstrugă; caviar. Icre de Manciuria = icre de culoare roșie-portocalie, produse de unii pești din mările Extremului Orient. 2. (Pop.) Partea moale a pulpei piciorului. – Din sl. ikra. DOOM
ícră (i-cră) s. f., g.-d. art. ícrei; pl. ícre
icrei
ÍCRĂ, icre, s. f. (Mai ales la pl.) 1. Denumire generică pentru ovulele de pește. ◊ Icre negre = icre de culoare cenușiu-închis sau neagră, produse de morun, nisetru sau păstrugă; caviar. Icre de Manciuria = icre de culoare roșie-portocalie, produse de unii pești din mările Extremului Orient. 2. (Pop.) Partea moale a pulpei piciorului. – Din sl. ikra. DOOM
ícră (i-cră) s. f., g.-d. art. ícrei; pl. ícre
icrele
ÍCRĂ, icre, s. f. (Mai ales la pl.) 1. Denumire generică pentru ovulele de pește. ◊ Icre negre = icre de culoare cenușiu-închis sau neagră, produse de morun, nisetru sau păstrugă; caviar. Icre de Manciuria = icre de culoare roșie-portocalie, produse de unii pești din mările Extremului Orient. 2. (Pop.) Partea moale a pulpei piciorului. – Din sl. ikra. DOOM
ícră (i-cră) s. f., g.-d. art. ícrei; pl. ícre
icrelor
ÍCRĂ, icre, s. f. (Mai ales la pl.) 1. Denumire generică pentru ovulele de pește. ◊ Icre negre = icre de culoare cenușiu-închis sau neagră, produse de morun, nisetru sau păstrugă; caviar. Icre de Manciuria = icre de culoare roșie-portocalie, produse de unii pești din mările Extremului Orient. 2. (Pop.) Partea moale a pulpei piciorului. – Din sl. ikra. DOOM
ícră (i-cră) s. f., g.-d. art. ícrei; pl. ícre
icrișoara
ICRIȘOÁRĂ, icrișoare, s. f. Diminutiv al lui icră. – Icră + suf. -ișoară. DOOM
!icrișoáră (i-cri-) s. f., g.-d. art. icrișoárei; pl. icrișoáre
icrișoare
ICRIȘOÁRĂ, icrișoare, s. f. Diminutiv al lui icră. – Icră + suf. -ișoară. DOOM
!icrișoáră (i-cri-) s. f., g.-d. art. icrișoárei; pl. icrișoáre
icrișoare
ICRIȘOÁRE s. f. pl. Diminutiv al lui icre. Ș-apoi atunci... pune-ți, cuvioase Ilarie, plosca cu rachiu la șold, icrișoare moi cît se poate de multe și altceva de gustare în buzunările dulamei și... ia-o la papuc. CREANGĂ, A. 121.
icrișoarei
ICRIȘOÁRĂ, icrișoare, s. f. Diminutiv al lui icră. – Icră + suf. -ișoară. DOOM
!icrișoáră (i-cri-) s. f., g.-d. art. icrișoárei; pl. icrișoáre
icrișoarele
ICRIȘOÁRĂ, icrișoare, s. f. Diminutiv al lui icră. – Icră + suf. -ișoară. DOOM
!icrișoáră (i-cri-) s. f., g.-d. art. icrișoárei; pl. icrișoáre
icrișoarelor
ICRIȘOÁRĂ, icrișoare, s. f. Diminutiv al lui icră. – Icră + suf. -ișoară. DOOM
!icrișoáră (i-cri-) s. f., g.-d. art. icrișoárei; pl. icrișoáre
icsulescu
icsulescu I pron. nehot. cineva II s. m. sg. (peior.) persoană neînsemnată.
icter
ÍCTER, ictere, s. n. Boală a ficatului și a veziculei biliare, care se caracterizează prin colorația galbenă a pielii și a mucoaselor bolnavului, provocată de impregnarea acestora cu pigmenți biliari; gălbinare. – Din ngr. íkteros. Cf. lat. icterus, fr. ictère. DOOM
ícter s. n., pl. íctere
ictere
ÍCTER, ictere, s. n. Boală a ficatului și a veziculei biliare, care se caracterizează prin colorația galbenă a pielii și a mucoaselor bolnavului, provocată de impregnarea acestora cu pigmenți biliari; gălbinare. – Din ngr. íkteros. Cf. lat. icterus, fr. ictère. DOOM
ícter s. n., pl. íctere
icterele
ÍCTER, ictere, s. n. Boală a ficatului și a veziculei biliare, care se caracterizează prin colorația galbenă a pielii și a mucoaselor bolnavului, provocată de impregnarea acestora cu pigmenți biliari; gălbinare. – Din ngr. íkteros. Cf. lat. icterus, fr. ictère. DOOM
ícter s. n., pl. íctere
icterelor
ÍCTER, ictere, s. n. Boală a ficatului și a veziculei biliare, care se caracterizează prin colorația galbenă a pielii și a mucoaselor bolnavului, provocată de impregnarea acestora cu pigmenți biliari; gălbinare. – Din ngr. íkteros. Cf. lat. icterus, fr. ictère. DOOM
ícter s. n., pl. íctere
icteric
ICTÉRIC, -Ă, icterici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de icter. – Din fr. ictérique. DOOM
ictéric adj. m., s. m., pl. ictérici; adj. f., s. f. ictérică, pl. ictérice
icteric
ICTÉRIC, -Ă, icterici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de icter. – Din fr. ictérique. DOOM
ictéric adj. m., s. m., pl. ictérici; adj. f., s. f. ictérică, pl. ictérice
icterica
ICTÉRIC, -Ă, icterici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de icter. – Din fr. ictérique. DOOM
ictéric adj. m., s. m., pl. ictérici; adj. f., s. f. ictérică, pl. ictérice
icterica
ICTÉRIC, -Ă, icterici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de icter. – Din fr. ictérique. DOOM
ictéric adj. m., s. m., pl. ictérici; adj. f., s. f. ictérică, pl. ictérice
icterice
ICTÉRIC, -Ă, icterici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de icter. – Din fr. ictérique. DOOM
ictéric adj. m., s. m., pl. ictérici; adj. f., s. f. ictérică, pl. ictérice
icterice
ICTÉRIC, -Ă, icterici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de icter. – Din fr. ictérique. DOOM
ictéric adj. m., s. m., pl. ictérici; adj. f., s. f. ictérică, pl. ictérice
ictericei
ICTÉRIC, -Ă, icterici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de icter. – Din fr. ictérique. DOOM
ictéric adj. m., s. m., pl. ictérici; adj. f., s. f. ictérică, pl. ictérice
ictericei
ICTÉRIC, -Ă, icterici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de icter. – Din fr. ictérique. DOOM
ictéric adj. m., s. m., pl. ictérici; adj. f., s. f. ictérică, pl. ictérice
ictericele
ICTÉRIC, -Ă, icterici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de icter. – Din fr. ictérique. DOOM
ictéric adj. m., s. m., pl. ictérici; adj. f., s. f. ictérică, pl. ictérice
ictericele
ICTÉRIC, -Ă, icterici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de icter. – Din fr. ictérique. DOOM
ictéric adj. m., s. m., pl. ictérici; adj. f., s. f. ictérică, pl. ictérice
ictericelor
ICTÉRIC, -Ă, icterici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de icter. – Din fr. ictérique. DOOM
ictéric adj. m., s. m., pl. ictérici; adj. f., s. f. ictérică, pl. ictérice
ictericelor
ICTÉRIC, -Ă, icterici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de icter. – Din fr. ictérique. DOOM
ictéric adj. m., s. m., pl. ictérici; adj. f., s. f. ictérică, pl. ictérice
icterici
ICTÉRIC, -Ă, icterici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de icter. – Din fr. ictérique. DOOM
ictéric adj. m., s. m., pl. ictérici; adj. f., s. f. ictérică, pl. ictérice
icterici
ICTÉRIC, -Ă, icterici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de icter. – Din fr. ictérique. DOOM
ictéric adj. m., s. m., pl. ictérici; adj. f., s. f. ictérică, pl. ictérice
ictericii
ICTÉRIC, -Ă, icterici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de icter. – Din fr. ictérique. DOOM
ictéric adj. m., s. m., pl. ictérici; adj. f., s. f. ictérică, pl. ictérice
ictericii
ICTÉRIC, -Ă, icterici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de icter. – Din fr. ictérique. DOOM
ictéric adj. m., s. m., pl. ictérici; adj. f., s. f. ictérică, pl. ictérice
ictericilor
ICTÉRIC, -Ă, icterici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de icter. – Din fr. ictérique. DOOM
ictéric adj. m., s. m., pl. ictérici; adj. f., s. f. ictérică, pl. ictérice
ictericilor
ICTÉRIC, -Ă, icterici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de icter. – Din fr. ictérique. DOOM
ictéric adj. m., s. m., pl. ictérici; adj. f., s. f. ictérică, pl. ictérice
ictericul
ICTÉRIC, -Ă, icterici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de icter. – Din fr. ictérique. DOOM
ictéric adj. m., s. m., pl. ictérici; adj. f., s. f. ictérică, pl. ictérice
ictericul
ICTÉRIC, -Ă, icterici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de icter. – Din fr. ictérique. DOOM
ictéric adj. m., s. m., pl. ictérici; adj. f., s. f. ictérică, pl. ictérice
ictericului
ICTÉRIC, -Ă, icterici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de icter. – Din fr. ictérique. DOOM
ictéric adj. m., s. m., pl. ictérici; adj. f., s. f. ictérică, pl. ictérice
ictericului
ICTÉRIC, -Ă, icterici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de icter. – Din fr. ictérique. DOOM
ictéric adj. m., s. m., pl. ictérici; adj. f., s. f. ictérică, pl. ictérice
icterigen
ICTERIGÉN, -Ă, icterigeni, -e, adj. (Med.) Care provoacă sau răspândește icterul. – Din fr. ictérigène.
icterigena
ICTERIGÉN, -Ă, icterigeni, -e, adj. (Med.) Care provoacă sau răspândește icterul. – Din fr. ictérigène.
icterigene
ICTERIGÉN, -Ă, icterigeni, -e, adj. (Med.) Care provoacă sau răspândește icterul. – Din fr. ictérigène.
icterigenei
ICTERIGÉN, -Ă, icterigeni, -e, adj. (Med.) Care provoacă sau răspândește icterul. – Din fr. ictérigène.
icterigenele
ICTERIGÉN, -Ă, icterigeni, -e, adj. (Med.) Care provoacă sau răspândește icterul. – Din fr. ictérigène.
icterigenelor
ICTERIGÉN, -Ă, icterigeni, -e, adj. (Med.) Care provoacă sau răspândește icterul. – Din fr. ictérigène.
icterigeni
ICTERIGÉN, -Ă, icterigeni, -e, adj. (Med.) Care provoacă sau răspândește icterul. – Din fr. ictérigène.
icterigenii
ICTERIGÉN, -Ă, icterigeni, -e, adj. (Med.) Care provoacă sau răspândește icterul. – Din fr. ictérigène.
icterigenilor
ICTERIGÉN, -Ă, icterigeni, -e, adj. (Med.) Care provoacă sau răspândește icterul. – Din fr. ictérigène.
icterigenul
ICTERIGÉN, -Ă, icterigeni, -e, adj. (Med.) Care provoacă sau răspândește icterul. – Din fr. ictérigène.
icterigenului
ICTERIGÉN, -Ă, icterigeni, -e, adj. (Med.) Care provoacă sau răspândește icterul. – Din fr. ictérigène.
icterul
ÍCTER, ictere, s. n. Boală a ficatului și a veziculei biliare, care se caracterizează prin colorația galbenă a pielii și a mucoaselor bolnavului, provocată de impregnarea acestora cu pigmenți biliari; gălbinare. – Din ngr. íkteros. Cf. lat. icterus, fr. ictère. DOOM
ícter s. n., pl. íctere
icterului
ÍCTER, ictere, s. n. Boală a ficatului și a veziculei biliare, care se caracterizează prin colorația galbenă a pielii și a mucoaselor bolnavului, provocată de impregnarea acestora cu pigmenți biliari; gălbinare. – Din ngr. íkteros. Cf. lat. icterus, fr. ictère. DOOM
ícter s. n., pl. íctere
ictus
ÍCTUS, ictusuri, s. n. 1. Intensificare a pronunțării în versificația antică, care marca partea cea mai reliefată a unei măsuri metrice. 2. (Muz.) Partea cea mai reliefată a unui motiv melodic, asupra căreia cade accentul. 3. (Med.) Stare patologică, manifestată brusc și intens, însoțită de căderea corpului; șoc. ◊ Ictus apoplectic = apoplexie. Ictus epileptic = criză de epilepsie, manifestată prin pierderea bruscă a cunoștinței și prin convulsii. – Din lat., fr. ictus. DOOM
íctus s. n., pl. íctusuri
ictus
ÍCTUS s.n. 1. (Metr.) Bătaie care marchează silaba accentuată. 2. (Muz.) Note foarte accentuate aflate în primele măsuri. 3. (Med.) Atac morbid subit; șoc. [Pl. -usuri, (s.m.) -uși. / < fr., lat. ictus].
ictusul
ÍCTUS, ictusuri, s. n. 1. Intensificare a pronunțării în versificația antică, care marca partea cea mai reliefată a unei măsuri metrice. 2. (Muz.) Partea cea mai reliefată a unui motiv melodic, asupra căreia cade accentul. 3. (Med.) Stare patologică, manifestată brusc și intens, însoțită de căderea corpului; șoc. ◊ Ictus apoplectic = apoplexie. Ictus epileptic = criză de epilepsie, manifestată prin pierderea bruscă a cunoștinței și prin convulsii. – Din lat., fr. ictus. DOOM
íctus s. n., pl. íctusuri
ictusului
ÍCTUS, ictusuri, s. n. 1. Intensificare a pronunțării în versificația antică, care marca partea cea mai reliefată a unei măsuri metrice. 2. (Muz.) Partea cea mai reliefată a unui motiv melodic, asupra căreia cade accentul. 3. (Med.) Stare patologică, manifestată brusc și intens, însoțită de căderea corpului; șoc. ◊ Ictus apoplectic = apoplexie. Ictus epileptic = criză de epilepsie, manifestată prin pierderea bruscă a cunoștinței și prin convulsii. – Din lat., fr. ictus. DOOM
íctus s. n., pl. íctusuri
ictusuri
ÍCTUS, ictusuri, s. n. 1. Intensificare a pronunțării în versificația antică, care marca partea cea mai reliefată a unei măsuri metrice. 2. (Muz.) Partea cea mai reliefată a unui motiv melodic, asupra căreia cade accentul. 3. (Med.) Stare patologică, manifestată brusc și intens, însoțită de căderea corpului; șoc. ◊ Ictus apoplectic = apoplexie. Ictus epileptic = criză de epilepsie, manifestată prin pierderea bruscă a cunoștinței și prin convulsii. – Din lat., fr. ictus. DOOM
íctus s. n., pl. íctusuri
ictusurile
ÍCTUS, ictusuri, s. n. 1. Intensificare a pronunțării în versificația antică, care marca partea cea mai reliefată a unei măsuri metrice. 2. (Muz.) Partea cea mai reliefată a unui motiv melodic, asupra căreia cade accentul. 3. (Med.) Stare patologică, manifestată brusc și intens, însoțită de căderea corpului; șoc. ◊ Ictus apoplectic = apoplexie. Ictus epileptic = criză de epilepsie, manifestată prin pierderea bruscă a cunoștinței și prin convulsii. – Din lat., fr. ictus. DOOM
íctus s. n., pl. íctusuri
ictusurilor
ÍCTUS, ictusuri, s. n. 1. Intensificare a pronunțării în versificația antică, care marca partea cea mai reliefată a unei măsuri metrice. 2. (Muz.) Partea cea mai reliefată a unui motiv melodic, asupra căreia cade accentul. 3. (Med.) Stare patologică, manifestată brusc și intens, însoțită de căderea corpului; șoc. ◊ Ictus apoplectic = apoplexie. Ictus epileptic = criză de epilepsie, manifestată prin pierderea bruscă a cunoștinței și prin convulsii. – Din lat., fr. ictus. DOOM
íctus s. n., pl. íctusuri
icul
IC, icuri, s. n. (Reg.) Pană de despicat lemne. – Din magh. ík (lit. ék).
icului
IC, icuri, s. n. (Reg.) Pană de despicat lemne. – Din magh. ík (lit. ék).
icuri
IC, icuri, s. n. (Reg.) Pană de despicat lemne. – Din magh. ík (lit. ék).
icurile
IC, icuri, s. n. (Reg.) Pană de despicat lemne. – Din magh. ík (lit. ék).
icurilor
IC, icuri, s. n. (Reg.) Pană de despicat lemne. – Din magh. ík (lit. ék).
icusar
ICOSÁR, icosari, s. m. (Înv.) 1. Irmilic. 2. Cercei sau salbă confecționată din icosari (1). [Var.: icusár s. m.] – Din ngr. ikosári. DOOM
icusár v. icosár