hîc
HÂC interj. Sunet pe care-l scoate cineva când sughite sau când i se oprește brusc respirația. – Onomatopee.

DOOM

hâc interj.

hîci
HÂCI² s. n. v. hăci.

DOOM

hâci v. hăci

hîciul
HÂCI² s. n. v. hăci.

DOOM

hâci v. hăci

hîciului
HÂCI² s. n. v. hăci.

DOOM

hâci v. hăci

hîcîi
HÂCÂÍ, hấcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsufla greu; a icni. – Hâc + suf. -âi.

DOOM

hâcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấcâie, imperf. 3 sg. hâcâiá; conj. prez. 3 să hấcâie

hîcîia
HÂCÂÍ, hấcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsufla greu; a icni. – Hâc + suf. -âi.

DOOM

hâcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấcâie, imperf. 3 sg. hâcâiá; conj. prez. 3 să hấcâie

hîcîiai
HÂCÂÍ, hấcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsufla greu; a icni. – Hâc + suf. -âi.

DOOM

hâcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấcâie, imperf. 3 sg. hâcâiá; conj. prez. 3 să hấcâie

hîcîiam
HÂCÂÍ, hấcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsufla greu; a icni. – Hâc + suf. -âi.

DOOM

hâcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấcâie, imperf. 3 sg. hâcâiá; conj. prez. 3 să hấcâie

hîcîiau
HÂCÂÍ, hấcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsufla greu; a icni. – Hâc + suf. -âi.

DOOM

hâcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấcâie, imperf. 3 sg. hâcâiá; conj. prez. 3 să hấcâie

hîcîiați
HÂCÂÍ, hấcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsufla greu; a icni. – Hâc + suf. -âi.

DOOM

hâcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấcâie, imperf. 3 sg. hâcâiá; conj. prez. 3 să hấcâie

hîcîie
HÂCÂÍ, hấcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsufla greu; a icni. – Hâc + suf. -âi.

DOOM

hâcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấcâie, imperf. 3 sg. hâcâiá; conj. prez. 3 să hấcâie

hîcîii
HÂCÂÍ, hấcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsufla greu; a icni. – Hâc + suf. -âi.

DOOM

hâcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấcâie, imperf. 3 sg. hâcâiá; conj. prez. 3 să hấcâie

hîcîim
HÂCÂÍ, hấcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsufla greu; a icni. – Hâc + suf. -âi.

DOOM

hâcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấcâie, imperf. 3 sg. hâcâiá; conj. prez. 3 să hấcâie

hîcîind
HÂCÂÍ, hấcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsufla greu; a icni. – Hâc + suf. -âi.

DOOM

hâcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấcâie, imperf. 3 sg. hâcâiá; conj. prez. 3 să hấcâie

hîcîire
HÂCÂÍ, hấcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsufla greu; a icni. – Hâc + suf. -âi.

DOOM

hâcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấcâie, imperf. 3 sg. hâcâiá; conj. prez. 3 să hấcâie

hîcîiră
HÂCÂÍ, hấcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsufla greu; a icni. – Hâc + suf. -âi.

DOOM

hâcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấcâie, imperf. 3 sg. hâcâiá; conj. prez. 3 să hấcâie

hîcîirăm
HÂCÂÍ, hấcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsufla greu; a icni. – Hâc + suf. -âi.

DOOM

hâcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấcâie, imperf. 3 sg. hâcâiá; conj. prez. 3 să hấcâie

hîcîirăți
HÂCÂÍ, hấcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsufla greu; a icni. – Hâc + suf. -âi.

DOOM

hâcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấcâie, imperf. 3 sg. hâcâiá; conj. prez. 3 să hấcâie

hîcîise
HÂCÂÍ, hấcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsufla greu; a icni. – Hâc + suf. -âi.

DOOM

hâcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấcâie, imperf. 3 sg. hâcâiá; conj. prez. 3 să hấcâie

hîcîisem
HÂCÂÍ, hấcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsufla greu; a icni. – Hâc + suf. -âi.

DOOM

hâcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấcâie, imperf. 3 sg. hâcâiá; conj. prez. 3 să hấcâie

hîcîiseră
HÂCÂÍ, hấcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsufla greu; a icni. – Hâc + suf. -âi.

DOOM

hâcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấcâie, imperf. 3 sg. hâcâiá; conj. prez. 3 să hấcâie

hîcîiserăm
HÂCÂÍ, hấcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsufla greu; a icni. – Hâc + suf. -âi.

DOOM

hâcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấcâie, imperf. 3 sg. hâcâiá; conj. prez. 3 să hấcâie

hîcîiserăți
HÂCÂÍ, hấcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsufla greu; a icni. – Hâc + suf. -âi.

DOOM

hâcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấcâie, imperf. 3 sg. hâcâiá; conj. prez. 3 să hấcâie

hîcîiseși
HÂCÂÍ, hấcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsufla greu; a icni. – Hâc + suf. -âi.

DOOM

hâcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấcâie, imperf. 3 sg. hâcâiá; conj. prez. 3 să hấcâie

hîcîiseți
HÂCÂÍ, hấcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsufla greu; a icni. – Hâc + suf. -âi.

DOOM

hâcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấcâie, imperf. 3 sg. hâcâiá; conj. prez. 3 să hấcâie

hîcîit
HÂCÂÍ, hấcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsufla greu; a icni. – Hâc + suf. -âi.

DOOM

hâcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấcâie, imperf. 3 sg. hâcâiá; conj. prez. 3 să hấcâie

hîcîiși
HÂCÂÍ, hấcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsufla greu; a icni. – Hâc + suf. -âi.

DOOM

hâcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấcâie, imperf. 3 sg. hâcâiá; conj. prez. 3 să hấcâie

hîcîiți
HÂCÂÍ, hấcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsufla greu; a icni. – Hâc + suf. -âi.

DOOM

hâcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấcâie, imperf. 3 sg. hâcâiá; conj. prez. 3 să hấcâie

hîd
HÂD, -Ă, hâzi, -de, adj. Foarte urât, slut. – Cf. ucr. h y d.

DOOM

hâd adj. m., pl. hâzi; f. hấdă, pl. hấde

hîda
HÂD, -Ă, hâzi, -de, adj. Foarte urât, slut. – Cf. ucr. h y d.

DOOM

hâd adj. m., pl. hâzi; f. hấdă, pl. hấde

hîde
HÂD, -Ă, hâzi, -de, adj. Foarte urât, slut. – Cf. ucr. h y d.

DOOM

hâd adj. m., pl. hâzi; f. hấdă, pl. hấde

hîdei
HÂD, -Ă, hâzi, -de, adj. Foarte urât, slut. – Cf. ucr. h y d.

DOOM

hâd adj. m., pl. hâzi; f. hấdă, pl. hấde

hîdele
HÂD, -Ă, hâzi, -de, adj. Foarte urât, slut. – Cf. ucr. h y d.

DOOM

hâd adj. m., pl. hâzi; f. hấdă, pl. hấde

hîdelor
HÂD, -Ă, hâzi, -de, adj. Foarte urât, slut. – Cf. ucr. h y d.

DOOM

hâd adj. m., pl. hâzi; f. hấdă, pl. hấde

hîdoșenia
HÂDOȘÉNIE, hâdoșenii, s. f. Urâțenie mare, sluțenie; hâzenie. ♦ (Concr.) Persoană foarte urâtă. – Contaminare între hâd și hidoșenie.

DOOM

hâdoșénie (-ni-e) s. f., art. hâdoșénia (-ni-a), g.-d. art. hâdoșéniei; pl. hâdoșénii, art. hâdoșéniile (-ni-i-)

hîdoșenie
HÂDOȘÉNIE, hâdoșenii, s. f. Urâțenie mare, sluțenie; hâzenie. ♦ (Concr.) Persoană foarte urâtă. – Contaminare între hâd și hidoșenie.

DOOM

hâdoșénie (-ni-e) s. f., art. hâdoșénia (-ni-a), g.-d. art. hâdoșéniei; pl. hâdoșénii, art. hâdoșéniile (-ni-i-)

hîdoșeniei
HÂDOȘÉNIE, hâdoșenii, s. f. Urâțenie mare, sluțenie; hâzenie. ♦ (Concr.) Persoană foarte urâtă. – Contaminare între hâd și hidoșenie.

DOOM

hâdoșénie (-ni-e) s. f., art. hâdoșénia (-ni-a), g.-d. art. hâdoșéniei; pl. hâdoșénii, art. hâdoșéniile (-ni-i-)

hîdoșenii
HÂDOȘÉNIE, hâdoșenii, s. f. Urâțenie mare, sluțenie; hâzenie. ♦ (Concr.) Persoană foarte urâtă. – Contaminare între hâd și hidoșenie.

DOOM

hâdoșénie (-ni-e) s. f., art. hâdoșénia (-ni-a), g.-d. art. hâdoșéniei; pl. hâdoșénii, art. hâdoșéniile (-ni-i-)

hîdoșeniile
HÂDOȘÉNIE, hâdoșenii, s. f. Urâțenie mare, sluțenie; hâzenie. ♦ (Concr.) Persoană foarte urâtă. – Contaminare între hâd și hidoșenie.

DOOM

hâdoșénie (-ni-e) s. f., art. hâdoșénia (-ni-a), g.-d. art. hâdoșéniei; pl. hâdoșénii, art. hâdoșéniile (-ni-i-)

hîdoșeniilor
HÂDOȘÉNIE, hâdoșenii, s. f. Urâțenie mare, sluțenie; hâzenie. ♦ (Concr.) Persoană foarte urâtă. – Contaminare între hâd și hidoșenie.

DOOM

hâdoșénie (-ni-e) s. f., art. hâdoșénia (-ni-a), g.-d. art. hâdoșéniei; pl. hâdoșénii, art. hâdoșéniile (-ni-i-)

hîdul
HÂD, -Ă, hâzi, -de, adj. Foarte urât, slut. – Cf. ucr. h y d.

DOOM

hâd adj. m., pl. hâzi; f. hấdă, pl. hấde

hîdului
HÂD, -Ă, hâzi, -de, adj. Foarte urât, slut. – Cf. ucr. h y d.

DOOM

hâd adj. m., pl. hâzi; f. hấdă, pl. hấde

hîi
HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni.

DOOM

hâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiéște, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 să hâiáscă

hîia
HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni.

DOOM

hâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiéște, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 să hâiáscă

hîiai
HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni.

DOOM

hâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiéște, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 să hâiáscă

hîiam
HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni.

DOOM

hâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiéște, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 să hâiáscă

hîiască
HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni.

DOOM

hâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiéște, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 să hâiáscă

hîiau
HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni.

DOOM

hâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiéște, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 să hâiáscă

hîiați
HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni.

DOOM

hâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiéște, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 să hâiáscă

hîiesc
HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni.

DOOM

hâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiéște, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 să hâiáscă

hîiește
HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni.

DOOM

hâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiéște, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 să hâiáscă

hîiești
HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni.

DOOM

hâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiéște, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 să hâiáscă

hîii
HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni.

DOOM

hâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiéște, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 să hâiáscă

hîim
HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni.

DOOM

hâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiéște, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 să hâiáscă

hîind
HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni.

DOOM

hâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiéște, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 să hâiáscă

hîire
HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni.

DOOM

hâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiéște, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 să hâiáscă

hîiră
HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni.

DOOM

hâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiéște, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 să hâiáscă

hîirăm
HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni.

DOOM

hâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiéște, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 să hâiáscă

hîirăți
HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni.

DOOM

hâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiéște, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 să hâiáscă

hîise
HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni.

DOOM

hâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiéște, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 să hâiáscă

hîisem
HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni.

DOOM

hâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiéște, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 să hâiáscă

hîiseră
HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni.

DOOM

hâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiéște, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 să hâiáscă

hîiserăm
HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni.

DOOM

hâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiéște, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 să hâiáscă

hîiserăți
HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni.

DOOM

hâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiéște, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 să hâiáscă

hîiseși
HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni.

DOOM

hâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiéște, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 să hâiáscă

hîiseți
HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni.

DOOM

hâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiéște, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 să hâiáscă

hîit
HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni.

DOOM

hâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiéște, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 să hâiáscă

hîit
HĂÍT², -Ă adj. v. hâit.

hîita
HĂÍT², -Ă adj. v. hâit.

hîite
HĂÍT², -Ă adj. v. hâit.

hîitei
HĂÍT², -Ă adj. v. hâit.

hîitele
HĂÍT², -Ă adj. v. hâit.

hîitelor
HĂÍT², -Ă adj. v. hâit.

hîitul
HĂÍT², -Ă adj. v. hâit.

hîitului
HĂÍT², -Ă adj. v. hâit.

hîiși
HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni.

DOOM

hâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiéște, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 să hâiáscă

hîiți
HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni.

DOOM

hâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiéște, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 să hâiáscă

hîiți
HĂÍT², -Ă adj. v. hâit.

hîiții
HĂÍT², -Ă adj. v. hâit.

hîiților
HĂÍT², -Ă adj. v. hâit.

hînsar
HÂNSÁR, hânsari, s. m. (În Evul Mediu, în Moldova) Ostaș călare fără leafă care era răsplătit din prada luată de la dușmani. – Et. nec.

DOOM

hânsár (înv.) s. m., pl. hânsári

hînsari
HÂNSÁR, hânsari, s. m. (În Evul Mediu, în Moldova) Ostaș călare fără leafă care era răsplătit din prada luată de la dușmani. – Et. nec.

DOOM

hânsár (înv.) s. m., pl. hânsári

hînsarii
HÂNSÁR, hânsari, s. m. (În Evul Mediu, în Moldova) Ostaș călare fără leafă care era răsplătit din prada luată de la dușmani. – Et. nec.

DOOM

hânsár (înv.) s. m., pl. hânsári

hînsarilor
HÂNSÁR, hânsari, s. m. (În Evul Mediu, în Moldova) Ostaș călare fără leafă care era răsplătit din prada luată de la dușmani. – Et. nec.

DOOM

hânsár (înv.) s. m., pl. hânsári

hînsarul
HÂNSÁR, hânsari, s. m. (În Evul Mediu, în Moldova) Ostaș călare fără leafă care era răsplătit din prada luată de la dușmani. – Et. nec.

DOOM

hânsár (înv.) s. m., pl. hânsári

hînsarului
HÂNSÁR, hânsari, s. m. (În Evul Mediu, în Moldova) Ostaș călare fără leafă care era răsplătit din prada luată de la dușmani. – Et. nec.

DOOM

hânsár (înv.) s. m., pl. hânsári

hîr
HÂR interj. 1. Cuvânt care imită mârâitul câinilor. ◊ Expr. Că(-i) hâr, că(-i) mâr sau hâr încoace, hâr încolo, se zice când cineva se încurcă în explicații neconvingătoare, mincinoase. 2. Cuvânt care imită zgomotul produs de unele mecanisme vechi (defecte). – Onomatopee.

DOOM

hâr interj.

hîra
HẤRĂ, hâre, s. f. (Reg.) Ceartă, neînțelegere, zâzanie (pentru lucruri mărunte). ◊ Loc. adv. De-a hâra = cu spirit de contradicție, cu dorința de a face cuiva în ciudă. – Din hârâi (derivat regresiv).

DOOM

hấră (reg.) s. f., g.-d. art. hấrei; pl. hấre

hîrb
HÂRB, hârburi, s. n. 1. (Pop.) Ciob, spărtură. 2. Vas (de bucătărie) vechi, uzat, spart sau de proastă calitate; p. gener. orice lucru lipsit de valoare, vechi, stricat. 3. Fig. Om bătrân, bolnav, neputincios. – Cf. bg. hărbel.

DOOM

hârb s. n., pl. hấrburi

hîrbar
HÂRBÁR, -Ă, hârbari, -e, adj. (Pop.; despre câini) Fără stăpân; de pripas. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea substantivat) Fără căpătâi, hoinar, vagabond, hârbareț. – Hârb + suf. -ar.

DOOM

hârbár (pop.) adj. m., pl. hârbári; f. hârbáră, pl. hârbáre

hîrbara
HÂRBÁR, -Ă, hârbari, -e, adj. (Pop.; despre câini) Fără stăpân; de pripas. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea substantivat) Fără căpătâi, hoinar, vagabond, hârbareț. – Hârb + suf. -ar.

DOOM

hârbár (pop.) adj. m., pl. hârbári; f. hârbáră, pl. hârbáre

hîrbare
HÂRBÁR, -Ă, hârbari, -e, adj. (Pop.; despre câini) Fără stăpân; de pripas. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea substantivat) Fără căpătâi, hoinar, vagabond, hârbareț. – Hârb + suf. -ar.

DOOM

hârbár (pop.) adj. m., pl. hârbári; f. hârbáră, pl. hârbáre

hîrbarei
HÂRBÁR, -Ă, hârbari, -e, adj. (Pop.; despre câini) Fără stăpân; de pripas. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea substantivat) Fără căpătâi, hoinar, vagabond, hârbareț. – Hârb + suf. -ar.

DOOM

hârbár (pop.) adj. m., pl. hârbári; f. hârbáră, pl. hârbáre

hîrbarele
HÂRBÁR, -Ă, hârbari, -e, adj. (Pop.; despre câini) Fără stăpân; de pripas. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea substantivat) Fără căpătâi, hoinar, vagabond, hârbareț. – Hârb + suf. -ar.

DOOM

hârbár (pop.) adj. m., pl. hârbári; f. hârbáră, pl. hârbáre

hîrbarelor
HÂRBÁR, -Ă, hârbari, -e, adj. (Pop.; despre câini) Fără stăpân; de pripas. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea substantivat) Fără căpătâi, hoinar, vagabond, hârbareț. – Hârb + suf. -ar.

DOOM

hârbár (pop.) adj. m., pl. hârbári; f. hârbáră, pl. hârbáre

hîrbareț
HÂRBÁREȚ, -Ă, hârbareți, -e, adj. (Reg.) 1. Care gustă din toate mâncărurile; pofticios. 2. Fără căpătâi, haimana; hârbar. – Hârb + suf. -areț.

DOOM

hârbáreț (reg.) adj. m., pl. hârbáreți; f. hârbáreță, pl. hârbárețe

hîrbareța
HÂRBÁREȚ, -Ă, hârbareți, -e, adj. (Reg.) 1. Care gustă din toate mâncărurile; pofticios. 2. Fără căpătâi, haimana; hârbar. – Hârb + suf. -areț.

DOOM

hârbáreț (reg.) adj. m., pl. hârbáreți; f. hârbáreță, pl. hârbárețe

hîrbarețe
HÂRBÁREȚ, -Ă, hârbareți, -e, adj. (Reg.) 1. Care gustă din toate mâncărurile; pofticios. 2. Fără căpătâi, haimana; hârbar. – Hârb + suf. -areț.

DOOM

hârbáreț (reg.) adj. m., pl. hârbáreți; f. hârbáreță, pl. hârbárețe

hîrbareței
HÂRBÁREȚ, -Ă, hârbareți, -e, adj. (Reg.) 1. Care gustă din toate mâncărurile; pofticios. 2. Fără căpătâi, haimana; hârbar. – Hârb + suf. -areț.

DOOM

hârbáreț (reg.) adj. m., pl. hârbáreți; f. hârbáreță, pl. hârbárețe

hîrbarețele
HÂRBÁREȚ, -Ă, hârbareți, -e, adj. (Reg.) 1. Care gustă din toate mâncărurile; pofticios. 2. Fără căpătâi, haimana; hârbar. – Hârb + suf. -areț.

DOOM

hârbáreț (reg.) adj. m., pl. hârbáreți; f. hârbáreță, pl. hârbárețe

hîrbarețelor
HÂRBÁREȚ, -Ă, hârbareți, -e, adj. (Reg.) 1. Care gustă din toate mâncărurile; pofticios. 2. Fără căpătâi, haimana; hârbar. – Hârb + suf. -areț.

DOOM

hârbáreț (reg.) adj. m., pl. hârbáreți; f. hârbáreță, pl. hârbárețe

hîrbareți
HÂRBÁREȚ, -Ă, hârbareți, -e, adj. (Reg.) 1. Care gustă din toate mâncărurile; pofticios. 2. Fără căpătâi, haimana; hârbar. – Hârb + suf. -areț.

DOOM

hârbáreț (reg.) adj. m., pl. hârbáreți; f. hârbáreță, pl. hârbárețe

hîrbareții
HÂRBÁREȚ, -Ă, hârbareți, -e, adj. (Reg.) 1. Care gustă din toate mâncărurile; pofticios. 2. Fără căpătâi, haimana; hârbar. – Hârb + suf. -areț.

DOOM

hârbáreț (reg.) adj. m., pl. hârbáreți; f. hârbáreță, pl. hârbárețe

hîrbareților
HÂRBÁREȚ, -Ă, hârbareți, -e, adj. (Reg.) 1. Care gustă din toate mâncărurile; pofticios. 2. Fără căpătâi, haimana; hârbar. – Hârb + suf. -areț.

DOOM

hârbáreț (reg.) adj. m., pl. hârbáreți; f. hârbáreță, pl. hârbárețe

hîrbarețul
HÂRBÁREȚ, -Ă, hârbareți, -e, adj. (Reg.) 1. Care gustă din toate mâncărurile; pofticios. 2. Fără căpătâi, haimana; hârbar. – Hârb + suf. -areț.

DOOM

hârbáreț (reg.) adj. m., pl. hârbáreți; f. hârbáreță, pl. hârbárețe

hîrbarețului
HÂRBÁREȚ, -Ă, hârbareți, -e, adj. (Reg.) 1. Care gustă din toate mâncărurile; pofticios. 2. Fără căpătâi, haimana; hârbar. – Hârb + suf. -areț.

DOOM

hârbáreț (reg.) adj. m., pl. hârbáreți; f. hârbáreță, pl. hârbárețe

hîrbari
HÂRBÁR, -Ă, hârbari, -e, adj. (Pop.; despre câini) Fără stăpân; de pripas. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea substantivat) Fără căpătâi, hoinar, vagabond, hârbareț. – Hârb + suf. -ar.

DOOM

hârbár (pop.) adj. m., pl. hârbári; f. hârbáră, pl. hârbáre

hîrbarii
HÂRBÁR, -Ă, hârbari, -e, adj. (Pop.; despre câini) Fără stăpân; de pripas. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea substantivat) Fără căpătâi, hoinar, vagabond, hârbareț. – Hârb + suf. -ar.

DOOM

hârbár (pop.) adj. m., pl. hârbári; f. hârbáră, pl. hârbáre

hîrbarilor
HÂRBÁR, -Ă, hârbari, -e, adj. (Pop.; despre câini) Fără stăpân; de pripas. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea substantivat) Fără căpătâi, hoinar, vagabond, hârbareț. – Hârb + suf. -ar.

DOOM

hârbár (pop.) adj. m., pl. hârbári; f. hârbáră, pl. hârbáre

hîrbarul
HÂRBÁR, -Ă, hârbari, -e, adj. (Pop.; despre câini) Fără stăpân; de pripas. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea substantivat) Fără căpătâi, hoinar, vagabond, hârbareț. – Hârb + suf. -ar.

DOOM

hârbár (pop.) adj. m., pl. hârbári; f. hârbáră, pl. hârbáre

hîrbarului
HÂRBÁR, -Ă, hârbari, -e, adj. (Pop.; despre câini) Fără stăpân; de pripas. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea substantivat) Fără căpătâi, hoinar, vagabond, hârbareț. – Hârb + suf. -ar.

DOOM

hârbár (pop.) adj. m., pl. hârbári; f. hârbáră, pl. hârbáre

hîrbui
HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui.

DOOM

hârbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiésc, imperf. 3 sg. hârbuiá; conj. prez. 3 să hârbuiáscă

hîrbuia
HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui.

DOOM

hârbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiésc, imperf. 3 sg. hârbuiá; conj. prez. 3 să hârbuiáscă

hîrbuiai
HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui.

DOOM

hârbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiésc, imperf. 3 sg. hârbuiá; conj. prez. 3 să hârbuiáscă

hîrbuiam
HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui.

DOOM

hârbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiésc, imperf. 3 sg. hârbuiá; conj. prez. 3 să hârbuiáscă

hîrbuiască
HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui.

DOOM

hârbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiésc, imperf. 3 sg. hârbuiá; conj. prez. 3 să hârbuiáscă

hîrbuiau
HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui.

DOOM

hârbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiésc, imperf. 3 sg. hârbuiá; conj. prez. 3 să hârbuiáscă

hîrbuiați
HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui.

DOOM

hârbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiésc, imperf. 3 sg. hârbuiá; conj. prez. 3 să hârbuiáscă

hîrbuiesc
HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui.

DOOM

hârbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiésc, imperf. 3 sg. hârbuiá; conj. prez. 3 să hârbuiáscă

hîrbuiește
HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui.

DOOM

hârbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiésc, imperf. 3 sg. hârbuiá; conj. prez. 3 să hârbuiáscă

hîrbuiești
HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui.

DOOM

hârbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiésc, imperf. 3 sg. hârbuiá; conj. prez. 3 să hârbuiáscă

hîrbuii
HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui.

DOOM

hârbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiésc, imperf. 3 sg. hârbuiá; conj. prez. 3 să hârbuiáscă

hîrbuim
HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui.

DOOM

hârbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiésc, imperf. 3 sg. hârbuiá; conj. prez. 3 să hârbuiáscă

hîrbuind
HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui.

DOOM

hârbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiésc, imperf. 3 sg. hârbuiá; conj. prez. 3 să hârbuiáscă

hîrbuire
HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui.

DOOM

hârbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiésc, imperf. 3 sg. hârbuiá; conj. prez. 3 să hârbuiáscă

hîrbuiră
HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui.

DOOM

hârbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiésc, imperf. 3 sg. hârbuiá; conj. prez. 3 să hârbuiáscă

hîrbuirăm
HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui.

DOOM

hârbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiésc, imperf. 3 sg. hârbuiá; conj. prez. 3 să hârbuiáscă

hîrbuirăți
HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui.

DOOM

hârbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiésc, imperf. 3 sg. hârbuiá; conj. prez. 3 să hârbuiáscă

hîrbuise
HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui.

DOOM

hârbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiésc, imperf. 3 sg. hârbuiá; conj. prez. 3 să hârbuiáscă

hîrbuisem
HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui.

DOOM

hârbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiésc, imperf. 3 sg. hârbuiá; conj. prez. 3 să hârbuiáscă

hîrbuiseră
HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui.

DOOM

hârbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiésc, imperf. 3 sg. hârbuiá; conj. prez. 3 să hârbuiáscă

hîrbuiserăm
HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui.

DOOM

hârbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiésc, imperf. 3 sg. hârbuiá; conj. prez. 3 să hârbuiáscă

hîrbuiserăți
HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui.

DOOM

hârbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiésc, imperf. 3 sg. hârbuiá; conj. prez. 3 să hârbuiáscă

hîrbuiseși
HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui.

DOOM

hârbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiésc, imperf. 3 sg. hârbuiá; conj. prez. 3 să hârbuiáscă

hîrbuiseți
HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui.

DOOM

hârbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiésc, imperf. 3 sg. hârbuiá; conj. prez. 3 să hârbuiáscă

hîrbuit
HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui.

DOOM

hârbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiésc, imperf. 3 sg. hârbuiá; conj. prez. 3 să hârbuiáscă

hîrbuit
HÂRBUÍT, -Ă, hârbuiți, -te, adj. (Adesea fig.) Prefăcut în hârburi; stricat, uzat, hodorogit. – V. hârbui.

hîrbuita
HÂRBUÍT, -Ă, hârbuiți, -te, adj. (Adesea fig.) Prefăcut în hârburi; stricat, uzat, hodorogit. – V. hârbui.

hîrbuite
HÂRBUÍT, -Ă, hârbuiți, -te, adj. (Adesea fig.) Prefăcut în hârburi; stricat, uzat, hodorogit. – V. hârbui.

hîrbuitei
HÂRBUÍT, -Ă, hârbuiți, -te, adj. (Adesea fig.) Prefăcut în hârburi; stricat, uzat, hodorogit. – V. hârbui.

hîrbuitele
HÂRBUÍT, -Ă, hârbuiți, -te, adj. (Adesea fig.) Prefăcut în hârburi; stricat, uzat, hodorogit. – V. hârbui.

hîrbuitelor
HÂRBUÍT, -Ă, hârbuiți, -te, adj. (Adesea fig.) Prefăcut în hârburi; stricat, uzat, hodorogit. – V. hârbui.

hîrbuitul
HÂRBUÍT, -Ă, hârbuiți, -te, adj. (Adesea fig.) Prefăcut în hârburi; stricat, uzat, hodorogit. – V. hârbui.

hîrbuitului
HÂRBUÍT, -Ă, hârbuiți, -te, adj. (Adesea fig.) Prefăcut în hârburi; stricat, uzat, hodorogit. – V. hârbui.

hîrbuiși
HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui.

DOOM

hârbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiésc, imperf. 3 sg. hârbuiá; conj. prez. 3 să hârbuiáscă

hîrbuiți
HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui.

DOOM

hârbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiésc, imperf. 3 sg. hârbuiá; conj. prez. 3 să hârbuiáscă

hîrbuiți
HÂRBUÍT, -Ă, hârbuiți, -te, adj. (Adesea fig.) Prefăcut în hârburi; stricat, uzat, hodorogit. – V. hârbui.

hîrbuiții
HÂRBUÍT, -Ă, hârbuiți, -te, adj. (Adesea fig.) Prefăcut în hârburi; stricat, uzat, hodorogit. – V. hârbui.

hîrbuiților
HÂRBUÍT, -Ă, hârbuiți, -te, adj. (Adesea fig.) Prefăcut în hârburi; stricat, uzat, hodorogit. – V. hârbui.

hîrbul
HÂRB, hârburi, s. n. 1. (Pop.) Ciob, spărtură. 2. Vas (de bucătărie) vechi, uzat, spart sau de proastă calitate; p. gener. orice lucru lipsit de valoare, vechi, stricat. 3. Fig. Om bătrân, bolnav, neputincios. – Cf. bg. hărbel.

DOOM

hârb s. n., pl. hấrburi

hîrbului
HÂRB, hârburi, s. n. 1. (Pop.) Ciob, spărtură. 2. Vas (de bucătărie) vechi, uzat, spart sau de proastă calitate; p. gener. orice lucru lipsit de valoare, vechi, stricat. 3. Fig. Om bătrân, bolnav, neputincios. – Cf. bg. hărbel.

DOOM

hârb s. n., pl. hấrburi

hîrburi
HÂRB, hârburi, s. n. 1. (Pop.) Ciob, spărtură. 2. Vas (de bucătărie) vechi, uzat, spart sau de proastă calitate; p. gener. orice lucru lipsit de valoare, vechi, stricat. 3. Fig. Om bătrân, bolnav, neputincios. – Cf. bg. hărbel.

DOOM

hârb s. n., pl. hấrburi

hîrburile
HÂRB, hârburi, s. n. 1. (Pop.) Ciob, spărtură. 2. Vas (de bucătărie) vechi, uzat, spart sau de proastă calitate; p. gener. orice lucru lipsit de valoare, vechi, stricat. 3. Fig. Om bătrân, bolnav, neputincios. – Cf. bg. hărbel.

DOOM

hârb s. n., pl. hấrburi

hîrburilor
HÂRB, hârburi, s. n. 1. (Pop.) Ciob, spărtură. 2. Vas (de bucătărie) vechi, uzat, spart sau de proastă calitate; p. gener. orice lucru lipsit de valoare, vechi, stricat. 3. Fig. Om bătrân, bolnav, neputincios. – Cf. bg. hărbel.

DOOM

hârb s. n., pl. hấrburi

hîrbuț
HÂRBÚȚ, hârbuțe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui hârb. – Hârb + suf. -uț.

DOOM

hârbúț (rar) s. n., pl. hârbúțe

hîrbuțe
HÂRBÚȚ, hârbuțe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui hârb. – Hârb + suf. -uț.

DOOM

hârbúț (rar) s. n., pl. hârbúțe

hîrbuțele
HÂRBÚȚ, hârbuțe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui hârb. – Hârb + suf. -uț.

DOOM

hârbúț (rar) s. n., pl. hârbúțe

hîrbuțelor
HÂRBÚȚ, hârbuțe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui hârb. – Hârb + suf. -uț.

DOOM

hârbúț (rar) s. n., pl. hârbúțe

hîrbuțul
HÂRBÚȚ, hârbuțe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui hârb. – Hârb + suf. -uț.

DOOM

hârbúț (rar) s. n., pl. hârbúțe

hîrbuțului
HÂRBÚȚ, hârbuțe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui hârb. – Hârb + suf. -uț.

DOOM

hârbúț (rar) s. n., pl. hârbúțe

hîrca
HẤRCĂ, hârci, s. f. 1. Craniu (de mort); țeastă. 2. Epitet depreciativ dat unei femei bătrâne, urâte și rele. – Din ucr. hyrka.

DOOM

hấrcă s. f., g.-d. art. hấrcii; pl. hârci

hîrci
HẤRCĂ, hârci, s. f. 1. Craniu (de mort); țeastă. 2. Epitet depreciativ dat unei femei bătrâne, urâte și rele. – Din ucr. hyrka.

DOOM

hấrcă s. f., g.-d. art. hấrcii; pl. hârci

hîrcii
HẤRCĂ, hârci, s. f. 1. Craniu (de mort); țeastă. 2. Epitet depreciativ dat unei femei bătrâne, urâte și rele. – Din ucr. hyrka.

DOOM

hấrcă s. f., g.-d. art. hấrcii; pl. hârci

hîrcile
HẤRCĂ, hârci, s. f. 1. Craniu (de mort); țeastă. 2. Epitet depreciativ dat unei femei bătrâne, urâte și rele. – Din ucr. hyrka.

DOOM

hấrcă s. f., g.-d. art. hấrcii; pl. hârci

hîrcilor
HẤRCĂ, hârci, s. f. 1. Craniu (de mort); țeastă. 2. Epitet depreciativ dat unei femei bătrâne, urâte și rele. – Din ucr. hyrka.

DOOM

hấrcă s. f., g.-d. art. hấrcii; pl. hârci

hîrciog
HÂRCIÓG, hârciogi, s. m. Mamifer rozător cu blană frumoasă, pufoasă, roșcată-cafenie, cu coada scurtă și cu două pungi de amândouă părțile ale gurii, care servesc la transportul proviziilor în galeriile subterane unde hibernează; grivan (Cricetus cricetus). – Din magh. hörcsög.

DOOM

hârcióg (animal) s. m., pl. hârciógi

hîrciogi
HÂRCIÓG, hârciogi, s. m. Mamifer rozător cu blană frumoasă, pufoasă, roșcată-cafenie, cu coada scurtă și cu două pungi de amândouă părțile ale gurii, care servesc la transportul proviziilor în galeriile subterane unde hibernează; grivan (Cricetus cricetus). – Din magh. hörcsög.

DOOM

hârcióg (animal) s. m., pl. hârciógi

hîrciogii
HÂRCIÓG, hârciogi, s. m. Mamifer rozător cu blană frumoasă, pufoasă, roșcată-cafenie, cu coada scurtă și cu două pungi de amândouă părțile ale gurii, care servesc la transportul proviziilor în galeriile subterane unde hibernează; grivan (Cricetus cricetus). – Din magh. hörcsög.

DOOM

hârcióg (animal) s. m., pl. hârciógi

hîrciogilor
HÂRCIÓG, hârciogi, s. m. Mamifer rozător cu blană frumoasă, pufoasă, roșcată-cafenie, cu coada scurtă și cu două pungi de amândouă părțile ale gurii, care servesc la transportul proviziilor în galeriile subterane unde hibernează; grivan (Cricetus cricetus). – Din magh. hörcsög.

DOOM

hârcióg (animal) s. m., pl. hârciógi

hîrciogul
HÂRCIÓG, hârciogi, s. m. Mamifer rozător cu blană frumoasă, pufoasă, roșcată-cafenie, cu coada scurtă și cu două pungi de amândouă părțile ale gurii, care servesc la transportul proviziilor în galeriile subterane unde hibernează; grivan (Cricetus cricetus). – Din magh. hörcsög.

DOOM

hârcióg (animal) s. m., pl. hârciógi

hîrciogului
HÂRCIÓG, hârciogi, s. m. Mamifer rozător cu blană frumoasă, pufoasă, roșcată-cafenie, cu coada scurtă și cu două pungi de amândouă părțile ale gurii, care servesc la transportul proviziilor în galeriile subterane unde hibernează; grivan (Cricetus cricetus). – Din magh. hörcsög.

DOOM

hârcióg (animal) s. m., pl. hârciógi

hîrcîi
HÂRCÂÍ, hấrcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăí vb. IV] – Formație onomatopeică.

DOOM

hârcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấrcâie, imperf. 3 sg. hârcâiá; conj. prez. 3 să hấrcâie

hîrcîia
HÂRCÂÍ, hấrcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăí vb. IV] – Formație onomatopeică.

DOOM

hârcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấrcâie, imperf. 3 sg. hârcâiá; conj. prez. 3 să hấrcâie

hîrcîiai
HÂRCÂÍ, hấrcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăí vb. IV] – Formație onomatopeică.

DOOM

hârcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấrcâie, imperf. 3 sg. hârcâiá; conj. prez. 3 să hấrcâie

hîrcîiala
HÂRCÂIÁLĂ, hărcăieli, s. f. (Pop.) Hârâială. [Pr.: -câ-ia-] – Hârcâi + suf. -eală.

DOOM

hârcâiálă (pop.) s. f., g.-d. art. hârcâiélii; pl. hârcâiéli

hîrcîiam
HÂRCÂÍ, hấrcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăí vb. IV] – Formație onomatopeică.

DOOM

hârcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấrcâie, imperf. 3 sg. hârcâiá; conj. prez. 3 să hấrcâie

hîrcîiau
HÂRCÂÍ, hấrcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăí vb. IV] – Formație onomatopeică.

DOOM

hârcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấrcâie, imperf. 3 sg. hârcâiá; conj. prez. 3 să hấrcâie

hîrcîiați
HÂRCÂÍ, hấrcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăí vb. IV] – Formație onomatopeică.

DOOM

hârcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấrcâie, imperf. 3 sg. hârcâiá; conj. prez. 3 să hấrcâie

hîrcîie
HÂRCÂÍ, hấrcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăí vb. IV] – Formație onomatopeică.

DOOM

hârcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấrcâie, imperf. 3 sg. hârcâiá; conj. prez. 3 să hấrcâie

hîrcîieli
HÂRCÂIÁLĂ, hărcăieli, s. f. (Pop.) Hârâială. [Pr.: -câ-ia-] – Hârcâi + suf. -eală.

DOOM

hârcâiálă (pop.) s. f., g.-d. art. hârcâiélii; pl. hârcâiéli

hîrcîielii
HÂRCÂIÁLĂ, hărcăieli, s. f. (Pop.) Hârâială. [Pr.: -câ-ia-] – Hârcâi + suf. -eală.

DOOM

hârcâiálă (pop.) s. f., g.-d. art. hârcâiélii; pl. hârcâiéli

hîrcîielile
HÂRCÂIÁLĂ, hărcăieli, s. f. (Pop.) Hârâială. [Pr.: -câ-ia-] – Hârcâi + suf. -eală.

DOOM

hârcâiálă (pop.) s. f., g.-d. art. hârcâiélii; pl. hârcâiéli

hîrcîielilor
HÂRCÂIÁLĂ, hărcăieli, s. f. (Pop.) Hârâială. [Pr.: -câ-ia-] – Hârcâi + suf. -eală.

DOOM

hârcâiálă (pop.) s. f., g.-d. art. hârcâiélii; pl. hârcâiéli

hîrcîii
HÂRCÂÍ, hấrcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăí vb. IV] – Formație onomatopeică.

DOOM

hârcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấrcâie, imperf. 3 sg. hârcâiá; conj. prez. 3 să hấrcâie

hîrcîim
HÂRCÂÍ, hấrcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăí vb. IV] – Formație onomatopeică.

DOOM

hârcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấrcâie, imperf. 3 sg. hârcâiá; conj. prez. 3 să hấrcâie

hîrcîind
HÂRCÂÍ, hấrcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăí vb. IV] – Formație onomatopeică.

DOOM

hârcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấrcâie, imperf. 3 sg. hârcâiá; conj. prez. 3 să hấrcâie

hîrcîire
HÂRCÂÍ, hấrcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăí vb. IV] – Formație onomatopeică.

DOOM

hârcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấrcâie, imperf. 3 sg. hârcâiá; conj. prez. 3 să hấrcâie

hîrcîiră
HÂRCÂÍ, hấrcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăí vb. IV] – Formație onomatopeică.

DOOM

hârcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấrcâie, imperf. 3 sg. hârcâiá; conj. prez. 3 să hấrcâie

hîrcîirăm
HÂRCÂÍ, hấrcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăí vb. IV] – Formație onomatopeică.

DOOM

hârcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấrcâie, imperf. 3 sg. hârcâiá; conj. prez. 3 să hấrcâie

hîrcîirăți
HÂRCÂÍ, hấrcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăí vb. IV] – Formație onomatopeică.

DOOM

hârcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấrcâie, imperf. 3 sg. hârcâiá; conj. prez. 3 să hấrcâie

hîrcîise
HÂRCÂÍ, hấrcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăí vb. IV] – Formație onomatopeică.

DOOM

hârcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấrcâie, imperf. 3 sg. hârcâiá; conj. prez. 3 să hấrcâie

hîrcîisem
HÂRCÂÍ, hấrcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăí vb. IV] – Formație onomatopeică.

DOOM

hârcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấrcâie, imperf. 3 sg. hârcâiá; conj. prez. 3 să hấrcâie

hîrcîiseră
HÂRCÂÍ, hấrcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăí vb. IV] – Formație onomatopeică.

DOOM

hârcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấrcâie, imperf. 3 sg. hârcâiá; conj. prez. 3 să hấrcâie

hîrcîiserăm
HÂRCÂÍ, hấrcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăí vb. IV] – Formație onomatopeică.

DOOM

hârcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấrcâie, imperf. 3 sg. hârcâiá; conj. prez. 3 să hấrcâie

hîrcîiserăți
HÂRCÂÍ, hấrcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăí vb. IV] – Formație onomatopeică.

DOOM

hârcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấrcâie, imperf. 3 sg. hârcâiá; conj. prez. 3 să hấrcâie

hîrcîiseși
HÂRCÂÍ, hấrcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăí vb. IV] – Formație onomatopeică.

DOOM

hârcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấrcâie, imperf. 3 sg. hârcâiá; conj. prez. 3 să hấrcâie

hîrcîiseți
HÂRCÂÍ, hấrcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăí vb. IV] – Formație onomatopeică.

DOOM

hârcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấrcâie, imperf. 3 sg. hârcâiá; conj. prez. 3 să hấrcâie

hîrcîit
HÂRCÂÍ, hấrcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăí vb. IV] – Formație onomatopeică.

DOOM

hârcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấrcâie, imperf. 3 sg. hârcâiá; conj. prez. 3 să hấrcâie

hîrcîiși
HÂRCÂÍ, hấrcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăí vb. IV] – Formație onomatopeică.

DOOM

hârcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấrcâie, imperf. 3 sg. hârcâiá; conj. prez. 3 să hấrcâie

hîrcîiți
HÂRCÂÍ, hấrcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăí vb. IV] – Formație onomatopeică.

DOOM

hârcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấrcâie, imperf. 3 sg. hârcâiá; conj. prez. 3 să hấrcâie

hîrdaie
HÂRDẮU, hârdaie, s. n. Vas făcut din doage de lemn, dintre care două pot fi mai lungi și găurite, servind ca toarte, folosit la păstrarea sau la transportarea lichidelor; ciubăr. ◊ Expr. A turna (pe cineva) la hârdău (sau la hârdăul lui Petrache) = a băga (pe cineva) la închisoare, a aresta (pe cineva). ♦ Conținutul vasului descris mai sus. – Din magh. hordó.

DOOM

hârdắu s. n., art. hârdắul; pl. hârdáie

hîrdaiele
HÂRDẮU, hârdaie, s. n. Vas făcut din doage de lemn, dintre care două pot fi mai lungi și găurite, servind ca toarte, folosit la păstrarea sau la transportarea lichidelor; ciubăr. ◊ Expr. A turna (pe cineva) la hârdău (sau la hârdăul lui Petrache) = a băga (pe cineva) la închisoare, a aresta (pe cineva). ♦ Conținutul vasului descris mai sus. – Din magh. hordó.

DOOM

hârdắu s. n., art. hârdắul; pl. hârdáie

hîrdaielor
HÂRDẮU, hârdaie, s. n. Vas făcut din doage de lemn, dintre care două pot fi mai lungi și găurite, servind ca toarte, folosit la păstrarea sau la transportarea lichidelor; ciubăr. ◊ Expr. A turna (pe cineva) la hârdău (sau la hârdăul lui Petrache) = a băga (pe cineva) la închisoare, a aresta (pe cineva). ♦ Conținutul vasului descris mai sus. – Din magh. hordó.

DOOM

hârdắu s. n., art. hârdắul; pl. hârdáie

hîrdăiaș
HÂRDĂIÁȘ, hârdăiașe, s. n. Diminutiv al lui hârdău. [Pr.: -dă-iaș] – Hârdău + suf. -aș.

DOOM

hârdăiáș s. n., pl. hârdăiáșe

hîrdăiașe
HÂRDĂIÁȘ, hârdăiașe, s. n. Diminutiv al lui hârdău. [Pr.: -dă-iaș] – Hârdău + suf. -aș.

DOOM

hârdăiáș s. n., pl. hârdăiáșe

hîrdăiașele
HÂRDĂIÁȘ, hârdăiașe, s. n. Diminutiv al lui hârdău. [Pr.: -dă-iaș] – Hârdău + suf. -aș.

DOOM

hârdăiáș s. n., pl. hârdăiáșe

hîrdăiașelor
HÂRDĂIÁȘ, hârdăiașe, s. n. Diminutiv al lui hârdău. [Pr.: -dă-iaș] – Hârdău + suf. -aș.

DOOM

hârdăiáș s. n., pl. hârdăiáșe

hîrdăiașul
HÂRDĂIÁȘ, hârdăiașe, s. n. Diminutiv al lui hârdău. [Pr.: -dă-iaș] – Hârdău + suf. -aș.

DOOM

hârdăiáș s. n., pl. hârdăiáșe

hîrdăiașului
HÂRDĂIÁȘ, hârdăiașe, s. n. Diminutiv al lui hârdău. [Pr.: -dă-iaș] – Hârdău + suf. -aș.

DOOM

hârdăiáș s. n., pl. hârdăiáșe

hîrdău
HÂRDẮU, hârdaie, s. n. Vas făcut din doage de lemn, dintre care două pot fi mai lungi și găurite, servind ca toarte, folosit la păstrarea sau la transportarea lichidelor; ciubăr. ◊ Expr. A turna (pe cineva) la hârdău (sau la hârdăul lui Petrache) = a băga (pe cineva) la închisoare, a aresta (pe cineva). ♦ Conținutul vasului descris mai sus. – Din magh. hordó.

DOOM

hârdắu s. n., art. hârdắul; pl. hârdáie

hîrdăul
HÂRDẮU, hârdaie, s. n. Vas făcut din doage de lemn, dintre care două pot fi mai lungi și găurite, servind ca toarte, folosit la păstrarea sau la transportarea lichidelor; ciubăr. ◊ Expr. A turna (pe cineva) la hârdău (sau la hârdăul lui Petrache) = a băga (pe cineva) la închisoare, a aresta (pe cineva). ♦ Conținutul vasului descris mai sus. – Din magh. hordó.

DOOM

hârdắu s. n., art. hârdắul; pl. hârdáie

hîrdăului
HÂRDẮU, hârdaie, s. n. Vas făcut din doage de lemn, dintre care două pot fi mai lungi și găurite, servind ca toarte, folosit la păstrarea sau la transportarea lichidelor; ciubăr. ◊ Expr. A turna (pe cineva) la hârdău (sau la hârdăul lui Petrache) = a băga (pe cineva) la închisoare, a aresta (pe cineva). ♦ Conținutul vasului descris mai sus. – Din magh. hordó.

DOOM

hârdắu s. n., art. hârdắul; pl. hârdáie

hîre
HẤRĂ, hâre, s. f. (Reg.) Ceartă, neînțelegere, zâzanie (pentru lucruri mărunte). ◊ Loc. adv. De-a hâra = cu spirit de contradicție, cu dorința de a face cuiva în ciudă. – Din hârâi (derivat regresiv).

DOOM

hấră (reg.) s. f., g.-d. art. hấrei; pl. hấre

hîrei
HẤRĂ, hâre, s. f. (Reg.) Ceartă, neînțelegere, zâzanie (pentru lucruri mărunte). ◊ Loc. adv. De-a hâra = cu spirit de contradicție, cu dorința de a face cuiva în ciudă. – Din hârâi (derivat regresiv).

DOOM

hấră (reg.) s. f., g.-d. art. hấrei; pl. hấre

hîrele
HẤRĂ, hâre, s. f. (Reg.) Ceartă, neînțelegere, zâzanie (pentru lucruri mărunte). ◊ Loc. adv. De-a hâra = cu spirit de contradicție, cu dorința de a face cuiva în ciudă. – Din hârâi (derivat regresiv).

DOOM

hấră (reg.) s. f., g.-d. art. hấrei; pl. hấre

hîrelor
HẤRĂ, hâre, s. f. (Reg.) Ceartă, neînțelegere, zâzanie (pentru lucruri mărunte). ◊ Loc. adv. De-a hâra = cu spirit de contradicție, cu dorința de a face cuiva în ciudă. – Din hârâi (derivat regresiv).

DOOM

hấră (reg.) s. f., g.-d. art. hấrei; pl. hấre

hîrjoana
HÂRJOÁNĂ, hârjoane, s. f. Încăierare în joacă; hârjoneală. – Din hârjoni (derivat regresiv).

DOOM

hârjoánă s. f., g.-d. art. hârjoánei; pl. hârjoáne

hîrjoane
HÂRJOÁNĂ, hârjoane, s. f. Încăierare în joacă; hârjoneală. – Din hârjoni (derivat regresiv).

DOOM

hârjoánă s. f., g.-d. art. hârjoánei; pl. hârjoáne

hîrjoanei
HÂRJOÁNĂ, hârjoane, s. f. Încăierare în joacă; hârjoneală. – Din hârjoni (derivat regresiv).

DOOM

hârjoánă s. f., g.-d. art. hârjoánei; pl. hârjoáne

hîrjoanele
HÂRJOÁNĂ, hârjoane, s. f. Încăierare în joacă; hârjoneală. – Din hârjoni (derivat regresiv).

DOOM

hârjoánă s. f., g.-d. art. hârjoánei; pl. hârjoáne

hîrjoanelor
HÂRJOÁNĂ, hârjoane, s. f. Încăierare în joacă; hârjoneală. – Din hârjoni (derivat regresiv).

DOOM

hârjoánă s. f., g.-d. art. hârjoánei; pl. hârjoáne

hîrjonea
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni.

DOOM

!hârjoní (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hârjonésc, imperf. 3 sg. se hârjoneá; conj. prez. 3 să se hârjoneáscă

hîrjoneai
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni.

DOOM

!hârjoní (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hârjonésc, imperf. 3 sg. se hârjoneá; conj. prez. 3 să se hârjoneáscă

hîrjoneala
HÂRJONEÁLĂ, hârjoneli, s. f. Hârjoană. – Hârjoni + suf. -eală.

DOOM

hârjoneálă s. f., g.-d. art. hârjonélii; pl. hârjonéli

hîrjoneam
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni.

DOOM

!hârjoní (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hârjonésc, imperf. 3 sg. se hârjoneá; conj. prez. 3 să se hârjoneáscă

hîrjonească
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni.

DOOM

!hârjoní (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hârjonésc, imperf. 3 sg. se hârjoneá; conj. prez. 3 să se hârjoneáscă

hîrjoneau
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni.

DOOM

!hârjoní (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hârjonésc, imperf. 3 sg. se hârjoneá; conj. prez. 3 să se hârjoneáscă

hîrjoneați
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni.

DOOM

!hârjoní (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hârjonésc, imperf. 3 sg. se hârjoneá; conj. prez. 3 să se hârjoneáscă

hîrjoneli
HÂRJONEÁLĂ, hârjoneli, s. f. Hârjoană. – Hârjoni + suf. -eală.

DOOM

hârjoneálă s. f., g.-d. art. hârjonélii; pl. hârjonéli

hîrjonelii
HÂRJONEÁLĂ, hârjoneli, s. f. Hârjoană. – Hârjoni + suf. -eală.

DOOM

hârjoneálă s. f., g.-d. art. hârjonélii; pl. hârjonéli

hîrjonelile
HÂRJONEÁLĂ, hârjoneli, s. f. Hârjoană. – Hârjoni + suf. -eală.

DOOM

hârjoneálă s. f., g.-d. art. hârjonélii; pl. hârjonéli

hîrjonelilor
HÂRJONEÁLĂ, hârjoneli, s. f. Hârjoană. – Hârjoni + suf. -eală.

DOOM

hârjoneálă s. f., g.-d. art. hârjonélii; pl. hârjonéli

hîrjonesc
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni.

DOOM

!hârjoní (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hârjonésc, imperf. 3 sg. se hârjoneá; conj. prez. 3 să se hârjoneáscă

hîrjonește
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni.

DOOM

!hârjoní (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hârjonésc, imperf. 3 sg. se hârjoneá; conj. prez. 3 să se hârjoneáscă

hîrjonești
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni.

DOOM

!hârjoní (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hârjonésc, imperf. 3 sg. se hârjoneá; conj. prez. 3 să se hârjoneáscă

hîrjoni
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni.

DOOM

!hârjoní (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hârjonésc, imperf. 3 sg. se hârjoneá; conj. prez. 3 să se hârjoneáscă

hîrjonii
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni.

DOOM

!hârjoní (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hârjonésc, imperf. 3 sg. se hârjoneá; conj. prez. 3 să se hârjoneáscă

hîrjonim
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni.

DOOM

!hârjoní (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hârjonésc, imperf. 3 sg. se hârjoneá; conj. prez. 3 să se hârjoneáscă

hîrjonind
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni.

DOOM

!hârjoní (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hârjonésc, imperf. 3 sg. se hârjoneá; conj. prez. 3 să se hârjoneáscă

hîrjonire
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni.

DOOM

!hârjoní (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hârjonésc, imperf. 3 sg. se hârjoneá; conj. prez. 3 să se hârjoneáscă

hîrjonire
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni.

hîrjonirea
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni.

hîrjoniri
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni.

hîrjonirii
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni.

hîrjonirile
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni.

hîrjonirilor
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni.

hîrjoniră
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni.

DOOM

!hârjoní (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hârjonésc, imperf. 3 sg. se hârjoneá; conj. prez. 3 să se hârjoneáscă

hîrjonirăm
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni.

DOOM

!hârjoní (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hârjonésc, imperf. 3 sg. se hârjoneá; conj. prez. 3 să se hârjoneáscă

hîrjonirăți
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni.

DOOM

!hârjoní (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hârjonésc, imperf. 3 sg. se hârjoneá; conj. prez. 3 să se hârjoneáscă

hîrjonise
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni.

DOOM

!hârjoní (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hârjonésc, imperf. 3 sg. se hârjoneá; conj. prez. 3 să se hârjoneáscă

hîrjonisem
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni.

DOOM

!hârjoní (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hârjonésc, imperf. 3 sg. se hârjoneá; conj. prez. 3 să se hârjoneáscă

hîrjoniseră
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni.

DOOM

!hârjoní (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hârjonésc, imperf. 3 sg. se hârjoneá; conj. prez. 3 să se hârjoneáscă

hîrjoniserăm
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni.

DOOM

!hârjoní (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hârjonésc, imperf. 3 sg. se hârjoneá; conj. prez. 3 să se hârjoneáscă

hîrjoniserăți
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni.

DOOM

!hârjoní (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hârjonésc, imperf. 3 sg. se hârjoneá; conj. prez. 3 să se hârjoneáscă

hîrjoniseși
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni.

DOOM

!hârjoní (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hârjonésc, imperf. 3 sg. se hârjoneá; conj. prez. 3 să se hârjoneáscă

hîrjoniseți
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni.

DOOM

!hârjoní (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hârjonésc, imperf. 3 sg. se hârjoneá; conj. prez. 3 să se hârjoneáscă

hîrjonit
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni.

DOOM

!hârjoní (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hârjonésc, imperf. 3 sg. se hârjoneá; conj. prez. 3 să se hârjoneáscă

hîrjoniși
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni.

DOOM

!hârjoní (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hârjonésc, imperf. 3 sg. se hârjoneá; conj. prez. 3 să se hârjoneáscă

hîrjoniți
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni.

DOOM

!hârjoní (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hârjonésc, imperf. 3 sg. se hârjoneá; conj. prez. 3 să se hârjoneáscă

hîrleț
HÂRLÉȚ, hârlețe, s. n. (Reg.) Cazma. ♦ Lopată. – Din sl. gylĭcĭ.

DOOM

hârléț s. n., pl. hârléțe

hîrlețe
HÂRLÉȚ, hârlețe, s. n. (Reg.) Cazma. ♦ Lopată. – Din sl. gylĭcĭ.

DOOM

hârléț s. n., pl. hârléțe

hîrlețele
HÂRLÉȚ, hârlețe, s. n. (Reg.) Cazma. ♦ Lopată. – Din sl. gylĭcĭ.

DOOM

hârléț s. n., pl. hârléțe

hîrlețelor
HÂRLÉȚ, hârlețe, s. n. (Reg.) Cazma. ♦ Lopată. – Din sl. gylĭcĭ.

DOOM

hârléț s. n., pl. hârléțe

hîrlețul
HÂRLÉȚ, hârlețe, s. n. (Reg.) Cazma. ♦ Lopată. – Din sl. gylĭcĭ.

DOOM

hârléț s. n., pl. hârléțe

hîrlețului
HÂRLÉȚ, hârlețe, s. n. (Reg.) Cazma. ♦ Lopată. – Din sl. gylĭcĭ.

DOOM

hârléț s. n., pl. hârléțe

hîrlostea
HÂRLOSTEÁ, hârlostele, s. f. Plan înclinat de scânduri acoperit cu o țesătură de lână scămoșată, care servește la reținerea firișoarelor de aur din nisipurile aurifere spălate cu apă. – Et. nec.

DOOM

hârlosteá s. f., art. hârlosteáua, g.-d. art. hârlostélei; pl. hârlostéle, art. hârlostélele

hîrlosteaua
HÂRLOSTEÁ, hârlostele, s. f. Plan înclinat de scânduri acoperit cu o țesătură de lână scămoșată, care servește la reținerea firișoarelor de aur din nisipurile aurifere spălate cu apă. – Et. nec.

DOOM

hârlosteá s. f., art. hârlosteáua, g.-d. art. hârlostélei; pl. hârlostéle, art. hârlostélele

hîrlostele
HÂRLOSTEÁ, hârlostele, s. f. Plan înclinat de scânduri acoperit cu o țesătură de lână scămoșată, care servește la reținerea firișoarelor de aur din nisipurile aurifere spălate cu apă. – Et. nec.

DOOM

hârlosteá s. f., art. hârlosteáua, g.-d. art. hârlostélei; pl. hârlostéle, art. hârlostélele

hîrlostelei
HÂRLOSTEÁ, hârlostele, s. f. Plan înclinat de scânduri acoperit cu o țesătură de lână scămoșată, care servește la reținerea firișoarelor de aur din nisipurile aurifere spălate cu apă. – Et. nec.

DOOM

hârlosteá s. f., art. hârlosteáua, g.-d. art. hârlostélei; pl. hârlostéle, art. hârlostélele

hîrlostelele
HÂRLOSTEÁ, hârlostele, s. f. Plan înclinat de scânduri acoperit cu o țesătură de lână scămoșată, care servește la reținerea firișoarelor de aur din nisipurile aurifere spălate cu apă. – Et. nec.

DOOM

hârlosteá s. f., art. hârlosteáua, g.-d. art. hârlostélei; pl. hârlostéle, art. hârlostélele

hîrlostelelor
HÂRLOSTEÁ, hârlostele, s. f. Plan înclinat de scânduri acoperit cu o țesătură de lână scămoșată, care servește la reținerea firișoarelor de aur din nisipurile aurifere spălate cu apă. – Et. nec.

DOOM

hârlosteá s. f., art. hârlosteáua, g.-d. art. hârlostélei; pl. hârlostéle, art. hârlostélele

hîrsea
HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec.

DOOM

!hârsí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârséște, imperf. 3 sg. se hârseá; conj. prez. 3 să se hârseáscă

hîrseai
HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec.

DOOM

!hârsí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârséște, imperf. 3 sg. se hârseá; conj. prez. 3 să se hârseáscă

hîrseam
HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec.

DOOM

!hârsí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârséște, imperf. 3 sg. se hârseá; conj. prez. 3 să se hârseáscă

hîrsească
HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec.

DOOM

!hârsí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârséște, imperf. 3 sg. se hârseá; conj. prez. 3 să se hârseáscă

hîrseau
HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec.

DOOM

!hârsí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârséște, imperf. 3 sg. se hârseá; conj. prez. 3 să se hârseáscă

hîrseați
HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec.

DOOM

!hârsí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârséște, imperf. 3 sg. se hârseá; conj. prez. 3 să se hârseáscă

hîrsesc
HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec.

DOOM

!hârsí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârséște, imperf. 3 sg. se hârseá; conj. prez. 3 să se hârseáscă

hîrsește
HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec.

DOOM

!hârsí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârséște, imperf. 3 sg. se hârseá; conj. prez. 3 să se hârseáscă

hîrsești
HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec.

DOOM

!hârsí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârséște, imperf. 3 sg. se hârseá; conj. prez. 3 să se hârseáscă

hîrsi
HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec.

DOOM

!hârsí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârséște, imperf. 3 sg. se hârseá; conj. prez. 3 să se hârseáscă

hîrsii
HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec.

DOOM

!hârsí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârséște, imperf. 3 sg. se hârseá; conj. prez. 3 să se hârseáscă

hîrsim
HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec.

DOOM

!hârsí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârséște, imperf. 3 sg. se hârseá; conj. prez. 3 să se hârseáscă

hîrsind
HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec.

DOOM

!hârsí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârséște, imperf. 3 sg. se hârseá; conj. prez. 3 să se hârseáscă

hîrsire
HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec.

DOOM

!hârsí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârséște, imperf. 3 sg. se hârseá; conj. prez. 3 să se hârseáscă

hîrsiră
HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec.

DOOM

!hârsí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârséște, imperf. 3 sg. se hârseá; conj. prez. 3 să se hârseáscă

hîrsirăm
HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec.

DOOM

!hârsí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârséște, imperf. 3 sg. se hârseá; conj. prez. 3 să se hârseáscă

hîrsirăți
HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec.

DOOM

!hârsí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârséște, imperf. 3 sg. se hârseá; conj. prez. 3 să se hârseáscă

hîrsise
HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec.

DOOM

!hârsí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârséște, imperf. 3 sg. se hârseá; conj. prez. 3 să se hârseáscă

hîrsisem
HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec.

DOOM

!hârsí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârséște, imperf. 3 sg. se hârseá; conj. prez. 3 să se hârseáscă

hîrsiseră
HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec.

DOOM

!hârsí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârséște, imperf. 3 sg. se hârseá; conj. prez. 3 să se hârseáscă

hîrsiserăm
HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec.

DOOM

!hârsí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârséște, imperf. 3 sg. se hârseá; conj. prez. 3 să se hârseáscă

hîrsiserăți
HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec.

DOOM

!hârsí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârséște, imperf. 3 sg. se hârseá; conj. prez. 3 să se hârseáscă

hîrsiseși
HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec.

DOOM

!hârsí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârséște, imperf. 3 sg. se hârseá; conj. prez. 3 să se hârseáscă

hîrsiseți
HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec.

DOOM

!hârsí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârséște, imperf. 3 sg. se hârseá; conj. prez. 3 să se hârseáscă

hîrsit
HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec.

DOOM

!hârsí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârséște, imperf. 3 sg. se hârseá; conj. prez. 3 să se hârseáscă

hîrsiși
HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec.

DOOM

!hârsí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârséște, imperf. 3 sg. se hârseá; conj. prez. 3 să se hârseáscă

hîrsiți
HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec.

DOOM

!hârsí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârséște, imperf. 3 sg. se hârseá; conj. prez. 3 să se hârseáscă

hîrtaie
HÂRTẮU, hârtaie, s. n. (Reg.) Bucată lungă de pământ. – Hart[an] + suf. -ău.

DOOM

hârtắu (reg.) s. n., art. hârtắul; pl. hârtáie

hîrtaiele
HÂRTẮU, hârtaie, s. n. (Reg.) Bucată lungă de pământ. – Hart[an] + suf. -ău.

DOOM

hârtắu (reg.) s. n., art. hârtắul; pl. hârtáie

hîrtaielor
HÂRTẮU, hârtaie, s. n. (Reg.) Bucată lungă de pământ. – Hart[an] + suf. -ău.

DOOM

hârtắu (reg.) s. n., art. hârtắul; pl. hârtáie

hîrtia
HÂRTÍE, hârtii, s. f. 1. Produs industrial special pentru scris, tipărit, desenat, împachetat etc., fabricat din celuloză, cu sau fără adaos de fibre sau de materiale de umplutură, în formă de foi subțiri și întinse. ◊ Expr. A pune (sau a așterne) ceva pe hârtie = a scrie, a redacta ceva. 2. Foaie de hârtie (1) (scrisă sau tipărită). 3. Act, document, scrisoare etc. cu caracter oficial. 4. Ban de hârtie (1), bancnotă. Cinci hârtii de câte o sută. ◊ Hârtie de valoare = înscris care atestă participarea la formarea unui capital sau la acordarea unui împrumut și care dă proprietarului sau posesorului său dreptul de a primi dividende sau de a încasa dobândă. Hârtie-monedă = bani de hârtie. 5. (Sport) Categorie de greutate în box, la juniori, între 45 și 48 kg. – Din sl. chartija.

DOOM

hârtíe carbón s. f. + s. n.

hîrtie
HÂRTÍE, hârtii, s. f. 1. Produs industrial special pentru scris, tipărit, desenat, împachetat etc., fabricat din celuloză, cu sau fără adaos de fibre sau de materiale de umplutură, în formă de foi subțiri și întinse. ◊ Expr. A pune (sau a așterne) ceva pe hârtie = a scrie, a redacta ceva. 2. Foaie de hârtie (1) (scrisă sau tipărită). 3. Act, document, scrisoare etc. cu caracter oficial. 4. Ban de hârtie (1), bancnotă. Cinci hârtii de câte o sută. ◊ Hârtie de valoare = înscris care atestă participarea la formarea unui capital sau la acordarea unui împrumut și care dă proprietarului sau posesorului său dreptul de a primi dividende sau de a încasa dobândă. Hârtie-monedă = bani de hârtie. 5. (Sport) Categorie de greutate în box, la juniori, între 45 și 48 kg. – Din sl. chartija.

DOOM

hârtíe carbón s. f. + s. n.

hîrtiei
HÂRTÍE, hârtii, s. f. 1. Produs industrial special pentru scris, tipărit, desenat, împachetat etc., fabricat din celuloză, cu sau fără adaos de fibre sau de materiale de umplutură, în formă de foi subțiri și întinse. ◊ Expr. A pune (sau a așterne) ceva pe hârtie = a scrie, a redacta ceva. 2. Foaie de hârtie (1) (scrisă sau tipărită). 3. Act, document, scrisoare etc. cu caracter oficial. 4. Ban de hârtie (1), bancnotă. Cinci hârtii de câte o sută. ◊ Hârtie de valoare = înscris care atestă participarea la formarea unui capital sau la acordarea unui împrumut și care dă proprietarului sau posesorului său dreptul de a primi dividende sau de a încasa dobândă. Hârtie-monedă = bani de hârtie. 5. (Sport) Categorie de greutate în box, la juniori, între 45 și 48 kg. – Din sl. chartija.

DOOM

hârtíe carbón s. f. + s. n.

hîrtii
HÂRTÍE, hârtii, s. f. 1. Produs industrial special pentru scris, tipărit, desenat, împachetat etc., fabricat din celuloză, cu sau fără adaos de fibre sau de materiale de umplutură, în formă de foi subțiri și întinse. ◊ Expr. A pune (sau a așterne) ceva pe hârtie = a scrie, a redacta ceva. 2. Foaie de hârtie (1) (scrisă sau tipărită). 3. Act, document, scrisoare etc. cu caracter oficial. 4. Ban de hârtie (1), bancnotă. Cinci hârtii de câte o sută. ◊ Hârtie de valoare = înscris care atestă participarea la formarea unui capital sau la acordarea unui împrumut și care dă proprietarului sau posesorului său dreptul de a primi dividende sau de a încasa dobândă. Hârtie-monedă = bani de hârtie. 5. (Sport) Categorie de greutate în box, la juniori, între 45 și 48 kg. – Din sl. chartija.

DOOM

hârtíe carbón s. f. + s. n.

hîrtiile
HÂRTÍE, hârtii, s. f. 1. Produs industrial special pentru scris, tipărit, desenat, împachetat etc., fabricat din celuloză, cu sau fără adaos de fibre sau de materiale de umplutură, în formă de foi subțiri și întinse. ◊ Expr. A pune (sau a așterne) ceva pe hârtie = a scrie, a redacta ceva. 2. Foaie de hârtie (1) (scrisă sau tipărită). 3. Act, document, scrisoare etc. cu caracter oficial. 4. Ban de hârtie (1), bancnotă. Cinci hârtii de câte o sută. ◊ Hârtie de valoare = înscris care atestă participarea la formarea unui capital sau la acordarea unui împrumut și care dă proprietarului sau posesorului său dreptul de a primi dividende sau de a încasa dobândă. Hârtie-monedă = bani de hârtie. 5. (Sport) Categorie de greutate în box, la juniori, între 45 și 48 kg. – Din sl. chartija.

DOOM

hârtíe carbón s. f. + s. n.

hîrtiilor
HÂRTÍE, hârtii, s. f. 1. Produs industrial special pentru scris, tipărit, desenat, împachetat etc., fabricat din celuloză, cu sau fără adaos de fibre sau de materiale de umplutură, în formă de foi subțiri și întinse. ◊ Expr. A pune (sau a așterne) ceva pe hârtie = a scrie, a redacta ceva. 2. Foaie de hârtie (1) (scrisă sau tipărită). 3. Act, document, scrisoare etc. cu caracter oficial. 4. Ban de hârtie (1), bancnotă. Cinci hârtii de câte o sută. ◊ Hârtie de valoare = înscris care atestă participarea la formarea unui capital sau la acordarea unui împrumut și care dă proprietarului sau posesorului său dreptul de a primi dividende sau de a încasa dobândă. Hârtie-monedă = bani de hârtie. 5. (Sport) Categorie de greutate în box, la juniori, între 45 și 48 kg. – Din sl. chartija.

DOOM

hârtíe carbón s. f. + s. n.

hîrtioara
HÂRTIOÁRĂ, hârtioare, s. f. Diminutiv al lui hârtie (2); hârtiuță. [Pr.: -ti-oa-] – Hârtie + suf. -oară.

DOOM

hârtioáră (-ti-oa-) s. f., g.-d. art. hârtioárei; pl. hârtioáre

hîrtioare
HÂRTIOÁRĂ, hârtioare, s. f. Diminutiv al lui hârtie (2); hârtiuță. [Pr.: -ti-oa-] – Hârtie + suf. -oară.

DOOM

hârtioáră (-ti-oa-) s. f., g.-d. art. hârtioárei; pl. hârtioáre

hîrtioarei
HÂRTIOÁRĂ, hârtioare, s. f. Diminutiv al lui hârtie (2); hârtiuță. [Pr.: -ti-oa-] – Hârtie + suf. -oară.

DOOM

hârtioáră (-ti-oa-) s. f., g.-d. art. hârtioárei; pl. hârtioáre

hîrtioarele
HÂRTIOÁRĂ, hârtioare, s. f. Diminutiv al lui hârtie (2); hârtiuță. [Pr.: -ti-oa-] – Hârtie + suf. -oară.

DOOM

hârtioáră (-ti-oa-) s. f., g.-d. art. hârtioárei; pl. hârtioáre

hîrtioarelor
HÂRTIOÁRĂ, hârtioare, s. f. Diminutiv al lui hârtie (2); hârtiuță. [Pr.: -ti-oa-] – Hârtie + suf. -oară.

DOOM

hârtioáră (-ti-oa-) s. f., g.-d. art. hârtioárei; pl. hârtioáre

hîrtiuța
HÂRTIÚȚĂ, hârtiuțe, s. f. Hârtioară. [Pr.: -ti-u-] – Hârtie + suf. -uță.

DOOM

hârtiúță (-ti-u-) s. f., g.-d. art. hârtiúței; pl. hârtiúțe

hîrtiuțe
HÂRTIÚȚĂ, hârtiuțe, s. f. Hârtioară. [Pr.: -ti-u-] – Hârtie + suf. -uță.

DOOM

hârtiúță (-ti-u-) s. f., g.-d. art. hârtiúței; pl. hârtiúțe

hîrtiuței
HÂRTIÚȚĂ, hârtiuțe, s. f. Hârtioară. [Pr.: -ti-u-] – Hârtie + suf. -uță.

DOOM

hârtiúță (-ti-u-) s. f., g.-d. art. hârtiúței; pl. hârtiúțe

hîrtiuțele
HÂRTIÚȚĂ, hârtiuțe, s. f. Hârtioară. [Pr.: -ti-u-] – Hârtie + suf. -uță.

DOOM

hârtiúță (-ti-u-) s. f., g.-d. art. hârtiúței; pl. hârtiúțe

hîrtiuțelor
HÂRTIÚȚĂ, hârtiuțe, s. f. Hârtioară. [Pr.: -ti-u-] – Hârtie + suf. -uță.

DOOM

hârtiúță (-ti-u-) s. f., g.-d. art. hârtiúței; pl. hârtiúțe

hîrtoape
HÂRTÓP, hârtoape, s. n. 1. Adâncitură, groapă pe un drum. 2. Scobitură lungă și adâncă, de forma unei râpe prăpăstioase, formată de apă. [Pl. și: hârtopuri. – Var.: (pop.) vârtóp s. n.] – Din sl. vrŭtŭpŭ.

DOOM

hârtóp s. n., pl. hârtoápe

hîrtoapele
HÂRTÓP, hârtoape, s. n. 1. Adâncitură, groapă pe un drum. 2. Scobitură lungă și adâncă, de forma unei râpe prăpăstioase, formată de apă. [Pl. și: hârtopuri. – Var.: (pop.) vârtóp s. n.] – Din sl. vrŭtŭpŭ.

DOOM

hârtóp s. n., pl. hârtoápe

hîrtoapelor
HÂRTÓP, hârtoape, s. n. 1. Adâncitură, groapă pe un drum. 2. Scobitură lungă și adâncă, de forma unei râpe prăpăstioase, formată de apă. [Pl. și: hârtopuri. – Var.: (pop.) vârtóp s. n.] – Din sl. vrŭtŭpŭ.

DOOM

hârtóp s. n., pl. hârtoápe

hîrtop
HÂRTÓP, hârtoape, s. n. 1. Adâncitură, groapă pe un drum. 2. Scobitură lungă și adâncă, de forma unei râpe prăpăstioase, formată de apă. [Pl. și: hârtopuri. – Var.: (pop.) vârtóp s. n.] – Din sl. vrŭtŭpŭ.

DOOM

hârtóp s. n., pl. hârtoápe

hîrtopul
HÂRTÓP, hârtoape, s. n. 1. Adâncitură, groapă pe un drum. 2. Scobitură lungă și adâncă, de forma unei râpe prăpăstioase, formată de apă. [Pl. și: hârtopuri. – Var.: (pop.) vârtóp s. n.] – Din sl. vrŭtŭpŭ.

DOOM

hârtóp s. n., pl. hârtoápe

hîrtopului
HÂRTÓP, hârtoape, s. n. 1. Adâncitură, groapă pe un drum. 2. Scobitură lungă și adâncă, de forma unei râpe prăpăstioase, formată de apă. [Pl. și: hârtopuri. – Var.: (pop.) vârtóp s. n.] – Din sl. vrŭtŭpŭ.

DOOM

hârtóp s. n., pl. hârtoápe

hîrtău
HÂRTẮU, hârtaie, s. n. (Reg.) Bucată lungă de pământ. – Hart[an] + suf. -ău.

DOOM

hârtắu (reg.) s. n., art. hârtắul; pl. hârtáie

hîrtăul
HÂRTẮU, hârtaie, s. n. (Reg.) Bucată lungă de pământ. – Hart[an] + suf. -ău.

DOOM

hârtắu (reg.) s. n., art. hârtắul; pl. hârtáie

hîrtăului
HÂRTẮU, hârtaie, s. n. (Reg.) Bucată lungă de pământ. – Hart[an] + suf. -ău.

DOOM

hârtắu (reg.) s. n., art. hârtắul; pl. hârtáie

hîrzoabe
HÂRZÓB, hârzoabe, s. n. (Reg.) 1. Funie groasă folosită la coborârea sau la ridicarea greutăților din adâncime. ◊ Expr. (Ir.) (A se crede) coborât cu hârzobul din cer = (a se crede) mult superior celor din jur, a (fi) mândru, îngâmfat. A cădea cu hârzobul din cer = a veni, a pica pe neașteptate; a se realiza de la sine. 2. Ladă care în trecut servea drept scenă și în spatele căreia păpușarul mânuia păpușile; lada păpușilor. 3. Coșuleț din ramuri de brad, în care se păstrează peștii prinși în apele de munte. – Din bg. vărzop „legătură”.

DOOM

hârzób (reg.) s. n., pl. hârzoábe

hîrzoabele
HÂRZÓB, hârzoabe, s. n. (Reg.) 1. Funie groasă folosită la coborârea sau la ridicarea greutăților din adâncime. ◊ Expr. (Ir.) (A se crede) coborât cu hârzobul din cer = (a se crede) mult superior celor din jur, a (fi) mândru, îngâmfat. A cădea cu hârzobul din cer = a veni, a pica pe neașteptate; a se realiza de la sine. 2. Ladă care în trecut servea drept scenă și în spatele căreia păpușarul mânuia păpușile; lada păpușilor. 3. Coșuleț din ramuri de brad, în care se păstrează peștii prinși în apele de munte. – Din bg. vărzop „legătură”.

DOOM

hârzób (reg.) s. n., pl. hârzoábe

hîrzoabelor
HÂRZÓB, hârzoabe, s. n. (Reg.) 1. Funie groasă folosită la coborârea sau la ridicarea greutăților din adâncime. ◊ Expr. (Ir.) (A se crede) coborât cu hârzobul din cer = (a se crede) mult superior celor din jur, a (fi) mândru, îngâmfat. A cădea cu hârzobul din cer = a veni, a pica pe neașteptate; a se realiza de la sine. 2. Ladă care în trecut servea drept scenă și în spatele căreia păpușarul mânuia păpușile; lada păpușilor. 3. Coșuleț din ramuri de brad, în care se păstrează peștii prinși în apele de munte. – Din bg. vărzop „legătură”.

DOOM

hârzób (reg.) s. n., pl. hârzoábe

hîrzob
HÂRZÓB, hârzoabe, s. n. (Reg.) 1. Funie groasă folosită la coborârea sau la ridicarea greutăților din adâncime. ◊ Expr. (Ir.) (A se crede) coborât cu hârzobul din cer = (a se crede) mult superior celor din jur, a (fi) mândru, îngâmfat. A cădea cu hârzobul din cer = a veni, a pica pe neașteptate; a se realiza de la sine. 2. Ladă care în trecut servea drept scenă și în spatele căreia păpușarul mânuia păpușile; lada păpușilor. 3. Coșuleț din ramuri de brad, în care se păstrează peștii prinși în apele de munte. – Din bg. vărzop „legătură”.

DOOM

hârzób (reg.) s. n., pl. hârzoábe

hîrzobul
HÂRZÓB, hârzoabe, s. n. (Reg.) 1. Funie groasă folosită la coborârea sau la ridicarea greutăților din adâncime. ◊ Expr. (Ir.) (A se crede) coborât cu hârzobul din cer = (a se crede) mult superior celor din jur, a (fi) mândru, îngâmfat. A cădea cu hârzobul din cer = a veni, a pica pe neașteptate; a se realiza de la sine. 2. Ladă care în trecut servea drept scenă și în spatele căreia păpușarul mânuia păpușile; lada păpușilor. 3. Coșuleț din ramuri de brad, în care se păstrează peștii prinși în apele de munte. – Din bg. vărzop „legătură”.

DOOM

hârzób (reg.) s. n., pl. hârzoábe

hîrzobului
HÂRZÓB, hârzoabe, s. n. (Reg.) 1. Funie groasă folosită la coborârea sau la ridicarea greutăților din adâncime. ◊ Expr. (Ir.) (A se crede) coborât cu hârzobul din cer = (a se crede) mult superior celor din jur, a (fi) mândru, îngâmfat. A cădea cu hârzobul din cer = a veni, a pica pe neașteptate; a se realiza de la sine. 2. Ladă care în trecut servea drept scenă și în spatele căreia păpușarul mânuia păpușile; lada păpușilor. 3. Coșuleț din ramuri de brad, în care se păstrează peștii prinși în apele de munte. – Din bg. vărzop „legătură”.

DOOM

hârzób (reg.) s. n., pl. hârzoábe

hîrîi
HÂRÂÍ, hấrâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. Intranz. (Despre câini; la pers. 3) A mârâi. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ♦ Tranz. (Fam.) A întărâta, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + suf. -âi.

DOOM

hârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 hấrâie, imperf. 3 sg. hârâiá; conj. prez. 3 să hấrâie

hîrîia
HÂRÂÍ, hấrâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. Intranz. (Despre câini; la pers. 3) A mârâi. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ♦ Tranz. (Fam.) A întărâta, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + suf. -âi.

DOOM

hârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 hấrâie, imperf. 3 sg. hârâiá; conj. prez. 3 să hấrâie

hîrîiai
HÂRÂÍ, hấrâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. Intranz. (Despre câini; la pers. 3) A mârâi. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ♦ Tranz. (Fam.) A întărâta, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + suf. -âi.

DOOM

hârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 hấrâie, imperf. 3 sg. hârâiá; conj. prez. 3 să hấrâie

hîrîiala
HÂRÂIÁLĂ, hărâieli, s. f. Zgomot răgușit produs de o respirație grea; hârcâială, hârcâit, hârâitură; tuse (din piept). [Pr.: -râ-ia-] – Hârâi + suf. -eală.

DOOM

hârâiálă s. f., g.-d. art. hârâiélii; pl. hârâiéli

hîrîiam
HÂRÂÍ, hấrâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. Intranz. (Despre câini; la pers. 3) A mârâi. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ♦ Tranz. (Fam.) A întărâta, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + suf. -âi.

DOOM

hârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 hấrâie, imperf. 3 sg. hârâiá; conj. prez. 3 să hấrâie

hîrîiau
HÂRÂÍ, hấrâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. Intranz. (Despre câini; la pers. 3) A mârâi. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ♦ Tranz. (Fam.) A întărâta, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + suf. -âi.

DOOM

hârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 hấrâie, imperf. 3 sg. hârâiá; conj. prez. 3 să hấrâie

hîrîiați
HÂRÂÍ, hấrâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. Intranz. (Despre câini; la pers. 3) A mârâi. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ♦ Tranz. (Fam.) A întărâta, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + suf. -âi.

DOOM

hârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 hấrâie, imperf. 3 sg. hârâiá; conj. prez. 3 să hấrâie

hîrîie
HÂRÂÍ, hấrâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. Intranz. (Despre câini; la pers. 3) A mârâi. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ♦ Tranz. (Fam.) A întărâta, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + suf. -âi.

DOOM

hârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 hấrâie, imperf. 3 sg. hârâiá; conj. prez. 3 să hấrâie

hîrîieli
HÂRÂIÁLĂ, hărâieli, s. f. Zgomot răgușit produs de o respirație grea; hârcâială, hârcâit, hârâitură; tuse (din piept). [Pr.: -râ-ia-] – Hârâi + suf. -eală.

DOOM

hârâiálă s. f., g.-d. art. hârâiélii; pl. hârâiéli

hîrîielii
HÂRÂIÁLĂ, hărâieli, s. f. Zgomot răgușit produs de o respirație grea; hârcâială, hârcâit, hârâitură; tuse (din piept). [Pr.: -râ-ia-] – Hârâi + suf. -eală.

DOOM

hârâiálă s. f., g.-d. art. hârâiélii; pl. hârâiéli

hîrîielile
HÂRÂIÁLĂ, hărâieli, s. f. Zgomot răgușit produs de o respirație grea; hârcâială, hârcâit, hârâitură; tuse (din piept). [Pr.: -râ-ia-] – Hârâi + suf. -eală.

DOOM

hârâiálă s. f., g.-d. art. hârâiélii; pl. hârâiéli

hîrîielilor
HÂRÂIÁLĂ, hărâieli, s. f. Zgomot răgușit produs de o respirație grea; hârcâială, hârcâit, hârâitură; tuse (din piept). [Pr.: -râ-ia-] – Hârâi + suf. -eală.

DOOM

hârâiálă s. f., g.-d. art. hârâiélii; pl. hârâiéli

hîrîii
HÂRÂÍ, hấrâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. Intranz. (Despre câini; la pers. 3) A mârâi. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ♦ Tranz. (Fam.) A întărâta, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + suf. -âi.

DOOM

hârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 hấrâie, imperf. 3 sg. hârâiá; conj. prez. 3 să hấrâie

hîrîim
HÂRÂÍ, hấrâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. Intranz. (Despre câini; la pers. 3) A mârâi. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ♦ Tranz. (Fam.) A întărâta, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + suf. -âi.

DOOM

hârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 hấrâie, imperf. 3 sg. hârâiá; conj. prez. 3 să hấrâie

hîrîind
HÂRÂÍ, hấrâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. Intranz. (Despre câini; la pers. 3) A mârâi. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ♦ Tranz. (Fam.) A întărâta, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + suf. -âi.

DOOM

hârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 hấrâie, imperf. 3 sg. hârâiá; conj. prez. 3 să hấrâie

hîrîire
HÂRÂÍ, hấrâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. Intranz. (Despre câini; la pers. 3) A mârâi. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ♦ Tranz. (Fam.) A întărâta, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + suf. -âi.

DOOM

hârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 hấrâie, imperf. 3 sg. hârâiá; conj. prez. 3 să hấrâie

hîrîiră
HÂRÂÍ, hấrâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. Intranz. (Despre câini; la pers. 3) A mârâi. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ♦ Tranz. (Fam.) A întărâta, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + suf. -âi.

DOOM

hârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 hấrâie, imperf. 3 sg. hârâiá; conj. prez. 3 să hấrâie

hîrîirăm
HÂRÂÍ, hấrâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. Intranz. (Despre câini; la pers. 3) A mârâi. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ♦ Tranz. (Fam.) A întărâta, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + suf. -âi.

DOOM

hârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 hấrâie, imperf. 3 sg. hârâiá; conj. prez. 3 să hấrâie

hîrîirăți
HÂRÂÍ, hấrâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. Intranz. (Despre câini; la pers. 3) A mârâi. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ♦ Tranz. (Fam.) A întărâta, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + suf. -âi.

DOOM

hârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 hấrâie, imperf. 3 sg. hârâiá; conj. prez. 3 să hấrâie

hîrîise
HÂRÂÍ, hấrâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. Intranz. (Despre câini; la pers. 3) A mârâi. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ♦ Tranz. (Fam.) A întărâta, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + suf. -âi.

DOOM

hârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 hấrâie, imperf. 3 sg. hârâiá; conj. prez. 3 să hấrâie

hîrîisem
HÂRÂÍ, hấrâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. Intranz. (Despre câini; la pers. 3) A mârâi. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ♦ Tranz. (Fam.) A întărâta, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + suf. -âi.

DOOM

hârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 hấrâie, imperf. 3 sg. hârâiá; conj. prez. 3 să hấrâie

hîrîiseră
HÂRÂÍ, hấrâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. Intranz. (Despre câini; la pers. 3) A mârâi. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ♦ Tranz. (Fam.) A întărâta, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + suf. -âi.

DOOM

hârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 hấrâie, imperf. 3 sg. hârâiá; conj. prez. 3 să hấrâie

hîrîiserăm
HÂRÂÍ, hấrâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. Intranz. (Despre câini; la pers. 3) A mârâi. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ♦ Tranz. (Fam.) A întărâta, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + suf. -âi.

DOOM

hârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 hấrâie, imperf. 3 sg. hârâiá; conj. prez. 3 să hấrâie

hîrîiserăți
HÂRÂÍ, hấrâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. Intranz. (Despre câini; la pers. 3) A mârâi. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ♦ Tranz. (Fam.) A întărâta, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + suf. -âi.

DOOM

hârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 hấrâie, imperf. 3 sg. hârâiá; conj. prez. 3 să hấrâie

hîrîiseși
HÂRÂÍ, hấrâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. Intranz. (Despre câini; la pers. 3) A mârâi. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ♦ Tranz. (Fam.) A întărâta, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + suf. -âi.

DOOM

hârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 hấrâie, imperf. 3 sg. hârâiá; conj. prez. 3 să hấrâie

hîrîiseți
HÂRÂÍ, hấrâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. Intranz. (Despre câini; la pers. 3) A mârâi. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ♦ Tranz. (Fam.) A întărâta, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + suf. -âi.

DOOM

hârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 hấrâie, imperf. 3 sg. hârâiá; conj. prez. 3 să hấrâie

hîrîit
HÂRÂÍ, hấrâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. Intranz. (Despre câini; la pers. 3) A mârâi. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ♦ Tranz. (Fam.) A întărâta, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + suf. -âi.

DOOM

hârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 hấrâie, imperf. 3 sg. hârâiá; conj. prez. 3 să hấrâie

hîrîit
HÂRÂÍT², -Ă, hârâiți, -te, adj. 1. (Despre glas, vorbire, sunete) Care hârâie; hârâitor. 2. (Despre mecanisme, obiecte etc.) Stricat, hodorogit, uzat. – V. hârâi.

DOOM

hârâít s. n., pl. hârâíturi

hîrîit
HÂRÂÍT¹, hârâituri, s. n. Zgomot produs de frecarea unui obiect de altul, de un mecanism stricat, de organele respiratorii bolnave etc. – V. hârâi.

hîrîita
HÂRÂÍT², -Ă, hârâiți, -te, adj. 1. (Despre glas, vorbire, sunete) Care hârâie; hârâitor. 2. (Despre mecanisme, obiecte etc.) Stricat, hodorogit, uzat. – V. hârâi.

DOOM

hârâít s. n., pl. hârâíturi

hîrîite
HÂRÂÍT², -Ă, hârâiți, -te, adj. 1. (Despre glas, vorbire, sunete) Care hârâie; hârâitor. 2. (Despre mecanisme, obiecte etc.) Stricat, hodorogit, uzat. – V. hârâi.

DOOM

hârâít s. n., pl. hârâíturi

hîrîitei
HÂRÂÍT², -Ă, hârâiți, -te, adj. 1. (Despre glas, vorbire, sunete) Care hârâie; hârâitor. 2. (Despre mecanisme, obiecte etc.) Stricat, hodorogit, uzat. – V. hârâi.

DOOM

hârâít s. n., pl. hârâíturi

hîrîitele
HÂRÂÍT², -Ă, hârâiți, -te, adj. 1. (Despre glas, vorbire, sunete) Care hârâie; hârâitor. 2. (Despre mecanisme, obiecte etc.) Stricat, hodorogit, uzat. – V. hârâi.

DOOM

hârâít s. n., pl. hârâíturi

hîrîitelor
HÂRÂÍT², -Ă, hârâiți, -te, adj. 1. (Despre glas, vorbire, sunete) Care hârâie; hârâitor. 2. (Despre mecanisme, obiecte etc.) Stricat, hodorogit, uzat. – V. hârâi.

DOOM

hârâít s. n., pl. hârâíturi

hîrîitoare
HÂRÂITÓR, -OÁRE, hârâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas, vorbire, sunet) Care hârâie; hârâit². 2. S. f. Jucărie cu care se produce (prin rotirea unui dispozitiv) un zgomot specific, dogit. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tor.

DOOM

hârâitoáre (-râ-i-) s. f., g.-d. art. hârâitórii; pl. hârâitóri

hîrîitoare
HÂRÂITÓR, -OÁRE, hârâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas, vorbire, sunet) Care hârâie; hârâit². 2. S. f. Jucărie cu care se produce (prin rotirea unui dispozitiv) un zgomot specific, dogit. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tor.

DOOM

hârâitór (-râ-i-) adj. m., pl. hârâitóri; f. sg. și pl. hârâitoáre

hîrîitoarea
HÂRÂITÓR, -OÁRE, hârâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas, vorbire, sunet) Care hârâie; hârâit². 2. S. f. Jucărie cu care se produce (prin rotirea unui dispozitiv) un zgomot specific, dogit. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tor.

DOOM

hârâitoáre (-râ-i-) s. f., g.-d. art. hârâitórii; pl. hârâitóri

hîrîitoarea
HÂRÂITÓR, -OÁRE, hârâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas, vorbire, sunet) Care hârâie; hârâit². 2. S. f. Jucărie cu care se produce (prin rotirea unui dispozitiv) un zgomot specific, dogit. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tor.

DOOM

hârâitór (-râ-i-) adj. m., pl. hârâitóri; f. sg. și pl. hârâitoáre

hîrîitoarei
HÂRÂITÓR, -OÁRE, hârâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas, vorbire, sunet) Care hârâie; hârâit². 2. S. f. Jucărie cu care se produce (prin rotirea unui dispozitiv) un zgomot specific, dogit. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tor.

DOOM

hârâitór (-râ-i-) adj. m., pl. hârâitóri; f. sg. și pl. hârâitoáre

hîrîitoarele
HÂRÂITÓR, -OÁRE, hârâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas, vorbire, sunet) Care hârâie; hârâit². 2. S. f. Jucărie cu care se produce (prin rotirea unui dispozitiv) un zgomot specific, dogit. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tor.

DOOM

hârâitór (-râ-i-) adj. m., pl. hârâitóri; f. sg. și pl. hârâitoáre

hîrîitoarelor
HÂRÂITÓR, -OÁRE, hârâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas, vorbire, sunet) Care hârâie; hârâit². 2. S. f. Jucărie cu care se produce (prin rotirea unui dispozitiv) un zgomot specific, dogit. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tor.

DOOM

hârâitór (-râ-i-) adj. m., pl. hârâitóri; f. sg. și pl. hârâitoáre

hîrîitor
HÂRÂITÓR, -OÁRE, hârâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas, vorbire, sunet) Care hârâie; hârâit². 2. S. f. Jucărie cu care se produce (prin rotirea unui dispozitiv) un zgomot specific, dogit. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tor.

DOOM

hârâitór (-râ-i-) adj. m., pl. hârâitóri; f. sg. și pl. hârâitoáre

hîrîitori
HÂRÂITÓR, -OÁRE, hârâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas, vorbire, sunet) Care hârâie; hârâit². 2. S. f. Jucărie cu care se produce (prin rotirea unui dispozitiv) un zgomot specific, dogit. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tor.

DOOM

hârâitoáre (-râ-i-) s. f., g.-d. art. hârâitórii; pl. hârâitóri

hîrîitori
HÂRÂITÓR, -OÁRE, hârâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas, vorbire, sunet) Care hârâie; hârâit². 2. S. f. Jucărie cu care se produce (prin rotirea unui dispozitiv) un zgomot specific, dogit. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tor.

DOOM

hârâitór (-râ-i-) adj. m., pl. hârâitóri; f. sg. și pl. hârâitoáre

hîrîitorii
HÂRÂITÓR, -OÁRE, hârâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas, vorbire, sunet) Care hârâie; hârâit². 2. S. f. Jucărie cu care se produce (prin rotirea unui dispozitiv) un zgomot specific, dogit. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tor.

DOOM

hârâitoáre (-râ-i-) s. f., g.-d. art. hârâitórii; pl. hârâitóri

hîrîitorii
HÂRÂITÓR, -OÁRE, hârâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas, vorbire, sunet) Care hârâie; hârâit². 2. S. f. Jucărie cu care se produce (prin rotirea unui dispozitiv) un zgomot specific, dogit. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tor.

DOOM

hârâitór (-râ-i-) adj. m., pl. hârâitóri; f. sg. și pl. hârâitoáre

hîrîitorile
HÂRÂITÓR, -OÁRE, hârâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas, vorbire, sunet) Care hârâie; hârâit². 2. S. f. Jucărie cu care se produce (prin rotirea unui dispozitiv) un zgomot specific, dogit. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tor.

DOOM

hârâitoáre (-râ-i-) s. f., g.-d. art. hârâitórii; pl. hârâitóri

hîrîitorilor
HÂRÂITÓR, -OÁRE, hârâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas, vorbire, sunet) Care hârâie; hârâit². 2. S. f. Jucărie cu care se produce (prin rotirea unui dispozitiv) un zgomot specific, dogit. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tor.

DOOM

hârâitoáre (-râ-i-) s. f., g.-d. art. hârâitórii; pl. hârâitóri

hîrîitorilor
HÂRÂITÓR, -OÁRE, hârâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas, vorbire, sunet) Care hârâie; hârâit². 2. S. f. Jucărie cu care se produce (prin rotirea unui dispozitiv) un zgomot specific, dogit. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tor.

DOOM

hârâitór (-râ-i-) adj. m., pl. hârâitóri; f. sg. și pl. hârâitoáre

hîrîitorul
HÂRÂITÓR, -OÁRE, hârâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas, vorbire, sunet) Care hârâie; hârâit². 2. S. f. Jucărie cu care se produce (prin rotirea unui dispozitiv) un zgomot specific, dogit. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tor.

DOOM

hârâitór (-râ-i-) adj. m., pl. hârâitóri; f. sg. și pl. hârâitoáre

hîrîitorului
HÂRÂITÓR, -OÁRE, hârâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas, vorbire, sunet) Care hârâie; hârâit². 2. S. f. Jucărie cu care se produce (prin rotirea unui dispozitiv) un zgomot specific, dogit. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tor.

DOOM

hârâitór (-râ-i-) adj. m., pl. hârâitóri; f. sg. și pl. hârâitoáre

hîrîitul
HÂRÂÍT², -Ă, hârâiți, -te, adj. 1. (Despre glas, vorbire, sunete) Care hârâie; hârâitor. 2. (Despre mecanisme, obiecte etc.) Stricat, hodorogit, uzat. – V. hârâi.

DOOM

hârâít s. n., pl. hârâíturi

hîrîitul
HÂRÂÍT¹, hârâituri, s. n. Zgomot produs de frecarea unui obiect de altul, de un mecanism stricat, de organele respiratorii bolnave etc. – V. hârâi.

hîrîitului
HÂRÂÍT², -Ă, hârâiți, -te, adj. 1. (Despre glas, vorbire, sunete) Care hârâie; hârâitor. 2. (Despre mecanisme, obiecte etc.) Stricat, hodorogit, uzat. – V. hârâi.

DOOM

hârâít s. n., pl. hârâíturi

hîrîitului
HÂRÂÍT¹, hârâituri, s. n. Zgomot produs de frecarea unui obiect de altul, de un mecanism stricat, de organele respiratorii bolnave etc. – V. hârâi.

hîrîitura
HÂRÂITÚRĂ, hârâituri, s. f. 1. Hârâială; vorbire răgușită, însoțită de o respirație greoaie, de om bolnav. 2. Mârâit de câine. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tură.

DOOM

hârâitúră (-râ-i-) s. f., g.-d. art. hârâitúrii; pl. hârâitúri

hîrîituri
HÂRÂÍT¹, hârâituri, s. n. Zgomot produs de frecarea unui obiect de altul, de un mecanism stricat, de organele respiratorii bolnave etc. – V. hârâi.

hîrîituri
HÂRÂITÚRĂ, hârâituri, s. f. 1. Hârâială; vorbire răgușită, însoțită de o respirație greoaie, de om bolnav. 2. Mârâit de câine. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tură.

DOOM

hârâitúră (-râ-i-) s. f., g.-d. art. hârâitúrii; pl. hârâitúri

hîrîiturii
HÂRÂITÚRĂ, hârâituri, s. f. 1. Hârâială; vorbire răgușită, însoțită de o respirație greoaie, de om bolnav. 2. Mârâit de câine. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tură.

DOOM

hârâitúră (-râ-i-) s. f., g.-d. art. hârâitúrii; pl. hârâitúri

hîrîiturile
HÂRÂÍT¹, hârâituri, s. n. Zgomot produs de frecarea unui obiect de altul, de un mecanism stricat, de organele respiratorii bolnave etc. – V. hârâi.

hîrîiturile
HÂRÂITÚRĂ, hârâituri, s. f. 1. Hârâială; vorbire răgușită, însoțită de o respirație greoaie, de om bolnav. 2. Mârâit de câine. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tură.

DOOM

hârâitúră (-râ-i-) s. f., g.-d. art. hârâitúrii; pl. hârâitúri

hîrîiturilor
HÂRÂÍT¹, hârâituri, s. n. Zgomot produs de frecarea unui obiect de altul, de un mecanism stricat, de organele respiratorii bolnave etc. – V. hârâi.

hîrîiturilor
HÂRÂITÚRĂ, hârâituri, s. f. 1. Hârâială; vorbire răgușită, însoțită de o respirație greoaie, de om bolnav. 2. Mârâit de câine. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tură.

DOOM

hârâitúră (-râ-i-) s. f., g.-d. art. hârâitúrii; pl. hârâitúri

hîrîiși
HÂRÂÍ, hấrâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. Intranz. (Despre câini; la pers. 3) A mârâi. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ♦ Tranz. (Fam.) A întărâta, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + suf. -âi.

DOOM

hârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 hấrâie, imperf. 3 sg. hârâiá; conj. prez. 3 să hấrâie

hîrîiți
HÂRÂÍ, hấrâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. Intranz. (Despre câini; la pers. 3) A mârâi. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ♦ Tranz. (Fam.) A întărâta, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + suf. -âi.

DOOM

hârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 hấrâie, imperf. 3 sg. hârâiá; conj. prez. 3 să hấrâie

hîrîiți
HÂRÂÍT², -Ă, hârâiți, -te, adj. 1. (Despre glas, vorbire, sunete) Care hârâie; hârâitor. 2. (Despre mecanisme, obiecte etc.) Stricat, hodorogit, uzat. – V. hârâi.

DOOM

hârâít s. n., pl. hârâíturi

hîrîiții
HÂRÂÍT², -Ă, hârâiți, -te, adj. 1. (Despre glas, vorbire, sunete) Care hârâie; hârâitor. 2. (Despre mecanisme, obiecte etc.) Stricat, hodorogit, uzat. – V. hârâi.

DOOM

hârâít s. n., pl. hârâíturi

hîrîiților
HÂRÂÍT², -Ă, hârâiți, -te, adj. 1. (Despre glas, vorbire, sunete) Care hârâie; hârâitor. 2. (Despre mecanisme, obiecte etc.) Stricat, hodorogit, uzat. – V. hârâi.

DOOM

hârâít s. n., pl. hârâíturi

hîrăi
HĂRẮU s. m. v. hârău.

DOOM

hârắu (reg.) s. m., art. hârắul; pl. hârắi, art. hârắii

hîrăii
HĂRẮU s. m. v. hârău.

DOOM

hârắu (reg.) s. m., art. hârắul; pl. hârắi, art. hârắii

hîrăilor
HĂRẮU s. m. v. hârău.

DOOM

hârắu (reg.) s. m., art. hârắul; pl. hârắi, art. hârắii

hîrău
HĂRẮU s. m. v. hârău.

DOOM

hârắu (reg.) s. m., art. hârắul; pl. hârắi, art. hârắii

hîrăul
HĂRẮU s. m. v. hârău.

DOOM

hârắu (reg.) s. m., art. hârắul; pl. hârắi, art. hârắii

hîrăului
HĂRẮU s. m. v. hârău.

DOOM

hârắu (reg.) s. m., art. hârắul; pl. hârắi, art. hârắii

hîrșia
HẮRȘIE s. f. v. hârșie.

DOOM

hấrșie (reg.) (-și-e) s. f., art. hấrșia (-și-a), g.-d. art. hấrșiei; pl. hấrșii, art. hấrșiile (-și-i-)

hîrșie
HẮRȘIE s. f. v. hârșie.

DOOM

hấrșie (reg.) (-și-e) s. f., art. hấrșia (-și-a), g.-d. art. hấrșiei; pl. hấrșii, art. hấrșiile (-și-i-)

hîrșiei
HẮRȘIE s. f. v. hârșie.

DOOM

hấrșie (reg.) (-și-e) s. f., art. hấrșia (-și-a), g.-d. art. hấrșiei; pl. hấrșii, art. hấrșiile (-și-i-)

hîrșii
HẮRȘIE s. f. v. hârșie.

DOOM

hấrșie (reg.) (-și-e) s. f., art. hấrșia (-și-a), g.-d. art. hấrșiei; pl. hấrșii, art. hấrșiile (-și-i-)

hîrșiile
HẮRȘIE s. f. v. hârșie.

DOOM

hấrșie (reg.) (-și-e) s. f., art. hấrșia (-și-a), g.-d. art. hấrșiei; pl. hấrșii, art. hấrșiile (-și-i-)

hîrșiilor
HẮRȘIE s. f. v. hârșie.

DOOM

hấrșie (reg.) (-și-e) s. f., art. hấrșia (-și-a), g.-d. art. hấrșiei; pl. hấrșii, art. hấrșiile (-și-i-)

hîrșovean
HÂRȘOVEÁN, -Ă, hârșoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din orașul Hârșova. 2. Adj. Care aparține Hârșovei sau hârșovenilor (1), referitor la orașul Hârșova ori la hârșoveni. – Hârșova (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

hârșoveán adj. m., s. m., pl. hârșovéni; adj. f. hârșoveánă, pl. hârșovéne

hîrșoveana
HÂRȘOVEÁN, -Ă, hârșoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din orașul Hârșova. 2. Adj. Care aparține Hârșovei sau hârșovenilor (1), referitor la orașul Hârșova ori la hârșoveni. – Hârșova (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

hârșoveán adj. m., s. m., pl. hârșovéni; adj. f. hârșoveánă, pl. hârșovéne

hîrșoveanca
HÂRȘOVEÁNCĂ, hârșovence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din orașul Hârșova. – Hârșovean + suf. -că.

DOOM

hârșoveáncă s. f., g.-d. art. hârșovéncei; pl. hârșovénce

hîrșoveanco
HÂRȘOVEÁNCĂ, hârșovence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din orașul Hârșova. – Hârșovean + suf. -că.

DOOM

hârșoveáncă s. f., g.-d. art. hârșovéncei; pl. hârșovénce

hîrșoveanul
HÂRȘOVEÁN, -Ă, hârșoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din orașul Hârșova. 2. Adj. Care aparține Hârșovei sau hârșovenilor (1), referitor la orașul Hârșova ori la hârșoveni. – Hârșova (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

hârșoveán adj. m., s. m., pl. hârșovéni; adj. f. hârșoveánă, pl. hârșovéne

hîrșoveanului
HÂRȘOVEÁN, -Ă, hârșoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din orașul Hârșova. 2. Adj. Care aparține Hârșovei sau hârșovenilor (1), referitor la orașul Hârșova ori la hârșoveni. – Hârșova (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

hârșoveán adj. m., s. m., pl. hârșovéni; adj. f. hârșoveánă, pl. hârșovéne

hîrșovence
HÂRȘOVEÁNCĂ, hârșovence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din orașul Hârșova. – Hârșovean + suf. -că.

DOOM

hârșoveáncă s. f., g.-d. art. hârșovéncei; pl. hârșovénce

hîrșovencei
HÂRȘOVEÁNCĂ, hârșovence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din orașul Hârșova. – Hârșovean + suf. -că.

DOOM

hârșoveáncă s. f., g.-d. art. hârșovéncei; pl. hârșovénce

hîrșovencele
HÂRȘOVEÁNCĂ, hârșovence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din orașul Hârșova. – Hârșovean + suf. -că.

DOOM

hârșoveáncă s. f., g.-d. art. hârșovéncei; pl. hârșovénce

hîrșovencelor
HÂRȘOVEÁNCĂ, hârșovence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din orașul Hârșova. – Hârșovean + suf. -că.

DOOM

hârșoveáncă s. f., g.-d. art. hârșovéncei; pl. hârșovénce

hîrșovene
HÂRȘOVEÁN, -Ă, hârșoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din orașul Hârșova. 2. Adj. Care aparține Hârșovei sau hârșovenilor (1), referitor la orașul Hârșova ori la hârșoveni. – Hârșova (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

hârșoveán adj. m., s. m., pl. hârșovéni; adj. f. hârșoveánă, pl. hârșovéne

hîrșovenei
HÂRȘOVEÁN, -Ă, hârșoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din orașul Hârșova. 2. Adj. Care aparține Hârșovei sau hârșovenilor (1), referitor la orașul Hârșova ori la hârșoveni. – Hârșova (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

hârșoveán adj. m., s. m., pl. hârșovéni; adj. f. hârșoveánă, pl. hârșovéne

hîrșovenele
HÂRȘOVEÁN, -Ă, hârșoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din orașul Hârșova. 2. Adj. Care aparține Hârșovei sau hârșovenilor (1), referitor la orașul Hârșova ori la hârșoveni. – Hârșova (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

hârșoveán adj. m., s. m., pl. hârșovéni; adj. f. hârșoveánă, pl. hârșovéne

hîrșovenelor
HÂRȘOVEÁN, -Ă, hârșoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din orașul Hârșova. 2. Adj. Care aparține Hârșovei sau hârșovenilor (1), referitor la orașul Hârșova ori la hârșoveni. – Hârșova (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

hârșoveán adj. m., s. m., pl. hârșovéni; adj. f. hârșoveánă, pl. hârșovéne

hîrșoveni
HÂRȘOVEÁN, -Ă, hârșoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din orașul Hârșova. 2. Adj. Care aparține Hârșovei sau hârșovenilor (1), referitor la orașul Hârșova ori la hârșoveni. – Hârșova (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

hârșoveán adj. m., s. m., pl. hârșovéni; adj. f. hârșoveánă, pl. hârșovéne

hîrșovenii
HÂRȘOVEÁN, -Ă, hârșoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din orașul Hârșova. 2. Adj. Care aparține Hârșovei sau hârșovenilor (1), referitor la orașul Hârșova ori la hârșoveni. – Hârșova (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

hârșoveán adj. m., s. m., pl. hârșovéni; adj. f. hârșoveánă, pl. hârșovéne

hîrșovenilor
HÂRȘOVEÁN, -Ă, hârșoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din orașul Hârșova. 2. Adj. Care aparține Hârșovei sau hârșovenilor (1), referitor la orașul Hârșova ori la hârșoveni. – Hârșova (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

hârșoveán adj. m., s. m., pl. hârșovéni; adj. f. hârșoveánă, pl. hârșovéne

hîrști
HÂRȘTI interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de frecarea sau de zgârierea suprafeței aspre a două obiecte. ♦ Cuvânt care imită zgomotul produs prin spintecarea cu putere a aerului (lovind, plesnind, retezând etc. ceva). [Var.: harș, hârș interj.] – Onomatopee.

DOOM

hârști interj.

hîrșîire
HÂRȘIÍRE s. f. v. hârșâire.

DOOM

hârșâíre s. f., g.-d. art. hârșâírii; pl. hârșâíri

hîrșîirea
HÂRȘIÍRE s. f. v. hârșâire.

DOOM

hârșâíre s. f., g.-d. art. hârșâírii; pl. hârșâíri

hîrșîiri
HÂRȘIÍRE s. f. v. hârșâire.

DOOM

hârșâíre s. f., g.-d. art. hârșâírii; pl. hârșâíri

hîrșîirii
HÂRȘIÍRE s. f. v. hârșâire.

DOOM

hârșâíre s. f., g.-d. art. hârșâírii; pl. hârșâíri

hîrșîirile
HÂRȘIÍRE s. f. v. hârșâire.

DOOM

hârșâíre s. f., g.-d. art. hârșâírii; pl. hârșâíri

hîrșîirilor
HÂRȘIÍRE s. f. v. hârșâire.

DOOM

hârșâíre s. f., g.-d. art. hârșâírii; pl. hârșâíri

hîrșîit
HÂRȘIÍT s. n. v. hârșâit.

DOOM

hârșâít s. n.

hîrșîita
HÂRȘIÍT s. n. v. hârșâit.

DOOM

hârșâít s. n.

hîrșîite
HÂRȘIÍT s. n. v. hârșâit.

DOOM

hârșâít s. n.

hîrșîitei
HÂRȘIÍT s. n. v. hârșâit.

DOOM

hârșâít s. n.

hîrșîitele
HÂRȘIÍT s. n. v. hârșâit.

DOOM

hârșâít s. n.

hîrșîitelor
HÂRȘIÍT s. n. v. hârșâit.

DOOM

hârșâít s. n.

hîrșîitul
HÂRȘIÍT s. n. v. hârșâit.

DOOM

hârșâít s. n.

hîrșîitului
HÂRȘIÍT s. n. v. hârșâit.

DOOM

hârșâít s. n.

hîrșîitura
HÂRȘCÂITÚRĂ s. f. v. hârșâitură.

DOOM

hârșâitúră (-șâ-i-) s. f., g.-d. art. hârșâitúrii; pl. hârșâitúri

hîrșîituri
HÂRȘCÂITÚRĂ s. f. v. hârșâitură.

DOOM

hârșâitúră (-șâ-i-) s. f., g.-d. art. hârșâitúrii; pl. hârșâitúri

hîrșîiturii
HÂRȘCÂITÚRĂ s. f. v. hârșâitură.

DOOM

hârșâitúră (-șâ-i-) s. f., g.-d. art. hârșâitúrii; pl. hârșâitúri

hîrșîiturile
HÂRȘCÂITÚRĂ s. f. v. hârșâitură.

DOOM

hârșâitúră (-șâ-i-) s. f., g.-d. art. hârșâitúrii; pl. hârșâitúri

hîrșîiturilor
HÂRȘCÂITÚRĂ s. f. v. hârșâitură.

DOOM

hârșâitúră (-șâ-i-) s. f., g.-d. art. hârșâitúrii; pl. hârșâitúri

hîrșîiți
HÂRȘIÍT s. n. v. hârșâit.

DOOM

hârșâít s. n.

hîrșîiții
HÂRȘIÍT s. n. v. hârșâit.

DOOM

hârșâít s. n.

hîrșîiților
HÂRȘIÍT s. n. v. hârșâit.

DOOM

hârșâít s. n.

hîrți
HÁRȚI s. m. pl. (În religia ortodoxă) Perioadă din an când este permis să se mănânce de frupt miercurea și vinerea. [Var.: hấrță s. f., hấrți s. m. pl.] – Din ngr. Artzi[vurtzi].

DOOM

harți s. m. pl

hîrții
HÁRȚI s. m. pl. (În religia ortodoxă) Perioadă din an când este permis să se mănânce de frupt miercurea și vinerea. [Var.: hấrță s. f., hấrți s. m. pl.] – Din ngr. Artzi[vurtzi].

DOOM

harți s. m. pl

hîrților
HÁRȚI s. m. pl. (În religia ortodoxă) Perioadă din an când este permis să se mănânce de frupt miercurea și vinerea. [Var.: hấrță s. f., hấrți s. m. pl.] – Din ngr. Artzi[vurtzi].

DOOM

harți s. m. pl

hîrțoaga
HÂRȚÓG s. n. v. hârțoagă.

DOOM

hârțoágă s. f., g.-d. art. hârțoágei; pl. hârțoáge

hîrțoage
HÂRȚÓG s. n. v. hârțoagă.

DOOM

hârțoágă s. f., g.-d. art. hârțoágei; pl. hârțoáge

hîrțoagei
HÂRȚÓG s. n. v. hârțoagă.

DOOM

hârțoágă s. f., g.-d. art. hârțoágei; pl. hârțoáge

hîrțoagele
HÂRȚÓG s. n. v. hârțoagă.

DOOM

hârțoágă s. f., g.-d. art. hârțoágei; pl. hârțoáge

hîrțoagelor
HÂRȚÓG s. n. v. hârțoagă.

DOOM

hârțoágă s. f., g.-d. art. hârțoágei; pl. hârțoáge

hîtra
HẤTRU, -Ă, hâtri, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș. 2. (Om) isteț, deștept. ♦ (Om) șiret, viclean. – Din ucr. chytryj.

DOOM

hấtru (hâ-tru) (reg.) adj. m., s. m., art. hấtrul, pl. hấtri, art. hấtrii; adj. f., s. f. hấtră, pl. hấtre

hîtra
HẤTRU, -Ă, hâtri, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș. 2. (Om) isteț, deștept. ♦ (Om) șiret, viclean. – Din ucr. chytryj.

DOOM

hấtru (hâ-tru) (reg.) adj. m., s. m., art. hấtrul, pl. hấtri, art. hấtrii; adj. f., s. f. hấtră, pl. hấtre

hître
HẤTRU, -Ă, hâtri, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș. 2. (Om) isteț, deștept. ♦ (Om) șiret, viclean. – Din ucr. chytryj.

DOOM

hấtru (hâ-tru) (reg.) adj. m., s. m., art. hấtrul, pl. hấtri, art. hấtrii; adj. f., s. f. hấtră, pl. hấtre

hître
HẤTRU, -Ă, hâtri, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș. 2. (Om) isteț, deștept. ♦ (Om) șiret, viclean. – Din ucr. chytryj.

DOOM

hấtru (hâ-tru) (reg.) adj. m., s. m., art. hấtrul, pl. hấtri, art. hấtrii; adj. f., s. f. hấtră, pl. hấtre

hîtrei
HẤTRU, -Ă, hâtri, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș. 2. (Om) isteț, deștept. ♦ (Om) șiret, viclean. – Din ucr. chytryj.

DOOM

hấtru (hâ-tru) (reg.) adj. m., s. m., art. hấtrul, pl. hấtri, art. hấtrii; adj. f., s. f. hấtră, pl. hấtre

hîtrei
HẤTRU, -Ă, hâtri, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș. 2. (Om) isteț, deștept. ♦ (Om) șiret, viclean. – Din ucr. chytryj.

DOOM

hấtru (hâ-tru) (reg.) adj. m., s. m., art. hấtrul, pl. hấtri, art. hấtrii; adj. f., s. f. hấtră, pl. hấtre

hîtrele
HẤTRU, -Ă, hâtri, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș. 2. (Om) isteț, deștept. ♦ (Om) șiret, viclean. – Din ucr. chytryj.

DOOM

hấtru (hâ-tru) (reg.) adj. m., s. m., art. hấtrul, pl. hấtri, art. hấtrii; adj. f., s. f. hấtră, pl. hấtre

hîtrele
HẤTRU, -Ă, hâtri, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș. 2. (Om) isteț, deștept. ♦ (Om) șiret, viclean. – Din ucr. chytryj.

DOOM

hấtru (hâ-tru) (reg.) adj. m., s. m., art. hấtrul, pl. hấtri, art. hấtrii; adj. f., s. f. hấtră, pl. hấtre

hîtrelor
HẤTRU, -Ă, hâtri, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș. 2. (Om) isteț, deștept. ♦ (Om) șiret, viclean. – Din ucr. chytryj.

DOOM

hấtru (hâ-tru) (reg.) adj. m., s. m., art. hấtrul, pl. hấtri, art. hấtrii; adj. f., s. f. hấtră, pl. hấtre

hîtrelor
HẤTRU, -Ă, hâtri, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș. 2. (Om) isteț, deștept. ♦ (Om) șiret, viclean. – Din ucr. chytryj.

DOOM

hấtru (hâ-tru) (reg.) adj. m., s. m., art. hấtrul, pl. hấtri, art. hấtrii; adj. f., s. f. hấtră, pl. hấtre

hîtri
HẤTRU, -Ă, hâtri, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș. 2. (Om) isteț, deștept. ♦ (Om) șiret, viclean. – Din ucr. chytryj.

DOOM

hấtru (hâ-tru) (reg.) adj. m., s. m., art. hấtrul, pl. hấtri, art. hấtrii; adj. f., s. f. hấtră, pl. hấtre

hîtri
HẤTRU, -Ă, hâtri, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș. 2. (Om) isteț, deștept. ♦ (Om) șiret, viclean. – Din ucr. chytryj.

DOOM

hấtru (hâ-tru) (reg.) adj. m., s. m., art. hấtrul, pl. hấtri, art. hấtrii; adj. f., s. f. hấtră, pl. hấtre

hîtrii
HẤTRU, -Ă, hâtri, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș. 2. (Om) isteț, deștept. ♦ (Om) șiret, viclean. – Din ucr. chytryj.

DOOM

hấtru (hâ-tru) (reg.) adj. m., s. m., art. hấtrul, pl. hấtri, art. hấtrii; adj. f., s. f. hấtră, pl. hấtre

hîtrii
HẤTRU, -Ă, hâtri, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș. 2. (Om) isteț, deștept. ♦ (Om) șiret, viclean. – Din ucr. chytryj.

DOOM

hấtru (hâ-tru) (reg.) adj. m., s. m., art. hấtrul, pl. hấtri, art. hấtrii; adj. f., s. f. hấtră, pl. hấtre

hîtrilor
HẤTRU, -Ă, hâtri, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș. 2. (Om) isteț, deștept. ♦ (Om) șiret, viclean. – Din ucr. chytryj.

DOOM

hấtru (hâ-tru) (reg.) adj. m., s. m., art. hấtrul, pl. hấtri, art. hấtrii; adj. f., s. f. hấtră, pl. hấtre

hîtrilor
HẤTRU, -Ă, hâtri, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș. 2. (Om) isteț, deștept. ♦ (Om) șiret, viclean. – Din ucr. chytryj.

DOOM

hấtru (hâ-tru) (reg.) adj. m., s. m., art. hấtrul, pl. hấtri, art. hấtrii; adj. f., s. f. hấtră, pl. hấtre

hîtru
HẤTRU, -Ă, hâtri, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș. 2. (Om) isteț, deștept. ♦ (Om) șiret, viclean. – Din ucr. chytryj.

DOOM

hấtru (hâ-tru) (reg.) adj. m., s. m., art. hấtrul, pl. hấtri, art. hấtrii; adj. f., s. f. hấtră, pl. hấtre

hîtru
HẤTRU, -Ă, hâtri, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș. 2. (Om) isteț, deștept. ♦ (Om) șiret, viclean. – Din ucr. chytryj.

DOOM

hấtru (hâ-tru) (reg.) adj. m., s. m., art. hấtrul, pl. hấtri, art. hấtrii; adj. f., s. f. hấtră, pl. hấtre

hîtrul
HẤTRU, -Ă, hâtri, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș. 2. (Om) isteț, deștept. ♦ (Om) șiret, viclean. – Din ucr. chytryj.

DOOM

hấtru (hâ-tru) (reg.) adj. m., s. m., art. hấtrul, pl. hấtri, art. hấtrii; adj. f., s. f. hấtră, pl. hấtre

hîtrul
HẤTRU, -Ă, hâtri, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș. 2. (Om) isteț, deștept. ♦ (Om) șiret, viclean. – Din ucr. chytryj.

DOOM

hấtru (hâ-tru) (reg.) adj. m., s. m., art. hấtrul, pl. hấtri, art. hấtrii; adj. f., s. f. hấtră, pl. hấtre

hîtrului
HẤTRU, -Ă, hâtri, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș. 2. (Om) isteț, deștept. ♦ (Om) șiret, viclean. – Din ucr. chytryj.

DOOM

hấtru (hâ-tru) (reg.) adj. m., s. m., art. hấtrul, pl. hấtri, art. hấtrii; adj. f., s. f. hấtră, pl. hấtre

hîtrului
HẤTRU, -Ă, hâtri, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș. 2. (Om) isteț, deștept. ♦ (Om) șiret, viclean. – Din ucr. chytryj.

DOOM

hấtru (hâ-tru) (reg.) adj. m., s. m., art. hấtrul, pl. hấtri, art. hấtrii; adj. f., s. f. hấtră, pl. hấtre

hîzea
HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd.

DOOM

hâzí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâzésc, imperf. 3 sg. hâzeá; conj. prez. 3 să hâzeáscă

hîzeai
HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd.

DOOM

hâzí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâzésc, imperf. 3 sg. hâzeá; conj. prez. 3 să hâzeáscă

hîzeam
HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd.

DOOM

hâzí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâzésc, imperf. 3 sg. hâzeá; conj. prez. 3 să hâzeáscă

hîzească
HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd.

DOOM

hâzí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâzésc, imperf. 3 sg. hâzeá; conj. prez. 3 să hâzeáscă

hîzeau
HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd.

DOOM

hâzí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâzésc, imperf. 3 sg. hâzeá; conj. prez. 3 să hâzeáscă

hîzeați
HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd.

DOOM

hâzí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâzésc, imperf. 3 sg. hâzeá; conj. prez. 3 să hâzeáscă

hîzenia
HÂZÉNIE, hâzenii, s. f. (Pop.) Hâdoșenie; (concr.) persoană hâdă. – Hâd + suf. -enie.

DOOM

hâzénie (pop.) (-ni-e) s. f., art. hâzénia (-ni-a), g.-d. art. hâzéniei; pl. hâzénii, art. hâzéniile (-ni-i-)

hîzenie
HÂZÉNIE, hâzenii, s. f. (Pop.) Hâdoșenie; (concr.) persoană hâdă. – Hâd + suf. -enie.

DOOM

hâzénie (pop.) (-ni-e) s. f., art. hâzénia (-ni-a), g.-d. art. hâzéniei; pl. hâzénii, art. hâzéniile (-ni-i-)

hîzeniei
HÂZÉNIE, hâzenii, s. f. (Pop.) Hâdoșenie; (concr.) persoană hâdă. – Hâd + suf. -enie.

DOOM

hâzénie (pop.) (-ni-e) s. f., art. hâzénia (-ni-a), g.-d. art. hâzéniei; pl. hâzénii, art. hâzéniile (-ni-i-)

hîzenii
HÂZÉNIE, hâzenii, s. f. (Pop.) Hâdoșenie; (concr.) persoană hâdă. – Hâd + suf. -enie.

DOOM

hâzénie (pop.) (-ni-e) s. f., art. hâzénia (-ni-a), g.-d. art. hâzéniei; pl. hâzénii, art. hâzéniile (-ni-i-)

hîzeniile
HÂZÉNIE, hâzenii, s. f. (Pop.) Hâdoșenie; (concr.) persoană hâdă. – Hâd + suf. -enie.

DOOM

hâzénie (pop.) (-ni-e) s. f., art. hâzénia (-ni-a), g.-d. art. hâzéniei; pl. hâzénii, art. hâzéniile (-ni-i-)

hîzeniilor
HÂZÉNIE, hâzenii, s. f. (Pop.) Hâdoșenie; (concr.) persoană hâdă. – Hâd + suf. -enie.

DOOM

hâzénie (pop.) (-ni-e) s. f., art. hâzénia (-ni-a), g.-d. art. hâzéniei; pl. hâzénii, art. hâzéniile (-ni-i-)

hîzesc
HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd.

DOOM

hâzí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâzésc, imperf. 3 sg. hâzeá; conj. prez. 3 să hâzeáscă

hîzește
HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd.

DOOM

hâzí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâzésc, imperf. 3 sg. hâzeá; conj. prez. 3 să hâzeáscă

hîzești
HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd.

DOOM

hâzí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâzésc, imperf. 3 sg. hâzeá; conj. prez. 3 să hâzeáscă

hîzi
HÂD, -Ă, hâzi, -de, adj. Foarte urât, slut. – Cf. ucr. h y d.

DOOM

hâd adj. m., pl. hâzi; f. hấdă, pl. hấde

hîzi
HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd.

DOOM

hâzí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâzésc, imperf. 3 sg. hâzeá; conj. prez. 3 să hâzeáscă

hîzii
HÂD, -Ă, hâzi, -de, adj. Foarte urât, slut. – Cf. ucr. h y d.

DOOM

hâd adj. m., pl. hâzi; f. hấdă, pl. hấde

hîzii
HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd.

DOOM

hâzí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâzésc, imperf. 3 sg. hâzeá; conj. prez. 3 să hâzeáscă

hîzilor
HÂD, -Ă, hâzi, -de, adj. Foarte urât, slut. – Cf. ucr. h y d.

DOOM

hâd adj. m., pl. hâzi; f. hấdă, pl. hấde

hîzim
HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd.

DOOM

hâzí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâzésc, imperf. 3 sg. hâzeá; conj. prez. 3 să hâzeáscă

hîzind
HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd.

DOOM

hâzí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâzésc, imperf. 3 sg. hâzeá; conj. prez. 3 să hâzeáscă

hîzire
HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd.

DOOM

hâzí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâzésc, imperf. 3 sg. hâzeá; conj. prez. 3 să hâzeáscă

hîziră
HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd.

DOOM

hâzí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâzésc, imperf. 3 sg. hâzeá; conj. prez. 3 să hâzeáscă

hîzirăm
HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd.

DOOM

hâzí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâzésc, imperf. 3 sg. hâzeá; conj. prez. 3 să hâzeáscă

hîzirăți
HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd.

DOOM

hâzí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâzésc, imperf. 3 sg. hâzeá; conj. prez. 3 să hâzeáscă

hîzise
HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd.

DOOM

hâzí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâzésc, imperf. 3 sg. hâzeá; conj. prez. 3 să hâzeáscă

hîzisem
HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd.

DOOM

hâzí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâzésc, imperf. 3 sg. hâzeá; conj. prez. 3 să hâzeáscă

hîziseră
HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd.

DOOM

hâzí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâzésc, imperf. 3 sg. hâzeá; conj. prez. 3 să hâzeáscă

hîziserăm
HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd.

DOOM

hâzí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâzésc, imperf. 3 sg. hâzeá; conj. prez. 3 să hâzeáscă

hîziserăți
HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd.

DOOM

hâzí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâzésc, imperf. 3 sg. hâzeá; conj. prez. 3 să hâzeáscă

hîziseși
HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd.

DOOM

hâzí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâzésc, imperf. 3 sg. hâzeá; conj. prez. 3 să hâzeáscă

hîziseți
HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd.

DOOM

hâzí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâzésc, imperf. 3 sg. hâzeá; conj. prez. 3 să hâzeáscă

hîzit
HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd.

DOOM

hâzí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâzésc, imperf. 3 sg. hâzeá; conj. prez. 3 să hâzeáscă

hîziși
HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd.

DOOM

hâzí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâzésc, imperf. 3 sg. hâzeá; conj. prez. 3 să hâzeáscă

hîziți
HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd.

DOOM

hâzí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâzésc, imperf. 3 sg. hâzeá; conj. prez. 3 să hâzeáscă

hîș
HÂȘ interj. Cuvânt cu care se alungă găinile sau alte păsări (de curte). [Var.: câș, hâci interj.] – Onomatopee.

DOOM

hâș interj.

hîșîi
HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi.

DOOM

hâșâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâșâiésc, imperf. 3 sg. hâșâiá; conj. prez. 3 să hâșâiáscă

hîșîia
HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi.

DOOM

hâșâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâșâiésc, imperf. 3 sg. hâșâiá; conj. prez. 3 să hâșâiáscă

hîșîiai
HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi.

DOOM

hâșâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâșâiésc, imperf. 3 sg. hâșâiá; conj. prez. 3 să hâșâiáscă

hîșîiam
HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi.

DOOM

hâșâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâșâiésc, imperf. 3 sg. hâșâiá; conj. prez. 3 să hâșâiáscă

hîșîiască
HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi.

DOOM

hâșâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâșâiésc, imperf. 3 sg. hâșâiá; conj. prez. 3 să hâșâiáscă

hîșîiau
HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi.

DOOM

hâșâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâșâiésc, imperf. 3 sg. hâșâiá; conj. prez. 3 să hâșâiáscă

hîșîiați
HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi.

DOOM

hâșâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâșâiésc, imperf. 3 sg. hâșâiá; conj. prez. 3 să hâșâiáscă

hîșîiesc
HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi.

DOOM

hâșâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâșâiésc, imperf. 3 sg. hâșâiá; conj. prez. 3 să hâșâiáscă

hîșîiește
HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi.

DOOM

hâșâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâșâiésc, imperf. 3 sg. hâșâiá; conj. prez. 3 să hâșâiáscă

hîșîiești
HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi.

DOOM

hâșâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâșâiésc, imperf. 3 sg. hâșâiá; conj. prez. 3 să hâșâiáscă

hîșîii
HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi.

DOOM

hâșâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâșâiésc, imperf. 3 sg. hâșâiá; conj. prez. 3 să hâșâiáscă

hîșîim
HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi.

DOOM

hâșâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâșâiésc, imperf. 3 sg. hâșâiá; conj. prez. 3 să hâșâiáscă

hîșîind
HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi.

DOOM

hâșâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâșâiésc, imperf. 3 sg. hâșâiá; conj. prez. 3 să hâșâiáscă

hîșîire
HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi.

DOOM

hâșâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâșâiésc, imperf. 3 sg. hâșâiá; conj. prez. 3 să hâșâiáscă

hîșîiră
HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi.

DOOM

hâșâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâșâiésc, imperf. 3 sg. hâșâiá; conj. prez. 3 să hâșâiáscă

hîșîirăm
HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi.

DOOM

hâșâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâșâiésc, imperf. 3 sg. hâșâiá; conj. prez. 3 să hâșâiáscă

hîșîirăți
HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi.

DOOM

hâșâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâșâiésc, imperf. 3 sg. hâșâiá; conj. prez. 3 să hâșâiáscă

hîșîise
HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi.

DOOM

hâșâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâșâiésc, imperf. 3 sg. hâșâiá; conj. prez. 3 să hâșâiáscă

hîșîisem
HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi.

DOOM

hâșâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâșâiésc, imperf. 3 sg. hâșâiá; conj. prez. 3 să hâșâiáscă

hîșîiseră
HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi.

DOOM

hâșâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâșâiésc, imperf. 3 sg. hâșâiá; conj. prez. 3 să hâșâiáscă

hîșîiserăm
HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi.

DOOM

hâșâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâșâiésc, imperf. 3 sg. hâșâiá; conj. prez. 3 să hâșâiáscă

hîșîiserăți
HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi.

DOOM

hâșâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâșâiésc, imperf. 3 sg. hâșâiá; conj. prez. 3 să hâșâiáscă

hîșîiseși
HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi.

DOOM

hâșâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâșâiésc, imperf. 3 sg. hâșâiá; conj. prez. 3 să hâșâiáscă

hîșîiseți
HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi.

DOOM

hâșâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâșâiésc, imperf. 3 sg. hâșâiá; conj. prez. 3 să hâșâiáscă

hîșîit
HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi.

DOOM

hâșâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâșâiésc, imperf. 3 sg. hâșâiá; conj. prez. 3 să hâșâiáscă

hîșîiși
HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi.

DOOM

hâșâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâșâiésc, imperf. 3 sg. hâșâiá; conj. prez. 3 să hâșâiáscă

hîșîiți
HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi.

DOOM

hâșâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâșâiésc, imperf. 3 sg. hâșâiá; conj. prez. 3 să hâșâiáscă

hîț
HÂȚ interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o mișcare bruscă și rapidă, când cineva apucă, smucește sau trage ceva. ◊ Expr. Hâț în sus, hâț în jos sau hâț în dreapta, hâț în stânga, arată încercările numeroase și diverse pe care le face cineva pentru a îndeplini o acțiune sau pentru a scăpa dintr-o situație neplăcută. [Var.: hăț interj.] – Onomatopee.

DOOM

hâț interj.

hîța
HẤȚA interj. (De obicei repetat; adesea cu valoare de verb) Cuvânt care arată mișcări ritmice repetate, întrerupte sau legănate. ♦ Cuvânt care arată o înaintare greoaie, înceată. – Formație onomatopeică.

DOOM

hấța/hấța-hấța interj.

hîțîi
HÂȚÂÍ, hấțâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) hâțâna. – Hâț + suf. -âi.

DOOM

hâțâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấțâie; imperf. 3 sg. hâțâiá; conj. prez. 3 să hấțâie

hîțîia
HÂȚÂÍ, hấțâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) hâțâna. – Hâț + suf. -âi.

DOOM

hâțâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấțâie; imperf. 3 sg. hâțâiá; conj. prez. 3 să hấțâie

hîțîiai
HÂȚÂÍ, hấțâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) hâțâna. – Hâț + suf. -âi.

DOOM

hâțâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấțâie; imperf. 3 sg. hâțâiá; conj. prez. 3 să hấțâie

hîțîiam
HÂȚÂÍ, hấțâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) hâțâna. – Hâț + suf. -âi.

DOOM

hâțâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấțâie; imperf. 3 sg. hâțâiá; conj. prez. 3 să hấțâie

hîțîiau
HÂȚÂÍ, hấțâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) hâțâna. – Hâț + suf. -âi.

DOOM

hâțâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấțâie; imperf. 3 sg. hâțâiá; conj. prez. 3 să hấțâie

hîțîiați
HÂȚÂÍ, hấțâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) hâțâna. – Hâț + suf. -âi.

DOOM

hâțâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấțâie; imperf. 3 sg. hâțâiá; conj. prez. 3 să hấțâie

hîțîie
HÂȚÂÍ, hấțâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) hâțâna. – Hâț + suf. -âi.

DOOM

hâțâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấțâie; imperf. 3 sg. hâțâiá; conj. prez. 3 să hấțâie

hîțîii
HÂȚÂÍ, hấțâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) hâțâna. – Hâț + suf. -âi.

DOOM

hâțâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấțâie; imperf. 3 sg. hâțâiá; conj. prez. 3 să hấțâie

hîțîim
HÂȚÂÍ, hấțâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) hâțâna. – Hâț + suf. -âi.

DOOM

hâțâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấțâie; imperf. 3 sg. hâțâiá; conj. prez. 3 să hấțâie

hîțîind
HÂȚÂÍ, hấțâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) hâțâna. – Hâț + suf. -âi.

DOOM

hâțâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấțâie; imperf. 3 sg. hâțâiá; conj. prez. 3 să hấțâie

hîțîire
HÂȚÂÍ, hấțâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) hâțâna. – Hâț + suf. -âi.

DOOM

hâțâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấțâie; imperf. 3 sg. hâțâiá; conj. prez. 3 să hấțâie

hîțîiră
HÂȚÂÍ, hấțâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) hâțâna. – Hâț + suf. -âi.

DOOM

hâțâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấțâie; imperf. 3 sg. hâțâiá; conj. prez. 3 să hấțâie

hîțîirăm
HÂȚÂÍ, hấțâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) hâțâna. – Hâț + suf. -âi.

DOOM

hâțâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấțâie; imperf. 3 sg. hâțâiá; conj. prez. 3 să hấțâie

hîțîirăți
HÂȚÂÍ, hấțâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) hâțâna. – Hâț + suf. -âi.

DOOM

hâțâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấțâie; imperf. 3 sg. hâțâiá; conj. prez. 3 să hấțâie

hîțîise
HÂȚÂÍ, hấțâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) hâțâna. – Hâț + suf. -âi.

DOOM

hâțâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấțâie; imperf. 3 sg. hâțâiá; conj. prez. 3 să hấțâie

hîțîisem
HÂȚÂÍ, hấțâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) hâțâna. – Hâț + suf. -âi.

DOOM

hâțâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấțâie; imperf. 3 sg. hâțâiá; conj. prez. 3 să hấțâie

hîțîiseră
HÂȚÂÍ, hấțâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) hâțâna. – Hâț + suf. -âi.

DOOM

hâțâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấțâie; imperf. 3 sg. hâțâiá; conj. prez. 3 să hấțâie

hîțîiserăm
HÂȚÂÍ, hấțâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) hâțâna. – Hâț + suf. -âi.

DOOM

hâțâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấțâie; imperf. 3 sg. hâțâiá; conj. prez. 3 să hấțâie

hîțîiserăți
HÂȚÂÍ, hấțâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) hâțâna. – Hâț + suf. -âi.

DOOM

hâțâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấțâie; imperf. 3 sg. hâțâiá; conj. prez. 3 să hấțâie

hîțîiseși
HÂȚÂÍ, hấțâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) hâțâna. – Hâț + suf. -âi.

DOOM

hâțâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấțâie; imperf. 3 sg. hâțâiá; conj. prez. 3 să hấțâie

hîțîiseți
HÂȚÂÍ, hấțâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) hâțâna. – Hâț + suf. -âi.

DOOM

hâțâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấțâie; imperf. 3 sg. hâțâiá; conj. prez. 3 să hấțâie

hîțîit
HÂȚÂÍ, hấțâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) hâțâna. – Hâț + suf. -âi.

DOOM

hâțâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấțâie; imperf. 3 sg. hâțâiá; conj. prez. 3 să hấțâie

hîțîiși
HÂȚÂÍ, hấțâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) hâțâna. – Hâț + suf. -âi.

DOOM

hâțâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấțâie; imperf. 3 sg. hâțâiá; conj. prez. 3 să hấțâie

hîțîiți
HÂȚÂÍ, hấțâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) hâțâna. – Hâț + suf. -âi.

DOOM

hâțâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấțâie; imperf. 3 sg. hâțâiá; conj. prez. 3 să hấțâie

hîțîn
HÂȚÂNÁ, hấțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) scutura puternic; a (se) zgâlțâi; a (se) hâțâi. ♦ A (se) mișca încoace și încolo; a (se) legăna, a (se) balansa. – Din hâț.

DOOM

hâțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấțână

hîțîna
HÂȚÂNÁ, hấțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) scutura puternic; a (se) zgâlțâi; a (se) hâțâi. ♦ A (se) mișca încoace și încolo; a (se) legăna, a (se) balansa. – Din hâț.

DOOM

hâțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấțână

hîțînai
HÂȚÂNÁ, hấțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) scutura puternic; a (se) zgâlțâi; a (se) hâțâi. ♦ A (se) mișca încoace și încolo; a (se) legăna, a (se) balansa. – Din hâț.

DOOM

hâțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấțână

hîțînam
HÂȚÂNÁ, hấțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) scutura puternic; a (se) zgâlțâi; a (se) hâțâi. ♦ A (se) mișca încoace și încolo; a (se) legăna, a (se) balansa. – Din hâț.

DOOM

hâțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấțână

hîțînare
HÂȚÂNÁ, hấțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) scutura puternic; a (se) zgâlțâi; a (se) hâțâi. ♦ A (se) mișca încoace și încolo; a (se) legăna, a (se) balansa. – Din hâț.

DOOM

hâțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấțână

hîțînară
HÂȚÂNÁ, hấțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) scutura puternic; a (se) zgâlțâi; a (se) hâțâi. ♦ A (se) mișca încoace și încolo; a (se) legăna, a (se) balansa. – Din hâț.

DOOM

hâțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấțână

hîțînarăm
HÂȚÂNÁ, hấțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) scutura puternic; a (se) zgâlțâi; a (se) hâțâi. ♦ A (se) mișca încoace și încolo; a (se) legăna, a (se) balansa. – Din hâț.

DOOM

hâțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấțână

hîțînarăți
HÂȚÂNÁ, hấțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) scutura puternic; a (se) zgâlțâi; a (se) hâțâi. ♦ A (se) mișca încoace și încolo; a (se) legăna, a (se) balansa. – Din hâț.

DOOM

hâțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấțână

hîțînase
HÂȚÂNÁ, hấțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) scutura puternic; a (se) zgâlțâi; a (se) hâțâi. ♦ A (se) mișca încoace și încolo; a (se) legăna, a (se) balansa. – Din hâț.

DOOM

hâțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấțână

hîțînasem
HÂȚÂNÁ, hấțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) scutura puternic; a (se) zgâlțâi; a (se) hâțâi. ♦ A (se) mișca încoace și încolo; a (se) legăna, a (se) balansa. – Din hâț.

DOOM

hâțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấțână

hîțînaseră
HÂȚÂNÁ, hấțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) scutura puternic; a (se) zgâlțâi; a (se) hâțâi. ♦ A (se) mișca încoace și încolo; a (se) legăna, a (se) balansa. – Din hâț.

DOOM

hâțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấțână

hîțînaserăm
HÂȚÂNÁ, hấțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) scutura puternic; a (se) zgâlțâi; a (se) hâțâi. ♦ A (se) mișca încoace și încolo; a (se) legăna, a (se) balansa. – Din hâț.

DOOM

hâțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấțână

hîțînaserăți
HÂȚÂNÁ, hấțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) scutura puternic; a (se) zgâlțâi; a (se) hâțâi. ♦ A (se) mișca încoace și încolo; a (se) legăna, a (se) balansa. – Din hâț.

DOOM

hâțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấțână

hîțînaseși
HÂȚÂNÁ, hấțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) scutura puternic; a (se) zgâlțâi; a (se) hâțâi. ♦ A (se) mișca încoace și încolo; a (se) legăna, a (se) balansa. – Din hâț.

DOOM

hâțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấțână

hîțînaseți
HÂȚÂNÁ, hấțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) scutura puternic; a (se) zgâlțâi; a (se) hâțâi. ♦ A (se) mișca încoace și încolo; a (se) legăna, a (se) balansa. – Din hâț.

DOOM

hâțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấțână

hîțînat
HÂȚÂNÁ, hấțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) scutura puternic; a (se) zgâlțâi; a (se) hâțâi. ♦ A (se) mișca încoace și încolo; a (se) legăna, a (se) balansa. – Din hâț.

DOOM

hâțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấțână

hîțînau
HÂȚÂNÁ, hấțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) scutura puternic; a (se) zgâlțâi; a (se) hâțâi. ♦ A (se) mișca încoace și încolo; a (se) legăna, a (se) balansa. – Din hâț.

DOOM

hâțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấțână

hîțînași
HÂȚÂNÁ, hấțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) scutura puternic; a (se) zgâlțâi; a (se) hâțâi. ♦ A (se) mișca încoace și încolo; a (se) legăna, a (se) balansa. – Din hâț.

DOOM

hâțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấțână

hîțînați
HÂȚÂNÁ, hấțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) scutura puternic; a (se) zgâlțâi; a (se) hâțâi. ♦ A (se) mișca încoace și încolo; a (se) legăna, a (se) balansa. – Din hâț.

DOOM

hâțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấțână

hîțîne
HÂȚÂNÁ, hấțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) scutura puternic; a (se) zgâlțâi; a (se) hâțâi. ♦ A (se) mișca încoace și încolo; a (se) legăna, a (se) balansa. – Din hâț.

DOOM

hâțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấțână

hîțîni
HÂȚÂNÁ, hấțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) scutura puternic; a (se) zgâlțâi; a (se) hâțâi. ♦ A (se) mișca încoace și încolo; a (se) legăna, a (se) balansa. – Din hâț.

DOOM

hâțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấțână

hîțînînd
HÂȚÂNÁ, hấțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) scutura puternic; a (se) zgâlțâi; a (se) hâțâi. ♦ A (se) mișca încoace și încolo; a (se) legăna, a (se) balansa. – Din hâț.

DOOM

hâțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấțână