hâc
HÂC interj. Sunet pe care-l scoate cineva când sughite sau când i se oprește brusc respirația. – Onomatopee. DOOM
hâc interj.
hâcâi
HÂCÂÍ, hấcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsufla greu; a icni. – Hâc + suf. -âi. DOOM
hâcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấcâie, imperf. 3 sg. hâcâiá; conj. prez. 3 să hấcâie
hâcâia
HÂCÂÍ, hấcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsufla greu; a icni. – Hâc + suf. -âi. DOOM
hâcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấcâie, imperf. 3 sg. hâcâiá; conj. prez. 3 să hấcâie
hâcâiai
HÂCÂÍ, hấcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsufla greu; a icni. – Hâc + suf. -âi. DOOM
hâcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấcâie, imperf. 3 sg. hâcâiá; conj. prez. 3 să hấcâie
hâcâiam
HÂCÂÍ, hấcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsufla greu; a icni. – Hâc + suf. -âi. DOOM
hâcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấcâie, imperf. 3 sg. hâcâiá; conj. prez. 3 să hấcâie
hâcâiau
HÂCÂÍ, hấcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsufla greu; a icni. – Hâc + suf. -âi. DOOM
hâcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấcâie, imperf. 3 sg. hâcâiá; conj. prez. 3 să hấcâie
hâcâiați
HÂCÂÍ, hấcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsufla greu; a icni. – Hâc + suf. -âi. DOOM
hâcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấcâie, imperf. 3 sg. hâcâiá; conj. prez. 3 să hấcâie
hâcâie
HÂCÂÍ, hấcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsufla greu; a icni. – Hâc + suf. -âi. DOOM
hâcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấcâie, imperf. 3 sg. hâcâiá; conj. prez. 3 să hấcâie
hâcâii
HÂCÂÍ, hấcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsufla greu; a icni. – Hâc + suf. -âi. DOOM
hâcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấcâie, imperf. 3 sg. hâcâiá; conj. prez. 3 să hấcâie
hâcâim
HÂCÂÍ, hấcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsufla greu; a icni. – Hâc + suf. -âi. DOOM
hâcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấcâie, imperf. 3 sg. hâcâiá; conj. prez. 3 să hấcâie
hâcâind
HÂCÂÍ, hấcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsufla greu; a icni. – Hâc + suf. -âi. DOOM
hâcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấcâie, imperf. 3 sg. hâcâiá; conj. prez. 3 să hấcâie
hâcâire
HÂCÂÍ, hấcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsufla greu; a icni. – Hâc + suf. -âi. DOOM
hâcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấcâie, imperf. 3 sg. hâcâiá; conj. prez. 3 să hấcâie
hâcâire
HÂCÂÍ, hấcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsufla greu; a icni. – Hâc + suf. -âi.
hâcâiră
HÂCÂÍ, hấcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsufla greu; a icni. – Hâc + suf. -âi. DOOM
hâcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấcâie, imperf. 3 sg. hâcâiá; conj. prez. 3 să hấcâie
hâcâirăm
HÂCÂÍ, hấcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsufla greu; a icni. – Hâc + suf. -âi. DOOM
hâcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấcâie, imperf. 3 sg. hâcâiá; conj. prez. 3 să hấcâie
hâcâirăți
HÂCÂÍ, hấcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsufla greu; a icni. – Hâc + suf. -âi. DOOM
hâcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấcâie, imperf. 3 sg. hâcâiá; conj. prez. 3 să hấcâie
hâcâise
HÂCÂÍ, hấcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsufla greu; a icni. – Hâc + suf. -âi. DOOM
hâcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấcâie, imperf. 3 sg. hâcâiá; conj. prez. 3 să hấcâie
hâcâisem
HÂCÂÍ, hấcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsufla greu; a icni. – Hâc + suf. -âi. DOOM
hâcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấcâie, imperf. 3 sg. hâcâiá; conj. prez. 3 să hấcâie
hâcâiseră
HÂCÂÍ, hấcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsufla greu; a icni. – Hâc + suf. -âi. DOOM
hâcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấcâie, imperf. 3 sg. hâcâiá; conj. prez. 3 să hấcâie
hâcâiserăm
HÂCÂÍ, hấcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsufla greu; a icni. – Hâc + suf. -âi. DOOM
hâcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấcâie, imperf. 3 sg. hâcâiá; conj. prez. 3 să hấcâie
hâcâiserăți
HÂCÂÍ, hấcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsufla greu; a icni. – Hâc + suf. -âi. DOOM
hâcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấcâie, imperf. 3 sg. hâcâiá; conj. prez. 3 să hấcâie
hâcâiseși
HÂCÂÍ, hấcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsufla greu; a icni. – Hâc + suf. -âi. DOOM
hâcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấcâie, imperf. 3 sg. hâcâiá; conj. prez. 3 să hấcâie
hâcâiseți
HÂCÂÍ, hấcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsufla greu; a icni. – Hâc + suf. -âi. DOOM
hâcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấcâie, imperf. 3 sg. hâcâiá; conj. prez. 3 să hấcâie
hâcâit
HÂCÂÍ, hấcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsufla greu; a icni. – Hâc + suf. -âi. DOOM
hâcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấcâie, imperf. 3 sg. hâcâiá; conj. prez. 3 să hấcâie
hâcâiși
HÂCÂÍ, hấcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsufla greu; a icni. – Hâc + suf. -âi. DOOM
hâcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấcâie, imperf. 3 sg. hâcâiá; conj. prez. 3 să hấcâie
hâcâiți
HÂCÂÍ, hấcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsufla greu; a icni. – Hâc + suf. -âi. DOOM
hâcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấcâie, imperf. 3 sg. hâcâiá; conj. prez. 3 să hấcâie
hâd
HÂD, -Ă, hâzi, -de, adj. Foarte urât, slut. – Cf. ucr. h y d. DOOM
hâd adj. m., pl. hâzi; f. hấdă, pl. hấde
hâda
HÂD, -Ă, hâzi, -de, adj. Foarte urât, slut. – Cf. ucr. h y d. DOOM
hâd adj. m., pl. hâzi; f. hấdă, pl. hấde
hâde
HÂD, -Ă, hâzi, -de, adj. Foarte urât, slut. – Cf. ucr. h y d. DOOM
hâd adj. m., pl. hâzi; f. hấdă, pl. hấde
hâdei
HÂD, -Ă, hâzi, -de, adj. Foarte urât, slut. – Cf. ucr. h y d. DOOM
hâd adj. m., pl. hâzi; f. hấdă, pl. hấde
hâdele
HÂD, -Ă, hâzi, -de, adj. Foarte urât, slut. – Cf. ucr. h y d. DOOM
hâd adj. m., pl. hâzi; f. hấdă, pl. hấde
hâdelor
HÂD, -Ă, hâzi, -de, adj. Foarte urât, slut. – Cf. ucr. h y d. DOOM
hâd adj. m., pl. hâzi; f. hấdă, pl. hấde
hâdoșenia
HÂDOȘÉNIE, hâdoșenii, s. f. Urâțenie mare, sluțenie; hâzenie. ♦ (Concr.) Persoană foarte urâtă. – Contaminare între hâd și hidoșenie. DOOM
hâdoșénie (-ni-e) s. f., art. hâdoșénia (-ni-a), g.-d. art. hâdoșéniei; pl. hâdoșénii, art. hâdoșéniile (-ni-i-)
hâdoșenie
HÂDOȘÉNIE, hâdoșenii, s. f. Urâțenie mare, sluțenie; hâzenie. ♦ (Concr.) Persoană foarte urâtă. – Contaminare între hâd și hidoșenie. DOOM
hâdoșénie (-ni-e) s. f., art. hâdoșénia (-ni-a), g.-d. art. hâdoșéniei; pl. hâdoșénii, art. hâdoșéniile (-ni-i-)
hâdoșeniei
HÂDOȘÉNIE, hâdoșenii, s. f. Urâțenie mare, sluțenie; hâzenie. ♦ (Concr.) Persoană foarte urâtă. – Contaminare între hâd și hidoșenie. DOOM
hâdoșénie (-ni-e) s. f., art. hâdoșénia (-ni-a), g.-d. art. hâdoșéniei; pl. hâdoșénii, art. hâdoșéniile (-ni-i-)
hâdoșenii
HÂDOȘÉNIE, hâdoșenii, s. f. Urâțenie mare, sluțenie; hâzenie. ♦ (Concr.) Persoană foarte urâtă. – Contaminare între hâd și hidoșenie. DOOM
hâdoșénie (-ni-e) s. f., art. hâdoșénia (-ni-a), g.-d. art. hâdoșéniei; pl. hâdoșénii, art. hâdoșéniile (-ni-i-)
hâdoșeniile
HÂDOȘÉNIE, hâdoșenii, s. f. Urâțenie mare, sluțenie; hâzenie. ♦ (Concr.) Persoană foarte urâtă. – Contaminare între hâd și hidoșenie. DOOM
hâdoșénie (-ni-e) s. f., art. hâdoșénia (-ni-a), g.-d. art. hâdoșéniei; pl. hâdoșénii, art. hâdoșéniile (-ni-i-)
hâdoșeniilor
HÂDOȘÉNIE, hâdoșenii, s. f. Urâțenie mare, sluțenie; hâzenie. ♦ (Concr.) Persoană foarte urâtă. – Contaminare între hâd și hidoșenie. DOOM
hâdoșénie (-ni-e) s. f., art. hâdoșénia (-ni-a), g.-d. art. hâdoșéniei; pl. hâdoșénii, art. hâdoșéniile (-ni-i-)
hâdul
HÂD, -Ă, hâzi, -de, adj. Foarte urât, slut. – Cf. ucr. h y d. DOOM
hâd adj. m., pl. hâzi; f. hấdă, pl. hấde
hâdului
HÂD, -Ă, hâzi, -de, adj. Foarte urât, slut. – Cf. ucr. h y d. DOOM
hâd adj. m., pl. hâzi; f. hấdă, pl. hấde
hâi
HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni. DOOM
hâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiéște, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 să hâiáscă
hâia
HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni. DOOM
hâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiéște, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 să hâiáscă
hâiai
HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni. DOOM
hâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiéște, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 să hâiáscă
hâiam
HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni. DOOM
hâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiéște, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 să hâiáscă
hâiască
HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni. DOOM
hâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiéște, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 să hâiáscă
hâiau
HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni. DOOM
hâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiéște, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 să hâiáscă
hâiați
HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni. DOOM
hâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiéște, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 să hâiáscă
hâiesc
HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni. DOOM
hâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiéște, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 să hâiáscă
hâiește
HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni. DOOM
hâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiéște, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 să hâiáscă
hâiești
HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni. DOOM
hâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiéște, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 să hâiáscă
hâii
HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni. DOOM
hâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiéște, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 să hâiáscă
hâim
HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni. DOOM
hâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiéște, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 să hâiáscă
hâind
HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni. DOOM
hâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiéște, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 să hâiáscă
hâire
HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni. DOOM
hâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiéște, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 să hâiáscă
hâire
HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni.
hâiră
HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni. DOOM
hâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiéște, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 să hâiáscă
hâirăm
HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni. DOOM
hâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiéște, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 să hâiáscă
hâirăți
HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni. DOOM
hâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiéște, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 să hâiáscă
hâise
HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni. DOOM
hâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiéște, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 să hâiáscă
hâisem
HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni. DOOM
hâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiéște, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 să hâiáscă
hâiseră
HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni. DOOM
hâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiéște, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 să hâiáscă
hâiserăm
HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni. DOOM
hâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiéște, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 să hâiáscă
hâiserăți
HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni. DOOM
hâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiéște, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 să hâiáscă
hâiseși
HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni. DOOM
hâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiéște, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 să hâiáscă
hâiseți
HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni. DOOM
hâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiéște, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 să hâiáscă
hâit
HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni. DOOM
hâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiéște, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 să hâiáscă
hâita
HĂÍT2, -Ă adj. v. hâit.
hâite
HĂÍT2, -Ă adj. v. hâit.
hâitei
HĂÍT2, -Ă adj. v. hâit.
hâitele
HĂÍT2, -Ă adj. v. hâit.
hâitelor
HĂÍT2, -Ă adj. v. hâit.
hâitul
HĂÍT2, -Ă adj. v. hâit.
hâitului
HĂÍT2, -Ă adj. v. hâit.
hâiși
HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni. DOOM
hâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiéște, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 să hâiáscă
hâiți
HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni. DOOM
hâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiéște, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 să hâiáscă
hâiți
HĂÍT2, -Ă adj. v. hâit.
hâiții
HĂÍT2, -Ă adj. v. hâit.
hâiților
HĂÍT2, -Ă adj. v. hâit.
hâj
hîj (-juri), s. n. – (Mold.) Colibă, bordei. Pol. hyž (DAR). Sec. XVII, înv.
hâlbe
hîlbe s. f. pl. – (Trans., Bucov.) Lături, zoaie. Origine expresivă, ca în rădăcina bîlb-. – Der. hîlbări, vb. (a se bălăci); hîlboană, s. f. (vîrtej), cf. bulboană; var. hîlboacă, cf. bolboacă și slov. chlboky, din sl. glǫbŭkŭ „profund”, de unde provin și toponimele Glîmbocata, Hliboca, Hîlboca, etc.; hîlbărie, s. f. (poțiune, leac), cuvînt rar, folosit de Rebreanu.
hâldan
HÎLDÁN s. m. v. hăldan.
hâlpav
HÚLPAV, -Ă, hulpavi, -e, adj. (Reg.; adesea adverbial) Foarte lacom la mâncare; mâncăcios. [Var.: hấlpav, -ă, hấlpov, -ă adj.] – Cf. bg. hlapam, sb. hlapiti. DOOM
húlpav (reg.) adj. m., pl. húlpavi; f. húlpavă, pl. húlpave
hâlpov
HÚLPAV, -Ă, hulpavi, -e, adj. (Reg.; adesea adverbial) Foarte lacom la mâncare; mâncăcios. [Var.: hấlpav, -ă, hấlpov, -ă adj.] – Cf. bg. hlapam, sb. hlapiti. DOOM
húlpav (reg.) adj. m., pl. húlpavi; f. húlpavă, pl. húlpave
hâlt
hîlt- Rădăcină expresivă, care redă zgomotul lichidului mișcat într-un recipient închis. Creație spontană. – Der. hîltîc, interj. (exprimă zgomotul lichidului); hîltîbîc, interj. (exprimă zgomotul unei căderi în apă); cf. bîldîbîc; hîltîcîi (var. hîltîci, hîltăcări), vb. (a mesteca, a agita un lichid); hîlțîna, vb. (a agita, a scutura), rezultat dintr-o încrucișare cu hîțîna; hîltiugă, s. f. (mîncare proastă), der. de la hîltîcîi ca hălăciugă de la hălăcăi (cf. pol. beltuga „amestec tulbure”).
hâm
HM interj. (Uneori repetat) Exclamație care exprimă rezervă, contrarietate, nemulțumire, îndoială, neîncredere și bănuială. Numai cîte un «hm» scotea din cînd în cînd și, bătînd la spate tabacherea cu palma întreagă, o deschidea. HOGAȘ, DR. II 108. Hm, hm ! zise ea suspinînd și dînd din cap; mă-ta nu vrea să te crească, ci să te prăpădească ! SBIERA, P. 29. (Scris și: hîm) Hîm, hîm ! Aici miroase a carne de om ! ISPIRESCU, L. 86. – Scris și: hîm.
hâmâire
HÂMÂÍ vb. IV v. hămăi.
hândeali
hândeali, s. invar. (țig.) închisoare, pușcărie.
hândichi
HÂNDÍCHI s. n. v. hindichi. DOOM
hindíchi (reg.) (-dichi) s. n., pl. hindíchiuri
hânsar
HÂNSÁR, hânsari, s. m. (În Evul Mediu, în Moldova) Ostaș călare fără leafă care era răsplătit din prada luată de la dușmani. – Et. nec. DOOM
hânsár (înv.) s. m., pl. hânsári
hânsari
HÂNSÁR, hânsari, s. m. (În Evul Mediu, în Moldova) Ostaș călare fără leafă care era răsplătit din prada luată de la dușmani. – Et. nec. DOOM
hânsár (înv.) s. m., pl. hânsári
hânsarii
HÂNSÁR, hânsari, s. m. (În Evul Mediu, în Moldova) Ostaș călare fără leafă care era răsplătit din prada luată de la dușmani. – Et. nec. DOOM
hânsár (înv.) s. m., pl. hânsári
hânsarilor
HÂNSÁR, hânsari, s. m. (În Evul Mediu, în Moldova) Ostaș călare fără leafă care era răsplătit din prada luată de la dușmani. – Et. nec. DOOM
hânsár (înv.) s. m., pl. hânsári
hânsarul
HÂNSÁR, hânsari, s. m. (În Evul Mediu, în Moldova) Ostaș călare fără leafă care era răsplătit din prada luată de la dușmani. – Et. nec. DOOM
hânsár (înv.) s. m., pl. hânsári
hânsarului
HÂNSÁR, hânsari, s. m. (În Evul Mediu, în Moldova) Ostaș călare fără leafă care era răsplătit din prada luată de la dușmani. – Et. nec. DOOM
hânsár (înv.) s. m., pl. hânsári
hânțău
HÂNȚẮU, hânțaie, s. n. (Pop.) Bancă cu clește de fixare, asemănătoare cu scăunoaia, pe care rotarul fixează bucățile de lemn din care face spițele. – Et. nec. DOOM
hânțắu (pop.) s. n., art. hânțắul; pl. hânțáie
hâr
HÂR interj. 1. Cuvânt care imită mârâitul câinilor. ◊ Expr. Că(-i) hâr, că(-i) mâr sau hâr încoace, hâr încolo, se zice când cineva se încurcă în explicații neconvingătoare, mincinoase. 2. Cuvânt care imită zgomotul produs de unele mecanisme vechi (defecte). – Onomatopee. DOOM
hâr interj.
hâra
HẤRĂ, hâre, s. f. (Reg.) Ceartă, neînțelegere, zâzanie (pentru lucruri mărunte). ◊ Loc. adv. De-a hâra = cu spirit de contradicție, cu dorința de a face cuiva în ciudă. – Din hârâi (derivat regresiv). DOOM
hấră (reg.) s. f., g.-d. art. hấrei; pl. hấre
hârb
HÂRB, hârburi, s. n. 1. (Pop.) Ciob, spărtură. 2. Vas (de bucătărie) vechi, uzat, spart sau de proastă calitate; p. gener. orice lucru lipsit de valoare, vechi, stricat. 3. Fig. Om bătrân, bolnav, neputincios. – Cf. bg. hărbel. DOOM
hârb s. n., pl. hấrburi
hârbar
HÂRBÁR, -Ă, hârbari, -e, adj. (Pop.; despre câini) Fără stăpân; de pripas. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea substantivat) Fără căpătâi, hoinar, vagabond, hârbareț. – Hârb + suf. -ar. DOOM
hârbár (pop.) adj. m., pl. hârbári; f. hârbáră, pl. hârbáre
hârbara
HÂRBÁR, -Ă, hârbari, -e, adj. (Pop.; despre câini) Fără stăpân; de pripas. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea substantivat) Fără căpătâi, hoinar, vagabond, hârbareț. – Hârb + suf. -ar. DOOM
hârbár (pop.) adj. m., pl. hârbári; f. hârbáră, pl. hârbáre
hârbare
HÂRBÁR, -Ă, hârbari, -e, adj. (Pop.; despre câini) Fără stăpân; de pripas. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea substantivat) Fără căpătâi, hoinar, vagabond, hârbareț. – Hârb + suf. -ar. DOOM
hârbár (pop.) adj. m., pl. hârbári; f. hârbáră, pl. hârbáre
hârbarei
HÂRBÁR, -Ă, hârbari, -e, adj. (Pop.; despre câini) Fără stăpân; de pripas. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea substantivat) Fără căpătâi, hoinar, vagabond, hârbareț. – Hârb + suf. -ar. DOOM
hârbár (pop.) adj. m., pl. hârbári; f. hârbáră, pl. hârbáre
hârbarele
HÂRBÁR, -Ă, hârbari, -e, adj. (Pop.; despre câini) Fără stăpân; de pripas. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea substantivat) Fără căpătâi, hoinar, vagabond, hârbareț. – Hârb + suf. -ar. DOOM
hârbár (pop.) adj. m., pl. hârbári; f. hârbáră, pl. hârbáre
hârbarelor
HÂRBÁR, -Ă, hârbari, -e, adj. (Pop.; despre câini) Fără stăpân; de pripas. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea substantivat) Fără căpătâi, hoinar, vagabond, hârbareț. – Hârb + suf. -ar. DOOM
hârbár (pop.) adj. m., pl. hârbári; f. hârbáră, pl. hârbáre
hârbareț
HÂRBÁREȚ, -Ă, hârbareți, -e, adj. (Reg.) 1. Care gustă din toate mâncărurile; pofticios. 2. Fără căpătâi, haimana; hârbar. – Hârb + suf. -areț. DOOM
hârbáreț (reg.) adj. m., pl. hârbáreți; f. hârbáreță, pl. hârbárețe
hârbareț
HÎRBÁREȚ, -IȚĂ, hîrbareți, -ițe, adj. 1. Pofticios, care gustă din toate mîncările (din toate farfuriile). Care de care mai năstrușnic, mai hîrbareț, mai hămisit. SLAVICI, la TDRG. 2. Hoinar; hîrbar. Ei hîrbareți vor să fie, Noi credință să păzim. NEGRUZZI, S. III 16.
hârbareța
HÂRBÁREȚ, -Ă, hârbareți, -e, adj. (Reg.) 1. Care gustă din toate mâncărurile; pofticios. 2. Fără căpătâi, haimana; hârbar. – Hârb + suf. -areț. DOOM
hârbáreț (reg.) adj. m., pl. hârbáreți; f. hârbáreță, pl. hârbárețe
hârbarețe
HÂRBÁREȚ, -Ă, hârbareți, -e, adj. (Reg.) 1. Care gustă din toate mâncărurile; pofticios. 2. Fără căpătâi, haimana; hârbar. – Hârb + suf. -areț. DOOM
hârbáreț (reg.) adj. m., pl. hârbáreți; f. hârbáreță, pl. hârbárețe
hârbareței
HÂRBÁREȚ, -Ă, hârbareți, -e, adj. (Reg.) 1. Care gustă din toate mâncărurile; pofticios. 2. Fără căpătâi, haimana; hârbar. – Hârb + suf. -areț. DOOM
hârbáreț (reg.) adj. m., pl. hârbáreți; f. hârbáreță, pl. hârbárețe
hârbarețele
HÂRBÁREȚ, -Ă, hârbareți, -e, adj. (Reg.) 1. Care gustă din toate mâncărurile; pofticios. 2. Fără căpătâi, haimana; hârbar. – Hârb + suf. -areț. DOOM
hârbáreț (reg.) adj. m., pl. hârbáreți; f. hârbáreță, pl. hârbárețe
hârbarețelor
HÂRBÁREȚ, -Ă, hârbareți, -e, adj. (Reg.) 1. Care gustă din toate mâncărurile; pofticios. 2. Fără căpătâi, haimana; hârbar. – Hârb + suf. -areț. DOOM
hârbáreț (reg.) adj. m., pl. hârbáreți; f. hârbáreță, pl. hârbárețe
hârbareți
HÂRBÁREȚ, -Ă, hârbareți, -e, adj. (Reg.) 1. Care gustă din toate mâncărurile; pofticios. 2. Fără căpătâi, haimana; hârbar. – Hârb + suf. -areț. DOOM
hârbáreț (reg.) adj. m., pl. hârbáreți; f. hârbáreță, pl. hârbárețe
hârbareții
HÂRBÁREȚ, -Ă, hârbareți, -e, adj. (Reg.) 1. Care gustă din toate mâncărurile; pofticios. 2. Fără căpătâi, haimana; hârbar. – Hârb + suf. -areț. DOOM
hârbáreț (reg.) adj. m., pl. hârbáreți; f. hârbáreță, pl. hârbárețe
hârbareților
HÂRBÁREȚ, -Ă, hârbareți, -e, adj. (Reg.) 1. Care gustă din toate mâncărurile; pofticios. 2. Fără căpătâi, haimana; hârbar. – Hârb + suf. -areț. DOOM
hârbáreț (reg.) adj. m., pl. hârbáreți; f. hârbáreță, pl. hârbárețe
hârbarețul
HÂRBÁREȚ, -Ă, hârbareți, -e, adj. (Reg.) 1. Care gustă din toate mâncărurile; pofticios. 2. Fără căpătâi, haimana; hârbar. – Hârb + suf. -areț. DOOM
hârbáreț (reg.) adj. m., pl. hârbáreți; f. hârbáreță, pl. hârbárețe
hârbarețului
HÂRBÁREȚ, -Ă, hârbareți, -e, adj. (Reg.) 1. Care gustă din toate mâncărurile; pofticios. 2. Fără căpătâi, haimana; hârbar. – Hârb + suf. -areț. DOOM
hârbáreț (reg.) adj. m., pl. hârbáreți; f. hârbáreță, pl. hârbárețe
hârbari
HÂRBÁR, -Ă, hârbari, -e, adj. (Pop.; despre câini) Fără stăpân; de pripas. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea substantivat) Fără căpătâi, hoinar, vagabond, hârbareț. – Hârb + suf. -ar. DOOM
hârbár (pop.) adj. m., pl. hârbári; f. hârbáră, pl. hârbáre
hârbarii
HÂRBÁR, -Ă, hârbari, -e, adj. (Pop.; despre câini) Fără stăpân; de pripas. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea substantivat) Fără căpătâi, hoinar, vagabond, hârbareț. – Hârb + suf. -ar. DOOM
hârbár (pop.) adj. m., pl. hârbári; f. hârbáră, pl. hârbáre
hârbarilor
HÂRBÁR, -Ă, hârbari, -e, adj. (Pop.; despre câini) Fără stăpân; de pripas. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea substantivat) Fără căpătâi, hoinar, vagabond, hârbareț. – Hârb + suf. -ar. DOOM
hârbár (pop.) adj. m., pl. hârbári; f. hârbáră, pl. hârbáre
hârbarul
HÂRBÁR, -Ă, hârbari, -e, adj. (Pop.; despre câini) Fără stăpân; de pripas. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea substantivat) Fără căpătâi, hoinar, vagabond, hârbareț. – Hârb + suf. -ar. DOOM
hârbár (pop.) adj. m., pl. hârbári; f. hârbáră, pl. hârbáre
hârbarului
HÂRBÁR, -Ă, hârbari, -e, adj. (Pop.; despre câini) Fără stăpân; de pripas. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea substantivat) Fără căpătâi, hoinar, vagabond, hârbareț. – Hârb + suf. -ar. DOOM
hârbár (pop.) adj. m., pl. hârbári; f. hârbáră, pl. hârbáre
hârbui
HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui. DOOM
hârbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiésc, imperf. 3 sg. hârbuiá; conj. prez. 3 să hârbuiáscă
hârbuia
HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui. DOOM
hârbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiésc, imperf. 3 sg. hârbuiá; conj. prez. 3 să hârbuiáscă
hârbuiai
HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui. DOOM
hârbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiésc, imperf. 3 sg. hârbuiá; conj. prez. 3 să hârbuiáscă
hârbuiam
HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui. DOOM
hârbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiésc, imperf. 3 sg. hârbuiá; conj. prez. 3 să hârbuiáscă
hârbuiască
HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui. DOOM
hârbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiésc, imperf. 3 sg. hârbuiá; conj. prez. 3 să hârbuiáscă
hârbuiau
HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui. DOOM
hârbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiésc, imperf. 3 sg. hârbuiá; conj. prez. 3 să hârbuiáscă
hârbuiați
HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui. DOOM
hârbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiésc, imperf. 3 sg. hârbuiá; conj. prez. 3 să hârbuiáscă
hârbuiesc
HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui. DOOM
hârbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiésc, imperf. 3 sg. hârbuiá; conj. prez. 3 să hârbuiáscă
hârbuiește
HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui. DOOM
hârbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiésc, imperf. 3 sg. hârbuiá; conj. prez. 3 să hârbuiáscă
hârbuiești
HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui. DOOM
hârbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiésc, imperf. 3 sg. hârbuiá; conj. prez. 3 să hârbuiáscă
hârbuii
HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui. DOOM
hârbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiésc, imperf. 3 sg. hârbuiá; conj. prez. 3 să hârbuiáscă
hârbuim
HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui. DOOM
hârbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiésc, imperf. 3 sg. hârbuiá; conj. prez. 3 să hârbuiáscă
hârbuind
HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui. DOOM
hârbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiésc, imperf. 3 sg. hârbuiá; conj. prez. 3 să hârbuiáscă
hârbuire
HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui. DOOM
hârbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiésc, imperf. 3 sg. hârbuiá; conj. prez. 3 să hârbuiáscă
hârbuire
HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui.
hârbuiră
HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui. DOOM
hârbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiésc, imperf. 3 sg. hârbuiá; conj. prez. 3 să hârbuiáscă
hârbuirăm
HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui. DOOM
hârbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiésc, imperf. 3 sg. hârbuiá; conj. prez. 3 să hârbuiáscă
hârbuirăți
HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui. DOOM
hârbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiésc, imperf. 3 sg. hârbuiá; conj. prez. 3 să hârbuiáscă
hârbuise
HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui. DOOM
hârbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiésc, imperf. 3 sg. hârbuiá; conj. prez. 3 să hârbuiáscă
hârbuisem
HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui. DOOM
hârbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiésc, imperf. 3 sg. hârbuiá; conj. prez. 3 să hârbuiáscă
hârbuiseră
HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui. DOOM
hârbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiésc, imperf. 3 sg. hârbuiá; conj. prez. 3 să hârbuiáscă
hârbuiserăm
HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui. DOOM
hârbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiésc, imperf. 3 sg. hârbuiá; conj. prez. 3 să hârbuiáscă
hârbuiserăți
HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui. DOOM
hârbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiésc, imperf. 3 sg. hârbuiá; conj. prez. 3 să hârbuiáscă
hârbuiseși
HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui. DOOM
hârbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiésc, imperf. 3 sg. hârbuiá; conj. prez. 3 să hârbuiáscă
hârbuiseți
HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui. DOOM
hârbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiésc, imperf. 3 sg. hârbuiá; conj. prez. 3 să hârbuiáscă
hârbuit
HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui. DOOM
hârbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiésc, imperf. 3 sg. hârbuiá; conj. prez. 3 să hârbuiáscă
hârbuit
HÂRBUÍT, -Ă, hârbuiți, -te, adj. (Adesea fig.) Prefăcut în hârburi; stricat, uzat, hodorogit. – V. hârbui.
hârbuita
HÂRBUÍT, -Ă, hârbuiți, -te, adj. (Adesea fig.) Prefăcut în hârburi; stricat, uzat, hodorogit. – V. hârbui.
hârbuite
HÂRBUÍT, -Ă, hârbuiți, -te, adj. (Adesea fig.) Prefăcut în hârburi; stricat, uzat, hodorogit. – V. hârbui.
hârbuitei
HÂRBUÍT, -Ă, hârbuiți, -te, adj. (Adesea fig.) Prefăcut în hârburi; stricat, uzat, hodorogit. – V. hârbui.
hârbuitele
HÂRBUÍT, -Ă, hârbuiți, -te, adj. (Adesea fig.) Prefăcut în hârburi; stricat, uzat, hodorogit. – V. hârbui.
hârbuitelor
HÂRBUÍT, -Ă, hârbuiți, -te, adj. (Adesea fig.) Prefăcut în hârburi; stricat, uzat, hodorogit. – V. hârbui.
hârbuitul
HÂRBUÍT, -Ă, hârbuiți, -te, adj. (Adesea fig.) Prefăcut în hârburi; stricat, uzat, hodorogit. – V. hârbui.
hârbuitului
HÂRBUÍT, -Ă, hârbuiți, -te, adj. (Adesea fig.) Prefăcut în hârburi; stricat, uzat, hodorogit. – V. hârbui.
hârbuiși
HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui. DOOM
hârbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiésc, imperf. 3 sg. hârbuiá; conj. prez. 3 să hârbuiáscă
hârbuiți
HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui. DOOM
hârbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiésc, imperf. 3 sg. hârbuiá; conj. prez. 3 să hârbuiáscă
hârbuiți
HÂRBUÍT, -Ă, hârbuiți, -te, adj. (Adesea fig.) Prefăcut în hârburi; stricat, uzat, hodorogit. – V. hârbui.
hârbuiții
HÂRBUÍT, -Ă, hârbuiți, -te, adj. (Adesea fig.) Prefăcut în hârburi; stricat, uzat, hodorogit. – V. hârbui.
hârbuiților
HÂRBUÍT, -Ă, hârbuiți, -te, adj. (Adesea fig.) Prefăcut în hârburi; stricat, uzat, hodorogit. – V. hârbui.
hârbul
HÂRB, hârburi, s. n. 1. (Pop.) Ciob, spărtură. 2. Vas (de bucătărie) vechi, uzat, spart sau de proastă calitate; p. gener. orice lucru lipsit de valoare, vechi, stricat. 3. Fig. Om bătrân, bolnav, neputincios. – Cf. bg. hărbel. DOOM
hârb s. n., pl. hấrburi
hârbului
HÂRB, hârburi, s. n. 1. (Pop.) Ciob, spărtură. 2. Vas (de bucătărie) vechi, uzat, spart sau de proastă calitate; p. gener. orice lucru lipsit de valoare, vechi, stricat. 3. Fig. Om bătrân, bolnav, neputincios. – Cf. bg. hărbel. DOOM
hârb s. n., pl. hấrburi
hârburi
HÂRB, hârburi, s. n. 1. (Pop.) Ciob, spărtură. 2. Vas (de bucătărie) vechi, uzat, spart sau de proastă calitate; p. gener. orice lucru lipsit de valoare, vechi, stricat. 3. Fig. Om bătrân, bolnav, neputincios. – Cf. bg. hărbel. DOOM
hârb s. n., pl. hấrburi
hârburile
HÂRB, hârburi, s. n. 1. (Pop.) Ciob, spărtură. 2. Vas (de bucătărie) vechi, uzat, spart sau de proastă calitate; p. gener. orice lucru lipsit de valoare, vechi, stricat. 3. Fig. Om bătrân, bolnav, neputincios. – Cf. bg. hărbel. DOOM
hârb s. n., pl. hấrburi
hârburilor
HÂRB, hârburi, s. n. 1. (Pop.) Ciob, spărtură. 2. Vas (de bucătărie) vechi, uzat, spart sau de proastă calitate; p. gener. orice lucru lipsit de valoare, vechi, stricat. 3. Fig. Om bătrân, bolnav, neputincios. – Cf. bg. hărbel. DOOM
hârb s. n., pl. hấrburi
hârbuț
HÂRBÚȚ, hârbuțe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui hârb. – Hârb + suf. -uț. DOOM
hârbúț (rar) s. n., pl. hârbúțe
hârbuțe
HÂRBÚȚ, hârbuțe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui hârb. – Hârb + suf. -uț. DOOM
hârbúț (rar) s. n., pl. hârbúțe
hârbuțele
HÂRBÚȚ, hârbuțe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui hârb. – Hârb + suf. -uț. DOOM
hârbúț (rar) s. n., pl. hârbúțe
hârbuțelor
HÂRBÚȚ, hârbuțe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui hârb. – Hârb + suf. -uț. DOOM
hârbúț (rar) s. n., pl. hârbúțe
hârbuțul
HÂRBÚȚ, hârbuțe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui hârb. – Hârb + suf. -uț. DOOM
hârbúț (rar) s. n., pl. hârbúțe
hârbuțului
HÂRBÚȚ, hârbuțe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui hârb. – Hârb + suf. -uț. DOOM
hârbúț (rar) s. n., pl. hârbúțe
hârca
HẤRCĂ, hârci, s. f. 1. Craniu (de mort); țeastă. 2. Epitet depreciativ dat unei femei bătrâne, urâte și rele. – Din ucr. hyrka. DOOM
hấrcă s. f., g.-d. art. hấrcii; pl. hârci
hârcav
hârcáv (hârcávă), adj. – Bîlbîit, gîngav. Sl. chrakavŭ (DAR). Sec. XVII, înv.
hârci
HẤRCĂ, hârci, s. f. 1. Craniu (de mort); țeastă. 2. Epitet depreciativ dat unei femei bătrâne, urâte și rele. – Din ucr. hyrka. DOOM
hấrcă s. f., g.-d. art. hấrcii; pl. hârci
hârcii
HẤRCĂ, hârci, s. f. 1. Craniu (de mort); țeastă. 2. Epitet depreciativ dat unei femei bătrâne, urâte și rele. – Din ucr. hyrka. DOOM
hấrcă s. f., g.-d. art. hấrcii; pl. hârci
hârcile
HẤRCĂ, hârci, s. f. 1. Craniu (de mort); țeastă. 2. Epitet depreciativ dat unei femei bătrâne, urâte și rele. – Din ucr. hyrka. DOOM
hấrcă s. f., g.-d. art. hấrcii; pl. hârci
hârcilor
HẤRCĂ, hârci, s. f. 1. Craniu (de mort); țeastă. 2. Epitet depreciativ dat unei femei bătrâne, urâte și rele. – Din ucr. hyrka. DOOM
hấrcă s. f., g.-d. art. hấrcii; pl. hârci
hârciog
HÂRCIÓG, hârciogi, s. m. Mamifer rozător cu blană frumoasă, pufoasă, roșcată-cafenie, cu coada scurtă și cu două pungi de amândouă părțile ale gurii, care servesc la transportul proviziilor în galeriile subterane unde hibernează; grivan (Cricetus cricetus). – Din magh. hörcsög. DOOM
hârcióg (animal) s. m., pl. hârciógi
hârciogi
HÂRCIÓG, hârciogi, s. m. Mamifer rozător cu blană frumoasă, pufoasă, roșcată-cafenie, cu coada scurtă și cu două pungi de amândouă părțile ale gurii, care servesc la transportul proviziilor în galeriile subterane unde hibernează; grivan (Cricetus cricetus). – Din magh. hörcsög. DOOM
hârcióg (animal) s. m., pl. hârciógi
hârciogii
HÂRCIÓG, hârciogi, s. m. Mamifer rozător cu blană frumoasă, pufoasă, roșcată-cafenie, cu coada scurtă și cu două pungi de amândouă părțile ale gurii, care servesc la transportul proviziilor în galeriile subterane unde hibernează; grivan (Cricetus cricetus). – Din magh. hörcsög. DOOM
hârcióg (animal) s. m., pl. hârciógi
hârciogilor
HÂRCIÓG, hârciogi, s. m. Mamifer rozător cu blană frumoasă, pufoasă, roșcată-cafenie, cu coada scurtă și cu două pungi de amândouă părțile ale gurii, care servesc la transportul proviziilor în galeriile subterane unde hibernează; grivan (Cricetus cricetus). – Din magh. hörcsög. DOOM
hârcióg (animal) s. m., pl. hârciógi
hârciogul
HÂRCIÓG, hârciogi, s. m. Mamifer rozător cu blană frumoasă, pufoasă, roșcată-cafenie, cu coada scurtă și cu două pungi de amândouă părțile ale gurii, care servesc la transportul proviziilor în galeriile subterane unde hibernează; grivan (Cricetus cricetus). – Din magh. hörcsög. DOOM
hârcióg (animal) s. m., pl. hârciógi
hârciogului
HÂRCIÓG, hârciogi, s. m. Mamifer rozător cu blană frumoasă, pufoasă, roșcată-cafenie, cu coada scurtă și cu două pungi de amândouă părțile ale gurii, care servesc la transportul proviziilor în galeriile subterane unde hibernează; grivan (Cricetus cricetus). – Din magh. hörcsög. DOOM
hârcióg (animal) s. m., pl. hârciógi
hârcâia
HÂRCÂÍ, hấrcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăí vb. IV] – Formație onomatopeică. DOOM
hârcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấrcâie, imperf. 3 sg. hârcâiá; conj. prez. 3 să hấrcâie
hârcâiai
HÂRCÂÍ, hấrcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăí vb. IV] – Formație onomatopeică. DOOM
hârcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấrcâie, imperf. 3 sg. hârcâiá; conj. prez. 3 să hấrcâie
hârcâiala
HÂRCÂIÁLĂ, hărcăieli, s. f. (Pop.) Hârâială. [Pr.: -câ-ia-] – Hârcâi + suf. -eală. DOOM
hârcâiálă (pop.) s. f., g.-d. art. hârcâiélii; pl. hârcâiéli
hârcâiam
HÂRCÂÍ, hấrcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăí vb. IV] – Formație onomatopeică. DOOM
hârcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấrcâie, imperf. 3 sg. hârcâiá; conj. prez. 3 să hấrcâie
hârcâiau
HÂRCÂÍ, hấrcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăí vb. IV] – Formație onomatopeică. DOOM
hârcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấrcâie, imperf. 3 sg. hârcâiá; conj. prez. 3 să hấrcâie
hârcâiați
HÂRCÂÍ, hấrcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăí vb. IV] – Formație onomatopeică. DOOM
hârcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấrcâie, imperf. 3 sg. hârcâiá; conj. prez. 3 să hấrcâie
hârcâie
HÂRCÂÍ, hấrcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăí vb. IV] – Formație onomatopeică. DOOM
hârcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấrcâie, imperf. 3 sg. hârcâiá; conj. prez. 3 să hấrcâie
hârcâieli
HÂRCÂIÁLĂ, hărcăieli, s. f. (Pop.) Hârâială. [Pr.: -câ-ia-] – Hârcâi + suf. -eală. DOOM
hârcâiálă (pop.) s. f., g.-d. art. hârcâiélii; pl. hârcâiéli
hârcâielii
HÂRCÂIÁLĂ, hărcăieli, s. f. (Pop.) Hârâială. [Pr.: -câ-ia-] – Hârcâi + suf. -eală. DOOM
hârcâiálă (pop.) s. f., g.-d. art. hârcâiélii; pl. hârcâiéli
hârcâielile
HÂRCÂIÁLĂ, hărcăieli, s. f. (Pop.) Hârâială. [Pr.: -câ-ia-] – Hârcâi + suf. -eală. DOOM
hârcâiálă (pop.) s. f., g.-d. art. hârcâiélii; pl. hârcâiéli
hârcâielilor
HÂRCÂIÁLĂ, hărcăieli, s. f. (Pop.) Hârâială. [Pr.: -câ-ia-] – Hârcâi + suf. -eală. DOOM
hârcâiálă (pop.) s. f., g.-d. art. hârcâiélii; pl. hârcâiéli
hârcâii
HÂRCÂÍ, hấrcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăí vb. IV] – Formație onomatopeică. DOOM
hârcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấrcâie, imperf. 3 sg. hârcâiá; conj. prez. 3 să hấrcâie
hârcâim
HÂRCÂÍ, hấrcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăí vb. IV] – Formație onomatopeică. DOOM
hârcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấrcâie, imperf. 3 sg. hârcâiá; conj. prez. 3 să hấrcâie
hârcâind
HÂRCÂÍ, hấrcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăí vb. IV] – Formație onomatopeică. DOOM
hârcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấrcâie, imperf. 3 sg. hârcâiá; conj. prez. 3 să hấrcâie
hârcâire
HÂRCÂÍ, hấrcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăí vb. IV] – Formație onomatopeică. DOOM
hârcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấrcâie, imperf. 3 sg. hârcâiá; conj. prez. 3 să hấrcâie
hârcâire
HÂRCÂÍ, hấrcâi, vb. IV. Intranz. A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăí vb. IV] – Formație onomatopeică.
hârcâiră
HÂRCÂÍ, hấrcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăí vb. IV] – Formație onomatopeică. DOOM
hârcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấrcâie, imperf. 3 sg. hârcâiá; conj. prez. 3 să hấrcâie
hârcâirăm
HÂRCÂÍ, hấrcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăí vb. IV] – Formație onomatopeică. DOOM
hârcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấrcâie, imperf. 3 sg. hârcâiá; conj. prez. 3 să hấrcâie
hârcâirăți
HÂRCÂÍ, hấrcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăí vb. IV] – Formație onomatopeică. DOOM
hârcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấrcâie, imperf. 3 sg. hârcâiá; conj. prez. 3 să hấrcâie
hârcâise
HÂRCÂÍ, hấrcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăí vb. IV] – Formație onomatopeică. DOOM
hârcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấrcâie, imperf. 3 sg. hârcâiá; conj. prez. 3 să hấrcâie
hârcâisem
HÂRCÂÍ, hấrcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăí vb. IV] – Formație onomatopeică. DOOM
hârcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấrcâie, imperf. 3 sg. hârcâiá; conj. prez. 3 să hấrcâie
hârcâiseră
HÂRCÂÍ, hấrcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăí vb. IV] – Formație onomatopeică. DOOM
hârcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấrcâie, imperf. 3 sg. hârcâiá; conj. prez. 3 să hấrcâie
hârcâiserăm
HÂRCÂÍ, hấrcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăí vb. IV] – Formație onomatopeică. DOOM
hârcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấrcâie, imperf. 3 sg. hârcâiá; conj. prez. 3 să hấrcâie
hârcâiserăți
HÂRCÂÍ, hấrcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăí vb. IV] – Formație onomatopeică. DOOM
hârcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấrcâie, imperf. 3 sg. hârcâiá; conj. prez. 3 să hấrcâie
hârcâiseși
HÂRCÂÍ, hấrcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăí vb. IV] – Formație onomatopeică. DOOM
hârcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấrcâie, imperf. 3 sg. hârcâiá; conj. prez. 3 să hấrcâie
hârcâiseți
HÂRCÂÍ, hấrcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăí vb. IV] – Formație onomatopeică. DOOM
hârcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấrcâie, imperf. 3 sg. hârcâiá; conj. prez. 3 să hấrcâie
hârcâit
HÂRCÂÍ, hấrcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăí vb. IV] – Formație onomatopeică. DOOM
hârcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấrcâie, imperf. 3 sg. hârcâiá; conj. prez. 3 să hấrcâie
hârcâiși
HÂRCÂÍ, hấrcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăí vb. IV] – Formație onomatopeică. DOOM
hârcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấrcâie, imperf. 3 sg. hârcâiá; conj. prez. 3 să hấrcâie
hârcâiți
HÂRCÂÍ, hấrcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăí vb. IV] – Formație onomatopeică. DOOM
hârcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấrcâie, imperf. 3 sg. hârcâiá; conj. prez. 3 să hấrcâie
hârcăbătrână
hârcă bătrână expr. (peior.) femeie bătrână, urâtă și rea.
hârcăi
HÂRCÂÍ, hấrcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăí vb. IV] – Formație onomatopeică. DOOM
hârcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấrcâie, imperf. 3 sg. hârcâiá; conj. prez. 3 să hấrcâie
hârcăire
HÂRCĂÍ, hấrcăi, vb. IV. Intranz. V. hârcâi.
hârdaie
HÂRDẮU, hârdaie, s. n. Vas făcut din doage de lemn, dintre care două pot fi mai lungi și găurite, servind ca toarte, folosit la păstrarea sau la transportarea lichidelor; ciubăr. ◊ Expr. A turna (pe cineva) la hârdău (sau la hârdăul lui Petrache) = a băga (pe cineva) la închisoare, a aresta (pe cineva). ♦ Conținutul vasului descris mai sus. – Din magh. hordó. DOOM
hârdắu s. n., art. hârdắul; pl. hârdáie
hârdaiele
HÂRDẮU, hârdaie, s. n. Vas făcut din doage de lemn, dintre care două pot fi mai lungi și găurite, servind ca toarte, folosit la păstrarea sau la transportarea lichidelor; ciubăr. ◊ Expr. A turna (pe cineva) la hârdău (sau la hârdăul lui Petrache) = a băga (pe cineva) la închisoare, a aresta (pe cineva). ♦ Conținutul vasului descris mai sus. – Din magh. hordó. DOOM
hârdắu s. n., art. hârdắul; pl. hârdáie
hârdaielor
HÂRDẮU, hârdaie, s. n. Vas făcut din doage de lemn, dintre care două pot fi mai lungi și găurite, servind ca toarte, folosit la păstrarea sau la transportarea lichidelor; ciubăr. ◊ Expr. A turna (pe cineva) la hârdău (sau la hârdăul lui Petrache) = a băga (pe cineva) la închisoare, a aresta (pe cineva). ♦ Conținutul vasului descris mai sus. – Din magh. hordó. DOOM
hârdắu s. n., art. hârdắul; pl. hârdáie
hârdăiaș
HÂRDĂIÁȘ, hârdăiașe, s. n. Diminutiv al lui hârdău. [Pr.: -dă-iaș] – Hârdău + suf. -aș. DOOM
hârdăiáș s. n., pl. hârdăiáșe
hârdăiașe
HÂRDĂIÁȘ, hârdăiașe, s. n. Diminutiv al lui hârdău. [Pr.: -dă-iaș] – Hârdău + suf. -aș. DOOM
hârdăiáș s. n., pl. hârdăiáșe
hârdăiașele
HÂRDĂIÁȘ, hârdăiașe, s. n. Diminutiv al lui hârdău. [Pr.: -dă-iaș] – Hârdău + suf. -aș. DOOM
hârdăiáș s. n., pl. hârdăiáșe
hârdăiașelor
HÂRDĂIÁȘ, hârdăiașe, s. n. Diminutiv al lui hârdău. [Pr.: -dă-iaș] – Hârdău + suf. -aș. DOOM
hârdăiáș s. n., pl. hârdăiáșe
hârdăiașul
HÂRDĂIÁȘ, hârdăiașe, s. n. Diminutiv al lui hârdău. [Pr.: -dă-iaș] – Hârdău + suf. -aș. DOOM
hârdăiáș s. n., pl. hârdăiáșe
hârdăiașului
HÂRDĂIÁȘ, hârdăiașe, s. n. Diminutiv al lui hârdău. [Pr.: -dă-iaș] – Hârdău + suf. -aș. DOOM
hârdăiáș s. n., pl. hârdăiáșe
hârdău
HÂRDẮU, hârdaie, s. n. Vas făcut din doage de lemn, dintre care două pot fi mai lungi și găurite, servind ca toarte, folosit la păstrarea sau la transportarea lichidelor; ciubăr. ◊ Expr. A turna (pe cineva) la hârdău (sau la hârdăul lui Petrache) = a băga (pe cineva) la închisoare, a aresta (pe cineva). ♦ Conținutul vasului descris mai sus. – Din magh. hordó. DOOM
hârdắu s. n., art. hârdắul; pl. hârdáie
hârdăul
HÂRDẮU, hârdaie, s. n. Vas făcut din doage de lemn, dintre care două pot fi mai lungi și găurite, servind ca toarte, folosit la păstrarea sau la transportarea lichidelor; ciubăr. ◊ Expr. A turna (pe cineva) la hârdău (sau la hârdăul lui Petrache) = a băga (pe cineva) la închisoare, a aresta (pe cineva). ♦ Conținutul vasului descris mai sus. – Din magh. hordó. DOOM
hârdắu s. n., art. hârdắul; pl. hârdáie
hârdăului
HÂRDẮU, hârdaie, s. n. Vas făcut din doage de lemn, dintre care două pot fi mai lungi și găurite, servind ca toarte, folosit la păstrarea sau la transportarea lichidelor; ciubăr. ◊ Expr. A turna (pe cineva) la hârdău (sau la hârdăul lui Petrache) = a băga (pe cineva) la închisoare, a aresta (pe cineva). ♦ Conținutul vasului descris mai sus. – Din magh. hordó. DOOM
hârdắu s. n., art. hârdắul; pl. hârdáie
hâre
HẤRĂ, hâre, s. f. (Reg.) Ceartă, neînțelegere, zâzanie (pentru lucruri mărunte). ◊ Loc. adv. De-a hâra = cu spirit de contradicție, cu dorința de a face cuiva în ciudă. – Din hârâi (derivat regresiv). DOOM
hấră (reg.) s. f., g.-d. art. hấrei; pl. hấre
hârei
HẤRĂ, hâre, s. f. (Reg.) Ceartă, neînțelegere, zâzanie (pentru lucruri mărunte). ◊ Loc. adv. De-a hâra = cu spirit de contradicție, cu dorința de a face cuiva în ciudă. – Din hârâi (derivat regresiv). DOOM
hấră (reg.) s. f., g.-d. art. hấrei; pl. hấre
hârele
HẤRĂ, hâre, s. f. (Reg.) Ceartă, neînțelegere, zâzanie (pentru lucruri mărunte). ◊ Loc. adv. De-a hâra = cu spirit de contradicție, cu dorința de a face cuiva în ciudă. – Din hârâi (derivat regresiv). DOOM
hấră (reg.) s. f., g.-d. art. hấrei; pl. hấre
hârelor
HẤRĂ, hâre, s. f. (Reg.) Ceartă, neînțelegere, zâzanie (pentru lucruri mărunte). ◊ Loc. adv. De-a hâra = cu spirit de contradicție, cu dorința de a face cuiva în ciudă. – Din hârâi (derivat regresiv). DOOM
hấră (reg.) s. f., g.-d. art. hấrei; pl. hấre
hârjii
HÎRȘÎÍ, hî́rșîi și hîrșîiesc, vb. IV. Intranz. (Și în forma hîrșii) A se freca de ceva producînd zgomot. Îi ascultă multă vreme pașii hîrșiind pe pietroaiele din curte. CAMILAR, N. II 168. Unghiile ei hîrșiiră c-un zgomot fioros pe chembrica roșie ce îmbrăca sicriul. VLAHUȚĂ, O. A. III 141. ◊ (Obiectul care produce zgomot este complement instrumental introdus prin prep. «cu») Birja... hîrșiind cu roatele de marginea trotuarului. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. ◊ Tranz. În fața lor sta pe un butuc un ofițer de infanterie, înalt, adus de spate, hîrșiind cu vîrful bocancului piatra beciului. CAMILAR, N. I 346. ◊ Tranz. A zgîria, a scrijela. (În forma hîrjii) Hîrjiind pămîntul cu vîrful ciomegelor. ISPIRESCU, la TDRG. – Variante: hîrșií, hîrjií vb. IV.
hârjiit
HÎRȘÎÍT1 s. n. (Și în forma hîrșiit) Acțiunea de a hîrșîi; zgomotul produs prin frecarea unui obiect de altul. Nu se auzea în răstimpuri decît foșnetul filelor din revistă întoarse și hîrșîitul foarfecelui care le tăia. V. ROM. noiembrie 1953, 180. Vă place mai mult hîrșîitul coasei Prin holda de grîu, orz sau secară, Decît ciocîrlia cîntînd nevăzută-n văzduh. BENIUC, V. 24. Auz hîrșiitul unui chibrit. CARAGIALE, O. II 267. – Variante: hîrșiít, hîrjiít (CONTEMPORANUL, VIII 213) s. n.
hârjiitură
HÎRȘÎITÚRĂ, hîrșîituri, s. f. 1. Tăietură (însoțită de un zgomot caracteristic). (Atestat în forma hîrjiitură) Dintr-o hîrjiitură [ferăstrăul] ți-ar fi curmat mijlocul. DELAVRANCEA, S. 91. 2. Tîrșîitură, hîrșcîitură. -Variantă: hîrjiitúră s. f.
hârjoana
HÂRJOÁNĂ, hârjoane, s. f. Încăierare în joacă; hârjoneală. – Din hârjoni (derivat regresiv). DOOM
hârjoánă s. f., g.-d. art. hârjoánei; pl. hârjoáne
hârjoane
HÂRJOÁNĂ, hârjoane, s. f. Încăierare în joacă; hârjoneală. – Din hârjoni (derivat regresiv). DOOM
hârjoánă s. f., g.-d. art. hârjoánei; pl. hârjoáne
hârjoanei
HÂRJOÁNĂ, hârjoane, s. f. Încăierare în joacă; hârjoneală. – Din hârjoni (derivat regresiv). DOOM
hârjoánă s. f., g.-d. art. hârjoánei; pl. hârjoáne
hârjoanele
HÂRJOÁNĂ, hârjoane, s. f. Încăierare în joacă; hârjoneală. – Din hârjoni (derivat regresiv). DOOM
hârjoánă s. f., g.-d. art. hârjoánei; pl. hârjoáne
hârjoanelor
HÂRJOÁNĂ, hârjoane, s. f. Încăierare în joacă; hârjoneală. – Din hârjoni (derivat regresiv). DOOM
hârjoánă s. f., g.-d. art. hârjoánei; pl. hârjoáne
hârjonea
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni. DOOM
!hârjoní (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hârjonésc, imperf. 3 sg. se hârjoneá; conj. prez. 3 să se hârjoneáscă
hârjoneai
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni. DOOM
!hârjoní (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hârjonésc, imperf. 3 sg. se hârjoneá; conj. prez. 3 să se hârjoneáscă
hârjoneala
HÂRJONEÁLĂ, hârjoneli, s. f. Hârjoană. – Hârjoni + suf. -eală. DOOM
hârjoneálă s. f., g.-d. art. hârjonélii; pl. hârjonéli
hârjoneam
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni. DOOM
!hârjoní (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hârjonésc, imperf. 3 sg. se hârjoneá; conj. prez. 3 să se hârjoneáscă
hârjonească
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni. DOOM
!hârjoní (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hârjonésc, imperf. 3 sg. se hârjoneá; conj. prez. 3 să se hârjoneáscă
hârjoneau
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni. DOOM
!hârjoní (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hârjonésc, imperf. 3 sg. se hârjoneá; conj. prez. 3 să se hârjoneáscă
hârjoneați
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni. DOOM
!hârjoní (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hârjonésc, imperf. 3 sg. se hârjoneá; conj. prez. 3 să se hârjoneáscă
hârjoneli
HÂRJONEÁLĂ, hârjoneli, s. f. Hârjoană. – Hârjoni + suf. -eală. DOOM
hârjoneálă s. f., g.-d. art. hârjonélii; pl. hârjonéli
hârjonelii
HÂRJONEÁLĂ, hârjoneli, s. f. Hârjoană. – Hârjoni + suf. -eală. DOOM
hârjoneálă s. f., g.-d. art. hârjonélii; pl. hârjonéli
hârjonelile
HÂRJONEÁLĂ, hârjoneli, s. f. Hârjoană. – Hârjoni + suf. -eală. DOOM
hârjoneálă s. f., g.-d. art. hârjonélii; pl. hârjonéli
hârjonelilor
HÂRJONEÁLĂ, hârjoneli, s. f. Hârjoană. – Hârjoni + suf. -eală. DOOM
hârjoneálă s. f., g.-d. art. hârjonélii; pl. hârjonéli
hârjonesc
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni. DOOM
!hârjoní (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hârjonésc, imperf. 3 sg. se hârjoneá; conj. prez. 3 să se hârjoneáscă
hârjonește
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni. DOOM
!hârjoní (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hârjonésc, imperf. 3 sg. se hârjoneá; conj. prez. 3 să se hârjoneáscă
hârjonești
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni. DOOM
!hârjoní (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hârjonésc, imperf. 3 sg. se hârjoneá; conj. prez. 3 să se hârjoneáscă
hârjoni
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni. DOOM
!hârjoní (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hârjonésc, imperf. 3 sg. se hârjoneá; conj. prez. 3 să se hârjoneáscă
hârjonii
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni. DOOM
!hârjoní (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hârjonésc, imperf. 3 sg. se hârjoneá; conj. prez. 3 să se hârjoneáscă
hârjonim
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni. DOOM
!hârjoní (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hârjonésc, imperf. 3 sg. se hârjoneá; conj. prez. 3 să se hârjoneáscă
hârjonind
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni. DOOM
!hârjoní (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hârjonésc, imperf. 3 sg. se hârjoneá; conj. prez. 3 să se hârjoneáscă
hârjonire
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni. DOOM
!hârjoní (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hârjonésc, imperf. 3 sg. se hârjoneá; conj. prez. 3 să se hârjoneáscă
hârjonire
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni.
hârjonirea
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni.
hârjoniri
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni.
hârjonirii
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni.
hârjonirile
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni.
hârjonirilor
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni.
hârjoniră
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni. DOOM
!hârjoní (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hârjonésc, imperf. 3 sg. se hârjoneá; conj. prez. 3 să se hârjoneáscă
hârjonirăm
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni. DOOM
!hârjoní (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hârjonésc, imperf. 3 sg. se hârjoneá; conj. prez. 3 să se hârjoneáscă
hârjonirăți
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni. DOOM
!hârjoní (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hârjonésc, imperf. 3 sg. se hârjoneá; conj. prez. 3 să se hârjoneáscă
hârjonise
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni. DOOM
!hârjoní (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hârjonésc, imperf. 3 sg. se hârjoneá; conj. prez. 3 să se hârjoneáscă
hârjonisem
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni. DOOM
!hârjoní (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hârjonésc, imperf. 3 sg. se hârjoneá; conj. prez. 3 să se hârjoneáscă
hârjoniseră
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni. DOOM
!hârjoní (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hârjonésc, imperf. 3 sg. se hârjoneá; conj. prez. 3 să se hârjoneáscă
hârjoniserăm
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni. DOOM
!hârjoní (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hârjonésc, imperf. 3 sg. se hârjoneá; conj. prez. 3 să se hârjoneáscă
hârjoniserăți
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni. DOOM
!hârjoní (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hârjonésc, imperf. 3 sg. se hârjoneá; conj. prez. 3 să se hârjoneáscă
hârjoniseși
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni. DOOM
!hârjoní (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hârjonésc, imperf. 3 sg. se hârjoneá; conj. prez. 3 să se hârjoneáscă
hârjoniseți
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni. DOOM
!hârjoní (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hârjonésc, imperf. 3 sg. se hârjoneá; conj. prez. 3 să se hârjoneáscă
hârjonit
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni. DOOM
!hârjoní (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hârjonésc, imperf. 3 sg. se hârjoneá; conj. prez. 3 să se hârjoneáscă
hârjoniși
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni. DOOM
!hârjoní (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hârjonésc, imperf. 3 sg. se hârjoneá; conj. prez. 3 să se hârjoneáscă
hârjoniți
HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni. DOOM
!hârjoní (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hârjonésc, imperf. 3 sg. se hârjoneá; conj. prez. 3 să se hârjoneáscă
hârjâi
HÂRȘIÍ vb. IV v. hârșâi. DOOM
hârșâí (a ~) vb., ind. prez. 3 hấrșâie; imperf. 3 sg. hârșâiá; conj. prez. 3 să hấrșâie
hârjâire
HÂRJÂÍ, hấrjâi, vb. IV. V. hârșâi.
hârjâit
HÂRȘIÍT s. n. v. hârșâit. DOOM
hârșâít s. n.
hârjâitură
HÂRȘCÂITÚRĂ s. f. v. hârșâitură. DOOM
hârșâitúră (-șâ-i-) s. f., g.-d. art. hârșâitúrii; pl. hârșâitúri
hârleț
HÂRLÉȚ, hârlețe, s. n. (Reg.) Cazma. ♦ Lopată. – Din sl. gylĭcĭ. DOOM
hârléț s. n., pl. hârléțe
hârlețe
HÂRLÉȚ, hârlețe, s. n. (Reg.) Cazma. ♦ Lopată. – Din sl. gylĭcĭ. DOOM
hârléț s. n., pl. hârléțe
hârlețele
HÂRLÉȚ, hârlețe, s. n. (Reg.) Cazma. ♦ Lopată. – Din sl. gylĭcĭ. DOOM
hârléț s. n., pl. hârléțe
hârlețelor
HÂRLÉȚ, hârlețe, s. n. (Reg.) Cazma. ♦ Lopată. – Din sl. gylĭcĭ. DOOM
hârléț s. n., pl. hârléțe
hârlețul
HÂRLÉȚ, hârlețe, s. n. (Reg.) Cazma. ♦ Lopată. – Din sl. gylĭcĭ. DOOM
hârléț s. n., pl. hârléțe
hârlețului
HÂRLÉȚ, hârlețe, s. n. (Reg.) Cazma. ♦ Lopată. – Din sl. gylĭcĭ. DOOM
hârléț s. n., pl. hârléțe
hârlostea
HÂRLOSTEÁ, hârlostele, s. f. Plan înclinat de scânduri acoperit cu o țesătură de lână scămoșată, care servește la reținerea firișoarelor de aur din nisipurile aurifere spălate cu apă. – Et. nec. DOOM
hârlosteá s. f., art. hârlosteáua, g.-d. art. hârlostélei; pl. hârlostéle, art. hârlostélele
hârlosteaua
HÂRLOSTEÁ, hârlostele, s. f. Plan înclinat de scânduri acoperit cu o țesătură de lână scămoșată, care servește la reținerea firișoarelor de aur din nisipurile aurifere spălate cu apă. – Et. nec. DOOM
hârlosteá s. f., art. hârlosteáua, g.-d. art. hârlostélei; pl. hârlostéle, art. hârlostélele
hârlostele
HÂRLOSTEÁ, hârlostele, s. f. Plan înclinat de scânduri acoperit cu o țesătură de lână scămoșată, care servește la reținerea firișoarelor de aur din nisipurile aurifere spălate cu apă. – Et. nec. DOOM
hârlosteá s. f., art. hârlosteáua, g.-d. art. hârlostélei; pl. hârlostéle, art. hârlostélele
hârlostelei
HÂRLOSTEÁ, hârlostele, s. f. Plan înclinat de scânduri acoperit cu o țesătură de lână scămoșată, care servește la reținerea firișoarelor de aur din nisipurile aurifere spălate cu apă. – Et. nec. DOOM
hârlosteá s. f., art. hârlosteáua, g.-d. art. hârlostélei; pl. hârlostéle, art. hârlostélele
hârlostelele
HÂRLOSTEÁ, hârlostele, s. f. Plan înclinat de scânduri acoperit cu o țesătură de lână scămoșată, care servește la reținerea firișoarelor de aur din nisipurile aurifere spălate cu apă. – Et. nec. DOOM
hârlosteá s. f., art. hârlosteáua, g.-d. art. hârlostélei; pl. hârlostéle, art. hârlostélele
hârlostelelor
HÂRLOSTEÁ, hârlostele, s. f. Plan înclinat de scânduri acoperit cu o țesătură de lână scămoșată, care servește la reținerea firișoarelor de aur din nisipurile aurifere spălate cu apă. – Et. nec. DOOM
hârlosteá s. f., art. hârlosteáua, g.-d. art. hârlostélei; pl. hârlostéle, art. hârlostélele
hârlăuan
HÂRLĂUÁN, -Ă, hârlăuani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din orașul Hârlău. 2. Adj. Care aparține orașului Hârlău sau hârlăuanilor (1), referitor la orașul Hârlău ori la hârlăuani. – Hârlău (n. pr.) + suf. -an. DOOM
hârlăuán adj. m., s. m., pl. hârlăuáni; adj. f. hârlăuánă, pl. hârlăuáne
hârlăuan
HÂRLĂUÁN, -Ă, hârlăuani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din orașul Hârlău. 2. Adj. Care aparține orașului Hârlău sau hârlăuanilor (1), referitor la orașul Hârlău ori la hârlăuani. – Hârlău (n. pr.) + suf. -an. DOOM
hârlăuán adj. m., s. m., pl. hârlăuáni; adj. f. hârlăuánă, pl. hârlăuáne
hârlăuancă
HÂRLĂUÁNCĂ, hârlăuance, s. f. Femeie originară sau locuitoare din orașul Hârlău. – Hârlăuan + suf. -că. DOOM
hârlăuáncă s. f., g.-d. art. hârlăuáncei; pl. hârlăuánce
hârsea
HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec. DOOM
!hârsí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârséște, imperf. 3 sg. se hârseá; conj. prez. 3 să se hârseáscă
hârseai
HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec. DOOM
!hârsí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârséște, imperf. 3 sg. se hârseá; conj. prez. 3 să se hârseáscă
hârseam
HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec. DOOM
!hârsí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârséște, imperf. 3 sg. se hârseá; conj. prez. 3 să se hârseáscă
hârsească
HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec. DOOM
!hârsí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârséște, imperf. 3 sg. se hârseá; conj. prez. 3 să se hârseáscă
hârseau
HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec. DOOM
!hârsí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârséște, imperf. 3 sg. se hârseá; conj. prez. 3 să se hârseáscă
hârseați
HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec. DOOM
!hârsí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârséște, imperf. 3 sg. se hârseá; conj. prez. 3 să se hârseáscă
hârsesc
HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec. DOOM
!hârsí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârséște, imperf. 3 sg. se hârseá; conj. prez. 3 să se hârseáscă
hârsește
HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec. DOOM
!hârsí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârséște, imperf. 3 sg. se hârseá; conj. prez. 3 să se hârseáscă
hârsești
HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec. DOOM
!hârsí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârséște, imperf. 3 sg. se hârseá; conj. prez. 3 să se hârseáscă
hârsi
HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec. DOOM
!hârsí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârséște, imperf. 3 sg. se hârseá; conj. prez. 3 să se hârseáscă
hârsii
HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec. DOOM
!hârsí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârséște, imperf. 3 sg. se hârseá; conj. prez. 3 să se hârseáscă
hârsim
HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec. DOOM
!hârsí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârséște, imperf. 3 sg. se hârseá; conj. prez. 3 să se hârseáscă
hârsind
HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec. DOOM
!hârsí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârséște, imperf. 3 sg. se hârseá; conj. prez. 3 să se hârseáscă
hârsire
HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec. DOOM
!hârsí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârséște, imperf. 3 sg. se hârseá; conj. prez. 3 să se hârseáscă
hârsire
HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec.
hârsiră
HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec. DOOM
!hârsí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârséște, imperf. 3 sg. se hârseá; conj. prez. 3 să se hârseáscă
hârsirăm
HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec. DOOM
!hârsí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârséște, imperf. 3 sg. se hârseá; conj. prez. 3 să se hârseáscă
hârsirăți
HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec. DOOM
!hârsí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârséște, imperf. 3 sg. se hârseá; conj. prez. 3 să se hârseáscă
hârsise
HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec. DOOM
!hârsí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârséște, imperf. 3 sg. se hârseá; conj. prez. 3 să se hârseáscă
hârsisem
HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec. DOOM
!hârsí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârséște, imperf. 3 sg. se hârseá; conj. prez. 3 să se hârseáscă
hârsiseră
HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec. DOOM
!hârsí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârséște, imperf. 3 sg. se hârseá; conj. prez. 3 să se hârseáscă
hârsiserăm
HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec. DOOM
!hârsí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârséște, imperf. 3 sg. se hârseá; conj. prez. 3 să se hârseáscă
hârsiserăți
HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec. DOOM
!hârsí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârséște, imperf. 3 sg. se hârseá; conj. prez. 3 să se hârseáscă
hârsiseși
HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec. DOOM
!hârsí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârséște, imperf. 3 sg. se hârseá; conj. prez. 3 să se hârseáscă
hârsiseți
HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec. DOOM
!hârsí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârséște, imperf. 3 sg. se hârseá; conj. prez. 3 să se hârseáscă
hârsit
HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec. DOOM
!hârsí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârséște, imperf. 3 sg. se hârseá; conj. prez. 3 să se hârseáscă
hârsiși
HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec. DOOM
!hârsí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârséște, imperf. 3 sg. se hârseá; conj. prez. 3 să se hârseáscă
hârsiți
HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec. DOOM
!hârsí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârséște, imperf. 3 sg. se hârseá; conj. prez. 3 să se hârseáscă
hârtaie
HÂRTẮU, hârtaie, s. n. (Reg.) Bucată lungă de pământ. – Hart[an] + suf. -ău. DOOM
hârtắu (reg.) s. n., art. hârtắul; pl. hârtáie
hârtaiele
HÂRTẮU, hârtaie, s. n. (Reg.) Bucată lungă de pământ. – Hart[an] + suf. -ău. DOOM
hârtắu (reg.) s. n., art. hârtắul; pl. hârtáie
hârtaielor
HÂRTẮU, hârtaie, s. n. (Reg.) Bucată lungă de pământ. – Hart[an] + suf. -ău. DOOM
hârtắu (reg.) s. n., art. hârtắul; pl. hârtáie
hârtia
HÂRTÍE, hârtii, s. f. 1. Produs industrial special pentru scris, tipărit, desenat, împachetat etc., fabricat din celuloză, cu sau fără adaos de fibre sau de materiale de umplutură, în formă de foi subțiri și întinse. ◊ Expr. A pune (sau a așterne) ceva pe hârtie = a scrie, a redacta ceva. 2. Foaie de hârtie (1) (scrisă sau tipărită). 3. Act, document, scrisoare etc. cu caracter oficial. 4. Ban de hârtie (1), bancnotă. Cinci hârtii de câte o sută. ◊ Hârtie de valoare = înscris care atestă participarea la formarea unui capital sau la acordarea unui împrumut și care dă proprietarului sau posesorului său dreptul de a primi dividende sau de a încasa dobândă. Hârtie-monedă = bani de hârtie. 5. (Sport) Categorie de greutate în box, la juniori, între 45 și 48 kg. – Din sl. chartija. DOOM
hârtíe carbón s. f. + s. n.
hârtie
HÂRTÍE, hârtii, s. f. 1. Produs industrial special pentru scris, tipărit, desenat, împachetat etc., fabricat din celuloză, cu sau fără adaos de fibre sau de materiale de umplutură, în formă de foi subțiri și întinse. ◊ Expr. A pune (sau a așterne) ceva pe hârtie = a scrie, a redacta ceva. 2. Foaie de hârtie (1) (scrisă sau tipărită). 3. Act, document, scrisoare etc. cu caracter oficial. 4. Ban de hârtie (1), bancnotă. Cinci hârtii de câte o sută. ◊ Hârtie de valoare = înscris care atestă participarea la formarea unui capital sau la acordarea unui împrumut și care dă proprietarului sau posesorului său dreptul de a primi dividende sau de a încasa dobândă. Hârtie-monedă = bani de hârtie. 5. (Sport) Categorie de greutate în box, la juniori, între 45 și 48 kg. – Din sl. chartija. DOOM
hârtíe carbón s. f. + s. n.
hârtiei
HÂRTÍE, hârtii, s. f. 1. Produs industrial special pentru scris, tipărit, desenat, împachetat etc., fabricat din celuloză, cu sau fără adaos de fibre sau de materiale de umplutură, în formă de foi subțiri și întinse. ◊ Expr. A pune (sau a așterne) ceva pe hârtie = a scrie, a redacta ceva. 2. Foaie de hârtie (1) (scrisă sau tipărită). 3. Act, document, scrisoare etc. cu caracter oficial. 4. Ban de hârtie (1), bancnotă. Cinci hârtii de câte o sută. ◊ Hârtie de valoare = înscris care atestă participarea la formarea unui capital sau la acordarea unui împrumut și care dă proprietarului sau posesorului său dreptul de a primi dividende sau de a încasa dobândă. Hârtie-monedă = bani de hârtie. 5. (Sport) Categorie de greutate în box, la juniori, între 45 și 48 kg. – Din sl. chartija. DOOM
hârtíe carbón s. f. + s. n.
hârtii
HÂRTÍE, hârtii, s. f. 1. Produs industrial special pentru scris, tipărit, desenat, împachetat etc., fabricat din celuloză, cu sau fără adaos de fibre sau de materiale de umplutură, în formă de foi subțiri și întinse. ◊ Expr. A pune (sau a așterne) ceva pe hârtie = a scrie, a redacta ceva. 2. Foaie de hârtie (1) (scrisă sau tipărită). 3. Act, document, scrisoare etc. cu caracter oficial. 4. Ban de hârtie (1), bancnotă. Cinci hârtii de câte o sută. ◊ Hârtie de valoare = înscris care atestă participarea la formarea unui capital sau la acordarea unui împrumut și care dă proprietarului sau posesorului său dreptul de a primi dividende sau de a încasa dobândă. Hârtie-monedă = bani de hârtie. 5. (Sport) Categorie de greutate în box, la juniori, între 45 și 48 kg. – Din sl. chartija. DOOM
hârtíe carbón s. f. + s. n.
hârtiile
HÂRTÍE, hârtii, s. f. 1. Produs industrial special pentru scris, tipărit, desenat, împachetat etc., fabricat din celuloză, cu sau fără adaos de fibre sau de materiale de umplutură, în formă de foi subțiri și întinse. ◊ Expr. A pune (sau a așterne) ceva pe hârtie = a scrie, a redacta ceva. 2. Foaie de hârtie (1) (scrisă sau tipărită). 3. Act, document, scrisoare etc. cu caracter oficial. 4. Ban de hârtie (1), bancnotă. Cinci hârtii de câte o sută. ◊ Hârtie de valoare = înscris care atestă participarea la formarea unui capital sau la acordarea unui împrumut și care dă proprietarului sau posesorului său dreptul de a primi dividende sau de a încasa dobândă. Hârtie-monedă = bani de hârtie. 5. (Sport) Categorie de greutate în box, la juniori, între 45 și 48 kg. – Din sl. chartija. DOOM
hârtíe carbón s. f. + s. n.
hârtiilor
HÂRTÍE, hârtii, s. f. 1. Produs industrial special pentru scris, tipărit, desenat, împachetat etc., fabricat din celuloză, cu sau fără adaos de fibre sau de materiale de umplutură, în formă de foi subțiri și întinse. ◊ Expr. A pune (sau a așterne) ceva pe hârtie = a scrie, a redacta ceva. 2. Foaie de hârtie (1) (scrisă sau tipărită). 3. Act, document, scrisoare etc. cu caracter oficial. 4. Ban de hârtie (1), bancnotă. Cinci hârtii de câte o sută. ◊ Hârtie de valoare = înscris care atestă participarea la formarea unui capital sau la acordarea unui împrumut și care dă proprietarului sau posesorului său dreptul de a primi dividende sau de a încasa dobândă. Hârtie-monedă = bani de hârtie. 5. (Sport) Categorie de greutate în box, la juniori, între 45 și 48 kg. – Din sl. chartija. DOOM
hârtíe carbón s. f. + s. n.
hârtioara
HÂRTIOÁRĂ, hârtioare, s. f. Diminutiv al lui hârtie (2); hârtiuță. [Pr.: -ti-oa-] – Hârtie + suf. -oară. DOOM
hârtioáră (-ti-oa-) s. f., g.-d. art. hârtioárei; pl. hârtioáre
hârtioare
HÂRTIOÁRĂ, hârtioare, s. f. Diminutiv al lui hârtie (2); hârtiuță. [Pr.: -ti-oa-] – Hârtie + suf. -oară. DOOM
hârtioáră (-ti-oa-) s. f., g.-d. art. hârtioárei; pl. hârtioáre
hârtioarei
HÂRTIOÁRĂ, hârtioare, s. f. Diminutiv al lui hârtie (2); hârtiuță. [Pr.: -ti-oa-] – Hârtie + suf. -oară. DOOM
hârtioáră (-ti-oa-) s. f., g.-d. art. hârtioárei; pl. hârtioáre
hârtioarele
HÂRTIOÁRĂ, hârtioare, s. f. Diminutiv al lui hârtie (2); hârtiuță. [Pr.: -ti-oa-] – Hârtie + suf. -oară. DOOM
hârtioáră (-ti-oa-) s. f., g.-d. art. hârtioárei; pl. hârtioáre
hârtioarelor
HÂRTIOÁRĂ, hârtioare, s. f. Diminutiv al lui hârtie (2); hârtiuță. [Pr.: -ti-oa-] – Hârtie + suf. -oară. DOOM
hârtioáră (-ti-oa-) s. f., g.-d. art. hârtioárei; pl. hârtioáre
hârtiuța
HÂRTIÚȚĂ, hârtiuțe, s. f. Hârtioară. [Pr.: -ti-u-] – Hârtie + suf. -uță. DOOM
hârtiúță (-ti-u-) s. f., g.-d. art. hârtiúței; pl. hârtiúțe
hârtiuțe
HÂRTIÚȚĂ, hârtiuțe, s. f. Hârtioară. [Pr.: -ti-u-] – Hârtie + suf. -uță. DOOM
hârtiúță (-ti-u-) s. f., g.-d. art. hârtiúței; pl. hârtiúțe
hârtiuței
HÂRTIÚȚĂ, hârtiuțe, s. f. Hârtioară. [Pr.: -ti-u-] – Hârtie + suf. -uță. DOOM
hârtiúță (-ti-u-) s. f., g.-d. art. hârtiúței; pl. hârtiúțe
hârtiuțele
HÂRTIÚȚĂ, hârtiuțe, s. f. Hârtioară. [Pr.: -ti-u-] – Hârtie + suf. -uță. DOOM
hârtiúță (-ti-u-) s. f., g.-d. art. hârtiúței; pl. hârtiúțe
hârtiuțelor
HÂRTIÚȚĂ, hârtiuțe, s. f. Hârtioară. [Pr.: -ti-u-] – Hârtie + suf. -uță. DOOM
hârtiúță (-ti-u-) s. f., g.-d. art. hârtiúței; pl. hârtiúțe
hârtoape
HÂRTÓP, hârtoape, s. n. 1. Adâncitură, groapă pe un drum. 2. Scobitură lungă și adâncă, de forma unei râpe prăpăstioase, formată de apă. [Pl. și: hârtopuri. – Var.: (pop.) vârtóp s. n.] – Din sl. vrŭtŭpŭ. DOOM
hârtóp s. n., pl. hârtoápe
hârtoapele
HÂRTÓP, hârtoape, s. n. 1. Adâncitură, groapă pe un drum. 2. Scobitură lungă și adâncă, de forma unei râpe prăpăstioase, formată de apă. [Pl. și: hârtopuri. – Var.: (pop.) vârtóp s. n.] – Din sl. vrŭtŭpŭ. DOOM
hârtóp s. n., pl. hârtoápe
hârtoapelor
HÂRTÓP, hârtoape, s. n. 1. Adâncitură, groapă pe un drum. 2. Scobitură lungă și adâncă, de forma unei râpe prăpăstioase, formată de apă. [Pl. și: hârtopuri. – Var.: (pop.) vârtóp s. n.] – Din sl. vrŭtŭpŭ. DOOM
hârtóp s. n., pl. hârtoápe
hârtop
HÂRTÓP, hârtoape, s. n. 1. Adâncitură, groapă pe un drum. 2. Scobitură lungă și adâncă, de forma unei râpe prăpăstioase, formată de apă. [Pl. și: hârtopuri. – Var.: (pop.) vârtóp s. n.] – Din sl. vrŭtŭpŭ. DOOM
hârtóp s. n., pl. hârtoápe
hârtop
HÂRTÓP, hârtoape, s. n. 1. Adâncitură, groapă pe un drum. 2. Scobitură lungă și adâncă, de forma unei râpe prăpăstioase, formată de apă. [Pl. și: hârtopuri. – Var.: (pop.) vârtóp s. n.] – Din sl. vrŭtŭpŭ.
hârtopul
HÂRTÓP, hârtoape, s. n. 1. Adâncitură, groapă pe un drum. 2. Scobitură lungă și adâncă, de forma unei râpe prăpăstioase, formată de apă. [Pl. și: hârtopuri. – Var.: (pop.) vârtóp s. n.] – Din sl. vrŭtŭpŭ. DOOM
hârtóp s. n., pl. hârtoápe
hârtopului
HÂRTÓP, hârtoape, s. n. 1. Adâncitură, groapă pe un drum. 2. Scobitură lungă și adâncă, de forma unei râpe prăpăstioase, formată de apă. [Pl. și: hârtopuri. – Var.: (pop.) vârtóp s. n.] – Din sl. vrŭtŭpŭ. DOOM
hârtóp s. n., pl. hârtoápe
hârtău
HÂRTẮU, hârtaie, s. n. (Reg.) Bucată lungă de pământ. – Hart[an] + suf. -ău. DOOM
hârtắu (reg.) s. n., art. hârtắul; pl. hârtáie
hârtăul
HÂRTẮU, hârtaie, s. n. (Reg.) Bucată lungă de pământ. – Hart[an] + suf. -ău. DOOM
hârtắu (reg.) s. n., art. hârtắul; pl. hârtáie
hârtăului
HÂRTẮU, hârtaie, s. n. (Reg.) Bucată lungă de pământ. – Hart[an] + suf. -ău. DOOM
hârtắu (reg.) s. n., art. hârtắul; pl. hârtáie
hârzoabe
HÂRZÓB, hârzoabe, s. n. (Reg.) 1. Funie groasă folosită la coborârea sau la ridicarea greutăților din adâncime. ◊ Expr. (Ir.) (A se crede) coborât cu hârzobul din cer = (a se crede) mult superior celor din jur, a (fi) mândru, îngâmfat. A cădea cu hârzobul din cer = a veni, a pica pe neașteptate; a se realiza de la sine. 2. Ladă care în trecut servea drept scenă și în spatele căreia păpușarul mânuia păpușile; lada păpușilor. 3. Coșuleț din ramuri de brad, în care se păstrează peștii prinși în apele de munte. – Din bg. vărzop „legătură”. DOOM
hârzób (reg.) s. n., pl. hârzoábe
hârzoabele
HÂRZÓB, hârzoabe, s. n. (Reg.) 1. Funie groasă folosită la coborârea sau la ridicarea greutăților din adâncime. ◊ Expr. (Ir.) (A se crede) coborât cu hârzobul din cer = (a se crede) mult superior celor din jur, a (fi) mândru, îngâmfat. A cădea cu hârzobul din cer = a veni, a pica pe neașteptate; a se realiza de la sine. 2. Ladă care în trecut servea drept scenă și în spatele căreia păpușarul mânuia păpușile; lada păpușilor. 3. Coșuleț din ramuri de brad, în care se păstrează peștii prinși în apele de munte. – Din bg. vărzop „legătură”. DOOM
hârzób (reg.) s. n., pl. hârzoábe
hârzoabelor
HÂRZÓB, hârzoabe, s. n. (Reg.) 1. Funie groasă folosită la coborârea sau la ridicarea greutăților din adâncime. ◊ Expr. (Ir.) (A se crede) coborât cu hârzobul din cer = (a se crede) mult superior celor din jur, a (fi) mândru, îngâmfat. A cădea cu hârzobul din cer = a veni, a pica pe neașteptate; a se realiza de la sine. 2. Ladă care în trecut servea drept scenă și în spatele căreia păpușarul mânuia păpușile; lada păpușilor. 3. Coșuleț din ramuri de brad, în care se păstrează peștii prinși în apele de munte. – Din bg. vărzop „legătură”. DOOM
hârzób (reg.) s. n., pl. hârzoábe
hârzob
HÂRZÓB, hârzoabe, s. n. (Reg.) 1. Funie groasă folosită la coborârea sau la ridicarea greutăților din adâncime. ◊ Expr. (Ir.) (A se crede) coborât cu hârzobul din cer = (a se crede) mult superior celor din jur, a (fi) mândru, îngâmfat. A cădea cu hârzobul din cer = a veni, a pica pe neașteptate; a se realiza de la sine. 2. Ladă care în trecut servea drept scenă și în spatele căreia păpușarul mânuia păpușile; lada păpușilor. 3. Coșuleț din ramuri de brad, în care se păstrează peștii prinși în apele de munte. – Din bg. vărzop „legătură”. DOOM
hârzób (reg.) s. n., pl. hârzoábe
hârzobul
HÂRZÓB, hârzoabe, s. n. (Reg.) 1. Funie groasă folosită la coborârea sau la ridicarea greutăților din adâncime. ◊ Expr. (Ir.) (A se crede) coborât cu hârzobul din cer = (a se crede) mult superior celor din jur, a (fi) mândru, îngâmfat. A cădea cu hârzobul din cer = a veni, a pica pe neașteptate; a se realiza de la sine. 2. Ladă care în trecut servea drept scenă și în spatele căreia păpușarul mânuia păpușile; lada păpușilor. 3. Coșuleț din ramuri de brad, în care se păstrează peștii prinși în apele de munte. – Din bg. vărzop „legătură”. DOOM
hârzób (reg.) s. n., pl. hârzoábe
hârzobului
HÂRZÓB, hârzoabe, s. n. (Reg.) 1. Funie groasă folosită la coborârea sau la ridicarea greutăților din adâncime. ◊ Expr. (Ir.) (A se crede) coborât cu hârzobul din cer = (a se crede) mult superior celor din jur, a (fi) mândru, îngâmfat. A cădea cu hârzobul din cer = a veni, a pica pe neașteptate; a se realiza de la sine. 2. Ladă care în trecut servea drept scenă și în spatele căreia păpușarul mânuia păpușile; lada păpușilor. 3. Coșuleț din ramuri de brad, în care se păstrează peștii prinși în apele de munte. – Din bg. vărzop „legătură”. DOOM
hârzób (reg.) s. n., pl. hârzoábe
hârâi
HÂRÂÍ, hấrâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. Intranz. (Despre câini; la pers. 3) A mârâi. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ♦ Tranz. (Fam.) A întărâta, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + suf. -âi. DOOM
hârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 hấrâie, imperf. 3 sg. hârâiá; conj. prez. 3 să hấrâie
hârâia
HÂRÂÍ, hấrâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. Intranz. (Despre câini; la pers. 3) A mârâi. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ♦ Tranz. (Fam.) A întărâta, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + suf. -âi. DOOM
hârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 hấrâie, imperf. 3 sg. hârâiá; conj. prez. 3 să hấrâie
hârâiai
HÂRÂÍ, hấrâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. Intranz. (Despre câini; la pers. 3) A mârâi. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ♦ Tranz. (Fam.) A întărâta, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + suf. -âi. DOOM
hârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 hấrâie, imperf. 3 sg. hârâiá; conj. prez. 3 să hấrâie
hârâiala
HÂRÂIÁLĂ, hărâieli, s. f. Zgomot răgușit produs de o respirație grea; hârcâială, hârcâit, hârâitură; tuse (din piept). [Pr.: -râ-ia-] – Hârâi + suf. -eală. DOOM
hârâiálă s. f., g.-d. art. hârâiélii; pl. hârâiéli
hârâiam
HÂRÂÍ, hấrâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. Intranz. (Despre câini; la pers. 3) A mârâi. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ♦ Tranz. (Fam.) A întărâta, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + suf. -âi. DOOM
hârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 hấrâie, imperf. 3 sg. hârâiá; conj. prez. 3 să hấrâie
hârâiau
HÂRÂÍ, hấrâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. Intranz. (Despre câini; la pers. 3) A mârâi. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ♦ Tranz. (Fam.) A întărâta, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + suf. -âi. DOOM
hârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 hấrâie, imperf. 3 sg. hârâiá; conj. prez. 3 să hấrâie
hârâiați
HÂRÂÍ, hấrâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. Intranz. (Despre câini; la pers. 3) A mârâi. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ♦ Tranz. (Fam.) A întărâta, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + suf. -âi. DOOM
hârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 hấrâie, imperf. 3 sg. hârâiá; conj. prez. 3 să hấrâie
hârâie
HÂRÂÍ, hấrâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. Intranz. (Despre câini; la pers. 3) A mârâi. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ♦ Tranz. (Fam.) A întărâta, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + suf. -âi. DOOM
hârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 hấrâie, imperf. 3 sg. hârâiá; conj. prez. 3 să hấrâie
hârâieli
HÂRÂIÁLĂ, hărâieli, s. f. Zgomot răgușit produs de o respirație grea; hârcâială, hârcâit, hârâitură; tuse (din piept). [Pr.: -râ-ia-] – Hârâi + suf. -eală. DOOM
hârâiálă s. f., g.-d. art. hârâiélii; pl. hârâiéli
hârâielii
HÂRÂIÁLĂ, hărâieli, s. f. Zgomot răgușit produs de o respirație grea; hârcâială, hârcâit, hârâitură; tuse (din piept). [Pr.: -râ-ia-] – Hârâi + suf. -eală. DOOM
hârâiálă s. f., g.-d. art. hârâiélii; pl. hârâiéli
hârâielile
HÂRÂIÁLĂ, hărâieli, s. f. Zgomot răgușit produs de o respirație grea; hârcâială, hârcâit, hârâitură; tuse (din piept). [Pr.: -râ-ia-] – Hârâi + suf. -eală. DOOM
hârâiálă s. f., g.-d. art. hârâiélii; pl. hârâiéli
hârâielilor
HÂRÂIÁLĂ, hărâieli, s. f. Zgomot răgușit produs de o respirație grea; hârcâială, hârcâit, hârâitură; tuse (din piept). [Pr.: -râ-ia-] – Hârâi + suf. -eală. DOOM
hârâiálă s. f., g.-d. art. hârâiélii; pl. hârâiéli
hârâii
HÂRÂÍ, hấrâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. Intranz. (Despre câini; la pers. 3) A mârâi. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ♦ Tranz. (Fam.) A întărâta, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + suf. -âi. DOOM
hârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 hấrâie, imperf. 3 sg. hârâiá; conj. prez. 3 să hấrâie
hârâim
HÂRÂÍ, hấrâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. Intranz. (Despre câini; la pers. 3) A mârâi. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ♦ Tranz. (Fam.) A întărâta, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + suf. -âi. DOOM
hârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 hấrâie, imperf. 3 sg. hârâiá; conj. prez. 3 să hấrâie
hârâind
HÂRÂÍ, hấrâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. Intranz. (Despre câini; la pers. 3) A mârâi. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ♦ Tranz. (Fam.) A întărâta, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + suf. -âi. DOOM
hârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 hấrâie, imperf. 3 sg. hârâiá; conj. prez. 3 să hấrâie
hârâire
HÂRÂÍ, hấrâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. Intranz. (Despre câini; la pers. 3) A mârâi. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ♦ Tranz. (Fam.) A întărâta, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + suf. -âi. DOOM
hârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 hấrâie, imperf. 3 sg. hârâiá; conj. prez. 3 să hấrâie
hârâire
HÂRÂÍ, hấrâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. Intranz. (Despre câini; la pers. 3) A mârâi. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ♦ Tranz. (Fam.) A întărâta, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + suf. -âi.
hârâiră
HÂRÂÍ, hấrâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. Intranz. (Despre câini; la pers. 3) A mârâi. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ♦ Tranz. (Fam.) A întărâta, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + suf. -âi. DOOM
hârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 hấrâie, imperf. 3 sg. hârâiá; conj. prez. 3 să hấrâie
hârâirăm
HÂRÂÍ, hấrâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. Intranz. (Despre câini; la pers. 3) A mârâi. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ♦ Tranz. (Fam.) A întărâta, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + suf. -âi. DOOM
hârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 hấrâie, imperf. 3 sg. hârâiá; conj. prez. 3 să hấrâie
hârâirăți
HÂRÂÍ, hấrâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. Intranz. (Despre câini; la pers. 3) A mârâi. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ♦ Tranz. (Fam.) A întărâta, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + suf. -âi. DOOM
hârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 hấrâie, imperf. 3 sg. hârâiá; conj. prez. 3 să hấrâie
hârâise
HÂRÂÍ, hấrâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. Intranz. (Despre câini; la pers. 3) A mârâi. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ♦ Tranz. (Fam.) A întărâta, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + suf. -âi. DOOM
hârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 hấrâie, imperf. 3 sg. hârâiá; conj. prez. 3 să hấrâie
hârâisem
HÂRÂÍ, hấrâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. Intranz. (Despre câini; la pers. 3) A mârâi. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ♦ Tranz. (Fam.) A întărâta, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + suf. -âi. DOOM
hârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 hấrâie, imperf. 3 sg. hârâiá; conj. prez. 3 să hấrâie
hârâiseră
HÂRÂÍ, hấrâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. Intranz. (Despre câini; la pers. 3) A mârâi. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ♦ Tranz. (Fam.) A întărâta, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + suf. -âi. DOOM
hârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 hấrâie, imperf. 3 sg. hârâiá; conj. prez. 3 să hấrâie
hârâiserăm
HÂRÂÍ, hấrâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. Intranz. (Despre câini; la pers. 3) A mârâi. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ♦ Tranz. (Fam.) A întărâta, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + suf. -âi. DOOM
hârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 hấrâie, imperf. 3 sg. hârâiá; conj. prez. 3 să hấrâie
hârâiserăți
HÂRÂÍ, hấrâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. Intranz. (Despre câini; la pers. 3) A mârâi. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ♦ Tranz. (Fam.) A întărâta, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + suf. -âi. DOOM
hârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 hấrâie, imperf. 3 sg. hârâiá; conj. prez. 3 să hấrâie
hârâiseși
HÂRÂÍ, hấrâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. Intranz. (Despre câini; la pers. 3) A mârâi. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ♦ Tranz. (Fam.) A întărâta, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + suf. -âi. DOOM
hârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 hấrâie, imperf. 3 sg. hârâiá; conj. prez. 3 să hấrâie
hârâiseți
HÂRÂÍ, hấrâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. Intranz. (Despre câini; la pers. 3) A mârâi. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ♦ Tranz. (Fam.) A întărâta, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + suf. -âi. DOOM
hârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 hấrâie, imperf. 3 sg. hârâiá; conj. prez. 3 să hấrâie
hârâit
HÂRÂÍ, hấrâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. Intranz. (Despre câini; la pers. 3) A mârâi. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ♦ Tranz. (Fam.) A întărâta, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + suf. -âi. DOOM
hârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 hấrâie, imperf. 3 sg. hârâiá; conj. prez. 3 să hấrâie
hârâit
HÂRÂÍT2, -Ă, hârâiți, -te, adj. 1. (Despre glas, vorbire, sunete) Care hârâie; hârâitor. 2. (Despre mecanisme, obiecte etc.) Stricat, hodorogit, uzat. – V. hârâi. DOOM
hârâít s. n., pl. hârâíturi
hârâit
HÂRÂÍT1, hârâituri, s. n. Zgomot produs de frecarea unui obiect de altul, de un mecanism stricat, de organele respiratorii bolnave etc. – V. hârâi.
hârâita
HÂRÂÍT2, -Ă, hârâiți, -te, adj. 1. (Despre glas, vorbire, sunete) Care hârâie; hârâitor. 2. (Despre mecanisme, obiecte etc.) Stricat, hodorogit, uzat. – V. hârâi. DOOM
hârâít s. n., pl. hârâíturi
hârâite
HÂRÂÍT2, -Ă, hârâiți, -te, adj. 1. (Despre glas, vorbire, sunete) Care hârâie; hârâitor. 2. (Despre mecanisme, obiecte etc.) Stricat, hodorogit, uzat. – V. hârâi. DOOM
hârâít s. n., pl. hârâíturi
hârâitei
HÂRÂÍT2, -Ă, hârâiți, -te, adj. 1. (Despre glas, vorbire, sunete) Care hârâie; hârâitor. 2. (Despre mecanisme, obiecte etc.) Stricat, hodorogit, uzat. – V. hârâi. DOOM
hârâít s. n., pl. hârâíturi
hârâitele
HÂRÂÍT2, -Ă, hârâiți, -te, adj. 1. (Despre glas, vorbire, sunete) Care hârâie; hârâitor. 2. (Despre mecanisme, obiecte etc.) Stricat, hodorogit, uzat. – V. hârâi. DOOM
hârâít s. n., pl. hârâíturi
hârâitelor
HÂRÂÍT2, -Ă, hârâiți, -te, adj. 1. (Despre glas, vorbire, sunete) Care hârâie; hârâitor. 2. (Despre mecanisme, obiecte etc.) Stricat, hodorogit, uzat. – V. hârâi. DOOM
hârâít s. n., pl. hârâíturi
hârâitoare
HÂRÂITÓR, -OÁRE, hârâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas, vorbire, sunet) Care hârâie; hârâit2. 2. S. f. Jucărie cu care se produce (prin rotirea unui dispozitiv) un zgomot specific, dogit. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tor. DOOM
hârâitoáre (-râ-i-) s. f., g.-d. art. hârâitórii; pl. hârâitóri
hârâitoare
HÂRÂITÓR, -OÁRE, hârâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas, vorbire, sunet) Care hârâie; hârâit2. 2. S. f. Jucărie cu care se produce (prin rotirea unui dispozitiv) un zgomot specific, dogit. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tor. DOOM
hârâitór (-râ-i-) adj. m., pl. hârâitóri; f. sg. și pl. hârâitoáre
hârâitoarea
HÂRÂITÓR, -OÁRE, hârâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas, vorbire, sunet) Care hârâie; hârâit2. 2. S. f. Jucărie cu care se produce (prin rotirea unui dispozitiv) un zgomot specific, dogit. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tor. DOOM
hârâitoáre (-râ-i-) s. f., g.-d. art. hârâitórii; pl. hârâitóri
hârâitoarea
HÂRÂITÓR, -OÁRE, hârâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas, vorbire, sunet) Care hârâie; hârâit2. 2. S. f. Jucărie cu care se produce (prin rotirea unui dispozitiv) un zgomot specific, dogit. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tor. DOOM
hârâitór (-râ-i-) adj. m., pl. hârâitóri; f. sg. și pl. hârâitoáre
hârâitoarei
HÂRÂITÓR, -OÁRE, hârâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas, vorbire, sunet) Care hârâie; hârâit2. 2. S. f. Jucărie cu care se produce (prin rotirea unui dispozitiv) un zgomot specific, dogit. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tor. DOOM
hârâitór (-râ-i-) adj. m., pl. hârâitóri; f. sg. și pl. hârâitoáre
hârâitoarele
HÂRÂITÓR, -OÁRE, hârâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas, vorbire, sunet) Care hârâie; hârâit2. 2. S. f. Jucărie cu care se produce (prin rotirea unui dispozitiv) un zgomot specific, dogit. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tor. DOOM
hârâitór (-râ-i-) adj. m., pl. hârâitóri; f. sg. și pl. hârâitoáre
hârâitoarelor
HÂRÂITÓR, -OÁRE, hârâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas, vorbire, sunet) Care hârâie; hârâit2. 2. S. f. Jucărie cu care se produce (prin rotirea unui dispozitiv) un zgomot specific, dogit. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tor. DOOM
hârâitór (-râ-i-) adj. m., pl. hârâitóri; f. sg. și pl. hârâitoáre
hârâitor
HÂRÂITÓR, -OÁRE, hârâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas, vorbire, sunet) Care hârâie; hârâit2. 2. S. f. Jucărie cu care se produce (prin rotirea unui dispozitiv) un zgomot specific, dogit. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tor. DOOM
hârâitór (-râ-i-) adj. m., pl. hârâitóri; f. sg. și pl. hârâitoáre
hârâitori
HÂRÂITÓR, -OÁRE, hârâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas, vorbire, sunet) Care hârâie; hârâit2. 2. S. f. Jucărie cu care se produce (prin rotirea unui dispozitiv) un zgomot specific, dogit. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tor. DOOM
hârâitoáre (-râ-i-) s. f., g.-d. art. hârâitórii; pl. hârâitóri
hârâitori
HÂRÂITÓR, -OÁRE, hârâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas, vorbire, sunet) Care hârâie; hârâit2. 2. S. f. Jucărie cu care se produce (prin rotirea unui dispozitiv) un zgomot specific, dogit. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tor. DOOM
hârâitór (-râ-i-) adj. m., pl. hârâitóri; f. sg. și pl. hârâitoáre
hârâitorii
HÂRÂITÓR, -OÁRE, hârâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas, vorbire, sunet) Care hârâie; hârâit2. 2. S. f. Jucărie cu care se produce (prin rotirea unui dispozitiv) un zgomot specific, dogit. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tor. DOOM
hârâitoáre (-râ-i-) s. f., g.-d. art. hârâitórii; pl. hârâitóri
hârâitorii
HÂRÂITÓR, -OÁRE, hârâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas, vorbire, sunet) Care hârâie; hârâit2. 2. S. f. Jucărie cu care se produce (prin rotirea unui dispozitiv) un zgomot specific, dogit. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tor. DOOM
hârâitór (-râ-i-) adj. m., pl. hârâitóri; f. sg. și pl. hârâitoáre
hârâitorile
HÂRÂITÓR, -OÁRE, hârâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas, vorbire, sunet) Care hârâie; hârâit2. 2. S. f. Jucărie cu care se produce (prin rotirea unui dispozitiv) un zgomot specific, dogit. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tor. DOOM
hârâitoáre (-râ-i-) s. f., g.-d. art. hârâitórii; pl. hârâitóri
hârâitorilor
HÂRÂITÓR, -OÁRE, hârâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas, vorbire, sunet) Care hârâie; hârâit2. 2. S. f. Jucărie cu care se produce (prin rotirea unui dispozitiv) un zgomot specific, dogit. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tor. DOOM
hârâitoáre (-râ-i-) s. f., g.-d. art. hârâitórii; pl. hârâitóri
hârâitorilor
HÂRÂITÓR, -OÁRE, hârâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas, vorbire, sunet) Care hârâie; hârâit2. 2. S. f. Jucărie cu care se produce (prin rotirea unui dispozitiv) un zgomot specific, dogit. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tor. DOOM
hârâitór (-râ-i-) adj. m., pl. hârâitóri; f. sg. și pl. hârâitoáre
hârâitorul
HÂRÂITÓR, -OÁRE, hârâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas, vorbire, sunet) Care hârâie; hârâit2. 2. S. f. Jucărie cu care se produce (prin rotirea unui dispozitiv) un zgomot specific, dogit. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tor. DOOM
hârâitór (-râ-i-) adj. m., pl. hârâitóri; f. sg. și pl. hârâitoáre
hârâitorului
HÂRÂITÓR, -OÁRE, hârâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas, vorbire, sunet) Care hârâie; hârâit2. 2. S. f. Jucărie cu care se produce (prin rotirea unui dispozitiv) un zgomot specific, dogit. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tor. DOOM
hârâitór (-râ-i-) adj. m., pl. hârâitóri; f. sg. și pl. hârâitoáre
hârâitul
HÂRÂÍT2, -Ă, hârâiți, -te, adj. 1. (Despre glas, vorbire, sunete) Care hârâie; hârâitor. 2. (Despre mecanisme, obiecte etc.) Stricat, hodorogit, uzat. – V. hârâi. DOOM
hârâít s. n., pl. hârâíturi
hârâitul
HÂRÂÍT1, hârâituri, s. n. Zgomot produs de frecarea unui obiect de altul, de un mecanism stricat, de organele respiratorii bolnave etc. – V. hârâi.
hârâitului
HÂRÂÍT2, -Ă, hârâiți, -te, adj. 1. (Despre glas, vorbire, sunete) Care hârâie; hârâitor. 2. (Despre mecanisme, obiecte etc.) Stricat, hodorogit, uzat. – V. hârâi. DOOM
hârâít s. n., pl. hârâíturi
hârâitului
HÂRÂÍT1, hârâituri, s. n. Zgomot produs de frecarea unui obiect de altul, de un mecanism stricat, de organele respiratorii bolnave etc. – V. hârâi.
hârâitura
HÂRÂITÚRĂ, hârâituri, s. f. 1. Hârâială; vorbire răgușită, însoțită de o respirație greoaie, de om bolnav. 2. Mârâit de câine. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tură. DOOM
hârâitúră (-râ-i-) s. f., g.-d. art. hârâitúrii; pl. hârâitúri
hârâituri
HÂRÂÍT1, hârâituri, s. n. Zgomot produs de frecarea unui obiect de altul, de un mecanism stricat, de organele respiratorii bolnave etc. – V. hârâi.
hârâituri
HÂRÂITÚRĂ, hârâituri, s. f. 1. Hârâială; vorbire răgușită, însoțită de o respirație greoaie, de om bolnav. 2. Mârâit de câine. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tură. DOOM
hârâitúră (-râ-i-) s. f., g.-d. art. hârâitúrii; pl. hârâitúri
hârâiturii
HÂRÂITÚRĂ, hârâituri, s. f. 1. Hârâială; vorbire răgușită, însoțită de o respirație greoaie, de om bolnav. 2. Mârâit de câine. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tură. DOOM
hârâitúră (-râ-i-) s. f., g.-d. art. hârâitúrii; pl. hârâitúri
hârâiturile
HÂRÂÍT1, hârâituri, s. n. Zgomot produs de frecarea unui obiect de altul, de un mecanism stricat, de organele respiratorii bolnave etc. – V. hârâi.
hârâiturile
HÂRÂITÚRĂ, hârâituri, s. f. 1. Hârâială; vorbire răgușită, însoțită de o respirație greoaie, de om bolnav. 2. Mârâit de câine. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tură. DOOM
hârâitúră (-râ-i-) s. f., g.-d. art. hârâitúrii; pl. hârâitúri
hârâiturilor
HÂRÂÍT1, hârâituri, s. n. Zgomot produs de frecarea unui obiect de altul, de un mecanism stricat, de organele respiratorii bolnave etc. – V. hârâi.
hârâiturilor
HÂRÂITÚRĂ, hârâituri, s. f. 1. Hârâială; vorbire răgușită, însoțită de o respirație greoaie, de om bolnav. 2. Mârâit de câine. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tură. DOOM
hârâitúră (-râ-i-) s. f., g.-d. art. hârâitúrii; pl. hârâitúri
hârâiși
HÂRÂÍ, hấrâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. Intranz. (Despre câini; la pers. 3) A mârâi. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ♦ Tranz. (Fam.) A întărâta, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + suf. -âi. DOOM
hârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 hấrâie, imperf. 3 sg. hârâiá; conj. prez. 3 să hấrâie
hârâiți
HÂRÂÍ, hấrâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. Intranz. (Despre câini; la pers. 3) A mârâi. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ♦ Tranz. (Fam.) A întărâta, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + suf. -âi. DOOM
hârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 hấrâie, imperf. 3 sg. hârâiá; conj. prez. 3 să hấrâie
hârâiți
HÂRÂÍT2, -Ă, hârâiți, -te, adj. 1. (Despre glas, vorbire, sunete) Care hârâie; hârâitor. 2. (Despre mecanisme, obiecte etc.) Stricat, hodorogit, uzat. – V. hârâi. DOOM
hârâít s. n., pl. hârâíturi
hârâiții
HÂRÂÍT2, -Ă, hârâiți, -te, adj. 1. (Despre glas, vorbire, sunete) Care hârâie; hârâitor. 2. (Despre mecanisme, obiecte etc.) Stricat, hodorogit, uzat. – V. hârâi. DOOM
hârâít s. n., pl. hârâíturi
hârâiților
HÂRÂÍT2, -Ă, hârâiți, -te, adj. 1. (Despre glas, vorbire, sunete) Care hârâie; hârâitor. 2. (Despre mecanisme, obiecte etc.) Stricat, hodorogit, uzat. – V. hârâi. DOOM
hârâít s. n., pl. hârâíturi
hârăi
HĂRẮU s. m. v. hârău. DOOM
hârắu (reg.) s. m., art. hârắul; pl. hârắi, art. hârắii
hârăii
HĂRẮU s. m. v. hârău. DOOM
hârắu (reg.) s. m., art. hârắul; pl. hârắi, art. hârắii
hârăilor
HĂRẮU s. m. v. hârău. DOOM
hârắu (reg.) s. m., art. hârắul; pl. hârắi, art. hârắii
hârăul
HĂRẮU s. m. v. hârău. DOOM
hârắu (reg.) s. m., art. hârắul; pl. hârắi, art. hârắii
hârăului
HĂRẮU s. m. v. hârău. DOOM
hârắu (reg.) s. m., art. hârắul; pl. hârắi, art. hârắii
hârșcâi
HÂRȘIÍ vb. IV v. hârșâi. DOOM
hârșâí (a ~) vb., ind. prez. 3 hấrșâie; imperf. 3 sg. hârșâiá; conj. prez. 3 să hấrșâie
hârșcâire
HÂRȘCÂÍ, hấrșcâi, vb. IV. V. hârșâi.
hârșcâit
HÂRȘIÍT s. n. v. hârșâit. DOOM
hârșâít s. n.
hârșcâitură
HÂRȘCÂITÚRĂ s. f. v. hârșâitură. DOOM
hârșâitúră (-șâ-i-) s. f., g.-d. art. hârșâitúrii; pl. hârșâitúri
hârșia
HẮRȘIE s. f. v. hârșie. DOOM
hấrșie (reg.) (-și-e) s. f., art. hấrșia (-și-a), g.-d. art. hấrșiei; pl. hấrșii, art. hấrșiile (-și-i-)
hârșiei
HẮRȘIE s. f. v. hârșie. DOOM
hấrșie (reg.) (-și-e) s. f., art. hấrșia (-și-a), g.-d. art. hấrșiei; pl. hấrșii, art. hấrșiile (-și-i-)
hârșii
HÂRȘIÍ vb. IV v. hârșâi. DOOM
hârșâí (a ~) vb., ind. prez. 3 hấrșâie; imperf. 3 sg. hârșâiá; conj. prez. 3 să hấrșâie
hârșii
HẮRȘIE s. f. v. hârșie. DOOM
hấrșie (reg.) (-și-e) s. f., art. hấrșia (-și-a), g.-d. art. hấrșiei; pl. hấrșii, art. hấrșiile (-și-i-)
hârșiile
HẮRȘIE s. f. v. hârșie. DOOM
hấrșie (reg.) (-și-e) s. f., art. hấrșia (-și-a), g.-d. art. hấrșiei; pl. hấrșii, art. hấrșiile (-și-i-)
hârșiilor
HẮRȘIE s. f. v. hârșie. DOOM
hấrșie (reg.) (-și-e) s. f., art. hấrșia (-și-a), g.-d. art. hấrșiei; pl. hấrșii, art. hấrșiile (-și-i-)
hârșiire
HÂRȘIÍRE s. f. v. hârșâire. DOOM
hârșâíre s. f., g.-d. art. hârșâírii; pl. hârșâíri
hârșiit
HÂRȘIÍT s. n. v. hârșâit. DOOM
hârșâít s. n.
hârșnire
HÂRȘNÍ, hârșnesc, vb. IV. Tranz. V. hărșni.
hârșnit
HÂRȘNÍ, hârșnesc, vb. IV. Tranz. V. hărșni.
hârșovean
HÂRȘOVEÁN, -Ă, hârșoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din orașul Hârșova. 2. Adj. Care aparține Hârșovei sau hârșovenilor (1), referitor la orașul Hârșova ori la hârșoveni. – Hârșova (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
hârșoveán adj. m., s. m., pl. hârșovéni; adj. f. hârșoveánă, pl. hârșovéne
hârșovean
HÂRȘOVEÁN, -Ă, hârșoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din orașul Hârșova. 2. Adj. Care aparține Hârșovei sau hârșovenilor (1), referitor la orașul Hârșova ori la hârșoveni. – Hârșova (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
hârșoveán adj. m., s. m., pl. hârșovéni; adj. f. hârșoveánă, pl. hârșovéne
hârșoveana
HÂRȘOVEÁN, -Ă, hârșoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din orașul Hârșova. 2. Adj. Care aparține Hârșovei sau hârșovenilor (1), referitor la orașul Hârșova ori la hârșoveni. – Hârșova (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
hârșoveán adj. m., s. m., pl. hârșovéni; adj. f. hârșoveánă, pl. hârșovéne
hârșoveanca
HÂRȘOVEÁNCĂ, hârșovence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din orașul Hârșova. – Hârșovean + suf. -că. DOOM
hârșoveáncă s. f., g.-d. art. hârșovéncei; pl. hârșovénce
hârșoveanco
HÂRȘOVEÁNCĂ, hârșovence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din orașul Hârșova. – Hârșovean + suf. -că. DOOM
hârșoveáncă s. f., g.-d. art. hârșovéncei; pl. hârșovénce
hârșoveanul
HÂRȘOVEÁN, -Ă, hârșoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din orașul Hârșova. 2. Adj. Care aparține Hârșovei sau hârșovenilor (1), referitor la orașul Hârșova ori la hârșoveni. – Hârșova (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
hârșoveán adj. m., s. m., pl. hârșovéni; adj. f. hârșoveánă, pl. hârșovéne
hârșoveanului
HÂRȘOVEÁN, -Ă, hârșoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din orașul Hârșova. 2. Adj. Care aparține Hârșovei sau hârșovenilor (1), referitor la orașul Hârșova ori la hârșoveni. – Hârșova (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
hârșoveán adj. m., s. m., pl. hârșovéni; adj. f. hârșoveánă, pl. hârșovéne
hârșovence
HÂRȘOVEÁNCĂ, hârșovence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din orașul Hârșova. – Hârșovean + suf. -că. DOOM
hârșoveáncă s. f., g.-d. art. hârșovéncei; pl. hârșovénce
hârșovencei
HÂRȘOVEÁNCĂ, hârșovence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din orașul Hârșova. – Hârșovean + suf. -că. DOOM
hârșoveáncă s. f., g.-d. art. hârșovéncei; pl. hârșovénce
hârșovencele
HÂRȘOVEÁNCĂ, hârșovence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din orașul Hârșova. – Hârșovean + suf. -că. DOOM
hârșoveáncă s. f., g.-d. art. hârșovéncei; pl. hârșovénce
hârșovencelor
HÂRȘOVEÁNCĂ, hârșovence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din orașul Hârșova. – Hârșovean + suf. -că. DOOM
hârșoveáncă s. f., g.-d. art. hârșovéncei; pl. hârșovénce
hârșovene
HÂRȘOVEÁN, -Ă, hârșoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din orașul Hârșova. 2. Adj. Care aparține Hârșovei sau hârșovenilor (1), referitor la orașul Hârșova ori la hârșoveni. – Hârșova (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
hârșoveán adj. m., s. m., pl. hârșovéni; adj. f. hârșoveánă, pl. hârșovéne
hârșovenei
HÂRȘOVEÁN, -Ă, hârșoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din orașul Hârșova. 2. Adj. Care aparține Hârșovei sau hârșovenilor (1), referitor la orașul Hârșova ori la hârșoveni. – Hârșova (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
hârșoveán adj. m., s. m., pl. hârșovéni; adj. f. hârșoveánă, pl. hârșovéne
hârșovenele
HÂRȘOVEÁN, -Ă, hârșoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din orașul Hârșova. 2. Adj. Care aparține Hârșovei sau hârșovenilor (1), referitor la orașul Hârșova ori la hârșoveni. – Hârșova (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
hârșoveán adj. m., s. m., pl. hârșovéni; adj. f. hârșoveánă, pl. hârșovéne
hârșovenelor
HÂRȘOVEÁN, -Ă, hârșoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din orașul Hârșova. 2. Adj. Care aparține Hârșovei sau hârșovenilor (1), referitor la orașul Hârșova ori la hârșoveni. – Hârșova (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
hârșoveán adj. m., s. m., pl. hârșovéni; adj. f. hârșoveánă, pl. hârșovéne
hârșoveni
HÂRȘOVEÁN, -Ă, hârșoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din orașul Hârșova. 2. Adj. Care aparține Hârșovei sau hârșovenilor (1), referitor la orașul Hârșova ori la hârșoveni. – Hârșova (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
hârșoveán adj. m., s. m., pl. hârșovéni; adj. f. hârșoveánă, pl. hârșovéne
hârșovenii
HÂRȘOVEÁN, -Ă, hârșoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din orașul Hârșova. 2. Adj. Care aparține Hârșovei sau hârșovenilor (1), referitor la orașul Hârșova ori la hârșoveni. – Hârșova (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
hârșoveán adj. m., s. m., pl. hârșovéni; adj. f. hârșoveánă, pl. hârșovéne
hârșovenilor
HÂRȘOVEÁN, -Ă, hârșoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din orașul Hârșova. 2. Adj. Care aparține Hârșovei sau hârșovenilor (1), referitor la orașul Hârșova ori la hârșoveni. – Hârșova (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
hârșoveán adj. m., s. m., pl. hârșovéni; adj. f. hârșoveánă, pl. hârșovéne
hârșt
HÎRȘTI interj. (Și în forma hîrșt; uneori cu valoare de verb) 1. Onomatopee care redă zgomotul produs prin frecarea sau zgîrierea cu un obiect pe o suprafață (aspră). Scosese un chibrit, hîrști ! ș-a dat foc fînului. SADOVEANU, P. S. 16. 2. Onomatopee care redă zgomotul produs prin spintecarea cu putere a aerului. ◊ (Cu aluzie la repeziciunea unui gest) Se luptă cu dînsul pînă îi veni bine și hîrșt ! îi tăie capul. ISPIRESCU, L. 200. Duminicile bîzîiam la strană și hîrști ! cîte un colac. CREANGĂ, A. 10. – Variante: hîrșt, harșt (ISPIRESCU, L. 200) interj.
hârști
HÂRȘTI interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de frecarea sau de zgârierea suprafeței aspre a două obiecte. ♦ Cuvânt care imită zgomotul produs prin spintecarea cu putere a aerului (lovind, plesnind, retezând etc. ceva). [Var.: harș, hârș interj.] – Onomatopee. DOOM
hârști interj.
hârșâi
HÂRȘIÍ vb. IV v. hârșâi. DOOM
hârșâí (a ~) vb., ind. prez. 3 hấrșâie; imperf. 3 sg. hârșâiá; conj. prez. 3 să hấrșâie
hârșâire
HÂRȘIÍRE s. f. v. hârșâire. DOOM
hârșâíre s. f., g.-d. art. hârșâírii; pl. hârșâíri
hârșâirea
HÂRȘIÍRE s. f. v. hârșâire. DOOM
hârșâíre s. f., g.-d. art. hârșâírii; pl. hârșâíri
hârșâiri
HÂRȘIÍRE s. f. v. hârșâire. DOOM
hârșâíre s. f., g.-d. art. hârșâírii; pl. hârșâíri
hârșâirii
HÂRȘIÍRE s. f. v. hârșâire. DOOM
hârșâíre s. f., g.-d. art. hârșâírii; pl. hârșâíri
hârșâirile
HÂRȘIÍRE s. f. v. hârșâire. DOOM
hârșâíre s. f., g.-d. art. hârșâírii; pl. hârșâíri
hârșâirilor
HÂRȘIÍRE s. f. v. hârșâire. DOOM
hârșâíre s. f., g.-d. art. hârșâírii; pl. hârșâíri
hârșâit
HÂRȘIÍT s. n. v. hârșâit. DOOM
hârșâít s. n.
hârșâita
HÂRȘIÍT s. n. v. hârșâit. DOOM
hârșâít s. n.
hârșâite
HÂRȘIÍT s. n. v. hârșâit. DOOM
hârșâít s. n.
hârșâitei
HÂRȘIÍT s. n. v. hârșâit. DOOM
hârșâít s. n.
hârșâitele
HÂRȘIÍT s. n. v. hârșâit. DOOM
hârșâít s. n.
hârșâitelor
HÂRȘIÍT s. n. v. hârșâit. DOOM
hârșâít s. n.
hârșâitul
HÂRȘIÍT s. n. v. hârșâit. DOOM
hârșâít s. n.
hârșâitului
HÂRȘIÍT s. n. v. hârșâit. DOOM
hârșâít s. n.
hârșâitura
HÂRȘCÂITÚRĂ s. f. v. hârșâitură. DOOM
hârșâitúră (-șâ-i-) s. f., g.-d. art. hârșâitúrii; pl. hârșâitúri
hârșâituri
HÂRȘCÂITÚRĂ s. f. v. hârșâitură. DOOM
hârșâitúră (-șâ-i-) s. f., g.-d. art. hârșâitúrii; pl. hârșâitúri
hârșâiturii
HÂRȘCÂITÚRĂ s. f. v. hârșâitură. DOOM
hârșâitúră (-șâ-i-) s. f., g.-d. art. hârșâitúrii; pl. hârșâitúri
hârșâiturile
HÂRȘCÂITÚRĂ s. f. v. hârșâitură. DOOM
hârșâitúră (-șâ-i-) s. f., g.-d. art. hârșâitúrii; pl. hârșâitúri
hârșâiturilor
HÂRȘCÂITÚRĂ s. f. v. hârșâitură. DOOM
hârșâitúră (-șâ-i-) s. f., g.-d. art. hârșâitúrii; pl. hârșâitúri
hârșâiți
HÂRȘIÍT s. n. v. hârșâit. DOOM
hârșâít s. n.
hârșâiții
HÂRȘIÍT s. n. v. hârșâit. DOOM
hârșâít s. n.
hârșâiților
HÂRȘIÍT s. n. v. hârșâit. DOOM
hârșâít s. n.
hârț
hîrț (-ți), s. m. – Șoarece. Mag. heréc „șoarece”(DAR). În Banat. – Der. hîrciog, s. m. (șobolan; hamster, Cricetus frumentarius), din mag. hörcsög (DAR; Gáldi, Dict., 91), cf. sb. hrčak (Miklosich, Slaw. Elem., 51).
hârți
HÂRȚI1 interj. (În expr.) Hârți încoace (sau încolo), scârți încolo, exprimă o încercare nereușită de a urni din loc un lucru greu. – Onomatopee. DOOM
hârți (pop.) interj.
hârțoaga
HÂRȚÓG s. n. v. hârțoagă. DOOM
hârțoágă s. f., g.-d. art. hârțoágei; pl. hârțoáge
hârțoage
HÂRȚÓG s. n. v. hârțoagă. DOOM
hârțoágă s. f., g.-d. art. hârțoágei; pl. hârțoáge
hârțoagei
HÂRȚÓG s. n. v. hârțoagă. DOOM
hârțoágă s. f., g.-d. art. hârțoágei; pl. hârțoáge
hârțoagele
HÂRȚÓG s. n. v. hârțoagă. DOOM
hârțoágă s. f., g.-d. art. hârțoágei; pl. hârțoáge
hârțoagelor
HÂRȚÓG s. n. v. hârțoagă. DOOM
hârțoágă s. f., g.-d. art. hârțoágei; pl. hârțoáge
hârțog
HÂRȚÓG s. n. v. hârțoagă. DOOM
hârțoágă s. f., g.-d. art. hârțoágei; pl. hârțoáge
hârțuire
HÂRȚUÍ, hârțuiesc, vb. IV. V. hărțui.
hârță
HÁRȚI s. m. pl. (În religia ortodoxă) Perioadă din an când este permis să se mănânce de frupt miercurea și vinerea. [Var.: hấrță s. f., hấrți s. m. pl.] – Din ngr. Artzi[vurtzi]. DOOM
harți s. m. pl
hâtcâire
HÂTCÂÍ, hâtcâiesc, vb. IV. Tranz. V. hătcăi.
hâtcâit
HÂTCÂÍ, hâtcâiesc, vb. IV. Tranz. V. hătcăi.
hâtra
HẤTRU, -Ă, hâtri, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș. 2. (Om) isteț, deștept. ♦ (Om) șiret, viclean. – Din ucr. chytryj. DOOM
hấtru (hâ-tru) (reg.) adj. m., s. m., art. hấtrul, pl. hấtri, art. hấtrii; adj. f., s. f. hấtră, pl. hấtre
hâtra
HẤTRU, -Ă, hâtri, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș. 2. (Om) isteț, deștept. ♦ (Om) șiret, viclean. – Din ucr. chytryj. DOOM
hấtru (hâ-tru) (reg.) adj. m., s. m., art. hấtrul, pl. hấtri, art. hấtrii; adj. f., s. f. hấtră, pl. hấtre
hâtre
HẤTRU, -Ă, hâtri, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș. 2. (Om) isteț, deștept. ♦ (Om) șiret, viclean. – Din ucr. chytryj. DOOM
hấtru (hâ-tru) (reg.) adj. m., s. m., art. hấtrul, pl. hấtri, art. hấtrii; adj. f., s. f. hấtră, pl. hấtre
hâtre
HẤTRU, -Ă, hâtri, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș. 2. (Om) isteț, deștept. ♦ (Om) șiret, viclean. – Din ucr. chytryj. DOOM
hấtru (hâ-tru) (reg.) adj. m., s. m., art. hấtrul, pl. hấtri, art. hấtrii; adj. f., s. f. hấtră, pl. hấtre
hâtrei
HẤTRU, -Ă, hâtri, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș. 2. (Om) isteț, deștept. ♦ (Om) șiret, viclean. – Din ucr. chytryj. DOOM
hấtru (hâ-tru) (reg.) adj. m., s. m., art. hấtrul, pl. hấtri, art. hấtrii; adj. f., s. f. hấtră, pl. hấtre
hâtrei
HẤTRU, -Ă, hâtri, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș. 2. (Om) isteț, deștept. ♦ (Om) șiret, viclean. – Din ucr. chytryj. DOOM
hấtru (hâ-tru) (reg.) adj. m., s. m., art. hấtrul, pl. hấtri, art. hấtrii; adj. f., s. f. hấtră, pl. hấtre
hâtrele
HẤTRU, -Ă, hâtri, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș. 2. (Om) isteț, deștept. ♦ (Om) șiret, viclean. – Din ucr. chytryj. DOOM
hấtru (hâ-tru) (reg.) adj. m., s. m., art. hấtrul, pl. hấtri, art. hấtrii; adj. f., s. f. hấtră, pl. hấtre
hâtrele
HẤTRU, -Ă, hâtri, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș. 2. (Om) isteț, deștept. ♦ (Om) șiret, viclean. – Din ucr. chytryj. DOOM
hấtru (hâ-tru) (reg.) adj. m., s. m., art. hấtrul, pl. hấtri, art. hấtrii; adj. f., s. f. hấtră, pl. hấtre
hâtrelor
HẤTRU, -Ă, hâtri, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș. 2. (Om) isteț, deștept. ♦ (Om) șiret, viclean. – Din ucr. chytryj. DOOM
hấtru (hâ-tru) (reg.) adj. m., s. m., art. hấtrul, pl. hấtri, art. hấtrii; adj. f., s. f. hấtră, pl. hấtre
hâtrelor
HẤTRU, -Ă, hâtri, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș. 2. (Om) isteț, deștept. ♦ (Om) șiret, viclean. – Din ucr. chytryj. DOOM
hấtru (hâ-tru) (reg.) adj. m., s. m., art. hấtrul, pl. hấtri, art. hấtrii; adj. f., s. f. hấtră, pl. hấtre
hâtri
HẤTRU, -Ă, hâtri, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș. 2. (Om) isteț, deștept. ♦ (Om) șiret, viclean. – Din ucr. chytryj. DOOM
hấtru (hâ-tru) (reg.) adj. m., s. m., art. hấtrul, pl. hấtri, art. hấtrii; adj. f., s. f. hấtră, pl. hấtre
hâtri
HẤTRU, -Ă, hâtri, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș. 2. (Om) isteț, deștept. ♦ (Om) șiret, viclean. – Din ucr. chytryj. DOOM
hấtru (hâ-tru) (reg.) adj. m., s. m., art. hấtrul, pl. hấtri, art. hấtrii; adj. f., s. f. hấtră, pl. hấtre
hâtrii
HẤTRU, -Ă, hâtri, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș. 2. (Om) isteț, deștept. ♦ (Om) șiret, viclean. – Din ucr. chytryj. DOOM
hấtru (hâ-tru) (reg.) adj. m., s. m., art. hấtrul, pl. hấtri, art. hấtrii; adj. f., s. f. hấtră, pl. hấtre
hâtrii
HẤTRU, -Ă, hâtri, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș. 2. (Om) isteț, deștept. ♦ (Om) șiret, viclean. – Din ucr. chytryj. DOOM
hấtru (hâ-tru) (reg.) adj. m., s. m., art. hấtrul, pl. hấtri, art. hấtrii; adj. f., s. f. hấtră, pl. hấtre
hâtrilor
HẤTRU, -Ă, hâtri, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș. 2. (Om) isteț, deștept. ♦ (Om) șiret, viclean. – Din ucr. chytryj. DOOM
hấtru (hâ-tru) (reg.) adj. m., s. m., art. hấtrul, pl. hấtri, art. hấtrii; adj. f., s. f. hấtră, pl. hấtre
hâtrilor
HẤTRU, -Ă, hâtri, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș. 2. (Om) isteț, deștept. ♦ (Om) șiret, viclean. – Din ucr. chytryj. DOOM
hấtru (hâ-tru) (reg.) adj. m., s. m., art. hấtrul, pl. hấtri, art. hấtrii; adj. f., s. f. hấtră, pl. hấtre
hâtru
HẤTRU, -Ă, hâtri, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș. 2. (Om) isteț, deștept. ♦ (Om) șiret, viclean. – Din ucr. chytryj. DOOM
hấtru (hâ-tru) (reg.) adj. m., s. m., art. hấtrul, pl. hấtri, art. hấtrii; adj. f., s. f. hấtră, pl. hấtre
hâtru
HẤTRU, -Ă, hâtri, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș. 2. (Om) isteț, deștept. ♦ (Om) șiret, viclean. – Din ucr. chytryj. DOOM
hấtru (hâ-tru) (reg.) adj. m., s. m., art. hấtrul, pl. hấtri, art. hấtrii; adj. f., s. f. hấtră, pl. hấtre
hâtrul
HẤTRU, -Ă, hâtri, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș. 2. (Om) isteț, deștept. ♦ (Om) șiret, viclean. – Din ucr. chytryj. DOOM
hấtru (hâ-tru) (reg.) adj. m., s. m., art. hấtrul, pl. hấtri, art. hấtrii; adj. f., s. f. hấtră, pl. hấtre
hâtrul
HẤTRU, -Ă, hâtri, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș. 2. (Om) isteț, deștept. ♦ (Om) șiret, viclean. – Din ucr. chytryj. DOOM
hấtru (hâ-tru) (reg.) adj. m., s. m., art. hấtrul, pl. hấtri, art. hấtrii; adj. f., s. f. hấtră, pl. hấtre
hâtrului
HẤTRU, -Ă, hâtri, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș. 2. (Om) isteț, deștept. ♦ (Om) șiret, viclean. – Din ucr. chytryj. DOOM
hấtru (hâ-tru) (reg.) adj. m., s. m., art. hấtrul, pl. hấtri, art. hấtrii; adj. f., s. f. hấtră, pl. hấtre
hâtrului
HẤTRU, -Ă, hâtri, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș. 2. (Om) isteț, deștept. ♦ (Om) șiret, viclean. – Din ucr. chytryj. DOOM
hấtru (hâ-tru) (reg.) adj. m., s. m., art. hấtrul, pl. hấtri, art. hấtrii; adj. f., s. f. hấtră, pl. hấtre
hâzea
HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd. DOOM
hâzí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâzésc, imperf. 3 sg. hâzeá; conj. prez. 3 să hâzeáscă
hâzeai
HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd. DOOM
hâzí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâzésc, imperf. 3 sg. hâzeá; conj. prez. 3 să hâzeáscă
hâzeam
HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd. DOOM
hâzí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâzésc, imperf. 3 sg. hâzeá; conj. prez. 3 să hâzeáscă
hâzească
HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd. DOOM
hâzí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâzésc, imperf. 3 sg. hâzeá; conj. prez. 3 să hâzeáscă
hâzeau
HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd. DOOM
hâzí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâzésc, imperf. 3 sg. hâzeá; conj. prez. 3 să hâzeáscă
hâzeați
HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd. DOOM
hâzí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâzésc, imperf. 3 sg. hâzeá; conj. prez. 3 să hâzeáscă
hâzenia
HÂZÉNIE, hâzenii, s. f. (Pop.) Hâdoșenie; (concr.) persoană hâdă. – Hâd + suf. -enie. DOOM
hâzénie (pop.) (-ni-e) s. f., art. hâzénia (-ni-a), g.-d. art. hâzéniei; pl. hâzénii, art. hâzéniile (-ni-i-)
hâzenie
HÂZÉNIE, hâzenii, s. f. (Pop.) Hâdoșenie; (concr.) persoană hâdă. – Hâd + suf. -enie. DOOM
hâzénie (pop.) (-ni-e) s. f., art. hâzénia (-ni-a), g.-d. art. hâzéniei; pl. hâzénii, art. hâzéniile (-ni-i-)
hâzeniei
HÂZÉNIE, hâzenii, s. f. (Pop.) Hâdoșenie; (concr.) persoană hâdă. – Hâd + suf. -enie. DOOM
hâzénie (pop.) (-ni-e) s. f., art. hâzénia (-ni-a), g.-d. art. hâzéniei; pl. hâzénii, art. hâzéniile (-ni-i-)
hâzenii
HÂZÉNIE, hâzenii, s. f. (Pop.) Hâdoșenie; (concr.) persoană hâdă. – Hâd + suf. -enie. DOOM
hâzénie (pop.) (-ni-e) s. f., art. hâzénia (-ni-a), g.-d. art. hâzéniei; pl. hâzénii, art. hâzéniile (-ni-i-)
hâzeniile
HÂZÉNIE, hâzenii, s. f. (Pop.) Hâdoșenie; (concr.) persoană hâdă. – Hâd + suf. -enie. DOOM
hâzénie (pop.) (-ni-e) s. f., art. hâzénia (-ni-a), g.-d. art. hâzéniei; pl. hâzénii, art. hâzéniile (-ni-i-)
hâzeniilor
HÂZÉNIE, hâzenii, s. f. (Pop.) Hâdoșenie; (concr.) persoană hâdă. – Hâd + suf. -enie. DOOM
hâzénie (pop.) (-ni-e) s. f., art. hâzénia (-ni-a), g.-d. art. hâzéniei; pl. hâzénii, art. hâzéniile (-ni-i-)
hâzesc
HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd. DOOM
hâzí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâzésc, imperf. 3 sg. hâzeá; conj. prez. 3 să hâzeáscă
hâzește
HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd. DOOM
hâzí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâzésc, imperf. 3 sg. hâzeá; conj. prez. 3 să hâzeáscă
hâzești
HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd. DOOM
hâzí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâzésc, imperf. 3 sg. hâzeá; conj. prez. 3 să hâzeáscă
hâzi
HÂD, -Ă, hâzi, -de, adj. Foarte urât, slut. – Cf. ucr. h y d. DOOM
hâd adj. m., pl. hâzi; f. hấdă, pl. hấde
hâzi
HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd. DOOM
hâzí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâzésc, imperf. 3 sg. hâzeá; conj. prez. 3 să hâzeáscă
hâzii
HÂD, -Ă, hâzi, -de, adj. Foarte urât, slut. – Cf. ucr. h y d. DOOM
hâd adj. m., pl. hâzi; f. hấdă, pl. hấde
hâzii
HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd. DOOM
hâzí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâzésc, imperf. 3 sg. hâzeá; conj. prez. 3 să hâzeáscă
hâzilor
HÂD, -Ă, hâzi, -de, adj. Foarte urât, slut. – Cf. ucr. h y d. DOOM
hâd adj. m., pl. hâzi; f. hấdă, pl. hấde
hâzim
HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd. DOOM
hâzí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâzésc, imperf. 3 sg. hâzeá; conj. prez. 3 să hâzeáscă
hâzind
HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd. DOOM
hâzí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâzésc, imperf. 3 sg. hâzeá; conj. prez. 3 să hâzeáscă
hâzire
HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd. DOOM
hâzí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâzésc, imperf. 3 sg. hâzeá; conj. prez. 3 să hâzeáscă
hâzire
HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd.
hâziră
HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd. DOOM
hâzí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâzésc, imperf. 3 sg. hâzeá; conj. prez. 3 să hâzeáscă
hâzirăm
HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd. DOOM
hâzí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâzésc, imperf. 3 sg. hâzeá; conj. prez. 3 să hâzeáscă
hâzirăți
HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd. DOOM
hâzí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâzésc, imperf. 3 sg. hâzeá; conj. prez. 3 să hâzeáscă
hâzise
HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd. DOOM
hâzí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâzésc, imperf. 3 sg. hâzeá; conj. prez. 3 să hâzeáscă
hâzisem
HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd. DOOM
hâzí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâzésc, imperf. 3 sg. hâzeá; conj. prez. 3 să hâzeáscă
hâziseră
HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd. DOOM
hâzí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâzésc, imperf. 3 sg. hâzeá; conj. prez. 3 să hâzeáscă
hâziserăm
HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd. DOOM
hâzí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâzésc, imperf. 3 sg. hâzeá; conj. prez. 3 să hâzeáscă
hâziserăți
HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd. DOOM
hâzí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâzésc, imperf. 3 sg. hâzeá; conj. prez. 3 să hâzeáscă
hâziseși
HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd. DOOM
hâzí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâzésc, imperf. 3 sg. hâzeá; conj. prez. 3 să hâzeáscă
hâziseți
HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd. DOOM
hâzí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâzésc, imperf. 3 sg. hâzeá; conj. prez. 3 să hâzeáscă
hâzit
HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd. DOOM
hâzí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâzésc, imperf. 3 sg. hâzeá; conj. prez. 3 să hâzeáscă
hâziși
HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd. DOOM
hâzí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâzésc, imperf. 3 sg. hâzeá; conj. prez. 3 să hâzeáscă
hâziți
HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd. DOOM
hâzí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâzésc, imperf. 3 sg. hâzeá; conj. prez. 3 să hâzeáscă
hâș
HÂȘ interj. Cuvânt cu care se alungă găinile sau alte păsări (de curte). [Var.: câș, hâci interj.] – Onomatopee. DOOM
hâș interj.
hâșei
HÎȘÎÍ, hișîiesc, vb. IV. Tranz. (Și în forma hîșii) A alunga o pasăre cu strigătul «hîș». O hîșii cit o hîșii. Dar sarca tot sarcă !... cu cît era mai des hîșiită, cu atîta cîrîia mai tare. MARIAN, O. II 51. – Variante: hîșăí (REBREANU, R. II 30), hîșií, hîșeí (RETEGANUL, P. III 26), cășăí (ALECSANDRI, T. 896) vb. IV.
hâșii
HÎȘÎÍ, hișîiesc, vb. IV. Tranz. (Și în forma hîșii) A alunga o pasăre cu strigătul «hîș». O hîșii cit o hîșii. Dar sarca tot sarcă !... cu cît era mai des hîșiită, cu atîta cîrîia mai tare. MARIAN, O. II 51. – Variante: hîșăí (REBREANU, R. II 30), hîșií, hîșeí (RETEGANUL, P. III 26), cășăí (ALECSANDRI, T. 896) vb. IV.
hâșâi
HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi. DOOM
hâșâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâșâiésc, imperf. 3 sg. hâșâiá; conj. prez. 3 să hâșâiáscă
hâșâia
HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi. DOOM
hâșâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâșâiésc, imperf. 3 sg. hâșâiá; conj. prez. 3 să hâșâiáscă
hâșâiai
HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi. DOOM
hâșâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâșâiésc, imperf. 3 sg. hâșâiá; conj. prez. 3 să hâșâiáscă
hâșâiam
HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi. DOOM
hâșâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâșâiésc, imperf. 3 sg. hâșâiá; conj. prez. 3 să hâșâiáscă
hâșâiască
HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi. DOOM
hâșâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâșâiésc, imperf. 3 sg. hâșâiá; conj. prez. 3 să hâșâiáscă
hâșâiau
HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi. DOOM
hâșâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâșâiésc, imperf. 3 sg. hâșâiá; conj. prez. 3 să hâșâiáscă
hâșâiați
HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi. DOOM
hâșâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâșâiésc, imperf. 3 sg. hâșâiá; conj. prez. 3 să hâșâiáscă
hâșâiesc
HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi. DOOM
hâșâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâșâiésc, imperf. 3 sg. hâșâiá; conj. prez. 3 să hâșâiáscă
hâșâiește
HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi. DOOM
hâșâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâșâiésc, imperf. 3 sg. hâșâiá; conj. prez. 3 să hâșâiáscă
hâșâiești
HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi. DOOM
hâșâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâșâiésc, imperf. 3 sg. hâșâiá; conj. prez. 3 să hâșâiáscă
hâșâii
HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi. DOOM
hâșâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâșâiésc, imperf. 3 sg. hâșâiá; conj. prez. 3 să hâșâiáscă
hâșâim
HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi. DOOM
hâșâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâșâiésc, imperf. 3 sg. hâșâiá; conj. prez. 3 să hâșâiáscă
hâșâind
HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi. DOOM
hâșâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâșâiésc, imperf. 3 sg. hâșâiá; conj. prez. 3 să hâșâiáscă
hâșâire
HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi. DOOM
hâșâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâșâiésc, imperf. 3 sg. hâșâiá; conj. prez. 3 să hâșâiáscă
hâșâire
HÂȘÂÍ, hâșâiesc, vb. IV. Tranz. A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi.
hâșâiră
HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi. DOOM
hâșâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâșâiésc, imperf. 3 sg. hâșâiá; conj. prez. 3 să hâșâiáscă
hâșâirăm
HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi. DOOM
hâșâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâșâiésc, imperf. 3 sg. hâșâiá; conj. prez. 3 să hâșâiáscă
hâșâirăți
HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi. DOOM
hâșâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâșâiésc, imperf. 3 sg. hâșâiá; conj. prez. 3 să hâșâiáscă
hâșâise
HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi. DOOM
hâșâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâșâiésc, imperf. 3 sg. hâșâiá; conj. prez. 3 să hâșâiáscă
hâșâisem
HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi. DOOM
hâșâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâșâiésc, imperf. 3 sg. hâșâiá; conj. prez. 3 să hâșâiáscă
hâșâiseră
HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi. DOOM
hâșâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâșâiésc, imperf. 3 sg. hâșâiá; conj. prez. 3 să hâșâiáscă
hâșâiserăm
HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi. DOOM
hâșâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâșâiésc, imperf. 3 sg. hâșâiá; conj. prez. 3 să hâșâiáscă
hâșâiserăți
HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi. DOOM
hâșâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâșâiésc, imperf. 3 sg. hâșâiá; conj. prez. 3 să hâșâiáscă
hâșâiseși
HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi. DOOM
hâșâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâșâiésc, imperf. 3 sg. hâșâiá; conj. prez. 3 să hâșâiáscă
hâșâiseți
HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi. DOOM
hâșâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâșâiésc, imperf. 3 sg. hâșâiá; conj. prez. 3 să hâșâiáscă
hâșâit
HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi. DOOM
hâșâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâșâiésc, imperf. 3 sg. hâșâiá; conj. prez. 3 să hâșâiáscă
hâșâit
HÂȘÂÍ, hâșâiesc, vb. IV. Tranz. A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi.
hâșâiși
HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi. DOOM
hâșâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâșâiésc, imperf. 3 sg. hâșâiá; conj. prez. 3 să hâșâiáscă
hâșâiți
HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi. DOOM
hâșâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâșâiésc, imperf. 3 sg. hâșâiá; conj. prez. 3 să hâșâiáscă
hâșăi
HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi.
hâșăire
HÂȘĂÍ, hâșăiesc, vb. IV. Tranz. V. hâșâi.
hâșăit
HÂȘĂÍ, hâșăiesc, vb. IV. Tranz. V. hâșâi.
hâța
HẤȚA interj. (De obicei repetat; adesea cu valoare de verb) Cuvânt care arată mișcări ritmice repetate, întrerupte sau legănate. ♦ Cuvânt care arată o înaintare greoaie, înceată. – Formație onomatopeică. DOOM
hấța/hấța-hấța interj.
hâțâi
HÂȚÂÍ, hấțâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) hâțâna. – Hâț + suf. -âi. DOOM
hâțâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấțâie; imperf. 3 sg. hâțâiá; conj. prez. 3 să hấțâie
hâțâia
HÂȚÂÍ, hấțâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) hâțâna. – Hâț + suf. -âi. DOOM
hâțâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấțâie; imperf. 3 sg. hâțâiá; conj. prez. 3 să hấțâie
hâțâiai
HÂȚÂÍ, hấțâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) hâțâna. – Hâț + suf. -âi. DOOM
hâțâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấțâie; imperf. 3 sg. hâțâiá; conj. prez. 3 să hấțâie
hâțâiam
HÂȚÂÍ, hấțâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) hâțâna. – Hâț + suf. -âi. DOOM
hâțâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấțâie; imperf. 3 sg. hâțâiá; conj. prez. 3 să hấțâie
hâțâiau
HÂȚÂÍ, hấțâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) hâțâna. – Hâț + suf. -âi. DOOM
hâțâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấțâie; imperf. 3 sg. hâțâiá; conj. prez. 3 să hấțâie
hâțâiați
HÂȚÂÍ, hấțâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) hâțâna. – Hâț + suf. -âi. DOOM
hâțâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấțâie; imperf. 3 sg. hâțâiá; conj. prez. 3 să hấțâie
hâțâie
HÂȚÂÍ, hấțâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) hâțâna. – Hâț + suf. -âi. DOOM
hâțâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấțâie; imperf. 3 sg. hâțâiá; conj. prez. 3 să hấțâie
hâțâii
HÂȚÂÍ, hấțâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) hâțâna. – Hâț + suf. -âi. DOOM
hâțâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấțâie; imperf. 3 sg. hâțâiá; conj. prez. 3 să hấțâie
hâțâim
HÂȚÂÍ, hấțâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) hâțâna. – Hâț + suf. -âi. DOOM
hâțâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấțâie; imperf. 3 sg. hâțâiá; conj. prez. 3 să hấțâie
hâțâind
HÂȚÂÍ, hấțâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) hâțâna. – Hâț + suf. -âi. DOOM
hâțâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấțâie; imperf. 3 sg. hâțâiá; conj. prez. 3 să hấțâie
hâțâire
HÂȚÂÍ, hấțâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) hâțâna. – Hâț + suf. -âi. DOOM
hâțâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấțâie; imperf. 3 sg. hâțâiá; conj. prez. 3 să hấțâie
hâțâire
HÂȚÂÍ, hấțâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) hâțâna. – Hâț + suf. -âi.
hâțâiră
HÂȚÂÍ, hấțâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) hâțâna. – Hâț + suf. -âi. DOOM
hâțâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấțâie; imperf. 3 sg. hâțâiá; conj. prez. 3 să hấțâie
hâțâirăm
HÂȚÂÍ, hấțâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) hâțâna. – Hâț + suf. -âi. DOOM
hâțâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấțâie; imperf. 3 sg. hâțâiá; conj. prez. 3 să hấțâie
hâțâirăți
HÂȚÂÍ, hấțâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) hâțâna. – Hâț + suf. -âi. DOOM
hâțâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấțâie; imperf. 3 sg. hâțâiá; conj. prez. 3 să hấțâie
hâțâise
HÂȚÂÍ, hấțâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) hâțâna. – Hâț + suf. -âi. DOOM
hâțâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấțâie; imperf. 3 sg. hâțâiá; conj. prez. 3 să hấțâie
hâțâisem
HÂȚÂÍ, hấțâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) hâțâna. – Hâț + suf. -âi. DOOM
hâțâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấțâie; imperf. 3 sg. hâțâiá; conj. prez. 3 să hấțâie
hâțâiseră
HÂȚÂÍ, hấțâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) hâțâna. – Hâț + suf. -âi. DOOM
hâțâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấțâie; imperf. 3 sg. hâțâiá; conj. prez. 3 să hấțâie
hâțâiserăm
HÂȚÂÍ, hấțâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) hâțâna. – Hâț + suf. -âi. DOOM
hâțâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấțâie; imperf. 3 sg. hâțâiá; conj. prez. 3 să hấțâie
hâțâiserăți
HÂȚÂÍ, hấțâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) hâțâna. – Hâț + suf. -âi. DOOM
hâțâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấțâie; imperf. 3 sg. hâțâiá; conj. prez. 3 să hấțâie
hâțâiseși
HÂȚÂÍ, hấțâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) hâțâna. – Hâț + suf. -âi. DOOM
hâțâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấțâie; imperf. 3 sg. hâțâiá; conj. prez. 3 să hấțâie
hâțâiseți
HÂȚÂÍ, hấțâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) hâțâna. – Hâț + suf. -âi. DOOM
hâțâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấțâie; imperf. 3 sg. hâțâiá; conj. prez. 3 să hấțâie
hâțâit
HÂȚÂÍ, hấțâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) hâțâna. – Hâț + suf. -âi. DOOM
hâțâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấțâie; imperf. 3 sg. hâțâiá; conj. prez. 3 să hấțâie
hâțâit
HÂȚÂÍ, hấțâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) hâțâna. – Hâț + suf. -âi.
hâțâiși
HÂȚÂÍ, hấțâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) hâțâna. – Hâț + suf. -âi. DOOM
hâțâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấțâie; imperf. 3 sg. hâțâiá; conj. prez. 3 să hấțâie
hâțâiți
HÂȚÂÍ, hấțâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) hâțâna. – Hâț + suf. -âi. DOOM
hâțâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấțâie; imperf. 3 sg. hâțâiá; conj. prez. 3 să hấțâie
hâțân
HÂȚÂNÁ, hấțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) scutura puternic; a (se) zgâlțâi; a (se) hâțâi. ♦ A (se) mișca încoace și încolo; a (se) legăna, a (se) balansa. – Din hâț. DOOM
hâțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấțână
hâțâna
HÂȚÂNÁ, hấțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) scutura puternic; a (se) zgâlțâi; a (se) hâțâi. ♦ A (se) mișca încoace și încolo; a (se) legăna, a (se) balansa. – Din hâț. DOOM
hâțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấțână
hâțânai
HÂȚÂNÁ, hấțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) scutura puternic; a (se) zgâlțâi; a (se) hâțâi. ♦ A (se) mișca încoace și încolo; a (se) legăna, a (se) balansa. – Din hâț. DOOM
hâțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấțână
hâțânam
HÂȚÂNÁ, hấțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) scutura puternic; a (se) zgâlțâi; a (se) hâțâi. ♦ A (se) mișca încoace și încolo; a (se) legăna, a (se) balansa. – Din hâț. DOOM
hâțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấțână
hâțânare
HÂȚÂNÁ, hấțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) scutura puternic; a (se) zgâlțâi; a (se) hâțâi. ♦ A (se) mișca încoace și încolo; a (se) legăna, a (se) balansa. – Din hâț. DOOM
hâțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấțână
hâțânară
HÂȚÂNÁ, hấțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) scutura puternic; a (se) zgâlțâi; a (se) hâțâi. ♦ A (se) mișca încoace și încolo; a (se) legăna, a (se) balansa. – Din hâț. DOOM
hâțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấțână
hâțânarăm
HÂȚÂNÁ, hấțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) scutura puternic; a (se) zgâlțâi; a (se) hâțâi. ♦ A (se) mișca încoace și încolo; a (se) legăna, a (se) balansa. – Din hâț. DOOM
hâțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấțână
hâțânarăți
HÂȚÂNÁ, hấțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) scutura puternic; a (se) zgâlțâi; a (se) hâțâi. ♦ A (se) mișca încoace și încolo; a (se) legăna, a (se) balansa. – Din hâț. DOOM
hâțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấțână
hâțânase
HÂȚÂNÁ, hấțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) scutura puternic; a (se) zgâlțâi; a (se) hâțâi. ♦ A (se) mișca încoace și încolo; a (se) legăna, a (se) balansa. – Din hâț. DOOM
hâțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấțână
hâțânasem
HÂȚÂNÁ, hấțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) scutura puternic; a (se) zgâlțâi; a (se) hâțâi. ♦ A (se) mișca încoace și încolo; a (se) legăna, a (se) balansa. – Din hâț. DOOM
hâțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấțână
hâțânaseră
HÂȚÂNÁ, hấțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) scutura puternic; a (se) zgâlțâi; a (se) hâțâi. ♦ A (se) mișca încoace și încolo; a (se) legăna, a (se) balansa. – Din hâț. DOOM
hâțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấțână
hâțânaserăm
HÂȚÂNÁ, hấțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) scutura puternic; a (se) zgâlțâi; a (se) hâțâi. ♦ A (se) mișca încoace și încolo; a (se) legăna, a (se) balansa. – Din hâț. DOOM
hâțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấțână
hâțânaserăți
HÂȚÂNÁ, hấțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) scutura puternic; a (se) zgâlțâi; a (se) hâțâi. ♦ A (se) mișca încoace și încolo; a (se) legăna, a (se) balansa. – Din hâț. DOOM
hâțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấțână
hâțânaseși
HÂȚÂNÁ, hấțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) scutura puternic; a (se) zgâlțâi; a (se) hâțâi. ♦ A (se) mișca încoace și încolo; a (se) legăna, a (se) balansa. – Din hâț. DOOM
hâțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấțână
hâțânaseți
HÂȚÂNÁ, hấțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) scutura puternic; a (se) zgâlțâi; a (se) hâțâi. ♦ A (se) mișca încoace și încolo; a (se) legăna, a (se) balansa. – Din hâț. DOOM
hâțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấțână
hâțânat
HÂȚÂNÁ, hấțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) scutura puternic; a (se) zgâlțâi; a (se) hâțâi. ♦ A (se) mișca încoace și încolo; a (se) legăna, a (se) balansa. – Din hâț. DOOM
hâțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấțână
hâțânat
HÂȚÂNÁ, hấțân, vb. I. Tranz. și refl. A (se) scutura puternic; a (se) zgâlțâi; a (se) hâțâi. ♦ A (se) mișca încoace și încolo; a (se) legăna, a (se) balansa. – Din hâț.
hâțânau
HÂȚÂNÁ, hấțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) scutura puternic; a (se) zgâlțâi; a (se) hâțâi. ♦ A (se) mișca încoace și încolo; a (se) legăna, a (se) balansa. – Din hâț. DOOM
hâțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấțână
hâțânași
HÂȚÂNÁ, hấțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) scutura puternic; a (se) zgâlțâi; a (se) hâțâi. ♦ A (se) mișca încoace și încolo; a (se) legăna, a (se) balansa. – Din hâț. DOOM
hâțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấțână
hâțânați
HÂȚÂNÁ, hấțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) scutura puternic; a (se) zgâlțâi; a (se) hâțâi. ♦ A (se) mișca încoace și încolo; a (se) legăna, a (se) balansa. – Din hâț. DOOM
hâțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấțână
hâțâne
HÂȚÂNÁ, hấțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) scutura puternic; a (se) zgâlțâi; a (se) hâțâi. ♦ A (se) mișca încoace și încolo; a (se) legăna, a (se) balansa. – Din hâț. DOOM
hâțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấțână
hâțâni
HÂȚÂNÁ, hấțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) scutura puternic; a (se) zgâlțâi; a (se) hâțâi. ♦ A (se) mișca încoace și încolo; a (se) legăna, a (se) balansa. – Din hâț. DOOM
hâțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấțână
hâțânând
HÂȚÂNÁ, hấțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) scutura puternic; a (se) zgâlțâi; a (se) hâțâi. ♦ A (se) mișca încoace și încolo; a (se) legăna, a (se) balansa. – Din hâț. DOOM
hâțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấțână
hâță
hâță, hâțe s. f. prostituată.