hu
hu interj. – Exprimă ideea de zgomot, de frig sau de nemulțumire. Creație expresivă. – Der. hui, vb. (a răsuna, a vui, a rage; a bombăni, a bodogăni; despre porci, a grohăi), coincide cu vui; huială, s. f. (zgomot, grohăit); huet, s. n. (zgomot, vuiet); huiduca, vb. (a face zgomot), încrucișat cu hurduca.
hublou
HUBLÓU, hublouri, s. n. Mică deschizătură de formă circulară, care se închide ermetic, făcută în peretele unei nave sau al unui avion, pentru aerisire și luminat. – Din fr. hublot. DOOM
hublóu (hu-blou) s. n., art. hublóul; pl. hublóuri
hubloul
HUBLÓU, hublouri, s. n. Mică deschizătură de formă circulară, care se închide ermetic, făcută în peretele unei nave sau al unui avion, pentru aerisire și luminat. – Din fr. hublot. DOOM
hublóu (hu-blou) s. n., art. hublóul; pl. hublóuri
hubloului
HUBLÓU, hublouri, s. n. Mică deschizătură de formă circulară, care se închide ermetic, făcută în peretele unei nave sau al unui avion, pentru aerisire și luminat. – Din fr. hublot. DOOM
hublóu (hu-blou) s. n., art. hublóul; pl. hublóuri
hublouri
HUBLÓU, hublouri, s. n. Mică deschizătură de formă circulară, care se închide ermetic, făcută în peretele unei nave sau al unui avion, pentru aerisire și luminat. – Din fr. hublot. DOOM
hublóu (hu-blou) s. n., art. hublóul; pl. hublóuri
hublourile
HUBLÓU, hublouri, s. n. Mică deschizătură de formă circulară, care se închide ermetic, făcută în peretele unei nave sau al unui avion, pentru aerisire și luminat. – Din fr. hublot. DOOM
hublóu (hu-blou) s. n., art. hublóul; pl. hublóuri
hublourilor
HUBLÓU, hublouri, s. n. Mică deschizătură de formă circulară, care se închide ermetic, făcută în peretele unei nave sau al unui avion, pentru aerisire și luminat. – Din fr. hublot. DOOM
hublóu (hu-blou) s. n., art. hublóul; pl. hublóuri
hubăr
hubăr, hubări s. m. (intl.) hoț cu experiență.
huceag
HUCEÁG, huceaguri, s. n. (Reg.) Pădure mică, tânără și deasă; tufiș, crâng, huci. – Din ucr. huščak. DOOM
huceág (reg.) s. n., pl. huceáguri
huceagul
HUCEÁG, huceaguri, s. n. (Reg.) Pădure mică, tânără și deasă; tufiș, crâng, huci. – Din ucr. huščak. DOOM
huceág (reg.) s. n., pl. huceáguri
huceagului
HUCEÁG, huceaguri, s. n. (Reg.) Pădure mică, tânără și deasă; tufiș, crâng, huci. – Din ucr. huščak. DOOM
huceág (reg.) s. n., pl. huceáguri
huceaguri
HUCEÁG, huceaguri, s. n. (Reg.) Pădure mică, tânără și deasă; tufiș, crâng, huci. – Din ucr. huščak. DOOM
huceág (reg.) s. n., pl. huceáguri
huceagurile
HUCEÁG, huceaguri, s. n. (Reg.) Pădure mică, tânără și deasă; tufiș, crâng, huci. – Din ucr. huščak. DOOM
huceág (reg.) s. n., pl. huceáguri
huceagurilor
HUCEÁG, huceaguri, s. n. (Reg.) Pădure mică, tânără și deasă; tufiș, crâng, huci. – Din ucr. huščak. DOOM
huceág (reg.) s. n., pl. huceáguri
huci
HUCI2, huciuri, s. n. (Regional) Huceag. În cealaltă parte a tîrgului, spre miazănoapte, înverzeau grădinile de la Folticenii-Vechi, spre Oprișeni și huciul lui Cocîrță. SADOVEANU, N. F. 117. Au sărit un iepure sălbatic de subt un huci. SBIERA, P. 145. Porniră peste dealuri și prin huciuri, stuhării, Înșirați tot cîrduri-cîrduri. CONTEMPORANUL, I 685. ◊ (Popular) Mama huciului = mama pădurii. Mama huciului știe ce-i asta. CAMILAR, N. II 427. ◊ Expr. A umbla huci-marginea = a umbla fără rost, a hoinări, a vagabonda. Și așa, de unde pană atunci mă duceam cu drag la școală, am început a umbla huci-marginea; o zi mă duceam, două nu, dar tot deprinsesem a ceti oleacă. CREANGĂ, P. 2. – Pl. și: (s. m.) huci (COȘBUC, P. II 168).
huci
HUCI, huciuri, s. n. (Reg.) Huceag. ◊ Expr. A umbla huci-marginea = a umbla fără rost, fără țintă. – Din ucr. husca „desiș”. DOOM
huci (reg.) s. n., pl. húciuri
huciui
HUCIUÍ, huciuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alunga găinile. – Formație onomatopeică. DOOM
huciuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huciuiésc, imperf. 3 sg. huciuiá; conj. prez. 3 să huciuiáscă
huciuia
HUCIUÍ, huciuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alunga găinile. – Formație onomatopeică. DOOM
huciuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huciuiésc, imperf. 3 sg. huciuiá; conj. prez. 3 să huciuiáscă
huciuiai
HUCIUÍ, huciuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alunga găinile. – Formație onomatopeică. DOOM
huciuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huciuiésc, imperf. 3 sg. huciuiá; conj. prez. 3 să huciuiáscă
huciuiam
HUCIUÍ, huciuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alunga găinile. – Formație onomatopeică. DOOM
huciuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huciuiésc, imperf. 3 sg. huciuiá; conj. prez. 3 să huciuiáscă
huciuiască
HUCIUÍ, huciuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alunga găinile. – Formație onomatopeică. DOOM
huciuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huciuiésc, imperf. 3 sg. huciuiá; conj. prez. 3 să huciuiáscă
huciuiau
HUCIUÍ, huciuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alunga găinile. – Formație onomatopeică. DOOM
huciuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huciuiésc, imperf. 3 sg. huciuiá; conj. prez. 3 să huciuiáscă
huciuiați
HUCIUÍ, huciuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alunga găinile. – Formație onomatopeică. DOOM
huciuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huciuiésc, imperf. 3 sg. huciuiá; conj. prez. 3 să huciuiáscă
huciuiesc
HUCIUÍ, huciuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alunga găinile. – Formație onomatopeică. DOOM
huciuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huciuiésc, imperf. 3 sg. huciuiá; conj. prez. 3 să huciuiáscă
huciuiește
HUCIUÍ, huciuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alunga găinile. – Formație onomatopeică. DOOM
huciuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huciuiésc, imperf. 3 sg. huciuiá; conj. prez. 3 să huciuiáscă
huciuiești
HUCIUÍ, huciuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alunga găinile. – Formație onomatopeică. DOOM
huciuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huciuiésc, imperf. 3 sg. huciuiá; conj. prez. 3 să huciuiáscă
huciuii
HUCIUÍ, huciuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alunga găinile. – Formație onomatopeică. DOOM
huciuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huciuiésc, imperf. 3 sg. huciuiá; conj. prez. 3 să huciuiáscă
huciuim
HUCIUÍ, huciuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alunga găinile. – Formație onomatopeică. DOOM
huciuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huciuiésc, imperf. 3 sg. huciuiá; conj. prez. 3 să huciuiáscă
huciuind
HUCIUÍ, huciuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alunga găinile. – Formație onomatopeică. DOOM
huciuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huciuiésc, imperf. 3 sg. huciuiá; conj. prez. 3 să huciuiáscă
huciuire
HUCIUÍ, huciuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alunga găinile. – Formație onomatopeică. DOOM
huciuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huciuiésc, imperf. 3 sg. huciuiá; conj. prez. 3 să huciuiáscă
huciuire
HUCIUÍ, huciuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alunga găinile. – Formație onomatopeică.
huciuiră
HUCIUÍ, huciuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alunga găinile. – Formație onomatopeică. DOOM
huciuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huciuiésc, imperf. 3 sg. huciuiá; conj. prez. 3 să huciuiáscă
huciuirăm
HUCIUÍ, huciuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alunga găinile. – Formație onomatopeică. DOOM
huciuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huciuiésc, imperf. 3 sg. huciuiá; conj. prez. 3 să huciuiáscă
huciuirăți
HUCIUÍ, huciuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alunga găinile. – Formație onomatopeică. DOOM
huciuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huciuiésc, imperf. 3 sg. huciuiá; conj. prez. 3 să huciuiáscă
huciuise
HUCIUÍ, huciuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alunga găinile. – Formație onomatopeică. DOOM
huciuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huciuiésc, imperf. 3 sg. huciuiá; conj. prez. 3 să huciuiáscă
huciuisem
HUCIUÍ, huciuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alunga găinile. – Formație onomatopeică. DOOM
huciuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huciuiésc, imperf. 3 sg. huciuiá; conj. prez. 3 să huciuiáscă
huciuiseră
HUCIUÍ, huciuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alunga găinile. – Formație onomatopeică. DOOM
huciuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huciuiésc, imperf. 3 sg. huciuiá; conj. prez. 3 să huciuiáscă
huciuiserăm
HUCIUÍ, huciuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alunga găinile. – Formație onomatopeică. DOOM
huciuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huciuiésc, imperf. 3 sg. huciuiá; conj. prez. 3 să huciuiáscă
huciuiserăți
HUCIUÍ, huciuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alunga găinile. – Formație onomatopeică. DOOM
huciuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huciuiésc, imperf. 3 sg. huciuiá; conj. prez. 3 să huciuiáscă
huciuiseși
HUCIUÍ, huciuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alunga găinile. – Formație onomatopeică. DOOM
huciuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huciuiésc, imperf. 3 sg. huciuiá; conj. prez. 3 să huciuiáscă
huciuiseți
HUCIUÍ, huciuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alunga găinile. – Formație onomatopeică. DOOM
huciuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huciuiésc, imperf. 3 sg. huciuiá; conj. prez. 3 să huciuiáscă
huciuit
HUCIUÍ, huciuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alunga găinile. – Formație onomatopeică. DOOM
huciuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huciuiésc, imperf. 3 sg. huciuiá; conj. prez. 3 să huciuiáscă
huciuit
HUCIUÍ, huciuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alunga găinile. – Formație onomatopeică.
huciuiși
HUCIUÍ, huciuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alunga găinile. – Formație onomatopeică. DOOM
huciuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huciuiésc, imperf. 3 sg. huciuiá; conj. prez. 3 să huciuiáscă
huciuiți
HUCIUÍ, huciuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alunga găinile. – Formație onomatopeică. DOOM
huciuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huciuiésc, imperf. 3 sg. huciuiá; conj. prez. 3 să huciuiáscă
huciul
HUCI, huciuri, s. n. (Reg.) Huceag. ◊ Expr. A umbla huci-marginea = a umbla fără rost, fără țintă. – Din ucr. husca „desiș”. DOOM
huci (reg.) s. n., pl. húciuri
huciului
HUCI, huciuri, s. n. (Reg.) Huceag. ◊ Expr. A umbla huci-marginea = a umbla fără rost, fără țintă. – Din ucr. husca „desiș”. DOOM
huci (reg.) s. n., pl. húciuri
huciuri
HUCI, huciuri, s. n. (Reg.) Huceag. ◊ Expr. A umbla huci-marginea = a umbla fără rost, fără țintă. – Din ucr. husca „desiș”. DOOM
huci (reg.) s. n., pl. húciuri
huciurile
HUCI, huciuri, s. n. (Reg.) Huceag. ◊ Expr. A umbla huci-marginea = a umbla fără rost, fără țintă. – Din ucr. husca „desiș”. DOOM
huci (reg.) s. n., pl. húciuri
huciurilor
HUCI, huciuri, s. n. (Reg.) Huceag. ◊ Expr. A umbla huci-marginea = a umbla fără rost, fără țintă. – Din ucr. husca „desiș”. DOOM
huci (reg.) s. n., pl. húciuri
huda
HÚDĂ, hude, s. f. (Reg.) Gaură, spărtură (în zid, în gard etc.). – Cf. sl. hadŭ „cale, potecuță”. DOOM
húdă (reg.) s. f., g.-d. art. húdei; pl. húde
hude
HÚDĂ, hude, s. f. (Reg.) Gaură, spărtură (în zid, în gard etc.). – Cf. sl. hadŭ „cale, potecuță”. DOOM
húdă (reg.) s. f., g.-d. art. húdei; pl. húde
hudei
HÚDĂ, hude, s. f. (Reg.) Gaură, spărtură (în zid, în gard etc.). – Cf. sl. hadŭ „cale, potecuță”. DOOM
húdă (reg.) s. f., g.-d. art. húdei; pl. húde
hudele
HÚDĂ, hude, s. f. (Reg.) Gaură, spărtură (în zid, în gard etc.). – Cf. sl. hadŭ „cale, potecuță”. DOOM
húdă (reg.) s. f., g.-d. art. húdei; pl. húde
hudelor
HÚDĂ, hude, s. f. (Reg.) Gaură, spărtură (în zid, în gard etc.). – Cf. sl. hadŭ „cale, potecuță”. DOOM
húdă (reg.) s. f., g.-d. art. húdei; pl. húde
hudicioara
HUDICIOÁRĂ, hudicioare, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui hudiță. – Hudiță + suf. -ioară. DOOM
hudicioáră (reg.) s. f., g.-d. art. hudicioárei; pl. hudicioáre
hudicioare
HUDICIOÁRĂ, hudicioare, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui hudiță. – Hudiță + suf. -ioară. DOOM
hudicioáră (reg.) s. f., g.-d. art. hudicioárei; pl. hudicioáre
hudicioarei
HUDICIOÁRĂ, hudicioare, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui hudiță. – Hudiță + suf. -ioară. DOOM
hudicioáră (reg.) s. f., g.-d. art. hudicioárei; pl. hudicioáre
hudicioarele
HUDICIOÁRĂ, hudicioare, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui hudiță. – Hudiță + suf. -ioară. DOOM
hudicioáră (reg.) s. f., g.-d. art. hudicioárei; pl. hudicioáre
hudicioarelor
HUDICIOÁRĂ, hudicioare, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui hudiță. – Hudiță + suf. -ioară. DOOM
hudicioáră (reg.) s. f., g.-d. art. hudicioárei; pl. hudicioáre
hudița
HÚDIȚĂ, hudițe, s. f. (Reg.) Ulicioară. [Acc. și: hudíță. – Pl. și: hudiți] – Hudă + suf. -iță. DOOM
húdiță (reg.) s. f., g.-d. art. húdiței; pl. húdițe
hudițe
HÚDIȚĂ, hudițe, s. f. (Reg.) Ulicioară. [Acc. și: hudíță. – Pl. și: hudiți] – Hudă + suf. -iță. DOOM
húdiță (reg.) s. f., g.-d. art. húdiței; pl. húdițe
hudiței
HÚDIȚĂ, hudițe, s. f. (Reg.) Ulicioară. [Acc. și: hudíță. – Pl. și: hudiți] – Hudă + suf. -iță. DOOM
húdiță (reg.) s. f., g.-d. art. húdiței; pl. húdițe
hudițele
HÚDIȚĂ, hudițe, s. f. (Reg.) Ulicioară. [Acc. și: hudíță. – Pl. și: hudiți] – Hudă + suf. -iță. DOOM
húdiță (reg.) s. f., g.-d. art. húdiței; pl. húdițe
hudițelor
HÚDIȚĂ, hudițe, s. f. (Reg.) Ulicioară. [Acc. și: hudíță. – Pl. și: hudiți] – Hudă + suf. -iță. DOOM
húdiță (reg.) s. f., g.-d. art. húdiței; pl. húdițe
hudiță
HÚDIȚĂ, hudițe, s. f. (Reg.) Ulicioară. [Acc. și: hudíță. – Pl. și: hudiți] – Hudă + suf. -iță.
hudub
hudub- Rădăcină expresivă care evocă ideea unei căderi zgomotoase. Creație expresivă; nu este altceva decît o var. de la hodoronc, s. v. – Der. hudubîșt, interj. (exprimă ideea unei căderi de apă), cf. bîști, bîldîbîc; hudubă, s. f. (pasăre de pradă), probabil datorită scufundării ei comparate cu aruncatul în apă; hudubleaje, s. f. (pasăre de pradă); hududoi, s. n. (vale strîmtă, rîpă); hudubeie (var. hud(r)ubețe, ho(n)drobeie), s. f. pl. (obiecte, vechituri); odobaie (var. hodobaie, (h)udubaie), s. f. (rablă, mașină veche; casă mare dărăpănată; persoană care seamănă cu un cal; vechitură, lucru uzat), cuvînt în mod evident egal cu cel anterior (după Scriban, de la dubă); odobeală, s. f. (temniță, închisoare), cuvînt rar, folosit numai de Ispirescu (după Cihac, de la dubă; după Candrea, de la dubeală); huduroi, s. n. (pămînt necultivat).
hudubaia
HUDUBÁIE, hudubăi, s. f. (Reg.) 1. Casă mare; încăpere foarte spațioasă. 2. Ființă monstruoasă, fantastică; monstru. [Pr.: -ba-ie] – Et. nec. DOOM
hudubáie (reg.) s. f., g.-d. art. hudubắii; pl. hudubắi, art. hudubắile
hudubaie
HUDUBÁIE, hudubăi, s. f. (Reg.) 1. Casă mare; încăpere foarte spațioasă. 2. Ființă monstruoasă, fantastică; monstru. [Pr.: -ba-ie] – Et. nec. DOOM
hudubáie (reg.) s. f., g.-d. art. hudubắii; pl. hudubắi, art. hudubắile
hudubleaja
HUDUBLEÁJĂ, hudubleje, s. f. (Reg.) Pasăre mare (răpitoare). – Et. nec. DOOM
hudubleájă (reg.) (-du-blea-) s. f., art. hudubleája, g.-d. art. hudubléjei; pl. hudubléje
hudubleje
HUDUBLEÁJĂ, hudubleje, s. f. (Reg.) Pasăre mare (răpitoare). – Et. nec. DOOM
hudubleájă (reg.) (-du-blea-) s. f., art. hudubleája, g.-d. art. hudubléjei; pl. hudubléje
hudublejei
HUDUBLEÁJĂ, hudubleje, s. f. (Reg.) Pasăre mare (răpitoare). – Et. nec. DOOM
hudubleájă (reg.) (-du-blea-) s. f., art. hudubleája, g.-d. art. hudubléjei; pl. hudubléje
hudublejele
HUDUBLEÁJĂ, hudubleje, s. f. (Reg.) Pasăre mare (răpitoare). – Et. nec. DOOM
hudubleájă (reg.) (-du-blea-) s. f., art. hudubleája, g.-d. art. hudubléjei; pl. hudubléje
hudublejelor
HUDUBLEÁJĂ, hudubleje, s. f. (Reg.) Pasăre mare (răpitoare). – Et. nec. DOOM
hudubleájă (reg.) (-du-blea-) s. f., art. hudubleája, g.-d. art. hudubléjei; pl. hudubléje
hudubă
HUDÚBĂ, hudube, s. f. (Reg.) Colibă, bordei.
hudubăi
HUDUBÁIE, hudubăi, s. f. (Reg.) 1. Casă mare; încăpere foarte spațioasă. 2. Ființă monstruoasă, fantastică; monstru. [Pr.: -ba-ie] – Et. nec. DOOM
hudubáie (reg.) s. f., g.-d. art. hudubắii; pl. hudubắi, art. hudubắile
hudubăii
HUDUBÁIE, hudubăi, s. f. (Reg.) 1. Casă mare; încăpere foarte spațioasă. 2. Ființă monstruoasă, fantastică; monstru. [Pr.: -ba-ie] – Et. nec. DOOM
hudubáie (reg.) s. f., g.-d. art. hudubắii; pl. hudubắi, art. hudubắile
hudubăile
HUDUBÁIE, hudubăi, s. f. (Reg.) 1. Casă mare; încăpere foarte spațioasă. 2. Ființă monstruoasă, fantastică; monstru. [Pr.: -ba-ie] – Et. nec. DOOM
hudubáie (reg.) s. f., g.-d. art. hudubắii; pl. hudubắi, art. hudubắile
hudubăilor
HUDUBÁIE, hudubăi, s. f. (Reg.) 1. Casă mare; încăpere foarte spațioasă. 2. Ființă monstruoasă, fantastică; monstru. [Pr.: -ba-ie] – Et. nec. DOOM
hudubáie (reg.) s. f., g.-d. art. hudubắii; pl. hudubắi, art. hudubắile
hududoaie
HUDUDÓI, hududoaie, s. n. (Reg.) Vale strâmtă și adâncă. – Din sb. hudoudolje. DOOM
hududói (reg.) s. n., pl. hududoáie
hududoaiele
HUDUDÓI, hududoaie, s. n. (Reg.) Vale strâmtă și adâncă. – Din sb. hudoudolje. DOOM
hududói (reg.) s. n., pl. hududoáie
hududoaielor
HUDUDÓI, hududoaie, s. n. (Reg.) Vale strâmtă și adâncă. – Din sb. hudoudolje. DOOM
hududói (reg.) s. n., pl. hududoáie
hududoi
HUDUDÓI, hududoaie, s. n. (Reg.) Vale strâmtă și adâncă. – Din sb. hudoudolje. DOOM
hududói (reg.) s. n., pl. hududoáie
hududoiul
HUDUDÓI, hududoaie, s. n. (Reg.) Vale strâmtă și adâncă. – Din sb. hudoudolje. DOOM
hududói (reg.) s. n., pl. hududoáie
hududoiului
HUDUDÓI, hududoaie, s. n. (Reg.) Vale strâmtă și adâncă. – Din sb. hudoudolje. DOOM
hududói (reg.) s. n., pl. hududoáie
huduleț
HUDULÉȚ s. n. v. huludeț. DOOM
huludéț s. n., pl. huludéțe
hughenot
HUGHENÓT, -Ă, hughenoți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume dat adepților din Franța ai curentului protestant calvin din sec. XVI-XVIII. 2. Adj. Care aparține hughenoților (1), privitor la hughenoți – Din fr. huguenot. DOOM
!hughenót adj. m., s. m., pl. hughenóți; adj. f., s. f. hughenótă, pl. hughenóte
hughenot
HUGHENÓT, -Ă, hughenoți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume dat adepților din Franța ai curentului protestant calvin din sec. XVI-XVIII. 2. Adj. Care aparține hughenoților (1), privitor la hughenoți – Din fr. huguenot. DOOM
!hughenót adj. m., s. m., pl. hughenóți; adj. f., s. f. hughenótă, pl. hughenóte
hughenota
HUGHENÓT, -Ă, hughenoți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume dat adepților din Franța ai curentului protestant calvin din sec. XVI-XVIII. 2. Adj. Care aparține hughenoților (1), privitor la hughenoți – Din fr. huguenot. DOOM
!hughenót adj. m., s. m., pl. hughenóți; adj. f., s. f. hughenótă, pl. hughenóte
hughenota
HUGHENÓT, -Ă, hughenoți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume dat adepților din Franța ai curentului protestant calvin din sec. XVI-XVIII. 2. Adj. Care aparține hughenoților (1), privitor la hughenoți – Din fr. huguenot. DOOM
!hughenót adj. m., s. m., pl. hughenóți; adj. f., s. f. hughenótă, pl. hughenóte
hughenote
HUGHENÓT, -Ă, hughenoți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume dat adepților din Franța ai curentului protestant calvin din sec. XVI-XVIII. 2. Adj. Care aparține hughenoților (1), privitor la hughenoți – Din fr. huguenot. DOOM
!hughenót adj. m., s. m., pl. hughenóți; adj. f., s. f. hughenótă, pl. hughenóte
hughenote
HUGHENÓT, -Ă, hughenoți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume dat adepților din Franța ai curentului protestant calvin din sec. XVI-XVIII. 2. Adj. Care aparține hughenoților (1), privitor la hughenoți – Din fr. huguenot. DOOM
!hughenót adj. m., s. m., pl. hughenóți; adj. f., s. f. hughenótă, pl. hughenóte
hughenotei
HUGHENÓT, -Ă, hughenoți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume dat adepților din Franța ai curentului protestant calvin din sec. XVI-XVIII. 2. Adj. Care aparține hughenoților (1), privitor la hughenoți – Din fr. huguenot. DOOM
!hughenót adj. m., s. m., pl. hughenóți; adj. f., s. f. hughenótă, pl. hughenóte
hughenotei
HUGHENÓT, -Ă, hughenoți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume dat adepților din Franța ai curentului protestant calvin din sec. XVI-XVIII. 2. Adj. Care aparține hughenoților (1), privitor la hughenoți – Din fr. huguenot. DOOM
!hughenót adj. m., s. m., pl. hughenóți; adj. f., s. f. hughenótă, pl. hughenóte
hughenotele
HUGHENÓT, -Ă, hughenoți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume dat adepților din Franța ai curentului protestant calvin din sec. XVI-XVIII. 2. Adj. Care aparține hughenoților (1), privitor la hughenoți – Din fr. huguenot. DOOM
!hughenót adj. m., s. m., pl. hughenóți; adj. f., s. f. hughenótă, pl. hughenóte
hughenotele
HUGHENÓT, -Ă, hughenoți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume dat adepților din Franța ai curentului protestant calvin din sec. XVI-XVIII. 2. Adj. Care aparține hughenoților (1), privitor la hughenoți – Din fr. huguenot. DOOM
!hughenót adj. m., s. m., pl. hughenóți; adj. f., s. f. hughenótă, pl. hughenóte
hughenotelor
HUGHENÓT, -Ă, hughenoți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume dat adepților din Franța ai curentului protestant calvin din sec. XVI-XVIII. 2. Adj. Care aparține hughenoților (1), privitor la hughenoți – Din fr. huguenot. DOOM
!hughenót adj. m., s. m., pl. hughenóți; adj. f., s. f. hughenótă, pl. hughenóte
hughenotelor
HUGHENÓT, -Ă, hughenoți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume dat adepților din Franța ai curentului protestant calvin din sec. XVI-XVIII. 2. Adj. Care aparține hughenoților (1), privitor la hughenoți – Din fr. huguenot. DOOM
!hughenót adj. m., s. m., pl. hughenóți; adj. f., s. f. hughenótă, pl. hughenóte
hughenotul
HUGHENÓT, -Ă, hughenoți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume dat adepților din Franța ai curentului protestant calvin din sec. XVI-XVIII. 2. Adj. Care aparține hughenoților (1), privitor la hughenoți – Din fr. huguenot. DOOM
!hughenót adj. m., s. m., pl. hughenóți; adj. f., s. f. hughenótă, pl. hughenóte
hughenotul
HUGHENÓT, -Ă, hughenoți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume dat adepților din Franța ai curentului protestant calvin din sec. XVI-XVIII. 2. Adj. Care aparține hughenoților (1), privitor la hughenoți – Din fr. huguenot. DOOM
!hughenót adj. m., s. m., pl. hughenóți; adj. f., s. f. hughenótă, pl. hughenóte
hughenotului
HUGHENÓT, -Ă, hughenoți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume dat adepților din Franța ai curentului protestant calvin din sec. XVI-XVIII. 2. Adj. Care aparține hughenoților (1), privitor la hughenoți – Din fr. huguenot. DOOM
!hughenót adj. m., s. m., pl. hughenóți; adj. f., s. f. hughenótă, pl. hughenóte
hughenotului
HUGHENÓT, -Ă, hughenoți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume dat adepților din Franța ai curentului protestant calvin din sec. XVI-XVIII. 2. Adj. Care aparține hughenoților (1), privitor la hughenoți – Din fr. huguenot. DOOM
!hughenót adj. m., s. m., pl. hughenóți; adj. f., s. f. hughenótă, pl. hughenóte
hughenoți
HUGHENÓT, -Ă, hughenoți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume dat adepților din Franța ai curentului protestant calvin din sec. XVI-XVIII. 2. Adj. Care aparține hughenoților (1), privitor la hughenoți – Din fr. huguenot. DOOM
!hughenót adj. m., s. m., pl. hughenóți; adj. f., s. f. hughenótă, pl. hughenóte
hughenoți
HUGHENÓT, -Ă, hughenoți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume dat adepților din Franța ai curentului protestant calvin din sec. XVI-XVIII. 2. Adj. Care aparține hughenoților (1), privitor la hughenoți – Din fr. huguenot. DOOM
!hughenót adj. m., s. m., pl. hughenóți; adj. f., s. f. hughenótă, pl. hughenóte
hughenoții
HUGHENÓT, -Ă, hughenoți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume dat adepților din Franța ai curentului protestant calvin din sec. XVI-XVIII. 2. Adj. Care aparține hughenoților (1), privitor la hughenoți – Din fr. huguenot. DOOM
!hughenót adj. m., s. m., pl. hughenóți; adj. f., s. f. hughenótă, pl. hughenóte
hughenoții
HUGHENÓT, -Ă, hughenoți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume dat adepților din Franța ai curentului protestant calvin din sec. XVI-XVIII. 2. Adj. Care aparține hughenoților (1), privitor la hughenoți – Din fr. huguenot. DOOM
!hughenót adj. m., s. m., pl. hughenóți; adj. f., s. f. hughenótă, pl. hughenóte
hughenoților
HUGHENÓT, -Ă, hughenoți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume dat adepților din Franța ai curentului protestant calvin din sec. XVI-XVIII. 2. Adj. Care aparține hughenoților (1), privitor la hughenoți – Din fr. huguenot. DOOM
!hughenót adj. m., s. m., pl. hughenóți; adj. f., s. f. hughenótă, pl. hughenóte
hughenoților
HUGHENÓT, -Ă, hughenoți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume dat adepților din Franța ai curentului protestant calvin din sec. XVI-XVIII. 2. Adj. Care aparține hughenoților (1), privitor la hughenoți – Din fr. huguenot. DOOM
!hughenót adj. m., s. m., pl. hughenóți; adj. f., s. f. hughenótă, pl. hughenóte
huham
huham, huhami s. m. (din idiș) v. husăn.
huhura
HUHURÁ, húhur, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. (Despre bufnițe; la pers. 3) A scoate strigăte caracteristice speciei. 2. A chiui. – Formație onomatopeică. DOOM
huhurá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 húhură
huhurare
HUHURÁ, húhur, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. (Despre bufnițe; la pers. 3) A scoate strigăte caracteristice speciei. 2. A chiui. – Formație onomatopeică.
huhurete
HUHURÉTE, huhuréți, s. m. (Var.) Huhurez. (cf. huhurez)
huhurez
HURÉZ s. m. v. huhurez. DOOM
huhuréz s. m., pl. huhurézi
huhurezi
HURÉZ s. m. v. huhurez. DOOM
huhuréz s. m., pl. huhurézi
huhurezii
HURÉZ s. m. v. huhurez. DOOM
huhuréz s. m., pl. huhurézi
huhurezilor
HURÉZ s. m. v. huhurez. DOOM
huhuréz s. m., pl. huhurézi
huhurezul
HURÉZ s. m. v. huhurez. DOOM
huhuréz s. m., pl. huhurézi
huhurezului
HURÉZ s. m. v. huhurez. DOOM
huhuréz s. m., pl. huhurézi
huhureț
HUHURÉȚ, huhuréți, s. m. (Var.) Huhurez. (cf. huhurez)
huhăi
HUHĂÍ, húhăi, vb. IV. Intranz. (Despre bufniță sau ciuhurez) A striga. (din hu1)
huhăire
HUHĂÍ, húhăi, vb. IV. Intranz. (Despre bufniță sau ciuhurez) A striga. (din hu1)
hui
HUÍ, pers. 3 huiește, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsuna prelung; a vui. – Formație onomatopeică. DOOM
huí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. huiéște, imperf. 3 sg. huiá; conj. prez. 3 să huiáscă
huia
HUÍ, pers. 3 huiește, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsuna prelung; a vui. – Formație onomatopeică. DOOM
huí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. huiéște, imperf. 3 sg. huiá; conj. prez. 3 să huiáscă
huia
huia s, invar. (preluat din vocabularul armatei sovietice de ocupație în 1944) penis.
huiai
HUÍ, pers. 3 huiește, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsuna prelung; a vui. – Formație onomatopeică. DOOM
huí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. huiéște, imperf. 3 sg. huiá; conj. prez. 3 să huiáscă
huiala
HUIÁLĂ, huieli, s. f. (Reg.) Vâjâit prelung; vuiet. [Pr.: hu-ia-] – Hui + suf. -eală. DOOM
huiálă (reg.) s. f., g.-d. art. huiélii; pl. huiéli
huiam
HUÍ, pers. 3 huiește, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsuna prelung; a vui. – Formație onomatopeică. DOOM
huí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. huiéște, imperf. 3 sg. huiá; conj. prez. 3 să huiáscă
huiască
HUÍ, pers. 3 huiește, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsuna prelung; a vui. – Formație onomatopeică. DOOM
huí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. huiéște, imperf. 3 sg. huiá; conj. prez. 3 să huiáscă
huiau
HUÍ, pers. 3 huiește, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsuna prelung; a vui. – Formație onomatopeică. DOOM
huí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. huiéște, imperf. 3 sg. huiá; conj. prez. 3 să huiáscă
huiați
HUÍ, pers. 3 huiește, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsuna prelung; a vui. – Formație onomatopeică. DOOM
huí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. huiéște, imperf. 3 sg. huiá; conj. prez. 3 să huiáscă
huideo
HUIDEÓ interj. (Pop.) Strigăt cu care se alungă porcii; p. ext. strigăt de ocară la adresa cuiva; huo. ◊ Expr. (Substantivat) A lua pe cineva (sau a da cuiva) cu huideo = a huidui (pe cineva). [Pr. și: húideo. Acc. și: húideo – Var.: uideó interj.] – Cf. bg., sb. ujdo. DOOM
huideó/húideo (pop.) (hui-deo) interj.
huiduca
HUIDUCÁ, huidúc, vb. I. Intranz. A produce zgomot. (prin încrucișare între hui și hurduca)
huiducare
HUIDUCÁ, huidúc, vb. I. Intranz. A produce zgomot. (prin încrucișare între hui și hurduca)
huidui
HUIDUÍ, húidui, vb. IV. Tranz. A alunga pe cineva strigând „huideo”, a batjocori violent pe cineva cu ocări și cu fluierături: a hătcăi. [Prez. ind. și: huiduiesc] – Huideo + suf. -ui. DOOM
!huiduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. húidui/huiduiésc, imperf. 3 sg. huiduiá; conj. prez. 3 să húiduie/huiduiáscă
huiduia
HUIDUÍ, húidui, vb. IV. Tranz. A alunga pe cineva strigând „huideo”, a batjocori violent pe cineva cu ocări și cu fluierături: a hătcăi. [Prez. ind. și: huiduiesc] – Huideo + suf. -ui. DOOM
!huiduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. húidui/huiduiésc, imperf. 3 sg. huiduiá; conj. prez. 3 să húiduie/huiduiáscă
huiduiai
HUIDUÍ, húidui, vb. IV. Tranz. A alunga pe cineva strigând „huideo”, a batjocori violent pe cineva cu ocări și cu fluierături: a hătcăi. [Prez. ind. și: huiduiesc] – Huideo + suf. -ui. DOOM
!huiduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. húidui/huiduiésc, imperf. 3 sg. huiduiá; conj. prez. 3 să húiduie/huiduiáscă
huiduiala
HUIDUIÁLĂ, huiduieli, s. f. Acțiunea de a huidui și rezultatul ei; huiduitură. [Pr.: -du-ia-] – Huidui + suf. -eală. DOOM
huiduiálă s. f., g.-d. art. huiduiélii; pl. huiduiéli
huiduiam
HUIDUÍ, húidui, vb. IV. Tranz. A alunga pe cineva strigând „huideo”, a batjocori violent pe cineva cu ocări și cu fluierături: a hătcăi. [Prez. ind. și: huiduiesc] – Huideo + suf. -ui. DOOM
!huiduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. húidui/huiduiésc, imperf. 3 sg. huiduiá; conj. prez. 3 să húiduie/huiduiáscă
huiduiască
HUIDUÍ, húidui, vb. IV. Tranz. A alunga pe cineva strigând „huideo”, a batjocori violent pe cineva cu ocări și cu fluierături: a hătcăi. [Prez. ind. și: huiduiesc] – Huideo + suf. -ui. DOOM
!huiduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. húidui/huiduiésc, imperf. 3 sg. huiduiá; conj. prez. 3 să húiduie/huiduiáscă
huiduiau
HUIDUÍ, húidui, vb. IV. Tranz. A alunga pe cineva strigând „huideo”, a batjocori violent pe cineva cu ocări și cu fluierături: a hătcăi. [Prez. ind. și: huiduiesc] – Huideo + suf. -ui. DOOM
!huiduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. húidui/huiduiésc, imperf. 3 sg. huiduiá; conj. prez. 3 să húiduie/huiduiáscă
huiduiați
HUIDUÍ, húidui, vb. IV. Tranz. A alunga pe cineva strigând „huideo”, a batjocori violent pe cineva cu ocări și cu fluierături: a hătcăi. [Prez. ind. și: huiduiesc] – Huideo + suf. -ui. DOOM
!huiduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. húidui/huiduiésc, imperf. 3 sg. huiduiá; conj. prez. 3 să húiduie/huiduiáscă
huiduieli
HUIDUIÁLĂ, huiduieli, s. f. Acțiunea de a huidui și rezultatul ei; huiduitură. [Pr.: -du-ia-] – Huidui + suf. -eală. DOOM
huiduiálă s. f., g.-d. art. huiduiélii; pl. huiduiéli
huiduielii
HUIDUIÁLĂ, huiduieli, s. f. Acțiunea de a huidui și rezultatul ei; huiduitură. [Pr.: -du-ia-] – Huidui + suf. -eală. DOOM
huiduiálă s. f., g.-d. art. huiduiélii; pl. huiduiéli
huiduielile
HUIDUIÁLĂ, huiduieli, s. f. Acțiunea de a huidui și rezultatul ei; huiduitură. [Pr.: -du-ia-] – Huidui + suf. -eală. DOOM
huiduiálă s. f., g.-d. art. huiduiélii; pl. huiduiéli
huiduielilor
HUIDUIÁLĂ, huiduieli, s. f. Acțiunea de a huidui și rezultatul ei; huiduitură. [Pr.: -du-ia-] – Huidui + suf. -eală. DOOM
huiduiálă s. f., g.-d. art. huiduiélii; pl. huiduiéli
huiduiesc
HUIDUÍ, húidui, vb. IV. Tranz. A alunga pe cineva strigând „huideo”, a batjocori violent pe cineva cu ocări și cu fluierături: a hătcăi. [Prez. ind. și: huiduiesc] – Huideo + suf. -ui. DOOM
!huiduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. húidui/huiduiésc, imperf. 3 sg. huiduiá; conj. prez. 3 să húiduie/huiduiáscă
huiduiește
HUIDUÍ, húidui, vb. IV. Tranz. A alunga pe cineva strigând „huideo”, a batjocori violent pe cineva cu ocări și cu fluierături: a hătcăi. [Prez. ind. și: huiduiesc] – Huideo + suf. -ui. DOOM
!huiduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. húidui/huiduiésc, imperf. 3 sg. huiduiá; conj. prez. 3 să húiduie/huiduiáscă
huiduiești
HUIDUÍ, húidui, vb. IV. Tranz. A alunga pe cineva strigând „huideo”, a batjocori violent pe cineva cu ocări și cu fluierături: a hătcăi. [Prez. ind. și: huiduiesc] – Huideo + suf. -ui. DOOM
!huiduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. húidui/huiduiésc, imperf. 3 sg. huiduiá; conj. prez. 3 să húiduie/huiduiáscă
huiduii
HUIDUÍ, húidui, vb. IV. Tranz. A alunga pe cineva strigând „huideo”, a batjocori violent pe cineva cu ocări și cu fluierături: a hătcăi. [Prez. ind. și: huiduiesc] – Huideo + suf. -ui. DOOM
!huiduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. húidui/huiduiésc, imperf. 3 sg. huiduiá; conj. prez. 3 să húiduie/huiduiáscă
huiduim
HUIDUÍ, húidui, vb. IV. Tranz. A alunga pe cineva strigând „huideo”, a batjocori violent pe cineva cu ocări și cu fluierături: a hătcăi. [Prez. ind. și: huiduiesc] – Huideo + suf. -ui. DOOM
!huiduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. húidui/huiduiésc, imperf. 3 sg. huiduiá; conj. prez. 3 să húiduie/huiduiáscă
huiduind
HUIDUÍ, húidui, vb. IV. Tranz. A alunga pe cineva strigând „huideo”, a batjocori violent pe cineva cu ocări și cu fluierături: a hătcăi. [Prez. ind. și: huiduiesc] – Huideo + suf. -ui. DOOM
!huiduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. húidui/huiduiésc, imperf. 3 sg. huiduiá; conj. prez. 3 să húiduie/huiduiáscă
huiduire
HUIDUÍ, húidui, vb. IV. Tranz. A alunga pe cineva strigând „huideo”, a batjocori violent pe cineva cu ocări și cu fluierături: a hătcăi. [Prez. ind. și: huiduiesc] – Huideo + suf. -ui. DOOM
!huiduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. húidui/huiduiésc, imperf. 3 sg. huiduiá; conj. prez. 3 să húiduie/huiduiáscă
huiduire
HUIDUÍ, húidui, vb. IV. Tranz. A alunga pe cineva strigând „huideo”, a batjocori violent pe cineva cu ocări și cu fluierături: a hătcăi. [Prez. ind. și: huiduiesc] – Huideo + suf. -ui. DOOM
!huiduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. húidui/huiduiésc, imperf. 3 sg. huiduiá; conj. prez. 3 să húiduie/huiduiáscă
huiduiră
HUIDUÍ, húidui, vb. IV. Tranz. A alunga pe cineva strigând „huideo”, a batjocori violent pe cineva cu ocări și cu fluierături: a hătcăi. [Prez. ind. și: huiduiesc] – Huideo + suf. -ui. DOOM
!huiduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. húidui/huiduiésc, imperf. 3 sg. huiduiá; conj. prez. 3 să húiduie/huiduiáscă
huiduirăm
HUIDUÍ, húidui, vb. IV. Tranz. A alunga pe cineva strigând „huideo”, a batjocori violent pe cineva cu ocări și cu fluierături: a hătcăi. [Prez. ind. și: huiduiesc] – Huideo + suf. -ui. DOOM
!huiduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. húidui/huiduiésc, imperf. 3 sg. huiduiá; conj. prez. 3 să húiduie/huiduiáscă
huiduirăți
HUIDUÍ, húidui, vb. IV. Tranz. A alunga pe cineva strigând „huideo”, a batjocori violent pe cineva cu ocări și cu fluierături: a hătcăi. [Prez. ind. și: huiduiesc] – Huideo + suf. -ui. DOOM
!huiduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. húidui/huiduiésc, imperf. 3 sg. huiduiá; conj. prez. 3 să húiduie/huiduiáscă
huiduise
HUIDUÍ, húidui, vb. IV. Tranz. A alunga pe cineva strigând „huideo”, a batjocori violent pe cineva cu ocări și cu fluierături: a hătcăi. [Prez. ind. și: huiduiesc] – Huideo + suf. -ui. DOOM
!huiduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. húidui/huiduiésc, imperf. 3 sg. huiduiá; conj. prez. 3 să húiduie/huiduiáscă
huiduisem
HUIDUÍ, húidui, vb. IV. Tranz. A alunga pe cineva strigând „huideo”, a batjocori violent pe cineva cu ocări și cu fluierături: a hătcăi. [Prez. ind. și: huiduiesc] – Huideo + suf. -ui. DOOM
!huiduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. húidui/huiduiésc, imperf. 3 sg. huiduiá; conj. prez. 3 să húiduie/huiduiáscă
huiduiseră
HUIDUÍ, húidui, vb. IV. Tranz. A alunga pe cineva strigând „huideo”, a batjocori violent pe cineva cu ocări și cu fluierături: a hătcăi. [Prez. ind. și: huiduiesc] – Huideo + suf. -ui. DOOM
!huiduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. húidui/huiduiésc, imperf. 3 sg. huiduiá; conj. prez. 3 să húiduie/huiduiáscă
huiduiserăm
HUIDUÍ, húidui, vb. IV. Tranz. A alunga pe cineva strigând „huideo”, a batjocori violent pe cineva cu ocări și cu fluierături: a hătcăi. [Prez. ind. și: huiduiesc] – Huideo + suf. -ui. DOOM
!huiduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. húidui/huiduiésc, imperf. 3 sg. huiduiá; conj. prez. 3 să húiduie/huiduiáscă
huiduiserăți
HUIDUÍ, húidui, vb. IV. Tranz. A alunga pe cineva strigând „huideo”, a batjocori violent pe cineva cu ocări și cu fluierături: a hătcăi. [Prez. ind. și: huiduiesc] – Huideo + suf. -ui. DOOM
!huiduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. húidui/huiduiésc, imperf. 3 sg. huiduiá; conj. prez. 3 să húiduie/huiduiáscă
huiduiseși
HUIDUÍ, húidui, vb. IV. Tranz. A alunga pe cineva strigând „huideo”, a batjocori violent pe cineva cu ocări și cu fluierături: a hătcăi. [Prez. ind. și: huiduiesc] – Huideo + suf. -ui. DOOM
!huiduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. húidui/huiduiésc, imperf. 3 sg. huiduiá; conj. prez. 3 să húiduie/huiduiáscă
huiduiseți
HUIDUÍ, húidui, vb. IV. Tranz. A alunga pe cineva strigând „huideo”, a batjocori violent pe cineva cu ocări și cu fluierături: a hătcăi. [Prez. ind. și: huiduiesc] – Huideo + suf. -ui. DOOM
!huiduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. húidui/huiduiésc, imperf. 3 sg. huiduiá; conj. prez. 3 să húiduie/huiduiáscă
huiduit
HUIDUÍ, húidui, vb. IV. Tranz. A alunga pe cineva strigând „huideo”, a batjocori violent pe cineva cu ocări și cu fluierături: a hătcăi. [Prez. ind. și: huiduiesc] – Huideo + suf. -ui. DOOM
!huiduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. húidui/huiduiésc, imperf. 3 sg. huiduiá; conj. prez. 3 să húiduie/huiduiáscă
huiduit
HUIDUÍ, húidui, vb. IV. Tranz. A alunga pe cineva strigând „huideo”, a batjocori violent pe cineva cu ocări și cu fluierături: a hătcăi. [Prez. ind. și: huiduiesc] – Huideo + suf. -ui. DOOM
!huiduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. húidui/huiduiésc, imperf. 3 sg. huiduiá; conj. prez. 3 să húiduie/huiduiáscă
huiduitura
HUIDUITÚRĂ, huiduituri, s. f. Huiduială. [Pr.: -du-i-] – Huidui + suf. -tură. DOOM
huiduitúră (-du-i-) s. f., g.-d. art. huiduitúrii; pl. huiduitúri
huiduituri
HUIDUITÚRĂ, huiduituri, s. f. Huiduială. [Pr.: -du-i-] – Huidui + suf. -tură. DOOM
huiduitúră (-du-i-) s. f., g.-d. art. huiduitúrii; pl. huiduitúri
huiduiturii
HUIDUITÚRĂ, huiduituri, s. f. Huiduială. [Pr.: -du-i-] – Huidui + suf. -tură. DOOM
huiduitúră (-du-i-) s. f., g.-d. art. huiduitúrii; pl. huiduitúri
huiduiturile
HUIDUITÚRĂ, huiduituri, s. f. Huiduială. [Pr.: -du-i-] – Huidui + suf. -tură. DOOM
huiduitúră (-du-i-) s. f., g.-d. art. huiduitúrii; pl. huiduitúri
huiduiturilor
HUIDUITÚRĂ, huiduituri, s. f. Huiduială. [Pr.: -du-i-] – Huidui + suf. -tură. DOOM
huiduitúră (-du-i-) s. f., g.-d. art. huiduitúrii; pl. huiduitúri
huiduiși
HUIDUÍ, húidui, vb. IV. Tranz. A alunga pe cineva strigând „huideo”, a batjocori violent pe cineva cu ocări și cu fluierături: a hătcăi. [Prez. ind. și: huiduiesc] – Huideo + suf. -ui. DOOM
!huiduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. húidui/huiduiésc, imperf. 3 sg. huiduiá; conj. prez. 3 să húiduie/huiduiáscă
huiduiți
HUIDUÍ, húidui, vb. IV. Tranz. A alunga pe cineva strigând „huideo”, a batjocori violent pe cineva cu ocări și cu fluierături: a hătcăi. [Prez. ind. și: huiduiesc] – Huideo + suf. -ui. DOOM
!huiduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. húidui/huiduiésc, imperf. 3 sg. huiduiá; conj. prez. 3 să húiduie/huiduiáscă
huiduma
HUIDÚMĂ, huidume, s. f. (Fam.) Persoană mare și grasă; matahală. – Et. nec. DOOM
huidúmă (fam.) s. f., g.-d. art. huidúmei; pl. huidúme
huidume
HUIDÚMĂ, huidume, s. f. (Fam.) Persoană mare și grasă; matahală. – Et. nec. DOOM
huidúmă (fam.) s. f., g.-d. art. huidúmei; pl. huidúme
huidumei
HUIDÚMĂ, huidume, s. f. (Fam.) Persoană mare și grasă; matahală. – Et. nec. DOOM
huidúmă (fam.) s. f., g.-d. art. huidúmei; pl. huidúme
huidumele
HUIDÚMĂ, huidume, s. f. (Fam.) Persoană mare și grasă; matahală. – Et. nec. DOOM
huidúmă (fam.) s. f., g.-d. art. huidúmei; pl. huidúme
huidumelor
HUIDÚMĂ, huidume, s. f. (Fam.) Persoană mare și grasă; matahală. – Et. nec. DOOM
huidúmă (fam.) s. f., g.-d. art. huidúmei; pl. huidúme
huieli
HUIÁLĂ, huieli, s. f. (Reg.) Vâjâit prelung; vuiet. [Pr.: hu-ia-] – Hui + suf. -eală. DOOM
huiálă (reg.) s. f., g.-d. art. huiélii; pl. huiéli
huielii
HUIÁLĂ, huieli, s. f. (Reg.) Vâjâit prelung; vuiet. [Pr.: hu-ia-] – Hui + suf. -eală. DOOM
huiálă (reg.) s. f., g.-d. art. huiélii; pl. huiéli
huielile
HUIÁLĂ, huieli, s. f. (Reg.) Vâjâit prelung; vuiet. [Pr.: hu-ia-] – Hui + suf. -eală. DOOM
huiálă (reg.) s. f., g.-d. art. huiélii; pl. huiéli
huielilor
HUIÁLĂ, huieli, s. f. (Reg.) Vâjâit prelung; vuiet. [Pr.: hu-ia-] – Hui + suf. -eală. DOOM
huiálă (reg.) s. f., g.-d. art. huiélii; pl. huiéli
huiesc
HUÍ, pers. 3 huiește, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsuna prelung; a vui. – Formație onomatopeică. DOOM
huí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. huiéște, imperf. 3 sg. huiá; conj. prez. 3 să huiáscă
huiet
ÚIET s. n. v. huiet. DOOM
húiet s. n., pl. húiete
huiete
ÚIET s. n. v. huiet. DOOM
húiet s. n., pl. húiete
huietele
ÚIET s. n. v. huiet. DOOM
húiet s. n., pl. húiete
huietelor
ÚIET s. n. v. huiet. DOOM
húiet s. n., pl. húiete
huietul
ÚIET s. n. v. huiet. DOOM
húiet s. n., pl. húiete
huietului
ÚIET s. n. v. huiet. DOOM
húiet s. n., pl. húiete
huiește
HUÍ, pers. 3 huiește, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsuna prelung; a vui. – Formație onomatopeică. DOOM
huí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. huiéște, imperf. 3 sg. huiá; conj. prez. 3 să huiáscă
huiești
HUÍ, pers. 3 huiește, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsuna prelung; a vui. – Formație onomatopeică. DOOM
huí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. huiéște, imperf. 3 sg. huiá; conj. prez. 3 să huiáscă
huii
HUÍ, pers. 3 huiește, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsuna prelung; a vui. – Formație onomatopeică. DOOM
huí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. huiéște, imperf. 3 sg. huiá; conj. prez. 3 să huiáscă
huila
HUÍLĂ, (2) huile, s. f. 1. Cărbune natural negru, compact, dur, sfârâmicios și lucios, întrebuințat drept combustibil, precum și în industrie, la fabricarea cocsului metalurgic, la extragerea gazului de iluminat și a gudroanelor. 2. Sortiment de huilă (1). – Din fr. houille. DOOM
huílă s. f., g.-d. art. huílei; (sorturi) pl. huíle
huile
HUÍLĂ, (2) huile, s. f. 1. Cărbune natural negru, compact, dur, sfârâmicios și lucios, întrebuințat drept combustibil, precum și în industrie, la fabricarea cocsului metalurgic, la extragerea gazului de iluminat și a gudroanelor. 2. Sortiment de huilă (1). – Din fr. houille. DOOM
huílă s. f., g.-d. art. huílei; (sorturi) pl. huíle
huilei
HUÍLĂ, (2) huile, s. f. 1. Cărbune natural negru, compact, dur, sfârâmicios și lucios, întrebuințat drept combustibil, precum și în industrie, la fabricarea cocsului metalurgic, la extragerea gazului de iluminat și a gudroanelor. 2. Sortiment de huilă (1). – Din fr. houille. DOOM
huílă s. f., g.-d. art. huílei; (sorturi) pl. huíle
huilele
HUÍLĂ, (2) huile, s. f. 1. Cărbune natural negru, compact, dur, sfârâmicios și lucios, întrebuințat drept combustibil, precum și în industrie, la fabricarea cocsului metalurgic, la extragerea gazului de iluminat și a gudroanelor. 2. Sortiment de huilă (1). – Din fr. houille. DOOM
huílă s. f., g.-d. art. huílei; (sorturi) pl. huíle
huilelor
HUÍLĂ, (2) huile, s. f. 1. Cărbune natural negru, compact, dur, sfârâmicios și lucios, întrebuințat drept combustibil, precum și în industrie, la fabricarea cocsului metalurgic, la extragerea gazului de iluminat și a gudroanelor. 2. Sortiment de huilă (1). – Din fr. houille. DOOM
huílă s. f., g.-d. art. huílei; (sorturi) pl. huíle
huim
HUÍ, pers. 3 huiește, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsuna prelung; a vui. – Formație onomatopeică. DOOM
huí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. huiéște, imperf. 3 sg. huiá; conj. prez. 3 să huiáscă
huind
HUÍ, pers. 3 huiește, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsuna prelung; a vui. – Formație onomatopeică. DOOM
huí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. huiéște, imperf. 3 sg. huiá; conj. prez. 3 să huiáscă
huire
HUÍ, pers. 3 huiește, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsuna prelung; a vui. – Formație onomatopeică. DOOM
huí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. huiéște, imperf. 3 sg. huiá; conj. prez. 3 să huiáscă
huire
HUÍ, pers. 3 huiește, vb. IV. Intranz. A răsuna prelung; a vui. – Formație onomatopeică.
huiră
HUÍ, pers. 3 huiește, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsuna prelung; a vui. – Formație onomatopeică. DOOM
huí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. huiéște, imperf. 3 sg. huiá; conj. prez. 3 să huiáscă
huirăm
HUÍ, pers. 3 huiește, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsuna prelung; a vui. – Formație onomatopeică. DOOM
huí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. huiéște, imperf. 3 sg. huiá; conj. prez. 3 să huiáscă
huirăți
HUÍ, pers. 3 huiește, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsuna prelung; a vui. – Formație onomatopeică. DOOM
huí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. huiéște, imperf. 3 sg. huiá; conj. prez. 3 să huiáscă
huise
HUÍ, pers. 3 huiește, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsuna prelung; a vui. – Formație onomatopeică. DOOM
huí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. huiéște, imperf. 3 sg. huiá; conj. prez. 3 să huiáscă
huisem
HUÍ, pers. 3 huiește, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsuna prelung; a vui. – Formație onomatopeică. DOOM
huí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. huiéște, imperf. 3 sg. huiá; conj. prez. 3 să huiáscă
huiseră
HUÍ, pers. 3 huiește, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsuna prelung; a vui. – Formație onomatopeică. DOOM
huí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. huiéște, imperf. 3 sg. huiá; conj. prez. 3 să huiáscă
huiserăm
HUÍ, pers. 3 huiește, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsuna prelung; a vui. – Formație onomatopeică. DOOM
huí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. huiéște, imperf. 3 sg. huiá; conj. prez. 3 să huiáscă
huiserăți
HUÍ, pers. 3 huiește, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsuna prelung; a vui. – Formație onomatopeică. DOOM
huí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. huiéște, imperf. 3 sg. huiá; conj. prez. 3 să huiáscă
huiseși
HUÍ, pers. 3 huiește, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsuna prelung; a vui. – Formație onomatopeică. DOOM
huí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. huiéște, imperf. 3 sg. huiá; conj. prez. 3 să huiáscă
huiseți
HUÍ, pers. 3 huiește, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsuna prelung; a vui. – Formație onomatopeică. DOOM
huí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. huiéște, imperf. 3 sg. huiá; conj. prez. 3 să huiáscă
huit
HUÍ, pers. 3 huiește, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsuna prelung; a vui. – Formație onomatopeică. DOOM
huí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. huiéște, imperf. 3 sg. huiá; conj. prez. 3 să huiáscă
huium
HUIÚM s. n. (Reg.) Grămadă, stol. – V. duium.
huiși
HUÍ, pers. 3 huiește, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsuna prelung; a vui. – Formație onomatopeică. DOOM
huí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. huiéște, imperf. 3 sg. huiá; conj. prez. 3 să huiáscă
huița
HUIȚÁ, huíț, vb. I. Refl. (Reg.) A se da în leagăn, în scrânciob. [Pr.: hu-i-] – Din huiț (reg. „scrânciob”, puțin folosit, et. nec.). DOOM
huițá (a ~) (reg.) (hu-i-) vb., ind. prez. 3 huíță
huițare
HUIȚÁ, huíț, vb. I. Refl. (Reg.) A se da în leagăn, în scrânciob. [Pr.: hu-i-] – Din huiț (reg. „scrânciob”, puțin folosit, et. nec.).
huiți
HUÍ, pers. 3 huiește, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsuna prelung; a vui. – Formație onomatopeică. DOOM
huí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. huiéște, imperf. 3 sg. huiá; conj. prez. 3 să huiáscă
hula
HÚLA s.f. v. hula-hoop.
hula
HÚLĂ3, hule, s. f. (Reg.) Surpătură de munte sau de deal; p. ext. drum printr-o scobitură de deal; drum care urcă pe o coastă foarte piezișă. – Et. nec. DOOM
húlă s. f., g.-d. art. húlei; pl. húle
hule
HÚLĂ3, hule, s. f. (Reg.) Surpătură de munte sau de deal; p. ext. drum printr-o scobitură de deal; drum care urcă pe o coastă foarte piezișă. – Et. nec. DOOM
húlă s. f., g.-d. art. húlei; pl. húle
hulea
HULÍ, hulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî pe cineva; p. ext. a vorbi de rău, a calomnia, a defăima. – Din sl. huliti. DOOM
hulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hulésc, imperf. 3 sg. huleá; conj. prez. 3 să huleáscă
huleai
HULÍ, hulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî pe cineva; p. ext. a vorbi de rău, a calomnia, a defăima. – Din sl. huliti. DOOM
hulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hulésc, imperf. 3 sg. huleá; conj. prez. 3 să huleáscă
huleam
HULÍ, hulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî pe cineva; p. ext. a vorbi de rău, a calomnia, a defăima. – Din sl. huliti. DOOM
hulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hulésc, imperf. 3 sg. huleá; conj. prez. 3 să huleáscă
hulească
HULÍ, hulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî pe cineva; p. ext. a vorbi de rău, a calomnia, a defăima. – Din sl. huliti. DOOM
hulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hulésc, imperf. 3 sg. huleá; conj. prez. 3 să huleáscă
huleau
HULÍ, hulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî pe cineva; p. ext. a vorbi de rău, a calomnia, a defăima. – Din sl. huliti. DOOM
hulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hulésc, imperf. 3 sg. huleá; conj. prez. 3 să huleáscă
huleați
HULÍ, hulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî pe cineva; p. ext. a vorbi de rău, a calomnia, a defăima. – Din sl. huliti. DOOM
hulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hulésc, imperf. 3 sg. huleá; conj. prez. 3 să huleáscă
hulei
HÚLĂ3, hule, s. f. (Reg.) Surpătură de munte sau de deal; p. ext. drum printr-o scobitură de deal; drum care urcă pe o coastă foarte piezișă. – Et. nec. DOOM
húlă s. f., g.-d. art. húlei; pl. húle
hulele
HÚLĂ3, hule, s. f. (Reg.) Surpătură de munte sau de deal; p. ext. drum printr-o scobitură de deal; drum care urcă pe o coastă foarte piezișă. – Et. nec. DOOM
húlă s. f., g.-d. art. húlei; pl. húle
hulelor
HÚLĂ3, hule, s. f. (Reg.) Surpătură de munte sau de deal; p. ext. drum printr-o scobitură de deal; drum care urcă pe o coastă foarte piezișă. – Et. nec. DOOM
húlă s. f., g.-d. art. húlei; pl. húle
hulesc
HULÍ, hulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî pe cineva; p. ext. a vorbi de rău, a calomnia, a defăima. – Din sl. huliti. DOOM
hulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hulésc, imperf. 3 sg. huleá; conj. prez. 3 să huleáscă
hulește
HULÍ, hulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî pe cineva; p. ext. a vorbi de rău, a calomnia, a defăima. – Din sl. huliti. DOOM
hulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hulésc, imperf. 3 sg. huleá; conj. prez. 3 să huleáscă
hulești
HULÍ, hulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî pe cineva; p. ext. a vorbi de rău, a calomnia, a defăima. – Din sl. huliti. DOOM
hulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hulésc, imperf. 3 sg. huleá; conj. prez. 3 să huleáscă
huli
HULÍ, hulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî pe cineva; p. ext. a vorbi de rău, a calomnia, a defăima. – Din sl. huliti. DOOM
hulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hulésc, imperf. 3 sg. huleá; conj. prez. 3 să huleáscă
huligan
HULIGÁN, huligani, s. m. Persoană care comite acte de huliganism. – Din rus. huligan. DOOM
huligán s. m., pl. huligáni
huligani
HULIGÁN, huligani, s. m. Persoană care comite acte de huliganism. – Din rus. huligan. DOOM
huligán s. m., pl. huligáni
huliganic
HULIGÁNIC, -Ă, huliganici, -ce, adj. De huligan, specific huliganilor sau huliganismului, care ține de huligani sau de huliganism. – Huligan + suf. -ic. DOOM
huligánic adj. m., pl. huligánici; f. huligánică, pl. huligánice
huliganica
HULIGÁNIC, -Ă, huliganici, -ce, adj. De huligan, specific huliganilor sau huliganismului, care ține de huligani sau de huliganism. – Huligan + suf. -ic. DOOM
huligánic adj. m., pl. huligánici; f. huligánică, pl. huligánice
huliganice
HULIGÁNIC, -Ă, huliganici, -ce, adj. De huligan, specific huliganilor sau huliganismului, care ține de huligani sau de huliganism. – Huligan + suf. -ic. DOOM
huligánic adj. m., pl. huligánici; f. huligánică, pl. huligánice
huliganicei
HULIGÁNIC, -Ă, huliganici, -ce, adj. De huligan, specific huliganilor sau huliganismului, care ține de huligani sau de huliganism. – Huligan + suf. -ic. DOOM
huligánic adj. m., pl. huligánici; f. huligánică, pl. huligánice
huliganicele
HULIGÁNIC, -Ă, huliganici, -ce, adj. De huligan, specific huliganilor sau huliganismului, care ține de huligani sau de huliganism. – Huligan + suf. -ic. DOOM
huligánic adj. m., pl. huligánici; f. huligánică, pl. huligánice
huliganicelor
HULIGÁNIC, -Ă, huliganici, -ce, adj. De huligan, specific huliganilor sau huliganismului, care ține de huligani sau de huliganism. – Huligan + suf. -ic. DOOM
huligánic adj. m., pl. huligánici; f. huligánică, pl. huligánice
huliganici
HULIGÁNIC, -Ă, huliganici, -ce, adj. De huligan, specific huliganilor sau huliganismului, care ține de huligani sau de huliganism. – Huligan + suf. -ic. DOOM
huligánic adj. m., pl. huligánici; f. huligánică, pl. huligánice
huliganicii
HULIGÁNIC, -Ă, huliganici, -ce, adj. De huligan, specific huliganilor sau huliganismului, care ține de huligani sau de huliganism. – Huligan + suf. -ic. DOOM
huligánic adj. m., pl. huligánici; f. huligánică, pl. huligánice
huliganicilor
HULIGÁNIC, -Ă, huliganici, -ce, adj. De huligan, specific huliganilor sau huliganismului, care ține de huligani sau de huliganism. – Huligan + suf. -ic. DOOM
huligánic adj. m., pl. huligánici; f. huligánică, pl. huligánice
huliganicul
HULIGÁNIC, -Ă, huliganici, -ce, adj. De huligan, specific huliganilor sau huliganismului, care ține de huligani sau de huliganism. – Huligan + suf. -ic. DOOM
huligánic adj. m., pl. huligánici; f. huligánică, pl. huligánice
huliganicului
HULIGÁNIC, -Ă, huliganici, -ce, adj. De huligan, specific huliganilor sau huliganismului, care ține de huligani sau de huliganism. – Huligan + suf. -ic. DOOM
huligánic adj. m., pl. huligánici; f. huligánică, pl. huligánice
huliganii
HULIGÁN, huligani, s. m. Persoană care comite acte de huliganism. – Din rus. huligan. DOOM
huligán s. m., pl. huligáni
huliganilor
HULIGÁN, huligani, s. m. Persoană care comite acte de huliganism. – Din rus. huligan. DOOM
huligán s. m., pl. huligáni
huliganism
HULIGANÍSM, (2) huliganisme, s. n. 1. Tulburare a ordinii și moralei publice prin manifestări care arată lipsă de cuviință sau de respect față de regulile de conviețuire socială. 2. Faptă huliganică. – Huligan + suf. -ism. DOOM
huliganísm s. n., (fapte) pl. huliganísme
huliganisme
HULIGANÍSM, (2) huliganisme, s. n. 1. Tulburare a ordinii și moralei publice prin manifestări care arată lipsă de cuviință sau de respect față de regulile de conviețuire socială. 2. Faptă huliganică. – Huligan + suf. -ism. DOOM
huliganísm s. n., (fapte) pl. huliganísme
huliganismele
HULIGANÍSM, (2) huliganisme, s. n. 1. Tulburare a ordinii și moralei publice prin manifestări care arată lipsă de cuviință sau de respect față de regulile de conviețuire socială. 2. Faptă huliganică. – Huligan + suf. -ism. DOOM
huliganísm s. n., (fapte) pl. huliganísme
huliganismelor
HULIGANÍSM, (2) huliganisme, s. n. 1. Tulburare a ordinii și moralei publice prin manifestări care arată lipsă de cuviință sau de respect față de regulile de conviețuire socială. 2. Faptă huliganică. – Huligan + suf. -ism. DOOM
huliganísm s. n., (fapte) pl. huliganísme
huliganismul
HULIGANÍSM, (2) huliganisme, s. n. 1. Tulburare a ordinii și moralei publice prin manifestări care arată lipsă de cuviință sau de respect față de regulile de conviețuire socială. 2. Faptă huliganică. – Huligan + suf. -ism. DOOM
huliganísm s. n., (fapte) pl. huliganísme
huliganismului
HULIGANÍSM, (2) huliganisme, s. n. 1. Tulburare a ordinii și moralei publice prin manifestări care arată lipsă de cuviință sau de respect față de regulile de conviețuire socială. 2. Faptă huliganică. – Huligan + suf. -ism. DOOM
huliganísm s. n., (fapte) pl. huliganísme
huliganul
HULIGÁN, huligani, s. m. Persoană care comite acte de huliganism. – Din rus. huligan. DOOM
huligán s. m., pl. huligáni
huliganului
HULIGÁN, huligani, s. m. Persoană care comite acte de huliganism. – Din rus. huligan. DOOM
huligán s. m., pl. huligáni
hulii
HULÍ, hulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî pe cineva; p. ext. a vorbi de rău, a calomnia, a defăima. – Din sl. huliti. DOOM
hulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hulésc, imperf. 3 sg. huleá; conj. prez. 3 să huleáscă
hulim
HULÍ, hulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî pe cineva; p. ext. a vorbi de rău, a calomnia, a defăima. – Din sl. huliti. DOOM
hulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hulésc, imperf. 3 sg. huleá; conj. prez. 3 să huleáscă
hulind
HULÍ, hulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî pe cineva; p. ext. a vorbi de rău, a calomnia, a defăima. – Din sl. huliti. DOOM
hulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hulésc, imperf. 3 sg. huleá; conj. prez. 3 să huleáscă
hulire
HULÍ, hulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî pe cineva; p. ext. a vorbi de rău, a calomnia, a defăima. – Din sl. huliti. DOOM
hulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hulésc, imperf. 3 sg. huleá; conj. prez. 3 să huleáscă
hulire
HULÍRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a huli și rezultatul ei; calomniere. – V. huli. DOOM
hulíre s. f., g.-d. art. hulírii
hulirea
HULÍRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a huli și rezultatul ei; calomniere. – V. huli. DOOM
hulíre s. f., g.-d. art. hulírii
huliri
HULÍRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a huli și rezultatul ei; calomniere. – V. huli. DOOM
hulíre s. f., g.-d. art. hulírii
hulirii
HULÍRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a huli și rezultatul ei; calomniere. – V. huli. DOOM
hulíre s. f., g.-d. art. hulírii
hulirile
HULÍRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a huli și rezultatul ei; calomniere. – V. huli. DOOM
hulíre s. f., g.-d. art. hulírii
hulirilor
HULÍRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a huli și rezultatul ei; calomniere. – V. huli. DOOM
hulíre s. f., g.-d. art. hulírii
huliră
HULÍ, hulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî pe cineva; p. ext. a vorbi de rău, a calomnia, a defăima. – Din sl. huliti. DOOM
hulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hulésc, imperf. 3 sg. huleá; conj. prez. 3 să huleáscă
hulirăm
HULÍ, hulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî pe cineva; p. ext. a vorbi de rău, a calomnia, a defăima. – Din sl. huliti. DOOM
hulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hulésc, imperf. 3 sg. huleá; conj. prez. 3 să huleáscă
hulirăți
HULÍ, hulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî pe cineva; p. ext. a vorbi de rău, a calomnia, a defăima. – Din sl. huliti. DOOM
hulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hulésc, imperf. 3 sg. huleá; conj. prez. 3 să huleáscă
hulise
HULÍ, hulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî pe cineva; p. ext. a vorbi de rău, a calomnia, a defăima. – Din sl. huliti. DOOM
hulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hulésc, imperf. 3 sg. huleá; conj. prez. 3 să huleáscă
hulisem
HULÍ, hulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî pe cineva; p. ext. a vorbi de rău, a calomnia, a defăima. – Din sl. huliti. DOOM
hulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hulésc, imperf. 3 sg. huleá; conj. prez. 3 să huleáscă
huliseră
HULÍ, hulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî pe cineva; p. ext. a vorbi de rău, a calomnia, a defăima. – Din sl. huliti. DOOM
hulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hulésc, imperf. 3 sg. huleá; conj. prez. 3 să huleáscă
huliserăm
HULÍ, hulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî pe cineva; p. ext. a vorbi de rău, a calomnia, a defăima. – Din sl. huliti. DOOM
hulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hulésc, imperf. 3 sg. huleá; conj. prez. 3 să huleáscă
huliserăți
HULÍ, hulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî pe cineva; p. ext. a vorbi de rău, a calomnia, a defăima. – Din sl. huliti. DOOM
hulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hulésc, imperf. 3 sg. huleá; conj. prez. 3 să huleáscă
huliseși
HULÍ, hulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî pe cineva; p. ext. a vorbi de rău, a calomnia, a defăima. – Din sl. huliti. DOOM
hulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hulésc, imperf. 3 sg. huleá; conj. prez. 3 să huleáscă
huliseți
HULÍ, hulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî pe cineva; p. ext. a vorbi de rău, a calomnia, a defăima. – Din sl. huliti. DOOM
hulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hulésc, imperf. 3 sg. huleá; conj. prez. 3 să huleáscă
hulit
HULÍ, hulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî pe cineva; p. ext. a vorbi de rău, a calomnia, a defăima. – Din sl. huliti. DOOM
hulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hulésc, imperf. 3 sg. huleá; conj. prez. 3 să huleáscă
hulit
HULÍT, -Ă, huliți, -te, adj. Ocărît, batjocorit; p. ext. bîrfit, defăimat, calomniat.
hulitoare
HULITÓR, -OÁRE, hulitori, -oare, s. m. și f. Persoană care hulește; calomniator. – Huli + suf. -tor. DOOM
hulitór (rar) s. m., pl. hulitóri
hulitoarea
HULITÓR, -OÁRE, hulitori, -oare, s. m. și f. Persoană care hulește; calomniator. – Huli + suf. -tor. DOOM
hulitór (rar) s. m., pl. hulitóri
hulitoarei
HULITÓR, -OÁRE, hulitori, -oare, s. m. și f. Persoană care hulește; calomniator. – Huli + suf. -tor. DOOM
hulitór (rar) s. m., pl. hulitóri
hulitoarele
HULITÓR, -OÁRE, hulitori, -oare, s. m. și f. Persoană care hulește; calomniator. – Huli + suf. -tor. DOOM
hulitór (rar) s. m., pl. hulitóri
hulitoarelor
HULITÓR, -OÁRE, hulitori, -oare, s. m. și f. Persoană care hulește; calomniator. – Huli + suf. -tor. DOOM
hulitór (rar) s. m., pl. hulitóri
hulitor
HULITÓR, -OÁRE, hulitori, -oare, s. m. și f. Persoană care hulește; calomniator. – Huli + suf. -tor. DOOM
hulitór (rar) s. m., pl. hulitóri
hulitori
HULITÓR, -OÁRE, hulitori, -oare, s. m. și f. Persoană care hulește; calomniator. – Huli + suf. -tor. DOOM
hulitór (rar) s. m., pl. hulitóri
hulitorii
HULITÓR, -OÁRE, hulitori, -oare, s. m. și f. Persoană care hulește; calomniator. – Huli + suf. -tor. DOOM
hulitór (rar) s. m., pl. hulitóri
hulitorilor
HULITÓR, -OÁRE, hulitori, -oare, s. m. și f. Persoană care hulește; calomniator. – Huli + suf. -tor. DOOM
hulitór (rar) s. m., pl. hulitóri
hulitorul
HULITÓR, -OÁRE, hulitori, -oare, s. m. și f. Persoană care hulește; calomniator. – Huli + suf. -tor. DOOM
hulitór (rar) s. m., pl. hulitóri
hulitorului
HULITÓR, -OÁRE, hulitori, -oare, s. m. și f. Persoană care hulește; calomniator. – Huli + suf. -tor. DOOM
hulitór (rar) s. m., pl. hulitóri
huliși
HULÍ, hulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî pe cineva; p. ext. a vorbi de rău, a calomnia, a defăima. – Din sl. huliti. DOOM
hulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hulésc, imperf. 3 sg. huleá; conj. prez. 3 să huleáscă
huliți
HULÍ, hulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî pe cineva; p. ext. a vorbi de rău, a calomnia, a defăima. – Din sl. huliti. DOOM
hulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hulésc, imperf. 3 sg. huleá; conj. prez. 3 să huleáscă
hully
HULLY-GULLY s.n. Formă nouă de dans madison, la care dansatorii se așază în șiruri paralele și fac deplasări laterale, pași săriți, însoțiți de o glisare din față în spate. [Pron. hali-gáli. / < americ. hully-gully].
hulpav
HÚLPAV, -Ă, hulpavi, -e, adj. (Reg.; adesea adverbial) Foarte lacom la mâncare; mâncăcios. [Var.: hấlpav, -ă, hấlpov, -ă adj.] – Cf. bg. hlapam, sb. hlapiti. DOOM
húlpav (reg.) adj. m., pl. húlpavi; f. húlpavă, pl. húlpave
hulpava
HÚLPAV, -Ă, hulpavi, -e, adj. (Reg.; adesea adverbial) Foarte lacom la mâncare; mâncăcios. [Var.: hấlpav, -ă, hấlpov, -ă adj.] – Cf. bg. hlapam, sb. hlapiti. DOOM
húlpav (reg.) adj. m., pl. húlpavi; f. húlpavă, pl. húlpave
hulpave
HÚLPAV, -Ă, hulpavi, -e, adj. (Reg.; adesea adverbial) Foarte lacom la mâncare; mâncăcios. [Var.: hấlpav, -ă, hấlpov, -ă adj.] – Cf. bg. hlapam, sb. hlapiti. DOOM
húlpav (reg.) adj. m., pl. húlpavi; f. húlpavă, pl. húlpave
hulpavei
HÚLPAV, -Ă, hulpavi, -e, adj. (Reg.; adesea adverbial) Foarte lacom la mâncare; mâncăcios. [Var.: hấlpav, -ă, hấlpov, -ă adj.] – Cf. bg. hlapam, sb. hlapiti. DOOM
húlpav (reg.) adj. m., pl. húlpavi; f. húlpavă, pl. húlpave
hulpavele
HÚLPAV, -Ă, hulpavi, -e, adj. (Reg.; adesea adverbial) Foarte lacom la mâncare; mâncăcios. [Var.: hấlpav, -ă, hấlpov, -ă adj.] – Cf. bg. hlapam, sb. hlapiti. DOOM
húlpav (reg.) adj. m., pl. húlpavi; f. húlpavă, pl. húlpave
hulpavelor
HÚLPAV, -Ă, hulpavi, -e, adj. (Reg.; adesea adverbial) Foarte lacom la mâncare; mâncăcios. [Var.: hấlpav, -ă, hấlpov, -ă adj.] – Cf. bg. hlapam, sb. hlapiti. DOOM
húlpav (reg.) adj. m., pl. húlpavi; f. húlpavă, pl. húlpave
hulpavi
HÚLPAV, -Ă, hulpavi, -e, adj. (Reg.; adesea adverbial) Foarte lacom la mâncare; mâncăcios. [Var.: hấlpav, -ă, hấlpov, -ă adj.] – Cf. bg. hlapam, sb. hlapiti. DOOM
húlpav (reg.) adj. m., pl. húlpavi; f. húlpavă, pl. húlpave
hulpavii
HÚLPAV, -Ă, hulpavi, -e, adj. (Reg.; adesea adverbial) Foarte lacom la mâncare; mâncăcios. [Var.: hấlpav, -ă, hấlpov, -ă adj.] – Cf. bg. hlapam, sb. hlapiti. DOOM
húlpav (reg.) adj. m., pl. húlpavi; f. húlpavă, pl. húlpave
hulpavilor
HÚLPAV, -Ă, hulpavi, -e, adj. (Reg.; adesea adverbial) Foarte lacom la mâncare; mâncăcios. [Var.: hấlpav, -ă, hấlpov, -ă adj.] – Cf. bg. hlapam, sb. hlapiti. DOOM
húlpav (reg.) adj. m., pl. húlpavi; f. húlpavă, pl. húlpave
hulpavul
HÚLPAV, -Ă, hulpavi, -e, adj. (Reg.; adesea adverbial) Foarte lacom la mâncare; mâncăcios. [Var.: hấlpav, -ă, hấlpov, -ă adj.] – Cf. bg. hlapam, sb. hlapiti. DOOM
húlpav (reg.) adj. m., pl. húlpavi; f. húlpavă, pl. húlpave
hulpavului
HÚLPAV, -Ă, hulpavi, -e, adj. (Reg.; adesea adverbial) Foarte lacom la mâncare; mâncăcios. [Var.: hấlpav, -ă, hấlpov, -ă adj.] – Cf. bg. hlapam, sb. hlapiti. DOOM
húlpav (reg.) adj. m., pl. húlpavi; f. húlpavă, pl. húlpave
hulpe
HÚLPE s. f. v. vulpe. DOOM
vúlpe s. f., g.-d. art. vúlpii; pl. vulpi
hultan
HULTÁN s. m. v. vultan. DOOM
vultán (pop.) s. m., pl. vultáni
hultui
HULTUÍ vb. IV v. altoi2.
hultuire
HULTUÍ, hultuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) V. altoi2.
hultuit
HULTUÍ, hultuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) V. altoi2.
hulub
HULÚB, hulubi, s. m., adj. (Reg.) 1. S. m. (Otnit.; reg.) Porumbel. ◊ Hulub de stepă = pasăre din ordinul columbiformelor, de mărimea unui porumbel, de culoare galbenă-brună, cu pete sure pe spate (Syrrhaptes paradoxus). 2. Adj. (Despre animale) Cu părul sau cu penele cenușii, asemănătoare cu ale porumbelului sălbatic. – Din ucr. holub. DOOM
hulúb2 (reg.) s. m., pl. hulúbi
hulub
HULÚB, hulubi, s. m., adj. (Reg.) 1. S. m. (Otnit.; reg.) Porumbel. ◊ Hulub de stepă = pasăre din ordinul columbiformelor, de mărimea unui porumbel, de culoare galbenă-brună, cu pete sure pe spate (Syrrhaptes paradoxus). 2. Adj. (Despre animale) Cu părul sau cu penele cenușii, asemănătoare cu ale porumbelului sălbatic. – Din ucr. holub. DOOM
hulúb2 (reg.) s. m., pl. hulúbi
huluba
HULÚB, hulubi, s. m., adj. (Reg.) 1. S. m. (Otnit.; reg.) Porumbel. ◊ Hulub de stepă = pasăre din ordinul columbiformelor, de mărimea unui porumbel, de culoare galbenă-brună, cu pete sure pe spate (Syrrhaptes paradoxus). 2. Adj. (Despre animale) Cu părul sau cu penele cenușii, asemănătoare cu ale porumbelului sălbatic. – Din ucr. holub. DOOM
hulúb2 (reg.) s. m., pl. hulúbi
huluba
ULÚBĂ s. f. v. hulubă. DOOM
hulúbă s. f., g.-d. art. hulúbei; pl. hulúbe
hulubaș
HULUBÁȘ, hulubași, s. m. (Reg.) Diminutiv al lui hulub; hulubel. – Hulub + suf. -aș. DOOM
hulubáș (reg.) s. m., pl. hulubáși
hulubași
HULUBÁȘ, hulubași, s. m. (Reg.) Diminutiv al lui hulub; hulubel. – Hulub + suf. -aș. DOOM
hulubáș (reg.) s. m., pl. hulubáși
hulubașii
HULUBÁȘ, hulubași, s. m. (Reg.) Diminutiv al lui hulub; hulubel. – Hulub + suf. -aș. DOOM
hulubáș (reg.) s. m., pl. hulubáși
hulubașilor
HULUBÁȘ, hulubași, s. m. (Reg.) Diminutiv al lui hulub; hulubel. – Hulub + suf. -aș. DOOM
hulubáș (reg.) s. m., pl. hulubáși
hulubașul
HULUBÁȘ, hulubași, s. m. (Reg.) Diminutiv al lui hulub; hulubel. – Hulub + suf. -aș. DOOM
hulubáș (reg.) s. m., pl. hulubáși
hulubașului
HULUBÁȘ, hulubași, s. m. (Reg.) Diminutiv al lui hulub; hulubel. – Hulub + suf. -aș. DOOM
hulubáș (reg.) s. m., pl. hulubáși
hulube
HULÚB, hulubi, s. m., adj. (Reg.) 1. S. m. (Otnit.; reg.) Porumbel. ◊ Hulub de stepă = pasăre din ordinul columbiformelor, de mărimea unui porumbel, de culoare galbenă-brună, cu pete sure pe spate (Syrrhaptes paradoxus). 2. Adj. (Despre animale) Cu părul sau cu penele cenușii, asemănătoare cu ale porumbelului sălbatic. – Din ucr. holub. DOOM
hulúb2 (reg.) s. m., pl. hulúbi
hulube
ULÚBĂ s. f. v. hulubă. DOOM
hulúbă s. f., g.-d. art. hulúbei; pl. hulúbe
hulubei
HULÚB, hulubi, s. m., adj. (Reg.) 1. S. m. (Otnit.; reg.) Porumbel. ◊ Hulub de stepă = pasăre din ordinul columbiformelor, de mărimea unui porumbel, de culoare galbenă-brună, cu pete sure pe spate (Syrrhaptes paradoxus). 2. Adj. (Despre animale) Cu părul sau cu penele cenușii, asemănătoare cu ale porumbelului sălbatic. – Din ucr. holub. DOOM
hulúb2 (reg.) s. m., pl. hulúbi
hulubei
ULÚBĂ s. f. v. hulubă. DOOM
hulúbă s. f., g.-d. art. hulúbei; pl. hulúbe
hulubei
HULUBÉL, hulubei, s. m. (Reg.) Hulubaș. – Hulub + suf. -el. DOOM
hulubél (reg.) s. m., pl. hulubéi, art. hulubéii
hulubeii
HULUBÉL, hulubei, s. m. (Reg.) Hulubaș. – Hulub + suf. -el. DOOM
hulubél (reg.) s. m., pl. hulubéi, art. hulubéii
hulubeilor
HULUBÉL, hulubei, s. m. (Reg.) Hulubaș. – Hulub + suf. -el. DOOM
hulubél (reg.) s. m., pl. hulubéi, art. hulubéii
hulubel
HULUBÉL, hulubei, s. m. (Reg.) Hulubaș. – Hulub + suf. -el. DOOM
hulubél (reg.) s. m., pl. hulubéi, art. hulubéii
hulubele
HULÚB, hulubi, s. m., adj. (Reg.) 1. S. m. (Otnit.; reg.) Porumbel. ◊ Hulub de stepă = pasăre din ordinul columbiformelor, de mărimea unui porumbel, de culoare galbenă-brună, cu pete sure pe spate (Syrrhaptes paradoxus). 2. Adj. (Despre animale) Cu părul sau cu penele cenușii, asemănătoare cu ale porumbelului sălbatic. – Din ucr. holub. DOOM
hulúb2 (reg.) s. m., pl. hulúbi
hulubele
ULÚBĂ s. f. v. hulubă. DOOM
hulúbă s. f., g.-d. art. hulúbei; pl. hulúbe
hulubelor
HULÚB, hulubi, s. m., adj. (Reg.) 1. S. m. (Otnit.; reg.) Porumbel. ◊ Hulub de stepă = pasăre din ordinul columbiformelor, de mărimea unui porumbel, de culoare galbenă-brună, cu pete sure pe spate (Syrrhaptes paradoxus). 2. Adj. (Despre animale) Cu părul sau cu penele cenușii, asemănătoare cu ale porumbelului sălbatic. – Din ucr. holub. DOOM
hulúb2 (reg.) s. m., pl. hulúbi
hulubelor
ULÚBĂ s. f. v. hulubă. DOOM
hulúbă s. f., g.-d. art. hulúbei; pl. hulúbe
hulubelul
HULUBÉL, hulubei, s. m. (Reg.) Hulubaș. – Hulub + suf. -el. DOOM
hulubél (reg.) s. m., pl. hulubéi, art. hulubéii
hulubelului
HULUBÉL, hulubei, s. m. (Reg.) Hulubaș. – Hulub + suf. -el. DOOM
hulubél (reg.) s. m., pl. hulubéi, art. hulubéii
hulubi
HULÚB, hulubi, s. m., adj. (Reg.) 1. S. m. (Otnit.; reg.) Porumbel. ◊ Hulub de stepă = pasăre din ordinul columbiformelor, de mărimea unui porumbel, de culoare galbenă-brună, cu pete sure pe spate (Syrrhaptes paradoxus). 2. Adj. (Despre animale) Cu părul sau cu penele cenușii, asemănătoare cu ale porumbelului sălbatic. – Din ucr. holub. DOOM
hulúb2 (reg.) s. m., pl. hulúbi
hulubi
HULÚB, hulubi, s. m., adj. (Reg.) 1. S. m. (Otnit.; reg.) Porumbel. ◊ Hulub de stepă = pasăre din ordinul columbiformelor, de mărimea unui porumbel, de culoare galbenă-brună, cu pete sure pe spate (Syrrhaptes paradoxus). 2. Adj. (Despre animale) Cu părul sau cu penele cenușii, asemănătoare cu ale porumbelului sălbatic. – Din ucr. holub. DOOM
hulúb2 (reg.) s. m., pl. hulúbi
hulubii
HULÚB, hulubi, s. m., adj. (Reg.) 1. S. m. (Otnit.; reg.) Porumbel. ◊ Hulub de stepă = pasăre din ordinul columbiformelor, de mărimea unui porumbel, de culoare galbenă-brună, cu pete sure pe spate (Syrrhaptes paradoxus). 2. Adj. (Despre animale) Cu părul sau cu penele cenușii, asemănătoare cu ale porumbelului sălbatic. – Din ucr. holub. DOOM
hulúb2 (reg.) s. m., pl. hulúbi
hulubii
HULÚB, hulubi, s. m., adj. (Reg.) 1. S. m. (Otnit.; reg.) Porumbel. ◊ Hulub de stepă = pasăre din ordinul columbiformelor, de mărimea unui porumbel, de culoare galbenă-brună, cu pete sure pe spate (Syrrhaptes paradoxus). 2. Adj. (Despre animale) Cu părul sau cu penele cenușii, asemănătoare cu ale porumbelului sălbatic. – Din ucr. holub. DOOM
hulúb2 (reg.) s. m., pl. hulúbi
hulubilor
HULÚB, hulubi, s. m., adj. (Reg.) 1. S. m. (Otnit.; reg.) Porumbel. ◊ Hulub de stepă = pasăre din ordinul columbiformelor, de mărimea unui porumbel, de culoare galbenă-brună, cu pete sure pe spate (Syrrhaptes paradoxus). 2. Adj. (Despre animale) Cu părul sau cu penele cenușii, asemănătoare cu ale porumbelului sălbatic. – Din ucr. holub. DOOM
hulúb2 (reg.) s. m., pl. hulúbi
hulubilor
HULÚB, hulubi, s. m., adj. (Reg.) 1. S. m. (Otnit.; reg.) Porumbel. ◊ Hulub de stepă = pasăre din ordinul columbiformelor, de mărimea unui porumbel, de culoare galbenă-brună, cu pete sure pe spate (Syrrhaptes paradoxus). 2. Adj. (Despre animale) Cu părul sau cu penele cenușii, asemănătoare cu ale porumbelului sălbatic. – Din ucr. holub. DOOM
hulúb2 (reg.) s. m., pl. hulúbi
hulubița
HULUBÍȚĂ, hulubițe, s. f. Diminutiv al lui hulub. 1. (Reg.) Porumbiță. 2. Denumire populară dată mai multor specii de ciuperci, de obicei comestibile, cu pălăria de diferite culori vii și atrăgătoare, cu carnea albă, cu gustul dulce-acrișor și cu mirosul plăcut (Russula). – Hulub + suf. -iță. DOOM
hulubíță s. f., g.-d. art. hulubíței; pl. hulubíțe
hulubițe
HULUBÍȚĂ, hulubițe, s. f. Diminutiv al lui hulub. 1. (Reg.) Porumbiță. 2. Denumire populară dată mai multor specii de ciuperci, de obicei comestibile, cu pălăria de diferite culori vii și atrăgătoare, cu carnea albă, cu gustul dulce-acrișor și cu mirosul plăcut (Russula). – Hulub + suf. -iță. DOOM
hulubíță s. f., g.-d. art. hulubíței; pl. hulubíțe
hulubiței
HULUBÍȚĂ, hulubițe, s. f. Diminutiv al lui hulub. 1. (Reg.) Porumbiță. 2. Denumire populară dată mai multor specii de ciuperci, de obicei comestibile, cu pălăria de diferite culori vii și atrăgătoare, cu carnea albă, cu gustul dulce-acrișor și cu mirosul plăcut (Russula). – Hulub + suf. -iță. DOOM
hulubíță s. f., g.-d. art. hulubíței; pl. hulubíțe
hulubițele
HULUBÍȚĂ, hulubițe, s. f. Diminutiv al lui hulub. 1. (Reg.) Porumbiță. 2. Denumire populară dată mai multor specii de ciuperci, de obicei comestibile, cu pălăria de diferite culori vii și atrăgătoare, cu carnea albă, cu gustul dulce-acrișor și cu mirosul plăcut (Russula). – Hulub + suf. -iță. DOOM
hulubíță s. f., g.-d. art. hulubíței; pl. hulubíțe
hulubițelor
HULUBÍȚĂ, hulubițe, s. f. Diminutiv al lui hulub. 1. (Reg.) Porumbiță. 2. Denumire populară dată mai multor specii de ciuperci, de obicei comestibile, cu pălăria de diferite culori vii și atrăgătoare, cu carnea albă, cu gustul dulce-acrișor și cu mirosul plăcut (Russula). – Hulub + suf. -iță. DOOM
hulubíță s. f., g.-d. art. hulubíței; pl. hulubíțe
hulubul
HULÚB, hulubi, s. m., adj. (Reg.) 1. S. m. (Otnit.; reg.) Porumbel. ◊ Hulub de stepă = pasăre din ordinul columbiformelor, de mărimea unui porumbel, de culoare galbenă-brună, cu pete sure pe spate (Syrrhaptes paradoxus). 2. Adj. (Despre animale) Cu părul sau cu penele cenușii, asemănătoare cu ale porumbelului sălbatic. – Din ucr. holub. DOOM
hulúb2 (reg.) s. m., pl. hulúbi
hulubul
HULÚB, hulubi, s. m., adj. (Reg.) 1. S. m. (Otnit.; reg.) Porumbel. ◊ Hulub de stepă = pasăre din ordinul columbiformelor, de mărimea unui porumbel, de culoare galbenă-brună, cu pete sure pe spate (Syrrhaptes paradoxus). 2. Adj. (Despre animale) Cu părul sau cu penele cenușii, asemănătoare cu ale porumbelului sălbatic. – Din ucr. holub. DOOM
hulúb2 (reg.) s. m., pl. hulúbi
hulubului
HULÚB, hulubi, s. m., adj. (Reg.) 1. S. m. (Otnit.; reg.) Porumbel. ◊ Hulub de stepă = pasăre din ordinul columbiformelor, de mărimea unui porumbel, de culoare galbenă-brună, cu pete sure pe spate (Syrrhaptes paradoxus). 2. Adj. (Despre animale) Cu părul sau cu penele cenușii, asemănătoare cu ale porumbelului sălbatic. – Din ucr. holub. DOOM
hulúb2 (reg.) s. m., pl. hulúbi
hulubului
HULÚB, hulubi, s. m., adj. (Reg.) 1. S. m. (Otnit.; reg.) Porumbel. ◊ Hulub de stepă = pasăre din ordinul columbiformelor, de mărimea unui porumbel, de culoare galbenă-brună, cu pete sure pe spate (Syrrhaptes paradoxus). 2. Adj. (Despre animale) Cu părul sau cu penele cenușii, asemănătoare cu ale porumbelului sălbatic. – Din ucr. holub. DOOM
hulúb2 (reg.) s. m., pl. hulúbi
hulubăria
HULUBĂRÍE, hulubării, s. f. (Reg.) Adăpost pentru hulubi; porumbar2. – Hulub + suf. -ărie. DOOM
hulubăríe (reg.) s. f., art. hulubăría, g.-d. art. hulubăríei; pl. hulubăríi, art. hulubăríile
hulubărie
HULUBĂRÍE, hulubării, s. f. (Reg.) Adăpost pentru hulubi; porumbar2. – Hulub + suf. -ărie. DOOM
hulubăríe (reg.) s. f., art. hulubăría, g.-d. art. hulubăríei; pl. hulubăríi, art. hulubăríile
hulubăriei
HULUBĂRÍE, hulubării, s. f. (Reg.) Adăpost pentru hulubi; porumbar2. – Hulub + suf. -ărie. DOOM
hulubăríe (reg.) s. f., art. hulubăría, g.-d. art. hulubăríei; pl. hulubăríi, art. hulubăríile
hulubării
HULUBĂRÍE, hulubării, s. f. (Reg.) Adăpost pentru hulubi; porumbar2. – Hulub + suf. -ărie. DOOM
hulubăríe (reg.) s. f., art. hulubăría, g.-d. art. hulubăríei; pl. hulubăríi, art. hulubăríile
hulubăriile
HULUBĂRÍE, hulubării, s. f. (Reg.) Adăpost pentru hulubi; porumbar2. – Hulub + suf. -ărie. DOOM
hulubăríe (reg.) s. f., art. hulubăría, g.-d. art. hulubăríei; pl. hulubăríi, art. hulubăríile
hulubăriilor
HULUBĂRÍE, hulubării, s. f. (Reg.) Adăpost pentru hulubi; porumbar2. – Hulub + suf. -ărie. DOOM
hulubăríe (reg.) s. f., art. hulubăría, g.-d. art. hulubăríei; pl. hulubăríi, art. hulubăríile
huludeț
HUDULÉȚ s. n. v. huludeț. DOOM
huludéț s. n., pl. huludéțe
huludețe
HUDULÉȚ s. n. v. huludeț. DOOM
huludéț s. n., pl. huludéțe
huludețele
HUDULÉȚ s. n. v. huludeț. DOOM
huludéț s. n., pl. huludéțe
huludețelor
HUDULÉȚ s. n. v. huludeț. DOOM
huludéț s. n., pl. huludéțe
huludețul
HUDULÉȚ s. n. v. huludeț. DOOM
huludéț s. n., pl. huludéțe
huludețului
HUDULÉȚ s. n. v. huludeț. DOOM
huludéț s. n., pl. huludéțe
hului
HULUÍ vb. IV v. hurui. DOOM
huruí (a ~) vb., ind. prez. 3 húruie, imperf. 3 sg. huruiá; conj. prez. 3 să húruie
huluia
HULUÍ vb. IV v. hurui. DOOM
huruí (a ~) vb., ind. prez. 3 húruie, imperf. 3 sg. huruiá; conj. prez. 3 să húruie
huluiască
HULUÍ vb. IV v. hurui. DOOM
huruí (a ~) vb., ind. prez. 3 húruie, imperf. 3 sg. huruiá; conj. prez. 3 să húruie
huluiau
HULUÍ vb. IV v. hurui. DOOM
huruí (a ~) vb., ind. prez. 3 húruie, imperf. 3 sg. huruiá; conj. prez. 3 să húruie
huluiesc
HULUÍ vb. IV v. hurui. DOOM
huruí (a ~) vb., ind. prez. 3 húruie, imperf. 3 sg. huruiá; conj. prez. 3 să húruie
huluiește
HULUÍ vb. IV v. hurui. DOOM
huruí (a ~) vb., ind. prez. 3 húruie, imperf. 3 sg. huruiá; conj. prez. 3 să húruie
huluind
HULUÍ vb. IV v. hurui. DOOM
huruí (a ~) vb., ind. prez. 3 húruie, imperf. 3 sg. huruiá; conj. prez. 3 să húruie
huluire
HULUÍ, pers. 3 húluie, vb. IV. V. hurui.
huluire
HULUÍ vb. IV v. hurui. DOOM
huruí (a ~) vb., ind. prez. 3 húruie, imperf. 3 sg. huruiá; conj. prez. 3 să húruie
huluiră
HULUÍ vb. IV v. hurui. DOOM
huruí (a ~) vb., ind. prez. 3 húruie, imperf. 3 sg. huruiá; conj. prez. 3 să húruie
huluise
HULUÍ vb. IV v. hurui. DOOM
huruí (a ~) vb., ind. prez. 3 húruie, imperf. 3 sg. huruiá; conj. prez. 3 să húruie
huluiseră
HULUÍ vb. IV v. hurui. DOOM
huruí (a ~) vb., ind. prez. 3 húruie, imperf. 3 sg. huruiá; conj. prez. 3 să húruie
huluit
HULUÍ vb. IV v. hurui. DOOM
huruí (a ~) vb., ind. prez. 3 húruie, imperf. 3 sg. huruiá; conj. prez. 3 să húruie
huluit
HURUÍT2, -Ă, huruiți, -te, adj. (Reg.) Dărâmat, surpat (cu zgomot mare). [Var.: huluít, -ă adj.] – V. hurui.
hum
HUM s.n. (Geol.) Martor carstic sub formă de bloc izolat, rămas din masa calcarului. [Cf. germ. Hum, fr., engl. hum].
huma
HÚMĂ, (2) hume, s. f. 1. Numele popular al argilei întrebuințate la spoitul caselor. 2. Sortiment de humă (1). – Din bg. huma. DOOM
húmă s. f., g.-d. art. húmei; (sorturi) pl. húme
hume
HÚMĂ, (2) hume, s. f. 1. Numele popular al argilei întrebuințate la spoitul caselor. 2. Sortiment de humă (1). – Din bg. huma. DOOM
húmă s. f., g.-d. art. húmei; (sorturi) pl. húme
humei
HÚMĂ, (2) hume, s. f. 1. Numele popular al argilei întrebuințate la spoitul caselor. 2. Sortiment de humă (1). – Din bg. huma. DOOM
húmă s. f., g.-d. art. húmei; (sorturi) pl. húme
humeism
HUMEÍSM s.n. Concepția filozofului englez Hume. [Pron. hü-me-ism. / < fr. humeisme, cf. David Hume – filozof, economist și istoric englez].
humeismul
HUMEÍSM s.n. Concepția filozofului englez Hume. [Pron. hü-me-ism. / < fr. humeisme, cf. David Hume – filozof, economist și istoric englez].
humeismului
HUMEÍSM s.n. Concepția filozofului englez Hume. [Pron. hü-me-ism. / < fr. humeisme, cf. David Hume – filozof, economist și istoric englez].
humele
HÚMĂ, (2) hume, s. f. 1. Numele popular al argilei întrebuințate la spoitul caselor. 2. Sortiment de humă (1). – Din bg. huma. DOOM
húmă s. f., g.-d. art. húmei; (sorturi) pl. húme
humelnic
humélnic (humelníci), s. m. – Paznic al unui siloz. Rut. hmel’nik „teren semănat cu hamei” (Scriban, Archiva, 1912; DAR), cf. hamei.
humelor
HÚMĂ, (2) hume, s. f. 1. Numele popular al argilei întrebuințate la spoitul caselor. 2. Sortiment de humă (1). – Din bg. huma. DOOM
húmă s. f., g.-d. art. húmei; (sorturi) pl. húme
humeral
HUMERÁL, -Ă, humerali, -e, adj. (Anat.) Care aparține humerusului, referitor la humerus. – Din fr. huméral. DOOM
humerál (referitor la humerus) adj. m., pl. humeráli; f. humerálă, pl. humerále
humerala
HUMERÁL, -Ă, humerali, -e, adj. (Anat.) Care aparține humerusului, referitor la humerus. – Din fr. huméral. DOOM
humerál (referitor la humerus) adj. m., pl. humeráli; f. humerálă, pl. humerále
humerale
HUMERÁL, -Ă, humerali, -e, adj. (Anat.) Care aparține humerusului, referitor la humerus. – Din fr. huméral. DOOM
humerál (referitor la humerus) adj. m., pl. humeráli; f. humerálă, pl. humerále
humeralei
HUMERÁL, -Ă, humerali, -e, adj. (Anat.) Care aparține humerusului, referitor la humerus. – Din fr. huméral. DOOM
humerál (referitor la humerus) adj. m., pl. humeráli; f. humerálă, pl. humerále
humeralele
HUMERÁL, -Ă, humerali, -e, adj. (Anat.) Care aparține humerusului, referitor la humerus. – Din fr. huméral. DOOM
humerál (referitor la humerus) adj. m., pl. humeráli; f. humerálă, pl. humerále
humeralelor
HUMERÁL, -Ă, humerali, -e, adj. (Anat.) Care aparține humerusului, referitor la humerus. – Din fr. huméral. DOOM
humerál (referitor la humerus) adj. m., pl. humeráli; f. humerálă, pl. humerále
humerali
HUMERÁL, -Ă, humerali, -e, adj. (Anat.) Care aparține humerusului, referitor la humerus. – Din fr. huméral. DOOM
humerál (referitor la humerus) adj. m., pl. humeráli; f. humerálă, pl. humerále
humeralii
HUMERÁL, -Ă, humerali, -e, adj. (Anat.) Care aparține humerusului, referitor la humerus. – Din fr. huméral. DOOM
humerál (referitor la humerus) adj. m., pl. humeráli; f. humerálă, pl. humerále
humeralilor
HUMERÁL, -Ă, humerali, -e, adj. (Anat.) Care aparține humerusului, referitor la humerus. – Din fr. huméral. DOOM
humerál (referitor la humerus) adj. m., pl. humeráli; f. humerálă, pl. humerále
humeralul
HUMERÁL, -Ă, humerali, -e, adj. (Anat.) Care aparține humerusului, referitor la humerus. – Din fr. huméral. DOOM
humerál (referitor la humerus) adj. m., pl. humeráli; f. humerálă, pl. humerále
humeralului
HUMERÁL, -Ă, humerali, -e, adj. (Anat.) Care aparține humerusului, referitor la humerus. – Din fr. huméral. DOOM
humerál (referitor la humerus) adj. m., pl. humeráli; f. humerálă, pl. humerále
humerus
HÚMERUS s. n. Os lung, pereche, cuprins între umăr și cot, formând scheletul brațului. – Din fr. humérus, lat. humerus. DOOM
!húmerus s. n., art. húmerusul
humic
HÚMIC, -Ă, humice, adj. (Despre sol) Bogat în humus. – Din fr. humique.
humica
HÚMIC, -Ă, humice, adj. (Despre sol) Bogat în humus. – Din fr. humique.
humice
HÚMIC, -Ă, humice, adj. (Despre sol) Bogat în humus. – Din fr. humique.
humicei
HÚMIC, -Ă, humice, adj. (Despre sol) Bogat în humus. – Din fr. humique.
humicele
HÚMIC, -Ă, humice, adj. (Despre sol) Bogat în humus. – Din fr. humique.
humicelor
HÚMIC, -Ă, humice, adj. (Despre sol) Bogat în humus. – Din fr. humique.
humici
HÚMIC, -Ă, humice, adj. (Despre sol) Bogat în humus. – Din fr. humique.
humicii
HÚMIC, -Ă, humice, adj. (Despre sol) Bogat în humus. – Din fr. humique.
humicilor
HÚMIC, -Ă, humice, adj. (Despre sol) Bogat în humus. – Din fr. humique.
humicul
HÚMIC, -Ă, humice, adj. (Despre sol) Bogat în humus. – Din fr. humique.
humicului
HÚMIC, -Ă, humice, adj. (Despre sol) Bogat în humus. – Din fr. humique.
humificare
HUMIFICÁRE s. f. Transformare în humus a materialului organic din sol. – Din fr. humification. DOOM
humificáre s. f., g.-d. art. humificắrii
humificarea
HUMIFICÁRE s. f. Transformare în humus a materialului organic din sol. – Din fr. humification. DOOM
humificáre s. f., g.-d. art. humificắrii
humificări
HUMIFICÁRE s. f. Transformare în humus a materialului organic din sol. – Din fr. humification. DOOM
humificáre s. f., g.-d. art. humificắrii
humificării
HUMIFICÁRE s. f. Transformare în humus a materialului organic din sol. – Din fr. humification. DOOM
humificáre s. f., g.-d. art. humificắrii
humificările
HUMIFICÁRE s. f. Transformare în humus a materialului organic din sol. – Din fr. humification. DOOM
humificáre s. f., g.-d. art. humificắrii
humificărilor
HUMIFICÁRE s. f. Transformare în humus a materialului organic din sol. – Din fr. humification. DOOM
humificáre s. f., g.-d. art. humificắrii
hummock
HUMMOCK s.n. Blocuri de gheață provenind din spargerea banchizelor. [< engl., fr. hummock].
humoare
HUMOÁRE s. f. v. umoare. DOOM
umoáre (lichid intercelular, temperament) s. f., g.-d. art. umórii; pl. umóri
humoasa
HUMÓS, -OÁSĂ, humoși, -oase, adj. (Rar) Care conține humă, cu humă. – Humă + suf. -os. DOOM
humós (rar) adj. m., pl. humóși; f. humoásă, pl. humoáse
humoase
HUMÓS, -OÁSĂ, humoși, -oase, adj. (Rar) Care conține humă, cu humă. – Humă + suf. -os. DOOM
humós (rar) adj. m., pl. humóși; f. humoásă, pl. humoáse
humoasei
HUMÓS, -OÁSĂ, humoși, -oase, adj. (Rar) Care conține humă, cu humă. – Humă + suf. -os. DOOM
humós (rar) adj. m., pl. humóși; f. humoásă, pl. humoáse
humoasele
HUMÓS, -OÁSĂ, humoși, -oase, adj. (Rar) Care conține humă, cu humă. – Humă + suf. -os. DOOM
humós (rar) adj. m., pl. humóși; f. humoásă, pl. humoáse
humoaselor
HUMÓS, -OÁSĂ, humoși, -oase, adj. (Rar) Care conține humă, cu humă. – Humă + suf. -os. DOOM
humós (rar) adj. m., pl. humóși; f. humoásă, pl. humoáse
humologia
HUMOLOGÍE s.f. (Geol.) Disciplină care se ocupă cu studiul diferitelor forme de humus. [Gen. -iei. / < fr. humologie]. DOOM
humologíe s. f., art. humología, g.-d. humologíi, art. humologíei
humologie
HUMOLOGÍE s.f. (Geol.) Disciplină care se ocupă cu studiul diferitelor forme de humus. [Gen. -iei. / < fr. humologie]. DOOM
humologíe s. f., art. humología, g.-d. humologíi, art. humologíei
humologiei
HUMOLOGÍE s.f. (Geol.) Disciplină care se ocupă cu studiul diferitelor forme de humus. [Gen. -iei. / < fr. humologie]. DOOM
humologíe s. f., art. humología, g.-d. humologíi, art. humologíei
humologii
HUMOLOGÍE s.f. (Geol.) Disciplină care se ocupă cu studiul diferitelor forme de humus. [Gen. -iei. / < fr. humologie]. DOOM
humologíe s. f., art. humología, g.-d. humologíi, art. humologíei
humor
UMÓR s. n. Înclinare spre glume și ironii, ascunse sub o aparență de seriozitate; manifestare prin vorbe sau prin scris a acestei înclinații; p. ext. veselie, haz. ♦ Categorie estetică aparținând sferei comicului a cărei esență constă în sublinierea incompatibilității și absurdității laturilor unor situații considerate firești. [Var.: humór s. n.] – Din fr. humeur, humour. Cf. engl. humour. DOOM
umór (înclinație spre glumă) s. n.
humorean
HUMOREÁN, -Ă, humoreni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din orașul Gura Humorului. 2. Adj. Care aparține orașului Gura Humorului sau humorenilor (1), referitor la orașul Gura Humorului ori la humoreni. – Humor (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
*humoreán adj. m., s. m., pl. humoréni; adj. f. humoreánă, pl. humoréne
humorean
HUMOREÁN, -Ă, humoreni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din orașul Gura Humorului. 2. Adj. Care aparține orașului Gura Humorului sau humorenilor (1), referitor la orașul Gura Humorului ori la humoreni. – Humor (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
*humoreán adj. m., s. m., pl. humoréni; adj. f. humoreánă, pl. humoréne
humoreancă
HUMOREÁNCĂ, humorence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Gura Humorului. – Humorean + suf. -că. DOOM
*humoreáncă s. f., g.-d. art. humoréncei; pl. humorénce
humorescă
HUMORÉSCĂ s. f. Mică compoziție instrumentală cu caracter sprinten și glumeț. – Din germ. Humoreske, fr. humoresque. DOOM
!humoréscă s. f., g.-d. art. humoréștii, pl. humoréști
humorist
HUMORÍST, -Ă s. m. și f. v. umorist. DOOM
umoríst s. m., pl. umoríști
humoristic
HUMORÍSTIC, -Ă adj. v. umoristic.
humoristă
HUMORÍST, -Ă s. m. și f. v. umorist. DOOM
umoríst s. m., pl. umoríști
humos
HUMÓS, -OÁSĂ, humoși, -oase, adj. (Rar) Care conține humă, cu humă. – Humă + suf. -os. DOOM
humós (rar) adj. m., pl. humóși; f. humoásă, pl. humoáse
humosul
HUMÓS, -OÁSĂ, humoși, -oase, adj. (Rar) Care conține humă, cu humă. – Humă + suf. -os. DOOM
humós (rar) adj. m., pl. humóși; f. humoásă, pl. humoáse
humosului
HUMÓS, -OÁSĂ, humoși, -oase, adj. (Rar) Care conține humă, cu humă. – Humă + suf. -os. DOOM
humós (rar) adj. m., pl. humóși; f. humoásă, pl. humoáse
humoși
HUMÓS, -OÁSĂ, humoși, -oase, adj. (Rar) Care conține humă, cu humă. – Humă + suf. -os. DOOM
humós (rar) adj. m., pl. humóși; f. humoásă, pl. humoáse
humoșii
HUMÓS, -OÁSĂ, humoși, -oase, adj. (Rar) Care conține humă, cu humă. – Humă + suf. -os. DOOM
humós (rar) adj. m., pl. humóși; f. humoásă, pl. humoáse
humoșilor
HUMÓS, -OÁSĂ, humoși, -oase, adj. (Rar) Care conține humă, cu humă. – Humă + suf. -os. DOOM
humós (rar) adj. m., pl. humóși; f. humoásă, pl. humoáse
humui
HUMUÍ, humuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A unge, a lipi, a da cu humă. – Humă + suf. -ui. DOOM
humuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. humuiésc, imperf. 3 sg. humuiá; conj. prez. 3 să humuiáscă
humuia
HUMUÍ, humuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A unge, a lipi, a da cu humă. – Humă + suf. -ui. DOOM
humuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. humuiésc, imperf. 3 sg. humuiá; conj. prez. 3 să humuiáscă
humuiai
HUMUÍ, humuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A unge, a lipi, a da cu humă. – Humă + suf. -ui. DOOM
humuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. humuiésc, imperf. 3 sg. humuiá; conj. prez. 3 să humuiáscă
humuiam
HUMUÍ, humuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A unge, a lipi, a da cu humă. – Humă + suf. -ui. DOOM
humuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. humuiésc, imperf. 3 sg. humuiá; conj. prez. 3 să humuiáscă
humuiască
HUMUÍ, humuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A unge, a lipi, a da cu humă. – Humă + suf. -ui. DOOM
humuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. humuiésc, imperf. 3 sg. humuiá; conj. prez. 3 să humuiáscă
humuiau
HUMUÍ, humuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A unge, a lipi, a da cu humă. – Humă + suf. -ui. DOOM
humuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. humuiésc, imperf. 3 sg. humuiá; conj. prez. 3 să humuiáscă
humuiați
HUMUÍ, humuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A unge, a lipi, a da cu humă. – Humă + suf. -ui. DOOM
humuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. humuiésc, imperf. 3 sg. humuiá; conj. prez. 3 să humuiáscă
humuiesc
HUMUÍ, humuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A unge, a lipi, a da cu humă. – Humă + suf. -ui. DOOM
humuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. humuiésc, imperf. 3 sg. humuiá; conj. prez. 3 să humuiáscă
humuiește
HUMUÍ, humuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A unge, a lipi, a da cu humă. – Humă + suf. -ui. DOOM
humuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. humuiésc, imperf. 3 sg. humuiá; conj. prez. 3 să humuiáscă
humuiești
HUMUÍ, humuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A unge, a lipi, a da cu humă. – Humă + suf. -ui. DOOM
humuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. humuiésc, imperf. 3 sg. humuiá; conj. prez. 3 să humuiáscă
humuii
HUMUÍ, humuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A unge, a lipi, a da cu humă. – Humă + suf. -ui. DOOM
humuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. humuiésc, imperf. 3 sg. humuiá; conj. prez. 3 să humuiáscă
humuim
HUMUÍ, humuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A unge, a lipi, a da cu humă. – Humă + suf. -ui. DOOM
humuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. humuiésc, imperf. 3 sg. humuiá; conj. prez. 3 să humuiáscă
humuind
HUMUÍ, humuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A unge, a lipi, a da cu humă. – Humă + suf. -ui. DOOM
humuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. humuiésc, imperf. 3 sg. humuiá; conj. prez. 3 să humuiáscă
humuire
HUMUÍ, humuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A unge, a lipi, a da cu humă. – Humă + suf. -ui. DOOM
humuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. humuiésc, imperf. 3 sg. humuiá; conj. prez. 3 să humuiáscă
humuire
HUMUÍ, humuiesc, vb. IV. Tranz. A unge, a lipi, a da cu humă. – Humă + suf. -ui.
humuiră
HUMUÍ, humuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A unge, a lipi, a da cu humă. – Humă + suf. -ui. DOOM
humuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. humuiésc, imperf. 3 sg. humuiá; conj. prez. 3 să humuiáscă
humuirăm
HUMUÍ, humuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A unge, a lipi, a da cu humă. – Humă + suf. -ui. DOOM
humuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. humuiésc, imperf. 3 sg. humuiá; conj. prez. 3 să humuiáscă
humuirăți
HUMUÍ, humuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A unge, a lipi, a da cu humă. – Humă + suf. -ui. DOOM
humuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. humuiésc, imperf. 3 sg. humuiá; conj. prez. 3 să humuiáscă
humuise
HUMUÍ, humuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A unge, a lipi, a da cu humă. – Humă + suf. -ui. DOOM
humuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. humuiésc, imperf. 3 sg. humuiá; conj. prez. 3 să humuiáscă
humuisem
HUMUÍ, humuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A unge, a lipi, a da cu humă. – Humă + suf. -ui. DOOM
humuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. humuiésc, imperf. 3 sg. humuiá; conj. prez. 3 să humuiáscă
humuiseră
HUMUÍ, humuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A unge, a lipi, a da cu humă. – Humă + suf. -ui. DOOM
humuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. humuiésc, imperf. 3 sg. humuiá; conj. prez. 3 să humuiáscă
humuiserăm
HUMUÍ, humuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A unge, a lipi, a da cu humă. – Humă + suf. -ui. DOOM
humuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. humuiésc, imperf. 3 sg. humuiá; conj. prez. 3 să humuiáscă
humuiserăți
HUMUÍ, humuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A unge, a lipi, a da cu humă. – Humă + suf. -ui. DOOM
humuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. humuiésc, imperf. 3 sg. humuiá; conj. prez. 3 să humuiáscă
humuiseși
HUMUÍ, humuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A unge, a lipi, a da cu humă. – Humă + suf. -ui. DOOM
humuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. humuiésc, imperf. 3 sg. humuiá; conj. prez. 3 să humuiáscă
humuiseți
HUMUÍ, humuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A unge, a lipi, a da cu humă. – Humă + suf. -ui. DOOM
humuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. humuiésc, imperf. 3 sg. humuiá; conj. prez. 3 să humuiáscă
humuit
HUMUÍ, humuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A unge, a lipi, a da cu humă. – Humă + suf. -ui. DOOM
humuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. humuiésc, imperf. 3 sg. humuiá; conj. prez. 3 să humuiáscă
humuiși
HUMUÍ, humuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A unge, a lipi, a da cu humă. – Humă + suf. -ui. DOOM
humuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. humuiésc, imperf. 3 sg. humuiá; conj. prez. 3 să humuiáscă
humuiți
HUMUÍ, humuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A unge, a lipi, a da cu humă. – Humă + suf. -ui. DOOM
humuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. humuiésc, imperf. 3 sg. humuiá; conj. prez. 3 să humuiáscă
humul
HUM s.n. (Geol.) Martor carstic sub formă de bloc izolat, rămas din masa calcarului. [Cf. germ. Hum, fr., engl. hum].
humului
HUM s.n. (Geol.) Martor carstic sub formă de bloc izolat, rămas din masa calcarului. [Cf. germ. Hum, fr., engl. hum].
humuri
HUM s.n. (Geol.) Martor carstic sub formă de bloc izolat, rămas din masa calcarului. [Cf. germ. Hum, fr., engl. hum].
humurile
HUM s.n. (Geol.) Martor carstic sub formă de bloc izolat, rămas din masa calcarului. [Cf. germ. Hum, fr., engl. hum].
humurilor
HUM s.n. (Geol.) Martor carstic sub formă de bloc izolat, rămas din masa calcarului. [Cf. germ. Hum, fr., engl. hum].
humus
HÚMUS s. n. Amestec de substanțe organice amorfe aflat în sol, care îi condiționează fertilitatea și care este rezultat din transformarea materialului vegetal sub acțiunea microorganismelor. – Din fr., lat. humus, germ. Humus. DOOM
!húmus s. n., art. húmusul
humusul
HÚMUS s. n. Amestec de substanțe organice amorfe aflat în sol, care îi condiționează fertilitatea și care este rezultat din transformarea materialului vegetal sub acțiunea microorganismelor. – Din fr., lat. humus, germ. Humus. DOOM
!húmus s. n., art. húmusul
humusului
HÚMUS s. n. Amestec de substanțe organice amorfe aflat în sol, care îi condiționează fertilitatea și care este rezultat din transformarea materialului vegetal sub acțiunea microorganismelor. – Din fr., lat. humus, germ. Humus. DOOM
!húmus s. n., art. húmusul
humusuri
HÚMUS s. n. Amestec de substanțe organice amorfe aflat în sol, care îi condiționează fertilitatea și care este rezultat din transformarea materialului vegetal sub acțiunea microorganismelor. – Din fr., lat. humus, germ. Humus. DOOM
!húmus s. n., art. húmusul
humusurile
HÚMUS s. n. Amestec de substanțe organice amorfe aflat în sol, care îi condiționează fertilitatea și care este rezultat din transformarea materialului vegetal sub acțiunea microorganismelor. – Din fr., lat. humus, germ. Humus. DOOM
!húmus s. n., art. húmusul
humusurilor
HÚMUS s. n. Amestec de substanțe organice amorfe aflat în sol, care îi condiționează fertilitatea și care este rezultat din transformarea materialului vegetal sub acțiunea microorganismelor. – Din fr., lat. humus, germ. Humus. DOOM
!húmus s. n., art. húmusul
humăria
HUMĂRÍE, humării, s. f. (Rar) Loc de unde se scoate humă. – Humă + suf. -ărie. DOOM
humăríe (rar) s. f., art. humăría, g.-d. art. humăríei; pl. humăríi, art. humăríile
humărie
HUMĂRÍE, humării, s. f. (Rar) Loc de unde se scoate humă. – Humă + suf. -ărie. DOOM
humăríe (rar) s. f., art. humăría, g.-d. art. humăríei; pl. humăríi, art. humăríile
humăriei
HUMĂRÍE, humării, s. f. (Rar) Loc de unde se scoate humă. – Humă + suf. -ărie. DOOM
humăríe (rar) s. f., art. humăría, g.-d. art. humăríei; pl. humăríi, art. humăríile
humării
HUMĂRÍE, humării, s. f. (Rar) Loc de unde se scoate humă. – Humă + suf. -ărie. DOOM
humăríe (rar) s. f., art. humăría, g.-d. art. humăríei; pl. humăríi, art. humăríile
humăriile
HUMĂRÍE, humării, s. f. (Rar) Loc de unde se scoate humă. – Humă + suf. -ărie. DOOM
humăríe (rar) s. f., art. humăría, g.-d. art. humăríei; pl. humăríi, art. humăríile
humăriilor
HUMĂRÍE, humării, s. f. (Rar) Loc de unde se scoate humă. – Humă + suf. -ărie. DOOM
humăríe (rar) s. f., art. humăría, g.-d. art. humăríei; pl. humăríi, art. humăríile
hun
HUN, huni, s. m. Persoană dintr-un neam mongolic care, în sec. IV-V, a pătruns până în Apusul Europei, trecând și pe teritoriul românesc. – Din fr. Huns, lat. Hunni. DOOM
hun s. m., pl. huni
hunedorean
HUNEDOREÁN, -Ă, hunedoreni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Hunedoara. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Hunedoara ori hunedorenilor (1), referitor la municipiul sau județul Hunedoara ori la hunedoreni. – Hunedoara (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
hunedoreán adj. m., s. m., pl. hunedoréni; adj. f. hunedoreánă, pl. hunedoréne
hunedorean
HUNEDOREÁN, -Ă, hunedoreni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Hunedoara. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Hunedoara ori hunedorenilor (1), referitor la municipiul sau județul Hunedoara ori la hunedoreni. – Hunedoara (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
hunedoreán adj. m., s. m., pl. hunedoréni; adj. f. hunedoreánă, pl. hunedoréne
hunedoreana
HUNEDOREÁN, -Ă, hunedoreni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Hunedoara. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Hunedoara ori hunedorenilor (1), referitor la municipiul sau județul Hunedoara ori la hunedoreni. – Hunedoara (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
hunedoreán adj. m., s. m., pl. hunedoréni; adj. f. hunedoreánă, pl. hunedoréne
hunedoreanca
HUNEDOREÁNCĂ, hunedorence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Hunedoara. – Hunedorean + suf. -că. DOOM
hunedoreáncă s. f., g.-d. art. hunedoréncei; pl. hunedorénce
hunedoreanco
HUNEDOREÁNCĂ, hunedorence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Hunedoara. – Hunedorean + suf. -că. DOOM
hunedoreáncă s. f., g.-d. art. hunedoréncei; pl. hunedorénce
hunedoreanul
HUNEDOREÁN, -Ă, hunedoreni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Hunedoara. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Hunedoara ori hunedorenilor (1), referitor la municipiul sau județul Hunedoara ori la hunedoreni. – Hunedoara (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
hunedoreán adj. m., s. m., pl. hunedoréni; adj. f. hunedoreánă, pl. hunedoréne
hunedoreanului
HUNEDOREÁN, -Ă, hunedoreni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Hunedoara. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Hunedoara ori hunedorenilor (1), referitor la municipiul sau județul Hunedoara ori la hunedoreni. – Hunedoara (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
hunedoreán adj. m., s. m., pl. hunedoréni; adj. f. hunedoreánă, pl. hunedoréne
hunedorence
HUNEDOREÁNCĂ, hunedorence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Hunedoara. – Hunedorean + suf. -că. DOOM
hunedoreáncă s. f., g.-d. art. hunedoréncei; pl. hunedorénce
hunedorencei
HUNEDOREÁNCĂ, hunedorence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Hunedoara. – Hunedorean + suf. -că. DOOM
hunedoreáncă s. f., g.-d. art. hunedoréncei; pl. hunedorénce
hunedorencele
HUNEDOREÁNCĂ, hunedorence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Hunedoara. – Hunedorean + suf. -că. DOOM
hunedoreáncă s. f., g.-d. art. hunedoréncei; pl. hunedorénce
hunedorencelor
HUNEDOREÁNCĂ, hunedorence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Hunedoara. – Hunedorean + suf. -că. DOOM
hunedoreáncă s. f., g.-d. art. hunedoréncei; pl. hunedorénce
hunedorene
HUNEDOREÁN, -Ă, hunedoreni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Hunedoara. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Hunedoara ori hunedorenilor (1), referitor la municipiul sau județul Hunedoara ori la hunedoreni. – Hunedoara (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
hunedoreán adj. m., s. m., pl. hunedoréni; adj. f. hunedoreánă, pl. hunedoréne
hunedorenei
HUNEDOREÁN, -Ă, hunedoreni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Hunedoara. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Hunedoara ori hunedorenilor (1), referitor la municipiul sau județul Hunedoara ori la hunedoreni. – Hunedoara (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
hunedoreán adj. m., s. m., pl. hunedoréni; adj. f. hunedoreánă, pl. hunedoréne
hunedorenele
HUNEDOREÁN, -Ă, hunedoreni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Hunedoara. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Hunedoara ori hunedorenilor (1), referitor la municipiul sau județul Hunedoara ori la hunedoreni. – Hunedoara (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
hunedoreán adj. m., s. m., pl. hunedoréni; adj. f. hunedoreánă, pl. hunedoréne
hunedorenelor
HUNEDOREÁN, -Ă, hunedoreni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Hunedoara. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Hunedoara ori hunedorenilor (1), referitor la municipiul sau județul Hunedoara ori la hunedoreni. – Hunedoara (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
hunedoreán adj. m., s. m., pl. hunedoréni; adj. f. hunedoreánă, pl. hunedoréne
hunedoreni
HUNEDOREÁN, -Ă, hunedoreni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Hunedoara. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Hunedoara ori hunedorenilor (1), referitor la municipiul sau județul Hunedoara ori la hunedoreni. – Hunedoara (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
hunedoreán adj. m., s. m., pl. hunedoréni; adj. f. hunedoreánă, pl. hunedoréne
hunedorenii
HUNEDOREÁN, -Ă, hunedoreni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Hunedoara. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Hunedoara ori hunedorenilor (1), referitor la municipiul sau județul Hunedoara ori la hunedoreni. – Hunedoara (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
hunedoreán adj. m., s. m., pl. hunedoréni; adj. f. hunedoreánă, pl. hunedoréne
hunedorenilor
HUNEDOREÁN, -Ă, hunedoreni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Hunedoara. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Hunedoara ori hunedorenilor (1), referitor la municipiul sau județul Hunedoara ori la hunedoreni. – Hunedoara (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
hunedoreán adj. m., s. m., pl. hunedoréni; adj. f. hunedoreánă, pl. hunedoréne
huni
HUN, huni, s. m. Persoană dintr-un neam mongolic care, în sec. IV-V, a pătruns până în Apusul Europei, trecând și pe teritoriul românesc. – Din fr. Huns, lat. Hunni. DOOM
hun s. m., pl. huni
hunie
huníe (-íi) s. f. – Pîlnie. – Mr. hunie. Bg., sb. hunija, din ngr. χουνί ‹ gr. χῶνος (DAR; Conev 39), cf. tc. huni.
hunii
HUN, huni, s. m. Persoană dintr-un neam mongolic care, în sec. IV-V, a pătruns până în Apusul Europei, trecând și pe teritoriul românesc. – Din fr. Huns, lat. Hunni. DOOM
hun s. m., pl. huni
hunilor
HUN, huni, s. m. Persoană dintr-un neam mongolic care, în sec. IV-V, a pătruns până în Apusul Europei, trecând și pe teritoriul românesc. – Din fr. Huns, lat. Hunni. DOOM
hun s. m., pl. huni
hunter
HUNTER, hunteri, s. m. Cal de vânătoare, bun săritor la obstacole. [Pr.: hánter] – Din engl., fr. hunter. DOOM
hunter (angl.) [pron. hánter] s. n., pl. hunteri
hunteri
HUNTER, hunteri, s. m. Cal de vânătoare, bun săritor la obstacole. [Pr.: hánter] – Din engl., fr. hunter. DOOM
hunter (angl.) [pron. hánter] s. n., pl. hunteri
hunterii
HUNTER, hunteri, s. m. Cal de vânătoare, bun săritor la obstacole. [Pr.: hánter] – Din engl., fr. hunter. DOOM
hunter (angl.) [pron. hánter] s. n., pl. hunteri
hunterilor
HUNTER, hunteri, s. m. Cal de vânătoare, bun săritor la obstacole. [Pr.: hánter] – Din engl., fr. hunter. DOOM
hunter (angl.) [pron. hánter] s. n., pl. hunteri
hunterul
HUNTER, hunteri, s. m. Cal de vânătoare, bun săritor la obstacole. [Pr.: hánter] – Din engl., fr. hunter. DOOM
hunter (angl.) [pron. hánter] s. n., pl. hunteri
hunterului
HUNTER, hunteri, s. m. Cal de vânătoare, bun săritor la obstacole. [Pr.: hánter] – Din engl., fr. hunter. DOOM
hunter (angl.) [pron. hánter] s. n., pl. hunteri
hunting
HÚNTING s.n. Piele pentru încălțăminte asemănătoare cu antilopa. [Pron. hán-ting. / < engl. hunting]. DOOM
hunting (angl.) [pron. hánting] s. n., art. huntingul
huntingul
HÚNTING s.n. Piele pentru încălțăminte asemănătoare cu antilopa. [Pron. hán-ting. / < engl. hunting]. DOOM
hunting (angl.) [pron. hánting] s. n., art. huntingul
huntingului
HÚNTING s.n. Piele pentru încălțăminte asemănătoare cu antilopa. [Pron. hán-ting. / < engl. hunting]. DOOM
hunting (angl.) [pron. hánting] s. n., art. huntingul
hunul
HUN, huni, s. m. Persoană dintr-un neam mongolic care, în sec. IV-V, a pătruns până în Apusul Europei, trecând și pe teritoriul românesc. – Din fr. Huns, lat. Hunni. DOOM
hun s. m., pl. huni
hunului
HUN, huni, s. m. Persoană dintr-un neam mongolic care, în sec. IV-V, a pătruns până în Apusul Europei, trecând și pe teritoriul românesc. – Din fr. Huns, lat. Hunni. DOOM
hun s. m., pl. huni
huo
HÚO interj. Strigăt care exprimă indignarea, revolta sau aversiunea față de cineva sau de ceva; huideo. ◊ Expr. A lua (pe cineva) cu huo = a huidui (pe cineva). – Onomatopee. DOOM
húo interj.
hup
HÓPA-MITÍCĂ, hopa-mitică, s. m. Păpușă din celuloid, care revine întotdeauna în poziție verticală, deoarece are centrul de greutate situat la bază. – Hopa + Mitică (n. pr.). DOOM
hop-și-așa v. hop-așá
hupi
hupí (hupésc, hupít), vb. – 1. A fi flămînd. – 2. Despre fructe, a nu se coace. – Var. huchi, hulpi. Origine necunoscută. Pare a corespunde unei intenții expresive, asemănătoare cu cea a lui hap. – Der. hupoare, s. f. (zăpușeală), în legătură cu hupi ca hăbuceală cu hap.
hural
HURÁL, hurale, s. n. Fiecare dintre organele locale ale puterii de stat în Mongolia. ◊ Marele hural = parlamentul mongol. – Din rus. hural. DOOM
hurál s. n., pl. hurále
hurale
HURÁL, hurale, s. n. Fiecare dintre organele locale ale puterii de stat în Mongolia. ◊ Marele hural = parlamentul mongol. – Din rus. hural. DOOM
hurál s. n., pl. hurále
huralele
HURÁL, hurale, s. n. Fiecare dintre organele locale ale puterii de stat în Mongolia. ◊ Marele hural = parlamentul mongol. – Din rus. hural. DOOM
hurál s. n., pl. hurále
huralelor
HURÁL, hurale, s. n. Fiecare dintre organele locale ale puterii de stat în Mongolia. ◊ Marele hural = parlamentul mongol. – Din rus. hural. DOOM
hurál s. n., pl. hurále
huralul
HURÁL, hurale, s. n. Fiecare dintre organele locale ale puterii de stat în Mongolia. ◊ Marele hural = parlamentul mongol. – Din rus. hural. DOOM
hurál s. n., pl. hurále
huralului
HURÁL, hurale, s. n. Fiecare dintre organele locale ale puterii de stat în Mongolia. ◊ Marele hural = parlamentul mongol. – Din rus. hural. DOOM
hurál s. n., pl. hurále
hurca
HÚRCĂ, hurci, s. f. Ladă de lemn, cu fața superioară în formă de ciur și cu fundul puțin înclinat, servind la concentrarea nisipurilor sau a minereurilor aurifere sfărîmate în șteampuri. DOOM
húrcă (reg.) s. f., g.-d. art. húrcii; pl. hurci
hurci
HÚRCĂ, hurci, s. f. Ladă de lemn, cu fața superioară în formă de ciur și cu fundul puțin înclinat, servind la concentrarea nisipurilor sau a minereurilor aurifere sfărîmate în șteampuri. DOOM
húrcă (reg.) s. f., g.-d. art. húrcii; pl. hurci
hurcii
HÚRCĂ, hurci, s. f. Ladă de lemn, cu fața superioară în formă de ciur și cu fundul puțin înclinat, servind la concentrarea nisipurilor sau a minereurilor aurifere sfărîmate în șteampuri. DOOM
húrcă (reg.) s. f., g.-d. art. húrcii; pl. hurci
hurcile
HÚRCĂ, hurci, s. f. Ladă de lemn, cu fața superioară în formă de ciur și cu fundul puțin înclinat, servind la concentrarea nisipurilor sau a minereurilor aurifere sfărîmate în șteampuri. DOOM
húrcă (reg.) s. f., g.-d. art. húrcii; pl. hurci
hurcilor
HÚRCĂ, hurci, s. f. Ladă de lemn, cu fața superioară în formă de ciur și cu fundul puțin înclinat, servind la concentrarea nisipurilor sau a minereurilor aurifere sfărîmate în șteampuri. DOOM
húrcă (reg.) s. f., g.-d. art. húrcii; pl. hurci
hurdler
HURDLER s. m. Alergător în proba de garduri. [Pr.: hárdlăr] – Cuv. engl.
hurduc
URDUCÁ vb. I v. hurduca. DOOM
hurducá (a ~) vb., ind. prez. 3 hurdúcă
hurduca
URDUCÁ vb. I v. hurduca. DOOM
hurducá (a ~) vb., ind. prez. 3 hurdúcă
hurducai
URDUCÁ vb. I v. hurduca. DOOM
hurducá (a ~) vb., ind. prez. 3 hurdúcă
hurducam
URDUCÁ vb. I v. hurduca. DOOM
hurducá (a ~) vb., ind. prez. 3 hurdúcă
hurducare
URDUCÁ vb. I v. hurduca. DOOM
hurducá (a ~) vb., ind. prez. 3 hurdúcă
hurducare
HURDUCÁRE, hurducări, s. f. Acțiunea de a (se) hurduca și rezultatul ei. – V. hurduca. DOOM
hurducáre s. f., g.-d. art. hurducắrii; pl. hurducắri
hurducarea
HURDUCÁRE, hurducări, s. f. Acțiunea de a (se) hurduca și rezultatul ei. – V. hurduca. DOOM
hurducáre s. f., g.-d. art. hurducắrii; pl. hurducắri
hurducară
URDUCÁ vb. I v. hurduca. DOOM
hurducá (a ~) vb., ind. prez. 3 hurdúcă
hurducarăm
URDUCÁ vb. I v. hurduca. DOOM
hurducá (a ~) vb., ind. prez. 3 hurdúcă
hurducarăți
URDUCÁ vb. I v. hurduca. DOOM
hurducá (a ~) vb., ind. prez. 3 hurdúcă
hurducase
URDUCÁ vb. I v. hurduca. DOOM
hurducá (a ~) vb., ind. prez. 3 hurdúcă
hurducasem
URDUCÁ vb. I v. hurduca. DOOM
hurducá (a ~) vb., ind. prez. 3 hurdúcă
hurducaseră
URDUCÁ vb. I v. hurduca. DOOM
hurducá (a ~) vb., ind. prez. 3 hurdúcă
hurducaserăm
URDUCÁ vb. I v. hurduca. DOOM
hurducá (a ~) vb., ind. prez. 3 hurdúcă
hurducaserăți
URDUCÁ vb. I v. hurduca. DOOM
hurducá (a ~) vb., ind. prez. 3 hurdúcă
hurducaseși
URDUCÁ vb. I v. hurduca. DOOM
hurducá (a ~) vb., ind. prez. 3 hurdúcă
hurducaseți
URDUCÁ vb. I v. hurduca. DOOM
hurducá (a ~) vb., ind. prez. 3 hurdúcă
hurducat
URDUCÁ vb. I v. hurduca. DOOM
hurducá (a ~) vb., ind. prez. 3 hurdúcă
hurducau
URDUCÁ vb. I v. hurduca. DOOM
hurducá (a ~) vb., ind. prez. 3 hurdúcă
hurducași
URDUCÁ vb. I v. hurduca. DOOM
hurducá (a ~) vb., ind. prez. 3 hurdúcă
hurducați
URDUCÁ vb. I v. hurduca. DOOM
hurducá (a ~) vb., ind. prez. 3 hurdúcă
hurduce
URDUCÁ vb. I v. hurduca. DOOM
hurducá (a ~) vb., ind. prez. 3 hurdúcă
hurduci
URDUCÁ vb. I v. hurduca. DOOM
hurducá (a ~) vb., ind. prez. 3 hurdúcă
hurducând
URDUCÁ vb. I v. hurduca. DOOM
hurducá (a ~) vb., ind. prez. 3 hurdúcă
hurducînd
URDUCÁ vb. I v. hurduca. DOOM
hurducá (a ~) vb., ind. prez. 3 hurdúcă
hurducăi
HURDUCĂÍ, hurdúcăi, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) clătina, a (se) scutura (tare); a (se) zdruncina, a (se) zgudui. 2. Intranz. A face zgomot, a hodorogi. – Formație onomatopeică. DOOM
hurducăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hurdúcăie, imperf. 3 sg. hurducăiá; conj. prez. 3 să hurdúcăie
hurducăia
HURDUCĂÍ, hurdúcăi, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) clătina, a (se) scutura (tare); a (se) zdruncina, a (se) zgudui. 2. Intranz. A face zgomot, a hodorogi. – Formație onomatopeică. DOOM
hurducăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hurdúcăie, imperf. 3 sg. hurducăiá; conj. prez. 3 să hurdúcăie
hurducăiai
HURDUCĂÍ, hurdúcăi, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) clătina, a (se) scutura (tare); a (se) zdruncina, a (se) zgudui. 2. Intranz. A face zgomot, a hodorogi. – Formație onomatopeică. DOOM
hurducăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hurdúcăie, imperf. 3 sg. hurducăiá; conj. prez. 3 să hurdúcăie
hurducăiala
HURDUCĂIÁLĂ, hurducăieli, s. f. (Pop.) Hurducătură. [Pr.: -că-ia-] – Hurducăi + suf. -eală. DOOM
hurducăiálă (pop.) s. f., g.-d. art. hurducăiélii; pl. hurducăiéli
hurducăiam
HURDUCĂÍ, hurdúcăi, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) clătina, a (se) scutura (tare); a (se) zdruncina, a (se) zgudui. 2. Intranz. A face zgomot, a hodorogi. – Formație onomatopeică. DOOM
hurducăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hurdúcăie, imperf. 3 sg. hurducăiá; conj. prez. 3 să hurdúcăie
hurducăiau
HURDUCĂÍ, hurdúcăi, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) clătina, a (se) scutura (tare); a (se) zdruncina, a (se) zgudui. 2. Intranz. A face zgomot, a hodorogi. – Formație onomatopeică. DOOM
hurducăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hurdúcăie, imperf. 3 sg. hurducăiá; conj. prez. 3 să hurdúcăie
hurducăiați
HURDUCĂÍ, hurdúcăi, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) clătina, a (se) scutura (tare); a (se) zdruncina, a (se) zgudui. 2. Intranz. A face zgomot, a hodorogi. – Formație onomatopeică. DOOM
hurducăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hurdúcăie, imperf. 3 sg. hurducăiá; conj. prez. 3 să hurdúcăie
hurducăie
HURDUCĂÍ, hurdúcăi, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) clătina, a (se) scutura (tare); a (se) zdruncina, a (se) zgudui. 2. Intranz. A face zgomot, a hodorogi. – Formație onomatopeică. DOOM
hurducăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hurdúcăie, imperf. 3 sg. hurducăiá; conj. prez. 3 să hurdúcăie
hurducăieli
HURDUCĂIÁLĂ, hurducăieli, s. f. (Pop.) Hurducătură. [Pr.: -că-ia-] – Hurducăi + suf. -eală. DOOM
hurducăiálă (pop.) s. f., g.-d. art. hurducăiélii; pl. hurducăiéli
hurducăielii
HURDUCĂIÁLĂ, hurducăieli, s. f. (Pop.) Hurducătură. [Pr.: -că-ia-] – Hurducăi + suf. -eală. DOOM
hurducăiálă (pop.) s. f., g.-d. art. hurducăiélii; pl. hurducăiéli
hurducăielile
HURDUCĂIÁLĂ, hurducăieli, s. f. (Pop.) Hurducătură. [Pr.: -că-ia-] – Hurducăi + suf. -eală. DOOM
hurducăiálă (pop.) s. f., g.-d. art. hurducăiélii; pl. hurducăiéli
hurducăielilor
HURDUCĂIÁLĂ, hurducăieli, s. f. (Pop.) Hurducătură. [Pr.: -că-ia-] – Hurducăi + suf. -eală. DOOM
hurducăiálă (pop.) s. f., g.-d. art. hurducăiélii; pl. hurducăiéli
hurducăii
HURDUCĂÍ, hurdúcăi, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) clătina, a (se) scutura (tare); a (se) zdruncina, a (se) zgudui. 2. Intranz. A face zgomot, a hodorogi. – Formație onomatopeică. DOOM
hurducăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hurdúcăie, imperf. 3 sg. hurducăiá; conj. prez. 3 să hurdúcăie
hurducăim
HURDUCĂÍ, hurdúcăi, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) clătina, a (se) scutura (tare); a (se) zdruncina, a (se) zgudui. 2. Intranz. A face zgomot, a hodorogi. – Formație onomatopeică. DOOM
hurducăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hurdúcăie, imperf. 3 sg. hurducăiá; conj. prez. 3 să hurdúcăie
hurducăind
HURDUCĂÍ, hurdúcăi, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) clătina, a (se) scutura (tare); a (se) zdruncina, a (se) zgudui. 2. Intranz. A face zgomot, a hodorogi. – Formație onomatopeică. DOOM
hurducăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hurdúcăie, imperf. 3 sg. hurducăiá; conj. prez. 3 să hurdúcăie
hurducăire
HURDUCĂÍ, hurdúcăi, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) clătina, a (se) scutura (tare); a (se) zdruncina, a (se) zgudui. 2. Intranz. A face zgomot, a hodorogi. – Formație onomatopeică. DOOM
hurducăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hurdúcăie, imperf. 3 sg. hurducăiá; conj. prez. 3 să hurdúcăie
hurducăire
HURDUCĂÍ, hurdúcăi, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. și refl. A (se) clătina, a (se) scutura (tare); a (se) zdruncina, a (se) zgudui. 2. Intranz. A face zgomot, a hodorogi. – Formație onomatopeică.
hurducăiră
HURDUCĂÍ, hurdúcăi, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) clătina, a (se) scutura (tare); a (se) zdruncina, a (se) zgudui. 2. Intranz. A face zgomot, a hodorogi. – Formație onomatopeică. DOOM
hurducăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hurdúcăie, imperf. 3 sg. hurducăiá; conj. prez. 3 să hurdúcăie
hurducăirăm
HURDUCĂÍ, hurdúcăi, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) clătina, a (se) scutura (tare); a (se) zdruncina, a (se) zgudui. 2. Intranz. A face zgomot, a hodorogi. – Formație onomatopeică. DOOM
hurducăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hurdúcăie, imperf. 3 sg. hurducăiá; conj. prez. 3 să hurdúcăie
hurducăirăți
HURDUCĂÍ, hurdúcăi, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) clătina, a (se) scutura (tare); a (se) zdruncina, a (se) zgudui. 2. Intranz. A face zgomot, a hodorogi. – Formație onomatopeică. DOOM
hurducăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hurdúcăie, imperf. 3 sg. hurducăiá; conj. prez. 3 să hurdúcăie
hurducăise
HURDUCĂÍ, hurdúcăi, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) clătina, a (se) scutura (tare); a (se) zdruncina, a (se) zgudui. 2. Intranz. A face zgomot, a hodorogi. – Formație onomatopeică. DOOM
hurducăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hurdúcăie, imperf. 3 sg. hurducăiá; conj. prez. 3 să hurdúcăie
hurducăisem
HURDUCĂÍ, hurdúcăi, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) clătina, a (se) scutura (tare); a (se) zdruncina, a (se) zgudui. 2. Intranz. A face zgomot, a hodorogi. – Formație onomatopeică. DOOM
hurducăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hurdúcăie, imperf. 3 sg. hurducăiá; conj. prez. 3 să hurdúcăie
hurducăiseră
HURDUCĂÍ, hurdúcăi, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) clătina, a (se) scutura (tare); a (se) zdruncina, a (se) zgudui. 2. Intranz. A face zgomot, a hodorogi. – Formație onomatopeică. DOOM
hurducăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hurdúcăie, imperf. 3 sg. hurducăiá; conj. prez. 3 să hurdúcăie
hurducăiserăm
HURDUCĂÍ, hurdúcăi, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) clătina, a (se) scutura (tare); a (se) zdruncina, a (se) zgudui. 2. Intranz. A face zgomot, a hodorogi. – Formație onomatopeică. DOOM
hurducăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hurdúcăie, imperf. 3 sg. hurducăiá; conj. prez. 3 să hurdúcăie
hurducăiserăți
HURDUCĂÍ, hurdúcăi, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) clătina, a (se) scutura (tare); a (se) zdruncina, a (se) zgudui. 2. Intranz. A face zgomot, a hodorogi. – Formație onomatopeică. DOOM
hurducăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hurdúcăie, imperf. 3 sg. hurducăiá; conj. prez. 3 să hurdúcăie
hurducăiseși
HURDUCĂÍ, hurdúcăi, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) clătina, a (se) scutura (tare); a (se) zdruncina, a (se) zgudui. 2. Intranz. A face zgomot, a hodorogi. – Formație onomatopeică. DOOM
hurducăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hurdúcăie, imperf. 3 sg. hurducăiá; conj. prez. 3 să hurdúcăie
hurducăiseți
HURDUCĂÍ, hurdúcăi, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) clătina, a (se) scutura (tare); a (se) zdruncina, a (se) zgudui. 2. Intranz. A face zgomot, a hodorogi. – Formație onomatopeică. DOOM
hurducăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hurdúcăie, imperf. 3 sg. hurducăiá; conj. prez. 3 să hurdúcăie
hurducăit
HURDUCĂÍ, hurdúcăi, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) clătina, a (se) scutura (tare); a (se) zdruncina, a (se) zgudui. 2. Intranz. A face zgomot, a hodorogi. – Formație onomatopeică. DOOM
hurducăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hurdúcăie, imperf. 3 sg. hurducăiá; conj. prez. 3 să hurdúcăie
hurducăit
HURDUCĂÍ, hurdúcăi, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. și refl. A (se) clătina, a (se) scutura (tare); a (se) zdruncina, a (se) zgudui. 2. Intranz. A face zgomot, a hodorogi. – Formație onomatopeică.
hurducăiși
HURDUCĂÍ, hurdúcăi, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) clătina, a (se) scutura (tare); a (se) zdruncina, a (se) zgudui. 2. Intranz. A face zgomot, a hodorogi. – Formație onomatopeică. DOOM
hurducăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hurdúcăie, imperf. 3 sg. hurducăiá; conj. prez. 3 să hurdúcăie
hurducăiți
HURDUCĂÍ, hurdúcăi, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) clătina, a (se) scutura (tare); a (se) zdruncina, a (se) zgudui. 2. Intranz. A face zgomot, a hodorogi. – Formație onomatopeică. DOOM
hurducăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hurdúcăie, imperf. 3 sg. hurducăiá; conj. prez. 3 să hurdúcăie
hurducări
HURDUCÁRE, hurducări, s. f. Acțiunea de a (se) hurduca și rezultatul ei. – V. hurduca. DOOM
hurducáre s. f., g.-d. art. hurducắrii; pl. hurducắri
hurducării
HURDUCÁRE, hurducări, s. f. Acțiunea de a (se) hurduca și rezultatul ei. – V. hurduca. DOOM
hurducáre s. f., g.-d. art. hurducắrii; pl. hurducắri
hurducările
HURDUCÁRE, hurducări, s. f. Acțiunea de a (se) hurduca și rezultatul ei. – V. hurduca. DOOM
hurducáre s. f., g.-d. art. hurducắrii; pl. hurducắri
hurducărilor
HURDUCÁRE, hurducări, s. f. Acțiunea de a (se) hurduca și rezultatul ei. – V. hurduca. DOOM
hurducáre s. f., g.-d. art. hurducắrii; pl. hurducắri
hurducătura
HURDUCĂTÚRĂ, hurducături, s. f. (Pop.) Zdruncinătură, zguduire; zgomot produs de ceva care (se) hurducă; hurducăială. – Hurduca + suf. -ătură. DOOM
hurducătúră (pop.) s. f., g.-d. art. hurducătúrii; pl. hurducătúri
hurducături
HURDUCĂTÚRĂ, hurducături, s. f. (Pop.) Zdruncinătură, zguduire; zgomot produs de ceva care (se) hurducă; hurducăială. – Hurduca + suf. -ătură. DOOM
hurducătúră (pop.) s. f., g.-d. art. hurducătúrii; pl. hurducătúri
hurducăturii
HURDUCĂTÚRĂ, hurducături, s. f. (Pop.) Zdruncinătură, zguduire; zgomot produs de ceva care (se) hurducă; hurducăială. – Hurduca + suf. -ătură. DOOM
hurducătúră (pop.) s. f., g.-d. art. hurducătúrii; pl. hurducătúri
hurducăturile
HURDUCĂTÚRĂ, hurducături, s. f. (Pop.) Zdruncinătură, zguduire; zgomot produs de ceva care (se) hurducă; hurducăială. – Hurduca + suf. -ătură. DOOM
hurducătúră (pop.) s. f., g.-d. art. hurducătúrii; pl. hurducătúri
hurducăturilor
HURDUCĂTÚRĂ, hurducături, s. f. (Pop.) Zdruncinătură, zguduire; zgomot produs de ceva care (se) hurducă; hurducăială. – Hurduca + suf. -ătură. DOOM
hurducătúră (pop.) s. f., g.-d. art. hurducătúrii; pl. hurducătúri
hurdui
HURDUÍ, hurduiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A hurui. – Formație onomatopeică. DOOM
hurduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hurduiésc, imperf. 3 sg. hurduiá; conj. prez. 3 să hurduiáscă
hurduia
HURDUÍ, hurduiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A hurui. – Formație onomatopeică. DOOM
hurduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hurduiésc, imperf. 3 sg. hurduiá; conj. prez. 3 să hurduiáscă
hurduiai
HURDUÍ, hurduiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A hurui. – Formație onomatopeică. DOOM
hurduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hurduiésc, imperf. 3 sg. hurduiá; conj. prez. 3 să hurduiáscă
hurduiam
HURDUÍ, hurduiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A hurui. – Formație onomatopeică. DOOM
hurduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hurduiésc, imperf. 3 sg. hurduiá; conj. prez. 3 să hurduiáscă
hurduiască
HURDUÍ, hurduiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A hurui. – Formație onomatopeică. DOOM
hurduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hurduiésc, imperf. 3 sg. hurduiá; conj. prez. 3 să hurduiáscă
hurduiau
HURDUÍ, hurduiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A hurui. – Formație onomatopeică. DOOM
hurduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hurduiésc, imperf. 3 sg. hurduiá; conj. prez. 3 să hurduiáscă
hurduiați
HURDUÍ, hurduiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A hurui. – Formație onomatopeică. DOOM
hurduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hurduiésc, imperf. 3 sg. hurduiá; conj. prez. 3 să hurduiáscă
hurduiesc
HURDUÍ, hurduiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A hurui. – Formație onomatopeică. DOOM
hurduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hurduiésc, imperf. 3 sg. hurduiá; conj. prez. 3 să hurduiáscă
hurduiește
HURDUÍ, hurduiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A hurui. – Formație onomatopeică. DOOM
hurduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hurduiésc, imperf. 3 sg. hurduiá; conj. prez. 3 să hurduiáscă
hurduiești
HURDUÍ, hurduiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A hurui. – Formație onomatopeică. DOOM
hurduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hurduiésc, imperf. 3 sg. hurduiá; conj. prez. 3 să hurduiáscă
hurduii
HURDUÍ, hurduiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A hurui. – Formație onomatopeică. DOOM
hurduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hurduiésc, imperf. 3 sg. hurduiá; conj. prez. 3 să hurduiáscă
hurduim
HURDUÍ, hurduiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A hurui. – Formație onomatopeică. DOOM
hurduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hurduiésc, imperf. 3 sg. hurduiá; conj. prez. 3 să hurduiáscă
hurduind
HURDUÍ, hurduiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A hurui. – Formație onomatopeică. DOOM
hurduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hurduiésc, imperf. 3 sg. hurduiá; conj. prez. 3 să hurduiáscă
hurduire
HURDUÍ, hurduiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A hurui. – Formație onomatopeică. DOOM
hurduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hurduiésc, imperf. 3 sg. hurduiá; conj. prez. 3 să hurduiáscă
hurduire
HURDUÍ, hurduiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A hurui. – Formație onomatopeică.
hurduiră
HURDUÍ, hurduiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A hurui. – Formație onomatopeică. DOOM
hurduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hurduiésc, imperf. 3 sg. hurduiá; conj. prez. 3 să hurduiáscă
hurduirăm
HURDUÍ, hurduiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A hurui. – Formație onomatopeică. DOOM
hurduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hurduiésc, imperf. 3 sg. hurduiá; conj. prez. 3 să hurduiáscă
hurduirăți
HURDUÍ, hurduiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A hurui. – Formație onomatopeică. DOOM
hurduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hurduiésc, imperf. 3 sg. hurduiá; conj. prez. 3 să hurduiáscă
hurduise
HURDUÍ, hurduiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A hurui. – Formație onomatopeică. DOOM
hurduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hurduiésc, imperf. 3 sg. hurduiá; conj. prez. 3 să hurduiáscă
hurduisem
HURDUÍ, hurduiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A hurui. – Formație onomatopeică. DOOM
hurduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hurduiésc, imperf. 3 sg. hurduiá; conj. prez. 3 să hurduiáscă
hurduiseră
HURDUÍ, hurduiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A hurui. – Formație onomatopeică. DOOM
hurduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hurduiésc, imperf. 3 sg. hurduiá; conj. prez. 3 să hurduiáscă
hurduiserăm
HURDUÍ, hurduiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A hurui. – Formație onomatopeică. DOOM
hurduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hurduiésc, imperf. 3 sg. hurduiá; conj. prez. 3 să hurduiáscă
hurduiserăți
HURDUÍ, hurduiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A hurui. – Formație onomatopeică. DOOM
hurduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hurduiésc, imperf. 3 sg. hurduiá; conj. prez. 3 să hurduiáscă
hurduiseși
HURDUÍ, hurduiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A hurui. – Formație onomatopeică. DOOM
hurduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hurduiésc, imperf. 3 sg. hurduiá; conj. prez. 3 să hurduiáscă
hurduiseți
HURDUÍ, hurduiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A hurui. – Formație onomatopeică. DOOM
hurduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hurduiésc, imperf. 3 sg. hurduiá; conj. prez. 3 să hurduiáscă
hurduit
HURDUÍ, hurduiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A hurui. – Formație onomatopeică. DOOM
hurduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hurduiésc, imperf. 3 sg. hurduiá; conj. prez. 3 să hurduiáscă
hurduitura
HURDUITÚRĂ, hurduituri, s. f. (Reg.) Huruitură. [Pr.: -du-i-] – Hurdui + suf. -tură. DOOM
hurduitúră (reg.) (-du-i-) s. f., g.-d. art. hurduitúrii; pl. hurduitúri
hurduituri
HURDUITÚRĂ, hurduituri, s. f. (Reg.) Huruitură. [Pr.: -du-i-] – Hurdui + suf. -tură. DOOM
hurduitúră (reg.) (-du-i-) s. f., g.-d. art. hurduitúrii; pl. hurduitúri
hurduiturii
HURDUITÚRĂ, hurduituri, s. f. (Reg.) Huruitură. [Pr.: -du-i-] – Hurdui + suf. -tură. DOOM
hurduitúră (reg.) (-du-i-) s. f., g.-d. art. hurduitúrii; pl. hurduitúri
hurduiturile
HURDUITÚRĂ, hurduituri, s. f. (Reg.) Huruitură. [Pr.: -du-i-] – Hurdui + suf. -tură. DOOM
hurduitúră (reg.) (-du-i-) s. f., g.-d. art. hurduitúrii; pl. hurduitúri
hurduiturilor
HURDUITÚRĂ, hurduituri, s. f. (Reg.) Huruitură. [Pr.: -du-i-] – Hurdui + suf. -tură. DOOM
hurduitúră (reg.) (-du-i-) s. f., g.-d. art. hurduitúrii; pl. hurduitúri
hurduiși
HURDUÍ, hurduiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A hurui. – Formație onomatopeică. DOOM
hurduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hurduiésc, imperf. 3 sg. hurduiá; conj. prez. 3 să hurduiáscă
hurduiți
HURDUÍ, hurduiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A hurui. – Formație onomatopeică. DOOM
hurduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hurduiésc, imperf. 3 sg. hurduiá; conj. prez. 3 să hurduiáscă
hurduzău
hurduzắu (záie), s. n. – (Trans.) Funie, frînghie. Mag. hordozó „purtător” (Bogrea, Dacor., I, 269; Gáldi, Dict., 138).
hurez
HURÉZ s. m. v. huhurez. DOOM
huhuréz s. m., pl. huhurézi
huria
HURÍE, hurii, s. f. (În religia musulmană) Fecioară deosebit de frumoasă promisă de Mahomed credincioșilor în paradis. ♦ P. ext. Fecioară sau femeie foarte frumoasă. – Din tc. huri. Cf. fr. houri. DOOM
huríe s. f., art. huría, g.-d. art. huríei; pl. huríi, art. huríile
hurican
HURICÁN, huricane, s. n. Furtună puternică, uragan în insulele Antile. – Din engl., fr. hurricane. DOOM
huricán s. n., pl. huricáne
huricane
HURICÁN, huricane, s. n. Furtună puternică, uragan în insulele Antile. – Din engl., fr. hurricane. DOOM
huricán s. n., pl. huricáne
huricanele
HURICÁN, huricane, s. n. Furtună puternică, uragan în insulele Antile. – Din engl., fr. hurricane. DOOM
huricán s. n., pl. huricáne
huricanelor
HURICÁN, huricane, s. n. Furtună puternică, uragan în insulele Antile. – Din engl., fr. hurricane. DOOM
huricán s. n., pl. huricáne
huricanul
HURICÁN, huricane, s. n. Furtună puternică, uragan în insulele Antile. – Din engl., fr. hurricane. DOOM
huricán s. n., pl. huricáne
huricanului
HURICÁN, huricane, s. n. Furtună puternică, uragan în insulele Antile. – Din engl., fr. hurricane. DOOM
huricán s. n., pl. huricáne
hurie
HURÍE, hurii, s. f. (În religia musulmană) Fecioară deosebit de frumoasă promisă de Mahomed credincioșilor în paradis. ♦ P. ext. Fecioară sau femeie foarte frumoasă. – Din tc. huri. Cf. fr. houri. DOOM
huríe s. f., art. huría, g.-d. art. huríei; pl. huríi, art. huríile
huriei
HURÍE, hurii, s. f. (În religia musulmană) Fecioară deosebit de frumoasă promisă de Mahomed credincioșilor în paradis. ♦ P. ext. Fecioară sau femeie foarte frumoasă. – Din tc. huri. Cf. fr. houri. DOOM
huríe s. f., art. huría, g.-d. art. huríei; pl. huríi, art. huríile
hurii
HURÍE, hurii, s. f. (În religia musulmană) Fecioară deosebit de frumoasă promisă de Mahomed credincioșilor în paradis. ♦ P. ext. Fecioară sau femeie foarte frumoasă. – Din tc. huri. Cf. fr. houri. DOOM
huríe s. f., art. huría, g.-d. art. huríei; pl. huríi, art. huríile
huriile
HURÍE, hurii, s. f. (În religia musulmană) Fecioară deosebit de frumoasă promisă de Mahomed credincioșilor în paradis. ♦ P. ext. Fecioară sau femeie foarte frumoasă. – Din tc. huri. Cf. fr. houri. DOOM
huríe s. f., art. huría, g.-d. art. huríei; pl. huríi, art. huríile
huriilor
HURÍE, hurii, s. f. (În religia musulmană) Fecioară deosebit de frumoasă promisă de Mahomed credincioșilor în paradis. ♦ P. ext. Fecioară sau femeie foarte frumoasă. – Din tc. huri. Cf. fr. houri. DOOM
huríe s. f., art. huría, g.-d. art. huríei; pl. huríi, art. huríile
hurling
HURLING s.n. Joc sportiv originar din Irlanda, care se practică cu o minge de plută îmbrăcată în piele, condusă și lovită cu un fel de crosă, și care trebuie introdusă în poarta adversă. [Pron. árling. / < engl. hurling)
hurmuz
HURMÚZ, (1) hurmuzuri, s. n., (2) hurmuzi, s. m. 1. S. n. Mărgea de sticlă imitând mărgăritarul; (la pl.) șirag de astfel de mărgele. 2. S. m. Arbust ornamental cu flori trandafirii și cu fructe bace albe de mărimea cireșelor (Symphoricarpus albus). – Din n. pr. tc. Hurmuz. DOOM
hurmúz2 (mărgea) s. n., pl. hurmúzuri
hurmuz
HURMÚZ, (1) hurmuzuri, s. n., (2) hurmuzi, s. m. 1. S. n. Mărgea de sticlă imitând mărgăritarul; (la pl.) șirag de astfel de mărgele. 2. S. m. Arbust ornamental cu flori trandafirii și cu fructe bace albe de mărimea cireșelor (Symphoricarpus albus). – Din n. pr. tc. Hurmuz.
hurmuzi
HURMÚZ, (1) hurmuzuri, s. n., (2) hurmuzi, s. m. 1. S. n. Mărgea de sticlă imitând mărgăritarul; (la pl.) șirag de astfel de mărgele. 2. S. m. Arbust ornamental cu flori trandafirii și cu fructe bace albe de mărimea cireșelor (Symphoricarpus albus). – Din n. pr. tc. Hurmuz. DOOM
hurmúz2 (mărgea) s. n., pl. hurmúzuri
hurmuzii
HURMÚZ, (1) hurmuzuri, s. n., (2) hurmuzi, s. m. 1. S. n. Mărgea de sticlă imitând mărgăritarul; (la pl.) șirag de astfel de mărgele. 2. S. m. Arbust ornamental cu flori trandafirii și cu fructe bace albe de mărimea cireșelor (Symphoricarpus albus). – Din n. pr. tc. Hurmuz. DOOM
hurmúz2 (mărgea) s. n., pl. hurmúzuri
hurmuzilor
HURMÚZ, (1) hurmuzuri, s. n., (2) hurmuzi, s. m. 1. S. n. Mărgea de sticlă imitând mărgăritarul; (la pl.) șirag de astfel de mărgele. 2. S. m. Arbust ornamental cu flori trandafirii și cu fructe bace albe de mărimea cireșelor (Symphoricarpus albus). – Din n. pr. tc. Hurmuz. DOOM
hurmúz2 (mărgea) s. n., pl. hurmúzuri
hurmuzul
HURMÚZ, (1) hurmuzuri, s. n., (2) hurmuzi, s. m. 1. S. n. Mărgea de sticlă imitând mărgăritarul; (la pl.) șirag de astfel de mărgele. 2. S. m. Arbust ornamental cu flori trandafirii și cu fructe bace albe de mărimea cireșelor (Symphoricarpus albus). – Din n. pr. tc. Hurmuz. DOOM
hurmúz2 (mărgea) s. n., pl. hurmúzuri
hurmuzul
HURMÚZ, (1) hurmuzuri, s. n., (2) hurmuzi, s. m. 1. S. n. Mărgea de sticlă imitând mărgăritarul; (la pl.) șirag de astfel de mărgele. 2. S. m. Arbust ornamental cu flori trandafirii și cu fructe bace albe de mărimea cireșelor (Symphoricarpus albus). – Din n. pr. tc. Hurmuz.
hurmuzului
HURMÚZ, (1) hurmuzuri, s. n., (2) hurmuzi, s. m. 1. S. n. Mărgea de sticlă imitând mărgăritarul; (la pl.) șirag de astfel de mărgele. 2. S. m. Arbust ornamental cu flori trandafirii și cu fructe bace albe de mărimea cireșelor (Symphoricarpus albus). – Din n. pr. tc. Hurmuz. DOOM
hurmúz2 (mărgea) s. n., pl. hurmúzuri
hurmuzului
HURMÚZ, (1) hurmuzuri, s. n., (2) hurmuzi, s. m. 1. S. n. Mărgea de sticlă imitând mărgăritarul; (la pl.) șirag de astfel de mărgele. 2. S. m. Arbust ornamental cu flori trandafirii și cu fructe bace albe de mărimea cireșelor (Symphoricarpus albus). – Din n. pr. tc. Hurmuz.
hurmuzuri
HURMÚZ, (1) hurmuzuri, s. n., (2) hurmuzi, s. m. 1. S. n. Mărgea de sticlă imitând mărgăritarul; (la pl.) șirag de astfel de mărgele. 2. S. m. Arbust ornamental cu flori trandafirii și cu fructe bace albe de mărimea cireșelor (Symphoricarpus albus). – Din n. pr. tc. Hurmuz.
hurmuzurile
HURMÚZ, (1) hurmuzuri, s. n., (2) hurmuzi, s. m. 1. S. n. Mărgea de sticlă imitând mărgăritarul; (la pl.) șirag de astfel de mărgele. 2. S. m. Arbust ornamental cu flori trandafirii și cu fructe bace albe de mărimea cireșelor (Symphoricarpus albus). – Din n. pr. tc. Hurmuz.
hurmuzurilor
HURMÚZ, (1) hurmuzuri, s. n., (2) hurmuzi, s. m. 1. S. n. Mărgea de sticlă imitând mărgăritarul; (la pl.) șirag de astfel de mărgele. 2. S. m. Arbust ornamental cu flori trandafirii și cu fructe bace albe de mărimea cireșelor (Symphoricarpus albus). – Din n. pr. tc. Hurmuz.
huron
HURÓN, huroni, s. m. (La pl.) Trib de amerindieni care locuia în trecut la marginea lacurilor Huron și Ontario; (și la sg.) persoană care făcea parte din acest trib. – Din fr. Huron. DOOM
hurón s. m., pl. huróni
huroni
HURÓN, huroni, s. m. (La pl.) Trib de amerindieni care locuia în trecut la marginea lacurilor Huron și Ontario; (și la sg.) persoană care făcea parte din acest trib. – Din fr. Huron. DOOM
hurón s. m., pl. huróni
huronian
HURONIÁN s.n. Subdiviziune superioară a erei arhaice. // adj. Catenă huroniană = lanț de munți formați în precambrian, întinzându-se din Scandinavia până în Canada. [Pron. -ni-an. / < fr. huronien].
huroniana
HURONIÁN s.n. Subdiviziune superioară a erei arhaice. // adj. Catenă huroniană = lanț de munți formați în precambrian, întinzându-se din Scandinavia până în Canada. [Pron. -ni-an. / < fr. huronien].
huronianul
HURONIÁN s.n. Subdiviziune superioară a erei arhaice. // adj. Catenă huroniană = lanț de munți formați în precambrian, întinzându-se din Scandinavia până în Canada. [Pron. -ni-an. / < fr. huronien].
huronianului
HURONIÁN s.n. Subdiviziune superioară a erei arhaice. // adj. Catenă huroniană = lanț de munți formați în precambrian, întinzându-se din Scandinavia până în Canada. [Pron. -ni-an. / < fr. huronien].
huroniene
HURONIÁN s.n. Subdiviziune superioară a erei arhaice. // adj. Catenă huroniană = lanț de munți formați în precambrian, întinzându-se din Scandinavia până în Canada. [Pron. -ni-an. / < fr. huronien].
huronienei
HURONIÁN s.n. Subdiviziune superioară a erei arhaice. // adj. Catenă huroniană = lanț de munți formați în precambrian, întinzându-se din Scandinavia până în Canada. [Pron. -ni-an. / < fr. huronien].
huronienele
HURONIÁN s.n. Subdiviziune superioară a erei arhaice. // adj. Catenă huroniană = lanț de munți formați în precambrian, întinzându-se din Scandinavia până în Canada. [Pron. -ni-an. / < fr. huronien].
huronienelor
HURONIÁN s.n. Subdiviziune superioară a erei arhaice. // adj. Catenă huroniană = lanț de munți formați în precambrian, întinzându-se din Scandinavia până în Canada. [Pron. -ni-an. / < fr. huronien].
huronieni
HURONIÁN s.n. Subdiviziune superioară a erei arhaice. // adj. Catenă huroniană = lanț de munți formați în precambrian, întinzându-se din Scandinavia până în Canada. [Pron. -ni-an. / < fr. huronien].
huronienii
HURONIÁN s.n. Subdiviziune superioară a erei arhaice. // adj. Catenă huroniană = lanț de munți formați în precambrian, întinzându-se din Scandinavia până în Canada. [Pron. -ni-an. / < fr. huronien].
huronienilor
HURONIÁN s.n. Subdiviziune superioară a erei arhaice. // adj. Catenă huroniană = lanț de munți formați în precambrian, întinzându-se din Scandinavia până în Canada. [Pron. -ni-an. / < fr. huronien].
huronii
HURÓN, huroni, s. m. (La pl.) Trib de amerindieni care locuia în trecut la marginea lacurilor Huron și Ontario; (și la sg.) persoană care făcea parte din acest trib. – Din fr. Huron. DOOM
hurón s. m., pl. huróni
huronilor
HURÓN, huroni, s. m. (La pl.) Trib de amerindieni care locuia în trecut la marginea lacurilor Huron și Ontario; (și la sg.) persoană care făcea parte din acest trib. – Din fr. Huron. DOOM
hurón s. m., pl. huróni
huronul
HURÓN, huroni, s. m. (La pl.) Trib de amerindieni care locuia în trecut la marginea lacurilor Huron și Ontario; (și la sg.) persoană care făcea parte din acest trib. – Din fr. Huron. DOOM
hurón s. m., pl. huróni
huronului
HURÓN, huroni, s. m. (La pl.) Trib de amerindieni care locuia în trecut la marginea lacurilor Huron și Ontario; (și la sg.) persoană care făcea parte din acest trib. – Din fr. Huron. DOOM
hurón s. m., pl. huróni
hursuz
HURSÚZ, -Ă adj. v. ursuz. DOOM
ursúz adj. m., pl. ursúzi; f. ursúză, pl. ursúze
hursuzluc
URSUZLÎ́C s. n. 1. (Turcism învechit) Nenoroc, ghinion. Dacă unui proprietar care are două perechi de case, îi rămîne o pereche neînchiriate, desigur se mută din casa în care a șezut în casa goală... – Probabil pentru ca să spargă ursuzlîcul, zici dumneata. CARAGIALE, O. II 156. 2. Ursuzenie. – Variante: ursuzlúc (M. I. CARAGIALE, C. 126), hursuzlúc (HOGAȘ, H. 80, id. DR. II 2) hurzuzlî́c (D. ZAMFIRESCU, R. 205) s. n.
hursuzlâc
URSUZLẤC s. n. (Înv.) 1. Nenoroc, ghinion; pacoste. 2. Ursuzenie. [Var.: hursuzlấc s. n.] – Din tc. uğursuzluk. DOOM
ursuzlấc (înv.) s. n.
hurta
húrta s. f. – În expresia: cu hurta, cu grămada. – Var. vurtă. Rut. hurt, pol. hurt „turmă”, pol. hurtem „în ansamblu” (Cihac, II, 144; Tiktin).
hurta
VÚRTĂ s. f. V. hurtă. DOOM
húrtă (reg.) (în expr.) s. f.
hurte
VÚRTĂ s. f. V. hurtă. DOOM
húrtă (reg.) (în expr.) s. f.
hurtei
VÚRTĂ s. f. V. hurtă. DOOM
húrtă (reg.) (în expr.) s. f.
hurtele
VÚRTĂ s. f. V. hurtă. DOOM
húrtă (reg.) (în expr.) s. f.
hurtelor
VÚRTĂ s. f. V. hurtă. DOOM
húrtă (reg.) (în expr.) s. f.
hurui
HULUÍ vb. IV v. hurui. DOOM
huruí (a ~) vb., ind. prez. 3 húruie, imperf. 3 sg. huruiá; conj. prez. 3 să húruie
huruia
HULUÍ vb. IV v. hurui. DOOM
huruí (a ~) vb., ind. prez. 3 húruie, imperf. 3 sg. huruiá; conj. prez. 3 să húruie
huruiala
HURUIÁLĂ, huruieli, s. f. Huruitură. [Pr.: -ru-ia-] – Hurui + suf. -eală. DOOM
huruiálă s. f., g.-d. art. huruiélii; pl. huruiéli
huruiau
HULUÍ vb. IV v. hurui. DOOM
huruí (a ~) vb., ind. prez. 3 húruie, imperf. 3 sg. huruiá; conj. prez. 3 să húruie
huruie
HULUÍ vb. IV v. hurui. DOOM
huruí (a ~) vb., ind. prez. 3 húruie, imperf. 3 sg. huruiá; conj. prez. 3 să húruie
huruieli
HURUIÁLĂ, huruieli, s. f. Huruitură. [Pr.: -ru-ia-] – Hurui + suf. -eală. DOOM
huruiálă s. f., g.-d. art. huruiélii; pl. huruiéli
huruielii
HURUIÁLĂ, huruieli, s. f. Huruitură. [Pr.: -ru-ia-] – Hurui + suf. -eală. DOOM
huruiálă s. f., g.-d. art. huruiélii; pl. huruiéli
huruielile
HURUIÁLĂ, huruieli, s. f. Huruitură. [Pr.: -ru-ia-] – Hurui + suf. -eală. DOOM
huruiálă s. f., g.-d. art. huruiélii; pl. huruiéli
huruielilor
HURUIÁLĂ, huruieli, s. f. Huruitură. [Pr.: -ru-ia-] – Hurui + suf. -eală. DOOM
huruiálă s. f., g.-d. art. huruiélii; pl. huruiéli
huruind
HULUÍ vb. IV v. hurui. DOOM
huruí (a ~) vb., ind. prez. 3 húruie, imperf. 3 sg. huruiá; conj. prez. 3 să húruie
huruire
HULUÍ vb. IV v. hurui. DOOM
huruí (a ~) vb., ind. prez. 3 húruie, imperf. 3 sg. huruiá; conj. prez. 3 să húruie
huruire
HURUÍ, pers. 3 húruie, vb. IV. 1. Intranz. A face un zgomot ca acela care se aude când umblă o căruță, când se rostogolește un butoi sau când cad mai multe obiecte tari unul peste altul; a hurdui; a hodorogi. 2. Refl. (Reg.) A se dărâma, a se surpa, a se nărui. [Var.: huluí, uruí vb. IV] – Formație onomatopeică.
huruirea
HURUÍ, pers. 3 húruie, vb. IV. 1. Intranz. A face un zgomot ca acela care se aude când umblă o căruță, când se rostogolește un butoi sau când cad mai multe obiecte tari unul peste altul; a hurdui; a hodorogi. 2. Refl. (Reg.) A se dărâma, a se surpa, a se nărui. [Var.: huluí, uruí vb. IV] – Formație onomatopeică.
huruiri
HURUÍ, pers. 3 húruie, vb. IV. 1. Intranz. A face un zgomot ca acela care se aude când umblă o căruță, când se rostogolește un butoi sau când cad mai multe obiecte tari unul peste altul; a hurdui; a hodorogi. 2. Refl. (Reg.) A se dărâma, a se surpa, a se nărui. [Var.: huluí, uruí vb. IV] – Formație onomatopeică.
huruirii
HURUÍ, pers. 3 húruie, vb. IV. 1. Intranz. A face un zgomot ca acela care se aude când umblă o căruță, când se rostogolește un butoi sau când cad mai multe obiecte tari unul peste altul; a hurdui; a hodorogi. 2. Refl. (Reg.) A se dărâma, a se surpa, a se nărui. [Var.: huluí, uruí vb. IV] – Formație onomatopeică.
huruirile
HURUÍ, pers. 3 húruie, vb. IV. 1. Intranz. A face un zgomot ca acela care se aude când umblă o căruță, când se rostogolește un butoi sau când cad mai multe obiecte tari unul peste altul; a hurdui; a hodorogi. 2. Refl. (Reg.) A se dărâma, a se surpa, a se nărui. [Var.: huluí, uruí vb. IV] – Formație onomatopeică.
huruirilor
HURUÍ, pers. 3 húruie, vb. IV. 1. Intranz. A face un zgomot ca acela care se aude când umblă o căruță, când se rostogolește un butoi sau când cad mai multe obiecte tari unul peste altul; a hurdui; a hodorogi. 2. Refl. (Reg.) A se dărâma, a se surpa, a se nărui. [Var.: huluí, uruí vb. IV] – Formație onomatopeică.
huruiră
HULUÍ vb. IV v. hurui. DOOM
huruí (a ~) vb., ind. prez. 3 húruie, imperf. 3 sg. huruiá; conj. prez. 3 să húruie
huruise
HULUÍ vb. IV v. hurui. DOOM
huruí (a ~) vb., ind. prez. 3 húruie, imperf. 3 sg. huruiá; conj. prez. 3 să húruie
huruiseră
HULUÍ vb. IV v. hurui. DOOM
huruí (a ~) vb., ind. prez. 3 húruie, imperf. 3 sg. huruiá; conj. prez. 3 să húruie
huruit
HULUÍ vb. IV v. hurui. DOOM
huruí (a ~) vb., ind. prez. 3 húruie, imperf. 3 sg. huruiá; conj. prez. 3 să húruie
huruit
HURUÍT2, -Ă, huruiți, -te, adj. (Reg.) Dărâmat, surpat (cu zgomot mare). [Var.: huluít, -ă adj.] – V. hurui.
huruit
HURUÍT1 s. n. Faptul de a (se) hurui; huruitură. – V. hurui. DOOM
huruít s. n.
huruita
HURUÍT2, -Ă, huruiți, -te, adj. (Reg.) Dărâmat, surpat (cu zgomot mare). [Var.: huluít, -ă adj.] – V. hurui.
huruite
HURUÍT2, -Ă, huruiți, -te, adj. (Reg.) Dărâmat, surpat (cu zgomot mare). [Var.: huluít, -ă adj.] – V. hurui.
huruitei
HURUÍT2, -Ă, huruiți, -te, adj. (Reg.) Dărâmat, surpat (cu zgomot mare). [Var.: huluít, -ă adj.] – V. hurui.
huruitele
HURUÍT2, -Ă, huruiți, -te, adj. (Reg.) Dărâmat, surpat (cu zgomot mare). [Var.: huluít, -ă adj.] – V. hurui.
huruitelor
HURUÍT2, -Ă, huruiți, -te, adj. (Reg.) Dărâmat, surpat (cu zgomot mare). [Var.: huluít, -ă adj.] – V. hurui.
huruitoare
HURUITÓR, -OÁRE, huruitori, -oare, adj. (Rar) Care huruie. [Pr.: -ru-i-] – Hurui + suf. -tor. DOOM
huruitór (-ru-i-) adj. m., pl. huruitóri; f. sg. și pl. huruitoáre
huruitoarea
HURUITÓR, -OÁRE, huruitori, -oare, adj. (Rar) Care huruie. [Pr.: -ru-i-] – Hurui + suf. -tor. DOOM
huruitór (-ru-i-) adj. m., pl. huruitóri; f. sg. și pl. huruitoáre
huruitoarei
HURUITÓR, -OÁRE, huruitori, -oare, adj. (Rar) Care huruie. [Pr.: -ru-i-] – Hurui + suf. -tor. DOOM
huruitór (-ru-i-) adj. m., pl. huruitóri; f. sg. și pl. huruitoáre
huruitoarele
HURUITÓR, -OÁRE, huruitori, -oare, adj. (Rar) Care huruie. [Pr.: -ru-i-] – Hurui + suf. -tor. DOOM
huruitór (-ru-i-) adj. m., pl. huruitóri; f. sg. și pl. huruitoáre
huruitoarelor
HURUITÓR, -OÁRE, huruitori, -oare, adj. (Rar) Care huruie. [Pr.: -ru-i-] – Hurui + suf. -tor. DOOM
huruitór (-ru-i-) adj. m., pl. huruitóri; f. sg. și pl. huruitoáre
huruitor
HURUITÓR, -OÁRE, huruitori, -oare, adj. (Rar) Care huruie. [Pr.: -ru-i-] – Hurui + suf. -tor. DOOM
huruitór (-ru-i-) adj. m., pl. huruitóri; f. sg. și pl. huruitoáre
huruitori
HURUITÓR, -OÁRE, huruitori, -oare, adj. (Rar) Care huruie. [Pr.: -ru-i-] – Hurui + suf. -tor. DOOM
huruitór (-ru-i-) adj. m., pl. huruitóri; f. sg. și pl. huruitoáre
huruitorii
HURUITÓR, -OÁRE, huruitori, -oare, adj. (Rar) Care huruie. [Pr.: -ru-i-] – Hurui + suf. -tor. DOOM
huruitór (-ru-i-) adj. m., pl. huruitóri; f. sg. și pl. huruitoáre
huruitorilor
HURUITÓR, -OÁRE, huruitori, -oare, adj. (Rar) Care huruie. [Pr.: -ru-i-] – Hurui + suf. -tor. DOOM
huruitór (-ru-i-) adj. m., pl. huruitóri; f. sg. și pl. huruitoáre
huruitorul
HURUITÓR, -OÁRE, huruitori, -oare, adj. (Rar) Care huruie. [Pr.: -ru-i-] – Hurui + suf. -tor. DOOM
huruitór (-ru-i-) adj. m., pl. huruitóri; f. sg. și pl. huruitoáre
huruitorului
HURUITÓR, -OÁRE, huruitori, -oare, adj. (Rar) Care huruie. [Pr.: -ru-i-] – Hurui + suf. -tor. DOOM
huruitór (-ru-i-) adj. m., pl. huruitóri; f. sg. și pl. huruitoáre
huruitul
HURUÍT2, -Ă, huruiți, -te, adj. (Reg.) Dărâmat, surpat (cu zgomot mare). [Var.: huluít, -ă adj.] – V. hurui.
huruitului
HURUÍT2, -Ă, huruiți, -te, adj. (Reg.) Dărâmat, surpat (cu zgomot mare). [Var.: huluít, -ă adj.] – V. hurui.
huruitura
URUITÚRĂ s. f. v. huruitură. DOOM
huruitúră (rar) (-ru-i-) s. f., g.-d. art. huruitúrii; pl. huruitúri
huruituri
URUITÚRĂ s. f. v. huruitură. DOOM
huruitúră (rar) (-ru-i-) s. f., g.-d. art. huruitúrii; pl. huruitúri
huruiturii
URUITÚRĂ s. f. v. huruitură. DOOM
huruitúră (rar) (-ru-i-) s. f., g.-d. art. huruitúrii; pl. huruitúri
huruiturile
URUITÚRĂ s. f. v. huruitură. DOOM
huruitúră (rar) (-ru-i-) s. f., g.-d. art. huruitúrii; pl. huruitúri
huruiturilor
URUITÚRĂ s. f. v. huruitură. DOOM
huruitúră (rar) (-ru-i-) s. f., g.-d. art. huruitúrii; pl. huruitúri
huruiți
HURUÍT2, -Ă, huruiți, -te, adj. (Reg.) Dărâmat, surpat (cu zgomot mare). [Var.: huluít, -ă adj.] – V. hurui.
huruiții
HURUÍT2, -Ă, huruiți, -te, adj. (Reg.) Dărâmat, surpat (cu zgomot mare). [Var.: huluít, -ă adj.] – V. hurui.
huruiților
HURUÍT2, -Ă, huruiți, -te, adj. (Reg.) Dărâmat, surpat (cu zgomot mare). [Var.: huluít, -ă adj.] – V. hurui.
husa
HUSÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A înveli, a acoperi cu o husă. [< fr. housser].
husa
HÚSĂ, huse, s. f. Învelitoare de stofă, de pânză, de material plastic etc. cu care se acoperă mobilele, unele aparate, mașini sau materiale spre a le proteja, a le feri de praf, umezeală etc. – Din fr. housse. DOOM
húsă s. f., g.-d. art. húsei; pl. húse
husai
HUSÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A înveli, a acoperi cu o husă. [< fr. housser].
husam
HUSÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A înveli, a acoperi cu o husă. [< fr. housser].
husar
HUSÁR, husari, s. m. Ostaș din cavaleria maghiară în Evul Mediu. – Din magh. huszár. DOOM
husár s. m., pl. husári
husare
HUSÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A înveli, a acoperi cu o husă. [< fr. housser].
husare
HUSÁRE s.f. Acțiunea de a husa. [< husa].
husari
HUSÁR, husari, s. m. Ostaș din cavaleria maghiară în Evul Mediu. – Din magh. huszár. DOOM
husár s. m., pl. husári
husarii
HUSÁR, husari, s. m. Ostaș din cavaleria maghiară în Evul Mediu. – Din magh. huszár. DOOM
husár s. m., pl. husári
husarilor
HUSÁR, husari, s. m. Ostaș din cavaleria maghiară în Evul Mediu. – Din magh. huszár. DOOM
husár s. m., pl. husári
husarul
HUSÁR, husari, s. m. Ostaș din cavaleria maghiară în Evul Mediu. – Din magh. huszár. DOOM
husár s. m., pl. husári
husarului
HUSÁR, husari, s. m. Ostaș din cavaleria maghiară în Evul Mediu. – Din magh. huszár. DOOM
husár s. m., pl. husári
husară
HUSÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A înveli, a acoperi cu o husă. [< fr. housser].
husarăm
HUSÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A înveli, a acoperi cu o husă. [< fr. housser].
husarăți
HUSÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A înveli, a acoperi cu o husă. [< fr. housser].
husase
HUSÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A înveli, a acoperi cu o husă. [< fr. housser].
husasem
HUSÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A înveli, a acoperi cu o husă. [< fr. housser].
husaseră
HUSÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A înveli, a acoperi cu o husă. [< fr. housser].
husaserăm
HUSÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A înveli, a acoperi cu o husă. [< fr. housser].
husaserăți
HUSÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A înveli, a acoperi cu o husă. [< fr. housser].
husaseși
HUSÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A înveli, a acoperi cu o husă. [< fr. housser].
husaseți
HUSÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A înveli, a acoperi cu o husă. [< fr. housser].
husat
HUSÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A înveli, a acoperi cu o husă. [< fr. housser].
husat
HUSÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A înveli, a acoperi cu o husă. [< fr. housser].
husau
HUSÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A înveli, a acoperi cu o husă. [< fr. housser].
husași
HUSÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A înveli, a acoperi cu o husă. [< fr. housser].
husați
HUSÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A înveli, a acoperi cu o husă. [< fr. housser].
husca
HÚSCĂ, (2) huști, s. f. 1. (Reg.) Sare obținută prin fierberea apei de izvoare sau de bălți sărate. 2. Calup de sare. – Din ucr. huska [soly]. DOOM
húscă (reg.) s. f., g.-d. art. húștii; (calupuri) pl. huști
huse
HÚSĂ, huse, s. f. Învelitoare de stofă, de pânză, de material plastic etc. cu care se acoperă mobilele, unele aparate, mașini sau materiale spre a le proteja, a le feri de praf, umezeală etc. – Din fr. housse. DOOM
húsă s. f., g.-d. art. húsei; pl. húse
husează
HUSÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A înveli, a acoperi cu o husă. [< fr. housser].
husei
HÚSĂ, huse, s. f. Învelitoare de stofă, de pânză, de material plastic etc. cu care se acoperă mobilele, unele aparate, mașini sau materiale spre a le proteja, a le feri de praf, umezeală etc. – Din fr. housse. DOOM
húsă s. f., g.-d. art. húsei; pl. húse
husele
HÚSĂ, huse, s. f. Învelitoare de stofă, de pânză, de material plastic etc. cu care se acoperă mobilele, unele aparate, mașini sau materiale spre a le proteja, a le feri de praf, umezeală etc. – Din fr. housse. DOOM
húsă s. f., g.-d. art. húsei; pl. húse
huselor
HÚSĂ, huse, s. f. Învelitoare de stofă, de pânză, de material plastic etc. cu care se acoperă mobilele, unele aparate, mașini sau materiale spre a le proteja, a le feri de praf, umezeală etc. – Din fr. housse. DOOM
húsă s. f., g.-d. art. húsei; pl. húse
husen
husen, huseni s. m. (intl.) victimă potențială a hoților.
husez
HUSÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A înveli, a acoperi cu o husă. [< fr. housser].
huseze
HUSÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A înveli, a acoperi cu o husă. [< fr. housser].
husezi
HUSÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A înveli, a acoperi cu o husă. [< fr. housser].
husit
HUSÍT, -Ă, husiți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține husitismului, privitor la husitism. 2. S. m. și f. Adept al husitismului. – Din fr. hussite. DOOM
husít adj. m., s. m., pl. husíți; adj. f., s. f. husítă, pl. husíte
husit
HUSÍT, -Ă, husiți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține husitismului, privitor la husitism. 2. S. m. și f. Adept al husitismului. – Din fr. hussite. DOOM
husít adj. m., s. m., pl. husíți; adj. f., s. f. husítă, pl. husíte
husita
HUSÍT, -Ă, husiți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține husitismului, privitor la husitism. 2. S. m. și f. Adept al husitismului. – Din fr. hussite. DOOM
husít adj. m., s. m., pl. husíți; adj. f., s. f. husítă, pl. husíte
husita
HUSÍT, -Ă, husiți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține husitismului, privitor la husitism. 2. S. m. și f. Adept al husitismului. – Din fr. hussite. DOOM
husít adj. m., s. m., pl. husíți; adj. f., s. f. husítă, pl. husíte
husite
HUSÍT, -Ă, husiți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține husitismului, privitor la husitism. 2. S. m. și f. Adept al husitismului. – Din fr. hussite. DOOM
husít adj. m., s. m., pl. husíți; adj. f., s. f. husítă, pl. husíte
husite
HUSÍT, -Ă, husiți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține husitismului, privitor la husitism. 2. S. m. și f. Adept al husitismului. – Din fr. hussite. DOOM
husít adj. m., s. m., pl. husíți; adj. f., s. f. husítă, pl. husíte
husitei
HUSÍT, -Ă, husiți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține husitismului, privitor la husitism. 2. S. m. și f. Adept al husitismului. – Din fr. hussite. DOOM
husít adj. m., s. m., pl. husíți; adj. f., s. f. husítă, pl. husíte
husitei
HUSÍT, -Ă, husiți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține husitismului, privitor la husitism. 2. S. m. și f. Adept al husitismului. – Din fr. hussite. DOOM
husít adj. m., s. m., pl. husíți; adj. f., s. f. husítă, pl. husíte
husitele
HUSÍT, -Ă, husiți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține husitismului, privitor la husitism. 2. S. m. și f. Adept al husitismului. – Din fr. hussite. DOOM
husít adj. m., s. m., pl. husíți; adj. f., s. f. husítă, pl. husíte
husitele
HUSÍT, -Ă, husiți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține husitismului, privitor la husitism. 2. S. m. și f. Adept al husitismului. – Din fr. hussite. DOOM
husít adj. m., s. m., pl. husíți; adj. f., s. f. husítă, pl. husíte
husitelor
HUSÍT, -Ă, husiți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține husitismului, privitor la husitism. 2. S. m. și f. Adept al husitismului. – Din fr. hussite. DOOM
husít adj. m., s. m., pl. husíți; adj. f., s. f. husítă, pl. husíte
husitelor
HUSÍT, -Ă, husiți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține husitismului, privitor la husitism. 2. S. m. și f. Adept al husitismului. – Din fr. hussite. DOOM
husít adj. m., s. m., pl. husíți; adj. f., s. f. husítă, pl. husíte
husitism
HUSITÍSM s. n. Mișcare religioasă și social-politică, fondată la începutul sec. XV de Jan Hus, îndreptată împotriva Bisericii catolice și a arbitrariului seniorilor feudali germani. – Din fr. hussitisme. DOOM
husitísm s. n.
husitismul
HUSITÍSM s. n. Mișcare religioasă și social-politică, fondată la începutul sec. XV de Jan Hus, îndreptată împotriva Bisericii catolice și a arbitrariului seniorilor feudali germani. – Din fr. hussitisme. DOOM
husitísm s. n.
husitismului
HUSITÍSM s. n. Mișcare religioasă și social-politică, fondată la începutul sec. XV de Jan Hus, îndreptată împotriva Bisericii catolice și a arbitrariului seniorilor feudali germani. – Din fr. hussitisme. DOOM
husitísm s. n.
husitul
HUSÍT, -Ă, husiți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține husitismului, privitor la husitism. 2. S. m. și f. Adept al husitismului. – Din fr. hussite. DOOM
husít adj. m., s. m., pl. husíți; adj. f., s. f. husítă, pl. husíte
husitul
HUSÍT, -Ă, husiți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține husitismului, privitor la husitism. 2. S. m. și f. Adept al husitismului. – Din fr. hussite. DOOM
husít adj. m., s. m., pl. husíți; adj. f., s. f. husítă, pl. husíte
husitului
HUSÍT, -Ă, husiți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține husitismului, privitor la husitism. 2. S. m. și f. Adept al husitismului. – Din fr. hussite. DOOM
husít adj. m., s. m., pl. husíți; adj. f., s. f. husítă, pl. husíte
husitului
HUSÍT, -Ă, husiți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține husitismului, privitor la husitism. 2. S. m. și f. Adept al husitismului. – Din fr. hussite. DOOM
husít adj. m., s. m., pl. husíți; adj. f., s. f. husítă, pl. husíte
husiți
HUSÍT, -Ă, husiți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține husitismului, privitor la husitism. 2. S. m. și f. Adept al husitismului. – Din fr. hussite. DOOM
husít adj. m., s. m., pl. husíți; adj. f., s. f. husítă, pl. husíte
husiți
HUSÍT, -Ă, husiți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține husitismului, privitor la husitism. 2. S. m. și f. Adept al husitismului. – Din fr. hussite. DOOM
husít adj. m., s. m., pl. husíți; adj. f., s. f. husítă, pl. husíte
husiții
HUSÍT, -Ă, husiți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține husitismului, privitor la husitism. 2. S. m. și f. Adept al husitismului. – Din fr. hussite. DOOM
husít adj. m., s. m., pl. husíți; adj. f., s. f. husítă, pl. husíte
husiții
HUSÍT, -Ă, husiți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține husitismului, privitor la husitism. 2. S. m. și f. Adept al husitismului. – Din fr. hussite. DOOM
husít adj. m., s. m., pl. husíți; adj. f., s. f. husítă, pl. husíte
husiților
HUSÍT, -Ă, husiți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține husitismului, privitor la husitism. 2. S. m. și f. Adept al husitismului. – Din fr. hussite. DOOM
husít adj. m., s. m., pl. husíți; adj. f., s. f. husítă, pl. husíte
husiților
HUSÍT, -Ă, husiți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține husitismului, privitor la husitism. 2. S. m. și f. Adept al husitismului. – Din fr. hussite. DOOM
husít adj. m., s. m., pl. husíți; adj. f., s. f. husítă, pl. husíte
husoș
HÚSOS s. m. v. husăș. DOOM
húsăș (înv., reg.) s. m., pl. húsăși
husând
HUSÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A înveli, a acoperi cu o husă. [< fr. housser].
husînd
HUSÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A înveli, a acoperi cu o husă. [< fr. housser].
husăn
husắn (husắni), s. m. – 1. Alică. – 2. Om care poate fi înșelat. – 3. Țăran. Idiș. germ. chôssen „logodnic, iubit” (Vasiliu, GS, VI, 116; Graur, GS, VII, 334; Iordan, BF, IV, 179). Pentru evoluția semantică de la „logodnic” la „inocent” și „prost”, cf. fraier. Arg.
husăndebaltă
husăn de baltă expr. (intl.) persoană naivă / credulă provenită din mediul rural.
husăndegară
husăn de gară expr. (intl.) victimă potențială a hoților.
husăreasca
HUSĂRÉSC, -EÁSCĂ, husărești, adj. (Înv.) Care se referă la husari, care aparține husarilor; de husar. – Husar + suf. -esc. DOOM
husărésc (înv.) adj. m., f. husăreáscă; pl. m. și f. husăréști
husăresc
HUSĂRÉSC, -EÁSCĂ, husărești, adj. (Înv.) Care se referă la husari, care aparține husarilor; de husar. – Husar + suf. -esc. DOOM
husărésc (înv.) adj. m., f. husăreáscă; pl. m. și f. husăréști
husărescul
HUSĂRÉSC, -EÁSCĂ, husărești, adj. (Înv.) Care se referă la husari, care aparține husarilor; de husar. – Husar + suf. -esc. DOOM
husărésc (înv.) adj. m., f. husăreáscă; pl. m. și f. husăréști
husărescului
HUSĂRÉSC, -EÁSCĂ, husărești, adj. (Înv.) Care se referă la husari, care aparține husarilor; de husar. – Husar + suf. -esc. DOOM
husărésc (înv.) adj. m., f. husăreáscă; pl. m. și f. husăréști
husărește
HUSĂRÉȘTE adv. (Înv.) Ca husarii. – Husar + suf. -ește. DOOM
husăréște (înv.) adv.
husărești
HUSĂRÉSC, -EÁSCĂ, husărești, adj. (Înv.) Care se referă la husari, care aparține husarilor; de husar. – Husar + suf. -esc. DOOM
husărésc (înv.) adj. m., f. husăreáscă; pl. m. și f. husăréști
husăreștii
HUSĂRÉSC, -EÁSCĂ, husărești, adj. (Înv.) Care se referă la husari, care aparține husarilor; de husar. – Husar + suf. -esc. DOOM
husărésc (înv.) adj. m., f. husăreáscă; pl. m. și f. husăréști
husăreștile
HUSĂRÉSC, -EÁSCĂ, husărești, adj. (Înv.) Care se referă la husari, care aparține husarilor; de husar. – Husar + suf. -esc. DOOM
husărésc (înv.) adj. m., f. husăreáscă; pl. m. și f. husăréști
husăreștilor
HUSĂRÉSC, -EÁSCĂ, husărești, adj. (Înv.) Care se referă la husari, care aparține husarilor; de husar. – Husar + suf. -esc. DOOM
husărésc (înv.) adj. m., f. husăreáscă; pl. m. și f. husăréști
husărime
HUSĂRÍME s. f. (Înv.) Mulțime de husari. – Husar + suf. -ime. DOOM
husăríme (înv.) s. f., g.-d. art. husărímii
husărimea
HUSĂRÍME s. f. (Înv.) Mulțime de husari. – Husar + suf. -ime. DOOM
husăríme (înv.) s. f., g.-d. art. husărímii
husărimi
HUSĂRÍME s. f. (Înv.) Mulțime de husari. – Husar + suf. -ime. DOOM
husăríme (înv.) s. f., g.-d. art. husărímii
husărimii
HUSĂRÍME s. f. (Înv.) Mulțime de husari. – Husar + suf. -ime. DOOM
husăríme (înv.) s. f., g.-d. art. husărímii
husăș
HÚSOS s. m. v. husăș. DOOM
húsăș (înv., reg.) s. m., pl. húsăși
husăși
HÚSOS s. m. v. husăș. DOOM
húsăș (înv., reg.) s. m., pl. húsăși
husășii
HÚSOS s. m. v. husăș. DOOM
húsăș (înv., reg.) s. m., pl. húsăși
husășilor
HÚSOS s. m. v. husăș. DOOM
húsăș (înv., reg.) s. m., pl. húsăși
husășul
HÚSOS s. m. v. husăș. DOOM
húsăș (înv., reg.) s. m., pl. húsăși
husășului
HÚSOS s. m. v. husăș. DOOM
húsăș (înv., reg.) s. m., pl. húsăși
hutupală
HUTUPÁLĂ s. m. (Reg.) Epitet dat unui om lacom; mâncău. – Din hutupi + suf. -(e)ală.
hutupea
HUTUPÍ, hutupesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânca cu lăcomie (și urât); a înfuleca. – Et. nec. DOOM
hutupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hutupésc, imperf. 3 sg. hutupeá; conj. prez. 3 să hutupeáscă
hutupeai
HUTUPÍ, hutupesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânca cu lăcomie (și urât); a înfuleca. – Et. nec. DOOM
hutupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hutupésc, imperf. 3 sg. hutupeá; conj. prez. 3 să hutupeáscă
hutupeam
HUTUPÍ, hutupesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânca cu lăcomie (și urât); a înfuleca. – Et. nec. DOOM
hutupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hutupésc, imperf. 3 sg. hutupeá; conj. prez. 3 să hutupeáscă
hutupească
HUTUPÍ, hutupesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânca cu lăcomie (și urât); a înfuleca. – Et. nec. DOOM
hutupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hutupésc, imperf. 3 sg. hutupeá; conj. prez. 3 să hutupeáscă
hutupeau
HUTUPÍ, hutupesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânca cu lăcomie (și urât); a înfuleca. – Et. nec. DOOM
hutupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hutupésc, imperf. 3 sg. hutupeá; conj. prez. 3 să hutupeáscă
hutupeați
HUTUPÍ, hutupesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânca cu lăcomie (și urât); a înfuleca. – Et. nec. DOOM
hutupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hutupésc, imperf. 3 sg. hutupeá; conj. prez. 3 să hutupeáscă
hutupesc
HUTUPÍ, hutupesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânca cu lăcomie (și urât); a înfuleca. – Et. nec. DOOM
hutupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hutupésc, imperf. 3 sg. hutupeá; conj. prez. 3 să hutupeáscă
hutupește
HUTUPÍ, hutupesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânca cu lăcomie (și urât); a înfuleca. – Et. nec. DOOM
hutupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hutupésc, imperf. 3 sg. hutupeá; conj. prez. 3 să hutupeáscă
hutupești
HUTUPÍ, hutupesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânca cu lăcomie (și urât); a înfuleca. – Et. nec. DOOM
hutupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hutupésc, imperf. 3 sg. hutupeá; conj. prez. 3 să hutupeáscă
hutupi
HUTUPÍ, hutupesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânca cu lăcomie (și urât); a înfuleca. – Et. nec. DOOM
hutupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hutupésc, imperf. 3 sg. hutupeá; conj. prez. 3 să hutupeáscă
hutupii
HUTUPÍ, hutupesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânca cu lăcomie (și urât); a înfuleca. – Et. nec. DOOM
hutupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hutupésc, imperf. 3 sg. hutupeá; conj. prez. 3 să hutupeáscă
hutupim
HUTUPÍ, hutupesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânca cu lăcomie (și urât); a înfuleca. – Et. nec. DOOM
hutupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hutupésc, imperf. 3 sg. hutupeá; conj. prez. 3 să hutupeáscă
hutupind
HUTUPÍ, hutupesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânca cu lăcomie (și urât); a înfuleca. – Et. nec. DOOM
hutupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hutupésc, imperf. 3 sg. hutupeá; conj. prez. 3 să hutupeáscă
hutupire
HUTUPÍ, hutupesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânca cu lăcomie (și urât); a înfuleca. – Et. nec. DOOM
hutupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hutupésc, imperf. 3 sg. hutupeá; conj. prez. 3 să hutupeáscă
hutupire
HUTUPÍ, hutupesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânca cu lăcomie (și urât); a înfuleca. – Et. nec.
hutupiră
HUTUPÍ, hutupesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânca cu lăcomie (și urât); a înfuleca. – Et. nec. DOOM
hutupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hutupésc, imperf. 3 sg. hutupeá; conj. prez. 3 să hutupeáscă
hutupirăm
HUTUPÍ, hutupesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânca cu lăcomie (și urât); a înfuleca. – Et. nec. DOOM
hutupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hutupésc, imperf. 3 sg. hutupeá; conj. prez. 3 să hutupeáscă
hutupirăți
HUTUPÍ, hutupesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânca cu lăcomie (și urât); a înfuleca. – Et. nec. DOOM
hutupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hutupésc, imperf. 3 sg. hutupeá; conj. prez. 3 să hutupeáscă
hutupise
HUTUPÍ, hutupesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânca cu lăcomie (și urât); a înfuleca. – Et. nec. DOOM
hutupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hutupésc, imperf. 3 sg. hutupeá; conj. prez. 3 să hutupeáscă
hutupisem
HUTUPÍ, hutupesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânca cu lăcomie (și urât); a înfuleca. – Et. nec. DOOM
hutupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hutupésc, imperf. 3 sg. hutupeá; conj. prez. 3 să hutupeáscă
hutupiseră
HUTUPÍ, hutupesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânca cu lăcomie (și urât); a înfuleca. – Et. nec. DOOM
hutupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hutupésc, imperf. 3 sg. hutupeá; conj. prez. 3 să hutupeáscă
hutupiserăm
HUTUPÍ, hutupesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânca cu lăcomie (și urât); a înfuleca. – Et. nec. DOOM
hutupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hutupésc, imperf. 3 sg. hutupeá; conj. prez. 3 să hutupeáscă
hutupiserăți
HUTUPÍ, hutupesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânca cu lăcomie (și urât); a înfuleca. – Et. nec. DOOM
hutupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hutupésc, imperf. 3 sg. hutupeá; conj. prez. 3 să hutupeáscă
hutupiseși
HUTUPÍ, hutupesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânca cu lăcomie (și urât); a înfuleca. – Et. nec. DOOM
hutupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hutupésc, imperf. 3 sg. hutupeá; conj. prez. 3 să hutupeáscă
hutupiseți
HUTUPÍ, hutupesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânca cu lăcomie (și urât); a înfuleca. – Et. nec. DOOM
hutupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hutupésc, imperf. 3 sg. hutupeá; conj. prez. 3 să hutupeáscă
hutupit
HUTUPÍ, hutupesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânca cu lăcomie (și urât); a înfuleca. – Et. nec. DOOM
hutupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hutupésc, imperf. 3 sg. hutupeá; conj. prez. 3 să hutupeáscă
hutupit
HUTUPÍ, hutupesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânca cu lăcomie (și urât); a înfuleca. – Et. nec.
hutupiși
HUTUPÍ, hutupesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânca cu lăcomie (și urât); a înfuleca. – Et. nec. DOOM
hutupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hutupésc, imperf. 3 sg. hutupeá; conj. prez. 3 să hutupeáscă
hutupiți
HUTUPÍ, hutupesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânca cu lăcomie (și urât); a înfuleca. – Et. nec. DOOM
hutupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hutupésc, imperf. 3 sg. hutupeá; conj. prez. 3 să hutupeáscă
huzdup
HUZDÚP interj. (Reg.) Cuvânt care imită căderea rapidă a unui corp greu. – Onomatopee. DOOM
huzdúp (reg.) interj.
huzdup
HUZDUPÁ, huzdúp, vb. I. Tranz. (Reg.) A mânca lacom (și urât). – Din huzdup. DOOM
huzdupá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 huzdúpă
huzdupa
HUZDUPÁ, huzdúp, vb. I. Tranz. (Reg.) A mânca lacom (și urât). – Din huzdup. DOOM
huzdupá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 huzdúpă
huzdupai
HUZDUPÁ, huzdúp, vb. I. Tranz. (Reg.) A mânca lacom (și urât). – Din huzdup. DOOM
huzdupá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 huzdúpă
huzdupam
HUZDUPÁ, huzdúp, vb. I. Tranz. (Reg.) A mânca lacom (și urât). – Din huzdup. DOOM
huzdupá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 huzdúpă
huzdupare
HUZDUPÁ, huzdúp, vb. I. Tranz. (Reg.) A mânca lacom (și urât). – Din huzdup. DOOM
huzdupá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 huzdúpă
huzdupare
HUZDUPÁ, huzdúp, vb. I. Tranz. (Reg.) A mânca lacom (și urât). – Din huzdup.
huzdupară
HUZDUPÁ, huzdúp, vb. I. Tranz. (Reg.) A mânca lacom (și urât). – Din huzdup. DOOM
huzdupá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 huzdúpă
huzduparăm
HUZDUPÁ, huzdúp, vb. I. Tranz. (Reg.) A mânca lacom (și urât). – Din huzdup. DOOM
huzdupá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 huzdúpă
huzduparăți
HUZDUPÁ, huzdúp, vb. I. Tranz. (Reg.) A mânca lacom (și urât). – Din huzdup. DOOM
huzdupá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 huzdúpă
huzdupase
HUZDUPÁ, huzdúp, vb. I. Tranz. (Reg.) A mânca lacom (și urât). – Din huzdup. DOOM
huzdupá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 huzdúpă
huzdupasem
HUZDUPÁ, huzdúp, vb. I. Tranz. (Reg.) A mânca lacom (și urât). – Din huzdup. DOOM
huzdupá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 huzdúpă
huzdupaseră
HUZDUPÁ, huzdúp, vb. I. Tranz. (Reg.) A mânca lacom (și urât). – Din huzdup. DOOM
huzdupá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 huzdúpă
huzdupaserăm
HUZDUPÁ, huzdúp, vb. I. Tranz. (Reg.) A mânca lacom (și urât). – Din huzdup. DOOM
huzdupá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 huzdúpă
huzdupaserăți
HUZDUPÁ, huzdúp, vb. I. Tranz. (Reg.) A mânca lacom (și urât). – Din huzdup. DOOM
huzdupá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 huzdúpă
huzdupaseși
HUZDUPÁ, huzdúp, vb. I. Tranz. (Reg.) A mânca lacom (și urât). – Din huzdup. DOOM
huzdupá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 huzdúpă
huzdupaseți
HUZDUPÁ, huzdúp, vb. I. Tranz. (Reg.) A mânca lacom (și urât). – Din huzdup. DOOM
huzdupá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 huzdúpă
huzdupat
HUZDUPÁ, huzdúp, vb. I. Tranz. (Reg.) A mânca lacom (și urât). – Din huzdup. DOOM
huzdupá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 huzdúpă
huzdupat
HUZDUPÁ, huzdúp, vb. I. Tranz. (Reg.) A mânca lacom (și urât). – Din huzdup.
huzdupau
HUZDUPÁ, huzdúp, vb. I. Tranz. (Reg.) A mânca lacom (și urât). – Din huzdup. DOOM
huzdupá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 huzdúpă
huzdupași
HUZDUPÁ, huzdúp, vb. I. Tranz. (Reg.) A mânca lacom (și urât). – Din huzdup. DOOM
huzdupá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 huzdúpă
huzdupați
HUZDUPÁ, huzdúp, vb. I. Tranz. (Reg.) A mânca lacom (și urât). – Din huzdup. DOOM
huzdupá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 huzdúpă
huzdupe
HUZDUPÁ, huzdúp, vb. I. Tranz. (Reg.) A mânca lacom (și urât). – Din huzdup. DOOM
huzdupá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 huzdúpă
huzdupi
HUZDUPÁ, huzdúp, vb. I. Tranz. (Reg.) A mânca lacom (și urât). – Din huzdup. DOOM
huzdupá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 huzdúpă
huzdupând
HUZDUPÁ, huzdúp, vb. I. Tranz. (Reg.) A mânca lacom (și urât). – Din huzdup. DOOM
huzdupá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 huzdúpă
huzdupînd
HUZDUPÁ, huzdúp, vb. I. Tranz. (Reg.) A mânca lacom (și urât). – Din huzdup. DOOM
huzdupá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 huzdúpă
huzmet
HUZMÉT, huzmeturi, s. n. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) 1. Dar omagial, plocon; p. gener. dar. 2. Slujbă, funcție; p. ext. rang. 3. Venitul unor dări, ca vinăriciul, oieritul etc., sau venitul ocnelor și al vămilor. – Din tc. hizmet. DOOM
huzmét (înv.) s. n., pl. huzméturi
huzmetar
HUZMETÁR, huzmetari, s. m. (Înv.) Persoană care lua în arendă un huzmet (3). – Huzmet + suf. -ar. DOOM
huzmetár (înv.) s. m., pl. huzmetári
huzmetari
HUZMETÁR, huzmetari, s. m. (Înv.) Persoană care lua în arendă un huzmet (3). – Huzmet + suf. -ar. DOOM
huzmetár (înv.) s. m., pl. huzmetári
huzmetarii
HUZMETÁR, huzmetari, s. m. (Înv.) Persoană care lua în arendă un huzmet (3). – Huzmet + suf. -ar. DOOM
huzmetár (înv.) s. m., pl. huzmetári
huzmetarilor
HUZMETÁR, huzmetari, s. m. (Înv.) Persoană care lua în arendă un huzmet (3). – Huzmet + suf. -ar. DOOM
huzmetár (înv.) s. m., pl. huzmetári
huzmetarul
HUZMETÁR, huzmetari, s. m. (Înv.) Persoană care lua în arendă un huzmet (3). – Huzmet + suf. -ar. DOOM
huzmetár (înv.) s. m., pl. huzmetári
huzmetarului
HUZMETÁR, huzmetari, s. m. (Înv.) Persoană care lua în arendă un huzmet (3). – Huzmet + suf. -ar. DOOM
huzmetár (înv.) s. m., pl. huzmetári
huzmetul
HUZMÉT, huzmeturi, s. n. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) 1. Dar omagial, plocon; p. gener. dar. 2. Slujbă, funcție; p. ext. rang. 3. Venitul unor dări, ca vinăriciul, oieritul etc., sau venitul ocnelor și al vămilor. – Din tc. hizmet. DOOM
huzmét (înv.) s. n., pl. huzméturi
huzmetului
HUZMÉT, huzmeturi, s. n. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) 1. Dar omagial, plocon; p. gener. dar. 2. Slujbă, funcție; p. ext. rang. 3. Venitul unor dări, ca vinăriciul, oieritul etc., sau venitul ocnelor și al vămilor. – Din tc. hizmet. DOOM
huzmét (înv.) s. n., pl. huzméturi
huzmeturi
HUZMÉT, huzmeturi, s. n. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) 1. Dar omagial, plocon; p. gener. dar. 2. Slujbă, funcție; p. ext. rang. 3. Venitul unor dări, ca vinăriciul, oieritul etc., sau venitul ocnelor și al vămilor. – Din tc. hizmet. DOOM
huzmét (înv.) s. n., pl. huzméturi
huzmeturile
HUZMÉT, huzmeturi, s. n. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) 1. Dar omagial, plocon; p. gener. dar. 2. Slujbă, funcție; p. ext. rang. 3. Venitul unor dări, ca vinăriciul, oieritul etc., sau venitul ocnelor și al vămilor. – Din tc. hizmet. DOOM
huzmét (înv.) s. n., pl. huzméturi
huzmeturilor
HUZMÉT, huzmeturi, s. n. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) 1. Dar omagial, plocon; p. gener. dar. 2. Slujbă, funcție; p. ext. rang. 3. Venitul unor dări, ca vinăriciul, oieritul etc., sau venitul ocnelor și al vămilor. – Din tc. hizmet. DOOM
huzmét (înv.) s. n., pl. huzméturi
huzur
HUZÚR s. n. Trai comod și lipsit de griji; p. ext. viață de trândăvie și de îmbuibare. – Din tc. hūzur. DOOM
huzúr s. n.
huzurea
HUZURÍ, huzuresc, vb. IV. Intranz. A trăi comod, în belșug și în trândăvie. ♦ A fi lipsit de griji; a se simți foarte mulțumit, a o duce bine. – Din huzur. DOOM
huzurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huzurésc, imperf. 3 sg. huzureá; conj. prez. 3 să huzureáscă
huzureai
HUZURÍ, huzuresc, vb. IV. Intranz. A trăi comod, în belșug și în trândăvie. ♦ A fi lipsit de griji; a se simți foarte mulțumit, a o duce bine. – Din huzur. DOOM
huzurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huzurésc, imperf. 3 sg. huzureá; conj. prez. 3 să huzureáscă
huzuream
HUZURÍ, huzuresc, vb. IV. Intranz. A trăi comod, în belșug și în trândăvie. ♦ A fi lipsit de griji; a se simți foarte mulțumit, a o duce bine. – Din huzur. DOOM
huzurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huzurésc, imperf. 3 sg. huzureá; conj. prez. 3 să huzureáscă
huzurească
HUZURÍ, huzuresc, vb. IV. Intranz. A trăi comod, în belșug și în trândăvie. ♦ A fi lipsit de griji; a se simți foarte mulțumit, a o duce bine. – Din huzur. DOOM
huzurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huzurésc, imperf. 3 sg. huzureá; conj. prez. 3 să huzureáscă
huzureau
HUZURÍ, huzuresc, vb. IV. Intranz. A trăi comod, în belșug și în trândăvie. ♦ A fi lipsit de griji; a se simți foarte mulțumit, a o duce bine. – Din huzur. DOOM
huzurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huzurésc, imperf. 3 sg. huzureá; conj. prez. 3 să huzureáscă
huzureați
HUZURÍ, huzuresc, vb. IV. Intranz. A trăi comod, în belșug și în trândăvie. ♦ A fi lipsit de griji; a se simți foarte mulțumit, a o duce bine. – Din huzur. DOOM
huzurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huzurésc, imperf. 3 sg. huzureá; conj. prez. 3 să huzureáscă
huzuresc
HUZURÍ, huzuresc, vb. IV. Intranz. A trăi comod, în belșug și în trândăvie. ♦ A fi lipsit de griji; a se simți foarte mulțumit, a o duce bine. – Din huzur. DOOM
huzurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huzurésc, imperf. 3 sg. huzureá; conj. prez. 3 să huzureáscă
huzurește
HUZURÍ, huzuresc, vb. IV. Intranz. A trăi comod, în belșug și în trândăvie. ♦ A fi lipsit de griji; a se simți foarte mulțumit, a o duce bine. – Din huzur. DOOM
huzurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huzurésc, imperf. 3 sg. huzureá; conj. prez. 3 să huzureáscă
huzurești
HUZURÍ, huzuresc, vb. IV. Intranz. A trăi comod, în belșug și în trândăvie. ♦ A fi lipsit de griji; a se simți foarte mulțumit, a o duce bine. – Din huzur. DOOM
huzurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huzurésc, imperf. 3 sg. huzureá; conj. prez. 3 să huzureáscă
huzuri
HUZURÍ, huzuresc, vb. IV. Intranz. A trăi comod, în belșug și în trândăvie. ♦ A fi lipsit de griji; a se simți foarte mulțumit, a o duce bine. – Din huzur. DOOM
huzurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huzurésc, imperf. 3 sg. huzureá; conj. prez. 3 să huzureáscă
huzurii
HUZURÍ, huzuresc, vb. IV. Intranz. A trăi comod, în belșug și în trândăvie. ♦ A fi lipsit de griji; a se simți foarte mulțumit, a o duce bine. – Din huzur. DOOM
huzurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huzurésc, imperf. 3 sg. huzureá; conj. prez. 3 să huzureáscă
huzurim
HUZURÍ, huzuresc, vb. IV. Intranz. A trăi comod, în belșug și în trândăvie. ♦ A fi lipsit de griji; a se simți foarte mulțumit, a o duce bine. – Din huzur. DOOM
huzurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huzurésc, imperf. 3 sg. huzureá; conj. prez. 3 să huzureáscă
huzurind
HUZURÍ, huzuresc, vb. IV. Intranz. A trăi comod, în belșug și în trândăvie. ♦ A fi lipsit de griji; a se simți foarte mulțumit, a o duce bine. – Din huzur. DOOM
huzurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huzurésc, imperf. 3 sg. huzureá; conj. prez. 3 să huzureáscă
huzurire
HUZURÍ, huzuresc, vb. IV. Intranz. A trăi comod, în belșug și în trândăvie. ♦ A fi lipsit de griji; a se simți foarte mulțumit, a o duce bine. – Din huzur. DOOM
huzurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huzurésc, imperf. 3 sg. huzureá; conj. prez. 3 să huzureáscă
huzurire
HUZURÍ, huzuresc, vb. IV. Intranz. A trăi comod, în belșug și în trândăvie. ♦ A fi lipsit de griji; a se simți foarte mulțumit, a o duce bine. – Din huzur.
huzuriră
HUZURÍ, huzuresc, vb. IV. Intranz. A trăi comod, în belșug și în trândăvie. ♦ A fi lipsit de griji; a se simți foarte mulțumit, a o duce bine. – Din huzur. DOOM
huzurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huzurésc, imperf. 3 sg. huzureá; conj. prez. 3 să huzureáscă
huzurirăm
HUZURÍ, huzuresc, vb. IV. Intranz. A trăi comod, în belșug și în trândăvie. ♦ A fi lipsit de griji; a se simți foarte mulțumit, a o duce bine. – Din huzur. DOOM
huzurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huzurésc, imperf. 3 sg. huzureá; conj. prez. 3 să huzureáscă
huzurirăți
HUZURÍ, huzuresc, vb. IV. Intranz. A trăi comod, în belșug și în trândăvie. ♦ A fi lipsit de griji; a se simți foarte mulțumit, a o duce bine. – Din huzur. DOOM
huzurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huzurésc, imperf. 3 sg. huzureá; conj. prez. 3 să huzureáscă
huzurise
HUZURÍ, huzuresc, vb. IV. Intranz. A trăi comod, în belșug și în trândăvie. ♦ A fi lipsit de griji; a se simți foarte mulțumit, a o duce bine. – Din huzur. DOOM
huzurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huzurésc, imperf. 3 sg. huzureá; conj. prez. 3 să huzureáscă
huzurisem
HUZURÍ, huzuresc, vb. IV. Intranz. A trăi comod, în belșug și în trândăvie. ♦ A fi lipsit de griji; a se simți foarte mulțumit, a o duce bine. – Din huzur. DOOM
huzurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huzurésc, imperf. 3 sg. huzureá; conj. prez. 3 să huzureáscă
huzuriseră
HUZURÍ, huzuresc, vb. IV. Intranz. A trăi comod, în belșug și în trândăvie. ♦ A fi lipsit de griji; a se simți foarte mulțumit, a o duce bine. – Din huzur. DOOM
huzurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huzurésc, imperf. 3 sg. huzureá; conj. prez. 3 să huzureáscă
huzuriserăm
HUZURÍ, huzuresc, vb. IV. Intranz. A trăi comod, în belșug și în trândăvie. ♦ A fi lipsit de griji; a se simți foarte mulțumit, a o duce bine. – Din huzur. DOOM
huzurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huzurésc, imperf. 3 sg. huzureá; conj. prez. 3 să huzureáscă
huzuriserăți
HUZURÍ, huzuresc, vb. IV. Intranz. A trăi comod, în belșug și în trândăvie. ♦ A fi lipsit de griji; a se simți foarte mulțumit, a o duce bine. – Din huzur. DOOM
huzurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huzurésc, imperf. 3 sg. huzureá; conj. prez. 3 să huzureáscă
huzuriseși
HUZURÍ, huzuresc, vb. IV. Intranz. A trăi comod, în belșug și în trândăvie. ♦ A fi lipsit de griji; a se simți foarte mulțumit, a o duce bine. – Din huzur. DOOM
huzurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huzurésc, imperf. 3 sg. huzureá; conj. prez. 3 să huzureáscă
huzuriseți
HUZURÍ, huzuresc, vb. IV. Intranz. A trăi comod, în belșug și în trândăvie. ♦ A fi lipsit de griji; a se simți foarte mulțumit, a o duce bine. – Din huzur. DOOM
huzurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huzurésc, imperf. 3 sg. huzureá; conj. prez. 3 să huzureáscă
huzurit
HUZURÍ, huzuresc, vb. IV. Intranz. A trăi comod, în belșug și în trândăvie. ♦ A fi lipsit de griji; a se simți foarte mulțumit, a o duce bine. – Din huzur. DOOM
huzurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huzurésc, imperf. 3 sg. huzureá; conj. prez. 3 să huzureáscă
huzuriși
HUZURÍ, huzuresc, vb. IV. Intranz. A trăi comod, în belșug și în trândăvie. ♦ A fi lipsit de griji; a se simți foarte mulțumit, a o duce bine. – Din huzur. DOOM
huzurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huzurésc, imperf. 3 sg. huzureá; conj. prez. 3 să huzureáscă
huzuriți
HUZURÍ, huzuresc, vb. IV. Intranz. A trăi comod, în belșug și în trândăvie. ♦ A fi lipsit de griji; a se simți foarte mulțumit, a o duce bine. – Din huzur. DOOM
huzurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huzurésc, imperf. 3 sg. huzureá; conj. prez. 3 să huzureáscă
huzurul
HUZÚR s. n. Trai comod și lipsit de griji; p. ext. viață de trândăvie și de îmbuibare. – Din tc. hūzur. DOOM
huzúr s. n.
huzurului
HUZÚR s. n. Trai comod și lipsit de griji; p. ext. viață de trândăvie și de îmbuibare. – Din tc. hūzur. DOOM
huzúr s. n.
huzăr
húzăr (húzări), s. m. – (Bucov.) Parte de jos a trunchiului unui copac, ciot. Rut. huzer (DAR).
hușchiala
hușchiala! interj. (țig.) șterge-o!, ascunde-te!
hușean
HUȘEÁN, -Ă, hușeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Huși. 2. Adj. Care aparține municipiului Huși sau hușenilor (1), privitor la municipiul Huși ori la hușeni. – Huși (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
hușeán adj. m., s. m., pl. hușéni; adj. f. hușeánă, pl. hușéne
hușean
HUȘEÁN, -Ă, hușeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Huși. 2. Adj. Care aparține municipiului Huși sau hușenilor (1), privitor la municipiul Huși ori la hușeni. – Huși (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
hușeán adj. m., s. m., pl. hușéni; adj. f. hușeánă, pl. hușéne
hușeana
HUȘEÁN, -Ă, hușeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Huși. 2. Adj. Care aparține municipiului Huși sau hușenilor (1), privitor la municipiul Huși ori la hușeni. – Huși (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
hușeán adj. m., s. m., pl. hușéni; adj. f. hușeánă, pl. hușéne
hușeanca
HUȘEÁNCĂ, hușence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul Huși. – Hușean + suf. -că. DOOM
hușeáncă s. f., g.-d. art. hușéncei; pl. hușénce
hușeanco
HUȘEÁNCĂ, hușence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul Huși. – Hușean + suf. -că. DOOM
hușeáncă s. f., g.-d. art. hușéncei; pl. hușénce
hușeanul
HUȘEÁN, -Ă, hușeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Huși. 2. Adj. Care aparține municipiului Huși sau hușenilor (1), privitor la municipiul Huși ori la hușeni. – Huși (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
hușeán adj. m., s. m., pl. hușéni; adj. f. hușeánă, pl. hușéne
hușeanului
HUȘEÁN, -Ă, hușeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Huși. 2. Adj. Care aparține municipiului Huși sau hușenilor (1), privitor la municipiul Huși ori la hușeni. – Huși (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
hușeán adj. m., s. m., pl. hușéni; adj. f. hușeánă, pl. hușéne
hușence
HUȘEÁNCĂ, hușence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul Huși. – Hușean + suf. -că. DOOM
hușeáncă s. f., g.-d. art. hușéncei; pl. hușénce
hușencei
HUȘEÁNCĂ, hușence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul Huși. – Hușean + suf. -că. DOOM
hușeáncă s. f., g.-d. art. hușéncei; pl. hușénce
hușencele
HUȘEÁNCĂ, hușence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul Huși. – Hușean + suf. -că. DOOM
hușeáncă s. f., g.-d. art. hușéncei; pl. hușénce
hușencelor
HUȘEÁNCĂ, hușence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul Huși. – Hușean + suf. -că. DOOM
hușeáncă s. f., g.-d. art. hușéncei; pl. hușénce
hușene
HUȘEÁN, -Ă, hușeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Huși. 2. Adj. Care aparține municipiului Huși sau hușenilor (1), privitor la municipiul Huși ori la hușeni. – Huși (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
hușeán adj. m., s. m., pl. hușéni; adj. f. hușeánă, pl. hușéne
hușenei
HUȘEÁN, -Ă, hușeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Huși. 2. Adj. Care aparține municipiului Huși sau hușenilor (1), privitor la municipiul Huși ori la hușeni. – Huși (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
hușeán adj. m., s. m., pl. hușéni; adj. f. hușeánă, pl. hușéne
hușenele
HUȘEÁN, -Ă, hușeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Huși. 2. Adj. Care aparține municipiului Huși sau hușenilor (1), privitor la municipiul Huși ori la hușeni. – Huși (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
hușeán adj. m., s. m., pl. hușéni; adj. f. hușeánă, pl. hușéne
hușenelor
HUȘEÁN, -Ă, hușeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Huși. 2. Adj. Care aparține municipiului Huși sau hușenilor (1), privitor la municipiul Huși ori la hușeni. – Huși (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
hușeán adj. m., s. m., pl. hușéni; adj. f. hușeánă, pl. hușéne
hușeni
HUȘEÁN, -Ă, hușeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Huși. 2. Adj. Care aparține municipiului Huși sau hușenilor (1), privitor la municipiul Huși ori la hușeni. – Huși (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
hușeán adj. m., s. m., pl. hușéni; adj. f. hușeánă, pl. hușéne
hușenii
HUȘEÁN, -Ă, hușeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Huși. 2. Adj. Care aparține municipiului Huși sau hușenilor (1), privitor la municipiul Huși ori la hușeni. – Huși (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
hușeán adj. m., s. m., pl. hușéni; adj. f. hușeánă, pl. hușéne
hușenilor
HUȘEÁN, -Ă, hușeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Huși. 2. Adj. Care aparține municipiului Huși sau hușenilor (1), privitor la municipiul Huși ori la hușeni. – Huși (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
hușeán adj. m., s. m., pl. hușéni; adj. f. hușeánă, pl. hușéne
huște
HÚȘTE s. f. pl. Tărâțele care rămân în fundul putinei cu borș după acrirea acestuia; drojdie de borș. – Din ucr. husca. DOOM
húște (reg.) s. f. pl.
huștele
HÚȘTE s. f. pl. Tărâțele care rămân în fundul putinei cu borș după acrirea acestuia; drojdie de borș. – Din ucr. husca. DOOM
húște (reg.) s. f. pl.
huștelor
HÚȘTE s. f. pl. Tărâțele care rămân în fundul putinei cu borș după acrirea acestuia; drojdie de borș. – Din ucr. husca. DOOM
húște (reg.) s. f. pl.
huști
HÚSCĂ, (2) huști, s. f. 1. (Reg.) Sare obținută prin fierberea apei de izvoare sau de bălți sărate. 2. Calup de sare. – Din ucr. huska [soly]. DOOM
húscă (reg.) s. f., g.-d. art. húștii; (calupuri) pl. huști
huști
HUȘTI interj. 1. Cuvânt care sugerează mișcarea făcută de cineva sau de ceva care iese sau dispare repede, se strecoară repede undeva. 2. Strigăt cu care se alungă păsările de curte. – Onomatopee. DOOM
huști interj.
huștii
HÚSCĂ, (2) huști, s. f. 1. (Reg.) Sare obținută prin fierberea apei de izvoare sau de bălți sărate. 2. Calup de sare. – Din ucr. huska [soly]. DOOM
húscă (reg.) s. f., g.-d. art. húștii; (calupuri) pl. huști
huștile
HÚSCĂ, (2) huști, s. f. 1. (Reg.) Sare obținută prin fierberea apei de izvoare sau de bălți sărate. 2. Calup de sare. – Din ucr. huska [soly]. DOOM
húscă (reg.) s. f., g.-d. art. húștii; (calupuri) pl. huști
huștilor
HÚSCĂ, (2) huști, s. f. 1. (Reg.) Sare obținută prin fierberea apei de izvoare sau de bălți sărate. 2. Calup de sare. – Din ucr. huska [soly]. DOOM
húscă (reg.) s. f., g.-d. art. húștii; (calupuri) pl. huști
huștiuliuc
HUȘTIULIÚC interj. (Reg.) Cuvânt care imită zgomotul produs prin căderea unui corp greu în apă. – Onomatopee. DOOM
huștiuliúc (reg.) (-tiu-liuc) interj.
huștiuluc
huștiulúc interj. – Redă căderea în apă a unui corp greu. Creație expresivă, cf. hîș, hî(r)șt.
huștuliuc
HUȘTULIÚC interj. v. huștiuliuc.
huța
HÚȚA interj. (Adesea repetat) Cuvânt care însoțește datul în leagăn, în scrânciob etc. ◊ Expr. A (se) da huța (sau de-a huța) = a (se) legăna, a (se) balansa. [Var.: úța interj.] – Formație onomatopeică. DOOM
húța/húța-húța interj.
huțan
HUȚÁN, -Ă, huțani, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. Huțănesc. ◊ Cal huțan = cal de munte foarte rezistent, răspândit în nordul Moldovei. 2. S. m. și f. Huțul. – Huț[ul] + suf. -an. DOOM
huțán (reg.) adj. m., s. m., pl. huțáni; adj. f., s. f. huțánă, pl. huțáne
huțan
HUȚÁN, -Ă, huțani, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. Huțănesc. ◊ Cal huțan = cal de munte foarte rezistent, răspândit în nordul Moldovei. 2. S. m. și f. Huțul. – Huț[ul] + suf. -an. DOOM
huțán (reg.) adj. m., s. m., pl. huțáni; adj. f., s. f. huțánă, pl. huțáne
huțana
HUȚÁN, -Ă, huțani, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. Huțănesc. ◊ Cal huțan = cal de munte foarte rezistent, răspândit în nordul Moldovei. 2. S. m. și f. Huțul. – Huț[ul] + suf. -an. DOOM
huțán (reg.) adj. m., s. m., pl. huțáni; adj. f., s. f. huțánă, pl. huțáne
huțana
HUȚÁN, -Ă, huțani, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. Huțănesc. ◊ Cal huțan = cal de munte foarte rezistent, răspândit în nordul Moldovei. 2. S. m. și f. Huțul. – Huț[ul] + suf. -an. DOOM
huțán (reg.) adj. m., s. m., pl. huțáni; adj. f., s. f. huțánă, pl. huțáne
huțancă
HUȚÁNCĂ, huțănci, s. f. (Reg.) Femeie huțulă. – Huțan + suf. -că.
huțane
HUȚÁN, -Ă, huțani, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. Huțănesc. ◊ Cal huțan = cal de munte foarte rezistent, răspândit în nordul Moldovei. 2. S. m. și f. Huțul. – Huț[ul] + suf. -an. DOOM
huțán (reg.) adj. m., s. m., pl. huțáni; adj. f., s. f. huțánă, pl. huțáne
huțane
HUȚÁN, -Ă, huțani, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. Huțănesc. ◊ Cal huțan = cal de munte foarte rezistent, răspândit în nordul Moldovei. 2. S. m. și f. Huțul. – Huț[ul] + suf. -an. DOOM
huțán (reg.) adj. m., s. m., pl. huțáni; adj. f., s. f. huțánă, pl. huțáne
huțanei
HUȚÁN, -Ă, huțani, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. Huțănesc. ◊ Cal huțan = cal de munte foarte rezistent, răspândit în nordul Moldovei. 2. S. m. și f. Huțul. – Huț[ul] + suf. -an. DOOM
huțán (reg.) adj. m., s. m., pl. huțáni; adj. f., s. f. huțánă, pl. huțáne
huțanei
HUȚÁN, -Ă, huțani, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. Huțănesc. ◊ Cal huțan = cal de munte foarte rezistent, răspândit în nordul Moldovei. 2. S. m. și f. Huțul. – Huț[ul] + suf. -an. DOOM
huțán (reg.) adj. m., s. m., pl. huțáni; adj. f., s. f. huțánă, pl. huțáne
huțanele
HUȚÁN, -Ă, huțani, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. Huțănesc. ◊ Cal huțan = cal de munte foarte rezistent, răspândit în nordul Moldovei. 2. S. m. și f. Huțul. – Huț[ul] + suf. -an. DOOM
huțán (reg.) adj. m., s. m., pl. huțáni; adj. f., s. f. huțánă, pl. huțáne
huțanele
HUȚÁN, -Ă, huțani, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. Huțănesc. ◊ Cal huțan = cal de munte foarte rezistent, răspândit în nordul Moldovei. 2. S. m. și f. Huțul. – Huț[ul] + suf. -an. DOOM
huțán (reg.) adj. m., s. m., pl. huțáni; adj. f., s. f. huțánă, pl. huțáne
huțanelor
HUȚÁN, -Ă, huțani, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. Huțănesc. ◊ Cal huțan = cal de munte foarte rezistent, răspândit în nordul Moldovei. 2. S. m. și f. Huțul. – Huț[ul] + suf. -an. DOOM
huțán (reg.) adj. m., s. m., pl. huțáni; adj. f., s. f. huțánă, pl. huțáne
huțanelor
HUȚÁN, -Ă, huțani, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. Huțănesc. ◊ Cal huțan = cal de munte foarte rezistent, răspândit în nordul Moldovei. 2. S. m. și f. Huțul. – Huț[ul] + suf. -an. DOOM
huțán (reg.) adj. m., s. m., pl. huțáni; adj. f., s. f. huțánă, pl. huțáne
huțani
HUȚÁN, -Ă, huțani, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. Huțănesc. ◊ Cal huțan = cal de munte foarte rezistent, răspândit în nordul Moldovei. 2. S. m. și f. Huțul. – Huț[ul] + suf. -an. DOOM
huțán (reg.) adj. m., s. m., pl. huțáni; adj. f., s. f. huțánă, pl. huțáne
huțani
HUȚÁN, -Ă, huțani, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. Huțănesc. ◊ Cal huțan = cal de munte foarte rezistent, răspândit în nordul Moldovei. 2. S. m. și f. Huțul. – Huț[ul] + suf. -an. DOOM
huțán (reg.) adj. m., s. m., pl. huțáni; adj. f., s. f. huțánă, pl. huțáne
huțanii
HUȚÁN, -Ă, huțani, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. Huțănesc. ◊ Cal huțan = cal de munte foarte rezistent, răspândit în nordul Moldovei. 2. S. m. și f. Huțul. – Huț[ul] + suf. -an. DOOM
huțán (reg.) adj. m., s. m., pl. huțáni; adj. f., s. f. huțánă, pl. huțáne
huțanii
HUȚÁN, -Ă, huțani, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. Huțănesc. ◊ Cal huțan = cal de munte foarte rezistent, răspândit în nordul Moldovei. 2. S. m. și f. Huțul. – Huț[ul] + suf. -an. DOOM
huțán (reg.) adj. m., s. m., pl. huțáni; adj. f., s. f. huțánă, pl. huțáne
huțanilor
HUȚÁN, -Ă, huțani, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. Huțănesc. ◊ Cal huțan = cal de munte foarte rezistent, răspândit în nordul Moldovei. 2. S. m. și f. Huțul. – Huț[ul] + suf. -an. DOOM
huțán (reg.) adj. m., s. m., pl. huțáni; adj. f., s. f. huțánă, pl. huțáne
huțanilor
HUȚÁN, -Ă, huțani, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. Huțănesc. ◊ Cal huțan = cal de munte foarte rezistent, răspândit în nordul Moldovei. 2. S. m. și f. Huțul. – Huț[ul] + suf. -an. DOOM
huțán (reg.) adj. m., s. m., pl. huțáni; adj. f., s. f. huțánă, pl. huțáne
huțanul
HUȚÁN, -Ă, huțani, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. Huțănesc. ◊ Cal huțan = cal de munte foarte rezistent, răspândit în nordul Moldovei. 2. S. m. și f. Huțul. – Huț[ul] + suf. -an. DOOM
huțán (reg.) adj. m., s. m., pl. huțáni; adj. f., s. f. huțánă, pl. huțáne
huțanul
HUȚÁN, -Ă, huțani, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. Huțănesc. ◊ Cal huțan = cal de munte foarte rezistent, răspândit în nordul Moldovei. 2. S. m. și f. Huțul. – Huț[ul] + suf. -an. DOOM
huțán (reg.) adj. m., s. m., pl. huțáni; adj. f., s. f. huțánă, pl. huțáne
huțanului
HUȚÁN, -Ă, huțani, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. Huțănesc. ◊ Cal huțan = cal de munte foarte rezistent, răspândit în nordul Moldovei. 2. S. m. și f. Huțul. – Huț[ul] + suf. -an. DOOM
huțán (reg.) adj. m., s. m., pl. huțáni; adj. f., s. f. huțánă, pl. huțáne
huțanului
HUȚÁN, -Ă, huțani, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. Huțănesc. ◊ Cal huțan = cal de munte foarte rezistent, răspândit în nordul Moldovei. 2. S. m. și f. Huțul. – Huț[ul] + suf. -an. DOOM
huțán (reg.) adj. m., s. m., pl. huțáni; adj. f., s. f. huțánă, pl. huțáne
huțul
HUȚÚL, -Ă, huțuli, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație slavă din regiunea muntoasă de la izvoarele Siretului și Ceremușului din Carpații Păduroși, din Munții Maramureșului și din regiunea Obcinelor Bucovinei și care vorbește un dialect ucrainean; (și la sg.) persoană care face parte din această populație; huțan (2). 2. Adj. Care aparține huțulilor (1), privitor la huțuli. – Din ucr. hucul. DOOM
huțúl adj. m., s. m., pl. huțúli; adj. f., s. f. huțúlă, pl. huțúle
huțul
HUȚÚL, -Ă, huțuli, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație slavă din regiunea muntoasă de la izvoarele Siretului și Ceremușului din Carpații Păduroși, din Munții Maramureșului și din regiunea Obcinelor Bucovinei și care vorbește un dialect ucrainean; (și la sg.) persoană care face parte din această populație; huțan (2). 2. Adj. Care aparține huțulilor (1), privitor la huțuli. – Din ucr. hucul. DOOM
huțúl adj. m., s. m., pl. huțúli; adj. f., s. f. huțúlă, pl. huțúle
huțula
HUȚÚL, -Ă, huțuli, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație slavă din regiunea muntoasă de la izvoarele Siretului și Ceremușului din Carpații Păduroși, din Munții Maramureșului și din regiunea Obcinelor Bucovinei și care vorbește un dialect ucrainean; (și la sg.) persoană care face parte din această populație; huțan (2). 2. Adj. Care aparține huțulilor (1), privitor la huțuli. – Din ucr. hucul. DOOM
huțúl adj. m., s. m., pl. huțúli; adj. f., s. f. huțúlă, pl. huțúle
huțula
HUȚÚL, -Ă, huțuli, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație slavă din regiunea muntoasă de la izvoarele Siretului și Ceremușului din Carpații Păduroși, din Munții Maramureșului și din regiunea Obcinelor Bucovinei și care vorbește un dialect ucrainean; (și la sg.) persoană care face parte din această populație; huțan (2). 2. Adj. Care aparține huțulilor (1), privitor la huțuli. – Din ucr. hucul. DOOM
huțúl adj. m., s. m., pl. huțúli; adj. f., s. f. huțúlă, pl. huțúle
huțulca
HUȚÚLCA s. f. art. Numele unui dans popular românesc; melodie după care se execută acest dans. – Huțul + suf. -că. DOOM
huțúlca (dans) s. f. art., neart. huțúlcă, g.-d. art. huțúlcii
huțulci
HUȚÚLCA s. f. art. Numele unui dans popular românesc; melodie după care se execută acest dans. – Huțul + suf. -că. DOOM
huțúlca (dans) s. f. art., neart. huțúlcă, g.-d. art. huțúlcii
huțulcii
HUȚÚLCA s. f. art. Numele unui dans popular românesc; melodie după care se execută acest dans. – Huțul + suf. -că. DOOM
huțúlca (dans) s. f. art., neart. huțúlcă, g.-d. art. huțúlcii
huțulcile
HUȚÚLCA s. f. art. Numele unui dans popular românesc; melodie după care se execută acest dans. – Huțul + suf. -că. DOOM
huțúlca (dans) s. f. art., neart. huțúlcă, g.-d. art. huțúlcii
huțulcilor
HUȚÚLCA s. f. art. Numele unui dans popular românesc; melodie după care se execută acest dans. – Huțul + suf. -că. DOOM
huțúlca (dans) s. f. art., neart. huțúlcă, g.-d. art. huțúlcii
huțule
HUȚÚL, -Ă, huțuli, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație slavă din regiunea muntoasă de la izvoarele Siretului și Ceremușului din Carpații Păduroși, din Munții Maramureșului și din regiunea Obcinelor Bucovinei și care vorbește un dialect ucrainean; (și la sg.) persoană care face parte din această populație; huțan (2). 2. Adj. Care aparține huțulilor (1), privitor la huțuli. – Din ucr. hucul. DOOM
huțúl adj. m., s. m., pl. huțúli; adj. f., s. f. huțúlă, pl. huțúle
huțule
HUȚÚL, -Ă, huțuli, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație slavă din regiunea muntoasă de la izvoarele Siretului și Ceremușului din Carpații Păduroși, din Munții Maramureșului și din regiunea Obcinelor Bucovinei și care vorbește un dialect ucrainean; (și la sg.) persoană care face parte din această populație; huțan (2). 2. Adj. Care aparține huțulilor (1), privitor la huțuli. – Din ucr. hucul. DOOM
huțúl adj. m., s. m., pl. huțúli; adj. f., s. f. huțúlă, pl. huțúle
huțulei
HUȚÚL, -Ă, huțuli, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație slavă din regiunea muntoasă de la izvoarele Siretului și Ceremușului din Carpații Păduroși, din Munții Maramureșului și din regiunea Obcinelor Bucovinei și care vorbește un dialect ucrainean; (și la sg.) persoană care face parte din această populație; huțan (2). 2. Adj. Care aparține huțulilor (1), privitor la huțuli. – Din ucr. hucul. DOOM
huțúl adj. m., s. m., pl. huțúli; adj. f., s. f. huțúlă, pl. huțúle
huțulei
HUȚÚL, -Ă, huțuli, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație slavă din regiunea muntoasă de la izvoarele Siretului și Ceremușului din Carpații Păduroși, din Munții Maramureșului și din regiunea Obcinelor Bucovinei și care vorbește un dialect ucrainean; (și la sg.) persoană care face parte din această populație; huțan (2). 2. Adj. Care aparține huțulilor (1), privitor la huțuli. – Din ucr. hucul. DOOM
huțúl adj. m., s. m., pl. huțúli; adj. f., s. f. huțúlă, pl. huțúle
huțulele
HUȚÚL, -Ă, huțuli, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație slavă din regiunea muntoasă de la izvoarele Siretului și Ceremușului din Carpații Păduroși, din Munții Maramureșului și din regiunea Obcinelor Bucovinei și care vorbește un dialect ucrainean; (și la sg.) persoană care face parte din această populație; huțan (2). 2. Adj. Care aparține huțulilor (1), privitor la huțuli. – Din ucr. hucul. DOOM
huțúl adj. m., s. m., pl. huțúli; adj. f., s. f. huțúlă, pl. huțúle
huțulele
HUȚÚL, -Ă, huțuli, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație slavă din regiunea muntoasă de la izvoarele Siretului și Ceremușului din Carpații Păduroși, din Munții Maramureșului și din regiunea Obcinelor Bucovinei și care vorbește un dialect ucrainean; (și la sg.) persoană care face parte din această populație; huțan (2). 2. Adj. Care aparține huțulilor (1), privitor la huțuli. – Din ucr. hucul. DOOM
huțúl adj. m., s. m., pl. huțúli; adj. f., s. f. huțúlă, pl. huțúle
huțulelor
HUȚÚL, -Ă, huțuli, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație slavă din regiunea muntoasă de la izvoarele Siretului și Ceremușului din Carpații Păduroși, din Munții Maramureșului și din regiunea Obcinelor Bucovinei și care vorbește un dialect ucrainean; (și la sg.) persoană care face parte din această populație; huțan (2). 2. Adj. Care aparține huțulilor (1), privitor la huțuli. – Din ucr. hucul. DOOM
huțúl adj. m., s. m., pl. huțúli; adj. f., s. f. huțúlă, pl. huțúle
huțulelor
HUȚÚL, -Ă, huțuli, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație slavă din regiunea muntoasă de la izvoarele Siretului și Ceremușului din Carpații Păduroși, din Munții Maramureșului și din regiunea Obcinelor Bucovinei și care vorbește un dialect ucrainean; (și la sg.) persoană care face parte din această populație; huțan (2). 2. Adj. Care aparține huțulilor (1), privitor la huțuli. – Din ucr. hucul. DOOM
huțúl adj. m., s. m., pl. huțúli; adj. f., s. f. huțúlă, pl. huțúle
huțuli
HUȚÚL, -Ă, huțuli, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație slavă din regiunea muntoasă de la izvoarele Siretului și Ceremușului din Carpații Păduroși, din Munții Maramureșului și din regiunea Obcinelor Bucovinei și care vorbește un dialect ucrainean; (și la sg.) persoană care face parte din această populație; huțan (2). 2. Adj. Care aparține huțulilor (1), privitor la huțuli. – Din ucr. hucul. DOOM
huțúl adj. m., s. m., pl. huțúli; adj. f., s. f. huțúlă, pl. huțúle
huțuli
HUȚÚL, -Ă, huțuli, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație slavă din regiunea muntoasă de la izvoarele Siretului și Ceremușului din Carpații Păduroși, din Munții Maramureșului și din regiunea Obcinelor Bucovinei și care vorbește un dialect ucrainean; (și la sg.) persoană care face parte din această populație; huțan (2). 2. Adj. Care aparține huțulilor (1), privitor la huțuli. – Din ucr. hucul. DOOM
huțúl adj. m., s. m., pl. huțúli; adj. f., s. f. huțúlă, pl. huțúle
huțulii
HUȚÚL, -Ă, huțuli, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație slavă din regiunea muntoasă de la izvoarele Siretului și Ceremușului din Carpații Păduroși, din Munții Maramureșului și din regiunea Obcinelor Bucovinei și care vorbește un dialect ucrainean; (și la sg.) persoană care face parte din această populație; huțan (2). 2. Adj. Care aparține huțulilor (1), privitor la huțuli. – Din ucr. hucul. DOOM
huțúl adj. m., s. m., pl. huțúli; adj. f., s. f. huțúlă, pl. huțúle
huțulii
HUȚÚL, -Ă, huțuli, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație slavă din regiunea muntoasă de la izvoarele Siretului și Ceremușului din Carpații Păduroși, din Munții Maramureșului și din regiunea Obcinelor Bucovinei și care vorbește un dialect ucrainean; (și la sg.) persoană care face parte din această populație; huțan (2). 2. Adj. Care aparține huțulilor (1), privitor la huțuli. – Din ucr. hucul. DOOM
huțúl adj. m., s. m., pl. huțúli; adj. f., s. f. huțúlă, pl. huțúle
huțulilor
HUȚÚL, -Ă, huțuli, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație slavă din regiunea muntoasă de la izvoarele Siretului și Ceremușului din Carpații Păduroși, din Munții Maramureșului și din regiunea Obcinelor Bucovinei și care vorbește un dialect ucrainean; (și la sg.) persoană care face parte din această populație; huțan (2). 2. Adj. Care aparține huțulilor (1), privitor la huțuli. – Din ucr. hucul. DOOM
huțúl adj. m., s. m., pl. huțúli; adj. f., s. f. huțúlă, pl. huțúle
huțulilor
HUȚÚL, -Ă, huțuli, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație slavă din regiunea muntoasă de la izvoarele Siretului și Ceremușului din Carpații Păduroși, din Munții Maramureșului și din regiunea Obcinelor Bucovinei și care vorbește un dialect ucrainean; (și la sg.) persoană care face parte din această populație; huțan (2). 2. Adj. Care aparține huțulilor (1), privitor la huțuli. – Din ucr. hucul. DOOM
huțúl adj. m., s. m., pl. huțúli; adj. f., s. f. huțúlă, pl. huțúle
huțulinca
HUȚULÍNCA s. f. art. Numele unui dans românesc; melodie după care se execută acest dans. – Cf. huțulca. DOOM
huțulínca (dans) s. f. art., neart. huțulíncă, g.-d. art. huțulíncii
huțulinci
HUȚULÍNCA s. f. art. Numele unui dans românesc; melodie după care se execută acest dans. – Cf. huțulca. DOOM
huțulínca (dans) s. f. art., neart. huțulíncă, g.-d. art. huțulíncii
huțulincii
HUȚULÍNCA s. f. art. Numele unui dans românesc; melodie după care se execută acest dans. – Cf. huțulca. DOOM
huțulínca (dans) s. f. art., neart. huțulíncă, g.-d. art. huțulíncii
huțulincile
HUȚULÍNCA s. f. art. Numele unui dans românesc; melodie după care se execută acest dans. – Cf. huțulca. DOOM
huțulínca (dans) s. f. art., neart. huțulíncă, g.-d. art. huțulíncii
huțulincilor
HUȚULÍNCA s. f. art. Numele unui dans românesc; melodie după care se execută acest dans. – Cf. huțulca. DOOM
huțulínca (dans) s. f. art., neart. huțulíncă, g.-d. art. huțulíncii
huțulul
HUȚÚL, -Ă, huțuli, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație slavă din regiunea muntoasă de la izvoarele Siretului și Ceremușului din Carpații Păduroși, din Munții Maramureșului și din regiunea Obcinelor Bucovinei și care vorbește un dialect ucrainean; (și la sg.) persoană care face parte din această populație; huțan (2). 2. Adj. Care aparține huțulilor (1), privitor la huțuli. – Din ucr. hucul. DOOM
huțúl adj. m., s. m., pl. huțúli; adj. f., s. f. huțúlă, pl. huțúle
huțulul
HUȚÚL, -Ă, huțuli, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație slavă din regiunea muntoasă de la izvoarele Siretului și Ceremușului din Carpații Păduroși, din Munții Maramureșului și din regiunea Obcinelor Bucovinei și care vorbește un dialect ucrainean; (și la sg.) persoană care face parte din această populație; huțan (2). 2. Adj. Care aparține huțulilor (1), privitor la huțuli. – Din ucr. hucul. DOOM
huțúl adj. m., s. m., pl. huțúli; adj. f., s. f. huțúlă, pl. huțúle
huțulului
HUȚÚL, -Ă, huțuli, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație slavă din regiunea muntoasă de la izvoarele Siretului și Ceremușului din Carpații Păduroși, din Munții Maramureșului și din regiunea Obcinelor Bucovinei și care vorbește un dialect ucrainean; (și la sg.) persoană care face parte din această populație; huțan (2). 2. Adj. Care aparține huțulilor (1), privitor la huțuli. – Din ucr. hucul. DOOM
huțúl adj. m., s. m., pl. huțúli; adj. f., s. f. huțúlă, pl. huțúle
huțulului
HUȚÚL, -Ă, huțuli, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație slavă din regiunea muntoasă de la izvoarele Siretului și Ceremușului din Carpații Păduroși, din Munții Maramureșului și din regiunea Obcinelor Bucovinei și care vorbește un dialect ucrainean; (și la sg.) persoană care face parte din această populație; huțan (2). 2. Adj. Care aparține huțulilor (1), privitor la huțuli. – Din ucr. hucul. DOOM
huțúl adj. m., s. m., pl. huțúli; adj. f., s. f. huțúlă, pl. huțúle
huțuț
HUȚUȚÁ, huțúț, vb. I. Tranz. (Reg.) A legăna (un copil mic). – Din huța. DOOM
huțuțá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 huțúță
huțuța
HUȚUȚÁ, huțúț, vb. I. Tranz. (Reg.) A legăna (un copil mic). – Din huța. DOOM
huțuțá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 huțúță
huțuțai
HUȚUȚÁ, huțúț, vb. I. Tranz. (Reg.) A legăna (un copil mic). – Din huța. DOOM
huțuțá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 huțúță
huțuțam
HUȚUȚÁ, huțúț, vb. I. Tranz. (Reg.) A legăna (un copil mic). – Din huța. DOOM
huțuțá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 huțúță
huțuțare
HUȚUȚÁ, huțúț, vb. I. Tranz. (Reg.) A legăna (un copil mic). – Din huța. DOOM
huțuțá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 huțúță
huțuțare
HUȚUȚÁ, huțúț, vb. I. Tranz. (Reg.) A legăna (un copil mic). – Din huța.
huțuțară
HUȚUȚÁ, huțúț, vb. I. Tranz. (Reg.) A legăna (un copil mic). – Din huța. DOOM
huțuțá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 huțúță
huțuțarăm
HUȚUȚÁ, huțúț, vb. I. Tranz. (Reg.) A legăna (un copil mic). – Din huța. DOOM
huțuțá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 huțúță
huțuțarăți
HUȚUȚÁ, huțúț, vb. I. Tranz. (Reg.) A legăna (un copil mic). – Din huța. DOOM
huțuțá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 huțúță
huțuțase
HUȚUȚÁ, huțúț, vb. I. Tranz. (Reg.) A legăna (un copil mic). – Din huța. DOOM
huțuțá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 huțúță
huțuțasem
HUȚUȚÁ, huțúț, vb. I. Tranz. (Reg.) A legăna (un copil mic). – Din huța. DOOM
huțuțá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 huțúță
huțuțaseră
HUȚUȚÁ, huțúț, vb. I. Tranz. (Reg.) A legăna (un copil mic). – Din huța. DOOM
huțuțá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 huțúță
huțuțaserăm
HUȚUȚÁ, huțúț, vb. I. Tranz. (Reg.) A legăna (un copil mic). – Din huța. DOOM
huțuțá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 huțúță
huțuțaserăți
HUȚUȚÁ, huțúț, vb. I. Tranz. (Reg.) A legăna (un copil mic). – Din huța. DOOM
huțuțá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 huțúță
huțuțaseși
HUȚUȚÁ, huțúț, vb. I. Tranz. (Reg.) A legăna (un copil mic). – Din huța. DOOM
huțuțá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 huțúță
huțuțaseți
HUȚUȚÁ, huțúț, vb. I. Tranz. (Reg.) A legăna (un copil mic). – Din huța. DOOM
huțuțá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 huțúță
huțuțat
HUȚUȚÁ, huțúț, vb. I. Tranz. (Reg.) A legăna (un copil mic). – Din huța. DOOM
huțuțá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 huțúță
huțuțat
HUȚUȚÁ, huțúț, vb. I. Tranz. (Reg.) A legăna (un copil mic). – Din huța.
huțuțau
HUȚUȚÁ, huțúț, vb. I. Tranz. (Reg.) A legăna (un copil mic). – Din huța. DOOM
huțuțá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 huțúță
huțuțași
HUȚUȚÁ, huțúț, vb. I. Tranz. (Reg.) A legăna (un copil mic). – Din huța. DOOM
huțuțá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 huțúță
huțuțați
HUȚUȚÁ, huțúț, vb. I. Tranz. (Reg.) A legăna (un copil mic). – Din huța. DOOM
huțuțá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 huțúță
huțuțe
HUȚUȚÁ, huțúț, vb. I. Tranz. (Reg.) A legăna (un copil mic). – Din huța. DOOM
huțuțá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 huțúță
huțuți
HUȚUȚÁ, huțúț, vb. I. Tranz. (Reg.) A legăna (un copil mic). – Din huța. DOOM
huțuțá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 huțúță
huțuțând
HUȚUȚÁ, huțúț, vb. I. Tranz. (Reg.) A legăna (un copil mic). – Din huța. DOOM
huțuțá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 huțúță
huțuțînd
HUȚUȚÁ, huțúț, vb. I. Tranz. (Reg.) A legăna (un copil mic). – Din huța. DOOM
huțuțá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 huțúță
huțăneasca
HUȚĂNÉSC, -EÁSCĂ, huțănești, adj. (Reg.) Al huțulului (1), de huțul; huțan (1). – Huțan + suf. -esc. DOOM
huțănésc (reg.) adj. m., f. huțăneáscă; pl. m. și f. huțănéști
huțănesc
HUȚĂNÉSC, -EÁSCĂ, huțănești, adj. (Reg.) Al huțulului (1), de huțul; huțan (1). – Huțan + suf. -esc. DOOM
huțănésc (reg.) adj. m., f. huțăneáscă; pl. m. și f. huțănéști
huțănescul
HUȚĂNÉSC, -EÁSCĂ, huțănești, adj. (Reg.) Al huțulului (1), de huțul; huțan (1). – Huțan + suf. -esc. DOOM
huțănésc (reg.) adj. m., f. huțăneáscă; pl. m. și f. huțănéști
huțănescului
HUȚĂNÉSC, -EÁSCĂ, huțănești, adj. (Reg.) Al huțulului (1), de huțul; huțan (1). – Huțan + suf. -esc. DOOM
huțănésc (reg.) adj. m., f. huțăneáscă; pl. m. și f. huțănéști
huțănești
HUȚĂNÉSC, -EÁSCĂ, huțănești, adj. (Reg.) Al huțulului (1), de huțul; huțan (1). – Huțan + suf. -esc. DOOM
huțănésc (reg.) adj. m., f. huțăneáscă; pl. m. și f. huțănéști
huțăneștii
HUȚĂNÉSC, -EÁSCĂ, huțănești, adj. (Reg.) Al huțulului (1), de huțul; huțan (1). – Huțan + suf. -esc. DOOM
huțănésc (reg.) adj. m., f. huțăneáscă; pl. m. și f. huțănéști
huțăneștile
HUȚĂNÉSC, -EÁSCĂ, huțănești, adj. (Reg.) Al huțulului (1), de huțul; huțan (1). – Huțan + suf. -esc. DOOM
huțănésc (reg.) adj. m., f. huțăneáscă; pl. m. și f. huțănéști
huțăneștilor
HUȚĂNÉSC, -EÁSCĂ, huțănești, adj. (Reg.) Al huțulului (1), de huțul; huțan (1). – Huțan + suf. -esc. DOOM
huțănésc (reg.) adj. m., f. huțăneáscă; pl. m. și f. huțănéști