hraconi
HRACONÍ, hraconesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A scuipa. – Din hraconit.
hraconire
HRACONÍ, hraconesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A scuipa. – Din hraconit.
hraconit
HRACONÍT s. n. (Reg.) Flegmă. – Comp. sb. hrakotina, ucr. harkotynnja.
hraconitul
HRACONÍT s. n. (Reg.) Flegmă. – Comp. sb. hrakotina, ucr. harkotynnja.
hraconitului
HRACONÍT s. n. (Reg.) Flegmă. – Comp. sb. hrakotina, ucr. harkotynnja.
hraiță
HRÁIȚĂ, hraițe, s. f. (Reg.) Casă, odaie, clădire mare.
hram
HRAM, hramuri, s. n. 1. Patronul unei biserici creștine; p. ext. serbarea patronului unei biserici. 2. (Pop.; în expr.) Ce hram porți (ori poartă) sau ții (ori ține)? = ce fel de om ești (sau este)? – Din sl. hramŭ. DOOM
hram s. n., pl. hrámuri
hramul
HRAM, hramuri, s. n. 1. Patronul unei biserici creștine; p. ext. serbarea patronului unei biserici. 2. (Pop.; în expr.) Ce hram porți (ori poartă) sau ții (ori ține)? = ce fel de om ești (sau este)? – Din sl. hramŭ. DOOM
hram s. n., pl. hrámuri
hramului
HRAM, hramuri, s. n. 1. Patronul unei biserici creștine; p. ext. serbarea patronului unei biserici. 2. (Pop.; în expr.) Ce hram porți (ori poartă) sau ții (ori ține)? = ce fel de om ești (sau este)? – Din sl. hramŭ. DOOM
hram s. n., pl. hrámuri
hramuri
HRAM, hramuri, s. n. 1. Patronul unei biserici creștine; p. ext. serbarea patronului unei biserici. 2. (Pop.; în expr.) Ce hram porți (ori poartă) sau ții (ori ține)? = ce fel de om ești (sau este)? – Din sl. hramŭ. DOOM
hram s. n., pl. hrámuri
hramurile
HRAM, hramuri, s. n. 1. Patronul unei biserici creștine; p. ext. serbarea patronului unei biserici. 2. (Pop.; în expr.) Ce hram porți (ori poartă) sau ții (ori ține)? = ce fel de om ești (sau este)? – Din sl. hramŭ. DOOM
hram s. n., pl. hrámuri
hramurilor
HRAM, hramuri, s. n. 1. Patronul unei biserici creștine; p. ext. serbarea patronului unei biserici. 2. (Pop.; în expr.) Ce hram porți (ori poartă) sau ții (ori ține)? = ce fel de om ești (sau este)? – Din sl. hramŭ. DOOM
hram s. n., pl. hrámuri
hrana
HRÁNĂ s. f. Tot ceea ce servește la nutriția omului, a animalelor sau a plantelor; nutriment; p. restr. mâncare, bucate. ◊ Compus: hrana-vacii = plantă erbacee de nutreț, cu tulpină păroasă, cu frunze opuse și cu flori albe, mici (Spergula arvensis). [Pl: (rar) hrane. – Gen.-dat.: hranei] – Din sl. hrana. DOOM
hránă s. f., g.-d. art. hránei
hrane
HRÁNĂ s. f. Tot ceea ce servește la nutriția omului, a animalelor sau a plantelor; nutriment; p. restr. mâncare, bucate. ◊ Compus: hrana-vacii = plantă erbacee de nutreț, cu tulpină păroasă, cu frunze opuse și cu flori albe, mici (Spergula arvensis). [Pl: (rar) hrane. – Gen.-dat.: hranei] – Din sl. hrana. DOOM
hránă s. f., g.-d. art. hránei
hranei
HRÁNĂ s. f. Tot ceea ce servește la nutriția omului, a animalelor sau a plantelor; nutriment; p. restr. mâncare, bucate. ◊ Compus: hrana-vacii = plantă erbacee de nutreț, cu tulpină păroasă, cu frunze opuse și cu flori albe, mici (Spergula arvensis). [Pl: (rar) hrane. – Gen.-dat.: hranei] – Din sl. hrana. DOOM
hránă s. f., g.-d. art. hránei
hranele
HRÁNĂ s. f. Tot ceea ce servește la nutriția omului, a animalelor sau a plantelor; nutriment; p. restr. mâncare, bucate. ◊ Compus: hrana-vacii = plantă erbacee de nutreț, cu tulpină păroasă, cu frunze opuse și cu flori albe, mici (Spergula arvensis). [Pl: (rar) hrane. – Gen.-dat.: hranei] – Din sl. hrana. DOOM
hránă s. f., g.-d. art. hránei
hranelor
HRÁNĂ s. f. Tot ceea ce servește la nutriția omului, a animalelor sau a plantelor; nutriment; p. restr. mâncare, bucate. ◊ Compus: hrana-vacii = plantă erbacee de nutreț, cu tulpină păroasă, cu frunze opuse și cu flori albe, mici (Spergula arvensis). [Pl: (rar) hrane. – Gen.-dat.: hranei] – Din sl. hrana. DOOM
hránă s. f., g.-d. art. hránei
hrapă
hrápă (-ắpi), s. f. (Bucov.) Povîrniș, repeziș. Origine incertă. Cf. rut. hrapa „bulgăre înghețat”, rapa „stîncă ascuțită” (DAR; Candrea). După Scriban, în legătură cu grapă.
hreamăt
HREÁMĂT s. n. v. freamăt. DOOM
freámăt s. n., pl. freámăte
hrean
HREAN s. m. Plantă legumicolă din familia cruciferelor, cu tulpina subterană cilindrică, groasă, albă (folosită în alimentație drept condiment), cu frunzele mari și cu flori albe (Armoracia rusticana). ◊ Expr. A trăi (sau a se deprinde) ca viermele în hrean = a trăi, a duce o viață amărâtă, plină de privațiuni. – Din sl. hrĕnŭ. DOOM
hrean s. m.
hreanul
HREAN s. m. Plantă legumicolă din familia cruciferelor, cu tulpina subterană cilindrică, groasă, albă (folosită în alimentație drept condiment), cu frunzele mari și cu flori albe (Armoracia rusticana). ◊ Expr. A trăi (sau a se deprinde) ca viermele în hrean = a trăi, a duce o viață amărâtă, plină de privațiuni. – Din sl. hrĕnŭ. DOOM
hrean s. m.
hreanului
HREAN s. m. Plantă legumicolă din familia cruciferelor, cu tulpina subterană cilindrică, groasă, albă (folosită în alimentație drept condiment), cu frunzele mari și cu flori albe (Armoracia rusticana). ◊ Expr. A trăi (sau a se deprinde) ca viermele în hrean = a trăi, a duce o viață amărâtă, plină de privațiuni. – Din sl. hrĕnŭ. DOOM
hrean s. m.
hreapca
HREÁPCĂ, hrepci, s. f. (Reg.) Greblă mică aplicată la coasă ca să așeze în brazdă grânele cosite; p. ext. coasă prevăzută cu o astfel de greblă. – Din ucr. hrabky.
hreapcă
hreápcă (hrépce), s. f. – 1. Greblă mică ce se aplică la coasă. – 2. Vreascuri. – 3. Pădure tînără. Sl., cf. ceh. hrabka „întărire” (Tiktin), rut. hrabki „greblă” (JB, XIX, 87; DAR). La celelalte sensuri pare a se fi produs o confuzie cu hreasc, var. de la vreasc. – Der. hrepcui, vb. (a cosi cu hreapca pusă). DOOM
hreápcă (reg.) s. f., g.-d. art. hrépcii; pl. hrepci
hrenița
HRENÍȚĂ, hrenițe, s. f. 1. Plantă erbacee, aspră la pipăit, cu frunze cu lobi dințați și cu flori mici, albe (Lepidium campestre). 2. Plantă erbacee cu flori albe, mici, ale cărei frunze se întrebuințează ca salată; creson (Lepidium sativum). [Acc. și: hréniță] – Hrean + suf. -iță. DOOM
hréniță s. f., g.-d. art. hréniței; pl. hrénițe
hrenițe
HRENÍȚĂ, hrenițe, s. f. 1. Plantă erbacee, aspră la pipăit, cu frunze cu lobi dințați și cu flori mici, albe (Lepidium campestre). 2. Plantă erbacee cu flori albe, mici, ale cărei frunze se întrebuințează ca salată; creson (Lepidium sativum). [Acc. și: hréniță] – Hrean + suf. -iță. DOOM
hréniță s. f., g.-d. art. hréniței; pl. hrénițe
hreniței
HRENÍȚĂ, hrenițe, s. f. 1. Plantă erbacee, aspră la pipăit, cu frunze cu lobi dințați și cu flori mici, albe (Lepidium campestre). 2. Plantă erbacee cu flori albe, mici, ale cărei frunze se întrebuințează ca salată; creson (Lepidium sativum). [Acc. și: hréniță] – Hrean + suf. -iță. DOOM
hréniță s. f., g.-d. art. hréniței; pl. hrénițe
hrenițele
HRENÍȚĂ, hrenițe, s. f. 1. Plantă erbacee, aspră la pipăit, cu frunze cu lobi dințați și cu flori mici, albe (Lepidium campestre). 2. Plantă erbacee cu flori albe, mici, ale cărei frunze se întrebuințează ca salată; creson (Lepidium sativum). [Acc. și: hréniță] – Hrean + suf. -iță. DOOM
hréniță s. f., g.-d. art. hréniței; pl. hrénițe
hrenițelor
HRENÍȚĂ, hrenițe, s. f. 1. Plantă erbacee, aspră la pipăit, cu frunze cu lobi dințați și cu flori mici, albe (Lepidium campestre). 2. Plantă erbacee cu flori albe, mici, ale cărei frunze se întrebuințează ca salată; creson (Lepidium sativum). [Acc. și: hréniță] – Hrean + suf. -iță. DOOM
hréniță s. f., g.-d. art. hréniței; pl. hrénițe
hreniță
HRENÍȚĂ, hrenițe, s. f. 1. Plantă erbacee, aspră la pipăit, cu frunze cu lobi dințați și cu flori mici, albe (Lepidium campestre). 2. Plantă erbacee cu flori albe, mici, ale cărei frunze se întrebuințează ca salată; creson (Lepidium sativum). [Acc. și: hréniță] – Hrean + suf. -iță.
hrentui
HRENTUÍ, hrentuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strica; a se hodorogi. ♦ A se împrăștia, a se risipi. – Et. nec. DOOM
!hrentuí (a se ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. se hrentuiéște, imperf. 3 sg. se hrentuiá; conj. prez. 3 să se hrentuiáscă
hrentuia
HRENTUÍ, hrentuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strica; a se hodorogi. ♦ A se împrăștia, a se risipi. – Et. nec. DOOM
!hrentuí (a se ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. se hrentuiéște, imperf. 3 sg. se hrentuiá; conj. prez. 3 să se hrentuiáscă
hrentuiai
HRENTUÍ, hrentuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strica; a se hodorogi. ♦ A se împrăștia, a se risipi. – Et. nec. DOOM
!hrentuí (a se ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. se hrentuiéște, imperf. 3 sg. se hrentuiá; conj. prez. 3 să se hrentuiáscă
hrentuiam
HRENTUÍ, hrentuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strica; a se hodorogi. ♦ A se împrăștia, a se risipi. – Et. nec. DOOM
!hrentuí (a se ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. se hrentuiéște, imperf. 3 sg. se hrentuiá; conj. prez. 3 să se hrentuiáscă
hrentuiască
HRENTUÍ, hrentuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strica; a se hodorogi. ♦ A se împrăștia, a se risipi. – Et. nec. DOOM
!hrentuí (a se ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. se hrentuiéște, imperf. 3 sg. se hrentuiá; conj. prez. 3 să se hrentuiáscă
hrentuiau
HRENTUÍ, hrentuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strica; a se hodorogi. ♦ A se împrăștia, a se risipi. – Et. nec. DOOM
!hrentuí (a se ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. se hrentuiéște, imperf. 3 sg. se hrentuiá; conj. prez. 3 să se hrentuiáscă
hrentuiați
HRENTUÍ, hrentuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strica; a se hodorogi. ♦ A se împrăștia, a se risipi. – Et. nec. DOOM
!hrentuí (a se ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. se hrentuiéște, imperf. 3 sg. se hrentuiá; conj. prez. 3 să se hrentuiáscă
hrentuiesc
HRENTUÍ, hrentuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strica; a se hodorogi. ♦ A se împrăștia, a se risipi. – Et. nec. DOOM
!hrentuí (a se ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. se hrentuiéște, imperf. 3 sg. se hrentuiá; conj. prez. 3 să se hrentuiáscă
hrentuiește
HRENTUÍ, hrentuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strica; a se hodorogi. ♦ A se împrăștia, a se risipi. – Et. nec. DOOM
!hrentuí (a se ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. se hrentuiéște, imperf. 3 sg. se hrentuiá; conj. prez. 3 să se hrentuiáscă
hrentuiești
HRENTUÍ, hrentuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strica; a se hodorogi. ♦ A se împrăștia, a se risipi. – Et. nec. DOOM
!hrentuí (a se ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. se hrentuiéște, imperf. 3 sg. se hrentuiá; conj. prez. 3 să se hrentuiáscă
hrentuii
HRENTUÍ, hrentuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strica; a se hodorogi. ♦ A se împrăștia, a se risipi. – Et. nec. DOOM
!hrentuí (a se ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. se hrentuiéște, imperf. 3 sg. se hrentuiá; conj. prez. 3 să se hrentuiáscă
hrentuim
HRENTUÍ, hrentuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strica; a se hodorogi. ♦ A se împrăștia, a se risipi. – Et. nec. DOOM
!hrentuí (a se ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. se hrentuiéște, imperf. 3 sg. se hrentuiá; conj. prez. 3 să se hrentuiáscă
hrentuind
HRENTUÍ, hrentuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strica; a se hodorogi. ♦ A se împrăștia, a se risipi. – Et. nec. DOOM
!hrentuí (a se ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. se hrentuiéște, imperf. 3 sg. se hrentuiá; conj. prez. 3 să se hrentuiáscă
hrentuire
HRENTUÍ, hrentuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strica; a se hodorogi. ♦ A se împrăștia, a se risipi. – Et. nec. DOOM
!hrentuí (a se ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. se hrentuiéște, imperf. 3 sg. se hrentuiá; conj. prez. 3 să se hrentuiáscă
hrentuire
HRENTUÍ, hrentuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strica; a se hodorogi. ♦ A se împrăștia, a se risipi. – Et. nec.
hrentuiră
HRENTUÍ, hrentuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strica; a se hodorogi. ♦ A se împrăștia, a se risipi. – Et. nec. DOOM
!hrentuí (a se ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. se hrentuiéște, imperf. 3 sg. se hrentuiá; conj. prez. 3 să se hrentuiáscă
hrentuirăm
HRENTUÍ, hrentuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strica; a se hodorogi. ♦ A se împrăștia, a se risipi. – Et. nec. DOOM
!hrentuí (a se ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. se hrentuiéște, imperf. 3 sg. se hrentuiá; conj. prez. 3 să se hrentuiáscă
hrentuirăți
HRENTUÍ, hrentuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strica; a se hodorogi. ♦ A se împrăștia, a se risipi. – Et. nec. DOOM
!hrentuí (a se ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. se hrentuiéște, imperf. 3 sg. se hrentuiá; conj. prez. 3 să se hrentuiáscă
hrentuise
HRENTUÍ, hrentuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strica; a se hodorogi. ♦ A se împrăștia, a se risipi. – Et. nec. DOOM
!hrentuí (a se ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. se hrentuiéște, imperf. 3 sg. se hrentuiá; conj. prez. 3 să se hrentuiáscă
hrentuisem
HRENTUÍ, hrentuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strica; a se hodorogi. ♦ A se împrăștia, a se risipi. – Et. nec. DOOM
!hrentuí (a se ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. se hrentuiéște, imperf. 3 sg. se hrentuiá; conj. prez. 3 să se hrentuiáscă
hrentuiseră
HRENTUÍ, hrentuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strica; a se hodorogi. ♦ A se împrăștia, a se risipi. – Et. nec. DOOM
!hrentuí (a se ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. se hrentuiéște, imperf. 3 sg. se hrentuiá; conj. prez. 3 să se hrentuiáscă
hrentuiserăm
HRENTUÍ, hrentuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strica; a se hodorogi. ♦ A se împrăștia, a se risipi. – Et. nec. DOOM
!hrentuí (a se ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. se hrentuiéște, imperf. 3 sg. se hrentuiá; conj. prez. 3 să se hrentuiáscă
hrentuiserăți
HRENTUÍ, hrentuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strica; a se hodorogi. ♦ A se împrăștia, a se risipi. – Et. nec. DOOM
!hrentuí (a se ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. se hrentuiéște, imperf. 3 sg. se hrentuiá; conj. prez. 3 să se hrentuiáscă
hrentuiseși
HRENTUÍ, hrentuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strica; a se hodorogi. ♦ A se împrăștia, a se risipi. – Et. nec. DOOM
!hrentuí (a se ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. se hrentuiéște, imperf. 3 sg. se hrentuiá; conj. prez. 3 să se hrentuiáscă
hrentuiseți
HRENTUÍ, hrentuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strica; a se hodorogi. ♦ A se împrăștia, a se risipi. – Et. nec. DOOM
!hrentuí (a se ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. se hrentuiéște, imperf. 3 sg. se hrentuiá; conj. prez. 3 să se hrentuiáscă
hrentuit
HRENTUÍ, hrentuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strica; a se hodorogi. ♦ A se împrăștia, a se risipi. – Et. nec. DOOM
!hrentuí (a se ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. se hrentuiéște, imperf. 3 sg. se hrentuiá; conj. prez. 3 să se hrentuiáscă
hrentuit
HRENTUÍT, -Ă, hrentuiți, -te, adj. (Reg.) Stricat, uzat, dărăpănat. – V. hrentui.
hrentuita
HRENTUÍT, -Ă, hrentuiți, -te, adj. (Reg.) Stricat, uzat, dărăpănat. – V. hrentui.
hrentuite
HRENTUÍT, -Ă, hrentuiți, -te, adj. (Reg.) Stricat, uzat, dărăpănat. – V. hrentui.
hrentuitei
HRENTUÍT, -Ă, hrentuiți, -te, adj. (Reg.) Stricat, uzat, dărăpănat. – V. hrentui.
hrentuitele
HRENTUÍT, -Ă, hrentuiți, -te, adj. (Reg.) Stricat, uzat, dărăpănat. – V. hrentui.
hrentuitelor
HRENTUÍT, -Ă, hrentuiți, -te, adj. (Reg.) Stricat, uzat, dărăpănat. – V. hrentui.
hrentuitul
HRENTUÍT, -Ă, hrentuiți, -te, adj. (Reg.) Stricat, uzat, dărăpănat. – V. hrentui.
hrentuitului
HRENTUÍT, -Ă, hrentuiți, -te, adj. (Reg.) Stricat, uzat, dărăpănat. – V. hrentui.
hrentuiși
HRENTUÍ, hrentuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strica; a se hodorogi. ♦ A se împrăștia, a se risipi. – Et. nec. DOOM
!hrentuí (a se ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. se hrentuiéște, imperf. 3 sg. se hrentuiá; conj. prez. 3 să se hrentuiáscă
hrentuiți
HRENTUÍ, hrentuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strica; a se hodorogi. ♦ A se împrăștia, a se risipi. – Et. nec. DOOM
!hrentuí (a se ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. se hrentuiéște, imperf. 3 sg. se hrentuiá; conj. prez. 3 să se hrentuiáscă
hrentuiți
HRENTUÍT, -Ă, hrentuiți, -te, adj. (Reg.) Stricat, uzat, dărăpănat. – V. hrentui.
hrentuiții
HRENTUÍT, -Ă, hrentuiți, -te, adj. (Reg.) Stricat, uzat, dărăpănat. – V. hrentui.
hrentuiților
HRENTUÍT, -Ă, hrentuiți, -te, adj. (Reg.) Stricat, uzat, dărăpănat. – V. hrentui.
hrepci
HREÁPCĂ, hrepci, s. f. (Reg.) Greblă mică aplicată la coasă ca să așeze în brazdă grânele cosite; p. ext. coasă prevăzută cu o astfel de greblă. – Din ucr. hrabky.
hrepcii
HREÁPCĂ, hrepci, s. f. (Reg.) Greblă mică aplicată la coasă ca să așeze în brazdă grânele cosite; p. ext. coasă prevăzută cu o astfel de greblă. – Din ucr. hrabky.
hrepcile
HREÁPCĂ, hrepci, s. f. (Reg.) Greblă mică aplicată la coasă ca să așeze în brazdă grânele cosite; p. ext. coasă prevăzută cu o astfel de greblă. – Din ucr. hrabky.
hrepcilor
HREÁPCĂ, hrepci, s. f. (Reg.) Greblă mică aplicată la coasă ca să așeze în brazdă grânele cosite; p. ext. coasă prevăzută cu o astfel de greblă. – Din ucr. hrabky.
hrepcui
HREPCUÍ, hrepcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A cosi cu hreapca. – Hreapcă + suf. -ui. DOOM
hrepcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrepcuiésc, imperf. 3 sg. hrepcuiá; conj. prez. 3 să hrepcuiáscă
hrepcuia
HREPCUÍ, hrepcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A cosi cu hreapca. – Hreapcă + suf. -ui. DOOM
hrepcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrepcuiésc, imperf. 3 sg. hrepcuiá; conj. prez. 3 să hrepcuiáscă
hrepcuiai
HREPCUÍ, hrepcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A cosi cu hreapca. – Hreapcă + suf. -ui. DOOM
hrepcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrepcuiésc, imperf. 3 sg. hrepcuiá; conj. prez. 3 să hrepcuiáscă
hrepcuiam
HREPCUÍ, hrepcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A cosi cu hreapca. – Hreapcă + suf. -ui. DOOM
hrepcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrepcuiésc, imperf. 3 sg. hrepcuiá; conj. prez. 3 să hrepcuiáscă
hrepcuiască
HREPCUÍ, hrepcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A cosi cu hreapca. – Hreapcă + suf. -ui. DOOM
hrepcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrepcuiésc, imperf. 3 sg. hrepcuiá; conj. prez. 3 să hrepcuiáscă
hrepcuiau
HREPCUÍ, hrepcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A cosi cu hreapca. – Hreapcă + suf. -ui. DOOM
hrepcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrepcuiésc, imperf. 3 sg. hrepcuiá; conj. prez. 3 să hrepcuiáscă
hrepcuiați
HREPCUÍ, hrepcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A cosi cu hreapca. – Hreapcă + suf. -ui. DOOM
hrepcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrepcuiésc, imperf. 3 sg. hrepcuiá; conj. prez. 3 să hrepcuiáscă
hrepcuiesc
HREPCUÍ, hrepcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A cosi cu hreapca. – Hreapcă + suf. -ui. DOOM
hrepcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrepcuiésc, imperf. 3 sg. hrepcuiá; conj. prez. 3 să hrepcuiáscă
hrepcuiește
HREPCUÍ, hrepcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A cosi cu hreapca. – Hreapcă + suf. -ui. DOOM
hrepcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrepcuiésc, imperf. 3 sg. hrepcuiá; conj. prez. 3 să hrepcuiáscă
hrepcuiești
HREPCUÍ, hrepcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A cosi cu hreapca. – Hreapcă + suf. -ui. DOOM
hrepcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrepcuiésc, imperf. 3 sg. hrepcuiá; conj. prez. 3 să hrepcuiáscă
hrepcuii
HREPCUÍ, hrepcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A cosi cu hreapca. – Hreapcă + suf. -ui. DOOM
hrepcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrepcuiésc, imperf. 3 sg. hrepcuiá; conj. prez. 3 să hrepcuiáscă
hrepcuim
HREPCUÍ, hrepcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A cosi cu hreapca. – Hreapcă + suf. -ui. DOOM
hrepcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrepcuiésc, imperf. 3 sg. hrepcuiá; conj. prez. 3 să hrepcuiáscă
hrepcuind
HREPCUÍ, hrepcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A cosi cu hreapca. – Hreapcă + suf. -ui. DOOM
hrepcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrepcuiésc, imperf. 3 sg. hrepcuiá; conj. prez. 3 să hrepcuiáscă
hrepcuire
HREPCUÍ, hrepcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A cosi cu hreapca. – Hreapcă + suf. -ui. DOOM
hrepcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrepcuiésc, imperf. 3 sg. hrepcuiá; conj. prez. 3 să hrepcuiáscă
hrepcuire
HREPCUÍ, hrepcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A cosi cu hreapca. – Hreapcă + suf. -ui.
hrepcuiră
HREPCUÍ, hrepcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A cosi cu hreapca. – Hreapcă + suf. -ui. DOOM
hrepcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrepcuiésc, imperf. 3 sg. hrepcuiá; conj. prez. 3 să hrepcuiáscă
hrepcuirăm
HREPCUÍ, hrepcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A cosi cu hreapca. – Hreapcă + suf. -ui. DOOM
hrepcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrepcuiésc, imperf. 3 sg. hrepcuiá; conj. prez. 3 să hrepcuiáscă
hrepcuirăți
HREPCUÍ, hrepcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A cosi cu hreapca. – Hreapcă + suf. -ui. DOOM
hrepcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrepcuiésc, imperf. 3 sg. hrepcuiá; conj. prez. 3 să hrepcuiáscă
hrepcuise
HREPCUÍ, hrepcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A cosi cu hreapca. – Hreapcă + suf. -ui. DOOM
hrepcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrepcuiésc, imperf. 3 sg. hrepcuiá; conj. prez. 3 să hrepcuiáscă
hrepcuisem
HREPCUÍ, hrepcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A cosi cu hreapca. – Hreapcă + suf. -ui. DOOM
hrepcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrepcuiésc, imperf. 3 sg. hrepcuiá; conj. prez. 3 să hrepcuiáscă
hrepcuiseră
HREPCUÍ, hrepcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A cosi cu hreapca. – Hreapcă + suf. -ui. DOOM
hrepcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrepcuiésc, imperf. 3 sg. hrepcuiá; conj. prez. 3 să hrepcuiáscă
hrepcuiserăm
HREPCUÍ, hrepcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A cosi cu hreapca. – Hreapcă + suf. -ui. DOOM
hrepcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrepcuiésc, imperf. 3 sg. hrepcuiá; conj. prez. 3 să hrepcuiáscă
hrepcuiserăți
HREPCUÍ, hrepcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A cosi cu hreapca. – Hreapcă + suf. -ui. DOOM
hrepcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrepcuiésc, imperf. 3 sg. hrepcuiá; conj. prez. 3 să hrepcuiáscă
hrepcuiseși
HREPCUÍ, hrepcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A cosi cu hreapca. – Hreapcă + suf. -ui. DOOM
hrepcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrepcuiésc, imperf. 3 sg. hrepcuiá; conj. prez. 3 să hrepcuiáscă
hrepcuiseți
HREPCUÍ, hrepcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A cosi cu hreapca. – Hreapcă + suf. -ui. DOOM
hrepcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrepcuiésc, imperf. 3 sg. hrepcuiá; conj. prez. 3 să hrepcuiáscă
hrepcuit
HREPCUÍ, hrepcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A cosi cu hreapca. – Hreapcă + suf. -ui. DOOM
hrepcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrepcuiésc, imperf. 3 sg. hrepcuiá; conj. prez. 3 să hrepcuiáscă
hrepcuit
HREPCUÍ, hrepcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A cosi cu hreapca. – Hreapcă + suf. -ui.
hrepcuiși
HREPCUÍ, hrepcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A cosi cu hreapca. – Hreapcă + suf. -ui. DOOM
hrepcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrepcuiésc, imperf. 3 sg. hrepcuiá; conj. prez. 3 să hrepcuiáscă
hrepcuiți
HREPCUÍ, hrepcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A cosi cu hreapca. – Hreapcă + suf. -ui. DOOM
hrepcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrepcuiésc, imperf. 3 sg. hrepcuiá; conj. prez. 3 să hrepcuiáscă
hrib
HRIB, hribi, s. m. Ciupercă comestibilă, cu pălăria de culoare brună-gălbuie și cu piciorul alb, gros; mânătarcă (Boletus edulis). – Din ucr. hryb. DOOM
hrib s. m., pl. hribi
hribi
HRIB, hribi, s. m. Ciupercă comestibilă, cu pălăria de culoare brună-gălbuie și cu piciorul alb, gros; mânătarcă (Boletus edulis). – Din ucr. hryb. DOOM
hrib s. m., pl. hribi
hribii
HRIB, hribi, s. m. Ciupercă comestibilă, cu pălăria de culoare brună-gălbuie și cu piciorul alb, gros; mânătarcă (Boletus edulis). – Din ucr. hryb. DOOM
hrib s. m., pl. hribi
hribilor
HRIB, hribi, s. m. Ciupercă comestibilă, cu pălăria de culoare brună-gălbuie și cu piciorul alb, gros; mânătarcă (Boletus edulis). – Din ucr. hryb. DOOM
hrib s. m., pl. hribi
hribul
HRIB, hribi, s. m. Ciupercă comestibilă, cu pălăria de culoare brună-gălbuie și cu piciorul alb, gros; mânătarcă (Boletus edulis). – Din ucr. hryb. DOOM
hrib s. m., pl. hribi
hribului
HRIB, hribi, s. m. Ciupercă comestibilă, cu pălăria de culoare brună-gălbuie și cu piciorul alb, gros; mânătarcă (Boletus edulis). – Din ucr. hryb. DOOM
hrib s. m., pl. hribi
hrinca
HRÍNCĂ, hrinci, s. f. (Reg.) Felie mare de mămăligă sau de pâine. – Din ucr. hrinka. DOOM
hríncă (reg.) s. f., g.-d. art. hríncii; pl. hrinci
hrinci
HRÍNCĂ, hrinci, s. f. (Reg.) Felie mare de mămăligă sau de pâine. – Din ucr. hrinka. DOOM
hríncă (reg.) s. f., g.-d. art. hríncii; pl. hrinci
hrincii
HRÍNCĂ, hrinci, s. f. (Reg.) Felie mare de mămăligă sau de pâine. – Din ucr. hrinka. DOOM
hríncă (reg.) s. f., g.-d. art. hríncii; pl. hrinci
hrincile
HRÍNCĂ, hrinci, s. f. (Reg.) Felie mare de mămăligă sau de pâine. – Din ucr. hrinka. DOOM
hríncă (reg.) s. f., g.-d. art. hríncii; pl. hrinci
hrincilor
HRÍNCĂ, hrinci, s. f. (Reg.) Felie mare de mămăligă sau de pâine. – Din ucr. hrinka. DOOM
hríncă (reg.) s. f., g.-d. art. hríncii; pl. hrinci
hrincuța
HRINCÚȚĂ, hrincuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui hrincă. – Hrincă + suf. -uță. DOOM
hrincúță (reg.) s. f., g.-d. art. hrincúței; pl. hrincúțe
hrincuțe
HRINCÚȚĂ, hrincuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui hrincă. – Hrincă + suf. -uță. DOOM
hrincúță (reg.) s. f., g.-d. art. hrincúței; pl. hrincúțe
hrincuței
HRINCÚȚĂ, hrincuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui hrincă. – Hrincă + suf. -uță. DOOM
hrincúță (reg.) s. f., g.-d. art. hrincúței; pl. hrincúțe
hrincuțele
HRINCÚȚĂ, hrincuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui hrincă. – Hrincă + suf. -uță. DOOM
hrincúță (reg.) s. f., g.-d. art. hrincúței; pl. hrincúțe
hrincuțelor
HRINCÚȚĂ, hrincuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui hrincă. – Hrincă + suf. -uță. DOOM
hrincúță (reg.) s. f., g.-d. art. hrincúței; pl. hrincúțe
hrisma
hrísmă s. f. – Mir, untdelemn sfințit. Ngr. χρϊσμα. Înv. DOOM
hrísmă (înv.), s. f., g.-d. art. hrísmei; pl. hrísme
hrisme
hrísmă s. f. – Mir, untdelemn sfințit. Ngr. χρϊσμα. Înv. DOOM
hrísmă (înv.), s. f., g.-d. art. hrísmei; pl. hrísme
hrismei
hrísmă s. f. – Mir, untdelemn sfințit. Ngr. χρϊσμα. Înv. DOOM
hrísmă (înv.), s. f., g.-d. art. hrísmei; pl. hrísme
hrismele
hrísmă s. f. – Mir, untdelemn sfințit. Ngr. χρϊσμα. Înv. DOOM
hrísmă (înv.), s. f., g.-d. art. hrísmei; pl. hrísme
hrismelor
hrísmă s. f. – Mir, untdelemn sfințit. Ngr. χρϊσμα. Înv. DOOM
hrísmă (înv.), s. f., g.-d. art. hrísmei; pl. hrísme
hrismos
HRISMÓS s. n. (Grecism înv.) Prorocie, oracol. – Ngr. krismos.
hriso
HRISO- v. criso-.
hrisoave
HRISÓV, hrisoave, s. n. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Act domnesc care servea, ca titlu de proprietate, de privilegiu etc.; ispisoc. – Din ngr. hrisóvuilon „bulă de aur”. DOOM
hrisóv (înv.) s. n., pl. hrisoáve
hrisoavele
HRISÓV, hrisoave, s. n. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Act domnesc care servea, ca titlu de proprietate, de privilegiu etc.; ispisoc. – Din ngr. hrisóvuilon „bulă de aur”. DOOM
hrisóv (înv.) s. n., pl. hrisoáve
hrisoavelor
HRISÓV, hrisoave, s. n. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Act domnesc care servea, ca titlu de proprietate, de privilegiu etc.; ispisoc. – Din ngr. hrisóvuilon „bulă de aur”. DOOM
hrisóv (înv.) s. n., pl. hrisoáve
hrisohedonism
HRISOHEDONÍSM s.n. Curent de idei care susținea că omul poate rezolva orice problemă economică cu ajutorul aurului, idealul unei societăți sau țări fiind de a avea cât mai mult metal prețios. [< fr. chrysohédonisme, cf. gr. chrysos – aur, hedone – plăcere].
hrisov
HRISÓV, hrisoave, s. n. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Act domnesc care servea, ca titlu de proprietate, de privilegiu etc.; ispisoc. – Din ngr. hrisóvuilon „bulă de aur”. DOOM
hrisóv (înv.) s. n., pl. hrisoáve
hrisovul
HRISÓV, hrisoave, s. n. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Act domnesc care servea, ca titlu de proprietate, de privilegiu etc.; ispisoc. – Din ngr. hrisóvuilon „bulă de aur”. DOOM
hrisóv (înv.) s. n., pl. hrisoáve
hrisovului
HRISÓV, hrisoave, s. n. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Act domnesc care servea, ca titlu de proprietate, de privilegiu etc.; ispisoc. – Din ngr. hrisóvuilon „bulă de aur”. DOOM
hrisóv (înv.) s. n., pl. hrisoáve
hristoitia
HRISTOITÍE s. f. (Înv.) Viață sau comportare evlavioasă, conformă cu morala (creștină). [Pr.: -to-i-] – Din ngr. hristoíthia. DOOM
hristoitíe (înv.) (-to-i-) s. f., art. hristoitía, g.-d. hristoitíi, art. hristoitíei
hristoitie
HRISTOITÍE s. f. (Înv.) Viață sau comportare evlavioasă, conformă cu morala (creștină). [Pr.: -to-i-] – Din ngr. hristoíthia. DOOM
hristoitíe (înv.) (-to-i-) s. f., art. hristoitía, g.-d. hristoitíi, art. hristoitíei
hristoitiei
HRISTOITÍE s. f. (Înv.) Viață sau comportare evlavioasă, conformă cu morala (creștină). [Pr.: -to-i-] – Din ngr. hristoíthia. DOOM
hristoitíe (înv.) (-to-i-) s. f., art. hristoitía, g.-d. hristoitíi, art. hristoitíei
hristoitii
HRISTOITÍE s. f. (Înv.) Viață sau comportare evlavioasă, conformă cu morala (creștină). [Pr.: -to-i-] – Din ngr. hristoíthia. DOOM
hristoitíe (înv.) (-to-i-) s. f., art. hristoitía, g.-d. hristoitíi, art. hristoitíei
hrișca
HRÍȘCĂ s. f. Plantă erbacee meliferă, cu frunze triunghiulare, cu flori roz, roșii sau albe și cu semințe mici, lunguiețe și negricioase (Fagopyrum esculentum); p. ext. (colectiv) semințele acestei plante, care se folosesc pentru hrana oamenilor și a animalelor. – Din ucr. hrecka. DOOM
hríșcă s. f., g.-d. art. hríștii
hrișcar
HRIȘCÁR, hrișcari, s. m. Gândac mic, asemănător cu cărăbușul, care apare în perioada când se seamănă hrișca (Rhizotrogus solstitialis). – Hrișcă + suf. -ar. DOOM
hrișcár s. m., pl. hrișcári
hrișcari
HRIȘCÁR, hrișcari, s. m. Gândac mic, asemănător cu cărăbușul, care apare în perioada când se seamănă hrișca (Rhizotrogus solstitialis). – Hrișcă + suf. -ar. DOOM
hrișcár s. m., pl. hrișcári
hrișcarii
HRIȘCÁR, hrișcari, s. m. Gândac mic, asemănător cu cărăbușul, care apare în perioada când se seamănă hrișca (Rhizotrogus solstitialis). – Hrișcă + suf. -ar. DOOM
hrișcár s. m., pl. hrișcári
hrișcarilor
HRIȘCÁR, hrișcari, s. m. Gândac mic, asemănător cu cărăbușul, care apare în perioada când se seamănă hrișca (Rhizotrogus solstitialis). – Hrișcă + suf. -ar. DOOM
hrișcár s. m., pl. hrișcári
hrișcarul
HRIȘCÁR, hrișcari, s. m. Gândac mic, asemănător cu cărăbușul, care apare în perioada când se seamănă hrișca (Rhizotrogus solstitialis). – Hrișcă + suf. -ar. DOOM
hrișcár s. m., pl. hrișcári
hrișcarului
HRIȘCÁR, hrișcari, s. m. Gândac mic, asemănător cu cărăbușul, care apare în perioada când se seamănă hrișca (Rhizotrogus solstitialis). – Hrișcă + suf. -ar. DOOM
hrișcár s. m., pl. hrișcári
hriști
HRÍȘCĂ s. f. Plantă erbacee meliferă, cu frunze triunghiulare, cu flori roz, roșii sau albe și cu semințe mici, lunguiețe și negricioase (Fagopyrum esculentum); p. ext. (colectiv) semințele acestei plante, care se folosesc pentru hrana oamenilor și a animalelor. – Din ucr. hrecka. DOOM
hríșcă s. f., g.-d. art. hríștii
hriștii
HRÍȘCĂ s. f. Plantă erbacee meliferă, cu frunze triunghiulare, cu flori roz, roșii sau albe și cu semințe mici, lunguiețe și negricioase (Fagopyrum esculentum); p. ext. (colectiv) semințele acestei plante, care se folosesc pentru hrana oamenilor și a animalelor. – Din ucr. hrecka. DOOM
hríșcă s. f., g.-d. art. hríștii
hriștile
HRÍȘCĂ s. f. Plantă erbacee meliferă, cu frunze triunghiulare, cu flori roz, roșii sau albe și cu semințe mici, lunguiețe și negricioase (Fagopyrum esculentum); p. ext. (colectiv) semințele acestei plante, care se folosesc pentru hrana oamenilor și a animalelor. – Din ucr. hrecka. DOOM
hríșcă s. f., g.-d. art. hríștii
hriștilor
HRÍȘCĂ s. f. Plantă erbacee meliferă, cu frunze triunghiulare, cu flori roz, roșii sau albe și cu semințe mici, lunguiețe și negricioase (Fagopyrum esculentum); p. ext. (colectiv) semințele acestei plante, care se folosesc pentru hrana oamenilor și a animalelor. – Din ucr. hrecka. DOOM
hríșcă s. f., g.-d. art. hríștii
hronic
CRÓNICĂ, cronici, s. f. 1. Lucrare cu caracter istoric, obișnuită mai ales în evul mediu, care cuprinde o înregistrare cronologică a evenimentelor sociale, politice și familiale; letopiseț, hronic. 2. Articol de ziar sau de revistă care comentează evenimente politice, sociale și culturale de actualitate. ♦ Scurtă comunicare oficială privind schimbări în componența guvernului, mișcări în corpul diplomatic etc. – Din lat. chronica, fr. chronique. DOOM
hrónic (înv.) s. n., pl. hrónice
hronicar
HRONICÁR, hronicari, s. m. (Înv.) Cronicar (1). – Hronic + suf. -ar. DOOM
hronicár (înv.) s. m., pl. hronicári
hronicari
HRONICÁR, hronicari, s. m. (Înv.) Cronicar (1). – Hronic + suf. -ar. DOOM
hronicár (înv.) s. m., pl. hronicári
hronicarii
HRONICÁR, hronicari, s. m. (Înv.) Cronicar (1). – Hronic + suf. -ar. DOOM
hronicár (înv.) s. m., pl. hronicári
hronicarilor
HRONICÁR, hronicari, s. m. (Înv.) Cronicar (1). – Hronic + suf. -ar. DOOM
hronicár (înv.) s. m., pl. hronicári
hronicarul
HRONICÁR, hronicari, s. m. (Înv.) Cronicar (1). – Hronic + suf. -ar. DOOM
hronicár (înv.) s. m., pl. hronicári
hronicarului
HRONICÁR, hronicari, s. m. (Înv.) Cronicar (1). – Hronic + suf. -ar. DOOM
hronicár (înv.) s. m., pl. hronicári
hronice
CRÓNICĂ, cronici, s. f. 1. Lucrare cu caracter istoric, obișnuită mai ales în evul mediu, care cuprinde o înregistrare cronologică a evenimentelor sociale, politice și familiale; letopiseț, hronic. 2. Articol de ziar sau de revistă care comentează evenimente politice, sociale și culturale de actualitate. ♦ Scurtă comunicare oficială privind schimbări în componența guvernului, mișcări în corpul diplomatic etc. – Din lat. chronica, fr. chronique. DOOM
hrónic (înv.) s. n., pl. hrónice
hronicele
CRÓNICĂ, cronici, s. f. 1. Lucrare cu caracter istoric, obișnuită mai ales în evul mediu, care cuprinde o înregistrare cronologică a evenimentelor sociale, politice și familiale; letopiseț, hronic. 2. Articol de ziar sau de revistă care comentează evenimente politice, sociale și culturale de actualitate. ♦ Scurtă comunicare oficială privind schimbări în componența guvernului, mișcări în corpul diplomatic etc. – Din lat. chronica, fr. chronique. DOOM
hrónic (înv.) s. n., pl. hrónice
hronicelor
CRÓNICĂ, cronici, s. f. 1. Lucrare cu caracter istoric, obișnuită mai ales în evul mediu, care cuprinde o înregistrare cronologică a evenimentelor sociale, politice și familiale; letopiseț, hronic. 2. Articol de ziar sau de revistă care comentează evenimente politice, sociale și culturale de actualitate. ♦ Scurtă comunicare oficială privind schimbări în componența guvernului, mișcări în corpul diplomatic etc. – Din lat. chronica, fr. chronique. DOOM
hrónic (înv.) s. n., pl. hrónice
hronicul
CRÓNICĂ, cronici, s. f. 1. Lucrare cu caracter istoric, obișnuită mai ales în evul mediu, care cuprinde o înregistrare cronologică a evenimentelor sociale, politice și familiale; letopiseț, hronic. 2. Articol de ziar sau de revistă care comentează evenimente politice, sociale și culturale de actualitate. ♦ Scurtă comunicare oficială privind schimbări în componența guvernului, mișcări în corpul diplomatic etc. – Din lat. chronica, fr. chronique. DOOM
hrónic (înv.) s. n., pl. hrónice
hronicului
CRÓNICĂ, cronici, s. f. 1. Lucrare cu caracter istoric, obișnuită mai ales în evul mediu, care cuprinde o înregistrare cronologică a evenimentelor sociale, politice și familiale; letopiseț, hronic. 2. Articol de ziar sau de revistă care comentează evenimente politice, sociale și culturale de actualitate. ♦ Scurtă comunicare oficială privind schimbări în componența guvernului, mișcări în corpul diplomatic etc. – Din lat. chronica, fr. chronique. DOOM
hrónic (înv.) s. n., pl. hrónice
hronică
HRÓNICĂ s.f. v. cronică.
hronograf
HRONOGRÁF s. n. v. cronograf1.
hropot
hrópot (hrópote), s. n. – (Trans.) Gîfîit, respirație grea. Creație expresivă, cf. horcăi și tropot, ropot, ca și sb. hropiti „a gîfîi”. – Der. hropoti, vb. (a gîfîi). Din. sl., după Miklosich, Slaw. Elem., 51, Cihac, II, 143 și Scriban.
hruba
HRÚBĂ, hrube, s. f. Încăpere sau galerie subterană care servește la depozitarea produselor (alimentare). ♦ Cavitate subterană (zidită și boltită) care servește ca loc de trecere. ♦ Un fel de casă primitivă cu acoperișul de pământ; bordei îngropat. – Din ucr. hruba. DOOM
hrúbă s. f., g.-d. art. hrúbei; pl. hrúbe
hrube
HRÚBĂ, hrube, s. f. Încăpere sau galerie subterană care servește la depozitarea produselor (alimentare). ♦ Cavitate subterană (zidită și boltită) care servește ca loc de trecere. ♦ Un fel de casă primitivă cu acoperișul de pământ; bordei îngropat. – Din ucr. hruba. DOOM
hrúbă s. f., g.-d. art. hrúbei; pl. hrúbe
hrubei
HRÚBĂ, hrube, s. f. Încăpere sau galerie subterană care servește la depozitarea produselor (alimentare). ♦ Cavitate subterană (zidită și boltită) care servește ca loc de trecere. ♦ Un fel de casă primitivă cu acoperișul de pământ; bordei îngropat. – Din ucr. hruba. DOOM
hrúbă s. f., g.-d. art. hrúbei; pl. hrúbe
hrubele
HRÚBĂ, hrube, s. f. Încăpere sau galerie subterană care servește la depozitarea produselor (alimentare). ♦ Cavitate subterană (zidită și boltită) care servește ca loc de trecere. ♦ Un fel de casă primitivă cu acoperișul de pământ; bordei îngropat. – Din ucr. hruba. DOOM
hrúbă s. f., g.-d. art. hrúbei; pl. hrúbe
hrubelor
HRÚBĂ, hrube, s. f. Încăpere sau galerie subterană care servește la depozitarea produselor (alimentare). ♦ Cavitate subterană (zidită și boltită) care servește ca loc de trecere. ♦ Un fel de casă primitivă cu acoperișul de pământ; bordei îngropat. – Din ucr. hruba. DOOM
hrúbă s. f., g.-d. art. hrúbei; pl. hrúbe
hrăbor
hrăbór (hrăboáră), adj. – Viteaz, curajos, brav. – Var. hrabor. Sl. chrabŭrŭ (Philippide, Principii, 38; DAR). Sec. XVII, înv. – Der. hrăbori, vb. refl. (a-și da curaj, a se însufleți); hrăborie (var. hărborie), s. f. (vitejie, bravură), înv.
hrănea
HĂRĂNÍ vb. IV v. hrăni. DOOM
hrăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrănésc, imperf. 3 sg. hrăneá; conj. prez. 3 să hrăneáscă
hrăneai
HĂRĂNÍ vb. IV v. hrăni. DOOM
hrăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrănésc, imperf. 3 sg. hrăneá; conj. prez. 3 să hrăneáscă
hrăneam
HĂRĂNÍ vb. IV v. hrăni. DOOM
hrăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrănésc, imperf. 3 sg. hrăneá; conj. prez. 3 să hrăneáscă
hrănească
HĂRĂNÍ vb. IV v. hrăni. DOOM
hrăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrănésc, imperf. 3 sg. hrăneá; conj. prez. 3 să hrăneáscă
hrăneau
HĂRĂNÍ vb. IV v. hrăni. DOOM
hrăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrănésc, imperf. 3 sg. hrăneá; conj. prez. 3 să hrăneáscă
hrăneați
HĂRĂNÍ vb. IV v. hrăni. DOOM
hrăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrănésc, imperf. 3 sg. hrăneá; conj. prez. 3 să hrăneáscă
hrănesc
HĂRĂNÍ vb. IV v. hrăni. DOOM
hrăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrănésc, imperf. 3 sg. hrăneá; conj. prez. 3 să hrăneáscă
hrănește
HĂRĂNÍ vb. IV v. hrăni. DOOM
hrăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrănésc, imperf. 3 sg. hrăneá; conj. prez. 3 să hrăneáscă
hrănești
HĂRĂNÍ vb. IV v. hrăni. DOOM
hrăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrănésc, imperf. 3 sg. hrăneá; conj. prez. 3 să hrăneáscă
hrăni
HĂRĂNÍ vb. IV v. hrăni. DOOM
hrăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrănésc, imperf. 3 sg. hrăneá; conj. prez. 3 să hrăneáscă
hrănii
HĂRĂNÍ vb. IV v. hrăni. DOOM
hrăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrănésc, imperf. 3 sg. hrăneá; conj. prez. 3 să hrăneáscă
hrănim
HĂRĂNÍ vb. IV v. hrăni. DOOM
hrăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrănésc, imperf. 3 sg. hrăneá; conj. prez. 3 să hrăneáscă
hrănind
HĂRĂNÍ vb. IV v. hrăni. DOOM
hrăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrănésc, imperf. 3 sg. hrăneá; conj. prez. 3 să hrăneáscă
hrănire
HĂRĂNÍ vb. IV v. hrăni. DOOM
hrăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrănésc, imperf. 3 sg. hrăneá; conj. prez. 3 să hrăneáscă
hrănire
HRĂNÍRE, hrăniri, s. f. Acțiunea de a (se) hrăni și rezultatul ei; alimentare. – V. hrăni. DOOM
hrăníre s. f., g.-d. art. hrănírii; pl. hrăníri
hrănirea
HRĂNÍRE, hrăniri, s. f. Acțiunea de a (se) hrăni și rezultatul ei; alimentare. – V. hrăni. DOOM
hrăníre s. f., g.-d. art. hrănírii; pl. hrăníri
hrăniri
HRĂNÍRE, hrăniri, s. f. Acțiunea de a (se) hrăni și rezultatul ei; alimentare. – V. hrăni. DOOM
hrăníre s. f., g.-d. art. hrănírii; pl. hrăníri
hrănirii
HRĂNÍRE, hrăniri, s. f. Acțiunea de a (se) hrăni și rezultatul ei; alimentare. – V. hrăni. DOOM
hrăníre s. f., g.-d. art. hrănírii; pl. hrăníri
hrănirile
HRĂNÍRE, hrăniri, s. f. Acțiunea de a (se) hrăni și rezultatul ei; alimentare. – V. hrăni. DOOM
hrăníre s. f., g.-d. art. hrănírii; pl. hrăníri
hrănirilor
HRĂNÍRE, hrăniri, s. f. Acțiunea de a (se) hrăni și rezultatul ei; alimentare. – V. hrăni. DOOM
hrăníre s. f., g.-d. art. hrănírii; pl. hrăníri
hrăniră
HĂRĂNÍ vb. IV v. hrăni. DOOM
hrăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrănésc, imperf. 3 sg. hrăneá; conj. prez. 3 să hrăneáscă
hrănirăm
HĂRĂNÍ vb. IV v. hrăni. DOOM
hrăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrănésc, imperf. 3 sg. hrăneá; conj. prez. 3 să hrăneáscă
hrănirăți
HĂRĂNÍ vb. IV v. hrăni. DOOM
hrăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrănésc, imperf. 3 sg. hrăneá; conj. prez. 3 să hrăneáscă
hrănise
HĂRĂNÍ vb. IV v. hrăni. DOOM
hrăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrănésc, imperf. 3 sg. hrăneá; conj. prez. 3 să hrăneáscă
hrănisem
HĂRĂNÍ vb. IV v. hrăni. DOOM
hrăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrănésc, imperf. 3 sg. hrăneá; conj. prez. 3 să hrăneáscă
hrăniseră
HĂRĂNÍ vb. IV v. hrăni. DOOM
hrăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrănésc, imperf. 3 sg. hrăneá; conj. prez. 3 să hrăneáscă
hrăniserăm
HĂRĂNÍ vb. IV v. hrăni. DOOM
hrăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrănésc, imperf. 3 sg. hrăneá; conj. prez. 3 să hrăneáscă
hrăniserăți
HĂRĂNÍ vb. IV v. hrăni. DOOM
hrăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrănésc, imperf. 3 sg. hrăneá; conj. prez. 3 să hrăneáscă
hrăniseși
HĂRĂNÍ vb. IV v. hrăni. DOOM
hrăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrănésc, imperf. 3 sg. hrăneá; conj. prez. 3 să hrăneáscă
hrăniseți
HĂRĂNÍ vb. IV v. hrăni. DOOM
hrăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrănésc, imperf. 3 sg. hrăneá; conj. prez. 3 să hrăneáscă
hrănit
HĂRĂNÍ vb. IV v. hrăni. DOOM
hrăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrănésc, imperf. 3 sg. hrăneá; conj. prez. 3 să hrăneáscă
hrănit
HRĂNÍT, -Ă, hrăniți, -te, adj. 1. (În sintagma) Bine hrănit = gras, rotofei. 2. (Reg.; despre vin) Devenit tare prin vechime. – V. hrăni.
hrănita
HRĂNÍT, -Ă, hrăniți, -te, adj. 1. (În sintagma) Bine hrănit = gras, rotofei. 2. (Reg.; despre vin) Devenit tare prin vechime. – V. hrăni.
hrănite
HRĂNÍT, -Ă, hrăniți, -te, adj. 1. (În sintagma) Bine hrănit = gras, rotofei. 2. (Reg.; despre vin) Devenit tare prin vechime. – V. hrăni.
hrănitei
HRĂNÍT, -Ă, hrăniți, -te, adj. 1. (În sintagma) Bine hrănit = gras, rotofei. 2. (Reg.; despre vin) Devenit tare prin vechime. – V. hrăni.
hrănitele
HRĂNÍT, -Ă, hrăniți, -te, adj. 1. (În sintagma) Bine hrănit = gras, rotofei. 2. (Reg.; despre vin) Devenit tare prin vechime. – V. hrăni.
hrănitelor
HRĂNÍT, -Ă, hrăniți, -te, adj. 1. (În sintagma) Bine hrănit = gras, rotofei. 2. (Reg.; despre vin) Devenit tare prin vechime. – V. hrăni.
hrănitoare
HRĂNITÓR, -OÁRE, hrănitori, -oare, adj. Care hrănește bine; nutritiv. – Hrăni + suf. -tor. DOOM
hrănitór adj. m., pl. hrănitóri; f. sg. și pl. hrănitoáre
hrănitoarea
HRĂNITÓR, -OÁRE, hrănitori, -oare, adj. Care hrănește bine; nutritiv. – Hrăni + suf. -tor. DOOM
hrănitór adj. m., pl. hrănitóri; f. sg. și pl. hrănitoáre
hrănitoarei
HRĂNITÓR, -OÁRE, hrănitori, -oare, adj. Care hrănește bine; nutritiv. – Hrăni + suf. -tor. DOOM
hrănitór adj. m., pl. hrănitóri; f. sg. și pl. hrănitoáre
hrănitoarele
HRĂNITÓR, -OÁRE, hrănitori, -oare, adj. Care hrănește bine; nutritiv. – Hrăni + suf. -tor. DOOM
hrănitór adj. m., pl. hrănitóri; f. sg. și pl. hrănitoáre
hrănitoarelor
HRĂNITÓR, -OÁRE, hrănitori, -oare, adj. Care hrănește bine; nutritiv. – Hrăni + suf. -tor. DOOM
hrănitór adj. m., pl. hrănitóri; f. sg. și pl. hrănitoáre
hrănitor
HRĂNITÓR, -OÁRE, hrănitori, -oare, adj. Care hrănește bine; nutritiv. – Hrăni + suf. -tor. DOOM
hrănitór adj. m., pl. hrănitóri; f. sg. și pl. hrănitoáre
hrănitori
HRĂNITÓR, -OÁRE, hrănitori, -oare, adj. Care hrănește bine; nutritiv. – Hrăni + suf. -tor. DOOM
hrănitór adj. m., pl. hrănitóri; f. sg. și pl. hrănitoáre
hrănitorii
HRĂNITÓR, -OÁRE, hrănitori, -oare, adj. Care hrănește bine; nutritiv. – Hrăni + suf. -tor. DOOM
hrănitór adj. m., pl. hrănitóri; f. sg. și pl. hrănitoáre
hrănitorilor
HRĂNITÓR, -OÁRE, hrănitori, -oare, adj. Care hrănește bine; nutritiv. – Hrăni + suf. -tor. DOOM
hrănitór adj. m., pl. hrănitóri; f. sg. și pl. hrănitoáre
hrănitorul
HRĂNITÓR, -OÁRE, hrănitori, -oare, adj. Care hrănește bine; nutritiv. – Hrăni + suf. -tor. DOOM
hrănitór adj. m., pl. hrănitóri; f. sg. și pl. hrănitoáre
hrănitorului
HRĂNITÓR, -OÁRE, hrănitori, -oare, adj. Care hrănește bine; nutritiv. – Hrăni + suf. -tor. DOOM
hrănitór adj. m., pl. hrănitóri; f. sg. și pl. hrănitoáre
hrănitul
HRĂNÍT, -Ă, hrăniți, -te, adj. 1. (În sintagma) Bine hrănit = gras, rotofei. 2. (Reg.; despre vin) Devenit tare prin vechime. – V. hrăni.
hrănitului
HRĂNÍT, -Ă, hrăniți, -te, adj. 1. (În sintagma) Bine hrănit = gras, rotofei. 2. (Reg.; despre vin) Devenit tare prin vechime. – V. hrăni.
hrăniși
HĂRĂNÍ vb. IV v. hrăni. DOOM
hrăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrănésc, imperf. 3 sg. hrăneá; conj. prez. 3 să hrăneáscă
hrăniți
HĂRĂNÍ vb. IV v. hrăni. DOOM
hrăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrănésc, imperf. 3 sg. hrăneá; conj. prez. 3 să hrăneáscă
hrăniți
HRĂNÍT, -Ă, hrăniți, -te, adj. 1. (În sintagma) Bine hrănit = gras, rotofei. 2. (Reg.; despre vin) Devenit tare prin vechime. – V. hrăni.
hrăniții
HRĂNÍT, -Ă, hrăniți, -te, adj. 1. (În sintagma) Bine hrănit = gras, rotofei. 2. (Reg.; despre vin) Devenit tare prin vechime. – V. hrăni.
hrăniților
HRĂNÍT, -Ă, hrăniți, -te, adj. 1. (În sintagma) Bine hrănit = gras, rotofei. 2. (Reg.; despre vin) Devenit tare prin vechime. – V. hrăni.
hrăpareț
HRĂPĂRÉȚ, -EÁȚĂ, hrăpăreți, -e, adj. Lacom de pradă; rapace. (Fig.) Exploatarea hrăpăreață a coloniilor și a țărilor dependente a făcut să crească enorm avîntul luptei de eliberare națională din aceste țări. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2510. – Variantă: hrăpáreț, -ă (ANGHEL-IOSIF, C. L. 58) adj.
hrăpi
HRĂPÍ vb. IV v. răpi. DOOM
răpí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răpésc, imperf. 3 sg. răpeá; conj. prez. 3 să răpeáscă
hrăpire
HRĂPÍRE s. f. v. răpire. DOOM
răpíre s. f., g.-d. art. răpírii; pl. răpíri
hrăpit
HRĂPÍ, hrăpesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) V. răpi.
hrăpitor
HRĂPITÓR, -OÁRE adj. v. răpitor.
hrăpăreața
HRĂPĂRÉȚ, -EÁȚĂ, hrăpăreți, -e, adj. Care încearcă prin orice mijloace să se îmbogățească; lacom de avere, avid de câștig; rapace. – Hrăpi + suf. -ăreț. DOOM
hrăpăréț adj. m., pl. hrăpăréți; f. hrăpăreáță, pl. hrăpăréțe
hrăpăreț
HRĂPĂRÉȚ, -EÁȚĂ, hrăpăreți, -e, adj. Care încearcă prin orice mijloace să se îmbogățească; lacom de avere, avid de câștig; rapace. – Hrăpi + suf. -ăreț. DOOM
hrăpăréț adj. m., pl. hrăpăréți; f. hrăpăreáță, pl. hrăpăréțe
hrăpărețe
HRĂPĂRÉȚ, -EÁȚĂ, hrăpăreți, -e, adj. Care încearcă prin orice mijloace să se îmbogățească; lacom de avere, avid de câștig; rapace. – Hrăpi + suf. -ăreț. DOOM
hrăpăréț adj. m., pl. hrăpăréți; f. hrăpăreáță, pl. hrăpăréțe
hrăpăreței
HRĂPĂRÉȚ, -EÁȚĂ, hrăpăreți, -e, adj. Care încearcă prin orice mijloace să se îmbogățească; lacom de avere, avid de câștig; rapace. – Hrăpi + suf. -ăreț. DOOM
hrăpăréț adj. m., pl. hrăpăréți; f. hrăpăreáță, pl. hrăpăréțe
hrăpărețele
HRĂPĂRÉȚ, -EÁȚĂ, hrăpăreți, -e, adj. Care încearcă prin orice mijloace să se îmbogățească; lacom de avere, avid de câștig; rapace. – Hrăpi + suf. -ăreț. DOOM
hrăpăréț adj. m., pl. hrăpăréți; f. hrăpăreáță, pl. hrăpăréțe
hrăpărețelor
HRĂPĂRÉȚ, -EÁȚĂ, hrăpăreți, -e, adj. Care încearcă prin orice mijloace să se îmbogățească; lacom de avere, avid de câștig; rapace. – Hrăpi + suf. -ăreț. DOOM
hrăpăréț adj. m., pl. hrăpăréți; f. hrăpăreáță, pl. hrăpăréțe
hrăpăreți
HRĂPĂRÉȚ, -EÁȚĂ, hrăpăreți, -e, adj. Care încearcă prin orice mijloace să se îmbogățească; lacom de avere, avid de câștig; rapace. – Hrăpi + suf. -ăreț. DOOM
hrăpăréț adj. m., pl. hrăpăréți; f. hrăpăreáță, pl. hrăpăréțe
hrăpăreții
HRĂPĂRÉȚ, -EÁȚĂ, hrăpăreți, -e, adj. Care încearcă prin orice mijloace să se îmbogățească; lacom de avere, avid de câștig; rapace. – Hrăpi + suf. -ăreț. DOOM
hrăpăréț adj. m., pl. hrăpăréți; f. hrăpăreáță, pl. hrăpăréțe
hrăpăreților
HRĂPĂRÉȚ, -EÁȚĂ, hrăpăreți, -e, adj. Care încearcă prin orice mijloace să se îmbogățească; lacom de avere, avid de câștig; rapace. – Hrăpi + suf. -ăreț. DOOM
hrăpăréț adj. m., pl. hrăpăréți; f. hrăpăreáță, pl. hrăpăréțe
hrăpărețul
HRĂPĂRÉȚ, -EÁȚĂ, hrăpăreți, -e, adj. Care încearcă prin orice mijloace să se îmbogățească; lacom de avere, avid de câștig; rapace. – Hrăpi + suf. -ăreț. DOOM
hrăpăréț adj. m., pl. hrăpăréți; f. hrăpăreáță, pl. hrăpăréțe
hrăpărețului
HRĂPĂRÉȚ, -EÁȚĂ, hrăpăreți, -e, adj. Care încearcă prin orice mijloace să se îmbogățească; lacom de avere, avid de câștig; rapace. – Hrăpi + suf. -ăreț. DOOM
hrăpăréț adj. m., pl. hrăpăréți; f. hrăpăreáță, pl. hrăpăréțe