hl
HECTOLÍTRU, hectolitri, s. m. Unitate de măsură pentru volume, egală cu 100 de litri, folosită mai ales pentru măsurarea cerealelor. [Abr.: hl] – Din fr. hectolitre, germ. Hektoliter. DOOM
hectolítru (-li-tru) s. m., art. hectolítrul; pl. hectolítri, art. hectolítrii; simb. hl
hlamida
HLAMÍDĂ, hlamide, s. f. 1. Mantie amplă de stofă albă sau roșie, prinsă cu o agrafă pe umăr, purtată de vechii greci și romani în călătorii, la festivități etc. 2. Mantie purpurie purtată de împărații și arhiereii bizantini. – Din (1) fr. chlamyde, (2) sl. hlamida. DOOM
hlamídă s. f., g.-d. art. hlamídei; pl. hlamíde
hlamide
HLAMÍDĂ, hlamide, s. f. 1. Mantie amplă de stofă albă sau roșie, prinsă cu o agrafă pe umăr, purtată de vechii greci și romani în călătorii, la festivități etc. 2. Mantie purpurie purtată de împărații și arhiereii bizantini. – Din (1) fr. chlamyde, (2) sl. hlamida. DOOM
hlamídă s. f., g.-d. art. hlamídei; pl. hlamíde
hlamidei
HLAMÍDĂ, hlamide, s. f. 1. Mantie amplă de stofă albă sau roșie, prinsă cu o agrafă pe umăr, purtată de vechii greci și romani în călătorii, la festivități etc. 2. Mantie purpurie purtată de împărații și arhiereii bizantini. – Din (1) fr. chlamyde, (2) sl. hlamida. DOOM
hlamídă s. f., g.-d. art. hlamídei; pl. hlamíde
hlamidele
HLAMÍDĂ, hlamide, s. f. 1. Mantie amplă de stofă albă sau roșie, prinsă cu o agrafă pe umăr, purtată de vechii greci și romani în călătorii, la festivități etc. 2. Mantie purpurie purtată de împărații și arhiereii bizantini. – Din (1) fr. chlamyde, (2) sl. hlamida. DOOM
hlamídă s. f., g.-d. art. hlamídei; pl. hlamíde
hlamidelor
HLAMÍDĂ, hlamide, s. f. 1. Mantie amplă de stofă albă sau roșie, prinsă cu o agrafă pe umăr, purtată de vechii greci și romani în călătorii, la festivități etc. 2. Mantie purpurie purtată de împărații și arhiereii bizantini. – Din (1) fr. chlamyde, (2) sl. hlamida. DOOM
hlamídă s. f., g.-d. art. hlamídei; pl. hlamíde
hlap
hlap (-pă), adj. – Libertin, desfrînat. Sl. chlapŭ „sclav” (DAR); semantismul nu este clar. – Der. hlăpie, s. f. (libertinaj, desfrîu). Sec. XVII, înv.
hleab
HLEAB, hleaburi, s. n. (Reg.) Lucru rău, stricat, vechi. – Cf. ucr. chljabaty „a se clătina, a fi hodorogit”. DOOM
hleab (reg.) s. n., pl. hleáburi
hleabul
HLEAB, hleaburi, s. n. (Reg.) Lucru rău, stricat, vechi. – Cf. ucr. chljabaty „a se clătina, a fi hodorogit”. DOOM
hleab (reg.) s. n., pl. hleáburi
hleabului
HLEAB, hleaburi, s. n. (Reg.) Lucru rău, stricat, vechi. – Cf. ucr. chljabaty „a se clătina, a fi hodorogit”. DOOM
hleab (reg.) s. n., pl. hleáburi
hleaburi
HLEAB, hleaburi, s. n. (Reg.) Lucru rău, stricat, vechi. – Cf. ucr. chljabaty „a se clătina, a fi hodorogit”. DOOM
hleab (reg.) s. n., pl. hleáburi
hleaburile
HLEAB, hleaburi, s. n. (Reg.) Lucru rău, stricat, vechi. – Cf. ucr. chljabaty „a se clătina, a fi hodorogit”. DOOM
hleab (reg.) s. n., pl. hleáburi
hleaburilor
HLEAB, hleaburi, s. n. (Reg.) Lucru rău, stricat, vechi. – Cf. ucr. chljabaty „a se clătina, a fi hodorogit”. DOOM
hleab (reg.) s. n., pl. hleáburi
hlei
HLEI, hleiuri, s. n. (Reg.) Pământ argilos. – Din ucr. hlej. DOOM
hlei (reg.) s. n., pl. hléiuri
hleioasa
HLEIÓS, -OÁSĂ, hleioși, -oase, adj. (Reg.; despre terenuri) Lutos, clisos. [Pr.: hle-ios] – Hlei + suf. -os. DOOM
hleiós (reg.) (hle-ios) adj. m., pl. hleióși; f. hleioásă, pl. hleioáse
hleioase
HLEIÓS, -OÁSĂ, hleioși, -oase, adj. (Reg.; despre terenuri) Lutos, clisos. [Pr.: hle-ios] – Hlei + suf. -os. DOOM
hleiós (reg.) (hle-ios) adj. m., pl. hleióși; f. hleioásă, pl. hleioáse
hleioasei
HLEIÓS, -OÁSĂ, hleioși, -oase, adj. (Reg.; despre terenuri) Lutos, clisos. [Pr.: hle-ios] – Hlei + suf. -os. DOOM
hleiós (reg.) (hle-ios) adj. m., pl. hleióși; f. hleioásă, pl. hleioáse
hleioasele
HLEIÓS, -OÁSĂ, hleioși, -oase, adj. (Reg.; despre terenuri) Lutos, clisos. [Pr.: hle-ios] – Hlei + suf. -os. DOOM
hleiós (reg.) (hle-ios) adj. m., pl. hleióși; f. hleioásă, pl. hleioáse
hleioaselor
HLEIÓS, -OÁSĂ, hleioși, -oase, adj. (Reg.; despre terenuri) Lutos, clisos. [Pr.: hle-ios] – Hlei + suf. -os. DOOM
hleiós (reg.) (hle-ios) adj. m., pl. hleióși; f. hleioásă, pl. hleioáse
hleios
HLEIÓS, -OÁSĂ, hleioși, -oase, adj. (Reg.; despre terenuri) Lutos, clisos. [Pr.: hle-ios] – Hlei + suf. -os. DOOM
hleiós (reg.) (hle-ios) adj. m., pl. hleióși; f. hleioásă, pl. hleioáse
hleiosul
HLEIÓS, -OÁSĂ, hleioși, -oase, adj. (Reg.; despre terenuri) Lutos, clisos. [Pr.: hle-ios] – Hlei + suf. -os. DOOM
hleiós (reg.) (hle-ios) adj. m., pl. hleióși; f. hleioásă, pl. hleioáse
hleiosului
HLEIÓS, -OÁSĂ, hleioși, -oase, adj. (Reg.; despre terenuri) Lutos, clisos. [Pr.: hle-ios] – Hlei + suf. -os. DOOM
hleiós (reg.) (hle-ios) adj. m., pl. hleióși; f. hleioásă, pl. hleioáse
hleioși
HLEIÓS, -OÁSĂ, hleioși, -oase, adj. (Reg.; despre terenuri) Lutos, clisos. [Pr.: hle-ios] – Hlei + suf. -os. DOOM
hleiós (reg.) (hle-ios) adj. m., pl. hleióși; f. hleioásă, pl. hleioáse
hleioșii
HLEIÓS, -OÁSĂ, hleioși, -oase, adj. (Reg.; despre terenuri) Lutos, clisos. [Pr.: hle-ios] – Hlei + suf. -os. DOOM
hleiós (reg.) (hle-ios) adj. m., pl. hleióși; f. hleioásă, pl. hleioáse
hleioșilor
HLEIÓS, -OÁSĂ, hleioși, -oase, adj. (Reg.; despre terenuri) Lutos, clisos. [Pr.: hle-ios] – Hlei + suf. -os. DOOM
hleiós (reg.) (hle-ios) adj. m., pl. hleióși; f. hleioásă, pl. hleioáse
hleiul
HLEI, hleiuri, s. n. (Reg.) Pământ argilos. – Din ucr. hlej. DOOM
hlei (reg.) s. n., pl. hléiuri
hleiului
HLEI, hleiuri, s. n. (Reg.) Pământ argilos. – Din ucr. hlej. DOOM
hlei (reg.) s. n., pl. hléiuri
hleiuri
HLEI, hleiuri, s. n. (Reg.) Pământ argilos. – Din ucr. hlej. DOOM
hlei (reg.) s. n., pl. hléiuri
hleiurile
HLEI, hleiuri, s. n. (Reg.) Pământ argilos. – Din ucr. hlej. DOOM
hlei (reg.) s. n., pl. hléiuri
hleiurilor
HLEI, hleiuri, s. n. (Reg.) Pământ argilos. – Din ucr. hlej. DOOM
hlei (reg.) s. n., pl. hléiuri
hlestacovism
HLESTACOVÍSM s.n. Lăudăroșenie ușuratică și mincinoasă. [< Hlestakov – personaj din comedia lui Gogol „Revizorul” + -ism].
hlestacovismul
HLESTACOVÍSM s.n. Lăudăroșenie ușuratică și mincinoasă. [< Hlestakov – personaj din comedia lui Gogol „Revizorul” + -ism].
hlestacovismului
HLESTACOVÍSM s.n. Lăudăroșenie ușuratică și mincinoasă. [< Hlestakov – personaj din comedia lui Gogol „Revizorul” + -ism].
hliban
HLIBÁN, hlibane, s. n. (Rar, regional) Pîine. S-au strîns băieții să mănînce hliban și borș. CONTEMPORANUL, III 618.
hlipi
hlipí (hlipésc, hlipít), vb. – A plînge cu sughițuri, a se boci. Sl. chlipati (DAR), cf. bg. hlipam, rus. chlipatĭ. Sec. XVI, înv. – Der. hlipat, s. n. (înv., suspin, plînset); hlipit, adj. (istovit).
hlizea
HLIZÍ, hlizesc, vb. IV. Refl. (Fam.) 1. A râde mult, prostește, fără rost. ♦ A se hârjoni, a cocheta. 2. A se mira, a se holba. – Cf. bg. hlezjase. DOOM
!hlizí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hlizéște, imperf. 3 sg. se hlizeá; conj. prez. 3 să se hlizeáscă
hlizeai
HLIZÍ, hlizesc, vb. IV. Refl. (Fam.) 1. A râde mult, prostește, fără rost. ♦ A se hârjoni, a cocheta. 2. A se mira, a se holba. – Cf. bg. hlezjase. DOOM
!hlizí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hlizéște, imperf. 3 sg. se hlizeá; conj. prez. 3 să se hlizeáscă
hlizeam
HLIZÍ, hlizesc, vb. IV. Refl. (Fam.) 1. A râde mult, prostește, fără rost. ♦ A se hârjoni, a cocheta. 2. A se mira, a se holba. – Cf. bg. hlezjase. DOOM
!hlizí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hlizéște, imperf. 3 sg. se hlizeá; conj. prez. 3 să se hlizeáscă
hlizească
HLIZÍ, hlizesc, vb. IV. Refl. (Fam.) 1. A râde mult, prostește, fără rost. ♦ A se hârjoni, a cocheta. 2. A se mira, a se holba. – Cf. bg. hlezjase. DOOM
!hlizí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hlizéște, imperf. 3 sg. se hlizeá; conj. prez. 3 să se hlizeáscă
hlizeau
HLIZÍ, hlizesc, vb. IV. Refl. (Fam.) 1. A râde mult, prostește, fără rost. ♦ A se hârjoni, a cocheta. 2. A se mira, a se holba. – Cf. bg. hlezjase. DOOM
!hlizí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hlizéște, imperf. 3 sg. se hlizeá; conj. prez. 3 să se hlizeáscă
hlizeați
HLIZÍ, hlizesc, vb. IV. Refl. (Fam.) 1. A râde mult, prostește, fără rost. ♦ A se hârjoni, a cocheta. 2. A se mira, a se holba. – Cf. bg. hlezjase. DOOM
!hlizí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hlizéște, imperf. 3 sg. se hlizeá; conj. prez. 3 să se hlizeáscă
hlizesc
HLIZÍ, hlizesc, vb. IV. Refl. (Fam.) 1. A râde mult, prostește, fără rost. ♦ A se hârjoni, a cocheta. 2. A se mira, a se holba. – Cf. bg. hlezjase. DOOM
!hlizí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hlizéște, imperf. 3 sg. se hlizeá; conj. prez. 3 să se hlizeáscă
hlizește
HLIZÍ, hlizesc, vb. IV. Refl. (Fam.) 1. A râde mult, prostește, fără rost. ♦ A se hârjoni, a cocheta. 2. A se mira, a se holba. – Cf. bg. hlezjase. DOOM
!hlizí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hlizéște, imperf. 3 sg. se hlizeá; conj. prez. 3 să se hlizeáscă
hlizești
HLIZÍ, hlizesc, vb. IV. Refl. (Fam.) 1. A râde mult, prostește, fără rost. ♦ A se hârjoni, a cocheta. 2. A se mira, a se holba. – Cf. bg. hlezjase. DOOM
!hlizí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hlizéște, imperf. 3 sg. se hlizeá; conj. prez. 3 să se hlizeáscă
hlizi
HLIZÍ, hlizesc, vb. IV. Refl. (Fam.) 1. A râde mult, prostește, fără rost. ♦ A se hârjoni, a cocheta. 2. A se mira, a se holba. – Cf. bg. hlezjase. DOOM
!hlizí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hlizéște, imperf. 3 sg. se hlizeá; conj. prez. 3 să se hlizeáscă
hlizii
HLIZÍ, hlizesc, vb. IV. Refl. (Fam.) 1. A râde mult, prostește, fără rost. ♦ A se hârjoni, a cocheta. 2. A se mira, a se holba. – Cf. bg. hlezjase. DOOM
!hlizí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hlizéște, imperf. 3 sg. se hlizeá; conj. prez. 3 să se hlizeáscă
hlizim
HLIZÍ, hlizesc, vb. IV. Refl. (Fam.) 1. A râde mult, prostește, fără rost. ♦ A se hârjoni, a cocheta. 2. A se mira, a se holba. – Cf. bg. hlezjase. DOOM
!hlizí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hlizéște, imperf. 3 sg. se hlizeá; conj. prez. 3 să se hlizeáscă
hlizind
HLIZÍ, hlizesc, vb. IV. Refl. (Fam.) 1. A râde mult, prostește, fără rost. ♦ A se hârjoni, a cocheta. 2. A se mira, a se holba. – Cf. bg. hlezjase. DOOM
!hlizí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hlizéște, imperf. 3 sg. se hlizeá; conj. prez. 3 să se hlizeáscă
hlizire
HLIZÍ, hlizesc, vb. IV. Refl. (Fam.) 1. A râde mult, prostește, fără rost. ♦ A se hârjoni, a cocheta. 2. A se mira, a se holba. – Cf. bg. hlezjase. DOOM
!hlizí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hlizéște, imperf. 3 sg. se hlizeá; conj. prez. 3 să se hlizeáscă
hlizire
HLIZÍ, hlizesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A râde mult, prostește, fără rost. ♦ A se hârjoni, a cocheta. 2. A se mira, a se holba. – Cf. bg. hlezjase.
hliziră
HLIZÍ, hlizesc, vb. IV. Refl. (Fam.) 1. A râde mult, prostește, fără rost. ♦ A se hârjoni, a cocheta. 2. A se mira, a se holba. – Cf. bg. hlezjase. DOOM
!hlizí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hlizéște, imperf. 3 sg. se hlizeá; conj. prez. 3 să se hlizeáscă
hlizirăm
HLIZÍ, hlizesc, vb. IV. Refl. (Fam.) 1. A râde mult, prostește, fără rost. ♦ A se hârjoni, a cocheta. 2. A se mira, a se holba. – Cf. bg. hlezjase. DOOM
!hlizí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hlizéște, imperf. 3 sg. se hlizeá; conj. prez. 3 să se hlizeáscă
hlizirăți
HLIZÍ, hlizesc, vb. IV. Refl. (Fam.) 1. A râde mult, prostește, fără rost. ♦ A se hârjoni, a cocheta. 2. A se mira, a se holba. – Cf. bg. hlezjase. DOOM
!hlizí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hlizéște, imperf. 3 sg. se hlizeá; conj. prez. 3 să se hlizeáscă
hlizise
HLIZÍ, hlizesc, vb. IV. Refl. (Fam.) 1. A râde mult, prostește, fără rost. ♦ A se hârjoni, a cocheta. 2. A se mira, a se holba. – Cf. bg. hlezjase. DOOM
!hlizí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hlizéște, imperf. 3 sg. se hlizeá; conj. prez. 3 să se hlizeáscă
hlizisem
HLIZÍ, hlizesc, vb. IV. Refl. (Fam.) 1. A râde mult, prostește, fără rost. ♦ A se hârjoni, a cocheta. 2. A se mira, a se holba. – Cf. bg. hlezjase. DOOM
!hlizí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hlizéște, imperf. 3 sg. se hlizeá; conj. prez. 3 să se hlizeáscă
hliziseră
HLIZÍ, hlizesc, vb. IV. Refl. (Fam.) 1. A râde mult, prostește, fără rost. ♦ A se hârjoni, a cocheta. 2. A se mira, a se holba. – Cf. bg. hlezjase. DOOM
!hlizí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hlizéște, imperf. 3 sg. se hlizeá; conj. prez. 3 să se hlizeáscă
hliziserăm
HLIZÍ, hlizesc, vb. IV. Refl. (Fam.) 1. A râde mult, prostește, fără rost. ♦ A se hârjoni, a cocheta. 2. A se mira, a se holba. – Cf. bg. hlezjase. DOOM
!hlizí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hlizéște, imperf. 3 sg. se hlizeá; conj. prez. 3 să se hlizeáscă
hliziserăți
HLIZÍ, hlizesc, vb. IV. Refl. (Fam.) 1. A râde mult, prostește, fără rost. ♦ A se hârjoni, a cocheta. 2. A se mira, a se holba. – Cf. bg. hlezjase. DOOM
!hlizí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hlizéște, imperf. 3 sg. se hlizeá; conj. prez. 3 să se hlizeáscă
hliziseși
HLIZÍ, hlizesc, vb. IV. Refl. (Fam.) 1. A râde mult, prostește, fără rost. ♦ A se hârjoni, a cocheta. 2. A se mira, a se holba. – Cf. bg. hlezjase. DOOM
!hlizí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hlizéște, imperf. 3 sg. se hlizeá; conj. prez. 3 să se hlizeáscă
hliziseți
HLIZÍ, hlizesc, vb. IV. Refl. (Fam.) 1. A râde mult, prostește, fără rost. ♦ A se hârjoni, a cocheta. 2. A se mira, a se holba. – Cf. bg. hlezjase. DOOM
!hlizí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hlizéște, imperf. 3 sg. se hlizeá; conj. prez. 3 să se hlizeáscă
hlizit
HLIZÍ, hlizesc, vb. IV. Refl. (Fam.) 1. A râde mult, prostește, fără rost. ♦ A se hârjoni, a cocheta. 2. A se mira, a se holba. – Cf. bg. hlezjase. DOOM
!hlizí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hlizéște, imperf. 3 sg. se hlizeá; conj. prez. 3 să se hlizeáscă
hlizit
HLIZÍT, -Ă, hliziți, -te, adj. (Fam.) Care râde mult, prostește, fără rost. – V. hlizi.
hlizita
HLIZÍT, -Ă, hliziți, -te, adj. (Fam.) Care râde mult, prostește, fără rost. – V. hlizi.
hlizite
HLIZÍT, -Ă, hliziți, -te, adj. (Fam.) Care râde mult, prostește, fără rost. – V. hlizi.
hlizitei
HLIZÍT, -Ă, hliziți, -te, adj. (Fam.) Care râde mult, prostește, fără rost. – V. hlizi.
hlizitele
HLIZÍT, -Ă, hliziți, -te, adj. (Fam.) Care râde mult, prostește, fără rost. – V. hlizi.
hlizitelor
HLIZÍT, -Ă, hliziți, -te, adj. (Fam.) Care râde mult, prostește, fără rost. – V. hlizi.
hlizitul
HLIZÍT, -Ă, hliziți, -te, adj. (Fam.) Care râde mult, prostește, fără rost. – V. hlizi.
hlizitului
HLIZÍT, -Ă, hliziți, -te, adj. (Fam.) Care râde mult, prostește, fără rost. – V. hlizi.
hliziși
HLIZÍ, hlizesc, vb. IV. Refl. (Fam.) 1. A râde mult, prostește, fără rost. ♦ A se hârjoni, a cocheta. 2. A se mira, a se holba. – Cf. bg. hlezjase. DOOM
!hlizí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hlizéște, imperf. 3 sg. se hlizeá; conj. prez. 3 să se hlizeáscă
hliziți
HLIZÍ, hlizesc, vb. IV. Refl. (Fam.) 1. A râde mult, prostește, fără rost. ♦ A se hârjoni, a cocheta. 2. A se mira, a se holba. – Cf. bg. hlezjase. DOOM
!hlizí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hlizéște, imperf. 3 sg. se hlizeá; conj. prez. 3 să se hlizeáscă
hliziți
HLIZÍT, -Ă, hliziți, -te, adj. (Fam.) Care râde mult, prostește, fără rost. – V. hlizi.
hliziții
HLIZÍT, -Ă, hliziți, -te, adj. (Fam.) Care râde mult, prostește, fără rost. – V. hlizi.
hliziților
HLIZÍT, -Ă, hliziți, -te, adj. (Fam.) Care râde mult, prostește, fără rost. – V. hlizi.
hliză
hlíză (hlíze), s. f. – Ogor, țarină, cîmp. Origine necunoscută. În Mold. – Der. hlizi, vb. (a delimita).
hlobăna
HLOBĂNÁ, hlóbăn, vb. I. Tranz. (Mold., Bucov.) A legăna, a clătina, a scutura. Viscolul... îi umflă mantaua, îl hlobănă de cîteva ori, parcă în șagă. GALAN, Z. R. 127. ◊ Refl. Intră pe ușă... hlobănîndu-se de boală. CONTEMPORANUL, VII 490.
hlobănare
HLOBĂNÁ, hlóbăn, vb. I. Tranz. (Reg.) A legăna, a clătina, a scutura. – Din hlo(a)bă „ulubă” (puțin folosit) + legăna.
hlobănat
HLOBĂNÁ, hlóbăn, vb. I. Tranz. (Reg.) A legăna, a clătina, a scutura. – Din hlo(a)bă „ulubă” (puțin folosit) + legăna.
hlujan
HLUJÁN, hlujeni, s. m. (Reg.) Tulpină a unor plante erbacee mari; cocean de porumb (după ce s-au cules știuleții). – Hluj (reg. „tulpină”, et. nec.) + suf. -an. DOOM
hluján (reg.) s. m., pl. hlujéni