hi
HĂ interj. (Pop.) 1. (De obicei repetat) Cuvânt care redă râsul, mai ales râsul forțat. 2. (Repetat) Cuvânt care redă plânsul. 3. Exclamație care exprimă mirare, neîncredere. 4. Cuvânt care exprimă o afirmație. [Var.: hî, hi interj.] – Onomatopee.

DOOM

hă-hắ v. hă

hi
HI¹ interj. Strigăt cu care se îndeamnă caii la mers. – Onomatopee.

DOOM

hi¹ interj.

hiacint
HIACÍNT¹, hiacinturi, s. n. Piatră semiprețioasă de culoare roșie sau portocalie, varietate nobilă de zirconiu. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyacinthe, lat. hyacinthus.

DOOM

hiacínt (piatră semiprețioasă) (hi-a-) s. n., pl. hiacínturi

hiacint
Hiacínt² s. m. v. iacint.

hiacintul
HIACÍNT¹, hiacinturi, s. n. Piatră semiprețioasă de culoare roșie sau portocalie, varietate nobilă de zirconiu. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyacinthe, lat. hyacinthus.

DOOM

hiacínt (piatră semiprețioasă) (hi-a-) s. n., pl. hiacínturi

hiacintului
HIACÍNT¹, hiacinturi, s. n. Piatră semiprețioasă de culoare roșie sau portocalie, varietate nobilă de zirconiu. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyacinthe, lat. hyacinthus.

DOOM

hiacínt (piatră semiprețioasă) (hi-a-) s. n., pl. hiacínturi

hiacinturi
HIACÍNT¹, hiacinturi, s. n. Piatră semiprețioasă de culoare roșie sau portocalie, varietate nobilă de zirconiu. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyacinthe, lat. hyacinthus.

DOOM

hiacínt (piatră semiprețioasă) (hi-a-) s. n., pl. hiacínturi

hiacinturile
HIACÍNT¹, hiacinturi, s. n. Piatră semiprețioasă de culoare roșie sau portocalie, varietate nobilă de zirconiu. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyacinthe, lat. hyacinthus.

DOOM

hiacínt (piatră semiprețioasă) (hi-a-) s. n., pl. hiacínturi

hiacinturilor
HIACÍNT¹, hiacinturi, s. n. Piatră semiprețioasă de culoare roșie sau portocalie, varietate nobilă de zirconiu. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyacinthe, lat. hyacinthus.

DOOM

hiacínt (piatră semiprețioasă) (hi-a-) s. n., pl. hiacínturi

hiade
Hiade = Hyades.

DOOM

Hiáde (grup de stele) (Hi-a-) s. propriu f. pl.

hiadă
HIÁDĂ, hiade, s. f. (Mitol.) Nimfă a norilor încărcați de ploaie. [Pr.: hi-a-] – Din n. pr. Hyades.

DOOM

*hiádă (nimfă) (hi-a-) s. f., g.-d. art. hiádei; pl. hiáde

hial
HIAL- v. hialo-.

hialin
HIALÍN, -Ă, hialini, -e, adj. Care are aspectul, transparența sticlei. ◊ Țesut hialin = țesut rezultat din transformarea patologică a substanței țesutului conjunctiv într-o masă sticloasă, omogenă. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyalin.

DOOM

hialín (hi-a-) adj. m., pl. hialíni; f. hialínă, pl. hialíne

hialina
HIALÍN, -Ă, hialini, -e, adj. Care are aspectul, transparența sticlei. ◊ Țesut hialin = țesut rezultat din transformarea patologică a substanței țesutului conjunctiv într-o masă sticloasă, omogenă. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyalin.

DOOM

hialín (hi-a-) adj. m., pl. hialíni; f. hialínă, pl. hialíne

hialine
HIALÍN, -Ă, hialini, -e, adj. Care are aspectul, transparența sticlei. ◊ Țesut hialin = țesut rezultat din transformarea patologică a substanței țesutului conjunctiv într-o masă sticloasă, omogenă. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyalin.

DOOM

hialín (hi-a-) adj. m., pl. hialíni; f. hialínă, pl. hialíne

hialinei
HIALÍN, -Ă, hialini, -e, adj. Care are aspectul, transparența sticlei. ◊ Țesut hialin = țesut rezultat din transformarea patologică a substanței țesutului conjunctiv într-o masă sticloasă, omogenă. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyalin.

DOOM

hialín (hi-a-) adj. m., pl. hialíni; f. hialínă, pl. hialíne

hialinele
HIALÍN, -Ă, hialini, -e, adj. Care are aspectul, transparența sticlei. ◊ Țesut hialin = țesut rezultat din transformarea patologică a substanței țesutului conjunctiv într-o masă sticloasă, omogenă. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyalin.

DOOM

hialín (hi-a-) adj. m., pl. hialíni; f. hialínă, pl. hialíne

hialinelor
HIALÍN, -Ă, hialini, -e, adj. Care are aspectul, transparența sticlei. ◊ Țesut hialin = țesut rezultat din transformarea patologică a substanței țesutului conjunctiv într-o masă sticloasă, omogenă. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyalin.

DOOM

hialín (hi-a-) adj. m., pl. hialíni; f. hialínă, pl. hialíne

hialini
HIALÍN, -Ă, hialini, -e, adj. Care are aspectul, transparența sticlei. ◊ Țesut hialin = țesut rezultat din transformarea patologică a substanței țesutului conjunctiv într-o masă sticloasă, omogenă. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyalin.

DOOM

hialín (hi-a-) adj. m., pl. hialíni; f. hialínă, pl. hialíne

hialinii
HIALÍN, -Ă, hialini, -e, adj. Care are aspectul, transparența sticlei. ◊ Țesut hialin = țesut rezultat din transformarea patologică a substanței țesutului conjunctiv într-o masă sticloasă, omogenă. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyalin.

DOOM

hialín (hi-a-) adj. m., pl. hialíni; f. hialínă, pl. hialíne

hialinilor
HIALÍN, -Ă, hialini, -e, adj. Care are aspectul, transparența sticlei. ◊ Țesut hialin = țesut rezultat din transformarea patologică a substanței țesutului conjunctiv într-o masă sticloasă, omogenă. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyalin.

DOOM

hialín (hi-a-) adj. m., pl. hialíni; f. hialínă, pl. hialíne

hialinoza
HIALINÓZĂ, hialinoze, s. f. Transformare patologică a țesutului conjunctiv în țesut hialin, frecventă în bolile de inimă, de rinichi etc. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyalinose.

DOOM

hialinóză (hi-a-) s. f., g.-d. art. hialinózei; pl. hialinóze

hialinoze
HIALINÓZĂ, hialinoze, s. f. Transformare patologică a țesutului conjunctiv în țesut hialin, frecventă în bolile de inimă, de rinichi etc. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyalinose.

DOOM

hialinóză (hi-a-) s. f., g.-d. art. hialinózei; pl. hialinóze

hialinozei
HIALINÓZĂ, hialinoze, s. f. Transformare patologică a țesutului conjunctiv în țesut hialin, frecventă în bolile de inimă, de rinichi etc. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyalinose.

DOOM

hialinóză (hi-a-) s. f., g.-d. art. hialinózei; pl. hialinóze

hialinozele
HIALINÓZĂ, hialinoze, s. f. Transformare patologică a țesutului conjunctiv în țesut hialin, frecventă în bolile de inimă, de rinichi etc. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyalinose.

DOOM

hialinóză (hi-a-) s. f., g.-d. art. hialinózei; pl. hialinóze

hialinozelor
HIALINÓZĂ, hialinoze, s. f. Transformare patologică a țesutului conjunctiv în țesut hialin, frecventă în bolile de inimă, de rinichi etc. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyalinose.

DOOM

hialinóză (hi-a-) s. f., g.-d. art. hialinózei; pl. hialinóze

hialinul
HIALÍN, -Ă, hialini, -e, adj. Care are aspectul, transparența sticlei. ◊ Țesut hialin = țesut rezultat din transformarea patologică a substanței țesutului conjunctiv într-o masă sticloasă, omogenă. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyalin.

DOOM

hialín (hi-a-) adj. m., pl. hialíni; f. hialínă, pl. hialíne

hialinului
HIALÍN, -Ă, hialini, -e, adj. Care are aspectul, transparența sticlei. ◊ Țesut hialin = țesut rezultat din transformarea patologică a substanței țesutului conjunctiv într-o masă sticloasă, omogenă. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyalin.

DOOM

hialín (hi-a-) adj. m., pl. hialíni; f. hialínă, pl. hialíne

hialit
HIALÍT s.n. v. hialită.

DOOM

hialít (opal) (hi-a-) s. n.

hialita
HIALÍTĂ, hialite, s. f. 1. Varietate de opal care are transparență. 2. Sticlă neagră de Boemia. 3. Inflamație a corpului vitros al ochiului. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyalite.

DOOM

hialítă (inflamație) (hi-a-) s. f., g.-d. art. hialítei; pl. hialíte

hialite
HIALÍTĂ, hialite, s. f. 1. Varietate de opal care are transparență. 2. Sticlă neagră de Boemia. 3. Inflamație a corpului vitros al ochiului. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyalite.

DOOM

hialítă (inflamație) (hi-a-) s. f., g.-d. art. hialítei; pl. hialíte

hialitei
HIALÍTĂ, hialite, s. f. 1. Varietate de opal care are transparență. 2. Sticlă neagră de Boemia. 3. Inflamație a corpului vitros al ochiului. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyalite.

DOOM

hialítă (inflamație) (hi-a-) s. f., g.-d. art. hialítei; pl. hialíte

hialitele
HIALÍTĂ, hialite, s. f. 1. Varietate de opal care are transparență. 2. Sticlă neagră de Boemia. 3. Inflamație a corpului vitros al ochiului. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyalite.

DOOM

hialítă (inflamație) (hi-a-) s. f., g.-d. art. hialítei; pl. hialíte

hialitelor
HIALÍTĂ, hialite, s. f. 1. Varietate de opal care are transparență. 2. Sticlă neagră de Boemia. 3. Inflamație a corpului vitros al ochiului. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyalite.

DOOM

hialítă (inflamație) (hi-a-) s. f., g.-d. art. hialítei; pl. hialíte

hialitul
HIALÍT s.n. v. hialită.

DOOM

hialít (opal) (hi-a-) s. n.

hialitului
HIALÍT s.n. v. hialită.

DOOM

hialít (opal) (hi-a-) s. n.

hialo
HIALO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „sticlă”, „transparent ca sticla”, „vitros”, „sticlos”. [Pron. hi-a-, var. hial-. / < fr. hyalo-, cf. gr. hyalos – piatră transparentă, ambră].

hialograf
HIALOGRÁF, hialografe, s. n. Instrument cu dispozitive reglabile, cu ajutorul căruia se pot desena mecanic perspective. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyalographe.

DOOM

hialográf (hi-a-lo-graf) s. n., pl. hialográfe

hialografe
HIALOGRÁF, hialografe, s. n. Instrument cu dispozitive reglabile, cu ajutorul căruia se pot desena mecanic perspective. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyalographe.

DOOM

hialográf (hi-a-lo-graf) s. n., pl. hialográfe

hialografele
HIALOGRÁF, hialografe, s. n. Instrument cu dispozitive reglabile, cu ajutorul căruia se pot desena mecanic perspective. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyalographe.

DOOM

hialográf (hi-a-lo-graf) s. n., pl. hialográfe

hialografelor
HIALOGRÁF, hialografe, s. n. Instrument cu dispozitive reglabile, cu ajutorul căruia se pot desena mecanic perspective. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyalographe.

DOOM

hialográf (hi-a-lo-graf) s. n., pl. hialográfe

hialografia
HIALOGRAFÍE s.f. 1. Arta de a desena cu ajutorul hialografului. 2. Arta gravării pe sticlă. [Gen. -iei. / < fr. hyalographie].

hialografie
HIALOGRAFÍE s.f. 1. Arta de a desena cu ajutorul hialografului. 2. Arta gravării pe sticlă. [Gen. -iei. / < fr. hyalographie].

hialografiei
HIALOGRAFÍE s.f. 1. Arta de a desena cu ajutorul hialografului. 2. Arta gravării pe sticlă. [Gen. -iei. / < fr. hyalographie].

hialografii
HIALOGRAFÍE s.f. 1. Arta de a desena cu ajutorul hialografului. 2. Arta gravării pe sticlă. [Gen. -iei. / < fr. hyalographie].

hialografiile
HIALOGRAFÍE s.f. 1. Arta de a desena cu ajutorul hialografului. 2. Arta gravării pe sticlă. [Gen. -iei. / < fr. hyalographie].

hialografiilor
HIALOGRAFÍE s.f. 1. Arta de a desena cu ajutorul hialografului. 2. Arta gravării pe sticlă. [Gen. -iei. / < fr. hyalographie].

hialograful
HIALOGRÁF, hialografe, s. n. Instrument cu dispozitive reglabile, cu ajutorul căruia se pot desena mecanic perspective. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyalographe.

DOOM

hialográf (hi-a-lo-graf) s. n., pl. hialográfe

hialografului
HIALOGRÁF, hialografe, s. n. Instrument cu dispozitive reglabile, cu ajutorul căruia se pot desena mecanic perspective. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyalographe.

DOOM

hialográf (hi-a-lo-graf) s. n., pl. hialográfe

hialoid
HIALOÍD, -Ă, hialoizi, -de, adj. 1. (Livr.) Care are aspect sticlos. 2. (Anat.; în sintagmele) Umoare hialoidă = lichid transparent care umple fundul globului ocular. Membrană hialoidă = membrană subțire care învelește corpul vitros. [Pr.: hi-a-lo-id] – Din fr. hyaloïde.

hialoplasma
HIALOPLÁSMĂ, hialoplasme, s. f. (Anat.) Ectoplasmă. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyaloplasme.

DOOM

hialoplásmă (hi-a-lo-plas-) s. f., g.-d. art. hialoplásmei; pl. hialoplásme

hialoplasme
HIALOPLÁSMĂ, hialoplasme, s. f. (Anat.) Ectoplasmă. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyaloplasme.

DOOM

hialoplásmă (hi-a-lo-plas-) s. f., g.-d. art. hialoplásmei; pl. hialoplásme

hialoplasmei
HIALOPLÁSMĂ, hialoplasme, s. f. (Anat.) Ectoplasmă. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyaloplasme.

DOOM

hialoplásmă (hi-a-lo-plas-) s. f., g.-d. art. hialoplásmei; pl. hialoplásme

hialoplasmele
HIALOPLÁSMĂ, hialoplasme, s. f. (Anat.) Ectoplasmă. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyaloplasme.

DOOM

hialoplásmă (hi-a-lo-plas-) s. f., g.-d. art. hialoplásmei; pl. hialoplásme

hialoplasmelor
HIALOPLÁSMĂ, hialoplasme, s. f. (Anat.) Ectoplasmă. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyaloplasme.

DOOM

hialoplásmă (hi-a-lo-plas-) s. f., g.-d. art. hialoplásmei; pl. hialoplásme

hiante
Hiante = Hyas.

hiară
HIÁRĂ s. f. v. fiară.

hiat
HIÁTUS s. n. v. hiat.

DOOM

hiát s. n., pl. hiáturi

hiatal
HIATÁL, -Ă adj. Referitor la hiat. [Pron. hi-a-. / < fr. hiatal].

hiatala
HIATÁL, -Ă adj. Referitor la hiat. [Pron. hi-a-. / < fr. hiatal].

hiatale
HIATÁL, -Ă adj. Referitor la hiat. [Pron. hi-a-. / < fr. hiatal].

hiatalei
HIATÁL, -Ă adj. Referitor la hiat. [Pron. hi-a-. / < fr. hiatal].

hiatalele
HIATÁL, -Ă adj. Referitor la hiat. [Pron. hi-a-. / < fr. hiatal].

hiatalelor
HIATÁL, -Ă adj. Referitor la hiat. [Pron. hi-a-. / < fr. hiatal].

hiatali
HIATÁL, -Ă adj. Referitor la hiat. [Pron. hi-a-. / < fr. hiatal].

hiatalii
HIATÁL, -Ă adj. Referitor la hiat. [Pron. hi-a-. / < fr. hiatal].

hiatalilor
HIATÁL, -Ă adj. Referitor la hiat. [Pron. hi-a-. / < fr. hiatal].

hiatalul
HIATÁL, -Ă adj. Referitor la hiat. [Pron. hi-a-. / < fr. hiatal].

hiatalului
HIATÁL, -Ă adj. Referitor la hiat. [Pron. hi-a-. / < fr. hiatal].

hiatul
HIÁTUS s. n. v. hiat.

DOOM

hiát s. n., pl. hiáturi

hiatului
HIÁTUS s. n. v. hiat.

DOOM

hiát s. n., pl. hiáturi

hiaturi
HIÁTUS s. n. v. hiat.

DOOM

hiát s. n., pl. hiáturi

hiaturile
HIÁTUS s. n. v. hiat.

DOOM

hiát s. n., pl. hiáturi

hiaturilor
HIÁTUS s. n. v. hiat.

DOOM

hiát s. n., pl. hiáturi

hiatus
HIÁTUS s. n. v. hiat.

DOOM

hiát s. n., pl. hiáturi

hiba
HÍBĂ, hibe, s. f. (Fam.) Defect, cusur. – Din magh. hiba.

DOOM

híbă (fam.) s. f., g.-d. art. híbei; pl. híbe

hibe
HÍBĂ, hibe, s. f. (Fam.) Defect, cusur. – Din magh. hiba.

DOOM

híbă (fam.) s. f., g.-d. art. híbei; pl. híbe

hibei
HÍBĂ, hibe, s. f. (Fam.) Defect, cusur. – Din magh. hiba.

DOOM

híbă (fam.) s. f., g.-d. art. híbei; pl. híbe

hibele
HÍBĂ, hibe, s. f. (Fam.) Defect, cusur. – Din magh. hiba.

DOOM

híbă (fam.) s. f., g.-d. art. híbei; pl. híbe

hibelor
HÍBĂ, hibe, s. f. (Fam.) Defect, cusur. – Din magh. hiba.

DOOM

híbă (fam.) s. f., g.-d. art. híbei; pl. híbe

hiberna
HIBERNÁ, hibernez, vb. I. Intranz. (Despre unele animale; adesea fig.) A petrece iarna în hibernare. – Din fr. hiberner, lat. hibernare.

DOOM

hiberná (a ~) vb., ind. prez. 3 hiberneáză

hibernacul
HIBERNÁCUL, hibernaculi, s. m. (Bot.) Mugure metamorfozat și caduc, care constituie partea de rezistență în timpul iernii a unor plante acvatice. – Din fr. hibernacle.

hibernaculi
HIBERNÁCUL, hibernaculi, s. m. (Bot.) Mugure metamorfozat și caduc, care constituie partea de rezistență în timpul iernii a unor plante acvatice. – Din fr. hibernacle.

hibernaculii
HIBERNÁCUL, hibernaculi, s. m. (Bot.) Mugure metamorfozat și caduc, care constituie partea de rezistență în timpul iernii a unor plante acvatice. – Din fr. hibernacle.

hibernaculilor
HIBERNÁCUL, hibernaculi, s. m. (Bot.) Mugure metamorfozat și caduc, care constituie partea de rezistență în timpul iernii a unor plante acvatice. – Din fr. hibernacle.

hibernaculul
HIBERNÁCUL, hibernaculi, s. m. (Bot.) Mugure metamorfozat și caduc, care constituie partea de rezistență în timpul iernii a unor plante acvatice. – Din fr. hibernacle.

hibernaculului
HIBERNÁCUL, hibernaculi, s. m. (Bot.) Mugure metamorfozat și caduc, care constituie partea de rezistență în timpul iernii a unor plante acvatice. – Din fr. hibernacle.

hibernai
HIBERNÁ, hibernez, vb. I. Intranz. (Despre unele animale; adesea fig.) A petrece iarna în hibernare. – Din fr. hiberner, lat. hibernare.

DOOM

hiberná (a ~) vb., ind. prez. 3 hiberneáză

hibernal
HIBERNÁL, -Ă, hibernali, -e, adj. Caracteristic iernii. – Din fr. hibernal, lat. hibernalis.

DOOM

hibernál adj. m., pl. hibernáli; f. hibernálă, pl. hibernále

hibernala
HIBERNÁL, -Ă, hibernali, -e, adj. Caracteristic iernii. – Din fr. hibernal, lat. hibernalis.

DOOM

hibernál adj. m., pl. hibernáli; f. hibernálă, pl. hibernále

hibernale
HIBERNÁL, -Ă, hibernali, -e, adj. Caracteristic iernii. – Din fr. hibernal, lat. hibernalis.

DOOM

hibernál adj. m., pl. hibernáli; f. hibernálă, pl. hibernále

hibernalei
HIBERNÁL, -Ă, hibernali, -e, adj. Caracteristic iernii. – Din fr. hibernal, lat. hibernalis.

DOOM

hibernál adj. m., pl. hibernáli; f. hibernálă, pl. hibernále

hibernalele
HIBERNÁL, -Ă, hibernali, -e, adj. Caracteristic iernii. – Din fr. hibernal, lat. hibernalis.

DOOM

hibernál adj. m., pl. hibernáli; f. hibernálă, pl. hibernále

hibernalelor
HIBERNÁL, -Ă, hibernali, -e, adj. Caracteristic iernii. – Din fr. hibernal, lat. hibernalis.

DOOM

hibernál adj. m., pl. hibernáli; f. hibernálă, pl. hibernále

hibernali
HIBERNÁL, -Ă, hibernali, -e, adj. Caracteristic iernii. – Din fr. hibernal, lat. hibernalis.

DOOM

hibernál adj. m., pl. hibernáli; f. hibernálă, pl. hibernále

hibernalii
HIBERNÁL, -Ă, hibernali, -e, adj. Caracteristic iernii. – Din fr. hibernal, lat. hibernalis.

DOOM

hibernál adj. m., pl. hibernáli; f. hibernálă, pl. hibernále

hibernalilor
HIBERNÁL, -Ă, hibernali, -e, adj. Caracteristic iernii. – Din fr. hibernal, lat. hibernalis.

DOOM

hibernál adj. m., pl. hibernáli; f. hibernálă, pl. hibernále

hibernalul
HIBERNÁL, -Ă, hibernali, -e, adj. Caracteristic iernii. – Din fr. hibernal, lat. hibernalis.

DOOM

hibernál adj. m., pl. hibernáli; f. hibernálă, pl. hibernále

hibernalului
HIBERNÁL, -Ă, hibernali, -e, adj. Caracteristic iernii. – Din fr. hibernal, lat. hibernalis.

DOOM

hibernál adj. m., pl. hibernáli; f. hibernálă, pl. hibernále

hibernam
HIBERNÁ, hibernez, vb. I. Intranz. (Despre unele animale; adesea fig.) A petrece iarna în hibernare. – Din fr. hiberner, lat. hibernare.

DOOM

hiberná (a ~) vb., ind. prez. 3 hiberneáză

hibernare
HIBERNÁ, hibernez, vb. I. Intranz. (Despre unele animale; adesea fig.) A petrece iarna în hibernare. – Din fr. hiberner, lat. hibernare.

DOOM

hiberná (a ~) vb., ind. prez. 3 hiberneáză

hibernare
HIBERNÁRE, hibernări, s. f. Acțiunea de a hiberna și rezultatul ei; stare de amorțeală, de viață latentă (asemănătoare cu somnul), în care petrec unele animale iarna, când metabolismul este încetinit și temperatura corpului scăzută; hibernație. ◊ Hibernare artificială = hibernoterapie. – V. hiberna.

DOOM

hibernáre s. f., g.-d. art. hibernắrii; pl. hibernắri

hibernarea
HIBERNÁRE, hibernări, s. f. Acțiunea de a hiberna și rezultatul ei; stare de amorțeală, de viață latentă (asemănătoare cu somnul), în care petrec unele animale iarna, când metabolismul este încetinit și temperatura corpului scăzută; hibernație. ◊ Hibernare artificială = hibernoterapie. – V. hiberna.

DOOM

hibernáre s. f., g.-d. art. hibernắrii; pl. hibernắri

hibernară
HIBERNÁ, hibernez, vb. I. Intranz. (Despre unele animale; adesea fig.) A petrece iarna în hibernare. – Din fr. hiberner, lat. hibernare.

DOOM

hiberná (a ~) vb., ind. prez. 3 hiberneáză

hibernarăm
HIBERNÁ, hibernez, vb. I. Intranz. (Despre unele animale; adesea fig.) A petrece iarna în hibernare. – Din fr. hiberner, lat. hibernare.

DOOM

hiberná (a ~) vb., ind. prez. 3 hiberneáză

hibernarăți
HIBERNÁ, hibernez, vb. I. Intranz. (Despre unele animale; adesea fig.) A petrece iarna în hibernare. – Din fr. hiberner, lat. hibernare.

DOOM

hiberná (a ~) vb., ind. prez. 3 hiberneáză

hibernase
HIBERNÁ, hibernez, vb. I. Intranz. (Despre unele animale; adesea fig.) A petrece iarna în hibernare. – Din fr. hiberner, lat. hibernare.

DOOM

hiberná (a ~) vb., ind. prez. 3 hiberneáză

hibernasem
HIBERNÁ, hibernez, vb. I. Intranz. (Despre unele animale; adesea fig.) A petrece iarna în hibernare. – Din fr. hiberner, lat. hibernare.

DOOM

hiberná (a ~) vb., ind. prez. 3 hiberneáză

hibernaseră
HIBERNÁ, hibernez, vb. I. Intranz. (Despre unele animale; adesea fig.) A petrece iarna în hibernare. – Din fr. hiberner, lat. hibernare.

DOOM

hiberná (a ~) vb., ind. prez. 3 hiberneáză

hibernaserăm
HIBERNÁ, hibernez, vb. I. Intranz. (Despre unele animale; adesea fig.) A petrece iarna în hibernare. – Din fr. hiberner, lat. hibernare.

DOOM

hiberná (a ~) vb., ind. prez. 3 hiberneáză

hibernaserăți
HIBERNÁ, hibernez, vb. I. Intranz. (Despre unele animale; adesea fig.) A petrece iarna în hibernare. – Din fr. hiberner, lat. hibernare.

DOOM

hiberná (a ~) vb., ind. prez. 3 hiberneáză

hibernaseși
HIBERNÁ, hibernez, vb. I. Intranz. (Despre unele animale; adesea fig.) A petrece iarna în hibernare. – Din fr. hiberner, lat. hibernare.

DOOM

hiberná (a ~) vb., ind. prez. 3 hiberneáză

hibernaseți
HIBERNÁ, hibernez, vb. I. Intranz. (Despre unele animale; adesea fig.) A petrece iarna în hibernare. – Din fr. hiberner, lat. hibernare.

DOOM

hiberná (a ~) vb., ind. prez. 3 hiberneáză

hibernat
HIBERNÁ, hibernez, vb. I. Intranz. (Despre unele animale; adesea fig.) A petrece iarna în hibernare. – Din fr. hiberner, lat. hibernare.

DOOM

hiberná (a ~) vb., ind. prez. 3 hiberneáză

hibernau
HIBERNÁ, hibernez, vb. I. Intranz. (Despre unele animale; adesea fig.) A petrece iarna în hibernare. – Din fr. hiberner, lat. hibernare.

DOOM

hiberná (a ~) vb., ind. prez. 3 hiberneáză

hibernași
HIBERNÁ, hibernez, vb. I. Intranz. (Despre unele animale; adesea fig.) A petrece iarna în hibernare. – Din fr. hiberner, lat. hibernare.

DOOM

hiberná (a ~) vb., ind. prez. 3 hiberneáză

hibernați
HIBERNÁ, hibernez, vb. I. Intranz. (Despre unele animale; adesea fig.) A petrece iarna în hibernare. – Din fr. hiberner, lat. hibernare.

DOOM

hiberná (a ~) vb., ind. prez. 3 hiberneáză

hibernația
HIBERNÁȚIE, hibernații, s. f. (Rar) Hibernare. – Din fr. hibernation.

DOOM

hibernáție (rar) (-ți-e) s. f., art. hibernáția (-ți-a), g.-d. art. hibernáției; pl. hibernáții, art. hibernáțiile (-ți-i-)

hibernație
HIBERNÁȚIE, hibernații, s. f. (Rar) Hibernare. – Din fr. hibernation.

DOOM

hibernáție (rar) (-ți-e) s. f., art. hibernáția (-ți-a), g.-d. art. hibernáției; pl. hibernáții, art. hibernáțiile (-ți-i-)

hibernației
HIBERNÁȚIE, hibernații, s. f. (Rar) Hibernare. – Din fr. hibernation.

DOOM

hibernáție (rar) (-ți-e) s. f., art. hibernáția (-ți-a), g.-d. art. hibernáției; pl. hibernáții, art. hibernáțiile (-ți-i-)

hibernații
HIBERNÁȚIE, hibernații, s. f. (Rar) Hibernare. – Din fr. hibernation.

DOOM

hibernáție (rar) (-ți-e) s. f., art. hibernáția (-ți-a), g.-d. art. hibernáției; pl. hibernáții, art. hibernáțiile (-ți-i-)

hibernațiile
HIBERNÁȚIE, hibernații, s. f. (Rar) Hibernare. – Din fr. hibernation.

DOOM

hibernáție (rar) (-ți-e) s. f., art. hibernáția (-ți-a), g.-d. art. hibernáției; pl. hibernáții, art. hibernáțiile (-ți-i-)

hibernațiilor
HIBERNÁȚIE, hibernații, s. f. (Rar) Hibernare. – Din fr. hibernation.

DOOM

hibernáție (rar) (-ți-e) s. f., art. hibernáția (-ți-a), g.-d. art. hibernáției; pl. hibernáții, art. hibernáțiile (-ți-i-)

hibernează
HIBERNÁ, hibernez, vb. I. Intranz. (Despre unele animale; adesea fig.) A petrece iarna în hibernare. – Din fr. hiberner, lat. hibernare.

DOOM

hiberná (a ~) vb., ind. prez. 3 hiberneáză

hibernez
HIBERNÁ, hibernez, vb. I. Intranz. (Despre unele animale; adesea fig.) A petrece iarna în hibernare. – Din fr. hiberner, lat. hibernare.

DOOM

hiberná (a ~) vb., ind. prez. 3 hiberneáză

hiberneze
HIBERNÁ, hibernez, vb. I. Intranz. (Despre unele animale; adesea fig.) A petrece iarna în hibernare. – Din fr. hiberner, lat. hibernare.

DOOM

hiberná (a ~) vb., ind. prez. 3 hiberneáză

hibernezi
HIBERNÁ, hibernez, vb. I. Intranz. (Despre unele animale; adesea fig.) A petrece iarna în hibernare. – Din fr. hiberner, lat. hibernare.

DOOM

hiberná (a ~) vb., ind. prez. 3 hiberneáză

hibernoterapia
HIBERNOTERAPÍE, hibernoterapii, s. f. Stare de hibernare realizată pe cale artificială în scop terapeutic sau în unele intervenții chirurgicale. – Din fr. hibernothérapie.

DOOM

hibernoterapíe s. f., art. hibernoterapía, g.-d. art. hibernoterapíei; pl. hibernoterapíi, art. hibernoterapíile

hibernoterapie
HIBERNOTERAPÍE, hibernoterapii, s. f. Stare de hibernare realizată pe cale artificială în scop terapeutic sau în unele intervenții chirurgicale. – Din fr. hibernothérapie.

DOOM

hibernoterapíe s. f., art. hibernoterapía, g.-d. art. hibernoterapíei; pl. hibernoterapíi, art. hibernoterapíile

hibernoterapiei
HIBERNOTERAPÍE, hibernoterapii, s. f. Stare de hibernare realizată pe cale artificială în scop terapeutic sau în unele intervenții chirurgicale. – Din fr. hibernothérapie.

DOOM

hibernoterapíe s. f., art. hibernoterapía, g.-d. art. hibernoterapíei; pl. hibernoterapíi, art. hibernoterapíile

hibernoterapii
HIBERNOTERAPÍE, hibernoterapii, s. f. Stare de hibernare realizată pe cale artificială în scop terapeutic sau în unele intervenții chirurgicale. – Din fr. hibernothérapie.

DOOM

hibernoterapíe s. f., art. hibernoterapía, g.-d. art. hibernoterapíei; pl. hibernoterapíi, art. hibernoterapíile

hibernoterapiile
HIBERNOTERAPÍE, hibernoterapii, s. f. Stare de hibernare realizată pe cale artificială în scop terapeutic sau în unele intervenții chirurgicale. – Din fr. hibernothérapie.

DOOM

hibernoterapíe s. f., art. hibernoterapía, g.-d. art. hibernoterapíei; pl. hibernoterapíi, art. hibernoterapíile

hibernoterapiilor
HIBERNOTERAPÍE, hibernoterapii, s. f. Stare de hibernare realizată pe cale artificială în scop terapeutic sau în unele intervenții chirurgicale. – Din fr. hibernothérapie.

DOOM

hibernoterapíe s. f., art. hibernoterapía, g.-d. art. hibernoterapíei; pl. hibernoterapíi, art. hibernoterapíile

hibernând
HIBERNÁ, hibernez, vb. I. Intranz. (Despre unele animale; adesea fig.) A petrece iarna în hibernare. – Din fr. hiberner, lat. hibernare.

DOOM

hiberná (a ~) vb., ind. prez. 3 hiberneáză

hibernînd
HIBERNÁ, hibernez, vb. I. Intranz. (Despre unele animale; adesea fig.) A petrece iarna în hibernare. – Din fr. hiberner, lat. hibernare.

DOOM

hiberná (a ~) vb., ind. prez. 3 hiberneáză

hibernări
HIBERNÁRE, hibernări, s. f. Acțiunea de a hiberna și rezultatul ei; stare de amorțeală, de viață latentă (asemănătoare cu somnul), în care petrec unele animale iarna, când metabolismul este încetinit și temperatura corpului scăzută; hibernație. ◊ Hibernare artificială = hibernoterapie. – V. hiberna.

DOOM

hibernáre s. f., g.-d. art. hibernắrii; pl. hibernắri

hibernării
HIBERNÁRE, hibernări, s. f. Acțiunea de a hiberna și rezultatul ei; stare de amorțeală, de viață latentă (asemănătoare cu somnul), în care petrec unele animale iarna, când metabolismul este încetinit și temperatura corpului scăzută; hibernație. ◊ Hibernare artificială = hibernoterapie. – V. hiberna.

DOOM

hibernáre s. f., g.-d. art. hibernắrii; pl. hibernắri

hibernările
HIBERNÁRE, hibernări, s. f. Acțiunea de a hiberna și rezultatul ei; stare de amorțeală, de viață latentă (asemănătoare cu somnul), în care petrec unele animale iarna, când metabolismul este încetinit și temperatura corpului scăzută; hibernație. ◊ Hibernare artificială = hibernoterapie. – V. hiberna.

DOOM

hibernáre s. f., g.-d. art. hibernắrii; pl. hibernắri

hibernărilor
HIBERNÁRE, hibernări, s. f. Acțiunea de a hiberna și rezultatul ei; stare de amorțeală, de viață latentă (asemănătoare cu somnul), în care petrec unele animale iarna, când metabolismul este încetinit și temperatura corpului scăzută; hibernație. ◊ Hibernare artificială = hibernoterapie. – V. hiberna.

DOOM

hibernáre s. f., g.-d. art. hibernắrii; pl. hibernắri

hibiscus
ZĂMOȘÍȚĂ, zămoșițe, s. f. Plantă cu tulpina ramificată de la bază, acoperită cu peri aspri, cu flori mari de culoare galben-deschis și purpurie, catifelate la mijloc (Hibiscus trionum). – Zămos (= zemos) + suf. -iță.

DOOM

hibíscus s. m., pl. hibíscuși

hibrid
HIBRÍD, -Ă, hibrizi, -de, s. m., adj. 1. S. m., adj. (Organism) provenit din încrucișarea a doi indivizi de specii, de soiuri, de genuri sau de rase diferite. 2. Adj. Fig. (Despre realizări, idei, fapte) Alcătuit din elemente disparate; lipsit de armonie. – Din fr. hybride, lat. hybrida.

DOOM

hibríd (hi-brid) adj. m., s. m., pl. hibrízi; adj. f. hibrídă, pl. hibríde

hibrid
HIBRÍD, -Ă, hibrizi, -de, s. m., adj. 1. S. m., adj. (Organism) provenit din încrucișarea a doi indivizi de specii, de soiuri, de genuri sau de rase diferite. 2. Adj. Fig. (Despre realizări, idei, fapte) Alcătuit din elemente disparate; lipsit de armonie. – Din fr. hybride, lat. hybrida.

DOOM

hibríd (hi-brid) adj. m., s. m., pl. hibrízi; adj. f. hibrídă, pl. hibríde

hibrida
HIBRÍD, -Ă, hibrizi, -de, s. m., adj. 1. S. m., adj. (Organism) provenit din încrucișarea a doi indivizi de specii, de soiuri, de genuri sau de rase diferite. 2. Adj. Fig. (Despre realizări, idei, fapte) Alcătuit din elemente disparate; lipsit de armonie. – Din fr. hybride, lat. hybrida.

DOOM

hibríd (hi-brid) adj. m., s. m., pl. hibrízi; adj. f. hibrídă, pl. hibríde

hibrida
HIBRIDÁ, hibridez, vb. I. Tranz. A obține un hibrid prin procesul de hibridare; a încrucișa prin hibridare două plante, două specii etc.; a hibridiza. – Din fr. hybrider.

DOOM

hibridá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibrideáză

hibrida
HIBRÍD, -Ă, hibrizi, -de, s. m., adj. 1. S. m., adj. (Organism) provenit din încrucișarea a doi indivizi de specii, de soiuri, de genuri sau de rase diferite. 2. Adj. Fig. (Despre realizări, idei, fapte) Alcătuit din elemente disparate; lipsit de armonie. – Din fr. hybride, lat. hybrida.

DOOM

hibríd (hi-brid) adj. m., s. m., pl. hibrízi; adj. f. hibrídă, pl. hibríde

hibridai
HIBRIDÁ, hibridez, vb. I. Tranz. A obține un hibrid prin procesul de hibridare; a încrucișa prin hibridare două plante, două specii etc.; a hibridiza. – Din fr. hybrider.

DOOM

hibridá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibrideáză

hibridam
HIBRIDÁ, hibridez, vb. I. Tranz. A obține un hibrid prin procesul de hibridare; a încrucișa prin hibridare două plante, două specii etc.; a hibridiza. – Din fr. hybrider.

DOOM

hibridá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibrideáză

hibridare
HIBRIDÁ, hibridez, vb. I. Tranz. A obține un hibrid prin procesul de hibridare; a încrucișa prin hibridare două plante, două specii etc.; a hibridiza. – Din fr. hybrider.

DOOM

hibridá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibrideáză

hibridare
HIBRIDÁRE, hibridări, s. f. Acțiunea de a hibrida și rezultatul ei; proces, spontan sau provocat artificial, de încrucișare sexuată sau vegetativă între doi indivizi de specii, de soiuri sau de rase diferite; hibridizare. – V. hibrida.

DOOM

hibridáre (hi-bri-) s. f., g.-d. art. hibridắrii; pl. hibridắri

hibridarea
HIBRIDÁRE, hibridări, s. f. Acțiunea de a hibrida și rezultatul ei; proces, spontan sau provocat artificial, de încrucișare sexuată sau vegetativă între doi indivizi de specii, de soiuri sau de rase diferite; hibridizare. – V. hibrida.

DOOM

hibridáre (hi-bri-) s. f., g.-d. art. hibridắrii; pl. hibridắri

hibridară
HIBRIDÁ, hibridez, vb. I. Tranz. A obține un hibrid prin procesul de hibridare; a încrucișa prin hibridare două plante, două specii etc.; a hibridiza. – Din fr. hybrider.

DOOM

hibridá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibrideáză

hibridarăm
HIBRIDÁ, hibridez, vb. I. Tranz. A obține un hibrid prin procesul de hibridare; a încrucișa prin hibridare două plante, două specii etc.; a hibridiza. – Din fr. hybrider.

DOOM

hibridá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibrideáză

hibridarăți
HIBRIDÁ, hibridez, vb. I. Tranz. A obține un hibrid prin procesul de hibridare; a încrucișa prin hibridare două plante, două specii etc.; a hibridiza. – Din fr. hybrider.

DOOM

hibridá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibrideáză

hibridase
HIBRIDÁ, hibridez, vb. I. Tranz. A obține un hibrid prin procesul de hibridare; a încrucișa prin hibridare două plante, două specii etc.; a hibridiza. – Din fr. hybrider.

DOOM

hibridá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibrideáză

hibridasem
HIBRIDÁ, hibridez, vb. I. Tranz. A obține un hibrid prin procesul de hibridare; a încrucișa prin hibridare două plante, două specii etc.; a hibridiza. – Din fr. hybrider.

DOOM

hibridá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibrideáză

hibridaseră
HIBRIDÁ, hibridez, vb. I. Tranz. A obține un hibrid prin procesul de hibridare; a încrucișa prin hibridare două plante, două specii etc.; a hibridiza. – Din fr. hybrider.

DOOM

hibridá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibrideáză

hibridaserăm
HIBRIDÁ, hibridez, vb. I. Tranz. A obține un hibrid prin procesul de hibridare; a încrucișa prin hibridare două plante, două specii etc.; a hibridiza. – Din fr. hybrider.

DOOM

hibridá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibrideáză

hibridaserăți
HIBRIDÁ, hibridez, vb. I. Tranz. A obține un hibrid prin procesul de hibridare; a încrucișa prin hibridare două plante, două specii etc.; a hibridiza. – Din fr. hybrider.

DOOM

hibridá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibrideáză

hibridaseși
HIBRIDÁ, hibridez, vb. I. Tranz. A obține un hibrid prin procesul de hibridare; a încrucișa prin hibridare două plante, două specii etc.; a hibridiza. – Din fr. hybrider.

DOOM

hibridá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibrideáză

hibridaseți
HIBRIDÁ, hibridez, vb. I. Tranz. A obține un hibrid prin procesul de hibridare; a încrucișa prin hibridare două plante, două specii etc.; a hibridiza. – Din fr. hybrider.

DOOM

hibridá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibrideáză

hibridat
HIBRIDÁ, hibridez, vb. I. Tranz. A obține un hibrid prin procesul de hibridare; a încrucișa prin hibridare două plante, două specii etc.; a hibridiza. – Din fr. hybrider.

DOOM

hibridá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibrideáză

hibridat
HIBRIDÁ, hibridez, vb. I. Tranz. A obține un hibrid prin procesul de hibridare; a încrucișa prin hibridare două plante, două specii etc.; a hibridiza. – Din fr. hybrider.

hibridau
HIBRIDÁ, hibridez, vb. I. Tranz. A obține un hibrid prin procesul de hibridare; a încrucișa prin hibridare două plante, două specii etc.; a hibridiza. – Din fr. hybrider.

DOOM

hibridá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibrideáză

hibridași
HIBRIDÁ, hibridez, vb. I. Tranz. A obține un hibrid prin procesul de hibridare; a încrucișa prin hibridare două plante, două specii etc.; a hibridiza. – Din fr. hybrider.

DOOM

hibridá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibrideáză

hibridați
HIBRIDÁ, hibridez, vb. I. Tranz. A obține un hibrid prin procesul de hibridare; a încrucișa prin hibridare două plante, două specii etc.; a hibridiza. – Din fr. hybrider.

DOOM

hibridá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibrideáză

hibridație
HIBRIDÁȚIE s. f. (Rar) Hibridare. – Din fr. hybridation.

DOOM

hibridáție (rar) (hi-bri-, -ți-e) s. f., art. hibridáția (-ți-a), g.-d. hibridáții, art. hibridáției

hibride
HIBRÍD, -Ă, hibrizi, -de, s. m., adj. 1. S. m., adj. (Organism) provenit din încrucișarea a doi indivizi de specii, de soiuri, de genuri sau de rase diferite. 2. Adj. Fig. (Despre realizări, idei, fapte) Alcătuit din elemente disparate; lipsit de armonie. – Din fr. hybride, lat. hybrida.

DOOM

hibríd (hi-brid) adj. m., s. m., pl. hibrízi; adj. f. hibrídă, pl. hibríde

hibride
HIBRÍD, -Ă, hibrizi, -de, s. m., adj. 1. S. m., adj. (Organism) provenit din încrucișarea a doi indivizi de specii, de soiuri, de genuri sau de rase diferite. 2. Adj. Fig. (Despre realizări, idei, fapte) Alcătuit din elemente disparate; lipsit de armonie. – Din fr. hybride, lat. hybrida.

DOOM

hibríd (hi-brid) adj. m., s. m., pl. hibrízi; adj. f. hibrídă, pl. hibríde

hibridează
HIBRIDÁ, hibridez, vb. I. Tranz. A obține un hibrid prin procesul de hibridare; a încrucișa prin hibridare două plante, două specii etc.; a hibridiza. – Din fr. hybrider.

DOOM

hibridá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibrideáză

hibridei
HIBRÍD, -Ă, hibrizi, -de, s. m., adj. 1. S. m., adj. (Organism) provenit din încrucișarea a doi indivizi de specii, de soiuri, de genuri sau de rase diferite. 2. Adj. Fig. (Despre realizări, idei, fapte) Alcătuit din elemente disparate; lipsit de armonie. – Din fr. hybride, lat. hybrida.

DOOM

hibríd (hi-brid) adj. m., s. m., pl. hibrízi; adj. f. hibrídă, pl. hibríde

hibridei
HIBRÍD, -Ă, hibrizi, -de, s. m., adj. 1. S. m., adj. (Organism) provenit din încrucișarea a doi indivizi de specii, de soiuri, de genuri sau de rase diferite. 2. Adj. Fig. (Despre realizări, idei, fapte) Alcătuit din elemente disparate; lipsit de armonie. – Din fr. hybride, lat. hybrida.

DOOM

hibríd (hi-brid) adj. m., s. m., pl. hibrízi; adj. f. hibrídă, pl. hibríde

hibridele
HIBRÍD, -Ă, hibrizi, -de, s. m., adj. 1. S. m., adj. (Organism) provenit din încrucișarea a doi indivizi de specii, de soiuri, de genuri sau de rase diferite. 2. Adj. Fig. (Despre realizări, idei, fapte) Alcătuit din elemente disparate; lipsit de armonie. – Din fr. hybride, lat. hybrida.

DOOM

hibríd (hi-brid) adj. m., s. m., pl. hibrízi; adj. f. hibrídă, pl. hibríde

hibridele
HIBRÍD, -Ă, hibrizi, -de, s. m., adj. 1. S. m., adj. (Organism) provenit din încrucișarea a doi indivizi de specii, de soiuri, de genuri sau de rase diferite. 2. Adj. Fig. (Despre realizări, idei, fapte) Alcătuit din elemente disparate; lipsit de armonie. – Din fr. hybride, lat. hybrida.

DOOM

hibríd (hi-brid) adj. m., s. m., pl. hibrízi; adj. f. hibrídă, pl. hibríde

hibridelor
HIBRÍD, -Ă, hibrizi, -de, s. m., adj. 1. S. m., adj. (Organism) provenit din încrucișarea a doi indivizi de specii, de soiuri, de genuri sau de rase diferite. 2. Adj. Fig. (Despre realizări, idei, fapte) Alcătuit din elemente disparate; lipsit de armonie. – Din fr. hybride, lat. hybrida.

DOOM

hibríd (hi-brid) adj. m., s. m., pl. hibrízi; adj. f. hibrídă, pl. hibríde

hibridelor
HIBRÍD, -Ă, hibrizi, -de, s. m., adj. 1. S. m., adj. (Organism) provenit din încrucișarea a doi indivizi de specii, de soiuri, de genuri sau de rase diferite. 2. Adj. Fig. (Despre realizări, idei, fapte) Alcătuit din elemente disparate; lipsit de armonie. – Din fr. hybride, lat. hybrida.

DOOM

hibríd (hi-brid) adj. m., s. m., pl. hibrízi; adj. f. hibrídă, pl. hibríde

hibridez
HIBRIDÁ, hibridez, vb. I. Tranz. A obține un hibrid prin procesul de hibridare; a încrucișa prin hibridare două plante, două specii etc.; a hibridiza. – Din fr. hybrider.

DOOM

hibridá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibrideáză

hibrideze
HIBRIDÁ, hibridez, vb. I. Tranz. A obține un hibrid prin procesul de hibridare; a încrucișa prin hibridare două plante, două specii etc.; a hibridiza. – Din fr. hybrider.

DOOM

hibridá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibrideáză

hibridezi
HIBRIDÁ, hibridez, vb. I. Tranz. A obține un hibrid prin procesul de hibridare; a încrucișa prin hibridare două plante, două specii etc.; a hibridiza. – Din fr. hybrider.

DOOM

hibridá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibrideáză

hibriditate
HIBRIDITÁTE, hibridități, s. f. Însușirea de a fi hibrid, caracterul a tot ceea ce este hibrid. – Din fr. hybridité.

DOOM

hibriditáte (hi-bri-) s. f., g.-d. art. hibriditắții; pl. hibriditắți

hibriditatea
HIBRIDITÁTE, hibridități, s. f. Însușirea de a fi hibrid, caracterul a tot ceea ce este hibrid. – Din fr. hybridité.

DOOM

hibriditáte (hi-bri-) s. f., g.-d. art. hibriditắții; pl. hibriditắți

hibridități
HIBRIDITÁTE, hibridități, s. f. Însușirea de a fi hibrid, caracterul a tot ceea ce este hibrid. – Din fr. hybridité.

DOOM

hibriditáte (hi-bri-) s. f., g.-d. art. hibriditắții; pl. hibriditắți

hibridității
HIBRIDITÁTE, hibridități, s. f. Însușirea de a fi hibrid, caracterul a tot ceea ce este hibrid. – Din fr. hybridité.

DOOM

hibriditáte (hi-bri-) s. f., g.-d. art. hibriditắții; pl. hibriditắți

hibriditățile
HIBRIDITÁTE, hibridități, s. f. Însușirea de a fi hibrid, caracterul a tot ceea ce este hibrid. – Din fr. hybridité.

DOOM

hibriditáte (hi-bri-) s. f., g.-d. art. hibriditắții; pl. hibriditắți

hibridităților
HIBRIDITÁTE, hibridități, s. f. Însușirea de a fi hibrid, caracterul a tot ceea ce este hibrid. – Din fr. hybridité.

DOOM

hibriditáte (hi-bri-) s. f., g.-d. art. hibriditắții; pl. hibriditắți

hibridiza
HIBRIDIZÁ, hibridizez, vb. I. Tranz. A hibrida. – Din germ. hybridisieren.

DOOM

hibridizá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibridizeáză

hibridizai
HIBRIDIZÁ, hibridizez, vb. I. Tranz. A hibrida. – Din germ. hybridisieren.

DOOM

hibridizá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibridizeáză

hibridizam
HIBRIDIZÁ, hibridizez, vb. I. Tranz. A hibrida. – Din germ. hybridisieren.

DOOM

hibridizá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibridizeáză

hibridizare
HIBRIDIZÁ, hibridizez, vb. I. Tranz. A hibrida. – Din germ. hybridisieren.

DOOM

hibridizá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibridizeáză

hibridizare
HIBRIDIZÁRE, hibridizări, s. f. Acțiunea de a hibridiza și rezultatul ei; hibridare. – V. hibridiza. Cf. rus. g h i b r i d i z a ț i i a.

DOOM

hibridizáre (hi-bri-) s. f., g.-d. art. hibridizắrii; pl. hibridizắri

hibridizarea
HIBRIDIZÁRE, hibridizări, s. f. Acțiunea de a hibridiza și rezultatul ei; hibridare. – V. hibridiza. Cf. rus. g h i b r i d i z a ț i i a.

DOOM

hibridizáre (hi-bri-) s. f., g.-d. art. hibridizắrii; pl. hibridizắri

hibridizară
HIBRIDIZÁ, hibridizez, vb. I. Tranz. A hibrida. – Din germ. hybridisieren.

DOOM

hibridizá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibridizeáză

hibridizarăm
HIBRIDIZÁ, hibridizez, vb. I. Tranz. A hibrida. – Din germ. hybridisieren.

DOOM

hibridizá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibridizeáză

hibridizarăți
HIBRIDIZÁ, hibridizez, vb. I. Tranz. A hibrida. – Din germ. hybridisieren.

DOOM

hibridizá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibridizeáză

hibridizase
HIBRIDIZÁ, hibridizez, vb. I. Tranz. A hibrida. – Din germ. hybridisieren.

DOOM

hibridizá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibridizeáză

hibridizasem
HIBRIDIZÁ, hibridizez, vb. I. Tranz. A hibrida. – Din germ. hybridisieren.

DOOM

hibridizá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibridizeáză

hibridizaseră
HIBRIDIZÁ, hibridizez, vb. I. Tranz. A hibrida. – Din germ. hybridisieren.

DOOM

hibridizá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibridizeáză

hibridizaserăm
HIBRIDIZÁ, hibridizez, vb. I. Tranz. A hibrida. – Din germ. hybridisieren.

DOOM

hibridizá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibridizeáză

hibridizaserăți
HIBRIDIZÁ, hibridizez, vb. I. Tranz. A hibrida. – Din germ. hybridisieren.

DOOM

hibridizá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibridizeáză

hibridizaseși
HIBRIDIZÁ, hibridizez, vb. I. Tranz. A hibrida. – Din germ. hybridisieren.

DOOM

hibridizá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibridizeáză

hibridizaseți
HIBRIDIZÁ, hibridizez, vb. I. Tranz. A hibrida. – Din germ. hybridisieren.

DOOM

hibridizá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibridizeáză

hibridizat
HIBRIDIZÁ, hibridizez, vb. I. Tranz. A hibrida. – Din germ. hybridisieren.

DOOM

hibridizá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibridizeáză

hibridizat
HIBRIDIZÁ, hibridizez, vb. I. Tranz. A hibrida. – Din germ. hybridisieren.

hibridizau
HIBRIDIZÁ, hibridizez, vb. I. Tranz. A hibrida. – Din germ. hybridisieren.

DOOM

hibridizá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibridizeáză

hibridizași
HIBRIDIZÁ, hibridizez, vb. I. Tranz. A hibrida. – Din germ. hybridisieren.

DOOM

hibridizá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibridizeáză

hibridizați
HIBRIDIZÁ, hibridizez, vb. I. Tranz. A hibrida. – Din germ. hybridisieren.

DOOM

hibridizá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibridizeáză

hibridizează
HIBRIDIZÁ, hibridizez, vb. I. Tranz. A hibrida. – Din germ. hybridisieren.

DOOM

hibridizá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibridizeáză

hibridizez
HIBRIDIZÁ, hibridizez, vb. I. Tranz. A hibrida. – Din germ. hybridisieren.

DOOM

hibridizá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibridizeáză

hibridizeze
HIBRIDIZÁ, hibridizez, vb. I. Tranz. A hibrida. – Din germ. hybridisieren.

DOOM

hibridizá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibridizeáză

hibridizezi
HIBRIDIZÁ, hibridizez, vb. I. Tranz. A hibrida. – Din germ. hybridisieren.

DOOM

hibridizá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibridizeáză

hibridizând
HIBRIDIZÁ, hibridizez, vb. I. Tranz. A hibrida. – Din germ. hybridisieren.

DOOM

hibridizá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibridizeáză

hibridizînd
HIBRIDIZÁ, hibridizez, vb. I. Tranz. A hibrida. – Din germ. hybridisieren.

DOOM

hibridizá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibridizeáză

hibridizări
HIBRIDIZÁRE, hibridizări, s. f. Acțiunea de a hibridiza și rezultatul ei; hibridare. – V. hibridiza. Cf. rus. g h i b r i d i z a ț i i a.

DOOM

hibridizáre (hi-bri-) s. f., g.-d. art. hibridizắrii; pl. hibridizắri

hibridizării
HIBRIDIZÁRE, hibridizări, s. f. Acțiunea de a hibridiza și rezultatul ei; hibridare. – V. hibridiza. Cf. rus. g h i b r i d i z a ț i i a.

DOOM

hibridizáre (hi-bri-) s. f., g.-d. art. hibridizắrii; pl. hibridizắri

hibridizările
HIBRIDIZÁRE, hibridizări, s. f. Acțiunea de a hibridiza și rezultatul ei; hibridare. – V. hibridiza. Cf. rus. g h i b r i d i z a ț i i a.

DOOM

hibridizáre (hi-bri-) s. f., g.-d. art. hibridizắrii; pl. hibridizắri

hibridizărilor
HIBRIDIZÁRE, hibridizări, s. f. Acțiunea de a hibridiza și rezultatul ei; hibridare. – V. hibridiza. Cf. rus. g h i b r i d i z a ț i i a.

DOOM

hibridizáre (hi-bri-) s. f., g.-d. art. hibridizắrii; pl. hibridizắri

hibridul
HIBRÍD, -Ă, hibrizi, -de, s. m., adj. 1. S. m., adj. (Organism) provenit din încrucișarea a doi indivizi de specii, de soiuri, de genuri sau de rase diferite. 2. Adj. Fig. (Despre realizări, idei, fapte) Alcătuit din elemente disparate; lipsit de armonie. – Din fr. hybride, lat. hybrida.

DOOM

hibríd (hi-brid) adj. m., s. m., pl. hibrízi; adj. f. hibrídă, pl. hibríde

hibridul
HIBRÍD, -Ă, hibrizi, -de, s. m., adj. 1. S. m., adj. (Organism) provenit din încrucișarea a doi indivizi de specii, de soiuri, de genuri sau de rase diferite. 2. Adj. Fig. (Despre realizări, idei, fapte) Alcătuit din elemente disparate; lipsit de armonie. – Din fr. hybride, lat. hybrida.

DOOM

hibríd (hi-brid) adj. m., s. m., pl. hibrízi; adj. f. hibrídă, pl. hibríde

hibridului
HIBRÍD, -Ă, hibrizi, -de, s. m., adj. 1. S. m., adj. (Organism) provenit din încrucișarea a doi indivizi de specii, de soiuri, de genuri sau de rase diferite. 2. Adj. Fig. (Despre realizări, idei, fapte) Alcătuit din elemente disparate; lipsit de armonie. – Din fr. hybride, lat. hybrida.

DOOM

hibríd (hi-brid) adj. m., s. m., pl. hibrízi; adj. f. hibrídă, pl. hibríde

hibridului
HIBRÍD, -Ă, hibrizi, -de, s. m., adj. 1. S. m., adj. (Organism) provenit din încrucișarea a doi indivizi de specii, de soiuri, de genuri sau de rase diferite. 2. Adj. Fig. (Despre realizări, idei, fapte) Alcătuit din elemente disparate; lipsit de armonie. – Din fr. hybride, lat. hybrida.

DOOM

hibríd (hi-brid) adj. m., s. m., pl. hibrízi; adj. f. hibrídă, pl. hibríde

hibridând
HIBRIDÁ, hibridez, vb. I. Tranz. A obține un hibrid prin procesul de hibridare; a încrucișa prin hibridare două plante, două specii etc.; a hibridiza. – Din fr. hybrider.

DOOM

hibridá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibrideáză

hibridînd
HIBRIDÁ, hibridez, vb. I. Tranz. A obține un hibrid prin procesul de hibridare; a încrucișa prin hibridare două plante, două specii etc.; a hibridiza. – Din fr. hybrider.

DOOM

hibridá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibrideáză

hibridări
HIBRIDÁRE, hibridări, s. f. Acțiunea de a hibrida și rezultatul ei; proces, spontan sau provocat artificial, de încrucișare sexuată sau vegetativă între doi indivizi de specii, de soiuri sau de rase diferite; hibridizare. – V. hibrida.

DOOM

hibridáre (hi-bri-) s. f., g.-d. art. hibridắrii; pl. hibridắri

hibridării
HIBRIDÁRE, hibridări, s. f. Acțiunea de a hibrida și rezultatul ei; proces, spontan sau provocat artificial, de încrucișare sexuată sau vegetativă între doi indivizi de specii, de soiuri sau de rase diferite; hibridizare. – V. hibrida.

DOOM

hibridáre (hi-bri-) s. f., g.-d. art. hibridắrii; pl. hibridắri

hibridările
HIBRIDÁRE, hibridări, s. f. Acțiunea de a hibrida și rezultatul ei; proces, spontan sau provocat artificial, de încrucișare sexuată sau vegetativă între doi indivizi de specii, de soiuri sau de rase diferite; hibridizare. – V. hibrida.

DOOM

hibridáre (hi-bri-) s. f., g.-d. art. hibridắrii; pl. hibridắri

hibridărilor
HIBRIDÁRE, hibridări, s. f. Acțiunea de a hibrida și rezultatul ei; proces, spontan sau provocat artificial, de încrucișare sexuată sau vegetativă între doi indivizi de specii, de soiuri sau de rase diferite; hibridizare. – V. hibrida.

DOOM

hibridáre (hi-bri-) s. f., g.-d. art. hibridắrii; pl. hibridắri

hibrizi
HIBRÍD, -Ă, hibrizi, -de, s. m., adj. 1. S. m., adj. (Organism) provenit din încrucișarea a doi indivizi de specii, de soiuri, de genuri sau de rase diferite. 2. Adj. Fig. (Despre realizări, idei, fapte) Alcătuit din elemente disparate; lipsit de armonie. – Din fr. hybride, lat. hybrida.

DOOM

hibríd (hi-brid) adj. m., s. m., pl. hibrízi; adj. f. hibrídă, pl. hibríde

hibrizi
HIBRÍD, -Ă, hibrizi, -de, s. m., adj. 1. S. m., adj. (Organism) provenit din încrucișarea a doi indivizi de specii, de soiuri, de genuri sau de rase diferite. 2. Adj. Fig. (Despre realizări, idei, fapte) Alcătuit din elemente disparate; lipsit de armonie. – Din fr. hybride, lat. hybrida.

DOOM

hibríd (hi-brid) adj. m., s. m., pl. hibrízi; adj. f. hibrídă, pl. hibríde

hibrizii
HIBRÍD, -Ă, hibrizi, -de, s. m., adj. 1. S. m., adj. (Organism) provenit din încrucișarea a doi indivizi de specii, de soiuri, de genuri sau de rase diferite. 2. Adj. Fig. (Despre realizări, idei, fapte) Alcătuit din elemente disparate; lipsit de armonie. – Din fr. hybride, lat. hybrida.

DOOM

hibríd (hi-brid) adj. m., s. m., pl. hibrízi; adj. f. hibrídă, pl. hibríde

hibrizii
HIBRÍD, -Ă, hibrizi, -de, s. m., adj. 1. S. m., adj. (Organism) provenit din încrucișarea a doi indivizi de specii, de soiuri, de genuri sau de rase diferite. 2. Adj. Fig. (Despre realizări, idei, fapte) Alcătuit din elemente disparate; lipsit de armonie. – Din fr. hybride, lat. hybrida.

DOOM

hibríd (hi-brid) adj. m., s. m., pl. hibrízi; adj. f. hibrídă, pl. hibríde

hibrizilor
HIBRÍD, -Ă, hibrizi, -de, s. m., adj. 1. S. m., adj. (Organism) provenit din încrucișarea a doi indivizi de specii, de soiuri, de genuri sau de rase diferite. 2. Adj. Fig. (Despre realizări, idei, fapte) Alcătuit din elemente disparate; lipsit de armonie. – Din fr. hybride, lat. hybrida.

DOOM

hibríd (hi-brid) adj. m., s. m., pl. hibrízi; adj. f. hibrídă, pl. hibríde

hibrizilor
HIBRÍD, -Ă, hibrizi, -de, s. m., adj. 1. S. m., adj. (Organism) provenit din încrucișarea a doi indivizi de specii, de soiuri, de genuri sau de rase diferite. 2. Adj. Fig. (Despre realizări, idei, fapte) Alcătuit din elemente disparate; lipsit de armonie. – Din fr. hybride, lat. hybrida.

DOOM

hibríd (hi-brid) adj. m., s. m., pl. hibrízi; adj. f. hibrídă, pl. hibríde

hici
híci adv. – În nici un caz, nici în ruptul capului. – Var. hîci, hăci. Tc. (per.) hiç (Șeineanu, II, 216; Lokotsch 860), cf. alb., bg., sb. hic.

hiclean
HICLEÁN, -Ă adj. v. viclean.

DOOM

vicleán (vi-clean) adj. m., pl. vicléni; f. vicleánă, pl. vicléne

hiclenia
HICLENÍE, hiclenii, s. f. (Înv.) Denumire dată în vechiul drept românesc trădării, feloniei. – Hiclean + suf. -ie.

DOOM

hicleníe (trădare) (înv.) (hi-cle-) s. f., art. hiclenía, g.-d. art. hicleníei; pl. hicleníi, art. hicleníile

hiclenie
HICLENÍE, hiclenii, s. f. (Înv.) Denumire dată în vechiul drept românesc trădării, feloniei. – Hiclean + suf. -ie.

DOOM

hicleníe (trădare) (înv.) (hi-cle-) s. f., art. hiclenía, g.-d. art. hicleníei; pl. hicleníi, art. hicleníile

hicleniei
HICLENÍE, hiclenii, s. f. (Înv.) Denumire dată în vechiul drept românesc trădării, feloniei. – Hiclean + suf. -ie.

DOOM

hicleníe (trădare) (înv.) (hi-cle-) s. f., art. hiclenía, g.-d. art. hicleníei; pl. hicleníi, art. hicleníile

hiclenii
HICLENÍE, hiclenii, s. f. (Înv.) Denumire dată în vechiul drept românesc trădării, feloniei. – Hiclean + suf. -ie.

DOOM

hicleníe (trădare) (înv.) (hi-cle-) s. f., art. hiclenía, g.-d. art. hicleníei; pl. hicleníi, art. hicleníile

hicleniile
HICLENÍE, hiclenii, s. f. (Înv.) Denumire dată în vechiul drept românesc trădării, feloniei. – Hiclean + suf. -ie.

DOOM

hicleníe (trădare) (înv.) (hi-cle-) s. f., art. hiclenía, g.-d. art. hicleníei; pl. hicleníi, art. hicleníile

hicleniilor
HICLENÍE, hiclenii, s. f. (Înv.) Denumire dată în vechiul drept românesc trădării, feloniei. – Hiclean + suf. -ie.

DOOM

hicleníe (trădare) (înv.) (hi-cle-) s. f., art. hiclenía, g.-d. art. hicleníei; pl. hicleníi, art. hicleníile

hicni
ICNÍ, icnesc, vb. IV. Intranz. 1. A geme scurt, a gîfîi adînc și scurt scoțînd un fel de geamăt (din cauza unui efort sau a unei dureri). Ia sacul de șase duble... și-l duce la spinare fără să icnească. STANCU, D. 86. Bărbații icneau greu, repezind ascuțișul uneltei în trunchiul gros al copacului. PAS, L. II 156. Icnea din adîncul ființei și se încorda c-o putere învierșunată. SADOVEANU, N. P. 326. Moartea atunci, neavînd încotro, se bagă în turbincă, și acuși icnește, acuși suspină, de-ți venea să-i plîngi de milă. CREANGĂ, P. 312. ◊ Fig. Motorul icni înfrînt, suflă și apoi izbucni într-un tunet repetat și spart, de se cutremură toată liniștea dimineții. MIHALE, O. 231. Auziți serenada veacului nou, Vuind în cazane, icnind în cazmale. DEȘLIU, G. 18. 2. A produce mișcările și sunetele caracteristice vomitării, sughițului etc. Atunci muma-pădurii icni de vro trei ori și dete afară dintr-însa pe Busuioc. ISPIRESCU, L. 384. 3. A vorbi răstit. Stai, Ghiță ! a icnit înăbușit Alexa Vulpea; vrei cumva să intri în pridvor ? SADOVEANU, N. P. 116. – Variantă: hicní (SBIERA, P. 302) vb. IV.

hicori
HÍCORI, hicori, s. m. Arbore din America de Nord, asemănător cu nucul, din al cărui lemn, greu, foarte tare și flexibil, se fac diverse obiecte, mai ales schiuri (Carya ovata). – Din fr. hickory.

DOOM

hícori (-co-ri) s. m., pl. hícori

hicorii
HÍCORI, hicori, s. m. Arbore din America de Nord, asemănător cu nucul, din al cărui lemn, greu, foarte tare și flexibil, se fac diverse obiecte, mai ales schiuri (Carya ovata). – Din fr. hickory.

DOOM

hícori (-co-ri) s. m., pl. hícori

hicorilor
HÍCORI, hicori, s. m. Arbore din America de Nord, asemănător cu nucul, din al cărui lemn, greu, foarte tare și flexibil, se fac diverse obiecte, mai ales schiuri (Carya ovata). – Din fr. hickory.

DOOM

hícori (-co-ri) s. m., pl. hícori

hicoriul
HÍCORI, hicori, s. m. Arbore din America de Nord, asemănător cu nucul, din al cărui lemn, greu, foarte tare și flexibil, se fac diverse obiecte, mai ales schiuri (Carya ovata). – Din fr. hickory.

DOOM

hícori (-co-ri) s. m., pl. hícori

hicoriului
HÍCORI, hicori, s. m. Arbore din America de Nord, asemănător cu nucul, din al cărui lemn, greu, foarte tare și flexibil, se fac diverse obiecte, mai ales schiuri (Carya ovata). – Din fr. hickory.

DOOM

hícori (-co-ri) s. m., pl. hícori

hicsos
HICSÓS, hicsoși, s. m. (La pl.) Triburi nomade asiatice care au invadat Egiptul și l-au stăpânit în sec. XVIII-XVI î. H. – Din fr. Hyksos.

DOOM

hicsós s. m., pl. hicsóși

hicsosul
HICSÓS, hicsoși, s. m. (La pl.) Triburi nomade asiatice care au invadat Egiptul și l-au stăpânit în sec. XVIII-XVI î. H. – Din fr. Hyksos.

DOOM

hicsós s. m., pl. hicsóși

hicsosului
HICSÓS, hicsoși, s. m. (La pl.) Triburi nomade asiatice care au invadat Egiptul și l-au stăpânit în sec. XVIII-XVI î. H. – Din fr. Hyksos.

DOOM

hicsós s. m., pl. hicsóși

hicsoși
HICSÓS, hicsoși, s. m. (La pl.) Triburi nomade asiatice care au invadat Egiptul și l-au stăpânit în sec. XVIII-XVI î. H. – Din fr. Hyksos.

DOOM

hicsós s. m., pl. hicsóși

hicsoșii
HICSÓS, hicsoși, s. m. (La pl.) Triburi nomade asiatice care au invadat Egiptul și l-au stăpânit în sec. XVIII-XVI î. H. – Din fr. Hyksos.

DOOM

hicsós s. m., pl. hicsóși

hicsoșilor
HICSÓS, hicsoși, s. m. (La pl.) Triburi nomade asiatice care au invadat Egiptul și l-au stăpânit în sec. XVIII-XVI î. H. – Din fr. Hyksos.

DOOM

hicsós s. m., pl. hicsóși

hicăi
HICĂÍ, hicăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate, a chinui un câine. – Et. nec.

DOOM

hicăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hicăiésc, imperf. 3 sg. hicăiá; conj. prez. 3 să hicăiáscă

hicăia
HICĂÍ, hicăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate, a chinui un câine. – Et. nec.

DOOM

hicăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hicăiésc, imperf. 3 sg. hicăiá; conj. prez. 3 să hicăiáscă

hicăiai
HICĂÍ, hicăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate, a chinui un câine. – Et. nec.

DOOM

hicăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hicăiésc, imperf. 3 sg. hicăiá; conj. prez. 3 să hicăiáscă

hicăiam
HICĂÍ, hicăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate, a chinui un câine. – Et. nec.

DOOM

hicăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hicăiésc, imperf. 3 sg. hicăiá; conj. prez. 3 să hicăiáscă

hicăiască
HICĂÍ, hicăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate, a chinui un câine. – Et. nec.

DOOM

hicăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hicăiésc, imperf. 3 sg. hicăiá; conj. prez. 3 să hicăiáscă

hicăiau
HICĂÍ, hicăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate, a chinui un câine. – Et. nec.

DOOM

hicăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hicăiésc, imperf. 3 sg. hicăiá; conj. prez. 3 să hicăiáscă

hicăiați
HICĂÍ, hicăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate, a chinui un câine. – Et. nec.

DOOM

hicăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hicăiésc, imperf. 3 sg. hicăiá; conj. prez. 3 să hicăiáscă

hicăiesc
HICĂÍ, hicăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate, a chinui un câine. – Et. nec.

DOOM

hicăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hicăiésc, imperf. 3 sg. hicăiá; conj. prez. 3 să hicăiáscă

hicăiește
HICĂÍ, hicăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate, a chinui un câine. – Et. nec.

DOOM

hicăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hicăiésc, imperf. 3 sg. hicăiá; conj. prez. 3 să hicăiáscă

hicăiești
HICĂÍ, hicăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate, a chinui un câine. – Et. nec.

DOOM

hicăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hicăiésc, imperf. 3 sg. hicăiá; conj. prez. 3 să hicăiáscă

hicăii
HICĂÍ, hicăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate, a chinui un câine. – Et. nec.

DOOM

hicăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hicăiésc, imperf. 3 sg. hicăiá; conj. prez. 3 să hicăiáscă

hicăim
HICĂÍ, hicăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate, a chinui un câine. – Et. nec.

DOOM

hicăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hicăiésc, imperf. 3 sg. hicăiá; conj. prez. 3 să hicăiáscă

hicăind
HICĂÍ, hicăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate, a chinui un câine. – Et. nec.

DOOM

hicăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hicăiésc, imperf. 3 sg. hicăiá; conj. prez. 3 să hicăiáscă

hicăire
HICĂÍ, hicăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate, a chinui un câine. – Et. nec.

DOOM

hicăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hicăiésc, imperf. 3 sg. hicăiá; conj. prez. 3 să hicăiáscă

hicăire
HICĂÍ, hicăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate, a chinui un câine. – Et. nec.

hicăiră
HICĂÍ, hicăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate, a chinui un câine. – Et. nec.

DOOM

hicăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hicăiésc, imperf. 3 sg. hicăiá; conj. prez. 3 să hicăiáscă

hicăirăm
HICĂÍ, hicăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate, a chinui un câine. – Et. nec.

DOOM

hicăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hicăiésc, imperf. 3 sg. hicăiá; conj. prez. 3 să hicăiáscă

hicăirăți
HICĂÍ, hicăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate, a chinui un câine. – Et. nec.

DOOM

hicăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hicăiésc, imperf. 3 sg. hicăiá; conj. prez. 3 să hicăiáscă

hicăise
HICĂÍ, hicăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate, a chinui un câine. – Et. nec.

DOOM

hicăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hicăiésc, imperf. 3 sg. hicăiá; conj. prez. 3 să hicăiáscă

hicăisem
HICĂÍ, hicăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate, a chinui un câine. – Et. nec.

DOOM

hicăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hicăiésc, imperf. 3 sg. hicăiá; conj. prez. 3 să hicăiáscă

hicăiseră
HICĂÍ, hicăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate, a chinui un câine. – Et. nec.

DOOM

hicăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hicăiésc, imperf. 3 sg. hicăiá; conj. prez. 3 să hicăiáscă

hicăiserăm
HICĂÍ, hicăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate, a chinui un câine. – Et. nec.

DOOM

hicăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hicăiésc, imperf. 3 sg. hicăiá; conj. prez. 3 să hicăiáscă

hicăiserăți
HICĂÍ, hicăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate, a chinui un câine. – Et. nec.

DOOM

hicăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hicăiésc, imperf. 3 sg. hicăiá; conj. prez. 3 să hicăiáscă

hicăiseși
HICĂÍ, hicăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate, a chinui un câine. – Et. nec.

DOOM

hicăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hicăiésc, imperf. 3 sg. hicăiá; conj. prez. 3 să hicăiáscă

hicăiseți
HICĂÍ, hicăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate, a chinui un câine. – Et. nec.

DOOM

hicăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hicăiésc, imperf. 3 sg. hicăiá; conj. prez. 3 să hicăiáscă

hicăit
HICĂÍ, hicăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate, a chinui un câine. – Et. nec.

DOOM

hicăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hicăiésc, imperf. 3 sg. hicăiá; conj. prez. 3 să hicăiáscă

hicăit
HICĂÍ, hicăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate, a chinui un câine. – Et. nec.

hicăiși
HICĂÍ, hicăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate, a chinui un câine. – Et. nec.

DOOM

hicăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hicăiésc, imperf. 3 sg. hicăiá; conj. prez. 3 să hicăiáscă

hicăiți
HICĂÍ, hicăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate, a chinui un câine. – Et. nec.

DOOM

hicăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hicăiésc, imperf. 3 sg. hicăiá; conj. prez. 3 să hicăiáscă

hid
HID- v. hidro-.

hidalgia
HIDALGÍE s.f. (Hispanism; liv.) Noblețe, boierie. [< sp. hidalguia].

hidalgie
HIDALGÍE s.f. (Hispanism; liv.) Noblețe, boierie. [< sp. hidalguia].

hidalgiei
HIDALGÍE s.f. (Hispanism; liv.) Noblețe, boierie. [< sp. hidalguia].

hidalgii
HIDALGÍE s.f. (Hispanism; liv.) Noblețe, boierie. [< sp. hidalguia].

hidalgiile
HIDALGÍE s.f. (Hispanism; liv.) Noblețe, boierie. [< sp. hidalguia].

hidalgiilor
HIDALGÍE s.f. (Hispanism; liv.) Noblețe, boierie. [< sp. hidalguia].

hidalgo
HIDÁLGO s. m. Titlu purtat, în evul mediu, de unii nobili spanioli; persoană care purta acest titlu. – Din fr., sp. hidalgo.

hidalgo
HIDÁLGO, hidalgo, s. m. Titlu purtat, în Evul Mediu, de unii nobili spanioli; persoană care purta acest titlu. – Din fr., sp. hidalgo.

DOOM

!hidálgo s. m., art. hidálgoul; pl. hidálgo

hidartroza
HIDARTRÓZĂ, hidartroze, s. f. Acumulare de lichid (purulent sau seros) în articulații. – Din fr. hydarthrose.

DOOM

!hidartróză (hi-dar-) s. f., g.-d. art. hidartrózei; pl. hidartróze

hidartroze
HIDARTRÓZĂ, hidartroze, s. f. Acumulare de lichid (purulent sau seros) în articulații. – Din fr. hydarthrose.

DOOM

!hidartróză (hi-dar-) s. f., g.-d. art. hidartrózei; pl. hidartróze

hidartrozei
HIDARTRÓZĂ, hidartroze, s. f. Acumulare de lichid (purulent sau seros) în articulații. – Din fr. hydarthrose.

DOOM

!hidartróză (hi-dar-) s. f., g.-d. art. hidartrózei; pl. hidartróze

hidartrozele
HIDARTRÓZĂ, hidartroze, s. f. Acumulare de lichid (purulent sau seros) în articulații. – Din fr. hydarthrose.

DOOM

!hidartróză (hi-dar-) s. f., g.-d. art. hidartrózei; pl. hidartróze

hidartrozelor
HIDARTRÓZĂ, hidartroze, s. f. Acumulare de lichid (purulent sau seros) în articulații. – Din fr. hydarthrose.

DOOM

!hidartróză (hi-dar-) s. f., g.-d. art. hidartrózei; pl. hidartróze

hidatic
HIDÁTIC, hidatice, adj. (În sintagma) Chist hidatic = tumoare benignă plină cu lichid, provocată de dezvoltarea în unele organe (ficat, plămâni etc.) a larvelor de tenie; echinococoză. – Din fr. hydatique.

DOOM

!hidátic (chist ~) adj. m.; pl. f. hidátice

hidatice
HIDÁTIC, hidatice, adj. (În sintagma) Chist hidatic = tumoare benignă plină cu lichid, provocată de dezvoltarea în unele organe (ficat, plămâni etc.) a larvelor de tenie; echinococoză. – Din fr. hydatique.

DOOM

!hidátic (chist ~) adj. m.; pl. f. hidátice

hidaticele
HIDÁTIC, hidatice, adj. (În sintagma) Chist hidatic = tumoare benignă plină cu lichid, provocată de dezvoltarea în unele organe (ficat, plămâni etc.) a larvelor de tenie; echinococoză. – Din fr. hydatique.

DOOM

!hidátic (chist ~) adj. m.; pl. f. hidátice

hidaticelor
HIDÁTIC, hidatice, adj. (În sintagma) Chist hidatic = tumoare benignă plină cu lichid, provocată de dezvoltarea în unele organe (ficat, plămâni etc.) a larvelor de tenie; echinococoză. – Din fr. hydatique.

DOOM

!hidátic (chist ~) adj. m.; pl. f. hidátice

hidaticul
HIDÁTIC, hidatice, adj. (În sintagma) Chist hidatic = tumoare benignă plină cu lichid, provocată de dezvoltarea în unele organe (ficat, plămâni etc.) a larvelor de tenie; echinococoză. – Din fr. hydatique.

DOOM

!hidátic (chist ~) adj. m.; pl. f. hidátice

hidaticului
HIDÁTIC, hidatice, adj. (În sintagma) Chist hidatic = tumoare benignă plină cu lichid, provocată de dezvoltarea în unele organe (ficat, plămâni etc.) a larvelor de tenie; echinococoză. – Din fr. hydatique.

DOOM

!hidátic (chist ~) adj. m.; pl. f. hidátice

hidatidoză
HIDATIDÓZĂ s.f. (Med.) Echinococoză. [< fr. hydatidose].

hidatidă
HIDATÍDĂ s. f. (Biol.) Formă larvară a teniei echinococ. – Din fr. hydatide.

hidatioza
HIDATIÓZĂ, hidatioze, s. f. Contaminare a unui organism cu larvele care provoacă chisturile hidatice, manifestată prin apariția acestor chisturi în diferite organe. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. hydatiose.

DOOM

hidatióză (-ti-o-) s. f., g.-d. art. hidatiózei; pl. hidatióze

hidatioze
HIDATIÓZĂ, hidatioze, s. f. Contaminare a unui organism cu larvele care provoacă chisturile hidatice, manifestată prin apariția acestor chisturi în diferite organe. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. hydatiose.

DOOM

hidatióză (-ti-o-) s. f., g.-d. art. hidatiózei; pl. hidatióze

hidatiozei
HIDATIÓZĂ, hidatioze, s. f. Contaminare a unui organism cu larvele care provoacă chisturile hidatice, manifestată prin apariția acestor chisturi în diferite organe. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. hydatiose.

DOOM

hidatióză (-ti-o-) s. f., g.-d. art. hidatiózei; pl. hidatióze

hidatiozele
HIDATIÓZĂ, hidatioze, s. f. Contaminare a unui organism cu larvele care provoacă chisturile hidatice, manifestată prin apariția acestor chisturi în diferite organe. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. hydatiose.

DOOM

hidatióză (-ti-o-) s. f., g.-d. art. hidatiózei; pl. hidatióze

hidatiozelor
HIDATIÓZĂ, hidatioze, s. f. Contaminare a unui organism cu larvele care provoacă chisturile hidatice, manifestată prin apariția acestor chisturi în diferite organe. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. hydatiose.

DOOM

hidatióză (-ti-o-) s. f., g.-d. art. hidatiózei; pl. hidatióze

hidatoda
HIDATÓDĂ, hidatode, s. f. Formație epidermică a frunzelor, având formă și structură diferite, cu funcția de a elimina apa sub formă de picături. – Din fr. hydatode.

DOOM

hidatódă s. f., g.-d. art. hidatódei; pl. hidatóde

hidatode
HIDATÓDĂ, hidatode, s. f. Formație epidermică a frunzelor, având formă și structură diferite, cu funcția de a elimina apa sub formă de picături. – Din fr. hydatode.

DOOM

hidatódă s. f., g.-d. art. hidatódei; pl. hidatóde

hidatodei
HIDATÓDĂ, hidatode, s. f. Formație epidermică a frunzelor, având formă și structură diferite, cu funcția de a elimina apa sub formă de picături. – Din fr. hydatode.

DOOM

hidatódă s. f., g.-d. art. hidatódei; pl. hidatóde

hidatodele
HIDATÓDĂ, hidatode, s. f. Formație epidermică a frunzelor, având formă și structură diferite, cu funcția de a elimina apa sub formă de picături. – Din fr. hydatode.

DOOM

hidatódă s. f., g.-d. art. hidatódei; pl. hidatóde

hidatodelor
HIDATÓDĂ, hidatode, s. f. Formație epidermică a frunzelor, având formă și structură diferite, cu funcția de a elimina apa sub formă de picături. – Din fr. hydatode.

DOOM

hidatódă s. f., g.-d. art. hidatódei; pl. hidatóde

hidoasa
HIDÓS, -OÁSĂ, hidoși, -oase, adj. Foarte urât, înfiorător la vedere sau prin comportări; slut, dezgustător, scârbos, hâd. – Din fr. hideux.

DOOM

hidós adj. m., pl. hidóși; f. hidoásă, pl. hidoáse

hidoase
HIDÓS, -OÁSĂ, hidoși, -oase, adj. Foarte urât, înfiorător la vedere sau prin comportări; slut, dezgustător, scârbos, hâd. – Din fr. hideux.

DOOM

hidós adj. m., pl. hidóși; f. hidoásă, pl. hidoáse

hidoasei
HIDÓS, -OÁSĂ, hidoși, -oase, adj. Foarte urât, înfiorător la vedere sau prin comportări; slut, dezgustător, scârbos, hâd. – Din fr. hideux.

DOOM

hidós adj. m., pl. hidóși; f. hidoásă, pl. hidoáse

hidoasele
HIDÓS, -OÁSĂ, hidoși, -oase, adj. Foarte urât, înfiorător la vedere sau prin comportări; slut, dezgustător, scârbos, hâd. – Din fr. hideux.

DOOM

hidós adj. m., pl. hidóși; f. hidoásă, pl. hidoáse

hidoaselor
HIDÓS, -OÁSĂ, hidoși, -oase, adj. Foarte urât, înfiorător la vedere sau prin comportări; slut, dezgustător, scârbos, hâd. – Din fr. hideux.

DOOM

hidós adj. m., pl. hidóși; f. hidoásă, pl. hidoáse

hidos
HIDÓS, -OÁSĂ, hidoși, -oase, adj. Foarte urât, înfiorător la vedere sau prin comportări; slut, dezgustător, scârbos, hâd. – Din fr. hideux.

DOOM

hidós adj. m., pl. hidóși; f. hidoásă, pl. hidoáse

hidosul
HIDÓS, -OÁSĂ, hidoși, -oase, adj. Foarte urât, înfiorător la vedere sau prin comportări; slut, dezgustător, scârbos, hâd. – Din fr. hideux.

DOOM

hidós adj. m., pl. hidóși; f. hidoásă, pl. hidoáse

hidosului
HIDÓS, -OÁSĂ, hidoși, -oase, adj. Foarte urât, înfiorător la vedere sau prin comportări; slut, dezgustător, scârbos, hâd. – Din fr. hideux.

DOOM

hidós adj. m., pl. hidóși; f. hidoásă, pl. hidoáse

hidoșenia
HIDOȘÉNIE, hidoșenii, s. f. Faptul de a fi hidos; urâțenie foarte mare, sluțenie. – Hidos + suf. -enie.

DOOM

hidoșénie (-ni-e) s. f., art. hidoșénia (-ni-a), g.-d. art. hidoșéniei; pl. hidoșénii, art. hidoșéniile (-ni-i-)

hidoșenie
HIDOȘÉNIE, hidoșenii, s. f. Faptul de a fi hidos; urâțenie foarte mare, sluțenie. – Hidos + suf. -enie.

DOOM

hidoșénie (-ni-e) s. f., art. hidoșénia (-ni-a), g.-d. art. hidoșéniei; pl. hidoșénii, art. hidoșéniile (-ni-i-)

hidoșeniei
HIDOȘÉNIE, hidoșenii, s. f. Faptul de a fi hidos; urâțenie foarte mare, sluțenie. – Hidos + suf. -enie.

DOOM

hidoșénie (-ni-e) s. f., art. hidoșénia (-ni-a), g.-d. art. hidoșéniei; pl. hidoșénii, art. hidoșéniile (-ni-i-)

hidoșenii
HIDOȘÉNIE, hidoșenii, s. f. Faptul de a fi hidos; urâțenie foarte mare, sluțenie. – Hidos + suf. -enie.

DOOM

hidoșénie (-ni-e) s. f., art. hidoșénia (-ni-a), g.-d. art. hidoșéniei; pl. hidoșénii, art. hidoșéniile (-ni-i-)

hidoșeniile
HIDOȘÉNIE, hidoșenii, s. f. Faptul de a fi hidos; urâțenie foarte mare, sluțenie. – Hidos + suf. -enie.

DOOM

hidoșénie (-ni-e) s. f., art. hidoșénia (-ni-a), g.-d. art. hidoșéniei; pl. hidoșénii, art. hidoșéniile (-ni-i-)

hidoșeniilor
HIDOȘÉNIE, hidoșenii, s. f. Faptul de a fi hidos; urâțenie foarte mare, sluțenie. – Hidos + suf. -enie.

DOOM

hidoșénie (-ni-e) s. f., art. hidoșénia (-ni-a), g.-d. art. hidoșéniei; pl. hidoșénii, art. hidoșéniile (-ni-i-)

hidoși
HIDÓS, -OÁSĂ, hidoși, -oase, adj. Foarte urât, înfiorător la vedere sau prin comportări; slut, dezgustător, scârbos, hâd. – Din fr. hideux.

DOOM

hidós adj. m., pl. hidóși; f. hidoásă, pl. hidoáse

hidoșii
HIDÓS, -OÁSĂ, hidoși, -oase, adj. Foarte urât, înfiorător la vedere sau prin comportări; slut, dezgustător, scârbos, hâd. – Din fr. hideux.

DOOM

hidós adj. m., pl. hidóși; f. hidoásă, pl. hidoáse

hidoșilor
HIDÓS, -OÁSĂ, hidoși, -oase, adj. Foarte urât, înfiorător la vedere sau prin comportări; slut, dezgustător, scârbos, hâd. – Din fr. hideux.

DOOM

hidós adj. m., pl. hidóși; f. hidoásă, pl. hidoáse

hidr
HIDR- v. hidro-.

hidra
Hidra din Lerna = Hydra Lernaea.

hidra
ÍDRĂ s. f. v. hidră.

DOOM

hídră (hi-dră) s. f., g.-d. art. hídrei; pl. hídre

hidracarian
HIDRACARIÁN, hidracarieni, s. m. (La pl.) Acarieni de origini diferite, adaptați la viața acvatică; (și la sg.) animal care face parte din această categorie. [Pr.: -ri-an] – Din fr. hydracarien.

DOOM

!hidracarián (hi-dra-, -ri-an) s. m., pl. hidracariéni (-ri-eni)

hidracarian
HIDRACARIÁN, hidracarieni, s. m. (La pl.) Acarieni de origini diferite, adaptați la viața acvatică; (și la sg.) animal care face parte din această categorie. [Pr.: -ri-an] – Din fr. hydracarien.

DOOM

!hidracarián (hi-dra-, -ri-an) s. m., pl. hidracariéni (-ri-eni)

hidracariana
HIDRACARIÁN, hidracarieni, s. m. (La pl.) Acarieni de origini diferite, adaptați la viața acvatică; (și la sg.) animal care face parte din această categorie. [Pr.: -ri-an] – Din fr. hydracarien.

DOOM

!hidracarián (hi-dra-, -ri-an) s. m., pl. hidracariéni (-ri-eni)

hidracarianul
HIDRACARIÁN, hidracarieni, s. m. (La pl.) Acarieni de origini diferite, adaptați la viața acvatică; (și la sg.) animal care face parte din această categorie. [Pr.: -ri-an] – Din fr. hydracarien.

DOOM

!hidracarián (hi-dra-, -ri-an) s. m., pl. hidracariéni (-ri-eni)

hidracarianul
HIDRACARIÁN, hidracarieni, s. m. (La pl.) Acarieni de origini diferite, adaptați la viața acvatică; (și la sg.) animal care face parte din această categorie. [Pr.: -ri-an] – Din fr. hydracarien.

DOOM

!hidracarián (hi-dra-, -ri-an) s. m., pl. hidracariéni (-ri-eni)

hidracarianului
HIDRACARIÁN, hidracarieni, s. m. (La pl.) Acarieni de origini diferite, adaptați la viața acvatică; (și la sg.) animal care face parte din această categorie. [Pr.: -ri-an] – Din fr. hydracarien.

DOOM

!hidracarián (hi-dra-, -ri-an) s. m., pl. hidracariéni (-ri-eni)

hidracarianului
HIDRACARIÁN, hidracarieni, s. m. (La pl.) Acarieni de origini diferite, adaptați la viața acvatică; (și la sg.) animal care face parte din această categorie. [Pr.: -ri-an] – Din fr. hydracarien.

DOOM

!hidracarián (hi-dra-, -ri-an) s. m., pl. hidracariéni (-ri-eni)

hidracariene
HIDRACARIÁN, hidracarieni, s. m. (La pl.) Acarieni de origini diferite, adaptați la viața acvatică; (și la sg.) animal care face parte din această categorie. [Pr.: -ri-an] – Din fr. hydracarien.

DOOM

!hidracarián (hi-dra-, -ri-an) s. m., pl. hidracariéni (-ri-eni)

hidracarienei
HIDRACARIÁN, hidracarieni, s. m. (La pl.) Acarieni de origini diferite, adaptați la viața acvatică; (și la sg.) animal care face parte din această categorie. [Pr.: -ri-an] – Din fr. hydracarien.

DOOM

!hidracarián (hi-dra-, -ri-an) s. m., pl. hidracariéni (-ri-eni)

hidracarienele
HIDRACARIÁN, hidracarieni, s. m. (La pl.) Acarieni de origini diferite, adaptați la viața acvatică; (și la sg.) animal care face parte din această categorie. [Pr.: -ri-an] – Din fr. hydracarien.

DOOM

!hidracarián (hi-dra-, -ri-an) s. m., pl. hidracariéni (-ri-eni)

hidracarienelor
HIDRACARIÁN, hidracarieni, s. m. (La pl.) Acarieni de origini diferite, adaptați la viața acvatică; (și la sg.) animal care face parte din această categorie. [Pr.: -ri-an] – Din fr. hydracarien.

DOOM

!hidracarián (hi-dra-, -ri-an) s. m., pl. hidracariéni (-ri-eni)

hidracarieni
HIDRACARIÁN, hidracarieni, s. m. (La pl.) Acarieni de origini diferite, adaptați la viața acvatică; (și la sg.) animal care face parte din această categorie. [Pr.: -ri-an] – Din fr. hydracarien.

DOOM

!hidracarián (hi-dra-, -ri-an) s. m., pl. hidracariéni (-ri-eni)

hidracarieni
HIDRACARIÁN, hidracarieni, s. m. (La pl.) Acarieni de origini diferite, adaptați la viața acvatică; (și la sg.) animal care face parte din această categorie. [Pr.: -ri-an] – Din fr. hydracarien.

DOOM

!hidracarián (hi-dra-, -ri-an) s. m., pl. hidracariéni (-ri-eni)

hidracarienii
HIDRACARIÁN, hidracarieni, s. m. (La pl.) Acarieni de origini diferite, adaptați la viața acvatică; (și la sg.) animal care face parte din această categorie. [Pr.: -ri-an] – Din fr. hydracarien.

DOOM

!hidracarián (hi-dra-, -ri-an) s. m., pl. hidracariéni (-ri-eni)

hidracarienii
HIDRACARIÁN, hidracarieni, s. m. (La pl.) Acarieni de origini diferite, adaptați la viața acvatică; (și la sg.) animal care face parte din această categorie. [Pr.: -ri-an] – Din fr. hydracarien.

DOOM

!hidracarián (hi-dra-, -ri-an) s. m., pl. hidracariéni (-ri-eni)

hidracarienilor
HIDRACARIÁN, hidracarieni, s. m. (La pl.) Acarieni de origini diferite, adaptați la viața acvatică; (și la sg.) animal care face parte din această categorie. [Pr.: -ri-an] – Din fr. hydracarien.

DOOM

!hidracarián (hi-dra-, -ri-an) s. m., pl. hidracariéni (-ri-eni)

hidracarienilor
HIDRACARIÁN, hidracarieni, s. m. (La pl.) Acarieni de origini diferite, adaptați la viața acvatică; (și la sg.) animal care face parte din această categorie. [Pr.: -ri-an] – Din fr. hydracarien.

DOOM

!hidracarián (hi-dra-, -ri-an) s. m., pl. hidracariéni (-ri-eni)

hidracid
HIDRACÍD, hidracizi, s. m. Acid compus dintr-un halogen sau un metaloid din grupa oxigenului și unul sau doi atomi de hidrogen. – Din fr. hydracide.

DOOM

!hidracíd (hi-dra-) s. m., pl. hidracízi

hidracidul
HIDRACÍD, hidracizi, s. m. Acid compus dintr-un halogen sau un metaloid din grupa oxigenului și unul sau doi atomi de hidrogen. – Din fr. hydracide.

DOOM

!hidracíd (hi-dra-) s. m., pl. hidracízi

hidracidului
HIDRACÍD, hidracizi, s. m. Acid compus dintr-un halogen sau un metaloid din grupa oxigenului și unul sau doi atomi de hidrogen. – Din fr. hydracide.

DOOM

!hidracíd (hi-dra-) s. m., pl. hidracízi

hidracizi
HIDRACÍD, hidracizi, s. m. Acid compus dintr-un halogen sau un metaloid din grupa oxigenului și unul sau doi atomi de hidrogen. – Din fr. hydracide.

DOOM

!hidracíd (hi-dra-) s. m., pl. hidracízi

hidracizii
HIDRACÍD, hidracizi, s. m. Acid compus dintr-un halogen sau un metaloid din grupa oxigenului și unul sau doi atomi de hidrogen. – Din fr. hydracide.

DOOM

!hidracíd (hi-dra-) s. m., pl. hidracízi

hidracizilor
HIDRACÍD, hidracizi, s. m. Acid compus dintr-un halogen sau un metaloid din grupa oxigenului și unul sau doi atomi de hidrogen. – Din fr. hydracide.

DOOM

!hidracíd (hi-dra-) s. m., pl. hidracízi

hidradenom
HIDRADENÓM, hidradenoame, s. n. (Med.) Adenom sudoripar. – Din fr. hidradénome.

hidragog
HIDRAGÓG, -Ă, hidragogi, -ge, adj., s. n. (Medicament) care are efect de purgativ puternic. – Din fr. hydragogue.

DOOM

!hidragóg² (hi-dra-) s. n.

hidragoga
HIDRAGÓG, -Ă, hidragogi, -ge, adj., s. n. (Medicament) care are efect de purgativ puternic. – Din fr. hydragogue.

DOOM

!hidragóg² (hi-dra-) s. n.

hidragoge
HIDRAGÓG, -Ă, hidragogi, -ge, adj., s. n. (Medicament) care are efect de purgativ puternic. – Din fr. hydragogue.

DOOM

!hidragóg² (hi-dra-) s. n.

hidragogei
HIDRAGÓG, -Ă, hidragogi, -ge, adj., s. n. (Medicament) care are efect de purgativ puternic. – Din fr. hydragogue.

DOOM

!hidragóg² (hi-dra-) s. n.

hidragogele
HIDRAGÓG, -Ă, hidragogi, -ge, adj., s. n. (Medicament) care are efect de purgativ puternic. – Din fr. hydragogue.

DOOM

!hidragóg² (hi-dra-) s. n.

hidragogelor
HIDRAGÓG, -Ă, hidragogi, -ge, adj., s. n. (Medicament) care are efect de purgativ puternic. – Din fr. hydragogue.

DOOM

!hidragóg² (hi-dra-) s. n.

hidragogi
HIDRAGÓG, -Ă, hidragogi, -ge, adj., s. n. (Medicament) care are efect de purgativ puternic. – Din fr. hydragogue.

DOOM

!hidragóg² (hi-dra-) s. n.

hidragogii
HIDRAGÓG, -Ă, hidragogi, -ge, adj., s. n. (Medicament) care are efect de purgativ puternic. – Din fr. hydragogue.

DOOM

!hidragóg² (hi-dra-) s. n.

hidragogilor
HIDRAGÓG, -Ă, hidragogi, -ge, adj., s. n. (Medicament) care are efect de purgativ puternic. – Din fr. hydragogue.

DOOM

!hidragóg² (hi-dra-) s. n.

hidragogul
HIDRAGÓG, -Ă, hidragogi, -ge, adj., s. n. (Medicament) care are efect de purgativ puternic. – Din fr. hydragogue.

DOOM

!hidragóg² (hi-dra-) s. n.

hidragogului
HIDRAGÓG, -Ă, hidragogi, -ge, adj., s. n. (Medicament) care are efect de purgativ puternic. – Din fr. hydragogue.

DOOM

!hidragóg² (hi-dra-) s. n.

hidramnios
HIDRAMNIÓS, hidramniosuri, s. n. Prezență a unei mari cantități de lichid în amnios. [Pr.: -ni-os] – Din fr. hydramnios.

DOOM

!hidramniós (hi-dram-ni-os) s. n., pl. hidramniósuri

hidramniosul
HIDRAMNIÓS, hidramniosuri, s. n. Prezență a unei mari cantități de lichid în amnios. [Pr.: -ni-os] – Din fr. hydramnios.

DOOM

!hidramniós (hi-dram-ni-os) s. n., pl. hidramniósuri

hidramniosului
HIDRAMNIÓS, hidramniosuri, s. n. Prezență a unei mari cantități de lichid în amnios. [Pr.: -ni-os] – Din fr. hydramnios.

DOOM

!hidramniós (hi-dram-ni-os) s. n., pl. hidramniósuri

hidramniosuri
HIDRAMNIÓS, hidramniosuri, s. n. Prezență a unei mari cantități de lichid în amnios. [Pr.: -ni-os] – Din fr. hydramnios.

DOOM

!hidramniós (hi-dram-ni-os) s. n., pl. hidramniósuri

hidramniosurile
HIDRAMNIÓS, hidramniosuri, s. n. Prezență a unei mari cantități de lichid în amnios. [Pr.: -ni-os] – Din fr. hydramnios.

DOOM

!hidramniós (hi-dram-ni-os) s. n., pl. hidramniósuri

hidramniosurilor
HIDRAMNIÓS, hidramniosuri, s. n. Prezență a unei mari cantități de lichid în amnios. [Pr.: -ni-os] – Din fr. hydramnios.

DOOM

!hidramniós (hi-dram-ni-os) s. n., pl. hidramniósuri

hidrant
HIDRÁNT, hidranți, s. m. Dispozitiv la conductele de distribuție a apei sub presiune, care permite deschiderea și închiderea unuia sau a mai multor furtunuri în același timp. [Pl. și: (n.) hidrante] – Din fr. hydrante, germ. Hydrant.

DOOM

!hidránt (hi-drant) s. m., pl. hidránți

hidrant
HIDRÁNT, hidranți, s. m. Dispozitiv la conductele de distribuție a apei sub presiune, care permite deschiderea și închiderea unuia sau a mai multor furtunuri în același timp. [Pl. și: (n.) hidrante] – Din fr. hydrante, germ. Hydrant.

hidrant
HIDRÁNT, hidranți, s. m. Dispozitiv la conductele de distribuție a apei sub presiune, care permite deschiderea și închiderea unuia sau a mai multor furtunuri în același timp. [Pl. și: (n.) hidrante] – Din fr. hydrante, germ. Hydrant.

hidrargilit
HIDRARGILÍT s. m. Hidroxid natural de aluminiu, de obicei alb, care este un important minereu de aluminiu. – Din fr. hydrargylite.

DOOM

!hidrargilít (hi-drar-) s. m.

hidrargilitul
HIDRARGILÍT s. m. Hidroxid natural de aluminiu, de obicei alb, care este un important minereu de aluminiu. – Din fr. hydrargylite.

DOOM

!hidrargilít (hi-drar-) s. m.

hidrargilitului
HIDRARGILÍT s. m. Hidroxid natural de aluminiu, de obicei alb, care este un important minereu de aluminiu. – Din fr. hydrargylite.

DOOM

!hidrargilít (hi-drar-) s. m.

hidrargiliți
HIDRARGILÍT s. m. Hidroxid natural de aluminiu, de obicei alb, care este un important minereu de aluminiu. – Din fr. hydrargylite.

DOOM

!hidrargilít (hi-drar-) s. m.

hidrargiliții
HIDRARGILÍT s. m. Hidroxid natural de aluminiu, de obicei alb, care este un important minereu de aluminiu. – Din fr. hydrargylite.

DOOM

!hidrargilít (hi-drar-) s. m.

hidrargiliților
HIDRARGILÍT s. m. Hidroxid natural de aluminiu, de obicei alb, care este un important minereu de aluminiu. – Din fr. hydrargylite.

DOOM

!hidrargilít (hi-drar-) s. m.

hidrargir
HIDRARGÍR s. n. (Chim.) Mercur. – Din fr. hydrargyre.

DOOM

!hidrargír (hi-drar-) s. n.; simb. Hg

hidrargirism
HIDRARGIRÍSM s. n. Intoxicație provocată de vaporii sau sărurile de mercur. – Din fr. hydrargyrisme.

DOOM

!hidrargirísm (hi-drar-) s. n.

hidrargirismul
HIDRARGIRÍSM s. n. Intoxicație provocată de vaporii sau sărurile de mercur. – Din fr. hydrargyrisme.

DOOM

!hidrargirísm (hi-drar-) s. n.

hidrargirismului
HIDRARGIRÍSM s. n. Intoxicație provocată de vaporii sau sărurile de mercur. – Din fr. hydrargyrisme.

DOOM

!hidrargirísm (hi-drar-) s. n.

hidrargiroza
HIDRARGIRÓZĂ, hidrargiroze, s. f. Boală provocată de intoxicarea cu mercur, care se manifestă prin inflamația și hemoragia gingiilor, dureri și contracții ale mușchilor, tulburări psihice etc. – Din fr. hydrargyrose.

DOOM

!hidrargiróză (hi-drar-) s. f., g.-d. art. hidrargirózei; pl. hidrargiróze

hidrargiroze
HIDRARGIRÓZĂ, hidrargiroze, s. f. Boală provocată de intoxicarea cu mercur, care se manifestă prin inflamația și hemoragia gingiilor, dureri și contracții ale mușchilor, tulburări psihice etc. – Din fr. hydrargyrose.

DOOM

!hidrargiróză (hi-drar-) s. f., g.-d. art. hidrargirózei; pl. hidrargiróze

hidrargirozei
HIDRARGIRÓZĂ, hidrargiroze, s. f. Boală provocată de intoxicarea cu mercur, care se manifestă prin inflamația și hemoragia gingiilor, dureri și contracții ale mușchilor, tulburări psihice etc. – Din fr. hydrargyrose.

DOOM

!hidrargiróză (hi-drar-) s. f., g.-d. art. hidrargirózei; pl. hidrargiróze

hidrargirozele
HIDRARGIRÓZĂ, hidrargiroze, s. f. Boală provocată de intoxicarea cu mercur, care se manifestă prin inflamația și hemoragia gingiilor, dureri și contracții ale mușchilor, tulburări psihice etc. – Din fr. hydrargyrose.

DOOM

!hidrargiróză (hi-drar-) s. f., g.-d. art. hidrargirózei; pl. hidrargiróze

hidrargirozelor
HIDRARGIRÓZĂ, hidrargiroze, s. f. Boală provocată de intoxicarea cu mercur, care se manifestă prin inflamația și hemoragia gingiilor, dureri și contracții ale mușchilor, tulburări psihice etc. – Din fr. hydrargyrose.

DOOM

!hidrargiróză (hi-drar-) s. f., g.-d. art. hidrargirózei; pl. hidrargiróze

hidrargirul
HIDRARGÍR s. n. (Chim.) Mercur. – Din fr. hydrargyre.

DOOM

!hidrargír (hi-drar-) s. n.; simb. Hg

hidrargirului
HIDRARGÍR s. n. (Chim.) Mercur. – Din fr. hydrargyre.

DOOM

!hidrargír (hi-drar-) s. n.; simb. Hg

hidrat
HIDRÁT, hidrați, s. m. 1. Compus chimic anorganic solid, de obicei sare, cristalizat cu una sau cu mai multe molecule de apă de cristalizare. 2. Denumire improprie pentru hidroxid. 3. (În sintagma) Hidrat de carbon = glucide, zaharuri. – Din fr. hydrate.

DOOM

hidrát (hi-drat) s. m., pl. hidráți

hidrata
HIDRATÁ, pers. 3 hidratează, vb. I. Refl. (Despre substanțe chimice) A se combina cu apă. ♦ (Despre corpuri solide) A absorbi apă prin adeziune. – Din fr. hydrater.

DOOM

hidratá (a ~) (hi-dra-) vb., ind. prez. 3 hidrateáză

hidratabil
HIDRATÁBIL, -Ă, hidratabili, -e, adj. Care se poate hidrata. – Din fr. hydratable.

hidratabila
HIDRATÁBIL, -Ă, hidratabili, -e, adj. Care se poate hidrata. – Din fr. hydratable.

hidratabile
HIDRATÁBIL, -Ă, hidratabili, -e, adj. Care se poate hidrata. – Din fr. hydratable.

hidratabilei
HIDRATÁBIL, -Ă, hidratabili, -e, adj. Care se poate hidrata. – Din fr. hydratable.

hidratabilele
HIDRATÁBIL, -Ă, hidratabili, -e, adj. Care se poate hidrata. – Din fr. hydratable.

hidratabilelor
HIDRATÁBIL, -Ă, hidratabili, -e, adj. Care se poate hidrata. – Din fr. hydratable.

hidratabili
HIDRATÁBIL, -Ă, hidratabili, -e, adj. Care se poate hidrata. – Din fr. hydratable.

hidratabilii
HIDRATÁBIL, -Ă, hidratabili, -e, adj. Care se poate hidrata. – Din fr. hydratable.

hidratabililor
HIDRATÁBIL, -Ă, hidratabili, -e, adj. Care se poate hidrata. – Din fr. hydratable.

hidratabilul
HIDRATÁBIL, -Ă, hidratabili, -e, adj. Care se poate hidrata. – Din fr. hydratable.

hidratabilului
HIDRATÁBIL, -Ă, hidratabili, -e, adj. Care se poate hidrata. – Din fr. hydratable.

hidratai
HIDRATÁ, pers. 3 hidratează, vb. I. Refl. (Despre substanțe chimice) A se combina cu apă. ♦ (Despre corpuri solide) A absorbi apă prin adeziune. – Din fr. hydrater.

DOOM

hidratá (a ~) (hi-dra-) vb., ind. prez. 3 hidrateáză

hidratam
HIDRATÁ, pers. 3 hidratează, vb. I. Refl. (Despre substanțe chimice) A se combina cu apă. ♦ (Despre corpuri solide) A absorbi apă prin adeziune. – Din fr. hydrater.

DOOM

hidratá (a ~) (hi-dra-) vb., ind. prez. 3 hidrateáză

hidratant
HIDRATÁNT, -Ă, hidratanți, -te, adj. Care hidratează. – Din fr. hydratant.

DOOM

hidratánt (hi-dra-) adj. m., pl. hidratánți; f. hidratántă, pl. hidratánte

hidratanta
HIDRATÁNT, -Ă, hidratanți, -te, adj. Care hidratează. – Din fr. hydratant.

DOOM

hidratánt (hi-dra-) adj. m., pl. hidratánți; f. hidratántă, pl. hidratánte

hidratante
HIDRATÁNT, -Ă, hidratanți, -te, adj. Care hidratează. – Din fr. hydratant.

DOOM

hidratánt (hi-dra-) adj. m., pl. hidratánți; f. hidratántă, pl. hidratánte

hidratantei
HIDRATÁNT, -Ă, hidratanți, -te, adj. Care hidratează. – Din fr. hydratant.

DOOM

hidratánt (hi-dra-) adj. m., pl. hidratánți; f. hidratántă, pl. hidratánte

hidratantele
HIDRATÁNT, -Ă, hidratanți, -te, adj. Care hidratează. – Din fr. hydratant.

DOOM

hidratánt (hi-dra-) adj. m., pl. hidratánți; f. hidratántă, pl. hidratánte

hidratantelor
HIDRATÁNT, -Ă, hidratanți, -te, adj. Care hidratează. – Din fr. hydratant.

DOOM

hidratánt (hi-dra-) adj. m., pl. hidratánți; f. hidratántă, pl. hidratánte

hidratantul
HIDRATÁNT, -Ă, hidratanți, -te, adj. Care hidratează. – Din fr. hydratant.

DOOM

hidratánt (hi-dra-) adj. m., pl. hidratánți; f. hidratántă, pl. hidratánte

hidratantului
HIDRATÁNT, -Ă, hidratanți, -te, adj. Care hidratează. – Din fr. hydratant.

DOOM

hidratánt (hi-dra-) adj. m., pl. hidratánți; f. hidratántă, pl. hidratánte

hidratanți
HIDRATÁNT, -Ă, hidratanți, -te, adj. Care hidratează. – Din fr. hydratant.

DOOM

hidratánt (hi-dra-) adj. m., pl. hidratánți; f. hidratántă, pl. hidratánte

hidratanții
HIDRATÁNT, -Ă, hidratanți, -te, adj. Care hidratează. – Din fr. hydratant.

DOOM

hidratánt (hi-dra-) adj. m., pl. hidratánți; f. hidratántă, pl. hidratánte

hidratanților
HIDRATÁNT, -Ă, hidratanți, -te, adj. Care hidratează. – Din fr. hydratant.

DOOM

hidratánt (hi-dra-) adj. m., pl. hidratánți; f. hidratántă, pl. hidratánte

hidratare
HIDRATÁ, pers. 3 hidratează, vb. I. Refl. (Despre substanțe chimice) A se combina cu apă. ♦ (Despre corpuri solide) A absorbi apă prin adeziune. – Din fr. hydrater.

DOOM

hidratá (a ~) (hi-dra-) vb., ind. prez. 3 hidrateáză

hidratare
HIDRATÁRE, hidratări, s. f. Acțiunea de a se hidrata și rezultatul ei. ♦ Interacțiune între particulele unei substanțe dizolvate și moleculele de apă, însoțită de degajare de căldură. ♦ (Med.) Introducere de apă în organism, care se efectuează în caz de hemoragii, vărsături etc. – V. hidrata.

DOOM

hidratáre (hi-dra-) s. f., g.-d. art. hidratắrii; pl. hidratắri

hidratarea
HIDRATÁRE, hidratări, s. f. Acțiunea de a se hidrata și rezultatul ei. ♦ Interacțiune între particulele unei substanțe dizolvate și moleculele de apă, însoțită de degajare de căldură. ♦ (Med.) Introducere de apă în organism, care se efectuează în caz de hemoragii, vărsături etc. – V. hidrata.

DOOM

hidratáre (hi-dra-) s. f., g.-d. art. hidratắrii; pl. hidratắri

hidratară
HIDRATÁ, pers. 3 hidratează, vb. I. Refl. (Despre substanțe chimice) A se combina cu apă. ♦ (Despre corpuri solide) A absorbi apă prin adeziune. – Din fr. hydrater.

DOOM

hidratá (a ~) (hi-dra-) vb., ind. prez. 3 hidrateáză

hidratarăm
HIDRATÁ, pers. 3 hidratează, vb. I. Refl. (Despre substanțe chimice) A se combina cu apă. ♦ (Despre corpuri solide) A absorbi apă prin adeziune. – Din fr. hydrater.

DOOM

hidratá (a ~) (hi-dra-) vb., ind. prez. 3 hidrateáză

hidratarăți
HIDRATÁ, pers. 3 hidratează, vb. I. Refl. (Despre substanțe chimice) A se combina cu apă. ♦ (Despre corpuri solide) A absorbi apă prin adeziune. – Din fr. hydrater.

DOOM

hidratá (a ~) (hi-dra-) vb., ind. prez. 3 hidrateáză

hidratase
HIDRATÁ, pers. 3 hidratează, vb. I. Refl. (Despre substanțe chimice) A se combina cu apă. ♦ (Despre corpuri solide) A absorbi apă prin adeziune. – Din fr. hydrater.

DOOM

hidratá (a ~) (hi-dra-) vb., ind. prez. 3 hidrateáză

hidratasem
HIDRATÁ, pers. 3 hidratează, vb. I. Refl. (Despre substanțe chimice) A se combina cu apă. ♦ (Despre corpuri solide) A absorbi apă prin adeziune. – Din fr. hydrater.

DOOM

hidratá (a ~) (hi-dra-) vb., ind. prez. 3 hidrateáză

hidrataseră
HIDRATÁ, pers. 3 hidratează, vb. I. Refl. (Despre substanțe chimice) A se combina cu apă. ♦ (Despre corpuri solide) A absorbi apă prin adeziune. – Din fr. hydrater.

DOOM

hidratá (a ~) (hi-dra-) vb., ind. prez. 3 hidrateáză

hidrataserăm
HIDRATÁ, pers. 3 hidratează, vb. I. Refl. (Despre substanțe chimice) A se combina cu apă. ♦ (Despre corpuri solide) A absorbi apă prin adeziune. – Din fr. hydrater.

DOOM

hidratá (a ~) (hi-dra-) vb., ind. prez. 3 hidrateáză

hidrataserăți
HIDRATÁ, pers. 3 hidratează, vb. I. Refl. (Despre substanțe chimice) A se combina cu apă. ♦ (Despre corpuri solide) A absorbi apă prin adeziune. – Din fr. hydrater.

DOOM

hidratá (a ~) (hi-dra-) vb., ind. prez. 3 hidrateáză

hidrataseși
HIDRATÁ, pers. 3 hidratează, vb. I. Refl. (Despre substanțe chimice) A se combina cu apă. ♦ (Despre corpuri solide) A absorbi apă prin adeziune. – Din fr. hydrater.

DOOM

hidratá (a ~) (hi-dra-) vb., ind. prez. 3 hidrateáză

hidrataseți
HIDRATÁ, pers. 3 hidratează, vb. I. Refl. (Despre substanțe chimice) A se combina cu apă. ♦ (Despre corpuri solide) A absorbi apă prin adeziune. – Din fr. hydrater.

DOOM

hidratá (a ~) (hi-dra-) vb., ind. prez. 3 hidrateáză

hidratat
HIDRATÁ, pers. 3 hidratează, vb. I. Refl. (Despre substanțe chimice) A se combina cu apă. ♦ (Despre corpuri solide) A absorbi apă prin adeziune. – Din fr. hydrater.

DOOM

hidratá (a ~) (hi-dra-) vb., ind. prez. 3 hidrateáză

hidratat
HIDRATÁT, -Ă, hidratați, -te, adj. (Despre substanțe chimice) Care s-a combinat cu apa. ♦ (Despre corpuri solide) Care a reținut apa în interiorul său prin adeziune. – V. hidrata.

hidratata
HIDRATÁT, -Ă, hidratați, -te, adj. (Despre substanțe chimice) Care s-a combinat cu apa. ♦ (Despre corpuri solide) Care a reținut apa în interiorul său prin adeziune. – V. hidrata.

hidratate
HIDRATÁT, -Ă, hidratați, -te, adj. (Despre substanțe chimice) Care s-a combinat cu apa. ♦ (Despre corpuri solide) Care a reținut apa în interiorul său prin adeziune. – V. hidrata.

hidratatei
HIDRATÁT, -Ă, hidratați, -te, adj. (Despre substanțe chimice) Care s-a combinat cu apa. ♦ (Despre corpuri solide) Care a reținut apa în interiorul său prin adeziune. – V. hidrata.

hidratatele
HIDRATÁT, -Ă, hidratați, -te, adj. (Despre substanțe chimice) Care s-a combinat cu apa. ♦ (Despre corpuri solide) Care a reținut apa în interiorul său prin adeziune. – V. hidrata.

hidratatelor
HIDRATÁT, -Ă, hidratați, -te, adj. (Despre substanțe chimice) Care s-a combinat cu apa. ♦ (Despre corpuri solide) Care a reținut apa în interiorul său prin adeziune. – V. hidrata.

hidratatul
HIDRATÁT, -Ă, hidratați, -te, adj. (Despre substanțe chimice) Care s-a combinat cu apa. ♦ (Despre corpuri solide) Care a reținut apa în interiorul său prin adeziune. – V. hidrata.

hidratatului
HIDRATÁT, -Ă, hidratați, -te, adj. (Despre substanțe chimice) Care s-a combinat cu apa. ♦ (Despre corpuri solide) Care a reținut apa în interiorul său prin adeziune. – V. hidrata.

hidratau
HIDRATÁ, pers. 3 hidratează, vb. I. Refl. (Despre substanțe chimice) A se combina cu apă. ♦ (Despre corpuri solide) A absorbi apă prin adeziune. – Din fr. hydrater.

DOOM

hidratá (a ~) (hi-dra-) vb., ind. prez. 3 hidrateáză

hidratași
HIDRATÁ, pers. 3 hidratează, vb. I. Refl. (Despre substanțe chimice) A se combina cu apă. ♦ (Despre corpuri solide) A absorbi apă prin adeziune. – Din fr. hydrater.

DOOM

hidratá (a ~) (hi-dra-) vb., ind. prez. 3 hidrateáză

hidratați
HIDRATÁ, pers. 3 hidratează, vb. I. Refl. (Despre substanțe chimice) A se combina cu apă. ♦ (Despre corpuri solide) A absorbi apă prin adeziune. – Din fr. hydrater.

DOOM

hidratá (a ~) (hi-dra-) vb., ind. prez. 3 hidrateáză

hidratați
HIDRATÁT, -Ă, hidratați, -te, adj. (Despre substanțe chimice) Care s-a combinat cu apa. ♦ (Despre corpuri solide) Care a reținut apa în interiorul său prin adeziune. – V. hidrata.

hidratații
HIDRATÁT, -Ă, hidratați, -te, adj. (Despre substanțe chimice) Care s-a combinat cu apa. ♦ (Despre corpuri solide) Care a reținut apa în interiorul său prin adeziune. – V. hidrata.

hidrataților
HIDRATÁT, -Ă, hidratați, -te, adj. (Despre substanțe chimice) Care s-a combinat cu apa. ♦ (Despre corpuri solide) Care a reținut apa în interiorul său prin adeziune. – V. hidrata.

hidratează
HIDRATÁ, pers. 3 hidratează, vb. I. Refl. (Despre substanțe chimice) A se combina cu apă. ♦ (Despre corpuri solide) A absorbi apă prin adeziune. – Din fr. hydrater.

DOOM

hidratá (a ~) (hi-dra-) vb., ind. prez. 3 hidrateáză

hidratez
HIDRATÁ, pers. 3 hidratează, vb. I. Refl. (Despre substanțe chimice) A se combina cu apă. ♦ (Despre corpuri solide) A absorbi apă prin adeziune. – Din fr. hydrater.

DOOM

hidratá (a ~) (hi-dra-) vb., ind. prez. 3 hidrateáză

hidrateze
HIDRATÁ, pers. 3 hidratează, vb. I. Refl. (Despre substanțe chimice) A se combina cu apă. ♦ (Despre corpuri solide) A absorbi apă prin adeziune. – Din fr. hydrater.

DOOM

hidratá (a ~) (hi-dra-) vb., ind. prez. 3 hidrateáză

hidratezi
HIDRATÁ, pers. 3 hidratează, vb. I. Refl. (Despre substanțe chimice) A se combina cu apă. ♦ (Despre corpuri solide) A absorbi apă prin adeziune. – Din fr. hydrater.

DOOM

hidratá (a ~) (hi-dra-) vb., ind. prez. 3 hidrateáză

hidratul
HIDRÁT, hidrați, s. m. 1. Compus chimic anorganic solid, de obicei sare, cristalizat cu una sau cu mai multe molecule de apă de cristalizare. 2. Denumire improprie pentru hidroxid. 3. (În sintagma) Hidrat de carbon = glucide, zaharuri. – Din fr. hydrate.

DOOM

hidrát (hi-drat) s. m., pl. hidráți

hidratului
HIDRÁT, hidrați, s. m. 1. Compus chimic anorganic solid, de obicei sare, cristalizat cu una sau cu mai multe molecule de apă de cristalizare. 2. Denumire improprie pentru hidroxid. 3. (În sintagma) Hidrat de carbon = glucide, zaharuri. – Din fr. hydrate.

DOOM

hidrát (hi-drat) s. m., pl. hidráți

hidratând
HIDRATÁ, pers. 3 hidratează, vb. I. Refl. (Despre substanțe chimice) A se combina cu apă. ♦ (Despre corpuri solide) A absorbi apă prin adeziune. – Din fr. hydrater.

DOOM

hidratá (a ~) (hi-dra-) vb., ind. prez. 3 hidrateáză

hidratînd
HIDRATÁ, pers. 3 hidratează, vb. I. Refl. (Despre substanțe chimice) A se combina cu apă. ♦ (Despre corpuri solide) A absorbi apă prin adeziune. – Din fr. hydrater.

DOOM

hidratá (a ~) (hi-dra-) vb., ind. prez. 3 hidrateáză

hidratări
HIDRATÁRE, hidratări, s. f. Acțiunea de a se hidrata și rezultatul ei. ♦ Interacțiune între particulele unei substanțe dizolvate și moleculele de apă, însoțită de degajare de căldură. ♦ (Med.) Introducere de apă în organism, care se efectuează în caz de hemoragii, vărsături etc. – V. hidrata.

DOOM

hidratáre (hi-dra-) s. f., g.-d. art. hidratắrii; pl. hidratắri

hidratării
HIDRATÁRE, hidratări, s. f. Acțiunea de a se hidrata și rezultatul ei. ♦ Interacțiune între particulele unei substanțe dizolvate și moleculele de apă, însoțită de degajare de căldură. ♦ (Med.) Introducere de apă în organism, care se efectuează în caz de hemoragii, vărsături etc. – V. hidrata.

DOOM

hidratáre (hi-dra-) s. f., g.-d. art. hidratắrii; pl. hidratắri

hidratările
HIDRATÁRE, hidratări, s. f. Acțiunea de a se hidrata și rezultatul ei. ♦ Interacțiune între particulele unei substanțe dizolvate și moleculele de apă, însoțită de degajare de căldură. ♦ (Med.) Introducere de apă în organism, care se efectuează în caz de hemoragii, vărsături etc. – V. hidrata.

DOOM

hidratáre (hi-dra-) s. f., g.-d. art. hidratắrii; pl. hidratắri

hidratărilor
HIDRATÁRE, hidratări, s. f. Acțiunea de a se hidrata și rezultatul ei. ♦ Interacțiune între particulele unei substanțe dizolvate și moleculele de apă, însoțită de degajare de căldură. ♦ (Med.) Introducere de apă în organism, care se efectuează în caz de hemoragii, vărsături etc. – V. hidrata.

DOOM

hidratáre (hi-dra-) s. f., g.-d. art. hidratắrii; pl. hidratắri

hidraulic
HIDRAÚLIC, -Ă, hidraulici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază legile de echilibru și de mișcare ale lichidelor și aplicarea lor în tehnică. 2. Adj. Care aparține hidraulicii (1), referitor la hidraulică. ◊ Presă hidraulică = presă al cărei mecanism este alcătuit dintr-un cilindru cu piston acționat de apă sub presiune. – Din fr. hydraulique.

DOOM

!hidraúlic (hi-dra-) adj. m., pl. hidraúlici; f. hidraúlică, pl. hidraúlice

hidraulica
HIDRAÚLIC, -Ă, hidraulici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază legile de echilibru și de mișcare ale lichidelor și aplicarea lor în tehnică. 2. Adj. Care aparține hidraulicii (1), referitor la hidraulică. ◊ Presă hidraulică = presă al cărei mecanism este alcătuit dintr-un cilindru cu piston acționat de apă sub presiune. – Din fr. hydraulique.

DOOM

!hidraúlic (hi-dra-) adj. m., pl. hidraúlici; f. hidraúlică, pl. hidraúlice

hidraulica
HIDRAÚLIC, -Ă, hidraulici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază legile de echilibru și de mișcare ale lichidelor și aplicarea lor în tehnică. 2. Adj. Care aparține hidraulicii (1), referitor la hidraulică. ◊ Presă hidraulică = presă al cărei mecanism este alcătuit dintr-un cilindru cu piston acționat de apă sub presiune. – Din fr. hydraulique.

DOOM

!hidraúlică (hi-dra-) s. f., g.-d. art. hidraúlicii

hidraulice
HIDRAÚLIC, -Ă, hidraulici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază legile de echilibru și de mișcare ale lichidelor și aplicarea lor în tehnică. 2. Adj. Care aparține hidraulicii (1), referitor la hidraulică. ◊ Presă hidraulică = presă al cărei mecanism este alcătuit dintr-un cilindru cu piston acționat de apă sub presiune. – Din fr. hydraulique.

DOOM

!hidraúlic (hi-dra-) adj. m., pl. hidraúlici; f. hidraúlică, pl. hidraúlice

hidraulicei
HIDRAÚLIC, -Ă, hidraulici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază legile de echilibru și de mișcare ale lichidelor și aplicarea lor în tehnică. 2. Adj. Care aparține hidraulicii (1), referitor la hidraulică. ◊ Presă hidraulică = presă al cărei mecanism este alcătuit dintr-un cilindru cu piston acționat de apă sub presiune. – Din fr. hydraulique.

DOOM

!hidraúlic (hi-dra-) adj. m., pl. hidraúlici; f. hidraúlică, pl. hidraúlice

hidraulicele
HIDRAÚLIC, -Ă, hidraulici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază legile de echilibru și de mișcare ale lichidelor și aplicarea lor în tehnică. 2. Adj. Care aparține hidraulicii (1), referitor la hidraulică. ◊ Presă hidraulică = presă al cărei mecanism este alcătuit dintr-un cilindru cu piston acționat de apă sub presiune. – Din fr. hydraulique.

DOOM

!hidraúlic (hi-dra-) adj. m., pl. hidraúlici; f. hidraúlică, pl. hidraúlice

hidraulicelor
HIDRAÚLIC, -Ă, hidraulici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază legile de echilibru și de mișcare ale lichidelor și aplicarea lor în tehnică. 2. Adj. Care aparține hidraulicii (1), referitor la hidraulică. ◊ Presă hidraulică = presă al cărei mecanism este alcătuit dintr-un cilindru cu piston acționat de apă sub presiune. – Din fr. hydraulique.

DOOM

!hidraúlic (hi-dra-) adj. m., pl. hidraúlici; f. hidraúlică, pl. hidraúlice

hidraulici
HIDRAÚLIC, -Ă, hidraulici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază legile de echilibru și de mișcare ale lichidelor și aplicarea lor în tehnică. 2. Adj. Care aparține hidraulicii (1), referitor la hidraulică. ◊ Presă hidraulică = presă al cărei mecanism este alcătuit dintr-un cilindru cu piston acționat de apă sub presiune. – Din fr. hydraulique.

DOOM

!hidraúlic (hi-dra-) adj. m., pl. hidraúlici; f. hidraúlică, pl. hidraúlice

hidraulici
HIDRAÚLIC, -Ă, hidraulici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază legile de echilibru și de mișcare ale lichidelor și aplicarea lor în tehnică. 2. Adj. Care aparține hidraulicii (1), referitor la hidraulică. ◊ Presă hidraulică = presă al cărei mecanism este alcătuit dintr-un cilindru cu piston acționat de apă sub presiune. – Din fr. hydraulique.

DOOM

!hidraúlică (hi-dra-) s. f., g.-d. art. hidraúlicii

hidraulicii
HIDRAÚLIC, -Ă, hidraulici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază legile de echilibru și de mișcare ale lichidelor și aplicarea lor în tehnică. 2. Adj. Care aparține hidraulicii (1), referitor la hidraulică. ◊ Presă hidraulică = presă al cărei mecanism este alcătuit dintr-un cilindru cu piston acționat de apă sub presiune. – Din fr. hydraulique.

DOOM

!hidraúlic (hi-dra-) adj. m., pl. hidraúlici; f. hidraúlică, pl. hidraúlice

hidraulicii
HIDRAÚLIC, -Ă, hidraulici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază legile de echilibru și de mișcare ale lichidelor și aplicarea lor în tehnică. 2. Adj. Care aparține hidraulicii (1), referitor la hidraulică. ◊ Presă hidraulică = presă al cărei mecanism este alcătuit dintr-un cilindru cu piston acționat de apă sub presiune. – Din fr. hydraulique.

DOOM

!hidraúlică (hi-dra-) s. f., g.-d. art. hidraúlicii

hidraulicilor
HIDRAÚLIC, -Ă, hidraulici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază legile de echilibru și de mișcare ale lichidelor și aplicarea lor în tehnică. 2. Adj. Care aparține hidraulicii (1), referitor la hidraulică. ◊ Presă hidraulică = presă al cărei mecanism este alcătuit dintr-un cilindru cu piston acționat de apă sub presiune. – Din fr. hydraulique.

DOOM

!hidraúlic (hi-dra-) adj. m., pl. hidraúlici; f. hidraúlică, pl. hidraúlice

hidraulicul
HIDRAÚLIC, -Ă, hidraulici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază legile de echilibru și de mișcare ale lichidelor și aplicarea lor în tehnică. 2. Adj. Care aparține hidraulicii (1), referitor la hidraulică. ◊ Presă hidraulică = presă al cărei mecanism este alcătuit dintr-un cilindru cu piston acționat de apă sub presiune. – Din fr. hydraulique.

DOOM

!hidraúlic (hi-dra-) adj. m., pl. hidraúlici; f. hidraúlică, pl. hidraúlice

hidraulicului
HIDRAÚLIC, -Ă, hidraulici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază legile de echilibru și de mișcare ale lichidelor și aplicarea lor în tehnică. 2. Adj. Care aparține hidraulicii (1), referitor la hidraulică. ◊ Presă hidraulică = presă al cărei mecanism este alcătuit dintr-un cilindru cu piston acționat de apă sub presiune. – Din fr. hydraulique.

DOOM

!hidraúlic (hi-dra-) adj. m., pl. hidraúlici; f. hidraúlică, pl. hidraúlice

hidrazida
HIDRAZÍDĂ, hidrazide, s. f. Substanță cristalină, derivat al hidrazinei, incoloră, cu caracter bazic, solubilă în apă, care se folosește în diferite sinteze organice și ca medicament. – Din fr. hydrazide.

DOOM

hidrazídă (hi-dra-) s. f., g.-d. art. hidrazídei; pl. hidrazíde

hidrazide
HIDRAZÍDĂ, hidrazide, s. f. Substanță cristalină, derivat al hidrazinei, incoloră, cu caracter bazic, solubilă în apă, care se folosește în diferite sinteze organice și ca medicament. – Din fr. hydrazide.

DOOM

hidrazídă (hi-dra-) s. f., g.-d. art. hidrazídei; pl. hidrazíde

hidrazidei
HIDRAZÍDĂ, hidrazide, s. f. Substanță cristalină, derivat al hidrazinei, incoloră, cu caracter bazic, solubilă în apă, care se folosește în diferite sinteze organice și ca medicament. – Din fr. hydrazide.

DOOM

hidrazídă (hi-dra-) s. f., g.-d. art. hidrazídei; pl. hidrazíde

hidrazidele
HIDRAZÍDĂ, hidrazide, s. f. Substanță cristalină, derivat al hidrazinei, incoloră, cu caracter bazic, solubilă în apă, care se folosește în diferite sinteze organice și ca medicament. – Din fr. hydrazide.

DOOM

hidrazídă (hi-dra-) s. f., g.-d. art. hidrazídei; pl. hidrazíde

hidrazidelor
HIDRAZÍDĂ, hidrazide, s. f. Substanță cristalină, derivat al hidrazinei, incoloră, cu caracter bazic, solubilă în apă, care se folosește în diferite sinteze organice și ca medicament. – Din fr. hydrazide.

DOOM

hidrazídă (hi-dra-) s. f., g.-d. art. hidrazídei; pl. hidrazíde

hidrazina
HIDRAZÍNĂ, hidrazine, s. f. Combinație chimică a azotului cu hidrogenul, care se prezintă ca un lichid incolor ce fumegă în aer și se folosește ca antioxidant, reducător, combustibil pentru rachete etc. – Din fr. hydrasine.

DOOM

hidrazínă (hi-dra-) s. f., g.-d. art. hidrazínei; pl. hidrazíne

hidrazine
HIDRAZÍNĂ, hidrazine, s. f. Combinație chimică a azotului cu hidrogenul, care se prezintă ca un lichid incolor ce fumegă în aer și se folosește ca antioxidant, reducător, combustibil pentru rachete etc. – Din fr. hydrasine.

DOOM

hidrazínă (hi-dra-) s. f., g.-d. art. hidrazínei; pl. hidrazíne

hidrazinei
HIDRAZÍNĂ, hidrazine, s. f. Combinație chimică a azotului cu hidrogenul, care se prezintă ca un lichid incolor ce fumegă în aer și se folosește ca antioxidant, reducător, combustibil pentru rachete etc. – Din fr. hydrasine.

DOOM

hidrazínă (hi-dra-) s. f., g.-d. art. hidrazínei; pl. hidrazíne

hidrazinele
HIDRAZÍNĂ, hidrazine, s. f. Combinație chimică a azotului cu hidrogenul, care se prezintă ca un lichid incolor ce fumegă în aer și se folosește ca antioxidant, reducător, combustibil pentru rachete etc. – Din fr. hydrasine.

DOOM

hidrazínă (hi-dra-) s. f., g.-d. art. hidrazínei; pl. hidrazíne

hidrazinelor
HIDRAZÍNĂ, hidrazine, s. f. Combinație chimică a azotului cu hidrogenul, care se prezintă ca un lichid incolor ce fumegă în aer și se folosește ca antioxidant, reducător, combustibil pentru rachete etc. – Din fr. hydrasine.

DOOM

hidrazínă (hi-dra-) s. f., g.-d. art. hidrazínei; pl. hidrazíne

hidrazobenzen
HIDRAZOBENZÉN s. m. Derivat al hidrazinei, care se prezintă sub formă de cristale incolore cu miros de camfor și care este folosit ca insecticid. – Din fr. hydrazobenzène.

DOOM

hidrazobenzén (hi-dra-) s. m.

hidrazobenzeni
HIDRAZOBENZÉN s. m. Derivat al hidrazinei, care se prezintă sub formă de cristale incolore cu miros de camfor și care este folosit ca insecticid. – Din fr. hydrazobenzène.

DOOM

hidrazobenzén (hi-dra-) s. m.

hidrazobenzenii
HIDRAZOBENZÉN s. m. Derivat al hidrazinei, care se prezintă sub formă de cristale incolore cu miros de camfor și care este folosit ca insecticid. – Din fr. hydrazobenzène.

DOOM

hidrazobenzén (hi-dra-) s. m.

hidrazobenzenilor
HIDRAZOBENZÉN s. m. Derivat al hidrazinei, care se prezintă sub formă de cristale incolore cu miros de camfor și care este folosit ca insecticid. – Din fr. hydrazobenzène.

DOOM

hidrazobenzén (hi-dra-) s. m.

hidrazobenzenul
HIDRAZOBENZÉN s. m. Derivat al hidrazinei, care se prezintă sub formă de cristale incolore cu miros de camfor și care este folosit ca insecticid. – Din fr. hydrazobenzène.

DOOM

hidrazobenzén (hi-dra-) s. m.

hidrazobenzenului
HIDRAZOBENZÉN s. m. Derivat al hidrazinei, care se prezintă sub formă de cristale incolore cu miros de camfor și care este folosit ca insecticid. – Din fr. hydrazobenzène.

DOOM

hidrazobenzén (hi-dra-) s. m.

hidrazona
HIDRAZÓNĂ, hidrazone, s. f. Substanță organică rezultată din condensarea hidrazinei cu aldehidă sau cetonă. – Din fr. hydrazone.

DOOM

hidrazónă (hi-dra-) s. f., g.-d. art. hidrazónei; pl. hidrazóne

hidrazone
HIDRAZÓNĂ, hidrazone, s. f. Substanță organică rezultată din condensarea hidrazinei cu aldehidă sau cetonă. – Din fr. hydrazone.

DOOM

hidrazónă (hi-dra-) s. f., g.-d. art. hidrazónei; pl. hidrazóne

hidrazonei
HIDRAZÓNĂ, hidrazone, s. f. Substanță organică rezultată din condensarea hidrazinei cu aldehidă sau cetonă. – Din fr. hydrazone.

DOOM

hidrazónă (hi-dra-) s. f., g.-d. art. hidrazónei; pl. hidrazóne

hidrazonele
HIDRAZÓNĂ, hidrazone, s. f. Substanță organică rezultată din condensarea hidrazinei cu aldehidă sau cetonă. – Din fr. hydrazone.

DOOM

hidrazónă (hi-dra-) s. f., g.-d. art. hidrazónei; pl. hidrazóne

hidrazonelor
HIDRAZÓNĂ, hidrazone, s. f. Substanță organică rezultată din condensarea hidrazinei cu aldehidă sau cetonă. – Din fr. hydrazone.

DOOM

hidrazónă (hi-dra-) s. f., g.-d. art. hidrazónei; pl. hidrazóne

hidrați
HIDRÁT, hidrați, s. m. 1. Compus chimic anorganic solid, de obicei sare, cristalizat cu una sau cu mai multe molecule de apă de cristalizare. 2. Denumire improprie pentru hidroxid. 3. (În sintagma) Hidrat de carbon = glucide, zaharuri. – Din fr. hydrate.

DOOM

hidrát (hi-drat) s. m., pl. hidráți

hidrații
HIDRÁT, hidrați, s. m. 1. Compus chimic anorganic solid, de obicei sare, cristalizat cu una sau cu mai multe molecule de apă de cristalizare. 2. Denumire improprie pentru hidroxid. 3. (În sintagma) Hidrat de carbon = glucide, zaharuri. – Din fr. hydrate.

DOOM

hidrát (hi-drat) s. m., pl. hidráți

hidraților
HIDRÁT, hidrați, s. m. 1. Compus chimic anorganic solid, de obicei sare, cristalizat cu una sau cu mai multe molecule de apă de cristalizare. 2. Denumire improprie pentru hidroxid. 3. (În sintagma) Hidrat de carbon = glucide, zaharuri. – Din fr. hydrate.

DOOM

hidrát (hi-drat) s. m., pl. hidráți

hidre
ÍDRĂ s. f. v. hidră.

DOOM

hídră (hi-dră) s. f., g.-d. art. hídrei; pl. hídre

hidrei
ÍDRĂ s. f. v. hidră.

DOOM

hídră (hi-dră) s. f., g.-d. art. hídrei; pl. hídre

hidrele
ÍDRĂ s. f. v. hidră.

DOOM

hídră (hi-dră) s. f., g.-d. art. hídrei; pl. hídre

hidrelor
ÍDRĂ s. f. v. hidră.

DOOM

hídră (hi-dră) s. f., g.-d. art. hídrei; pl. hídre

hidremia
HIDREMÍE, hidremii, s. f. Creștere a cantității de plasmă sangvină, întâlnită în hemoragii mari, în anemii grave etc. – Din fr. hydrémie.

DOOM

!hidremíe (hi-dre-) s. f., art. hidremía, g.-d. art. hidremíei; pl. hidremíi, art. hidremíile

hidremie
HIDREMÍE, hidremii, s. f. Creștere a cantității de plasmă sangvină, întâlnită în hemoragii mari, în anemii grave etc. – Din fr. hydrémie.

DOOM

!hidremíe (hi-dre-) s. f., art. hidremía, g.-d. art. hidremíei; pl. hidremíi, art. hidremíile

hidremiei
HIDREMÍE, hidremii, s. f. Creștere a cantității de plasmă sangvină, întâlnită în hemoragii mari, în anemii grave etc. – Din fr. hydrémie.

DOOM

!hidremíe (hi-dre-) s. f., art. hidremía, g.-d. art. hidremíei; pl. hidremíi, art. hidremíile

hidremii
HIDREMÍE, hidremii, s. f. Creștere a cantității de plasmă sangvină, întâlnită în hemoragii mari, în anemii grave etc. – Din fr. hydrémie.

DOOM

!hidremíe (hi-dre-) s. f., art. hidremía, g.-d. art. hidremíei; pl. hidremíi, art. hidremíile

hidremiile
HIDREMÍE, hidremii, s. f. Creștere a cantității de plasmă sangvină, întâlnită în hemoragii mari, în anemii grave etc. – Din fr. hydrémie.

DOOM

!hidremíe (hi-dre-) s. f., art. hidremía, g.-d. art. hidremíei; pl. hidremíi, art. hidremíile

hidremiilor
HIDREMÍE, hidremii, s. f. Creștere a cantității de plasmă sangvină, întâlnită în hemoragii mari, în anemii grave etc. – Din fr. hydrémie.

DOOM

!hidremíe (hi-dre-) s. f., art. hidremía, g.-d. art. hidremíei; pl. hidremíi, art. hidremíile

hidriatrie
HIDRIATRÍE s.f. (Med.) Tratament bazat pe utilizarea apelor. [Pron. -dri-a-, gen -iei. / < fr. hydriatrie, cf. gr. hydor – apă, iatreia – vindecare].

hidric
HÍDRIC, -Ă, hidrici, -e, adj. 1. Care aparține apei, care se referă la apă, care provine din apă. 2. (În sintagma) Regim hidric = regim medical în care se recomandă numai consumarea (unei cantități mari) de apă. – Din fr. hydrique.

DOOM

hídric (hi-dric) adj. m., pl. hídrici; f. hídrică, pl. hídrice

hidrica
HÍDRIC, -Ă, hidrici, -e, adj. 1. Care aparține apei, care se referă la apă, care provine din apă. 2. (În sintagma) Regim hidric = regim medical în care se recomandă numai consumarea (unei cantități mari) de apă. – Din fr. hydrique.

DOOM

hídric (hi-dric) adj. m., pl. hídrici; f. hídrică, pl. hídrice

hidrice
HÍDRIC, -Ă, hidrici, -e, adj. 1. Care aparține apei, care se referă la apă, care provine din apă. 2. (În sintagma) Regim hidric = regim medical în care se recomandă numai consumarea (unei cantități mari) de apă. – Din fr. hydrique.

DOOM

hídric (hi-dric) adj. m., pl. hídrici; f. hídrică, pl. hídrice

hidricei
HÍDRIC, -Ă, hidrici, -e, adj. 1. Care aparține apei, care se referă la apă, care provine din apă. 2. (În sintagma) Regim hidric = regim medical în care se recomandă numai consumarea (unei cantități mari) de apă. – Din fr. hydrique.

DOOM

hídric (hi-dric) adj. m., pl. hídrici; f. hídrică, pl. hídrice

hidricele
HÍDRIC, -Ă, hidrici, -e, adj. 1. Care aparține apei, care se referă la apă, care provine din apă. 2. (În sintagma) Regim hidric = regim medical în care se recomandă numai consumarea (unei cantități mari) de apă. – Din fr. hydrique.

DOOM

hídric (hi-dric) adj. m., pl. hídrici; f. hídrică, pl. hídrice

hidricelor
HÍDRIC, -Ă, hidrici, -e, adj. 1. Care aparține apei, care se referă la apă, care provine din apă. 2. (În sintagma) Regim hidric = regim medical în care se recomandă numai consumarea (unei cantități mari) de apă. – Din fr. hydrique.

DOOM

hídric (hi-dric) adj. m., pl. hídrici; f. hídrică, pl. hídrice

hidrici
HÍDRIC, -Ă, hidrici, -e, adj. 1. Care aparține apei, care se referă la apă, care provine din apă. 2. (În sintagma) Regim hidric = regim medical în care se recomandă numai consumarea (unei cantități mari) de apă. – Din fr. hydrique.

DOOM

hídric (hi-dric) adj. m., pl. hídrici; f. hídrică, pl. hídrice

hidricii
HÍDRIC, -Ă, hidrici, -e, adj. 1. Care aparține apei, care se referă la apă, care provine din apă. 2. (În sintagma) Regim hidric = regim medical în care se recomandă numai consumarea (unei cantități mari) de apă. – Din fr. hydrique.

DOOM

hídric (hi-dric) adj. m., pl. hídrici; f. hídrică, pl. hídrice

hidricilor
HÍDRIC, -Ă, hidrici, -e, adj. 1. Care aparține apei, care se referă la apă, care provine din apă. 2. (În sintagma) Regim hidric = regim medical în care se recomandă numai consumarea (unei cantități mari) de apă. – Din fr. hydrique.

DOOM

hídric (hi-dric) adj. m., pl. hídrici; f. hídrică, pl. hídrice

hidricul
HÍDRIC, -Ă, hidrici, -e, adj. 1. Care aparține apei, care se referă la apă, care provine din apă. 2. (În sintagma) Regim hidric = regim medical în care se recomandă numai consumarea (unei cantități mari) de apă. – Din fr. hydrique.

DOOM

hídric (hi-dric) adj. m., pl. hídrici; f. hídrică, pl. hídrice

hidricului
HÍDRIC, -Ă, hidrici, -e, adj. 1. Care aparține apei, care se referă la apă, care provine din apă. 2. (În sintagma) Regim hidric = regim medical în care se recomandă numai consumarea (unei cantități mari) de apă. – Din fr. hydrique.

DOOM

hídric (hi-dric) adj. m., pl. hídrici; f. hídrică, pl. hídrice

hidrie
HIDRÍE s.f. (Ist.) Vas mare de argilă arsă sau de metal în formă de pară răsturnată, cu trei mânere, folosit în antichitate. [< fr. hydrie, lat., gr. hydria].

hidro
HIDRO- Element de compunere cu sensul „(care se referă la) apă”, care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr. hydro-.

hidroa
HIDRÓA s.f. (Med.) Erupție veziculoasă. [< fr. hydroa].

hidroacustic
HIDROACÚSTIC, -Ă, hidroacustici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a acusticii care se ocupă cu producerea și propagarea sunetelor în apă. 2. Adj. Referitor la hidroacustică. [Pr.: -dro-a-] – Din fr. hydroacoustique.

hidroacustica
HIDROACÚSTIC, -Ă, hidroacustici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a acusticii care se ocupă cu producerea și propagarea sunetelor în apă. 2. Adj. Referitor la hidroacustică. [Pr.: -dro-a-] – Din fr. hydroacoustique.

hidroacustica
HIDROACÚSTIC, -Ă, hidroacustici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a acusticii care se ocupă de producerea și propagarea sunetelor în apă. 2. Adj. De hidroacustică. [Pr.: -dro-a-] – Din fr. hydroacoustique.

hidroacustice
HIDROACÚSTIC, -Ă, hidroacustici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a acusticii care se ocupă cu producerea și propagarea sunetelor în apă. 2. Adj. Referitor la hidroacustică. [Pr.: -dro-a-] – Din fr. hydroacoustique.

hidroacusticei
HIDROACÚSTIC, -Ă, hidroacustici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a acusticii care se ocupă cu producerea și propagarea sunetelor în apă. 2. Adj. Referitor la hidroacustică. [Pr.: -dro-a-] – Din fr. hydroacoustique.

hidroacusticele
HIDROACÚSTIC, -Ă, hidroacustici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a acusticii care se ocupă cu producerea și propagarea sunetelor în apă. 2. Adj. Referitor la hidroacustică. [Pr.: -dro-a-] – Din fr. hydroacoustique.

hidroacusticelor
HIDROACÚSTIC, -Ă, hidroacustici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a acusticii care se ocupă cu producerea și propagarea sunetelor în apă. 2. Adj. Referitor la hidroacustică. [Pr.: -dro-a-] – Din fr. hydroacoustique.

hidroacustici
HIDROACÚSTIC, -Ă, hidroacustici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a acusticii care se ocupă cu producerea și propagarea sunetelor în apă. 2. Adj. Referitor la hidroacustică. [Pr.: -dro-a-] – Din fr. hydroacoustique.

hidroacustici
HIDROACÚSTIC, -Ă, hidroacustici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a acusticii care se ocupă de producerea și propagarea sunetelor în apă. 2. Adj. De hidroacustică. [Pr.: -dro-a-] – Din fr. hydroacoustique.

hidroacusticii
HIDROACÚSTIC, -Ă, hidroacustici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a acusticii care se ocupă cu producerea și propagarea sunetelor în apă. 2. Adj. Referitor la hidroacustică. [Pr.: -dro-a-] – Din fr. hydroacoustique.

hidroacusticii
HIDROACÚSTIC, -Ă, hidroacustici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a acusticii care se ocupă de producerea și propagarea sunetelor în apă. 2. Adj. De hidroacustică. [Pr.: -dro-a-] – Din fr. hydroacoustique.

hidroacusticilor
HIDROACÚSTIC, -Ă, hidroacustici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a acusticii care se ocupă cu producerea și propagarea sunetelor în apă. 2. Adj. Referitor la hidroacustică. [Pr.: -dro-a-] – Din fr. hydroacoustique.

hidroacusticul
HIDROACÚSTIC, -Ă, hidroacustici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a acusticii care se ocupă cu producerea și propagarea sunetelor în apă. 2. Adj. Referitor la hidroacustică. [Pr.: -dro-a-] – Din fr. hydroacoustique.

hidroacusticului
HIDROACÚSTIC, -Ă, hidroacustici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a acusticii care se ocupă cu producerea și propagarea sunetelor în apă. 2. Adj. Referitor la hidroacustică. [Pr.: -dro-a-] – Din fr. hydroacoustique.

hidroameliorare
HIDROAMELIORÁRE, hidroameliorări, s. f. Totalitatea lucrărilor de îmbunătățiri funciare care au scopul să mențină în sol un raport favorabil între apă și ceilalți factori ai fertilității solului pe terenurile cu exces sau cu deficit de apă; hidroameliorație. [Pr.: -dro-a-me-li-o-] – Hidro- + ameliorare (după fr. hydroamélioration).

hidroameliorarea
HIDROAMELIORÁRE, hidroameliorări, s. f. Totalitatea lucrărilor de îmbunătățiri funciare care au scopul să mențină în sol un raport favorabil între apă și ceilalți factori ai fertilității solului pe terenurile cu exces sau cu deficit de apă; hidroameliorație. [Pr.: -dro-a-me-li-o-] – Hidro- + ameliorare (după fr. hydroamélioration).

hidroameliorativ
HIDROAMELIORATÍV, -Ă, hidroameliorativi, -e, adj. Referitor la ansamblul de lucrări hidrotehnice de ameliorare a solului. [Pr.: -dro-a-me-li-o-] – Hidro- + ameliorativ.

hidroameliorativa
HIDROAMELIORATÍV, -Ă, hidroameliorativi, -e, adj. Referitor la ansamblul de lucrări hidrotehnice de ameliorare a solului. [Pr.: -dro-a-me-li-o-] – Hidro- + ameliorativ.

hidroameliorative
HIDROAMELIORATÍV, -Ă, hidroameliorativi, -e, adj. Referitor la ansamblul de lucrări hidrotehnice de ameliorare a solului. [Pr.: -dro-a-me-li-o-] – Hidro- + ameliorativ.

hidroameliorativei
HIDROAMELIORATÍV, -Ă, hidroameliorativi, -e, adj. Referitor la ansamblul de lucrări hidrotehnice de ameliorare a solului. [Pr.: -dro-a-me-li-o-] – Hidro- + ameliorativ.

hidroameliorativele
HIDROAMELIORATÍV, -Ă, hidroameliorativi, -e, adj. Referitor la ansamblul de lucrări hidrotehnice de ameliorare a solului. [Pr.: -dro-a-me-li-o-] – Hidro- + ameliorativ.

hidroameliorativelor
HIDROAMELIORATÍV, -Ă, hidroameliorativi, -e, adj. Referitor la ansamblul de lucrări hidrotehnice de ameliorare a solului. [Pr.: -dro-a-me-li-o-] – Hidro- + ameliorativ.

hidroameliorativi
HIDROAMELIORATÍV, -Ă, hidroameliorativi, -e, adj. Referitor la ansamblul de lucrări hidrotehnice de ameliorare a solului. [Pr.: -dro-a-me-li-o-] – Hidro- + ameliorativ.

hidroameliorativii
HIDROAMELIORATÍV, -Ă, hidroameliorativi, -e, adj. Referitor la ansamblul de lucrări hidrotehnice de ameliorare a solului. [Pr.: -dro-a-me-li-o-] – Hidro- + ameliorativ.

hidroameliorativilor
HIDROAMELIORATÍV, -Ă, hidroameliorativi, -e, adj. Referitor la ansamblul de lucrări hidrotehnice de ameliorare a solului. [Pr.: -dro-a-me-li-o-] – Hidro- + ameliorativ.

hidroameliorativul
HIDROAMELIORATÍV, -Ă, hidroameliorativi, -e, adj. Referitor la ansamblul de lucrări hidrotehnice de ameliorare a solului. [Pr.: -dro-a-me-li-o-] – Hidro- + ameliorativ.

hidroameliorativului
HIDROAMELIORATÍV, -Ă, hidroameliorativi, -e, adj. Referitor la ansamblul de lucrări hidrotehnice de ameliorare a solului. [Pr.: -dro-a-me-li-o-] – Hidro- + ameliorativ.

hidroamelioratoare
HIDROAMELIORATÓR, -OÁRE, hidroamelioratori, -oare, s. m. și f. Specialist în hidroameliorații. [Pr.: -dro-a-me-li-o-] – Din fr. hydroaméliorateur.

hidroamelioratoarea
HIDROAMELIORATÓR, -OÁRE, hidroamelioratori, -oare, s. m. și f. Specialist în hidroameliorații. [Pr.: -dro-a-me-li-o-] – Din fr. hydroaméliorateur.

hidroamelioratoarei
HIDROAMELIORATÓR, -OÁRE, hidroamelioratori, -oare, s. m. și f. Specialist în hidroameliorații. [Pr.: -dro-a-me-li-o-] – Din fr. hydroaméliorateur.

hidroamelioratoarele
HIDROAMELIORATÓR, -OÁRE, hidroamelioratori, -oare, s. m. și f. Specialist în hidroameliorații. [Pr.: -dro-a-me-li-o-] – Din fr. hydroaméliorateur.

hidroamelioratoarelor
HIDROAMELIORATÓR, -OÁRE, hidroamelioratori, -oare, s. m. și f. Specialist în hidroameliorații. [Pr.: -dro-a-me-li-o-] – Din fr. hydroaméliorateur.

hidroameliorator
HIDROAMELIORATÓR, -OÁRE, hidroamelioratori, -oare, s. m. și f. Specialist în hidroameliorații. [Pr.: -dro-a-me-li-o-] – Din fr. hydroaméliorateur.

hidroamelioratori
HIDROAMELIORATÓR, -OÁRE, hidroamelioratori, -oare, s. m. și f. Specialist în hidroameliorații. [Pr.: -dro-a-me-li-o-] – Din fr. hydroaméliorateur.

hidroamelioratorii
HIDROAMELIORATÓR, -OÁRE, hidroamelioratori, -oare, s. m. și f. Specialist în hidroameliorații. [Pr.: -dro-a-me-li-o-] – Din fr. hydroaméliorateur.

hidroamelioratorilor
HIDROAMELIORATÓR, -OÁRE, hidroamelioratori, -oare, s. m. și f. Specialist în hidroameliorații. [Pr.: -dro-a-me-li-o-] – Din fr. hydroaméliorateur.

hidroamelioratorul
HIDROAMELIORATÓR, -OÁRE, hidroamelioratori, -oare, s. m. și f. Specialist în hidroameliorații. [Pr.: -dro-a-me-li-o-] – Din fr. hydroaméliorateur.

hidroamelioratorului
HIDROAMELIORATÓR, -OÁRE, hidroamelioratori, -oare, s. m. și f. Specialist în hidroameliorații. [Pr.: -dro-a-me-li-o-] – Din fr. hydroaméliorateur.

hidroameliorația
HIDROAMELIORÁȚII s. f. pl. Totalitatea lucrărilor de îmbunătățiri funciare care au scopul să mențină în sol un raport favorabil între apă și ceilalți factori ai fertilității solului pe terenurile cu exces sau cu deficit de apă. [Pr.: -dro-a-me-li-o-] – Hidro- + ameliorație.

DOOM

hidroamelioráții (hi-dro-a-, -li-o-) s. f. pl., art. hidroamelioráțiile (-ți-i-)

hidroameliorație
HIDROAMELIORÁȚII s. f. pl. Totalitatea lucrărilor de îmbunătățiri funciare care au scopul să mențină în sol un raport favorabil între apă și ceilalți factori ai fertilității solului pe terenurile cu exces sau cu deficit de apă. [Pr.: -dro-a-me-li-o-] – Hidro- + ameliorație.

DOOM

hidroamelioráții (hi-dro-a-, -li-o-) s. f. pl., art. hidroamelioráțiile (-ți-i-)

hidroameliorației
HIDROAMELIORÁȚII s. f. pl. Totalitatea lucrărilor de îmbunătățiri funciare care au scopul să mențină în sol un raport favorabil între apă și ceilalți factori ai fertilității solului pe terenurile cu exces sau cu deficit de apă. [Pr.: -dro-a-me-li-o-] – Hidro- + ameliorație.

DOOM

hidroamelioráții (hi-dro-a-, -li-o-) s. f. pl., art. hidroamelioráțiile (-ți-i-)

hidroameliorații
HIDROAMELIORÁȚII s. f. pl. Totalitatea lucrărilor de îmbunătățiri funciare care au scopul să mențină în sol un raport favorabil între apă și ceilalți factori ai fertilității solului pe terenurile cu exces sau cu deficit de apă. [Pr.: -dro-a-me-li-o-] – Hidro- + ameliorație.

DOOM

hidroamelioráții (hi-dro-a-, -li-o-) s. f. pl., art. hidroamelioráțiile (-ți-i-)

hidroameliorațiile
HIDROAMELIORÁȚII s. f. pl. Totalitatea lucrărilor de îmbunătățiri funciare care au scopul să mențină în sol un raport favorabil între apă și ceilalți factori ai fertilității solului pe terenurile cu exces sau cu deficit de apă. [Pr.: -dro-a-me-li-o-] – Hidro- + ameliorație.

DOOM

hidroamelioráții (hi-dro-a-, -li-o-) s. f. pl., art. hidroamelioráțiile (-ți-i-)

hidroameliorațiilor
HIDROAMELIORÁȚII s. f. pl. Totalitatea lucrărilor de îmbunătățiri funciare care au scopul să mențină în sol un raport favorabil între apă și ceilalți factori ai fertilității solului pe terenurile cu exces sau cu deficit de apă. [Pr.: -dro-a-me-li-o-] – Hidro- + ameliorație.

DOOM

hidroamelioráții (hi-dro-a-, -li-o-) s. f. pl., art. hidroamelioráțiile (-ți-i-)

hidroameliorări
HIDROAMELIORÁRE, hidroameliorări, s. f. Totalitatea lucrărilor de îmbunătățiri funciare care au scopul să mențină în sol un raport favorabil între apă și ceilalți factori ai fertilității solului pe terenurile cu exces sau cu deficit de apă; hidroameliorație. [Pr.: -dro-a-me-li-o-] – Hidro- + ameliorare (după fr. hydroamélioration).

hidroameliorării
HIDROAMELIORÁRE, hidroameliorări, s. f. Totalitatea lucrărilor de îmbunătățiri funciare care au scopul să mențină în sol un raport favorabil între apă și ceilalți factori ai fertilității solului pe terenurile cu exces sau cu deficit de apă; hidroameliorație. [Pr.: -dro-a-me-li-o-] – Hidro- + ameliorare (după fr. hydroamélioration).

hidroameliorările
HIDROAMELIORÁRE, hidroameliorări, s. f. Totalitatea lucrărilor de îmbunătățiri funciare care au scopul să mențină în sol un raport favorabil între apă și ceilalți factori ai fertilității solului pe terenurile cu exces sau cu deficit de apă; hidroameliorație. [Pr.: -dro-a-me-li-o-] – Hidro- + ameliorare (după fr. hydroamélioration).

hidroameliorărilor
HIDROAMELIORÁRE, hidroameliorări, s. f. Totalitatea lucrărilor de îmbunătățiri funciare care au scopul să mențină în sol un raport favorabil între apă și ceilalți factori ai fertilității solului pe terenurile cu exces sau cu deficit de apă; hidroameliorație. [Pr.: -dro-a-me-li-o-] – Hidro- + ameliorare (după fr. hydroamélioration).

hidroarheologia
HIDROARHEOLOGÍE s.f. Disciplină care studiază felul de viață și cultura popoarelor vechi pe baza descoperirilor făcute prin săpături sub apă. [Gen. -iei. / < fr. hydroarchéologie].

hidroarheologie
HIDROARHEOLOGÍE s.f. Disciplină care studiază felul de viață și cultura popoarelor vechi pe baza descoperirilor făcute prin săpături sub apă. [Gen. -iei. / < fr. hydroarchéologie].

hidroarheologiei
HIDROARHEOLOGÍE s.f. Disciplină care studiază felul de viață și cultura popoarelor vechi pe baza descoperirilor făcute prin săpături sub apă. [Gen. -iei. / < fr. hydroarchéologie].

hidroarheologii
HIDROARHEOLOGÍE s.f. Disciplină care studiază felul de viață și cultura popoarelor vechi pe baza descoperirilor făcute prin săpături sub apă. [Gen. -iei. / < fr. hydroarchéologie].

hidroautomat
HIDROAUTOMÁT s.n. Aparat care realizează ridicarea apei la o înălțime oarecare fără ajutorul pompelor. [Et. incertă].

hidroautomate
HIDROAUTOMÁT s.n. Aparat care realizează ridicarea apei la o înălțime oarecare fără ajutorul pompelor. [Et. incertă].

hidroautomatele
HIDROAUTOMÁT s.n. Aparat care realizează ridicarea apei la o înălțime oarecare fără ajutorul pompelor. [Et. incertă].

hidroautomatelor
HIDROAUTOMÁT s.n. Aparat care realizează ridicarea apei la o înălțime oarecare fără ajutorul pompelor. [Et. incertă].

hidroautomatul
HIDROAUTOMÁT s.n. Aparat care realizează ridicarea apei la o înălțime oarecare fără ajutorul pompelor. [Et. incertă].

hidroautomatului
HIDROAUTOMÁT s.n. Aparat care realizează ridicarea apei la o înălțime oarecare fără ajutorul pompelor. [Et. incertă].

hidroaviația
HIDROAVIÁȚIE s. f. Mijloc de locomoție aeriană cu hidroavioane. [Pr.: -dro-a-vi-a-] – Din fr. hydroaviation.

DOOM

hidroaviáție (hi-dro-a-vi-a-ți-e) s. f., g.-d. hidroaviáții, art. hidroaviáției

hidroaviație
HIDROAVIÁȚIE s. f. Mijloc de locomoție aeriană cu hidroavioane. [Pr.: -dro-a-vi-a-] – Din fr. hydroaviation.

DOOM

hidroaviáție (hi-dro-a-vi-a-ți-e) s. f., g.-d. hidroaviáții, art. hidroaviáției

hidroaviației
HIDROAVIÁȚIE s. f. Mijloc de locomoție aeriană cu hidroavioane. [Pr.: -dro-a-vi-a-] – Din fr. hydroaviation.

DOOM

hidroaviáție (hi-dro-a-vi-a-ți-e) s. f., g.-d. hidroaviáții, art. hidroaviáției

hidroaviații
HIDROAVIÁȚIE s. f. Mijloc de locomoție aeriană cu hidroavioane. [Pr.: -dro-a-vi-a-] – Din fr. hydroaviation.

DOOM

hidroaviáție (hi-dro-a-vi-a-ți-e) s. f., g.-d. hidroaviáții, art. hidroaviáției

hidroaviațiile
HIDROAVIÁȚIE s. f. Mijloc de locomoție aeriană cu hidroavioane. [Pr.: -dro-a-vi-a-] – Din fr. hydroaviation.

DOOM

hidroaviáție (hi-dro-a-vi-a-ți-e) s. f., g.-d. hidroaviáții, art. hidroaviáției

hidroaviațiilor
HIDROAVIÁȚIE s. f. Mijloc de locomoție aeriană cu hidroavioane. [Pr.: -dro-a-vi-a-] – Din fr. hydroaviation.

DOOM

hidroaviáție (hi-dro-a-vi-a-ți-e) s. f., g.-d. hidroaviáții, art. hidroaviáției

hidroavioane
HIDROAVIÓN, hidroavioane, s. n. Avion înzestrat cu dispozitive de amerizare, care înlocuiesc trenul de aterizare și care îi permit să plutească pe apă. [Pr.: -dro-a-vi-on] – Din fr. hydroavion.

DOOM

hidroavión (hi-dro-a-vi-on) s. n., pl. hidroavioáne

hidroavioanele
HIDROAVIÓN, hidroavioane, s. n. Avion înzestrat cu dispozitive de amerizare, care înlocuiesc trenul de aterizare și care îi permit să plutească pe apă. [Pr.: -dro-a-vi-on] – Din fr. hydroavion.

DOOM

hidroavión (hi-dro-a-vi-on) s. n., pl. hidroavioáne

hidroavioanelor
HIDROAVIÓN, hidroavioane, s. n. Avion înzestrat cu dispozitive de amerizare, care înlocuiesc trenul de aterizare și care îi permit să plutească pe apă. [Pr.: -dro-a-vi-on] – Din fr. hydroavion.

DOOM

hidroavión (hi-dro-a-vi-on) s. n., pl. hidroavioáne

hidroavion
HIDROAVIÓN, hidroavioane, s. n. Avion înzestrat cu dispozitive de amerizare, care înlocuiesc trenul de aterizare și care îi permit să plutească pe apă. [Pr.: -dro-a-vi-on] – Din fr. hydroavion.

DOOM

hidroavión (hi-dro-a-vi-on) s. n., pl. hidroavioáne

hidroavionul
HIDROAVIÓN, hidroavioane, s. n. Avion înzestrat cu dispozitive de amerizare, care înlocuiesc trenul de aterizare și care îi permit să plutească pe apă. [Pr.: -dro-a-vi-on] – Din fr. hydroavion.

DOOM

hidroavión (hi-dro-a-vi-on) s. n., pl. hidroavioáne

hidroavionului
HIDROAVIÓN, hidroavioane, s. n. Avion înzestrat cu dispozitive de amerizare, care înlocuiesc trenul de aterizare și care îi permit să plutească pe apă. [Pr.: -dro-a-vi-on] – Din fr. hydroavion.

DOOM

hidroavión (hi-dro-a-vi-on) s. n., pl. hidroavioáne

hidrobaza
HIDROBÁZĂ s.f. Bază pentru hidroavioane. [< fr. hydrobase].

hidrobaze
HIDROBÁZĂ s.f. Bază pentru hidroavioane. [< fr. hydrobase].

hidrobazei
HIDROBÁZĂ s.f. Bază pentru hidroavioane. [< fr. hydrobase].

hidrobazele
HIDROBÁZĂ s.f. Bază pentru hidroavioane. [< fr. hydrobase].

hidrobazelor
HIDROBÁZĂ s.f. Bază pentru hidroavioane. [< fr. hydrobase].

hidrobicicleta
HIDROBICICLÉTĂ, hidrobiciclete, s. f. Ambarcațiune sportivă de agrement construită cu un mecanism propulsat cu pedale, prin intermediul căruia este acționată pentru a înainta pe apă. – Hidro- + bicicletă.

DOOM

hidrobiciclétă (hi-dro-, -ci-cle-) s. f., g.-d. art. hidrobiciclétei; pl. hidrobicicléte

hidrobiciclete
HIDROBICICLÉTĂ, hidrobiciclete, s. f. Ambarcațiune sportivă de agrement construită cu un mecanism propulsat cu pedale, prin intermediul căruia este acționată pentru a înainta pe apă. – Hidro- + bicicletă.

DOOM

hidrobiciclétă (hi-dro-, -ci-cle-) s. f., g.-d. art. hidrobiciclétei; pl. hidrobicicléte

hidrobicicletei
HIDROBICICLÉTĂ, hidrobiciclete, s. f. Ambarcațiune sportivă de agrement construită cu un mecanism propulsat cu pedale, prin intermediul căruia este acționată pentru a înainta pe apă. – Hidro- + bicicletă.

DOOM

hidrobiciclétă (hi-dro-, -ci-cle-) s. f., g.-d. art. hidrobiciclétei; pl. hidrobicicléte

hidrobicicletele
HIDROBICICLÉTĂ, hidrobiciclete, s. f. Ambarcațiune sportivă de agrement construită cu un mecanism propulsat cu pedale, prin intermediul căruia este acționată pentru a înainta pe apă. – Hidro- + bicicletă.

DOOM

hidrobiciclétă (hi-dro-, -ci-cle-) s. f., g.-d. art. hidrobiciclétei; pl. hidrobicicléte

hidrobicicletelor
HIDROBICICLÉTĂ, hidrobiciclete, s. f. Ambarcațiune sportivă de agrement construită cu un mecanism propulsat cu pedale, prin intermediul căruia este acționată pentru a înainta pe apă. – Hidro- + bicicletă.

DOOM

hidrobiciclétă (hi-dro-, -ci-cle-) s. f., g.-d. art. hidrobiciclétei; pl. hidrobicicléte

hidrobioane
HIDROBIÓN, hidrobioane, s. n. Vas din tablă sau din lemn, de dimensiuni variabile, utilizat pentru transportul peștilor vii. [Pr.: -bi-on] – Et. nec.

DOOM

hidrobión (hi-dro-bi-on) s. n., pl. hidrobioáne

hidrobioanele
HIDROBIÓN, hidrobioane, s. n. Vas din tablă sau din lemn, de dimensiuni variabile, utilizat pentru transportul peștilor vii. [Pr.: -bi-on] – Et. nec.

DOOM

hidrobión (hi-dro-bi-on) s. n., pl. hidrobioáne

hidrobioanelor
HIDROBIÓN, hidrobioane, s. n. Vas din tablă sau din lemn, de dimensiuni variabile, utilizat pentru transportul peștilor vii. [Pr.: -bi-on] – Et. nec.

DOOM

hidrobión (hi-dro-bi-on) s. n., pl. hidrobioáne

hidrobiolog
HIDROBIOLÓG, -Ă, hidrobiologi, -ge, s. m. și f. Specialist în hidrobiologie. [Pr.: -bi-o-] – Din hidrobiologie (derivat regresiv).

hidrobiologa
HIDROBIOLÓG, -Ă, hidrobiologi, -ge, s. m. și f. Specialist în hidrobiologie. [Pr.: -bi-o-] – Din hidrobiologie (derivat regresiv).

hidrobiologe
HIDROBIOLÓG, -Ă, hidrobiologi, -ge, s. m. și f. Specialist în hidrobiologie. [Pr.: -bi-o-] – Din hidrobiologie (derivat regresiv).

hidrobiologei
HIDROBIOLÓG, -Ă, hidrobiologi, -ge, s. m. și f. Specialist în hidrobiologie. [Pr.: -bi-o-] – Din hidrobiologie (derivat regresiv).

hidrobiologele
HIDROBIOLÓG, -Ă, hidrobiologi, -ge, s. m. și f. Specialist în hidrobiologie. [Pr.: -bi-o-] – Din hidrobiologie (derivat regresiv).

hidrobiologelor
HIDROBIOLÓG, -Ă, hidrobiologi, -ge, s. m. și f. Specialist în hidrobiologie. [Pr.: -bi-o-] – Din hidrobiologie (derivat regresiv).

hidrobiologi
HIDROBIOLÓG, -Ă, hidrobiologi, -ge, s. m. și f. Specialist în hidrobiologie. [Pr.: -bi-o-] – Din hidrobiologie (derivat regresiv).

hidrobiologia
HIDROBIOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază viața animală și vegetală din mediul acvatic, precum și toate procesele care au loc în apă. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. hydrobiologie, germ. Hidrobiologie.

DOOM

hidrobiologíe (hi-dro-bi-o-) s. f., g.-d. hidrobiologíi, art. hidrobiologíei

hidrobiologic
HIDROBIOLÓGIC, -Ă, hidrobiologici, -ce, adj. Care se referă la hidrobiologie. [Pr.: -bi-o-] – Cf. engl. hydrobiological.

hidrobiologie
HIDROBIOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază viața animală și vegetală din mediul acvatic, precum și toate procesele care au loc în apă. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. hydrobiologie, germ. Hidrobiologie.

DOOM

hidrobiologíe (hi-dro-bi-o-) s. f., g.-d. hidrobiologíi, art. hidrobiologíei

hidrobiologiei
HIDROBIOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază viața animală și vegetală din mediul acvatic, precum și toate procesele care au loc în apă. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. hydrobiologie, germ. Hidrobiologie.

DOOM

hidrobiologíe (hi-dro-bi-o-) s. f., g.-d. hidrobiologíi, art. hidrobiologíei

hidrobiologii
HIDROBIOLÓG, -Ă, hidrobiologi, -ge, s. m. și f. Specialist în hidrobiologie. [Pr.: -bi-o-] – Din hidrobiologie (derivat regresiv).

hidrobiologii
HIDROBIOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază viața animală și vegetală din mediul acvatic, precum și toate procesele care au loc în apă. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. hydrobiologie, germ. Hidrobiologie.

DOOM

hidrobiologíe (hi-dro-bi-o-) s. f., g.-d. hidrobiologíi, art. hidrobiologíei

hidrobiologilor
HIDROBIOLÓG, -Ă, hidrobiologi, -ge, s. m. și f. Specialist în hidrobiologie. [Pr.: -bi-o-] – Din hidrobiologie (derivat regresiv).

hidrobiologul
HIDROBIOLÓG, -Ă, hidrobiologi, -ge, s. m. și f. Specialist în hidrobiologie. [Pr.: -bi-o-] – Din hidrobiologie (derivat regresiv).

hidrobiologului
HIDROBIOLÓG, -Ă, hidrobiologi, -ge, s. m. și f. Specialist în hidrobiologie. [Pr.: -bi-o-] – Din hidrobiologie (derivat regresiv).

hidrobion
HIDROBIÓN, hidrobioane, s. n. Vas din tablă sau din lemn, de dimensiuni variabile, utilizat pentru transportul peștilor vii. [Pr.: -bi-on] – Et. nec.

DOOM

hidrobión (hi-dro-bi-on) s. n., pl. hidrobioáne

hidrobionul
HIDROBIÓN, hidrobioane, s. n. Vas din tablă sau din lemn, de dimensiuni variabile, utilizat pentru transportul peștilor vii. [Pr.: -bi-on] – Et. nec.

DOOM

hidrobión (hi-dro-bi-on) s. n., pl. hidrobioáne

hidrobionului
HIDROBIÓN, hidrobioane, s. n. Vas din tablă sau din lemn, de dimensiuni variabile, utilizat pentru transportul peștilor vii. [Pr.: -bi-on] – Et. nec.

DOOM

hidrobión (hi-dro-bi-on) s. n., pl. hidrobioáne

hidrobuz
HIDROBÚZ, hidrobuze, s. n. Navă de mic tonaj, folosită de obicei pentru transportul pasagerilor de-a lungul coastei mării. – Hidro- + [auto]buz.

DOOM

hidrobúz (hi-dro-) s. n., pl. hidrobúze

hidrobuze
HIDROBÚZ, hidrobuze, s. n. Navă de mic tonaj, folosită de obicei pentru transportul pasagerilor de-a lungul coastei mării. – Hidro- + [auto]buz.

DOOM

hidrobúz (hi-dro-) s. n., pl. hidrobúze

hidrobuzele
HIDROBÚZ, hidrobuze, s. n. Navă de mic tonaj, folosită de obicei pentru transportul pasagerilor de-a lungul coastei mării. – Hidro- + [auto]buz.

DOOM

hidrobúz (hi-dro-) s. n., pl. hidrobúze

hidrobuzelor
HIDROBÚZ, hidrobuze, s. n. Navă de mic tonaj, folosită de obicei pentru transportul pasagerilor de-a lungul coastei mării. – Hidro- + [auto]buz.

DOOM

hidrobúz (hi-dro-) s. n., pl. hidrobúze

hidrobuzul
HIDROBÚZ, hidrobuze, s. n. Navă de mic tonaj, folosită de obicei pentru transportul pasagerilor de-a lungul coastei mării. – Hidro- + [auto]buz.

DOOM

hidrobúz (hi-dro-) s. n., pl. hidrobúze

hidrobuzului
HIDROBÚZ, hidrobuze, s. n. Navă de mic tonaj, folosită de obicei pentru transportul pasagerilor de-a lungul coastei mării. – Hidro- + [auto]buz.

DOOM

hidrobúz (hi-dro-) s. n., pl. hidrobúze

hidrocarbonat
HIDROCARBONÁT, hidrocarbonați, s. m. Substanță organică constituită din carbon, hidrogen și oxigen, în care hidrogenul și oxigenul se găsesc în același raport ca în molecula de apă; carbohidrat. – Din fr. hydrocarbonate.

DOOM

hidrocarbonát (hi-dro-) s. m., pl. hidrocarbonáți

hidrocarbonatul
HIDROCARBONÁT, hidrocarbonați, s. m. Substanță organică constituită din carbon, hidrogen și oxigen, în care hidrogenul și oxigenul se găsesc în același raport ca în molecula de apă; carbohidrat. – Din fr. hydrocarbonate.

DOOM

hidrocarbonát (hi-dro-) s. m., pl. hidrocarbonáți

hidrocarbonatului
HIDROCARBONÁT, hidrocarbonați, s. m. Substanță organică constituită din carbon, hidrogen și oxigen, în care hidrogenul și oxigenul se găsesc în același raport ca în molecula de apă; carbohidrat. – Din fr. hydrocarbonate.

DOOM

hidrocarbonát (hi-dro-) s. m., pl. hidrocarbonáți

hidrocarbonați
HIDROCARBONÁT, hidrocarbonați, s. m. Substanță organică constituită din carbon, hidrogen și oxigen, în care hidrogenul și oxigenul se găsesc în același raport ca în molecula de apă; carbohidrat. – Din fr. hydrocarbonate.

DOOM

hidrocarbonát (hi-dro-) s. m., pl. hidrocarbonáți

hidrocarbonații
HIDROCARBONÁT, hidrocarbonați, s. m. Substanță organică constituită din carbon, hidrogen și oxigen, în care hidrogenul și oxigenul se găsesc în același raport ca în molecula de apă; carbohidrat. – Din fr. hydrocarbonate.

DOOM

hidrocarbonát (hi-dro-) s. m., pl. hidrocarbonáți

hidrocarbonaților
HIDROCARBONÁT, hidrocarbonați, s. m. Substanță organică constituită din carbon, hidrogen și oxigen, în care hidrogenul și oxigenul se găsesc în același raport ca în molecula de apă; carbohidrat. – Din fr. hydrocarbonate.

DOOM

hidrocarbonát (hi-dro-) s. m., pl. hidrocarbonáți

hidrocarbura
HIDROCARBÚRĂ, hidrocarburi, s. f. Combinație chimică alcătuită din carbon și hidrogen. – Din fr. hydrocarbure.

DOOM

hidrocarbúră (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrocarbúrii; pl. hidrocarbúri

hidrocarburi
HIDROCARBÚRĂ, hidrocarburi, s. f. Combinație chimică alcătuită din carbon și hidrogen. – Din fr. hydrocarbure.

DOOM

hidrocarbúră (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrocarbúrii; pl. hidrocarbúri

hidrocarburii
HIDROCARBÚRĂ, hidrocarburi, s. f. Combinație chimică alcătuită din carbon și hidrogen. – Din fr. hydrocarbure.

DOOM

hidrocarbúră (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrocarbúrii; pl. hidrocarbúri

hidrocarburile
HIDROCARBÚRĂ, hidrocarburi, s. f. Combinație chimică alcătuită din carbon și hidrogen. – Din fr. hydrocarbure.

DOOM

hidrocarbúră (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrocarbúrii; pl. hidrocarbúri

hidrocarburilor
HIDROCARBÚRĂ, hidrocarburi, s. f. Combinație chimică alcătuită din carbon și hidrogen. – Din fr. hydrocarbure.

DOOM

hidrocarbúră (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrocarbúrii; pl. hidrocarbúri

hidrocauciuc
HIDROCAUCIÚC s.n. Produs obținut prin hidrogenarea cauciucului. [< fr. hydrocaoutchouc].

hidrocauciucul
HIDROCAUCIÚC s.n. Produs obținut prin hidrogenarea cauciucului. [< fr. hydrocaoutchouc].

hidrocauciucului
HIDROCAUCIÚC s.n. Produs obținut prin hidrogenarea cauciucului. [< fr. hydrocaoutchouc].

hidrocauciucuri
HIDROCAUCIÚC s.n. Produs obținut prin hidrogenarea cauciucului. [< fr. hydrocaoutchouc].

hidrocauciucurile
HIDROCAUCIÚC s.n. Produs obținut prin hidrogenarea cauciucului. [< fr. hydrocaoutchouc].

hidrocauciucurilor
HIDROCAUCIÚC s.n. Produs obținut prin hidrogenarea cauciucului. [< fr. hydrocaoutchouc].

hidrocefal
HIDROCEFÁL, -Ă, hidrocefali, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidrocefalie. – Din fr. hydrocéphale.

DOOM

hidrocefál (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrocefáli; adj. f., s. f. hidrocefálă, pl. hidrocefále

hidrocefal
HIDROCEFÁL, -Ă, hidrocefali, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidrocefalie. – Din fr. hydrocéphale.

DOOM

hidrocefál (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrocefáli; adj. f., s. f. hidrocefálă, pl. hidrocefále

hidrocefala
HIDROCEFÁL, -Ă, hidrocefali, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidrocefalie. – Din fr. hydrocéphale.

DOOM

hidrocefál (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrocefáli; adj. f., s. f. hidrocefálă, pl. hidrocefále

hidrocefala
HIDROCEFÁL, -Ă, hidrocefali, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidrocefalie. – Din fr. hydrocéphale.

DOOM

hidrocefál (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrocefáli; adj. f., s. f. hidrocefálă, pl. hidrocefále

hidrocefale
HIDROCEFÁL, -Ă, hidrocefali, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidrocefalie. – Din fr. hydrocéphale.

DOOM

hidrocefál (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrocefáli; adj. f., s. f. hidrocefálă, pl. hidrocefále

hidrocefale
HIDROCEFÁL, -Ă, hidrocefali, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidrocefalie. – Din fr. hydrocéphale.

DOOM

hidrocefál (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrocefáli; adj. f., s. f. hidrocefálă, pl. hidrocefále

hidrocefalei
HIDROCEFÁL, -Ă, hidrocefali, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidrocefalie. – Din fr. hydrocéphale.

DOOM

hidrocefál (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrocefáli; adj. f., s. f. hidrocefálă, pl. hidrocefále

hidrocefalei
HIDROCEFÁL, -Ă, hidrocefali, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidrocefalie. – Din fr. hydrocéphale.

DOOM

hidrocefál (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrocefáli; adj. f., s. f. hidrocefálă, pl. hidrocefále

hidrocefalele
HIDROCEFÁL, -Ă, hidrocefali, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidrocefalie. – Din fr. hydrocéphale.

DOOM

hidrocefál (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrocefáli; adj. f., s. f. hidrocefálă, pl. hidrocefále

hidrocefalele
HIDROCEFÁL, -Ă, hidrocefali, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidrocefalie. – Din fr. hydrocéphale.

DOOM

hidrocefál (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrocefáli; adj. f., s. f. hidrocefálă, pl. hidrocefále

hidrocefalelor
HIDROCEFÁL, -Ă, hidrocefali, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidrocefalie. – Din fr. hydrocéphale.

DOOM

hidrocefál (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrocefáli; adj. f., s. f. hidrocefálă, pl. hidrocefále

hidrocefalelor
HIDROCEFÁL, -Ă, hidrocefali, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidrocefalie. – Din fr. hydrocéphale.

DOOM

hidrocefál (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrocefáli; adj. f., s. f. hidrocefálă, pl. hidrocefále

hidrocefali
HIDROCEFÁL, -Ă, hidrocefali, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidrocefalie. – Din fr. hydrocéphale.

DOOM

hidrocefál (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrocefáli; adj. f., s. f. hidrocefálă, pl. hidrocefále

hidrocefali
HIDROCEFÁL, -Ă, hidrocefali, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidrocefalie. – Din fr. hydrocéphale.

DOOM

hidrocefál (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrocefáli; adj. f., s. f. hidrocefálă, pl. hidrocefále

hidrocefalia
HIDROCEFALÍE, hidrocefalii, s. f. Afecțiune caracterizată prin acumularea excesivă de lichid cefalorahidian în membranele creierului, însoțită de atrofia acestuia, iar la copii și de creșterea progresivă a cutiei craniene, incomplet osificată. – Din fr. hydrocéphalie.

DOOM

hidrocefalíe (hi-dro-) s. f., art. hidrocefalía, g.-d. art. hidrocefalíei; pl. hidrocefalíi, art. hidrocefalíile

hidrocefalie
HIDROCEFALÍE, hidrocefalii, s. f. Afecțiune caracterizată prin acumularea excesivă de lichid cefalorahidian în membranele creierului, însoțită de atrofia acestuia, iar la copii și de creșterea progresivă a cutiei craniene, incomplet osificată. – Din fr. hydrocéphalie.

DOOM

hidrocefalíe (hi-dro-) s. f., art. hidrocefalía, g.-d. art. hidrocefalíei; pl. hidrocefalíi, art. hidrocefalíile

hidrocefaliei
HIDROCEFALÍE, hidrocefalii, s. f. Afecțiune caracterizată prin acumularea excesivă de lichid cefalorahidian în membranele creierului, însoțită de atrofia acestuia, iar la copii și de creșterea progresivă a cutiei craniene, incomplet osificată. – Din fr. hydrocéphalie.

DOOM

hidrocefalíe (hi-dro-) s. f., art. hidrocefalía, g.-d. art. hidrocefalíei; pl. hidrocefalíi, art. hidrocefalíile

hidrocefalii
HIDROCEFÁL, -Ă, hidrocefali, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidrocefalie. – Din fr. hydrocéphale.

DOOM

hidrocefál (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrocefáli; adj. f., s. f. hidrocefálă, pl. hidrocefále

hidrocefalii
HIDROCEFÁL, -Ă, hidrocefali, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidrocefalie. – Din fr. hydrocéphale.

DOOM

hidrocefál (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrocefáli; adj. f., s. f. hidrocefálă, pl. hidrocefále

hidrocefalii
HIDROCEFALÍE, hidrocefalii, s. f. Afecțiune caracterizată prin acumularea excesivă de lichid cefalorahidian în membranele creierului, însoțită de atrofia acestuia, iar la copii și de creșterea progresivă a cutiei craniene, incomplet osificată. – Din fr. hydrocéphalie.

DOOM

hidrocefalíe (hi-dro-) s. f., art. hidrocefalía, g.-d. art. hidrocefalíei; pl. hidrocefalíi, art. hidrocefalíile

hidrocefaliile
HIDROCEFALÍE, hidrocefalii, s. f. Afecțiune caracterizată prin acumularea excesivă de lichid cefalorahidian în membranele creierului, însoțită de atrofia acestuia, iar la copii și de creșterea progresivă a cutiei craniene, incomplet osificată. – Din fr. hydrocéphalie.

DOOM

hidrocefalíe (hi-dro-) s. f., art. hidrocefalía, g.-d. art. hidrocefalíei; pl. hidrocefalíi, art. hidrocefalíile

hidrocefaliilor
HIDROCEFALÍE, hidrocefalii, s. f. Afecțiune caracterizată prin acumularea excesivă de lichid cefalorahidian în membranele creierului, însoțită de atrofia acestuia, iar la copii și de creșterea progresivă a cutiei craniene, incomplet osificată. – Din fr. hydrocéphalie.

DOOM

hidrocefalíe (hi-dro-) s. f., art. hidrocefalía, g.-d. art. hidrocefalíei; pl. hidrocefalíi, art. hidrocefalíile

hidrocefalilor
HIDROCEFÁL, -Ă, hidrocefali, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidrocefalie. – Din fr. hydrocéphale.

DOOM

hidrocefál (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrocefáli; adj. f., s. f. hidrocefálă, pl. hidrocefále

hidrocefalilor
HIDROCEFÁL, -Ă, hidrocefali, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidrocefalie. – Din fr. hydrocéphale.

DOOM

hidrocefál (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrocefáli; adj. f., s. f. hidrocefálă, pl. hidrocefále

hidrocefalul
HIDROCEFÁL, -Ă, hidrocefali, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidrocefalie. – Din fr. hydrocéphale.

DOOM

hidrocefál (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrocefáli; adj. f., s. f. hidrocefálă, pl. hidrocefále

hidrocefalul
HIDROCEFÁL, -Ă, hidrocefali, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidrocefalie. – Din fr. hydrocéphale.

DOOM

hidrocefál (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrocefáli; adj. f., s. f. hidrocefálă, pl. hidrocefále

hidrocefalului
HIDROCEFÁL, -Ă, hidrocefali, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidrocefalie. – Din fr. hydrocéphale.

DOOM

hidrocefál (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrocefáli; adj. f., s. f. hidrocefálă, pl. hidrocefále

hidrocefalului
HIDROCEFÁL, -Ă, hidrocefali, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidrocefalie. – Din fr. hydrocéphale.

DOOM

hidrocefál (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrocefáli; adj. f., s. f. hidrocefálă, pl. hidrocefále

hidrocel
HIDROCÉL s.n. (Med.) Hidropizie a scrotului. [< fr. hydrocèle, cf. gr. hydor – apă, kele – hernie].

hidroceluloza
HIDROCELULÓZĂ, hidroceluloze, s. f. Compus chimic obținut prin hidroliza parțială a celulozei sub acțiunea acizilor minerali. – Din fr. hydrocellulose.

DOOM

hidrocelulóză (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrocelulózei; pl. hidrocelulóze

hidroceluloze
HIDROCELULÓZĂ, hidroceluloze, s. f. Compus chimic obținut prin hidroliza parțială a celulozei sub acțiunea acizilor minerali. – Din fr. hydrocellulose.

DOOM

hidrocelulóză (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrocelulózei; pl. hidrocelulóze

hidrocelulozei
HIDROCELULÓZĂ, hidroceluloze, s. f. Compus chimic obținut prin hidroliza parțială a celulozei sub acțiunea acizilor minerali. – Din fr. hydrocellulose.

DOOM

hidrocelulóză (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrocelulózei; pl. hidrocelulóze

hidrocelulozele
HIDROCELULÓZĂ, hidroceluloze, s. f. Compus chimic obținut prin hidroliza parțială a celulozei sub acțiunea acizilor minerali. – Din fr. hydrocellulose.

DOOM

hidrocelulóză (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrocelulózei; pl. hidrocelulóze

hidrocelulozelor
HIDROCELULÓZĂ, hidroceluloze, s. f. Compus chimic obținut prin hidroliza parțială a celulozei sub acțiunea acizilor minerali. – Din fr. hydrocellulose.

DOOM

hidrocelulóză (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrocelulózei; pl. hidrocelulóze

hidrocentrala
HIDROCENTRÁLĂ, hidrocentrale, s. f. Centrală hidroelectrică. – Din fr. hydrocentrale.

DOOM

hidrocentrálă (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrocentrálei; pl. hidrocentrále

hidrocentrale
HIDROCENTRÁLĂ, hidrocentrale, s. f. Centrală hidroelectrică. – Din fr. hydrocentrale.

DOOM

hidrocentrálă (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrocentrálei; pl. hidrocentrále

hidrocentralei
HIDROCENTRÁLĂ, hidrocentrale, s. f. Centrală hidroelectrică. – Din fr. hydrocentrale.

DOOM

hidrocentrálă (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrocentrálei; pl. hidrocentrále

hidrocentralele
HIDROCENTRÁLĂ, hidrocentrale, s. f. Centrală hidroelectrică. – Din fr. hydrocentrale.

DOOM

hidrocentrálă (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrocentrálei; pl. hidrocentrále

hidrocentralelor
HIDROCENTRÁLĂ, hidrocentrale, s. f. Centrală hidroelectrică. – Din fr. hydrocentrale.

DOOM

hidrocentrálă (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrocentrálei; pl. hidrocentrále

hidrocentre
HIDROCÉNTRU, hidrocentre, s. n. Regiune geografică bogată în ape și energie hidraulică. – Din fr. hydrocentre.

DOOM

hidrocéntru (hi-dro-) s. n., art. hidrocéntrul; pl. hidrocéntre

hidrocentrele
HIDROCÉNTRU, hidrocentre, s. n. Regiune geografică bogată în ape și energie hidraulică. – Din fr. hydrocentre.

DOOM

hidrocéntru (hi-dro-) s. n., art. hidrocéntrul; pl. hidrocéntre

hidrocentrelor
HIDROCÉNTRU, hidrocentre, s. n. Regiune geografică bogată în ape și energie hidraulică. – Din fr. hydrocentre.

DOOM

hidrocéntru (hi-dro-) s. n., art. hidrocéntrul; pl. hidrocéntre

hidrocentru
HIDROCÉNTRU, hidrocentre, s. n. Regiune geografică bogată în ape și energie hidraulică. – Din fr. hydrocentre.

DOOM

hidrocéntru (hi-dro-) s. n., art. hidrocéntrul; pl. hidrocéntre

hidrocentrul
HIDROCÉNTRU, hidrocentre, s. n. Regiune geografică bogată în ape și energie hidraulică. – Din fr. hydrocentre.

DOOM

hidrocéntru (hi-dro-) s. n., art. hidrocéntrul; pl. hidrocéntre

hidrocentrului
HIDROCÉNTRU, hidrocentre, s. n. Regiune geografică bogată în ape și energie hidraulică. – Din fr. hydrocentre.

DOOM

hidrocéntru (hi-dro-) s. n., art. hidrocéntrul; pl. hidrocéntre

hidrochimia
HIDROCHIMÍE s. f. Disciplină care studiază proprietățile chimice ale apelor. – Din fr. hydrochimie.

DOOM

hidrochimíe (hi-dro-) s. f., g.-d. hidrochimíi, art. hidrochimíei

hidrochimic
HIDROCHÍMIC, -Ă, hidrochimici, -ce, adj. Referitor la hidrochimie. – Din fr. hydrochimique.

hidrochimie
HIDROCHIMÍE s. f. Disciplină care studiază proprietățile chimice ale apelor. – Din fr. hydrochimie.

DOOM

hidrochimíe (hi-dro-) s. f., g.-d. hidrochimíi, art. hidrochimíei

hidrochimiei
HIDROCHIMÍE s. f. Disciplină care studiază proprietățile chimice ale apelor. – Din fr. hydrochimie.

DOOM

hidrochimíe (hi-dro-) s. f., g.-d. hidrochimíi, art. hidrochimíei

hidrochimii
HIDROCHIMÍE s. f. Disciplină care studiază proprietățile chimice ale apelor. – Din fr. hydrochimie.

DOOM

hidrochimíe (hi-dro-) s. f., g.-d. hidrochimíi, art. hidrochimíei

hidrochimist
HIDROCHIMÍST, -Ă, hidrochimiști, -ste, s. m. și f. Specialist în hidrochimie. – Din fr. hydrochimiste.

hidrochimista
HIDROCHIMÍST, -Ă, hidrochimiști, -ste, s. m. și f. Specialist în hidrochimie. – Din fr. hydrochimiste.

hidrochimiste
HIDROCHIMÍST, -Ă, hidrochimiști, -ste, s. m. și f. Specialist în hidrochimie. – Din fr. hydrochimiste.

hidrochimistei
HIDROCHIMÍST, -Ă, hidrochimiști, -ste, s. m. și f. Specialist în hidrochimie. – Din fr. hydrochimiste.

hidrochimistele
HIDROCHIMÍST, -Ă, hidrochimiști, -ste, s. m. și f. Specialist în hidrochimie. – Din fr. hydrochimiste.

hidrochimistelor
HIDROCHIMÍST, -Ă, hidrochimiști, -ste, s. m. și f. Specialist în hidrochimie. – Din fr. hydrochimiste.

hidrochimistul
HIDROCHIMÍST, -Ă, hidrochimiști, -ste, s. m. și f. Specialist în hidrochimie. – Din fr. hydrochimiste.

hidrochimistului
HIDROCHIMÍST, -Ă, hidrochimiști, -ste, s. m. și f. Specialist în hidrochimie. – Din fr. hydrochimiste.

hidrochimiști
HIDROCHIMÍST, -Ă, hidrochimiști, -ste, s. m. și f. Specialist în hidrochimie. – Din fr. hydrochimiste.

hidrochimiștii
HIDROCHIMÍST, -Ă, hidrochimiști, -ste, s. m. și f. Specialist în hidrochimie. – Din fr. hydrochimiste.

hidrochimiștilor
HIDROCHIMÍST, -Ă, hidrochimiști, -ste, s. m. și f. Specialist în hidrochimie. – Din fr. hydrochimiste.

hidrochinona
HIDROCHINÓNĂ s. f. Substanță chimică organică obținută prin reducerea chinonei și folosită ca revelator în fotografie. – Din fr. hydroquinone, germ. Hydrochinon.

DOOM

hidrochinónă (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrochinónei

hidrochinone
HIDROCHINÓNĂ s. f. Substanță chimică organică obținută prin reducerea chinonei și folosită ca revelator în fotografie. – Din fr. hydroquinone, germ. Hydrochinon.

DOOM

hidrochinónă (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrochinónei

hidrochinonei
HIDROCHINÓNĂ s. f. Substanță chimică organică obținută prin reducerea chinonei și folosită ca revelator în fotografie. – Din fr. hydroquinone, germ. Hydrochinon.

DOOM

hidrochinónă (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrochinónei

hidrochinonele
HIDROCHINÓNĂ s. f. Substanță chimică organică obținută prin reducerea chinonei și folosită ca revelator în fotografie. – Din fr. hydroquinone, germ. Hydrochinon.

DOOM

hidrochinónă (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrochinónei

hidrochinonelor
HIDROCHINÓNĂ s. f. Substanță chimică organică obținută prin reducerea chinonei și folosită ca revelator în fotografie. – Din fr. hydroquinone, germ. Hydrochinon.

DOOM

hidrochinónă (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrochinónei

hidrocicloane
HIDROCICLÓN, hidrocicloane, s. n. Aparat de sortare și de concentrare a materialelor granulare, în care separarea granulelor se face sub acțiunea forței centrifuge, exercitată de un curent de apă. – Din fr. hydrocyclone.

DOOM

hidrociclón (hi-dro-ci-clon) s. n., pl. hidrocicloáne

hidrocicloanele
HIDROCICLÓN, hidrocicloane, s. n. Aparat de sortare și de concentrare a materialelor granulare, în care separarea granulelor se face sub acțiunea forței centrifuge, exercitată de un curent de apă. – Din fr. hydrocyclone.

DOOM

hidrociclón (hi-dro-ci-clon) s. n., pl. hidrocicloáne

hidrocicloanelor
HIDROCICLÓN, hidrocicloane, s. n. Aparat de sortare și de concentrare a materialelor granulare, în care separarea granulelor se face sub acțiunea forței centrifuge, exercitată de un curent de apă. – Din fr. hydrocyclone.

DOOM

hidrociclón (hi-dro-ci-clon) s. n., pl. hidrocicloáne

hidrociclon
HIDROCICLÓN, hidrocicloane, s. n. Aparat de sortare și de concentrare a materialelor granulare, în care separarea granulelor se face sub acțiunea forței centrifuge, exercitată de un curent de apă. – Din fr. hydrocyclone.

DOOM

hidrociclón (hi-dro-ci-clon) s. n., pl. hidrocicloáne

hidrociclonul
HIDROCICLÓN, hidrocicloane, s. n. Aparat de sortare și de concentrare a materialelor granulare, în care separarea granulelor se face sub acțiunea forței centrifuge, exercitată de un curent de apă. – Din fr. hydrocyclone.

DOOM

hidrociclón (hi-dro-ci-clon) s. n., pl. hidrocicloáne

hidrociclonului
HIDROCICLÓN, hidrocicloane, s. n. Aparat de sortare și de concentrare a materialelor granulare, în care separarea granulelor se face sub acțiunea forței centrifuge, exercitată de un curent de apă. – Din fr. hydrocyclone.

DOOM

hidrociclón (hi-dro-ci-clon) s. n., pl. hidrocicloáne

hidrocinematica
HIDROCINEMÁTICĂ s. f. Ramură a hidrodinamicii care studiază mișcarea fluidelor, independent de forțele care se exercită asupra lor. – Hidro- + cinematică.

DOOM

hidrocinemátică (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrocinemáticii

hidrocinematici
HIDROCINEMÁTICĂ s. f. Ramură a hidrodinamicii care studiază mișcarea fluidelor, independent de forțele care se exercită asupra lor. – Hidro- + cinematică.

DOOM

hidrocinemátică (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrocinemáticii

hidrocinematicii
HIDROCINEMÁTICĂ s. f. Ramură a hidrodinamicii care studiază mișcarea fluidelor, independent de forțele care se exercită asupra lor. – Hidro- + cinematică.

DOOM

hidrocinemátică (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrocinemáticii

hidrocor
HIDROCÓR, -Ă adj., s.f. (Plantă) la care fructele sau semințele sunt răspândite prin intermediul apei. [Cf. gr. hydor – apă, chorein – a se deplasa].

hidrocora
HIDROCÓRĂ, hidrocore, adj., s. f. (Plantă) ale cărei fructe sau semințe sunt adaptate pentru răspândirea prin intermediul apei. – Din fr. hydrochore.

DOOM

hidrocóră (hi-dro-) adj. f., s. f., pl. hidrocóre

hidrocore
HIDROCÓRĂ, hidrocore, adj., s. f. (Plantă) ale cărei fructe sau semințe sunt adaptate pentru răspândirea prin intermediul apei. – Din fr. hydrochore.

DOOM

hidrocóră (hi-dro-) adj. f., s. f., pl. hidrocóre

hidrocorei
HIDROCÓRĂ, hidrocore, adj., s. f. (Plantă) ale cărei fructe sau semințe sunt adaptate pentru răspândirea prin intermediul apei. – Din fr. hydrochore.

DOOM

hidrocóră (hi-dro-) adj. f., s. f., pl. hidrocóre

hidrocorele
HIDROCÓRĂ, hidrocore, adj., s. f. (Plantă) ale cărei fructe sau semințe sunt adaptate pentru răspândirea prin intermediul apei. – Din fr. hydrochore.

DOOM

hidrocóră (hi-dro-) adj. f., s. f., pl. hidrocóre

hidrocorelor
HIDROCÓRĂ, hidrocore, adj., s. f. (Plantă) ale cărei fructe sau semințe sunt adaptate pentru răspândirea prin intermediul apei. – Din fr. hydrochore.

DOOM

hidrocóră (hi-dro-) adj. f., s. f., pl. hidrocóre

hidrocoria
HIDROCORÍE s. f. Mod de răspândire a semințelor prin intermediul apei, caracteristic plantelor hidrocore. – Din fr. hydrochorie.

DOOM

hidrocoríe (hi-dro-) s. f., art. hidrocoría, g.-d. hidrocoríi, art. hidrocoríei

hidrocorie
HIDROCORÍE s. f. Mod de răspândire a semințelor prin intermediul apei, caracteristic plantelor hidrocore. – Din fr. hydrochorie.

DOOM

hidrocoríe (hi-dro-) s. f., art. hidrocoría, g.-d. hidrocoríi, art. hidrocoríei

hidrocoriei
HIDROCORÍE s. f. Mod de răspândire a semințelor prin intermediul apei, caracteristic plantelor hidrocore. – Din fr. hydrochorie.

DOOM

hidrocoríe (hi-dro-) s. f., art. hidrocoría, g.-d. hidrocoríi, art. hidrocoríei

hidrocorii
HIDROCORÍE s. f. Mod de răspândire a semințelor prin intermediul apei, caracteristic plantelor hidrocore. – Din fr. hydrochorie.

DOOM

hidrocoríe (hi-dro-) s. f., art. hidrocoría, g.-d. hidrocoríi, art. hidrocoríei

hidrocortizon
HIDROCORTIZÓN s. n. Hormon secretat de glandele suprarenale, care, preparat sintetic, are acțiune antiinflamatoare și antialergică; cortizon. – Din fr. hydrocortisone.

hidrocosmetica
HIDROCOSMÉTICĂ s. f. Ramură a cosmeticii care folosește cu predilecție apa și preparatele cosmetice hidratante. – Din fr. hydrocosmétique.

hidrocosmetici
HIDROCOSMÉTICĂ s. f. Ramură a cosmeticii care folosește cu predilecție apa și preparatele cosmetice hidratante. – Din fr. hydrocosmétique.

hidrocosmeticii
HIDROCOSMÉTICĂ s. f. Ramură a cosmeticii care folosește cu predilecție apa și preparatele cosmetice hidratante. – Din fr. hydrocosmétique.

hidrocultura
HIDROCULTÚRĂ s. f. Cultură a plantelor (industriale) prin menținerea rădăcinilor în soluții nutritive sau în apă, renunțându-se la folosirea pământului; hidroponică. – Din fr. hydroculture, germ. Hydrokultur.

hidroculturi
HIDROCULTÚRĂ s. f. Cultură a plantelor (industriale) prin menținerea rădăcinilor în soluții nutritive sau în apă, renunțându-se la folosirea pământului; hidroponică. – Din fr. hydroculture, germ. Hydrokultur.

hidroculturii
HIDROCULTÚRĂ s. f. Cultură a plantelor (industriale) prin menținerea rădăcinilor în soluții nutritive sau în apă, renunțându-se la folosirea pământului; hidroponică. – Din fr. hydroculture, germ. Hydrokultur.

hidrocutare
HIDROCUTÁRE s.f. (Med.) Sincopă cu pierderea cunoștinței și oprirea respirației la persoane sensibile ca urmare a contactului brusc cu apa rece. [După fr. hydrocution].

hidrocuție
HIDROCÚȚIE, hidrocuții, s. f. (Med.) Sincopă survenită ca urmare a contactului brusc cu apa rece. – Din fr. hydrocution.

hidrodinamic
HIDRODINÁMIC, -Ă, hidrodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a hidromecanicii care studiază legile de mișcare ale fluidelor. 2. Adj. Care se referă la legile mișcării fluidelor. – Din fr. hydrodynamique.

DOOM

hidrodinámic (hi-dro-) adj. m., pl. hidrodinámici; f. hidrodinámică, pl. hidrodinámice

hidrodinamica
HIDRODINÁMIC, -Ă, hidrodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a hidromecanicii care studiază legile de mișcare ale fluidelor. 2. Adj. Care se referă la legile mișcării fluidelor. – Din fr. hydrodynamique.

DOOM

hidrodinámic (hi-dro-) adj. m., pl. hidrodinámici; f. hidrodinámică, pl. hidrodinámice

hidrodinamica
HIDRODINÁMIC, -Ă, hidrodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a hidromecanicii care studiază legile de mișcare ale fluidelor. 2. Adj. Care se referă la legile mișcării fluidelor. – Din fr. hydrodynamique.

DOOM

hidrodinámică (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrodinámicii

hidrodinamice
HIDRODINÁMIC, -Ă, hidrodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a hidromecanicii care studiază legile de mișcare ale fluidelor. 2. Adj. Care se referă la legile mișcării fluidelor. – Din fr. hydrodynamique.

DOOM

hidrodinámic (hi-dro-) adj. m., pl. hidrodinámici; f. hidrodinámică, pl. hidrodinámice

hidrodinamicei
HIDRODINÁMIC, -Ă, hidrodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a hidromecanicii care studiază legile de mișcare ale fluidelor. 2. Adj. Care se referă la legile mișcării fluidelor. – Din fr. hydrodynamique.

DOOM

hidrodinámic (hi-dro-) adj. m., pl. hidrodinámici; f. hidrodinámică, pl. hidrodinámice

hidrodinamicele
HIDRODINÁMIC, -Ă, hidrodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a hidromecanicii care studiază legile de mișcare ale fluidelor. 2. Adj. Care se referă la legile mișcării fluidelor. – Din fr. hydrodynamique.

DOOM

hidrodinámic (hi-dro-) adj. m., pl. hidrodinámici; f. hidrodinámică, pl. hidrodinámice

hidrodinamicelor
HIDRODINÁMIC, -Ă, hidrodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a hidromecanicii care studiază legile de mișcare ale fluidelor. 2. Adj. Care se referă la legile mișcării fluidelor. – Din fr. hydrodynamique.

DOOM

hidrodinámic (hi-dro-) adj. m., pl. hidrodinámici; f. hidrodinámică, pl. hidrodinámice

hidrodinamici
HIDRODINÁMIC, -Ă, hidrodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a hidromecanicii care studiază legile de mișcare ale fluidelor. 2. Adj. Care se referă la legile mișcării fluidelor. – Din fr. hydrodynamique.

DOOM

hidrodinámic (hi-dro-) adj. m., pl. hidrodinámici; f. hidrodinámică, pl. hidrodinámice

hidrodinamici
HIDRODINÁMIC, -Ă, hidrodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a hidromecanicii care studiază legile de mișcare ale fluidelor. 2. Adj. Care se referă la legile mișcării fluidelor. – Din fr. hydrodynamique.

DOOM

hidrodinámică (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrodinámicii

hidrodinamicii
HIDRODINÁMIC, -Ă, hidrodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a hidromecanicii care studiază legile de mișcare ale fluidelor. 2. Adj. Care se referă la legile mișcării fluidelor. – Din fr. hydrodynamique.

DOOM

hidrodinámic (hi-dro-) adj. m., pl. hidrodinámici; f. hidrodinámică, pl. hidrodinámice

hidrodinamicii
HIDRODINÁMIC, -Ă, hidrodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a hidromecanicii care studiază legile de mișcare ale fluidelor. 2. Adj. Care se referă la legile mișcării fluidelor. – Din fr. hydrodynamique.

DOOM

hidrodinámică (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrodinámicii

hidrodinamicilor
HIDRODINÁMIC, -Ă, hidrodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a hidromecanicii care studiază legile de mișcare ale fluidelor. 2. Adj. Care se referă la legile mișcării fluidelor. – Din fr. hydrodynamique.

DOOM

hidrodinámic (hi-dro-) adj. m., pl. hidrodinámici; f. hidrodinámică, pl. hidrodinámice

hidrodinamicul
HIDRODINÁMIC, -Ă, hidrodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a hidromecanicii care studiază legile de mișcare ale fluidelor. 2. Adj. Care se referă la legile mișcării fluidelor. – Din fr. hydrodynamique.

DOOM

hidrodinámic (hi-dro-) adj. m., pl. hidrodinámici; f. hidrodinámică, pl. hidrodinámice

hidrodinamicului
HIDRODINÁMIC, -Ă, hidrodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a hidromecanicii care studiază legile de mișcare ale fluidelor. 2. Adj. Care se referă la legile mișcării fluidelor. – Din fr. hydrodynamique.

DOOM

hidrodinámic (hi-dro-) adj. m., pl. hidrodinámici; f. hidrodinámică, pl. hidrodinámice

hidroejector
HIDROEJECTÓR s.n. Ejector hidraulic. [< fr. hydro-éjecteur].

hidroelectric
HIDROELÉCTRIC, -Ă, hidroelectrici, -ce, adj. (Despre instalații) Care transformă energia hidraulică în energie electrică. ◊ Centrală hidroelectrică = ansamblu de instalații, clădiri și amenajări în care se produce energie electromagnetică prin transformarea din alte forme de energie; hidrocentrală. ♦ (Despre centrale electrice) Care folosește debitul și căderea unui râu sau al unui fluviu. [Pr.: -dro-e-] – Din fr. hydroélectrique.

DOOM

hidroeléctric (hi-dro-) adj. m., pl. hidroeléctrici; f. hidroeléctrică, pl. hidroeléctrice

hidroelectrica
HIDROELÉCTRIC, -Ă, hidroelectrici, -ce, adj. (Despre instalații) Care transformă energia hidraulică în energie electrică. ◊ Centrală hidroelectrică = ansamblu de instalații, clădiri și amenajări în care se produce energie electromagnetică prin transformarea din alte forme de energie; hidrocentrală. ♦ (Despre centrale electrice) Care folosește debitul și căderea unui râu sau al unui fluviu. [Pr.: -dro-e-] – Din fr. hydroélectrique.

DOOM

hidroeléctric (hi-dro-) adj. m., pl. hidroeléctrici; f. hidroeléctrică, pl. hidroeléctrice

hidroelectrice
HIDROELÉCTRIC, -Ă, hidroelectrici, -ce, adj. (Despre instalații) Care transformă energia hidraulică în energie electrică. ◊ Centrală hidroelectrică = ansamblu de instalații, clădiri și amenajări în care se produce energie electromagnetică prin transformarea din alte forme de energie; hidrocentrală. ♦ (Despre centrale electrice) Care folosește debitul și căderea unui râu sau al unui fluviu. [Pr.: -dro-e-] – Din fr. hydroélectrique.

DOOM

hidroeléctric (hi-dro-) adj. m., pl. hidroeléctrici; f. hidroeléctrică, pl. hidroeléctrice

hidroelectricei
HIDROELÉCTRIC, -Ă, hidroelectrici, -ce, adj. (Despre instalații) Care transformă energia hidraulică în energie electrică. ◊ Centrală hidroelectrică = ansamblu de instalații, clădiri și amenajări în care se produce energie electromagnetică prin transformarea din alte forme de energie; hidrocentrală. ♦ (Despre centrale electrice) Care folosește debitul și căderea unui râu sau al unui fluviu. [Pr.: -dro-e-] – Din fr. hydroélectrique.

DOOM

hidroeléctric (hi-dro-) adj. m., pl. hidroeléctrici; f. hidroeléctrică, pl. hidroeléctrice

hidroelectricele
HIDROELÉCTRIC, -Ă, hidroelectrici, -ce, adj. (Despre instalații) Care transformă energia hidraulică în energie electrică. ◊ Centrală hidroelectrică = ansamblu de instalații, clădiri și amenajări în care se produce energie electromagnetică prin transformarea din alte forme de energie; hidrocentrală. ♦ (Despre centrale electrice) Care folosește debitul și căderea unui râu sau al unui fluviu. [Pr.: -dro-e-] – Din fr. hydroélectrique.

DOOM

hidroeléctric (hi-dro-) adj. m., pl. hidroeléctrici; f. hidroeléctrică, pl. hidroeléctrice

hidroelectricelor
HIDROELÉCTRIC, -Ă, hidroelectrici, -ce, adj. (Despre instalații) Care transformă energia hidraulică în energie electrică. ◊ Centrală hidroelectrică = ansamblu de instalații, clădiri și amenajări în care se produce energie electromagnetică prin transformarea din alte forme de energie; hidrocentrală. ♦ (Despre centrale electrice) Care folosește debitul și căderea unui râu sau al unui fluviu. [Pr.: -dro-e-] – Din fr. hydroélectrique.

DOOM

hidroeléctric (hi-dro-) adj. m., pl. hidroeléctrici; f. hidroeléctrică, pl. hidroeléctrice

hidroelectrici
HIDROELÉCTRIC, -Ă, hidroelectrici, -ce, adj. (Despre instalații) Care transformă energia hidraulică în energie electrică. ◊ Centrală hidroelectrică = ansamblu de instalații, clădiri și amenajări în care se produce energie electromagnetică prin transformarea din alte forme de energie; hidrocentrală. ♦ (Despre centrale electrice) Care folosește debitul și căderea unui râu sau al unui fluviu. [Pr.: -dro-e-] – Din fr. hydroélectrique.

DOOM

hidroeléctric (hi-dro-) adj. m., pl. hidroeléctrici; f. hidroeléctrică, pl. hidroeléctrice

hidroelectricii
HIDROELÉCTRIC, -Ă, hidroelectrici, -ce, adj. (Despre instalații) Care transformă energia hidraulică în energie electrică. ◊ Centrală hidroelectrică = ansamblu de instalații, clădiri și amenajări în care se produce energie electromagnetică prin transformarea din alte forme de energie; hidrocentrală. ♦ (Despre centrale electrice) Care folosește debitul și căderea unui râu sau al unui fluviu. [Pr.: -dro-e-] – Din fr. hydroélectrique.

DOOM

hidroeléctric (hi-dro-) adj. m., pl. hidroeléctrici; f. hidroeléctrică, pl. hidroeléctrice

hidroelectricilor
HIDROELÉCTRIC, -Ă, hidroelectrici, -ce, adj. (Despre instalații) Care transformă energia hidraulică în energie electrică. ◊ Centrală hidroelectrică = ansamblu de instalații, clădiri și amenajări în care se produce energie electromagnetică prin transformarea din alte forme de energie; hidrocentrală. ♦ (Despre centrale electrice) Care folosește debitul și căderea unui râu sau al unui fluviu. [Pr.: -dro-e-] – Din fr. hydroélectrique.

DOOM

hidroeléctric (hi-dro-) adj. m., pl. hidroeléctrici; f. hidroeléctrică, pl. hidroeléctrice

hidroelectricul
HIDROELÉCTRIC, -Ă, hidroelectrici, -ce, adj. (Despre instalații) Care transformă energia hidraulică în energie electrică. ◊ Centrală hidroelectrică = ansamblu de instalații, clădiri și amenajări în care se produce energie electromagnetică prin transformarea din alte forme de energie; hidrocentrală. ♦ (Despre centrale electrice) Care folosește debitul și căderea unui râu sau al unui fluviu. [Pr.: -dro-e-] – Din fr. hydroélectrique.

DOOM

hidroeléctric (hi-dro-) adj. m., pl. hidroeléctrici; f. hidroeléctrică, pl. hidroeléctrice

hidroelectricului
HIDROELÉCTRIC, -Ă, hidroelectrici, -ce, adj. (Despre instalații) Care transformă energia hidraulică în energie electrică. ◊ Centrală hidroelectrică = ansamblu de instalații, clădiri și amenajări în care se produce energie electromagnetică prin transformarea din alte forme de energie; hidrocentrală. ♦ (Despre centrale electrice) Care folosește debitul și căderea unui râu sau al unui fluviu. [Pr.: -dro-e-] – Din fr. hydroélectrique.

DOOM

hidroeléctric (hi-dro-) adj. m., pl. hidroeléctrici; f. hidroeléctrică, pl. hidroeléctrice

hidroelevatoare
HIDROELEVATÓR, hidroelevatoare, s. n. Dispozitiv folosit pentru ridicarea și îndepărtarea apei și a noroiului din săpăturile executate cu mijloace hidromecanice. [Pr.: -dro-e-] – Din fr. hydro-élévateur.

DOOM

hidroelevatór (hi-dro-) s. n., pl. hidroelevatoáre

hidroelevatoarele
HIDROELEVATÓR, hidroelevatoare, s. n. Dispozitiv folosit pentru ridicarea și îndepărtarea apei și a noroiului din săpăturile executate cu mijloace hidromecanice. [Pr.: -dro-e-] – Din fr. hydro-élévateur.

DOOM

hidroelevatór (hi-dro-) s. n., pl. hidroelevatoáre

hidroelevatoarelor
HIDROELEVATÓR, hidroelevatoare, s. n. Dispozitiv folosit pentru ridicarea și îndepărtarea apei și a noroiului din săpăturile executate cu mijloace hidromecanice. [Pr.: -dro-e-] – Din fr. hydro-élévateur.

DOOM

hidroelevatór (hi-dro-) s. n., pl. hidroelevatoáre

hidroelevator
HIDROELEVATÓR, hidroelevatoare, s. n. Dispozitiv folosit pentru ridicarea și îndepărtarea apei și a noroiului din săpăturile executate cu mijloace hidromecanice. [Pr.: -dro-e-] – Din fr. hydro-élévateur.

DOOM

hidroelevatór (hi-dro-) s. n., pl. hidroelevatoáre

hidroelevatorul
HIDROELEVATÓR, hidroelevatoare, s. n. Dispozitiv folosit pentru ridicarea și îndepărtarea apei și a noroiului din săpăturile executate cu mijloace hidromecanice. [Pr.: -dro-e-] – Din fr. hydro-élévateur.

DOOM

hidroelevatór (hi-dro-) s. n., pl. hidroelevatoáre

hidroelevatorului
HIDROELEVATÓR, hidroelevatoare, s. n. Dispozitiv folosit pentru ridicarea și îndepărtarea apei și a noroiului din săpăturile executate cu mijloace hidromecanice. [Pr.: -dro-e-] – Din fr. hydro-élévateur.

DOOM

hidroelevatór (hi-dro-) s. n., pl. hidroelevatoáre

hidroenergetic
HIDROENERGÉTIC, -Ă, hidroenergetici, -ce, adj. Referitor la energia care se produce cu ajutorul apei. [Pr.: -dro-e-] – Hidro- + energetic.

DOOM

hidroenergétic (hi-dro-) adj. m., pl. hidroenergétici; f. hidroenergétică, pl. hidroenergétice

hidroenergetica
HIDROENERGÉTIC, -Ă, hidroenergetici, -ce, adj. Referitor la energia care se produce cu ajutorul apei. [Pr.: -dro-e-] – Hidro- + energetic.

DOOM

hidroenergétic (hi-dro-) adj. m., pl. hidroenergétici; f. hidroenergétică, pl. hidroenergétice

hidroenergetice
HIDROENERGÉTIC, -Ă, hidroenergetici, -ce, adj. Referitor la energia care se produce cu ajutorul apei. [Pr.: -dro-e-] – Hidro- + energetic.

DOOM

hidroenergétic (hi-dro-) adj. m., pl. hidroenergétici; f. hidroenergétică, pl. hidroenergétice

hidroenergeticei
HIDROENERGÉTIC, -Ă, hidroenergetici, -ce, adj. Referitor la energia care se produce cu ajutorul apei. [Pr.: -dro-e-] – Hidro- + energetic.

DOOM

hidroenergétic (hi-dro-) adj. m., pl. hidroenergétici; f. hidroenergétică, pl. hidroenergétice

hidroenergeticele
HIDROENERGÉTIC, -Ă, hidroenergetici, -ce, adj. Referitor la energia care se produce cu ajutorul apei. [Pr.: -dro-e-] – Hidro- + energetic.

DOOM

hidroenergétic (hi-dro-) adj. m., pl. hidroenergétici; f. hidroenergétică, pl. hidroenergétice

hidroenergeticelor
HIDROENERGÉTIC, -Ă, hidroenergetici, -ce, adj. Referitor la energia care se produce cu ajutorul apei. [Pr.: -dro-e-] – Hidro- + energetic.

DOOM

hidroenergétic (hi-dro-) adj. m., pl. hidroenergétici; f. hidroenergétică, pl. hidroenergétice

hidroenergetici
HIDROENERGÉTIC, -Ă, hidroenergetici, -ce, adj. Referitor la energia care se produce cu ajutorul apei. [Pr.: -dro-e-] – Hidro- + energetic.

DOOM

hidroenergétic (hi-dro-) adj. m., pl. hidroenergétici; f. hidroenergétică, pl. hidroenergétice

hidroenergeticii
HIDROENERGÉTIC, -Ă, hidroenergetici, -ce, adj. Referitor la energia care se produce cu ajutorul apei. [Pr.: -dro-e-] – Hidro- + energetic.

DOOM

hidroenergétic (hi-dro-) adj. m., pl. hidroenergétici; f. hidroenergétică, pl. hidroenergétice

hidroenergeticilor
HIDROENERGÉTIC, -Ă, hidroenergetici, -ce, adj. Referitor la energia care se produce cu ajutorul apei. [Pr.: -dro-e-] – Hidro- + energetic.

DOOM

hidroenergétic (hi-dro-) adj. m., pl. hidroenergétici; f. hidroenergétică, pl. hidroenergétice

hidroenergeticul
HIDROENERGÉTIC, -Ă, hidroenergetici, -ce, adj. Referitor la energia care se produce cu ajutorul apei. [Pr.: -dro-e-] – Hidro- + energetic.

DOOM

hidroenergétic (hi-dro-) adj. m., pl. hidroenergétici; f. hidroenergétică, pl. hidroenergétice

hidroenergeticului
HIDROENERGÉTIC, -Ă, hidroenergetici, -ce, adj. Referitor la energia care se produce cu ajutorul apei. [Pr.: -dro-e-] – Hidro- + energetic.

DOOM

hidroenergétic (hi-dro-) adj. m., pl. hidroenergétici; f. hidroenergétică, pl. hidroenergétice

hidroenergie
HIDROENERGÍE s. f. Energie produsă de apa în mișcare; energie hidraulică. [Pr.: -dro-e-] – Din fr. hydroénergie.

hidrofan
HIDROFÁN s.n. Varietate de opal, ușoară și poroasă. [< fr. hydrophane].

hidrofauna
HIDROFÁUNĂ s.f. Faună acvatică. [Cf. fr. hydrofaune, it. idrofauna].

hidrofaune
HIDROFÁUNĂ s.f. Faună acvatică. [Cf. fr. hydrofaune, it. idrofauna].

hidrofaunei
HIDROFÁUNĂ s.f. Faună acvatică. [Cf. fr. hydrofaune, it. idrofauna].

hidrofaunele
HIDROFÁUNĂ s.f. Faună acvatică. [Cf. fr. hydrofaune, it. idrofauna].

hidrofaunelor
HIDROFÁUNĂ s.f. Faună acvatică. [Cf. fr. hydrofaune, it. idrofauna].

hidrofil
HIDROFÍL, -Ă, hidrofili, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care absoarbe apa în mare cantitate; care se îmbibă ușor cu apă; care are afinitate pentru apă, avid de apă. 2. Adj., s. f. (Bot.) (Plantă) la care florile se polenizează în apă sau la suprafața apei; hidrogamă. – Din fr. hydrophile.

DOOM

hidrofíl (hi-dro-) adj. m., pl. hidrofíli; f. hidrofílă, pl. hidrofíle

hidrofila
HIDROFÍL, -Ă, hidrofili, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care absoarbe apa în mare cantitate; care se îmbibă ușor cu apă; care are afinitate pentru apă, avid de apă. 2. Adj., s. f. (Bot.) (Plantă) la care florile se polenizează în apă sau la suprafața apei; hidrogamă. – Din fr. hydrophile.

DOOM

hidrofíl (hi-dro-) adj. m., pl. hidrofíli; f. hidrofílă, pl. hidrofíle

hidrofile
HIDROFÍL, -Ă, hidrofili, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care absoarbe apa în mare cantitate; care se îmbibă ușor cu apă; care are afinitate pentru apă, avid de apă. 2. Adj., s. f. (Bot.) (Plantă) la care florile se polenizează în apă sau la suprafața apei; hidrogamă. – Din fr. hydrophile.

DOOM

hidrofíl (hi-dro-) adj. m., pl. hidrofíli; f. hidrofílă, pl. hidrofíle

hidrofilei
HIDROFÍL, -Ă, hidrofili, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care absoarbe apa în mare cantitate; care se îmbibă ușor cu apă; care are afinitate pentru apă, avid de apă. 2. Adj., s. f. (Bot.) (Plantă) la care florile se polenizează în apă sau la suprafața apei; hidrogamă. – Din fr. hydrophile.

DOOM

hidrofíl (hi-dro-) adj. m., pl. hidrofíli; f. hidrofílă, pl. hidrofíle

hidrofilele
HIDROFÍL, -Ă, hidrofili, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care absoarbe apa în mare cantitate; care se îmbibă ușor cu apă; care are afinitate pentru apă, avid de apă. 2. Adj., s. f. (Bot.) (Plantă) la care florile se polenizează în apă sau la suprafața apei; hidrogamă. – Din fr. hydrophile.

DOOM

hidrofíl (hi-dro-) adj. m., pl. hidrofíli; f. hidrofílă, pl. hidrofíle

hidrofilelor
HIDROFÍL, -Ă, hidrofili, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care absoarbe apa în mare cantitate; care se îmbibă ușor cu apă; care are afinitate pentru apă, avid de apă. 2. Adj., s. f. (Bot.) (Plantă) la care florile se polenizează în apă sau la suprafața apei; hidrogamă. – Din fr. hydrophile.

DOOM

hidrofíl (hi-dro-) adj. m., pl. hidrofíli; f. hidrofílă, pl. hidrofíle

hidrofili
HIDROFÍL, -Ă, hidrofili, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care absoarbe apa în mare cantitate; care se îmbibă ușor cu apă; care are afinitate pentru apă, avid de apă. 2. Adj., s. f. (Bot.) (Plantă) la care florile se polenizează în apă sau la suprafața apei; hidrogamă. – Din fr. hydrophile.

DOOM

hidrofíl (hi-dro-) adj. m., pl. hidrofíli; f. hidrofílă, pl. hidrofíle

hidrofilia
HIDROFILÍE s. f. Proprietate a unei substanțe de a fi hidrofilă. – Din fr. hydrophilie.

DOOM

!hidrofilíe (hi-dro-) s. f., art. hidrofilía, g.-d. art. hidrofilíei

hidrofilie
HIDROFILÍE s. f. Proprietate a unei substanțe de a fi hidrofilă. – Din fr. hydrophilie.

DOOM

!hidrofilíe (hi-dro-) s. f., art. hidrofilía, g.-d. art. hidrofilíei

hidrofiliei
HIDROFILÍE s. f. Proprietate a unei substanțe de a fi hidrofilă. – Din fr. hydrophilie.

DOOM

!hidrofilíe (hi-dro-) s. f., art. hidrofilía, g.-d. art. hidrofilíei

hidrofilii
HIDROFÍL, -Ă, hidrofili, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care absoarbe apa în mare cantitate; care se îmbibă ușor cu apă; care are afinitate pentru apă, avid de apă. 2. Adj., s. f. (Bot.) (Plantă) la care florile se polenizează în apă sau la suprafața apei; hidrogamă. – Din fr. hydrophile.

DOOM

hidrofíl (hi-dro-) adj. m., pl. hidrofíli; f. hidrofílă, pl. hidrofíle

hidrofilii
HIDROFILÍE s. f. Proprietate a unei substanțe de a fi hidrofilă. – Din fr. hydrophilie.

DOOM

!hidrofilíe (hi-dro-) s. f., art. hidrofilía, g.-d. art. hidrofilíei

hidrofiliile
HIDROFILÍE s. f. Proprietate a unei substanțe de a fi hidrofilă. – Din fr. hydrophilie.

DOOM

!hidrofilíe (hi-dro-) s. f., art. hidrofilía, g.-d. art. hidrofilíei

hidrofiliilor
HIDROFILÍE s. f. Proprietate a unei substanțe de a fi hidrofilă. – Din fr. hydrophilie.

DOOM

!hidrofilíe (hi-dro-) s. f., art. hidrofilía, g.-d. art. hidrofilíei

hidrofililor
HIDROFÍL, -Ă, hidrofili, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care absoarbe apa în mare cantitate; care se îmbibă ușor cu apă; care are afinitate pentru apă, avid de apă. 2. Adj., s. f. (Bot.) (Plantă) la care florile se polenizează în apă sau la suprafața apei; hidrogamă. – Din fr. hydrophile.

DOOM

hidrofíl (hi-dro-) adj. m., pl. hidrofíli; f. hidrofílă, pl. hidrofíle

hidrofiliza
HIDROFILIZÁ, hidrofilizez, vb. I. Tranz. A trata un material pentru a deveni hidrofil. – Din fr. hydrophiliser, engl. hydrophilize.

hidrofilizai
HIDROFILIZÁ, hidrofilizez, vb. I. Tranz. A trata un material pentru a deveni hidrofil. – Din fr. hydrophiliser, engl. hydrophilize.

hidrofilizam
HIDROFILIZÁ, hidrofilizez, vb. I. Tranz. A trata un material pentru a deveni hidrofil. – Din fr. hydrophiliser, engl. hydrophilize.

hidrofilizare
HIDROFILIZÁ, hidrofilizez, vb. I. Tranz. A trata un material pentru a deveni hidrofil. – Din fr. hydrophiliser, engl. hydrophilize.

hidrofilizare
HIDROFILIZÁRE, hidrofilizări, s. f. Acțiunea de a hidrofiliza. – V. hidrofiliza.

hidrofilizară
HIDROFILIZÁ, hidrofilizez, vb. I. Tranz. A trata un material pentru a deveni hidrofil. – Din fr. hydrophiliser, engl. hydrophilize.

hidrofilizarăm
HIDROFILIZÁ, hidrofilizez, vb. I. Tranz. A trata un material pentru a deveni hidrofil. – Din fr. hydrophiliser, engl. hydrophilize.

hidrofilizarăți
HIDROFILIZÁ, hidrofilizez, vb. I. Tranz. A trata un material pentru a deveni hidrofil. – Din fr. hydrophiliser, engl. hydrophilize.

hidrofilizase
HIDROFILIZÁ, hidrofilizez, vb. I. Tranz. A trata un material pentru a deveni hidrofil. – Din fr. hydrophiliser, engl. hydrophilize.

hidrofilizasem
HIDROFILIZÁ, hidrofilizez, vb. I. Tranz. A trata un material pentru a deveni hidrofil. – Din fr. hydrophiliser, engl. hydrophilize.

hidrofilizaseră
HIDROFILIZÁ, hidrofilizez, vb. I. Tranz. A trata un material pentru a deveni hidrofil. – Din fr. hydrophiliser, engl. hydrophilize.

hidrofilizaserăm
HIDROFILIZÁ, hidrofilizez, vb. I. Tranz. A trata un material pentru a deveni hidrofil. – Din fr. hydrophiliser, engl. hydrophilize.

hidrofilizaserăți
HIDROFILIZÁ, hidrofilizez, vb. I. Tranz. A trata un material pentru a deveni hidrofil. – Din fr. hydrophiliser, engl. hydrophilize.

hidrofilizaseși
HIDROFILIZÁ, hidrofilizez, vb. I. Tranz. A trata un material pentru a deveni hidrofil. – Din fr. hydrophiliser, engl. hydrophilize.

hidrofilizaseți
HIDROFILIZÁ, hidrofilizez, vb. I. Tranz. A trata un material pentru a deveni hidrofil. – Din fr. hydrophiliser, engl. hydrophilize.

hidrofilizat
HIDROFILIZÁ, hidrofilizez, vb. I. Tranz. A trata un material pentru a deveni hidrofil. – Din fr. hydrophiliser, engl. hydrophilize.

hidrofilizat
HIDROFILIZÁT, -Ă, hidrofilizați, -te, adj. (Despre materiale) Care a fost tratat pentru a deveni hidrofil. – V. hidrofiliza.

hidrofilizau
HIDROFILIZÁ, hidrofilizez, vb. I. Tranz. A trata un material pentru a deveni hidrofil. – Din fr. hydrophiliser, engl. hydrophilize.

hidrofilizași
HIDROFILIZÁ, hidrofilizez, vb. I. Tranz. A trata un material pentru a deveni hidrofil. – Din fr. hydrophiliser, engl. hydrophilize.

hidrofilizați
HIDROFILIZÁ, hidrofilizez, vb. I. Tranz. A trata un material pentru a deveni hidrofil. – Din fr. hydrophiliser, engl. hydrophilize.

hidrofilizează
HIDROFILIZÁ, hidrofilizez, vb. I. Tranz. A trata un material pentru a deveni hidrofil. – Din fr. hydrophiliser, engl. hydrophilize.

hidrofilizez
HIDROFILIZÁ, hidrofilizez, vb. I. Tranz. A trata un material pentru a deveni hidrofil. – Din fr. hydrophiliser, engl. hydrophilize.

hidrofilizeze
HIDROFILIZÁ, hidrofilizez, vb. I. Tranz. A trata un material pentru a deveni hidrofil. – Din fr. hydrophiliser, engl. hydrophilize.

hidrofilizezi
HIDROFILIZÁ, hidrofilizez, vb. I. Tranz. A trata un material pentru a deveni hidrofil. – Din fr. hydrophiliser, engl. hydrophilize.

hidrofilizând
HIDROFILIZÁ, hidrofilizez, vb. I. Tranz. A trata un material pentru a deveni hidrofil. – Din fr. hydrophiliser, engl. hydrophilize.

hidrofilizînd
HIDROFILIZÁ, hidrofilizez, vb. I. Tranz. A trata un material pentru a deveni hidrofil. – Din fr. hydrophiliser, engl. hydrophilize.

hidrofilul
HIDROFÍL, -Ă, hidrofili, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care absoarbe apa în mare cantitate; care se îmbibă ușor cu apă; care are afinitate pentru apă, avid de apă. 2. Adj., s. f. (Bot.) (Plantă) la care florile se polenizează în apă sau la suprafața apei; hidrogamă. – Din fr. hydrophile.

DOOM

hidrofíl (hi-dro-) adj. m., pl. hidrofíli; f. hidrofílă, pl. hidrofíle

hidrofilului
HIDROFÍL, -Ă, hidrofili, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care absoarbe apa în mare cantitate; care se îmbibă ușor cu apă; care are afinitate pentru apă, avid de apă. 2. Adj., s. f. (Bot.) (Plantă) la care florile se polenizează în apă sau la suprafața apei; hidrogamă. – Din fr. hydrophile.

DOOM

hidrofíl (hi-dro-) adj. m., pl. hidrofíli; f. hidrofílă, pl. hidrofíle

hidrofinare
HIDROFINÁRE, hidrofinări, s. f. Operația de eliminare prin hidrogenare catalitică a sulfului sau a unor compuși care conțin sulf din unele produse petroliere. – Cf. engl. hydrofining.

DOOM

hidrofináre (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrofinắrii; pl. hidrofinắri

hidrofinarea
HIDROFINÁRE, hidrofinări, s. f. Operația de eliminare prin hidrogenare catalitică a sulfului sau a unor compuși care conțin sulf din unele produse petroliere. – Cf. engl. hydrofining.

DOOM

hidrofináre (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrofinắrii; pl. hidrofinắri

hidrofinări
HIDROFINÁRE, hidrofinări, s. f. Operația de eliminare prin hidrogenare catalitică a sulfului sau a unor compuși care conțin sulf din unele produse petroliere. – Cf. engl. hydrofining.

DOOM

hidrofináre (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrofinắrii; pl. hidrofinắri

hidrofinării
HIDROFINÁRE, hidrofinări, s. f. Operația de eliminare prin hidrogenare catalitică a sulfului sau a unor compuși care conțin sulf din unele produse petroliere. – Cf. engl. hydrofining.

DOOM

hidrofináre (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrofinắrii; pl. hidrofinắri

hidrofinările
HIDROFINÁRE, hidrofinări, s. f. Operația de eliminare prin hidrogenare catalitică a sulfului sau a unor compuși care conțin sulf din unele produse petroliere. – Cf. engl. hydrofining.

DOOM

hidrofináre (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrofinắrii; pl. hidrofinắri

hidrofinărilor
HIDROFINÁRE, hidrofinări, s. f. Operația de eliminare prin hidrogenare catalitică a sulfului sau a unor compuși care conțin sulf din unele produse petroliere. – Cf. engl. hydrofining.

DOOM

hidrofináre (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrofinắrii; pl. hidrofinắri

hidrofita
HIDROFÍTĂ, hidrofite, adj., s. f. (Plantă) adaptată la viața acvatică (dulce sau sărată). – Din fr. hydrophite.

DOOM

hidrofítă (hi-dro-) adj. f., s. f., pl. hidrofíte

hidrofite
HIDROFÍTĂ, hidrofite, adj., s. f. (Plantă) adaptată la viața acvatică (dulce sau sărată). – Din fr. hydrophite.

DOOM

hidrofítă (hi-dro-) adj. f., s. f., pl. hidrofíte

hidrofitei
HIDROFÍTĂ, hidrofite, adj., s. f. (Plantă) adaptată la viața acvatică (dulce sau sărată). – Din fr. hydrophite.

DOOM

hidrofítă (hi-dro-) adj. f., s. f., pl. hidrofíte

hidrofitele
HIDROFÍTĂ, hidrofite, adj., s. f. (Plantă) adaptată la viața acvatică (dulce sau sărată). – Din fr. hydrophite.

DOOM

hidrofítă (hi-dro-) adj. f., s. f., pl. hidrofíte

hidrofitelor
HIDROFÍTĂ, hidrofite, adj., s. f. (Plantă) adaptată la viața acvatică (dulce sau sărată). – Din fr. hydrophite.

DOOM

hidrofítă (hi-dro-) adj. f., s. f., pl. hidrofíte

hidrofoane
HIDROFÓN, hidrofoane, s. n. Aparat utilizat pentru semnalizarea sub apă cu ajutorul sunetelor, format din microfoane acționate electromagnetic. – Din fr. hydrophone.

DOOM

hidrofón (hi-dro-) s. n., pl. hidrofoáne

hidrofoanele
HIDROFÓN, hidrofoane, s. n. Aparat utilizat pentru semnalizarea sub apă cu ajutorul sunetelor, format din microfoane acționate electromagnetic. – Din fr. hydrophone.

DOOM

hidrofón (hi-dro-) s. n., pl. hidrofoáne

hidrofoanelor
HIDROFÓN, hidrofoane, s. n. Aparat utilizat pentru semnalizarea sub apă cu ajutorul sunetelor, format din microfoane acționate electromagnetic. – Din fr. hydrophone.

DOOM

hidrofón (hi-dro-) s. n., pl. hidrofoáne

hidrofoare
HIDROFÓR, hidrofoare, s. n. Instalație care asigură presiunea necesară în rețeaua de distribuție a apei dintr-un cartier, dintr-o clădire înaltă etc. – Din fr. hydrophore.

DOOM

hidrofór (hi-dro-) s. n., pl. hidrofoáre

hidrofoarele
HIDROFÓR, hidrofoare, s. n. Instalație care asigură presiunea necesară în rețeaua de distribuție a apei dintr-un cartier, dintr-o clădire înaltă etc. – Din fr. hydrophore.

DOOM

hidrofór (hi-dro-) s. n., pl. hidrofoáre

hidrofoarelor
HIDROFÓR, hidrofoare, s. n. Instalație care asigură presiunea necesară în rețeaua de distribuție a apei dintr-un cartier, dintr-o clădire înaltă etc. – Din fr. hydrophore.

DOOM

hidrofór (hi-dro-) s. n., pl. hidrofoáre

hidrofob
HIDROFÓB, -Ă, hidrofobi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Chim.) Care nu se combină cu apa sub nicio formă; care nu se îmbibă de apă, care nu are afinitate pentru apă; hidrofug. 2. S. m. și f. (Med.) Persoană care suferă de hidrofobie. – Din fr. hydrophobe.

DOOM

hidrofób (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrofóbi; adj. f., s. f. hidrofóbă, pl. hidrofóbe

hidrofob
HIDROFÓB, -Ă, hidrofobi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Chim.) Care nu se combină cu apa sub nicio formă; care nu se îmbibă de apă, care nu are afinitate pentru apă; hidrofug. 2. S. m. și f. (Med.) Persoană care suferă de hidrofobie. – Din fr. hydrophobe.

DOOM

hidrofób (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrofóbi; adj. f., s. f. hidrofóbă, pl. hidrofóbe

hidrofoba
HIDROFÓB, -Ă, hidrofobi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Chim.) Care nu se combină cu apa sub nicio formă; care nu se îmbibă de apă, care nu are afinitate pentru apă; hidrofug. 2. S. m. și f. (Med.) Persoană care suferă de hidrofobie. – Din fr. hydrophobe.

DOOM

hidrofób (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrofóbi; adj. f., s. f. hidrofóbă, pl. hidrofóbe

hidrofoba
HIDROFÓB, -Ă, hidrofobi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Chim.) Care nu se combină cu apa sub nicio formă; care nu se îmbibă de apă, care nu are afinitate pentru apă; hidrofug. 2. S. m. și f. (Med.) Persoană care suferă de hidrofobie. – Din fr. hydrophobe.

DOOM

hidrofób (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrofóbi; adj. f., s. f. hidrofóbă, pl. hidrofóbe

hidrofobe
HIDROFÓB, -Ă, hidrofobi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Chim.) Care nu se combină cu apa sub nicio formă; care nu se îmbibă de apă, care nu are afinitate pentru apă; hidrofug. 2. S. m. și f. (Med.) Persoană care suferă de hidrofobie. – Din fr. hydrophobe.

DOOM

hidrofób (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrofóbi; adj. f., s. f. hidrofóbă, pl. hidrofóbe

hidrofobe
HIDROFÓB, -Ă, hidrofobi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Chim.) Care nu se combină cu apa sub nicio formă; care nu se îmbibă de apă, care nu are afinitate pentru apă; hidrofug. 2. S. m. și f. (Med.) Persoană care suferă de hidrofobie. – Din fr. hydrophobe.

DOOM

hidrofób (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrofóbi; adj. f., s. f. hidrofóbă, pl. hidrofóbe

hidrofobei
HIDROFÓB, -Ă, hidrofobi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Chim.) Care nu se combină cu apa sub nicio formă; care nu se îmbibă de apă, care nu are afinitate pentru apă; hidrofug. 2. S. m. și f. (Med.) Persoană care suferă de hidrofobie. – Din fr. hydrophobe.

DOOM

hidrofób (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrofóbi; adj. f., s. f. hidrofóbă, pl. hidrofóbe

hidrofobei
HIDROFÓB, -Ă, hidrofobi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Chim.) Care nu se combină cu apa sub nicio formă; care nu se îmbibă de apă, care nu are afinitate pentru apă; hidrofug. 2. S. m. și f. (Med.) Persoană care suferă de hidrofobie. – Din fr. hydrophobe.

DOOM

hidrofób (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrofóbi; adj. f., s. f. hidrofóbă, pl. hidrofóbe

hidrofobele
HIDROFÓB, -Ă, hidrofobi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Chim.) Care nu se combină cu apa sub nicio formă; care nu se îmbibă de apă, care nu are afinitate pentru apă; hidrofug. 2. S. m. și f. (Med.) Persoană care suferă de hidrofobie. – Din fr. hydrophobe.

DOOM

hidrofób (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrofóbi; adj. f., s. f. hidrofóbă, pl. hidrofóbe

hidrofobele
HIDROFÓB, -Ă, hidrofobi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Chim.) Care nu se combină cu apa sub nicio formă; care nu se îmbibă de apă, care nu are afinitate pentru apă; hidrofug. 2. S. m. și f. (Med.) Persoană care suferă de hidrofobie. – Din fr. hydrophobe.

DOOM

hidrofób (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrofóbi; adj. f., s. f. hidrofóbă, pl. hidrofóbe

hidrofobelor
HIDROFÓB, -Ă, hidrofobi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Chim.) Care nu se combină cu apa sub nicio formă; care nu se îmbibă de apă, care nu are afinitate pentru apă; hidrofug. 2. S. m. și f. (Med.) Persoană care suferă de hidrofobie. – Din fr. hydrophobe.

DOOM

hidrofób (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrofóbi; adj. f., s. f. hidrofóbă, pl. hidrofóbe

hidrofobelor
HIDROFÓB, -Ă, hidrofobi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Chim.) Care nu se combină cu apa sub nicio formă; care nu se îmbibă de apă, care nu are afinitate pentru apă; hidrofug. 2. S. m. și f. (Med.) Persoană care suferă de hidrofobie. – Din fr. hydrophobe.

DOOM

hidrofób (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrofóbi; adj. f., s. f. hidrofóbă, pl. hidrofóbe

hidrofobi
HIDROFÓB, -Ă, hidrofobi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Chim.) Care nu se combină cu apa sub nicio formă; care nu se îmbibă de apă, care nu are afinitate pentru apă; hidrofug. 2. S. m. și f. (Med.) Persoană care suferă de hidrofobie. – Din fr. hydrophobe.

DOOM

hidrofób (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrofóbi; adj. f., s. f. hidrofóbă, pl. hidrofóbe

hidrofobi
HIDROFÓB, -Ă, hidrofobi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Chim.) Care nu se combină cu apa sub nicio formă; care nu se îmbibă de apă, care nu are afinitate pentru apă; hidrofug. 2. S. m. și f. (Med.) Persoană care suferă de hidrofobie. – Din fr. hydrophobe.

DOOM

hidrofób (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrofóbi; adj. f., s. f. hidrofóbă, pl. hidrofóbe

hidrofobia
HIDROFOBÍE, hidrofobii, s. f. 1. (Chim.) Însușire a unei substanțe de a fi hidrofobă. 2. (Med.) Teamă patologică de contactul corporal cu apa. ♦ Aversiune pentru consumarea apei sau a altor lichide, caracteristică unor boli ca turbarea, meningita, tetanosul, isteria etc. – Din fr. hydrophobie.

DOOM

hidrofobíe (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrofobíei; pl. hidrofobíi, art. hidrofobíile

hidrofobie
HIDROFOBÍE, hidrofobii, s. f. 1. (Chim.) Însușire a unei substanțe de a fi hidrofobă. 2. (Med.) Teamă patologică de contactul corporal cu apa. ♦ Aversiune pentru consumarea apei sau a altor lichide, caracteristică unor boli ca turbarea, meningita, tetanosul, isteria etc. – Din fr. hydrophobie.

DOOM

hidrofobíe (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrofobíei; pl. hidrofobíi, art. hidrofobíile

hidrofobiei
HIDROFOBÍE, hidrofobii, s. f. 1. (Chim.) Însușire a unei substanțe de a fi hidrofobă. 2. (Med.) Teamă patologică de contactul corporal cu apa. ♦ Aversiune pentru consumarea apei sau a altor lichide, caracteristică unor boli ca turbarea, meningita, tetanosul, isteria etc. – Din fr. hydrophobie.

DOOM

hidrofobíe (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrofobíei; pl. hidrofobíi, art. hidrofobíile

hidrofobii
HIDROFÓB, -Ă, hidrofobi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Chim.) Care nu se combină cu apa sub nicio formă; care nu se îmbibă de apă, care nu are afinitate pentru apă; hidrofug. 2. S. m. și f. (Med.) Persoană care suferă de hidrofobie. – Din fr. hydrophobe.

DOOM

hidrofób (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrofóbi; adj. f., s. f. hidrofóbă, pl. hidrofóbe

hidrofobii
HIDROFÓB, -Ă, hidrofobi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Chim.) Care nu se combină cu apa sub nicio formă; care nu se îmbibă de apă, care nu are afinitate pentru apă; hidrofug. 2. S. m. și f. (Med.) Persoană care suferă de hidrofobie. – Din fr. hydrophobe.

DOOM

hidrofób (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrofóbi; adj. f., s. f. hidrofóbă, pl. hidrofóbe

hidrofobii
HIDROFOBÍE, hidrofobii, s. f. 1. (Chim.) Însușire a unei substanțe de a fi hidrofobă. 2. (Med.) Teamă patologică de contactul corporal cu apa. ♦ Aversiune pentru consumarea apei sau a altor lichide, caracteristică unor boli ca turbarea, meningita, tetanosul, isteria etc. – Din fr. hydrophobie.

DOOM

hidrofobíe (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrofobíei; pl. hidrofobíi, art. hidrofobíile

hidrofobiile
HIDROFOBÍE, hidrofobii, s. f. 1. (Chim.) Însușire a unei substanțe de a fi hidrofobă. 2. (Med.) Teamă patologică de contactul corporal cu apa. ♦ Aversiune pentru consumarea apei sau a altor lichide, caracteristică unor boli ca turbarea, meningita, tetanosul, isteria etc. – Din fr. hydrophobie.

DOOM

hidrofobíe (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrofobíei; pl. hidrofobíi, art. hidrofobíile

hidrofobiilor
HIDROFOBÍE, hidrofobii, s. f. 1. (Chim.) Însușire a unei substanțe de a fi hidrofobă. 2. (Med.) Teamă patologică de contactul corporal cu apa. ♦ Aversiune pentru consumarea apei sau a altor lichide, caracteristică unor boli ca turbarea, meningita, tetanosul, isteria etc. – Din fr. hydrophobie.

DOOM

hidrofobíe (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrofobíei; pl. hidrofobíi, art. hidrofobíile

hidrofobilor
HIDROFÓB, -Ă, hidrofobi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Chim.) Care nu se combină cu apa sub nicio formă; care nu se îmbibă de apă, care nu are afinitate pentru apă; hidrofug. 2. S. m. și f. (Med.) Persoană care suferă de hidrofobie. – Din fr. hydrophobe.

DOOM

hidrofób (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrofóbi; adj. f., s. f. hidrofóbă, pl. hidrofóbe

hidrofobilor
HIDROFÓB, -Ă, hidrofobi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Chim.) Care nu se combină cu apa sub nicio formă; care nu se îmbibă de apă, care nu are afinitate pentru apă; hidrofug. 2. S. m. și f. (Med.) Persoană care suferă de hidrofobie. – Din fr. hydrophobe.

DOOM

hidrofób (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrofóbi; adj. f., s. f. hidrofóbă, pl. hidrofóbe

hidrofobizat
HIDROFOBIZÁT, -Ă, hidrofobizați, -te, adj. (Rar) Impermeabilizat. – De la hidrofob.

hidrofobul
HIDROFÓB, -Ă, hidrofobi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Chim.) Care nu se combină cu apa sub nicio formă; care nu se îmbibă de apă, care nu are afinitate pentru apă; hidrofug. 2. S. m. și f. (Med.) Persoană care suferă de hidrofobie. – Din fr. hydrophobe.

DOOM

hidrofób (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrofóbi; adj. f., s. f. hidrofóbă, pl. hidrofóbe

hidrofobul
HIDROFÓB, -Ă, hidrofobi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Chim.) Care nu se combină cu apa sub nicio formă; care nu se îmbibă de apă, care nu are afinitate pentru apă; hidrofug. 2. S. m. și f. (Med.) Persoană care suferă de hidrofobie. – Din fr. hydrophobe.

DOOM

hidrofób (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrofóbi; adj. f., s. f. hidrofóbă, pl. hidrofóbe

hidrofobului
HIDROFÓB, -Ă, hidrofobi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Chim.) Care nu se combină cu apa sub nicio formă; care nu se îmbibă de apă, care nu are afinitate pentru apă; hidrofug. 2. S. m. și f. (Med.) Persoană care suferă de hidrofobie. – Din fr. hydrophobe.

DOOM

hidrofób (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrofóbi; adj. f., s. f. hidrofóbă, pl. hidrofóbe

hidrofobului
HIDROFÓB, -Ă, hidrofobi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Chim.) Care nu se combină cu apa sub nicio formă; care nu se îmbibă de apă, care nu are afinitate pentru apă; hidrofug. 2. S. m. și f. (Med.) Persoană care suferă de hidrofobie. – Din fr. hydrophobe.

DOOM

hidrofób (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrofóbi; adj. f., s. f. hidrofóbă, pl. hidrofóbe

hidrofon
HIDROFÓN, hidrofoane, s. n. Aparat utilizat pentru semnalizarea sub apă cu ajutorul sunetelor, format din microfoane acționate electromagnetic. – Din fr. hydrophone.

DOOM

hidrofón (hi-dro-) s. n., pl. hidrofoáne

hidrofonul
HIDROFÓN, hidrofoane, s. n. Aparat utilizat pentru semnalizarea sub apă cu ajutorul sunetelor, format din microfoane acționate electromagnetic. – Din fr. hydrophone.

DOOM

hidrofón (hi-dro-) s. n., pl. hidrofoáne

hidrofonului
HIDROFÓN, hidrofoane, s. n. Aparat utilizat pentru semnalizarea sub apă cu ajutorul sunetelor, format din microfoane acționate electromagnetic. – Din fr. hydrophone.

DOOM

hidrofón (hi-dro-) s. n., pl. hidrofoáne

hidrofor
HIDROFÓR, hidrofoare, s. n. Instalație care asigură presiunea necesară în rețeaua de distribuție a apei dintr-un cartier, dintr-o clădire înaltă etc. – Din fr. hydrophore.

DOOM

hidrofór (hi-dro-) s. n., pl. hidrofoáre

hidroforul
HIDROFÓR, hidrofoare, s. n. Instalație care asigură presiunea necesară în rețeaua de distribuție a apei dintr-un cartier, dintr-o clădire înaltă etc. – Din fr. hydrophore.

DOOM

hidrofór (hi-dro-) s. n., pl. hidrofoáre

hidroforului
HIDROFÓR, hidrofoare, s. n. Instalație care asigură presiunea necesară în rețeaua de distribuție a apei dintr-un cartier, dintr-o clădire înaltă etc. – Din fr. hydrophore.

DOOM

hidrofór (hi-dro-) s. n., pl. hidrofoáre

hidroftalmia
HIDROFTALMÍE s. f. Stare patologică care constă în întinderea globului ocular din cauza unei presiuni interioare prea puternice. – Din fr. hydrophtalmie.

DOOM

!hidroftalmíe (hi-drof-) s. f., g.-d. hidroftalmíi, art. hidroftalmíei

hidroftalmic
HIDROFTÁLMIC, -Ă, hidroftalmici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidroftalmie. – Din fr. hydrophtalmique.

DOOM

!hidroftálmic (hi-drof-) adj. m., s. m., pl. hidroftálmici; adj. f., s. f. hidroftálmică, pl. hidroftálmice

hidroftalmic
HIDROFTÁLMIC, -Ă, hidroftalmici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidroftalmie. – Din fr. hydrophtalmique.

DOOM

!hidroftálmic (hi-drof-) adj. m., s. m., pl. hidroftálmici; adj. f., s. f. hidroftálmică, pl. hidroftálmice

hidroftalmica
HIDROFTÁLMIC, -Ă, hidroftalmici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidroftalmie. – Din fr. hydrophtalmique.

DOOM

!hidroftálmic (hi-drof-) adj. m., s. m., pl. hidroftálmici; adj. f., s. f. hidroftálmică, pl. hidroftálmice

hidroftalmica
HIDROFTÁLMIC, -Ă, hidroftalmici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidroftalmie. – Din fr. hydrophtalmique.

DOOM

!hidroftálmic (hi-drof-) adj. m., s. m., pl. hidroftálmici; adj. f., s. f. hidroftálmică, pl. hidroftálmice

hidroftalmice
HIDROFTÁLMIC, -Ă, hidroftalmici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidroftalmie. – Din fr. hydrophtalmique.

DOOM

!hidroftálmic (hi-drof-) adj. m., s. m., pl. hidroftálmici; adj. f., s. f. hidroftálmică, pl. hidroftálmice

hidroftalmice
HIDROFTÁLMIC, -Ă, hidroftalmici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidroftalmie. – Din fr. hydrophtalmique.

DOOM

!hidroftálmic (hi-drof-) adj. m., s. m., pl. hidroftálmici; adj. f., s. f. hidroftálmică, pl. hidroftálmice

hidroftalmicei
HIDROFTÁLMIC, -Ă, hidroftalmici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidroftalmie. – Din fr. hydrophtalmique.

DOOM

!hidroftálmic (hi-drof-) adj. m., s. m., pl. hidroftálmici; adj. f., s. f. hidroftálmică, pl. hidroftálmice

hidroftalmicei
HIDROFTÁLMIC, -Ă, hidroftalmici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidroftalmie. – Din fr. hydrophtalmique.

DOOM

!hidroftálmic (hi-drof-) adj. m., s. m., pl. hidroftálmici; adj. f., s. f. hidroftálmică, pl. hidroftálmice

hidroftalmicele
HIDROFTÁLMIC, -Ă, hidroftalmici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidroftalmie. – Din fr. hydrophtalmique.

DOOM

!hidroftálmic (hi-drof-) adj. m., s. m., pl. hidroftálmici; adj. f., s. f. hidroftálmică, pl. hidroftálmice

hidroftalmicele
HIDROFTÁLMIC, -Ă, hidroftalmici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidroftalmie. – Din fr. hydrophtalmique.

DOOM

!hidroftálmic (hi-drof-) adj. m., s. m., pl. hidroftálmici; adj. f., s. f. hidroftálmică, pl. hidroftálmice

hidroftalmicelor
HIDROFTÁLMIC, -Ă, hidroftalmici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidroftalmie. – Din fr. hydrophtalmique.

DOOM

!hidroftálmic (hi-drof-) adj. m., s. m., pl. hidroftálmici; adj. f., s. f. hidroftálmică, pl. hidroftálmice

hidroftalmicelor
HIDROFTÁLMIC, -Ă, hidroftalmici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidroftalmie. – Din fr. hydrophtalmique.

DOOM

!hidroftálmic (hi-drof-) adj. m., s. m., pl. hidroftálmici; adj. f., s. f. hidroftálmică, pl. hidroftálmice

hidroftalmici
HIDROFTÁLMIC, -Ă, hidroftalmici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidroftalmie. – Din fr. hydrophtalmique.

DOOM

!hidroftálmic (hi-drof-) adj. m., s. m., pl. hidroftálmici; adj. f., s. f. hidroftálmică, pl. hidroftálmice

hidroftalmici
HIDROFTÁLMIC, -Ă, hidroftalmici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidroftalmie. – Din fr. hydrophtalmique.

DOOM

!hidroftálmic (hi-drof-) adj. m., s. m., pl. hidroftálmici; adj. f., s. f. hidroftálmică, pl. hidroftálmice

hidroftalmicii
HIDROFTÁLMIC, -Ă, hidroftalmici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidroftalmie. – Din fr. hydrophtalmique.

DOOM

!hidroftálmic (hi-drof-) adj. m., s. m., pl. hidroftálmici; adj. f., s. f. hidroftálmică, pl. hidroftálmice

hidroftalmicii
HIDROFTÁLMIC, -Ă, hidroftalmici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidroftalmie. – Din fr. hydrophtalmique.

DOOM

!hidroftálmic (hi-drof-) adj. m., s. m., pl. hidroftálmici; adj. f., s. f. hidroftálmică, pl. hidroftálmice

hidroftalmicilor
HIDROFTÁLMIC, -Ă, hidroftalmici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidroftalmie. – Din fr. hydrophtalmique.

DOOM

!hidroftálmic (hi-drof-) adj. m., s. m., pl. hidroftálmici; adj. f., s. f. hidroftálmică, pl. hidroftálmice

hidroftalmicilor
HIDROFTÁLMIC, -Ă, hidroftalmici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidroftalmie. – Din fr. hydrophtalmique.

DOOM

!hidroftálmic (hi-drof-) adj. m., s. m., pl. hidroftálmici; adj. f., s. f. hidroftálmică, pl. hidroftálmice

hidroftalmicul
HIDROFTÁLMIC, -Ă, hidroftalmici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidroftalmie. – Din fr. hydrophtalmique.

DOOM

!hidroftálmic (hi-drof-) adj. m., s. m., pl. hidroftálmici; adj. f., s. f. hidroftálmică, pl. hidroftálmice

hidroftalmicul
HIDROFTÁLMIC, -Ă, hidroftalmici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidroftalmie. – Din fr. hydrophtalmique.

DOOM

!hidroftálmic (hi-drof-) adj. m., s. m., pl. hidroftálmici; adj. f., s. f. hidroftálmică, pl. hidroftálmice

hidroftalmicului
HIDROFTÁLMIC, -Ă, hidroftalmici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidroftalmie. – Din fr. hydrophtalmique.

DOOM

!hidroftálmic (hi-drof-) adj. m., s. m., pl. hidroftálmici; adj. f., s. f. hidroftálmică, pl. hidroftálmice

hidroftalmicului
HIDROFTÁLMIC, -Ă, hidroftalmici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidroftalmie. – Din fr. hydrophtalmique.

DOOM

!hidroftálmic (hi-drof-) adj. m., s. m., pl. hidroftálmici; adj. f., s. f. hidroftálmică, pl. hidroftálmice

hidroftalmie
HIDROFTALMÍE s. f. Stare patologică care constă în întinderea globului ocular din cauza unei presiuni interioare prea puternice. – Din fr. hydrophtalmie.

DOOM

!hidroftalmíe (hi-drof-) s. f., g.-d. hidroftalmíi, art. hidroftalmíei

hidroftalmiei
HIDROFTALMÍE s. f. Stare patologică care constă în întinderea globului ocular din cauza unei presiuni interioare prea puternice. – Din fr. hydrophtalmie.

DOOM

!hidroftalmíe (hi-drof-) s. f., g.-d. hidroftalmíi, art. hidroftalmíei

hidroftalmii
HIDROFTALMÍE s. f. Stare patologică care constă în întinderea globului ocular din cauza unei presiuni interioare prea puternice. – Din fr. hydrophtalmie.

DOOM

!hidroftalmíe (hi-drof-) s. f., g.-d. hidroftalmíi, art. hidroftalmíei

hidroftalmiile
HIDROFTALMÍE s. f. Stare patologică care constă în întinderea globului ocular din cauza unei presiuni interioare prea puternice. – Din fr. hydrophtalmie.

DOOM

!hidroftalmíe (hi-drof-) s. f., g.-d. hidroftalmíi, art. hidroftalmíei

hidroftalmiilor
HIDROFTALMÍE s. f. Stare patologică care constă în întinderea globului ocular din cauza unei presiuni interioare prea puternice. – Din fr. hydrophtalmie.

DOOM

!hidroftalmíe (hi-drof-) s. f., g.-d. hidroftalmíi, art. hidroftalmíei

hidrofug
HIDROFÚG, -Ă, hidrofugi, -ge, adj. Hidrofob (1). – Din fr. hydrofuge.

DOOM

hidrofúg (hi-dro-) adj. m., pl. hidrofúgi; f. hidrofúgă, pl. hidrofúge

hidrofuga
HIDROFÚG, -Ă, hidrofugi, -ge, adj. Hidrofob (1). – Din fr. hydrofuge.

DOOM

hidrofúg (hi-dro-) adj. m., pl. hidrofúgi; f. hidrofúgă, pl. hidrofúge

hidrofugare
HIDROFUGÁRE, hidrofugări, s. f. Operație de finisare a țesăturilor care are ca scop micșorarea capacității de umezire a acestora, realizându-se fie prin apretare, fie prin modificarea structurii chimice a fibrelor. – Cf. fr. hydrofugation.

DOOM

hidrofugáre (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrofugắrii; pl. hidrofugắri

hidrofugarea
HIDROFUGÁRE, hidrofugări, s. f. Operație de finisare a țesăturilor care are ca scop micșorarea capacității de umezire a acestora, realizându-se fie prin apretare, fie prin modificarea structurii chimice a fibrelor. – Cf. fr. hydrofugation.

DOOM

hidrofugáre (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrofugắrii; pl. hidrofugắri

hidrofuge
HIDROFÚG, -Ă, hidrofugi, -ge, adj. Hidrofob (1). – Din fr. hydrofuge.

DOOM

hidrofúg (hi-dro-) adj. m., pl. hidrofúgi; f. hidrofúgă, pl. hidrofúge

hidrofugei
HIDROFÚG, -Ă, hidrofugi, -ge, adj. Hidrofob (1). – Din fr. hydrofuge.

DOOM

hidrofúg (hi-dro-) adj. m., pl. hidrofúgi; f. hidrofúgă, pl. hidrofúge

hidrofugele
HIDROFÚG, -Ă, hidrofugi, -ge, adj. Hidrofob (1). – Din fr. hydrofuge.

DOOM

hidrofúg (hi-dro-) adj. m., pl. hidrofúgi; f. hidrofúgă, pl. hidrofúge

hidrofugelor
HIDROFÚG, -Ă, hidrofugi, -ge, adj. Hidrofob (1). – Din fr. hydrofuge.

DOOM

hidrofúg (hi-dro-) adj. m., pl. hidrofúgi; f. hidrofúgă, pl. hidrofúge

hidrofugi
HIDROFÚG, -Ă, hidrofugi, -ge, adj. Hidrofob (1). – Din fr. hydrofuge.

DOOM

hidrofúg (hi-dro-) adj. m., pl. hidrofúgi; f. hidrofúgă, pl. hidrofúge

hidrofugii
HIDROFÚG, -Ă, hidrofugi, -ge, adj. Hidrofob (1). – Din fr. hydrofuge.

DOOM

hidrofúg (hi-dro-) adj. m., pl. hidrofúgi; f. hidrofúgă, pl. hidrofúge

hidrofugilor
HIDROFÚG, -Ă, hidrofugi, -ge, adj. Hidrofob (1). – Din fr. hydrofuge.

DOOM

hidrofúg (hi-dro-) adj. m., pl. hidrofúgi; f. hidrofúgă, pl. hidrofúge

hidrofugul
HIDROFÚG, -Ă, hidrofugi, -ge, adj. Hidrofob (1). – Din fr. hydrofuge.

DOOM

hidrofúg (hi-dro-) adj. m., pl. hidrofúgi; f. hidrofúgă, pl. hidrofúge

hidrofugului
HIDROFÚG, -Ă, hidrofugi, -ge, adj. Hidrofob (1). – Din fr. hydrofuge.

DOOM

hidrofúg (hi-dro-) adj. m., pl. hidrofúgi; f. hidrofúgă, pl. hidrofúge

hidrofugări
HIDROFUGÁRE, hidrofugări, s. f. Operație de finisare a țesăturilor care are ca scop micșorarea capacității de umezire a acestora, realizându-se fie prin apretare, fie prin modificarea structurii chimice a fibrelor. – Cf. fr. hydrofugation.

DOOM

hidrofugáre (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrofugắrii; pl. hidrofugắri

hidrofugării
HIDROFUGÁRE, hidrofugări, s. f. Operație de finisare a țesăturilor care are ca scop micșorarea capacității de umezire a acestora, realizându-se fie prin apretare, fie prin modificarea structurii chimice a fibrelor. – Cf. fr. hydrofugation.

DOOM

hidrofugáre (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrofugắrii; pl. hidrofugắri

hidrofugările
HIDROFUGÁRE, hidrofugări, s. f. Operație de finisare a țesăturilor care are ca scop micșorarea capacității de umezire a acestora, realizându-se fie prin apretare, fie prin modificarea structurii chimice a fibrelor. – Cf. fr. hydrofugation.

DOOM

hidrofugáre (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrofugắrii; pl. hidrofugắri

hidrofugărilor
HIDROFUGÁRE, hidrofugări, s. f. Operație de finisare a țesăturilor care are ca scop micșorarea capacității de umezire a acestora, realizându-se fie prin apretare, fie prin modificarea structurii chimice a fibrelor. – Cf. fr. hydrofugation.

DOOM

hidrofugáre (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrofugắrii; pl. hidrofugắri

hidrogama
HIDROGÁMĂ, hidrogame, adj., s. f. (Bot.) Hidrofil (2). – Din fr. hydrogamme.

DOOM

hidrogámă (hi-dro-) adj. f., s. f., pl. hidrogáme

hidrogame
HIDROGÁMĂ, hidrogame, adj., s. f. (Bot.) Hidrofil (2). – Din fr. hydrogamme.

DOOM

hidrogámă (hi-dro-) adj. f., s. f., pl. hidrogáme

hidrogamei
HIDROGÁMĂ, hidrogame, adj., s. f. (Bot.) Hidrofil (2). – Din fr. hydrogamme.

DOOM

hidrogámă (hi-dro-) adj. f., s. f., pl. hidrogáme

hidrogamele
HIDROGÁMĂ, hidrogame, adj., s. f. (Bot.) Hidrofil (2). – Din fr. hydrogamme.

DOOM

hidrogámă (hi-dro-) adj. f., s. f., pl. hidrogáme

hidrogamelor
HIDROGÁMĂ, hidrogame, adj., s. f. (Bot.) Hidrofil (2). – Din fr. hydrogamme.

DOOM

hidrogámă (hi-dro-) adj. f., s. f., pl. hidrogáme

hidrogel
HIDROGÉL, hidrogeluri, s. n. (Chim.) Gel în care mediul de dispersie este apa. – Din fr. hydrogel.

DOOM

hidrogél (hi-dro-) s. n., pl. hidrogéluri

hidrogelul
HIDROGÉL, hidrogeluri, s. n. (Chim.) Gel în care mediul de dispersie este apa. – Din fr. hydrogel.

DOOM

hidrogél (hi-dro-) s. n., pl. hidrogéluri

hidrogelului
HIDROGÉL, hidrogeluri, s. n. (Chim.) Gel în care mediul de dispersie este apa. – Din fr. hydrogel.

DOOM

hidrogél (hi-dro-) s. n., pl. hidrogéluri

hidrogeluri
HIDROGÉL, hidrogeluri, s. n. (Chim.) Gel în care mediul de dispersie este apa. – Din fr. hydrogel.

DOOM

hidrogél (hi-dro-) s. n., pl. hidrogéluri

hidrogelurile
HIDROGÉL, hidrogeluri, s. n. (Chim.) Gel în care mediul de dispersie este apa. – Din fr. hydrogel.

DOOM

hidrogél (hi-dro-) s. n., pl. hidrogéluri

hidrogelurilor
HIDROGÉL, hidrogeluri, s. n. (Chim.) Gel în care mediul de dispersie este apa. – Din fr. hydrogel.

DOOM

hidrogél (hi-dro-) s. n., pl. hidrogéluri

hidrogen
HIDROGÉN s. n. Element chimic gazos mult mai ușor decât aerul, incolor, inodor, insipid și inflamabil, care, combinat cu oxigenul în anumite proporții, formează o moleculă de apă. ◊ Hidrogen fosforat = combinație a fosforului cu hidrogenul, care se prezintă ca un gaz incolor, foarte toxic; fosfină. Hidrogen greu = deuteriu. Hidrogen sulfurat = combinație a sulfului cu hidrogenul, care se prezintă ca un gaz incolor, cu miros de ouă stricate, toxic; acid sulfhidric. – Din fr. hydrogène.

DOOM

hidrogén (hi-dro-) s. n.; simb. H

hidrogena
HIDROGENÁ, hidrogenez, vb. I. Tranz. A introduce hidrogen în molecula unei combinații chimice. – Din fr. hydrogéner.

DOOM

hidrogená (a ~) (hi-dro-) vb., ind. prez. 3 hidrogeneáză

hidrogenare
HIDROGENÁRE, hidrogenări, s. f. Acțiunea de a hidrogena și rezultatul ei. – V. hidrogena.

DOOM

hidrogenáre (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrogenắrii; pl. hidrogenắri

hidrogenarea
HIDROGENÁRE, hidrogenări, s. f. Acțiunea de a hidrogena și rezultatul ei. – V. hidrogena.

DOOM

hidrogenáre (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrogenắrii; pl. hidrogenắri

hidrogenat
HIDROGENÁT, -Ă, hidrogenați, -te, adj. (Chim.) Combinat cu hidrogenul; care conține hidrogen. – Din fr. hydrogéné.

hidrogenata
HIDROGENÁT, -Ă, hidrogenați, -te, adj. (Chim.) Combinat cu hidrogenul; care conține hidrogen. – Din fr. hydrogéné.

hidrogenate
HIDROGENÁT, -Ă, hidrogenați, -te, adj. (Chim.) Combinat cu hidrogenul; care conține hidrogen. – Din fr. hydrogéné.

hidrogenatei
HIDROGENÁT, -Ă, hidrogenați, -te, adj. (Chim.) Combinat cu hidrogenul; care conține hidrogen. – Din fr. hydrogéné.

hidrogenatele
HIDROGENÁT, -Ă, hidrogenați, -te, adj. (Chim.) Combinat cu hidrogenul; care conține hidrogen. – Din fr. hydrogéné.

hidrogenatelor
HIDROGENÁT, -Ă, hidrogenați, -te, adj. (Chim.) Combinat cu hidrogenul; care conține hidrogen. – Din fr. hydrogéné.

hidrogenatul
HIDROGENÁT, -Ă, hidrogenați, -te, adj. (Chim.) Combinat cu hidrogenul; care conține hidrogen. – Din fr. hydrogéné.

hidrogenatului
HIDROGENÁT, -Ă, hidrogenați, -te, adj. (Chim.) Combinat cu hidrogenul; care conține hidrogen. – Din fr. hydrogéné.

hidrogenați
HIDROGENÁT, -Ă, hidrogenați, -te, adj. (Chim.) Combinat cu hidrogenul; care conține hidrogen. – Din fr. hydrogéné.

hidrogenații
HIDROGENÁT, -Ă, hidrogenați, -te, adj. (Chim.) Combinat cu hidrogenul; care conține hidrogen. – Din fr. hydrogéné.

hidrogenaților
HIDROGENÁT, -Ă, hidrogenați, -te, adj. (Chim.) Combinat cu hidrogenul; care conține hidrogen. – Din fr. hydrogéné.

hidrogeneratoare
HIDROGENERATÓR, hidrogeneratoare, s. n. Generator electric, în general de curent alternativ, acționat de un motor hidraulic. – Hidro- + generator.

DOOM

hidrogeneratór (hi-dro-) s. n., pl. hidrogeneratoáre

hidrogeneratoarele
HIDROGENERATÓR, hidrogeneratoare, s. n. Generator electric, în general de curent alternativ, acționat de un motor hidraulic. – Hidro- + generator.

DOOM

hidrogeneratór (hi-dro-) s. n., pl. hidrogeneratoáre

hidrogeneratoarelor
HIDROGENERATÓR, hidrogeneratoare, s. n. Generator electric, în general de curent alternativ, acționat de un motor hidraulic. – Hidro- + generator.

DOOM

hidrogeneratór (hi-dro-) s. n., pl. hidrogeneratoáre

hidrogenerator
HIDROGENERATÓR, hidrogeneratoare, s. n. Generator electric, în general de curent alternativ, acționat de un motor hidraulic. – Hidro- + generator.

DOOM

hidrogeneratór (hi-dro-) s. n., pl. hidrogeneratoáre

hidrogeneratorul
HIDROGENERATÓR, hidrogeneratoare, s. n. Generator electric, în general de curent alternativ, acționat de un motor hidraulic. – Hidro- + generator.

DOOM

hidrogeneratór (hi-dro-) s. n., pl. hidrogeneratoáre

hidrogeneratorului
HIDROGENERATÓR, hidrogeneratoare, s. n. Generator electric, în general de curent alternativ, acționat de un motor hidraulic. – Hidro- + generator.

DOOM

hidrogeneratór (hi-dro-) s. n., pl. hidrogeneratoáre

hidrogenoliza
HIDROGENOLÍZĂ, hidrogenolize, s. f. Reacție simultană de hidrogenare și de rupere a unei catene de atomi de carbon. – Cf. hidrogenare.

DOOM

hidrogenolíză (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrogenolízei; pl. hidrogenolíze

hidrogenolize
HIDROGENOLÍZĂ, hidrogenolize, s. f. Reacție simultană de hidrogenare și de rupere a unei catene de atomi de carbon. – Cf. hidrogenare.

DOOM

hidrogenolíză (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrogenolízei; pl. hidrogenolíze

hidrogenolizei
HIDROGENOLÍZĂ, hidrogenolize, s. f. Reacție simultană de hidrogenare și de rupere a unei catene de atomi de carbon. – Cf. hidrogenare.

DOOM

hidrogenolíză (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrogenolízei; pl. hidrogenolíze

hidrogenolizele
HIDROGENOLÍZĂ, hidrogenolize, s. f. Reacție simultană de hidrogenare și de rupere a unei catene de atomi de carbon. – Cf. hidrogenare.

DOOM

hidrogenolíză (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrogenolízei; pl. hidrogenolíze

hidrogenolizelor
HIDROGENOLÍZĂ, hidrogenolize, s. f. Reacție simultană de hidrogenare și de rupere a unei catene de atomi de carbon. – Cf. hidrogenare.

DOOM

hidrogenolíză (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrogenolízei; pl. hidrogenolíze

hidrogenul
HIDROGÉN s. n. Element chimic gazos mult mai ușor decât aerul, incolor, inodor, insipid și inflamabil, care, combinat cu oxigenul în anumite proporții, formează o moleculă de apă. ◊ Hidrogen fosforat = combinație a fosforului cu hidrogenul, care se prezintă ca un gaz incolor, foarte toxic; fosfină. Hidrogen greu = deuteriu. Hidrogen sulfurat = combinație a sulfului cu hidrogenul, care se prezintă ca un gaz incolor, cu miros de ouă stricate, toxic; acid sulfhidric. – Din fr. hydrogène.

DOOM

hidrogén (hi-dro-) s. n.; simb. H

hidrogenului
HIDROGÉN s. n. Element chimic gazos mult mai ușor decât aerul, incolor, inodor, insipid și inflamabil, care, combinat cu oxigenul în anumite proporții, formează o moleculă de apă. ◊ Hidrogen fosforat = combinație a fosforului cu hidrogenul, care se prezintă ca un gaz incolor, foarte toxic; fosfină. Hidrogen greu = deuteriu. Hidrogen sulfurat = combinație a sulfului cu hidrogenul, care se prezintă ca un gaz incolor, cu miros de ouă stricate, toxic; acid sulfhidric. – Din fr. hydrogène.

DOOM

hidrogén (hi-dro-) s. n.; simb. H

hidrogenări
HIDROGENÁRE, hidrogenări, s. f. Acțiunea de a hidrogena și rezultatul ei. – V. hidrogena.

DOOM

hidrogenáre (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrogenắrii; pl. hidrogenắri

hidrogenării
HIDROGENÁRE, hidrogenări, s. f. Acțiunea de a hidrogena și rezultatul ei. – V. hidrogena.

DOOM

hidrogenáre (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrogenắrii; pl. hidrogenắri

hidrogenările
HIDROGENÁRE, hidrogenări, s. f. Acțiunea de a hidrogena și rezultatul ei. – V. hidrogena.

DOOM

hidrogenáre (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrogenắrii; pl. hidrogenắri

hidrogenărilor
HIDROGENÁRE, hidrogenări, s. f. Acțiunea de a hidrogena și rezultatul ei. – V. hidrogena.

DOOM

hidrogenáre (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrogenắrii; pl. hidrogenắri

hidrogeolog
HIDROGEOLÓG, -Ă, hidrogeologi, -ge, s. m. și f. Specialist în hidrogeologie. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. hydrogéologue.

hidrogeologa
HIDROGEOLÓG, -Ă, hidrogeologi, -ge, s. m. și f. Specialist în hidrogeologie. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. hydrogéologue.

hidrogeologe
HIDROGEOLÓG, -Ă, hidrogeologi, -ge, s. m. și f. Specialist în hidrogeologie. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. hydrogéologue.

hidrogeologei
HIDROGEOLÓG, -Ă, hidrogeologi, -ge, s. m. și f. Specialist în hidrogeologie. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. hydrogéologue.

hidrogeologele
HIDROGEOLÓG, -Ă, hidrogeologi, -ge, s. m. și f. Specialist în hidrogeologie. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. hydrogéologue.

hidrogeologelor
HIDROGEOLÓG, -Ă, hidrogeologi, -ge, s. m. și f. Specialist în hidrogeologie. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. hydrogéologue.

hidrogeologi
HIDROGEOLÓG, -Ă, hidrogeologi, -ge, s. m. și f. Specialist în hidrogeologie. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. hydrogéologue.

hidrogeologia
HIDROGEOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul distribuției, al regimului dinamicii și genezei apelor subterane. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. hydrogéologie.

DOOM

hidrogeologíe (hi-dro-ge-o-) s. f., art. hidrogeología, g.-d. hidrogeologíi, art. hidrogeologíei

hidrogeologie
HIDROGEOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul distribuției, al regimului dinamicii și genezei apelor subterane. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. hydrogéologie.

DOOM

hidrogeologíe (hi-dro-ge-o-) s. f., art. hidrogeología, g.-d. hidrogeologíi, art. hidrogeologíei

hidrogeologiei
HIDROGEOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul distribuției, al regimului dinamicii și genezei apelor subterane. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. hydrogéologie.

DOOM

hidrogeologíe (hi-dro-ge-o-) s. f., art. hidrogeología, g.-d. hidrogeologíi, art. hidrogeologíei

hidrogeologii
HIDROGEOLÓG, -Ă, hidrogeologi, -ge, s. m. și f. Specialist în hidrogeologie. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. hydrogéologue.

hidrogeologii
HIDROGEOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul distribuției, al regimului dinamicii și genezei apelor subterane. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. hydrogéologie.

DOOM

hidrogeologíe (hi-dro-ge-o-) s. f., art. hidrogeología, g.-d. hidrogeologíi, art. hidrogeologíei

hidrogeologilor
HIDROGEOLÓG, -Ă, hidrogeologi, -ge, s. m. și f. Specialist în hidrogeologie. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. hydrogéologue.

hidrogeologul
HIDROGEOLÓG, -Ă, hidrogeologi, -ge, s. m. și f. Specialist în hidrogeologie. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. hydrogéologue.

hidrogeologului
HIDROGEOLÓG, -Ă, hidrogeologi, -ge, s. m. și f. Specialist în hidrogeologie. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. hydrogéologue.

hidroglisoare
HIDROGLISÓR, hidroglisoare, s. n. Ambarcațiune cu fundul plat, puțin cufundată în apă, care se mișcă extrem de repede, fiind pusă în mișcare de o elice aeriană. – Din fr. hydroglisseur.

DOOM

hidroglisór (hi-dro-gli-) s. n., pl. hidroglisoáre

hidroglisoarele
HIDROGLISÓR, hidroglisoare, s. n. Ambarcațiune cu fundul plat, puțin cufundată în apă, care se mișcă extrem de repede, fiind pusă în mișcare de o elice aeriană. – Din fr. hydroglisseur.

DOOM

hidroglisór (hi-dro-gli-) s. n., pl. hidroglisoáre

hidroglisoarelor
HIDROGLISÓR, hidroglisoare, s. n. Ambarcațiune cu fundul plat, puțin cufundată în apă, care se mișcă extrem de repede, fiind pusă în mișcare de o elice aeriană. – Din fr. hydroglisseur.

DOOM

hidroglisór (hi-dro-gli-) s. n., pl. hidroglisoáre

hidroglisor
HIDROGLISÓR, hidroglisoare, s. n. Ambarcațiune cu fundul plat, puțin cufundată în apă, care se mișcă extrem de repede, fiind pusă în mișcare de o elice aeriană. – Din fr. hydroglisseur.

DOOM

hidroglisór (hi-dro-gli-) s. n., pl. hidroglisoáre

hidroglisorul
HIDROGLISÓR, hidroglisoare, s. n. Ambarcațiune cu fundul plat, puțin cufundată în apă, care se mișcă extrem de repede, fiind pusă în mișcare de o elice aeriană. – Din fr. hydroglisseur.

DOOM

hidroglisór (hi-dro-gli-) s. n., pl. hidroglisoáre

hidroglisorului
HIDROGLISÓR, hidroglisoare, s. n. Ambarcațiune cu fundul plat, puțin cufundată în apă, care se mișcă extrem de repede, fiind pusă în mișcare de o elice aeriană. – Din fr. hydroglisseur.

DOOM

hidroglisór (hi-dro-gli-) s. n., pl. hidroglisoáre

hidrograd
HIDROGRÁD, hidrograde, s. n. (Geogr.) Unitate de măsură a nivelului apelor curgătoare, egală cu a zecea parte din amplitudinea maximă. – Hidro- + grad.

DOOM

hidrográd (hi-dro-grad) s. n., pl. hidrográde

hidrograde
HIDROGRÁD, hidrograde, s. n. (Geogr.) Unitate de măsură a nivelului apelor curgătoare, egală cu a zecea parte din amplitudinea maximă. – Hidro- + grad.

DOOM

hidrográd (hi-dro-grad) s. n., pl. hidrográde

hidrogradele
HIDROGRÁD, hidrograde, s. n. (Geogr.) Unitate de măsură a nivelului apelor curgătoare, egală cu a zecea parte din amplitudinea maximă. – Hidro- + grad.

DOOM

hidrográd (hi-dro-grad) s. n., pl. hidrográde

hidrogradelor
HIDROGRÁD, hidrograde, s. n. (Geogr.) Unitate de măsură a nivelului apelor curgătoare, egală cu a zecea parte din amplitudinea maximă. – Hidro- + grad.

DOOM

hidrográd (hi-dro-grad) s. n., pl. hidrográde

hidrogradul
HIDROGRÁD, hidrograde, s. n. (Geogr.) Unitate de măsură a nivelului apelor curgătoare, egală cu a zecea parte din amplitudinea maximă. – Hidro- + grad.

DOOM

hidrográd (hi-dro-grad) s. n., pl. hidrográde

hidrogradului
HIDROGRÁD, hidrograde, s. n. (Geogr.) Unitate de măsură a nivelului apelor curgătoare, egală cu a zecea parte din amplitudinea maximă. – Hidro- + grad.

DOOM

hidrográd (hi-dro-grad) s. n., pl. hidrográde

hidrograf
HIDROGRÁF, -Ă, hidrografi, -e, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Specialist în hidrografie. 2. S. n. Grafic care indică variația nivelului sau debitului unui curs de apă, egală cu a zecea parte din amplitudinea maximă. – Din fr. hydrographe.

DOOM

hidrográfă (hi-dro-gra-) s. f., g.-d. art. hidrográfei; pl. hidrográfe

hidrografa
HIDROGRÁF, -Ă, hidrografi, -e, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Specialist în hidrografie. 2. S. n. Grafic care indică variația nivelului sau debitului unui curs de apă, egală cu a zecea parte din amplitudinea maximă. – Din fr. hydrographe.

DOOM

hidrográfă (hi-dro-gra-) s. f., g.-d. art. hidrográfei; pl. hidrográfe

hidrografe
HIDROGRÁF, -Ă, hidrografi, -e, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Specialist în hidrografie. 2. S. n. Grafic care indică variația nivelului sau debitului unui curs de apă, egală cu a zecea parte din amplitudinea maximă. – Din fr. hydrographe.

DOOM

hidrográfă (hi-dro-gra-) s. f., g.-d. art. hidrográfei; pl. hidrográfe

hidrografei
HIDROGRÁF, -Ă, hidrografi, -e, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Specialist în hidrografie. 2. S. n. Grafic care indică variația nivelului sau debitului unui curs de apă, egală cu a zecea parte din amplitudinea maximă. – Din fr. hydrographe.

DOOM

hidrográfă (hi-dro-gra-) s. f., g.-d. art. hidrográfei; pl. hidrográfe

hidrografele
HIDROGRÁF, -Ă, hidrografi, -e, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Specialist în hidrografie. 2. S. n. Grafic care indică variația nivelului sau debitului unui curs de apă, egală cu a zecea parte din amplitudinea maximă. – Din fr. hydrographe.

DOOM

hidrográfă (hi-dro-gra-) s. f., g.-d. art. hidrográfei; pl. hidrográfe

hidrografelor
HIDROGRÁF, -Ă, hidrografi, -e, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Specialist în hidrografie. 2. S. n. Grafic care indică variația nivelului sau debitului unui curs de apă, egală cu a zecea parte din amplitudinea maximă. – Din fr. hydrographe.

DOOM

hidrográfă (hi-dro-gra-) s. f., g.-d. art. hidrográfei; pl. hidrográfe

hidrografi
HIDROGRÁF, -Ă, hidrografi, -e, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Specialist în hidrografie. 2. S. n. Grafic care indică variația nivelului sau debitului unui curs de apă, egală cu a zecea parte din amplitudinea maximă. – Din fr. hydrographe.

DOOM

hidrográfă (hi-dro-gra-) s. f., g.-d. art. hidrográfei; pl. hidrográfe

hidrografia
HIDROGRAFÍE s. f. 1. Ramură a hidrologiei care se ocupă cu studiul apelor de suprafață dintr-o regiune. ♦ Totalitatea apelor curgătoare și stătătoare ale unei regiuni. 2. Știință care se ocupă cu elaborarea hărților marine. ♦ Totalitatea hărților care reprezintă o mare sau un ocean. – Din fr. hydrographie.

DOOM

hidrografíe (hi-dro-gra-) s. f., art. hidrografía, g.-d. hidrografíi, art. hidrografíei

hidrografic
HIDROGRÁFIC, -Ă, hidrografici, -ce, adj. Care aparține hidrografiei, care se referă la hidrografie. ◊ Bazin hidrografic = regiune, zonă din care își adună afluenții o apă curgătoare mai mare. – Din fr. hydrographique.

DOOM

hidrográfic (hi-dro-gra-) adj. m., pl. hidrográfici; f. hidrográfică, pl. hidrográfice

hidrografica
HIDROGRÁFIC, -Ă, hidrografici, -ce, adj. Care aparține hidrografiei, care se referă la hidrografie. ◊ Bazin hidrografic = regiune, zonă din care își adună afluenții o apă curgătoare mai mare. – Din fr. hydrographique.

DOOM

hidrográfic (hi-dro-gra-) adj. m., pl. hidrográfici; f. hidrográfică, pl. hidrográfice

hidrografice
HIDROGRÁFIC, -Ă, hidrografici, -ce, adj. Care aparține hidrografiei, care se referă la hidrografie. ◊ Bazin hidrografic = regiune, zonă din care își adună afluenții o apă curgătoare mai mare. – Din fr. hydrographique.

DOOM

hidrográfic (hi-dro-gra-) adj. m., pl. hidrográfici; f. hidrográfică, pl. hidrográfice

hidrograficei
HIDROGRÁFIC, -Ă, hidrografici, -ce, adj. Care aparține hidrografiei, care se referă la hidrografie. ◊ Bazin hidrografic = regiune, zonă din care își adună afluenții o apă curgătoare mai mare. – Din fr. hydrographique.

DOOM

hidrográfic (hi-dro-gra-) adj. m., pl. hidrográfici; f. hidrográfică, pl. hidrográfice

hidrograficele
HIDROGRÁFIC, -Ă, hidrografici, -ce, adj. Care aparține hidrografiei, care se referă la hidrografie. ◊ Bazin hidrografic = regiune, zonă din care își adună afluenții o apă curgătoare mai mare. – Din fr. hydrographique.

DOOM

hidrográfic (hi-dro-gra-) adj. m., pl. hidrográfici; f. hidrográfică, pl. hidrográfice

hidrograficelor
HIDROGRÁFIC, -Ă, hidrografici, -ce, adj. Care aparține hidrografiei, care se referă la hidrografie. ◊ Bazin hidrografic = regiune, zonă din care își adună afluenții o apă curgătoare mai mare. – Din fr. hydrographique.

DOOM

hidrográfic (hi-dro-gra-) adj. m., pl. hidrográfici; f. hidrográfică, pl. hidrográfice

hidrografici
HIDROGRÁFIC, -Ă, hidrografici, -ce, adj. Care aparține hidrografiei, care se referă la hidrografie. ◊ Bazin hidrografic = regiune, zonă din care își adună afluenții o apă curgătoare mai mare. – Din fr. hydrographique.

DOOM

hidrográfic (hi-dro-gra-) adj. m., pl. hidrográfici; f. hidrográfică, pl. hidrográfice

hidrograficii
HIDROGRÁFIC, -Ă, hidrografici, -ce, adj. Care aparține hidrografiei, care se referă la hidrografie. ◊ Bazin hidrografic = regiune, zonă din care își adună afluenții o apă curgătoare mai mare. – Din fr. hydrographique.

DOOM

hidrográfic (hi-dro-gra-) adj. m., pl. hidrográfici; f. hidrográfică, pl. hidrográfice

hidrograficilor
HIDROGRÁFIC, -Ă, hidrografici, -ce, adj. Care aparține hidrografiei, care se referă la hidrografie. ◊ Bazin hidrografic = regiune, zonă din care își adună afluenții o apă curgătoare mai mare. – Din fr. hydrographique.

DOOM

hidrográfic (hi-dro-gra-) adj. m., pl. hidrográfici; f. hidrográfică, pl. hidrográfice

hidrograficul
HIDROGRÁFIC, -Ă, hidrografici, -ce, adj. Care aparține hidrografiei, care se referă la hidrografie. ◊ Bazin hidrografic = regiune, zonă din care își adună afluenții o apă curgătoare mai mare. – Din fr. hydrographique.

DOOM

hidrográfic (hi-dro-gra-) adj. m., pl. hidrográfici; f. hidrográfică, pl. hidrográfice

hidrograficului
HIDROGRÁFIC, -Ă, hidrografici, -ce, adj. Care aparține hidrografiei, care se referă la hidrografie. ◊ Bazin hidrografic = regiune, zonă din care își adună afluenții o apă curgătoare mai mare. – Din fr. hydrographique.

DOOM

hidrográfic (hi-dro-gra-) adj. m., pl. hidrográfici; f. hidrográfică, pl. hidrográfice

hidrografie
HIDROGRAFÍE s. f. 1. Ramură a hidrologiei care se ocupă cu studiul apelor de suprafață dintr-o regiune. ♦ Totalitatea apelor curgătoare și stătătoare ale unei regiuni. 2. Știință care se ocupă cu elaborarea hărților marine. ♦ Totalitatea hărților care reprezintă o mare sau un ocean. – Din fr. hydrographie.

DOOM

hidrografíe (hi-dro-gra-) s. f., art. hidrografía, g.-d. hidrografíi, art. hidrografíei

hidrografiei
HIDROGRAFÍE s. f. 1. Ramură a hidrologiei care se ocupă cu studiul apelor de suprafață dintr-o regiune. ♦ Totalitatea apelor curgătoare și stătătoare ale unei regiuni. 2. Știință care se ocupă cu elaborarea hărților marine. ♦ Totalitatea hărților care reprezintă o mare sau un ocean. – Din fr. hydrographie.

DOOM

hidrografíe (hi-dro-gra-) s. f., art. hidrografía, g.-d. hidrografíi, art. hidrografíei

hidrografii
HIDROGRÁF, -Ă, hidrografi, -e, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Specialist în hidrografie. 2. S. n. Grafic care indică variația nivelului sau debitului unui curs de apă, egală cu a zecea parte din amplitudinea maximă. – Din fr. hydrographe.

DOOM

hidrográfă (hi-dro-gra-) s. f., g.-d. art. hidrográfei; pl. hidrográfe

hidrografii
HIDROGRAFÍE s. f. 1. Ramură a hidrologiei care se ocupă cu studiul apelor de suprafață dintr-o regiune. ♦ Totalitatea apelor curgătoare și stătătoare ale unei regiuni. 2. Știință care se ocupă cu elaborarea hărților marine. ♦ Totalitatea hărților care reprezintă o mare sau un ocean. – Din fr. hydrographie.

DOOM

hidrografíe (hi-dro-gra-) s. f., art. hidrografía, g.-d. hidrografíi, art. hidrografíei

hidrografiile
HIDROGRAFÍE s. f. 1. Ramură a hidrologiei care se ocupă cu studiul apelor de suprafață dintr-o regiune. ♦ Totalitatea apelor curgătoare și stătătoare ale unei regiuni. 2. Știință care se ocupă cu elaborarea hărților marine. ♦ Totalitatea hărților care reprezintă o mare sau un ocean. – Din fr. hydrographie.

DOOM

hidrografíe (hi-dro-gra-) s. f., art. hidrografía, g.-d. hidrografíi, art. hidrografíei

hidrografiilor
HIDROGRAFÍE s. f. 1. Ramură a hidrologiei care se ocupă cu studiul apelor de suprafață dintr-o regiune. ♦ Totalitatea apelor curgătoare și stătătoare ale unei regiuni. 2. Știință care se ocupă cu elaborarea hărților marine. ♦ Totalitatea hărților care reprezintă o mare sau un ocean. – Din fr. hydrographie.

DOOM

hidrografíe (hi-dro-gra-) s. f., art. hidrografía, g.-d. hidrografíi, art. hidrografíei

hidrografilor
HIDROGRÁF, -Ă, hidrografi, -e, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Specialist în hidrografie. 2. S. n. Grafic care indică variația nivelului sau debitului unui curs de apă, egală cu a zecea parte din amplitudinea maximă. – Din fr. hydrographe.

DOOM

hidrográfă (hi-dro-gra-) s. f., g.-d. art. hidrográfei; pl. hidrográfe

hidrograful
HIDROGRÁF, -Ă, hidrografi, -e, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Specialist în hidrografie. 2. S. n. Grafic care indică variația nivelului sau debitului unui curs de apă, egală cu a zecea parte din amplitudinea maximă. – Din fr. hydrographe.

DOOM

hidrográfă (hi-dro-gra-) s. f., g.-d. art. hidrográfei; pl. hidrográfe

hidrografului
HIDROGRÁF, -Ă, hidrografi, -e, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Specialist în hidrografie. 2. S. n. Grafic care indică variația nivelului sau debitului unui curs de apă, egală cu a zecea parte din amplitudinea maximă. – Din fr. hydrographe.

DOOM

hidrográfă (hi-dro-gra-) s. f., g.-d. art. hidrográfei; pl. hidrográfe

hidrograma
HIDROGRÁMĂ s.f. Grafic care indică variația nivelului sau debitului unui curs de apă într-o anumită unitate de timp. [< fr. hydrogramme].

hidrograme
HIDROGRÁMĂ s.f. Grafic care indică variația nivelului sau debitului unui curs de apă într-o anumită unitate de timp. [< fr. hydrogramme].

hidrogramei
HIDROGRÁMĂ s.f. Grafic care indică variația nivelului sau debitului unui curs de apă într-o anumită unitate de timp. [< fr. hydrogramme].

hidrogramele
HIDROGRÁMĂ s.f. Grafic care indică variația nivelului sau debitului unui curs de apă într-o anumită unitate de timp. [< fr. hydrogramme].

hidrogramelor
HIDROGRÁMĂ s.f. Grafic care indică variația nivelului sau debitului unui curs de apă într-o anumită unitate de timp. [< fr. hydrogramme].

hidroizohipsă
HIDROIZOHÍPSĂ, hidroizohipse, s. f. (Geol.) Curbă obținută prin unirea punctelor cu același nivel hidrostatic subteran la straturile acvifere cu nivel liber. [Pr.: -dro-i-] – Din fr. hydroisohypse.

hidroizola
HIDROIZOLÁ, hidroizolez, vb. I. Tranz. A izola pentru a împiedica sau reduce infiltrarea sau orice altă acțiune a apei asupra unei construcții. [Pr.: -dro-i-] – Hidro- + izola.

hidroizolai
HIDROIZOLÁ, hidroizolez, vb. I. Tranz. A izola pentru a împiedica sau reduce infiltrarea sau orice altă acțiune a apei asupra unei construcții. [Pr.: -dro-i-] – Hidro- + izola.

hidroizolam
HIDROIZOLÁ, hidroizolez, vb. I. Tranz. A izola pentru a împiedica sau reduce infiltrarea sau orice altă acțiune a apei asupra unei construcții. [Pr.: -dro-i-] – Hidro- + izola.

hidroizolare
HIDROIZOLÁ, hidroizolez, vb. I. Tranz. A izola pentru a împiedica sau reduce infiltrarea sau orice altă acțiune a apei asupra unei construcții. [Pr.: -dro-i-] – Hidro- + izola.

hidroizolare
HIDROIZOLÁRE, hidroizolări, s. f. Acțiunea de a hidroizola și rezultatul ei. [Pr.: -dro-i-] – V. hidroizola.

hidroizolarea
HIDROIZOLÁRE, hidroizolări, s. f. Acțiunea de a hidroizola și rezultatul ei. [Pr.: -dro-i-] – V. hidroizola.

hidroizolară
HIDROIZOLÁ, hidroizolez, vb. I. Tranz. A izola pentru a împiedica sau reduce infiltrarea sau orice altă acțiune a apei asupra unei construcții. [Pr.: -dro-i-] – Hidro- + izola.

hidroizolarăm
HIDROIZOLÁ, hidroizolez, vb. I. Tranz. A izola pentru a împiedica sau reduce infiltrarea sau orice altă acțiune a apei asupra unei construcții. [Pr.: -dro-i-] – Hidro- + izola.

hidroizolarăți
HIDROIZOLÁ, hidroizolez, vb. I. Tranz. A izola pentru a împiedica sau reduce infiltrarea sau orice altă acțiune a apei asupra unei construcții. [Pr.: -dro-i-] – Hidro- + izola.

hidroizolase
HIDROIZOLÁ, hidroizolez, vb. I. Tranz. A izola pentru a împiedica sau reduce infiltrarea sau orice altă acțiune a apei asupra unei construcții. [Pr.: -dro-i-] – Hidro- + izola.

hidroizolasem
HIDROIZOLÁ, hidroizolez, vb. I. Tranz. A izola pentru a împiedica sau reduce infiltrarea sau orice altă acțiune a apei asupra unei construcții. [Pr.: -dro-i-] – Hidro- + izola.

hidroizolaseră
HIDROIZOLÁ, hidroizolez, vb. I. Tranz. A izola pentru a împiedica sau reduce infiltrarea sau orice altă acțiune a apei asupra unei construcții. [Pr.: -dro-i-] – Hidro- + izola.

hidroizolaserăm
HIDROIZOLÁ, hidroizolez, vb. I. Tranz. A izola pentru a împiedica sau reduce infiltrarea sau orice altă acțiune a apei asupra unei construcții. [Pr.: -dro-i-] – Hidro- + izola.

hidroizolaserăți
HIDROIZOLÁ, hidroizolez, vb. I. Tranz. A izola pentru a împiedica sau reduce infiltrarea sau orice altă acțiune a apei asupra unei construcții. [Pr.: -dro-i-] – Hidro- + izola.

hidroizolaseși
HIDROIZOLÁ, hidroizolez, vb. I. Tranz. A izola pentru a împiedica sau reduce infiltrarea sau orice altă acțiune a apei asupra unei construcții. [Pr.: -dro-i-] – Hidro- + izola.

hidroizolaseți
HIDROIZOLÁ, hidroizolez, vb. I. Tranz. A izola pentru a împiedica sau reduce infiltrarea sau orice altă acțiune a apei asupra unei construcții. [Pr.: -dro-i-] – Hidro- + izola.

hidroizolat
HIDROIZOLÁ, hidroizolez, vb. I. Tranz. A izola pentru a împiedica sau reduce infiltrarea sau orice altă acțiune a apei asupra unei construcții. [Pr.: -dro-i-] – Hidro- + izola.

hidroizolat
HIDROIZOLÁT, -Ă, hidroizolați, -te, adj. (Despre construcții) Care este protejat împotriva acțiunilor apei. [Pr.: -dro-i-] – V. hidroizola.

hidroizolau
HIDROIZOLÁ, hidroizolez, vb. I. Tranz. A izola pentru a împiedica sau reduce infiltrarea sau orice altă acțiune a apei asupra unei construcții. [Pr.: -dro-i-] – Hidro- + izola.

hidroizolași
HIDROIZOLÁ, hidroizolez, vb. I. Tranz. A izola pentru a împiedica sau reduce infiltrarea sau orice altă acțiune a apei asupra unei construcții. [Pr.: -dro-i-] – Hidro- + izola.

hidroizolați
HIDROIZOLÁ, hidroizolez, vb. I. Tranz. A izola pentru a împiedica sau reduce infiltrarea sau orice altă acțiune a apei asupra unei construcții. [Pr.: -dro-i-] – Hidro- + izola.

hidroizolația
HIDROIZOLÁȚIE, hidroizolații, s. f. Hidroizolare. – Hidro- + izolație.

DOOM

*hidroizoláție (hi-dro-i-zo-la-ți-e) s. f., art. hidroizoláția (-ți-a), g.-d. art. hidroizoláției; pl. hidroizoláții, art. hidroizoláțiile (-ți-i)

hidroizolație
HIDROIZOLÁȚIE, hidroizolații, s. f. Hidroizolare. – Hidro- + izolație.

DOOM

*hidroizoláție (hi-dro-i-zo-la-ți-e) s. f., art. hidroizoláția (-ți-a), g.-d. art. hidroizoláției; pl. hidroizoláții, art. hidroizoláțiile (-ți-i)

hidroizolației
HIDROIZOLÁȚIE, hidroizolații, s. f. Hidroizolare. – Hidro- + izolație.

DOOM

*hidroizoláție (hi-dro-i-zo-la-ți-e) s. f., art. hidroizoláția (-ți-a), g.-d. art. hidroizoláției; pl. hidroizoláții, art. hidroizoláțiile (-ți-i)

hidroizolații
HIDROIZOLÁȚIE, hidroizolații, s. f. Hidroizolare. – Hidro- + izolație.

DOOM

*hidroizoláție (hi-dro-i-zo-la-ți-e) s. f., art. hidroizoláția (-ți-a), g.-d. art. hidroizoláției; pl. hidroizoláții, art. hidroizoláțiile (-ți-i)

hidroizolațiile
HIDROIZOLÁȚIE, hidroizolații, s. f. Hidroizolare. – Hidro- + izolație.

DOOM

*hidroizoláție (hi-dro-i-zo-la-ți-e) s. f., art. hidroizoláția (-ți-a), g.-d. art. hidroizoláției; pl. hidroizoláții, art. hidroizoláțiile (-ți-i)

hidroizolațiilor
HIDROIZOLÁȚIE, hidroizolații, s. f. Hidroizolare. – Hidro- + izolație.

DOOM

*hidroizoláție (hi-dro-i-zo-la-ți-e) s. f., art. hidroizoláția (-ți-a), g.-d. art. hidroizoláției; pl. hidroizoláții, art. hidroizoláțiile (-ți-i)

hidroizolează
HIDROIZOLÁ, hidroizolez, vb. I. Tranz. A izola pentru a împiedica sau reduce infiltrarea sau orice altă acțiune a apei asupra unei construcții. [Pr.: -dro-i-] – Hidro- + izola.

hidroizolez
HIDROIZOLÁ, hidroizolez, vb. I. Tranz. A izola pentru a împiedica sau reduce infiltrarea sau orice altă acțiune a apei asupra unei construcții. [Pr.: -dro-i-] – Hidro- + izola.

hidroizoleze
HIDROIZOLÁ, hidroizolez, vb. I. Tranz. A izola pentru a împiedica sau reduce infiltrarea sau orice altă acțiune a apei asupra unei construcții. [Pr.: -dro-i-] – Hidro- + izola.

hidroizolezi
HIDROIZOLÁ, hidroizolez, vb. I. Tranz. A izola pentru a împiedica sau reduce infiltrarea sau orice altă acțiune a apei asupra unei construcții. [Pr.: -dro-i-] – Hidro- + izola.

hidroizolând
HIDROIZOLÁ, hidroizolez, vb. I. Tranz. A izola pentru a împiedica sau reduce infiltrarea sau orice altă acțiune a apei asupra unei construcții. [Pr.: -dro-i-] – Hidro- + izola.

hidroizolînd
HIDROIZOLÁ, hidroizolez, vb. I. Tranz. A izola pentru a împiedica sau reduce infiltrarea sau orice altă acțiune a apei asupra unei construcții. [Pr.: -dro-i-] – Hidro- + izola.

hidroizolări
HIDROIZOLÁRE, hidroizolări, s. f. Acțiunea de a hidroizola și rezultatul ei. [Pr.: -dro-i-] – V. hidroizola.

hidroizolării
HIDROIZOLÁRE, hidroizolări, s. f. Acțiunea de a hidroizola și rezultatul ei. [Pr.: -dro-i-] – V. hidroizola.

hidroizolările
HIDROIZOLÁRE, hidroizolări, s. f. Acțiunea de a hidroizola și rezultatul ei. [Pr.: -dro-i-] – V. hidroizola.

hidroizolărilor
HIDROIZOLÁRE, hidroizolări, s. f. Acțiunea de a hidroizola și rezultatul ei. [Pr.: -dro-i-] – V. hidroizola.

hidroizopieza
HIDROIZOPIÉZĂ s.f. Linie care unește punctele cu același nivel hidrostatic la stratele acvifere cu nivel ascendent. [Pron. -dro-i-zo-pie-. / < fr. hydroisopièse].

DOOM

hidroizopiéză (hi-dro-i-zo-pi-e-) s. f., g.-d. art. hidroizopiézei; pl. hidroizopiéze

hidroizopieze
HIDROIZOPIÉZĂ s.f. Linie care unește punctele cu același nivel hidrostatic la stratele acvifere cu nivel ascendent. [Pron. -dro-i-zo-pie-. / < fr. hydroisopièse].

DOOM

hidroizopiéză (hi-dro-i-zo-pi-e-) s. f., g.-d. art. hidroizopiézei; pl. hidroizopiéze

hidroizopiezei
HIDROIZOPIÉZĂ s.f. Linie care unește punctele cu același nivel hidrostatic la stratele acvifere cu nivel ascendent. [Pron. -dro-i-zo-pie-. / < fr. hydroisopièse].

DOOM

hidroizopiéză (hi-dro-i-zo-pi-e-) s. f., g.-d. art. hidroizopiézei; pl. hidroizopiéze

hidroizopiezele
HIDROIZOPIÉZĂ s.f. Linie care unește punctele cu același nivel hidrostatic la stratele acvifere cu nivel ascendent. [Pron. -dro-i-zo-pie-. / < fr. hydroisopièse].

DOOM

hidroizopiéză (hi-dro-i-zo-pi-e-) s. f., g.-d. art. hidroizopiézei; pl. hidroizopiéze

hidroizopiezelor
HIDROIZOPIÉZĂ s.f. Linie care unește punctele cu același nivel hidrostatic la stratele acvifere cu nivel ascendent. [Pron. -dro-i-zo-pie-. / < fr. hydroisopièse].

DOOM

hidroizopiéză (hi-dro-i-zo-pi-e-) s. f., g.-d. art. hidroizopiézei; pl. hidroizopiéze

hidrolaza
HIDROLÁZĂ, hidrolaze, s. f. Enzimă care catalizează reacțiile de hidroliză. – Din fr. hydrolase.

DOOM

hidroláză (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrolázei; pl. hidroláze

hidrolaze
HIDROLÁZĂ, hidrolaze, s. f. Enzimă care catalizează reacțiile de hidroliză. – Din fr. hydrolase.

DOOM

hidroláză (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrolázei; pl. hidroláze

hidrolazei
HIDROLÁZĂ, hidrolaze, s. f. Enzimă care catalizează reacțiile de hidroliză. – Din fr. hydrolase.

DOOM

hidroláză (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrolázei; pl. hidroláze

hidrolazele
HIDROLÁZĂ, hidrolaze, s. f. Enzimă care catalizează reacțiile de hidroliză. – Din fr. hydrolase.

DOOM

hidroláză (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrolázei; pl. hidroláze

hidrolazelor
HIDROLÁZĂ, hidrolaze, s. f. Enzimă care catalizează reacțiile de hidroliză. – Din fr. hydrolase.

DOOM

hidroláză (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrolázei; pl. hidroláze

hidrolitic
HIDROLÍTIC, -Ă, hidrolitici, -ce, adj. Care se obține prin hidroliză. – Din fr. hydrolytique.

DOOM

hidrolític (hi-dro-) adj. m., pl. hidrolítici; f. hidrolítică, pl. hidrolítice

hidrolitica
HIDROLÍTIC, -Ă, hidrolitici, -ce, adj. Care se obține prin hidroliză. – Din fr. hydrolytique.

DOOM

hidrolític (hi-dro-) adj. m., pl. hidrolítici; f. hidrolítică, pl. hidrolítice

hidrolitice
HIDROLÍTIC, -Ă, hidrolitici, -ce, adj. Care se obține prin hidroliză. – Din fr. hydrolytique.

DOOM

hidrolític (hi-dro-) adj. m., pl. hidrolítici; f. hidrolítică, pl. hidrolítice

hidroliticei
HIDROLÍTIC, -Ă, hidrolitici, -ce, adj. Care se obține prin hidroliză. – Din fr. hydrolytique.

DOOM

hidrolític (hi-dro-) adj. m., pl. hidrolítici; f. hidrolítică, pl. hidrolítice

hidroliticele
HIDROLÍTIC, -Ă, hidrolitici, -ce, adj. Care se obține prin hidroliză. – Din fr. hydrolytique.

DOOM

hidrolític (hi-dro-) adj. m., pl. hidrolítici; f. hidrolítică, pl. hidrolítice

hidroliticelor
HIDROLÍTIC, -Ă, hidrolitici, -ce, adj. Care se obține prin hidroliză. – Din fr. hydrolytique.

DOOM

hidrolític (hi-dro-) adj. m., pl. hidrolítici; f. hidrolítică, pl. hidrolítice

hidrolitici
HIDROLÍTIC, -Ă, hidrolitici, -ce, adj. Care se obține prin hidroliză. – Din fr. hydrolytique.

DOOM

hidrolític (hi-dro-) adj. m., pl. hidrolítici; f. hidrolítică, pl. hidrolítice

hidroliticii
HIDROLÍTIC, -Ă, hidrolitici, -ce, adj. Care se obține prin hidroliză. – Din fr. hydrolytique.

DOOM

hidrolític (hi-dro-) adj. m., pl. hidrolítici; f. hidrolítică, pl. hidrolítice

hidroliticilor
HIDROLÍTIC, -Ă, hidrolitici, -ce, adj. Care se obține prin hidroliză. – Din fr. hydrolytique.

DOOM

hidrolític (hi-dro-) adj. m., pl. hidrolítici; f. hidrolítică, pl. hidrolítice

hidroliticul
HIDROLÍTIC, -Ă, hidrolitici, -ce, adj. Care se obține prin hidroliză. – Din fr. hydrolytique.

DOOM

hidrolític (hi-dro-) adj. m., pl. hidrolítici; f. hidrolítică, pl. hidrolítice

hidroliticului
HIDROLÍTIC, -Ă, hidrolitici, -ce, adj. Care se obține prin hidroliză. – Din fr. hydrolytique.

DOOM

hidrolític (hi-dro-) adj. m., pl. hidrolítici; f. hidrolítică, pl. hidrolítice

hidroliza
HIDROLIZÁ vb. I. tr. (Chim.) A supune unui proces de hidroliză. [< fr. hydrolyser].

hidroliza
HIDROLÍZĂ, hidrolize, s. f. 1. Reacție chimică între ionii unei sări și ionii apei, care formează un acid slab sau o bază slabă. 2. Reacție chimică între un compus organic și apă, produsă în prezența unui catalizator. – Din fr. hydrolyse.

DOOM

hidrolíză (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrolízei; pl. hidrolíze

hidrolizabil
HIDROLIZÁBIL, -Ă adj. Care poate fi hidrolizat. [Cf. fr. hydrolysable].

hidrolizai
HIDROLIZÁ vb. I. tr. (Chim.) A supune unui proces de hidroliză. [< fr. hydrolyser].

hidrolizam
HIDROLIZÁ vb. I. tr. (Chim.) A supune unui proces de hidroliză. [< fr. hydrolyser].

hidrolizare
HIDROLIZÁ vb. I. tr. (Chim.) A supune unui proces de hidroliză. [< fr. hydrolyser].

hidrolizară
HIDROLIZÁ vb. I. tr. (Chim.) A supune unui proces de hidroliză. [< fr. hydrolyser].

hidrolizarăm
HIDROLIZÁ vb. I. tr. (Chim.) A supune unui proces de hidroliză. [< fr. hydrolyser].

hidrolizarăți
HIDROLIZÁ vb. I. tr. (Chim.) A supune unui proces de hidroliză. [< fr. hydrolyser].

hidrolizase
HIDROLIZÁ vb. I. tr. (Chim.) A supune unui proces de hidroliză. [< fr. hydrolyser].

hidrolizasem
HIDROLIZÁ vb. I. tr. (Chim.) A supune unui proces de hidroliză. [< fr. hydrolyser].

hidrolizaseră
HIDROLIZÁ vb. I. tr. (Chim.) A supune unui proces de hidroliză. [< fr. hydrolyser].

hidrolizaserăm
HIDROLIZÁ vb. I. tr. (Chim.) A supune unui proces de hidroliză. [< fr. hydrolyser].

hidrolizaserăți
HIDROLIZÁ vb. I. tr. (Chim.) A supune unui proces de hidroliză. [< fr. hydrolyser].

hidrolizaseși
HIDROLIZÁ vb. I. tr. (Chim.) A supune unui proces de hidroliză. [< fr. hydrolyser].

hidrolizaseți
HIDROLIZÁ vb. I. tr. (Chim.) A supune unui proces de hidroliză. [< fr. hydrolyser].

hidrolizat
HIDROLIZÁ vb. I. tr. (Chim.) A supune unui proces de hidroliză. [< fr. hydrolyser].

hidrolizau
HIDROLIZÁ vb. I. tr. (Chim.) A supune unui proces de hidroliză. [< fr. hydrolyser].

hidrolizași
HIDROLIZÁ vb. I. tr. (Chim.) A supune unui proces de hidroliză. [< fr. hydrolyser].

hidrolizați
HIDROLIZÁ vb. I. tr. (Chim.) A supune unui proces de hidroliză. [< fr. hydrolyser].

hidrolize
HIDROLÍZĂ, hidrolize, s. f. 1. Reacție chimică între ionii unei sări și ionii apei, care formează un acid slab sau o bază slabă. 2. Reacție chimică între un compus organic și apă, produsă în prezența unui catalizator. – Din fr. hydrolyse.

DOOM

hidrolíză (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrolízei; pl. hidrolíze

hidrolizează
HIDROLIZÁ vb. I. tr. (Chim.) A supune unui proces de hidroliză. [< fr. hydrolyser].

hidrolizei
HIDROLÍZĂ, hidrolize, s. f. 1. Reacție chimică între ionii unei sări și ionii apei, care formează un acid slab sau o bază slabă. 2. Reacție chimică între un compus organic și apă, produsă în prezența unui catalizator. – Din fr. hydrolyse.

DOOM

hidrolíză (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrolízei; pl. hidrolíze

hidrolizele
HIDROLÍZĂ, hidrolize, s. f. 1. Reacție chimică între ionii unei sări și ionii apei, care formează un acid slab sau o bază slabă. 2. Reacție chimică între un compus organic și apă, produsă în prezența unui catalizator. – Din fr. hydrolyse.

DOOM

hidrolíză (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrolízei; pl. hidrolíze

hidrolizelor
HIDROLÍZĂ, hidrolize, s. f. 1. Reacție chimică între ionii unei sări și ionii apei, care formează un acid slab sau o bază slabă. 2. Reacție chimică între un compus organic și apă, produsă în prezența unui catalizator. – Din fr. hydrolyse.

DOOM

hidrolíză (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrolízei; pl. hidrolíze

hidrolizez
HIDROLIZÁ vb. I. tr. (Chim.) A supune unui proces de hidroliză. [< fr. hydrolyser].

hidrolizeze
HIDROLIZÁ vb. I. tr. (Chim.) A supune unui proces de hidroliză. [< fr. hydrolyser].

hidrolizezi
HIDROLIZÁ vb. I. tr. (Chim.) A supune unui proces de hidroliză. [< fr. hydrolyser].

hidrolizând
HIDROLIZÁ vb. I. tr. (Chim.) A supune unui proces de hidroliză. [< fr. hydrolyser].

hidrolizînd
HIDROLIZÁ vb. I. tr. (Chim.) A supune unui proces de hidroliză. [< fr. hydrolyser].

hidrolocator
HIDROLOCATÓR, hidrolocatoare, s. n. (Mar.) Aparat hidroacustic care determină direcția și distanța unui obiect aflat sub apă, prin intermediul ultrasunetelor; sonar. – Din engl. hydrolocator.

hidrolog
HIDROLÓG, -Ă, hidrologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în domeniul hidrologiei. – Din fr. hydrologue.

DOOM

hidrológă (rar) (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrológei; pl. hidrológe

hidrologa
HIDROLÓG, -Ă, hidrologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în domeniul hidrologiei. – Din fr. hydrologue.

DOOM

hidrológă (rar) (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrológei; pl. hidrológe

hidrologe
HIDROLÓG, -Ă, hidrologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în domeniul hidrologiei. – Din fr. hydrologue.

DOOM

hidrológă (rar) (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrológei; pl. hidrológe

hidrologei
HIDROLÓG, -Ă, hidrologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în domeniul hidrologiei. – Din fr. hydrologue.

DOOM

hidrológă (rar) (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrológei; pl. hidrológe

hidrologele
HIDROLÓG, -Ă, hidrologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în domeniul hidrologiei. – Din fr. hydrologue.

DOOM

hidrológă (rar) (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrológei; pl. hidrológe

hidrologelor
HIDROLÓG, -Ă, hidrologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în domeniul hidrologiei. – Din fr. hydrologue.

DOOM

hidrológă (rar) (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrológei; pl. hidrológe

hidrologi
HIDROLÓG, -Ă, hidrologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în domeniul hidrologiei. – Din fr. hydrologue.

DOOM

hidrológă (rar) (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrológei; pl. hidrológe

hidrologia
HIDROLOGÍE s. f. Știință care studiază proprietățile generale ale apelor de la suprafața scoarței terestre, legile generale care dirijează procesele din hidrosferă, influența reciprocă dintre hidrosferă, atmosferă, litosferă și biosferă, precum și prognoza evoluției elementelor hidrologice, în vederea folosirii lor raționale în economie. – Din fr. hydrologie.

DOOM

hidrologíe (hi-dro-) s. f., art. hidrología, g.-d. hidrologíi, art. hidrologíei

hidrologic
HIDROLÓGIC, -Ă, hidrologici, -ce, adj. Care aparține hidrologiei, care se referă la hidrologie. ◊ Bilanț hidrologic = raportul dintre cantitatea de apă primită și cea cedată pe un teritoriu într-un anumit timp din precipitații atmosferice, din scurgerea apei la suprafață și din evaporare. Regim hidrologic = variație în timp a unei cantități de apă care trece printr-o secțiune a unui râu. – Din fr. hydrologique.

DOOM

hidrológic (hi-dro-) adj. m., pl. hidrológici; f. hidrológică, pl. hidrológice

hidrologica
HIDROLÓGIC, -Ă, hidrologici, -ce, adj. Care aparține hidrologiei, care se referă la hidrologie. ◊ Bilanț hidrologic = raportul dintre cantitatea de apă primită și cea cedată pe un teritoriu într-un anumit timp din precipitații atmosferice, din scurgerea apei la suprafață și din evaporare. Regim hidrologic = variație în timp a unei cantități de apă care trece printr-o secțiune a unui râu. – Din fr. hydrologique.

DOOM

hidrológic (hi-dro-) adj. m., pl. hidrológici; f. hidrológică, pl. hidrológice

hidrologice
HIDROLÓGIC, -Ă, hidrologici, -ce, adj. Care aparține hidrologiei, care se referă la hidrologie. ◊ Bilanț hidrologic = raportul dintre cantitatea de apă primită și cea cedată pe un teritoriu într-un anumit timp din precipitații atmosferice, din scurgerea apei la suprafață și din evaporare. Regim hidrologic = variație în timp a unei cantități de apă care trece printr-o secțiune a unui râu. – Din fr. hydrologique.

DOOM

hidrológic (hi-dro-) adj. m., pl. hidrológici; f. hidrológică, pl. hidrológice

hidrologicei
HIDROLÓGIC, -Ă, hidrologici, -ce, adj. Care aparține hidrologiei, care se referă la hidrologie. ◊ Bilanț hidrologic = raportul dintre cantitatea de apă primită și cea cedată pe un teritoriu într-un anumit timp din precipitații atmosferice, din scurgerea apei la suprafață și din evaporare. Regim hidrologic = variație în timp a unei cantități de apă care trece printr-o secțiune a unui râu. – Din fr. hydrologique.

DOOM

hidrológic (hi-dro-) adj. m., pl. hidrológici; f. hidrológică, pl. hidrológice

hidrologicele
HIDROLÓGIC, -Ă, hidrologici, -ce, adj. Care aparține hidrologiei, care se referă la hidrologie. ◊ Bilanț hidrologic = raportul dintre cantitatea de apă primită și cea cedată pe un teritoriu într-un anumit timp din precipitații atmosferice, din scurgerea apei la suprafață și din evaporare. Regim hidrologic = variație în timp a unei cantități de apă care trece printr-o secțiune a unui râu. – Din fr. hydrologique.

DOOM

hidrológic (hi-dro-) adj. m., pl. hidrológici; f. hidrológică, pl. hidrológice

hidrologicelor
HIDROLÓGIC, -Ă, hidrologici, -ce, adj. Care aparține hidrologiei, care se referă la hidrologie. ◊ Bilanț hidrologic = raportul dintre cantitatea de apă primită și cea cedată pe un teritoriu într-un anumit timp din precipitații atmosferice, din scurgerea apei la suprafață și din evaporare. Regim hidrologic = variație în timp a unei cantități de apă care trece printr-o secțiune a unui râu. – Din fr. hydrologique.

DOOM

hidrológic (hi-dro-) adj. m., pl. hidrológici; f. hidrológică, pl. hidrológice

hidrologici
HIDROLÓGIC, -Ă, hidrologici, -ce, adj. Care aparține hidrologiei, care se referă la hidrologie. ◊ Bilanț hidrologic = raportul dintre cantitatea de apă primită și cea cedată pe un teritoriu într-un anumit timp din precipitații atmosferice, din scurgerea apei la suprafață și din evaporare. Regim hidrologic = variație în timp a unei cantități de apă care trece printr-o secțiune a unui râu. – Din fr. hydrologique.

DOOM

hidrológic (hi-dro-) adj. m., pl. hidrológici; f. hidrológică, pl. hidrológice

hidrologicii
HIDROLÓGIC, -Ă, hidrologici, -ce, adj. Care aparține hidrologiei, care se referă la hidrologie. ◊ Bilanț hidrologic = raportul dintre cantitatea de apă primită și cea cedată pe un teritoriu într-un anumit timp din precipitații atmosferice, din scurgerea apei la suprafață și din evaporare. Regim hidrologic = variație în timp a unei cantități de apă care trece printr-o secțiune a unui râu. – Din fr. hydrologique.

DOOM

hidrológic (hi-dro-) adj. m., pl. hidrológici; f. hidrológică, pl. hidrológice

hidrologicilor
HIDROLÓGIC, -Ă, hidrologici, -ce, adj. Care aparține hidrologiei, care se referă la hidrologie. ◊ Bilanț hidrologic = raportul dintre cantitatea de apă primită și cea cedată pe un teritoriu într-un anumit timp din precipitații atmosferice, din scurgerea apei la suprafață și din evaporare. Regim hidrologic = variație în timp a unei cantități de apă care trece printr-o secțiune a unui râu. – Din fr. hydrologique.

DOOM

hidrológic (hi-dro-) adj. m., pl. hidrológici; f. hidrológică, pl. hidrológice

hidrologicul
HIDROLÓGIC, -Ă, hidrologici, -ce, adj. Care aparține hidrologiei, care se referă la hidrologie. ◊ Bilanț hidrologic = raportul dintre cantitatea de apă primită și cea cedată pe un teritoriu într-un anumit timp din precipitații atmosferice, din scurgerea apei la suprafață și din evaporare. Regim hidrologic = variație în timp a unei cantități de apă care trece printr-o secțiune a unui râu. – Din fr. hydrologique.

DOOM

hidrológic (hi-dro-) adj. m., pl. hidrológici; f. hidrológică, pl. hidrológice

hidrologicului
HIDROLÓGIC, -Ă, hidrologici, -ce, adj. Care aparține hidrologiei, care se referă la hidrologie. ◊ Bilanț hidrologic = raportul dintre cantitatea de apă primită și cea cedată pe un teritoriu într-un anumit timp din precipitații atmosferice, din scurgerea apei la suprafață și din evaporare. Regim hidrologic = variație în timp a unei cantități de apă care trece printr-o secțiune a unui râu. – Din fr. hydrologique.

DOOM

hidrológic (hi-dro-) adj. m., pl. hidrológici; f. hidrológică, pl. hidrológice

hidrologie
HIDROLOGÍE s. f. Știință care studiază proprietățile generale ale apelor de la suprafața scoarței terestre, legile generale care dirijează procesele din hidrosferă, influența reciprocă dintre hidrosferă, atmosferă, litosferă și biosferă, precum și prognoza evoluției elementelor hidrologice, în vederea folosirii lor raționale în economie. – Din fr. hydrologie.

DOOM

hidrologíe (hi-dro-) s. f., art. hidrología, g.-d. hidrologíi, art. hidrologíei

hidrologiei
HIDROLOGÍE s. f. Știință care studiază proprietățile generale ale apelor de la suprafața scoarței terestre, legile generale care dirijează procesele din hidrosferă, influența reciprocă dintre hidrosferă, atmosferă, litosferă și biosferă, precum și prognoza evoluției elementelor hidrologice, în vederea folosirii lor raționale în economie. – Din fr. hydrologie.

DOOM

hidrologíe (hi-dro-) s. f., art. hidrología, g.-d. hidrologíi, art. hidrologíei

hidrologii
HIDROLÓG, -Ă, hidrologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în domeniul hidrologiei. – Din fr. hydrologue.

DOOM

hidrológă (rar) (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrológei; pl. hidrológe

hidrologii
HIDROLOGÍE s. f. Știință care studiază proprietățile generale ale apelor de la suprafața scoarței terestre, legile generale care dirijează procesele din hidrosferă, influența reciprocă dintre hidrosferă, atmosferă, litosferă și biosferă, precum și prognoza evoluției elementelor hidrologice, în vederea folosirii lor raționale în economie. – Din fr. hydrologie.

DOOM

hidrologíe (hi-dro-) s. f., art. hidrología, g.-d. hidrologíi, art. hidrologíei

hidrologilor
HIDROLÓG, -Ă, hidrologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în domeniul hidrologiei. – Din fr. hydrologue.

DOOM

hidrológă (rar) (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrológei; pl. hidrológe

hidrologul
HIDROLÓG, -Ă, hidrologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în domeniul hidrologiei. – Din fr. hydrologue.

DOOM

hidrológă (rar) (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrológei; pl. hidrológe

hidrologului
HIDROLÓG, -Ă, hidrologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în domeniul hidrologiei. – Din fr. hydrologue.

DOOM

hidrológă (rar) (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrológei; pl. hidrológe

hidromania
HIDROMANÍE s. f. (Med.) Tulburare psihică caracterizată prin tendința de sinucidere prin înec. – Din fr. hydromanie.

DOOM

hidromaníe (hi-dro-) s. f., art. hidromanía, g.-d. hidromaníi, art. hidromaníei

hidromanie
HIDROMANÍE s. f. (Med.) Tulburare psihică caracterizată prin tendința de sinucidere prin înec. – Din fr. hydromanie.

DOOM

hidromaníe (hi-dro-) s. f., art. hidromanía, g.-d. hidromaníi, art. hidromaníei

hidromaniei
HIDROMANÍE s. f. (Med.) Tulburare psihică caracterizată prin tendința de sinucidere prin înec. – Din fr. hydromanie.

DOOM

hidromaníe (hi-dro-) s. f., art. hidromanía, g.-d. hidromaníi, art. hidromaníei

hidromanii
HIDROMANÍE s. f. (Med.) Tulburare psihică caracterizată prin tendința de sinucidere prin înec. – Din fr. hydromanie.

DOOM

hidromaníe (hi-dro-) s. f., art. hidromanía, g.-d. hidromaníi, art. hidromaníei

hidromaniile
HIDROMANÍE s. f. (Med.) Tulburare psihică caracterizată prin tendința de sinucidere prin înec. – Din fr. hydromanie.

DOOM

hidromaníe (hi-dro-) s. f., art. hidromanía, g.-d. hidromaníi, art. hidromaníei

hidromaniilor
HIDROMANÍE s. f. (Med.) Tulburare psihică caracterizată prin tendința de sinucidere prin înec. – Din fr. hydromanie.

DOOM

hidromaníe (hi-dro-) s. f., art. hidromanía, g.-d. hidromaníi, art. hidromaníei

hidromanție
HIDROMANȚÍE s.f. Pretinsă artă de a prevesti viitorul prin cercetarea apei. [Gen. -iei. / < lat. hydromantia, gr. hydromanteia, fr. hydromancie].

hidromasaj
HIDROMASÁJ, hidromasaje, s. n. Masaj făcut cu ajutorul apei în mișcare. – Din fr. hydromassage.

DOOM

hidromasáj (hi-dro-) s. n., pl. hidromasáje

hidromasaje
HIDROMASÁJ, hidromasaje, s. n. Masaj făcut cu ajutorul apei în mișcare. – Din fr. hydromassage.

DOOM

hidromasáj (hi-dro-) s. n., pl. hidromasáje

hidromasajele
HIDROMASÁJ, hidromasaje, s. n. Masaj făcut cu ajutorul apei în mișcare. – Din fr. hydromassage.

DOOM

hidromasáj (hi-dro-) s. n., pl. hidromasáje

hidromasajelor
HIDROMASÁJ, hidromasaje, s. n. Masaj făcut cu ajutorul apei în mișcare. – Din fr. hydromassage.

DOOM

hidromasáj (hi-dro-) s. n., pl. hidromasáje

hidromasajul
HIDROMASÁJ, hidromasaje, s. n. Masaj făcut cu ajutorul apei în mișcare. – Din fr. hydromassage.

DOOM

hidromasáj (hi-dro-) s. n., pl. hidromasáje

hidromasajului
HIDROMASÁJ, hidromasaje, s. n. Masaj făcut cu ajutorul apei în mișcare. – Din fr. hydromassage.

DOOM

hidromasáj (hi-dro-) s. n., pl. hidromasáje

hidromecanic
HIDROMECÁNIC, -Ă, hidromecanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază legile echilibrului și ale mișcării fluidelor, precum și acțiunea corpurilor solide cu care vin în contact. 2. Adj. Care aparține hidromecanicii (1), care se referă la hidromecanică. – Din fr. hydromécanique.

DOOM

hidromecánic (hi-dro-) adj. m., pl. hidromecánici; f. hidromecánică, pl. hidromecánice

hidromecanica
HIDROMECÁNIC, -Ă, hidromecanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază legile echilibrului și ale mișcării fluidelor, precum și acțiunea corpurilor solide cu care vin în contact. 2. Adj. Care aparține hidromecanicii (1), care se referă la hidromecanică. – Din fr. hydromécanique.

DOOM

hidromecánic (hi-dro-) adj. m., pl. hidromecánici; f. hidromecánică, pl. hidromecánice

hidromecanica
HIDROMECÁNIC, -Ă, hidromecanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază legile echilibrului și ale mișcării fluidelor, precum și acțiunea corpurilor solide cu care vin în contact. 2. Adj. Care aparține hidromecanicii (1), care se referă la hidromecanică. – Din fr. hydromécanique.

DOOM

hidromécanică (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidromecánicii

hidromecanice
HIDROMECÁNIC, -Ă, hidromecanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază legile echilibrului și ale mișcării fluidelor, precum și acțiunea corpurilor solide cu care vin în contact. 2. Adj. Care aparține hidromecanicii (1), care se referă la hidromecanică. – Din fr. hydromécanique.

DOOM

hidromecánic (hi-dro-) adj. m., pl. hidromecánici; f. hidromecánică, pl. hidromecánice

hidromecanicei
HIDROMECÁNIC, -Ă, hidromecanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază legile echilibrului și ale mișcării fluidelor, precum și acțiunea corpurilor solide cu care vin în contact. 2. Adj. Care aparține hidromecanicii (1), care se referă la hidromecanică. – Din fr. hydromécanique.

DOOM

hidromecánic (hi-dro-) adj. m., pl. hidromecánici; f. hidromecánică, pl. hidromecánice

hidromecanicele
HIDROMECÁNIC, -Ă, hidromecanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază legile echilibrului și ale mișcării fluidelor, precum și acțiunea corpurilor solide cu care vin în contact. 2. Adj. Care aparține hidromecanicii (1), care se referă la hidromecanică. – Din fr. hydromécanique.

DOOM

hidromecánic (hi-dro-) adj. m., pl. hidromecánici; f. hidromecánică, pl. hidromecánice

hidromecanicelor
HIDROMECÁNIC, -Ă, hidromecanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază legile echilibrului și ale mișcării fluidelor, precum și acțiunea corpurilor solide cu care vin în contact. 2. Adj. Care aparține hidromecanicii (1), care se referă la hidromecanică. – Din fr. hydromécanique.

DOOM

hidromecánic (hi-dro-) adj. m., pl. hidromecánici; f. hidromecánică, pl. hidromecánice

hidromecanici
HIDROMECÁNIC, -Ă, hidromecanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază legile echilibrului și ale mișcării fluidelor, precum și acțiunea corpurilor solide cu care vin în contact. 2. Adj. Care aparține hidromecanicii (1), care se referă la hidromecanică. – Din fr. hydromécanique.

DOOM

hidromecánic (hi-dro-) adj. m., pl. hidromecánici; f. hidromecánică, pl. hidromecánice

hidromecanici
HIDROMECÁNIC, -Ă, hidromecanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază legile echilibrului și ale mișcării fluidelor, precum și acțiunea corpurilor solide cu care vin în contact. 2. Adj. Care aparține hidromecanicii (1), care se referă la hidromecanică. – Din fr. hydromécanique.

DOOM

hidromécanică (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidromecánicii

hidromecanicii
HIDROMECÁNIC, -Ă, hidromecanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază legile echilibrului și ale mișcării fluidelor, precum și acțiunea corpurilor solide cu care vin în contact. 2. Adj. Care aparține hidromecanicii (1), care se referă la hidromecanică. – Din fr. hydromécanique.

DOOM

hidromecánic (hi-dro-) adj. m., pl. hidromecánici; f. hidromecánică, pl. hidromecánice

hidromecanicii
HIDROMECÁNIC, -Ă, hidromecanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază legile echilibrului și ale mișcării fluidelor, precum și acțiunea corpurilor solide cu care vin în contact. 2. Adj. Care aparține hidromecanicii (1), care se referă la hidromecanică. – Din fr. hydromécanique.

DOOM

hidromécanică (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidromecánicii

hidromecanicilor
HIDROMECÁNIC, -Ă, hidromecanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază legile echilibrului și ale mișcării fluidelor, precum și acțiunea corpurilor solide cu care vin în contact. 2. Adj. Care aparține hidromecanicii (1), care se referă la hidromecanică. – Din fr. hydromécanique.

DOOM

hidromecánic (hi-dro-) adj. m., pl. hidromecánici; f. hidromecánică, pl. hidromecánice

hidromecanicul
HIDROMECÁNIC, -Ă, hidromecanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază legile echilibrului și ale mișcării fluidelor, precum și acțiunea corpurilor solide cu care vin în contact. 2. Adj. Care aparține hidromecanicii (1), care se referă la hidromecanică. – Din fr. hydromécanique.

DOOM

hidromecánic (hi-dro-) adj. m., pl. hidromecánici; f. hidromecánică, pl. hidromecánice

hidromecanicului
HIDROMECÁNIC, -Ă, hidromecanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază legile echilibrului și ale mișcării fluidelor, precum și acțiunea corpurilor solide cu care vin în contact. 2. Adj. Care aparține hidromecanicii (1), care se referă la hidromecanică. – Din fr. hydromécanique.

DOOM

hidromecánic (hi-dro-) adj. m., pl. hidromecánici; f. hidromecánică, pl. hidromecánice

hidromecanizare
HIDROMECANIZÁRE, hidromecanizări, s. f. Ansamblul procedeelor de mecanizare, cu ajutorul curenților de apă, a lucrărilor de excavare, transportare și depunere a materialelor rezultate, aplicat în exploatările din cariere, în mine, la construcția de terasamente, diguri, canale etc. – Hidro- + mecanizare. Cf. fr. hydromécanisation.

DOOM

hidromecanizáre (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidromecanizắrii; pl. hidromecanizắri

hidromecanizarea
HIDROMECANIZÁRE, hidromecanizări, s. f. Ansamblul procedeelor de mecanizare, cu ajutorul curenților de apă, a lucrărilor de excavare, transportare și depunere a materialelor rezultate, aplicat în exploatările din cariere, în mine, la construcția de terasamente, diguri, canale etc. – Hidro- + mecanizare. Cf. fr. hydromécanisation.

DOOM

hidromecanizáre (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidromecanizắrii; pl. hidromecanizắri

hidromecanizat
HIDROMECANIZÁT, -Ă, hidromecanizați, -te, adj. Care este realizat prin hidromecanizare. – Din hidromecanizare.

DOOM

hidromecanizát (hi-dro-) adj. m., pl. hidromecanizáți; f. hidromecanizátă, pl. hidromecanizáte

hidromecanizata
HIDROMECANIZÁT, -Ă, hidromecanizați, -te, adj. Care este realizat prin hidromecanizare. – Din hidromecanizare.

DOOM

hidromecanizát (hi-dro-) adj. m., pl. hidromecanizáți; f. hidromecanizátă, pl. hidromecanizáte

hidromecanizate
HIDROMECANIZÁT, -Ă, hidromecanizați, -te, adj. Care este realizat prin hidromecanizare. – Din hidromecanizare.

DOOM

hidromecanizát (hi-dro-) adj. m., pl. hidromecanizáți; f. hidromecanizátă, pl. hidromecanizáte

hidromecanizatei
HIDROMECANIZÁT, -Ă, hidromecanizați, -te, adj. Care este realizat prin hidromecanizare. – Din hidromecanizare.

DOOM

hidromecanizát (hi-dro-) adj. m., pl. hidromecanizáți; f. hidromecanizátă, pl. hidromecanizáte

hidromecanizatele
HIDROMECANIZÁT, -Ă, hidromecanizați, -te, adj. Care este realizat prin hidromecanizare. – Din hidromecanizare.

DOOM

hidromecanizát (hi-dro-) adj. m., pl. hidromecanizáți; f. hidromecanizátă, pl. hidromecanizáte

hidromecanizatelor
HIDROMECANIZÁT, -Ă, hidromecanizați, -te, adj. Care este realizat prin hidromecanizare. – Din hidromecanizare.

DOOM

hidromecanizát (hi-dro-) adj. m., pl. hidromecanizáți; f. hidromecanizátă, pl. hidromecanizáte

hidromecanizatul
HIDROMECANIZÁT, -Ă, hidromecanizați, -te, adj. Care este realizat prin hidromecanizare. – Din hidromecanizare.

DOOM

hidromecanizát (hi-dro-) adj. m., pl. hidromecanizáți; f. hidromecanizátă, pl. hidromecanizáte

hidromecanizatului
HIDROMECANIZÁT, -Ă, hidromecanizați, -te, adj. Care este realizat prin hidromecanizare. – Din hidromecanizare.

DOOM

hidromecanizát (hi-dro-) adj. m., pl. hidromecanizáți; f. hidromecanizátă, pl. hidromecanizáte

hidromecanizați
HIDROMECANIZÁT, -Ă, hidromecanizați, -te, adj. Care este realizat prin hidromecanizare. – Din hidromecanizare.

DOOM

hidromecanizát (hi-dro-) adj. m., pl. hidromecanizáți; f. hidromecanizátă, pl. hidromecanizáte

hidromecanizații
HIDROMECANIZÁT, -Ă, hidromecanizați, -te, adj. Care este realizat prin hidromecanizare. – Din hidromecanizare.

DOOM

hidromecanizát (hi-dro-) adj. m., pl. hidromecanizáți; f. hidromecanizátă, pl. hidromecanizáte

hidromecanizaților
HIDROMECANIZÁT, -Ă, hidromecanizați, -te, adj. Care este realizat prin hidromecanizare. – Din hidromecanizare.

DOOM

hidromecanizát (hi-dro-) adj. m., pl. hidromecanizáți; f. hidromecanizátă, pl. hidromecanizáte

hidromecanizări
HIDROMECANIZÁRE, hidromecanizări, s. f. Ansamblul procedeelor de mecanizare, cu ajutorul curenților de apă, a lucrărilor de excavare, transportare și depunere a materialelor rezultate, aplicat în exploatările din cariere, în mine, la construcția de terasamente, diguri, canale etc. – Hidro- + mecanizare. Cf. fr. hydromécanisation.

DOOM

hidromecanizáre (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidromecanizắrii; pl. hidromecanizắri

hidromecanizării
HIDROMECANIZÁRE, hidromecanizări, s. f. Ansamblul procedeelor de mecanizare, cu ajutorul curenților de apă, a lucrărilor de excavare, transportare și depunere a materialelor rezultate, aplicat în exploatările din cariere, în mine, la construcția de terasamente, diguri, canale etc. – Hidro- + mecanizare. Cf. fr. hydromécanisation.

DOOM

hidromecanizáre (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidromecanizắrii; pl. hidromecanizắri

hidromecanizările
HIDROMECANIZÁRE, hidromecanizări, s. f. Ansamblul procedeelor de mecanizare, cu ajutorul curenților de apă, a lucrărilor de excavare, transportare și depunere a materialelor rezultate, aplicat în exploatările din cariere, în mine, la construcția de terasamente, diguri, canale etc. – Hidro- + mecanizare. Cf. fr. hydromécanisation.

DOOM

hidromecanizáre (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidromecanizắrii; pl. hidromecanizắri

hidromecanizărilor
HIDROMECANIZÁRE, hidromecanizări, s. f. Ansamblul procedeelor de mecanizare, cu ajutorul curenților de apă, a lucrărilor de excavare, transportare și depunere a materialelor rezultate, aplicat în exploatările din cariere, în mine, la construcția de terasamente, diguri, canale etc. – Hidro- + mecanizare. Cf. fr. hydromécanisation.

DOOM

hidromecanizáre (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidromecanizắrii; pl. hidromecanizắri

hidromel
HIDROMÉL, (2) hidromeluri, s. n. 1. Băutură alcoolică obținută prin fermentația alcoolică a mierii de albine cu apă; mied; mursă¹. 2. Sort de hidromel (1). – Din fr. hydromel.

DOOM

hidromél (hi-dro-) s. n., (sorturi) pl. hidroméluri

hidromelul
HIDROMÉL, (2) hidromeluri, s. n. 1. Băutură alcoolică obținută prin fermentația alcoolică a mierii de albine cu apă; mied; mursă¹. 2. Sort de hidromel (1). – Din fr. hydromel.

DOOM

hidromél (hi-dro-) s. n., (sorturi) pl. hidroméluri

hidromelului
HIDROMÉL, (2) hidromeluri, s. n. 1. Băutură alcoolică obținută prin fermentația alcoolică a mierii de albine cu apă; mied; mursă¹. 2. Sort de hidromel (1). – Din fr. hydromel.

DOOM

hidromél (hi-dro-) s. n., (sorturi) pl. hidroméluri

hidromeluri
HIDROMÉL, (2) hidromeluri, s. n. 1. Băutură alcoolică obținută prin fermentația alcoolică a mierii de albine cu apă; mied; mursă¹. 2. Sort de hidromel (1). – Din fr. hydromel.

DOOM

hidromél (hi-dro-) s. n., (sorturi) pl. hidroméluri

hidromelurile
HIDROMÉL, (2) hidromeluri, s. n. 1. Băutură alcoolică obținută prin fermentația alcoolică a mierii de albine cu apă; mied; mursă¹. 2. Sort de hidromel (1). – Din fr. hydromel.

DOOM

hidromél (hi-dro-) s. n., (sorturi) pl. hidroméluri

hidromelurilor
HIDROMÉL, (2) hidromeluri, s. n. 1. Băutură alcoolică obținută prin fermentația alcoolică a mierii de albine cu apă; mied; mursă¹. 2. Sort de hidromel (1). – Din fr. hydromel.

DOOM

hidromél (hi-dro-) s. n., (sorturi) pl. hidroméluri

hidrometalurgia
HIDROMETALURGÍE s. f. Ramură a metalurgiei care se ocupă cu extragerea metalelor din minereuri cu ajutorul soluțiilor apoase, prin solubilizare, filtrare, precipitare etc. – Din fr. hydrométallurgie.

DOOM

hidrometalurgíe (hi-dro-) s. f., g.-d. hidrometalurgíi, art. hidrometalurgíei

hidrometalurgie
HIDROMETALURGÍE s. f. Ramură a metalurgiei care se ocupă cu extragerea metalelor din minereuri cu ajutorul soluțiilor apoase, prin solubilizare, filtrare, precipitare etc. – Din fr. hydrométallurgie.

DOOM

hidrometalurgíe (hi-dro-) s. f., g.-d. hidrometalurgíi, art. hidrometalurgíei

hidrometalurgiei
HIDROMETALURGÍE s. f. Ramură a metalurgiei care se ocupă cu extragerea metalelor din minereuri cu ajutorul soluțiilor apoase, prin solubilizare, filtrare, precipitare etc. – Din fr. hydrométallurgie.

DOOM

hidrometalurgíe (hi-dro-) s. f., g.-d. hidrometalurgíi, art. hidrometalurgíei

hidrometalurgii
HIDROMETALURGÍE s. f. Ramură a metalurgiei care se ocupă cu extragerea metalelor din minereuri cu ajutorul soluțiilor apoase, prin solubilizare, filtrare, precipitare etc. – Din fr. hydrométallurgie.

DOOM

hidrometalurgíe (hi-dro-) s. f., g.-d. hidrometalurgíi, art. hidrometalurgíei

hidrometeor
HIDROMETEÓR, hidrometeori, s. m. Produs de condensare a vaporilor de apă din atmosferă. [Pr.: -te-or] – Din fr. hydrométéore, germ. Hidrometeore.

DOOM

hidrometeór (hi-dro-, -te-or) s. m., pl. hidrometeóri

hidrometeori
HIDROMETEÓR, hidrometeori, s. m. Produs de condensare a vaporilor de apă din atmosferă. [Pr.: -te-or] – Din fr. hydrométéore, germ. Hidrometeore.

DOOM

hidrometeór (hi-dro-, -te-or) s. m., pl. hidrometeóri

hidrometeorii
HIDROMETEÓR, hidrometeori, s. m. Produs de condensare a vaporilor de apă din atmosferă. [Pr.: -te-or] – Din fr. hydrométéore, germ. Hidrometeore.

DOOM

hidrometeór (hi-dro-, -te-or) s. m., pl. hidrometeóri

hidrometeorilor
HIDROMETEÓR, hidrometeori, s. m. Produs de condensare a vaporilor de apă din atmosferă. [Pr.: -te-or] – Din fr. hydrométéore, germ. Hidrometeore.

DOOM

hidrometeór (hi-dro-, -te-or) s. m., pl. hidrometeóri

hidrometeorologia
HIDROMETEOROLOGÍE s. f. Disciplină care studiază circulația apei în atmosferă. [Pr.: -te-o-] – Din germ. Hydrometeorologie.

DOOM

hidrometeorologíe (hi-dro-, -te-o-) s. f., g.-d. hidrometeorologíi, art. hidrometeorologíei

hidrometeorologic
HIDROMETEOROLÓGIC, -Ă, hidrometeorologici, -ce, adj. Referitor la hidrometeorologie. [Pr.: -te-o-] – Din fr. hydrométéorologique.

hidrometeorologica
HIDROMETEOROLÓGIC, -Ă, hidrometeorologici, -ce, adj. Referitor la hidrometeorologie. [Pr.: -te-o-] – Din fr. hydrométéorologique.

hidrometeorologice
HIDROMETEOROLÓGIC, -Ă, hidrometeorologici, -ce, adj. Referitor la hidrometeorologie. [Pr.: -te-o-] – Din fr. hydrométéorologique.

hidrometeorologicei
HIDROMETEOROLÓGIC, -Ă, hidrometeorologici, -ce, adj. Referitor la hidrometeorologie. [Pr.: -te-o-] – Din fr. hydrométéorologique.

hidrometeorologicele
HIDROMETEOROLÓGIC, -Ă, hidrometeorologici, -ce, adj. Referitor la hidrometeorologie. [Pr.: -te-o-] – Din fr. hydrométéorologique.

hidrometeorologicelor
HIDROMETEOROLÓGIC, -Ă, hidrometeorologici, -ce, adj. Referitor la hidrometeorologie. [Pr.: -te-o-] – Din fr. hydrométéorologique.

hidrometeorologici
HIDROMETEOROLÓGIC, -Ă, hidrometeorologici, -ce, adj. Referitor la hidrometeorologie. [Pr.: -te-o-] – Din fr. hydrométéorologique.

hidrometeorologicii
HIDROMETEOROLÓGIC, -Ă, hidrometeorologici, -ce, adj. Referitor la hidrometeorologie. [Pr.: -te-o-] – Din fr. hydrométéorologique.

hidrometeorologicilor
HIDROMETEOROLÓGIC, -Ă, hidrometeorologici, -ce, adj. Referitor la hidrometeorologie. [Pr.: -te-o-] – Din fr. hydrométéorologique.

hidrometeorologicul
HIDROMETEOROLÓGIC, -Ă, hidrometeorologici, -ce, adj. Referitor la hidrometeorologie. [Pr.: -te-o-] – Din fr. hydrométéorologique.

hidrometeorologicului
HIDROMETEOROLÓGIC, -Ă, hidrometeorologici, -ce, adj. Referitor la hidrometeorologie. [Pr.: -te-o-] – Din fr. hydrométéorologique.

hidrometeorologie
HIDROMETEOROLOGÍE s. f. Disciplină care studiază circulația apei în atmosferă. [Pr.: -te-o-] – Din germ. Hydrometeorologie.

DOOM

hidrometeorologíe (hi-dro-, -te-o-) s. f., g.-d. hidrometeorologíi, art. hidrometeorologíei

hidrometeorologiei
HIDROMETEOROLOGÍE s. f. Disciplină care studiază circulația apei în atmosferă. [Pr.: -te-o-] – Din germ. Hydrometeorologie.

DOOM

hidrometeorologíe (hi-dro-, -te-o-) s. f., g.-d. hidrometeorologíi, art. hidrometeorologíei

hidrometeorologii
HIDROMETEOROLOGÍE s. f. Disciplină care studiază circulația apei în atmosferă. [Pr.: -te-o-] – Din germ. Hydrometeorologie.

DOOM

hidrometeorologíe (hi-dro-, -te-o-) s. f., g.-d. hidrometeorologíi, art. hidrometeorologíei

hidrometeorul
HIDROMETEÓR, hidrometeori, s. m. Produs de condensare a vaporilor de apă din atmosferă. [Pr.: -te-or] – Din fr. hydrométéore, germ. Hidrometeore.

DOOM

hidrometeór (hi-dro-, -te-or) s. m., pl. hidrometeóri

hidrometeorului
HIDROMETEÓR, hidrometeori, s. m. Produs de condensare a vaporilor de apă din atmosferă. [Pr.: -te-or] – Din fr. hydrométéore, germ. Hidrometeore.

DOOM

hidrometeór (hi-dro-, -te-or) s. m., pl. hidrometeóri

hidrometre
HIDROMÉTRU, hidrometre, s. n. 1. Aparat pentru măsurarea densității și a vitezei de curgere a lichidelor. 2. Manometru metalic cu scara gradată în unități de coloană de apă, cu care se măsoară nivelul unui curs de apă. – Din fr. hydromètre.

DOOM

hidrométru (hi-dro-me-tru) s. n., art. hidrométrul; pl. hidrométre

hidrometrele
HIDROMÉTRU, hidrometre, s. n. 1. Aparat pentru măsurarea densității și a vitezei de curgere a lichidelor. 2. Manometru metalic cu scara gradată în unități de coloană de apă, cu care se măsoară nivelul unui curs de apă. – Din fr. hydromètre.

DOOM

hidrométru (hi-dro-me-tru) s. n., art. hidrométrul; pl. hidrométre

hidrometrelor
HIDROMÉTRU, hidrometre, s. n. 1. Aparat pentru măsurarea densității și a vitezei de curgere a lichidelor. 2. Manometru metalic cu scara gradată în unități de coloană de apă, cu care se măsoară nivelul unui curs de apă. – Din fr. hydromètre.

DOOM

hidrométru (hi-dro-me-tru) s. n., art. hidrométrul; pl. hidrométre

hidrometria
HIDROMETRÍE s. f. Ramură a hidrologiei care se ocupă cu determinarea cantitativă a debitului unui curs de apă, cu studiul metodelor tehnice pentru determinarea vitezei, a adâncimii unui curs de apă, a unui strat de apă subteran sau a apei dintr-o conductă, în vederea realizării proiectelor de construcție hidrotehnică și a planului de gospodărire a apelor. – Din fr. hydrométrie.

DOOM

hidrometríe (hi-dro-me-tri-) s. f., art. hidrometría, g.-d. hidrometríi, art. hidrometríei

hidrometric
HIDROMÉTRIC, -Ă, hidrometrici, -ce, adj. Privitor la hidrometrie, care aparține hidrometriei. – Din fr. hydrométrique.

DOOM

hidrométric (hi-dro-me-tric) adj. m., pl. hidrométrici; f. hidrométrică, pl. hidrométrice

hidrometrica
HIDROMÉTRIC, -Ă, hidrometrici, -ce, adj. Privitor la hidrometrie, care aparține hidrometriei. – Din fr. hydrométrique.

DOOM

hidrométric (hi-dro-me-tric) adj. m., pl. hidrométrici; f. hidrométrică, pl. hidrométrice

hidrometrice
HIDROMÉTRIC, -Ă, hidrometrici, -ce, adj. Privitor la hidrometrie, care aparține hidrometriei. – Din fr. hydrométrique.

DOOM

hidrométric (hi-dro-me-tric) adj. m., pl. hidrométrici; f. hidrométrică, pl. hidrométrice

hidrometricei
HIDROMÉTRIC, -Ă, hidrometrici, -ce, adj. Privitor la hidrometrie, care aparține hidrometriei. – Din fr. hydrométrique.

DOOM

hidrométric (hi-dro-me-tric) adj. m., pl. hidrométrici; f. hidrométrică, pl. hidrométrice

hidrometricele
HIDROMÉTRIC, -Ă, hidrometrici, -ce, adj. Privitor la hidrometrie, care aparține hidrometriei. – Din fr. hydrométrique.

DOOM

hidrométric (hi-dro-me-tric) adj. m., pl. hidrométrici; f. hidrométrică, pl. hidrométrice

hidrometricelor
HIDROMÉTRIC, -Ă, hidrometrici, -ce, adj. Privitor la hidrometrie, care aparține hidrometriei. – Din fr. hydrométrique.

DOOM

hidrométric (hi-dro-me-tric) adj. m., pl. hidrométrici; f. hidrométrică, pl. hidrométrice

hidrometrici
HIDROMÉTRIC, -Ă, hidrometrici, -ce, adj. Privitor la hidrometrie, care aparține hidrometriei. – Din fr. hydrométrique.

DOOM

hidrométric (hi-dro-me-tric) adj. m., pl. hidrométrici; f. hidrométrică, pl. hidrométrice

hidrometricii
HIDROMÉTRIC, -Ă, hidrometrici, -ce, adj. Privitor la hidrometrie, care aparține hidrometriei. – Din fr. hydrométrique.

DOOM

hidrométric (hi-dro-me-tric) adj. m., pl. hidrométrici; f. hidrométrică, pl. hidrométrice

hidrometricilor
HIDROMÉTRIC, -Ă, hidrometrici, -ce, adj. Privitor la hidrometrie, care aparține hidrometriei. – Din fr. hydrométrique.

DOOM

hidrométric (hi-dro-me-tric) adj. m., pl. hidrométrici; f. hidrométrică, pl. hidrométrice

hidrometricul
HIDROMÉTRIC, -Ă, hidrometrici, -ce, adj. Privitor la hidrometrie, care aparține hidrometriei. – Din fr. hydrométrique.

DOOM

hidrométric (hi-dro-me-tric) adj. m., pl. hidrométrici; f. hidrométrică, pl. hidrométrice

hidrometricului
HIDROMÉTRIC, -Ă, hidrometrici, -ce, adj. Privitor la hidrometrie, care aparține hidrometriei. – Din fr. hydrométrique.

DOOM

hidrométric (hi-dro-me-tric) adj. m., pl. hidrométrici; f. hidrométrică, pl. hidrométrice

hidrometrie
HIDROMETRÍE s. f. Ramură a hidrologiei care se ocupă cu determinarea cantitativă a debitului unui curs de apă, cu studiul metodelor tehnice pentru determinarea vitezei, a adâncimii unui curs de apă, a unui strat de apă subteran sau a apei dintr-o conductă, în vederea realizării proiectelor de construcție hidrotehnică și a planului de gospodărire a apelor. – Din fr. hydrométrie.

DOOM

hidrometríe (hi-dro-me-tri-) s. f., art. hidrometría, g.-d. hidrometríi, art. hidrometríei

hidrometriei
HIDROMETRÍE s. f. Ramură a hidrologiei care se ocupă cu determinarea cantitativă a debitului unui curs de apă, cu studiul metodelor tehnice pentru determinarea vitezei, a adâncimii unui curs de apă, a unui strat de apă subteran sau a apei dintr-o conductă, în vederea realizării proiectelor de construcție hidrotehnică și a planului de gospodărire a apelor. – Din fr. hydrométrie.

DOOM

hidrometríe (hi-dro-me-tri-) s. f., art. hidrometría, g.-d. hidrometríi, art. hidrometríei

hidrometrii
HIDROMETRÍE s. f. Ramură a hidrologiei care se ocupă cu determinarea cantitativă a debitului unui curs de apă, cu studiul metodelor tehnice pentru determinarea vitezei, a adâncimii unui curs de apă, a unui strat de apă subteran sau a apei dintr-o conductă, în vederea realizării proiectelor de construcție hidrotehnică și a planului de gospodărire a apelor. – Din fr. hydrométrie.

DOOM

hidrometríe (hi-dro-me-tri-) s. f., art. hidrometría, g.-d. hidrometríi, art. hidrometríei

hidrometriile
HIDROMETRÍE s. f. Ramură a hidrologiei care se ocupă cu determinarea cantitativă a debitului unui curs de apă, cu studiul metodelor tehnice pentru determinarea vitezei, a adâncimii unui curs de apă, a unui strat de apă subteran sau a apei dintr-o conductă, în vederea realizării proiectelor de construcție hidrotehnică și a planului de gospodărire a apelor. – Din fr. hydrométrie.

DOOM

hidrometríe (hi-dro-me-tri-) s. f., art. hidrometría, g.-d. hidrometríi, art. hidrometríei

hidrometriilor
HIDROMETRÍE s. f. Ramură a hidrologiei care se ocupă cu determinarea cantitativă a debitului unui curs de apă, cu studiul metodelor tehnice pentru determinarea vitezei, a adâncimii unui curs de apă, a unui strat de apă subteran sau a apei dintr-o conductă, în vederea realizării proiectelor de construcție hidrotehnică și a planului de gospodărire a apelor. – Din fr. hydrométrie.

DOOM

hidrometríe (hi-dro-me-tri-) s. f., art. hidrometría, g.-d. hidrometríi, art. hidrometríei

hidrometru
HIDROMÉTRU, hidrometre, s. n. 1. Aparat pentru măsurarea densității și a vitezei de curgere a lichidelor. 2. Manometru metalic cu scara gradată în unități de coloană de apă, cu care se măsoară nivelul unui curs de apă. – Din fr. hydromètre.

DOOM

hidrométru (hi-dro-me-tru) s. n., art. hidrométrul; pl. hidrométre

hidrometrul
HIDROMÉTRU, hidrometre, s. n. 1. Aparat pentru măsurarea densității și a vitezei de curgere a lichidelor. 2. Manometru metalic cu scara gradată în unități de coloană de apă, cu care se măsoară nivelul unui curs de apă. – Din fr. hydromètre.

DOOM

hidrométru (hi-dro-me-tru) s. n., art. hidrométrul; pl. hidrométre

hidrometrului
HIDROMÉTRU, hidrometre, s. n. 1. Aparat pentru măsurarea densității și a vitezei de curgere a lichidelor. 2. Manometru metalic cu scara gradată în unități de coloană de apă, cu care se măsoară nivelul unui curs de apă. – Din fr. hydromètre.

DOOM

hidrométru (hi-dro-me-tru) s. n., art. hidrométrul; pl. hidrométre

hidromineral
HIDROMINERÁL, -Ă, hidrominerali, -e, adj. Referitor la apele minerale. – Din fr. hydrominéral.

hidrominerala
HIDROMINERÁL, -Ă, hidrominerali, -e, adj. Referitor la apele minerale. – Din fr. hydrominéral.

hidrominerale
HIDROMINERÁL, -Ă, hidrominerali, -e, adj. Referitor la apele minerale. – Din fr. hydrominéral.

hidromineralei
HIDROMINERÁL, -Ă, hidrominerali, -e, adj. Referitor la apele minerale. – Din fr. hydrominéral.

hidromineralele
HIDROMINERÁL, -Ă, hidrominerali, -e, adj. Referitor la apele minerale. – Din fr. hydrominéral.

hidromineralelor
HIDROMINERÁL, -Ă, hidrominerali, -e, adj. Referitor la apele minerale. – Din fr. hydrominéral.

hidrominerali
HIDROMINERÁL, -Ă, hidrominerali, -e, adj. Referitor la apele minerale. – Din fr. hydrominéral.

hidromineralii
HIDROMINERÁL, -Ă, hidrominerali, -e, adj. Referitor la apele minerale. – Din fr. hydrominéral.

hidromineralilor
HIDROMINERÁL, -Ă, hidrominerali, -e, adj. Referitor la apele minerale. – Din fr. hydrominéral.

hidromineralul
HIDROMINERÁL, -Ă, hidrominerali, -e, adj. Referitor la apele minerale. – Din fr. hydrominéral.

hidromineralului
HIDROMINERÁL, -Ă, hidrominerali, -e, adj. Referitor la apele minerale. – Din fr. hydrominéral.

hidromodul
HIDROMODÚL, hidromodule, s. n. Debit de apă exprimat în litri pe secundă, necesar în timpul unui sezon pentru irigarea suprafeței de un hectar, calculat pentru fiecare cultură agricolă. [Pl. și: (m.) hidromoduli] – Din fr. hydromodule.

hidromodul
HIDROMODÚL, hidromodule, s. n. Debit de apă exprimat în litri pe secundă, necesar în timpul unui sezon pentru irigarea suprafeței de un hectar, calculat pentru fiecare cultură agricolă. [Pl. și: (m.) hidromoduli] – Din fr. hydromodule.

DOOM

hidromodúl (hi-dro-) s. n., pl. hidromodúle

hidromodule
HIDROMODÚL, hidromodule, s. n. Debit de apă exprimat în litri pe secundă, necesar în timpul unui sezon pentru irigarea suprafeței de un hectar, calculat pentru fiecare cultură agricolă. [Pl. și: (m.) hidromoduli] – Din fr. hydromodule.

hidromodulele
HIDROMODÚL, hidromodule, s. n. Debit de apă exprimat în litri pe secundă, necesar în timpul unui sezon pentru irigarea suprafeței de un hectar, calculat pentru fiecare cultură agricolă. [Pl. și: (m.) hidromoduli] – Din fr. hydromodule.

hidromodulelor
HIDROMODÚL, hidromodule, s. n. Debit de apă exprimat în litri pe secundă, necesar în timpul unui sezon pentru irigarea suprafeței de un hectar, calculat pentru fiecare cultură agricolă. [Pl. și: (m.) hidromoduli] – Din fr. hydromodule.

hidromodulul
HIDROMODÚL, hidromodule, s. n. Debit de apă exprimat în litri pe secundă, necesar în timpul unui sezon pentru irigarea suprafeței de un hectar, calculat pentru fiecare cultură agricolă. [Pl. și: (m.) hidromoduli] – Din fr. hydromodule.

hidromodulului
HIDROMODÚL, hidromodule, s. n. Debit de apă exprimat în litri pe secundă, necesar în timpul unui sezon pentru irigarea suprafeței de un hectar, calculat pentru fiecare cultură agricolă. [Pl. și: (m.) hidromoduli] – Din fr. hydromodule.

hidromonitoare
HIDROMONITÓR, hidromonitoare, s. n. Instalație pentru săparea pământului, formată dintr-o conductă metalică prin care se proiectează o vână de apă sub presiune. – Din fr. hydromoniteur, germ. Hydromonitor.

DOOM

hidromonitór (hi-dro-) s. n., pl. hidromonitoáre

hidromonitoarele
HIDROMONITÓR, hidromonitoare, s. n. Instalație pentru săparea pământului, formată dintr-o conductă metalică prin care se proiectează o vână de apă sub presiune. – Din fr. hydromoniteur, germ. Hydromonitor.

DOOM

hidromonitór (hi-dro-) s. n., pl. hidromonitoáre

hidromonitoarelor
HIDROMONITÓR, hidromonitoare, s. n. Instalație pentru săparea pământului, formată dintr-o conductă metalică prin care se proiectează o vână de apă sub presiune. – Din fr. hydromoniteur, germ. Hydromonitor.

DOOM

hidromonitór (hi-dro-) s. n., pl. hidromonitoáre

hidromonitor
HIDROMONITÓR, hidromonitoare, s. n. Instalație pentru săparea pământului, formată dintr-o conductă metalică prin care se proiectează o vână de apă sub presiune. – Din fr. hydromoniteur, germ. Hydromonitor.

DOOM

hidromonitór (hi-dro-) s. n., pl. hidromonitoáre

hidromonitorul
HIDROMONITÓR, hidromonitoare, s. n. Instalație pentru săparea pământului, formată dintr-o conductă metalică prin care se proiectează o vână de apă sub presiune. – Din fr. hydromoniteur, germ. Hydromonitor.

DOOM

hidromonitór (hi-dro-) s. n., pl. hidromonitoáre

hidromonitorului
HIDROMONITÓR, hidromonitoare, s. n. Instalație pentru săparea pământului, formată dintr-o conductă metalică prin care se proiectează o vână de apă sub presiune. – Din fr. hydromoniteur, germ. Hydromonitor.

DOOM

hidromonitór (hi-dro-) s. n., pl. hidromonitoáre

hidronefrotic
HIDRONEFRÓTIC, -Ă, hidronefrotici, -ce, adj. (Med.) Referitor la hidronefroză. – Din fr. hydronephrotique.

hidronefrotica
HIDRONEFRÓTIC, -Ă, hidronefrotici, -ce, adj. (Med.) Referitor la hidronefroză. – Din fr. hydronephrotique.

hidronefrotice
HIDRONEFRÓTIC, -Ă, hidronefrotici, -ce, adj. (Med.) Referitor la hidronefroză. – Din fr. hydronephrotique.

hidronefroticei
HIDRONEFRÓTIC, -Ă, hidronefrotici, -ce, adj. (Med.) Referitor la hidronefroză. – Din fr. hydronephrotique.

hidronefroticele
HIDRONEFRÓTIC, -Ă, hidronefrotici, -ce, adj. (Med.) Referitor la hidronefroză. – Din fr. hydronephrotique.

hidronefroticelor
HIDRONEFRÓTIC, -Ă, hidronefrotici, -ce, adj. (Med.) Referitor la hidronefroză. – Din fr. hydronephrotique.

hidronefrotici
HIDRONEFRÓTIC, -Ă, hidronefrotici, -ce, adj. (Med.) Referitor la hidronefroză. – Din fr. hydronephrotique.

hidronefroticii
HIDRONEFRÓTIC, -Ă, hidronefrotici, -ce, adj. (Med.) Referitor la hidronefroză. – Din fr. hydronephrotique.

hidronefroticilor
HIDRONEFRÓTIC, -Ă, hidronefrotici, -ce, adj. (Med.) Referitor la hidronefroză. – Din fr. hydronephrotique.

hidronefroticul
HIDRONEFRÓTIC, -Ă, hidronefrotici, -ce, adj. (Med.) Referitor la hidronefroză. – Din fr. hydronephrotique.

hidronefroticului
HIDRONEFRÓTIC, -Ă, hidronefrotici, -ce, adj. (Med.) Referitor la hidronefroză. – Din fr. hydronephrotique.

hidronefroza
HIDRONEFRÓZĂ, hidronefroze, s. f. Acumulare de urină în rinichi datorată unui obstacol pe ureter. – Din fr. hydronéphrose.

DOOM

hidronefróză (hi-dro-ne-fro-) s. f., g.-d. art. hidronefrózei; pl. hidronefróze

hidronefroze
HIDRONEFRÓZĂ, hidronefroze, s. f. Acumulare de urină în rinichi datorată unui obstacol pe ureter. – Din fr. hydronéphrose.

DOOM

hidronefróză (hi-dro-ne-fro-) s. f., g.-d. art. hidronefrózei; pl. hidronefróze

hidronefrozei
HIDRONEFRÓZĂ, hidronefroze, s. f. Acumulare de urină în rinichi datorată unui obstacol pe ureter. – Din fr. hydronéphrose.

DOOM

hidronefróză (hi-dro-ne-fro-) s. f., g.-d. art. hidronefrózei; pl. hidronefróze

hidronefrozele
HIDRONEFRÓZĂ, hidronefroze, s. f. Acumulare de urină în rinichi datorată unui obstacol pe ureter. – Din fr. hydronéphrose.

DOOM

hidronefróză (hi-dro-ne-fro-) s. f., g.-d. art. hidronefrózei; pl. hidronefróze

hidronefrozelor
HIDRONEFRÓZĂ, hidronefroze, s. f. Acumulare de urină în rinichi datorată unui obstacol pe ureter. – Din fr. hydronéphrose.

DOOM

hidronefróză (hi-dro-ne-fro-) s. f., g.-d. art. hidronefrózei; pl. hidronefróze

hidronii
HIDRÓNIU, hidronii, s. m. Ion rezultat din unirea protonului cu o moleculă de apă. – Din fr. hydronium.

DOOM

hidróniu [niu pron. nĭu] (hi-dro-) s. m., art. hidróniul; pl. hidrónii, art. hidróniii (-ni-ii)

hidroniii
HIDRÓNIU, hidronii, s. m. Ion rezultat din unirea protonului cu o moleculă de apă. – Din fr. hydronium.

DOOM

hidróniu [niu pron. nĭu] (hi-dro-) s. m., art. hidróniul; pl. hidrónii, art. hidróniii (-ni-ii)

hidroniilor
HIDRÓNIU, hidronii, s. m. Ion rezultat din unirea protonului cu o moleculă de apă. – Din fr. hydronium.

DOOM

hidróniu [niu pron. nĭu] (hi-dro-) s. m., art. hidróniul; pl. hidrónii, art. hidróniii (-ni-ii)

hidronim
HIDRONÍM, hidronime, s. n. Cuvânt care denumește o apă. – Din fr. hydronyme.

DOOM

!hidroním (hi-dro-) s. n., pl. hidroníme

hidronime
HIDRONÍM, hidronime, s. n. Cuvânt care denumește o apă. – Din fr. hydronyme.

DOOM

!hidroním (hi-dro-) s. n., pl. hidroníme

hidronimele
HIDRONÍM, hidronime, s. n. Cuvânt care denumește o apă. – Din fr. hydronyme.

DOOM

!hidroním (hi-dro-) s. n., pl. hidroníme

hidronimelor
HIDRONÍM, hidronime, s. n. Cuvânt care denumește o apă. – Din fr. hydronyme.

DOOM

!hidroním (hi-dro-) s. n., pl. hidroníme

hidronimia
HIDRONIMÍE s. f. Totalitatea numelor de ape (dintr-o regiune). – Din fr. hydronymie.

DOOM

!hidronimíe (hi-dro-) s. f., art. hidronimía, g.-d. hidronimíi, art. hidronimíei

hidronimie
HIDRONIMÍE s. f. Totalitatea numelor de ape (dintr-o regiune). – Din fr. hydronymie.

DOOM

!hidronimíe (hi-dro-) s. f., art. hidronimía, g.-d. hidronimíi, art. hidronimíei

hidronimiei
HIDRONIMÍE s. f. Totalitatea numelor de ape (dintr-o regiune). – Din fr. hydronymie.

DOOM

!hidronimíe (hi-dro-) s. f., art. hidronimía, g.-d. hidronimíi, art. hidronimíei

hidronimii
HIDRONIMÍE s. f. Totalitatea numelor de ape (dintr-o regiune). – Din fr. hydronymie.

DOOM

!hidronimíe (hi-dro-) s. f., art. hidronimía, g.-d. hidronimíi, art. hidronimíei

hidronimul
HIDRONÍM, hidronime, s. n. Cuvânt care denumește o apă. – Din fr. hydronyme.

DOOM

!hidroním (hi-dro-) s. n., pl. hidroníme

hidronimului
HIDRONÍM, hidronime, s. n. Cuvânt care denumește o apă. – Din fr. hydronyme.

DOOM

!hidroním (hi-dro-) s. n., pl. hidroníme

hidroniu
HIDRÓNIU, hidronii, s. m. Ion rezultat din unirea protonului cu o moleculă de apă. – Din fr. hydronium.

DOOM

hidróniu [niu pron. nĭu] (hi-dro-) s. m., art. hidróniul; pl. hidrónii, art. hidróniii (-ni-ii)

hidroniul
HIDRÓNIU, hidronii, s. m. Ion rezultat din unirea protonului cu o moleculă de apă. – Din fr. hydronium.

DOOM

hidróniu [niu pron. nĭu] (hi-dro-) s. m., art. hidróniul; pl. hidrónii, art. hidróniii (-ni-ii)

hidroniului
HIDRÓNIU, hidronii, s. m. Ion rezultat din unirea protonului cu o moleculă de apă. – Din fr. hydronium.

DOOM

hidróniu [niu pron. nĭu] (hi-dro-) s. m., art. hidróniul; pl. hidrónii, art. hidróniii (-ni-ii)

hidropat
HIDROPÁT, -Ă, hidropați, -te, adj. Care tratează bolile prin hidroterapie. – Din fr. hydropathe.

DOOM

hidropát (hi-dro-) adj. m., pl. hidropáți; f. hidropátă, pl. hidropáte

hidropata
HIDROPÁT, -Ă, hidropați, -te, adj. Care tratează bolile prin hidroterapie. – Din fr. hydropathe.

DOOM

hidropát (hi-dro-) adj. m., pl. hidropáți; f. hidropátă, pl. hidropáte

hidropate
HIDROPÁT, -Ă, hidropați, -te, adj. Care tratează bolile prin hidroterapie. – Din fr. hydropathe.

DOOM

hidropát (hi-dro-) adj. m., pl. hidropáți; f. hidropátă, pl. hidropáte

hidropatei
HIDROPÁT, -Ă, hidropați, -te, adj. Care tratează bolile prin hidroterapie. – Din fr. hydropathe.

DOOM

hidropát (hi-dro-) adj. m., pl. hidropáți; f. hidropátă, pl. hidropáte

hidropatele
HIDROPÁT, -Ă, hidropați, -te, adj. Care tratează bolile prin hidroterapie. – Din fr. hydropathe.

DOOM

hidropát (hi-dro-) adj. m., pl. hidropáți; f. hidropátă, pl. hidropáte

hidropatelor
HIDROPÁT, -Ă, hidropați, -te, adj. Care tratează bolile prin hidroterapie. – Din fr. hydropathe.

DOOM

hidropát (hi-dro-) adj. m., pl. hidropáți; f. hidropátă, pl. hidropáte

hidropatia
HIDROPATÍE, hidropatii, s. f. Hidroterapie. – Din fr. hydropathie.

DOOM

hidropatíe (hi-dro-) s. f., art. hidropatía, g.-d. art. hidropatíei; pl. hidropatíi, art. hidropatíile

hidropatic
HIDROPÁTIC, -Ă adj. Referitor la, bazat pe hidropatie. [Cf. germ. hydropatisch].

hidropatie
HIDROPATÍE, hidropatii, s. f. Hidroterapie. – Din fr. hydropathie.

DOOM

hidropatíe (hi-dro-) s. f., art. hidropatía, g.-d. art. hidropatíei; pl. hidropatíi, art. hidropatíile

hidropatiei
HIDROPATÍE, hidropatii, s. f. Hidroterapie. – Din fr. hydropathie.

DOOM

hidropatíe (hi-dro-) s. f., art. hidropatía, g.-d. art. hidropatíei; pl. hidropatíi, art. hidropatíile

hidropatii
HIDROPATÍE, hidropatii, s. f. Hidroterapie. – Din fr. hydropathie.

DOOM

hidropatíe (hi-dro-) s. f., art. hidropatía, g.-d. art. hidropatíei; pl. hidropatíi, art. hidropatíile

hidropatiile
HIDROPATÍE, hidropatii, s. f. Hidroterapie. – Din fr. hydropathie.

DOOM

hidropatíe (hi-dro-) s. f., art. hidropatía, g.-d. art. hidropatíei; pl. hidropatíi, art. hidropatíile

hidropatiilor
HIDROPATÍE, hidropatii, s. f. Hidroterapie. – Din fr. hydropathie.

DOOM

hidropatíe (hi-dro-) s. f., art. hidropatía, g.-d. art. hidropatíei; pl. hidropatíi, art. hidropatíile

hidropatul
HIDROPÁT, -Ă, hidropați, -te, adj. Care tratează bolile prin hidroterapie. – Din fr. hydropathe.

DOOM

hidropát (hi-dro-) adj. m., pl. hidropáți; f. hidropátă, pl. hidropáte

hidropatului
HIDROPÁT, -Ă, hidropați, -te, adj. Care tratează bolile prin hidroterapie. – Din fr. hydropathe.

DOOM

hidropát (hi-dro-) adj. m., pl. hidropáți; f. hidropátă, pl. hidropáte

hidropați
HIDROPÁT, -Ă, hidropați, -te, adj. Care tratează bolile prin hidroterapie. – Din fr. hydropathe.

DOOM

hidropát (hi-dro-) adj. m., pl. hidropáți; f. hidropátă, pl. hidropáte

hidropații
HIDROPÁT, -Ă, hidropați, -te, adj. Care tratează bolile prin hidroterapie. – Din fr. hydropathe.

DOOM

hidropát (hi-dro-) adj. m., pl. hidropáți; f. hidropátă, pl. hidropáte

hidropaților
HIDROPÁT, -Ă, hidropați, -te, adj. Care tratează bolile prin hidroterapie. – Din fr. hydropathe.

DOOM

hidropát (hi-dro-) adj. m., pl. hidropáți; f. hidropátă, pl. hidropáte

hidropedeza
HIDROPEDÉZĂ s. f. Transpirație abundentă. – Din fr. hydropédèse.

DOOM

hidropedéză (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidropedézei

hidropedeze
HIDROPEDÉZĂ s. f. Transpirație abundentă. – Din fr. hydropédèse.

DOOM

hidropedéză (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidropedézei

hidropedezei
HIDROPEDÉZĂ s. f. Transpirație abundentă. – Din fr. hydropédèse.

DOOM

hidropedéză (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidropedézei

hidropedezele
HIDROPEDÉZĂ s. f. Transpirație abundentă. – Din fr. hydropédèse.

DOOM

hidropedéză (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidropedézei

hidropedezelor
HIDROPEDÉZĂ s. f. Transpirație abundentă. – Din fr. hydropédèse.

DOOM

hidropedéză (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidropedézei

hidropericard
HIDROPERICÁRD s.n. (Med.) Acumulare a unei serozități în pericard. [< fr. hydropéricarde].

hidropexie
HIDROPEXÍE s.f. (Med.) Fixare a apei în țesuturile organismului. [< fr. hydropexie].

hidropic
HIDRÓPIC, -Ă, hidropici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidropizie; hidropicos. – Din fr. hydropique.

DOOM

hidrópic (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrópici; adj. f., s. f. hidrópică, pl. hidrópice

hidropic
HIDRÓPIC, -Ă, hidropici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidropizie; hidropicos. – Din fr. hydropique.

DOOM

hidrópic (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrópici; adj. f., s. f. hidrópică, pl. hidrópice

hidropica
HIDRÓPIC, -Ă, hidropici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidropizie; hidropicos. – Din fr. hydropique.

DOOM

hidrópic (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrópici; adj. f., s. f. hidrópică, pl. hidrópice

hidropica
HIDRÓPIC, -Ă, hidropici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidropizie; hidropicos. – Din fr. hydropique.

DOOM

hidrópic (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrópici; adj. f., s. f. hidrópică, pl. hidrópice

hidropice
HIDRÓPIC, -Ă, hidropici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidropizie; hidropicos. – Din fr. hydropique.

DOOM

hidrópic (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrópici; adj. f., s. f. hidrópică, pl. hidrópice

hidropice
HIDRÓPIC, -Ă, hidropici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidropizie; hidropicos. – Din fr. hydropique.

DOOM

hidrópic (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrópici; adj. f., s. f. hidrópică, pl. hidrópice

hidropicei
HIDRÓPIC, -Ă, hidropici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidropizie; hidropicos. – Din fr. hydropique.

DOOM

hidrópic (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrópici; adj. f., s. f. hidrópică, pl. hidrópice

hidropicei
HIDRÓPIC, -Ă, hidropici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidropizie; hidropicos. – Din fr. hydropique.

DOOM

hidrópic (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrópici; adj. f., s. f. hidrópică, pl. hidrópice

hidropicele
HIDRÓPIC, -Ă, hidropici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidropizie; hidropicos. – Din fr. hydropique.

DOOM

hidrópic (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrópici; adj. f., s. f. hidrópică, pl. hidrópice

hidropicele
HIDRÓPIC, -Ă, hidropici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidropizie; hidropicos. – Din fr. hydropique.

DOOM

hidrópic (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrópici; adj. f., s. f. hidrópică, pl. hidrópice

hidropicelor
HIDRÓPIC, -Ă, hidropici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidropizie; hidropicos. – Din fr. hydropique.

DOOM

hidrópic (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrópici; adj. f., s. f. hidrópică, pl. hidrópice

hidropicelor
HIDRÓPIC, -Ă, hidropici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidropizie; hidropicos. – Din fr. hydropique.

DOOM

hidrópic (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrópici; adj. f., s. f. hidrópică, pl. hidrópice

hidropici
HIDRÓPIC, -Ă, hidropici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidropizie; hidropicos. – Din fr. hydropique.

DOOM

hidrópic (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrópici; adj. f., s. f. hidrópică, pl. hidrópice

hidropici
HIDRÓPIC, -Ă, hidropici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidropizie; hidropicos. – Din fr. hydropique.

DOOM

hidrópic (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrópici; adj. f., s. f. hidrópică, pl. hidrópice

hidropicii
HIDRÓPIC, -Ă, hidropici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidropizie; hidropicos. – Din fr. hydropique.

DOOM

hidrópic (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrópici; adj. f., s. f. hidrópică, pl. hidrópice

hidropicii
HIDRÓPIC, -Ă, hidropici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidropizie; hidropicos. – Din fr. hydropique.

DOOM

hidrópic (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrópici; adj. f., s. f. hidrópică, pl. hidrópice

hidropicilor
HIDRÓPIC, -Ă, hidropici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidropizie; hidropicos. – Din fr. hydropique.

DOOM

hidrópic (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrópici; adj. f., s. f. hidrópică, pl. hidrópice

hidropicilor
HIDRÓPIC, -Ă, hidropici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidropizie; hidropicos. – Din fr. hydropique.

DOOM

hidrópic (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrópici; adj. f., s. f. hidrópică, pl. hidrópice

hidropicoasa
HIDROPICÓS, -OÁSĂ, hidropicoși, -oase, adj., s. m. și f. (Înv.) Hidropic. [Var.: idropicós, -oásă adj., s. m. și f.] – Hidropic + suf. -os.

DOOM

hidropicós (înv.) (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidropicóși; f. hidropicoásă, pl. hidropicoáse

hidropicoasa
HIDROPICÓS, -OÁSĂ, hidropicoși, -oase, adj., s. m. și f. (Înv.) Hidropic. [Var.: idropicós, -oásă adj., s. m. și f.] – Hidropic + suf. -os.

DOOM

hidropicós (înv.) (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidropicóși; f. hidropicoásă, pl. hidropicoáse

hidropicoase
HIDROPICÓS, -OÁSĂ, hidropicoși, -oase, adj., s. m. și f. (Înv.) Hidropic. [Var.: idropicós, -oásă adj., s. m. și f.] – Hidropic + suf. -os.

DOOM

hidropicós (înv.) (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidropicóși; f. hidropicoásă, pl. hidropicoáse

hidropicoase
HIDROPICÓS, -OÁSĂ, hidropicoși, -oase, adj., s. m. și f. (Înv.) Hidropic. [Var.: idropicós, -oásă adj., s. m. și f.] – Hidropic + suf. -os.

DOOM

hidropicós (înv.) (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidropicóși; f. hidropicoásă, pl. hidropicoáse

hidropicoasei
HIDROPICÓS, -OÁSĂ, hidropicoși, -oase, adj., s. m. și f. (Înv.) Hidropic. [Var.: idropicós, -oásă adj., s. m. și f.] – Hidropic + suf. -os.

DOOM

hidropicós (înv.) (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidropicóși; f. hidropicoásă, pl. hidropicoáse

hidropicoasei
HIDROPICÓS, -OÁSĂ, hidropicoși, -oase, adj., s. m. și f. (Înv.) Hidropic. [Var.: idropicós, -oásă adj., s. m. și f.] – Hidropic + suf. -os.

DOOM

hidropicós (înv.) (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidropicóși; f. hidropicoásă, pl. hidropicoáse

hidropicoasele
HIDROPICÓS, -OÁSĂ, hidropicoși, -oase, adj., s. m. și f. (Înv.) Hidropic. [Var.: idropicós, -oásă adj., s. m. și f.] – Hidropic + suf. -os.

DOOM

hidropicós (înv.) (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidropicóși; f. hidropicoásă, pl. hidropicoáse

hidropicoasele
HIDROPICÓS, -OÁSĂ, hidropicoși, -oase, adj., s. m. și f. (Înv.) Hidropic. [Var.: idropicós, -oásă adj., s. m. și f.] – Hidropic + suf. -os.

DOOM

hidropicós (înv.) (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidropicóși; f. hidropicoásă, pl. hidropicoáse

hidropicoaselor
HIDROPICÓS, -OÁSĂ, hidropicoși, -oase, adj., s. m. și f. (Înv.) Hidropic. [Var.: idropicós, -oásă adj., s. m. și f.] – Hidropic + suf. -os.

DOOM

hidropicós (înv.) (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidropicóși; f. hidropicoásă, pl. hidropicoáse

hidropicoaselor
HIDROPICÓS, -OÁSĂ, hidropicoși, -oase, adj., s. m. și f. (Înv.) Hidropic. [Var.: idropicós, -oásă adj., s. m. și f.] – Hidropic + suf. -os.

DOOM

hidropicós (înv.) (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidropicóși; f. hidropicoásă, pl. hidropicoáse

hidropicos
HIDROPICÓS, -OÁSĂ, hidropicoși, -oase, adj., s. m. și f. (Înv.) Hidropic. [Var.: idropicós, -oásă adj., s. m. și f.] – Hidropic + suf. -os.

DOOM

hidropicós (înv.) (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidropicóși; f. hidropicoásă, pl. hidropicoáse

hidropicos
HIDROPICÓS, -OÁSĂ, hidropicoși, -oase, adj., s. m. și f. (Înv.) Hidropic. [Var.: idropicós, -oásă adj., s. m. și f.] – Hidropic + suf. -os.

DOOM

hidropicós (înv.) (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidropicóși; f. hidropicoásă, pl. hidropicoáse

hidropicosul
HIDROPICÓS, -OÁSĂ, hidropicoși, -oase, adj., s. m. și f. (Înv.) Hidropic. [Var.: idropicós, -oásă adj., s. m. și f.] – Hidropic + suf. -os.

DOOM

hidropicós (înv.) (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidropicóși; f. hidropicoásă, pl. hidropicoáse

hidropicosul
HIDROPICÓS, -OÁSĂ, hidropicoși, -oase, adj., s. m. și f. (Înv.) Hidropic. [Var.: idropicós, -oásă adj., s. m. și f.] – Hidropic + suf. -os.

DOOM

hidropicós (înv.) (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidropicóși; f. hidropicoásă, pl. hidropicoáse

hidropicosului
HIDROPICÓS, -OÁSĂ, hidropicoși, -oase, adj., s. m. și f. (Înv.) Hidropic. [Var.: idropicós, -oásă adj., s. m. și f.] – Hidropic + suf. -os.

DOOM

hidropicós (înv.) (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidropicóși; f. hidropicoásă, pl. hidropicoáse

hidropicosului
HIDROPICÓS, -OÁSĂ, hidropicoși, -oase, adj., s. m. și f. (Înv.) Hidropic. [Var.: idropicós, -oásă adj., s. m. și f.] – Hidropic + suf. -os.

DOOM

hidropicós (înv.) (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidropicóși; f. hidropicoásă, pl. hidropicoáse

hidropicoși
HIDROPICÓS, -OÁSĂ, hidropicoși, -oase, adj., s. m. și f. (Înv.) Hidropic. [Var.: idropicós, -oásă adj., s. m. și f.] – Hidropic + suf. -os.

DOOM

hidropicós (înv.) (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidropicóși; f. hidropicoásă, pl. hidropicoáse

hidropicoși
HIDROPICÓS, -OÁSĂ, hidropicoși, -oase, adj., s. m. și f. (Înv.) Hidropic. [Var.: idropicós, -oásă adj., s. m. și f.] – Hidropic + suf. -os.

DOOM

hidropicós (înv.) (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidropicóși; f. hidropicoásă, pl. hidropicoáse

hidropicoșii
HIDROPICÓS, -OÁSĂ, hidropicoși, -oase, adj., s. m. și f. (Înv.) Hidropic. [Var.: idropicós, -oásă adj., s. m. și f.] – Hidropic + suf. -os.

DOOM

hidropicós (înv.) (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidropicóși; f. hidropicoásă, pl. hidropicoáse

hidropicoșii
HIDROPICÓS, -OÁSĂ, hidropicoși, -oase, adj., s. m. și f. (Înv.) Hidropic. [Var.: idropicós, -oásă adj., s. m. și f.] – Hidropic + suf. -os.

DOOM

hidropicós (înv.) (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidropicóși; f. hidropicoásă, pl. hidropicoáse

hidropicoșilor
HIDROPICÓS, -OÁSĂ, hidropicoși, -oase, adj., s. m. și f. (Înv.) Hidropic. [Var.: idropicós, -oásă adj., s. m. și f.] – Hidropic + suf. -os.

DOOM

hidropicós (înv.) (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidropicóși; f. hidropicoásă, pl. hidropicoáse

hidropicoșilor
HIDROPICÓS, -OÁSĂ, hidropicoși, -oase, adj., s. m. și f. (Înv.) Hidropic. [Var.: idropicós, -oásă adj., s. m. și f.] – Hidropic + suf. -os.

DOOM

hidropicós (înv.) (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidropicóși; f. hidropicoásă, pl. hidropicoáse

hidropicul
HIDRÓPIC, -Ă, hidropici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidropizie; hidropicos. – Din fr. hydropique.

DOOM

hidrópic (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrópici; adj. f., s. f. hidrópică, pl. hidrópice

hidropicul
HIDRÓPIC, -Ă, hidropici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidropizie; hidropicos. – Din fr. hydropique.

DOOM

hidrópic (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrópici; adj. f., s. f. hidrópică, pl. hidrópice

hidropicului
HIDRÓPIC, -Ă, hidropici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidropizie; hidropicos. – Din fr. hydropique.

DOOM

hidrópic (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrópici; adj. f., s. f. hidrópică, pl. hidrópice

hidropicului
HIDRÓPIC, -Ă, hidropici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidropizie; hidropicos. – Din fr. hydropique.

DOOM

hidrópic (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrópici; adj. f., s. f. hidrópică, pl. hidrópice

hidropizia
HIDROPIZÍE, hidropizii, s. f. Boală cauzată de acumularea patologică de apă în cavitățile naturale ale corpului sau în țesuturi; dropică. [Var.: idropizíe s. f.] – Din fr. hydropisie, lat. hydropisis.

DOOM

!hidropizíe (hi-dro-) s. f., art. hidropizía, g.-d. art. hidropizíei; pl. hidropizíi, art. hidropizíile

hidropizie
HIDROPIZÍE, hidropizii, s. f. Boală cauzată de acumularea patologică de apă în cavitățile naturale ale corpului sau în țesuturi; dropică. [Var.: idropizíe s. f.] – Din fr. hydropisie, lat. hydropisis.

DOOM

!hidropizíe (hi-dro-) s. f., art. hidropizía, g.-d. art. hidropizíei; pl. hidropizíi, art. hidropizíile

hidropiziei
HIDROPIZÍE, hidropizii, s. f. Boală cauzată de acumularea patologică de apă în cavitățile naturale ale corpului sau în țesuturi; dropică. [Var.: idropizíe s. f.] – Din fr. hydropisie, lat. hydropisis.

DOOM

!hidropizíe (hi-dro-) s. f., art. hidropizía, g.-d. art. hidropizíei; pl. hidropizíi, art. hidropizíile

hidropizii
HIDROPIZÍE, hidropizii, s. f. Boală cauzată de acumularea patologică de apă în cavitățile naturale ale corpului sau în țesuturi; dropică. [Var.: idropizíe s. f.] – Din fr. hydropisie, lat. hydropisis.

DOOM

!hidropizíe (hi-dro-) s. f., art. hidropizía, g.-d. art. hidropizíei; pl. hidropizíi, art. hidropizíile

hidropiziile
HIDROPIZÍE, hidropizii, s. f. Boală cauzată de acumularea patologică de apă în cavitățile naturale ale corpului sau în țesuturi; dropică. [Var.: idropizíe s. f.] – Din fr. hydropisie, lat. hydropisis.

DOOM

!hidropizíe (hi-dro-) s. f., art. hidropizía, g.-d. art. hidropizíei; pl. hidropizíi, art. hidropizíile

hidropiziilor
HIDROPIZÍE, hidropizii, s. f. Boală cauzată de acumularea patologică de apă în cavitățile naturale ale corpului sau în țesuturi; dropică. [Var.: idropizíe s. f.] – Din fr. hydropisie, lat. hydropisis.

DOOM

!hidropizíe (hi-dro-) s. f., art. hidropizía, g.-d. art. hidropizíei; pl. hidropizíi, art. hidropizíile

hidroplan
HIDROPLÁN s.n. Hidroavion. [< fr. hydroplane].

hidroplana
HIDROPLANÁ, pers. 3 hidroplanează, vb. I. Intranz. (Despre hidroavioane) A se deplasa plutind la suprafața apei. – Din fr. hydroplaner.

hidroplanaj
HIDROPLANÁJ s.n. Hidroplanare. [< fr. hydroplanage].

hidroplanare
HIDROPLANÁ, pers. 3 hidroplanează, vb. I. Intranz. (Despre hidroavioane) A se deplasa plutind la suprafața apei. – Din fr. hydroplaner.

hidroplanare
HIDROPLANÁRE, hidroplanări, s. f. Deplasare a unui hidroavion pe apă prin autopropulsie aerodinamică. – Hidro- + planare. Cf. fr. hydroplanage.

DOOM

hidroplanáre (hi-dro-pla-) s. f., g.-d. art. hidroplanắrii; pl. hidroplanắri

hidroplanarea
HIDROPLANÁRE, hidroplanări, s. f. Deplasare a unui hidroavion pe apă prin autopropulsie aerodinamică. – Hidro- + planare. Cf. fr. hydroplanage.

DOOM

hidroplanáre (hi-dro-pla-) s. f., g.-d. art. hidroplanắrii; pl. hidroplanắri

hidroplanară
HIDROPLANÁ, pers. 3 hidroplanează, vb. I. Intranz. (Despre hidroavioane) A se deplasa plutind la suprafața apei. – Din fr. hydroplaner.

hidroplanase
HIDROPLANÁ, pers. 3 hidroplanează, vb. I. Intranz. (Despre hidroavioane) A se deplasa plutind la suprafața apei. – Din fr. hydroplaner.

hidroplanaseră
HIDROPLANÁ, pers. 3 hidroplanează, vb. I. Intranz. (Despre hidroavioane) A se deplasa plutind la suprafața apei. – Din fr. hydroplaner.

hidroplanat
HIDROPLANÁ, pers. 3 hidroplanează, vb. I. Intranz. (Despre hidroavioane) A se deplasa plutind la suprafața apei. – Din fr. hydroplaner.

hidroplanau
HIDROPLANÁ, pers. 3 hidroplanează, vb. I. Intranz. (Despre hidroavioane) A se deplasa plutind la suprafața apei. – Din fr. hydroplaner.

hidroplanează
HIDROPLANÁ, pers. 3 hidroplanează, vb. I. Intranz. (Despre hidroavioane) A se deplasa plutind la suprafața apei. – Din fr. hydroplaner.

hidroplaneze
HIDROPLANÁ, pers. 3 hidroplanează, vb. I. Intranz. (Despre hidroavioane) A se deplasa plutind la suprafața apei. – Din fr. hydroplaner.

hidroplanând
HIDROPLANÁ, pers. 3 hidroplanează, vb. I. Intranz. (Despre hidroavioane) A se deplasa plutind la suprafața apei. – Din fr. hydroplaner.

hidroplanînd
HIDROPLANÁ, pers. 3 hidroplanează, vb. I. Intranz. (Despre hidroavioane) A se deplasa plutind la suprafața apei. – Din fr. hydroplaner.

hidroplanări
HIDROPLANÁRE, hidroplanări, s. f. Deplasare a unui hidroavion pe apă prin autopropulsie aerodinamică. – Hidro- + planare. Cf. fr. hydroplanage.

DOOM

hidroplanáre (hi-dro-pla-) s. f., g.-d. art. hidroplanắrii; pl. hidroplanắri

hidroplanării
HIDROPLANÁRE, hidroplanări, s. f. Deplasare a unui hidroavion pe apă prin autopropulsie aerodinamică. – Hidro- + planare. Cf. fr. hydroplanage.

DOOM

hidroplanáre (hi-dro-pla-) s. f., g.-d. art. hidroplanắrii; pl. hidroplanắri

hidroplanările
HIDROPLANÁRE, hidroplanări, s. f. Deplasare a unui hidroavion pe apă prin autopropulsie aerodinamică. – Hidro- + planare. Cf. fr. hydroplanage.

DOOM

hidroplanáre (hi-dro-pla-) s. f., g.-d. art. hidroplanắrii; pl. hidroplanắri

hidroplanărilor
HIDROPLANÁRE, hidroplanări, s. f. Deplasare a unui hidroavion pe apă prin autopropulsie aerodinamică. – Hidro- + planare. Cf. fr. hydroplanage.

DOOM

hidroplanáre (hi-dro-pla-) s. f., g.-d. art. hidroplanắrii; pl. hidroplanắri

hidroplasmă
HIDROPLÁSMĂ s.f. (Biol.) Constituent lichid al protoplasmei. [Cf. gr. hydor – apă, plasma – formație].

hidropneumatic
HIDROPNEUMÁTIC, -Ă, hidropneumatici, -ce, adj., s. n. (Aparat) care funcționează cu ajutorul apei sau al unui lichid ori gaz comprimat. [Pr.: -pne-u-] – Din fr. hydropneumatique.

hidropneumatica
HIDROPNEUMÁTIC, -Ă, hidropneumatici, -ce, adj., s. n. (Aparat) care funcționează cu ajutorul apei sau al unui lichid ori gaz comprimat. [Pr.: -pne-u-] – Din fr. hydropneumatique.

hidropneumatice
HIDROPNEUMÁTIC, -Ă, hidropneumatici, -ce, adj., s. n. (Aparat) care funcționează cu ajutorul apei sau al unui lichid ori gaz comprimat. [Pr.: -pne-u-] – Din fr. hydropneumatique.

hidropneumaticei
HIDROPNEUMÁTIC, -Ă, hidropneumatici, -ce, adj., s. n. (Aparat) care funcționează cu ajutorul apei sau al unui lichid ori gaz comprimat. [Pr.: -pne-u-] – Din fr. hydropneumatique.

hidropneumaticele
HIDROPNEUMÁTIC, -Ă, hidropneumatici, -ce, adj., s. n. (Aparat) care funcționează cu ajutorul apei sau al unui lichid ori gaz comprimat. [Pr.: -pne-u-] – Din fr. hydropneumatique.

hidropneumaticelor
HIDROPNEUMÁTIC, -Ă, hidropneumatici, -ce, adj., s. n. (Aparat) care funcționează cu ajutorul apei sau al unui lichid ori gaz comprimat. [Pr.: -pne-u-] – Din fr. hydropneumatique.

hidropneumatici
HIDROPNEUMÁTIC, -Ă, hidropneumatici, -ce, adj., s. n. (Aparat) care funcționează cu ajutorul apei sau al unui lichid ori gaz comprimat. [Pr.: -pne-u-] – Din fr. hydropneumatique.

hidropneumaticii
HIDROPNEUMÁTIC, -Ă, hidropneumatici, -ce, adj., s. n. (Aparat) care funcționează cu ajutorul apei sau al unui lichid ori gaz comprimat. [Pr.: -pne-u-] – Din fr. hydropneumatique.

hidropneumaticilor
HIDROPNEUMÁTIC, -Ă, hidropneumatici, -ce, adj., s. n. (Aparat) care funcționează cu ajutorul apei sau al unui lichid ori gaz comprimat. [Pr.: -pne-u-] – Din fr. hydropneumatique.

hidropneumaticul
HIDROPNEUMÁTIC, -Ă, hidropneumatici, -ce, adj., s. n. (Aparat) care funcționează cu ajutorul apei sau al unui lichid ori gaz comprimat. [Pr.: -pne-u-] – Din fr. hydropneumatique.

hidropneumaticului
HIDROPNEUMÁTIC, -Ă, hidropneumatici, -ce, adj., s. n. (Aparat) care funcționează cu ajutorul apei sau al unui lichid ori gaz comprimat. [Pr.: -pne-u-] – Din fr. hydropneumatique.

hidropneumotorax
HIDROPNEUMOTORÁX s. n. (Med.) Pneumotorax spontan caracterizat prin prezența de lichid în cavitatea pleurală. [Pr.: -pne-u-] – Din fr. hydropneumothorax.

hidroponic
HIDROPÓNIC, -Ă, hidroponici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Cultură legumicolă sau floricolă în soluții nutritive sau pe un substrat de pietriș sau de nisip prin care circulă permanent apă cu îngrășăminte chimice. 2. Adj. Referitor la hidroponică (1), de hidroponică. – Din fr. hydroponique.

hidroponica
HIDROPÓNICĂ s. f. Cultură legumicolă sau floricolă în soluții nutritive sau pe un substrat de pietriș sau de nisip prin care circulă permanent apă cu îngrășăminte chimice. – Din fr. hydroponique.

DOOM

hidropónică (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidropónicii

hidroponici
HIDROPÓNICĂ s. f. Cultură legumicolă sau floricolă în soluții nutritive sau pe un substrat de pietriș sau de nisip prin care circulă permanent apă cu îngrășăminte chimice. – Din fr. hydroponique.

DOOM

hidropónică (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidropónicii

hidroponicii
HIDROPÓNICĂ s. f. Cultură legumicolă sau floricolă în soluții nutritive sau pe un substrat de pietriș sau de nisip prin care circulă permanent apă cu îngrășăminte chimice. – Din fr. hydroponique.

DOOM

hidropónică (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidropónicii

hidroponicile
HIDROPÓNICĂ s. f. Cultură legumicolă sau floricolă în soluții nutritive sau pe un substrat de pietriș sau de nisip prin care circulă permanent apă cu îngrășăminte chimice. – Din fr. hydroponique.

DOOM

hidropónică (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidropónicii

hidroponicilor
HIDROPÓNICĂ s. f. Cultură legumicolă sau floricolă în soluții nutritive sau pe un substrat de pietriș sau de nisip prin care circulă permanent apă cu îngrășăminte chimice. – Din fr. hydroponique.

DOOM

hidropónică (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidropónicii

hidroragie
HIDRORAGÍE s.f. (Med.) Trecere a apei din plasma sanguină în spațiile interstițiale ale organismului. [Gen. -iei. / < fr. hydrorragie].

hidroree
HIDRORÉE, hidroree, s. f. (Med.) Scurgere cronică a unui lichid seros. – Din fr. hydrorrhée.

DOOM

hidrorée (hi-dro-) s. f., art. hidroréea, g.-d. art. hidroréei; pl. hidrorée

hidroreea
HIDRORÉE, hidroree, s. f. (Med.) Scurgere cronică a unui lichid seros. – Din fr. hydrorrhée.

DOOM

hidrorée (hi-dro-) s. f., art. hidroréea, g.-d. art. hidroréei; pl. hidrorée

hidroreei
HIDRORÉE, hidroree, s. f. (Med.) Scurgere cronică a unui lichid seros. – Din fr. hydrorrhée.

DOOM

hidrorée (hi-dro-) s. f., art. hidroréea, g.-d. art. hidroréei; pl. hidrorée

hidroreele
HIDRORÉE, hidroree, s. f. (Med.) Scurgere cronică a unui lichid seros. – Din fr. hydrorrhée.

DOOM

hidrorée (hi-dro-) s. f., art. hidroréea, g.-d. art. hidroréei; pl. hidrorée

hidroreelor
HIDRORÉE, hidroree, s. f. (Med.) Scurgere cronică a unui lichid seros. – Din fr. hydrorrhée.

DOOM

hidrorée (hi-dro-) s. f., art. hidroréea, g.-d. art. hidroréei; pl. hidrorée

hidrosadenita
HIDROSADENÍTĂ, hidrosadenite, s. f. Inflamație a glandelor sudoripare, de obicei a celor de la subsuoară, care evoluează sub forma unor abcese adânci. – Din fr. hydrosadénite.

DOOM

!hidrosadenítă (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrosadenítei; pl. hidrosadeníte

hidrosadenite
HIDROSADENÍTĂ, hidrosadenite, s. f. Inflamație a glandelor sudoripare, de obicei a celor de la subsuoară, care evoluează sub forma unor abcese adânci. – Din fr. hydrosadénite.

DOOM

!hidrosadenítă (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrosadenítei; pl. hidrosadeníte

hidrosadenitei
HIDROSADENÍTĂ, hidrosadenite, s. f. Inflamație a glandelor sudoripare, de obicei a celor de la subsuoară, care evoluează sub forma unor abcese adânci. – Din fr. hydrosadénite.

DOOM

!hidrosadenítă (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrosadenítei; pl. hidrosadeníte

hidrosadenitele
HIDROSADENÍTĂ, hidrosadenite, s. f. Inflamație a glandelor sudoripare, de obicei a celor de la subsuoară, care evoluează sub forma unor abcese adânci. – Din fr. hydrosadénite.

DOOM

!hidrosadenítă (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrosadenítei; pl. hidrosadeníte

hidrosadenitelor
HIDROSADENÍTĂ, hidrosadenite, s. f. Inflamație a glandelor sudoripare, de obicei a celor de la subsuoară, care evoluează sub forma unor abcese adânci. – Din fr. hydrosadénite.

DOOM

!hidrosadenítă (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrosadenítei; pl. hidrosadeníte

hidrosalpinx
HIDROSÁLPINX s.n. (Med.) Acumulare de lichid seros în salpinge. [< fr. hydrosalpinx, cf. gr. hydor – apă, salpinx – trompă].

hidroscala
HIDROSCÁLĂ, hidroscale, s. f. Aeroport pe apă destinat decolării sau amerizării hidroavioanelor, pe care se află instalațiile necesare manevrării, adăpostirii și întreținerii acestora. – Din fr. hydroscale.

DOOM

!hidroscálă (hi-dros-ca-/-dro-sca-) s. f., g.-d. art. hidroscálei; pl. hidroscále

hidroscale
HIDROSCÁLĂ, hidroscale, s. f. Aeroport pe apă destinat decolării sau amerizării hidroavioanelor, pe care se află instalațiile necesare manevrării, adăpostirii și întreținerii acestora. – Din fr. hydroscale.

DOOM

!hidroscálă (hi-dros-ca-/-dro-sca-) s. f., g.-d. art. hidroscálei; pl. hidroscále

hidroscalei
HIDROSCÁLĂ, hidroscale, s. f. Aeroport pe apă destinat decolării sau amerizării hidroavioanelor, pe care se află instalațiile necesare manevrării, adăpostirii și întreținerii acestora. – Din fr. hydroscale.

DOOM

!hidroscálă (hi-dros-ca-/-dro-sca-) s. f., g.-d. art. hidroscálei; pl. hidroscále

hidroscalele
HIDROSCÁLĂ, hidroscale, s. f. Aeroport pe apă destinat decolării sau amerizării hidroavioanelor, pe care se află instalațiile necesare manevrării, adăpostirii și întreținerii acestora. – Din fr. hydroscale.

DOOM

!hidroscálă (hi-dros-ca-/-dro-sca-) s. f., g.-d. art. hidroscálei; pl. hidroscále

hidroscalelor
HIDROSCÁLĂ, hidroscale, s. f. Aeroport pe apă destinat decolării sau amerizării hidroavioanelor, pe care se află instalațiile necesare manevrării, adăpostirii și întreținerii acestora. – Din fr. hydroscale.

DOOM

!hidroscálă (hi-dros-ca-/-dro-sca-) s. f., g.-d. art. hidroscálei; pl. hidroscále

hidroseparatoare
HIDROSEPARATÓR, hidroseparatoare, s. n. Instalație de separare acționată cu ajutorul unui curent de apă și folosită la prepararea mecanică a cărbunilor. – Hidro- + separator.

DOOM

hidroseparatór (hi-dro-) s. n., pl. hidroseparatoáre

hidroseparatoarele
HIDROSEPARATÓR, hidroseparatoare, s. n. Instalație de separare acționată cu ajutorul unui curent de apă și folosită la prepararea mecanică a cărbunilor. – Hidro- + separator.

DOOM

hidroseparatór (hi-dro-) s. n., pl. hidroseparatoáre

hidroseparatoarelor
HIDROSEPARATÓR, hidroseparatoare, s. n. Instalație de separare acționată cu ajutorul unui curent de apă și folosită la prepararea mecanică a cărbunilor. – Hidro- + separator.

DOOM

hidroseparatór (hi-dro-) s. n., pl. hidroseparatoáre

hidroseparator
HIDROSEPARATÓR, hidroseparatoare, s. n. Instalație de separare acționată cu ajutorul unui curent de apă și folosită la prepararea mecanică a cărbunilor. – Hidro- + separator.

DOOM

hidroseparatór (hi-dro-) s. n., pl. hidroseparatoáre

hidroseparatorul
HIDROSEPARATÓR, hidroseparatoare, s. n. Instalație de separare acționată cu ajutorul unui curent de apă și folosită la prepararea mecanică a cărbunilor. – Hidro- + separator.

DOOM

hidroseparatór (hi-dro-) s. n., pl. hidroseparatoáre

hidroseparatorului
HIDROSEPARATÓR, hidroseparatoare, s. n. Instalație de separare acționată cu ajutorul unui curent de apă și folosită la prepararea mecanică a cărbunilor. – Hidro- + separator.

DOOM

hidroseparatór (hi-dro-) s. n., pl. hidroseparatoáre

hidrosfera
HIDROSFÉRĂ s. f. Învelișul de apă al globului terestru, alcătuit din oceane, mări, lacuri, ghețari, ape curgătoare, ape subterane, zăpezi și ghețuri. – Din fr. hydrosphère, germ. Hydrosphäre.

DOOM

!hidrosféră (hi-dros-fe-/-dro-sfe-) s. f., g.-d. art. hidrosférei

hidrosfere
HIDROSFÉRĂ s. f. Învelișul de apă al globului terestru, alcătuit din oceane, mări, lacuri, ghețari, ape curgătoare, ape subterane, zăpezi și ghețuri. – Din fr. hydrosphère, germ. Hydrosphäre.

DOOM

!hidrosféră (hi-dros-fe-/-dro-sfe-) s. f., g.-d. art. hidrosférei

hidrosferei
HIDROSFÉRĂ s. f. Învelișul de apă al globului terestru, alcătuit din oceane, mări, lacuri, ghețari, ape curgătoare, ape subterane, zăpezi și ghețuri. – Din fr. hydrosphère, germ. Hydrosphäre.

DOOM

!hidrosféră (hi-dros-fe-/-dro-sfe-) s. f., g.-d. art. hidrosférei

hidrosol
HIDROSÓL, hidrosoluri, s. n. Sistem coloidal solubil în care mediul de dispersie este apa. – Din fr. hydrosol.

DOOM

hidrosól (hi-dro-) s. n., pl. hidrosóluri

hidrosolubil
HIDROSOLÚBIL, -Ă, hidrosolubili, -e, adj. (Despre substanțe) Care se dizolvă în apă. – Din fr. hydrosoluble.

DOOM

hidrosolúbil (hi-dro-) adj. m., pl. hidrosolúbili; f. hidrosolúbilă, pl. hidrosolúbile

hidrosolubila
HIDROSOLÚBIL, -Ă, hidrosolubili, -e, adj. (Despre substanțe) Care se dizolvă în apă. – Din fr. hydrosoluble.

DOOM

hidrosolúbil (hi-dro-) adj. m., pl. hidrosolúbili; f. hidrosolúbilă, pl. hidrosolúbile

hidrosolubile
HIDROSOLÚBIL, -Ă, hidrosolubili, -e, adj. (Despre substanțe) Care se dizolvă în apă. – Din fr. hydrosoluble.

DOOM

hidrosolúbil (hi-dro-) adj. m., pl. hidrosolúbili; f. hidrosolúbilă, pl. hidrosolúbile

hidrosolubilei
HIDROSOLÚBIL, -Ă, hidrosolubili, -e, adj. (Despre substanțe) Care se dizolvă în apă. – Din fr. hydrosoluble.

DOOM

hidrosolúbil (hi-dro-) adj. m., pl. hidrosolúbili; f. hidrosolúbilă, pl. hidrosolúbile

hidrosolubilele
HIDROSOLÚBIL, -Ă, hidrosolubili, -e, adj. (Despre substanțe) Care se dizolvă în apă. – Din fr. hydrosoluble.

DOOM

hidrosolúbil (hi-dro-) adj. m., pl. hidrosolúbili; f. hidrosolúbilă, pl. hidrosolúbile

hidrosolubilelor
HIDROSOLÚBIL, -Ă, hidrosolubili, -e, adj. (Despre substanțe) Care se dizolvă în apă. – Din fr. hydrosoluble.

DOOM

hidrosolúbil (hi-dro-) adj. m., pl. hidrosolúbili; f. hidrosolúbilă, pl. hidrosolúbile

hidrosolubili
HIDROSOLÚBIL, -Ă, hidrosolubili, -e, adj. (Despre substanțe) Care se dizolvă în apă. – Din fr. hydrosoluble.

DOOM

hidrosolúbil (hi-dro-) adj. m., pl. hidrosolúbili; f. hidrosolúbilă, pl. hidrosolúbile

hidrosolubilii
HIDROSOLÚBIL, -Ă, hidrosolubili, -e, adj. (Despre substanțe) Care se dizolvă în apă. – Din fr. hydrosoluble.

DOOM

hidrosolúbil (hi-dro-) adj. m., pl. hidrosolúbili; f. hidrosolúbilă, pl. hidrosolúbile

hidrosolubililor
HIDROSOLÚBIL, -Ă, hidrosolubili, -e, adj. (Despre substanțe) Care se dizolvă în apă. – Din fr. hydrosoluble.

DOOM

hidrosolúbil (hi-dro-) adj. m., pl. hidrosolúbili; f. hidrosolúbilă, pl. hidrosolúbile

hidrosolubilul
HIDROSOLÚBIL, -Ă, hidrosolubili, -e, adj. (Despre substanțe) Care se dizolvă în apă. – Din fr. hydrosoluble.

DOOM

hidrosolúbil (hi-dro-) adj. m., pl. hidrosolúbili; f. hidrosolúbilă, pl. hidrosolúbile

hidrosolubilului
HIDROSOLÚBIL, -Ă, hidrosolubili, -e, adj. (Despre substanțe) Care se dizolvă în apă. – Din fr. hydrosoluble.

DOOM

hidrosolúbil (hi-dro-) adj. m., pl. hidrosolúbili; f. hidrosolúbilă, pl. hidrosolúbile

hidrosolul
HIDROSÓL, hidrosoluri, s. n. Sistem coloidal solubil în care mediul de dispersie este apa. – Din fr. hydrosol.

DOOM

hidrosól (hi-dro-) s. n., pl. hidrosóluri

hidrosolului
HIDROSÓL, hidrosoluri, s. n. Sistem coloidal solubil în care mediul de dispersie este apa. – Din fr. hydrosol.

DOOM

hidrosól (hi-dro-) s. n., pl. hidrosóluri

hidrosoluri
HIDROSÓL, hidrosoluri, s. n. Sistem coloidal solubil în care mediul de dispersie este apa. – Din fr. hydrosol.

DOOM

hidrosól (hi-dro-) s. n., pl. hidrosóluri

hidrosolurile
HIDROSÓL, hidrosoluri, s. n. Sistem coloidal solubil în care mediul de dispersie este apa. – Din fr. hydrosol.

DOOM

hidrosól (hi-dro-) s. n., pl. hidrosóluri

hidrosolurilor
HIDROSÓL, hidrosoluri, s. n. Sistem coloidal solubil în care mediul de dispersie este apa. – Din fr. hydrosol.

DOOM

hidrosól (hi-dro-) s. n., pl. hidrosóluri

hidrosonicitate
HIDROSONICITÁTE s. f. Ramură a fizicii care studiază transmiterea energiei prin unde elastice în medii lichide. – Hidro- + sonicitate.

hidrosonicitatea
HIDROSONICITÁTE s. f. Ramură a fizicii care studiază transmiterea energiei prin unde elastice în medii lichide. – Hidro- + sonicitate.

hidrosonicități
HIDROSONICITÁTE s. f. Ramură a fizicii care studiază transmiterea energiei prin unde elastice în medii lichide. – Hidro- + sonicitate.

hidrosonicității
HIDROSONICITÁTE s. f. Ramură a fizicii care studiază transmiterea energiei prin unde elastice în medii lichide. – Hidro- + sonicitate.

hidrostatic
HIDROSTÁTIC, -Ă, hidrostatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a hidromecanicii care studiază legile echilibrului fluidelor și ale corpurilor scufundate în ele. 2. Adj. Care se referă la echilibrul fluidelor. ◊ Balanță hidrostatică = balanță cu care se determină densitatea corpurilor prin cântărirea lor mai întâi în aer, iar apoi cufundate într-un lichid. – Din fr. hydrostatique.

DOOM

!hidrostátic (hi-dros-ta-/-dro-sta-) adj. m., pl. hidrostátici; f. hidrostátică, pl. hidrostátice

hidrostatica
HIDROSTÁTIC, -Ă, hidrostatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a hidromecanicii care studiază legile echilibrului fluidelor și ale corpurilor scufundate în ele. 2. Adj. Care se referă la echilibrul fluidelor. ◊ Balanță hidrostatică = balanță cu care se determină densitatea corpurilor prin cântărirea lor mai întâi în aer, iar apoi cufundate într-un lichid. – Din fr. hydrostatique.

DOOM

!hidrostátic (hi-dros-ta-/-dro-sta-) adj. m., pl. hidrostátici; f. hidrostátică, pl. hidrostátice

hidrostatica
HIDROSTÁTIC, -Ă, hidrostatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a hidromecanicii care studiază legile echilibrului fluidelor și ale corpurilor scufundate în ele. 2. Adj. Care se referă la echilibrul fluidelor. ◊ Balanță hidrostatică = balanță cu brațe egale, întrebuințată pentru determinarea densității solidelor și a lichidelor. – Din fr. hydrostatique.

DOOM

!hidrostátică (hi-dros-ta-/-dro-sta-) s. f., g.-d. art. hidrostáticii

hidrostatice
HIDROSTÁTIC, -Ă, hidrostatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a hidromecanicii care studiază legile echilibrului fluidelor și ale corpurilor scufundate în ele. 2. Adj. Care se referă la echilibrul fluidelor. ◊ Balanță hidrostatică = balanță cu care se determină densitatea corpurilor prin cântărirea lor mai întâi în aer, iar apoi cufundate într-un lichid. – Din fr. hydrostatique.

DOOM

!hidrostátic (hi-dros-ta-/-dro-sta-) adj. m., pl. hidrostátici; f. hidrostátică, pl. hidrostátice

hidrostaticei
HIDROSTÁTIC, -Ă, hidrostatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a hidromecanicii care studiază legile echilibrului fluidelor și ale corpurilor scufundate în ele. 2. Adj. Care se referă la echilibrul fluidelor. ◊ Balanță hidrostatică = balanță cu care se determină densitatea corpurilor prin cântărirea lor mai întâi în aer, iar apoi cufundate într-un lichid. – Din fr. hydrostatique.

DOOM

!hidrostátic (hi-dros-ta-/-dro-sta-) adj. m., pl. hidrostátici; f. hidrostátică, pl. hidrostátice

hidrostaticele
HIDROSTÁTIC, -Ă, hidrostatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a hidromecanicii care studiază legile echilibrului fluidelor și ale corpurilor scufundate în ele. 2. Adj. Care se referă la echilibrul fluidelor. ◊ Balanță hidrostatică = balanță cu care se determină densitatea corpurilor prin cântărirea lor mai întâi în aer, iar apoi cufundate într-un lichid. – Din fr. hydrostatique.

DOOM

!hidrostátic (hi-dros-ta-/-dro-sta-) adj. m., pl. hidrostátici; f. hidrostátică, pl. hidrostátice

hidrostaticelor
HIDROSTÁTIC, -Ă, hidrostatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a hidromecanicii care studiază legile echilibrului fluidelor și ale corpurilor scufundate în ele. 2. Adj. Care se referă la echilibrul fluidelor. ◊ Balanță hidrostatică = balanță cu care se determină densitatea corpurilor prin cântărirea lor mai întâi în aer, iar apoi cufundate într-un lichid. – Din fr. hydrostatique.

DOOM

!hidrostátic (hi-dros-ta-/-dro-sta-) adj. m., pl. hidrostátici; f. hidrostátică, pl. hidrostátice

hidrostatici
HIDROSTÁTIC, -Ă, hidrostatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a hidromecanicii care studiază legile echilibrului fluidelor și ale corpurilor scufundate în ele. 2. Adj. Care se referă la echilibrul fluidelor. ◊ Balanță hidrostatică = balanță cu care se determină densitatea corpurilor prin cântărirea lor mai întâi în aer, iar apoi cufundate într-un lichid. – Din fr. hydrostatique.

DOOM

!hidrostátic (hi-dros-ta-/-dro-sta-) adj. m., pl. hidrostátici; f. hidrostátică, pl. hidrostátice

hidrostatici
HIDROSTÁTIC, -Ă, hidrostatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a hidromecanicii care studiază legile echilibrului fluidelor și ale corpurilor scufundate în ele. 2. Adj. Care se referă la echilibrul fluidelor. ◊ Balanță hidrostatică = balanță cu brațe egale, întrebuințată pentru determinarea densității solidelor și a lichidelor. – Din fr. hydrostatique.

DOOM

!hidrostátică (hi-dros-ta-/-dro-sta-) s. f., g.-d. art. hidrostáticii

hidrostatician
HIDROSTATICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în hidrostatică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. hydrostaticien].

hidrostaticiana
HIDROSTATICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în hidrostatică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. hydrostaticien].

hidrostaticianul
HIDROSTATICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în hidrostatică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. hydrostaticien].

hidrostaticianului
HIDROSTATICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în hidrostatică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. hydrostaticien].

hidrostaticiene
HIDROSTATICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în hidrostatică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. hydrostaticien].

hidrostaticienei
HIDROSTATICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în hidrostatică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. hydrostaticien].

hidrostaticienele
HIDROSTATICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în hidrostatică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. hydrostaticien].

hidrostaticienelor
HIDROSTATICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în hidrostatică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. hydrostaticien].

hidrostaticieni
HIDROSTATICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în hidrostatică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. hydrostaticien].

hidrostaticienii
HIDROSTATICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în hidrostatică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. hydrostaticien].

hidrostaticienilor
HIDROSTATICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în hidrostatică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. hydrostaticien].

hidrostaticii
HIDROSTÁTIC, -Ă, hidrostatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a hidromecanicii care studiază legile echilibrului fluidelor și ale corpurilor scufundate în ele. 2. Adj. Care se referă la echilibrul fluidelor. ◊ Balanță hidrostatică = balanță cu care se determină densitatea corpurilor prin cântărirea lor mai întâi în aer, iar apoi cufundate într-un lichid. – Din fr. hydrostatique.

DOOM

!hidrostátic (hi-dros-ta-/-dro-sta-) adj. m., pl. hidrostátici; f. hidrostátică, pl. hidrostátice

hidrostaticii
HIDROSTÁTIC, -Ă, hidrostatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a hidromecanicii care studiază legile echilibrului fluidelor și ale corpurilor scufundate în ele. 2. Adj. Care se referă la echilibrul fluidelor. ◊ Balanță hidrostatică = balanță cu brațe egale, întrebuințată pentru determinarea densității solidelor și a lichidelor. – Din fr. hydrostatique.

DOOM

!hidrostátică (hi-dros-ta-/-dro-sta-) s. f., g.-d. art. hidrostáticii

hidrostaticilor
HIDROSTÁTIC, -Ă, hidrostatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a hidromecanicii care studiază legile echilibrului fluidelor și ale corpurilor scufundate în ele. 2. Adj. Care se referă la echilibrul fluidelor. ◊ Balanță hidrostatică = balanță cu care se determină densitatea corpurilor prin cântărirea lor mai întâi în aer, iar apoi cufundate într-un lichid. – Din fr. hydrostatique.

DOOM

!hidrostátic (hi-dros-ta-/-dro-sta-) adj. m., pl. hidrostátici; f. hidrostátică, pl. hidrostátice

hidrostaticul
HIDROSTÁTIC, -Ă, hidrostatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a hidromecanicii care studiază legile echilibrului fluidelor și ale corpurilor scufundate în ele. 2. Adj. Care se referă la echilibrul fluidelor. ◊ Balanță hidrostatică = balanță cu care se determină densitatea corpurilor prin cântărirea lor mai întâi în aer, iar apoi cufundate într-un lichid. – Din fr. hydrostatique.

DOOM

!hidrostátic (hi-dros-ta-/-dro-sta-) adj. m., pl. hidrostátici; f. hidrostátică, pl. hidrostátice

hidrostaticului
HIDROSTÁTIC, -Ă, hidrostatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a hidromecanicii care studiază legile echilibrului fluidelor și ale corpurilor scufundate în ele. 2. Adj. Care se referă la echilibrul fluidelor. ◊ Balanță hidrostatică = balanță cu care se determină densitatea corpurilor prin cântărirea lor mai întâi în aer, iar apoi cufundate într-un lichid. – Din fr. hydrostatique.

DOOM

!hidrostátic (hi-dros-ta-/-dro-sta-) adj. m., pl. hidrostátici; f. hidrostátică, pl. hidrostátice

hidrostatimetre
HIDROSTATIMÉTRU s.n. Aparat electric care determină nivelul apei într-un curs de apă. [< fr. hydrostatimètre].

hidrostatimetrele
HIDROSTATIMÉTRU s.n. Aparat electric care determină nivelul apei într-un curs de apă. [< fr. hydrostatimètre].

hidrostatimetrelor
HIDROSTATIMÉTRU s.n. Aparat electric care determină nivelul apei într-un curs de apă. [< fr. hydrostatimètre].

hidrostatimetru
HIDROSTATIMÉTRU s.n. Aparat electric care determină nivelul apei într-un curs de apă. [< fr. hydrostatimètre].

hidrostatimetrul
HIDROSTATIMÉTRU s.n. Aparat electric care determină nivelul apei într-un curs de apă. [< fr. hydrostatimètre].

hidrostatimetrului
HIDROSTATIMÉTRU s.n. Aparat electric care determină nivelul apei într-un curs de apă. [< fr. hydrostatimètre].

hidrotactism
HIDROTACTÍSM s.n. Mișcare a organismelor vii datorită aerului umed. [< fr. hydrotactisme].

hidrotehnic
HIDROTÉHNIC, -Ă, hidrotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a tehnicii care se ocupă cu folosirea apei și cu proiectarea și executarea lucrărilor de folosire a apei, a energiei hidraulice și a lucrărilor de prevenire a distrugerilor provocate de ape. 2. Adj. Privitor la hidrotehnică (1), care aparține hidrotehnicii. – Din fr. hydrotechnique, germ. Hydrotechnik.

DOOM

hidrotéhnic (hi-dro-) adj. m., pl. hidrotéhnici; f. hidrotéhnică, pl. hidrotéhnice

hidrotehnica
HIDROTÉHNIC, -Ă, hidrotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a tehnicii care se ocupă cu folosirea apei și cu proiectarea și executarea lucrărilor de folosire a apei, a energiei hidraulice și a lucrărilor de prevenire a distrugerilor provocate de ape. 2. Adj. Privitor la hidrotehnică (1), care aparține hidrotehnicii. – Din fr. hydrotechnique, germ. Hydrotechnik.

DOOM

hidrotéhnic (hi-dro-) adj. m., pl. hidrotéhnici; f. hidrotéhnică, pl. hidrotéhnice

hidrotehnica
HIDROTÉHNIC, -Ă, hidrotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a tehnicii care se ocupă cu folosirea apei și cu proiectarea și executarea lucrărilor de folosire a apei, a energiei hidraulice și a lucrărilor de prevenire a distrugerilor provocate de ape. 2. Adj. Privitor la hidrotehnică (1), care aparține hidrotehnicii. – Din fr. hydrotechnique, germ. Hydrotechnik.

DOOM

hidrotéhnică (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrotéhnicii

hidrotehnice
HIDROTÉHNIC, -Ă, hidrotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a tehnicii care se ocupă cu folosirea apei și cu proiectarea și executarea lucrărilor de folosire a apei, a energiei hidraulice și a lucrărilor de prevenire a distrugerilor provocate de ape. 2. Adj. Privitor la hidrotehnică (1), care aparține hidrotehnicii. – Din fr. hydrotechnique, germ. Hydrotechnik.

DOOM

hidrotéhnic (hi-dro-) adj. m., pl. hidrotéhnici; f. hidrotéhnică, pl. hidrotéhnice

hidrotehnicei
HIDROTÉHNIC, -Ă, hidrotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a tehnicii care se ocupă cu folosirea apei și cu proiectarea și executarea lucrărilor de folosire a apei, a energiei hidraulice și a lucrărilor de prevenire a distrugerilor provocate de ape. 2. Adj. Privitor la hidrotehnică (1), care aparține hidrotehnicii. – Din fr. hydrotechnique, germ. Hydrotechnik.

DOOM

hidrotéhnic (hi-dro-) adj. m., pl. hidrotéhnici; f. hidrotéhnică, pl. hidrotéhnice

hidrotehnicele
HIDROTÉHNIC, -Ă, hidrotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a tehnicii care se ocupă cu folosirea apei și cu proiectarea și executarea lucrărilor de folosire a apei, a energiei hidraulice și a lucrărilor de prevenire a distrugerilor provocate de ape. 2. Adj. Privitor la hidrotehnică (1), care aparține hidrotehnicii. – Din fr. hydrotechnique, germ. Hydrotechnik.

DOOM

hidrotéhnic (hi-dro-) adj. m., pl. hidrotéhnici; f. hidrotéhnică, pl. hidrotéhnice

hidrotehnicelor
HIDROTÉHNIC, -Ă, hidrotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a tehnicii care se ocupă cu folosirea apei și cu proiectarea și executarea lucrărilor de folosire a apei, a energiei hidraulice și a lucrărilor de prevenire a distrugerilor provocate de ape. 2. Adj. Privitor la hidrotehnică (1), care aparține hidrotehnicii. – Din fr. hydrotechnique, germ. Hydrotechnik.

DOOM

hidrotéhnic (hi-dro-) adj. m., pl. hidrotéhnici; f. hidrotéhnică, pl. hidrotéhnice

hidrotehnici
HIDROTÉHNIC, -Ă, hidrotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a tehnicii care se ocupă cu folosirea apei și cu proiectarea și executarea lucrărilor de folosire a apei, a energiei hidraulice și a lucrărilor de prevenire a distrugerilor provocate de ape. 2. Adj. Privitor la hidrotehnică (1), care aparține hidrotehnicii. – Din fr. hydrotechnique, germ. Hydrotechnik.

DOOM

hidrotéhnic (hi-dro-) adj. m., pl. hidrotéhnici; f. hidrotéhnică, pl. hidrotéhnice

hidrotehnici
HIDROTÉHNIC, -Ă, hidrotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a tehnicii care se ocupă cu folosirea apei și cu proiectarea și executarea lucrărilor de folosire a apei, a energiei hidraulice și a lucrărilor de prevenire a distrugerilor provocate de ape. 2. Adj. Privitor la hidrotehnică (1), care aparține hidrotehnicii. – Din fr. hydrotechnique, germ. Hydrotechnik.

DOOM

hidrotéhnică (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrotéhnicii

hidrotehnician
HIDROTEHNICIÁN, -Ă, hidrotehnicieni, -e, s. m. și f. Specialist în hidrotehnică. [Pr.: -ci-an] – Hidrotehnică + suf. -ian.

DOOM

hidrotehniciánă (hi-dro-, -ci-a-) s. f., g.-d. art. hidrotehniciénei (-ci-e-); pl. hidrotehniciéne

hidrotehniciana
HIDROTEHNICIÁN, -Ă, hidrotehnicieni, -e, s. m. și f. Specialist în hidrotehnică. [Pr.: -ci-an] – Hidrotehnică + suf. -ian.

DOOM

hidrotehniciánă (hi-dro-, -ci-a-) s. f., g.-d. art. hidrotehniciénei (-ci-e-); pl. hidrotehniciéne

hidrotehnicianul
HIDROTEHNICIÁN, -Ă, hidrotehnicieni, -e, s. m. și f. Specialist în hidrotehnică. [Pr.: -ci-an] – Hidrotehnică + suf. -ian.

DOOM

hidrotehniciánă (hi-dro-, -ci-a-) s. f., g.-d. art. hidrotehniciénei (-ci-e-); pl. hidrotehniciéne

hidrotehnicianului
HIDROTEHNICIÁN, -Ă, hidrotehnicieni, -e, s. m. și f. Specialist în hidrotehnică. [Pr.: -ci-an] – Hidrotehnică + suf. -ian.

DOOM

hidrotehniciánă (hi-dro-, -ci-a-) s. f., g.-d. art. hidrotehniciénei (-ci-e-); pl. hidrotehniciéne

hidrotehniciene
HIDROTEHNICIÁN, -Ă, hidrotehnicieni, -e, s. m. și f. Specialist în hidrotehnică. [Pr.: -ci-an] – Hidrotehnică + suf. -ian.

DOOM

hidrotehniciánă (hi-dro-, -ci-a-) s. f., g.-d. art. hidrotehniciénei (-ci-e-); pl. hidrotehniciéne

hidrotehnicienei
HIDROTEHNICIÁN, -Ă, hidrotehnicieni, -e, s. m. și f. Specialist în hidrotehnică. [Pr.: -ci-an] – Hidrotehnică + suf. -ian.

DOOM

hidrotehniciánă (hi-dro-, -ci-a-) s. f., g.-d. art. hidrotehniciénei (-ci-e-); pl. hidrotehniciéne

hidrotehnicienele
HIDROTEHNICIÁN, -Ă, hidrotehnicieni, -e, s. m. și f. Specialist în hidrotehnică. [Pr.: -ci-an] – Hidrotehnică + suf. -ian.

DOOM

hidrotehniciánă (hi-dro-, -ci-a-) s. f., g.-d. art. hidrotehniciénei (-ci-e-); pl. hidrotehniciéne

hidrotehnicienelor
HIDROTEHNICIÁN, -Ă, hidrotehnicieni, -e, s. m. și f. Specialist în hidrotehnică. [Pr.: -ci-an] – Hidrotehnică + suf. -ian.

DOOM

hidrotehniciánă (hi-dro-, -ci-a-) s. f., g.-d. art. hidrotehniciénei (-ci-e-); pl. hidrotehniciéne

hidrotehnicieni
HIDROTEHNICIÁN, -Ă, hidrotehnicieni, -e, s. m. și f. Specialist în hidrotehnică. [Pr.: -ci-an] – Hidrotehnică + suf. -ian.

DOOM

hidrotehniciánă (hi-dro-, -ci-a-) s. f., g.-d. art. hidrotehniciénei (-ci-e-); pl. hidrotehniciéne

hidrotehnicienii
HIDROTEHNICIÁN, -Ă, hidrotehnicieni, -e, s. m. și f. Specialist în hidrotehnică. [Pr.: -ci-an] – Hidrotehnică + suf. -ian.

DOOM

hidrotehniciánă (hi-dro-, -ci-a-) s. f., g.-d. art. hidrotehniciénei (-ci-e-); pl. hidrotehniciéne

hidrotehnicienilor
HIDROTEHNICIÁN, -Ă, hidrotehnicieni, -e, s. m. și f. Specialist în hidrotehnică. [Pr.: -ci-an] – Hidrotehnică + suf. -ian.

DOOM

hidrotehniciánă (hi-dro-, -ci-a-) s. f., g.-d. art. hidrotehniciénei (-ci-e-); pl. hidrotehniciéne

hidrotehnicii
HIDROTÉHNIC, -Ă, hidrotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a tehnicii care se ocupă cu folosirea apei și cu proiectarea și executarea lucrărilor de folosire a apei, a energiei hidraulice și a lucrărilor de prevenire a distrugerilor provocate de ape. 2. Adj. Privitor la hidrotehnică (1), care aparține hidrotehnicii. – Din fr. hydrotechnique, germ. Hydrotechnik.

DOOM

hidrotéhnic (hi-dro-) adj. m., pl. hidrotéhnici; f. hidrotéhnică, pl. hidrotéhnice

hidrotehnicii
HIDROTÉHNIC, -Ă, hidrotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a tehnicii care se ocupă cu folosirea apei și cu proiectarea și executarea lucrărilor de folosire a apei, a energiei hidraulice și a lucrărilor de prevenire a distrugerilor provocate de ape. 2. Adj. Privitor la hidrotehnică (1), care aparține hidrotehnicii. – Din fr. hydrotechnique, germ. Hydrotechnik.

DOOM

hidrotéhnică (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrotéhnicii

hidrotehnicilor
HIDROTÉHNIC, -Ă, hidrotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a tehnicii care se ocupă cu folosirea apei și cu proiectarea și executarea lucrărilor de folosire a apei, a energiei hidraulice și a lucrărilor de prevenire a distrugerilor provocate de ape. 2. Adj. Privitor la hidrotehnică (1), care aparține hidrotehnicii. – Din fr. hydrotechnique, germ. Hydrotechnik.

DOOM

hidrotéhnic (hi-dro-) adj. m., pl. hidrotéhnici; f. hidrotéhnică, pl. hidrotéhnice

hidrotehnicul
HIDROTÉHNIC, -Ă, hidrotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a tehnicii care se ocupă cu folosirea apei și cu proiectarea și executarea lucrărilor de folosire a apei, a energiei hidraulice și a lucrărilor de prevenire a distrugerilor provocate de ape. 2. Adj. Privitor la hidrotehnică (1), care aparține hidrotehnicii. – Din fr. hydrotechnique, germ. Hydrotechnik.

DOOM

hidrotéhnic (hi-dro-) adj. m., pl. hidrotéhnici; f. hidrotéhnică, pl. hidrotéhnice

hidrotehnicului
HIDROTÉHNIC, -Ă, hidrotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a tehnicii care se ocupă cu folosirea apei și cu proiectarea și executarea lucrărilor de folosire a apei, a energiei hidraulice și a lucrărilor de prevenire a distrugerilor provocate de ape. 2. Adj. Privitor la hidrotehnică (1), care aparține hidrotehnicii. – Din fr. hydrotechnique, germ. Hydrotechnik.

DOOM

hidrotéhnic (hi-dro-) adj. m., pl. hidrotéhnici; f. hidrotéhnică, pl. hidrotéhnice

hidroterapeut
HIDROTERAPEÚT, hidroterapeuți, s. m. Specialist în hidroterapie. [Pr.: -pe-ut] – Din fr. hydrothérapeute.

hidroterapeutul
HIDROTERAPEÚT, hidroterapeuți, s. m. Specialist în hidroterapie. [Pr.: -pe-ut] – Din fr. hydrothérapeute.

hidroterapeutului
HIDROTERAPEÚT, hidroterapeuți, s. m. Specialist în hidroterapie. [Pr.: -pe-ut] – Din fr. hydrothérapeute.

hidroterapeuți
HIDROTERAPEÚT, hidroterapeuți, s. m. Specialist în hidroterapie. [Pr.: -pe-ut] – Din fr. hydrothérapeute.

hidroterapeuții
HIDROTERAPEÚT, hidroterapeuți, s. m. Specialist în hidroterapie. [Pr.: -pe-ut] – Din fr. hydrothérapeute.

hidroterapeuților
HIDROTERAPEÚT, hidroterapeuți, s. m. Specialist în hidroterapie. [Pr.: -pe-ut] – Din fr. hydrothérapeute.

hidroterapia
HIDROTERAPÍE, hidroterapii, s. f. Folosire terapeutică a apei sub formă de băi, dușuri, aburi etc. la diferite temperaturi; hidropatie. – Din fr. hydrothérapie.

DOOM

hidroterapíe (hi-dro-) s. f., art. hidroterapía, g.-d. art. hidroterapíei; pl. hidroterapíi, art. hidroterapíile

hidroterapic
HIDROTERÁPIC, -Ă, hidroterapici, -ce, adj. Care se referă la hidroterapie, care aparține hidroterapiei, de hidroterapie. – Din fr. hydrothérapique.

DOOM

hidroterápic (hi-dro-) adj. m., pl. hidroterápici; f. hidroterápică, pl. hidroterápice

hidroterapica
HIDROTERÁPIC, -Ă, hidroterapici, -ce, adj. Care se referă la hidroterapie, care aparține hidroterapiei, de hidroterapie. – Din fr. hydrothérapique.

DOOM

hidroterápic (hi-dro-) adj. m., pl. hidroterápici; f. hidroterápică, pl. hidroterápice

hidroterapice
HIDROTERÁPIC, -Ă, hidroterapici, -ce, adj. Care se referă la hidroterapie, care aparține hidroterapiei, de hidroterapie. – Din fr. hydrothérapique.

DOOM

hidroterápic (hi-dro-) adj. m., pl. hidroterápici; f. hidroterápică, pl. hidroterápice

hidroterapicei
HIDROTERÁPIC, -Ă, hidroterapici, -ce, adj. Care se referă la hidroterapie, care aparține hidroterapiei, de hidroterapie. – Din fr. hydrothérapique.

DOOM

hidroterápic (hi-dro-) adj. m., pl. hidroterápici; f. hidroterápică, pl. hidroterápice

hidroterapicele
HIDROTERÁPIC, -Ă, hidroterapici, -ce, adj. Care se referă la hidroterapie, care aparține hidroterapiei, de hidroterapie. – Din fr. hydrothérapique.

DOOM

hidroterápic (hi-dro-) adj. m., pl. hidroterápici; f. hidroterápică, pl. hidroterápice

hidroterapicelor
HIDROTERÁPIC, -Ă, hidroterapici, -ce, adj. Care se referă la hidroterapie, care aparține hidroterapiei, de hidroterapie. – Din fr. hydrothérapique.

DOOM

hidroterápic (hi-dro-) adj. m., pl. hidroterápici; f. hidroterápică, pl. hidroterápice

hidroterapici
HIDROTERÁPIC, -Ă, hidroterapici, -ce, adj. Care se referă la hidroterapie, care aparține hidroterapiei, de hidroterapie. – Din fr. hydrothérapique.

DOOM

hidroterápic (hi-dro-) adj. m., pl. hidroterápici; f. hidroterápică, pl. hidroterápice

hidroterapicii
HIDROTERÁPIC, -Ă, hidroterapici, -ce, adj. Care se referă la hidroterapie, care aparține hidroterapiei, de hidroterapie. – Din fr. hydrothérapique.

DOOM

hidroterápic (hi-dro-) adj. m., pl. hidroterápici; f. hidroterápică, pl. hidroterápice

hidroterapicilor
HIDROTERÁPIC, -Ă, hidroterapici, -ce, adj. Care se referă la hidroterapie, care aparține hidroterapiei, de hidroterapie. – Din fr. hydrothérapique.

DOOM

hidroterápic (hi-dro-) adj. m., pl. hidroterápici; f. hidroterápică, pl. hidroterápice

hidroterapicul
HIDROTERÁPIC, -Ă, hidroterapici, -ce, adj. Care se referă la hidroterapie, care aparține hidroterapiei, de hidroterapie. – Din fr. hydrothérapique.

DOOM

hidroterápic (hi-dro-) adj. m., pl. hidroterápici; f. hidroterápică, pl. hidroterápice

hidroterapicului
HIDROTERÁPIC, -Ă, hidroterapici, -ce, adj. Care se referă la hidroterapie, care aparține hidroterapiei, de hidroterapie. – Din fr. hydrothérapique.

DOOM

hidroterápic (hi-dro-) adj. m., pl. hidroterápici; f. hidroterápică, pl. hidroterápice

hidroterapie
HIDROTERAPÍE, hidroterapii, s. f. Folosire terapeutică a apei sub formă de băi, dușuri, aburi etc. la diferite temperaturi; hidropatie. – Din fr. hydrothérapie.

DOOM

hidroterapíe (hi-dro-) s. f., art. hidroterapía, g.-d. art. hidroterapíei; pl. hidroterapíi, art. hidroterapíile

hidroterapiei
HIDROTERAPÍE, hidroterapii, s. f. Folosire terapeutică a apei sub formă de băi, dușuri, aburi etc. la diferite temperaturi; hidropatie. – Din fr. hydrothérapie.

DOOM

hidroterapíe (hi-dro-) s. f., art. hidroterapía, g.-d. art. hidroterapíei; pl. hidroterapíi, art. hidroterapíile

hidroterapii
HIDROTERAPÍE, hidroterapii, s. f. Folosire terapeutică a apei sub formă de băi, dușuri, aburi etc. la diferite temperaturi; hidropatie. – Din fr. hydrothérapie.

DOOM

hidroterapíe (hi-dro-) s. f., art. hidroterapía, g.-d. art. hidroterapíei; pl. hidroterapíi, art. hidroterapíile

hidroterapiile
HIDROTERAPÍE, hidroterapii, s. f. Folosire terapeutică a apei sub formă de băi, dușuri, aburi etc. la diferite temperaturi; hidropatie. – Din fr. hydrothérapie.

DOOM

hidroterapíe (hi-dro-) s. f., art. hidroterapía, g.-d. art. hidroterapíei; pl. hidroterapíi, art. hidroterapíile

hidroterapiilor
HIDROTERAPÍE, hidroterapii, s. f. Folosire terapeutică a apei sub formă de băi, dușuri, aburi etc. la diferite temperaturi; hidropatie. – Din fr. hydrothérapie.

DOOM

hidroterapíe (hi-dro-) s. f., art. hidroterapía, g.-d. art. hidroterapíei; pl. hidroterapíi, art. hidroterapíile

hidrotermal
HIDROTERMÁL, -Ă, hidrotermali, -e, adj. Care se referă la ape fierbinți, provenite prin răcirea topiturilor magmatice. ◊ (Geol.) Proces hidrotermal sau fază hidrotermală = ultima etapă a consolidării magmatice. – Din fr. hydrothermal.

DOOM

hidrotermál (hi-dro-) adj. m., pl. hidrotermáli; f. hidrotermálă, pl. hidrotermále

hidrotermala
HIDROTERMÁL, -Ă, hidrotermali, -e, adj. Care se referă la ape fierbinți, provenite prin răcirea topiturilor magmatice. ◊ (Geol.) Proces hidrotermal sau fază hidrotermală = ultima etapă a consolidării magmatice. – Din fr. hydrothermal.

DOOM

hidrotermál (hi-dro-) adj. m., pl. hidrotermáli; f. hidrotermálă, pl. hidrotermále

hidrotermale
HIDROTERMÁL, -Ă, hidrotermali, -e, adj. Care se referă la ape fierbinți, provenite prin răcirea topiturilor magmatice. ◊ (Geol.) Proces hidrotermal sau fază hidrotermală = ultima etapă a consolidării magmatice. – Din fr. hydrothermal.

DOOM

hidrotermál (hi-dro-) adj. m., pl. hidrotermáli; f. hidrotermálă, pl. hidrotermále

hidrotermalei
HIDROTERMÁL, -Ă, hidrotermali, -e, adj. Care se referă la ape fierbinți, provenite prin răcirea topiturilor magmatice. ◊ (Geol.) Proces hidrotermal sau fază hidrotermală = ultima etapă a consolidării magmatice. – Din fr. hydrothermal.

DOOM

hidrotermál (hi-dro-) adj. m., pl. hidrotermáli; f. hidrotermálă, pl. hidrotermále

hidrotermalele
HIDROTERMÁL, -Ă, hidrotermali, -e, adj. Care se referă la ape fierbinți, provenite prin răcirea topiturilor magmatice. ◊ (Geol.) Proces hidrotermal sau fază hidrotermală = ultima etapă a consolidării magmatice. – Din fr. hydrothermal.

DOOM

hidrotermál (hi-dro-) adj. m., pl. hidrotermáli; f. hidrotermálă, pl. hidrotermále

hidrotermalelor
HIDROTERMÁL, -Ă, hidrotermali, -e, adj. Care se referă la ape fierbinți, provenite prin răcirea topiturilor magmatice. ◊ (Geol.) Proces hidrotermal sau fază hidrotermală = ultima etapă a consolidării magmatice. – Din fr. hydrothermal.

DOOM

hidrotermál (hi-dro-) adj. m., pl. hidrotermáli; f. hidrotermálă, pl. hidrotermále

hidrotermali
HIDROTERMÁL, -Ă, hidrotermali, -e, adj. Care se referă la ape fierbinți, provenite prin răcirea topiturilor magmatice. ◊ (Geol.) Proces hidrotermal sau fază hidrotermală = ultima etapă a consolidării magmatice. – Din fr. hydrothermal.

DOOM

hidrotermál (hi-dro-) adj. m., pl. hidrotermáli; f. hidrotermálă, pl. hidrotermále

hidrotermalii
HIDROTERMÁL, -Ă, hidrotermali, -e, adj. Care se referă la ape fierbinți, provenite prin răcirea topiturilor magmatice. ◊ (Geol.) Proces hidrotermal sau fază hidrotermală = ultima etapă a consolidării magmatice. – Din fr. hydrothermal.

DOOM

hidrotermál (hi-dro-) adj. m., pl. hidrotermáli; f. hidrotermálă, pl. hidrotermále

hidrotermalilor
HIDROTERMÁL, -Ă, hidrotermali, -e, adj. Care se referă la ape fierbinți, provenite prin răcirea topiturilor magmatice. ◊ (Geol.) Proces hidrotermal sau fază hidrotermală = ultima etapă a consolidării magmatice. – Din fr. hydrothermal.

DOOM

hidrotermál (hi-dro-) adj. m., pl. hidrotermáli; f. hidrotermálă, pl. hidrotermále

hidrotermalul
HIDROTERMÁL, -Ă, hidrotermali, -e, adj. Care se referă la ape fierbinți, provenite prin răcirea topiturilor magmatice. ◊ (Geol.) Proces hidrotermal sau fază hidrotermală = ultima etapă a consolidării magmatice. – Din fr. hydrothermal.

DOOM

hidrotermál (hi-dro-) adj. m., pl. hidrotermáli; f. hidrotermálă, pl. hidrotermále

hidrotermalului
HIDROTERMÁL, -Ă, hidrotermali, -e, adj. Care se referă la ape fierbinți, provenite prin răcirea topiturilor magmatice. ◊ (Geol.) Proces hidrotermal sau fază hidrotermală = ultima etapă a consolidării magmatice. – Din fr. hydrothermal.

DOOM

hidrotermál (hi-dro-) adj. m., pl. hidrotermáli; f. hidrotermálă, pl. hidrotermále

hidrotermoterapie
HIDROTERMOTERAPÍE, hidrotermoterapii, s. f. Tratament cu ape termale. – Din fr. hydrothermothérapie.

hidrotimetria
HIDROTIMETRÍE, hidrotimetrii, s. f. Măsurare a densității unei ape. – Din fr. hydrotimétrie.

hidrotimetrie
HIDROTIMETRÍE, hidrotimetrii, s. f. Măsurare a densității unei ape. – Din fr. hydrotimétrie.

hidrotimetriei
HIDROTIMETRÍE, hidrotimetrii, s. f. Măsurare a densității unei ape. – Din fr. hydrotimétrie.

hidrotimetrii
HIDROTIMETRÍE, hidrotimetrii, s. f. Măsurare a densității unei ape. – Din fr. hydrotimétrie.

hidrotimetriile
HIDROTIMETRÍE, hidrotimetrii, s. f. Măsurare a densității unei ape. – Din fr. hydrotimétrie.

hidrotimetriilor
HIDROTIMETRÍE, hidrotimetrii, s. f. Măsurare a densității unei ape. – Din fr. hydrotimétrie.

hidrotipia
HIDROTIPÍE, hidrotipii, s. f. Procedeu de realizare a fotografiilor în culori, folosit mai ales la copierea filmelor cinematografice în culori cu matrițe în relief, care se colorează cu coloranți solubili în apă. – Din fr. hydrotypie.

DOOM

hidrotipíe (hi-dro-) s. f., art. hidrotipía, g.-d. art. hidrotipíei; pl. hidrotipíi, art. hidrotipíile

hidrotipie
HIDROTIPÍE, hidrotipii, s. f. Procedeu de realizare a fotografiilor în culori, folosit mai ales la copierea filmelor cinematografice în culori cu matrițe în relief, care se colorează cu coloranți solubili în apă. – Din fr. hydrotypie.

DOOM

hidrotipíe (hi-dro-) s. f., art. hidrotipía, g.-d. art. hidrotipíei; pl. hidrotipíi, art. hidrotipíile

hidrotipiei
HIDROTIPÍE, hidrotipii, s. f. Procedeu de realizare a fotografiilor în culori, folosit mai ales la copierea filmelor cinematografice în culori cu matrițe în relief, care se colorează cu coloranți solubili în apă. – Din fr. hydrotypie.

DOOM

hidrotipíe (hi-dro-) s. f., art. hidrotipía, g.-d. art. hidrotipíei; pl. hidrotipíi, art. hidrotipíile

hidrotipii
HIDROTIPÍE, hidrotipii, s. f. Procedeu de realizare a fotografiilor în culori, folosit mai ales la copierea filmelor cinematografice în culori cu matrițe în relief, care se colorează cu coloranți solubili în apă. – Din fr. hydrotypie.

DOOM

hidrotipíe (hi-dro-) s. f., art. hidrotipía, g.-d. art. hidrotipíei; pl. hidrotipíi, art. hidrotipíile

hidrotipiile
HIDROTIPÍE, hidrotipii, s. f. Procedeu de realizare a fotografiilor în culori, folosit mai ales la copierea filmelor cinematografice în culori cu matrițe în relief, care se colorează cu coloranți solubili în apă. – Din fr. hydrotypie.

DOOM

hidrotipíe (hi-dro-) s. f., art. hidrotipía, g.-d. art. hidrotipíei; pl. hidrotipíi, art. hidrotipíile

hidrotipiilor
HIDROTIPÍE, hidrotipii, s. f. Procedeu de realizare a fotografiilor în culori, folosit mai ales la copierea filmelor cinematografice în culori cu matrițe în relief, care se colorează cu coloranți solubili în apă. – Din fr. hydrotypie.

DOOM

hidrotipíe (hi-dro-) s. f., art. hidrotipía, g.-d. art. hidrotipíei; pl. hidrotipíi, art. hidrotipíile

hidrotorax
HIDROTORÁX s.n. (Med.) Colectare de lichid în cavitatea pleurală. [< fr. hydrothorax, cf. gr. hydor – apă, thorax – torace].

hidrotropism
HIDROTROPÍSM, hidrotropisme, s. n. Mișcare de orientare a rădăcinilor plantelor superioare și a miceliilor de ciuperci spre locurile mai umede ale solului. – Din fr. hydrotropisme.

DOOM

hidrotropísm (hi-dro-tro-) s. n., pl. hidrotropísme

hidrotropisme
HIDROTROPÍSM, hidrotropisme, s. n. Mișcare de orientare a rădăcinilor plantelor superioare și a miceliilor de ciuperci spre locurile mai umede ale solului. – Din fr. hydrotropisme.

DOOM

hidrotropísm (hi-dro-tro-) s. n., pl. hidrotropísme

hidrotropismele
HIDROTROPÍSM, hidrotropisme, s. n. Mișcare de orientare a rădăcinilor plantelor superioare și a miceliilor de ciuperci spre locurile mai umede ale solului. – Din fr. hydrotropisme.

DOOM

hidrotropísm (hi-dro-tro-) s. n., pl. hidrotropísme

hidrotropismelor
HIDROTROPÍSM, hidrotropisme, s. n. Mișcare de orientare a rădăcinilor plantelor superioare și a miceliilor de ciuperci spre locurile mai umede ale solului. – Din fr. hydrotropisme.

DOOM

hidrotropísm (hi-dro-tro-) s. n., pl. hidrotropísme

hidrotropismul
HIDROTROPÍSM, hidrotropisme, s. n. Mișcare de orientare a rădăcinilor plantelor superioare și a miceliilor de ciuperci spre locurile mai umede ale solului. – Din fr. hydrotropisme.

DOOM

hidrotropísm (hi-dro-tro-) s. n., pl. hidrotropísme

hidrotropismului
HIDROTROPÍSM, hidrotropisme, s. n. Mișcare de orientare a rădăcinilor plantelor superioare și a miceliilor de ciuperci spre locurile mai umede ale solului. – Din fr. hydrotropisme.

DOOM

hidrotropísm (hi-dro-tro-) s. n., pl. hidrotropísme

hidrovitamina
HIDROVITAMÍNĂ s.f. Vitamină solubilă în apă. [Cf. fr. hydrovitamine].

hidrovitamine
HIDROVITAMÍNĂ s.f. Vitamină solubilă în apă. [Cf. fr. hydrovitamine].

hidrovitaminei
HIDROVITAMÍNĂ s.f. Vitamină solubilă în apă. [Cf. fr. hydrovitamine].

hidrovitaminele
HIDROVITAMÍNĂ s.f. Vitamină solubilă în apă. [Cf. fr. hydrovitamine].

hidrovitaminelor
HIDROVITAMÍNĂ s.f. Vitamină solubilă în apă. [Cf. fr. hydrovitamine].

hidroxid
HIDROXÍD, hidroxizi, s. m. Compus chimic anorganic a cărui moleculă conține în structura sa una sau mai multe grupe hidroxil. – Din fr. hydroxyde.

DOOM

!hidroxíd (hi-dro-) s. m., pl. hidroxízi

hidroxidul
HIDROXÍD, hidroxizi, s. m. Compus chimic anorganic a cărui moleculă conține în structura sa una sau mai multe grupe hidroxil. – Din fr. hydroxyde.

DOOM

!hidroxíd (hi-dro-) s. m., pl. hidroxízi

hidroxidului
HIDROXÍD, hidroxizi, s. m. Compus chimic anorganic a cărui moleculă conține în structura sa una sau mai multe grupe hidroxil. – Din fr. hydroxyde.

DOOM

!hidroxíd (hi-dro-) s. m., pl. hidroxízi

hidroxil
HIDROXÍL, hidroxili, s. m. Radical monovalent format dintr-un atom de hidrogen și un atom de oxigen; oxidril. – Din fr. hydroxyle.

DOOM

!hidroxíl (hi-dro-) s. m., pl. hidroxíli

hidroxilamina
HIDROXILAMÍNĂ s.f. Compus chimic obținut prin reducerea electrolitică a nitraților. [< fr. hydroxylamine].

DOOM

!hidroxilamínă (hi-dro-xi-la-/-xil-a-) s. f., g.-d. art. hidroxilamínei

hidroxilamine
HIDROXILAMÍNĂ s.f. Compus chimic obținut prin reducerea electrolitică a nitraților. [< fr. hydroxylamine].

DOOM

!hidroxilamínă (hi-dro-xi-la-/-xil-a-) s. f., g.-d. art. hidroxilamínei

hidroxilaminei
HIDROXILAMÍNĂ s.f. Compus chimic obținut prin reducerea electrolitică a nitraților. [< fr. hydroxylamine].

DOOM

!hidroxilamínă (hi-dro-xi-la-/-xil-a-) s. f., g.-d. art. hidroxilamínei

hidroxili
HIDROXÍL, hidroxili, s. m. Radical monovalent format dintr-un atom de hidrogen și un atom de oxigen; oxidril. – Din fr. hydroxyle.

DOOM

!hidroxíl (hi-dro-) s. m., pl. hidroxíli

hidroxilii
HIDROXÍL, hidroxili, s. m. Radical monovalent format dintr-un atom de hidrogen și un atom de oxigen; oxidril. – Din fr. hydroxyle.

DOOM

!hidroxíl (hi-dro-) s. m., pl. hidroxíli

hidroxililor
HIDROXÍL, hidroxili, s. m. Radical monovalent format dintr-un atom de hidrogen și un atom de oxigen; oxidril. – Din fr. hydroxyle.

DOOM

!hidroxíl (hi-dro-) s. m., pl. hidroxíli

hidroxilul
HIDROXÍL, hidroxili, s. m. Radical monovalent format dintr-un atom de hidrogen și un atom de oxigen; oxidril. – Din fr. hydroxyle.

DOOM

!hidroxíl (hi-dro-) s. m., pl. hidroxíli

hidroxilului
HIDROXÍL, hidroxili, s. m. Radical monovalent format dintr-un atom de hidrogen și un atom de oxigen; oxidril. – Din fr. hydroxyle.

DOOM

!hidroxíl (hi-dro-) s. m., pl. hidroxíli

hidroxizi
HIDROXÍD, hidroxizi, s. m. Compus chimic anorganic a cărui moleculă conține în structura sa una sau mai multe grupe hidroxil. – Din fr. hydroxyde.

DOOM

!hidroxíd (hi-dro-) s. m., pl. hidroxízi

hidroxizii
HIDROXÍD, hidroxizi, s. m. Compus chimic anorganic a cărui moleculă conține în structura sa una sau mai multe grupe hidroxil. – Din fr. hydroxyde.

DOOM

!hidroxíd (hi-dro-) s. m., pl. hidroxízi

hidroxizilor
HIDROXÍD, hidroxizi, s. m. Compus chimic anorganic a cărui moleculă conține în structura sa una sau mai multe grupe hidroxil. – Din fr. hydroxyde.

DOOM

!hidroxíd (hi-dro-) s. m., pl. hidroxízi

hidrozoar
HIDROZOÁR, hidrozoare, s. n. (La pl.) Clasă de celenterate marine și de apă dulce, care trăiesc solitare sau în colonii; (și la sg.) animal care face parte din această clasă. [Pr.: -zo-ar] – Din fr. hydrozoaire.

DOOM

hidrozoár (hi-dro-zo-ar) s. n., pl. hidrozoáre

hidrozoare
HIDROZOÁR, hidrozoare, s. n. (La pl.) Clasă de celenterate marine și de apă dulce, care trăiesc solitare sau în colonii; (și la sg.) animal care face parte din această clasă. [Pr.: -zo-ar] – Din fr. hydrozoaire.

DOOM

hidrozoár (hi-dro-zo-ar) s. n., pl. hidrozoáre

hidrozoarele
HIDROZOÁR, hidrozoare, s. n. (La pl.) Clasă de celenterate marine și de apă dulce, care trăiesc solitare sau în colonii; (și la sg.) animal care face parte din această clasă. [Pr.: -zo-ar] – Din fr. hydrozoaire.

DOOM

hidrozoár (hi-dro-zo-ar) s. n., pl. hidrozoáre

hidrozoarelor
HIDROZOÁR, hidrozoare, s. n. (La pl.) Clasă de celenterate marine și de apă dulce, care trăiesc solitare sau în colonii; (și la sg.) animal care face parte din această clasă. [Pr.: -zo-ar] – Din fr. hydrozoaire.

DOOM

hidrozoár (hi-dro-zo-ar) s. n., pl. hidrozoáre

hidrozoarul
HIDROZOÁR, hidrozoare, s. n. (La pl.) Clasă de celenterate marine și de apă dulce, care trăiesc solitare sau în colonii; (și la sg.) animal care face parte din această clasă. [Pr.: -zo-ar] – Din fr. hydrozoaire.

DOOM

hidrozoár (hi-dro-zo-ar) s. n., pl. hidrozoáre

hidrozoarului
HIDROZOÁR, hidrozoare, s. n. (La pl.) Clasă de celenterate marine și de apă dulce, care trăiesc solitare sau în colonii; (și la sg.) animal care face parte din această clasă. [Pr.: -zo-ar] – Din fr. hydrozoaire.

DOOM

hidrozoár (hi-dro-zo-ar) s. n., pl. hidrozoáre

hidroză
HIDRÓZĂ s.f. (Med.) Tulburare funcțională a secreției sudorale. [< fr. hidrose, cf. gr. hidros – sudoare].

hidrura
HIDRÚRĂ, hidruri, s. f. Combinație a hidrogenului cu alte elemente chimice. ◊ (Chim.) Hidrură de bor = boran. – Din fr. hydrure.

DOOM

hidrúră (hi-dru-) s. f., g.-d. art. hidrúrii; pl. hidrúri

hidruri
HIDRÚRĂ, hidruri, s. f. Combinație a hidrogenului cu alte elemente chimice. ◊ (Chim.) Hidrură de bor = boran. – Din fr. hydrure.

DOOM

hidrúră (hi-dru-) s. f., g.-d. art. hidrúrii; pl. hidrúri

hidrurii
HIDRÚRĂ, hidruri, s. f. Combinație a hidrogenului cu alte elemente chimice. ◊ (Chim.) Hidrură de bor = boran. – Din fr. hydrure.

DOOM

hidrúră (hi-dru-) s. f., g.-d. art. hidrúrii; pl. hidrúri

hidrurile
HIDRÚRĂ, hidruri, s. f. Combinație a hidrogenului cu alte elemente chimice. ◊ (Chim.) Hidrură de bor = boran. – Din fr. hydrure.

DOOM

hidrúră (hi-dru-) s. f., g.-d. art. hidrúrii; pl. hidrúri

hidrurilor
HIDRÚRĂ, hidruri, s. f. Combinație a hidrogenului cu alte elemente chimice. ◊ (Chim.) Hidrură de bor = boran. – Din fr. hydrure.

DOOM

hidrúră (hi-dru-) s. f., g.-d. art. hidrúrii; pl. hidrúri

hiemal
HIEMÁL, -Ă adj. 1. (Liv.) De iarnă. 2. (Bot.; despre plante) Care trăiește sau crește iarna. [Pron. hi-e-. / < fr. hiémal].

hiemale
PIPIRÍG, pipirigi, s. m. Nume dat mai multor plante erbacee care cresc pe malul apelor sau prin locuri umede și mlăștinoase: a) plantă cu tulpina înaltă, cilindrică, de culoare verde și cu flori brune-roșcate, îngrămădite în spice la vârful tulpinii (Schoenoplectus lacustris); b) plantă cu tulpina formată din trei muchii, cu frunze late, cu flori verzi închis (Scirpus silvaticus); c) plantă cu tulpina aspră și rigidă, de culoare cenușie-verzuie sau albăstruie, terminată cu un spic care are la capăt un vârf ascuțit (Equisetum hiemale); d) plantă erbacee perenă cu tulpina triunghiulară, plină pe dinăuntru, cu frunze liniare cu nervuri paralele și cu inflorescențele compuse din 1-4 globușoare (Holoschoenus vulgaris). – Et. nec.

hiena
HIÉNĂ, hiene, s. f. Mamifer carnivor asemănător cu câinele, cu blana cenușie tărcată, cu gâtul gros, cu urechile golașe și cu picioarele anterioare mai lungi decât cele posterioare, care trăiește în Africa și în Asia și care se hrănește mai ales cu cadavre (Hyaena hyaena). ♦ Fig. Om ticălos, nemernic, mizerabil. [Pr.: hi-e-] – Din fr. hyène, lat. hyaena.

DOOM

hiénă (hi-e-) s. f., g.-d. art. hiénei; pl. hiéne

hiene
HIÉNĂ, hiene, s. f. Mamifer carnivor asemănător cu câinele, cu blana cenușie tărcată, cu gâtul gros, cu urechile golașe și cu picioarele anterioare mai lungi decât cele posterioare, care trăiește în Africa și în Asia și care se hrănește mai ales cu cadavre (Hyaena hyaena). ♦ Fig. Om ticălos, nemernic, mizerabil. [Pr.: hi-e-] – Din fr. hyène, lat. hyaena.

DOOM

hiénă (hi-e-) s. f., g.-d. art. hiénei; pl. hiéne

hienei
HIÉNĂ, hiene, s. f. Mamifer carnivor asemănător cu câinele, cu blana cenușie tărcată, cu gâtul gros, cu urechile golașe și cu picioarele anterioare mai lungi decât cele posterioare, care trăiește în Africa și în Asia și care se hrănește mai ales cu cadavre (Hyaena hyaena). ♦ Fig. Om ticălos, nemernic, mizerabil. [Pr.: hi-e-] – Din fr. hyène, lat. hyaena.

DOOM

hiénă (hi-e-) s. f., g.-d. art. hiénei; pl. hiéne

hienele
HIÉNĂ, hiene, s. f. Mamifer carnivor asemănător cu câinele, cu blana cenușie tărcată, cu gâtul gros, cu urechile golașe și cu picioarele anterioare mai lungi decât cele posterioare, care trăiește în Africa și în Asia și care se hrănește mai ales cu cadavre (Hyaena hyaena). ♦ Fig. Om ticălos, nemernic, mizerabil. [Pr.: hi-e-] – Din fr. hyène, lat. hyaena.

DOOM

hiénă (hi-e-) s. f., g.-d. art. hiénei; pl. hiéne

hienelor
HIÉNĂ, hiene, s. f. Mamifer carnivor asemănător cu câinele, cu blana cenușie tărcată, cu gâtul gros, cu urechile golașe și cu picioarele anterioare mai lungi decât cele posterioare, care trăiește în Africa și în Asia și care se hrănește mai ales cu cadavre (Hyaena hyaena). ♦ Fig. Om ticălos, nemernic, mizerabil. [Pr.: hi-e-] – Din fr. hyène, lat. hyaena.

DOOM

hiénă (hi-e-) s. f., g.-d. art. hiénei; pl. hiéne

hienida
HIENÍDĂ, hienide, s. f. (La pl.) Familie de mamifere carnivore din care face parte hiena; (și la sg.) animal din această familie. [Pr.: hi-e-] – Din fr. hyénidés.

hienide
HIENÍDĂ, hienide, s. f. (La pl.) Familie de mamifere carnivore din care face parte hiena; (și la sg.) animal din această familie. [Pr.: hi-e-] – Din fr. hyénidés.

hienide
HIENÍDE s.f.pl. (Zool.) Familie de mamifere carnivore din care fac parte hienele. [Pron. hi-e-. / < fr. hyénidés, cf. gr. hyaina – hienă, eidos – aspect].

hienidei
HIENÍDĂ, hienide, s. f. (La pl.) Familie de mamifere carnivore din care face parte hiena; (și la sg.) animal din această familie. [Pr.: hi-e-] – Din fr. hyénidés.

hienidele
HIENÍDĂ, hienide, s. f. (La pl.) Familie de mamifere carnivore din care face parte hiena; (și la sg.) animal din această familie. [Pr.: hi-e-] – Din fr. hyénidés.

hienidelor
HIENÍDĂ, hienide, s. f. (La pl.) Familie de mamifere carnivore din care face parte hiena; (și la sg.) animal din această familie. [Pr.: hi-e-] – Din fr. hyénidés.

hieracium
RUȘULÍȚĂ, rușulițe, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu frunze și tulpină acoperite cu peri lungi, cu flori de culoare roșie-portocalie, dispuse în capitule, care crește în regiunea alpină și subalpină; struguraș (3) (Hieracium aurantiacum). – Roșu + suf. -uliță.

hieratic
HIERÁTIC, -Ă, hieratici, -ce, adj. 1. Care ține de lucruri sfinte. 2. (În sintagma) Scriere hieratică = scriere cursivă și simplificată a hieroglifelor. 3. (În artă; despre concepții, orientări, realizări etc.) Care reprezintă sau susține reprezentarea personajelor în atitudini convenționale, solemne, rigide, conform regulilor fixate de canoanele religioase. [Pr.: hi-e-] – Din fr. hiératique, lat. hieraticus.

DOOM

hierátic (sacerdotal, solemn) (hi-e-) adj. m., pl. hierátici; f. hierátică, pl. hierátice

hieratica
HIERÁTIC, -Ă, hieratici, -ce, adj. 1. Care ține de lucruri sfinte. 2. (În sintagma) Scriere hieratică = scriere cursivă și simplificată a hieroglifelor. 3. (În artă; despre concepții, orientări, realizări etc.) Care reprezintă sau susține reprezentarea personajelor în atitudini convenționale, solemne, rigide, conform regulilor fixate de canoanele religioase. [Pr.: hi-e-] – Din fr. hiératique, lat. hieraticus.

DOOM

hierátic (sacerdotal, solemn) (hi-e-) adj. m., pl. hierátici; f. hierátică, pl. hierátice

hieratice
HIERÁTIC, -Ă, hieratici, -ce, adj. 1. Care ține de lucruri sfinte. 2. (În sintagma) Scriere hieratică = scriere cursivă și simplificată a hieroglifelor. 3. (În artă; despre concepții, orientări, realizări etc.) Care reprezintă sau susține reprezentarea personajelor în atitudini convenționale, solemne, rigide, conform regulilor fixate de canoanele religioase. [Pr.: hi-e-] – Din fr. hiératique, lat. hieraticus.

DOOM

hierátic (sacerdotal, solemn) (hi-e-) adj. m., pl. hierátici; f. hierátică, pl. hierátice

hieraticei
HIERÁTIC, -Ă, hieratici, -ce, adj. 1. Care ține de lucruri sfinte. 2. (În sintagma) Scriere hieratică = scriere cursivă și simplificată a hieroglifelor. 3. (În artă; despre concepții, orientări, realizări etc.) Care reprezintă sau susține reprezentarea personajelor în atitudini convenționale, solemne, rigide, conform regulilor fixate de canoanele religioase. [Pr.: hi-e-] – Din fr. hiératique, lat. hieraticus.

DOOM

hierátic (sacerdotal, solemn) (hi-e-) adj. m., pl. hierátici; f. hierátică, pl. hierátice

hieraticele
HIERÁTIC, -Ă, hieratici, -ce, adj. 1. Care ține de lucruri sfinte. 2. (În sintagma) Scriere hieratică = scriere cursivă și simplificată a hieroglifelor. 3. (În artă; despre concepții, orientări, realizări etc.) Care reprezintă sau susține reprezentarea personajelor în atitudini convenționale, solemne, rigide, conform regulilor fixate de canoanele religioase. [Pr.: hi-e-] – Din fr. hiératique, lat. hieraticus.

DOOM

hierátic (sacerdotal, solemn) (hi-e-) adj. m., pl. hierátici; f. hierátică, pl. hierátice

hieraticelor
HIERÁTIC, -Ă, hieratici, -ce, adj. 1. Care ține de lucruri sfinte. 2. (În sintagma) Scriere hieratică = scriere cursivă și simplificată a hieroglifelor. 3. (În artă; despre concepții, orientări, realizări etc.) Care reprezintă sau susține reprezentarea personajelor în atitudini convenționale, solemne, rigide, conform regulilor fixate de canoanele religioase. [Pr.: hi-e-] – Din fr. hiératique, lat. hieraticus.

DOOM

hierátic (sacerdotal, solemn) (hi-e-) adj. m., pl. hierátici; f. hierátică, pl. hierátice

hieratici
HIERÁTIC, -Ă, hieratici, -ce, adj. 1. Care ține de lucruri sfinte. 2. (În sintagma) Scriere hieratică = scriere cursivă și simplificată a hieroglifelor. 3. (În artă; despre concepții, orientări, realizări etc.) Care reprezintă sau susține reprezentarea personajelor în atitudini convenționale, solemne, rigide, conform regulilor fixate de canoanele religioase. [Pr.: hi-e-] – Din fr. hiératique, lat. hieraticus.

DOOM

hierátic (sacerdotal, solemn) (hi-e-) adj. m., pl. hierátici; f. hierátică, pl. hierátice

hieraticii
HIERÁTIC, -Ă, hieratici, -ce, adj. 1. Care ține de lucruri sfinte. 2. (În sintagma) Scriere hieratică = scriere cursivă și simplificată a hieroglifelor. 3. (În artă; despre concepții, orientări, realizări etc.) Care reprezintă sau susține reprezentarea personajelor în atitudini convenționale, solemne, rigide, conform regulilor fixate de canoanele religioase. [Pr.: hi-e-] – Din fr. hiératique, lat. hieraticus.

DOOM

hierátic (sacerdotal, solemn) (hi-e-) adj. m., pl. hierátici; f. hierátică, pl. hierátice

hieraticilor
HIERÁTIC, -Ă, hieratici, -ce, adj. 1. Care ține de lucruri sfinte. 2. (În sintagma) Scriere hieratică = scriere cursivă și simplificată a hieroglifelor. 3. (În artă; despre concepții, orientări, realizări etc.) Care reprezintă sau susține reprezentarea personajelor în atitudini convenționale, solemne, rigide, conform regulilor fixate de canoanele religioase. [Pr.: hi-e-] – Din fr. hiératique, lat. hieraticus.

DOOM

hierátic (sacerdotal, solemn) (hi-e-) adj. m., pl. hierátici; f. hierátică, pl. hierátice

hieraticul
HIERÁTIC, -Ă, hieratici, -ce, adj. 1. Care ține de lucruri sfinte. 2. (În sintagma) Scriere hieratică = scriere cursivă și simplificată a hieroglifelor. 3. (În artă; despre concepții, orientări, realizări etc.) Care reprezintă sau susține reprezentarea personajelor în atitudini convenționale, solemne, rigide, conform regulilor fixate de canoanele religioase. [Pr.: hi-e-] – Din fr. hiératique, lat. hieraticus.

DOOM

hierátic (sacerdotal, solemn) (hi-e-) adj. m., pl. hierátici; f. hierátică, pl. hierátice

hieraticului
HIERÁTIC, -Ă, hieratici, -ce, adj. 1. Care ține de lucruri sfinte. 2. (În sintagma) Scriere hieratică = scriere cursivă și simplificată a hieroglifelor. 3. (În artă; despre concepții, orientări, realizări etc.) Care reprezintă sau susține reprezentarea personajelor în atitudini convenționale, solemne, rigide, conform regulilor fixate de canoanele religioase. [Pr.: hi-e-] – Din fr. hiératique, lat. hieraticus.

DOOM

hierátic (sacerdotal, solemn) (hi-e-) adj. m., pl. hierátici; f. hierátică, pl. hierátice

hieratism
HIERATÍSM s. n. Spirit sau sistem hieratic; caracterul a ceea ce este hieratic. [Pr.: hi-e-] – Din fr. hiératisme.

DOOM

hieratísm (hi-e-) s. n.

hierb
HIERB s. n. v. herb.

DOOM

herb (înv.) s. n., pl. hérburi

hiero
HIERO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „sfânt”, „sacru”. [Pron. hi-e-, var. ier-. / < fr. hiéro-, cf. gr. hieros].

hierochuntica
MẤNĂ, mâini, s. f. I. 1. Fiecare dintre cele două membre superioare ale corpului omenesc, de la umăr până la vârful degetelor, în special partea de la extremitatea antebrațului, care se termină cu cele cinci degete. ◊ Loc. adj. De mână = a) făcut cu mâna, lucrat manual; b) (despre unelte, instrumente) acționat manual. ◊ Loc. adv. Pe (sau la) mâna dreaptă (sau stângă) = pe partea dreaptă (sau stângă). Pe sub mână = pe ascuns, clandestin. În mână = direct, personal. Mână-n mână = în colaborare, în înțelegere, în perfect acord. Peste mână = anevoios, incomod, dificil (de obținut, de realizat, de efectuat). ◊ Expr. (Pop.) A bate (sau a da) mâna (cu cineva) = a se înțelege cu cineva (în privința unei tranzacții); a face un târg, a se învoi (din preț), strângându-și mâna (în semn de pecetluire a tranzacției încheiate). A(-și) da mâna (cu cineva) = a) a strânge cuiva mâna în semn de salut sau de împăcare; b) a se alia, a colabora. A putea (sau a fi bun) să se ia de mână cu cineva = a se asemăna, a se potrivi cu cineva din punctul de vedere al defectelor sau al acțiunilor rele. (Pop.) A se ține cu mâinile de burtă (sau de pântece, de inimă) de(-atâta) râs = a râde cu mare poftă, în gura mare. A pune (sau a băga) mâna în foc pentru cineva (sau pentru ceva) = a garanta pentru cineva sau pentru ceva. A pune (sau a încrucișa) mâinile pe piept = a muri. A se spăla pe mâini = a refuza să-și ia răspunderea unei probleme (dificile) sau a unei fapte (reprobabile). A da (sau a lăsa, a pierde) ceva din (sau de la) mână = a da (sau a lăsa, a pierde) ceva care îți aparține sau de care ești sigur că îl poți obține. Cu mâna goală = fără a aduce nimic; fără a lua nimic; p. ext. fără a-și fi atins scopul, fără nici un rezultat. A avea (sau a fi la cineva) mâna = (la jocul de cărți) a-i veni rândul să împartă cărțile. A trece (sau a ceda) mâna (cuiva) = (la jocul de cărți) a nu juca în turul respectiv, cedând rândul jucătorului următor. (O) mână de ajutor = (mai ales în legătură cu verbele „a da”, „a cere”, „a solicita”, „a fi”) sprijin, ajutor. A lega cuiva mâinile (și picioarele) sau a lega (sau a fi legat) de mâini și de picioare = a pune pe cineva sau a fi în imposibilitate să acționeze. A avea (sau a lăsa, a da cuiva) mână liberă = a avea (sau a da cuiva) posibilitatea să acționeze după bunul său plac; a avea (sau a da cuiva) libertate totală de acțiune. A avea (ceva) pe mână = a dispune de ceva. A pune mâna = a) a face, a întreprinde ceva; b) a fura. A pune mâna pe ceva = a ajunge în posesiunea unui lucru, a-și însuși un lucru (prin mijloace necinstite). A pune mâna pe cineva = a) a prinde, a înhăța, a înșfăca pe cineva; b) a găsi pe cel de care ai nevoie. A-i pune (cuiva) mâna în piept (sau în gât) = a prinde, a înșfăca (pe cineva); a cere cuiva socoteală, a(-l) trage la răspundere. A pune (cuiva) mâna în cap = a lua (pe cineva) la bătaie. A-i pune Dumnezeu (cuiva) mâna în cap = a avea noroc, a-i merge totul din plin. A-i lua (cuiva) boala (sau durerea) cu mâna = a face să treacă boala (sau să înceteze durerea etc. cuiva) repede, numaidecât. Cu mâinile încrucișate (sau în sân, în buzunar) = inactiv. A pune mână de la mână = a strânge, a aduna (bani, obiecte etc.) prin contribuție benevolă. A avea mână ușoară sau a fi ușor de mână = a lucra cu finețe și cu abilitate (ca medic). A fi greu de mână = a lucra neîndemânatic, brutal (ca medic). A avea mână bună sau a fi bun de mână = a) a fi îndemânatic, priceput; b) a purta noroc cuiva; (la jocul de cărți) a da cărți bune celor cu care joacă. A-și face mână bună la (sau pe lângă) cineva = a obține favoarea cuiva, a se pune bine cu cineva. A lua cu o mână și a da cu alta (sau cu zece) = a cheltui mult, a fi risipitor. A fi mână largă = a fi darnic, generos. (Fam.) A fi mână spartă = a fi risipitor. A avea (sau a fi) mână strânsă = a fi econom; a fi zgârcit, meschin. A-i da cuiva mâna (să facă ceva) = a-și putea permite (să facă ceva); a-i permite situația, împrejurările (să facă ceva). Una la mână, se spune pentru a marca primul element al unei enumerări. A fi mâna dreaptă a cuiva = a fi omul de încredere al cuiva. A cere mâna cuiva = a cere în căsătorie. Sărut mâna (sau mâinile), formulă de salut adresată femeilor, preoților, persoanelor mai în vârstă etc. Cu mâna lui (sau mea, ta etc.) sau cu mâinile lor (ori noastre, voastre etc.) = direct, personal, fără intervenția nimănui. A scoate castanele (sau cărbunii) din foc cu mâna altuia = a se folosi de cineva pentru rezolvarea unei probleme dificile, a unei acțiuni periculoase ori riscante. Cu amândouă mâinile = cu bunăvoință, foarte bucuros, din toată inima. (Fam.) A avea (sau a fi cu) mână lungă = a fi hoț, pungaș. (A fi om) cu dare de mână = (a fi om) înstărit, bogat. (Pop.) A da din mâini (și din picioare) = a face eforturi pentru obținerea unui lucru, a se strădui, a-și da osteneala. A avea mâna curată (sau mâinile curate) = a fi cinstit. A primi (sau a lua) în mână = a primi o sumă netă. A duce de mână (pe cineva) = a călăuzi, a conduce (pe cineva); a sprijini, a proteja (pe cineva neajutorat, nepriceput). De la mână până la gură = foarte repede, în timp foarte scurt. Cu mâinile la piept sau cu căciula în mână = într-o atitudine umilă; supus, smerit. Cu mâna pe inimă (sau pe cuget) = cu conștiința curată, cu convingerea că e adevărat. A ajunge pe mâini bune = a ajunge în grija, în posesiunea cuiva competent. A-și lua mâinile de pe cineva = a înceta de a mai proteja, de a mai ajuta pe cineva. Din mână în mână = de la unul la altul, de la om la om. A da mâna cu moartea = a trece printr-o mare primejdie; a fi foarte bolnav. A da pe mâna justiției = a deferi justiției; a înainta un infractor organelor judiciare. A fi (sau a cădea, a încăpea etc.) la (sau pe) mâna cuiva = a fi (sau a cădea, a încăpea) sub puterea, sub autoritatea cuiva, la discreția cuiva. A avea pe cineva sub mână = a avea pe cineva sub control, în subordine. (A fi) mână de fier sau mână forte = (a fi) om energic, autoritar. Politică de mână forte = politică dictatorială, tiranică, abuzivă. ◊ Compus: mâna-Maicii-Domnului = mică plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina higroscopică și foarte ramificată, cu flori albe și cu fructele mici (Anastatica hierochuntica). ♦ Persoană, individ (conceput ca autor al unei acțiuni). ◊ Mână de lucru = muncitor. Mână moartă = (la unele jocuri de cărți) jucător fictiv căruia i se distribuie cărți, în cont. 2. Cantitate mică din ceva, atât cât încape în palmă. ◊ (Ca epitet, precedând termenul calificat, de care se leagă prin prep. „de”, indică proporții foarte mici) O mână de om. (Urmat de un substantiv la pl., indică un număr redus, un grup restrâns de elemente de același fel) O mână de oameni. 3. (În legătură cu numerale ordinale sau, rar, cardinale) Categorie, treaptă, rang, clasă; calitate. ◊ Loc. adj. (Pop.) De toată mâna = de toate felurile, de toate categoriile. II. Numele unor unelte sau obiecte (de gospodărie) sau ale unor părți ale lor, care se aseamănă, ca formă și ca întrebuințare, cu mâna (I 1) sau care se apucă, se manevrează cu mâna. ◊ Mână curentă = balustradă. – Lat. manus.

hierodul
HIERODÚL, -Ă s.m. și f. (Ant.) Sclav în serviciul unui templu grecesc. [Pron. hi-e-. / < fr. hiérodoule, cf. gr. hieros – sacru, doulos – sclav].

DOOM

hierodúlă (hi-e-) s. f., g.-d. art. hierodúlei; pl. hierodúle

hierodula
HIERODÚL, -Ă s.m. și f. (Ant.) Sclav în serviciul unui templu grecesc. [Pron. hi-e-. / < fr. hiérodoule, cf. gr. hieros – sacru, doulos – sclav].

DOOM

hierodúlă (hi-e-) s. f., g.-d. art. hierodúlei; pl. hierodúle

hierodule
HIERODÚL, -Ă s.m. și f. (Ant.) Sclav în serviciul unui templu grecesc. [Pron. hi-e-. / < fr. hiérodoule, cf. gr. hieros – sacru, doulos – sclav].

DOOM

hierodúlă (hi-e-) s. f., g.-d. art. hierodúlei; pl. hierodúle

hierodulei
HIERODÚL, -Ă s.m. și f. (Ant.) Sclav în serviciul unui templu grecesc. [Pron. hi-e-. / < fr. hiérodoule, cf. gr. hieros – sacru, doulos – sclav].

DOOM

hierodúlă (hi-e-) s. f., g.-d. art. hierodúlei; pl. hierodúle

hierodulele
HIERODÚL, -Ă s.m. și f. (Ant.) Sclav în serviciul unui templu grecesc. [Pron. hi-e-. / < fr. hiérodoule, cf. gr. hieros – sacru, doulos – sclav].

DOOM

hierodúlă (hi-e-) s. f., g.-d. art. hierodúlei; pl. hierodúle

hierodulelor
HIERODÚL, -Ă s.m. și f. (Ant.) Sclav în serviciul unui templu grecesc. [Pron. hi-e-. / < fr. hiérodoule, cf. gr. hieros – sacru, doulos – sclav].

DOOM

hierodúlă (hi-e-) s. f., g.-d. art. hierodúlei; pl. hierodúle

hieroduli
HIERODÚL, -Ă s.m. și f. (Ant.) Sclav în serviciul unui templu grecesc. [Pron. hi-e-. / < fr. hiérodoule, cf. gr. hieros – sacru, doulos – sclav].

DOOM

hierodúlă (hi-e-) s. f., g.-d. art. hierodúlei; pl. hierodúle

hierodulii
HIERODÚL, -Ă s.m. și f. (Ant.) Sclav în serviciul unui templu grecesc. [Pron. hi-e-. / < fr. hiérodoule, cf. gr. hieros – sacru, doulos – sclav].

DOOM

hierodúlă (hi-e-) s. f., g.-d. art. hierodúlei; pl. hierodúle

hierodulilor
HIERODÚL, -Ă s.m. și f. (Ant.) Sclav în serviciul unui templu grecesc. [Pron. hi-e-. / < fr. hiérodoule, cf. gr. hieros – sacru, doulos – sclav].

DOOM

hierodúlă (hi-e-) s. f., g.-d. art. hierodúlei; pl. hierodúle

hierodulul
HIERODÚL, -Ă s.m. și f. (Ant.) Sclav în serviciul unui templu grecesc. [Pron. hi-e-. / < fr. hiérodoule, cf. gr. hieros – sacru, doulos – sclav].

DOOM

hierodúlă (hi-e-) s. f., g.-d. art. hierodúlei; pl. hierodúle

hierodulului
HIERODÚL, -Ă s.m. și f. (Ant.) Sclav în serviciul unui templu grecesc. [Pron. hi-e-. / < fr. hiérodoule, cf. gr. hieros – sacru, doulos – sclav].

DOOM

hierodúlă (hi-e-) s. f., g.-d. art. hierodúlei; pl. hierodúle

hierofant
HIEROFÁNT, hierofanți, s. m. Preot antic grec care iniția pe neofiți în mistere și în oracole. [Pr.: hi-e-] – Din fr. hiérophante.

DOOM

hierofánt (hi-e-) s. m., pl. hierofánți

hierofantul
HIEROFÁNT, hierofanți, s. m. Preot antic grec care iniția pe neofiți în mistere și în oracole. [Pr.: hi-e-] – Din fr. hiérophante.

DOOM

hierofánt (hi-e-) s. m., pl. hierofánți

hierofantului
HIEROFÁNT, hierofanți, s. m. Preot antic grec care iniția pe neofiți în mistere și în oracole. [Pr.: hi-e-] – Din fr. hiérophante.

DOOM

hierofánt (hi-e-) s. m., pl. hierofánți

hierofanți
HIEROFÁNT, hierofanți, s. m. Preot antic grec care iniția pe neofiți în mistere și în oracole. [Pr.: hi-e-] – Din fr. hiérophante.

DOOM

hierofánt (hi-e-) s. m., pl. hierofánți

hierofanții
HIEROFÁNT, hierofanți, s. m. Preot antic grec care iniția pe neofiți în mistere și în oracole. [Pr.: hi-e-] – Din fr. hiérophante.

DOOM

hierofánt (hi-e-) s. m., pl. hierofánți

hierofanților
HIEROFÁNT, hierofanți, s. m. Preot antic grec care iniția pe neofiți în mistere și în oracole. [Pr.: hi-e-] – Din fr. hiérophante.

DOOM

hierofánt (hi-e-) s. m., pl. hierofánți

hieroglifa
HIEROGLÍFĂ, hieroglife, s. f. Semn sau caracter din scrierea vechilor egipteni, care reprezenta noțiunile prin figuri stilizate de ființe și de obiecte. ♦ Fig. (ir.) Scris neciteț, indescifrabil. [Pr.: -hi-e-. – Var.: ieroglífă s. f.] – Din fr. hiéroglyphe.

DOOM

hieroglífă (hi-e-ro-gli-) s. f., g.-d. art. hieroglífei; pl. hieroglífe

hieroglife
HIEROGLÍFĂ, hieroglife, s. f. Semn sau caracter din scrierea vechilor egipteni, care reprezenta noțiunile prin figuri stilizate de ființe și de obiecte. ♦ Fig. (ir.) Scris neciteț, indescifrabil. [Pr.: -hi-e-. – Var.: ieroglífă s. f.] – Din fr. hiéroglyphe.

DOOM

hieroglífă (hi-e-ro-gli-) s. f., g.-d. art. hieroglífei; pl. hieroglífe

hieroglifei
HIEROGLÍFĂ, hieroglife, s. f. Semn sau caracter din scrierea vechilor egipteni, care reprezenta noțiunile prin figuri stilizate de ființe și de obiecte. ♦ Fig. (ir.) Scris neciteț, indescifrabil. [Pr.: -hi-e-. – Var.: ieroglífă s. f.] – Din fr. hiéroglyphe.

DOOM

hieroglífă (hi-e-ro-gli-) s. f., g.-d. art. hieroglífei; pl. hieroglífe

hieroglifele
HIEROGLÍFĂ, hieroglife, s. f. Semn sau caracter din scrierea vechilor egipteni, care reprezenta noțiunile prin figuri stilizate de ființe și de obiecte. ♦ Fig. (ir.) Scris neciteț, indescifrabil. [Pr.: -hi-e-. – Var.: ieroglífă s. f.] – Din fr. hiéroglyphe.

DOOM

hieroglífă (hi-e-ro-gli-) s. f., g.-d. art. hieroglífei; pl. hieroglífe

hieroglifelor
HIEROGLÍFĂ, hieroglife, s. f. Semn sau caracter din scrierea vechilor egipteni, care reprezenta noțiunile prin figuri stilizate de ființe și de obiecte. ♦ Fig. (ir.) Scris neciteț, indescifrabil. [Pr.: -hi-e-. – Var.: ieroglífă s. f.] – Din fr. hiéroglyphe.

DOOM

hieroglífă (hi-e-ro-gli-) s. f., g.-d. art. hieroglífei; pl. hieroglífe

hieroglific
IEROGLÍFIC, -Ă adj. v. hieroglific.

DOOM

hieroglífic (hi-e-ro-gli-) adj. m., pl. hieroglífici; f. hieroglífică, pl. hieroglífice

hieroglifica
IEROGLÍFIC, -Ă adj. v. hieroglific.

DOOM

hieroglífic (hi-e-ro-gli-) adj. m., pl. hieroglífici; f. hieroglífică, pl. hieroglífice

hieroglifice
IEROGLÍFIC, -Ă adj. v. hieroglific.

DOOM

hieroglífic (hi-e-ro-gli-) adj. m., pl. hieroglífici; f. hieroglífică, pl. hieroglífice

hieroglificei
IEROGLÍFIC, -Ă adj. v. hieroglific.

DOOM

hieroglífic (hi-e-ro-gli-) adj. m., pl. hieroglífici; f. hieroglífică, pl. hieroglífice

hieroglificele
IEROGLÍFIC, -Ă adj. v. hieroglific.

DOOM

hieroglífic (hi-e-ro-gli-) adj. m., pl. hieroglífici; f. hieroglífică, pl. hieroglífice

hieroglificelor
IEROGLÍFIC, -Ă adj. v. hieroglific.

DOOM

hieroglífic (hi-e-ro-gli-) adj. m., pl. hieroglífici; f. hieroglífică, pl. hieroglífice

hieroglifici
IEROGLÍFIC, -Ă adj. v. hieroglific.

DOOM

hieroglífic (hi-e-ro-gli-) adj. m., pl. hieroglífici; f. hieroglífică, pl. hieroglífice

hieroglificii
IEROGLÍFIC, -Ă adj. v. hieroglific.

DOOM

hieroglífic (hi-e-ro-gli-) adj. m., pl. hieroglífici; f. hieroglífică, pl. hieroglífice

hieroglificilor
IEROGLÍFIC, -Ă adj. v. hieroglific.

DOOM

hieroglífic (hi-e-ro-gli-) adj. m., pl. hieroglífici; f. hieroglífică, pl. hieroglífice

hieroglificul
IEROGLÍFIC, -Ă adj. v. hieroglific.

DOOM

hieroglífic (hi-e-ro-gli-) adj. m., pl. hieroglífici; f. hieroglífică, pl. hieroglífice

hieroglificului
IEROGLÍFIC, -Ă adj. v. hieroglific.

DOOM

hieroglífic (hi-e-ro-gli-) adj. m., pl. hieroglífici; f. hieroglífică, pl. hieroglífice

hifa
HÍFĂ, hife, s. f. Filament din celule care alcătuiește miceliul unei ciuperci. – Din fr. hyphe.

DOOM

hífă s. f., g.-d. art. hífei; pl. hífe

hife
HÍFĂ, hife, s. f. Filament din celule care alcătuiește miceliul unei ciuperci. – Din fr. hyphe.

DOOM

hífă s. f., g.-d. art. hífei; pl. hífe

hifei
HÍFĂ, hife, s. f. Filament din celule care alcătuiește miceliul unei ciuperci. – Din fr. hyphe.

DOOM

hífă s. f., g.-d. art. hífei; pl. hífe

hifele
HÍFĂ, hife, s. f. Filament din celule care alcătuiește miceliul unei ciuperci. – Din fr. hyphe.

DOOM

hífă s. f., g.-d. art. hífei; pl. hífe

hifelor
HÍFĂ, hife, s. f. Filament din celule care alcătuiește miceliul unei ciuperci. – Din fr. hyphe.

DOOM

hífă s. f., g.-d. art. hífei; pl. hífe

hifen
HIFÉN s.n. (Lingv.) Reunire a două cuvinte în unul singur pentru a exprima o singură noțiune. [Acc. și hífen. / < fr., lat. hyphen].

high
HIGH TECHNÓLOGY s. f. Denumire generală pentru tehnologia avansată mai ales în domeniul electronicii, în industria de tehnică de calcul și telecomunicații. [Pr.: haĭ] – Cuv. engl.

DOOM

*high-life (angl.) [pron. háĭlaĭf] s. n., art. high-life-ul

highidiș
highidíș (highidíși), s. m. – (Trans.) Violonist. Mag. hegedüs (DAR).

higia
Higia = Hygiea.

higienic
HIGIÉNIC, -Ă adj. v. igienic.

DOOM

igiénic (-gi-e-) adj. m., pl. igiénici; f. igiénică, pl. igiénice

higienist
HIGIENÍST, -Ă s. m. și f. v. igienist.

DOOM

igieníst (-gi-e-) adj. m., s. m., pl. igieníști; adj. f., s. f. igienístă, pl. igieníste

higienistă
HIGIENÍST, -Ă s. m. și f. v. igienist.

DOOM

igieníst (-gi-e-) adj. m., s. m., pl. igieníști; adj. f., s. f. igienístă, pl. igieníste

higienă
IGIÉNĂ s. f. 1. Ramură a medicinei care elaborează normele de apărare a sănătății oamenilor și formele de aplicare a acestor norme pe baza studierii interdependenței și interacțiunii dintre om și mediul înconjurător, a condițiilor de trai, precum și a relațiilor sociale și de producție. 2. Ansamblu de reguli și de măsuri pentru păstrarea sănătății. [Pr.: -gi-e-. – Var.: higiénă s. f.] – Din fr. hygiène.

DOOM

igiénă (-gi-e-) s. f., g.-d. art. igiénei

higro
HIGRO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „umed”, „umiditate”. [< fr. hygro-, cf. gr. hygros].

higrofil
HIGROFÍL, -Ă, higrofili, -e, adj. (Despre plante) Care caută umiditatea, care se dezvoltă în condiții de mare umiditate. – Din fr. hygrophile.

DOOM

higrofíl (hi-gro-) adj. m., pl. higrofíli; f. higrofílă, pl. higrofíle

higrofila
HIGROFÍL, -Ă, higrofili, -e, adj. (Despre plante) Care caută umiditatea, care se dezvoltă în condiții de mare umiditate. – Din fr. hygrophile.

DOOM

higrofíl (hi-gro-) adj. m., pl. higrofíli; f. higrofílă, pl. higrofíle

higrofile
HIGROFÍL, -Ă, higrofili, -e, adj. (Despre plante) Care caută umiditatea, care se dezvoltă în condiții de mare umiditate. – Din fr. hygrophile.

DOOM

higrofíl (hi-gro-) adj. m., pl. higrofíli; f. higrofílă, pl. higrofíle

higrofilei
HIGROFÍL, -Ă, higrofili, -e, adj. (Despre plante) Care caută umiditatea, care se dezvoltă în condiții de mare umiditate. – Din fr. hygrophile.

DOOM

higrofíl (hi-gro-) adj. m., pl. higrofíli; f. higrofílă, pl. higrofíle

higrofilele
HIGROFÍL, -Ă, higrofili, -e, adj. (Despre plante) Care caută umiditatea, care se dezvoltă în condiții de mare umiditate. – Din fr. hygrophile.

DOOM

higrofíl (hi-gro-) adj. m., pl. higrofíli; f. higrofílă, pl. higrofíle

higrofilelor
HIGROFÍL, -Ă, higrofili, -e, adj. (Despre plante) Care caută umiditatea, care se dezvoltă în condiții de mare umiditate. – Din fr. hygrophile.

DOOM

higrofíl (hi-gro-) adj. m., pl. higrofíli; f. higrofílă, pl. higrofíle

higrofili
HIGROFÍL, -Ă, higrofili, -e, adj. (Despre plante) Care caută umiditatea, care se dezvoltă în condiții de mare umiditate. – Din fr. hygrophile.

DOOM

higrofíl (hi-gro-) adj. m., pl. higrofíli; f. higrofílă, pl. higrofíle

higrofilii
HIGROFÍL, -Ă, higrofili, -e, adj. (Despre plante) Care caută umiditatea, care se dezvoltă în condiții de mare umiditate. – Din fr. hygrophile.

DOOM

higrofíl (hi-gro-) adj. m., pl. higrofíli; f. higrofílă, pl. higrofíle

higrofililor
HIGROFÍL, -Ă, higrofili, -e, adj. (Despre plante) Care caută umiditatea, care se dezvoltă în condiții de mare umiditate. – Din fr. hygrophile.

DOOM

higrofíl (hi-gro-) adj. m., pl. higrofíli; f. higrofílă, pl. higrofíle

higrofilul
HIGROFÍL, -Ă, higrofili, -e, adj. (Despre plante) Care caută umiditatea, care se dezvoltă în condiții de mare umiditate. – Din fr. hygrophile.

DOOM

higrofíl (hi-gro-) adj. m., pl. higrofíli; f. higrofílă, pl. higrofíle

higrofilului
HIGROFÍL, -Ă, higrofili, -e, adj. (Despre plante) Care caută umiditatea, care se dezvoltă în condiții de mare umiditate. – Din fr. hygrophile.

DOOM

higrofíl (hi-gro-) adj. m., pl. higrofíli; f. higrofílă, pl. higrofíle

higrofită
HIGROFÍTĂ, higrofite, adj., s. f. (Plantă) care se dezvoltă în locuri cu exces de umiditate. – Din fr. hygrophyte.

higrograf
HIGROGRÁF, higrografe, s. n. Aparat folosit pentru înregistrarea gradului de umiditate a aerului din atmosferă. – Din fr. hygrographe.

DOOM

higrográf (hi-gro-graf) s. n., pl. higrográfe

higrografe
HIGROGRÁF, higrografe, s. n. Aparat folosit pentru înregistrarea gradului de umiditate a aerului din atmosferă. – Din fr. hygrographe.

DOOM

higrográf (hi-gro-graf) s. n., pl. higrográfe

higrografele
HIGROGRÁF, higrografe, s. n. Aparat folosit pentru înregistrarea gradului de umiditate a aerului din atmosferă. – Din fr. hygrographe.

DOOM

higrográf (hi-gro-graf) s. n., pl. higrográfe

higrografelor
HIGROGRÁF, higrografe, s. n. Aparat folosit pentru înregistrarea gradului de umiditate a aerului din atmosferă. – Din fr. hygrographe.

DOOM

higrográf (hi-gro-graf) s. n., pl. higrográfe

higrograful
HIGROGRÁF, higrografe, s. n. Aparat folosit pentru înregistrarea gradului de umiditate a aerului din atmosferă. – Din fr. hygrographe.

DOOM

higrográf (hi-gro-graf) s. n., pl. higrográfe

higrografului
HIGROGRÁF, higrografe, s. n. Aparat folosit pentru înregistrarea gradului de umiditate a aerului din atmosferă. – Din fr. hygrographe.

DOOM

higrográf (hi-gro-graf) s. n., pl. higrográfe

higrograma
HIGROGRÁMĂ, higrograme, s. f. Diagramă care reprezintă variația umidității aerului. – Din fr. hygrogramme.

DOOM

higrográmă (hi-gro-gra-) s. f., g.-d. art. higrográmei; pl. higrográme

higrograme
HIGROGRÁMĂ, higrograme, s. f. Diagramă care reprezintă variația umidității aerului. – Din fr. hygrogramme.

DOOM

higrográmă (hi-gro-gra-) s. f., g.-d. art. higrográmei; pl. higrográme

higrogramei
HIGROGRÁMĂ, higrograme, s. f. Diagramă care reprezintă variația umidității aerului. – Din fr. hygrogramme.

DOOM

higrográmă (hi-gro-gra-) s. f., g.-d. art. higrográmei; pl. higrográme

higrogramele
HIGROGRÁMĂ, higrograme, s. f. Diagramă care reprezintă variația umidității aerului. – Din fr. hygrogramme.

DOOM

higrográmă (hi-gro-gra-) s. f., g.-d. art. higrográmei; pl. higrográme

higrogramelor
HIGROGRÁMĂ, higrograme, s. f. Diagramă care reprezintă variația umidității aerului. – Din fr. hygrogramme.

DOOM

higrográmă (hi-gro-gra-) s. f., g.-d. art. higrográmei; pl. higrográme

higrologia
HIGROLOGÍE s. f. Disciplină care studiază umiditatea aerului. – Din fr. hygrologie.

DOOM

higrologíe (hi-gro-) s. f., art. higrología, g.-d. higrologíi, art. higrologíei

higrologie
HIGROLOGÍE s. f. Disciplină care studiază umiditatea aerului. – Din fr. hygrologie.

DOOM

higrologíe (hi-gro-) s. f., art. higrología, g.-d. higrologíi, art. higrologíei

higrologiei
HIGROLOGÍE s. f. Disciplină care studiază umiditatea aerului. – Din fr. hygrologie.

DOOM

higrologíe (hi-gro-) s. f., art. higrología, g.-d. higrologíi, art. higrologíei

higrologii
HIGROLOGÍE s. f. Disciplină care studiază umiditatea aerului. – Din fr. hygrologie.

DOOM

higrologíe (hi-gro-) s. f., art. higrología, g.-d. higrologíi, art. higrologíei

higroma
HIGRÓMĂ, higrome, s. f. Inflamație a pungilor seroase de sub piele, în dreptul unei articulații. – Din fr. hygroma.

DOOM

higrómă (hi-gro-) s. f., g.-d. art. higrómei; pl. higróme

higrome
HIGRÓMĂ, higrome, s. f. Inflamație a pungilor seroase de sub piele, în dreptul unei articulații. – Din fr. hygroma.

DOOM

higrómă (hi-gro-) s. f., g.-d. art. higrómei; pl. higróme

higromei
HIGRÓMĂ, higrome, s. f. Inflamație a pungilor seroase de sub piele, în dreptul unei articulații. – Din fr. hygroma.

DOOM

higrómă (hi-gro-) s. f., g.-d. art. higrómei; pl. higróme

higromele
HIGRÓMĂ, higrome, s. f. Inflamație a pungilor seroase de sub piele, în dreptul unei articulații. – Din fr. hygroma.

DOOM

higrómă (hi-gro-) s. f., g.-d. art. higrómei; pl. higróme

higromelor
HIGRÓMĂ, higrome, s. f. Inflamație a pungilor seroase de sub piele, în dreptul unei articulații. – Din fr. hygroma.

DOOM

higrómă (hi-gro-) s. f., g.-d. art. higrómei; pl. higróme

higrometre
HIGROMÉTRU, higrometre, s. n. Aparat cu care se măsoară umiditatea atmosferei sau a altor medii gazoase. – Din fr. hygromètre.

DOOM

higrométru (hi-gro-me-tru) s. n., art. higrométrul; pl. higrométre

higrometrele
HIGROMÉTRU, higrometre, s. n. Aparat cu care se măsoară umiditatea atmosferei sau a altor medii gazoase. – Din fr. hygromètre.

DOOM

higrométru (hi-gro-me-tru) s. n., art. higrométrul; pl. higrométre

higrometrelor
HIGROMÉTRU, higrometre, s. n. Aparat cu care se măsoară umiditatea atmosferei sau a altor medii gazoase. – Din fr. hygromètre.

DOOM

higrométru (hi-gro-me-tru) s. n., art. higrométrul; pl. higrométre

higrometria
HIGROMETRÍE s. f. Ramură a meteorologiei care se ocupă cu descrierea metodelor și a aparatelor utilizate în determinarea umidității aerului atmosferic. – Din fr. hygrométrie.

DOOM

higrometríe (hi-gro-me-tri-) s. f., art. higrometría, g.-d. higrometríi, art. higrometríei

higrometric
HIGROMÉTRIC, -Ă, higrometrici, -ce, adj. Care ține de higrometrie, referitor la higrometrie. – Din fr. hygrométrique.

DOOM

higrométric (hi-gro-me-tric) adj. m., pl. higrométrici; f. higrométrică, pl. higrométrice

higrometrica
HIGROMÉTRIC, -Ă, higrometrici, -ce, adj. Care ține de higrometrie, referitor la higrometrie. – Din fr. hygrométrique.

DOOM

higrométric (hi-gro-me-tric) adj. m., pl. higrométrici; f. higrométrică, pl. higrométrice

higrometrice
HIGROMÉTRIC, -Ă, higrometrici, -ce, adj. Care ține de higrometrie, referitor la higrometrie. – Din fr. hygrométrique.

DOOM

higrométric (hi-gro-me-tric) adj. m., pl. higrométrici; f. higrométrică, pl. higrométrice

higrometricei
HIGROMÉTRIC, -Ă, higrometrici, -ce, adj. Care ține de higrometrie, referitor la higrometrie. – Din fr. hygrométrique.

DOOM

higrométric (hi-gro-me-tric) adj. m., pl. higrométrici; f. higrométrică, pl. higrométrice

higrometricele
HIGROMÉTRIC, -Ă, higrometrici, -ce, adj. Care ține de higrometrie, referitor la higrometrie. – Din fr. hygrométrique.

DOOM

higrométric (hi-gro-me-tric) adj. m., pl. higrométrici; f. higrométrică, pl. higrométrice

higrometricelor
HIGROMÉTRIC, -Ă, higrometrici, -ce, adj. Care ține de higrometrie, referitor la higrometrie. – Din fr. hygrométrique.

DOOM

higrométric (hi-gro-me-tric) adj. m., pl. higrométrici; f. higrométrică, pl. higrométrice

higrometrici
HIGROMÉTRIC, -Ă, higrometrici, -ce, adj. Care ține de higrometrie, referitor la higrometrie. – Din fr. hygrométrique.

DOOM

higrométric (hi-gro-me-tric) adj. m., pl. higrométrici; f. higrométrică, pl. higrométrice

higrometricii
HIGROMÉTRIC, -Ă, higrometrici, -ce, adj. Care ține de higrometrie, referitor la higrometrie. – Din fr. hygrométrique.

DOOM

higrométric (hi-gro-me-tric) adj. m., pl. higrométrici; f. higrométrică, pl. higrométrice

higrometricilor
HIGROMÉTRIC, -Ă, higrometrici, -ce, adj. Care ține de higrometrie, referitor la higrometrie. – Din fr. hygrométrique.

DOOM

higrométric (hi-gro-me-tric) adj. m., pl. higrométrici; f. higrométrică, pl. higrométrice

higrometricul
HIGROMÉTRIC, -Ă, higrometrici, -ce, adj. Care ține de higrometrie, referitor la higrometrie. – Din fr. hygrométrique.

DOOM

higrométric (hi-gro-me-tric) adj. m., pl. higrométrici; f. higrométrică, pl. higrométrice

higrometricului
HIGROMÉTRIC, -Ă, higrometrici, -ce, adj. Care ține de higrometrie, referitor la higrometrie. – Din fr. hygrométrique.

DOOM

higrométric (hi-gro-me-tric) adj. m., pl. higrométrici; f. higrométrică, pl. higrométrice

higrometrie
HIGROMETRÍE s. f. Ramură a meteorologiei care se ocupă cu descrierea metodelor și a aparatelor utilizate în determinarea umidității aerului atmosferic. – Din fr. hygrométrie.

DOOM

higrometríe (hi-gro-me-tri-) s. f., art. higrometría, g.-d. higrometríi, art. higrometríei

higrometriei
HIGROMETRÍE s. f. Ramură a meteorologiei care se ocupă cu descrierea metodelor și a aparatelor utilizate în determinarea umidității aerului atmosferic. – Din fr. hygrométrie.

DOOM

higrometríe (hi-gro-me-tri-) s. f., art. higrometría, g.-d. higrometríi, art. higrometríei

higrometrii
HIGROMETRÍE s. f. Ramură a meteorologiei care se ocupă cu descrierea metodelor și a aparatelor utilizate în determinarea umidității aerului atmosferic. – Din fr. hygrométrie.

DOOM

higrometríe (hi-gro-me-tri-) s. f., art. higrometría, g.-d. higrometríi, art. higrometríei

higrometriile
HIGROMETRÍE s. f. Ramură a meteorologiei care se ocupă cu descrierea metodelor și a aparatelor utilizate în determinarea umidității aerului atmosferic. – Din fr. hygrométrie.

DOOM

higrometríe (hi-gro-me-tri-) s. f., art. higrometría, g.-d. higrometríi, art. higrometríei

higrometriilor
HIGROMETRÍE s. f. Ramură a meteorologiei care se ocupă cu descrierea metodelor și a aparatelor utilizate în determinarea umidității aerului atmosferic. – Din fr. hygrométrie.

DOOM

higrometríe (hi-gro-me-tri-) s. f., art. higrometría, g.-d. higrometríi, art. higrometríei

higrometru
HIGROMÉTRU, higrometre, s. n. Aparat cu care se măsoară umiditatea atmosferei sau a altor medii gazoase. – Din fr. hygromètre.

DOOM

higrométru (hi-gro-me-tru) s. n., art. higrométrul; pl. higrométre

higrometrul
HIGROMÉTRU, higrometre, s. n. Aparat cu care se măsoară umiditatea atmosferei sau a altor medii gazoase. – Din fr. hygromètre.

DOOM

higrométru (hi-gro-me-tru) s. n., art. higrométrul; pl. higrométre

higrometrului
HIGROMÉTRU, higrometre, s. n. Aparat cu care se măsoară umiditatea atmosferei sau a altor medii gazoase. – Din fr. hygromètre.

DOOM

higrométru (hi-gro-me-tru) s. n., art. higrométrul; pl. higrométre

higroscoape
HIGROSCÓP, higroscoape, s. n. Instrument folosit pentru studierea variației umidității aerului atmosferic. – Din fr. hygroscope.

DOOM

!higroscóp (hi-gros-cop/-gro-scop) s. n., pl. higroscoápe

higroscoapele
HIGROSCÓP, higroscoape, s. n. Instrument folosit pentru studierea variației umidității aerului atmosferic. – Din fr. hygroscope.

DOOM

!higroscóp (hi-gros-cop/-gro-scop) s. n., pl. higroscoápe

higroscoapelor
HIGROSCÓP, higroscoape, s. n. Instrument folosit pentru studierea variației umidității aerului atmosferic. – Din fr. hygroscope.

DOOM

!higroscóp (hi-gros-cop/-gro-scop) s. n., pl. higroscoápe

higroscop
HIGROSCÓP, higroscoape, s. n. Instrument folosit pentru studierea variației umidității aerului atmosferic. – Din fr. hygroscope.

DOOM

!higroscóp (hi-gros-cop/-gro-scop) s. n., pl. higroscoápe

higroscopia
HIGROSCOPÍE s. f. (Rar) Higrometrie. – Din fr. hygroscopie.

higroscopic
HIGROSCÓPIC, -Ă, higroscopici, -ce, adj. Care are calitatea de a absorbi umiditatea din aer. – Din fr. hygroscopique.

DOOM

!higroscópic (hi-gros-co-/-gro-sco-) adj. m., pl. higroscópici; f. higroscópică, pl. higroscópice

higroscopica
HIGROSCÓPIC, -Ă, higroscopici, -ce, adj. Care are calitatea de a absorbi umiditatea din aer. – Din fr. hygroscopique.

DOOM

!higroscópic (hi-gros-co-/-gro-sco-) adj. m., pl. higroscópici; f. higroscópică, pl. higroscópice

higroscopice
HIGROSCÓPIC, -Ă, higroscopici, -ce, adj. Care are calitatea de a absorbi umiditatea din aer. – Din fr. hygroscopique.

DOOM

!higroscópic (hi-gros-co-/-gro-sco-) adj. m., pl. higroscópici; f. higroscópică, pl. higroscópice

higroscopicei
HIGROSCÓPIC, -Ă, higroscopici, -ce, adj. Care are calitatea de a absorbi umiditatea din aer. – Din fr. hygroscopique.

DOOM

!higroscópic (hi-gros-co-/-gro-sco-) adj. m., pl. higroscópici; f. higroscópică, pl. higroscópice

higroscopicele
HIGROSCÓPIC, -Ă, higroscopici, -ce, adj. Care are calitatea de a absorbi umiditatea din aer. – Din fr. hygroscopique.

DOOM

!higroscópic (hi-gros-co-/-gro-sco-) adj. m., pl. higroscópici; f. higroscópică, pl. higroscópice

higroscopicelor
HIGROSCÓPIC, -Ă, higroscopici, -ce, adj. Care are calitatea de a absorbi umiditatea din aer. – Din fr. hygroscopique.

DOOM

!higroscópic (hi-gros-co-/-gro-sco-) adj. m., pl. higroscópici; f. higroscópică, pl. higroscópice

higroscopici
HIGROSCÓPIC, -Ă, higroscopici, -ce, adj. Care are calitatea de a absorbi umiditatea din aer. – Din fr. hygroscopique.

DOOM

!higroscópic (hi-gros-co-/-gro-sco-) adj. m., pl. higroscópici; f. higroscópică, pl. higroscópice

higroscopicii
HIGROSCÓPIC, -Ă, higroscopici, -ce, adj. Care are calitatea de a absorbi umiditatea din aer. – Din fr. hygroscopique.

DOOM

!higroscópic (hi-gros-co-/-gro-sco-) adj. m., pl. higroscópici; f. higroscópică, pl. higroscópice

higroscopicilor
HIGROSCÓPIC, -Ă, higroscopici, -ce, adj. Care are calitatea de a absorbi umiditatea din aer. – Din fr. hygroscopique.

DOOM

!higroscópic (hi-gros-co-/-gro-sco-) adj. m., pl. higroscópici; f. higroscópică, pl. higroscópice

higroscopicitate
HIGROSCOPICITÁTE s. f. Proprietate a unui corp de a fi higroscopic. – Din fr. hygroscopicité.

higroscopicitatea
HIGROSCOPICITÁTE s. f. Proprietate a unui corp de a fi higroscopic. – Din fr. hygroscopicité.

higroscopicități
HIGROSCOPICITÁTE s. f. Proprietate a unui corp de a fi higroscopic. – Din fr. hygroscopicité.

higroscopicității
HIGROSCOPICITÁTE s. f. Proprietate a unui corp de a fi higroscopic. – Din fr. hygroscopicité.

higroscopicul
HIGROSCÓPIC, -Ă, higroscopici, -ce, adj. Care are calitatea de a absorbi umiditatea din aer. – Din fr. hygroscopique.

DOOM

!higroscópic (hi-gros-co-/-gro-sco-) adj. m., pl. higroscópici; f. higroscópică, pl. higroscópice

higroscopicului
HIGROSCÓPIC, -Ă, higroscopici, -ce, adj. Care are calitatea de a absorbi umiditatea din aer. – Din fr. hygroscopique.

DOOM

!higroscópic (hi-gros-co-/-gro-sco-) adj. m., pl. higroscópici; f. higroscópică, pl. higroscópice

higroscopie
HIGROSCOPÍE s. f. (Rar) Higrometrie. – Din fr. hygroscopie.

higroscopiei
HIGROSCOPÍE s. f. (Rar) Higrometrie. – Din fr. hygroscopie.

higroscopii
HIGROSCOPÍE s. f. (Rar) Higrometrie. – Din fr. hygroscopie.

higroscopiile
HIGROSCOPÍE s. f. (Rar) Higrometrie. – Din fr. hygroscopie.

higroscopiilor
HIGROSCOPÍE s. f. (Rar) Higrometrie. – Din fr. hygroscopie.

higroscopul
HIGROSCÓP, higroscoape, s. n. Instrument folosit pentru studierea variației umidității aerului atmosferic. – Din fr. hygroscope.

DOOM

!higroscóp (hi-gros-cop/-gro-scop) s. n., pl. higroscoápe

higroscopului
HIGROSCÓP, higroscoape, s. n. Instrument folosit pentru studierea variației umidității aerului atmosferic. – Din fr. hygroscope.

DOOM

!higroscóp (hi-gros-cop/-gro-scop) s. n., pl. higroscoápe

higrostat
HIGROSTÁT, higrostate, s. n. Aparat pentru controlul și supravegherea umidității relative a aerului. – Din fr. hygrostat.

DOOM

!higrostát (hi-gros-tat/-gro-stat) s. n., pl. higrostáte

higrostate
HIGROSTÁT, higrostate, s. n. Aparat pentru controlul și supravegherea umidității relative a aerului. – Din fr. hygrostat.

DOOM

!higrostát (hi-gros-tat/-gro-stat) s. n., pl. higrostáte

higrostatele
HIGROSTÁT, higrostate, s. n. Aparat pentru controlul și supravegherea umidității relative a aerului. – Din fr. hygrostat.

DOOM

!higrostát (hi-gros-tat/-gro-stat) s. n., pl. higrostáte

higrostatelor
HIGROSTÁT, higrostate, s. n. Aparat pentru controlul și supravegherea umidității relative a aerului. – Din fr. hygrostat.

DOOM

!higrostát (hi-gros-tat/-gro-stat) s. n., pl. higrostáte

higrostatul
HIGROSTÁT, higrostate, s. n. Aparat pentru controlul și supravegherea umidității relative a aerului. – Din fr. hygrostat.

DOOM

!higrostát (hi-gros-tat/-gro-stat) s. n., pl. higrostáte

higrostatului
HIGROSTÁT, higrostate, s. n. Aparat pentru controlul și supravegherea umidității relative a aerului. – Din fr. hygrostat.

DOOM

!higrostát (hi-gros-tat/-gro-stat) s. n., pl. higrostáte

hil
HIL, hiluri, s. n. 1. (Anat.) Porțiune la suprafața unui organ pe unde pătrund vasele sangvine și nervii. 2. (Bot.) Cicatrice aflată pe învelișul seminței, în locul unde aceasta s-a desprins de piciorușul ovulului. – Din fr. hile, lat. hilum.

DOOM

hil s. n., pl. híluri

hil
Hil = Hyllus.

hila
Hila = Hylas.

hilaira
Hilaira (sau Ilaira), una dintre fiicele lui Leucippus. A fost răpită de către dioscuri împreună cu sora ei, Phoebe, în timp ce mergeau amîndouă să se cunune cu fiii lui Aphareus (v. și Idas).

hilar
HILÁR¹, -Ă, hilari, -e, adj. (Anat.) Care se referă la hil, care aparține hilului. – Din fr. hilaire.

DOOM

!hilár¹ (referitor la hil) adj. m., pl. hilári; f. hiláră, pl. hiláre

hilar
HILÁR², -Ă, hilari, -e, adj. Ilariant (1). [Var.: ilár, -ă adj.] – Din fr. hilaire, lat. hilaris.

DOOM

ilár v. hilár²

hilara
HILÁR¹, -Ă, hilari, -e, adj. (Anat.) Care se referă la hil, care aparține hilului. – Din fr. hilaire.

DOOM

!hilár¹ (referitor la hil) adj. m., pl. hilári; f. hiláră, pl. hiláre

hilara
HILÁR², -Ă, hilari, -e, adj. Ilariant (1). [Var.: ilár, -ă adj.] – Din fr. hilaire, lat. hilaris.

DOOM

ilár v. hilár²

hilare
HILÁR¹, -Ă, hilari, -e, adj. (Anat.) Care se referă la hil, care aparține hilului. – Din fr. hilaire.

DOOM

!hilár¹ (referitor la hil) adj. m., pl. hilári; f. hiláră, pl. hiláre

hilare
HILÁR², -Ă, hilari, -e, adj. Ilariant (1). [Var.: ilár, -ă adj.] – Din fr. hilaire, lat. hilaris.

DOOM

ilár v. hilár²

hilarei
HILÁR¹, -Ă, hilari, -e, adj. (Anat.) Care se referă la hil, care aparține hilului. – Din fr. hilaire.

DOOM

!hilár¹ (referitor la hil) adj. m., pl. hilári; f. hiláră, pl. hiláre

hilarei
HILÁR², -Ă, hilari, -e, adj. Ilariant (1). [Var.: ilár, -ă adj.] – Din fr. hilaire, lat. hilaris.

DOOM

ilár v. hilár²

hilarele
HILÁR¹, -Ă, hilari, -e, adj. (Anat.) Care se referă la hil, care aparține hilului. – Din fr. hilaire.

DOOM

!hilár¹ (referitor la hil) adj. m., pl. hilári; f. hiláră, pl. hiláre

hilarele
HILÁR², -Ă, hilari, -e, adj. Ilariant (1). [Var.: ilár, -ă adj.] – Din fr. hilaire, lat. hilaris.

DOOM

ilár v. hilár²

hilarelor
HILÁR¹, -Ă, hilari, -e, adj. (Anat.) Care se referă la hil, care aparține hilului. – Din fr. hilaire.

DOOM

!hilár¹ (referitor la hil) adj. m., pl. hilári; f. hiláră, pl. hiláre

hilarelor
HILÁR², -Ă, hilari, -e, adj. Ilariant (1). [Var.: ilár, -ă adj.] – Din fr. hilaire, lat. hilaris.

DOOM

ilár v. hilár²

hilari
HILÁR¹, -Ă, hilari, -e, adj. (Anat.) Care se referă la hil, care aparține hilului. – Din fr. hilaire.

DOOM

!hilár¹ (referitor la hil) adj. m., pl. hilári; f. hiláră, pl. hiláre

hilari
HILÁR², -Ă, hilari, -e, adj. Ilariant (1). [Var.: ilár, -ă adj.] – Din fr. hilaire, lat. hilaris.

DOOM

ilár v. hilár²

hilariant
HILARIÁNT, -Ă adj. v. ilariant.

DOOM

!ilariánt (gaz ~) (-ri-ant) adj. m.

hilarii
HILÁR¹, -Ă, hilari, -e, adj. (Anat.) Care se referă la hil, care aparține hilului. – Din fr. hilaire.

DOOM

!hilár¹ (referitor la hil) adj. m., pl. hilári; f. hiláră, pl. hiláre

hilarii
HILÁR², -Ă, hilari, -e, adj. Ilariant (1). [Var.: ilár, -ă adj.] – Din fr. hilaire, lat. hilaris.

DOOM

ilár v. hilár²

hilarii
HILÁRII s.f.pl. (Ant.) Sărbători în cinstea Cibelei, mama zeilor și a lui Attis, zeu al vegetației și al agriculturii din Asia Mică. [Et. incertă].

hilarilor
HILÁR¹, -Ă, hilari, -e, adj. (Anat.) Care se referă la hil, care aparține hilului. – Din fr. hilaire.

DOOM

!hilár¹ (referitor la hil) adj. m., pl. hilári; f. hiláră, pl. hiláre

hilarilor
HILÁR², -Ă, hilari, -e, adj. Ilariant (1). [Var.: ilár, -ă adj.] – Din fr. hilaire, lat. hilaris.

DOOM

ilár v. hilár²

hilaritate
HILARITÁTE s. f. Explozie de râs colectivă la auzul sau la vederea unui lucru amuzant, caraghios. [Var.: ilaritáte s. f.] – Din fr. hilarité, lat. hilaritas, -atis.

DOOM

ilaritáte v. hilaritáte

hilarul
HILÁR¹, -Ă, hilari, -e, adj. (Anat.) Care se referă la hil, care aparține hilului. – Din fr. hilaire.

DOOM

!hilár¹ (referitor la hil) adj. m., pl. hilári; f. hiláră, pl. hiláre

hilarul
HILÁR², -Ă, hilari, -e, adj. Ilariant (1). [Var.: ilár, -ă adj.] – Din fr. hilaire, lat. hilaris.

DOOM

ilár v. hilár²

hilarului
HILÁR¹, -Ă, hilari, -e, adj. (Anat.) Care se referă la hil, care aparține hilului. – Din fr. hilaire.

DOOM

!hilár¹ (referitor la hil) adj. m., pl. hilári; f. hiláră, pl. hiláre

hilarului
HILÁR², -Ă, hilari, -e, adj. Ilariant (1). [Var.: ilár, -ă adj.] – Din fr. hilaire, lat. hilaris.

DOOM

ilár v. hilár²

hilea
HILÉA s. f. Denumire a pădurilor tropicale umede. – Et. nec.

DOOM

hiléa s. f.

hiler
HILÉR, hilere, s. n. Veche unitate de măsură egală cu două prăjini și trei palme.

hileu
Hileu = Hylaeus.

hiliasm
HILIÁSM s.n. v. chiliasm.

hilo
HILO- Element prim de compunere savantă cu sensul de „materie”. [< fr. hylo-, cf. gr. hyle].

hilobatide
HILOBATÍDE s.n.pl. (Zool.) Specie de maimuțe cunoscute sub numele de giboni. [Cf. lat. hylobates – gibon, gr. eidos – aspect].

hilot
ILÓT, iloți, s. m. 1. (În vechea Spartă) Persoană care nu avea niciun fel de drepturi cetățenești, cu o situație socială intermediară între omul liber și sclav, aparținând statului și putând fi împrumutată proprietarilor de pământ. ♦ Persoană exploatată, asuprită. 2. (Rar) Om degradat, decăzut. – Din fr. ilote.

DOOM

ilót s. m., pl. ilóți

hilozoism
HILOZOÍSM s. n. Teorie potrivit căreia întreaga materie ar fi vie, însuflețită, având capacitatea de a simți și de a gândi. – Din fr. hylozoïsme.

DOOM

hilozoísm s. n.

hilozoismul
HILOZOÍSM s. n. Teorie potrivit căreia întreaga materie ar fi vie, însuflețită, având capacitatea de a simți și de a gândi. – Din fr. hylozoïsme.

DOOM

hilozoísm s. n.

hilozoismului
HILOZOÍSM s. n. Teorie potrivit căreia întreaga materie ar fi vie, însuflețită, având capacitatea de a simți și de a gândi. – Din fr. hylozoïsme.

DOOM

hilozoísm s. n.

hilozoist
HILOZOÍST, -Ă, hilozoiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hilozoismului. – Din fr. hylozoïste.

DOOM

hilozoíst adj. m., s. m., pl. hilozoíști; adj. f., s. f. hilozoístă, pl. hilozoíste

hilozoist
HILOZOÍST, -Ă, hilozoiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hilozoismului. – Din fr. hylozoïste.

DOOM

hilozoíst adj. m., s. m., pl. hilozoíști; adj. f., s. f. hilozoístă, pl. hilozoíste

hilozoista
HILOZOÍST, -Ă, hilozoiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hilozoismului. – Din fr. hylozoïste.

DOOM

hilozoíst adj. m., s. m., pl. hilozoíști; adj. f., s. f. hilozoístă, pl. hilozoíste

hilozoista
HILOZOÍST, -Ă, hilozoiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hilozoismului. – Din fr. hylozoïste.

DOOM

hilozoíst adj. m., s. m., pl. hilozoíști; adj. f., s. f. hilozoístă, pl. hilozoíste

hilozoiste
HILOZOÍST, -Ă, hilozoiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hilozoismului. – Din fr. hylozoïste.

DOOM

hilozoíst adj. m., s. m., pl. hilozoíști; adj. f., s. f. hilozoístă, pl. hilozoíste

hilozoiste
HILOZOÍST, -Ă, hilozoiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hilozoismului. – Din fr. hylozoïste.

DOOM

hilozoíst adj. m., s. m., pl. hilozoíști; adj. f., s. f. hilozoístă, pl. hilozoíste

hilozoistei
HILOZOÍST, -Ă, hilozoiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hilozoismului. – Din fr. hylozoïste.

DOOM

hilozoíst adj. m., s. m., pl. hilozoíști; adj. f., s. f. hilozoístă, pl. hilozoíste

hilozoistei
HILOZOÍST, -Ă, hilozoiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hilozoismului. – Din fr. hylozoïste.

DOOM

hilozoíst adj. m., s. m., pl. hilozoíști; adj. f., s. f. hilozoístă, pl. hilozoíste

hilozoistele
HILOZOÍST, -Ă, hilozoiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hilozoismului. – Din fr. hylozoïste.

DOOM

hilozoíst adj. m., s. m., pl. hilozoíști; adj. f., s. f. hilozoístă, pl. hilozoíste

hilozoistele
HILOZOÍST, -Ă, hilozoiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hilozoismului. – Din fr. hylozoïste.

DOOM

hilozoíst adj. m., s. m., pl. hilozoíști; adj. f., s. f. hilozoístă, pl. hilozoíste

hilozoistelor
HILOZOÍST, -Ă, hilozoiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hilozoismului. – Din fr. hylozoïste.

DOOM

hilozoíst adj. m., s. m., pl. hilozoíști; adj. f., s. f. hilozoístă, pl. hilozoíste

hilozoistelor
HILOZOÍST, -Ă, hilozoiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hilozoismului. – Din fr. hylozoïste.

DOOM

hilozoíst adj. m., s. m., pl. hilozoíști; adj. f., s. f. hilozoístă, pl. hilozoíste

hilozoistul
HILOZOÍST, -Ă, hilozoiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hilozoismului. – Din fr. hylozoïste.

DOOM

hilozoíst adj. m., s. m., pl. hilozoíști; adj. f., s. f. hilozoístă, pl. hilozoíste

hilozoistul
HILOZOÍST, -Ă, hilozoiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hilozoismului. – Din fr. hylozoïste.

DOOM

hilozoíst adj. m., s. m., pl. hilozoíști; adj. f., s. f. hilozoístă, pl. hilozoíste

hilozoistului
HILOZOÍST, -Ă, hilozoiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hilozoismului. – Din fr. hylozoïste.

DOOM

hilozoíst adj. m., s. m., pl. hilozoíști; adj. f., s. f. hilozoístă, pl. hilozoíste

hilozoistului
HILOZOÍST, -Ă, hilozoiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hilozoismului. – Din fr. hylozoïste.

DOOM

hilozoíst adj. m., s. m., pl. hilozoíști; adj. f., s. f. hilozoístă, pl. hilozoíste

hilozoiști
HILOZOÍST, -Ă, hilozoiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hilozoismului. – Din fr. hylozoïste.

DOOM

hilozoíst adj. m., s. m., pl. hilozoíști; adj. f., s. f. hilozoístă, pl. hilozoíste

hilozoiști
HILOZOÍST, -Ă, hilozoiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hilozoismului. – Din fr. hylozoïste.

DOOM

hilozoíst adj. m., s. m., pl. hilozoíști; adj. f., s. f. hilozoístă, pl. hilozoíste

hilozoiștii
HILOZOÍST, -Ă, hilozoiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hilozoismului. – Din fr. hylozoïste.

DOOM

hilozoíst adj. m., s. m., pl. hilozoíști; adj. f., s. f. hilozoístă, pl. hilozoíste

hilozoiștii
HILOZOÍST, -Ă, hilozoiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hilozoismului. – Din fr. hylozoïste.

DOOM

hilozoíst adj. m., s. m., pl. hilozoíști; adj. f., s. f. hilozoístă, pl. hilozoíste

hilozoiștilor
HILOZOÍST, -Ă, hilozoiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hilozoismului. – Din fr. hylozoïste.

DOOM

hilozoíst adj. m., s. m., pl. hilozoíști; adj. f., s. f. hilozoístă, pl. hilozoíste

hilozoiștilor
HILOZOÍST, -Ă, hilozoiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hilozoismului. – Din fr. hylozoïste.

DOOM

hilozoíst adj. m., s. m., pl. hilozoíști; adj. f., s. f. hilozoístă, pl. hilozoíste

hilul
HIL, hiluri, s. n. 1. (Anat.) Porțiune la suprafața unui organ pe unde pătrund vasele sangvine și nervii. 2. (Bot.) Cicatrice aflată pe învelișul seminței, în locul unde aceasta s-a desprins de piciorușul ovulului. – Din fr. hile, lat. hilum.

DOOM

hil s. n., pl. híluri

hilului
HIL, hiluri, s. n. 1. (Anat.) Porțiune la suprafața unui organ pe unde pătrund vasele sangvine și nervii. 2. (Bot.) Cicatrice aflată pe învelișul seminței, în locul unde aceasta s-a desprins de piciorușul ovulului. – Din fr. hile, lat. hilum.

DOOM

hil s. n., pl. híluri

hiluri
HIL, hiluri, s. n. 1. (Anat.) Porțiune la suprafața unui organ pe unde pătrund vasele sangvine și nervii. 2. (Bot.) Cicatrice aflată pe învelișul seminței, în locul unde aceasta s-a desprins de piciorușul ovulului. – Din fr. hile, lat. hilum.

DOOM

hil s. n., pl. híluri

hilurile
HIL, hiluri, s. n. 1. (Anat.) Porțiune la suprafața unui organ pe unde pătrund vasele sangvine și nervii. 2. (Bot.) Cicatrice aflată pe învelișul seminței, în locul unde aceasta s-a desprins de piciorușul ovulului. – Din fr. hile, lat. hilum.

DOOM

hil s. n., pl. híluri

hilurilor
HIL, hiluri, s. n. 1. (Anat.) Porțiune la suprafața unui organ pe unde pătrund vasele sangvine și nervii. 2. (Bot.) Cicatrice aflată pe învelișul seminței, în locul unde aceasta s-a desprins de piciorușul ovulului. – Din fr. hile, lat. hilum.

DOOM

hil s. n., pl. híluri

himation
HIMÁTION s.n. (Ant.) Mantie grecească amplă care se purta prinsă cu o agrafă pe piept sau pe umăr. [Pron. -tion. / < fr., gr. himation].

himen
HÍMEN, himene, s. n. Membrană care închide, parțial, vaginul la virgine. [Acc. și: himén] – Din fr., lat. hymen.

DOOM

!hímen s. n., pl. hímene

himen
HIMÉN s.n. 1. (Anat.) Membrană, care acoperă orificiul extern al vaginului. 2. Himeniu. 3. (Fig.) Căsătorie. [Pl. -nuri, -ne, var. imen s.n. / < fr. hymen, lat., gr. hymen – membrană].

himenaic
HIMENÁIC, -Ă adj. (Liv.) Nupțial; himenal. [Pron. -na-ic. / cf. lat.t. hymenaicus, it. imenaico].

himenal
HIMENÁL, -Ă adj. (Liv.) De căsătorie, în legătură cu căsătoria. ♦ (Anat.) Al himenului. [< fr. hyménal].

himenala
HIMENÁL, -Ă adj. (Liv.) De căsătorie, în legătură cu căsătoria. ♦ (Anat.) Al himenului. [< fr. hyménal].

himenale
HIMENÁL, -Ă adj. (Liv.) De căsătorie, în legătură cu căsătoria. ♦ (Anat.) Al himenului. [< fr. hyménal].

himenalei
HIMENÁL, -Ă adj. (Liv.) De căsătorie, în legătură cu căsătoria. ♦ (Anat.) Al himenului. [< fr. hyménal].

himenalele
HIMENÁL, -Ă adj. (Liv.) De căsătorie, în legătură cu căsătoria. ♦ (Anat.) Al himenului. [< fr. hyménal].

himenalelor
HIMENÁL, -Ă adj. (Liv.) De căsătorie, în legătură cu căsătoria. ♦ (Anat.) Al himenului. [< fr. hyménal].

himenali
HIMENÁL, -Ă adj. (Liv.) De căsătorie, în legătură cu căsătoria. ♦ (Anat.) Al himenului. [< fr. hyménal].

himenalii
HIMENÁL, -Ă adj. (Liv.) De căsătorie, în legătură cu căsătoria. ♦ (Anat.) Al himenului. [< fr. hyménal].

himenalilor
HIMENÁL, -Ă adj. (Liv.) De căsătorie, în legătură cu căsătoria. ♦ (Anat.) Al himenului. [< fr. hyménal].

himenalul
HIMENÁL, -Ă adj. (Liv.) De căsătorie, în legătură cu căsătoria. ♦ (Anat.) Al himenului. [< fr. hyménal].

himenalului
HIMENÁL, -Ă adj. (Liv.) De căsătorie, în legătură cu căsătoria. ♦ (Anat.) Al himenului. [< fr. hyménal].

himene
HÍMEN, himene, s. n. Membrană care închide, parțial, vaginul la virgine. [Acc. și: himén] – Din fr., lat. hymen.

DOOM

!hímen s. n., pl. hímene

himenele
HÍMEN, himene, s. n. Membrană care închide, parțial, vaginul la virgine. [Acc. și: himén] – Din fr., lat. hymen.

DOOM

!hímen s. n., pl. hímene

himenelor
HÍMEN, himene, s. n. Membrană care închide, parțial, vaginul la virgine. [Acc. și: himén] – Din fr., lat. hymen.

DOOM

!hímen s. n., pl. hímene

himeneu
HIMENÉU s.n. (Poet.) Căsătorie. ♦ Imn de nuntă (la romani). [Pron. -neu. / < fr. hyménée, lat. hymenaeus, cf. Hymen – zeul căsătoriei la greci].

DOOM

himenéu s. n., art. himenéul; pl. himenéuri

himeneul
HIMENÉU s.n. (Poet.) Căsătorie. ♦ Imn de nuntă (la romani). [Pron. -neu. / < fr. hyménée, lat. hymenaeus, cf. Hymen – zeul căsătoriei la greci].

DOOM

himenéu s. n., art. himenéul; pl. himenéuri

himeneului
HIMENÉU s.n. (Poet.) Căsătorie. ♦ Imn de nuntă (la romani). [Pron. -neu. / < fr. hyménée, lat. hymenaeus, cf. Hymen – zeul căsătoriei la greci].

DOOM

himenéu s. n., art. himenéul; pl. himenéuri

himeneuri
HIMENÉU s.n. (Poet.) Căsătorie. ♦ Imn de nuntă (la romani). [Pron. -neu. / < fr. hyménée, lat. hymenaeus, cf. Hymen – zeul căsătoriei la greci].

DOOM

himenéu s. n., art. himenéul; pl. himenéuri

himeneurile
HIMENÉU s.n. (Poet.) Căsătorie. ♦ Imn de nuntă (la romani). [Pron. -neu. / < fr. hyménée, lat. hymenaeus, cf. Hymen – zeul căsătoriei la greci].

DOOM

himenéu s. n., art. himenéul; pl. himenéuri

himeneurilor
HIMENÉU s.n. (Poet.) Căsătorie. ♦ Imn de nuntă (la romani). [Pron. -neu. / < fr. hyménée, lat. hymenaeus, cf. Hymen – zeul căsătoriei la greci].

DOOM

himenéu s. n., art. himenéul; pl. himenéuri

himeniu
HIMÉNIU s.n. (Bot.) Partea centrală a ciupercilor, formată din elemente producătoare de spori; himen (2) [în DN]. [< fr. hyménium].

himenopter
HIMENOPTÉR, himenoptere, s. n. (La pl.) Ordin care cuprinde insecte cu două perechi de aripi membranoase, cu metamorfoză completă, femelele având la vârful abdomenului un ac cu venin, și care trăiesc adesea organizate în colonii; (și la sg.) insectă care face parte din acest ordin. – Din fr. hyménoptère.

DOOM

!himenoptér (-nop-te-/-no-pte-) s. n., pl. himenoptére

himenoptere
HIMENOPTÉR, himenoptere, s. n. (La pl.) Ordin care cuprinde insecte cu două perechi de aripi membranoase, cu metamorfoză completă, femelele având la vârful abdomenului un ac cu venin, și care trăiesc adesea organizate în colonii; (și la sg.) insectă care face parte din acest ordin. – Din fr. hyménoptère.

DOOM

!himenoptér (-nop-te-/-no-pte-) s. n., pl. himenoptére

himenopterele
HIMENOPTÉR, himenoptere, s. n. (La pl.) Ordin care cuprinde insecte cu două perechi de aripi membranoase, cu metamorfoză completă, femelele având la vârful abdomenului un ac cu venin, și care trăiesc adesea organizate în colonii; (și la sg.) insectă care face parte din acest ordin. – Din fr. hyménoptère.

DOOM

!himenoptér (-nop-te-/-no-pte-) s. n., pl. himenoptére

himenopterelor
HIMENOPTÉR, himenoptere, s. n. (La pl.) Ordin care cuprinde insecte cu două perechi de aripi membranoase, cu metamorfoză completă, femelele având la vârful abdomenului un ac cu venin, și care trăiesc adesea organizate în colonii; (și la sg.) insectă care face parte din acest ordin. – Din fr. hyménoptère.

DOOM

!himenoptér (-nop-te-/-no-pte-) s. n., pl. himenoptére

himenopterologie
HIMENOPTEROLOGÍE s.f. Parte a entomologiei care studiază himenopterele. [Gen. -iei. / < fr. hyménoptérologie].

himenopterul
HIMENOPTÉR, himenoptere, s. n. (La pl.) Ordin care cuprinde insecte cu două perechi de aripi membranoase, cu metamorfoză completă, femelele având la vârful abdomenului un ac cu venin, și care trăiesc adesea organizate în colonii; (și la sg.) insectă care face parte din acest ordin. – Din fr. hyménoptère.

DOOM

!himenoptér (-nop-te-/-no-pte-) s. n., pl. himenoptére

himenopterului
HIMENOPTÉR, himenoptere, s. n. (La pl.) Ordin care cuprinde insecte cu două perechi de aripi membranoase, cu metamorfoză completă, femelele având la vârful abdomenului un ac cu venin, și care trăiesc adesea organizate în colonii; (și la sg.) insectă care face parte din acest ordin. – Din fr. hyménoptère.

DOOM

!himenoptér (-nop-te-/-no-pte-) s. n., pl. himenoptére

himenul
HÍMEN, himene, s. n. Membrană care închide, parțial, vaginul la virgine. [Acc. și: himén] – Din fr., lat. hymen.

DOOM

!hímen s. n., pl. hímene

himenului
HÍMEN, himene, s. n. Membrană care închide, parțial, vaginul la virgine. [Acc. și: himén] – Din fr., lat. hymen.

DOOM

!hímen s. n., pl. hímene

himera
Himera = Chimaera.

himera
HIMÉRĂ, himere, s. f. 1. Închipuire fără temei, fantezie irealizabilă; iluzie, fantasmă. 2. Monstru în mitologia antică greacă, cu cap de leu, cu corp de capră, cu aripi de pasăre de pradă și cu coadă de șarpe; p. ext. motiv decorativ reprezentând un astfel de monstru. 3. (Bot.; în sintagma) Himeră de altoire = plantă ale cărei țesuturi sunt diferite din punct de vedere genetic. 4. (Biol.) Organism produs prin fuziunea a doi sau mai mulți zigoți distincți. – Din fr. chimère, it. chimera, lat. Chimaera.

DOOM

himéră s. f., g.-d. art. himérei; pl. himére

himere
HIMÉRĂ, himere, s. f. 1. Închipuire fără temei, fantezie irealizabilă; iluzie, fantasmă. 2. Monstru în mitologia antică greacă, cu cap de leu, cu corp de capră, cu aripi de pasăre de pradă și cu coadă de șarpe; p. ext. motiv decorativ reprezentând un astfel de monstru. 3. (Bot.; în sintagma) Himeră de altoire = plantă ale cărei țesuturi sunt diferite din punct de vedere genetic. 4. (Biol.) Organism produs prin fuziunea a doi sau mai mulți zigoți distincți. – Din fr. chimère, it. chimera, lat. Chimaera.

DOOM

himéră s. f., g.-d. art. himérei; pl. himére

himerei
HIMÉRĂ, himere, s. f. 1. Închipuire fără temei, fantezie irealizabilă; iluzie, fantasmă. 2. Monstru în mitologia antică greacă, cu cap de leu, cu corp de capră, cu aripi de pasăre de pradă și cu coadă de șarpe; p. ext. motiv decorativ reprezentând un astfel de monstru. 3. (Bot.; în sintagma) Himeră de altoire = plantă ale cărei țesuturi sunt diferite din punct de vedere genetic. 4. (Biol.) Organism produs prin fuziunea a doi sau mai mulți zigoți distincți. – Din fr. chimère, it. chimera, lat. Chimaera.

DOOM

himéră s. f., g.-d. art. himérei; pl. himére

himerele
HIMÉRĂ, himere, s. f. 1. Închipuire fără temei, fantezie irealizabilă; iluzie, fantasmă. 2. Monstru în mitologia antică greacă, cu cap de leu, cu corp de capră, cu aripi de pasăre de pradă și cu coadă de șarpe; p. ext. motiv decorativ reprezentând un astfel de monstru. 3. (Bot.; în sintagma) Himeră de altoire = plantă ale cărei țesuturi sunt diferite din punct de vedere genetic. 4. (Biol.) Organism produs prin fuziunea a doi sau mai mulți zigoți distincți. – Din fr. chimère, it. chimera, lat. Chimaera.

DOOM

himéră s. f., g.-d. art. himérei; pl. himére

himerelor
HIMÉRĂ, himere, s. f. 1. Închipuire fără temei, fantezie irealizabilă; iluzie, fantasmă. 2. Monstru în mitologia antică greacă, cu cap de leu, cu corp de capră, cu aripi de pasăre de pradă și cu coadă de șarpe; p. ext. motiv decorativ reprezentând un astfel de monstru. 3. (Bot.; în sintagma) Himeră de altoire = plantă ale cărei țesuturi sunt diferite din punct de vedere genetic. 4. (Biol.) Organism produs prin fuziunea a doi sau mai mulți zigoți distincți. – Din fr. chimère, it. chimera, lat. Chimaera.

DOOM

himéră s. f., g.-d. art. himérei; pl. himére

himeric
HIMÉRIC, -Ă, himerici, -ce, adj. Care se bazează pe himere (1); lipsit de orice temei real; iluzoriu. ♦ (Și adverbial) Ca de himeră, fantastic. – Din fr. chimérique (după himeră).

DOOM

himéric adj. m., pl. himérici; f. himérică, pl. himérice

himerica
HIMÉRIC, -Ă, himerici, -ce, adj. Care se bazează pe himere (1); lipsit de orice temei real; iluzoriu. ♦ (Și adverbial) Ca de himeră, fantastic. – Din fr. chimérique (după himeră).

DOOM

himéric adj. m., pl. himérici; f. himérică, pl. himérice

himerice
HIMÉRIC, -Ă, himerici, -ce, adj. Care se bazează pe himere (1); lipsit de orice temei real; iluzoriu. ♦ (Și adverbial) Ca de himeră, fantastic. – Din fr. chimérique (după himeră).

DOOM

himéric adj. m., pl. himérici; f. himérică, pl. himérice

himericei
HIMÉRIC, -Ă, himerici, -ce, adj. Care se bazează pe himere (1); lipsit de orice temei real; iluzoriu. ♦ (Și adverbial) Ca de himeră, fantastic. – Din fr. chimérique (după himeră).

DOOM

himéric adj. m., pl. himérici; f. himérică, pl. himérice

himericele
HIMÉRIC, -Ă, himerici, -ce, adj. Care se bazează pe himere (1); lipsit de orice temei real; iluzoriu. ♦ (Și adverbial) Ca de himeră, fantastic. – Din fr. chimérique (după himeră).

DOOM

himéric adj. m., pl. himérici; f. himérică, pl. himérice

himericelor
HIMÉRIC, -Ă, himerici, -ce, adj. Care se bazează pe himere (1); lipsit de orice temei real; iluzoriu. ♦ (Și adverbial) Ca de himeră, fantastic. – Din fr. chimérique (după himeră).

DOOM

himéric adj. m., pl. himérici; f. himérică, pl. himérice

himerici
HIMÉRIC, -Ă, himerici, -ce, adj. Care se bazează pe himere (1); lipsit de orice temei real; iluzoriu. ♦ (Și adverbial) Ca de himeră, fantastic. – Din fr. chimérique (după himeră).

DOOM

himéric adj. m., pl. himérici; f. himérică, pl. himérice

himericii
HIMÉRIC, -Ă, himerici, -ce, adj. Care se bazează pe himere (1); lipsit de orice temei real; iluzoriu. ♦ (Și adverbial) Ca de himeră, fantastic. – Din fr. chimérique (după himeră).

DOOM

himéric adj. m., pl. himérici; f. himérică, pl. himérice

himericilor
HIMÉRIC, -Ă, himerici, -ce, adj. Care se bazează pe himere (1); lipsit de orice temei real; iluzoriu. ♦ (Și adverbial) Ca de himeră, fantastic. – Din fr. chimérique (după himeră).

DOOM

himéric adj. m., pl. himérici; f. himérică, pl. himérice

himericul
HIMÉRIC, -Ă, himerici, -ce, adj. Care se bazează pe himere (1); lipsit de orice temei real; iluzoriu. ♦ (Și adverbial) Ca de himeră, fantastic. – Din fr. chimérique (după himeră).

DOOM

himéric adj. m., pl. himérici; f. himérică, pl. himérice

himericului
HIMÉRIC, -Ă, himerici, -ce, adj. Care se bazează pe himere (1); lipsit de orice temei real; iluzoriu. ♦ (Și adverbial) Ca de himeră, fantastic. – Din fr. chimérique (după himeră).

DOOM

himéric adj. m., pl. himérici; f. himérică, pl. himérice

himnic
HÍMNIC, -Ă adj. v. imnic.

himnologic
HIMNOLÓGIC, -Ă adj. v. imnologic.

himnologie
HIMNOLOGÍE s.f. v. imnologie.

hindi
HÍNDI s. f. Limbă indo-europeană din ramura indo-iraniană, grupul indic, astăzi limbă oficială în India. – Din fr., engl. hindi.

DOOM

!híndi (limbă) s. f.

hindichi
HÂNDÍCHI s. n. v. hindichi.

DOOM

hindíchi (reg.) (-dichi) s. n., pl. hindíchiuri

hindichiul
HÂNDÍCHI s. n. v. hindichi.

DOOM

hindíchi (reg.) (-dichi) s. n., pl. hindíchiuri

hindichiului
HÂNDÍCHI s. n. v. hindichi.

DOOM

hindíchi (reg.) (-dichi) s. n., pl. hindíchiuri

hindichiuri
HÂNDÍCHI s. n. v. hindichi.

DOOM

hindíchi (reg.) (-dichi) s. n., pl. hindíchiuri

hindichiurile
HÂNDÍCHI s. n. v. hindichi.

DOOM

hindíchi (reg.) (-dichi) s. n., pl. hindíchiuri

hindichiurilor
HÂNDÍCHI s. n. v. hindichi.

DOOM

hindíchi (reg.) (-dichi) s. n., pl. hindíchiuri

hindiul
HÍNDI s. f. Limbă indo-europeană din ramura indo-iraniană, grupul indic, astăzi limbă oficială în India. – Din fr., engl. hindi.

DOOM

!híndi (limbă) s. f.

hindiului
HÍNDI s. f. Limbă indo-europeană din ramura indo-iraniană, grupul indic, astăzi limbă oficială în India. – Din fr., engl. hindi.

DOOM

!híndi (limbă) s. f.

hinduism
HINDUÍSM s. n. Credință religioasă apărută în India în sec. V-IV î. H., care reprezintă o îmbinare a brahmanismului cu elemente budiste, propunând o nouă cale de mântuire prin iubire și dăruire, accesibilă oricui. – Din fr. hindouisme, germ. Hinduismus.

DOOM

hinduísm s. n.

hinduismul
HINDUÍSM s. n. Credință religioasă apărută în India în sec. V-IV î. H., care reprezintă o îmbinare a brahmanismului cu elemente budiste, propunând o nouă cale de mântuire prin iubire și dăruire, accesibilă oricui. – Din fr. hindouisme, germ. Hinduismus.

DOOM

hinduísm s. n.

hinduismului
HINDUÍSM s. n. Credință religioasă apărută în India în sec. V-IV î. H., care reprezintă o îmbinare a brahmanismului cu elemente budiste, propunând o nouă cale de mântuire prin iubire și dăruire, accesibilă oricui. – Din fr. hindouisme, germ. Hinduismus.

DOOM

hinduísm s. n.

hinduist
HINDUÍST, -Ă, hinduiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hinduismului. – Din fr. hindouiste.

DOOM

hinduíst adj. m., s. m., pl. hinduíști; adj. f., s. f. hinduístă, pl. hinduíste

hinduist
HINDUÍST, -Ă, hinduiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hinduismului. – Din fr. hindouiste.

DOOM

hinduíst adj. m., s. m., pl. hinduíști; adj. f., s. f. hinduístă, pl. hinduíste

hinduista
HINDUÍST, -Ă, hinduiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hinduismului. – Din fr. hindouiste.

DOOM

hinduíst adj. m., s. m., pl. hinduíști; adj. f., s. f. hinduístă, pl. hinduíste

hinduista
HINDUÍST, -Ă, hinduiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hinduismului. – Din fr. hindouiste.

DOOM

hinduíst adj. m., s. m., pl. hinduíști; adj. f., s. f. hinduístă, pl. hinduíste

hinduiste
HINDUÍST, -Ă, hinduiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hinduismului. – Din fr. hindouiste.

DOOM

hinduíst adj. m., s. m., pl. hinduíști; adj. f., s. f. hinduístă, pl. hinduíste

hinduiste
HINDUÍST, -Ă, hinduiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hinduismului. – Din fr. hindouiste.

DOOM

hinduíst adj. m., s. m., pl. hinduíști; adj. f., s. f. hinduístă, pl. hinduíste

hinduistei
HINDUÍST, -Ă, hinduiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hinduismului. – Din fr. hindouiste.

DOOM

hinduíst adj. m., s. m., pl. hinduíști; adj. f., s. f. hinduístă, pl. hinduíste

hinduistei
HINDUÍST, -Ă, hinduiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hinduismului. – Din fr. hindouiste.

DOOM

hinduíst adj. m., s. m., pl. hinduíști; adj. f., s. f. hinduístă, pl. hinduíste

hinduistele
HINDUÍST, -Ă, hinduiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hinduismului. – Din fr. hindouiste.

DOOM

hinduíst adj. m., s. m., pl. hinduíști; adj. f., s. f. hinduístă, pl. hinduíste

hinduistele
HINDUÍST, -Ă, hinduiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hinduismului. – Din fr. hindouiste.

DOOM

hinduíst adj. m., s. m., pl. hinduíști; adj. f., s. f. hinduístă, pl. hinduíste

hinduistelor
HINDUÍST, -Ă, hinduiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hinduismului. – Din fr. hindouiste.

DOOM

hinduíst adj. m., s. m., pl. hinduíști; adj. f., s. f. hinduístă, pl. hinduíste

hinduistelor
HINDUÍST, -Ă, hinduiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hinduismului. – Din fr. hindouiste.

DOOM

hinduíst adj. m., s. m., pl. hinduíști; adj. f., s. f. hinduístă, pl. hinduíste

hinduistul
HINDUÍST, -Ă, hinduiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hinduismului. – Din fr. hindouiste.

DOOM

hinduíst adj. m., s. m., pl. hinduíști; adj. f., s. f. hinduístă, pl. hinduíste

hinduistul
HINDUÍST, -Ă, hinduiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hinduismului. – Din fr. hindouiste.

DOOM

hinduíst adj. m., s. m., pl. hinduíști; adj. f., s. f. hinduístă, pl. hinduíste

hinduistului
HINDUÍST, -Ă, hinduiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hinduismului. – Din fr. hindouiste.

DOOM

hinduíst adj. m., s. m., pl. hinduíști; adj. f., s. f. hinduístă, pl. hinduíste

hinduistului
HINDUÍST, -Ă, hinduiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hinduismului. – Din fr. hindouiste.

DOOM

hinduíst adj. m., s. m., pl. hinduíști; adj. f., s. f. hinduístă, pl. hinduíste

hinduiști
HINDUÍST, -Ă, hinduiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hinduismului. – Din fr. hindouiste.

DOOM

hinduíst adj. m., s. m., pl. hinduíști; adj. f., s. f. hinduístă, pl. hinduíste

hinduiști
HINDUÍST, -Ă, hinduiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hinduismului. – Din fr. hindouiste.

DOOM

hinduíst adj. m., s. m., pl. hinduíști; adj. f., s. f. hinduístă, pl. hinduíste

hinduiștii
HINDUÍST, -Ă, hinduiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hinduismului. – Din fr. hindouiste.

DOOM

hinduíst adj. m., s. m., pl. hinduíști; adj. f., s. f. hinduístă, pl. hinduíste

hinduiștii
HINDUÍST, -Ă, hinduiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hinduismului. – Din fr. hindouiste.

DOOM

hinduíst adj. m., s. m., pl. hinduíști; adj. f., s. f. hinduístă, pl. hinduíste

hinduiștilor
HINDUÍST, -Ă, hinduiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hinduismului. – Din fr. hindouiste.

DOOM

hinduíst adj. m., s. m., pl. hinduíști; adj. f., s. f. hinduístă, pl. hinduíste

hinduiștilor
HINDUÍST, -Ă, hinduiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hinduismului. – Din fr. hindouiste.

DOOM

hinduíst adj. m., s. m., pl. hinduíști; adj. f., s. f. hinduístă, pl. hinduíste

hindus
HINDÚS, -Ă, hinduși, -se, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Denumire folosită în trecut pentru populația din India. 2. Adj. Care aparține Indiei sau hindușilor (1), privitor la India sau la hinduși. 3. Adj., s. m. și f. Hinduist. – Din fr. hindou.

DOOM

hindús adj. m., s. m., pl. hindúși; adj. f., s. f. hindúsă, pl. hindúse

hindus
HINDÚS, -Ă, hinduși, -se, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Denumire folosită în trecut pentru populația din India. 2. Adj. Care aparține Indiei sau hindușilor (1), privitor la India sau la hinduși. 3. Adj., s. m. și f. Hinduist. – Din fr. hindou.

DOOM

hindús adj. m., s. m., pl. hindúși; adj. f., s. f. hindúsă, pl. hindúse

hindusa
HINDÚS, -Ă, hinduși, -se, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Denumire folosită în trecut pentru populația din India. 2. Adj. Care aparține Indiei sau hindușilor (1), privitor la India sau la hinduși. 3. Adj., s. m. și f. Hinduist. – Din fr. hindou.

DOOM

hindús adj. m., s. m., pl. hindúși; adj. f., s. f. hindúsă, pl. hindúse

hindusa
HINDÚS, -Ă, hinduși, -se, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Denumire folosită în trecut pentru populația din India. 2. Adj. Care aparține Indiei sau hindușilor (1), privitor la India sau la hinduși. 3. Adj., s. m. și f. Hinduist. – Din fr. hindou.

DOOM

hindús adj. m., s. m., pl. hindúși; adj. f., s. f. hindúsă, pl. hindúse

hinduse
HINDÚS, -Ă, hinduși, -se, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Denumire folosită în trecut pentru populația din India. 2. Adj. Care aparține Indiei sau hindușilor (1), privitor la India sau la hinduși. 3. Adj., s. m. și f. Hinduist. – Din fr. hindou.

DOOM

hindús adj. m., s. m., pl. hindúși; adj. f., s. f. hindúsă, pl. hindúse

hinduse
HINDÚS, -Ă, hinduși, -se, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Denumire folosită în trecut pentru populația din India. 2. Adj. Care aparține Indiei sau hindușilor (1), privitor la India sau la hinduși. 3. Adj., s. m. și f. Hinduist. – Din fr. hindou.

DOOM

hindús adj. m., s. m., pl. hindúși; adj. f., s. f. hindúsă, pl. hindúse

hindusei
HINDÚS, -Ă, hinduși, -se, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Denumire folosită în trecut pentru populația din India. 2. Adj. Care aparține Indiei sau hindușilor (1), privitor la India sau la hinduși. 3. Adj., s. m. și f. Hinduist. – Din fr. hindou.

DOOM

hindús adj. m., s. m., pl. hindúși; adj. f., s. f. hindúsă, pl. hindúse

hindusei
HINDÚS, -Ă, hinduși, -se, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Denumire folosită în trecut pentru populația din India. 2. Adj. Care aparține Indiei sau hindușilor (1), privitor la India sau la hinduși. 3. Adj., s. m. și f. Hinduist. – Din fr. hindou.

DOOM

hindús adj. m., s. m., pl. hindúși; adj. f., s. f. hindúsă, pl. hindúse

hindusele
HINDÚS, -Ă, hinduși, -se, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Denumire folosită în trecut pentru populația din India. 2. Adj. Care aparține Indiei sau hindușilor (1), privitor la India sau la hinduși. 3. Adj., s. m. și f. Hinduist. – Din fr. hindou.

DOOM

hindús adj. m., s. m., pl. hindúși; adj. f., s. f. hindúsă, pl. hindúse

hindusele
HINDÚS, -Ă, hinduși, -se, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Denumire folosită în trecut pentru populația din India. 2. Adj. Care aparține Indiei sau hindușilor (1), privitor la India sau la hinduși. 3. Adj., s. m. și f. Hinduist. – Din fr. hindou.

DOOM

hindús adj. m., s. m., pl. hindúși; adj. f., s. f. hindúsă, pl. hindúse

hinduselor
HINDÚS, -Ă, hinduși, -se, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Denumire folosită în trecut pentru populația din India. 2. Adj. Care aparține Indiei sau hindușilor (1), privitor la India sau la hinduși. 3. Adj., s. m. și f. Hinduist. – Din fr. hindou.

DOOM

hindús adj. m., s. m., pl. hindúși; adj. f., s. f. hindúsă, pl. hindúse

hinduselor
HINDÚS, -Ă, hinduși, -se, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Denumire folosită în trecut pentru populația din India. 2. Adj. Care aparține Indiei sau hindușilor (1), privitor la India sau la hinduși. 3. Adj., s. m. și f. Hinduist. – Din fr. hindou.

DOOM

hindús adj. m., s. m., pl. hindúși; adj. f., s. f. hindúsă, pl. hindúse

hindustana
HINDUSTÁNĂ s. f. Limbă indo-iraniană, vorbită în India și în Pakistan. ◊ (Adjectival) Limba hindustană. – Din fr. hindoustani.

DOOM

*hindustánă (limbă) s. f., g.-d. art. hindustánei

hindustane
HINDUSTÁNĂ s. f. Limbă indo-iraniană, vorbită în India și în Pakistan. ◊ (Adjectival) Limba hindustană. – Din fr. hindoustani.

DOOM

*hindustánă (limbă) s. f., g.-d. art. hindustánei

hindustanei
HINDUSTÁNĂ s. f. Limbă indo-iraniană, vorbită în India și în Pakistan. ◊ (Adjectival) Limba hindustană. – Din fr. hindoustani.

DOOM

*hindustánă (limbă) s. f., g.-d. art. hindustánei

hindustanele
HINDUSTÁNĂ s. f. Limbă indo-iraniană, vorbită în India și în Pakistan. ◊ (Adjectival) Limba hindustană. – Din fr. hindoustani.

DOOM

*hindustánă (limbă) s. f., g.-d. art. hindustánei

hindustanelor
HINDUSTÁNĂ s. f. Limbă indo-iraniană, vorbită în India și în Pakistan. ◊ (Adjectival) Limba hindustană. – Din fr. hindoustani.

DOOM

*hindustánă (limbă) s. f., g.-d. art. hindustánei

hindustani
HINDUSTÁNI s.n. Limbă vorbita în India, derivând din sanscrită. [Var. hindustană s.f., scris și industani. / < fr. hindoustani].

hindusul
HINDÚS, -Ă, hinduși, -se, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Denumire folosită în trecut pentru populația din India. 2. Adj. Care aparține Indiei sau hindușilor (1), privitor la India sau la hinduși. 3. Adj., s. m. și f. Hinduist. – Din fr. hindou.

DOOM

hindús adj. m., s. m., pl. hindúși; adj. f., s. f. hindúsă, pl. hindúse

hindusul
HINDÚS, -Ă, hinduși, -se, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Denumire folosită în trecut pentru populația din India. 2. Adj. Care aparține Indiei sau hindușilor (1), privitor la India sau la hinduși. 3. Adj., s. m. și f. Hinduist. – Din fr. hindou.

DOOM

hindús adj. m., s. m., pl. hindúși; adj. f., s. f. hindúsă, pl. hindúse

hindusului
HINDÚS, -Ă, hinduși, -se, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Denumire folosită în trecut pentru populația din India. 2. Adj. Care aparține Indiei sau hindușilor (1), privitor la India sau la hinduși. 3. Adj., s. m. și f. Hinduist. – Din fr. hindou.

DOOM

hindús adj. m., s. m., pl. hindúși; adj. f., s. f. hindúsă, pl. hindúse

hindusului
HINDÚS, -Ă, hinduși, -se, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Denumire folosită în trecut pentru populația din India. 2. Adj. Care aparține Indiei sau hindușilor (1), privitor la India sau la hinduși. 3. Adj., s. m. și f. Hinduist. – Din fr. hindou.

DOOM

hindús adj. m., s. m., pl. hindúși; adj. f., s. f. hindúsă, pl. hindúse

hinduși
HINDÚS, -Ă, hinduși, -se, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Denumire folosită în trecut pentru populația din India. 2. Adj. Care aparține Indiei sau hindușilor (1), privitor la India sau la hinduși. 3. Adj., s. m. și f. Hinduist. – Din fr. hindou.

DOOM

hindús adj. m., s. m., pl. hindúși; adj. f., s. f. hindúsă, pl. hindúse

hinduși
HINDÚS, -Ă, hinduși, -se, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Denumire folosită în trecut pentru populația din India. 2. Adj. Care aparține Indiei sau hindușilor (1), privitor la India sau la hinduși. 3. Adj., s. m. și f. Hinduist. – Din fr. hindou.

DOOM

hindús adj. m., s. m., pl. hindúși; adj. f., s. f. hindúsă, pl. hindúse

hindușii
HINDÚS, -Ă, hinduși, -se, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Denumire folosită în trecut pentru populația din India. 2. Adj. Care aparține Indiei sau hindușilor (1), privitor la India sau la hinduși. 3. Adj., s. m. și f. Hinduist. – Din fr. hindou.

DOOM

hindús adj. m., s. m., pl. hindúși; adj. f., s. f. hindúsă, pl. hindúse

hindușii
HINDÚS, -Ă, hinduși, -se, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Denumire folosită în trecut pentru populația din India. 2. Adj. Care aparține Indiei sau hindușilor (1), privitor la India sau la hinduși. 3. Adj., s. m. și f. Hinduist. – Din fr. hindou.

DOOM

hindús adj. m., s. m., pl. hindúși; adj. f., s. f. hindúsă, pl. hindúse

hindușilor
HINDÚS, -Ă, hinduși, -se, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Denumire folosită în trecut pentru populația din India. 2. Adj. Care aparține Indiei sau hindușilor (1), privitor la India sau la hinduși. 3. Adj., s. m. și f. Hinduist. – Din fr. hindou.

DOOM

hindús adj. m., s. m., pl. hindúși; adj. f., s. f. hindúsă, pl. hindúse

hindușilor
HINDÚS, -Ă, hinduși, -se, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Denumire folosită în trecut pentru populația din India. 2. Adj. Care aparține Indiei sau hindușilor (1), privitor la India sau la hinduși. 3. Adj., s. m. și f. Hinduist. – Din fr. hindou.

DOOM

hindús adj. m., s. m., pl. hindúși; adj. f., s. f. hindúsă, pl. hindúse

hingher
HINGHÉR, hingheri, s. m. Persoană, în serviciul de ecarisaj, care se ocupă cu prinderea câinilor fără stăpân; hoher (1). [Var.: (înv.) henghér s. m.] – Din săs. hoenger (= germ. Henker).

DOOM

hinghér s. m., pl. hinghéri

hingheri
HINGHÉR, hingheri, s. m. Persoană, în serviciul de ecarisaj, care se ocupă cu prinderea câinilor fără stăpân; hoher (1). [Var.: (înv.) henghér s. m.] – Din săs. hoenger (= germ. Henker).

DOOM

hinghér s. m., pl. hinghéri

hingheri
HINGHERÍ, hingheresc, vb. IV. Tranz. A se ocupa cu prinderea câinilor fără stăpân. ♦ (Fam.) A chinui. – Din hingher.

DOOM

*hingherí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hingherésc, imperf. 3 sg. hinghereá; conj. prez. 3 să hinghereáscă

hingherii
HINGHÉR, hingheri, s. m. Persoană, în serviciul de ecarisaj, care se ocupă cu prinderea câinilor fără stăpân; hoher (1). [Var.: (înv.) henghér s. m.] – Din săs. hoenger (= germ. Henker).

DOOM

hinghér s. m., pl. hinghéri

hingherilor
HINGHÉR, hingheri, s. m. Persoană, în serviciul de ecarisaj, care se ocupă cu prinderea câinilor fără stăpân; hoher (1). [Var.: (înv.) henghér s. m.] – Din săs. hoenger (= germ. Henker).

DOOM

hinghér s. m., pl. hinghéri

hingherul
HINGHÉR, hingheri, s. m. Persoană, în serviciul de ecarisaj, care se ocupă cu prinderea câinilor fără stăpân; hoher (1). [Var.: (înv.) henghér s. m.] – Din săs. hoenger (= germ. Henker).

DOOM

hinghér s. m., pl. hinghéri

hingherului
HINGHÉR, hingheri, s. m. Persoană, în serviciul de ecarisaj, care se ocupă cu prinderea câinilor fără stăpân; hoher (1). [Var.: (înv.) henghér s. m.] – Din săs. hoenger (= germ. Henker).

DOOM

hinghér s. m., pl. hinghéri

hinghi
hinghí (-ghésc, -ít), vb. – A defeca. Țig. xin-, part. xindo (Graur 161; Juilland 166). Cuvînt de Arg., ca der. hinghel (var. hindel, cîndel), s. n. (rahat, excrement).

hinghire
hinghí (-ghésc, -ít), vb. – A defeca. Țig. xin-, part. xindo (Graur 161; Juilland 166). Cuvînt de Arg., ca der. hinghel (var. hindel, cîndel), s. n. (rahat, excrement).

hinteie
HINTÉU, hinteie, s. n. (Reg.) Trăsură, caleașcă (închisă). – Din magh. hintó.

DOOM

hintéu (reg.) s. n., art. hintéul; pl. hintéie

hinteiele
HINTÉU, hinteie, s. n. (Reg.) Trăsură, caleașcă (închisă). – Din magh. hintó.

DOOM

hintéu (reg.) s. n., art. hintéul; pl. hintéie

hinteielor
HINTÉU, hinteie, s. n. (Reg.) Trăsură, caleașcă (închisă). – Din magh. hintó.

DOOM

hintéu (reg.) s. n., art. hintéul; pl. hintéie

hinterland
HÍNTERLAND, hinterlanduri, s. n. 1. Regiune relativ rigidă din punct de vedere tectonic, situată în spatele unui sistem muntos cutat. 2. Teritoriu care gravitează spre un centru economic. 3. Regiune învecinată cu un teritoriu ocupat, folosită ca bază a unor acțiuni expansioniste. 4. Colonie sau țară slab dezvoltată dependentă economic de metropolă. – Din germ. Hinterland.

DOOM

hínterland (germ.) [e pron. ă] s. n., pl. hínterlanduri

hinterlandul
HÍNTERLAND, hinterlanduri, s. n. 1. Regiune relativ rigidă din punct de vedere tectonic, situată în spatele unui sistem muntos cutat. 2. Teritoriu care gravitează spre un centru economic. 3. Regiune învecinată cu un teritoriu ocupat, folosită ca bază a unor acțiuni expansioniste. 4. Colonie sau țară slab dezvoltată dependentă economic de metropolă. – Din germ. Hinterland.

DOOM

hínterland (germ.) [e pron. ă] s. n., pl. hínterlanduri

hinterlandului
HÍNTERLAND, hinterlanduri, s. n. 1. Regiune relativ rigidă din punct de vedere tectonic, situată în spatele unui sistem muntos cutat. 2. Teritoriu care gravitează spre un centru economic. 3. Regiune învecinată cu un teritoriu ocupat, folosită ca bază a unor acțiuni expansioniste. 4. Colonie sau țară slab dezvoltată dependentă economic de metropolă. – Din germ. Hinterland.

DOOM

hínterland (germ.) [e pron. ă] s. n., pl. hínterlanduri

hinterlanduri
HÍNTERLAND, hinterlanduri, s. n. 1. Regiune relativ rigidă din punct de vedere tectonic, situată în spatele unui sistem muntos cutat. 2. Teritoriu care gravitează spre un centru economic. 3. Regiune învecinată cu un teritoriu ocupat, folosită ca bază a unor acțiuni expansioniste. 4. Colonie sau țară slab dezvoltată dependentă economic de metropolă. – Din germ. Hinterland.

DOOM

hínterland (germ.) [e pron. ă] s. n., pl. hínterlanduri

hinterlandurile
HÍNTERLAND, hinterlanduri, s. n. 1. Regiune relativ rigidă din punct de vedere tectonic, situată în spatele unui sistem muntos cutat. 2. Teritoriu care gravitează spre un centru economic. 3. Regiune învecinată cu un teritoriu ocupat, folosită ca bază a unor acțiuni expansioniste. 4. Colonie sau țară slab dezvoltată dependentă economic de metropolă. – Din germ. Hinterland.

DOOM

hínterland (germ.) [e pron. ă] s. n., pl. hínterlanduri

hinterlandurilor
HÍNTERLAND, hinterlanduri, s. n. 1. Regiune relativ rigidă din punct de vedere tectonic, situată în spatele unui sistem muntos cutat. 2. Teritoriu care gravitează spre un centru economic. 3. Regiune învecinată cu un teritoriu ocupat, folosită ca bază a unor acțiuni expansioniste. 4. Colonie sau țară slab dezvoltată dependentă economic de metropolă. – Din germ. Hinterland.

DOOM

hínterland (germ.) [e pron. ă] s. n., pl. hínterlanduri

hinteu
HINTÉU, hinteie, s. n. (Reg.) Trăsură, caleașcă (închisă). – Din magh. hintó.

DOOM

hintéu (reg.) s. n., art. hintéul; pl. hintéie

hinteul
HINTÉU, hinteie, s. n. (Reg.) Trăsură, caleașcă (închisă). – Din magh. hintó.

DOOM

hintéu (reg.) s. n., art. hintéul; pl. hintéie

hinteului
HINTÉU, hinteie, s. n. (Reg.) Trăsură, caleașcă (închisă). – Din magh. hintó.

DOOM

hintéu (reg.) s. n., art. hintéul; pl. hintéie

hioid
HIOÍD, hioide, adj. n. (În sintagma) Os hioid (și substantivat, n.) = os mic în formă de potcoavă, așezat în partea anterioară și superioară a gâtului, între baza limbii și laringe. [Pr.: hi-o-] – Din fr. hyoïde.

DOOM

hioíd² (hi-o-) s. n., pl. hioíde

hioida
HIOÍD, hioide, adj. n. (În sintagma) Os hioid (și substantivat, n.) = os mic în formă de potcoavă, așezat în partea anterioară și superioară a gâtului, între baza limbii și laringe. [Pr.: hi-o-] – Din fr. hyoïde.

DOOM

hioíd² (hi-o-) s. n., pl. hioíde

hioide
HIOÍD, hioide, adj. n. (În sintagma) Os hioid (și substantivat, n.) = os mic în formă de potcoavă, așezat în partea anterioară și superioară a gâtului, între baza limbii și laringe. [Pr.: hi-o-] – Din fr. hyoïde.

DOOM

hioíd² (hi-o-) s. n., pl. hioíde

hioidei
HIOÍD, hioide, adj. n. (În sintagma) Os hioid (și substantivat, n.) = os mic în formă de potcoavă, așezat în partea anterioară și superioară a gâtului, între baza limbii și laringe. [Pr.: hi-o-] – Din fr. hyoïde.

DOOM

hioíd² (hi-o-) s. n., pl. hioíde

hioidele
HIOÍD, hioide, adj. n. (În sintagma) Os hioid (și substantivat, n.) = os mic în formă de potcoavă, așezat în partea anterioară și superioară a gâtului, între baza limbii și laringe. [Pr.: hi-o-] – Din fr. hyoïde.

DOOM

hioíd² (hi-o-) s. n., pl. hioíde

hioidelor
HIOÍD, hioide, adj. n. (În sintagma) Os hioid (și substantivat, n.) = os mic în formă de potcoavă, așezat în partea anterioară și superioară a gâtului, între baza limbii și laringe. [Pr.: hi-o-] – Din fr. hyoïde.

DOOM

hioíd² (hi-o-) s. n., pl. hioíde

hioidian
HIOIDIÁN, -Ă adj. Al osului hioid. [Pron. hi-o-i-di-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. hyoïdien].

hioidul
HIOÍD, hioide, adj. n. (În sintagma) Os hioid (și substantivat, n.) = os mic în formă de potcoavă, așezat în partea anterioară și superioară a gâtului, între baza limbii și laringe. [Pr.: hi-o-] – Din fr. hyoïde.

DOOM

hioíd² (hi-o-) s. n., pl. hioíde

hioidului
HIOÍD, hioide, adj. n. (În sintagma) Os hioid (și substantivat, n.) = os mic în formă de potcoavă, așezat în partea anterioară și superioară a gâtului, între baza limbii și laringe. [Pr.: hi-o-] – Din fr. hyoïde.

DOOM

hioíd² (hi-o-) s. n., pl. hioíde

hioizi
HIOÍD, hioide, adj. n. (În sintagma) Os hioid (și substantivat, n.) = os mic în formă de potcoavă, așezat în partea anterioară și superioară a gâtului, între baza limbii și laringe. [Pr.: hi-o-] – Din fr. hyoïde.

DOOM

hioíd² (hi-o-) s. n., pl. hioíde

hioizii
HIOÍD, hioide, adj. n. (În sintagma) Os hioid (și substantivat, n.) = os mic în formă de potcoavă, așezat în partea anterioară și superioară a gâtului, între baza limbii și laringe. [Pr.: hi-o-] – Din fr. hyoïde.

DOOM

hioíd² (hi-o-) s. n., pl. hioíde

hioizilor
HIOÍD, hioide, adj. n. (În sintagma) Os hioid (și substantivat, n.) = os mic în formă de potcoavă, așezat în partea anterioară și superioară a gâtului, între baza limbii și laringe. [Pr.: hi-o-] – Din fr. hyoïde.

DOOM

hioíd² (hi-o-) s. n., pl. hioíde

hiolă
HÍOLĂ s. f. (Reg.; în loc. adv.) În hiolă = târând după sine, împingând cu sine. – Et. nec.

DOOM

!híolă (în ~) (înv.) (hi-o-) loc. adv.

hip
HIP-HÓP s. n. Mișcare socioculturală contestatară a tineretului urban cu stil de muzică și dans propriu, conturată la sfârșitul anilor '70 din sec. XX la New York. – Din engl. hip-hop.

hip
HIP²- v. hipo²-.

hip
HIP¹- v. hipo¹-.

hipalaga
HIPALÁGĂ s.f. (Lit.) Procedeu stilistic prin care se atribuie unor cuvinte ale unei fraze ceea ce convine altor cuvinte. [< fr. hypallage, it. ipallage, cf. gr. hypalage < hypallassein – a schimba].

DOOM

hipalágă s. f., g.-d. art. hipalágei; pl. hipaláge

hipalage
HIPALÁGĂ s.f. (Lit.) Procedeu stilistic prin care se atribuie unor cuvinte ale unei fraze ceea ce convine altor cuvinte. [< fr. hypallage, it. ipallage, cf. gr. hypalage < hypallassein – a schimba].

DOOM

hipalágă s. f., g.-d. art. hipalágei; pl. hipaláge

hipalagei
HIPALÁGĂ s.f. (Lit.) Procedeu stilistic prin care se atribuie unor cuvinte ale unei fraze ceea ce convine altor cuvinte. [< fr. hypallage, it. ipallage, cf. gr. hypalage < hypallassein – a schimba].

DOOM

hipalágă s. f., g.-d. art. hipalágei; pl. hipaláge

hipalagele
HIPALÁGĂ s.f. (Lit.) Procedeu stilistic prin care se atribuie unor cuvinte ale unei fraze ceea ce convine altor cuvinte. [< fr. hypallage, it. ipallage, cf. gr. hypalage < hypallassein – a schimba].

DOOM

hipalágă s. f., g.-d. art. hipalágei; pl. hipaláge

hipalagelor
HIPALÁGĂ s.f. (Lit.) Procedeu stilistic prin care se atribuie unor cuvinte ale unei fraze ceea ce convine altor cuvinte. [< fr. hypallage, it. ipallage, cf. gr. hypalage < hypallassein – a schimba].

DOOM

hipalágă s. f., g.-d. art. hipalágei; pl. hipaláge

hipalgezie
HIPALGEZÍE s.f. Sensibilitate dureroasă. ♦ Durere ușoară; hipalgie. [Gen. -iei. / < fr. hypalgésie, cf. gr. hypo – sub, algesis – durere].

hipalgie
HIPALGÍE s.f. (Med.) Hipalgezie. [Gen. -iei. / < fr. hypalgie].

hipantropie
HIPANTROPÍE s.f. (Med.) Monomanie în care bolnavul se crede transformat în cal. [Gen. -iei. / < fr. hippanthropie].

hiparion
HIPARIÓN, hiparioni, s. m. Gen fosil de ecvide, considerat strămoș al calului, care avea la membre câte un deget funcțional. [Pr.: -ri-on] – Din fr. hipparion.

DOOM

hiparión (-ri-on) s. m., pl. hiparióni

hiparioni
HIPARIÓN, hiparioni, s. m. Gen fosil de ecvide, considerat strămoș al calului, care avea la membre câte un deget funcțional. [Pr.: -ri-on] – Din fr. hipparion.

DOOM

hiparión (-ri-on) s. m., pl. hiparióni

hiparionii
HIPARIÓN, hiparioni, s. m. Gen fosil de ecvide, considerat strămoș al calului, care avea la membre câte un deget funcțional. [Pr.: -ri-on] – Din fr. hipparion.

DOOM

hiparión (-ri-on) s. m., pl. hiparióni

hiparionilor
HIPARIÓN, hiparioni, s. m. Gen fosil de ecvide, considerat strămoș al calului, care avea la membre câte un deget funcțional. [Pr.: -ri-on] – Din fr. hipparion.

DOOM

hiparión (-ri-on) s. m., pl. hiparióni

hiparionul
HIPARIÓN, hiparioni, s. m. Gen fosil de ecvide, considerat strămoș al calului, care avea la membre câte un deget funcțional. [Pr.: -ri-on] – Din fr. hipparion.

DOOM

hiparión (-ri-on) s. m., pl. hiparióni

hiparionului
HIPARIÓN, hiparioni, s. m. Gen fosil de ecvide, considerat strămoș al calului, care avea la membre câte un deget funcțional. [Pr.: -ri-on] – Din fr. hipparion.

DOOM

hiparión (-ri-on) s. m., pl. hiparióni

hiper
HIPER- Element de compunere însemnând „peste, excesiv de...”, folosit la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr. hyper-, germ. hyper- (Hyper-).

hiperaciditate
HIPERACIDITÁTE, s. f. (Și în sintagma hiperaciditate gastrică) Creșterea excesivă a acidului clorhidric din secreția gastrică, întâlnită la gastrite, ulcer duodenal etc.; hiperclorhidrie. – Hiper- + aciditate.

DOOM

!hiperaciditáte (-pe-ra-/-per-a-) s. f., g.-d. art. hiperaciditắții

hiperaciditatea
HIPERACIDITÁTE, s. f. (Și în sintagma hiperaciditate gastrică) Creșterea excesivă a acidului clorhidric din secreția gastrică, întâlnită la gastrite, ulcer duodenal etc.; hiperclorhidrie. – Hiper- + aciditate.

DOOM

!hiperaciditáte (-pe-ra-/-per-a-) s. f., g.-d. art. hiperaciditắții

hiperacidități
HIPERACIDITÁTE, s. f. (Și în sintagma hiperaciditate gastrică) Creșterea excesivă a acidului clorhidric din secreția gastrică, întâlnită la gastrite, ulcer duodenal etc.; hiperclorhidrie. – Hiper- + aciditate.

DOOM

!hiperaciditáte (-pe-ra-/-per-a-) s. f., g.-d. art. hiperaciditắții

hiperacidității
HIPERACIDITÁTE, s. f. (Și în sintagma hiperaciditate gastrică) Creșterea excesivă a acidului clorhidric din secreția gastrică, întâlnită la gastrite, ulcer duodenal etc.; hiperclorhidrie. – Hiper- + aciditate.

DOOM

!hiperaciditáte (-pe-ra-/-per-a-) s. f., g.-d. art. hiperaciditắții

hiperaciditățile
HIPERACIDITÁTE, s. f. (Și în sintagma hiperaciditate gastrică) Creșterea excesivă a acidului clorhidric din secreția gastrică, întâlnită la gastrite, ulcer duodenal etc.; hiperclorhidrie. – Hiper- + aciditate.

DOOM

!hiperaciditáte (-pe-ra-/-per-a-) s. f., g.-d. art. hiperaciditắții

hiperacidităților
HIPERACIDITÁTE, s. f. (Și în sintagma hiperaciditate gastrică) Creșterea excesivă a acidului clorhidric din secreția gastrică, întâlnită la gastrite, ulcer duodenal etc.; hiperclorhidrie. – Hiper- + aciditate.

DOOM

!hiperaciditáte (-pe-ra-/-per-a-) s. f., g.-d. art. hiperaciditắții

hiperacuzia
HIPERACUZÍE, hiperacuzii, s. f. Acuitate auditivă ieșită din comun. – Din fr. hyperacousie.

DOOM

!hiperacuzíe (-pe-ra-/-per-a-) s. f., art. hiperacuzía, g.-d. art. hiperacuzíei; pl. hiperacuzíi, art. hiperacuzíile

hiperacuzie
HIPERACUZÍE, hiperacuzii, s. f. Acuitate auditivă ieșită din comun. – Din fr. hyperacousie.

DOOM

!hiperacuzíe (-pe-ra-/-per-a-) s. f., art. hiperacuzía, g.-d. art. hiperacuzíei; pl. hiperacuzíi, art. hiperacuzíile

hiperacuziei
HIPERACUZÍE, hiperacuzii, s. f. Acuitate auditivă ieșită din comun. – Din fr. hyperacousie.

DOOM

!hiperacuzíe (-pe-ra-/-per-a-) s. f., art. hiperacuzía, g.-d. art. hiperacuzíei; pl. hiperacuzíi, art. hiperacuzíile

hiperacuzii
HIPERACUZÍE, hiperacuzii, s. f. Acuitate auditivă ieșită din comun. – Din fr. hyperacousie.

DOOM

!hiperacuzíe (-pe-ra-/-per-a-) s. f., art. hiperacuzía, g.-d. art. hiperacuzíei; pl. hiperacuzíi, art. hiperacuzíile

hiperacuziile
HIPERACUZÍE, hiperacuzii, s. f. Acuitate auditivă ieșită din comun. – Din fr. hyperacousie.

DOOM

!hiperacuzíe (-pe-ra-/-per-a-) s. f., art. hiperacuzía, g.-d. art. hiperacuzíei; pl. hiperacuzíi, art. hiperacuzíile

hiperacuziilor
HIPERACUZÍE, hiperacuzii, s. f. Acuitate auditivă ieșită din comun. – Din fr. hyperacousie.

DOOM

!hiperacuzíe (-pe-ra-/-per-a-) s. f., art. hiperacuzía, g.-d. art. hiperacuzíei; pl. hiperacuzíi, art. hiperacuzíile

hiperalcalin
HIPERALCALÍN, -Ă adj. Cu un caracter alcalin puternic, pronunțat. [< fr. hyperalcalin].

hiperalgezia
HIPERALGEZÍE, hiperalgezii, s. f. (Med.) Sensibilitate exagerată la durere; hiperalgie. – Din fr. hyperalgésie.

hiperalgezic
HIPERALGÉZIC, -Ă, hiperalgezici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de hiperalgezie. – Din fr. hyperalgésique.

hiperalgezica
HIPERALGÉZIC, -Ă, hiperalgezici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de hiperalgezie. – Din fr. hyperalgésique.

hiperalgezice
HIPERALGÉZIC, -Ă, hiperalgezici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de hiperalgezie. – Din fr. hyperalgésique.

hiperalgezicei
HIPERALGÉZIC, -Ă, hiperalgezici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de hiperalgezie. – Din fr. hyperalgésique.

hiperalgezicele
HIPERALGÉZIC, -Ă, hiperalgezici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de hiperalgezie. – Din fr. hyperalgésique.

hiperalgezicelor
HIPERALGÉZIC, -Ă, hiperalgezici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de hiperalgezie. – Din fr. hyperalgésique.

hiperalgezici
HIPERALGÉZIC, -Ă, hiperalgezici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de hiperalgezie. – Din fr. hyperalgésique.

hiperalgezicii
HIPERALGÉZIC, -Ă, hiperalgezici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de hiperalgezie. – Din fr. hyperalgésique.

hiperalgezicilor
HIPERALGÉZIC, -Ă, hiperalgezici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de hiperalgezie. – Din fr. hyperalgésique.

hiperalgezicul
HIPERALGÉZIC, -Ă, hiperalgezici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de hiperalgezie. – Din fr. hyperalgésique.

hiperalgezicului
HIPERALGÉZIC, -Ă, hiperalgezici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de hiperalgezie. – Din fr. hyperalgésique.

hiperalgezie
HIPERALGEZÍE, hiperalgezii, s. f. (Med.) Sensibilitate exagerată la durere; hiperalgie. – Din fr. hyperalgésie.

hiperalgeziei
HIPERALGEZÍE, hiperalgezii, s. f. (Med.) Sensibilitate exagerată la durere; hiperalgie. – Din fr. hyperalgésie.

hiperalgezii
HIPERALGEZÍE, hiperalgezii, s. f. (Med.) Sensibilitate exagerată la durere; hiperalgie. – Din fr. hyperalgésie.

hiperalgeziile
HIPERALGEZÍE, hiperalgezii, s. f. (Med.) Sensibilitate exagerată la durere; hiperalgie. – Din fr. hyperalgésie.

hiperalgeziilor
HIPERALGEZÍE, hiperalgezii, s. f. (Med.) Sensibilitate exagerată la durere; hiperalgie. – Din fr. hyperalgésie.

hiperalgie
HIPERALGÍE, hiperalgii, s. f. (Med.) Hiperalgezie. – Din fr. hyperalgie.

hiperbat
HIPERBÁTĂ s. f. v. hiperbat.

DOOM

hiperbát/hiperbátă s. n./s. f., pl. hiperbáte

hiperbată
HIPERBÁTĂ s. f. v. hiperbat.

DOOM

hiperbát/hiperbátă s. n./s. f., pl. hiperbáte

hiperbola
HIPÉRBOLĂ, hiperbole, s. f. 1. (Mat.) Curbă reprezentând locul geometric al punctelor dintr-un plan pentru care diferența distanțelor față de două puncte fixe, numite focare, este constantă. 2. Figură de stil care constă în exagerarea dimensiunilor, efectului unui fapt, importanței unui personaj etc. [Var.: ipérbolă s. f.] – Din fr. hyperbole.

DOOM

hipérbolă s. f., g.-d. art. hipérbolei; pl. hipérbole

hiperbole
HIPÉRBOLĂ, hiperbole, s. f. 1. (Mat.) Curbă reprezentând locul geometric al punctelor dintr-un plan pentru care diferența distanțelor față de două puncte fixe, numite focare, este constantă. 2. Figură de stil care constă în exagerarea dimensiunilor, efectului unui fapt, importanței unui personaj etc. [Var.: ipérbolă s. f.] – Din fr. hyperbole.

DOOM

hipérbolă s. f., g.-d. art. hipérbolei; pl. hipérbole

hiperbolei
HIPÉRBOLĂ, hiperbole, s. f. 1. (Mat.) Curbă reprezentând locul geometric al punctelor dintr-un plan pentru care diferența distanțelor față de două puncte fixe, numite focare, este constantă. 2. Figură de stil care constă în exagerarea dimensiunilor, efectului unui fapt, importanței unui personaj etc. [Var.: ipérbolă s. f.] – Din fr. hyperbole.

DOOM

hipérbolă s. f., g.-d. art. hipérbolei; pl. hipérbole

hiperbolele
HIPÉRBOLĂ, hiperbole, s. f. 1. (Mat.) Curbă reprezentând locul geometric al punctelor dintr-un plan pentru care diferența distanțelor față de două puncte fixe, numite focare, este constantă. 2. Figură de stil care constă în exagerarea dimensiunilor, efectului unui fapt, importanței unui personaj etc. [Var.: ipérbolă s. f.] – Din fr. hyperbole.

DOOM

hipérbolă s. f., g.-d. art. hipérbolei; pl. hipérbole

hiperbolelor
HIPÉRBOLĂ, hiperbole, s. f. 1. (Mat.) Curbă reprezentând locul geometric al punctelor dintr-un plan pentru care diferența distanțelor față de două puncte fixe, numite focare, este constantă. 2. Figură de stil care constă în exagerarea dimensiunilor, efectului unui fapt, importanței unui personaj etc. [Var.: ipérbolă s. f.] – Din fr. hyperbole.

DOOM

hipérbolă s. f., g.-d. art. hipérbolei; pl. hipérbole

hiperbolic
IPERBÓLIC, -Ă adj. v. hiperbolic.

DOOM

hiperbólic adj. m., pl. hiperbólici; f. hiperbólică, pl. hiperbólice

hiperbolica
IPERBÓLIC, -Ă adj. v. hiperbolic.

DOOM

hiperbólic adj. m., pl. hiperbólici; f. hiperbólică, pl. hiperbólice

hiperbolice
IPERBÓLIC, -Ă adj. v. hiperbolic.

DOOM

hiperbólic adj. m., pl. hiperbólici; f. hiperbólică, pl. hiperbólice

hiperbolicei
IPERBÓLIC, -Ă adj. v. hiperbolic.

DOOM

hiperbólic adj. m., pl. hiperbólici; f. hiperbólică, pl. hiperbólice

hiperbolicele
IPERBÓLIC, -Ă adj. v. hiperbolic.

DOOM

hiperbólic adj. m., pl. hiperbólici; f. hiperbólică, pl. hiperbólice

hiperbolicelor
IPERBÓLIC, -Ă adj. v. hiperbolic.

DOOM

hiperbólic adj. m., pl. hiperbólici; f. hiperbólică, pl. hiperbólice

hiperbolici
IPERBÓLIC, -Ă adj. v. hiperbolic.

DOOM

hiperbólic adj. m., pl. hiperbólici; f. hiperbólică, pl. hiperbólice

hiperbolicii
IPERBÓLIC, -Ă adj. v. hiperbolic.

DOOM

hiperbólic adj. m., pl. hiperbólici; f. hiperbólică, pl. hiperbólice

hiperbolicilor
IPERBÓLIC, -Ă adj. v. hiperbolic.

DOOM

hiperbólic adj. m., pl. hiperbólici; f. hiperbólică, pl. hiperbólice

hiperbolicul
IPERBÓLIC, -Ă adj. v. hiperbolic.

DOOM

hiperbólic adj. m., pl. hiperbólici; f. hiperbólică, pl. hiperbólice

hiperbolicului
IPERBÓLIC, -Ă adj. v. hiperbolic.

DOOM

hiperbólic adj. m., pl. hiperbólici; f. hiperbólică, pl. hiperbólice

hiperbolism
HIPERBOLÍSM s.n. Caracterul a ceea ce este hiperbolic; exagerare. [Cf. it. iperbolismo].

hiperbolismul
HIPERBOLÍSM s.n. Caracterul a ceea ce este hiperbolic; exagerare. [Cf. it. iperbolismo].

hiperbolismului
HIPERBOLÍSM s.n. Caracterul a ceea ce este hiperbolic; exagerare. [Cf. it. iperbolismo].

hiperboliza
HIPERBOLIZÁ, hiperbolizez, vb. I. Tranz. A exagera dimensiunile, importanța etc. unui lucru, unui fapt etc. – Hiperbolă + suf. -iza.

DOOM

*hiperbolizá (a ~) vb., ind. prez. 3 hiperbolizeáză

hiperbolizai
HIPERBOLIZÁ, hiperbolizez, vb. I. Tranz. A exagera dimensiunile, importanța etc. unui lucru, unui fapt etc. – Hiperbolă + suf. -iza.

DOOM

*hiperbolizá (a ~) vb., ind. prez. 3 hiperbolizeáză

hiperbolizam
HIPERBOLIZÁ, hiperbolizez, vb. I. Tranz. A exagera dimensiunile, importanța etc. unui lucru, unui fapt etc. – Hiperbolă + suf. -iza.

DOOM

*hiperbolizá (a ~) vb., ind. prez. 3 hiperbolizeáză

hiperbolizant
HIPERBOLIZÁNT, -Ă adj. Care hiperbolizează. [Cf. it. iperboleggiante].

hiperbolizanta
HIPERBOLIZÁNT, -Ă adj. Care hiperbolizează. [Cf. it. iperboleggiante].

hiperbolizante
HIPERBOLIZÁNT, -Ă adj. Care hiperbolizează. [Cf. it. iperboleggiante].

hiperbolizantei
HIPERBOLIZÁNT, -Ă adj. Care hiperbolizează. [Cf. it. iperboleggiante].

hiperbolizantele
HIPERBOLIZÁNT, -Ă adj. Care hiperbolizează. [Cf. it. iperboleggiante].

hiperbolizantelor
HIPERBOLIZÁNT, -Ă adj. Care hiperbolizează. [Cf. it. iperboleggiante].

hiperbolizantul
HIPERBOLIZÁNT, -Ă adj. Care hiperbolizează. [Cf. it. iperboleggiante].

hiperbolizantului
HIPERBOLIZÁNT, -Ă adj. Care hiperbolizează. [Cf. it. iperboleggiante].

hiperbolizanți
HIPERBOLIZÁNT, -Ă adj. Care hiperbolizează. [Cf. it. iperboleggiante].

hiperbolizanții
HIPERBOLIZÁNT, -Ă adj. Care hiperbolizează. [Cf. it. iperboleggiante].

hiperbolizanților
HIPERBOLIZÁNT, -Ă adj. Care hiperbolizează. [Cf. it. iperboleggiante].

hiperbolizare
HIPERBOLIZÁ, hiperbolizez, vb. I. Tranz. A exagera dimensiunile, importanța etc. unui lucru, unui fapt etc. – Hiperbolă + suf. -iza.

DOOM

*hiperbolizá (a ~) vb., ind. prez. 3 hiperbolizeáză

hiperbolizare
HIPERBOLIZÁRE, hiperbolizări, s. f. Acțiunea de a hiperboliza și rezultatul ei. – V. hiperboliza.

hiperbolizarea
HIPERBOLIZÁRE, hiperbolizări, s. f. Acțiunea de a hiperboliza și rezultatul ei. – V. hiperboliza.

hiperbolizară
HIPERBOLIZÁ, hiperbolizez, vb. I. Tranz. A exagera dimensiunile, importanța etc. unui lucru, unui fapt etc. – Hiperbolă + suf. -iza.

DOOM

*hiperbolizá (a ~) vb., ind. prez. 3 hiperbolizeáză

hiperbolizarăm
HIPERBOLIZÁ, hiperbolizez, vb. I. Tranz. A exagera dimensiunile, importanța etc. unui lucru, unui fapt etc. – Hiperbolă + suf. -iza.

DOOM

*hiperbolizá (a ~) vb., ind. prez. 3 hiperbolizeáză

hiperbolizarăți
HIPERBOLIZÁ, hiperbolizez, vb. I. Tranz. A exagera dimensiunile, importanța etc. unui lucru, unui fapt etc. – Hiperbolă + suf. -iza.

DOOM

*hiperbolizá (a ~) vb., ind. prez. 3 hiperbolizeáză

hiperbolizase
HIPERBOLIZÁ, hiperbolizez, vb. I. Tranz. A exagera dimensiunile, importanța etc. unui lucru, unui fapt etc. – Hiperbolă + suf. -iza.

DOOM

*hiperbolizá (a ~) vb., ind. prez. 3 hiperbolizeáză

hiperbolizasem
HIPERBOLIZÁ, hiperbolizez, vb. I. Tranz. A exagera dimensiunile, importanța etc. unui lucru, unui fapt etc. – Hiperbolă + suf. -iza.

DOOM

*hiperbolizá (a ~) vb., ind. prez. 3 hiperbolizeáză

hiperbolizaseră
HIPERBOLIZÁ, hiperbolizez, vb. I. Tranz. A exagera dimensiunile, importanța etc. unui lucru, unui fapt etc. – Hiperbolă + suf. -iza.

DOOM

*hiperbolizá (a ~) vb., ind. prez. 3 hiperbolizeáză

hiperbolizaserăm
HIPERBOLIZÁ, hiperbolizez, vb. I. Tranz. A exagera dimensiunile, importanța etc. unui lucru, unui fapt etc. – Hiperbolă + suf. -iza.

DOOM

*hiperbolizá (a ~) vb., ind. prez. 3 hiperbolizeáză

hiperbolizaserăți
HIPERBOLIZÁ, hiperbolizez, vb. I. Tranz. A exagera dimensiunile, importanța etc. unui lucru, unui fapt etc. – Hiperbolă + suf. -iza.

DOOM

*hiperbolizá (a ~) vb., ind. prez. 3 hiperbolizeáză

hiperbolizaseși
HIPERBOLIZÁ, hiperbolizez, vb. I. Tranz. A exagera dimensiunile, importanța etc. unui lucru, unui fapt etc. – Hiperbolă + suf. -iza.

DOOM

*hiperbolizá (a ~) vb., ind. prez. 3 hiperbolizeáză

hiperbolizaseți
HIPERBOLIZÁ, hiperbolizez, vb. I. Tranz. A exagera dimensiunile, importanța etc. unui lucru, unui fapt etc. – Hiperbolă + suf. -iza.

DOOM

*hiperbolizá (a ~) vb., ind. prez. 3 hiperbolizeáză

hiperbolizat
HIPERBOLIZÁ, hiperbolizez, vb. I. Tranz. A exagera dimensiunile, importanța etc. unui lucru, unui fapt etc. – Hiperbolă + suf. -iza.

DOOM

*hiperbolizá (a ~) vb., ind. prez. 3 hiperbolizeáză

hiperbolizat
HIPERBOLIZÁT, -Ă, hiperbolizați, -te, adj. Care este foarte exagerat. – V. hiperboliza.

hiperbolizata
HIPERBOLIZÁT, -Ă, hiperbolizați, -te, adj. Care este foarte exagerat. – V. hiperboliza.

hiperbolizate
HIPERBOLIZÁT, -Ă, hiperbolizați, -te, adj. Care este foarte exagerat. – V. hiperboliza.

hiperbolizatei
HIPERBOLIZÁT, -Ă, hiperbolizați, -te, adj. Care este foarte exagerat. – V. hiperboliza.

hiperbolizatele
HIPERBOLIZÁT, -Ă, hiperbolizați, -te, adj. Care este foarte exagerat. – V. hiperboliza.

hiperbolizatelor
HIPERBOLIZÁT, -Ă, hiperbolizați, -te, adj. Care este foarte exagerat. – V. hiperboliza.

hiperbolizatul
HIPERBOLIZÁT, -Ă, hiperbolizați, -te, adj. Care este foarte exagerat. – V. hiperboliza.

hiperbolizatului
HIPERBOLIZÁT, -Ă, hiperbolizați, -te, adj. Care este foarte exagerat. – V. hiperboliza.

hiperbolizau
HIPERBOLIZÁ, hiperbolizez, vb. I. Tranz. A exagera dimensiunile, importanța etc. unui lucru, unui fapt etc. – Hiperbolă + suf. -iza.

DOOM

*hiperbolizá (a ~) vb., ind. prez. 3 hiperbolizeáză

hiperbolizași
HIPERBOLIZÁ, hiperbolizez, vb. I. Tranz. A exagera dimensiunile, importanța etc. unui lucru, unui fapt etc. – Hiperbolă + suf. -iza.

DOOM

*hiperbolizá (a ~) vb., ind. prez. 3 hiperbolizeáză

hiperbolizați
HIPERBOLIZÁ, hiperbolizez, vb. I. Tranz. A exagera dimensiunile, importanța etc. unui lucru, unui fapt etc. – Hiperbolă + suf. -iza.

DOOM

*hiperbolizá (a ~) vb., ind. prez. 3 hiperbolizeáză

hiperbolizați
HIPERBOLIZÁT, -Ă, hiperbolizați, -te, adj. Care este foarte exagerat. – V. hiperboliza.

hiperbolizații
HIPERBOLIZÁT, -Ă, hiperbolizați, -te, adj. Care este foarte exagerat. – V. hiperboliza.

hiperbolizaților
HIPERBOLIZÁT, -Ă, hiperbolizați, -te, adj. Care este foarte exagerat. – V. hiperboliza.

hiperbolizează
HIPERBOLIZÁ, hiperbolizez, vb. I. Tranz. A exagera dimensiunile, importanța etc. unui lucru, unui fapt etc. – Hiperbolă + suf. -iza.

DOOM

*hiperbolizá (a ~) vb., ind. prez. 3 hiperbolizeáză

hiperbolizez
HIPERBOLIZÁ, hiperbolizez, vb. I. Tranz. A exagera dimensiunile, importanța etc. unui lucru, unui fapt etc. – Hiperbolă + suf. -iza.

DOOM

*hiperbolizá (a ~) vb., ind. prez. 3 hiperbolizeáză

hiperbolizeze
HIPERBOLIZÁ, hiperbolizez, vb. I. Tranz. A exagera dimensiunile, importanța etc. unui lucru, unui fapt etc. – Hiperbolă + suf. -iza.

DOOM

*hiperbolizá (a ~) vb., ind. prez. 3 hiperbolizeáză

hiperbolizezi
HIPERBOLIZÁ, hiperbolizez, vb. I. Tranz. A exagera dimensiunile, importanța etc. unui lucru, unui fapt etc. – Hiperbolă + suf. -iza.

DOOM

*hiperbolizá (a ~) vb., ind. prez. 3 hiperbolizeáză

hiperbolizând
HIPERBOLIZÁ, hiperbolizez, vb. I. Tranz. A exagera dimensiunile, importanța etc. unui lucru, unui fapt etc. – Hiperbolă + suf. -iza.

DOOM

*hiperbolizá (a ~) vb., ind. prez. 3 hiperbolizeáză

hiperbolizînd
HIPERBOLIZÁ, hiperbolizez, vb. I. Tranz. A exagera dimensiunile, importanța etc. unui lucru, unui fapt etc. – Hiperbolă + suf. -iza.

DOOM

*hiperbolizá (a ~) vb., ind. prez. 3 hiperbolizeáză

hiperbolizări
HIPERBOLIZÁRE, hiperbolizări, s. f. Acțiunea de a hiperboliza și rezultatul ei. – V. hiperboliza.

hiperbolizării
HIPERBOLIZÁRE, hiperbolizări, s. f. Acțiunea de a hiperboliza și rezultatul ei. – V. hiperboliza.

hiperbolizările
HIPERBOLIZÁRE, hiperbolizări, s. f. Acțiunea de a hiperboliza și rezultatul ei. – V. hiperboliza.

hiperbolizărilor
HIPERBOLIZÁRE, hiperbolizări, s. f. Acțiunea de a hiperboliza și rezultatul ei. – V. hiperboliza.

hiperboloid
HIPERBOLOÍD, hiperboloizi, s. m. (Mat.) Suprafață rezultată din revoluția unei hiperbole în jurul uneia dintre axele sale. – Din fr. hyperboloïde.

DOOM

hiperboloíd s. m., pl. hiperboloízi

hiperboloidul
HIPERBOLOÍD, hiperboloizi, s. m. (Mat.) Suprafață rezultată din revoluția unei hiperbole în jurul uneia dintre axele sale. – Din fr. hyperboloïde.

DOOM

hiperboloíd s. m., pl. hiperboloízi

hiperboloidului
HIPERBOLOÍD, hiperboloizi, s. m. (Mat.) Suprafață rezultată din revoluția unei hiperbole în jurul uneia dintre axele sale. – Din fr. hyperboloïde.

DOOM

hiperboloíd s. m., pl. hiperboloízi

hiperboloizi
HIPERBOLOÍD, hiperboloizi, s. m. (Mat.) Suprafață rezultată din revoluția unei hiperbole în jurul uneia dintre axele sale. – Din fr. hyperboloïde.

DOOM

hiperboloíd s. m., pl. hiperboloízi

hiperboloizii
HIPERBOLOÍD, hiperboloizi, s. m. (Mat.) Suprafață rezultată din revoluția unei hiperbole în jurul uneia dintre axele sale. – Din fr. hyperboloïde.

DOOM

hiperboloíd s. m., pl. hiperboloízi

hiperboloizilor
HIPERBOLOÍD, hiperboloizi, s. m. (Mat.) Suprafață rezultată din revoluția unei hiperbole în jurul uneia dintre axele sale. – Din fr. hyperboloïde.

DOOM

hiperboloíd s. m., pl. hiperboloízi

hiperborean
HIPERBOREEÁN, -Ă, hiperboreeni, -e, adj. Care se află, care trăiește în extremitatea de miazănoapte a globului pământesc. [Pr.: -re-ean] – Din fr. hyperboréen.

hiperboreana
HIPERBOREEÁN, -Ă, hiperboreeni, -e, adj. Care se află, care trăiește în extremitatea de miazănoapte a globului pământesc. [Pr.: -re-ean] – Din fr. hyperboréen.

hiperboreanul
HIPERBOREEÁN, -Ă, hiperboreeni, -e, adj. Care se află, care trăiește în extremitatea de miazănoapte a globului pământesc. [Pr.: -re-ean] – Din fr. hyperboréen.

hiperboreanului
HIPERBOREEÁN, -Ă, hiperboreeni, -e, adj. Care se află, care trăiește în extremitatea de miazănoapte a globului pământesc. [Pr.: -re-ean] – Din fr. hyperboréen.

hiperboree
HIPERBORÉU, -ÉE, hiperborei, -ee, adj., s. m. și f. (Persoană) din regiunea extremului nordic; p. gener. (persoană) de la nord; hiperboreean. – Din fr. hyperborée.

hiperboreea
HIPERBORÉU, -ÉE, hiperborei, -ee, adj., s. m. și f. (Persoană) din regiunea extremului nordic; p. gener. (persoană) de la nord; hiperboreean. – Din fr. hyperborée.

hiperboreean
HIPERBOREEÁN, -Ă, hiperboreeni, -e, adj. Care se află, care trăiește în extremitatea de miazănoapte a globului pământesc. [Pr.: -re-ean] – Din fr. hyperboréen.

DOOM

hiperboreeán (-re-ean) adj. m., pl. hiperboreéni; f. hiperboreeánă, pl. hiperboreéne

hiperboreei
HIPERBORÉU, -ÉE, hiperborei, -ee, adj., s. m. și f. (Persoană) din regiunea extremului nordic; p. gener. (persoană) de la nord; hiperboreean. – Din fr. hyperborée.

hiperboreele
HIPERBORÉU, -ÉE, hiperborei, -ee, adj., s. m. și f. (Persoană) din regiunea extremului nordic; p. gener. (persoană) de la nord; hiperboreean. – Din fr. hyperborée.

hiperboreelor
HIPERBORÉU, -ÉE, hiperborei, -ee, adj., s. m. și f. (Persoană) din regiunea extremului nordic; p. gener. (persoană) de la nord; hiperboreean. – Din fr. hyperborée.

hiperboreene
HIPERBOREEÁN, -Ă, hiperboreeni, -e, adj. Care se află, care trăiește în extremitatea de miazănoapte a globului pământesc. [Pr.: -re-ean] – Din fr. hyperboréen.

hiperboreenei
HIPERBOREEÁN, -Ă, hiperboreeni, -e, adj. Care se află, care trăiește în extremitatea de miazănoapte a globului pământesc. [Pr.: -re-ean] – Din fr. hyperboréen.

hiperboreenele
HIPERBOREEÁN, -Ă, hiperboreeni, -e, adj. Care se află, care trăiește în extremitatea de miazănoapte a globului pământesc. [Pr.: -re-ean] – Din fr. hyperboréen.

hiperboreenelor
HIPERBOREEÁN, -Ă, hiperboreeni, -e, adj. Care se află, care trăiește în extremitatea de miazănoapte a globului pământesc. [Pr.: -re-ean] – Din fr. hyperboréen.

hiperboreeni
HIPERBOREEÁN, -Ă, hiperboreeni, -e, adj. Care se află, care trăiește în extremitatea de miazănoapte a globului pământesc. [Pr.: -re-ean] – Din fr. hyperboréen.

hiperboreeni
Hiperbore(en)i = Hyperborei.

hiperboreenii
HIPERBOREEÁN, -Ă, hiperboreeni, -e, adj. Care se află, care trăiește în extremitatea de miazănoapte a globului pământesc. [Pr.: -re-ean] – Din fr. hyperboréen.

hiperboreenilor
HIPERBOREEÁN, -Ă, hiperboreeni, -e, adj. Care se află, care trăiește în extremitatea de miazănoapte a globului pământesc. [Pr.: -re-ean] – Din fr. hyperboréen.

hiperborei
HIPERBORÉU, -ÉE, hiperborei, -ee, adj., s. m. și f. (Persoană) din regiunea extremului nordic; p. gener. (persoană) de la nord; hiperboreean. – Din fr. hyperborée.

hiperboreii
HIPERBORÉU, -ÉE, hiperborei, -ee, adj., s. m. și f. (Persoană) din regiunea extremului nordic; p. gener. (persoană) de la nord; hiperboreean. – Din fr. hyperborée.

hiperboreilor
HIPERBORÉU, -ÉE, hiperborei, -ee, adj., s. m. și f. (Persoană) din regiunea extremului nordic; p. gener. (persoană) de la nord; hiperboreean. – Din fr. hyperborée.

hiperboreni
Hiperbore(en)i = Hyperborei.

hiperboreu
HIPERBORÉU, -ÉE, hiperborei, -ee, adj., s. m. și f. (Persoană) din regiunea extremului nordic; p. gener. (persoană) de la nord; hiperboreean. – Din fr. hyperborée.

hiperboreul
HIPERBORÉU, -ÉE, hiperborei, -ee, adj., s. m. și f. (Persoană) din regiunea extremului nordic; p. gener. (persoană) de la nord; hiperboreean. – Din fr. hyperborée.

hiperboreului
HIPERBORÉU, -ÉE, hiperborei, -ee, adj., s. m. și f. (Persoană) din regiunea extremului nordic; p. gener. (persoană) de la nord; hiperboreean. – Din fr. hyperborée.

hipercalcemia
HIPERCALCEMÍE, hipercalcemii, s. f. (Med.) Creștere anormală a cantității de calciu în sânge; cantitate de calciu anormal de mare prezentă în sânge. – Din fr. hypercalcémie.

hipercalcemie
HIPERCALCEMÍE, hipercalcemii, s. f. (Med.) Creștere anormală a cantității de calciu în sânge; cantitate de calciu anormal de mare prezentă în sânge. – Din fr. hypercalcémie.

hipercalcemiei
HIPERCALCEMÍE, hipercalcemii, s. f. (Med.) Creștere anormală a cantității de calciu în sânge; cantitate de calciu anormal de mare prezentă în sânge. – Din fr. hypercalcémie.

hipercalcemii
HIPERCALCEMÍE, hipercalcemii, s. f. (Med.) Creștere anormală a cantității de calciu în sânge; cantitate de calciu anormal de mare prezentă în sânge. – Din fr. hypercalcémie.

hipercalcemiile
HIPERCALCEMÍE, hipercalcemii, s. f. (Med.) Creștere anormală a cantității de calciu în sânge; cantitate de calciu anormal de mare prezentă în sânge. – Din fr. hypercalcémie.

hipercalcemiilor
HIPERCALCEMÍE, hipercalcemii, s. f. (Med.) Creștere anormală a cantității de calciu în sânge; cantitate de calciu anormal de mare prezentă în sânge. – Din fr. hypercalcémie.

hipercaracterizare
HIPERCARACTERIZÁRE, hipercaracterizări, s. f. Cumul de mijloace morfologice folosit pentru evidențierea unei singure valori lexicale sau gramaticale. – Hiper- + caracterizare.

hipercheratoza
HIPERCHERATÓZĂ, hipercheratoze, s. f. Îngroșare fiziologică sau patologică a stratului comos al pielii. – Din fr. hyperkératose.

DOOM

hipercheratóză s. f., g.-d. art. hipercheratózei; pl. hipercheratóze

hipercheratoze
HIPERCHERATÓZĂ, hipercheratoze, s. f. Îngroșare fiziologică sau patologică a stratului comos al pielii. – Din fr. hyperkératose.

DOOM

hipercheratóză s. f., g.-d. art. hipercheratózei; pl. hipercheratóze

hipercheratozei
HIPERCHERATÓZĂ, hipercheratoze, s. f. Îngroșare fiziologică sau patologică a stratului comos al pielii. – Din fr. hyperkératose.

DOOM

hipercheratóză s. f., g.-d. art. hipercheratózei; pl. hipercheratóze

hipercheratozele
HIPERCHERATÓZĂ, hipercheratoze, s. f. Îngroșare fiziologică sau patologică a stratului comos al pielii. – Din fr. hyperkératose.

DOOM

hipercheratóză s. f., g.-d. art. hipercheratózei; pl. hipercheratóze

hipercheratozelor
HIPERCHERATÓZĂ, hipercheratoze, s. f. Îngroșare fiziologică sau patologică a stratului comos al pielii. – Din fr. hyperkératose.

DOOM

hipercheratóză s. f., g.-d. art. hipercheratózei; pl. hipercheratóze

hipercheratozic
HIPERCHERATÓZIC, -Ă adj. Referitor la hipercheratoză. [< fr. hyperkératosique].

hiperchilie
HIPERCHILÍE s.f. (Med.) Creștere a secreției gastrice. [Gen. -iei. / < fr. hyperchylie, cf. gr. hyper – peste, chylos – suc].

hiperchinezia
HIPERCHINEZÍE, hiperchinezii, s. f. Activitate exagerată efectuată de mușchii² scheletici sau de mușchii² netezi ai unui organ cavitar. – Din fr. hyperkinésie.

DOOM

hiperchinezíe s. f., art. hiperchinezía, g.-d. art. hiperchinezíei; pl. hiperchinezíi, art. hiperchinezíile

hiperchinezie
HIPERCHINEZÍE, hiperchinezii, s. f. Activitate exagerată efectuată de mușchii² scheletici sau de mușchii² netezi ai unui organ cavitar. – Din fr. hyperkinésie.

DOOM

hiperchinezíe s. f., art. hiperchinezía, g.-d. art. hiperchinezíei; pl. hiperchinezíi, art. hiperchinezíile

hiperchineziei
HIPERCHINEZÍE, hiperchinezii, s. f. Activitate exagerată efectuată de mușchii² scheletici sau de mușchii² netezi ai unui organ cavitar. – Din fr. hyperkinésie.

DOOM

hiperchinezíe s. f., art. hiperchinezía, g.-d. art. hiperchinezíei; pl. hiperchinezíi, art. hiperchinezíile

hiperchinezii
HIPERCHINEZÍE, hiperchinezii, s. f. Activitate exagerată efectuată de mușchii² scheletici sau de mușchii² netezi ai unui organ cavitar. – Din fr. hyperkinésie.

DOOM

hiperchinezíe s. f., art. hiperchinezía, g.-d. art. hiperchinezíei; pl. hiperchinezíi, art. hiperchinezíile

hiperchineziile
HIPERCHINEZÍE, hiperchinezii, s. f. Activitate exagerată efectuată de mușchii² scheletici sau de mușchii² netezi ai unui organ cavitar. – Din fr. hyperkinésie.

DOOM

hiperchinezíe s. f., art. hiperchinezía, g.-d. art. hiperchinezíei; pl. hiperchinezíi, art. hiperchinezíile

hiperchineziilor
HIPERCHINEZÍE, hiperchinezii, s. f. Activitate exagerată efectuată de mușchii² scheletici sau de mușchii² netezi ai unui organ cavitar. – Din fr. hyperkinésie.

DOOM

hiperchinezíe s. f., art. hiperchinezía, g.-d. art. hiperchinezíei; pl. hiperchinezíi, art. hiperchinezíile

hiperclorhidria
HIPERCLORHIDRÍE s. f. Hiperaciditate. – Din fr. hyperchlorhydrie.

DOOM

hiperclorhidríe (-hi-dri-) s. f., art. hiperclorhidría, g.-d. hiperclorhidríi, art. hiperclorhidríei

hiperclorhidrie
HIPERCLORHIDRÍE s. f. Hiperaciditate. – Din fr. hyperchlorhydrie.

DOOM

hiperclorhidríe (-hi-dri-) s. f., art. hiperclorhidría, g.-d. hiperclorhidríi, art. hiperclorhidríei

hiperclorhidriei
HIPERCLORHIDRÍE s. f. Hiperaciditate. – Din fr. hyperchlorhydrie.

DOOM

hiperclorhidríe (-hi-dri-) s. f., art. hiperclorhidría, g.-d. hiperclorhidríi, art. hiperclorhidríei

hiperclorhidrii
HIPERCLORHIDRÍE s. f. Hiperaciditate. – Din fr. hyperchlorhydrie.

DOOM

hiperclorhidríe (-hi-dri-) s. f., art. hiperclorhidría, g.-d. hiperclorhidríi, art. hiperclorhidríei

hiperclorhidriile
HIPERCLORHIDRÍE s. f. Hiperaciditate. – Din fr. hyperchlorhydrie.

DOOM

hiperclorhidríe (-hi-dri-) s. f., art. hiperclorhidría, g.-d. hiperclorhidríi, art. hiperclorhidríei

hiperclorhidriilor
HIPERCLORHIDRÍE s. f. Hiperaciditate. – Din fr. hyperchlorhydrie.

DOOM

hiperclorhidríe (-hi-dri-) s. f., art. hiperclorhidría, g.-d. hiperclorhidríi, art. hiperclorhidríei

hipercolie
HIPERCOLÍE s.f. Creștere a secreției biliare. [Gen. -iei. / < fr. hypercholie].

hipercompresoare
HIPERCOMPRESÓR s.n. (Tehn.) Aparat care permite obținerea de presiuni foarte mari. [< fr. hypercompresseur].

hipercompresoarele
HIPERCOMPRESÓR s.n. (Tehn.) Aparat care permite obținerea de presiuni foarte mari. [< fr. hypercompresseur].

hipercompresoarelor
HIPERCOMPRESÓR s.n. (Tehn.) Aparat care permite obținerea de presiuni foarte mari. [< fr. hypercompresseur].

hipercompresor
HIPERCOMPRESÓR s.n. (Tehn.) Aparat care permite obținerea de presiuni foarte mari. [< fr. hypercompresseur].

hipercompresorul
HIPERCOMPRESÓR s.n. (Tehn.) Aparat care permite obținerea de presiuni foarte mari. [< fr. hypercompresseur].

hipercompresorului
HIPERCOMPRESÓR s.n. (Tehn.) Aparat care permite obținerea de presiuni foarte mari. [< fr. hypercompresseur].

hipercorect
HIPERCORÉCT, -Ă, hipercorecți, -te, adj. (Lingv.; despre forme gramaticale, cuvinte, grafii etc.) Care este eronat din cauză că i s-a aplicat, prin analogie, o regulă lingvistică valabilă pentru alte situații; care conține o greșeală izvorâtă din teama de a nu greși. – Din fr. hypercorrect.

DOOM

hipercoréct adj. m., pl. hipercorécți; f. hipercoréctă, pl. hipercorécte

hipercorecta
HIPERCORÉCT, -Ă, hipercorecți, -te, adj. (Lingv.; despre forme gramaticale, cuvinte, grafii etc.) Care este eronat din cauză că i s-a aplicat, prin analogie, o regulă lingvistică valabilă pentru alte situații; care conține o greșeală izvorâtă din teama de a nu greși. – Din fr. hypercorrect.

DOOM

hipercoréct adj. m., pl. hipercorécți; f. hipercoréctă, pl. hipercorécte

hipercorecte
HIPERCORÉCT, -Ă, hipercorecți, -te, adj. (Lingv.; despre forme gramaticale, cuvinte, grafii etc.) Care este eronat din cauză că i s-a aplicat, prin analogie, o regulă lingvistică valabilă pentru alte situații; care conține o greșeală izvorâtă din teama de a nu greși. – Din fr. hypercorrect.

DOOM

hipercoréct adj. m., pl. hipercorécți; f. hipercoréctă, pl. hipercorécte

hipercorectei
HIPERCORÉCT, -Ă, hipercorecți, -te, adj. (Lingv.; despre forme gramaticale, cuvinte, grafii etc.) Care este eronat din cauză că i s-a aplicat, prin analogie, o regulă lingvistică valabilă pentru alte situații; care conține o greșeală izvorâtă din teama de a nu greși. – Din fr. hypercorrect.

DOOM

hipercoréct adj. m., pl. hipercorécți; f. hipercoréctă, pl. hipercorécte

hipercorectele
HIPERCORÉCT, -Ă, hipercorecți, -te, adj. (Lingv.; despre forme gramaticale, cuvinte, grafii etc.) Care este eronat din cauză că i s-a aplicat, prin analogie, o regulă lingvistică valabilă pentru alte situații; care conține o greșeală izvorâtă din teama de a nu greși. – Din fr. hypercorrect.

DOOM

hipercoréct adj. m., pl. hipercorécți; f. hipercoréctă, pl. hipercorécte

hipercorectelor
HIPERCORÉCT, -Ă, hipercorecți, -te, adj. (Lingv.; despre forme gramaticale, cuvinte, grafii etc.) Care este eronat din cauză că i s-a aplicat, prin analogie, o regulă lingvistică valabilă pentru alte situații; care conține o greșeală izvorâtă din teama de a nu greși. – Din fr. hypercorrect.

DOOM

hipercoréct adj. m., pl. hipercorécți; f. hipercoréctă, pl. hipercorécte

hipercorectitudine
HIPERCORECTITÚDINE, hipercorectitudini, s. f. (Lingv.) Greșeală de limbă care constă în folosirea de forme hipercorecte, datorită efortului conștient al vorbitorilor de a se conforma mecanic normelor limbii literare; hiperurbanism. – Hiper- + corectitudine.

DOOM

hipercorectitúdine s. f., g.-d. art. hipercorectitúdinii; pl. hipercorectitúdini

hipercorectitudinea
HIPERCORECTITÚDINE, hipercorectitudini, s. f. (Lingv.) Greșeală de limbă care constă în folosirea de forme hipercorecte, datorită efortului conștient al vorbitorilor de a se conforma mecanic normelor limbii literare; hiperurbanism. – Hiper- + corectitudine.

DOOM

hipercorectitúdine s. f., g.-d. art. hipercorectitúdinii; pl. hipercorectitúdini

hipercorectitudini
HIPERCORECTITÚDINE, hipercorectitudini, s. f. (Lingv.) Greșeală de limbă care constă în folosirea de forme hipercorecte, datorită efortului conștient al vorbitorilor de a se conforma mecanic normelor limbii literare; hiperurbanism. – Hiper- + corectitudine.

DOOM

hipercorectitúdine s. f., g.-d. art. hipercorectitúdinii; pl. hipercorectitúdini

hipercorectitudinii
HIPERCORECTITÚDINE, hipercorectitudini, s. f. (Lingv.) Greșeală de limbă care constă în folosirea de forme hipercorecte, datorită efortului conștient al vorbitorilor de a se conforma mecanic normelor limbii literare; hiperurbanism. – Hiper- + corectitudine.

DOOM

hipercorectitúdine s. f., g.-d. art. hipercorectitúdinii; pl. hipercorectitúdini

hipercorectitudinile
HIPERCORECTITÚDINE, hipercorectitudini, s. f. (Lingv.) Greșeală de limbă care constă în folosirea de forme hipercorecte, datorită efortului conștient al vorbitorilor de a se conforma mecanic normelor limbii literare; hiperurbanism. – Hiper- + corectitudine.

DOOM

hipercorectitúdine s. f., g.-d. art. hipercorectitúdinii; pl. hipercorectitúdini

hipercorectitudinilor
HIPERCORECTITÚDINE, hipercorectitudini, s. f. (Lingv.) Greșeală de limbă care constă în folosirea de forme hipercorecte, datorită efortului conștient al vorbitorilor de a se conforma mecanic normelor limbii literare; hiperurbanism. – Hiper- + corectitudine.

DOOM

hipercorectitúdine s. f., g.-d. art. hipercorectitúdinii; pl. hipercorectitúdini

hipercorectul
HIPERCORÉCT, -Ă, hipercorecți, -te, adj. (Lingv.; despre forme gramaticale, cuvinte, grafii etc.) Care este eronat din cauză că i s-a aplicat, prin analogie, o regulă lingvistică valabilă pentru alte situații; care conține o greșeală izvorâtă din teama de a nu greși. – Din fr. hypercorrect.

DOOM

hipercoréct adj. m., pl. hipercorécți; f. hipercoréctă, pl. hipercorécte

hipercorectului
HIPERCORÉCT, -Ă, hipercorecți, -te, adj. (Lingv.; despre forme gramaticale, cuvinte, grafii etc.) Care este eronat din cauză că i s-a aplicat, prin analogie, o regulă lingvistică valabilă pentru alte situații; care conține o greșeală izvorâtă din teama de a nu greși. – Din fr. hypercorrect.

DOOM

hipercoréct adj. m., pl. hipercorécți; f. hipercoréctă, pl. hipercorécte

hipercorecți
HIPERCORÉCT, -Ă, hipercorecți, -te, adj. (Lingv.; despre forme gramaticale, cuvinte, grafii etc.) Care este eronat din cauză că i s-a aplicat, prin analogie, o regulă lingvistică valabilă pentru alte situații; care conține o greșeală izvorâtă din teama de a nu greși. – Din fr. hypercorrect.

DOOM

hipercoréct adj. m., pl. hipercorécți; f. hipercoréctă, pl. hipercorécte

hipercorecții
HIPERCORÉCT, -Ă, hipercorecți, -te, adj. (Lingv.; despre forme gramaticale, cuvinte, grafii etc.) Care este eronat din cauză că i s-a aplicat, prin analogie, o regulă lingvistică valabilă pentru alte situații; care conține o greșeală izvorâtă din teama de a nu greși. – Din fr. hypercorrect.

DOOM

hipercoréct adj. m., pl. hipercorécți; f. hipercoréctă, pl. hipercorécte

hipercorecților
HIPERCORÉCT, -Ă, hipercorecți, -te, adj. (Lingv.; despre forme gramaticale, cuvinte, grafii etc.) Care este eronat din cauză că i s-a aplicat, prin analogie, o regulă lingvistică valabilă pentru alte situații; care conține o greșeală izvorâtă din teama de a nu greși. – Din fr. hypercorrect.

DOOM

hipercoréct adj. m., pl. hipercorécți; f. hipercoréctă, pl. hipercorécte

hipercrinie
HIPERCRINÍE s.f. (Med.) Secreție excesivă a unei glande endocrine. [Gen. -iei. / < fr. hypercrinie, cf. gr. hyper – peste, krinein – a secreta].

hipercritic
HIPERCRÍTIC, -Ă adj. (Ironic) Exagerat de..., foarte critic; sever. [Cf. fr. hypercritique, it. ipercritico, germ. hyperkritisch].

hipercromie
HIPERCROMÍE s.f. (Med.) Exagerare a pigmentației normale a pielii. [Gen. -iei. / < fr. hyperchromie, cf. gr. hyper – peste, chroma – culoare].

hiperemeză
HIPEREMÉZĂ s.f. Vomitare abundentă. [< fr. hyperémèse].

hiperemia
HIPEREMÍE, hiperemii, s. f. (Med.) Aflux de sânge într-un organ sau într-o anumită regiune a corpului. – Din fr. hyperémie.

DOOM

!hiperemíe (-pe-re-/-per-e-) s. f., art. hiperemía, g.-d. art. hiperemíei; pl. hiperemíi, art. hiperemíile

hiperemic
HIPERÉMIC, -Ă, hiperemici, -ce, adj. Privitor la hiperemie, de hiperemie; care prezintă fenomene de hiperemie. – Din hiperemie.

DOOM

!hiperémic (-pe-re-/-per-e-) adj. m., pl. hiperémici; f. hiperémică, pl. hiperémice

hiperemica
HIPERÉMIC, -Ă, hiperemici, -ce, adj. Privitor la hiperemie, de hiperemie; care prezintă fenomene de hiperemie. – Din hiperemie.

DOOM

!hiperémic (-pe-re-/-per-e-) adj. m., pl. hiperémici; f. hiperémică, pl. hiperémice

hiperemice
HIPERÉMIC, -Ă, hiperemici, -ce, adj. Privitor la hiperemie, de hiperemie; care prezintă fenomene de hiperemie. – Din hiperemie.

DOOM

!hiperémic (-pe-re-/-per-e-) adj. m., pl. hiperémici; f. hiperémică, pl. hiperémice

hiperemicei
HIPERÉMIC, -Ă, hiperemici, -ce, adj. Privitor la hiperemie, de hiperemie; care prezintă fenomene de hiperemie. – Din hiperemie.

DOOM

!hiperémic (-pe-re-/-per-e-) adj. m., pl. hiperémici; f. hiperémică, pl. hiperémice

hiperemicele
HIPERÉMIC, -Ă, hiperemici, -ce, adj. Privitor la hiperemie, de hiperemie; care prezintă fenomene de hiperemie. – Din hiperemie.

DOOM

!hiperémic (-pe-re-/-per-e-) adj. m., pl. hiperémici; f. hiperémică, pl. hiperémice

hiperemicelor
HIPERÉMIC, -Ă, hiperemici, -ce, adj. Privitor la hiperemie, de hiperemie; care prezintă fenomene de hiperemie. – Din hiperemie.

DOOM

!hiperémic (-pe-re-/-per-e-) adj. m., pl. hiperémici; f. hiperémică, pl. hiperémice

hiperemici
HIPERÉMIC, -Ă, hiperemici, -ce, adj. Privitor la hiperemie, de hiperemie; care prezintă fenomene de hiperemie. – Din hiperemie.

DOOM

!hiperémic (-pe-re-/-per-e-) adj. m., pl. hiperémici; f. hiperémică, pl. hiperémice

hiperemicii
HIPERÉMIC, -Ă, hiperemici, -ce, adj. Privitor la hiperemie, de hiperemie; care prezintă fenomene de hiperemie. – Din hiperemie.

DOOM

!hiperémic (-pe-re-/-per-e-) adj. m., pl. hiperémici; f. hiperémică, pl. hiperémice

hiperemicilor
HIPERÉMIC, -Ă, hiperemici, -ce, adj. Privitor la hiperemie, de hiperemie; care prezintă fenomene de hiperemie. – Din hiperemie.

DOOM

!hiperémic (-pe-re-/-per-e-) adj. m., pl. hiperémici; f. hiperémică, pl. hiperémice

hiperemicul
HIPERÉMIC, -Ă, hiperemici, -ce, adj. Privitor la hiperemie, de hiperemie; care prezintă fenomene de hiperemie. – Din hiperemie.

DOOM

!hiperémic (-pe-re-/-per-e-) adj. m., pl. hiperémici; f. hiperémică, pl. hiperémice

hiperemicului
HIPERÉMIC, -Ă, hiperemici, -ce, adj. Privitor la hiperemie, de hiperemie; care prezintă fenomene de hiperemie. – Din hiperemie.

DOOM

!hiperémic (-pe-re-/-per-e-) adj. m., pl. hiperémici; f. hiperémică, pl. hiperémice

hiperemie
HIPEREMÍE, hiperemii, s. f. (Med.) Aflux de sânge într-un organ sau într-o anumită regiune a corpului. – Din fr. hyperémie.

DOOM

!hiperemíe (-pe-re-/-per-e-) s. f., art. hiperemía, g.-d. art. hiperemíei; pl. hiperemíi, art. hiperemíile

hiperemiei
HIPEREMÍE, hiperemii, s. f. (Med.) Aflux de sânge într-un organ sau într-o anumită regiune a corpului. – Din fr. hyperémie.

DOOM

!hiperemíe (-pe-re-/-per-e-) s. f., art. hiperemía, g.-d. art. hiperemíei; pl. hiperemíi, art. hiperemíile

hiperemii
HIPEREMÍE, hiperemii, s. f. (Med.) Aflux de sânge într-un organ sau într-o anumită regiune a corpului. – Din fr. hyperémie.

DOOM

!hiperemíe (-pe-re-/-per-e-) s. f., art. hiperemía, g.-d. art. hiperemíei; pl. hiperemíi, art. hiperemíile

hiperemiile
HIPEREMÍE, hiperemii, s. f. (Med.) Aflux de sânge într-un organ sau într-o anumită regiune a corpului. – Din fr. hyperémie.

DOOM

!hiperemíe (-pe-re-/-per-e-) s. f., art. hiperemía, g.-d. art. hiperemíei; pl. hiperemíi, art. hiperemíile

hiperemiilor
HIPEREMÍE, hiperemii, s. f. (Med.) Aflux de sânge într-un organ sau într-o anumită regiune a corpului. – Din fr. hyperémie.

DOOM

!hiperemíe (-pe-re-/-per-e-) s. f., art. hiperemía, g.-d. art. hiperemíei; pl. hiperemíi, art. hiperemíile

hiperemotiv
HIPEREMOTÍV, -Ă, hiperemotivi, -e, adj. Foarte emotiv, excesiv de impresionabil. – Hiper- + emotiv.

DOOM

!hiperemotív (-pe-re-/-per-e-) adj. m., pl. hiperemotívi; f. hiperemotívă, pl. hiperemotíve

hiperemotiva
HIPEREMOTÍV, -Ă, hiperemotivi, -e, adj. Foarte emotiv, excesiv de impresionabil. – Hiper- + emotiv.

DOOM

!hiperemotív (-pe-re-/-per-e-) adj. m., pl. hiperemotívi; f. hiperemotívă, pl. hiperemotíve

hiperemotive
HIPEREMOTÍV, -Ă, hiperemotivi, -e, adj. Foarte emotiv, excesiv de impresionabil. – Hiper- + emotiv.

DOOM

!hiperemotív (-pe-re-/-per-e-) adj. m., pl. hiperemotívi; f. hiperemotívă, pl. hiperemotíve

hiperemotivei
HIPEREMOTÍV, -Ă, hiperemotivi, -e, adj. Foarte emotiv, excesiv de impresionabil. – Hiper- + emotiv.

DOOM

!hiperemotív (-pe-re-/-per-e-) adj. m., pl. hiperemotívi; f. hiperemotívă, pl. hiperemotíve

hiperemotivele
HIPEREMOTÍV, -Ă, hiperemotivi, -e, adj. Foarte emotiv, excesiv de impresionabil. – Hiper- + emotiv.

DOOM

!hiperemotív (-pe-re-/-per-e-) adj. m., pl. hiperemotívi; f. hiperemotívă, pl. hiperemotíve

hiperemotivelor
HIPEREMOTÍV, -Ă, hiperemotivi, -e, adj. Foarte emotiv, excesiv de impresionabil. – Hiper- + emotiv.

DOOM

!hiperemotív (-pe-re-/-per-e-) adj. m., pl. hiperemotívi; f. hiperemotívă, pl. hiperemotíve

hiperemotivi
HIPEREMOTÍV, -Ă, hiperemotivi, -e, adj. Foarte emotiv, excesiv de impresionabil. – Hiper- + emotiv.

DOOM

!hiperemotív (-pe-re-/-per-e-) adj. m., pl. hiperemotívi; f. hiperemotívă, pl. hiperemotíve

hiperemotivii
HIPEREMOTÍV, -Ă, hiperemotivi, -e, adj. Foarte emotiv, excesiv de impresionabil. – Hiper- + emotiv.

DOOM

!hiperemotív (-pe-re-/-per-e-) adj. m., pl. hiperemotívi; f. hiperemotívă, pl. hiperemotíve

hiperemotivilor
HIPEREMOTÍV, -Ă, hiperemotivi, -e, adj. Foarte emotiv, excesiv de impresionabil. – Hiper- + emotiv.

DOOM

!hiperemotív (-pe-re-/-per-e-) adj. m., pl. hiperemotívi; f. hiperemotívă, pl. hiperemotíve

hiperemotivitate
HIPEREMOTIVITÁTE s. f. Emotivitate excesivă, bolnăvicioasă. – Din fr. hyperémotivité.

DOOM

!hiperemotivitáte (-pe-re-/-per-e-) s. f., g.-d. art. hiperemotivitắții

hiperemotivitatea
HIPEREMOTIVITÁTE s. f. Emotivitate excesivă, bolnăvicioasă. – Din fr. hyperémotivité.

DOOM

!hiperemotivitáte (-pe-re-/-per-e-) s. f., g.-d. art. hiperemotivitắții

hiperemotivități
HIPEREMOTIVITÁTE s. f. Emotivitate excesivă, bolnăvicioasă. – Din fr. hyperémotivité.

DOOM

!hiperemotivitáte (-pe-re-/-per-e-) s. f., g.-d. art. hiperemotivitắții

hiperemotivității
HIPEREMOTIVITÁTE s. f. Emotivitate excesivă, bolnăvicioasă. – Din fr. hyperémotivité.

DOOM

!hiperemotivitáte (-pe-re-/-per-e-) s. f., g.-d. art. hiperemotivitắții

hiperemotivul
HIPEREMOTÍV, -Ă, hiperemotivi, -e, adj. Foarte emotiv, excesiv de impresionabil. – Hiper- + emotiv.

DOOM

!hiperemotív (-pe-re-/-per-e-) adj. m., pl. hiperemotívi; f. hiperemotívă, pl. hiperemotíve

hiperemotivului
HIPEREMOTÍV, -Ă, hiperemotivi, -e, adj. Foarte emotiv, excesiv de impresionabil. – Hiper- + emotiv.

DOOM

!hiperemotív (-pe-re-/-per-e-) adj. m., pl. hiperemotívi; f. hiperemotívă, pl. hiperemotíve

hiperergie
HIPERERGÍE s.f. (Med.) Hipersensibilitate alergică. [Gen. -iei. / < fr. hyperergie].

hiperestezia
HIPERESTEZÍE, hiperestezii, s. f. Sensibilitate exagerată a unui organ de simț. – Din fr. hyperesthésie.

DOOM

!hiperestezíe (-pe-res-/-per-es-) s. f., art. hiperestezía, g.-d. art. hiperestezíei; pl. hiperestezíi, art. hiperestezíile

hiperestezie
HIPERESTEZÍE, hiperestezii, s. f. Sensibilitate exagerată a unui organ de simț. – Din fr. hyperesthésie.

DOOM

!hiperestezíe (-pe-res-/-per-es-) s. f., art. hiperestezía, g.-d. art. hiperestezíei; pl. hiperestezíi, art. hiperestezíile

hiperesteziei
HIPERESTEZÍE, hiperestezii, s. f. Sensibilitate exagerată a unui organ de simț. – Din fr. hyperesthésie.

DOOM

!hiperestezíe (-pe-res-/-per-es-) s. f., art. hiperestezía, g.-d. art. hiperestezíei; pl. hiperestezíi, art. hiperestezíile

hiperestezii
HIPERESTEZÍE, hiperestezii, s. f. Sensibilitate exagerată a unui organ de simț. – Din fr. hyperesthésie.

DOOM

!hiperestezíe (-pe-res-/-per-es-) s. f., art. hiperestezía, g.-d. art. hiperestezíei; pl. hiperestezíi, art. hiperestezíile

hiperesteziile
HIPERESTEZÍE, hiperestezii, s. f. Sensibilitate exagerată a unui organ de simț. – Din fr. hyperesthésie.

DOOM

!hiperestezíe (-pe-res-/-per-es-) s. f., art. hiperestezía, g.-d. art. hiperestezíei; pl. hiperestezíi, art. hiperestezíile

hiperesteziilor
HIPERESTEZÍE, hiperestezii, s. f. Sensibilitate exagerată a unui organ de simț. – Din fr. hyperesthésie.

DOOM

!hiperestezíe (-pe-res-/-per-es-) s. f., art. hiperestezía, g.-d. art. hiperestezíei; pl. hiperestezíi, art. hiperestezíile

hiperexcitabilitate
HIPEREXCITABILITÁTE s. f. Excitabilitate excesivă, patologică. – Hiper- + excitabilitate.

DOOM

!hiperexcitabilitáte (-pe-rex-/-per-ex-) s. f., g.-d. art. hiperexcitabilitắții

hiperexcitabilitatea
HIPEREXCITABILITÁTE s. f. Excitabilitate excesivă, patologică. – Hiper- + excitabilitate.

DOOM

!hiperexcitabilitáte (-pe-rex-/-per-ex-) s. f., g.-d. art. hiperexcitabilitắții

hiperexcitabilități
HIPEREXCITABILITÁTE s. f. Excitabilitate excesivă, patologică. – Hiper- + excitabilitate.

DOOM

!hiperexcitabilitáte (-pe-rex-/-per-ex-) s. f., g.-d. art. hiperexcitabilitắții

hiperexcitabilității
HIPEREXCITABILITÁTE s. f. Excitabilitate excesivă, patologică. – Hiper- + excitabilitate.

DOOM

!hiperexcitabilitáte (-pe-rex-/-per-ex-) s. f., g.-d. art. hiperexcitabilitắții

hiperfocal
HIPERFOCÁL, -Ă adj. (Fiz.) Mai departe de focarul unei lentile. ◊ Distanță hiperfocală = distanța cea mai scurtă la care trebuie plasat un obiect în fața aparatului fotografic pentru a avea o imagine clară. [< fr. hyperfocal].

hiperfoliculinie
HIPERFOLICULINÍE s. f. Secreție exagerată de foliculină. – Din fr. hyperfolliculinie.

DOOM

hiperfoliculiníe s. f., art. hiperfoliculinía, g.-d. hiperfoliculiníi, art. hiperfoliculiníei

hiperfoliculinism
HIPERFOLICULINÍSM s.n. Sindrom determinat de creșterea secreției de foliculină. [< fr. hyperfolliculinisme].

hiperfoliculinismul
HIPERFOLICULINÍSM s.n. Sindrom determinat de creșterea secreției de foliculină. [< fr. hyperfolliculinisme].

hiperfoliculinismului
HIPERFOLICULINÍSM s.n. Sindrom determinat de creșterea secreției de foliculină. [< fr. hyperfolliculinisme].

hiperfrecvența
HIPERFRECVÉNȚĂ, hiperfrecvențe, s. f. (Fiz.) Frecvență corespunzătoare microundelor. – Din fr. hyperfréquence.

hiperfrecvențe
HIPERFRECVÉNȚĂ, hiperfrecvențe, s. f. (Fiz.) Frecvență corespunzătoare microundelor. – Din fr. hyperfréquence.

hiperfrecvenței
HIPERFRECVÉNȚĂ, hiperfrecvențe, s. f. (Fiz.) Frecvență corespunzătoare microundelor. – Din fr. hyperfréquence.

hiperfrecvențele
HIPERFRECVÉNȚĂ, hiperfrecvențe, s. f. (Fiz.) Frecvență corespunzătoare microundelor. – Din fr. hyperfréquence.

hiperfrecvențelor
HIPERFRECVÉNȚĂ, hiperfrecvențe, s. f. (Fiz.) Frecvență corespunzătoare microundelor. – Din fr. hyperfréquence.

hiperfuncția
HIPERFUNCȚIÚNE s. f. v. hiperfuncție.

hiperfuncție
HIPERFUNCȚIÚNE s. f. v. hiperfuncție.

hiperfuncției
HIPERFUNCȚIÚNE s. f. v. hiperfuncție.

hiperfuncții
HIPERFUNCȚIÚNE s. f. v. hiperfuncție.

hiperfuncțiile
HIPERFUNCȚIÚNE s. f. v. hiperfuncție.

hiperfuncțiilor
HIPERFUNCȚIÚNE s. f. v. hiperfuncție.

hiperfuncțiune
HIPERFUNCȚIÚNE s. f. v. hiperfuncție.

hipergalactie
HIPERGALACTÍE s.f. (Med.) Creștere a secreției lactate. [Gen. -iei. / cf. fr. hypergalactie < gr. hyper – peste, gala – lapte].

hipergeometric
HIPERGEOMÉTRIC, -Ă adj. (Mat.) Funcție hipergeometrică = funcție care se definește ca suma seriei studiate de Gauss, având ca soluție o ecuație diferențială. [< fr. hipergéométrique].

hipergeuzie
HIPERGEUZÍE s.f. (Med.) Hipersensibilitate gustativă. [Gen. -iei. / < fr. hypergueusie, cf. gr. hyper – peste, geusis – gust].

hiperglicemie
HIPERGLICEMÍE s. f. (Med.) Creștere exagerată a concentrației de glucoză din sânge, frecventă în diabetul zaharat. – Din fr. hyperglycémie.

DOOM

hiperglicemíe s. f., art. hiperglicemía, g.-d. hiperglicemíi, art. hiperglicemíei

hiperhidroza
HIPERHIDRÓZĂ, hiperhidroze, s. f. Hipersecreție a glandelor sudoripare. – Din fr. hyperhidrose.

DOOM

hiperhidróză (-hi-dro-) s. f., g.-d. art. hiperhidrózei; pl. hiperhidróze

hiperhidroze
HIPERHIDRÓZĂ, hiperhidroze, s. f. Hipersecreție a glandelor sudoripare. – Din fr. hyperhidrose.

DOOM

hiperhidróză (-hi-dro-) s. f., g.-d. art. hiperhidrózei; pl. hiperhidróze

hiperhidrozei
HIPERHIDRÓZĂ, hiperhidroze, s. f. Hipersecreție a glandelor sudoripare. – Din fr. hyperhidrose.

DOOM

hiperhidróză (-hi-dro-) s. f., g.-d. art. hiperhidrózei; pl. hiperhidróze

hiperhidrozele
HIPERHIDRÓZĂ, hiperhidroze, s. f. Hipersecreție a glandelor sudoripare. – Din fr. hyperhidrose.

DOOM

hiperhidróză (-hi-dro-) s. f., g.-d. art. hiperhidrózei; pl. hiperhidróze

hiperhidrozelor
HIPERHIDRÓZĂ, hiperhidroze, s. f. Hipersecreție a glandelor sudoripare. – Din fr. hyperhidrose.

DOOM

hiperhidróză (-hi-dro-) s. f., g.-d. art. hiperhidrózei; pl. hiperhidróze

hipericacee
HIPERICACÉE s.f.pl. (Bot.) Familie de plante dicotiledonate dialipetale, având ca tip sunătoarea; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. hypéricacées].

hiperinflație
HIPERINFLÁȚIE, hiperinflații, s. f. Situație de accelerare rapidă a inflației. – Din engl. hyperinflation.

DOOM

*hiperinfláție (-pe-rin-, -ți-e/-per-in-) s. f., art. hiperinfláția (-ți-a), g.-d. art. hiperinfláției; pl. hiperinfláții, art. hiperinfláțiile (-ți-i-)

hiperinsulinism
HIPERINSULINÍSM s. n. Boală endocrină cauzată de secreția excesivă de insulină. – Din fr. hyperinsulinisme.

DOOM

hiperinsulinísm (-pe-rin-/-per-in-) s. n.

hiperinsulinismul
HIPERINSULINÍSM s. n. Boală endocrină cauzată de secreția excesivă de insulină. – Din fr. hyperinsulinisme.

DOOM

hiperinsulinísm (-pe-rin-/-per-in-) s. n.

hiperinsulinismului
HIPERINSULINÍSM s. n. Boală endocrină cauzată de secreția excesivă de insulină. – Din fr. hyperinsulinisme.

DOOM

hiperinsulinísm (-pe-rin-/-per-in-) s. n.

hiperion
Hiperion = Hyperion.

hiperiritabil
HIPERIRITÁBIL, -Ă adj. (Ironic) Deosebit de iritabil. [< hiper- + iritabil].

hiperită
IPERÍTĂ s. f. Substanță toxică vezicantă, cu aspect de lichid uleios, folosită ca armă chimică în primul război mondial. [Var.: hiperítă s. f.] – Din fr. ypérite.

DOOM

iperítă s. f., g.-d. art. iperítei

hipermarket
HIPERMÁRKET, hipermarketuri, s. n. Supermarket foarte mare. – Din engl. hypermarket.

DOOM

hipermárket s. n., pl. hipermárketuri

hipermenoree
HIPERMENORÉE, hipermenoree, s. f. Menstruație foarte abundentă, întâlnită la începutul menopauzei, în unele boli endocrine sau uterine etc. – Din fr. hyperménorrhé.

DOOM

hipermenorée s. f., art. hipermenoréea, g.-d. art. hipermenoréei; pl. hipermenorée

hipermenoreea
HIPERMENORÉE, hipermenoree, s. f. Menstruație foarte abundentă, întâlnită la începutul menopauzei, în unele boli endocrine sau uterine etc. – Din fr. hyperménorrhé.

DOOM

hipermenorée s. f., art. hipermenoréea, g.-d. art. hipermenoréei; pl. hipermenorée

hipermenoreei
HIPERMENORÉE, hipermenoree, s. f. Menstruație foarte abundentă, întâlnită la începutul menopauzei, în unele boli endocrine sau uterine etc. – Din fr. hyperménorrhé.

DOOM

hipermenorée s. f., art. hipermenoréea, g.-d. art. hipermenoréei; pl. hipermenorée

hipermenoreele
HIPERMENORÉE, hipermenoree, s. f. Menstruație foarte abundentă, întâlnită la începutul menopauzei, în unele boli endocrine sau uterine etc. – Din fr. hyperménorrhé.

DOOM

hipermenorée s. f., art. hipermenoréea, g.-d. art. hipermenoréei; pl. hipermenorée

hipermenoreelor
HIPERMENORÉE, hipermenoree, s. f. Menstruație foarte abundentă, întâlnită la începutul menopauzei, în unele boli endocrine sau uterine etc. – Din fr. hyperménorrhé.

DOOM

hipermenorée s. f., art. hipermenoréea, g.-d. art. hipermenoréei; pl. hipermenorée

hipermestra
Hipermestra = Hyperm(n)estra.

hipermetri
HIPERMÉTRU, hipermetri, s. m. Vers antic cu o silabă suplimentară care, în rostire, se elimină înaintea cuvântului următor, dacă acesta începe cu o vocală. – Din fr. hypermètre.

DOOM

hipermétru (-me-tru) s. m., art. hipermétrul; pl. hipermétri, art. hipermétrii

hipermetrie
HIPERMETRÍE s.f. 1. (Med.) Amplitudine exagerată de mișcare a unei articulații. 2. Caracteristica hipermetrului. [Cf. fr. hypermétrie, it. ipermetria].

hipermetrii
HIPERMÉTRU, hipermetri, s. m. Vers antic cu o silabă suplimentară care, în rostire, se elimină înaintea cuvântului următor, dacă acesta începe cu o vocală. – Din fr. hypermètre.

DOOM

hipermétru (-me-tru) s. m., art. hipermétrul; pl. hipermétri, art. hipermétrii

hipermetrilor
HIPERMÉTRU, hipermetri, s. m. Vers antic cu o silabă suplimentară care, în rostire, se elimină înaintea cuvântului următor, dacă acesta începe cu o vocală. – Din fr. hypermètre.

DOOM

hipermétru (-me-tru) s. m., art. hipermétrul; pl. hipermétri, art. hipermétrii

hipermetrop
HIPERMETRÓP, -Ă, hipermetropi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipermetropie. – Din fr. hypermétrope.

DOOM

hipermetróp (-me-trop) adj. m., s. m., pl. hipermetrópi; adj. f., s. f. hipermetrópă, pl. hipermetrópe

hipermetrop
HIPERMETRÓP, -Ă, hipermetropi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipermetropie. – Din fr. hypermétrope.

DOOM

hipermetróp (-me-trop) adj. m., s. m., pl. hipermetrópi; adj. f., s. f. hipermetrópă, pl. hipermetrópe

hipermetropa
HIPERMETRÓP, -Ă, hipermetropi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipermetropie. – Din fr. hypermétrope.

DOOM

hipermetróp (-me-trop) adj. m., s. m., pl. hipermetrópi; adj. f., s. f. hipermetrópă, pl. hipermetrópe

hipermetropa
HIPERMETRÓP, -Ă, hipermetropi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipermetropie. – Din fr. hypermétrope.

DOOM

hipermetróp (-me-trop) adj. m., s. m., pl. hipermetrópi; adj. f., s. f. hipermetrópă, pl. hipermetrópe

hipermetrope
HIPERMETRÓP, -Ă, hipermetropi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipermetropie. – Din fr. hypermétrope.

DOOM

hipermetróp (-me-trop) adj. m., s. m., pl. hipermetrópi; adj. f., s. f. hipermetrópă, pl. hipermetrópe

hipermetrope
HIPERMETRÓP, -Ă, hipermetropi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipermetropie. – Din fr. hypermétrope.

DOOM

hipermetróp (-me-trop) adj. m., s. m., pl. hipermetrópi; adj. f., s. f. hipermetrópă, pl. hipermetrópe

hipermetropei
HIPERMETRÓP, -Ă, hipermetropi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipermetropie. – Din fr. hypermétrope.

DOOM

hipermetróp (-me-trop) adj. m., s. m., pl. hipermetrópi; adj. f., s. f. hipermetrópă, pl. hipermetrópe

hipermetropei
HIPERMETRÓP, -Ă, hipermetropi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipermetropie. – Din fr. hypermétrope.

DOOM

hipermetróp (-me-trop) adj. m., s. m., pl. hipermetrópi; adj. f., s. f. hipermetrópă, pl. hipermetrópe

hipermetropele
HIPERMETRÓP, -Ă, hipermetropi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipermetropie. – Din fr. hypermétrope.

DOOM

hipermetróp (-me-trop) adj. m., s. m., pl. hipermetrópi; adj. f., s. f. hipermetrópă, pl. hipermetrópe

hipermetropele
HIPERMETRÓP, -Ă, hipermetropi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipermetropie. – Din fr. hypermétrope.

DOOM

hipermetróp (-me-trop) adj. m., s. m., pl. hipermetrópi; adj. f., s. f. hipermetrópă, pl. hipermetrópe

hipermetropelor
HIPERMETRÓP, -Ă, hipermetropi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipermetropie. – Din fr. hypermétrope.

DOOM

hipermetróp (-me-trop) adj. m., s. m., pl. hipermetrópi; adj. f., s. f. hipermetrópă, pl. hipermetrópe

hipermetropelor
HIPERMETRÓP, -Ă, hipermetropi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipermetropie. – Din fr. hypermétrope.

DOOM

hipermetróp (-me-trop) adj. m., s. m., pl. hipermetrópi; adj. f., s. f. hipermetrópă, pl. hipermetrópe

hipermetropi
HIPERMETRÓP, -Ă, hipermetropi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipermetropie. – Din fr. hypermétrope.

DOOM

hipermetróp (-me-trop) adj. m., s. m., pl. hipermetrópi; adj. f., s. f. hipermetrópă, pl. hipermetrópe

hipermetropi
HIPERMETRÓP, -Ă, hipermetropi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipermetropie. – Din fr. hypermétrope.

DOOM

hipermetróp (-me-trop) adj. m., s. m., pl. hipermetrópi; adj. f., s. f. hipermetrópă, pl. hipermetrópe

hipermetropia
HIPERMETROPÍE, hipermetropii, s. f. Defect de vedere care se datorește faptului că focarul imaginii este situat dincolo de retină; hipermetropism. – Din fr. hypermétropie.

DOOM

hipermetropíe (-me-tro-) s. f., art. hipermetropía; g.-d. art. hipermetropíei; pl. hipermetrópii, art. hipermetropíile

hipermetropie
HIPERMETROPÍE, hipermetropii, s. f. Defect de vedere care se datorește faptului că focarul imaginii este situat dincolo de retină; hipermetropism. – Din fr. hypermétropie.

DOOM

hipermetropíe (-me-tro-) s. f., art. hipermetropía; g.-d. art. hipermetropíei; pl. hipermetrópii, art. hipermetropíile

hipermetropiei
HIPERMETROPÍE, hipermetropii, s. f. Defect de vedere care se datorește faptului că focarul imaginii este situat dincolo de retină; hipermetropism. – Din fr. hypermétropie.

DOOM

hipermetropíe (-me-tro-) s. f., art. hipermetropía; g.-d. art. hipermetropíei; pl. hipermetrópii, art. hipermetropíile

hipermetropii
HIPERMETRÓP, -Ă, hipermetropi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipermetropie. – Din fr. hypermétrope.

DOOM

hipermetróp (-me-trop) adj. m., s. m., pl. hipermetrópi; adj. f., s. f. hipermetrópă, pl. hipermetrópe

hipermetropii
HIPERMETRÓP, -Ă, hipermetropi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipermetropie. – Din fr. hypermétrope.

DOOM

hipermetróp (-me-trop) adj. m., s. m., pl. hipermetrópi; adj. f., s. f. hipermetrópă, pl. hipermetrópe

hipermetropii
HIPERMETROPÍE, hipermetropii, s. f. Defect de vedere care se datorește faptului că focarul imaginii este situat dincolo de retină; hipermetropism. – Din fr. hypermétropie.

DOOM

hipermetropíe (-me-tro-) s. f., art. hipermetropía; g.-d. art. hipermetropíei; pl. hipermetrópii, art. hipermetropíile

hipermetropiile
HIPERMETROPÍE, hipermetropii, s. f. Defect de vedere care se datorește faptului că focarul imaginii este situat dincolo de retină; hipermetropism. – Din fr. hypermétropie.

DOOM

hipermetropíe (-me-tro-) s. f., art. hipermetropía; g.-d. art. hipermetropíei; pl. hipermetrópii, art. hipermetropíile

hipermetropiilor
HIPERMETROPÍE, hipermetropii, s. f. Defect de vedere care se datorește faptului că focarul imaginii este situat dincolo de retină; hipermetropism. – Din fr. hypermétropie.

DOOM

hipermetropíe (-me-tro-) s. f., art. hipermetropía; g.-d. art. hipermetropíei; pl. hipermetrópii, art. hipermetropíile

hipermetropilor
HIPERMETRÓP, -Ă, hipermetropi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipermetropie. – Din fr. hypermétrope.

DOOM

hipermetróp (-me-trop) adj. m., s. m., pl. hipermetrópi; adj. f., s. f. hipermetrópă, pl. hipermetrópe

hipermetropilor
HIPERMETRÓP, -Ă, hipermetropi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipermetropie. – Din fr. hypermétrope.

DOOM

hipermetróp (-me-trop) adj. m., s. m., pl. hipermetrópi; adj. f., s. f. hipermetrópă, pl. hipermetrópe

hipermetropism
HIPERMETROPÍSM s. n. (Med.) Hipermetropie. – Din fr. hypermétropisme.

DOOM

hipermetropísm (-me-tro-) s. n.

hipermetropul
HIPERMETRÓP, -Ă, hipermetropi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipermetropie. – Din fr. hypermétrope.

DOOM

hipermetróp (-me-trop) adj. m., s. m., pl. hipermetrópi; adj. f., s. f. hipermetrópă, pl. hipermetrópe

hipermetropul
HIPERMETRÓP, -Ă, hipermetropi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipermetropie. – Din fr. hypermétrope.

DOOM

hipermetróp (-me-trop) adj. m., s. m., pl. hipermetrópi; adj. f., s. f. hipermetrópă, pl. hipermetrópe

hipermetropului
HIPERMETRÓP, -Ă, hipermetropi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipermetropie. – Din fr. hypermétrope.

DOOM

hipermetróp (-me-trop) adj. m., s. m., pl. hipermetrópi; adj. f., s. f. hipermetrópă, pl. hipermetrópe

hipermetropului
HIPERMETRÓP, -Ă, hipermetropi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipermetropie. – Din fr. hypermétrope.

DOOM

hipermetróp (-me-trop) adj. m., s. m., pl. hipermetrópi; adj. f., s. f. hipermetrópă, pl. hipermetrópe

hipermetru
HIPERMÉTRU, hipermetri, s. m. Vers antic cu o silabă suplimentară care, în rostire, se elimină înaintea cuvântului următor, dacă acesta începe cu o vocală. – Din fr. hypermètre.

DOOM

hipermétru (-me-tru) s. m., art. hipermétrul; pl. hipermétri, art. hipermétrii

hipermetrul
HIPERMÉTRU, hipermetri, s. m. Vers antic cu o silabă suplimentară care, în rostire, se elimină înaintea cuvântului următor, dacă acesta începe cu o vocală. – Din fr. hypermètre.

DOOM

hipermétru (-me-tru) s. m., art. hipermétrul; pl. hipermétri, art. hipermétrii

hipermetrului
HIPERMÉTRU, hipermetri, s. m. Vers antic cu o silabă suplimentară care, în rostire, se elimină înaintea cuvântului următor, dacă acesta începe cu o vocală. – Din fr. hypermètre.

DOOM

hipermétru (-me-tru) s. m., art. hipermétrul; pl. hipermétri, art. hipermétrii

hipermnezia
HIPERMNEZÍE, hipermnezii, s. f. Excitație excesivă, patologică a memoriei. – Din fr. hypermnésie.

DOOM

hipermnezíe s. f., art. hipermnezía, g.-d. art. hipermnezíei; pl. hipermnezíi, art. hipermnezíile

hipermnezie
HIPERMNEZÍE, hipermnezii, s. f. Excitație excesivă, patologică a memoriei. – Din fr. hypermnésie.

DOOM

hipermnezíe s. f., art. hipermnezía, g.-d. art. hipermnezíei; pl. hipermnezíi, art. hipermnezíile

hipermneziei
HIPERMNEZÍE, hipermnezii, s. f. Excitație excesivă, patologică a memoriei. – Din fr. hypermnésie.

DOOM

hipermnezíe s. f., art. hipermnezía, g.-d. art. hipermnezíei; pl. hipermnezíi, art. hipermnezíile

hipermnezii
HIPERMNEZÍE, hipermnezii, s. f. Excitație excesivă, patologică a memoriei. – Din fr. hypermnésie.

DOOM

hipermnezíe s. f., art. hipermnezía, g.-d. art. hipermnezíei; pl. hipermnezíi, art. hipermnezíile

hipermneziile
HIPERMNEZÍE, hipermnezii, s. f. Excitație excesivă, patologică a memoriei. – Din fr. hypermnésie.

DOOM

hipermnezíe s. f., art. hipermnezía, g.-d. art. hipermnezíei; pl. hipermnezíi, art. hipermnezíile

hipermneziilor
HIPERMNEZÍE, hipermnezii, s. f. Excitație excesivă, patologică a memoriei. – Din fr. hypermnésie.

DOOM

hipermnezíe s. f., art. hipermnezía, g.-d. art. hipermnezíei; pl. hipermnezíi, art. hipermnezíile

hipernefrită
HIPERNEFRÍTĂ s.f. (Med.) Congestie suprarenală. [Cf. germ. Hypernephritis].

hipernefrom
HIPERNEFRÓM, hipernefroame, s. n. (Med.) Tumoare a rinichiului. ◊ Hipernefrom medular = tumoare localizată în glanda medulosuprarenală. – Din fr. hypernéphrome.

hiperon
HIPERÓN, hiperoni, s. m. (Fiz.) Particulă elementară cu masă mai mare decât masa protonului. – Din fr. hypéron.

DOOM

hiperón s. m., pl. hiperóni

hiperoni
HIPERÓN, hiperoni, s. m. (Fiz.) Particulă elementară cu masă mai mare decât masa protonului. – Din fr. hypéron.

DOOM

hiperón s. m., pl. hiperóni

hiperonic
HIPERÓNIC, -Ă, hiperonici, -ce, adj. (Fiz.) De hiperon. – Hiperon + suf. -ic.

hiperonii
HIPERÓN, hiperoni, s. m. (Fiz.) Particulă elementară cu masă mai mare decât masa protonului. – Din fr. hypéron.

DOOM

hiperón s. m., pl. hiperóni

hiperonilor
HIPERÓN, hiperoni, s. m. (Fiz.) Particulă elementară cu masă mai mare decât masa protonului. – Din fr. hypéron.

DOOM

hiperón s. m., pl. hiperóni

hiperonul
HIPERÓN, hiperoni, s. m. (Fiz.) Particulă elementară cu masă mai mare decât masa protonului. – Din fr. hypéron.

DOOM

hiperón s. m., pl. hiperóni

hiperonului
HIPERÓN, hiperoni, s. m. (Fiz.) Particulă elementară cu masă mai mare decât masa protonului. – Din fr. hypéron.

DOOM

hiperón s. m., pl. hiperóni

hiperopie
HIPEROPÍE s.f. (Med.) Hipermetropie. [Gen. -iei. / < germ. Hyperopie].

hiperorexie
HIPEROREXÍE s.f. (Med.) Bulimie. [Gen. -iei. / < fr. hyperorexie, cf. gr. hyper – peste, orexis – apetit].

hiperosmia
HIPEROSMÍE, hiperosmii, s. f. Sensibilitate excesivă a simțului mirosului. – Din fr. hyperosmie.

DOOM

!hiperosmíe (-pe-ros-/-per-os-) s. f., art. hiperosmía, g.-d. art. hiperosmíei; pl. hiperosmíi, art. hiperosmíile

hiperosmie
HIPEROSMÍE, hiperosmii, s. f. Sensibilitate excesivă a simțului mirosului. – Din fr. hyperosmie.

DOOM

!hiperosmíe (-pe-ros-/-per-os-) s. f., art. hiperosmía, g.-d. art. hiperosmíei; pl. hiperosmíi, art. hiperosmíile

hiperosmiei
HIPEROSMÍE, hiperosmii, s. f. Sensibilitate excesivă a simțului mirosului. – Din fr. hyperosmie.

DOOM

!hiperosmíe (-pe-ros-/-per-os-) s. f., art. hiperosmía, g.-d. art. hiperosmíei; pl. hiperosmíi, art. hiperosmíile

hiperosmii
HIPEROSMÍE, hiperosmii, s. f. Sensibilitate excesivă a simțului mirosului. – Din fr. hyperosmie.

DOOM

!hiperosmíe (-pe-ros-/-per-os-) s. f., art. hiperosmía, g.-d. art. hiperosmíei; pl. hiperosmíi, art. hiperosmíile

hiperosmiile
HIPEROSMÍE, hiperosmii, s. f. Sensibilitate excesivă a simțului mirosului. – Din fr. hyperosmie.

DOOM

!hiperosmíe (-pe-ros-/-per-os-) s. f., art. hiperosmía, g.-d. art. hiperosmíei; pl. hiperosmíi, art. hiperosmíile

hiperosmiilor
HIPEROSMÍE, hiperosmii, s. f. Sensibilitate excesivă a simțului mirosului. – Din fr. hyperosmie.

DOOM

!hiperosmíe (-pe-ros-/-per-os-) s. f., art. hiperosmía, g.-d. art. hiperosmíei; pl. hiperosmíi, art. hiperosmíile

hiperostoză
HIPEROSTÓZĂ, hiperostoze, s. f. (Med.) Dezvoltare anormală a unei zone osoase. – Din fr. hyperostose.

hiperovarie
HIPEROVARÍE s.f. (Med.) Hiperfuncție endocrină a ovarului. [Gen. -iei. / < fr. hyperovarie].

hiperparatiroidism
HIPERPARATIROIDÍSM s. n. Boală manifestată prin decalcifierea generalizată a oaselor și prin depuneri de săruri de calciu în piele și în diverse organe, determinată de secreția excesivă de hormon paratiroidian. [Pr.: -ro-i-] – Din fr. hyperparathyroïdisme.

DOOM

hiperparatiroidísm (-ro-i-) s. n.

hiperparatiroidismul
HIPERPARATIROIDÍSM s. n. Boală manifestată prin decalcifierea generalizată a oaselor și prin depuneri de săruri de calciu în piele și în diverse organe, determinată de secreția excesivă de hormon paratiroidian. [Pr.: -ro-i-] – Din fr. hyperparathyroïdisme.

DOOM

hiperparatiroidísm (-ro-i-) s. n.

hiperparatiroidismului
HIPERPARATIROIDÍSM s. n. Boală manifestată prin decalcifierea generalizată a oaselor și prin depuneri de săruri de calciu în piele și în diverse organe, determinată de secreția excesivă de hormon paratiroidian. [Pr.: -ro-i-] – Din fr. hyperparathyroïdisme.

DOOM

hiperparatiroidísm (-ro-i-) s. n.

hiperparazit
HIPERPARAZÍT, -Ă, hiperparaziți, -te, adj., s. m. și f. (Parazit al altor paraziți) care atacă plantele și animalele. – Din fr. hyperparasite.

DOOM

hiperparazít adj. m., s. m., pl. hiperparazíți

hiperparazit
HIPERPARAZÍT, -Ă, hiperparaziți, -te, adj., s. m. și f. (Parazit al altor paraziți) care atacă plantele și animalele. – Din fr. hyperparasite.

DOOM

hiperparazít adj. m., s. m., pl. hiperparazíți

hiperparazita
HIPERPARAZÍT, -Ă, hiperparaziți, -te, adj., s. m. și f. (Parazit al altor paraziți) care atacă plantele și animalele. – Din fr. hyperparasite.

DOOM

hiperparazít adj. m., s. m., pl. hiperparazíți

hiperparazita
HIPERPARAZÍT, -Ă, hiperparaziți, -te, adj., s. m. și f. (Parazit al altor paraziți) care atacă plantele și animalele. – Din fr. hyperparasite.

DOOM

hiperparazít adj. m., s. m., pl. hiperparazíți

hiperparazite
HIPERPARAZÍT, -Ă, hiperparaziți, -te, adj., s. m. și f. (Parazit al altor paraziți) care atacă plantele și animalele. – Din fr. hyperparasite.

DOOM

hiperparazít adj. m., s. m., pl. hiperparazíți

hiperparazite
HIPERPARAZÍT, -Ă, hiperparaziți, -te, adj., s. m. și f. (Parazit al altor paraziți) care atacă plantele și animalele. – Din fr. hyperparasite.

DOOM

hiperparazít adj. m., s. m., pl. hiperparazíți

hiperparazitei
HIPERPARAZÍT, -Ă, hiperparaziți, -te, adj., s. m. și f. (Parazit al altor paraziți) care atacă plantele și animalele. – Din fr. hyperparasite.

DOOM

hiperparazít adj. m., s. m., pl. hiperparazíți

hiperparazitei
HIPERPARAZÍT, -Ă, hiperparaziți, -te, adj., s. m. și f. (Parazit al altor paraziți) care atacă plantele și animalele. – Din fr. hyperparasite.

DOOM

hiperparazít adj. m., s. m., pl. hiperparazíți

hiperparazitele
HIPERPARAZÍT, -Ă, hiperparaziți, -te, adj., s. m. și f. (Parazit al altor paraziți) care atacă plantele și animalele. – Din fr. hyperparasite.

DOOM

hiperparazít adj. m., s. m., pl. hiperparazíți

hiperparazitele
HIPERPARAZÍT, -Ă, hiperparaziți, -te, adj., s. m. și f. (Parazit al altor paraziți) care atacă plantele și animalele. – Din fr. hyperparasite.

DOOM

hiperparazít adj. m., s. m., pl. hiperparazíți

hiperparazitelor
HIPERPARAZÍT, -Ă, hiperparaziți, -te, adj., s. m. și f. (Parazit al altor paraziți) care atacă plantele și animalele. – Din fr. hyperparasite.

DOOM

hiperparazít adj. m., s. m., pl. hiperparazíți

hiperparazitelor
HIPERPARAZÍT, -Ă, hiperparaziți, -te, adj., s. m. și f. (Parazit al altor paraziți) care atacă plantele și animalele. – Din fr. hyperparasite.

DOOM

hiperparazít adj. m., s. m., pl. hiperparazíți

hiperparazitul
HIPERPARAZÍT, -Ă, hiperparaziți, -te, adj., s. m. și f. (Parazit al altor paraziți) care atacă plantele și animalele. – Din fr. hyperparasite.

DOOM

hiperparazít adj. m., s. m., pl. hiperparazíți

hiperparazitul
HIPERPARAZÍT, -Ă, hiperparaziți, -te, adj., s. m. și f. (Parazit al altor paraziți) care atacă plantele și animalele. – Din fr. hyperparasite.

DOOM

hiperparazít adj. m., s. m., pl. hiperparazíți

hiperparazitului
HIPERPARAZÍT, -Ă, hiperparaziți, -te, adj., s. m. și f. (Parazit al altor paraziți) care atacă plantele și animalele. – Din fr. hyperparasite.

DOOM

hiperparazít adj. m., s. m., pl. hiperparazíți

hiperparazitului
HIPERPARAZÍT, -Ă, hiperparaziți, -te, adj., s. m. și f. (Parazit al altor paraziți) care atacă plantele și animalele. – Din fr. hyperparasite.

DOOM

hiperparazít adj. m., s. m., pl. hiperparazíți

hiperparaziți
HIPERPARAZÍT, -Ă, hiperparaziți, -te, adj., s. m. și f. (Parazit al altor paraziți) care atacă plantele și animalele. – Din fr. hyperparasite.

DOOM

hiperparazít adj. m., s. m., pl. hiperparazíți

hiperparaziți
HIPERPARAZÍT, -Ă, hiperparaziți, -te, adj., s. m. și f. (Parazit al altor paraziți) care atacă plantele și animalele. – Din fr. hyperparasite.

DOOM

hiperparazít adj. m., s. m., pl. hiperparazíți

hiperparaziții
HIPERPARAZÍT, -Ă, hiperparaziți, -te, adj., s. m. și f. (Parazit al altor paraziți) care atacă plantele și animalele. – Din fr. hyperparasite.

DOOM

hiperparazít adj. m., s. m., pl. hiperparazíți

hiperparaziții
HIPERPARAZÍT, -Ă, hiperparaziți, -te, adj., s. m. și f. (Parazit al altor paraziți) care atacă plantele și animalele. – Din fr. hyperparasite.

DOOM

hiperparazít adj. m., s. m., pl. hiperparazíți

hiperparaziților
HIPERPARAZÍT, -Ă, hiperparaziți, -te, adj., s. m. și f. (Parazit al altor paraziți) care atacă plantele și animalele. – Din fr. hyperparasite.

DOOM

hiperparazít adj. m., s. m., pl. hiperparazíți

hiperparaziților
HIPERPARAZÍT, -Ă, hiperparaziți, -te, adj., s. m. și f. (Parazit al altor paraziți) care atacă plantele și animalele. – Din fr. hyperparasite.

DOOM

hiperparazít adj. m., s. m., pl. hiperparazíți

hiperpirexie
HIPERPIREXÍE s.f. (Med.) Hipertermie exagerată. [Gen. -iei. / < fr. hyperpyrexie, cf. gr. hyper – peste, pyrexis – febră].

hiperplazia
HIPERPLAZÍE, hiperplazii, s. f. Creștere excesivă a unui țesut, datorită înmulțirii rapide a celulelor. – Din fr. hyperplasie.

DOOM

hiperplazíe s. f., art. hiperplazía, g.-d. art. hiperplazíei; pl. hiperplazíi, art. hiperplazíile

hiperplazic
HIPERPLÁZIC, -Ă adj. Referitor la hiperplazie. [< fr. hyperplasique].

hiperplazie
HIPERPLAZÍE, hiperplazii, s. f. Creștere excesivă a unui țesut, datorită înmulțirii rapide a celulelor. – Din fr. hyperplasie.

DOOM

hiperplazíe s. f., art. hiperplazía, g.-d. art. hiperplazíei; pl. hiperplazíi, art. hiperplazíile

hiperplaziei
HIPERPLAZÍE, hiperplazii, s. f. Creștere excesivă a unui țesut, datorită înmulțirii rapide a celulelor. – Din fr. hyperplasie.

DOOM

hiperplazíe s. f., art. hiperplazía, g.-d. art. hiperplazíei; pl. hiperplazíi, art. hiperplazíile

hiperplazii
HIPERPLAZÍE, hiperplazii, s. f. Creștere excesivă a unui țesut, datorită înmulțirii rapide a celulelor. – Din fr. hyperplasie.

DOOM

hiperplazíe s. f., art. hiperplazía, g.-d. art. hiperplazíei; pl. hiperplazíi, art. hiperplazíile

hiperplaziile
HIPERPLAZÍE, hiperplazii, s. f. Creștere excesivă a unui țesut, datorită înmulțirii rapide a celulelor. – Din fr. hyperplasie.

DOOM

hiperplazíe s. f., art. hiperplazía, g.-d. art. hiperplazíei; pl. hiperplazíi, art. hiperplazíile

hiperplaziilor
HIPERPLAZÍE, hiperplazii, s. f. Creștere excesivă a unui țesut, datorită înmulțirii rapide a celulelor. – Din fr. hyperplasie.

DOOM

hiperplazíe s. f., art. hiperplazía, g.-d. art. hiperplazíei; pl. hiperplazíi, art. hiperplazíile

hiperprosexie
HIPERPROSEXÍE s. f. (Psih.) Concentrare exagerată a atenției. – Din engl. hyperprosexia.

hiperproteinemie
HIPERPROTEINEMÍE, hiperproteinemii, s. f. (Med.) Creștere exagerată a cantității de proteine din sânge; cantitate de proteine care depășește concentrația normală în sânge. [Pr.: -te-i-] – Din fr. hyperprotéinémie.

hipersceptic
HIPERSCÉPTIC, -Ă adj. (Ironic) Foarte sceptic. [< hiper- + sceptic].

hipersecreția
HIPERSECRÉȚIE, hipersecreții, s. f. Secreție exagerată a unei glande. – Din fr. hypersécrétion.

DOOM

hipersecréție (-se-cre-ți-e) s. f., art. hipersecréția (-ți-a), g.-d. art. hipersecréției; pl. hipersecréții, art. hipersecréțiile (-ți-i-)

hipersecreție
HIPERSECRÉȚIE, hipersecreții, s. f. Secreție exagerată a unei glande. – Din fr. hypersécrétion.

DOOM

hipersecréție (-se-cre-ți-e) s. f., art. hipersecréția (-ți-a), g.-d. art. hipersecréției; pl. hipersecréții, art. hipersecréțiile (-ți-i-)

hipersecreției
HIPERSECRÉȚIE, hipersecreții, s. f. Secreție exagerată a unei glande. – Din fr. hypersécrétion.

DOOM

hipersecréție (-se-cre-ți-e) s. f., art. hipersecréția (-ți-a), g.-d. art. hipersecréției; pl. hipersecréții, art. hipersecréțiile (-ți-i-)

hipersecreții
HIPERSECRÉȚIE, hipersecreții, s. f. Secreție exagerată a unei glande. – Din fr. hypersécrétion.

DOOM

hipersecréție (-se-cre-ți-e) s. f., art. hipersecréția (-ți-a), g.-d. art. hipersecréției; pl. hipersecréții, art. hipersecréțiile (-ți-i-)

hipersecrețiile
HIPERSECRÉȚIE, hipersecreții, s. f. Secreție exagerată a unei glande. – Din fr. hypersécrétion.

DOOM

hipersecréție (-se-cre-ți-e) s. f., art. hipersecréția (-ți-a), g.-d. art. hipersecréției; pl. hipersecréții, art. hipersecréțiile (-ți-i-)

hipersecrețiilor
HIPERSECRÉȚIE, hipersecreții, s. f. Secreție exagerată a unei glande. – Din fr. hypersécrétion.

DOOM

hipersecréție (-se-cre-ți-e) s. f., art. hipersecréția (-ți-a), g.-d. art. hipersecréției; pl. hipersecréții, art. hipersecréțiile (-ți-i-)

hipersensibil
HIPERSENSÍBIL, -Ă, hipersensibili, -e, adj. Excesiv de sensibil. – Din fr. hypersensible.

DOOM

hipersensíbil adj. m., pl. hipersensíbili; f. hipersensíbilă, pl. hipersensíbile

hipersensibila
HIPERSENSÍBIL, -Ă, hipersensibili, -e, adj. Excesiv de sensibil. – Din fr. hypersensible.

DOOM

hipersensíbil adj. m., pl. hipersensíbili; f. hipersensíbilă, pl. hipersensíbile

hipersensibile
HIPERSENSÍBIL, -Ă, hipersensibili, -e, adj. Excesiv de sensibil. – Din fr. hypersensible.

DOOM

hipersensíbil adj. m., pl. hipersensíbili; f. hipersensíbilă, pl. hipersensíbile

hipersensibilei
HIPERSENSÍBIL, -Ă, hipersensibili, -e, adj. Excesiv de sensibil. – Din fr. hypersensible.

DOOM

hipersensíbil adj. m., pl. hipersensíbili; f. hipersensíbilă, pl. hipersensíbile

hipersensibilele
HIPERSENSÍBIL, -Ă, hipersensibili, -e, adj. Excesiv de sensibil. – Din fr. hypersensible.

DOOM

hipersensíbil adj. m., pl. hipersensíbili; f. hipersensíbilă, pl. hipersensíbile

hipersensibilelor
HIPERSENSÍBIL, -Ă, hipersensibili, -e, adj. Excesiv de sensibil. – Din fr. hypersensible.

DOOM

hipersensíbil adj. m., pl. hipersensíbili; f. hipersensíbilă, pl. hipersensíbile

hipersensibili
HIPERSENSÍBIL, -Ă, hipersensibili, -e, adj. Excesiv de sensibil. – Din fr. hypersensible.

DOOM

hipersensíbil adj. m., pl. hipersensíbili; f. hipersensíbilă, pl. hipersensíbile

hipersensibilii
HIPERSENSÍBIL, -Ă, hipersensibili, -e, adj. Excesiv de sensibil. – Din fr. hypersensible.

DOOM

hipersensíbil adj. m., pl. hipersensíbili; f. hipersensíbilă, pl. hipersensíbile

hipersensibililor
HIPERSENSÍBIL, -Ă, hipersensibili, -e, adj. Excesiv de sensibil. – Din fr. hypersensible.

DOOM

hipersensíbil adj. m., pl. hipersensíbili; f. hipersensíbilă, pl. hipersensíbile

hipersensibilitate
HIPERSENSIBILITÁTE s. f. Sensibilitate exagerată. – Din fr. hypersensibilité.

DOOM

hipersensibilitáte s. f., g.-d. art. hipersensibilitắții

hipersensibilitatea
HIPERSENSIBILITÁTE s. f. Sensibilitate exagerată. – Din fr. hypersensibilité.

DOOM

hipersensibilitáte s. f., g.-d. art. hipersensibilitắții

hipersensibilități
HIPERSENSIBILITÁTE s. f. Sensibilitate exagerată. – Din fr. hypersensibilité.

DOOM

hipersensibilitáte s. f., g.-d. art. hipersensibilitắții

hipersensibilității
HIPERSENSIBILITÁTE s. f. Sensibilitate exagerată. – Din fr. hypersensibilité.

DOOM

hipersensibilitáte s. f., g.-d. art. hipersensibilitắții

hipersensibilitățile
HIPERSENSIBILITÁTE s. f. Sensibilitate exagerată. – Din fr. hypersensibilité.

DOOM

hipersensibilitáte s. f., g.-d. art. hipersensibilitắții

hipersensibilităților
HIPERSENSIBILITÁTE s. f. Sensibilitate exagerată. – Din fr. hypersensibilité.

DOOM

hipersensibilitáte s. f., g.-d. art. hipersensibilitắții

hipersensibiliza
HIPERSENSIBILIZÁ, hipersensibilizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) sensibiliza foarte mult. – Din fr. hypersensibiliser.

hipersensibilizare
HIPERSENSIBILIZÁRE s. f. 1. Acțiunea de a (se) hipersensibiliza și rezultatul ei. 2. Tratament al emulsiilor fotografice pentru mărirea sensibilității. – V. hipersensibiliza.

DOOM

hipersensibilizáre s. f., g.-d. art. hipersensibilizắrii

hipersensibilizarea
HIPERSENSIBILIZÁRE s. f. 1. Acțiunea de a (se) hipersensibiliza și rezultatul ei. 2. Tratament al emulsiilor fotografice pentru mărirea sensibilității. – V. hipersensibiliza.

DOOM

hipersensibilizáre s. f., g.-d. art. hipersensibilizắrii

hipersensibilizat
HIPERSENSIBILIZÁT, -Ă, hipersensibilizați, -te, adj. Care a devenit foarte sensibil. – V. hipersensibiliza.

hipersensibilizări
HIPERSENSIBILIZÁRE s. f. 1. Acțiunea de a (se) hipersensibiliza și rezultatul ei. 2. Tratament al emulsiilor fotografice pentru mărirea sensibilității. – V. hipersensibiliza.

DOOM

hipersensibilizáre s. f., g.-d. art. hipersensibilizắrii

hipersensibilizării
HIPERSENSIBILIZÁRE s. f. 1. Acțiunea de a (se) hipersensibiliza și rezultatul ei. 2. Tratament al emulsiilor fotografice pentru mărirea sensibilității. – V. hipersensibiliza.

DOOM

hipersensibilizáre s. f., g.-d. art. hipersensibilizắrii

hipersensibilizările
HIPERSENSIBILIZÁRE s. f. 1. Acțiunea de a (se) hipersensibiliza și rezultatul ei. 2. Tratament al emulsiilor fotografice pentru mărirea sensibilității. – V. hipersensibiliza.

DOOM

hipersensibilizáre s. f., g.-d. art. hipersensibilizắrii

hipersensibilizărilor
HIPERSENSIBILIZÁRE s. f. 1. Acțiunea de a (se) hipersensibiliza și rezultatul ei. 2. Tratament al emulsiilor fotografice pentru mărirea sensibilității. – V. hipersensibiliza.

DOOM

hipersensibilizáre s. f., g.-d. art. hipersensibilizắrii

hipersensibilul
HIPERSENSÍBIL, -Ă, hipersensibili, -e, adj. Excesiv de sensibil. – Din fr. hypersensible.

DOOM

hipersensíbil adj. m., pl. hipersensíbili; f. hipersensíbilă, pl. hipersensíbile

hipersensibilului
HIPERSENSÍBIL, -Ă, hipersensibili, -e, adj. Excesiv de sensibil. – Din fr. hypersensible.

DOOM

hipersensíbil adj. m., pl. hipersensíbili; f. hipersensíbilă, pl. hipersensíbile

hipersialie
HIPERSIALÍE s.f. (Med.) Creștere anormală a fluxului salivar. [Gen. -iei. / < fr. hypersialie].

hipersomnia
HIPERSOMNÍE, hipersomnii, s. f. (Med.) Tendință de somn prelungit; somnolență. – Din fr. hypersomnie.

hipersomnie
HIPERSOMNÍE, hipersomnii, s. f. (Med.) Tendință de somn prelungit; somnolență. – Din fr. hypersomnie.

hipersomniei
HIPERSOMNÍE, hipersomnii, s. f. (Med.) Tendință de somn prelungit; somnolență. – Din fr. hypersomnie.

hipersomnii
HIPERSOMNÍE, hipersomnii, s. f. (Med.) Tendință de somn prelungit; somnolență. – Din fr. hypersomnie.

hipersomniile
HIPERSOMNÍE, hipersomnii, s. f. (Med.) Tendință de somn prelungit; somnolență. – Din fr. hypersomnie.

hipersomniilor
HIPERSOMNÍE, hipersomnii, s. f. (Med.) Tendință de somn prelungit; somnolență. – Din fr. hypersomnie.

hipersonic
HIPERSÓNIC, -Ă, hipersonici, -ce, adj. 1. (Despre viteze) Care depășește viteza supersonică. 2. (Despre aparate de zbor) Care atinge o viteză hipersonică (1). Avion hipersonic. – Din fr. hypersonique, engl. hypersonic.

hipersonica
HIPERSÓNIC, -Ă, hipersonici, -ce, adj. 1. (Despre viteze) Care depășește viteza supersonică. 2. (Despre aparate de zbor) Care atinge o viteză hipersonică (1). Avion hipersonic. – Din fr. hypersonique, engl. hypersonic.

hipersonice
HIPERSÓNIC, -Ă, hipersonici, -ce, adj. 1. (Despre viteze) Care depășește viteza supersonică. 2. (Despre aparate de zbor) Care atinge o viteză hipersonică (1). Avion hipersonic. – Din fr. hypersonique, engl. hypersonic.

hipersonicei
HIPERSÓNIC, -Ă, hipersonici, -ce, adj. 1. (Despre viteze) Care depășește viteza supersonică. 2. (Despre aparate de zbor) Care atinge o viteză hipersonică (1). Avion hipersonic. – Din fr. hypersonique, engl. hypersonic.

hipersonicele
HIPERSÓNIC, -Ă, hipersonici, -ce, adj. 1. (Despre viteze) Care depășește viteza supersonică. 2. (Despre aparate de zbor) Care atinge o viteză hipersonică (1). Avion hipersonic. – Din fr. hypersonique, engl. hypersonic.

hipersonicelor
HIPERSÓNIC, -Ă, hipersonici, -ce, adj. 1. (Despre viteze) Care depășește viteza supersonică. 2. (Despre aparate de zbor) Care atinge o viteză hipersonică (1). Avion hipersonic. – Din fr. hypersonique, engl. hypersonic.

hipersonici
HIPERSÓNIC, -Ă, hipersonici, -ce, adj. 1. (Despre viteze) Care depășește viteza supersonică. 2. (Despre aparate de zbor) Care atinge o viteză hipersonică (1). Avion hipersonic. – Din fr. hypersonique, engl. hypersonic.

hipersonicii
HIPERSÓNIC, -Ă, hipersonici, -ce, adj. 1. (Despre viteze) Care depășește viteza supersonică. 2. (Despre aparate de zbor) Care atinge o viteză hipersonică (1). Avion hipersonic. – Din fr. hypersonique, engl. hypersonic.

hipersonicilor
HIPERSÓNIC, -Ă, hipersonici, -ce, adj. 1. (Despre viteze) Care depășește viteza supersonică. 2. (Despre aparate de zbor) Care atinge o viteză hipersonică (1). Avion hipersonic. – Din fr. hypersonique, engl. hypersonic.

hipersonicul
HIPERSÓNIC, -Ă, hipersonici, -ce, adj. 1. (Despre viteze) Care depășește viteza supersonică. 2. (Despre aparate de zbor) Care atinge o viteză hipersonică (1). Avion hipersonic. – Din fr. hypersonique, engl. hypersonic.

hipersonicului
HIPERSÓNIC, -Ă, hipersonici, -ce, adj. 1. (Despre viteze) Care depășește viteza supersonică. 2. (Despre aparate de zbor) Care atinge o viteză hipersonică (1). Avion hipersonic. – Din fr. hypersonique, engl. hypersonic.

hiperspațiu
HIPERSPÁȚIU s.n. (Mat.) Spațiu fictiv cu mai mult de trei dimensiuni. [După fr. hyperespace].

hipersplenism
HIPERSPLENÍSM s.n. (Med.) Stare patologică datorită hipertrofiei splinei. [< fr. hypersplénisme].

hiperstenie
HIPERSTENÍE s.f. (Med.) Funcționare exagerată a unor țesuturi și organe. [Gen. -iei. / < fr. hypersthénie].

hipersunet
HIPERSÚNET, hipersunete, s. n. (Fiz.) Ultrasunet de frecvență foarte înaltă. – Hiper- + sunet (după engl. hypersound).

hipersunete
HIPERSÚNET, hipersunete, s. n. (Fiz.) Ultrasunet de frecvență foarte înaltă. – Hiper- + sunet (după engl. hypersound).

hipersunetele
HIPERSÚNET, hipersunete, s. n. (Fiz.) Ultrasunet de frecvență foarte înaltă. – Hiper- + sunet (după engl. hypersound).

hipersunetelor
HIPERSÚNET, hipersunete, s. n. (Fiz.) Ultrasunet de frecvență foarte înaltă. – Hiper- + sunet (după engl. hypersound).

hipersunetul
HIPERSÚNET, hipersunete, s. n. (Fiz.) Ultrasunet de frecvență foarte înaltă. – Hiper- + sunet (după engl. hypersound).

hipersunetului
HIPERSÚNET, hipersunete, s. n. (Fiz.) Ultrasunet de frecvență foarte înaltă. – Hiper- + sunet (după engl. hypersound).

hipersustentația
HIPERSUSTENTÁȚIE, hipersustentații, s. f. Mărire a sustentației avioanelor cu ajutorul unor dispozitive manevrabile sau automate, montate la bordurile aripilor sau pe ampenaje. – Din fr. hypersustentation.

DOOM

hipersustentáție (-ți-e) s. f., art. hipersustentáția (-ți-a), g.-d. art. hipersustentáției; pl. hipersustentáții, art. hipersustentáțiile (-ți-i-)

hipersustentație
HIPERSUSTENTÁȚIE, hipersustentații, s. f. Mărire a sustentației avioanelor cu ajutorul unor dispozitive manevrabile sau automate, montate la bordurile aripilor sau pe ampenaje. – Din fr. hypersustentation.

DOOM

hipersustentáție (-ți-e) s. f., art. hipersustentáția (-ți-a), g.-d. art. hipersustentáției; pl. hipersustentáții, art. hipersustentáțiile (-ți-i-)

hipersustentației
HIPERSUSTENTÁȚIE, hipersustentații, s. f. Mărire a sustentației avioanelor cu ajutorul unor dispozitive manevrabile sau automate, montate la bordurile aripilor sau pe ampenaje. – Din fr. hypersustentation.

DOOM

hipersustentáție (-ți-e) s. f., art. hipersustentáția (-ți-a), g.-d. art. hipersustentáției; pl. hipersustentáții, art. hipersustentáțiile (-ți-i-)

hipersustentații
HIPERSUSTENTÁȚIE, hipersustentații, s. f. Mărire a sustentației avioanelor cu ajutorul unor dispozitive manevrabile sau automate, montate la bordurile aripilor sau pe ampenaje. – Din fr. hypersustentation.

DOOM

hipersustentáție (-ți-e) s. f., art. hipersustentáția (-ți-a), g.-d. art. hipersustentáției; pl. hipersustentáții, art. hipersustentáțiile (-ți-i-)

hipersustentațiile
HIPERSUSTENTÁȚIE, hipersustentații, s. f. Mărire a sustentației avioanelor cu ajutorul unor dispozitive manevrabile sau automate, montate la bordurile aripilor sau pe ampenaje. – Din fr. hypersustentation.

DOOM

hipersustentáție (-ți-e) s. f., art. hipersustentáția (-ți-a), g.-d. art. hipersustentáției; pl. hipersustentáții, art. hipersustentáțiile (-ți-i-)

hipersustentațiilor
HIPERSUSTENTÁȚIE, hipersustentații, s. f. Mărire a sustentației avioanelor cu ajutorul unor dispozitive manevrabile sau automate, montate la bordurile aripilor sau pe ampenaje. – Din fr. hypersustentation.

DOOM

hipersustentáție (-ți-e) s. f., art. hipersustentáția (-ți-a), g.-d. art. hipersustentáției; pl. hipersustentáții, art. hipersustentáțiile (-ți-i-)

hipertensiune
HIPERTENSIÚNE s. f. Creștere trecătoare sau constantă a presiunii sângelui în sistemul arterial sau în cel venos, datorită unor stări nervoase, boli renale, cardiovasculare, endocrine etc.; hipertonie (3). [Pr.: -si-u-] – Din fr. hypertension.

DOOM

hipertensiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. hipertensiúnii

hipertensiunea
HIPERTENSIÚNE s. f. Creștere trecătoare sau constantă a presiunii sângelui în sistemul arterial sau în cel venos, datorită unor stări nervoase, boli renale, cardiovasculare, endocrine etc.; hipertonie (3). [Pr.: -si-u-] – Din fr. hypertension.

DOOM

hipertensiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. hipertensiúnii

hipertensiuni
HIPERTENSIÚNE s. f. Creștere trecătoare sau constantă a presiunii sângelui în sistemul arterial sau în cel venos, datorită unor stări nervoase, boli renale, cardiovasculare, endocrine etc.; hipertonie (3). [Pr.: -si-u-] – Din fr. hypertension.

DOOM

hipertensiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. hipertensiúnii

hipertensiunii
HIPERTENSIÚNE s. f. Creștere trecătoare sau constantă a presiunii sângelui în sistemul arterial sau în cel venos, datorită unor stări nervoase, boli renale, cardiovasculare, endocrine etc.; hipertonie (3). [Pr.: -si-u-] – Din fr. hypertension.

DOOM

hipertensiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. hipertensiúnii

hipertensiunile
HIPERTENSIÚNE s. f. Creștere trecătoare sau constantă a presiunii sângelui în sistemul arterial sau în cel venos, datorită unor stări nervoase, boli renale, cardiovasculare, endocrine etc.; hipertonie (3). [Pr.: -si-u-] – Din fr. hypertension.

DOOM

hipertensiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. hipertensiúnii

hipertensiunilor
HIPERTENSIÚNE s. f. Creștere trecătoare sau constantă a presiunii sângelui în sistemul arterial sau în cel venos, datorită unor stări nervoase, boli renale, cardiovasculare, endocrine etc.; hipertonie (3). [Pr.: -si-u-] – Din fr. hypertension.

DOOM

hipertensiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. hipertensiúnii

hipertensiv
HIPERTENSÍV, -Ă, hipertensivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipertensiune. – Din fr. hypertensif.

DOOM

hipertensív adj. m., s. m., pl. hipertensívi; adj. f., s. f. hipertensívă, pl. hipertensíve

hipertensiv
HIPERTENSÍV, -Ă, hipertensivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipertensiune. – Din fr. hypertensif.

DOOM

hipertensív adj. m., s. m., pl. hipertensívi; adj. f., s. f. hipertensívă, pl. hipertensíve

hipertensiva
HIPERTENSÍV, -Ă, hipertensivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipertensiune. – Din fr. hypertensif.

DOOM

hipertensív adj. m., s. m., pl. hipertensívi; adj. f., s. f. hipertensívă, pl. hipertensíve

hipertensiva
HIPERTENSÍV, -Ă, hipertensivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipertensiune. – Din fr. hypertensif.

DOOM

hipertensív adj. m., s. m., pl. hipertensívi; adj. f., s. f. hipertensívă, pl. hipertensíve

hipertensive
HIPERTENSÍV, -Ă, hipertensivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipertensiune. – Din fr. hypertensif.

DOOM

hipertensív adj. m., s. m., pl. hipertensívi; adj. f., s. f. hipertensívă, pl. hipertensíve

hipertensive
HIPERTENSÍV, -Ă, hipertensivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipertensiune. – Din fr. hypertensif.

DOOM

hipertensív adj. m., s. m., pl. hipertensívi; adj. f., s. f. hipertensívă, pl. hipertensíve

hipertensivei
HIPERTENSÍV, -Ă, hipertensivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipertensiune. – Din fr. hypertensif.

DOOM

hipertensív adj. m., s. m., pl. hipertensívi; adj. f., s. f. hipertensívă, pl. hipertensíve

hipertensivei
HIPERTENSÍV, -Ă, hipertensivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipertensiune. – Din fr. hypertensif.

DOOM

hipertensív adj. m., s. m., pl. hipertensívi; adj. f., s. f. hipertensívă, pl. hipertensíve

hipertensivele
HIPERTENSÍV, -Ă, hipertensivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipertensiune. – Din fr. hypertensif.

DOOM

hipertensív adj. m., s. m., pl. hipertensívi; adj. f., s. f. hipertensívă, pl. hipertensíve

hipertensivele
HIPERTENSÍV, -Ă, hipertensivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipertensiune. – Din fr. hypertensif.

DOOM

hipertensív adj. m., s. m., pl. hipertensívi; adj. f., s. f. hipertensívă, pl. hipertensíve

hipertensivelor
HIPERTENSÍV, -Ă, hipertensivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipertensiune. – Din fr. hypertensif.

DOOM

hipertensív adj. m., s. m., pl. hipertensívi; adj. f., s. f. hipertensívă, pl. hipertensíve

hipertensivelor
HIPERTENSÍV, -Ă, hipertensivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipertensiune. – Din fr. hypertensif.

DOOM

hipertensív adj. m., s. m., pl. hipertensívi; adj. f., s. f. hipertensívă, pl. hipertensíve

hipertensivi
HIPERTENSÍV, -Ă, hipertensivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipertensiune. – Din fr. hypertensif.

DOOM

hipertensív adj. m., s. m., pl. hipertensívi; adj. f., s. f. hipertensívă, pl. hipertensíve

hipertensivi
HIPERTENSÍV, -Ă, hipertensivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipertensiune. – Din fr. hypertensif.

DOOM

hipertensív adj. m., s. m., pl. hipertensívi; adj. f., s. f. hipertensívă, pl. hipertensíve

hipertensivii
HIPERTENSÍV, -Ă, hipertensivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipertensiune. – Din fr. hypertensif.

DOOM

hipertensív adj. m., s. m., pl. hipertensívi; adj. f., s. f. hipertensívă, pl. hipertensíve

hipertensivii
HIPERTENSÍV, -Ă, hipertensivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipertensiune. – Din fr. hypertensif.

DOOM

hipertensív adj. m., s. m., pl. hipertensívi; adj. f., s. f. hipertensívă, pl. hipertensíve

hipertensivilor
HIPERTENSÍV, -Ă, hipertensivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipertensiune. – Din fr. hypertensif.

DOOM

hipertensív adj. m., s. m., pl. hipertensívi; adj. f., s. f. hipertensívă, pl. hipertensíve

hipertensivilor
HIPERTENSÍV, -Ă, hipertensivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipertensiune. – Din fr. hypertensif.

DOOM

hipertensív adj. m., s. m., pl. hipertensívi; adj. f., s. f. hipertensívă, pl. hipertensíve

hipertensivul
HIPERTENSÍV, -Ă, hipertensivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipertensiune. – Din fr. hypertensif.

DOOM

hipertensív adj. m., s. m., pl. hipertensívi; adj. f., s. f. hipertensívă, pl. hipertensíve

hipertensivul
HIPERTENSÍV, -Ă, hipertensivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipertensiune. – Din fr. hypertensif.

DOOM

hipertensív adj. m., s. m., pl. hipertensívi; adj. f., s. f. hipertensívă, pl. hipertensíve

hipertensivului
HIPERTENSÍV, -Ă, hipertensivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipertensiune. – Din fr. hypertensif.

DOOM

hipertensív adj. m., s. m., pl. hipertensívi; adj. f., s. f. hipertensívă, pl. hipertensíve

hipertensivului
HIPERTENSÍV, -Ă, hipertensivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipertensiune. – Din fr. hypertensif.

DOOM

hipertensív adj. m., s. m., pl. hipertensívi; adj. f., s. f. hipertensívă, pl. hipertensíve

hipertermal
HIPERTERMÁL, -Ă, hipertermali, -e, adj. (Despre ape minerale) Cu temperatură foarte ridicată. – Hiper- + termal.

hipertermala
HIPERTERMÁL, -Ă, hipertermali, -e, adj. (Despre ape minerale) Cu temperatură foarte ridicată. – Hiper- + termal.

hipertermale
HIPERTERMÁL, -Ă, hipertermali, -e, adj. (Despre ape minerale) Cu temperatură foarte ridicată. – Hiper- + termal.

hipertermalei
HIPERTERMÁL, -Ă, hipertermali, -e, adj. (Despre ape minerale) Cu temperatură foarte ridicată. – Hiper- + termal.

hipertermalele
HIPERTERMÁL, -Ă, hipertermali, -e, adj. (Despre ape minerale) Cu temperatură foarte ridicată. – Hiper- + termal.

hipertermalelor
HIPERTERMÁL, -Ă, hipertermali, -e, adj. (Despre ape minerale) Cu temperatură foarte ridicată. – Hiper- + termal.

hipertermali
HIPERTERMÁL, -Ă, hipertermali, -e, adj. (Despre ape minerale) Cu temperatură foarte ridicată. – Hiper- + termal.

hipertermalii
HIPERTERMÁL, -Ă, hipertermali, -e, adj. (Despre ape minerale) Cu temperatură foarte ridicată. – Hiper- + termal.

hipertermalilor
HIPERTERMÁL, -Ă, hipertermali, -e, adj. (Despre ape minerale) Cu temperatură foarte ridicată. – Hiper- + termal.

hipertermalul
HIPERTERMÁL, -Ă, hipertermali, -e, adj. (Despre ape minerale) Cu temperatură foarte ridicată. – Hiper- + termal.

hipertermalului
HIPERTERMÁL, -Ă, hipertermali, -e, adj. (Despre ape minerale) Cu temperatură foarte ridicată. – Hiper- + termal.

hipertermia
HIPERTERMÍE s. f. Creștere anormală a temperaturii corpului. – Din fr. hyperthermie.

DOOM

hipertermíe s. f., art. hipertermía, g-d. hipertermíi, art. hipertermíei

hipertermie
HIPERTERMÍE s. f. Creștere anormală a temperaturii corpului. – Din fr. hyperthermie.

DOOM

hipertermíe s. f., art. hipertermía, g-d. hipertermíi, art. hipertermíei

hipertermiei
HIPERTERMÍE s. f. Creștere anormală a temperaturii corpului. – Din fr. hyperthermie.

DOOM

hipertermíe s. f., art. hipertermía, g-d. hipertermíi, art. hipertermíei

hipertermii
HIPERTERMÍE s. f. Creștere anormală a temperaturii corpului. – Din fr. hyperthermie.

DOOM

hipertermíe s. f., art. hipertermía, g-d. hipertermíi, art. hipertermíei

hipertermiile
HIPERTERMÍE s. f. Creștere anormală a temperaturii corpului. – Din fr. hyperthermie.

DOOM

hipertermíe s. f., art. hipertermía, g-d. hipertermíi, art. hipertermíei

hipertermiilor
HIPERTERMÍE s. f. Creștere anormală a temperaturii corpului. – Din fr. hyperthermie.

DOOM

hipertermíe s. f., art. hipertermía, g-d. hipertermíi, art. hipertermíei

hipertimia
HIPERTIMÍE s. f. (Med.) Creștere exagerată a bunei dispoziții în stările maniacale. – Din fr. hyperthymie.

DOOM

hipertimíe s. f., g.-d. hipertimíi, art. hipertimíei

hipertimie
HIPERTIMÍE s. f. (Med.) Creștere exagerată a bunei dispoziții în stările maniacale. – Din fr. hyperthymie.

DOOM

hipertimíe s. f., g.-d. hipertimíi, art. hipertimíei

hipertimiei
HIPERTIMÍE s. f. (Med.) Creștere exagerată a bunei dispoziții în stările maniacale. – Din fr. hyperthymie.

DOOM

hipertimíe s. f., g.-d. hipertimíi, art. hipertimíei

hipertimii
HIPERTIMÍE s. f. (Med.) Creștere exagerată a bunei dispoziții în stările maniacale. – Din fr. hyperthymie.

DOOM

hipertimíe s. f., g.-d. hipertimíi, art. hipertimíei

hipertimiile
HIPERTIMÍE s. f. (Med.) Creștere exagerată a bunei dispoziții în stările maniacale. – Din fr. hyperthymie.

DOOM

hipertimíe s. f., g.-d. hipertimíi, art. hipertimíei

hipertimiilor
HIPERTIMÍE s. f. (Med.) Creștere exagerată a bunei dispoziții în stările maniacale. – Din fr. hyperthymie.

DOOM

hipertimíe s. f., g.-d. hipertimíi, art. hipertimíei

hipertiroidian
HIPERTIROIDIÁN, -Ă, hipertiroidieni, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipertiroidie. [Pr.: -ro-i-di-an] – Din fr. hyperthyroïdien.

hipertiroidie
HIPERTIROIDÍE s. f. Boală endocrină care se datorește secreției excesive a hormonilor tiroidieni și care se manifestă prin creșterea glandei tiroide, slăbire, ridicarea metabolismului bazal etc.; hipertiroidism. [Pr.: -ro-i-] – Din fr. hyperthyroïdie.

DOOM

hipertiroidíe (-ro-i-) s. f., art. hipertiroidía, g.-d. hipertiroidíi, art. hipertiroidíei

hipertiroidism
HIPERTIROIDÍSM s. n. Hipertiroidie. [Pr.: -ro-i-] – Din fr. hyperthyroïdisme.

DOOM

hipertiroidísm (-ro-i-) s. n.

hipertiroidismul
HIPERTIROIDÍSM s. n. Hipertiroidie. [Pr.: -ro-i-] – Din fr. hyperthyroïdisme.

DOOM

hipertiroidísm (-ro-i-) s. n.

hipertiroidismului
HIPERTIROIDÍSM s. n. Hipertiroidie. [Pr.: -ro-i-] – Din fr. hyperthyroïdisme.

DOOM

hipertiroidísm (-ro-i-) s. n.

hipertonia
HIPERTONÍE, hipertonii, s. f. 1. Stare a unei soluții hipertonice. 2. Creștere a tonusului mușchilor scheletici sau ai diferitelor organe interne și a sistemului nervos vegetativ. 3. Hipertensiune. – Din fr. hypertonie.

DOOM

hipertoníe s. f., art. hipertonía, g.-d. art. hipertoníei; pl. hipertoníi, art. hipertoníile

hipertonic
HIPERTÓNIC, -Ă, hipertonici, -ce, adj. (Despre soluții) Care are o presiune osmotică superioară unei alte soluții. – Din fr. hypertonique.

DOOM

hipertónic adj. m., pl. hipertónici; f. hipertónică, pl. hipertónice

hipertonica
HIPERTÓNIC, -Ă, hipertonici, -ce, adj. (Despre soluții) Care are o presiune osmotică superioară unei alte soluții. – Din fr. hypertonique.

DOOM

hipertónic adj. m., pl. hipertónici; f. hipertónică, pl. hipertónice

hipertonice
HIPERTÓNIC, -Ă, hipertonici, -ce, adj. (Despre soluții) Care are o presiune osmotică superioară unei alte soluții. – Din fr. hypertonique.

DOOM

hipertónic adj. m., pl. hipertónici; f. hipertónică, pl. hipertónice

hipertonicei
HIPERTÓNIC, -Ă, hipertonici, -ce, adj. (Despre soluții) Care are o presiune osmotică superioară unei alte soluții. – Din fr. hypertonique.

DOOM

hipertónic adj. m., pl. hipertónici; f. hipertónică, pl. hipertónice

hipertonicele
HIPERTÓNIC, -Ă, hipertonici, -ce, adj. (Despre soluții) Care are o presiune osmotică superioară unei alte soluții. – Din fr. hypertonique.

DOOM

hipertónic adj. m., pl. hipertónici; f. hipertónică, pl. hipertónice

hipertonicelor
HIPERTÓNIC, -Ă, hipertonici, -ce, adj. (Despre soluții) Care are o presiune osmotică superioară unei alte soluții. – Din fr. hypertonique.

DOOM

hipertónic adj. m., pl. hipertónici; f. hipertónică, pl. hipertónice

hipertonici
HIPERTÓNIC, -Ă, hipertonici, -ce, adj. (Despre soluții) Care are o presiune osmotică superioară unei alte soluții. – Din fr. hypertonique.

DOOM

hipertónic adj. m., pl. hipertónici; f. hipertónică, pl. hipertónice

hipertonicii
HIPERTÓNIC, -Ă, hipertonici, -ce, adj. (Despre soluții) Care are o presiune osmotică superioară unei alte soluții. – Din fr. hypertonique.

DOOM

hipertónic adj. m., pl. hipertónici; f. hipertónică, pl. hipertónice

hipertonicilor
HIPERTÓNIC, -Ă, hipertonici, -ce, adj. (Despre soluții) Care are o presiune osmotică superioară unei alte soluții. – Din fr. hypertonique.

DOOM

hipertónic adj. m., pl. hipertónici; f. hipertónică, pl. hipertónice

hipertonicitate
HIPERTONICITÁTE s.f. Creștere a presiunii osmotice; hipertonie. [Cf. fr. hypertonicité].

hipertonicul
HIPERTÓNIC, -Ă, hipertonici, -ce, adj. (Despre soluții) Care are o presiune osmotică superioară unei alte soluții. – Din fr. hypertonique.

DOOM

hipertónic adj. m., pl. hipertónici; f. hipertónică, pl. hipertónice

hipertonicului
HIPERTÓNIC, -Ă, hipertonici, -ce, adj. (Despre soluții) Care are o presiune osmotică superioară unei alte soluții. – Din fr. hypertonique.

DOOM

hipertónic adj. m., pl. hipertónici; f. hipertónică, pl. hipertónice

hipertonie
HIPERTONÍE, hipertonii, s. f. 1. Stare a unei soluții hipertonice. 2. Creștere a tonusului mușchilor scheletici sau ai diferitelor organe interne și a sistemului nervos vegetativ. 3. Hipertensiune. – Din fr. hypertonie.

DOOM

hipertoníe s. f., art. hipertonía, g.-d. art. hipertoníei; pl. hipertoníi, art. hipertoníile

hipertoniei
HIPERTONÍE, hipertonii, s. f. 1. Stare a unei soluții hipertonice. 2. Creștere a tonusului mușchilor scheletici sau ai diferitelor organe interne și a sistemului nervos vegetativ. 3. Hipertensiune. – Din fr. hypertonie.

DOOM

hipertoníe s. f., art. hipertonía, g.-d. art. hipertoníei; pl. hipertoníi, art. hipertoníile

hipertonii
HIPERTONÍE, hipertonii, s. f. 1. Stare a unei soluții hipertonice. 2. Creștere a tonusului mușchilor scheletici sau ai diferitelor organe interne și a sistemului nervos vegetativ. 3. Hipertensiune. – Din fr. hypertonie.

DOOM

hipertoníe s. f., art. hipertonía, g.-d. art. hipertoníei; pl. hipertoníi, art. hipertoníile

hipertoniile
HIPERTONÍE, hipertonii, s. f. 1. Stare a unei soluții hipertonice. 2. Creștere a tonusului mușchilor scheletici sau ai diferitelor organe interne și a sistemului nervos vegetativ. 3. Hipertensiune. – Din fr. hypertonie.

DOOM

hipertoníe s. f., art. hipertonía, g.-d. art. hipertoníei; pl. hipertoníi, art. hipertoníile

hipertoniilor
HIPERTONÍE, hipertonii, s. f. 1. Stare a unei soluții hipertonice. 2. Creștere a tonusului mușchilor scheletici sau ai diferitelor organe interne și a sistemului nervos vegetativ. 3. Hipertensiune. – Din fr. hypertonie.

DOOM

hipertoníe s. f., art. hipertonía, g.-d. art. hipertoníei; pl. hipertoníi, art. hipertoníile

hipertricoză
HIPERTRICÓZĂ s. f. (Med.) Hirsutism. – Din fr. hypertrichose.

DOOM

hipertricóză s. f., g.-d. art. hipertricózei

hipertrofia
HIPERTROFIÁ, pers. 3 hipertrofiază, vb. I. Refl. (Despre organe și țesuturi) A-și mări volumul în mod anormal ca urmare a unei funcții nutritive exagerate sau a unui proces patologic. [Pr.: -fi-a] – Din fr. hypertrophier.

DOOM

hipertrofiá (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 hipertrofiáză; conj. prez. 3 să hipertrofiéze (-fi-e-); ger. hipertrofiínd (-fi-ind)

hipertrofia
HIPERTROFÍE, hipertrofii, s. f. Dezvoltare excesivă a volumului unui organ sau al unui țesut fără înmulțirea celulelor acestuia, datorită unei funcții nutritive exagerate ori din cauza unui proces patologic. – Din fr. hypertrophie.

DOOM

hipertrofíe s. f., art. hipertrofía, g.-d. art. hipertrofíei; pl. hipertrofíi, art. hipertrofíile

hipertrofiai
HIPERTROFIÁ, pers. 3 hipertrofiază, vb. I. Refl. (Despre organe și țesuturi) A-și mări volumul în mod anormal ca urmare a unei funcții nutritive exagerate sau a unui proces patologic. [Pr.: -fi-a] – Din fr. hypertrophier.

DOOM

hipertrofiá (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 hipertrofiáză; conj. prez. 3 să hipertrofiéze (-fi-e-); ger. hipertrofiínd (-fi-ind)

hipertrofiam
HIPERTROFIÁ, pers. 3 hipertrofiază, vb. I. Refl. (Despre organe și țesuturi) A-și mări volumul în mod anormal ca urmare a unei funcții nutritive exagerate sau a unui proces patologic. [Pr.: -fi-a] – Din fr. hypertrophier.

DOOM

hipertrofiá (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 hipertrofiáză; conj. prez. 3 să hipertrofiéze (-fi-e-); ger. hipertrofiínd (-fi-ind)

hipertrofiară
HIPERTROFIÁ, pers. 3 hipertrofiază, vb. I. Refl. (Despre organe și țesuturi) A-și mări volumul în mod anormal ca urmare a unei funcții nutritive exagerate sau a unui proces patologic. [Pr.: -fi-a] – Din fr. hypertrophier.

DOOM

hipertrofiá (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 hipertrofiáză; conj. prez. 3 să hipertrofiéze (-fi-e-); ger. hipertrofiínd (-fi-ind)

hipertrofiarăm
HIPERTROFIÁ, pers. 3 hipertrofiază, vb. I. Refl. (Despre organe și țesuturi) A-și mări volumul în mod anormal ca urmare a unei funcții nutritive exagerate sau a unui proces patologic. [Pr.: -fi-a] – Din fr. hypertrophier.

DOOM

hipertrofiá (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 hipertrofiáză; conj. prez. 3 să hipertrofiéze (-fi-e-); ger. hipertrofiínd (-fi-ind)

hipertrofiarăți
HIPERTROFIÁ, pers. 3 hipertrofiază, vb. I. Refl. (Despre organe și țesuturi) A-și mări volumul în mod anormal ca urmare a unei funcții nutritive exagerate sau a unui proces patologic. [Pr.: -fi-a] – Din fr. hypertrophier.

DOOM

hipertrofiá (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 hipertrofiáză; conj. prez. 3 să hipertrofiéze (-fi-e-); ger. hipertrofiínd (-fi-ind)

hipertrofiase
HIPERTROFIÁ, pers. 3 hipertrofiază, vb. I. Refl. (Despre organe și țesuturi) A-și mări volumul în mod anormal ca urmare a unei funcții nutritive exagerate sau a unui proces patologic. [Pr.: -fi-a] – Din fr. hypertrophier.

DOOM

hipertrofiá (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 hipertrofiáză; conj. prez. 3 să hipertrofiéze (-fi-e-); ger. hipertrofiínd (-fi-ind)

hipertrofiasem
HIPERTROFIÁ, pers. 3 hipertrofiază, vb. I. Refl. (Despre organe și țesuturi) A-și mări volumul în mod anormal ca urmare a unei funcții nutritive exagerate sau a unui proces patologic. [Pr.: -fi-a] – Din fr. hypertrophier.

DOOM

hipertrofiá (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 hipertrofiáză; conj. prez. 3 să hipertrofiéze (-fi-e-); ger. hipertrofiínd (-fi-ind)

hipertrofiaseră
HIPERTROFIÁ, pers. 3 hipertrofiază, vb. I. Refl. (Despre organe și țesuturi) A-și mări volumul în mod anormal ca urmare a unei funcții nutritive exagerate sau a unui proces patologic. [Pr.: -fi-a] – Din fr. hypertrophier.

DOOM

hipertrofiá (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 hipertrofiáză; conj. prez. 3 să hipertrofiéze (-fi-e-); ger. hipertrofiínd (-fi-ind)

hipertrofiaserăm
HIPERTROFIÁ, pers. 3 hipertrofiază, vb. I. Refl. (Despre organe și țesuturi) A-și mări volumul în mod anormal ca urmare a unei funcții nutritive exagerate sau a unui proces patologic. [Pr.: -fi-a] – Din fr. hypertrophier.

DOOM

hipertrofiá (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 hipertrofiáză; conj. prez. 3 să hipertrofiéze (-fi-e-); ger. hipertrofiínd (-fi-ind)

hipertrofiaserăți
HIPERTROFIÁ, pers. 3 hipertrofiază, vb. I. Refl. (Despre organe și țesuturi) A-și mări volumul în mod anormal ca urmare a unei funcții nutritive exagerate sau a unui proces patologic. [Pr.: -fi-a] – Din fr. hypertrophier.

DOOM

hipertrofiá (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 hipertrofiáză; conj. prez. 3 să hipertrofiéze (-fi-e-); ger. hipertrofiínd (-fi-ind)

hipertrofiaseși
HIPERTROFIÁ, pers. 3 hipertrofiază, vb. I. Refl. (Despre organe și țesuturi) A-și mări volumul în mod anormal ca urmare a unei funcții nutritive exagerate sau a unui proces patologic. [Pr.: -fi-a] – Din fr. hypertrophier.

DOOM

hipertrofiá (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 hipertrofiáză; conj. prez. 3 să hipertrofiéze (-fi-e-); ger. hipertrofiínd (-fi-ind)

hipertrofiaseți
HIPERTROFIÁ, pers. 3 hipertrofiază, vb. I. Refl. (Despre organe și țesuturi) A-și mări volumul în mod anormal ca urmare a unei funcții nutritive exagerate sau a unui proces patologic. [Pr.: -fi-a] – Din fr. hypertrophier.

DOOM

hipertrofiá (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 hipertrofiáză; conj. prez. 3 să hipertrofiéze (-fi-e-); ger. hipertrofiínd (-fi-ind)

hipertrofiat
HIPERTROFIÁ, pers. 3 hipertrofiază, vb. I. Refl. (Despre organe și țesuturi) A-și mări volumul în mod anormal ca urmare a unei funcții nutritive exagerate sau a unui proces patologic. [Pr.: -fi-a] – Din fr. hypertrophier.

DOOM

hipertrofiá (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 hipertrofiáză; conj. prez. 3 să hipertrofiéze (-fi-e-); ger. hipertrofiínd (-fi-ind)

hipertrofiat
HIPERTROFIÁ vb. I. tr., refl. (Despre organe, țesuturi) A(-și) mări sau a face să(-și) mărească volumul, a (se) mări. [Pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. hypertrophier].

hipertrofiata
HIPERTROFIÁ vb. I. tr., refl. (Despre organe, țesuturi) A(-și) mări sau a face să(-și) mărească volumul, a (se) mări. [Pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. hypertrophier].

hipertrofiate
HIPERTROFIÁ vb. I. tr., refl. (Despre organe, țesuturi) A(-și) mări sau a face să(-și) mărească volumul, a (se) mări. [Pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. hypertrophier].

hipertrofiatei
HIPERTROFIÁ vb. I. tr., refl. (Despre organe, țesuturi) A(-și) mări sau a face să(-și) mărească volumul, a (se) mări. [Pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. hypertrophier].

hipertrofiatele
HIPERTROFIÁ vb. I. tr., refl. (Despre organe, țesuturi) A(-și) mări sau a face să(-și) mărească volumul, a (se) mări. [Pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. hypertrophier].

hipertrofiatelor
HIPERTROFIÁ vb. I. tr., refl. (Despre organe, țesuturi) A(-și) mări sau a face să(-și) mărească volumul, a (se) mări. [Pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. hypertrophier].

hipertrofiatul
HIPERTROFIÁ vb. I. tr., refl. (Despre organe, țesuturi) A(-și) mări sau a face să(-și) mărească volumul, a (se) mări. [Pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. hypertrophier].

hipertrofiatului
HIPERTROFIÁ vb. I. tr., refl. (Despre organe, țesuturi) A(-și) mări sau a face să(-și) mărească volumul, a (se) mări. [Pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. hypertrophier].

hipertrofiau
HIPERTROFIÁ, pers. 3 hipertrofiază, vb. I. Refl. (Despre organe și țesuturi) A-și mări volumul în mod anormal ca urmare a unei funcții nutritive exagerate sau a unui proces patologic. [Pr.: -fi-a] – Din fr. hypertrophier.

DOOM

hipertrofiá (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 hipertrofiáză; conj. prez. 3 să hipertrofiéze (-fi-e-); ger. hipertrofiínd (-fi-ind)

hipertrofiază
HIPERTROFIÁ, pers. 3 hipertrofiază, vb. I. Refl. (Despre organe și țesuturi) A-și mări volumul în mod anormal ca urmare a unei funcții nutritive exagerate sau a unui proces patologic. [Pr.: -fi-a] – Din fr. hypertrophier.

DOOM

hipertrofiá (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 hipertrofiáză; conj. prez. 3 să hipertrofiéze (-fi-e-); ger. hipertrofiínd (-fi-ind)

hipertrofiași
HIPERTROFIÁ, pers. 3 hipertrofiază, vb. I. Refl. (Despre organe și țesuturi) A-și mări volumul în mod anormal ca urmare a unei funcții nutritive exagerate sau a unui proces patologic. [Pr.: -fi-a] – Din fr. hypertrophier.

DOOM

hipertrofiá (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 hipertrofiáză; conj. prez. 3 să hipertrofiéze (-fi-e-); ger. hipertrofiínd (-fi-ind)

hipertrofiați
HIPERTROFIÁ, pers. 3 hipertrofiază, vb. I. Refl. (Despre organe și țesuturi) A-și mări volumul în mod anormal ca urmare a unei funcții nutritive exagerate sau a unui proces patologic. [Pr.: -fi-a] – Din fr. hypertrophier.

DOOM

hipertrofiá (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 hipertrofiáză; conj. prez. 3 să hipertrofiéze (-fi-e-); ger. hipertrofiínd (-fi-ind)

hipertrofiați
HIPERTROFIÁ vb. I. tr., refl. (Despre organe, țesuturi) A(-și) mări sau a face să(-și) mărească volumul, a (se) mări. [Pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. hypertrophier].

hipertrofiații
HIPERTROFIÁ vb. I. tr., refl. (Despre organe, țesuturi) A(-și) mări sau a face să(-și) mărească volumul, a (se) mări. [Pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. hypertrophier].

hipertrofiaților
HIPERTROFIÁ vb. I. tr., refl. (Despre organe, țesuturi) A(-și) mări sau a face să(-și) mărească volumul, a (se) mări. [Pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. hypertrophier].

hipertrofic
HIPERTRÓFIC, -Ă, hipertrofici, -ce, adj. (Med.) Care prezintă hipertrofie. – Din fr. hypertrophique.

hipertrofica
HIPERTRÓFIC, -Ă, hipertrofici, -ce, adj. (Med.) Care prezintă hipertrofie. – Din fr. hypertrophique.

hipertrofice
HIPERTRÓFIC, -Ă, hipertrofici, -ce, adj. (Med.) Care prezintă hipertrofie. – Din fr. hypertrophique.

hipertroficei
HIPERTRÓFIC, -Ă, hipertrofici, -ce, adj. (Med.) Care prezintă hipertrofie. – Din fr. hypertrophique.

hipertroficele
HIPERTRÓFIC, -Ă, hipertrofici, -ce, adj. (Med.) Care prezintă hipertrofie. – Din fr. hypertrophique.

hipertroficelor
HIPERTRÓFIC, -Ă, hipertrofici, -ce, adj. (Med.) Care prezintă hipertrofie. – Din fr. hypertrophique.

hipertrofici
HIPERTRÓFIC, -Ă, hipertrofici, -ce, adj. (Med.) Care prezintă hipertrofie. – Din fr. hypertrophique.

hipertroficii
HIPERTRÓFIC, -Ă, hipertrofici, -ce, adj. (Med.) Care prezintă hipertrofie. – Din fr. hypertrophique.

hipertroficilor
HIPERTRÓFIC, -Ă, hipertrofici, -ce, adj. (Med.) Care prezintă hipertrofie. – Din fr. hypertrophique.

hipertroficul
HIPERTRÓFIC, -Ă, hipertrofici, -ce, adj. (Med.) Care prezintă hipertrofie. – Din fr. hypertrophique.

hipertroficului
HIPERTRÓFIC, -Ă, hipertrofici, -ce, adj. (Med.) Care prezintă hipertrofie. – Din fr. hypertrophique.

hipertrofie
HIPERTROFIÁ, pers. 3 hipertrofiază, vb. I. Refl. (Despre organe și țesuturi) A-și mări volumul în mod anormal ca urmare a unei funcții nutritive exagerate sau a unui proces patologic. [Pr.: -fi-a] – Din fr. hypertrophier.

DOOM

hipertrofiá (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 hipertrofiáză; conj. prez. 3 să hipertrofiéze (-fi-e-); ger. hipertrofiínd (-fi-ind)

hipertrofie
HIPERTROFÍE, hipertrofii, s. f. Dezvoltare excesivă a volumului unui organ sau al unui țesut fără înmulțirea celulelor acestuia, datorită unei funcții nutritive exagerate ori din cauza unui proces patologic. – Din fr. hypertrophie.

DOOM

hipertrofíe s. f., art. hipertrofía, g.-d. art. hipertrofíei; pl. hipertrofíi, art. hipertrofíile

hipertrofiei
HIPERTROFÍE, hipertrofii, s. f. Dezvoltare excesivă a volumului unui organ sau al unui țesut fără înmulțirea celulelor acestuia, datorită unei funcții nutritive exagerate ori din cauza unui proces patologic. – Din fr. hypertrophie.

DOOM

hipertrofíe s. f., art. hipertrofía, g.-d. art. hipertrofíei; pl. hipertrofíi, art. hipertrofíile

hipertrofiem
HIPERTROFIÁ, pers. 3 hipertrofiază, vb. I. Refl. (Despre organe și țesuturi) A-și mări volumul în mod anormal ca urmare a unei funcții nutritive exagerate sau a unui proces patologic. [Pr.: -fi-a] – Din fr. hypertrophier.

DOOM

hipertrofiá (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 hipertrofiáză; conj. prez. 3 să hipertrofiéze (-fi-e-); ger. hipertrofiínd (-fi-ind)

hipertrofiere
HIPERTROFIÁ, pers. 3 hipertrofiază, vb. I. Refl. (Despre organe și țesuturi) A-și mări volumul în mod anormal ca urmare a unei funcții nutritive exagerate sau a unui proces patologic. [Pr.: -fi-a] – Din fr. hypertrophier.

DOOM

hipertrofiá (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 hipertrofiáză; conj. prez. 3 să hipertrofiéze (-fi-e-); ger. hipertrofiínd (-fi-ind)

hipertrofiere
HIPERTROFIÉRE s. f. (Med.) Acțiunea de a (se) hipertrofia și rezultatul ei. [Pr.: -fi-e-] – V. hipertrofia.

hipertrofierea
HIPERTROFIÉRE s. f. (Med.) Acțiunea de a (se) hipertrofia și rezultatul ei. [Pr.: -fi-e-] – V. hipertrofia.

hipertrofieri
HIPERTROFIÉRE s. f. (Med.) Acțiunea de a (se) hipertrofia și rezultatul ei. [Pr.: -fi-e-] – V. hipertrofia.

hipertrofierii
HIPERTROFIÉRE s. f. (Med.) Acțiunea de a (se) hipertrofia și rezultatul ei. [Pr.: -fi-e-] – V. hipertrofia.

hipertrofierile
HIPERTROFIÉRE s. f. (Med.) Acțiunea de a (se) hipertrofia și rezultatul ei. [Pr.: -fi-e-] – V. hipertrofia.

hipertrofierilor
HIPERTROFIÉRE s. f. (Med.) Acțiunea de a (se) hipertrofia și rezultatul ei. [Pr.: -fi-e-] – V. hipertrofia.

hipertrofiez
HIPERTROFIÁ, pers. 3 hipertrofiază, vb. I. Refl. (Despre organe și țesuturi) A-și mări volumul în mod anormal ca urmare a unei funcții nutritive exagerate sau a unui proces patologic. [Pr.: -fi-a] – Din fr. hypertrophier.

DOOM

hipertrofiá (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 hipertrofiáză; conj. prez. 3 să hipertrofiéze (-fi-e-); ger. hipertrofiínd (-fi-ind)

hipertrofieze
HIPERTROFIÁ, pers. 3 hipertrofiază, vb. I. Refl. (Despre organe și țesuturi) A-și mări volumul în mod anormal ca urmare a unei funcții nutritive exagerate sau a unui proces patologic. [Pr.: -fi-a] – Din fr. hypertrophier.

DOOM

hipertrofiá (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 hipertrofiáză; conj. prez. 3 să hipertrofiéze (-fi-e-); ger. hipertrofiínd (-fi-ind)

hipertrofiezi
HIPERTROFIÁ, pers. 3 hipertrofiază, vb. I. Refl. (Despre organe și țesuturi) A-și mări volumul în mod anormal ca urmare a unei funcții nutritive exagerate sau a unui proces patologic. [Pr.: -fi-a] – Din fr. hypertrophier.

DOOM

hipertrofiá (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 hipertrofiáză; conj. prez. 3 să hipertrofiéze (-fi-e-); ger. hipertrofiínd (-fi-ind)

hipertrofii
HIPERTROFÍE, hipertrofii, s. f. Dezvoltare excesivă a volumului unui organ sau al unui țesut fără înmulțirea celulelor acestuia, datorită unei funcții nutritive exagerate ori din cauza unui proces patologic. – Din fr. hypertrophie.

DOOM

hipertrofíe s. f., art. hipertrofía, g.-d. art. hipertrofíei; pl. hipertrofíi, art. hipertrofíile

hipertrofiile
HIPERTROFÍE, hipertrofii, s. f. Dezvoltare excesivă a volumului unui organ sau al unui țesut fără înmulțirea celulelor acestuia, datorită unei funcții nutritive exagerate ori din cauza unui proces patologic. – Din fr. hypertrophie.

DOOM

hipertrofíe s. f., art. hipertrofía, g.-d. art. hipertrofíei; pl. hipertrofíi, art. hipertrofíile

hipertrofiilor
HIPERTROFÍE, hipertrofii, s. f. Dezvoltare excesivă a volumului unui organ sau al unui țesut fără înmulțirea celulelor acestuia, datorită unei funcții nutritive exagerate ori din cauza unui proces patologic. – Din fr. hypertrophie.

DOOM

hipertrofíe s. f., art. hipertrofía, g.-d. art. hipertrofíei; pl. hipertrofíi, art. hipertrofíile

hipertrofiind
HIPERTROFIÁ, pers. 3 hipertrofiază, vb. I. Refl. (Despre organe și țesuturi) A-și mări volumul în mod anormal ca urmare a unei funcții nutritive exagerate sau a unui proces patologic. [Pr.: -fi-a] – Din fr. hypertrophier.

DOOM

hipertrofiá (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 hipertrofiáză; conj. prez. 3 să hipertrofiéze (-fi-e-); ger. hipertrofiínd (-fi-ind)

hiperurbanism
HIPERURBANÍSM, (2) hiperurbanisme, s. n. 1. Hipercorectitudine. 2. Formă de hiperurbanism (1). – Din fr. hyperurbanisme.

DOOM

!hiperurbanísm (-pe-rur-/-per-ur-) s. n., (forme) pl. hiperurbanísme

hiperurbanisme
HIPERURBANÍSM, (2) hiperurbanisme, s. n. 1. Hipercorectitudine. 2. Formă de hiperurbanism (1). – Din fr. hyperurbanisme.

DOOM

!hiperurbanísm (-pe-rur-/-per-ur-) s. n., (forme) pl. hiperurbanísme

hiperurbanismele
HIPERURBANÍSM, (2) hiperurbanisme, s. n. 1. Hipercorectitudine. 2. Formă de hiperurbanism (1). – Din fr. hyperurbanisme.

DOOM

!hiperurbanísm (-pe-rur-/-per-ur-) s. n., (forme) pl. hiperurbanísme

hiperurbanismelor
HIPERURBANÍSM, (2) hiperurbanisme, s. n. 1. Hipercorectitudine. 2. Formă de hiperurbanism (1). – Din fr. hyperurbanisme.

DOOM

!hiperurbanísm (-pe-rur-/-per-ur-) s. n., (forme) pl. hiperurbanísme

hiperurbanismul
HIPERURBANÍSM, (2) hiperurbanisme, s. n. 1. Hipercorectitudine. 2. Formă de hiperurbanism (1). – Din fr. hyperurbanisme.

DOOM

!hiperurbanísm (-pe-rur-/-per-ur-) s. n., (forme) pl. hiperurbanísme

hiperurbanismului
HIPERURBANÍSM, (2) hiperurbanisme, s. n. 1. Hipercorectitudine. 2. Formă de hiperurbanism (1). – Din fr. hyperurbanisme.

DOOM

!hiperurbanísm (-pe-rur-/-per-ur-) s. n., (forme) pl. hiperurbanísme

hipervitaminoza
HIPERVITAMINÓZĂ, hipervitaminoze, s. f. Tulburare a organismului datorită administrării exagerate a unor vitamine, în special a vitaminelor A sau D. – Din fr. hypervitaminose.

DOOM

hipervitaminóză s. f., g.-d. art. hipervitaminózei; pl. hipervitaminóze

hipervitaminoze
HIPERVITAMINÓZĂ, hipervitaminoze, s. f. Tulburare a organismului datorită administrării exagerate a unor vitamine, în special a vitaminelor A sau D. – Din fr. hypervitaminose.

DOOM

hipervitaminóză s. f., g.-d. art. hipervitaminózei; pl. hipervitaminóze

hipervitaminozei
HIPERVITAMINÓZĂ, hipervitaminoze, s. f. Tulburare a organismului datorită administrării exagerate a unor vitamine, în special a vitaminelor A sau D. – Din fr. hypervitaminose.

DOOM

hipervitaminóză s. f., g.-d. art. hipervitaminózei; pl. hipervitaminóze

hipervitaminozele
HIPERVITAMINÓZĂ, hipervitaminoze, s. f. Tulburare a organismului datorită administrării exagerate a unor vitamine, în special a vitaminelor A sau D. – Din fr. hypervitaminose.

DOOM

hipervitaminóză s. f., g.-d. art. hipervitaminózei; pl. hipervitaminóze

hipervitaminozelor
HIPERVITAMINÓZĂ, hipervitaminoze, s. f. Tulburare a organismului datorită administrării exagerate a unor vitamine, în special a vitaminelor A sau D. – Din fr. hypervitaminose.

DOOM

hipervitaminóză s. f., g.-d. art. hipervitaminózei; pl. hipervitaminóze

hipi
HIPPY, hippy, s. m., adj. invar. 1. S. m. Tânăr nonconformist, cu părul lung, cu vestimentație neconvențională, făcând parte dintr-o mișcare contestatară apărută în anii '60 în SUA, care respingea societatea de consum și promova libertatea moravurilor și nonviolența. 2. Adj. invar. Caracteristic unui hippy (1). Modă hippy. [Scris și: hipi. – Pr.: hípi] – Cuv. engl.

hipiatri
HIPIÁTRU s.m. Veterinar specialist în hipiatrie. [< fr. hippiatre, cf. gr. hippos – cal, iatros – medic].

hipiatric
HIPIÁTRIC, -Ă, hipiatrici, -ce, adj. Referitor la bolile cailor, de hipiatrie. [Pr.: -pi-a-] – Din fr. hippiatrique.

hipiatrie
HIPIATRÍE s. f. Studiul bolilor la cai. [Pr.: -pi-a-] – Din fr. hippiatrie.

DOOM

!hipiatríe (hi-pi-a-tri-/hip-i-) s. f., art. hipiatría, g.-d. hipiatríi, art. hipiatríei

hipiatrii
HIPIÁTRU s.m. Veterinar specialist în hipiatrie. [< fr. hippiatre, cf. gr. hippos – cal, iatros – medic].

hipiatrilor
HIPIÁTRU s.m. Veterinar specialist în hipiatrie. [< fr. hippiatre, cf. gr. hippos – cal, iatros – medic].

hipiatru
HIPIÁTRU s.m. Veterinar specialist în hipiatrie. [< fr. hippiatre, cf. gr. hippos – cal, iatros – medic].

hipiatrul
HIPIÁTRU s.m. Veterinar specialist în hipiatrie. [< fr. hippiatre, cf. gr. hippos – cal, iatros – medic].

hipiatrului
HIPIÁTRU s.m. Veterinar specialist în hipiatrie. [< fr. hippiatre, cf. gr. hippos – cal, iatros – medic].

hipic
HÍPIC, -Ă, hipici, -ce, adj. De cai, referitor la cai, la care participă cai (de curse). – Din fr. hippique.

DOOM

hípic adj. m., pl. hípici; f. hípică, pl. hípice

hipica
HÍPIC, -Ă, hipici, -ce, adj. De cai, referitor la cai, la care participă cai (de curse). – Din fr. hippique.

DOOM

hípic adj. m., pl. hípici; f. hípică, pl. hípice

hipice
HÍPIC, -Ă, hipici, -ce, adj. De cai, referitor la cai, la care participă cai (de curse). – Din fr. hippique.

DOOM

hípic adj. m., pl. hípici; f. hípică, pl. hípice

hipicei
HÍPIC, -Ă, hipici, -ce, adj. De cai, referitor la cai, la care participă cai (de curse). – Din fr. hippique.

DOOM

hípic adj. m., pl. hípici; f. hípică, pl. hípice

hipicele
HÍPIC, -Ă, hipici, -ce, adj. De cai, referitor la cai, la care participă cai (de curse). – Din fr. hippique.

DOOM

hípic adj. m., pl. hípici; f. hípică, pl. hípice

hipicelor
HÍPIC, -Ă, hipici, -ce, adj. De cai, referitor la cai, la care participă cai (de curse). – Din fr. hippique.

DOOM

hípic adj. m., pl. hípici; f. hípică, pl. hípice

hipici
HÍPIC, -Ă, hipici, -ce, adj. De cai, referitor la cai, la care participă cai (de curse). – Din fr. hippique.

DOOM

hípic adj. m., pl. hípici; f. hípică, pl. hípice

hipicii
HÍPIC, -Ă, hipici, -ce, adj. De cai, referitor la cai, la care participă cai (de curse). – Din fr. hippique.

DOOM

hípic adj. m., pl. hípici; f. hípică, pl. hípice

hipicilor
HÍPIC, -Ă, hipici, -ce, adj. De cai, referitor la cai, la care participă cai (de curse). – Din fr. hippique.

DOOM

hípic adj. m., pl. hípici; f. hípică, pl. hípice

hipicul
HÍPIC, -Ă, hipici, -ce, adj. De cai, referitor la cai, la care participă cai (de curse). – Din fr. hippique.

DOOM

hípic adj. m., pl. hípici; f. hípică, pl. hípice

hipicului
HÍPIC, -Ă, hipici, -ce, adj. De cai, referitor la cai, la care participă cai (de curse). – Din fr. hippique.

DOOM

hípic adj. m., pl. hípici; f. hípică, pl. hípice

hipiot
HIPIÓT, -Ă, hipioți, -te, s. m. și f. Adept al mișcării și al modului de viață hippy. ◊ (Adjectival) Tânăr hipiot. [Pr.: -pi-ot] – Cf. hippy.

DOOM

hipiót adj. m., s. m., pl. hipióți; adj. f., s. f. hipiótă, pl. hipióte

hipiotă
HIPIÓT, -Ă, hipioți, -te, s. m. și f. Adept al mișcării și al modului de viață hippy. ◊ (Adjectival) Tânăr hipiot. [Pr.: -pi-ot] – Cf. hippy.

DOOM

hipiót adj. m., s. m., pl. hipióți; adj. f., s. f. hipiótă, pl. hipióte

hipism
HIPÍSM² s. n. (Rar) Fenomenul hippy. [Scris și: hippysm. – Pr.: hipizm] – Cf. hippy.

DOOM

hipísm s. n.

hipismul
HIPÍSM² s. n. (Rar) Fenomenul hippy. [Scris și: hippysm. – Pr.: hipizm] – Cf. hippy.

DOOM

hipísm s. n.

hipismului
HIPÍSM² s. n. (Rar) Fenomenul hippy. [Scris și: hippysm. – Pr.: hipizm] – Cf. hippy.

DOOM

hipísm s. n.

hipn
HIPN- v. hipno-.

hipnagogic
HIPNAGÓGIC, -Ă, hipnagogici, -ce, adj. Referitor la stările care conduc la somn, care sunt intermediare între veghe și somn. – Din fr. hypnagogique.

DOOM

!hipnagógic (hip-na-) adj. m., pl. hipnagógici; f. hipnagógică, pl. hipnagógice

hipnagogica
HIPNAGÓGIC, -Ă, hipnagogici, -ce, adj. Referitor la stările care conduc la somn, care sunt intermediare între veghe și somn. – Din fr. hypnagogique.

DOOM

!hipnagógic (hip-na-) adj. m., pl. hipnagógici; f. hipnagógică, pl. hipnagógice

hipnagogice
HIPNAGÓGIC, -Ă, hipnagogici, -ce, adj. Referitor la stările care conduc la somn, care sunt intermediare între veghe și somn. – Din fr. hypnagogique.

DOOM

!hipnagógic (hip-na-) adj. m., pl. hipnagógici; f. hipnagógică, pl. hipnagógice

hipnagogicei
HIPNAGÓGIC, -Ă, hipnagogici, -ce, adj. Referitor la stările care conduc la somn, care sunt intermediare între veghe și somn. – Din fr. hypnagogique.

DOOM

!hipnagógic (hip-na-) adj. m., pl. hipnagógici; f. hipnagógică, pl. hipnagógice

hipnagogicele
HIPNAGÓGIC, -Ă, hipnagogici, -ce, adj. Referitor la stările care conduc la somn, care sunt intermediare între veghe și somn. – Din fr. hypnagogique.

DOOM

!hipnagógic (hip-na-) adj. m., pl. hipnagógici; f. hipnagógică, pl. hipnagógice

hipnagogicelor
HIPNAGÓGIC, -Ă, hipnagogici, -ce, adj. Referitor la stările care conduc la somn, care sunt intermediare între veghe și somn. – Din fr. hypnagogique.

DOOM

!hipnagógic (hip-na-) adj. m., pl. hipnagógici; f. hipnagógică, pl. hipnagógice

hipnagogici
HIPNAGÓGIC, -Ă, hipnagogici, -ce, adj. Referitor la stările care conduc la somn, care sunt intermediare între veghe și somn. – Din fr. hypnagogique.

DOOM

!hipnagógic (hip-na-) adj. m., pl. hipnagógici; f. hipnagógică, pl. hipnagógice

hipnagogicii
HIPNAGÓGIC, -Ă, hipnagogici, -ce, adj. Referitor la stările care conduc la somn, care sunt intermediare între veghe și somn. – Din fr. hypnagogique.

DOOM

!hipnagógic (hip-na-) adj. m., pl. hipnagógici; f. hipnagógică, pl. hipnagógice

hipnagogicilor
HIPNAGÓGIC, -Ă, hipnagogici, -ce, adj. Referitor la stările care conduc la somn, care sunt intermediare între veghe și somn. – Din fr. hypnagogique.

DOOM

!hipnagógic (hip-na-) adj. m., pl. hipnagógici; f. hipnagógică, pl. hipnagógice

hipnagogicul
HIPNAGÓGIC, -Ă, hipnagogici, -ce, adj. Referitor la stările care conduc la somn, care sunt intermediare între veghe și somn. – Din fr. hypnagogique.

DOOM

!hipnagógic (hip-na-) adj. m., pl. hipnagógici; f. hipnagógică, pl. hipnagógice

hipnagogicului
HIPNAGÓGIC, -Ă, hipnagogici, -ce, adj. Referitor la stările care conduc la somn, care sunt intermediare între veghe și somn. – Din fr. hypnagogique.

DOOM

!hipnagógic (hip-na-) adj. m., pl. hipnagógici; f. hipnagógică, pl. hipnagógice

hipnalgie
HIPNALGÍE s.f. (Med.) Durere care se manifestă numai în timpul somnului. [Gen. -iei. / < fr. hypnalgie, cf. gr. hypnos – somn, algos – durere].

hipno
HIPNO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) somn”, „de somn”. [Var. hipn-. / < fr. hypno-, cf. gr. hypnos].

hipnogen
HIPNOGÉN, -Ă, hipnogeni, -e, adj., s. n. (Substanță, medicament) care provoacă somnul. – Din fr. hypnogène.

DOOM

hipnogén² s. n., pl. hipnogéne

hipnogena
HIPNOGÉN, -Ă, hipnogeni, -e, adj., s. n. (Substanță, medicament) care provoacă somnul. – Din fr. hypnogène.

DOOM

hipnogén² s. n., pl. hipnogéne

hipnogene
HIPNOGÉN, -Ă, hipnogeni, -e, adj., s. n. (Substanță, medicament) care provoacă somnul. – Din fr. hypnogène.

DOOM

hipnogén² s. n., pl. hipnogéne

hipnogenei
HIPNOGÉN, -Ă, hipnogeni, -e, adj., s. n. (Substanță, medicament) care provoacă somnul. – Din fr. hypnogène.

DOOM

hipnogén² s. n., pl. hipnogéne

hipnogenele
HIPNOGÉN, -Ă, hipnogeni, -e, adj., s. n. (Substanță, medicament) care provoacă somnul. – Din fr. hypnogène.

DOOM

hipnogén² s. n., pl. hipnogéne

hipnogenelor
HIPNOGÉN, -Ă, hipnogeni, -e, adj., s. n. (Substanță, medicament) care provoacă somnul. – Din fr. hypnogène.

DOOM

hipnogén² s. n., pl. hipnogéne

hipnogeni
HIPNOGÉN, -Ă, hipnogeni, -e, adj., s. n. (Substanță, medicament) care provoacă somnul. – Din fr. hypnogène.

DOOM

hipnogén² s. n., pl. hipnogéne

hipnogenii
HIPNOGÉN, -Ă, hipnogeni, -e, adj., s. n. (Substanță, medicament) care provoacă somnul. – Din fr. hypnogène.

DOOM

hipnogén² s. n., pl. hipnogéne

hipnogenilor
HIPNOGÉN, -Ă, hipnogeni, -e, adj., s. n. (Substanță, medicament) care provoacă somnul. – Din fr. hypnogène.

DOOM

hipnogén² s. n., pl. hipnogéne

hipnogenul
HIPNOGÉN, -Ă, hipnogeni, -e, adj., s. n. (Substanță, medicament) care provoacă somnul. – Din fr. hypnogène.

DOOM

hipnogén² s. n., pl. hipnogéne

hipnogenului
HIPNOGÉN, -Ă, hipnogeni, -e, adj., s. n. (Substanță, medicament) care provoacă somnul. – Din fr. hypnogène.

DOOM

hipnogén² s. n., pl. hipnogéne

hipnonarcoză
HIPNONARCÓZĂ, hipnonarcoze, s. f. (Med.) Narcoză obținută prin hipnoză profundă. – Din germ. Hypnonarkose.

hipnopatie
HIPNOPATÍE s.f. (Med.) Maladie microbiană care se manifestă printr-un somn greu, prelungit; boala somnului. ♦ Tendință patologică la somn. [Gen. -iei. / < fr. hypnopathie, cf. gr. hypnos – somn, pathos – boală].

hipnopedie
HIPNOPEDÍE s. f. Ansamblu de procedee care permit memorarea în timpul somnului. – Din fr. hipnopédie.

DOOM

hipnopedíe s. f., art. hipnopedía, g.-d. hipnopedíi, art. hipnopedíei

hipnoterapie
HIPNOTERAPÍE s. f. (Med.) Tratament prin hipnoză. – Din engl. hypnotherapy.

hipnotic
HIPNÓTIC, -Ă, hipnotici, -ce, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Substanță) care provoacă un somn artificial; hipnotizant, soporific, somnifer. 2. Adj. Provocat de hipnoză. 3. Adj. Fig. Captivant, fascinant. – Din fr. hypnotique.

DOOM

hipnótic s. n., pl. hipnótice

hipnotica
HIPNÓTIC, -Ă, hipnotici, -ce, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Substanță) care provoacă un somn artificial; hipnotizant, soporific, somnifer. 2. Adj. Provocat de hipnoză. 3. Adj. Fig. Captivant, fascinant. – Din fr. hypnotique.

DOOM

hipnótic s. n., pl. hipnótice

hipnotice
HIPNÓTIC, -Ă, hipnotici, -ce, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Substanță) care provoacă un somn artificial; hipnotizant, soporific, somnifer. 2. Adj. Provocat de hipnoză. 3. Adj. Fig. Captivant, fascinant. – Din fr. hypnotique.

DOOM

hipnótic s. n., pl. hipnótice

hipnoticei
HIPNÓTIC, -Ă, hipnotici, -ce, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Substanță) care provoacă un somn artificial; hipnotizant, soporific, somnifer. 2. Adj. Provocat de hipnoză. 3. Adj. Fig. Captivant, fascinant. – Din fr. hypnotique.

DOOM

hipnótic s. n., pl. hipnótice

hipnoticele
HIPNÓTIC, -Ă, hipnotici, -ce, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Substanță) care provoacă un somn artificial; hipnotizant, soporific, somnifer. 2. Adj. Provocat de hipnoză. 3. Adj. Fig. Captivant, fascinant. – Din fr. hypnotique.

DOOM

hipnótic s. n., pl. hipnótice

hipnoticelor
HIPNÓTIC, -Ă, hipnotici, -ce, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Substanță) care provoacă un somn artificial; hipnotizant, soporific, somnifer. 2. Adj. Provocat de hipnoză. 3. Adj. Fig. Captivant, fascinant. – Din fr. hypnotique.

DOOM

hipnótic s. n., pl. hipnótice

hipnotici
HIPNÓTIC, -Ă, hipnotici, -ce, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Substanță) care provoacă un somn artificial; hipnotizant, soporific, somnifer. 2. Adj. Provocat de hipnoză. 3. Adj. Fig. Captivant, fascinant. – Din fr. hypnotique.

DOOM

hipnótic s. n., pl. hipnótice

hipnoticii
HIPNÓTIC, -Ă, hipnotici, -ce, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Substanță) care provoacă un somn artificial; hipnotizant, soporific, somnifer. 2. Adj. Provocat de hipnoză. 3. Adj. Fig. Captivant, fascinant. – Din fr. hypnotique.

DOOM

hipnótic s. n., pl. hipnótice

hipnoticilor
HIPNÓTIC, -Ă, hipnotici, -ce, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Substanță) care provoacă un somn artificial; hipnotizant, soporific, somnifer. 2. Adj. Provocat de hipnoză. 3. Adj. Fig. Captivant, fascinant. – Din fr. hypnotique.

DOOM

hipnótic s. n., pl. hipnótice

hipnoticul
HIPNÓTIC, -Ă, hipnotici, -ce, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Substanță) care provoacă un somn artificial; hipnotizant, soporific, somnifer. 2. Adj. Provocat de hipnoză. 3. Adj. Fig. Captivant, fascinant. – Din fr. hypnotique.

DOOM

hipnótic s. n., pl. hipnótice

hipnoticului
HIPNÓTIC, -Ă, hipnotici, -ce, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Substanță) care provoacă un somn artificial; hipnotizant, soporific, somnifer. 2. Adj. Provocat de hipnoză. 3. Adj. Fig. Captivant, fascinant. – Din fr. hypnotique.

DOOM

hipnótic s. n., pl. hipnótice

hipnotism
HIPNOTÍSM s. n. Totalitatea fenomenelor caracteristice hipnozei; totalitatea procedeelor practicate pentru provocarea hipnozei și pentru aplicațiile ei terapeutice. – Din fr. hypnotisme.

DOOM

hipnotísm s. n.

hipnotismul
HIPNOTÍSM s. n. Totalitatea fenomenelor caracteristice hipnozei; totalitatea procedeelor practicate pentru provocarea hipnozei și pentru aplicațiile ei terapeutice. – Din fr. hypnotisme.

DOOM

hipnotísm s. n.

hipnotismului
HIPNOTÍSM s. n. Totalitatea fenomenelor caracteristice hipnozei; totalitatea procedeelor practicate pentru provocarea hipnozei și pentru aplicațiile ei terapeutice. – Din fr. hypnotisme.

DOOM

hipnotísm s. n.

hipnotiza
HIPNOTIZÁ, hipnotizez, vb. I. Tranz. A aduce pe cineva în stare de hipnoză. ♦ A exercita o atracție puternică; a captiva, a fascina, a fermeca. – Din fr. hypnotiser.

DOOM

hipnotizá (a ~) vb., ind. prez. 3 hipnotizeáză

hipnotizai
HIPNOTIZÁ, hipnotizez, vb. I. Tranz. A aduce pe cineva în stare de hipnoză. ♦ A exercita o atracție puternică; a captiva, a fascina, a fermeca. – Din fr. hypnotiser.

DOOM

hipnotizá (a ~) vb., ind. prez. 3 hipnotizeáză

hipnotizam
HIPNOTIZÁ, hipnotizez, vb. I. Tranz. A aduce pe cineva în stare de hipnoză. ♦ A exercita o atracție puternică; a captiva, a fascina, a fermeca. – Din fr. hypnotiser.

DOOM

hipnotizá (a ~) vb., ind. prez. 3 hipnotizeáză

hipnotizant
HIPNOTIZÁNT, -Ă, hipnotizanți, -te, adj., s. n. 1. Adj. (Adesea fig.) Care hipnotizează. 2. Adj., s. n. Hipnotic (1). – Hipnotiza + suf. -ant.

DOOM

hipnotizánt² s. n., pl. hipnotizánte

hipnotizanta
HIPNOTIZÁNT, -Ă, hipnotizanți, -te, adj., s. n. 1. Adj. (Adesea fig.) Care hipnotizează. 2. Adj., s. n. Hipnotic (1). – Hipnotiza + suf. -ant.

DOOM

hipnotizánt² s. n., pl. hipnotizánte

hipnotizante
HIPNOTIZÁNT, -Ă, hipnotizanți, -te, adj., s. n. 1. Adj. (Adesea fig.) Care hipnotizează. 2. Adj., s. n. Hipnotic (1). – Hipnotiza + suf. -ant.

DOOM

hipnotizánt² s. n., pl. hipnotizánte

hipnotizantei
HIPNOTIZÁNT, -Ă, hipnotizanți, -te, adj., s. n. 1. Adj. (Adesea fig.) Care hipnotizează. 2. Adj., s. n. Hipnotic (1). – Hipnotiza + suf. -ant.

DOOM

hipnotizánt² s. n., pl. hipnotizánte

hipnotizantele
HIPNOTIZÁNT, -Ă, hipnotizanți, -te, adj., s. n. 1. Adj. (Adesea fig.) Care hipnotizează. 2. Adj., s. n. Hipnotic (1). – Hipnotiza + suf. -ant.

DOOM

hipnotizánt² s. n., pl. hipnotizánte

hipnotizantelor
HIPNOTIZÁNT, -Ă, hipnotizanți, -te, adj., s. n. 1. Adj. (Adesea fig.) Care hipnotizează. 2. Adj., s. n. Hipnotic (1). – Hipnotiza + suf. -ant.

DOOM

hipnotizánt² s. n., pl. hipnotizánte

hipnotizantul
HIPNOTIZÁNT, -Ă, hipnotizanți, -te, adj., s. n. 1. Adj. (Adesea fig.) Care hipnotizează. 2. Adj., s. n. Hipnotic (1). – Hipnotiza + suf. -ant.

DOOM

hipnotizánt² s. n., pl. hipnotizánte

hipnotizantului
HIPNOTIZÁNT, -Ă, hipnotizanți, -te, adj., s. n. 1. Adj. (Adesea fig.) Care hipnotizează. 2. Adj., s. n. Hipnotic (1). – Hipnotiza + suf. -ant.

DOOM

hipnotizánt² s. n., pl. hipnotizánte

hipnotizanți
HIPNOTIZÁNT, -Ă, hipnotizanți, -te, adj., s. n. 1. Adj. (Adesea fig.) Care hipnotizează. 2. Adj., s. n. Hipnotic (1). – Hipnotiza + suf. -ant.

DOOM

hipnotizánt² s. n., pl. hipnotizánte

hipnotizanții
HIPNOTIZÁNT, -Ă, hipnotizanți, -te, adj., s. n. 1. Adj. (Adesea fig.) Care hipnotizează. 2. Adj., s. n. Hipnotic (1). – Hipnotiza + suf. -ant.

DOOM

hipnotizánt² s. n., pl. hipnotizánte

hipnotizanților
HIPNOTIZÁNT, -Ă, hipnotizanți, -te, adj., s. n. 1. Adj. (Adesea fig.) Care hipnotizează. 2. Adj., s. n. Hipnotic (1). – Hipnotiza + suf. -ant.

DOOM

hipnotizánt² s. n., pl. hipnotizánte

hipnotizare
HIPNOTIZÁ, hipnotizez, vb. I. Tranz. A aduce pe cineva în stare de hipnoză. ♦ A exercita o atracție puternică; a captiva, a fascina, a fermeca. – Din fr. hypnotiser.

DOOM

hipnotizá (a ~) vb., ind. prez. 3 hipnotizeáză

hipnotizare
HIPNOTIZÁRE, hipnotizări, s. f. Acțiunea de a hipnotiza și rezultatul ei. – V. hipnotiza.

DOOM

hipnotizáre s. f., g.-d. art. hipnotizắrii; pl. hipnotizắri

hipnotizarea
HIPNOTIZÁRE, hipnotizări, s. f. Acțiunea de a hipnotiza și rezultatul ei. – V. hipnotiza.

DOOM

hipnotizáre s. f., g.-d. art. hipnotizắrii; pl. hipnotizắri

hipnotizară
HIPNOTIZÁ, hipnotizez, vb. I. Tranz. A aduce pe cineva în stare de hipnoză. ♦ A exercita o atracție puternică; a captiva, a fascina, a fermeca. – Din fr. hypnotiser.

DOOM

hipnotizá (a ~) vb., ind. prez. 3 hipnotizeáză

hipnotizarăm
HIPNOTIZÁ, hipnotizez, vb. I. Tranz. A aduce pe cineva în stare de hipnoză. ♦ A exercita o atracție puternică; a captiva, a fascina, a fermeca. – Din fr. hypnotiser.

DOOM

hipnotizá (a ~) vb., ind. prez. 3 hipnotizeáză

hipnotizarăți
HIPNOTIZÁ, hipnotizez, vb. I. Tranz. A aduce pe cineva în stare de hipnoză. ♦ A exercita o atracție puternică; a captiva, a fascina, a fermeca. – Din fr. hypnotiser.

DOOM

hipnotizá (a ~) vb., ind. prez. 3 hipnotizeáză

hipnotizase
HIPNOTIZÁ, hipnotizez, vb. I. Tranz. A aduce pe cineva în stare de hipnoză. ♦ A exercita o atracție puternică; a captiva, a fascina, a fermeca. – Din fr. hypnotiser.

DOOM

hipnotizá (a ~) vb., ind. prez. 3 hipnotizeáză

hipnotizasem
HIPNOTIZÁ, hipnotizez, vb. I. Tranz. A aduce pe cineva în stare de hipnoză. ♦ A exercita o atracție puternică; a captiva, a fascina, a fermeca. – Din fr. hypnotiser.

DOOM

hipnotizá (a ~) vb., ind. prez. 3 hipnotizeáză

hipnotizaseră
HIPNOTIZÁ, hipnotizez, vb. I. Tranz. A aduce pe cineva în stare de hipnoză. ♦ A exercita o atracție puternică; a captiva, a fascina, a fermeca. – Din fr. hypnotiser.

DOOM

hipnotizá (a ~) vb., ind. prez. 3 hipnotizeáză

hipnotizaserăm
HIPNOTIZÁ, hipnotizez, vb. I. Tranz. A aduce pe cineva în stare de hipnoză. ♦ A exercita o atracție puternică; a captiva, a fascina, a fermeca. – Din fr. hypnotiser.

DOOM

hipnotizá (a ~) vb., ind. prez. 3 hipnotizeáză

hipnotizaserăți
HIPNOTIZÁ, hipnotizez, vb. I. Tranz. A aduce pe cineva în stare de hipnoză. ♦ A exercita o atracție puternică; a captiva, a fascina, a fermeca. – Din fr. hypnotiser.

DOOM

hipnotizá (a ~) vb., ind. prez. 3 hipnotizeáză

hipnotizaseși
HIPNOTIZÁ, hipnotizez, vb. I. Tranz. A aduce pe cineva în stare de hipnoză. ♦ A exercita o atracție puternică; a captiva, a fascina, a fermeca. – Din fr. hypnotiser.

DOOM

hipnotizá (a ~) vb., ind. prez. 3 hipnotizeáză

hipnotizaseți
HIPNOTIZÁ, hipnotizez, vb. I. Tranz. A aduce pe cineva în stare de hipnoză. ♦ A exercita o atracție puternică; a captiva, a fascina, a fermeca. – Din fr. hypnotiser.

DOOM

hipnotizá (a ~) vb., ind. prez. 3 hipnotizeáză

hipnotizat
HIPNOTIZÁ, hipnotizez, vb. I. Tranz. A aduce pe cineva în stare de hipnoză. ♦ A exercita o atracție puternică; a captiva, a fascina, a fermeca. – Din fr. hypnotiser.

DOOM

hipnotizá (a ~) vb., ind. prez. 3 hipnotizeáză

hipnotizat
HIPNOTIZÁT, -Ă, hipnotizați, -te, adj. (Adesea fig.) Care este în stare de hipnoză. ♦ Fig. Captivat, fascinat. – V. hipnotiza.

hipnotizata
HIPNOTIZÁT, -Ă, hipnotizați, -te, adj. (Adesea fig.) Care este în stare de hipnoză. ♦ Fig. Captivat, fascinat. – V. hipnotiza.

hipnotizate
HIPNOTIZÁT, -Ă, hipnotizați, -te, adj. (Adesea fig.) Care este în stare de hipnoză. ♦ Fig. Captivat, fascinat. – V. hipnotiza.

hipnotizatei
HIPNOTIZÁT, -Ă, hipnotizați, -te, adj. (Adesea fig.) Care este în stare de hipnoză. ♦ Fig. Captivat, fascinat. – V. hipnotiza.

hipnotizatele
HIPNOTIZÁT, -Ă, hipnotizați, -te, adj. (Adesea fig.) Care este în stare de hipnoză. ♦ Fig. Captivat, fascinat. – V. hipnotiza.

hipnotizatelor
HIPNOTIZÁT, -Ă, hipnotizați, -te, adj. (Adesea fig.) Care este în stare de hipnoză. ♦ Fig. Captivat, fascinat. – V. hipnotiza.

hipnotizatoare
HIPNOTIZATÓR, -OÁRE, hipnotizatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care hipnotizează, care provoacă hipnoza; hipnotizor. – Hipnotiza + suf. -tor (după fr. hypnotiseur).

DOOM

hipnotizatór adj. m., s. m., pl. hipnotizatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. hipnotizatoáre

hipnotizatoare
HIPNOTIZATÓR, -OÁRE, hipnotizatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care hipnotizează, care provoacă hipnoza; hipnotizor. – Hipnotiza + suf. -tor (după fr. hypnotiseur).

DOOM

hipnotizatór adj. m., s. m., pl. hipnotizatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. hipnotizatoáre

hipnotizatoarea
HIPNOTIZATÓR, -OÁRE, hipnotizatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care hipnotizează, care provoacă hipnoza; hipnotizor. – Hipnotiza + suf. -tor (după fr. hypnotiseur).

DOOM

hipnotizatór adj. m., s. m., pl. hipnotizatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. hipnotizatoáre

hipnotizatoarea
HIPNOTIZATÓR, -OÁRE, hipnotizatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care hipnotizează, care provoacă hipnoza; hipnotizor. – Hipnotiza + suf. -tor (după fr. hypnotiseur).

DOOM

hipnotizatór adj. m., s. m., pl. hipnotizatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. hipnotizatoáre

hipnotizatoarei
HIPNOTIZATÓR, -OÁRE, hipnotizatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care hipnotizează, care provoacă hipnoza; hipnotizor. – Hipnotiza + suf. -tor (după fr. hypnotiseur).

DOOM

hipnotizatór adj. m., s. m., pl. hipnotizatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. hipnotizatoáre

hipnotizatoarei
HIPNOTIZATÓR, -OÁRE, hipnotizatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care hipnotizează, care provoacă hipnoza; hipnotizor. – Hipnotiza + suf. -tor (după fr. hypnotiseur).

DOOM

hipnotizatór adj. m., s. m., pl. hipnotizatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. hipnotizatoáre

hipnotizatoarele
HIPNOTIZATÓR, -OÁRE, hipnotizatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care hipnotizează, care provoacă hipnoza; hipnotizor. – Hipnotiza + suf. -tor (după fr. hypnotiseur).

DOOM

hipnotizatór adj. m., s. m., pl. hipnotizatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. hipnotizatoáre

hipnotizatoarele
HIPNOTIZATÓR, -OÁRE, hipnotizatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care hipnotizează, care provoacă hipnoza; hipnotizor. – Hipnotiza + suf. -tor (după fr. hypnotiseur).

DOOM

hipnotizatór adj. m., s. m., pl. hipnotizatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. hipnotizatoáre

hipnotizatoarelor
HIPNOTIZATÓR, -OÁRE, hipnotizatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care hipnotizează, care provoacă hipnoza; hipnotizor. – Hipnotiza + suf. -tor (după fr. hypnotiseur).

DOOM

hipnotizatór adj. m., s. m., pl. hipnotizatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. hipnotizatoáre

hipnotizatoarelor
HIPNOTIZATÓR, -OÁRE, hipnotizatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care hipnotizează, care provoacă hipnoza; hipnotizor. – Hipnotiza + suf. -tor (după fr. hypnotiseur).

DOOM

hipnotizatór adj. m., s. m., pl. hipnotizatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. hipnotizatoáre

hipnotizator
HIPNOTIZATÓR, -OÁRE, hipnotizatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care hipnotizează, care provoacă hipnoza; hipnotizor. – Hipnotiza + suf. -tor (după fr. hypnotiseur).

DOOM

hipnotizatór adj. m., s. m., pl. hipnotizatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. hipnotizatoáre

hipnotizator
HIPNOTIZATÓR, -OÁRE, hipnotizatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care hipnotizează, care provoacă hipnoza; hipnotizor. – Hipnotiza + suf. -tor (după fr. hypnotiseur).

DOOM

hipnotizatór adj. m., s. m., pl. hipnotizatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. hipnotizatoáre

hipnotizatori
HIPNOTIZATÓR, -OÁRE, hipnotizatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care hipnotizează, care provoacă hipnoza; hipnotizor. – Hipnotiza + suf. -tor (după fr. hypnotiseur).

DOOM

hipnotizatór adj. m., s. m., pl. hipnotizatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. hipnotizatoáre

hipnotizatori
HIPNOTIZATÓR, -OÁRE, hipnotizatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care hipnotizează, care provoacă hipnoza; hipnotizor. – Hipnotiza + suf. -tor (după fr. hypnotiseur).

DOOM

hipnotizatór adj. m., s. m., pl. hipnotizatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. hipnotizatoáre

hipnotizatorii
HIPNOTIZATÓR, -OÁRE, hipnotizatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care hipnotizează, care provoacă hipnoza; hipnotizor. – Hipnotiza + suf. -tor (după fr. hypnotiseur).

DOOM

hipnotizatór adj. m., s. m., pl. hipnotizatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. hipnotizatoáre

hipnotizatorii
HIPNOTIZATÓR, -OÁRE, hipnotizatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care hipnotizează, care provoacă hipnoza; hipnotizor. – Hipnotiza + suf. -tor (după fr. hypnotiseur).

DOOM

hipnotizatór adj. m., s. m., pl. hipnotizatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. hipnotizatoáre

hipnotizatorilor
HIPNOTIZATÓR, -OÁRE, hipnotizatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care hipnotizează, care provoacă hipnoza; hipnotizor. – Hipnotiza + suf. -tor (după fr. hypnotiseur).

DOOM

hipnotizatór adj. m., s. m., pl. hipnotizatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. hipnotizatoáre

hipnotizatorilor
HIPNOTIZATÓR, -OÁRE, hipnotizatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care hipnotizează, care provoacă hipnoza; hipnotizor. – Hipnotiza + suf. -tor (după fr. hypnotiseur).

DOOM

hipnotizatór adj. m., s. m., pl. hipnotizatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. hipnotizatoáre

hipnotizatorul
HIPNOTIZATÓR, -OÁRE, hipnotizatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care hipnotizează, care provoacă hipnoza; hipnotizor. – Hipnotiza + suf. -tor (după fr. hypnotiseur).

DOOM

hipnotizatór adj. m., s. m., pl. hipnotizatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. hipnotizatoáre

hipnotizatorul
HIPNOTIZATÓR, -OÁRE, hipnotizatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care hipnotizează, care provoacă hipnoza; hipnotizor. – Hipnotiza + suf. -tor (după fr. hypnotiseur).

DOOM

hipnotizatór adj. m., s. m., pl. hipnotizatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. hipnotizatoáre

hipnotizatorului
HIPNOTIZATÓR, -OÁRE, hipnotizatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care hipnotizează, care provoacă hipnoza; hipnotizor. – Hipnotiza + suf. -tor (după fr. hypnotiseur).

DOOM

hipnotizatór adj. m., s. m., pl. hipnotizatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. hipnotizatoáre

hipnotizatorului
HIPNOTIZATÓR, -OÁRE, hipnotizatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care hipnotizează, care provoacă hipnoza; hipnotizor. – Hipnotiza + suf. -tor (după fr. hypnotiseur).

DOOM

hipnotizatór adj. m., s. m., pl. hipnotizatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. hipnotizatoáre

hipnotizatul
HIPNOTIZÁT, -Ă, hipnotizați, -te, adj. (Adesea fig.) Care este în stare de hipnoză. ♦ Fig. Captivat, fascinat. – V. hipnotiza.

hipnotizatului
HIPNOTIZÁT, -Ă, hipnotizați, -te, adj. (Adesea fig.) Care este în stare de hipnoză. ♦ Fig. Captivat, fascinat. – V. hipnotiza.

hipnotizau
HIPNOTIZÁ, hipnotizez, vb. I. Tranz. A aduce pe cineva în stare de hipnoză. ♦ A exercita o atracție puternică; a captiva, a fascina, a fermeca. – Din fr. hypnotiser.

DOOM

hipnotizá (a ~) vb., ind. prez. 3 hipnotizeáză

hipnotizași
HIPNOTIZÁ, hipnotizez, vb. I. Tranz. A aduce pe cineva în stare de hipnoză. ♦ A exercita o atracție puternică; a captiva, a fascina, a fermeca. – Din fr. hypnotiser.

DOOM

hipnotizá (a ~) vb., ind. prez. 3 hipnotizeáză

hipnotizați
HIPNOTIZÁ, hipnotizez, vb. I. Tranz. A aduce pe cineva în stare de hipnoză. ♦ A exercita o atracție puternică; a captiva, a fascina, a fermeca. – Din fr. hypnotiser.

DOOM

hipnotizá (a ~) vb., ind. prez. 3 hipnotizeáză

hipnotizați
HIPNOTIZÁT, -Ă, hipnotizați, -te, adj. (Adesea fig.) Care este în stare de hipnoză. ♦ Fig. Captivat, fascinat. – V. hipnotiza.

hipnotizații
HIPNOTIZÁT, -Ă, hipnotizați, -te, adj. (Adesea fig.) Care este în stare de hipnoză. ♦ Fig. Captivat, fascinat. – V. hipnotiza.

hipnotizaților
HIPNOTIZÁT, -Ă, hipnotizați, -te, adj. (Adesea fig.) Care este în stare de hipnoză. ♦ Fig. Captivat, fascinat. – V. hipnotiza.

hipnotizează
HIPNOTIZÁ, hipnotizez, vb. I. Tranz. A aduce pe cineva în stare de hipnoză. ♦ A exercita o atracție puternică; a captiva, a fascina, a fermeca. – Din fr. hypnotiser.

DOOM

hipnotizá (a ~) vb., ind. prez. 3 hipnotizeáză

hipnotizez
HIPNOTIZÁ, hipnotizez, vb. I. Tranz. A aduce pe cineva în stare de hipnoză. ♦ A exercita o atracție puternică; a captiva, a fascina, a fermeca. – Din fr. hypnotiser.

DOOM

hipnotizá (a ~) vb., ind. prez. 3 hipnotizeáză

hipnotizeze
HIPNOTIZÁ, hipnotizez, vb. I. Tranz. A aduce pe cineva în stare de hipnoză. ♦ A exercita o atracție puternică; a captiva, a fascina, a fermeca. – Din fr. hypnotiser.

DOOM

hipnotizá (a ~) vb., ind. prez. 3 hipnotizeáză

hipnotizezi
HIPNOTIZÁ, hipnotizez, vb. I. Tranz. A aduce pe cineva în stare de hipnoză. ♦ A exercita o atracție puternică; a captiva, a fascina, a fermeca. – Din fr. hypnotiser.

DOOM

hipnotizá (a ~) vb., ind. prez. 3 hipnotizeáză

hipnotizoare
HIPNOTIZÓR, -OÁRE, hipnotizori, -oare, s. m. și f., adj. (Rar) Hipnotizator. – Din fr. hypnotiseur.

DOOM

hipnotizór (rar) adj. m., s. m., pl. hipnotizóri; adj. f., s. f. sg. și pl. hipnotizoáre

hipnotizoare
HIPNOTIZÓR, -OÁRE, hipnotizori, -oare, s. m. și f., adj. (Rar) Hipnotizator. – Din fr. hypnotiseur.

DOOM

hipnotizór (rar) adj. m., s. m., pl. hipnotizóri; adj. f., s. f. sg. și pl. hipnotizoáre

hipnotizoarea
HIPNOTIZÓR, -OÁRE, hipnotizori, -oare, s. m. și f., adj. (Rar) Hipnotizator. – Din fr. hypnotiseur.

DOOM

hipnotizór (rar) adj. m., s. m., pl. hipnotizóri; adj. f., s. f. sg. și pl. hipnotizoáre

hipnotizoarea
HIPNOTIZÓR, -OÁRE, hipnotizori, -oare, s. m. și f., adj. (Rar) Hipnotizator. – Din fr. hypnotiseur.

DOOM

hipnotizór (rar) adj. m., s. m., pl. hipnotizóri; adj. f., s. f. sg. și pl. hipnotizoáre

hipnotizoarei
HIPNOTIZÓR, -OÁRE, hipnotizori, -oare, s. m. și f., adj. (Rar) Hipnotizator. – Din fr. hypnotiseur.

DOOM

hipnotizór (rar) adj. m., s. m., pl. hipnotizóri; adj. f., s. f. sg. și pl. hipnotizoáre

hipnotizoarei
HIPNOTIZÓR, -OÁRE, hipnotizori, -oare, s. m. și f., adj. (Rar) Hipnotizator. – Din fr. hypnotiseur.

DOOM

hipnotizór (rar) adj. m., s. m., pl. hipnotizóri; adj. f., s. f. sg. și pl. hipnotizoáre

hipnotizoarele
HIPNOTIZÓR, -OÁRE, hipnotizori, -oare, s. m. și f., adj. (Rar) Hipnotizator. – Din fr. hypnotiseur.

DOOM

hipnotizór (rar) adj. m., s. m., pl. hipnotizóri; adj. f., s. f. sg. și pl. hipnotizoáre

hipnotizoarele
HIPNOTIZÓR, -OÁRE, hipnotizori, -oare, s. m. și f., adj. (Rar) Hipnotizator. – Din fr. hypnotiseur.

DOOM

hipnotizór (rar) adj. m., s. m., pl. hipnotizóri; adj. f., s. f. sg. și pl. hipnotizoáre

hipnotizoarelor
HIPNOTIZÓR, -OÁRE, hipnotizori, -oare, s. m. și f., adj. (Rar) Hipnotizator. – Din fr. hypnotiseur.

DOOM

hipnotizór (rar) adj. m., s. m., pl. hipnotizóri; adj. f., s. f. sg. și pl. hipnotizoáre

hipnotizoarelor
HIPNOTIZÓR, -OÁRE, hipnotizori, -oare, s. m. și f., adj. (Rar) Hipnotizator. – Din fr. hypnotiseur.

DOOM

hipnotizór (rar) adj. m., s. m., pl. hipnotizóri; adj. f., s. f. sg. și pl. hipnotizoáre

hipnotizor
HIPNOTIZÓR, -OÁRE, hipnotizori, -oare, s. m. și f., adj. (Rar) Hipnotizator. – Din fr. hypnotiseur.

DOOM

hipnotizór (rar) adj. m., s. m., pl. hipnotizóri; adj. f., s. f. sg. și pl. hipnotizoáre

hipnotizor
HIPNOTIZÓR, -OÁRE, hipnotizori, -oare, s. m. și f., adj. (Rar) Hipnotizator. – Din fr. hypnotiseur.

DOOM

hipnotizór (rar) adj. m., s. m., pl. hipnotizóri; adj. f., s. f. sg. și pl. hipnotizoáre

hipnotizori
HIPNOTIZÓR, -OÁRE, hipnotizori, -oare, s. m. și f., adj. (Rar) Hipnotizator. – Din fr. hypnotiseur.

DOOM

hipnotizór (rar) adj. m., s. m., pl. hipnotizóri; adj. f., s. f. sg. și pl. hipnotizoáre

hipnotizori
HIPNOTIZÓR, -OÁRE, hipnotizori, -oare, s. m. și f., adj. (Rar) Hipnotizator. – Din fr. hypnotiseur.

DOOM

hipnotizór (rar) adj. m., s. m., pl. hipnotizóri; adj. f., s. f. sg. și pl. hipnotizoáre

hipnotizorii
HIPNOTIZÓR, -OÁRE, hipnotizori, -oare, s. m. și f., adj. (Rar) Hipnotizator. – Din fr. hypnotiseur.

DOOM

hipnotizór (rar) adj. m., s. m., pl. hipnotizóri; adj. f., s. f. sg. și pl. hipnotizoáre

hipnotizorii
HIPNOTIZÓR, -OÁRE, hipnotizori, -oare, s. m. și f., adj. (Rar) Hipnotizator. – Din fr. hypnotiseur.

DOOM

hipnotizór (rar) adj. m., s. m., pl. hipnotizóri; adj. f., s. f. sg. și pl. hipnotizoáre

hipnotizorilor
HIPNOTIZÓR, -OÁRE, hipnotizori, -oare, s. m. și f., adj. (Rar) Hipnotizator. – Din fr. hypnotiseur.

DOOM

hipnotizór (rar) adj. m., s. m., pl. hipnotizóri; adj. f., s. f. sg. și pl. hipnotizoáre

hipnotizorilor
HIPNOTIZÓR, -OÁRE, hipnotizori, -oare, s. m. și f., adj. (Rar) Hipnotizator. – Din fr. hypnotiseur.

DOOM

hipnotizór (rar) adj. m., s. m., pl. hipnotizóri; adj. f., s. f. sg. și pl. hipnotizoáre

hipnotizorul
HIPNOTIZÓR, -OÁRE, hipnotizori, -oare, s. m. și f., adj. (Rar) Hipnotizator. – Din fr. hypnotiseur.

DOOM

hipnotizór (rar) adj. m., s. m., pl. hipnotizóri; adj. f., s. f. sg. și pl. hipnotizoáre

hipnotizorul
HIPNOTIZÓR, -OÁRE, hipnotizori, -oare, s. m. și f., adj. (Rar) Hipnotizator. – Din fr. hypnotiseur.

DOOM

hipnotizór (rar) adj. m., s. m., pl. hipnotizóri; adj. f., s. f. sg. și pl. hipnotizoáre

hipnotizorului
HIPNOTIZÓR, -OÁRE, hipnotizori, -oare, s. m. și f., adj. (Rar) Hipnotizator. – Din fr. hypnotiseur.

DOOM

hipnotizór (rar) adj. m., s. m., pl. hipnotizóri; adj. f., s. f. sg. și pl. hipnotizoáre

hipnotizorului
HIPNOTIZÓR, -OÁRE, hipnotizori, -oare, s. m. și f., adj. (Rar) Hipnotizator. – Din fr. hypnotiseur.

DOOM

hipnotizór (rar) adj. m., s. m., pl. hipnotizóri; adj. f., s. f. sg. și pl. hipnotizoáre

hipnotizând
HIPNOTIZÁ, hipnotizez, vb. I. Tranz. A aduce pe cineva în stare de hipnoză. ♦ A exercita o atracție puternică; a captiva, a fascina, a fermeca. – Din fr. hypnotiser.

DOOM

hipnotizá (a ~) vb., ind. prez. 3 hipnotizeáză

hipnotizînd
HIPNOTIZÁ, hipnotizez, vb. I. Tranz. A aduce pe cineva în stare de hipnoză. ♦ A exercita o atracție puternică; a captiva, a fascina, a fermeca. – Din fr. hypnotiser.

DOOM

hipnotizá (a ~) vb., ind. prez. 3 hipnotizeáză

hipnotizări
HIPNOTIZÁRE, hipnotizări, s. f. Acțiunea de a hipnotiza și rezultatul ei. – V. hipnotiza.

DOOM

hipnotizáre s. f., g.-d. art. hipnotizắrii; pl. hipnotizắri

hipnotizării
HIPNOTIZÁRE, hipnotizări, s. f. Acțiunea de a hipnotiza și rezultatul ei. – V. hipnotiza.

DOOM

hipnotizáre s. f., g.-d. art. hipnotizắrii; pl. hipnotizắri

hipnotizările
HIPNOTIZÁRE, hipnotizări, s. f. Acțiunea de a hipnotiza și rezultatul ei. – V. hipnotiza.

DOOM

hipnotizáre s. f., g.-d. art. hipnotizắrii; pl. hipnotizắri

hipnotizărilor
HIPNOTIZÁRE, hipnotizări, s. f. Acțiunea de a hipnotiza și rezultatul ei. – V. hipnotiza.

DOOM

hipnotizáre s. f., g.-d. art. hipnotizắrii; pl. hipnotizắri

hipnoza
HIPNÓZĂ, hipnoze, s. f. Stare asemănătoare cu somnul, provocată artificial prin sugestie, în timpul căreia controlul conștient și contactul cu realitatea slăbesc, trăirile și acțiunile celui hipnotizat fiind supuse voinței hipnotizatorului. ♦ Fig. Fascinație. – Din fr. hypnose.

DOOM

hipnóză s. f., g.-d. art. hipnózei; pl. hipnóze

hipnoze
HIPNÓZĂ, hipnoze, s. f. Stare asemănătoare cu somnul, provocată artificial prin sugestie, în timpul căreia controlul conștient și contactul cu realitatea slăbesc, trăirile și acțiunile celui hipnotizat fiind supuse voinței hipnotizatorului. ♦ Fig. Fascinație. – Din fr. hypnose.

DOOM

hipnóză s. f., g.-d. art. hipnózei; pl. hipnóze

hipnozei
HIPNÓZĂ, hipnoze, s. f. Stare asemănătoare cu somnul, provocată artificial prin sugestie, în timpul căreia controlul conștient și contactul cu realitatea slăbesc, trăirile și acțiunile celui hipnotizat fiind supuse voinței hipnotizatorului. ♦ Fig. Fascinație. – Din fr. hypnose.

DOOM

hipnóză s. f., g.-d. art. hipnózei; pl. hipnóze

hipnozele
HIPNÓZĂ, hipnoze, s. f. Stare asemănătoare cu somnul, provocată artificial prin sugestie, în timpul căreia controlul conștient și contactul cu realitatea slăbesc, trăirile și acțiunile celui hipnotizat fiind supuse voinței hipnotizatorului. ♦ Fig. Fascinație. – Din fr. hypnose.

DOOM

hipnóză s. f., g.-d. art. hipnózei; pl. hipnóze

hipnozelor
HIPNÓZĂ, hipnoze, s. f. Stare asemănătoare cu somnul, provocată artificial prin sugestie, în timpul căreia controlul conștient și contactul cu realitatea slăbesc, trăirile și acțiunile celui hipnotizat fiind supuse voinței hipnotizatorului. ♦ Fig. Fascinație. – Din fr. hypnose.

DOOM

hipnóză s. f., g.-d. art. hipnózei; pl. hipnóze

hipo
HIPO²- Element de compunere cu sensul „referitor la cai”, care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr. hippo-.

hipo
HIPO¹- Element de compunere cu sensul „mai puțin, sub”, care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr. hypo-.

hipoaciditate
HIPOACIDITÁTE s. f. Scădere a acidității gastrice sub valorile normale, întâlnită în unele boli de stomac. [Pr.: -po-a-] – Din fr. hypoacidité.

DOOM

hipoaciditáte (-po-a-) s. f., g.-d. art. hipoaciditắții

hipoaciditatea
HIPOACIDITÁTE s. f. Scădere a acidității gastrice sub valorile normale, întâlnită în unele boli de stomac. [Pr.: -po-a-] – Din fr. hypoacidité.

DOOM

hipoaciditáte (-po-a-) s. f., g.-d. art. hipoaciditắții

hipoacidități
HIPOACIDITÁTE s. f. Scădere a acidității gastrice sub valorile normale, întâlnită în unele boli de stomac. [Pr.: -po-a-] – Din fr. hypoacidité.

DOOM

hipoaciditáte (-po-a-) s. f., g.-d. art. hipoaciditắții

hipoacidității
HIPOACIDITÁTE s. f. Scădere a acidității gastrice sub valorile normale, întâlnită în unele boli de stomac. [Pr.: -po-a-] – Din fr. hypoacidité.

DOOM

hipoaciditáte (-po-a-) s. f., g.-d. art. hipoaciditắții

hipoaciditățile
HIPOACIDITÁTE s. f. Scădere a acidității gastrice sub valorile normale, întâlnită în unele boli de stomac. [Pr.: -po-a-] – Din fr. hypoacidité.

DOOM

hipoaciditáte (-po-a-) s. f., g.-d. art. hipoaciditắții

hipoacidităților
HIPOACIDITÁTE s. f. Scădere a acidității gastrice sub valorile normale, întâlnită în unele boli de stomac. [Pr.: -po-a-] – Din fr. hypoacidité.

DOOM

hipoaciditáte (-po-a-) s. f., g.-d. art. hipoaciditắții

hipoacuzia
HIPOACUZÍE, hipoacuzii, s. f. Slăbire a acuității auzului. [Pr.: -po-a-] – Din fr. hypoacousie.

DOOM

hipoacuzíe (-po-a-) s. f., art. hipoacuzía, g.-d. art. hipoacuzíei; pl. hipoacuzíi, art. hipoacuzíile

hipoacuzic
HIPOACÚZIC, -Ă, hipoacuzici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de hipoacuzie. [Pr.: -po-a-] – Din fr. hypoacousique.

DOOM

*hipoacúzic adj. m., pl. hipoacúzici; f. hipoacúzică, pl. hipoacúzice

hipoacuzic
HIPOACÚZIC, -Ă, hipoacuzici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de hipoacuzie. [Pr.: -po-a-] – Din fr. hypoacousique.

DOOM

*hipoacúzic adj. m., pl. hipoacúzici; f. hipoacúzică, pl. hipoacúzice

hipoacuzica
HIPOACÚZIC, -Ă, hipoacuzici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de hipoacuzie. [Pr.: -po-a-] – Din fr. hypoacousique.

DOOM

*hipoacúzic adj. m., pl. hipoacúzici; f. hipoacúzică, pl. hipoacúzice

hipoacuzica
HIPOACÚZIC, -Ă, hipoacuzici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de hipoacuzie. [Pr.: -po-a-] – Din fr. hypoacousique.

DOOM

*hipoacúzic adj. m., pl. hipoacúzici; f. hipoacúzică, pl. hipoacúzice

hipoacuzice
HIPOACÚZIC, -Ă, hipoacuzici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de hipoacuzie. [Pr.: -po-a-] – Din fr. hypoacousique.

DOOM

*hipoacúzic adj. m., pl. hipoacúzici; f. hipoacúzică, pl. hipoacúzice

hipoacuzice
HIPOACÚZIC, -Ă, hipoacuzici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de hipoacuzie. [Pr.: -po-a-] – Din fr. hypoacousique.

DOOM

*hipoacúzic adj. m., pl. hipoacúzici; f. hipoacúzică, pl. hipoacúzice

hipoacuzicei
HIPOACÚZIC, -Ă, hipoacuzici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de hipoacuzie. [Pr.: -po-a-] – Din fr. hypoacousique.

DOOM

*hipoacúzic adj. m., pl. hipoacúzici; f. hipoacúzică, pl. hipoacúzice

hipoacuzicei
HIPOACÚZIC, -Ă, hipoacuzici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de hipoacuzie. [Pr.: -po-a-] – Din fr. hypoacousique.

DOOM

*hipoacúzic adj. m., pl. hipoacúzici; f. hipoacúzică, pl. hipoacúzice

hipoacuzicele
HIPOACÚZIC, -Ă, hipoacuzici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de hipoacuzie. [Pr.: -po-a-] – Din fr. hypoacousique.

DOOM

*hipoacúzic adj. m., pl. hipoacúzici; f. hipoacúzică, pl. hipoacúzice

hipoacuzicele
HIPOACÚZIC, -Ă, hipoacuzici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de hipoacuzie. [Pr.: -po-a-] – Din fr. hypoacousique.

DOOM

*hipoacúzic adj. m., pl. hipoacúzici; f. hipoacúzică, pl. hipoacúzice

hipoacuzicelor
HIPOACÚZIC, -Ă, hipoacuzici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de hipoacuzie. [Pr.: -po-a-] – Din fr. hypoacousique.

DOOM

*hipoacúzic adj. m., pl. hipoacúzici; f. hipoacúzică, pl. hipoacúzice

hipoacuzicelor
HIPOACÚZIC, -Ă, hipoacuzici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de hipoacuzie. [Pr.: -po-a-] – Din fr. hypoacousique.

DOOM

*hipoacúzic adj. m., pl. hipoacúzici; f. hipoacúzică, pl. hipoacúzice

hipoacuzici
HIPOACÚZIC, -Ă, hipoacuzici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de hipoacuzie. [Pr.: -po-a-] – Din fr. hypoacousique.

DOOM

*hipoacúzic adj. m., pl. hipoacúzici; f. hipoacúzică, pl. hipoacúzice

hipoacuzici
HIPOACÚZIC, -Ă, hipoacuzici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de hipoacuzie. [Pr.: -po-a-] – Din fr. hypoacousique.

DOOM

*hipoacúzic adj. m., pl. hipoacúzici; f. hipoacúzică, pl. hipoacúzice

hipoacuzicii
HIPOACÚZIC, -Ă, hipoacuzici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de hipoacuzie. [Pr.: -po-a-] – Din fr. hypoacousique.

DOOM

*hipoacúzic adj. m., pl. hipoacúzici; f. hipoacúzică, pl. hipoacúzice

hipoacuzicii
HIPOACÚZIC, -Ă, hipoacuzici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de hipoacuzie. [Pr.: -po-a-] – Din fr. hypoacousique.

DOOM

*hipoacúzic adj. m., pl. hipoacúzici; f. hipoacúzică, pl. hipoacúzice

hipoacuzicilor
HIPOACÚZIC, -Ă, hipoacuzici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de hipoacuzie. [Pr.: -po-a-] – Din fr. hypoacousique.

DOOM

*hipoacúzic adj. m., pl. hipoacúzici; f. hipoacúzică, pl. hipoacúzice

hipoacuzicilor
HIPOACÚZIC, -Ă, hipoacuzici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de hipoacuzie. [Pr.: -po-a-] – Din fr. hypoacousique.

DOOM

*hipoacúzic adj. m., pl. hipoacúzici; f. hipoacúzică, pl. hipoacúzice

hipoacuzicul
HIPOACÚZIC, -Ă, hipoacuzici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de hipoacuzie. [Pr.: -po-a-] – Din fr. hypoacousique.

DOOM

*hipoacúzic adj. m., pl. hipoacúzici; f. hipoacúzică, pl. hipoacúzice

hipoacuzicul
HIPOACÚZIC, -Ă, hipoacuzici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de hipoacuzie. [Pr.: -po-a-] – Din fr. hypoacousique.

DOOM

*hipoacúzic adj. m., pl. hipoacúzici; f. hipoacúzică, pl. hipoacúzice

hipoacuzicului
HIPOACÚZIC, -Ă, hipoacuzici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de hipoacuzie. [Pr.: -po-a-] – Din fr. hypoacousique.

DOOM

*hipoacúzic adj. m., pl. hipoacúzici; f. hipoacúzică, pl. hipoacúzice

hipoacuzicului
HIPOACÚZIC, -Ă, hipoacuzici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de hipoacuzie. [Pr.: -po-a-] – Din fr. hypoacousique.

DOOM

*hipoacúzic adj. m., pl. hipoacúzici; f. hipoacúzică, pl. hipoacúzice

hipoacuzie
HIPOACUZÍE, hipoacuzii, s. f. Slăbire a acuității auzului. [Pr.: -po-a-] – Din fr. hypoacousie.

DOOM

hipoacuzíe (-po-a-) s. f., art. hipoacuzía, g.-d. art. hipoacuzíei; pl. hipoacuzíi, art. hipoacuzíile

hipoacuziei
HIPOACUZÍE, hipoacuzii, s. f. Slăbire a acuității auzului. [Pr.: -po-a-] – Din fr. hypoacousie.

DOOM

hipoacuzíe (-po-a-) s. f., art. hipoacuzía, g.-d. art. hipoacuzíei; pl. hipoacuzíi, art. hipoacuzíile

hipoacuzii
HIPOACUZÍE, hipoacuzii, s. f. Slăbire a acuității auzului. [Pr.: -po-a-] – Din fr. hypoacousie.

DOOM

hipoacuzíe (-po-a-) s. f., art. hipoacuzía, g.-d. art. hipoacuzíei; pl. hipoacuzíi, art. hipoacuzíile

hipoacuziile
HIPOACUZÍE, hipoacuzii, s. f. Slăbire a acuității auzului. [Pr.: -po-a-] – Din fr. hypoacousie.

DOOM

hipoacuzíe (-po-a-) s. f., art. hipoacuzía, g.-d. art. hipoacuzíei; pl. hipoacuzíi, art. hipoacuzíile

hipoacuziilor
HIPOACUZÍE, hipoacuzii, s. f. Slăbire a acuității auzului. [Pr.: -po-a-] – Din fr. hypoacousie.

DOOM

hipoacuzíe (-po-a-) s. f., art. hipoacuzía, g.-d. art. hipoacuzíei; pl. hipoacuzíi, art. hipoacuzíile

hipoalgezia
HIPOALGEZÍE, hipoalgezii, s. f. (Med.) Scădere a sensibilității la durere. [Pr.: -po-al-] – Din fr. hypoalgésie.

hipoalgezie
HIPOALGEZÍE, hipoalgezii, s. f. (Med.) Scădere a sensibilității la durere. [Pr.: -po-al-] – Din fr. hypoalgésie.

hipoalgeziei
HIPOALGEZÍE, hipoalgezii, s. f. (Med.) Scădere a sensibilității la durere. [Pr.: -po-al-] – Din fr. hypoalgésie.

hipoalgezii
HIPOALGEZÍE, hipoalgezii, s. f. (Med.) Scădere a sensibilității la durere. [Pr.: -po-al-] – Din fr. hypoalgésie.

hipoalgeziile
HIPOALGEZÍE, hipoalgezii, s. f. (Med.) Scădere a sensibilității la durere. [Pr.: -po-al-] – Din fr. hypoalgésie.

hipoalgeziilor
HIPOALGEZÍE, hipoalgezii, s. f. (Med.) Scădere a sensibilității la durere. [Pr.: -po-al-] – Din fr. hypoalgésie.

hipoazotidă
HIPOAZOTÍDĂ s. f. Dioxid de azot. [Pr.: -po-a-] – Din fr. hypoazotide.

DOOM

hipoazotídă (-po-a-) s. f., g.-d. art. hipoazotídei

hipobaric
HIPOBÁRIC, -Ă, hipobarici, -ce, adj. (Fiz.) Care are o presiune inferioară celei atmosferice. – Din engl. hypobaric.

hipobromit
HIPOBROMÍT s.m. Sare a acidului hipobromos. [< fr. hypobromite].

hipobromos
HIPOBROMÓS adj.m. Acid hipobromos = acid oxigenat al bromului. [Et. incertă].

hipocalcemia
HIPOCALCEMÍE, hipocalcemii, s. f. (Med.) Scădere anormală a calciului din sânge. – Din fr. hypocalcémie.

hipocalcemie
HIPOCALCEMÍE, hipocalcemii, s. f. (Med.) Scădere anormală a calciului din sânge. – Din fr. hypocalcémie.

hipocalcemiei
HIPOCALCEMÍE, hipocalcemii, s. f. (Med.) Scădere anormală a calciului din sânge. – Din fr. hypocalcémie.

hipocalcemii
HIPOCALCEMÍE, hipocalcemii, s. f. (Med.) Scădere anormală a calciului din sânge. – Din fr. hypocalcémie.

hipocalcemiile
HIPOCALCEMÍE, hipocalcemii, s. f. (Med.) Scădere anormală a calciului din sânge. – Din fr. hypocalcémie.

hipocalcemiilor
HIPOCALCEMÍE, hipocalcemii, s. f. (Med.) Scădere anormală a calciului din sânge. – Din fr. hypocalcémie.

hipocamp
HIPOCÁMP, hipocampi, s. m. 1. Animal fabulos, din mitologia greacă, cu cap și corp de cal, cu două picioare și cu coadă de pește, care trăgea carul lui Neptun. 2. (Iht.) Cal-de-mare. – Din fr. hippocampe.

DOOM

hipocámp s. m., pl. hipocámpi

hipocampi
HIPOCÁMP, hipocampi, s. m. 1. Animal fabulos, din mitologia greacă, cu cap și corp de cal, cu două picioare și cu coadă de pește, care trăgea carul lui Neptun. 2. (Iht.) Cal-de-mare. – Din fr. hippocampe.

DOOM

hipocámp s. m., pl. hipocámpi

hipocampii
HIPOCÁMP, hipocampi, s. m. 1. Animal fabulos, din mitologia greacă, cu cap și corp de cal, cu două picioare și cu coadă de pește, care trăgea carul lui Neptun. 2. (Iht.) Cal-de-mare. – Din fr. hippocampe.

DOOM

hipocámp s. m., pl. hipocámpi

hipocampilor
HIPOCÁMP, hipocampi, s. m. 1. Animal fabulos, din mitologia greacă, cu cap și corp de cal, cu două picioare și cu coadă de pește, care trăgea carul lui Neptun. 2. (Iht.) Cal-de-mare. – Din fr. hippocampe.

DOOM

hipocámp s. m., pl. hipocámpi

hipocampul
HIPOCÁMP, hipocampi, s. m. 1. Animal fabulos, din mitologia greacă, cu cap și corp de cal, cu două picioare și cu coadă de pește, care trăgea carul lui Neptun. 2. (Iht.) Cal-de-mare. – Din fr. hippocampe.

DOOM

hipocámp s. m., pl. hipocámpi

hipocampului
HIPOCÁMP, hipocampi, s. m. 1. Animal fabulos, din mitologia greacă, cu cap și corp de cal, cu două picioare și cu coadă de pește, care trăgea carul lui Neptun. 2. (Iht.) Cal-de-mare. – Din fr. hippocampe.

DOOM

hipocámp s. m., pl. hipocámpi

hipocaust
HIPOCÁUST, hipocauste, s. n. (La romani) Instalație de încălzire cu aer cald. ♦ Canal subteran care servea la acest fel de încălzire. [Pr.: -caust] – Din fr. hypocauste.

DOOM

hipocáust (-caust) s. n., pl. hipocáuste

hipocauste
HIPOCÁUST, hipocauste, s. n. (La romani) Instalație de încălzire cu aer cald. ♦ Canal subteran care servea la acest fel de încălzire. [Pr.: -caust] – Din fr. hypocauste.

DOOM

hipocáust (-caust) s. n., pl. hipocáuste

hipocaustele
HIPOCÁUST, hipocauste, s. n. (La romani) Instalație de încălzire cu aer cald. ♦ Canal subteran care servea la acest fel de încălzire. [Pr.: -caust] – Din fr. hypocauste.

DOOM

hipocáust (-caust) s. n., pl. hipocáuste

hipocaustelor
HIPOCÁUST, hipocauste, s. n. (La romani) Instalație de încălzire cu aer cald. ♦ Canal subteran care servea la acest fel de încălzire. [Pr.: -caust] – Din fr. hypocauste.

DOOM

hipocáust (-caust) s. n., pl. hipocáuste

hipocaustic
HIPOCAÚSTIC, -Ă, hipocaustici, -ce, adj. De hipocaust, care aparține hipocaustului, referitor la hipocaust. – Din fr. hypocaustique.

DOOM

hipocaústic adj. m., pl. hipocaústici; f. hipocaústică, pl. hipocaústice

hipocaustica
HIPOCAÚSTIC, -Ă, hipocaustici, -ce, adj. De hipocaust, care aparține hipocaustului, referitor la hipocaust. – Din fr. hypocaustique.

DOOM

hipocaústic adj. m., pl. hipocaústici; f. hipocaústică, pl. hipocaústice

hipocaustice
HIPOCAÚSTIC, -Ă, hipocaustici, -ce, adj. De hipocaust, care aparține hipocaustului, referitor la hipocaust. – Din fr. hypocaustique.

DOOM

hipocaústic adj. m., pl. hipocaústici; f. hipocaústică, pl. hipocaústice

hipocausticei
HIPOCAÚSTIC, -Ă, hipocaustici, -ce, adj. De hipocaust, care aparține hipocaustului, referitor la hipocaust. – Din fr. hypocaustique.

DOOM

hipocaústic adj. m., pl. hipocaústici; f. hipocaústică, pl. hipocaústice

hipocausticele
HIPOCAÚSTIC, -Ă, hipocaustici, -ce, adj. De hipocaust, care aparține hipocaustului, referitor la hipocaust. – Din fr. hypocaustique.

DOOM

hipocaústic adj. m., pl. hipocaústici; f. hipocaústică, pl. hipocaústice

hipocausticelor
HIPOCAÚSTIC, -Ă, hipocaustici, -ce, adj. De hipocaust, care aparține hipocaustului, referitor la hipocaust. – Din fr. hypocaustique.

DOOM

hipocaústic adj. m., pl. hipocaústici; f. hipocaústică, pl. hipocaústice

hipocaustici
HIPOCAÚSTIC, -Ă, hipocaustici, -ce, adj. De hipocaust, care aparține hipocaustului, referitor la hipocaust. – Din fr. hypocaustique.

DOOM

hipocaústic adj. m., pl. hipocaústici; f. hipocaústică, pl. hipocaústice

hipocausticii
HIPOCAÚSTIC, -Ă, hipocaustici, -ce, adj. De hipocaust, care aparține hipocaustului, referitor la hipocaust. – Din fr. hypocaustique.

DOOM

hipocaústic adj. m., pl. hipocaústici; f. hipocaústică, pl. hipocaústice

hipocausticilor
HIPOCAÚSTIC, -Ă, hipocaustici, -ce, adj. De hipocaust, care aparține hipocaustului, referitor la hipocaust. – Din fr. hypocaustique.

DOOM

hipocaústic adj. m., pl. hipocaústici; f. hipocaústică, pl. hipocaústice

hipocausticul
HIPOCAÚSTIC, -Ă, hipocaustici, -ce, adj. De hipocaust, care aparține hipocaustului, referitor la hipocaust. – Din fr. hypocaustique.

DOOM

hipocaústic adj. m., pl. hipocaústici; f. hipocaústică, pl. hipocaústice

hipocausticului
HIPOCAÚSTIC, -Ă, hipocaustici, -ce, adj. De hipocaust, care aparține hipocaustului, referitor la hipocaust. – Din fr. hypocaustique.

DOOM

hipocaústic adj. m., pl. hipocaústici; f. hipocaústică, pl. hipocaústice

hipocaustul
HIPOCÁUST, hipocauste, s. n. (La romani) Instalație de încălzire cu aer cald. ♦ Canal subteran care servea la acest fel de încălzire. [Pr.: -caust] – Din fr. hypocauste.

DOOM

hipocáust (-caust) s. n., pl. hipocáuste

hipocaustului
HIPOCÁUST, hipocauste, s. n. (La romani) Instalație de încălzire cu aer cald. ♦ Canal subteran care servea la acest fel de încălzire. [Pr.: -caust] – Din fr. hypocauste.

DOOM

hipocáust (-caust) s. n., pl. hipocáuste

hipocentaur
HIPOCENTÁUR, hipocentauri, s. m. (În mitologia greacă) Centaur. [Pr.: -ta-ur] – Din fr. hippocentaure, lat. hippocentaurus.

DOOM

hipocentáur (-ta-ur) s. m., pl. hipocentáuri

hipocentauri
HIPOCENTÁUR, hipocentauri, s. m. (În mitologia greacă) Centaur. [Pr.: -ta-ur] – Din fr. hippocentaure, lat. hippocentaurus.

DOOM

hipocentáur (-ta-ur) s. m., pl. hipocentáuri

hipocentaurii
HIPOCENTÁUR, hipocentauri, s. m. (În mitologia greacă) Centaur. [Pr.: -ta-ur] – Din fr. hippocentaure, lat. hippocentaurus.

DOOM

hipocentáur (-ta-ur) s. m., pl. hipocentáuri

hipocentaurilor
HIPOCENTÁUR, hipocentauri, s. m. (În mitologia greacă) Centaur. [Pr.: -ta-ur] – Din fr. hippocentaure, lat. hippocentaurus.

DOOM

hipocentáur (-ta-ur) s. m., pl. hipocentáuri

hipocentaurul
HIPOCENTÁUR, hipocentauri, s. m. (În mitologia greacă) Centaur. [Pr.: -ta-ur] – Din fr. hippocentaure, lat. hippocentaurus.

DOOM

hipocentáur (-ta-ur) s. m., pl. hipocentáuri

hipocentaurului
HIPOCENTÁUR, hipocentauri, s. m. (În mitologia greacă) Centaur. [Pr.: -ta-ur] – Din fr. hippocentaure, lat. hippocentaurus.

DOOM

hipocentáur (-ta-ur) s. m., pl. hipocentáuri

hipocentri
HIPOCÉNTRU, hipocentre, s. n. Centrul subteran al unui cutremur de pământ, situat acolo unde au avut loc deplasări de straturi. [Pl. și: (m.) hipocentri] – Din fr. hypocentre.

hipocentrii
HIPOCÉNTRU, hipocentre, s. n. Centrul subteran al unui cutremur de pământ, situat acolo unde au avut loc deplasări de straturi. [Pl. și: (m.) hipocentri] – Din fr. hypocentre.

hipocentrilor
HIPOCÉNTRU, hipocentre, s. n. Centrul subteran al unui cutremur de pământ, situat acolo unde au avut loc deplasări de straturi. [Pl. și: (m.) hipocentri] – Din fr. hypocentre.

hipocentru
HIPOCÉNTRU, hipocentre, s. n. Centrul subteran al unui cutremur de pământ, situat acolo unde au avut loc deplasări de straturi. [Pl. și: (m.) hipocentri] – Din fr. hypocentre.

DOOM

hipocéntru s. n., art. hipocéntrul; pl. hipocéntre

hipocentru
HIPOCÉNTRU, hipocentre, s. n. Centrul subteran al unui cutremur de pământ, situat acolo unde au avut loc deplasări de straturi. [Pl. și: (m.) hipocentri] – Din fr. hypocentre.

hipocentrul
HIPOCÉNTRU, hipocentre, s. n. Centrul subteran al unui cutremur de pământ, situat acolo unde au avut loc deplasări de straturi. [Pl. și: (m.) hipocentri] – Din fr. hypocentre.

hipocentrului
HIPOCÉNTRU, hipocentre, s. n. Centrul subteran al unui cutremur de pământ, situat acolo unde au avut loc deplasări de straturi. [Pl. și: (m.) hipocentri] – Din fr. hypocentre.

hipochinezia
HIPOCHINEZÍE, hipochinezii, s. f. (Med.) Scădere a capacității de mișcare. [Scris și: hipokinezie] – Cf. germ. Hypokinese.

hipochinezie
HIPOCHINEZÍE, hipochinezii, s. f. (Med.) Scădere a capacității de mișcare. [Scris și: hipokinezie] – Cf. germ. Hypokinese.

hipochineziei
HIPOCHINEZÍE, hipochinezii, s. f. (Med.) Scădere a capacității de mișcare. [Scris și: hipokinezie] – Cf. germ. Hypokinese.

hipochinezii
HIPOCHINEZÍE, hipochinezii, s. f. (Med.) Scădere a capacității de mișcare. [Scris și: hipokinezie] – Cf. germ. Hypokinese.

hipochineziile
HIPOCHINEZÍE, hipochinezii, s. f. (Med.) Scădere a capacității de mișcare. [Scris și: hipokinezie] – Cf. germ. Hypokinese.

hipochineziilor
HIPOCHINEZÍE, hipochinezii, s. f. (Med.) Scădere a capacității de mișcare. [Scris și: hipokinezie] – Cf. germ. Hypokinese.

hipocicloida
HIPOCICLOÍDĂ, hipocicloide, s. f. Curbă plană descrisă de un punct de pe circumferința unui cerc care se rostogolește, fără să alunece, în interiorul unui cerc cu baza fixă. – Din fr. hypocycloïde.

DOOM

hipocicloídă (-ci-clo-) s. f., g.-d. art. hipocicloídei; pl. hipocicloíde

hipocicloide
HIPOCICLOÍDĂ, hipocicloide, s. f. Curbă plană descrisă de un punct de pe circumferința unui cerc care se rostogolește, fără să alunece, în interiorul unui cerc cu baza fixă. – Din fr. hypocycloïde.

DOOM

hipocicloídă (-ci-clo-) s. f., g.-d. art. hipocicloídei; pl. hipocicloíde

hipocicloidei
HIPOCICLOÍDĂ, hipocicloide, s. f. Curbă plană descrisă de un punct de pe circumferința unui cerc care se rostogolește, fără să alunece, în interiorul unui cerc cu baza fixă. – Din fr. hypocycloïde.

DOOM

hipocicloídă (-ci-clo-) s. f., g.-d. art. hipocicloídei; pl. hipocicloíde

hipocicloidele
HIPOCICLOÍDĂ, hipocicloide, s. f. Curbă plană descrisă de un punct de pe circumferința unui cerc care se rostogolește, fără să alunece, în interiorul unui cerc cu baza fixă. – Din fr. hypocycloïde.

DOOM

hipocicloídă (-ci-clo-) s. f., g.-d. art. hipocicloídei; pl. hipocicloíde

hipocicloidelor
HIPOCICLOÍDĂ, hipocicloide, s. f. Curbă plană descrisă de un punct de pe circumferința unui cerc care se rostogolește, fără să alunece, în interiorul unui cerc cu baza fixă. – Din fr. hypocycloïde.

DOOM

hipocicloídă (-ci-clo-) s. f., g.-d. art. hipocicloídei; pl. hipocicloíde

hipociclu
HIPOCÍCLU s.m. și n. Cerc care se rostogolește fără alunecare în interiorul unui cerc de bază fix. [Pl. -li, -luri. / < fr. hypocycle].

DOOM

hipocíclu (-ci-clu) s. n., art. hipocíclul; pl. hipocícluri

hipociclu
HIPOCÍCLU, hipocicluri, s. n. Cerc care se rostogolește fără alunecare în interiorul unui cerc de bază fix. – Din fr. hypocycle.

hipociclul
HIPOCÍCLU, hipocicluri, s. n. Cerc care se rostogolește fără alunecare în interiorul unui cerc de bază fix. – Din fr. hypocycle.

hipociclului
HIPOCÍCLU, hipocicluri, s. n. Cerc care se rostogolește fără alunecare în interiorul unui cerc de bază fix. – Din fr. hypocycle.

hipocicluri
HIPOCÍCLU, hipocicluri, s. n. Cerc care se rostogolește fără alunecare în interiorul unui cerc de bază fix. – Din fr. hypocycle.

hipociclurile
HIPOCÍCLU, hipocicluri, s. n. Cerc care se rostogolește fără alunecare în interiorul unui cerc de bază fix. – Din fr. hypocycle.

hipociclurilor
HIPOCÍCLU, hipocicluri, s. n. Cerc care se rostogolește fără alunecare în interiorul unui cerc de bază fix. – Din fr. hypocycle.

hipocloremia
HIPOCLOREMÍE, hipocloremii, s. f. (Med.) Scădere anormală a cantității de clor din sânge; cloropenie. – Din fr. hypochlorémie.

hipocloremie
HIPOCLOREMÍE, hipocloremii, s. f. (Med.) Scădere anormală a cantității de clor din sânge; cloropenie. – Din fr. hypochlorémie.

hipocloremiei
HIPOCLOREMÍE, hipocloremii, s. f. (Med.) Scădere anormală a cantității de clor din sânge; cloropenie. – Din fr. hypochlorémie.

hipocloremii
HIPOCLOREMÍE, hipocloremii, s. f. (Med.) Scădere anormală a cantității de clor din sânge; cloropenie. – Din fr. hypochlorémie.

hipocloremiile
HIPOCLOREMÍE, hipocloremii, s. f. (Med.) Scădere anormală a cantității de clor din sânge; cloropenie. – Din fr. hypochlorémie.

hipocloremiilor
HIPOCLOREMÍE, hipocloremii, s. f. (Med.) Scădere anormală a cantității de clor din sânge; cloropenie. – Din fr. hypochlorémie.

hipoclorhidria
HIPOCLORHIDRÍE, hipoclorhidrii, s. f. (Med.) Scădere a acidității sucului gastric sub valorile normale. – Din fr. hypochlorhydrie.

hipoclorhidrie
HIPOCLORHIDRÍE, hipoclorhidrii, s. f. (Med.) Scădere a acidității sucului gastric sub valorile normale. – Din fr. hypochlorhydrie.

hipoclorhidriei
HIPOCLORHIDRÍE, hipoclorhidrii, s. f. (Med.) Scădere a acidității sucului gastric sub valorile normale. – Din fr. hypochlorhydrie.

hipoclorhidrii
HIPOCLORHIDRÍE, hipoclorhidrii, s. f. (Med.) Scădere a acidității sucului gastric sub valorile normale. – Din fr. hypochlorhydrie.

hipoclorhidriile
HIPOCLORHIDRÍE, hipoclorhidrii, s. f. (Med.) Scădere a acidității sucului gastric sub valorile normale. – Din fr. hypochlorhydrie.

hipoclorhidriilor
HIPOCLORHIDRÍE, hipoclorhidrii, s. f. (Med.) Scădere a acidității sucului gastric sub valorile normale. – Din fr. hypochlorhydrie.

hipoclorit
HIPOCLORÍT, hipocloriți, s. m. Sare a acidului hipocloros, care se obține prin acțiunea clorului asupra hidroxizilor puternic bazici sau pe cale electrolitică. ◊ Hipoclorit de sodiu = sare de sodiu a acidului hipocloros, folosită ca dezinfectant și ca decolorant; apă de javel. Hipoclorit de potasiu = sare de potasiu hipocloros. – Din fr. hypoclorite.

DOOM

hipoclorít (-po-clo-) s. m., pl. hipocloríți

hipocloritul
HIPOCLORÍT, hipocloriți, s. m. Sare a acidului hipocloros, care se obține prin acțiunea clorului asupra hidroxizilor puternic bazici sau pe cale electrolitică. ◊ Hipoclorit de sodiu = sare de sodiu a acidului hipocloros, folosită ca dezinfectant și ca decolorant; apă de javel. Hipoclorit de potasiu = sare de potasiu hipocloros. – Din fr. hypoclorite.

DOOM

hipoclorít (-po-clo-) s. m., pl. hipocloríți

hipocloritului
HIPOCLORÍT, hipocloriți, s. m. Sare a acidului hipocloros, care se obține prin acțiunea clorului asupra hidroxizilor puternic bazici sau pe cale electrolitică. ◊ Hipoclorit de sodiu = sare de sodiu a acidului hipocloros, folosită ca dezinfectant și ca decolorant; apă de javel. Hipoclorit de potasiu = sare de potasiu hipocloros. – Din fr. hypoclorite.

DOOM

hipoclorít (-po-clo-) s. m., pl. hipocloríți

hipocloriți
HIPOCLORÍT, hipocloriți, s. m. Sare a acidului hipocloros, care se obține prin acțiunea clorului asupra hidroxizilor puternic bazici sau pe cale electrolitică. ◊ Hipoclorit de sodiu = sare de sodiu a acidului hipocloros, folosită ca dezinfectant și ca decolorant; apă de javel. Hipoclorit de potasiu = sare de potasiu hipocloros. – Din fr. hypoclorite.

DOOM

hipoclorít (-po-clo-) s. m., pl. hipocloríți

hipocloriții
HIPOCLORÍT, hipocloriți, s. m. Sare a acidului hipocloros, care se obține prin acțiunea clorului asupra hidroxizilor puternic bazici sau pe cale electrolitică. ◊ Hipoclorit de sodiu = sare de sodiu a acidului hipocloros, folosită ca dezinfectant și ca decolorant; apă de javel. Hipoclorit de potasiu = sare de potasiu hipocloros. – Din fr. hypoclorite.

DOOM

hipoclorít (-po-clo-) s. m., pl. hipocloríți

hipocloriților
HIPOCLORÍT, hipocloriți, s. m. Sare a acidului hipocloros, care se obține prin acțiunea clorului asupra hidroxizilor puternic bazici sau pe cale electrolitică. ◊ Hipoclorit de sodiu = sare de sodiu a acidului hipocloros, folosită ca dezinfectant și ca decolorant; apă de javel. Hipoclorit de potasiu = sare de potasiu hipocloros. – Din fr. hypoclorite.

DOOM

hipoclorít (-po-clo-) s. m., pl. hipocloríți

hipocloros
HIPOCLORÓS, hipocloroși, adj. (În sintagma) Acid hipocloros = acid obținut prin acțiunea clorului asupra unei suspensii de oxid de mercur în apă, folosit ca decolorant. – Din fr. hypochloreux.

DOOM

!hipoclorós (-po-clo-) adj. m., pl. hipocloróși

hipocolie
HIPOCOLÍE s.f. Reducere a secreției biliare. [Gen. -iei. / < fr. hypocholie, cf. gr. hypo – sub, chole – bilă].

hipocondre
HIPOCÓNDRU, hipocondre, s. n. Regiune a peretelui abdominal la mamifere și la păsări, situată la dreapta și la stânga regiunii epigastrice, sub ultimele coaste. – Din fr. hypocondre.

DOOM

hipocóndru (regiune abdominală) s. n., art. hipocóndrul; pl. hipocóndre

hipocondrele
HIPOCÓNDRU, hipocondre, s. n. Regiune a peretelui abdominal la mamifere și la păsări, situată la dreapta și la stânga regiunii epigastrice, sub ultimele coaste. – Din fr. hypocondre.

DOOM

hipocóndru (regiune abdominală) s. n., art. hipocóndrul; pl. hipocóndre

hipocondrelor
HIPOCÓNDRU, hipocondre, s. n. Regiune a peretelui abdominal la mamifere și la păsări, situată la dreapta și la stânga regiunii epigastrice, sub ultimele coaste. – Din fr. hypocondre.

DOOM

hipocóndru (regiune abdominală) s. n., art. hipocóndrul; pl. hipocóndre

hipocondru
HIPOCÓNDRU, hipocondre, s. n. Regiune a peretelui abdominal la mamifere și la păsări, situată la dreapta și la stânga regiunii epigastrice, sub ultimele coaste. – Din fr. hypocondre.

DOOM

hipocóndru (regiune abdominală) s. n., art. hipocóndrul; pl. hipocóndre

hipocondru
HIPOCÓNDRU s.n. Fiecare dintre părțile laterale ale abdomenului, situate imediat sub ultima coastă. [Pl. -re, -ruri, var. ipocondru s.n. / < fr. hypocondre, cf. gr. hypo – dedesubt, chondros – cartilaj].

hipocondrul
HIPOCÓNDRU, hipocondre, s. n. Regiune a peretelui abdominal la mamifere și la păsări, situată la dreapta și la stânga regiunii epigastrice, sub ultimele coaste. – Din fr. hypocondre.

DOOM

hipocóndru (regiune abdominală) s. n., art. hipocóndrul; pl. hipocóndre

hipocondrului
HIPOCÓNDRU, hipocondre, s. n. Regiune a peretelui abdominal la mamifere și la păsări, situată la dreapta și la stânga regiunii epigastrice, sub ultimele coaste. – Din fr. hypocondre.

DOOM

hipocóndru (regiune abdominală) s. n., art. hipocóndrul; pl. hipocóndre

hipocoristic
HIPOCORÍSTIC, -Ă, hipocoristici, -ce, adj., s. n. (Despre cuvinte sau despre sufixe; adesea substantivat) Care exprimă mângâiere, sentimente de afecțiune; dezmierdător, alintător, tandru. – Din fr. hypocoristique.

DOOM

*hipocorístic² s. n., pl. hipocorístice

hipocoristica
HIPOCORÍSTIC, -Ă, hipocoristici, -ce, adj., s. n. (Despre cuvinte sau despre sufixe; adesea substantivat) Care exprimă mângâiere, sentimente de afecțiune; dezmierdător, alintător, tandru. – Din fr. hypocoristique.

DOOM

*hipocorístic² s. n., pl. hipocorístice

hipocoristice
HIPOCORÍSTIC, -Ă, hipocoristici, -ce, adj., s. n. (Despre cuvinte sau despre sufixe; adesea substantivat) Care exprimă mângâiere, sentimente de afecțiune; dezmierdător, alintător, tandru. – Din fr. hypocoristique.

DOOM

*hipocorístic² s. n., pl. hipocorístice

hipocoristicei
HIPOCORÍSTIC, -Ă, hipocoristici, -ce, adj., s. n. (Despre cuvinte sau despre sufixe; adesea substantivat) Care exprimă mângâiere, sentimente de afecțiune; dezmierdător, alintător, tandru. – Din fr. hypocoristique.

DOOM

*hipocorístic² s. n., pl. hipocorístice

hipocoristicele
HIPOCORÍSTIC, -Ă, hipocoristici, -ce, adj., s. n. (Despre cuvinte sau despre sufixe; adesea substantivat) Care exprimă mângâiere, sentimente de afecțiune; dezmierdător, alintător, tandru. – Din fr. hypocoristique.

DOOM

*hipocorístic² s. n., pl. hipocorístice

hipocoristicelor
HIPOCORÍSTIC, -Ă, hipocoristici, -ce, adj., s. n. (Despre cuvinte sau despre sufixe; adesea substantivat) Care exprimă mângâiere, sentimente de afecțiune; dezmierdător, alintător, tandru. – Din fr. hypocoristique.

DOOM

*hipocorístic² s. n., pl. hipocorístice

hipocoristici
HIPOCORÍSTIC, -Ă, hipocoristici, -ce, adj., s. n. (Despre cuvinte sau despre sufixe; adesea substantivat) Care exprimă mângâiere, sentimente de afecțiune; dezmierdător, alintător, tandru. – Din fr. hypocoristique.

DOOM

*hipocorístic² s. n., pl. hipocorístice

hipocoristicii
HIPOCORÍSTIC, -Ă, hipocoristici, -ce, adj., s. n. (Despre cuvinte sau despre sufixe; adesea substantivat) Care exprimă mângâiere, sentimente de afecțiune; dezmierdător, alintător, tandru. – Din fr. hypocoristique.

DOOM

*hipocorístic² s. n., pl. hipocorístice

hipocoristicilor
HIPOCORÍSTIC, -Ă, hipocoristici, -ce, adj., s. n. (Despre cuvinte sau despre sufixe; adesea substantivat) Care exprimă mângâiere, sentimente de afecțiune; dezmierdător, alintător, tandru. – Din fr. hypocoristique.

DOOM

*hipocorístic² s. n., pl. hipocorístice

hipocoristicul
HIPOCORÍSTIC, -Ă, hipocoristici, -ce, adj., s. n. (Despre cuvinte sau despre sufixe; adesea substantivat) Care exprimă mângâiere, sentimente de afecțiune; dezmierdător, alintător, tandru. – Din fr. hypocoristique.

DOOM

*hipocorístic² s. n., pl. hipocorístice

hipocoristicului
HIPOCORÍSTIC, -Ă, hipocoristici, -ce, adj., s. n. (Despre cuvinte sau despre sufixe; adesea substantivat) Care exprimă mângâiere, sentimente de afecțiune; dezmierdător, alintător, tandru. – Din fr. hypocoristique.

DOOM

*hipocorístic² s. n., pl. hipocorístice

hipocotil
HIPOCOTÍL, hipocotile, s. n. Porțiune din tulpina unei plantule cuprinsă între cotiledoane și baza rădăcinii. – Din fr. hypocotyle.

DOOM

hipocotíl s. n., pl. hipocotíle

hipocotile
HIPOCOTÍL, hipocotile, s. n. Porțiune din tulpina unei plantule cuprinsă între cotiledoane și baza rădăcinii. – Din fr. hypocotyle.

DOOM

hipocotíl s. n., pl. hipocotíle

hipocotilele
HIPOCOTÍL, hipocotile, s. n. Porțiune din tulpina unei plantule cuprinsă între cotiledoane și baza rădăcinii. – Din fr. hypocotyle.

DOOM

hipocotíl s. n., pl. hipocotíle

hipocotilelor
HIPOCOTÍL, hipocotile, s. n. Porțiune din tulpina unei plantule cuprinsă între cotiledoane și baza rădăcinii. – Din fr. hypocotyle.

DOOM

hipocotíl s. n., pl. hipocotíle

hipocotilul
HIPOCOTÍL, hipocotile, s. n. Porțiune din tulpina unei plantule cuprinsă între cotiledoane și baza rădăcinii. – Din fr. hypocotyle.

DOOM

hipocotíl s. n., pl. hipocotíle

hipocotilului
HIPOCOTÍL, hipocotile, s. n. Porțiune din tulpina unei plantule cuprinsă între cotiledoane și baza rădăcinii. – Din fr. hypocotyle.

DOOM

hipocotíl s. n., pl. hipocotíle

hipocratic
HIPOCRÁTIC, -Ă, hipocratici, -ce, adj. 1. Care aparține hipocratismului, privitor la hipocratism. 2. (Despre degete) Îngroșat mult la capăt, cu unghia lățită și încovoiată. – Din fr. hippocratique.

DOOM

hipocrátic (-po-cra-) adj. m., pl. hipocrátici; f. hipocrátică, pl. hipocrátice

hipocratica
HIPOCRÁTIC, -Ă, hipocratici, -ce, adj. 1. Care aparține hipocratismului, privitor la hipocratism. 2. (Despre degete) Îngroșat mult la capăt, cu unghia lățită și încovoiată. – Din fr. hippocratique.

DOOM

hipocrátic (-po-cra-) adj. m., pl. hipocrátici; f. hipocrátică, pl. hipocrátice

hipocratice
HIPOCRÁTIC, -Ă, hipocratici, -ce, adj. 1. Care aparține hipocratismului, privitor la hipocratism. 2. (Despre degete) Îngroșat mult la capăt, cu unghia lățită și încovoiată. – Din fr. hippocratique.

DOOM

hipocrátic (-po-cra-) adj. m., pl. hipocrátici; f. hipocrátică, pl. hipocrátice

hipocraticei
HIPOCRÁTIC, -Ă, hipocratici, -ce, adj. 1. Care aparține hipocratismului, privitor la hipocratism. 2. (Despre degete) Îngroșat mult la capăt, cu unghia lățită și încovoiată. – Din fr. hippocratique.

DOOM

hipocrátic (-po-cra-) adj. m., pl. hipocrátici; f. hipocrátică, pl. hipocrátice

hipocraticele
HIPOCRÁTIC, -Ă, hipocratici, -ce, adj. 1. Care aparține hipocratismului, privitor la hipocratism. 2. (Despre degete) Îngroșat mult la capăt, cu unghia lățită și încovoiată. – Din fr. hippocratique.

DOOM

hipocrátic (-po-cra-) adj. m., pl. hipocrátici; f. hipocrátică, pl. hipocrátice

hipocraticelor
HIPOCRÁTIC, -Ă, hipocratici, -ce, adj. 1. Care aparține hipocratismului, privitor la hipocratism. 2. (Despre degete) Îngroșat mult la capăt, cu unghia lățită și încovoiată. – Din fr. hippocratique.

DOOM

hipocrátic (-po-cra-) adj. m., pl. hipocrátici; f. hipocrátică, pl. hipocrátice

hipocratici
HIPOCRÁTIC, -Ă, hipocratici, -ce, adj. 1. Care aparține hipocratismului, privitor la hipocratism. 2. (Despre degete) Îngroșat mult la capăt, cu unghia lățită și încovoiată. – Din fr. hippocratique.

DOOM

hipocrátic (-po-cra-) adj. m., pl. hipocrátici; f. hipocrátică, pl. hipocrátice

hipocraticii
HIPOCRÁTIC, -Ă, hipocratici, -ce, adj. 1. Care aparține hipocratismului, privitor la hipocratism. 2. (Despre degete) Îngroșat mult la capăt, cu unghia lățită și încovoiată. – Din fr. hippocratique.

DOOM

hipocrátic (-po-cra-) adj. m., pl. hipocrátici; f. hipocrátică, pl. hipocrátice

hipocraticilor
HIPOCRÁTIC, -Ă, hipocratici, -ce, adj. 1. Care aparține hipocratismului, privitor la hipocratism. 2. (Despre degete) Îngroșat mult la capăt, cu unghia lățită și încovoiată. – Din fr. hippocratique.

DOOM

hipocrátic (-po-cra-) adj. m., pl. hipocrátici; f. hipocrátică, pl. hipocrátice

hipocraticul
HIPOCRÁTIC, -Ă, hipocratici, -ce, adj. 1. Care aparține hipocratismului, privitor la hipocratism. 2. (Despre degete) Îngroșat mult la capăt, cu unghia lățită și încovoiată. – Din fr. hippocratique.

DOOM

hipocrátic (-po-cra-) adj. m., pl. hipocrátici; f. hipocrátică, pl. hipocrátice

hipocraticului
HIPOCRÁTIC, -Ă, hipocratici, -ce, adj. 1. Care aparține hipocratismului, privitor la hipocratism. 2. (Despre degete) Îngroșat mult la capăt, cu unghia lățită și încovoiată. – Din fr. hippocratique.

DOOM

hipocrátic (-po-cra-) adj. m., pl. hipocrátici; f. hipocrátică, pl. hipocrátice

hipocratism
HIPOCRATÍSM s. n. 1. Sistem de tratament care are la bază concepția lui Hipocrat. 2. (Anat.; în sintagma) Hipocratism digital = anomalie care constă în îngroșarea extremităților degetelor, cu bombarea unghiilor. – Din fr. hippocratisme.

DOOM

hipocratísm (-po-cra-) s. n.

hipocratismul
HIPOCRATÍSM s. n. 1. Sistem de tratament care are la bază concepția lui Hipocrat. 2. (Anat.; în sintagma) Hipocratism digital = anomalie care constă în îngroșarea extremităților degetelor, cu bombarea unghiilor. – Din fr. hippocratisme.

DOOM

hipocratísm (-po-cra-) s. n.

hipocratismului
HIPOCRATÍSM s. n. 1. Sistem de tratament care are la bază concepția lui Hipocrat. 2. (Anat.; în sintagma) Hipocratism digital = anomalie care constă în îngroșarea extremităților degetelor, cu bombarea unghiilor. – Din fr. hippocratisme.

DOOM

hipocratísm (-po-cra-) s. n.

hipocren
HIPOCRÉN s.n. Enigmă în care soluția (o zicală sau o expresie cunoscută) se obține prin interpretarea unei ilustrații. [< germ. Hippokrene].

hipocrinie
HIPOCRINÍE s.f. (Med.) Reducere a secreției unei glande endocrine. [Gen. -iei. / < fr. hypocrinie, cf. gr. hypo – sub, krinein – a secreta].

hipocristalin
HIPOCRISTALÍN, -Ă, hipocristalini, -e, adj. (Despre structura rocilor eruptive) Care este alcătuit din cristale și din sticlă. – Din fr. hypocristalin.

DOOM

hipocristalín (-po-cris-) adj. m., pl. hipocristalíni; f. hipocristalínă, pl. hipocristalíne

hipocristalina
HIPOCRISTALÍN, -Ă, hipocristalini, -e, adj. (Despre structura rocilor eruptive) Care este alcătuit din cristale și din sticlă. – Din fr. hypocristalin.

DOOM

hipocristalín (-po-cris-) adj. m., pl. hipocristalíni; f. hipocristalínă, pl. hipocristalíne

hipocristaline
HIPOCRISTALÍN, -Ă, hipocristalini, -e, adj. (Despre structura rocilor eruptive) Care este alcătuit din cristale și din sticlă. – Din fr. hypocristalin.

DOOM

hipocristalín (-po-cris-) adj. m., pl. hipocristalíni; f. hipocristalínă, pl. hipocristalíne

hipocristalinei
HIPOCRISTALÍN, -Ă, hipocristalini, -e, adj. (Despre structura rocilor eruptive) Care este alcătuit din cristale și din sticlă. – Din fr. hypocristalin.

DOOM

hipocristalín (-po-cris-) adj. m., pl. hipocristalíni; f. hipocristalínă, pl. hipocristalíne

hipocristalinele
HIPOCRISTALÍN, -Ă, hipocristalini, -e, adj. (Despre structura rocilor eruptive) Care este alcătuit din cristale și din sticlă. – Din fr. hypocristalin.

DOOM

hipocristalín (-po-cris-) adj. m., pl. hipocristalíni; f. hipocristalínă, pl. hipocristalíne

hipocristalinelor
HIPOCRISTALÍN, -Ă, hipocristalini, -e, adj. (Despre structura rocilor eruptive) Care este alcătuit din cristale și din sticlă. – Din fr. hypocristalin.

DOOM

hipocristalín (-po-cris-) adj. m., pl. hipocristalíni; f. hipocristalínă, pl. hipocristalíne

hipocristalini
HIPOCRISTALÍN, -Ă, hipocristalini, -e, adj. (Despre structura rocilor eruptive) Care este alcătuit din cristale și din sticlă. – Din fr. hypocristalin.

DOOM

hipocristalín (-po-cris-) adj. m., pl. hipocristalíni; f. hipocristalínă, pl. hipocristalíne

hipocristalinii
HIPOCRISTALÍN, -Ă, hipocristalini, -e, adj. (Despre structura rocilor eruptive) Care este alcătuit din cristale și din sticlă. – Din fr. hypocristalin.

DOOM

hipocristalín (-po-cris-) adj. m., pl. hipocristalíni; f. hipocristalínă, pl. hipocristalíne

hipocristalinilor
HIPOCRISTALÍN, -Ă, hipocristalini, -e, adj. (Despre structura rocilor eruptive) Care este alcătuit din cristale și din sticlă. – Din fr. hypocristalin.

DOOM

hipocristalín (-po-cris-) adj. m., pl. hipocristalíni; f. hipocristalínă, pl. hipocristalíne

hipocristalinul
HIPOCRISTALÍN, -Ă, hipocristalini, -e, adj. (Despre structura rocilor eruptive) Care este alcătuit din cristale și din sticlă. – Din fr. hypocristalin.

DOOM

hipocristalín (-po-cris-) adj. m., pl. hipocristalíni; f. hipocristalínă, pl. hipocristalíne

hipocristalinului
HIPOCRISTALÍN, -Ă, hipocristalini, -e, adj. (Despre structura rocilor eruptive) Care este alcătuit din cristale și din sticlă. – Din fr. hypocristalin.

DOOM

hipocristalín (-po-cris-) adj. m., pl. hipocristalíni; f. hipocristalínă, pl. hipocristalíne

hipocrit
HIPOCRÍT, -Ă adj. v. ipocrit.

hipocrizie
HIPOCRIZÍE s.f. v. ipocrizie.

hipocromia
HIPOCROMÍE, hipocromii, s. f. (Med.) Scădere a pigmentației pielii. – Din fr. hypochromie.

hipocromie
HIPOCROMÍE, hipocromii, s. f. (Med.) Scădere a pigmentației pielii. – Din fr. hypochromie.

hipocromiei
HIPOCROMÍE, hipocromii, s. f. (Med.) Scădere a pigmentației pielii. – Din fr. hypochromie.

hipocromii
HIPOCROMÍE, hipocromii, s. f. (Med.) Scădere a pigmentației pielii. – Din fr. hypochromie.

hipocromiile
HIPOCROMÍE, hipocromii, s. f. (Med.) Scădere a pigmentației pielii. – Din fr. hypochromie.

hipocromiilor
HIPOCROMÍE, hipocromii, s. f. (Med.) Scădere a pigmentației pielii. – Din fr. hypochromie.

hipodame
Hippodamia (sau Hipodame(a)) 1. Fiica lui Oenomaus, regele din Pisa. Pentru că oracolul îi prezisese că va muri de mîna ginerelui său, Oenomaus nu voia să-și mărite fata. Pe numeroșii ei pretendenți i-a înlăturat unul cîte unul, provocîndu-i la o întrecere de care. Datorită cailor săi neîntrecuți în iuțeală, el îi învingea pe rînd și-i ucidea. Cînd s-a prezentat Pelops, Hippodamia, îndrăgostindu-se de frumosul tînăr, a pus la cale un vicleșug împreună cu Myrtilus, vizitiul tatălui ei, făcînd ca Pelops să iasă învingător. Oenomaus și-a găsit moartea în timpul cursei, iar Hippodamia s-a căsătorit cu Pelops. Au avut împreună mai mulți copii, printre care pe Atreus și pe Thyestes (v. Și Atreus). 2. Soția lui Pirithous. Din cauza ei s-a iscat lupta dintre centauri și lapiți (v. Centauri).

hipodamea
Hippodamia (sau Hipodame(a)) 1. Fiica lui Oenomaus, regele din Pisa. Pentru că oracolul îi prezisese că va muri de mîna ginerelui său, Oenomaus nu voia să-și mărite fata. Pe numeroșii ei pretendenți i-a înlăturat unul cîte unul, provocîndu-i la o întrecere de care. Datorită cailor săi neîntrecuți în iuțeală, el îi învingea pe rînd și-i ucidea. Cînd s-a prezentat Pelops, Hippodamia, îndrăgostindu-se de frumosul tînăr, a pus la cale un vicleșug împreună cu Myrtilus, vizitiul tatălui ei, făcînd ca Pelops să iasă învingător. Oenomaus și-a găsit moartea în timpul cursei, iar Hippodamia s-a căsătorit cu Pelops. Au avut împreună mai mulți copii, printre care pe Atreus și pe Thyestes (v. Și Atreus). 2. Soția lui Pirithous. Din cauza ei s-a iscat lupta dintre centauri și lapiți (v. Centauri).

hipodamia
Hipodamia = Hippodamia.

hipoderm
HIPODÉRM s. n. Strat profund al pielii, situat sub dermă, bogat în țesut adipos. – Din fr. hypoderme.

DOOM

hipodérm s. n.

hipodermic
HIPODÉRMIC, -Ă, hipodermici, -ce, adj. (Anat.) Subcutanat. – Din fr. hypodermique.

DOOM

hipodérmic adj. m., pl. hipodérmici; f. hipodérmică, pl. hipodérmice

hipodermica
HIPODÉRMIC, -Ă, hipodermici, -ce, adj. (Anat.) Subcutanat. – Din fr. hypodermique.

DOOM

hipodérmic adj. m., pl. hipodérmici; f. hipodérmică, pl. hipodérmice

hipodermice
HIPODÉRMIC, -Ă, hipodermici, -ce, adj. (Anat.) Subcutanat. – Din fr. hypodermique.

DOOM

hipodérmic adj. m., pl. hipodérmici; f. hipodérmică, pl. hipodérmice

hipodermicei
HIPODÉRMIC, -Ă, hipodermici, -ce, adj. (Anat.) Subcutanat. – Din fr. hypodermique.

DOOM

hipodérmic adj. m., pl. hipodérmici; f. hipodérmică, pl. hipodérmice

hipodermicele
HIPODÉRMIC, -Ă, hipodermici, -ce, adj. (Anat.) Subcutanat. – Din fr. hypodermique.

DOOM

hipodérmic adj. m., pl. hipodérmici; f. hipodérmică, pl. hipodérmice

hipodermicelor
HIPODÉRMIC, -Ă, hipodermici, -ce, adj. (Anat.) Subcutanat. – Din fr. hypodermique.

DOOM

hipodérmic adj. m., pl. hipodérmici; f. hipodérmică, pl. hipodérmice

hipodermici
HIPODÉRMIC, -Ă, hipodermici, -ce, adj. (Anat.) Subcutanat. – Din fr. hypodermique.

DOOM

hipodérmic adj. m., pl. hipodérmici; f. hipodérmică, pl. hipodérmice

hipodermicii
HIPODÉRMIC, -Ă, hipodermici, -ce, adj. (Anat.) Subcutanat. – Din fr. hypodermique.

DOOM

hipodérmic adj. m., pl. hipodérmici; f. hipodérmică, pl. hipodérmice

hipodermicilor
HIPODÉRMIC, -Ă, hipodermici, -ce, adj. (Anat.) Subcutanat. – Din fr. hypodermique.

DOOM

hipodérmic adj. m., pl. hipodérmici; f. hipodérmică, pl. hipodérmice

hipodermicul
HIPODÉRMIC, -Ă, hipodermici, -ce, adj. (Anat.) Subcutanat. – Din fr. hypodermique.

DOOM

hipodérmic adj. m., pl. hipodérmici; f. hipodérmică, pl. hipodérmice

hipodermicului
HIPODÉRMIC, -Ă, hipodermici, -ce, adj. (Anat.) Subcutanat. – Din fr. hypodermique.

DOOM

hipodérmic adj. m., pl. hipodérmici; f. hipodérmică, pl. hipodérmice

hipodermită
HIPODERMÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a țesutului celular subcutanat. [< fr. hypodermite].

hipodermoza
HIPODERMÓZĂ, hipodermoze, s. f. Boală parazitară a animalelor rumegătoare mari, provocată de larvele unei muște care se localizează în straturile profunde ale pielii. – Din fr. hypodermose.

DOOM

hipodermóză s. f., g.-d. art. hipodermózei; pl. hipodermóze

hipodermoze
HIPODERMÓZĂ, hipodermoze, s. f. Boală parazitară a animalelor rumegătoare mari, provocată de larvele unei muște care se localizează în straturile profunde ale pielii. – Din fr. hypodermose.

DOOM

hipodermóză s. f., g.-d. art. hipodermózei; pl. hipodermóze

hipodermozei
HIPODERMÓZĂ, hipodermoze, s. f. Boală parazitară a animalelor rumegătoare mari, provocată de larvele unei muște care se localizează în straturile profunde ale pielii. – Din fr. hypodermose.

DOOM

hipodermóză s. f., g.-d. art. hipodermózei; pl. hipodermóze

hipodermozele
HIPODERMÓZĂ, hipodermoze, s. f. Boală parazitară a animalelor rumegătoare mari, provocată de larvele unei muște care se localizează în straturile profunde ale pielii. – Din fr. hypodermose.

DOOM

hipodermóză s. f., g.-d. art. hipodermózei; pl. hipodermóze

hipodermozelor
HIPODERMÓZĂ, hipodermoze, s. f. Boală parazitară a animalelor rumegătoare mari, provocată de larvele unei muște care se localizează în straturile profunde ale pielii. – Din fr. hypodermose.

DOOM

hipodermóză s. f., g.-d. art. hipodermózei; pl. hipodermóze

hipodermă
HIPODÉRMĂ s.f. (Zool.) Muscă a cărei larvă este un parazit al pielii rumegătoarelor. [< fr. hypoderma].

hipodrom
HIPODRÓM s.n. 1. Incintă amenajată pentru exerciții și concursuri de călărie, cum și pentru întreceri de care. 2. Câmp amenajat pentru curse de cai. [Pl. -omuri, -oame. / < fr. hippodrome, lat. hippodromos, cf. gr. hippos – cal, dromos – cursă].

DOOM

hipodróm (-po-drom) s. n., pl. hipodrómuri

hipodrom
HIPODRÓM, hipodromuri, s. n. Teren special amenajat pentru desfășurarea concursurilor hipice, prevăzut cu tribune pentru spectatori. – Din fr. hippodrome.

hipodromul
HIPODRÓM, hipodromuri, s. n. Teren special amenajat pentru desfășurarea concursurilor hipice, prevăzut cu tribune pentru spectatori. – Din fr. hippodrome.

hipodromului
HIPODRÓM, hipodromuri, s. n. Teren special amenajat pentru desfășurarea concursurilor hipice, prevăzut cu tribune pentru spectatori. – Din fr. hippodrome.

hipodromuri
HIPODRÓM, hipodromuri, s. n. Teren special amenajat pentru desfășurarea concursurilor hipice, prevăzut cu tribune pentru spectatori. – Din fr. hippodrome.

hipodromurile
HIPODRÓM, hipodromuri, s. n. Teren special amenajat pentru desfășurarea concursurilor hipice, prevăzut cu tribune pentru spectatori. – Din fr. hippodrome.

hipodromurilor
HIPODRÓM, hipodromuri, s. n. Teren special amenajat pentru desfășurarea concursurilor hipice, prevăzut cu tribune pentru spectatori. – Din fr. hippodrome.

hipoergie
HIPOERGÍE, hipoergii, s. f. (Med.) Reducere a capacității organismului de a reacționa la diverși antigeni. [Pr.: -po-er-] – Din fr. hypoergie.

hipoestezia
HIPOESTEZÍE, hipoestezii, s. f. Diminuare a sensibilității cutanate, întâlnită în unele boli nervoase. [Pr.: -po-es-] – Din fr. hypoesthésie.

DOOM

hipoestezíe s. f., art. hipoestezía, g.-d. art. hipoestezíei; pl. hipoestezíi, art. hipoestezíile

hipoestezie
HIPOESTEZÍE, hipoestezii, s. f. Diminuare a sensibilității cutanate, întâlnită în unele boli nervoase. [Pr.: -po-es-] – Din fr. hypoesthésie.

DOOM

hipoestezíe s. f., art. hipoestezía, g.-d. art. hipoestezíei; pl. hipoestezíi, art. hipoestezíile

hipoesteziei
HIPOESTEZÍE, hipoestezii, s. f. Diminuare a sensibilității cutanate, întâlnită în unele boli nervoase. [Pr.: -po-es-] – Din fr. hypoesthésie.

DOOM

hipoestezíe s. f., art. hipoestezía, g.-d. art. hipoestezíei; pl. hipoestezíi, art. hipoestezíile

hipoestezii
HIPOESTEZÍE, hipoestezii, s. f. Diminuare a sensibilității cutanate, întâlnită în unele boli nervoase. [Pr.: -po-es-] – Din fr. hypoesthésie.

DOOM

hipoestezíe s. f., art. hipoestezía, g.-d. art. hipoestezíei; pl. hipoestezíi, art. hipoestezíile

hipoesteziile
HIPOESTEZÍE, hipoestezii, s. f. Diminuare a sensibilității cutanate, întâlnită în unele boli nervoase. [Pr.: -po-es-] – Din fr. hypoesthésie.

DOOM

hipoestezíe s. f., art. hipoestezía, g.-d. art. hipoestezíei; pl. hipoestezíi, art. hipoestezíile

hipoesteziilor
HIPOESTEZÍE, hipoestezii, s. f. Diminuare a sensibilității cutanate, întâlnită în unele boli nervoase. [Pr.: -po-es-] – Din fr. hypoesthésie.

DOOM

hipoestezíe s. f., art. hipoestezía, g.-d. art. hipoestezíei; pl. hipoestezíi, art. hipoestezíile

hipofag
HIPOFÁG, -Ă, hipofagi, -ge, adj. Care se hrănește cu carne de cal. – Din fr. hippophage.

DOOM

hipofág adj. m., pl. hipofági; f. hipofágă, pl. hipofáge

hipofaga
HIPOFÁG, -Ă, hipofagi, -ge, adj. Care se hrănește cu carne de cal. – Din fr. hippophage.

DOOM

hipofág adj. m., pl. hipofági; f. hipofágă, pl. hipofáge

hipofage
HIPOFÁG, -Ă, hipofagi, -ge, adj. Care se hrănește cu carne de cal. – Din fr. hippophage.

DOOM

hipofág adj. m., pl. hipofági; f. hipofágă, pl. hipofáge

hipofagei
HIPOFÁG, -Ă, hipofagi, -ge, adj. Care se hrănește cu carne de cal. – Din fr. hippophage.

DOOM

hipofág adj. m., pl. hipofági; f. hipofágă, pl. hipofáge

hipofagele
HIPOFÁG, -Ă, hipofagi, -ge, adj. Care se hrănește cu carne de cal. – Din fr. hippophage.

DOOM

hipofág adj. m., pl. hipofági; f. hipofágă, pl. hipofáge

hipofagelor
HIPOFÁG, -Ă, hipofagi, -ge, adj. Care se hrănește cu carne de cal. – Din fr. hippophage.

DOOM

hipofág adj. m., pl. hipofági; f. hipofágă, pl. hipofáge

hipofagi
HIPOFÁG, -Ă, hipofagi, -ge, adj. Care se hrănește cu carne de cal. – Din fr. hippophage.

DOOM

hipofág adj. m., pl. hipofági; f. hipofágă, pl. hipofáge

hipofagia
HIPOFAGÍE s. f. Hrănire cu carne de cal. – Din fr. hippophagie.

DOOM

hipofagíe s. f., art. hipofagía, g.-d. hipofagíi, art. hipofagíei

hipofagie
HIPOFAGÍE s. f. Hrănire cu carne de cal. – Din fr. hippophagie.

DOOM

hipofagíe s. f., art. hipofagía, g.-d. hipofagíi, art. hipofagíei

hipofagiei
HIPOFAGÍE s. f. Hrănire cu carne de cal. – Din fr. hippophagie.

DOOM

hipofagíe s. f., art. hipofagía, g.-d. hipofagíi, art. hipofagíei

hipofagii
HIPOFÁG, -Ă, hipofagi, -ge, adj. Care se hrănește cu carne de cal. – Din fr. hippophage.

DOOM

hipofág adj. m., pl. hipofági; f. hipofágă, pl. hipofáge

hipofagii
HIPOFAGÍE s. f. Hrănire cu carne de cal. – Din fr. hippophagie.

DOOM

hipofagíe s. f., art. hipofagía, g.-d. hipofagíi, art. hipofagíei

hipofagilor
HIPOFÁG, -Ă, hipofagi, -ge, adj. Care se hrănește cu carne de cal. – Din fr. hippophage.

DOOM

hipofág adj. m., pl. hipofági; f. hipofágă, pl. hipofáge

hipofagul
HIPOFÁG, -Ă, hipofagi, -ge, adj. Care se hrănește cu carne de cal. – Din fr. hippophage.

DOOM

hipofág adj. m., pl. hipofági; f. hipofágă, pl. hipofáge

hipofagului
HIPOFÁG, -Ă, hipofagi, -ge, adj. Care se hrănește cu carne de cal. – Din fr. hippophage.

DOOM

hipofág adj. m., pl. hipofági; f. hipofágă, pl. hipofáge

hipofiza
HIPOFIZÁ vb. I. tr. (Biol.) A aplica metoda hipofizării. [Cf. fr. hypophiser].

hipofiza
HIPOFÍZĂ, hipofize, s. f. (Și în sintagma glandă hipofiză) Glandă endocrină cu funcții multiple, situată la baza creierului și având o mare influență asupra creșterii organismului, dar și asupra celorlalte glande, în special a glandelor sexuale și a tiroidei; adenohipofiză. – Din fr. hypophyse.

DOOM

hipofíză s. f., g.-d. art. hipofízei; pl. hipofíze

hipofizar
HIPOFIZÁR, -Ă, hipofizari, -e, adj. Care aparține hipofizei, privitor la hipofiză. – Din fr. hypophysaire.

DOOM

hipofizár adj. m., pl. hipofizári; f. hipofizáră, pl. hipofizáre

hipofizara
HIPOFIZÁR, -Ă, hipofizari, -e, adj. Care aparține hipofizei, privitor la hipofiză. – Din fr. hypophysaire.

DOOM

hipofizár adj. m., pl. hipofizári; f. hipofizáră, pl. hipofizáre

hipofizare
HIPOFIZÁR, -Ă, hipofizari, -e, adj. Care aparține hipofizei, privitor la hipofiză. – Din fr. hypophysaire.

DOOM

hipofizár adj. m., pl. hipofizári; f. hipofizáră, pl. hipofizáre

hipofizare
HIPOFIZÁRE s.f. Metodă prin care se injectează peștii cu extract de hipofiză. [< hipofiza].

hipofizarea
HIPOFIZÁRE s.f. Metodă prin care se injectează peștii cu extract de hipofiză. [< hipofiza].

hipofizarei
HIPOFIZÁR, -Ă, hipofizari, -e, adj. Care aparține hipofizei, privitor la hipofiză. – Din fr. hypophysaire.

DOOM

hipofizár adj. m., pl. hipofizári; f. hipofizáră, pl. hipofizáre

hipofizarele
HIPOFIZÁR, -Ă, hipofizari, -e, adj. Care aparține hipofizei, privitor la hipofiză. – Din fr. hypophysaire.

DOOM

hipofizár adj. m., pl. hipofizári; f. hipofizáră, pl. hipofizáre

hipofizarelor
HIPOFIZÁR, -Ă, hipofizari, -e, adj. Care aparține hipofizei, privitor la hipofiză. – Din fr. hypophysaire.

DOOM

hipofizár adj. m., pl. hipofizári; f. hipofizáră, pl. hipofizáre

hipofizari
HIPOFIZÁR, -Ă, hipofizari, -e, adj. Care aparține hipofizei, privitor la hipofiză. – Din fr. hypophysaire.

DOOM

hipofizár adj. m., pl. hipofizári; f. hipofizáră, pl. hipofizáre

hipofizarii
HIPOFIZÁR, -Ă, hipofizari, -e, adj. Care aparține hipofizei, privitor la hipofiză. – Din fr. hypophysaire.

DOOM

hipofizár adj. m., pl. hipofizári; f. hipofizáră, pl. hipofizáre

hipofizarilor
HIPOFIZÁR, -Ă, hipofizari, -e, adj. Care aparține hipofizei, privitor la hipofiză. – Din fr. hypophysaire.

DOOM

hipofizár adj. m., pl. hipofizári; f. hipofizáră, pl. hipofizáre

hipofizarul
HIPOFIZÁR, -Ă, hipofizari, -e, adj. Care aparține hipofizei, privitor la hipofiză. – Din fr. hypophysaire.

DOOM

hipofizár adj. m., pl. hipofizári; f. hipofizáră, pl. hipofizáre

hipofizarului
HIPOFIZÁR, -Ă, hipofizari, -e, adj. Care aparține hipofizei, privitor la hipofiză. – Din fr. hypophysaire.

DOOM

hipofizár adj. m., pl. hipofizári; f. hipofizáră, pl. hipofizáre

hipofizat
HIPOFIZÁ vb. I. tr. (Biol.) A aplica metoda hipofizării. [Cf. fr. hypophiser].

hipofize
HIPOFÍZĂ, hipofize, s. f. (Și în sintagma glandă hipofiză) Glandă endocrină cu funcții multiple, situată la baza creierului și având o mare influență asupra creșterii organismului, dar și asupra celorlalte glande, în special a glandelor sexuale și a tiroidei; adenohipofiză. – Din fr. hypophyse.

DOOM

hipofíză s. f., g.-d. art. hipofízei; pl. hipofíze

hipofizectomie
HIPOFIZECTOMÍE s.f. (Med.) Ablațiune a hipofizei. [Gen. -iei. / < fr. hypophysectomie].

hipofizei
HIPOFÍZĂ, hipofize, s. f. (Și în sintagma glandă hipofiză) Glandă endocrină cu funcții multiple, situată la baza creierului și având o mare influență asupra creșterii organismului, dar și asupra celorlalte glande, în special a glandelor sexuale și a tiroidei; adenohipofiză. – Din fr. hypophyse.

DOOM

hipofíză s. f., g.-d. art. hipofízei; pl. hipofíze

hipofizele
HIPOFÍZĂ, hipofize, s. f. (Și în sintagma glandă hipofiză) Glandă endocrină cu funcții multiple, situată la baza creierului și având o mare influență asupra creșterii organismului, dar și asupra celorlalte glande, în special a glandelor sexuale și a tiroidei; adenohipofiză. – Din fr. hypophyse.

DOOM

hipofíză s. f., g.-d. art. hipofízei; pl. hipofíze

hipofizelor
HIPOFÍZĂ, hipofize, s. f. (Și în sintagma glandă hipofiză) Glandă endocrină cu funcții multiple, situată la baza creierului și având o mare influență asupra creșterii organismului, dar și asupra celorlalte glande, în special a glandelor sexuale și a tiroidei; adenohipofiză. – Din fr. hypophyse.

DOOM

hipofíză s. f., g.-d. art. hipofízei; pl. hipofíze

hipofizări
HIPOFIZÁRE s.f. Metodă prin care se injectează peștii cu extract de hipofiză. [< hipofiza].

hipofizării
HIPOFIZÁRE s.f. Metodă prin care se injectează peștii cu extract de hipofiză. [< hipofiza].

hipofizările
HIPOFIZÁRE s.f. Metodă prin care se injectează peștii cu extract de hipofiză. [< hipofiza].

hipofizărilor
HIPOFIZÁRE s.f. Metodă prin care se injectează peștii cu extract de hipofiză. [< hipofiza].

hipofoliculinie
HIPOFOLICULINÍE s.f. Hipofoliculinism. [Gen. -iei. / < fr. hypofolliculinie].

hipofoliculinism
HIPOFOLICULINÍSM s. n. (Med.) Disfuncție hormonală cu scăderea foliculinei. – Din fr. hypofolliculinisme.

hipofon
HIPOFÓN, -Ă, hipofoni, -e, adj. Referitor la hipofonie. – Din fr. hypophone.

DOOM

hipofón adj. m., pl. hipofóni; f. hipofónă, pl. hipofóne

hipofona
HIPOFÓN, -Ă, hipofoni, -e, adj. Referitor la hipofonie. – Din fr. hypophone.

DOOM

hipofón adj. m., pl. hipofóni; f. hipofónă, pl. hipofóne

hipofone
HIPOFÓN, -Ă, hipofoni, -e, adj. Referitor la hipofonie. – Din fr. hypophone.

DOOM

hipofón adj. m., pl. hipofóni; f. hipofónă, pl. hipofóne

hipofonei
HIPOFÓN, -Ă, hipofoni, -e, adj. Referitor la hipofonie. – Din fr. hypophone.

DOOM

hipofón adj. m., pl. hipofóni; f. hipofónă, pl. hipofóne

hipofonele
HIPOFÓN, -Ă, hipofoni, -e, adj. Referitor la hipofonie. – Din fr. hypophone.

DOOM

hipofón adj. m., pl. hipofóni; f. hipofónă, pl. hipofóne

hipofonelor
HIPOFÓN, -Ă, hipofoni, -e, adj. Referitor la hipofonie. – Din fr. hypophone.

DOOM

hipofón adj. m., pl. hipofóni; f. hipofónă, pl. hipofóne

hipofoni
HIPOFÓN, -Ă, hipofoni, -e, adj. Referitor la hipofonie. – Din fr. hypophone.

DOOM

hipofón adj. m., pl. hipofóni; f. hipofónă, pl. hipofóne

hipofonia
HIPOFONÍE, hipofonii, s. f. (Fon.) Amuțire a unui sunet. – Din fr. hypophonie.

DOOM

hipofoníe s. f., art. hipofonía, g.-d. art. hipofoníei; pl. hipofoníi, art. hipofoníile

hipofonie
HIPOFONÍE, hipofonii, s. f. (Fon.) Amuțire a unui sunet. – Din fr. hypophonie.

DOOM

hipofoníe s. f., art. hipofonía, g.-d. art. hipofoníei; pl. hipofoníi, art. hipofoníile

hipofoniei
HIPOFONÍE, hipofonii, s. f. (Fon.) Amuțire a unui sunet. – Din fr. hypophonie.

DOOM

hipofoníe s. f., art. hipofonía, g.-d. art. hipofoníei; pl. hipofoníi, art. hipofoníile

hipofonii
HIPOFÓN, -Ă, hipofoni, -e, adj. Referitor la hipofonie. – Din fr. hypophone.

DOOM

hipofón adj. m., pl. hipofóni; f. hipofónă, pl. hipofóne

hipofonii
HIPOFONÍE, hipofonii, s. f. (Fon.) Amuțire a unui sunet. – Din fr. hypophonie.

DOOM

hipofoníe s. f., art. hipofonía, g.-d. art. hipofoníei; pl. hipofoníi, art. hipofoníile

hipofoniile
HIPOFONÍE, hipofonii, s. f. (Fon.) Amuțire a unui sunet. – Din fr. hypophonie.

DOOM

hipofoníe s. f., art. hipofonía, g.-d. art. hipofoníei; pl. hipofoníi, art. hipofoníile

hipofoniilor
HIPOFONÍE, hipofonii, s. f. (Fon.) Amuțire a unui sunet. – Din fr. hypophonie.

DOOM

hipofoníe s. f., art. hipofonía, g.-d. art. hipofoníei; pl. hipofoníi, art. hipofoníile

hipofonilor
HIPOFÓN, -Ă, hipofoni, -e, adj. Referitor la hipofonie. – Din fr. hypophone.

DOOM

hipofón adj. m., pl. hipofóni; f. hipofónă, pl. hipofóne

hipofonul
HIPOFÓN, -Ă, hipofoni, -e, adj. Referitor la hipofonie. – Din fr. hypophone.

DOOM

hipofón adj. m., pl. hipofóni; f. hipofónă, pl. hipofóne

hipofonului
HIPOFÓN, -Ă, hipofoni, -e, adj. Referitor la hipofonie. – Din fr. hypophone.

DOOM

hipofón adj. m., pl. hipofóni; f. hipofónă, pl. hipofóne

hipofosfat
HIPOFOSFÁT, hipofosfați, s. m. Sare a acidului hipofosforic. – Din fr. hypophosphate.

DOOM

hipofosfát s. m., pl. hipofosfáți

hipofosfatul
HIPOFOSFÁT, hipofosfați, s. m. Sare a acidului hipofosforic. – Din fr. hypophosphate.

DOOM

hipofosfát s. m., pl. hipofosfáți

hipofosfatului
HIPOFOSFÁT, hipofosfați, s. m. Sare a acidului hipofosforic. – Din fr. hypophosphate.

DOOM

hipofosfát s. m., pl. hipofosfáți

hipofosfați
HIPOFOSFÁT, hipofosfați, s. m. Sare a acidului hipofosforic. – Din fr. hypophosphate.

DOOM

hipofosfát s. m., pl. hipofosfáți

hipofosfații
HIPOFOSFÁT, hipofosfați, s. m. Sare a acidului hipofosforic. – Din fr. hypophosphate.

DOOM

hipofosfát s. m., pl. hipofosfáți

hipofosfaților
HIPOFOSFÁT, hipofosfați, s. m. Sare a acidului hipofosforic. – Din fr. hypophosphate.

DOOM

hipofosfát s. m., pl. hipofosfáți

hipofosfit
HIPOFOSFÍT, hipofosfiți, s. m. Sare a acidului hipofosforos. – Din fr. hypophosphite.

DOOM

hipofosfít s. m., pl. hipofosfíți

hipofosfitul
HIPOFOSFÍT, hipofosfiți, s. m. Sare a acidului hipofosforos. – Din fr. hypophosphite.

DOOM

hipofosfít s. m., pl. hipofosfíți

hipofosfitului
HIPOFOSFÍT, hipofosfiți, s. m. Sare a acidului hipofosforos. – Din fr. hypophosphite.

DOOM

hipofosfít s. m., pl. hipofosfíți

hipofosfiți
HIPOFOSFÍT, hipofosfiți, s. m. Sare a acidului hipofosforos. – Din fr. hypophosphite.

DOOM

hipofosfít s. m., pl. hipofosfíți

hipofosfiții
HIPOFOSFÍT, hipofosfiți, s. m. Sare a acidului hipofosforos. – Din fr. hypophosphite.

DOOM

hipofosfít s. m., pl. hipofosfíți

hipofosfiților
HIPOFOSFÍT, hipofosfiți, s. m. Sare a acidului hipofosforos. – Din fr. hypophosphite.

DOOM

hipofosfít s. m., pl. hipofosfíți

hipofosforic
HIPOFOSFÓRIC, hipofosforici, adj. (În sintagma) Acid hipofosforic = acid oxigenat al fosforului cristalin. – Din fr. hypophosphorique.

DOOM

hipofosfóric adj. m., pl. hipofosfórici

hipofosforici
HIPOFOSFÓRIC, hipofosforici, adj. (În sintagma) Acid hipofosforic = acid oxigenat al fosforului cristalin. – Din fr. hypophosphorique.

DOOM

hipofosfóric adj. m., pl. hipofosfórici

hipofosforicii
HIPOFOSFÓRIC, hipofosforici, adj. (În sintagma) Acid hipofosforic = acid oxigenat al fosforului cristalin. – Din fr. hypophosphorique.

DOOM

hipofosfóric adj. m., pl. hipofosfórici

hipofosforicilor
HIPOFOSFÓRIC, hipofosforici, adj. (În sintagma) Acid hipofosforic = acid oxigenat al fosforului cristalin. – Din fr. hypophosphorique.

DOOM

hipofosfóric adj. m., pl. hipofosfórici

hipofosforicul
HIPOFOSFÓRIC, hipofosforici, adj. (În sintagma) Acid hipofosforic = acid oxigenat al fosforului cristalin. – Din fr. hypophosphorique.

DOOM

hipofosfóric adj. m., pl. hipofosfórici

hipofosforicului
HIPOFOSFÓRIC, hipofosforici, adj. (În sintagma) Acid hipofosforic = acid oxigenat al fosforului cristalin. – Din fr. hypophosphorique.

DOOM

hipofosfóric adj. m., pl. hipofosfórici

hipofosforos
HIPOFOSFORÓS, hipofosforoși, adj. (În sintagma) Acid hipofosforos = acid oxigenat al fosforului, folosit ca agent reducător. – Din fr. hypophosphoreux.

DOOM

hipofosforós adj. m., pl. hipofosfóroși

hipofosforosul
HIPOFOSFORÓS, hipofosforoși, adj. (În sintagma) Acid hipofosforos = acid oxigenat al fosforului, folosit ca agent reducător. – Din fr. hypophosphoreux.

DOOM

hipofosforós adj. m., pl. hipofosfóroși

hipofosforosului
HIPOFOSFORÓS, hipofosforoși, adj. (În sintagma) Acid hipofosforos = acid oxigenat al fosforului, folosit ca agent reducător. – Din fr. hypophosphoreux.

DOOM

hipofosforós adj. m., pl. hipofosfóroși

hipofosforoși
HIPOFOSFORÓS, hipofosforoși, adj. (În sintagma) Acid hipofosforos = acid oxigenat al fosforului, folosit ca agent reducător. – Din fr. hypophosphoreux.

DOOM

hipofosforós adj. m., pl. hipofosfóroși

hipofosforoșii
HIPOFOSFORÓS, hipofosforoși, adj. (În sintagma) Acid hipofosforos = acid oxigenat al fosforului, folosit ca agent reducător. – Din fr. hypophosphoreux.

DOOM

hipofosforós adj. m., pl. hipofosfóroși

hipofosforoșilor
HIPOFOSFORÓS, hipofosforoși, adj. (În sintagma) Acid hipofosforos = acid oxigenat al fosforului, folosit ca agent reducător. – Din fr. hypophosphoreux.

DOOM

hipofosforós adj. m., pl. hipofosfóroși

hipofuncția
HIPOFUNCȚIÚNE s. f. v. hipofuncție.

DOOM

hipofúncție (-func-ți-e) s. f., art. hipofúncția (-ți-a), g.-d. art. hipofúncției; pl. hipofúncții, art. hipofúncțiile (-ți-i-)

hipofuncție
HIPOFUNCȚIÚNE s. f. v. hipofuncție.

DOOM

hipofúncție (-func-ți-e) s. f., art. hipofúncția (-ți-a), g.-d. art. hipofúncției; pl. hipofúncții, art. hipofúncțiile (-ți-i-)

hipofuncției
HIPOFUNCȚIÚNE s. f. v. hipofuncție.

DOOM

hipofúncție (-func-ți-e) s. f., art. hipofúncția (-ți-a), g.-d. art. hipofúncției; pl. hipofúncții, art. hipofúncțiile (-ți-i-)

hipofuncții
HIPOFUNCȚIÚNE s. f. v. hipofuncție.

DOOM

hipofúncție (-func-ți-e) s. f., art. hipofúncția (-ți-a), g.-d. art. hipofúncției; pl. hipofúncții, art. hipofúncțiile (-ți-i-)

hipofuncțiile
HIPOFUNCȚIÚNE s. f. v. hipofuncție.

DOOM

hipofúncție (-func-ți-e) s. f., art. hipofúncția (-ți-a), g.-d. art. hipofúncției; pl. hipofúncții, art. hipofúncțiile (-ți-i-)

hipofuncțiilor
HIPOFUNCȚIÚNE s. f. v. hipofuncție.

DOOM

hipofúncție (-func-ți-e) s. f., art. hipofúncția (-ți-a), g.-d. art. hipofúncției; pl. hipofúncții, art. hipofúncțiile (-ți-i-)

hipofuncțiune
HIPOFUNCȚIÚNE s. f. v. hipofuncție.

DOOM

hipofúncție (-func-ți-e) s. f., art. hipofúncția (-ți-a), g.-d. art. hipofúncției; pl. hipofúncții, art. hipofúncțiile (-ți-i-)

hipogalactia
HIPOGALACTÍE, hipogalactii, s. f. (Med.) Diminuare a secreției glandei mamare. – Din fr. hypogalactie.

hipogalactie
HIPOGALACTÍE, hipogalactii, s. f. (Med.) Diminuare a secreției glandei mamare. – Din fr. hypogalactie.

hipogalactiei
HIPOGALACTÍE, hipogalactii, s. f. (Med.) Diminuare a secreției glandei mamare. – Din fr. hypogalactie.

hipogalactii
HIPOGALACTÍE, hipogalactii, s. f. (Med.) Diminuare a secreției glandei mamare. – Din fr. hypogalactie.

hipogalactiile
HIPOGALACTÍE, hipogalactii, s. f. (Med.) Diminuare a secreției glandei mamare. – Din fr. hypogalactie.

hipogalactiilor
HIPOGALACTÍE, hipogalactii, s. f. (Med.) Diminuare a secreției glandei mamare. – Din fr. hypogalactie.

hipogastre
HIPOGÁSTRU, hipogastre, s. n. Regiune a abdomenului situată sub regiunea ombilicală. – Din fr. hypogastre.

DOOM

hipogástru s. n., art. hipogástrul; pl. hipogástre

hipogastrele
HIPOGÁSTRU, hipogastre, s. n. Regiune a abdomenului situată sub regiunea ombilicală. – Din fr. hypogastre.

DOOM

hipogástru s. n., art. hipogástrul; pl. hipogástre

hipogastrelor
HIPOGÁSTRU, hipogastre, s. n. Regiune a abdomenului situată sub regiunea ombilicală. – Din fr. hypogastre.

DOOM

hipogástru s. n., art. hipogástrul; pl. hipogástre

hipogastric
HIPOGÁSTRIC, -Ă, hipogastrici, -ce, adj. Care aparține hipogastrului, privitor la hipogastru. – Din fr. hypogastrique.

DOOM

hipogástric adj. m., pl. hipogástrici; f. hipogástrică, pl. hipogástrice

hipogastrica
HIPOGÁSTRIC, -Ă, hipogastrici, -ce, adj. Care aparține hipogastrului, privitor la hipogastru. – Din fr. hypogastrique.

DOOM

hipogástric adj. m., pl. hipogástrici; f. hipogástrică, pl. hipogástrice

hipogastrice
HIPOGÁSTRIC, -Ă, hipogastrici, -ce, adj. Care aparține hipogastrului, privitor la hipogastru. – Din fr. hypogastrique.

DOOM

hipogástric adj. m., pl. hipogástrici; f. hipogástrică, pl. hipogástrice

hipogastricei
HIPOGÁSTRIC, -Ă, hipogastrici, -ce, adj. Care aparține hipogastrului, privitor la hipogastru. – Din fr. hypogastrique.

DOOM

hipogástric adj. m., pl. hipogástrici; f. hipogástrică, pl. hipogástrice

hipogastricele
HIPOGÁSTRIC, -Ă, hipogastrici, -ce, adj. Care aparține hipogastrului, privitor la hipogastru. – Din fr. hypogastrique.

DOOM

hipogástric adj. m., pl. hipogástrici; f. hipogástrică, pl. hipogástrice

hipogastricelor
HIPOGÁSTRIC, -Ă, hipogastrici, -ce, adj. Care aparține hipogastrului, privitor la hipogastru. – Din fr. hypogastrique.

DOOM

hipogástric adj. m., pl. hipogástrici; f. hipogástrică, pl. hipogástrice

hipogastrici
HIPOGÁSTRIC, -Ă, hipogastrici, -ce, adj. Care aparține hipogastrului, privitor la hipogastru. – Din fr. hypogastrique.

DOOM

hipogástric adj. m., pl. hipogástrici; f. hipogástrică, pl. hipogástrice

hipogastricii
HIPOGÁSTRIC, -Ă, hipogastrici, -ce, adj. Care aparține hipogastrului, privitor la hipogastru. – Din fr. hypogastrique.

DOOM

hipogástric adj. m., pl. hipogástrici; f. hipogástrică, pl. hipogástrice

hipogastricilor
HIPOGÁSTRIC, -Ă, hipogastrici, -ce, adj. Care aparține hipogastrului, privitor la hipogastru. – Din fr. hypogastrique.

DOOM

hipogástric adj. m., pl. hipogástrici; f. hipogástrică, pl. hipogástrice

hipogastricul
HIPOGÁSTRIC, -Ă, hipogastrici, -ce, adj. Care aparține hipogastrului, privitor la hipogastru. – Din fr. hypogastrique.

DOOM

hipogástric adj. m., pl. hipogástrici; f. hipogástrică, pl. hipogástrice

hipogastricului
HIPOGÁSTRIC, -Ă, hipogastrici, -ce, adj. Care aparține hipogastrului, privitor la hipogastru. – Din fr. hypogastrique.

DOOM

hipogástric adj. m., pl. hipogástrici; f. hipogástrică, pl. hipogástrice

hipogastru
HIPOGÁSTRU, hipogastre, s. n. Regiune a abdomenului situată sub regiunea ombilicală. – Din fr. hypogastre.

DOOM

hipogástru s. n., art. hipogástrul; pl. hipogástre

hipogastrul
HIPOGÁSTRU, hipogastre, s. n. Regiune a abdomenului situată sub regiunea ombilicală. – Din fr. hypogastre.

DOOM

hipogástru s. n., art. hipogástrul; pl. hipogástre

hipogastrului
HIPOGÁSTRU, hipogastre, s. n. Regiune a abdomenului situată sub regiunea ombilicală. – Din fr. hypogastre.

DOOM

hipogástru s. n., art. hipogástrul; pl. hipogástre

hipogee
HIPOGÉU, -ÉE, hipogei, -ee, s. n. adj. 1. S. n. (În Antichitate) Construcție subterană alcătuită din mai multe încăperi, cu destinație mai ales funerară. 2. Adj. (Zool., Bot.) Care trăiește sub pământ. – Din fr. hypogée.

DOOM

hipogéu² s. n., art. hipogéul; pl. hipogée

hipogeea
HIPOGÉU, -ÉE, hipogei, -ee, s. n. adj. 1. S. n. (În Antichitate) Construcție subterană alcătuită din mai multe încăperi, cu destinație mai ales funerară. 2. Adj. (Zool., Bot.) Care trăiește sub pământ. – Din fr. hypogée.

DOOM

hipogéu² s. n., art. hipogéul; pl. hipogée

hipogeei
HIPOGÉU, -ÉE, hipogei, -ee, s. n. adj. 1. S. n. (În Antichitate) Construcție subterană alcătuită din mai multe încăperi, cu destinație mai ales funerară. 2. Adj. (Zool., Bot.) Care trăiește sub pământ. – Din fr. hypogée.

DOOM

hipogéu² s. n., art. hipogéul; pl. hipogée

hipogeele
HIPOGÉU, -ÉE, hipogei, -ee, s. n. adj. 1. S. n. (În Antichitate) Construcție subterană alcătuită din mai multe încăperi, cu destinație mai ales funerară. 2. Adj. (Zool., Bot.) Care trăiește sub pământ. – Din fr. hypogée.

DOOM

hipogéu² s. n., art. hipogéul; pl. hipogée

hipogeelor
HIPOGÉU, -ÉE, hipogei, -ee, s. n. adj. 1. S. n. (În Antichitate) Construcție subterană alcătuită din mai multe încăperi, cu destinație mai ales funerară. 2. Adj. (Zool., Bot.) Care trăiește sub pământ. – Din fr. hypogée.

DOOM

hipogéu² s. n., art. hipogéul; pl. hipogée

hipogei
HIPOGÉU, -ÉE, hipogei, -ee, s. n. adj. 1. S. n. (În Antichitate) Construcție subterană alcătuită din mai multe încăperi, cu destinație mai ales funerară. 2. Adj. (Zool., Bot.) Care trăiește sub pământ. – Din fr. hypogée.

DOOM

hipogéu² s. n., art. hipogéul; pl. hipogée

hipogeii
HIPOGÉU, -ÉE, hipogei, -ee, s. n. adj. 1. S. n. (În Antichitate) Construcție subterană alcătuită din mai multe încăperi, cu destinație mai ales funerară. 2. Adj. (Zool., Bot.) Care trăiește sub pământ. – Din fr. hypogée.

DOOM

hipogéu² s. n., art. hipogéul; pl. hipogée

hipogeilor
HIPOGÉU, -ÉE, hipogei, -ee, s. n. adj. 1. S. n. (În Antichitate) Construcție subterană alcătuită din mai multe încăperi, cu destinație mai ales funerară. 2. Adj. (Zool., Bot.) Care trăiește sub pământ. – Din fr. hypogée.

DOOM

hipogéu² s. n., art. hipogéul; pl. hipogée

hipogen
HIPOGÉN, -Ă, hipogeni, -e, adj. (Despre roci, procese geologice etc.) Care își are originea în interiorul pământului. – Din fr. hypogène.

hipogena
HIPOGÉN, -Ă, hipogeni, -e, adj. (Despre roci, procese geologice etc.) Care își are originea în interiorul pământului. – Din fr. hypogène.

hipogene
HIPOGÉN, -Ă, hipogeni, -e, adj. (Despre roci, procese geologice etc.) Care își are originea în interiorul pământului. – Din fr. hypogène.

hipogenei
HIPOGÉN, -Ă, hipogeni, -e, adj. (Despre roci, procese geologice etc.) Care își are originea în interiorul pământului. – Din fr. hypogène.

hipogenele
HIPOGÉN, -Ă, hipogeni, -e, adj. (Despre roci, procese geologice etc.) Care își are originea în interiorul pământului. – Din fr. hypogène.

hipogenelor
HIPOGÉN, -Ă, hipogeni, -e, adj. (Despre roci, procese geologice etc.) Care își are originea în interiorul pământului. – Din fr. hypogène.

hipogenezie
HIPOGENEZÍE s.f. (Biol.) Dezvoltare deficitară. [< fr. hypogénésie, cf. gr. hypo – sub, genesis – naștere].

hipogeni
HIPOGÉN, -Ă, hipogeni, -e, adj. (Despre roci, procese geologice etc.) Care își are originea în interiorul pământului. – Din fr. hypogène.

hipogenii
HIPOGÉN, -Ă, hipogeni, -e, adj. (Despre roci, procese geologice etc.) Care își are originea în interiorul pământului. – Din fr. hypogène.

hipogenilor
HIPOGÉN, -Ă, hipogeni, -e, adj. (Despre roci, procese geologice etc.) Care își are originea în interiorul pământului. – Din fr. hypogène.

hipogenitalism
HIPOGENITALÍSM s.n. (Med.) Dezvoltare incompleta și funcție redusă a glandelor sexuale. [< fr. hypogénitalisme].

hipogenul
HIPOGÉN, -Ă, hipogeni, -e, adj. (Despre roci, procese geologice etc.) Care își are originea în interiorul pământului. – Din fr. hypogène.

hipogenului
HIPOGÉN, -Ă, hipogeni, -e, adj. (Despre roci, procese geologice etc.) Care își are originea în interiorul pământului. – Din fr. hypogène.

hipogeu
HIPOGÉU, -ÉE, hipogei, -ee, s. n. adj. 1. S. n. (În Antichitate) Construcție subterană alcătuită din mai multe încăperi, cu destinație mai ales funerară. 2. Adj. (Zool., Bot.) Care trăiește sub pământ. – Din fr. hypogée.

DOOM

hipogéu² s. n., art. hipogéul; pl. hipogée

hipogeul
HIPOGÉU, -ÉE, hipogei, -ee, s. n. adj. 1. S. n. (În Antichitate) Construcție subterană alcătuită din mai multe încăperi, cu destinație mai ales funerară. 2. Adj. (Zool., Bot.) Care trăiește sub pământ. – Din fr. hypogée.

DOOM

hipogéu² s. n., art. hipogéul; pl. hipogée

hipogeului
HIPOGÉU, -ÉE, hipogei, -ee, s. n. adj. 1. S. n. (În Antichitate) Construcție subterană alcătuită din mai multe încăperi, cu destinație mai ales funerară. 2. Adj. (Zool., Bot.) Care trăiește sub pământ. – Din fr. hypogée.

DOOM

hipogéu² s. n., art. hipogéul; pl. hipogée

hipogeuzie
HIPOGEUZÍE s.f. (Med.) Hiposensibilitate gustativă. [Gen. -iei. / < fr. hypogueusie, cf. gr. hypo – sub, geusis – gust].

hipogin
HIPOGÍN, -Ă adj. (Despre elemente florale; op. epigin) Inserat dedesubtul ovarului. [< fr. hypogyne, cf. gr. hypo – sub, gyne – femeie].

hipoglicemia
HIPOGLICEMÍE, hipoglicemii, s. f. (Med.) Scădere sub valorile normale a concentrației de glucoză din sânge. – Din fr. hypoglycémie.

DOOM

hipoglicemíe (-po-gli-) s. f., art. hipoglicemía (-mi-a), g.-d. art. hipoglicemíei; pl. hipoglicemíi, art. hipoglicemíile (-mi-i-)

hipoglicemiant
HIPOGLICEMIÁNT, -Ă, hipoglicemianți, -te, adj. Care provoacă hipoglicemie. [Pr.: -mi-ant] – Din fr. hypoglycémiant.

DOOM

hipoglicemiánt (-po-gli-, -mi-ant) adj. m., pl. hipoglicemiánți; f. hipoglicemiántă, pl. hipoglicemiánte

hipoglicemianta
HIPOGLICEMIÁNT, -Ă, hipoglicemianți, -te, adj. Care provoacă hipoglicemie. [Pr.: -mi-ant] – Din fr. hypoglycémiant.

DOOM

hipoglicemiánt (-po-gli-, -mi-ant) adj. m., pl. hipoglicemiánți; f. hipoglicemiántă, pl. hipoglicemiánte

hipoglicemiante
HIPOGLICEMIÁNT, -Ă, hipoglicemianți, -te, adj. Care provoacă hipoglicemie. [Pr.: -mi-ant] – Din fr. hypoglycémiant.

DOOM

hipoglicemiánt (-po-gli-, -mi-ant) adj. m., pl. hipoglicemiánți; f. hipoglicemiántă, pl. hipoglicemiánte

hipoglicemiantei
HIPOGLICEMIÁNT, -Ă, hipoglicemianți, -te, adj. Care provoacă hipoglicemie. [Pr.: -mi-ant] – Din fr. hypoglycémiant.

DOOM

hipoglicemiánt (-po-gli-, -mi-ant) adj. m., pl. hipoglicemiánți; f. hipoglicemiántă, pl. hipoglicemiánte

hipoglicemiantele
HIPOGLICEMIÁNT, -Ă, hipoglicemianți, -te, adj. Care provoacă hipoglicemie. [Pr.: -mi-ant] – Din fr. hypoglycémiant.

DOOM

hipoglicemiánt (-po-gli-, -mi-ant) adj. m., pl. hipoglicemiánți; f. hipoglicemiántă, pl. hipoglicemiánte

hipoglicemiantelor
HIPOGLICEMIÁNT, -Ă, hipoglicemianți, -te, adj. Care provoacă hipoglicemie. [Pr.: -mi-ant] – Din fr. hypoglycémiant.

DOOM

hipoglicemiánt (-po-gli-, -mi-ant) adj. m., pl. hipoglicemiánți; f. hipoglicemiántă, pl. hipoglicemiánte

hipoglicemiantul
HIPOGLICEMIÁNT, -Ă, hipoglicemianți, -te, adj. Care provoacă hipoglicemie. [Pr.: -mi-ant] – Din fr. hypoglycémiant.

DOOM

hipoglicemiánt (-po-gli-, -mi-ant) adj. m., pl. hipoglicemiánți; f. hipoglicemiántă, pl. hipoglicemiánte

hipoglicemiantului
HIPOGLICEMIÁNT, -Ă, hipoglicemianți, -te, adj. Care provoacă hipoglicemie. [Pr.: -mi-ant] – Din fr. hypoglycémiant.

DOOM

hipoglicemiánt (-po-gli-, -mi-ant) adj. m., pl. hipoglicemiánți; f. hipoglicemiántă, pl. hipoglicemiánte

hipoglicemianți
HIPOGLICEMIÁNT, -Ă, hipoglicemianți, -te, adj. Care provoacă hipoglicemie. [Pr.: -mi-ant] – Din fr. hypoglycémiant.

DOOM

hipoglicemiánt (-po-gli-, -mi-ant) adj. m., pl. hipoglicemiánți; f. hipoglicemiántă, pl. hipoglicemiánte

hipoglicemianții
HIPOGLICEMIÁNT, -Ă, hipoglicemianți, -te, adj. Care provoacă hipoglicemie. [Pr.: -mi-ant] – Din fr. hypoglycémiant.

DOOM

hipoglicemiánt (-po-gli-, -mi-ant) adj. m., pl. hipoglicemiánți; f. hipoglicemiántă, pl. hipoglicemiánte

hipoglicemianților
HIPOGLICEMIÁNT, -Ă, hipoglicemianți, -te, adj. Care provoacă hipoglicemie. [Pr.: -mi-ant] – Din fr. hypoglycémiant.

DOOM

hipoglicemiánt (-po-gli-, -mi-ant) adj. m., pl. hipoglicemiánți; f. hipoglicemiántă, pl. hipoglicemiánte

hipoglicemie
HIPOGLICEMÍE, hipoglicemii, s. f. (Med.) Scădere sub valorile normale a concentrației de glucoză din sânge. – Din fr. hypoglycémie.

DOOM

hipoglicemíe (-po-gli-) s. f., art. hipoglicemía (-mi-a), g.-d. art. hipoglicemíei; pl. hipoglicemíi, art. hipoglicemíile (-mi-i-)

hipoglicemiei
HIPOGLICEMÍE, hipoglicemii, s. f. (Med.) Scădere sub valorile normale a concentrației de glucoză din sânge. – Din fr. hypoglycémie.

DOOM

hipoglicemíe (-po-gli-) s. f., art. hipoglicemía (-mi-a), g.-d. art. hipoglicemíei; pl. hipoglicemíi, art. hipoglicemíile (-mi-i-)

hipoglicemii
HIPOGLICEMÍE, hipoglicemii, s. f. (Med.) Scădere sub valorile normale a concentrației de glucoză din sânge. – Din fr. hypoglycémie.

DOOM

hipoglicemíe (-po-gli-) s. f., art. hipoglicemía (-mi-a), g.-d. art. hipoglicemíei; pl. hipoglicemíi, art. hipoglicemíile (-mi-i-)

hipoglicemiile
HIPOGLICEMÍE, hipoglicemii, s. f. (Med.) Scădere sub valorile normale a concentrației de glucoză din sânge. – Din fr. hypoglycémie.

DOOM

hipoglicemíe (-po-gli-) s. f., art. hipoglicemía (-mi-a), g.-d. art. hipoglicemíei; pl. hipoglicemíi, art. hipoglicemíile (-mi-i-)

hipoglicemiilor
HIPOGLICEMÍE, hipoglicemii, s. f. (Med.) Scădere sub valorile normale a concentrației de glucoză din sânge. – Din fr. hypoglycémie.

DOOM

hipoglicemíe (-po-gli-) s. f., art. hipoglicemía (-mi-a), g.-d. art. hipoglicemíei; pl. hipoglicemíi, art. hipoglicemíile (-mi-i-)

hipoglos
HIPOGLÓS, hipogloși, adj. (În sintagma) Nerv hipoglos = nerv situat dedesubtul limbii. – Din fr. hypoglosse.

DOOM

hipoglós (-po-glos) adj. m., pl. hipoglóși

hipoglosul
HIPOGLÓS, hipogloși, adj. (În sintagma) Nerv hipoglos = nerv situat dedesubtul limbii. – Din fr. hypoglosse.

DOOM

hipoglós (-po-glos) adj. m., pl. hipoglóși

hipoglosului
HIPOGLÓS, hipogloși, adj. (În sintagma) Nerv hipoglos = nerv situat dedesubtul limbii. – Din fr. hypoglosse.

DOOM

hipoglós (-po-glos) adj. m., pl. hipoglóși

hipogloși
HIPOGLÓS, hipogloși, adj. (În sintagma) Nerv hipoglos = nerv situat dedesubtul limbii. – Din fr. hypoglosse.

DOOM

hipoglós (-po-glos) adj. m., pl. hipoglóși

hipogloșii
HIPOGLÓS, hipogloși, adj. (În sintagma) Nerv hipoglos = nerv situat dedesubtul limbii. – Din fr. hypoglosse.

DOOM

hipoglós (-po-glos) adj. m., pl. hipoglóși

hipogloșilor
HIPOGLÓS, hipogloși, adj. (În sintagma) Nerv hipoglos = nerv situat dedesubtul limbii. – Din fr. hypoglosse.

DOOM

hipoglós (-po-glos) adj. m., pl. hipoglóși

hipogrif
HIPOGRÍF, hipogrifi, s. m. Animal fabulos din mitologie, jumătate cal, jumătate vultur. – Din fr. hippogriffe.

DOOM

hipogríf (-po-grif) s. m., pl. hipogrífi

hipogrifi
HIPOGRÍF, hipogrifi, s. m. Animal fabulos din mitologie, jumătate cal, jumătate vultur. – Din fr. hippogriffe.

DOOM

hipogríf (-po-grif) s. m., pl. hipogrífi

hipogrifii
HIPOGRÍF, hipogrifi, s. m. Animal fabulos din mitologie, jumătate cal, jumătate vultur. – Din fr. hippogriffe.

DOOM

hipogríf (-po-grif) s. m., pl. hipogrífi

hipogrifilor
HIPOGRÍF, hipogrifi, s. m. Animal fabulos din mitologie, jumătate cal, jumătate vultur. – Din fr. hippogriffe.

DOOM

hipogríf (-po-grif) s. m., pl. hipogrífi

hipogriful
HIPOGRÍF, hipogrifi, s. m. Animal fabulos din mitologie, jumătate cal, jumătate vultur. – Din fr. hippogriffe.

DOOM

hipogríf (-po-grif) s. m., pl. hipogrífi

hipogrifului
HIPOGRÍF, hipogrifi, s. m. Animal fabulos din mitologie, jumătate cal, jumătate vultur. – Din fr. hippogriffe.

DOOM

hipogríf (-po-grif) s. m., pl. hipogrífi

hipohemie
HIPOHEMÍE s.f. (Med.) Circulație defectuoasă și lentă a sângelui. [Gen. -iei. / < fr. hypohémie, cf. gr. hypo – sub, haima – sânge].

hipohidroza
HIPOHIDRÓZĂ, hipohidroze, s. f. (Med.) Diminuare importantă a secreției sudorifice; absență a transpirației. – Din fr. hypohidrose.

hipohidroze
HIPOHIDRÓZĂ, hipohidroze, s. f. (Med.) Diminuare importantă a secreției sudorifice; absență a transpirației. – Din fr. hypohidrose.

hipohidrozei
HIPOHIDRÓZĂ, hipohidroze, s. f. (Med.) Diminuare importantă a secreției sudorifice; absență a transpirației. – Din fr. hypohidrose.

hipohidrozele
HIPOHIDRÓZĂ, hipohidroze, s. f. (Med.) Diminuare importantă a secreției sudorifice; absență a transpirației. – Din fr. hypohidrose.

hipohidrozelor
HIPOHIDRÓZĂ, hipohidroze, s. f. (Med.) Diminuare importantă a secreției sudorifice; absență a transpirației. – Din fr. hypohidrose.

hipoid
HIPOÍD, -Ă adj. (Despre angrenaje) Alcătuit din roți dințate cilindrice sau conice care nu au axele în același plan. [Pron. -po-id. / < fr. hypoïde].

hipoida
HIPOÍD, -Ă adj. (Despre angrenaje) Alcătuit din roți dințate cilindrice sau conice care nu au axele în același plan. [Pron. -po-id. / < fr. hypoïde].

hipoide
HIPOÍD, -Ă adj. (Despre angrenaje) Alcătuit din roți dințate cilindrice sau conice care nu au axele în același plan. [Pron. -po-id. / < fr. hypoïde].

hipoidei
HIPOÍD, -Ă adj. (Despre angrenaje) Alcătuit din roți dințate cilindrice sau conice care nu au axele în același plan. [Pron. -po-id. / < fr. hypoïde].

hipoidele
HIPOÍD, -Ă adj. (Despre angrenaje) Alcătuit din roți dințate cilindrice sau conice care nu au axele în același plan. [Pron. -po-id. / < fr. hypoïde].

hipoidelor
HIPOÍD, -Ă adj. (Despre angrenaje) Alcătuit din roți dințate cilindrice sau conice care nu au axele în același plan. [Pron. -po-id. / < fr. hypoïde].

hipoidul
HIPOÍD, -Ă adj. (Despre angrenaje) Alcătuit din roți dințate cilindrice sau conice care nu au axele în același plan. [Pron. -po-id. / < fr. hypoïde].

hipoidului
HIPOÍD, -Ă adj. (Despre angrenaje) Alcătuit din roți dințate cilindrice sau conice care nu au axele în același plan. [Pron. -po-id. / < fr. hypoïde].

hipoinsulinism
HIPOINSULINÍSM s.n. Reducere a secreției de insulină. [< fr. hypo-insulinisme].

hipoizi
HIPOÍD, -Ă adj. (Despre angrenaje) Alcătuit din roți dințate cilindrice sau conice care nu au axele în același plan. [Pron. -po-id. / < fr. hypoïde].

hipoizii
HIPOÍD, -Ă adj. (Despre angrenaje) Alcătuit din roți dințate cilindrice sau conice care nu au axele în același plan. [Pron. -po-id. / < fr. hypoïde].

hipoizilor
HIPOÍD, -Ă adj. (Despre angrenaje) Alcătuit din roți dințate cilindrice sau conice care nu au axele în același plan. [Pron. -po-id. / < fr. hypoïde].

hipokinezie
HIPOCHINEZÍE, hipochinezii, s. f. (Med.) Scădere a capacității de mișcare. [Scris și: hipokinezie] – Cf. germ. Hypokinese.

hipolit
Hipolit = Hippolytus.

hipolita
Hipolita = Hippolyte.

hipolog
HIPOLÓG, -Ă, hipologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în hipologie. – Din fr. hippologue.

DOOM

hipológă (rar) s. f., g.-d. art. hipológei; pl. hipológe

hipologa
HIPOLÓG, -Ă, hipologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în hipologie. – Din fr. hippologue.

DOOM

hipológă (rar) s. f., g.-d. art. hipológei; pl. hipológe

hipologe
HIPOLÓG, -Ă, hipologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în hipologie. – Din fr. hippologue.

DOOM

hipológă (rar) s. f., g.-d. art. hipológei; pl. hipológe

hipologei
HIPOLÓG, -Ă, hipologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în hipologie. – Din fr. hippologue.

DOOM

hipológă (rar) s. f., g.-d. art. hipológei; pl. hipológe

hipologele
HIPOLÓG, -Ă, hipologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în hipologie. – Din fr. hippologue.

DOOM

hipológă (rar) s. f., g.-d. art. hipológei; pl. hipológe

hipologelor
HIPOLÓG, -Ă, hipologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în hipologie. – Din fr. hippologue.

DOOM

hipológă (rar) s. f., g.-d. art. hipológei; pl. hipológe

hipologi
HIPOLÓG, -Ă, hipologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în hipologie. – Din fr. hippologue.

DOOM

hipológă (rar) s. f., g.-d. art. hipológei; pl. hipológe

hipologia
HIPOLOGÍE s. f. Ramură a zootehniei care se ocupă cu anatomia și cu fiziologia calului, cu descrierea și cu clasificarea raselor de cai, precum și cu metodele de întreținere, de ameliorare și de dresare a cailor. – Din fr. hippologie.

DOOM

hipologíe s. f., art. hipología, g.-d. hipologíi, art. hipologíei

hipologic
HIPOLÓGIC, -Ă, hipologici, -ce, adj. (Zool.) De hipologie. – Din fr. hippologique.

hipologica
HIPOLÓGIC, -Ă, hipologici, -ce, adj. (Zool.) De hipologie. – Din fr. hippologique.

hipologice
HIPOLÓGIC, -Ă, hipologici, -ce, adj. (Zool.) De hipologie. – Din fr. hippologique.

hipologicei
HIPOLÓGIC, -Ă, hipologici, -ce, adj. (Zool.) De hipologie. – Din fr. hippologique.

hipologicele
HIPOLÓGIC, -Ă, hipologici, -ce, adj. (Zool.) De hipologie. – Din fr. hippologique.

hipologicelor
HIPOLÓGIC, -Ă, hipologici, -ce, adj. (Zool.) De hipologie. – Din fr. hippologique.

hipologici
HIPOLÓGIC, -Ă, hipologici, -ce, adj. (Zool.) De hipologie. – Din fr. hippologique.

hipologicii
HIPOLÓGIC, -Ă, hipologici, -ce, adj. (Zool.) De hipologie. – Din fr. hippologique.

hipologicilor
HIPOLÓGIC, -Ă, hipologici, -ce, adj. (Zool.) De hipologie. – Din fr. hippologique.

hipologicul
HIPOLÓGIC, -Ă, hipologici, -ce, adj. (Zool.) De hipologie. – Din fr. hippologique.

hipologicului
HIPOLÓGIC, -Ă, hipologici, -ce, adj. (Zool.) De hipologie. – Din fr. hippologique.

hipologie
HIPOLOGÍE s. f. Ramură a zootehniei care se ocupă cu anatomia și cu fiziologia calului, cu descrierea și cu clasificarea raselor de cai, precum și cu metodele de întreținere, de ameliorare și de dresare a cailor. – Din fr. hippologie.

DOOM

hipologíe s. f., art. hipología, g.-d. hipologíi, art. hipologíei

hipologiei
HIPOLOGÍE s. f. Ramură a zootehniei care se ocupă cu anatomia și cu fiziologia calului, cu descrierea și cu clasificarea raselor de cai, precum și cu metodele de întreținere, de ameliorare și de dresare a cailor. – Din fr. hippologie.

DOOM

hipologíe s. f., art. hipología, g.-d. hipologíi, art. hipologíei

hipologii
HIPOLÓG, -Ă, hipologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în hipologie. – Din fr. hippologue.

DOOM

hipológă (rar) s. f., g.-d. art. hipológei; pl. hipológe

hipologii
HIPOLOGÍE s. f. Ramură a zootehniei care se ocupă cu anatomia și cu fiziologia calului, cu descrierea și cu clasificarea raselor de cai, precum și cu metodele de întreținere, de ameliorare și de dresare a cailor. – Din fr. hippologie.

DOOM

hipologíe s. f., art. hipología, g.-d. hipologíi, art. hipologíei

hipologilor
HIPOLÓG, -Ă, hipologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în hipologie. – Din fr. hippologue.

DOOM

hipológă (rar) s. f., g.-d. art. hipológei; pl. hipológe

hipologul
HIPOLÓG, -Ă, hipologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în hipologie. – Din fr. hippologue.

DOOM

hipológă (rar) s. f., g.-d. art. hipológei; pl. hipológe

hipologului
HIPOLÓG, -Ă, hipologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în hipologie. – Din fr. hippologue.

DOOM

hipológă (rar) s. f., g.-d. art. hipológei; pl. hipológe

hipomanția
HIPOMANȚÍE s. f. Practică a prezicerii la vechii celți, care se făcea după nechezatul și după mișcările unor cai sacri. – Din fr. hippomancie.

DOOM

hipomanțíe s. f., art. hipomanțía, g.-d. hipomanțíi, art. hipomanțíei

hipomanție
HIPOMANȚÍE s. f. Practică a prezicerii la vechii celți, care se făcea după nechezatul și după mișcările unor cai sacri. – Din fr. hippomancie.

DOOM

hipomanțíe s. f., art. hipomanțía, g.-d. hipomanțíi, art. hipomanțíei

hipomanției
HIPOMANȚÍE s. f. Practică a prezicerii la vechii celți, care se făcea după nechezatul și după mișcările unor cai sacri. – Din fr. hippomancie.

DOOM

hipomanțíe s. f., art. hipomanțía, g.-d. hipomanțíi, art. hipomanțíei

hipomanții
HIPOMANȚÍE s. f. Practică a prezicerii la vechii celți, care se făcea după nechezatul și după mișcările unor cai sacri. – Din fr. hippomancie.

DOOM

hipomanțíe s. f., art. hipomanțía, g.-d. hipomanțíi, art. hipomanțíei

hipomedonte
Hipomedonte = Hippomedon.

hipomene
Hipomene = Hippomenes.

hipomenoree
HIPOMENORÉE, hipomenoree, s. f. Menstruație redusă cantitativ, întâlnită în unele boli endocrine, la începutul sau la sfârșitul menopauzei. – Din fr. hypoménorrhée.

DOOM

hipomenorée s. f., art. hipomenoréea, g.-d. art. hipomenoréei; pl. hipomenorée

hipomenoreea
HIPOMENORÉE, hipomenoree, s. f. Menstruație redusă cantitativ, întâlnită în unele boli endocrine, la începutul sau la sfârșitul menopauzei. – Din fr. hypoménorrhée.

DOOM

hipomenorée s. f., art. hipomenoréea, g.-d. art. hipomenoréei; pl. hipomenorée

hipomenoreei
HIPOMENORÉE, hipomenoree, s. f. Menstruație redusă cantitativ, întâlnită în unele boli endocrine, la începutul sau la sfârșitul menopauzei. – Din fr. hypoménorrhée.

DOOM

hipomenorée s. f., art. hipomenoréea, g.-d. art. hipomenoréei; pl. hipomenorée

hipomenoreele
HIPOMENORÉE, hipomenoree, s. f. Menstruație redusă cantitativ, întâlnită în unele boli endocrine, la începutul sau la sfârșitul menopauzei. – Din fr. hypoménorrhée.

DOOM

hipomenorée s. f., art. hipomenoréea, g.-d. art. hipomenoréei; pl. hipomenorée

hipomenoreelor
HIPOMENORÉE, hipomenoree, s. f. Menstruație redusă cantitativ, întâlnită în unele boli endocrine, la începutul sau la sfârșitul menopauzei. – Din fr. hypoménorrhée.

DOOM

hipomenorée s. f., art. hipomenoréea, g.-d. art. hipomenoréei; pl. hipomenorée

hipometre
HIPOMÉTRU, hipometre, s. n. Aparat pentru măsurat dimensiunile părților corpului la animale (mai ales la cai). – Din germ. Hippometer.

DOOM

hipométru (-me-tru) s. n., art. hipométrul; pl. hipométre

hipometrele
HIPOMÉTRU, hipometre, s. n. Aparat pentru măsurat dimensiunile părților corpului la animale (mai ales la cai). – Din germ. Hippometer.

DOOM

hipométru (-me-tru) s. n., art. hipométrul; pl. hipométre

hipometrelor
HIPOMÉTRU, hipometre, s. n. Aparat pentru măsurat dimensiunile părților corpului la animale (mai ales la cai). – Din germ. Hippometer.

DOOM

hipométru (-me-tru) s. n., art. hipométrul; pl. hipométre

hipometria
HIPOMETRÍE s. f. Ramură a zootehniei care se ocupă cu clasificarea cailor după anumite măsurători. – Din fr. hippométrie.

DOOM

hipometríe (-me-tri-) s. f., art. hipometría, g.-d. hipometríi, art. hipometríei

hipometrie
HIPOMETRÍE s. f. Ramură a zootehniei care se ocupă cu clasificarea cailor după anumite măsurători. – Din fr. hippométrie.

DOOM

hipometríe (-me-tri-) s. f., art. hipometría, g.-d. hipometríi, art. hipometríei

hipometriei
HIPOMETRÍE s. f. Ramură a zootehniei care se ocupă cu clasificarea cailor după anumite măsurători. – Din fr. hippométrie.

DOOM

hipometríe (-me-tri-) s. f., art. hipometría, g.-d. hipometríi, art. hipometríei

hipometrii
HIPOMETRÍE s. f. Ramură a zootehniei care se ocupă cu clasificarea cailor după anumite măsurători. – Din fr. hippométrie.

DOOM

hipometríe (-me-tri-) s. f., art. hipometría, g.-d. hipometríi, art. hipometríei

hipometrop
HIPOMETRÓP, -Ă, hipometropi, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de hipometropie; miop. – Din fr. hypométrope.

hipometropia
HIPOMETROPÍE, hipometropii, s. f. (Med.) Miopie. – Din fr. hypométropie.

hipometropie
HIPOMETROPÍE, hipometropii, s. f. (Med.) Miopie. – Din fr. hypométropie.

hipometropiei
HIPOMETROPÍE, hipometropii, s. f. (Med.) Miopie. – Din fr. hypométropie.

hipometropii
HIPOMETROPÍE, hipometropii, s. f. (Med.) Miopie. – Din fr. hypométropie.

hipometropiile
HIPOMETROPÍE, hipometropii, s. f. (Med.) Miopie. – Din fr. hypométropie.

hipometropiilor
HIPOMETROPÍE, hipometropii, s. f. (Med.) Miopie. – Din fr. hypométropie.

hipometru
HIPOMÉTRU, hipometre, s. n. Aparat pentru măsurat dimensiunile părților corpului la animale (mai ales la cai). – Din germ. Hippometer.

DOOM

hipométru (-me-tru) s. n., art. hipométrul; pl. hipométre

hipometrul
HIPOMÉTRU, hipometre, s. n. Aparat pentru măsurat dimensiunile părților corpului la animale (mai ales la cai). – Din germ. Hippometer.

DOOM

hipométru (-me-tru) s. n., art. hipométrul; pl. hipométre

hipometrului
HIPOMÉTRU, hipometre, s. n. Aparat pentru măsurat dimensiunile părților corpului la animale (mai ales la cai). – Din germ. Hippometer.

DOOM

hipométru (-me-tru) s. n., art. hipométrul; pl. hipométre

hipomnezia
HIPOMNEZÍE, hipomnezii, s. f. (Med.) Slăbire a memoriei. – Din fr. hypomnésie.

hipomnezie
HIPOMNEZÍE, hipomnezii, s. f. (Med.) Slăbire a memoriei. – Din fr. hypomnésie.

hipomneziei
HIPOMNEZÍE, hipomnezii, s. f. (Med.) Slăbire a memoriei. – Din fr. hypomnésie.

hipomnezii
HIPOMNEZÍE, hipomnezii, s. f. (Med.) Slăbire a memoriei. – Din fr. hypomnésie.

hipomneziile
HIPOMNEZÍE, hipomnezii, s. f. (Med.) Slăbire a memoriei. – Din fr. hypomnésie.

hipomneziilor
HIPOMNEZÍE, hipomnezii, s. f. (Med.) Slăbire a memoriei. – Din fr. hypomnésie.

hipomobil
HIPOMOBÍL, -Ă, hipomobili, -e, adj. (Despre vehicule, tracțiune etc.) Pus în mișcare de cai. – Din fr. hippomobile.

DOOM

hipomobíl adj. m., pl. hipomobíli; f. hipomobílă, pl. hipomobíle

hipomobila
HIPOMOBÍL, -Ă, hipomobili, -e, adj. (Despre vehicule, tracțiune etc.) Pus în mișcare de cai. – Din fr. hippomobile.

DOOM

hipomobíl adj. m., pl. hipomobíli; f. hipomobílă, pl. hipomobíle

hipomobile
HIPOMOBÍL, -Ă, hipomobili, -e, adj. (Despre vehicule, tracțiune etc.) Pus în mișcare de cai. – Din fr. hippomobile.

DOOM

hipomobíl adj. m., pl. hipomobíli; f. hipomobílă, pl. hipomobíle

hipomobilei
HIPOMOBÍL, -Ă, hipomobili, -e, adj. (Despre vehicule, tracțiune etc.) Pus în mișcare de cai. – Din fr. hippomobile.

DOOM

hipomobíl adj. m., pl. hipomobíli; f. hipomobílă, pl. hipomobíle

hipomobilele
HIPOMOBÍL, -Ă, hipomobili, -e, adj. (Despre vehicule, tracțiune etc.) Pus în mișcare de cai. – Din fr. hippomobile.

DOOM

hipomobíl adj. m., pl. hipomobíli; f. hipomobílă, pl. hipomobíle

hipomobilelor
HIPOMOBÍL, -Ă, hipomobili, -e, adj. (Despre vehicule, tracțiune etc.) Pus în mișcare de cai. – Din fr. hippomobile.

DOOM

hipomobíl adj. m., pl. hipomobíli; f. hipomobílă, pl. hipomobíle

hipomobili
HIPOMOBÍL, -Ă, hipomobili, -e, adj. (Despre vehicule, tracțiune etc.) Pus în mișcare de cai. – Din fr. hippomobile.

DOOM

hipomobíl adj. m., pl. hipomobíli; f. hipomobílă, pl. hipomobíle

hipomobilii
HIPOMOBÍL, -Ă, hipomobili, -e, adj. (Despre vehicule, tracțiune etc.) Pus în mișcare de cai. – Din fr. hippomobile.

DOOM

hipomobíl adj. m., pl. hipomobíli; f. hipomobílă, pl. hipomobíle

hipomobililor
HIPOMOBÍL, -Ă, hipomobili, -e, adj. (Despre vehicule, tracțiune etc.) Pus în mișcare de cai. – Din fr. hippomobile.

DOOM

hipomobíl adj. m., pl. hipomobíli; f. hipomobílă, pl. hipomobíle

hipomobilul
HIPOMOBÍL, -Ă, hipomobili, -e, adj. (Despre vehicule, tracțiune etc.) Pus în mișcare de cai. – Din fr. hippomobile.

DOOM

hipomobíl adj. m., pl. hipomobíli; f. hipomobílă, pl. hipomobíle

hipomobilului
HIPOMOBÍL, -Ă, hipomobili, -e, adj. (Despre vehicule, tracțiune etc.) Pus în mișcare de cai. – Din fr. hippomobile.

DOOM

hipomobíl adj. m., pl. hipomobíli; f. hipomobílă, pl. hipomobíle

hiponastia
HIPONASTÍE, hiponastii, s. f. Mișcare provocată de creșterea mai rapidă a suprafeței dorsale a unui organ vegetal plat (frunză, petală) decât a celei ventrale, care devine astfel concavă. – Din fr. hyponastie.

DOOM

hiponastíe s. f., art. hiponastía, g.-d. hiponastíi, art. hiponastíei; pl. hiponastíi, art. hiponastíile

hiponastie
HIPONASTÍE, hiponastii, s. f. Mișcare provocată de creșterea mai rapidă a suprafeței dorsale a unui organ vegetal plat (frunză, petală) decât a celei ventrale, care devine astfel concavă. – Din fr. hyponastie.

DOOM

hiponastíe s. f., art. hiponastía, g.-d. hiponastíi, art. hiponastíei; pl. hiponastíi, art. hiponastíile

hiponastiei
HIPONASTÍE, hiponastii, s. f. Mișcare provocată de creșterea mai rapidă a suprafeței dorsale a unui organ vegetal plat (frunză, petală) decât a celei ventrale, care devine astfel concavă. – Din fr. hyponastie.

DOOM

hiponastíe s. f., art. hiponastía, g.-d. hiponastíi, art. hiponastíei; pl. hiponastíi, art. hiponastíile

hiponastii
HIPONASTÍE, hiponastii, s. f. Mișcare provocată de creșterea mai rapidă a suprafeței dorsale a unui organ vegetal plat (frunză, petală) decât a celei ventrale, care devine astfel concavă. – Din fr. hyponastie.

DOOM

hiponastíe s. f., art. hiponastía, g.-d. hiponastíi, art. hiponastíei; pl. hiponastíi, art. hiponastíile

hiponastiile
HIPONASTÍE, hiponastii, s. f. Mișcare provocată de creșterea mai rapidă a suprafeței dorsale a unui organ vegetal plat (frunză, petală) decât a celei ventrale, care devine astfel concavă. – Din fr. hyponastie.

DOOM

hiponastíe s. f., art. hiponastía, g.-d. hiponastíi, art. hiponastíei; pl. hiponastíi, art. hiponastíile

hiponastiilor
HIPONASTÍE, hiponastii, s. f. Mișcare provocată de creșterea mai rapidă a suprafeței dorsale a unui organ vegetal plat (frunză, petală) decât a celei ventrale, care devine astfel concavă. – Din fr. hyponastie.

DOOM

hiponastíe s. f., art. hiponastía, g.-d. hiponastíi, art. hiponastíei; pl. hiponastíi, art. hiponastíile

hipoovarie
HIPOOVARÍE s.f. (Med.) Disfuncție endocrină ovariană. [Pron. -po-o-, gen. -iei. / < fr. hypo-ovarie].

hipoparatiroidism
HIPOPARATIROIDÍSM s.n. (Med.) Boală cauzată de o secreție insuficientă de hormon paratiroidian. [Pron. -ro-i-. / < fr. hypoparathyroïdisme].

hipopatologia
HIPOPATOLOGÍE s. f. Disciplină care studiază defectele și bolile cailor. – Din fr. hippopathologie.

DOOM

hipopatologíe s. f., art. hipopatología, g.-d. hipopatologíi, art. hipopatologíei

hipopatologie
HIPOPATOLOGÍE s. f. Disciplină care studiază defectele și bolile cailor. – Din fr. hippopathologie.

DOOM

hipopatologíe s. f., art. hipopatología, g.-d. hipopatologíi, art. hipopatologíei

hipopatologiei
HIPOPATOLOGÍE s. f. Disciplină care studiază defectele și bolile cailor. – Din fr. hippopathologie.

DOOM

hipopatologíe s. f., art. hipopatología, g.-d. hipopatologíi, art. hipopatologíei

hipopatologii
HIPOPATOLOGÍE s. f. Disciplină care studiază defectele și bolile cailor. – Din fr. hippopathologie.

DOOM

hipopatologíe s. f., art. hipopatología, g.-d. hipopatologíi, art. hipopatologíei

hipopepsie
HIPOPEPSÍE, hipopepsii, s. f. (Med.) Digestie gastrică insuficientă. – Din fr. hypopepsie.

hipopion
HIPOPIÓN s.n. Aglomerare de puroi pe fundul ochiului ca urmare a inflamației corneei și a retinei; pioftalmie. [Pron. -pi-on. / < fr. hypopyon, cf. gr. hypo – sub, pyon – puroi].

hipoplazia
HIPOPLAZÍE, hipoplazii, s. f. Dezvoltare incompletă sau insuficientă a unui organ sau a unui țesut. – Din fr. hypoplasie.

DOOM

hipoplazíe (-po-pla-) s. f., art. hipoplazía, g.-d. art. hipoplazíei; pl. hipoplazíi, art. hipoplazíile

hipoplazie
HIPOPLAZÍE, hipoplazii, s. f. Dezvoltare incompletă sau insuficientă a unui organ sau a unui țesut. – Din fr. hypoplasie.

DOOM

hipoplazíe (-po-pla-) s. f., art. hipoplazía, g.-d. art. hipoplazíei; pl. hipoplazíi, art. hipoplazíile

hipoplaziei
HIPOPLAZÍE, hipoplazii, s. f. Dezvoltare incompletă sau insuficientă a unui organ sau a unui țesut. – Din fr. hypoplasie.

DOOM

hipoplazíe (-po-pla-) s. f., art. hipoplazía, g.-d. art. hipoplazíei; pl. hipoplazíi, art. hipoplazíile

hipoplazii
HIPOPLAZÍE, hipoplazii, s. f. Dezvoltare incompletă sau insuficientă a unui organ sau a unui țesut. – Din fr. hypoplasie.

DOOM

hipoplazíe (-po-pla-) s. f., art. hipoplazía, g.-d. art. hipoplazíei; pl. hipoplazíi, art. hipoplazíile

hipoplaziile
HIPOPLAZÍE, hipoplazii, s. f. Dezvoltare incompletă sau insuficientă a unui organ sau a unui țesut. – Din fr. hypoplasie.

DOOM

hipoplazíe (-po-pla-) s. f., art. hipoplazía, g.-d. art. hipoplazíei; pl. hipoplazíi, art. hipoplazíile

hipoplaziilor
HIPOPLAZÍE, hipoplazii, s. f. Dezvoltare incompletă sau insuficientă a unui organ sau a unui țesut. – Din fr. hypoplasie.

DOOM

hipoplazíe (-po-pla-) s. f., art. hipoplazía, g.-d. art. hipoplazíei; pl. hipoplazíi, art. hipoplazíile

hipopotam
HIPOPOTÁM, hipopotami, s. m. Mamifer erbivor nerumegător, mare și greoi, cu capul mare, labele scurte, cu pielea groasă și fără păr, care trăiește în fluviile și în lacurile din Africa Ecuatorială (Hippopotamus amphibius). – Din fr. hippopotame.

DOOM

hipopotám s. m., pl. hipopotámi

hipopotami
HIPOPOTÁM, hipopotami, s. m. Mamifer erbivor nerumegător, mare și greoi, cu capul mare, labele scurte, cu pielea groasă și fără păr, care trăiește în fluviile și în lacurile din Africa Ecuatorială (Hippopotamus amphibius). – Din fr. hippopotame.

DOOM

hipopotám s. m., pl. hipopotámi

hipopotamii
HIPOPOTÁM, hipopotami, s. m. Mamifer erbivor nerumegător, mare și greoi, cu capul mare, labele scurte, cu pielea groasă și fără păr, care trăiește în fluviile și în lacurile din Africa Ecuatorială (Hippopotamus amphibius). – Din fr. hippopotame.

DOOM

hipopotám s. m., pl. hipopotámi

hipopotamilor
HIPOPOTÁM, hipopotami, s. m. Mamifer erbivor nerumegător, mare și greoi, cu capul mare, labele scurte, cu pielea groasă și fără păr, care trăiește în fluviile și în lacurile din Africa Ecuatorială (Hippopotamus amphibius). – Din fr. hippopotame.

DOOM

hipopotám s. m., pl. hipopotámi

hipopotamul
HIPOPOTÁM, hipopotami, s. m. Mamifer erbivor nerumegător, mare și greoi, cu capul mare, labele scurte, cu pielea groasă și fără păr, care trăiește în fluviile și în lacurile din Africa Ecuatorială (Hippopotamus amphibius). – Din fr. hippopotame.

DOOM

hipopotám s. m., pl. hipopotámi

hipopotamului
HIPOPOTÁM, hipopotami, s. m. Mamifer erbivor nerumegător, mare și greoi, cu capul mare, labele scurte, cu pielea groasă și fără păr, care trăiește în fluviile și în lacurile din Africa Ecuatorială (Hippopotamus amphibius). – Din fr. hippopotame.

DOOM

hipopotám s. m., pl. hipopotámi

hipoproteinemie
HIPOPROTEINEMÍE, hipoproteinemii, s. f. (Biol.) Diminuare a cantității de proteine din sânge. [Pr.: -te-i-] – Din fr. hypoprotéinémie.

hiporchema
HIPORCHÉMĂ, hiporcheme, s. f. Cântec însoțit de dans, în cinstea zeului Apolo sau a zeiței Artemis. – Din fr. hyporchème.

DOOM

hiporchémă s. f., g.-d. art. hiporchémei; pl. hiporchéme

hiporcheme
HIPORCHÉMĂ, hiporcheme, s. f. Cântec însoțit de dans, în cinstea zeului Apolo sau a zeiței Artemis. – Din fr. hyporchème.

DOOM

hiporchémă s. f., g.-d. art. hiporchémei; pl. hiporchéme

hiporchemei
HIPORCHÉMĂ, hiporcheme, s. f. Cântec însoțit de dans, în cinstea zeului Apolo sau a zeiței Artemis. – Din fr. hyporchème.

DOOM

hiporchémă s. f., g.-d. art. hiporchémei; pl. hiporchéme

hiporchemele
HIPORCHÉMĂ, hiporcheme, s. f. Cântec însoțit de dans, în cinstea zeului Apolo sau a zeiței Artemis. – Din fr. hyporchème.

DOOM

hiporchémă s. f., g.-d. art. hiporchémei; pl. hiporchéme

hiporchemelor
HIPORCHÉMĂ, hiporcheme, s. f. Cântec însoțit de dans, în cinstea zeului Apolo sau a zeiței Artemis. – Din fr. hyporchème.

DOOM

hiporchémă s. f., g.-d. art. hiporchémei; pl. hiporchéme

hiporexie
HIPOREXÍE s.f. (Med.) Scădere a poftei de mâncare. [Gen. -iei. / cf. gr. hypo – sub, orexis – apetit].

hiposcenii
HIPOSCÉNIU, hiposcenii, s. n. Zid care susținea, în antichitate, scena unui teatru deasupra orchestrei. ♦ Parte a orchestrei care se afla în fața acestui zid. – Din fr. hyposcénium.

DOOM

!hiposcéniu [niu pron. niu] (-pos-ce-/-po-sce-) s. n., art. hiposcéniul; pl. hiposcénii, art. hiposcéniile (-ni-i-)

hiposceniile
HIPOSCÉNIU, hiposcenii, s. n. Zid care susținea, în antichitate, scena unui teatru deasupra orchestrei. ♦ Parte a orchestrei care se afla în fața acestui zid. – Din fr. hyposcénium.

DOOM

!hiposcéniu [niu pron. niu] (-pos-ce-/-po-sce-) s. n., art. hiposcéniul; pl. hiposcénii, art. hiposcéniile (-ni-i-)

hiposceniilor
HIPOSCÉNIU, hiposcenii, s. n. Zid care susținea, în antichitate, scena unui teatru deasupra orchestrei. ♦ Parte a orchestrei care se afla în fața acestui zid. – Din fr. hyposcénium.

DOOM

!hiposcéniu [niu pron. niu] (-pos-ce-/-po-sce-) s. n., art. hiposcéniul; pl. hiposcénii, art. hiposcéniile (-ni-i-)

hiposceniu
HIPOSCÉNIU, hiposcenii, s. n. Zid care susținea, în antichitate, scena unui teatru deasupra orchestrei. ♦ Parte a orchestrei care se afla în fața acestui zid. – Din fr. hyposcénium.

DOOM

!hiposcéniu [niu pron. niu] (-pos-ce-/-po-sce-) s. n., art. hiposcéniul; pl. hiposcénii, art. hiposcéniile (-ni-i-)

hiposceniul
HIPOSCÉNIU, hiposcenii, s. n. Zid care susținea, în antichitate, scena unui teatru deasupra orchestrei. ♦ Parte a orchestrei care se afla în fața acestui zid. – Din fr. hyposcénium.

DOOM

!hiposcéniu [niu pron. niu] (-pos-ce-/-po-sce-) s. n., art. hiposcéniul; pl. hiposcénii, art. hiposcéniile (-ni-i-)

hiposceniului
HIPOSCÉNIU, hiposcenii, s. n. Zid care susținea, în antichitate, scena unui teatru deasupra orchestrei. ♦ Parte a orchestrei care se afla în fața acestui zid. – Din fr. hyposcénium.

DOOM

!hiposcéniu [niu pron. niu] (-pos-ce-/-po-sce-) s. n., art. hiposcéniul; pl. hiposcénii, art. hiposcéniile (-ni-i-)

hiposecreția
HIPOSECRÉȚIE, hiposecreții, s. f. Diminuare a secreției unei glande sub valorile normale. – Din fr. hyposécrétion.

DOOM

hiposecréție (-se-cre-ți-e) s. f., art. hiposecréția, g.-d. art. hiposecréției; pl. hiposecréții, art. hiposecréțiile

hiposecreție
HIPOSECRÉȚIE, hiposecreții, s. f. Diminuare a secreției unei glande sub valorile normale. – Din fr. hyposécrétion.

DOOM

hiposecréție (-se-cre-ți-e) s. f., art. hiposecréția, g.-d. art. hiposecréției; pl. hiposecréții, art. hiposecréțiile

hiposecreției
HIPOSECRÉȚIE, hiposecreții, s. f. Diminuare a secreției unei glande sub valorile normale. – Din fr. hyposécrétion.

DOOM

hiposecréție (-se-cre-ți-e) s. f., art. hiposecréția, g.-d. art. hiposecréției; pl. hiposecréții, art. hiposecréțiile

hiposecreții
HIPOSECRÉȚIE, hiposecreții, s. f. Diminuare a secreției unei glande sub valorile normale. – Din fr. hyposécrétion.

DOOM

hiposecréție (-se-cre-ți-e) s. f., art. hiposecréția, g.-d. art. hiposecréției; pl. hiposecréții, art. hiposecréțiile

hiposecrețiile
HIPOSECRÉȚIE, hiposecreții, s. f. Diminuare a secreției unei glande sub valorile normale. – Din fr. hyposécrétion.

DOOM

hiposecréție (-se-cre-ți-e) s. f., art. hiposecréția, g.-d. art. hiposecréției; pl. hiposecréții, art. hiposecréțiile

hiposecrețiilor
HIPOSECRÉȚIE, hiposecreții, s. f. Diminuare a secreției unei glande sub valorile normale. – Din fr. hyposécrétion.

DOOM

hiposecréție (-se-cre-ți-e) s. f., art. hiposecréția, g.-d. art. hiposecréției; pl. hiposecréții, art. hiposecréțiile

hiposensibilitate
HIPOSENSIBILITÁTE, hiposensibilități, s. f. (Med.) Sensibilitate scăzută. – Din fr. hyposensibilité.

hiposensibilitatea
HIPOSENSIBILITÁTE, hiposensibilități, s. f. (Med.) Sensibilitate scăzută. – Din fr. hyposensibilité.

hiposensibilități
HIPOSENSIBILITÁTE, hiposensibilități, s. f. (Med.) Sensibilitate scăzută. – Din fr. hyposensibilité.

hiposensibilității
HIPOSENSIBILITÁTE, hiposensibilități, s. f. (Med.) Sensibilitate scăzută. – Din fr. hyposensibilité.

hiposensibilitățile
HIPOSENSIBILITÁTE, hiposensibilități, s. f. (Med.) Sensibilitate scăzută. – Din fr. hyposensibilité.

hiposensibilităților
HIPOSENSIBILITÁTE, hiposensibilități, s. f. (Med.) Sensibilitate scăzută. – Din fr. hyposensibilité.

hiposmia
HIPOSMÍE s.f. (Med.) Hipoestezie a mirosului. [Gen. -iei. / < fr. hyposmie].

hiposmie
HIPOSMÍE s.f. (Med.) Hipoestezie a mirosului. [Gen. -iei. / < fr. hyposmie].

hiposmiei
HIPOSMÍE s.f. (Med.) Hipoestezie a mirosului. [Gen. -iei. / < fr. hyposmie].

hiposmii
HIPOSMÍE s.f. (Med.) Hipoestezie a mirosului. [Gen. -iei. / < fr. hyposmie].

hiposmiile
HIPOSMÍE s.f. (Med.) Hipoestezie a mirosului. [Gen. -iei. / < fr. hyposmie].

hiposmiilor
HIPOSMÍE s.f. (Med.) Hipoestezie a mirosului. [Gen. -iei. / < fr. hyposmie].

hipospadias
HIPOSPADÍAS s.n. (Med.) Malformație (congenitală) caracterizată prin situarea meatului dedesubtul penisului. [Pron. -di-as. / < fr. hypospadias].

hipostaza
HIPOSTÁZĂ, hipostaze, s. f. Stagnare a sângelui în vasele capilare ale membrelor inferioare ale corpului sau în plămânii bolnavilor care au stat mult timp în pat. – Din fr. hypostase.

DOOM

!hipostáză (boală) (-pos-ta-/-po-sta-) s. f., g.-d. art. hipostázei; pl. hipostáze

hipostaze
HIPOSTÁZĂ, hipostaze, s. f. Stagnare a sângelui în vasele capilare ale membrelor inferioare ale corpului sau în plămânii bolnavilor care au stat mult timp în pat. – Din fr. hypostase.

DOOM

!hipostáză (boală) (-pos-ta-/-po-sta-) s. f., g.-d. art. hipostázei; pl. hipostáze

hipostazei
HIPOSTÁZĂ, hipostaze, s. f. Stagnare a sângelui în vasele capilare ale membrelor inferioare ale corpului sau în plămânii bolnavilor care au stat mult timp în pat. – Din fr. hypostase.

DOOM

!hipostáză (boală) (-pos-ta-/-po-sta-) s. f., g.-d. art. hipostázei; pl. hipostáze

hipostazele
HIPOSTÁZĂ, hipostaze, s. f. Stagnare a sângelui în vasele capilare ale membrelor inferioare ale corpului sau în plămânii bolnavilor care au stat mult timp în pat. – Din fr. hypostase.

DOOM

!hipostáză (boală) (-pos-ta-/-po-sta-) s. f., g.-d. art. hipostázei; pl. hipostáze

hipostazelor
HIPOSTÁZĂ, hipostaze, s. f. Stagnare a sângelui în vasele capilare ale membrelor inferioare ale corpului sau în plămânii bolnavilor care au stat mult timp în pat. – Din fr. hypostase.

DOOM

!hipostáză (boală) (-pos-ta-/-po-sta-) s. f., g.-d. art. hipostázei; pl. hipostáze

hipostenie
HIPOSTENÍE s.f. (Biol.) Slăbire a funcționării unor țesuturi și organe. [Gen. -iei. / < fr. hyposthénie].

hipostil
HIPOSTÍL, hipostiluri, s. n. Încăpere mare din palatele sau templele egiptene, cu plafonul susținut de coloane. ◊ (Adjectival) Sală hipostilă. – Din fr. hypostyle.

DOOM

hipostíl¹ (-pos-til / -po-stil) adj. m., f. hipostílă; pl. f. hipostíle

hipostil
HIPOSTÍL, hipostiluri, s. n. Încăpere mare din palatele sau templele egiptene, cu plafonul susținut de coloane. ◊ (Adjectival) Sală hipostilă. – Din fr. hypostyle.

DOOM

hipostíl² (-pos-til / -po-stil) s. n., pl. hipostíluri

hipostilul
HIPOSTÍL, hipostiluri, s. n. Încăpere mare din palatele sau templele egiptene, cu plafonul susținut de coloane. ◊ (Adjectival) Sală hipostilă. – Din fr. hypostyle.

DOOM

hipostíl² (-pos-til / -po-stil) s. n., pl. hipostíluri

hipostilului
HIPOSTÍL, hipostiluri, s. n. Încăpere mare din palatele sau templele egiptene, cu plafonul susținut de coloane. ◊ (Adjectival) Sală hipostilă. – Din fr. hypostyle.

DOOM

hipostíl² (-pos-til / -po-stil) s. n., pl. hipostíluri

hipostiluri
HIPOSTÍL, hipostiluri, s. n. Încăpere mare din palatele sau templele egiptene, cu plafonul susținut de coloane. ◊ (Adjectival) Sală hipostilă. – Din fr. hypostyle.

DOOM

hipostíl² (-pos-til / -po-stil) s. n., pl. hipostíluri

hipostilurile
HIPOSTÍL, hipostiluri, s. n. Încăpere mare din palatele sau templele egiptene, cu plafonul susținut de coloane. ◊ (Adjectival) Sală hipostilă. – Din fr. hypostyle.

DOOM

hipostíl² (-pos-til / -po-stil) s. n., pl. hipostíluri

hipostilurilor
HIPOSTÍL, hipostiluri, s. n. Încăpere mare din palatele sau templele egiptene, cu plafonul susținut de coloane. ◊ (Adjectival) Sală hipostilă. – Din fr. hypostyle.

DOOM

hipostíl² (-pos-til / -po-stil) s. n., pl. hipostíluri

hiposulfit
HIPOSULFÍT s.m. Sare a acidului hiposulfuros; tiosulfat. [< fr. hyposulfite].

DOOM

hiposulfít s. m.

hiposulfitul
HIPOSULFÍT s.m. Sare a acidului hiposulfuros; tiosulfat. [< fr. hyposulfite].

DOOM

hiposulfít s. m.

hiposulfitului
HIPOSULFÍT s.m. Sare a acidului hiposulfuros; tiosulfat. [< fr. hyposulfite].

DOOM

hiposulfít s. m.

hiposulfuric
HIPOSULFÚRIC adj.m. Acid hiposulfuric = acid oxigenat al sulfului. [< fr. hyposulfurique].

hiposulfuros
HIPOSULFURÓS adj.m. Acid hiposulfuros = oxiacid al sulfatului; acid tiosulfuric. [< fr. hyposulfureux].

hipotactic
HIPOTÁCTIC adj. Referitor la hipotaxă; exprimat prin hipotaxă. [Cf. germ. hypotaktisch, fr. hypotactique].

hipotadul
Hipotadul = Hippotades.

hipotalamic
HIPOTALÁMIC, -Ă adj. Al hipotalamusului. [< fr. hypothalamique].

hipotalamus
HIPOTALÁMUS, hipotalamusuri, s. n. Formație cenușie a creierului, care corespunde părții inferioare a diencefalului, având rol important în reglarea superioară a funcțiilor vegetative ale organismului. – Din fr. hypothalamus.

hipotaxă
HIPOTÁXĂ s. f. (Lingv.) Subordonare sintactică. – Din fr. hypotaxe.

hipote
Hipote = Hippotes.

hipotehnia
HIPOTEHNÍE s. f. Creșterea și dresarea calului. – Din fr. hippotechnie.

hipotehnie
HIPOTEHNÍE s. f. Creșterea și dresarea calului. – Din fr. hippotechnie.

hipotehniei
HIPOTEHNÍE s. f. Creșterea și dresarea calului. – Din fr. hippotechnie.

hipotehnii
HIPOTEHNÍE s. f. Creșterea și dresarea calului. – Din fr. hippotechnie.

hipotenar
HIPOTENÁR s.n. Proeminență care formează partea internă medială a palmei, corespunzând mușchilor degetului mic. ♦ (adj.) Eminență hipotenară. [< fr. hypothénar, cf. gr. hypo – sub, thenar – palmă].

hipotensiune
HIPOTENSIÚNE s. f. Scădere trecătoare sau menținere constantă a tensiunii arteriale sub valorile normale, în stări de șoc sau în condiții obișnuite; hipotonie (2). [Pr.: -si-u-] – Din fr. hypotension.

DOOM

hipotensiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. hipotensiúnii

hipotensiunea
HIPOTENSIÚNE s. f. Scădere trecătoare sau menținere constantă a tensiunii arteriale sub valorile normale, în stări de șoc sau în condiții obișnuite; hipotonie (2). [Pr.: -si-u-] – Din fr. hypotension.

DOOM

hipotensiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. hipotensiúnii

hipotensiuni
HIPOTENSIÚNE s. f. Scădere trecătoare sau menținere constantă a tensiunii arteriale sub valorile normale, în stări de șoc sau în condiții obișnuite; hipotonie (2). [Pr.: -si-u-] – Din fr. hypotension.

DOOM

hipotensiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. hipotensiúnii

hipotensiunii
HIPOTENSIÚNE s. f. Scădere trecătoare sau menținere constantă a tensiunii arteriale sub valorile normale, în stări de șoc sau în condiții obișnuite; hipotonie (2). [Pr.: -si-u-] – Din fr. hypotension.

DOOM

hipotensiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. hipotensiúnii

hipotensiunile
HIPOTENSIÚNE s. f. Scădere trecătoare sau menținere constantă a tensiunii arteriale sub valorile normale, în stări de șoc sau în condiții obișnuite; hipotonie (2). [Pr.: -si-u-] – Din fr. hypotension.

DOOM

hipotensiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. hipotensiúnii

hipotensiunilor
HIPOTENSIÚNE s. f. Scădere trecătoare sau menținere constantă a tensiunii arteriale sub valorile normale, în stări de șoc sau în condiții obișnuite; hipotonie (2). [Pr.: -si-u-] – Din fr. hypotension.

DOOM

hipotensiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. hipotensiúnii

hipotensiv
HIPOTENSÍV, -Ă, hipotensivi, -e, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipotensiune. 2. S. n. Medicament care provoacă scăderea tensiunii arteriale, utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale. – Din fr. hypotensif.

DOOM

hipotensív² s. n., pl. hipotensíve

hipotensiv
HIPOTENSÍV, -Ă, hipotensivi, -e, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipotensiune. 2. S. n. Medicament care provoacă scăderea tensiunii arteriale, utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale. – Din fr. hypotensif.

DOOM

hipotensív² s. n., pl. hipotensíve

hipotensiva
HIPOTENSÍV, -Ă, hipotensivi, -e, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipotensiune. 2. S. n. Medicament care provoacă scăderea tensiunii arteriale, utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale. – Din fr. hypotensif.

DOOM

hipotensív² s. n., pl. hipotensíve

hipotensiva
HIPOTENSÍV, -Ă, hipotensivi, -e, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipotensiune. 2. S. n. Medicament care provoacă scăderea tensiunii arteriale, utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale. – Din fr. hypotensif.

DOOM

hipotensív² s. n., pl. hipotensíve

hipotensive
HIPOTENSÍV, -Ă, hipotensivi, -e, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipotensiune. 2. S. n. Medicament care provoacă scăderea tensiunii arteriale, utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale. – Din fr. hypotensif.

DOOM

hipotensív² s. n., pl. hipotensíve

hipotensive
HIPOTENSÍV, -Ă, hipotensivi, -e, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipotensiune. 2. S. n. Medicament care provoacă scăderea tensiunii arteriale, utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale. – Din fr. hypotensif.

DOOM

hipotensív² s. n., pl. hipotensíve

hipotensivei
HIPOTENSÍV, -Ă, hipotensivi, -e, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipotensiune. 2. S. n. Medicament care provoacă scăderea tensiunii arteriale, utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale. – Din fr. hypotensif.

DOOM

hipotensív² s. n., pl. hipotensíve

hipotensivei
HIPOTENSÍV, -Ă, hipotensivi, -e, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipotensiune. 2. S. n. Medicament care provoacă scăderea tensiunii arteriale, utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale. – Din fr. hypotensif.

DOOM

hipotensív² s. n., pl. hipotensíve

hipotensivele
HIPOTENSÍV, -Ă, hipotensivi, -e, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipotensiune. 2. S. n. Medicament care provoacă scăderea tensiunii arteriale, utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale. – Din fr. hypotensif.

DOOM

hipotensív² s. n., pl. hipotensíve

hipotensivele
HIPOTENSÍV, -Ă, hipotensivi, -e, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipotensiune. 2. S. n. Medicament care provoacă scăderea tensiunii arteriale, utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale. – Din fr. hypotensif.

DOOM

hipotensív² s. n., pl. hipotensíve

hipotensivelor
HIPOTENSÍV, -Ă, hipotensivi, -e, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipotensiune. 2. S. n. Medicament care provoacă scăderea tensiunii arteriale, utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale. – Din fr. hypotensif.

DOOM

hipotensív² s. n., pl. hipotensíve

hipotensivelor
HIPOTENSÍV, -Ă, hipotensivi, -e, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipotensiune. 2. S. n. Medicament care provoacă scăderea tensiunii arteriale, utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale. – Din fr. hypotensif.

DOOM

hipotensív² s. n., pl. hipotensíve

hipotensivi
HIPOTENSÍV, -Ă, hipotensivi, -e, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipotensiune. 2. S. n. Medicament care provoacă scăderea tensiunii arteriale, utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale. – Din fr. hypotensif.

DOOM

hipotensív² s. n., pl. hipotensíve

hipotensivi
HIPOTENSÍV, -Ă, hipotensivi, -e, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipotensiune. 2. S. n. Medicament care provoacă scăderea tensiunii arteriale, utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale. – Din fr. hypotensif.

DOOM

hipotensív² s. n., pl. hipotensíve

hipotensivii
HIPOTENSÍV, -Ă, hipotensivi, -e, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipotensiune. 2. S. n. Medicament care provoacă scăderea tensiunii arteriale, utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale. – Din fr. hypotensif.

DOOM

hipotensív² s. n., pl. hipotensíve

hipotensivii
HIPOTENSÍV, -Ă, hipotensivi, -e, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipotensiune. 2. S. n. Medicament care provoacă scăderea tensiunii arteriale, utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale. – Din fr. hypotensif.

DOOM

hipotensív² s. n., pl. hipotensíve

hipotensivilor
HIPOTENSÍV, -Ă, hipotensivi, -e, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipotensiune. 2. S. n. Medicament care provoacă scăderea tensiunii arteriale, utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale. – Din fr. hypotensif.

DOOM

hipotensív² s. n., pl. hipotensíve

hipotensivilor
HIPOTENSÍV, -Ă, hipotensivi, -e, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipotensiune. 2. S. n. Medicament care provoacă scăderea tensiunii arteriale, utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale. – Din fr. hypotensif.

DOOM

hipotensív² s. n., pl. hipotensíve

hipotensivul
HIPOTENSÍV, -Ă, hipotensivi, -e, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipotensiune. 2. S. n. Medicament care provoacă scăderea tensiunii arteriale, utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale. – Din fr. hypotensif.

DOOM

hipotensív² s. n., pl. hipotensíve

hipotensivul
HIPOTENSÍV, -Ă, hipotensivi, -e, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipotensiune. 2. S. n. Medicament care provoacă scăderea tensiunii arteriale, utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale. – Din fr. hypotensif.

DOOM

hipotensív² s. n., pl. hipotensíve

hipotensivului
HIPOTENSÍV, -Ă, hipotensivi, -e, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipotensiune. 2. S. n. Medicament care provoacă scăderea tensiunii arteriale, utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale. – Din fr. hypotensif.

DOOM

hipotensív² s. n., pl. hipotensíve

hipotensivului
HIPOTENSÍV, -Ă, hipotensivi, -e, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipotensiune. 2. S. n. Medicament care provoacă scăderea tensiunii arteriale, utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale. – Din fr. hypotensif.

DOOM

hipotensív² s. n., pl. hipotensíve

hipotermal
HIPOTERMÁL, -Ă, hipotermali, -e, adj. Care se referă la prima etapă a depunerii mineralelor din soluții fierbinți. – Din fr. hypothermal.

DOOM

hipotermál adj. m., pl. hipotermáli; f. hipotermálă, pl. hipotermále

hipotermala
HIPOTERMÁL, -Ă, hipotermali, -e, adj. Care se referă la prima etapă a depunerii mineralelor din soluții fierbinți. – Din fr. hypothermal.

DOOM

hipotermál adj. m., pl. hipotermáli; f. hipotermálă, pl. hipotermále

hipotermale
HIPOTERMÁL, -Ă, hipotermali, -e, adj. Care se referă la prima etapă a depunerii mineralelor din soluții fierbinți. – Din fr. hypothermal.

DOOM

hipotermál adj. m., pl. hipotermáli; f. hipotermálă, pl. hipotermále

hipotermalei
HIPOTERMÁL, -Ă, hipotermali, -e, adj. Care se referă la prima etapă a depunerii mineralelor din soluții fierbinți. – Din fr. hypothermal.

DOOM

hipotermál adj. m., pl. hipotermáli; f. hipotermálă, pl. hipotermále

hipotermalele
HIPOTERMÁL, -Ă, hipotermali, -e, adj. Care se referă la prima etapă a depunerii mineralelor din soluții fierbinți. – Din fr. hypothermal.

DOOM

hipotermál adj. m., pl. hipotermáli; f. hipotermálă, pl. hipotermále

hipotermalelor
HIPOTERMÁL, -Ă, hipotermali, -e, adj. Care se referă la prima etapă a depunerii mineralelor din soluții fierbinți. – Din fr. hypothermal.

DOOM

hipotermál adj. m., pl. hipotermáli; f. hipotermálă, pl. hipotermále

hipotermali
HIPOTERMÁL, -Ă, hipotermali, -e, adj. Care se referă la prima etapă a depunerii mineralelor din soluții fierbinți. – Din fr. hypothermal.

DOOM

hipotermál adj. m., pl. hipotermáli; f. hipotermálă, pl. hipotermále

hipotermalii
HIPOTERMÁL, -Ă, hipotermali, -e, adj. Care se referă la prima etapă a depunerii mineralelor din soluții fierbinți. – Din fr. hypothermal.

DOOM

hipotermál adj. m., pl. hipotermáli; f. hipotermálă, pl. hipotermále

hipotermalilor
HIPOTERMÁL, -Ă, hipotermali, -e, adj. Care se referă la prima etapă a depunerii mineralelor din soluții fierbinți. – Din fr. hypothermal.

DOOM

hipotermál adj. m., pl. hipotermáli; f. hipotermálă, pl. hipotermále

hipotermalul
HIPOTERMÁL, -Ă, hipotermali, -e, adj. Care se referă la prima etapă a depunerii mineralelor din soluții fierbinți. – Din fr. hypothermal.

DOOM

hipotermál adj. m., pl. hipotermáli; f. hipotermálă, pl. hipotermále

hipotermalului
HIPOTERMÁL, -Ă, hipotermali, -e, adj. Care se referă la prima etapă a depunerii mineralelor din soluții fierbinți. – Din fr. hypothermal.

DOOM

hipotermál adj. m., pl. hipotermáli; f. hipotermálă, pl. hipotermále

hipotermia
HIPOTERMÍE s. f. (Med.) Scădere sub limita normală a temperaturii corpului. – Din fr. hypothermie.

DOOM

hipotermíe s. f., art. hipotermía, g.-d. hipotermíi, art. hipotermíei

hipotermie
HIPOTERMÍE s. f. (Med.) Scădere sub limita normală a temperaturii corpului. – Din fr. hypothermie.

DOOM

hipotermíe s. f., art. hipotermía, g.-d. hipotermíi, art. hipotermíei

hipotermiei
HIPOTERMÍE s. f. (Med.) Scădere sub limita normală a temperaturii corpului. – Din fr. hypothermie.

DOOM

hipotermíe s. f., art. hipotermía, g.-d. hipotermíi, art. hipotermíei

hipotermii
HIPOTERMÍE s. f. (Med.) Scădere sub limita normală a temperaturii corpului. – Din fr. hypothermie.

DOOM

hipotermíe s. f., art. hipotermía, g.-d. hipotermíi, art. hipotermíei

hipotermiile
HIPOTERMÍE s. f. (Med.) Scădere sub limita normală a temperaturii corpului. – Din fr. hypothermie.

DOOM

hipotermíe s. f., art. hipotermía, g.-d. hipotermíi, art. hipotermíei

hipotermiilor
HIPOTERMÍE s. f. (Med.) Scădere sub limita normală a temperaturii corpului. – Din fr. hypothermie.

DOOM

hipotermíe s. f., art. hipotermía, g.-d. hipotermíi, art. hipotermíei

hipotimia
HIPOTIMÍE, hipotimii, s. f. (Med.) Diminuare a tonusului afectiv (în stările depresive). – Din fr. hypothymie.

hipotimie
HIPOTIMÍE, hipotimii, s. f. (Med.) Diminuare a tonusului afectiv (în stările depresive). – Din fr. hypothymie.

hipotimiei
HIPOTIMÍE, hipotimii, s. f. (Med.) Diminuare a tonusului afectiv (în stările depresive). – Din fr. hypothymie.

hipotimii
HIPOTIMÍE, hipotimii, s. f. (Med.) Diminuare a tonusului afectiv (în stările depresive). – Din fr. hypothymie.

hipotimiile
HIPOTIMÍE, hipotimii, s. f. (Med.) Diminuare a tonusului afectiv (în stările depresive). – Din fr. hypothymie.

hipotimiilor
HIPOTIMÍE, hipotimii, s. f. (Med.) Diminuare a tonusului afectiv (în stările depresive). – Din fr. hypothymie.

hipotipoza
HIPOTIPÓZĂ, hipotipoze, s. f. Figură de stil care sugerează prin intermediul epitetelor și al comparației imagini vizuale foarte vii. [Var.: ipotipoză s. f.] – Din fr. hypotypose.

hipotipoze
HIPOTIPÓZĂ, hipotipoze, s. f. Figură de stil care sugerează prin intermediul epitetelor și al comparației imagini vizuale foarte vii. [Var.: ipotipoză s. f.] – Din fr. hypotypose.

hipotipozei
HIPOTIPÓZĂ, hipotipoze, s. f. Figură de stil care sugerează prin intermediul epitetelor și al comparației imagini vizuale foarte vii. [Var.: ipotipoză s. f.] – Din fr. hypotypose.

hipotipozele
HIPOTIPÓZĂ, hipotipoze, s. f. Figură de stil care sugerează prin intermediul epitetelor și al comparației imagini vizuale foarte vii. [Var.: ipotipoză s. f.] – Din fr. hypotypose.

hipotipozelor
HIPOTIPÓZĂ, hipotipoze, s. f. Figură de stil care sugerează prin intermediul epitetelor și al comparației imagini vizuale foarte vii. [Var.: ipotipoză s. f.] – Din fr. hypotypose.

hipotiroidia
HIPOTIROIDÍE, hipotiroidii, s. f. Stare patologică cauzată de reducerea secreției tiroide și manifestată clinic prin mixedem la adulți și cretinism la copii; hipotiroidism. [Pr.: -ro-i-] – Din fr. hypothyroïdie.

DOOM

hipotiroidíe (-ro-i-) s. f., art. hipotiroidía, g.-d. art. hipotiroidíei; pl. hipotiroidíi, art. hipotiroidíile

hipotiroidian
HIPOTIROIDIÁN, -Ă, hipotiroidieni, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de hipotiroidie. [Pr.: -ro-i-di-an] – Din fr. hypothyroïdien.

hipotiroidie
HIPOTIROIDÍE, hipotiroidii, s. f. Stare patologică cauzată de reducerea secreției tiroide și manifestată clinic prin mixedem la adulți și cretinism la copii; hipotiroidism. [Pr.: -ro-i-] – Din fr. hypothyroïdie.

DOOM

hipotiroidíe (-ro-i-) s. f., art. hipotiroidía, g.-d. art. hipotiroidíei; pl. hipotiroidíi, art. hipotiroidíile

hipotiroidiei
HIPOTIROIDÍE, hipotiroidii, s. f. Stare patologică cauzată de reducerea secreției tiroide și manifestată clinic prin mixedem la adulți și cretinism la copii; hipotiroidism. [Pr.: -ro-i-] – Din fr. hypothyroïdie.

DOOM

hipotiroidíe (-ro-i-) s. f., art. hipotiroidía, g.-d. art. hipotiroidíei; pl. hipotiroidíi, art. hipotiroidíile

hipotiroidii
HIPOTIROIDÍE, hipotiroidii, s. f. Stare patologică cauzată de reducerea secreției tiroide și manifestată clinic prin mixedem la adulți și cretinism la copii; hipotiroidism. [Pr.: -ro-i-] – Din fr. hypothyroïdie.

DOOM

hipotiroidíe (-ro-i-) s. f., art. hipotiroidía, g.-d. art. hipotiroidíei; pl. hipotiroidíi, art. hipotiroidíile

hipotiroidiile
HIPOTIROIDÍE, hipotiroidii, s. f. Stare patologică cauzată de reducerea secreției tiroide și manifestată clinic prin mixedem la adulți și cretinism la copii; hipotiroidism. [Pr.: -ro-i-] – Din fr. hypothyroïdie.

DOOM

hipotiroidíe (-ro-i-) s. f., art. hipotiroidía, g.-d. art. hipotiroidíei; pl. hipotiroidíi, art. hipotiroidíile

hipotiroidiilor
HIPOTIROIDÍE, hipotiroidii, s. f. Stare patologică cauzată de reducerea secreției tiroide și manifestată clinic prin mixedem la adulți și cretinism la copii; hipotiroidism. [Pr.: -ro-i-] – Din fr. hypothyroïdie.

DOOM

hipotiroidíe (-ro-i-) s. f., art. hipotiroidía, g.-d. art. hipotiroidíei; pl. hipotiroidíi, art. hipotiroidíile

hipotiroidism
HIPOTIROIDÍSM s. n. Hipotiroidie. [Pr.: -ro-i-] – Din fr. hypothyroïdisme.

DOOM

hipotiroidísm (-ro-i-) s. n.

hipotiroidismul
HIPOTIROIDÍSM s. n. Hipotiroidie. [Pr.: -ro-i-] – Din fr. hypothyroïdisme.

DOOM

hipotiroidísm (-ro-i-) s. n.

hipotiroidismului
HIPOTIROIDÍSM s. n. Hipotiroidie. [Pr.: -ro-i-] – Din fr. hypothyroïdisme.

DOOM

hipotiroidísm (-ro-i-) s. n.

hipotonia
HIPOTONÍE, hipotonii, s. f. 1. Stare a unei soluții hipotonice. ♦ Diminuare a tonusului muscular. 2. (Med.) Hipotensiune. – Din fr. hypotonie.

DOOM

hipotoníe s. f., art. hipotonía, g.-d. art. hipotoníei; pl. hipotoníi, art. hipotoníile

hipotonic
HIPOTÓNIC, -Ă, hipotonici, -ce, adj. (Despre o soluție) Care are o presiune osmotică inferioară altei soluții. ◊ Ser hipotonic = ser a cărui concentrație moleculară este inferioară celei sangvine. – Din fr. hypotonique.

DOOM

hipotónic adj. m., pl. hipotónici; f. hipotónică, pl. hipotónice

hipotonicitate
HIPOTONICITÁTE s.f. (Fiz.) Scădere a presiunii osmotice; hipotonie. [Cf. fr. hypotonicité].

hipotonie
HIPOTONÍE, hipotonii, s. f. 1. Stare a unei soluții hipotonice. ♦ Diminuare a tonusului muscular. 2. (Med.) Hipotensiune. – Din fr. hypotonie.

DOOM

hipotoníe s. f., art. hipotonía, g.-d. art. hipotoníei; pl. hipotoníi, art. hipotoníile

hipotoniei
HIPOTONÍE, hipotonii, s. f. 1. Stare a unei soluții hipotonice. ♦ Diminuare a tonusului muscular. 2. (Med.) Hipotensiune. – Din fr. hypotonie.

DOOM

hipotoníe s. f., art. hipotonía, g.-d. art. hipotoníei; pl. hipotoníi, art. hipotoníile

hipotonii
HIPOTONÍE, hipotonii, s. f. 1. Stare a unei soluții hipotonice. ♦ Diminuare a tonusului muscular. 2. (Med.) Hipotensiune. – Din fr. hypotonie.

DOOM

hipotoníe s. f., art. hipotonía, g.-d. art. hipotoníei; pl. hipotoníi, art. hipotoníile

hipotoniile
HIPOTONÍE, hipotonii, s. f. 1. Stare a unei soluții hipotonice. ♦ Diminuare a tonusului muscular. 2. (Med.) Hipotensiune. – Din fr. hypotonie.

DOOM

hipotoníe s. f., art. hipotonía, g.-d. art. hipotoníei; pl. hipotoníi, art. hipotoníile

hipotoniilor
HIPOTONÍE, hipotonii, s. f. 1. Stare a unei soluții hipotonice. ♦ Diminuare a tonusului muscular. 2. (Med.) Hipotensiune. – Din fr. hypotonie.

DOOM

hipotoníe s. f., art. hipotonía, g.-d. art. hipotoníei; pl. hipotoníi, art. hipotoníile

hipotracțiune
HIPOTRACȚIÚNE, hipotracțiuni, s. f. Tracțiune care se face cu ajutorul cailor. [Pr.: -ți-u-] – Hipo²- + tracțiune.

DOOM

hipotracțiúne (-po-trac-ți-u-) s. f., g.-d. art. hipotracțiúnii; pl. hipotracțiúni

hipotracțiunea
HIPOTRACȚIÚNE, hipotracțiuni, s. f. Tracțiune care se face cu ajutorul cailor. [Pr.: -ți-u-] – Hipo²- + tracțiune.

DOOM

hipotracțiúne (-po-trac-ți-u-) s. f., g.-d. art. hipotracțiúnii; pl. hipotracțiúni

hipotracțiuni
HIPOTRACȚIÚNE, hipotracțiuni, s. f. Tracțiune care se face cu ajutorul cailor. [Pr.: -ți-u-] – Hipo²- + tracțiune.

DOOM

hipotracțiúne (-po-trac-ți-u-) s. f., g.-d. art. hipotracțiúnii; pl. hipotracțiúni

hipotracțiunii
HIPOTRACȚIÚNE, hipotracțiuni, s. f. Tracțiune care se face cu ajutorul cailor. [Pr.: -ți-u-] – Hipo²- + tracțiune.

DOOM

hipotracțiúne (-po-trac-ți-u-) s. f., g.-d. art. hipotracțiúnii; pl. hipotracțiúni

hipotracțiunile
HIPOTRACȚIÚNE, hipotracțiuni, s. f. Tracțiune care se face cu ajutorul cailor. [Pr.: -ți-u-] – Hipo²- + tracțiune.

DOOM

hipotracțiúne (-po-trac-ți-u-) s. f., g.-d. art. hipotracțiúnii; pl. hipotracțiúni

hipotracțiunilor
HIPOTRACȚIÚNE, hipotracțiuni, s. f. Tracțiune care se face cu ajutorul cailor. [Pr.: -ți-u-] – Hipo²- + tracțiune.

DOOM

hipotracțiúne (-po-trac-ți-u-) s. f., g.-d. art. hipotracțiúnii; pl. hipotracțiúni

hipotricoză
HIPOTRICÓZĂ s.f. (Med.) Alopecie congenitală. [< fr. hypotrichose, cf. gr. hypo – sub, thrix – păr].

hipotrofia
HIPOTROFÍE, hipotrofii, s. f. Dezvoltare insuficientă a volumului unui organ sau a unui țesut, din cauza unei proaste nutriții ori a unui proces maladiv. – Din fr. hypotrophie.

DOOM

hipotrofíe (-po-tro-) s. f., art. hipotrofía, g.-d. art. hipotrofíei; pl. hipotrofíi, art. hipotrofíile

hipotrofie
HIPOTROFÍE, hipotrofii, s. f. Dezvoltare insuficientă a volumului unui organ sau a unui țesut, din cauza unei proaste nutriții ori a unui proces maladiv. – Din fr. hypotrophie.

DOOM

hipotrofíe (-po-tro-) s. f., art. hipotrofía, g.-d. art. hipotrofíei; pl. hipotrofíi, art. hipotrofíile

hipotrofiei
HIPOTROFÍE, hipotrofii, s. f. Dezvoltare insuficientă a volumului unui organ sau a unui țesut, din cauza unei proaste nutriții ori a unui proces maladiv. – Din fr. hypotrophie.

DOOM

hipotrofíe (-po-tro-) s. f., art. hipotrofía, g.-d. art. hipotrofíei; pl. hipotrofíi, art. hipotrofíile

hipotrofii
HIPOTROFÍE, hipotrofii, s. f. Dezvoltare insuficientă a volumului unui organ sau a unui țesut, din cauza unei proaste nutriții ori a unui proces maladiv. – Din fr. hypotrophie.

DOOM

hipotrofíe (-po-tro-) s. f., art. hipotrofía, g.-d. art. hipotrofíei; pl. hipotrofíi, art. hipotrofíile

hipotrofiile
HIPOTROFÍE, hipotrofii, s. f. Dezvoltare insuficientă a volumului unui organ sau a unui țesut, din cauza unei proaste nutriții ori a unui proces maladiv. – Din fr. hypotrophie.

DOOM

hipotrofíe (-po-tro-) s. f., art. hipotrofía, g.-d. art. hipotrofíei; pl. hipotrofíi, art. hipotrofíile

hipotrofiilor
HIPOTROFÍE, hipotrofii, s. f. Dezvoltare insuficientă a volumului unui organ sau a unui țesut, din cauza unei proaste nutriții ori a unui proces maladiv. – Din fr. hypotrophie.

DOOM

hipotrofíe (-po-tro-) s. f., art. hipotrofía, g.-d. art. hipotrofíei; pl. hipotrofíi, art. hipotrofíile

hipovitaminoza
HIPOVITAMINÓZĂ, hipovitaminoze, s. f. Tulburare funcțională sau organică cauzată de insuficiența în alimentație a uneia sau a mai multor vitamine. – Din fr. hypovitaminose.

DOOM

hipovitaminóză s. f., g.-d. art. hipovitaminózei; pl. hipovitaminóze

hipovitaminoze
HIPOVITAMINÓZĂ, hipovitaminoze, s. f. Tulburare funcțională sau organică cauzată de insuficiența în alimentație a uneia sau a mai multor vitamine. – Din fr. hypovitaminose.

DOOM

hipovitaminóză s. f., g.-d. art. hipovitaminózei; pl. hipovitaminóze

hipovitaminozei
HIPOVITAMINÓZĂ, hipovitaminoze, s. f. Tulburare funcțională sau organică cauzată de insuficiența în alimentație a uneia sau a mai multor vitamine. – Din fr. hypovitaminose.

DOOM

hipovitaminóză s. f., g.-d. art. hipovitaminózei; pl. hipovitaminóze

hipovitaminozele
HIPOVITAMINÓZĂ, hipovitaminoze, s. f. Tulburare funcțională sau organică cauzată de insuficiența în alimentație a uneia sau a mai multor vitamine. – Din fr. hypovitaminose.

DOOM

hipovitaminóză s. f., g.-d. art. hipovitaminózei; pl. hipovitaminóze

hipovitaminozelor
HIPOVITAMINÓZĂ, hipovitaminoze, s. f. Tulburare funcțională sau organică cauzată de insuficiența în alimentație a uneia sau a mai multor vitamine. – Din fr. hypovitaminose.

DOOM

hipovitaminóză s. f., g.-d. art. hipovitaminózei; pl. hipovitaminóze

hipoxemia
HIPOXEMÍE, hipoxemii, s. f. (Med.) Scădere a presiunii și a cantității de oxigen din sângele arterial. – Din fr. hypoxémie.

hipoxemie
HIPOXEMÍE, hipoxemii, s. f. (Med.) Scădere a presiunii și a cantității de oxigen din sângele arterial. – Din fr. hypoxémie.

hipoxemiei
HIPOXEMÍE, hipoxemii, s. f. (Med.) Scădere a presiunii și a cantității de oxigen din sângele arterial. – Din fr. hypoxémie.

hipoxemii
HIPOXEMÍE, hipoxemii, s. f. (Med.) Scădere a presiunii și a cantității de oxigen din sângele arterial. – Din fr. hypoxémie.

hipoxemiile
HIPOXEMÍE, hipoxemii, s. f. (Med.) Scădere a presiunii și a cantității de oxigen din sângele arterial. – Din fr. hypoxémie.

hipoxemiilor
HIPOXEMÍE, hipoxemii, s. f. (Med.) Scădere a presiunii și a cantității de oxigen din sângele arterial. – Din fr. hypoxémie.

hipoxie
HIPOXÍE s.f. Scădere a cantității de oxigen în țesuturi, medii de cultură sau aer. [Gen. -iei. / < fr. hypoxie].

hipozom
HIPOZÓM, -Ă adj. Insuficient dezvoltat din punct de vedere fizic. [< fr. hyposome, cf. gr. hypo – sub, soma – corp].

hippocampus
CĂLÚȚ, căluți, s. m. 1. Diminutiv al lui cal; călușel (1). 2. Compus: căluț-de-mare = pește teleostean marin cu corpul de 8-10 cm, lipsit de înotătoare codală și cu capul asemănător cu cel al calului; cal-de-mare (Hippocampus hippocampus). 3. Nume dat mai multor insecte din familia lăcustelor; călușel (3). – Cal + suf. -uț.

hippocoon
Hippocoon, uzurpator al tronului Spartei, după ce i-a gonit pe Tyndareus și pe Icarius. Heracles i-a declarat război lui Hippocoon, l-a învins și l-a reînscăunat în locul lui pe Tyndareus.

hippocrene
Hippocrene, „Izvorul calului”, era denumirea unui izvor consacrat muzelor și aflat pe muntele Helicon. Se spunea că ar fi țîșnit pe locul unde a bătut pămîntul cu copita calul înaripat Pegasus.

hippodamia
Hippodamia (sau Hipodame(a)) 1. Fiica lui Oenomaus, regele din Pisa. Pentru că oracolul îi prezisese că va muri de mîna ginerelui său, Oenomaus nu voia să-și mărite fata. Pe numeroșii ei pretendenți i-a înlăturat unul cîte unul, provocîndu-i la o întrecere de care. Datorită cailor săi neîntrecuți în iuțeală, el îi învingea pe rînd și-i ucidea. Cînd s-a prezentat Pelops, Hippodamia, îndrăgostindu-se de frumosul tînăr, a pus la cale un vicleșug împreună cu Myrtilus, vizitiul tatălui ei, făcînd ca Pelops să iasă învingător. Oenomaus și-a găsit moartea în timpul cursei, iar Hippodamia s-a căsătorit cu Pelops. Au avut împreună mai mulți copii, printre care pe Atreus și pe Thyestes (v. Și Atreus). 2. Soția lui Pirithous. Din cauza ei s-a iscat lupta dintre centauri și lapiți (v. Centauri).

hippolyte
Hippolyte, regina amazoanelor, era fiica lui Ares și a Otrerei și soră cu Antiope și cu Melanippe. La porunca lui Eurystheus, Heracles i-a luat cingătoarea (v. Și Heracles) și a ucis-o. După o altă versiune, Hippolyte s-ar fi unit cu Theseus, cu care a avut un fiu, pe Hippolytus.

hippolytus
Virbius, în mitologia romană, divinitate al cărei cult era strîns legat de cel al Dianei. Se credea că, la rugămintea zeiței, Asclepius l-ar fi readus la viață pe nefericitul Hippolytus care murise ucis de proprii săi cai (v. și Hippolytus 1.). Reînviat, Hippolytus a fost dus de Diana în Italia, unde a continuat să trăiască, datorăndu-i veșnică recunoștință, sub numele de Virbius.

hippomedon
Hippomedon, unul dintre cei șapte eroi care au participat la prima expediție organizată împotriva cetății Thebae (v. și Adrastus).

hippomenes
Hippomenes, soțul Atalantei, căruia i se atribuia aceeași legendă ca și lui Milanion (v. și Atalanta).

hippopotamus
HIPOPOTÁM, hipopotami, s. m. Mamifer erbivor nerumegător, mare și greoi, cu pielea groasă și fără păr, care trăiește în fluviile și în lacurile din Africa ecuatorială (Hippopotamus amphibius). – Din fr. hippopotame.

hippotades
Hippotades, denumire purtată de Aeolus (2.), după numele tatălui său, Hippotes.

hippotes
Hippotes 1. Unul dintre heraclizi și tatăl lui Aletes. 2. Fiul lui Creon, regele Corinthului. A dus-o pe Medea în fața judecății unui tribunal atenian pentru faptul că i-a omorît tatăl. 3. Tatăl lui Aeolus.

hippothous
Hippothous 1. Unul dintre fiii lui Cercyon. 2. Fiul lui Lethus. A fost ucis de Aiax în războiul troian.

hippy
HIPPY, hippy, s. m., adj. invar. 1. S. m. Tânăr nonconformist, cu părul lung, cu vestimentație neconvențională, făcând parte dintr-o mișcare contestatară apărută în anii '60 în SUA, care respingea societatea de consum și promova libertatea moravurilor și nonviolența. 2. Adj. invar. Caracteristic unui hippy (1). Modă hippy. [Scris și: hipi. – Pr.: hípi] – Cuv. engl.

DOOM

!híppy² (angl.) s. m., art. híppy-ul; pl. híppy, art. hippy-i

hippy
HIPPY s. m. (Adesea adjectival) Tânăr nonconformist, contestatar, neglijent în îmbrăcăminte și uneori consumator de droguri sau cu înclinare spre promiscuitate etc. V. beatnic. [Scris și: hipi. – Pr.: hi-] – Cuv. engl.

hippyi
HIPPY, hippy, s. m., adj. invar. 1. S. m. Tânăr nonconformist, cu părul lung, cu vestimentație neconvențională, făcând parte dintr-o mișcare contestatară apărută în anii '60 în SUA, care respingea societatea de consum și promova libertatea moravurilor și nonviolența. 2. Adj. invar. Caracteristic unui hippy (1). Modă hippy. [Scris și: hipi. – Pr.: hípi] – Cuv. engl.

DOOM

!híppy² (angl.) s. m., art. híppy-ul; pl. híppy, art. hippy-i

hippylor
HIPPY, hippy, s. m., adj. invar. 1. S. m. Tânăr nonconformist, cu părul lung, cu vestimentație neconvențională, făcând parte dintr-o mișcare contestatară apărută în anii '60 în SUA, care respingea societatea de consum și promova libertatea moravurilor și nonviolența. 2. Adj. invar. Caracteristic unui hippy (1). Modă hippy. [Scris și: hipi. – Pr.: hípi] – Cuv. engl.

DOOM

!híppy² (angl.) s. m., art. híppy-ul; pl. híppy, art. hippy-i

hippysm
HIPÍSM² s. n. (Rar) Fenomenul hippy. [Scris și: hippysm. – Pr.: hipizm] – Cf. hippy.

hippysmul
HIPÍSM² s. n. (Rar) Fenomenul hippy. [Scris și: hippysm. – Pr.: hipizm] – Cf. hippy.

hippysmului
HIPÍSM² s. n. (Rar) Fenomenul hippy. [Scris și: hippysm. – Pr.: hipizm] – Cf. hippy.

hippyul
HIPPY, hippy, s. m., adj. invar. 1. S. m. Tânăr nonconformist, cu părul lung, cu vestimentație neconvențională, făcând parte dintr-o mișcare contestatară apărută în anii '60 în SUA, care respingea societatea de consum și promova libertatea moravurilor și nonviolența. 2. Adj. invar. Caracteristic unui hippy (1). Modă hippy. [Scris și: hipi. – Pr.: hípi] – Cuv. engl.

DOOM

!híppy² (angl.) s. m., art. híppy-ul; pl. híppy, art. hippy-i

hippyului
HIPPY, hippy, s. m., adj. invar. 1. S. m. Tânăr nonconformist, cu părul lung, cu vestimentație neconvențională, făcând parte dintr-o mișcare contestatară apărută în anii '60 în SUA, care respingea societatea de consum și promova libertatea moravurilor și nonviolența. 2. Adj. invar. Caracteristic unui hippy (1). Modă hippy. [Scris și: hipi. – Pr.: hípi] – Cuv. engl.

DOOM

!híppy² (angl.) s. m., art. híppy-ul; pl. híppy, art. hippy-i

hipsipila
Hipsipila = Hypsipyle.

hipso
HIPSO- Element prim de compunere savantă cu sensul de „înălțime”, „înalt”. [Var. ipso-. / < fr. hypso-, cf. gr. hypsos].

hipsocrom
HIPSOCRÓM, -Ă, hipsocromi, -e, adj. (Med.; despre anemie) În care scade cantitatea de hemoglobină. – Din fr. hypsochrome.

hipsocromia
HIPSOCROMÍE s. f. 1. (Med.) Diminuare a pigmentației pielii. 2. Proces de deschidere a culorii ca rezultat al modificării structurii unei substanțe prin introducerea unui substituent în molecula corpului colorant. [Var.: ipsocromíe s. f.] – Din fr. hypsochromie.

DOOM

hipsocromíe (-so-cro-) s. f., art. hipsocromía, g.-d. hipsocromíi, art. hipsocromíei

hipsocromie
HIPSOCROMÍE s. f. 1. (Med.) Diminuare a pigmentației pielii. 2. Proces de deschidere a culorii ca rezultat al modificării structurii unei substanțe prin introducerea unui substituent în molecula corpului colorant. [Var.: ipsocromíe s. f.] – Din fr. hypsochromie.

DOOM

hipsocromíe (-so-cro-) s. f., art. hipsocromía, g.-d. hipsocromíi, art. hipsocromíei

hipsocromiei
HIPSOCROMÍE s. f. 1. (Med.) Diminuare a pigmentației pielii. 2. Proces de deschidere a culorii ca rezultat al modificării structurii unei substanțe prin introducerea unui substituent în molecula corpului colorant. [Var.: ipsocromíe s. f.] – Din fr. hypsochromie.

DOOM

hipsocromíe (-so-cro-) s. f., art. hipsocromía, g.-d. hipsocromíi, art. hipsocromíei

hipsocromii
HIPSOCROMÍE s. f. 1. (Med.) Diminuare a pigmentației pielii. 2. Proces de deschidere a culorii ca rezultat al modificării structurii unei substanțe prin introducerea unui substituent în molecula corpului colorant. [Var.: ipsocromíe s. f.] – Din fr. hypsochromie.

DOOM

hipsocromíe (-so-cro-) s. f., art. hipsocromía, g.-d. hipsocromíi, art. hipsocromíei

hipsocromiile
HIPSOCROMÍE s. f. 1. (Med.) Diminuare a pigmentației pielii. 2. Proces de deschidere a culorii ca rezultat al modificării structurii unei substanțe prin introducerea unui substituent în molecula corpului colorant. [Var.: ipsocromíe s. f.] – Din fr. hypsochromie.

DOOM

hipsocromíe (-so-cro-) s. f., art. hipsocromía, g.-d. hipsocromíi, art. hipsocromíei

hipsocromiilor
HIPSOCROMÍE s. f. 1. (Med.) Diminuare a pigmentației pielii. 2. Proces de deschidere a culorii ca rezultat al modificării structurii unei substanțe prin introducerea unui substituent în molecula corpului colorant. [Var.: ipsocromíe s. f.] – Din fr. hypsochromie.

DOOM

hipsocromíe (-so-cro-) s. f., art. hipsocromía, g.-d. hipsocromíi, art. hipsocromíei

hipsofila
HIPSOFÍLĂ s.f. (Bot.) Frunză modificată din regiunea florii sau a inflorescenței, care participă la formarea embrionului. [Cf. fr. hypsophile, it. ipsofillo < gr. hypsos – înălțime, phyllon – frunză].

hipsofile
HIPSOFÍLĂ s.f. (Bot.) Frunză modificată din regiunea florii sau a inflorescenței, care participă la formarea embrionului. [Cf. fr. hypsophile, it. ipsofillo < gr. hypsos – înălțime, phyllon – frunză].

hipsofilei
HIPSOFÍLĂ s.f. (Bot.) Frunză modificată din regiunea florii sau a inflorescenței, care participă la formarea embrionului. [Cf. fr. hypsophile, it. ipsofillo < gr. hypsos – înălțime, phyllon – frunză].

hipsofilele
HIPSOFÍLĂ s.f. (Bot.) Frunză modificată din regiunea florii sau a inflorescenței, care participă la formarea embrionului. [Cf. fr. hypsophile, it. ipsofillo < gr. hypsos – înălțime, phyllon – frunză].

hipsofilelor
HIPSOFÍLĂ s.f. (Bot.) Frunză modificată din regiunea florii sau a inflorescenței, care participă la formarea embrionului. [Cf. fr. hypsophile, it. ipsofillo < gr. hypsos – înălțime, phyllon – frunză].

hipsograf
HIPSOGRÁF s.n. Hipsometru înregistrator. [< fr. hypsographe].

hipsografe
HIPSOGRÁF s.n. Hipsometru înregistrator. [< fr. hypsographe].

hipsografele
HIPSOGRÁF s.n. Hipsometru înregistrator. [< fr. hypsographe].

hipsografelor
HIPSOGRÁF s.n. Hipsometru înregistrator. [< fr. hypsographe].

hipsografia
HIPSOGRAFÍE s. f. Ramură a geomorfologiei care se ocupă cu descrierea reliefului după altitudine. – Din fr. hypsographie.

hipsografic
HIPSOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la hipsografie. [< fr. hypsographique].

hipsografica
HIPSOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la hipsografie. [< fr. hypsographique].

hipsografice
HIPSOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la hipsografie. [< fr. hypsographique].

hipsograficei
HIPSOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la hipsografie. [< fr. hypsographique].

hipsograficele
HIPSOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la hipsografie. [< fr. hypsographique].

hipsograficelor
HIPSOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la hipsografie. [< fr. hypsographique].

hipsografici
HIPSOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la hipsografie. [< fr. hypsographique].

hipsograficii
HIPSOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la hipsografie. [< fr. hypsographique].

hipsograficilor
HIPSOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la hipsografie. [< fr. hypsographique].

hipsograficul
HIPSOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la hipsografie. [< fr. hypsographique].

hipsograficului
HIPSOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la hipsografie. [< fr. hypsographique].

hipsografie
HIPSOGRAFÍE s. f. Ramură a geomorfologiei care se ocupă cu descrierea reliefului după altitudine. – Din fr. hypsographie.

hipsografiei
HIPSOGRAFÍE s. f. Ramură a geomorfologiei care se ocupă cu descrierea reliefului după altitudine. – Din fr. hypsographie.

hipsografii
HIPSOGRAFÍE s. f. Ramură a geomorfologiei care se ocupă cu descrierea reliefului după altitudine. – Din fr. hypsographie.

hipsografiile
HIPSOGRAFÍE s. f. Ramură a geomorfologiei care se ocupă cu descrierea reliefului după altitudine. – Din fr. hypsographie.

hipsografiilor
HIPSOGRAFÍE s. f. Ramură a geomorfologiei care se ocupă cu descrierea reliefului după altitudine. – Din fr. hypsographie.

hipsograful
HIPSOGRÁF s.n. Hipsometru înregistrator. [< fr. hypsographe].

hipsografului
HIPSOGRÁF s.n. Hipsometru înregistrator. [< fr. hypsographe].

hipsometre
HIPSOMÉTRU, hipsometre, s. n. Instrument pentru determinarea altitudinii unui loc prin măsurarea variației temperaturii de fierbere a apei. – Din fr. hypsomètre.

DOOM

hipsométru (-me-tru) s. n., art. hipsométrul; pl. hipsométre

hipsometrele
HIPSOMÉTRU, hipsometre, s. n. Instrument pentru determinarea altitudinii unui loc prin măsurarea variației temperaturii de fierbere a apei. – Din fr. hypsomètre.

DOOM

hipsométru (-me-tru) s. n., art. hipsométrul; pl. hipsométre

hipsometrelor
HIPSOMÉTRU, hipsometre, s. n. Instrument pentru determinarea altitudinii unui loc prin măsurarea variației temperaturii de fierbere a apei. – Din fr. hypsomètre.

DOOM

hipsométru (-me-tru) s. n., art. hipsométrul; pl. hipsométre

hipsometria
HIPSOMETRÍE s. f. Ramură a geodeziei care se ocupă cu măsurarea și analiza altitudinilor reliefului continental și oceanic. – Din fr. hypsométrie.

DOOM

hipsometríe (-me-tri-) s. f., art. hipsometría, g.-d. hipsometríi, art. hipsometríei

hipsometric
HIPSOMÉTRIC, -Ă, hipsometrici, -ce, adj. Referitor la hipsometrie. – Din fr. hypsométrique.

DOOM

hipsométric (-me-tric) adj. m., pl. hipsométrici; f. hipsométrică, pl. hipsométrice

hipsometrica
HIPSOMÉTRIC, -Ă, hipsometrici, -ce, adj. Referitor la hipsometrie. – Din fr. hypsométrique.

DOOM

hipsométric (-me-tric) adj. m., pl. hipsométrici; f. hipsométrică, pl. hipsométrice

hipsometrice
HIPSOMÉTRIC, -Ă, hipsometrici, -ce, adj. Referitor la hipsometrie. – Din fr. hypsométrique.

DOOM

hipsométric (-me-tric) adj. m., pl. hipsométrici; f. hipsométrică, pl. hipsométrice

hipsometricei
HIPSOMÉTRIC, -Ă, hipsometrici, -ce, adj. Referitor la hipsometrie. – Din fr. hypsométrique.

DOOM

hipsométric (-me-tric) adj. m., pl. hipsométrici; f. hipsométrică, pl. hipsométrice

hipsometricele
HIPSOMÉTRIC, -Ă, hipsometrici, -ce, adj. Referitor la hipsometrie. – Din fr. hypsométrique.

DOOM

hipsométric (-me-tric) adj. m., pl. hipsométrici; f. hipsométrică, pl. hipsométrice

hipsometricelor
HIPSOMÉTRIC, -Ă, hipsometrici, -ce, adj. Referitor la hipsometrie. – Din fr. hypsométrique.

DOOM

hipsométric (-me-tric) adj. m., pl. hipsométrici; f. hipsométrică, pl. hipsométrice

hipsometrici
HIPSOMÉTRIC, -Ă, hipsometrici, -ce, adj. Referitor la hipsometrie. – Din fr. hypsométrique.

DOOM

hipsométric (-me-tric) adj. m., pl. hipsométrici; f. hipsométrică, pl. hipsométrice

hipsometricii
HIPSOMÉTRIC, -Ă, hipsometrici, -ce, adj. Referitor la hipsometrie. – Din fr. hypsométrique.

DOOM

hipsométric (-me-tric) adj. m., pl. hipsométrici; f. hipsométrică, pl. hipsométrice

hipsometricilor
HIPSOMÉTRIC, -Ă, hipsometrici, -ce, adj. Referitor la hipsometrie. – Din fr. hypsométrique.

DOOM

hipsométric (-me-tric) adj. m., pl. hipsométrici; f. hipsométrică, pl. hipsométrice

hipsometricul
HIPSOMÉTRIC, -Ă, hipsometrici, -ce, adj. Referitor la hipsometrie. – Din fr. hypsométrique.

DOOM

hipsométric (-me-tric) adj. m., pl. hipsométrici; f. hipsométrică, pl. hipsométrice

hipsometricului
HIPSOMÉTRIC, -Ă, hipsometrici, -ce, adj. Referitor la hipsometrie. – Din fr. hypsométrique.

DOOM

hipsométric (-me-tric) adj. m., pl. hipsométrici; f. hipsométrică, pl. hipsométrice

hipsometrie
HIPSOMETRÍE s. f. Ramură a geodeziei care se ocupă cu măsurarea și analiza altitudinilor reliefului continental și oceanic. – Din fr. hypsométrie.

DOOM

hipsometríe (-me-tri-) s. f., art. hipsometría, g.-d. hipsometríi, art. hipsometríei

hipsometriei
HIPSOMETRÍE s. f. Ramură a geodeziei care se ocupă cu măsurarea și analiza altitudinilor reliefului continental și oceanic. – Din fr. hypsométrie.

DOOM

hipsometríe (-me-tri-) s. f., art. hipsometría, g.-d. hipsometríi, art. hipsometríei

hipsometrii
HIPSOMETRÍE s. f. Ramură a geodeziei care se ocupă cu măsurarea și analiza altitudinilor reliefului continental și oceanic. – Din fr. hypsométrie.

DOOM

hipsometríe (-me-tri-) s. f., art. hipsometría, g.-d. hipsometríi, art. hipsometríei

hipsometriile
HIPSOMETRÍE s. f. Ramură a geodeziei care se ocupă cu măsurarea și analiza altitudinilor reliefului continental și oceanic. – Din fr. hypsométrie.

DOOM

hipsometríe (-me-tri-) s. f., art. hipsometría, g.-d. hipsometríi, art. hipsometríei

hipsometriilor
HIPSOMETRÍE s. f. Ramură a geodeziei care se ocupă cu măsurarea și analiza altitudinilor reliefului continental și oceanic. – Din fr. hypsométrie.

DOOM

hipsometríe (-me-tri-) s. f., art. hipsometría, g.-d. hipsometríi, art. hipsometríei

hipsometru
HIPSOMÉTRU, hipsometre, s. n. Instrument pentru determinarea altitudinii unui loc prin măsurarea variației temperaturii de fierbere a apei. – Din fr. hypsomètre.

DOOM

hipsométru (-me-tru) s. n., art. hipsométrul; pl. hipsométre

hipsometrul
HIPSOMÉTRU, hipsometre, s. n. Instrument pentru determinarea altitudinii unui loc prin măsurarea variației temperaturii de fierbere a apei. – Din fr. hypsomètre.

DOOM

hipsométru (-me-tru) s. n., art. hipsométrul; pl. hipsométre

hipsometrului
HIPSOMÉTRU, hipsometre, s. n. Instrument pentru determinarea altitudinii unui loc prin măsurarea variației temperaturii de fierbere a apei. – Din fr. hypsomètre.

DOOM

hipsométru (-me-tru) s. n., art. hipsométrul; pl. hipsométre

hipsoterapia
HIPSOTERAPÍE, hipsoterapii, s. f. (Med.) Tratarea unor boli prin folosirea climatului de altitudine. – Din fr. hypsothérapie.

hipsoterapie
HIPSOTERAPÍE, hipsoterapii, s. f. (Med.) Tratarea unor boli prin folosirea climatului de altitudine. – Din fr. hypsothérapie.

hipsoterapiei
HIPSOTERAPÍE, hipsoterapii, s. f. (Med.) Tratarea unor boli prin folosirea climatului de altitudine. – Din fr. hypsothérapie.

hipsoterapii
HIPSOTERAPÍE, hipsoterapii, s. f. (Med.) Tratarea unor boli prin folosirea climatului de altitudine. – Din fr. hypsothérapie.

hipsoterapiile
HIPSOTERAPÍE, hipsoterapii, s. f. (Med.) Tratarea unor boli prin folosirea climatului de altitudine. – Din fr. hypsothérapie.

hipsoterapiilor
HIPSOTERAPÍE, hipsoterapii, s. f. (Med.) Tratarea unor boli prin folosirea climatului de altitudine. – Din fr. hypsothérapie.

hipuric
HIPÚRIC, hipurici, adj. (În sintagma) Acid hipuric = derivat al acidului benzoic, prezent în vegetale, care se elimină din organism prin urină. – Din fr. hippurique.

DOOM

!hipúric (hi-pu-/hip-u-) adj. m., pl. hipúrici

hipurici
HIPÚRIC, hipurici, adj. (În sintagma) Acid hipuric = derivat al acidului benzoic, prezent în vegetale, care se elimină din organism prin urină. – Din fr. hippurique.

DOOM

!hipúric (hi-pu-/hip-u-) adj. m., pl. hipúrici

hipuricii
HIPÚRIC, hipurici, adj. (În sintagma) Acid hipuric = derivat al acidului benzoic, prezent în vegetale, care se elimină din organism prin urină. – Din fr. hippurique.

DOOM

!hipúric (hi-pu-/hip-u-) adj. m., pl. hipúrici

hipuricilor
HIPÚRIC, hipurici, adj. (În sintagma) Acid hipuric = derivat al acidului benzoic, prezent în vegetale, care se elimină din organism prin urină. – Din fr. hippurique.

DOOM

!hipúric (hi-pu-/hip-u-) adj. m., pl. hipúrici

hipuricul
HIPÚRIC, hipurici, adj. (În sintagma) Acid hipuric = derivat al acidului benzoic, prezent în vegetale, care se elimină din organism prin urină. – Din fr. hippurique.

DOOM

!hipúric (hi-pu-/hip-u-) adj. m., pl. hipúrici

hipuricului
HIPÚRIC, hipurici, adj. (În sintagma) Acid hipuric = derivat al acidului benzoic, prezent în vegetale, care se elimină din organism prin urină. – Din fr. hippurique.

DOOM

!hipúric (hi-pu-/hip-u-) adj. m., pl. hipúrici

hipurie
HIPURÍE s.f. (Med.) Prezența anormală a acidului hipuric în urină. [Gen. -iei. / < fr. hippurie].

hipurit
HIPURÍT, hipuriți, s. m. Gen fosil de lamelibranhiate care au trăit în cretacic, intrând în compoziția calcarelor; animal din acest gen. – Din fr. hippurite.

DOOM

!hipurít s. m., pl. hipuríți

hipuritul
HIPURÍT, hipuriți, s. m. Gen fosil de lamelibranhiate care au trăit în cretacic, intrând în compoziția calcarelor; animal din acest gen. – Din fr. hippurite.

DOOM

!hipurít s. m., pl. hipuríți

hipuritului
HIPURÍT, hipuriți, s. m. Gen fosil de lamelibranhiate care au trăit în cretacic, intrând în compoziția calcarelor; animal din acest gen. – Din fr. hippurite.

DOOM

!hipurít s. m., pl. hipuríți

hipuriți
HIPURÍT, hipuriți, s. m. Gen fosil de lamelibranhiate care au trăit în cretacic, intrând în compoziția calcarelor; animal din acest gen. – Din fr. hippurite.

DOOM

!hipurít s. m., pl. hipuríți

hipuriții
HIPURÍT, hipuriți, s. m. Gen fosil de lamelibranhiate care au trăit în cretacic, intrând în compoziția calcarelor; animal din acest gen. – Din fr. hippurite.

DOOM

!hipurít s. m., pl. hipuríți

hipuriților
HIPURÍT, hipuriți, s. m. Gen fosil de lamelibranhiate care au trăit în cretacic, intrând în compoziția calcarelor; animal din acest gen. – Din fr. hippurite.

DOOM

!hipurít s. m., pl. hipuríți

hir
hir s. n. – Știre, veste, noutate. – Var. hiriu. Mag. hir (DAR). În Trans. – Der. hireș, adj. (faimos, celebru), din mag. hires.

hircina
OS, oase, s. n. 1. Element de bază al scheletului vertebratelor, caracterizat prin structura lui dură, solidă și rezistentă, de culoare albă. ◊ Os mort = umflătură a unui os (de obicei a oaselor de la picioarele de dinapoi ale calului) provenită dintr-o lovitură, dintr-un efort sau transmisă pe cale ereditară. ◊ Expr. A(-i) ajunge (cuiva) cuțitul la os = a nu mai putea îndura un rău; a-și pierde răbdarea. A băga (sau a-i intra cuiva) frica (sau spaima etc.) în oase = a (se) speria, a (se) îngrozi. A fi numai piele și oase sau a-i număra oasele = a fi foarte slab. A(-i) trece (cuiva) os prin os = a fi extrem de obosit. Până la (sau în) oase sau până la (sau în) măduva oaselor = în tot corpul; foarte mult, adânc. A-i rupe (sau a-i muia cuiva) oasele = a bate foarte tare pe cineva. A-i rămâne (sau a-i putrezi) oasele (pe undeva) = a muri departe de casă, prin locuri străine. A căpăta (sau a avea, a dobândi etc.) un os de ros = a obține (sau a avea) un avantaj, un profit. ♦ Os (1) sau material cornos prelucrat, întrebuințat la fabricarea unor obiecte, în industrie, în arte decorative etc. 2. Fig. (La pl.) Trup; ființă, făptură. 3. Fig. Neam, familie, viță. ◊ Expr. (A fi) din os sfânt (sau din oase sfinte, din os de domn sau domnesc) = (a fi) din neam domnesc, din familie domnitoare. 4. Compus: osul-iepurelui = plantă cu miros greu, cu flori trandafirii îngrămădite la vârful ramurilor spinoase (Ononis spinosa). – Lat. ossum.

hiritisea
HIRITISÍ vb. IV v. firitisi.

DOOM

!firitisí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. firitisésc, imperf. 3 sg. firitiseá; conj. prez. 3 să firitiseáscă

hiritiseai
HIRITISÍ vb. IV v. firitisi.

DOOM

!firitisí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. firitisésc, imperf. 3 sg. firitiseá; conj. prez. 3 să firitiseáscă

hiritiseala
HIRITISEÁLĂ s. f. v. firitiseală.

DOOM

!firitiseálă (fam.) s. f., g.-d. art. firitisélii; pl. firitiséli

hiritiseam
HIRITISÍ vb. IV v. firitisi.

DOOM

!firitisí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. firitisésc, imperf. 3 sg. firitiseá; conj. prez. 3 să firitiseáscă

hiritisească
HIRITISÍ vb. IV v. firitisi.

DOOM

!firitisí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. firitisésc, imperf. 3 sg. firitiseá; conj. prez. 3 să firitiseáscă

hiritiseau
HIRITISÍ vb. IV v. firitisi.

DOOM

!firitisí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. firitisésc, imperf. 3 sg. firitiseá; conj. prez. 3 să firitiseáscă

hiritiseați
HIRITISÍ vb. IV v. firitisi.

DOOM

!firitisí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. firitisésc, imperf. 3 sg. firitiseá; conj. prez. 3 să firitiseáscă

hiritiseli
HIRITISEÁLĂ s. f. v. firitiseală.

DOOM

!firitiseálă (fam.) s. f., g.-d. art. firitisélii; pl. firitiséli

hiritiselii
HIRITISEÁLĂ s. f. v. firitiseală.

DOOM

!firitiseálă (fam.) s. f., g.-d. art. firitisélii; pl. firitiséli

hiritiselile
HIRITISEÁLĂ s. f. v. firitiseală.

DOOM

!firitiseálă (fam.) s. f., g.-d. art. firitisélii; pl. firitiséli

hiritiselilor
HIRITISEÁLĂ s. f. v. firitiseală.

DOOM

!firitiseálă (fam.) s. f., g.-d. art. firitisélii; pl. firitiséli

hiritisesc
HIRITISÍ vb. IV v. firitisi.

DOOM

!firitisí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. firitisésc, imperf. 3 sg. firitiseá; conj. prez. 3 să firitiseáscă

hiritisește
HIRITISÍ vb. IV v. firitisi.

DOOM

!firitisí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. firitisésc, imperf. 3 sg. firitiseá; conj. prez. 3 să firitiseáscă

hiritisești
HIRITISÍ vb. IV v. firitisi.

DOOM

!firitisí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. firitisésc, imperf. 3 sg. firitiseá; conj. prez. 3 să firitiseáscă

hiritisi
HIRITISÍ vb. IV v. firitisi.

DOOM

!firitisí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. firitisésc, imperf. 3 sg. firitiseá; conj. prez. 3 să firitiseáscă

hiritisii
HIRITISÍ vb. IV v. firitisi.

DOOM

!firitisí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. firitisésc, imperf. 3 sg. firitiseá; conj. prez. 3 să firitiseáscă

hiritisim
HIRITISÍ vb. IV v. firitisi.

DOOM

!firitisí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. firitisésc, imperf. 3 sg. firitiseá; conj. prez. 3 să firitiseáscă

hiritisind
HIRITISÍ vb. IV v. firitisi.

DOOM

!firitisí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. firitisésc, imperf. 3 sg. firitiseá; conj. prez. 3 să firitiseáscă

hiritisire
HIRITISÍ vb. IV v. firitisi.

DOOM

!firitisí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. firitisésc, imperf. 3 sg. firitiseá; conj. prez. 3 să firitiseáscă

hiritisire
HIRITISÍRE s. f. v. firitisire.

DOOM

!firitisíre (fam.) s. f., g.-d. art. firitisírii; pl. firitisíri

hiritisirea
HIRITISÍRE s. f. v. firitisire.

DOOM

!firitisíre (fam.) s. f., g.-d. art. firitisírii; pl. firitisíri

hiritisiri
HIRITISÍRE s. f. v. firitisire.

DOOM

!firitisíre (fam.) s. f., g.-d. art. firitisírii; pl. firitisíri

hiritisirii
HIRITISÍRE s. f. v. firitisire.

DOOM

!firitisíre (fam.) s. f., g.-d. art. firitisírii; pl. firitisíri

hiritisirile
HIRITISÍRE s. f. v. firitisire.

DOOM

!firitisíre (fam.) s. f., g.-d. art. firitisírii; pl. firitisíri

hiritisirilor
HIRITISÍRE s. f. v. firitisire.

DOOM

!firitisíre (fam.) s. f., g.-d. art. firitisírii; pl. firitisíri

hiritisiră
HIRITISÍ vb. IV v. firitisi.

DOOM

!firitisí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. firitisésc, imperf. 3 sg. firitiseá; conj. prez. 3 să firitiseáscă

hiritisirăm
HIRITISÍ vb. IV v. firitisi.

DOOM

!firitisí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. firitisésc, imperf. 3 sg. firitiseá; conj. prez. 3 să firitiseáscă

hiritisirăți
HIRITISÍ vb. IV v. firitisi.

DOOM

!firitisí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. firitisésc, imperf. 3 sg. firitiseá; conj. prez. 3 să firitiseáscă

hiritisise
HIRITISÍ vb. IV v. firitisi.

DOOM

!firitisí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. firitisésc, imperf. 3 sg. firitiseá; conj. prez. 3 să firitiseáscă

hiritisisem
HIRITISÍ vb. IV v. firitisi.

DOOM

!firitisí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. firitisésc, imperf. 3 sg. firitiseá; conj. prez. 3 să firitiseáscă

hiritisiseră
HIRITISÍ vb. IV v. firitisi.

DOOM

!firitisí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. firitisésc, imperf. 3 sg. firitiseá; conj. prez. 3 să firitiseáscă

hiritisiserăm
HIRITISÍ vb. IV v. firitisi.

DOOM

!firitisí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. firitisésc, imperf. 3 sg. firitiseá; conj. prez. 3 să firitiseáscă

hiritisiserăți
HIRITISÍ vb. IV v. firitisi.

DOOM

!firitisí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. firitisésc, imperf. 3 sg. firitiseá; conj. prez. 3 să firitiseáscă

hiritisiseși
HIRITISÍ vb. IV v. firitisi.

DOOM

!firitisí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. firitisésc, imperf. 3 sg. firitiseá; conj. prez. 3 să firitiseáscă

hiritisiseți
HIRITISÍ vb. IV v. firitisi.

DOOM

!firitisí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. firitisésc, imperf. 3 sg. firitiseá; conj. prez. 3 să firitiseáscă

hiritisit
HIRITISÍ vb. IV v. firitisi.

DOOM

!firitisí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. firitisésc, imperf. 3 sg. firitiseá; conj. prez. 3 să firitiseáscă

hiritisit
HIRITISÍ, hiritisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A felicita. [Var.: heretisí, firitisí vb. IV.] – Din ngr. hiritizó.

hiritisiși
HIRITISÍ vb. IV v. firitisi.

DOOM

!firitisí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. firitisésc, imperf. 3 sg. firitiseá; conj. prez. 3 să firitiseáscă

hiritisiți
HIRITISÍ vb. IV v. firitisi.

DOOM

!firitisí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. firitisésc, imperf. 3 sg. firitiseá; conj. prez. 3 să firitiseáscă

hirograf
hirográf (hirográfe), s. n. – Autograf, document sub semnătură privată. Ngr. χειρόγραφον. Sec. XVIII.

hirotesi
hirotesí (-sésc, -ít), vb. – A pune mîinile peste ceva. Ngr. χειροθέτω. Sec. XIX. – Der. hirotesie, s. f. (acțiunea de a hirotesi).

hirotesire
hirotesí (-sésc, -ít), vb. – A pune mîinile peste ceva. Ngr. χειροθέτω. Sec. XIX. – Der. hirotesie, s. f. (acțiunea de a hirotesi).

hirotesit
hirotesí (-sésc, -ít), vb. – A pune mîinile peste ceva. Ngr. χειροθέτω. Sec. XIX. – Der. hirotesie, s. f. (acțiunea de a hirotesi).

hirotonea
HIROTONÍ, hirotonesc, vb. IV Tranz. A hirotonisi. – Din hirotonie (derivat regresiv).

DOOM

hirotoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonésc, imperf. 3 sg. hirotoneá; conj. prez. 3 să hirotoneáscă

hirotoneai
HIROTONÍ, hirotonesc, vb. IV Tranz. A hirotonisi. – Din hirotonie (derivat regresiv).

DOOM

hirotoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonésc, imperf. 3 sg. hirotoneá; conj. prez. 3 să hirotoneáscă

hirotoneam
HIROTONÍ, hirotonesc, vb. IV Tranz. A hirotonisi. – Din hirotonie (derivat regresiv).

DOOM

hirotoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonésc, imperf. 3 sg. hirotoneá; conj. prez. 3 să hirotoneáscă

hirotonească
HIROTONÍ, hirotonesc, vb. IV Tranz. A hirotonisi. – Din hirotonie (derivat regresiv).

DOOM

hirotoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonésc, imperf. 3 sg. hirotoneá; conj. prez. 3 să hirotoneáscă

hirotoneau
HIROTONÍ, hirotonesc, vb. IV Tranz. A hirotonisi. – Din hirotonie (derivat regresiv).

DOOM

hirotoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonésc, imperf. 3 sg. hirotoneá; conj. prez. 3 să hirotoneáscă

hirotoneați
HIROTONÍ, hirotonesc, vb. IV Tranz. A hirotonisi. – Din hirotonie (derivat regresiv).

DOOM

hirotoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonésc, imperf. 3 sg. hirotoneá; conj. prez. 3 să hirotoneáscă

hirotonesc
HIROTONÍ, hirotonesc, vb. IV Tranz. A hirotonisi. – Din hirotonie (derivat regresiv).

DOOM

hirotoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonésc, imperf. 3 sg. hirotoneá; conj. prez. 3 să hirotoneáscă

hirotonește
HIROTONÍ, hirotonesc, vb. IV Tranz. A hirotonisi. – Din hirotonie (derivat regresiv).

DOOM

hirotoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonésc, imperf. 3 sg. hirotoneá; conj. prez. 3 să hirotoneáscă

hirotonești
HIROTONÍ, hirotonesc, vb. IV Tranz. A hirotonisi. – Din hirotonie (derivat regresiv).

DOOM

hirotoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonésc, imperf. 3 sg. hirotoneá; conj. prez. 3 să hirotoneáscă

hirotoni
HIROTONÍ, hirotonesc, vb. IV Tranz. A hirotonisi. – Din hirotonie (derivat regresiv).

DOOM

hirotoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonésc, imperf. 3 sg. hirotoneá; conj. prez. 3 să hirotoneáscă

hirotonia
HIROTONÍE, hirotonii, s. f. Hirotonisire. – Din sl. hirotonija.

DOOM

hirotoníe s. f., art. hirotonía, g.-d. art. hirotoníei; pl. hirotoníi, art. hirotoníile

hirotonie
HIROTONÍE, hirotonii, s. f. Hirotonisire. – Din sl. hirotonija.

DOOM

hirotoníe s. f., art. hirotonía, g.-d. art. hirotoníei; pl. hirotoníi, art. hirotoníile

hirotoniei
HIROTONÍE, hirotonii, s. f. Hirotonisire. – Din sl. hirotonija.

DOOM

hirotoníe s. f., art. hirotonía, g.-d. art. hirotoníei; pl. hirotoníi, art. hirotoníile

hirotonii
HIROTONÍ, hirotonesc, vb. IV Tranz. A hirotonisi. – Din hirotonie (derivat regresiv).

DOOM

hirotoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonésc, imperf. 3 sg. hirotoneá; conj. prez. 3 să hirotoneáscă

hirotonii
HIROTONÍE, hirotonii, s. f. Hirotonisire. – Din sl. hirotonija.

DOOM

hirotoníe s. f., art. hirotonía, g.-d. art. hirotoníei; pl. hirotoníi, art. hirotoníile

hirotoniile
HIROTONÍE, hirotonii, s. f. Hirotonisire. – Din sl. hirotonija.

DOOM

hirotoníe s. f., art. hirotonía, g.-d. art. hirotoníei; pl. hirotoníi, art. hirotoníile

hirotoniilor
HIROTONÍE, hirotonii, s. f. Hirotonisire. – Din sl. hirotonija.

DOOM

hirotoníe s. f., art. hirotonía, g.-d. art. hirotoníei; pl. hirotoníi, art. hirotoníile

hirotonim
HIROTONÍ, hirotonesc, vb. IV Tranz. A hirotonisi. – Din hirotonie (derivat regresiv).

DOOM

hirotoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonésc, imperf. 3 sg. hirotoneá; conj. prez. 3 să hirotoneáscă

hirotonind
HIROTONÍ, hirotonesc, vb. IV Tranz. A hirotonisi. – Din hirotonie (derivat regresiv).

DOOM

hirotoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonésc, imperf. 3 sg. hirotoneá; conj. prez. 3 să hirotoneáscă

hirotonire
HIROTONÍ, hirotonesc, vb. IV Tranz. A hirotonisi. – Din hirotonie (derivat regresiv).

DOOM

hirotoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonésc, imperf. 3 sg. hirotoneá; conj. prez. 3 să hirotoneáscă

hirotonire
HIROTONÍRE, hirotoniri, s. f. Acțiunea de a hirotoni și rezultatul ei; hirotonisire, hirotonie. – V. hirotoni.

DOOM

hirotoníre s. f., g.-d. art. hirotonírii; pl. hirotoníri

hirotonirea
HIROTONÍRE, hirotoniri, s. f. Acțiunea de a hirotoni și rezultatul ei; hirotonisire, hirotonie. – V. hirotoni.

DOOM

hirotoníre s. f., g.-d. art. hirotonírii; pl. hirotoníri

hirotoniri
HIROTONÍRE, hirotoniri, s. f. Acțiunea de a hirotoni și rezultatul ei; hirotonisire, hirotonie. – V. hirotoni.

DOOM

hirotoníre s. f., g.-d. art. hirotonírii; pl. hirotoníri

hirotonirii
HIROTONÍRE, hirotoniri, s. f. Acțiunea de a hirotoni și rezultatul ei; hirotonisire, hirotonie. – V. hirotoni.

DOOM

hirotoníre s. f., g.-d. art. hirotonírii; pl. hirotoníri

hirotonirile
HIROTONÍRE, hirotoniri, s. f. Acțiunea de a hirotoni și rezultatul ei; hirotonisire, hirotonie. – V. hirotoni.

DOOM

hirotoníre s. f., g.-d. art. hirotonírii; pl. hirotoníri

hirotonirilor
HIROTONÍRE, hirotoniri, s. f. Acțiunea de a hirotoni și rezultatul ei; hirotonisire, hirotonie. – V. hirotoni.

DOOM

hirotoníre s. f., g.-d. art. hirotonírii; pl. hirotoníri

hirotoniră
HIROTONÍ, hirotonesc, vb. IV Tranz. A hirotonisi. – Din hirotonie (derivat regresiv).

DOOM

hirotoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonésc, imperf. 3 sg. hirotoneá; conj. prez. 3 să hirotoneáscă

hirotonirăm
HIROTONÍ, hirotonesc, vb. IV Tranz. A hirotonisi. – Din hirotonie (derivat regresiv).

DOOM

hirotoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonésc, imperf. 3 sg. hirotoneá; conj. prez. 3 să hirotoneáscă

hirotonirăți
HIROTONÍ, hirotonesc, vb. IV Tranz. A hirotonisi. – Din hirotonie (derivat regresiv).

DOOM

hirotoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonésc, imperf. 3 sg. hirotoneá; conj. prez. 3 să hirotoneáscă

hirotonise
HIROTONÍ, hirotonesc, vb. IV Tranz. A hirotonisi. – Din hirotonie (derivat regresiv).

DOOM

hirotoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonésc, imperf. 3 sg. hirotoneá; conj. prez. 3 să hirotoneáscă

hirotonisea
HIROTONOSÍ vb. IV v. hirotonisi.

DOOM

hirotonisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonisésc, imperf. 3 sg. hirotoniseá; conj. prez. 3 să hirotoniseáscă

hirotoniseai
HIROTONOSÍ vb. IV v. hirotonisi.

DOOM

hirotonisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonisésc, imperf. 3 sg. hirotoniseá; conj. prez. 3 să hirotoniseáscă

hirotoniseam
HIROTONOSÍ vb. IV v. hirotonisi.

DOOM

hirotonisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonisésc, imperf. 3 sg. hirotoniseá; conj. prez. 3 să hirotoniseáscă

hirotonisească
HIROTONOSÍ vb. IV v. hirotonisi.

DOOM

hirotonisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonisésc, imperf. 3 sg. hirotoniseá; conj. prez. 3 să hirotoniseáscă

hirotoniseau
HIROTONOSÍ vb. IV v. hirotonisi.

DOOM

hirotonisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonisésc, imperf. 3 sg. hirotoniseá; conj. prez. 3 să hirotoniseáscă

hirotoniseați
HIROTONOSÍ vb. IV v. hirotonisi.

DOOM

hirotonisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonisésc, imperf. 3 sg. hirotoniseá; conj. prez. 3 să hirotoniseáscă

hirotonisem
HIROTONÍ, hirotonesc, vb. IV Tranz. A hirotonisi. – Din hirotonie (derivat regresiv).

DOOM

hirotoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonésc, imperf. 3 sg. hirotoneá; conj. prez. 3 să hirotoneáscă

hirotoniseră
HIROTONÍ, hirotonesc, vb. IV Tranz. A hirotonisi. – Din hirotonie (derivat regresiv).

DOOM

hirotoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonésc, imperf. 3 sg. hirotoneá; conj. prez. 3 să hirotoneáscă

hirotoniserăm
HIROTONÍ, hirotonesc, vb. IV Tranz. A hirotonisi. – Din hirotonie (derivat regresiv).

DOOM

hirotoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonésc, imperf. 3 sg. hirotoneá; conj. prez. 3 să hirotoneáscă

hirotoniserăți
HIROTONÍ, hirotonesc, vb. IV Tranz. A hirotonisi. – Din hirotonie (derivat regresiv).

DOOM

hirotoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonésc, imperf. 3 sg. hirotoneá; conj. prez. 3 să hirotoneáscă

hirotonisesc
HIROTONOSÍ vb. IV v. hirotonisi.

DOOM

hirotonisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonisésc, imperf. 3 sg. hirotoniseá; conj. prez. 3 să hirotoniseáscă

hirotoniseși
HIROTONÍ, hirotonesc, vb. IV Tranz. A hirotonisi. – Din hirotonie (derivat regresiv).

DOOM

hirotoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonésc, imperf. 3 sg. hirotoneá; conj. prez. 3 să hirotoneáscă

hirotonisește
HIROTONOSÍ vb. IV v. hirotonisi.

DOOM

hirotonisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonisésc, imperf. 3 sg. hirotoniseá; conj. prez. 3 să hirotoniseáscă

hirotonisești
HIROTONOSÍ vb. IV v. hirotonisi.

DOOM

hirotonisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonisésc, imperf. 3 sg. hirotoniseá; conj. prez. 3 să hirotoniseáscă

hirotoniseți
HIROTONÍ, hirotonesc, vb. IV Tranz. A hirotonisi. – Din hirotonie (derivat regresiv).

DOOM

hirotoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonésc, imperf. 3 sg. hirotoneá; conj. prez. 3 să hirotoneáscă

hirotonisi
HIROTONOSÍ vb. IV v. hirotonisi.

DOOM

hirotonisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonisésc, imperf. 3 sg. hirotoniseá; conj. prez. 3 să hirotoniseáscă

hirotonisii
HIROTONOSÍ vb. IV v. hirotonisi.

DOOM

hirotonisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonisésc, imperf. 3 sg. hirotoniseá; conj. prez. 3 să hirotoniseáscă

hirotonisim
HIROTONOSÍ vb. IV v. hirotonisi.

DOOM

hirotonisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonisésc, imperf. 3 sg. hirotoniseá; conj. prez. 3 să hirotoniseáscă

hirotonisind
HIROTONOSÍ vb. IV v. hirotonisi.

DOOM

hirotonisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonisésc, imperf. 3 sg. hirotoniseá; conj. prez. 3 să hirotoniseáscă

hirotonisire
HIROTONOSÍ vb. IV v. hirotonisi.

DOOM

hirotonisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonisésc, imperf. 3 sg. hirotoniseá; conj. prez. 3 să hirotoniseáscă

hirotonisire
HIROTONISÍRE, hirotonisiri, s. f. Acțiunea de a hirotonisi și rezultatul ei; hirotonie, hirotonire. – V. hirotonisi.

DOOM

*hirotonisíre s. f., art. hirotonisírea, g.-d. art. hirotonisírii; pl. hirotonisíri

hirotonisirea
HIROTONISÍRE, hirotonisiri, s. f. Acțiunea de a hirotonisi și rezultatul ei; hirotonie, hirotonire. – V. hirotonisi.

DOOM

*hirotonisíre s. f., art. hirotonisírea, g.-d. art. hirotonisírii; pl. hirotonisíri

hirotonisiri
HIROTONISÍRE, hirotonisiri, s. f. Acțiunea de a hirotonisi și rezultatul ei; hirotonie, hirotonire. – V. hirotonisi.

DOOM

*hirotonisíre s. f., art. hirotonisírea, g.-d. art. hirotonisírii; pl. hirotonisíri

hirotonisirii
HIROTONISÍRE, hirotonisiri, s. f. Acțiunea de a hirotonisi și rezultatul ei; hirotonie, hirotonire. – V. hirotonisi.

DOOM

*hirotonisíre s. f., art. hirotonisírea, g.-d. art. hirotonisírii; pl. hirotonisíri

hirotonisirile
HIROTONISÍRE, hirotonisiri, s. f. Acțiunea de a hirotonisi și rezultatul ei; hirotonie, hirotonire. – V. hirotonisi.

DOOM

*hirotonisíre s. f., art. hirotonisírea, g.-d. art. hirotonisírii; pl. hirotonisíri

hirotonisirilor
HIROTONISÍRE, hirotonisiri, s. f. Acțiunea de a hirotonisi și rezultatul ei; hirotonie, hirotonire. – V. hirotonisi.

DOOM

*hirotonisíre s. f., art. hirotonisírea, g.-d. art. hirotonisírii; pl. hirotonisíri

hirotonisiră
HIROTONOSÍ vb. IV v. hirotonisi.

DOOM

hirotonisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonisésc, imperf. 3 sg. hirotoniseá; conj. prez. 3 să hirotoniseáscă

hirotonisirăm
HIROTONOSÍ vb. IV v. hirotonisi.

DOOM

hirotonisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonisésc, imperf. 3 sg. hirotoniseá; conj. prez. 3 să hirotoniseáscă

hirotonisirăți
HIROTONOSÍ vb. IV v. hirotonisi.

DOOM

hirotonisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonisésc, imperf. 3 sg. hirotoniseá; conj. prez. 3 să hirotoniseáscă

hirotonisise
HIROTONOSÍ vb. IV v. hirotonisi.

DOOM

hirotonisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonisésc, imperf. 3 sg. hirotoniseá; conj. prez. 3 să hirotoniseáscă

hirotonisisem
HIROTONOSÍ vb. IV v. hirotonisi.

DOOM

hirotonisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonisésc, imperf. 3 sg. hirotoniseá; conj. prez. 3 să hirotoniseáscă

hirotonisiseră
HIROTONOSÍ vb. IV v. hirotonisi.

DOOM

hirotonisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonisésc, imperf. 3 sg. hirotoniseá; conj. prez. 3 să hirotoniseáscă

hirotonisiserăm
HIROTONOSÍ vb. IV v. hirotonisi.

DOOM

hirotonisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonisésc, imperf. 3 sg. hirotoniseá; conj. prez. 3 să hirotoniseáscă

hirotonisiserăți
HIROTONOSÍ vb. IV v. hirotonisi.

DOOM

hirotonisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonisésc, imperf. 3 sg. hirotoniseá; conj. prez. 3 să hirotoniseáscă

hirotonisiseși
HIROTONOSÍ vb. IV v. hirotonisi.

DOOM

hirotonisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonisésc, imperf. 3 sg. hirotoniseá; conj. prez. 3 să hirotoniseáscă

hirotonisiseți
HIROTONOSÍ vb. IV v. hirotonisi.

DOOM

hirotonisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonisésc, imperf. 3 sg. hirotoniseá; conj. prez. 3 să hirotoniseáscă

hirotonisit
HIROTONOSÍ vb. IV v. hirotonisi.

DOOM

hirotonisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonisésc, imperf. 3 sg. hirotoniseá; conj. prez. 3 să hirotoniseáscă

hirotonisit
HIROTONISÍT, hirotonisiți, adj. (Despre diaconi) Ridicat la treapta preoției; hirotonit. – V. hirotonisi.

hirotonisita
HIROTONISÍT, hirotonisiți, adj. (Despre diaconi) Ridicat la treapta preoției; hirotonit. – V. hirotonisi.

hirotonisite
HIROTONISÍT, hirotonisiți, adj. (Despre diaconi) Ridicat la treapta preoției; hirotonit. – V. hirotonisi.

hirotonisitei
HIROTONISÍT, hirotonisiți, adj. (Despre diaconi) Ridicat la treapta preoției; hirotonit. – V. hirotonisi.

hirotonisitele
HIROTONISÍT, hirotonisiți, adj. (Despre diaconi) Ridicat la treapta preoției; hirotonit. – V. hirotonisi.

hirotonisitelor
HIROTONISÍT, hirotonisiți, adj. (Despre diaconi) Ridicat la treapta preoției; hirotonit. – V. hirotonisi.

hirotonisitul
HIROTONISÍT, hirotonisiți, adj. (Despre diaconi) Ridicat la treapta preoției; hirotonit. – V. hirotonisi.

hirotonisitului
HIROTONISÍT, hirotonisiți, adj. (Despre diaconi) Ridicat la treapta preoției; hirotonit. – V. hirotonisi.

hirotonisiși
HIROTONOSÍ vb. IV v. hirotonisi.

DOOM

hirotonisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonisésc, imperf. 3 sg. hirotoniseá; conj. prez. 3 să hirotoniseáscă

hirotonisiți
HIROTONOSÍ vb. IV v. hirotonisi.

DOOM

hirotonisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonisésc, imperf. 3 sg. hirotoniseá; conj. prez. 3 să hirotoniseáscă

hirotonisiți
HIROTONISÍT, hirotonisiți, adj. (Despre diaconi) Ridicat la treapta preoției; hirotonit. – V. hirotonisi.

hirotonisiții
HIROTONISÍT, hirotonisiți, adj. (Despre diaconi) Ridicat la treapta preoției; hirotonit. – V. hirotonisi.

hirotonisiților
HIROTONISÍT, hirotonisiți, adj. (Despre diaconi) Ridicat la treapta preoției; hirotonit. – V. hirotonisi.

hirotonit
HIROTONÍ, hirotonesc, vb. IV Tranz. A hirotonisi. – Din hirotonie (derivat regresiv).

DOOM

hirotoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonésc, imperf. 3 sg. hirotoneá; conj. prez. 3 să hirotoneáscă

hirotonit
HIROTONÍT, hirotoniți, adj. Hirotonisit. – V. hirotoni.

hirotonita
HIROTONÍT, hirotoniți, adj. Hirotonisit. – V. hirotoni.

hirotonite
HIROTONÍT, hirotoniți, adj. Hirotonisit. – V. hirotoni.

hirotonitei
HIROTONÍT, hirotoniți, adj. Hirotonisit. – V. hirotoni.

hirotonitele
HIROTONÍT, hirotoniți, adj. Hirotonisit. – V. hirotoni.

hirotonitelor
HIROTONÍT, hirotoniți, adj. Hirotonisit. – V. hirotoni.

hirotonitul
HIROTONÍT, hirotoniți, adj. Hirotonisit. – V. hirotoni.

hirotonitului
HIROTONÍT, hirotoniți, adj. Hirotonisit. – V. hirotoni.

hirotoniși
HIROTONÍ, hirotonesc, vb. IV Tranz. A hirotonisi. – Din hirotonie (derivat regresiv).

DOOM

hirotoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonésc, imperf. 3 sg. hirotoneá; conj. prez. 3 să hirotoneáscă

hirotoniți
HIROTONÍ, hirotonesc, vb. IV Tranz. A hirotonisi. – Din hirotonie (derivat regresiv).

DOOM

hirotoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonésc, imperf. 3 sg. hirotoneá; conj. prez. 3 să hirotoneáscă

hirotoniți
HIROTONÍT, hirotoniți, adj. Hirotonisit. – V. hirotoni.

hirotoniții
HIROTONÍT, hirotoniți, adj. Hirotonisit. – V. hirotoni.

hirotoniților
HIROTONÍT, hirotoniți, adj. Hirotonisit. – V. hirotoni.

hirotonosi
HIROTONOSÍ vb. IV v. hirotonisi.

DOOM

hirotonisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonisésc, imperf. 3 sg. hirotoniseá; conj. prez. 3 să hirotoniseáscă

hirotonosire
HIROTONOSÍ, hirotonosesc, vb. IV. Tranz. V. hirotonisi.

hirotonosit
HIROTONOSÍ, hirotonosesc, vb. IV. Tranz. V. hirotonisi.

hirsut
HIRSÚT, -Ă, hirsuți, -te, adj. 1. Cu părul și cu barba neîngrijite. 2. Fig. Aspru, grosolan. ♦ Posac, ursuz, taciturn. 3. (Bot.; despre frunze, tulpini) Prevăzut cu peri lungi, rigizi; hispid. – Din fr. hirsute, lat. hirsutus.

DOOM

hirsút adj. m., pl. hirsúți; f. hirsútă, pl. hirsúte

hirsuta
HIRSÚT, -Ă, hirsuți, -te, adj. 1. Cu părul și cu barba neîngrijite. 2. Fig. Aspru, grosolan. ♦ Posac, ursuz, taciturn. 3. (Bot.; despre frunze, tulpini) Prevăzut cu peri lungi, rigizi; hispid. – Din fr. hirsute, lat. hirsutus.

DOOM

hirsút adj. m., pl. hirsúți; f. hirsútă, pl. hirsúte

hirsute
HIRSÚT, -Ă, hirsuți, -te, adj. 1. Cu părul și cu barba neîngrijite. 2. Fig. Aspru, grosolan. ♦ Posac, ursuz, taciturn. 3. (Bot.; despre frunze, tulpini) Prevăzut cu peri lungi, rigizi; hispid. – Din fr. hirsute, lat. hirsutus.

DOOM

hirsút adj. m., pl. hirsúți; f. hirsútă, pl. hirsúte

hirsutei
HIRSÚT, -Ă, hirsuți, -te, adj. 1. Cu părul și cu barba neîngrijite. 2. Fig. Aspru, grosolan. ♦ Posac, ursuz, taciturn. 3. (Bot.; despre frunze, tulpini) Prevăzut cu peri lungi, rigizi; hispid. – Din fr. hirsute, lat. hirsutus.

DOOM

hirsút adj. m., pl. hirsúți; f. hirsútă, pl. hirsúte

hirsutele
HIRSÚT, -Ă, hirsuți, -te, adj. 1. Cu părul și cu barba neîngrijite. 2. Fig. Aspru, grosolan. ♦ Posac, ursuz, taciturn. 3. (Bot.; despre frunze, tulpini) Prevăzut cu peri lungi, rigizi; hispid. – Din fr. hirsute, lat. hirsutus.

DOOM

hirsút adj. m., pl. hirsúți; f. hirsútă, pl. hirsúte

hirsutelor
HIRSÚT, -Ă, hirsuți, -te, adj. 1. Cu părul și cu barba neîngrijite. 2. Fig. Aspru, grosolan. ♦ Posac, ursuz, taciturn. 3. (Bot.; despre frunze, tulpini) Prevăzut cu peri lungi, rigizi; hispid. – Din fr. hirsute, lat. hirsutus.

DOOM

hirsút adj. m., pl. hirsúți; f. hirsútă, pl. hirsúte

hirsutism
HIRSUTÍSM s. n. Creștere anormală de păr pe față, pe corp și pe membre, în special la femei, din cauza unor tulburări endocrine; hipertricoză. – Din fr. hirsutisme.

DOOM

hirsutísm s. n.

hirsutismul
HIRSUTÍSM s. n. Creștere anormală de păr pe față, pe corp și pe membre, în special la femei, din cauza unor tulburări endocrine; hipertricoză. – Din fr. hirsutisme.

DOOM

hirsutísm s. n.

hirsutismului
HIRSUTÍSM s. n. Creștere anormală de păr pe față, pe corp și pe membre, în special la femei, din cauza unor tulburări endocrine; hipertricoză. – Din fr. hirsutisme.

DOOM

hirsutísm s. n.

hirsutul
HIRSÚT, -Ă, hirsuți, -te, adj. 1. Cu părul și cu barba neîngrijite. 2. Fig. Aspru, grosolan. ♦ Posac, ursuz, taciturn. 3. (Bot.; despre frunze, tulpini) Prevăzut cu peri lungi, rigizi; hispid. – Din fr. hirsute, lat. hirsutus.

DOOM

hirsút adj. m., pl. hirsúți; f. hirsútă, pl. hirsúte

hirsutului
HIRSÚT, -Ă, hirsuți, -te, adj. 1. Cu părul și cu barba neîngrijite. 2. Fig. Aspru, grosolan. ♦ Posac, ursuz, taciturn. 3. (Bot.; despre frunze, tulpini) Prevăzut cu peri lungi, rigizi; hispid. – Din fr. hirsute, lat. hirsutus.

DOOM

hirsút adj. m., pl. hirsúți; f. hirsútă, pl. hirsúte

hirsutum
PUFULÍȚĂ, pufulițe, s. f. Gen de plante erbacee cu tulpina cilindrică acoperită cu peri lungi, cu flori roșii-purpurii, roz sau albicioase (Epilobium); plantă din acest gen. – Puf² + suf. -uliță.

hirsuți
HIRSÚT, -Ă, hirsuți, -te, adj. 1. Cu părul și cu barba neîngrijite. 2. Fig. Aspru, grosolan. ♦ Posac, ursuz, taciturn. 3. (Bot.; despre frunze, tulpini) Prevăzut cu peri lungi, rigizi; hispid. – Din fr. hirsute, lat. hirsutus.

DOOM

hirsút adj. m., pl. hirsúți; f. hirsútă, pl. hirsúte

hirsuții
HIRSÚT, -Ă, hirsuți, -te, adj. 1. Cu părul și cu barba neîngrijite. 2. Fig. Aspru, grosolan. ♦ Posac, ursuz, taciturn. 3. (Bot.; despre frunze, tulpini) Prevăzut cu peri lungi, rigizi; hispid. – Din fr. hirsute, lat. hirsutus.

DOOM

hirsút adj. m., pl. hirsúți; f. hirsútă, pl. hirsúte

hirsuților
HIRSÚT, -Ă, hirsuți, -te, adj. 1. Cu părul și cu barba neîngrijite. 2. Fig. Aspru, grosolan. ♦ Posac, ursuz, taciturn. 3. (Bot.; despre frunze, tulpini) Prevăzut cu peri lungi, rigizi; hispid. – Din fr. hirsute, lat. hirsutus.

DOOM

hirsút adj. m., pl. hirsúți; f. hirsútă, pl. hirsúte

hirta
TĂIETOÁRE, tăietori, s. f. Plantă erbacee cu frunze păroase de un verde-închis și cu flori galbene, folosită în medicina populară pentru oblojirea tăieturilor (Inula hirta). – Din tăia + suf. -(ă)toare.

hirta
HÍRTĂ, hirte, s. f. (Reg.) Unitate de măsură pentru suprafețe, egală cu un sfert de pogon. – Din germ. Viertel.

DOOM

hírtă (reg.) s. f., g.-d. art. hírtei; pl. hírte

hirtac
Hirtac = Hyrtacus.

hirte
HÍRTĂ, hirte, s. f. (Reg.) Unitate de măsură pentru suprafețe, egală cu un sfert de pogon. – Din germ. Viertel.

DOOM

hírtă (reg.) s. f., g.-d. art. hírtei; pl. hírte

hirtei
HÍRTĂ, hirte, s. f. (Reg.) Unitate de măsură pentru suprafețe, egală cu un sfert de pogon. – Din germ. Viertel.

DOOM

hírtă (reg.) s. f., g.-d. art. hírtei; pl. hírte

hirtele
HÍRTĂ, hirte, s. f. (Reg.) Unitate de măsură pentru suprafețe, egală cu un sfert de pogon. – Din germ. Viertel.

DOOM

hírtă (reg.) s. f., g.-d. art. hírtei; pl. hírte

hirtelor
HÍRTĂ, hirte, s. f. (Reg.) Unitate de măsură pentru suprafețe, egală cu un sfert de pogon. – Din germ. Viertel.

DOOM

hírtă (reg.) s. f., g.-d. art. hírtei; pl. hírte

hirudinee
HIRUDINÉU, hirudinee, s. n. (La pl.) Clasă de viermi din încrengătura anelidelor, cu corpul segmentat, turtit dorsoventral, cu câte o ventuză la extremități, care trăiesc în apă dulce și sug sânge (Hirudinea); (și la sg.) animal care face parte din această clasă. [Pl. și: (m.) hirudinei] – Din fr. hirudinée.

DOOM

hirudinéu s. n., art. hirudinéul; pl. hirudinée

hirudineele
HIRUDINÉU, hirudinee, s. n. (La pl.) Clasă de viermi din încrengătura anelidelor, cu corpul segmentat, turtit dorsoventral, cu câte o ventuză la extremități, care trăiesc în apă dulce și sug sânge (Hirudinea); (și la sg.) animal care face parte din această clasă. [Pl. și: (m.) hirudinei] – Din fr. hirudinée.

DOOM

hirudinéu s. n., art. hirudinéul; pl. hirudinée

hirudineelor
HIRUDINÉU, hirudinee, s. n. (La pl.) Clasă de viermi din încrengătura anelidelor, cu corpul segmentat, turtit dorsoventral, cu câte o ventuză la extremități, care trăiesc în apă dulce și sug sânge (Hirudinea); (și la sg.) animal care face parte din această clasă. [Pl. și: (m.) hirudinei] – Din fr. hirudinée.

DOOM

hirudinéu s. n., art. hirudinéul; pl. hirudinée

hirudineu
HIRUDINÉU, hirudinee, s. n. (La pl.) Clasă de viermi din încrengătura anelidelor, cu corpul segmentat, turtit dorsoventral, cu câte o ventuză la extremități, care trăiesc în apă dulce și sug sânge (Hirudinea); (și la sg.) animal care face parte din această clasă. [Pl. și: (m.) hirudinei] – Din fr. hirudinée.

DOOM

hirudinéu s. n., art. hirudinéul; pl. hirudinée

hirudineu
HIRUDINÉU, hirudinee, s. n. (La pl.) Clasă de viermi din încrengătura anelidelor, cu corpul segmentat, turtit dorsoventral, cu câte o ventuză la extremități, care trăiesc în apă dulce și sug sânge (Hirudinea); (și la sg.) animal care face parte din această clasă. [Pl. și: (m.) hirudinei] – Din fr. hirudinée.

hirudineul
HIRUDINÉU, hirudinee, s. n. (La pl.) Clasă de viermi din încrengătura anelidelor, cu corpul segmentat, turtit dorsoventral, cu câte o ventuză la extremități, care trăiesc în apă dulce și sug sânge (Hirudinea); (și la sg.) animal care face parte din această clasă. [Pl. și: (m.) hirudinei] – Din fr. hirudinée.

DOOM

hirudinéu s. n., art. hirudinéul; pl. hirudinée

hirudineului
HIRUDINÉU, hirudinee, s. n. (La pl.) Clasă de viermi din încrengătura anelidelor, cu corpul segmentat, turtit dorsoventral, cu câte o ventuză la extremități, care trăiesc în apă dulce și sug sânge (Hirudinea); (și la sg.) animal care face parte din această clasă. [Pl. și: (m.) hirudinei] – Din fr. hirudinée.

DOOM

hirudinéu s. n., art. hirudinéul; pl. hirudinée

hirudinină
HIRUDINÍNĂ s.f. Substanță anticoagulantă, secretată de glande situate în cavitatea bucală a lipitorilor. [< fr. hirudinine].

hirudinizare
HIRUDINIZÁRE, hirudinizări, s. f. Aplicare de lipitori pe corp în scop terapeutic. – Din hirudineu.

DOOM

hirudinizáre s. f., g.-d. art. hirudinizắrii; pl. hirudinizắri

hirudinizarea
HIRUDINIZÁRE, hirudinizări, s. f. Aplicare de lipitori pe corp în scop terapeutic. – Din hirudineu.

DOOM

hirudinizáre s. f., g.-d. art. hirudinizắrii; pl. hirudinizắri

hirudinizări
HIRUDINIZÁRE, hirudinizări, s. f. Aplicare de lipitori pe corp în scop terapeutic. – Din hirudineu.

DOOM

hirudinizáre s. f., g.-d. art. hirudinizắrii; pl. hirudinizắri

hirudinizării
HIRUDINIZÁRE, hirudinizări, s. f. Aplicare de lipitori pe corp în scop terapeutic. – Din hirudineu.

DOOM

hirudinizáre s. f., g.-d. art. hirudinizắrii; pl. hirudinizắri

hirudinizările
HIRUDINIZÁRE, hirudinizări, s. f. Aplicare de lipitori pe corp în scop terapeutic. – Din hirudineu.

DOOM

hirudinizáre s. f., g.-d. art. hirudinizắrii; pl. hirudinizắri

hirudinizărilor
HIRUDINIZÁRE, hirudinizări, s. f. Aplicare de lipitori pe corp în scop terapeutic. – Din hirudineu.

DOOM

hirudinizáre s. f., g.-d. art. hirudinizắrii; pl. hirudinizắri

hirurg
HIRÚRG s. m. v. chirurg.

DOOM

chirúrg s. m., pl. chirúrgi

hirurgical
HIRURGICÁL, -Ă adj. v. chirurgical.

DOOM

chirurgicál adj. m., pl. chirurgicáli; f. chirurgicálă, pl. chirurgicále

hirurgie
HIRURGÍE s. f. v. chirurgie.

DOOM

chirurgíe s. f., art. chirurgía, g.-d. chirurgíi, art. chirurgíei

hispanic
HISPÁNIC, -Ă, hispanici, -ce, adj. Spaniol. – Din fr. hispanique.

DOOM

hispánic adj. m., pl. hispánici; f. hispánică, pl. hispánice

hispanica
HISPÁNIC, -Ă, hispanici, -ce, adj. Spaniol. – Din fr. hispanique.

DOOM

hispánic adj. m., pl. hispánici; f. hispánică, pl. hispánice

hispanice
HISPÁNIC, -Ă, hispanici, -ce, adj. Spaniol. – Din fr. hispanique.

DOOM

hispánic adj. m., pl. hispánici; f. hispánică, pl. hispánice

hispanicei
HISPÁNIC, -Ă, hispanici, -ce, adj. Spaniol. – Din fr. hispanique.

DOOM

hispánic adj. m., pl. hispánici; f. hispánică, pl. hispánice

hispanicele
HISPÁNIC, -Ă, hispanici, -ce, adj. Spaniol. – Din fr. hispanique.

DOOM

hispánic adj. m., pl. hispánici; f. hispánică, pl. hispánice

hispanicelor
HISPÁNIC, -Ă, hispanici, -ce, adj. Spaniol. – Din fr. hispanique.

DOOM

hispánic adj. m., pl. hispánici; f. hispánică, pl. hispánice

hispanici
HISPÁNIC, -Ă, hispanici, -ce, adj. Spaniol. – Din fr. hispanique.

DOOM

hispánic adj. m., pl. hispánici; f. hispánică, pl. hispánice

hispanicii
HISPÁNIC, -Ă, hispanici, -ce, adj. Spaniol. – Din fr. hispanique.

DOOM

hispánic adj. m., pl. hispánici; f. hispánică, pl. hispánice

hispanicilor
HISPÁNIC, -Ă, hispanici, -ce, adj. Spaniol. – Din fr. hispanique.

DOOM

hispánic adj. m., pl. hispánici; f. hispánică, pl. hispánice

hispanicul
HISPÁNIC, -Ă, hispanici, -ce, adj. Spaniol. – Din fr. hispanique.

DOOM

hispánic adj. m., pl. hispánici; f. hispánică, pl. hispánice

hispanicului
HISPÁNIC, -Ă, hispanici, -ce, adj. Spaniol. – Din fr. hispanique.

DOOM

hispánic adj. m., pl. hispánici; f. hispánică, pl. hispánice

hispanism
HISPANÍSM, hispanisme, s. n. Cuvânt, expresie luată din limba spaniolă; fel de a vorbi propriu limbii spaniole. – Din fr. hispanisme.

DOOM

!hispanísm s. n., (cuvinte) pl. hispanísme

hispanisme
HISPANÍSM, hispanisme, s. n. Cuvânt, expresie luată din limba spaniolă; fel de a vorbi propriu limbii spaniole. – Din fr. hispanisme.

DOOM

!hispanísm s. n., (cuvinte) pl. hispanísme

hispanismele
HISPANÍSM, hispanisme, s. n. Cuvânt, expresie luată din limba spaniolă; fel de a vorbi propriu limbii spaniole. – Din fr. hispanisme.

DOOM

!hispanísm s. n., (cuvinte) pl. hispanísme

hispanismelor
HISPANÍSM, hispanisme, s. n. Cuvânt, expresie luată din limba spaniolă; fel de a vorbi propriu limbii spaniole. – Din fr. hispanisme.

DOOM

!hispanísm s. n., (cuvinte) pl. hispanísme

hispanismul
HISPANÍSM, hispanisme, s. n. Cuvânt, expresie luată din limba spaniolă; fel de a vorbi propriu limbii spaniole. – Din fr. hispanisme.

DOOM

!hispanísm s. n., (cuvinte) pl. hispanísme

hispanismului
HISPANÍSM, hispanisme, s. n. Cuvânt, expresie luată din limba spaniolă; fel de a vorbi propriu limbii spaniole. – Din fr. hispanisme.

DOOM

!hispanísm s. n., (cuvinte) pl. hispanísme

hispanist
HISPANÍST, -Ă, hispaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în studiul limbii și literaturii spaniole. – Din fr. hispaniste.

DOOM

hispanístă s. f., g.-d. art. hispanístei; pl. hispaníste

hispanista
HISPANÍST, -Ă, hispaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în studiul limbii și literaturii spaniole. – Din fr. hispaniste.

DOOM

hispanístă s. f., g.-d. art. hispanístei; pl. hispaníste

hispaniste
HISPANÍST, -Ă, hispaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în studiul limbii și literaturii spaniole. – Din fr. hispaniste.

DOOM

hispanístă s. f., g.-d. art. hispanístei; pl. hispaníste

hispanistei
HISPANÍST, -Ă, hispaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în studiul limbii și literaturii spaniole. – Din fr. hispaniste.

DOOM

hispanístă s. f., g.-d. art. hispanístei; pl. hispaníste

hispanistele
HISPANÍST, -Ă, hispaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în studiul limbii și literaturii spaniole. – Din fr. hispaniste.

DOOM

hispanístă s. f., g.-d. art. hispanístei; pl. hispaníste

hispanistelor
HISPANÍST, -Ă, hispaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în studiul limbii și literaturii spaniole. – Din fr. hispaniste.

DOOM

hispanístă s. f., g.-d. art. hispanístei; pl. hispaníste

hispanistica
HISPANÍSTICĂ s. f. Disciplină care studiază limba și culturile spaniole. – Din germ. Hispanistik.

hispanistici
HISPANÍSTICĂ s. f. Disciplină care studiază limba și culturile spaniole. – Din germ. Hispanistik.

hispanisticii
HISPANÍSTICĂ s. f. Disciplină care studiază limba și culturile spaniole. – Din germ. Hispanistik.

hispanistul
HISPANÍST, -Ă, hispaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în studiul limbii și literaturii spaniole. – Din fr. hispaniste.

DOOM

hispanístă s. f., g.-d. art. hispanístei; pl. hispaníste

hispanistului
HISPANÍST, -Ă, hispaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în studiul limbii și literaturii spaniole. – Din fr. hispaniste.

DOOM

hispanístă s. f., g.-d. art. hispanístei; pl. hispaníste

hispaniști
HISPANÍST, -Ă, hispaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în studiul limbii și literaturii spaniole. – Din fr. hispaniste.

DOOM

hispanístă s. f., g.-d. art. hispanístei; pl. hispaníste

hispaniștii
HISPANÍST, -Ă, hispaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în studiul limbii și literaturii spaniole. – Din fr. hispaniste.

DOOM

hispanístă s. f., g.-d. art. hispanístei; pl. hispaníste

hispaniștilor
HISPANÍST, -Ă, hispaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în studiul limbii și literaturii spaniole. – Din fr. hispaniste.

DOOM

hispanístă s. f., g.-d. art. hispanístei; pl. hispaníste

hispanofil
HISPANOFÍL, -Ă, hispanofili, -e, s. m. și f. Admirator a tot ce este de origine spaniolă sau de proveniență spaniolă. – Din fr. hispanophile.

DOOM

hispanofílă s. f., g.-d. art. hispanofílei; pl. hispanofíle

hispanofila
HISPANOFÍL, -Ă, hispanofili, -e, s. m. și f. Admirator a tot ce este de origine spaniolă sau de proveniență spaniolă. – Din fr. hispanophile.

DOOM

hispanofílă s. f., g.-d. art. hispanofílei; pl. hispanofíle

hispanofile
HISPANOFÍL, -Ă, hispanofili, -e, s. m. și f. Admirator a tot ce este de origine spaniolă sau de proveniență spaniolă. – Din fr. hispanophile.

DOOM

hispanofílă s. f., g.-d. art. hispanofílei; pl. hispanofíle

hispanofilei
HISPANOFÍL, -Ă, hispanofili, -e, s. m. și f. Admirator a tot ce este de origine spaniolă sau de proveniență spaniolă. – Din fr. hispanophile.

DOOM

hispanofílă s. f., g.-d. art. hispanofílei; pl. hispanofíle

hispanofilele
HISPANOFÍL, -Ă, hispanofili, -e, s. m. și f. Admirator a tot ce este de origine spaniolă sau de proveniență spaniolă. – Din fr. hispanophile.

DOOM

hispanofílă s. f., g.-d. art. hispanofílei; pl. hispanofíle

hispanofilelor
HISPANOFÍL, -Ă, hispanofili, -e, s. m. și f. Admirator a tot ce este de origine spaniolă sau de proveniență spaniolă. – Din fr. hispanophile.

DOOM

hispanofílă s. f., g.-d. art. hispanofílei; pl. hispanofíle

hispanofili
HISPANOFÍL, -Ă, hispanofili, -e, s. m. și f. Admirator a tot ce este de origine spaniolă sau de proveniență spaniolă. – Din fr. hispanophile.

DOOM

hispanofílă s. f., g.-d. art. hispanofílei; pl. hispanofíle

hispanofilii
HISPANOFÍL, -Ă, hispanofili, -e, s. m. și f. Admirator a tot ce este de origine spaniolă sau de proveniență spaniolă. – Din fr. hispanophile.

DOOM

hispanofílă s. f., g.-d. art. hispanofílei; pl. hispanofíle

hispanofililor
HISPANOFÍL, -Ă, hispanofili, -e, s. m. și f. Admirator a tot ce este de origine spaniolă sau de proveniență spaniolă. – Din fr. hispanophile.

DOOM

hispanofílă s. f., g.-d. art. hispanofílei; pl. hispanofíle

hispanofilul
HISPANOFÍL, -Ă, hispanofili, -e, s. m. și f. Admirator a tot ce este de origine spaniolă sau de proveniență spaniolă. – Din fr. hispanophile.

DOOM

hispanofílă s. f., g.-d. art. hispanofílei; pl. hispanofíle

hispanofilului
HISPANOFÍL, -Ă, hispanofili, -e, s. m. și f. Admirator a tot ce este de origine spaniolă sau de proveniență spaniolă. – Din fr. hispanophile.

DOOM

hispanofílă s. f., g.-d. art. hispanofílei; pl. hispanofíle

hispid
HISPÍD, -Ă, hispizi, -de, adj. (Bot.) Hirsut (3). – Din fr. hispide, lat. hispidus.

DOOM

hispíd adj. m., pl. hispízi; f. hispídă, pl. hispíde

hispida
HISPÍD, -Ă, hispizi, -de, adj. (Bot.) Hirsut (3). – Din fr. hispide, lat. hispidus.

DOOM

hispíd adj. m., pl. hispízi; f. hispídă, pl. hispíde

hispida
SÓIA s. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori mici, albe sau violete și cu fructul în formă de păstaie, având semințele bogate în grăsimi și protide, folosite în industria alimentară, în farmacie etc. (Glycine hispida). – Din fr. soja, soya, germ. Soja.

hispide
HISPÍD, -Ă, hispizi, -de, adj. (Bot.) Hirsut (3). – Din fr. hispide, lat. hispidus.

DOOM

hispíd adj. m., pl. hispízi; f. hispídă, pl. hispíde

hispidei
HISPÍD, -Ă, hispizi, -de, adj. (Bot.) Hirsut (3). – Din fr. hispide, lat. hispidus.

DOOM

hispíd adj. m., pl. hispízi; f. hispídă, pl. hispíde

hispidele
HISPÍD, -Ă, hispizi, -de, adj. (Bot.) Hirsut (3). – Din fr. hispide, lat. hispidus.

DOOM

hispíd adj. m., pl. hispízi; f. hispídă, pl. hispíde

hispidelor
HISPÍD, -Ă, hispizi, -de, adj. (Bot.) Hirsut (3). – Din fr. hispide, lat. hispidus.

DOOM

hispíd adj. m., pl. hispízi; f. hispídă, pl. hispíde

hispidul
HISPÍD, -Ă, hispizi, -de, adj. (Bot.) Hirsut (3). – Din fr. hispide, lat. hispidus.

DOOM

hispíd adj. m., pl. hispízi; f. hispídă, pl. hispíde

hispidului
HISPÍD, -Ă, hispizi, -de, adj. (Bot.) Hirsut (3). – Din fr. hispide, lat. hispidus.

DOOM

hispíd adj. m., pl. hispízi; f. hispídă, pl. hispíde

hispizi
HISPÍD, -Ă, hispizi, -de, adj. (Bot.) Hirsut (3). – Din fr. hispide, lat. hispidus.

DOOM

hispíd adj. m., pl. hispízi; f. hispídă, pl. hispíde

hispizii
HISPÍD, -Ă, hispizi, -de, adj. (Bot.) Hirsut (3). – Din fr. hispide, lat. hispidus.

DOOM

hispíd adj. m., pl. hispízi; f. hispídă, pl. hispíde

hispizilor
HISPÍD, -Ă, hispizi, -de, adj. (Bot.) Hirsut (3). – Din fr. hispide, lat. hispidus.

DOOM

hispíd adj. m., pl. hispízi; f. hispídă, pl. hispíde

histamina
HISTAMÍNĂ, histamine, s. f. Amină prezentă în țesuturile vegetale și animale, cu acțiune puternic dilatatoare asupra vaselor sangvine, având un rol important în apariția proceselor alergice. – Din germ. Histamin, fr. histamine.

DOOM

!histamínă (his-ta-/hist-a-) s. f., g.-d. art. histamínei; pl. histamíne

histamine
HISTAMÍNĂ, histamine, s. f. Amină prezentă în țesuturile vegetale și animale, cu acțiune puternic dilatatoare asupra vaselor sangvine, având un rol important în apariția proceselor alergice. – Din germ. Histamin, fr. histamine.

DOOM

!histamínă (his-ta-/hist-a-) s. f., g.-d. art. histamínei; pl. histamíne

histaminei
HISTAMÍNĂ, histamine, s. f. Amină prezentă în țesuturile vegetale și animale, cu acțiune puternic dilatatoare asupra vaselor sangvine, având un rol important în apariția proceselor alergice. – Din germ. Histamin, fr. histamine.

DOOM

!histamínă (his-ta-/hist-a-) s. f., g.-d. art. histamínei; pl. histamíne

histaminele
HISTAMÍNĂ, histamine, s. f. Amină prezentă în țesuturile vegetale și animale, cu acțiune puternic dilatatoare asupra vaselor sangvine, având un rol important în apariția proceselor alergice. – Din germ. Histamin, fr. histamine.

DOOM

!histamínă (his-ta-/hist-a-) s. f., g.-d. art. histamínei; pl. histamíne

histaminelor
HISTAMÍNĂ, histamine, s. f. Amină prezentă în țesuturile vegetale și animale, cu acțiune puternic dilatatoare asupra vaselor sangvine, având un rol important în apariția proceselor alergice. – Din germ. Histamin, fr. histamine.

DOOM

!histamínă (his-ta-/hist-a-) s. f., g.-d. art. histamínei; pl. histamíne

histaminemia
HISTAMINEMÍE, histaminemii, s. f. (Fiziol.) Prezență a histaminei în sânge; cantitate de histamină prezentă în sânge. – Din fr. histaminémie.

histaminemie
HISTAMINEMÍE, histaminemii, s. f. (Fiziol.) Prezență a histaminei în sânge; cantitate de histamină prezentă în sânge. – Din fr. histaminémie.

histaminemiei
HISTAMINEMÍE, histaminemii, s. f. (Fiziol.) Prezență a histaminei în sânge; cantitate de histamină prezentă în sânge. – Din fr. histaminémie.

histaminemii
HISTAMINEMÍE, histaminemii, s. f. (Fiziol.) Prezență a histaminei în sânge; cantitate de histamină prezentă în sânge. – Din fr. histaminémie.

histaminemiile
HISTAMINEMÍE, histaminemii, s. f. (Fiziol.) Prezență a histaminei în sânge; cantitate de histamină prezentă în sânge. – Din fr. histaminémie.

histaminemiilor
HISTAMINEMÍE, histaminemii, s. f. (Fiziol.) Prezență a histaminei în sânge; cantitate de histamină prezentă în sânge. – Din fr. histaminémie.

histaminic
HISTAMÍNIC, -Ă, histaminici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la histamină, de histamină. – Din fr. histaminique.

histaminopexie
HISTAMINOPEXÍE s.f. (Med.) Fixarea histaminei pe unele substanțe. [Gen. -iei. / < fr. histaminopexie].

histaminuria
HISTAMINURÍE, histaminurii, s. f. (Med.) Prezență a histaminei în urină, cantitate de histamină prezentă în urină. – Din fr. histaminurie.

histaminurie
HISTAMINURÍE, histaminurii, s. f. (Med.) Prezență a histaminei în urină, cantitate de histamină prezentă în urină. – Din fr. histaminurie.

histaminuriei
HISTAMINURÍE, histaminurii, s. f. (Med.) Prezență a histaminei în urină, cantitate de histamină prezentă în urină. – Din fr. histaminurie.

histaminurii
HISTAMINURÍE, histaminurii, s. f. (Med.) Prezență a histaminei în urină, cantitate de histamină prezentă în urină. – Din fr. histaminurie.

histaminuriile
HISTAMINURÍE, histaminurii, s. f. (Med.) Prezență a histaminei în urină, cantitate de histamină prezentă în urină. – Din fr. histaminurie.

histaminuriilor
HISTAMINURÍE, histaminurii, s. f. (Med.) Prezență a histaminei în urină, cantitate de histamină prezentă în urină. – Din fr. histaminurie.

hister
HISTER- v. histero-.

histeralgia
HISTERALGÍE, histeralgii, s. f. (Med.) Durere uterină. – Din fr. hysteralgie.

histeralgie
HISTERALGÍE, histeralgii, s. f. (Med.) Durere uterină. – Din fr. hysteralgie.

histeralgiei
HISTERALGÍE, histeralgii, s. f. (Med.) Durere uterină. – Din fr. hysteralgie.

histeralgii
HISTERALGÍE, histeralgii, s. f. (Med.) Durere uterină. – Din fr. hysteralgie.

histeralgiile
HISTERALGÍE, histeralgii, s. f. (Med.) Durere uterină. – Din fr. hysteralgie.

histeralgiilor
HISTERALGÍE, histeralgii, s. f. (Med.) Durere uterină. – Din fr. hysteralgie.

histerectomia
HISTERECTOMÍE, histerectomii, s. f. Îndepărtare pe cale chirurgicală a uterului. – Din fr. hystérectomie.

DOOM

!histerectomíe (extirpare a uterului) (-te-rec-/-ter-ec-) s. f., art. histerectomía, g.-d. art. histerectomíei; pl. histerectomíi, art. histeroctomíile

histerectomie
HISTERECTOMÍE, histerectomii, s. f. Îndepărtare pe cale chirurgicală a uterului. – Din fr. hystérectomie.

DOOM

!histerectomíe (extirpare a uterului) (-te-rec-/-ter-ec-) s. f., art. histerectomía, g.-d. art. histerectomíei; pl. histerectomíi, art. histeroctomíile

histerectomiei
HISTERECTOMÍE, histerectomii, s. f. Îndepărtare pe cale chirurgicală a uterului. – Din fr. hystérectomie.

DOOM

!histerectomíe (extirpare a uterului) (-te-rec-/-ter-ec-) s. f., art. histerectomía, g.-d. art. histerectomíei; pl. histerectomíi, art. histeroctomíile

histerectomii
HISTERECTOMÍE, histerectomii, s. f. Îndepărtare pe cale chirurgicală a uterului. – Din fr. hystérectomie.

DOOM

!histerectomíe (extirpare a uterului) (-te-rec-/-ter-ec-) s. f., art. histerectomía, g.-d. art. histerectomíei; pl. histerectomíi, art. histeroctomíile

histerectomiile
HISTERECTOMÍE, histerectomii, s. f. Îndepărtare pe cale chirurgicală a uterului. – Din fr. hystérectomie.

DOOM

!histerectomíe (extirpare a uterului) (-te-rec-/-ter-ec-) s. f., art. histerectomía, g.-d. art. histerectomíei; pl. histerectomíi, art. histeroctomíile

histerectomiilor
HISTERECTOMÍE, histerectomii, s. f. Îndepărtare pe cale chirurgicală a uterului. – Din fr. hystérectomie.

DOOM

!histerectomíe (extirpare a uterului) (-te-rec-/-ter-ec-) s. f., art. histerectomía, g.-d. art. histerectomíei; pl. histerectomíi, art. histeroctomíile

histerezis
HISTERÉZIS s. n. (Fiz.) Fenomen cu caracter ireversibil care constă în faptul că succesiunea stărilor unei substanțe, determinate de variația unui parametru, diferă de succesiunea stărilor determinate de variația în sens contrar a aceluiași parametru. – Din fr. hystérésis.

DOOM

histerézis s. n.

histerezisul
HISTERÉZIS s. n. (Fiz.) Fenomen cu caracter ireversibil care constă în faptul că succesiunea stărilor unei substanțe, determinate de variația unui parametru, diferă de succesiunea stărilor determinate de variația în sens contrar a aceluiași parametru. – Din fr. hystérésis.

DOOM

histerézis s. n.

histerezisului
HISTERÉZIS s. n. (Fiz.) Fenomen cu caracter ireversibil care constă în faptul că succesiunea stărilor unei substanțe, determinate de variația unui parametru, diferă de succesiunea stărilor determinate de variația în sens contrar a aceluiași parametru. – Din fr. hystérésis.

DOOM

histerézis s. n.

histeric
HISTÉRIC, -Ă adj., s.m. și f. v. isteric.

histerie
HISTERÍE s.f. v. isterie.

histero
HISTERO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) uter”, „uterin”. [Var. hister-, ister-, istero-. / < fr. hystéro-, cf. gr. hystera – uter].

histerocel
HISTEROCÉL s.n. (Med.) Hernie a uterului. [< fr. hystérocèle].

histerografie
HISTEROGRAFÍE, histerografii, s. f. (Med.) Radiografie a uterului. – Din fr. hystérographie.

histeroid
ISTEROÍD, -Ă adj. Asemănător cu isteria. [Pron. -ro-id. / < fr. hystéroïde].

histerologia
HISTEROLOGÍE s. f. (Med.) Disciplină care se ocupă cu bolile uterine. – Din fr. hystérologie.

histerologie
HISTEROLOGÍE s. f. (Med.) Disciplină care se ocupă cu bolile uterine. – Din fr. hystérologie.

histerologiei
HISTEROLOGÍE s. f. (Med.) Disciplină care se ocupă cu bolile uterine. – Din fr. hystérologie.

histerologii
HISTEROLOGÍE s. f. (Med.) Disciplină care se ocupă cu bolile uterine. – Din fr. hystérologie.

histerom
HISTERÓM s.n. (Med.) Fibrom uterin. [Pl. -oame. / < fr. hystérome].

histeromalacie
HISTEROMALACÍE s.f. (Med.) Ramolisment al uterului. [Gen. -iei. / < fr. hystéromalacie, cf. gr. hystera – uter, malakia – înmuiere].

histerometrie
HISTEROMETRÍE s.f. (Med.) Cateterism al uterului cu ajutorul histerometrului. [Gen. -iei. / < fr. hystérométrie, cf. gr. hystera – uter, metron – măsură].

histerometru
HISTEROMÉTRU, histerometre, s. n. (Med.) Instrument folosit pentru a sonda, a măsura sau a redresa uterul. – Din fr. hystéromètre.

histeropexie
HISTEROPEXÍE s.f. (Med.) Operația de fixare chirurgicală a uterului. [Gen. -iei. / < fr. hystéropexie, cf. gr. hystera – uter, pexis – fixare].

histeroptoza
HISTEROPTÓZĂ, histeroptoze, s. f. (Med.) Cădere a uterului. – Din fr. hystéroptose.

histeroptoze
HISTEROPTÓZĂ, histeroptoze, s. f. (Med.) Cădere a uterului. – Din fr. hystéroptose.

histeroptozei
HISTEROPTÓZĂ, histeroptoze, s. f. (Med.) Cădere a uterului. – Din fr. hystéroptose.

histeroptozele
HISTEROPTÓZĂ, histeroptoze, s. f. (Med.) Cădere a uterului. – Din fr. hystéroptose.

histeroptozelor
HISTEROPTÓZĂ, histeroptoze, s. f. (Med.) Cădere a uterului. – Din fr. hystéroptose.

histeroragie
HISTERORAGÍE, histeroragii, s. f. (Med.) Hemoragie uterină. – Din fr. hystérorrhagie.

histerosalpingografie
HISTEROSALPINGOGRAFÍE s.f. Explorare radiologică a uterului și a trompelor uterine. [Gen. -iei. / < fr. hystérosalpingographie, cf. gr. hystera – uter, salpinx – trompă, graphein – a scrie].

histeroscopia
HISTEROSCOPÍE, histeroscopii, s. f. (Med.) Examinare vizuală a cavității uterine cu ajutorul unui instrument special. – Din fr. hystéroscopie.

histeroscopie
HISTEROSCOPÍE, histeroscopii, s. f. (Med.) Examinare vizuală a cavității uterine cu ajutorul unui instrument special. – Din fr. hystéroscopie.

histeroscopiei
HISTEROSCOPÍE, histeroscopii, s. f. (Med.) Examinare vizuală a cavității uterine cu ajutorul unui instrument special. – Din fr. hystéroscopie.

histeroscopii
HISTEROSCOPÍE, histeroscopii, s. f. (Med.) Examinare vizuală a cavității uterine cu ajutorul unui instrument special. – Din fr. hystéroscopie.

histeroscopiile
HISTEROSCOPÍE, histeroscopii, s. f. (Med.) Examinare vizuală a cavității uterine cu ajutorul unui instrument special. – Din fr. hystéroscopie.

histeroscopiilor
HISTEROSCOPÍE, histeroscopii, s. f. (Med.) Examinare vizuală a cavității uterine cu ajutorul unui instrument special. – Din fr. hystéroscopie.

histerotomia
HISTEROTOMÍE, histerotomii, s. f. Intervenție chirurgicală constând în deschiderea uterului, în vederea extragerii fătului în caz de naștere dificilă. – Din fr. hystérotomie.

DOOM

histerotomíe (incizie a uterului) s. f., art. histerotomía, g.-d. art. histerotomíei; pl. histerotomíi, art. histerotomíile

histerotomie
HISTEROTOMÍE, histerotomii, s. f. Intervenție chirurgicală constând în deschiderea uterului, în vederea extragerii fătului în caz de naștere dificilă. – Din fr. hystérotomie.

DOOM

histerotomíe (incizie a uterului) s. f., art. histerotomía, g.-d. art. histerotomíei; pl. histerotomíi, art. histerotomíile

histerotomiei
HISTEROTOMÍE, histerotomii, s. f. Intervenție chirurgicală constând în deschiderea uterului, în vederea extragerii fătului în caz de naștere dificilă. – Din fr. hystérotomie.

DOOM

histerotomíe (incizie a uterului) s. f., art. histerotomía, g.-d. art. histerotomíei; pl. histerotomíi, art. histerotomíile

histerotomii
HISTEROTOMÍE, histerotomii, s. f. Intervenție chirurgicală constând în deschiderea uterului, în vederea extragerii fătului în caz de naștere dificilă. – Din fr. hystérotomie.

DOOM

histerotomíe (incizie a uterului) s. f., art. histerotomía, g.-d. art. histerotomíei; pl. histerotomíi, art. histerotomíile

histerotomiile
HISTEROTOMÍE, histerotomii, s. f. Intervenție chirurgicală constând în deschiderea uterului, în vederea extragerii fătului în caz de naștere dificilă. – Din fr. hystérotomie.

DOOM

histerotomíe (incizie a uterului) s. f., art. histerotomía, g.-d. art. histerotomíei; pl. histerotomíi, art. histerotomíile

histerotomiilor
HISTEROTOMÍE, histerotomii, s. f. Intervenție chirurgicală constând în deschiderea uterului, în vederea extragerii fătului în caz de naștere dificilă. – Din fr. hystérotomie.

DOOM

histerotomíe (incizie a uterului) s. f., art. histerotomía, g.-d. art. histerotomíei; pl. histerotomíi, art. histerotomíile

histidină
HISTIDÍNĂ s. f. Aminoacid foarte răspândit în natură, care intră în structura majorității proteinelor și care este prezent în cantități relativ mari în hemoglobină. – Din fr. histidine.

DOOM

histidínă s. f., g.-d. art. histidínei

histiocit
HISTIOCÍT, histiocite, s. n. Celulă stelată din țesutul conjunctiv, având un rol determinant în cicatrizarea rănilor și în apărarea organismului față de infecții. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. histiocyte.

DOOM

histiocít (-ti-o-) s. n., pl. histiocíte

histiocite
HISTIOCÍT, histiocite, s. n. Celulă stelată din țesutul conjunctiv, având un rol determinant în cicatrizarea rănilor și în apărarea organismului față de infecții. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. histiocyte.

DOOM

histiocít (-ti-o-) s. n., pl. histiocíte

histiocitele
HISTIOCÍT, histiocite, s. n. Celulă stelată din țesutul conjunctiv, având un rol determinant în cicatrizarea rănilor și în apărarea organismului față de infecții. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. histiocyte.

DOOM

histiocít (-ti-o-) s. n., pl. histiocíte

histiocitelor
HISTIOCÍT, histiocite, s. n. Celulă stelată din țesutul conjunctiv, având un rol determinant în cicatrizarea rănilor și în apărarea organismului față de infecții. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. histiocyte.

DOOM

histiocít (-ti-o-) s. n., pl. histiocíte

histiocitul
HISTIOCÍT, histiocite, s. n. Celulă stelată din țesutul conjunctiv, având un rol determinant în cicatrizarea rănilor și în apărarea organismului față de infecții. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. histiocyte.

DOOM

histiocít (-ti-o-) s. n., pl. histiocíte

histiocitului
HISTIOCÍT, histiocite, s. n. Celulă stelată din țesutul conjunctiv, având un rol determinant în cicatrizarea rănilor și în apărarea organismului față de infecții. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. histiocyte.

DOOM

histiocít (-ti-o-) s. n., pl. histiocíte

histo
HISTO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la un) țesut organic”. [Var. isto-. / < fr. histo-, it. isto-, cf. gr. histos – război de țesut; țesătură].

histoautoradiografia
HISTOAUTORADIOGRAFÍE, histoautoradiografii, s. f. Metodă modernă de studiu al preparatelor histologice, în care se utilizează o peliculă radiografică marcată cu izotopi radioactivi, fixată în secțiune. [Pr.: -to-a-u-to-ra-di-o-] – Din fr. histoautoradiographie.

DOOM

!histoautoradiografíe (-to-a-u-, -di-o-gra-) s. f., g.-d. art. histoautoradiografíei; pl. histoautoradiografíi

histoautoradiografie
HISTOAUTORADIOGRAFÍE, histoautoradiografii, s. f. Metodă modernă de studiu al preparatelor histologice, în care se utilizează o peliculă radiografică marcată cu izotopi radioactivi, fixată în secțiune. [Pr.: -to-a-u-to-ra-di-o-] – Din fr. histoautoradiographie.

DOOM

!histoautoradiografíe (-to-a-u-, -di-o-gra-) s. f., g.-d. art. histoautoradiografíei; pl. histoautoradiografíi

histoautoradiografiei
HISTOAUTORADIOGRAFÍE, histoautoradiografii, s. f. Metodă modernă de studiu al preparatelor histologice, în care se utilizează o peliculă radiografică marcată cu izotopi radioactivi, fixată în secțiune. [Pr.: -to-a-u-to-ra-di-o-] – Din fr. histoautoradiographie.

DOOM

!histoautoradiografíe (-to-a-u-, -di-o-gra-) s. f., g.-d. art. histoautoradiografíei; pl. histoautoradiografíi

histoautoradiografii
HISTOAUTORADIOGRAFÍE, histoautoradiografii, s. f. Metodă modernă de studiu al preparatelor histologice, în care se utilizează o peliculă radiografică marcată cu izotopi radioactivi, fixată în secțiune. [Pr.: -to-a-u-to-ra-di-o-] – Din fr. histoautoradiographie.

DOOM

!histoautoradiografíe (-to-a-u-, -di-o-gra-) s. f., g.-d. art. histoautoradiografíei; pl. histoautoradiografíi

histoautoradiografiile
HISTOAUTORADIOGRAFÍE, histoautoradiografii, s. f. Metodă modernă de studiu al preparatelor histologice, în care se utilizează o peliculă radiografică marcată cu izotopi radioactivi, fixată în secțiune. [Pr.: -to-a-u-to-ra-di-o-] – Din fr. histoautoradiographie.

DOOM

!histoautoradiografíe (-to-a-u-, -di-o-gra-) s. f., g.-d. art. histoautoradiografíei; pl. histoautoradiografíi

histoautoradiografiilor
HISTOAUTORADIOGRAFÍE, histoautoradiografii, s. f. Metodă modernă de studiu al preparatelor histologice, în care se utilizează o peliculă radiografică marcată cu izotopi radioactivi, fixată în secțiune. [Pr.: -to-a-u-to-ra-di-o-] – Din fr. histoautoradiographie.

DOOM

!histoautoradiografíe (-to-a-u-, -di-o-gra-) s. f., g.-d. art. histoautoradiografíei; pl. histoautoradiografíi

histochimia
HISTOCHIMÍE s. f. Ramură a histologiei care studiază, cu ajutorul unor coloranți, structura chimică a celulelor și a țesuturilor organismului. – Din fr. histochimie.

DOOM

histochimíe s. f., art. histochimía, g.-d. histochimíi, art. histochimíei

histochimic
HISTOCHÍMIC, -Ă, histochimici, -ce, adj. De histochimie. – Din fr. histochimique.

histochimica
HISTOCHÍMIC, -Ă, histochimici, -ce, adj. De histochimie. – Din fr. histochimique.

histochimice
HISTOCHÍMIC, -Ă, histochimici, -ce, adj. De histochimie. – Din fr. histochimique.

histochimicei
HISTOCHÍMIC, -Ă, histochimici, -ce, adj. De histochimie. – Din fr. histochimique.

histochimicele
HISTOCHÍMIC, -Ă, histochimici, -ce, adj. De histochimie. – Din fr. histochimique.

histochimicelor
HISTOCHÍMIC, -Ă, histochimici, -ce, adj. De histochimie. – Din fr. histochimique.

histochimici
HISTOCHÍMIC, -Ă, histochimici, -ce, adj. De histochimie. – Din fr. histochimique.

histochimicii
HISTOCHÍMIC, -Ă, histochimici, -ce, adj. De histochimie. – Din fr. histochimique.

histochimicilor
HISTOCHÍMIC, -Ă, histochimici, -ce, adj. De histochimie. – Din fr. histochimique.

histochimicul
HISTOCHÍMIC, -Ă, histochimici, -ce, adj. De histochimie. – Din fr. histochimique.

histochimicului
HISTOCHÍMIC, -Ă, histochimici, -ce, adj. De histochimie. – Din fr. histochimique.

histochimie
HISTOCHIMÍE s. f. Ramură a histologiei care studiază, cu ajutorul unor coloranți, structura chimică a celulelor și a țesuturilor organismului. – Din fr. histochimie.

DOOM

histochimíe s. f., art. histochimía, g.-d. histochimíi, art. histochimíei

histochimiei
HISTOCHIMÍE s. f. Ramură a histologiei care studiază, cu ajutorul unor coloranți, structura chimică a celulelor și a țesuturilor organismului. – Din fr. histochimie.

DOOM

histochimíe s. f., art. histochimía, g.-d. histochimíi, art. histochimíei

histochimii
HISTOCHIMÍE s. f. Ramură a histologiei care studiază, cu ajutorul unor coloranți, structura chimică a celulelor și a țesuturilor organismului. – Din fr. histochimie.

DOOM

histochimíe s. f., art. histochimía, g.-d. histochimíi, art. histochimíei

histodiagnostic
HISTODIAGNÓSTIC s.n. Diagnostic obținut pe baza examenului histologic. [Pron. -di-ag-. / < fr. histodiagnostic].

histofiziologia
HISTOFIZIOLOGÍE s. f. Ramură a histologiei și a fiziologiei care studiază funcțiile celulei și ale țesuturilor organismului. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. histophysiologie.

DOOM

histofiziologíe (-zi-o-) s. f., art. histofiziología, g.-d. histofiziologíi, art. histofiziologíei

histofiziologie
HISTOFIZIOLOGÍE s. f. Ramură a histologiei și a fiziologiei care studiază funcțiile celulei și ale țesuturilor organismului. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. histophysiologie.

DOOM

histofiziologíe (-zi-o-) s. f., art. histofiziología, g.-d. histofiziologíi, art. histofiziologíei

histofiziologiei
HISTOFIZIOLOGÍE s. f. Ramură a histologiei și a fiziologiei care studiază funcțiile celulei și ale țesuturilor organismului. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. histophysiologie.

DOOM

histofiziologíe (-zi-o-) s. f., art. histofiziología, g.-d. histofiziologíi, art. histofiziologíei

histofiziologii
HISTOFIZIOLOGÍE s. f. Ramură a histologiei și a fiziologiei care studiază funcțiile celulei și ale țesuturilor organismului. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. histophysiologie.

DOOM

histofiziologíe (-zi-o-) s. f., art. histofiziología, g.-d. histofiziologíi, art. histofiziologíei

histogen
HISTOGÉN, -Ă, histogeni, -e, adj. (Biol.) Care dă naștere la țesuturi noi. – Din fr. histogène.

histogena
HISTOGÉN, -Ă, histogeni, -e, adj. (Biol.) Care dă naștere la țesuturi noi. – Din fr. histogène.

histogena
HISTOGÉN, -Ă, histogeni, -e, adj. (Biol.) Care dă naștere la țesuturi noi. – Din fr. histogène.

histogene
HISTOGÉN, -Ă, histogeni, -e, adj. (Biol.) Care dă naștere la țesuturi noi. – Din fr. histogène.

histogene
HISTOGÉN, -Ă, histogeni, -e, adj. (Biol.) Care dă naștere la țesuturi noi. – Din fr. histogène.

histogenei
HISTOGÉN, -Ă, histogeni, -e, adj. (Biol.) Care dă naștere la țesuturi noi. – Din fr. histogène.

histogenei
HISTOGÉN, -Ă, histogeni, -e, adj. (Biol.) Care dă naștere la țesuturi noi. – Din fr. histogène.

histogenele
HISTOGÉN, -Ă, histogeni, -e, adj. (Biol.) Care dă naștere la țesuturi noi. – Din fr. histogène.

histogenele
HISTOGÉN, -Ă, histogeni, -e, adj. (Biol.) Care dă naștere la țesuturi noi. – Din fr. histogène.

histogenelor
HISTOGÉN, -Ă, histogeni, -e, adj. (Biol.) Care dă naștere la țesuturi noi. – Din fr. histogène.

histogenelor
HISTOGÉN, -Ă, histogeni, -e, adj. (Biol.) Care dă naștere la țesuturi noi. – Din fr. histogène.

histogeneza
HISTOGENÉZĂ, histogeneze, s. f. Proces de formare a țesuturilor în cursul dezvoltării embrionare a animalelor și plantelor. – Din fr. histogenèse.

DOOM

histogenéză s. f., g.-d. art. histogenézei; pl. histogenéze

histogeneze
HISTOGENÉZĂ, histogeneze, s. f. Proces de formare a țesuturilor în cursul dezvoltării embrionare a animalelor și plantelor. – Din fr. histogenèse.

DOOM

histogenéză s. f., g.-d. art. histogenézei; pl. histogenéze

histogenezei
HISTOGENÉZĂ, histogeneze, s. f. Proces de formare a țesuturilor în cursul dezvoltării embrionare a animalelor și plantelor. – Din fr. histogenèse.

DOOM

histogenéză s. f., g.-d. art. histogenézei; pl. histogenéze

histogenezele
HISTOGENÉZĂ, histogeneze, s. f. Proces de formare a țesuturilor în cursul dezvoltării embrionare a animalelor și plantelor. – Din fr. histogenèse.

DOOM

histogenéză s. f., g.-d. art. histogenézei; pl. histogenéze

histogenezelor
HISTOGENÉZĂ, histogeneze, s. f. Proces de formare a țesuturilor în cursul dezvoltării embrionare a animalelor și plantelor. – Din fr. histogenèse.

DOOM

histogenéză s. f., g.-d. art. histogenézei; pl. histogenéze

histogeni
HISTOGÉN, -Ă, histogeni, -e, adj. (Biol.) Care dă naștere la țesuturi noi. – Din fr. histogène.

histogenii
HISTOGÉN, -Ă, histogeni, -e, adj. (Biol.) Care dă naștere la țesuturi noi. – Din fr. histogène.

histogenilor
HISTOGÉN, -Ă, histogeni, -e, adj. (Biol.) Care dă naștere la țesuturi noi. – Din fr. histogène.

histogenul
HISTOGÉN, -Ă, histogeni, -e, adj. (Biol.) Care dă naștere la țesuturi noi. – Din fr. histogène.

histogenului
HISTOGÉN, -Ă, histogeni, -e, adj. (Biol.) Care dă naștere la țesuturi noi. – Din fr. histogène.

histograma
HISTOGRÁMĂ, histograme, s. f. Grafic care reprezintă prin dreptunghiuri o distribuție statistică (matematică). – Din fr. histogramme.

DOOM

histográmă (-to-gra-) s. f., g.-d. art. histográmei; pl. histográme

histograme
HISTOGRÁMĂ, histograme, s. f. Grafic care reprezintă prin dreptunghiuri o distribuție statistică (matematică). – Din fr. histogramme.

DOOM

histográmă (-to-gra-) s. f., g.-d. art. histográmei; pl. histográme

histogramei
HISTOGRÁMĂ, histograme, s. f. Grafic care reprezintă prin dreptunghiuri o distribuție statistică (matematică). – Din fr. histogramme.

DOOM

histográmă (-to-gra-) s. f., g.-d. art. histográmei; pl. histográme

histogramele
HISTOGRÁMĂ, histograme, s. f. Grafic care reprezintă prin dreptunghiuri o distribuție statistică (matematică). – Din fr. histogramme.

DOOM

histográmă (-to-gra-) s. f., g.-d. art. histográmei; pl. histográme

histogramelor
HISTOGRÁMĂ, histograme, s. f. Grafic care reprezintă prin dreptunghiuri o distribuție statistică (matematică). – Din fr. histogramme.

DOOM

histográmă (-to-gra-) s. f., g.-d. art. histográmei; pl. histográme

histoid
HISTOÍD, -Ă, histoizi, -de, adj. (Med.) Care seamănă cu un țesut. [Pr.: -to-id] – Din fr. histoïde.

histoida
HISTOÍD, -Ă, histoizi, -de, adj. (Med.) Care seamănă cu un țesut. [Pr.: -to-id] – Din fr. histoïde.

histoide
HISTOÍD, -Ă, histoizi, -de, adj. (Med.) Care seamănă cu un țesut. [Pr.: -to-id] – Din fr. histoïde.

histoidei
HISTOÍD, -Ă, histoizi, -de, adj. (Med.) Care seamănă cu un țesut. [Pr.: -to-id] – Din fr. histoïde.

histoidele
HISTOÍD, -Ă, histoizi, -de, adj. (Med.) Care seamănă cu un țesut. [Pr.: -to-id] – Din fr. histoïde.

histoidelor
HISTOÍD, -Ă, histoizi, -de, adj. (Med.) Care seamănă cu un țesut. [Pr.: -to-id] – Din fr. histoïde.

histoidul
HISTOÍD, -Ă, histoizi, -de, adj. (Med.) Care seamănă cu un țesut. [Pr.: -to-id] – Din fr. histoïde.

histoidului
HISTOÍD, -Ă, histoizi, -de, adj. (Med.) Care seamănă cu un țesut. [Pr.: -to-id] – Din fr. histoïde.

histoizi
HISTOÍD, -Ă, histoizi, -de, adj. (Med.) Care seamănă cu un țesut. [Pr.: -to-id] – Din fr. histoïde.

histoizii
HISTOÍD, -Ă, histoizi, -de, adj. (Med.) Care seamănă cu un țesut. [Pr.: -to-id] – Din fr. histoïde.

histoizilor
HISTOÍD, -Ă, histoizi, -de, adj. (Med.) Care seamănă cu un țesut. [Pr.: -to-id] – Din fr. histoïde.

histoliză
HISTOLÍZĂ, histolize, s. f. Dezorganizare a unui țesut organic. – Din fr. histolyse.

histolog
HISTOLÓG, -Ă, histologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în histologie. – Din histologie (derivat regresiv).

histologa
HISTOLÓG, -Ă, histologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în histologie. – Din histologie (derivat regresiv).

histologe
HISTOLÓG, -Ă, histologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în histologie. – Din histologie (derivat regresiv).

histologei
HISTOLÓG, -Ă, histologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în histologie. – Din histologie (derivat regresiv).

histologele
HISTOLÓG, -Ă, histologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în histologie. – Din histologie (derivat regresiv).

histologelor
HISTOLÓG, -Ă, histologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în histologie. – Din histologie (derivat regresiv).

histologi
HISTOLÓG, -Ă, histologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în histologie. – Din histologie (derivat regresiv).

histologia
HISTOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază țesuturile organice, celulele, formațiunile necelulare și structura lor microscopică. – Din fr. histologie.

DOOM

histologíe s. f., art. histología, g.-d. histologíi, art. histologíei

histologic
HISTOLÓGIC, -Ă, histologici, -ce, adj. De histologie, privitor la histologie. – Din fr. histologique.

DOOM

histológic adj. m., pl. histológici; f. histológică, pl. histológice

histologica
HISTOLÓGIC, -Ă, histologici, -ce, adj. De histologie, privitor la histologie. – Din fr. histologique.

DOOM

histológic adj. m., pl. histológici; f. histológică, pl. histológice

histologice
HISTOLÓGIC, -Ă, histologici, -ce, adj. De histologie, privitor la histologie. – Din fr. histologique.

DOOM

histológic adj. m., pl. histológici; f. histológică, pl. histológice

histologicei
HISTOLÓGIC, -Ă, histologici, -ce, adj. De histologie, privitor la histologie. – Din fr. histologique.

DOOM

histológic adj. m., pl. histológici; f. histológică, pl. histológice

histologicele
HISTOLÓGIC, -Ă, histologici, -ce, adj. De histologie, privitor la histologie. – Din fr. histologique.

DOOM

histológic adj. m., pl. histológici; f. histológică, pl. histológice

histologicelor
HISTOLÓGIC, -Ă, histologici, -ce, adj. De histologie, privitor la histologie. – Din fr. histologique.

DOOM

histológic adj. m., pl. histológici; f. histológică, pl. histológice

histologici
HISTOLÓGIC, -Ă, histologici, -ce, adj. De histologie, privitor la histologie. – Din fr. histologique.

DOOM

histológic adj. m., pl. histológici; f. histológică, pl. histológice

histologicii
HISTOLÓGIC, -Ă, histologici, -ce, adj. De histologie, privitor la histologie. – Din fr. histologique.

DOOM

histológic adj. m., pl. histológici; f. histológică, pl. histológice

histologicilor
HISTOLÓGIC, -Ă, histologici, -ce, adj. De histologie, privitor la histologie. – Din fr. histologique.

DOOM

histológic adj. m., pl. histológici; f. histológică, pl. histológice

histologicul
HISTOLÓGIC, -Ă, histologici, -ce, adj. De histologie, privitor la histologie. – Din fr. histologique.

DOOM

histológic adj. m., pl. histológici; f. histológică, pl. histológice

histologicului
HISTOLÓGIC, -Ă, histologici, -ce, adj. De histologie, privitor la histologie. – Din fr. histologique.

DOOM

histológic adj. m., pl. histológici; f. histológică, pl. histológice

histologie
HISTOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază țesuturile organice, celulele, formațiunile necelulare și structura lor microscopică. – Din fr. histologie.

DOOM

histologíe s. f., art. histología, g.-d. histologíi, art. histologíei

histologiei
HISTOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază țesuturile organice, celulele, formațiunile necelulare și structura lor microscopică. – Din fr. histologie.

DOOM

histologíe s. f., art. histología, g.-d. histologíi, art. histologíei

histologii
HISTOLÓG, -Ă, histologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în histologie. – Din histologie (derivat regresiv).

histologii
HISTOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază țesuturile organice, celulele, formațiunile necelulare și structura lor microscopică. – Din fr. histologie.

DOOM

histologíe s. f., art. histología, g.-d. histologíi, art. histologíei

histologilor
HISTOLÓG, -Ă, histologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în histologie. – Din histologie (derivat regresiv).

histologul
HISTOLÓG, -Ă, histologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în histologie. – Din histologie (derivat regresiv).

histologului
HISTOLÓG, -Ă, histologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în histologie. – Din histologie (derivat regresiv).

histomonoza
HISTOMONÓZĂ, histomonoze, s. f. Boală parazitară a păsărilor, în special a puilor de curcă, provocată de un protozoar care se localizează în intestin și în ficat. – Din fr. histomonose.

DOOM

histomonóză s. f., g.-d. art. histomonózei; pl. histomonóze

histomonoze
HISTOMONÓZĂ, histomonoze, s. f. Boală parazitară a păsărilor, în special a puilor de curcă, provocată de un protozoar care se localizează în intestin și în ficat. – Din fr. histomonose.

DOOM

histomonóză s. f., g.-d. art. histomonózei; pl. histomonóze

histomonozei
HISTOMONÓZĂ, histomonoze, s. f. Boală parazitară a păsărilor, în special a puilor de curcă, provocată de un protozoar care se localizează în intestin și în ficat. – Din fr. histomonose.

DOOM

histomonóză s. f., g.-d. art. histomonózei; pl. histomonóze

histomonozele
HISTOMONÓZĂ, histomonoze, s. f. Boală parazitară a păsărilor, în special a puilor de curcă, provocată de un protozoar care se localizează în intestin și în ficat. – Din fr. histomonose.

DOOM

histomonóză s. f., g.-d. art. histomonózei; pl. histomonóze

histomonozelor
HISTOMONÓZĂ, histomonoze, s. f. Boală parazitară a păsărilor, în special a puilor de curcă, provocată de un protozoar care se localizează în intestin și în ficat. – Din fr. histomonose.

DOOM

histomonóză s. f., g.-d. art. histomonózei; pl. histomonóze

histona
HISTÓNĂ s.f. (Biol.) Proteină cu proprietăți bazice, care se găsește în nucleul celulelor. [< fr. histone].

DOOM

histónă s. f., g.-d. art. histónei; pl. históne

histone
HISTÓNĂ s.f. (Biol.) Proteină cu proprietăți bazice, care se găsește în nucleul celulelor. [< fr. histone].

DOOM

histónă s. f., g.-d. art. histónei; pl. históne

histonei
HISTÓNĂ s.f. (Biol.) Proteină cu proprietăți bazice, care se găsește în nucleul celulelor. [< fr. histone].

DOOM

histónă s. f., g.-d. art. histónei; pl. históne

histonele
HISTÓNĂ s.f. (Biol.) Proteină cu proprietăți bazice, care se găsește în nucleul celulelor. [< fr. histone].

DOOM

histónă s. f., g.-d. art. histónei; pl. históne

histonelor
HISTÓNĂ s.f. (Biol.) Proteină cu proprietăți bazice, care se găsește în nucleul celulelor. [< fr. histone].

DOOM

histónă s. f., g.-d. art. histónei; pl. históne

histopatologia
HISTOPATOLOGÍE s. f. Ramură a histologiei care studiază aspectul microscopic al organelor sau al țesuturilor bolnave. – Din fr. histopathologie.

DOOM

histopatologíe s. f., art. histopatología, g.-d. histopatologíi, art. histopatologíei

histopatologic
HISTOPATOLÓGIC, -Ă, histopatologici, -ce, adj. De histopatologie. – Din fr. histopathologique.

histopatologie
HISTOPATOLOGÍE s. f. Ramură a histologiei care studiază aspectul microscopic al organelor sau al țesuturilor bolnave. – Din fr. histopathologie.

DOOM

histopatologíe s. f., art. histopatología, g.-d. histopatologíi, art. histopatologíei

histopatologiei
HISTOPATOLOGÍE s. f. Ramură a histologiei care studiază aspectul microscopic al organelor sau al țesuturilor bolnave. – Din fr. histopathologie.

DOOM

histopatologíe s. f., art. histopatología, g.-d. histopatologíi, art. histopatologíei

histopatologii
HISTOPATOLOGÍE s. f. Ramură a histologiei care studiază aspectul microscopic al organelor sau al țesuturilor bolnave. – Din fr. histopathologie.

DOOM

histopatologíe s. f., art. histopatología, g.-d. histopatologíi, art. histopatologíei

historia
HISTORIÁ vb. I. tr. (Liv.) A orna cu desene sau cu picturi, reprezentând legende, scene istorice etc. [Pron. ri-a-, p.i. 3,6 -iază, var. istoria vb. I. / < fr. historier, it. istoriare].

historiai
HISTORIÁ vb. I. tr. (Liv.) A orna cu desene sau cu picturi, reprezentând legende, scene istorice etc. [Pron. ri-a-, p.i. 3,6 -iază, var. istoria vb. I. / < fr. historier, it. istoriare].

historiam
HISTORIÁ vb. I. tr. (Liv.) A orna cu desene sau cu picturi, reprezentând legende, scene istorice etc. [Pron. ri-a-, p.i. 3,6 -iază, var. istoria vb. I. / < fr. historier, it. istoriare].

historiară
HISTORIÁ vb. I. tr. (Liv.) A orna cu desene sau cu picturi, reprezentând legende, scene istorice etc. [Pron. ri-a-, p.i. 3,6 -iază, var. istoria vb. I. / < fr. historier, it. istoriare].

historiarăm
HISTORIÁ vb. I. tr. (Liv.) A orna cu desene sau cu picturi, reprezentând legende, scene istorice etc. [Pron. ri-a-, p.i. 3,6 -iază, var. istoria vb. I. / < fr. historier, it. istoriare].

historiarăți
HISTORIÁ vb. I. tr. (Liv.) A orna cu desene sau cu picturi, reprezentând legende, scene istorice etc. [Pron. ri-a-, p.i. 3,6 -iază, var. istoria vb. I. / < fr. historier, it. istoriare].

historiase
HISTORIÁ vb. I. tr. (Liv.) A orna cu desene sau cu picturi, reprezentând legende, scene istorice etc. [Pron. ri-a-, p.i. 3,6 -iază, var. istoria vb. I. / < fr. historier, it. istoriare].

historiasem
HISTORIÁ vb. I. tr. (Liv.) A orna cu desene sau cu picturi, reprezentând legende, scene istorice etc. [Pron. ri-a-, p.i. 3,6 -iază, var. istoria vb. I. / < fr. historier, it. istoriare].

historiaseră
HISTORIÁ vb. I. tr. (Liv.) A orna cu desene sau cu picturi, reprezentând legende, scene istorice etc. [Pron. ri-a-, p.i. 3,6 -iază, var. istoria vb. I. / < fr. historier, it. istoriare].

historiaserăm
HISTORIÁ vb. I. tr. (Liv.) A orna cu desene sau cu picturi, reprezentând legende, scene istorice etc. [Pron. ri-a-, p.i. 3,6 -iază, var. istoria vb. I. / < fr. historier, it. istoriare].

historiaserăți
HISTORIÁ vb. I. tr. (Liv.) A orna cu desene sau cu picturi, reprezentând legende, scene istorice etc. [Pron. ri-a-, p.i. 3,6 -iază, var. istoria vb. I. / < fr. historier, it. istoriare].

historiaseși
HISTORIÁ vb. I. tr. (Liv.) A orna cu desene sau cu picturi, reprezentând legende, scene istorice etc. [Pron. ri-a-, p.i. 3,6 -iază, var. istoria vb. I. / < fr. historier, it. istoriare].

historiaseți
HISTORIÁ vb. I. tr. (Liv.) A orna cu desene sau cu picturi, reprezentând legende, scene istorice etc. [Pron. ri-a-, p.i. 3,6 -iază, var. istoria vb. I. / < fr. historier, it. istoriare].

historiat
HISTORIÁ vb. I. tr. (Liv.) A orna cu desene sau cu picturi, reprezentând legende, scene istorice etc. [Pron. ri-a-, p.i. 3,6 -iază, var. istoria vb. I. / < fr. historier, it. istoriare].

historiat
HISTORIÁT, -Ă adj. (Despre litere, inițiale, manuscrise) Ornat cu figurine cu caracter istoric. [Var. istoriat, -ă adj. / cf. fr. historié].

historiau
HISTORIÁ vb. I. tr. (Liv.) A orna cu desene sau cu picturi, reprezentând legende, scene istorice etc. [Pron. ri-a-, p.i. 3,6 -iază, var. istoria vb. I. / < fr. historier, it. istoriare].

historiază
HISTORIÁ vb. I. tr. (Liv.) A orna cu desene sau cu picturi, reprezentând legende, scene istorice etc. [Pron. ri-a-, p.i. 3,6 -iază, var. istoria vb. I. / < fr. historier, it. istoriare].

historiași
HISTORIÁ vb. I. tr. (Liv.) A orna cu desene sau cu picturi, reprezentând legende, scene istorice etc. [Pron. ri-a-, p.i. 3,6 -iază, var. istoria vb. I. / < fr. historier, it. istoriare].

historiați
HISTORIÁ vb. I. tr. (Liv.) A orna cu desene sau cu picturi, reprezentând legende, scene istorice etc. [Pron. ri-a-, p.i. 3,6 -iază, var. istoria vb. I. / < fr. historier, it. istoriare].

historie
HISTORIÁ vb. I. tr. (Liv.) A orna cu desene sau cu picturi, reprezentând legende, scene istorice etc. [Pron. ri-a-, p.i. 3,6 -iază, var. istoria vb. I. / < fr. historier, it. istoriare].

historiem
HISTORIÁ vb. I. tr. (Liv.) A orna cu desene sau cu picturi, reprezentând legende, scene istorice etc. [Pron. ri-a-, p.i. 3,6 -iază, var. istoria vb. I. / < fr. historier, it. istoriare].

historiere
HISTORIÁ vb. I. tr. (Liv.) A orna cu desene sau cu picturi, reprezentând legende, scene istorice etc. [Pron. ri-a-, p.i. 3,6 -iază, var. istoria vb. I. / < fr. historier, it. istoriare].

historiere
HISTORIÉRE s.f. (Liv.) Acțiunea de a historia și rezultatul ei. [Pron. -ri-e-, var. istoriere s.f. / < historia].

historiez
HISTORIÁ vb. I. tr. (Liv.) A orna cu desene sau cu picturi, reprezentând legende, scene istorice etc. [Pron. ri-a-, p.i. 3,6 -iază, var. istoria vb. I. / < fr. historier, it. istoriare].

historieze
HISTORIÁ vb. I. tr. (Liv.) A orna cu desene sau cu picturi, reprezentând legende, scene istorice etc. [Pron. ri-a-, p.i. 3,6 -iază, var. istoria vb. I. / < fr. historier, it. istoriare].

historiezi
HISTORIÁ vb. I. tr. (Liv.) A orna cu desene sau cu picturi, reprezentând legende, scene istorice etc. [Pron. ri-a-, p.i. 3,6 -iază, var. istoria vb. I. / < fr. historier, it. istoriare].

historiind
HISTORIÁ vb. I. tr. (Liv.) A orna cu desene sau cu picturi, reprezentând legende, scene istorice etc. [Pron. ri-a-, p.i. 3,6 -iază, var. istoria vb. I. / < fr. historier, it. istoriare].

historiograma
HISTORIOGRÁMĂ, historiograme, s. f. (Statist.) Grafic care consemnează evoluția în timp a unui fenomen; cronogramă. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. historiogramme.

DOOM

historiográmă (-ri-o-gra-) s. f., g.-d. art. historiográmei, pl. historiográme

historiograme
HISTORIOGRÁMĂ, historiograme, s. f. (Statist.) Grafic care consemnează evoluția în timp a unui fenomen; cronogramă. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. historiogramme.

DOOM

historiográmă (-ri-o-gra-) s. f., g.-d. art. historiográmei, pl. historiográme

historiogramei
HISTORIOGRÁMĂ, historiograme, s. f. (Statist.) Grafic care consemnează evoluția în timp a unui fenomen; cronogramă. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. historiogramme.

DOOM

historiográmă (-ri-o-gra-) s. f., g.-d. art. historiográmei, pl. historiográme

historiogramele
HISTORIOGRÁMĂ, historiograme, s. f. (Statist.) Grafic care consemnează evoluția în timp a unui fenomen; cronogramă. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. historiogramme.

DOOM

historiográmă (-ri-o-gra-) s. f., g.-d. art. historiográmei, pl. historiográme

historiogramelor
HISTORIOGRÁMĂ, historiograme, s. f. (Statist.) Grafic care consemnează evoluția în timp a unui fenomen; cronogramă. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. historiogramme.

DOOM

historiográmă (-ri-o-gra-) s. f., g.-d. art. historiográmei, pl. historiográme

histoterapia
HISTOTERAPÍE, histoterapii, s. f. Tratament efectuat cu ajutorul unor țesuturi organice conservate la rece; terapie tisulară. – Din fr. histothérapie.

DOOM

histoterapíe s. f., art. histoterapía, g.-d. histoterapíi, art. histoterapíei; pl. histoterapíi

histoterapie
HISTOTERAPÍE, histoterapii, s. f. Tratament efectuat cu ajutorul unor țesuturi organice conservate la rece; terapie tisulară. – Din fr. histothérapie.

DOOM

histoterapíe s. f., art. histoterapía, g.-d. histoterapíi, art. histoterapíei; pl. histoterapíi

histoterapiei
HISTOTERAPÍE, histoterapii, s. f. Tratament efectuat cu ajutorul unor țesuturi organice conservate la rece; terapie tisulară. – Din fr. histothérapie.

DOOM

histoterapíe s. f., art. histoterapía, g.-d. histoterapíi, art. histoterapíei; pl. histoterapíi

histoterapii
HISTOTERAPÍE, histoterapii, s. f. Tratament efectuat cu ajutorul unor țesuturi organice conservate la rece; terapie tisulară. – Din fr. histothérapie.

DOOM

histoterapíe s. f., art. histoterapía, g.-d. histoterapíi, art. histoterapíei; pl. histoterapíi

histoterapiile
HISTOTERAPÍE, histoterapii, s. f. Tratament efectuat cu ajutorul unor țesuturi organice conservate la rece; terapie tisulară. – Din fr. histothérapie.

DOOM

histoterapíe s. f., art. histoterapía, g.-d. histoterapíi, art. histoterapíei; pl. histoterapíi

histoterapiilor
HISTOTERAPÍE, histoterapii, s. f. Tratament efectuat cu ajutorul unor țesuturi organice conservate la rece; terapie tisulară. – Din fr. histothérapie.

DOOM

histoterapíe s. f., art. histoterapía, g.-d. histoterapíi, art. histoterapíei; pl. histoterapíi

histotom
HISTOTÓM, histotomuri, s. n. Instrument folosit pentru disecția țesuturilor. – Din fr. histotome.

DOOM

histotóm s. n., pl. histotómuri

histotomul
HISTOTÓM, histotomuri, s. n. Instrument folosit pentru disecția țesuturilor. – Din fr. histotome.

DOOM

histotóm s. n., pl. histotómuri

histotomului
HISTOTÓM, histotomuri, s. n. Instrument folosit pentru disecția țesuturilor. – Din fr. histotome.

DOOM

histotóm s. n., pl. histotómuri

histotomuri
HISTOTÓM, histotomuri, s. n. Instrument folosit pentru disecția țesuturilor. – Din fr. histotome.

DOOM

histotóm s. n., pl. histotómuri

histotomurile
HISTOTÓM, histotomuri, s. n. Instrument folosit pentru disecția țesuturilor. – Din fr. histotome.

DOOM

histotóm s. n., pl. histotómuri

histotomurilor
HISTOTÓM, histotomuri, s. n. Instrument folosit pentru disecția țesuturilor. – Din fr. histotome.

DOOM

histotóm s. n., pl. histotómuri

histotoxic
HISTOTÓXIC, -Ă, histotoxici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care distruge țesuturile. – Din fr. histotoxique.

histotropism
HISTOTROPÍSM s.n. Afinitate a unor specii de paraziți pentru țesuturile vii. [< fr. histotropisme].

histrion
ISTRIÓN s. m. v. histrion.

DOOM

histrión (-tri-on) s. m., pl. histrióni

histrioni
ISTRIÓN s. m. v. histrion.

DOOM

histrión (-tri-on) s. m., pl. histrióni

histrionic
HISTRIÓNIC, -Ă, histrionici, -ce, adj. Caracteristic histrionilor, referitor la histrioni. ♦ Fig. Ipocrit, fals, șmecher. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. histrionique.

DOOM

histriónic (-tri-o-) adj. m., pl. histriónici; f. histriónică, pl. histriónice

histrionica
HISTRIÓNIC, -Ă, histrionici, -ce, adj. Caracteristic histrionilor, referitor la histrioni. ♦ Fig. Ipocrit, fals, șmecher. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. histrionique.

DOOM

histriónic (-tri-o-) adj. m., pl. histriónici; f. histriónică, pl. histriónice

histrionice
HISTRIÓNIC, -Ă, histrionici, -ce, adj. Caracteristic histrionilor, referitor la histrioni. ♦ Fig. Ipocrit, fals, șmecher. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. histrionique.

DOOM

histriónic (-tri-o-) adj. m., pl. histriónici; f. histriónică, pl. histriónice

histrionicei
HISTRIÓNIC, -Ă, histrionici, -ce, adj. Caracteristic histrionilor, referitor la histrioni. ♦ Fig. Ipocrit, fals, șmecher. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. histrionique.

DOOM

histriónic (-tri-o-) adj. m., pl. histriónici; f. histriónică, pl. histriónice

histrionicele
HISTRIÓNIC, -Ă, histrionici, -ce, adj. Caracteristic histrionilor, referitor la histrioni. ♦ Fig. Ipocrit, fals, șmecher. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. histrionique.

DOOM

histriónic (-tri-o-) adj. m., pl. histriónici; f. histriónică, pl. histriónice

histrionicelor
HISTRIÓNIC, -Ă, histrionici, -ce, adj. Caracteristic histrionilor, referitor la histrioni. ♦ Fig. Ipocrit, fals, șmecher. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. histrionique.

DOOM

histriónic (-tri-o-) adj. m., pl. histriónici; f. histriónică, pl. histriónice

histrionici
HISTRIÓNIC, -Ă, histrionici, -ce, adj. Caracteristic histrionilor, referitor la histrioni. ♦ Fig. Ipocrit, fals, șmecher. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. histrionique.

DOOM

histriónic (-tri-o-) adj. m., pl. histriónici; f. histriónică, pl. histriónice

histrionicii
HISTRIÓNIC, -Ă, histrionici, -ce, adj. Caracteristic histrionilor, referitor la histrioni. ♦ Fig. Ipocrit, fals, șmecher. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. histrionique.

DOOM

histriónic (-tri-o-) adj. m., pl. histriónici; f. histriónică, pl. histriónice

histrionicilor
HISTRIÓNIC, -Ă, histrionici, -ce, adj. Caracteristic histrionilor, referitor la histrioni. ♦ Fig. Ipocrit, fals, șmecher. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. histrionique.

DOOM

histriónic (-tri-o-) adj. m., pl. histriónici; f. histriónică, pl. histriónice

histrionicul
HISTRIÓNIC, -Ă, histrionici, -ce, adj. Caracteristic histrionilor, referitor la histrioni. ♦ Fig. Ipocrit, fals, șmecher. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. histrionique.

DOOM

histriónic (-tri-o-) adj. m., pl. histriónici; f. histriónică, pl. histriónice

histrionicului
HISTRIÓNIC, -Ă, histrionici, -ce, adj. Caracteristic histrionilor, referitor la histrioni. ♦ Fig. Ipocrit, fals, șmecher. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. histrionique.

DOOM

histriónic (-tri-o-) adj. m., pl. histriónici; f. histriónică, pl. histriónice

histrionii
ISTRIÓN s. m. v. histrion.

DOOM

histrión (-tri-on) s. m., pl. histrióni

histrionilor
ISTRIÓN s. m. v. histrion.

DOOM

histrión (-tri-on) s. m., pl. histrióni

histrionul
ISTRIÓN s. m. v. histrion.

DOOM

histrión (-tri-on) s. m., pl. histrióni

histrionului
ISTRIÓN s. m. v. histrion.

DOOM

histrión (-tri-on) s. m., pl. histrióni

hit
HIT, hituri, s. n. Șlagăr care, în urma unei promovări susținute, obține un succes comercial deosebit și apare în topuri. – Din engl. hit.

DOOM

*hit s. n., pl. híturi

hitioana
HITIÓN, -OÁNĂ, hitioni, -oane, adj. (Reg.; despre vite) Slab, prăpădit, jigărit. [Pr.: -ti-o-] – Din magh. hitvány „subțire, rău”.

DOOM

hitión (-ti-on) adj. m., pl. hitióni; f. hitioánă, pl. hitioáne

hitioane
HITIÓN, -OÁNĂ, hitioni, -oane, adj. (Reg.; despre vite) Slab, prăpădit, jigărit. [Pr.: -ti-o-] – Din magh. hitvány „subțire, rău”.

DOOM

hitión (-ti-on) adj. m., pl. hitióni; f. hitioánă, pl. hitioáne

hitioanei
HITIÓN, -OÁNĂ, hitioni, -oane, adj. (Reg.; despre vite) Slab, prăpădit, jigărit. [Pr.: -ti-o-] – Din magh. hitvány „subțire, rău”.

DOOM

hitión (-ti-on) adj. m., pl. hitióni; f. hitioánă, pl. hitioáne

hitioanele
HITIÓN, -OÁNĂ, hitioni, -oane, adj. (Reg.; despre vite) Slab, prăpădit, jigărit. [Pr.: -ti-o-] – Din magh. hitvány „subțire, rău”.

DOOM

hitión (-ti-on) adj. m., pl. hitióni; f. hitioánă, pl. hitioáne

hitioanelor
HITIÓN, -OÁNĂ, hitioni, -oane, adj. (Reg.; despre vite) Slab, prăpădit, jigărit. [Pr.: -ti-o-] – Din magh. hitvány „subțire, rău”.

DOOM

hitión (-ti-on) adj. m., pl. hitióni; f. hitioánă, pl. hitioáne

hition
HITIÓN, -OÁNĂ, hitioni, -oane, adj. (Reg.; despre vite) Slab, prăpădit, jigărit. [Pr.: -ti-o-] – Din magh. hitvány „subțire, rău”.

DOOM

hitión (-ti-on) adj. m., pl. hitióni; f. hitioánă, pl. hitioáne

hitioni
HITIÓN, -OÁNĂ, hitioni, -oane, adj. (Reg.; despre vite) Slab, prăpădit, jigărit. [Pr.: -ti-o-] – Din magh. hitvány „subțire, rău”.

DOOM

hitión (-ti-on) adj. m., pl. hitióni; f. hitioánă, pl. hitioáne

hitionii
HITIÓN, -OÁNĂ, hitioni, -oane, adj. (Reg.; despre vite) Slab, prăpădit, jigărit. [Pr.: -ti-o-] – Din magh. hitvány „subțire, rău”.

DOOM

hitión (-ti-on) adj. m., pl. hitióni; f. hitioánă, pl. hitioáne

hitionilor
HITIÓN, -OÁNĂ, hitioni, -oane, adj. (Reg.; despre vite) Slab, prăpădit, jigărit. [Pr.: -ti-o-] – Din magh. hitvány „subțire, rău”.

DOOM

hitión (-ti-on) adj. m., pl. hitióni; f. hitioánă, pl. hitioáne

hitionul
HITIÓN, -OÁNĂ, hitioni, -oane, adj. (Reg.; despre vite) Slab, prăpădit, jigărit. [Pr.: -ti-o-] – Din magh. hitvány „subțire, rău”.

DOOM

hitión (-ti-on) adj. m., pl. hitióni; f. hitioánă, pl. hitioáne

hitionului
HITIÓN, -OÁNĂ, hitioni, -oane, adj. (Reg.; despre vite) Slab, prăpădit, jigărit. [Pr.: -ti-o-] – Din magh. hitvány „subțire, rău”.

DOOM

hitión (-ti-on) adj. m., pl. hitióni; f. hitioánă, pl. hitioáne

hitit
HITÍT, -Ă, hitiți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Populație de limbă indo-europeană care a pătruns în milen. II î. H. în Asia Mică; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține hitiților (1), privitor la hitiți. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de hitiți. – Din fr. hittite.

DOOM

hitít adj. m., s. m., pl. hitíți; adj. f., s. f. hitítă, pl. hitíte

hitit
HITÍT, -Ă, hitiți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Populație de limbă indo-europeană care a pătruns în milen. II î. H. în Asia Mică; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține hitiților (1), privitor la hitiți. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de hitiți. – Din fr. hittite.

DOOM

hitít adj. m., s. m., pl. hitíți; adj. f., s. f. hitítă, pl. hitíte

hitita
HITÍT, -Ă, hitiți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Populație de limbă indo-europeană care a pătruns în milen. II î. H. în Asia Mică; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține hitiților (1), privitor la hitiți. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de hitiți. – Din fr. hittite.

DOOM

hitít adj. m., s. m., pl. hitíți; adj. f., s. f. hitítă, pl. hitíte

hitita
HITÍT, -Ă, hitiți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Populație de limbă indo-europeană care a pătruns în milen. II î. H. în Asia Mică; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține hitiților (1), privitor la hitiți. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de hitiți. – Din fr. hittite.

DOOM

hitít adj. m., s. m., pl. hitíți; adj. f., s. f. hitítă, pl. hitíte

hitite
HITÍT, -Ă, hitiți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Populație de limbă indo-europeană care a pătruns în milen. II î. H. în Asia Mică; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține hitiților (1), privitor la hitiți. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de hitiți. – Din fr. hittite.

DOOM

hitít adj. m., s. m., pl. hitíți; adj. f., s. f. hitítă, pl. hitíte

hitite
HITÍT, -Ă, hitiți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Populație de limbă indo-europeană care a pătruns în milen. II î. H. în Asia Mică; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține hitiților (1), privitor la hitiți. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de hitiți. – Din fr. hittite.

DOOM

hitít adj. m., s. m., pl. hitíți; adj. f., s. f. hitítă, pl. hitíte

hititei
HITÍT, -Ă, hitiți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Populație de limbă indo-europeană care a pătruns în milen. II î. H. în Asia Mică; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține hitiților (1), privitor la hitiți. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de hitiți. – Din fr. hittite.

DOOM

hitít adj. m., s. m., pl. hitíți; adj. f., s. f. hitítă, pl. hitíte

hititei
HITÍT, -Ă, hitiți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Populație de limbă indo-europeană care a pătruns în milen. II î. H. în Asia Mică; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține hitiților (1), privitor la hitiți. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de hitiți. – Din fr. hittite.

DOOM

hitít adj. m., s. m., pl. hitíți; adj. f., s. f. hitítă, pl. hitíte

hititele
HITÍT, -Ă, hitiți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Populație de limbă indo-europeană care a pătruns în milen. II î. H. în Asia Mică; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține hitiților (1), privitor la hitiți. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de hitiți. – Din fr. hittite.

DOOM

hitít adj. m., s. m., pl. hitíți; adj. f., s. f. hitítă, pl. hitíte

hititele
HITÍT, -Ă, hitiți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Populație de limbă indo-europeană care a pătruns în milen. II î. H. în Asia Mică; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține hitiților (1), privitor la hitiți. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de hitiți. – Din fr. hittite.

DOOM

hitít adj. m., s. m., pl. hitíți; adj. f., s. f. hitítă, pl. hitíte

hititelor
HITÍT, -Ă, hitiți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Populație de limbă indo-europeană care a pătruns în milen. II î. H. în Asia Mică; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține hitiților (1), privitor la hitiți. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de hitiți. – Din fr. hittite.

DOOM

hitít adj. m., s. m., pl. hitíți; adj. f., s. f. hitítă, pl. hitíte

hititelor
HITÍT, -Ă, hitiți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Populație de limbă indo-europeană care a pătruns în milen. II î. H. în Asia Mică; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține hitiților (1), privitor la hitiți. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de hitiți. – Din fr. hittite.

DOOM

hitít adj. m., s. m., pl. hitíți; adj. f., s. f. hitítă, pl. hitíte

hititul
HITÍT, -Ă, hitiți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Populație de limbă indo-europeană care a pătruns în milen. II î. H. în Asia Mică; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține hitiților (1), privitor la hitiți. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de hitiți. – Din fr. hittite.

DOOM

hitít adj. m., s. m., pl. hitíți; adj. f., s. f. hitítă, pl. hitíte

hititul
HITÍT, -Ă, hitiți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Populație de limbă indo-europeană care a pătruns în milen. II î. H. în Asia Mică; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține hitiților (1), privitor la hitiți. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de hitiți. – Din fr. hittite.

DOOM

hitít adj. m., s. m., pl. hitíți; adj. f., s. f. hitítă, pl. hitíte

hititului
HITÍT, -Ă, hitiți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Populație de limbă indo-europeană care a pătruns în milen. II î. H. în Asia Mică; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține hitiților (1), privitor la hitiți. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de hitiți. – Din fr. hittite.

DOOM

hitít adj. m., s. m., pl. hitíți; adj. f., s. f. hitítă, pl. hitíte

hititului
HITÍT, -Ă, hitiți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Populație de limbă indo-europeană care a pătruns în milen. II î. H. în Asia Mică; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține hitiților (1), privitor la hitiți. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de hitiți. – Din fr. hittite.

DOOM

hitít adj. m., s. m., pl. hitíți; adj. f., s. f. hitítă, pl. hitíte

hitiți
HITÍT, -Ă, hitiți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Populație de limbă indo-europeană care a pătruns în milen. II î. H. în Asia Mică; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține hitiților (1), privitor la hitiți. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de hitiți. – Din fr. hittite.

DOOM

hitít adj. m., s. m., pl. hitíți; adj. f., s. f. hitítă, pl. hitíte

hitiți
HITÍT, -Ă, hitiți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Populație de limbă indo-europeană care a pătruns în milen. II î. H. în Asia Mică; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține hitiților (1), privitor la hitiți. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de hitiți. – Din fr. hittite.

DOOM

hitít adj. m., s. m., pl. hitíți; adj. f., s. f. hitítă, pl. hitíte

hitiții
HITÍT, -Ă, hitiți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Populație de limbă indo-europeană care a pătruns în milen. II î. H. în Asia Mică; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține hitiților (1), privitor la hitiți. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de hitiți. – Din fr. hittite.

DOOM

hitít adj. m., s. m., pl. hitíți; adj. f., s. f. hitítă, pl. hitíte

hitiții
HITÍT, -Ă, hitiți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Populație de limbă indo-europeană care a pătruns în milen. II î. H. în Asia Mică; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține hitiților (1), privitor la hitiți. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de hitiți. – Din fr. hittite.

DOOM

hitít adj. m., s. m., pl. hitíți; adj. f., s. f. hitítă, pl. hitíte

hitiților
HITÍT, -Ă, hitiți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Populație de limbă indo-europeană care a pătruns în milen. II î. H. în Asia Mică; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține hitiților (1), privitor la hitiți. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de hitiți. – Din fr. hittite.

DOOM

hitít adj. m., s. m., pl. hitíți; adj. f., s. f. hitítă, pl. hitíte

hitiților
HITÍT, -Ă, hitiți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Populație de limbă indo-europeană care a pătruns în milen. II î. H. în Asia Mică; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține hitiților (1), privitor la hitiți. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de hitiți. – Din fr. hittite.

DOOM

hitít adj. m., s. m., pl. hitíți; adj. f., s. f. hitítă, pl. hitíte

hitlerism
HITLERÍSM s. n. Doctrina național-socialistă elaborată de Hitler, întemeiată pe pangermanism și rasism. – Din fr. hitlérisme.

DOOM

*hitlerísm (hi-tle-) s. n.

hitlerismul
HITLERÍSM s. n. Doctrina național-socialistă elaborată de Hitler, întemeiată pe pangermanism și rasism. – Din fr. hitlérisme.

DOOM

*hitlerísm (hi-tle-) s. n.

hitlerismului
HITLERÍSM s. n. Doctrina național-socialistă elaborată de Hitler, întemeiată pe pangermanism și rasism. – Din fr. hitlérisme.

DOOM

*hitlerísm (hi-tle-) s. n.

hitlerist
HITLERÍST, -Ă, hitleriști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hitlerismului. – Hitler (n. pr.) + suf. -ist.

DOOM

*hitleríst (hi-tle-) adj. m., s. m., pl. hitleríști; adj. f., s. f. hitlerístă, pl. hitleríste

hitlerist
HITLERÍST, -Ă, hitleriști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hitlerismului. – Hitler (n. pr.) + suf. -ist.

DOOM

*hitleríst (hi-tle-) adj. m., s. m., pl. hitleríști; adj. f., s. f. hitlerístă, pl. hitleríste

hitlerista
HITLERÍST, -Ă, hitleriști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hitlerismului. – Hitler (n. pr.) + suf. -ist.

DOOM

*hitleríst (hi-tle-) adj. m., s. m., pl. hitleríști; adj. f., s. f. hitlerístă, pl. hitleríste

hitlerista
HITLERÍST, -Ă, hitleriști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hitlerismului. – Hitler (n. pr.) + suf. -ist.

DOOM

*hitleríst (hi-tle-) adj. m., s. m., pl. hitleríști; adj. f., s. f. hitlerístă, pl. hitleríste

hitleriste
HITLERÍST, -Ă, hitleriști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hitlerismului. – Hitler (n. pr.) + suf. -ist.

DOOM

*hitleríst (hi-tle-) adj. m., s. m., pl. hitleríști; adj. f., s. f. hitlerístă, pl. hitleríste

hitleriste
HITLERÍST, -Ă, hitleriști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hitlerismului. – Hitler (n. pr.) + suf. -ist.

DOOM

*hitleríst (hi-tle-) adj. m., s. m., pl. hitleríști; adj. f., s. f. hitlerístă, pl. hitleríste

hitleristei
HITLERÍST, -Ă, hitleriști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hitlerismului. – Hitler (n. pr.) + suf. -ist.

DOOM

*hitleríst (hi-tle-) adj. m., s. m., pl. hitleríști; adj. f., s. f. hitlerístă, pl. hitleríste

hitleristei
HITLERÍST, -Ă, hitleriști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hitlerismului. – Hitler (n. pr.) + suf. -ist.

DOOM

*hitleríst (hi-tle-) adj. m., s. m., pl. hitleríști; adj. f., s. f. hitlerístă, pl. hitleríste

hitleristele
HITLERÍST, -Ă, hitleriști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hitlerismului. – Hitler (n. pr.) + suf. -ist.

DOOM

*hitleríst (hi-tle-) adj. m., s. m., pl. hitleríști; adj. f., s. f. hitlerístă, pl. hitleríste

hitleristele
HITLERÍST, -Ă, hitleriști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hitlerismului. – Hitler (n. pr.) + suf. -ist.

DOOM

*hitleríst (hi-tle-) adj. m., s. m., pl. hitleríști; adj. f., s. f. hitlerístă, pl. hitleríste

hitleristelor
HITLERÍST, -Ă, hitleriști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hitlerismului. – Hitler (n. pr.) + suf. -ist.

DOOM

*hitleríst (hi-tle-) adj. m., s. m., pl. hitleríști; adj. f., s. f. hitlerístă, pl. hitleríste

hitleristelor
HITLERÍST, -Ă, hitleriști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hitlerismului. – Hitler (n. pr.) + suf. -ist.

DOOM

*hitleríst (hi-tle-) adj. m., s. m., pl. hitleríști; adj. f., s. f. hitlerístă, pl. hitleríste

hitleristul
HITLERÍST, -Ă, hitleriști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hitlerismului. – Hitler (n. pr.) + suf. -ist.

DOOM

*hitleríst (hi-tle-) adj. m., s. m., pl. hitleríști; adj. f., s. f. hitlerístă, pl. hitleríste

hitleristul
HITLERÍST, -Ă, hitleriști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hitlerismului. – Hitler (n. pr.) + suf. -ist.

DOOM

*hitleríst (hi-tle-) adj. m., s. m., pl. hitleríști; adj. f., s. f. hitlerístă, pl. hitleríste

hitleristului
HITLERÍST, -Ă, hitleriști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hitlerismului. – Hitler (n. pr.) + suf. -ist.

DOOM

*hitleríst (hi-tle-) adj. m., s. m., pl. hitleríști; adj. f., s. f. hitlerístă, pl. hitleríste

hitleristului
HITLERÍST, -Ă, hitleriști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hitlerismului. – Hitler (n. pr.) + suf. -ist.

DOOM

*hitleríst (hi-tle-) adj. m., s. m., pl. hitleríști; adj. f., s. f. hitlerístă, pl. hitleríste

hitleriști
HITLERÍST, -Ă, hitleriști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hitlerismului. – Hitler (n. pr.) + suf. -ist.

DOOM

*hitleríst (hi-tle-) adj. m., s. m., pl. hitleríști; adj. f., s. f. hitlerístă, pl. hitleríste

hitleriști
HITLERÍST, -Ă, hitleriști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hitlerismului. – Hitler (n. pr.) + suf. -ist.

DOOM

*hitleríst (hi-tle-) adj. m., s. m., pl. hitleríști; adj. f., s. f. hitlerístă, pl. hitleríste

hitleriștii
HITLERÍST, -Ă, hitleriști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hitlerismului. – Hitler (n. pr.) + suf. -ist.

DOOM

*hitleríst (hi-tle-) adj. m., s. m., pl. hitleríști; adj. f., s. f. hitlerístă, pl. hitleríste

hitleriștii
HITLERÍST, -Ă, hitleriști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hitlerismului. – Hitler (n. pr.) + suf. -ist.

DOOM

*hitleríst (hi-tle-) adj. m., s. m., pl. hitleríști; adj. f., s. f. hitlerístă, pl. hitleríste

hitleriștilor
HITLERÍST, -Ă, hitleriști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hitlerismului. – Hitler (n. pr.) + suf. -ist.

DOOM

*hitleríst (hi-tle-) adj. m., s. m., pl. hitleríști; adj. f., s. f. hitlerístă, pl. hitleríste

hitleriștilor
HITLERÍST, -Ă, hitleriști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al hitlerismului. – Hitler (n. pr.) + suf. -ist.

DOOM

*hitleríst (hi-tle-) adj. m., s. m., pl. hitleríști; adj. f., s. f. hitlerístă, pl. hitleríste

hiton
HITÓN s.n. v. chiton.

hitul
HIT, hituri, s. n. Șlagăr care, în urma unei promovări susținute, obține un succes comercial deosebit și apare în topuri. – Din engl. hit.

DOOM

*hit s. n., pl. híturi

hitului
HIT, hituri, s. n. Șlagăr care, în urma unei promovări susținute, obține un succes comercial deosebit și apare în topuri. – Din engl. hit.

DOOM

*hit s. n., pl. híturi

hituri
HIT, hituri, s. n. Șlagăr care, în urma unei promovări susținute, obține un succes comercial deosebit și apare în topuri. – Din engl. hit.

DOOM

*hit s. n., pl. híturi

hiturile
HIT, hituri, s. n. Șlagăr care, în urma unei promovări susținute, obține un succes comercial deosebit și apare în topuri. – Din engl. hit.

DOOM

*hit s. n., pl. híturi

hiturilor
HIT, hituri, s. n. Șlagăr care, în urma unei promovări susținute, obține un succes comercial deosebit și apare în topuri. – Din engl. hit.

DOOM

*hit s. n., pl. híturi

hiv
HIV s. n. Virusul imunodeficienței umane care provoacă SIDA. – Abr. din engl. H[uman] I[mmunodeficiency] V[irus].

DOOM

HIV s. n.