gîde
GẤDE, gâzi, s. m. (Pop.) Călău; gealat. – Et. nec.
gîdele
GẤDE, gâzi, s. m. (Pop.) Călău; gealat. – Et. nec.
gîdelui
GẤDE, gâzi, s. m. (Pop.) Călău; gealat. – Et. nec.
gîdilare
GÂDILÁRE, gâdilări, s. f. Acțiunea de a (se) gâdila și rezultatul ei; gâdilat. – V. gâdila. DOOM
gâdiláre s. f., g.-d. art. gâdilắrii; pl. gâdilắri
gîdilarea
GÂDILÁRE, gâdilări, s. f. Acțiunea de a (se) gâdila și rezultatul ei; gâdilat. – V. gâdila. DOOM
gâdiláre s. f., g.-d. art. gâdilắrii; pl. gâdilắri
gîdilat
GÂDILÁT s. n. Gâdilare. – V. gâdila. DOOM
gâdilát s. n.
gîdilata
GÂDILÁT s. n. Gâdilare. – V. gâdila. DOOM
gâdilát s. n.
gîdilate
GÂDILÁT s. n. Gâdilare. – V. gâdila. DOOM
gâdilát s. n.
gîdilatei
GÂDILÁT s. n. Gâdilare. – V. gâdila. DOOM
gâdilát s. n.
gîdilatele
GÂDILÁT s. n. Gâdilare. – V. gâdila. DOOM
gâdilát s. n.
gîdilatelor
GÂDILÁT s. n. Gâdilare. – V. gâdila. DOOM
gâdilát s. n.
gîdilatul
GÂDILÁT s. n. Gâdilare. – V. gâdila. DOOM
gâdilát s. n.
gîdilatului
GÂDILÁT s. n. Gâdilare. – V. gâdila. DOOM
gâdilát s. n.
gîdilați
GÂDILÁT s. n. Gâdilare. – V. gâdila. DOOM
gâdilát s. n.
gîdilații
GÂDILÁT s. n. Gâdilare. – V. gâdila. DOOM
gâdilát s. n.
gîdilaților
GÂDILÁT s. n. Gâdilare. – V. gâdila. DOOM
gâdilát s. n.
gîdilici
GÂDILÍCI s. n. (Pop. și fam.). Gâdilătură. Expr. A avea gâdilici la limbă = a vorbi (prea) mult, a nu se putea abține să nu vorbească. – Gâdila + suf. -ici. DOOM
gâdilíci (pop., fam.) s. n.
gîdilicioasa
GÂDILICIÓS, -OÁSĂ, gâdilicioși, -oase, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care se gâdilă ușor. – Gâdili + suf. -icios. DOOM
gâdiliciós (pop., fam.) adj. m., pl. gâdilicióși; f. gâdilicioásă, pl. gâdilicioáse
gîdilicioase
GÂDILICIÓS, -OÁSĂ, gâdilicioși, -oase, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care se gâdilă ușor. – Gâdili + suf. -icios. DOOM
gâdiliciós (pop., fam.) adj. m., pl. gâdilicióși; f. gâdilicioásă, pl. gâdilicioáse
gîdilicioasei
GÂDILICIÓS, -OÁSĂ, gâdilicioși, -oase, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care se gâdilă ușor. – Gâdili + suf. -icios. DOOM
gâdiliciós (pop., fam.) adj. m., pl. gâdilicióși; f. gâdilicioásă, pl. gâdilicioáse
gîdilicioasele
GÂDILICIÓS, -OÁSĂ, gâdilicioși, -oase, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care se gâdilă ușor. – Gâdili + suf. -icios. DOOM
gâdiliciós (pop., fam.) adj. m., pl. gâdilicióși; f. gâdilicioásă, pl. gâdilicioáse
gîdilicioaselor
GÂDILICIÓS, -OÁSĂ, gâdilicioși, -oase, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care se gâdilă ușor. – Gâdili + suf. -icios. DOOM
gâdiliciós (pop., fam.) adj. m., pl. gâdilicióși; f. gâdilicioásă, pl. gâdilicioáse
gîdilicios
GÂDILICIÓS, -OÁSĂ, gâdilicioși, -oase, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care se gâdilă ușor. – Gâdili + suf. -icios. DOOM
gâdiliciós (pop., fam.) adj. m., pl. gâdilicióși; f. gâdilicioásă, pl. gâdilicioáse
gîdiliciosul
GÂDILICIÓS, -OÁSĂ, gâdilicioși, -oase, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care se gâdilă ușor. – Gâdili + suf. -icios. DOOM
gâdiliciós (pop., fam.) adj. m., pl. gâdilicióși; f. gâdilicioásă, pl. gâdilicioáse
gîdiliciosului
GÂDILICIÓS, -OÁSĂ, gâdilicioși, -oase, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care se gâdilă ușor. – Gâdili + suf. -icios. DOOM
gâdiliciós (pop., fam.) adj. m., pl. gâdilicióși; f. gâdilicioásă, pl. gâdilicioáse
gîdilicioși
GÂDILICIÓS, -OÁSĂ, gâdilicioși, -oase, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care se gâdilă ușor. – Gâdili + suf. -icios. DOOM
gâdiliciós (pop., fam.) adj. m., pl. gâdilicióși; f. gâdilicioásă, pl. gâdilicioáse
gîdilicioșii
GÂDILICIÓS, -OÁSĂ, gâdilicioși, -oase, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care se gâdilă ușor. – Gâdili + suf. -icios. DOOM
gâdiliciós (pop., fam.) adj. m., pl. gâdilicióși; f. gâdilicioásă, pl. gâdilicioáse
gîdilicioșilor
GÂDILICIÓS, -OÁSĂ, gâdilicioși, -oase, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care se gâdilă ușor. – Gâdili + suf. -icios. DOOM
gâdiliciós (pop., fam.) adj. m., pl. gâdilicióși; f. gâdilicioásă, pl. gâdilicioáse
gîdiliciul
GÂDILÍCI s. n. (Pop. și fam.). Gâdilătură. Expr. A avea gâdilici la limbă = a vorbi (prea) mult, a nu se putea abține să nu vorbească. – Gâdila + suf. -ici. DOOM
gâdilíci (pop., fam.) s. n.
gîdiliciului
GÂDILÍCI s. n. (Pop. și fam.). Gâdilătură. Expr. A avea gâdilici la limbă = a vorbi (prea) mult, a nu se putea abține să nu vorbească. – Gâdila + suf. -ici. DOOM
gâdilíci (pop., fam.) s. n.
gîdilări
GÂDILÁRE, gâdilări, s. f. Acțiunea de a (se) gâdila și rezultatul ei; gâdilat. – V. gâdila. DOOM
gâdiláre s. f., g.-d. art. gâdilắrii; pl. gâdilắri
gîdilării
GÂDILÁRE, gâdilări, s. f. Acțiunea de a (se) gâdila și rezultatul ei; gâdilat. – V. gâdila. DOOM
gâdiláre s. f., g.-d. art. gâdilắrii; pl. gâdilắri
gîdilările
GÂDILÁRE, gâdilări, s. f. Acțiunea de a (se) gâdila și rezultatul ei; gâdilat. – V. gâdila. DOOM
gâdiláre s. f., g.-d. art. gâdilắrii; pl. gâdilắri
gîdilărilor
GÂDILÁRE, gâdilări, s. f. Acțiunea de a (se) gâdila și rezultatul ei; gâdilat. – V. gâdila. DOOM
gâdiláre s. f., g.-d. art. gâdilắrii; pl. gâdilắri
gîdilătoare
GÂDILITÓR, -OÁRE adj. v. gâdilător. DOOM
gâdilătór adj. m., pl. gâdilătóri; f. sg. și pl. gâdilătoáre
gîdilătoarea
GÂDILITÓR, -OÁRE adj. v. gâdilător. DOOM
gâdilătór adj. m., pl. gâdilătóri; f. sg. și pl. gâdilătoáre
gîdilătoarei
GÂDILITÓR, -OÁRE adj. v. gâdilător. DOOM
gâdilătór adj. m., pl. gâdilătóri; f. sg. și pl. gâdilătoáre
gîdilătoarele
GÂDILITÓR, -OÁRE adj. v. gâdilător. DOOM
gâdilătór adj. m., pl. gâdilătóri; f. sg. și pl. gâdilătoáre
gîdilătoarelor
GÂDILITÓR, -OÁRE adj. v. gâdilător. DOOM
gâdilătór adj. m., pl. gâdilătóri; f. sg. și pl. gâdilătoáre
gîdilător
GÂDILITÓR, -OÁRE adj. v. gâdilător. DOOM
gâdilătór adj. m., pl. gâdilătóri; f. sg. și pl. gâdilătoáre
gîdilători
GÂDILITÓR, -OÁRE adj. v. gâdilător. DOOM
gâdilătór adj. m., pl. gâdilătóri; f. sg. și pl. gâdilătoáre
gîdilătorii
GÂDILITÓR, -OÁRE adj. v. gâdilător. DOOM
gâdilătór adj. m., pl. gâdilătóri; f. sg. și pl. gâdilătoáre
gîdilătorilor
GÂDILITÓR, -OÁRE adj. v. gâdilător. DOOM
gâdilătór adj. m., pl. gâdilătóri; f. sg. și pl. gâdilătoáre
gîdilătorul
GÂDILITÓR, -OÁRE adj. v. gâdilător. DOOM
gâdilătór adj. m., pl. gâdilătóri; f. sg. și pl. gâdilătoáre
gîdilătorului
GÂDILITÓR, -OÁRE adj. v. gâdilător. DOOM
gâdilătór adj. m., pl. gâdilătóri; f. sg. și pl. gâdilătoáre
gîdilătura
GÂDILITÚRĂ s. f. v. gâdilătură. DOOM
gâdilătúră s. f., g.-d. art. gădilătúrii; pl. gâdilătúri
gîdilături
GÂDILITÚRĂ s. f. v. gâdilătură. DOOM
gâdilătúră s. f., g.-d. art. gădilătúrii; pl. gâdilătúri
gîdilăturii
GÂDILITÚRĂ s. f. v. gâdilătură. DOOM
gâdilătúră s. f., g.-d. art. gădilătúrii; pl. gâdilătúri
gîdilăturile
GÂDILITÚRĂ s. f. v. gâdilătură. DOOM
gâdilătúră s. f., g.-d. art. gădilătúrii; pl. gâdilătúri
gîdilăturilor
GÂDILITÚRĂ s. f. v. gâdilătură. DOOM
gâdilătúră s. f., g.-d. art. gădilătúrii; pl. gâdilătúri
gîfîi
GÂFÂÍ, gấfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică. DOOM
gâfâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấfâie, imperf. 3 sg. gâfâiá; conj. prez. 3 să gấfâie
gîfîia
GÂFÂÍ, gấfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică. DOOM
gâfâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấfâie, imperf. 3 sg. gâfâiá; conj. prez. 3 să gấfâie
gîfîiai
GÂFÂÍ, gấfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică. DOOM
gâfâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấfâie, imperf. 3 sg. gâfâiá; conj. prez. 3 să gấfâie
gîfîiala
GÂFÂIÁLĂ, gâfâieli, s. f. Gâfâit. [Pr.: -fâ-ia-] – Gâfâi + suf. -eală. DOOM
gâfâiálă s. f., g.-d. art. gâfâiélii; pl. gâfâiéli
gîfîiam
GÂFÂÍ, gấfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică. DOOM
gâfâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấfâie, imperf. 3 sg. gâfâiá; conj. prez. 3 să gấfâie
gîfîiau
GÂFÂÍ, gấfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică. DOOM
gâfâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấfâie, imperf. 3 sg. gâfâiá; conj. prez. 3 să gấfâie
gîfîiați
GÂFÂÍ, gấfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică. DOOM
gâfâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấfâie, imperf. 3 sg. gâfâiá; conj. prez. 3 să gấfâie
gîfîie
GÂFÂÍ, gấfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică. DOOM
gâfâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấfâie, imperf. 3 sg. gâfâiá; conj. prez. 3 să gấfâie
gîfîieli
GÂFÂIÁLĂ, gâfâieli, s. f. Gâfâit. [Pr.: -fâ-ia-] – Gâfâi + suf. -eală. DOOM
gâfâiálă s. f., g.-d. art. gâfâiélii; pl. gâfâiéli
gîfîielii
GÂFÂIÁLĂ, gâfâieli, s. f. Gâfâit. [Pr.: -fâ-ia-] – Gâfâi + suf. -eală. DOOM
gâfâiálă s. f., g.-d. art. gâfâiélii; pl. gâfâiéli
gîfîielile
GÂFÂIÁLĂ, gâfâieli, s. f. Gâfâit. [Pr.: -fâ-ia-] – Gâfâi + suf. -eală. DOOM
gâfâiálă s. f., g.-d. art. gâfâiélii; pl. gâfâiéli
gîfîielilor
GÂFÂIÁLĂ, gâfâieli, s. f. Gâfâit. [Pr.: -fâ-ia-] – Gâfâi + suf. -eală. DOOM
gâfâiálă s. f., g.-d. art. gâfâiélii; pl. gâfâiéli
gîfîii
GÂFÂÍ, gấfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică. DOOM
gâfâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấfâie, imperf. 3 sg. gâfâiá; conj. prez. 3 să gấfâie
gîfîim
GÂFÂÍ, gấfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică. DOOM
gâfâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấfâie, imperf. 3 sg. gâfâiá; conj. prez. 3 să gấfâie
gîfîind
GÂFÂÍ, gấfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică. DOOM
gâfâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấfâie, imperf. 3 sg. gâfâiá; conj. prez. 3 să gấfâie
gîfîire
GÂFÂÍ, gấfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică. DOOM
gâfâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấfâie, imperf. 3 sg. gâfâiá; conj. prez. 3 să gấfâie
gîfîire
GÂFÂÍRE, gâfâiri, s. f. Acțiunea de a gâfâi și rezultatul ei. – V. gâfâi. DOOM
gâfâíre s. f., g.-d. art. gâfâírii; pl. gâfâíri
gîfîirea
GÂFÂÍRE, gâfâiri, s. f. Acțiunea de a gâfâi și rezultatul ei. – V. gâfâi. DOOM
gâfâíre s. f., g.-d. art. gâfâírii; pl. gâfâíri
gîfîiri
GÂFÂÍRE, gâfâiri, s. f. Acțiunea de a gâfâi și rezultatul ei. – V. gâfâi. DOOM
gâfâíre s. f., g.-d. art. gâfâírii; pl. gâfâíri
gîfîirii
GÂFÂÍRE, gâfâiri, s. f. Acțiunea de a gâfâi și rezultatul ei. – V. gâfâi. DOOM
gâfâíre s. f., g.-d. art. gâfâírii; pl. gâfâíri
gîfîirile
GÂFÂÍRE, gâfâiri, s. f. Acțiunea de a gâfâi și rezultatul ei. – V. gâfâi. DOOM
gâfâíre s. f., g.-d. art. gâfâírii; pl. gâfâíri
gîfîirilor
GÂFÂÍRE, gâfâiri, s. f. Acțiunea de a gâfâi și rezultatul ei. – V. gâfâi. DOOM
gâfâíre s. f., g.-d. art. gâfâírii; pl. gâfâíri
gîfîiră
GÂFÂÍ, gấfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică. DOOM
gâfâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấfâie, imperf. 3 sg. gâfâiá; conj. prez. 3 să gấfâie
gîfîirăm
GÂFÂÍ, gấfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică. DOOM
gâfâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấfâie, imperf. 3 sg. gâfâiá; conj. prez. 3 să gấfâie
gîfîirăți
GÂFÂÍ, gấfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică. DOOM
gâfâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấfâie, imperf. 3 sg. gâfâiá; conj. prez. 3 să gấfâie
gîfîise
GÂFÂÍ, gấfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică. DOOM
gâfâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấfâie, imperf. 3 sg. gâfâiá; conj. prez. 3 să gấfâie
gîfîisem
GÂFÂÍ, gấfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică. DOOM
gâfâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấfâie, imperf. 3 sg. gâfâiá; conj. prez. 3 să gấfâie
gîfîiseră
GÂFÂÍ, gấfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică. DOOM
gâfâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấfâie, imperf. 3 sg. gâfâiá; conj. prez. 3 să gấfâie
gîfîiserăm
GÂFÂÍ, gấfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică. DOOM
gâfâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấfâie, imperf. 3 sg. gâfâiá; conj. prez. 3 să gấfâie
gîfîiserăți
GÂFÂÍ, gấfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică. DOOM
gâfâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấfâie, imperf. 3 sg. gâfâiá; conj. prez. 3 să gấfâie
gîfîiseși
GÂFÂÍ, gấfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică. DOOM
gâfâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấfâie, imperf. 3 sg. gâfâiá; conj. prez. 3 să gấfâie
gîfîiseți
GÂFÂÍ, gấfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică. DOOM
gâfâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấfâie, imperf. 3 sg. gâfâiá; conj. prez. 3 să gấfâie
gîfîit
GÂFÂÍ, gấfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică. DOOM
gâfâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấfâie, imperf. 3 sg. gâfâiá; conj. prez. 3 să gấfâie
gîfîit
GÂFÂÍT s. n. Faptul de a gâfâi; (zgomot caracteristic provocat de o) răsuflare deasă și grea; gâfâială. – V. gâfâi. DOOM
gâfâít s. n.
gîfîitoare
GÂFÂITÓR, -OÁRE, gâfâitori, -oare, adj. (Despre respirație, voce etc.) Cu gâfâieli. [Pr.: -fâ-i-] – Gâfâi + suf. -tor. DOOM
gâfâitór (-fâ-i-) adj. m., pl. gâfâitóri; f. sg. și pl. gâfâitoáre
gîfîitoarea
GÂFÂITÓR, -OÁRE, gâfâitori, -oare, adj. (Despre respirație, voce etc.) Cu gâfâieli. [Pr.: -fâ-i-] – Gâfâi + suf. -tor. DOOM
gâfâitór (-fâ-i-) adj. m., pl. gâfâitóri; f. sg. și pl. gâfâitoáre
gîfîitoarei
GÂFÂITÓR, -OÁRE, gâfâitori, -oare, adj. (Despre respirație, voce etc.) Cu gâfâieli. [Pr.: -fâ-i-] – Gâfâi + suf. -tor. DOOM
gâfâitór (-fâ-i-) adj. m., pl. gâfâitóri; f. sg. și pl. gâfâitoáre
gîfîitoarele
GÂFÂITÓR, -OÁRE, gâfâitori, -oare, adj. (Despre respirație, voce etc.) Cu gâfâieli. [Pr.: -fâ-i-] – Gâfâi + suf. -tor. DOOM
gâfâitór (-fâ-i-) adj. m., pl. gâfâitóri; f. sg. și pl. gâfâitoáre
gîfîitoarelor
GÂFÂITÓR, -OÁRE, gâfâitori, -oare, adj. (Despre respirație, voce etc.) Cu gâfâieli. [Pr.: -fâ-i-] – Gâfâi + suf. -tor. DOOM
gâfâitór (-fâ-i-) adj. m., pl. gâfâitóri; f. sg. și pl. gâfâitoáre
gîfîitor
GÂFÂITÓR, -OÁRE, gâfâitori, -oare, adj. (Despre respirație, voce etc.) Cu gâfâieli. [Pr.: -fâ-i-] – Gâfâi + suf. -tor. DOOM
gâfâitór (-fâ-i-) adj. m., pl. gâfâitóri; f. sg. și pl. gâfâitoáre
gîfîitori
GÂFÂITÓR, -OÁRE, gâfâitori, -oare, adj. (Despre respirație, voce etc.) Cu gâfâieli. [Pr.: -fâ-i-] – Gâfâi + suf. -tor. DOOM
gâfâitór (-fâ-i-) adj. m., pl. gâfâitóri; f. sg. și pl. gâfâitoáre
gîfîitorii
GÂFÂITÓR, -OÁRE, gâfâitori, -oare, adj. (Despre respirație, voce etc.) Cu gâfâieli. [Pr.: -fâ-i-] – Gâfâi + suf. -tor. DOOM
gâfâitór (-fâ-i-) adj. m., pl. gâfâitóri; f. sg. și pl. gâfâitoáre
gîfîitorilor
GÂFÂITÓR, -OÁRE, gâfâitori, -oare, adj. (Despre respirație, voce etc.) Cu gâfâieli. [Pr.: -fâ-i-] – Gâfâi + suf. -tor. DOOM
gâfâitór (-fâ-i-) adj. m., pl. gâfâitóri; f. sg. și pl. gâfâitoáre
gîfîitorul
GÂFÂITÓR, -OÁRE, gâfâitori, -oare, adj. (Despre respirație, voce etc.) Cu gâfâieli. [Pr.: -fâ-i-] – Gâfâi + suf. -tor. DOOM
gâfâitór (-fâ-i-) adj. m., pl. gâfâitóri; f. sg. și pl. gâfâitoáre
gîfîitorului
GÂFÂITÓR, -OÁRE, gâfâitori, -oare, adj. (Despre respirație, voce etc.) Cu gâfâieli. [Pr.: -fâ-i-] – Gâfâi + suf. -tor. DOOM
gâfâitór (-fâ-i-) adj. m., pl. gâfâitóri; f. sg. și pl. gâfâitoáre
gîfîitul
GÂFÂÍT s. n. Faptul de a gâfâi; (zgomot caracteristic provocat de o) răsuflare deasă și grea; gâfâială. – V. gâfâi. DOOM
gâfâít s. n.
gîfîitului
GÂFÂÍT s. n. Faptul de a gâfâi; (zgomot caracteristic provocat de o) răsuflare deasă și grea; gâfâială. – V. gâfâi. DOOM
gâfâít s. n.
gîfîiși
GÂFÂÍ, gấfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică. DOOM
gâfâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấfâie, imperf. 3 sg. gâfâiá; conj. prez. 3 să gấfâie
gîfîiți
GÂFÂÍ, gấfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică. DOOM
gâfâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấfâie, imperf. 3 sg. gâfâiá; conj. prez. 3 să gấfâie
gîgîi
GÂGÂÍ, pers. 3 gấgâie, vb. IV. Intranz. (Despre gâște sau rațe) A scoate strigăte caracteristice speciei. – Formație onomatopeică. Cf. ga[ga]. DOOM
!gâgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấgâie, imperf. 3 sg. gâgâiá; conj. prez. 3 să gấgâie
gîgîia
GÂGÂÍ, pers. 3 gấgâie, vb. IV. Intranz. (Despre gâște sau rațe) A scoate strigăte caracteristice speciei. – Formație onomatopeică. Cf. ga[ga]. DOOM
!gâgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấgâie, imperf. 3 sg. gâgâiá; conj. prez. 3 să gấgâie
gîgîiau
GÂGÂÍ, pers. 3 gấgâie, vb. IV. Intranz. (Despre gâște sau rațe) A scoate strigăte caracteristice speciei. – Formație onomatopeică. Cf. ga[ga]. DOOM
!gâgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấgâie, imperf. 3 sg. gâgâiá; conj. prez. 3 să gấgâie
gîgîie
GÂGÂÍ, pers. 3 gấgâie, vb. IV. Intranz. (Despre gâște sau rațe) A scoate strigăte caracteristice speciei. – Formație onomatopeică. Cf. ga[ga]. DOOM
!gâgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấgâie, imperf. 3 sg. gâgâiá; conj. prez. 3 să gấgâie
gîgîind
GÂGÂÍ, pers. 3 gấgâie, vb. IV. Intranz. (Despre gâște sau rațe) A scoate strigăte caracteristice speciei. – Formație onomatopeică. Cf. ga[ga]. DOOM
!gâgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấgâie, imperf. 3 sg. gâgâiá; conj. prez. 3 să gấgâie
gîgîire
GÂGÂÍ, pers. 3 gấgâie, vb. IV. Intranz. (Despre gâște sau rațe) A scoate strigăte caracteristice speciei. – Formație onomatopeică. Cf. ga[ga]. DOOM
!gâgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấgâie, imperf. 3 sg. gâgâiá; conj. prez. 3 să gấgâie
gîgîire
GÂGÂÍRE, gâgâiri, s. f. Acțiunea de a gâgâi și rezultatul ei; strigăt caracteristic scos de gâște (și de rațe); gâgâit, gâgâitură. – V. gâgâi. DOOM
!gâgâíre s. f., g.-d. art. gâgâírii; pl. gâgâíri
gîgîirea
GÂGÂÍRE, gâgâiri, s. f. Acțiunea de a gâgâi și rezultatul ei; strigăt caracteristic scos de gâște (și de rațe); gâgâit, gâgâitură. – V. gâgâi. DOOM
!gâgâíre s. f., g.-d. art. gâgâírii; pl. gâgâíri
gîgîiri
GÂGÂÍRE, gâgâiri, s. f. Acțiunea de a gâgâi și rezultatul ei; strigăt caracteristic scos de gâște (și de rațe); gâgâit, gâgâitură. – V. gâgâi. DOOM
!gâgâíre s. f., g.-d. art. gâgâírii; pl. gâgâíri
gîgîirii
GÂGÂÍRE, gâgâiri, s. f. Acțiunea de a gâgâi și rezultatul ei; strigăt caracteristic scos de gâște (și de rațe); gâgâit, gâgâitură. – V. gâgâi. DOOM
!gâgâíre s. f., g.-d. art. gâgâírii; pl. gâgâíri
gîgîirile
GÂGÂÍRE, gâgâiri, s. f. Acțiunea de a gâgâi și rezultatul ei; strigăt caracteristic scos de gâște (și de rațe); gâgâit, gâgâitură. – V. gâgâi. DOOM
!gâgâíre s. f., g.-d. art. gâgâírii; pl. gâgâíri
gîgîirilor
GÂGÂÍRE, gâgâiri, s. f. Acțiunea de a gâgâi și rezultatul ei; strigăt caracteristic scos de gâște (și de rațe); gâgâit, gâgâitură. – V. gâgâi. DOOM
!gâgâíre s. f., g.-d. art. gâgâírii; pl. gâgâíri
gîgîiră
GÂGÂÍ, pers. 3 gấgâie, vb. IV. Intranz. (Despre gâște sau rațe) A scoate strigăte caracteristice speciei. – Formație onomatopeică. Cf. ga[ga]. DOOM
!gâgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấgâie, imperf. 3 sg. gâgâiá; conj. prez. 3 să gấgâie
gîgîise
GÂGÂÍ, pers. 3 gấgâie, vb. IV. Intranz. (Despre gâște sau rațe) A scoate strigăte caracteristice speciei. – Formație onomatopeică. Cf. ga[ga]. DOOM
!gâgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấgâie, imperf. 3 sg. gâgâiá; conj. prez. 3 să gấgâie
gîgîiseră
GÂGÂÍ, pers. 3 gấgâie, vb. IV. Intranz. (Despre gâște sau rațe) A scoate strigăte caracteristice speciei. – Formație onomatopeică. Cf. ga[ga]. DOOM
!gâgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấgâie, imperf. 3 sg. gâgâiá; conj. prez. 3 să gấgâie
gîgîit
GÂGÂÍ, pers. 3 gấgâie, vb. IV. Intranz. (Despre gâște sau rațe) A scoate strigăte caracteristice speciei. – Formație onomatopeică. Cf. ga[ga]. DOOM
!gâgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấgâie, imperf. 3 sg. gâgâiá; conj. prez. 3 să gấgâie
gîgîit
GÂGÂÍT, gâgâituri, s. n. Faptul de a gâgâi; strigăt caracteristic scos de gâște (și de rațe); gâgâitură, gâgâire. – V. gâgâi. DOOM
gâgâít s. n., pl. gâgâíturi
gîgîitul
GÂGÂÍT, gâgâituri, s. n. Faptul de a gâgâi; strigăt caracteristic scos de gâște (și de rațe); gâgâitură, gâgâire. – V. gâgâi. DOOM
gâgâít s. n., pl. gâgâíturi
gîgîitului
GÂGÂÍT, gâgâituri, s. n. Faptul de a gâgâi; strigăt caracteristic scos de gâște (și de rațe); gâgâitură, gâgâire. – V. gâgâi. DOOM
gâgâít s. n., pl. gâgâíturi
gîgîitura
GÂGÂITÚRĂ, gâgâituri, s. f. Gâgâit. [Pr.: -gâ-i-] – Gâgâi + suf. -tură. DOOM
gâgâitúră (-gâ-i-) s. f., g.-d. art. gâgâitúrii; pl. gâgâitúri
gîgîituri
GÂGÂÍT, gâgâituri, s. n. Faptul de a gâgâi; strigăt caracteristic scos de gâște (și de rațe); gâgâitură, gâgâire. – V. gâgâi. DOOM
gâgâít s. n., pl. gâgâíturi
gîgîituri
GÂGÂITÚRĂ, gâgâituri, s. f. Gâgâit. [Pr.: -gâ-i-] – Gâgâi + suf. -tură. DOOM
gâgâitúră (-gâ-i-) s. f., g.-d. art. gâgâitúrii; pl. gâgâitúri
gîgîiturii
GÂGÂITÚRĂ, gâgâituri, s. f. Gâgâit. [Pr.: -gâ-i-] – Gâgâi + suf. -tură. DOOM
gâgâitúră (-gâ-i-) s. f., g.-d. art. gâgâitúrii; pl. gâgâitúri
gîgîiturile
GÂGÂÍT, gâgâituri, s. n. Faptul de a gâgâi; strigăt caracteristic scos de gâște (și de rațe); gâgâitură, gâgâire. – V. gâgâi. DOOM
gâgâít s. n., pl. gâgâíturi
gîgîiturile
GÂGÂITÚRĂ, gâgâituri, s. f. Gâgâit. [Pr.: -gâ-i-] – Gâgâi + suf. -tură. DOOM
gâgâitúră (-gâ-i-) s. f., g.-d. art. gâgâitúrii; pl. gâgâitúri
gîgîiturilor
GÂGÂÍT, gâgâituri, s. n. Faptul de a gâgâi; strigăt caracteristic scos de gâște (și de rațe); gâgâitură, gâgâire. – V. gâgâi. DOOM
gâgâít s. n., pl. gâgâíturi
gîgîiturilor
GÂGÂITÚRĂ, gâgâituri, s. f. Gâgâit. [Pr.: -gâ-i-] – Gâgâi + suf. -tură. DOOM
gâgâitúră (-gâ-i-) s. f., g.-d. art. gâgâitúrii; pl. gâgâitúri
gîgîlice
GÂGÂLÍCE, gâgâlici, s. f. (Pop. și fam.) Obiect sau ființă de dimensiuni reduse. – Et. nec. DOOM
gâgâlíce (pop., fam.) s. f., g.-d. art. gâgâlícii; pl. gâgâlíci
gîgîlicea
GÂGÂLÍCE, gâgâlici, s. f. (Pop. și fam.) Obiect sau ființă de dimensiuni reduse. – Et. nec. DOOM
gâgâlíce (pop., fam.) s. f., g.-d. art. gâgâlícii; pl. gâgâlíci
gîgîlici
GÂGÂLÍCE, gâgâlici, s. f. (Pop. și fam.) Obiect sau ființă de dimensiuni reduse. – Et. nec. DOOM
gâgâlíce (pop., fam.) s. f., g.-d. art. gâgâlícii; pl. gâgâlíci
gîgîlicii
GÂGÂLÍCE, gâgâlici, s. f. (Pop. și fam.) Obiect sau ființă de dimensiuni reduse. – Et. nec. DOOM
gâgâlíce (pop., fam.) s. f., g.-d. art. gâgâlícii; pl. gâgâlíci
gîgîlicile
GÂGÂLÍCE, gâgâlici, s. f. (Pop. și fam.) Obiect sau ființă de dimensiuni reduse. – Et. nec. DOOM
gâgâlíce (pop., fam.) s. f., g.-d. art. gâgâlícii; pl. gâgâlíci
gîgîlicilor
GÂGÂLÍCE, gâgâlici, s. f. (Pop. și fam.) Obiect sau ființă de dimensiuni reduse. – Et. nec. DOOM
gâgâlíce (pop., fam.) s. f., g.-d. art. gâgâlícii; pl. gâgâlíci
gîl
GÂL interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită sunetul produs de lichide care curg dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau care alunecă pe gât. – Onomatopee. DOOM
gâl-gấl v. gâl
gîlca
GẤLCĂ, gâlci, s. f. (Pop.) 1. Inflamare a ganglionilor de la gât sau a amigdalelor; (concr.) umflătură rezultată în urma acestei inflamări; p. gener. umflătură (sub piele). 2. Fig. Nod sau porțiune mai îngroșată care apare la firele textile (toarse). – Din bg. glăki. DOOM
gấlcă (pop.) s. f., g.-d. art. gấlcii; pl. gâlci
gîlceava
GÂLCEÁVĂ, gâlcevi, s. f. (Pop.) Ceartă (zgomotoasă, aprinsă); situație creată în raporturile dintre două sau mai multe persoane în urma unor certuri; sfadă. – Din bg. gălčava. DOOM
gâlceávă (pop.) s. f., g.-d. art. gâlcévii; pl. gâlcévi
gîlcevea
GÂLCEVÍ, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă. DOOM
!gâlceví (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevéște, imperf. 3 sg. se gâlceveá; conj. prez. 3 să se gâlceveáscă
gîlceveai
GÂLCEVÍ, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă. DOOM
!gâlceví (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevéște, imperf. 3 sg. se gâlceveá; conj. prez. 3 să se gâlceveáscă
gîlceveam
GÂLCEVÍ, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă. DOOM
!gâlceví (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevéște, imperf. 3 sg. se gâlceveá; conj. prez. 3 să se gâlceveáscă
gîlcevească
GÂLCEVÍ, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă. DOOM
!gâlceví (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevéște, imperf. 3 sg. se gâlceveá; conj. prez. 3 să se gâlceveáscă
gîlceveau
GÂLCEVÍ, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă. DOOM
!gâlceví (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevéște, imperf. 3 sg. se gâlceveá; conj. prez. 3 să se gâlceveáscă
gîlceveați
GÂLCEVÍ, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă. DOOM
!gâlceví (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevéște, imperf. 3 sg. se gâlceveá; conj. prez. 3 să se gâlceveáscă
gîlcevesc
GÂLCEVÍ, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă. DOOM
!gâlceví (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevéște, imperf. 3 sg. se gâlceveá; conj. prez. 3 să se gâlceveáscă
gîlcevește
GÂLCEVÍ, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă. DOOM
!gâlceví (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevéște, imperf. 3 sg. se gâlceveá; conj. prez. 3 să se gâlceveáscă
gîlcevești
GÂLCEVÍ, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă. DOOM
!gâlceví (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevéște, imperf. 3 sg. se gâlceveá; conj. prez. 3 să se gâlceveáscă
gîlcevi
GÂLCEÁVĂ, gâlcevi, s. f. (Pop.) Ceartă (zgomotoasă, aprinsă); situație creată în raporturile dintre două sau mai multe persoane în urma unor certuri; sfadă. – Din bg. gălčava. DOOM
gâlceávă (pop.) s. f., g.-d. art. gâlcévii; pl. gâlcévi
gîlcevi
GÂLCEVÍ, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă. DOOM
!gâlceví (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevéște, imperf. 3 sg. se gâlceveá; conj. prez. 3 să se gâlceveáscă
gîlcevii
GÂLCEÁVĂ, gâlcevi, s. f. (Pop.) Ceartă (zgomotoasă, aprinsă); situație creată în raporturile dintre două sau mai multe persoane în urma unor certuri; sfadă. – Din bg. gălčava. DOOM
gâlceávă (pop.) s. f., g.-d. art. gâlcévii; pl. gâlcévi
gîlcevii
GÂLCEVÍ, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă. DOOM
!gâlceví (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevéște, imperf. 3 sg. se gâlceveá; conj. prez. 3 să se gâlceveáscă
gîlcevile
GÂLCEÁVĂ, gâlcevi, s. f. (Pop.) Ceartă (zgomotoasă, aprinsă); situație creată în raporturile dintre două sau mai multe persoane în urma unor certuri; sfadă. – Din bg. gălčava. DOOM
gâlceávă (pop.) s. f., g.-d. art. gâlcévii; pl. gâlcévi
gîlcevilor
GÂLCEÁVĂ, gâlcevi, s. f. (Pop.) Ceartă (zgomotoasă, aprinsă); situație creată în raporturile dintre două sau mai multe persoane în urma unor certuri; sfadă. – Din bg. gălčava. DOOM
gâlceávă (pop.) s. f., g.-d. art. gâlcévii; pl. gâlcévi
gîlcevim
GÂLCEVÍ, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă. DOOM
!gâlceví (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevéște, imperf. 3 sg. se gâlceveá; conj. prez. 3 să se gâlceveáscă
gîlcevind
GÂLCEVÍ, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă. DOOM
!gâlceví (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevéște, imperf. 3 sg. se gâlceveá; conj. prez. 3 să se gâlceveáscă
gîlcevire
GÂLCEVÍ, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă. DOOM
!gâlceví (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevéște, imperf. 3 sg. se gâlceveá; conj. prez. 3 să se gâlceveáscă
gîlcevire
GÂLCEVÍRE, gâlceviri, s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a se gâlcevi; ceartă, neînțelegere. – V. gâlcevi. DOOM
gâlcevíre (înv.) s. f., g.-d. art. gâlcevírii; pl. gâlcevíri
gîlcevirea
GÂLCEVÍRE, gâlceviri, s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a se gâlcevi; ceartă, neînțelegere. – V. gâlcevi. DOOM
gâlcevíre (înv.) s. f., g.-d. art. gâlcevírii; pl. gâlcevíri
gîlceviri
GÂLCEVÍRE, gâlceviri, s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a se gâlcevi; ceartă, neînțelegere. – V. gâlcevi. DOOM
gâlcevíre (înv.) s. f., g.-d. art. gâlcevírii; pl. gâlcevíri
gîlcevirii
GÂLCEVÍRE, gâlceviri, s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a se gâlcevi; ceartă, neînțelegere. – V. gâlcevi. DOOM
gâlcevíre (înv.) s. f., g.-d. art. gâlcevírii; pl. gâlcevíri
gîlcevirile
GÂLCEVÍRE, gâlceviri, s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a se gâlcevi; ceartă, neînțelegere. – V. gâlcevi. DOOM
gâlcevíre (înv.) s. f., g.-d. art. gâlcevírii; pl. gâlcevíri
gîlcevirilor
GÂLCEVÍRE, gâlceviri, s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a se gâlcevi; ceartă, neînțelegere. – V. gâlcevi. DOOM
gâlcevíre (înv.) s. f., g.-d. art. gâlcevírii; pl. gâlcevíri
gîlceviră
GÂLCEVÍ, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă. DOOM
!gâlceví (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevéște, imperf. 3 sg. se gâlceveá; conj. prez. 3 să se gâlceveáscă
gîlcevirăm
GÂLCEVÍ, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă. DOOM
!gâlceví (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevéște, imperf. 3 sg. se gâlceveá; conj. prez. 3 să se gâlceveáscă
gîlcevirăți
GÂLCEVÍ, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă. DOOM
!gâlceví (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevéște, imperf. 3 sg. se gâlceveá; conj. prez. 3 să se gâlceveáscă
gîlcevise
GÂLCEVÍ, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă. DOOM
!gâlceví (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevéște, imperf. 3 sg. se gâlceveá; conj. prez. 3 să se gâlceveáscă
gîlcevisem
GÂLCEVÍ, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă. DOOM
!gâlceví (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevéște, imperf. 3 sg. se gâlceveá; conj. prez. 3 să se gâlceveáscă
gîlceviseră
GÂLCEVÍ, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă. DOOM
!gâlceví (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevéște, imperf. 3 sg. se gâlceveá; conj. prez. 3 să se gâlceveáscă
gîlceviserăm
GÂLCEVÍ, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă. DOOM
!gâlceví (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevéște, imperf. 3 sg. se gâlceveá; conj. prez. 3 să se gâlceveáscă
gîlceviserăți
GÂLCEVÍ, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă. DOOM
!gâlceví (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevéște, imperf. 3 sg. se gâlceveá; conj. prez. 3 să se gâlceveáscă
gîlceviseși
GÂLCEVÍ, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă. DOOM
!gâlceví (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevéște, imperf. 3 sg. se gâlceveá; conj. prez. 3 să se gâlceveáscă
gîlceviseți
GÂLCEVÍ, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă. DOOM
!gâlceví (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevéște, imperf. 3 sg. se gâlceveá; conj. prez. 3 să se gâlceveáscă
gîlcevit
GÂLCEVÍ, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă. DOOM
!gâlceví (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevéște, imperf. 3 sg. se gâlceveá; conj. prez. 3 să se gâlceveáscă
gîlcevitoare
GÂLCEVITÓR, -OÁRE, gâlcevitori, -oare, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) certăreț. – Gâlcevi + suf. -tor. DOOM
gâlcevitór (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. gâlcevitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gâlcevitoáre
gîlcevitoare
GÂLCEVITÓR, -OÁRE, gâlcevitori, -oare, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) certăreț. – Gâlcevi + suf. -tor. DOOM
gâlcevitór (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. gâlcevitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gâlcevitoáre
gîlcevitoarea
GÂLCEVITÓR, -OÁRE, gâlcevitori, -oare, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) certăreț. – Gâlcevi + suf. -tor. DOOM
gâlcevitór (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. gâlcevitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gâlcevitoáre
gîlcevitoarea
GÂLCEVITÓR, -OÁRE, gâlcevitori, -oare, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) certăreț. – Gâlcevi + suf. -tor. DOOM
gâlcevitór (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. gâlcevitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gâlcevitoáre
gîlcevitoarei
GÂLCEVITÓR, -OÁRE, gâlcevitori, -oare, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) certăreț. – Gâlcevi + suf. -tor. DOOM
gâlcevitór (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. gâlcevitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gâlcevitoáre
gîlcevitoarei
GÂLCEVITÓR, -OÁRE, gâlcevitori, -oare, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) certăreț. – Gâlcevi + suf. -tor. DOOM
gâlcevitór (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. gâlcevitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gâlcevitoáre
gîlcevitoarele
GÂLCEVITÓR, -OÁRE, gâlcevitori, -oare, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) certăreț. – Gâlcevi + suf. -tor. DOOM
gâlcevitór (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. gâlcevitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gâlcevitoáre
gîlcevitoarele
GÂLCEVITÓR, -OÁRE, gâlcevitori, -oare, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) certăreț. – Gâlcevi + suf. -tor. DOOM
gâlcevitór (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. gâlcevitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gâlcevitoáre
gîlcevitoarelor
GÂLCEVITÓR, -OÁRE, gâlcevitori, -oare, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) certăreț. – Gâlcevi + suf. -tor. DOOM
gâlcevitór (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. gâlcevitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gâlcevitoáre
gîlcevitoarelor
GÂLCEVITÓR, -OÁRE, gâlcevitori, -oare, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) certăreț. – Gâlcevi + suf. -tor. DOOM
gâlcevitór (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. gâlcevitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gâlcevitoáre
gîlcevitor
GÂLCEVITÓR, -OÁRE, gâlcevitori, -oare, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) certăreț. – Gâlcevi + suf. -tor. DOOM
gâlcevitór (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. gâlcevitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gâlcevitoáre
gîlcevitor
GÂLCEVITÓR, -OÁRE, gâlcevitori, -oare, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) certăreț. – Gâlcevi + suf. -tor. DOOM
gâlcevitór (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. gâlcevitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gâlcevitoáre
gîlcevitori
GÂLCEVITÓR, -OÁRE, gâlcevitori, -oare, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) certăreț. – Gâlcevi + suf. -tor. DOOM
gâlcevitór (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. gâlcevitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gâlcevitoáre
gîlcevitori
GÂLCEVITÓR, -OÁRE, gâlcevitori, -oare, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) certăreț. – Gâlcevi + suf. -tor. DOOM
gâlcevitór (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. gâlcevitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gâlcevitoáre
gîlcevitorii
GÂLCEVITÓR, -OÁRE, gâlcevitori, -oare, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) certăreț. – Gâlcevi + suf. -tor. DOOM
gâlcevitór (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. gâlcevitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gâlcevitoáre
gîlcevitorii
GÂLCEVITÓR, -OÁRE, gâlcevitori, -oare, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) certăreț. – Gâlcevi + suf. -tor. DOOM
gâlcevitór (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. gâlcevitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gâlcevitoáre
gîlcevitorilor
GÂLCEVITÓR, -OÁRE, gâlcevitori, -oare, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) certăreț. – Gâlcevi + suf. -tor. DOOM
gâlcevitór (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. gâlcevitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gâlcevitoáre
gîlcevitorilor
GÂLCEVITÓR, -OÁRE, gâlcevitori, -oare, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) certăreț. – Gâlcevi + suf. -tor. DOOM
gâlcevitór (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. gâlcevitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gâlcevitoáre
gîlcevitorul
GÂLCEVITÓR, -OÁRE, gâlcevitori, -oare, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) certăreț. – Gâlcevi + suf. -tor. DOOM
gâlcevitór (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. gâlcevitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gâlcevitoáre
gîlcevitorul
GÂLCEVITÓR, -OÁRE, gâlcevitori, -oare, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) certăreț. – Gâlcevi + suf. -tor. DOOM
gâlcevitór (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. gâlcevitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gâlcevitoáre
gîlcevitorului
GÂLCEVITÓR, -OÁRE, gâlcevitori, -oare, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) certăreț. – Gâlcevi + suf. -tor. DOOM
gâlcevitór (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. gâlcevitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gâlcevitoáre
gîlcevitorului
GÂLCEVITÓR, -OÁRE, gâlcevitori, -oare, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) certăreț. – Gâlcevi + suf. -tor. DOOM
gâlcevitór (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. gâlcevitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gâlcevitoáre
gîlceviși
GÂLCEVÍ, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă. DOOM
!gâlceví (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevéște, imperf. 3 sg. se gâlceveá; conj. prez. 3 să se gâlceveáscă
gîlceviți
GÂLCEVÍ, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă. DOOM
!gâlceví (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevéște, imperf. 3 sg. se gâlceveá; conj. prez. 3 să se gâlceveáscă
gîlci
GẤLCĂ, gâlci, s. f. (Pop.) 1. Inflamare a ganglionilor de la gât sau a amigdalelor; (concr.) umflătură rezultată în urma acestei inflamări; p. gener. umflătură (sub piele). 2. Fig. Nod sau porțiune mai îngroșată care apare la firele textile (toarse). – Din bg. glăki. DOOM
gấlcă (pop.) s. f., g.-d. art. gấlcii; pl. gâlci
gîlcii
GẤLCĂ, gâlci, s. f. (Pop.) 1. Inflamare a ganglionilor de la gât sau a amigdalelor; (concr.) umflătură rezultată în urma acestei inflamări; p. gener. umflătură (sub piele). 2. Fig. Nod sau porțiune mai îngroșată care apare la firele textile (toarse). – Din bg. glăki. DOOM
gấlcă (pop.) s. f., g.-d. art. gấlcii; pl. gâlci
gîlcile
GẤLCĂ, gâlci, s. f. (Pop.) 1. Inflamare a ganglionilor de la gât sau a amigdalelor; (concr.) umflătură rezultată în urma acestei inflamări; p. gener. umflătură (sub piele). 2. Fig. Nod sau porțiune mai îngroșată care apare la firele textile (toarse). – Din bg. glăki. DOOM
gấlcă (pop.) s. f., g.-d. art. gấlcii; pl. gâlci
gîlcilor
GẤLCĂ, gâlci, s. f. (Pop.) 1. Inflamare a ganglionilor de la gât sau a amigdalelor; (concr.) umflătură rezultată în urma acestei inflamări; p. gener. umflătură (sub piele). 2. Fig. Nod sau porțiune mai îngroșată care apare la firele textile (toarse). – Din bg. glăki. DOOM
gấlcă (pop.) s. f., g.-d. art. gấlcii; pl. gâlci
gîlgîi
GÂLGÂÍ, gấlgâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide, la pers. 3) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau când alunecă pe gât etc.; p. gener. a curge provocând un zgomot ritmic. 2. Tranz. (Reg.) A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot). – Gâl-g[âl] + suf. -âi. DOOM
gâlgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấlgâie, imperf. 3 sg. gâlgâiá; conj. prez. 3 să gấlgâie
gîlgîia
GÂLGÂÍ, gấlgâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide, la pers. 3) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau când alunecă pe gât etc.; p. gener. a curge provocând un zgomot ritmic. 2. Tranz. (Reg.) A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot). – Gâl-g[âl] + suf. -âi. DOOM
gâlgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấlgâie, imperf. 3 sg. gâlgâiá; conj. prez. 3 să gấlgâie
gîlgîiai
GÂLGÂÍ, gấlgâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide, la pers. 3) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau când alunecă pe gât etc.; p. gener. a curge provocând un zgomot ritmic. 2. Tranz. (Reg.) A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot). – Gâl-g[âl] + suf. -âi. DOOM
gâlgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấlgâie, imperf. 3 sg. gâlgâiá; conj. prez. 3 să gấlgâie
gîlgîiala
GÂLGÂIÁLĂ, gâlgâieli, s. f. Gâlgâire. [Pr.: -gâ-ia-] – Gâlgâi + suf. -eală. DOOM
gâlgâiálă s. f., g.-d. art. gălgâiélii; pl. gâlgâiéli
gîlgîiam
GÂLGÂÍ, gấlgâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide, la pers. 3) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau când alunecă pe gât etc.; p. gener. a curge provocând un zgomot ritmic. 2. Tranz. (Reg.) A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot). – Gâl-g[âl] + suf. -âi. DOOM
gâlgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấlgâie, imperf. 3 sg. gâlgâiá; conj. prez. 3 să gấlgâie
gîlgîiau
GÂLGÂÍ, gấlgâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide, la pers. 3) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau când alunecă pe gât etc.; p. gener. a curge provocând un zgomot ritmic. 2. Tranz. (Reg.) A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot). – Gâl-g[âl] + suf. -âi. DOOM
gâlgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấlgâie, imperf. 3 sg. gâlgâiá; conj. prez. 3 să gấlgâie
gîlgîiați
GÂLGÂÍ, gấlgâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide, la pers. 3) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau când alunecă pe gât etc.; p. gener. a curge provocând un zgomot ritmic. 2. Tranz. (Reg.) A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot). – Gâl-g[âl] + suf. -âi. DOOM
gâlgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấlgâie, imperf. 3 sg. gâlgâiá; conj. prez. 3 să gấlgâie
gîlgîie
GÂLGÂÍ, gấlgâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide, la pers. 3) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau când alunecă pe gât etc.; p. gener. a curge provocând un zgomot ritmic. 2. Tranz. (Reg.) A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot). – Gâl-g[âl] + suf. -âi. DOOM
gâlgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấlgâie, imperf. 3 sg. gâlgâiá; conj. prez. 3 să gấlgâie
gîlgîieli
GÂLGÂIÁLĂ, gâlgâieli, s. f. Gâlgâire. [Pr.: -gâ-ia-] – Gâlgâi + suf. -eală. DOOM
gâlgâiálă s. f., g.-d. art. gălgâiélii; pl. gâlgâiéli
gîlgîielii
GÂLGÂIÁLĂ, gâlgâieli, s. f. Gâlgâire. [Pr.: -gâ-ia-] – Gâlgâi + suf. -eală. DOOM
gâlgâiálă s. f., g.-d. art. gălgâiélii; pl. gâlgâiéli
gîlgîielile
GÂLGÂIÁLĂ, gâlgâieli, s. f. Gâlgâire. [Pr.: -gâ-ia-] – Gâlgâi + suf. -eală. DOOM
gâlgâiálă s. f., g.-d. art. gălgâiélii; pl. gâlgâiéli
gîlgîielilor
GÂLGÂIÁLĂ, gâlgâieli, s. f. Gâlgâire. [Pr.: -gâ-ia-] – Gâlgâi + suf. -eală. DOOM
gâlgâiálă s. f., g.-d. art. gălgâiélii; pl. gâlgâiéli
gîlgîii
GÂLGÂÍ, gấlgâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide, la pers. 3) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau când alunecă pe gât etc.; p. gener. a curge provocând un zgomot ritmic. 2. Tranz. (Reg.) A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot). – Gâl-g[âl] + suf. -âi. DOOM
gâlgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấlgâie, imperf. 3 sg. gâlgâiá; conj. prez. 3 să gấlgâie
gîlgîim
GÂLGÂÍ, gấlgâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide, la pers. 3) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau când alunecă pe gât etc.; p. gener. a curge provocând un zgomot ritmic. 2. Tranz. (Reg.) A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot). – Gâl-g[âl] + suf. -âi. DOOM
gâlgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấlgâie, imperf. 3 sg. gâlgâiá; conj. prez. 3 să gấlgâie
gîlgîind
GÂLGÂÍ, gấlgâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide, la pers. 3) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau când alunecă pe gât etc.; p. gener. a curge provocând un zgomot ritmic. 2. Tranz. (Reg.) A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot). – Gâl-g[âl] + suf. -âi. DOOM
gâlgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấlgâie, imperf. 3 sg. gâlgâiá; conj. prez. 3 să gấlgâie
gîlgîire
GÂLGÂÍ, gấlgâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide, la pers. 3) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau când alunecă pe gât etc.; p. gener. a curge provocând un zgomot ritmic. 2. Tranz. (Reg.) A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot). – Gâl-g[âl] + suf. -âi. DOOM
gâlgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấlgâie, imperf. 3 sg. gâlgâiá; conj. prez. 3 să gấlgâie
gîlgîire
GÂLGÂÍRE, gâlgâiri, s. f. Faptul de a gâlgâi; zgomot caracteristic produs de un lichid care curge dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau care alunecă pe gât etc.; gâlgâit, gâlgâială, gâlgâitură. – V. gâlgâi. DOOM
gâlgâíre s. f., g.-d. art. gâlgâírii; pl. gâlgâíri
gîlgîirea
GÂLGÂÍRE, gâlgâiri, s. f. Faptul de a gâlgâi; zgomot caracteristic produs de un lichid care curge dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau care alunecă pe gât etc.; gâlgâit, gâlgâială, gâlgâitură. – V. gâlgâi. DOOM
gâlgâíre s. f., g.-d. art. gâlgâírii; pl. gâlgâíri
gîlgîiri
GÂLGÂÍRE, gâlgâiri, s. f. Faptul de a gâlgâi; zgomot caracteristic produs de un lichid care curge dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau care alunecă pe gât etc.; gâlgâit, gâlgâială, gâlgâitură. – V. gâlgâi. DOOM
gâlgâíre s. f., g.-d. art. gâlgâírii; pl. gâlgâíri
gîlgîirii
GÂLGÂÍRE, gâlgâiri, s. f. Faptul de a gâlgâi; zgomot caracteristic produs de un lichid care curge dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau care alunecă pe gât etc.; gâlgâit, gâlgâială, gâlgâitură. – V. gâlgâi. DOOM
gâlgâíre s. f., g.-d. art. gâlgâírii; pl. gâlgâíri
gîlgîirile
GÂLGÂÍRE, gâlgâiri, s. f. Faptul de a gâlgâi; zgomot caracteristic produs de un lichid care curge dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau care alunecă pe gât etc.; gâlgâit, gâlgâială, gâlgâitură. – V. gâlgâi. DOOM
gâlgâíre s. f., g.-d. art. gâlgâírii; pl. gâlgâíri
gîlgîirilor
GÂLGÂÍRE, gâlgâiri, s. f. Faptul de a gâlgâi; zgomot caracteristic produs de un lichid care curge dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau care alunecă pe gât etc.; gâlgâit, gâlgâială, gâlgâitură. – V. gâlgâi. DOOM
gâlgâíre s. f., g.-d. art. gâlgâírii; pl. gâlgâíri
gîlgîiră
GÂLGÂÍ, gấlgâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide, la pers. 3) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau când alunecă pe gât etc.; p. gener. a curge provocând un zgomot ritmic. 2. Tranz. (Reg.) A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot). – Gâl-g[âl] + suf. -âi. DOOM
gâlgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấlgâie, imperf. 3 sg. gâlgâiá; conj. prez. 3 să gấlgâie
gîlgîirăm
GÂLGÂÍ, gấlgâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide, la pers. 3) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau când alunecă pe gât etc.; p. gener. a curge provocând un zgomot ritmic. 2. Tranz. (Reg.) A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot). – Gâl-g[âl] + suf. -âi. DOOM
gâlgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấlgâie, imperf. 3 sg. gâlgâiá; conj. prez. 3 să gấlgâie
gîlgîirăți
GÂLGÂÍ, gấlgâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide, la pers. 3) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau când alunecă pe gât etc.; p. gener. a curge provocând un zgomot ritmic. 2. Tranz. (Reg.) A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot). – Gâl-g[âl] + suf. -âi. DOOM
gâlgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấlgâie, imperf. 3 sg. gâlgâiá; conj. prez. 3 să gấlgâie
gîlgîise
GÂLGÂÍ, gấlgâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide, la pers. 3) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau când alunecă pe gât etc.; p. gener. a curge provocând un zgomot ritmic. 2. Tranz. (Reg.) A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot). – Gâl-g[âl] + suf. -âi. DOOM
gâlgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấlgâie, imperf. 3 sg. gâlgâiá; conj. prez. 3 să gấlgâie
gîlgîisem
GÂLGÂÍ, gấlgâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide, la pers. 3) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau când alunecă pe gât etc.; p. gener. a curge provocând un zgomot ritmic. 2. Tranz. (Reg.) A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot). – Gâl-g[âl] + suf. -âi. DOOM
gâlgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấlgâie, imperf. 3 sg. gâlgâiá; conj. prez. 3 să gấlgâie
gîlgîiseră
GÂLGÂÍ, gấlgâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide, la pers. 3) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau când alunecă pe gât etc.; p. gener. a curge provocând un zgomot ritmic. 2. Tranz. (Reg.) A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot). – Gâl-g[âl] + suf. -âi. DOOM
gâlgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấlgâie, imperf. 3 sg. gâlgâiá; conj. prez. 3 să gấlgâie
gîlgîiserăm
GÂLGÂÍ, gấlgâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide, la pers. 3) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau când alunecă pe gât etc.; p. gener. a curge provocând un zgomot ritmic. 2. Tranz. (Reg.) A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot). – Gâl-g[âl] + suf. -âi. DOOM
gâlgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấlgâie, imperf. 3 sg. gâlgâiá; conj. prez. 3 să gấlgâie
gîlgîiserăți
GÂLGÂÍ, gấlgâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide, la pers. 3) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau când alunecă pe gât etc.; p. gener. a curge provocând un zgomot ritmic. 2. Tranz. (Reg.) A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot). – Gâl-g[âl] + suf. -âi. DOOM
gâlgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấlgâie, imperf. 3 sg. gâlgâiá; conj. prez. 3 să gấlgâie
gîlgîiseși
GÂLGÂÍ, gấlgâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide, la pers. 3) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau când alunecă pe gât etc.; p. gener. a curge provocând un zgomot ritmic. 2. Tranz. (Reg.) A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot). – Gâl-g[âl] + suf. -âi. DOOM
gâlgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấlgâie, imperf. 3 sg. gâlgâiá; conj. prez. 3 să gấlgâie
gîlgîiseți
GÂLGÂÍ, gấlgâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide, la pers. 3) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau când alunecă pe gât etc.; p. gener. a curge provocând un zgomot ritmic. 2. Tranz. (Reg.) A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot). – Gâl-g[âl] + suf. -âi. DOOM
gâlgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấlgâie, imperf. 3 sg. gâlgâiá; conj. prez. 3 să gấlgâie
gîlgîit
GÂLGÂÍ, gấlgâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide, la pers. 3) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau când alunecă pe gât etc.; p. gener. a curge provocând un zgomot ritmic. 2. Tranz. (Reg.) A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot). – Gâl-g[âl] + suf. -âi. DOOM
gâlgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấlgâie, imperf. 3 sg. gâlgâiá; conj. prez. 3 să gấlgâie
gîlgîit
GÂLGÂÍT s. n. Gâlgâire. – V. gâlgâi. DOOM
gâlgâít s. n.
gîlgîita
GÂLGÂÍT s. n. Gâlgâire. – V. gâlgâi. DOOM
gâlgâít s. n.
gîlgîite
GÂLGÂÍT s. n. Gâlgâire. – V. gâlgâi. DOOM
gâlgâít s. n.
gîlgîitei
GÂLGÂÍT s. n. Gâlgâire. – V. gâlgâi. DOOM
gâlgâít s. n.
gîlgîitele
GÂLGÂÍT s. n. Gâlgâire. – V. gâlgâi. DOOM
gâlgâít s. n.
gîlgîitelor
GÂLGÂÍT s. n. Gâlgâire. – V. gâlgâi. DOOM
gâlgâít s. n.
gîlgîitoare
GÂLGÂITÓR, -OÁRE, gâlgâitori, -oare, adj. Care gâlgâie. [Pr.: -gâ-i-] – Gâlgâi + suf. -tor. DOOM
gâlgâitór (-gâ-i-) adj. m., pl. gâlgâitóri; f. sg. și pl. gâlgâitoáre
gîlgîitoarea
GÂLGÂITÓR, -OÁRE, gâlgâitori, -oare, adj. Care gâlgâie. [Pr.: -gâ-i-] – Gâlgâi + suf. -tor. DOOM
gâlgâitór (-gâ-i-) adj. m., pl. gâlgâitóri; f. sg. și pl. gâlgâitoáre
gîlgîitoarei
GÂLGÂITÓR, -OÁRE, gâlgâitori, -oare, adj. Care gâlgâie. [Pr.: -gâ-i-] – Gâlgâi + suf. -tor. DOOM
gâlgâitór (-gâ-i-) adj. m., pl. gâlgâitóri; f. sg. și pl. gâlgâitoáre
gîlgîitoarele
GÂLGÂITÓR, -OÁRE, gâlgâitori, -oare, adj. Care gâlgâie. [Pr.: -gâ-i-] – Gâlgâi + suf. -tor. DOOM
gâlgâitór (-gâ-i-) adj. m., pl. gâlgâitóri; f. sg. și pl. gâlgâitoáre
gîlgîitoarelor
GÂLGÂITÓR, -OÁRE, gâlgâitori, -oare, adj. Care gâlgâie. [Pr.: -gâ-i-] – Gâlgâi + suf. -tor. DOOM
gâlgâitór (-gâ-i-) adj. m., pl. gâlgâitóri; f. sg. și pl. gâlgâitoáre
gîlgîitor
GÂLGÂITÓR, -OÁRE, gâlgâitori, -oare, adj. Care gâlgâie. [Pr.: -gâ-i-] – Gâlgâi + suf. -tor. DOOM
gâlgâitór (-gâ-i-) adj. m., pl. gâlgâitóri; f. sg. și pl. gâlgâitoáre
gîlgîitori
GÂLGÂITÓR, -OÁRE, gâlgâitori, -oare, adj. Care gâlgâie. [Pr.: -gâ-i-] – Gâlgâi + suf. -tor. DOOM
gâlgâitór (-gâ-i-) adj. m., pl. gâlgâitóri; f. sg. și pl. gâlgâitoáre
gîlgîitorii
GÂLGÂITÓR, -OÁRE, gâlgâitori, -oare, adj. Care gâlgâie. [Pr.: -gâ-i-] – Gâlgâi + suf. -tor. DOOM
gâlgâitór (-gâ-i-) adj. m., pl. gâlgâitóri; f. sg. și pl. gâlgâitoáre
gîlgîitorilor
GÂLGÂITÓR, -OÁRE, gâlgâitori, -oare, adj. Care gâlgâie. [Pr.: -gâ-i-] – Gâlgâi + suf. -tor. DOOM
gâlgâitór (-gâ-i-) adj. m., pl. gâlgâitóri; f. sg. și pl. gâlgâitoáre
gîlgîitorul
GÂLGÂITÓR, -OÁRE, gâlgâitori, -oare, adj. Care gâlgâie. [Pr.: -gâ-i-] – Gâlgâi + suf. -tor. DOOM
gâlgâitór (-gâ-i-) adj. m., pl. gâlgâitóri; f. sg. și pl. gâlgâitoáre
gîlgîitorului
GÂLGÂITÓR, -OÁRE, gâlgâitori, -oare, adj. Care gâlgâie. [Pr.: -gâ-i-] – Gâlgâi + suf. -tor. DOOM
gâlgâitór (-gâ-i-) adj. m., pl. gâlgâitóri; f. sg. și pl. gâlgâitoáre
gîlgîitul
GÂLGÂÍT s. n. Gâlgâire. – V. gâlgâi. DOOM
gâlgâít s. n.
gîlgîitului
GÂLGÂÍT s. n. Gâlgâire. – V. gâlgâi. DOOM
gâlgâít s. n.
gîlgîitura
GÂLGÂITÚRĂ, gâlgâituri, s. f. Gâlgâire. [Pr.: -gâ-i-] – Gâlgâi + suf. -tură. DOOM
gâlgâitúră (-gâ-i-) s. f., g.-d. art. gâlgâitúrii; pl. gâlgâitúri
gîlgîituri
GÂLGÂITÚRĂ, gâlgâituri, s. f. Gâlgâire. [Pr.: -gâ-i-] – Gâlgâi + suf. -tură. DOOM
gâlgâitúră (-gâ-i-) s. f., g.-d. art. gâlgâitúrii; pl. gâlgâitúri
gîlgîiturii
GÂLGÂITÚRĂ, gâlgâituri, s. f. Gâlgâire. [Pr.: -gâ-i-] – Gâlgâi + suf. -tură. DOOM
gâlgâitúră (-gâ-i-) s. f., g.-d. art. gâlgâitúrii; pl. gâlgâitúri
gîlgîiturile
GÂLGÂITÚRĂ, gâlgâituri, s. f. Gâlgâire. [Pr.: -gâ-i-] – Gâlgâi + suf. -tură. DOOM
gâlgâitúră (-gâ-i-) s. f., g.-d. art. gâlgâitúrii; pl. gâlgâitúri
gîlgîiturilor
GÂLGÂITÚRĂ, gâlgâituri, s. f. Gâlgâire. [Pr.: -gâ-i-] – Gâlgâi + suf. -tură. DOOM
gâlgâitúră (-gâ-i-) s. f., g.-d. art. gâlgâitúrii; pl. gâlgâitúri
gîlgîiși
GÂLGÂÍ, gấlgâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide, la pers. 3) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau când alunecă pe gât etc.; p. gener. a curge provocând un zgomot ritmic. 2. Tranz. (Reg.) A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot). – Gâl-g[âl] + suf. -âi. DOOM
gâlgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấlgâie, imperf. 3 sg. gâlgâiá; conj. prez. 3 să gấlgâie
gîlgîiți
GÂLGÂÍ, gấlgâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide, la pers. 3) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau când alunecă pe gât etc.; p. gener. a curge provocând un zgomot ritmic. 2. Tranz. (Reg.) A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot). – Gâl-g[âl] + suf. -âi. DOOM
gâlgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấlgâie, imperf. 3 sg. gâlgâiá; conj. prez. 3 să gấlgâie
gîlgîiți
GÂLGÂÍT s. n. Gâlgâire. – V. gâlgâi. DOOM
gâlgâít s. n.
gîlgîiții
GÂLGÂÍT s. n. Gâlgâire. – V. gâlgâi. DOOM
gâlgâít s. n.
gîlgîiților
GÂLGÂÍT s. n. Gâlgâire. – V. gâlgâi. DOOM
gâlgâít s. n.
gîlma
GẤLMĂ, gâlme, s. f. (Pop.) 1. Dâmb, movilă. 2. Umflătură, gâlcă, bolfă (de natură patologică). – Din sl. chl'ŭmŭ. DOOM
gấlmă (pop.) s. f., g.-d. art. gấlmei; pl. gấlme
gîlme
GẤLMĂ, gâlme, s. f. (Pop.) 1. Dâmb, movilă. 2. Umflătură, gâlcă, bolfă (de natură patologică). – Din sl. chl'ŭmŭ. DOOM
gấlmă (pop.) s. f., g.-d. art. gấlmei; pl. gấlme
gîlmei
GẤLMĂ, gâlme, s. f. (Pop.) 1. Dâmb, movilă. 2. Umflătură, gâlcă, bolfă (de natură patologică). – Din sl. chl'ŭmŭ. DOOM
gấlmă (pop.) s. f., g.-d. art. gấlmei; pl. gấlme
gîlmele
GẤLMĂ, gâlme, s. f. (Pop.) 1. Dâmb, movilă. 2. Umflătură, gâlcă, bolfă (de natură patologică). – Din sl. chl'ŭmŭ. DOOM
gấlmă (pop.) s. f., g.-d. art. gấlmei; pl. gấlme
gîlmelor
GẤLMĂ, gâlme, s. f. (Pop.) 1. Dâmb, movilă. 2. Umflătură, gâlcă, bolfă (de natură patologică). – Din sl. chl'ŭmŭ. DOOM
gấlmă (pop.) s. f., g.-d. art. gấlmei; pl. gấlme
gînd
GÂND, gânduri, s. n. 1. Proces de gândire sau rezultatul procesului de gândire; idee, cuget, cugetare. Îi treceau multe gânduri prin cap. ◊ Expr. A frământa (sau a apăsa etc. pe cineva) gândul = a preocupa, a obseda (pe cineva) o idee. A-și lua (sau a-și muta) gândul = a nu se mai gândi; a renunța la orice speranță. Ca gândul = extrem de repede. (Dus sau căzut etc.) pe gânduri = absorbit de ceva intim, nelegat de realitatea imediată. A sta pe (sau la) gânduri = a chibzui, a reflecta (mult); a șovăi. A pune (pe cineva) pe gânduri = a îngrijora (pe cineva). A-și face (sau a intra etc. la) gânduri = a se îngrijora. A-i sta gândul la ceva = a fi preocupat de ceva. 2. Închipuire, imaginație, fantezie; inspirație. Gândul îl purta departe. 3. Loc considerat ca sediu al cugetării; minte; memorie. I-a ieșit din gând. ◊ Expr. Nici cu gândul n-am gândit = nici nu m-am așteptat la asta, n-am crezut că se va întâmpla aceasta. Când cu gândul n-ai gândi = când nici nu te aștepți. A-i da (sau a-i trece, a-i veni) cuiva (ceva) prin (sau în) gând = a-i veni cuiva brusc o idee. 4. Intenție, plan. A venit cu gând bun. ◊ Expr. A-și pune în gând = a lua hotărârea să... A pune (cuiva) gând rău = a avea intenții rele față de cineva. A-l bate (sau a-l paște etc.) gândul = a intenționa, a plănui să... 5. Convingere, părere. 6. Voie, dorință, plac. Toate s-au făcut după gândul lui. – Din magh. gond. DOOM
gând s. n., pl. gấnduri
gîndac
GÂNDÁC, gândaci, s. m. 1. Nume generic dat insectelor din ordinul coleopterelor sau al altor insecte asemănătoare cu coleopterele. ◊ Compuse: gândac-de-casă (sau -de-bucătărie, -negru) = șvab1; gândac-de-frasin (sau gândacul-frasinului) = cantaridă; gândac-de-mai = cărăbuș; gândac-de-făină = morar; gândac-de-Colorado = insectă coleopteră de culoare galbenă-portocalie, cu dungi longitudinale, negre pe elitre, dăunătoare cartofilor (Leptinotarsa decemlincata). 2. (De obicei determinat prin „de mătase”) Vierme-de-mătase. – Cf sb. gundelj. DOOM
!gândác-négru (ne-gru) s. m., pl. gândáci-négri
gîndace
GÂNDÁC, gândaci, s. m. 1. Nume generic dat insectelor din ordinul coleopterelor sau al altor insecte asemănătoare cu coleopterele. ◊ Compuse: gândac-de-casă (sau -de-bucătărie, -negru) = șvab1; gândac-de-frasin (sau gândacul-frasinului) = cantaridă; gândac-de-mai = cărăbuș; gândac-de-făină = morar; gândac-de-Colorado = insectă coleopteră de culoare galbenă-portocalie, cu dungi longitudinale, negre pe elitre, dăunătoare cartofilor (Leptinotarsa decemlincata). 2. (De obicei determinat prin „de mătase”) Vierme-de-mătase. – Cf sb. gundelj. DOOM
!gândác-négru (ne-gru) s. m., pl. gândáci-négri
gîndaci
GÂNDÁC, gândaci, s. m. 1. Nume generic dat insectelor din ordinul coleopterelor sau al altor insecte asemănătoare cu coleopterele. ◊ Compuse: gândac-de-casă (sau -de-bucătărie, -negru) = șvab1; gândac-de-frasin (sau gândacul-frasinului) = cantaridă; gândac-de-mai = cărăbuș; gândac-de-făină = morar; gândac-de-Colorado = insectă coleopteră de culoare galbenă-portocalie, cu dungi longitudinale, negre pe elitre, dăunătoare cartofilor (Leptinotarsa decemlincata). 2. (De obicei determinat prin „de mătase”) Vierme-de-mătase. – Cf sb. gundelj. DOOM
!gândác-négru (ne-gru) s. m., pl. gândáci-négri
gîndacii
GÂNDÁC, gândaci, s. m. 1. Nume generic dat insectelor din ordinul coleopterelor sau al altor insecte asemănătoare cu coleopterele. ◊ Compuse: gândac-de-casă (sau -de-bucătărie, -negru) = șvab1; gândac-de-frasin (sau gândacul-frasinului) = cantaridă; gândac-de-mai = cărăbuș; gândac-de-făină = morar; gândac-de-Colorado = insectă coleopteră de culoare galbenă-portocalie, cu dungi longitudinale, negre pe elitre, dăunătoare cartofilor (Leptinotarsa decemlincata). 2. (De obicei determinat prin „de mătase”) Vierme-de-mătase. – Cf sb. gundelj. DOOM
!gândác-négru (ne-gru) s. m., pl. gândáci-négri
gîndacilor
GÂNDÁC, gândaci, s. m. 1. Nume generic dat insectelor din ordinul coleopterelor sau al altor insecte asemănătoare cu coleopterele. ◊ Compuse: gândac-de-casă (sau -de-bucătărie, -negru) = șvab1; gândac-de-frasin (sau gândacul-frasinului) = cantaridă; gândac-de-mai = cărăbuș; gândac-de-făină = morar; gândac-de-Colorado = insectă coleopteră de culoare galbenă-portocalie, cu dungi longitudinale, negre pe elitre, dăunătoare cartofilor (Leptinotarsa decemlincata). 2. (De obicei determinat prin „de mătase”) Vierme-de-mătase. – Cf sb. gundelj. DOOM
!gândác-négru (ne-gru) s. m., pl. gândáci-négri
gîndacul
GÂNDÁC, gândaci, s. m. 1. Nume generic dat insectelor din ordinul coleopterelor sau al altor insecte asemănătoare cu coleopterele. ◊ Compuse: gândac-de-casă (sau -de-bucătărie, -negru) = șvab1; gândac-de-frasin (sau gândacul-frasinului) = cantaridă; gândac-de-mai = cărăbuș; gândac-de-făină = morar; gândac-de-Colorado = insectă coleopteră de culoare galbenă-portocalie, cu dungi longitudinale, negre pe elitre, dăunătoare cartofilor (Leptinotarsa decemlincata). 2. (De obicei determinat prin „de mătase”) Vierme-de-mătase. – Cf sb. gundelj. DOOM
!gândác-négru (ne-gru) s. m., pl. gândáci-négri
gîndacule
GÂNDÁC, gândaci, s. m. 1. Nume generic dat insectelor din ordinul coleopterelor sau al altor insecte asemănătoare cu coleopterele. ◊ Compuse: gândac-de-casă (sau -de-bucătărie, -negru) = șvab1; gândac-de-frasin (sau gândacul-frasinului) = cantaridă; gândac-de-mai = cărăbuș; gândac-de-făină = morar; gândac-de-Colorado = insectă coleopteră de culoare galbenă-portocalie, cu dungi longitudinale, negre pe elitre, dăunătoare cartofilor (Leptinotarsa decemlincata). 2. (De obicei determinat prin „de mătase”) Vierme-de-mătase. – Cf sb. gundelj. DOOM
!gândác-négru (ne-gru) s. m., pl. gândáci-négri
gîndacului
GÂNDÁC, gândaci, s. m. 1. Nume generic dat insectelor din ordinul coleopterelor sau al altor insecte asemănătoare cu coleopterele. ◊ Compuse: gândac-de-casă (sau -de-bucătărie, -negru) = șvab1; gândac-de-frasin (sau gândacul-frasinului) = cantaridă; gândac-de-mai = cărăbuș; gândac-de-făină = morar; gândac-de-Colorado = insectă coleopteră de culoare galbenă-portocalie, cu dungi longitudinale, negre pe elitre, dăunătoare cartofilor (Leptinotarsa decemlincata). 2. (De obicei determinat prin „de mătase”) Vierme-de-mătase. – Cf sb. gundelj. DOOM
!gândác-négru (ne-gru) s. m., pl. gândáci-négri
gîndea
GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. și tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. și intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. și intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...). 4. Tranz. și refl. A lua în considerare (că...), a-și da seama (că...). 5. Refl. A intenționa (să...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gând. DOOM
gândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gândésc, imperf. 3 sg. gândeá; conj. prez. 3 să gândeáscă
gîndeai
GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. și tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. și intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. și intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...). 4. Tranz. și refl. A lua în considerare (că...), a-și da seama (că...). 5. Refl. A intenționa (să...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gând. DOOM
gândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gândésc, imperf. 3 sg. gândeá; conj. prez. 3 să gândeáscă
gîndeam
GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. și tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. și intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. și intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...). 4. Tranz. și refl. A lua în considerare (că...), a-și da seama (că...). 5. Refl. A intenționa (să...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gând. DOOM
gândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gândésc, imperf. 3 sg. gândeá; conj. prez. 3 să gândeáscă
gîndească
GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. și tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. și intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. și intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...). 4. Tranz. și refl. A lua în considerare (că...), a-și da seama (că...). 5. Refl. A intenționa (să...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gând. DOOM
gândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gândésc, imperf. 3 sg. gândeá; conj. prez. 3 să gândeáscă
gîndeau
GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. și tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. și intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. și intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...). 4. Tranz. și refl. A lua în considerare (că...), a-și da seama (că...). 5. Refl. A intenționa (să...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gând. DOOM
gândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gândésc, imperf. 3 sg. gândeá; conj. prez. 3 să gândeáscă
gîndeați
GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. și tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. și intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. și intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...). 4. Tranz. și refl. A lua în considerare (că...), a-și da seama (că...). 5. Refl. A intenționa (să...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gând. DOOM
gândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gândésc, imperf. 3 sg. gândeá; conj. prez. 3 să gândeáscă
gîndesc
GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. și tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. și intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. și intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...). 4. Tranz. și refl. A lua în considerare (că...), a-și da seama (că...). 5. Refl. A intenționa (să...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gând. DOOM
gândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gândésc, imperf. 3 sg. gândeá; conj. prez. 3 să gândeáscă
gîndește
GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. și tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. și intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. și intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...). 4. Tranz. și refl. A lua în considerare (că...), a-și da seama (că...). 5. Refl. A intenționa (să...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gând. DOOM
gândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gândésc, imperf. 3 sg. gândeá; conj. prez. 3 să gândeáscă
gîndești
GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. și tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. și intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. și intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...). 4. Tranz. și refl. A lua în considerare (că...), a-și da seama (că...). 5. Refl. A intenționa (să...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gând. DOOM
gândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gândésc, imperf. 3 sg. gândeá; conj. prez. 3 să gândeáscă
gîndi
GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. și tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. și intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. și intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...). 4. Tranz. și refl. A lua în considerare (că...), a-și da seama (că...). 5. Refl. A intenționa (să...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gând. DOOM
gândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gândésc, imperf. 3 sg. gândeá; conj. prez. 3 să gândeáscă
gîndii
GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. și tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. și intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. și intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...). 4. Tranz. și refl. A lua în considerare (că...), a-și da seama (că...). 5. Refl. A intenționa (să...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gând. DOOM
gândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gândésc, imperf. 3 sg. gândeá; conj. prez. 3 să gândeáscă
gîndim
GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. și tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. și intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. și intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...). 4. Tranz. și refl. A lua în considerare (că...), a-și da seama (că...). 5. Refl. A intenționa (să...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gând. DOOM
gândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gândésc, imperf. 3 sg. gândeá; conj. prez. 3 să gândeáscă
gîndind
GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. și tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. și intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. și intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...). 4. Tranz. și refl. A lua în considerare (că...), a-și da seama (că...). 5. Refl. A intenționa (să...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gând. DOOM
gândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gândésc, imperf. 3 sg. gândeá; conj. prez. 3 să gândeáscă
gîndire
GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. și tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. și intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. și intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...). 4. Tranz. și refl. A lua în considerare (că...), a-și da seama (că...). 5. Refl. A intenționa (să...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gând. DOOM
gândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gândésc, imperf. 3 sg. gândeá; conj. prez. 3 să gândeáscă
gîndire
GÂNDÍRE, gândiri, s. f. 1. Facultate superioară a creierului omenesc, care reflectă în mod generalizat realitatea obiectivă prin noțiuni, judecăți, teorii etc. ◊ Gândire laterală v. lateral. 2. Factor ideal care constituie reflectarea realității obiective; spirit, conștiință. 3. Idee, gând (1), cuget; meditare, reflecție. 4. Imaginație, fantezie. – V. gândi. DOOM
gândíre s. f., g.-d. art. gândírii; pl. gândíri
gîndirea
GÂNDÍRE, gândiri, s. f. 1. Facultate superioară a creierului omenesc, care reflectă în mod generalizat realitatea obiectivă prin noțiuni, judecăți, teorii etc. ◊ Gândire laterală v. lateral. 2. Factor ideal care constituie reflectarea realității obiective; spirit, conștiință. 3. Idee, gând (1), cuget; meditare, reflecție. 4. Imaginație, fantezie. – V. gândi. DOOM
gândíre s. f., g.-d. art. gândírii; pl. gândíri
gîndiri
GÂNDÍRE, gândiri, s. f. 1. Facultate superioară a creierului omenesc, care reflectă în mod generalizat realitatea obiectivă prin noțiuni, judecăți, teorii etc. ◊ Gândire laterală v. lateral. 2. Factor ideal care constituie reflectarea realității obiective; spirit, conștiință. 3. Idee, gând (1), cuget; meditare, reflecție. 4. Imaginație, fantezie. – V. gândi. DOOM
gândíre s. f., g.-d. art. gândírii; pl. gândíri
gîndirii
GÂNDÍRE, gândiri, s. f. 1. Facultate superioară a creierului omenesc, care reflectă în mod generalizat realitatea obiectivă prin noțiuni, judecăți, teorii etc. ◊ Gândire laterală v. lateral. 2. Factor ideal care constituie reflectarea realității obiective; spirit, conștiință. 3. Idee, gând (1), cuget; meditare, reflecție. 4. Imaginație, fantezie. – V. gândi. DOOM
gândíre s. f., g.-d. art. gândírii; pl. gândíri
gîndirile
GÂNDÍRE, gândiri, s. f. 1. Facultate superioară a creierului omenesc, care reflectă în mod generalizat realitatea obiectivă prin noțiuni, judecăți, teorii etc. ◊ Gândire laterală v. lateral. 2. Factor ideal care constituie reflectarea realității obiective; spirit, conștiință. 3. Idee, gând (1), cuget; meditare, reflecție. 4. Imaginație, fantezie. – V. gândi. DOOM
gândíre s. f., g.-d. art. gândírii; pl. gândíri
gîndirilor
GÂNDÍRE, gândiri, s. f. 1. Facultate superioară a creierului omenesc, care reflectă în mod generalizat realitatea obiectivă prin noțiuni, judecăți, teorii etc. ◊ Gândire laterală v. lateral. 2. Factor ideal care constituie reflectarea realității obiective; spirit, conștiință. 3. Idee, gând (1), cuget; meditare, reflecție. 4. Imaginație, fantezie. – V. gândi. DOOM
gândíre s. f., g.-d. art. gândírii; pl. gândíri
gîndirism
GÂNDIRÍSM s. n. Curent filosofic din România, de orientare existențialist-ortodoxă, format în jurul revistei „Gândirea” în primele decen. ale sec. XX. – Gândirea (n. pr.) + suf. -ism. DOOM
gândirísm s. n.
gîndirismul
GÂNDIRÍSM s. n. Curent filosofic din România, de orientare existențialist-ortodoxă, format în jurul revistei „Gândirea” în primele decen. ale sec. XX. – Gândirea (n. pr.) + suf. -ism. DOOM
gândirísm s. n.
gîndirismului
GÂNDIRÍSM s. n. Curent filosofic din România, de orientare existențialist-ortodoxă, format în jurul revistei „Gândirea” în primele decen. ale sec. XX. – Gândirea (n. pr.) + suf. -ism. DOOM
gândirísm s. n.
gîndirist
GÂNDIRÍST, -Ă, gândiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gândirismului, privitor la gândirism, specific gândirismului. 2. S. m. și f. Adept al gândirismului. – Gândirea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
gândiríst adj. m., s. m., pl. gândiríști; adj. f., s. f. gândirístă, pl. gândiríste
gîndirist
GÂNDIRÍST, -Ă, gândiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gândirismului, privitor la gândirism, specific gândirismului. 2. S. m. și f. Adept al gândirismului. – Gândirea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
gândiríst adj. m., s. m., pl. gândiríști; adj. f., s. f. gândirístă, pl. gândiríste
gîndirista
GÂNDIRÍST, -Ă, gândiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gândirismului, privitor la gândirism, specific gândirismului. 2. S. m. și f. Adept al gândirismului. – Gândirea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
gândiríst adj. m., s. m., pl. gândiríști; adj. f., s. f. gândirístă, pl. gândiríste
gîndirista
GÂNDIRÍST, -Ă, gândiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gândirismului, privitor la gândirism, specific gândirismului. 2. S. m. și f. Adept al gândirismului. – Gândirea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
gândiríst adj. m., s. m., pl. gândiríști; adj. f., s. f. gândirístă, pl. gândiríste
gîndiriste
GÂNDIRÍST, -Ă, gândiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gândirismului, privitor la gândirism, specific gândirismului. 2. S. m. și f. Adept al gândirismului. – Gândirea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
gândiríst adj. m., s. m., pl. gândiríști; adj. f., s. f. gândirístă, pl. gândiríste
gîndiriste
GÂNDIRÍST, -Ă, gândiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gândirismului, privitor la gândirism, specific gândirismului. 2. S. m. și f. Adept al gândirismului. – Gândirea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
gândiríst adj. m., s. m., pl. gândiríști; adj. f., s. f. gândirístă, pl. gândiríste
gîndiristei
GÂNDIRÍST, -Ă, gândiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gândirismului, privitor la gândirism, specific gândirismului. 2. S. m. și f. Adept al gândirismului. – Gândirea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
gândiríst adj. m., s. m., pl. gândiríști; adj. f., s. f. gândirístă, pl. gândiríste
gîndiristei
GÂNDIRÍST, -Ă, gândiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gândirismului, privitor la gândirism, specific gândirismului. 2. S. m. și f. Adept al gândirismului. – Gândirea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
gândiríst adj. m., s. m., pl. gândiríști; adj. f., s. f. gândirístă, pl. gândiríste
gîndiristele
GÂNDIRÍST, -Ă, gândiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gândirismului, privitor la gândirism, specific gândirismului. 2. S. m. și f. Adept al gândirismului. – Gândirea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
gândiríst adj. m., s. m., pl. gândiríști; adj. f., s. f. gândirístă, pl. gândiríste
gîndiristele
GÂNDIRÍST, -Ă, gândiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gândirismului, privitor la gândirism, specific gândirismului. 2. S. m. și f. Adept al gândirismului. – Gândirea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
gândiríst adj. m., s. m., pl. gândiríști; adj. f., s. f. gândirístă, pl. gândiríste
gîndiristelor
GÂNDIRÍST, -Ă, gândiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gândirismului, privitor la gândirism, specific gândirismului. 2. S. m. și f. Adept al gândirismului. – Gândirea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
gândiríst adj. m., s. m., pl. gândiríști; adj. f., s. f. gândirístă, pl. gândiríste
gîndiristelor
GÂNDIRÍST, -Ă, gândiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gândirismului, privitor la gândirism, specific gândirismului. 2. S. m. și f. Adept al gândirismului. – Gândirea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
gândiríst adj. m., s. m., pl. gândiríști; adj. f., s. f. gândirístă, pl. gândiríste
gîndiristul
GÂNDIRÍST, -Ă, gândiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gândirismului, privitor la gândirism, specific gândirismului. 2. S. m. și f. Adept al gândirismului. – Gândirea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
gândiríst adj. m., s. m., pl. gândiríști; adj. f., s. f. gândirístă, pl. gândiríste
gîndiristul
GÂNDIRÍST, -Ă, gândiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gândirismului, privitor la gândirism, specific gândirismului. 2. S. m. și f. Adept al gândirismului. – Gândirea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
gândiríst adj. m., s. m., pl. gândiríști; adj. f., s. f. gândirístă, pl. gândiríste
gîndiristului
GÂNDIRÍST, -Ă, gândiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gândirismului, privitor la gândirism, specific gândirismului. 2. S. m. și f. Adept al gândirismului. – Gândirea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
gândiríst adj. m., s. m., pl. gândiríști; adj. f., s. f. gândirístă, pl. gândiríste
gîndiristului
GÂNDIRÍST, -Ă, gândiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gândirismului, privitor la gândirism, specific gândirismului. 2. S. m. și f. Adept al gândirismului. – Gândirea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
gândiríst adj. m., s. m., pl. gândiríști; adj. f., s. f. gândirístă, pl. gândiríste
gîndiriști
GÂNDIRÍST, -Ă, gândiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gândirismului, privitor la gândirism, specific gândirismului. 2. S. m. și f. Adept al gândirismului. – Gândirea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
gândiríst adj. m., s. m., pl. gândiríști; adj. f., s. f. gândirístă, pl. gândiríste
gîndiriști
GÂNDIRÍST, -Ă, gândiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gândirismului, privitor la gândirism, specific gândirismului. 2. S. m. și f. Adept al gândirismului. – Gândirea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
gândiríst adj. m., s. m., pl. gândiríști; adj. f., s. f. gândirístă, pl. gândiríste
gîndiriștii
GÂNDIRÍST, -Ă, gândiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gândirismului, privitor la gândirism, specific gândirismului. 2. S. m. și f. Adept al gândirismului. – Gândirea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
gândiríst adj. m., s. m., pl. gândiríști; adj. f., s. f. gândirístă, pl. gândiríste
gîndiriștii
GÂNDIRÍST, -Ă, gândiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gândirismului, privitor la gândirism, specific gândirismului. 2. S. m. și f. Adept al gândirismului. – Gândirea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
gândiríst adj. m., s. m., pl. gândiríști; adj. f., s. f. gândirístă, pl. gândiríste
gîndiriștilor
GÂNDIRÍST, -Ă, gândiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gândirismului, privitor la gândirism, specific gândirismului. 2. S. m. și f. Adept al gândirismului. – Gândirea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
gândiríst adj. m., s. m., pl. gândiríști; adj. f., s. f. gândirístă, pl. gândiríste
gîndiriștilor
GÂNDIRÍST, -Ă, gândiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gândirismului, privitor la gândirism, specific gândirismului. 2. S. m. și f. Adept al gândirismului. – Gândirea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
gândiríst adj. m., s. m., pl. gândiríști; adj. f., s. f. gândirístă, pl. gândiríste
gîndiră
GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. și tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. și intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. și intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...). 4. Tranz. și refl. A lua în considerare (că...), a-și da seama (că...). 5. Refl. A intenționa (să...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gând. DOOM
gândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gândésc, imperf. 3 sg. gândeá; conj. prez. 3 să gândeáscă
gîndirăm
GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. și tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. și intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. și intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...). 4. Tranz. și refl. A lua în considerare (că...), a-și da seama (că...). 5. Refl. A intenționa (să...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gând. DOOM
gândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gândésc, imperf. 3 sg. gândeá; conj. prez. 3 să gândeáscă
gîndirăți
GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. și tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. și intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. și intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...). 4. Tranz. și refl. A lua în considerare (că...), a-și da seama (că...). 5. Refl. A intenționa (să...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gând. DOOM
gândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gândésc, imperf. 3 sg. gândeá; conj. prez. 3 să gândeáscă
gîndise
GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. și tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. și intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. și intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...). 4. Tranz. și refl. A lua în considerare (că...), a-și da seama (că...). 5. Refl. A intenționa (să...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gând. DOOM
gândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gândésc, imperf. 3 sg. gândeá; conj. prez. 3 să gândeáscă
gîndisem
GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. și tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. și intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. și intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...). 4. Tranz. și refl. A lua în considerare (că...), a-și da seama (că...). 5. Refl. A intenționa (să...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gând. DOOM
gândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gândésc, imperf. 3 sg. gândeá; conj. prez. 3 să gândeáscă
gîndiseră
GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. și tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. și intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. și intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...). 4. Tranz. și refl. A lua în considerare (că...), a-și da seama (că...). 5. Refl. A intenționa (să...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gând. DOOM
gândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gândésc, imperf. 3 sg. gândeá; conj. prez. 3 să gândeáscă
gîndiserăm
GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. și tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. și intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. și intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...). 4. Tranz. și refl. A lua în considerare (că...), a-și da seama (că...). 5. Refl. A intenționa (să...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gând. DOOM
gândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gândésc, imperf. 3 sg. gândeá; conj. prez. 3 să gândeáscă
gîndiserăți
GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. și tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. și intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. și intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...). 4. Tranz. și refl. A lua în considerare (că...), a-și da seama (că...). 5. Refl. A intenționa (să...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gând. DOOM
gândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gândésc, imperf. 3 sg. gândeá; conj. prez. 3 să gândeáscă
gîndiseși
GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. și tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. și intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. și intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...). 4. Tranz. și refl. A lua în considerare (că...), a-și da seama (că...). 5. Refl. A intenționa (să...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gând. DOOM
gândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gândésc, imperf. 3 sg. gândeá; conj. prez. 3 să gândeáscă
gîndiseți
GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. și tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. și intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. și intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...). 4. Tranz. și refl. A lua în considerare (că...), a-și da seama (că...). 5. Refl. A intenționa (să...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gând. DOOM
gândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gândésc, imperf. 3 sg. gândeá; conj. prez. 3 să gândeáscă
gîndit
GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. și tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. și intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. și intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...). 4. Tranz. și refl. A lua în considerare (că...), a-și da seama (că...). 5. Refl. A intenționa (să...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gând. DOOM
gândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gândésc, imperf. 3 sg. gândeá; conj. prez. 3 să gândeáscă
gîndit
GÂNDÍT2, -Ă, gândiți, -te, adj. Care a fost (bine) pătruns cu mintea; (bine) socotit, chibzuit. – V. gândi.
gîndita
GÂNDÍT2, -Ă, gândiți, -te, adj. Care a fost (bine) pătruns cu mintea; (bine) socotit, chibzuit. – V. gândi.
gîndite
GÂNDÍT2, -Ă, gândiți, -te, adj. Care a fost (bine) pătruns cu mintea; (bine) socotit, chibzuit. – V. gândi.
gînditei
GÂNDÍT2, -Ă, gândiți, -te, adj. Care a fost (bine) pătruns cu mintea; (bine) socotit, chibzuit. – V. gândi.
gînditele
GÂNDÍT2, -Ă, gândiți, -te, adj. Care a fost (bine) pătruns cu mintea; (bine) socotit, chibzuit. – V. gândi.
gînditelor
GÂNDÍT2, -Ă, gândiți, -te, adj. Care a fost (bine) pătruns cu mintea; (bine) socotit, chibzuit. – V. gândi.
gînditoare
GÂNDITÓR, -OÁRE, gânditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este cufundat în gânduri, predispus la meditație; îngândurat, meditativ. ♦ Absent; distrat. 2. S. m. și f. Persoană care reflectează asupra problemelor vieții; filosof. ♦ Spec. Filosof. – Gândi + suf. -tor. DOOM
gânditór adj. m., s. m., pl. gânditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gânditoáre
gînditoare
GÂNDITÓR, -OÁRE, gânditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este cufundat în gânduri, predispus la meditație; îngândurat, meditativ. ♦ Absent; distrat. 2. S. m. și f. Persoană care reflectează asupra problemelor vieții; filosof. ♦ Spec. Filosof. – Gândi + suf. -tor. DOOM
gânditór adj. m., s. m., pl. gânditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gânditoáre
gînditoarea
GÂNDITÓR, -OÁRE, gânditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este cufundat în gânduri, predispus la meditație; îngândurat, meditativ. ♦ Absent; distrat. 2. S. m. și f. Persoană care reflectează asupra problemelor vieții; filosof. ♦ Spec. Filosof. – Gândi + suf. -tor. DOOM
gânditór adj. m., s. m., pl. gânditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gânditoáre
gînditoarea
GÂNDITÓR, -OÁRE, gânditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este cufundat în gânduri, predispus la meditație; îngândurat, meditativ. ♦ Absent; distrat. 2. S. m. și f. Persoană care reflectează asupra problemelor vieții; filosof. ♦ Spec. Filosof. – Gândi + suf. -tor. DOOM
gânditór adj. m., s. m., pl. gânditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gânditoáre
gînditoarei
GÂNDITÓR, -OÁRE, gânditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este cufundat în gânduri, predispus la meditație; îngândurat, meditativ. ♦ Absent; distrat. 2. S. m. și f. Persoană care reflectează asupra problemelor vieții; filosof. ♦ Spec. Filosof. – Gândi + suf. -tor. DOOM
gânditór adj. m., s. m., pl. gânditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gânditoáre
gînditoarei
GÂNDITÓR, -OÁRE, gânditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este cufundat în gânduri, predispus la meditație; îngândurat, meditativ. ♦ Absent; distrat. 2. S. m. și f. Persoană care reflectează asupra problemelor vieții; filosof. ♦ Spec. Filosof. – Gândi + suf. -tor. DOOM
gânditór adj. m., s. m., pl. gânditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gânditoáre
gînditoarele
GÂNDITÓR, -OÁRE, gânditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este cufundat în gânduri, predispus la meditație; îngândurat, meditativ. ♦ Absent; distrat. 2. S. m. și f. Persoană care reflectează asupra problemelor vieții; filosof. ♦ Spec. Filosof. – Gândi + suf. -tor. DOOM
gânditór adj. m., s. m., pl. gânditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gânditoáre
gînditoarele
GÂNDITÓR, -OÁRE, gânditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este cufundat în gânduri, predispus la meditație; îngândurat, meditativ. ♦ Absent; distrat. 2. S. m. și f. Persoană care reflectează asupra problemelor vieții; filosof. ♦ Spec. Filosof. – Gândi + suf. -tor. DOOM
gânditór adj. m., s. m., pl. gânditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gânditoáre
gînditoarelor
GÂNDITÓR, -OÁRE, gânditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este cufundat în gânduri, predispus la meditație; îngândurat, meditativ. ♦ Absent; distrat. 2. S. m. și f. Persoană care reflectează asupra problemelor vieții; filosof. ♦ Spec. Filosof. – Gândi + suf. -tor. DOOM
gânditór adj. m., s. m., pl. gânditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gânditoáre
gînditoarelor
GÂNDITÓR, -OÁRE, gânditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este cufundat în gânduri, predispus la meditație; îngândurat, meditativ. ♦ Absent; distrat. 2. S. m. și f. Persoană care reflectează asupra problemelor vieții; filosof. ♦ Spec. Filosof. – Gândi + suf. -tor. DOOM
gânditór adj. m., s. m., pl. gânditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gânditoáre
gînditor
GÂNDITÓR, -OÁRE, gânditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este cufundat în gânduri, predispus la meditație; îngândurat, meditativ. ♦ Absent; distrat. 2. S. m. și f. Persoană care reflectează asupra problemelor vieții; filosof. ♦ Spec. Filosof. – Gândi + suf. -tor. DOOM
gânditór adj. m., s. m., pl. gânditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gânditoáre
gînditor
GÂNDITÓR, -OÁRE, gânditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este cufundat în gânduri, predispus la meditație; îngândurat, meditativ. ♦ Absent; distrat. 2. S. m. și f. Persoană care reflectează asupra problemelor vieții; filosof. ♦ Spec. Filosof. – Gândi + suf. -tor. DOOM
gânditór adj. m., s. m., pl. gânditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gânditoáre
gînditori
GÂNDITÓR, -OÁRE, gânditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este cufundat în gânduri, predispus la meditație; îngândurat, meditativ. ♦ Absent; distrat. 2. S. m. și f. Persoană care reflectează asupra problemelor vieții; filosof. ♦ Spec. Filosof. – Gândi + suf. -tor. DOOM
gânditór adj. m., s. m., pl. gânditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gânditoáre
gînditori
GÂNDITÓR, -OÁRE, gânditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este cufundat în gânduri, predispus la meditație; îngândurat, meditativ. ♦ Absent; distrat. 2. S. m. și f. Persoană care reflectează asupra problemelor vieții; filosof. ♦ Spec. Filosof. – Gândi + suf. -tor. DOOM
gânditór adj. m., s. m., pl. gânditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gânditoáre
gînditorii
GÂNDITÓR, -OÁRE, gânditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este cufundat în gânduri, predispus la meditație; îngândurat, meditativ. ♦ Absent; distrat. 2. S. m. și f. Persoană care reflectează asupra problemelor vieții; filosof. ♦ Spec. Filosof. – Gândi + suf. -tor. DOOM
gânditór adj. m., s. m., pl. gânditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gânditoáre
gînditorii
GÂNDITÓR, -OÁRE, gânditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este cufundat în gânduri, predispus la meditație; îngândurat, meditativ. ♦ Absent; distrat. 2. S. m. și f. Persoană care reflectează asupra problemelor vieții; filosof. ♦ Spec. Filosof. – Gândi + suf. -tor. DOOM
gânditór adj. m., s. m., pl. gânditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gânditoáre
gînditorilor
GÂNDITÓR, -OÁRE, gânditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este cufundat în gânduri, predispus la meditație; îngândurat, meditativ. ♦ Absent; distrat. 2. S. m. și f. Persoană care reflectează asupra problemelor vieții; filosof. ♦ Spec. Filosof. – Gândi + suf. -tor. DOOM
gânditór adj. m., s. m., pl. gânditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gânditoáre
gînditorilor
GÂNDITÓR, -OÁRE, gânditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este cufundat în gânduri, predispus la meditație; îngândurat, meditativ. ♦ Absent; distrat. 2. S. m. și f. Persoană care reflectează asupra problemelor vieții; filosof. ♦ Spec. Filosof. – Gândi + suf. -tor. DOOM
gânditór adj. m., s. m., pl. gânditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gânditoáre
gînditorul
GÂNDITÓR, -OÁRE, gânditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este cufundat în gânduri, predispus la meditație; îngândurat, meditativ. ♦ Absent; distrat. 2. S. m. și f. Persoană care reflectează asupra problemelor vieții; filosof. ♦ Spec. Filosof. – Gândi + suf. -tor. DOOM
gânditór adj. m., s. m., pl. gânditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gânditoáre
gînditorul
GÂNDITÓR, -OÁRE, gânditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este cufundat în gânduri, predispus la meditație; îngândurat, meditativ. ♦ Absent; distrat. 2. S. m. și f. Persoană care reflectează asupra problemelor vieții; filosof. ♦ Spec. Filosof. – Gândi + suf. -tor. DOOM
gânditór adj. m., s. m., pl. gânditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gânditoáre
gînditorului
GÂNDITÓR, -OÁRE, gânditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este cufundat în gânduri, predispus la meditație; îngândurat, meditativ. ♦ Absent; distrat. 2. S. m. și f. Persoană care reflectează asupra problemelor vieții; filosof. ♦ Spec. Filosof. – Gândi + suf. -tor. DOOM
gânditór adj. m., s. m., pl. gânditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gânditoáre
gînditorului
GÂNDITÓR, -OÁRE, gânditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este cufundat în gânduri, predispus la meditație; îngândurat, meditativ. ♦ Absent; distrat. 2. S. m. și f. Persoană care reflectează asupra problemelor vieții; filosof. ♦ Spec. Filosof. – Gândi + suf. -tor. DOOM
gânditór adj. m., s. m., pl. gânditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gânditoáre
gînditul
GÂNDÍT2, -Ă, gândiți, -te, adj. Care a fost (bine) pătruns cu mintea; (bine) socotit, chibzuit. – V. gândi.
gînditului
GÂNDÍT2, -Ă, gândiți, -te, adj. Care a fost (bine) pătruns cu mintea; (bine) socotit, chibzuit. – V. gândi.
gîndiși
GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. și tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. și intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. și intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...). 4. Tranz. și refl. A lua în considerare (că...), a-și da seama (că...). 5. Refl. A intenționa (să...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gând. DOOM
gândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gândésc, imperf. 3 sg. gândeá; conj. prez. 3 să gândeáscă
gîndiți
GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. și tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. și intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. și intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...). 4. Tranz. și refl. A lua în considerare (că...), a-și da seama (că...). 5. Refl. A intenționa (să...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gând. DOOM
gândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gândésc, imperf. 3 sg. gândeá; conj. prez. 3 să gândeáscă
gîndiți
GÂNDÍT2, -Ă, gândiți, -te, adj. Care a fost (bine) pătruns cu mintea; (bine) socotit, chibzuit. – V. gândi.
gîndiții
GÂNDÍT2, -Ă, gândiți, -te, adj. Care a fost (bine) pătruns cu mintea; (bine) socotit, chibzuit. – V. gândi.
gîndiților
GÂNDÍT2, -Ă, gândiți, -te, adj. Care a fost (bine) pătruns cu mintea; (bine) socotit, chibzuit. – V. gândi.
gîndul
GÂND, gânduri, s. n. 1. Proces de gândire sau rezultatul procesului de gândire; idee, cuget, cugetare. Îi treceau multe gânduri prin cap. ◊ Expr. A frământa (sau a apăsa etc. pe cineva) gândul = a preocupa, a obseda (pe cineva) o idee. A-și lua (sau a-și muta) gândul = a nu se mai gândi; a renunța la orice speranță. Ca gândul = extrem de repede. (Dus sau căzut etc.) pe gânduri = absorbit de ceva intim, nelegat de realitatea imediată. A sta pe (sau la) gânduri = a chibzui, a reflecta (mult); a șovăi. A pune (pe cineva) pe gânduri = a îngrijora (pe cineva). A-și face (sau a intra etc. la) gânduri = a se îngrijora. A-i sta gândul la ceva = a fi preocupat de ceva. 2. Închipuire, imaginație, fantezie; inspirație. Gândul îl purta departe. 3. Loc considerat ca sediu al cugetării; minte; memorie. I-a ieșit din gând. ◊ Expr. Nici cu gândul n-am gândit = nici nu m-am așteptat la asta, n-am crezut că se va întâmpla aceasta. Când cu gândul n-ai gândi = când nici nu te aștepți. A-i da (sau a-i trece, a-i veni) cuiva (ceva) prin (sau în) gând = a-i veni cuiva brusc o idee. 4. Intenție, plan. A venit cu gând bun. ◊ Expr. A-și pune în gând = a lua hotărârea să... A pune (cuiva) gând rău = a avea intenții rele față de cineva. A-l bate (sau a-l paște etc.) gândul = a intenționa, a plănui să... 5. Convingere, părere. 6. Voie, dorință, plac. Toate s-au făcut după gândul lui. – Din magh. gond. DOOM
gând s. n., pl. gấnduri
gîndului
GÂND, gânduri, s. n. 1. Proces de gândire sau rezultatul procesului de gândire; idee, cuget, cugetare. Îi treceau multe gânduri prin cap. ◊ Expr. A frământa (sau a apăsa etc. pe cineva) gândul = a preocupa, a obseda (pe cineva) o idee. A-și lua (sau a-și muta) gândul = a nu se mai gândi; a renunța la orice speranță. Ca gândul = extrem de repede. (Dus sau căzut etc.) pe gânduri = absorbit de ceva intim, nelegat de realitatea imediată. A sta pe (sau la) gânduri = a chibzui, a reflecta (mult); a șovăi. A pune (pe cineva) pe gânduri = a îngrijora (pe cineva). A-și face (sau a intra etc. la) gânduri = a se îngrijora. A-i sta gândul la ceva = a fi preocupat de ceva. 2. Închipuire, imaginație, fantezie; inspirație. Gândul îl purta departe. 3. Loc considerat ca sediu al cugetării; minte; memorie. I-a ieșit din gând. ◊ Expr. Nici cu gândul n-am gândit = nici nu m-am așteptat la asta, n-am crezut că se va întâmpla aceasta. Când cu gândul n-ai gândi = când nici nu te aștepți. A-i da (sau a-i trece, a-i veni) cuiva (ceva) prin (sau în) gând = a-i veni cuiva brusc o idee. 4. Intenție, plan. A venit cu gând bun. ◊ Expr. A-și pune în gând = a lua hotărârea să... A pune (cuiva) gând rău = a avea intenții rele față de cineva. A-l bate (sau a-l paște etc.) gândul = a intenționa, a plănui să... 5. Convingere, părere. 6. Voie, dorință, plac. Toate s-au făcut după gândul lui. – Din magh. gond. DOOM
gând s. n., pl. gấnduri
gînduri
GÂND, gânduri, s. n. 1. Proces de gândire sau rezultatul procesului de gândire; idee, cuget, cugetare. Îi treceau multe gânduri prin cap. ◊ Expr. A frământa (sau a apăsa etc. pe cineva) gândul = a preocupa, a obseda (pe cineva) o idee. A-și lua (sau a-și muta) gândul = a nu se mai gândi; a renunța la orice speranță. Ca gândul = extrem de repede. (Dus sau căzut etc.) pe gânduri = absorbit de ceva intim, nelegat de realitatea imediată. A sta pe (sau la) gânduri = a chibzui, a reflecta (mult); a șovăi. A pune (pe cineva) pe gânduri = a îngrijora (pe cineva). A-și face (sau a intra etc. la) gânduri = a se îngrijora. A-i sta gândul la ceva = a fi preocupat de ceva. 2. Închipuire, imaginație, fantezie; inspirație. Gândul îl purta departe. 3. Loc considerat ca sediu al cugetării; minte; memorie. I-a ieșit din gând. ◊ Expr. Nici cu gândul n-am gândit = nici nu m-am așteptat la asta, n-am crezut că se va întâmpla aceasta. Când cu gândul n-ai gândi = când nici nu te aștepți. A-i da (sau a-i trece, a-i veni) cuiva (ceva) prin (sau în) gând = a-i veni cuiva brusc o idee. 4. Intenție, plan. A venit cu gând bun. ◊ Expr. A-și pune în gând = a lua hotărârea să... A pune (cuiva) gând rău = a avea intenții rele față de cineva. A-l bate (sau a-l paște etc.) gândul = a intenționa, a plănui să... 5. Convingere, părere. 6. Voie, dorință, plac. Toate s-au făcut după gândul lui. – Din magh. gond. DOOM
gând s. n., pl. gấnduri
gîndurile
GÂND, gânduri, s. n. 1. Proces de gândire sau rezultatul procesului de gândire; idee, cuget, cugetare. Îi treceau multe gânduri prin cap. ◊ Expr. A frământa (sau a apăsa etc. pe cineva) gândul = a preocupa, a obseda (pe cineva) o idee. A-și lua (sau a-și muta) gândul = a nu se mai gândi; a renunța la orice speranță. Ca gândul = extrem de repede. (Dus sau căzut etc.) pe gânduri = absorbit de ceva intim, nelegat de realitatea imediată. A sta pe (sau la) gânduri = a chibzui, a reflecta (mult); a șovăi. A pune (pe cineva) pe gânduri = a îngrijora (pe cineva). A-și face (sau a intra etc. la) gânduri = a se îngrijora. A-i sta gândul la ceva = a fi preocupat de ceva. 2. Închipuire, imaginație, fantezie; inspirație. Gândul îl purta departe. 3. Loc considerat ca sediu al cugetării; minte; memorie. I-a ieșit din gând. ◊ Expr. Nici cu gândul n-am gândit = nici nu m-am așteptat la asta, n-am crezut că se va întâmpla aceasta. Când cu gândul n-ai gândi = când nici nu te aștepți. A-i da (sau a-i trece, a-i veni) cuiva (ceva) prin (sau în) gând = a-i veni cuiva brusc o idee. 4. Intenție, plan. A venit cu gând bun. ◊ Expr. A-și pune în gând = a lua hotărârea să... A pune (cuiva) gând rău = a avea intenții rele față de cineva. A-l bate (sau a-l paște etc.) gândul = a intenționa, a plănui să... 5. Convingere, părere. 6. Voie, dorință, plac. Toate s-au făcut după gândul lui. – Din magh. gond. DOOM
gând s. n., pl. gấnduri
gîndurilor
GÂND, gânduri, s. n. 1. Proces de gândire sau rezultatul procesului de gândire; idee, cuget, cugetare. Îi treceau multe gânduri prin cap. ◊ Expr. A frământa (sau a apăsa etc. pe cineva) gândul = a preocupa, a obseda (pe cineva) o idee. A-și lua (sau a-și muta) gândul = a nu se mai gândi; a renunța la orice speranță. Ca gândul = extrem de repede. (Dus sau căzut etc.) pe gânduri = absorbit de ceva intim, nelegat de realitatea imediată. A sta pe (sau la) gânduri = a chibzui, a reflecta (mult); a șovăi. A pune (pe cineva) pe gânduri = a îngrijora (pe cineva). A-și face (sau a intra etc. la) gânduri = a se îngrijora. A-i sta gândul la ceva = a fi preocupat de ceva. 2. Închipuire, imaginație, fantezie; inspirație. Gândul îl purta departe. 3. Loc considerat ca sediu al cugetării; minte; memorie. I-a ieșit din gând. ◊ Expr. Nici cu gândul n-am gândit = nici nu m-am așteptat la asta, n-am crezut că se va întâmpla aceasta. Când cu gândul n-ai gândi = când nici nu te aștepți. A-i da (sau a-i trece, a-i veni) cuiva (ceva) prin (sau în) gând = a-i veni cuiva brusc o idee. 4. Intenție, plan. A venit cu gând bun. ◊ Expr. A-și pune în gând = a lua hotărârea să... A pune (cuiva) gând rău = a avea intenții rele față de cineva. A-l bate (sau a-l paște etc.) gândul = a intenționa, a plănui să... 5. Convingere, părere. 6. Voie, dorință, plac. Toate s-au făcut după gândul lui. – Din magh. gond. DOOM
gând s. n., pl. gấnduri
gîndăcei
GÂNDĂCÉL, gândăcei, s. m. Diminutiv al lui gândac (1). – Gândac + suf. -el. DOOM
gândăcél s. m., pl. gândăcéi, art. gândăcéii
gîndăceii
GÂNDĂCÉL, gândăcei, s. m. Diminutiv al lui gândac (1). – Gândac + suf. -el. DOOM
gândăcél s. m., pl. gândăcéi, art. gândăcéii
gîndăceilor
GÂNDĂCÉL, gândăcei, s. m. Diminutiv al lui gândac (1). – Gândac + suf. -el. DOOM
gândăcél s. m., pl. gândăcéi, art. gândăcéii
gîndăcel
GÂNDĂCÉL, gândăcei, s. m. Diminutiv al lui gândac (1). – Gândac + suf. -el. DOOM
gândăcél s. m., pl. gândăcéi, art. gândăcéii
gîndăcelul
GÂNDĂCÉL, gândăcei, s. m. Diminutiv al lui gândac (1). – Gândac + suf. -el. DOOM
gândăcél s. m., pl. gândăcéi, art. gândăcéii
gîndăcelului
GÂNDĂCÉL, gândăcei, s. m. Diminutiv al lui gândac (1). – Gândac + suf. -el. DOOM
gândăcél s. m., pl. gândăcéi, art. gândăcéii
gîngav
GẤNGAV, -Ă, gângavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește greu, nedeslușit și împiedicat, repetând silabele; gângăvit, bâlbâit. [Acc. și: gângáv] – Din sl. gongnavŭ. DOOM
!gấngav/gângáv adj. m., s. m., pl. gấngavi/gângávi; adj. f., s. f., gấngavă/gângávă, pl. gấngave/gângáve
gîngav
GẤNGAV, -Ă, gângavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește greu, nedeslușit și împiedicat, repetând silabele; gângăvit, bâlbâit. [Acc. și: gângáv] – Din sl. gongnavŭ. DOOM
!gấngav/gângáv adj. m., s. m., pl. gấngavi/gângávi; adj. f., s. f., gấngavă/gângávă, pl. gấngave/gângáve
gîngava
GẤNGAV, -Ă, gângavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește greu, nedeslușit și împiedicat, repetând silabele; gângăvit, bâlbâit. [Acc. și: gângáv] – Din sl. gongnavŭ. DOOM
!gấngav/gângáv adj. m., s. m., pl. gấngavi/gângávi; adj. f., s. f., gấngavă/gângávă, pl. gấngave/gângáve
gîngava
GẤNGAV, -Ă, gângavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește greu, nedeslușit și împiedicat, repetând silabele; gângăvit, bâlbâit. [Acc. și: gângáv] – Din sl. gongnavŭ. DOOM
!gấngav/gângáv adj. m., s. m., pl. gấngavi/gângávi; adj. f., s. f., gấngavă/gângávă, pl. gấngave/gângáve
gîngave
GẤNGAV, -Ă, gângavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește greu, nedeslușit și împiedicat, repetând silabele; gângăvit, bâlbâit. [Acc. și: gângáv] – Din sl. gongnavŭ. DOOM
!gấngav/gângáv adj. m., s. m., pl. gấngavi/gângávi; adj. f., s. f., gấngavă/gângávă, pl. gấngave/gângáve
gîngave
GẤNGAV, -Ă, gângavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește greu, nedeslușit și împiedicat, repetând silabele; gângăvit, bâlbâit. [Acc. și: gângáv] – Din sl. gongnavŭ. DOOM
!gấngav/gângáv adj. m., s. m., pl. gấngavi/gângávi; adj. f., s. f., gấngavă/gângávă, pl. gấngave/gângáve
gîngavei
GẤNGAV, -Ă, gângavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește greu, nedeslușit și împiedicat, repetând silabele; gângăvit, bâlbâit. [Acc. și: gângáv] – Din sl. gongnavŭ. DOOM
!gấngav/gângáv adj. m., s. m., pl. gấngavi/gângávi; adj. f., s. f., gấngavă/gângávă, pl. gấngave/gângáve
gîngavei
GẤNGAV, -Ă, gângavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește greu, nedeslușit și împiedicat, repetând silabele; gângăvit, bâlbâit. [Acc. și: gângáv] – Din sl. gongnavŭ. DOOM
!gấngav/gângáv adj. m., s. m., pl. gấngavi/gângávi; adj. f., s. f., gấngavă/gângávă, pl. gấngave/gângáve
gîngavele
GẤNGAV, -Ă, gângavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește greu, nedeslușit și împiedicat, repetând silabele; gângăvit, bâlbâit. [Acc. și: gângáv] – Din sl. gongnavŭ. DOOM
!gấngav/gângáv adj. m., s. m., pl. gấngavi/gângávi; adj. f., s. f., gấngavă/gângávă, pl. gấngave/gângáve
gîngavele
GẤNGAV, -Ă, gângavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește greu, nedeslușit și împiedicat, repetând silabele; gângăvit, bâlbâit. [Acc. și: gângáv] – Din sl. gongnavŭ. DOOM
!gấngav/gângáv adj. m., s. m., pl. gấngavi/gângávi; adj. f., s. f., gấngavă/gângávă, pl. gấngave/gângáve
gîngavelor
GẤNGAV, -Ă, gângavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește greu, nedeslușit și împiedicat, repetând silabele; gângăvit, bâlbâit. [Acc. și: gângáv] – Din sl. gongnavŭ. DOOM
!gấngav/gângáv adj. m., s. m., pl. gấngavi/gângávi; adj. f., s. f., gấngavă/gângávă, pl. gấngave/gângáve
gîngavelor
GẤNGAV, -Ă, gângavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește greu, nedeslușit și împiedicat, repetând silabele; gângăvit, bâlbâit. [Acc. și: gângáv] – Din sl. gongnavŭ. DOOM
!gấngav/gângáv adj. m., s. m., pl. gấngavi/gângávi; adj. f., s. f., gấngavă/gângávă, pl. gấngave/gângáve
gîngavi
GẤNGAV, -Ă, gângavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește greu, nedeslușit și împiedicat, repetând silabele; gângăvit, bâlbâit. [Acc. și: gângáv] – Din sl. gongnavŭ. DOOM
!gấngav/gângáv adj. m., s. m., pl. gấngavi/gângávi; adj. f., s. f., gấngavă/gângávă, pl. gấngave/gângáve
gîngavi
GẤNGAV, -Ă, gângavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește greu, nedeslușit și împiedicat, repetând silabele; gângăvit, bâlbâit. [Acc. și: gângáv] – Din sl. gongnavŭ. DOOM
!gấngav/gângáv adj. m., s. m., pl. gấngavi/gângávi; adj. f., s. f., gấngavă/gângávă, pl. gấngave/gângáve
gîngavii
GẤNGAV, -Ă, gângavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește greu, nedeslușit și împiedicat, repetând silabele; gângăvit, bâlbâit. [Acc. și: gângáv] – Din sl. gongnavŭ. DOOM
!gấngav/gângáv adj. m., s. m., pl. gấngavi/gângávi; adj. f., s. f., gấngavă/gângávă, pl. gấngave/gângáve
gîngavii
GẤNGAV, -Ă, gângavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește greu, nedeslușit și împiedicat, repetând silabele; gângăvit, bâlbâit. [Acc. și: gângáv] – Din sl. gongnavŭ. DOOM
!gấngav/gângáv adj. m., s. m., pl. gấngavi/gângávi; adj. f., s. f., gấngavă/gângávă, pl. gấngave/gângáve
gîngavilor
GẤNGAV, -Ă, gângavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește greu, nedeslușit și împiedicat, repetând silabele; gângăvit, bâlbâit. [Acc. și: gângáv] – Din sl. gongnavŭ. DOOM
!gấngav/gângáv adj. m., s. m., pl. gấngavi/gângávi; adj. f., s. f., gấngavă/gângávă, pl. gấngave/gângáve
gîngavilor
GẤNGAV, -Ă, gângavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește greu, nedeslușit și împiedicat, repetând silabele; gângăvit, bâlbâit. [Acc. și: gângáv] – Din sl. gongnavŭ. DOOM
!gấngav/gângáv adj. m., s. m., pl. gấngavi/gângávi; adj. f., s. f., gấngavă/gângávă, pl. gấngave/gângáve
gîngavul
GẤNGAV, -Ă, gângavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește greu, nedeslușit și împiedicat, repetând silabele; gângăvit, bâlbâit. [Acc. și: gângáv] – Din sl. gongnavŭ. DOOM
!gấngav/gângáv adj. m., s. m., pl. gấngavi/gângávi; adj. f., s. f., gấngavă/gângávă, pl. gấngave/gângáve
gîngavul
GẤNGAV, -Ă, gângavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește greu, nedeslușit și împiedicat, repetând silabele; gângăvit, bâlbâit. [Acc. și: gângáv] – Din sl. gongnavŭ. DOOM
!gấngav/gângáv adj. m., s. m., pl. gấngavi/gângávi; adj. f., s. f., gấngavă/gângávă, pl. gấngave/gângáve
gîngavului
GẤNGAV, -Ă, gângavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește greu, nedeslușit și împiedicat, repetând silabele; gângăvit, bâlbâit. [Acc. și: gângáv] – Din sl. gongnavŭ. DOOM
!gấngav/gângáv adj. m., s. m., pl. gấngavi/gângávi; adj. f., s. f., gấngavă/gângávă, pl. gấngave/gângáve
gîngavului
GẤNGAV, -Ă, gângavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește greu, nedeslușit și împiedicat, repetând silabele; gângăvit, bâlbâit. [Acc. și: gângáv] – Din sl. gongnavŭ. DOOM
!gấngav/gângáv adj. m., s. m., pl. gấngavi/gângávi; adj. f., s. f., gấngavă/gângávă, pl. gấngave/gângáve
gîngurea
GUNGURÍ vb. IV v. gânguri. DOOM
gângurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 să gângureáscă
gîngureai
GUNGURÍ vb. IV v. gânguri. DOOM
gângurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 să gângureáscă
gînguream
GUNGURÍ vb. IV v. gânguri. DOOM
gângurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 să gângureáscă
gîngurească
GUNGURÍ vb. IV v. gânguri. DOOM
gângurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 să gângureáscă
gîngureau
GUNGURÍ vb. IV v. gânguri. DOOM
gângurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 să gângureáscă
gîngureați
GUNGURÍ vb. IV v. gânguri. DOOM
gângurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 să gângureáscă
gînguresc
GUNGURÍ vb. IV v. gânguri. DOOM
gângurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 să gângureáscă
gîngurește
GUNGURÍ vb. IV v. gânguri. DOOM
gângurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 să gângureáscă
gîngurești
GUNGURÍ vb. IV v. gânguri. DOOM
gângurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 să gângureáscă
gînguri
GUNGURÍ vb. IV v. gânguri. DOOM
gângurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 să gângureáscă
gîngurii
GUNGURÍ vb. IV v. gânguri. DOOM
gângurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 să gângureáscă
gîngurim
GUNGURÍ vb. IV v. gânguri. DOOM
gângurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 să gângureáscă
gîngurind
GUNGURÍ vb. IV v. gânguri. DOOM
gângurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 să gângureáscă
gîngurire
GUNGURÍ vb. IV v. gânguri. DOOM
gângurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 să gângureáscă
gîngurire
GÂNGURÍRE, gânguriri, s. f. Faptul de a gânguri; gângurit. – V. gânguri. DOOM
gânguríre s. f., g.-d. art. gângurírii; pl. gânguríri
gîngurirea
GÂNGURÍRE, gânguriri, s. f. Faptul de a gânguri; gângurit. – V. gânguri. DOOM
gânguríre s. f., g.-d. art. gângurírii; pl. gânguríri
gînguriri
GÂNGURÍRE, gânguriri, s. f. Faptul de a gânguri; gângurit. – V. gânguri. DOOM
gânguríre s. f., g.-d. art. gângurírii; pl. gânguríri
gînguririi
GÂNGURÍRE, gânguriri, s. f. Faptul de a gânguri; gângurit. – V. gânguri. DOOM
gânguríre s. f., g.-d. art. gângurírii; pl. gânguríri
gînguririle
GÂNGURÍRE, gânguriri, s. f. Faptul de a gânguri; gângurit. – V. gânguri. DOOM
gânguríre s. f., g.-d. art. gângurírii; pl. gânguríri
gînguririlor
GÂNGURÍRE, gânguriri, s. f. Faptul de a gânguri; gângurit. – V. gânguri. DOOM
gânguríre s. f., g.-d. art. gângurírii; pl. gânguríri
gînguriră
GUNGURÍ vb. IV v. gânguri. DOOM
gângurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 să gângureáscă
gîngurirăm
GUNGURÍ vb. IV v. gânguri. DOOM
gângurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 să gângureáscă
gîngurirăți
GUNGURÍ vb. IV v. gânguri. DOOM
gângurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 să gângureáscă
gîngurise
GUNGURÍ vb. IV v. gânguri. DOOM
gângurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 să gângureáscă
gîngurisem
GUNGURÍ vb. IV v. gânguri. DOOM
gângurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 să gângureáscă
gînguriseră
GUNGURÍ vb. IV v. gânguri. DOOM
gângurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 să gângureáscă
gînguriserăm
GUNGURÍ vb. IV v. gânguri. DOOM
gângurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 să gângureáscă
gînguriserăți
GUNGURÍ vb. IV v. gânguri. DOOM
gângurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 să gângureáscă
gînguriseși
GUNGURÍ vb. IV v. gânguri. DOOM
gângurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 să gângureáscă
gînguriseți
GUNGURÍ vb. IV v. gânguri. DOOM
gângurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 să gângureáscă
gîngurit
GUNGURÍ vb. IV v. gânguri. DOOM
gângurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 să gângureáscă
gîngurit
GÂNGURÍT s. n. Sunete disparate, nearticulate în cuvinte, scoase de copiii mici; sunete caracteristice scoase de porumbei și de turturele, gângurire. – V. gânguri. DOOM
gângurít s. n.
gîngurita
GÂNGURÍT s. n. Sunete disparate, nearticulate în cuvinte, scoase de copiii mici; sunete caracteristice scoase de porumbei și de turturele, gângurire. – V. gânguri. DOOM
gângurít s. n.
gîngurite
GÂNGURÍT s. n. Sunete disparate, nearticulate în cuvinte, scoase de copiii mici; sunete caracteristice scoase de porumbei și de turturele, gângurire. – V. gânguri. DOOM
gângurít s. n.
gînguritei
GÂNGURÍT s. n. Sunete disparate, nearticulate în cuvinte, scoase de copiii mici; sunete caracteristice scoase de porumbei și de turturele, gângurire. – V. gânguri. DOOM
gângurít s. n.
gînguritele
GÂNGURÍT s. n. Sunete disparate, nearticulate în cuvinte, scoase de copiii mici; sunete caracteristice scoase de porumbei și de turturele, gângurire. – V. gânguri. DOOM
gângurít s. n.
gînguritelor
GÂNGURÍT s. n. Sunete disparate, nearticulate în cuvinte, scoase de copiii mici; sunete caracteristice scoase de porumbei și de turturele, gângurire. – V. gânguri. DOOM
gângurít s. n.
gînguritul
GÂNGURÍT s. n. Sunete disparate, nearticulate în cuvinte, scoase de copiii mici; sunete caracteristice scoase de porumbei și de turturele, gângurire. – V. gânguri. DOOM
gângurít s. n.
gînguritului
GÂNGURÍT s. n. Sunete disparate, nearticulate în cuvinte, scoase de copiii mici; sunete caracteristice scoase de porumbei și de turturele, gângurire. – V. gânguri. DOOM
gângurít s. n.
gînguriși
GUNGURÍ vb. IV v. gânguri. DOOM
gângurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 să gângureáscă
gînguriți
GUNGURÍ vb. IV v. gânguri. DOOM
gângurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 să gângureáscă
gînguriți
GÂNGURÍT s. n. Sunete disparate, nearticulate în cuvinte, scoase de copiii mici; sunete caracteristice scoase de porumbei și de turturele, gângurire. – V. gânguri. DOOM
gângurít s. n.
gînguriții
GÂNGURÍT s. n. Sunete disparate, nearticulate în cuvinte, scoase de copiii mici; sunete caracteristice scoase de porumbei și de turturele, gângurire. – V. gânguri. DOOM
gângurít s. n.
gînguriților
GÂNGURÍT s. n. Sunete disparate, nearticulate în cuvinte, scoase de copiii mici; sunete caracteristice scoase de porumbei și de turturele, gângurire. – V. gânguri. DOOM
gângurít s. n.
gîngăvea
GÂNGĂVÍ, gângăvesc, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. ♦ Tranz. și intranz. A exprima, a formula cu greutate o idee. – Din gângav. DOOM
gângăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângăvésc, imperf. 3 sg. gângăveá; conj. prez. 3 să gângăveáscă
gîngăveai
GÂNGĂVÍ, gângăvesc, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. ♦ Tranz. și intranz. A exprima, a formula cu greutate o idee. – Din gângav. DOOM
gângăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângăvésc, imperf. 3 sg. gângăveá; conj. prez. 3 să gângăveáscă
gîngăveala
GÂNGĂVEÁLĂ, gângăveli, s. f. Faptul de a (se) gângăvi; defect de vorbire al omului gângav; gângăvie, bâlbâială. – Gângăvi + suf. -eală. DOOM
gângăveálă s. f., g.-d. art. gângăvélii; pl. gângăvéli
gîngăveam
GÂNGĂVÍ, gângăvesc, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. ♦ Tranz. și intranz. A exprima, a formula cu greutate o idee. – Din gângav. DOOM
gângăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângăvésc, imperf. 3 sg. gângăveá; conj. prez. 3 să gângăveáscă
gîngăvească
GÂNGĂVÍ, gângăvesc, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. ♦ Tranz. și intranz. A exprima, a formula cu greutate o idee. – Din gângav. DOOM
gângăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângăvésc, imperf. 3 sg. gângăveá; conj. prez. 3 să gângăveáscă
gîngăveau
GÂNGĂVÍ, gângăvesc, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. ♦ Tranz. și intranz. A exprima, a formula cu greutate o idee. – Din gângav. DOOM
gângăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângăvésc, imperf. 3 sg. gângăveá; conj. prez. 3 să gângăveáscă
gîngăveați
GÂNGĂVÍ, gângăvesc, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. ♦ Tranz. și intranz. A exprima, a formula cu greutate o idee. – Din gângav. DOOM
gângăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângăvésc, imperf. 3 sg. gângăveá; conj. prez. 3 să gângăveáscă
gîngăveli
GÂNGĂVEÁLĂ, gângăveli, s. f. Faptul de a (se) gângăvi; defect de vorbire al omului gângav; gângăvie, bâlbâială. – Gângăvi + suf. -eală. DOOM
gângăveálă s. f., g.-d. art. gângăvélii; pl. gângăvéli
gîngăvelii
GÂNGĂVEÁLĂ, gângăveli, s. f. Faptul de a (se) gângăvi; defect de vorbire al omului gângav; gângăvie, bâlbâială. – Gângăvi + suf. -eală. DOOM
gângăveálă s. f., g.-d. art. gângăvélii; pl. gângăvéli
gîngăvelile
GÂNGĂVEÁLĂ, gângăveli, s. f. Faptul de a (se) gângăvi; defect de vorbire al omului gângav; gângăvie, bâlbâială. – Gângăvi + suf. -eală. DOOM
gângăveálă s. f., g.-d. art. gângăvélii; pl. gângăvéli
gîngăvelilor
GÂNGĂVEÁLĂ, gângăveli, s. f. Faptul de a (se) gângăvi; defect de vorbire al omului gângav; gângăvie, bâlbâială. – Gângăvi + suf. -eală. DOOM
gângăveálă s. f., g.-d. art. gângăvélii; pl. gângăvéli
gîngăvesc
GÂNGĂVÍ, gângăvesc, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. ♦ Tranz. și intranz. A exprima, a formula cu greutate o idee. – Din gângav. DOOM
gângăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângăvésc, imperf. 3 sg. gângăveá; conj. prez. 3 să gângăveáscă
gîngăvește
GÂNGĂVÍ, gângăvesc, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. ♦ Tranz. și intranz. A exprima, a formula cu greutate o idee. – Din gângav. DOOM
gângăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângăvésc, imperf. 3 sg. gângăveá; conj. prez. 3 să gângăveáscă
gîngăvești
GÂNGĂVÍ, gângăvesc, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. ♦ Tranz. și intranz. A exprima, a formula cu greutate o idee. – Din gângav. DOOM
gângăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângăvésc, imperf. 3 sg. gângăveá; conj. prez. 3 să gângăveáscă
gîngăvi
GÂNGĂVÍ, gângăvesc, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. ♦ Tranz. și intranz. A exprima, a formula cu greutate o idee. – Din gângav. DOOM
gângăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângăvésc, imperf. 3 sg. gângăveá; conj. prez. 3 să gângăveáscă
gîngăvia
GÂNGĂVÍE, gângăvii, s. f. Defect de vorbire al omului gângav; gângăveală. – Gângav + suf. -ie. DOOM
gângăvíe s. f., art. gângăvía, g.-d. art. gângăvíei; pl. gângăvíi, art. gângăvíile
gîngăvie
GÂNGĂVÍE, gângăvii, s. f. Defect de vorbire al omului gângav; gângăveală. – Gângav + suf. -ie. DOOM
gângăvíe s. f., art. gângăvía, g.-d. art. gângăvíei; pl. gângăvíi, art. gângăvíile
gîngăviei
GÂNGĂVÍE, gângăvii, s. f. Defect de vorbire al omului gângav; gângăveală. – Gângav + suf. -ie. DOOM
gângăvíe s. f., art. gângăvía, g.-d. art. gângăvíei; pl. gângăvíi, art. gângăvíile
gîngăvii
GÂNGĂVÍ, gângăvesc, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. ♦ Tranz. și intranz. A exprima, a formula cu greutate o idee. – Din gângav. DOOM
gângăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângăvésc, imperf. 3 sg. gângăveá; conj. prez. 3 să gângăveáscă
gîngăvii
GÂNGĂVÍE, gângăvii, s. f. Defect de vorbire al omului gângav; gângăveală. – Gângav + suf. -ie. DOOM
gângăvíe s. f., art. gângăvía, g.-d. art. gângăvíei; pl. gângăvíi, art. gângăvíile
gîngăviile
GÂNGĂVÍE, gângăvii, s. f. Defect de vorbire al omului gângav; gângăveală. – Gângav + suf. -ie. DOOM
gângăvíe s. f., art. gângăvía, g.-d. art. gângăvíei; pl. gângăvíi, art. gângăvíile
gîngăviilor
GÂNGĂVÍE, gângăvii, s. f. Defect de vorbire al omului gângav; gângăveală. – Gângav + suf. -ie. DOOM
gângăvíe s. f., art. gângăvía, g.-d. art. gângăvíei; pl. gângăvíi, art. gângăvíile
gîngăvim
GÂNGĂVÍ, gângăvesc, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. ♦ Tranz. și intranz. A exprima, a formula cu greutate o idee. – Din gângav. DOOM
gângăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângăvésc, imperf. 3 sg. gângăveá; conj. prez. 3 să gângăveáscă
gîngăvind
GÂNGĂVÍ, gângăvesc, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. ♦ Tranz. și intranz. A exprima, a formula cu greutate o idee. – Din gângav. DOOM
gângăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângăvésc, imperf. 3 sg. gângăveá; conj. prez. 3 să gângăveáscă
gîngăvire
GÂNGĂVÍ, gângăvesc, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. ♦ Tranz. și intranz. A exprima, a formula cu greutate o idee. – Din gângav. DOOM
gângăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângăvésc, imperf. 3 sg. gângăveá; conj. prez. 3 să gângăveáscă
gîngăvire
GÂNGĂVÍRE, gângăviri, s. f. Acțiunea de a (se) gângăvi și rezultatul ei. – V. gângăvi. DOOM
gângăvíre s. f., g.-d. art. gângăvírii; pl. gângăvíri
gîngăvirea
GÂNGĂVÍRE, gângăviri, s. f. Acțiunea de a (se) gângăvi și rezultatul ei. – V. gângăvi. DOOM
gângăvíre s. f., g.-d. art. gângăvírii; pl. gângăvíri
gîngăviri
GÂNGĂVÍRE, gângăviri, s. f. Acțiunea de a (se) gângăvi și rezultatul ei. – V. gângăvi. DOOM
gângăvíre s. f., g.-d. art. gângăvírii; pl. gângăvíri
gîngăvirii
GÂNGĂVÍRE, gângăviri, s. f. Acțiunea de a (se) gângăvi și rezultatul ei. – V. gângăvi. DOOM
gângăvíre s. f., g.-d. art. gângăvírii; pl. gângăvíri
gîngăvirile
GÂNGĂVÍRE, gângăviri, s. f. Acțiunea de a (se) gângăvi și rezultatul ei. – V. gângăvi. DOOM
gângăvíre s. f., g.-d. art. gângăvírii; pl. gângăvíri
gîngăvirilor
GÂNGĂVÍRE, gângăviri, s. f. Acțiunea de a (se) gângăvi și rezultatul ei. – V. gângăvi. DOOM
gângăvíre s. f., g.-d. art. gângăvírii; pl. gângăvíri
gîngăviră
GÂNGĂVÍ, gângăvesc, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. ♦ Tranz. și intranz. A exprima, a formula cu greutate o idee. – Din gângav. DOOM
gângăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângăvésc, imperf. 3 sg. gângăveá; conj. prez. 3 să gângăveáscă
gîngăvirăm
GÂNGĂVÍ, gângăvesc, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. ♦ Tranz. și intranz. A exprima, a formula cu greutate o idee. – Din gângav. DOOM
gângăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângăvésc, imperf. 3 sg. gângăveá; conj. prez. 3 să gângăveáscă
gîngăvirăți
GÂNGĂVÍ, gângăvesc, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. ♦ Tranz. și intranz. A exprima, a formula cu greutate o idee. – Din gângav. DOOM
gângăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângăvésc, imperf. 3 sg. gângăveá; conj. prez. 3 să gângăveáscă
gîngăvise
GÂNGĂVÍ, gângăvesc, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. ♦ Tranz. și intranz. A exprima, a formula cu greutate o idee. – Din gângav. DOOM
gângăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângăvésc, imperf. 3 sg. gângăveá; conj. prez. 3 să gângăveáscă
gîngăvisem
GÂNGĂVÍ, gângăvesc, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. ♦ Tranz. și intranz. A exprima, a formula cu greutate o idee. – Din gângav. DOOM
gângăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângăvésc, imperf. 3 sg. gângăveá; conj. prez. 3 să gângăveáscă
gîngăviseră
GÂNGĂVÍ, gângăvesc, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. ♦ Tranz. și intranz. A exprima, a formula cu greutate o idee. – Din gângav. DOOM
gângăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângăvésc, imperf. 3 sg. gângăveá; conj. prez. 3 să gângăveáscă
gîngăviserăm
GÂNGĂVÍ, gângăvesc, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. ♦ Tranz. și intranz. A exprima, a formula cu greutate o idee. – Din gângav. DOOM
gângăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângăvésc, imperf. 3 sg. gângăveá; conj. prez. 3 să gângăveáscă
gîngăviserăți
GÂNGĂVÍ, gângăvesc, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. ♦ Tranz. și intranz. A exprima, a formula cu greutate o idee. – Din gângav. DOOM
gângăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângăvésc, imperf. 3 sg. gângăveá; conj. prez. 3 să gângăveáscă
gîngăviseși
GÂNGĂVÍ, gângăvesc, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. ♦ Tranz. și intranz. A exprima, a formula cu greutate o idee. – Din gângav. DOOM
gângăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângăvésc, imperf. 3 sg. gângăveá; conj. prez. 3 să gângăveáscă
gîngăviseți
GÂNGĂVÍ, gângăvesc, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. ♦ Tranz. și intranz. A exprima, a formula cu greutate o idee. – Din gângav. DOOM
gângăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângăvésc, imperf. 3 sg. gângăveá; conj. prez. 3 să gângăveáscă
gîngăvit
GÂNGĂVÍ, gângăvesc, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. ♦ Tranz. și intranz. A exprima, a formula cu greutate o idee. – Din gângav. DOOM
gângăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângăvésc, imperf. 3 sg. gângăveá; conj. prez. 3 să gângăveáscă
gîngăvit
GÂNGĂVÍT, -Ă, gângăviți, -te, adj. (Adesea substantivat) Gângav. – V. gângăvi. DOOM
gângăvít s. n.
gîngăvita
GÂNGĂVÍT, -Ă, gângăviți, -te, adj. (Adesea substantivat) Gângav. – V. gângăvi. DOOM
gângăvít s. n.
gîngăvite
GÂNGĂVÍT, -Ă, gângăviți, -te, adj. (Adesea substantivat) Gângav. – V. gângăvi. DOOM
gângăvít s. n.
gîngăvitei
GÂNGĂVÍT, -Ă, gângăviți, -te, adj. (Adesea substantivat) Gângav. – V. gângăvi. DOOM
gângăvít s. n.
gîngăvitele
GÂNGĂVÍT, -Ă, gângăviți, -te, adj. (Adesea substantivat) Gângav. – V. gângăvi. DOOM
gângăvít s. n.
gîngăvitelor
GÂNGĂVÍT, -Ă, gângăviți, -te, adj. (Adesea substantivat) Gângav. – V. gângăvi. DOOM
gângăvít s. n.
gîngăvitul
GÂNGĂVÍT, -Ă, gângăviți, -te, adj. (Adesea substantivat) Gângav. – V. gângăvi. DOOM
gângăvít s. n.
gîngăvitului
GÂNGĂVÍT, -Ă, gângăviți, -te, adj. (Adesea substantivat) Gângav. – V. gângăvi. DOOM
gângăvít s. n.
gîngăviși
GÂNGĂVÍ, gângăvesc, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. ♦ Tranz. și intranz. A exprima, a formula cu greutate o idee. – Din gângav. DOOM
gângăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângăvésc, imperf. 3 sg. gângăveá; conj. prez. 3 să gângăveáscă
gîngăviți
GÂNGĂVÍ, gângăvesc, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. ♦ Tranz. și intranz. A exprima, a formula cu greutate o idee. – Din gângav. DOOM
gângăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângăvésc, imperf. 3 sg. gângăveá; conj. prez. 3 să gângăveáscă
gîngăviți
GÂNGĂVÍT, -Ă, gângăviți, -te, adj. (Adesea substantivat) Gângav. – V. gângăvi. DOOM
gângăvít s. n.
gîngăviții
GÂNGĂVÍT, -Ă, gângăviți, -te, adj. (Adesea substantivat) Gângav. – V. gângăvi. DOOM
gângăvít s. n.
gîngăviților
GÂNGĂVÍT, -Ă, gângăviți, -te, adj. (Adesea substantivat) Gângav. – V. gângăvi. DOOM
gângăvít s. n.
gînj
GÂNJ, gânjuri, s. n. (Pop.) Nuia foarte flexibilă trecută prin foc și apoi răsucită, care se folosește ca frânghie. [Pl. și: (m.) gânji] – Et. nec. DOOM
gânj (pop.) s. n./s. m., pl. gấnjuri/gânji
gînjul
GÂNJ, gânjuri, s. n. (Pop.) Nuia foarte flexibilă trecută prin foc și apoi răsucită, care se folosește ca frânghie. [Pl. și: (m.) gânji] – Et. nec. DOOM
gânj (pop.) s. n./s. m., pl. gấnjuri/gânji
gînjului
GÂNJ, gânjuri, s. n. (Pop.) Nuia foarte flexibilă trecută prin foc și apoi răsucită, care se folosește ca frânghie. [Pl. și: (m.) gânji] – Et. nec. DOOM
gânj (pop.) s. n./s. m., pl. gấnjuri/gânji
gînjuri
GÂNJ, gânjuri, s. n. (Pop.) Nuia foarte flexibilă trecută prin foc și apoi răsucită, care se folosește ca frânghie. [Pl. și: (m.) gânji] – Et. nec. DOOM
gânj (pop.) s. n./s. m., pl. gấnjuri/gânji
gînjurile
GÂNJ, gânjuri, s. n. (Pop.) Nuia foarte flexibilă trecută prin foc și apoi răsucită, care se folosește ca frânghie. [Pl. și: (m.) gânji] – Et. nec. DOOM
gânj (pop.) s. n./s. m., pl. gấnjuri/gânji
gînjurilor
GÂNJ, gânjuri, s. n. (Pop.) Nuia foarte flexibilă trecută prin foc și apoi răsucită, care se folosește ca frânghie. [Pl. și: (m.) gânji] – Et. nec. DOOM
gânj (pop.) s. n./s. m., pl. gấnjuri/gânji
gînsac
GÂNSÁC, gânsaci, s. m. (Pop.) Gâscan. – Din bg. găsak. DOOM
gânsác (pop.) s. m., pl. gânsáci
gînsaci
GÂNSÁC, gânsaci, s. m. (Pop.) Gâscan. – Din bg. găsak. DOOM
gânsác (pop.) s. m., pl. gânsáci
gînsacii
GÂNSÁC, gânsaci, s. m. (Pop.) Gâscan. – Din bg. găsak. DOOM
gânsác (pop.) s. m., pl. gânsáci
gînsacilor
GÂNSÁC, gânsaci, s. m. (Pop.) Gâscan. – Din bg. găsak. DOOM
gânsác (pop.) s. m., pl. gânsáci
gînsacul
GÂNSÁC, gânsaci, s. m. (Pop.) Gâscan. – Din bg. găsak. DOOM
gânsác (pop.) s. m., pl. gânsáci
gînsacului
GÂNSÁC, gânsaci, s. m. (Pop.) Gâscan. – Din bg. găsak. DOOM
gânsác (pop.) s. m., pl. gânsáci
gîrbace
GÂRBÁCI, gârbace, s. n. Bici făcut din mai multe curele împletite (uneori cu vârfurile plumbuite) sau din vână de bou. ♦ Lovitură dată cu acest bici. – Din tc. kirbaç, bg. gărbač. DOOM
gârbáci s. n., pl. gârbáce
gîrbacele
GÂRBÁCI, gârbace, s. n. Bici făcut din mai multe curele împletite (uneori cu vârfurile plumbuite) sau din vână de bou. ♦ Lovitură dată cu acest bici. – Din tc. kirbaç, bg. gărbač. DOOM
gârbáci s. n., pl. gârbáce
gîrbacelor
GÂRBÁCI, gârbace, s. n. Bici făcut din mai multe curele împletite (uneori cu vârfurile plumbuite) sau din vână de bou. ♦ Lovitură dată cu acest bici. – Din tc. kirbaç, bg. gărbač. DOOM
gârbáci s. n., pl. gârbáce
gîrbaci
GÂRBÁCI, gârbace, s. n. Bici făcut din mai multe curele împletite (uneori cu vârfurile plumbuite) sau din vână de bou. ♦ Lovitură dată cu acest bici. – Din tc. kirbaç, bg. gărbač. DOOM
gârbáci s. n., pl. gârbáce
gîrbaciul
GÂRBÁCI, gârbace, s. n. Bici făcut din mai multe curele împletite (uneori cu vârfurile plumbuite) sau din vână de bou. ♦ Lovitură dată cu acest bici. – Din tc. kirbaç, bg. gărbač. DOOM
gârbáci s. n., pl. gârbáce
gîrbaciului
GÂRBÁCI, gârbace, s. n. Bici făcut din mai multe curele împletite (uneori cu vârfurile plumbuite) sau din vână de bou. ♦ Lovitură dată cu acest bici. – Din tc. kirbaç, bg. gărbač. DOOM
gârbáci s. n., pl. gârbáce
gîrbița
GẤRBIȚĂ, gârbițe, s. f. 1. (Pop.; la animale) Greabăn, grumaz; (la oameni) ceafă. ◊ Expr. A muia (cuiva) gârbița = a înfrânge (cuiva) trufia, a obliga să se supună. 2. Plantă erbacee cu tulpina acoperită cu solzi și cu flori mari, violete (Limodorum abortivum). – Din bg. gărbica, sb. grbica. DOOM
gấrbiță s. f., g.-d. art. gấrbiței; pl. gấrbițe
gîrbițe
GẤRBIȚĂ, gârbițe, s. f. 1. (Pop.; la animale) Greabăn, grumaz; (la oameni) ceafă. ◊ Expr. A muia (cuiva) gârbița = a înfrânge (cuiva) trufia, a obliga să se supună. 2. Plantă erbacee cu tulpina acoperită cu solzi și cu flori mari, violete (Limodorum abortivum). – Din bg. gărbica, sb. grbica. DOOM
gấrbiță s. f., g.-d. art. gấrbiței; pl. gấrbițe
gîrbiței
GẤRBIȚĂ, gârbițe, s. f. 1. (Pop.; la animale) Greabăn, grumaz; (la oameni) ceafă. ◊ Expr. A muia (cuiva) gârbița = a înfrânge (cuiva) trufia, a obliga să se supună. 2. Plantă erbacee cu tulpina acoperită cu solzi și cu flori mari, violete (Limodorum abortivum). – Din bg. gărbica, sb. grbica. DOOM
gấrbiță s. f., g.-d. art. gấrbiței; pl. gấrbițe
gîrbițele
GẤRBIȚĂ, gârbițe, s. f. 1. (Pop.; la animale) Greabăn, grumaz; (la oameni) ceafă. ◊ Expr. A muia (cuiva) gârbița = a înfrânge (cuiva) trufia, a obliga să se supună. 2. Plantă erbacee cu tulpina acoperită cu solzi și cu flori mari, violete (Limodorum abortivum). – Din bg. gărbica, sb. grbica. DOOM
gấrbiță s. f., g.-d. art. gấrbiței; pl. gấrbițe
gîrbițelor
GẤRBIȚĂ, gârbițe, s. f. 1. (Pop.; la animale) Greabăn, grumaz; (la oameni) ceafă. ◊ Expr. A muia (cuiva) gârbița = a înfrânge (cuiva) trufia, a obliga să se supună. 2. Plantă erbacee cu tulpina acoperită cu solzi și cu flori mari, violete (Limodorum abortivum). – Din bg. gărbica, sb. grbica. DOOM
gấrbiță s. f., g.-d. art. gấrbiței; pl. gấrbițe
gîrbov
GẤRBOV, -Ă, gârbovi, -e, adj. (Despre oameni) Care are spinarea încovoiată (de bătrânețe); gârbovit. – Din bg. gărbav. DOOM
gấrbov adj. m., pl. gấrbovi; f. gấrbovă, pl. gấrbove
gîrbova
GẤRBOV, -Ă, gârbovi, -e, adj. (Despre oameni) Care are spinarea încovoiată (de bătrânețe); gârbovit. – Din bg. gărbav. DOOM
gấrbov adj. m., pl. gấrbovi; f. gấrbovă, pl. gấrbove
gîrbove
GẤRBOV, -Ă, gârbovi, -e, adj. (Despre oameni) Care are spinarea încovoiată (de bătrânețe); gârbovit. – Din bg. gărbav. DOOM
gấrbov adj. m., pl. gấrbovi; f. gấrbovă, pl. gấrbove
gîrbovea
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov. DOOM
gârboví (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovéște, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 să gârboveáscă
gîrboveai
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov. DOOM
gârboví (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovéște, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 să gârboveáscă
gîrboveam
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov. DOOM
gârboví (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovéște, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 să gârboveáscă
gîrbovească
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov. DOOM
gârboví (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovéște, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 să gârboveáscă
gîrboveau
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov. DOOM
gârboví (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovéște, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 să gârboveáscă
gîrboveați
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov. DOOM
gârboví (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovéște, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 să gârboveáscă
gîrbovei
GẤRBOV, -Ă, gârbovi, -e, adj. (Despre oameni) Care are spinarea încovoiată (de bătrânețe); gârbovit. – Din bg. gărbav. DOOM
gấrbov adj. m., pl. gấrbovi; f. gấrbovă, pl. gấrbove
gîrbovele
GẤRBOV, -Ă, gârbovi, -e, adj. (Despre oameni) Care are spinarea încovoiată (de bătrânețe); gârbovit. – Din bg. gărbav. DOOM
gấrbov adj. m., pl. gấrbovi; f. gấrbovă, pl. gấrbove
gîrbovelor
GẤRBOV, -Ă, gârbovi, -e, adj. (Despre oameni) Care are spinarea încovoiată (de bătrânețe); gârbovit. – Din bg. gărbav. DOOM
gấrbov adj. m., pl. gấrbovi; f. gấrbovă, pl. gấrbove
gîrbovesc
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov. DOOM
gârboví (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovéște, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 să gârboveáscă
gîrbovește
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov. DOOM
gârboví (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovéște, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 să gârboveáscă
gîrbovești
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov. DOOM
gârboví (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovéște, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 să gârboveáscă
gîrbovi
GẤRBOV, -Ă, gârbovi, -e, adj. (Despre oameni) Care are spinarea încovoiată (de bătrânețe); gârbovit. – Din bg. gărbav. DOOM
gấrbov adj. m., pl. gấrbovi; f. gấrbovă, pl. gấrbove
gîrbovi
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov. DOOM
gârboví (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovéște, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 să gârboveáscă
gîrbovii
GẤRBOV, -Ă, gârbovi, -e, adj. (Despre oameni) Care are spinarea încovoiată (de bătrânețe); gârbovit. – Din bg. gărbav. DOOM
gấrbov adj. m., pl. gấrbovi; f. gấrbovă, pl. gấrbove
gîrbovii
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov. DOOM
gârboví (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovéște, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 să gârboveáscă
gîrbovilor
GẤRBOV, -Ă, gârbovi, -e, adj. (Despre oameni) Care are spinarea încovoiată (de bătrânețe); gârbovit. – Din bg. gărbav. DOOM
gấrbov adj. m., pl. gấrbovi; f. gấrbovă, pl. gấrbove
gîrbovim
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov. DOOM
gârboví (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovéște, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 să gârboveáscă
gîrbovind
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov. DOOM
gârboví (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovéște, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 să gârboveáscă
gîrbovire
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov. DOOM
gârboví (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovéște, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 să gârboveáscă
gîrbovire
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov.
gîrbovirea
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov.
gîrboviri
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov.
gîrbovirii
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov.
gîrbovirile
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov.
gîrbovirilor
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov.
gîrboviră
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov. DOOM
gârboví (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovéște, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 să gârboveáscă
gîrbovirăm
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov. DOOM
gârboví (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovéște, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 să gârboveáscă
gîrbovirăți
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov. DOOM
gârboví (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovéște, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 să gârboveáscă
gîrbovise
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov. DOOM
gârboví (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovéște, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 să gârboveáscă
gîrbovisem
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov. DOOM
gârboví (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovéște, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 să gârboveáscă
gîrboviseră
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov. DOOM
gârboví (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovéște, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 să gârboveáscă
gîrboviserăm
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov. DOOM
gârboví (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovéște, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 să gârboveáscă
gîrboviserăți
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov. DOOM
gârboví (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovéște, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 să gârboveáscă
gîrboviseși
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov. DOOM
gârboví (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovéște, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 să gârboveáscă
gîrboviseți
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov. DOOM
gârboví (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovéște, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 să gârboveáscă
gîrbovit
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov. DOOM
gârboví (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovéște, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 să gârboveáscă
gîrbovit
GÂRBOVÍT, -Ă, gârboviți, -te, adj. (Despre oameni) Care este gârbov; cocârjat. – V. gârbovi.
gîrbovita
GÂRBOVÍT, -Ă, gârboviți, -te, adj. (Despre oameni) Care este gârbov; cocârjat. – V. gârbovi.
gîrbovite
GÂRBOVÍT, -Ă, gârboviți, -te, adj. (Despre oameni) Care este gârbov; cocârjat. – V. gârbovi.
gîrbovitei
GÂRBOVÍT, -Ă, gârboviți, -te, adj. (Despre oameni) Care este gârbov; cocârjat. – V. gârbovi.
gîrbovitele
GÂRBOVÍT, -Ă, gârboviți, -te, adj. (Despre oameni) Care este gârbov; cocârjat. – V. gârbovi.
gîrbovitelor
GÂRBOVÍT, -Ă, gârboviți, -te, adj. (Despre oameni) Care este gârbov; cocârjat. – V. gârbovi.
gîrbovitul
GÂRBOVÍT, -Ă, gârboviți, -te, adj. (Despre oameni) Care este gârbov; cocârjat. – V. gârbovi.
gîrbovitului
GÂRBOVÍT, -Ă, gârboviți, -te, adj. (Despre oameni) Care este gârbov; cocârjat. – V. gârbovi.
gîrboviși
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov. DOOM
gârboví (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovéște, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 să gârboveáscă
gîrboviți
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov. DOOM
gârboví (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovéște, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 să gârboveáscă
gîrboviți
GÂRBOVÍT, -Ă, gârboviți, -te, adj. (Despre oameni) Care este gârbov; cocârjat. – V. gârbovi.
gîrboviții
GÂRBOVÍT, -Ă, gârboviți, -te, adj. (Despre oameni) Care este gârbov; cocârjat. – V. gârbovi.
gîrboviților
GÂRBOVÍT, -Ă, gârboviți, -te, adj. (Despre oameni) Care este gârbov; cocârjat. – V. gârbovi.
gîrbovul
GẤRBOV, -Ă, gârbovi, -e, adj. (Despre oameni) Care are spinarea încovoiată (de bătrânețe); gârbovit. – Din bg. gărbav. DOOM
gấrbov adj. m., pl. gấrbovi; f. gấrbovă, pl. gấrbove
gîrbovului
GẤRBOV, -Ă, gârbovi, -e, adj. (Despre oameni) Care are spinarea încovoiată (de bătrânețe); gârbovit. – Din bg. gărbav. DOOM
gấrbov adj. m., pl. gấrbovi; f. gấrbovă, pl. gấrbove
gîrgîr
GÂRGẤR, gârgâre, s. n. Unealtă folosită la pescuitul marin prin încercuirea și adunarea bancurilor de hamsii, stavrizi, scrumbii etc. – Et. nec. DOOM
!gârgấr s. n., pl. gârgấre
gîrgîre
GÂRGẤR, gârgâre, s. n. Unealtă folosită la pescuitul marin prin încercuirea și adunarea bancurilor de hamsii, stavrizi, scrumbii etc. – Et. nec. DOOM
!gârgấr s. n., pl. gârgấre
gîrgîrele
GÂRGẤR, gârgâre, s. n. Unealtă folosită la pescuitul marin prin încercuirea și adunarea bancurilor de hamsii, stavrizi, scrumbii etc. – Et. nec. DOOM
!gârgấr s. n., pl. gârgấre
gîrgîrelor
GÂRGẤR, gârgâre, s. n. Unealtă folosită la pescuitul marin prin încercuirea și adunarea bancurilor de hamsii, stavrizi, scrumbii etc. – Et. nec. DOOM
!gârgấr s. n., pl. gârgấre
gîrgîrul
GÂRGẤR, gârgâre, s. n. Unealtă folosită la pescuitul marin prin încercuirea și adunarea bancurilor de hamsii, stavrizi, scrumbii etc. – Et. nec. DOOM
!gârgấr s. n., pl. gârgấre
gîrgîrului
GÂRGẤR, gârgâre, s. n. Unealtă folosită la pescuitul marin prin încercuirea și adunarea bancurilor de hamsii, stavrizi, scrumbii etc. – Et. nec. DOOM
!gârgấr s. n., pl. gârgấre
gîrla
GẤRLĂ, gârle, s. f. 1. Apă curgătoare (mai mică); braț al unei ape curgătoare. ◊ Expr. (Fam.) A se duce pe gârlă = a se pierde, a se risipi. A da pe gârlă = a arunca, a risipi. ♦ (Adverbial) În mare cantitate, din belșug. 2. Depresiune alungită (și sinuoasă) aflată în lunca unei ape curgătoare și care, acoperită de apă, leagă de obicei un râu de lacurile sau de bălțile din jurul acestuia. – Din bg. gărlo. DOOM
gấrlă s. f., g.-d. art. gấrlei; pl. gấrle
gîrle
GẤRLĂ, gârle, s. f. 1. Apă curgătoare (mai mică); braț al unei ape curgătoare. ◊ Expr. (Fam.) A se duce pe gârlă = a se pierde, a se risipi. A da pe gârlă = a arunca, a risipi. ♦ (Adverbial) În mare cantitate, din belșug. 2. Depresiune alungită (și sinuoasă) aflată în lunca unei ape curgătoare și care, acoperită de apă, leagă de obicei un râu de lacurile sau de bălțile din jurul acestuia. – Din bg. gărlo. DOOM
gấrlă s. f., g.-d. art. gấrlei; pl. gấrle
gîrlei
GẤRLĂ, gârle, s. f. 1. Apă curgătoare (mai mică); braț al unei ape curgătoare. ◊ Expr. (Fam.) A se duce pe gârlă = a se pierde, a se risipi. A da pe gârlă = a arunca, a risipi. ♦ (Adverbial) În mare cantitate, din belșug. 2. Depresiune alungită (și sinuoasă) aflată în lunca unei ape curgătoare și care, acoperită de apă, leagă de obicei un râu de lacurile sau de bălțile din jurul acestuia. – Din bg. gărlo. DOOM
gấrlă s. f., g.-d. art. gấrlei; pl. gấrle
gîrlele
GẤRLĂ, gârle, s. f. 1. Apă curgătoare (mai mică); braț al unei ape curgătoare. ◊ Expr. (Fam.) A se duce pe gârlă = a se pierde, a se risipi. A da pe gârlă = a arunca, a risipi. ♦ (Adverbial) În mare cantitate, din belșug. 2. Depresiune alungită (și sinuoasă) aflată în lunca unei ape curgătoare și care, acoperită de apă, leagă de obicei un râu de lacurile sau de bălțile din jurul acestuia. – Din bg. gărlo. DOOM
gấrlă s. f., g.-d. art. gấrlei; pl. gấrle
gîrlelor
GẤRLĂ, gârle, s. f. 1. Apă curgătoare (mai mică); braț al unei ape curgătoare. ◊ Expr. (Fam.) A se duce pe gârlă = a se pierde, a se risipi. A da pe gârlă = a arunca, a risipi. ♦ (Adverbial) În mare cantitate, din belșug. 2. Depresiune alungită (și sinuoasă) aflată în lunca unei ape curgătoare și care, acoperită de apă, leagă de obicei un râu de lacurile sau de bălțile din jurul acestuia. – Din bg. gărlo. DOOM
gấrlă s. f., g.-d. art. gấrlei; pl. gấrle
gîrlici
GÂRLÍCI, gârliciuri, s. n. 1. Intrare (strâmtă) într-un beci, într-o pivniță. 2. (Rar) Intrare (îngustă) într-o colibă, într-un cavou, într-o peșteră. [Pl. și: gârlice] – Din sb. grlič „gât de sticlă”.
gîrliciul
GÂRLÍCI, gârliciuri, s. n. 1. Intrare (strâmtă) într-un beci, într-o pivniță. 2. (Rar) Intrare (îngustă) într-o colibă, într-un cavou, într-o peșteră. [Pl. și: gârlice] – Din sb. grlič „gât de sticlă”.
gîrliciului
GÂRLÍCI, gârliciuri, s. n. 1. Intrare (strâmtă) într-un beci, într-o pivniță. 2. (Rar) Intrare (îngustă) într-o colibă, într-un cavou, într-o peșteră. [Pl. și: gârlice] – Din sb. grlič „gât de sticlă”.
gîrliciuri
GÂRLÍCI, gârliciuri, s. n. 1. Intrare (strâmtă) într-un beci, într-o pivniță. 2. (Rar) Intrare (îngustă) într-o colibă, într-un cavou, într-o peșteră. [Pl. și: gârlice] – Din sb. grlič „gât de sticlă”.
gîrliciurile
GÂRLÍCI, gârliciuri, s. n. 1. Intrare (strâmtă) într-un beci, într-o pivniță. 2. (Rar) Intrare (îngustă) într-o colibă, într-un cavou, într-o peșteră. [Pl. și: gârlice] – Din sb. grlič „gât de sticlă”.
gîrliciurilor
GÂRLÍCI, gârliciuri, s. n. 1. Intrare (strâmtă) într-un beci, într-o pivniță. 2. (Rar) Intrare (îngustă) într-o colibă, într-un cavou, într-o peșteră. [Pl. și: gârlice] – Din sb. grlič „gât de sticlă”.
gîrlița
GẤRLIȚĂ2, gârlițe, s. f. Specie de gâscă sălbatică de talie mică, cu carnea gustoasă (Anser albifrons). – Et. nec. DOOM
gârlíță s. f., g.-d. art. gârlíței; pl. gârlíțe
gîrlițe
GẤRLIȚĂ2, gârlițe, s. f. Specie de gâscă sălbatică de talie mică, cu carnea gustoasă (Anser albifrons). – Et. nec. DOOM
gârlíță s. f., g.-d. art. gârlíței; pl. gârlíțe
gîrliței
GẤRLIȚĂ2, gârlițe, s. f. Specie de gâscă sălbatică de talie mică, cu carnea gustoasă (Anser albifrons). – Et. nec. DOOM
gârlíță s. f., g.-d. art. gârlíței; pl. gârlíțe
gîrlițele
GẤRLIȚĂ2, gârlițe, s. f. Specie de gâscă sălbatică de talie mică, cu carnea gustoasă (Anser albifrons). – Et. nec. DOOM
gârlíță s. f., g.-d. art. gârlíței; pl. gârlíțe
gîrlițelor
GẤRLIȚĂ2, gârlițe, s. f. Specie de gâscă sălbatică de talie mică, cu carnea gustoasă (Anser albifrons). – Et. nec. DOOM
gârlíță s. f., g.-d. art. gârlíței; pl. gârlíțe
gîrneața
GẤRNIȚĂ, gârnițe, s. f. (Reg.) Arbore înrudit cu stejarul, cu tulpina dreaptă, a cărei scoarță are la exterior un strat solzos, cu frunze mari, lungi, fără pețiol (Quercus frainetto). [Var.: gârneáță s. f.] – Din bg., sb. granica. DOOM
!gấrniță (reg.) s. f., g.-d. art. gấrniței; pl. gấrnițe
gîrneț
GÂRNÉȚ, gârneți, s. m. (Reg.) Par (mai gros) făcut de obicei din lemn de stejar. – Din gârniță. DOOM
gârnéț (reg.) s. m., pl. gârnéți
gîrnețe
GẤRNIȚĂ, gârnițe, s. f. (Reg.) Arbore înrudit cu stejarul, cu tulpina dreaptă, a cărei scoarță are la exterior un strat solzos, cu frunze mari, lungi, fără pețiol (Quercus frainetto). [Var.: gârneáță s. f.] – Din bg., sb. granica. DOOM
!gấrniță (reg.) s. f., g.-d. art. gấrniței; pl. gấrnițe
gîrneței
GẤRNIȚĂ, gârnițe, s. f. (Reg.) Arbore înrudit cu stejarul, cu tulpina dreaptă, a cărei scoarță are la exterior un strat solzos, cu frunze mari, lungi, fără pețiol (Quercus frainetto). [Var.: gârneáță s. f.] – Din bg., sb. granica. DOOM
!gấrniță (reg.) s. f., g.-d. art. gấrniței; pl. gấrnițe
gîrnețele
GẤRNIȚĂ, gârnițe, s. f. (Reg.) Arbore înrudit cu stejarul, cu tulpina dreaptă, a cărei scoarță are la exterior un strat solzos, cu frunze mari, lungi, fără pețiol (Quercus frainetto). [Var.: gârneáță s. f.] – Din bg., sb. granica. DOOM
!gấrniță (reg.) s. f., g.-d. art. gấrniței; pl. gấrnițe
gîrnețelor
GẤRNIȚĂ, gârnițe, s. f. (Reg.) Arbore înrudit cu stejarul, cu tulpina dreaptă, a cărei scoarță are la exterior un strat solzos, cu frunze mari, lungi, fără pețiol (Quercus frainetto). [Var.: gârneáță s. f.] – Din bg., sb. granica. DOOM
!gấrniță (reg.) s. f., g.-d. art. gấrniței; pl. gấrnițe
gîrneți
GÂRNÉȚ, gârneți, s. m. (Reg.) Par (mai gros) făcut de obicei din lemn de stejar. – Din gârniță. DOOM
gârnéț (reg.) s. m., pl. gârnéți
gîrneții
GÂRNÉȚ, gârneți, s. m. (Reg.) Par (mai gros) făcut de obicei din lemn de stejar. – Din gârniță. DOOM
gârnéț (reg.) s. m., pl. gârnéți
gîrneților
GÂRNÉȚ, gârneți, s. m. (Reg.) Par (mai gros) făcut de obicei din lemn de stejar. – Din gârniță. DOOM
gârnéț (reg.) s. m., pl. gârnéți
gîrnețul
GÂRNÉȚ, gârneți, s. m. (Reg.) Par (mai gros) făcut de obicei din lemn de stejar. – Din gârniță. DOOM
gârnéț (reg.) s. m., pl. gârnéți
gîrnețului
GÂRNÉȚ, gârneți, s. m. (Reg.) Par (mai gros) făcut de obicei din lemn de stejar. – Din gârniță. DOOM
gârnéț (reg.) s. m., pl. gârnéți
gîrnița
GẤRNIȚĂ, gârnițe, s. f. (Reg.) Arbore înrudit cu stejarul, cu tulpina dreaptă, a cărei scoarță are la exterior un strat solzos, cu frunze mari, lungi, fără pețiol (Quercus frainetto). [Var.: gârneáță s. f.] – Din bg., sb. granica. DOOM
!gấrniță (reg.) s. f., g.-d. art. gấrniței; pl. gấrnițe
gîrnițe
GẤRNIȚĂ, gârnițe, s. f. (Reg.) Arbore înrudit cu stejarul, cu tulpina dreaptă, a cărei scoarță are la exterior un strat solzos, cu frunze mari, lungi, fără pețiol (Quercus frainetto). [Var.: gârneáță s. f.] – Din bg., sb. granica. DOOM
!gấrniță (reg.) s. f., g.-d. art. gấrniței; pl. gấrnițe
gîrniței
GẤRNIȚĂ, gârnițe, s. f. (Reg.) Arbore înrudit cu stejarul, cu tulpina dreaptă, a cărei scoarță are la exterior un strat solzos, cu frunze mari, lungi, fără pețiol (Quercus frainetto). [Var.: gârneáță s. f.] – Din bg., sb. granica. DOOM
!gấrniță (reg.) s. f., g.-d. art. gấrniței; pl. gấrnițe
gîrnițele
GẤRNIȚĂ, gârnițe, s. f. (Reg.) Arbore înrudit cu stejarul, cu tulpina dreaptă, a cărei scoarță are la exterior un strat solzos, cu frunze mari, lungi, fără pețiol (Quercus frainetto). [Var.: gârneáță s. f.] – Din bg., sb. granica. DOOM
!gấrniță (reg.) s. f., g.-d. art. gấrniței; pl. gấrnițe
gîrnițelor
GẤRNIȚĂ, gârnițe, s. f. (Reg.) Arbore înrudit cu stejarul, cu tulpina dreaptă, a cărei scoarță are la exterior un strat solzos, cu frunze mari, lungi, fără pețiol (Quercus frainetto). [Var.: gârneáță s. f.] – Din bg., sb. granica. DOOM
!gấrniță (reg.) s. f., g.-d. art. gấrniței; pl. gấrnițe
gîrnițet
GÂRNIȚÉT, gârnițeturi, s. n. (Reg.) Pădure în care predomină gârnița. [Pl. și: gârnițete] – Gârniță + suf. -et. DOOM
gârnițét (reg.) s. n., pl. gârnițéturi
gîrnițetul
GÂRNIȚÉT, gârnițeturi, s. n. (Reg.) Pădure în care predomină gârnița. [Pl. și: gârnițete] – Gârniță + suf. -et. DOOM
gârnițét (reg.) s. n., pl. gârnițéturi
gîrnițetului
GÂRNIȚÉT, gârnițeturi, s. n. (Reg.) Pădure în care predomină gârnița. [Pl. și: gârnițete] – Gârniță + suf. -et. DOOM
gârnițét (reg.) s. n., pl. gârnițéturi
gîrnițeturi
GÂRNIȚÉT, gârnițeturi, s. n. (Reg.) Pădure în care predomină gârnița. [Pl. și: gârnițete] – Gârniță + suf. -et. DOOM
gârnițét (reg.) s. n., pl. gârnițéturi
gîrnițeturile
GÂRNIȚÉT, gârnițeturi, s. n. (Reg.) Pădure în care predomină gârnița. [Pl. și: gârnițete] – Gârniță + suf. -et. DOOM
gârnițét (reg.) s. n., pl. gârnițéturi
gîrnițeturilor
GÂRNIȚÉT, gârnițeturi, s. n. (Reg.) Pădure în care predomină gârnița. [Pl. și: gârnițete] – Gârniță + suf. -et. DOOM
gârnițét (reg.) s. n., pl. gârnițéturi
gîsca
GẤSCĂ, gâște, s. f. Pasăre domestică de talie mare, de obicei cenușie pe spate și pe laturi și albă pe piept, cu gâtul lung, crescută pentru carnea, untura și fulgii ei (Anser domesticus). ◊ Gâscă sălbatică = specie mai mică de gâscă, vânată pentru carne (Anser anser). ◊ Expr. A strica orzul pe gâște = a dărui, a sacrifica ceva util, prețios, bun pentru cineva care nu știe să prețuiască cele primite. ♦ (Fam.) Epitet depreciativ dat unei femei sau unei fete credule sau proaste. – Din bg. găska. DOOM
gấscă s. f., g.-d. art. gấștei; pl. gấște
gîscan
GÂSCÁN, gâscani, s. m. Bărbătușul gâștei; gânsac. – Gâscă + suf. -an. DOOM
gâscán (pasăre) s. m., pl. gâscáni
gîscani
GÂSCÁN, gâscani, s. m. Bărbătușul gâștei; gânsac. – Gâscă + suf. -an. DOOM
gâscán (pasăre) s. m., pl. gâscáni
gîscanii
GÂSCÁN, gâscani, s. m. Bărbătușul gâștei; gânsac. – Gâscă + suf. -an. DOOM
gâscán (pasăre) s. m., pl. gâscáni
gîscanilor
GÂSCÁN, gâscani, s. m. Bărbătușul gâștei; gânsac. – Gâscă + suf. -an. DOOM
gâscán (pasăre) s. m., pl. gâscáni
gîscanul
GÂSCÁN, gâscani, s. m. Bărbătușul gâștei; gânsac. – Gâscă + suf. -an. DOOM
gâscán (pasăre) s. m., pl. gâscáni
gîscanului
GÂSCÁN, gâscani, s. m. Bărbătușul gâștei; gânsac. – Gâscă + suf. -an. DOOM
gâscán (pasăre) s. m., pl. gâscáni
gîscar
GÂSCÁR, gâscari, s. m. (Rar) Bărbat sau băiat care păzește gâștele. – Gâscă + suf. -ar. DOOM
gâscár (persoană) (rar) s. m., pl. gâscári
gîscari
GÂSCÁR, gâscari, s. m. (Rar) Bărbat sau băiat care păzește gâștele. – Gâscă + suf. -ar. DOOM
gâscár (persoană) (rar) s. m., pl. gâscári
gîscarii
GÂSCÁR, gâscari, s. m. (Rar) Bărbat sau băiat care păzește gâștele. – Gâscă + suf. -ar. DOOM
gâscár (persoană) (rar) s. m., pl. gâscári
gîscarilor
GÂSCÁR, gâscari, s. m. (Rar) Bărbat sau băiat care păzește gâștele. – Gâscă + suf. -ar. DOOM
gâscár (persoană) (rar) s. m., pl. gâscári
gîscarița
GÂSCÁRIȚĂ, gâscarițe, s. f. 1. Numele a două plante perene cu tulpina și frunzele acoperite cu peri, cu flori mici, albe (Arabis alpina și hirsuta). 2. Plantă din familia cruciferelor cu frunzele spatulate sau oblonge (Arabidiopsis thaliana). – Gâscă + suf. -ariță. DOOM
gâscáriță (plantă) s. f., g.-d. art. gâscáriței; pl. gâscárițe
gîscarițe
GÂSCÁRIȚĂ, gâscarițe, s. f. 1. Numele a două plante perene cu tulpina și frunzele acoperite cu peri, cu flori mici, albe (Arabis alpina și hirsuta). 2. Plantă din familia cruciferelor cu frunzele spatulate sau oblonge (Arabidiopsis thaliana). – Gâscă + suf. -ariță. DOOM
gâscáriță (plantă) s. f., g.-d. art. gâscáriței; pl. gâscárițe
gîscariței
GÂSCÁRIȚĂ, gâscarițe, s. f. 1. Numele a două plante perene cu tulpina și frunzele acoperite cu peri, cu flori mici, albe (Arabis alpina și hirsuta). 2. Plantă din familia cruciferelor cu frunzele spatulate sau oblonge (Arabidiopsis thaliana). – Gâscă + suf. -ariță. DOOM
gâscáriță (plantă) s. f., g.-d. art. gâscáriței; pl. gâscárițe
gîscarițele
GÂSCÁRIȚĂ, gâscarițe, s. f. 1. Numele a două plante perene cu tulpina și frunzele acoperite cu peri, cu flori mici, albe (Arabis alpina și hirsuta). 2. Plantă din familia cruciferelor cu frunzele spatulate sau oblonge (Arabidiopsis thaliana). – Gâscă + suf. -ariță. DOOM
gâscáriță (plantă) s. f., g.-d. art. gâscáriței; pl. gâscárițe
gîscarițelor
GÂSCÁRIȚĂ, gâscarițe, s. f. 1. Numele a două plante perene cu tulpina și frunzele acoperite cu peri, cu flori mici, albe (Arabis alpina și hirsuta). 2. Plantă din familia cruciferelor cu frunzele spatulate sau oblonge (Arabidiopsis thaliana). – Gâscă + suf. -ariță. DOOM
gâscáriță (plantă) s. f., g.-d. art. gâscáriței; pl. gâscárițe
gîscarul
GÂSCÁR, gâscari, s. m. (Rar) Bărbat sau băiat care păzește gâștele. – Gâscă + suf. -ar. DOOM
gâscár (persoană) (rar) s. m., pl. gâscári
gîscarului
GÂSCÁR, gâscari, s. m. (Rar) Bărbat sau băiat care păzește gâștele. – Gâscă + suf. -ar. DOOM
gâscár (persoană) (rar) s. m., pl. gâscári
gîsculița
GÂSCULÍȚĂ, gâsculițe, s. f. Diminutiv al lui gâscă. – Gâscă + suf. -uliță. DOOM
gâsculíță s. f., g.-d. art. gâsculíței; pl. gâsculíțe
gîsculițe
GÂSCULÍȚĂ, gâsculițe, s. f. Diminutiv al lui gâscă. – Gâscă + suf. -uliță. DOOM
gâsculíță s. f., g.-d. art. gâsculíței; pl. gâsculíțe
gîsculiței
GÂSCULÍȚĂ, gâsculițe, s. f. Diminutiv al lui gâscă. – Gâscă + suf. -uliță. DOOM
gâsculíță s. f., g.-d. art. gâsculíței; pl. gâsculíțe
gîsculițele
GÂSCULÍȚĂ, gâsculițe, s. f. Diminutiv al lui gâscă. – Gâscă + suf. -uliță. DOOM
gâsculíță s. f., g.-d. art. gâsculíței; pl. gâsculíțe
gîsculițelor
GÂSCULÍȚĂ, gâsculițe, s. f. Diminutiv al lui gâscă. – Gâscă + suf. -uliță. DOOM
gâsculíță s. f., g.-d. art. gâsculíței; pl. gâsculíțe
gîscărița
GÂSCĂRÍȚĂ, gâscărițe, s. f. (Rar) Femeie sau fată care păzește gâștele. – Gâscar + suf. -iță. DOOM
gâscăríță (persoană) (rar) s. f., g.-d. art. gâscăríței; pl. gâscăríțe
gîscărițe
GÂSCĂRÍȚĂ, gâscărițe, s. f. (Rar) Femeie sau fată care păzește gâștele. – Gâscar + suf. -iță. DOOM
gâscăríță (persoană) (rar) s. f., g.-d. art. gâscăríței; pl. gâscăríțe
gîscăriței
GÂSCĂRÍȚĂ, gâscărițe, s. f. (Rar) Femeie sau fată care păzește gâștele. – Gâscar + suf. -iță. DOOM
gâscăríță (persoană) (rar) s. f., g.-d. art. gâscăríței; pl. gâscăríțe
gîscărițele
GÂSCĂRÍȚĂ, gâscărițe, s. f. (Rar) Femeie sau fată care păzește gâștele. – Gâscar + suf. -iță. DOOM
gâscăríță (persoană) (rar) s. f., g.-d. art. gâscăríței; pl. gâscăríțe
gîscărițelor
GÂSCĂRÍȚĂ, gâscărițe, s. f. (Rar) Femeie sau fată care păzește gâștele. – Gâscar + suf. -iță. DOOM
gâscăríță (persoană) (rar) s. f., g.-d. art. gâscăríței; pl. gâscăríțe
gît
GÂT, gâturi, s. n. 1. Parte a corpului (la om și la unele animale) care unește capul cu trunchiul; grumaz, gâtlan; p. ext. gâtlej. ◊ Expr. A se arunca (sau a se agăța etc.) de gâtul cuiva = a) a îmbrățișa (cu căldură) pe cineva; b) a copleși, a obosi pe cineva cu manifestările de dragoste. A-și rupe (sau a-și frânge) gâtul = a) a se accidenta (grav) sau a muri în urma unui accident; b) a-și pierde situația (bună) în urma unor greșeli, a fi arestat, condamnat în urma săvârșirii unei fapte ilegale. A strânge de gât (pe cineva) = a) a sugruma (pe cineva); b) fig. a constrânge. A lua (sau a înhăța) de gât (pe cineva) = a înșfăca (pe cineva), a cere socoteală (cu violență), a brutaliza. (Fam.) A face gât = a avea pretenții (neîntemeiate); a face gălăgie, scandal. A da (o băutură) pe gât = a bea repede (dintr-o singură înghițitură sau din câteva înghițituri). A fi sătul până în gât = a fi dezgustat, a nu mai putea suporta (în continuare). A-i sta (sau a i se opri) în gât = a) a nu putea înghiți; b) a nu se putea împăca cu ceva sau cu cineva, a nu putea suferi. ♦ Cantitate de băutură care se poate bea dintr-o singură înghițitură. 2. Parte a unor obiecte, a unor piese etc. care prezintă asemănare cu gâtul (1). ◊ Prună cu gât = prună gâtlană, v. gâtlan (2). – Din sl. glŭtŭ „înghițitură”. DOOM
gât s. n., pl. gấturi
gîtar
GÂTÁR, gâtare, s. n. Curea lată a hamului, care se trece peste gâtul calului; hamut. – Gât + suf. -ar. DOOM
gâtár s. n., pl. gâtáre
gîtare
GÂTÁR, gâtare, s. n. Curea lată a hamului, care se trece peste gâtul calului; hamut. – Gât + suf. -ar. DOOM
gâtár s. n., pl. gâtáre
gîtarele
GÂTÁR, gâtare, s. n. Curea lată a hamului, care se trece peste gâtul calului; hamut. – Gât + suf. -ar. DOOM
gâtár s. n., pl. gâtáre
gîtarelor
GÂTÁR, gâtare, s. n. Curea lată a hamului, care se trece peste gâtul calului; hamut. – Gât + suf. -ar. DOOM
gâtár s. n., pl. gâtáre
gîtarul
GÂTÁR, gâtare, s. n. Curea lată a hamului, care se trece peste gâtul calului; hamut. – Gât + suf. -ar. DOOM
gâtár s. n., pl. gâtáre
gîtarului
GÂTÁR, gâtare, s. n. Curea lată a hamului, care se trece peste gâtul calului; hamut. – Gât + suf. -ar. DOOM
gâtár s. n., pl. gâtáre
gîtișoare
GÂTIȘÓR, gâtișoare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui gât. – Gât + suf. -ișor. DOOM
gâtișór (rar) s. n., pl. gâtișoáre
gîtișoarele
GÂTIȘÓR, gâtișoare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui gât. – Gât + suf. -ișor. DOOM
gâtișór (rar) s. n., pl. gâtișoáre
gîtișoarelor
GÂTIȘÓR, gâtișoare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui gât. – Gât + suf. -ișor. DOOM
gâtișór (rar) s. n., pl. gâtișoáre
gîtișor
GÂTIȘÓR, gâtișoare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui gât. – Gât + suf. -ișor. DOOM
gâtișór (rar) s. n., pl. gâtișoáre
gîtișorul
GÂTIȘÓR, gâtișoare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui gât. – Gât + suf. -ișor. DOOM
gâtișór (rar) s. n., pl. gâtișoáre
gîtișorului
GÂTIȘÓR, gâtișoare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui gât. – Gât + suf. -ișor. DOOM
gâtișór (rar) s. n., pl. gâtișoáre
gîtița
GẤTIȚĂ, gâtițe, s. f. (Reg.) Gâtlej. – Gât + suf. -iță. DOOM
gấtiță (reg.) s. f., g.-d. art. gấtiței; pl. gấtițe
gîtițe
GẤTIȚĂ, gâtițe, s. f. (Reg.) Gâtlej. – Gât + suf. -iță. DOOM
gấtiță (reg.) s. f., g.-d. art. gấtiței; pl. gấtițe
gîtiței
GẤTIȚĂ, gâtițe, s. f. (Reg.) Gâtlej. – Gât + suf. -iță. DOOM
gấtiță (reg.) s. f., g.-d. art. gấtiței; pl. gấtițe
gîtițele
GẤTIȚĂ, gâtițe, s. f. (Reg.) Gâtlej. – Gât + suf. -iță. DOOM
gấtiță (reg.) s. f., g.-d. art. gấtiței; pl. gấtițe
gîtițelor
GẤTIȚĂ, gâtițe, s. f. (Reg.) Gâtlej. – Gât + suf. -iță. DOOM
gấtiță (reg.) s. f., g.-d. art. gấtiței; pl. gấtițe
gîtlana
GÂTLÁN, -Ă, gâtlane, s. n., adj. 1. S. n. (Înv. și reg.) Gât (1). 2. Adj. (În sintagma) Prună gâtlană (și substantivat, f.) = varietate de prune alungite la unul dintre capete; prună cu gât. – Gâlt (înv. „gât” < sl.) + suf. -an. DOOM
gâtlánă (gâ-tla-) adj. f., s. f.; pl. gâtláne
gîtlane
GÂTLÁN, -Ă, gâtlane, s. n., adj. 1. S. n. (Înv. și reg.) Gât (1). 2. Adj. (În sintagma) Prună gâtlană (și substantivat, f.) = varietate de prune alungite la unul dintre capete; prună cu gât. – Gâlt (înv. „gât” < sl.) + suf. -an. DOOM
gâtlánă (gâ-tla-) adj. f., s. f.; pl. gâtláne
gîtlanei
GÂTLÁN, -Ă, gâtlane, s. n., adj. 1. S. n. (Înv. și reg.) Gât (1). 2. Adj. (În sintagma) Prună gâtlană (și substantivat, f.) = varietate de prune alungite la unul dintre capete; prună cu gât. – Gâlt (înv. „gât” < sl.) + suf. -an. DOOM
gâtlánă (gâ-tla-) adj. f., s. f.; pl. gâtláne
gîtlanele
GÂTLÁN, -Ă, gâtlane, s. n., adj. 1. S. n. (Înv. și reg.) Gât (1). 2. Adj. (În sintagma) Prună gâtlană (și substantivat, f.) = varietate de prune alungite la unul dintre capete; prună cu gât. – Gâlt (înv. „gât” < sl.) + suf. -an. DOOM
gâtlánă (gâ-tla-) adj. f., s. f.; pl. gâtláne
gîtlanelor
GÂTLÁN, -Ă, gâtlane, s. n., adj. 1. S. n. (Înv. și reg.) Gât (1). 2. Adj. (În sintagma) Prună gâtlană (și substantivat, f.) = varietate de prune alungite la unul dintre capete; prună cu gât. – Gâlt (înv. „gât” < sl.) + suf. -an. DOOM
gâtlánă (gâ-tla-) adj. f., s. f.; pl. gâtláne
gîtlej
GÂTLÉJ, gâtlejuri, s. n. Partea interioară a gâtului (1), cuprinzând faringele cu esofagul și laringele cu traheea; beregată, gâtiță, înghițitoare. – Gâlt (înv. „gât” < sl.) + suf. -ej. DOOM
gâtléj (gâ-tlej) s. n., pl. gâtléjuri
gîtlejul
GÂTLÉJ, gâtlejuri, s. n. Partea interioară a gâtului (1), cuprinzând faringele cu esofagul și laringele cu traheea; beregată, gâtiță, înghițitoare. – Gâlt (înv. „gât” < sl.) + suf. -ej. DOOM
gâtléj (gâ-tlej) s. n., pl. gâtléjuri
gîtlejului
GÂTLÉJ, gâtlejuri, s. n. Partea interioară a gâtului (1), cuprinzând faringele cu esofagul și laringele cu traheea; beregată, gâtiță, înghițitoare. – Gâlt (înv. „gât” < sl.) + suf. -ej. DOOM
gâtléj (gâ-tlej) s. n., pl. gâtléjuri
gîtlejuri
GÂTLÉJ, gâtlejuri, s. n. Partea interioară a gâtului (1), cuprinzând faringele cu esofagul și laringele cu traheea; beregată, gâtiță, înghițitoare. – Gâlt (înv. „gât” < sl.) + suf. -ej. DOOM
gâtléj (gâ-tlej) s. n., pl. gâtléjuri
gîtlejurile
GÂTLÉJ, gâtlejuri, s. n. Partea interioară a gâtului (1), cuprinzând faringele cu esofagul și laringele cu traheea; beregată, gâtiță, înghițitoare. – Gâlt (înv. „gât” < sl.) + suf. -ej. DOOM
gâtléj (gâ-tlej) s. n., pl. gâtléjuri
gîtlejurilor
GÂTLÉJ, gâtlejuri, s. n. Partea interioară a gâtului (1), cuprinzând faringele cu esofagul și laringele cu traheea; beregată, gâtiță, înghițitoare. – Gâlt (înv. „gât” < sl.) + suf. -ej. DOOM
gâtléj (gâ-tlej) s. n., pl. gâtléjuri
gîtoasa
GÂTÓS, -OÁSĂ, gâtoși, -oase, adj. (Rar) Cu gâtul (1) lung. – Gât + suf. -os. DOOM
gâtós (rar) adj. m., pl. gâtóși; f. gâtoásă, pl. gâtoáse
gîtoase
GÂTÓS, -OÁSĂ, gâtoși, -oase, adj. (Rar) Cu gâtul (1) lung. – Gât + suf. -os. DOOM
gâtós (rar) adj. m., pl. gâtóși; f. gâtoásă, pl. gâtoáse
gîtoasei
GÂTÓS, -OÁSĂ, gâtoși, -oase, adj. (Rar) Cu gâtul (1) lung. – Gât + suf. -os. DOOM
gâtós (rar) adj. m., pl. gâtóși; f. gâtoásă, pl. gâtoáse
gîtoasele
GÂTÓS, -OÁSĂ, gâtoși, -oase, adj. (Rar) Cu gâtul (1) lung. – Gât + suf. -os. DOOM
gâtós (rar) adj. m., pl. gâtóși; f. gâtoásă, pl. gâtoáse
gîtoaselor
GÂTÓS, -OÁSĂ, gâtoși, -oase, adj. (Rar) Cu gâtul (1) lung. – Gât + suf. -os. DOOM
gâtós (rar) adj. m., pl. gâtóși; f. gâtoásă, pl. gâtoáse
gîtos
GÂTÓS, -OÁSĂ, gâtoși, -oase, adj. (Rar) Cu gâtul (1) lung. – Gât + suf. -os. DOOM
gâtós (rar) adj. m., pl. gâtóși; f. gâtoásă, pl. gâtoáse
gîtosul
GÂTÓS, -OÁSĂ, gâtoși, -oase, adj. (Rar) Cu gâtul (1) lung. – Gât + suf. -os. DOOM
gâtós (rar) adj. m., pl. gâtóși; f. gâtoásă, pl. gâtoáse
gîtosului
GÂTÓS, -OÁSĂ, gâtoși, -oase, adj. (Rar) Cu gâtul (1) lung. – Gât + suf. -os. DOOM
gâtós (rar) adj. m., pl. gâtóși; f. gâtoásă, pl. gâtoáse
gîtoși
GÂTÓS, -OÁSĂ, gâtoși, -oase, adj. (Rar) Cu gâtul (1) lung. – Gât + suf. -os. DOOM
gâtós (rar) adj. m., pl. gâtóși; f. gâtoásă, pl. gâtoáse
gîtoșii
GÂTÓS, -OÁSĂ, gâtoși, -oase, adj. (Rar) Cu gâtul (1) lung. – Gât + suf. -os. DOOM
gâtós (rar) adj. m., pl. gâtóși; f. gâtoásă, pl. gâtoáse
gîtoșilor
GÂTÓS, -OÁSĂ, gâtoși, -oase, adj. (Rar) Cu gâtul (1) lung. – Gât + suf. -os. DOOM
gâtós (rar) adj. m., pl. gâtóși; f. gâtoásă, pl. gâtoáse
gîtui
GÂTUÍ, gấtui, vb. IV. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (și a-l omorî prin sufocare); a sugruma. 2. Refl. A se îngusta, a se micșora pe o anumită porțiune, într-o anumită zonă. – Gât + suf. -ui. DOOM
gâtuí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấtuie, imperf. 3 sg. gâtuiá; conj. prez. 3 să gấtuie
gîtuia
GÂTUÍ, gấtui, vb. IV. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (și a-l omorî prin sufocare); a sugruma. 2. Refl. A se îngusta, a se micșora pe o anumită porțiune, într-o anumită zonă. – Gât + suf. -ui. DOOM
gâtuí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấtuie, imperf. 3 sg. gâtuiá; conj. prez. 3 să gấtuie
gîtuiai
GÂTUÍ, gấtui, vb. IV. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (și a-l omorî prin sufocare); a sugruma. 2. Refl. A se îngusta, a se micșora pe o anumită porțiune, într-o anumită zonă. – Gât + suf. -ui. DOOM
gâtuí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấtuie, imperf. 3 sg. gâtuiá; conj. prez. 3 să gấtuie
gîtuiam
GÂTUÍ, gấtui, vb. IV. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (și a-l omorî prin sufocare); a sugruma. 2. Refl. A se îngusta, a se micșora pe o anumită porțiune, într-o anumită zonă. – Gât + suf. -ui. DOOM
gâtuí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấtuie, imperf. 3 sg. gâtuiá; conj. prez. 3 să gấtuie
gîtuiau
GÂTUÍ, gấtui, vb. IV. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (și a-l omorî prin sufocare); a sugruma. 2. Refl. A se îngusta, a se micșora pe o anumită porțiune, într-o anumită zonă. – Gât + suf. -ui. DOOM
gâtuí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấtuie, imperf. 3 sg. gâtuiá; conj. prez. 3 să gấtuie
gîtuiați
GÂTUÍ, gấtui, vb. IV. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (și a-l omorî prin sufocare); a sugruma. 2. Refl. A se îngusta, a se micșora pe o anumită porțiune, într-o anumită zonă. – Gât + suf. -ui. DOOM
gâtuí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấtuie, imperf. 3 sg. gâtuiá; conj. prez. 3 să gấtuie
gîtuie
GÂTUÍ, gấtui, vb. IV. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (și a-l omorî prin sufocare); a sugruma. 2. Refl. A se îngusta, a se micșora pe o anumită porțiune, într-o anumită zonă. – Gât + suf. -ui. DOOM
gâtuí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấtuie, imperf. 3 sg. gâtuiá; conj. prez. 3 să gấtuie
gîtuii
GÂTUÍ, gấtui, vb. IV. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (și a-l omorî prin sufocare); a sugruma. 2. Refl. A se îngusta, a se micșora pe o anumită porțiune, într-o anumită zonă. – Gât + suf. -ui. DOOM
gâtuí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấtuie, imperf. 3 sg. gâtuiá; conj. prez. 3 să gấtuie
gîtuim
GÂTUÍ, gấtui, vb. IV. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (și a-l omorî prin sufocare); a sugruma. 2. Refl. A se îngusta, a se micșora pe o anumită porțiune, într-o anumită zonă. – Gât + suf. -ui. DOOM
gâtuí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấtuie, imperf. 3 sg. gâtuiá; conj. prez. 3 să gấtuie
gîtuind
GÂTUÍ, gấtui, vb. IV. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (și a-l omorî prin sufocare); a sugruma. 2. Refl. A se îngusta, a se micșora pe o anumită porțiune, într-o anumită zonă. – Gât + suf. -ui. DOOM
gâtuí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấtuie, imperf. 3 sg. gâtuiá; conj. prez. 3 să gấtuie
gîtuire
GÂTUÍ, gấtui, vb. IV. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (și a-l omorî prin sufocare); a sugruma. 2. Refl. A se îngusta, a se micșora pe o anumită porțiune, într-o anumită zonă. – Gât + suf. -ui. DOOM
gâtuí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấtuie, imperf. 3 sg. gâtuiá; conj. prez. 3 să gấtuie
gîtuire
GÂTUÍRE, gâtuiri, s. f. Acțiunea de a (se) gâtui și rezultatul ei; sugrumare. – V. gâtui. DOOM
gâtuíre s. f., g.-d. art. gâtuírii; pl. gâtuíri
gîtuirea
GÂTUÍRE, gâtuiri, s. f. Acțiunea de a (se) gâtui și rezultatul ei; sugrumare. – V. gâtui. DOOM
gâtuíre s. f., g.-d. art. gâtuírii; pl. gâtuíri
gîtuiri
GÂTUÍRE, gâtuiri, s. f. Acțiunea de a (se) gâtui și rezultatul ei; sugrumare. – V. gâtui. DOOM
gâtuíre s. f., g.-d. art. gâtuírii; pl. gâtuíri
gîtuirii
GÂTUÍRE, gâtuiri, s. f. Acțiunea de a (se) gâtui și rezultatul ei; sugrumare. – V. gâtui. DOOM
gâtuíre s. f., g.-d. art. gâtuírii; pl. gâtuíri
gîtuirile
GÂTUÍRE, gâtuiri, s. f. Acțiunea de a (se) gâtui și rezultatul ei; sugrumare. – V. gâtui. DOOM
gâtuíre s. f., g.-d. art. gâtuírii; pl. gâtuíri
gîtuirilor
GÂTUÍRE, gâtuiri, s. f. Acțiunea de a (se) gâtui și rezultatul ei; sugrumare. – V. gâtui. DOOM
gâtuíre s. f., g.-d. art. gâtuírii; pl. gâtuíri
gîtuiră
GÂTUÍ, gấtui, vb. IV. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (și a-l omorî prin sufocare); a sugruma. 2. Refl. A se îngusta, a se micșora pe o anumită porțiune, într-o anumită zonă. – Gât + suf. -ui. DOOM
gâtuí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấtuie, imperf. 3 sg. gâtuiá; conj. prez. 3 să gấtuie
gîtuirăm
GÂTUÍ, gấtui, vb. IV. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (și a-l omorî prin sufocare); a sugruma. 2. Refl. A se îngusta, a se micșora pe o anumită porțiune, într-o anumită zonă. – Gât + suf. -ui. DOOM
gâtuí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấtuie, imperf. 3 sg. gâtuiá; conj. prez. 3 să gấtuie
gîtuirăți
GÂTUÍ, gấtui, vb. IV. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (și a-l omorî prin sufocare); a sugruma. 2. Refl. A se îngusta, a se micșora pe o anumită porțiune, într-o anumită zonă. – Gât + suf. -ui. DOOM
gâtuí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấtuie, imperf. 3 sg. gâtuiá; conj. prez. 3 să gấtuie
gîtuise
GÂTUÍ, gấtui, vb. IV. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (și a-l omorî prin sufocare); a sugruma. 2. Refl. A se îngusta, a se micșora pe o anumită porțiune, într-o anumită zonă. – Gât + suf. -ui. DOOM
gâtuí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấtuie, imperf. 3 sg. gâtuiá; conj. prez. 3 să gấtuie
gîtuisem
GÂTUÍ, gấtui, vb. IV. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (și a-l omorî prin sufocare); a sugruma. 2. Refl. A se îngusta, a se micșora pe o anumită porțiune, într-o anumită zonă. – Gât + suf. -ui. DOOM
gâtuí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấtuie, imperf. 3 sg. gâtuiá; conj. prez. 3 să gấtuie
gîtuiseră
GÂTUÍ, gấtui, vb. IV. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (și a-l omorî prin sufocare); a sugruma. 2. Refl. A se îngusta, a se micșora pe o anumită porțiune, într-o anumită zonă. – Gât + suf. -ui. DOOM
gâtuí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấtuie, imperf. 3 sg. gâtuiá; conj. prez. 3 să gấtuie
gîtuiserăm
GÂTUÍ, gấtui, vb. IV. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (și a-l omorî prin sufocare); a sugruma. 2. Refl. A se îngusta, a se micșora pe o anumită porțiune, într-o anumită zonă. – Gât + suf. -ui. DOOM
gâtuí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấtuie, imperf. 3 sg. gâtuiá; conj. prez. 3 să gấtuie
gîtuiserăți
GÂTUÍ, gấtui, vb. IV. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (și a-l omorî prin sufocare); a sugruma. 2. Refl. A se îngusta, a se micșora pe o anumită porțiune, într-o anumită zonă. – Gât + suf. -ui. DOOM
gâtuí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấtuie, imperf. 3 sg. gâtuiá; conj. prez. 3 să gấtuie
gîtuiseși
GÂTUÍ, gấtui, vb. IV. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (și a-l omorî prin sufocare); a sugruma. 2. Refl. A se îngusta, a se micșora pe o anumită porțiune, într-o anumită zonă. – Gât + suf. -ui. DOOM
gâtuí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấtuie, imperf. 3 sg. gâtuiá; conj. prez. 3 să gấtuie
gîtuiseți
GÂTUÍ, gấtui, vb. IV. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (și a-l omorî prin sufocare); a sugruma. 2. Refl. A se îngusta, a se micșora pe o anumită porțiune, într-o anumită zonă. – Gât + suf. -ui. DOOM
gâtuí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấtuie, imperf. 3 sg. gâtuiá; conj. prez. 3 să gấtuie
gîtuit
GÂTUÍ, gấtui, vb. IV. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (și a-l omorî prin sufocare); a sugruma. 2. Refl. A se îngusta, a se micșora pe o anumită porțiune, într-o anumită zonă. – Gât + suf. -ui. DOOM
gâtuí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấtuie, imperf. 3 sg. gâtuiá; conj. prez. 3 să gấtuie
gîtuit
GÎTUÍT, -Ă, gîtuiți, -te, adj. (Despre ființe) Strîns de gît, sugrumat, omorît.
gîtuita
GÎTUÍT, -Ă, gîtuiți, -te, adj. (Despre ființe) Strîns de gît, sugrumat, omorît.
gîtuite
GÎTUÍT, -Ă, gîtuiți, -te, adj. (Despre ființe) Strîns de gît, sugrumat, omorît.
gîtuitei
GÎTUÍT, -Ă, gîtuiți, -te, adj. (Despre ființe) Strîns de gît, sugrumat, omorît.
gîtuitele
GÎTUÍT, -Ă, gîtuiți, -te, adj. (Despre ființe) Strîns de gît, sugrumat, omorît.
gîtuitelor
GÎTUÍT, -Ă, gîtuiți, -te, adj. (Despre ființe) Strîns de gît, sugrumat, omorît.
gîtuitul
GÎTUÍT, -Ă, gîtuiți, -te, adj. (Despre ființe) Strîns de gît, sugrumat, omorît.
gîtuitului
GÎTUÍT, -Ă, gîtuiți, -te, adj. (Despre ființe) Strîns de gît, sugrumat, omorît.
gîtuitura
GÂTUITÚRĂ, gâtuituri, s. f. Parte, zonă, porțiune mai îngustă din ceva. [Pr.: -tu-i-] – Gâtui + suf. -tură. DOOM
gâtuitúră (-tu-i-) s. f., g.-d. art. gâtuitúrii; pl. gâtuitúri
gîtuituri
GÂTUITÚRĂ, gâtuituri, s. f. Parte, zonă, porțiune mai îngustă din ceva. [Pr.: -tu-i-] – Gâtui + suf. -tură. DOOM
gâtuitúră (-tu-i-) s. f., g.-d. art. gâtuitúrii; pl. gâtuitúri
gîtuiturii
GÂTUITÚRĂ, gâtuituri, s. f. Parte, zonă, porțiune mai îngustă din ceva. [Pr.: -tu-i-] – Gâtui + suf. -tură. DOOM
gâtuitúră (-tu-i-) s. f., g.-d. art. gâtuitúrii; pl. gâtuitúri
gîtuiturile
GÂTUITÚRĂ, gâtuituri, s. f. Parte, zonă, porțiune mai îngustă din ceva. [Pr.: -tu-i-] – Gâtui + suf. -tură. DOOM
gâtuitúră (-tu-i-) s. f., g.-d. art. gâtuitúrii; pl. gâtuitúri
gîtuiturilor
GÂTUITÚRĂ, gâtuituri, s. f. Parte, zonă, porțiune mai îngustă din ceva. [Pr.: -tu-i-] – Gâtui + suf. -tură. DOOM
gâtuitúră (-tu-i-) s. f., g.-d. art. gâtuitúrii; pl. gâtuitúri
gîtuiși
GÂTUÍ, gấtui, vb. IV. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (și a-l omorî prin sufocare); a sugruma. 2. Refl. A se îngusta, a se micșora pe o anumită porțiune, într-o anumită zonă. – Gât + suf. -ui. DOOM
gâtuí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấtuie, imperf. 3 sg. gâtuiá; conj. prez. 3 să gấtuie
gîtuiți
GÂTUÍ, gấtui, vb. IV. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (și a-l omorî prin sufocare); a sugruma. 2. Refl. A se îngusta, a se micșora pe o anumită porțiune, într-o anumită zonă. – Gât + suf. -ui. DOOM
gâtuí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấtuie, imperf. 3 sg. gâtuiá; conj. prez. 3 să gấtuie
gîtuiți
GÎTUÍT, -Ă, gîtuiți, -te, adj. (Despre ființe) Strîns de gît, sugrumat, omorît.
gîtuiții
GÎTUÍT, -Ă, gîtuiți, -te, adj. (Despre ființe) Strîns de gît, sugrumat, omorît.
gîtuiților
GÎTUÍT, -Ă, gîtuiți, -te, adj. (Despre ființe) Strîns de gît, sugrumat, omorît.
gîtul
GÂT, gâturi, s. n. 1. Parte a corpului (la om și la unele animale) care unește capul cu trunchiul; grumaz, gâtlan; p. ext. gâtlej. ◊ Expr. A se arunca (sau a se agăța etc.) de gâtul cuiva = a) a îmbrățișa (cu căldură) pe cineva; b) a copleși, a obosi pe cineva cu manifestările de dragoste. A-și rupe (sau a-și frânge) gâtul = a) a se accidenta (grav) sau a muri în urma unui accident; b) a-și pierde situația (bună) în urma unor greșeli, a fi arestat, condamnat în urma săvârșirii unei fapte ilegale. A strânge de gât (pe cineva) = a) a sugruma (pe cineva); b) fig. a constrânge. A lua (sau a înhăța) de gât (pe cineva) = a înșfăca (pe cineva), a cere socoteală (cu violență), a brutaliza. (Fam.) A face gât = a avea pretenții (neîntemeiate); a face gălăgie, scandal. A da (o băutură) pe gât = a bea repede (dintr-o singură înghițitură sau din câteva înghițituri). A fi sătul până în gât = a fi dezgustat, a nu mai putea suporta (în continuare). A-i sta (sau a i se opri) în gât = a) a nu putea înghiți; b) a nu se putea împăca cu ceva sau cu cineva, a nu putea suferi. ♦ Cantitate de băutură care se poate bea dintr-o singură înghițitură. 2. Parte a unor obiecte, a unor piese etc. care prezintă asemănare cu gâtul (1). ◊ Prună cu gât = prună gâtlană, v. gâtlan (2). – Din sl. glŭtŭ „înghițitură”. DOOM
gât s. n., pl. gấturi
gîtului
GÂT, gâturi, s. n. 1. Parte a corpului (la om și la unele animale) care unește capul cu trunchiul; grumaz, gâtlan; p. ext. gâtlej. ◊ Expr. A se arunca (sau a se agăța etc.) de gâtul cuiva = a) a îmbrățișa (cu căldură) pe cineva; b) a copleși, a obosi pe cineva cu manifestările de dragoste. A-și rupe (sau a-și frânge) gâtul = a) a se accidenta (grav) sau a muri în urma unui accident; b) a-și pierde situația (bună) în urma unor greșeli, a fi arestat, condamnat în urma săvârșirii unei fapte ilegale. A strânge de gât (pe cineva) = a) a sugruma (pe cineva); b) fig. a constrânge. A lua (sau a înhăța) de gât (pe cineva) = a înșfăca (pe cineva), a cere socoteală (cu violență), a brutaliza. (Fam.) A face gât = a avea pretenții (neîntemeiate); a face gălăgie, scandal. A da (o băutură) pe gât = a bea repede (dintr-o singură înghițitură sau din câteva înghițituri). A fi sătul până în gât = a fi dezgustat, a nu mai putea suporta (în continuare). A-i sta (sau a i se opri) în gât = a) a nu putea înghiți; b) a nu se putea împăca cu ceva sau cu cineva, a nu putea suferi. ♦ Cantitate de băutură care se poate bea dintr-o singură înghițitură. 2. Parte a unor obiecte, a unor piese etc. care prezintă asemănare cu gâtul (1). ◊ Prună cu gât = prună gâtlană, v. gâtlan (2). – Din sl. glŭtŭ „înghițitură”. DOOM
gât s. n., pl. gấturi
gîturi
GÂT, gâturi, s. n. 1. Parte a corpului (la om și la unele animale) care unește capul cu trunchiul; grumaz, gâtlan; p. ext. gâtlej. ◊ Expr. A se arunca (sau a se agăța etc.) de gâtul cuiva = a) a îmbrățișa (cu căldură) pe cineva; b) a copleși, a obosi pe cineva cu manifestările de dragoste. A-și rupe (sau a-și frânge) gâtul = a) a se accidenta (grav) sau a muri în urma unui accident; b) a-și pierde situația (bună) în urma unor greșeli, a fi arestat, condamnat în urma săvârșirii unei fapte ilegale. A strânge de gât (pe cineva) = a) a sugruma (pe cineva); b) fig. a constrânge. A lua (sau a înhăța) de gât (pe cineva) = a înșfăca (pe cineva), a cere socoteală (cu violență), a brutaliza. (Fam.) A face gât = a avea pretenții (neîntemeiate); a face gălăgie, scandal. A da (o băutură) pe gât = a bea repede (dintr-o singură înghițitură sau din câteva înghițituri). A fi sătul până în gât = a fi dezgustat, a nu mai putea suporta (în continuare). A-i sta (sau a i se opri) în gât = a) a nu putea înghiți; b) a nu se putea împăca cu ceva sau cu cineva, a nu putea suferi. ♦ Cantitate de băutură care se poate bea dintr-o singură înghițitură. 2. Parte a unor obiecte, a unor piese etc. care prezintă asemănare cu gâtul (1). ◊ Prună cu gât = prună gâtlană, v. gâtlan (2). – Din sl. glŭtŭ „înghițitură”. DOOM
gât s. n., pl. gấturi
gîturile
GÂT, gâturi, s. n. 1. Parte a corpului (la om și la unele animale) care unește capul cu trunchiul; grumaz, gâtlan; p. ext. gâtlej. ◊ Expr. A se arunca (sau a se agăța etc.) de gâtul cuiva = a) a îmbrățișa (cu căldură) pe cineva; b) a copleși, a obosi pe cineva cu manifestările de dragoste. A-și rupe (sau a-și frânge) gâtul = a) a se accidenta (grav) sau a muri în urma unui accident; b) a-și pierde situația (bună) în urma unor greșeli, a fi arestat, condamnat în urma săvârșirii unei fapte ilegale. A strânge de gât (pe cineva) = a) a sugruma (pe cineva); b) fig. a constrânge. A lua (sau a înhăța) de gât (pe cineva) = a înșfăca (pe cineva), a cere socoteală (cu violență), a brutaliza. (Fam.) A face gât = a avea pretenții (neîntemeiate); a face gălăgie, scandal. A da (o băutură) pe gât = a bea repede (dintr-o singură înghițitură sau din câteva înghițituri). A fi sătul până în gât = a fi dezgustat, a nu mai putea suporta (în continuare). A-i sta (sau a i se opri) în gât = a) a nu putea înghiți; b) a nu se putea împăca cu ceva sau cu cineva, a nu putea suferi. ♦ Cantitate de băutură care se poate bea dintr-o singură înghițitură. 2. Parte a unor obiecte, a unor piese etc. care prezintă asemănare cu gâtul (1). ◊ Prună cu gât = prună gâtlană, v. gâtlan (2). – Din sl. glŭtŭ „înghițitură”. DOOM
gât s. n., pl. gấturi
gîturilor
GÂT, gâturi, s. n. 1. Parte a corpului (la om și la unele animale) care unește capul cu trunchiul; grumaz, gâtlan; p. ext. gâtlej. ◊ Expr. A se arunca (sau a se agăța etc.) de gâtul cuiva = a) a îmbrățișa (cu căldură) pe cineva; b) a copleși, a obosi pe cineva cu manifestările de dragoste. A-și rupe (sau a-și frânge) gâtul = a) a se accidenta (grav) sau a muri în urma unui accident; b) a-și pierde situația (bună) în urma unor greșeli, a fi arestat, condamnat în urma săvârșirii unei fapte ilegale. A strânge de gât (pe cineva) = a) a sugruma (pe cineva); b) fig. a constrânge. A lua (sau a înhăța) de gât (pe cineva) = a înșfăca (pe cineva), a cere socoteală (cu violență), a brutaliza. (Fam.) A face gât = a avea pretenții (neîntemeiate); a face gălăgie, scandal. A da (o băutură) pe gât = a bea repede (dintr-o singură înghițitură sau din câteva înghițituri). A fi sătul până în gât = a fi dezgustat, a nu mai putea suporta (în continuare). A-i sta (sau a i se opri) în gât = a) a nu putea înghiți; b) a nu se putea împăca cu ceva sau cu cineva, a nu putea suferi. ♦ Cantitate de băutură care se poate bea dintr-o singură înghițitură. 2. Parte a unor obiecte, a unor piese etc. care prezintă asemănare cu gâtul (1). ◊ Prună cu gât = prună gâtlană, v. gâtlan (2). – Din sl. glŭtŭ „înghițitură”. DOOM
gât s. n., pl. gấturi
gîza
GẤZĂ, gâze, s. f. Nume generic dat insectelor mici zburătoare. – Probabil formație onomatopeică. DOOM
gấză s. f., g.-d. art. gấzei; pl. gấze
gîze
GẤZĂ, gâze, s. f. Nume generic dat insectelor mici zburătoare. – Probabil formație onomatopeică. DOOM
gấză s. f., g.-d. art. gấzei; pl. gấze
gîzei
GẤZĂ, gâze, s. f. Nume generic dat insectelor mici zburătoare. – Probabil formație onomatopeică. DOOM
gấză s. f., g.-d. art. gấzei; pl. gấze
gîzele
GẤZĂ, gâze, s. f. Nume generic dat insectelor mici zburătoare. – Probabil formație onomatopeică. DOOM
gấză s. f., g.-d. art. gấzei; pl. gấze
gîzelor
GẤZĂ, gâze, s. f. Nume generic dat insectelor mici zburătoare. – Probabil formație onomatopeică. DOOM
gấză s. f., g.-d. art. gấzei; pl. gấze
gîzi
GẤDE, gâzi, s. m. (Pop.) Călău; gealat. – Et. nec.
gîzii
GẤDE, gâzi, s. m. (Pop.) Călău; gealat. – Et. nec.
gîzilor
GẤDE, gâzi, s. m. (Pop.) Călău; gealat. – Et. nec.
gîzulia
GÎZULÍE, gîzulii, s. f. Gîzuliță. (Fig.) Șivoiul, cum vine el, răstoarnă cîtă mi ți-i stînca, da necum o gîzulie de iapă ? HOGAȘ, M. N. 224. DOOM
gâzulíe (pop.) s. f., art. gâzulía, g.-d. art. gâzulíei; pl. gâzulíi, art. gâzulíile
gîzulie
GÎZULÍE, gîzulii, s. f. Gîzuliță. (Fig.) Șivoiul, cum vine el, răstoarnă cîtă mi ți-i stînca, da necum o gîzulie de iapă ? HOGAȘ, M. N. 224. DOOM
gâzulíe (pop.) s. f., art. gâzulía, g.-d. art. gâzulíei; pl. gâzulíi, art. gâzulíile
gîzuliei
GÎZULÍE, gîzulii, s. f. Gîzuliță. (Fig.) Șivoiul, cum vine el, răstoarnă cîtă mi ți-i stînca, da necum o gîzulie de iapă ? HOGAȘ, M. N. 224. DOOM
gâzulíe (pop.) s. f., art. gâzulía, g.-d. art. gâzulíei; pl. gâzulíi, art. gâzulíile
gîzulii
GÎZULÍE, gîzulii, s. f. Gîzuliță. (Fig.) Șivoiul, cum vine el, răstoarnă cîtă mi ți-i stînca, da necum o gîzulie de iapă ? HOGAȘ, M. N. 224. DOOM
gâzulíe (pop.) s. f., art. gâzulía, g.-d. art. gâzulíei; pl. gâzulíi, art. gâzulíile
gîzuliile
GÎZULÍE, gîzulii, s. f. Gîzuliță. (Fig.) Șivoiul, cum vine el, răstoarnă cîtă mi ți-i stînca, da necum o gîzulie de iapă ? HOGAȘ, M. N. 224. DOOM
gâzulíe (pop.) s. f., art. gâzulía, g.-d. art. gâzulíei; pl. gâzulíi, art. gâzulíile
gîzuliilor
GÎZULÍE, gîzulii, s. f. Gîzuliță. (Fig.) Șivoiul, cum vine el, răstoarnă cîtă mi ți-i stînca, da necum o gîzulie de iapă ? HOGAȘ, M. N. 224. DOOM
gâzulíe (pop.) s. f., art. gâzulía, g.-d. art. gâzulíei; pl. gâzulíi, art. gâzulíile
gîzulița
GÂZULÍȚĂ, gâzulițe, s. f. Diminutiv al lui gâză; gâzuță. – Gâză + suf. -uliță. DOOM
gâzulíță s. f., g.-d. art. gâzulíței; pl. gâzulíțe
gîzulițe
GÂZULÍȚĂ, gâzulițe, s. f. Diminutiv al lui gâză; gâzuță. – Gâză + suf. -uliță. DOOM
gâzulíță s. f., g.-d. art. gâzulíței; pl. gâzulíțe
gîzuliței
GÂZULÍȚĂ, gâzulițe, s. f. Diminutiv al lui gâză; gâzuță. – Gâză + suf. -uliță. DOOM
gâzulíță s. f., g.-d. art. gâzulíței; pl. gâzulíțe
gîzulițele
GÂZULÍȚĂ, gâzulițe, s. f. Diminutiv al lui gâză; gâzuță. – Gâză + suf. -uliță. DOOM
gâzulíță s. f., g.-d. art. gâzulíței; pl. gâzulíțe
gîzulițelor
GÂZULÍȚĂ, gâzulițe, s. f. Diminutiv al lui gâză; gâzuță. – Gâză + suf. -uliță. DOOM
gâzulíță s. f., g.-d. art. gâzulíței; pl. gâzulíțe
gîzuța
GÂZÚȚĂ, gâzuțe, s. f. Gâzuliță. – Gâză + suf. -uță. DOOM
gâzúță s. f., g.-d. art. gâzúței; pl. gâzúțe
gîzuțe
GÂZÚȚĂ, gâzuțe, s. f. Gâzuliță. – Gâză + suf. -uță. DOOM
gâzúță s. f., g.-d. art. gâzúței; pl. gâzúțe
gîzuței
GÂZÚȚĂ, gâzuțe, s. f. Gâzuliță. – Gâză + suf. -uță. DOOM
gâzúță s. f., g.-d. art. gâzúței; pl. gâzúțe
gîzuțele
GÂZÚȚĂ, gâzuțe, s. f. Gâzuliță. – Gâză + suf. -uță. DOOM
gâzúță s. f., g.-d. art. gâzúței; pl. gâzúțe
gîzuțelor
GÂZÚȚĂ, gâzuțe, s. f. Gâzuliță. – Gâză + suf. -uță. DOOM
gâzúță s. f., g.-d. art. gâzúței; pl. gâzúțe
gîște
GẤSCĂ, gâște, s. f. Pasăre domestică de talie mare, de obicei cenușie pe spate și pe laturi și albă pe piept, cu gâtul lung, crescută pentru carnea, untura și fulgii ei (Anser domesticus). ◊ Gâscă sălbatică = specie mai mică de gâscă, vânată pentru carne (Anser anser). ◊ Expr. A strica orzul pe gâște = a dărui, a sacrifica ceva util, prețios, bun pentru cineva care nu știe să prețuiască cele primite. ♦ (Fam.) Epitet depreciativ dat unei femei sau unei fete credule sau proaste. – Din bg. găska. DOOM
gấscă s. f., g.-d. art. gấștei; pl. gấște
gîștei
GẤSCĂ, gâște, s. f. Pasăre domestică de talie mare, de obicei cenușie pe spate și pe laturi și albă pe piept, cu gâtul lung, crescută pentru carnea, untura și fulgii ei (Anser domesticus). ◊ Gâscă sălbatică = specie mai mică de gâscă, vânată pentru carne (Anser anser). ◊ Expr. A strica orzul pe gâște = a dărui, a sacrifica ceva util, prețios, bun pentru cineva care nu știe să prețuiască cele primite. ♦ (Fam.) Epitet depreciativ dat unei femei sau unei fete credule sau proaste. – Din bg. găska. DOOM
gấscă s. f., g.-d. art. gấștei; pl. gấște
gîștele
GẤSCĂ, gâște, s. f. Pasăre domestică de talie mare, de obicei cenușie pe spate și pe laturi și albă pe piept, cu gâtul lung, crescută pentru carnea, untura și fulgii ei (Anser domesticus). ◊ Gâscă sălbatică = specie mai mică de gâscă, vânată pentru carne (Anser anser). ◊ Expr. A strica orzul pe gâște = a dărui, a sacrifica ceva util, prețios, bun pentru cineva care nu știe să prețuiască cele primite. ♦ (Fam.) Epitet depreciativ dat unei femei sau unei fete credule sau proaste. – Din bg. găska. DOOM
gấscă s. f., g.-d. art. gấștei; pl. gấște
gîștelor
GẤSCĂ, gâște, s. f. Pasăre domestică de talie mare, de obicei cenușie pe spate și pe laturi și albă pe piept, cu gâtul lung, crescută pentru carnea, untura și fulgii ei (Anser domesticus). ◊ Gâscă sălbatică = specie mai mică de gâscă, vânată pentru carne (Anser anser). ◊ Expr. A strica orzul pe gâște = a dărui, a sacrifica ceva util, prețios, bun pentru cineva care nu știe să prețuiască cele primite. ♦ (Fam.) Epitet depreciativ dat unei femei sau unei fete credule sau proaste. – Din bg. găska. DOOM
gấscă s. f., g.-d. art. gấștei; pl. gấște
gîța
GÎ́ȚĂ, gîțe, s. f. (Mold., Bucov.) Părul femeilor împletit în cozi sau în cosițe; șuviță de păr. Scotea fruntea cu gîțe bălane și ochi albaștri, o mutrișoară ageră de copilă. SADOVEANU, P. M. 234. Își ștergeau mînile... și-și potriveau după urechi gîțele de păr, neliniștite de boarea zilei. id. ib. 257. ◊ Expr. A împleti gîțe albe = a rămîne fată bătrînă. Cînd o fată are păr frumos, nu împletește gîțe albe. SEVASTOS, N. 4. ♦ Panglică sau șiret care se împletește la capătul cosițelor.
gîțe
GÎ́ȚĂ, gîțe, s. f. (Mold., Bucov.) Părul femeilor împletit în cozi sau în cosițe; șuviță de păr. Scotea fruntea cu gîțe bălane și ochi albaștri, o mutrișoară ageră de copilă. SADOVEANU, P. M. 234. Își ștergeau mînile... și-și potriveau după urechi gîțele de păr, neliniștite de boarea zilei. id. ib. 257. ◊ Expr. A împleti gîțe albe = a rămîne fată bătrînă. Cînd o fată are păr frumos, nu împletește gîțe albe. SEVASTOS, N. 4. ♦ Panglică sau șiret care se împletește la capătul cosițelor.
gîței
GÎ́ȚĂ, gîțe, s. f. (Mold., Bucov.) Părul femeilor împletit în cozi sau în cosițe; șuviță de păr. Scotea fruntea cu gîțe bălane și ochi albaștri, o mutrișoară ageră de copilă. SADOVEANU, P. M. 234. Își ștergeau mînile... și-și potriveau după urechi gîțele de păr, neliniștite de boarea zilei. id. ib. 257. ◊ Expr. A împleti gîțe albe = a rămîne fată bătrînă. Cînd o fată are păr frumos, nu împletește gîțe albe. SEVASTOS, N. 4. ♦ Panglică sau șiret care se împletește la capătul cosițelor.
gîțele
GÎ́ȚĂ, gîțe, s. f. (Mold., Bucov.) Părul femeilor împletit în cozi sau în cosițe; șuviță de păr. Scotea fruntea cu gîțe bălane și ochi albaștri, o mutrișoară ageră de copilă. SADOVEANU, P. M. 234. Își ștergeau mînile... și-și potriveau după urechi gîțele de păr, neliniștite de boarea zilei. id. ib. 257. ◊ Expr. A împleti gîțe albe = a rămîne fată bătrînă. Cînd o fată are păr frumos, nu împletește gîțe albe. SEVASTOS, N. 4. ♦ Panglică sau șiret care se împletește la capătul cosițelor.
gîțelor
GÎ́ȚĂ, gîțe, s. f. (Mold., Bucov.) Părul femeilor împletit în cozi sau în cosițe; șuviță de păr. Scotea fruntea cu gîțe bălane și ochi albaștri, o mutrișoară ageră de copilă. SADOVEANU, P. M. 234. Își ștergeau mînile... și-și potriveau după urechi gîțele de păr, neliniștite de boarea zilei. id. ib. 257. ◊ Expr. A împleti gîțe albe = a rămîne fată bătrînă. Cînd o fată are păr frumos, nu împletește gîțe albe. SEVASTOS, N. 4. ♦ Panglică sau șiret care se împletește la capătul cosițelor.