gâb
gîb (-buri), s. n. – (Banat) Cocoașă, gheb. Mag. göb (DAR).
gâci
GÂCÍ vb. IV V. ghici. DOOM
ghicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghicésc, imperf. 3 sg. ghiceá; conj. prez. 3 să ghiceáscă; imper. 2 sg. ghicéște/ghici, neg. nu ghicí
gâcire
GÂCÍ, gâcesc, vb. IV. Tranz. V. ghici.
gâcit
GÂCÍ, gâcesc, vb. IV. Tranz. V. ghici.
gâde
GẤDE, gâzi, s. m. (Pop.) Călău; gealat. – Et. nec. DOOM
gấde (pop.) s. m., art. gấdea/gấdele, g.-d. art. gấdei/gấdelui; pl. gâzi
gâde
GẤDE, gâzi, s. m. (Pop.) Călău; gealat. – Et. nec.
gâdea
GÎ́DEA s. m. v. gîde.
gâdele
GẤDE, gâzi, s. m. (Pop.) Călău; gealat. – Et. nec.
gâdeli
GÎDILÁ, gî́dil, vb. I. Tranz. 1. A atinge ușor cu vîrful degetelor anumite părți ale corpului, provocînd o senzație particulară, de obicei însoțită de rîs. Trag de cozi cîte-o răchită, gîdil mînjii subt bărbie. LESNEA, A. 141. Își înecă vorbele din urmă într-un rîs artificial, din gît, ca și cum l-ar fi gîdilat cineva. VLAHUȚĂ, O. A. III 59. ♦ Refl. A fi sensibil la atingeri de felul descris mai sus, a nu suporta senzația provocată de ele. 2. A excita în mod plăcut. Mirosul de friptură îmi gîdila nările, iar gura îmi lăsa apă. BART, E. 279. – Variante: gîdelí (NEGRUZZI, la TDRG), gîdilí (ALECSANDRI, T. I 337) vb. IV.
gâdelui
GẤDE, gâzi, s. m. (Pop.) Călău; gealat. – Et. nec.
gâdila
GÂDILÍ vb. IV v. gâdila. DOOM
gâdilá (a ~) vb., ind. prez. 3 gấdilă
gâdilare
GÂDILÁRE, gâdilări, s. f. Acțiunea de a (se) gâdila și rezultatul ei; gâdilat. – V. gâdila. DOOM
gâdiláre s. f., g.-d. art. gâdilắrii; pl. gâdilắri
gâdilarea
GÂDILÁRE, gâdilări, s. f. Acțiunea de a (se) gâdila și rezultatul ei; gâdilat. – V. gâdila. DOOM
gâdiláre s. f., g.-d. art. gâdilắrii; pl. gâdilắri
gâdilat
GÂDILÁT s. n. Gâdilare. – V. gâdila. DOOM
gâdilát s. n.
gâdilata
GÂDILÁT s. n. Gâdilare. – V. gâdila. DOOM
gâdilát s. n.
gâdilate
GÂDILÁT s. n. Gâdilare. – V. gâdila. DOOM
gâdilát s. n.
gâdilatei
GÂDILÁT s. n. Gâdilare. – V. gâdila. DOOM
gâdilát s. n.
gâdilatele
GÂDILÁT s. n. Gâdilare. – V. gâdila. DOOM
gâdilát s. n.
gâdilatelor
GÂDILÁT s. n. Gâdilare. – V. gâdila. DOOM
gâdilát s. n.
gâdilatul
GÂDILÁT s. n. Gâdilare. – V. gâdila. DOOM
gâdilát s. n.
gâdilatului
GÂDILÁT s. n. Gâdilare. – V. gâdila. DOOM
gâdilát s. n.
gâdilați
GÂDILÁT s. n. Gâdilare. – V. gâdila. DOOM
gâdilát s. n.
gâdilații
GÂDILÁT s. n. Gâdilare. – V. gâdila. DOOM
gâdilát s. n.
gâdilaților
GÂDILÁT s. n. Gâdilare. – V. gâdila. DOOM
gâdilát s. n.
gâdili
GÂDILÍ vb. IV v. gâdila. DOOM
gâdilá (a ~) vb., ind. prez. 3 gấdilă
gâdilici
GÂDILÍCI s. n. (Pop. și fam.). Gâdilătură. Expr. A avea gâdilici la limbă = a vorbi (prea) mult, a nu se putea abține să nu vorbească. – Gâdila + suf. -ici. DOOM
gâdilíci (pop., fam.) s. n.
gâdilicioasa
GÂDILICIÓS, -OÁSĂ, gâdilicioși, -oase, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care se gâdilă ușor. – Gâdili + suf. -icios. DOOM
gâdiliciós (pop., fam.) adj. m., pl. gâdilicióși; f. gâdilicioásă, pl. gâdilicioáse
gâdilicioase
GÂDILICIÓS, -OÁSĂ, gâdilicioși, -oase, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care se gâdilă ușor. – Gâdili + suf. -icios. DOOM
gâdiliciós (pop., fam.) adj. m., pl. gâdilicióși; f. gâdilicioásă, pl. gâdilicioáse
gâdilicioasei
GÂDILICIÓS, -OÁSĂ, gâdilicioși, -oase, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care se gâdilă ușor. – Gâdili + suf. -icios. DOOM
gâdiliciós (pop., fam.) adj. m., pl. gâdilicióși; f. gâdilicioásă, pl. gâdilicioáse
gâdilicioasele
GÂDILICIÓS, -OÁSĂ, gâdilicioși, -oase, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care se gâdilă ușor. – Gâdili + suf. -icios. DOOM
gâdiliciós (pop., fam.) adj. m., pl. gâdilicióși; f. gâdilicioásă, pl. gâdilicioáse
gâdilicioaselor
GÂDILICIÓS, -OÁSĂ, gâdilicioși, -oase, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care se gâdilă ușor. – Gâdili + suf. -icios. DOOM
gâdiliciós (pop., fam.) adj. m., pl. gâdilicióși; f. gâdilicioásă, pl. gâdilicioáse
gâdilicios
GÂDILICIÓS, -OÁSĂ, gâdilicioși, -oase, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care se gâdilă ușor. – Gâdili + suf. -icios. DOOM
gâdiliciós (pop., fam.) adj. m., pl. gâdilicióși; f. gâdilicioásă, pl. gâdilicioáse
gâdiliciosul
GÂDILICIÓS, -OÁSĂ, gâdilicioși, -oase, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care se gâdilă ușor. – Gâdili + suf. -icios. DOOM
gâdiliciós (pop., fam.) adj. m., pl. gâdilicióși; f. gâdilicioásă, pl. gâdilicioáse
gâdiliciosului
GÂDILICIÓS, -OÁSĂ, gâdilicioși, -oase, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care se gâdilă ușor. – Gâdili + suf. -icios. DOOM
gâdiliciós (pop., fam.) adj. m., pl. gâdilicióși; f. gâdilicioásă, pl. gâdilicioáse
gâdilicioși
GÂDILICIÓS, -OÁSĂ, gâdilicioși, -oase, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care se gâdilă ușor. – Gâdili + suf. -icios. DOOM
gâdiliciós (pop., fam.) adj. m., pl. gâdilicióși; f. gâdilicioásă, pl. gâdilicioáse
gâdilicioșii
GÂDILICIÓS, -OÁSĂ, gâdilicioși, -oase, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care se gâdilă ușor. – Gâdili + suf. -icios. DOOM
gâdiliciós (pop., fam.) adj. m., pl. gâdilicióși; f. gâdilicioásă, pl. gâdilicioáse
gâdilicioșilor
GÂDILICIÓS, -OÁSĂ, gâdilicioși, -oase, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care se gâdilă ușor. – Gâdili + suf. -icios. DOOM
gâdiliciós (pop., fam.) adj. m., pl. gâdilicióși; f. gâdilicioásă, pl. gâdilicioáse
gâdiliciul
GÂDILÍCI s. n. (Pop. și fam.). Gâdilătură. Expr. A avea gâdilici la limbă = a vorbi (prea) mult, a nu se putea abține să nu vorbească. – Gâdila + suf. -ici. DOOM
gâdilíci (pop., fam.) s. n.
gâdiliciului
GÂDILÍCI s. n. (Pop. și fam.). Gâdilătură. Expr. A avea gâdilici la limbă = a vorbi (prea) mult, a nu se putea abține să nu vorbească. – Gâdila + suf. -ici. DOOM
gâdilíci (pop., fam.) s. n.
gâdilire
GÂDILÍ, gâdil, vb. IV. Tranz. V. gâdila.
gâdilit
GÂDILÍ, gâdil, vb. IV. Tranz. V. gâdila.
gâdilitor
GÂDILITÓR, -OÁRE adj. v. gâdilător. DOOM
gâdilătór adj. m., pl. gâdilătóri; f. sg. și pl. gâdilătoáre
gâdilitură
GÂDILITÚRĂ s. f. v. gâdilătură. DOOM
gâdilătúră s. f., g.-d. art. gădilătúrii; pl. gâdilătúri
gâdilări
GÂDILÁRE, gâdilări, s. f. Acțiunea de a (se) gâdila și rezultatul ei; gâdilat. – V. gâdila. DOOM
gâdiláre s. f., g.-d. art. gâdilắrii; pl. gâdilắri
gâdilării
GÂDILÁRE, gâdilări, s. f. Acțiunea de a (se) gâdila și rezultatul ei; gâdilat. – V. gâdila. DOOM
gâdiláre s. f., g.-d. art. gâdilắrii; pl. gâdilắri
gâdilările
GÂDILÁRE, gâdilări, s. f. Acțiunea de a (se) gâdila și rezultatul ei; gâdilat. – V. gâdila. DOOM
gâdiláre s. f., g.-d. art. gâdilắrii; pl. gâdilắri
gâdilărilor
GÂDILÁRE, gâdilări, s. f. Acțiunea de a (se) gâdila și rezultatul ei; gâdilat. – V. gâdila. DOOM
gâdiláre s. f., g.-d. art. gâdilắrii; pl. gâdilắri
gâdilătoare
GÂDILITÓR, -OÁRE adj. v. gâdilător. DOOM
gâdilătór adj. m., pl. gâdilătóri; f. sg. și pl. gâdilătoáre
gâdilătoarea
GÂDILITÓR, -OÁRE adj. v. gâdilător. DOOM
gâdilătór adj. m., pl. gâdilătóri; f. sg. și pl. gâdilătoáre
gâdilătoarei
GÂDILITÓR, -OÁRE adj. v. gâdilător. DOOM
gâdilătór adj. m., pl. gâdilătóri; f. sg. și pl. gâdilătoáre
gâdilătoarele
GÂDILITÓR, -OÁRE adj. v. gâdilător. DOOM
gâdilătór adj. m., pl. gâdilătóri; f. sg. și pl. gâdilătoáre
gâdilătoarelor
GÂDILITÓR, -OÁRE adj. v. gâdilător. DOOM
gâdilătór adj. m., pl. gâdilătóri; f. sg. și pl. gâdilătoáre
gâdilător
GÂDILITÓR, -OÁRE adj. v. gâdilător. DOOM
gâdilătór adj. m., pl. gâdilătóri; f. sg. și pl. gâdilătoáre
gâdilători
GÂDILITÓR, -OÁRE adj. v. gâdilător. DOOM
gâdilătór adj. m., pl. gâdilătóri; f. sg. și pl. gâdilătoáre
gâdilătorii
GÂDILITÓR, -OÁRE adj. v. gâdilător. DOOM
gâdilătór adj. m., pl. gâdilătóri; f. sg. și pl. gâdilătoáre
gâdilătorilor
GÂDILITÓR, -OÁRE adj. v. gâdilător. DOOM
gâdilătór adj. m., pl. gâdilătóri; f. sg. și pl. gâdilătoáre
gâdilătorul
GÂDILITÓR, -OÁRE adj. v. gâdilător. DOOM
gâdilătór adj. m., pl. gâdilătóri; f. sg. și pl. gâdilătoáre
gâdilătorului
GÂDILITÓR, -OÁRE adj. v. gâdilător. DOOM
gâdilătór adj. m., pl. gâdilătóri; f. sg. și pl. gâdilătoáre
gâdilătura
GÂDILITÚRĂ s. f. v. gâdilătură. DOOM
gâdilătúră s. f., g.-d. art. gădilătúrii; pl. gâdilătúri
gâdilături
GÂDILITÚRĂ s. f. v. gâdilătură. DOOM
gâdilătúră s. f., g.-d. art. gădilătúrii; pl. gâdilătúri
gâdilăturii
GÂDILITÚRĂ s. f. v. gâdilătură. DOOM
gâdilătúră s. f., g.-d. art. gădilătúrii; pl. gâdilătúri
gâdilăturile
GÂDILITÚRĂ s. f. v. gâdilătură. DOOM
gâdilătúră s. f., g.-d. art. gădilătúrii; pl. gâdilătúri
gâdilăturilor
GÂDILITÚRĂ s. f. v. gâdilătură. DOOM
gâdilătúră s. f., g.-d. art. gădilătúrii; pl. gâdilătúri
gâfui
GÎFUÍ vb. IV v. gîfîi.
gâfuire
GÎFUÍ vb. IV v. gîfîi.
gâfâi
GÂFÂÍ, gấfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică. DOOM
gâfâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấfâie, imperf. 3 sg. gâfâiá; conj. prez. 3 să gấfâie
gâfâia
GÂFÂÍ, gấfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică. DOOM
gâfâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấfâie, imperf. 3 sg. gâfâiá; conj. prez. 3 să gấfâie
gâfâiai
GÂFÂÍ, gấfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică. DOOM
gâfâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấfâie, imperf. 3 sg. gâfâiá; conj. prez. 3 să gấfâie
gâfâiala
GÂFÂIÁLĂ, gâfâieli, s. f. Gâfâit. [Pr.: -fâ-ia-] – Gâfâi + suf. -eală. DOOM
gâfâiálă s. f., g.-d. art. gâfâiélii; pl. gâfâiéli
gâfâiam
GÂFÂÍ, gấfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică. DOOM
gâfâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấfâie, imperf. 3 sg. gâfâiá; conj. prez. 3 să gấfâie
gâfâiau
GÂFÂÍ, gấfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică. DOOM
gâfâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấfâie, imperf. 3 sg. gâfâiá; conj. prez. 3 să gấfâie
gâfâiați
GÂFÂÍ, gấfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică. DOOM
gâfâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấfâie, imperf. 3 sg. gâfâiá; conj. prez. 3 să gấfâie
gâfâie
GÂFÂÍ, gấfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică. DOOM
gâfâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấfâie, imperf. 3 sg. gâfâiá; conj. prez. 3 să gấfâie
gâfâieli
GÂFÂIÁLĂ, gâfâieli, s. f. Gâfâit. [Pr.: -fâ-ia-] – Gâfâi + suf. -eală. DOOM
gâfâiálă s. f., g.-d. art. gâfâiélii; pl. gâfâiéli
gâfâielii
GÂFÂIÁLĂ, gâfâieli, s. f. Gâfâit. [Pr.: -fâ-ia-] – Gâfâi + suf. -eală. DOOM
gâfâiálă s. f., g.-d. art. gâfâiélii; pl. gâfâiéli
gâfâielile
GÂFÂIÁLĂ, gâfâieli, s. f. Gâfâit. [Pr.: -fâ-ia-] – Gâfâi + suf. -eală. DOOM
gâfâiálă s. f., g.-d. art. gâfâiélii; pl. gâfâiéli
gâfâielilor
GÂFÂIÁLĂ, gâfâieli, s. f. Gâfâit. [Pr.: -fâ-ia-] – Gâfâi + suf. -eală. DOOM
gâfâiálă s. f., g.-d. art. gâfâiélii; pl. gâfâiéli
gâfâii
GÂFÂÍ, gấfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică. DOOM
gâfâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấfâie, imperf. 3 sg. gâfâiá; conj. prez. 3 să gấfâie
gâfâim
GÂFÂÍ, gấfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică. DOOM
gâfâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấfâie, imperf. 3 sg. gâfâiá; conj. prez. 3 să gấfâie
gâfâind
GÂFÂÍ, gấfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică. DOOM
gâfâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấfâie, imperf. 3 sg. gâfâiá; conj. prez. 3 să gấfâie
gâfâire
GÂFÂÍ, gấfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică. DOOM
gâfâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấfâie, imperf. 3 sg. gâfâiá; conj. prez. 3 să gấfâie
gâfâire
GÂFÂÍRE, gâfâiri, s. f. Acțiunea de a gâfâi și rezultatul ei. – V. gâfâi. DOOM
gâfâíre s. f., g.-d. art. gâfâírii; pl. gâfâíri
gâfâirea
GÂFÂÍRE, gâfâiri, s. f. Acțiunea de a gâfâi și rezultatul ei. – V. gâfâi. DOOM
gâfâíre s. f., g.-d. art. gâfâírii; pl. gâfâíri
gâfâiri
GÂFÂÍRE, gâfâiri, s. f. Acțiunea de a gâfâi și rezultatul ei. – V. gâfâi. DOOM
gâfâíre s. f., g.-d. art. gâfâírii; pl. gâfâíri
gâfâirii
GÂFÂÍRE, gâfâiri, s. f. Acțiunea de a gâfâi și rezultatul ei. – V. gâfâi. DOOM
gâfâíre s. f., g.-d. art. gâfâírii; pl. gâfâíri
gâfâirile
GÂFÂÍRE, gâfâiri, s. f. Acțiunea de a gâfâi și rezultatul ei. – V. gâfâi. DOOM
gâfâíre s. f., g.-d. art. gâfâírii; pl. gâfâíri
gâfâirilor
GÂFÂÍRE, gâfâiri, s. f. Acțiunea de a gâfâi și rezultatul ei. – V. gâfâi. DOOM
gâfâíre s. f., g.-d. art. gâfâírii; pl. gâfâíri
gâfâiră
GÂFÂÍ, gấfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică. DOOM
gâfâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấfâie, imperf. 3 sg. gâfâiá; conj. prez. 3 să gấfâie
gâfâirăm
GÂFÂÍ, gấfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică. DOOM
gâfâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấfâie, imperf. 3 sg. gâfâiá; conj. prez. 3 să gấfâie
gâfâirăți
GÂFÂÍ, gấfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică. DOOM
gâfâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấfâie, imperf. 3 sg. gâfâiá; conj. prez. 3 să gấfâie
gâfâise
GÂFÂÍ, gấfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică. DOOM
gâfâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấfâie, imperf. 3 sg. gâfâiá; conj. prez. 3 să gấfâie
gâfâisem
GÂFÂÍ, gấfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică. DOOM
gâfâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấfâie, imperf. 3 sg. gâfâiá; conj. prez. 3 să gấfâie
gâfâiseră
GÂFÂÍ, gấfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică. DOOM
gâfâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấfâie, imperf. 3 sg. gâfâiá; conj. prez. 3 să gấfâie
gâfâiserăm
GÂFÂÍ, gấfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică. DOOM
gâfâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấfâie, imperf. 3 sg. gâfâiá; conj. prez. 3 să gấfâie
gâfâiserăți
GÂFÂÍ, gấfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică. DOOM
gâfâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấfâie, imperf. 3 sg. gâfâiá; conj. prez. 3 să gấfâie
gâfâiseși
GÂFÂÍ, gấfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică. DOOM
gâfâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấfâie, imperf. 3 sg. gâfâiá; conj. prez. 3 să gấfâie
gâfâiseți
GÂFÂÍ, gấfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică. DOOM
gâfâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấfâie, imperf. 3 sg. gâfâiá; conj. prez. 3 să gấfâie
gâfâit
GÂFÂÍ, gấfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică. DOOM
gâfâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấfâie, imperf. 3 sg. gâfâiá; conj. prez. 3 să gấfâie
gâfâit
GÂFÂÍT s. n. Faptul de a gâfâi; (zgomot caracteristic provocat de o) răsuflare deasă și grea; gâfâială. – V. gâfâi. DOOM
gâfâít s. n.
gâfâitoare
GÂFÂITÓR, -OÁRE, gâfâitori, -oare, adj. (Despre respirație, voce etc.) Cu gâfâieli. [Pr.: -fâ-i-] – Gâfâi + suf. -tor. DOOM
gâfâitór (-fâ-i-) adj. m., pl. gâfâitóri; f. sg. și pl. gâfâitoáre
gâfâitoarea
GÂFÂITÓR, -OÁRE, gâfâitori, -oare, adj. (Despre respirație, voce etc.) Cu gâfâieli. [Pr.: -fâ-i-] – Gâfâi + suf. -tor. DOOM
gâfâitór (-fâ-i-) adj. m., pl. gâfâitóri; f. sg. și pl. gâfâitoáre
gâfâitoarei
GÂFÂITÓR, -OÁRE, gâfâitori, -oare, adj. (Despre respirație, voce etc.) Cu gâfâieli. [Pr.: -fâ-i-] – Gâfâi + suf. -tor. DOOM
gâfâitór (-fâ-i-) adj. m., pl. gâfâitóri; f. sg. și pl. gâfâitoáre
gâfâitoarele
GÂFÂITÓR, -OÁRE, gâfâitori, -oare, adj. (Despre respirație, voce etc.) Cu gâfâieli. [Pr.: -fâ-i-] – Gâfâi + suf. -tor. DOOM
gâfâitór (-fâ-i-) adj. m., pl. gâfâitóri; f. sg. și pl. gâfâitoáre
gâfâitoarelor
GÂFÂITÓR, -OÁRE, gâfâitori, -oare, adj. (Despre respirație, voce etc.) Cu gâfâieli. [Pr.: -fâ-i-] – Gâfâi + suf. -tor. DOOM
gâfâitór (-fâ-i-) adj. m., pl. gâfâitóri; f. sg. și pl. gâfâitoáre
gâfâitor
GÂFÂITÓR, -OÁRE, gâfâitori, -oare, adj. (Despre respirație, voce etc.) Cu gâfâieli. [Pr.: -fâ-i-] – Gâfâi + suf. -tor. DOOM
gâfâitór (-fâ-i-) adj. m., pl. gâfâitóri; f. sg. și pl. gâfâitoáre
gâfâitori
GÂFÂITÓR, -OÁRE, gâfâitori, -oare, adj. (Despre respirație, voce etc.) Cu gâfâieli. [Pr.: -fâ-i-] – Gâfâi + suf. -tor. DOOM
gâfâitór (-fâ-i-) adj. m., pl. gâfâitóri; f. sg. și pl. gâfâitoáre
gâfâitorii
GÂFÂITÓR, -OÁRE, gâfâitori, -oare, adj. (Despre respirație, voce etc.) Cu gâfâieli. [Pr.: -fâ-i-] – Gâfâi + suf. -tor. DOOM
gâfâitór (-fâ-i-) adj. m., pl. gâfâitóri; f. sg. și pl. gâfâitoáre
gâfâitorilor
GÂFÂITÓR, -OÁRE, gâfâitori, -oare, adj. (Despre respirație, voce etc.) Cu gâfâieli. [Pr.: -fâ-i-] – Gâfâi + suf. -tor. DOOM
gâfâitór (-fâ-i-) adj. m., pl. gâfâitóri; f. sg. și pl. gâfâitoáre
gâfâitorul
GÂFÂITÓR, -OÁRE, gâfâitori, -oare, adj. (Despre respirație, voce etc.) Cu gâfâieli. [Pr.: -fâ-i-] – Gâfâi + suf. -tor. DOOM
gâfâitór (-fâ-i-) adj. m., pl. gâfâitóri; f. sg. și pl. gâfâitoáre
gâfâitorului
GÂFÂITÓR, -OÁRE, gâfâitori, -oare, adj. (Despre respirație, voce etc.) Cu gâfâieli. [Pr.: -fâ-i-] – Gâfâi + suf. -tor. DOOM
gâfâitór (-fâ-i-) adj. m., pl. gâfâitóri; f. sg. și pl. gâfâitoáre
gâfâitul
GÂFÂÍT s. n. Faptul de a gâfâi; (zgomot caracteristic provocat de o) răsuflare deasă și grea; gâfâială. – V. gâfâi. DOOM
gâfâít s. n.
gâfâitului
GÂFÂÍT s. n. Faptul de a gâfâi; (zgomot caracteristic provocat de o) răsuflare deasă și grea; gâfâială. – V. gâfâi. DOOM
gâfâít s. n.
gâfâiși
GÂFÂÍ, gấfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică. DOOM
gâfâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấfâie, imperf. 3 sg. gâfâiá; conj. prez. 3 să gấfâie
gâfâiți
GÂFÂÍ, gấfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică. DOOM
gâfâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấfâie, imperf. 3 sg. gâfâiá; conj. prez. 3 să gấfâie
gâgâi
GÂGÂÍ, pers. 3 gấgâie, vb. IV. Intranz. (Despre gâște sau rațe) A scoate strigăte caracteristice speciei. – Formație onomatopeică. Cf. ga[ga]. DOOM
!gâgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấgâie, imperf. 3 sg. gâgâiá; conj. prez. 3 să gấgâie
gâgâia
GÂGÂÍ, pers. 3 gấgâie, vb. IV. Intranz. (Despre gâște sau rațe) A scoate strigăte caracteristice speciei. – Formație onomatopeică. Cf. ga[ga]. DOOM
!gâgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấgâie, imperf. 3 sg. gâgâiá; conj. prez. 3 să gấgâie
gâgâiau
GÂGÂÍ, pers. 3 gấgâie, vb. IV. Intranz. (Despre gâște sau rațe) A scoate strigăte caracteristice speciei. – Formație onomatopeică. Cf. ga[ga]. DOOM
!gâgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấgâie, imperf. 3 sg. gâgâiá; conj. prez. 3 să gấgâie
gâgâie
GÂGÂÍ, pers. 3 gấgâie, vb. IV. Intranz. (Despre gâște sau rațe) A scoate strigăte caracteristice speciei. – Formație onomatopeică. Cf. ga[ga]. DOOM
!gâgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấgâie, imperf. 3 sg. gâgâiá; conj. prez. 3 să gấgâie
gâgâind
GÂGÂÍ, pers. 3 gấgâie, vb. IV. Intranz. (Despre gâște sau rațe) A scoate strigăte caracteristice speciei. – Formație onomatopeică. Cf. ga[ga]. DOOM
!gâgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấgâie, imperf. 3 sg. gâgâiá; conj. prez. 3 să gấgâie
gâgâire
GÂGÂÍ, pers. 3 gấgâie, vb. IV. Intranz. (Despre gâște sau rațe) A scoate strigăte caracteristice speciei. – Formație onomatopeică. Cf. ga[ga]. DOOM
!gâgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấgâie, imperf. 3 sg. gâgâiá; conj. prez. 3 să gấgâie
gâgâire
GÂGÂÍRE, gâgâiri, s. f. Acțiunea de a gâgâi și rezultatul ei; strigăt caracteristic scos de gâște (și de rațe); gâgâit, gâgâitură. – V. gâgâi. DOOM
!gâgâíre s. f., g.-d. art. gâgâírii; pl. gâgâíri
gâgâirea
GÂGÂÍRE, gâgâiri, s. f. Acțiunea de a gâgâi și rezultatul ei; strigăt caracteristic scos de gâște (și de rațe); gâgâit, gâgâitură. – V. gâgâi. DOOM
!gâgâíre s. f., g.-d. art. gâgâírii; pl. gâgâíri
gâgâiri
GÂGÂÍRE, gâgâiri, s. f. Acțiunea de a gâgâi și rezultatul ei; strigăt caracteristic scos de gâște (și de rațe); gâgâit, gâgâitură. – V. gâgâi. DOOM
!gâgâíre s. f., g.-d. art. gâgâírii; pl. gâgâíri
gâgâirii
GÂGÂÍRE, gâgâiri, s. f. Acțiunea de a gâgâi și rezultatul ei; strigăt caracteristic scos de gâște (și de rațe); gâgâit, gâgâitură. – V. gâgâi. DOOM
!gâgâíre s. f., g.-d. art. gâgâírii; pl. gâgâíri
gâgâirile
GÂGÂÍRE, gâgâiri, s. f. Acțiunea de a gâgâi și rezultatul ei; strigăt caracteristic scos de gâște (și de rațe); gâgâit, gâgâitură. – V. gâgâi. DOOM
!gâgâíre s. f., g.-d. art. gâgâírii; pl. gâgâíri
gâgâirilor
GÂGÂÍRE, gâgâiri, s. f. Acțiunea de a gâgâi și rezultatul ei; strigăt caracteristic scos de gâște (și de rațe); gâgâit, gâgâitură. – V. gâgâi. DOOM
!gâgâíre s. f., g.-d. art. gâgâírii; pl. gâgâíri
gâgâiră
GÂGÂÍ, pers. 3 gấgâie, vb. IV. Intranz. (Despre gâște sau rațe) A scoate strigăte caracteristice speciei. – Formație onomatopeică. Cf. ga[ga]. DOOM
!gâgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấgâie, imperf. 3 sg. gâgâiá; conj. prez. 3 să gấgâie
gâgâise
GÂGÂÍ, pers. 3 gấgâie, vb. IV. Intranz. (Despre gâște sau rațe) A scoate strigăte caracteristice speciei. – Formație onomatopeică. Cf. ga[ga]. DOOM
!gâgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấgâie, imperf. 3 sg. gâgâiá; conj. prez. 3 să gấgâie
gâgâiseră
GÂGÂÍ, pers. 3 gấgâie, vb. IV. Intranz. (Despre gâște sau rațe) A scoate strigăte caracteristice speciei. – Formație onomatopeică. Cf. ga[ga]. DOOM
!gâgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấgâie, imperf. 3 sg. gâgâiá; conj. prez. 3 să gấgâie
gâgâit
GÂGÂÍ, pers. 3 gấgâie, vb. IV. Intranz. (Despre gâște sau rațe) A scoate strigăte caracteristice speciei. – Formație onomatopeică. Cf. ga[ga]. DOOM
!gâgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấgâie, imperf. 3 sg. gâgâiá; conj. prez. 3 să gấgâie
gâgâit
GÂGÂÍT, gâgâituri, s. n. Faptul de a gâgâi; strigăt caracteristic scos de gâște (și de rațe); gâgâitură, gâgâire. – V. gâgâi. DOOM
gâgâít s. n., pl. gâgâíturi
gâgâitul
GÂGÂÍT, gâgâituri, s. n. Faptul de a gâgâi; strigăt caracteristic scos de gâște (și de rațe); gâgâitură, gâgâire. – V. gâgâi. DOOM
gâgâít s. n., pl. gâgâíturi
gâgâitului
GÂGÂÍT, gâgâituri, s. n. Faptul de a gâgâi; strigăt caracteristic scos de gâște (și de rațe); gâgâitură, gâgâire. – V. gâgâi. DOOM
gâgâít s. n., pl. gâgâíturi
gâgâitura
GÂGÂITÚRĂ, gâgâituri, s. f. Gâgâit. [Pr.: -gâ-i-] – Gâgâi + suf. -tură. DOOM
gâgâitúră (-gâ-i-) s. f., g.-d. art. gâgâitúrii; pl. gâgâitúri
gâgâituri
GÂGÂÍT, gâgâituri, s. n. Faptul de a gâgâi; strigăt caracteristic scos de gâște (și de rațe); gâgâitură, gâgâire. – V. gâgâi. DOOM
gâgâít s. n., pl. gâgâíturi
gâgâituri
GÂGÂITÚRĂ, gâgâituri, s. f. Gâgâit. [Pr.: -gâ-i-] – Gâgâi + suf. -tură. DOOM
gâgâitúră (-gâ-i-) s. f., g.-d. art. gâgâitúrii; pl. gâgâitúri
gâgâiturii
GÂGÂITÚRĂ, gâgâituri, s. f. Gâgâit. [Pr.: -gâ-i-] – Gâgâi + suf. -tură. DOOM
gâgâitúră (-gâ-i-) s. f., g.-d. art. gâgâitúrii; pl. gâgâitúri
gâgâiturile
GÂGÂÍT, gâgâituri, s. n. Faptul de a gâgâi; strigăt caracteristic scos de gâște (și de rațe); gâgâitură, gâgâire. – V. gâgâi. DOOM
gâgâít s. n., pl. gâgâíturi
gâgâiturile
GÂGÂITÚRĂ, gâgâituri, s. f. Gâgâit. [Pr.: -gâ-i-] – Gâgâi + suf. -tură. DOOM
gâgâitúră (-gâ-i-) s. f., g.-d. art. gâgâitúrii; pl. gâgâitúri
gâgâiturilor
GÂGÂÍT, gâgâituri, s. n. Faptul de a gâgâi; strigăt caracteristic scos de gâște (și de rațe); gâgâitură, gâgâire. – V. gâgâi. DOOM
gâgâít s. n., pl. gâgâíturi
gâgâiturilor
GÂGÂITÚRĂ, gâgâituri, s. f. Gâgâit. [Pr.: -gâ-i-] – Gâgâi + suf. -tură. DOOM
gâgâitúră (-gâ-i-) s. f., g.-d. art. gâgâitúrii; pl. gâgâitúri
gâgâlice
GÂGÂLÍCE, gâgâlici, s. f. (Pop. și fam.) Obiect sau ființă de dimensiuni reduse. – Et. nec. DOOM
gâgâlíce (pop., fam.) s. f., g.-d. art. gâgâlícii; pl. gâgâlíci
gâgâlicea
GÂGÂLÍCE, gâgâlici, s. f. (Pop. și fam.) Obiect sau ființă de dimensiuni reduse. – Et. nec. DOOM
gâgâlíce (pop., fam.) s. f., g.-d. art. gâgâlícii; pl. gâgâlíci
gâgâlici
GÂGÂLÍCE, gâgâlici, s. f. (Pop. și fam.) Obiect sau ființă de dimensiuni reduse. – Et. nec. DOOM
gâgâlíce (pop., fam.) s. f., g.-d. art. gâgâlícii; pl. gâgâlíci
gâgâlicii
GÂGÂLÍCE, gâgâlici, s. f. (Pop. și fam.) Obiect sau ființă de dimensiuni reduse. – Et. nec. DOOM
gâgâlíce (pop., fam.) s. f., g.-d. art. gâgâlícii; pl. gâgâlíci
gâgâlicile
GÂGÂLÍCE, gâgâlici, s. f. (Pop. și fam.) Obiect sau ființă de dimensiuni reduse. – Et. nec. DOOM
gâgâlíce (pop., fam.) s. f., g.-d. art. gâgâlícii; pl. gâgâlíci
gâgâlicilor
GÂGÂLÍCE, gâgâlici, s. f. (Pop. și fam.) Obiect sau ființă de dimensiuni reduse. – Et. nec. DOOM
gâgâlíce (pop., fam.) s. f., g.-d. art. gâgâlícii; pl. gâgâlíci
gâl
GÂL interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită sunetul produs de lichide care curg dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau care alunecă pe gât. – Onomatopee. DOOM
gâl-gấl v. gâl
gâlca
GẤLCĂ, gâlci, s. f. (Pop.) 1. Inflamare a ganglionilor de la gât sau a amigdalelor; (concr.) umflătură rezultată în urma acestei inflamări; p. gener. umflătură (sub piele). 2. Fig. Nod sau porțiune mai îngroșată care apare la firele textile (toarse). – Din bg. glăki. DOOM
gấlcă (pop.) s. f., g.-d. art. gấlcii; pl. gâlci
gâlceava
GÂLCEÁVĂ, gâlcevi, s. f. (Pop.) Ceartă (zgomotoasă, aprinsă); situație creată în raporturile dintre două sau mai multe persoane în urma unor certuri; sfadă. – Din bg. gălčava. DOOM
gâlceávă (pop.) s. f., g.-d. art. gâlcévii; pl. gâlcévi
gâlcevea
GÂLCEVÍ, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă. DOOM
!gâlceví (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevéște, imperf. 3 sg. se gâlceveá; conj. prez. 3 să se gâlceveáscă
gâlceveai
GÂLCEVÍ, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă. DOOM
!gâlceví (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevéște, imperf. 3 sg. se gâlceveá; conj. prez. 3 să se gâlceveáscă
gâlceveam
GÂLCEVÍ, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă. DOOM
!gâlceví (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevéște, imperf. 3 sg. se gâlceveá; conj. prez. 3 să se gâlceveáscă
gâlcevească
GÂLCEVÍ, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă. DOOM
!gâlceví (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevéște, imperf. 3 sg. se gâlceveá; conj. prez. 3 să se gâlceveáscă
gâlceveau
GÂLCEVÍ, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă. DOOM
!gâlceví (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevéște, imperf. 3 sg. se gâlceveá; conj. prez. 3 să se gâlceveáscă
gâlceveați
GÂLCEVÍ, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă. DOOM
!gâlceví (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevéște, imperf. 3 sg. se gâlceveá; conj. prez. 3 să se gâlceveáscă
gâlcevesc
GÂLCEVÍ, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă. DOOM
!gâlceví (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevéște, imperf. 3 sg. se gâlceveá; conj. prez. 3 să se gâlceveáscă
gâlcevește
GÂLCEVÍ, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă. DOOM
!gâlceví (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevéște, imperf. 3 sg. se gâlceveá; conj. prez. 3 să se gâlceveáscă
gâlcevești
GÂLCEVÍ, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă. DOOM
!gâlceví (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevéște, imperf. 3 sg. se gâlceveá; conj. prez. 3 să se gâlceveáscă
gâlcevi
GÂLCEÁVĂ, gâlcevi, s. f. (Pop.) Ceartă (zgomotoasă, aprinsă); situație creată în raporturile dintre două sau mai multe persoane în urma unor certuri; sfadă. – Din bg. gălčava. DOOM
gâlceávă (pop.) s. f., g.-d. art. gâlcévii; pl. gâlcévi
gâlcevi
GÂLCEVÍ, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă. DOOM
!gâlceví (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevéște, imperf. 3 sg. se gâlceveá; conj. prez. 3 să se gâlceveáscă
gâlcevii
GÂLCEÁVĂ, gâlcevi, s. f. (Pop.) Ceartă (zgomotoasă, aprinsă); situație creată în raporturile dintre două sau mai multe persoane în urma unor certuri; sfadă. – Din bg. gălčava. DOOM
gâlceávă (pop.) s. f., g.-d. art. gâlcévii; pl. gâlcévi
gâlcevii
GÂLCEVÍ, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă. DOOM
!gâlceví (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevéște, imperf. 3 sg. se gâlceveá; conj. prez. 3 să se gâlceveáscă
gâlcevile
GÂLCEÁVĂ, gâlcevi, s. f. (Pop.) Ceartă (zgomotoasă, aprinsă); situație creată în raporturile dintre două sau mai multe persoane în urma unor certuri; sfadă. – Din bg. gălčava. DOOM
gâlceávă (pop.) s. f., g.-d. art. gâlcévii; pl. gâlcévi
gâlcevilor
GÂLCEÁVĂ, gâlcevi, s. f. (Pop.) Ceartă (zgomotoasă, aprinsă); situație creată în raporturile dintre două sau mai multe persoane în urma unor certuri; sfadă. – Din bg. gălčava. DOOM
gâlceávă (pop.) s. f., g.-d. art. gâlcévii; pl. gâlcévi
gâlcevim
GÂLCEVÍ, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă. DOOM
!gâlceví (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevéște, imperf. 3 sg. se gâlceveá; conj. prez. 3 să se gâlceveáscă
gâlcevind
GÂLCEVÍ, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă. DOOM
!gâlceví (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevéște, imperf. 3 sg. se gâlceveá; conj. prez. 3 să se gâlceveáscă
gâlcevire
GÂLCEVÍ, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă. DOOM
!gâlceví (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevéște, imperf. 3 sg. se gâlceveá; conj. prez. 3 să se gâlceveáscă
gâlcevire
GÂLCEVÍRE, gâlceviri, s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a se gâlcevi; ceartă, neînțelegere. – V. gâlcevi. DOOM
gâlcevíre (înv.) s. f., g.-d. art. gâlcevírii; pl. gâlcevíri
gâlcevirea
GÂLCEVÍRE, gâlceviri, s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a se gâlcevi; ceartă, neînțelegere. – V. gâlcevi. DOOM
gâlcevíre (înv.) s. f., g.-d. art. gâlcevírii; pl. gâlcevíri
gâlceviri
GÂLCEVÍRE, gâlceviri, s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a se gâlcevi; ceartă, neînțelegere. – V. gâlcevi. DOOM
gâlcevíre (înv.) s. f., g.-d. art. gâlcevírii; pl. gâlcevíri
gâlcevirii
GÂLCEVÍRE, gâlceviri, s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a se gâlcevi; ceartă, neînțelegere. – V. gâlcevi. DOOM
gâlcevíre (înv.) s. f., g.-d. art. gâlcevírii; pl. gâlcevíri
gâlcevirile
GÂLCEVÍRE, gâlceviri, s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a se gâlcevi; ceartă, neînțelegere. – V. gâlcevi. DOOM
gâlcevíre (înv.) s. f., g.-d. art. gâlcevírii; pl. gâlcevíri
gâlcevirilor
GÂLCEVÍRE, gâlceviri, s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a se gâlcevi; ceartă, neînțelegere. – V. gâlcevi. DOOM
gâlcevíre (înv.) s. f., g.-d. art. gâlcevírii; pl. gâlcevíri
gâlceviră
GÂLCEVÍ, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă. DOOM
!gâlceví (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevéște, imperf. 3 sg. se gâlceveá; conj. prez. 3 să se gâlceveáscă
gâlcevirăm
GÂLCEVÍ, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă. DOOM
!gâlceví (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevéște, imperf. 3 sg. se gâlceveá; conj. prez. 3 să se gâlceveáscă
gâlcevirăți
GÂLCEVÍ, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă. DOOM
!gâlceví (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevéște, imperf. 3 sg. se gâlceveá; conj. prez. 3 să se gâlceveáscă
gâlcevise
GÂLCEVÍ, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă. DOOM
!gâlceví (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevéște, imperf. 3 sg. se gâlceveá; conj. prez. 3 să se gâlceveáscă
gâlcevisem
GÂLCEVÍ, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă. DOOM
!gâlceví (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevéște, imperf. 3 sg. se gâlceveá; conj. prez. 3 să se gâlceveáscă
gâlceviseră
GÂLCEVÍ, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă. DOOM
!gâlceví (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevéște, imperf. 3 sg. se gâlceveá; conj. prez. 3 să se gâlceveáscă
gâlceviserăm
GÂLCEVÍ, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă. DOOM
!gâlceví (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevéște, imperf. 3 sg. se gâlceveá; conj. prez. 3 să se gâlceveáscă
gâlceviserăți
GÂLCEVÍ, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă. DOOM
!gâlceví (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevéște, imperf. 3 sg. se gâlceveá; conj. prez. 3 să se gâlceveáscă
gâlceviseși
GÂLCEVÍ, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă. DOOM
!gâlceví (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevéște, imperf. 3 sg. se gâlceveá; conj. prez. 3 să se gâlceveáscă
gâlceviseți
GÂLCEVÍ, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă. DOOM
!gâlceví (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevéște, imperf. 3 sg. se gâlceveá; conj. prez. 3 să se gâlceveáscă
gâlcevit
GÂLCEVÍ, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă. DOOM
!gâlceví (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevéște, imperf. 3 sg. se gâlceveá; conj. prez. 3 să se gâlceveáscă
gâlcevitoare
GÂLCEVITÓR, -OÁRE, gâlcevitori, -oare, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) certăreț. – Gâlcevi + suf. -tor. DOOM
gâlcevitór (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. gâlcevitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gâlcevitoáre
gâlcevitoare
GÂLCEVITÓR, -OÁRE, gâlcevitori, -oare, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) certăreț. – Gâlcevi + suf. -tor. DOOM
gâlcevitór (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. gâlcevitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gâlcevitoáre
gâlcevitoarea
GÂLCEVITÓR, -OÁRE, gâlcevitori, -oare, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) certăreț. – Gâlcevi + suf. -tor. DOOM
gâlcevitór (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. gâlcevitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gâlcevitoáre
gâlcevitoarea
GÂLCEVITÓR, -OÁRE, gâlcevitori, -oare, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) certăreț. – Gâlcevi + suf. -tor. DOOM
gâlcevitór (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. gâlcevitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gâlcevitoáre
gâlcevitoarei
GÂLCEVITÓR, -OÁRE, gâlcevitori, -oare, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) certăreț. – Gâlcevi + suf. -tor. DOOM
gâlcevitór (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. gâlcevitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gâlcevitoáre
gâlcevitoarei
GÂLCEVITÓR, -OÁRE, gâlcevitori, -oare, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) certăreț. – Gâlcevi + suf. -tor. DOOM
gâlcevitór (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. gâlcevitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gâlcevitoáre
gâlcevitoarele
GÂLCEVITÓR, -OÁRE, gâlcevitori, -oare, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) certăreț. – Gâlcevi + suf. -tor. DOOM
gâlcevitór (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. gâlcevitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gâlcevitoáre
gâlcevitoarele
GÂLCEVITÓR, -OÁRE, gâlcevitori, -oare, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) certăreț. – Gâlcevi + suf. -tor. DOOM
gâlcevitór (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. gâlcevitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gâlcevitoáre
gâlcevitoarelor
GÂLCEVITÓR, -OÁRE, gâlcevitori, -oare, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) certăreț. – Gâlcevi + suf. -tor. DOOM
gâlcevitór (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. gâlcevitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gâlcevitoáre
gâlcevitoarelor
GÂLCEVITÓR, -OÁRE, gâlcevitori, -oare, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) certăreț. – Gâlcevi + suf. -tor. DOOM
gâlcevitór (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. gâlcevitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gâlcevitoáre
gâlcevitor
GÂLCEVITÓR, -OÁRE, gâlcevitori, -oare, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) certăreț. – Gâlcevi + suf. -tor. DOOM
gâlcevitór (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. gâlcevitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gâlcevitoáre
gâlcevitor
GÂLCEVITÓR, -OÁRE, gâlcevitori, -oare, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) certăreț. – Gâlcevi + suf. -tor. DOOM
gâlcevitór (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. gâlcevitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gâlcevitoáre
gâlcevitori
GÂLCEVITÓR, -OÁRE, gâlcevitori, -oare, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) certăreț. – Gâlcevi + suf. -tor. DOOM
gâlcevitór (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. gâlcevitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gâlcevitoáre
gâlcevitori
GÂLCEVITÓR, -OÁRE, gâlcevitori, -oare, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) certăreț. – Gâlcevi + suf. -tor. DOOM
gâlcevitór (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. gâlcevitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gâlcevitoáre
gâlcevitorii
GÂLCEVITÓR, -OÁRE, gâlcevitori, -oare, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) certăreț. – Gâlcevi + suf. -tor. DOOM
gâlcevitór (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. gâlcevitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gâlcevitoáre
gâlcevitorii
GÂLCEVITÓR, -OÁRE, gâlcevitori, -oare, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) certăreț. – Gâlcevi + suf. -tor. DOOM
gâlcevitór (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. gâlcevitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gâlcevitoáre
gâlcevitorilor
GÂLCEVITÓR, -OÁRE, gâlcevitori, -oare, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) certăreț. – Gâlcevi + suf. -tor. DOOM
gâlcevitór (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. gâlcevitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gâlcevitoáre
gâlcevitorilor
GÂLCEVITÓR, -OÁRE, gâlcevitori, -oare, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) certăreț. – Gâlcevi + suf. -tor. DOOM
gâlcevitór (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. gâlcevitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gâlcevitoáre
gâlcevitorul
GÂLCEVITÓR, -OÁRE, gâlcevitori, -oare, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) certăreț. – Gâlcevi + suf. -tor. DOOM
gâlcevitór (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. gâlcevitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gâlcevitoáre
gâlcevitorul
GÂLCEVITÓR, -OÁRE, gâlcevitori, -oare, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) certăreț. – Gâlcevi + suf. -tor. DOOM
gâlcevitór (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. gâlcevitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gâlcevitoáre
gâlcevitorului
GÂLCEVITÓR, -OÁRE, gâlcevitori, -oare, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) certăreț. – Gâlcevi + suf. -tor. DOOM
gâlcevitór (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. gâlcevitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gâlcevitoáre
gâlcevitorului
GÂLCEVITÓR, -OÁRE, gâlcevitori, -oare, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) certăreț. – Gâlcevi + suf. -tor. DOOM
gâlcevitór (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. gâlcevitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gâlcevitoáre
gâlceviși
GÂLCEVÍ, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă. DOOM
!gâlceví (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevéște, imperf. 3 sg. se gâlceveá; conj. prez. 3 să se gâlceveáscă
gâlceviți
GÂLCEVÍ, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă. DOOM
!gâlceví (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevéște, imperf. 3 sg. se gâlceveá; conj. prez. 3 să se gâlceveáscă
gâlcevos
GÎLCEVÓS, -OÁSĂ, gîlcevoși, -oase, adj. (Învechit) Gîlcevitor. Din gură, ca o meliță, nu mai tace, apoi gîlcevoasă de să te ferești de ea cale de trei poște. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, la TDRG. Glasu-i... aspru și gîlcevos se schimbase, era moale și blînd. CONTEMPORANUL, VII 82.
gâlci
GẤLCĂ, gâlci, s. f. (Pop.) 1. Inflamare a ganglionilor de la gât sau a amigdalelor; (concr.) umflătură rezultată în urma acestei inflamări; p. gener. umflătură (sub piele). 2. Fig. Nod sau porțiune mai îngroșată care apare la firele textile (toarse). – Din bg. glăki. DOOM
gấlcă (pop.) s. f., g.-d. art. gấlcii; pl. gâlci
gâlcii
GẤLCĂ, gâlci, s. f. (Pop.) 1. Inflamare a ganglionilor de la gât sau a amigdalelor; (concr.) umflătură rezultată în urma acestei inflamări; p. gener. umflătură (sub piele). 2. Fig. Nod sau porțiune mai îngroșată care apare la firele textile (toarse). – Din bg. glăki. DOOM
gấlcă (pop.) s. f., g.-d. art. gấlcii; pl. gâlci
gâlcile
GẤLCĂ, gâlci, s. f. (Pop.) 1. Inflamare a ganglionilor de la gât sau a amigdalelor; (concr.) umflătură rezultată în urma acestei inflamări; p. gener. umflătură (sub piele). 2. Fig. Nod sau porțiune mai îngroșată care apare la firele textile (toarse). – Din bg. glăki. DOOM
gấlcă (pop.) s. f., g.-d. art. gấlcii; pl. gâlci
gâlcilor
GẤLCĂ, gâlci, s. f. (Pop.) 1. Inflamare a ganglionilor de la gât sau a amigdalelor; (concr.) umflătură rezultată în urma acestei inflamări; p. gener. umflătură (sub piele). 2. Fig. Nod sau porțiune mai îngroșată care apare la firele textile (toarse). – Din bg. glăki. DOOM
gấlcă (pop.) s. f., g.-d. art. gấlcii; pl. gâlci
gâlgâi
GÂLGÂÍ, gấlgâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide, la pers. 3) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau când alunecă pe gât etc.; p. gener. a curge provocând un zgomot ritmic. 2. Tranz. (Reg.) A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot). – Gâl-g[âl] + suf. -âi. DOOM
gâlgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấlgâie, imperf. 3 sg. gâlgâiá; conj. prez. 3 să gấlgâie
gâlgâia
GÂLGÂÍ, gấlgâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide, la pers. 3) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau când alunecă pe gât etc.; p. gener. a curge provocând un zgomot ritmic. 2. Tranz. (Reg.) A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot). – Gâl-g[âl] + suf. -âi. DOOM
gâlgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấlgâie, imperf. 3 sg. gâlgâiá; conj. prez. 3 să gấlgâie
gâlgâiai
GÂLGÂÍ, gấlgâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide, la pers. 3) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau când alunecă pe gât etc.; p. gener. a curge provocând un zgomot ritmic. 2. Tranz. (Reg.) A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot). – Gâl-g[âl] + suf. -âi. DOOM
gâlgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấlgâie, imperf. 3 sg. gâlgâiá; conj. prez. 3 să gấlgâie
gâlgâiala
GÂLGÂIÁLĂ, gâlgâieli, s. f. Gâlgâire. [Pr.: -gâ-ia-] – Gâlgâi + suf. -eală. DOOM
gâlgâiálă s. f., g.-d. art. gălgâiélii; pl. gâlgâiéli
gâlgâiam
GÂLGÂÍ, gấlgâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide, la pers. 3) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau când alunecă pe gât etc.; p. gener. a curge provocând un zgomot ritmic. 2. Tranz. (Reg.) A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot). – Gâl-g[âl] + suf. -âi. DOOM
gâlgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấlgâie, imperf. 3 sg. gâlgâiá; conj. prez. 3 să gấlgâie
gâlgâiau
GÂLGÂÍ, gấlgâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide, la pers. 3) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau când alunecă pe gât etc.; p. gener. a curge provocând un zgomot ritmic. 2. Tranz. (Reg.) A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot). – Gâl-g[âl] + suf. -âi. DOOM
gâlgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấlgâie, imperf. 3 sg. gâlgâiá; conj. prez. 3 să gấlgâie
gâlgâiați
GÂLGÂÍ, gấlgâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide, la pers. 3) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau când alunecă pe gât etc.; p. gener. a curge provocând un zgomot ritmic. 2. Tranz. (Reg.) A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot). – Gâl-g[âl] + suf. -âi. DOOM
gâlgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấlgâie, imperf. 3 sg. gâlgâiá; conj. prez. 3 să gấlgâie
gâlgâie
GÂLGÂÍ, gấlgâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide, la pers. 3) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau când alunecă pe gât etc.; p. gener. a curge provocând un zgomot ritmic. 2. Tranz. (Reg.) A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot). – Gâl-g[âl] + suf. -âi. DOOM
gâlgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấlgâie, imperf. 3 sg. gâlgâiá; conj. prez. 3 să gấlgâie
gâlgâieli
GÂLGÂIÁLĂ, gâlgâieli, s. f. Gâlgâire. [Pr.: -gâ-ia-] – Gâlgâi + suf. -eală. DOOM
gâlgâiálă s. f., g.-d. art. gălgâiélii; pl. gâlgâiéli
gâlgâielii
GÂLGÂIÁLĂ, gâlgâieli, s. f. Gâlgâire. [Pr.: -gâ-ia-] – Gâlgâi + suf. -eală. DOOM
gâlgâiálă s. f., g.-d. art. gălgâiélii; pl. gâlgâiéli
gâlgâielile
GÂLGÂIÁLĂ, gâlgâieli, s. f. Gâlgâire. [Pr.: -gâ-ia-] – Gâlgâi + suf. -eală. DOOM
gâlgâiálă s. f., g.-d. art. gălgâiélii; pl. gâlgâiéli
gâlgâielilor
GÂLGÂIÁLĂ, gâlgâieli, s. f. Gâlgâire. [Pr.: -gâ-ia-] – Gâlgâi + suf. -eală. DOOM
gâlgâiálă s. f., g.-d. art. gălgâiélii; pl. gâlgâiéli
gâlgâii
GÂLGÂÍ, gấlgâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide, la pers. 3) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau când alunecă pe gât etc.; p. gener. a curge provocând un zgomot ritmic. 2. Tranz. (Reg.) A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot). – Gâl-g[âl] + suf. -âi. DOOM
gâlgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấlgâie, imperf. 3 sg. gâlgâiá; conj. prez. 3 să gấlgâie
gâlgâim
GÂLGÂÍ, gấlgâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide, la pers. 3) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau când alunecă pe gât etc.; p. gener. a curge provocând un zgomot ritmic. 2. Tranz. (Reg.) A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot). – Gâl-g[âl] + suf. -âi. DOOM
gâlgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấlgâie, imperf. 3 sg. gâlgâiá; conj. prez. 3 să gấlgâie
gâlgâind
GÂLGÂÍ, gấlgâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide, la pers. 3) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau când alunecă pe gât etc.; p. gener. a curge provocând un zgomot ritmic. 2. Tranz. (Reg.) A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot). – Gâl-g[âl] + suf. -âi. DOOM
gâlgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấlgâie, imperf. 3 sg. gâlgâiá; conj. prez. 3 să gấlgâie
gâlgâire
GÂLGÂÍ, gấlgâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide, la pers. 3) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau când alunecă pe gât etc.; p. gener. a curge provocând un zgomot ritmic. 2. Tranz. (Reg.) A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot). – Gâl-g[âl] + suf. -âi. DOOM
gâlgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấlgâie, imperf. 3 sg. gâlgâiá; conj. prez. 3 să gấlgâie
gâlgâire
GÂLGÂÍRE, gâlgâiri, s. f. Faptul de a gâlgâi; zgomot caracteristic produs de un lichid care curge dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau care alunecă pe gât etc.; gâlgâit, gâlgâială, gâlgâitură. – V. gâlgâi. DOOM
gâlgâíre s. f., g.-d. art. gâlgâírii; pl. gâlgâíri
gâlgâirea
GÂLGÂÍRE, gâlgâiri, s. f. Faptul de a gâlgâi; zgomot caracteristic produs de un lichid care curge dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau care alunecă pe gât etc.; gâlgâit, gâlgâială, gâlgâitură. – V. gâlgâi. DOOM
gâlgâíre s. f., g.-d. art. gâlgâírii; pl. gâlgâíri
gâlgâiri
GÂLGÂÍRE, gâlgâiri, s. f. Faptul de a gâlgâi; zgomot caracteristic produs de un lichid care curge dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau care alunecă pe gât etc.; gâlgâit, gâlgâială, gâlgâitură. – V. gâlgâi. DOOM
gâlgâíre s. f., g.-d. art. gâlgâírii; pl. gâlgâíri
gâlgâirii
GÂLGÂÍRE, gâlgâiri, s. f. Faptul de a gâlgâi; zgomot caracteristic produs de un lichid care curge dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau care alunecă pe gât etc.; gâlgâit, gâlgâială, gâlgâitură. – V. gâlgâi. DOOM
gâlgâíre s. f., g.-d. art. gâlgâírii; pl. gâlgâíri
gâlgâirile
GÂLGÂÍRE, gâlgâiri, s. f. Faptul de a gâlgâi; zgomot caracteristic produs de un lichid care curge dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau care alunecă pe gât etc.; gâlgâit, gâlgâială, gâlgâitură. – V. gâlgâi. DOOM
gâlgâíre s. f., g.-d. art. gâlgâírii; pl. gâlgâíri
gâlgâirilor
GÂLGÂÍRE, gâlgâiri, s. f. Faptul de a gâlgâi; zgomot caracteristic produs de un lichid care curge dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau care alunecă pe gât etc.; gâlgâit, gâlgâială, gâlgâitură. – V. gâlgâi. DOOM
gâlgâíre s. f., g.-d. art. gâlgâírii; pl. gâlgâíri
gâlgâiră
GÂLGÂÍ, gấlgâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide, la pers. 3) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau când alunecă pe gât etc.; p. gener. a curge provocând un zgomot ritmic. 2. Tranz. (Reg.) A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot). – Gâl-g[âl] + suf. -âi. DOOM
gâlgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấlgâie, imperf. 3 sg. gâlgâiá; conj. prez. 3 să gấlgâie
gâlgâirăm
GÂLGÂÍ, gấlgâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide, la pers. 3) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau când alunecă pe gât etc.; p. gener. a curge provocând un zgomot ritmic. 2. Tranz. (Reg.) A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot). – Gâl-g[âl] + suf. -âi. DOOM
gâlgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấlgâie, imperf. 3 sg. gâlgâiá; conj. prez. 3 să gấlgâie
gâlgâirăți
GÂLGÂÍ, gấlgâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide, la pers. 3) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau când alunecă pe gât etc.; p. gener. a curge provocând un zgomot ritmic. 2. Tranz. (Reg.) A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot). – Gâl-g[âl] + suf. -âi. DOOM
gâlgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấlgâie, imperf. 3 sg. gâlgâiá; conj. prez. 3 să gấlgâie
gâlgâise
GÂLGÂÍ, gấlgâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide, la pers. 3) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau când alunecă pe gât etc.; p. gener. a curge provocând un zgomot ritmic. 2. Tranz. (Reg.) A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot). – Gâl-g[âl] + suf. -âi. DOOM
gâlgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấlgâie, imperf. 3 sg. gâlgâiá; conj. prez. 3 să gấlgâie
gâlgâisem
GÂLGÂÍ, gấlgâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide, la pers. 3) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau când alunecă pe gât etc.; p. gener. a curge provocând un zgomot ritmic. 2. Tranz. (Reg.) A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot). – Gâl-g[âl] + suf. -âi. DOOM
gâlgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấlgâie, imperf. 3 sg. gâlgâiá; conj. prez. 3 să gấlgâie
gâlgâiseră
GÂLGÂÍ, gấlgâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide, la pers. 3) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau când alunecă pe gât etc.; p. gener. a curge provocând un zgomot ritmic. 2. Tranz. (Reg.) A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot). – Gâl-g[âl] + suf. -âi. DOOM
gâlgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấlgâie, imperf. 3 sg. gâlgâiá; conj. prez. 3 să gấlgâie
gâlgâiserăm
GÂLGÂÍ, gấlgâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide, la pers. 3) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau când alunecă pe gât etc.; p. gener. a curge provocând un zgomot ritmic. 2. Tranz. (Reg.) A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot). – Gâl-g[âl] + suf. -âi. DOOM
gâlgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấlgâie, imperf. 3 sg. gâlgâiá; conj. prez. 3 să gấlgâie
gâlgâiserăți
GÂLGÂÍ, gấlgâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide, la pers. 3) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau când alunecă pe gât etc.; p. gener. a curge provocând un zgomot ritmic. 2. Tranz. (Reg.) A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot). – Gâl-g[âl] + suf. -âi. DOOM
gâlgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấlgâie, imperf. 3 sg. gâlgâiá; conj. prez. 3 să gấlgâie
gâlgâiseși
GÂLGÂÍ, gấlgâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide, la pers. 3) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau când alunecă pe gât etc.; p. gener. a curge provocând un zgomot ritmic. 2. Tranz. (Reg.) A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot). – Gâl-g[âl] + suf. -âi. DOOM
gâlgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấlgâie, imperf. 3 sg. gâlgâiá; conj. prez. 3 să gấlgâie
gâlgâiseți
GÂLGÂÍ, gấlgâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide, la pers. 3) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau când alunecă pe gât etc.; p. gener. a curge provocând un zgomot ritmic. 2. Tranz. (Reg.) A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot). – Gâl-g[âl] + suf. -âi. DOOM
gâlgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấlgâie, imperf. 3 sg. gâlgâiá; conj. prez. 3 să gấlgâie
gâlgâit
GÂLGÂÍ, gấlgâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide, la pers. 3) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau când alunecă pe gât etc.; p. gener. a curge provocând un zgomot ritmic. 2. Tranz. (Reg.) A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot). – Gâl-g[âl] + suf. -âi. DOOM
gâlgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấlgâie, imperf. 3 sg. gâlgâiá; conj. prez. 3 să gấlgâie
gâlgâit
GÂLGÂÍT s. n. Gâlgâire. – V. gâlgâi. DOOM
gâlgâít s. n.
gâlgâita
GÂLGÂÍT s. n. Gâlgâire. – V. gâlgâi. DOOM
gâlgâít s. n.
gâlgâite
GÂLGÂÍT s. n. Gâlgâire. – V. gâlgâi. DOOM
gâlgâít s. n.
gâlgâitei
GÂLGÂÍT s. n. Gâlgâire. – V. gâlgâi. DOOM
gâlgâít s. n.
gâlgâitele
GÂLGÂÍT s. n. Gâlgâire. – V. gâlgâi. DOOM
gâlgâít s. n.
gâlgâitelor
GÂLGÂÍT s. n. Gâlgâire. – V. gâlgâi. DOOM
gâlgâít s. n.
gâlgâitoare
GÂLGÂITÓR, -OÁRE, gâlgâitori, -oare, adj. Care gâlgâie. [Pr.: -gâ-i-] – Gâlgâi + suf. -tor. DOOM
gâlgâitór (-gâ-i-) adj. m., pl. gâlgâitóri; f. sg. și pl. gâlgâitoáre
gâlgâitoarea
GÂLGÂITÓR, -OÁRE, gâlgâitori, -oare, adj. Care gâlgâie. [Pr.: -gâ-i-] – Gâlgâi + suf. -tor. DOOM
gâlgâitór (-gâ-i-) adj. m., pl. gâlgâitóri; f. sg. și pl. gâlgâitoáre
gâlgâitoarei
GÂLGÂITÓR, -OÁRE, gâlgâitori, -oare, adj. Care gâlgâie. [Pr.: -gâ-i-] – Gâlgâi + suf. -tor. DOOM
gâlgâitór (-gâ-i-) adj. m., pl. gâlgâitóri; f. sg. și pl. gâlgâitoáre
gâlgâitoarele
GÂLGÂITÓR, -OÁRE, gâlgâitori, -oare, adj. Care gâlgâie. [Pr.: -gâ-i-] – Gâlgâi + suf. -tor. DOOM
gâlgâitór (-gâ-i-) adj. m., pl. gâlgâitóri; f. sg. și pl. gâlgâitoáre
gâlgâitoarelor
GÂLGÂITÓR, -OÁRE, gâlgâitori, -oare, adj. Care gâlgâie. [Pr.: -gâ-i-] – Gâlgâi + suf. -tor. DOOM
gâlgâitór (-gâ-i-) adj. m., pl. gâlgâitóri; f. sg. și pl. gâlgâitoáre
gâlgâitor
GÂLGÂITÓR, -OÁRE, gâlgâitori, -oare, adj. Care gâlgâie. [Pr.: -gâ-i-] – Gâlgâi + suf. -tor. DOOM
gâlgâitór (-gâ-i-) adj. m., pl. gâlgâitóri; f. sg. și pl. gâlgâitoáre
gâlgâitori
GÂLGÂITÓR, -OÁRE, gâlgâitori, -oare, adj. Care gâlgâie. [Pr.: -gâ-i-] – Gâlgâi + suf. -tor. DOOM
gâlgâitór (-gâ-i-) adj. m., pl. gâlgâitóri; f. sg. și pl. gâlgâitoáre
gâlgâitorii
GÂLGÂITÓR, -OÁRE, gâlgâitori, -oare, adj. Care gâlgâie. [Pr.: -gâ-i-] – Gâlgâi + suf. -tor. DOOM
gâlgâitór (-gâ-i-) adj. m., pl. gâlgâitóri; f. sg. și pl. gâlgâitoáre
gâlgâitorilor
GÂLGÂITÓR, -OÁRE, gâlgâitori, -oare, adj. Care gâlgâie. [Pr.: -gâ-i-] – Gâlgâi + suf. -tor. DOOM
gâlgâitór (-gâ-i-) adj. m., pl. gâlgâitóri; f. sg. și pl. gâlgâitoáre
gâlgâitorul
GÂLGÂITÓR, -OÁRE, gâlgâitori, -oare, adj. Care gâlgâie. [Pr.: -gâ-i-] – Gâlgâi + suf. -tor. DOOM
gâlgâitór (-gâ-i-) adj. m., pl. gâlgâitóri; f. sg. și pl. gâlgâitoáre
gâlgâitorului
GÂLGÂITÓR, -OÁRE, gâlgâitori, -oare, adj. Care gâlgâie. [Pr.: -gâ-i-] – Gâlgâi + suf. -tor. DOOM
gâlgâitór (-gâ-i-) adj. m., pl. gâlgâitóri; f. sg. și pl. gâlgâitoáre
gâlgâitul
GÂLGÂÍT s. n. Gâlgâire. – V. gâlgâi. DOOM
gâlgâít s. n.
gâlgâitului
GÂLGÂÍT s. n. Gâlgâire. – V. gâlgâi. DOOM
gâlgâít s. n.
gâlgâitura
GÂLGÂITÚRĂ, gâlgâituri, s. f. Gâlgâire. [Pr.: -gâ-i-] – Gâlgâi + suf. -tură. DOOM
gâlgâitúră (-gâ-i-) s. f., g.-d. art. gâlgâitúrii; pl. gâlgâitúri
gâlgâituri
GÂLGÂITÚRĂ, gâlgâituri, s. f. Gâlgâire. [Pr.: -gâ-i-] – Gâlgâi + suf. -tură. DOOM
gâlgâitúră (-gâ-i-) s. f., g.-d. art. gâlgâitúrii; pl. gâlgâitúri
gâlgâiturii
GÂLGÂITÚRĂ, gâlgâituri, s. f. Gâlgâire. [Pr.: -gâ-i-] – Gâlgâi + suf. -tură. DOOM
gâlgâitúră (-gâ-i-) s. f., g.-d. art. gâlgâitúrii; pl. gâlgâitúri
gâlgâiturile
GÂLGÂITÚRĂ, gâlgâituri, s. f. Gâlgâire. [Pr.: -gâ-i-] – Gâlgâi + suf. -tură. DOOM
gâlgâitúră (-gâ-i-) s. f., g.-d. art. gâlgâitúrii; pl. gâlgâitúri
gâlgâiturilor
GÂLGÂITÚRĂ, gâlgâituri, s. f. Gâlgâire. [Pr.: -gâ-i-] – Gâlgâi + suf. -tură. DOOM
gâlgâitúră (-gâ-i-) s. f., g.-d. art. gâlgâitúrii; pl. gâlgâitúri
gâlgâiși
GÂLGÂÍ, gấlgâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide, la pers. 3) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau când alunecă pe gât etc.; p. gener. a curge provocând un zgomot ritmic. 2. Tranz. (Reg.) A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot). – Gâl-g[âl] + suf. -âi. DOOM
gâlgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấlgâie, imperf. 3 sg. gâlgâiá; conj. prez. 3 să gấlgâie
gâlgâiți
GÂLGÂÍ, gấlgâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide, la pers. 3) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau când alunecă pe gât etc.; p. gener. a curge provocând un zgomot ritmic. 2. Tranz. (Reg.) A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot). – Gâl-g[âl] + suf. -âi. DOOM
gâlgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấlgâie, imperf. 3 sg. gâlgâiá; conj. prez. 3 să gấlgâie
gâlgâiți
GÂLGÂÍT s. n. Gâlgâire. – V. gâlgâi. DOOM
gâlgâít s. n.
gâlgâiții
GÂLGÂÍT s. n. Gâlgâire. – V. gâlgâi. DOOM
gâlgâít s. n.
gâlgâiților
GÂLGÂÍT s. n. Gâlgâire. – V. gâlgâi. DOOM
gâlgâít s. n.
gâlma
GẤLMĂ, gâlme, s. f. (Pop.) 1. Dâmb, movilă. 2. Umflătură, gâlcă, bolfă (de natură patologică). – Din sl. chl'ŭmŭ. DOOM
gấlmă (pop.) s. f., g.-d. art. gấlmei; pl. gấlme
gâlme
GẤLMĂ, gâlme, s. f. (Pop.) 1. Dâmb, movilă. 2. Umflătură, gâlcă, bolfă (de natură patologică). – Din sl. chl'ŭmŭ. DOOM
gấlmă (pop.) s. f., g.-d. art. gấlmei; pl. gấlme
gâlmei
GẤLMĂ, gâlme, s. f. (Pop.) 1. Dâmb, movilă. 2. Umflătură, gâlcă, bolfă (de natură patologică). – Din sl. chl'ŭmŭ. DOOM
gấlmă (pop.) s. f., g.-d. art. gấlmei; pl. gấlme
gâlmele
GẤLMĂ, gâlme, s. f. (Pop.) 1. Dâmb, movilă. 2. Umflătură, gâlcă, bolfă (de natură patologică). – Din sl. chl'ŭmŭ. DOOM
gấlmă (pop.) s. f., g.-d. art. gấlmei; pl. gấlme
gâlmelor
GẤLMĂ, gâlme, s. f. (Pop.) 1. Dâmb, movilă. 2. Umflătură, gâlcă, bolfă (de natură patologică). – Din sl. chl'ŭmŭ. DOOM
gấlmă (pop.) s. f., g.-d. art. gấlmei; pl. gấlme
gâmba
gîmbá (-b, -át), vb. – A surprinde, a lua prin surprindere. – Var. agîmba, ingîmba. Pare a fi rezultatul unei interpretări expresive a lui găbui, care are același sens, prin intermediul unui infix nazal, sau al unei încrucișări cu rădăcina expresivă gîng-, cf. sgîmboi. Der. din lat. *camba „picior” (Philippide, II, 714; REW 1539, DAR) este incertă. – Der. gîmboși, vb. (înv., a înșela; a zăpăci, a năuci), este de asemenea un der. expresiv, cu suf. -osi, ca ghibosi de la ghibui (Graur, BL, IV, 106); gîmboase, s. f. pl. (înșelăciuni, tertipuri), cuvînt pe care DAR îl glosează greșit prin „resturi, reziduuri”, punîndu-l în legătură cu sl. gąba „ciupercă”.
gâmbare
gîmbá (-b, -át), vb. – A surprinde, a lua prin surprindere. – Var. agîmba, ingîmba. Pare a fi rezultatul unei interpretări expresive a lui găbui, care are același sens, prin intermediul unui infix nazal, sau al unei încrucișări cu rădăcina expresivă gîng-, cf. sgîmboi. Der. din lat. *camba „picior” (Philippide, II, 714; REW 1539, DAR) este incertă. – Der. gîmboși, vb. (înv., a înșela; a zăpăci, a năuci), este de asemenea un der. expresiv, cu suf. -osi, ca ghibosi de la ghibui (Graur, BL, IV, 106); gîmboase, s. f. pl. (înșelăciuni, tertipuri), cuvînt pe care DAR îl glosează greșit prin „resturi, reziduuri”, punîndu-l în legătură cu sl. gąba „ciupercă”.
gâmbat
gîmbá (-b, -át), vb. – A surprinde, a lua prin surprindere. – Var. agîmba, ingîmba. Pare a fi rezultatul unei interpretări expresive a lui găbui, care are același sens, prin intermediul unui infix nazal, sau al unei încrucișări cu rădăcina expresivă gîng-, cf. sgîmboi. Der. din lat. *camba „picior” (Philippide, II, 714; REW 1539, DAR) este incertă. – Der. gîmboși, vb. (înv., a înșela; a zăpăci, a năuci), este de asemenea un der. expresiv, cu suf. -osi, ca ghibosi de la ghibui (Graur, BL, IV, 106); gîmboase, s. f. pl. (înșelăciuni, tertipuri), cuvînt pe care DAR îl glosează greșit prin „resturi, reziduuri”, punîndu-l în legătură cu sl. gąba „ciupercă”.
gâmfă
gîmfă (-fe), s. f. – Gușă. Lat. *gamphae, din gr. γαμφαί, var. de la γαμφηλαί „falcă de animal”, din aceeași familie cu ϰαμπτῶ. Ar fi putut de asemenea intra în rom. prin intermediul unui sl. *gąfŭ, care nu este atestat, dar care trebuie să explice sb. kuf „pelican”. Der. gîmfa, vb. (a umfla), pe care REW 2135 și DAR îl derivă puțin probabil din lat. conflare, cf. Pușcariu 855; gîmfătură, s. f. (umflătură); îmgîmfa, vb. (a umfla; refl., a se face puhav; refl., a se îngîmfa, a se umfla în pene).
gâmză
gîmză s. f. – Varietate de strugure. Bg. gămza (DAR; Conev 47).
gânceluit
GÂNCELUÍT, GÂNCELUÍTĂ, gânceluíți, gânceluíte, adj. (Banat) Bolnav de sifilis. (din gânci)
gânci
GÂNCI, gânci, s. m. (Banat, Trans.; Var.) Zgancă. (din magh. gáncs; cf. ucr. ganč)
gând
GÂND, gânduri, s. n. 1. Proces de gândire sau rezultatul procesului de gândire; idee, cuget, cugetare. Îi treceau multe gânduri prin cap. ◊ Expr. A frământa (sau a apăsa etc. pe cineva) gândul = a preocupa, a obseda (pe cineva) o idee. A-și lua (sau a-și muta) gândul = a nu se mai gândi; a renunța la orice speranță. Ca gândul = extrem de repede. (Dus sau căzut etc.) pe gânduri = absorbit de ceva intim, nelegat de realitatea imediată. A sta pe (sau la) gânduri = a chibzui, a reflecta (mult); a șovăi. A pune (pe cineva) pe gânduri = a îngrijora (pe cineva). A-și face (sau a intra etc. la) gânduri = a se îngrijora. A-i sta gândul la ceva = a fi preocupat de ceva. 2. Închipuire, imaginație, fantezie; inspirație. Gândul îl purta departe. 3. Loc considerat ca sediu al cugetării; minte; memorie. I-a ieșit din gând. ◊ Expr. Nici cu gândul n-am gândit = nici nu m-am așteptat la asta, n-am crezut că se va întâmpla aceasta. Când cu gândul n-ai gândi = când nici nu te aștepți. A-i da (sau a-i trece, a-i veni) cuiva (ceva) prin (sau în) gând = a-i veni cuiva brusc o idee. 4. Intenție, plan. A venit cu gând bun. ◊ Expr. A-și pune în gând = a lua hotărârea să... A pune (cuiva) gând rău = a avea intenții rele față de cineva. A-l bate (sau a-l paște etc.) gândul = a intenționa, a plănui să... 5. Convingere, părere. 6. Voie, dorință, plac. Toate s-au făcut după gândul lui. – Din magh. gond. DOOM
gând s. n., pl. gấnduri
gândac
GÂNDÁC, gândaci, s. m. 1. Nume generic dat insectelor din ordinul coleopterelor sau al altor insecte asemănătoare cu coleopterele. ◊ Compuse: gândac-de-casă (sau -de-bucătărie, -negru) = șvab1; gândac-de-frasin (sau gândacul-frasinului) = cantaridă; gândac-de-mai = cărăbuș; gândac-de-făină = morar; gândac-de-Colorado = insectă coleopteră de culoare galbenă-portocalie, cu dungi longitudinale, negre pe elitre, dăunătoare cartofilor (Leptinotarsa decemlincata). 2. (De obicei determinat prin „de mătase”) Vierme-de-mătase. – Cf sb. gundelj. DOOM
!gândác-négru (ne-gru) s. m., pl. gândáci-négri
gândace
GÂNDÁC, gândaci, s. m. 1. Nume generic dat insectelor din ordinul coleopterelor sau al altor insecte asemănătoare cu coleopterele. ◊ Compuse: gândac-de-casă (sau -de-bucătărie, -negru) = șvab1; gândac-de-frasin (sau gândacul-frasinului) = cantaridă; gândac-de-mai = cărăbuș; gândac-de-făină = morar; gândac-de-Colorado = insectă coleopteră de culoare galbenă-portocalie, cu dungi longitudinale, negre pe elitre, dăunătoare cartofilor (Leptinotarsa decemlincata). 2. (De obicei determinat prin „de mătase”) Vierme-de-mătase. – Cf sb. gundelj. DOOM
!gândác-négru (ne-gru) s. m., pl. gândáci-négri
gândaci
GÂNDÁC, gândaci, s. m. 1. Nume generic dat insectelor din ordinul coleopterelor sau al altor insecte asemănătoare cu coleopterele. ◊ Compuse: gândac-de-casă (sau -de-bucătărie, -negru) = șvab1; gândac-de-frasin (sau gândacul-frasinului) = cantaridă; gândac-de-mai = cărăbuș; gândac-de-făină = morar; gândac-de-Colorado = insectă coleopteră de culoare galbenă-portocalie, cu dungi longitudinale, negre pe elitre, dăunătoare cartofilor (Leptinotarsa decemlincata). 2. (De obicei determinat prin „de mătase”) Vierme-de-mătase. – Cf sb. gundelj. DOOM
!gândác-négru (ne-gru) s. m., pl. gândáci-négri
gândacii
GÂNDÁC, gândaci, s. m. 1. Nume generic dat insectelor din ordinul coleopterelor sau al altor insecte asemănătoare cu coleopterele. ◊ Compuse: gândac-de-casă (sau -de-bucătărie, -negru) = șvab1; gândac-de-frasin (sau gândacul-frasinului) = cantaridă; gândac-de-mai = cărăbuș; gândac-de-făină = morar; gândac-de-Colorado = insectă coleopteră de culoare galbenă-portocalie, cu dungi longitudinale, negre pe elitre, dăunătoare cartofilor (Leptinotarsa decemlincata). 2. (De obicei determinat prin „de mătase”) Vierme-de-mătase. – Cf sb. gundelj. DOOM
!gândác-négru (ne-gru) s. m., pl. gândáci-négri
gândacilor
GÂNDÁC, gândaci, s. m. 1. Nume generic dat insectelor din ordinul coleopterelor sau al altor insecte asemănătoare cu coleopterele. ◊ Compuse: gândac-de-casă (sau -de-bucătărie, -negru) = șvab1; gândac-de-frasin (sau gândacul-frasinului) = cantaridă; gândac-de-mai = cărăbuș; gândac-de-făină = morar; gândac-de-Colorado = insectă coleopteră de culoare galbenă-portocalie, cu dungi longitudinale, negre pe elitre, dăunătoare cartofilor (Leptinotarsa decemlincata). 2. (De obicei determinat prin „de mătase”) Vierme-de-mătase. – Cf sb. gundelj. DOOM
!gândác-négru (ne-gru) s. m., pl. gândáci-négri
gândacul
GÂNDÁC, gândaci, s. m. 1. Nume generic dat insectelor din ordinul coleopterelor sau al altor insecte asemănătoare cu coleopterele. ◊ Compuse: gândac-de-casă (sau -de-bucătărie, -negru) = șvab1; gândac-de-frasin (sau gândacul-frasinului) = cantaridă; gândac-de-mai = cărăbuș; gândac-de-făină = morar; gândac-de-Colorado = insectă coleopteră de culoare galbenă-portocalie, cu dungi longitudinale, negre pe elitre, dăunătoare cartofilor (Leptinotarsa decemlincata). 2. (De obicei determinat prin „de mătase”) Vierme-de-mătase. – Cf sb. gundelj. DOOM
!gândác-négru (ne-gru) s. m., pl. gândáci-négri
gândacule
GÂNDÁC, gândaci, s. m. 1. Nume generic dat insectelor din ordinul coleopterelor sau al altor insecte asemănătoare cu coleopterele. ◊ Compuse: gândac-de-casă (sau -de-bucătărie, -negru) = șvab1; gândac-de-frasin (sau gândacul-frasinului) = cantaridă; gândac-de-mai = cărăbuș; gândac-de-făină = morar; gândac-de-Colorado = insectă coleopteră de culoare galbenă-portocalie, cu dungi longitudinale, negre pe elitre, dăunătoare cartofilor (Leptinotarsa decemlincata). 2. (De obicei determinat prin „de mătase”) Vierme-de-mătase. – Cf sb. gundelj. DOOM
!gândác-négru (ne-gru) s. m., pl. gândáci-négri
gândacului
GÂNDÁC, gândaci, s. m. 1. Nume generic dat insectelor din ordinul coleopterelor sau al altor insecte asemănătoare cu coleopterele. ◊ Compuse: gândac-de-casă (sau -de-bucătărie, -negru) = șvab1; gândac-de-frasin (sau gândacul-frasinului) = cantaridă; gândac-de-mai = cărăbuș; gândac-de-făină = morar; gândac-de-Colorado = insectă coleopteră de culoare galbenă-portocalie, cu dungi longitudinale, negre pe elitre, dăunătoare cartofilor (Leptinotarsa decemlincata). 2. (De obicei determinat prin „de mătase”) Vierme-de-mătase. – Cf sb. gundelj. DOOM
!gândác-négru (ne-gru) s. m., pl. gândáci-négri
gândea
GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. și tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. și intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. și intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...). 4. Tranz. și refl. A lua în considerare (că...), a-și da seama (că...). 5. Refl. A intenționa (să...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gând. DOOM
gândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gândésc, imperf. 3 sg. gândeá; conj. prez. 3 să gândeáscă
gândeai
GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. și tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. și intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. și intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...). 4. Tranz. și refl. A lua în considerare (că...), a-și da seama (că...). 5. Refl. A intenționa (să...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gând. DOOM
gândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gândésc, imperf. 3 sg. gândeá; conj. prez. 3 să gândeáscă
gândeam
GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. și tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. și intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. și intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...). 4. Tranz. și refl. A lua în considerare (că...), a-și da seama (că...). 5. Refl. A intenționa (să...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gând. DOOM
gândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gândésc, imperf. 3 sg. gândeá; conj. prez. 3 să gândeáscă
gândească
GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. și tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. și intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. și intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...). 4. Tranz. și refl. A lua în considerare (că...), a-și da seama (că...). 5. Refl. A intenționa (să...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gând. DOOM
gândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gândésc, imperf. 3 sg. gândeá; conj. prez. 3 să gândeáscă
gândeau
GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. și tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. și intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. și intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...). 4. Tranz. și refl. A lua în considerare (că...), a-și da seama (că...). 5. Refl. A intenționa (să...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gând. DOOM
gândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gândésc, imperf. 3 sg. gândeá; conj. prez. 3 să gândeáscă
gândeați
GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. și tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. și intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. și intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...). 4. Tranz. și refl. A lua în considerare (că...), a-și da seama (că...). 5. Refl. A intenționa (să...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gând. DOOM
gândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gândésc, imperf. 3 sg. gândeá; conj. prez. 3 să gândeáscă
gândesc
GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. și tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. și intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. și intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...). 4. Tranz. și refl. A lua în considerare (că...), a-și da seama (că...). 5. Refl. A intenționa (să...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gând. DOOM
gândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gândésc, imperf. 3 sg. gândeá; conj. prez. 3 să gândeáscă
gândește
GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. și tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. și intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. și intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...). 4. Tranz. și refl. A lua în considerare (că...), a-și da seama (că...). 5. Refl. A intenționa (să...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gând. DOOM
gândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gândésc, imperf. 3 sg. gândeá; conj. prez. 3 să gândeáscă
gândești
GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. și tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. și intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. și intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...). 4. Tranz. și refl. A lua în considerare (că...), a-și da seama (că...). 5. Refl. A intenționa (să...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gând. DOOM
gândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gândésc, imperf. 3 sg. gândeá; conj. prez. 3 să gândeáscă
gândi
GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. și tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. și intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. și intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...). 4. Tranz. și refl. A lua în considerare (că...), a-și da seama (că...). 5. Refl. A intenționa (să...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gând. DOOM
gândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gândésc, imperf. 3 sg. gândeá; conj. prez. 3 să gândeáscă
gândii
GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. și tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. și intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. și intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...). 4. Tranz. și refl. A lua în considerare (că...), a-și da seama (că...). 5. Refl. A intenționa (să...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gând. DOOM
gândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gândésc, imperf. 3 sg. gândeá; conj. prez. 3 să gândeáscă
gândim
GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. și tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. și intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. și intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...). 4. Tranz. și refl. A lua în considerare (că...), a-și da seama (că...). 5. Refl. A intenționa (să...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gând. DOOM
gândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gândésc, imperf. 3 sg. gândeá; conj. prez. 3 să gândeáscă
gândind
GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. și tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. și intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. și intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...). 4. Tranz. și refl. A lua în considerare (că...), a-și da seama (că...). 5. Refl. A intenționa (să...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gând. DOOM
gândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gândésc, imperf. 3 sg. gândeá; conj. prez. 3 să gândeáscă
gândire
GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. și tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. și intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. și intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...). 4. Tranz. și refl. A lua în considerare (că...), a-și da seama (că...). 5. Refl. A intenționa (să...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gând. DOOM
gândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gândésc, imperf. 3 sg. gândeá; conj. prez. 3 să gândeáscă
gândire
GÂNDÍRE, gândiri, s. f. 1. Facultate superioară a creierului omenesc, care reflectă în mod generalizat realitatea obiectivă prin noțiuni, judecăți, teorii etc. ◊ Gândire laterală v. lateral. 2. Factor ideal care constituie reflectarea realității obiective; spirit, conștiință. 3. Idee, gând (1), cuget; meditare, reflecție. 4. Imaginație, fantezie. – V. gândi. DOOM
gândíre s. f., g.-d. art. gândírii; pl. gândíri
gândirea
GÂNDÍRE, gândiri, s. f. 1. Facultate superioară a creierului omenesc, care reflectă în mod generalizat realitatea obiectivă prin noțiuni, judecăți, teorii etc. ◊ Gândire laterală v. lateral. 2. Factor ideal care constituie reflectarea realității obiective; spirit, conștiință. 3. Idee, gând (1), cuget; meditare, reflecție. 4. Imaginație, fantezie. – V. gândi. DOOM
gândíre s. f., g.-d. art. gândírii; pl. gândíri
gândiri
GÂNDÍRE, gândiri, s. f. 1. Facultate superioară a creierului omenesc, care reflectă în mod generalizat realitatea obiectivă prin noțiuni, judecăți, teorii etc. ◊ Gândire laterală v. lateral. 2. Factor ideal care constituie reflectarea realității obiective; spirit, conștiință. 3. Idee, gând (1), cuget; meditare, reflecție. 4. Imaginație, fantezie. – V. gândi. DOOM
gândíre s. f., g.-d. art. gândírii; pl. gândíri
gândirii
GÂNDÍRE, gândiri, s. f. 1. Facultate superioară a creierului omenesc, care reflectă în mod generalizat realitatea obiectivă prin noțiuni, judecăți, teorii etc. ◊ Gândire laterală v. lateral. 2. Factor ideal care constituie reflectarea realității obiective; spirit, conștiință. 3. Idee, gând (1), cuget; meditare, reflecție. 4. Imaginație, fantezie. – V. gândi. DOOM
gândíre s. f., g.-d. art. gândírii; pl. gândíri
gândirile
GÂNDÍRE, gândiri, s. f. 1. Facultate superioară a creierului omenesc, care reflectă în mod generalizat realitatea obiectivă prin noțiuni, judecăți, teorii etc. ◊ Gândire laterală v. lateral. 2. Factor ideal care constituie reflectarea realității obiective; spirit, conștiință. 3. Idee, gând (1), cuget; meditare, reflecție. 4. Imaginație, fantezie. – V. gândi. DOOM
gândíre s. f., g.-d. art. gândírii; pl. gândíri
gândirilor
GÂNDÍRE, gândiri, s. f. 1. Facultate superioară a creierului omenesc, care reflectă în mod generalizat realitatea obiectivă prin noțiuni, judecăți, teorii etc. ◊ Gândire laterală v. lateral. 2. Factor ideal care constituie reflectarea realității obiective; spirit, conștiință. 3. Idee, gând (1), cuget; meditare, reflecție. 4. Imaginație, fantezie. – V. gândi. DOOM
gândíre s. f., g.-d. art. gândírii; pl. gândíri
gândirism
GÂNDIRÍSM s. n. Curent filosofic din România, de orientare existențialist-ortodoxă, format în jurul revistei „Gândirea” în primele decen. ale sec. XX. – Gândirea (n. pr.) + suf. -ism. DOOM
gândirísm s. n.
gândirismul
GÂNDIRÍSM s. n. Curent filosofic din România, de orientare existențialist-ortodoxă, format în jurul revistei „Gândirea” în primele decen. ale sec. XX. – Gândirea (n. pr.) + suf. -ism. DOOM
gândirísm s. n.
gândirismului
GÂNDIRÍSM s. n. Curent filosofic din România, de orientare existențialist-ortodoxă, format în jurul revistei „Gândirea” în primele decen. ale sec. XX. – Gândirea (n. pr.) + suf. -ism. DOOM
gândirísm s. n.
gândirist
GÂNDIRÍST, -Ă, gândiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gândirismului, privitor la gândirism, specific gândirismului. 2. S. m. și f. Adept al gândirismului. – Gândirea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
gândiríst adj. m., s. m., pl. gândiríști; adj. f., s. f. gândirístă, pl. gândiríste
gândirist
GÂNDIRÍST, -Ă, gândiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gândirismului, privitor la gândirism, specific gândirismului. 2. S. m. și f. Adept al gândirismului. – Gândirea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
gândiríst adj. m., s. m., pl. gândiríști; adj. f., s. f. gândirístă, pl. gândiríste
gândirista
GÂNDIRÍST, -Ă, gândiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gândirismului, privitor la gândirism, specific gândirismului. 2. S. m. și f. Adept al gândirismului. – Gândirea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
gândiríst adj. m., s. m., pl. gândiríști; adj. f., s. f. gândirístă, pl. gândiríste
gândirista
GÂNDIRÍST, -Ă, gândiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gândirismului, privitor la gândirism, specific gândirismului. 2. S. m. și f. Adept al gândirismului. – Gândirea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
gândiríst adj. m., s. m., pl. gândiríști; adj. f., s. f. gândirístă, pl. gândiríste
gândiriste
GÂNDIRÍST, -Ă, gândiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gândirismului, privitor la gândirism, specific gândirismului. 2. S. m. și f. Adept al gândirismului. – Gândirea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
gândiríst adj. m., s. m., pl. gândiríști; adj. f., s. f. gândirístă, pl. gândiríste
gândiriste
GÂNDIRÍST, -Ă, gândiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gândirismului, privitor la gândirism, specific gândirismului. 2. S. m. și f. Adept al gândirismului. – Gândirea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
gândiríst adj. m., s. m., pl. gândiríști; adj. f., s. f. gândirístă, pl. gândiríste
gândiristei
GÂNDIRÍST, -Ă, gândiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gândirismului, privitor la gândirism, specific gândirismului. 2. S. m. și f. Adept al gândirismului. – Gândirea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
gândiríst adj. m., s. m., pl. gândiríști; adj. f., s. f. gândirístă, pl. gândiríste
gândiristei
GÂNDIRÍST, -Ă, gândiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gândirismului, privitor la gândirism, specific gândirismului. 2. S. m. și f. Adept al gândirismului. – Gândirea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
gândiríst adj. m., s. m., pl. gândiríști; adj. f., s. f. gândirístă, pl. gândiríste
gândiristele
GÂNDIRÍST, -Ă, gândiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gândirismului, privitor la gândirism, specific gândirismului. 2. S. m. și f. Adept al gândirismului. – Gândirea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
gândiríst adj. m., s. m., pl. gândiríști; adj. f., s. f. gândirístă, pl. gândiríste
gândiristele
GÂNDIRÍST, -Ă, gândiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gândirismului, privitor la gândirism, specific gândirismului. 2. S. m. și f. Adept al gândirismului. – Gândirea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
gândiríst adj. m., s. m., pl. gândiríști; adj. f., s. f. gândirístă, pl. gândiríste
gândiristelor
GÂNDIRÍST, -Ă, gândiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gândirismului, privitor la gândirism, specific gândirismului. 2. S. m. și f. Adept al gândirismului. – Gândirea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
gândiríst adj. m., s. m., pl. gândiríști; adj. f., s. f. gândirístă, pl. gândiríste
gândiristelor
GÂNDIRÍST, -Ă, gândiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gândirismului, privitor la gândirism, specific gândirismului. 2. S. m. și f. Adept al gândirismului. – Gândirea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
gândiríst adj. m., s. m., pl. gândiríști; adj. f., s. f. gândirístă, pl. gândiríste
gândiristul
GÂNDIRÍST, -Ă, gândiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gândirismului, privitor la gândirism, specific gândirismului. 2. S. m. și f. Adept al gândirismului. – Gândirea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
gândiríst adj. m., s. m., pl. gândiríști; adj. f., s. f. gândirístă, pl. gândiríste
gândiristul
GÂNDIRÍST, -Ă, gândiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gândirismului, privitor la gândirism, specific gândirismului. 2. S. m. și f. Adept al gândirismului. – Gândirea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
gândiríst adj. m., s. m., pl. gândiríști; adj. f., s. f. gândirístă, pl. gândiríste
gândiristului
GÂNDIRÍST, -Ă, gândiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gândirismului, privitor la gândirism, specific gândirismului. 2. S. m. și f. Adept al gândirismului. – Gândirea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
gândiríst adj. m., s. m., pl. gândiríști; adj. f., s. f. gândirístă, pl. gândiríste
gândiristului
GÂNDIRÍST, -Ă, gândiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gândirismului, privitor la gândirism, specific gândirismului. 2. S. m. și f. Adept al gândirismului. – Gândirea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
gândiríst adj. m., s. m., pl. gândiríști; adj. f., s. f. gândirístă, pl. gândiríste
gândiriști
GÂNDIRÍST, -Ă, gândiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gândirismului, privitor la gândirism, specific gândirismului. 2. S. m. și f. Adept al gândirismului. – Gândirea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
gândiríst adj. m., s. m., pl. gândiríști; adj. f., s. f. gândirístă, pl. gândiríste
gândiriști
GÂNDIRÍST, -Ă, gândiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gândirismului, privitor la gândirism, specific gândirismului. 2. S. m. și f. Adept al gândirismului. – Gândirea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
gândiríst adj. m., s. m., pl. gândiríști; adj. f., s. f. gândirístă, pl. gândiríste
gândiriștii
GÂNDIRÍST, -Ă, gândiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gândirismului, privitor la gândirism, specific gândirismului. 2. S. m. și f. Adept al gândirismului. – Gândirea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
gândiríst adj. m., s. m., pl. gândiríști; adj. f., s. f. gândirístă, pl. gândiríste
gândiriștii
GÂNDIRÍST, -Ă, gândiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gândirismului, privitor la gândirism, specific gândirismului. 2. S. m. și f. Adept al gândirismului. – Gândirea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
gândiríst adj. m., s. m., pl. gândiríști; adj. f., s. f. gândirístă, pl. gândiríste
gândiriștilor
GÂNDIRÍST, -Ă, gândiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gândirismului, privitor la gândirism, specific gândirismului. 2. S. m. și f. Adept al gândirismului. – Gândirea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
gândiríst adj. m., s. m., pl. gândiríști; adj. f., s. f. gândirístă, pl. gândiríste
gândiriștilor
GÂNDIRÍST, -Ă, gândiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gândirismului, privitor la gândirism, specific gândirismului. 2. S. m. și f. Adept al gândirismului. – Gândirea (n. pr.) + suf. -ist. DOOM
gândiríst adj. m., s. m., pl. gândiríști; adj. f., s. f. gândirístă, pl. gândiríste
gândiră
GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. și tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. și intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. și intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...). 4. Tranz. și refl. A lua în considerare (că...), a-și da seama (că...). 5. Refl. A intenționa (să...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gând. DOOM
gândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gândésc, imperf. 3 sg. gândeá; conj. prez. 3 să gândeáscă
gândirăm
GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. și tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. și intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. și intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...). 4. Tranz. și refl. A lua în considerare (că...), a-și da seama (că...). 5. Refl. A intenționa (să...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gând. DOOM
gândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gândésc, imperf. 3 sg. gândeá; conj. prez. 3 să gândeáscă
gândirăți
GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. și tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. și intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. și intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...). 4. Tranz. și refl. A lua în considerare (că...), a-și da seama (că...). 5. Refl. A intenționa (să...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gând. DOOM
gândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gândésc, imperf. 3 sg. gândeá; conj. prez. 3 să gândeáscă
gândise
GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. și tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. și intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. și intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...). 4. Tranz. și refl. A lua în considerare (că...), a-și da seama (că...). 5. Refl. A intenționa (să...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gând. DOOM
gândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gândésc, imperf. 3 sg. gândeá; conj. prez. 3 să gândeáscă
gândisem
GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. și tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. și intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. și intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...). 4. Tranz. și refl. A lua în considerare (că...), a-și da seama (că...). 5. Refl. A intenționa (să...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gând. DOOM
gândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gândésc, imperf. 3 sg. gândeá; conj. prez. 3 să gândeáscă
gândiseră
GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. și tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. și intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. și intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...). 4. Tranz. și refl. A lua în considerare (că...), a-și da seama (că...). 5. Refl. A intenționa (să...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gând. DOOM
gândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gândésc, imperf. 3 sg. gândeá; conj. prez. 3 să gândeáscă
gândiserăm
GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. și tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. și intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. și intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...). 4. Tranz. și refl. A lua în considerare (că...), a-și da seama (că...). 5. Refl. A intenționa (să...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gând. DOOM
gândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gândésc, imperf. 3 sg. gândeá; conj. prez. 3 să gândeáscă
gândiserăți
GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. și tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. și intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. și intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...). 4. Tranz. și refl. A lua în considerare (că...), a-și da seama (că...). 5. Refl. A intenționa (să...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gând. DOOM
gândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gândésc, imperf. 3 sg. gândeá; conj. prez. 3 să gândeáscă
gândiseși
GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. și tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. și intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. și intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...). 4. Tranz. și refl. A lua în considerare (că...), a-și da seama (că...). 5. Refl. A intenționa (să...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gând. DOOM
gândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gândésc, imperf. 3 sg. gândeá; conj. prez. 3 să gândeáscă
gândiseți
GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. și tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. și intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. și intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...). 4. Tranz. și refl. A lua în considerare (că...), a-și da seama (că...). 5. Refl. A intenționa (să...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gând. DOOM
gândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gândésc, imperf. 3 sg. gândeá; conj. prez. 3 să gândeáscă
gândit
GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. și tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. și intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. și intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...). 4. Tranz. și refl. A lua în considerare (că...), a-și da seama (că...). 5. Refl. A intenționa (să...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gând. DOOM
gândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gândésc, imperf. 3 sg. gândeá; conj. prez. 3 să gândeáscă
gândit
GÂNDÍT2, -Ă, gândiți, -te, adj. Care a fost (bine) pătruns cu mintea; (bine) socotit, chibzuit. – V. gândi.
gândit
GÂNDÍT1 s. n. Faptul de a (se) gândi. Loc. adv. Pe gândite = (bine) socotit, chibzuit. – V. gândi. DOOM
gândíte ( pe ~ ) loc. adv.
gândita
GÂNDÍT2, -Ă, gândiți, -te, adj. Care a fost (bine) pătruns cu mintea; (bine) socotit, chibzuit. – V. gândi.
gândite
GÂNDÍT2, -Ă, gândiți, -te, adj. Care a fost (bine) pătruns cu mintea; (bine) socotit, chibzuit. – V. gândi.
gânditei
GÂNDÍT2, -Ă, gândiți, -te, adj. Care a fost (bine) pătruns cu mintea; (bine) socotit, chibzuit. – V. gândi.
gânditele
GÂNDÍT2, -Ă, gândiți, -te, adj. Care a fost (bine) pătruns cu mintea; (bine) socotit, chibzuit. – V. gândi.
gânditelor
GÂNDÍT2, -Ă, gândiți, -te, adj. Care a fost (bine) pătruns cu mintea; (bine) socotit, chibzuit. – V. gândi.
gânditoare
GÂNDITÓR, -OÁRE, gânditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este cufundat în gânduri, predispus la meditație; îngândurat, meditativ. ♦ Absent; distrat. 2. S. m. și f. Persoană care reflectează asupra problemelor vieții; filosof. ♦ Spec. Filosof. – Gândi + suf. -tor. DOOM
gânditór adj. m., s. m., pl. gânditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gânditoáre
gânditoare
GÂNDITÓR, -OÁRE, gânditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este cufundat în gânduri, predispus la meditație; îngândurat, meditativ. ♦ Absent; distrat. 2. S. m. și f. Persoană care reflectează asupra problemelor vieții; filosof. ♦ Spec. Filosof. – Gândi + suf. -tor. DOOM
gânditór adj. m., s. m., pl. gânditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gânditoáre
gânditoarea
GÂNDITÓR, -OÁRE, gânditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este cufundat în gânduri, predispus la meditație; îngândurat, meditativ. ♦ Absent; distrat. 2. S. m. și f. Persoană care reflectează asupra problemelor vieții; filosof. ♦ Spec. Filosof. – Gândi + suf. -tor. DOOM
gânditór adj. m., s. m., pl. gânditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gânditoáre
gânditoarea
GÂNDITÓR, -OÁRE, gânditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este cufundat în gânduri, predispus la meditație; îngândurat, meditativ. ♦ Absent; distrat. 2. S. m. și f. Persoană care reflectează asupra problemelor vieții; filosof. ♦ Spec. Filosof. – Gândi + suf. -tor. DOOM
gânditór adj. m., s. m., pl. gânditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gânditoáre
gânditoarei
GÂNDITÓR, -OÁRE, gânditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este cufundat în gânduri, predispus la meditație; îngândurat, meditativ. ♦ Absent; distrat. 2. S. m. și f. Persoană care reflectează asupra problemelor vieții; filosof. ♦ Spec. Filosof. – Gândi + suf. -tor. DOOM
gânditór adj. m., s. m., pl. gânditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gânditoáre
gânditoarei
GÂNDITÓR, -OÁRE, gânditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este cufundat în gânduri, predispus la meditație; îngândurat, meditativ. ♦ Absent; distrat. 2. S. m. și f. Persoană care reflectează asupra problemelor vieții; filosof. ♦ Spec. Filosof. – Gândi + suf. -tor. DOOM
gânditór adj. m., s. m., pl. gânditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gânditoáre
gânditoarele
GÂNDITÓR, -OÁRE, gânditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este cufundat în gânduri, predispus la meditație; îngândurat, meditativ. ♦ Absent; distrat. 2. S. m. și f. Persoană care reflectează asupra problemelor vieții; filosof. ♦ Spec. Filosof. – Gândi + suf. -tor. DOOM
gânditór adj. m., s. m., pl. gânditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gânditoáre
gânditoarele
GÂNDITÓR, -OÁRE, gânditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este cufundat în gânduri, predispus la meditație; îngândurat, meditativ. ♦ Absent; distrat. 2. S. m. și f. Persoană care reflectează asupra problemelor vieții; filosof. ♦ Spec. Filosof. – Gândi + suf. -tor. DOOM
gânditór adj. m., s. m., pl. gânditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gânditoáre
gânditoarelor
GÂNDITÓR, -OÁRE, gânditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este cufundat în gânduri, predispus la meditație; îngândurat, meditativ. ♦ Absent; distrat. 2. S. m. și f. Persoană care reflectează asupra problemelor vieții; filosof. ♦ Spec. Filosof. – Gândi + suf. -tor. DOOM
gânditór adj. m., s. m., pl. gânditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gânditoáre
gânditoarelor
GÂNDITÓR, -OÁRE, gânditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este cufundat în gânduri, predispus la meditație; îngândurat, meditativ. ♦ Absent; distrat. 2. S. m. și f. Persoană care reflectează asupra problemelor vieții; filosof. ♦ Spec. Filosof. – Gândi + suf. -tor. DOOM
gânditór adj. m., s. m., pl. gânditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gânditoáre
gânditor
GÂNDITÓR, -OÁRE, gânditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este cufundat în gânduri, predispus la meditație; îngândurat, meditativ. ♦ Absent; distrat. 2. S. m. și f. Persoană care reflectează asupra problemelor vieții; filosof. ♦ Spec. Filosof. – Gândi + suf. -tor. DOOM
gânditór adj. m., s. m., pl. gânditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gânditoáre
gânditor
GÂNDITÓR, -OÁRE, gânditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este cufundat în gânduri, predispus la meditație; îngândurat, meditativ. ♦ Absent; distrat. 2. S. m. și f. Persoană care reflectează asupra problemelor vieții; filosof. ♦ Spec. Filosof. – Gândi + suf. -tor. DOOM
gânditór adj. m., s. m., pl. gânditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gânditoáre
gânditori
GÂNDITÓR, -OÁRE, gânditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este cufundat în gânduri, predispus la meditație; îngândurat, meditativ. ♦ Absent; distrat. 2. S. m. și f. Persoană care reflectează asupra problemelor vieții; filosof. ♦ Spec. Filosof. – Gândi + suf. -tor. DOOM
gânditór adj. m., s. m., pl. gânditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gânditoáre
gânditori
GÂNDITÓR, -OÁRE, gânditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este cufundat în gânduri, predispus la meditație; îngândurat, meditativ. ♦ Absent; distrat. 2. S. m. și f. Persoană care reflectează asupra problemelor vieții; filosof. ♦ Spec. Filosof. – Gândi + suf. -tor. DOOM
gânditór adj. m., s. m., pl. gânditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gânditoáre
gânditorii
GÂNDITÓR, -OÁRE, gânditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este cufundat în gânduri, predispus la meditație; îngândurat, meditativ. ♦ Absent; distrat. 2. S. m. și f. Persoană care reflectează asupra problemelor vieții; filosof. ♦ Spec. Filosof. – Gândi + suf. -tor. DOOM
gânditór adj. m., s. m., pl. gânditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gânditoáre
gânditorii
GÂNDITÓR, -OÁRE, gânditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este cufundat în gânduri, predispus la meditație; îngândurat, meditativ. ♦ Absent; distrat. 2. S. m. și f. Persoană care reflectează asupra problemelor vieții; filosof. ♦ Spec. Filosof. – Gândi + suf. -tor. DOOM
gânditór adj. m., s. m., pl. gânditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gânditoáre
gânditorilor
GÂNDITÓR, -OÁRE, gânditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este cufundat în gânduri, predispus la meditație; îngândurat, meditativ. ♦ Absent; distrat. 2. S. m. și f. Persoană care reflectează asupra problemelor vieții; filosof. ♦ Spec. Filosof. – Gândi + suf. -tor. DOOM
gânditór adj. m., s. m., pl. gânditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gânditoáre
gânditorilor
GÂNDITÓR, -OÁRE, gânditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este cufundat în gânduri, predispus la meditație; îngândurat, meditativ. ♦ Absent; distrat. 2. S. m. și f. Persoană care reflectează asupra problemelor vieții; filosof. ♦ Spec. Filosof. – Gândi + suf. -tor. DOOM
gânditór adj. m., s. m., pl. gânditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gânditoáre
gânditorul
GÂNDITÓR, -OÁRE, gânditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este cufundat în gânduri, predispus la meditație; îngândurat, meditativ. ♦ Absent; distrat. 2. S. m. și f. Persoană care reflectează asupra problemelor vieții; filosof. ♦ Spec. Filosof. – Gândi + suf. -tor. DOOM
gânditór adj. m., s. m., pl. gânditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gânditoáre
gânditorul
GÂNDITÓR, -OÁRE, gânditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este cufundat în gânduri, predispus la meditație; îngândurat, meditativ. ♦ Absent; distrat. 2. S. m. și f. Persoană care reflectează asupra problemelor vieții; filosof. ♦ Spec. Filosof. – Gândi + suf. -tor. DOOM
gânditór adj. m., s. m., pl. gânditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gânditoáre
gânditorului
GÂNDITÓR, -OÁRE, gânditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este cufundat în gânduri, predispus la meditație; îngândurat, meditativ. ♦ Absent; distrat. 2. S. m. și f. Persoană care reflectează asupra problemelor vieții; filosof. ♦ Spec. Filosof. – Gândi + suf. -tor. DOOM
gânditór adj. m., s. m., pl. gânditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gânditoáre
gânditorului
GÂNDITÓR, -OÁRE, gânditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este cufundat în gânduri, predispus la meditație; îngândurat, meditativ. ♦ Absent; distrat. 2. S. m. și f. Persoană care reflectează asupra problemelor vieții; filosof. ♦ Spec. Filosof. – Gândi + suf. -tor. DOOM
gânditór adj. m., s. m., pl. gânditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gânditoáre
gânditul
GÂNDÍT2, -Ă, gândiți, -te, adj. Care a fost (bine) pătruns cu mintea; (bine) socotit, chibzuit. – V. gândi.
gânditului
GÂNDÍT2, -Ă, gândiți, -te, adj. Care a fost (bine) pătruns cu mintea; (bine) socotit, chibzuit. – V. gândi.
gândiși
GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. și tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. și intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. și intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...). 4. Tranz. și refl. A lua în considerare (că...), a-și da seama (că...). 5. Refl. A intenționa (să...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gând. DOOM
gândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gândésc, imperf. 3 sg. gândeá; conj. prez. 3 să gândeáscă
gândiți
GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. și tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. și intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. și intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...). 4. Tranz. și refl. A lua în considerare (că...), a-și da seama (că...). 5. Refl. A intenționa (să...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gând. DOOM
gândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gândésc, imperf. 3 sg. gândeá; conj. prez. 3 să gândeáscă
gândiți
GÂNDÍT2, -Ă, gândiți, -te, adj. Care a fost (bine) pătruns cu mintea; (bine) socotit, chibzuit. – V. gândi.
gândiții
GÂNDÍT2, -Ă, gândiți, -te, adj. Care a fost (bine) pătruns cu mintea; (bine) socotit, chibzuit. – V. gândi.
gândiților
GÂNDÍT2, -Ă, gândiți, -te, adj. Care a fost (bine) pătruns cu mintea; (bine) socotit, chibzuit. – V. gândi.
gândul
GÂND, gânduri, s. n. 1. Proces de gândire sau rezultatul procesului de gândire; idee, cuget, cugetare. Îi treceau multe gânduri prin cap. ◊ Expr. A frământa (sau a apăsa etc. pe cineva) gândul = a preocupa, a obseda (pe cineva) o idee. A-și lua (sau a-și muta) gândul = a nu se mai gândi; a renunța la orice speranță. Ca gândul = extrem de repede. (Dus sau căzut etc.) pe gânduri = absorbit de ceva intim, nelegat de realitatea imediată. A sta pe (sau la) gânduri = a chibzui, a reflecta (mult); a șovăi. A pune (pe cineva) pe gânduri = a îngrijora (pe cineva). A-și face (sau a intra etc. la) gânduri = a se îngrijora. A-i sta gândul la ceva = a fi preocupat de ceva. 2. Închipuire, imaginație, fantezie; inspirație. Gândul îl purta departe. 3. Loc considerat ca sediu al cugetării; minte; memorie. I-a ieșit din gând. ◊ Expr. Nici cu gândul n-am gândit = nici nu m-am așteptat la asta, n-am crezut că se va întâmpla aceasta. Când cu gândul n-ai gândi = când nici nu te aștepți. A-i da (sau a-i trece, a-i veni) cuiva (ceva) prin (sau în) gând = a-i veni cuiva brusc o idee. 4. Intenție, plan. A venit cu gând bun. ◊ Expr. A-și pune în gând = a lua hotărârea să... A pune (cuiva) gând rău = a avea intenții rele față de cineva. A-l bate (sau a-l paște etc.) gândul = a intenționa, a plănui să... 5. Convingere, părere. 6. Voie, dorință, plac. Toate s-au făcut după gândul lui. – Din magh. gond. DOOM
gând s. n., pl. gấnduri
gândului
GÂND, gânduri, s. n. 1. Proces de gândire sau rezultatul procesului de gândire; idee, cuget, cugetare. Îi treceau multe gânduri prin cap. ◊ Expr. A frământa (sau a apăsa etc. pe cineva) gândul = a preocupa, a obseda (pe cineva) o idee. A-și lua (sau a-și muta) gândul = a nu se mai gândi; a renunța la orice speranță. Ca gândul = extrem de repede. (Dus sau căzut etc.) pe gânduri = absorbit de ceva intim, nelegat de realitatea imediată. A sta pe (sau la) gânduri = a chibzui, a reflecta (mult); a șovăi. A pune (pe cineva) pe gânduri = a îngrijora (pe cineva). A-și face (sau a intra etc. la) gânduri = a se îngrijora. A-i sta gândul la ceva = a fi preocupat de ceva. 2. Închipuire, imaginație, fantezie; inspirație. Gândul îl purta departe. 3. Loc considerat ca sediu al cugetării; minte; memorie. I-a ieșit din gând. ◊ Expr. Nici cu gândul n-am gândit = nici nu m-am așteptat la asta, n-am crezut că se va întâmpla aceasta. Când cu gândul n-ai gândi = când nici nu te aștepți. A-i da (sau a-i trece, a-i veni) cuiva (ceva) prin (sau în) gând = a-i veni cuiva brusc o idee. 4. Intenție, plan. A venit cu gând bun. ◊ Expr. A-și pune în gând = a lua hotărârea să... A pune (cuiva) gând rău = a avea intenții rele față de cineva. A-l bate (sau a-l paște etc.) gândul = a intenționa, a plănui să... 5. Convingere, părere. 6. Voie, dorință, plac. Toate s-au făcut după gândul lui. – Din magh. gond. DOOM
gând s. n., pl. gấnduri
gânduri
GÂND, gânduri, s. n. 1. Proces de gândire sau rezultatul procesului de gândire; idee, cuget, cugetare. Îi treceau multe gânduri prin cap. ◊ Expr. A frământa (sau a apăsa etc. pe cineva) gândul = a preocupa, a obseda (pe cineva) o idee. A-și lua (sau a-și muta) gândul = a nu se mai gândi; a renunța la orice speranță. Ca gândul = extrem de repede. (Dus sau căzut etc.) pe gânduri = absorbit de ceva intim, nelegat de realitatea imediată. A sta pe (sau la) gânduri = a chibzui, a reflecta (mult); a șovăi. A pune (pe cineva) pe gânduri = a îngrijora (pe cineva). A-și face (sau a intra etc. la) gânduri = a se îngrijora. A-i sta gândul la ceva = a fi preocupat de ceva. 2. Închipuire, imaginație, fantezie; inspirație. Gândul îl purta departe. 3. Loc considerat ca sediu al cugetării; minte; memorie. I-a ieșit din gând. ◊ Expr. Nici cu gândul n-am gândit = nici nu m-am așteptat la asta, n-am crezut că se va întâmpla aceasta. Când cu gândul n-ai gândi = când nici nu te aștepți. A-i da (sau a-i trece, a-i veni) cuiva (ceva) prin (sau în) gând = a-i veni cuiva brusc o idee. 4. Intenție, plan. A venit cu gând bun. ◊ Expr. A-și pune în gând = a lua hotărârea să... A pune (cuiva) gând rău = a avea intenții rele față de cineva. A-l bate (sau a-l paște etc.) gândul = a intenționa, a plănui să... 5. Convingere, părere. 6. Voie, dorință, plac. Toate s-au făcut după gândul lui. – Din magh. gond. DOOM
gând s. n., pl. gấnduri
gândurile
GÂND, gânduri, s. n. 1. Proces de gândire sau rezultatul procesului de gândire; idee, cuget, cugetare. Îi treceau multe gânduri prin cap. ◊ Expr. A frământa (sau a apăsa etc. pe cineva) gândul = a preocupa, a obseda (pe cineva) o idee. A-și lua (sau a-și muta) gândul = a nu se mai gândi; a renunța la orice speranță. Ca gândul = extrem de repede. (Dus sau căzut etc.) pe gânduri = absorbit de ceva intim, nelegat de realitatea imediată. A sta pe (sau la) gânduri = a chibzui, a reflecta (mult); a șovăi. A pune (pe cineva) pe gânduri = a îngrijora (pe cineva). A-și face (sau a intra etc. la) gânduri = a se îngrijora. A-i sta gândul la ceva = a fi preocupat de ceva. 2. Închipuire, imaginație, fantezie; inspirație. Gândul îl purta departe. 3. Loc considerat ca sediu al cugetării; minte; memorie. I-a ieșit din gând. ◊ Expr. Nici cu gândul n-am gândit = nici nu m-am așteptat la asta, n-am crezut că se va întâmpla aceasta. Când cu gândul n-ai gândi = când nici nu te aștepți. A-i da (sau a-i trece, a-i veni) cuiva (ceva) prin (sau în) gând = a-i veni cuiva brusc o idee. 4. Intenție, plan. A venit cu gând bun. ◊ Expr. A-și pune în gând = a lua hotărârea să... A pune (cuiva) gând rău = a avea intenții rele față de cineva. A-l bate (sau a-l paște etc.) gândul = a intenționa, a plănui să... 5. Convingere, părere. 6. Voie, dorință, plac. Toate s-au făcut după gândul lui. – Din magh. gond. DOOM
gând s. n., pl. gấnduri
gândurilor
GÂND, gânduri, s. n. 1. Proces de gândire sau rezultatul procesului de gândire; idee, cuget, cugetare. Îi treceau multe gânduri prin cap. ◊ Expr. A frământa (sau a apăsa etc. pe cineva) gândul = a preocupa, a obseda (pe cineva) o idee. A-și lua (sau a-și muta) gândul = a nu se mai gândi; a renunța la orice speranță. Ca gândul = extrem de repede. (Dus sau căzut etc.) pe gânduri = absorbit de ceva intim, nelegat de realitatea imediată. A sta pe (sau la) gânduri = a chibzui, a reflecta (mult); a șovăi. A pune (pe cineva) pe gânduri = a îngrijora (pe cineva). A-și face (sau a intra etc. la) gânduri = a se îngrijora. A-i sta gândul la ceva = a fi preocupat de ceva. 2. Închipuire, imaginație, fantezie; inspirație. Gândul îl purta departe. 3. Loc considerat ca sediu al cugetării; minte; memorie. I-a ieșit din gând. ◊ Expr. Nici cu gândul n-am gândit = nici nu m-am așteptat la asta, n-am crezut că se va întâmpla aceasta. Când cu gândul n-ai gândi = când nici nu te aștepți. A-i da (sau a-i trece, a-i veni) cuiva (ceva) prin (sau în) gând = a-i veni cuiva brusc o idee. 4. Intenție, plan. A venit cu gând bun. ◊ Expr. A-și pune în gând = a lua hotărârea să... A pune (cuiva) gând rău = a avea intenții rele față de cineva. A-l bate (sau a-l paște etc.) gândul = a intenționa, a plănui să... 5. Convingere, părere. 6. Voie, dorință, plac. Toate s-au făcut după gândul lui. – Din magh. gond. DOOM
gând s. n., pl. gấnduri
gândăcei
GÂNDĂCÉL, gândăcei, s. m. Diminutiv al lui gândac (1). – Gândac + suf. -el. DOOM
gândăcél s. m., pl. gândăcéi, art. gândăcéii
gândăceii
GÂNDĂCÉL, gândăcei, s. m. Diminutiv al lui gândac (1). – Gândac + suf. -el. DOOM
gândăcél s. m., pl. gândăcéi, art. gândăcéii
gândăceilor
GÂNDĂCÉL, gândăcei, s. m. Diminutiv al lui gândac (1). – Gândac + suf. -el. DOOM
gândăcél s. m., pl. gândăcéi, art. gândăcéii
gândăcel
GÂNDĂCÉL, gândăcei, s. m. Diminutiv al lui gândac (1). – Gândac + suf. -el. DOOM
gândăcél s. m., pl. gândăcéi, art. gândăcéii
gândăcelul
GÂNDĂCÉL, gândăcei, s. m. Diminutiv al lui gândac (1). – Gândac + suf. -el. DOOM
gândăcél s. m., pl. gândăcéi, art. gândăcéii
gândăcelului
GÂNDĂCÉL, gândăcei, s. m. Diminutiv al lui gândac (1). – Gândac + suf. -el. DOOM
gândăcél s. m., pl. gândăcéi, art. gândăcéii
gâng
gîng s. n. – Zgomot. Creație expresivă, care imită mai cu seamă zumzetul insectelor. Este cuvînt rar, care abia dacă figurează în unele dicționare. Cf. aceeași intenție expresivă în ga › gîgîi, și în gr. γογγίζω, sl. gągnati, ngr. γουργουλίζω „a fierbe” (› mr. gurgurare), mag. gögyök „a bîlbîi”. Der. gîngăni (var. gînguri, gunguri, gongăni, gungăni, gungura), vb. (despre copii, a gînguri; despre porumbei și turturele, a gînguri), cf. megl. găngăres „a bîlbîi”; gînganie (var. gîngoană, gîngolie, gîngalie), s. f. (insectă), care ar putea proveni direct din sl. gągnanije „zumzet” (Cihac, II, 114; Conev 52); goangă (var. goambă, goand(r)ă, boangă, bonghiță), s. f. (insectă); gongălău, s. m. (gîndac); goande, s. f. (bulgăre, grunz, cocoloș), prin comparație cu forma generală a insectelor; goanță, s. f. (cocoloș, obiect rotund), cf. gloanță; gîndac, s. m. (insectă; Trans. de Nord, șarpe), cu suf. -ac (DAR presupune un prototip sl. *gądakŭ, care pare inutil); gîndăci, vb. (despre copii, a gînguri; a fi nepăsător); gîndăcos, adj. (minuscul); gîngav, adj. (bîlbîit), reproduce direct sl. gągnavŭ, care reprezintă aceeași rădăcină expresivă, cf. sb. gîngav; gîngăvi, vb. (a se bîlbîi, a gîngăvi; despre copii, a gînguri); gîngăvie, s. f. (bîlbîială), cf. Miklosich, Lexicon, 150; Byhan 312; Löwe 32; grîngoașe, s. f. (insectă, Gymnopleurus pilularius), al cărui nume pare a indica încrucișarea cu grîne, cf. numele său gîndac de la grîne; grînguri (var. grunguni, grunguri, gurgu(n)i, (în)gur(l)ui), vb. (a gînguri; a grohăi); guguș, s. m. (porumbel); guguștiuc, s. m. (porumbel); guguștiucă, s. f. (porumbiță), cf. bg., sb. guguška (după Cihac, I, 130, Conev 53 și Skok 73, din sl., ceea ce este adevărat numai pentru mr. gugufce, megl. gugufcu; după Șeineanu, II, 192, din tc. gögüslü „cu piept mare”).
gânganie
GÂNGÁNIE, gângănii, s. f. Nume generic dat insectelor (sau, p. gener. animalelor) mici. – Din sl. gongnanije. DOOM
gângánie (-ni-e) s. f., art. gângánia (-ni-a), g.-d. art. gângániei; pl. gângắnii, art. gângắniile (-ni-i-)
gângav
GẤNGAV, -Ă, gângavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește greu, nedeslușit și împiedicat, repetând silabele; gângăvit, bâlbâit. [Acc. și: gângáv] – Din sl. gongnavŭ.
gângav
GẤNGAV, -Ă, gângavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește greu, nedeslușit și împiedicat, repetând silabele; gângăvit, bâlbâit. [Acc. și: gângáv] – Din sl. gongnavŭ. DOOM
!gấngav/gângáv adj. m., s. m., pl. gấngavi/gângávi; adj. f., s. f., gấngavă/gângávă, pl. gấngave/gângáve
gângav
GẤNGAV, -Ă, gângavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește greu, nedeslușit și împiedicat, repetând silabele; gângăvit, bâlbâit. [Acc. și: gângáv] – Din sl. gongnavŭ. DOOM
!gấngav/gângáv adj. m., s. m., pl. gấngavi/gângávi; adj. f., s. f., gấngavă/gângávă, pl. gấngave/gângáve
gângava
GẤNGAV, -Ă, gângavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește greu, nedeslușit și împiedicat, repetând silabele; gângăvit, bâlbâit. [Acc. și: gângáv] – Din sl. gongnavŭ. DOOM
!gấngav/gângáv adj. m., s. m., pl. gấngavi/gângávi; adj. f., s. f., gấngavă/gângávă, pl. gấngave/gângáve
gângava
GẤNGAV, -Ă, gângavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește greu, nedeslușit și împiedicat, repetând silabele; gângăvit, bâlbâit. [Acc. și: gângáv] – Din sl. gongnavŭ. DOOM
!gấngav/gângáv adj. m., s. m., pl. gấngavi/gângávi; adj. f., s. f., gấngavă/gângávă, pl. gấngave/gângáve
gângave
GẤNGAV, -Ă, gângavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește greu, nedeslușit și împiedicat, repetând silabele; gângăvit, bâlbâit. [Acc. și: gângáv] – Din sl. gongnavŭ. DOOM
!gấngav/gângáv adj. m., s. m., pl. gấngavi/gângávi; adj. f., s. f., gấngavă/gângávă, pl. gấngave/gângáve
gângave
GẤNGAV, -Ă, gângavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește greu, nedeslușit și împiedicat, repetând silabele; gângăvit, bâlbâit. [Acc. și: gângáv] – Din sl. gongnavŭ. DOOM
!gấngav/gângáv adj. m., s. m., pl. gấngavi/gângávi; adj. f., s. f., gấngavă/gângávă, pl. gấngave/gângáve
gângavei
GẤNGAV, -Ă, gângavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește greu, nedeslușit și împiedicat, repetând silabele; gângăvit, bâlbâit. [Acc. și: gângáv] – Din sl. gongnavŭ. DOOM
!gấngav/gângáv adj. m., s. m., pl. gấngavi/gângávi; adj. f., s. f., gấngavă/gângávă, pl. gấngave/gângáve
gângavei
GẤNGAV, -Ă, gângavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește greu, nedeslușit și împiedicat, repetând silabele; gângăvit, bâlbâit. [Acc. și: gângáv] – Din sl. gongnavŭ. DOOM
!gấngav/gângáv adj. m., s. m., pl. gấngavi/gângávi; adj. f., s. f., gấngavă/gângávă, pl. gấngave/gângáve
gângavele
GẤNGAV, -Ă, gângavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește greu, nedeslușit și împiedicat, repetând silabele; gângăvit, bâlbâit. [Acc. și: gângáv] – Din sl. gongnavŭ. DOOM
!gấngav/gângáv adj. m., s. m., pl. gấngavi/gângávi; adj. f., s. f., gấngavă/gângávă, pl. gấngave/gângáve
gângavele
GẤNGAV, -Ă, gângavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește greu, nedeslușit și împiedicat, repetând silabele; gângăvit, bâlbâit. [Acc. și: gângáv] – Din sl. gongnavŭ. DOOM
!gấngav/gângáv adj. m., s. m., pl. gấngavi/gângávi; adj. f., s. f., gấngavă/gângávă, pl. gấngave/gângáve
gângavelor
GẤNGAV, -Ă, gângavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește greu, nedeslușit și împiedicat, repetând silabele; gângăvit, bâlbâit. [Acc. și: gângáv] – Din sl. gongnavŭ. DOOM
!gấngav/gângáv adj. m., s. m., pl. gấngavi/gângávi; adj. f., s. f., gấngavă/gângávă, pl. gấngave/gângáve
gângavelor
GẤNGAV, -Ă, gângavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește greu, nedeslușit și împiedicat, repetând silabele; gângăvit, bâlbâit. [Acc. și: gângáv] – Din sl. gongnavŭ. DOOM
!gấngav/gângáv adj. m., s. m., pl. gấngavi/gângávi; adj. f., s. f., gấngavă/gângávă, pl. gấngave/gângáve
gângavi
GẤNGAV, -Ă, gângavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește greu, nedeslușit și împiedicat, repetând silabele; gângăvit, bâlbâit. [Acc. și: gângáv] – Din sl. gongnavŭ. DOOM
!gấngav/gângáv adj. m., s. m., pl. gấngavi/gângávi; adj. f., s. f., gấngavă/gângávă, pl. gấngave/gângáve
gângavi
GẤNGAV, -Ă, gângavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește greu, nedeslușit și împiedicat, repetând silabele; gângăvit, bâlbâit. [Acc. și: gângáv] – Din sl. gongnavŭ. DOOM
!gấngav/gângáv adj. m., s. m., pl. gấngavi/gângávi; adj. f., s. f., gấngavă/gângávă, pl. gấngave/gângáve
gângavii
GẤNGAV, -Ă, gângavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește greu, nedeslușit și împiedicat, repetând silabele; gângăvit, bâlbâit. [Acc. și: gângáv] – Din sl. gongnavŭ. DOOM
!gấngav/gângáv adj. m., s. m., pl. gấngavi/gângávi; adj. f., s. f., gấngavă/gângávă, pl. gấngave/gângáve
gângavii
GẤNGAV, -Ă, gângavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește greu, nedeslușit și împiedicat, repetând silabele; gângăvit, bâlbâit. [Acc. și: gângáv] – Din sl. gongnavŭ. DOOM
!gấngav/gângáv adj. m., s. m., pl. gấngavi/gângávi; adj. f., s. f., gấngavă/gângávă, pl. gấngave/gângáve
gângavilor
GẤNGAV, -Ă, gângavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește greu, nedeslușit și împiedicat, repetând silabele; gângăvit, bâlbâit. [Acc. și: gângáv] – Din sl. gongnavŭ. DOOM
!gấngav/gângáv adj. m., s. m., pl. gấngavi/gângávi; adj. f., s. f., gấngavă/gângávă, pl. gấngave/gângáve
gângavilor
GẤNGAV, -Ă, gângavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește greu, nedeslușit și împiedicat, repetând silabele; gângăvit, bâlbâit. [Acc. și: gângáv] – Din sl. gongnavŭ. DOOM
!gấngav/gângáv adj. m., s. m., pl. gấngavi/gângávi; adj. f., s. f., gấngavă/gângávă, pl. gấngave/gângáve
gângavul
GẤNGAV, -Ă, gângavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește greu, nedeslușit și împiedicat, repetând silabele; gângăvit, bâlbâit. [Acc. și: gângáv] – Din sl. gongnavŭ. DOOM
!gấngav/gângáv adj. m., s. m., pl. gấngavi/gângávi; adj. f., s. f., gấngavă/gângávă, pl. gấngave/gângáve
gângavul
GẤNGAV, -Ă, gângavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește greu, nedeslușit și împiedicat, repetând silabele; gângăvit, bâlbâit. [Acc. și: gângáv] – Din sl. gongnavŭ. DOOM
!gấngav/gângáv adj. m., s. m., pl. gấngavi/gângávi; adj. f., s. f., gấngavă/gângávă, pl. gấngave/gângáve
gângavului
GẤNGAV, -Ă, gângavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește greu, nedeslușit și împiedicat, repetând silabele; gângăvit, bâlbâit. [Acc. și: gângáv] – Din sl. gongnavŭ. DOOM
!gấngav/gângáv adj. m., s. m., pl. gấngavi/gângávi; adj. f., s. f., gấngavă/gângávă, pl. gấngave/gângáve
gângavului
GẤNGAV, -Ă, gângavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește greu, nedeslușit și împiedicat, repetând silabele; gângăvit, bâlbâit. [Acc. și: gângáv] – Din sl. gongnavŭ. DOOM
!gấngav/gângáv adj. m., s. m., pl. gấngavi/gângávi; adj. f., s. f., gấngavă/gângávă, pl. gấngave/gângáve
gângurea
GUNGURÍ vb. IV v. gânguri. DOOM
gângurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 să gângureáscă
gângureai
GUNGURÍ vb. IV v. gânguri. DOOM
gângurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 să gângureáscă
gânguream
GUNGURÍ vb. IV v. gânguri. DOOM
gângurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 să gângureáscă
gângurească
GUNGURÍ vb. IV v. gânguri. DOOM
gângurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 să gângureáscă
gângureau
GUNGURÍ vb. IV v. gânguri. DOOM
gângurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 să gângureáscă
gângureați
GUNGURÍ vb. IV v. gânguri. DOOM
gângurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 să gângureáscă
gânguresc
GUNGURÍ vb. IV v. gânguri. DOOM
gângurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 să gângureáscă
gângurește
GUNGURÍ vb. IV v. gânguri. DOOM
gângurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 să gângureáscă
gângurești
GUNGURÍ vb. IV v. gânguri. DOOM
gângurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 să gângureáscă
gânguri
GUNGURÍ vb. IV v. gânguri. DOOM
gângurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 să gângureáscă
gângurii
GUNGURÍ vb. IV v. gânguri. DOOM
gângurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 să gângureáscă
gângurim
GUNGURÍ vb. IV v. gânguri. DOOM
gângurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 să gângureáscă
gângurind
GUNGURÍ vb. IV v. gânguri. DOOM
gângurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 să gângureáscă
gângurire
GUNGURÍ vb. IV v. gânguri. DOOM
gângurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 să gângureáscă
gângurire
GÂNGURÍRE, gânguriri, s. f. Faptul de a gânguri; gângurit. – V. gânguri. DOOM
gânguríre s. f., g.-d. art. gângurírii; pl. gânguríri
gângurirea
GÂNGURÍRE, gânguriri, s. f. Faptul de a gânguri; gângurit. – V. gânguri. DOOM
gânguríre s. f., g.-d. art. gângurírii; pl. gânguríri
gânguriri
GÂNGURÍRE, gânguriri, s. f. Faptul de a gânguri; gângurit. – V. gânguri. DOOM
gânguríre s. f., g.-d. art. gângurírii; pl. gânguríri
gânguririi
GÂNGURÍRE, gânguriri, s. f. Faptul de a gânguri; gângurit. – V. gânguri. DOOM
gânguríre s. f., g.-d. art. gângurírii; pl. gânguríri
gânguririle
GÂNGURÍRE, gânguriri, s. f. Faptul de a gânguri; gângurit. – V. gânguri. DOOM
gânguríre s. f., g.-d. art. gângurírii; pl. gânguríri
gânguririlor
GÂNGURÍRE, gânguriri, s. f. Faptul de a gânguri; gângurit. – V. gânguri. DOOM
gânguríre s. f., g.-d. art. gângurírii; pl. gânguríri
gânguriră
GUNGURÍ vb. IV v. gânguri. DOOM
gângurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 să gângureáscă
gângurirăm
GUNGURÍ vb. IV v. gânguri. DOOM
gângurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 să gângureáscă
gângurirăți
GUNGURÍ vb. IV v. gânguri. DOOM
gângurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 să gângureáscă
gângurise
GUNGURÍ vb. IV v. gânguri. DOOM
gângurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 să gângureáscă
gângurisem
GUNGURÍ vb. IV v. gânguri. DOOM
gângurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 să gângureáscă
gânguriseră
GUNGURÍ vb. IV v. gânguri. DOOM
gângurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 să gângureáscă
gânguriserăm
GUNGURÍ vb. IV v. gânguri. DOOM
gângurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 să gângureáscă
gânguriserăți
GUNGURÍ vb. IV v. gânguri. DOOM
gângurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 să gângureáscă
gânguriseși
GUNGURÍ vb. IV v. gânguri. DOOM
gângurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 să gângureáscă
gânguriseți
GUNGURÍ vb. IV v. gânguri. DOOM
gângurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 să gângureáscă
gângurit
GUNGURÍ vb. IV v. gânguri. DOOM
gângurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 să gângureáscă
gângurit
GÂNGURÍT s. n. Sunete disparate, nearticulate în cuvinte, scoase de copiii mici; sunete caracteristice scoase de porumbei și de turturele, gângurire. – V. gânguri. DOOM
gângurít s. n.
gângurita
GÂNGURÍT s. n. Sunete disparate, nearticulate în cuvinte, scoase de copiii mici; sunete caracteristice scoase de porumbei și de turturele, gângurire. – V. gânguri. DOOM
gângurít s. n.
gângurite
GÂNGURÍT s. n. Sunete disparate, nearticulate în cuvinte, scoase de copiii mici; sunete caracteristice scoase de porumbei și de turturele, gângurire. – V. gânguri. DOOM
gângurít s. n.
gânguritei
GÂNGURÍT s. n. Sunete disparate, nearticulate în cuvinte, scoase de copiii mici; sunete caracteristice scoase de porumbei și de turturele, gângurire. – V. gânguri. DOOM
gângurít s. n.
gânguritele
GÂNGURÍT s. n. Sunete disparate, nearticulate în cuvinte, scoase de copiii mici; sunete caracteristice scoase de porumbei și de turturele, gângurire. – V. gânguri. DOOM
gângurít s. n.
gânguritelor
GÂNGURÍT s. n. Sunete disparate, nearticulate în cuvinte, scoase de copiii mici; sunete caracteristice scoase de porumbei și de turturele, gângurire. – V. gânguri. DOOM
gângurít s. n.
gânguritul
GÂNGURÍT s. n. Sunete disparate, nearticulate în cuvinte, scoase de copiii mici; sunete caracteristice scoase de porumbei și de turturele, gângurire. – V. gânguri. DOOM
gângurít s. n.
gânguritului
GÂNGURÍT s. n. Sunete disparate, nearticulate în cuvinte, scoase de copiii mici; sunete caracteristice scoase de porumbei și de turturele, gângurire. – V. gânguri. DOOM
gângurít s. n.
gânguriși
GUNGURÍ vb. IV v. gânguri. DOOM
gângurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 să gângureáscă
gânguriți
GUNGURÍ vb. IV v. gânguri. DOOM
gângurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 să gângureáscă
gânguriți
GÂNGURÍT s. n. Sunete disparate, nearticulate în cuvinte, scoase de copiii mici; sunete caracteristice scoase de porumbei și de turturele, gângurire. – V. gânguri. DOOM
gângurít s. n.
gânguriții
GÂNGURÍT s. n. Sunete disparate, nearticulate în cuvinte, scoase de copiii mici; sunete caracteristice scoase de porumbei și de turturele, gângurire. – V. gânguri. DOOM
gângurít s. n.
gânguriților
GÂNGURÍT s. n. Sunete disparate, nearticulate în cuvinte, scoase de copiii mici; sunete caracteristice scoase de porumbei și de turturele, gângurire. – V. gânguri. DOOM
gângurít s. n.
gângăit
GÎNGĂVÍT, -Ă, gîngăviți, -te, adj. (Rar) Gîngav. Îmi vine să strig: trăim ! E-al nostru veacul acesta de creșteri !... Dacă nici ăsta nu-i cîntec de dragoste, Care-i ? Firește că nu gîngăvitul alint Pe struna ghitarei. CASSIAN, H. 19. ◊ (Adverbial) Corbea vorbea gîngăvit, rupînd cuvintele în silabe. V. ROM. februarie 1952, 117. I-am luat prin surprindere mîna, spunîndu-i destul de gîngăvit și scurt. CAMIL PETRESCU, U. N. 179. – Variantă: (rar) gîngăít, -ă (DELAVRANCEA, la TDRG) adj.
gângăni
GÎNGĂVÍ, gîngăvesc, vb. IV. 1. Intranz. A vorbi ca un gîngav, a fi gîngav. El îi privea rătăcit, gîngăvind. DUMITRIU, N. 214. Iertați-ne, dom’le prefect!... Fie-vă milă, gîngăviră sute de guri plîngătoare. REBREANU, R. II 241. Cum te cheamă, l-a întrebat un membru – Du... du... du... du... mi... mitru Stîn... stî... stîncă... respunse băietul, gîngăvind. CONTEMPORANUL, III 777. ◊ Tranz. fact. (Rar) Mi se leagă limba cînd te văd... Dragostea mă gîngăvește. ALECSANDRI, T. 903. ♦ A citi cu greutate un text, silabisindu-l (din cauza slabei cunoașteri a cititului). Astfel gîngăvea glasul celui mai vechi dintre baci, deslușind cu caznă slovele ceaslovului. CAMILAR, T. 14. 2. Tranz. (Cu privire la vorbe, texte etc.) A pronunța nedeslușit,a exprima cu greutate din cauza unei emoții); a îngăima. Toți răspunseserăm prost, gîngă- visem lecția. C. PETRESCU, S. 65. Gîngăvi de cîteva ori aceeași vorbă. VLAHUȚĂ, O. A. 316. ◊ Intranz. Mă pomenesc că mi-au furat banii... – Cine era cu tine ?... Ei, de ! ce să zic !? gîngăvi el. Erau fel de fel. SLAVICI, O. I 372. – Variantă: (rar) gîngăní (SLAVICI, O. I 316) vb. IV.
gângăvea
GÂNGĂVÍ, gângăvesc, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. ♦ Tranz. și intranz. A exprima, a formula cu greutate o idee. – Din gângav. DOOM
gângăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângăvésc, imperf. 3 sg. gângăveá; conj. prez. 3 să gângăveáscă
gângăveai
GÂNGĂVÍ, gângăvesc, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. ♦ Tranz. și intranz. A exprima, a formula cu greutate o idee. – Din gângav. DOOM
gângăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângăvésc, imperf. 3 sg. gângăveá; conj. prez. 3 să gângăveáscă
gângăveala
GÂNGĂVEÁLĂ, gângăveli, s. f. Faptul de a (se) gângăvi; defect de vorbire al omului gângav; gângăvie, bâlbâială. – Gângăvi + suf. -eală. DOOM
gângăveálă s. f., g.-d. art. gângăvélii; pl. gângăvéli
gângăveam
GÂNGĂVÍ, gângăvesc, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. ♦ Tranz. și intranz. A exprima, a formula cu greutate o idee. – Din gângav. DOOM
gângăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângăvésc, imperf. 3 sg. gângăveá; conj. prez. 3 să gângăveáscă
gângăvească
GÂNGĂVÍ, gângăvesc, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. ♦ Tranz. și intranz. A exprima, a formula cu greutate o idee. – Din gângav. DOOM
gângăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângăvésc, imperf. 3 sg. gângăveá; conj. prez. 3 să gângăveáscă
gângăveau
GÂNGĂVÍ, gângăvesc, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. ♦ Tranz. și intranz. A exprima, a formula cu greutate o idee. – Din gângav. DOOM
gângăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângăvésc, imperf. 3 sg. gângăveá; conj. prez. 3 să gângăveáscă
gângăveați
GÂNGĂVÍ, gângăvesc, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. ♦ Tranz. și intranz. A exprima, a formula cu greutate o idee. – Din gângav. DOOM
gângăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângăvésc, imperf. 3 sg. gângăveá; conj. prez. 3 să gângăveáscă
gângăveli
GÂNGĂVEÁLĂ, gângăveli, s. f. Faptul de a (se) gângăvi; defect de vorbire al omului gângav; gângăvie, bâlbâială. – Gângăvi + suf. -eală. DOOM
gângăveálă s. f., g.-d. art. gângăvélii; pl. gângăvéli
gângăvelii
GÂNGĂVEÁLĂ, gângăveli, s. f. Faptul de a (se) gângăvi; defect de vorbire al omului gângav; gângăvie, bâlbâială. – Gângăvi + suf. -eală. DOOM
gângăveálă s. f., g.-d. art. gângăvélii; pl. gângăvéli
gângăvelile
GÂNGĂVEÁLĂ, gângăveli, s. f. Faptul de a (se) gângăvi; defect de vorbire al omului gângav; gângăvie, bâlbâială. – Gângăvi + suf. -eală. DOOM
gângăveálă s. f., g.-d. art. gângăvélii; pl. gângăvéli
gângăvelilor
GÂNGĂVEÁLĂ, gângăveli, s. f. Faptul de a (se) gângăvi; defect de vorbire al omului gângav; gângăvie, bâlbâială. – Gângăvi + suf. -eală. DOOM
gângăveálă s. f., g.-d. art. gângăvélii; pl. gângăvéli
gângăvesc
GÂNGĂVÍ, gângăvesc, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. ♦ Tranz. și intranz. A exprima, a formula cu greutate o idee. – Din gângav. DOOM
gângăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângăvésc, imperf. 3 sg. gângăveá; conj. prez. 3 să gângăveáscă
gângăvește
GÂNGĂVÍ, gângăvesc, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. ♦ Tranz. și intranz. A exprima, a formula cu greutate o idee. – Din gângav. DOOM
gângăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângăvésc, imperf. 3 sg. gângăveá; conj. prez. 3 să gângăveáscă
gângăvești
GÂNGĂVÍ, gângăvesc, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. ♦ Tranz. și intranz. A exprima, a formula cu greutate o idee. – Din gângav. DOOM
gângăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângăvésc, imperf. 3 sg. gângăveá; conj. prez. 3 să gângăveáscă
gângăvi
GÂNGĂVÍ, gângăvesc, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. ♦ Tranz. și intranz. A exprima, a formula cu greutate o idee. – Din gângav. DOOM
gângăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângăvésc, imperf. 3 sg. gângăveá; conj. prez. 3 să gângăveáscă
gângăvia
GÂNGĂVÍE, gângăvii, s. f. Defect de vorbire al omului gângav; gângăveală. – Gângav + suf. -ie. DOOM
gângăvíe s. f., art. gângăvía, g.-d. art. gângăvíei; pl. gângăvíi, art. gângăvíile
gângăvie
GÂNGĂVÍE, gângăvii, s. f. Defect de vorbire al omului gângav; gângăveală. – Gângav + suf. -ie. DOOM
gângăvíe s. f., art. gângăvía, g.-d. art. gângăvíei; pl. gângăvíi, art. gângăvíile
gângăviei
GÂNGĂVÍE, gângăvii, s. f. Defect de vorbire al omului gângav; gângăveală. – Gângav + suf. -ie. DOOM
gângăvíe s. f., art. gângăvía, g.-d. art. gângăvíei; pl. gângăvíi, art. gângăvíile
gângăvii
GÂNGĂVÍ, gângăvesc, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. ♦ Tranz. și intranz. A exprima, a formula cu greutate o idee. – Din gângav. DOOM
gângăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângăvésc, imperf. 3 sg. gângăveá; conj. prez. 3 să gângăveáscă
gângăvii
GÂNGĂVÍE, gângăvii, s. f. Defect de vorbire al omului gângav; gângăveală. – Gângav + suf. -ie. DOOM
gângăvíe s. f., art. gângăvía, g.-d. art. gângăvíei; pl. gângăvíi, art. gângăvíile
gângăviile
GÂNGĂVÍE, gângăvii, s. f. Defect de vorbire al omului gângav; gângăveală. – Gângav + suf. -ie. DOOM
gângăvíe s. f., art. gângăvía, g.-d. art. gângăvíei; pl. gângăvíi, art. gângăvíile
gângăviilor
GÂNGĂVÍE, gângăvii, s. f. Defect de vorbire al omului gângav; gângăveală. – Gângav + suf. -ie. DOOM
gângăvíe s. f., art. gângăvía, g.-d. art. gângăvíei; pl. gângăvíi, art. gângăvíile
gângăvim
GÂNGĂVÍ, gângăvesc, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. ♦ Tranz. și intranz. A exprima, a formula cu greutate o idee. – Din gângav. DOOM
gângăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângăvésc, imperf. 3 sg. gângăveá; conj. prez. 3 să gângăveáscă
gângăvind
GÂNGĂVÍ, gângăvesc, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. ♦ Tranz. și intranz. A exprima, a formula cu greutate o idee. – Din gângav. DOOM
gângăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângăvésc, imperf. 3 sg. gângăveá; conj. prez. 3 să gângăveáscă
gângăvire
GÂNGĂVÍ, gângăvesc, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. ♦ Tranz. și intranz. A exprima, a formula cu greutate o idee. – Din gângav. DOOM
gângăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângăvésc, imperf. 3 sg. gângăveá; conj. prez. 3 să gângăveáscă
gângăvire
GÂNGĂVÍRE, gângăviri, s. f. Acțiunea de a (se) gângăvi și rezultatul ei. – V. gângăvi. DOOM
gângăvíre s. f., g.-d. art. gângăvírii; pl. gângăvíri
gângăvirea
GÂNGĂVÍRE, gângăviri, s. f. Acțiunea de a (se) gângăvi și rezultatul ei. – V. gângăvi. DOOM
gângăvíre s. f., g.-d. art. gângăvírii; pl. gângăvíri
gângăviri
GÂNGĂVÍRE, gângăviri, s. f. Acțiunea de a (se) gângăvi și rezultatul ei. – V. gângăvi. DOOM
gângăvíre s. f., g.-d. art. gângăvírii; pl. gângăvíri
gângăvirii
GÂNGĂVÍRE, gângăviri, s. f. Acțiunea de a (se) gângăvi și rezultatul ei. – V. gângăvi. DOOM
gângăvíre s. f., g.-d. art. gângăvírii; pl. gângăvíri
gângăvirile
GÂNGĂVÍRE, gângăviri, s. f. Acțiunea de a (se) gângăvi și rezultatul ei. – V. gângăvi. DOOM
gângăvíre s. f., g.-d. art. gângăvírii; pl. gângăvíri
gângăvirilor
GÂNGĂVÍRE, gângăviri, s. f. Acțiunea de a (se) gângăvi și rezultatul ei. – V. gângăvi. DOOM
gângăvíre s. f., g.-d. art. gângăvírii; pl. gângăvíri
gângăviră
GÂNGĂVÍ, gângăvesc, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. ♦ Tranz. și intranz. A exprima, a formula cu greutate o idee. – Din gângav. DOOM
gângăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângăvésc, imperf. 3 sg. gângăveá; conj. prez. 3 să gângăveáscă
gângăvirăm
GÂNGĂVÍ, gângăvesc, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. ♦ Tranz. și intranz. A exprima, a formula cu greutate o idee. – Din gângav. DOOM
gângăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângăvésc, imperf. 3 sg. gângăveá; conj. prez. 3 să gângăveáscă
gângăvirăți
GÂNGĂVÍ, gângăvesc, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. ♦ Tranz. și intranz. A exprima, a formula cu greutate o idee. – Din gângav. DOOM
gângăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângăvésc, imperf. 3 sg. gângăveá; conj. prez. 3 să gângăveáscă
gângăvise
GÂNGĂVÍ, gângăvesc, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. ♦ Tranz. și intranz. A exprima, a formula cu greutate o idee. – Din gângav. DOOM
gângăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângăvésc, imperf. 3 sg. gângăveá; conj. prez. 3 să gângăveáscă
gângăvisem
GÂNGĂVÍ, gângăvesc, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. ♦ Tranz. și intranz. A exprima, a formula cu greutate o idee. – Din gângav. DOOM
gângăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângăvésc, imperf. 3 sg. gângăveá; conj. prez. 3 să gângăveáscă
gângăviseră
GÂNGĂVÍ, gângăvesc, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. ♦ Tranz. și intranz. A exprima, a formula cu greutate o idee. – Din gângav. DOOM
gângăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângăvésc, imperf. 3 sg. gângăveá; conj. prez. 3 să gângăveáscă
gângăviserăm
GÂNGĂVÍ, gângăvesc, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. ♦ Tranz. și intranz. A exprima, a formula cu greutate o idee. – Din gângav. DOOM
gângăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângăvésc, imperf. 3 sg. gângăveá; conj. prez. 3 să gângăveáscă
gângăviserăți
GÂNGĂVÍ, gângăvesc, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. ♦ Tranz. și intranz. A exprima, a formula cu greutate o idee. – Din gângav. DOOM
gângăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângăvésc, imperf. 3 sg. gângăveá; conj. prez. 3 să gângăveáscă
gângăviseși
GÂNGĂVÍ, gângăvesc, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. ♦ Tranz. și intranz. A exprima, a formula cu greutate o idee. – Din gângav. DOOM
gângăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângăvésc, imperf. 3 sg. gângăveá; conj. prez. 3 să gângăveáscă
gângăviseți
GÂNGĂVÍ, gângăvesc, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. ♦ Tranz. și intranz. A exprima, a formula cu greutate o idee. – Din gângav. DOOM
gângăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângăvésc, imperf. 3 sg. gângăveá; conj. prez. 3 să gângăveáscă
gângăvit
GÂNGĂVÍ, gângăvesc, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. ♦ Tranz. și intranz. A exprima, a formula cu greutate o idee. – Din gângav. DOOM
gângăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângăvésc, imperf. 3 sg. gângăveá; conj. prez. 3 să gângăveáscă
gângăvit
GÂNGĂVÍT, -Ă, gângăviți, -te, adj. (Adesea substantivat) Gângav. – V. gângăvi. DOOM
gângăvít s. n.
gângăvita
GÂNGĂVÍT, -Ă, gângăviți, -te, adj. (Adesea substantivat) Gângav. – V. gângăvi. DOOM
gângăvít s. n.
gângăvite
GÂNGĂVÍT, -Ă, gângăviți, -te, adj. (Adesea substantivat) Gângav. – V. gângăvi. DOOM
gângăvít s. n.
gângăvitei
GÂNGĂVÍT, -Ă, gângăviți, -te, adj. (Adesea substantivat) Gângav. – V. gângăvi. DOOM
gângăvít s. n.
gângăvitele
GÂNGĂVÍT, -Ă, gângăviți, -te, adj. (Adesea substantivat) Gângav. – V. gângăvi. DOOM
gângăvít s. n.
gângăvitelor
GÂNGĂVÍT, -Ă, gângăviți, -te, adj. (Adesea substantivat) Gângav. – V. gângăvi. DOOM
gângăvít s. n.
gângăvitul
GÂNGĂVÍT, -Ă, gângăviți, -te, adj. (Adesea substantivat) Gângav. – V. gângăvi. DOOM
gângăvít s. n.
gângăvitului
GÂNGĂVÍT, -Ă, gângăviți, -te, adj. (Adesea substantivat) Gângav. – V. gângăvi. DOOM
gângăvít s. n.
gângăviși
GÂNGĂVÍ, gângăvesc, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. ♦ Tranz. și intranz. A exprima, a formula cu greutate o idee. – Din gângav. DOOM
gângăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângăvésc, imperf. 3 sg. gângăveá; conj. prez. 3 să gângăveáscă
gângăviți
GÂNGĂVÍ, gângăvesc, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. ♦ Tranz. și intranz. A exprima, a formula cu greutate o idee. – Din gângav. DOOM
gângăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângăvésc, imperf. 3 sg. gângăveá; conj. prez. 3 să gângăveáscă
gângăviți
GÂNGĂVÍT, -Ă, gângăviți, -te, adj. (Adesea substantivat) Gângav. – V. gângăvi. DOOM
gângăvít s. n.
gângăviții
GÂNGĂVÍT, -Ă, gângăviți, -te, adj. (Adesea substantivat) Gângav. – V. gângăvi. DOOM
gângăvít s. n.
gângăviților
GÂNGĂVÍT, -Ă, gângăviți, -te, adj. (Adesea substantivat) Gângav. – V. gângăvi. DOOM
gângăvít s. n.
gânj
GÂNJ, gânjuri, s. n. (Pop.) Nuia foarte flexibilă trecută prin foc și apoi răsucită, care se folosește ca frânghie. [Pl. și: (m.) gânji] – Et. nec. DOOM
gânj (pop.) s. n./s. m., pl. gấnjuri/gânji
gânjul
GÂNJ, gânjuri, s. n. (Pop.) Nuia foarte flexibilă trecută prin foc și apoi răsucită, care se folosește ca frânghie. [Pl. și: (m.) gânji] – Et. nec. DOOM
gânj (pop.) s. n./s. m., pl. gấnjuri/gânji
gânjului
GÂNJ, gânjuri, s. n. (Pop.) Nuia foarte flexibilă trecută prin foc și apoi răsucită, care se folosește ca frânghie. [Pl. și: (m.) gânji] – Et. nec. DOOM
gânj (pop.) s. n./s. m., pl. gấnjuri/gânji
gânjuri
GÂNJ, gânjuri, s. n. (Pop.) Nuia foarte flexibilă trecută prin foc și apoi răsucită, care se folosește ca frânghie. [Pl. și: (m.) gânji] – Et. nec. DOOM
gânj (pop.) s. n./s. m., pl. gấnjuri/gânji
gânjurile
GÂNJ, gânjuri, s. n. (Pop.) Nuia foarte flexibilă trecută prin foc și apoi răsucită, care se folosește ca frânghie. [Pl. și: (m.) gânji] – Et. nec. DOOM
gânj (pop.) s. n./s. m., pl. gấnjuri/gânji
gânjurilor
GÂNJ, gânjuri, s. n. (Pop.) Nuia foarte flexibilă trecută prin foc și apoi răsucită, care se folosește ca frânghie. [Pl. și: (m.) gânji] – Et. nec. DOOM
gânj (pop.) s. n./s. m., pl. gấnjuri/gânji
gânsac
GÂNSÁC, gânsaci, s. m. (Pop.) Gâscan. – Din bg. găsak. DOOM
gânsác (pop.) s. m., pl. gânsáci
gânsaci
GÂNSÁC, gânsaci, s. m. (Pop.) Gâscan. – Din bg. găsak. DOOM
gânsác (pop.) s. m., pl. gânsáci
gânsacii
GÂNSÁC, gânsaci, s. m. (Pop.) Gâscan. – Din bg. găsak. DOOM
gânsác (pop.) s. m., pl. gânsáci
gânsacilor
GÂNSÁC, gânsaci, s. m. (Pop.) Gâscan. – Din bg. găsak. DOOM
gânsác (pop.) s. m., pl. gânsáci
gânsacul
GÂNSÁC, gânsaci, s. m. (Pop.) Gâscan. – Din bg. găsak. DOOM
gânsác (pop.) s. m., pl. gânsáci
gânsacului
GÂNSÁC, gânsaci, s. m. (Pop.) Gâscan. – Din bg. găsak. DOOM
gânsác (pop.) s. m., pl. gânsáci
gâra
GÎ́RA interj. (Substantivat, numai în expr.) Gîra-mîra = sîcîială, ceartă. Și ca să scape de gîra-mîra, că nu-i mai tăcea fleoanca, puse de-l taie. ISPIRESCU, L. 69.
gârbace
GÂRBÁCI, gârbace, s. n. Bici făcut din mai multe curele împletite (uneori cu vârfurile plumbuite) sau din vână de bou. ♦ Lovitură dată cu acest bici. – Din tc. kirbaç, bg. gărbač. DOOM
gârbáci s. n., pl. gârbáce
gârbacele
GÂRBÁCI, gârbace, s. n. Bici făcut din mai multe curele împletite (uneori cu vârfurile plumbuite) sau din vână de bou. ♦ Lovitură dată cu acest bici. – Din tc. kirbaç, bg. gărbač. DOOM
gârbáci s. n., pl. gârbáce
gârbacelor
GÂRBÁCI, gârbace, s. n. Bici făcut din mai multe curele împletite (uneori cu vârfurile plumbuite) sau din vână de bou. ♦ Lovitură dată cu acest bici. – Din tc. kirbaç, bg. gărbač. DOOM
gârbáci s. n., pl. gârbáce
gârbaci
GÂRBÁCI, gârbace, s. n. Bici făcut din mai multe curele împletite (uneori cu vârfurile plumbuite) sau din vână de bou. ♦ Lovitură dată cu acest bici. – Din tc. kirbaç, bg. gărbač. DOOM
gârbáci s. n., pl. gârbáce
gârbaciul
GÂRBÁCI, gârbace, s. n. Bici făcut din mai multe curele împletite (uneori cu vârfurile plumbuite) sau din vână de bou. ♦ Lovitură dată cu acest bici. – Din tc. kirbaç, bg. gărbač. DOOM
gârbáci s. n., pl. gârbáce
gârbaciului
GÂRBÁCI, gârbace, s. n. Bici făcut din mai multe curele împletite (uneori cu vârfurile plumbuite) sau din vână de bou. ♦ Lovitură dată cu acest bici. – Din tc. kirbaç, bg. gărbač. DOOM
gârbáci s. n., pl. gârbáce
gârbița
GẤRBIȚĂ, gârbițe, s. f. 1. (Pop.; la animale) Greabăn, grumaz; (la oameni) ceafă. ◊ Expr. A muia (cuiva) gârbița = a înfrânge (cuiva) trufia, a obliga să se supună. 2. Plantă erbacee cu tulpina acoperită cu solzi și cu flori mari, violete (Limodorum abortivum). – Din bg. gărbica, sb. grbica. DOOM
gấrbiță s. f., g.-d. art. gấrbiței; pl. gấrbițe
gârbițe
GẤRBIȚĂ, gârbițe, s. f. 1. (Pop.; la animale) Greabăn, grumaz; (la oameni) ceafă. ◊ Expr. A muia (cuiva) gârbița = a înfrânge (cuiva) trufia, a obliga să se supună. 2. Plantă erbacee cu tulpina acoperită cu solzi și cu flori mari, violete (Limodorum abortivum). – Din bg. gărbica, sb. grbica. DOOM
gấrbiță s. f., g.-d. art. gấrbiței; pl. gấrbițe
gârbiței
GẤRBIȚĂ, gârbițe, s. f. 1. (Pop.; la animale) Greabăn, grumaz; (la oameni) ceafă. ◊ Expr. A muia (cuiva) gârbița = a înfrânge (cuiva) trufia, a obliga să se supună. 2. Plantă erbacee cu tulpina acoperită cu solzi și cu flori mari, violete (Limodorum abortivum). – Din bg. gărbica, sb. grbica. DOOM
gấrbiță s. f., g.-d. art. gấrbiței; pl. gấrbițe
gârbițele
GẤRBIȚĂ, gârbițe, s. f. 1. (Pop.; la animale) Greabăn, grumaz; (la oameni) ceafă. ◊ Expr. A muia (cuiva) gârbița = a înfrânge (cuiva) trufia, a obliga să se supună. 2. Plantă erbacee cu tulpina acoperită cu solzi și cu flori mari, violete (Limodorum abortivum). – Din bg. gărbica, sb. grbica. DOOM
gấrbiță s. f., g.-d. art. gấrbiței; pl. gấrbițe
gârbițelor
GẤRBIȚĂ, gârbițe, s. f. 1. (Pop.; la animale) Greabăn, grumaz; (la oameni) ceafă. ◊ Expr. A muia (cuiva) gârbița = a înfrânge (cuiva) trufia, a obliga să se supună. 2. Plantă erbacee cu tulpina acoperită cu solzi și cu flori mari, violete (Limodorum abortivum). – Din bg. gărbica, sb. grbica. DOOM
gấrbiță s. f., g.-d. art. gấrbiței; pl. gấrbițe
gârbov
GẤRBOV, -Ă, gârbovi, -e, adj. (Despre oameni) Care are spinarea încovoiată (de bătrânețe); gârbovit. – Din bg. gărbav. DOOM
gấrbov adj. m., pl. gấrbovi; f. gấrbovă, pl. gấrbove
gârbova
GẤRBOV, -Ă, gârbovi, -e, adj. (Despre oameni) Care are spinarea încovoiată (de bătrânețe); gârbovit. – Din bg. gărbav. DOOM
gấrbov adj. m., pl. gấrbovi; f. gấrbovă, pl. gấrbove
gârbove
GẤRBOV, -Ă, gârbovi, -e, adj. (Despre oameni) Care are spinarea încovoiată (de bătrânețe); gârbovit. – Din bg. gărbav. DOOM
gấrbov adj. m., pl. gấrbovi; f. gấrbovă, pl. gấrbove
gârbovea
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov. DOOM
gârboví (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovéște, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 să gârboveáscă
gârboveai
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov. DOOM
gârboví (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovéște, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 să gârboveáscă
gârboveam
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov. DOOM
gârboví (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovéște, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 să gârboveáscă
gârbovească
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov. DOOM
gârboví (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovéște, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 să gârboveáscă
gârboveau
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov. DOOM
gârboví (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovéște, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 să gârboveáscă
gârboveați
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov. DOOM
gârboví (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovéște, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 să gârboveáscă
gârbovei
GẤRBOV, -Ă, gârbovi, -e, adj. (Despre oameni) Care are spinarea încovoiată (de bătrânețe); gârbovit. – Din bg. gărbav. DOOM
gấrbov adj. m., pl. gấrbovi; f. gấrbovă, pl. gấrbove
gârbovele
GẤRBOV, -Ă, gârbovi, -e, adj. (Despre oameni) Care are spinarea încovoiată (de bătrânețe); gârbovit. – Din bg. gărbav. DOOM
gấrbov adj. m., pl. gấrbovi; f. gấrbovă, pl. gấrbove
gârbovelor
GẤRBOV, -Ă, gârbovi, -e, adj. (Despre oameni) Care are spinarea încovoiată (de bătrânețe); gârbovit. – Din bg. gărbav. DOOM
gấrbov adj. m., pl. gấrbovi; f. gấrbovă, pl. gấrbove
gârbovesc
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov. DOOM
gârboví (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovéște, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 să gârboveáscă
gârbovește
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov. DOOM
gârboví (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovéște, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 să gârboveáscă
gârbovești
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov. DOOM
gârboví (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovéște, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 să gârboveáscă
gârbovi
GẤRBOV, -Ă, gârbovi, -e, adj. (Despre oameni) Care are spinarea încovoiată (de bătrânețe); gârbovit. – Din bg. gărbav. DOOM
gấrbov adj. m., pl. gấrbovi; f. gấrbovă, pl. gấrbove
gârbovi
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov. DOOM
gârboví (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovéște, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 să gârboveáscă
gârbovii
GẤRBOV, -Ă, gârbovi, -e, adj. (Despre oameni) Care are spinarea încovoiată (de bătrânețe); gârbovit. – Din bg. gărbav. DOOM
gấrbov adj. m., pl. gấrbovi; f. gấrbovă, pl. gấrbove
gârbovii
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov. DOOM
gârboví (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovéște, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 să gârboveáscă
gârbovilor
GẤRBOV, -Ă, gârbovi, -e, adj. (Despre oameni) Care are spinarea încovoiată (de bătrânețe); gârbovit. – Din bg. gărbav. DOOM
gấrbov adj. m., pl. gấrbovi; f. gấrbovă, pl. gấrbove
gârbovim
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov. DOOM
gârboví (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovéște, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 să gârboveáscă
gârbovind
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov. DOOM
gârboví (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovéște, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 să gârboveáscă
gârbovire
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov. DOOM
gârboví (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovéște, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 să gârboveáscă
gârbovire
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov.
gârbovirea
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov.
gârboviri
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov.
gârbovirii
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov.
gârbovirile
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov.
gârbovirilor
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov.
gârboviră
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov. DOOM
gârboví (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovéște, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 să gârboveáscă
gârbovirăm
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov. DOOM
gârboví (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovéște, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 să gârboveáscă
gârbovirăți
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov. DOOM
gârboví (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovéște, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 să gârboveáscă
gârbovise
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov. DOOM
gârboví (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovéște, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 să gârboveáscă
gârbovisem
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov. DOOM
gârboví (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovéște, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 să gârboveáscă
gârboviseră
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov. DOOM
gârboví (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovéște, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 să gârboveáscă
gârboviserăm
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov. DOOM
gârboví (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovéște, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 să gârboveáscă
gârboviserăți
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov. DOOM
gârboví (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovéște, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 să gârboveáscă
gârboviseși
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov. DOOM
gârboví (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovéște, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 să gârboveáscă
gârboviseți
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov. DOOM
gârboví (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovéște, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 să gârboveáscă
gârbovit
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov. DOOM
gârboví (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovéște, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 să gârboveáscă
gârbovit
GÂRBOVÍT, -Ă, gârboviți, -te, adj. (Despre oameni) Care este gârbov; cocârjat. – V. gârbovi.
gârbovita
GÂRBOVÍT, -Ă, gârboviți, -te, adj. (Despre oameni) Care este gârbov; cocârjat. – V. gârbovi.
gârbovite
GÂRBOVÍT, -Ă, gârboviți, -te, adj. (Despre oameni) Care este gârbov; cocârjat. – V. gârbovi.
gârbovitei
GÂRBOVÍT, -Ă, gârboviți, -te, adj. (Despre oameni) Care este gârbov; cocârjat. – V. gârbovi.
gârbovitele
GÂRBOVÍT, -Ă, gârboviți, -te, adj. (Despre oameni) Care este gârbov; cocârjat. – V. gârbovi.
gârbovitelor
GÂRBOVÍT, -Ă, gârboviți, -te, adj. (Despre oameni) Care este gârbov; cocârjat. – V. gârbovi.
gârbovitul
GÂRBOVÍT, -Ă, gârboviți, -te, adj. (Despre oameni) Care este gârbov; cocârjat. – V. gârbovi.
gârbovitului
GÂRBOVÍT, -Ă, gârboviți, -te, adj. (Despre oameni) Care este gârbov; cocârjat. – V. gârbovi.
gârboviși
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov. DOOM
gârboví (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovéște, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 să gârboveáscă
gârboviți
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov. DOOM
gârboví (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovéște, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 să gârboveáscă
gârboviți
GÂRBOVÍT, -Ă, gârboviți, -te, adj. (Despre oameni) Care este gârbov; cocârjat. – V. gârbovi.
gârboviții
GÂRBOVÍT, -Ă, gârboviți, -te, adj. (Despre oameni) Care este gârbov; cocârjat. – V. gârbovi.
gârboviților
GÂRBOVÍT, -Ă, gârboviți, -te, adj. (Despre oameni) Care este gârbov; cocârjat. – V. gârbovi.
gârbovul
GẤRBOV, -Ă, gârbovi, -e, adj. (Despre oameni) Care are spinarea încovoiată (de bătrânețe); gârbovit. – Din bg. gărbav. DOOM
gấrbov adj. m., pl. gấrbovi; f. gấrbovă, pl. gấrbove
gârbovului
GẤRBOV, -Ă, gârbovi, -e, adj. (Despre oameni) Care are spinarea încovoiată (de bătrânețe); gârbovit. – Din bg. gărbav. DOOM
gấrbov adj. m., pl. gấrbovi; f. gấrbovă, pl. gấrbove
gârbă
gîrbă (-be), s. f. – Spinare. – Megl. gorb. Sl. gŭrbŭ „spinare” (Miklosich, Slaw. Elem., 20; Cihac, II, 343; Conev 89), cf. bg. gărb „cocoașă”. – Der. gîrbi, vb. (înv., a se arunca; Trans. și Bucov., „a lătra”, literal „a sări pe cineva”); gîrbiță, s. f. (la cai, greabăn; la vite, grumaz; plantă, Limodorum abortivum), der. intern de la gîrbă, sau direct din sb. grbica „cocoașă”. Cf. gîrbov, hrib.
gârbăcel
GÎRBĂCEL, gîrbăcele, s. n. Diminutiv al lui gîrbaci. Și scoase un gîrbăcel, Un gîrbăcel mititel, Pe trei locuri plumbuit. PĂSCULESCU, L. P. 263.
gârgâr
GÂRGẤR, gârgâre, s. n. Unealtă folosită la pescuitul marin prin încercuirea și adunarea bancurilor de hamsii, stavrizi, scrumbii etc. – Et. nec. DOOM
!gârgấr s. n., pl. gârgấre
gârgâre
GÂRGẤR, gârgâre, s. n. Unealtă folosită la pescuitul marin prin încercuirea și adunarea bancurilor de hamsii, stavrizi, scrumbii etc. – Et. nec. DOOM
!gârgấr s. n., pl. gârgấre
gârgârele
GÂRGẤR, gârgâre, s. n. Unealtă folosită la pescuitul marin prin încercuirea și adunarea bancurilor de hamsii, stavrizi, scrumbii etc. – Et. nec. DOOM
!gârgấr s. n., pl. gârgấre
gârgârelor
GÂRGẤR, gârgâre, s. n. Unealtă folosită la pescuitul marin prin încercuirea și adunarea bancurilor de hamsii, stavrizi, scrumbii etc. – Et. nec. DOOM
!gârgấr s. n., pl. gârgấre
gârgârul
GÂRGẤR, gârgâre, s. n. Unealtă folosită la pescuitul marin prin încercuirea și adunarea bancurilor de hamsii, stavrizi, scrumbii etc. – Et. nec. DOOM
!gârgấr s. n., pl. gârgấre
gârgârului
GÂRGẤR, gârgâre, s. n. Unealtă folosită la pescuitul marin prin încercuirea și adunarea bancurilor de hamsii, stavrizi, scrumbii etc. – Et. nec. DOOM
!gârgấr s. n., pl. gârgấre
gârla
GẤRLĂ, gârle, s. f. 1. Apă curgătoare (mai mică); braț al unei ape curgătoare. ◊ Expr. (Fam.) A se duce pe gârlă = a se pierde, a se risipi. A da pe gârlă = a arunca, a risipi. ♦ (Adverbial) În mare cantitate, din belșug. 2. Depresiune alungită (și sinuoasă) aflată în lunca unei ape curgătoare și care, acoperită de apă, leagă de obicei un râu de lacurile sau de bălțile din jurul acestuia. – Din bg. gărlo. DOOM
gấrlă s. f., g.-d. art. gấrlei; pl. gấrle
gârlan
gîrlán (-ne), s. n. – Gît, gîtlej. Sl. grŭlo „gît”, cf. gîrlă și bg. gortan, tc. girtlak. Der. din rom. ca în burlan. Rezultatul s-a încrucișat cu *gut, din lat. guttura, rezultînd pe de o parte gît, și pe de altă parte var. gîrtlan, gîrclan (cf. bg. grăklian, sb. grtljan, grkljan), gîtlan, gîltan, gîrtan, etc. – Der. gîrtan, s. m. (bădăran); gîtlănos, adj. (cu gîtul lung; varietate de prune); gîtlan, s. m. (stîrc). Gîtlej, s. n. (gîtlej), pare a fi rezultat al unei schimbări de suf. (după Scriban, de la un sl. *glŭtežŭ); la gîrtan se poate să fi intervenit o încrucișare cu tc. gerdan „gît”, cf. gherdan, fără ca această ipoteză să fie necesară.
gârle
GẤRLĂ, gârle, s. f. 1. Apă curgătoare (mai mică); braț al unei ape curgătoare. ◊ Expr. (Fam.) A se duce pe gârlă = a se pierde, a se risipi. A da pe gârlă = a arunca, a risipi. ♦ (Adverbial) În mare cantitate, din belșug. 2. Depresiune alungită (și sinuoasă) aflată în lunca unei ape curgătoare și care, acoperită de apă, leagă de obicei un râu de lacurile sau de bălțile din jurul acestuia. – Din bg. gărlo. DOOM
gấrlă s. f., g.-d. art. gấrlei; pl. gấrle
gârlei
GẤRLĂ, gârle, s. f. 1. Apă curgătoare (mai mică); braț al unei ape curgătoare. ◊ Expr. (Fam.) A se duce pe gârlă = a se pierde, a se risipi. A da pe gârlă = a arunca, a risipi. ♦ (Adverbial) În mare cantitate, din belșug. 2. Depresiune alungită (și sinuoasă) aflată în lunca unei ape curgătoare și care, acoperită de apă, leagă de obicei un râu de lacurile sau de bălțile din jurul acestuia. – Din bg. gărlo. DOOM
gấrlă s. f., g.-d. art. gấrlei; pl. gấrle
gârlele
GẤRLĂ, gârle, s. f. 1. Apă curgătoare (mai mică); braț al unei ape curgătoare. ◊ Expr. (Fam.) A se duce pe gârlă = a se pierde, a se risipi. A da pe gârlă = a arunca, a risipi. ♦ (Adverbial) În mare cantitate, din belșug. 2. Depresiune alungită (și sinuoasă) aflată în lunca unei ape curgătoare și care, acoperită de apă, leagă de obicei un râu de lacurile sau de bălțile din jurul acestuia. – Din bg. gărlo. DOOM
gấrlă s. f., g.-d. art. gấrlei; pl. gấrle
gârlelor
GẤRLĂ, gârle, s. f. 1. Apă curgătoare (mai mică); braț al unei ape curgătoare. ◊ Expr. (Fam.) A se duce pe gârlă = a se pierde, a se risipi. A da pe gârlă = a arunca, a risipi. ♦ (Adverbial) În mare cantitate, din belșug. 2. Depresiune alungită (și sinuoasă) aflată în lunca unei ape curgătoare și care, acoperită de apă, leagă de obicei un râu de lacurile sau de bălțile din jurul acestuia. – Din bg. gărlo. DOOM
gấrlă s. f., g.-d. art. gấrlei; pl. gấrle
gârlici
GÂRLÍCI, gârliciuri, s. n. 1. Intrare (strâmtă) într-un beci, într-o pivniță. 2. (Rar) Intrare (îngustă) într-o colibă, într-un cavou, într-o peșteră. [Pl. și: gârlice] – Din sb. grlič „gât de sticlă”. DOOM
!gârlíci s. n., pl. gârlíciuri
gârlici
GÂRLÍCI, gârliciuri, s. n. 1. Intrare (strâmtă) într-un beci, într-o pivniță. 2. (Rar) Intrare (îngustă) într-o colibă, într-un cavou, într-o peșteră. [Pl. și: gârlice] – Din sb. grlič „gât de sticlă”.
gârliciul
GÂRLÍCI, gârliciuri, s. n. 1. Intrare (strâmtă) într-un beci, într-o pivniță. 2. (Rar) Intrare (îngustă) într-o colibă, într-un cavou, într-o peșteră. [Pl. și: gârlice] – Din sb. grlič „gât de sticlă”.
gârliciului
GÂRLÍCI, gârliciuri, s. n. 1. Intrare (strâmtă) într-un beci, într-o pivniță. 2. (Rar) Intrare (îngustă) într-o colibă, într-un cavou, într-o peșteră. [Pl. și: gârlice] – Din sb. grlič „gât de sticlă”.
gârliciuri
GÂRLÍCI, gârliciuri, s. n. 1. Intrare (strâmtă) într-un beci, într-o pivniță. 2. (Rar) Intrare (îngustă) într-o colibă, într-un cavou, într-o peșteră. [Pl. și: gârlice] – Din sb. grlič „gât de sticlă”.
gârliciurile
GÂRLÍCI, gârliciuri, s. n. 1. Intrare (strâmtă) într-un beci, într-o pivniță. 2. (Rar) Intrare (îngustă) într-o colibă, într-un cavou, într-o peșteră. [Pl. și: gârlice] – Din sb. grlič „gât de sticlă”.
gârliciurilor
GÂRLÍCI, gârliciuri, s. n. 1. Intrare (strâmtă) într-un beci, într-o pivniță. 2. (Rar) Intrare (îngustă) într-o colibă, într-un cavou, într-o peșteră. [Pl. și: gârlice] – Din sb. grlič „gât de sticlă”.
gârlița
GẤRLIȚĂ2, gârlițe, s. f. Specie de gâscă sălbatică de talie mică, cu carnea gustoasă (Anser albifrons). – Et. nec. DOOM
gârlíță s. f., g.-d. art. gârlíței; pl. gârlíțe
gârlițe
GẤRLIȚĂ2, gârlițe, s. f. Specie de gâscă sălbatică de talie mică, cu carnea gustoasă (Anser albifrons). – Et. nec. DOOM
gârlíță s. f., g.-d. art. gârlíței; pl. gârlíțe
gârliței
GẤRLIȚĂ2, gârlițe, s. f. Specie de gâscă sălbatică de talie mică, cu carnea gustoasă (Anser albifrons). – Et. nec. DOOM
gârlíță s. f., g.-d. art. gârlíței; pl. gârlíțe
gârlițele
GẤRLIȚĂ2, gârlițe, s. f. Specie de gâscă sălbatică de talie mică, cu carnea gustoasă (Anser albifrons). – Et. nec. DOOM
gârlíță s. f., g.-d. art. gârlíței; pl. gârlíțe
gârlițelor
GẤRLIȚĂ2, gârlițe, s. f. Specie de gâscă sălbatică de talie mică, cu carnea gustoasă (Anser albifrons). – Et. nec. DOOM
gârlíță s. f., g.-d. art. gârlíței; pl. gârlíțe
gârliță
GẤRLIȚĂ2, gârlițe, s. f. Specie de gâscă sălbatică de talie mică, cu carnea gustoasă (Anser albifrons). – Et. nec.
gârloafă
gîrloáfă (-fe), s. f. – Regulator la plug. Germ. Vorläufer „precursor”. În Trans. După Cancel 17, ar fi de origine sl., dar sl. trebuie să fie, în cel mai bun caz, un intermediar al germ.
gârneața
GẤRNIȚĂ, gârnițe, s. f. (Reg.) Arbore înrudit cu stejarul, cu tulpina dreaptă, a cărei scoarță are la exterior un strat solzos, cu frunze mari, lungi, fără pețiol (Quercus frainetto). [Var.: gârneáță s. f.] – Din bg., sb. granica. DOOM
!gấrniță (reg.) s. f., g.-d. art. gấrniței; pl. gấrnițe
gârneț
GÂRNÉȚ, gârneți, s. m. (Reg.) Par (mai gros) făcut de obicei din lemn de stejar. – Din gârniță. DOOM
gârnéț (reg.) s. m., pl. gârnéți
gârnețe
GẤRNIȚĂ, gârnițe, s. f. (Reg.) Arbore înrudit cu stejarul, cu tulpina dreaptă, a cărei scoarță are la exterior un strat solzos, cu frunze mari, lungi, fără pețiol (Quercus frainetto). [Var.: gârneáță s. f.] – Din bg., sb. granica. DOOM
!gấrniță (reg.) s. f., g.-d. art. gấrniței; pl. gấrnițe
gârneței
GẤRNIȚĂ, gârnițe, s. f. (Reg.) Arbore înrudit cu stejarul, cu tulpina dreaptă, a cărei scoarță are la exterior un strat solzos, cu frunze mari, lungi, fără pețiol (Quercus frainetto). [Var.: gârneáță s. f.] – Din bg., sb. granica. DOOM
!gấrniță (reg.) s. f., g.-d. art. gấrniței; pl. gấrnițe
gârnețele
GẤRNIȚĂ, gârnițe, s. f. (Reg.) Arbore înrudit cu stejarul, cu tulpina dreaptă, a cărei scoarță are la exterior un strat solzos, cu frunze mari, lungi, fără pețiol (Quercus frainetto). [Var.: gârneáță s. f.] – Din bg., sb. granica. DOOM
!gấrniță (reg.) s. f., g.-d. art. gấrniței; pl. gấrnițe
gârnețelor
GẤRNIȚĂ, gârnițe, s. f. (Reg.) Arbore înrudit cu stejarul, cu tulpina dreaptă, a cărei scoarță are la exterior un strat solzos, cu frunze mari, lungi, fără pețiol (Quercus frainetto). [Var.: gârneáță s. f.] – Din bg., sb. granica. DOOM
!gấrniță (reg.) s. f., g.-d. art. gấrniței; pl. gấrnițe
gârneți
GÂRNÉȚ, gârneți, s. m. (Reg.) Par (mai gros) făcut de obicei din lemn de stejar. – Din gârniță. DOOM
gârnéț (reg.) s. m., pl. gârnéți
gârneții
GÂRNÉȚ, gârneți, s. m. (Reg.) Par (mai gros) făcut de obicei din lemn de stejar. – Din gârniță. DOOM
gârnéț (reg.) s. m., pl. gârnéți
gârneților
GÂRNÉȚ, gârneți, s. m. (Reg.) Par (mai gros) făcut de obicei din lemn de stejar. – Din gârniță. DOOM
gârnéț (reg.) s. m., pl. gârnéți
gârnețul
GÂRNÉȚ, gârneți, s. m. (Reg.) Par (mai gros) făcut de obicei din lemn de stejar. – Din gârniță. DOOM
gârnéț (reg.) s. m., pl. gârnéți
gârnețului
GÂRNÉȚ, gârneți, s. m. (Reg.) Par (mai gros) făcut de obicei din lemn de stejar. – Din gârniță. DOOM
gârnéț (reg.) s. m., pl. gârnéți
gârnița
GẤRNIȚĂ, gârnițe, s. f. (Reg.) Arbore înrudit cu stejarul, cu tulpina dreaptă, a cărei scoarță are la exterior un strat solzos, cu frunze mari, lungi, fără pețiol (Quercus frainetto). [Var.: gârneáță s. f.] – Din bg., sb. granica. DOOM
!gấrniță (reg.) s. f., g.-d. art. gấrniței; pl. gấrnițe
gârnițe
GẤRNIȚĂ, gârnițe, s. f. (Reg.) Arbore înrudit cu stejarul, cu tulpina dreaptă, a cărei scoarță are la exterior un strat solzos, cu frunze mari, lungi, fără pețiol (Quercus frainetto). [Var.: gârneáță s. f.] – Din bg., sb. granica. DOOM
!gấrniță (reg.) s. f., g.-d. art. gấrniței; pl. gấrnițe
gârniței
GẤRNIȚĂ, gârnițe, s. f. (Reg.) Arbore înrudit cu stejarul, cu tulpina dreaptă, a cărei scoarță are la exterior un strat solzos, cu frunze mari, lungi, fără pețiol (Quercus frainetto). [Var.: gârneáță s. f.] – Din bg., sb. granica. DOOM
!gấrniță (reg.) s. f., g.-d. art. gấrniței; pl. gấrnițe
gârnițele
GẤRNIȚĂ, gârnițe, s. f. (Reg.) Arbore înrudit cu stejarul, cu tulpina dreaptă, a cărei scoarță are la exterior un strat solzos, cu frunze mari, lungi, fără pețiol (Quercus frainetto). [Var.: gârneáță s. f.] – Din bg., sb. granica. DOOM
!gấrniță (reg.) s. f., g.-d. art. gấrniței; pl. gấrnițe
gârnițelor
GẤRNIȚĂ, gârnițe, s. f. (Reg.) Arbore înrudit cu stejarul, cu tulpina dreaptă, a cărei scoarță are la exterior un strat solzos, cu frunze mari, lungi, fără pețiol (Quercus frainetto). [Var.: gârneáță s. f.] – Din bg., sb. granica. DOOM
!gấrniță (reg.) s. f., g.-d. art. gấrniței; pl. gấrnițe
gârnițet
GÂRNIȚÉT, gârnițeturi, s. n. (Reg.) Pădure în care predomină gârnița. [Pl. și: gârnițete] – Gârniță + suf. -et. DOOM
gârnițét (reg.) s. n., pl. gârnițéturi
gârnițetul
GÂRNIȚÉT, gârnițeturi, s. n. (Reg.) Pădure în care predomină gârnița. [Pl. și: gârnițete] – Gârniță + suf. -et. DOOM
gârnițét (reg.) s. n., pl. gârnițéturi
gârnițetului
GÂRNIȚÉT, gârnițeturi, s. n. (Reg.) Pădure în care predomină gârnița. [Pl. și: gârnițete] – Gârniță + suf. -et. DOOM
gârnițét (reg.) s. n., pl. gârnițéturi
gârnițeturi
GÂRNIȚÉT, gârnițeturi, s. n. (Reg.) Pădure în care predomină gârnița. [Pl. și: gârnițete] – Gârniță + suf. -et. DOOM
gârnițét (reg.) s. n., pl. gârnițéturi
gârnițeturile
GÂRNIȚÉT, gârnițeturi, s. n. (Reg.) Pădure în care predomină gârnița. [Pl. și: gârnițete] – Gârniță + suf. -et. DOOM
gârnițét (reg.) s. n., pl. gârnițéturi
gârnițeturilor
GÂRNIȚÉT, gârnițeturi, s. n. (Reg.) Pădure în care predomină gârnița. [Pl. și: gârnițete] – Gârniță + suf. -et. DOOM
gârnițét (reg.) s. n., pl. gârnițéturi
gâsca
GẤSCĂ, gâște, s. f. Pasăre domestică de talie mare, de obicei cenușie pe spate și pe laturi și albă pe piept, cu gâtul lung, crescută pentru carnea, untura și fulgii ei (Anser domesticus). ◊ Gâscă sălbatică = specie mai mică de gâscă, vânată pentru carne (Anser anser). ◊ Expr. A strica orzul pe gâște = a dărui, a sacrifica ceva util, prețios, bun pentru cineva care nu știe să prețuiască cele primite. ♦ (Fam.) Epitet depreciativ dat unei femei sau unei fete credule sau proaste. – Din bg. găska. DOOM
gấscă s. f., g.-d. art. gấștei; pl. gấște
gâscan
GÂSCÁN, gâscani, s. m. Bărbătușul gâștei; gânsac. – Gâscă + suf. -an. DOOM
gâscán (pasăre) s. m., pl. gâscáni
gâscani
GÂSCÁN, gâscani, s. m. Bărbătușul gâștei; gânsac. – Gâscă + suf. -an. DOOM
gâscán (pasăre) s. m., pl. gâscáni
gâscanii
GÂSCÁN, gâscani, s. m. Bărbătușul gâștei; gânsac. – Gâscă + suf. -an. DOOM
gâscán (pasăre) s. m., pl. gâscáni
gâscanilor
GÂSCÁN, gâscani, s. m. Bărbătușul gâștei; gânsac. – Gâscă + suf. -an. DOOM
gâscán (pasăre) s. m., pl. gâscáni
gâscanul
GÂSCÁN, gâscani, s. m. Bărbătușul gâștei; gânsac. – Gâscă + suf. -an. DOOM
gâscán (pasăre) s. m., pl. gâscáni
gâscanului
GÂSCÁN, gâscani, s. m. Bărbătușul gâștei; gânsac. – Gâscă + suf. -an. DOOM
gâscán (pasăre) s. m., pl. gâscáni
gâscar
GÂSCÁR, gâscari, s. m. (Rar) Bărbat sau băiat care păzește gâștele. – Gâscă + suf. -ar. DOOM
gâscár (persoană) (rar) s. m., pl. gâscári
gâscari
GÂSCÁR, gâscari, s. m. (Rar) Bărbat sau băiat care păzește gâștele. – Gâscă + suf. -ar. DOOM
gâscár (persoană) (rar) s. m., pl. gâscári
gâscarii
GÂSCÁR, gâscari, s. m. (Rar) Bărbat sau băiat care păzește gâștele. – Gâscă + suf. -ar. DOOM
gâscár (persoană) (rar) s. m., pl. gâscári
gâscarilor
GÂSCÁR, gâscari, s. m. (Rar) Bărbat sau băiat care păzește gâștele. – Gâscă + suf. -ar. DOOM
gâscár (persoană) (rar) s. m., pl. gâscári
gâscarița
GÂSCÁRIȚĂ, gâscarițe, s. f. 1. Numele a două plante perene cu tulpina și frunzele acoperite cu peri, cu flori mici, albe (Arabis alpina și hirsuta). 2. Plantă din familia cruciferelor cu frunzele spatulate sau oblonge (Arabidiopsis thaliana). – Gâscă + suf. -ariță. DOOM
gâscáriță (plantă) s. f., g.-d. art. gâscáriței; pl. gâscárițe
gâscarițe
GÂSCÁRIȚĂ, gâscarițe, s. f. 1. Numele a două plante perene cu tulpina și frunzele acoperite cu peri, cu flori mici, albe (Arabis alpina și hirsuta). 2. Plantă din familia cruciferelor cu frunzele spatulate sau oblonge (Arabidiopsis thaliana). – Gâscă + suf. -ariță. DOOM
gâscáriță (plantă) s. f., g.-d. art. gâscáriței; pl. gâscárițe
gâscariței
GÂSCÁRIȚĂ, gâscarițe, s. f. 1. Numele a două plante perene cu tulpina și frunzele acoperite cu peri, cu flori mici, albe (Arabis alpina și hirsuta). 2. Plantă din familia cruciferelor cu frunzele spatulate sau oblonge (Arabidiopsis thaliana). – Gâscă + suf. -ariță. DOOM
gâscáriță (plantă) s. f., g.-d. art. gâscáriței; pl. gâscárițe
gâscarițele
GÂSCÁRIȚĂ, gâscarițe, s. f. 1. Numele a două plante perene cu tulpina și frunzele acoperite cu peri, cu flori mici, albe (Arabis alpina și hirsuta). 2. Plantă din familia cruciferelor cu frunzele spatulate sau oblonge (Arabidiopsis thaliana). – Gâscă + suf. -ariță. DOOM
gâscáriță (plantă) s. f., g.-d. art. gâscáriței; pl. gâscárițe
gâscarițelor
GÂSCÁRIȚĂ, gâscarițe, s. f. 1. Numele a două plante perene cu tulpina și frunzele acoperite cu peri, cu flori mici, albe (Arabis alpina și hirsuta). 2. Plantă din familia cruciferelor cu frunzele spatulate sau oblonge (Arabidiopsis thaliana). – Gâscă + suf. -ariță. DOOM
gâscáriță (plantă) s. f., g.-d. art. gâscáriței; pl. gâscárițe
gâscarul
GÂSCÁR, gâscari, s. m. (Rar) Bărbat sau băiat care păzește gâștele. – Gâscă + suf. -ar. DOOM
gâscár (persoană) (rar) s. m., pl. gâscári
gâscarului
GÂSCÁR, gâscari, s. m. (Rar) Bărbat sau băiat care păzește gâștele. – Gâscă + suf. -ar. DOOM
gâscár (persoană) (rar) s. m., pl. gâscári
gâscoi
GÎSCÓI, gîscoi, s. m. (Rar) Gîscan. Zece gîște ș-un gîscoi. SEVASTOS, N. 291.
gâsculița
GÂSCULÍȚĂ, gâsculițe, s. f. Diminutiv al lui gâscă. – Gâscă + suf. -uliță. DOOM
gâsculíță s. f., g.-d. art. gâsculíței; pl. gâsculíțe
gâsculițe
GÂSCULÍȚĂ, gâsculițe, s. f. Diminutiv al lui gâscă. – Gâscă + suf. -uliță. DOOM
gâsculíță s. f., g.-d. art. gâsculíței; pl. gâsculíțe
gâsculiței
GÂSCULÍȚĂ, gâsculițe, s. f. Diminutiv al lui gâscă. – Gâscă + suf. -uliță. DOOM
gâsculíță s. f., g.-d. art. gâsculíței; pl. gâsculíțe
gâsculițele
GÂSCULÍȚĂ, gâsculițe, s. f. Diminutiv al lui gâscă. – Gâscă + suf. -uliță. DOOM
gâsculíță s. f., g.-d. art. gâsculíței; pl. gâsculíțe
gâsculițelor
GÂSCULÍȚĂ, gâsculițe, s. f. Diminutiv al lui gâscă. – Gâscă + suf. -uliță. DOOM
gâsculíță s. f., g.-d. art. gâsculíței; pl. gâsculíțe
gâscărița
GÂSCĂRÍȚĂ, gâscărițe, s. f. (Rar) Femeie sau fată care păzește gâștele. – Gâscar + suf. -iță. DOOM
gâscăríță (persoană) (rar) s. f., g.-d. art. gâscăríței; pl. gâscăríțe
gâscărițe
GÂSCĂRÍȚĂ, gâscărițe, s. f. (Rar) Femeie sau fată care păzește gâștele. – Gâscar + suf. -iță. DOOM
gâscăríță (persoană) (rar) s. f., g.-d. art. gâscăríței; pl. gâscăríțe
gâscăriței
GÂSCĂRÍȚĂ, gâscărițe, s. f. (Rar) Femeie sau fată care păzește gâștele. – Gâscar + suf. -iță. DOOM
gâscăríță (persoană) (rar) s. f., g.-d. art. gâscăríței; pl. gâscăríțe
gâscărițele
GÂSCĂRÍȚĂ, gâscărițe, s. f. (Rar) Femeie sau fată care păzește gâștele. – Gâscar + suf. -iță. DOOM
gâscăríță (persoană) (rar) s. f., g.-d. art. gâscăríței; pl. gâscăríțe
gâscărițelor
GÂSCĂRÍȚĂ, gâscărițe, s. f. (Rar) Femeie sau fată care păzește gâștele. – Gâscar + suf. -iță. DOOM
gâscăríță (persoană) (rar) s. f., g.-d. art. gâscăríței; pl. gâscăríțe
gât
GÂT, gâturi, s. n. 1. Parte a corpului (la om și la unele animale) care unește capul cu trunchiul; grumaz, gâtlan; p. ext. gâtlej. ◊ Expr. A se arunca (sau a se agăța etc.) de gâtul cuiva = a) a îmbrățișa (cu căldură) pe cineva; b) a copleși, a obosi pe cineva cu manifestările de dragoste. A-și rupe (sau a-și frânge) gâtul = a) a se accidenta (grav) sau a muri în urma unui accident; b) a-și pierde situația (bună) în urma unor greșeli, a fi arestat, condamnat în urma săvârșirii unei fapte ilegale. A strânge de gât (pe cineva) = a) a sugruma (pe cineva); b) fig. a constrânge. A lua (sau a înhăța) de gât (pe cineva) = a înșfăca (pe cineva), a cere socoteală (cu violență), a brutaliza. (Fam.) A face gât = a avea pretenții (neîntemeiate); a face gălăgie, scandal. A da (o băutură) pe gât = a bea repede (dintr-o singură înghițitură sau din câteva înghițituri). A fi sătul până în gât = a fi dezgustat, a nu mai putea suporta (în continuare). A-i sta (sau a i se opri) în gât = a) a nu putea înghiți; b) a nu se putea împăca cu ceva sau cu cineva, a nu putea suferi. ♦ Cantitate de băutură care se poate bea dintr-o singură înghițitură. 2. Parte a unor obiecte, a unor piese etc. care prezintă asemănare cu gâtul (1). ◊ Prună cu gât = prună gâtlană, v. gâtlan (2). – Din sl. glŭtŭ „înghițitură”. DOOM
gât s. n., pl. gấturi
gâtar
GÂTÁR, gâtare, s. n. Curea lată a hamului, care se trece peste gâtul calului; hamut. – Gât + suf. -ar. DOOM
gâtár s. n., pl. gâtáre
gâtare
GÂTÁR, gâtare, s. n. Curea lată a hamului, care se trece peste gâtul calului; hamut. – Gât + suf. -ar. DOOM
gâtár s. n., pl. gâtáre
gâtarele
GÂTÁR, gâtare, s. n. Curea lată a hamului, care se trece peste gâtul calului; hamut. – Gât + suf. -ar. DOOM
gâtár s. n., pl. gâtáre
gâtarelor
GÂTÁR, gâtare, s. n. Curea lată a hamului, care se trece peste gâtul calului; hamut. – Gât + suf. -ar. DOOM
gâtár s. n., pl. gâtáre
gâtarul
GÂTÁR, gâtare, s. n. Curea lată a hamului, care se trece peste gâtul calului; hamut. – Gât + suf. -ar. DOOM
gâtár s. n., pl. gâtáre
gâtarului
GÂTÁR, gâtare, s. n. Curea lată a hamului, care se trece peste gâtul calului; hamut. – Gât + suf. -ar. DOOM
gâtár s. n., pl. gâtáre
gâtișoare
GÂTIȘÓR, gâtișoare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui gât. – Gât + suf. -ișor. DOOM
gâtișór (rar) s. n., pl. gâtișoáre
gâtișoarele
GÂTIȘÓR, gâtișoare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui gât. – Gât + suf. -ișor. DOOM
gâtișór (rar) s. n., pl. gâtișoáre
gâtișoarelor
GÂTIȘÓR, gâtișoare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui gât. – Gât + suf. -ișor. DOOM
gâtișór (rar) s. n., pl. gâtișoáre
gâtișor
GÂTIȘÓR, gâtișoare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui gât. – Gât + suf. -ișor. DOOM
gâtișór (rar) s. n., pl. gâtișoáre
gâtișorul
GÂTIȘÓR, gâtișoare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui gât. – Gât + suf. -ișor. DOOM
gâtișór (rar) s. n., pl. gâtișoáre
gâtișorului
GÂTIȘÓR, gâtișoare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui gât. – Gât + suf. -ișor. DOOM
gâtișór (rar) s. n., pl. gâtișoáre
gâtița
GẤTIȚĂ, gâtițe, s. f. (Reg.) Gâtlej. – Gât + suf. -iță. DOOM
gấtiță (reg.) s. f., g.-d. art. gấtiței; pl. gấtițe
gâtițe
GẤTIȚĂ, gâtițe, s. f. (Reg.) Gâtlej. – Gât + suf. -iță. DOOM
gấtiță (reg.) s. f., g.-d. art. gấtiței; pl. gấtițe
gâtiței
GẤTIȚĂ, gâtițe, s. f. (Reg.) Gâtlej. – Gât + suf. -iță. DOOM
gấtiță (reg.) s. f., g.-d. art. gấtiței; pl. gấtițe
gâtițele
GẤTIȚĂ, gâtițe, s. f. (Reg.) Gâtlej. – Gât + suf. -iță. DOOM
gấtiță (reg.) s. f., g.-d. art. gấtiței; pl. gấtițe
gâtițelor
GẤTIȚĂ, gâtițe, s. f. (Reg.) Gâtlej. – Gât + suf. -iță. DOOM
gấtiță (reg.) s. f., g.-d. art. gấtiței; pl. gấtițe
gâtlan
GÂTLÁN, -Ă, gâtlane, s. n., adj. 1. S. n. (Înv. și reg.) Gât (1). 2. Adj. (În sintagma) Prună gâtlană (și substantivat, f.) = varietate de prune alungite la unul dintre capete; prună cu gât. – Gâlt (înv. „gât” < sl.) + suf. -an. DOOM
gâtlán (înv., reg.) (gâ-tlan) s. n., pl. gâtláne
gâtlana
GÂTLÁN, -Ă, gâtlane, s. n., adj. 1. S. n. (Înv. și reg.) Gât (1). 2. Adj. (În sintagma) Prună gâtlană (și substantivat, f.) = varietate de prune alungite la unul dintre capete; prună cu gât. – Gâlt (înv. „gât” < sl.) + suf. -an. DOOM
gâtlánă (gâ-tla-) adj. f., s. f.; pl. gâtláne
gâtlane
GÂTLÁN, -Ă, gâtlane, s. n., adj. 1. S. n. (Înv. și reg.) Gât (1). 2. Adj. (În sintagma) Prună gâtlană (și substantivat, f.) = varietate de prune alungite la unul dintre capete; prună cu gât. – Gâlt (înv. „gât” < sl.) + suf. -an. DOOM
gâtlánă (gâ-tla-) adj. f., s. f.; pl. gâtláne
gâtlanei
GÂTLÁN, -Ă, gâtlane, s. n., adj. 1. S. n. (Înv. și reg.) Gât (1). 2. Adj. (În sintagma) Prună gâtlană (și substantivat, f.) = varietate de prune alungite la unul dintre capete; prună cu gât. – Gâlt (înv. „gât” < sl.) + suf. -an. DOOM
gâtlánă (gâ-tla-) adj. f., s. f.; pl. gâtláne
gâtlanele
GÂTLÁN, -Ă, gâtlane, s. n., adj. 1. S. n. (Înv. și reg.) Gât (1). 2. Adj. (În sintagma) Prună gâtlană (și substantivat, f.) = varietate de prune alungite la unul dintre capete; prună cu gât. – Gâlt (înv. „gât” < sl.) + suf. -an. DOOM
gâtlánă (gâ-tla-) adj. f., s. f.; pl. gâtláne
gâtlanelor
GÂTLÁN, -Ă, gâtlane, s. n., adj. 1. S. n. (Înv. și reg.) Gât (1). 2. Adj. (În sintagma) Prună gâtlană (și substantivat, f.) = varietate de prune alungite la unul dintre capete; prună cu gât. – Gâlt (înv. „gât” < sl.) + suf. -an. DOOM
gâtlánă (gâ-tla-) adj. f., s. f.; pl. gâtláne
gâtlej
GÂTLÉJ, gâtlejuri, s. n. Partea interioară a gâtului (1), cuprinzând faringele cu esofagul și laringele cu traheea; beregată, gâtiță, înghițitoare. – Gâlt (înv. „gât” < sl.) + suf. -ej. DOOM
gâtléj (gâ-tlej) s. n., pl. gâtléjuri
gâtlejul
GÂTLÉJ, gâtlejuri, s. n. Partea interioară a gâtului (1), cuprinzând faringele cu esofagul și laringele cu traheea; beregată, gâtiță, înghițitoare. – Gâlt (înv. „gât” < sl.) + suf. -ej. DOOM
gâtléj (gâ-tlej) s. n., pl. gâtléjuri
gâtlejului
GÂTLÉJ, gâtlejuri, s. n. Partea interioară a gâtului (1), cuprinzând faringele cu esofagul și laringele cu traheea; beregată, gâtiță, înghițitoare. – Gâlt (înv. „gât” < sl.) + suf. -ej. DOOM
gâtléj (gâ-tlej) s. n., pl. gâtléjuri
gâtlejuri
GÂTLÉJ, gâtlejuri, s. n. Partea interioară a gâtului (1), cuprinzând faringele cu esofagul și laringele cu traheea; beregată, gâtiță, înghițitoare. – Gâlt (înv. „gât” < sl.) + suf. -ej. DOOM
gâtléj (gâ-tlej) s. n., pl. gâtléjuri
gâtlejurile
GÂTLÉJ, gâtlejuri, s. n. Partea interioară a gâtului (1), cuprinzând faringele cu esofagul și laringele cu traheea; beregată, gâtiță, înghițitoare. – Gâlt (înv. „gât” < sl.) + suf. -ej. DOOM
gâtléj (gâ-tlej) s. n., pl. gâtléjuri
gâtlejurilor
GÂTLÉJ, gâtlejuri, s. n. Partea interioară a gâtului (1), cuprinzând faringele cu esofagul și laringele cu traheea; beregată, gâtiță, înghițitoare. – Gâlt (înv. „gât” < sl.) + suf. -ej. DOOM
gâtléj (gâ-tlej) s. n., pl. gâtléjuri
gâtoasa
GÂTÓS, -OÁSĂ, gâtoși, -oase, adj. (Rar) Cu gâtul (1) lung. – Gât + suf. -os. DOOM
gâtós (rar) adj. m., pl. gâtóși; f. gâtoásă, pl. gâtoáse
gâtoase
GÂTÓS, -OÁSĂ, gâtoși, -oase, adj. (Rar) Cu gâtul (1) lung. – Gât + suf. -os. DOOM
gâtós (rar) adj. m., pl. gâtóși; f. gâtoásă, pl. gâtoáse
gâtoasei
GÂTÓS, -OÁSĂ, gâtoși, -oase, adj. (Rar) Cu gâtul (1) lung. – Gât + suf. -os. DOOM
gâtós (rar) adj. m., pl. gâtóși; f. gâtoásă, pl. gâtoáse
gâtoasele
GÂTÓS, -OÁSĂ, gâtoși, -oase, adj. (Rar) Cu gâtul (1) lung. – Gât + suf. -os. DOOM
gâtós (rar) adj. m., pl. gâtóși; f. gâtoásă, pl. gâtoáse
gâtoaselor
GÂTÓS, -OÁSĂ, gâtoși, -oase, adj. (Rar) Cu gâtul (1) lung. – Gât + suf. -os. DOOM
gâtós (rar) adj. m., pl. gâtóși; f. gâtoásă, pl. gâtoáse
gâtos
GÂTÓS, -OÁSĂ, gâtoși, -oase, adj. (Rar) Cu gâtul (1) lung. – Gât + suf. -os. DOOM
gâtós (rar) adj. m., pl. gâtóși; f. gâtoásă, pl. gâtoáse
gâtosul
GÂTÓS, -OÁSĂ, gâtoși, -oase, adj. (Rar) Cu gâtul (1) lung. – Gât + suf. -os. DOOM
gâtós (rar) adj. m., pl. gâtóși; f. gâtoásă, pl. gâtoáse
gâtosului
GÂTÓS, -OÁSĂ, gâtoși, -oase, adj. (Rar) Cu gâtul (1) lung. – Gât + suf. -os. DOOM
gâtós (rar) adj. m., pl. gâtóși; f. gâtoásă, pl. gâtoáse
gâtoși
GÂTÓS, -OÁSĂ, gâtoși, -oase, adj. (Rar) Cu gâtul (1) lung. – Gât + suf. -os. DOOM
gâtós (rar) adj. m., pl. gâtóși; f. gâtoásă, pl. gâtoáse
gâtoșii
GÂTÓS, -OÁSĂ, gâtoși, -oase, adj. (Rar) Cu gâtul (1) lung. – Gât + suf. -os. DOOM
gâtós (rar) adj. m., pl. gâtóși; f. gâtoásă, pl. gâtoáse
gâtoșilor
GÂTÓS, -OÁSĂ, gâtoși, -oase, adj. (Rar) Cu gâtul (1) lung. – Gât + suf. -os. DOOM
gâtós (rar) adj. m., pl. gâtóși; f. gâtoásă, pl. gâtoáse
gâtui
GÂTUÍ, gấtui, vb. IV. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (și a-l omorî prin sufocare); a sugruma. 2. Refl. A se îngusta, a se micșora pe o anumită porțiune, într-o anumită zonă. – Gât + suf. -ui. DOOM
gâtuí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấtuie, imperf. 3 sg. gâtuiá; conj. prez. 3 să gấtuie
gâtuia
GÂTUÍ, gấtui, vb. IV. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (și a-l omorî prin sufocare); a sugruma. 2. Refl. A se îngusta, a se micșora pe o anumită porțiune, într-o anumită zonă. – Gât + suf. -ui. DOOM
gâtuí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấtuie, imperf. 3 sg. gâtuiá; conj. prez. 3 să gấtuie
gâtuiai
GÂTUÍ, gấtui, vb. IV. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (și a-l omorî prin sufocare); a sugruma. 2. Refl. A se îngusta, a se micșora pe o anumită porțiune, într-o anumită zonă. – Gât + suf. -ui. DOOM
gâtuí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấtuie, imperf. 3 sg. gâtuiá; conj. prez. 3 să gấtuie
gâtuiam
GÂTUÍ, gấtui, vb. IV. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (și a-l omorî prin sufocare); a sugruma. 2. Refl. A se îngusta, a se micșora pe o anumită porțiune, într-o anumită zonă. – Gât + suf. -ui. DOOM
gâtuí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấtuie, imperf. 3 sg. gâtuiá; conj. prez. 3 să gấtuie
gâtuiau
GÂTUÍ, gấtui, vb. IV. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (și a-l omorî prin sufocare); a sugruma. 2. Refl. A se îngusta, a se micșora pe o anumită porțiune, într-o anumită zonă. – Gât + suf. -ui. DOOM
gâtuí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấtuie, imperf. 3 sg. gâtuiá; conj. prez. 3 să gấtuie
gâtuiați
GÂTUÍ, gấtui, vb. IV. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (și a-l omorî prin sufocare); a sugruma. 2. Refl. A se îngusta, a se micșora pe o anumită porțiune, într-o anumită zonă. – Gât + suf. -ui. DOOM
gâtuí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấtuie, imperf. 3 sg. gâtuiá; conj. prez. 3 să gấtuie
gâtuie
GÂTUÍ, gấtui, vb. IV. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (și a-l omorî prin sufocare); a sugruma. 2. Refl. A se îngusta, a se micșora pe o anumită porțiune, într-o anumită zonă. – Gât + suf. -ui. DOOM
gâtuí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấtuie, imperf. 3 sg. gâtuiá; conj. prez. 3 să gấtuie
gâtuii
GÂTUÍ, gấtui, vb. IV. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (și a-l omorî prin sufocare); a sugruma. 2. Refl. A se îngusta, a se micșora pe o anumită porțiune, într-o anumită zonă. – Gât + suf. -ui. DOOM
gâtuí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấtuie, imperf. 3 sg. gâtuiá; conj. prez. 3 să gấtuie
gâtuim
GÂTUÍ, gấtui, vb. IV. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (și a-l omorî prin sufocare); a sugruma. 2. Refl. A se îngusta, a se micșora pe o anumită porțiune, într-o anumită zonă. – Gât + suf. -ui. DOOM
gâtuí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấtuie, imperf. 3 sg. gâtuiá; conj. prez. 3 să gấtuie
gâtuind
GÂTUÍ, gấtui, vb. IV. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (și a-l omorî prin sufocare); a sugruma. 2. Refl. A se îngusta, a se micșora pe o anumită porțiune, într-o anumită zonă. – Gât + suf. -ui. DOOM
gâtuí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấtuie, imperf. 3 sg. gâtuiá; conj. prez. 3 să gấtuie
gâtuire
GÂTUÍ, gấtui, vb. IV. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (și a-l omorî prin sufocare); a sugruma. 2. Refl. A se îngusta, a se micșora pe o anumită porțiune, într-o anumită zonă. – Gât + suf. -ui. DOOM
gâtuí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấtuie, imperf. 3 sg. gâtuiá; conj. prez. 3 să gấtuie
gâtuire
GÂTUÍRE, gâtuiri, s. f. Acțiunea de a (se) gâtui și rezultatul ei; sugrumare. – V. gâtui. DOOM
gâtuíre s. f., g.-d. art. gâtuírii; pl. gâtuíri
gâtuirea
GÂTUÍRE, gâtuiri, s. f. Acțiunea de a (se) gâtui și rezultatul ei; sugrumare. – V. gâtui. DOOM
gâtuíre s. f., g.-d. art. gâtuírii; pl. gâtuíri
gâtuiri
GÂTUÍRE, gâtuiri, s. f. Acțiunea de a (se) gâtui și rezultatul ei; sugrumare. – V. gâtui. DOOM
gâtuíre s. f., g.-d. art. gâtuírii; pl. gâtuíri
gâtuirii
GÂTUÍRE, gâtuiri, s. f. Acțiunea de a (se) gâtui și rezultatul ei; sugrumare. – V. gâtui. DOOM
gâtuíre s. f., g.-d. art. gâtuírii; pl. gâtuíri
gâtuirile
GÂTUÍRE, gâtuiri, s. f. Acțiunea de a (se) gâtui și rezultatul ei; sugrumare. – V. gâtui. DOOM
gâtuíre s. f., g.-d. art. gâtuírii; pl. gâtuíri
gâtuirilor
GÂTUÍRE, gâtuiri, s. f. Acțiunea de a (se) gâtui și rezultatul ei; sugrumare. – V. gâtui. DOOM
gâtuíre s. f., g.-d. art. gâtuírii; pl. gâtuíri
gâtuiră
GÂTUÍ, gấtui, vb. IV. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (și a-l omorî prin sufocare); a sugruma. 2. Refl. A se îngusta, a se micșora pe o anumită porțiune, într-o anumită zonă. – Gât + suf. -ui. DOOM
gâtuí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấtuie, imperf. 3 sg. gâtuiá; conj. prez. 3 să gấtuie
gâtuirăm
GÂTUÍ, gấtui, vb. IV. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (și a-l omorî prin sufocare); a sugruma. 2. Refl. A se îngusta, a se micșora pe o anumită porțiune, într-o anumită zonă. – Gât + suf. -ui. DOOM
gâtuí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấtuie, imperf. 3 sg. gâtuiá; conj. prez. 3 să gấtuie
gâtuirăți
GÂTUÍ, gấtui, vb. IV. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (și a-l omorî prin sufocare); a sugruma. 2. Refl. A se îngusta, a se micșora pe o anumită porțiune, într-o anumită zonă. – Gât + suf. -ui. DOOM
gâtuí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấtuie, imperf. 3 sg. gâtuiá; conj. prez. 3 să gấtuie
gâtuise
GÂTUÍ, gấtui, vb. IV. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (și a-l omorî prin sufocare); a sugruma. 2. Refl. A se îngusta, a se micșora pe o anumită porțiune, într-o anumită zonă. – Gât + suf. -ui. DOOM
gâtuí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấtuie, imperf. 3 sg. gâtuiá; conj. prez. 3 să gấtuie
gâtuisem
GÂTUÍ, gấtui, vb. IV. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (și a-l omorî prin sufocare); a sugruma. 2. Refl. A se îngusta, a se micșora pe o anumită porțiune, într-o anumită zonă. – Gât + suf. -ui. DOOM
gâtuí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấtuie, imperf. 3 sg. gâtuiá; conj. prez. 3 să gấtuie
gâtuiseră
GÂTUÍ, gấtui, vb. IV. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (și a-l omorî prin sufocare); a sugruma. 2. Refl. A se îngusta, a se micșora pe o anumită porțiune, într-o anumită zonă. – Gât + suf. -ui. DOOM
gâtuí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấtuie, imperf. 3 sg. gâtuiá; conj. prez. 3 să gấtuie
gâtuiserăm
GÂTUÍ, gấtui, vb. IV. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (și a-l omorî prin sufocare); a sugruma. 2. Refl. A se îngusta, a se micșora pe o anumită porțiune, într-o anumită zonă. – Gât + suf. -ui. DOOM
gâtuí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấtuie, imperf. 3 sg. gâtuiá; conj. prez. 3 să gấtuie
gâtuiserăți
GÂTUÍ, gấtui, vb. IV. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (și a-l omorî prin sufocare); a sugruma. 2. Refl. A se îngusta, a se micșora pe o anumită porțiune, într-o anumită zonă. – Gât + suf. -ui. DOOM
gâtuí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấtuie, imperf. 3 sg. gâtuiá; conj. prez. 3 să gấtuie
gâtuiseși
GÂTUÍ, gấtui, vb. IV. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (și a-l omorî prin sufocare); a sugruma. 2. Refl. A se îngusta, a se micșora pe o anumită porțiune, într-o anumită zonă. – Gât + suf. -ui. DOOM
gâtuí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấtuie, imperf. 3 sg. gâtuiá; conj. prez. 3 să gấtuie
gâtuiseți
GÂTUÍ, gấtui, vb. IV. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (și a-l omorî prin sufocare); a sugruma. 2. Refl. A se îngusta, a se micșora pe o anumită porțiune, într-o anumită zonă. – Gât + suf. -ui. DOOM
gâtuí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấtuie, imperf. 3 sg. gâtuiá; conj. prez. 3 să gấtuie
gâtuit
GÂTUÍ, gấtui, vb. IV. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (și a-l omorî prin sufocare); a sugruma. 2. Refl. A se îngusta, a se micșora pe o anumită porțiune, într-o anumită zonă. – Gât + suf. -ui. DOOM
gâtuí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấtuie, imperf. 3 sg. gâtuiá; conj. prez. 3 să gấtuie
gâtuit
GÎTUÍT, -Ă, gîtuiți, -te, adj. (Despre ființe) Strîns de gît, sugrumat, omorît.
gâtuita
GÎTUÍT, -Ă, gîtuiți, -te, adj. (Despre ființe) Strîns de gît, sugrumat, omorît.
gâtuite
GÎTUÍT, -Ă, gîtuiți, -te, adj. (Despre ființe) Strîns de gît, sugrumat, omorît.
gâtuitei
GÎTUÍT, -Ă, gîtuiți, -te, adj. (Despre ființe) Strîns de gît, sugrumat, omorît.
gâtuitele
GÎTUÍT, -Ă, gîtuiți, -te, adj. (Despre ființe) Strîns de gît, sugrumat, omorît.
gâtuitelor
GÎTUÍT, -Ă, gîtuiți, -te, adj. (Despre ființe) Strîns de gît, sugrumat, omorît.
gâtuitul
GÎTUÍT, -Ă, gîtuiți, -te, adj. (Despre ființe) Strîns de gît, sugrumat, omorît.
gâtuitului
GÎTUÍT, -Ă, gîtuiți, -te, adj. (Despre ființe) Strîns de gît, sugrumat, omorît.
gâtuitura
GÂTUITÚRĂ, gâtuituri, s. f. Parte, zonă, porțiune mai îngustă din ceva. [Pr.: -tu-i-] – Gâtui + suf. -tură. DOOM
gâtuitúră (-tu-i-) s. f., g.-d. art. gâtuitúrii; pl. gâtuitúri
gâtuituri
GÂTUITÚRĂ, gâtuituri, s. f. Parte, zonă, porțiune mai îngustă din ceva. [Pr.: -tu-i-] – Gâtui + suf. -tură. DOOM
gâtuitúră (-tu-i-) s. f., g.-d. art. gâtuitúrii; pl. gâtuitúri
gâtuiturii
GÂTUITÚRĂ, gâtuituri, s. f. Parte, zonă, porțiune mai îngustă din ceva. [Pr.: -tu-i-] – Gâtui + suf. -tură. DOOM
gâtuitúră (-tu-i-) s. f., g.-d. art. gâtuitúrii; pl. gâtuitúri
gâtuiturile
GÂTUITÚRĂ, gâtuituri, s. f. Parte, zonă, porțiune mai îngustă din ceva. [Pr.: -tu-i-] – Gâtui + suf. -tură. DOOM
gâtuitúră (-tu-i-) s. f., g.-d. art. gâtuitúrii; pl. gâtuitúri
gâtuiturilor
GÂTUITÚRĂ, gâtuituri, s. f. Parte, zonă, porțiune mai îngustă din ceva. [Pr.: -tu-i-] – Gâtui + suf. -tură. DOOM
gâtuitúră (-tu-i-) s. f., g.-d. art. gâtuitúrii; pl. gâtuitúri
gâtuiși
GÂTUÍ, gấtui, vb. IV. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (și a-l omorî prin sufocare); a sugruma. 2. Refl. A se îngusta, a se micșora pe o anumită porțiune, într-o anumită zonă. – Gât + suf. -ui. DOOM
gâtuí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấtuie, imperf. 3 sg. gâtuiá; conj. prez. 3 să gấtuie
gâtuiți
GÂTUÍ, gấtui, vb. IV. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (și a-l omorî prin sufocare); a sugruma. 2. Refl. A se îngusta, a se micșora pe o anumită porțiune, într-o anumită zonă. – Gât + suf. -ui. DOOM
gâtuí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấtuie, imperf. 3 sg. gâtuiá; conj. prez. 3 să gấtuie
gâtuiți
GÎTUÍT, -Ă, gîtuiți, -te, adj. (Despre ființe) Strîns de gît, sugrumat, omorît.
gâtuiții
GÎTUÍT, -Ă, gîtuiți, -te, adj. (Despre ființe) Strîns de gît, sugrumat, omorît.
gâtuiților
GÎTUÍT, -Ă, gîtuiți, -te, adj. (Despre ființe) Strîns de gît, sugrumat, omorît.
gâtul
GÂT, gâturi, s. n. 1. Parte a corpului (la om și la unele animale) care unește capul cu trunchiul; grumaz, gâtlan; p. ext. gâtlej. ◊ Expr. A se arunca (sau a se agăța etc.) de gâtul cuiva = a) a îmbrățișa (cu căldură) pe cineva; b) a copleși, a obosi pe cineva cu manifestările de dragoste. A-și rupe (sau a-și frânge) gâtul = a) a se accidenta (grav) sau a muri în urma unui accident; b) a-și pierde situația (bună) în urma unor greșeli, a fi arestat, condamnat în urma săvârșirii unei fapte ilegale. A strânge de gât (pe cineva) = a) a sugruma (pe cineva); b) fig. a constrânge. A lua (sau a înhăța) de gât (pe cineva) = a înșfăca (pe cineva), a cere socoteală (cu violență), a brutaliza. (Fam.) A face gât = a avea pretenții (neîntemeiate); a face gălăgie, scandal. A da (o băutură) pe gât = a bea repede (dintr-o singură înghițitură sau din câteva înghițituri). A fi sătul până în gât = a fi dezgustat, a nu mai putea suporta (în continuare). A-i sta (sau a i se opri) în gât = a) a nu putea înghiți; b) a nu se putea împăca cu ceva sau cu cineva, a nu putea suferi. ♦ Cantitate de băutură care se poate bea dintr-o singură înghițitură. 2. Parte a unor obiecte, a unor piese etc. care prezintă asemănare cu gâtul (1). ◊ Prună cu gât = prună gâtlană, v. gâtlan (2). – Din sl. glŭtŭ „înghițitură”. DOOM
gât s. n., pl. gấturi
gâtului
GÂT, gâturi, s. n. 1. Parte a corpului (la om și la unele animale) care unește capul cu trunchiul; grumaz, gâtlan; p. ext. gâtlej. ◊ Expr. A se arunca (sau a se agăța etc.) de gâtul cuiva = a) a îmbrățișa (cu căldură) pe cineva; b) a copleși, a obosi pe cineva cu manifestările de dragoste. A-și rupe (sau a-și frânge) gâtul = a) a se accidenta (grav) sau a muri în urma unui accident; b) a-și pierde situația (bună) în urma unor greșeli, a fi arestat, condamnat în urma săvârșirii unei fapte ilegale. A strânge de gât (pe cineva) = a) a sugruma (pe cineva); b) fig. a constrânge. A lua (sau a înhăța) de gât (pe cineva) = a înșfăca (pe cineva), a cere socoteală (cu violență), a brutaliza. (Fam.) A face gât = a avea pretenții (neîntemeiate); a face gălăgie, scandal. A da (o băutură) pe gât = a bea repede (dintr-o singură înghițitură sau din câteva înghițituri). A fi sătul până în gât = a fi dezgustat, a nu mai putea suporta (în continuare). A-i sta (sau a i se opri) în gât = a) a nu putea înghiți; b) a nu se putea împăca cu ceva sau cu cineva, a nu putea suferi. ♦ Cantitate de băutură care se poate bea dintr-o singură înghițitură. 2. Parte a unor obiecte, a unor piese etc. care prezintă asemănare cu gâtul (1). ◊ Prună cu gât = prună gâtlană, v. gâtlan (2). – Din sl. glŭtŭ „înghițitură”. DOOM
gât s. n., pl. gấturi
gâturi
GÂT, gâturi, s. n. 1. Parte a corpului (la om și la unele animale) care unește capul cu trunchiul; grumaz, gâtlan; p. ext. gâtlej. ◊ Expr. A se arunca (sau a se agăța etc.) de gâtul cuiva = a) a îmbrățișa (cu căldură) pe cineva; b) a copleși, a obosi pe cineva cu manifestările de dragoste. A-și rupe (sau a-și frânge) gâtul = a) a se accidenta (grav) sau a muri în urma unui accident; b) a-și pierde situația (bună) în urma unor greșeli, a fi arestat, condamnat în urma săvârșirii unei fapte ilegale. A strânge de gât (pe cineva) = a) a sugruma (pe cineva); b) fig. a constrânge. A lua (sau a înhăța) de gât (pe cineva) = a înșfăca (pe cineva), a cere socoteală (cu violență), a brutaliza. (Fam.) A face gât = a avea pretenții (neîntemeiate); a face gălăgie, scandal. A da (o băutură) pe gât = a bea repede (dintr-o singură înghițitură sau din câteva înghițituri). A fi sătul până în gât = a fi dezgustat, a nu mai putea suporta (în continuare). A-i sta (sau a i se opri) în gât = a) a nu putea înghiți; b) a nu se putea împăca cu ceva sau cu cineva, a nu putea suferi. ♦ Cantitate de băutură care se poate bea dintr-o singură înghițitură. 2. Parte a unor obiecte, a unor piese etc. care prezintă asemănare cu gâtul (1). ◊ Prună cu gât = prună gâtlană, v. gâtlan (2). – Din sl. glŭtŭ „înghițitură”. DOOM
gât s. n., pl. gấturi
gâturile
GÂT, gâturi, s. n. 1. Parte a corpului (la om și la unele animale) care unește capul cu trunchiul; grumaz, gâtlan; p. ext. gâtlej. ◊ Expr. A se arunca (sau a se agăța etc.) de gâtul cuiva = a) a îmbrățișa (cu căldură) pe cineva; b) a copleși, a obosi pe cineva cu manifestările de dragoste. A-și rupe (sau a-și frânge) gâtul = a) a se accidenta (grav) sau a muri în urma unui accident; b) a-și pierde situația (bună) în urma unor greșeli, a fi arestat, condamnat în urma săvârșirii unei fapte ilegale. A strânge de gât (pe cineva) = a) a sugruma (pe cineva); b) fig. a constrânge. A lua (sau a înhăța) de gât (pe cineva) = a înșfăca (pe cineva), a cere socoteală (cu violență), a brutaliza. (Fam.) A face gât = a avea pretenții (neîntemeiate); a face gălăgie, scandal. A da (o băutură) pe gât = a bea repede (dintr-o singură înghițitură sau din câteva înghițituri). A fi sătul până în gât = a fi dezgustat, a nu mai putea suporta (în continuare). A-i sta (sau a i se opri) în gât = a) a nu putea înghiți; b) a nu se putea împăca cu ceva sau cu cineva, a nu putea suferi. ♦ Cantitate de băutură care se poate bea dintr-o singură înghițitură. 2. Parte a unor obiecte, a unor piese etc. care prezintă asemănare cu gâtul (1). ◊ Prună cu gât = prună gâtlană, v. gâtlan (2). – Din sl. glŭtŭ „înghițitură”. DOOM
gât s. n., pl. gấturi
gâturilor
GÂT, gâturi, s. n. 1. Parte a corpului (la om și la unele animale) care unește capul cu trunchiul; grumaz, gâtlan; p. ext. gâtlej. ◊ Expr. A se arunca (sau a se agăța etc.) de gâtul cuiva = a) a îmbrățișa (cu căldură) pe cineva; b) a copleși, a obosi pe cineva cu manifestările de dragoste. A-și rupe (sau a-și frânge) gâtul = a) a se accidenta (grav) sau a muri în urma unui accident; b) a-și pierde situația (bună) în urma unor greșeli, a fi arestat, condamnat în urma săvârșirii unei fapte ilegale. A strânge de gât (pe cineva) = a) a sugruma (pe cineva); b) fig. a constrânge. A lua (sau a înhăța) de gât (pe cineva) = a înșfăca (pe cineva), a cere socoteală (cu violență), a brutaliza. (Fam.) A face gât = a avea pretenții (neîntemeiate); a face gălăgie, scandal. A da (o băutură) pe gât = a bea repede (dintr-o singură înghițitură sau din câteva înghițituri). A fi sătul până în gât = a fi dezgustat, a nu mai putea suporta (în continuare). A-i sta (sau a i se opri) în gât = a) a nu putea înghiți; b) a nu se putea împăca cu ceva sau cu cineva, a nu putea suferi. ♦ Cantitate de băutură care se poate bea dintr-o singură înghițitură. 2. Parte a unor obiecte, a unor piese etc. care prezintă asemănare cu gâtul (1). ◊ Prună cu gât = prună gâtlană, v. gâtlan (2). – Din sl. glŭtŭ „înghițitură”. DOOM
gât s. n., pl. gấturi
gâza
GẤZĂ, gâze, s. f. Nume generic dat insectelor mici zburătoare. – Probabil formație onomatopeică. DOOM
gấză s. f., g.-d. art. gấzei; pl. gấze
gâze
GẤZĂ, gâze, s. f. Nume generic dat insectelor mici zburătoare. – Probabil formație onomatopeică. DOOM
gấză s. f., g.-d. art. gấzei; pl. gấze
gâzei
GẤZĂ, gâze, s. f. Nume generic dat insectelor mici zburătoare. – Probabil formație onomatopeică. DOOM
gấză s. f., g.-d. art. gấzei; pl. gấze
gâzele
GẤZĂ, gâze, s. f. Nume generic dat insectelor mici zburătoare. – Probabil formație onomatopeică. DOOM
gấză s. f., g.-d. art. gấzei; pl. gấze
gâzelor
GẤZĂ, gâze, s. f. Nume generic dat insectelor mici zburătoare. – Probabil formație onomatopeică. DOOM
gấză s. f., g.-d. art. gấzei; pl. gấze
gâzi
GẤDE, gâzi, s. m. (Pop.) Călău; gealat. – Et. nec.
gâzii
GẤDE, gâzi, s. m. (Pop.) Călău; gealat. – Et. nec.
gâzilor
GẤDE, gâzi, s. m. (Pop.) Călău; gealat. – Et. nec.
gâzulia
GÎZULÍE, gîzulii, s. f. Gîzuliță. (Fig.) Șivoiul, cum vine el, răstoarnă cîtă mi ți-i stînca, da necum o gîzulie de iapă ? HOGAȘ, M. N. 224. DOOM
gâzulíe (pop.) s. f., art. gâzulía, g.-d. art. gâzulíei; pl. gâzulíi, art. gâzulíile
gâzulie
GÎZULÍE, gîzulii, s. f. Gîzuliță. (Fig.) Șivoiul, cum vine el, răstoarnă cîtă mi ți-i stînca, da necum o gîzulie de iapă ? HOGAȘ, M. N. 224. DOOM
gâzulíe (pop.) s. f., art. gâzulía, g.-d. art. gâzulíei; pl. gâzulíi, art. gâzulíile
gâzuliei
GÎZULÍE, gîzulii, s. f. Gîzuliță. (Fig.) Șivoiul, cum vine el, răstoarnă cîtă mi ți-i stînca, da necum o gîzulie de iapă ? HOGAȘ, M. N. 224. DOOM
gâzulíe (pop.) s. f., art. gâzulía, g.-d. art. gâzulíei; pl. gâzulíi, art. gâzulíile
gâzulii
GÎZULÍE, gîzulii, s. f. Gîzuliță. (Fig.) Șivoiul, cum vine el, răstoarnă cîtă mi ți-i stînca, da necum o gîzulie de iapă ? HOGAȘ, M. N. 224. DOOM
gâzulíe (pop.) s. f., art. gâzulía, g.-d. art. gâzulíei; pl. gâzulíi, art. gâzulíile
gâzuliile
GÎZULÍE, gîzulii, s. f. Gîzuliță. (Fig.) Șivoiul, cum vine el, răstoarnă cîtă mi ți-i stînca, da necum o gîzulie de iapă ? HOGAȘ, M. N. 224. DOOM
gâzulíe (pop.) s. f., art. gâzulía, g.-d. art. gâzulíei; pl. gâzulíi, art. gâzulíile
gâzuliilor
GÎZULÍE, gîzulii, s. f. Gîzuliță. (Fig.) Șivoiul, cum vine el, răstoarnă cîtă mi ți-i stînca, da necum o gîzulie de iapă ? HOGAȘ, M. N. 224. DOOM
gâzulíe (pop.) s. f., art. gâzulía, g.-d. art. gâzulíei; pl. gâzulíi, art. gâzulíile
gâzulița
GÂZULÍȚĂ, gâzulițe, s. f. Diminutiv al lui gâză; gâzuță. – Gâză + suf. -uliță. DOOM
gâzulíță s. f., g.-d. art. gâzulíței; pl. gâzulíțe
gâzulițe
GÂZULÍȚĂ, gâzulițe, s. f. Diminutiv al lui gâză; gâzuță. – Gâză + suf. -uliță. DOOM
gâzulíță s. f., g.-d. art. gâzulíței; pl. gâzulíțe
gâzuliței
GÂZULÍȚĂ, gâzulițe, s. f. Diminutiv al lui gâză; gâzuță. – Gâză + suf. -uliță. DOOM
gâzulíță s. f., g.-d. art. gâzulíței; pl. gâzulíțe
gâzulițele
GÂZULÍȚĂ, gâzulițe, s. f. Diminutiv al lui gâză; gâzuță. – Gâză + suf. -uliță. DOOM
gâzulíță s. f., g.-d. art. gâzulíței; pl. gâzulíțe
gâzulițelor
GÂZULÍȚĂ, gâzulițe, s. f. Diminutiv al lui gâză; gâzuță. – Gâză + suf. -uliță. DOOM
gâzulíță s. f., g.-d. art. gâzulíței; pl. gâzulíțe
gâzuța
GÂZÚȚĂ, gâzuțe, s. f. Gâzuliță. – Gâză + suf. -uță. DOOM
gâzúță s. f., g.-d. art. gâzúței; pl. gâzúțe
gâzuțe
GÂZÚȚĂ, gâzuțe, s. f. Gâzuliță. – Gâză + suf. -uță. DOOM
gâzúță s. f., g.-d. art. gâzúței; pl. gâzúțe
gâzuței
GÂZÚȚĂ, gâzuțe, s. f. Gâzuliță. – Gâză + suf. -uță. DOOM
gâzúță s. f., g.-d. art. gâzúței; pl. gâzúțe
gâzuțele
GÂZÚȚĂ, gâzuțe, s. f. Gâzuliță. – Gâză + suf. -uță. DOOM
gâzúță s. f., g.-d. art. gâzúței; pl. gâzúțe
gâzuțelor
GÂZÚȚĂ, gâzuțe, s. f. Gâzuliță. – Gâză + suf. -uță. DOOM
gâzúță s. f., g.-d. art. gâzúței; pl. gâzúțe
gâște
GẤSCĂ, gâște, s. f. Pasăre domestică de talie mare, de obicei cenușie pe spate și pe laturi și albă pe piept, cu gâtul lung, crescută pentru carnea, untura și fulgii ei (Anser domesticus). ◊ Gâscă sălbatică = specie mai mică de gâscă, vânată pentru carne (Anser anser). ◊ Expr. A strica orzul pe gâște = a dărui, a sacrifica ceva util, prețios, bun pentru cineva care nu știe să prețuiască cele primite. ♦ (Fam.) Epitet depreciativ dat unei femei sau unei fete credule sau proaste. – Din bg. găska. DOOM
gấscă s. f., g.-d. art. gấștei; pl. gấște
gâștei
GẤSCĂ, gâște, s. f. Pasăre domestică de talie mare, de obicei cenușie pe spate și pe laturi și albă pe piept, cu gâtul lung, crescută pentru carnea, untura și fulgii ei (Anser domesticus). ◊ Gâscă sălbatică = specie mai mică de gâscă, vânată pentru carne (Anser anser). ◊ Expr. A strica orzul pe gâște = a dărui, a sacrifica ceva util, prețios, bun pentru cineva care nu știe să prețuiască cele primite. ♦ (Fam.) Epitet depreciativ dat unei femei sau unei fete credule sau proaste. – Din bg. găska. DOOM
gấscă s. f., g.-d. art. gấștei; pl. gấște
gâștele
GẤSCĂ, gâște, s. f. Pasăre domestică de talie mare, de obicei cenușie pe spate și pe laturi și albă pe piept, cu gâtul lung, crescută pentru carnea, untura și fulgii ei (Anser domesticus). ◊ Gâscă sălbatică = specie mai mică de gâscă, vânată pentru carne (Anser anser). ◊ Expr. A strica orzul pe gâște = a dărui, a sacrifica ceva util, prețios, bun pentru cineva care nu știe să prețuiască cele primite. ♦ (Fam.) Epitet depreciativ dat unei femei sau unei fete credule sau proaste. – Din bg. găska. DOOM
gấscă s. f., g.-d. art. gấștei; pl. gấște
gâștelor
GẤSCĂ, gâște, s. f. Pasăre domestică de talie mare, de obicei cenușie pe spate și pe laturi și albă pe piept, cu gâtul lung, crescută pentru carnea, untura și fulgii ei (Anser domesticus). ◊ Gâscă sălbatică = specie mai mică de gâscă, vânată pentru carne (Anser anser). ◊ Expr. A strica orzul pe gâște = a dărui, a sacrifica ceva util, prețios, bun pentru cineva care nu știe să prețuiască cele primite. ♦ (Fam.) Epitet depreciativ dat unei femei sau unei fete credule sau proaste. – Din bg. găska. DOOM
gấscă s. f., g.-d. art. gấștei; pl. gấște
gâșter
GÚȘTER, gușteri, s. m. 1. Specie de șopîrlă de culoare verde, care se hrănește cu insecte (Lacerta viridis). Puii ei... erau balauri, șerpi, nevăstuici, ciuhurezi, șopîrle, năpîrci și gușteri. ISPIRESCU, L. 348. Toate lighioanele... ba chiar șerpii, gușterii și șopîrlele, toate i se arătau lui în cale. ODOBESCU, S. III 185. ♦ Fig. Termen de ocară pentru oameni. Auzi, gușterul de ciocoi ! Cică e dreptul lui ! DUMITRIU, B. F. 67. Aha, gușter bătrîn, va să zică tu îl trimiteai să fure ? PAS, Z. I 200. 2. (Regional) Gîtlej; esofag. Pe urmă, după alt răstimp, a bolborosit din gușter. SADOVEANU, N. p. 89. ♦ Omușor. (Atestat în forma regională gîșter) Nu striga... are să-ți sară gîșterul. CAMILAR, N. II 299. 3. (Med. pop.) Crup. – Variantă: (regional) gî́șter s. m.
gâța
GÎ́ȚĂ, gîțe, s. f. (Mold., Bucov.) Părul femeilor împletit în cozi sau în cosițe; șuviță de păr. Scotea fruntea cu gîțe bălane și ochi albaștri, o mutrișoară ageră de copilă. SADOVEANU, P. M. 234. Își ștergeau mînile... și-și potriveau după urechi gîțele de păr, neliniștite de boarea zilei. id. ib. 257. ◊ Expr. A împleti gîțe albe = a rămîne fată bătrînă. Cînd o fată are păr frumos, nu împletește gîțe albe. SEVASTOS, N. 4. ♦ Panglică sau șiret care se împletește la capătul cosițelor.
gâțe
GÎ́ȚĂ, gîțe, s. f. (Mold., Bucov.) Părul femeilor împletit în cozi sau în cosițe; șuviță de păr. Scotea fruntea cu gîțe bălane și ochi albaștri, o mutrișoară ageră de copilă. SADOVEANU, P. M. 234. Își ștergeau mînile... și-și potriveau după urechi gîțele de păr, neliniștite de boarea zilei. id. ib. 257. ◊ Expr. A împleti gîțe albe = a rămîne fată bătrînă. Cînd o fată are păr frumos, nu împletește gîțe albe. SEVASTOS, N. 4. ♦ Panglică sau șiret care se împletește la capătul cosițelor.
gâței
GÎ́ȚĂ, gîțe, s. f. (Mold., Bucov.) Părul femeilor împletit în cozi sau în cosițe; șuviță de păr. Scotea fruntea cu gîțe bălane și ochi albaștri, o mutrișoară ageră de copilă. SADOVEANU, P. M. 234. Își ștergeau mînile... și-și potriveau după urechi gîțele de păr, neliniștite de boarea zilei. id. ib. 257. ◊ Expr. A împleti gîțe albe = a rămîne fată bătrînă. Cînd o fată are păr frumos, nu împletește gîțe albe. SEVASTOS, N. 4. ♦ Panglică sau șiret care se împletește la capătul cosițelor.
gâțele
GÎ́ȚĂ, gîțe, s. f. (Mold., Bucov.) Părul femeilor împletit în cozi sau în cosițe; șuviță de păr. Scotea fruntea cu gîțe bălane și ochi albaștri, o mutrișoară ageră de copilă. SADOVEANU, P. M. 234. Își ștergeau mînile... și-și potriveau după urechi gîțele de păr, neliniștite de boarea zilei. id. ib. 257. ◊ Expr. A împleti gîțe albe = a rămîne fată bătrînă. Cînd o fată are păr frumos, nu împletește gîțe albe. SEVASTOS, N. 4. ♦ Panglică sau șiret care se împletește la capătul cosițelor.
gâțelor
GÎ́ȚĂ, gîțe, s. f. (Mold., Bucov.) Părul femeilor împletit în cozi sau în cosițe; șuviță de păr. Scotea fruntea cu gîțe bălane și ochi albaștri, o mutrișoară ageră de copilă. SADOVEANU, P. M. 234. Își ștergeau mînile... și-și potriveau după urechi gîțele de păr, neliniștite de boarea zilei. id. ib. 257. ◊ Expr. A împleti gîțe albe = a rămîne fată bătrînă. Cînd o fată are păr frumos, nu împletește gîțe albe. SEVASTOS, N. 4. ♦ Panglică sau șiret care se împletește la capătul cosițelor.
gâțișoară
GÎȚIȘOÁRĂ, gîțișoare, s. f. (Mold., Bucov., rar) Diminutiv al lui gîță. Poftim tulpan din Țarigrad cumpărat, Să-ți fie dumitale de legat, Ca de-acum pînă-n vecie Gîțișoarele dumitale legate-au să fie. SEVASTOS, N. 132.