graba
GRÁBĂ s. f. Tendință, intenție, dorință de a face ceva sau de a ajunge undeva cât mai repede; iuțeală, viteză (mare) cu care se face ceva; zor¹, grăbire. ◊ Loc. adv. În grabă sau în graba mare = grabnic, repede. – Din grăbi (derivat regresiv).

DOOM

grábă s. f., g-d. art. grábei

grabe
GRÁBĂ s. f. Tendință, intenție, dorință de a face ceva sau de a ajunge undeva cât mai repede; iuțeală, viteză (mare) cu care se face ceva; zor¹, grăbire. ◊ Loc. adv. În grabă sau în graba mare = grabnic, repede. – Din grăbi (derivat regresiv).

DOOM

grábă s. f., g-d. art. grábei

grabei
GRÁBĂ s. f. Tendință, intenție, dorință de a face ceva sau de a ajunge undeva cât mai repede; iuțeală, viteză (mare) cu care se face ceva; zor¹, grăbire. ◊ Loc. adv. În grabă sau în graba mare = grabnic, repede. – Din grăbi (derivat regresiv).

DOOM

grábă s. f., g-d. art. grábei

graben
GRÁBEN, grabene, s. n. Porțiune scufundată a scoarței terestre, de formă alungită și mărginită de falii paralele. – Din germ. Graben, fr. graben.

DOOM

gráben s. n., pl. grábene

grabene
GRÁBEN, grabene, s. n. Porțiune scufundată a scoarței terestre, de formă alungită și mărginită de falii paralele. – Din germ. Graben, fr. graben.

DOOM

gráben s. n., pl. grábene

grabenele
GRÁBEN, grabene, s. n. Porțiune scufundată a scoarței terestre, de formă alungită și mărginită de falii paralele. – Din germ. Graben, fr. graben.

DOOM

gráben s. n., pl. grábene

grabenelor
GRÁBEN, grabene, s. n. Porțiune scufundată a scoarței terestre, de formă alungită și mărginită de falii paralele. – Din germ. Graben, fr. graben.

DOOM

gráben s. n., pl. grábene

grabenul
GRÁBEN, grabene, s. n. Porțiune scufundată a scoarței terestre, de formă alungită și mărginită de falii paralele. – Din germ. Graben, fr. graben.

DOOM

gráben s. n., pl. grábene

grabenului
GRÁBEN, grabene, s. n. Porțiune scufundată a scoarței terestre, de formă alungită și mărginită de falii paralele. – Din germ. Graben, fr. graben.

DOOM

gráben s. n., pl. grábene

grabnic
GRÁBNIC, -Ă, grabnici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care se grăbește, care arată grabă; care se întâmplă repede, pe neașteptate; care nu poate aștepta, nu poate întârzia, care trebuie făcut fără întârziere. Mers grabnic. Moarte grabnică. Treabă grabnică. – Grabă + suf. -nic.

DOOM

grábnic adj. m., pl. grábnici; f. grábnică, pl. grábnice

grabnica
GRÁBNIC, -Ă, grabnici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care se grăbește, care arată grabă; care se întâmplă repede, pe neașteptate; care nu poate aștepta, nu poate întârzia, care trebuie făcut fără întârziere. Mers grabnic. Moarte grabnică. Treabă grabnică. – Grabă + suf. -nic.

DOOM

grábnic adj. m., pl. grábnici; f. grábnică, pl. grábnice

grabnice
GRÁBNIC, -Ă, grabnici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care se grăbește, care arată grabă; care se întâmplă repede, pe neașteptate; care nu poate aștepta, nu poate întârzia, care trebuie făcut fără întârziere. Mers grabnic. Moarte grabnică. Treabă grabnică. – Grabă + suf. -nic.

DOOM

grábnic adj. m., pl. grábnici; f. grábnică, pl. grábnice

grabnicei
GRÁBNIC, -Ă, grabnici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care se grăbește, care arată grabă; care se întâmplă repede, pe neașteptate; care nu poate aștepta, nu poate întârzia, care trebuie făcut fără întârziere. Mers grabnic. Moarte grabnică. Treabă grabnică. – Grabă + suf. -nic.

DOOM

grábnic adj. m., pl. grábnici; f. grábnică, pl. grábnice

grabnicele
GRÁBNIC, -Ă, grabnici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care se grăbește, care arată grabă; care se întâmplă repede, pe neașteptate; care nu poate aștepta, nu poate întârzia, care trebuie făcut fără întârziere. Mers grabnic. Moarte grabnică. Treabă grabnică. – Grabă + suf. -nic.

DOOM

grábnic adj. m., pl. grábnici; f. grábnică, pl. grábnice

grabnicelor
GRÁBNIC, -Ă, grabnici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care se grăbește, care arată grabă; care se întâmplă repede, pe neașteptate; care nu poate aștepta, nu poate întârzia, care trebuie făcut fără întârziere. Mers grabnic. Moarte grabnică. Treabă grabnică. – Grabă + suf. -nic.

DOOM

grábnic adj. m., pl. grábnici; f. grábnică, pl. grábnice

grabnici
GRÁBNIC, -Ă, grabnici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care se grăbește, care arată grabă; care se întâmplă repede, pe neașteptate; care nu poate aștepta, nu poate întârzia, care trebuie făcut fără întârziere. Mers grabnic. Moarte grabnică. Treabă grabnică. – Grabă + suf. -nic.

DOOM

grábnic adj. m., pl. grábnici; f. grábnică, pl. grábnice

grabnicii
GRÁBNIC, -Ă, grabnici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care se grăbește, care arată grabă; care se întâmplă repede, pe neașteptate; care nu poate aștepta, nu poate întârzia, care trebuie făcut fără întârziere. Mers grabnic. Moarte grabnică. Treabă grabnică. – Grabă + suf. -nic.

DOOM

grábnic adj. m., pl. grábnici; f. grábnică, pl. grábnice

grabnicilor
GRÁBNIC, -Ă, grabnici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care se grăbește, care arată grabă; care se întâmplă repede, pe neașteptate; care nu poate aștepta, nu poate întârzia, care trebuie făcut fără întârziere. Mers grabnic. Moarte grabnică. Treabă grabnică. – Grabă + suf. -nic.

DOOM

grábnic adj. m., pl. grábnici; f. grábnică, pl. grábnice

grabnicul
GRÁBNIC, -Ă, grabnici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care se grăbește, care arată grabă; care se întâmplă repede, pe neașteptate; care nu poate aștepta, nu poate întârzia, care trebuie făcut fără întârziere. Mers grabnic. Moarte grabnică. Treabă grabnică. – Grabă + suf. -nic.

DOOM

grábnic adj. m., pl. grábnici; f. grábnică, pl. grábnice

grabnicului
GRÁBNIC, -Ă, grabnici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care se grăbește, care arată grabă; care se întâmplă repede, pe neașteptate; care nu poate aștepta, nu poate întârzia, care trebuie făcut fără întârziere. Mers grabnic. Moarte grabnică. Treabă grabnică. – Grabă + suf. -nic.

DOOM

grábnic adj. m., pl. grábnici; f. grábnică, pl. grábnice

gracil
GRACÍL, -Ă adj. (Rar) Cu o structură fizică delicată, subțiratic, fragil; plăpând, firav, delicat. [< fr., it. gracile].

gracila
GRACÍL, -Ă adj. (Rar) Cu o structură fizică delicată, subțiratic, fragil; plăpând, firav, delicat. [< fr., it. gracile].

gracile
GRACÍL, -Ă adj. (Rar) Cu o structură fizică delicată, subțiratic, fragil; plăpând, firav, delicat. [< fr., it. gracile].

gracilei
GRACÍL, -Ă adj. (Rar) Cu o structură fizică delicată, subțiratic, fragil; plăpând, firav, delicat. [< fr., it. gracile].

gracilele
GRACÍL, -Ă adj. (Rar) Cu o structură fizică delicată, subțiratic, fragil; plăpând, firav, delicat. [< fr., it. gracile].

gracilelor
GRACÍL, -Ă adj. (Rar) Cu o structură fizică delicată, subțiratic, fragil; plăpând, firav, delicat. [< fr., it. gracile].

gracili
GRACÍL, -Ă adj. (Rar) Cu o structură fizică delicată, subțiratic, fragil; plăpând, firav, delicat. [< fr., it. gracile].

gracilii
GRACÍL, -Ă adj. (Rar) Cu o structură fizică delicată, subțiratic, fragil; plăpând, firav, delicat. [< fr., it. gracile].

gracililor
GRACÍL, -Ă adj. (Rar) Cu o structură fizică delicată, subțiratic, fragil; plăpând, firav, delicat. [< fr., it. gracile].

gracilitate
GRACILITÁTE s.f. (Rar) Însușirea a ceea ce este gracil; fragilitate, subțirime, delicatețe. [Cf. fr. gracilité, it. gracilità].

gracilul
GRACÍL, -Ă adj. (Rar) Cu o structură fizică delicată, subțiratic, fragil; plăpând, firav, delicat. [< fr., it. gracile].

gracilului
GRACÍL, -Ă adj. (Rar) Cu o structură fizică delicată, subțiratic, fragil; plăpând, firav, delicat. [< fr., it. gracile].

gracioso
GRACIÓSO adv. v. grazioso.

grad
GRAD, grade, s. n. 1. Nume dat mai multor unități de măsură pentru diverse mărimi (variabile), în cadrul unor sisteme sau scări de reper. Grad centezimal. Grad de latitudine. ◊ Grad de libertate = indice care arată posibilitățile de mișcare ale (elementelor) unui sistem mecanic. 2. (Mat.) Exponentul sau suma exponenților mărimii literale a unui monom; cel mai mare dintre exponenții monoamelor care alcătuiesc un polinom. ◊ Ecuație de gradul întâi (sau al doilea etc.) = ecuație a cărei necunoscută e la puterea întâi (sau a doua etc.). 3. Fiecare dintre diviziunile în care se împarte un sistem sau o scară de reper, de măsură. 4. Valoare a unei mărimi, considerată în raport cu o valoare de referință. ◊ Grad alcoolic = fiecare dintre procentele de alcool pur din volumul unui lichid alcoolic. 5. Etalon sau criteriu de apreciere a felului cum se realizează un proces tehnic, o însușire a unui material etc. 6. (În sintagma) Grad de comparație v. comparație. 7. (Urmat de determinări) Treaptă, nivel, stadiu (într-un proces, într-o situație etc. dată). ◊ Grad de rudenie = raportul de apropiere între rude. ◊ Loc. adv. În ultimul grad = în stadiul cel mai avansat, cel mai grav. 8. Fiecare dintre treptele sistemului de organizare a unor instituții; fiecare dintre treptele ierarhiei unor funcții; p. ext. loc pe care îl ocupă cineva în ierarhia unor funcții; persoană care ocupă o anumită funcție în această ierarhie. – Din fr. grade, lat. gradus, germ. Grad.

DOOM

grad s. n., pl. gráde

grad
-GRAD Element secund de compunere savantă cu semnificația „care merge”, „mergător”, folosit în combinații al căror prim element are specificații semantice (ex. plantigrad). [< fr. -grade, it. -grado, cf. lat. -gradus < gradi – a merge].

grada
GRADÁ, gradez, vb. I. Tranz. 1. A marca gradele (3), a împărți în grade (un instrument sau o scară de măsură). 2. A repartiza, a împărți, a eșalona în raport cu o scară, cu un punct de reper, cu un etalon. ◊ Expr. A grada o pedeapsă = a fixa o pedeapsă în raport cu gravitatea culpei. – Din grad (după fr. graduer).

DOOM

gradá (a ~) vb., ind. prez. 3 gradeáză

gradai
GRADÁ, gradez, vb. I. Tranz. 1. A marca gradele (3), a împărți în grade (un instrument sau o scară de măsură). 2. A repartiza, a împărți, a eșalona în raport cu o scară, cu un punct de reper, cu un etalon. ◊ Expr. A grada o pedeapsă = a fixa o pedeapsă în raport cu gravitatea culpei. – Din grad (după fr. graduer).

DOOM

gradá (a ~) vb., ind. prez. 3 gradeáză

gradam
GRADÁ, gradez, vb. I. Tranz. 1. A marca gradele (3), a împărți în grade (un instrument sau o scară de măsură). 2. A repartiza, a împărți, a eșalona în raport cu o scară, cu un punct de reper, cu un etalon. ◊ Expr. A grada o pedeapsă = a fixa o pedeapsă în raport cu gravitatea culpei. – Din grad (după fr. graduer).

DOOM

gradá (a ~) vb., ind. prez. 3 gradeáză

gradare
GRADÁ, gradez, vb. I. Tranz. 1. A marca gradele (3), a împărți în grade (un instrument sau o scară de măsură). 2. A repartiza, a împărți, a eșalona în raport cu o scară, cu un punct de reper, cu un etalon. ◊ Expr. A grada o pedeapsă = a fixa o pedeapsă în raport cu gravitatea culpei. – Din grad (după fr. graduer).

DOOM

gradá (a ~) vb., ind. prez. 3 gradeáză

gradare
GRADÁRE, gradări, s. f. Acțiunea de a grada și rezultatul ei. – V. grada.

DOOM

gradáre s. f., g.-d. art. gradắrii; pl. gradắri

gradarea
GRADÁRE, gradări, s. f. Acțiunea de a grada și rezultatul ei. – V. grada.

DOOM

gradáre s. f., g.-d. art. gradắrii; pl. gradắri

gradară
GRADÁ, gradez, vb. I. Tranz. 1. A marca gradele (3), a împărți în grade (un instrument sau o scară de măsură). 2. A repartiza, a împărți, a eșalona în raport cu o scară, cu un punct de reper, cu un etalon. ◊ Expr. A grada o pedeapsă = a fixa o pedeapsă în raport cu gravitatea culpei. – Din grad (după fr. graduer).

DOOM

gradá (a ~) vb., ind. prez. 3 gradeáză

gradarăm
GRADÁ, gradez, vb. I. Tranz. 1. A marca gradele (3), a împărți în grade (un instrument sau o scară de măsură). 2. A repartiza, a împărți, a eșalona în raport cu o scară, cu un punct de reper, cu un etalon. ◊ Expr. A grada o pedeapsă = a fixa o pedeapsă în raport cu gravitatea culpei. – Din grad (după fr. graduer).

DOOM

gradá (a ~) vb., ind. prez. 3 gradeáză

gradarăți
GRADÁ, gradez, vb. I. Tranz. 1. A marca gradele (3), a împărți în grade (un instrument sau o scară de măsură). 2. A repartiza, a împărți, a eșalona în raport cu o scară, cu un punct de reper, cu un etalon. ◊ Expr. A grada o pedeapsă = a fixa o pedeapsă în raport cu gravitatea culpei. – Din grad (după fr. graduer).

DOOM

gradá (a ~) vb., ind. prez. 3 gradeáză

gradase
GRADÁ, gradez, vb. I. Tranz. 1. A marca gradele (3), a împărți în grade (un instrument sau o scară de măsură). 2. A repartiza, a împărți, a eșalona în raport cu o scară, cu un punct de reper, cu un etalon. ◊ Expr. A grada o pedeapsă = a fixa o pedeapsă în raport cu gravitatea culpei. – Din grad (după fr. graduer).

DOOM

gradá (a ~) vb., ind. prez. 3 gradeáză

gradasem
GRADÁ, gradez, vb. I. Tranz. 1. A marca gradele (3), a împărți în grade (un instrument sau o scară de măsură). 2. A repartiza, a împărți, a eșalona în raport cu o scară, cu un punct de reper, cu un etalon. ◊ Expr. A grada o pedeapsă = a fixa o pedeapsă în raport cu gravitatea culpei. – Din grad (după fr. graduer).

DOOM

gradá (a ~) vb., ind. prez. 3 gradeáză

gradaseră
GRADÁ, gradez, vb. I. Tranz. 1. A marca gradele (3), a împărți în grade (un instrument sau o scară de măsură). 2. A repartiza, a împărți, a eșalona în raport cu o scară, cu un punct de reper, cu un etalon. ◊ Expr. A grada o pedeapsă = a fixa o pedeapsă în raport cu gravitatea culpei. – Din grad (după fr. graduer).

DOOM

gradá (a ~) vb., ind. prez. 3 gradeáză

gradaserăm
GRADÁ, gradez, vb. I. Tranz. 1. A marca gradele (3), a împărți în grade (un instrument sau o scară de măsură). 2. A repartiza, a împărți, a eșalona în raport cu o scară, cu un punct de reper, cu un etalon. ◊ Expr. A grada o pedeapsă = a fixa o pedeapsă în raport cu gravitatea culpei. – Din grad (după fr. graduer).

DOOM

gradá (a ~) vb., ind. prez. 3 gradeáză

gradaserăți
GRADÁ, gradez, vb. I. Tranz. 1. A marca gradele (3), a împărți în grade (un instrument sau o scară de măsură). 2. A repartiza, a împărți, a eșalona în raport cu o scară, cu un punct de reper, cu un etalon. ◊ Expr. A grada o pedeapsă = a fixa o pedeapsă în raport cu gravitatea culpei. – Din grad (după fr. graduer).

DOOM

gradá (a ~) vb., ind. prez. 3 gradeáză

gradaseși
GRADÁ, gradez, vb. I. Tranz. 1. A marca gradele (3), a împărți în grade (un instrument sau o scară de măsură). 2. A repartiza, a împărți, a eșalona în raport cu o scară, cu un punct de reper, cu un etalon. ◊ Expr. A grada o pedeapsă = a fixa o pedeapsă în raport cu gravitatea culpei. – Din grad (după fr. graduer).

DOOM

gradá (a ~) vb., ind. prez. 3 gradeáză

gradaseți
GRADÁ, gradez, vb. I. Tranz. 1. A marca gradele (3), a împărți în grade (un instrument sau o scară de măsură). 2. A repartiza, a împărți, a eșalona în raport cu o scară, cu un punct de reper, cu un etalon. ◊ Expr. A grada o pedeapsă = a fixa o pedeapsă în raport cu gravitatea culpei. – Din grad (după fr. graduer).

DOOM

gradá (a ~) vb., ind. prez. 3 gradeáză

gradat
GRADÁ, gradez, vb. I. Tranz. 1. A marca gradele (3), a împărți în grade (un instrument sau o scară de măsură). 2. A repartiza, a împărți, a eșalona în raport cu o scară, cu un punct de reper, cu un etalon. ◊ Expr. A grada o pedeapsă = a fixa o pedeapsă în raport cu gravitatea culpei. – Din grad (după fr. graduer).

DOOM

gradá (a ~) vb., ind. prez. 3 gradeáză

gradat
GRADÁT², -Ă, gradați, -te, adj. 1. (Despre aparate, instrumente etc.) Împărțit în grade (3). 2. Care suie sau coboară treptat, care are loc, se produce într-o succesiune ascendentă sau descendentă. – V. grada.

gradat
GRADÁT¹, gradați, s. m. Militar care are un grad inferior celui de ofițer. – Din fr. gradé.

DOOM

gradát s. m., pl. gradáți

gradata
GRADÁT², -Ă, gradați, -te, adj. 1. (Despre aparate, instrumente etc.) Împărțit în grade (3). 2. Care suie sau coboară treptat, care are loc, se produce într-o succesiune ascendentă sau descendentă. – V. grada.

gradate
GRADÁT², -Ă, gradați, -te, adj. 1. (Despre aparate, instrumente etc.) Împărțit în grade (3). 2. Care suie sau coboară treptat, care are loc, se produce într-o succesiune ascendentă sau descendentă. – V. grada.

gradatei
GRADÁT², -Ă, gradați, -te, adj. 1. (Despre aparate, instrumente etc.) Împărțit în grade (3). 2. Care suie sau coboară treptat, care are loc, se produce într-o succesiune ascendentă sau descendentă. – V. grada.

gradatele
GRADÁT², -Ă, gradați, -te, adj. 1. (Despre aparate, instrumente etc.) Împărțit în grade (3). 2. Care suie sau coboară treptat, care are loc, se produce într-o succesiune ascendentă sau descendentă. – V. grada.

gradatelor
GRADÁT², -Ă, gradați, -te, adj. 1. (Despre aparate, instrumente etc.) Împărțit în grade (3). 2. Care suie sau coboară treptat, care are loc, se produce într-o succesiune ascendentă sau descendentă. – V. grada.

gradatul
GRADÁT², -Ă, gradați, -te, adj. 1. (Despre aparate, instrumente etc.) Împărțit în grade (3). 2. Care suie sau coboară treptat, care are loc, se produce într-o succesiune ascendentă sau descendentă. – V. grada.

gradatului
GRADÁT², -Ă, gradați, -te, adj. 1. (Despre aparate, instrumente etc.) Împărțit în grade (3). 2. Care suie sau coboară treptat, care are loc, se produce într-o succesiune ascendentă sau descendentă. – V. grada.

gradau
GRADÁ, gradez, vb. I. Tranz. 1. A marca gradele (3), a împărți în grade (un instrument sau o scară de măsură). 2. A repartiza, a împărți, a eșalona în raport cu o scară, cu un punct de reper, cu un etalon. ◊ Expr. A grada o pedeapsă = a fixa o pedeapsă în raport cu gravitatea culpei. – Din grad (după fr. graduer).

DOOM

gradá (a ~) vb., ind. prez. 3 gradeáză

gradași
GRADÁ, gradez, vb. I. Tranz. 1. A marca gradele (3), a împărți în grade (un instrument sau o scară de măsură). 2. A repartiza, a împărți, a eșalona în raport cu o scară, cu un punct de reper, cu un etalon. ◊ Expr. A grada o pedeapsă = a fixa o pedeapsă în raport cu gravitatea culpei. – Din grad (după fr. graduer).

DOOM

gradá (a ~) vb., ind. prez. 3 gradeáză

gradați
GRADÁ, gradez, vb. I. Tranz. 1. A marca gradele (3), a împărți în grade (un instrument sau o scară de măsură). 2. A repartiza, a împărți, a eșalona în raport cu o scară, cu un punct de reper, cu un etalon. ◊ Expr. A grada o pedeapsă = a fixa o pedeapsă în raport cu gravitatea culpei. – Din grad (după fr. graduer).

DOOM

gradá (a ~) vb., ind. prez. 3 gradeáză

gradați
GRADÁT², -Ă, gradați, -te, adj. 1. (Despre aparate, instrumente etc.) Împărțit în grade (3). 2. Care suie sau coboară treptat, care are loc, se produce într-o succesiune ascendentă sau descendentă. – V. grada.

gradația
GRADÁȚIE, gradații, s. f. 1. Creștere sau descreștere treptată, progresivă, înaintare succesivă (a unui proces, a unui fenomen, a unei acțiuni etc.). 2. Fiecare dintre diviziunile care se găsesc pe suportul unui instrument de măsură cu scări gradate. 3. Figură de stil constând în trecerea treptată, ascendentă sau descendentă, de la o idee la alta. ♦ (Pict.) Trecere treptată de la o nuanță la alta. 4. Fiecare dintre treptele de încadrare pe care se află un salariat în cadrul gradului său, acordată pe baza vechimii în serviciu și a aportului în muncă; p. ext. spor de salariu care corespunde fiecăreia dintre aceste trepte. – Din fr. gradation, lat. gradatio.

DOOM

gradáție (-ți-e) s. f., art. gradáția (-ți-a), g.-d. art. gradáției; pl. gradáții, art. gradáțiile (-ți-i-)

gradație
GRADÁȚIE, gradații, s. f. 1. Creștere sau descreștere treptată, progresivă, înaintare succesivă (a unui proces, a unui fenomen, a unei acțiuni etc.). 2. Fiecare dintre diviziunile care se găsesc pe suportul unui instrument de măsură cu scări gradate. 3. Figură de stil constând în trecerea treptată, ascendentă sau descendentă, de la o idee la alta. ♦ (Pict.) Trecere treptată de la o nuanță la alta. 4. Fiecare dintre treptele de încadrare pe care se află un salariat în cadrul gradului său, acordată pe baza vechimii în serviciu și a aportului în muncă; p. ext. spor de salariu care corespunde fiecăreia dintre aceste trepte. – Din fr. gradation, lat. gradatio.

DOOM

gradáție (-ți-e) s. f., art. gradáția (-ți-a), g.-d. art. gradáției; pl. gradáții, art. gradáțiile (-ți-i-)

gradației
GRADÁȚIE, gradații, s. f. 1. Creștere sau descreștere treptată, progresivă, înaintare succesivă (a unui proces, a unui fenomen, a unei acțiuni etc.). 2. Fiecare dintre diviziunile care se găsesc pe suportul unui instrument de măsură cu scări gradate. 3. Figură de stil constând în trecerea treptată, ascendentă sau descendentă, de la o idee la alta. ♦ (Pict.) Trecere treptată de la o nuanță la alta. 4. Fiecare dintre treptele de încadrare pe care se află un salariat în cadrul gradului său, acordată pe baza vechimii în serviciu și a aportului în muncă; p. ext. spor de salariu care corespunde fiecăreia dintre aceste trepte. – Din fr. gradation, lat. gradatio.

DOOM

gradáție (-ți-e) s. f., art. gradáția (-ți-a), g.-d. art. gradáției; pl. gradáții, art. gradáțiile (-ți-i-)

gradații
GRADÁT², -Ă, gradați, -te, adj. 1. (Despre aparate, instrumente etc.) Împărțit în grade (3). 2. Care suie sau coboară treptat, care are loc, se produce într-o succesiune ascendentă sau descendentă. – V. grada.

gradații
GRADÁȚIE, gradații, s. f. 1. Creștere sau descreștere treptată, progresivă, înaintare succesivă (a unui proces, a unui fenomen, a unei acțiuni etc.). 2. Fiecare dintre diviziunile care se găsesc pe suportul unui instrument de măsură cu scări gradate. 3. Figură de stil constând în trecerea treptată, ascendentă sau descendentă, de la o idee la alta. ♦ (Pict.) Trecere treptată de la o nuanță la alta. 4. Fiecare dintre treptele de încadrare pe care se află un salariat în cadrul gradului său, acordată pe baza vechimii în serviciu și a aportului în muncă; p. ext. spor de salariu care corespunde fiecăreia dintre aceste trepte. – Din fr. gradation, lat. gradatio.

DOOM

gradáție (-ți-e) s. f., art. gradáția (-ți-a), g.-d. art. gradáției; pl. gradáții, art. gradáțiile (-ți-i-)

gradațiile
GRADÁȚIE, gradații, s. f. 1. Creștere sau descreștere treptată, progresivă, înaintare succesivă (a unui proces, a unui fenomen, a unei acțiuni etc.). 2. Fiecare dintre diviziunile care se găsesc pe suportul unui instrument de măsură cu scări gradate. 3. Figură de stil constând în trecerea treptată, ascendentă sau descendentă, de la o idee la alta. ♦ (Pict.) Trecere treptată de la o nuanță la alta. 4. Fiecare dintre treptele de încadrare pe care se află un salariat în cadrul gradului său, acordată pe baza vechimii în serviciu și a aportului în muncă; p. ext. spor de salariu care corespunde fiecăreia dintre aceste trepte. – Din fr. gradation, lat. gradatio.

DOOM

gradáție (-ți-e) s. f., art. gradáția (-ți-a), g.-d. art. gradáției; pl. gradáții, art. gradáțiile (-ți-i-)

gradațiilor
GRADÁȚIE, gradații, s. f. 1. Creștere sau descreștere treptată, progresivă, înaintare succesivă (a unui proces, a unui fenomen, a unei acțiuni etc.). 2. Fiecare dintre diviziunile care se găsesc pe suportul unui instrument de măsură cu scări gradate. 3. Figură de stil constând în trecerea treptată, ascendentă sau descendentă, de la o idee la alta. ♦ (Pict.) Trecere treptată de la o nuanță la alta. 4. Fiecare dintre treptele de încadrare pe care se află un salariat în cadrul gradului său, acordată pe baza vechimii în serviciu și a aportului în muncă; p. ext. spor de salariu care corespunde fiecăreia dintre aceste trepte. – Din fr. gradation, lat. gradatio.

DOOM

gradáție (-ți-e) s. f., art. gradáția (-ți-a), g.-d. art. gradáției; pl. gradáții, art. gradáțiile (-ți-i-)

gradaților
GRADÁT², -Ă, gradați, -te, adj. 1. (Despre aparate, instrumente etc.) Împărțit în grade (3). 2. Care suie sau coboară treptat, care are loc, se produce într-o succesiune ascendentă sau descendentă. – V. grada.

gradațiune
GRADAȚIÚNE s.f. v. gradație.

grade
GRAD, grade, s. n. 1. Nume dat mai multor unități de măsură pentru diverse mărimi (variabile), în cadrul unor sisteme sau scări de reper. Grad centezimal. Grad de latitudine. ◊ Grad de libertate = indice care arată posibilitățile de mișcare ale (elementelor) unui sistem mecanic. 2. (Mat.) Exponentul sau suma exponenților mărimii literale a unui monom; cel mai mare dintre exponenții monoamelor care alcătuiesc un polinom. ◊ Ecuație de gradul întâi (sau al doilea etc.) = ecuație a cărei necunoscută e la puterea întâi (sau a doua etc.). 3. Fiecare dintre diviziunile în care se împarte un sistem sau o scară de reper, de măsură. 4. Valoare a unei mărimi, considerată în raport cu o valoare de referință. ◊ Grad alcoolic = fiecare dintre procentele de alcool pur din volumul unui lichid alcoolic. 5. Etalon sau criteriu de apreciere a felului cum se realizează un proces tehnic, o însușire a unui material etc. 6. (În sintagma) Grad de comparație v. comparație. 7. (Urmat de determinări) Treaptă, nivel, stadiu (într-un proces, într-o situație etc. dată). ◊ Grad de rudenie = raportul de apropiere între rude. ◊ Loc. adv. În ultimul grad = în stadiul cel mai avansat, cel mai grav. 8. Fiecare dintre treptele sistemului de organizare a unor instituții; fiecare dintre treptele ierarhiei unor funcții; p. ext. loc pe care îl ocupă cineva în ierarhia unor funcții; persoană care ocupă o anumită funcție în această ierarhie. – Din fr. grade, lat. gradus, germ. Grad.

DOOM

grad s. n., pl. gráde

gradea
gradeá (-éle), s. f. (Trans.) Zăbrea, gratie. It. gradella, prin intermediul sb. gradela (DAR), cf. alb. gredeljë „grătar”.

gradează
GRADÁ, gradez, vb. I. Tranz. 1. A marca gradele (3), a împărți în grade (un instrument sau o scară de măsură). 2. A repartiza, a împărți, a eșalona în raport cu o scară, cu un punct de reper, cu un etalon. ◊ Expr. A grada o pedeapsă = a fixa o pedeapsă în raport cu gravitatea culpei. – Din grad (după fr. graduer).

DOOM

gradá (a ~) vb., ind. prez. 3 gradeáză

gradel
GRÁDEL s. n. Pânză albă de bumbac cu dungi longitudinale, folosită pentru lenjerie. – Din germ. Gradel.

DOOM

grádel s. n.

gradele
GRAD, grade, s. n. 1. Nume dat mai multor unități de măsură pentru diverse mărimi (variabile), în cadrul unor sisteme sau scări de reper. Grad centezimal. Grad de latitudine. ◊ Grad de libertate = indice care arată posibilitățile de mișcare ale (elementelor) unui sistem mecanic. 2. (Mat.) Exponentul sau suma exponenților mărimii literale a unui monom; cel mai mare dintre exponenții monoamelor care alcătuiesc un polinom. ◊ Ecuație de gradul întâi (sau al doilea etc.) = ecuație a cărei necunoscută e la puterea întâi (sau a doua etc.). 3. Fiecare dintre diviziunile în care se împarte un sistem sau o scară de reper, de măsură. 4. Valoare a unei mărimi, considerată în raport cu o valoare de referință. ◊ Grad alcoolic = fiecare dintre procentele de alcool pur din volumul unui lichid alcoolic. 5. Etalon sau criteriu de apreciere a felului cum se realizează un proces tehnic, o însușire a unui material etc. 6. (În sintagma) Grad de comparație v. comparație. 7. (Urmat de determinări) Treaptă, nivel, stadiu (într-un proces, într-o situație etc. dată). ◊ Grad de rudenie = raportul de apropiere între rude. ◊ Loc. adv. În ultimul grad = în stadiul cel mai avansat, cel mai grav. 8. Fiecare dintre treptele sistemului de organizare a unor instituții; fiecare dintre treptele ierarhiei unor funcții; p. ext. loc pe care îl ocupă cineva în ierarhia unor funcții; persoană care ocupă o anumită funcție în această ierarhie. – Din fr. grade, lat. gradus, germ. Grad.

DOOM

grad s. n., pl. gráde

gradelor
GRAD, grade, s. n. 1. Nume dat mai multor unități de măsură pentru diverse mărimi (variabile), în cadrul unor sisteme sau scări de reper. Grad centezimal. Grad de latitudine. ◊ Grad de libertate = indice care arată posibilitățile de mișcare ale (elementelor) unui sistem mecanic. 2. (Mat.) Exponentul sau suma exponenților mărimii literale a unui monom; cel mai mare dintre exponenții monoamelor care alcătuiesc un polinom. ◊ Ecuație de gradul întâi (sau al doilea etc.) = ecuație a cărei necunoscută e la puterea întâi (sau a doua etc.). 3. Fiecare dintre diviziunile în care se împarte un sistem sau o scară de reper, de măsură. 4. Valoare a unei mărimi, considerată în raport cu o valoare de referință. ◊ Grad alcoolic = fiecare dintre procentele de alcool pur din volumul unui lichid alcoolic. 5. Etalon sau criteriu de apreciere a felului cum se realizează un proces tehnic, o însușire a unui material etc. 6. (În sintagma) Grad de comparație v. comparație. 7. (Urmat de determinări) Treaptă, nivel, stadiu (într-un proces, într-o situație etc. dată). ◊ Grad de rudenie = raportul de apropiere între rude. ◊ Loc. adv. În ultimul grad = în stadiul cel mai avansat, cel mai grav. 8. Fiecare dintre treptele sistemului de organizare a unor instituții; fiecare dintre treptele ierarhiei unor funcții; p. ext. loc pe care îl ocupă cineva în ierarhia unor funcții; persoană care ocupă o anumită funcție în această ierarhie. – Din fr. grade, lat. gradus, germ. Grad.

DOOM

grad s. n., pl. gráde

gradelul
GRÁDEL s. n. Pânză albă de bumbac cu dungi longitudinale, folosită pentru lenjerie. – Din germ. Gradel.

DOOM

grádel s. n.

gradelului
GRÁDEL s. n. Pânză albă de bumbac cu dungi longitudinale, folosită pentru lenjerie. – Din germ. Gradel.

DOOM

grádel s. n.

graden
GRADÉN, gradene, s. n. 1. Treaptă înaltă, așezată la baza unui edificiu. 2. Fiecare dintre treptele unui amfiteatru, stadion etc., pe care sunt așezate băncile sau scaunele. [Pl. și: gradenuri] – Din fr. gradin.

DOOM

!gradén s. n., pl. gradéne

graden
GRADÉN, gradene, s. n. 1. Treaptă înaltă, așezată la baza unui edificiu. 2. Fiecare dintre treptele unui amfiteatru, stadion etc., pe care sunt așezate băncile sau scaunele. [Pl. și: gradenuri] – Din fr. gradin.

gradenul
GRADÉN, gradene, s. n. 1. Treaptă înaltă, așezată la baza unui edificiu. 2. Fiecare dintre treptele unui amfiteatru, stadion etc., pe care sunt așezate băncile sau scaunele. [Pl. și: gradenuri] – Din fr. gradin.

gradenului
GRADÉN, gradene, s. n. 1. Treaptă înaltă, așezată la baza unui edificiu. 2. Fiecare dintre treptele unui amfiteatru, stadion etc., pe care sunt așezate băncile sau scaunele. [Pl. și: gradenuri] – Din fr. gradin.

gradenuri
GRADÉN, gradene, s. n. 1. Treaptă înaltă, așezată la baza unui edificiu. 2. Fiecare dintre treptele unui amfiteatru, stadion etc., pe care sunt așezate băncile sau scaunele. [Pl. și: gradenuri] – Din fr. gradin.

gradenurile
GRADÉN, gradene, s. n. 1. Treaptă înaltă, așezată la baza unui edificiu. 2. Fiecare dintre treptele unui amfiteatru, stadion etc., pe care sunt așezate băncile sau scaunele. [Pl. și: gradenuri] – Din fr. gradin.

gradenurilor
GRADÉN, gradene, s. n. 1. Treaptă înaltă, așezată la baza unui edificiu. 2. Fiecare dintre treptele unui amfiteatru, stadion etc., pe care sunt așezate băncile sau scaunele. [Pl. și: gradenuri] – Din fr. gradin.

gradez
GRADÁ, gradez, vb. I. Tranz. 1. A marca gradele (3), a împărți în grade (un instrument sau o scară de măsură). 2. A repartiza, a împărți, a eșalona în raport cu o scară, cu un punct de reper, cu un etalon. ◊ Expr. A grada o pedeapsă = a fixa o pedeapsă în raport cu gravitatea culpei. – Din grad (după fr. graduer).

DOOM

gradá (a ~) vb., ind. prez. 3 gradeáză

gradeze
GRADÁ, gradez, vb. I. Tranz. 1. A marca gradele (3), a împărți în grade (un instrument sau o scară de măsură). 2. A repartiza, a împărți, a eșalona în raport cu o scară, cu un punct de reper, cu un etalon. ◊ Expr. A grada o pedeapsă = a fixa o pedeapsă în raport cu gravitatea culpei. – Din grad (după fr. graduer).

DOOM

gradá (a ~) vb., ind. prez. 3 gradeáză

gradezi
GRADÁ, gradez, vb. I. Tranz. 1. A marca gradele (3), a împărți în grade (un instrument sau o scară de măsură). 2. A repartiza, a împărți, a eșalona în raport cu o scară, cu un punct de reper, cu un etalon. ◊ Expr. A grada o pedeapsă = a fixa o pedeapsă în raport cu gravitatea culpei. – Din grad (după fr. graduer).

DOOM

gradá (a ~) vb., ind. prez. 3 gradeáză

gradient
GRADIÉNT s.m. Variație pe unitatea de lungime a unei mărimi scalare. ♦ Gradație de presiune barometrică, care se stabilește între centrul și marginile unui ciclon; numărul de grade cu care crește temperatura pe verticală spre centrul Pământului. [Pron. -di-ent, pl. -nți, (s.n.) -nte. / < fr. gradient].

DOOM

gradiént (-di-ent) s. m., pl. gradiénți

gradient
GRADIÉNT, gradienți, s. m. 1. (Mat.) Variație pe unitatea de lungime a unei mărimi scalare. 2. Variație a unui element meteorologic (temperatură, presiune) în funcție de distanță. ♦ Mărime care indică creșterea medie a temperaturii spre centrul Pământului. 3. Mărime variabilă a unor factori ecologici. [Pr.: -di-ent] – Din fr. gradient.

gradientul
GRADIÉNT, gradienți, s. m. 1. (Mat.) Variație pe unitatea de lungime a unei mărimi scalare. 2. Variație a unui element meteorologic (temperatură, presiune) în funcție de distanță. ♦ Mărime care indică creșterea medie a temperaturii spre centrul Pământului. 3. Mărime variabilă a unor factori ecologici. [Pr.: -di-ent] – Din fr. gradient.

gradientului
GRADIÉNT, gradienți, s. m. 1. (Mat.) Variație pe unitatea de lungime a unei mărimi scalare. 2. Variație a unui element meteorologic (temperatură, presiune) în funcție de distanță. ♦ Mărime care indică creșterea medie a temperaturii spre centrul Pământului. 3. Mărime variabilă a unor factori ecologici. [Pr.: -di-ent] – Din fr. gradient.

gradienți
GRADIÉNT, gradienți, s. m. 1. (Mat.) Variație pe unitatea de lungime a unei mărimi scalare. 2. Variație a unui element meteorologic (temperatură, presiune) în funcție de distanță. ♦ Mărime care indică creșterea medie a temperaturii spre centrul Pământului. 3. Mărime variabilă a unor factori ecologici. [Pr.: -di-ent] – Din fr. gradient.

gradienții
GRADIÉNT, gradienți, s. m. 1. (Mat.) Variație pe unitatea de lungime a unei mărimi scalare. 2. Variație a unui element meteorologic (temperatură, presiune) în funcție de distanță. ♦ Mărime care indică creșterea medie a temperaturii spre centrul Pământului. 3. Mărime variabilă a unor factori ecologici. [Pr.: -di-ent] – Din fr. gradient.

gradienților
GRADIÉNT, gradienți, s. m. 1. (Mat.) Variație pe unitatea de lungime a unei mărimi scalare. 2. Variație a unui element meteorologic (temperatură, presiune) în funcție de distanță. ♦ Mărime care indică creșterea medie a temperaturii spre centrul Pământului. 3. Mărime variabilă a unor factori ecologici. [Pr.: -di-ent] – Din fr. gradient.

gradier
GRADIÉR, gradiere, s. n. Construcție folosită la răcirea apei necesare instalațiilor energetice. [Pr.: -di-er] – Din germ. Gradier[werk].

DOOM

gradiér (-di-er) s. n., pl. gradiére

gradiere
GRADIÉR, gradiere, s. n. Construcție folosită la răcirea apei necesare instalațiilor energetice. [Pr.: -di-er] – Din germ. Gradier[werk].

DOOM

gradiér (-di-er) s. n., pl. gradiére

gradierele
GRADIÉR, gradiere, s. n. Construcție folosită la răcirea apei necesare instalațiilor energetice. [Pr.: -di-er] – Din germ. Gradier[werk].

DOOM

gradiér (-di-er) s. n., pl. gradiére

gradierelor
GRADIÉR, gradiere, s. n. Construcție folosită la răcirea apei necesare instalațiilor energetice. [Pr.: -di-er] – Din germ. Gradier[werk].

DOOM

gradiér (-di-er) s. n., pl. gradiére

gradierul
GRADIÉR, gradiere, s. n. Construcție folosită la răcirea apei necesare instalațiilor energetice. [Pr.: -di-er] – Din germ. Gradier[werk].

DOOM

gradiér (-di-er) s. n., pl. gradiére

gradierului
GRADIÉR, gradiere, s. n. Construcție folosită la răcirea apei necesare instalațiilor energetice. [Pr.: -di-er] – Din germ. Gradier[werk].

DOOM

gradiér (-di-er) s. n., pl. gradiére

gradina
GRADÍNĂ, gradine, s. f. Daltă specială din oțel folosită la cioplirea unor roci pentru realizarea unor elemente de construcție decorative. [Acc. și: grádină] – Din it. gradina.

DOOM

gradínă (daltă) s. f., g.-d. art. gradínei; pl. gradíne

gradine
GRADÍNĂ, gradine, s. f. Daltă specială din oțel folosită la cioplirea unor roci pentru realizarea unor elemente de construcție decorative. [Acc. și: grádină] – Din it. gradina.

DOOM

gradínă (daltă) s. f., g.-d. art. gradínei; pl. gradíne

gradinei
GRADÍNĂ, gradine, s. f. Daltă specială din oțel folosită la cioplirea unor roci pentru realizarea unor elemente de construcție decorative. [Acc. și: grádină] – Din it. gradina.

DOOM

gradínă (daltă) s. f., g.-d. art. gradínei; pl. gradíne

gradinele
GRADÍNĂ, gradine, s. f. Daltă specială din oțel folosită la cioplirea unor roci pentru realizarea unor elemente de construcție decorative. [Acc. și: grádină] – Din it. gradina.

DOOM

gradínă (daltă) s. f., g.-d. art. gradínei; pl. gradíne

gradinelor
GRADÍNĂ, gradine, s. f. Daltă specială din oțel folosită la cioplirea unor roci pentru realizarea unor elemente de construcție decorative. [Acc. și: grádină] – Din it. gradina.

DOOM

gradínă (daltă) s. f., g.-d. art. gradínei; pl. gradíne

gradivus
Gradivus, denumire purtată de zeul Mars.

gradua
GRADUÁ vb. I. tr. A grada, a mări sau a micșora treptat. [P.i. -duez, 3, 6 -ează. / < fr. graduer].

graduai
GRADUÁ vb. I. tr. A grada, a mări sau a micșora treptat. [P.i. -duez, 3, 6 -ează. / < fr. graduer].

gradual
GRADUÁL², -Ă, graduali, -e, adv. Care crește sau descrește treptat. [Pr.: -du-al] – Din fr. graduel, engl. gradual.

DOOM

graduál² (-du-al) s. n., pl. graduále

graduala
GRADUÁL², -Ă, graduali, -e, adv. Care crește sau descrește treptat. [Pr.: -du-al] – Din fr. graduel, engl. gradual.

DOOM

graduál² (-du-al) s. n., pl. graduále

graduale
GRADUÁL², -Ă, graduali, -e, adv. Care crește sau descrește treptat. [Pr.: -du-al] – Din fr. graduel, engl. gradual.

DOOM

graduál² (-du-al) s. n., pl. graduále

gradualei
GRADUÁL², -Ă, graduali, -e, adv. Care crește sau descrește treptat. [Pr.: -du-al] – Din fr. graduel, engl. gradual.

DOOM

graduál² (-du-al) s. n., pl. graduále

gradualele
GRADUÁL², -Ă, graduali, -e, adv. Care crește sau descrește treptat. [Pr.: -du-al] – Din fr. graduel, engl. gradual.

DOOM

graduál² (-du-al) s. n., pl. graduále

gradualelor
GRADUÁL², -Ă, graduali, -e, adv. Care crește sau descrește treptat. [Pr.: -du-al] – Din fr. graduel, engl. gradual.

DOOM

graduál² (-du-al) s. n., pl. graduále

graduali
GRADUÁL², -Ă, graduali, -e, adv. Care crește sau descrește treptat. [Pr.: -du-al] – Din fr. graduel, engl. gradual.

DOOM

graduál² (-du-al) s. n., pl. graduále

gradualii
GRADUÁL², -Ă, graduali, -e, adv. Care crește sau descrește treptat. [Pr.: -du-al] – Din fr. graduel, engl. gradual.

DOOM

graduál² (-du-al) s. n., pl. graduále

gradualilor
GRADUÁL², -Ă, graduali, -e, adv. Care crește sau descrește treptat. [Pr.: -du-al] – Din fr. graduel, engl. gradual.

DOOM

graduál² (-du-al) s. n., pl. graduále

gradualul
GRADUÁL², -Ă, graduali, -e, adv. Care crește sau descrește treptat. [Pr.: -du-al] – Din fr. graduel, engl. gradual.

DOOM

graduál² (-du-al) s. n., pl. graduále

gradualului
GRADUÁL², -Ă, graduali, -e, adv. Care crește sau descrește treptat. [Pr.: -du-al] – Din fr. graduel, engl. gradual.

DOOM

graduál² (-du-al) s. n., pl. graduále

graduam
GRADUÁ vb. I. tr. A grada, a mări sau a micșora treptat. [P.i. -duez, 3, 6 -ează. / < fr. graduer].

graduare
GRADUÁ vb. I. tr. A grada, a mări sau a micșora treptat. [P.i. -duez, 3, 6 -ează. / < fr. graduer].

graduare
GRADUÁ vb. I. tr. A grada, a mări sau a micșora treptat. [P.i. -duez, 3, 6 -ează. / < fr. graduer].

graduară
GRADUÁ vb. I. tr. A grada, a mări sau a micșora treptat. [P.i. -duez, 3, 6 -ează. / < fr. graduer].

graduarăm
GRADUÁ vb. I. tr. A grada, a mări sau a micșora treptat. [P.i. -duez, 3, 6 -ează. / < fr. graduer].

graduarăți
GRADUÁ vb. I. tr. A grada, a mări sau a micșora treptat. [P.i. -duez, 3, 6 -ează. / < fr. graduer].

graduase
GRADUÁ vb. I. tr. A grada, a mări sau a micșora treptat. [P.i. -duez, 3, 6 -ează. / < fr. graduer].

graduasem
GRADUÁ vb. I. tr. A grada, a mări sau a micșora treptat. [P.i. -duez, 3, 6 -ează. / < fr. graduer].

graduaseră
GRADUÁ vb. I. tr. A grada, a mări sau a micșora treptat. [P.i. -duez, 3, 6 -ează. / < fr. graduer].

graduaserăm
GRADUÁ vb. I. tr. A grada, a mări sau a micșora treptat. [P.i. -duez, 3, 6 -ează. / < fr. graduer].

graduaserăți
GRADUÁ vb. I. tr. A grada, a mări sau a micșora treptat. [P.i. -duez, 3, 6 -ează. / < fr. graduer].

graduaseși
GRADUÁ vb. I. tr. A grada, a mări sau a micșora treptat. [P.i. -duez, 3, 6 -ează. / < fr. graduer].

graduaseți
GRADUÁ vb. I. tr. A grada, a mări sau a micșora treptat. [P.i. -duez, 3, 6 -ează. / < fr. graduer].

graduat
GRADUÁ vb. I. tr. A grada, a mări sau a micșora treptat. [P.i. -duez, 3, 6 -ează. / < fr. graduer].

graduau
GRADUÁ vb. I. tr. A grada, a mări sau a micșora treptat. [P.i. -duez, 3, 6 -ează. / < fr. graduer].

graduași
GRADUÁ vb. I. tr. A grada, a mări sau a micșora treptat. [P.i. -duez, 3, 6 -ează. / < fr. graduer].

graduați
GRADUÁ vb. I. tr. A grada, a mări sau a micșora treptat. [P.i. -duez, 3, 6 -ează. / < fr. graduer].

graduează
GRADUÁ vb. I. tr. A grada, a mări sau a micșora treptat. [P.i. -duez, 3, 6 -ează. / < fr. graduer].

graduez
GRADUÁ vb. I. tr. A grada, a mări sau a micșora treptat. [P.i. -duez, 3, 6 -ează. / < fr. graduer].

gradueze
GRADUÁ vb. I. tr. A grada, a mări sau a micșora treptat. [P.i. -duez, 3, 6 -ează. / < fr. graduer].

graduezi
GRADUÁ vb. I. tr. A grada, a mări sau a micșora treptat. [P.i. -duez, 3, 6 -ează. / < fr. graduer].

gradul
GRAD, grade, s. n. 1. Nume dat mai multor unități de măsură pentru diverse mărimi (variabile), în cadrul unor sisteme sau scări de reper. Grad centezimal. Grad de latitudine. ◊ Grad de libertate = indice care arată posibilitățile de mișcare ale (elementelor) unui sistem mecanic. 2. (Mat.) Exponentul sau suma exponenților mărimii literale a unui monom; cel mai mare dintre exponenții monoamelor care alcătuiesc un polinom. ◊ Ecuație de gradul întâi (sau al doilea etc.) = ecuație a cărei necunoscută e la puterea întâi (sau a doua etc.). 3. Fiecare dintre diviziunile în care se împarte un sistem sau o scară de reper, de măsură. 4. Valoare a unei mărimi, considerată în raport cu o valoare de referință. ◊ Grad alcoolic = fiecare dintre procentele de alcool pur din volumul unui lichid alcoolic. 5. Etalon sau criteriu de apreciere a felului cum se realizează un proces tehnic, o însușire a unui material etc. 6. (În sintagma) Grad de comparație v. comparație. 7. (Urmat de determinări) Treaptă, nivel, stadiu (într-un proces, într-o situație etc. dată). ◊ Grad de rudenie = raportul de apropiere între rude. ◊ Loc. adv. În ultimul grad = în stadiul cel mai avansat, cel mai grav. 8. Fiecare dintre treptele sistemului de organizare a unor instituții; fiecare dintre treptele ierarhiei unor funcții; p. ext. loc pe care îl ocupă cineva în ierarhia unor funcții; persoană care ocupă o anumită funcție în această ierarhie. – Din fr. grade, lat. gradus, germ. Grad.

DOOM

grad s. n., pl. gráde

gradului
GRAD, grade, s. n. 1. Nume dat mai multor unități de măsură pentru diverse mărimi (variabile), în cadrul unor sisteme sau scări de reper. Grad centezimal. Grad de latitudine. ◊ Grad de libertate = indice care arată posibilitățile de mișcare ale (elementelor) unui sistem mecanic. 2. (Mat.) Exponentul sau suma exponenților mărimii literale a unui monom; cel mai mare dintre exponenții monoamelor care alcătuiesc un polinom. ◊ Ecuație de gradul întâi (sau al doilea etc.) = ecuație a cărei necunoscută e la puterea întâi (sau a doua etc.). 3. Fiecare dintre diviziunile în care se împarte un sistem sau o scară de reper, de măsură. 4. Valoare a unei mărimi, considerată în raport cu o valoare de referință. ◊ Grad alcoolic = fiecare dintre procentele de alcool pur din volumul unui lichid alcoolic. 5. Etalon sau criteriu de apreciere a felului cum se realizează un proces tehnic, o însușire a unui material etc. 6. (În sintagma) Grad de comparație v. comparație. 7. (Urmat de determinări) Treaptă, nivel, stadiu (într-un proces, într-o situație etc. dată). ◊ Grad de rudenie = raportul de apropiere între rude. ◊ Loc. adv. În ultimul grad = în stadiul cel mai avansat, cel mai grav. 8. Fiecare dintre treptele sistemului de organizare a unor instituții; fiecare dintre treptele ierarhiei unor funcții; p. ext. loc pe care îl ocupă cineva în ierarhia unor funcții; persoană care ocupă o anumită funcție în această ierarhie. – Din fr. grade, lat. gradus, germ. Grad.

DOOM

grad s. n., pl. gráde

graduri
GRAD, grade, s. n. 1. Nume dat mai multor unități de măsură pentru diverse mărimi (variabile), în cadrul unor sisteme sau scări de reper. Grad centezimal. Grad de latitudine. ◊ Grad de libertate = indice care arată posibilitățile de mișcare ale (elementelor) unui sistem mecanic. 2. (Mat.) Exponentul sau suma exponenților mărimii literale a unui monom; cel mai mare dintre exponenții monoamelor care alcătuiesc un polinom. ◊ Ecuație de gradul întâi (sau al doilea etc.) = ecuație a cărei necunoscută e la puterea întâi (sau a doua etc.). 3. Fiecare dintre diviziunile în care se împarte un sistem sau o scară de reper, de măsură. 4. Valoare a unei mărimi, considerată în raport cu o valoare de referință. ◊ Grad alcoolic = fiecare dintre procentele de alcool pur din volumul unui lichid alcoolic. 5. Etalon sau criteriu de apreciere a felului cum se realizează un proces tehnic, o însușire a unui material etc. 6. (În sintagma) Grad de comparație v. comparație. 7. (Urmat de determinări) Treaptă, nivel, stadiu (într-un proces, într-o situație etc. dată). ◊ Grad de rudenie = raportul de apropiere între rude. ◊ Loc. adv. În ultimul grad = în stadiul cel mai avansat, cel mai grav. 8. Fiecare dintre treptele sistemului de organizare a unor instituții; fiecare dintre treptele ierarhiei unor funcții; p. ext. loc pe care îl ocupă cineva în ierarhia unor funcții; persoană care ocupă o anumită funcție în această ierarhie. – Din fr. grade, lat. gradus, germ. Grad.

DOOM

grad s. n., pl. gráde

gradurile
GRAD, grade, s. n. 1. Nume dat mai multor unități de măsură pentru diverse mărimi (variabile), în cadrul unor sisteme sau scări de reper. Grad centezimal. Grad de latitudine. ◊ Grad de libertate = indice care arată posibilitățile de mișcare ale (elementelor) unui sistem mecanic. 2. (Mat.) Exponentul sau suma exponenților mărimii literale a unui monom; cel mai mare dintre exponenții monoamelor care alcătuiesc un polinom. ◊ Ecuație de gradul întâi (sau al doilea etc.) = ecuație a cărei necunoscută e la puterea întâi (sau a doua etc.). 3. Fiecare dintre diviziunile în care se împarte un sistem sau o scară de reper, de măsură. 4. Valoare a unei mărimi, considerată în raport cu o valoare de referință. ◊ Grad alcoolic = fiecare dintre procentele de alcool pur din volumul unui lichid alcoolic. 5. Etalon sau criteriu de apreciere a felului cum se realizează un proces tehnic, o însușire a unui material etc. 6. (În sintagma) Grad de comparație v. comparație. 7. (Urmat de determinări) Treaptă, nivel, stadiu (într-un proces, într-o situație etc. dată). ◊ Grad de rudenie = raportul de apropiere între rude. ◊ Loc. adv. În ultimul grad = în stadiul cel mai avansat, cel mai grav. 8. Fiecare dintre treptele sistemului de organizare a unor instituții; fiecare dintre treptele ierarhiei unor funcții; p. ext. loc pe care îl ocupă cineva în ierarhia unor funcții; persoană care ocupă o anumită funcție în această ierarhie. – Din fr. grade, lat. gradus, germ. Grad.

DOOM

grad s. n., pl. gráde

gradurilor
GRAD, grade, s. n. 1. Nume dat mai multor unități de măsură pentru diverse mărimi (variabile), în cadrul unor sisteme sau scări de reper. Grad centezimal. Grad de latitudine. ◊ Grad de libertate = indice care arată posibilitățile de mișcare ale (elementelor) unui sistem mecanic. 2. (Mat.) Exponentul sau suma exponenților mărimii literale a unui monom; cel mai mare dintre exponenții monoamelor care alcătuiesc un polinom. ◊ Ecuație de gradul întâi (sau al doilea etc.) = ecuație a cărei necunoscută e la puterea întâi (sau a doua etc.). 3. Fiecare dintre diviziunile în care se împarte un sistem sau o scară de reper, de măsură. 4. Valoare a unei mărimi, considerată în raport cu o valoare de referință. ◊ Grad alcoolic = fiecare dintre procentele de alcool pur din volumul unui lichid alcoolic. 5. Etalon sau criteriu de apreciere a felului cum se realizează un proces tehnic, o însușire a unui material etc. 6. (În sintagma) Grad de comparație v. comparație. 7. (Urmat de determinări) Treaptă, nivel, stadiu (într-un proces, într-o situație etc. dată). ◊ Grad de rudenie = raportul de apropiere între rude. ◊ Loc. adv. În ultimul grad = în stadiul cel mai avansat, cel mai grav. 8. Fiecare dintre treptele sistemului de organizare a unor instituții; fiecare dintre treptele ierarhiei unor funcții; p. ext. loc pe care îl ocupă cineva în ierarhia unor funcții; persoană care ocupă o anumită funcție în această ierarhie. – Din fr. grade, lat. gradus, germ. Grad.

DOOM

grad s. n., pl. gráde

graduând
GRADUÁ vb. I. tr. A grada, a mări sau a micșora treptat. [P.i. -duez, 3, 6 -ează. / < fr. graduer].

graduînd
GRADUÁ vb. I. tr. A grada, a mări sau a micșora treptat. [P.i. -duez, 3, 6 -ează. / < fr. graduer].

gradând
GRADÁ, gradez, vb. I. Tranz. 1. A marca gradele (3), a împărți în grade (un instrument sau o scară de măsură). 2. A repartiza, a împărți, a eșalona în raport cu o scară, cu un punct de reper, cu un etalon. ◊ Expr. A grada o pedeapsă = a fixa o pedeapsă în raport cu gravitatea culpei. – Din grad (după fr. graduer).

DOOM

gradá (a ~) vb., ind. prez. 3 gradeáză

gradînd
GRADÁ, gradez, vb. I. Tranz. 1. A marca gradele (3), a împărți în grade (un instrument sau o scară de măsură). 2. A repartiza, a împărți, a eșalona în raport cu o scară, cu un punct de reper, cu un etalon. ◊ Expr. A grada o pedeapsă = a fixa o pedeapsă în raport cu gravitatea culpei. – Din grad (după fr. graduer).

DOOM

gradá (a ~) vb., ind. prez. 3 gradeáză

gradări
GRADÁRE, gradări, s. f. Acțiunea de a grada și rezultatul ei. – V. grada.

DOOM

gradáre s. f., g.-d. art. gradắrii; pl. gradắri

gradării
GRADÁRE, gradări, s. f. Acțiunea de a grada și rezultatul ei. – V. grada.

DOOM

gradáre s. f., g.-d. art. gradắrii; pl. gradắri

gradările
GRADÁRE, gradări, s. f. Acțiunea de a grada și rezultatul ei. – V. grada.

DOOM

gradáre s. f., g.-d. art. gradắrii; pl. gradắri

gradărilor
GRADÁRE, gradări, s. f. Acțiunea de a grada și rezultatul ei. – V. grada.

DOOM

gradáre s. f., g.-d. art. gradắrii; pl. gradắri

graeae
Graeae, divinități preolimpiene care păzeau drumul spre țara gorgonelor (v. și Perseus). Se născuseră din unirea lui Phorcys cu Ceto și erau în număr de trei: Dino, Enyo și Pephredo. Erau niște arătări urîte și bătrîne, cu părul alb, cu un singur ochi și cu un singur dinte pe care și le treceau pe rînd, una alteia.

graecum
SCHINDÚF s. m. (Bot.) 1. Cimbrișor. 2. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, întrebuințată ca nutreț pentru vite sau folosită în bucătărie și în medicină (Trigonella foenum graecum). – Et. nec.

graf
GRAF¹, grafi, s. m. (Rar) Conte (german). – Din germ. Graf.

DOOM

graf¹ (conte) (rar) s. m., pl. grafi

graf
GRAF², grafuri, s. n. (Mat.) Ansamblu a două mulțimi disjuncte, între care s-a stabilit o corespondență. ◊ Teoria grafurilor = disciplină care studiază proprietățile și aplicațiile grafurilor. [Pl. și: grafe] – Din fr. graphe, engl. graph.

graf
GRAF², grafuri, s. n. (Mat.) Ansamblu a două mulțimi disjuncte, între care s-a stabilit o corespondență. ◊ Teoria grafurilor = disciplină care studiază proprietățile și aplicațiile grafurilor. [Pl. și: grafe] – Din fr. graphe, engl. graph.

DOOM

graf² (model matematic) s. n., pl. gráfuri

graf
-GRAF Element secund de compunere savantă cu semnificația „care scrie”, „care desenează”, „care înregistrează”, „scriitor”, „desenator”, „înregistrator”. [< fr. -graphe, it. -grafo, cf. gr. graphos].

graf
GRAF-PLÓTTER, graf-plottere, s. n. (Electron., Inform.) Dispozitiv periferic prin intermediul căruia se poate genera o imagine grafică pe un suport material; plotter. [Pr.: -plotăr] – Din engl. graph-plotter.

grafem
GRAFÉM, grafeme, s. n. Semn vizual al unui sunet. – Din fr. graphème.

DOOM

grafém s. n., pl. graféme

grafeme
GRAFÉM, grafeme, s. n. Semn vizual al unui sunet. – Din fr. graphème.

DOOM

grafém s. n., pl. graféme

grafemele
GRAFÉM, grafeme, s. n. Semn vizual al unui sunet. – Din fr. graphème.

DOOM

grafém s. n., pl. graféme

grafemelor
GRAFÉM, grafeme, s. n. Semn vizual al unui sunet. – Din fr. graphème.

DOOM

grafém s. n., pl. graféme

grafemul
GRAFÉM, grafeme, s. n. Semn vizual al unui sunet. – Din fr. graphème.

DOOM

grafém s. n., pl. graféme

grafemului
GRAFÉM, grafeme, s. n. Semn vizual al unui sunet. – Din fr. graphème.

DOOM

grafém s. n., pl. graféme

graffiti
GRAFFÍTI s. n. pl. (Arheol.) Inscripție sau desen executat prin zgâriere pe monumentele antice. ♦ (Sens curent) Inscripții sau desene zgâriate pe pereți. – Din it. graffito.

DOOM

graffíti (it.) (-fi-ti) s. n. pl.

graffitile
GRAFFÍTI s. n. pl. (Arheol.) Inscripție sau desen executat prin zgâriere pe monumentele antice. ♦ (Sens curent) Inscripții sau desene zgâriate pe pereți. – Din it. graffito.

DOOM

graffíti (it.) (-fi-ti) s. n. pl.

graffitilor
GRAFFÍTI s. n. pl. (Arheol.) Inscripție sau desen executat prin zgâriere pe monumentele antice. ♦ (Sens curent) Inscripții sau desene zgâriate pe pereți. – Din it. graffito.

DOOM

graffíti (it.) (-fi-ti) s. n. pl.

graffito
GRAFFÍTO, graffiti, s. m. (Arheol.) Inscripție sau desen executat prin zgâriere pe monumentele antice. ♦ (Sens curent) Inscripții zgâriate pe pereți. – Din it. graffito.

grafi
GRAF¹, grafi, s. m. (Rar) Conte (german). – Din germ. Graf.

DOOM

graf¹ (conte) (rar) s. m., pl. grafi

grafia
GRAFÍE, grafii, s. f. Mod de redare în scris a cuvintelor; scriere. ♦ Fel specific de a scrie al cuiva; scris¹. ♦ Linie specifică a unui desen, care caracterizează pe autorul lui. – Din fr. graphie.

DOOM

grafíe s. f., art. grafía, g.-d. art. grafíei; pl. grafíi, art. grafíile

grafiar
GRAFIÁR s.n. Etui în care se țineau stiletele, grafiurile etc. [Pron. -fi-ar. / < lat. graphiarium].

grafic
GRÁFIC, -Ă, grafici, -ce, adj., s. n., s. f. I. Adj. 1. Referitor la metoda de a reprezenta prin desen (linii, puncte, figuri etc.) o mărime, variația unei mărimi sau raportul dintre două sau mai multe mărimi variabile; care aparține acestei metode. 2. Care ține de sau privitor la felul în care se realizează o tipăritură. II. 1. S. n. Reprezentare prin desen a unei mărimi, a variației unei mărimi sau a raportului dintre două sau mai multe mărimi variabile; reprezentare prin linii, figuri geometrice, hărți etc. a unor date din diverse domenii de activitate. 2. S. f. Ramură a artei plastice la baza căreia se află desenul de sine stătător și care folosește diverse procedee tehnice și diferite materiale. – Din fr. graphique.

DOOM

gráfic² s. n., pl. gráfice

grafica
GRÁFIC, -Ă, grafici, -ce, adj., s. n., s. f. I. Adj. 1. Referitor la metoda de a reprezenta prin desen (linii, puncte, figuri etc.) o mărime, variația unei mărimi sau raportul dintre două sau mai multe mărimi variabile; care aparține acestei metode. 2. Care ține de sau privitor la felul în care se realizează o tipăritură. II. 1. S. n. Reprezentare prin desen a unei mărimi, a variației unei mărimi sau a raportului dintre două sau mai multe mărimi variabile; reprezentare prin linii, figuri geometrice, hărți etc. a unor date din diverse domenii de activitate. 2. S. f. Ramură a artei plastice la baza căreia se află desenul de sine stătător și care folosește diverse procedee tehnice și diferite materiale. – Din fr. graphique.

DOOM

gráfic² s. n., pl. gráfice

grafica
GRÁFIC, -Ă, grafici, -ce, adj., s. n., s. f. I. Adj. 1. Referitor la metoda de a reprezenta prin desen (linii, puncte, figuri etc.) o mărime, variația unei mărimi sau raportul dintre două sau mai multe mărimi variabile; care aparține acestei metode. 2. Care ține de sau privitor la felul în care se realizează o tipăritură. II. 1. S. n. Reprezentare prin desen a unei mărimi, a variației unei mărimi sau a raportului dintre două sau mai multe mărimi variabile; reprezentare prin linii, figuri geometrice, hărți etc. a unor date din diverse domenii de activitate. 2. S. f. Ramură a artei plastice la baza căreia se află desenul de sine stătător și care folosește diverse procedee tehnice și diferite materiale. – Din fr. graphique.

DOOM

gráfică s. f., g.-d. art. gráficii

grafice
GRÁFIC, -Ă, grafici, -ce, adj., s. n., s. f. I. Adj. 1. Referitor la metoda de a reprezenta prin desen (linii, puncte, figuri etc.) o mărime, variația unei mărimi sau raportul dintre două sau mai multe mărimi variabile; care aparține acestei metode. 2. Care ține de sau privitor la felul în care se realizează o tipăritură. II. 1. S. n. Reprezentare prin desen a unei mărimi, a variației unei mărimi sau a raportului dintre două sau mai multe mărimi variabile; reprezentare prin linii, figuri geometrice, hărți etc. a unor date din diverse domenii de activitate. 2. S. f. Ramură a artei plastice la baza căreia se află desenul de sine stătător și care folosește diverse procedee tehnice și diferite materiale. – Din fr. graphique.

DOOM

gráfic² s. n., pl. gráfice

graficei
GRÁFIC, -Ă, grafici, -ce, adj., s. n., s. f. I. Adj. 1. Referitor la metoda de a reprezenta prin desen (linii, puncte, figuri etc.) o mărime, variația unei mărimi sau raportul dintre două sau mai multe mărimi variabile; care aparține acestei metode. 2. Care ține de sau privitor la felul în care se realizează o tipăritură. II. 1. S. n. Reprezentare prin desen a unei mărimi, a variației unei mărimi sau a raportului dintre două sau mai multe mărimi variabile; reprezentare prin linii, figuri geometrice, hărți etc. a unor date din diverse domenii de activitate. 2. S. f. Ramură a artei plastice la baza căreia se află desenul de sine stătător și care folosește diverse procedee tehnice și diferite materiale. – Din fr. graphique.

DOOM

gráfic² s. n., pl. gráfice

graficele
GRÁFIC, -Ă, grafici, -ce, adj., s. n., s. f. I. Adj. 1. Referitor la metoda de a reprezenta prin desen (linii, puncte, figuri etc.) o mărime, variația unei mărimi sau raportul dintre două sau mai multe mărimi variabile; care aparține acestei metode. 2. Care ține de sau privitor la felul în care se realizează o tipăritură. II. 1. S. n. Reprezentare prin desen a unei mărimi, a variației unei mărimi sau a raportului dintre două sau mai multe mărimi variabile; reprezentare prin linii, figuri geometrice, hărți etc. a unor date din diverse domenii de activitate. 2. S. f. Ramură a artei plastice la baza căreia se află desenul de sine stătător și care folosește diverse procedee tehnice și diferite materiale. – Din fr. graphique.

DOOM

gráfic² s. n., pl. gráfice

graficelor
GRÁFIC, -Ă, grafici, -ce, adj., s. n., s. f. I. Adj. 1. Referitor la metoda de a reprezenta prin desen (linii, puncte, figuri etc.) o mărime, variația unei mărimi sau raportul dintre două sau mai multe mărimi variabile; care aparține acestei metode. 2. Care ține de sau privitor la felul în care se realizează o tipăritură. II. 1. S. n. Reprezentare prin desen a unei mărimi, a variației unei mărimi sau a raportului dintre două sau mai multe mărimi variabile; reprezentare prin linii, figuri geometrice, hărți etc. a unor date din diverse domenii de activitate. 2. S. f. Ramură a artei plastice la baza căreia se află desenul de sine stătător și care folosește diverse procedee tehnice și diferite materiale. – Din fr. graphique.

DOOM

gráfic² s. n., pl. gráfice

grafici
GRÁFIC, -Ă, grafici, -ce, adj., s. n., s. f. I. Adj. 1. Referitor la metoda de a reprezenta prin desen (linii, puncte, figuri etc.) o mărime, variația unei mărimi sau raportul dintre două sau mai multe mărimi variabile; care aparține acestei metode. 2. Care ține de sau privitor la felul în care se realizează o tipăritură. II. 1. S. n. Reprezentare prin desen a unei mărimi, a variației unei mărimi sau a raportului dintre două sau mai multe mărimi variabile; reprezentare prin linii, figuri geometrice, hărți etc. a unor date din diverse domenii de activitate. 2. S. f. Ramură a artei plastice la baza căreia se află desenul de sine stătător și care folosește diverse procedee tehnice și diferite materiale. – Din fr. graphique.

DOOM

gráfic² s. n., pl. gráfice

grafici
GRÁFIC, -Ă, grafici, -ce, adj., s. n., s. f. I. Adj. 1. Referitor la metoda de a reprezenta prin desen (linii, puncte, figuri etc.) o mărime, variația unei mărimi sau raportul dintre două sau mai multe mărimi variabile; care aparține acestei metode. 2. Care ține de sau privitor la felul în care se realizează o tipăritură. II. 1. S. n. Reprezentare prin desen a unei mărimi, a variației unei mărimi sau a raportului dintre două sau mai multe mărimi variabile; reprezentare prin linii, figuri geometrice, hărți etc. a unor date din diverse domenii de activitate. 2. S. f. Ramură a artei plastice la baza căreia se află desenul de sine stătător și care folosește diverse procedee tehnice și diferite materiale. – Din fr. graphique.

DOOM

gráfică s. f., g.-d. art. gráficii

grafician
GRAFICIÁN, -Ă, graficieni, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu grafica. [Pr.: -ci-an] – Grafic(ă) + suf. -ian.

DOOM

graficiánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. graficiénei (-ci-e-); pl. graficiéne

graficiana
GRAFICIÁN, -Ă, graficieni, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu grafica. [Pr.: -ci-an] – Grafic(ă) + suf. -ian.

DOOM

graficiánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. graficiénei (-ci-e-); pl. graficiéne

graficianul
GRAFICIÁN, -Ă, graficieni, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu grafica. [Pr.: -ci-an] – Grafic(ă) + suf. -ian.

DOOM

graficiánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. graficiénei (-ci-e-); pl. graficiéne

graficianului
GRAFICIÁN, -Ă, graficieni, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu grafica. [Pr.: -ci-an] – Grafic(ă) + suf. -ian.

DOOM

graficiánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. graficiénei (-ci-e-); pl. graficiéne

graficiene
GRAFICIÁN, -Ă, graficieni, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu grafica. [Pr.: -ci-an] – Grafic(ă) + suf. -ian.

DOOM

graficiánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. graficiénei (-ci-e-); pl. graficiéne

graficienei
GRAFICIÁN, -Ă, graficieni, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu grafica. [Pr.: -ci-an] – Grafic(ă) + suf. -ian.

DOOM

graficiánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. graficiénei (-ci-e-); pl. graficiéne

graficienele
GRAFICIÁN, -Ă, graficieni, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu grafica. [Pr.: -ci-an] – Grafic(ă) + suf. -ian.

DOOM

graficiánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. graficiénei (-ci-e-); pl. graficiéne

graficienelor
GRAFICIÁN, -Ă, graficieni, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu grafica. [Pr.: -ci-an] – Grafic(ă) + suf. -ian.

DOOM

graficiánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. graficiénei (-ci-e-); pl. graficiéne

graficieni
GRAFICIÁN, -Ă, graficieni, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu grafica. [Pr.: -ci-an] – Grafic(ă) + suf. -ian.

DOOM

graficiánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. graficiénei (-ci-e-); pl. graficiéne

graficienii
GRAFICIÁN, -Ă, graficieni, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu grafica. [Pr.: -ci-an] – Grafic(ă) + suf. -ian.

DOOM

graficiánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. graficiénei (-ci-e-); pl. graficiéne

graficienilor
GRAFICIÁN, -Ă, graficieni, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu grafica. [Pr.: -ci-an] – Grafic(ă) + suf. -ian.

DOOM

graficiánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. graficiénei (-ci-e-); pl. graficiéne

graficii
GRÁFIC, -Ă, grafici, -ce, adj., s. n., s. f. I. Adj. 1. Referitor la metoda de a reprezenta prin desen (linii, puncte, figuri etc.) o mărime, variația unei mărimi sau raportul dintre două sau mai multe mărimi variabile; care aparține acestei metode. 2. Care ține de sau privitor la felul în care se realizează o tipăritură. II. 1. S. n. Reprezentare prin desen a unei mărimi, a variației unei mărimi sau a raportului dintre două sau mai multe mărimi variabile; reprezentare prin linii, figuri geometrice, hărți etc. a unor date din diverse domenii de activitate. 2. S. f. Ramură a artei plastice la baza căreia se află desenul de sine stătător și care folosește diverse procedee tehnice și diferite materiale. – Din fr. graphique.

DOOM

gráfic² s. n., pl. gráfice

graficii
GRÁFIC, -Ă, grafici, -ce, adj., s. n., s. f. I. Adj. 1. Referitor la metoda de a reprezenta prin desen (linii, puncte, figuri etc.) o mărime, variația unei mărimi sau raportul dintre două sau mai multe mărimi variabile; care aparține acestei metode. 2. Care ține de sau privitor la felul în care se realizează o tipăritură. II. 1. S. n. Reprezentare prin desen a unei mărimi, a variației unei mărimi sau a raportului dintre două sau mai multe mărimi variabile; reprezentare prin linii, figuri geometrice, hărți etc. a unor date din diverse domenii de activitate. 2. S. f. Ramură a artei plastice la baza căreia se află desenul de sine stătător și care folosește diverse procedee tehnice și diferite materiale. – Din fr. graphique.

DOOM

gráfică s. f., g.-d. art. gráficii

graficilor
GRÁFIC, -Ă, grafici, -ce, adj., s. n., s. f. I. Adj. 1. Referitor la metoda de a reprezenta prin desen (linii, puncte, figuri etc.) o mărime, variația unei mărimi sau raportul dintre două sau mai multe mărimi variabile; care aparține acestei metode. 2. Care ține de sau privitor la felul în care se realizează o tipăritură. II. 1. S. n. Reprezentare prin desen a unei mărimi, a variației unei mărimi sau a raportului dintre două sau mai multe mărimi variabile; reprezentare prin linii, figuri geometrice, hărți etc. a unor date din diverse domenii de activitate. 2. S. f. Ramură a artei plastice la baza căreia se află desenul de sine stătător și care folosește diverse procedee tehnice și diferite materiale. – Din fr. graphique.

DOOM

gráfic² s. n., pl. gráfice

graficul
GRÁFIC, -Ă, grafici, -ce, adj., s. n., s. f. I. Adj. 1. Referitor la metoda de a reprezenta prin desen (linii, puncte, figuri etc.) o mărime, variația unei mărimi sau raportul dintre două sau mai multe mărimi variabile; care aparține acestei metode. 2. Care ține de sau privitor la felul în care se realizează o tipăritură. II. 1. S. n. Reprezentare prin desen a unei mărimi, a variației unei mărimi sau a raportului dintre două sau mai multe mărimi variabile; reprezentare prin linii, figuri geometrice, hărți etc. a unor date din diverse domenii de activitate. 2. S. f. Ramură a artei plastice la baza căreia se află desenul de sine stătător și care folosește diverse procedee tehnice și diferite materiale. – Din fr. graphique.

DOOM

gráfic² s. n., pl. gráfice

graficului
GRÁFIC, -Ă, grafici, -ce, adj., s. n., s. f. I. Adj. 1. Referitor la metoda de a reprezenta prin desen (linii, puncte, figuri etc.) o mărime, variația unei mărimi sau raportul dintre două sau mai multe mărimi variabile; care aparține acestei metode. 2. Care ține de sau privitor la felul în care se realizează o tipăritură. II. 1. S. n. Reprezentare prin desen a unei mărimi, a variației unei mărimi sau a raportului dintre două sau mai multe mărimi variabile; reprezentare prin linii, figuri geometrice, hărți etc. a unor date din diverse domenii de activitate. 2. S. f. Ramură a artei plastice la baza căreia se află desenul de sine stătător și care folosește diverse procedee tehnice și diferite materiale. – Din fr. graphique.

DOOM

gráfic² s. n., pl. gráfice

grafie
GRAFÍE, grafii, s. f. Mod de redare în scris a cuvintelor; scriere. ♦ Fel specific de a scrie al cuiva; scris¹. ♦ Linie specifică a unui desen, care caracterizează pe autorul lui. – Din fr. graphie.

DOOM

grafíe s. f., art. grafía, g.-d. art. grafíei; pl. grafíi, art. grafíile

grafiei
GRAFÍE, grafii, s. f. Mod de redare în scris a cuvintelor; scriere. ♦ Fel specific de a scrie al cuiva; scris¹. ♦ Linie specifică a unui desen, care caracterizează pe autorul lui. – Din fr. graphie.

DOOM

grafíe s. f., art. grafía, g.-d. art. grafíei; pl. grafíi, art. grafíile

grafii
GRAF¹, grafi, s. m. (Rar) Conte (german). – Din germ. Graf.

DOOM

graf¹ (conte) (rar) s. m., pl. grafi

grafii
GRAFÍE, grafii, s. f. Mod de redare în scris a cuvintelor; scriere. ♦ Fel specific de a scrie al cuiva; scris¹. ♦ Linie specifică a unui desen, care caracterizează pe autorul lui. – Din fr. graphie.

DOOM

grafíe s. f., art. grafía, g.-d. art. grafíei; pl. grafíi, art. grafíile

grafiile
GRAFÍE, grafii, s. f. Mod de redare în scris a cuvintelor; scriere. ♦ Fel specific de a scrie al cuiva; scris¹. ♦ Linie specifică a unui desen, care caracterizează pe autorul lui. – Din fr. graphie.

DOOM

grafíe s. f., art. grafía, g.-d. art. grafíei; pl. grafíi, art. grafíile

grafiilor
GRAFÍE, grafii, s. f. Mod de redare în scris a cuvintelor; scriere. ♦ Fel specific de a scrie al cuiva; scris¹. ♦ Linie specifică a unui desen, care caracterizează pe autorul lui. – Din fr. graphie.

DOOM

grafíe s. f., art. grafía, g.-d. art. grafíei; pl. grafíi, art. grafíile

grafilor
GRAF¹, grafi, s. m. (Rar) Conte (german). – Din germ. Graf.

DOOM

graf¹ (conte) (rar) s. m., pl. grafi

grafism
GRAFÍSM s.n. 1. Redare în linii simple, grafice; simplitate; simplificare. V. grafie (2) [în DN]. ♦ Manieră de a prezenta o imagine fotografică astfel încât liniile ei principale să se ordoneze după un ritm care îi dă echilibru și unitate. 2. (Liv.) Tendință de a da prioritate elementelor grafice într-o operă de artă. [< fr. graphisme].

grafismul
GRAFÍSM s.n. 1. Redare în linii simple, grafice; simplitate; simplificare. V. grafie (2) [în DN]. ♦ Manieră de a prezenta o imagine fotografică astfel încât liniile ei principale să se ordoneze după un ritm care îi dă echilibru și unitate. 2. (Liv.) Tendință de a da prioritate elementelor grafice într-o operă de artă. [< fr. graphisme].

grafismului
GRAFÍSM s.n. 1. Redare în linii simple, grafice; simplitate; simplificare. V. grafie (2) [în DN]. ♦ Manieră de a prezenta o imagine fotografică astfel încât liniile ei principale să se ordoneze după un ritm care îi dă echilibru și unitate. 2. (Liv.) Tendință de a da prioritate elementelor grafice într-o operă de artă. [< fr. graphisme].

grafit
GRAFÍT s. n. Carbon natural aproape pur, cristalizat în sistemul hexagonal, de culoare cenușie-neagră și cu luciu metalic, având numeroase utilizări în industrie. – Din fr. graphite.

grafit
GRAFÍT s. n. Carbon natural aproape pur, cristalizat în sistemul hexagonal, de culoare cenușie-neagră și cu luciu metalic, având numeroase utilizări în industrie. – Din fr. graphite.

DOOM

grafít (mineral) s. n.

grafite
GRAFÍT s. n. Carbon natural aproape pur, cristalizat în sistemul hexagonal, de culoare cenușie-neagră și cu luciu metalic, având numeroase utilizări în industrie. – Din fr. graphite.

grafitele
GRAFÍT s. n. Carbon natural aproape pur, cristalizat în sistemul hexagonal, de culoare cenușie-neagră și cu luciu metalic, având numeroase utilizări în industrie. – Din fr. graphite.

grafitelor
GRAFÍT s. n. Carbon natural aproape pur, cristalizat în sistemul hexagonal, de culoare cenușie-neagră și cu luciu metalic, având numeroase utilizări în industrie. – Din fr. graphite.

grafitic
GRAFÍTIC, -Ă adj. Care conține grafit. [< fr. graphitique].

grafitica
GRAFÍTIC, -Ă adj. Care conține grafit. [< fr. graphitique].

grafitice
GRAFÍTIC, -Ă adj. Care conține grafit. [< fr. graphitique].

grafiticei
GRAFÍTIC, -Ă adj. Care conține grafit. [< fr. graphitique].

grafiticele
GRAFÍTIC, -Ă adj. Care conține grafit. [< fr. graphitique].

grafiticelor
GRAFÍTIC, -Ă adj. Care conține grafit. [< fr. graphitique].

grafitici
GRAFÍTIC, -Ă adj. Care conține grafit. [< fr. graphitique].

grafiticii
GRAFÍTIC, -Ă adj. Care conține grafit. [< fr. graphitique].

grafiticilor
GRAFÍTIC, -Ă adj. Care conține grafit. [< fr. graphitique].

grafiticul
GRAFÍTIC, -Ă adj. Care conține grafit. [< fr. graphitique].

grafiticului
GRAFÍTIC, -Ă adj. Care conține grafit. [< fr. graphitique].

grafitiza
GRAFITIZÁ, grafitizez, vb. I. Tranz. A separa grafitul din combinațiile chimice ale carbonului. – Grafit + suf. -iza. Cf. germ. graphitieren.

DOOM

grafitizá (a ~) vb., ind. prez. 3 grafitizeáză

grafitizai
GRAFITIZÁ, grafitizez, vb. I. Tranz. A separa grafitul din combinațiile chimice ale carbonului. – Grafit + suf. -iza. Cf. germ. graphitieren.

DOOM

grafitizá (a ~) vb., ind. prez. 3 grafitizeáză

grafitizam
GRAFITIZÁ, grafitizez, vb. I. Tranz. A separa grafitul din combinațiile chimice ale carbonului. – Grafit + suf. -iza. Cf. germ. graphitieren.

DOOM

grafitizá (a ~) vb., ind. prez. 3 grafitizeáză

grafitizare
GRAFITIZÁ, grafitizez, vb. I. Tranz. A separa grafitul din combinațiile chimice ale carbonului. – Grafit + suf. -iza. Cf. germ. graphitieren.

DOOM

grafitizá (a ~) vb., ind. prez. 3 grafitizeáză

grafitizare
GRAFITIZÁRE, grafitizări, s. f. Acțiunea de a grafitiza. – V. grafitiza.

DOOM

grafitizáre s. f., g.-d. art. grafitizắrii; pl. grafitizắri

grafitizarea
GRAFITIZÁRE, grafitizări, s. f. Acțiunea de a grafitiza. – V. grafitiza.

DOOM

grafitizáre s. f., g.-d. art. grafitizắrii; pl. grafitizắri

grafitizară
GRAFITIZÁ, grafitizez, vb. I. Tranz. A separa grafitul din combinațiile chimice ale carbonului. – Grafit + suf. -iza. Cf. germ. graphitieren.

DOOM

grafitizá (a ~) vb., ind. prez. 3 grafitizeáză

grafitizarăm
GRAFITIZÁ, grafitizez, vb. I. Tranz. A separa grafitul din combinațiile chimice ale carbonului. – Grafit + suf. -iza. Cf. germ. graphitieren.

DOOM

grafitizá (a ~) vb., ind. prez. 3 grafitizeáză

grafitizarăți
GRAFITIZÁ, grafitizez, vb. I. Tranz. A separa grafitul din combinațiile chimice ale carbonului. – Grafit + suf. -iza. Cf. germ. graphitieren.

DOOM

grafitizá (a ~) vb., ind. prez. 3 grafitizeáză

grafitizase
GRAFITIZÁ, grafitizez, vb. I. Tranz. A separa grafitul din combinațiile chimice ale carbonului. – Grafit + suf. -iza. Cf. germ. graphitieren.

DOOM

grafitizá (a ~) vb., ind. prez. 3 grafitizeáză

grafitizasem
GRAFITIZÁ, grafitizez, vb. I. Tranz. A separa grafitul din combinațiile chimice ale carbonului. – Grafit + suf. -iza. Cf. germ. graphitieren.

DOOM

grafitizá (a ~) vb., ind. prez. 3 grafitizeáză

grafitizaseră
GRAFITIZÁ, grafitizez, vb. I. Tranz. A separa grafitul din combinațiile chimice ale carbonului. – Grafit + suf. -iza. Cf. germ. graphitieren.

DOOM

grafitizá (a ~) vb., ind. prez. 3 grafitizeáză

grafitizaserăm
GRAFITIZÁ, grafitizez, vb. I. Tranz. A separa grafitul din combinațiile chimice ale carbonului. – Grafit + suf. -iza. Cf. germ. graphitieren.

DOOM

grafitizá (a ~) vb., ind. prez. 3 grafitizeáză

grafitizaserăți
GRAFITIZÁ, grafitizez, vb. I. Tranz. A separa grafitul din combinațiile chimice ale carbonului. – Grafit + suf. -iza. Cf. germ. graphitieren.

DOOM

grafitizá (a ~) vb., ind. prez. 3 grafitizeáză

grafitizaseși
GRAFITIZÁ, grafitizez, vb. I. Tranz. A separa grafitul din combinațiile chimice ale carbonului. – Grafit + suf. -iza. Cf. germ. graphitieren.

DOOM

grafitizá (a ~) vb., ind. prez. 3 grafitizeáză

grafitizaseți
GRAFITIZÁ, grafitizez, vb. I. Tranz. A separa grafitul din combinațiile chimice ale carbonului. – Grafit + suf. -iza. Cf. germ. graphitieren.

DOOM

grafitizá (a ~) vb., ind. prez. 3 grafitizeáză

grafitizat
GRAFITIZÁ, grafitizez, vb. I. Tranz. A separa grafitul din combinațiile chimice ale carbonului. – Grafit + suf. -iza. Cf. germ. graphitieren.

DOOM

grafitizá (a ~) vb., ind. prez. 3 grafitizeáză

grafitizat
GRAFITIZÁTĂ, grafitizate, adj. f. (Despre fontă) Care a fost purificată prin separarea grafitului. – V. grafitiza.

grafitizau
GRAFITIZÁ, grafitizez, vb. I. Tranz. A separa grafitul din combinațiile chimice ale carbonului. – Grafit + suf. -iza. Cf. germ. graphitieren.

DOOM

grafitizá (a ~) vb., ind. prez. 3 grafitizeáză

grafitizași
GRAFITIZÁ, grafitizez, vb. I. Tranz. A separa grafitul din combinațiile chimice ale carbonului. – Grafit + suf. -iza. Cf. germ. graphitieren.

DOOM

grafitizá (a ~) vb., ind. prez. 3 grafitizeáză

grafitizați
GRAFITIZÁ, grafitizez, vb. I. Tranz. A separa grafitul din combinațiile chimice ale carbonului. – Grafit + suf. -iza. Cf. germ. graphitieren.

DOOM

grafitizá (a ~) vb., ind. prez. 3 grafitizeáză

grafitizează
GRAFITIZÁ, grafitizez, vb. I. Tranz. A separa grafitul din combinațiile chimice ale carbonului. – Grafit + suf. -iza. Cf. germ. graphitieren.

DOOM

grafitizá (a ~) vb., ind. prez. 3 grafitizeáză

grafitizez
GRAFITIZÁ, grafitizez, vb. I. Tranz. A separa grafitul din combinațiile chimice ale carbonului. – Grafit + suf. -iza. Cf. germ. graphitieren.

DOOM

grafitizá (a ~) vb., ind. prez. 3 grafitizeáză

grafitizeze
GRAFITIZÁ, grafitizez, vb. I. Tranz. A separa grafitul din combinațiile chimice ale carbonului. – Grafit + suf. -iza. Cf. germ. graphitieren.

DOOM

grafitizá (a ~) vb., ind. prez. 3 grafitizeáză

grafitizezi
GRAFITIZÁ, grafitizez, vb. I. Tranz. A separa grafitul din combinațiile chimice ale carbonului. – Grafit + suf. -iza. Cf. germ. graphitieren.

DOOM

grafitizá (a ~) vb., ind. prez. 3 grafitizeáză

grafitizând
GRAFITIZÁ, grafitizez, vb. I. Tranz. A separa grafitul din combinațiile chimice ale carbonului. – Grafit + suf. -iza. Cf. germ. graphitieren.

DOOM

grafitizá (a ~) vb., ind. prez. 3 grafitizeáză

grafitizînd
GRAFITIZÁ, grafitizez, vb. I. Tranz. A separa grafitul din combinațiile chimice ale carbonului. – Grafit + suf. -iza. Cf. germ. graphitieren.

DOOM

grafitizá (a ~) vb., ind. prez. 3 grafitizeáză

grafitizări
GRAFITIZÁRE, grafitizări, s. f. Acțiunea de a grafitiza. – V. grafitiza.

DOOM

grafitizáre s. f., g.-d. art. grafitizắrii; pl. grafitizắri

grafitizării
GRAFITIZÁRE, grafitizări, s. f. Acțiunea de a grafitiza. – V. grafitiza.

DOOM

grafitizáre s. f., g.-d. art. grafitizắrii; pl. grafitizắri

grafitizările
GRAFITIZÁRE, grafitizări, s. f. Acțiunea de a grafitiza. – V. grafitiza.

DOOM

grafitizáre s. f., g.-d. art. grafitizắrii; pl. grafitizắri

grafitizărilor
GRAFITIZÁRE, grafitizări, s. f. Acțiunea de a grafitiza. – V. grafitiza.

DOOM

grafitizáre s. f., g.-d. art. grafitizắrii; pl. grafitizắri

grafitoasa
GRAFITÓS, -OÁSĂ, grafitoși, -oase, adj. Care conține grafit, cu aspect de grafit. – Din fr. graphiteux.

DOOM

grafitós adj. m., pl. grafitóși; f. grafitoásă, pl. grafitoáse

grafitoase
GRAFITÓS, -OÁSĂ, grafitoși, -oase, adj. Care conține grafit, cu aspect de grafit. – Din fr. graphiteux.

DOOM

grafitós adj. m., pl. grafitóși; f. grafitoásă, pl. grafitoáse

grafitoasei
GRAFITÓS, -OÁSĂ, grafitoși, -oase, adj. Care conține grafit, cu aspect de grafit. – Din fr. graphiteux.

DOOM

grafitós adj. m., pl. grafitóși; f. grafitoásă, pl. grafitoáse

grafitoasele
GRAFITÓS, -OÁSĂ, grafitoși, -oase, adj. Care conține grafit, cu aspect de grafit. – Din fr. graphiteux.

DOOM

grafitós adj. m., pl. grafitóși; f. grafitoásă, pl. grafitoáse

grafitoaselor
GRAFITÓS, -OÁSĂ, grafitoși, -oase, adj. Care conține grafit, cu aspect de grafit. – Din fr. graphiteux.

DOOM

grafitós adj. m., pl. grafitóși; f. grafitoásă, pl. grafitoáse

grafitos
GRAFITÓS, -OÁSĂ, grafitoși, -oase, adj. Care conține grafit, cu aspect de grafit. – Din fr. graphiteux.

DOOM

grafitós adj. m., pl. grafitóși; f. grafitoásă, pl. grafitoáse

grafitosul
GRAFITÓS, -OÁSĂ, grafitoși, -oase, adj. Care conține grafit, cu aspect de grafit. – Din fr. graphiteux.

DOOM

grafitós adj. m., pl. grafitóși; f. grafitoásă, pl. grafitoáse

grafitosului
GRAFITÓS, -OÁSĂ, grafitoși, -oase, adj. Care conține grafit, cu aspect de grafit. – Din fr. graphiteux.

DOOM

grafitós adj. m., pl. grafitóși; f. grafitoásă, pl. grafitoáse

grafitoși
GRAFITÓS, -OÁSĂ, grafitoși, -oase, adj. Care conține grafit, cu aspect de grafit. – Din fr. graphiteux.

DOOM

grafitós adj. m., pl. grafitóși; f. grafitoásă, pl. grafitoáse

grafitoșii
GRAFITÓS, -OÁSĂ, grafitoși, -oase, adj. Care conține grafit, cu aspect de grafit. – Din fr. graphiteux.

DOOM

grafitós adj. m., pl. grafitóși; f. grafitoásă, pl. grafitoáse

grafitoșilor
GRAFITÓS, -OÁSĂ, grafitoși, -oase, adj. Care conține grafit, cu aspect de grafit. – Din fr. graphiteux.

DOOM

grafitós adj. m., pl. grafitóși; f. grafitoásă, pl. grafitoáse

grafitul
GRAFÍT s. n. Carbon natural aproape pur, cristalizat în sistemul hexagonal, de culoare cenușie-neagră și cu luciu metalic, având numeroase utilizări în industrie. – Din fr. graphite.

grafitului
GRAFÍT s. n. Carbon natural aproape pur, cristalizat în sistemul hexagonal, de culoare cenușie-neagră și cu luciu metalic, având numeroase utilizări în industrie. – Din fr. graphite.

grafiu
GRÁFIU s.n. Instrument în formă de cui, cu care se scria în antichitate. [Pron. -fiu. / lat. graphium].

grafo
GRAFO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) scriere”, „a scrie”. [< fr. grapho-, it. grafo-, cf. gr. graphein – a scrie].

grafofoane
GRAFOFÓN, grafofoane, s. n. Fonograf la care sunetele erau înregistrate pe cilindri. – Din fr. graphophone.

DOOM

grafofón s. n., pl. grafofoáne

grafofoanele
GRAFOFÓN, grafofoane, s. n. Fonograf la care sunetele erau înregistrate pe cilindri. – Din fr. graphophone.

DOOM

grafofón s. n., pl. grafofoáne

grafofoanelor
GRAFOFÓN, grafofoane, s. n. Fonograf la care sunetele erau înregistrate pe cilindri. – Din fr. graphophone.

DOOM

grafofón s. n., pl. grafofoáne

grafofob
GRAFOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. Bolnav de grafofobie. [Cf. fr. graphophobe].

grafofob
GRAFOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. Bolnav de grafofobie. [Cf. fr. graphophobe].

grafofoba
GRAFOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. Bolnav de grafofobie. [Cf. fr. graphophobe].

grafofoba
GRAFOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. Bolnav de grafofobie. [Cf. fr. graphophobe].

grafofobe
GRAFOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. Bolnav de grafofobie. [Cf. fr. graphophobe].

grafofobe
GRAFOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. Bolnav de grafofobie. [Cf. fr. graphophobe].

grafofobei
GRAFOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. Bolnav de grafofobie. [Cf. fr. graphophobe].

grafofobei
GRAFOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. Bolnav de grafofobie. [Cf. fr. graphophobe].

grafofobele
GRAFOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. Bolnav de grafofobie. [Cf. fr. graphophobe].

grafofobele
GRAFOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. Bolnav de grafofobie. [Cf. fr. graphophobe].

grafofobelor
GRAFOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. Bolnav de grafofobie. [Cf. fr. graphophobe].

grafofobelor
GRAFOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. Bolnav de grafofobie. [Cf. fr. graphophobe].

grafofobi
GRAFOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. Bolnav de grafofobie. [Cf. fr. graphophobe].

grafofobi
GRAFOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. Bolnav de grafofobie. [Cf. fr. graphophobe].

grafofobia
GRAFOFOBÍE s.f. Teamă patologică, fobie de a scrie. [Gen. -iei. / cf. fr. graphophobie < gr. graphein – a scrie, phobos – frică].

grafofobie
GRAFOFOBÍE s.f. Teamă patologică, fobie de a scrie. [Gen. -iei. / cf. fr. graphophobie < gr. graphein – a scrie, phobos – frică].

grafofobiei
GRAFOFOBÍE s.f. Teamă patologică, fobie de a scrie. [Gen. -iei. / cf. fr. graphophobie < gr. graphein – a scrie, phobos – frică].

grafofobii
GRAFOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. Bolnav de grafofobie. [Cf. fr. graphophobe].

grafofobii
GRAFOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. Bolnav de grafofobie. [Cf. fr. graphophobe].

grafofobii
GRAFOFOBÍE s.f. Teamă patologică, fobie de a scrie. [Gen. -iei. / cf. fr. graphophobie < gr. graphein – a scrie, phobos – frică].

grafofobiile
GRAFOFOBÍE s.f. Teamă patologică, fobie de a scrie. [Gen. -iei. / cf. fr. graphophobie < gr. graphein – a scrie, phobos – frică].

grafofobiilor
GRAFOFOBÍE s.f. Teamă patologică, fobie de a scrie. [Gen. -iei. / cf. fr. graphophobie < gr. graphein – a scrie, phobos – frică].

grafofobilor
GRAFOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. Bolnav de grafofobie. [Cf. fr. graphophobe].

grafofobilor
GRAFOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. Bolnav de grafofobie. [Cf. fr. graphophobe].

grafofobul
GRAFOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. Bolnav de grafofobie. [Cf. fr. graphophobe].

grafofobul
GRAFOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. Bolnav de grafofobie. [Cf. fr. graphophobe].

grafofobului
GRAFOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. Bolnav de grafofobie. [Cf. fr. graphophobe].

grafofobului
GRAFOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. Bolnav de grafofobie. [Cf. fr. graphophobe].

grafofon
GRAFOFÓN, grafofoane, s. n. Fonograf la care sunetele erau înregistrate pe cilindri. – Din fr. graphophone.

DOOM

grafofón s. n., pl. grafofoáne

grafofonul
GRAFOFÓN, grafofoane, s. n. Fonograf la care sunetele erau înregistrate pe cilindri. – Din fr. graphophone.

DOOM

grafofón s. n., pl. grafofoáne

grafofonului
GRAFOFÓN, grafofoane, s. n. Fonograf la care sunetele erau înregistrate pe cilindri. – Din fr. graphophone.

DOOM

grafofón s. n., pl. grafofoáne

grafolog
GRAFOLÓG, -Ă, grafologi, -ge, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu grafologia. – Din fr. graphologue.

DOOM

grafológă (rar) s. f., g.-d. art. grafológei; pl. grafológe

grafologa
GRAFOLÓG, -Ă, grafologi, -ge, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu grafologia. – Din fr. graphologue.

DOOM

grafológă (rar) s. f., g.-d. art. grafológei; pl. grafológe

grafologe
GRAFOLÓG, -Ă, grafologi, -ge, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu grafologia. – Din fr. graphologue.

DOOM

grafológă (rar) s. f., g.-d. art. grafológei; pl. grafológe

grafologei
GRAFOLÓG, -Ă, grafologi, -ge, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu grafologia. – Din fr. graphologue.

DOOM

grafológă (rar) s. f., g.-d. art. grafológei; pl. grafológe

grafologele
GRAFOLÓG, -Ă, grafologi, -ge, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu grafologia. – Din fr. graphologue.

DOOM

grafológă (rar) s. f., g.-d. art. grafológei; pl. grafológe

grafologelor
GRAFOLÓG, -Ă, grafologi, -ge, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu grafologia. – Din fr. graphologue.

DOOM

grafológă (rar) s. f., g.-d. art. grafológei; pl. grafológe

grafologi
GRAFOLÓG, -Ă, grafologi, -ge, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu grafologia. – Din fr. graphologue.

DOOM

grafológă (rar) s. f., g.-d. art. grafológei; pl. grafológe

grafologia
GRAFOLOGÍE s. f. Studiul particularităților individuale ale scrisului, pentru stabilirea autenticității unor acte, a unor iscălituri, a caracterului unei persoane etc. – Din fr. graphologie.

DOOM

grafologíe s. f., art. grafología, g.-d. grafologíi, art. grafologíei

grafologic
GRAFOLÓGIC, -Ă, grafologici, -ce, adj. Care aparține grafologiei, privitor la grafologie. – Din fr. graphologique.

DOOM

grafológic adj. m., pl. grafológici; f. grafológică, pl. grafológice

grafologie
GRAFOLOGÍE s. f. Studiul particularităților individuale ale scrisului, pentru stabilirea autenticității unor acte, a unor iscălituri, a caracterului unei persoane etc. – Din fr. graphologie.

DOOM

grafologíe s. f., art. grafología, g.-d. grafologíi, art. grafologíei

grafologiei
GRAFOLOGÍE s. f. Studiul particularităților individuale ale scrisului, pentru stabilirea autenticității unor acte, a unor iscălituri, a caracterului unei persoane etc. – Din fr. graphologie.

DOOM

grafologíe s. f., art. grafología, g.-d. grafologíi, art. grafologíei

grafologii
GRAFOLÓG, -Ă, grafologi, -ge, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu grafologia. – Din fr. graphologue.

DOOM

grafológă (rar) s. f., g.-d. art. grafológei; pl. grafológe

grafologii
GRAFOLOGÍE s. f. Studiul particularităților individuale ale scrisului, pentru stabilirea autenticității unor acte, a unor iscălituri, a caracterului unei persoane etc. – Din fr. graphologie.

DOOM

grafologíe s. f., art. grafología, g.-d. grafologíi, art. grafologíei

grafologilor
GRAFOLÓG, -Ă, grafologi, -ge, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu grafologia. – Din fr. graphologue.

DOOM

grafológă (rar) s. f., g.-d. art. grafológei; pl. grafológe

grafologul
GRAFOLÓG, -Ă, grafologi, -ge, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu grafologia. – Din fr. graphologue.

DOOM

grafológă (rar) s. f., g.-d. art. grafológei; pl. grafológe

grafologului
GRAFOLÓG, -Ă, grafologi, -ge, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu grafologia. – Din fr. graphologue.

DOOM

grafológă (rar) s. f., g.-d. art. grafológei; pl. grafológe

grafoman
GRAFOMÁN, -Ă, grafomani, -e, adj., s. m. și f. (Om) stăpânit de grafomanie. ♦ Reclamagiu¹. – Din grafomanie (derivat regresiv).

DOOM

grafomán adj. m., s. m., pl. grafománi; adj. f., s. f. grafománă, pl. grafománe

grafoman
GRAFOMÁN, -Ă, grafomani, -e, adj., s. m. și f. (Om) stăpânit de grafomanie. ♦ Reclamagiu¹. – Din grafomanie (derivat regresiv).

DOOM

grafomán adj. m., s. m., pl. grafománi; adj. f., s. f. grafománă, pl. grafománe

grafomana
GRAFOMÁN, -Ă, grafomani, -e, adj., s. m. și f. (Om) stăpânit de grafomanie. ♦ Reclamagiu¹. – Din grafomanie (derivat regresiv).

DOOM

grafomán adj. m., s. m., pl. grafománi; adj. f., s. f. grafománă, pl. grafománe

grafomana
GRAFOMÁN, -Ă, grafomani, -e, adj., s. m. și f. (Om) stăpânit de grafomanie. ♦ Reclamagiu¹. – Din grafomanie (derivat regresiv).

DOOM

grafomán adj. m., s. m., pl. grafománi; adj. f., s. f. grafománă, pl. grafománe

grafomane
GRAFOMÁN, -Ă, grafomani, -e, adj., s. m. și f. (Om) stăpânit de grafomanie. ♦ Reclamagiu¹. – Din grafomanie (derivat regresiv).

DOOM

grafomán adj. m., s. m., pl. grafománi; adj. f., s. f. grafománă, pl. grafománe

grafomane
GRAFOMÁN, -Ă, grafomani, -e, adj., s. m. și f. (Om) stăpânit de grafomanie. ♦ Reclamagiu¹. – Din grafomanie (derivat regresiv).

DOOM

grafomán adj. m., s. m., pl. grafománi; adj. f., s. f. grafománă, pl. grafománe

grafomanei
GRAFOMÁN, -Ă, grafomani, -e, adj., s. m. și f. (Om) stăpânit de grafomanie. ♦ Reclamagiu¹. – Din grafomanie (derivat regresiv).

DOOM

grafomán adj. m., s. m., pl. grafománi; adj. f., s. f. grafománă, pl. grafománe

grafomanei
GRAFOMÁN, -Ă, grafomani, -e, adj., s. m. și f. (Om) stăpânit de grafomanie. ♦ Reclamagiu¹. – Din grafomanie (derivat regresiv).

DOOM

grafomán adj. m., s. m., pl. grafománi; adj. f., s. f. grafománă, pl. grafománe

grafomanele
GRAFOMÁN, -Ă, grafomani, -e, adj., s. m. și f. (Om) stăpânit de grafomanie. ♦ Reclamagiu¹. – Din grafomanie (derivat regresiv).

DOOM

grafomán adj. m., s. m., pl. grafománi; adj. f., s. f. grafománă, pl. grafománe

grafomanele
GRAFOMÁN, -Ă, grafomani, -e, adj., s. m. și f. (Om) stăpânit de grafomanie. ♦ Reclamagiu¹. – Din grafomanie (derivat regresiv).

DOOM

grafomán adj. m., s. m., pl. grafománi; adj. f., s. f. grafománă, pl. grafománe

grafomanelor
GRAFOMÁN, -Ă, grafomani, -e, adj., s. m. și f. (Om) stăpânit de grafomanie. ♦ Reclamagiu¹. – Din grafomanie (derivat regresiv).

DOOM

grafomán adj. m., s. m., pl. grafománi; adj. f., s. f. grafománă, pl. grafománe

grafomanelor
GRAFOMÁN, -Ă, grafomani, -e, adj., s. m. și f. (Om) stăpânit de grafomanie. ♦ Reclamagiu¹. – Din grafomanie (derivat regresiv).

DOOM

grafomán adj. m., s. m., pl. grafománi; adj. f., s. f. grafománă, pl. grafománe

grafomani
GRAFOMÁN, -Ă, grafomani, -e, adj., s. m. și f. (Om) stăpânit de grafomanie. ♦ Reclamagiu¹. – Din grafomanie (derivat regresiv).

DOOM

grafomán adj. m., s. m., pl. grafománi; adj. f., s. f. grafománă, pl. grafománe

grafomani
GRAFOMÁN, -Ă, grafomani, -e, adj., s. m. și f. (Om) stăpânit de grafomanie. ♦ Reclamagiu¹. – Din grafomanie (derivat regresiv).

DOOM

grafomán adj. m., s. m., pl. grafománi; adj. f., s. f. grafománă, pl. grafománe

grafomania
GRAFOMANÍE s. f. Tendință patologică de a scrie mult și fără rost. – Din fr. graphomanie.

DOOM

grafomaníe s. f., art. grafomanía, g.-d. grafomaníi, art. grafomaníei

grafomanie
GRAFOMANÍE s. f. Tendință patologică de a scrie mult și fără rost. – Din fr. graphomanie.

DOOM

grafomaníe s. f., art. grafomanía, g.-d. grafomaníi, art. grafomaníei

grafomaniei
GRAFOMANÍE s. f. Tendință patologică de a scrie mult și fără rost. – Din fr. graphomanie.

DOOM

grafomaníe s. f., art. grafomanía, g.-d. grafomaníi, art. grafomaníei

grafomanii
GRAFOMÁN, -Ă, grafomani, -e, adj., s. m. și f. (Om) stăpânit de grafomanie. ♦ Reclamagiu¹. – Din grafomanie (derivat regresiv).

DOOM

grafomán adj. m., s. m., pl. grafománi; adj. f., s. f. grafománă, pl. grafománe

grafomanii
GRAFOMÁN, -Ă, grafomani, -e, adj., s. m. și f. (Om) stăpânit de grafomanie. ♦ Reclamagiu¹. – Din grafomanie (derivat regresiv).

DOOM

grafomán adj. m., s. m., pl. grafománi; adj. f., s. f. grafománă, pl. grafománe

grafomanii
GRAFOMANÍE s. f. Tendință patologică de a scrie mult și fără rost. – Din fr. graphomanie.

DOOM

grafomaníe s. f., art. grafomanía, g.-d. grafomaníi, art. grafomaníei

grafomaniile
GRAFOMANÍE s. f. Tendință patologică de a scrie mult și fără rost. – Din fr. graphomanie.

DOOM

grafomaníe s. f., art. grafomanía, g.-d. grafomaníi, art. grafomaníei

grafomaniilor
GRAFOMANÍE s. f. Tendință patologică de a scrie mult și fără rost. – Din fr. graphomanie.

DOOM

grafomaníe s. f., art. grafomanía, g.-d. grafomaníi, art. grafomaníei

grafomanilor
GRAFOMÁN, -Ă, grafomani, -e, adj., s. m. și f. (Om) stăpânit de grafomanie. ♦ Reclamagiu¹. – Din grafomanie (derivat regresiv).

DOOM

grafomán adj. m., s. m., pl. grafománi; adj. f., s. f. grafománă, pl. grafománe

grafomanilor
GRAFOMÁN, -Ă, grafomani, -e, adj., s. m. și f. (Om) stăpânit de grafomanie. ♦ Reclamagiu¹. – Din grafomanie (derivat regresiv).

DOOM

grafomán adj. m., s. m., pl. grafománi; adj. f., s. f. grafománă, pl. grafománe

grafomant
GRAFOMÁNT, -Ă adj., s.m. și f. Specialist în grafomanție; de grafomanție. [Cf. it. grafomante].

grafomanta
GRAFOMÁNT, -Ă adj., s.m. și f. Specialist în grafomanție; de grafomanție. [Cf. it. grafomante].

grafomante
GRAFOMÁNT, -Ă adj., s.m. și f. Specialist în grafomanție; de grafomanție. [Cf. it. grafomante].

grafomantei
GRAFOMÁNT, -Ă adj., s.m. și f. Specialist în grafomanție; de grafomanție. [Cf. it. grafomante].

grafomantele
GRAFOMÁNT, -Ă adj., s.m. și f. Specialist în grafomanție; de grafomanție. [Cf. it. grafomante].

grafomantelor
GRAFOMÁNT, -Ă adj., s.m. și f. Specialist în grafomanție; de grafomanție. [Cf. it. grafomante].

grafomantul
GRAFOMÁNT, -Ă adj., s.m. și f. Specialist în grafomanție; de grafomanție. [Cf. it. grafomante].

grafomantului
GRAFOMÁNT, -Ă adj., s.m. și f. Specialist în grafomanție; de grafomanție. [Cf. it. grafomante].

grafomanul
GRAFOMÁN, -Ă, grafomani, -e, adj., s. m. și f. (Om) stăpânit de grafomanie. ♦ Reclamagiu¹. – Din grafomanie (derivat regresiv).

DOOM

grafomán adj. m., s. m., pl. grafománi; adj. f., s. f. grafománă, pl. grafománe

grafomanul
GRAFOMÁN, -Ă, grafomani, -e, adj., s. m. și f. (Om) stăpânit de grafomanie. ♦ Reclamagiu¹. – Din grafomanie (derivat regresiv).

DOOM

grafomán adj. m., s. m., pl. grafománi; adj. f., s. f. grafománă, pl. grafománe

grafomanului
GRAFOMÁN, -Ă, grafomani, -e, adj., s. m. și f. (Om) stăpânit de grafomanie. ♦ Reclamagiu¹. – Din grafomanie (derivat regresiv).

DOOM

grafomán adj. m., s. m., pl. grafománi; adj. f., s. f. grafománă, pl. grafománe

grafomanului
GRAFOMÁN, -Ă, grafomani, -e, adj., s. m. și f. (Om) stăpânit de grafomanie. ♦ Reclamagiu¹. – Din grafomanie (derivat regresiv).

DOOM

grafomán adj. m., s. m., pl. grafománi; adj. f., s. f. grafománă, pl. grafománe

grafomanți
GRAFOMÁNT, -Ă adj., s.m. și f. Specialist în grafomanție; de grafomanție. [Cf. it. grafomante].

grafomanția
GRAFOMANȚÍE s.f. Tehnică devinatorie care pretinde a descifra caracterul unei persoane și viitorul ei din analiza scrisului. [Gen. -iei. / cf. it. grafomanzia].

grafomanție
GRAFOMANȚÍE s.f. Tehnică devinatorie care pretinde a descifra caracterul unei persoane și viitorul ei din analiza scrisului. [Gen. -iei. / cf. it. grafomanzia].

grafomanției
GRAFOMANȚÍE s.f. Tehnică devinatorie care pretinde a descifra caracterul unei persoane și viitorul ei din analiza scrisului. [Gen. -iei. / cf. it. grafomanzia].

grafomanții
GRAFOMÁNT, -Ă adj., s.m. și f. Specialist în grafomanție; de grafomanție. [Cf. it. grafomante].

grafomanții
GRAFOMANȚÍE s.f. Tehnică devinatorie care pretinde a descifra caracterul unei persoane și viitorul ei din analiza scrisului. [Gen. -iei. / cf. it. grafomanzia].

grafomanților
GRAFOMÁNT, -Ă adj., s.m. și f. Specialist în grafomanție; de grafomanție. [Cf. it. grafomante].

grafometre
GRAFOMÉTRU, grafometre, s. n. Instrument pentru măsurarea unghiurilor de pe teren, folosit în ridicarea de planuri. – Din fr. graphomètre.

DOOM

grafométru (-me-tru) s. n., art. grafométrul; pl. grafométre

grafometrele
GRAFOMÉTRU, grafometre, s. n. Instrument pentru măsurarea unghiurilor de pe teren, folosit în ridicarea de planuri. – Din fr. graphomètre.

DOOM

grafométru (-me-tru) s. n., art. grafométrul; pl. grafométre

grafometrelor
GRAFOMÉTRU, grafometre, s. n. Instrument pentru măsurarea unghiurilor de pe teren, folosit în ridicarea de planuri. – Din fr. graphomètre.

DOOM

grafométru (-me-tru) s. n., art. grafométrul; pl. grafométre

grafometria
GRAFOMETRÍE s.f. Studiul comparativ al grafiilor și al grafismelor (pentru identificarea scrisului). [< fr. graphométrie, cf. gr. graphein – a scrie, metron – măsură].

grafometric
GRAFOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la grafometrie. [< fr. graphométrique].

grafometrica
GRAFOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la grafometrie. [< fr. graphométrique].

grafometrice
GRAFOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la grafometrie. [< fr. graphométrique].

grafometricei
GRAFOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la grafometrie. [< fr. graphométrique].

grafometricele
GRAFOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la grafometrie. [< fr. graphométrique].

grafometricelor
GRAFOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la grafometrie. [< fr. graphométrique].

grafometrici
GRAFOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la grafometrie. [< fr. graphométrique].

grafometricii
GRAFOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la grafometrie. [< fr. graphométrique].

grafometricilor
GRAFOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la grafometrie. [< fr. graphométrique].

grafometricul
GRAFOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la grafometrie. [< fr. graphométrique].

grafometricului
GRAFOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la grafometrie. [< fr. graphométrique].

grafometrie
GRAFOMETRÍE s.f. Studiul comparativ al grafiilor și al grafismelor (pentru identificarea scrisului). [< fr. graphométrie, cf. gr. graphein – a scrie, metron – măsură].

grafometriei
GRAFOMETRÍE s.f. Studiul comparativ al grafiilor și al grafismelor (pentru identificarea scrisului). [< fr. graphométrie, cf. gr. graphein – a scrie, metron – măsură].

grafometrii
GRAFOMETRÍE s.f. Studiul comparativ al grafiilor și al grafismelor (pentru identificarea scrisului). [< fr. graphométrie, cf. gr. graphein – a scrie, metron – măsură].

grafometriile
GRAFOMETRÍE s.f. Studiul comparativ al grafiilor și al grafismelor (pentru identificarea scrisului). [< fr. graphométrie, cf. gr. graphein – a scrie, metron – măsură].

grafometriilor
GRAFOMETRÍE s.f. Studiul comparativ al grafiilor și al grafismelor (pentru identificarea scrisului). [< fr. graphométrie, cf. gr. graphein – a scrie, metron – măsură].

grafometru
GRAFOMÉTRU, grafometre, s. n. Instrument pentru măsurarea unghiurilor de pe teren, folosit în ridicarea de planuri. – Din fr. graphomètre.

DOOM

grafométru (-me-tru) s. n., art. grafométrul; pl. grafométre

grafometrul
GRAFOMÉTRU, grafometre, s. n. Instrument pentru măsurarea unghiurilor de pe teren, folosit în ridicarea de planuri. – Din fr. graphomètre.

DOOM

grafométru (-me-tru) s. n., art. grafométrul; pl. grafométre

grafometrului
GRAFOMÉTRU, grafometre, s. n. Instrument pentru măsurarea unghiurilor de pe teren, folosit în ridicarea de planuri. – Din fr. graphomètre.

DOOM

grafométru (-me-tru) s. n., art. grafométrul; pl. grafométre

graforee
GRAFORÉE s.f. Grafomanie. [Pron. -re-e, pl. invar. / < fr. graphorrée, cf. gr. graphein – a scrie, rhein – a curge].

DOOM

!graforée s. f., art. graforéea, g.-d. graforée, art. graforéei

grafoscopia
GRAFOSCOPÍE s.f. Studiul caracterelor generale ale grafiei în scopul identificării scrisului. [Gen. -iei. / < fr. graphoscopie, cf. gr. graphein – a scrie, skopein – a privi].

grafoscopie
GRAFOSCOPÍE s.f. Studiul caracterelor generale ale grafiei în scopul identificării scrisului. [Gen. -iei. / < fr. graphoscopie, cf. gr. graphein – a scrie, skopein – a privi].

grafoscopiei
GRAFOSCOPÍE s.f. Studiul caracterelor generale ale grafiei în scopul identificării scrisului. [Gen. -iei. / < fr. graphoscopie, cf. gr. graphein – a scrie, skopein – a privi].

grafoscopii
GRAFOSCOPÍE s.f. Studiul caracterelor generale ale grafiei în scopul identificării scrisului. [Gen. -iei. / < fr. graphoscopie, cf. gr. graphein – a scrie, skopein – a privi].

grafoscopiile
GRAFOSCOPÍE s.f. Studiul caracterelor generale ale grafiei în scopul identificării scrisului. [Gen. -iei. / < fr. graphoscopie, cf. gr. graphein – a scrie, skopein – a privi].

grafoscopiilor
GRAFOSCOPÍE s.f. Studiul caracterelor generale ale grafiei în scopul identificării scrisului. [Gen. -iei. / < fr. graphoscopie, cf. gr. graphein – a scrie, skopein – a privi].

grafospasm
GRAFOSPÁSM, grafospasme, s. n. (Med.) Crampa scriitorului. – Din engl. graphospasm.

graful
GRAF¹, grafi, s. m. (Rar) Conte (german). – Din germ. Graf.

DOOM

graf¹ (conte) (rar) s. m., pl. grafi

graful
GRAF², grafuri, s. n. (Mat.) Ansamblu a două mulțimi disjuncte, între care s-a stabilit o corespondență. ◊ Teoria grafurilor = disciplină care studiază proprietățile și aplicațiile grafurilor. [Pl. și: grafe] – Din fr. graphe, engl. graph.

DOOM

graf² (model matematic) s. n., pl. gráfuri

graful
GRAF-PLÓTTER, graf-plottere, s. n. (Electron., Inform.) Dispozitiv periferic prin intermediul căruia se poate genera o imagine grafică pe un suport material; plotter. [Pr.: -plotăr] – Din engl. graph-plotter.

grafului
GRAF¹, grafi, s. m. (Rar) Conte (german). – Din germ. Graf.

DOOM

graf¹ (conte) (rar) s. m., pl. grafi

grafului
GRAF², grafuri, s. n. (Mat.) Ansamblu a două mulțimi disjuncte, între care s-a stabilit o corespondență. ◊ Teoria grafurilor = disciplină care studiază proprietățile și aplicațiile grafurilor. [Pl. și: grafe] – Din fr. graphe, engl. graph.

DOOM

graf² (model matematic) s. n., pl. gráfuri

grafului
GRAF-PLÓTTER, graf-plottere, s. n. (Electron., Inform.) Dispozitiv periferic prin intermediul căruia se poate genera o imagine grafică pe un suport material; plotter. [Pr.: -plotăr] – Din engl. graph-plotter.

grafuri
GRAF², grafuri, s. n. (Mat.) Ansamblu a două mulțimi disjuncte, între care s-a stabilit o corespondență. ◊ Teoria grafurilor = disciplină care studiază proprietățile și aplicațiile grafurilor. [Pl. și: grafe] – Din fr. graphe, engl. graph.

DOOM

graf² (model matematic) s. n., pl. gráfuri

grafuri
GRAF-PLÓTTER, graf-plottere, s. n. (Electron., Inform.) Dispozitiv periferic prin intermediul căruia se poate genera o imagine grafică pe un suport material; plotter. [Pr.: -plotăr] – Din engl. graph-plotter.

grafurile
GRAF², grafuri, s. n. (Mat.) Ansamblu a două mulțimi disjuncte, între care s-a stabilit o corespondență. ◊ Teoria grafurilor = disciplină care studiază proprietățile și aplicațiile grafurilor. [Pl. și: grafe] – Din fr. graphe, engl. graph.

DOOM

graf² (model matematic) s. n., pl. gráfuri

grafurile
GRAF-PLÓTTER, graf-plottere, s. n. (Electron., Inform.) Dispozitiv periferic prin intermediul căruia se poate genera o imagine grafică pe un suport material; plotter. [Pr.: -plotăr] – Din engl. graph-plotter.

grafurilor
GRAF², grafuri, s. n. (Mat.) Ansamblu a două mulțimi disjuncte, între care s-a stabilit o corespondență. ◊ Teoria grafurilor = disciplină care studiază proprietățile și aplicațiile grafurilor. [Pl. și: grafe] – Din fr. graphe, engl. graph.

DOOM

graf² (model matematic) s. n., pl. gráfuri

grafurilor
GRAF-PLÓTTER, graf-plottere, s. n. (Electron., Inform.) Dispozitiv periferic prin intermediul căruia se poate genera o imagine grafică pe un suport material; plotter. [Pr.: -plotăr] – Din engl. graph-plotter.

graham
GRAHÁM s. n. (În sintagma) Pâine (de) graham = pâine dietetică făcută din făină integrală (fără sare). [Acc. și: gráham] – Din germ. Graham[brot].

DOOM

grahám s. n.

graham
GRAHÁM s. n. (În sintagma) Pâine (de) graham = pâine dietetică făcută din făină integrală, fără sare. [Acc. și gráham] – Din germ. Graham[brot].

grahamul
GRAHÁM s. n. (În sintagma) Pâine (de) graham = pâine dietetică făcută din făină integrală (fără sare). [Acc. și: gráham] – Din germ. Graham[brot].

DOOM

grahám s. n.

grahamului
GRAHÁM s. n. (În sintagma) Pâine (de) graham = pâine dietetică făcută din făină integrală (fără sare). [Acc. și: gráham] – Din germ. Graham[brot].

DOOM

grahám s. n.

grai
GRAI, graiuri, s. n. 1. Glas, voce. ◊ Loc. adv. Într-un grai = într-un glas, toți deodată. ◊ Expr. A prinde (sau a da) grai = a începe sau a se hotărî să vorbească. A-i pieri (sau a-și pierde) graiul = a nu mai putea să vorbească (de emoție, de frică etc.), a amuți; a nu mai avea ce să spună. 2. Facultatea de a vorbi. ◊ Loc. adv. Prin viu grai = oral. 3. Limbă. ♦ Fel de a vorbi. 4. Unitate lingvistică subordonată dialectului, caracteristică pentru o regiune mai puțin întinsă; p. ext. dialect. 5. (Rar) Vorbă, cuvânt. – Din grăi (derivat regresiv).

DOOM

grai s. n., pl. gráiuri

graie
Graie = Graeae.

graifer
GRÁIFĂR s. n. v. graifer.

DOOM

gráifer (grai-) s. n., pl. gráifere

graifere
GRÁIFĂR s. n. v. graifer.

DOOM

gráifer (grai-) s. n., pl. gráifere

graiferele
GRÁIFĂR s. n. v. graifer.

DOOM

gráifer (grai-) s. n., pl. gráifere

graiferelor
GRÁIFĂR s. n. v. graifer.

DOOM

gráifer (grai-) s. n., pl. gráifere

graiferul
GRÁIFĂR s. n. v. graifer.

DOOM

gráifer (grai-) s. n., pl. gráifere

graiferului
GRÁIFĂR s. n. v. graifer.

DOOM

gráifer (grai-) s. n., pl. gráifere

graifăr
GRÁIFĂR s. n. v. graifer.

DOOM

gráifer (grai-) s. n., pl. gráifere

graiul
GRAI, graiuri, s. n. 1. Glas, voce. ◊ Loc. adv. Într-un grai = într-un glas, toți deodată. ◊ Expr. A prinde (sau a da) grai = a începe sau a se hotărî să vorbească. A-i pieri (sau a-și pierde) graiul = a nu mai putea să vorbească (de emoție, de frică etc.), a amuți; a nu mai avea ce să spună. 2. Facultatea de a vorbi. ◊ Loc. adv. Prin viu grai = oral. 3. Limbă. ♦ Fel de a vorbi. 4. Unitate lingvistică subordonată dialectului, caracteristică pentru o regiune mai puțin întinsă; p. ext. dialect. 5. (Rar) Vorbă, cuvânt. – Din grăi (derivat regresiv).

DOOM

grai s. n., pl. gráiuri

graiului
GRAI, graiuri, s. n. 1. Glas, voce. ◊ Loc. adv. Într-un grai = într-un glas, toți deodată. ◊ Expr. A prinde (sau a da) grai = a începe sau a se hotărî să vorbească. A-i pieri (sau a-și pierde) graiul = a nu mai putea să vorbească (de emoție, de frică etc.), a amuți; a nu mai avea ce să spună. 2. Facultatea de a vorbi. ◊ Loc. adv. Prin viu grai = oral. 3. Limbă. ♦ Fel de a vorbi. 4. Unitate lingvistică subordonată dialectului, caracteristică pentru o regiune mai puțin întinsă; p. ext. dialect. 5. (Rar) Vorbă, cuvânt. – Din grăi (derivat regresiv).

DOOM

grai s. n., pl. gráiuri

graiuri
GRAI, graiuri, s. n. 1. Glas, voce. ◊ Loc. adv. Într-un grai = într-un glas, toți deodată. ◊ Expr. A prinde (sau a da) grai = a începe sau a se hotărî să vorbească. A-i pieri (sau a-și pierde) graiul = a nu mai putea să vorbească (de emoție, de frică etc.), a amuți; a nu mai avea ce să spună. 2. Facultatea de a vorbi. ◊ Loc. adv. Prin viu grai = oral. 3. Limbă. ♦ Fel de a vorbi. 4. Unitate lingvistică subordonată dialectului, caracteristică pentru o regiune mai puțin întinsă; p. ext. dialect. 5. (Rar) Vorbă, cuvânt. – Din grăi (derivat regresiv).

DOOM

grai s. n., pl. gráiuri

graiurile
GRAI, graiuri, s. n. 1. Glas, voce. ◊ Loc. adv. Într-un grai = într-un glas, toți deodată. ◊ Expr. A prinde (sau a da) grai = a începe sau a se hotărî să vorbească. A-i pieri (sau a-și pierde) graiul = a nu mai putea să vorbească (de emoție, de frică etc.), a amuți; a nu mai avea ce să spună. 2. Facultatea de a vorbi. ◊ Loc. adv. Prin viu grai = oral. 3. Limbă. ♦ Fel de a vorbi. 4. Unitate lingvistică subordonată dialectului, caracteristică pentru o regiune mai puțin întinsă; p. ext. dialect. 5. (Rar) Vorbă, cuvânt. – Din grăi (derivat regresiv).

DOOM

grai s. n., pl. gráiuri

graiurilor
GRAI, graiuri, s. n. 1. Glas, voce. ◊ Loc. adv. Într-un grai = într-un glas, toți deodată. ◊ Expr. A prinde (sau a da) grai = a începe sau a se hotărî să vorbească. A-i pieri (sau a-și pierde) graiul = a nu mai putea să vorbească (de emoție, de frică etc.), a amuți; a nu mai avea ce să spună. 2. Facultatea de a vorbi. ◊ Loc. adv. Prin viu grai = oral. 3. Limbă. ♦ Fel de a vorbi. 4. Unitate lingvistică subordonată dialectului, caracteristică pentru o regiune mai puțin întinsă; p. ext. dialect. 5. (Rar) Vorbă, cuvânt. – Din grăi (derivat regresiv).

DOOM

grai s. n., pl. gráiuri

grajd
GRAJD, grajduri, s. n. Construcție sau încăpere special amenajată pentru adăpostirea animalelor domestice mari. – Din sl. graždĭ.

DOOM

grajd s. n., pl. grájduri

grajdul
GRAJD, grajduri, s. n. Construcție sau încăpere special amenajată pentru adăpostirea animalelor domestice mari. – Din sl. graždĭ.

DOOM

grajd s. n., pl. grájduri

grajdului
GRAJD, grajduri, s. n. Construcție sau încăpere special amenajată pentru adăpostirea animalelor domestice mari. – Din sl. graždĭ.

DOOM

grajd s. n., pl. grájduri

grajduri
GRAJD, grajduri, s. n. Construcție sau încăpere special amenajată pentru adăpostirea animalelor domestice mari. – Din sl. graždĭ.

DOOM

grajd s. n., pl. grájduri

grajdurile
GRAJD, grajduri, s. n. Construcție sau încăpere special amenajată pentru adăpostirea animalelor domestice mari. – Din sl. graždĭ.

DOOM

grajd s. n., pl. grájduri

grajdurilor
GRAJD, grajduri, s. n. Construcție sau încăpere special amenajată pentru adăpostirea animalelor domestice mari. – Din sl. graždĭ.

DOOM

grajd s. n., pl. grájduri

gral
GRAL s.n. Piatră cu însușiri miraculoase, despre care se vorbește în legendele medievale. [Pl. -luri. / < germ. Gral].

gram
GRAM, grame, s. n. Unitate de măsură pentru masa (ori greutatea) unui corp, egală cu a mia parte dintr-un kilogram. ◊ Gram-forță = unitate de măsură pentru forță, egală cu a mia parte dintr-un kilogram-forță. – Din fr. gramme.

DOOM

!gram s. n., pl. gráme; simb. g

gram
GRAM s.n. Unitate de măsură reprezentând a mia parte dintr-un kilogram. ◊ Gram-forță = unitate de măsură pentru forță, egală cu a mia parte dintr-un kilogram-forță. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „gram”, folosit în terminologia metrologică pentru formarea denumirilor multiplilor și submultiplilor gramului. [< fr. gramme, cf. germ. Gramm, gr. gramma].

gramaj
GRAMÁJ, gramaje, s. n. Masă (ori greutate), exprimată în grame, pe care o are sau trebuie să o aibă o parte dintr-un material. – Din fr. grammage.

DOOM

gramáj s. n., pl. gramáje

gramaje
GRAMÁJ, gramaje, s. n. Masă (ori greutate), exprimată în grame, pe care o are sau trebuie să o aibă o parte dintr-un material. – Din fr. grammage.

DOOM

gramáj s. n., pl. gramáje

gramajele
GRAMÁJ, gramaje, s. n. Masă (ori greutate), exprimată în grame, pe care o are sau trebuie să o aibă o parte dintr-un material. – Din fr. grammage.

DOOM

gramáj s. n., pl. gramáje

gramajelor
GRAMÁJ, gramaje, s. n. Masă (ori greutate), exprimată în grame, pe care o are sau trebuie să o aibă o parte dintr-un material. – Din fr. grammage.

DOOM

gramáj s. n., pl. gramáje

gramajul
GRAMÁJ, gramaje, s. n. Masă (ori greutate), exprimată în grame, pe care o are sau trebuie să o aibă o parte dintr-un material. – Din fr. grammage.

DOOM

gramáj s. n., pl. gramáje

gramajului
GRAMÁJ, gramaje, s. n. Masă (ori greutate), exprimată în grame, pe care o are sau trebuie să o aibă o parte dintr-un material. – Din fr. grammage.

DOOM

gramáj s. n., pl. gramáje

gramamă
gramamă, gramame s. f. bunicuță, bunică.

gramatic
GRAMÁTIC, gramatici, s. m. Gramatician. – Din ngr. ghrammatikós, lat. grammaticus.

DOOM

gramátic (gramatician) (înv.) s. m., pl. gramátici

gramatica
GRAMÁTICĂ, gramatici, s. f. Ansamblu de reguli cu privire la modificarea formelor cuvintelor și la îmbinarea lor în propoziții; ramură a lingvisticii care studiază structura gramaticală a unei limbi sau, p. ext., elementele constitutive ale unei limbi. ♦ Manual care studiază aceste elemente. – Din lat. grammatica.

DOOM

gramátică s. f., g.-d. art. gramáticii; pl. gramátici

gramatica
GRAMÁTIC, gramatici, s. m. Gramatician. – Din ngr. ghrammatikós, lat. grammaticus.

DOOM

gramátic (gramatician) (înv.) s. m., pl. gramátici

gramatical
GRAMATICÁL, -Ă, gramaticali, -e, adj. Care aparține gramaticii, privitor la gramatică. – Din fr. grammatical, lat. grammaticalis.

DOOM

gramaticál adj. m., pl. gramaticáli; f. gramaticálă, pl. gramaticále

gramaticala
GRAMATICÁL, -Ă, gramaticali, -e, adj. Care aparține gramaticii, privitor la gramatică. – Din fr. grammatical, lat. grammaticalis.

DOOM

gramaticál adj. m., pl. gramaticáli; f. gramaticálă, pl. gramaticále

gramaticale
GRAMATICÁL, -Ă, gramaticali, -e, adj. Care aparține gramaticii, privitor la gramatică. – Din fr. grammatical, lat. grammaticalis.

DOOM

gramaticál adj. m., pl. gramaticáli; f. gramaticálă, pl. gramaticále

gramaticalei
GRAMATICÁL, -Ă, gramaticali, -e, adj. Care aparține gramaticii, privitor la gramatică. – Din fr. grammatical, lat. grammaticalis.

DOOM

gramaticál adj. m., pl. gramaticáli; f. gramaticálă, pl. gramaticále

gramaticalele
GRAMATICÁL, -Ă, gramaticali, -e, adj. Care aparține gramaticii, privitor la gramatică. – Din fr. grammatical, lat. grammaticalis.

DOOM

gramaticál adj. m., pl. gramaticáli; f. gramaticálă, pl. gramaticále

gramaticalelor
GRAMATICÁL, -Ă, gramaticali, -e, adj. Care aparține gramaticii, privitor la gramatică. – Din fr. grammatical, lat. grammaticalis.

DOOM

gramaticál adj. m., pl. gramaticáli; f. gramaticálă, pl. gramaticále

gramaticali
GRAMATICÁL, -Ă, gramaticali, -e, adj. Care aparține gramaticii, privitor la gramatică. – Din fr. grammatical, lat. grammaticalis.

DOOM

gramaticál adj. m., pl. gramaticáli; f. gramaticálă, pl. gramaticále

gramaticalii
GRAMATICÁL, -Ă, gramaticali, -e, adj. Care aparține gramaticii, privitor la gramatică. – Din fr. grammatical, lat. grammaticalis.

DOOM

gramaticál adj. m., pl. gramaticáli; f. gramaticálă, pl. gramaticále

gramaticalilor
GRAMATICÁL, -Ă, gramaticali, -e, adj. Care aparține gramaticii, privitor la gramatică. – Din fr. grammatical, lat. grammaticalis.

DOOM

gramaticál adj. m., pl. gramaticáli; f. gramaticálă, pl. gramaticále

gramaticaliza
GRAMATICALIZÁ, pers. 3 gramaticalizează, vb. I. Refl. (Despre cuvinte cu sens lexical) A ajunge să exprime o relație gramaticală, să capete rolul unui instrument gramatical. – Din fr. grammaticaliser.

DOOM

gramaticalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 gramaticalizeáză

gramaticalizai
GRAMATICALIZÁ, pers. 3 gramaticalizează, vb. I. Refl. (Despre cuvinte cu sens lexical) A ajunge să exprime o relație gramaticală, să capete rolul unui instrument gramatical. – Din fr. grammaticaliser.

DOOM

gramaticalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 gramaticalizeáză

gramaticalizam
GRAMATICALIZÁ, pers. 3 gramaticalizează, vb. I. Refl. (Despre cuvinte cu sens lexical) A ajunge să exprime o relație gramaticală, să capete rolul unui instrument gramatical. – Din fr. grammaticaliser.

DOOM

gramaticalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 gramaticalizeáză

gramaticalizare
GRAMATICALIZÁ, pers. 3 gramaticalizează, vb. I. Refl. (Despre cuvinte cu sens lexical) A ajunge să exprime o relație gramaticală, să capete rolul unui instrument gramatical. – Din fr. grammaticaliser.

DOOM

gramaticalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 gramaticalizeáză

gramaticalizare
GRAMATICALIZÁRE, gramaticalizări, s. f. Faptul de a se gramaticaliza. – V. gramaticaliza.

DOOM

gramaticalizáre s. f., g.-d. art. gramaticalizắrii; pl. gramaticalizắri

gramaticalizarea
GRAMATICALIZÁRE, gramaticalizări, s. f. Faptul de a se gramaticaliza. – V. gramaticaliza.

DOOM

gramaticalizáre s. f., g.-d. art. gramaticalizắrii; pl. gramaticalizắri

gramaticalizară
GRAMATICALIZÁ, pers. 3 gramaticalizează, vb. I. Refl. (Despre cuvinte cu sens lexical) A ajunge să exprime o relație gramaticală, să capete rolul unui instrument gramatical. – Din fr. grammaticaliser.

DOOM

gramaticalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 gramaticalizeáză

gramaticalizarăm
GRAMATICALIZÁ, pers. 3 gramaticalizează, vb. I. Refl. (Despre cuvinte cu sens lexical) A ajunge să exprime o relație gramaticală, să capete rolul unui instrument gramatical. – Din fr. grammaticaliser.

DOOM

gramaticalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 gramaticalizeáză

gramaticalizarăți
GRAMATICALIZÁ, pers. 3 gramaticalizează, vb. I. Refl. (Despre cuvinte cu sens lexical) A ajunge să exprime o relație gramaticală, să capete rolul unui instrument gramatical. – Din fr. grammaticaliser.

DOOM

gramaticalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 gramaticalizeáză

gramaticalizase
GRAMATICALIZÁ, pers. 3 gramaticalizează, vb. I. Refl. (Despre cuvinte cu sens lexical) A ajunge să exprime o relație gramaticală, să capete rolul unui instrument gramatical. – Din fr. grammaticaliser.

DOOM

gramaticalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 gramaticalizeáză

gramaticalizasem
GRAMATICALIZÁ, pers. 3 gramaticalizează, vb. I. Refl. (Despre cuvinte cu sens lexical) A ajunge să exprime o relație gramaticală, să capete rolul unui instrument gramatical. – Din fr. grammaticaliser.

DOOM

gramaticalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 gramaticalizeáză

gramaticalizaseră
GRAMATICALIZÁ, pers. 3 gramaticalizează, vb. I. Refl. (Despre cuvinte cu sens lexical) A ajunge să exprime o relație gramaticală, să capete rolul unui instrument gramatical. – Din fr. grammaticaliser.

DOOM

gramaticalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 gramaticalizeáză

gramaticalizaserăm
GRAMATICALIZÁ, pers. 3 gramaticalizează, vb. I. Refl. (Despre cuvinte cu sens lexical) A ajunge să exprime o relație gramaticală, să capete rolul unui instrument gramatical. – Din fr. grammaticaliser.

DOOM

gramaticalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 gramaticalizeáză

gramaticalizaserăți
GRAMATICALIZÁ, pers. 3 gramaticalizează, vb. I. Refl. (Despre cuvinte cu sens lexical) A ajunge să exprime o relație gramaticală, să capete rolul unui instrument gramatical. – Din fr. grammaticaliser.

DOOM

gramaticalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 gramaticalizeáză

gramaticalizaseși
GRAMATICALIZÁ, pers. 3 gramaticalizează, vb. I. Refl. (Despre cuvinte cu sens lexical) A ajunge să exprime o relație gramaticală, să capete rolul unui instrument gramatical. – Din fr. grammaticaliser.

DOOM

gramaticalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 gramaticalizeáză

gramaticalizaseți
GRAMATICALIZÁ, pers. 3 gramaticalizează, vb. I. Refl. (Despre cuvinte cu sens lexical) A ajunge să exprime o relație gramaticală, să capete rolul unui instrument gramatical. – Din fr. grammaticaliser.

DOOM

gramaticalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 gramaticalizeáză

gramaticalizat
GRAMATICALIZÁ, pers. 3 gramaticalizează, vb. I. Refl. (Despre cuvinte cu sens lexical) A ajunge să exprime o relație gramaticală, să capete rolul unui instrument gramatical. – Din fr. grammaticaliser.

DOOM

gramaticalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 gramaticalizeáză

gramaticalizat
GRAMATICALIZÁ, pers. 3 gramaticalizează, vb. I. Refl. (Despre cuvinte cu sens lexical) A ajunge să exprime o relație gramaticală, să capete rolul unui instrument gramatical. – Din fr. grammaticaliser.

gramaticalizau
GRAMATICALIZÁ, pers. 3 gramaticalizează, vb. I. Refl. (Despre cuvinte cu sens lexical) A ajunge să exprime o relație gramaticală, să capete rolul unui instrument gramatical. – Din fr. grammaticaliser.

DOOM

gramaticalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 gramaticalizeáză

gramaticalizași
GRAMATICALIZÁ, pers. 3 gramaticalizează, vb. I. Refl. (Despre cuvinte cu sens lexical) A ajunge să exprime o relație gramaticală, să capete rolul unui instrument gramatical. – Din fr. grammaticaliser.

DOOM

gramaticalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 gramaticalizeáză

gramaticalizați
GRAMATICALIZÁ, pers. 3 gramaticalizează, vb. I. Refl. (Despre cuvinte cu sens lexical) A ajunge să exprime o relație gramaticală, să capete rolul unui instrument gramatical. – Din fr. grammaticaliser.

DOOM

gramaticalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 gramaticalizeáză

gramaticalizează
GRAMATICALIZÁ, pers. 3 gramaticalizează, vb. I. Refl. (Despre cuvinte cu sens lexical) A ajunge să exprime o relație gramaticală, să capete rolul unui instrument gramatical. – Din fr. grammaticaliser.

DOOM

gramaticalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 gramaticalizeáză

gramaticalizez
GRAMATICALIZÁ, pers. 3 gramaticalizează, vb. I. Refl. (Despre cuvinte cu sens lexical) A ajunge să exprime o relație gramaticală, să capete rolul unui instrument gramatical. – Din fr. grammaticaliser.

DOOM

gramaticalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 gramaticalizeáză

gramaticalizeze
GRAMATICALIZÁ, pers. 3 gramaticalizează, vb. I. Refl. (Despre cuvinte cu sens lexical) A ajunge să exprime o relație gramaticală, să capete rolul unui instrument gramatical. – Din fr. grammaticaliser.

DOOM

gramaticalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 gramaticalizeáză

gramaticalizezi
GRAMATICALIZÁ, pers. 3 gramaticalizează, vb. I. Refl. (Despre cuvinte cu sens lexical) A ajunge să exprime o relație gramaticală, să capete rolul unui instrument gramatical. – Din fr. grammaticaliser.

DOOM

gramaticalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 gramaticalizeáză

gramaticalizând
GRAMATICALIZÁ, pers. 3 gramaticalizează, vb. I. Refl. (Despre cuvinte cu sens lexical) A ajunge să exprime o relație gramaticală, să capete rolul unui instrument gramatical. – Din fr. grammaticaliser.

DOOM

gramaticalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 gramaticalizeáză

gramaticalizînd
GRAMATICALIZÁ, pers. 3 gramaticalizează, vb. I. Refl. (Despre cuvinte cu sens lexical) A ajunge să exprime o relație gramaticală, să capete rolul unui instrument gramatical. – Din fr. grammaticaliser.

DOOM

gramaticalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 gramaticalizeáză

gramaticalizări
GRAMATICALIZÁRE, gramaticalizări, s. f. Faptul de a se gramaticaliza. – V. gramaticaliza.

DOOM

gramaticalizáre s. f., g.-d. art. gramaticalizắrii; pl. gramaticalizắri

gramaticalizării
GRAMATICALIZÁRE, gramaticalizări, s. f. Faptul de a se gramaticaliza. – V. gramaticaliza.

DOOM

gramaticalizáre s. f., g.-d. art. gramaticalizắrii; pl. gramaticalizắri

gramaticalizările
GRAMATICALIZÁRE, gramaticalizări, s. f. Faptul de a se gramaticaliza. – V. gramaticaliza.

DOOM

gramaticalizáre s. f., g.-d. art. gramaticalizắrii; pl. gramaticalizắri

gramaticalizărilor
GRAMATICALIZÁRE, gramaticalizări, s. f. Faptul de a se gramaticaliza. – V. gramaticaliza.

DOOM

gramaticalizáre s. f., g.-d. art. gramaticalizắrii; pl. gramaticalizắri

gramaticalul
GRAMATICÁL, -Ă, gramaticali, -e, adj. Care aparține gramaticii, privitor la gramatică. – Din fr. grammatical, lat. grammaticalis.

DOOM

gramaticál adj. m., pl. gramaticáli; f. gramaticálă, pl. gramaticále

gramaticalului
GRAMATICÁL, -Ă, gramaticali, -e, adj. Care aparține gramaticii, privitor la gramatică. – Din fr. grammatical, lat. grammaticalis.

DOOM

gramaticál adj. m., pl. gramaticáli; f. gramaticálă, pl. gramaticále

gramatice
GRAMÁTIC, gramatici, s. m. Gramatician. – Din ngr. ghrammatikós, lat. grammaticus.

DOOM

gramátic (gramatician) (înv.) s. m., pl. gramátici

gramaticei
GRAMÁTIC, gramatici, s. m. Gramatician. – Din ngr. ghrammatikós, lat. grammaticus.

DOOM

gramátic (gramatician) (înv.) s. m., pl. gramátici

gramaticele
GRAMÁTIC, gramatici, s. m. Gramatician. – Din ngr. ghrammatikós, lat. grammaticus.

DOOM

gramátic (gramatician) (înv.) s. m., pl. gramátici

gramaticelor
GRAMÁTIC, gramatici, s. m. Gramatician. – Din ngr. ghrammatikós, lat. grammaticus.

DOOM

gramátic (gramatician) (înv.) s. m., pl. gramátici

gramatici
GRAMÁTIC, gramatici, s. m. Gramatician. – Din ngr. ghrammatikós, lat. grammaticus.

DOOM

gramátic (gramatician) (înv.) s. m., pl. gramátici

gramatici
GRAMÁTICĂ, gramatici, s. f. Ansamblu de reguli cu privire la modificarea formelor cuvintelor și la îmbinarea lor în propoziții; ramură a lingvisticii care studiază structura gramaticală a unei limbi sau, p. ext., elementele constitutive ale unei limbi. ♦ Manual care studiază aceste elemente. – Din lat. grammatica.

DOOM

gramátică s. f., g.-d. art. gramáticii; pl. gramátici

gramatician
GRAMATICIÁN, -Ă, gramaticieni, -e, s. m. și f. Persoană specializată în studii de gramatică; autor de manuale, tratate sau studii de gramatică; gramatic. [Pr.: -ci-an] – Gramatică + suf. -ian (după fr. grammairien).

DOOM

gramaticiánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. gramaticiénei (ci-e-); pl. gramaticiéne

gramaticiana
GRAMATICIÁN, -Ă, gramaticieni, -e, s. m. și f. Persoană specializată în studii de gramatică; autor de manuale, tratate sau studii de gramatică; gramatic. [Pr.: -ci-an] – Gramatică + suf. -ian (după fr. grammairien).

DOOM

gramaticiánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. gramaticiénei (ci-e-); pl. gramaticiéne

gramaticianul
GRAMATICIÁN, -Ă, gramaticieni, -e, s. m. și f. Persoană specializată în studii de gramatică; autor de manuale, tratate sau studii de gramatică; gramatic. [Pr.: -ci-an] – Gramatică + suf. -ian (după fr. grammairien).

DOOM

gramaticiánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. gramaticiénei (ci-e-); pl. gramaticiéne

gramaticianului
GRAMATICIÁN, -Ă, gramaticieni, -e, s. m. și f. Persoană specializată în studii de gramatică; autor de manuale, tratate sau studii de gramatică; gramatic. [Pr.: -ci-an] – Gramatică + suf. -ian (după fr. grammairien).

DOOM

gramaticiánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. gramaticiénei (ci-e-); pl. gramaticiéne

gramaticiene
GRAMATICIÁN, -Ă, gramaticieni, -e, s. m. și f. Persoană specializată în studii de gramatică; autor de manuale, tratate sau studii de gramatică; gramatic. [Pr.: -ci-an] – Gramatică + suf. -ian (după fr. grammairien).

DOOM

gramaticiánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. gramaticiénei (ci-e-); pl. gramaticiéne

gramaticienei
GRAMATICIÁN, -Ă, gramaticieni, -e, s. m. și f. Persoană specializată în studii de gramatică; autor de manuale, tratate sau studii de gramatică; gramatic. [Pr.: -ci-an] – Gramatică + suf. -ian (după fr. grammairien).

DOOM

gramaticiánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. gramaticiénei (ci-e-); pl. gramaticiéne

gramaticienele
GRAMATICIÁN, -Ă, gramaticieni, -e, s. m. și f. Persoană specializată în studii de gramatică; autor de manuale, tratate sau studii de gramatică; gramatic. [Pr.: -ci-an] – Gramatică + suf. -ian (după fr. grammairien).

DOOM

gramaticiánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. gramaticiénei (ci-e-); pl. gramaticiéne

gramaticienelor
GRAMATICIÁN, -Ă, gramaticieni, -e, s. m. și f. Persoană specializată în studii de gramatică; autor de manuale, tratate sau studii de gramatică; gramatic. [Pr.: -ci-an] – Gramatică + suf. -ian (după fr. grammairien).

DOOM

gramaticiánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. gramaticiénei (ci-e-); pl. gramaticiéne

gramaticieni
GRAMATICIÁN, -Ă, gramaticieni, -e, s. m. și f. Persoană specializată în studii de gramatică; autor de manuale, tratate sau studii de gramatică; gramatic. [Pr.: -ci-an] – Gramatică + suf. -ian (după fr. grammairien).

DOOM

gramaticiánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. gramaticiénei (ci-e-); pl. gramaticiéne

gramaticienii
GRAMATICIÁN, -Ă, gramaticieni, -e, s. m. și f. Persoană specializată în studii de gramatică; autor de manuale, tratate sau studii de gramatică; gramatic. [Pr.: -ci-an] – Gramatică + suf. -ian (după fr. grammairien).

DOOM

gramaticiánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. gramaticiénei (ci-e-); pl. gramaticiéne

gramaticienilor
GRAMATICIÁN, -Ă, gramaticieni, -e, s. m. și f. Persoană specializată în studii de gramatică; autor de manuale, tratate sau studii de gramatică; gramatic. [Pr.: -ci-an] – Gramatică + suf. -ian (după fr. grammairien).

DOOM

gramaticiánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. gramaticiénei (ci-e-); pl. gramaticiéne

gramaticii
GRAMÁTIC, gramatici, s. m. Gramatician. – Din ngr. ghrammatikós, lat. grammaticus.

DOOM

gramátic (gramatician) (înv.) s. m., pl. gramátici

gramaticii
GRAMÁTICĂ, gramatici, s. f. Ansamblu de reguli cu privire la modificarea formelor cuvintelor și la îmbinarea lor în propoziții; ramură a lingvisticii care studiază structura gramaticală a unei limbi sau, p. ext., elementele constitutive ale unei limbi. ♦ Manual care studiază aceste elemente. – Din lat. grammatica.

DOOM

gramátică s. f., g.-d. art. gramáticii; pl. gramátici

gramaticile
GRAMÁTICĂ, gramatici, s. f. Ansamblu de reguli cu privire la modificarea formelor cuvintelor și la îmbinarea lor în propoziții; ramură a lingvisticii care studiază structura gramaticală a unei limbi sau, p. ext., elementele constitutive ale unei limbi. ♦ Manual care studiază aceste elemente. – Din lat. grammatica.

DOOM

gramátică s. f., g.-d. art. gramáticii; pl. gramátici

gramaticilor
GRAMÁTIC, gramatici, s. m. Gramatician. – Din ngr. ghrammatikós, lat. grammaticus.

DOOM

gramátic (gramatician) (înv.) s. m., pl. gramátici

gramaticilor
GRAMÁTICĂ, gramatici, s. f. Ansamblu de reguli cu privire la modificarea formelor cuvintelor și la îmbinarea lor în propoziții; ramură a lingvisticii care studiază structura gramaticală a unei limbi sau, p. ext., elementele constitutive ale unei limbi. ♦ Manual care studiază aceste elemente. – Din lat. grammatica.

DOOM

gramátică s. f., g.-d. art. gramáticii; pl. gramátici

gramaticul
GRAMÁTIC, gramatici, s. m. Gramatician. – Din ngr. ghrammatikós, lat. grammaticus.

DOOM

gramátic (gramatician) (înv.) s. m., pl. gramátici

gramaticului
GRAMÁTIC, gramatici, s. m. Gramatician. – Din ngr. ghrammatikós, lat. grammaticus.

DOOM

gramátic (gramatician) (înv.) s. m., pl. gramátici

gramatist
GRAMATÍST s.m. 1. Învățător (care preda alfabetul) în școlile elementare din Atena și Roma antică. 2. Profesor, specialist în gramatică. [Cf. it. grammatista, fr. grammatiste, gr. grammatistes].

gramatistica
GRAMATÍSTICĂ s.f. (Liv.) Învățământul gramaticii elementare. [Cf. it. grammatistica].

gramatistici
GRAMATÍSTICĂ s.f. (Liv.) Învățământul gramaticii elementare. [Cf. it. grammatistica].

gramatisticii
GRAMATÍSTICĂ s.f. (Liv.) Învățământul gramaticii elementare. [Cf. it. grammatistica].

gramatistul
GRAMATÍST s.m. 1. Învățător (care preda alfabetul) în școlile elementare din Atena și Roma antică. 2. Profesor, specialist în gramatică. [Cf. it. grammatista, fr. grammatiste, gr. grammatistes].

gramatistului
GRAMATÍST s.m. 1. Învățător (care preda alfabetul) în școlile elementare din Atena și Roma antică. 2. Profesor, specialist în gramatică. [Cf. it. grammatista, fr. grammatiste, gr. grammatistes].

gramatiști
GRAMATÍST s.m. 1. Învățător (care preda alfabetul) în școlile elementare din Atena și Roma antică. 2. Profesor, specialist în gramatică. [Cf. it. grammatista, fr. grammatiste, gr. grammatistes].

gramatiștii
GRAMATÍST s.m. 1. Învățător (care preda alfabetul) în școlile elementare din Atena și Roma antică. 2. Profesor, specialist în gramatică. [Cf. it. grammatista, fr. grammatiste, gr. grammatistes].

gramatiștilor
GRAMATÍST s.m. 1. Învățător (care preda alfabetul) în școlile elementare din Atena și Roma antică. 2. Profesor, specialist în gramatică. [Cf. it. grammatista, fr. grammatiste, gr. grammatistes].

gramiera
GRAMIÉRĂ, gramiere, s. f. Balanță specială în formă de sfert de cerc folosită în industria hârtiei și a celulozei la determinarea gramajului. [Pr.: -mi-e-] – Gram + suf. -ieră.

DOOM

gramiéră (-mi-e-) s. f., g.-d. art. gramiérei; pl. gramiére

gramiere
GRAMIÉRĂ, gramiere, s. f. Balanță specială în formă de sfert de cerc folosită în industria hârtiei și a celulozei la determinarea gramajului. [Pr.: -mi-e-] – Gram + suf. -ieră.

DOOM

gramiéră (-mi-e-) s. f., g.-d. art. gramiérei; pl. gramiére

gramierei
GRAMIÉRĂ, gramiere, s. f. Balanță specială în formă de sfert de cerc folosită în industria hârtiei și a celulozei la determinarea gramajului. [Pr.: -mi-e-] – Gram + suf. -ieră.

DOOM

gramiéră (-mi-e-) s. f., g.-d. art. gramiérei; pl. gramiére

gramierele
GRAMIÉRĂ, gramiere, s. f. Balanță specială în formă de sfert de cerc folosită în industria hârtiei și a celulozei la determinarea gramajului. [Pr.: -mi-e-] – Gram + suf. -ieră.

DOOM

gramiéră (-mi-e-) s. f., g.-d. art. gramiérei; pl. gramiére

gramierelor
GRAMIÉRĂ, gramiere, s. f. Balanță specială în formă de sfert de cerc folosită în industria hârtiei și a celulozei la determinarea gramajului. [Pr.: -mi-e-] – Gram + suf. -ieră.

DOOM

gramiéră (-mi-e-) s. f., g.-d. art. gramiérei; pl. gramiére

graminea
ROCOȚEÁ, rocoțele, s. f. Mică plantă erbacee, otrăvitoare, cu frunze opuse, liniare și cu flori albe (Stellaria graminea). – Et. nec. Cf. rocoină.

graminee
GRAMINÉE, graminee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee (rar lemnoase) monocotiledonate, cu rădăcina fasciculată, cu tulpina formată din noduri și internoduri, cu inflorescența în formă de spic; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. – Din fr. graminée.

DOOM

graminée s. f., art. graminéea, g.-d. art. graminéei; pl. graminée

gramineea
GRAMINÉE, graminee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee (rar lemnoase) monocotiledonate, cu rădăcina fasciculată, cu tulpina formată din noduri și internoduri, cu inflorescența în formă de spic; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. – Din fr. graminée.

DOOM

graminée s. f., art. graminéea, g.-d. art. graminéei; pl. graminée

gramineei
GRAMINÉE, graminee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee (rar lemnoase) monocotiledonate, cu rădăcina fasciculată, cu tulpina formată din noduri și internoduri, cu inflorescența în formă de spic; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. – Din fr. graminée.

DOOM

graminée s. f., art. graminéea, g.-d. art. graminéei; pl. graminée

gramineele
GRAMINÉE, graminee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee (rar lemnoase) monocotiledonate, cu rădăcina fasciculată, cu tulpina formată din noduri și internoduri, cu inflorescența în formă de spic; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. – Din fr. graminée.

DOOM

graminée s. f., art. graminéea, g.-d. art. graminéei; pl. graminée

gramineelor
GRAMINÉE, graminee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee (rar lemnoase) monocotiledonate, cu rădăcina fasciculată, cu tulpina formată din noduri și internoduri, cu inflorescența în formă de spic; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. – Din fr. graminée.

DOOM

graminée s. f., art. graminéea, g.-d. art. graminéei; pl. graminée

gramnegativ
GRAMNEGATÍV adj.n. (Despre preparate bacteriene) Colorat în roșu. [Cf. fr. gramnégatif].

gramo
GRAMO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „măsurat”, „exprimat în grame”, „gram”. [< fr. grammo-, it. grammo-, cf. gr. gramma – greutate mică].

gramofoane
GRAMOFÓN, gramofoane, s. n. Aparat pentru reproducerea sunetelor înregistrate pe o placă, prevăzut cu o doză de redare cu ac și cu o pâlnie de rezonanță. – Din fr. gramophone, germ. Grammophon.

DOOM

gramofón s. n., pl. gramofoáne

gramofoanele
GRAMOFÓN, gramofoane, s. n. Aparat pentru reproducerea sunetelor înregistrate pe o placă, prevăzut cu o doză de redare cu ac și cu o pâlnie de rezonanță. – Din fr. gramophone, germ. Grammophon.

DOOM

gramofón s. n., pl. gramofoáne

gramofoanelor
GRAMOFÓN, gramofoane, s. n. Aparat pentru reproducerea sunetelor înregistrate pe o placă, prevăzut cu o doză de redare cu ac și cu o pâlnie de rezonanță. – Din fr. gramophone, germ. Grammophon.

DOOM

gramofón s. n., pl. gramofoáne

gramofon
GRAMOFÓN, gramofoane, s. n. Aparat pentru reproducerea sunetelor înregistrate pe o placă, prevăzut cu o doză de redare cu ac și cu o pâlnie de rezonanță. – Din fr. gramophone, germ. Grammophon.

DOOM

gramofón s. n., pl. gramofoáne

gramofonul
GRAMOFÓN, gramofoane, s. n. Aparat pentru reproducerea sunetelor înregistrate pe o placă, prevăzut cu o doză de redare cu ac și cu o pâlnie de rezonanță. – Din fr. gramophone, germ. Grammophon.

DOOM

gramofón s. n., pl. gramofoáne

gramofonului
GRAMOFÓN, gramofoane, s. n. Aparat pentru reproducerea sunetelor înregistrate pe o placă, prevăzut cu o doză de redare cu ac și cu o pâlnie de rezonanță. – Din fr. gramophone, germ. Grammophon.

DOOM

gramofón s. n., pl. gramofoáne

gramola
GRÁMOLĂ, gramole, s. f. Dispozitiv pentru frământarea și omogenizarea mecanizată a aluatului. – Din it. gramola.

gramole
GRÁMOLĂ, gramole, s. f. Dispozitiv pentru frământarea și omogenizarea mecanizată a aluatului. – Din it. gramola.

gramolei
GRÁMOLĂ, gramole, s. f. Dispozitiv pentru frământarea și omogenizarea mecanizată a aluatului. – Din it. gramola.

gramolele
GRÁMOLĂ, gramole, s. f. Dispozitiv pentru frământarea și omogenizarea mecanizată a aluatului. – Din it. gramola.

gramolelor
GRÁMOLĂ, gramole, s. f. Dispozitiv pentru frământarea și omogenizarea mecanizată a aluatului. – Din it. gramola.

grampozitiv
GRAMPOZITÍV adj.n. (Despre preparate bacteriene) Colorat în albastru-închis. [Cf. fr. grampositif].

gramă
-GRÁMĂ Element secund de compunere savantă cu semnificația „scriere”, „scrisoare”, „comunicare”. [< fr. -gramme, it. -gramma, cf. gr. gramma < graphein – a scrie].

granat
GRANÁT², granate, s. n. Silicat natural de calciu, de magneziu, de fier, de mangan, de aluminiu sau de crom, întrebuințat ca piatră de șlefuit sau, în stare pură (de culoare roșie), ca piatră semiprețioasă. – Din germ. Granat.

granat
GRANÁT¹, granați, s. m. Plantă erbacee aromatică cu frunze lobate și cu flori albe sau galbene (Chrysanthemum parthenium). – Et. nec.

DOOM

granát² (silicat) s. n., pl. granáte

granata
GRANÁTĂ s. f. v. grenadă.

DOOM

grenádă s. f., g.-d. art. grenádei; pl. grenáde

granate
GRANÁT², granate, s. n. Silicat natural de calciu, de magneziu, de fier, de mangan, de aluminiu sau de crom, întrebuințat ca piatră de șlefuit sau, în stare pură (de culoare roșie), ca piatră semiprețioasă. – Din germ. Granat.

granate
GRANÁTĂ s. f. v. grenadă.

DOOM

grenádă s. f., g.-d. art. grenádei; pl. grenáde

granatei
GRANÁTĂ s. f. v. grenadă.

DOOM

grenádă s. f., g.-d. art. grenádei; pl. grenáde

granatele
GRANÁT², granate, s. n. Silicat natural de calciu, de magneziu, de fier, de mangan, de aluminiu sau de crom, întrebuințat ca piatră de șlefuit sau, în stare pură (de culoare roșie), ca piatră semiprețioasă. – Din germ. Granat.

granatele
GRANÁTĂ s. f. v. grenadă.

DOOM

grenádă s. f., g.-d. art. grenádei; pl. grenáde

granatelor
GRANÁT², granate, s. n. Silicat natural de calciu, de magneziu, de fier, de mangan, de aluminiu sau de crom, întrebuințat ca piatră de șlefuit sau, în stare pură (de culoare roșie), ca piatră semiprețioasă. – Din germ. Granat.

granatelor
GRANÁTĂ s. f. v. grenadă.

DOOM

grenádă s. f., g.-d. art. grenádei; pl. grenáde

granatul
GRANÁT², granate, s. n. Silicat natural de calciu, de magneziu, de fier, de mangan, de aluminiu sau de crom, întrebuințat ca piatră de șlefuit sau, în stare pură (de culoare roșie), ca piatră semiprețioasă. – Din germ. Granat.

granatul
GRANÁT¹, granați, s. m. Plantă erbacee aromatică cu frunze lobate și cu flori albe sau galbene (Chrysanthemum parthenium). – Et. nec.

DOOM

granát² (silicat) s. n., pl. granáte

granatului
GRANÁT², granate, s. n. Silicat natural de calciu, de magneziu, de fier, de mangan, de aluminiu sau de crom, întrebuințat ca piatră de șlefuit sau, în stare pură (de culoare roșie), ca piatră semiprețioasă. – Din germ. Granat.

granatului
GRANÁT¹, granați, s. m. Plantă erbacee aromatică cu frunze lobate și cu flori albe sau galbene (Chrysanthemum parthenium). – Et. nec.

DOOM

granát² (silicat) s. n., pl. granáte

granatum
RÓDIU¹, rodii, s. m. Arbust mediteranean ornamental, cu frunze lanceolate, cu flori roșii și fructe comestibile; rodier (Punica granatum). – Din rodie.

granați
GRANÁT¹, granați, s. m. Plantă erbacee aromatică cu frunze lobate și cu flori albe sau galbene (Chrysanthemum parthenium). – Et. nec.

DOOM

granát² (silicat) s. n., pl. granáte

granații
GRANÁT¹, granați, s. m. Plantă erbacee aromatică cu frunze lobate și cu flori albe sau galbene (Chrysanthemum parthenium). – Et. nec.

DOOM

granát² (silicat) s. n., pl. granáte

granaților
GRANÁT¹, granați, s. m. Plantă erbacee aromatică cu frunze lobate și cu flori albe sau galbene (Chrysanthemum parthenium). – Et. nec.

DOOM

granát² (silicat) s. n., pl. granáte

grandangular
GRANDANGULÁR s.n. (Cinem.) Obiectiv de filmare cu distanță focală scurtă, caracterizat printr-un unghi de cuprindere mare și profunzime de claritate ridicată; superangular. [< fr. grand-angulaire].

grande
GRÁNDE s.m. (Rar) Nobil spaniol. [< sp. grande].

DOOM

gránde s. m., pl. granzi

grandee
GRANDÉE s.f. (Mar.) Parâmă cusută pe marginea unei pânze ca întăritură și pentru a-i micșora lungimea; marginea unei vele. [Pron. -de-e, pl. invar. / < engl. grandee].

DOOM

grandée s. f., art. grandéea, g.-d. art. grandéei; pl. grandée

grandeea
GRANDÉE s.f. (Mar.) Parâmă cusută pe marginea unei pânze ca întăritură și pentru a-i micșora lungimea; marginea unei vele. [Pron. -de-e, pl. invar. / < engl. grandee].

DOOM

grandée s. f., art. grandéea, g.-d. art. grandéei; pl. grandée

grandeei
GRANDÉE s.f. (Mar.) Parâmă cusută pe marginea unei pânze ca întăritură și pentru a-i micșora lungimea; marginea unei vele. [Pron. -de-e, pl. invar. / < engl. grandee].

DOOM

grandée s. f., art. grandéea, g.-d. art. grandéei; pl. grandée

grandeele
GRANDÉE s.f. (Mar.) Parâmă cusută pe marginea unei pânze ca întăritură și pentru a-i micșora lungimea; marginea unei vele. [Pron. -de-e, pl. invar. / < engl. grandee].

DOOM

grandée s. f., art. grandéea, g.-d. art. grandéei; pl. grandée

grandeelor
GRANDÉE s.f. (Mar.) Parâmă cusută pe marginea unei pânze ca întăritură și pentru a-i micșora lungimea; marginea unei vele. [Pron. -de-e, pl. invar. / < engl. grandee].

DOOM

grandée s. f., art. grandéea, g.-d. art. grandéei; pl. grandée

grandele
GRÁNDE s.m. (Rar) Nobil spaniol. [< sp. grande].

DOOM

gránde s. m., pl. granzi

grandelui
GRÁNDE s.m. (Rar) Nobil spaniol. [< sp. grande].

DOOM

gránde s. m., pl. granzi

grandiflora
AGURIJOÁRĂ, agurijoare, s. f. Plantă erbacee decorativă, cu flori mari galbene, albe, portocalii, roz și roșii, care se deschid numai la soare (Portulaca grandiflora). – Aguridă + suf. -ioară.

grandilocvent
GRANDILOCVÉNT, -Ă, grandilocvenți, -te, adj. (Despre stil, exprimare, expresii etc.) Plin de emfază; pompos, umflat, bombastic. – Din fr. grandiloquent.

DOOM

grandilocvént adj. m., pl. grandilocvénți; f. grandilocvéntă, pl. grandilocvénte

grandilocventa
GRANDILOCVÉNT, -Ă, grandilocvenți, -te, adj. (Despre stil, exprimare, expresii etc.) Plin de emfază; pompos, umflat, bombastic. – Din fr. grandiloquent.

DOOM

grandilocvént adj. m., pl. grandilocvénți; f. grandilocvéntă, pl. grandilocvénte

grandilocvente
GRANDILOCVÉNT, -Ă, grandilocvenți, -te, adj. (Despre stil, exprimare, expresii etc.) Plin de emfază; pompos, umflat, bombastic. – Din fr. grandiloquent.

DOOM

grandilocvént adj. m., pl. grandilocvénți; f. grandilocvéntă, pl. grandilocvénte

grandilocventei
GRANDILOCVÉNT, -Ă, grandilocvenți, -te, adj. (Despre stil, exprimare, expresii etc.) Plin de emfază; pompos, umflat, bombastic. – Din fr. grandiloquent.

DOOM

grandilocvént adj. m., pl. grandilocvénți; f. grandilocvéntă, pl. grandilocvénte

grandilocventele
GRANDILOCVÉNT, -Ă, grandilocvenți, -te, adj. (Despre stil, exprimare, expresii etc.) Plin de emfază; pompos, umflat, bombastic. – Din fr. grandiloquent.

DOOM

grandilocvént adj. m., pl. grandilocvénți; f. grandilocvéntă, pl. grandilocvénte

grandilocventelor
GRANDILOCVÉNT, -Ă, grandilocvenți, -te, adj. (Despre stil, exprimare, expresii etc.) Plin de emfază; pompos, umflat, bombastic. – Din fr. grandiloquent.

DOOM

grandilocvént adj. m., pl. grandilocvénți; f. grandilocvéntă, pl. grandilocvénte

grandilocventul
GRANDILOCVÉNT, -Ă, grandilocvenți, -te, adj. (Despre stil, exprimare, expresii etc.) Plin de emfază; pompos, umflat, bombastic. – Din fr. grandiloquent.

DOOM

grandilocvént adj. m., pl. grandilocvénți; f. grandilocvéntă, pl. grandilocvénte

grandilocventului
GRANDILOCVÉNT, -Ă, grandilocvenți, -te, adj. (Despre stil, exprimare, expresii etc.) Plin de emfază; pompos, umflat, bombastic. – Din fr. grandiloquent.

DOOM

grandilocvént adj. m., pl. grandilocvénți; f. grandilocvéntă, pl. grandilocvénte

grandilocvența
GRANDILOCVÉNȚĂ s. f. Folosire afectată de cuvinte sau de fraze bombastice, umflate. – Din fr. grandiloquence.

DOOM

grandilocvénță s. f., g.-d. art. grandilocvénței

grandilocvențe
GRANDILOCVÉNȚĂ s. f. Folosire afectată de cuvinte sau de fraze bombastice, umflate. – Din fr. grandiloquence.

DOOM

grandilocvénță s. f., g.-d. art. grandilocvénței

grandilocvenței
GRANDILOCVÉNȚĂ s. f. Folosire afectată de cuvinte sau de fraze bombastice, umflate. – Din fr. grandiloquence.

DOOM

grandilocvénță s. f., g.-d. art. grandilocvénței

grandilocvenți
GRANDILOCVÉNT, -Ă, grandilocvenți, -te, adj. (Despre stil, exprimare, expresii etc.) Plin de emfază; pompos, umflat, bombastic. – Din fr. grandiloquent.

DOOM

grandilocvént adj. m., pl. grandilocvénți; f. grandilocvéntă, pl. grandilocvénte

grandilocvenții
GRANDILOCVÉNT, -Ă, grandilocvenți, -te, adj. (Despre stil, exprimare, expresii etc.) Plin de emfază; pompos, umflat, bombastic. – Din fr. grandiloquent.

DOOM

grandilocvént adj. m., pl. grandilocvénți; f. grandilocvéntă, pl. grandilocvénte

grandilocvenților
GRANDILOCVÉNT, -Ă, grandilocvenți, -te, adj. (Despre stil, exprimare, expresii etc.) Plin de emfază; pompos, umflat, bombastic. – Din fr. grandiloquent.

DOOM

grandilocvént adj. m., pl. grandilocvénți; f. grandilocvéntă, pl. grandilocvénte

grandioasa
GRANDIÓS, -OÁSĂ, grandioși, -oase, adj. Măreț, impunător (prin proporțiile sale). [Pr.: -di-os] – Din fr. grandiose, it. grandioso.

DOOM

grandiós (-di-os) adj. m., pl. grandióși; f. grandioásă, pl. grandioáse

grandioase
GRANDIÓS, -OÁSĂ, grandioși, -oase, adj. Măreț, impunător (prin proporțiile sale). [Pr.: -di-os] – Din fr. grandiose, it. grandioso.

DOOM

grandiós (-di-os) adj. m., pl. grandióși; f. grandioásă, pl. grandioáse

grandioasei
GRANDIÓS, -OÁSĂ, grandioși, -oase, adj. Măreț, impunător (prin proporțiile sale). [Pr.: -di-os] – Din fr. grandiose, it. grandioso.

DOOM

grandiós (-di-os) adj. m., pl. grandióși; f. grandioásă, pl. grandioáse

grandioasele
GRANDIÓS, -OÁSĂ, grandioși, -oase, adj. Măreț, impunător (prin proporțiile sale). [Pr.: -di-os] – Din fr. grandiose, it. grandioso.

DOOM

grandiós (-di-os) adj. m., pl. grandióși; f. grandioásă, pl. grandioáse

grandioaselor
GRANDIÓS, -OÁSĂ, grandioși, -oase, adj. Măreț, impunător (prin proporțiile sale). [Pr.: -di-os] – Din fr. grandiose, it. grandioso.

DOOM

grandiós (-di-os) adj. m., pl. grandióși; f. grandioásă, pl. grandioáse

grandios
GRANDIÓS, -OÁSĂ, grandioși, -oase, adj. Măreț, impunător (prin proporțiile sale). [Pr.: -di-os] – Din fr. grandiose, it. grandioso.

DOOM

grandiós (-di-os) adj. m., pl. grandióși; f. grandioásă, pl. grandioáse

grandiosul
GRANDIÓS, -OÁSĂ, grandioși, -oase, adj. Măreț, impunător (prin proporțiile sale). [Pr.: -di-os] – Din fr. grandiose, it. grandioso.

DOOM

grandiós (-di-os) adj. m., pl. grandióși; f. grandioásă, pl. grandioáse

grandiosului
GRANDIÓS, -OÁSĂ, grandioși, -oase, adj. Măreț, impunător (prin proporțiile sale). [Pr.: -di-os] – Din fr. grandiose, it. grandioso.

DOOM

grandiós (-di-os) adj. m., pl. grandióși; f. grandioásă, pl. grandioáse

grandiozitate
GRANDIOZITÁTE, grandiozități, s. f. (Înv.) Grandoare, măreție. [Pr.: -di-o-] – Grandios + suf. -itate.

DOOM

grandiozitáte (înv.) (-di-o-) s. f., g.-d. art. grandiozitắții; pl. grandiozitắți

grandiozitatea
GRANDIOZITÁTE, grandiozități, s. f. (Înv.) Grandoare, măreție. [Pr.: -di-o-] – Grandios + suf. -itate.

DOOM

grandiozitáte (înv.) (-di-o-) s. f., g.-d. art. grandiozitắții; pl. grandiozitắți

grandiozități
GRANDIOZITÁTE, grandiozități, s. f. (Înv.) Grandoare, măreție. [Pr.: -di-o-] – Grandios + suf. -itate.

DOOM

grandiozitáte (înv.) (-di-o-) s. f., g.-d. art. grandiozitắții; pl. grandiozitắți

grandiozității
GRANDIOZITÁTE, grandiozități, s. f. (Înv.) Grandoare, măreție. [Pr.: -di-o-] – Grandios + suf. -itate.

DOOM

grandiozitáte (înv.) (-di-o-) s. f., g.-d. art. grandiozitắții; pl. grandiozitắți

grandiozitățile
GRANDIOZITÁTE, grandiozități, s. f. (Înv.) Grandoare, măreție. [Pr.: -di-o-] – Grandios + suf. -itate.

DOOM

grandiozitáte (înv.) (-di-o-) s. f., g.-d. art. grandiozitắții; pl. grandiozitắți

grandiozităților
GRANDIOZITÁTE, grandiozități, s. f. (Înv.) Grandoare, măreție. [Pr.: -di-o-] – Grandios + suf. -itate.

DOOM

grandiozitáte (înv.) (-di-o-) s. f., g.-d. art. grandiozitắții; pl. grandiozitắți

grandioși
GRANDIÓS, -OÁSĂ, grandioși, -oase, adj. Măreț, impunător (prin proporțiile sale). [Pr.: -di-os] – Din fr. grandiose, it. grandioso.

DOOM

grandiós (-di-os) adj. m., pl. grandióși; f. grandioásă, pl. grandioáse

grandioșii
GRANDIÓS, -OÁSĂ, grandioși, -oase, adj. Măreț, impunător (prin proporțiile sale). [Pr.: -di-os] – Din fr. grandiose, it. grandioso.

DOOM

grandiós (-di-os) adj. m., pl. grandióși; f. grandioásă, pl. grandioáse

grandioșilor
GRANDIÓS, -OÁSĂ, grandioși, -oase, adj. Măreț, impunător (prin proporțiile sale). [Pr.: -di-os] – Din fr. grandiose, it. grandioso.

DOOM

grandiós (-di-os) adj. m., pl. grandióși; f. grandioásă, pl. grandioáse

grandoare
GRANDOÁRE, grandori, s. f. Aspect măreț, maiestuos, falnic, impunător; măreție, grandiozitate. – Din fr. grandeur.

DOOM

grandoáre s. f., g.-d. art. grandórii; pl. grandóri

grandoarea
GRANDOÁRE, grandori, s. f. Aspect măreț, maiestuos, falnic, impunător; măreție, grandiozitate. – Din fr. grandeur.

DOOM

grandoáre s. f., g.-d. art. grandórii; pl. grandóri

grandoman
GRANDOMÁN, -Ă, grandomani, -e, s. m. și f. Persoană care suferă de grandomanie; megaloman. – Din grandomanie (derivat regresiv).

DOOM

grandománă s. f., g.-d. art. grandománei; pl. grandománe

grandomana
GRANDOMÁN, -Ă, grandomani, -e, s. m. și f. Persoană care suferă de grandomanie; megaloman. – Din grandomanie (derivat regresiv).

DOOM

grandománă s. f., g.-d. art. grandománei; pl. grandománe

grandomane
GRANDOMÁN, -Ă, grandomani, -e, s. m. și f. Persoană care suferă de grandomanie; megaloman. – Din grandomanie (derivat regresiv).

DOOM

grandománă s. f., g.-d. art. grandománei; pl. grandománe

grandomanei
GRANDOMÁN, -Ă, grandomani, -e, s. m. și f. Persoană care suferă de grandomanie; megaloman. – Din grandomanie (derivat regresiv).

DOOM

grandománă s. f., g.-d. art. grandománei; pl. grandománe

grandomanele
GRANDOMÁN, -Ă, grandomani, -e, s. m. și f. Persoană care suferă de grandomanie; megaloman. – Din grandomanie (derivat regresiv).

DOOM

grandománă s. f., g.-d. art. grandománei; pl. grandománe

grandomanelor
GRANDOMÁN, -Ă, grandomani, -e, s. m. și f. Persoană care suferă de grandomanie; megaloman. – Din grandomanie (derivat regresiv).

DOOM

grandománă s. f., g.-d. art. grandománei; pl. grandománe

grandomani
GRANDOMÁN, -Ă, grandomani, -e, s. m. și f. Persoană care suferă de grandomanie; megaloman. – Din grandomanie (derivat regresiv).

DOOM

grandománă s. f., g.-d. art. grandománei; pl. grandománe

grandomania
GRANDOMANÍE s. f. Mania de a se crede om însemnat, valoros, de a-și acorda o importanță nejustificată; megalomanie. – Cf. fr. g r a n d, rom. manie.

DOOM

grandomaníe s. f., art. grandomanía, g.-d. grandomaníi, art. grandomaníei

grandomanie
GRANDOMANÍE s. f. Mania de a se crede om însemnat, valoros, de a-și acorda o importanță nejustificată; megalomanie. – Cf. fr. g r a n d, rom. manie.

DOOM

grandomaníe s. f., art. grandomanía, g.-d. grandomaníi, art. grandomaníei

grandomaniei
GRANDOMANÍE s. f. Mania de a se crede om însemnat, valoros, de a-și acorda o importanță nejustificată; megalomanie. – Cf. fr. g r a n d, rom. manie.

DOOM

grandomaníe s. f., art. grandomanía, g.-d. grandomaníi, art. grandomaníei

grandomanii
GRANDOMÁN, -Ă, grandomani, -e, s. m. și f. Persoană care suferă de grandomanie; megaloman. – Din grandomanie (derivat regresiv).

DOOM

grandománă s. f., g.-d. art. grandománei; pl. grandománe

grandomanii
GRANDOMANÍE s. f. Mania de a se crede om însemnat, valoros, de a-și acorda o importanță nejustificată; megalomanie. – Cf. fr. g r a n d, rom. manie.

DOOM

grandomaníe s. f., art. grandomanía, g.-d. grandomaníi, art. grandomaníei

grandomaniile
GRANDOMANÍE s. f. Mania de a se crede om însemnat, valoros, de a-și acorda o importanță nejustificată; megalomanie. – Cf. fr. g r a n d, rom. manie.

DOOM

grandomaníe s. f., art. grandomanía, g.-d. grandomaníi, art. grandomaníei

grandomaniilor
GRANDOMANÍE s. f. Mania de a se crede om însemnat, valoros, de a-și acorda o importanță nejustificată; megalomanie. – Cf. fr. g r a n d, rom. manie.

DOOM

grandomaníe s. f., art. grandomanía, g.-d. grandomaníi, art. grandomaníei

grandomanilor
GRANDOMÁN, -Ă, grandomani, -e, s. m. și f. Persoană care suferă de grandomanie; megaloman. – Din grandomanie (derivat regresiv).

DOOM

grandománă s. f., g.-d. art. grandománei; pl. grandománe

grandomanul
GRANDOMÁN, -Ă, grandomani, -e, s. m. și f. Persoană care suferă de grandomanie; megaloman. – Din grandomanie (derivat regresiv).

DOOM

grandománă s. f., g.-d. art. grandománei; pl. grandománe

grandomanului
GRANDOMÁN, -Ă, grandomani, -e, s. m. și f. Persoană care suferă de grandomanie; megaloman. – Din grandomanie (derivat regresiv).

DOOM

grandománă s. f., g.-d. art. grandománei; pl. grandománe

grandori
GRANDOÁRE, grandori, s. f. Aspect măreț, maiestuos, falnic, impunător; măreție, grandiozitate. – Din fr. grandeur.

DOOM

grandoáre s. f., g.-d. art. grandórii; pl. grandóri

grandorii
GRANDOÁRE, grandori, s. f. Aspect măreț, maiestuos, falnic, impunător; măreție, grandiozitate. – Din fr. grandeur.

DOOM

grandoáre s. f., g.-d. art. grandórii; pl. grandóri

grandorile
GRANDOÁRE, grandori, s. f. Aspect măreț, maiestuos, falnic, impunător; măreție, grandiozitate. – Din fr. grandeur.

DOOM

grandoáre s. f., g.-d. art. grandórii; pl. grandóri

grandorilor
GRANDOÁRE, grandori, s. f. Aspect măreț, maiestuos, falnic, impunător; măreție, grandiozitate. – Din fr. grandeur.

DOOM

grandoáre s. f., g.-d. art. grandórii; pl. grandóri

grangor
GRÁNGUR, granguri, s. m. 1. Pasăre cântătoare migratoare, cu penele galbene-aurii pe corp și negre pe aripi și pe coadă (la bărbătuș) ori de culoare verzuie pe corp, cu pântecele alb și aripile sure (la femelă) (Oriolus oriolus). 2. (Peior.) Persoană care ocupă o poziție socială sau politică înaltă; ștab. [Var.: (pop.) gángur, grángor, grángure s. m.] – Lat. galgulus (= galbulus).

DOOM

grángur s. m., pl. gránguri

grangur
GRÁNGUR, granguri, s. m. 1. Pasăre cântătoare migratoare, cu penele galbene-aurii pe corp și negre pe aripi și pe coadă (la bărbătuș) ori de culoare verzuie pe corp, cu pântecele alb și aripile sure (la femelă) (Oriolus oriolus). 2. (Peior.) Persoană care ocupă o poziție socială sau politică înaltă; ștab. [Var.: (pop.) gángur, grángor, grángure s. m.] – Lat. galgulus (= galbulus).

DOOM

grángur s. m., pl. gránguri

grangure
GRÁNGUR, granguri, s. m. 1. Pasăre cântătoare migratoare, cu penele galbene-aurii pe corp și negre pe aripi și pe coadă (la bărbătuș) ori de culoare verzuie pe corp, cu pântecele alb și aripile sure (la femelă) (Oriolus oriolus). 2. (Peior.) Persoană care ocupă o poziție socială sau politică înaltă; ștab. [Var.: (pop.) gángur, grángor, grángure s. m.] – Lat. galgulus (= galbulus).

DOOM

grángur s. m., pl. gránguri

granguri
GRÁNGUR, granguri, s. m. 1. Pasăre cântătoare migratoare, cu penele galbene-aurii pe corp și negre pe aripi și pe coadă (la bărbătuș) ori de culoare verzuie pe corp, cu pântecele alb și aripile sure (la femelă) (Oriolus oriolus). 2. (Peior.) Persoană care ocupă o poziție socială sau politică înaltă; ștab. [Var.: (pop.) gángur, grángor, grángure s. m.] – Lat. galgulus (= galbulus).

DOOM

grángur s. m., pl. gránguri

grangurii
GRÁNGUR, granguri, s. m. 1. Pasăre cântătoare migratoare, cu penele galbene-aurii pe corp și negre pe aripi și pe coadă (la bărbătuș) ori de culoare verzuie pe corp, cu pântecele alb și aripile sure (la femelă) (Oriolus oriolus). 2. (Peior.) Persoană care ocupă o poziție socială sau politică înaltă; ștab. [Var.: (pop.) gángur, grángor, grángure s. m.] – Lat. galgulus (= galbulus).

DOOM

grángur s. m., pl. gránguri

grangurilor
GRÁNGUR, granguri, s. m. 1. Pasăre cântătoare migratoare, cu penele galbene-aurii pe corp și negre pe aripi și pe coadă (la bărbătuș) ori de culoare verzuie pe corp, cu pântecele alb și aripile sure (la femelă) (Oriolus oriolus). 2. (Peior.) Persoană care ocupă o poziție socială sau politică înaltă; ștab. [Var.: (pop.) gángur, grángor, grángure s. m.] – Lat. galgulus (= galbulus).

DOOM

grángur s. m., pl. gránguri

grangurul
GRÁNGUR, granguri, s. m. 1. Pasăre cântătoare migratoare, cu penele galbene-aurii pe corp și negre pe aripi și pe coadă (la bărbătuș) ori de culoare verzuie pe corp, cu pântecele alb și aripile sure (la femelă) (Oriolus oriolus). 2. (Peior.) Persoană care ocupă o poziție socială sau politică înaltă; ștab. [Var.: (pop.) gángur, grángor, grángure s. m.] – Lat. galgulus (= galbulus).

DOOM

grángur s. m., pl. gránguri

grangurului
GRÁNGUR, granguri, s. m. 1. Pasăre cântătoare migratoare, cu penele galbene-aurii pe corp și negre pe aripi și pe coadă (la bărbătuș) ori de culoare verzuie pe corp, cu pântecele alb și aripile sure (la femelă) (Oriolus oriolus). 2. (Peior.) Persoană care ocupă o poziție socială sau politică înaltă; ștab. [Var.: (pop.) gángur, grángor, grángure s. m.] – Lat. galgulus (= galbulus).

DOOM

grángur s. m., pl. gránguri

granic
GRÁNIC, granice, s. n. 1. Bigă specială folosită pe șlepuri. 2. Troliu folosit în operațiile de foraj. – Din germ. Kranich.

DOOM

gránic s. n., pl. gránice

granice
GRÁNIC, granice, s. n. 1. Bigă specială folosită pe șlepuri. 2. Troliu folosit în operațiile de foraj. – Din germ. Kranich.

DOOM

gránic s. n., pl. gránice

granicele
GRÁNIC, granice, s. n. 1. Bigă specială folosită pe șlepuri. 2. Troliu folosit în operațiile de foraj. – Din germ. Kranich.

DOOM

gránic s. n., pl. gránice

granicelor
GRÁNIC, granice, s. n. 1. Bigă specială folosită pe șlepuri. 2. Troliu folosit în operațiile de foraj. – Din germ. Kranich.

DOOM

gránic s. n., pl. gránice

granicul
GRÁNIC, granice, s. n. 1. Bigă specială folosită pe șlepuri. 2. Troliu folosit în operațiile de foraj. – Din germ. Kranich.

DOOM

gránic s. n., pl. gránice

granicului
GRÁNIC, granice, s. n. 1. Bigă specială folosită pe șlepuri. 2. Troliu folosit în operațiile de foraj. – Din germ. Kranich.

DOOM

gránic s. n., pl. gránice

granit
GRANÍT, (2) granituri, s. n. 1. Rocă eruptivă foarte dură, granuloasă, folosită în construcții. 2. Varietate dintr-o astfel de rocă. – Din fr. granite.

DOOM

granít s. n.; (varietăți) pl. graníturi

granitic
GRANÍTIC, -Ă, granitici, -ce, adj. Care este format din granit, care are înfățișarea (și tăria) granitului. – Din fr. granitique.

DOOM

granític adj. m., pl. granítici; f. granítică, pl. granítice

granitica
GRANÍTIC, -Ă, granitici, -ce, adj. Care este format din granit, care are înfățișarea (și tăria) granitului. – Din fr. granitique.

DOOM

granític adj. m., pl. granítici; f. granítică, pl. granítice

granitice
GRANÍTIC, -Ă, granitici, -ce, adj. Care este format din granit, care are înfățișarea (și tăria) granitului. – Din fr. granitique.

DOOM

granític adj. m., pl. granítici; f. granítică, pl. granítice

graniticei
GRANÍTIC, -Ă, granitici, -ce, adj. Care este format din granit, care are înfățișarea (și tăria) granitului. – Din fr. granitique.

DOOM

granític adj. m., pl. granítici; f. granítică, pl. granítice

graniticele
GRANÍTIC, -Ă, granitici, -ce, adj. Care este format din granit, care are înfățișarea (și tăria) granitului. – Din fr. granitique.

DOOM

granític adj. m., pl. granítici; f. granítică, pl. granítice

graniticelor
GRANÍTIC, -Ă, granitici, -ce, adj. Care este format din granit, care are înfățișarea (și tăria) granitului. – Din fr. granitique.

DOOM

granític adj. m., pl. granítici; f. granítică, pl. granítice

granitici
GRANÍTIC, -Ă, granitici, -ce, adj. Care este format din granit, care are înfățișarea (și tăria) granitului. – Din fr. granitique.

DOOM

granític adj. m., pl. granítici; f. granítică, pl. granítice

graniticii
GRANÍTIC, -Ă, granitici, -ce, adj. Care este format din granit, care are înfățișarea (și tăria) granitului. – Din fr. granitique.

DOOM

granític adj. m., pl. granítici; f. granítică, pl. granítice

graniticilor
GRANÍTIC, -Ă, granitici, -ce, adj. Care este format din granit, care are înfățișarea (și tăria) granitului. – Din fr. granitique.

DOOM

granític adj. m., pl. granítici; f. granítică, pl. granítice

graniticul
GRANÍTIC, -Ă, granitici, -ce, adj. Care este format din granit, care are înfățișarea (și tăria) granitului. – Din fr. granitique.

DOOM

granític adj. m., pl. granítici; f. granítică, pl. granítice

graniticului
GRANÍTIC, -Ă, granitici, -ce, adj. Care este format din granit, care are înfățișarea (și tăria) granitului. – Din fr. granitique.

DOOM

granític adj. m., pl. granítici; f. granítică, pl. granítice

granitizare
GRANITIZÁRE s. f. Proces natural de formare a rocilor granitice. – După fr. granitisation.

DOOM

granitizáre s. f., g.-d. art. granitizắrii

granitizarea
GRANITIZÁRE s. f. Proces natural de formare a rocilor granitice. – După fr. granitisation.

DOOM

granitizáre s. f., g.-d. art. granitizắrii

granitizări
GRANITIZÁRE s. f. Proces natural de formare a rocilor granitice. – După fr. granitisation.

DOOM

granitizáre s. f., g.-d. art. granitizắrii

granitizării
GRANITIZÁRE s. f. Proces natural de formare a rocilor granitice. – După fr. granitisation.

DOOM

granitizáre s. f., g.-d. art. granitizắrii

granitizările
GRANITIZÁRE s. f. Proces natural de formare a rocilor granitice. – După fr. granitisation.

DOOM

granitizáre s. f., g.-d. art. granitizắrii

granitizărilor
GRANITIZÁRE s. f. Proces natural de formare a rocilor granitice. – După fr. granitisation.

DOOM

granitizáre s. f., g.-d. art. granitizắrii

granitul
GRANÍT, (2) granituri, s. n. 1. Rocă eruptivă foarte dură, granuloasă, folosită în construcții. 2. Varietate dintr-o astfel de rocă. – Din fr. granite.

DOOM

granít s. n.; (varietăți) pl. graníturi

granitului
GRANÍT, (2) granituri, s. n. 1. Rocă eruptivă foarte dură, granuloasă, folosită în construcții. 2. Varietate dintr-o astfel de rocă. – Din fr. granite.

DOOM

granít s. n.; (varietăți) pl. graníturi

granituri
GRANÍT, (2) granituri, s. n. 1. Rocă eruptivă foarte dură, granuloasă, folosită în construcții. 2. Varietate dintr-o astfel de rocă. – Din fr. granite.

DOOM

granít s. n.; (varietăți) pl. graníturi

graniturile
GRANÍT, (2) granituri, s. n. 1. Rocă eruptivă foarte dură, granuloasă, folosită în construcții. 2. Varietate dintr-o astfel de rocă. – Din fr. granite.

DOOM

granít s. n.; (varietăți) pl. graníturi

graniturilor
GRANÍT, (2) granituri, s. n. 1. Rocă eruptivă foarte dură, granuloasă, folosită în construcții. 2. Varietate dintr-o astfel de rocă. – Din fr. granite.

DOOM

granít s. n.; (varietăți) pl. graníturi

granivor
GRANIVÓR, -Ă, granivori, -e, adj., s. m. și f. (Pasăre) care se hrănește cu semințe și grăunțe. – Din fr. granivore.

DOOM

granivór adj. m., pl. granivóri; f. granivóră, pl. granivóre

granivora
GRANIVÓR, -Ă, granivori, -e, adj., s. m. și f. (Pasăre) care se hrănește cu semințe și grăunțe. – Din fr. granivore.

DOOM

granivór adj. m., pl. granivóri; f. granivóră, pl. granivóre

granivore
GRANIVÓR, -Ă, granivori, -e, adj., s. m. și f. (Pasăre) care se hrănește cu semințe și grăunțe. – Din fr. granivore.

DOOM

granivór adj. m., pl. granivóri; f. granivóră, pl. granivóre

granivorei
GRANIVÓR, -Ă, granivori, -e, adj., s. m. și f. (Pasăre) care se hrănește cu semințe și grăunțe. – Din fr. granivore.

DOOM

granivór adj. m., pl. granivóri; f. granivóră, pl. granivóre

granivorele
GRANIVÓR, -Ă, granivori, -e, adj., s. m. și f. (Pasăre) care se hrănește cu semințe și grăunțe. – Din fr. granivore.

DOOM

granivór adj. m., pl. granivóri; f. granivóră, pl. granivóre

granivorelor
GRANIVÓR, -Ă, granivori, -e, adj., s. m. și f. (Pasăre) care se hrănește cu semințe și grăunțe. – Din fr. granivore.

DOOM

granivór adj. m., pl. granivóri; f. granivóră, pl. granivóre

granivori
GRANIVÓR, -Ă, granivori, -e, adj., s. m. și f. (Pasăre) care se hrănește cu semințe și grăunțe. – Din fr. granivore.

DOOM

granivór adj. m., pl. granivóri; f. granivóră, pl. granivóre

granivorii
GRANIVÓR, -Ă, granivori, -e, adj., s. m. și f. (Pasăre) care se hrănește cu semințe și grăunțe. – Din fr. granivore.

DOOM

granivór adj. m., pl. granivóri; f. granivóră, pl. granivóre

granivorilor
GRANIVÓR, -Ă, granivori, -e, adj., s. m. și f. (Pasăre) care se hrănește cu semințe și grăunțe. – Din fr. granivore.

DOOM

granivór adj. m., pl. granivóri; f. granivóră, pl. granivóre

granivorul
GRANIVÓR, -Ă, granivori, -e, adj., s. m. și f. (Pasăre) care se hrănește cu semințe și grăunțe. – Din fr. granivore.

DOOM

granivór adj. m., pl. granivóri; f. granivóră, pl. granivóre

granivorului
GRANIVÓR, -Ă, granivori, -e, adj., s. m. și f. (Pasăre) care se hrănește cu semințe și grăunțe. – Din fr. granivore.

DOOM

granivór adj. m., pl. granivóri; f. granivóră, pl. granivóre

granița
GRÁNIȚĂ, granițe, s. f. Limită care desparte două state; frontieră, hotar, limită teritorială. ◊ Peste (sau dincolo de) graniță = în străinătate. ♦ P. gener. Fig. Limită, margine. – Din bg., sb. granica.

DOOM

grániță s. f., g.-d. art. grániței; pl. gránițe

granițe
GRÁNIȚĂ, granițe, s. f. Limită care desparte două state; frontieră, hotar, limită teritorială. ◊ Peste (sau dincolo de) graniță = în străinătate. ♦ P. gener. Fig. Limită, margine. – Din bg., sb. granica.

DOOM

grániță s. f., g.-d. art. grániței; pl. gránițe

graniței
GRÁNIȚĂ, granițe, s. f. Limită care desparte două state; frontieră, hotar, limită teritorială. ◊ Peste (sau dincolo de) graniță = în străinătate. ♦ P. gener. Fig. Limită, margine. – Din bg., sb. granica.

DOOM

grániță s. f., g.-d. art. grániței; pl. gránițe

granițele
GRÁNIȚĂ, granițe, s. f. Limită care desparte două state; frontieră, hotar, limită teritorială. ◊ Peste (sau dincolo de) graniță = în străinătate. ♦ P. gener. Fig. Limită, margine. – Din bg., sb. granica.

DOOM

grániță s. f., g.-d. art. grániței; pl. gránițe

granițelor
GRÁNIȚĂ, granițe, s. f. Limită care desparte două state; frontieră, hotar, limită teritorială. ◊ Peste (sau dincolo de) graniță = în străinătate. ♦ P. gener. Fig. Limită, margine. – Din bg., sb. granica.

DOOM

grániță s. f., g.-d. art. grániței; pl. gránițe

granodiorit
GRANODIORÍT, (2) granodiorite, s. n. 1. Rocă granulară cu structură intermediară între granit și diorit, folosită ca piatră de pavaj și de construcție. 2. Varietate dintr-o astfel de rocă. [Pr.: -di-o-] – Din fr. granodiorite.

DOOM

granodiorít (-di-o-) s. n., pl. granodioríte

granodiorite
GRANODIORÍT, (2) granodiorite, s. n. 1. Rocă granulară cu structură intermediară între granit și diorit, folosită ca piatră de pavaj și de construcție. 2. Varietate dintr-o astfel de rocă. [Pr.: -di-o-] – Din fr. granodiorite.

DOOM

granodiorít (-di-o-) s. n., pl. granodioríte

granodioritele
GRANODIORÍT, (2) granodiorite, s. n. 1. Rocă granulară cu structură intermediară între granit și diorit, folosită ca piatră de pavaj și de construcție. 2. Varietate dintr-o astfel de rocă. [Pr.: -di-o-] – Din fr. granodiorite.

DOOM

granodiorít (-di-o-) s. n., pl. granodioríte

granodioritelor
GRANODIORÍT, (2) granodiorite, s. n. 1. Rocă granulară cu structură intermediară între granit și diorit, folosită ca piatră de pavaj și de construcție. 2. Varietate dintr-o astfel de rocă. [Pr.: -di-o-] – Din fr. granodiorite.

DOOM

granodiorít (-di-o-) s. n., pl. granodioríte

granodioritul
GRANODIORÍT, (2) granodiorite, s. n. 1. Rocă granulară cu structură intermediară între granit și diorit, folosită ca piatră de pavaj și de construcție. 2. Varietate dintr-o astfel de rocă. [Pr.: -di-o-] – Din fr. granodiorite.

DOOM

granodiorít (-di-o-) s. n., pl. granodioríte

granodioritului
GRANODIORÍT, (2) granodiorite, s. n. 1. Rocă granulară cu structură intermediară între granit și diorit, folosită ca piatră de pavaj și de construcție. 2. Varietate dintr-o astfel de rocă. [Pr.: -di-o-] – Din fr. granodiorite.

DOOM

granodiorít (-di-o-) s. n., pl. granodioríte

grant
grant s. m. – (Munt., Arg.) Rang, categorie socială. Fr. grand (Scriban). Este dublet al lui grant, s. n. (furtișag, procedeu special aplicat de anumiți pungași din București), de la Grant, nume al unui cartier numit astfel de la Legrand; grăntaș, s. m. (Arg., pungaș).

grantul
grant s. m. – (Munt., Arg.) Rang, categorie socială. Fr. grand (Scriban). Este dublet al lui grant, s. n. (furtișag, procedeu special aplicat de anumiți pungași din București), de la Grant, nume al unui cartier numit astfel de la Legrand; grăntaș, s. m. (Arg., pungaș).

grantului
grant s. m. – (Munt., Arg.) Rang, categorie socială. Fr. grand (Scriban). Este dublet al lui grant, s. n. (furtișag, procedeu special aplicat de anumiți pungași din București), de la Grant, nume al unui cartier numit astfel de la Legrand; grăntaș, s. m. (Arg., pungaș).

granturi
grant s. m. – (Munt., Arg.) Rang, categorie socială. Fr. grand (Scriban). Este dublet al lui grant, s. n. (furtișag, procedeu special aplicat de anumiți pungași din București), de la Grant, nume al unui cartier numit astfel de la Legrand; grăntaș, s. m. (Arg., pungaș).

granturile
grant s. m. – (Munt., Arg.) Rang, categorie socială. Fr. grand (Scriban). Este dublet al lui grant, s. n. (furtișag, procedeu special aplicat de anumiți pungași din București), de la Grant, nume al unui cartier numit astfel de la Legrand; grăntaș, s. m. (Arg., pungaș).

granturilor
grant s. m. – (Munt., Arg.) Rang, categorie socială. Fr. grand (Scriban). Este dublet al lui grant, s. n. (furtișag, procedeu special aplicat de anumiți pungași din București), de la Grant, nume al unui cartier numit astfel de la Legrand; grăntaș, s. m. (Arg., pungaș).

granul
GRANÚL s.n. v. granulă.

granula
GRANULÁ, granulez, vb. I. Tranz. A transforma în granule un material compact sau pulverulent. – Din fr. granuler.

DOOM

granulá (a ~) vb., ind. prez. 3 granuleáză

granula
GRANÚLĂ, granule, s. f. 1. Particulă solidă mică care intră în componența unui corp solid cu structură eterogenă sau care rezultă din sfărâmarea, tăierea etc. unui corp solid. 2. Pastilă conținând un amestec de substanțe medicamentoase încorporate într-o masă zaharoasă. – Din fr. granule.

DOOM

granúlă s. f., g.-d. art. granúlei; pl. granúle

granulai
GRANULÁ, granulez, vb. I. Tranz. A transforma în granule un material compact sau pulverulent. – Din fr. granuler.

DOOM

granulá (a ~) vb., ind. prez. 3 granuleáză

granulam
GRANULÁ, granulez, vb. I. Tranz. A transforma în granule un material compact sau pulverulent. – Din fr. granuler.

DOOM

granulá (a ~) vb., ind. prez. 3 granuleáză

granular
GRANULÁR, -Ă, granulari, -e, adj. Care se compune din granule, care are aspect de granule, cu granule; granulos. – Din fr. granulaire.

DOOM

granulár adj. m., pl. granulári; f. granuláră, pl. granuláre

granulara
GRANULÁR, -Ă, granulari, -e, adj. Care se compune din granule, care are aspect de granule, cu granule; granulos. – Din fr. granulaire.

DOOM

granulár adj. m., pl. granulári; f. granuláră, pl. granuláre

granulare
GRANULÁ, granulez, vb. I. Tranz. A transforma în granule un material compact sau pulverulent. – Din fr. granuler.

DOOM

granulá (a ~) vb., ind. prez. 3 granuleáză

granulare
GRANULÁR, -Ă, granulari, -e, adj. Care se compune din granule, care are aspect de granule, cu granule; granulos. – Din fr. granulaire.

DOOM

granulár adj. m., pl. granulári; f. granuláră, pl. granuláre

granulare
GRANULÁRE, granulări, s. f. Acțiunea de a granula și rezultatul ei. – V. granula.

DOOM

granuláre s. f., g.-d. art. granulắrii; pl. granulắri

granularea
GRANULÁRE, granulări, s. f. Acțiunea de a granula și rezultatul ei. – V. granula.

DOOM

granuláre s. f., g.-d. art. granulắrii; pl. granulắri

granularei
GRANULÁR, -Ă, granulari, -e, adj. Care se compune din granule, care are aspect de granule, cu granule; granulos. – Din fr. granulaire.

DOOM

granulár adj. m., pl. granulári; f. granuláră, pl. granuláre

granularele
GRANULÁR, -Ă, granulari, -e, adj. Care se compune din granule, care are aspect de granule, cu granule; granulos. – Din fr. granulaire.

DOOM

granulár adj. m., pl. granulári; f. granuláră, pl. granuláre

granularelor
GRANULÁR, -Ă, granulari, -e, adj. Care se compune din granule, care are aspect de granule, cu granule; granulos. – Din fr. granulaire.

DOOM

granulár adj. m., pl. granulári; f. granuláră, pl. granuláre

granulari
GRANULÁR, -Ă, granulari, -e, adj. Care se compune din granule, care are aspect de granule, cu granule; granulos. – Din fr. granulaire.

DOOM

granulár adj. m., pl. granulári; f. granuláră, pl. granuláre

granularii
GRANULÁR, -Ă, granulari, -e, adj. Care se compune din granule, care are aspect de granule, cu granule; granulos. – Din fr. granulaire.

DOOM

granulár adj. m., pl. granulári; f. granuláră, pl. granuláre

granularilor
GRANULÁR, -Ă, granulari, -e, adj. Care se compune din granule, care are aspect de granule, cu granule; granulos. – Din fr. granulaire.

DOOM

granulár adj. m., pl. granulári; f. granuláră, pl. granuláre

granularul
GRANULÁR, -Ă, granulari, -e, adj. Care se compune din granule, care are aspect de granule, cu granule; granulos. – Din fr. granulaire.

DOOM

granulár adj. m., pl. granulári; f. granuláră, pl. granuláre

granularului
GRANULÁR, -Ă, granulari, -e, adj. Care se compune din granule, care are aspect de granule, cu granule; granulos. – Din fr. granulaire.

DOOM

granulár adj. m., pl. granulári; f. granuláră, pl. granuláre

granulară
GRANULÁ, granulez, vb. I. Tranz. A transforma în granule un material compact sau pulverulent. – Din fr. granuler.

DOOM

granulá (a ~) vb., ind. prez. 3 granuleáză

granularăm
GRANULÁ, granulez, vb. I. Tranz. A transforma în granule un material compact sau pulverulent. – Din fr. granuler.

DOOM

granulá (a ~) vb., ind. prez. 3 granuleáză

granularăți
GRANULÁ, granulez, vb. I. Tranz. A transforma în granule un material compact sau pulverulent. – Din fr. granuler.

DOOM

granulá (a ~) vb., ind. prez. 3 granuleáză

granulase
GRANULÁ, granulez, vb. I. Tranz. A transforma în granule un material compact sau pulverulent. – Din fr. granuler.

DOOM

granulá (a ~) vb., ind. prez. 3 granuleáză

granulasem
GRANULÁ, granulez, vb. I. Tranz. A transforma în granule un material compact sau pulverulent. – Din fr. granuler.

DOOM

granulá (a ~) vb., ind. prez. 3 granuleáză

granulaseră
GRANULÁ, granulez, vb. I. Tranz. A transforma în granule un material compact sau pulverulent. – Din fr. granuler.

DOOM

granulá (a ~) vb., ind. prez. 3 granuleáză

granulaserăm
GRANULÁ, granulez, vb. I. Tranz. A transforma în granule un material compact sau pulverulent. – Din fr. granuler.

DOOM

granulá (a ~) vb., ind. prez. 3 granuleáză

granulaserăți
GRANULÁ, granulez, vb. I. Tranz. A transforma în granule un material compact sau pulverulent. – Din fr. granuler.

DOOM

granulá (a ~) vb., ind. prez. 3 granuleáză

granulaseși
GRANULÁ, granulez, vb. I. Tranz. A transforma în granule un material compact sau pulverulent. – Din fr. granuler.

DOOM

granulá (a ~) vb., ind. prez. 3 granuleáză

granulaseți
GRANULÁ, granulez, vb. I. Tranz. A transforma în granule un material compact sau pulverulent. – Din fr. granuler.

DOOM

granulá (a ~) vb., ind. prez. 3 granuleáză

granulat
GRANULÁ, granulez, vb. I. Tranz. A transforma în granule un material compact sau pulverulent. – Din fr. granuler.

DOOM

granulá (a ~) vb., ind. prez. 3 granuleáză

granulat
GRANULÁT, -Ă, granulați, -te, adj. Care a fost transformat în granule; compus din granule; care are aspect de granule. – V. granula. Cf. fr. granulé.

granulata
GRANULÁT, -Ă, granulați, -te, adj. Care a fost transformat în granule; compus din granule; care are aspect de granule. – V. granula. Cf. fr. granulé.

granulate
GRANULÁT, -Ă, granulați, -te, adj. Care a fost transformat în granule; compus din granule; care are aspect de granule. – V. granula. Cf. fr. granulé.

granulatei
GRANULÁT, -Ă, granulați, -te, adj. Care a fost transformat în granule; compus din granule; care are aspect de granule. – V. granula. Cf. fr. granulé.

granulatele
GRANULÁT, -Ă, granulați, -te, adj. Care a fost transformat în granule; compus din granule; care are aspect de granule. – V. granula. Cf. fr. granulé.

granulatelor
GRANULÁT, -Ă, granulați, -te, adj. Care a fost transformat în granule; compus din granule; care are aspect de granule. – V. granula. Cf. fr. granulé.

granulatoare
GRANULATÓR, granulatoare, s. n. Mașină folosită pentru granularea (și sortarea) materialelor dure. – Din fr. granulateur.

DOOM

granulatór s. n., pl. granulatoáre

granulatoarele
GRANULATÓR, granulatoare, s. n. Mașină folosită pentru granularea (și sortarea) materialelor dure. – Din fr. granulateur.

DOOM

granulatór s. n., pl. granulatoáre

granulatoarelor
GRANULATÓR, granulatoare, s. n. Mașină folosită pentru granularea (și sortarea) materialelor dure. – Din fr. granulateur.

DOOM

granulatór s. n., pl. granulatoáre

granulator
GRANULATÓR, granulatoare, s. n. Mașină folosită pentru granularea (și sortarea) materialelor dure. – Din fr. granulateur.

DOOM

granulatór s. n., pl. granulatoáre

granulatorul
GRANULATÓR, granulatoare, s. n. Mașină folosită pentru granularea (și sortarea) materialelor dure. – Din fr. granulateur.

DOOM

granulatór s. n., pl. granulatoáre

granulatorului
GRANULATÓR, granulatoare, s. n. Mașină folosită pentru granularea (și sortarea) materialelor dure. – Din fr. granulateur.

DOOM

granulatór s. n., pl. granulatoáre

granulatul
GRANULÁT, -Ă, granulați, -te, adj. Care a fost transformat în granule; compus din granule; care are aspect de granule. – V. granula. Cf. fr. granulé.

granulatului
GRANULÁT, -Ă, granulați, -te, adj. Care a fost transformat în granule; compus din granule; care are aspect de granule. – V. granula. Cf. fr. granulé.

granulatus
PITOÁȘCĂ, pitoaște, s. f. (Reg.) Specie de ciupercă comestibilă, înrudită cu mânătarca (Boletus granulatus). – Pită + suf. -oașcă.

granulau
GRANULÁ, granulez, vb. I. Tranz. A transforma în granule un material compact sau pulverulent. – Din fr. granuler.

DOOM

granulá (a ~) vb., ind. prez. 3 granuleáză

granulași
GRANULÁ, granulez, vb. I. Tranz. A transforma în granule un material compact sau pulverulent. – Din fr. granuler.

DOOM

granulá (a ~) vb., ind. prez. 3 granuleáză

granulați
GRANULÁ, granulez, vb. I. Tranz. A transforma în granule un material compact sau pulverulent. – Din fr. granuler.

DOOM

granulá (a ~) vb., ind. prez. 3 granuleáză

granulați
GRANULÁT, -Ă, granulați, -te, adj. Care a fost transformat în granule; compus din granule; care are aspect de granule. – V. granula. Cf. fr. granulé.

granulația
GRANULÁȚIE, granulații, s. f. 1. Structura în granule a unui material granular. 2. Leziune organică formată din mici tumori, care apar mai ales la suprafața membranelor mucoase și seroase. – Din fr. granulation.

DOOM

granuláție (-ți-e) s. f., art. granuláția (-ți-a), g.-d. art. granuláției; pl. granuláții, art. granuláțiile (-ți-i-)

granulație
GRANULÁȚIE, granulații, s. f. 1. Structura în granule a unui material granular. 2. Leziune organică formată din mici tumori, care apar mai ales la suprafața membranelor mucoase și seroase. – Din fr. granulation.

DOOM

granuláție (-ți-e) s. f., art. granuláția (-ți-a), g.-d. art. granuláției; pl. granuláții, art. granuláțiile (-ți-i-)

granulației
GRANULÁȚIE, granulații, s. f. 1. Structura în granule a unui material granular. 2. Leziune organică formată din mici tumori, care apar mai ales la suprafața membranelor mucoase și seroase. – Din fr. granulation.

DOOM

granuláție (-ți-e) s. f., art. granuláția (-ți-a), g.-d. art. granuláției; pl. granuláții, art. granuláțiile (-ți-i-)

granulații
GRANULÁT, -Ă, granulați, -te, adj. Care a fost transformat în granule; compus din granule; care are aspect de granule. – V. granula. Cf. fr. granulé.

granulații
GRANULÁȚIE, granulații, s. f. 1. Structura în granule a unui material granular. 2. Leziune organică formată din mici tumori, care apar mai ales la suprafața membranelor mucoase și seroase. – Din fr. granulation.

DOOM

granuláție (-ți-e) s. f., art. granuláția (-ți-a), g.-d. art. granuláției; pl. granuláții, art. granuláțiile (-ți-i-)

granulațiile
GRANULÁȚIE, granulații, s. f. 1. Structura în granule a unui material granular. 2. Leziune organică formată din mici tumori, care apar mai ales la suprafața membranelor mucoase și seroase. – Din fr. granulation.

DOOM

granuláție (-ți-e) s. f., art. granuláția (-ți-a), g.-d. art. granuláției; pl. granuláții, art. granuláțiile (-ți-i-)

granulațiilor
GRANULÁȚIE, granulații, s. f. 1. Structura în granule a unui material granular. 2. Leziune organică formată din mici tumori, care apar mai ales la suprafața membranelor mucoase și seroase. – Din fr. granulation.

DOOM

granuláție (-ți-e) s. f., art. granuláția (-ți-a), g.-d. art. granuláției; pl. granuláții, art. granuláțiile (-ți-i-)

granulaților
GRANULÁT, -Ă, granulați, -te, adj. Care a fost transformat în granule; compus din granule; care are aspect de granule. – V. granula. Cf. fr. granulé.

granulațiune
GRANULAȚIÚNE s.f. v. granulație.

granule
GRANÚLĂ, granule, s. f. 1. Particulă solidă mică care intră în componența unui corp solid cu structură eterogenă sau care rezultă din sfărâmarea, tăierea etc. unui corp solid. 2. Pastilă conținând un amestec de substanțe medicamentoase încorporate într-o masă zaharoasă. – Din fr. granule.

DOOM

granúlă s. f., g.-d. art. granúlei; pl. granúle

granulează
GRANULÁ, granulez, vb. I. Tranz. A transforma în granule un material compact sau pulverulent. – Din fr. granuler.

DOOM

granulá (a ~) vb., ind. prez. 3 granuleáză

granulei
GRANÚLĂ, granule, s. f. 1. Particulă solidă mică care intră în componența unui corp solid cu structură eterogenă sau care rezultă din sfărâmarea, tăierea etc. unui corp solid. 2. Pastilă conținând un amestec de substanțe medicamentoase încorporate într-o masă zaharoasă. – Din fr. granule.

DOOM

granúlă s. f., g.-d. art. granúlei; pl. granúle

granulele
GRANÚLĂ, granule, s. f. 1. Particulă solidă mică care intră în componența unui corp solid cu structură eterogenă sau care rezultă din sfărâmarea, tăierea etc. unui corp solid. 2. Pastilă conținând un amestec de substanțe medicamentoase încorporate într-o masă zaharoasă. – Din fr. granule.

DOOM

granúlă s. f., g.-d. art. granúlei; pl. granúle

granulelor
GRANÚLĂ, granule, s. f. 1. Particulă solidă mică care intră în componența unui corp solid cu structură eterogenă sau care rezultă din sfărâmarea, tăierea etc. unui corp solid. 2. Pastilă conținând un amestec de substanțe medicamentoase încorporate într-o masă zaharoasă. – Din fr. granule.

DOOM

granúlă s. f., g.-d. art. granúlei; pl. granúle

granulez
GRANULÁ, granulez, vb. I. Tranz. A transforma în granule un material compact sau pulverulent. – Din fr. granuler.

DOOM

granulá (a ~) vb., ind. prez. 3 granuleáză

granuleze
GRANULÁ, granulez, vb. I. Tranz. A transforma în granule un material compact sau pulverulent. – Din fr. granuler.

DOOM

granulá (a ~) vb., ind. prez. 3 granuleáză

granulezi
GRANULÁ, granulez, vb. I. Tranz. A transforma în granule un material compact sau pulverulent. – Din fr. granuler.

DOOM

granulá (a ~) vb., ind. prez. 3 granuleáză

granulia
GRANULÍE s. f. Formă gravă de tuberculoză acută, generalizată din cauza răspândirii pe cale sangvină a bacilului Koch în diverse organe; tifobaciloză. – Din fr. granulie.

DOOM

granulíe s. f., art. granulía, g.-d. granulíi, art. granulíei

granulie
GRANULÍE s. f. Formă gravă de tuberculoză acută, generalizată din cauza răspândirii pe cale sangvină a bacilului Koch în diverse organe; tifobaciloză. – Din fr. granulie.

DOOM

granulíe s. f., art. granulía, g.-d. granulíi, art. granulíei

granuliei
GRANULÍE s. f. Formă gravă de tuberculoză acută, generalizată din cauza răspândirii pe cale sangvină a bacilului Koch în diverse organe; tifobaciloză. – Din fr. granulie.

DOOM

granulíe s. f., art. granulía, g.-d. granulíi, art. granulíei

granulii
GRANULÍE s. f. Formă gravă de tuberculoză acută, generalizată din cauza răspândirii pe cale sangvină a bacilului Koch în diverse organe; tifobaciloză. – Din fr. granulie.

DOOM

granulíe s. f., art. granulía, g.-d. granulíi, art. granulíei

granuliile
GRANULÍE s. f. Formă gravă de tuberculoză acută, generalizată din cauza răspândirii pe cale sangvină a bacilului Koch în diverse organe; tifobaciloză. – Din fr. granulie.

DOOM

granulíe s. f., art. granulía, g.-d. granulíi, art. granulíei

granuliilor
GRANULÍE s. f. Formă gravă de tuberculoză acută, generalizată din cauza răspândirii pe cale sangvină a bacilului Koch în diverse organe; tifobaciloză. – Din fr. granulie.

DOOM

granulíe s. f., art. granulía, g.-d. granulíi, art. granulíei

granulin
GRANULÍN s.n. Pământ decolorant, preparat prin activarea bentonitei, folosit pentru decolorarea uleiurilor. [< fr. granuline].

granulit
GRANULÍT s. n. 1. Rocă metamorfică șistoasă și grăunțoasă, asemănătoare cu gnaisul. 2. Argilă artificială obținută prin arderea granulelor de argilă în cuptoare speciale și folosită ca material de construcție. – Din fr. granulite.

DOOM

granulít s. n.

granuloame
GRANULÓM, granuloame, s. n. Mică tumoare inflamatorie cronică, de formă nodulară, circumscrisă, de dimensiuni reduse, apărută în urma acumulării unui număr variat de celule fagocite mari. ♦ Țesut inflamat care apare la rădăcina unui dinte în urma unui abces cronic. – Din fr. granulome.

DOOM

granulóm s. n., pl. granuloáme

granuloamele
GRANULÓM, granuloame, s. n. Mică tumoare inflamatorie cronică, de formă nodulară, circumscrisă, de dimensiuni reduse, apărută în urma acumulării unui număr variat de celule fagocite mari. ♦ Țesut inflamat care apare la rădăcina unui dinte în urma unui abces cronic. – Din fr. granulome.

DOOM

granulóm s. n., pl. granuloáme

granuloamelor
GRANULÓM, granuloame, s. n. Mică tumoare inflamatorie cronică, de formă nodulară, circumscrisă, de dimensiuni reduse, apărută în urma acumulării unui număr variat de celule fagocite mari. ♦ Țesut inflamat care apare la rădăcina unui dinte în urma unui abces cronic. – Din fr. granulome.

DOOM

granulóm s. n., pl. granuloáme

granuloasa
GRANULÓS, -OÁSĂ, granuloși, -oase, adj. Granular. – Din fr. granuleux.

DOOM

granulós adj. m., pl. granulóși; f. granuloásă, pl. granuloáse

granuloase
GRANULÓS, -OÁSĂ, granuloși, -oase, adj. Granular. – Din fr. granuleux.

DOOM

granulós adj. m., pl. granulóși; f. granuloásă, pl. granuloáse

granuloasei
GRANULÓS, -OÁSĂ, granuloși, -oase, adj. Granular. – Din fr. granuleux.

DOOM

granulós adj. m., pl. granulóși; f. granuloásă, pl. granuloáse

granuloasele
GRANULÓS, -OÁSĂ, granuloși, -oase, adj. Granular. – Din fr. granuleux.

DOOM

granulós adj. m., pl. granulóși; f. granuloásă, pl. granuloáse

granuloaselor
GRANULÓS, -OÁSĂ, granuloși, -oase, adj. Granular. – Din fr. granuleux.

DOOM

granulós adj. m., pl. granulóși; f. granuloásă, pl. granuloáse

granulocit
GRANULOCÍT, granulocite, s. n. Leucocit cu mai multe nuclee. – Din fr. granulocyte.

DOOM

granulocít s. n., pl. granulocíte

granulocite
GRANULOCÍT, granulocite, s. n. Leucocit cu mai multe nuclee. – Din fr. granulocyte.

DOOM

granulocít s. n., pl. granulocíte

granulocitele
GRANULOCÍT, granulocite, s. n. Leucocit cu mai multe nuclee. – Din fr. granulocyte.

DOOM

granulocít s. n., pl. granulocíte

granulocitelor
GRANULOCÍT, granulocite, s. n. Leucocit cu mai multe nuclee. – Din fr. granulocyte.

DOOM

granulocít s. n., pl. granulocíte

granulocitopenie
GRANULOCITOPENÍE s.f. (Med.) Granulopenie. [Gen. -iei. / < fr. granulocytopénie].

granulocitoză
GRANULOCITÓZĂ, granulocitoze, s. f. (Med.) Creștere a numărului de granulocite sangvine peste valoarea normală. – Din fr. granulocytose.

granulocitul
GRANULOCÍT, granulocite, s. n. Leucocit cu mai multe nuclee. – Din fr. granulocyte.

DOOM

granulocít s. n., pl. granulocíte

granulocitului
GRANULOCÍT, granulocite, s. n. Leucocit cu mai multe nuclee. – Din fr. granulocyte.

DOOM

granulocít s. n., pl. granulocíte

granulom
GRANULÓM, granuloame, s. n. Mică tumoare inflamatorie cronică, de formă nodulară, circumscrisă, de dimensiuni reduse, apărută în urma acumulării unui număr variat de celule fagocite mari. ♦ Țesut inflamat care apare la rădăcina unui dinte în urma unui abces cronic. – Din fr. granulome.

DOOM

granulóm s. n., pl. granuloáme

granulomatos
GRANULOMATÓS, -OÁSĂ adj. De natura granulomului. [Cf. fr. granulomateux].

granulometre
GRANULOMÉTRU s.n. Instrument folosit pentru determinarea granulozității mineralelor. [< fr. granulomètre].

granulometrele
GRANULOMÉTRU s.n. Instrument folosit pentru determinarea granulozității mineralelor. [< fr. granulomètre].

granulometrelor
GRANULOMÉTRU s.n. Instrument folosit pentru determinarea granulozității mineralelor. [< fr. granulomètre].

granulometria
GRANULOMETRÍE s. f. Determinare a granulozității unui material granular. – Din fr. granulométrie.

DOOM

granulometríe (-me-tri-) s. f., art. granulometría, g.-d. granulometríi, art. granulometríei

granulometric
GRANULOMÉTRIC, -Ă, granulometrici, -ce, adj. Care aparține granulometriei, privitor la granulometrie. – Din fr. granulométrique.

DOOM

granulométric (-me-tric) adj. m., pl. granulométrici; f. granulométrică, pl. granulométrice

granulometrica
GRANULOMÉTRIC, -Ă, granulometrici, -ce, adj. Care aparține granulometriei, privitor la granulometrie. – Din fr. granulométrique.

DOOM

granulométric (-me-tric) adj. m., pl. granulométrici; f. granulométrică, pl. granulométrice

granulometrice
GRANULOMÉTRIC, -Ă, granulometrici, -ce, adj. Care aparține granulometriei, privitor la granulometrie. – Din fr. granulométrique.

DOOM

granulométric (-me-tric) adj. m., pl. granulométrici; f. granulométrică, pl. granulométrice

granulometricei
GRANULOMÉTRIC, -Ă, granulometrici, -ce, adj. Care aparține granulometriei, privitor la granulometrie. – Din fr. granulométrique.

DOOM

granulométric (-me-tric) adj. m., pl. granulométrici; f. granulométrică, pl. granulométrice

granulometricele
GRANULOMÉTRIC, -Ă, granulometrici, -ce, adj. Care aparține granulometriei, privitor la granulometrie. – Din fr. granulométrique.

DOOM

granulométric (-me-tric) adj. m., pl. granulométrici; f. granulométrică, pl. granulométrice

granulometricelor
GRANULOMÉTRIC, -Ă, granulometrici, -ce, adj. Care aparține granulometriei, privitor la granulometrie. – Din fr. granulométrique.

DOOM

granulométric (-me-tric) adj. m., pl. granulométrici; f. granulométrică, pl. granulométrice

granulometrici
GRANULOMÉTRIC, -Ă, granulometrici, -ce, adj. Care aparține granulometriei, privitor la granulometrie. – Din fr. granulométrique.

DOOM

granulométric (-me-tric) adj. m., pl. granulométrici; f. granulométrică, pl. granulométrice

granulometricii
GRANULOMÉTRIC, -Ă, granulometrici, -ce, adj. Care aparține granulometriei, privitor la granulometrie. – Din fr. granulométrique.

DOOM

granulométric (-me-tric) adj. m., pl. granulométrici; f. granulométrică, pl. granulométrice

granulometricilor
GRANULOMÉTRIC, -Ă, granulometrici, -ce, adj. Care aparține granulometriei, privitor la granulometrie. – Din fr. granulométrique.

DOOM

granulométric (-me-tric) adj. m., pl. granulométrici; f. granulométrică, pl. granulométrice

granulometricul
GRANULOMÉTRIC, -Ă, granulometrici, -ce, adj. Care aparține granulometriei, privitor la granulometrie. – Din fr. granulométrique.

DOOM

granulométric (-me-tric) adj. m., pl. granulométrici; f. granulométrică, pl. granulométrice

granulometricului
GRANULOMÉTRIC, -Ă, granulometrici, -ce, adj. Care aparține granulometriei, privitor la granulometrie. – Din fr. granulométrique.

DOOM

granulométric (-me-tric) adj. m., pl. granulométrici; f. granulométrică, pl. granulométrice

granulometrie
GRANULOMETRÍE s. f. Determinare a granulozității unui material granular. – Din fr. granulométrie.

DOOM

granulometríe (-me-tri-) s. f., art. granulometría, g.-d. granulometríi, art. granulometríei

granulometriei
GRANULOMETRÍE s. f. Determinare a granulozității unui material granular. – Din fr. granulométrie.

DOOM

granulometríe (-me-tri-) s. f., art. granulometría, g.-d. granulometríi, art. granulometríei

granulometrii
GRANULOMETRÍE s. f. Determinare a granulozității unui material granular. – Din fr. granulométrie.

DOOM

granulometríe (-me-tri-) s. f., art. granulometría, g.-d. granulometríi, art. granulometríei

granulometriile
GRANULOMETRÍE s. f. Determinare a granulozității unui material granular. – Din fr. granulométrie.

DOOM

granulometríe (-me-tri-) s. f., art. granulometría, g.-d. granulometríi, art. granulometríei

granulometriilor
GRANULOMETRÍE s. f. Determinare a granulozității unui material granular. – Din fr. granulométrie.

DOOM

granulometríe (-me-tri-) s. f., art. granulometría, g.-d. granulometríi, art. granulometríei

granulometru
GRANULOMÉTRU s.n. Instrument folosit pentru determinarea granulozității mineralelor. [< fr. granulomètre].

granulometrul
GRANULOMÉTRU s.n. Instrument folosit pentru determinarea granulozității mineralelor. [< fr. granulomètre].

granulometrului
GRANULOMÉTRU s.n. Instrument folosit pentru determinarea granulozității mineralelor. [< fr. granulomètre].

granulomul
GRANULÓM, granuloame, s. n. Mică tumoare inflamatorie cronică, de formă nodulară, circumscrisă, de dimensiuni reduse, apărută în urma acumulării unui număr variat de celule fagocite mari. ♦ Țesut inflamat care apare la rădăcina unui dinte în urma unui abces cronic. – Din fr. granulome.

DOOM

granulóm s. n., pl. granuloáme

granulomului
GRANULÓM, granuloame, s. n. Mică tumoare inflamatorie cronică, de formă nodulară, circumscrisă, de dimensiuni reduse, apărută în urma acumulării unui număr variat de celule fagocite mari. ♦ Țesut inflamat care apare la rădăcina unui dinte în urma unui abces cronic. – Din fr. granulome.

DOOM

granulóm s. n., pl. granuloáme

granulopenie
GRANULOPENÍE s.f. (Med.) Scădere a numărului granulocitelor din sânge; granulocitopenie. [Gen. -iei. / < fr. granulopénie].

granulos
GRANULÓS, -OÁSĂ, granuloși, -oase, adj. Granular. – Din fr. granuleux.

DOOM

granulós adj. m., pl. granulóși; f. granuloásă, pl. granuloáse

granulosul
GRANULÓS, -OÁSĂ, granuloși, -oase, adj. Granular. – Din fr. granuleux.

DOOM

granulós adj. m., pl. granulóși; f. granuloásă, pl. granuloáse

granulosului
GRANULÓS, -OÁSĂ, granuloși, -oase, adj. Granular. – Din fr. granuleux.

DOOM

granulós adj. m., pl. granulóși; f. granuloásă, pl. granuloáse

granulozitate
GRANULOZITÁTE, granulozități, s. f. Structura unui material granular din punctul de vedere al repartiției procentuale a granulelor componente după mărimea lor. – Din fr. granulosité.

DOOM

granulozitáte s. f., g.-d. art. granulozitắții; pl. granulozitắți

granulozitatea
GRANULOZITÁTE, granulozități, s. f. Structura unui material granular din punctul de vedere al repartiției procentuale a granulelor componente după mărimea lor. – Din fr. granulosité.

DOOM

granulozitáte s. f., g.-d. art. granulozitắții; pl. granulozitắți

granulozități
GRANULOZITÁTE, granulozități, s. f. Structura unui material granular din punctul de vedere al repartiției procentuale a granulelor componente după mărimea lor. – Din fr. granulosité.

DOOM

granulozitáte s. f., g.-d. art. granulozitắții; pl. granulozitắți

granulozității
GRANULOZITÁTE, granulozități, s. f. Structura unui material granular din punctul de vedere al repartiției procentuale a granulelor componente după mărimea lor. – Din fr. granulosité.

DOOM

granulozitáte s. f., g.-d. art. granulozitắții; pl. granulozitắți

granulozitățile
GRANULOZITÁTE, granulozități, s. f. Structura unui material granular din punctul de vedere al repartiției procentuale a granulelor componente după mărimea lor. – Din fr. granulosité.

DOOM

granulozitáte s. f., g.-d. art. granulozitắții; pl. granulozitắți

granulozităților
GRANULOZITÁTE, granulozități, s. f. Structura unui material granular din punctul de vedere al repartiției procentuale a granulelor componente după mărimea lor. – Din fr. granulosité.

DOOM

granulozitáte s. f., g.-d. art. granulozitắții; pl. granulozitắți

granuloși
GRANULÓS, -OÁSĂ, granuloși, -oase, adj. Granular. – Din fr. granuleux.

DOOM

granulós adj. m., pl. granulóși; f. granuloásă, pl. granuloáse

granuloșii
GRANULÓS, -OÁSĂ, granuloși, -oase, adj. Granular. – Din fr. granuleux.

DOOM

granulós adj. m., pl. granulóși; f. granuloásă, pl. granuloáse

granuloșilor
GRANULÓS, -OÁSĂ, granuloși, -oase, adj. Granular. – Din fr. granuleux.

DOOM

granulós adj. m., pl. granulóși; f. granuloásă, pl. granuloáse

granulând
GRANULÁ, granulez, vb. I. Tranz. A transforma în granule un material compact sau pulverulent. – Din fr. granuler.

DOOM

granulá (a ~) vb., ind. prez. 3 granuleáză

granulînd
GRANULÁ, granulez, vb. I. Tranz. A transforma în granule un material compact sau pulverulent. – Din fr. granuler.

DOOM

granulá (a ~) vb., ind. prez. 3 granuleáză

granulări
GRANULÁRE, granulări, s. f. Acțiunea de a granula și rezultatul ei. – V. granula.

DOOM

granuláre s. f., g.-d. art. granulắrii; pl. granulắri

granulării
GRANULÁRE, granulări, s. f. Acțiunea de a granula și rezultatul ei. – V. granula.

DOOM

granuláre s. f., g.-d. art. granulắrii; pl. granulắri

granulările
GRANULÁRE, granulări, s. f. Acțiunea de a granula și rezultatul ei. – V. granula.

DOOM

granuláre s. f., g.-d. art. granulắrii; pl. granulắri

granulărilor
GRANULÁRE, granulări, s. f. Acțiunea de a granula și rezultatul ei. – V. granula.

DOOM

granuláre s. f., g.-d. art. granulắrii; pl. granulắri

granzi
GRÁNDE s.m. (Rar) Nobil spaniol. [< sp. grande].

DOOM

gránde s. m., pl. granzi

granzii
GRÁNDE s.m. (Rar) Nobil spaniol. [< sp. grande].

DOOM

gránde s. m., pl. granzi

granzilor
GRÁNDE s.m. (Rar) Nobil spaniol. [< sp. grande].

DOOM

gránde s. m., pl. granzi

grapa
GRÁPĂ¹, grape, s. f. Unealtă agricolă în formă de grătar cu dinți, cu discuri, cu roți stelate etc. folosită la mărunțirea, afânarea și netezirea pământului arat, la acoperirea semințelor etc.; boroană. ◊ Expr. A se ține grapă de cineva = a însoți pretutindeni pe cineva. – Cf. alb. grep, gërepë „undiță, cârlig de undiță”.

DOOM

grápă s. f., g.-d. art. grápei; pl. grápe

grape
GRÁPĂ¹, grape, s. f. Unealtă agricolă în formă de grătar cu dinți, cu discuri, cu roți stelate etc. folosită la mărunțirea, afânarea și netezirea pământului arat, la acoperirea semințelor etc.; boroană. ◊ Expr. A se ține grapă de cineva = a însoți pretutindeni pe cineva. – Cf. alb. grep, gërepë „undiță, cârlig de undiță”.

DOOM

grápă s. f., g.-d. art. grápei; pl. grápe

grape
GRÉPFRUT, grepfruturi, s. n. Fruct tropical de culoare galbenă, mai mare decît portocala și cu gust acru-amărui. – Scris și: (după englezește) grape-fruit.

grapei
GRÁPĂ¹, grape, s. f. Unealtă agricolă în formă de grătar cu dinți, cu discuri, cu roți stelate etc. folosită la mărunțirea, afânarea și netezirea pământului arat, la acoperirea semințelor etc.; boroană. ◊ Expr. A se ține grapă de cineva = a însoți pretutindeni pe cineva. – Cf. alb. grep, gërepë „undiță, cârlig de undiță”.

DOOM

grápă s. f., g.-d. art. grápei; pl. grápe

grapele
GRÁPĂ¹, grape, s. f. Unealtă agricolă în formă de grătar cu dinți, cu discuri, cu roți stelate etc. folosită la mărunțirea, afânarea și netezirea pământului arat, la acoperirea semințelor etc.; boroană. ◊ Expr. A se ține grapă de cineva = a însoți pretutindeni pe cineva. – Cf. alb. grep, gërepë „undiță, cârlig de undiță”.

DOOM

grápă s. f., g.-d. art. grápei; pl. grápe

grapelor
GRÁPĂ¹, grape, s. f. Unealtă agricolă în formă de grătar cu dinți, cu discuri, cu roți stelate etc. folosită la mărunțirea, afânarea și netezirea pământului arat, la acoperirea semințelor etc.; boroană. ◊ Expr. A se ține grapă de cineva = a însoți pretutindeni pe cineva. – Cf. alb. grep, gërepë „undiță, cârlig de undiță”.

DOOM

grápă s. f., g.-d. art. grápei; pl. grápe

grapina
GRAPÍNĂ, grapine, s. f. Mică ancoră cu patru brațe. – Din fr. grappin.

DOOM

grapínă s. f., g.-d. art. grapínei; pl. grapíne

grapine
GRAPÍNĂ, grapine, s. f. Mică ancoră cu patru brațe. – Din fr. grappin.

DOOM

grapínă s. f., g.-d. art. grapínei; pl. grapíne

grapinei
GRAPÍNĂ, grapine, s. f. Mică ancoră cu patru brațe. – Din fr. grappin.

DOOM

grapínă s. f., g.-d. art. grapínei; pl. grapíne

grapinele
GRAPÍNĂ, grapine, s. f. Mică ancoră cu patru brațe. – Din fr. grappin.

DOOM

grapínă s. f., g.-d. art. grapínei; pl. grapíne

grapinelor
GRAPÍNĂ, grapine, s. f. Mică ancoră cu patru brațe. – Din fr. grappin.

DOOM

grapínă s. f., g.-d. art. grapínei; pl. grapíne

graptolit
GRAPTOLÍT, graptoliți, s. m. (La pl.) Clasă de animale fosile care trăiau în colonii marine (Graptolithina); (și la sg.) animal din această clasă. – Din fr. graptolite, germ. Graptolithen.

DOOM

graptolít s. m., pl. graptolíți

graptolitul
GRAPTOLÍT, graptoliți, s. m. (La pl.) Clasă de animale fosile care trăiau în colonii marine (Graptolithina); (și la sg.) animal din această clasă. – Din fr. graptolite, germ. Graptolithen.

DOOM

graptolít s. m., pl. graptolíți

graptolitului
GRAPTOLÍT, graptoliți, s. m. (La pl.) Clasă de animale fosile care trăiau în colonii marine (Graptolithina); (și la sg.) animal din această clasă. – Din fr. graptolite, germ. Graptolithen.

DOOM

graptolít s. m., pl. graptolíți

graptoliți
GRAPTOLÍT, graptoliți, s. m. (La pl.) Clasă de animale fosile care trăiau în colonii marine (Graptolithina); (și la sg.) animal din această clasă. – Din fr. graptolite, germ. Graptolithen.

DOOM

graptolít s. m., pl. graptolíți

graptoliții
GRAPTOLÍT, graptoliți, s. m. (La pl.) Clasă de animale fosile care trăiau în colonii marine (Graptolithina); (și la sg.) animal din această clasă. – Din fr. graptolite, germ. Graptolithen.

DOOM

graptolít s. m., pl. graptolíți

graptoliților
GRAPTOLÍT, graptoliți, s. m. (La pl.) Clasă de animale fosile care trăiau în colonii marine (Graptolithina); (și la sg.) animal din această clasă. – Din fr. graptolite, germ. Graptolithen.

DOOM

graptolít s. m., pl. graptolíți

gras
GRAS, -Ă, grași, -se, adj., s. f. I. Adj. 1. Care are sub piele un strat gros de grăsime; care are forme pline, rotunde; dolofan, durduliu, rotofei. Om gras. ◊ Țesut gras = țesut adipos. ♦ Fig. (Fam.; despre câștiguri bănești, sume de bani) Mare, însemnat. 2. Care conține multă grăsime; cu multă grăsime; gătit cu multă grăsime. Carne grasă. 3. (În sintagma) Acid gras = acid care se combină cu glicerina, formând grăsimi. 4. (Despre fructe) Plin, cărnos; (despre iarbă) cu firul gros și plin de sevă. 5. (Despre pământ) Fertil, roditor. II. S. f. (În sintagma) Grasă de Cotnari = specie de viță-de-vie cu strugurii având boabele dese, neomogene, galbene-verzui cu pete ruginii, din care se produce un vin alb superior. III. 1. Adj., s. f. (Caracter sau literă tipografică) care are conturul mai gros decât al literelor aldine. 2. Adj. (Despre texte) Care este cules cu caractere grase (III 1.). – Lat. grassus (= crassus).

DOOM

*ardéi gras s. m. + adj.

grasa
GRAS, -Ă, grași, -se, adj., s. f. I. Adj. 1. Care are sub piele un strat gros de grăsime; care are forme pline, rotunde; dolofan, durduliu, rotofei. Om gras. ◊ Țesut gras = țesut adipos. ♦ Fig. (Fam.; despre câștiguri bănești, sume de bani) Mare, însemnat. 2. Care conține multă grăsime; cu multă grăsime; gătit cu multă grăsime. Carne grasă. 3. (În sintagma) Acid gras = acid care se combină cu glicerina, formând grăsimi. 4. (Despre fructe) Plin, cărnos; (despre iarbă) cu firul gros și plin de sevă. 5. (Despre pământ) Fertil, roditor. II. S. f. (În sintagma) Grasă de Cotnari = specie de viță-de-vie cu strugurii având boabele dese, neomogene, galbene-verzui cu pete ruginii, din care se produce un vin alb superior. III. 1. Adj., s. f. (Caracter sau literă tipografică) care are conturul mai gros decât al literelor aldine. 2. Adj. (Despre texte) Care este cules cu caractere grase (III 1.). – Lat. grassus (= crassus).

DOOM

*ardéi gras s. m. + adj.

grasa
GRAS, -Ă, grași, -se, adj., s. f. I. Adj. 1. Care are sub piele un strat gros de grăsime; care are forme pline, rotunde; dolofan, durduliu, rotofei. Om gras. ◊ Țesut gras = țesut adipos. ♦ Fig. (Fam.; despre câștiguri bănești, sume de bani) Mare, însemnat. 2. Care conține multă grăsime; cu multă grăsime; gătit cu multă grăsime. Carne grasă. 3. (În sintagma) Acid gras = acid care se combină cu glicerina, formând grăsimi. 4. (Despre fructe) Plin, cărnos; (despre iarbă) cu firul gros și plin de sevă. 5. (Despre pământ) Fertil, roditor. II. S. f. (În sintagma) Grasă de Cotnari = specie de viță-de-vie cu strugurii având boabele dese, neomogene, galbene-verzui cu pete ruginii, din care se produce un vin alb superior. III. 1. Adj., s. f. (Caracter sau literă tipografică) care are conturul mai gros decât al literelor aldine. 2. Adj. (Despre texte) Care este cules cu caractere grase (III 1.). – Lat. grassus (= crassus).

DOOM

*ardéi gras s. m. + adj.

grase
GRAS, -Ă, grași, -se, adj., s. f. I. Adj. 1. Care are sub piele un strat gros de grăsime; care are forme pline, rotunde; dolofan, durduliu, rotofei. Om gras. ◊ Țesut gras = țesut adipos. ♦ Fig. (Fam.; despre câștiguri bănești, sume de bani) Mare, însemnat. 2. Care conține multă grăsime; cu multă grăsime; gătit cu multă grăsime. Carne grasă. 3. (În sintagma) Acid gras = acid care se combină cu glicerina, formând grăsimi. 4. (Despre fructe) Plin, cărnos; (despre iarbă) cu firul gros și plin de sevă. 5. (Despre pământ) Fertil, roditor. II. S. f. (În sintagma) Grasă de Cotnari = specie de viță-de-vie cu strugurii având boabele dese, neomogene, galbene-verzui cu pete ruginii, din care se produce un vin alb superior. III. 1. Adj., s. f. (Caracter sau literă tipografică) care are conturul mai gros decât al literelor aldine. 2. Adj. (Despre texte) Care este cules cu caractere grase (III 1.). – Lat. grassus (= crassus).

DOOM

*ardéi gras s. m. + adj.

grase
GRAS, -Ă, grași, -se, adj., s. f. I. Adj. 1. Care are sub piele un strat gros de grăsime; care are forme pline, rotunde; dolofan, durduliu, rotofei. Om gras. ◊ Țesut gras = țesut adipos. ♦ Fig. (Fam.; despre câștiguri bănești, sume de bani) Mare, însemnat. 2. Care conține multă grăsime; cu multă grăsime; gătit cu multă grăsime. Carne grasă. 3. (În sintagma) Acid gras = acid care se combină cu glicerina, formând grăsimi. 4. (Despre fructe) Plin, cărnos; (despre iarbă) cu firul gros și plin de sevă. 5. (Despre pământ) Fertil, roditor. II. S. f. (În sintagma) Grasă de Cotnari = specie de viță-de-vie cu strugurii având boabele dese, neomogene, galbene-verzui cu pete ruginii, din care se produce un vin alb superior. III. 1. Adj., s. f. (Caracter sau literă tipografică) care are conturul mai gros decât al literelor aldine. 2. Adj. (Despre texte) Care este cules cu caractere grase (III 1.). – Lat. grassus (= crassus).

DOOM

*ardéi gras s. m. + adj.

grasei
GRAS, -Ă, grași, -se, adj., s. f. I. Adj. 1. Care are sub piele un strat gros de grăsime; care are forme pline, rotunde; dolofan, durduliu, rotofei. Om gras. ◊ Țesut gras = țesut adipos. ♦ Fig. (Fam.; despre câștiguri bănești, sume de bani) Mare, însemnat. 2. Care conține multă grăsime; cu multă grăsime; gătit cu multă grăsime. Carne grasă. 3. (În sintagma) Acid gras = acid care se combină cu glicerina, formând grăsimi. 4. (Despre fructe) Plin, cărnos; (despre iarbă) cu firul gros și plin de sevă. 5. (Despre pământ) Fertil, roditor. II. S. f. (În sintagma) Grasă de Cotnari = specie de viță-de-vie cu strugurii având boabele dese, neomogene, galbene-verzui cu pete ruginii, din care se produce un vin alb superior. III. 1. Adj., s. f. (Caracter sau literă tipografică) care are conturul mai gros decât al literelor aldine. 2. Adj. (Despre texte) Care este cules cu caractere grase (III 1.). – Lat. grassus (= crassus).

DOOM

*ardéi gras s. m. + adj.

grasei
GRAS, -Ă, grași, -se, adj., s. f. I. Adj. 1. Care are sub piele un strat gros de grăsime; care are forme pline, rotunde; dolofan, durduliu, rotofei. Om gras. ◊ Țesut gras = țesut adipos. ♦ Fig. (Fam.; despre câștiguri bănești, sume de bani) Mare, însemnat. 2. Care conține multă grăsime; cu multă grăsime; gătit cu multă grăsime. Carne grasă. 3. (În sintagma) Acid gras = acid care se combină cu glicerina, formând grăsimi. 4. (Despre fructe) Plin, cărnos; (despre iarbă) cu firul gros și plin de sevă. 5. (Despre pământ) Fertil, roditor. II. S. f. (În sintagma) Grasă de Cotnari = specie de viță-de-vie cu strugurii având boabele dese, neomogene, galbene-verzui cu pete ruginii, din care se produce un vin alb superior. III. 1. Adj., s. f. (Caracter sau literă tipografică) care are conturul mai gros decât al literelor aldine. 2. Adj. (Despre texte) Care este cules cu caractere grase (III 1.). – Lat. grassus (= crassus).

DOOM

*ardéi gras s. m. + adj.

graseia
GRASEIÁ, graseiez, vb. I. Intranz. A pronunța sunetul „r” în mod uvular sau velar (ca francezii). [Pr.: -se-ia] – Din fr. grasseyer.

DOOM

graseiá (a ~) vb., ind. prez. 3 graseiáză, 1 pl. graseiém; conj. prez. 3 să graseiéze; ger. graseínd

graseiai
GRASEIÁ, graseiez, vb. I. Intranz. A pronunța sunetul „r” în mod uvular sau velar (ca francezii). [Pr.: -se-ia] – Din fr. grasseyer.

DOOM

graseiá (a ~) vb., ind. prez. 3 graseiáză, 1 pl. graseiém; conj. prez. 3 să graseiéze; ger. graseínd

graseiam
GRASEIÁ, graseiez, vb. I. Intranz. A pronunța sunetul „r” în mod uvular sau velar (ca francezii). [Pr.: -se-ia] – Din fr. grasseyer.

DOOM

graseiá (a ~) vb., ind. prez. 3 graseiáză, 1 pl. graseiém; conj. prez. 3 să graseiéze; ger. graseínd

graseiară
GRASEIÁ, graseiez, vb. I. Intranz. A pronunța sunetul „r” în mod uvular sau velar (ca francezii). [Pr.: -se-ia] – Din fr. grasseyer.

DOOM

graseiá (a ~) vb., ind. prez. 3 graseiáză, 1 pl. graseiém; conj. prez. 3 să graseiéze; ger. graseínd

graseiarăm
GRASEIÁ, graseiez, vb. I. Intranz. A pronunța sunetul „r” în mod uvular sau velar (ca francezii). [Pr.: -se-ia] – Din fr. grasseyer.

DOOM

graseiá (a ~) vb., ind. prez. 3 graseiáză, 1 pl. graseiém; conj. prez. 3 să graseiéze; ger. graseínd

graseiarăți
GRASEIÁ, graseiez, vb. I. Intranz. A pronunța sunetul „r” în mod uvular sau velar (ca francezii). [Pr.: -se-ia] – Din fr. grasseyer.

DOOM

graseiá (a ~) vb., ind. prez. 3 graseiáză, 1 pl. graseiém; conj. prez. 3 să graseiéze; ger. graseínd

graseiase
GRASEIÁ, graseiez, vb. I. Intranz. A pronunța sunetul „r” în mod uvular sau velar (ca francezii). [Pr.: -se-ia] – Din fr. grasseyer.

DOOM

graseiá (a ~) vb., ind. prez. 3 graseiáză, 1 pl. graseiém; conj. prez. 3 să graseiéze; ger. graseínd

graseiasem
GRASEIÁ, graseiez, vb. I. Intranz. A pronunța sunetul „r” în mod uvular sau velar (ca francezii). [Pr.: -se-ia] – Din fr. grasseyer.

DOOM

graseiá (a ~) vb., ind. prez. 3 graseiáză, 1 pl. graseiém; conj. prez. 3 să graseiéze; ger. graseínd

graseiaseră
GRASEIÁ, graseiez, vb. I. Intranz. A pronunța sunetul „r” în mod uvular sau velar (ca francezii). [Pr.: -se-ia] – Din fr. grasseyer.

DOOM

graseiá (a ~) vb., ind. prez. 3 graseiáză, 1 pl. graseiém; conj. prez. 3 să graseiéze; ger. graseínd

graseiaserăm
GRASEIÁ, graseiez, vb. I. Intranz. A pronunța sunetul „r” în mod uvular sau velar (ca francezii). [Pr.: -se-ia] – Din fr. grasseyer.

DOOM

graseiá (a ~) vb., ind. prez. 3 graseiáză, 1 pl. graseiém; conj. prez. 3 să graseiéze; ger. graseínd

graseiaserăți
GRASEIÁ, graseiez, vb. I. Intranz. A pronunța sunetul „r” în mod uvular sau velar (ca francezii). [Pr.: -se-ia] – Din fr. grasseyer.

DOOM

graseiá (a ~) vb., ind. prez. 3 graseiáză, 1 pl. graseiém; conj. prez. 3 să graseiéze; ger. graseínd

graseiaseși
GRASEIÁ, graseiez, vb. I. Intranz. A pronunța sunetul „r” în mod uvular sau velar (ca francezii). [Pr.: -se-ia] – Din fr. grasseyer.

DOOM

graseiá (a ~) vb., ind. prez. 3 graseiáză, 1 pl. graseiém; conj. prez. 3 să graseiéze; ger. graseínd

graseiaseți
GRASEIÁ, graseiez, vb. I. Intranz. A pronunța sunetul „r” în mod uvular sau velar (ca francezii). [Pr.: -se-ia] – Din fr. grasseyer.

DOOM

graseiá (a ~) vb., ind. prez. 3 graseiáză, 1 pl. graseiém; conj. prez. 3 să graseiéze; ger. graseínd

graseiat
GRASEIÁ, graseiez, vb. I. Intranz. A pronunța sunetul „r” în mod uvular sau velar (ca francezii). [Pr.: -se-ia] – Din fr. grasseyer.

DOOM

graseiá (a ~) vb., ind. prez. 3 graseiáză, 1 pl. graseiém; conj. prez. 3 să graseiéze; ger. graseínd

graseiat
GRASEIÁT, -Ă, graseiați, -te, adj. Cu sunetul „r” pronunțat în mod uvular sau velar (ca francezii). [Pr.: -se-iat] – V. graseia.

graseiata
GRASEIÁT, -Ă, graseiați, -te, adj. Cu sunetul „r” pronunțat în mod uvular sau velar (ca francezii). [Pr.: -se-iat] – V. graseia.

graseiate
GRASEIÁT, -Ă, graseiați, -te, adj. Cu sunetul „r” pronunțat în mod uvular sau velar (ca francezii). [Pr.: -se-iat] – V. graseia.

graseiatei
GRASEIÁT, -Ă, graseiați, -te, adj. Cu sunetul „r” pronunțat în mod uvular sau velar (ca francezii). [Pr.: -se-iat] – V. graseia.

graseiatele
GRASEIÁT, -Ă, graseiați, -te, adj. Cu sunetul „r” pronunțat în mod uvular sau velar (ca francezii). [Pr.: -se-iat] – V. graseia.

graseiatelor
GRASEIÁT, -Ă, graseiați, -te, adj. Cu sunetul „r” pronunțat în mod uvular sau velar (ca francezii). [Pr.: -se-iat] – V. graseia.

graseiatul
GRASEIÁT, -Ă, graseiați, -te, adj. Cu sunetul „r” pronunțat în mod uvular sau velar (ca francezii). [Pr.: -se-iat] – V. graseia.

graseiatului
GRASEIÁT, -Ă, graseiați, -te, adj. Cu sunetul „r” pronunțat în mod uvular sau velar (ca francezii). [Pr.: -se-iat] – V. graseia.

graseiau
GRASEIÁ, graseiez, vb. I. Intranz. A pronunța sunetul „r” în mod uvular sau velar (ca francezii). [Pr.: -se-ia] – Din fr. grasseyer.

DOOM

graseiá (a ~) vb., ind. prez. 3 graseiáză, 1 pl. graseiém; conj. prez. 3 să graseiéze; ger. graseínd

graseiază
GRASEIÁ, graseiez, vb. I. Intranz. A pronunța sunetul „r” în mod uvular sau velar (ca francezii). [Pr.: -se-ia] – Din fr. grasseyer.

DOOM

graseiá (a ~) vb., ind. prez. 3 graseiáză, 1 pl. graseiém; conj. prez. 3 să graseiéze; ger. graseínd

graseiași
GRASEIÁ, graseiez, vb. I. Intranz. A pronunța sunetul „r” în mod uvular sau velar (ca francezii). [Pr.: -se-ia] – Din fr. grasseyer.

DOOM

graseiá (a ~) vb., ind. prez. 3 graseiáză, 1 pl. graseiém; conj. prez. 3 să graseiéze; ger. graseínd

graseiați
GRASEIÁ, graseiez, vb. I. Intranz. A pronunța sunetul „r” în mod uvular sau velar (ca francezii). [Pr.: -se-ia] – Din fr. grasseyer.

DOOM

graseiá (a ~) vb., ind. prez. 3 graseiáză, 1 pl. graseiém; conj. prez. 3 să graseiéze; ger. graseínd

graseiați
GRASEIÁT, -Ă, graseiați, -te, adj. Cu sunetul „r” pronunțat în mod uvular sau velar (ca francezii). [Pr.: -se-iat] – V. graseia.

graseiații
GRASEIÁT, -Ă, graseiați, -te, adj. Cu sunetul „r” pronunțat în mod uvular sau velar (ca francezii). [Pr.: -se-iat] – V. graseia.

graseiaților
GRASEIÁT, -Ă, graseiați, -te, adj. Cu sunetul „r” pronunțat în mod uvular sau velar (ca francezii). [Pr.: -se-iat] – V. graseia.

graseie
GRASEIÁ, graseiez, vb. I. Intranz. A pronunța sunetul „r” în mod uvular sau velar (ca francezii). [Pr.: -se-ia] – Din fr. grasseyer.

DOOM

graseiá (a ~) vb., ind. prez. 3 graseiáză, 1 pl. graseiém; conj. prez. 3 să graseiéze; ger. graseínd

graseiem
GRASEIÁ, graseiez, vb. I. Intranz. A pronunța sunetul „r” în mod uvular sau velar (ca francezii). [Pr.: -se-ia] – Din fr. grasseyer.

DOOM

graseiá (a ~) vb., ind. prez. 3 graseiáză, 1 pl. graseiém; conj. prez. 3 să graseiéze; ger. graseínd

graseiere
GRASEIÁ, graseiez, vb. I. Intranz. A pronunța sunetul „r” în mod uvular sau velar (ca francezii). [Pr.: -se-ia] – Din fr. grasseyer.

DOOM

graseiá (a ~) vb., ind. prez. 3 graseiáză, 1 pl. graseiém; conj. prez. 3 să graseiéze; ger. graseínd

graseiere
GRASEIÉRE, graseieri, s. f. Acțiunea de a graseia și rezultatul ei. [Pr.: -se-ie-] – V. graseia.

DOOM

graseiére s. f., g.-d. art. graseiérii; pl. graseiéri

graseierea
GRASEIÉRE, graseieri, s. f. Acțiunea de a graseia și rezultatul ei. [Pr.: -se-ie-] – V. graseia.

DOOM

graseiére s. f., g.-d. art. graseiérii; pl. graseiéri

graseieri
GRASEIÉRE, graseieri, s. f. Acțiunea de a graseia și rezultatul ei. [Pr.: -se-ie-] – V. graseia.

DOOM

graseiére s. f., g.-d. art. graseiérii; pl. graseiéri

graseierii
GRASEIÉRE, graseieri, s. f. Acțiunea de a graseia și rezultatul ei. [Pr.: -se-ie-] – V. graseia.

DOOM

graseiére s. f., g.-d. art. graseiérii; pl. graseiéri

graseierile
GRASEIÉRE, graseieri, s. f. Acțiunea de a graseia și rezultatul ei. [Pr.: -se-ie-] – V. graseia.

DOOM

graseiére s. f., g.-d. art. graseiérii; pl. graseiéri

graseierilor
GRASEIÉRE, graseieri, s. f. Acțiunea de a graseia și rezultatul ei. [Pr.: -se-ie-] – V. graseia.

DOOM

graseiére s. f., g.-d. art. graseiérii; pl. graseiéri

graseiez
GRASEIÁ, graseiez, vb. I. Intranz. A pronunța sunetul „r” în mod uvular sau velar (ca francezii). [Pr.: -se-ia] – Din fr. grasseyer.

DOOM

graseiá (a ~) vb., ind. prez. 3 graseiáză, 1 pl. graseiém; conj. prez. 3 să graseiéze; ger. graseínd

graseieze
GRASEIÁ, graseiez, vb. I. Intranz. A pronunța sunetul „r” în mod uvular sau velar (ca francezii). [Pr.: -se-ia] – Din fr. grasseyer.

DOOM

graseiá (a ~) vb., ind. prez. 3 graseiáză, 1 pl. graseiém; conj. prez. 3 să graseiéze; ger. graseínd

graseiezi
GRASEIÁ, graseiez, vb. I. Intranz. A pronunța sunetul „r” în mod uvular sau velar (ca francezii). [Pr.: -se-ia] – Din fr. grasseyer.

DOOM

graseiá (a ~) vb., ind. prez. 3 graseiáză, 1 pl. graseiém; conj. prez. 3 să graseiéze; ger. graseínd

graseind
GRASEIÁ, graseiez, vb. I. Intranz. A pronunța sunetul „r” în mod uvular sau velar (ca francezii). [Pr.: -se-ia] – Din fr. grasseyer.

DOOM

graseiá (a ~) vb., ind. prez. 3 graseiáză, 1 pl. graseiém; conj. prez. 3 să graseiéze; ger. graseínd

grasele
GRAS, -Ă, grași, -se, adj., s. f. I. Adj. 1. Care are sub piele un strat gros de grăsime; care are forme pline, rotunde; dolofan, durduliu, rotofei. Om gras. ◊ Țesut gras = țesut adipos. ♦ Fig. (Fam.; despre câștiguri bănești, sume de bani) Mare, însemnat. 2. Care conține multă grăsime; cu multă grăsime; gătit cu multă grăsime. Carne grasă. 3. (În sintagma) Acid gras = acid care se combină cu glicerina, formând grăsimi. 4. (Despre fructe) Plin, cărnos; (despre iarbă) cu firul gros și plin de sevă. 5. (Despre pământ) Fertil, roditor. II. S. f. (În sintagma) Grasă de Cotnari = specie de viță-de-vie cu strugurii având boabele dese, neomogene, galbene-verzui cu pete ruginii, din care se produce un vin alb superior. III. 1. Adj., s. f. (Caracter sau literă tipografică) care are conturul mai gros decât al literelor aldine. 2. Adj. (Despre texte) Care este cules cu caractere grase (III 1.). – Lat. grassus (= crassus).

DOOM

*ardéi gras s. m. + adj.

grasele
GRAS, -Ă, grași, -se, adj., s. f. I. Adj. 1. Care are sub piele un strat gros de grăsime; care are forme pline, rotunde; dolofan, durduliu, rotofei. Om gras. ◊ Țesut gras = țesut adipos. ♦ Fig. (Fam.; despre câștiguri bănești, sume de bani) Mare, însemnat. 2. Care conține multă grăsime; cu multă grăsime; gătit cu multă grăsime. Carne grasă. 3. (În sintagma) Acid gras = acid care se combină cu glicerina, formând grăsimi. 4. (Despre fructe) Plin, cărnos; (despre iarbă) cu firul gros și plin de sevă. 5. (Despre pământ) Fertil, roditor. II. S. f. (În sintagma) Grasă de Cotnari = specie de viță-de-vie cu strugurii având boabele dese, neomogene, galbene-verzui cu pete ruginii, din care se produce un vin alb superior. III. 1. Adj., s. f. (Caracter sau literă tipografică) care are conturul mai gros decât al literelor aldine. 2. Adj. (Despre texte) Care este cules cu caractere grase (III 1.). – Lat. grassus (= crassus).

DOOM

*ardéi gras s. m. + adj.

graselor
GRAS, -Ă, grași, -se, adj., s. f. I. Adj. 1. Care are sub piele un strat gros de grăsime; care are forme pline, rotunde; dolofan, durduliu, rotofei. Om gras. ◊ Țesut gras = țesut adipos. ♦ Fig. (Fam.; despre câștiguri bănești, sume de bani) Mare, însemnat. 2. Care conține multă grăsime; cu multă grăsime; gătit cu multă grăsime. Carne grasă. 3. (În sintagma) Acid gras = acid care se combină cu glicerina, formând grăsimi. 4. (Despre fructe) Plin, cărnos; (despre iarbă) cu firul gros și plin de sevă. 5. (Despre pământ) Fertil, roditor. II. S. f. (În sintagma) Grasă de Cotnari = specie de viță-de-vie cu strugurii având boabele dese, neomogene, galbene-verzui cu pete ruginii, din care se produce un vin alb superior. III. 1. Adj., s. f. (Caracter sau literă tipografică) care are conturul mai gros decât al literelor aldine. 2. Adj. (Despre texte) Care este cules cu caractere grase (III 1.). – Lat. grassus (= crassus).

DOOM

*ardéi gras s. m. + adj.

graselor
GRAS, -Ă, grași, -se, adj., s. f. I. Adj. 1. Care are sub piele un strat gros de grăsime; care are forme pline, rotunde; dolofan, durduliu, rotofei. Om gras. ◊ Țesut gras = țesut adipos. ♦ Fig. (Fam.; despre câștiguri bănești, sume de bani) Mare, însemnat. 2. Care conține multă grăsime; cu multă grăsime; gătit cu multă grăsime. Carne grasă. 3. (În sintagma) Acid gras = acid care se combină cu glicerina, formând grăsimi. 4. (Despre fructe) Plin, cărnos; (despre iarbă) cu firul gros și plin de sevă. 5. (Despre pământ) Fertil, roditor. II. S. f. (În sintagma) Grasă de Cotnari = specie de viță-de-vie cu strugurii având boabele dese, neomogene, galbene-verzui cu pete ruginii, din care se produce un vin alb superior. III. 1. Adj., s. f. (Caracter sau literă tipografică) care are conturul mai gros decât al literelor aldine. 2. Adj. (Despre texte) Care este cules cu caractere grase (III 1.). – Lat. grassus (= crassus).

DOOM

*ardéi gras s. m. + adj.

graset
GRASÉT, grasete, s. n. Regiune a membrului posterior la animalele mari, având ca bază rotula și țesuturile moi din jur. – Din fr. grasset.

DOOM

grasét s. n., pl. graséte

grasete
GRASÉT, grasete, s. n. Regiune a membrului posterior la animalele mari, având ca bază rotula și țesuturile moi din jur. – Din fr. grasset.

DOOM

grasét s. n., pl. graséte

grasetele
GRASÉT, grasete, s. n. Regiune a membrului posterior la animalele mari, având ca bază rotula și țesuturile moi din jur. – Din fr. grasset.

DOOM

grasét s. n., pl. graséte

grasetelor
GRASÉT, grasete, s. n. Regiune a membrului posterior la animalele mari, având ca bază rotula și țesuturile moi din jur. – Din fr. grasset.

DOOM

grasét s. n., pl. graséte

grasetul
GRASÉT, grasete, s. n. Regiune a membrului posterior la animalele mari, având ca bază rotula și țesuturile moi din jur. – Din fr. grasset.

DOOM

grasét s. n., pl. graséte

grasetului
GRASÉT, grasete, s. n. Regiune a membrului posterior la animalele mari, având ca bază rotula și țesuturile moi din jur. – Din fr. grasset.

DOOM

grasét s. n., pl. graséte

grass
grass s. invar. (tox.) canabis.

grast
grast s. invar. (țig.) cal.

grasul
GRAS, -Ă, grași, -se, adj., s. f. I. Adj. 1. Care are sub piele un strat gros de grăsime; care are forme pline, rotunde; dolofan, durduliu, rotofei. Om gras. ◊ Țesut gras = țesut adipos. ♦ Fig. (Fam.; despre câștiguri bănești, sume de bani) Mare, însemnat. 2. Care conține multă grăsime; cu multă grăsime; gătit cu multă grăsime. Carne grasă. 3. (În sintagma) Acid gras = acid care se combină cu glicerina, formând grăsimi. 4. (Despre fructe) Plin, cărnos; (despre iarbă) cu firul gros și plin de sevă. 5. (Despre pământ) Fertil, roditor. II. S. f. (În sintagma) Grasă de Cotnari = specie de viță-de-vie cu strugurii având boabele dese, neomogene, galbene-verzui cu pete ruginii, din care se produce un vin alb superior. III. 1. Adj., s. f. (Caracter sau literă tipografică) care are conturul mai gros decât al literelor aldine. 2. Adj. (Despre texte) Care este cules cu caractere grase (III 1.). – Lat. grassus (= crassus).

DOOM

*ardéi gras s. m. + adj.

grasului
GRAS, -Ă, grași, -se, adj., s. f. I. Adj. 1. Care are sub piele un strat gros de grăsime; care are forme pline, rotunde; dolofan, durduliu, rotofei. Om gras. ◊ Țesut gras = țesut adipos. ♦ Fig. (Fam.; despre câștiguri bănești, sume de bani) Mare, însemnat. 2. Care conține multă grăsime; cu multă grăsime; gătit cu multă grăsime. Carne grasă. 3. (În sintagma) Acid gras = acid care se combină cu glicerina, formând grăsimi. 4. (Despre fructe) Plin, cărnos; (despre iarbă) cu firul gros și plin de sevă. 5. (Despre pământ) Fertil, roditor. II. S. f. (În sintagma) Grasă de Cotnari = specie de viță-de-vie cu strugurii având boabele dese, neomogene, galbene-verzui cu pete ruginii, din care se produce un vin alb superior. III. 1. Adj., s. f. (Caracter sau literă tipografică) care are conturul mai gros decât al literelor aldine. 2. Adj. (Despre texte) Care este cules cu caractere grase (III 1.). – Lat. grassus (= crassus).

DOOM

*ardéi gras s. m. + adj.

grata
PERSÓNA GRÁTA, personae gratae, loc. s. f. Persoană agreată de un guvern pe lângă care este acreditată diplomatic. – Loc. lat.

DOOM

persóna gráta (lat.) loc. s. f., pl. persónae grátae [ae pron. e]

grata
PERSÓNA NON GRÁTA, personae non gratae, loc. s. f. Denumire folosită pentru a desemna un reprezentant diplomatic despre care statul în care a fost acreditat declară că trebuie să-și înceteze activitatea pe teritoriul respectiv; p. gener. persoană indezirabilă. – Loc. lat.

DOOM

persóna non gráta (lat.) loc. s. f., pl. persónae non grátae [ae pron. e]

gratae
PERSÓNA GRÁTA, personae gratae, loc. s. f. Persoană agreată de un guvern pe lângă care este acreditată diplomatic. – Loc. lat.

DOOM

persóna gráta (lat.) loc. s. f., pl. persónae grátae [ae pron. e]

gratae
PERSÓNA NON GRÁTA, personae non gratae, loc. s. f. Denumire folosită pentru a desemna un reprezentant diplomatic despre care statul în care a fost acreditat declară că trebuie să-și înceteze activitatea pe teritoriul respectiv; p. gener. persoană indezirabilă. – Loc. lat.

DOOM

persóna non gráta (lat.) loc. s. f., pl. persónae non grátae [ae pron. e]

grataj
GRATÁJ s.n. (Franțuzism) Zgâriere (cu unghiile proprii); scărpinătură. ♦ (Constr.) Răzuire. [< fr. grattage].

grataje
GRATÁJ s.n. (Franțuzism) Zgâriere (cu unghiile proprii); scărpinătură. ♦ (Constr.) Răzuire. [< fr. grattage].

gratajele
GRATÁJ s.n. (Franțuzism) Zgâriere (cu unghiile proprii); scărpinătură. ♦ (Constr.) Răzuire. [< fr. grattage].

gratajelor
GRATÁJ s.n. (Franțuzism) Zgâriere (cu unghiile proprii); scărpinătură. ♦ (Constr.) Răzuire. [< fr. grattage].

gratajul
GRATÁJ s.n. (Franțuzism) Zgâriere (cu unghiile proprii); scărpinătură. ♦ (Constr.) Răzuire. [< fr. grattage].

gratajului
GRATÁJ s.n. (Franțuzism) Zgâriere (cu unghiile proprii); scărpinătură. ♦ (Constr.) Răzuire. [< fr. grattage].

graten
GRATÉN s. n. Preparat culinar (acoperit cu pesmet) copt în cuptor. – Din fr. gratin.

gratia
EXEMPLI GRATIA loc. adv. După cum arată exemplele; de exemplu. [< lat. exempli gratia].

gratia
GRÁTIE, gratii, s. f. Fiecare dintre vergelele care se așază (paralel) în tocul (sau în fața) ușilor, ferestrelor, vitrinelor etc., alcătuind împreună un ansamblu fix sau semimobil, care servește ca măsură de siguranță sau ca motiv arhitectonic. – Lat. *gratis (= cratis).

DOOM

grátie (-ti-e) s. f., art. grátia (-ti-a), g.-d. art. grátiei; pl. grátii, art. grátiile (-ti-i-)

gratiae
Gratiae v. Charites.

gratie
GRÁTIE, gratii, s. f. Fiecare dintre vergelele care se așază (paralel) în tocul (sau în fața) ușilor, ferestrelor, vitrinelor etc., alcătuind împreună un ansamblu fix sau semimobil, care servește ca măsură de siguranță sau ca motiv arhitectonic. – Lat. *gratis (= cratis).

DOOM

grátie (-ti-e) s. f., art. grátia (-ti-a), g.-d. art. grátiei; pl. grátii, art. grátiile (-ti-i-)

gratiei
GRÁTIE, gratii, s. f. Fiecare dintre vergelele care se așază (paralel) în tocul (sau în fața) ușilor, ferestrelor, vitrinelor etc., alcătuind împreună un ansamblu fix sau semimobil, care servește ca măsură de siguranță sau ca motiv arhitectonic. – Lat. *gratis (= cratis).

DOOM

grátie (-ti-e) s. f., art. grátia (-ti-a), g.-d. art. grátiei; pl. grátii, art. grátiile (-ti-i-)

gratific
GRATIFICÁ, gratífic, vb. I. Tranz. A acorda cuiva o gratificație, o favoare sau o răsplată. ♦ Fig. A atribui cuiva ceva. – Din fr. gratifier, lat. gratificare.

DOOM

gratificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gratífică

gratifica
GRATIFICÁ, gratífic, vb. I. Tranz. A acorda cuiva o gratificație, o favoare sau o răsplată. ♦ Fig. A atribui cuiva ceva. – Din fr. gratifier, lat. gratificare.

DOOM

gratificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gratífică

gratificai
GRATIFICÁ, gratífic, vb. I. Tranz. A acorda cuiva o gratificație, o favoare sau o răsplată. ♦ Fig. A atribui cuiva ceva. – Din fr. gratifier, lat. gratificare.

DOOM

gratificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gratífică

gratificam
GRATIFICÁ, gratífic, vb. I. Tranz. A acorda cuiva o gratificație, o favoare sau o răsplată. ♦ Fig. A atribui cuiva ceva. – Din fr. gratifier, lat. gratificare.

DOOM

gratificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gratífică

gratificare
GRATIFICÁ, gratífic, vb. I. Tranz. A acorda cuiva o gratificație, o favoare sau o răsplată. ♦ Fig. A atribui cuiva ceva. – Din fr. gratifier, lat. gratificare.

DOOM

gratificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gratífică

gratificare
GRATIFICÁRE, gratificări, s. f. Acțiunea de a gratifica și rezultatul ei. – V. gratifica.

DOOM

gratificáre s. f., g.-d. art. graficắrii; pl. gratificắri

gratificarea
GRATIFICÁRE, gratificări, s. f. Acțiunea de a gratifica și rezultatul ei. – V. gratifica.

DOOM

gratificáre s. f., g.-d. art. graficắrii; pl. gratificắri

gratificară
GRATIFICÁ, gratífic, vb. I. Tranz. A acorda cuiva o gratificație, o favoare sau o răsplată. ♦ Fig. A atribui cuiva ceva. – Din fr. gratifier, lat. gratificare.

DOOM

gratificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gratífică

gratificarăm
GRATIFICÁ, gratífic, vb. I. Tranz. A acorda cuiva o gratificație, o favoare sau o răsplată. ♦ Fig. A atribui cuiva ceva. – Din fr. gratifier, lat. gratificare.

DOOM

gratificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gratífică

gratificarăți
GRATIFICÁ, gratífic, vb. I. Tranz. A acorda cuiva o gratificație, o favoare sau o răsplată. ♦ Fig. A atribui cuiva ceva. – Din fr. gratifier, lat. gratificare.

DOOM

gratificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gratífică

gratificase
GRATIFICÁ, gratífic, vb. I. Tranz. A acorda cuiva o gratificație, o favoare sau o răsplată. ♦ Fig. A atribui cuiva ceva. – Din fr. gratifier, lat. gratificare.

DOOM

gratificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gratífică

gratificasem
GRATIFICÁ, gratífic, vb. I. Tranz. A acorda cuiva o gratificație, o favoare sau o răsplată. ♦ Fig. A atribui cuiva ceva. – Din fr. gratifier, lat. gratificare.

DOOM

gratificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gratífică

gratificaseră
GRATIFICÁ, gratífic, vb. I. Tranz. A acorda cuiva o gratificație, o favoare sau o răsplată. ♦ Fig. A atribui cuiva ceva. – Din fr. gratifier, lat. gratificare.

DOOM

gratificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gratífică

gratificaserăm
GRATIFICÁ, gratífic, vb. I. Tranz. A acorda cuiva o gratificație, o favoare sau o răsplată. ♦ Fig. A atribui cuiva ceva. – Din fr. gratifier, lat. gratificare.

DOOM

gratificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gratífică

gratificaserăți
GRATIFICÁ, gratífic, vb. I. Tranz. A acorda cuiva o gratificație, o favoare sau o răsplată. ♦ Fig. A atribui cuiva ceva. – Din fr. gratifier, lat. gratificare.

DOOM

gratificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gratífică

gratificaseși
GRATIFICÁ, gratífic, vb. I. Tranz. A acorda cuiva o gratificație, o favoare sau o răsplată. ♦ Fig. A atribui cuiva ceva. – Din fr. gratifier, lat. gratificare.

DOOM

gratificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gratífică

gratificaseți
GRATIFICÁ, gratífic, vb. I. Tranz. A acorda cuiva o gratificație, o favoare sau o răsplată. ♦ Fig. A atribui cuiva ceva. – Din fr. gratifier, lat. gratificare.

DOOM

gratificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gratífică

gratificat
GRATIFICÁ, gratífic, vb. I. Tranz. A acorda cuiva o gratificație, o favoare sau o răsplată. ♦ Fig. A atribui cuiva ceva. – Din fr. gratifier, lat. gratificare.

DOOM

gratificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gratífică

gratificat
GRATIFICÁ, gratífic, vb. I. Tranz. A acorda cuiva o gratificație, o favoare sau o răsplată. ♦ Fig. A atribui cuiva ceva. – Din fr. gratifier, lat. gratificare.

gratificau
GRATIFICÁ, gratífic, vb. I. Tranz. A acorda cuiva o gratificație, o favoare sau o răsplată. ♦ Fig. A atribui cuiva ceva. – Din fr. gratifier, lat. gratificare.

DOOM

gratificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gratífică

gratificași
GRATIFICÁ, gratífic, vb. I. Tranz. A acorda cuiva o gratificație, o favoare sau o răsplată. ♦ Fig. A atribui cuiva ceva. – Din fr. gratifier, lat. gratificare.

DOOM

gratificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gratífică

gratificați
GRATIFICÁ, gratífic, vb. I. Tranz. A acorda cuiva o gratificație, o favoare sau o răsplată. ♦ Fig. A atribui cuiva ceva. – Din fr. gratifier, lat. gratificare.

DOOM

gratificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gratífică

gratificația
GRATIFICÁȚIE, gratificații, s. f. Sumă de bani ce se acordă unui angajat peste salariu (ca recompensă). – Din fr. gratification, lat. gratificatio.

DOOM

gratificáție (-ți-e) s. f., art. gratificáția (-ți-a), g.-d. art. gratificáției; pl. gratificáții, art. gratificáțiile (-ți-i-)

gratificație
GRATIFICÁȚIE, gratificații, s. f. Sumă de bani ce se acordă unui angajat peste salariu (ca recompensă). – Din fr. gratification, lat. gratificatio.

DOOM

gratificáție (-ți-e) s. f., art. gratificáția (-ți-a), g.-d. art. gratificáției; pl. gratificáții, art. gratificáțiile (-ți-i-)

gratificației
GRATIFICÁȚIE, gratificații, s. f. Sumă de bani ce se acordă unui angajat peste salariu (ca recompensă). – Din fr. gratification, lat. gratificatio.

DOOM

gratificáție (-ți-e) s. f., art. gratificáția (-ți-a), g.-d. art. gratificáției; pl. gratificáții, art. gratificáțiile (-ți-i-)

gratificații
GRATIFICÁȚIE, gratificații, s. f. Sumă de bani ce se acordă unui angajat peste salariu (ca recompensă). – Din fr. gratification, lat. gratificatio.

DOOM

gratificáție (-ți-e) s. f., art. gratificáția (-ți-a), g.-d. art. gratificáției; pl. gratificáții, art. gratificáțiile (-ți-i-)

gratificațiile
GRATIFICÁȚIE, gratificații, s. f. Sumă de bani ce se acordă unui angajat peste salariu (ca recompensă). – Din fr. gratification, lat. gratificatio.

DOOM

gratificáție (-ți-e) s. f., art. gratificáția (-ți-a), g.-d. art. gratificáției; pl. gratificáții, art. gratificáțiile (-ți-i-)

gratificațiilor
GRATIFICÁȚIE, gratificații, s. f. Sumă de bani ce se acordă unui angajat peste salariu (ca recompensă). – Din fr. gratification, lat. gratificatio.

DOOM

gratificáție (-ți-e) s. f., art. gratificáția (-ți-a), g.-d. art. gratificáției; pl. gratificáții, art. gratificáțiile (-ți-i-)

gratificațiune
GRATIFICAȚIÚNE s.f. v. gratificație.

gratifice
GRATIFICÁ, gratífic, vb. I. Tranz. A acorda cuiva o gratificație, o favoare sau o răsplată. ♦ Fig. A atribui cuiva ceva. – Din fr. gratifier, lat. gratificare.

DOOM

gratificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gratífică

gratifici
GRATIFICÁ, gratífic, vb. I. Tranz. A acorda cuiva o gratificație, o favoare sau o răsplată. ♦ Fig. A atribui cuiva ceva. – Din fr. gratifier, lat. gratificare.

DOOM

gratificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gratífică

gratificând
GRATIFICÁ, gratífic, vb. I. Tranz. A acorda cuiva o gratificație, o favoare sau o răsplată. ♦ Fig. A atribui cuiva ceva. – Din fr. gratifier, lat. gratificare.

DOOM

gratificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gratífică

gratificînd
GRATIFICÁ, gratífic, vb. I. Tranz. A acorda cuiva o gratificație, o favoare sau o răsplată. ♦ Fig. A atribui cuiva ceva. – Din fr. gratifier, lat. gratificare.

DOOM

gratificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gratífică

gratificări
GRATIFICÁRE, gratificări, s. f. Acțiunea de a gratifica și rezultatul ei. – V. gratifica.

DOOM

gratificáre s. f., g.-d. art. graficắrii; pl. gratificắri

gratificării
GRATIFICÁRE, gratificări, s. f. Acțiunea de a gratifica și rezultatul ei. – V. gratifica.

DOOM

gratificáre s. f., g.-d. art. graficắrii; pl. gratificắri

gratificările
GRATIFICÁRE, gratificări, s. f. Acțiunea de a gratifica și rezultatul ei. – V. gratifica.

DOOM

gratificáre s. f., g.-d. art. graficắrii; pl. gratificắri

gratificărilor
GRATIFICÁRE, gratificări, s. f. Acțiunea de a gratifica și rezultatul ei. – V. gratifica.

DOOM

gratificáre s. f., g.-d. art. graficắrii; pl. gratificắri

gratii
GRÁTIE, gratii, s. f. Fiecare dintre vergelele care se așază (paralel) în tocul (sau în fața) ușilor, ferestrelor, vitrinelor etc., alcătuind împreună un ansamblu fix sau semimobil, care servește ca măsură de siguranță sau ca motiv arhitectonic. – Lat. *gratis (= cratis).

DOOM

grátie (-ti-e) s. f., art. grátia (-ti-a), g.-d. art. grátiei; pl. grátii, art. grátiile (-ti-i-)

gratiile
GRÁTIE, gratii, s. f. Fiecare dintre vergelele care se așază (paralel) în tocul (sau în fața) ușilor, ferestrelor, vitrinelor etc., alcătuind împreună un ansamblu fix sau semimobil, care servește ca măsură de siguranță sau ca motiv arhitectonic. – Lat. *gratis (= cratis).

DOOM

grátie (-ti-e) s. f., art. grátia (-ti-a), g.-d. art. grátiei; pl. grátii, art. grátiile (-ti-i-)

gratiilor
GRÁTIE, gratii, s. f. Fiecare dintre vergelele care se așază (paralel) în tocul (sau în fața) ușilor, ferestrelor, vitrinelor etc., alcătuind împreună un ansamblu fix sau semimobil, care servește ca măsură de siguranță sau ca motiv arhitectonic. – Lat. *gratis (= cratis).

DOOM

grátie (-ti-e) s. f., art. grátia (-ti-a), g.-d. art. grátiei; pl. grátii, art. grátiile (-ti-i-)

gratina
GRATINÁ, gratinez, vb. I. Tranz. A acoperi unele mâncăruri cu pesmet și a le coace în cuptor. – Din fr. gratiner.

DOOM

gratiná (a ~) vb., ind. prez. 3 gratineáză

gratinare
GRATINÁRE, gratinări, s. f. Acțiunea de a gratina și rezultatul ei. – V. gratina.

DOOM

gratináre s. f., g.-d. art. gratinắrii; pl. gratinắri

gratinarea
GRATINÁRE, gratinări, s. f. Acțiunea de a gratina și rezultatul ei. – V. gratina.

DOOM

gratináre s. f., g.-d. art. gratinắrii; pl. gratinắri

gratinat
GRATINÁT, -Ă, gratinați, -te, adj. (Despre preparate culinare) Acoperit cu pesmet (copt). – V. gratina.

gratinata
GRATINÁT, -Ă, gratinați, -te, adj. (Despre preparate culinare) Acoperit cu pesmet (copt). – V. gratina.

gratinate
GRATINÁT, -Ă, gratinați, -te, adj. (Despre preparate culinare) Acoperit cu pesmet (copt). – V. gratina.

gratinatei
GRATINÁT, -Ă, gratinați, -te, adj. (Despre preparate culinare) Acoperit cu pesmet (copt). – V. gratina.

gratinatele
GRATINÁT, -Ă, gratinați, -te, adj. (Despre preparate culinare) Acoperit cu pesmet (copt). – V. gratina.

gratinatelor
GRATINÁT, -Ă, gratinați, -te, adj. (Despre preparate culinare) Acoperit cu pesmet (copt). – V. gratina.

gratinatul
GRATINÁT, -Ă, gratinați, -te, adj. (Despre preparate culinare) Acoperit cu pesmet (copt). – V. gratina.

gratinatului
GRATINÁT, -Ă, gratinați, -te, adj. (Despre preparate culinare) Acoperit cu pesmet (copt). – V. gratina.

gratinați
GRATINÁT, -Ă, gratinați, -te, adj. (Despre preparate culinare) Acoperit cu pesmet (copt). – V. gratina.

gratinații
GRATINÁT, -Ă, gratinați, -te, adj. (Despre preparate culinare) Acoperit cu pesmet (copt). – V. gratina.

gratinaților
GRATINÁT, -Ă, gratinați, -te, adj. (Despre preparate culinare) Acoperit cu pesmet (copt). – V. gratina.

gratinări
GRATINÁRE, gratinări, s. f. Acțiunea de a gratina și rezultatul ei. – V. gratina.

DOOM

gratináre s. f., g.-d. art. gratinắrii; pl. gratinắri

gratinării
GRATINÁRE, gratinări, s. f. Acțiunea de a gratina și rezultatul ei. – V. gratina.

DOOM

gratináre s. f., g.-d. art. gratinắrii; pl. gratinắri

gratinările
GRATINÁRE, gratinări, s. f. Acțiunea de a gratina și rezultatul ei. – V. gratina.

DOOM

gratináre s. f., g.-d. art. gratinắrii; pl. gratinắri

gratinărilor
GRATINÁRE, gratinări, s. f. Acțiunea de a gratina și rezultatul ei. – V. gratina.

DOOM

gratináre s. f., g.-d. art. gratinắrii; pl. gratinắri

gratiola
VENINÁRIȚĂ, veninarițe, s. f. Plantă erbacee cu flori albe sau trandafirii, care se folosește în medicină pentru proprietățile ei iritante și purgative; avrămeasă (Gratiola officinalis). – Venin + suf. -ariță.

gratis
GRÁTIS adj. invar., adv. Fără plată, fără bani, în mod gratuit. ◊ Pe gratis = a) fără plată; b) fig. fără motiv, în mod nejustifîcat. – Din fr. gratis, lat. gratis.

DOOM

!grátis adj. invar., adv.

gratitudine
GRATITÚDINE, gratitudini, s. f. Recunoștință. – Din fr. gratitude, lat. gratitudo, -inis.

DOOM

gratitúdine s. f., g.-d. art. gratitúdinii; pl. gratitúdini

gratitudinea
GRATITÚDINE, gratitudini, s. f. Recunoștință. – Din fr. gratitude, lat. gratitudo, -inis.

DOOM

gratitúdine s. f., g.-d. art. gratitúdinii; pl. gratitúdini

gratitudini
GRATITÚDINE, gratitudini, s. f. Recunoștință. – Din fr. gratitude, lat. gratitudo, -inis.

DOOM

gratitúdine s. f., g.-d. art. gratitúdinii; pl. gratitúdini

gratitudinii
GRATITÚDINE, gratitudini, s. f. Recunoștință. – Din fr. gratitude, lat. gratitudo, -inis.

DOOM

gratitúdine s. f., g.-d. art. gratitúdinii; pl. gratitúdini

gratitudinile
GRATITÚDINE, gratitudini, s. f. Recunoștință. – Din fr. gratitude, lat. gratitudo, -inis.

DOOM

gratitúdine s. f., g.-d. art. gratitúdinii; pl. gratitúdini

gratitudinilor
GRATITÚDINE, gratitudini, s. f. Recunoștință. – Din fr. gratitude, lat. gratitudo, -inis.

DOOM

gratitúdine s. f., g.-d. art. gratitúdinii; pl. gratitúdini

gratuit
GRATUÍT, -Ă, gratuiți, -te, adj. Care nu costă nimic, care este dat sau primit fără nicio plată. ♦ Fig. Care se dovedește inutil, nejustificat. – Din fr. gratuit, lat. gratuitus.

DOOM

gratuít adj. m., pl. gratuíți; f. gratuítă, pl. gratuíte

gratuita
GRATUÍT, -Ă, gratuiți, -te, adj. Care nu costă nimic, care este dat sau primit fără nicio plată. ♦ Fig. Care se dovedește inutil, nejustificat. – Din fr. gratuit, lat. gratuitus.

DOOM

gratuít adj. m., pl. gratuíți; f. gratuítă, pl. gratuíte

gratuitate
GRATUITÁTE, gratuități, s. f. Însușirea de a fi gratuit, de a nu costa nimic. ♦ (Concr.) Obiect (mai ales cărți) oferit în mod gratuit unei persoane de către instituția sau întreprinderea în care se elaborează sau se confecționează astfel de obiecte. ♦ Fig. (La sg.) Inutilitate, zădărnicie sau netemeinicie a unei acțiuni, a unei fapte etc.; (la pl.) fapte, vorbe, atitudini care se dovedesc inutile sau nejustificate. [Pr.: -tu-i-] – Din fr. gratuité, lat. gratuitas, -atis.

DOOM

gratuitáte (-tu-i-) s. f., g.-d. art. gratuitắții; pl. gratuitắți

gratuitatea
GRATUITÁTE, gratuități, s. f. Însușirea de a fi gratuit, de a nu costa nimic. ♦ (Concr.) Obiect (mai ales cărți) oferit în mod gratuit unei persoane de către instituția sau întreprinderea în care se elaborează sau se confecționează astfel de obiecte. ♦ Fig. (La sg.) Inutilitate, zădărnicie sau netemeinicie a unei acțiuni, a unei fapte etc.; (la pl.) fapte, vorbe, atitudini care se dovedesc inutile sau nejustificate. [Pr.: -tu-i-] – Din fr. gratuité, lat. gratuitas, -atis.

DOOM

gratuitáte (-tu-i-) s. f., g.-d. art. gratuitắții; pl. gratuitắți

gratuite
GRATUÍT, -Ă, gratuiți, -te, adj. Care nu costă nimic, care este dat sau primit fără nicio plată. ♦ Fig. Care se dovedește inutil, nejustificat. – Din fr. gratuit, lat. gratuitus.

DOOM

gratuít adj. m., pl. gratuíți; f. gratuítă, pl. gratuíte

gratuitei
GRATUÍT, -Ă, gratuiți, -te, adj. Care nu costă nimic, care este dat sau primit fără nicio plată. ♦ Fig. Care se dovedește inutil, nejustificat. – Din fr. gratuit, lat. gratuitus.

DOOM

gratuít adj. m., pl. gratuíți; f. gratuítă, pl. gratuíte

gratuitele
GRATUÍT, -Ă, gratuiți, -te, adj. Care nu costă nimic, care este dat sau primit fără nicio plată. ♦ Fig. Care se dovedește inutil, nejustificat. – Din fr. gratuit, lat. gratuitus.

DOOM

gratuít adj. m., pl. gratuíți; f. gratuítă, pl. gratuíte

gratuitelor
GRATUÍT, -Ă, gratuiți, -te, adj. Care nu costă nimic, care este dat sau primit fără nicio plată. ♦ Fig. Care se dovedește inutil, nejustificat. – Din fr. gratuit, lat. gratuitus.

DOOM

gratuít adj. m., pl. gratuíți; f. gratuítă, pl. gratuíte

gratuitul
GRATUÍT, -Ă, gratuiți, -te, adj. Care nu costă nimic, care este dat sau primit fără nicio plată. ♦ Fig. Care se dovedește inutil, nejustificat. – Din fr. gratuit, lat. gratuitus.

DOOM

gratuít adj. m., pl. gratuíți; f. gratuítă, pl. gratuíte

gratuitului
GRATUÍT, -Ă, gratuiți, -te, adj. Care nu costă nimic, care este dat sau primit fără nicio plată. ♦ Fig. Care se dovedește inutil, nejustificat. – Din fr. gratuit, lat. gratuitus.

DOOM

gratuít adj. m., pl. gratuíți; f. gratuítă, pl. gratuíte

gratuități
GRATUITÁTE, gratuități, s. f. Însușirea de a fi gratuit, de a nu costa nimic. ♦ (Concr.) Obiect (mai ales cărți) oferit în mod gratuit unei persoane de către instituția sau întreprinderea în care se elaborează sau se confecționează astfel de obiecte. ♦ Fig. (La sg.) Inutilitate, zădărnicie sau netemeinicie a unei acțiuni, a unei fapte etc.; (la pl.) fapte, vorbe, atitudini care se dovedesc inutile sau nejustificate. [Pr.: -tu-i-] – Din fr. gratuité, lat. gratuitas, -atis.

DOOM

gratuitáte (-tu-i-) s. f., g.-d. art. gratuitắții; pl. gratuitắți

gratuității
GRATUITÁTE, gratuități, s. f. Însușirea de a fi gratuit, de a nu costa nimic. ♦ (Concr.) Obiect (mai ales cărți) oferit în mod gratuit unei persoane de către instituția sau întreprinderea în care se elaborează sau se confecționează astfel de obiecte. ♦ Fig. (La sg.) Inutilitate, zădărnicie sau netemeinicie a unei acțiuni, a unei fapte etc.; (la pl.) fapte, vorbe, atitudini care se dovedesc inutile sau nejustificate. [Pr.: -tu-i-] – Din fr. gratuité, lat. gratuitas, -atis.

DOOM

gratuitáte (-tu-i-) s. f., g.-d. art. gratuitắții; pl. gratuitắți

gratuitățile
GRATUITÁTE, gratuități, s. f. Însușirea de a fi gratuit, de a nu costa nimic. ♦ (Concr.) Obiect (mai ales cărți) oferit în mod gratuit unei persoane de către instituția sau întreprinderea în care se elaborează sau se confecționează astfel de obiecte. ♦ Fig. (La sg.) Inutilitate, zădărnicie sau netemeinicie a unei acțiuni, a unei fapte etc.; (la pl.) fapte, vorbe, atitudini care se dovedesc inutile sau nejustificate. [Pr.: -tu-i-] – Din fr. gratuité, lat. gratuitas, -atis.

DOOM

gratuitáte (-tu-i-) s. f., g.-d. art. gratuitắții; pl. gratuitắți

gratuităților
GRATUITÁTE, gratuități, s. f. Însușirea de a fi gratuit, de a nu costa nimic. ♦ (Concr.) Obiect (mai ales cărți) oferit în mod gratuit unei persoane de către instituția sau întreprinderea în care se elaborează sau se confecționează astfel de obiecte. ♦ Fig. (La sg.) Inutilitate, zădărnicie sau netemeinicie a unei acțiuni, a unei fapte etc.; (la pl.) fapte, vorbe, atitudini care se dovedesc inutile sau nejustificate. [Pr.: -tu-i-] – Din fr. gratuité, lat. gratuitas, -atis.

DOOM

gratuitáte (-tu-i-) s. f., g.-d. art. gratuitắții; pl. gratuitắți

gratuiți
GRATUÍT, -Ă, gratuiți, -te, adj. Care nu costă nimic, care este dat sau primit fără nicio plată. ♦ Fig. Care se dovedește inutil, nejustificat. – Din fr. gratuit, lat. gratuitus.

DOOM

gratuít adj. m., pl. gratuíți; f. gratuítă, pl. gratuíte

gratuiții
GRATUÍT, -Ă, gratuiți, -te, adj. Care nu costă nimic, care este dat sau primit fără nicio plată. ♦ Fig. Care se dovedește inutil, nejustificat. – Din fr. gratuit, lat. gratuitus.

DOOM

gratuít adj. m., pl. gratuíți; f. gratuítă, pl. gratuíte

gratuiților
GRATUÍT, -Ă, gratuiți, -te, adj. Care nu costă nimic, care este dat sau primit fără nicio plată. ♦ Fig. Care se dovedește inutil, nejustificat. – Din fr. gratuit, lat. gratuitus.

DOOM

gratuít adj. m., pl. gratuíți; f. gratuítă, pl. gratuíte

gratula
GRATULÁ, gratulez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A (se) felicita; a (se) lăuda. – Din lat. gratulari, it. gratulare.

DOOM

gratulá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 gratuleáză

gratulai
GRATULÁ, gratulez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A (se) felicita; a (se) lăuda. – Din lat. gratulari, it. gratulare.

DOOM

gratulá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 gratuleáză

gratulam
GRATULÁ, gratulez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A (se) felicita; a (se) lăuda. – Din lat. gratulari, it. gratulare.

DOOM

gratulá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 gratuleáză

gratulare
GRATULÁ, gratulez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A (se) felicita; a (se) lăuda. – Din lat. gratulari, it. gratulare.

DOOM

gratulá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 gratuleáză

gratulare
GRATULÁRE, gratulări, s. f. (Rar) Felicitare. – V. gratula.

DOOM

gratuláre (rar) s. f., g.-d. art. gratulắrii; pl. gratulắri

gratularea
GRATULÁRE, gratulări, s. f. (Rar) Felicitare. – V. gratula.

DOOM

gratuláre (rar) s. f., g.-d. art. gratulắrii; pl. gratulắri

gratulară
GRATULÁ, gratulez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A (se) felicita; a (se) lăuda. – Din lat. gratulari, it. gratulare.

DOOM

gratulá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 gratuleáză

gratularăm
GRATULÁ, gratulez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A (se) felicita; a (se) lăuda. – Din lat. gratulari, it. gratulare.

DOOM

gratulá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 gratuleáză

gratularăți
GRATULÁ, gratulez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A (se) felicita; a (se) lăuda. – Din lat. gratulari, it. gratulare.

DOOM

gratulá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 gratuleáză

gratulase
GRATULÁ, gratulez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A (se) felicita; a (se) lăuda. – Din lat. gratulari, it. gratulare.

DOOM

gratulá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 gratuleáză

gratulasem
GRATULÁ, gratulez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A (se) felicita; a (se) lăuda. – Din lat. gratulari, it. gratulare.

DOOM

gratulá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 gratuleáză

gratulaseră
GRATULÁ, gratulez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A (se) felicita; a (se) lăuda. – Din lat. gratulari, it. gratulare.

DOOM

gratulá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 gratuleáză

gratulaserăm
GRATULÁ, gratulez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A (se) felicita; a (se) lăuda. – Din lat. gratulari, it. gratulare.

DOOM

gratulá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 gratuleáză

gratulaserăți
GRATULÁ, gratulez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A (se) felicita; a (se) lăuda. – Din lat. gratulari, it. gratulare.

DOOM

gratulá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 gratuleáză

gratulaseși
GRATULÁ, gratulez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A (se) felicita; a (se) lăuda. – Din lat. gratulari, it. gratulare.

DOOM

gratulá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 gratuleáză

gratulaseți
GRATULÁ, gratulez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A (se) felicita; a (se) lăuda. – Din lat. gratulari, it. gratulare.

DOOM

gratulá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 gratuleáză

gratulat
GRATULÁ, gratulez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A (se) felicita; a (se) lăuda. – Din lat. gratulari, it. gratulare.

DOOM

gratulá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 gratuleáză

gratulat
GRATULÁ, gratulez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Astăzi rar) A (se) felicita; a (se) lăuda. – Din lat. gratulari, it. gratulare.

gratulau
GRATULÁ, gratulez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A (se) felicita; a (se) lăuda. – Din lat. gratulari, it. gratulare.

DOOM

gratulá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 gratuleáză

gratulași
GRATULÁ, gratulez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A (se) felicita; a (se) lăuda. – Din lat. gratulari, it. gratulare.

DOOM

gratulá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 gratuleáză

gratulați
GRATULÁ, gratulez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A (se) felicita; a (se) lăuda. – Din lat. gratulari, it. gratulare.

DOOM

gratulá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 gratuleáză

gratulația
GRATULÁȚIE, gratulații, s. f. (Rar) Felicitare. – Din lat. gratulatio.

DOOM

gratuláție (rar) (-ți-e) s. f., art. gratuláția (-ți-a), g.-d. art. gratuláției; pl. gratuláții, art. gratuláțiile (-ți-i-)

gratulație
GRATULÁȚIE, gratulații, s. f. (Rar) Felicitare. – Din lat. gratulatio.

DOOM

gratuláție (rar) (-ți-e) s. f., art. gratuláția (-ți-a), g.-d. art. gratuláției; pl. gratuláții, art. gratuláțiile (-ți-i-)

gratulației
GRATULÁȚIE, gratulații, s. f. (Rar) Felicitare. – Din lat. gratulatio.

DOOM

gratuláție (rar) (-ți-e) s. f., art. gratuláția (-ți-a), g.-d. art. gratuláției; pl. gratuláții, art. gratuláțiile (-ți-i-)

gratulații
GRATULÁȚIE, gratulații, s. f. (Rar) Felicitare. – Din lat. gratulatio.

DOOM

gratuláție (rar) (-ți-e) s. f., art. gratuláția (-ți-a), g.-d. art. gratuláției; pl. gratuláții, art. gratuláțiile (-ți-i-)

gratulațiile
GRATULÁȚIE, gratulații, s. f. (Rar) Felicitare. – Din lat. gratulatio.

DOOM

gratuláție (rar) (-ți-e) s. f., art. gratuláția (-ți-a), g.-d. art. gratuláției; pl. gratuláții, art. gratuláțiile (-ți-i-)

gratulațiilor
GRATULÁȚIE, gratulații, s. f. (Rar) Felicitare. – Din lat. gratulatio.

DOOM

gratuláție (rar) (-ți-e) s. f., art. gratuláția (-ți-a), g.-d. art. gratuláției; pl. gratuláții, art. gratuláțiile (-ți-i-)

gratulațiune
GRATULAȚIÚNE s.f. v. gratulație.

gratulează
GRATULÁ, gratulez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A (se) felicita; a (se) lăuda. – Din lat. gratulari, it. gratulare.

DOOM

gratulá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 gratuleáză

gratulez
GRATULÁ, gratulez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A (se) felicita; a (se) lăuda. – Din lat. gratulari, it. gratulare.

DOOM

gratulá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 gratuleáză

gratuleze
GRATULÁ, gratulez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A (se) felicita; a (se) lăuda. – Din lat. gratulari, it. gratulare.

DOOM

gratulá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 gratuleáză

gratulezi
GRATULÁ, gratulez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A (se) felicita; a (se) lăuda. – Din lat. gratulari, it. gratulare.

DOOM

gratulá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 gratuleáză

gratulând
GRATULÁ, gratulez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A (se) felicita; a (se) lăuda. – Din lat. gratulari, it. gratulare.

DOOM

gratulá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 gratuleáză

gratulînd
GRATULÁ, gratulez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A (se) felicita; a (se) lăuda. – Din lat. gratulari, it. gratulare.

DOOM

gratulá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 gratuleáză

gratulări
GRATULÁRE, gratulări, s. f. (Rar) Felicitare. – V. gratula.

DOOM

gratuláre (rar) s. f., g.-d. art. gratulắrii; pl. gratulắri

gratulării
GRATULÁRE, gratulări, s. f. (Rar) Felicitare. – V. gratula.

DOOM

gratuláre (rar) s. f., g.-d. art. gratulắrii; pl. gratulắri

gratulările
GRATULÁRE, gratulări, s. f. (Rar) Felicitare. – V. gratula.

DOOM

gratuláre (rar) s. f., g.-d. art. gratulắrii; pl. gratulắri

gratulărilor
GRATULÁRE, gratulări, s. f. (Rar) Felicitare. – V. gratula.

DOOM

gratuláre (rar) s. f., g.-d. art. gratulắrii; pl. gratulắri

graur
GRÁURE s. m. v. graur.

DOOM

gráur s. m., pl. gráuri

graure
GRÁURE s. m. v. graur.

DOOM

gráur s. m., pl. gráuri

grauri
GRÁURE s. m. v. graur.

DOOM

gráur s. m., pl. gráuri

graurii
GRÁURE s. m. v. graur.

DOOM

gráur s. m., pl. gráuri

graurilor
GRÁURE s. m. v. graur.

DOOM

gráur s. m., pl. gráuri

graurul
GRÁURE s. m. v. graur.

DOOM

gráur s. m., pl. gráuri

graurului
GRÁURE s. m. v. graur.

DOOM

gráur s. m., pl. gráuri

grav
GRAV, -Ă, gravi, -e, adj. 1. Care este extrem de important prin consecințele neplăcute pe care le poate avea, care poate avea urmări rele; p. ext. important. ♦ (Despre boli, răni) Periculos, primejdios; care poate provoca moartea. 2. (Despre oameni, despre figura, privirea sau manifestările lor) Foarte serios, sever; solemn. 3. (Despre voce, sunete, ton, timbru) Care se află la registrul cel mai jos; jos, profund, adânc, gros. 4. (În sintagma) Accent grav = accent (orientat oblic de la stânga la dreapta) purtat în unele limbi de o vocală deschisă. – Din fr. grave, lat. gravis.

DOOM

grav adj. m., pl. gravi; f. grávă, pl. gráve

grava
GRAV, -Ă, gravi, -e, adj. 1. Care este extrem de important prin consecințele neplăcute pe care le poate avea, care poate avea urmări rele; p. ext. important. ♦ (Despre boli, răni) Periculos, primejdios; care poate provoca moartea. 2. (Despre oameni, despre figura, privirea sau manifestările lor) Foarte serios, sever; solemn. 3. (Despre voce, sunete, ton, timbru) Care se află la registrul cel mai jos; jos, profund, adânc, gros. 4. (În sintagma) Accent grav = accent (orientat oblic de la stânga la dreapta) purtat în unele limbi de o vocală deschisă. – Din fr. grave, lat. gravis.

DOOM

grav adj. m., pl. gravi; f. grávă, pl. gráve

grava
GRAVÁ, gravez, vb. I. Tranz. A executa prin așchiere, săpare, zgâriere etc. imagini, ornamente, litere etc. într-un material, cu ajutorul unor instrumente sau al unor mijloace tehnice speciale, pentru a obține un clișeu de imprimare sau în scop decorativ. – Din fr. graver.

DOOM

gravá (a ~) vb., ind. prez. 3 graveáză

gravai
GRAVÁ, gravez, vb. I. Tranz. A executa prin așchiere, săpare, zgâriere etc. imagini, ornamente, litere etc. într-un material, cu ajutorul unor instrumente sau al unor mijloace tehnice speciale, pentru a obține un clișeu de imprimare sau în scop decorativ. – Din fr. graver.

DOOM

gravá (a ~) vb., ind. prez. 3 graveáză

gravam
GRAVÁ, gravez, vb. I. Tranz. A executa prin așchiere, săpare, zgâriere etc. imagini, ornamente, litere etc. într-un material, cu ajutorul unor instrumente sau al unor mijloace tehnice speciale, pentru a obține un clișeu de imprimare sau în scop decorativ. – Din fr. graver.

DOOM

gravá (a ~) vb., ind. prez. 3 graveáză

gravare
GRAVÁ, gravez, vb. I. Tranz. A executa prin așchiere, săpare, zgâriere etc. imagini, ornamente, litere etc. într-un material, cu ajutorul unor instrumente sau al unor mijloace tehnice speciale, pentru a obține un clișeu de imprimare sau în scop decorativ. – Din fr. graver.

DOOM

gravá (a ~) vb., ind. prez. 3 graveáză

gravare
GRAVÁRE, gravări, s. f. Acțiunea de a grava și rezultatul ei; gravură. – V. grava.

DOOM

graváre s. f., g.-d. art. gravắrii; pl. gravắri

gravarea
GRAVÁRE, gravări, s. f. Acțiunea de a grava și rezultatul ei; gravură. – V. grava.

DOOM

graváre s. f., g.-d. art. gravắrii; pl. gravắri

gravară
GRAVÁ, gravez, vb. I. Tranz. A executa prin așchiere, săpare, zgâriere etc. imagini, ornamente, litere etc. într-un material, cu ajutorul unor instrumente sau al unor mijloace tehnice speciale, pentru a obține un clișeu de imprimare sau în scop decorativ. – Din fr. graver.

DOOM

gravá (a ~) vb., ind. prez. 3 graveáză

gravarăm
GRAVÁ, gravez, vb. I. Tranz. A executa prin așchiere, săpare, zgâriere etc. imagini, ornamente, litere etc. într-un material, cu ajutorul unor instrumente sau al unor mijloace tehnice speciale, pentru a obține un clișeu de imprimare sau în scop decorativ. – Din fr. graver.

DOOM

gravá (a ~) vb., ind. prez. 3 graveáză

gravarăți
GRAVÁ, gravez, vb. I. Tranz. A executa prin așchiere, săpare, zgâriere etc. imagini, ornamente, litere etc. într-un material, cu ajutorul unor instrumente sau al unor mijloace tehnice speciale, pentru a obține un clișeu de imprimare sau în scop decorativ. – Din fr. graver.

DOOM

gravá (a ~) vb., ind. prez. 3 graveáză

gravase
GRAVÁ, gravez, vb. I. Tranz. A executa prin așchiere, săpare, zgâriere etc. imagini, ornamente, litere etc. într-un material, cu ajutorul unor instrumente sau al unor mijloace tehnice speciale, pentru a obține un clișeu de imprimare sau în scop decorativ. – Din fr. graver.

DOOM

gravá (a ~) vb., ind. prez. 3 graveáză

gravasem
GRAVÁ, gravez, vb. I. Tranz. A executa prin așchiere, săpare, zgâriere etc. imagini, ornamente, litere etc. într-un material, cu ajutorul unor instrumente sau al unor mijloace tehnice speciale, pentru a obține un clișeu de imprimare sau în scop decorativ. – Din fr. graver.

DOOM

gravá (a ~) vb., ind. prez. 3 graveáză

gravaseră
GRAVÁ, gravez, vb. I. Tranz. A executa prin așchiere, săpare, zgâriere etc. imagini, ornamente, litere etc. într-un material, cu ajutorul unor instrumente sau al unor mijloace tehnice speciale, pentru a obține un clișeu de imprimare sau în scop decorativ. – Din fr. graver.

DOOM

gravá (a ~) vb., ind. prez. 3 graveáză

gravaserăm
GRAVÁ, gravez, vb. I. Tranz. A executa prin așchiere, săpare, zgâriere etc. imagini, ornamente, litere etc. într-un material, cu ajutorul unor instrumente sau al unor mijloace tehnice speciale, pentru a obține un clișeu de imprimare sau în scop decorativ. – Din fr. graver.

DOOM

gravá (a ~) vb., ind. prez. 3 graveáză

gravaserăți
GRAVÁ, gravez, vb. I. Tranz. A executa prin așchiere, săpare, zgâriere etc. imagini, ornamente, litere etc. într-un material, cu ajutorul unor instrumente sau al unor mijloace tehnice speciale, pentru a obține un clișeu de imprimare sau în scop decorativ. – Din fr. graver.

DOOM

gravá (a ~) vb., ind. prez. 3 graveáză

gravaseși
GRAVÁ, gravez, vb. I. Tranz. A executa prin așchiere, săpare, zgâriere etc. imagini, ornamente, litere etc. într-un material, cu ajutorul unor instrumente sau al unor mijloace tehnice speciale, pentru a obține un clișeu de imprimare sau în scop decorativ. – Din fr. graver.

DOOM

gravá (a ~) vb., ind. prez. 3 graveáză

gravaseți
GRAVÁ, gravez, vb. I. Tranz. A executa prin așchiere, săpare, zgâriere etc. imagini, ornamente, litere etc. într-un material, cu ajutorul unor instrumente sau al unor mijloace tehnice speciale, pentru a obține un clișeu de imprimare sau în scop decorativ. – Din fr. graver.

DOOM

gravá (a ~) vb., ind. prez. 3 graveáză

gravat
GRAVÁ, gravez, vb. I. Tranz. A executa prin așchiere, săpare, zgâriere etc. imagini, ornamente, litere etc. într-un material, cu ajutorul unor instrumente sau al unor mijloace tehnice speciale, pentru a obține un clișeu de imprimare sau în scop decorativ. – Din fr. graver.

DOOM

gravá (a ~) vb., ind. prez. 3 graveáză

gravat
GRAVÁT, -Ă, gravați, -te, adj. Care a fost supus operației de gravare. – V. grava.

gravata
GRAVÁT, -Ă, gravați, -te, adj. Care a fost supus operației de gravare. – V. grava.

gravate
GRAVÁT, -Ă, gravați, -te, adj. Care a fost supus operației de gravare. – V. grava.

gravatei
GRAVÁT, -Ă, gravați, -te, adj. Care a fost supus operației de gravare. – V. grava.

gravatele
GRAVÁT, -Ă, gravați, -te, adj. Care a fost supus operației de gravare. – V. grava.

gravatelor
GRAVÁT, -Ă, gravați, -te, adj. Care a fost supus operației de gravare. – V. grava.

gravatul
GRAVÁT, -Ă, gravați, -te, adj. Care a fost supus operației de gravare. – V. grava.

gravatului
GRAVÁT, -Ă, gravați, -te, adj. Care a fost supus operației de gravare. – V. grava.

gravau
GRAVÁ, gravez, vb. I. Tranz. A executa prin așchiere, săpare, zgâriere etc. imagini, ornamente, litere etc. într-un material, cu ajutorul unor instrumente sau al unor mijloace tehnice speciale, pentru a obține un clișeu de imprimare sau în scop decorativ. – Din fr. graver.

DOOM

gravá (a ~) vb., ind. prez. 3 graveáză

gravași
GRAVÁ, gravez, vb. I. Tranz. A executa prin așchiere, săpare, zgâriere etc. imagini, ornamente, litere etc. într-un material, cu ajutorul unor instrumente sau al unor mijloace tehnice speciale, pentru a obține un clișeu de imprimare sau în scop decorativ. – Din fr. graver.

DOOM

gravá (a ~) vb., ind. prez. 3 graveáză

gravați
GRAVÁ, gravez, vb. I. Tranz. A executa prin așchiere, săpare, zgâriere etc. imagini, ornamente, litere etc. într-un material, cu ajutorul unor instrumente sau al unor mijloace tehnice speciale, pentru a obține un clișeu de imprimare sau în scop decorativ. – Din fr. graver.

DOOM

gravá (a ~) vb., ind. prez. 3 graveáză

gravați
GRAVÁT, -Ă, gravați, -te, adj. Care a fost supus operației de gravare. – V. grava.

gravații
GRAVÁT, -Ă, gravați, -te, adj. Care a fost supus operației de gravare. – V. grava.

gravaților
GRAVÁT, -Ă, gravați, -te, adj. Care a fost supus operației de gravare. – V. grava.

grave
GRAV, -Ă, gravi, -e, adj. 1. Care este extrem de important prin consecințele neplăcute pe care le poate avea, care poate avea urmări rele; p. ext. important. ♦ (Despre boli, răni) Periculos, primejdios; care poate provoca moartea. 2. (Despre oameni, despre figura, privirea sau manifestările lor) Foarte serios, sever; solemn. 3. (Despre voce, sunete, ton, timbru) Care se află la registrul cel mai jos; jos, profund, adânc, gros. 4. (În sintagma) Accent grav = accent (orientat oblic de la stânga la dreapta) purtat în unele limbi de o vocală deschisă. – Din fr. grave, lat. gravis.

DOOM

grav adj. m., pl. gravi; f. grávă, pl. gráve

grave
GRAVE adv. (Muz.; indică modul de executare a unei lucrări) Rar, largo. ♦ (Substantivat, n.) Compoziție sau parte dintr-o compoziție muzicală creată în acest tempo. [Pr.: grá-] – Cuv. it.

gravează
GRAVÁ, gravez, vb. I. Tranz. A executa prin așchiere, săpare, zgâriere etc. imagini, ornamente, litere etc. într-un material, cu ajutorul unor instrumente sau al unor mijloace tehnice speciale, pentru a obține un clișeu de imprimare sau în scop decorativ. – Din fr. graver.

DOOM

gravá (a ~) vb., ind. prez. 3 graveáză

gravei
GRAV, -Ă, gravi, -e, adj. 1. Care este extrem de important prin consecințele neplăcute pe care le poate avea, care poate avea urmări rele; p. ext. important. ♦ (Despre boli, răni) Periculos, primejdios; care poate provoca moartea. 2. (Despre oameni, despre figura, privirea sau manifestările lor) Foarte serios, sever; solemn. 3. (Despre voce, sunete, ton, timbru) Care se află la registrul cel mai jos; jos, profund, adânc, gros. 4. (În sintagma) Accent grav = accent (orientat oblic de la stânga la dreapta) purtat în unele limbi de o vocală deschisă. – Din fr. grave, lat. gravis.

DOOM

grav adj. m., pl. gravi; f. grávă, pl. gráve

gravela
GRAVÉLĂ, gravele, s. f. (Med.) Litiază urinară. – Din fr. gravelle.

DOOM

gravélă s. f., g.-d. art. gravélei; pl. gravéle

gravele
GRAV, -Ă, gravi, -e, adj. 1. Care este extrem de important prin consecințele neplăcute pe care le poate avea, care poate avea urmări rele; p. ext. important. ♦ (Despre boli, răni) Periculos, primejdios; care poate provoca moartea. 2. (Despre oameni, despre figura, privirea sau manifestările lor) Foarte serios, sever; solemn. 3. (Despre voce, sunete, ton, timbru) Care se află la registrul cel mai jos; jos, profund, adânc, gros. 4. (În sintagma) Accent grav = accent (orientat oblic de la stânga la dreapta) purtat în unele limbi de o vocală deschisă. – Din fr. grave, lat. gravis.

DOOM

grav adj. m., pl. gravi; f. grávă, pl. gráve

gravele
GRAVÉLĂ, gravele, s. f. (Med.) Litiază urinară. – Din fr. gravelle.

DOOM

gravélă s. f., g.-d. art. gravélei; pl. gravéle

gravelei
GRAVÉLĂ, gravele, s. f. (Med.) Litiază urinară. – Din fr. gravelle.

DOOM

gravélă s. f., g.-d. art. gravélei; pl. gravéle

gravelele
GRAVÉLĂ, gravele, s. f. (Med.) Litiază urinară. – Din fr. gravelle.

DOOM

gravélă s. f., g.-d. art. gravélei; pl. gravéle

gravelelor
GRAVÉLĂ, gravele, s. f. (Med.) Litiază urinară. – Din fr. gravelle.

DOOM

gravélă s. f., g.-d. art. gravélei; pl. gravéle

gravelit
GRAVELÍT s. n. (Constr.) Granulit (2). – După engl. gravel.

gravelor
GRAV, -Ă, gravi, -e, adj. 1. Care este extrem de important prin consecințele neplăcute pe care le poate avea, care poate avea urmări rele; p. ext. important. ♦ (Despre boli, răni) Periculos, primejdios; care poate provoca moartea. 2. (Despre oameni, despre figura, privirea sau manifestările lor) Foarte serios, sever; solemn. 3. (Despre voce, sunete, ton, timbru) Care se află la registrul cel mai jos; jos, profund, adânc, gros. 4. (În sintagma) Accent grav = accent (orientat oblic de la stânga la dreapta) purtat în unele limbi de o vocală deschisă. – Din fr. grave, lat. gravis.

DOOM

grav adj. m., pl. gravi; f. grávă, pl. gráve

graveolens
VIRNÁNȚ, virnanți, s. m. Plantă erbacee aromatică cu frunze alterne și penate, cu flori galbene, dispuse în corimb, cu întrebuințări în medicină; rută (Ruta graveolens). – Din magh. virmanc.

gravez
GRAVÁ, gravez, vb. I. Tranz. A executa prin așchiere, săpare, zgâriere etc. imagini, ornamente, litere etc. într-un material, cu ajutorul unor instrumente sau al unor mijloace tehnice speciale, pentru a obține un clișeu de imprimare sau în scop decorativ. – Din fr. graver.

DOOM

gravá (a ~) vb., ind. prez. 3 graveáză

graveze
GRAVÁ, gravez, vb. I. Tranz. A executa prin așchiere, săpare, zgâriere etc. imagini, ornamente, litere etc. într-un material, cu ajutorul unor instrumente sau al unor mijloace tehnice speciale, pentru a obține un clișeu de imprimare sau în scop decorativ. – Din fr. graver.

DOOM

gravá (a ~) vb., ind. prez. 3 graveáză

gravezi
GRAVÁ, gravez, vb. I. Tranz. A executa prin așchiere, săpare, zgâriere etc. imagini, ornamente, litere etc. într-un material, cu ajutorul unor instrumente sau al unor mijloace tehnice speciale, pentru a obține un clișeu de imprimare sau în scop decorativ. – Din fr. graver.

DOOM

gravá (a ~) vb., ind. prez. 3 graveáză

gravi
GRAV, -Ă, gravi, -e, adj. 1. Care este extrem de important prin consecințele neplăcute pe care le poate avea, care poate avea urmări rele; p. ext. important. ♦ (Despre boli, răni) Periculos, primejdios; care poate provoca moartea. 2. (Despre oameni, despre figura, privirea sau manifestările lor) Foarte serios, sever; solemn. 3. (Despre voce, sunete, ton, timbru) Care se află la registrul cel mai jos; jos, profund, adânc, gros. 4. (În sintagma) Accent grav = accent (orientat oblic de la stânga la dreapta) purtat în unele limbi de o vocală deschisă. – Din fr. grave, lat. gravis.

DOOM

grav adj. m., pl. gravi; f. grávă, pl. gráve

gravid
GRAVÍD, -Ă, gravide, adj., s. f. (Femeie) care poartă un făt în cavitatea uterină; (femeie) însărcinată, (femeie) borțoasă. – Din lat. gravida, fr. gravide.

DOOM

!gravíd adj. m., f. gravídă; pl. f. gravíde

gravida
GRAVÍD, -Ă, gravide, adj., s. f. (Femeie) care poartă un făt în cavitatea uterină; (femeie) însărcinată, (femeie) borțoasă. – Din lat. gravida, fr. gravide.

DOOM

gravídă s. f., g.-d. art. gravídei; pl. gravíde

gravide
GRAVÍD, -Ă, gravide, adj., s. f. (Femeie) care poartă un făt în cavitatea uterină; (femeie) însărcinată, (femeie) borțoasă. – Din lat. gravida, fr. gravide.

DOOM

gravídă s. f., g.-d. art. gravídei; pl. gravíde

gravidei
GRAVÍD, -Ă, gravide, adj., s. f. (Femeie) care poartă un făt în cavitatea uterină; (femeie) însărcinată, (femeie) borțoasă. – Din lat. gravida, fr. gravide.

DOOM

gravídă s. f., g.-d. art. gravídei; pl. gravíde

gravidele
GRAVÍD, -Ă, gravide, adj., s. f. (Femeie) care poartă un făt în cavitatea uterină; (femeie) însărcinată, (femeie) borțoasă. – Din lat. gravida, fr. gravide.

DOOM

gravídă s. f., g.-d. art. gravídei; pl. gravíde

gravidelor
GRAVÍD, -Ă, gravide, adj., s. f. (Femeie) care poartă un făt în cavitatea uterină; (femeie) însărcinată, (femeie) borțoasă. – Din lat. gravida, fr. gravide.

DOOM

gravídă s. f., g.-d. art. gravídei; pl. gravíde

gravidie
GRAVIDÍE s. f. Graviditate. – Din fr. gravidie.

gravidism
GRAVIDÍSM s.n. (Med.) Ansamblul simptomelor care însoțesc graviditatea. [Cf. it. gravidismo].

gravidismul
GRAVIDÍSM s.n. (Med.) Ansamblul simptomelor care însoțesc graviditatea. [Cf. it. gravidismo].

gravidismului
GRAVIDÍSM s.n. (Med.) Ansamblul simptomelor care însoțesc graviditatea. [Cf. it. gravidismo].

graviditate
GRAVIDITÁTE s. f. Starea femeii gravide din momentul conceperii fătului și până la nașterea lui; starea de sarcină. – Din lat. graviditas, -atis, fr. gravidité.

DOOM

graviditáte s. f., g.-d. art. graviditắții

graviditatea
GRAVIDITÁTE s. f. Starea femeii gravide din momentul conceperii fătului și până la nașterea lui; starea de sarcină. – Din lat. graviditas, -atis, fr. gravidité.

DOOM

graviditáte s. f., g.-d. art. graviditắții

gravidități
GRAVIDITÁTE s. f. Starea femeii gravide din momentul conceperii fătului și până la nașterea lui; starea de sarcină. – Din lat. graviditas, -atis, fr. gravidité.

DOOM

graviditáte s. f., g.-d. art. graviditắții

gravidității
GRAVIDITÁTE s. f. Starea femeii gravide din momentul conceperii fătului și până la nașterea lui; starea de sarcină. – Din lat. graviditas, -atis, fr. gravidité.

DOOM

graviditáte s. f., g.-d. art. graviditắții

gravific
GRAVÍFIC, -Ă adj. Referitor la gravitație. [< fr. gravifique].

DOOM

!gravífic adj. m., pl. gravífici; f. gravífică, pl. gravífice

gravifica
GRAVÍFIC, -Ă adj. Referitor la gravitație. [< fr. gravifique].

DOOM

!gravífic adj. m., pl. gravífici; f. gravífică, pl. gravífice

gravifice
GRAVÍFIC, -Ă adj. Referitor la gravitație. [< fr. gravifique].

DOOM

!gravífic adj. m., pl. gravífici; f. gravífică, pl. gravífice

gravificei
GRAVÍFIC, -Ă adj. Referitor la gravitație. [< fr. gravifique].

DOOM

!gravífic adj. m., pl. gravífici; f. gravífică, pl. gravífice

gravificele
GRAVÍFIC, -Ă adj. Referitor la gravitație. [< fr. gravifique].

DOOM

!gravífic adj. m., pl. gravífici; f. gravífică, pl. gravífice

gravificelor
GRAVÍFIC, -Ă adj. Referitor la gravitație. [< fr. gravifique].

DOOM

!gravífic adj. m., pl. gravífici; f. gravífică, pl. gravífice

gravifici
GRAVÍFIC, -Ă adj. Referitor la gravitație. [< fr. gravifique].

DOOM

!gravífic adj. m., pl. gravífici; f. gravífică, pl. gravífice

gravificii
GRAVÍFIC, -Ă adj. Referitor la gravitație. [< fr. gravifique].

DOOM

!gravífic adj. m., pl. gravífici; f. gravífică, pl. gravífice

gravificilor
GRAVÍFIC, -Ă adj. Referitor la gravitație. [< fr. gravifique].

DOOM

!gravífic adj. m., pl. gravífici; f. gravífică, pl. gravífice

gravificul
GRAVÍFIC, -Ă adj. Referitor la gravitație. [< fr. gravifique].

DOOM

!gravífic adj. m., pl. gravífici; f. gravífică, pl. gravífice

gravificului
GRAVÍFIC, -Ă adj. Referitor la gravitație. [< fr. gravifique].

DOOM

!gravífic adj. m., pl. gravífici; f. gravífică, pl. gravífice

gravii
GRAV, -Ă, gravi, -e, adj. 1. Care este extrem de important prin consecințele neplăcute pe care le poate avea, care poate avea urmări rele; p. ext. important. ♦ (Despre boli, răni) Periculos, primejdios; care poate provoca moartea. 2. (Despre oameni, despre figura, privirea sau manifestările lor) Foarte serios, sever; solemn. 3. (Despre voce, sunete, ton, timbru) Care se află la registrul cel mai jos; jos, profund, adânc, gros. 4. (În sintagma) Accent grav = accent (orientat oblic de la stânga la dreapta) purtat în unele limbi de o vocală deschisă. – Din fr. grave, lat. gravis.

DOOM

grav adj. m., pl. gravi; f. grávă, pl. gráve

gravilor
GRAV, -Ă, gravi, -e, adj. 1. Care este extrem de important prin consecințele neplăcute pe care le poate avea, care poate avea urmări rele; p. ext. important. ♦ (Despre boli, răni) Periculos, primejdios; care poate provoca moartea. 2. (Despre oameni, despre figura, privirea sau manifestările lor) Foarte serios, sever; solemn. 3. (Despre voce, sunete, ton, timbru) Care se află la registrul cel mai jos; jos, profund, adânc, gros. 4. (În sintagma) Accent grav = accent (orientat oblic de la stânga la dreapta) purtat în unele limbi de o vocală deschisă. – Din fr. grave, lat. gravis.

DOOM

grav adj. m., pl. gravi; f. grávă, pl. gráve

gravimetre
GRAVIMÉTRU, gravimetre, s. n. (Fiz.) Instrument pentru măsurarea accelerației gravitaționale. – Din fr. gravimètre.

DOOM

gravimétru (-me-tru) s. n., art. gravimétrul; pl. gravimétre

gravimetrele
GRAVIMÉTRU, gravimetre, s. n. (Fiz.) Instrument pentru măsurarea accelerației gravitaționale. – Din fr. gravimètre.

DOOM

gravimétru (-me-tru) s. n., art. gravimétrul; pl. gravimétre

gravimetrelor
GRAVIMÉTRU, gravimetre, s. n. (Fiz.) Instrument pentru măsurarea accelerației gravitaționale. – Din fr. gravimètre.

DOOM

gravimétru (-me-tru) s. n., art. gravimétrul; pl. gravimétre

gravimetria
GRAVIMETRÍE s. f. 1. Disciplină a geofîzicii care studiază distribuția geografică a câmpului de gravitație. 2. Metodă chimică prin care se determină cantitatea unui element dintr-un amestec prin separarea lui cu ajutorul unui reactiv. – Din fr. gravimétrie, germ. Gravimetrie.

DOOM

gravimetríe (-me-tri-) s. f., art. gravimetría, g.-d. gravimetríi, art. gravimetríei

gravimetric
GRAVIMÉTRIC, -Ă, gravimetrici, -ce, adj. Care aparține gravimetriei, privitor la gravimetrie. – Din fr. gravimétrique.

DOOM

gravimétric (-me-tric) adj. m., pl. gravimétrici; f. gravimétrică, pl. gravimétrice

gravimetrica
GRAVIMÉTRIC, -Ă, gravimetrici, -ce, adj. Care aparține gravimetriei, privitor la gravimetrie. – Din fr. gravimétrique.

DOOM

gravimétric (-me-tric) adj. m., pl. gravimétrici; f. gravimétrică, pl. gravimétrice

gravimetrice
GRAVIMÉTRIC, -Ă, gravimetrici, -ce, adj. Care aparține gravimetriei, privitor la gravimetrie. – Din fr. gravimétrique.

DOOM

gravimétric (-me-tric) adj. m., pl. gravimétrici; f. gravimétrică, pl. gravimétrice

gravimetricei
GRAVIMÉTRIC, -Ă, gravimetrici, -ce, adj. Care aparține gravimetriei, privitor la gravimetrie. – Din fr. gravimétrique.

DOOM

gravimétric (-me-tric) adj. m., pl. gravimétrici; f. gravimétrică, pl. gravimétrice

gravimetricele
GRAVIMÉTRIC, -Ă, gravimetrici, -ce, adj. Care aparține gravimetriei, privitor la gravimetrie. – Din fr. gravimétrique.

DOOM

gravimétric (-me-tric) adj. m., pl. gravimétrici; f. gravimétrică, pl. gravimétrice

gravimetricelor
GRAVIMÉTRIC, -Ă, gravimetrici, -ce, adj. Care aparține gravimetriei, privitor la gravimetrie. – Din fr. gravimétrique.

DOOM

gravimétric (-me-tric) adj. m., pl. gravimétrici; f. gravimétrică, pl. gravimétrice

gravimetrici
GRAVIMÉTRIC, -Ă, gravimetrici, -ce, adj. Care aparține gravimetriei, privitor la gravimetrie. – Din fr. gravimétrique.

DOOM

gravimétric (-me-tric) adj. m., pl. gravimétrici; f. gravimétrică, pl. gravimétrice

gravimetricii
GRAVIMÉTRIC, -Ă, gravimetrici, -ce, adj. Care aparține gravimetriei, privitor la gravimetrie. – Din fr. gravimétrique.

DOOM

gravimétric (-me-tric) adj. m., pl. gravimétrici; f. gravimétrică, pl. gravimétrice

gravimetricilor
GRAVIMÉTRIC, -Ă, gravimetrici, -ce, adj. Care aparține gravimetriei, privitor la gravimetrie. – Din fr. gravimétrique.

DOOM

gravimétric (-me-tric) adj. m., pl. gravimétrici; f. gravimétrică, pl. gravimétrice

gravimetricul
GRAVIMÉTRIC, -Ă, gravimetrici, -ce, adj. Care aparține gravimetriei, privitor la gravimetrie. – Din fr. gravimétrique.

DOOM

gravimétric (-me-tric) adj. m., pl. gravimétrici; f. gravimétrică, pl. gravimétrice

gravimetricului
GRAVIMÉTRIC, -Ă, gravimetrici, -ce, adj. Care aparține gravimetriei, privitor la gravimetrie. – Din fr. gravimétrique.

DOOM

gravimétric (-me-tric) adj. m., pl. gravimétrici; f. gravimétrică, pl. gravimétrice

gravimetrie
GRAVIMETRÍE s. f. 1. Disciplină a geofîzicii care studiază distribuția geografică a câmpului de gravitație. 2. Metodă chimică prin care se determină cantitatea unui element dintr-un amestec prin separarea lui cu ajutorul unui reactiv. – Din fr. gravimétrie, germ. Gravimetrie.

DOOM

gravimetríe (-me-tri-) s. f., art. gravimetría, g.-d. gravimetríi, art. gravimetríei

gravimetriei
GRAVIMETRÍE s. f. 1. Disciplină a geofîzicii care studiază distribuția geografică a câmpului de gravitație. 2. Metodă chimică prin care se determină cantitatea unui element dintr-un amestec prin separarea lui cu ajutorul unui reactiv. – Din fr. gravimétrie, germ. Gravimetrie.

DOOM

gravimetríe (-me-tri-) s. f., art. gravimetría, g.-d. gravimetríi, art. gravimetríei

gravimetrii
GRAVIMETRÍE s. f. 1. Disciplină a geofîzicii care studiază distribuția geografică a câmpului de gravitație. 2. Metodă chimică prin care se determină cantitatea unui element dintr-un amestec prin separarea lui cu ajutorul unui reactiv. – Din fr. gravimétrie, germ. Gravimetrie.

DOOM

gravimetríe (-me-tri-) s. f., art. gravimetría, g.-d. gravimetríi, art. gravimetríei

gravimetriile
GRAVIMETRÍE s. f. 1. Disciplină a geofîzicii care studiază distribuția geografică a câmpului de gravitație. 2. Metodă chimică prin care se determină cantitatea unui element dintr-un amestec prin separarea lui cu ajutorul unui reactiv. – Din fr. gravimétrie, germ. Gravimetrie.

DOOM

gravimetríe (-me-tri-) s. f., art. gravimetría, g.-d. gravimetríi, art. gravimetríei

gravimetriilor
GRAVIMETRÍE s. f. 1. Disciplină a geofîzicii care studiază distribuția geografică a câmpului de gravitație. 2. Metodă chimică prin care se determină cantitatea unui element dintr-un amestec prin separarea lui cu ajutorul unui reactiv. – Din fr. gravimétrie, germ. Gravimetrie.

DOOM

gravimetríe (-me-tri-) s. f., art. gravimetría, g.-d. gravimetríi, art. gravimetríei

gravimetru
GRAVIMÉTRU, gravimetre, s. n. (Fiz.) Instrument pentru măsurarea accelerației gravitaționale. – Din fr. gravimètre.

DOOM

gravimétru (-me-tru) s. n., art. gravimétrul; pl. gravimétre

gravimetrul
GRAVIMÉTRU, gravimetre, s. n. (Fiz.) Instrument pentru măsurarea accelerației gravitaționale. – Din fr. gravimètre.

DOOM

gravimétru (-me-tru) s. n., art. gravimétrul; pl. gravimétre

gravimetrului
GRAVIMÉTRU, gravimetre, s. n. (Fiz.) Instrument pentru măsurarea accelerației gravitaționale. – Din fr. gravimètre.

DOOM

gravimétru (-me-tru) s. n., art. gravimétrul; pl. gravimétre

gravita
GRAVITÁ, gravitez, vb. I. Intranz. A fi sau a se mișca în câmpul de gravitație al unui corp. ♦ Fig. A evolua, a avea loc, a trăi în jurul sau în vecinătatea (și sub influența) cuiva sau a ceva. – Din fr. graviter.

DOOM

gravitá (a ~) vb., ind. prez. 3 graviteáză

gravitai
GRAVITÁ, gravitez, vb. I. Intranz. A fi sau a se mișca în câmpul de gravitație al unui corp. ♦ Fig. A evolua, a avea loc, a trăi în jurul sau în vecinătatea (și sub influența) cuiva sau a ceva. – Din fr. graviter.

DOOM

gravitá (a ~) vb., ind. prez. 3 graviteáză

gravitam
GRAVITÁ, gravitez, vb. I. Intranz. A fi sau a se mișca în câmpul de gravitație al unui corp. ♦ Fig. A evolua, a avea loc, a trăi în jurul sau în vecinătatea (și sub influența) cuiva sau a ceva. – Din fr. graviter.

DOOM

gravitá (a ~) vb., ind. prez. 3 graviteáză

gravitare
GRAVITÁ, gravitez, vb. I. Intranz. A fi sau a se mișca în câmpul de gravitație al unui corp. ♦ Fig. A evolua, a avea loc, a trăi în jurul sau în vecinătatea (și sub influența) cuiva sau a ceva. – Din fr. graviter.

DOOM

gravitá (a ~) vb., ind. prez. 3 graviteáză

gravitară
GRAVITÁ, gravitez, vb. I. Intranz. A fi sau a se mișca în câmpul de gravitație al unui corp. ♦ Fig. A evolua, a avea loc, a trăi în jurul sau în vecinătatea (și sub influența) cuiva sau a ceva. – Din fr. graviter.

DOOM

gravitá (a ~) vb., ind. prez. 3 graviteáză

gravitarăm
GRAVITÁ, gravitez, vb. I. Intranz. A fi sau a se mișca în câmpul de gravitație al unui corp. ♦ Fig. A evolua, a avea loc, a trăi în jurul sau în vecinătatea (și sub influența) cuiva sau a ceva. – Din fr. graviter.

DOOM

gravitá (a ~) vb., ind. prez. 3 graviteáză

gravitarăți
GRAVITÁ, gravitez, vb. I. Intranz. A fi sau a se mișca în câmpul de gravitație al unui corp. ♦ Fig. A evolua, a avea loc, a trăi în jurul sau în vecinătatea (și sub influența) cuiva sau a ceva. – Din fr. graviter.

DOOM

gravitá (a ~) vb., ind. prez. 3 graviteáză

gravitase
GRAVITÁ, gravitez, vb. I. Intranz. A fi sau a se mișca în câmpul de gravitație al unui corp. ♦ Fig. A evolua, a avea loc, a trăi în jurul sau în vecinătatea (și sub influența) cuiva sau a ceva. – Din fr. graviter.

DOOM

gravitá (a ~) vb., ind. prez. 3 graviteáză

gravitasem
GRAVITÁ, gravitez, vb. I. Intranz. A fi sau a se mișca în câmpul de gravitație al unui corp. ♦ Fig. A evolua, a avea loc, a trăi în jurul sau în vecinătatea (și sub influența) cuiva sau a ceva. – Din fr. graviter.

DOOM

gravitá (a ~) vb., ind. prez. 3 graviteáză

gravitaseră
GRAVITÁ, gravitez, vb. I. Intranz. A fi sau a se mișca în câmpul de gravitație al unui corp. ♦ Fig. A evolua, a avea loc, a trăi în jurul sau în vecinătatea (și sub influența) cuiva sau a ceva. – Din fr. graviter.

DOOM

gravitá (a ~) vb., ind. prez. 3 graviteáză

gravitaserăm
GRAVITÁ, gravitez, vb. I. Intranz. A fi sau a se mișca în câmpul de gravitație al unui corp. ♦ Fig. A evolua, a avea loc, a trăi în jurul sau în vecinătatea (și sub influența) cuiva sau a ceva. – Din fr. graviter.

DOOM

gravitá (a ~) vb., ind. prez. 3 graviteáză

gravitaserăți
GRAVITÁ, gravitez, vb. I. Intranz. A fi sau a se mișca în câmpul de gravitație al unui corp. ♦ Fig. A evolua, a avea loc, a trăi în jurul sau în vecinătatea (și sub influența) cuiva sau a ceva. – Din fr. graviter.

DOOM

gravitá (a ~) vb., ind. prez. 3 graviteáză

gravitaseși
GRAVITÁ, gravitez, vb. I. Intranz. A fi sau a se mișca în câmpul de gravitație al unui corp. ♦ Fig. A evolua, a avea loc, a trăi în jurul sau în vecinătatea (și sub influența) cuiva sau a ceva. – Din fr. graviter.

DOOM

gravitá (a ~) vb., ind. prez. 3 graviteáză

gravitaseți
GRAVITÁ, gravitez, vb. I. Intranz. A fi sau a se mișca în câmpul de gravitație al unui corp. ♦ Fig. A evolua, a avea loc, a trăi în jurul sau în vecinătatea (și sub influența) cuiva sau a ceva. – Din fr. graviter.

DOOM

gravitá (a ~) vb., ind. prez. 3 graviteáză

gravitat
GRAVITÁ, gravitez, vb. I. Intranz. A fi sau a se mișca în câmpul de gravitație al unui corp. ♦ Fig. A evolua, a avea loc, a trăi în jurul sau în vecinătatea (și sub influența) cuiva sau a ceva. – Din fr. graviter.

DOOM

gravitá (a ~) vb., ind. prez. 3 graviteáză

gravitate
GRAVITÁTE s. f. 1. Aspect extrem de important prin consecințele neplăcute, primejdioase pe care le poate avea. 2. Seriozitate, severitate, sobrietate extremă (în manifestări, atitudini etc.). 3. (Rar) Greutate; asprime. 4. (Impr.) Gravitație. – Din fr. gravité, lat. gravitas, -atis.

DOOM

gravitáte s. f., g.-d. art. gravitắții

gravitatea
GRAVITÁTE s. f. 1. Aspect extrem de important prin consecințele neplăcute, primejdioase pe care le poate avea. 2. Seriozitate, severitate, sobrietate extremă (în manifestări, atitudini etc.). 3. (Rar) Greutate; asprime. 4. (Impr.) Gravitație. – Din fr. gravité, lat. gravitas, -atis.

DOOM

gravitáte s. f., g.-d. art. gravitắții

gravitau
GRAVITÁ, gravitez, vb. I. Intranz. A fi sau a se mișca în câmpul de gravitație al unui corp. ♦ Fig. A evolua, a avea loc, a trăi în jurul sau în vecinătatea (și sub influența) cuiva sau a ceva. – Din fr. graviter.

DOOM

gravitá (a ~) vb., ind. prez. 3 graviteáză

gravitași
GRAVITÁ, gravitez, vb. I. Intranz. A fi sau a se mișca în câmpul de gravitație al unui corp. ♦ Fig. A evolua, a avea loc, a trăi în jurul sau în vecinătatea (și sub influența) cuiva sau a ceva. – Din fr. graviter.

DOOM

gravitá (a ~) vb., ind. prez. 3 graviteáză

gravitați
GRAVITÁ, gravitez, vb. I. Intranz. A fi sau a se mișca în câmpul de gravitație al unui corp. ♦ Fig. A evolua, a avea loc, a trăi în jurul sau în vecinătatea (și sub influența) cuiva sau a ceva. – Din fr. graviter.

DOOM

gravitá (a ~) vb., ind. prez. 3 graviteáză

gravitația
GRAVITÁȚIE s. f. (Fiz.) Forță de atracție reciprocă a tuturor corpurilor din Univers, dependentă de masa și de poziția lor relativă; gravitate (4). ◊ Câmp de gravitație = spațiul în care un corp își exercită atracția asupra altor corpuri. Centru de gravitație = a) punctul de aplicație al rezultantei forțelor de gravitație exercitate asupra părților care alcătuiesc un corp; b) fig. loc în jurul (și sub influența) căruia evoluează, trăiește cineva sau ceva. – Din fr. gravitation.

DOOM

gravitáție (-ți-e) s. f., art. gravitáția (-ți-a), g.-d. gravitáții, art. gravitáției

gravitație
GRAVITÁȚIE s. f. (Fiz.) Forță de atracție reciprocă a tuturor corpurilor din Univers, dependentă de masa și de poziția lor relativă; gravitate (4). ◊ Câmp de gravitație = spațiul în care un corp își exercită atracția asupra altor corpuri. Centru de gravitație = a) punctul de aplicație al rezultantei forțelor de gravitație exercitate asupra părților care alcătuiesc un corp; b) fig. loc în jurul (și sub influența) căruia evoluează, trăiește cineva sau ceva. – Din fr. gravitation.

DOOM

gravitáție (-ți-e) s. f., art. gravitáția (-ți-a), g.-d. gravitáții, art. gravitáției

gravitației
GRAVITÁȚIE s. f. (Fiz.) Forță de atracție reciprocă a tuturor corpurilor din Univers, dependentă de masa și de poziția lor relativă; gravitate (4). ◊ Câmp de gravitație = spațiul în care un corp își exercită atracția asupra altor corpuri. Centru de gravitație = a) punctul de aplicație al rezultantei forțelor de gravitație exercitate asupra părților care alcătuiesc un corp; b) fig. loc în jurul (și sub influența) căruia evoluează, trăiește cineva sau ceva. – Din fr. gravitation.

DOOM

gravitáție (-ți-e) s. f., art. gravitáția (-ți-a), g.-d. gravitáții, art. gravitáției

gravitații
GRAVITÁȚIE s. f. (Fiz.) Forță de atracție reciprocă a tuturor corpurilor din Univers, dependentă de masa și de poziția lor relativă; gravitate (4). ◊ Câmp de gravitație = spațiul în care un corp își exercită atracția asupra altor corpuri. Centru de gravitație = a) punctul de aplicație al rezultantei forțelor de gravitație exercitate asupra părților care alcătuiesc un corp; b) fig. loc în jurul (și sub influența) căruia evoluează, trăiește cineva sau ceva. – Din fr. gravitation.

DOOM

gravitáție (-ți-e) s. f., art. gravitáția (-ți-a), g.-d. gravitáții, art. gravitáției

gravitațional
GRAVITAȚIONÁL, -Ă, gravitaționali, -e, adj. Care aparține gravitației, care se referă la gravitație, de gravitație. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. gravitationnel.

DOOM

gravitaționál (-ți-o-) adj. m., pl. gravitaționáli; f. gravitaționálă, pl. gravitaționále

gravitaționala
GRAVITAȚIONÁL, -Ă, gravitaționali, -e, adj. Care aparține gravitației, care se referă la gravitație, de gravitație. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. gravitationnel.

DOOM

gravitaționál (-ți-o-) adj. m., pl. gravitaționáli; f. gravitaționálă, pl. gravitaționále

gravitaționale
GRAVITAȚIONÁL, -Ă, gravitaționali, -e, adj. Care aparține gravitației, care se referă la gravitație, de gravitație. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. gravitationnel.

DOOM

gravitaționál (-ți-o-) adj. m., pl. gravitaționáli; f. gravitaționálă, pl. gravitaționále

gravitaționalei
GRAVITAȚIONÁL, -Ă, gravitaționali, -e, adj. Care aparține gravitației, care se referă la gravitație, de gravitație. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. gravitationnel.

DOOM

gravitaționál (-ți-o-) adj. m., pl. gravitaționáli; f. gravitaționálă, pl. gravitaționále

gravitaționalele
GRAVITAȚIONÁL, -Ă, gravitaționali, -e, adj. Care aparține gravitației, care se referă la gravitație, de gravitație. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. gravitationnel.

DOOM

gravitaționál (-ți-o-) adj. m., pl. gravitaționáli; f. gravitaționálă, pl. gravitaționále

gravitaționalelor
GRAVITAȚIONÁL, -Ă, gravitaționali, -e, adj. Care aparține gravitației, care se referă la gravitație, de gravitație. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. gravitationnel.

DOOM

gravitaționál (-ți-o-) adj. m., pl. gravitaționáli; f. gravitaționálă, pl. gravitaționále

gravitaționali
GRAVITAȚIONÁL, -Ă, gravitaționali, -e, adj. Care aparține gravitației, care se referă la gravitație, de gravitație. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. gravitationnel.

DOOM

gravitaționál (-ți-o-) adj. m., pl. gravitaționáli; f. gravitaționálă, pl. gravitaționále

gravitaționalii
GRAVITAȚIONÁL, -Ă, gravitaționali, -e, adj. Care aparține gravitației, care se referă la gravitație, de gravitație. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. gravitationnel.

DOOM

gravitaționál (-ți-o-) adj. m., pl. gravitaționáli; f. gravitaționálă, pl. gravitaționále

gravitaționalilor
GRAVITAȚIONÁL, -Ă, gravitaționali, -e, adj. Care aparține gravitației, care se referă la gravitație, de gravitație. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. gravitationnel.

DOOM

gravitaționál (-ți-o-) adj. m., pl. gravitaționáli; f. gravitaționálă, pl. gravitaționále

gravitaționalul
GRAVITAȚIONÁL, -Ă, gravitaționali, -e, adj. Care aparține gravitației, care se referă la gravitație, de gravitație. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. gravitationnel.

DOOM

gravitaționál (-ți-o-) adj. m., pl. gravitaționáli; f. gravitaționálă, pl. gravitaționále

gravitaționalului
GRAVITAȚIONÁL, -Ă, gravitaționali, -e, adj. Care aparține gravitației, care se referă la gravitație, de gravitație. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. gravitationnel.

DOOM

gravitaționál (-ți-o-) adj. m., pl. gravitaționáli; f. gravitaționálă, pl. gravitaționále

gravitațiune
GRAVITAȚIÚNE s.f. v. gravitație.

gravitează
GRAVITÁ, gravitez, vb. I. Intranz. A fi sau a se mișca în câmpul de gravitație al unui corp. ♦ Fig. A evolua, a avea loc, a trăi în jurul sau în vecinătatea (și sub influența) cuiva sau a ceva. – Din fr. graviter.

DOOM

gravitá (a ~) vb., ind. prez. 3 graviteáză

gravitez
GRAVITÁ, gravitez, vb. I. Intranz. A fi sau a se mișca în câmpul de gravitație al unui corp. ♦ Fig. A evolua, a avea loc, a trăi în jurul sau în vecinătatea (și sub influența) cuiva sau a ceva. – Din fr. graviter.

DOOM

gravitá (a ~) vb., ind. prez. 3 graviteáză

graviteze
GRAVITÁ, gravitez, vb. I. Intranz. A fi sau a se mișca în câmpul de gravitație al unui corp. ♦ Fig. A evolua, a avea loc, a trăi în jurul sau în vecinătatea (și sub influența) cuiva sau a ceva. – Din fr. graviter.

DOOM

gravitá (a ~) vb., ind. prez. 3 graviteáză

gravitezi
GRAVITÁ, gravitez, vb. I. Intranz. A fi sau a se mișca în câmpul de gravitație al unui corp. ♦ Fig. A evolua, a avea loc, a trăi în jurul sau în vecinătatea (și sub influența) cuiva sau a ceva. – Din fr. graviter.

DOOM

gravitá (a ~) vb., ind. prez. 3 graviteáză

graviton
GRAVITÓN, gravitoni, s. m. (Fiz.) Particulă ipotetică, considerată a fi cuanta câmpului de gravitație. – Din engl. graviton.

DOOM

gravitón s. m., pl. gravitóni

gravitoni
GRAVITÓN, gravitoni, s. m. (Fiz.) Particulă ipotetică, considerată a fi cuanta câmpului de gravitație. – Din engl. graviton.

DOOM

gravitón s. m., pl. gravitóni

gravitonii
GRAVITÓN, gravitoni, s. m. (Fiz.) Particulă ipotetică, considerată a fi cuanta câmpului de gravitație. – Din engl. graviton.

DOOM

gravitón s. m., pl. gravitóni

gravitonilor
GRAVITÓN, gravitoni, s. m. (Fiz.) Particulă ipotetică, considerată a fi cuanta câmpului de gravitație. – Din engl. graviton.

DOOM

gravitón s. m., pl. gravitóni

gravitonul
GRAVITÓN, gravitoni, s. m. (Fiz.) Particulă ipotetică, considerată a fi cuanta câmpului de gravitație. – Din engl. graviton.

DOOM

gravitón s. m., pl. gravitóni

gravitonului
GRAVITÓN, gravitoni, s. m. (Fiz.) Particulă ipotetică, considerată a fi cuanta câmpului de gravitație. – Din engl. graviton.

DOOM

gravitón s. m., pl. gravitóni

gravitând
GRAVITÁ, gravitez, vb. I. Intranz. A fi sau a se mișca în câmpul de gravitație al unui corp. ♦ Fig. A evolua, a avea loc, a trăi în jurul sau în vecinătatea (și sub influența) cuiva sau a ceva. – Din fr. graviter.

DOOM

gravitá (a ~) vb., ind. prez. 3 graviteáză

gravitînd
GRAVITÁ, gravitez, vb. I. Intranz. A fi sau a se mișca în câmpul de gravitație al unui corp. ♦ Fig. A evolua, a avea loc, a trăi în jurul sau în vecinătatea (și sub influența) cuiva sau a ceva. – Din fr. graviter.

DOOM

gravitá (a ~) vb., ind. prez. 3 graviteáză

gravități
GRAVITÁTE s. f. 1. Aspect extrem de important prin consecințele neplăcute, primejdioase pe care le poate avea. 2. Seriozitate, severitate, sobrietate extremă (în manifestări, atitudini etc.). 3. (Rar) Greutate; asprime. 4. (Impr.) Gravitație. – Din fr. gravité, lat. gravitas, -atis.

DOOM

gravitáte s. f., g.-d. art. gravitắții

gravității
GRAVITÁTE s. f. 1. Aspect extrem de important prin consecințele neplăcute, primejdioase pe care le poate avea. 2. Seriozitate, severitate, sobrietate extremă (în manifestări, atitudini etc.). 3. (Rar) Greutate; asprime. 4. (Impr.) Gravitație. – Din fr. gravité, lat. gravitas, -atis.

DOOM

gravitáte s. f., g.-d. art. gravitắții

gravor
GRAVÓR, gravori, s. m. Specialist în gravură, persoană care se ocupă cu gravura. – Din fr. graveur.

DOOM

gravór s. m., pl. gravóri

gravori
GRAVÓR, gravori, s. m. Specialist în gravură, persoană care se ocupă cu gravura. – Din fr. graveur.

DOOM

gravór s. m., pl. gravóri

gravorii
GRAVÓR, gravori, s. m. Specialist în gravură, persoană care se ocupă cu gravura. – Din fr. graveur.

DOOM

gravór s. m., pl. gravóri

gravorilor
GRAVÓR, gravori, s. m. Specialist în gravură, persoană care se ocupă cu gravura. – Din fr. graveur.

DOOM

gravór s. m., pl. gravóri

gravorul
GRAVÓR, gravori, s. m. Specialist în gravură, persoană care se ocupă cu gravura. – Din fr. graveur.

DOOM

gravór s. m., pl. gravóri

gravorului
GRAVÓR, gravori, s. m. Specialist în gravură, persoană care se ocupă cu gravura. – Din fr. graveur.

DOOM

gravór s. m., pl. gravóri

gravul
GRAV, -Ă, gravi, -e, adj. 1. Care este extrem de important prin consecințele neplăcute pe care le poate avea, care poate avea urmări rele; p. ext. important. ♦ (Despre boli, răni) Periculos, primejdios; care poate provoca moartea. 2. (Despre oameni, despre figura, privirea sau manifestările lor) Foarte serios, sever; solemn. 3. (Despre voce, sunete, ton, timbru) Care se află la registrul cel mai jos; jos, profund, adânc, gros. 4. (În sintagma) Accent grav = accent (orientat oblic de la stânga la dreapta) purtat în unele limbi de o vocală deschisă. – Din fr. grave, lat. gravis.

DOOM

grav adj. m., pl. gravi; f. grávă, pl. gráve

gravului
GRAV, -Ă, gravi, -e, adj. 1. Care este extrem de important prin consecințele neplăcute pe care le poate avea, care poate avea urmări rele; p. ext. important. ♦ (Despre boli, răni) Periculos, primejdios; care poate provoca moartea. 2. (Despre oameni, despre figura, privirea sau manifestările lor) Foarte serios, sever; solemn. 3. (Despre voce, sunete, ton, timbru) Care se află la registrul cel mai jos; jos, profund, adânc, gros. 4. (În sintagma) Accent grav = accent (orientat oblic de la stânga la dreapta) purtat în unele limbi de o vocală deschisă. – Din fr. grave, lat. gravis.

DOOM

grav adj. m., pl. gravi; f. grávă, pl. gráve

gravura
GRAVÚRĂ, (3) gravuri, s. f. 1. Gravare. 2. Gen al graficii în care imaginea artistică este obținută prin reproducerea după o placă pe a cărei suprafață a fost trasat sau gravat desenul, în adâncime sau în relief. ♦ Arta sau tehnica gravorului. 3. Placă de cupru, de piatră etc. pe care s-a gravat o imagine spre a fi reprodusă; p. ext. imaginea reprodusă după o astfel de placă. – Din fr. gravure.

DOOM

gravúră s. f., g.-d. art. gravúrii; (plăci, stampe) pl. gravúri

gravuri
GRAVÚRĂ, (3) gravuri, s. f. 1. Gravare. 2. Gen al graficii în care imaginea artistică este obținută prin reproducerea după o placă pe a cărei suprafață a fost trasat sau gravat desenul, în adâncime sau în relief. ♦ Arta sau tehnica gravorului. 3. Placă de cupru, de piatră etc. pe care s-a gravat o imagine spre a fi reprodusă; p. ext. imaginea reprodusă după o astfel de placă. – Din fr. gravure.

DOOM

gravúră s. f., g.-d. art. gravúrii; (plăci, stampe) pl. gravúri

gravurii
GRAVÚRĂ, (3) gravuri, s. f. 1. Gravare. 2. Gen al graficii în care imaginea artistică este obținută prin reproducerea după o placă pe a cărei suprafață a fost trasat sau gravat desenul, în adâncime sau în relief. ♦ Arta sau tehnica gravorului. 3. Placă de cupru, de piatră etc. pe care s-a gravat o imagine spre a fi reprodusă; p. ext. imaginea reprodusă după o astfel de placă. – Din fr. gravure.

DOOM

gravúră s. f., g.-d. art. gravúrii; (plăci, stampe) pl. gravúri

gravurile
GRAVÚRĂ, (3) gravuri, s. f. 1. Gravare. 2. Gen al graficii în care imaginea artistică este obținută prin reproducerea după o placă pe a cărei suprafață a fost trasat sau gravat desenul, în adâncime sau în relief. ♦ Arta sau tehnica gravorului. 3. Placă de cupru, de piatră etc. pe care s-a gravat o imagine spre a fi reprodusă; p. ext. imaginea reprodusă după o astfel de placă. – Din fr. gravure.

DOOM

gravúră s. f., g.-d. art. gravúrii; (plăci, stampe) pl. gravúri

gravurilor
GRAVÚRĂ, (3) gravuri, s. f. 1. Gravare. 2. Gen al graficii în care imaginea artistică este obținută prin reproducerea după o placă pe a cărei suprafață a fost trasat sau gravat desenul, în adâncime sau în relief. ♦ Arta sau tehnica gravorului. 3. Placă de cupru, de piatră etc. pe care s-a gravat o imagine spre a fi reprodusă; p. ext. imaginea reprodusă după o astfel de placă. – Din fr. gravure.

DOOM

gravúră s. f., g.-d. art. gravúrii; (plăci, stampe) pl. gravúri

gravând
GRAVÁ, gravez, vb. I. Tranz. A executa prin așchiere, săpare, zgâriere etc. imagini, ornamente, litere etc. într-un material, cu ajutorul unor instrumente sau al unor mijloace tehnice speciale, pentru a obține un clișeu de imprimare sau în scop decorativ. – Din fr. graver.

DOOM

gravá (a ~) vb., ind. prez. 3 graveáză

gravînd
GRAVÁ, gravez, vb. I. Tranz. A executa prin așchiere, săpare, zgâriere etc. imagini, ornamente, litere etc. într-un material, cu ajutorul unor instrumente sau al unor mijloace tehnice speciale, pentru a obține un clișeu de imprimare sau în scop decorativ. – Din fr. graver.

DOOM

gravá (a ~) vb., ind. prez. 3 graveáză

gravări
GRAVÁRE, gravări, s. f. Acțiunea de a grava și rezultatul ei; gravură. – V. grava.

DOOM

graváre s. f., g.-d. art. gravắrii; pl. gravắri

gravării
GRAVÁRE, gravări, s. f. Acțiunea de a grava și rezultatul ei; gravură. – V. grava.

DOOM

graváre s. f., g.-d. art. gravắrii; pl. gravắri

gravările
GRAVÁRE, gravări, s. f. Acțiunea de a grava și rezultatul ei; gravură. – V. grava.

DOOM

graváre s. f., g.-d. art. gravắrii; pl. gravắri

gravărilor
GRAVÁRE, gravări, s. f. Acțiunea de a grava și rezultatul ei; gravură. – V. grava.

DOOM

graváre s. f., g.-d. art. gravắrii; pl. gravắri

grazioso
GRAZIÓSO adv. (Muz.; indică modul de executare a unei lucrări) Cu ușurință și grație. [Pr.: -țio-] – Cuv. it.

DOOM

grazióso (it.) [z pron. ț] (-zio-) adv.

grași
GRAS, -Ă, grași, -se, adj., s. f. I. Adj. 1. Care are sub piele un strat gros de grăsime; care are forme pline, rotunde; dolofan, durduliu, rotofei. Om gras. ◊ Țesut gras = țesut adipos. ♦ Fig. (Fam.; despre câștiguri bănești, sume de bani) Mare, însemnat. 2. Care conține multă grăsime; cu multă grăsime; gătit cu multă grăsime. Carne grasă. 3. (În sintagma) Acid gras = acid care se combină cu glicerina, formând grăsimi. 4. (Despre fructe) Plin, cărnos; (despre iarbă) cu firul gros și plin de sevă. 5. (Despre pământ) Fertil, roditor. II. S. f. (În sintagma) Grasă de Cotnari = specie de viță-de-vie cu strugurii având boabele dese, neomogene, galbene-verzui cu pete ruginii, din care se produce un vin alb superior. III. 1. Adj., s. f. (Caracter sau literă tipografică) care are conturul mai gros decât al literelor aldine. 2. Adj. (Despre texte) Care este cules cu caractere grase (III 1.). – Lat. grassus (= crassus).

DOOM

*ardéi gras s. m. + adj.

grașii
GRAS, -Ă, grași, -se, adj., s. f. I. Adj. 1. Care are sub piele un strat gros de grăsime; care are forme pline, rotunde; dolofan, durduliu, rotofei. Om gras. ◊ Țesut gras = țesut adipos. ♦ Fig. (Fam.; despre câștiguri bănești, sume de bani) Mare, însemnat. 2. Care conține multă grăsime; cu multă grăsime; gătit cu multă grăsime. Carne grasă. 3. (În sintagma) Acid gras = acid care se combină cu glicerina, formând grăsimi. 4. (Despre fructe) Plin, cărnos; (despre iarbă) cu firul gros și plin de sevă. 5. (Despre pământ) Fertil, roditor. II. S. f. (În sintagma) Grasă de Cotnari = specie de viță-de-vie cu strugurii având boabele dese, neomogene, galbene-verzui cu pete ruginii, din care se produce un vin alb superior. III. 1. Adj., s. f. (Caracter sau literă tipografică) care are conturul mai gros decât al literelor aldine. 2. Adj. (Despre texte) Care este cules cu caractere grase (III 1.). – Lat. grassus (= crassus).

DOOM

*ardéi gras s. m. + adj.

grașilor
GRAS, -Ă, grași, -se, adj., s. f. I. Adj. 1. Care are sub piele un strat gros de grăsime; care are forme pline, rotunde; dolofan, durduliu, rotofei. Om gras. ◊ Țesut gras = țesut adipos. ♦ Fig. (Fam.; despre câștiguri bănești, sume de bani) Mare, însemnat. 2. Care conține multă grăsime; cu multă grăsime; gătit cu multă grăsime. Carne grasă. 3. (În sintagma) Acid gras = acid care se combină cu glicerina, formând grăsimi. 4. (Despre fructe) Plin, cărnos; (despre iarbă) cu firul gros și plin de sevă. 5. (Despre pământ) Fertil, roditor. II. S. f. (În sintagma) Grasă de Cotnari = specie de viță-de-vie cu strugurii având boabele dese, neomogene, galbene-verzui cu pete ruginii, din care se produce un vin alb superior. III. 1. Adj., s. f. (Caracter sau literă tipografică) care are conturul mai gros decât al literelor aldine. 2. Adj. (Despre texte) Care este cules cu caractere grase (III 1.). – Lat. grassus (= crassus).

DOOM

*ardéi gras s. m. + adj.

grația
GRAȚIÁ, grațiez, vb. I. Tranz. A acorda unui condamnat iertarea, parțială sau totală, în executarea pedepsei, printr-un act emis de șeful statului. [Pr.: -ți-a] – Din fr. gracier. Cf. it. graziare.

DOOM

grațiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 grațiáză, 1 pl. grațiém (-ți-em); conj. prez. 3 să grațiéze; ger. grațiínd (-ți-ind)

grația
GRÁȚIE, grații, s. f. 1. Drăgălășenie, finețe, gingășie demonstrate de o ființă în mișcări, atitudini etc.; atracție particulară pe care o provoacă cineva sau ceva prin aspect, mișcare etc.; farmec. ◊ (În mitologia romană) Cele trei grații sau grațiile = cele trei zeițe considerate ca personificări ale frumuseții și gingășiei feminine. ◊ Expr. (Peior.) A face grații = a) a căuta să pară fermecător prin gesturi și atitudini afectate; b) a-și manifesta în mod nejustificat nemulțumirea, a face nazuri. 2. Bunăvoință, preferință, favoare de care se bucură cineva. ◊ Expr. A intra în grațiile cuiva = a câștiga încrederea, bunăvoința cuiva. ♦ (Bis.) Dar acordat de Dumnezeu omului pentru mântuirea lui; har. ◊ Anul de grație..., formulă emfatică pentru indicarea unui an calendaristic. 3. (Cu valoare de prepoziție) Datorită. – Din lat. gratia.

DOOM

gráție² (-ți-e) s. f., art. gráția (-ți-a), g.-d. art. gráției; pl. gráții, art. gráțiile (-ți-i-)

grațiai
GRAȚIÁ, grațiez, vb. I. Tranz. A acorda unui condamnat iertarea, parțială sau totală, în executarea pedepsei, printr-un act emis de șeful statului. [Pr.: -ți-a] – Din fr. gracier. Cf. it. graziare.

DOOM

grațiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 grațiáză, 1 pl. grațiém (-ți-em); conj. prez. 3 să grațiéze; ger. grațiínd (-ți-ind)

grațiam
GRAȚIÁ, grațiez, vb. I. Tranz. A acorda unui condamnat iertarea, parțială sau totală, în executarea pedepsei, printr-un act emis de șeful statului. [Pr.: -ți-a] – Din fr. gracier. Cf. it. graziare.

DOOM

grațiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 grațiáză, 1 pl. grațiém (-ți-em); conj. prez. 3 să grațiéze; ger. grațiínd (-ți-ind)

grațiară
GRAȚIÁ, grațiez, vb. I. Tranz. A acorda unui condamnat iertarea, parțială sau totală, în executarea pedepsei, printr-un act emis de șeful statului. [Pr.: -ți-a] – Din fr. gracier. Cf. it. graziare.

DOOM

grațiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 grațiáză, 1 pl. grațiém (-ți-em); conj. prez. 3 să grațiéze; ger. grațiínd (-ți-ind)

grațiarăm
GRAȚIÁ, grațiez, vb. I. Tranz. A acorda unui condamnat iertarea, parțială sau totală, în executarea pedepsei, printr-un act emis de șeful statului. [Pr.: -ți-a] – Din fr. gracier. Cf. it. graziare.

DOOM

grațiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 grațiáză, 1 pl. grațiém (-ți-em); conj. prez. 3 să grațiéze; ger. grațiínd (-ți-ind)

grațiarăți
GRAȚIÁ, grațiez, vb. I. Tranz. A acorda unui condamnat iertarea, parțială sau totală, în executarea pedepsei, printr-un act emis de șeful statului. [Pr.: -ți-a] – Din fr. gracier. Cf. it. graziare.

DOOM

grațiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 grațiáză, 1 pl. grațiém (-ți-em); conj. prez. 3 să grațiéze; ger. grațiínd (-ți-ind)

grațiase
GRAȚIÁ, grațiez, vb. I. Tranz. A acorda unui condamnat iertarea, parțială sau totală, în executarea pedepsei, printr-un act emis de șeful statului. [Pr.: -ți-a] – Din fr. gracier. Cf. it. graziare.

DOOM

grațiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 grațiáză, 1 pl. grațiém (-ți-em); conj. prez. 3 să grațiéze; ger. grațiínd (-ți-ind)

grațiasem
GRAȚIÁ, grațiez, vb. I. Tranz. A acorda unui condamnat iertarea, parțială sau totală, în executarea pedepsei, printr-un act emis de șeful statului. [Pr.: -ți-a] – Din fr. gracier. Cf. it. graziare.

DOOM

grațiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 grațiáză, 1 pl. grațiém (-ți-em); conj. prez. 3 să grațiéze; ger. grațiínd (-ți-ind)

grațiaseră
GRAȚIÁ, grațiez, vb. I. Tranz. A acorda unui condamnat iertarea, parțială sau totală, în executarea pedepsei, printr-un act emis de șeful statului. [Pr.: -ți-a] – Din fr. gracier. Cf. it. graziare.

DOOM

grațiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 grațiáză, 1 pl. grațiém (-ți-em); conj. prez. 3 să grațiéze; ger. grațiínd (-ți-ind)

grațiaserăm
GRAȚIÁ, grațiez, vb. I. Tranz. A acorda unui condamnat iertarea, parțială sau totală, în executarea pedepsei, printr-un act emis de șeful statului. [Pr.: -ți-a] – Din fr. gracier. Cf. it. graziare.

DOOM

grațiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 grațiáză, 1 pl. grațiém (-ți-em); conj. prez. 3 să grațiéze; ger. grațiínd (-ți-ind)

grațiaserăți
GRAȚIÁ, grațiez, vb. I. Tranz. A acorda unui condamnat iertarea, parțială sau totală, în executarea pedepsei, printr-un act emis de șeful statului. [Pr.: -ți-a] – Din fr. gracier. Cf. it. graziare.

DOOM

grațiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 grațiáză, 1 pl. grațiém (-ți-em); conj. prez. 3 să grațiéze; ger. grațiínd (-ți-ind)

grațiaseși
GRAȚIÁ, grațiez, vb. I. Tranz. A acorda unui condamnat iertarea, parțială sau totală, în executarea pedepsei, printr-un act emis de șeful statului. [Pr.: -ți-a] – Din fr. gracier. Cf. it. graziare.

DOOM

grațiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 grațiáză, 1 pl. grațiém (-ți-em); conj. prez. 3 să grațiéze; ger. grațiínd (-ți-ind)

grațiaseți
GRAȚIÁ, grațiez, vb. I. Tranz. A acorda unui condamnat iertarea, parțială sau totală, în executarea pedepsei, printr-un act emis de șeful statului. [Pr.: -ți-a] – Din fr. gracier. Cf. it. graziare.

DOOM

grațiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 grațiáză, 1 pl. grațiém (-ți-em); conj. prez. 3 să grațiéze; ger. grațiínd (-ți-ind)

grațiat
GRAȚIÁ, grațiez, vb. I. Tranz. A acorda unui condamnat iertarea, parțială sau totală, în executarea pedepsei, printr-un act emis de șeful statului. [Pr.: -ți-a] – Din fr. gracier. Cf. it. graziare.

DOOM

grațiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 grațiáză, 1 pl. grațiém (-ți-em); conj. prez. 3 să grațiéze; ger. grațiínd (-ți-ind)

grațiau
GRAȚIÁ, grațiez, vb. I. Tranz. A acorda unui condamnat iertarea, parțială sau totală, în executarea pedepsei, printr-un act emis de șeful statului. [Pr.: -ți-a] – Din fr. gracier. Cf. it. graziare.

DOOM

grațiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 grațiáză, 1 pl. grațiém (-ți-em); conj. prez. 3 să grațiéze; ger. grațiínd (-ți-ind)

grațiază
GRAȚIÁ, grațiez, vb. I. Tranz. A acorda unui condamnat iertarea, parțială sau totală, în executarea pedepsei, printr-un act emis de șeful statului. [Pr.: -ți-a] – Din fr. gracier. Cf. it. graziare.

DOOM

grațiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 grațiáză, 1 pl. grațiém (-ți-em); conj. prez. 3 să grațiéze; ger. grațiínd (-ți-ind)

grațiași
GRAȚIÁ, grațiez, vb. I. Tranz. A acorda unui condamnat iertarea, parțială sau totală, în executarea pedepsei, printr-un act emis de șeful statului. [Pr.: -ți-a] – Din fr. gracier. Cf. it. graziare.

DOOM

grațiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 grațiáză, 1 pl. grațiém (-ți-em); conj. prez. 3 să grațiéze; ger. grațiínd (-ți-ind)

grațiați
GRAȚIÁ, grațiez, vb. I. Tranz. A acorda unui condamnat iertarea, parțială sau totală, în executarea pedepsei, printr-un act emis de șeful statului. [Pr.: -ți-a] – Din fr. gracier. Cf. it. graziare.

DOOM

grațiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 grațiáză, 1 pl. grațiém (-ți-em); conj. prez. 3 să grațiéze; ger. grațiínd (-ți-ind)

grație
GRAȚIÁ, grațiez, vb. I. Tranz. A acorda unui condamnat iertarea, parțială sau totală, în executarea pedepsei, printr-un act emis de șeful statului. [Pr.: -ți-a] – Din fr. gracier. Cf. it. graziare.

DOOM

grațiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 grațiáză, 1 pl. grațiém (-ți-em); conj. prez. 3 să grațiéze; ger. grațiínd (-ți-ind)

grație
GRÁȚIE, grații, s. f. 1. Drăgălășenie, finețe, gingășie demonstrate de o ființă în mișcări, atitudini etc.; atracție particulară pe care o provoacă cineva sau ceva prin aspect, mișcare etc.; farmec. ◊ (În mitologia romană) Cele trei grații sau grațiile = cele trei zeițe considerate ca personificări ale frumuseții și gingășiei feminine. ◊ Expr. (Peior.) A face grații = a) a căuta să pară fermecător prin gesturi și atitudini afectate; b) a-și manifesta în mod nejustificat nemulțumirea, a face nazuri. 2. Bunăvoință, preferință, favoare de care se bucură cineva. ◊ Expr. A intra în grațiile cuiva = a câștiga încrederea, bunăvoința cuiva. ♦ (Bis.) Dar acordat de Dumnezeu omului pentru mântuirea lui; har. ◊ Anul de grație..., formulă emfatică pentru indicarea unui an calendaristic. 3. (Cu valoare de prepoziție) Datorită. – Din lat. gratia.

DOOM

gráție² (-ți-e) s. f., art. gráția (-ți-a), g.-d. art. gráției; pl. gráții, art. gráțiile (-ți-i-)

grației
GRÁȚIE, grații, s. f. 1. Drăgălășenie, finețe, gingășie demonstrate de o ființă în mișcări, atitudini etc.; atracție particulară pe care o provoacă cineva sau ceva prin aspect, mișcare etc.; farmec. ◊ (În mitologia romană) Cele trei grații sau grațiile = cele trei zeițe considerate ca personificări ale frumuseții și gingășiei feminine. ◊ Expr. (Peior.) A face grații = a) a căuta să pară fermecător prin gesturi și atitudini afectate; b) a-și manifesta în mod nejustificat nemulțumirea, a face nazuri. 2. Bunăvoință, preferință, favoare de care se bucură cineva. ◊ Expr. A intra în grațiile cuiva = a câștiga încrederea, bunăvoința cuiva. ♦ (Bis.) Dar acordat de Dumnezeu omului pentru mântuirea lui; har. ◊ Anul de grație..., formulă emfatică pentru indicarea unui an calendaristic. 3. (Cu valoare de prepoziție) Datorită. – Din lat. gratia.

DOOM

gráție² (-ți-e) s. f., art. gráția (-ți-a), g.-d. art. gráției; pl. gráții, art. gráțiile (-ți-i-)

grațiem
GRAȚIÁ, grațiez, vb. I. Tranz. A acorda unui condamnat iertarea, parțială sau totală, în executarea pedepsei, printr-un act emis de șeful statului. [Pr.: -ți-a] – Din fr. gracier. Cf. it. graziare.

DOOM

grațiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 grațiáză, 1 pl. grațiém (-ți-em); conj. prez. 3 să grațiéze; ger. grațiínd (-ți-ind)

grațiere
GRAȚIÁ, grațiez, vb. I. Tranz. A acorda unui condamnat iertarea, parțială sau totală, în executarea pedepsei, printr-un act emis de șeful statului. [Pr.: -ți-a] – Din fr. gracier. Cf. it. graziare.

DOOM

grațiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 grațiáză, 1 pl. grațiém (-ți-em); conj. prez. 3 să grațiéze; ger. grațiínd (-ți-ind)

grațiere
GRAȚIÉRE, grațieri, s. f. Acțiunea de a grația și rezultatul ei. [Pr.: -ți-e-] – V. grația.

DOOM

grațiére (-ți-e-) s. f., g.-d. art. grațiérii; pl. grațiéri

grațierea
GRAȚIÉRE, grațieri, s. f. Acțiunea de a grația și rezultatul ei. [Pr.: -ți-e-] – V. grația.

DOOM

grațiére (-ți-e-) s. f., g.-d. art. grațiérii; pl. grațiéri

grațieri
GRAȚIÉRE, grațieri, s. f. Acțiunea de a grația și rezultatul ei. [Pr.: -ți-e-] – V. grația.

DOOM

grațiére (-ți-e-) s. f., g.-d. art. grațiérii; pl. grațiéri

grațierii
GRAȚIÉRE, grațieri, s. f. Acțiunea de a grația și rezultatul ei. [Pr.: -ți-e-] – V. grația.

DOOM

grațiére (-ți-e-) s. f., g.-d. art. grațiérii; pl. grațiéri

grațierile
GRAȚIÉRE, grațieri, s. f. Acțiunea de a grația și rezultatul ei. [Pr.: -ți-e-] – V. grația.

DOOM

grațiére (-ți-e-) s. f., g.-d. art. grațiérii; pl. grațiéri

grațierilor
GRAȚIÉRE, grațieri, s. f. Acțiunea de a grația și rezultatul ei. [Pr.: -ți-e-] – V. grația.

DOOM

grațiére (-ți-e-) s. f., g.-d. art. grațiérii; pl. grațiéri

grațiez
GRAȚIÁ, grațiez, vb. I. Tranz. A acorda unui condamnat iertarea, parțială sau totală, în executarea pedepsei, printr-un act emis de șeful statului. [Pr.: -ți-a] – Din fr. gracier. Cf. it. graziare.

DOOM

grațiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 grațiáză, 1 pl. grațiém (-ți-em); conj. prez. 3 să grațiéze; ger. grațiínd (-ți-ind)

grațieze
GRAȚIÁ, grațiez, vb. I. Tranz. A acorda unui condamnat iertarea, parțială sau totală, în executarea pedepsei, printr-un act emis de șeful statului. [Pr.: -ți-a] – Din fr. gracier. Cf. it. graziare.

DOOM

grațiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 grațiáză, 1 pl. grațiém (-ți-em); conj. prez. 3 să grațiéze; ger. grațiínd (-ți-ind)

grațiezi
GRAȚIÁ, grațiez, vb. I. Tranz. A acorda unui condamnat iertarea, parțială sau totală, în executarea pedepsei, printr-un act emis de șeful statului. [Pr.: -ți-a] – Din fr. gracier. Cf. it. graziare.

DOOM

grațiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 grațiáză, 1 pl. grațiém (-ți-em); conj. prez. 3 să grațiéze; ger. grațiínd (-ți-ind)

grații
GRÁȚIE, grații, s. f. 1. Drăgălășenie, finețe, gingășie demonstrate de o ființă în mișcări, atitudini etc.; atracție particulară pe care o provoacă cineva sau ceva prin aspect, mișcare etc.; farmec. ◊ (În mitologia romană) Cele trei grații sau grațiile = cele trei zeițe considerate ca personificări ale frumuseții și gingășiei feminine. ◊ Expr. (Peior.) A face grații = a) a căuta să pară fermecător prin gesturi și atitudini afectate; b) a-și manifesta în mod nejustificat nemulțumirea, a face nazuri. 2. Bunăvoință, preferință, favoare de care se bucură cineva. ◊ Expr. A intra în grațiile cuiva = a câștiga încrederea, bunăvoința cuiva. ♦ (Bis.) Dar acordat de Dumnezeu omului pentru mântuirea lui; har. ◊ Anul de grație..., formulă emfatică pentru indicarea unui an calendaristic. 3. (Cu valoare de prepoziție) Datorită. – Din lat. gratia.

DOOM

gráție² (-ți-e) s. f., art. gráția (-ți-a), g.-d. art. gráției; pl. gráții, art. gráțiile (-ți-i-)

grații
Grații = Gratiae.

grațiile
GRÁȚIE, grații, s. f. 1. Drăgălășenie, finețe, gingășie demonstrate de o ființă în mișcări, atitudini etc.; atracție particulară pe care o provoacă cineva sau ceva prin aspect, mișcare etc.; farmec. ◊ (În mitologia romană) Cele trei grații sau grațiile = cele trei zeițe considerate ca personificări ale frumuseții și gingășiei feminine. ◊ Expr. (Peior.) A face grații = a) a căuta să pară fermecător prin gesturi și atitudini afectate; b) a-și manifesta în mod nejustificat nemulțumirea, a face nazuri. 2. Bunăvoință, preferință, favoare de care se bucură cineva. ◊ Expr. A intra în grațiile cuiva = a câștiga încrederea, bunăvoința cuiva. ♦ (Bis.) Dar acordat de Dumnezeu omului pentru mântuirea lui; har. ◊ Anul de grație..., formulă emfatică pentru indicarea unui an calendaristic. 3. (Cu valoare de prepoziție) Datorită. – Din lat. gratia.

DOOM

gráție² (-ți-e) s. f., art. gráția (-ți-a), g.-d. art. gráției; pl. gráții, art. gráțiile (-ți-i-)

grațiilor
GRÁȚIE, grații, s. f. 1. Drăgălășenie, finețe, gingășie demonstrate de o ființă în mișcări, atitudini etc.; atracție particulară pe care o provoacă cineva sau ceva prin aspect, mișcare etc.; farmec. ◊ (În mitologia romană) Cele trei grații sau grațiile = cele trei zeițe considerate ca personificări ale frumuseții și gingășiei feminine. ◊ Expr. (Peior.) A face grații = a) a căuta să pară fermecător prin gesturi și atitudini afectate; b) a-și manifesta în mod nejustificat nemulțumirea, a face nazuri. 2. Bunăvoință, preferință, favoare de care se bucură cineva. ◊ Expr. A intra în grațiile cuiva = a câștiga încrederea, bunăvoința cuiva. ♦ (Bis.) Dar acordat de Dumnezeu omului pentru mântuirea lui; har. ◊ Anul de grație..., formulă emfatică pentru indicarea unui an calendaristic. 3. (Cu valoare de prepoziție) Datorită. – Din lat. gratia.

DOOM

gráție² (-ți-e) s. f., art. gráția (-ți-a), g.-d. art. gráției; pl. gráții, art. gráțiile (-ți-i-)

grațiind
GRAȚIÁ, grațiez, vb. I. Tranz. A acorda unui condamnat iertarea, parțială sau totală, în executarea pedepsei, printr-un act emis de șeful statului. [Pr.: -ți-a] – Din fr. gracier. Cf. it. graziare.

DOOM

grațiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 grațiáză, 1 pl. grațiém (-ți-em); conj. prez. 3 să grațiéze; ger. grațiínd (-ți-ind)

grațioasa
GRAȚIÓS, -OÁSĂ, grațioși, -oase, adj. 1. Plin de grație (1), de gingășie, de farmec. 2. (Înv.) Binevoitor, prietenos. [Pr.: -ți-os] – Din lat. gratiosus, it. grazioso. Cf. fr. gracieux.

DOOM

grațiós (-ți-os) adj. m., pl. grațióși; f. grațioásă, pl. grațioáse

grațioase
GRAȚIÓS, -OÁSĂ, grațioși, -oase, adj. 1. Plin de grație (1), de gingășie, de farmec. 2. (Înv.) Binevoitor, prietenos. [Pr.: -ți-os] – Din lat. gratiosus, it. grazioso. Cf. fr. gracieux.

DOOM

grațiós (-ți-os) adj. m., pl. grațióși; f. grațioásă, pl. grațioáse

grațioasei
GRAȚIÓS, -OÁSĂ, grațioși, -oase, adj. 1. Plin de grație (1), de gingășie, de farmec. 2. (Înv.) Binevoitor, prietenos. [Pr.: -ți-os] – Din lat. gratiosus, it. grazioso. Cf. fr. gracieux.

DOOM

grațiós (-ți-os) adj. m., pl. grațióși; f. grațioásă, pl. grațioáse

grațioasele
GRAȚIÓS, -OÁSĂ, grațioși, -oase, adj. 1. Plin de grație (1), de gingășie, de farmec. 2. (Înv.) Binevoitor, prietenos. [Pr.: -ți-os] – Din lat. gratiosus, it. grazioso. Cf. fr. gracieux.

DOOM

grațiós (-ți-os) adj. m., pl. grațióși; f. grațioásă, pl. grațioáse

grațioaselor
GRAȚIÓS, -OÁSĂ, grațioși, -oase, adj. 1. Plin de grație (1), de gingășie, de farmec. 2. (Înv.) Binevoitor, prietenos. [Pr.: -ți-os] – Din lat. gratiosus, it. grazioso. Cf. fr. gracieux.

DOOM

grațiós (-ți-os) adj. m., pl. grațióși; f. grațioásă, pl. grațioáse

grațios
GRAȚIÓS, -OÁSĂ, grațioși, -oase, adj. 1. Plin de grație (1), de gingășie, de farmec. 2. (Înv.) Binevoitor, prietenos. [Pr.: -ți-os] – Din lat. gratiosus, it. grazioso. Cf. fr. gracieux.

DOOM

grațiós (-ți-os) adj. m., pl. grațióși; f. grațioásă, pl. grațioáse

grațiosul
GRAȚIÓS, -OÁSĂ, grațioși, -oase, adj. 1. Plin de grație (1), de gingășie, de farmec. 2. (Înv.) Binevoitor, prietenos. [Pr.: -ți-os] – Din lat. gratiosus, it. grazioso. Cf. fr. gracieux.

DOOM

grațiós (-ți-os) adj. m., pl. grațióși; f. grațioásă, pl. grațioáse

grațiosului
GRAȚIÓS, -OÁSĂ, grațioși, -oase, adj. 1. Plin de grație (1), de gingășie, de farmec. 2. (Înv.) Binevoitor, prietenos. [Pr.: -ți-os] – Din lat. gratiosus, it. grazioso. Cf. fr. gracieux.

DOOM

grațiós (-ți-os) adj. m., pl. grațióși; f. grațioásă, pl. grațioáse

grațiozitate
GRAȚIOZITÁTE, grațiozități, s. f. (Rar; la sg.; adesea ir.) Politețe plină de bunăvoință; amabilitate; atitudine curtenitoare. ♦ (La pl.) Atitudine, vorbe, fapte pline de afectare; p. ext. nazuri, mofturi. [Pr.: -ți-o-] – Din lat. gratiositas, -atis, it. graziositá.

DOOM

grațiozitáte (rar) (-ți-o-) s. f., g.-d. art. grațiozitắții; (vorbe afectate, nazuri) pl. grațiozitắți

grațiozitatea
GRAȚIOZITÁTE, grațiozități, s. f. (Rar; la sg.; adesea ir.) Politețe plină de bunăvoință; amabilitate; atitudine curtenitoare. ♦ (La pl.) Atitudine, vorbe, fapte pline de afectare; p. ext. nazuri, mofturi. [Pr.: -ți-o-] – Din lat. gratiositas, -atis, it. graziositá.

DOOM

grațiozitáte (rar) (-ți-o-) s. f., g.-d. art. grațiozitắții; (vorbe afectate, nazuri) pl. grațiozitắți

grațiozități
GRAȚIOZITÁTE, grațiozități, s. f. (Rar; la sg.; adesea ir.) Politețe plină de bunăvoință; amabilitate; atitudine curtenitoare. ♦ (La pl.) Atitudine, vorbe, fapte pline de afectare; p. ext. nazuri, mofturi. [Pr.: -ți-o-] – Din lat. gratiositas, -atis, it. graziositá.

DOOM

grațiozitáte (rar) (-ți-o-) s. f., g.-d. art. grațiozitắții; (vorbe afectate, nazuri) pl. grațiozitắți

grațiozității
GRAȚIOZITÁTE, grațiozități, s. f. (Rar; la sg.; adesea ir.) Politețe plină de bunăvoință; amabilitate; atitudine curtenitoare. ♦ (La pl.) Atitudine, vorbe, fapte pline de afectare; p. ext. nazuri, mofturi. [Pr.: -ți-o-] – Din lat. gratiositas, -atis, it. graziositá.

DOOM

grațiozitáte (rar) (-ți-o-) s. f., g.-d. art. grațiozitắții; (vorbe afectate, nazuri) pl. grațiozitắți

grațiozitățile
GRAȚIOZITÁTE, grațiozități, s. f. (Rar; la sg.; adesea ir.) Politețe plină de bunăvoință; amabilitate; atitudine curtenitoare. ♦ (La pl.) Atitudine, vorbe, fapte pline de afectare; p. ext. nazuri, mofturi. [Pr.: -ți-o-] – Din lat. gratiositas, -atis, it. graziositá.

DOOM

grațiozitáte (rar) (-ți-o-) s. f., g.-d. art. grațiozitắții; (vorbe afectate, nazuri) pl. grațiozitắți

grațiozităților
GRAȚIOZITÁTE, grațiozități, s. f. (Rar; la sg.; adesea ir.) Politețe plină de bunăvoință; amabilitate; atitudine curtenitoare. ♦ (La pl.) Atitudine, vorbe, fapte pline de afectare; p. ext. nazuri, mofturi. [Pr.: -ți-o-] – Din lat. gratiositas, -atis, it. graziositá.

DOOM

grațiozitáte (rar) (-ți-o-) s. f., g.-d. art. grațiozitắții; (vorbe afectate, nazuri) pl. grațiozitắți

grațioși
GRAȚIÓS, -OÁSĂ, grațioși, -oase, adj. 1. Plin de grație (1), de gingășie, de farmec. 2. (Înv.) Binevoitor, prietenos. [Pr.: -ți-os] – Din lat. gratiosus, it. grazioso. Cf. fr. gracieux.

DOOM

grațiós (-ți-os) adj. m., pl. grațióși; f. grațioásă, pl. grațioáse

grațioșii
GRAȚIÓS, -OÁSĂ, grațioși, -oase, adj. 1. Plin de grație (1), de gingășie, de farmec. 2. (Înv.) Binevoitor, prietenos. [Pr.: -ți-os] – Din lat. gratiosus, it. grazioso. Cf. fr. gracieux.

DOOM

grațiós (-ți-os) adj. m., pl. grațióși; f. grațioásă, pl. grațioáse

grațioșilor
GRAȚIÓS, -OÁSĂ, grațioși, -oase, adj. 1. Plin de grație (1), de gingășie, de farmec. 2. (Înv.) Binevoitor, prietenos. [Pr.: -ți-os] – Din lat. gratiosus, it. grazioso. Cf. fr. gracieux.

DOOM

grațiós (-ți-os) adj. m., pl. grațióși; f. grațioásă, pl. grațioáse

grea
GREÁ, greez, vb. I. Tranz. (Mar.) A echipa o navă cu greementul necesar. [Pr.: gre-a] – Din fr. gréer.

grea
GREU, GREA, grei, grele, adj., adv., s. n. I. Adj. 1. Care apasă cu greutate asupra suprafeței pe care stă; care are greutate (mare); care cântărește mult. Corp greu. ◊ Aur greu = aur masiv. Artilerie grea = artilerie care are în dotarea unităților sale tunuri și obuziere de mare calibru. Industrie grea = totalitatea ramurilor industriale care produc în general mijloace de producție. (Sport) Categorie grea = categorie în care intră boxerii, luptătorii, halterofilii etc. cu cea mai mare greutate. ◊ Expr. Pas greu = moment dificil, inițiativă plină de greutăți. Bani grei = sumă mare de bani. Cuvânt greu = cuvânt decisiv. 2. Care este împovărat, îngreuiat, încărcat. Sac greu. ◊ Familie (sau casă) grea = familie numeroasă și greu de întreținut. ♦ (Pop.; la f.) Gravidă. ♦ (Despre nori) De culoare neagră, aducător de ploaie și de furtună. II. Adj. 1. (Despre părți ale corpului) Care pare că apasă (din cauza oboselii, bolii, stării sufletești etc.). Are capul greu. ◊ Expr. A-i fi (cuiva) inima grea = a fi îngrijorat, îndurerat; a avea presimțiri rele. A avea mână grea = a) a lovi tare cu palma sau cu pumnul; b) (fam.; despre medici) a lucra neîndemânatic, grosolan, producând dureri pacienților. 2. (Despre alimente) Care produce ușor indigestie; care se asimilează cu greutate. 3. (Despre mirosuri) Care produce o senzație de neplăcere, de insuficiență respiratorie etc.; (despre aer) care miroase rău; încărcat; p. ext. apăsător, copleșitor. ◊ Atmosferă grea = atmosferă apăsătoare care precedă declanșarea unei furtuni, unei ploi torențiale; fig. situație încordată, plină de griji, de certuri etc. ♦ (Despre somn) Adânc. 4. (Despre întuneric, ceață etc.) Dens, compact. III. Adj, 1. Care se face cu greutate, care cere eforturi mari; anevoios. Muncă grea. ♦ (Despre drumuri) Care se parcurge cu dificultate. ♦ Care se înțelege, se învață cu eforturi deosebite. Poezie grea. 2. (Despre suferințe, necazuri, împrejurări etc.) Care se suportă cu mari suferințe, cu mare greutate; (despre boli) care aduce mari suferințe și se vindecă cu mare greutate sau nu se mai vindecă; grav. ◊ Zile grele sau viață grea = trai plin de privațiuni și de necazuri. Lovitură grea = lovitură morală dureroasă. ◊ Expr. (Adverbial) Greu la deal cu boii mici sau greu la deal și greu la vale, se spune când cineva este silit să facă față unei situații dificile cu posibilități (materiale) reduse. ♦ (Despre insulte, pedepse etc.) Serios, grav. ◊ Vorbă grea = insultă, jignire. IV. Adv. 1. Cu greutate (mare), cu toată greutatea. S-a lăsat greu. ◊ Expr. A-i cădea (cuiva) greu la stomac = a-i produce (cuiva) indigestie. ♦ Mult (din punctul de vedere al greutății, cantității). Cântărește greu. 2. În mod dificil, anevoios, cu dificultate, cu trudă; anevoie. Muncește greu. ◊ Expr. A-i fi greu (să)... = a simți dificultatea inițierii unei acțiuni. A-i veni (cuiva) greu (să...) = a-i fi neplăcut (să...), a-i displăcea; a se jena (să... ). A-i fi greu (de cineva sau de ceva) = a) a-i fi silă, a fi sătul (de cineva sau de ceva); b) a se rușina (de cineva sau de ceva). A-i fi (sau a o duce) greu = a trăi în lipsuri materiale, a avea o situație materială precară. ♦ Încet (și neplăcut). Orele trec greu. 3. Rău, grav, tare. E greu bolnavă. ◊ Expr. A ofta (sau a suspina) greu = a ofta (sau a suspina) din adâncul inimii, profund (de durere, necaz etc.). A plăti greu = a) a plăti scump, cu mari sacrificii; b) a nu plăti la timp. V. S. n. 1. Greutate, dificultate; împrejurare dificilă; impas. ◊ Loc. adv. Din greu = a) cu mult efort, întâmpinând mari dificultăți; b) adânc, profund. La greu = când este vorba de o treabă anevoioasă. A greu = cu neplăcere. ◊ Expr. Acu-i greul = a sosit momentul decisiv. A da de greu = a întâmpina dificultăți. 2. Povară, sarcină; p. ext. partea cea mai grea, cea mai dificilă a unei munci, a unei situații etc. 3. Partea mai numeroasă dintr-un ansamblu de elemente; gros. Greul armatei. – Lat. grevis (= gravis).

DOOM

greu² s. n., art. gréul

greabăn
GREÁBĂN, grebene, s. n. Regiune a corpului unor animale (mari) situată între gât și spinare. ♦ P. anal. Coamă a unui munte. [Pl. și: (m.) grebeni] – Din sl. grebeni „pieptene”.

DOOM

!greábăn s. n., pl. grébene

greabănul
GREÁBĂN, grebene, s. n. Regiune a corpului unor animale (mari) situată între gât și spinare. ♦ P. anal. Coamă a unui munte. [Pl. și: (m.) grebeni] – Din sl. grebeni „pieptene”.

DOOM

!greábăn s. n., pl. grébene

greabănului
GREÁBĂN, grebene, s. n. Regiune a corpului unor animale (mari) situată între gât și spinare. ♦ P. anal. Coamă a unui munte. [Pl. și: (m.) grebeni] – Din sl. grebeni „pieptene”.

DOOM

!greábăn s. n., pl. grébene

greaca
GRECOÁICĂ, grecoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Greciei sau este originară de acolo. – Grec + suf. -oaică.

DOOM

grecoáică s. f., g.-d. art. grecoáicei; pl. grecoáice

greaca
GRÉCO-CATÓLIC, -Ă, greco-catolici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de Biserica unită, privitor la Biserica unită. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a aderat la Biserica unită. – Grec + catolic.

DOOM

gréco-católic adj. m., s. m., pl. gréco-católici; adj. f., s. f. gréco-católică, pl. gréco-católice

greaca
GRECO-ORIENTÁL, -Ă, greco-orientali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de religia ortodoxă, privitor la religia ortodoxă; ortodox, greco-răsăritean. 2. S. m. și f. Persoană care aderă la religia ortodoxă; ortodox, greco-răsăritean. [Pr.: -ri-en-] – Grec + oriental.

DOOM

gréco-orientál (-ri-en-) adj. m., s. m., pl. gréco-orientáli; adj. f., s. f. gréco-orientálă, pl. gréco-orientále

greaca
GRECO-RĂSĂRITEÁN, -Ă, greco-răsăriteni, -e, adj., s. m. și f. (Rar) Ortodox, greco-oriental. – Grec + răsăritean.

DOOM

gréco-răsăriteán (rar) adj. m., s. m., pl. gréco-răsăriténi; adj. f., s. f. gréco-răsăriteánă, pl. gréco-răsăriténe

greai
GREÁ, greez, vb. I. Tranz. (Mar.) A echipa o navă cu greementul necesar. [Pr.: gre-a] – Din fr. gréer.

gream
GREÁ, greez, vb. I. Tranz. (Mar.) A echipa o navă cu greementul necesar. [Pr.: gre-a] – Din fr. gréer.

greare
GREÁ, greez, vb. I. Tranz. (Mar.) A echipa o navă cu greementul necesar. [Pr.: gre-a] – Din fr. gréer.

greare
GREÁRE, greări, s. f. Acțiunea de a grea și rezultatul ei. [Pr.: gre-a-] – V. grea.

greară
GREÁ, greez, vb. I. Tranz. (Mar.) A echipa o navă cu greementul necesar. [Pr.: gre-a] – Din fr. gréer.

grearăm
GREÁ, greez, vb. I. Tranz. (Mar.) A echipa o navă cu greementul necesar. [Pr.: gre-a] – Din fr. gréer.

grearăți
GREÁ, greez, vb. I. Tranz. (Mar.) A echipa o navă cu greementul necesar. [Pr.: gre-a] – Din fr. gréer.

grease
GREÁ, greez, vb. I. Tranz. (Mar.) A echipa o navă cu greementul necesar. [Pr.: gre-a] – Din fr. gréer.

greasem
GREÁ, greez, vb. I. Tranz. (Mar.) A echipa o navă cu greementul necesar. [Pr.: gre-a] – Din fr. gréer.

greaseră
GREÁ, greez, vb. I. Tranz. (Mar.) A echipa o navă cu greementul necesar. [Pr.: gre-a] – Din fr. gréer.

greaserăm
GREÁ, greez, vb. I. Tranz. (Mar.) A echipa o navă cu greementul necesar. [Pr.: gre-a] – Din fr. gréer.

greaserăți
GREÁ, greez, vb. I. Tranz. (Mar.) A echipa o navă cu greementul necesar. [Pr.: gre-a] – Din fr. gréer.

greaseși
GREÁ, greez, vb. I. Tranz. (Mar.) A echipa o navă cu greementul necesar. [Pr.: gre-a] – Din fr. gréer.

greaseți
GREÁ, greez, vb. I. Tranz. (Mar.) A echipa o navă cu greementul necesar. [Pr.: gre-a] – Din fr. gréer.

great
GREÁ, greez, vb. I. Tranz. (Mar.) A echipa o navă cu greementul necesar. [Pr.: gre-a] – Din fr. gréer.

great
GREÁT, -Ă, greați, -te, adj. (Despre nave) Care a fost echipat cu greementul necesar. [Pr.: gre-at] – V. grea.

greau
GREÁ, greez, vb. I. Tranz. (Mar.) A echipa o navă cu greementul necesar. [Pr.: gre-a] – Din fr. gréer.

greaua
GREU, GREA, grei, grele, adj., adv., s. n. I. Adj. 1. Care apasă cu greutate asupra suprafeței pe care stă; care are greutate (mare); care cântărește mult. Corp greu. ◊ Aur greu = aur masiv. Artilerie grea = artilerie care are în dotarea unităților sale tunuri și obuziere de mare calibru. Industrie grea = totalitatea ramurilor industriale care produc în general mijloace de producție. (Sport) Categorie grea = categorie în care intră boxerii, luptătorii, halterofilii etc. cu cea mai mare greutate. ◊ Expr. Pas greu = moment dificil, inițiativă plină de greutăți. Bani grei = sumă mare de bani. Cuvânt greu = cuvânt decisiv. 2. Care este împovărat, îngreuiat, încărcat. Sac greu. ◊ Familie (sau casă) grea = familie numeroasă și greu de întreținut. ♦ (Pop.; la f.) Gravidă. ♦ (Despre nori) De culoare neagră, aducător de ploaie și de furtună. II. Adj. 1. (Despre părți ale corpului) Care pare că apasă (din cauza oboselii, bolii, stării sufletești etc.). Are capul greu. ◊ Expr. A-i fi (cuiva) inima grea = a fi îngrijorat, îndurerat; a avea presimțiri rele. A avea mână grea = a) a lovi tare cu palma sau cu pumnul; b) (fam.; despre medici) a lucra neîndemânatic, grosolan, producând dureri pacienților. 2. (Despre alimente) Care produce ușor indigestie; care se asimilează cu greutate. 3. (Despre mirosuri) Care produce o senzație de neplăcere, de insuficiență respiratorie etc.; (despre aer) care miroase rău; încărcat; p. ext. apăsător, copleșitor. ◊ Atmosferă grea = atmosferă apăsătoare care precedă declanșarea unei furtuni, unei ploi torențiale; fig. situație încordată, plină de griji, de certuri etc. ♦ (Despre somn) Adânc. 4. (Despre întuneric, ceață etc.) Dens, compact. III. Adj, 1. Care se face cu greutate, care cere eforturi mari; anevoios. Muncă grea. ♦ (Despre drumuri) Care se parcurge cu dificultate. ♦ Care se înțelege, se învață cu eforturi deosebite. Poezie grea. 2. (Despre suferințe, necazuri, împrejurări etc.) Care se suportă cu mari suferințe, cu mare greutate; (despre boli) care aduce mari suferințe și se vindecă cu mare greutate sau nu se mai vindecă; grav. ◊ Zile grele sau viață grea = trai plin de privațiuni și de necazuri. Lovitură grea = lovitură morală dureroasă. ◊ Expr. (Adverbial) Greu la deal cu boii mici sau greu la deal și greu la vale, se spune când cineva este silit să facă față unei situații dificile cu posibilități (materiale) reduse. ♦ (Despre insulte, pedepse etc.) Serios, grav. ◊ Vorbă grea = insultă, jignire. IV. Adv. 1. Cu greutate (mare), cu toată greutatea. S-a lăsat greu. ◊ Expr. A-i cădea (cuiva) greu la stomac = a-i produce (cuiva) indigestie. ♦ Mult (din punctul de vedere al greutății, cantității). Cântărește greu. 2. În mod dificil, anevoios, cu dificultate, cu trudă; anevoie. Muncește greu. ◊ Expr. A-i fi greu (să)... = a simți dificultatea inițierii unei acțiuni. A-i veni (cuiva) greu (să...) = a-i fi neplăcut (să...), a-i displăcea; a se jena (să... ). A-i fi greu (de cineva sau de ceva) = a) a-i fi silă, a fi sătul (de cineva sau de ceva); b) a se rușina (de cineva sau de ceva). A-i fi (sau a o duce) greu = a trăi în lipsuri materiale, a avea o situație materială precară. ♦ Încet (și neplăcut). Orele trec greu. 3. Rău, grav, tare. E greu bolnavă. ◊ Expr. A ofta (sau a suspina) greu = a ofta (sau a suspina) din adâncul inimii, profund (de durere, necaz etc.). A plăti greu = a) a plăti scump, cu mari sacrificii; b) a nu plăti la timp. V. S. n. 1. Greutate, dificultate; împrejurare dificilă; impas. ◊ Loc. adv. Din greu = a) cu mult efort, întâmpinând mari dificultăți; b) adânc, profund. La greu = când este vorba de o treabă anevoioasă. A greu = cu neplăcere. ◊ Expr. Acu-i greul = a sosit momentul decisiv. A da de greu = a întâmpina dificultăți. 2. Povară, sarcină; p. ext. partea cea mai grea, cea mai dificilă a unei munci, a unei situații etc. 3. Partea mai numeroasă dintr-un ansamblu de elemente; gros. Greul armatei. – Lat. grevis (= gravis).

DOOM

greu² s. n., art. gréul

greași
GREÁ, greez, vb. I. Tranz. (Mar.) A echipa o navă cu greementul necesar. [Pr.: gre-a] – Din fr. gréer.

greața
GREÁȚĂ, grețuri, s. f. 1. Senzație neplăcută, adesea însoțită de vărsături, reprezentând reacția unor receptori nervoși din cavitatea abdominală la diverși agenți. 2. Fig. Sentiment de scârbă, de dezgust, de silă față de cineva sau de ceva. – Greu + suf. -eață.

greați
GREÁ, greez, vb. I. Tranz. (Mar.) A echipa o navă cu greementul necesar. [Pr.: gre-a] – Din fr. gréer.

greață
GREÁȚĂ, grețuri, s. f. 1. Senzație neplăcută, adesea însoțită de vărsături, reprezentând reacția unor receptori nervoși din cavitatea abdominală la diverși agenți. 2. Fig. Sentiment de scârbă, de dezgust, de silă față de cineva sau de ceva. – Greu + suf. -eață.

DOOM

greáță s. f., g.-d. gréțe, art. gréței; pl. gréțuri

grebene
GREÁBĂN, grebene, s. n. Regiune a corpului unor animale (mari) situată între gât și spinare. ♦ P. anal. Coamă a unui munte. [Pl. și: (m.) grebeni] – Din sl. grebeni „pieptene”.

DOOM

!greábăn s. n., pl. grébene

grebenele
GREÁBĂN, grebene, s. n. Regiune a corpului unor animale (mari) situată între gât și spinare. ♦ P. anal. Coamă a unui munte. [Pl. și: (m.) grebeni] – Din sl. grebeni „pieptene”.

DOOM

!greábăn s. n., pl. grébene

grebenelor
GREÁBĂN, grebene, s. n. Regiune a corpului unor animale (mari) situată între gât și spinare. ♦ P. anal. Coamă a unui munte. [Pl. și: (m.) grebeni] – Din sl. grebeni „pieptene”.

DOOM

!greábăn s. n., pl. grébene

grebla
GREBLÁ, greblez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge ceva cu grebla; a lucra, a nivela un teren cu grebla. – Din greblă.

DOOM

greblá (a ~) (gre-bla) vb., ind. prez. 3 grebleáză

grebla
GRÉBLĂ, greble, s. f. 1. Unealtă sau mașină agricolă cu ajutorul căreia se strâng paiele, fânul etc. sau cu care se mărunțesc bulgării de pământ, se nivelează solul etc. 2. Construcție orientată transversal pe un curs de apă, servind la oprirea buștenilor. – Din bg. greblo.

DOOM

gréblă (gre-blă) s. n., g.-d. art. gréblei; pl. gréble

greblai
GREBLÁ, greblez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge ceva cu grebla; a lucra, a nivela un teren cu grebla. – Din greblă.

DOOM

greblá (a ~) (gre-bla) vb., ind. prez. 3 grebleáză

greblam
GREBLÁ, greblez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge ceva cu grebla; a lucra, a nivela un teren cu grebla. – Din greblă.

DOOM

greblá (a ~) (gre-bla) vb., ind. prez. 3 grebleáză

greblare
GREBLÁ, greblez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge ceva cu grebla; a lucra, a nivela un teren cu grebla. – Din greblă.

DOOM

greblá (a ~) (gre-bla) vb., ind. prez. 3 grebleáză

greblare
GREBLÁRE, greblări, s. f. Acțiunea de a grebla; greblat. – V. grebla.

DOOM

grebláre (gre-bla-) s. f., g.-d. art. greblắrii; pl. greblắri

greblarea
GREBLÁRE, greblări, s. f. Acțiunea de a grebla; greblat. – V. grebla.

DOOM

grebláre (gre-bla-) s. f., g.-d. art. greblắrii; pl. greblắri

greblară
GREBLÁ, greblez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge ceva cu grebla; a lucra, a nivela un teren cu grebla. – Din greblă.

DOOM

greblá (a ~) (gre-bla) vb., ind. prez. 3 grebleáză

greblarăm
GREBLÁ, greblez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge ceva cu grebla; a lucra, a nivela un teren cu grebla. – Din greblă.

DOOM

greblá (a ~) (gre-bla) vb., ind. prez. 3 grebleáză

greblarăți
GREBLÁ, greblez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge ceva cu grebla; a lucra, a nivela un teren cu grebla. – Din greblă.

DOOM

greblá (a ~) (gre-bla) vb., ind. prez. 3 grebleáză

greblase
GREBLÁ, greblez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge ceva cu grebla; a lucra, a nivela un teren cu grebla. – Din greblă.

DOOM

greblá (a ~) (gre-bla) vb., ind. prez. 3 grebleáză

greblasem
GREBLÁ, greblez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge ceva cu grebla; a lucra, a nivela un teren cu grebla. – Din greblă.

DOOM

greblá (a ~) (gre-bla) vb., ind. prez. 3 grebleáză

greblaseră
GREBLÁ, greblez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge ceva cu grebla; a lucra, a nivela un teren cu grebla. – Din greblă.

DOOM

greblá (a ~) (gre-bla) vb., ind. prez. 3 grebleáză

greblaserăm
GREBLÁ, greblez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge ceva cu grebla; a lucra, a nivela un teren cu grebla. – Din greblă.

DOOM

greblá (a ~) (gre-bla) vb., ind. prez. 3 grebleáză

greblaserăți
GREBLÁ, greblez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge ceva cu grebla; a lucra, a nivela un teren cu grebla. – Din greblă.

DOOM

greblá (a ~) (gre-bla) vb., ind. prez. 3 grebleáză

greblaseși
GREBLÁ, greblez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge ceva cu grebla; a lucra, a nivela un teren cu grebla. – Din greblă.

DOOM

greblá (a ~) (gre-bla) vb., ind. prez. 3 grebleáză

greblaseți
GREBLÁ, greblez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge ceva cu grebla; a lucra, a nivela un teren cu grebla. – Din greblă.

DOOM

greblá (a ~) (gre-bla) vb., ind. prez. 3 grebleáză

greblat
GREBLÁ, greblez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge ceva cu grebla; a lucra, a nivela un teren cu grebla. – Din greblă.

DOOM

greblá (a ~) (gre-bla) vb., ind. prez. 3 grebleáză

greblat
GREBLÁT, greblaturi, s. n. Greblare. – V. grebla.

DOOM

greblát (gre-blat) s. n., pl. grebláturi

greblatul
GREBLÁT, greblaturi, s. n. Greblare. – V. grebla.

DOOM

greblát (gre-blat) s. n., pl. grebláturi

greblatului
GREBLÁT, greblaturi, s. n. Greblare. – V. grebla.

DOOM

greblát (gre-blat) s. n., pl. grebláturi

greblaturi
GREBLÁT, greblaturi, s. n. Greblare. – V. grebla.

DOOM

greblát (gre-blat) s. n., pl. grebláturi

greblaturile
GREBLÁT, greblaturi, s. n. Greblare. – V. grebla.

DOOM

greblát (gre-blat) s. n., pl. grebláturi

greblaturilor
GREBLÁT, greblaturi, s. n. Greblare. – V. grebla.

DOOM

greblát (gre-blat) s. n., pl. grebláturi

greblau
GREBLÁ, greblez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge ceva cu grebla; a lucra, a nivela un teren cu grebla. – Din greblă.

DOOM

greblá (a ~) (gre-bla) vb., ind. prez. 3 grebleáză

greblași
GREBLÁ, greblez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge ceva cu grebla; a lucra, a nivela un teren cu grebla. – Din greblă.

DOOM

greblá (a ~) (gre-bla) vb., ind. prez. 3 grebleáză

greblați
GREBLÁ, greblez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge ceva cu grebla; a lucra, a nivela un teren cu grebla. – Din greblă.

DOOM

greblá (a ~) (gre-bla) vb., ind. prez. 3 grebleáză

greble
GRÉBLĂ, greble, s. f. 1. Unealtă sau mașină agricolă cu ajutorul căreia se strâng paiele, fânul etc. sau cu care se mărunțesc bulgării de pământ, se nivelează solul etc. 2. Construcție orientată transversal pe un curs de apă, servind la oprirea buștenilor. – Din bg. greblo.

DOOM

gréblă (gre-blă) s. n., g.-d. art. gréblei; pl. gréble

greblează
GREBLÁ, greblez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge ceva cu grebla; a lucra, a nivela un teren cu grebla. – Din greblă.

DOOM

greblá (a ~) (gre-bla) vb., ind. prez. 3 grebleáză

greblei
GRÉBLĂ, greble, s. f. 1. Unealtă sau mașină agricolă cu ajutorul căreia se strâng paiele, fânul etc. sau cu care se mărunțesc bulgării de pământ, se nivelează solul etc. 2. Construcție orientată transversal pe un curs de apă, servind la oprirea buștenilor. – Din bg. greblo.

DOOM

gréblă (gre-blă) s. n., g.-d. art. gréblei; pl. gréble

greblele
GRÉBLĂ, greble, s. f. 1. Unealtă sau mașină agricolă cu ajutorul căreia se strâng paiele, fânul etc. sau cu care se mărunțesc bulgării de pământ, se nivelează solul etc. 2. Construcție orientată transversal pe un curs de apă, servind la oprirea buștenilor. – Din bg. greblo.

DOOM

gréblă (gre-blă) s. n., g.-d. art. gréblei; pl. gréble

greblelor
GRÉBLĂ, greble, s. f. 1. Unealtă sau mașină agricolă cu ajutorul căreia se strâng paiele, fânul etc. sau cu care se mărunțesc bulgării de pământ, se nivelează solul etc. 2. Construcție orientată transversal pe un curs de apă, servind la oprirea buștenilor. – Din bg. greblo.

DOOM

gréblă (gre-blă) s. n., g.-d. art. gréblei; pl. gréble

greblez
GREBLÁ, greblez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge ceva cu grebla; a lucra, a nivela un teren cu grebla. – Din greblă.

DOOM

greblá (a ~) (gre-bla) vb., ind. prez. 3 grebleáză

grebleze
GREBLÁ, greblez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge ceva cu grebla; a lucra, a nivela un teren cu grebla. – Din greblă.

DOOM

greblá (a ~) (gre-bla) vb., ind. prez. 3 grebleáză

greblezi
GREBLÁ, greblez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge ceva cu grebla; a lucra, a nivela un teren cu grebla. – Din greblă.

DOOM

greblá (a ~) (gre-bla) vb., ind. prez. 3 grebleáză

greblând
GREBLÁ, greblez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge ceva cu grebla; a lucra, a nivela un teren cu grebla. – Din greblă.

DOOM

greblá (a ~) (gre-bla) vb., ind. prez. 3 grebleáză

greblînd
GREBLÁ, greblez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge ceva cu grebla; a lucra, a nivela un teren cu grebla. – Din greblă.

DOOM

greblá (a ~) (gre-bla) vb., ind. prez. 3 grebleáză

greblări
GREBLÁRE, greblări, s. f. Acțiunea de a grebla; greblat. – V. grebla.

DOOM

grebláre (gre-bla-) s. f., g.-d. art. greblắrii; pl. greblắri

greblării
GREBLÁRE, greblări, s. f. Acțiunea de a grebla; greblat. – V. grebla.

DOOM

grebláre (gre-bla-) s. f., g.-d. art. greblắrii; pl. greblắri

greblările
GREBLÁRE, greblări, s. f. Acțiunea de a grebla; greblat. – V. grebla.

DOOM

grebláre (gre-bla-) s. f., g.-d. art. greblắrii; pl. greblắri

greblărilor
GREBLÁRE, greblări, s. f. Acțiunea de a grebla; greblat. – V. grebla.

DOOM

grebláre (gre-bla-) s. f., g.-d. art. greblắrii; pl. greblắri

greblătura
GREBLĂTÚRĂ, greblături, s. f. Ceea ce s-a adunat cu grebla. Toată pieptănătura de pe car cît și greblătura de pe cositură... se aruncă deasupra, în car. PAMFILE, A. R. 160.

greblături
GREBLĂTÚRĂ, greblături, s. f. Ceea ce s-a adunat cu grebla. Toată pieptănătura de pe car cît și greblătura de pe cositură... se aruncă deasupra, în car. PAMFILE, A. R. 160.

greblăturii
GREBLĂTÚRĂ, greblături, s. f. Ceea ce s-a adunat cu grebla. Toată pieptănătura de pe car cît și greblătura de pe cositură... se aruncă deasupra, în car. PAMFILE, A. R. 160.

greblăturile
GREBLĂTÚRĂ, greblături, s. f. Ceea ce s-a adunat cu grebla. Toată pieptănătura de pe car cît și greblătura de pe cositură... se aruncă deasupra, în car. PAMFILE, A. R. 160.

greblăturilor
GREBLĂTÚRĂ, greblături, s. f. Ceea ce s-a adunat cu grebla. Toată pieptănătura de pe car cît și greblătura de pe cositură... se aruncă deasupra, în car. PAMFILE, A. R. 160.

grebăn
GRÉBĂN s. m. v. greabăn.

grebănar
GREBĂNÁR, grebănare, s. n. Curea a hamului care se trece peste greabănul calului. – Greabăn + suf. -ar.

DOOM

grebănár s. n., pl. grebănáre

grebănare
GREBĂNÁR, grebănare, s. n. Curea a hamului care se trece peste greabănul calului. – Greabăn + suf. -ar.

DOOM

grebănár s. n., pl. grebănáre

grebănarele
GREBĂNÁR, grebănare, s. n. Curea a hamului care se trece peste greabănul calului. – Greabăn + suf. -ar.

DOOM

grebănár s. n., pl. grebănáre

grebănarelor
GREBĂNÁR, grebănare, s. n. Curea a hamului care se trece peste greabănul calului. – Greabăn + suf. -ar.

DOOM

grebănár s. n., pl. grebănáre

grebănarul
GREBĂNÁR, grebănare, s. n. Curea a hamului care se trece peste greabănul calului. – Greabăn + suf. -ar.

DOOM

grebănár s. n., pl. grebănáre

grebănarului
GREBĂNÁR, grebănare, s. n. Curea a hamului care se trece peste greabănul calului. – Greabăn + suf. -ar.

DOOM

grebănár s. n., pl. grebănáre

grebănoasa
GREBĂNÓS, -OÁSĂ, grebănoși, -oase, adj. Cu greabănul proeminent. ♦ (Despre oameni) Care are spatele adus, încovoiat, cocoșat. – Greabăn + suf. -os.

DOOM

grebănós adj. m., pl. grebănóși; f. grebănoásă, pl. grebănoáse

grebănoase
GREBĂNÓS, -OÁSĂ, grebănoși, -oase, adj. Cu greabănul proeminent. ♦ (Despre oameni) Care are spatele adus, încovoiat, cocoșat. – Greabăn + suf. -os.

DOOM

grebănós adj. m., pl. grebănóși; f. grebănoásă, pl. grebănoáse

grebănoasei
GREBĂNÓS, -OÁSĂ, grebănoși, -oase, adj. Cu greabănul proeminent. ♦ (Despre oameni) Care are spatele adus, încovoiat, cocoșat. – Greabăn + suf. -os.

DOOM

grebănós adj. m., pl. grebănóși; f. grebănoásă, pl. grebănoáse

grebănoasele
GREBĂNÓS, -OÁSĂ, grebănoși, -oase, adj. Cu greabănul proeminent. ♦ (Despre oameni) Care are spatele adus, încovoiat, cocoșat. – Greabăn + suf. -os.

DOOM

grebănós adj. m., pl. grebănóși; f. grebănoásă, pl. grebănoáse

grebănoaselor
GREBĂNÓS, -OÁSĂ, grebănoși, -oase, adj. Cu greabănul proeminent. ♦ (Despre oameni) Care are spatele adus, încovoiat, cocoșat. – Greabăn + suf. -os.

DOOM

grebănós adj. m., pl. grebănóși; f. grebănoásă, pl. grebănoáse

grebănos
GREBĂNÓS, -OÁSĂ, grebănoși, -oase, adj. Cu greabănul proeminent. ♦ (Despre oameni) Care are spatele adus, încovoiat, cocoșat. – Greabăn + suf. -os.

DOOM

grebănós adj. m., pl. grebănóși; f. grebănoásă, pl. grebănoáse

grebănosul
GREBĂNÓS, -OÁSĂ, grebănoși, -oase, adj. Cu greabănul proeminent. ♦ (Despre oameni) Care are spatele adus, încovoiat, cocoșat. – Greabăn + suf. -os.

DOOM

grebănós adj. m., pl. grebănóși; f. grebănoásă, pl. grebănoáse

grebănosului
GREBĂNÓS, -OÁSĂ, grebănoși, -oase, adj. Cu greabănul proeminent. ♦ (Despre oameni) Care are spatele adus, încovoiat, cocoșat. – Greabăn + suf. -os.

DOOM

grebănós adj. m., pl. grebănóși; f. grebănoásă, pl. grebănoáse

grebănoși
GREBĂNÓS, -OÁSĂ, grebănoși, -oase, adj. Cu greabănul proeminent. ♦ (Despre oameni) Care are spatele adus, încovoiat, cocoșat. – Greabăn + suf. -os.

DOOM

grebănós adj. m., pl. grebănóși; f. grebănoásă, pl. grebănoáse

grebănoșii
GREBĂNÓS, -OÁSĂ, grebănoși, -oase, adj. Cu greabănul proeminent. ♦ (Despre oameni) Care are spatele adus, încovoiat, cocoșat. – Greabăn + suf. -os.

DOOM

grebănós adj. m., pl. grebănóși; f. grebănoásă, pl. grebănoáse

grebănoșilor
GREBĂNÓS, -OÁSĂ, grebănoși, -oase, adj. Cu greabănul proeminent. ♦ (Despre oameni) Care are spatele adus, încovoiat, cocoșat. – Greabăn + suf. -os.

DOOM

grebănós adj. m., pl. grebănóși; f. grebănoásă, pl. grebănoáse

grec
GRECOÁICĂ, grecoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Greciei sau este originară de acolo. – Grec + suf. -oaică.

DOOM

grecoáică s. f., g.-d. art. grecoáicei; pl. grecoáice

grec
GRECOÁICĂ, grecoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Greciei sau este originară de acolo. – Grec + suf. -oaică.

DOOM

grecoáică s. f., g.-d. art. grecoáicei; pl. grecoáice

grec
GRÉCO-CATÓLIC, -Ă, greco-catolici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de Biserica unită, privitor la Biserica unită. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a aderat la Biserica unită. – Grec + catolic.

DOOM

gréco-católic adj. m., s. m., pl. gréco-católici; adj. f., s. f. gréco-católică, pl. gréco-católice

grec
GRÉCO-CATÓLIC, -Ă, greco-catolici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de Biserica unită, privitor la Biserica unită. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a aderat la Biserica unită. – Grec + catolic.

DOOM

gréco-católic adj. m., s. m., pl. gréco-católici; adj. f., s. f. gréco-católică, pl. gréco-católice

grec
GRECO-ORIENTÁL, -Ă, greco-orientali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de religia ortodoxă, privitor la religia ortodoxă; ortodox, greco-răsăritean. 2. S. m. și f. Persoană care aderă la religia ortodoxă; ortodox, greco-răsăritean. [Pr.: -ri-en-] – Grec + oriental.

DOOM

gréco-orientál (-ri-en-) adj. m., s. m., pl. gréco-orientáli; adj. f., s. f. gréco-orientálă, pl. gréco-orientále

grec
GRECO-ORIENTÁL, -Ă, greco-orientali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de religia ortodoxă, privitor la religia ortodoxă; ortodox, greco-răsăritean. 2. S. m. și f. Persoană care aderă la religia ortodoxă; ortodox, greco-răsăritean. [Pr.: -ri-en-] – Grec + oriental.

DOOM

gréco-orientál (-ri-en-) adj. m., s. m., pl. gréco-orientáli; adj. f., s. f. gréco-orientálă, pl. gréco-orientále

grec
GRECO-RĂSĂRITEÁN, -Ă, greco-răsăriteni, -e, adj., s. m. și f. (Rar) Ortodox, greco-oriental. – Grec + răsăritean.

DOOM

gréco-răsăriteán (rar) adj. m., s. m., pl. gréco-răsăriténi; adj. f., s. f. gréco-răsăriteánă, pl. gréco-răsăriténe

grec
GRECO-RĂSĂRITEÁN, -Ă, greco-răsăriteni, -e, adj., s. m. și f. (Rar) Ortodox, greco-oriental. – Grec + răsăritean.

DOOM

gréco-răsăriteán (rar) adj. m., s. m., pl. gréco-răsăriténi; adj. f., s. f. gréco-răsăriteánă, pl. gréco-răsăriténe

grec
GRÉCO-ROMÁN, -Ă, greco-romani, -e, adj. Care ține de epoca vechii Grecii și a Imperiului Roman, privitor la vechea Grecie și la Imperiul Roman. ◊ Lupte greco-romane v. luptă – Din fr. gréco-romain.

DOOM

gréco-román adj. m., pl. gréco-románi; f. gréco-románă, pl. gréco-románe

grecanic
GRECÁNIC, -Ă adj. (Liv.) De tradiție și de uz grecesc. ♦ Grecesc, grec impur. [Cf. it. grecanico, lat. graecanicus].

grece
GRECOÁICĂ, grecoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Greciei sau este originară de acolo. – Grec + suf. -oaică.

DOOM

grecoáică s. f., g.-d. art. grecoáicei; pl. grecoáice

grece
GRÉCO-CATÓLIC, -Ă, greco-catolici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de Biserica unită, privitor la Biserica unită. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a aderat la Biserica unită. – Grec + catolic.

DOOM

gréco-católic adj. m., s. m., pl. gréco-católici; adj. f., s. f. gréco-católică, pl. gréco-católice

grece
GRECO-ORIENTÁL, -Ă, greco-orientali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de religia ortodoxă, privitor la religia ortodoxă; ortodox, greco-răsăritean. 2. S. m. și f. Persoană care aderă la religia ortodoxă; ortodox, greco-răsăritean. [Pr.: -ri-en-] – Grec + oriental.

DOOM

gréco-orientál (-ri-en-) adj. m., s. m., pl. gréco-orientáli; adj. f., s. f. gréco-orientálă, pl. gréco-orientále

grece
GRECO-RĂSĂRITEÁN, -Ă, greco-răsăriteni, -e, adj., s. m. și f. (Rar) Ortodox, greco-oriental. – Grec + răsăritean.

DOOM

gréco-răsăriteán (rar) adj. m., s. m., pl. gréco-răsăriténi; adj. f., s. f. gréco-răsăriteánă, pl. gréco-răsăriténe

greceasca
GRECÉSC, -EÁSCĂ, grecești, adj. Care aparține Greciei sau grecilor (1), privitor la Grecia sau la greci; grec. – Grec + suf. -esc.

DOOM

grecésc adj. m., f. greceáscă; pl. m. și f. grecéști

grecei
GRECOÁICĂ, grecoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Greciei sau este originară de acolo. – Grec + suf. -oaică.

DOOM

grecoáică s. f., g.-d. art. grecoáicei; pl. grecoáice

grecei
GRÉCO-CATÓLIC, -Ă, greco-catolici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de Biserica unită, privitor la Biserica unită. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a aderat la Biserica unită. – Grec + catolic.

DOOM

gréco-católic adj. m., s. m., pl. gréco-católici; adj. f., s. f. gréco-católică, pl. gréco-católice

grecei
GRECO-ORIENTÁL, -Ă, greco-orientali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de religia ortodoxă, privitor la religia ortodoxă; ortodox, greco-răsăritean. 2. S. m. și f. Persoană care aderă la religia ortodoxă; ortodox, greco-răsăritean. [Pr.: -ri-en-] – Grec + oriental.

DOOM

gréco-orientál (-ri-en-) adj. m., s. m., pl. gréco-orientáli; adj. f., s. f. gréco-orientálă, pl. gréco-orientále

grecei
GRECO-RĂSĂRITEÁN, -Ă, greco-răsăriteni, -e, adj., s. m. și f. (Rar) Ortodox, greco-oriental. – Grec + răsăritean.

DOOM

gréco-răsăriteán (rar) adj. m., s. m., pl. gréco-răsăriténi; adj. f., s. f. gréco-răsăriteánă, pl. gréco-răsăriténe

grecele
GRECOÁICĂ, grecoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Greciei sau este originară de acolo. – Grec + suf. -oaică.

DOOM

grecoáică s. f., g.-d. art. grecoáicei; pl. grecoáice

grecele
GRÉCO-CATÓLIC, -Ă, greco-catolici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de Biserica unită, privitor la Biserica unită. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a aderat la Biserica unită. – Grec + catolic.

DOOM

gréco-católic adj. m., s. m., pl. gréco-católici; adj. f., s. f. gréco-católică, pl. gréco-católice

grecele
GRECO-ORIENTÁL, -Ă, greco-orientali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de religia ortodoxă, privitor la religia ortodoxă; ortodox, greco-răsăritean. 2. S. m. și f. Persoană care aderă la religia ortodoxă; ortodox, greco-răsăritean. [Pr.: -ri-en-] – Grec + oriental.

DOOM

gréco-orientál (-ri-en-) adj. m., s. m., pl. gréco-orientáli; adj. f., s. f. gréco-orientálă, pl. gréco-orientále

grecele
GRECO-RĂSĂRITEÁN, -Ă, greco-răsăriteni, -e, adj., s. m. și f. (Rar) Ortodox, greco-oriental. – Grec + răsăritean.

DOOM

gréco-răsăriteán (rar) adj. m., s. m., pl. gréco-răsăriténi; adj. f., s. f. gréco-răsăriteánă, pl. gréco-răsăriténe

grecelor
GRECOÁICĂ, grecoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Greciei sau este originară de acolo. – Grec + suf. -oaică.

DOOM

grecoáică s. f., g.-d. art. grecoáicei; pl. grecoáice

grecelor
GRÉCO-CATÓLIC, -Ă, greco-catolici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de Biserica unită, privitor la Biserica unită. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a aderat la Biserica unită. – Grec + catolic.

DOOM

gréco-católic adj. m., s. m., pl. gréco-católici; adj. f., s. f. gréco-católică, pl. gréco-católice

grecelor
GRECO-ORIENTÁL, -Ă, greco-orientali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de religia ortodoxă, privitor la religia ortodoxă; ortodox, greco-răsăritean. 2. S. m. și f. Persoană care aderă la religia ortodoxă; ortodox, greco-răsăritean. [Pr.: -ri-en-] – Grec + oriental.

DOOM

gréco-orientál (-ri-en-) adj. m., s. m., pl. gréco-orientáli; adj. f., s. f. gréco-orientálă, pl. gréco-orientále

grecelor
GRECO-RĂSĂRITEÁN, -Ă, greco-răsăriteni, -e, adj., s. m. și f. (Rar) Ortodox, greco-oriental. – Grec + răsăritean.

DOOM

gréco-răsăriteán (rar) adj. m., s. m., pl. gréco-răsăriténi; adj. f., s. f. gréco-răsăriteánă, pl. gréco-răsăriténe

grecesc
GRECÉSC, -EÁSCĂ, grecești, adj. Care aparține Greciei sau grecilor (1), privitor la Grecia sau la greci; grec. – Grec + suf. -esc.

DOOM

grecésc adj. m., f. greceáscă; pl. m. și f. grecéști

grecescul
GRECÉSC, -EÁSCĂ, grecești, adj. Care aparține Greciei sau grecilor (1), privitor la Grecia sau la greci; grec. – Grec + suf. -esc.

DOOM

grecésc adj. m., f. greceáscă; pl. m. și f. grecéști

grecescului
GRECÉSC, -EÁSCĂ, grecești, adj. Care aparține Greciei sau grecilor (1), privitor la Grecia sau la greci; grec. – Grec + suf. -esc.

DOOM

grecésc adj. m., f. greceáscă; pl. m. și f. grecéști

grecește
GRECÉȘTE adv. Ca grecii, în felul grecilor; în limba greacă. ◊ Expr. A ședea (sau a se așeza etc.) grecește = a ședea (sau a se așeza etc.) cu genunchii la gură; a ședea (sau a se așeza) cu picioarele încrucișate sub corp; a ședea turcește. – Grec + suf. -ește.

DOOM

grecéște adv.

grecești
GRECÉSC, -EÁSCĂ, grecești, adj. Care aparține Greciei sau grecilor (1), privitor la Grecia sau la greci; grec. – Grec + suf. -esc.

DOOM

grecésc adj. m., f. greceáscă; pl. m. și f. grecéști

greceștii
GRECÉSC, -EÁSCĂ, grecești, adj. Care aparține Greciei sau grecilor (1), privitor la Grecia sau la greci; grec. – Grec + suf. -esc.

DOOM

grecésc adj. m., f. greceáscă; pl. m. și f. grecéști

greceștile
GRECÉSC, -EÁSCĂ, grecești, adj. Care aparține Greciei sau grecilor (1), privitor la Grecia sau la greci; grec. – Grec + suf. -esc.

DOOM

grecésc adj. m., f. greceáscă; pl. m. și f. grecéști

greceștilor
GRECÉSC, -EÁSCĂ, grecești, adj. Care aparține Greciei sau grecilor (1), privitor la Grecia sau la greci; grec. – Grec + suf. -esc.

DOOM

grecésc adj. m., f. greceáscă; pl. m. și f. grecéști

greci
GRECOÁICĂ, grecoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Greciei sau este originară de acolo. – Grec + suf. -oaică.

DOOM

grecoáică s. f., g.-d. art. grecoáicei; pl. grecoáice

greci
GRECOÁICĂ, grecoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Greciei sau este originară de acolo. – Grec + suf. -oaică.

DOOM

grecoáică s. f., g.-d. art. grecoáicei; pl. grecoáice

greci
GRÉCO-CATÓLIC, -Ă, greco-catolici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de Biserica unită, privitor la Biserica unită. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a aderat la Biserica unită. – Grec + catolic.

DOOM

gréco-católic adj. m., s. m., pl. gréco-católici; adj. f., s. f. gréco-católică, pl. gréco-católice

greci
GRÉCO-CATÓLIC, -Ă, greco-catolici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de Biserica unită, privitor la Biserica unită. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a aderat la Biserica unită. – Grec + catolic.

DOOM

gréco-católic adj. m., s. m., pl. gréco-católici; adj. f., s. f. gréco-católică, pl. gréco-católice

greci
GRECO-ORIENTÁL, -Ă, greco-orientali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de religia ortodoxă, privitor la religia ortodoxă; ortodox, greco-răsăritean. 2. S. m. și f. Persoană care aderă la religia ortodoxă; ortodox, greco-răsăritean. [Pr.: -ri-en-] – Grec + oriental.

DOOM

gréco-orientál (-ri-en-) adj. m., s. m., pl. gréco-orientáli; adj. f., s. f. gréco-orientálă, pl. gréco-orientále

greci
GRECO-ORIENTÁL, -Ă, greco-orientali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de religia ortodoxă, privitor la religia ortodoxă; ortodox, greco-răsăritean. 2. S. m. și f. Persoană care aderă la religia ortodoxă; ortodox, greco-răsăritean. [Pr.: -ri-en-] – Grec + oriental.

DOOM

gréco-orientál (-ri-en-) adj. m., s. m., pl. gréco-orientáli; adj. f., s. f. gréco-orientálă, pl. gréco-orientále

greci
GRECO-RĂSĂRITEÁN, -Ă, greco-răsăriteni, -e, adj., s. m. și f. (Rar) Ortodox, greco-oriental. – Grec + răsăritean.

DOOM

gréco-răsăriteán (rar) adj. m., s. m., pl. gréco-răsăriténi; adj. f., s. f. gréco-răsăriteánă, pl. gréco-răsăriténe

greci
GRECO-RĂSĂRITEÁN, -Ă, greco-răsăriteni, -e, adj., s. m. și f. (Rar) Ortodox, greco-oriental. – Grec + răsăritean.

DOOM

gréco-răsăriteán (rar) adj. m., s. m., pl. gréco-răsăriténi; adj. f., s. f. gréco-răsăriteánă, pl. gréco-răsăriténe

greci
GRÉCO-ROMÁN, -Ă, greco-romani, -e, adj. Care ține de epoca vechii Grecii și a Imperiului Roman, privitor la vechea Grecie și la Imperiul Roman. ◊ Lupte greco-romane v. luptă – Din fr. gréco-romain.

DOOM

gréco-román adj. m., pl. gréco-románi; f. gréco-románă, pl. gréco-románe

grecii
GRECOÁICĂ, grecoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Greciei sau este originară de acolo. – Grec + suf. -oaică.

DOOM

grecoáică s. f., g.-d. art. grecoáicei; pl. grecoáice

grecii
GRECOÁICĂ, grecoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Greciei sau este originară de acolo. – Grec + suf. -oaică.

DOOM

grecoáică s. f., g.-d. art. grecoáicei; pl. grecoáice

grecii
GRÉCO-CATÓLIC, -Ă, greco-catolici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de Biserica unită, privitor la Biserica unită. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a aderat la Biserica unită. – Grec + catolic.

DOOM

gréco-católic adj. m., s. m., pl. gréco-católici; adj. f., s. f. gréco-católică, pl. gréco-católice

grecii
GRÉCO-CATÓLIC, -Ă, greco-catolici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de Biserica unită, privitor la Biserica unită. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a aderat la Biserica unită. – Grec + catolic.

DOOM

gréco-católic adj. m., s. m., pl. gréco-católici; adj. f., s. f. gréco-católică, pl. gréco-católice

grecii
GRECO-ORIENTÁL, -Ă, greco-orientali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de religia ortodoxă, privitor la religia ortodoxă; ortodox, greco-răsăritean. 2. S. m. și f. Persoană care aderă la religia ortodoxă; ortodox, greco-răsăritean. [Pr.: -ri-en-] – Grec + oriental.

DOOM

gréco-orientál (-ri-en-) adj. m., s. m., pl. gréco-orientáli; adj. f., s. f. gréco-orientálă, pl. gréco-orientále

grecii
GRECO-ORIENTÁL, -Ă, greco-orientali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de religia ortodoxă, privitor la religia ortodoxă; ortodox, greco-răsăritean. 2. S. m. și f. Persoană care aderă la religia ortodoxă; ortodox, greco-răsăritean. [Pr.: -ri-en-] – Grec + oriental.

DOOM

gréco-orientál (-ri-en-) adj. m., s. m., pl. gréco-orientáli; adj. f., s. f. gréco-orientálă, pl. gréco-orientále

grecii
GRECO-RĂSĂRITEÁN, -Ă, greco-răsăriteni, -e, adj., s. m. și f. (Rar) Ortodox, greco-oriental. – Grec + răsăritean.

DOOM

gréco-răsăriteán (rar) adj. m., s. m., pl. gréco-răsăriténi; adj. f., s. f. gréco-răsăriteánă, pl. gréco-răsăriténe

grecii
GRECO-RĂSĂRITEÁN, -Ă, greco-răsăriteni, -e, adj., s. m. și f. (Rar) Ortodox, greco-oriental. – Grec + răsăritean.

DOOM

gréco-răsăriteán (rar) adj. m., s. m., pl. gréco-răsăriténi; adj. f., s. f. gréco-răsăriteánă, pl. gréco-răsăriténe

grecii
GRÉCO-ROMÁN, -Ă, greco-romani, -e, adj. Care ține de epoca vechii Grecii și a Imperiului Roman, privitor la vechea Grecie și la Imperiul Roman. ◊ Lupte greco-romane v. luptă – Din fr. gréco-romain.

DOOM

gréco-román adj. m., pl. gréco-románi; f. gréco-románă, pl. gréco-románe

grecilor
GRECOÁICĂ, grecoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Greciei sau este originară de acolo. – Grec + suf. -oaică.

DOOM

grecoáică s. f., g.-d. art. grecoáicei; pl. grecoáice

grecilor
GRECOÁICĂ, grecoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Greciei sau este originară de acolo. – Grec + suf. -oaică.

DOOM

grecoáică s. f., g.-d. art. grecoáicei; pl. grecoáice

grecilor
GRÉCO-CATÓLIC, -Ă, greco-catolici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de Biserica unită, privitor la Biserica unită. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a aderat la Biserica unită. – Grec + catolic.

DOOM

gréco-católic adj. m., s. m., pl. gréco-católici; adj. f., s. f. gréco-católică, pl. gréco-católice

grecilor
GRÉCO-CATÓLIC, -Ă, greco-catolici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de Biserica unită, privitor la Biserica unită. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a aderat la Biserica unită. – Grec + catolic.

DOOM

gréco-católic adj. m., s. m., pl. gréco-católici; adj. f., s. f. gréco-católică, pl. gréco-católice

grecilor
GRECO-ORIENTÁL, -Ă, greco-orientali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de religia ortodoxă, privitor la religia ortodoxă; ortodox, greco-răsăritean. 2. S. m. și f. Persoană care aderă la religia ortodoxă; ortodox, greco-răsăritean. [Pr.: -ri-en-] – Grec + oriental.

DOOM

gréco-orientál (-ri-en-) adj. m., s. m., pl. gréco-orientáli; adj. f., s. f. gréco-orientálă, pl. gréco-orientále

grecilor
GRECO-ORIENTÁL, -Ă, greco-orientali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de religia ortodoxă, privitor la religia ortodoxă; ortodox, greco-răsăritean. 2. S. m. și f. Persoană care aderă la religia ortodoxă; ortodox, greco-răsăritean. [Pr.: -ri-en-] – Grec + oriental.

DOOM

gréco-orientál (-ri-en-) adj. m., s. m., pl. gréco-orientáli; adj. f., s. f. gréco-orientálă, pl. gréco-orientále

grecilor
GRECO-RĂSĂRITEÁN, -Ă, greco-răsăriteni, -e, adj., s. m. și f. (Rar) Ortodox, greco-oriental. – Grec + răsăritean.

DOOM

gréco-răsăriteán (rar) adj. m., s. m., pl. gréco-răsăriténi; adj. f., s. f. gréco-răsăriteánă, pl. gréco-răsăriténe

grecilor
GRECO-RĂSĂRITEÁN, -Ă, greco-răsăriteni, -e, adj., s. m. și f. (Rar) Ortodox, greco-oriental. – Grec + răsăritean.

DOOM

gréco-răsăriteán (rar) adj. m., s. m., pl. gréco-răsăriténi; adj. f., s. f. gréco-răsăriteánă, pl. gréco-răsăriténe

grecilor
GRÉCO-ROMÁN, -Ă, greco-romani, -e, adj. Care ține de epoca vechii Grecii și a Imperiului Roman, privitor la vechea Grecie și la Imperiul Roman. ◊ Lupte greco-romane v. luptă – Din fr. gréco-romain.

DOOM

gréco-román adj. m., pl. gréco-románi; f. gréco-románă, pl. gréco-románe

grecism
GRECÍSM, grecisme, s. n. Cuvânt, expresie sau construcție care au fost împrumutate din limba greacă, fără a fi fost asimilate. ♦ Influența limbii (și culturii) grecești asupra altei limbi (și culturi). – Din fr. grécisme.

DOOM

grecísm s. n., pl. grecísme

grecisme
GRECÍSM, grecisme, s. n. Cuvânt, expresie sau construcție care au fost împrumutate din limba greacă, fără a fi fost asimilate. ♦ Influența limbii (și culturii) grecești asupra altei limbi (și culturi). – Din fr. grécisme.

DOOM

grecísm s. n., pl. grecísme

grecismele
GRECÍSM, grecisme, s. n. Cuvânt, expresie sau construcție care au fost împrumutate din limba greacă, fără a fi fost asimilate. ♦ Influența limbii (și culturii) grecești asupra altei limbi (și culturi). – Din fr. grécisme.

DOOM

grecísm s. n., pl. grecísme

grecismelor
GRECÍSM, grecisme, s. n. Cuvânt, expresie sau construcție care au fost împrumutate din limba greacă, fără a fi fost asimilate. ♦ Influența limbii (și culturii) grecești asupra altei limbi (și culturi). – Din fr. grécisme.

DOOM

grecísm s. n., pl. grecísme

grecismul
GRECÍSM, grecisme, s. n. Cuvânt, expresie sau construcție care au fost împrumutate din limba greacă, fără a fi fost asimilate. ♦ Influența limbii (și culturii) grecești asupra altei limbi (și culturi). – Din fr. grécisme.

DOOM

grecísm s. n., pl. grecísme

grecismului
GRECÍSM, grecisme, s. n. Cuvânt, expresie sau construcție care au fost împrumutate din limba greacă, fără a fi fost asimilate. ♦ Influența limbii (și culturii) grecești asupra altei limbi (și culturi). – Din fr. grécisme.

DOOM

grecísm s. n., pl. grecísme

grecitate
GRECITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este grecesc. ♦ Populație grecească. [Cf. fr. grécité].

grecitatea
GRECITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este grecesc. ♦ Populație grecească. [Cf. fr. grécité].

grecități
GRECITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este grecesc. ♦ Populație grecească. [Cf. fr. grécité].

grecității
GRECITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este grecesc. ♦ Populație grecească. [Cf. fr. grécité].

greciza
GRECIZÁ, grecizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și însușească sau a-și însuși limba, obiceiurile etc. grecilor, a (se) asimila grecilor. – Grec + suf. -iza. Cf. fr. gréciser.

DOOM

grecizá (a ~) vb., ind. prez. 3 grecizeáză

grecizai
GRECIZÁ, grecizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și însușească sau a-și însuși limba, obiceiurile etc. grecilor, a (se) asimila grecilor. – Grec + suf. -iza. Cf. fr. gréciser.

DOOM

grecizá (a ~) vb., ind. prez. 3 grecizeáză

grecizam
GRECIZÁ, grecizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și însușească sau a-și însuși limba, obiceiurile etc. grecilor, a (se) asimila grecilor. – Grec + suf. -iza. Cf. fr. gréciser.

DOOM

grecizá (a ~) vb., ind. prez. 3 grecizeáză

grecizare
GRECIZÁ, grecizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și însușească sau a-și însuși limba, obiceiurile etc. grecilor, a (se) asimila grecilor. – Grec + suf. -iza. Cf. fr. gréciser.

DOOM

grecizá (a ~) vb., ind. prez. 3 grecizeáză

grecizare
GRECIZÁRE s. f. Acțiunea de a (se) greciza. – V. greciza.

DOOM

grecizáre s. f., g.-d. art. grecizắrii

grecizarea
GRECIZÁRE s. f. Acțiunea de a (se) greciza. – V. greciza.

DOOM

grecizáre s. f., g.-d. art. grecizắrii

grecizară
GRECIZÁ, grecizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și însușească sau a-și însuși limba, obiceiurile etc. grecilor, a (se) asimila grecilor. – Grec + suf. -iza. Cf. fr. gréciser.

DOOM

grecizá (a ~) vb., ind. prez. 3 grecizeáză

grecizarăm
GRECIZÁ, grecizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și însușească sau a-și însuși limba, obiceiurile etc. grecilor, a (se) asimila grecilor. – Grec + suf. -iza. Cf. fr. gréciser.

DOOM

grecizá (a ~) vb., ind. prez. 3 grecizeáză

grecizarăți
GRECIZÁ, grecizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și însușească sau a-și însuși limba, obiceiurile etc. grecilor, a (se) asimila grecilor. – Grec + suf. -iza. Cf. fr. gréciser.

DOOM

grecizá (a ~) vb., ind. prez. 3 grecizeáză

grecizase
GRECIZÁ, grecizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și însușească sau a-și însuși limba, obiceiurile etc. grecilor, a (se) asimila grecilor. – Grec + suf. -iza. Cf. fr. gréciser.

DOOM

grecizá (a ~) vb., ind. prez. 3 grecizeáză

grecizasem
GRECIZÁ, grecizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și însușească sau a-și însuși limba, obiceiurile etc. grecilor, a (se) asimila grecilor. – Grec + suf. -iza. Cf. fr. gréciser.

DOOM

grecizá (a ~) vb., ind. prez. 3 grecizeáză

grecizaseră
GRECIZÁ, grecizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și însușească sau a-și însuși limba, obiceiurile etc. grecilor, a (se) asimila grecilor. – Grec + suf. -iza. Cf. fr. gréciser.

DOOM

grecizá (a ~) vb., ind. prez. 3 grecizeáză

grecizaserăm
GRECIZÁ, grecizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și însușească sau a-și însuși limba, obiceiurile etc. grecilor, a (se) asimila grecilor. – Grec + suf. -iza. Cf. fr. gréciser.

DOOM

grecizá (a ~) vb., ind. prez. 3 grecizeáză

grecizaserăți
GRECIZÁ, grecizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și însușească sau a-și însuși limba, obiceiurile etc. grecilor, a (se) asimila grecilor. – Grec + suf. -iza. Cf. fr. gréciser.

DOOM

grecizá (a ~) vb., ind. prez. 3 grecizeáză

grecizaseși
GRECIZÁ, grecizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și însușească sau a-și însuși limba, obiceiurile etc. grecilor, a (se) asimila grecilor. – Grec + suf. -iza. Cf. fr. gréciser.

DOOM

grecizá (a ~) vb., ind. prez. 3 grecizeáză

grecizaseți
GRECIZÁ, grecizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și însușească sau a-și însuși limba, obiceiurile etc. grecilor, a (se) asimila grecilor. – Grec + suf. -iza. Cf. fr. gréciser.

DOOM

grecizá (a ~) vb., ind. prez. 3 grecizeáză

grecizat
GRECIZÁ, grecizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și însușească sau a-și însuși limba, obiceiurile etc. grecilor, a (se) asimila grecilor. – Grec + suf. -iza. Cf. fr. gréciser.

DOOM

grecizá (a ~) vb., ind. prez. 3 grecizeáză

grecizat
GRECIZÁ, grecizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și însușească sau a-și însuși limba, obiceiurile etc. grecilor, a (se) asimila grecilor. – Grec + suf. -iza. Cf. fr. gréciser.

grecizata
GRECIZÁ, grecizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și însușească sau a-și însuși limba, obiceiurile etc. grecilor, a (se) asimila grecilor. – Grec + suf. -iza. Cf. fr. gréciser.

grecizate
GRECIZÁ, grecizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și însușească sau a-și însuși limba, obiceiurile etc. grecilor, a (se) asimila grecilor. – Grec + suf. -iza. Cf. fr. gréciser.

grecizatei
GRECIZÁ, grecizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și însușească sau a-și însuși limba, obiceiurile etc. grecilor, a (se) asimila grecilor. – Grec + suf. -iza. Cf. fr. gréciser.

grecizatele
GRECIZÁ, grecizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și însușească sau a-și însuși limba, obiceiurile etc. grecilor, a (se) asimila grecilor. – Grec + suf. -iza. Cf. fr. gréciser.

grecizatelor
GRECIZÁ, grecizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și însușească sau a-și însuși limba, obiceiurile etc. grecilor, a (se) asimila grecilor. – Grec + suf. -iza. Cf. fr. gréciser.

grecizatul
GRECIZÁ, grecizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și însușească sau a-și însuși limba, obiceiurile etc. grecilor, a (se) asimila grecilor. – Grec + suf. -iza. Cf. fr. gréciser.

grecizatului
GRECIZÁ, grecizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și însușească sau a-și însuși limba, obiceiurile etc. grecilor, a (se) asimila grecilor. – Grec + suf. -iza. Cf. fr. gréciser.

grecizau
GRECIZÁ, grecizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și însușească sau a-și însuși limba, obiceiurile etc. grecilor, a (se) asimila grecilor. – Grec + suf. -iza. Cf. fr. gréciser.

DOOM

grecizá (a ~) vb., ind. prez. 3 grecizeáză

grecizași
GRECIZÁ, grecizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și însușească sau a-și însuși limba, obiceiurile etc. grecilor, a (se) asimila grecilor. – Grec + suf. -iza. Cf. fr. gréciser.

DOOM

grecizá (a ~) vb., ind. prez. 3 grecizeáză

grecizați
GRECIZÁ, grecizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și însușească sau a-și însuși limba, obiceiurile etc. grecilor, a (se) asimila grecilor. – Grec + suf. -iza. Cf. fr. gréciser.

DOOM

grecizá (a ~) vb., ind. prez. 3 grecizeáză

grecizați
GRECIZÁ, grecizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și însușească sau a-și însuși limba, obiceiurile etc. grecilor, a (se) asimila grecilor. – Grec + suf. -iza. Cf. fr. gréciser.

grecizații
GRECIZÁ, grecizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și însușească sau a-și însuși limba, obiceiurile etc. grecilor, a (se) asimila grecilor. – Grec + suf. -iza. Cf. fr. gréciser.

grecizaților
GRECIZÁ, grecizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și însușească sau a-și însuși limba, obiceiurile etc. grecilor, a (se) asimila grecilor. – Grec + suf. -iza. Cf. fr. gréciser.

grecizează
GRECIZÁ, grecizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și însușească sau a-și însuși limba, obiceiurile etc. grecilor, a (se) asimila grecilor. – Grec + suf. -iza. Cf. fr. gréciser.

DOOM

grecizá (a ~) vb., ind. prez. 3 grecizeáză

grecizez
GRECIZÁ, grecizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și însușească sau a-și însuși limba, obiceiurile etc. grecilor, a (se) asimila grecilor. – Grec + suf. -iza. Cf. fr. gréciser.

DOOM

grecizá (a ~) vb., ind. prez. 3 grecizeáză

grecizeze
GRECIZÁ, grecizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și însușească sau a-și însuși limba, obiceiurile etc. grecilor, a (se) asimila grecilor. – Grec + suf. -iza. Cf. fr. gréciser.

DOOM

grecizá (a ~) vb., ind. prez. 3 grecizeáză

grecizezi
GRECIZÁ, grecizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și însușească sau a-și însuși limba, obiceiurile etc. grecilor, a (se) asimila grecilor. – Grec + suf. -iza. Cf. fr. gréciser.

DOOM

grecizá (a ~) vb., ind. prez. 3 grecizeáză

grecizând
GRECIZÁ, grecizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și însușească sau a-și însuși limba, obiceiurile etc. grecilor, a (se) asimila grecilor. – Grec + suf. -iza. Cf. fr. gréciser.

DOOM

grecizá (a ~) vb., ind. prez. 3 grecizeáză

grecizînd
GRECIZÁ, grecizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și însușească sau a-și însuși limba, obiceiurile etc. grecilor, a (se) asimila grecilor. – Grec + suf. -iza. Cf. fr. gréciser.

DOOM

grecizá (a ~) vb., ind. prez. 3 grecizeáză

grecizări
GRECIZÁRE s. f. Acțiunea de a (se) greciza. – V. greciza.

DOOM

grecizáre s. f., g.-d. art. grecizắrii

grecizării
GRECIZÁRE s. f. Acțiunea de a (se) greciza. – V. greciza.

DOOM

grecizáre s. f., g.-d. art. grecizắrii

grecizările
GRECIZÁRE s. f. Acțiunea de a (se) greciza. – V. greciza.

DOOM

grecizáre s. f., g.-d. art. grecizắrii

grecizărilor
GRECIZÁRE s. f. Acțiunea de a (se) greciza. – V. greciza.

DOOM

grecizáre s. f., g.-d. art. grecizắrii

greco
GRÉCO-RĂSĂRITEÁN, -Ă, greco-răsăriteni, -e, adj., s. m. și f. (Rar) Ortodox, greco-oriental. – Grec + răsăritean.

grecoaica
GRECOÁICĂ, grecoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Greciei sau este originară de acolo. – Grec + suf. -oaică.

DOOM

grecoáică s. f., g.-d. art. grecoáicei; pl. grecoáice

grecoaice
GRECOÁICĂ, grecoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Greciei sau este originară de acolo. – Grec + suf. -oaică.

DOOM

grecoáică s. f., g.-d. art. grecoáicei; pl. grecoáice

grecoaicei
GRECOÁICĂ, grecoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Greciei sau este originară de acolo. – Grec + suf. -oaică.

DOOM

grecoáică s. f., g.-d. art. grecoáicei; pl. grecoáice

grecoaicele
GRECOÁICĂ, grecoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Greciei sau este originară de acolo. – Grec + suf. -oaică.

DOOM

grecoáică s. f., g.-d. art. grecoáicei; pl. grecoáice

grecoaicelor
GRECOÁICĂ, grecoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Greciei sau este originară de acolo. – Grec + suf. -oaică.

DOOM

grecoáică s. f., g.-d. art. grecoáicei; pl. grecoáice

grecoaico
GRECOÁICĂ, grecoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Greciei sau este originară de acolo. – Grec + suf. -oaică.

DOOM

grecoáică s. f., g.-d. art. grecoáicei; pl. grecoáice

grecoman
GRECOMÁN, grecomani, s. m. (Peior.) Partizan fanatic al grecilor. – Din grecomanie (derivat regresiv).

DOOM

grecomán s. m., pl. grecománi

grecomana
GRECOMÁN, grecomani, s. m. (Peior.) Partizan fanatic al grecilor. – Din grecomanie (derivat regresiv).

DOOM

grecomán s. m., pl. grecománi

grecomane
GRECOMÁN, grecomani, s. m. (Peior.) Partizan fanatic al grecilor. – Din grecomanie (derivat regresiv).

DOOM

grecomán s. m., pl. grecománi

grecomanei
GRECOMÁN, grecomani, s. m. (Peior.) Partizan fanatic al grecilor. – Din grecomanie (derivat regresiv).

DOOM

grecomán s. m., pl. grecománi

grecomanele
GRECOMÁN, grecomani, s. m. (Peior.) Partizan fanatic al grecilor. – Din grecomanie (derivat regresiv).

DOOM

grecomán s. m., pl. grecománi

grecomanelor
GRECOMÁN, grecomani, s. m. (Peior.) Partizan fanatic al grecilor. – Din grecomanie (derivat regresiv).

DOOM

grecomán s. m., pl. grecománi

grecomani
GRECOMÁN, grecomani, s. m. (Peior.) Partizan fanatic al grecilor. – Din grecomanie (derivat regresiv).

DOOM

grecomán s. m., pl. grecománi

grecomania
GRECOMANÍE s. f. Manie de a imita obiceiurile, limba etc. grecilor, de a susține tot ce vine de la greci. – Din fr. grécomanie.

DOOM

grecomaníe s. f., art. grecomanía, g.-d. grecomaníi, art. grecomaníei

grecomanie
GRECOMANÍE s. f. Manie de a imita obiceiurile, limba etc. grecilor, de a susține tot ce vine de la greci. – Din fr. grécomanie.

DOOM

grecomaníe s. f., art. grecomanía, g.-d. grecomaníi, art. grecomaníei

grecomaniei
GRECOMANÍE s. f. Manie de a imita obiceiurile, limba etc. grecilor, de a susține tot ce vine de la greci. – Din fr. grécomanie.

DOOM

grecomaníe s. f., art. grecomanía, g.-d. grecomaníi, art. grecomaníei

grecomanii
GRECOMÁN, grecomani, s. m. (Peior.) Partizan fanatic al grecilor. – Din grecomanie (derivat regresiv).

DOOM

grecomán s. m., pl. grecománi

grecomanii
GRECOMANÍE s. f. Manie de a imita obiceiurile, limba etc. grecilor, de a susține tot ce vine de la greci. – Din fr. grécomanie.

DOOM

grecomaníe s. f., art. grecomanía, g.-d. grecomaníi, art. grecomaníei

grecomaniile
GRECOMANÍE s. f. Manie de a imita obiceiurile, limba etc. grecilor, de a susține tot ce vine de la greci. – Din fr. grécomanie.

DOOM

grecomaníe s. f., art. grecomanía, g.-d. grecomaníi, art. grecomaníei

grecomaniilor
GRECOMANÍE s. f. Manie de a imita obiceiurile, limba etc. grecilor, de a susține tot ce vine de la greci. – Din fr. grécomanie.

DOOM

grecomaníe s. f., art. grecomanía, g.-d. grecomaníi, art. grecomaníei

grecomanilor
GRECOMÁN, grecomani, s. m. (Peior.) Partizan fanatic al grecilor. – Din grecomanie (derivat regresiv).

DOOM

grecomán s. m., pl. grecománi

grecomanul
GRECOMÁN, grecomani, s. m. (Peior.) Partizan fanatic al grecilor. – Din grecomanie (derivat regresiv).

DOOM

grecomán s. m., pl. grecománi

grecomanului
GRECOMÁN, grecomani, s. m. (Peior.) Partizan fanatic al grecilor. – Din grecomanie (derivat regresiv).

DOOM

grecomán s. m., pl. grecománi

grecotei
GRECOTÉI, grecotei, s. m. (Peior.) Grec. – Din grec.

DOOM

grecotéi s. m., pl. grecotéi, art. grecotéii

grecoteii
GRECOTÉI, grecotei, s. m. (Peior.) Grec. – Din grec.

DOOM

grecotéi s. m., pl. grecotéi, art. grecotéii

grecoteilor
GRECOTÉI, grecotei, s. m. (Peior.) Grec. – Din grec.

DOOM

grecotéi s. m., pl. grecotéi, art. grecotéii

grecoteiul
GRECOTÉI, grecotei, s. m. (Peior.) Grec. – Din grec.

DOOM

grecotéi s. m., pl. grecotéi, art. grecotéii

grecoteiului
GRECOTÉI, grecotei, s. m. (Peior.) Grec. – Din grec.

DOOM

grecotéi s. m., pl. grecotéi, art. grecotéii

grecoul
GRÉCO-RĂSĂRITEÁN, -Ă, greco-răsăriteni, -e, adj., s. m. și f. (Rar) Ortodox, greco-oriental. – Grec + răsăritean.

grecoului
GRÉCO-RĂSĂRITEÁN, -Ă, greco-răsăriteni, -e, adj., s. m. și f. (Rar) Ortodox, greco-oriental. – Grec + răsăritean.

grecul
GRECOÁICĂ, grecoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Greciei sau este originară de acolo. – Grec + suf. -oaică.

DOOM

grecoáică s. f., g.-d. art. grecoáicei; pl. grecoáice

grecul
GRECOÁICĂ, grecoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Greciei sau este originară de acolo. – Grec + suf. -oaică.

DOOM

grecoáică s. f., g.-d. art. grecoáicei; pl. grecoáice

grecul
GRÉCO-CATÓLIC, -Ă, greco-catolici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de Biserica unită, privitor la Biserica unită. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a aderat la Biserica unită. – Grec + catolic.

DOOM

gréco-católic adj. m., s. m., pl. gréco-católici; adj. f., s. f. gréco-católică, pl. gréco-católice

grecul
GRÉCO-CATÓLIC, -Ă, greco-catolici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de Biserica unită, privitor la Biserica unită. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a aderat la Biserica unită. – Grec + catolic.

DOOM

gréco-católic adj. m., s. m., pl. gréco-católici; adj. f., s. f. gréco-católică, pl. gréco-católice

grecul
GRECO-ORIENTÁL, -Ă, greco-orientali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de religia ortodoxă, privitor la religia ortodoxă; ortodox, greco-răsăritean. 2. S. m. și f. Persoană care aderă la religia ortodoxă; ortodox, greco-răsăritean. [Pr.: -ri-en-] – Grec + oriental.

DOOM

gréco-orientál (-ri-en-) adj. m., s. m., pl. gréco-orientáli; adj. f., s. f. gréco-orientálă, pl. gréco-orientále

grecul
GRECO-ORIENTÁL, -Ă, greco-orientali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de religia ortodoxă, privitor la religia ortodoxă; ortodox, greco-răsăritean. 2. S. m. și f. Persoană care aderă la religia ortodoxă; ortodox, greco-răsăritean. [Pr.: -ri-en-] – Grec + oriental.

DOOM

gréco-orientál (-ri-en-) adj. m., s. m., pl. gréco-orientáli; adj. f., s. f. gréco-orientálă, pl. gréco-orientále

grecul
GRECO-RĂSĂRITEÁN, -Ă, greco-răsăriteni, -e, adj., s. m. și f. (Rar) Ortodox, greco-oriental. – Grec + răsăritean.

DOOM

gréco-răsăriteán (rar) adj. m., s. m., pl. gréco-răsăriténi; adj. f., s. f. gréco-răsăriteánă, pl. gréco-răsăriténe

grecul
GRECO-RĂSĂRITEÁN, -Ă, greco-răsăriteni, -e, adj., s. m. și f. (Rar) Ortodox, greco-oriental. – Grec + răsăritean.

DOOM

gréco-răsăriteán (rar) adj. m., s. m., pl. gréco-răsăriténi; adj. f., s. f. gréco-răsăriteánă, pl. gréco-răsăriténe

grecul
GRÉCO-ROMÁN, -Ă, greco-romani, -e, adj. Care ține de epoca vechii Grecii și a Imperiului Roman, privitor la vechea Grecie și la Imperiul Roman. ◊ Lupte greco-romane v. luptă – Din fr. gréco-romain.

DOOM

gréco-román adj. m., pl. gréco-románi; f. gréco-románă, pl. gréco-románe

grecule
GRECOÁICĂ, grecoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Greciei sau este originară de acolo. – Grec + suf. -oaică.

DOOM

grecoáică s. f., g.-d. art. grecoáicei; pl. grecoáice

grecule
GRÉCO-CATÓLIC, -Ă, greco-catolici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de Biserica unită, privitor la Biserica unită. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a aderat la Biserica unită. – Grec + catolic.

DOOM

gréco-católic adj. m., s. m., pl. gréco-católici; adj. f., s. f. gréco-católică, pl. gréco-católice

grecule
GRÉCO-CATÓLIC, -Ă, greco-catolici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de Biserica unită, privitor la Biserica unită. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a aderat la Biserica unită. – Grec + catolic.

DOOM

gréco-católic adj. m., s. m., pl. gréco-católici; adj. f., s. f. gréco-católică, pl. gréco-católice

grecule
GRECO-ORIENTÁL, -Ă, greco-orientali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de religia ortodoxă, privitor la religia ortodoxă; ortodox, greco-răsăritean. 2. S. m. și f. Persoană care aderă la religia ortodoxă; ortodox, greco-răsăritean. [Pr.: -ri-en-] – Grec + oriental.

DOOM

gréco-orientál (-ri-en-) adj. m., s. m., pl. gréco-orientáli; adj. f., s. f. gréco-orientálă, pl. gréco-orientále

grecule
GRECO-ORIENTÁL, -Ă, greco-orientali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de religia ortodoxă, privitor la religia ortodoxă; ortodox, greco-răsăritean. 2. S. m. și f. Persoană care aderă la religia ortodoxă; ortodox, greco-răsăritean. [Pr.: -ri-en-] – Grec + oriental.

DOOM

gréco-orientál (-ri-en-) adj. m., s. m., pl. gréco-orientáli; adj. f., s. f. gréco-orientálă, pl. gréco-orientále

grecule
GRECO-RĂSĂRITEÁN, -Ă, greco-răsăriteni, -e, adj., s. m. și f. (Rar) Ortodox, greco-oriental. – Grec + răsăritean.

DOOM

gréco-răsăriteán (rar) adj. m., s. m., pl. gréco-răsăriténi; adj. f., s. f. gréco-răsăriteánă, pl. gréco-răsăriténe

grecule
GRECO-RĂSĂRITEÁN, -Ă, greco-răsăriteni, -e, adj., s. m. și f. (Rar) Ortodox, greco-oriental. – Grec + răsăritean.

DOOM

gréco-răsăriteán (rar) adj. m., s. m., pl. gréco-răsăriténi; adj. f., s. f. gréco-răsăriteánă, pl. gréco-răsăriténe

grecule
GRÉCO-ROMÁN, -Ă, greco-romani, -e, adj. Care ține de epoca vechii Grecii și a Imperiului Roman, privitor la vechea Grecie și la Imperiul Roman. ◊ Lupte greco-romane v. luptă – Din fr. gréco-romain.

DOOM

gréco-román adj. m., pl. gréco-románi; f. gréco-románă, pl. gréco-románe

grecului
GRECOÁICĂ, grecoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Greciei sau este originară de acolo. – Grec + suf. -oaică.

DOOM

grecoáică s. f., g.-d. art. grecoáicei; pl. grecoáice

grecului
GRECOÁICĂ, grecoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Greciei sau este originară de acolo. – Grec + suf. -oaică.

DOOM

grecoáică s. f., g.-d. art. grecoáicei; pl. grecoáice

grecului
GRÉCO-CATÓLIC, -Ă, greco-catolici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de Biserica unită, privitor la Biserica unită. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a aderat la Biserica unită. – Grec + catolic.

DOOM

gréco-católic adj. m., s. m., pl. gréco-católici; adj. f., s. f. gréco-católică, pl. gréco-católice

grecului
GRÉCO-CATÓLIC, -Ă, greco-catolici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de Biserica unită, privitor la Biserica unită. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a aderat la Biserica unită. – Grec + catolic.

DOOM

gréco-católic adj. m., s. m., pl. gréco-católici; adj. f., s. f. gréco-católică, pl. gréco-católice

grecului
GRECO-ORIENTÁL, -Ă, greco-orientali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de religia ortodoxă, privitor la religia ortodoxă; ortodox, greco-răsăritean. 2. S. m. și f. Persoană care aderă la religia ortodoxă; ortodox, greco-răsăritean. [Pr.: -ri-en-] – Grec + oriental.

DOOM

gréco-orientál (-ri-en-) adj. m., s. m., pl. gréco-orientáli; adj. f., s. f. gréco-orientálă, pl. gréco-orientále

grecului
GRECO-ORIENTÁL, -Ă, greco-orientali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de religia ortodoxă, privitor la religia ortodoxă; ortodox, greco-răsăritean. 2. S. m. și f. Persoană care aderă la religia ortodoxă; ortodox, greco-răsăritean. [Pr.: -ri-en-] – Grec + oriental.

DOOM

gréco-orientál (-ri-en-) adj. m., s. m., pl. gréco-orientáli; adj. f., s. f. gréco-orientálă, pl. gréco-orientále

grecului
GRECO-RĂSĂRITEÁN, -Ă, greco-răsăriteni, -e, adj., s. m. și f. (Rar) Ortodox, greco-oriental. – Grec + răsăritean.

DOOM

gréco-răsăriteán (rar) adj. m., s. m., pl. gréco-răsăriténi; adj. f., s. f. gréco-răsăriteánă, pl. gréco-răsăriténe

grecului
GRECO-RĂSĂRITEÁN, -Ă, greco-răsăriteni, -e, adj., s. m. și f. (Rar) Ortodox, greco-oriental. – Grec + răsăritean.

DOOM

gréco-răsăriteán (rar) adj. m., s. m., pl. gréco-răsăriténi; adj. f., s. f. gréco-răsăriteánă, pl. gréco-răsăriténe

grecului
GRÉCO-ROMÁN, -Ă, greco-romani, -e, adj. Care ține de epoca vechii Grecii și a Imperiului Roman, privitor la vechea Grecie și la Imperiul Roman. ◊ Lupte greco-romane v. luptă – Din fr. gréco-romain.

DOOM

gréco-román adj. m., pl. gréco-románi; f. gréco-románă, pl. gréco-románe

greculus
GRÉCULUS s.m. (Ant.) Denumire dată filozofilor și literaților pedanți în Roma antică. [< lat. graeculus, cf. it. greculo].

greculusul
GRÉCULUS s.m. (Ant.) Denumire dată filozofilor și literaților pedanți în Roma antică. [< lat. graeculus, cf. it. greculo].

greculusului
GRÉCULUS s.m. (Ant.) Denumire dată filozofilor și literaților pedanți în Roma antică. [< lat. graeculus, cf. it. greculo].

grecușor
GRECUȘÓR, grecușori, s. m. (Peior.) Diminutiv al lui grec. – Grec + suf. -ușor.

DOOM

grecușór s. m., pl. grecușóri

grecușori
GRECUȘÓR, grecușori, s. m. (Peior.) Diminutiv al lui grec. – Grec + suf. -ușor.

DOOM

grecușór s. m., pl. grecușóri

grecușorii
GRECUȘÓR, grecușori, s. m. (Peior.) Diminutiv al lui grec. – Grec + suf. -ușor.

DOOM

grecușór s. m., pl. grecușóri

grecușorilor
GRECUȘÓR, grecușori, s. m. (Peior.) Diminutiv al lui grec. – Grec + suf. -ușor.

DOOM

grecușór s. m., pl. grecușóri

grecușorul
GRECUȘÓR, grecușori, s. m. (Peior.) Diminutiv al lui grec. – Grec + suf. -ușor.

DOOM

grecușór s. m., pl. grecușóri

grecușorului
GRECUȘÓR, grecușori, s. m. (Peior.) Diminutiv al lui grec. – Grec + suf. -ușor.

DOOM

grecușór s. m., pl. grecușóri

greder
GRÉDER, gredere, s. n. Mașină folosită pentru diverse operații de construire și de întreținere a drumurilor, îndeosebi pentru nivelări. – Din engl. grader.

DOOM

gréder s. n., pl. grédere

gredere
GRÉDER, gredere, s. n. Mașină folosită pentru diverse operații de construire și de întreținere a drumurilor, îndeosebi pentru nivelări. – Din engl. grader.

DOOM

gréder s. n., pl. grédere

grederele
GRÉDER, gredere, s. n. Mașină folosită pentru diverse operații de construire și de întreținere a drumurilor, îndeosebi pentru nivelări. – Din engl. grader.

DOOM

gréder s. n., pl. grédere

grederelor
GRÉDER, gredere, s. n. Mașină folosită pentru diverse operații de construire și de întreținere a drumurilor, îndeosebi pentru nivelări. – Din engl. grader.

DOOM

gréder s. n., pl. grédere

grederul
GRÉDER, gredere, s. n. Mașină folosită pentru diverse operații de construire și de întreținere a drumurilor, îndeosebi pentru nivelări. – Din engl. grader.

DOOM

gréder s. n., pl. grédere

grederului
GRÉDER, gredere, s. n. Mașină folosită pentru diverse operații de construire și de întreținere a drumurilor, îndeosebi pentru nivelări. – Din engl. grader.

DOOM

gréder s. n., pl. grédere

greează
GREÁ, greez, vb. I. Tranz. (Mar.) A echipa o navă cu greementul necesar. [Pr.: gre-a] – Din fr. gréer.

greement
GREEMÉNT, greemente, s. n. Ansamblu format din catargele, velele și parâmele unei nave sau ale unei ambarcațiuni cu pânze. [Pr.: gre-e-] – Din fr. gréement.

DOOM

greemént (gre-e-) s. n., pl. greeménte

greemente
GREEMÉNT, greemente, s. n. Ansamblu format din catargele, velele și parâmele unei nave sau ale unei ambarcațiuni cu pânze. [Pr.: gre-e-] – Din fr. gréement.

DOOM

greemént (gre-e-) s. n., pl. greeménte

greementele
GREEMÉNT, greemente, s. n. Ansamblu format din catargele, velele și parâmele unei nave sau ale unei ambarcațiuni cu pânze. [Pr.: gre-e-] – Din fr. gréement.

DOOM

greemént (gre-e-) s. n., pl. greeménte

greementelor
GREEMÉNT, greemente, s. n. Ansamblu format din catargele, velele și parâmele unei nave sau ale unei ambarcațiuni cu pânze. [Pr.: gre-e-] – Din fr. gréement.

DOOM

greemént (gre-e-) s. n., pl. greeménte

greementul
GREEMÉNT, greemente, s. n. Ansamblu format din catargele, velele și parâmele unei nave sau ale unei ambarcațiuni cu pânze. [Pr.: gre-e-] – Din fr. gréement.

DOOM

greemént (gre-e-) s. n., pl. greeménte

greementului
GREEMÉNT, greemente, s. n. Ansamblu format din catargele, velele și parâmele unei nave sau ale unei ambarcațiuni cu pânze. [Pr.: gre-e-] – Din fr. gréement.

DOOM

greemént (gre-e-) s. n., pl. greeménte

green
GREEN s.n. (Anglicism) Peluză, loc semănat cu gazon pentru jocul de tenis sau de golf. [Pron. grin. / < engl., fr. green].

greez
GREÁ, greez, vb. I. Tranz. (Mar.) A echipa o navă cu greementul necesar. [Pr.: gre-a] – Din fr. gréer.

greeze
GREÁ, greez, vb. I. Tranz. (Mar.) A echipa o navă cu greementul necesar. [Pr.: gre-a] – Din fr. gréer.

greezi
GREÁ, greez, vb. I. Tranz. (Mar.) A echipa o navă cu greementul necesar. [Pr.: gre-a] – Din fr. gréer.

gref
GREF, grefuri, s. n. Veche măsură de lungime egală cu a șaisprezecea parte dintr-un cot. [Pl. și: (m.) grefi] – Din bg. greh.

DOOM

gref (unitate de măsură) (înv.) s. n./s. m., pl. gréfuri/grefi

gref
GREF, grefuri, s. n. Veche măsură de lungime egală cu a șaisprezecea parte dintr-un cot. [Pl. și: (m.) grefi] – Din bg. greh.

grefa
GREFÁ, grefez, vb. I. Tranz. (Med.) A face o grefă², a aplica o grefă². – Din fr. greffer.

DOOM

grefá (a ~) vb., ind. prez. 3 grefeáză

grefa
GRÉFĂ², grefe, s. f. 1. Fragment de țesut sau organ transplantat dintr-o regiune în alta a corpului aceluiași individ sau de la un organism la altul; grefon, transplant. 2. Operație de refacere a unui țesut sau a unui organ cu ajutorul unei grefe² (1). – Din fr. greffe.

DOOM

gréfă s. f., g.-d. art. gréfei; pl. gréfe

grefai
GREFÁ, grefez, vb. I. Tranz. (Med.) A face o grefă², a aplica o grefă². – Din fr. greffer.

DOOM

grefá (a ~) vb., ind. prez. 3 grefeáză

grefam
GREFÁ, grefez, vb. I. Tranz. (Med.) A face o grefă², a aplica o grefă². – Din fr. greffer.

DOOM

grefá (a ~) vb., ind. prez. 3 grefeáză

grefare
GREFÁ, grefez, vb. I. Tranz. (Med.) A face o grefă², a aplica o grefă². – Din fr. greffer.

DOOM

grefá (a ~) vb., ind. prez. 3 grefeáză

grefare
GREFÁRE, grefări, s. f. Acțiunea de a grefa și rezultatul ei. – V. grefa.

DOOM

grefáre s. f., g.-d. art. grefắrii; pl. grefắri

grefarea
GREFÁRE, grefări, s. f. Acțiunea de a grefa și rezultatul ei. – V. grefa.

DOOM

grefáre s. f., g.-d. art. grefắrii; pl. grefắri

grefară
GREFÁ, grefez, vb. I. Tranz. (Med.) A face o grefă², a aplica o grefă². – Din fr. greffer.

DOOM

grefá (a ~) vb., ind. prez. 3 grefeáză

grefarăm
GREFÁ, grefez, vb. I. Tranz. (Med.) A face o grefă², a aplica o grefă². – Din fr. greffer.

DOOM

grefá (a ~) vb., ind. prez. 3 grefeáză

grefarăți
GREFÁ, grefez, vb. I. Tranz. (Med.) A face o grefă², a aplica o grefă². – Din fr. greffer.

DOOM

grefá (a ~) vb., ind. prez. 3 grefeáză

grefase
GREFÁ, grefez, vb. I. Tranz. (Med.) A face o grefă², a aplica o grefă². – Din fr. greffer.

DOOM

grefá (a ~) vb., ind. prez. 3 grefeáză

grefasem
GREFÁ, grefez, vb. I. Tranz. (Med.) A face o grefă², a aplica o grefă². – Din fr. greffer.

DOOM

grefá (a ~) vb., ind. prez. 3 grefeáză

grefaseră
GREFÁ, grefez, vb. I. Tranz. (Med.) A face o grefă², a aplica o grefă². – Din fr. greffer.

DOOM

grefá (a ~) vb., ind. prez. 3 grefeáză

grefaserăm
GREFÁ, grefez, vb. I. Tranz. (Med.) A face o grefă², a aplica o grefă². – Din fr. greffer.

DOOM

grefá (a ~) vb., ind. prez. 3 grefeáză

grefaserăți
GREFÁ, grefez, vb. I. Tranz. (Med.) A face o grefă², a aplica o grefă². – Din fr. greffer.

DOOM

grefá (a ~) vb., ind. prez. 3 grefeáză

grefaseși
GREFÁ, grefez, vb. I. Tranz. (Med.) A face o grefă², a aplica o grefă². – Din fr. greffer.

DOOM

grefá (a ~) vb., ind. prez. 3 grefeáză

grefaseți
GREFÁ, grefez, vb. I. Tranz. (Med.) A face o grefă², a aplica o grefă². – Din fr. greffer.

DOOM

grefá (a ~) vb., ind. prez. 3 grefeáză

grefat
GREFÁ, grefez, vb. I. Tranz. (Med.) A face o grefă², a aplica o grefă². – Din fr. greffer.

DOOM

grefá (a ~) vb., ind. prez. 3 grefeáză

grefat
GREFÁT, -Ă, grefați, -te, adj. Aplicat în formă de grefă ². ◊ Fig. Grefată pe fondul crizei generale a capitalismului, criza economică din 1929-1933 a fost cea mai adîncă și pustiitoare dintre toate crizele prin care a trecut capitalismul pînă atunci. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 56.

grefata
GREFÁT, -Ă, grefați, -te, adj. Aplicat în formă de grefă ². ◊ Fig. Grefată pe fondul crizei generale a capitalismului, criza economică din 1929-1933 a fost cea mai adîncă și pustiitoare dintre toate crizele prin care a trecut capitalismul pînă atunci. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 56.

grefate
GREFÁT, -Ă, grefați, -te, adj. Aplicat în formă de grefă ². ◊ Fig. Grefată pe fondul crizei generale a capitalismului, criza economică din 1929-1933 a fost cea mai adîncă și pustiitoare dintre toate crizele prin care a trecut capitalismul pînă atunci. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 56.

grefatei
GREFÁT, -Ă, grefați, -te, adj. Aplicat în formă de grefă ². ◊ Fig. Grefată pe fondul crizei generale a capitalismului, criza economică din 1929-1933 a fost cea mai adîncă și pustiitoare dintre toate crizele prin care a trecut capitalismul pînă atunci. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 56.

grefatele
GREFÁT, -Ă, grefați, -te, adj. Aplicat în formă de grefă ². ◊ Fig. Grefată pe fondul crizei generale a capitalismului, criza economică din 1929-1933 a fost cea mai adîncă și pustiitoare dintre toate crizele prin care a trecut capitalismul pînă atunci. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 56.

grefatelor
GREFÁT, -Ă, grefați, -te, adj. Aplicat în formă de grefă ². ◊ Fig. Grefată pe fondul crizei generale a capitalismului, criza economică din 1929-1933 a fost cea mai adîncă și pustiitoare dintre toate crizele prin care a trecut capitalismul pînă atunci. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 56.

grefatul
GREFÁT, -Ă, grefați, -te, adj. Aplicat în formă de grefă ². ◊ Fig. Grefată pe fondul crizei generale a capitalismului, criza economică din 1929-1933 a fost cea mai adîncă și pustiitoare dintre toate crizele prin care a trecut capitalismul pînă atunci. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 56.

grefatului
GREFÁT, -Ă, grefați, -te, adj. Aplicat în formă de grefă ². ◊ Fig. Grefată pe fondul crizei generale a capitalismului, criza economică din 1929-1933 a fost cea mai adîncă și pustiitoare dintre toate crizele prin care a trecut capitalismul pînă atunci. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 56.

grefau
GREFÁ, grefez, vb. I. Tranz. (Med.) A face o grefă², a aplica o grefă². – Din fr. greffer.

DOOM

grefá (a ~) vb., ind. prez. 3 grefeáză

grefași
GREFÁ, grefez, vb. I. Tranz. (Med.) A face o grefă², a aplica o grefă². – Din fr. greffer.

DOOM

grefá (a ~) vb., ind. prez. 3 grefeáză

grefați
GREFÁ, grefez, vb. I. Tranz. (Med.) A face o grefă², a aplica o grefă². – Din fr. greffer.

DOOM

grefá (a ~) vb., ind. prez. 3 grefeáză

grefați
GREFÁT, -Ă, grefați, -te, adj. Aplicat în formă de grefă ². ◊ Fig. Grefată pe fondul crizei generale a capitalismului, criza economică din 1929-1933 a fost cea mai adîncă și pustiitoare dintre toate crizele prin care a trecut capitalismul pînă atunci. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 56.

grefații
GREFÁT, -Ă, grefați, -te, adj. Aplicat în formă de grefă ². ◊ Fig. Grefată pe fondul crizei generale a capitalismului, criza economică din 1929-1933 a fost cea mai adîncă și pustiitoare dintre toate crizele prin care a trecut capitalismul pînă atunci. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 56.

grefaților
GREFÁT, -Ă, grefați, -te, adj. Aplicat în formă de grefă ². ◊ Fig. Grefată pe fondul crizei generale a capitalismului, criza economică din 1929-1933 a fost cea mai adîncă și pustiitoare dintre toate crizele prin care a trecut capitalismul pînă atunci. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 56.

grefe
GRÉFĂ², grefe, s. f. 1. Fragment de țesut sau organ transplantat dintr-o regiune în alta a corpului aceluiași individ sau de la un organism la altul; grefon, transplant. 2. Operație de refacere a unui țesut sau a unui organ cu ajutorul unei grefe² (1). – Din fr. greffe.

DOOM

gréfă s. f., g.-d. art. gréfei; pl. gréfe

grefează
GREFÁ, grefez, vb. I. Tranz. (Med.) A face o grefă², a aplica o grefă². – Din fr. greffer.

DOOM

grefá (a ~) vb., ind. prez. 3 grefeáză

grefei
GRÉFĂ², grefe, s. f. 1. Fragment de țesut sau organ transplantat dintr-o regiune în alta a corpului aceluiași individ sau de la un organism la altul; grefon, transplant. 2. Operație de refacere a unui țesut sau a unui organ cu ajutorul unei grefe² (1). – Din fr. greffe.

DOOM

gréfă s. f., g.-d. art. gréfei; pl. gréfe

grefele
GRÉFĂ², grefe, s. f. 1. Fragment de țesut sau organ transplantat dintr-o regiune în alta a corpului aceluiași individ sau de la un organism la altul; grefon, transplant. 2. Operație de refacere a unui țesut sau a unui organ cu ajutorul unei grefe² (1). – Din fr. greffe.

DOOM

gréfă s. f., g.-d. art. gréfei; pl. gréfe

grefelor
GRÉFĂ², grefe, s. f. 1. Fragment de țesut sau organ transplantat dintr-o regiune în alta a corpului aceluiași individ sau de la un organism la altul; grefon, transplant. 2. Operație de refacere a unui țesut sau a unui organ cu ajutorul unei grefe² (1). – Din fr. greffe.

DOOM

gréfă s. f., g.-d. art. gréfei; pl. gréfe

grefez
GREFÁ, grefez, vb. I. Tranz. (Med.) A face o grefă², a aplica o grefă². – Din fr. greffer.

DOOM

grefá (a ~) vb., ind. prez. 3 grefeáză

grefeze
GREFÁ, grefez, vb. I. Tranz. (Med.) A face o grefă², a aplica o grefă². – Din fr. greffer.

DOOM

grefá (a ~) vb., ind. prez. 3 grefeáză

grefezi
GREFÁ, grefez, vb. I. Tranz. (Med.) A face o grefă², a aplica o grefă². – Din fr. greffer.

DOOM

grefá (a ~) vb., ind. prez. 3 grefeáză

grefier
GREFIÉR, -Ă, grefieri, -e, s. m. și f. Funcționar judecătoresc însărcinat cu înregistrarea dezbaterilor instanței, cu redactarea hotărârilor, cu întocmirea, păstrarea și comunicarea actelor de procedură. [Pr.: -fi-er] – Din fr. greffier.

DOOM

*grefiéră (-fi-e-) s. f., g.-d. art. grefiérei; pl. grefiére

grefiera
GREFIÉR, -Ă, grefieri, -e, s. m. și f. Funcționar judecătoresc însărcinat cu înregistrarea dezbaterilor instanței, cu redactarea hotărârilor, cu întocmirea, păstrarea și comunicarea actelor de procedură. [Pr.: -fi-er] – Din fr. greffier.

DOOM

*grefiéră (-fi-e-) s. f., g.-d. art. grefiérei; pl. grefiére

grefiere
GREFIÉR, -Ă, grefieri, -e, s. m. și f. Funcționar judecătoresc însărcinat cu înregistrarea dezbaterilor instanței, cu redactarea hotărârilor, cu întocmirea, păstrarea și comunicarea actelor de procedură. [Pr.: -fi-er] – Din fr. greffier.

DOOM

*grefiéră (-fi-e-) s. f., g.-d. art. grefiérei; pl. grefiére

grefierei
GREFIÉR, -Ă, grefieri, -e, s. m. și f. Funcționar judecătoresc însărcinat cu înregistrarea dezbaterilor instanței, cu redactarea hotărârilor, cu întocmirea, păstrarea și comunicarea actelor de procedură. [Pr.: -fi-er] – Din fr. greffier.

DOOM

*grefiéră (-fi-e-) s. f., g.-d. art. grefiérei; pl. grefiére

grefierele
GREFIÉR, -Ă, grefieri, -e, s. m. și f. Funcționar judecătoresc însărcinat cu înregistrarea dezbaterilor instanței, cu redactarea hotărârilor, cu întocmirea, păstrarea și comunicarea actelor de procedură. [Pr.: -fi-er] – Din fr. greffier.

DOOM

*grefiéră (-fi-e-) s. f., g.-d. art. grefiérei; pl. grefiére

grefierelor
GREFIÉR, -Ă, grefieri, -e, s. m. și f. Funcționar judecătoresc însărcinat cu înregistrarea dezbaterilor instanței, cu redactarea hotărârilor, cu întocmirea, păstrarea și comunicarea actelor de procedură. [Pr.: -fi-er] – Din fr. greffier.

DOOM

*grefiéră (-fi-e-) s. f., g.-d. art. grefiérei; pl. grefiére

grefieri
GREFIÉR, -Ă, grefieri, -e, s. m. și f. Funcționar judecătoresc însărcinat cu înregistrarea dezbaterilor instanței, cu redactarea hotărârilor, cu întocmirea, păstrarea și comunicarea actelor de procedură. [Pr.: -fi-er] – Din fr. greffier.

DOOM

*grefiéră (-fi-e-) s. f., g.-d. art. grefiérei; pl. grefiére

grefierii
GREFIÉR, -Ă, grefieri, -e, s. m. și f. Funcționar judecătoresc însărcinat cu înregistrarea dezbaterilor instanței, cu redactarea hotărârilor, cu întocmirea, păstrarea și comunicarea actelor de procedură. [Pr.: -fi-er] – Din fr. greffier.

DOOM

*grefiéră (-fi-e-) s. f., g.-d. art. grefiérei; pl. grefiére

grefierilor
GREFIÉR, -Ă, grefieri, -e, s. m. și f. Funcționar judecătoresc însărcinat cu înregistrarea dezbaterilor instanței, cu redactarea hotărârilor, cu întocmirea, păstrarea și comunicarea actelor de procedură. [Pr.: -fi-er] – Din fr. greffier.

DOOM

*grefiéră (-fi-e-) s. f., g.-d. art. grefiérei; pl. grefiére

grefierul
GREFIÉR, -Ă, grefieri, -e, s. m. și f. Funcționar judecătoresc însărcinat cu înregistrarea dezbaterilor instanței, cu redactarea hotărârilor, cu întocmirea, păstrarea și comunicarea actelor de procedură. [Pr.: -fi-er] – Din fr. greffier.

DOOM

*grefiéră (-fi-e-) s. f., g.-d. art. grefiérei; pl. grefiére

grefierului
GREFIÉR, -Ă, grefieri, -e, s. m. și f. Funcționar judecătoresc însărcinat cu înregistrarea dezbaterilor instanței, cu redactarea hotărârilor, cu întocmirea, păstrarea și comunicarea actelor de procedură. [Pr.: -fi-er] – Din fr. greffier.

DOOM

*grefiéră (-fi-e-) s. f., g.-d. art. grefiérei; pl. grefiére

grefoane
GREFÓN, grefoane, s. n. (Med.) Grefă² (1). – Din fr. greffon.

DOOM

grefón s. n., pl. grefoáne

grefoanele
GREFÓN, grefoane, s. n. (Med.) Grefă² (1). – Din fr. greffon.

DOOM

grefón s. n., pl. grefoáne

grefoanelor
GREFÓN, grefoane, s. n. (Med.) Grefă² (1). – Din fr. greffon.

DOOM

grefón s. n., pl. grefoáne

grefon
GREFÓN, grefoane, s. n. (Med.) Grefă² (1). – Din fr. greffon.

DOOM

grefón s. n., pl. grefoáne

grefonul
GREFÓN, grefoane, s. n. (Med.) Grefă² (1). – Din fr. greffon.

DOOM

grefón s. n., pl. grefoáne

grefonului
GREFÓN, grefoane, s. n. (Med.) Grefă² (1). – Din fr. greffon.

DOOM

grefón s. n., pl. grefoáne

grefând
GREFÁ, grefez, vb. I. Tranz. (Med.) A face o grefă², a aplica o grefă². – Din fr. greffer.

DOOM

grefá (a ~) vb., ind. prez. 3 grefeáză

grefînd
GREFÁ, grefez, vb. I. Tranz. (Med.) A face o grefă², a aplica o grefă². – Din fr. greffer.

DOOM

grefá (a ~) vb., ind. prez. 3 grefeáză

grefări
GREFÁRE, grefări, s. f. Acțiunea de a grefa și rezultatul ei. – V. grefa.

DOOM

grefáre s. f., g.-d. art. grefắrii; pl. grefắri

grefării
GREFÁRE, grefări, s. f. Acțiunea de a grefa și rezultatul ei. – V. grefa.

DOOM

grefáre s. f., g.-d. art. grefắrii; pl. grefắri

grefările
GREFÁRE, grefări, s. f. Acțiunea de a grefa și rezultatul ei. – V. grefa.

DOOM

grefáre s. f., g.-d. art. grefắrii; pl. grefắri

grefărilor
GREFÁRE, grefări, s. f. Acțiunea de a grefa și rezultatul ei. – V. grefa.

DOOM

grefáre s. f., g.-d. art. grefắrii; pl. grefắri

gregar
GREGÁR, -Ă, gregari, -e, adj. (Despre animale) Care trăiește în grupuri compacte, în turme, cete, cârduri. ◊ Instinct gregar = instinct care determină unele animale să trăiască, să migreze etc. în turme, cete, cârduri. (Fig.) Spirit (sau instinct) gregar = atitudine de supunere oarbă; spirit de turmă. – Din fr. grégaire, lat. gregarius.

DOOM

gregár adj. m., pl. gregári; f. gregáră, pl. gregáre

gregara
GREGÁR, -Ă, gregari, -e, adj. (Despre animale) Care trăiește în grupuri compacte, în turme, cete, cârduri. ◊ Instinct gregar = instinct care determină unele animale să trăiască, să migreze etc. în turme, cete, cârduri. (Fig.) Spirit (sau instinct) gregar = atitudine de supunere oarbă; spirit de turmă. – Din fr. grégaire, lat. gregarius.

DOOM

gregár adj. m., pl. gregári; f. gregáră, pl. gregáre

gregare
GREGÁR, -Ă, gregari, -e, adj. (Despre animale) Care trăiește în grupuri compacte, în turme, cete, cârduri. ◊ Instinct gregar = instinct care determină unele animale să trăiască, să migreze etc. în turme, cete, cârduri. (Fig.) Spirit (sau instinct) gregar = atitudine de supunere oarbă; spirit de turmă. – Din fr. grégaire, lat. gregarius.

DOOM

gregár adj. m., pl. gregári; f. gregáră, pl. gregáre

gregarei
GREGÁR, -Ă, gregari, -e, adj. (Despre animale) Care trăiește în grupuri compacte, în turme, cete, cârduri. ◊ Instinct gregar = instinct care determină unele animale să trăiască, să migreze etc. în turme, cete, cârduri. (Fig.) Spirit (sau instinct) gregar = atitudine de supunere oarbă; spirit de turmă. – Din fr. grégaire, lat. gregarius.

DOOM

gregár adj. m., pl. gregári; f. gregáră, pl. gregáre

gregarele
GREGÁR, -Ă, gregari, -e, adj. (Despre animale) Care trăiește în grupuri compacte, în turme, cete, cârduri. ◊ Instinct gregar = instinct care determină unele animale să trăiască, să migreze etc. în turme, cete, cârduri. (Fig.) Spirit (sau instinct) gregar = atitudine de supunere oarbă; spirit de turmă. – Din fr. grégaire, lat. gregarius.

DOOM

gregár adj. m., pl. gregári; f. gregáră, pl. gregáre

gregarelor
GREGÁR, -Ă, gregari, -e, adj. (Despre animale) Care trăiește în grupuri compacte, în turme, cete, cârduri. ◊ Instinct gregar = instinct care determină unele animale să trăiască, să migreze etc. în turme, cete, cârduri. (Fig.) Spirit (sau instinct) gregar = atitudine de supunere oarbă; spirit de turmă. – Din fr. grégaire, lat. gregarius.

DOOM

gregár adj. m., pl. gregári; f. gregáră, pl. gregáre

gregari
GREGÁR, -Ă, gregari, -e, adj. (Despre animale) Care trăiește în grupuri compacte, în turme, cete, cârduri. ◊ Instinct gregar = instinct care determină unele animale să trăiască, să migreze etc. în turme, cete, cârduri. (Fig.) Spirit (sau instinct) gregar = atitudine de supunere oarbă; spirit de turmă. – Din fr. grégaire, lat. gregarius.

DOOM

gregár adj. m., pl. gregári; f. gregáră, pl. gregáre

gregarii
GREGÁR, -Ă, gregari, -e, adj. (Despre animale) Care trăiește în grupuri compacte, în turme, cete, cârduri. ◊ Instinct gregar = instinct care determină unele animale să trăiască, să migreze etc. în turme, cete, cârduri. (Fig.) Spirit (sau instinct) gregar = atitudine de supunere oarbă; spirit de turmă. – Din fr. grégaire, lat. gregarius.

DOOM

gregár adj. m., pl. gregári; f. gregáră, pl. gregáre

gregarilor
GREGÁR, -Ă, gregari, -e, adj. (Despre animale) Care trăiește în grupuri compacte, în turme, cete, cârduri. ◊ Instinct gregar = instinct care determină unele animale să trăiască, să migreze etc. în turme, cete, cârduri. (Fig.) Spirit (sau instinct) gregar = atitudine de supunere oarbă; spirit de turmă. – Din fr. grégaire, lat. gregarius.

DOOM

gregár adj. m., pl. gregári; f. gregáră, pl. gregáre

gregario
GREGÁRIO s.m. v. gregar.

gregarism
GREGARÍSM s. n. (Rar) Stare a animalelor care trăiesc în turmă; (fig.) instinct, spirit gregar. – Din fr. grégarisme.

gregarismul
GREGARÍSM s. n. (Rar) Stare a animalelor care trăiesc în turmă; (fig.) instinct, spirit gregar. – Din fr. grégarisme.

gregarismului
GREGARÍSM s. n. (Rar) Stare a animalelor care trăiesc în turmă; (fig.) instinct, spirit gregar. – Din fr. grégarisme.

gregarul
GREGÁR, -Ă, gregari, -e, adj. (Despre animale) Care trăiește în grupuri compacte, în turme, cete, cârduri. ◊ Instinct gregar = instinct care determină unele animale să trăiască, să migreze etc. în turme, cete, cârduri. (Fig.) Spirit (sau instinct) gregar = atitudine de supunere oarbă; spirit de turmă. – Din fr. grégaire, lat. gregarius.

DOOM

gregár adj. m., pl. gregári; f. gregáră, pl. gregáre

gregarului
GREGÁR, -Ă, gregari, -e, adj. (Despre animale) Care trăiește în grupuri compacte, în turme, cete, cârduri. ◊ Instinct gregar = instinct care determină unele animale să trăiască, să migreze etc. în turme, cete, cârduri. (Fig.) Spirit (sau instinct) gregar = atitudine de supunere oarbă; spirit de turmă. – Din fr. grégaire, lat. gregarius.

DOOM

gregár adj. m., pl. gregári; f. gregáră, pl. gregáre

greghetin
GREGHETÍN, greghetini, s. m. Plantă erbacee perenă cu frunze palmate și lobate, cu flori mari, albastre, liliachii sau albe (Geranium pratense). – Et. nec.

DOOM

greghetín s. m., pl. greghetíni

greghetini
GREGHETÍN, greghetini, s. m. Plantă erbacee perenă cu frunze palmate și lobate, cu flori mari, albastre, liliachii sau albe (Geranium pratense). – Et. nec.

DOOM

greghetín s. m., pl. greghetíni

greghetinii
GREGHETÍN, greghetini, s. m. Plantă erbacee perenă cu frunze palmate și lobate, cu flori mari, albastre, liliachii sau albe (Geranium pratense). – Et. nec.

DOOM

greghetín s. m., pl. greghetíni

greghetinilor
GREGHETÍN, greghetini, s. m. Plantă erbacee perenă cu frunze palmate și lobate, cu flori mari, albastre, liliachii sau albe (Geranium pratense). – Et. nec.

DOOM

greghetín s. m., pl. greghetíni

greghetinul
GREGHETÍN, greghetini, s. m. Plantă erbacee perenă cu frunze palmate și lobate, cu flori mari, albastre, liliachii sau albe (Geranium pratense). – Et. nec.

DOOM

greghetín s. m., pl. greghetíni

greghetinului
GREGHETÍN, greghetini, s. m. Plantă erbacee perenă cu frunze palmate și lobate, cu flori mari, albastre, liliachii sau albe (Geranium pratense). – Et. nec.

DOOM

greghetín s. m., pl. greghetíni

gregorian
GREGORIÁN, -Ă gregorieni, -e, adj. (În sintagmele) Calendar gregorian = calendar întocmit la sfârșitul sec. XVI din ordinul papei Grigore al XlII-lea și adoptat în prezent de toate țările Europei. Cânt gregorian = cânt liturgic în Biserica romano-catolică codificat de papa Grigore I cel Mare. [Pr.: -ri-an] – Din fr. grégorien.

DOOM

gregorián (-ri-an) adj. m.; f. gregoriánă, pl. gregoriéne (-ri-e)

grei
GREU, GREA, grei, grele, adj., adv., s. n. I. Adj. 1. Care apasă cu greutate asupra suprafeței pe care stă; care are greutate (mare); care cântărește mult. Corp greu. ◊ Aur greu = aur masiv. Artilerie grea = artilerie care are în dotarea unităților sale tunuri și obuziere de mare calibru. Industrie grea = totalitatea ramurilor industriale care produc în general mijloace de producție. (Sport) Categorie grea = categorie în care intră boxerii, luptătorii, halterofilii etc. cu cea mai mare greutate. ◊ Expr. Pas greu = moment dificil, inițiativă plină de greutăți. Bani grei = sumă mare de bani. Cuvânt greu = cuvânt decisiv. 2. Care este împovărat, îngreuiat, încărcat. Sac greu. ◊ Familie (sau casă) grea = familie numeroasă și greu de întreținut. ♦ (Pop.; la f.) Gravidă. ♦ (Despre nori) De culoare neagră, aducător de ploaie și de furtună. II. Adj. 1. (Despre părți ale corpului) Care pare că apasă (din cauza oboselii, bolii, stării sufletești etc.). Are capul greu. ◊ Expr. A-i fi (cuiva) inima grea = a fi îngrijorat, îndurerat; a avea presimțiri rele. A avea mână grea = a) a lovi tare cu palma sau cu pumnul; b) (fam.; despre medici) a lucra neîndemânatic, grosolan, producând dureri pacienților. 2. (Despre alimente) Care produce ușor indigestie; care se asimilează cu greutate. 3. (Despre mirosuri) Care produce o senzație de neplăcere, de insuficiență respiratorie etc.; (despre aer) care miroase rău; încărcat; p. ext. apăsător, copleșitor. ◊ Atmosferă grea = atmosferă apăsătoare care precedă declanșarea unei furtuni, unei ploi torențiale; fig. situație încordată, plină de griji, de certuri etc. ♦ (Despre somn) Adânc. 4. (Despre întuneric, ceață etc.) Dens, compact. III. Adj, 1. Care se face cu greutate, care cere eforturi mari; anevoios. Muncă grea. ♦ (Despre drumuri) Care se parcurge cu dificultate. ♦ Care se înțelege, se învață cu eforturi deosebite. Poezie grea. 2. (Despre suferințe, necazuri, împrejurări etc.) Care se suportă cu mari suferințe, cu mare greutate; (despre boli) care aduce mari suferințe și se vindecă cu mare greutate sau nu se mai vindecă; grav. ◊ Zile grele sau viață grea = trai plin de privațiuni și de necazuri. Lovitură grea = lovitură morală dureroasă. ◊ Expr. (Adverbial) Greu la deal cu boii mici sau greu la deal și greu la vale, se spune când cineva este silit să facă față unei situații dificile cu posibilități (materiale) reduse. ♦ (Despre insulte, pedepse etc.) Serios, grav. ◊ Vorbă grea = insultă, jignire. IV. Adv. 1. Cu greutate (mare), cu toată greutatea. S-a lăsat greu. ◊ Expr. A-i cădea (cuiva) greu la stomac = a-i produce (cuiva) indigestie. ♦ Mult (din punctul de vedere al greutății, cantității). Cântărește greu. 2. În mod dificil, anevoios, cu dificultate, cu trudă; anevoie. Muncește greu. ◊ Expr. A-i fi greu (să)... = a simți dificultatea inițierii unei acțiuni. A-i veni (cuiva) greu (să...) = a-i fi neplăcut (să...), a-i displăcea; a se jena (să... ). A-i fi greu (de cineva sau de ceva) = a) a-i fi silă, a fi sătul (de cineva sau de ceva); b) a se rușina (de cineva sau de ceva). A-i fi (sau a o duce) greu = a trăi în lipsuri materiale, a avea o situație materială precară. ♦ Încet (și neplăcut). Orele trec greu. 3. Rău, grav, tare. E greu bolnavă. ◊ Expr. A ofta (sau a suspina) greu = a ofta (sau a suspina) din adâncul inimii, profund (de durere, necaz etc.). A plăti greu = a) a plăti scump, cu mari sacrificii; b) a nu plăti la timp. V. S. n. 1. Greutate, dificultate; împrejurare dificilă; impas. ◊ Loc. adv. Din greu = a) cu mult efort, întâmpinând mari dificultăți; b) adânc, profund. La greu = când este vorba de o treabă anevoioasă. A greu = cu neplăcere. ◊ Expr. Acu-i greul = a sosit momentul decisiv. A da de greu = a întâmpina dificultăți. 2. Povară, sarcină; p. ext. partea cea mai grea, cea mai dificilă a unei munci, a unei situații etc. 3. Partea mai numeroasă dintr-un ansamblu de elemente; gros. Greul armatei. – Lat. grevis (= gravis).

DOOM

greu² s. n., art. gréul

greier
GRÍER s. m. v. greier.

DOOM

gréier s. m., pl. gréieri

greieraș
GREIERÁȘ, greierași, s. m. Greieruș. [Pr.: gre-ie-] – Greier + suf. -aș.

DOOM

greieráș s. m., pl. greieráși

greierași
GREIERÁȘ, greierași, s. m. Greieruș. [Pr.: gre-ie-] – Greier + suf. -aș.

DOOM

greieráș s. m., pl. greieráși

greierașii
GREIERÁȘ, greierași, s. m. Greieruș. [Pr.: gre-ie-] – Greier + suf. -aș.

DOOM

greieráș s. m., pl. greieráși

greierașilor
GREIERÁȘ, greierași, s. m. Greieruș. [Pr.: gre-ie-] – Greier + suf. -aș.

DOOM

greieráș s. m., pl. greieráși

greierașul
GREIERÁȘ, greierași, s. m. Greieruș. [Pr.: gre-ie-] – Greier + suf. -aș.

DOOM

greieráș s. m., pl. greieráși

greierașului
GREIERÁȘ, greierași, s. m. Greieruș. [Pr.: gre-ie-] – Greier + suf. -aș.

DOOM

greieráș s. m., pl. greieráși

greiere
GRÍER s. m. v. greier.

DOOM

gréier s. m., pl. gréieri

greierei
GRIERÉL s. m. v. greierel.

DOOM

greierél s. m., pl. greieréi, art. greieréii

greiereii
GRIERÉL s. m. v. greierel.

DOOM

greierél s. m., pl. greieréi, art. greieréii

greiereilor
GRIERÉL s. m. v. greierel.

DOOM

greierél s. m., pl. greieréi, art. greieréii

greierel
GRIERÉL s. m. v. greierel.

DOOM

greierél s. m., pl. greieréi, art. greieréii

greierelul
GRIERÉL s. m. v. greierel.

DOOM

greierél s. m., pl. greieréi, art. greieréii

greierelului
GRIERÉL s. m. v. greierel.

DOOM

greierél s. m., pl. greieréi, art. greieréii

greieri
GRÍER s. m. v. greier.

DOOM

gréier s. m., pl. gréieri

greierii
GRÍER s. m. v. greier.

DOOM

gréier s. m., pl. gréieri

greierilor
GRÍER s. m. v. greier.

DOOM

gréier s. m., pl. gréieri

greierul
GRÍER s. m. v. greier.

DOOM

gréier s. m., pl. gréieri

greierului
GRÍER s. m. v. greier.

DOOM

gréier s. m., pl. gréieri

greieruș
GREIERÚȘ, greieruși, s. m. Diminutiv al lui greier; greieraș, greierel. [Pr.: gre-ie-] – Greier + suf. -uș.

DOOM

greierúș s. m., pl. greierúși

greieruși
GREIERÚȘ, greieruși, s. m. Diminutiv al lui greier; greieraș, greierel. [Pr.: gre-ie-] – Greier + suf. -uș.

DOOM

greierúș s. m., pl. greierúși

greierușii
GREIERÚȘ, greieruși, s. m. Diminutiv al lui greier; greieraș, greierel. [Pr.: gre-ie-] – Greier + suf. -uș.

DOOM

greierúș s. m., pl. greierúși

greierușilor
GREIERÚȘ, greieruși, s. m. Diminutiv al lui greier; greieraș, greierel. [Pr.: gre-ie-] – Greier + suf. -uș.

DOOM

greierúș s. m., pl. greierúși

greierușul
GREIERÚȘ, greieruși, s. m. Diminutiv al lui greier; greieraș, greierel. [Pr.: gre-ie-] – Greier + suf. -uș.

DOOM

greierúș s. m., pl. greierúși

greierușului
GREIERÚȘ, greieruși, s. m. Diminutiv al lui greier; greieraș, greierel. [Pr.: gre-ie-] – Greier + suf. -uș.

DOOM

greierúș s. m., pl. greierúși

greii
GREU, GREA, grei, grele, adj., adv., s. n. I. Adj. 1. Care apasă cu greutate asupra suprafeței pe care stă; care are greutate (mare); care cântărește mult. Corp greu. ◊ Aur greu = aur masiv. Artilerie grea = artilerie care are în dotarea unităților sale tunuri și obuziere de mare calibru. Industrie grea = totalitatea ramurilor industriale care produc în general mijloace de producție. (Sport) Categorie grea = categorie în care intră boxerii, luptătorii, halterofilii etc. cu cea mai mare greutate. ◊ Expr. Pas greu = moment dificil, inițiativă plină de greutăți. Bani grei = sumă mare de bani. Cuvânt greu = cuvânt decisiv. 2. Care este împovărat, îngreuiat, încărcat. Sac greu. ◊ Familie (sau casă) grea = familie numeroasă și greu de întreținut. ♦ (Pop.; la f.) Gravidă. ♦ (Despre nori) De culoare neagră, aducător de ploaie și de furtună. II. Adj. 1. (Despre părți ale corpului) Care pare că apasă (din cauza oboselii, bolii, stării sufletești etc.). Are capul greu. ◊ Expr. A-i fi (cuiva) inima grea = a fi îngrijorat, îndurerat; a avea presimțiri rele. A avea mână grea = a) a lovi tare cu palma sau cu pumnul; b) (fam.; despre medici) a lucra neîndemânatic, grosolan, producând dureri pacienților. 2. (Despre alimente) Care produce ușor indigestie; care se asimilează cu greutate. 3. (Despre mirosuri) Care produce o senzație de neplăcere, de insuficiență respiratorie etc.; (despre aer) care miroase rău; încărcat; p. ext. apăsător, copleșitor. ◊ Atmosferă grea = atmosferă apăsătoare care precedă declanșarea unei furtuni, unei ploi torențiale; fig. situație încordată, plină de griji, de certuri etc. ♦ (Despre somn) Adânc. 4. (Despre întuneric, ceață etc.) Dens, compact. III. Adj, 1. Care se face cu greutate, care cere eforturi mari; anevoios. Muncă grea. ♦ (Despre drumuri) Care se parcurge cu dificultate. ♦ Care se înțelege, se învață cu eforturi deosebite. Poezie grea. 2. (Despre suferințe, necazuri, împrejurări etc.) Care se suportă cu mari suferințe, cu mare greutate; (despre boli) care aduce mari suferințe și se vindecă cu mare greutate sau nu se mai vindecă; grav. ◊ Zile grele sau viață grea = trai plin de privațiuni și de necazuri. Lovitură grea = lovitură morală dureroasă. ◊ Expr. (Adverbial) Greu la deal cu boii mici sau greu la deal și greu la vale, se spune când cineva este silit să facă față unei situații dificile cu posibilități (materiale) reduse. ♦ (Despre insulte, pedepse etc.) Serios, grav. ◊ Vorbă grea = insultă, jignire. IV. Adv. 1. Cu greutate (mare), cu toată greutatea. S-a lăsat greu. ◊ Expr. A-i cădea (cuiva) greu la stomac = a-i produce (cuiva) indigestie. ♦ Mult (din punctul de vedere al greutății, cantității). Cântărește greu. 2. În mod dificil, anevoios, cu dificultate, cu trudă; anevoie. Muncește greu. ◊ Expr. A-i fi greu (să)... = a simți dificultatea inițierii unei acțiuni. A-i veni (cuiva) greu (să...) = a-i fi neplăcut (să...), a-i displăcea; a se jena (să... ). A-i fi greu (de cineva sau de ceva) = a) a-i fi silă, a fi sătul (de cineva sau de ceva); b) a se rușina (de cineva sau de ceva). A-i fi (sau a o duce) greu = a trăi în lipsuri materiale, a avea o situație materială precară. ♦ Încet (și neplăcut). Orele trec greu. 3. Rău, grav, tare. E greu bolnavă. ◊ Expr. A ofta (sau a suspina) greu = a ofta (sau a suspina) din adâncul inimii, profund (de durere, necaz etc.). A plăti greu = a) a plăti scump, cu mari sacrificii; b) a nu plăti la timp. V. S. n. 1. Greutate, dificultate; împrejurare dificilă; impas. ◊ Loc. adv. Din greu = a) cu mult efort, întâmpinând mari dificultăți; b) adânc, profund. La greu = când este vorba de o treabă anevoioasă. A greu = cu neplăcere. ◊ Expr. Acu-i greul = a sosit momentul decisiv. A da de greu = a întâmpina dificultăți. 2. Povară, sarcină; p. ext. partea cea mai grea, cea mai dificilă a unei munci, a unei situații etc. 3. Partea mai numeroasă dintr-un ansamblu de elemente; gros. Greul armatei. – Lat. grevis (= gravis).

DOOM

greu² s. n., art. gréul

greilor
GREU, GREA, grei, grele, adj., adv., s. n. I. Adj. 1. Care apasă cu greutate asupra suprafeței pe care stă; care are greutate (mare); care cântărește mult. Corp greu. ◊ Aur greu = aur masiv. Artilerie grea = artilerie care are în dotarea unităților sale tunuri și obuziere de mare calibru. Industrie grea = totalitatea ramurilor industriale care produc în general mijloace de producție. (Sport) Categorie grea = categorie în care intră boxerii, luptătorii, halterofilii etc. cu cea mai mare greutate. ◊ Expr. Pas greu = moment dificil, inițiativă plină de greutăți. Bani grei = sumă mare de bani. Cuvânt greu = cuvânt decisiv. 2. Care este împovărat, îngreuiat, încărcat. Sac greu. ◊ Familie (sau casă) grea = familie numeroasă și greu de întreținut. ♦ (Pop.; la f.) Gravidă. ♦ (Despre nori) De culoare neagră, aducător de ploaie și de furtună. II. Adj. 1. (Despre părți ale corpului) Care pare că apasă (din cauza oboselii, bolii, stării sufletești etc.). Are capul greu. ◊ Expr. A-i fi (cuiva) inima grea = a fi îngrijorat, îndurerat; a avea presimțiri rele. A avea mână grea = a) a lovi tare cu palma sau cu pumnul; b) (fam.; despre medici) a lucra neîndemânatic, grosolan, producând dureri pacienților. 2. (Despre alimente) Care produce ușor indigestie; care se asimilează cu greutate. 3. (Despre mirosuri) Care produce o senzație de neplăcere, de insuficiență respiratorie etc.; (despre aer) care miroase rău; încărcat; p. ext. apăsător, copleșitor. ◊ Atmosferă grea = atmosferă apăsătoare care precedă declanșarea unei furtuni, unei ploi torențiale; fig. situație încordată, plină de griji, de certuri etc. ♦ (Despre somn) Adânc. 4. (Despre întuneric, ceață etc.) Dens, compact. III. Adj, 1. Care se face cu greutate, care cere eforturi mari; anevoios. Muncă grea. ♦ (Despre drumuri) Care se parcurge cu dificultate. ♦ Care se înțelege, se învață cu eforturi deosebite. Poezie grea. 2. (Despre suferințe, necazuri, împrejurări etc.) Care se suportă cu mari suferințe, cu mare greutate; (despre boli) care aduce mari suferințe și se vindecă cu mare greutate sau nu se mai vindecă; grav. ◊ Zile grele sau viață grea = trai plin de privațiuni și de necazuri. Lovitură grea = lovitură morală dureroasă. ◊ Expr. (Adverbial) Greu la deal cu boii mici sau greu la deal și greu la vale, se spune când cineva este silit să facă față unei situații dificile cu posibilități (materiale) reduse. ♦ (Despre insulte, pedepse etc.) Serios, grav. ◊ Vorbă grea = insultă, jignire. IV. Adv. 1. Cu greutate (mare), cu toată greutatea. S-a lăsat greu. ◊ Expr. A-i cădea (cuiva) greu la stomac = a-i produce (cuiva) indigestie. ♦ Mult (din punctul de vedere al greutății, cantității). Cântărește greu. 2. În mod dificil, anevoios, cu dificultate, cu trudă; anevoie. Muncește greu. ◊ Expr. A-i fi greu (să)... = a simți dificultatea inițierii unei acțiuni. A-i veni (cuiva) greu (să...) = a-i fi neplăcut (să...), a-i displăcea; a se jena (să... ). A-i fi greu (de cineva sau de ceva) = a) a-i fi silă, a fi sătul (de cineva sau de ceva); b) a se rușina (de cineva sau de ceva). A-i fi (sau a o duce) greu = a trăi în lipsuri materiale, a avea o situație materială precară. ♦ Încet (și neplăcut). Orele trec greu. 3. Rău, grav, tare. E greu bolnavă. ◊ Expr. A ofta (sau a suspina) greu = a ofta (sau a suspina) din adâncul inimii, profund (de durere, necaz etc.). A plăti greu = a) a plăti scump, cu mari sacrificii; b) a nu plăti la timp. V. S. n. 1. Greutate, dificultate; împrejurare dificilă; impas. ◊ Loc. adv. Din greu = a) cu mult efort, întâmpinând mari dificultăți; b) adânc, profund. La greu = când este vorba de o treabă anevoioasă. A greu = cu neplăcere. ◊ Expr. Acu-i greul = a sosit momentul decisiv. A da de greu = a întâmpina dificultăți. 2. Povară, sarcină; p. ext. partea cea mai grea, cea mai dificilă a unei munci, a unei situații etc. 3. Partea mai numeroasă dintr-un ansamblu de elemente; gros. Greul armatei. – Lat. grevis (= gravis).

DOOM

greu² s. n., art. gréul

greime
GREÍME s. f. (Înv.) 1. Greutate (I 1). 2. Mulțime (de ființe); spec. grosul unei armate. – Greu + suf. -ime.

DOOM

greíme (înv.) s. f., g.-d. art. greímii

greimea
GREÍME s. f. (Înv.) 1. Greutate (I 1). 2. Mulțime (de ființe); spec. grosul unei armate. – Greu + suf. -ime.

DOOM

greíme (înv.) s. f., g.-d. art. greímii

greimi
GREÍME s. f. (Înv.) 1. Greutate (I 1). 2. Mulțime (de ființe); spec. grosul unei armate. – Greu + suf. -ime.

DOOM

greíme (înv.) s. f., g.-d. art. greímii

greimii
GREÍME s. f. (Înv.) 1. Greutate (I 1). 2. Mulțime (de ființe); spec. grosul unei armate. – Greu + suf. -ime.

DOOM

greíme (înv.) s. f., g.-d. art. greímii

greisen
GREISÉN s.n. (Geol.) Rocă granuloasă, alcătuită din cuarț și mică, formată prin transformarea granitului sub acțiunea soluțiilor magmatice reziduale. [Pron. grai-zen. / < germ. Greisen].

DOOM

greisen (germ.) [pron. gráizăn] (grei-) s. n.

greisenificare
GREISENIFICÁRE s.f. Fenomenul de formare al greisenului. [< greisen + -ifica]

greisenificarea
GREISENIFICÁRE s.f. Fenomenul de formare al greisenului. [< greisen + -ifica]

greisenificări
GREISENIFICÁRE s.f. Fenomenul de formare al greisenului. [< greisen + -ifica]

greisenificării
GREISENIFICÁRE s.f. Fenomenul de formare al greisenului. [< greisen + -ifica]

greisenificările
GREISENIFICÁRE s.f. Fenomenul de formare al greisenului. [< greisen + -ifica]

greisenificărilor
GREISENIFICÁRE s.f. Fenomenul de formare al greisenului. [< greisen + -ifica]

grej
GREJ s. n., adj. invar. 1. S. n. Fir de mătase naturală brută. 2. Adj. invar. (Despre firele de mătase naturală sau despre mătasea naturală) Care are culoarea naturală. – Din fr. grège.

DOOM

grej adj. invar., s. n.

grele
GREU, GREA, grei, grele, adj., adv., s. n. I. Adj. 1. Care apasă cu greutate asupra suprafeței pe care stă; care are greutate (mare); care cântărește mult. Corp greu. ◊ Aur greu = aur masiv. Artilerie grea = artilerie care are în dotarea unităților sale tunuri și obuziere de mare calibru. Industrie grea = totalitatea ramurilor industriale care produc în general mijloace de producție. (Sport) Categorie grea = categorie în care intră boxerii, luptătorii, halterofilii etc. cu cea mai mare greutate. ◊ Expr. Pas greu = moment dificil, inițiativă plină de greutăți. Bani grei = sumă mare de bani. Cuvânt greu = cuvânt decisiv. 2. Care este împovărat, îngreuiat, încărcat. Sac greu. ◊ Familie (sau casă) grea = familie numeroasă și greu de întreținut. ♦ (Pop.; la f.) Gravidă. ♦ (Despre nori) De culoare neagră, aducător de ploaie și de furtună. II. Adj. 1. (Despre părți ale corpului) Care pare că apasă (din cauza oboselii, bolii, stării sufletești etc.). Are capul greu. ◊ Expr. A-i fi (cuiva) inima grea = a fi îngrijorat, îndurerat; a avea presimțiri rele. A avea mână grea = a) a lovi tare cu palma sau cu pumnul; b) (fam.; despre medici) a lucra neîndemânatic, grosolan, producând dureri pacienților. 2. (Despre alimente) Care produce ușor indigestie; care se asimilează cu greutate. 3. (Despre mirosuri) Care produce o senzație de neplăcere, de insuficiență respiratorie etc.; (despre aer) care miroase rău; încărcat; p. ext. apăsător, copleșitor. ◊ Atmosferă grea = atmosferă apăsătoare care precedă declanșarea unei furtuni, unei ploi torențiale; fig. situație încordată, plină de griji, de certuri etc. ♦ (Despre somn) Adânc. 4. (Despre întuneric, ceață etc.) Dens, compact. III. Adj, 1. Care se face cu greutate, care cere eforturi mari; anevoios. Muncă grea. ♦ (Despre drumuri) Care se parcurge cu dificultate. ♦ Care se înțelege, se învață cu eforturi deosebite. Poezie grea. 2. (Despre suferințe, necazuri, împrejurări etc.) Care se suportă cu mari suferințe, cu mare greutate; (despre boli) care aduce mari suferințe și se vindecă cu mare greutate sau nu se mai vindecă; grav. ◊ Zile grele sau viață grea = trai plin de privațiuni și de necazuri. Lovitură grea = lovitură morală dureroasă. ◊ Expr. (Adverbial) Greu la deal cu boii mici sau greu la deal și greu la vale, se spune când cineva este silit să facă față unei situații dificile cu posibilități (materiale) reduse. ♦ (Despre insulte, pedepse etc.) Serios, grav. ◊ Vorbă grea = insultă, jignire. IV. Adv. 1. Cu greutate (mare), cu toată greutatea. S-a lăsat greu. ◊ Expr. A-i cădea (cuiva) greu la stomac = a-i produce (cuiva) indigestie. ♦ Mult (din punctul de vedere al greutății, cantității). Cântărește greu. 2. În mod dificil, anevoios, cu dificultate, cu trudă; anevoie. Muncește greu. ◊ Expr. A-i fi greu (să)... = a simți dificultatea inițierii unei acțiuni. A-i veni (cuiva) greu (să...) = a-i fi neplăcut (să...), a-i displăcea; a se jena (să... ). A-i fi greu (de cineva sau de ceva) = a) a-i fi silă, a fi sătul (de cineva sau de ceva); b) a se rușina (de cineva sau de ceva). A-i fi (sau a o duce) greu = a trăi în lipsuri materiale, a avea o situație materială precară. ♦ Încet (și neplăcut). Orele trec greu. 3. Rău, grav, tare. E greu bolnavă. ◊ Expr. A ofta (sau a suspina) greu = a ofta (sau a suspina) din adâncul inimii, profund (de durere, necaz etc.). A plăti greu = a) a plăti scump, cu mari sacrificii; b) a nu plăti la timp. V. S. n. 1. Greutate, dificultate; împrejurare dificilă; impas. ◊ Loc. adv. Din greu = a) cu mult efort, întâmpinând mari dificultăți; b) adânc, profund. La greu = când este vorba de o treabă anevoioasă. A greu = cu neplăcere. ◊ Expr. Acu-i greul = a sosit momentul decisiv. A da de greu = a întâmpina dificultăți. 2. Povară, sarcină; p. ext. partea cea mai grea, cea mai dificilă a unei munci, a unei situații etc. 3. Partea mai numeroasă dintr-un ansamblu de elemente; gros. Greul armatei. – Lat. grevis (= gravis).

DOOM

greu² s. n., art. gréul

grelei
GREU, GREA, grei, grele, adj., adv., s. n. I. Adj. 1. Care apasă cu greutate asupra suprafeței pe care stă; care are greutate (mare); care cântărește mult. Corp greu. ◊ Aur greu = aur masiv. Artilerie grea = artilerie care are în dotarea unităților sale tunuri și obuziere de mare calibru. Industrie grea = totalitatea ramurilor industriale care produc în general mijloace de producție. (Sport) Categorie grea = categorie în care intră boxerii, luptătorii, halterofilii etc. cu cea mai mare greutate. ◊ Expr. Pas greu = moment dificil, inițiativă plină de greutăți. Bani grei = sumă mare de bani. Cuvânt greu = cuvânt decisiv. 2. Care este împovărat, îngreuiat, încărcat. Sac greu. ◊ Familie (sau casă) grea = familie numeroasă și greu de întreținut. ♦ (Pop.; la f.) Gravidă. ♦ (Despre nori) De culoare neagră, aducător de ploaie și de furtună. II. Adj. 1. (Despre părți ale corpului) Care pare că apasă (din cauza oboselii, bolii, stării sufletești etc.). Are capul greu. ◊ Expr. A-i fi (cuiva) inima grea = a fi îngrijorat, îndurerat; a avea presimțiri rele. A avea mână grea = a) a lovi tare cu palma sau cu pumnul; b) (fam.; despre medici) a lucra neîndemânatic, grosolan, producând dureri pacienților. 2. (Despre alimente) Care produce ușor indigestie; care se asimilează cu greutate. 3. (Despre mirosuri) Care produce o senzație de neplăcere, de insuficiență respiratorie etc.; (despre aer) care miroase rău; încărcat; p. ext. apăsător, copleșitor. ◊ Atmosferă grea = atmosferă apăsătoare care precedă declanșarea unei furtuni, unei ploi torențiale; fig. situație încordată, plină de griji, de certuri etc. ♦ (Despre somn) Adânc. 4. (Despre întuneric, ceață etc.) Dens, compact. III. Adj, 1. Care se face cu greutate, care cere eforturi mari; anevoios. Muncă grea. ♦ (Despre drumuri) Care se parcurge cu dificultate. ♦ Care se înțelege, se învață cu eforturi deosebite. Poezie grea. 2. (Despre suferințe, necazuri, împrejurări etc.) Care se suportă cu mari suferințe, cu mare greutate; (despre boli) care aduce mari suferințe și se vindecă cu mare greutate sau nu se mai vindecă; grav. ◊ Zile grele sau viață grea = trai plin de privațiuni și de necazuri. Lovitură grea = lovitură morală dureroasă. ◊ Expr. (Adverbial) Greu la deal cu boii mici sau greu la deal și greu la vale, se spune când cineva este silit să facă față unei situații dificile cu posibilități (materiale) reduse. ♦ (Despre insulte, pedepse etc.) Serios, grav. ◊ Vorbă grea = insultă, jignire. IV. Adv. 1. Cu greutate (mare), cu toată greutatea. S-a lăsat greu. ◊ Expr. A-i cădea (cuiva) greu la stomac = a-i produce (cuiva) indigestie. ♦ Mult (din punctul de vedere al greutății, cantității). Cântărește greu. 2. În mod dificil, anevoios, cu dificultate, cu trudă; anevoie. Muncește greu. ◊ Expr. A-i fi greu (să)... = a simți dificultatea inițierii unei acțiuni. A-i veni (cuiva) greu (să...) = a-i fi neplăcut (să...), a-i displăcea; a se jena (să... ). A-i fi greu (de cineva sau de ceva) = a) a-i fi silă, a fi sătul (de cineva sau de ceva); b) a se rușina (de cineva sau de ceva). A-i fi (sau a o duce) greu = a trăi în lipsuri materiale, a avea o situație materială precară. ♦ Încet (și neplăcut). Orele trec greu. 3. Rău, grav, tare. E greu bolnavă. ◊ Expr. A ofta (sau a suspina) greu = a ofta (sau a suspina) din adâncul inimii, profund (de durere, necaz etc.). A plăti greu = a) a plăti scump, cu mari sacrificii; b) a nu plăti la timp. V. S. n. 1. Greutate, dificultate; împrejurare dificilă; impas. ◊ Loc. adv. Din greu = a) cu mult efort, întâmpinând mari dificultăți; b) adânc, profund. La greu = când este vorba de o treabă anevoioasă. A greu = cu neplăcere. ◊ Expr. Acu-i greul = a sosit momentul decisiv. A da de greu = a întâmpina dificultăți. 2. Povară, sarcină; p. ext. partea cea mai grea, cea mai dificilă a unei munci, a unei situații etc. 3. Partea mai numeroasă dintr-un ansamblu de elemente; gros. Greul armatei. – Lat. grevis (= gravis).

DOOM

greu² s. n., art. gréul

grelele
GREU, GREA, grei, grele, adj., adv., s. n. I. Adj. 1. Care apasă cu greutate asupra suprafeței pe care stă; care are greutate (mare); care cântărește mult. Corp greu. ◊ Aur greu = aur masiv. Artilerie grea = artilerie care are în dotarea unităților sale tunuri și obuziere de mare calibru. Industrie grea = totalitatea ramurilor industriale care produc în general mijloace de producție. (Sport) Categorie grea = categorie în care intră boxerii, luptătorii, halterofilii etc. cu cea mai mare greutate. ◊ Expr. Pas greu = moment dificil, inițiativă plină de greutăți. Bani grei = sumă mare de bani. Cuvânt greu = cuvânt decisiv. 2. Care este împovărat, îngreuiat, încărcat. Sac greu. ◊ Familie (sau casă) grea = familie numeroasă și greu de întreținut. ♦ (Pop.; la f.) Gravidă. ♦ (Despre nori) De culoare neagră, aducător de ploaie și de furtună. II. Adj. 1. (Despre părți ale corpului) Care pare că apasă (din cauza oboselii, bolii, stării sufletești etc.). Are capul greu. ◊ Expr. A-i fi (cuiva) inima grea = a fi îngrijorat, îndurerat; a avea presimțiri rele. A avea mână grea = a) a lovi tare cu palma sau cu pumnul; b) (fam.; despre medici) a lucra neîndemânatic, grosolan, producând dureri pacienților. 2. (Despre alimente) Care produce ușor indigestie; care se asimilează cu greutate. 3. (Despre mirosuri) Care produce o senzație de neplăcere, de insuficiență respiratorie etc.; (despre aer) care miroase rău; încărcat; p. ext. apăsător, copleșitor. ◊ Atmosferă grea = atmosferă apăsătoare care precedă declanșarea unei furtuni, unei ploi torențiale; fig. situație încordată, plină de griji, de certuri etc. ♦ (Despre somn) Adânc. 4. (Despre întuneric, ceață etc.) Dens, compact. III. Adj, 1. Care se face cu greutate, care cere eforturi mari; anevoios. Muncă grea. ♦ (Despre drumuri) Care se parcurge cu dificultate. ♦ Care se înțelege, se învață cu eforturi deosebite. Poezie grea. 2. (Despre suferințe, necazuri, împrejurări etc.) Care se suportă cu mari suferințe, cu mare greutate; (despre boli) care aduce mari suferințe și se vindecă cu mare greutate sau nu se mai vindecă; grav. ◊ Zile grele sau viață grea = trai plin de privațiuni și de necazuri. Lovitură grea = lovitură morală dureroasă. ◊ Expr. (Adverbial) Greu la deal cu boii mici sau greu la deal și greu la vale, se spune când cineva este silit să facă față unei situații dificile cu posibilități (materiale) reduse. ♦ (Despre insulte, pedepse etc.) Serios, grav. ◊ Vorbă grea = insultă, jignire. IV. Adv. 1. Cu greutate (mare), cu toată greutatea. S-a lăsat greu. ◊ Expr. A-i cădea (cuiva) greu la stomac = a-i produce (cuiva) indigestie. ♦ Mult (din punctul de vedere al greutății, cantității). Cântărește greu. 2. În mod dificil, anevoios, cu dificultate, cu trudă; anevoie. Muncește greu. ◊ Expr. A-i fi greu (să)... = a simți dificultatea inițierii unei acțiuni. A-i veni (cuiva) greu (să...) = a-i fi neplăcut (să...), a-i displăcea; a se jena (să... ). A-i fi greu (de cineva sau de ceva) = a) a-i fi silă, a fi sătul (de cineva sau de ceva); b) a se rușina (de cineva sau de ceva). A-i fi (sau a o duce) greu = a trăi în lipsuri materiale, a avea o situație materială precară. ♦ Încet (și neplăcut). Orele trec greu. 3. Rău, grav, tare. E greu bolnavă. ◊ Expr. A ofta (sau a suspina) greu = a ofta (sau a suspina) din adâncul inimii, profund (de durere, necaz etc.). A plăti greu = a) a plăti scump, cu mari sacrificii; b) a nu plăti la timp. V. S. n. 1. Greutate, dificultate; împrejurare dificilă; impas. ◊ Loc. adv. Din greu = a) cu mult efort, întâmpinând mari dificultăți; b) adânc, profund. La greu = când este vorba de o treabă anevoioasă. A greu = cu neplăcere. ◊ Expr. Acu-i greul = a sosit momentul decisiv. A da de greu = a întâmpina dificultăți. 2. Povară, sarcină; p. ext. partea cea mai grea, cea mai dificilă a unei munci, a unei situații etc. 3. Partea mai numeroasă dintr-un ansamblu de elemente; gros. Greul armatei. – Lat. grevis (= gravis).

DOOM

greu² s. n., art. gréul

grelelor
GREU, GREA, grei, grele, adj., adv., s. n. I. Adj. 1. Care apasă cu greutate asupra suprafeței pe care stă; care are greutate (mare); care cântărește mult. Corp greu. ◊ Aur greu = aur masiv. Artilerie grea = artilerie care are în dotarea unităților sale tunuri și obuziere de mare calibru. Industrie grea = totalitatea ramurilor industriale care produc în general mijloace de producție. (Sport) Categorie grea = categorie în care intră boxerii, luptătorii, halterofilii etc. cu cea mai mare greutate. ◊ Expr. Pas greu = moment dificil, inițiativă plină de greutăți. Bani grei = sumă mare de bani. Cuvânt greu = cuvânt decisiv. 2. Care este împovărat, îngreuiat, încărcat. Sac greu. ◊ Familie (sau casă) grea = familie numeroasă și greu de întreținut. ♦ (Pop.; la f.) Gravidă. ♦ (Despre nori) De culoare neagră, aducător de ploaie și de furtună. II. Adj. 1. (Despre părți ale corpului) Care pare că apasă (din cauza oboselii, bolii, stării sufletești etc.). Are capul greu. ◊ Expr. A-i fi (cuiva) inima grea = a fi îngrijorat, îndurerat; a avea presimțiri rele. A avea mână grea = a) a lovi tare cu palma sau cu pumnul; b) (fam.; despre medici) a lucra neîndemânatic, grosolan, producând dureri pacienților. 2. (Despre alimente) Care produce ușor indigestie; care se asimilează cu greutate. 3. (Despre mirosuri) Care produce o senzație de neplăcere, de insuficiență respiratorie etc.; (despre aer) care miroase rău; încărcat; p. ext. apăsător, copleșitor. ◊ Atmosferă grea = atmosferă apăsătoare care precedă declanșarea unei furtuni, unei ploi torențiale; fig. situație încordată, plină de griji, de certuri etc. ♦ (Despre somn) Adânc. 4. (Despre întuneric, ceață etc.) Dens, compact. III. Adj, 1. Care se face cu greutate, care cere eforturi mari; anevoios. Muncă grea. ♦ (Despre drumuri) Care se parcurge cu dificultate. ♦ Care se înțelege, se învață cu eforturi deosebite. Poezie grea. 2. (Despre suferințe, necazuri, împrejurări etc.) Care se suportă cu mari suferințe, cu mare greutate; (despre boli) care aduce mari suferințe și se vindecă cu mare greutate sau nu se mai vindecă; grav. ◊ Zile grele sau viață grea = trai plin de privațiuni și de necazuri. Lovitură grea = lovitură morală dureroasă. ◊ Expr. (Adverbial) Greu la deal cu boii mici sau greu la deal și greu la vale, se spune când cineva este silit să facă față unei situații dificile cu posibilități (materiale) reduse. ♦ (Despre insulte, pedepse etc.) Serios, grav. ◊ Vorbă grea = insultă, jignire. IV. Adv. 1. Cu greutate (mare), cu toată greutatea. S-a lăsat greu. ◊ Expr. A-i cădea (cuiva) greu la stomac = a-i produce (cuiva) indigestie. ♦ Mult (din punctul de vedere al greutății, cantității). Cântărește greu. 2. În mod dificil, anevoios, cu dificultate, cu trudă; anevoie. Muncește greu. ◊ Expr. A-i fi greu (să)... = a simți dificultatea inițierii unei acțiuni. A-i veni (cuiva) greu (să...) = a-i fi neplăcut (să...), a-i displăcea; a se jena (să... ). A-i fi greu (de cineva sau de ceva) = a) a-i fi silă, a fi sătul (de cineva sau de ceva); b) a se rușina (de cineva sau de ceva). A-i fi (sau a o duce) greu = a trăi în lipsuri materiale, a avea o situație materială precară. ♦ Încet (și neplăcut). Orele trec greu. 3. Rău, grav, tare. E greu bolnavă. ◊ Expr. A ofta (sau a suspina) greu = a ofta (sau a suspina) din adâncul inimii, profund (de durere, necaz etc.). A plăti greu = a) a plăti scump, cu mari sacrificii; b) a nu plăti la timp. V. S. n. 1. Greutate, dificultate; împrejurare dificilă; impas. ◊ Loc. adv. Din greu = a) cu mult efort, întâmpinând mari dificultăți; b) adânc, profund. La greu = când este vorba de o treabă anevoioasă. A greu = cu neplăcere. ◊ Expr. Acu-i greul = a sosit momentul decisiv. A da de greu = a întâmpina dificultăți. 2. Povară, sarcină; p. ext. partea cea mai grea, cea mai dificilă a unei munci, a unei situații etc. 3. Partea mai numeroasă dintr-un ansamblu de elemente; gros. Greul armatei. – Lat. grevis (= gravis).

DOOM

greu² s. n., art. gréul

gremial
GREMIÁL s.n. Bucată de stofă care se pune pe genunchii unui prelat catolic când stă pe scaun în timpul slujbei. [Pron. -mi-al. / < fr. grémial, cf. lat. gremium – poală].

gremiale
GREMIÁL s.n. Bucată de stofă care se pune pe genunchii unui prelat catolic când stă pe scaun în timpul slujbei. [Pron. -mi-al. / < fr. grémial, cf. lat. gremium – poală].

gremialele
GREMIÁL s.n. Bucată de stofă care se pune pe genunchii unui prelat catolic când stă pe scaun în timpul slujbei. [Pron. -mi-al. / < fr. grémial, cf. lat. gremium – poală].

gremialelor
GREMIÁL s.n. Bucată de stofă care se pune pe genunchii unui prelat catolic când stă pe scaun în timpul slujbei. [Pron. -mi-al. / < fr. grémial, cf. lat. gremium – poală].

gremialul
GREMIÁL s.n. Bucată de stofă care se pune pe genunchii unui prelat catolic când stă pe scaun în timpul slujbei. [Pron. -mi-al. / < fr. grémial, cf. lat. gremium – poală].

gremialului
GREMIÁL s.n. Bucată de stofă care se pune pe genunchii unui prelat catolic când stă pe scaun în timpul slujbei. [Pron. -mi-al. / < fr. grémial, cf. lat. gremium – poală].

gren
GREN, grenuri, s. n. (Met.) Intensificare bruscă și temporară a vântului, însoțită uneori de ploaie. – Din fr. grain [de vent].

DOOM

!gren s. n., pl. grénuri

grena
GRENÁ adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. Roșu-închis. 2. S. n. Culoare roșie-închis. – Din fr. grenat.

DOOM

grená² s. n., art. grenául

grenada
GRANÁTĂ s. f. v. grenadă.

DOOM

grenádă s. f., g.-d. art. grenádei; pl. grenáde

grenade
GRANÁTĂ s. f. v. grenadă.

DOOM

grenádă s. f., g.-d. art. grenádei; pl. grenáde

grenadei
GRANÁTĂ s. f. v. grenadă.

DOOM

grenádă s. f., g.-d. art. grenádei; pl. grenáde

grenadele
GRANÁTĂ s. f. v. grenadă.

DOOM

grenádă s. f., g.-d. art. grenádei; pl. grenáde

grenadelor
GRANÁTĂ s. f. v. grenadă.

DOOM

grenádă s. f., g.-d. art. grenádei; pl. grenáde

grenadian
GRENADIÁN, -Ă, grenadieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Grenada sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Grenadei sau grenadienilor (1), referitor la Grenada ori la grenadieni. [Pr.: -di-an] – Grenada (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

grenadián (referitor la Grenada) (-di-an) adj. m., s. m., pl. grenadiéni (-di-eni); adj. f., s. f. grenadiánă, pl. grenadiéne

grenadian
GRENADIÁN, -Ă, grenadieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Grenada sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Grenadei sau grenadienilor (1), referitor la Grenada ori la grenadieni. [Pr.: -di-an] – Grenada (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

grenadián (referitor la Grenada) (-di-an) adj. m., s. m., pl. grenadiéni (-di-eni); adj. f., s. f. grenadiánă, pl. grenadiéne

grenadiană
GRENADIÁN, -Ă, grenadieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Grenada sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Grenadei sau grenadienilor (1), referitor la Grenada ori la grenadieni. [Pr.: -di-an] – Grenada (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

grenadián (referitor la Grenada) (-di-an) adj. m., s. m., pl. grenadiéni (-di-eni); adj. f., s. f. grenadiánă, pl. grenadiéne

grenadier
GRENADÍR s. m. v. grenadier.

DOOM

grenadiér (-di-er) s. m., pl. grenadiéri

grenadieri
GRENADÍR s. m. v. grenadier.

DOOM

grenadiér (-di-er) s. m., pl. grenadiéri

grenadierii
GRENADÍR s. m. v. grenadier.

DOOM

grenadiér (-di-er) s. m., pl. grenadiéri

grenadierilor
GRENADÍR s. m. v. grenadier.

DOOM

grenadiér (-di-er) s. m., pl. grenadiéri

grenadierul
GRENADÍR s. m. v. grenadier.

DOOM

grenadiér (-di-er) s. m., pl. grenadiéri

grenadierului
GRENADÍR s. m. v. grenadier.

DOOM

grenadiér (-di-er) s. m., pl. grenadiéri

grenadina
GRENADÍNĂ, grenadine, s. f. (Rar) Fir de mătase naturală folosit la fabricarea dantelelor. ♦ Țesătură subțire și transparentă, de bumbac sau de mătase, din care se confecționează rochii de vară, perdele etc. – Din fr. grenadine.

DOOM

grenadínă (rar) s. f., g.-d. art. grenadínei; pl. grenadíne

grenadine
GRENADÍNĂ, grenadine, s. f. (Rar) Fir de mătase naturală folosit la fabricarea dantelelor. ♦ Țesătură subțire și transparentă, de bumbac sau de mătase, din care se confecționează rochii de vară, perdele etc. – Din fr. grenadine.

DOOM

grenadínă (rar) s. f., g.-d. art. grenadínei; pl. grenadíne

grenadinei
GRENADÍNĂ, grenadine, s. f. (Rar) Fir de mătase naturală folosit la fabricarea dantelelor. ♦ Țesătură subțire și transparentă, de bumbac sau de mătase, din care se confecționează rochii de vară, perdele etc. – Din fr. grenadine.

DOOM

grenadínă (rar) s. f., g.-d. art. grenadínei; pl. grenadíne

grenadinele
GRENADÍNĂ, grenadine, s. f. (Rar) Fir de mătase naturală folosit la fabricarea dantelelor. ♦ Țesătură subțire și transparentă, de bumbac sau de mătase, din care se confecționează rochii de vară, perdele etc. – Din fr. grenadine.

DOOM

grenadínă (rar) s. f., g.-d. art. grenadínei; pl. grenadíne

grenadinelor
GRENADÍNĂ, grenadine, s. f. (Rar) Fir de mătase naturală folosit la fabricarea dantelelor. ♦ Țesătură subțire și transparentă, de bumbac sau de mătase, din care se confecționează rochii de vară, perdele etc. – Din fr. grenadine.

DOOM

grenadínă (rar) s. f., g.-d. art. grenadínei; pl. grenadíne

grenadir
GRENADÍR s. m. v. grenadier.

DOOM

grenadiér (-di-er) s. m., pl. grenadiéri

grenată
GRENÁTĂ s.f. v. grenadă.

grenaul
GRENÁ adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. Roșu-închis. 2. S. n. Culoare roșie-închis. – Din fr. grenat.

DOOM

grená² s. n., art. grenául

grenaului
GRENÁ adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. Roșu-închis. 2. S. n. Culoare roșie-închis. – Din fr. grenat.

DOOM

grená² s. n., art. grenául

grenie
grenie s. f. sg. 1. belșug, mulțime. 2. înghesuială.

grenul
GREN, grenuri, s. n. (Met.) Intensificare bruscă și temporară a vântului, însoțită uneori de ploaie. – Din fr. grain [de vent].

DOOM

!gren s. n., pl. grénuri

grenului
GREN, grenuri, s. n. (Met.) Intensificare bruscă și temporară a vântului, însoțită uneori de ploaie. – Din fr. grain [de vent].

DOOM

!gren s. n., pl. grénuri

grenuri
GREN, grenuri, s. n. (Met.) Intensificare bruscă și temporară a vântului, însoțită uneori de ploaie. – Din fr. grain [de vent].

DOOM

!gren s. n., pl. grénuri

grenurile
GREN, grenuri, s. n. (Met.) Intensificare bruscă și temporară a vântului, însoțită uneori de ploaie. – Din fr. grain [de vent].

DOOM

!gren s. n., pl. grénuri

grenurilor
GREN, grenuri, s. n. (Met.) Intensificare bruscă și temporară a vântului, însoțită uneori de ploaie. – Din fr. grain [de vent].

DOOM

!gren s. n., pl. grénuri

greoaia
GREÓI, -OÁIE, greoi, -oaie, adj. Care se mișcă, se desfășoară sau pornește greu, încet. ♦ Fig. Lipsit de vioiciune, de suplețe. ♦ Fig. (Despre limbă, stil etc.) Încărcat, complicat, confuz. – Greu + suf. -oi.

DOOM

greói adj. m., pl. greói; f. sg. și pl. greoáie

greoaie
GREÓI, -OÁIE, greoi, -oaie, adj. Care se mișcă, se desfășoară sau pornește greu, încet. ♦ Fig. Lipsit de vioiciune, de suplețe. ♦ Fig. (Despre limbă, stil etc.) Încărcat, complicat, confuz. – Greu + suf. -oi.

DOOM

greói adj. m., pl. greói; f. sg. și pl. greoáie

greoaiei
GREÓI, -OÁIE, greoi, -oaie, adj. Care se mișcă, se desfășoară sau pornește greu, încet. ♦ Fig. Lipsit de vioiciune, de suplețe. ♦ Fig. (Despre limbă, stil etc.) Încărcat, complicat, confuz. – Greu + suf. -oi.

DOOM

greói adj. m., pl. greói; f. sg. și pl. greoáie

greoaiele
GREÓI, -OÁIE, greoi, -oaie, adj. Care se mișcă, se desfășoară sau pornește greu, încet. ♦ Fig. Lipsit de vioiciune, de suplețe. ♦ Fig. (Despre limbă, stil etc.) Încărcat, complicat, confuz. – Greu + suf. -oi.

DOOM

greói adj. m., pl. greói; f. sg. și pl. greoáie

greoaielor
GREÓI, -OÁIE, greoi, -oaie, adj. Care se mișcă, se desfășoară sau pornește greu, încet. ♦ Fig. Lipsit de vioiciune, de suplețe. ♦ Fig. (Despre limbă, stil etc.) Încărcat, complicat, confuz. – Greu + suf. -oi.

DOOM

greói adj. m., pl. greói; f. sg. și pl. greoáie

greoi
GREÓI, -OÁIE, greoi, -oaie, adj. Care se mișcă, se desfășoară sau pornește greu, încet. ♦ Fig. Lipsit de vioiciune, de suplețe. ♦ Fig. (Despre limbă, stil etc.) Încărcat, complicat, confuz. – Greu + suf. -oi.

DOOM

greói adj. m., pl. greói; f. sg. și pl. greoáie

greoii
GREÓI, -OÁIE, greoi, -oaie, adj. Care se mișcă, se desfășoară sau pornește greu, încet. ♦ Fig. Lipsit de vioiciune, de suplețe. ♦ Fig. (Despre limbă, stil etc.) Încărcat, complicat, confuz. – Greu + suf. -oi.

DOOM

greói adj. m., pl. greói; f. sg. și pl. greoáie

greoilor
GREÓI, -OÁIE, greoi, -oaie, adj. Care se mișcă, se desfășoară sau pornește greu, încet. ♦ Fig. Lipsit de vioiciune, de suplețe. ♦ Fig. (Despre limbă, stil etc.) Încărcat, complicat, confuz. – Greu + suf. -oi.

DOOM

greói adj. m., pl. greói; f. sg. și pl. greoáie

greoiul
GREÓI, -OÁIE, greoi, -oaie, adj. Care se mișcă, se desfășoară sau pornește greu, încet. ♦ Fig. Lipsit de vioiciune, de suplețe. ♦ Fig. (Despre limbă, stil etc.) Încărcat, complicat, confuz. – Greu + suf. -oi.

DOOM

greói adj. m., pl. greói; f. sg. și pl. greoáie

greoiului
GREÓI, -OÁIE, greoi, -oaie, adj. Care se mișcă, se desfășoară sau pornește greu, încet. ♦ Fig. Lipsit de vioiciune, de suplețe. ♦ Fig. (Despre limbă, stil etc.) Încărcat, complicat, confuz. – Greu + suf. -oi.

DOOM

greói adj. m., pl. greói; f. sg. și pl. greoáie

grep
GREP, grepuri, s. n. Grepfrut. – Prescurtare din grepfrut.

DOOM

grep (fruct) s. n., pl. grépuri

grepfrut
GRÉPFRUT, grepfruturi, s. n. Fruct citric de culoare galbenă, mai mare decât portocala, cu gust plăcut, acrișor-amărui, produs de un arbore subtropical; grep. [Scris și: grape-fruit] – Din engl., fr. grape-fruit.

DOOM

grépfrut s. n., pl. grépfruturi

grepfrutul
GRÉPFRUT, grepfruturi, s. n. Fruct citric de culoare galbenă, mai mare decât portocala, cu gust plăcut, acrișor-amărui, produs de un arbore subtropical; grep. [Scris și: grape-fruit] – Din engl., fr. grape-fruit.

DOOM

grépfrut s. n., pl. grépfruturi

grepfrutului
GRÉPFRUT, grepfruturi, s. n. Fruct citric de culoare galbenă, mai mare decât portocala, cu gust plăcut, acrișor-amărui, produs de un arbore subtropical; grep. [Scris și: grape-fruit] – Din engl., fr. grape-fruit.

DOOM

grépfrut s. n., pl. grépfruturi

grepfruturi
GRÉPFRUT, grepfruturi, s. n. Fruct citric de culoare galbenă, mai mare decât portocala, cu gust plăcut, acrișor-amărui, produs de un arbore subtropical; grep. [Scris și: grape-fruit] – Din engl., fr. grape-fruit.

DOOM

grépfrut s. n., pl. grépfruturi

grepfruturile
GRÉPFRUT, grepfruturi, s. n. Fruct citric de culoare galbenă, mai mare decât portocala, cu gust plăcut, acrișor-amărui, produs de un arbore subtropical; grep. [Scris și: grape-fruit] – Din engl., fr. grape-fruit.

DOOM

grépfrut s. n., pl. grépfruturi

grepfruturilor
GRÉPFRUT, grepfruturi, s. n. Fruct citric de culoare galbenă, mai mare decât portocala, cu gust plăcut, acrișor-amărui, produs de un arbore subtropical; grep. [Scris și: grape-fruit] – Din engl., fr. grape-fruit.

DOOM

grépfrut s. n., pl. grépfruturi

grepul
GREP, grepuri, s. n. Grepfrut. – Prescurtare din grepfrut.

DOOM

grep (fruct) s. n., pl. grépuri

grepului
GREP, grepuri, s. n. Grepfrut. – Prescurtare din grepfrut.

DOOM

grep (fruct) s. n., pl. grépuri

grepuri
GREP, grepuri, s. n. Grepfrut. – Prescurtare din grepfrut.

DOOM

grep (fruct) s. n., pl. grépuri

grepurile
GREP, grepuri, s. n. Grepfrut. – Prescurtare din grepfrut.

DOOM

grep (fruct) s. n., pl. grépuri

grepurilor
GREP, grepuri, s. n. Grepfrut. – Prescurtare din grepfrut.

DOOM

grep (fruct) s. n., pl. grépuri

gresa
GRESÁ, gresez, vb. I. Tranz. A unge piesele cu mișcare relativă și în contact ale unui mecanism, ale unei mașini etc., pentru a reduce frecarea, uzura sau încălzirea lor ori pentru a le proteja împotriva unor agenți externi. – Din fr. graisser.

DOOM

gresá (a ~) vb., ind. prez. 3 greseáză

gresai
GRESÁ, gresez, vb. I. Tranz. A unge piesele cu mișcare relativă și în contact ale unui mecanism, ale unei mașini etc., pentru a reduce frecarea, uzura sau încălzirea lor ori pentru a le proteja împotriva unor agenți externi. – Din fr. graisser.

DOOM

gresá (a ~) vb., ind. prez. 3 greseáză

gresaj
GRESÁJ, gresaje, s. n. Acțiunea de a gresa și rezultatul ei; ungere, gresare. – Din fr. graissage.

DOOM

gresáj s. n., pl. gresáje

gresaje
GRESÁJ, gresaje, s. n. Acțiunea de a gresa și rezultatul ei; ungere, gresare. – Din fr. graissage.

DOOM

gresáj s. n., pl. gresáje

gresajele
GRESÁJ, gresaje, s. n. Acțiunea de a gresa și rezultatul ei; ungere, gresare. – Din fr. graissage.

DOOM

gresáj s. n., pl. gresáje

gresajelor
GRESÁJ, gresaje, s. n. Acțiunea de a gresa și rezultatul ei; ungere, gresare. – Din fr. graissage.

DOOM

gresáj s. n., pl. gresáje

gresajul
GRESÁJ, gresaje, s. n. Acțiunea de a gresa și rezultatul ei; ungere, gresare. – Din fr. graissage.

DOOM

gresáj s. n., pl. gresáje

gresajului
GRESÁJ, gresaje, s. n. Acțiunea de a gresa și rezultatul ei; ungere, gresare. – Din fr. graissage.

DOOM

gresáj s. n., pl. gresáje

gresam
GRESÁ, gresez, vb. I. Tranz. A unge piesele cu mișcare relativă și în contact ale unui mecanism, ale unei mașini etc., pentru a reduce frecarea, uzura sau încălzirea lor ori pentru a le proteja împotriva unor agenți externi. – Din fr. graisser.

DOOM

gresá (a ~) vb., ind. prez. 3 greseáză

gresare
GRESÁ, gresez, vb. I. Tranz. A unge piesele cu mișcare relativă și în contact ale unui mecanism, ale unei mașini etc., pentru a reduce frecarea, uzura sau încălzirea lor ori pentru a le proteja împotriva unor agenți externi. – Din fr. graisser.

DOOM

gresá (a ~) vb., ind. prez. 3 greseáză

gresare
GRESÁRE, gresări, s. f. Gresaj. – V. gresa.

DOOM

gresáre s. f., g.-d. art. gresắrii; pl. gresắri

gresarea
GRESÁRE, gresări, s. f. Gresaj. – V. gresa.

DOOM

gresáre s. f., g.-d. art. gresắrii; pl. gresắri

gresară
GRESÁ, gresez, vb. I. Tranz. A unge piesele cu mișcare relativă și în contact ale unui mecanism, ale unei mașini etc., pentru a reduce frecarea, uzura sau încălzirea lor ori pentru a le proteja împotriva unor agenți externi. – Din fr. graisser.

DOOM

gresá (a ~) vb., ind. prez. 3 greseáză

gresarăm
GRESÁ, gresez, vb. I. Tranz. A unge piesele cu mișcare relativă și în contact ale unui mecanism, ale unei mașini etc., pentru a reduce frecarea, uzura sau încălzirea lor ori pentru a le proteja împotriva unor agenți externi. – Din fr. graisser.

DOOM

gresá (a ~) vb., ind. prez. 3 greseáză

gresarăți
GRESÁ, gresez, vb. I. Tranz. A unge piesele cu mișcare relativă și în contact ale unui mecanism, ale unei mașini etc., pentru a reduce frecarea, uzura sau încălzirea lor ori pentru a le proteja împotriva unor agenți externi. – Din fr. graisser.

DOOM

gresá (a ~) vb., ind. prez. 3 greseáză

gresase
GRESÁ, gresez, vb. I. Tranz. A unge piesele cu mișcare relativă și în contact ale unui mecanism, ale unei mașini etc., pentru a reduce frecarea, uzura sau încălzirea lor ori pentru a le proteja împotriva unor agenți externi. – Din fr. graisser.

DOOM

gresá (a ~) vb., ind. prez. 3 greseáză

gresasem
GRESÁ, gresez, vb. I. Tranz. A unge piesele cu mișcare relativă și în contact ale unui mecanism, ale unei mașini etc., pentru a reduce frecarea, uzura sau încălzirea lor ori pentru a le proteja împotriva unor agenți externi. – Din fr. graisser.

DOOM

gresá (a ~) vb., ind. prez. 3 greseáză

gresaseră
GRESÁ, gresez, vb. I. Tranz. A unge piesele cu mișcare relativă și în contact ale unui mecanism, ale unei mașini etc., pentru a reduce frecarea, uzura sau încălzirea lor ori pentru a le proteja împotriva unor agenți externi. – Din fr. graisser.

DOOM

gresá (a ~) vb., ind. prez. 3 greseáză

gresaserăm
GRESÁ, gresez, vb. I. Tranz. A unge piesele cu mișcare relativă și în contact ale unui mecanism, ale unei mașini etc., pentru a reduce frecarea, uzura sau încălzirea lor ori pentru a le proteja împotriva unor agenți externi. – Din fr. graisser.

DOOM

gresá (a ~) vb., ind. prez. 3 greseáză

gresaserăți
GRESÁ, gresez, vb. I. Tranz. A unge piesele cu mișcare relativă și în contact ale unui mecanism, ale unei mașini etc., pentru a reduce frecarea, uzura sau încălzirea lor ori pentru a le proteja împotriva unor agenți externi. – Din fr. graisser.

DOOM

gresá (a ~) vb., ind. prez. 3 greseáză

gresaseși
GRESÁ, gresez, vb. I. Tranz. A unge piesele cu mișcare relativă și în contact ale unui mecanism, ale unei mașini etc., pentru a reduce frecarea, uzura sau încălzirea lor ori pentru a le proteja împotriva unor agenți externi. – Din fr. graisser.

DOOM

gresá (a ~) vb., ind. prez. 3 greseáză

gresaseți
GRESÁ, gresez, vb. I. Tranz. A unge piesele cu mișcare relativă și în contact ale unui mecanism, ale unei mașini etc., pentru a reduce frecarea, uzura sau încălzirea lor ori pentru a le proteja împotriva unor agenți externi. – Din fr. graisser.

DOOM

gresá (a ~) vb., ind. prez. 3 greseáză

gresat
GRESÁ, gresez, vb. I. Tranz. A unge piesele cu mișcare relativă și în contact ale unui mecanism, ale unei mașini etc., pentru a reduce frecarea, uzura sau încălzirea lor ori pentru a le proteja împotriva unor agenți externi. – Din fr. graisser.

DOOM

gresá (a ~) vb., ind. prez. 3 greseáză

gresat
GRESÁT, -Ă, gresați, -te, adj. (Despre piesele cu mișcare relativă și în contact ale unui mecanism, ale unei mașini etc. sau, p. ext., despre mecanisme, mașini etc.) Care a fost uns. – V. gresa.

gresata
GRESÁT, -Ă, gresați, -te, adj. (Despre piesele cu mișcare relativă și în contact ale unui mecanism, ale unei mașini etc. sau, p. ext., despre mecanisme, mașini etc.) Care a fost uns. – V. gresa.

gresate
GRESÁT, -Ă, gresați, -te, adj. (Despre piesele cu mișcare relativă și în contact ale unui mecanism, ale unei mașini etc. sau, p. ext., despre mecanisme, mașini etc.) Care a fost uns. – V. gresa.

gresatei
GRESÁT, -Ă, gresați, -te, adj. (Despre piesele cu mișcare relativă și în contact ale unui mecanism, ale unei mașini etc. sau, p. ext., despre mecanisme, mașini etc.) Care a fost uns. – V. gresa.

gresatele
GRESÁT, -Ă, gresați, -te, adj. (Despre piesele cu mișcare relativă și în contact ale unui mecanism, ale unei mașini etc. sau, p. ext., despre mecanisme, mașini etc.) Care a fost uns. – V. gresa.

gresatelor
GRESÁT, -Ă, gresați, -te, adj. (Despre piesele cu mișcare relativă și în contact ale unui mecanism, ale unei mașini etc. sau, p. ext., despre mecanisme, mașini etc.) Care a fost uns. – V. gresa.

gresatul
GRESÁT, -Ă, gresați, -te, adj. (Despre piesele cu mișcare relativă și în contact ale unui mecanism, ale unei mașini etc. sau, p. ext., despre mecanisme, mașini etc.) Care a fost uns. – V. gresa.

gresatului
GRESÁT, -Ă, gresați, -te, adj. (Despre piesele cu mișcare relativă și în contact ale unui mecanism, ale unei mașini etc. sau, p. ext., despre mecanisme, mașini etc.) Care a fost uns. – V. gresa.

gresau
GRESÁ, gresez, vb. I. Tranz. A unge piesele cu mișcare relativă și în contact ale unui mecanism, ale unei mașini etc., pentru a reduce frecarea, uzura sau încălzirea lor ori pentru a le proteja împotriva unor agenți externi. – Din fr. graisser.

DOOM

gresá (a ~) vb., ind. prez. 3 greseáză

gresași
GRESÁ, gresez, vb. I. Tranz. A unge piesele cu mișcare relativă și în contact ale unui mecanism, ale unei mașini etc., pentru a reduce frecarea, uzura sau încălzirea lor ori pentru a le proteja împotriva unor agenți externi. – Din fr. graisser.

DOOM

gresá (a ~) vb., ind. prez. 3 greseáză

gresați
GRESÁ, gresez, vb. I. Tranz. A unge piesele cu mișcare relativă și în contact ale unui mecanism, ale unei mașini etc., pentru a reduce frecarea, uzura sau încălzirea lor ori pentru a le proteja împotriva unor agenți externi. – Din fr. graisser.

DOOM

gresá (a ~) vb., ind. prez. 3 greseáză

gresați
GRESÁT, -Ă, gresați, -te, adj. (Despre piesele cu mișcare relativă și în contact ale unui mecanism, ale unei mașini etc. sau, p. ext., despre mecanisme, mașini etc.) Care a fost uns. – V. gresa.

gresații
GRESÁT, -Ă, gresați, -te, adj. (Despre piesele cu mișcare relativă și în contact ale unui mecanism, ale unei mașini etc. sau, p. ext., despre mecanisme, mașini etc.) Care a fost uns. – V. gresa.

gresaților
GRESÁT, -Ă, gresați, -te, adj. (Despre piesele cu mișcare relativă și în contact ale unui mecanism, ale unei mașini etc. sau, p. ext., despre mecanisme, mașini etc.) Care a fost uns. – V. gresa.

gresează
GRESÁ, gresez, vb. I. Tranz. A unge piesele cu mișcare relativă și în contact ale unui mecanism, ale unei mașini etc., pentru a reduce frecarea, uzura sau încălzirea lor ori pentru a le proteja împotriva unor agenți externi. – Din fr. graisser.

DOOM

gresá (a ~) vb., ind. prez. 3 greseáză

gresez
GRESÁ, gresez, vb. I. Tranz. A unge piesele cu mișcare relativă și în contact ale unui mecanism, ale unei mașini etc., pentru a reduce frecarea, uzura sau încălzirea lor ori pentru a le proteja împotriva unor agenți externi. – Din fr. graisser.

DOOM

gresá (a ~) vb., ind. prez. 3 greseáză

greseze
GRESÁ, gresez, vb. I. Tranz. A unge piesele cu mișcare relativă și în contact ale unui mecanism, ale unei mașini etc., pentru a reduce frecarea, uzura sau încălzirea lor ori pentru a le proteja împotriva unor agenți externi. – Din fr. graisser.

DOOM

gresá (a ~) vb., ind. prez. 3 greseáză

gresezi
GRESÁ, gresez, vb. I. Tranz. A unge piesele cu mișcare relativă și în contact ale unui mecanism, ale unei mașini etc., pentru a reduce frecarea, uzura sau încălzirea lor ori pentru a le proteja împotriva unor agenți externi. – Din fr. graisser.

DOOM

gresá (a ~) vb., ind. prez. 3 greseáză

gresia
GRÉZIE s. f. v. gresie.

DOOM

grésie (-si-e) s. f., art. grésia (-si-a), g.-d. art. grésiei; pl. grésii, art. grésiile (-si-i-)

gresie
GRÉZIE s. f. v. gresie.

DOOM

grésie (-si-e) s. f., art. grésia (-si-a), g.-d. art. grésiei; pl. grésii, art. grésiile (-si-i-)

gresiei
GRÉZIE s. f. v. gresie.

DOOM

grésie (-si-e) s. f., art. grésia (-si-a), g.-d. art. grésiei; pl. grésii, art. grésiile (-si-i-)

gresii
GRÉZIE s. f. v. gresie.

DOOM

grésie (-si-e) s. f., art. grésia (-si-a), g.-d. art. grésiei; pl. grésii, art. grésiile (-si-i-)

gresiile
GRÉZIE s. f. v. gresie.

DOOM

grésie (-si-e) s. f., art. grésia (-si-a), g.-d. art. grésiei; pl. grésii, art. grésiile (-si-i-)

gresiilor
GRÉZIE s. f. v. gresie.

DOOM

grésie (-si-e) s. f., art. grésia (-si-a), g.-d. art. grésiei; pl. grésii, art. grésiile (-si-i-)

gresoare
GRESÓR, (1) gresoare, s. n., (2) gresori, s. m. 1. S. n. Dispozitiv al unei mașini care servește la gresaj; ungător. 2. S. m. Muncitor care efectuează operații de gresare. – Din fr. graisseur.

DOOM

gresór s. n., pl. gresoáre

gresoarea
GRESÓR, (1) gresoare, s. n., (2) gresori, s. m. 1. S. n. Dispozitiv al unei mașini care servește la gresaj; ungător. 2. S. m. Muncitor care efectuează operații de gresare. – Din fr. graisseur.

DOOM

gresór s. n., pl. gresoáre

gresoarei
GRESÓR, (1) gresoare, s. n., (2) gresori, s. m. 1. S. n. Dispozitiv al unei mașini care servește la gresaj; ungător. 2. S. m. Muncitor care efectuează operații de gresare. – Din fr. graisseur.

DOOM

gresór s. n., pl. gresoáre

gresoarele
GRESÓR, (1) gresoare, s. n., (2) gresori, s. m. 1. S. n. Dispozitiv al unei mașini care servește la gresaj; ungător. 2. S. m. Muncitor care efectuează operații de gresare. – Din fr. graisseur.

DOOM

gresór s. n., pl. gresoáre

gresoarelor
GRESÓR, (1) gresoare, s. n., (2) gresori, s. m. 1. S. n. Dispozitiv al unei mașini care servește la gresaj; ungător. 2. S. m. Muncitor care efectuează operații de gresare. – Din fr. graisseur.

DOOM

gresór s. n., pl. gresoáre

gresor
GRESÓR, (1) gresoare, s. n., (2) gresori, s. m. 1. S. n. Dispozitiv al unei mașini care servește la gresaj; ungător. 2. S. m. Muncitor care efectuează operații de gresare. – Din fr. graisseur.

DOOM

gresór s. n., pl. gresoáre

gresori
GRESÓR, (1) gresoare, s. n., (2) gresori, s. m. 1. S. n. Dispozitiv al unei mașini care servește la gresaj; ungător. 2. S. m. Muncitor care efectuează operații de gresare. – Din fr. graisseur.

DOOM

gresór s. n., pl. gresoáre

gresorii
GRESÓR, (1) gresoare, s. n., (2) gresori, s. m. 1. S. n. Dispozitiv al unei mașini care servește la gresaj; ungător. 2. S. m. Muncitor care efectuează operații de gresare. – Din fr. graisseur.

DOOM

gresór s. n., pl. gresoáre

gresorilor
GRESÓR, (1) gresoare, s. n., (2) gresori, s. m. 1. S. n. Dispozitiv al unei mașini care servește la gresaj; ungător. 2. S. m. Muncitor care efectuează operații de gresare. – Din fr. graisseur.

DOOM

gresór s. n., pl. gresoáre

gresorul
GRESÓR, (1) gresoare, s. n., (2) gresori, s. m. 1. S. n. Dispozitiv al unei mașini care servește la gresaj; ungător. 2. S. m. Muncitor care efectuează operații de gresare. – Din fr. graisseur.

DOOM

gresór s. n., pl. gresoáre

gresorului
GRESÓR, (1) gresoare, s. n., (2) gresori, s. m. 1. S. n. Dispozitiv al unei mașini care servește la gresaj; ungător. 2. S. m. Muncitor care efectuează operații de gresare. – Din fr. graisseur.

DOOM

gresór s. n., pl. gresoáre

gresând
GRESÁ, gresez, vb. I. Tranz. A unge piesele cu mișcare relativă și în contact ale unui mecanism, ale unei mașini etc., pentru a reduce frecarea, uzura sau încălzirea lor ori pentru a le proteja împotriva unor agenți externi. – Din fr. graisser.

DOOM

gresá (a ~) vb., ind. prez. 3 greseáză

gresînd
GRESÁ, gresez, vb. I. Tranz. A unge piesele cu mișcare relativă și în contact ale unui mecanism, ale unei mașini etc., pentru a reduce frecarea, uzura sau încălzirea lor ori pentru a le proteja împotriva unor agenți externi. – Din fr. graisser.

DOOM

gresá (a ~) vb., ind. prez. 3 greseáză

gresări
GRESÁRE, gresări, s. f. Gresaj. – V. gresa.

DOOM

gresáre s. f., g.-d. art. gresắrii; pl. gresắri

gresării
GRESÁRE, gresări, s. f. Gresaj. – V. gresa.

DOOM

gresáre s. f., g.-d. art. gresắrii; pl. gresắri

gresările
GRESÁRE, gresări, s. f. Gresaj. – V. gresa.

DOOM

gresáre s. f., g.-d. art. gresắrii; pl. gresắri

gresărilor
GRESÁRE, gresări, s. f. Gresaj. – V. gresa.

DOOM

gresáre s. f., g.-d. art. gresắrii; pl. gresắri

greu
GREU, GREA, grei, grele, adj., adv., s. n. I. Adj. 1. Care apasă cu greutate asupra suprafeței pe care stă; care are greutate (mare); care cântărește mult. Corp greu. ◊ Aur greu = aur masiv. Artilerie grea = artilerie care are în dotarea unităților sale tunuri și obuziere de mare calibru. Industrie grea = totalitatea ramurilor industriale care produc în general mijloace de producție. (Sport) Categorie grea = categorie în care intră boxerii, luptătorii, halterofilii etc. cu cea mai mare greutate. ◊ Expr. Pas greu = moment dificil, inițiativă plină de greutăți. Bani grei = sumă mare de bani. Cuvânt greu = cuvânt decisiv. 2. Care este împovărat, îngreuiat, încărcat. Sac greu. ◊ Familie (sau casă) grea = familie numeroasă și greu de întreținut. ♦ (Pop.; la f.) Gravidă. ♦ (Despre nori) De culoare neagră, aducător de ploaie și de furtună. II. Adj. 1. (Despre părți ale corpului) Care pare că apasă (din cauza oboselii, bolii, stării sufletești etc.). Are capul greu. ◊ Expr. A-i fi (cuiva) inima grea = a fi îngrijorat, îndurerat; a avea presimțiri rele. A avea mână grea = a) a lovi tare cu palma sau cu pumnul; b) (fam.; despre medici) a lucra neîndemânatic, grosolan, producând dureri pacienților. 2. (Despre alimente) Care produce ușor indigestie; care se asimilează cu greutate. 3. (Despre mirosuri) Care produce o senzație de neplăcere, de insuficiență respiratorie etc.; (despre aer) care miroase rău; încărcat; p. ext. apăsător, copleșitor. ◊ Atmosferă grea = atmosferă apăsătoare care precedă declanșarea unei furtuni, unei ploi torențiale; fig. situație încordată, plină de griji, de certuri etc. ♦ (Despre somn) Adânc. 4. (Despre întuneric, ceață etc.) Dens, compact. III. Adj, 1. Care se face cu greutate, care cere eforturi mari; anevoios. Muncă grea. ♦ (Despre drumuri) Care se parcurge cu dificultate. ♦ Care se înțelege, se învață cu eforturi deosebite. Poezie grea. 2. (Despre suferințe, necazuri, împrejurări etc.) Care se suportă cu mari suferințe, cu mare greutate; (despre boli) care aduce mari suferințe și se vindecă cu mare greutate sau nu se mai vindecă; grav. ◊ Zile grele sau viață grea = trai plin de privațiuni și de necazuri. Lovitură grea = lovitură morală dureroasă. ◊ Expr. (Adverbial) Greu la deal cu boii mici sau greu la deal și greu la vale, se spune când cineva este silit să facă față unei situații dificile cu posibilități (materiale) reduse. ♦ (Despre insulte, pedepse etc.) Serios, grav. ◊ Vorbă grea = insultă, jignire. IV. Adv. 1. Cu greutate (mare), cu toată greutatea. S-a lăsat greu. ◊ Expr. A-i cădea (cuiva) greu la stomac = a-i produce (cuiva) indigestie. ♦ Mult (din punctul de vedere al greutății, cantității). Cântărește greu. 2. În mod dificil, anevoios, cu dificultate, cu trudă; anevoie. Muncește greu. ◊ Expr. A-i fi greu (să)... = a simți dificultatea inițierii unei acțiuni. A-i veni (cuiva) greu (să...) = a-i fi neplăcut (să...), a-i displăcea; a se jena (să... ). A-i fi greu (de cineva sau de ceva) = a) a-i fi silă, a fi sătul (de cineva sau de ceva); b) a se rușina (de cineva sau de ceva). A-i fi (sau a o duce) greu = a trăi în lipsuri materiale, a avea o situație materială precară. ♦ Încet (și neplăcut). Orele trec greu. 3. Rău, grav, tare. E greu bolnavă. ◊ Expr. A ofta (sau a suspina) greu = a ofta (sau a suspina) din adâncul inimii, profund (de durere, necaz etc.). A plăti greu = a) a plăti scump, cu mari sacrificii; b) a nu plăti la timp. V. S. n. 1. Greutate, dificultate; împrejurare dificilă; impas. ◊ Loc. adv. Din greu = a) cu mult efort, întâmpinând mari dificultăți; b) adânc, profund. La greu = când este vorba de o treabă anevoioasă. A greu = cu neplăcere. ◊ Expr. Acu-i greul = a sosit momentul decisiv. A da de greu = a întâmpina dificultăți. 2. Povară, sarcină; p. ext. partea cea mai grea, cea mai dificilă a unei munci, a unei situații etc. 3. Partea mai numeroasă dintr-un ansamblu de elemente; gros. Greul armatei. – Lat. grevis (= gravis).

DOOM

greu² s. n., art. gréul

greul
GREU, GREA, grei, grele, adj., adv., s. n. I. Adj. 1. Care apasă cu greutate asupra suprafeței pe care stă; care are greutate (mare); care cântărește mult. Corp greu. ◊ Aur greu = aur masiv. Artilerie grea = artilerie care are în dotarea unităților sale tunuri și obuziere de mare calibru. Industrie grea = totalitatea ramurilor industriale care produc în general mijloace de producție. (Sport) Categorie grea = categorie în care intră boxerii, luptătorii, halterofilii etc. cu cea mai mare greutate. ◊ Expr. Pas greu = moment dificil, inițiativă plină de greutăți. Bani grei = sumă mare de bani. Cuvânt greu = cuvânt decisiv. 2. Care este împovărat, îngreuiat, încărcat. Sac greu. ◊ Familie (sau casă) grea = familie numeroasă și greu de întreținut. ♦ (Pop.; la f.) Gravidă. ♦ (Despre nori) De culoare neagră, aducător de ploaie și de furtună. II. Adj. 1. (Despre părți ale corpului) Care pare că apasă (din cauza oboselii, bolii, stării sufletești etc.). Are capul greu. ◊ Expr. A-i fi (cuiva) inima grea = a fi îngrijorat, îndurerat; a avea presimțiri rele. A avea mână grea = a) a lovi tare cu palma sau cu pumnul; b) (fam.; despre medici) a lucra neîndemânatic, grosolan, producând dureri pacienților. 2. (Despre alimente) Care produce ușor indigestie; care se asimilează cu greutate. 3. (Despre mirosuri) Care produce o senzație de neplăcere, de insuficiență respiratorie etc.; (despre aer) care miroase rău; încărcat; p. ext. apăsător, copleșitor. ◊ Atmosferă grea = atmosferă apăsătoare care precedă declanșarea unei furtuni, unei ploi torențiale; fig. situație încordată, plină de griji, de certuri etc. ♦ (Despre somn) Adânc. 4. (Despre întuneric, ceață etc.) Dens, compact. III. Adj, 1. Care se face cu greutate, care cere eforturi mari; anevoios. Muncă grea. ♦ (Despre drumuri) Care se parcurge cu dificultate. ♦ Care se înțelege, se învață cu eforturi deosebite. Poezie grea. 2. (Despre suferințe, necazuri, împrejurări etc.) Care se suportă cu mari suferințe, cu mare greutate; (despre boli) care aduce mari suferințe și se vindecă cu mare greutate sau nu se mai vindecă; grav. ◊ Zile grele sau viață grea = trai plin de privațiuni și de necazuri. Lovitură grea = lovitură morală dureroasă. ◊ Expr. (Adverbial) Greu la deal cu boii mici sau greu la deal și greu la vale, se spune când cineva este silit să facă față unei situații dificile cu posibilități (materiale) reduse. ♦ (Despre insulte, pedepse etc.) Serios, grav. ◊ Vorbă grea = insultă, jignire. IV. Adv. 1. Cu greutate (mare), cu toată greutatea. S-a lăsat greu. ◊ Expr. A-i cădea (cuiva) greu la stomac = a-i produce (cuiva) indigestie. ♦ Mult (din punctul de vedere al greutății, cantității). Cântărește greu. 2. În mod dificil, anevoios, cu dificultate, cu trudă; anevoie. Muncește greu. ◊ Expr. A-i fi greu (să)... = a simți dificultatea inițierii unei acțiuni. A-i veni (cuiva) greu (să...) = a-i fi neplăcut (să...), a-i displăcea; a se jena (să... ). A-i fi greu (de cineva sau de ceva) = a) a-i fi silă, a fi sătul (de cineva sau de ceva); b) a se rușina (de cineva sau de ceva). A-i fi (sau a o duce) greu = a trăi în lipsuri materiale, a avea o situație materială precară. ♦ Încet (și neplăcut). Orele trec greu. 3. Rău, grav, tare. E greu bolnavă. ◊ Expr. A ofta (sau a suspina) greu = a ofta (sau a suspina) din adâncul inimii, profund (de durere, necaz etc.). A plăti greu = a) a plăti scump, cu mari sacrificii; b) a nu plăti la timp. V. S. n. 1. Greutate, dificultate; împrejurare dificilă; impas. ◊ Loc. adv. Din greu = a) cu mult efort, întâmpinând mari dificultăți; b) adânc, profund. La greu = când este vorba de o treabă anevoioasă. A greu = cu neplăcere. ◊ Expr. Acu-i greul = a sosit momentul decisiv. A da de greu = a întâmpina dificultăți. 2. Povară, sarcină; p. ext. partea cea mai grea, cea mai dificilă a unei munci, a unei situații etc. 3. Partea mai numeroasă dintr-un ansamblu de elemente; gros. Greul armatei. – Lat. grevis (= gravis).

DOOM

greu² s. n., art. gréul

greului
GREU, GREA, grei, grele, adj., adv., s. n. I. Adj. 1. Care apasă cu greutate asupra suprafeței pe care stă; care are greutate (mare); care cântărește mult. Corp greu. ◊ Aur greu = aur masiv. Artilerie grea = artilerie care are în dotarea unităților sale tunuri și obuziere de mare calibru. Industrie grea = totalitatea ramurilor industriale care produc în general mijloace de producție. (Sport) Categorie grea = categorie în care intră boxerii, luptătorii, halterofilii etc. cu cea mai mare greutate. ◊ Expr. Pas greu = moment dificil, inițiativă plină de greutăți. Bani grei = sumă mare de bani. Cuvânt greu = cuvânt decisiv. 2. Care este împovărat, îngreuiat, încărcat. Sac greu. ◊ Familie (sau casă) grea = familie numeroasă și greu de întreținut. ♦ (Pop.; la f.) Gravidă. ♦ (Despre nori) De culoare neagră, aducător de ploaie și de furtună. II. Adj. 1. (Despre părți ale corpului) Care pare că apasă (din cauza oboselii, bolii, stării sufletești etc.). Are capul greu. ◊ Expr. A-i fi (cuiva) inima grea = a fi îngrijorat, îndurerat; a avea presimțiri rele. A avea mână grea = a) a lovi tare cu palma sau cu pumnul; b) (fam.; despre medici) a lucra neîndemânatic, grosolan, producând dureri pacienților. 2. (Despre alimente) Care produce ușor indigestie; care se asimilează cu greutate. 3. (Despre mirosuri) Care produce o senzație de neplăcere, de insuficiență respiratorie etc.; (despre aer) care miroase rău; încărcat; p. ext. apăsător, copleșitor. ◊ Atmosferă grea = atmosferă apăsătoare care precedă declanșarea unei furtuni, unei ploi torențiale; fig. situație încordată, plină de griji, de certuri etc. ♦ (Despre somn) Adânc. 4. (Despre întuneric, ceață etc.) Dens, compact. III. Adj, 1. Care se face cu greutate, care cere eforturi mari; anevoios. Muncă grea. ♦ (Despre drumuri) Care se parcurge cu dificultate. ♦ Care se înțelege, se învață cu eforturi deosebite. Poezie grea. 2. (Despre suferințe, necazuri, împrejurări etc.) Care se suportă cu mari suferințe, cu mare greutate; (despre boli) care aduce mari suferințe și se vindecă cu mare greutate sau nu se mai vindecă; grav. ◊ Zile grele sau viață grea = trai plin de privațiuni și de necazuri. Lovitură grea = lovitură morală dureroasă. ◊ Expr. (Adverbial) Greu la deal cu boii mici sau greu la deal și greu la vale, se spune când cineva este silit să facă față unei situații dificile cu posibilități (materiale) reduse. ♦ (Despre insulte, pedepse etc.) Serios, grav. ◊ Vorbă grea = insultă, jignire. IV. Adv. 1. Cu greutate (mare), cu toată greutatea. S-a lăsat greu. ◊ Expr. A-i cădea (cuiva) greu la stomac = a-i produce (cuiva) indigestie. ♦ Mult (din punctul de vedere al greutății, cantității). Cântărește greu. 2. În mod dificil, anevoios, cu dificultate, cu trudă; anevoie. Muncește greu. ◊ Expr. A-i fi greu (să)... = a simți dificultatea inițierii unei acțiuni. A-i veni (cuiva) greu (să...) = a-i fi neplăcut (să...), a-i displăcea; a se jena (să... ). A-i fi greu (de cineva sau de ceva) = a) a-i fi silă, a fi sătul (de cineva sau de ceva); b) a se rușina (de cineva sau de ceva). A-i fi (sau a o duce) greu = a trăi în lipsuri materiale, a avea o situație materială precară. ♦ Încet (și neplăcut). Orele trec greu. 3. Rău, grav, tare. E greu bolnavă. ◊ Expr. A ofta (sau a suspina) greu = a ofta (sau a suspina) din adâncul inimii, profund (de durere, necaz etc.). A plăti greu = a) a plăti scump, cu mari sacrificii; b) a nu plăti la timp. V. S. n. 1. Greutate, dificultate; împrejurare dificilă; impas. ◊ Loc. adv. Din greu = a) cu mult efort, întâmpinând mari dificultăți; b) adânc, profund. La greu = când este vorba de o treabă anevoioasă. A greu = cu neplăcere. ◊ Expr. Acu-i greul = a sosit momentul decisiv. A da de greu = a întâmpina dificultăți. 2. Povară, sarcină; p. ext. partea cea mai grea, cea mai dificilă a unei munci, a unei situații etc. 3. Partea mai numeroasă dintr-un ansamblu de elemente; gros. Greul armatei. – Lat. grevis (= gravis).

DOOM

greu² s. n., art. gréul

greunatic
GREUNÁTIC, -Ă, greunatici, -ce, adj. (Reg.; despre oameni) Corpolent și greoi în mișcări. [Pr.: gre-u-] – [În]greuna + suf. -atic.

DOOM

greunátic (reg.) (gre-u-) adj. m., pl. greunátici; f. greunátică, pl. greunátice

greunatica
GREUNÁTIC, -Ă, greunatici, -ce, adj. (Reg.; despre oameni) Corpolent și greoi în mișcări. [Pr.: gre-u-] – [În]greuna + suf. -atic.

DOOM

greunátic (reg.) (gre-u-) adj. m., pl. greunátici; f. greunátică, pl. greunátice

greunatice
GREUNÁTIC, -Ă, greunatici, -ce, adj. (Reg.; despre oameni) Corpolent și greoi în mișcări. [Pr.: gre-u-] – [În]greuna + suf. -atic.

DOOM

greunátic (reg.) (gre-u-) adj. m., pl. greunátici; f. greunátică, pl. greunátice

greunaticei
GREUNÁTIC, -Ă, greunatici, -ce, adj. (Reg.; despre oameni) Corpolent și greoi în mișcări. [Pr.: gre-u-] – [În]greuna + suf. -atic.

DOOM

greunátic (reg.) (gre-u-) adj. m., pl. greunátici; f. greunátică, pl. greunátice

greunaticele
GREUNÁTIC, -Ă, greunatici, -ce, adj. (Reg.; despre oameni) Corpolent și greoi în mișcări. [Pr.: gre-u-] – [În]greuna + suf. -atic.

DOOM

greunátic (reg.) (gre-u-) adj. m., pl. greunátici; f. greunátică, pl. greunátice

greunaticelor
GREUNÁTIC, -Ă, greunatici, -ce, adj. (Reg.; despre oameni) Corpolent și greoi în mișcări. [Pr.: gre-u-] – [În]greuna + suf. -atic.

DOOM

greunátic (reg.) (gre-u-) adj. m., pl. greunátici; f. greunátică, pl. greunátice

greunatici
GREUNÁTIC, -Ă, greunatici, -ce, adj. (Reg.; despre oameni) Corpolent și greoi în mișcări. [Pr.: gre-u-] – [În]greuna + suf. -atic.

DOOM

greunátic (reg.) (gre-u-) adj. m., pl. greunátici; f. greunátică, pl. greunátice

greunaticii
GREUNÁTIC, -Ă, greunatici, -ce, adj. (Reg.; despre oameni) Corpolent și greoi în mișcări. [Pr.: gre-u-] – [În]greuna + suf. -atic.

DOOM

greunátic (reg.) (gre-u-) adj. m., pl. greunátici; f. greunátică, pl. greunátice

greunaticilor
GREUNÁTIC, -Ă, greunatici, -ce, adj. (Reg.; despre oameni) Corpolent și greoi în mișcări. [Pr.: gre-u-] – [În]greuna + suf. -atic.

DOOM

greunátic (reg.) (gre-u-) adj. m., pl. greunátici; f. greunátică, pl. greunátice

greunaticul
GREUNÁTIC, -Ă, greunatici, -ce, adj. (Reg.; despre oameni) Corpolent și greoi în mișcări. [Pr.: gre-u-] – [În]greuna + suf. -atic.

DOOM

greunátic (reg.) (gre-u-) adj. m., pl. greunátici; f. greunátică, pl. greunátice

greunaticului
GREUNÁTIC, -Ă, greunatici, -ce, adj. (Reg.; despre oameni) Corpolent și greoi în mișcări. [Pr.: gre-u-] – [În]greuna + suf. -atic.

DOOM

greunátic (reg.) (gre-u-) adj. m., pl. greunátici; f. greunátică, pl. greunátice

greutate
GREUTÁTE, greutăți, s. f. I. 1. Apăsare pe care o exercită un corp asupra unei suprafețe (orizontale) pe care se sprijină; însușirea unui corp de a fi greu; forță care se exercită asupra unui corp sau cu care un corp este atras de Pământ; greime. ◊ Greutate specifică = greutate a unității de volum dintr-un anumit corp; mărime care indică, în procente, raportul în care se află o parte a unei colectivități față de întreaga colectivitate; fig. valoare proprie a unui lucru. Centru de greutate v. centru. Greutate atomică = număr care arată de câte ori atomul unui element este mai greu decât a 12-a parte din masa atomului de carbon. Greutate moleculară = număr egal cu suma greutăților atomice ale elementelor unei molecule. 2. Corp, obiect etc. având o masă (relativ) mare (și cărat de cineva sau de ceva). ♦ Fig. Senzație de apăsare (fiziologică sau morală), de oboseală, de neliniște. ◊ Expr. A i se lua (sau a-i cădea cuiva) o greutate de pe inimă = a scăpa de o mare grijă. 3. Bucată de metal de formă caracteristică și cu masa etalonată, care servește la stabilirea masei ori greutății altor corpuri (prin cântărire). ♦ Bucată de metal sau de alt material, care îndeplinește anumite funcții într-un mecanism. 4. Halteră. ♦ Obiect metalic de formă sferică, folosit la probele atletice de aruncări; p. ext. probă sportivă în care se aruncă acest obiect. II. 1. Dificultate, piedică în realizarea unui lucru. ◊ Loc. adv. Cu (mare) greutate = (foarte) greu. 2. (Fam.) Influență, trecere, putere. ♦ Putere de convingere; valoare documentară. 3. Gravitate; asprime. Greutatea unei pedepse. [Pr.: gre-u-] – Greu + suf. -ătate.

DOOM

greutáte (gre-u-) s. f., g.-d. art. greutắții; pl. greutắți

greutatea
GREUTÁTE, greutăți, s. f. I. 1. Apăsare pe care o exercită un corp asupra unei suprafețe (orizontale) pe care se sprijină; însușirea unui corp de a fi greu; forță care se exercită asupra unui corp sau cu care un corp este atras de Pământ; greime. ◊ Greutate specifică = greutate a unității de volum dintr-un anumit corp; mărime care indică, în procente, raportul în care se află o parte a unei colectivități față de întreaga colectivitate; fig. valoare proprie a unui lucru. Centru de greutate v. centru. Greutate atomică = număr care arată de câte ori atomul unui element este mai greu decât a 12-a parte din masa atomului de carbon. Greutate moleculară = număr egal cu suma greutăților atomice ale elementelor unei molecule. 2. Corp, obiect etc. având o masă (relativ) mare (și cărat de cineva sau de ceva). ♦ Fig. Senzație de apăsare (fiziologică sau morală), de oboseală, de neliniște. ◊ Expr. A i se lua (sau a-i cădea cuiva) o greutate de pe inimă = a scăpa de o mare grijă. 3. Bucată de metal de formă caracteristică și cu masa etalonată, care servește la stabilirea masei ori greutății altor corpuri (prin cântărire). ♦ Bucată de metal sau de alt material, care îndeplinește anumite funcții într-un mecanism. 4. Halteră. ♦ Obiect metalic de formă sferică, folosit la probele atletice de aruncări; p. ext. probă sportivă în care se aruncă acest obiect. II. 1. Dificultate, piedică în realizarea unui lucru. ◊ Loc. adv. Cu (mare) greutate = (foarte) greu. 2. (Fam.) Influență, trecere, putere. ♦ Putere de convingere; valoare documentară. 3. Gravitate; asprime. Greutatea unei pedepse. [Pr.: gre-u-] – Greu + suf. -ătate.

DOOM

greutáte (gre-u-) s. f., g.-d. art. greutắții; pl. greutắți

greutăți
GREUTÁTE, greutăți, s. f. I. 1. Apăsare pe care o exercită un corp asupra unei suprafețe (orizontale) pe care se sprijină; însușirea unui corp de a fi greu; forță care se exercită asupra unui corp sau cu care un corp este atras de Pământ; greime. ◊ Greutate specifică = greutate a unității de volum dintr-un anumit corp; mărime care indică, în procente, raportul în care se află o parte a unei colectivități față de întreaga colectivitate; fig. valoare proprie a unui lucru. Centru de greutate v. centru. Greutate atomică = număr care arată de câte ori atomul unui element este mai greu decât a 12-a parte din masa atomului de carbon. Greutate moleculară = număr egal cu suma greutăților atomice ale elementelor unei molecule. 2. Corp, obiect etc. având o masă (relativ) mare (și cărat de cineva sau de ceva). ♦ Fig. Senzație de apăsare (fiziologică sau morală), de oboseală, de neliniște. ◊ Expr. A i se lua (sau a-i cădea cuiva) o greutate de pe inimă = a scăpa de o mare grijă. 3. Bucată de metal de formă caracteristică și cu masa etalonată, care servește la stabilirea masei ori greutății altor corpuri (prin cântărire). ♦ Bucată de metal sau de alt material, care îndeplinește anumite funcții într-un mecanism. 4. Halteră. ♦ Obiect metalic de formă sferică, folosit la probele atletice de aruncări; p. ext. probă sportivă în care se aruncă acest obiect. II. 1. Dificultate, piedică în realizarea unui lucru. ◊ Loc. adv. Cu (mare) greutate = (foarte) greu. 2. (Fam.) Influență, trecere, putere. ♦ Putere de convingere; valoare documentară. 3. Gravitate; asprime. Greutatea unei pedepse. [Pr.: gre-u-] – Greu + suf. -ătate.

DOOM

greutáte (gre-u-) s. f., g.-d. art. greutắții; pl. greutắți

greutății
GREUTÁTE, greutăți, s. f. I. 1. Apăsare pe care o exercită un corp asupra unei suprafețe (orizontale) pe care se sprijină; însușirea unui corp de a fi greu; forță care se exercită asupra unui corp sau cu care un corp este atras de Pământ; greime. ◊ Greutate specifică = greutate a unității de volum dintr-un anumit corp; mărime care indică, în procente, raportul în care se află o parte a unei colectivități față de întreaga colectivitate; fig. valoare proprie a unui lucru. Centru de greutate v. centru. Greutate atomică = număr care arată de câte ori atomul unui element este mai greu decât a 12-a parte din masa atomului de carbon. Greutate moleculară = număr egal cu suma greutăților atomice ale elementelor unei molecule. 2. Corp, obiect etc. având o masă (relativ) mare (și cărat de cineva sau de ceva). ♦ Fig. Senzație de apăsare (fiziologică sau morală), de oboseală, de neliniște. ◊ Expr. A i se lua (sau a-i cădea cuiva) o greutate de pe inimă = a scăpa de o mare grijă. 3. Bucată de metal de formă caracteristică și cu masa etalonată, care servește la stabilirea masei ori greutății altor corpuri (prin cântărire). ♦ Bucată de metal sau de alt material, care îndeplinește anumite funcții într-un mecanism. 4. Halteră. ♦ Obiect metalic de formă sferică, folosit la probele atletice de aruncări; p. ext. probă sportivă în care se aruncă acest obiect. II. 1. Dificultate, piedică în realizarea unui lucru. ◊ Loc. adv. Cu (mare) greutate = (foarte) greu. 2. (Fam.) Influență, trecere, putere. ♦ Putere de convingere; valoare documentară. 3. Gravitate; asprime. Greutatea unei pedepse. [Pr.: gre-u-] – Greu + suf. -ătate.

DOOM

greutáte (gre-u-) s. f., g.-d. art. greutắții; pl. greutắți

greutățile
GREUTÁTE, greutăți, s. f. I. 1. Apăsare pe care o exercită un corp asupra unei suprafețe (orizontale) pe care se sprijină; însușirea unui corp de a fi greu; forță care se exercită asupra unui corp sau cu care un corp este atras de Pământ; greime. ◊ Greutate specifică = greutate a unității de volum dintr-un anumit corp; mărime care indică, în procente, raportul în care se află o parte a unei colectivități față de întreaga colectivitate; fig. valoare proprie a unui lucru. Centru de greutate v. centru. Greutate atomică = număr care arată de câte ori atomul unui element este mai greu decât a 12-a parte din masa atomului de carbon. Greutate moleculară = număr egal cu suma greutăților atomice ale elementelor unei molecule. 2. Corp, obiect etc. având o masă (relativ) mare (și cărat de cineva sau de ceva). ♦ Fig. Senzație de apăsare (fiziologică sau morală), de oboseală, de neliniște. ◊ Expr. A i se lua (sau a-i cădea cuiva) o greutate de pe inimă = a scăpa de o mare grijă. 3. Bucată de metal de formă caracteristică și cu masa etalonată, care servește la stabilirea masei ori greutății altor corpuri (prin cântărire). ♦ Bucată de metal sau de alt material, care îndeplinește anumite funcții într-un mecanism. 4. Halteră. ♦ Obiect metalic de formă sferică, folosit la probele atletice de aruncări; p. ext. probă sportivă în care se aruncă acest obiect. II. 1. Dificultate, piedică în realizarea unui lucru. ◊ Loc. adv. Cu (mare) greutate = (foarte) greu. 2. (Fam.) Influență, trecere, putere. ♦ Putere de convingere; valoare documentară. 3. Gravitate; asprime. Greutatea unei pedepse. [Pr.: gre-u-] – Greu + suf. -ătate.

DOOM

greutáte (gre-u-) s. f., g.-d. art. greutắții; pl. greutắți

greutăților
GREUTÁTE, greutăți, s. f. I. 1. Apăsare pe care o exercită un corp asupra unei suprafețe (orizontale) pe care se sprijină; însușirea unui corp de a fi greu; forță care se exercită asupra unui corp sau cu care un corp este atras de Pământ; greime. ◊ Greutate specifică = greutate a unității de volum dintr-un anumit corp; mărime care indică, în procente, raportul în care se află o parte a unei colectivități față de întreaga colectivitate; fig. valoare proprie a unui lucru. Centru de greutate v. centru. Greutate atomică = număr care arată de câte ori atomul unui element este mai greu decât a 12-a parte din masa atomului de carbon. Greutate moleculară = număr egal cu suma greutăților atomice ale elementelor unei molecule. 2. Corp, obiect etc. având o masă (relativ) mare (și cărat de cineva sau de ceva). ♦ Fig. Senzație de apăsare (fiziologică sau morală), de oboseală, de neliniște. ◊ Expr. A i se lua (sau a-i cădea cuiva) o greutate de pe inimă = a scăpa de o mare grijă. 3. Bucată de metal de formă caracteristică și cu masa etalonată, care servește la stabilirea masei ori greutății altor corpuri (prin cântărire). ♦ Bucată de metal sau de alt material, care îndeplinește anumite funcții într-un mecanism. 4. Halteră. ♦ Obiect metalic de formă sferică, folosit la probele atletice de aruncări; p. ext. probă sportivă în care se aruncă acest obiect. II. 1. Dificultate, piedică în realizarea unui lucru. ◊ Loc. adv. Cu (mare) greutate = (foarte) greu. 2. (Fam.) Influență, trecere, putere. ♦ Putere de convingere; valoare documentară. 3. Gravitate; asprime. Greutatea unei pedepse. [Pr.: gre-u-] – Greu + suf. -ătate.

DOOM

greutáte (gre-u-) s. f., g.-d. art. greutắții; pl. greutắți

greva
GREVÁ, grevez, vb. I. Tranz. și intranz. A împovăra (o proprietate) cu ipoteci, (un buget) cu cheltuieli; a supune ceva unor condiții grele. – Din fr. grever.

DOOM

grevá (a ~) vb., ind. prez. 3 greveáză

greva
GRÉVĂ, greve, s. f. Încetare voluntară și colectivă a lucrului de către salariați pentru a obține satisfacerea unor revendicări (economice, sociale, politice). ◊ Greva foamei = refuzul de a mânca în semn de protest. – Din fr. grève.

DOOM

grévă s. f., g.-d. art. grévei; pl. gréve

grevai
GREVÁ, grevez, vb. I. Tranz. și intranz. A împovăra (o proprietate) cu ipoteci, (un buget) cu cheltuieli; a supune ceva unor condiții grele. – Din fr. grever.

DOOM

grevá (a ~) vb., ind. prez. 3 greveáză

grevam
GREVÁ, grevez, vb. I. Tranz. și intranz. A împovăra (o proprietate) cu ipoteci, (un buget) cu cheltuieli; a supune ceva unor condiții grele. – Din fr. grever.

DOOM

grevá (a ~) vb., ind. prez. 3 greveáză

grevare
GREVÁ, grevez, vb. I. Tranz. și intranz. A împovăra (o proprietate) cu ipoteci, (un buget) cu cheltuieli; a supune ceva unor condiții grele. – Din fr. grever.

DOOM

grevá (a ~) vb., ind. prez. 3 greveáză

grevare
GREVÁRE, grevări, s. f. Acțiunea de a greva și rezultatul ei. – V. greva.

DOOM

greváre s. f., g.-d. art. grevắrii; pl. grevắri

grevarea
GREVÁRE, grevări, s. f. Acțiunea de a greva și rezultatul ei. – V. greva.

DOOM

greváre s. f., g.-d. art. grevắrii; pl. grevắri

grevară
GREVÁ, grevez, vb. I. Tranz. și intranz. A împovăra (o proprietate) cu ipoteci, (un buget) cu cheltuieli; a supune ceva unor condiții grele. – Din fr. grever.

DOOM

grevá (a ~) vb., ind. prez. 3 greveáză

grevarăm
GREVÁ, grevez, vb. I. Tranz. și intranz. A împovăra (o proprietate) cu ipoteci, (un buget) cu cheltuieli; a supune ceva unor condiții grele. – Din fr. grever.

DOOM

grevá (a ~) vb., ind. prez. 3 greveáză

grevarăți
GREVÁ, grevez, vb. I. Tranz. și intranz. A împovăra (o proprietate) cu ipoteci, (un buget) cu cheltuieli; a supune ceva unor condiții grele. – Din fr. grever.

DOOM

grevá (a ~) vb., ind. prez. 3 greveáză

grevase
GREVÁ, grevez, vb. I. Tranz. și intranz. A împovăra (o proprietate) cu ipoteci, (un buget) cu cheltuieli; a supune ceva unor condiții grele. – Din fr. grever.

DOOM

grevá (a ~) vb., ind. prez. 3 greveáză

grevasem
GREVÁ, grevez, vb. I. Tranz. și intranz. A împovăra (o proprietate) cu ipoteci, (un buget) cu cheltuieli; a supune ceva unor condiții grele. – Din fr. grever.

DOOM

grevá (a ~) vb., ind. prez. 3 greveáză

grevaseră
GREVÁ, grevez, vb. I. Tranz. și intranz. A împovăra (o proprietate) cu ipoteci, (un buget) cu cheltuieli; a supune ceva unor condiții grele. – Din fr. grever.

DOOM

grevá (a ~) vb., ind. prez. 3 greveáză

grevaserăm
GREVÁ, grevez, vb. I. Tranz. și intranz. A împovăra (o proprietate) cu ipoteci, (un buget) cu cheltuieli; a supune ceva unor condiții grele. – Din fr. grever.

DOOM

grevá (a ~) vb., ind. prez. 3 greveáză

grevaserăți
GREVÁ, grevez, vb. I. Tranz. și intranz. A împovăra (o proprietate) cu ipoteci, (un buget) cu cheltuieli; a supune ceva unor condiții grele. – Din fr. grever.

DOOM

grevá (a ~) vb., ind. prez. 3 greveáză

grevaseși
GREVÁ, grevez, vb. I. Tranz. și intranz. A împovăra (o proprietate) cu ipoteci, (un buget) cu cheltuieli; a supune ceva unor condiții grele. – Din fr. grever.

DOOM

grevá (a ~) vb., ind. prez. 3 greveáză

grevaseți
GREVÁ, grevez, vb. I. Tranz. și intranz. A împovăra (o proprietate) cu ipoteci, (un buget) cu cheltuieli; a supune ceva unor condiții grele. – Din fr. grever.

DOOM

grevá (a ~) vb., ind. prez. 3 greveáză

grevat
GREVÁ, grevez, vb. I. Tranz. și intranz. A împovăra (o proprietate) cu ipoteci, (un buget) cu cheltuieli; a supune ceva unor condiții grele. – Din fr. grever.

DOOM

grevá (a ~) vb., ind. prez. 3 greveáză

grevat
GREVÁ, grevez, vb. I. Tranz. și intranz. A împovăra (o proprietate) cu ipoteci, (un buget) cu cheltuieli; a supune ceva unor condiții grele. – Din fr. grever.

grevau
GREVÁ, grevez, vb. I. Tranz. și intranz. A împovăra (o proprietate) cu ipoteci, (un buget) cu cheltuieli; a supune ceva unor condiții grele. – Din fr. grever.

DOOM

grevá (a ~) vb., ind. prez. 3 greveáză

grevași
GREVÁ, grevez, vb. I. Tranz. și intranz. A împovăra (o proprietate) cu ipoteci, (un buget) cu cheltuieli; a supune ceva unor condiții grele. – Din fr. grever.

DOOM

grevá (a ~) vb., ind. prez. 3 greveáză

grevați
GREVÁ, grevez, vb. I. Tranz. și intranz. A împovăra (o proprietate) cu ipoteci, (un buget) cu cheltuieli; a supune ceva unor condiții grele. – Din fr. grever.

DOOM

grevá (a ~) vb., ind. prez. 3 greveáză

greve
GRÉVĂ, greve, s. f. Încetare voluntară și colectivă a lucrului de către salariați pentru a obține satisfacerea unor revendicări (economice, sociale, politice). ◊ Greva foamei = refuzul de a mânca în semn de protest. – Din fr. grève.

DOOM

grévă s. f., g.-d. art. grévei; pl. gréve

grevează
GREVÁ, grevez, vb. I. Tranz. și intranz. A împovăra (o proprietate) cu ipoteci, (un buget) cu cheltuieli; a supune ceva unor condiții grele. – Din fr. grever.

DOOM

grevá (a ~) vb., ind. prez. 3 greveáză

grevei
GRÉVĂ, greve, s. f. Încetare voluntară și colectivă a lucrului de către salariați pentru a obține satisfacerea unor revendicări (economice, sociale, politice). ◊ Greva foamei = refuzul de a mânca în semn de protest. – Din fr. grève.

DOOM

grévă s. f., g.-d. art. grévei; pl. gréve

grevele
GRÉVĂ, greve, s. f. Încetare voluntară și colectivă a lucrului de către salariați pentru a obține satisfacerea unor revendicări (economice, sociale, politice). ◊ Greva foamei = refuzul de a mânca în semn de protest. – Din fr. grève.

DOOM

grévă s. f., g.-d. art. grévei; pl. gréve

grevelor
GRÉVĂ, greve, s. f. Încetare voluntară și colectivă a lucrului de către salariați pentru a obține satisfacerea unor revendicări (economice, sociale, politice). ◊ Greva foamei = refuzul de a mânca în semn de protest. – Din fr. grève.

DOOM

grévă s. f., g.-d. art. grévei; pl. gréve

grevez
GREVÁ, grevez, vb. I. Tranz. și intranz. A împovăra (o proprietate) cu ipoteci, (un buget) cu cheltuieli; a supune ceva unor condiții grele. – Din fr. grever.

DOOM

grevá (a ~) vb., ind. prez. 3 greveáză

greveze
GREVÁ, grevez, vb. I. Tranz. și intranz. A împovăra (o proprietate) cu ipoteci, (un buget) cu cheltuieli; a supune ceva unor condiții grele. – Din fr. grever.

DOOM

grevá (a ~) vb., ind. prez. 3 greveáză

grevezi
GREVÁ, grevez, vb. I. Tranz. și intranz. A împovăra (o proprietate) cu ipoteci, (un buget) cu cheltuieli; a supune ceva unor condiții grele. – Din fr. grever.

DOOM

grevá (a ~) vb., ind. prez. 3 greveáză

grevist
GREVÍST, -Ă, greviști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care participă la o grevă. 2. Adj. Care aparține grevei, privitor la grevă. – Din fr. gréviste.

DOOM

grevíst adj. m., s. m., pl. grevíști; adj. f., s. f. grevístă, pl. grevíste

grevist
GREVÍST, -Ă, greviști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care participă la o grevă. 2. Adj. Care aparține grevei, privitor la grevă. – Din fr. gréviste.

DOOM

grevíst adj. m., s. m., pl. grevíști; adj. f., s. f. grevístă, pl. grevíste

grevista
GREVÍST, -Ă, greviști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care participă la o grevă. 2. Adj. Care aparține grevei, privitor la grevă. – Din fr. gréviste.

DOOM

grevíst adj. m., s. m., pl. grevíști; adj. f., s. f. grevístă, pl. grevíste

grevista
GREVÍST, -Ă, greviști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care participă la o grevă. 2. Adj. Care aparține grevei, privitor la grevă. – Din fr. gréviste.

DOOM

grevíst adj. m., s. m., pl. grevíști; adj. f., s. f. grevístă, pl. grevíste

greviste
GREVÍST, -Ă, greviști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care participă la o grevă. 2. Adj. Care aparține grevei, privitor la grevă. – Din fr. gréviste.

DOOM

grevíst adj. m., s. m., pl. grevíști; adj. f., s. f. grevístă, pl. grevíste

greviste
GREVÍST, -Ă, greviști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care participă la o grevă. 2. Adj. Care aparține grevei, privitor la grevă. – Din fr. gréviste.

DOOM

grevíst adj. m., s. m., pl. grevíști; adj. f., s. f. grevístă, pl. grevíste

grevistei
GREVÍST, -Ă, greviști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care participă la o grevă. 2. Adj. Care aparține grevei, privitor la grevă. – Din fr. gréviste.

DOOM

grevíst adj. m., s. m., pl. grevíști; adj. f., s. f. grevístă, pl. grevíste

grevistei
GREVÍST, -Ă, greviști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care participă la o grevă. 2. Adj. Care aparține grevei, privitor la grevă. – Din fr. gréviste.

DOOM

grevíst adj. m., s. m., pl. grevíști; adj. f., s. f. grevístă, pl. grevíste

grevistele
GREVÍST, -Ă, greviști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care participă la o grevă. 2. Adj. Care aparține grevei, privitor la grevă. – Din fr. gréviste.

DOOM

grevíst adj. m., s. m., pl. grevíști; adj. f., s. f. grevístă, pl. grevíste

grevistele
GREVÍST, -Ă, greviști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care participă la o grevă. 2. Adj. Care aparține grevei, privitor la grevă. – Din fr. gréviste.

DOOM

grevíst adj. m., s. m., pl. grevíști; adj. f., s. f. grevístă, pl. grevíste

grevistelor
GREVÍST, -Ă, greviști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care participă la o grevă. 2. Adj. Care aparține grevei, privitor la grevă. – Din fr. gréviste.

DOOM

grevíst adj. m., s. m., pl. grevíști; adj. f., s. f. grevístă, pl. grevíste

grevistelor
GREVÍST, -Ă, greviști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care participă la o grevă. 2. Adj. Care aparține grevei, privitor la grevă. – Din fr. gréviste.

DOOM

grevíst adj. m., s. m., pl. grevíști; adj. f., s. f. grevístă, pl. grevíste

grevistul
GREVÍST, -Ă, greviști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care participă la o grevă. 2. Adj. Care aparține grevei, privitor la grevă. – Din fr. gréviste.

DOOM

grevíst adj. m., s. m., pl. grevíști; adj. f., s. f. grevístă, pl. grevíste

grevistul
GREVÍST, -Ă, greviști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care participă la o grevă. 2. Adj. Care aparține grevei, privitor la grevă. – Din fr. gréviste.

DOOM

grevíst adj. m., s. m., pl. grevíști; adj. f., s. f. grevístă, pl. grevíste

grevistului
GREVÍST, -Ă, greviști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care participă la o grevă. 2. Adj. Care aparține grevei, privitor la grevă. – Din fr. gréviste.

DOOM

grevíst adj. m., s. m., pl. grevíști; adj. f., s. f. grevístă, pl. grevíste

grevistului
GREVÍST, -Ă, greviști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care participă la o grevă. 2. Adj. Care aparține grevei, privitor la grevă. – Din fr. gréviste.

DOOM

grevíst adj. m., s. m., pl. grevíști; adj. f., s. f. grevístă, pl. grevíste

greviști
GREVÍST, -Ă, greviști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care participă la o grevă. 2. Adj. Care aparține grevei, privitor la grevă. – Din fr. gréviste.

DOOM

grevíst adj. m., s. m., pl. grevíști; adj. f., s. f. grevístă, pl. grevíste

greviști
GREVÍST, -Ă, greviști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care participă la o grevă. 2. Adj. Care aparține grevei, privitor la grevă. – Din fr. gréviste.

DOOM

grevíst adj. m., s. m., pl. grevíști; adj. f., s. f. grevístă, pl. grevíste

greviștii
GREVÍST, -Ă, greviști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care participă la o grevă. 2. Adj. Care aparține grevei, privitor la grevă. – Din fr. gréviste.

DOOM

grevíst adj. m., s. m., pl. grevíști; adj. f., s. f. grevístă, pl. grevíste

greviștii
GREVÍST, -Ă, greviști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care participă la o grevă. 2. Adj. Care aparține grevei, privitor la grevă. – Din fr. gréviste.

DOOM

grevíst adj. m., s. m., pl. grevíști; adj. f., s. f. grevístă, pl. grevíste

greviștilor
GREVÍST, -Ă, greviști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care participă la o grevă. 2. Adj. Care aparține grevei, privitor la grevă. – Din fr. gréviste.

DOOM

grevíst adj. m., s. m., pl. grevíști; adj. f., s. f. grevístă, pl. grevíste

greviștilor
GREVÍST, -Ă, greviști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care participă la o grevă. 2. Adj. Care aparține grevei, privitor la grevă. – Din fr. gréviste.

DOOM

grevíst adj. m., s. m., pl. grevíști; adj. f., s. f. grevístă, pl. grevíste

grevând
GREVÁ, grevez, vb. I. Tranz. și intranz. A împovăra (o proprietate) cu ipoteci, (un buget) cu cheltuieli; a supune ceva unor condiții grele. – Din fr. grever.

DOOM

grevá (a ~) vb., ind. prez. 3 greveáză

grevînd
GREVÁ, grevez, vb. I. Tranz. și intranz. A împovăra (o proprietate) cu ipoteci, (un buget) cu cheltuieli; a supune ceva unor condiții grele. – Din fr. grever.

DOOM

grevá (a ~) vb., ind. prez. 3 greveáză

grevări
GREVÁRE, grevări, s. f. Acțiunea de a greva și rezultatul ei. – V. greva.

DOOM

greváre s. f., g.-d. art. grevắrii; pl. grevắri

grevării
GREVÁRE, grevări, s. f. Acțiunea de a greva și rezultatul ei. – V. greva.

DOOM

greváre s. f., g.-d. art. grevắrii; pl. grevắri

grevările
GREVÁRE, grevări, s. f. Acțiunea de a greva și rezultatul ei. – V. greva.

DOOM

greváre s. f., g.-d. art. grevắrii; pl. grevắri

grevărilor
GREVÁRE, grevări, s. f. Acțiunea de a greva și rezultatul ei. – V. greva.

DOOM

greváre s. f., g.-d. art. grevắrii; pl. grevắri

grezie
GRÉZIE s. f. v. gresie.

DOOM

grésie (-si-e) s. f., art. grésia (-si-a), g.-d. art. grésiei; pl. grésii, art. grésiile (-si-i-)

greând
GREÁ, greez, vb. I. Tranz. (Mar.) A echipa o navă cu greementul necesar. [Pr.: gre-a] – Din fr. gréer.

greînd
GREÁ, greez, vb. I. Tranz. (Mar.) A echipa o navă cu greementul necesar. [Pr.: gre-a] – Din fr. gréer.

greș
GREȘ, (rar) greșuri, s. n. (Înv. și reg.; azi mai ales în loc. și expr.) Greșeală. ◊ Loc. adv. Fără greș = în mod perfect, fără a comite vreo eroare. ◊ Expr. A da greș = a) a nu nimeri ținta, obiectivul ochit; b) a nu izbuti într-o acțiune, într-o întreprindere. (Înv.) A-i da (cuiva) greș = a-i imputa (cuiva) ceva, a găsi vinovat (pe cineva). (Reg.) A nu avea greș = a nu constitui o greșeală, a nu aduce vătămare, a fi nimerit. – Din greși (derivat regresiv).

DOOM

!greș (în expr.) s. n.

greșea
GREȘÍ, greșesc, vb. IV. 1. Intranz. A comite o greșeală; p. ext. a se înșela. ♦ Intranz. și tranz. A nu nimeri ținta, obiectivul ochit; a da greș. 2. Tranz. A executa ceva greșit, rău. ♦ A lua un lucru drept altul; a încurca, a confunda. ◊ Expr. A greși drumul (sau calea) = a (se) rătăci; p. ext. a se abate de la regulile morale, de conduită. 3. Intranz. A se face vinovat de ceva față de cineva, a face cuiva un rău, un neajuns; p. ext. a păcătui. – Din sl. grĕšiti.

DOOM

greșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. greșésc, imperf. 3 sg. greșeá; conj. prez. 3 să greșeáscă

greșeai
GREȘÍ, greșesc, vb. IV. 1. Intranz. A comite o greșeală; p. ext. a se înșela. ♦ Intranz. și tranz. A nu nimeri ținta, obiectivul ochit; a da greș. 2. Tranz. A executa ceva greșit, rău. ♦ A lua un lucru drept altul; a încurca, a confunda. ◊ Expr. A greși drumul (sau calea) = a (se) rătăci; p. ext. a se abate de la regulile morale, de conduită. 3. Intranz. A se face vinovat de ceva față de cineva, a face cuiva un rău, un neajuns; p. ext. a păcătui. – Din sl. grĕšiti.

DOOM

greșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. greșésc, imperf. 3 sg. greșeá; conj. prez. 3 să greșeáscă

greșeala
GREȘEÁLĂ, greșeli, s. f. Faptă, acțiune etc. care constituie o abatere (conștientă sau involuntară) de la adevăr, de la ceea ce este real, drept, normal, bun (și care poate atrage după sine un rău, o neplăcere); eroare; (concr.) ceea ce rezultă în urma unei astfel de fapte, acțiuni etc. ◊ Loc. adv. Fără greșeală = perfect. Din greșeală = fără voie, involuntar, neintenționat. – Greși + suf. -eală.

DOOM

greșeálă s. f., g.-d. art. greșélii; pl. greșéli

greșeam
GREȘÍ, greșesc, vb. IV. 1. Intranz. A comite o greșeală; p. ext. a se înșela. ♦ Intranz. și tranz. A nu nimeri ținta, obiectivul ochit; a da greș. 2. Tranz. A executa ceva greșit, rău. ♦ A lua un lucru drept altul; a încurca, a confunda. ◊ Expr. A greși drumul (sau calea) = a (se) rătăci; p. ext. a se abate de la regulile morale, de conduită. 3. Intranz. A se face vinovat de ceva față de cineva, a face cuiva un rău, un neajuns; p. ext. a păcătui. – Din sl. grĕšiti.

DOOM

greșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. greșésc, imperf. 3 sg. greșeá; conj. prez. 3 să greșeáscă

greșească
GREȘÍ, greșesc, vb. IV. 1. Intranz. A comite o greșeală; p. ext. a se înșela. ♦ Intranz. și tranz. A nu nimeri ținta, obiectivul ochit; a da greș. 2. Tranz. A executa ceva greșit, rău. ♦ A lua un lucru drept altul; a încurca, a confunda. ◊ Expr. A greși drumul (sau calea) = a (se) rătăci; p. ext. a se abate de la regulile morale, de conduită. 3. Intranz. A se face vinovat de ceva față de cineva, a face cuiva un rău, un neajuns; p. ext. a păcătui. – Din sl. grĕšiti.

DOOM

greșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. greșésc, imperf. 3 sg. greșeá; conj. prez. 3 să greșeáscă

greșeau
GREȘÍ, greșesc, vb. IV. 1. Intranz. A comite o greșeală; p. ext. a se înșela. ♦ Intranz. și tranz. A nu nimeri ținta, obiectivul ochit; a da greș. 2. Tranz. A executa ceva greșit, rău. ♦ A lua un lucru drept altul; a încurca, a confunda. ◊ Expr. A greși drumul (sau calea) = a (se) rătăci; p. ext. a se abate de la regulile morale, de conduită. 3. Intranz. A se face vinovat de ceva față de cineva, a face cuiva un rău, un neajuns; p. ext. a păcătui. – Din sl. grĕšiti.

DOOM

greșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. greșésc, imperf. 3 sg. greșeá; conj. prez. 3 să greșeáscă

greșeați
GREȘÍ, greșesc, vb. IV. 1. Intranz. A comite o greșeală; p. ext. a se înșela. ♦ Intranz. și tranz. A nu nimeri ținta, obiectivul ochit; a da greș. 2. Tranz. A executa ceva greșit, rău. ♦ A lua un lucru drept altul; a încurca, a confunda. ◊ Expr. A greși drumul (sau calea) = a (se) rătăci; p. ext. a se abate de la regulile morale, de conduită. 3. Intranz. A se face vinovat de ceva față de cineva, a face cuiva un rău, un neajuns; p. ext. a păcătui. – Din sl. grĕšiti.

DOOM

greșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. greșésc, imperf. 3 sg. greșeá; conj. prez. 3 să greșeáscă

greșeli
GREȘEÁLĂ, greșeli, s. f. Faptă, acțiune etc. care constituie o abatere (conștientă sau involuntară) de la adevăr, de la ceea ce este real, drept, normal, bun (și care poate atrage după sine un rău, o neplăcere); eroare; (concr.) ceea ce rezultă în urma unei astfel de fapte, acțiuni etc. ◊ Loc. adv. Fără greșeală = perfect. Din greșeală = fără voie, involuntar, neintenționat. – Greși + suf. -eală.

DOOM

greșeálă s. f., g.-d. art. greșélii; pl. greșéli

greșelii
GREȘEÁLĂ, greșeli, s. f. Faptă, acțiune etc. care constituie o abatere (conștientă sau involuntară) de la adevăr, de la ceea ce este real, drept, normal, bun (și care poate atrage după sine un rău, o neplăcere); eroare; (concr.) ceea ce rezultă în urma unei astfel de fapte, acțiuni etc. ◊ Loc. adv. Fără greșeală = perfect. Din greșeală = fără voie, involuntar, neintenționat. – Greși + suf. -eală.

DOOM

greșeálă s. f., g.-d. art. greșélii; pl. greșéli

greșelile
GREȘEÁLĂ, greșeli, s. f. Faptă, acțiune etc. care constituie o abatere (conștientă sau involuntară) de la adevăr, de la ceea ce este real, drept, normal, bun (și care poate atrage după sine un rău, o neplăcere); eroare; (concr.) ceea ce rezultă în urma unei astfel de fapte, acțiuni etc. ◊ Loc. adv. Fără greșeală = perfect. Din greșeală = fără voie, involuntar, neintenționat. – Greși + suf. -eală.

DOOM

greșeálă s. f., g.-d. art. greșélii; pl. greșéli

greșelilor
GREȘEÁLĂ, greșeli, s. f. Faptă, acțiune etc. care constituie o abatere (conștientă sau involuntară) de la adevăr, de la ceea ce este real, drept, normal, bun (și care poate atrage după sine un rău, o neplăcere); eroare; (concr.) ceea ce rezultă în urma unei astfel de fapte, acțiuni etc. ◊ Loc. adv. Fără greșeală = perfect. Din greșeală = fără voie, involuntar, neintenționat. – Greși + suf. -eală.

DOOM

greșeálă s. f., g.-d. art. greșélii; pl. greșéli

greșesc
GREȘÍ, greșesc, vb. IV. 1. Intranz. A comite o greșeală; p. ext. a se înșela. ♦ Intranz. și tranz. A nu nimeri ținta, obiectivul ochit; a da greș. 2. Tranz. A executa ceva greșit, rău. ♦ A lua un lucru drept altul; a încurca, a confunda. ◊ Expr. A greși drumul (sau calea) = a (se) rătăci; p. ext. a se abate de la regulile morale, de conduită. 3. Intranz. A se face vinovat de ceva față de cineva, a face cuiva un rău, un neajuns; p. ext. a păcătui. – Din sl. grĕšiti.

DOOM

greșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. greșésc, imperf. 3 sg. greșeá; conj. prez. 3 să greșeáscă

greșește
GREȘÍ, greșesc, vb. IV. 1. Intranz. A comite o greșeală; p. ext. a se înșela. ♦ Intranz. și tranz. A nu nimeri ținta, obiectivul ochit; a da greș. 2. Tranz. A executa ceva greșit, rău. ♦ A lua un lucru drept altul; a încurca, a confunda. ◊ Expr. A greși drumul (sau calea) = a (se) rătăci; p. ext. a se abate de la regulile morale, de conduită. 3. Intranz. A se face vinovat de ceva față de cineva, a face cuiva un rău, un neajuns; p. ext. a păcătui. – Din sl. grĕšiti.

DOOM

greșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. greșésc, imperf. 3 sg. greșeá; conj. prez. 3 să greșeáscă

greșești
GREȘÍ, greșesc, vb. IV. 1. Intranz. A comite o greșeală; p. ext. a se înșela. ♦ Intranz. și tranz. A nu nimeri ținta, obiectivul ochit; a da greș. 2. Tranz. A executa ceva greșit, rău. ♦ A lua un lucru drept altul; a încurca, a confunda. ◊ Expr. A greși drumul (sau calea) = a (se) rătăci; p. ext. a se abate de la regulile morale, de conduită. 3. Intranz. A se face vinovat de ceva față de cineva, a face cuiva un rău, un neajuns; p. ext. a păcătui. – Din sl. grĕšiti.

DOOM

greșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. greșésc, imperf. 3 sg. greșeá; conj. prez. 3 să greșeáscă

greși
GREȘÍ, greșesc, vb. IV. 1. Intranz. A comite o greșeală; p. ext. a se înșela. ♦ Intranz. și tranz. A nu nimeri ținta, obiectivul ochit; a da greș. 2. Tranz. A executa ceva greșit, rău. ♦ A lua un lucru drept altul; a încurca, a confunda. ◊ Expr. A greși drumul (sau calea) = a (se) rătăci; p. ext. a se abate de la regulile morale, de conduită. 3. Intranz. A se face vinovat de ceva față de cineva, a face cuiva un rău, un neajuns; p. ext. a păcătui. – Din sl. grĕšiti.

DOOM

greșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. greșésc, imperf. 3 sg. greșeá; conj. prez. 3 să greșeáscă

greșii
GREȘÍ, greșesc, vb. IV. 1. Intranz. A comite o greșeală; p. ext. a se înșela. ♦ Intranz. și tranz. A nu nimeri ținta, obiectivul ochit; a da greș. 2. Tranz. A executa ceva greșit, rău. ♦ A lua un lucru drept altul; a încurca, a confunda. ◊ Expr. A greși drumul (sau calea) = a (se) rătăci; p. ext. a se abate de la regulile morale, de conduită. 3. Intranz. A se face vinovat de ceva față de cineva, a face cuiva un rău, un neajuns; p. ext. a păcătui. – Din sl. grĕšiti.

DOOM

greșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. greșésc, imperf. 3 sg. greșeá; conj. prez. 3 să greșeáscă

greșim
GREȘÍ, greșesc, vb. IV. 1. Intranz. A comite o greșeală; p. ext. a se înșela. ♦ Intranz. și tranz. A nu nimeri ținta, obiectivul ochit; a da greș. 2. Tranz. A executa ceva greșit, rău. ♦ A lua un lucru drept altul; a încurca, a confunda. ◊ Expr. A greși drumul (sau calea) = a (se) rătăci; p. ext. a se abate de la regulile morale, de conduită. 3. Intranz. A se face vinovat de ceva față de cineva, a face cuiva un rău, un neajuns; p. ext. a păcătui. – Din sl. grĕšiti.

DOOM

greșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. greșésc, imperf. 3 sg. greșeá; conj. prez. 3 să greșeáscă

greșind
GREȘÍ, greșesc, vb. IV. 1. Intranz. A comite o greșeală; p. ext. a se înșela. ♦ Intranz. și tranz. A nu nimeri ținta, obiectivul ochit; a da greș. 2. Tranz. A executa ceva greșit, rău. ♦ A lua un lucru drept altul; a încurca, a confunda. ◊ Expr. A greși drumul (sau calea) = a (se) rătăci; p. ext. a se abate de la regulile morale, de conduită. 3. Intranz. A se face vinovat de ceva față de cineva, a face cuiva un rău, un neajuns; p. ext. a păcătui. – Din sl. grĕšiti.

DOOM

greșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. greșésc, imperf. 3 sg. greșeá; conj. prez. 3 să greșeáscă

greșire
GREȘÍ, greșesc, vb. IV. 1. Intranz. A comite o greșeală; p. ext. a se înșela. ♦ Intranz. și tranz. A nu nimeri ținta, obiectivul ochit; a da greș. 2. Tranz. A executa ceva greșit, rău. ♦ A lua un lucru drept altul; a încurca, a confunda. ◊ Expr. A greși drumul (sau calea) = a (se) rătăci; p. ext. a se abate de la regulile morale, de conduită. 3. Intranz. A se face vinovat de ceva față de cineva, a face cuiva un rău, un neajuns; p. ext. a păcătui. – Din sl. grĕšiti.

DOOM

greșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. greșésc, imperf. 3 sg. greșeá; conj. prez. 3 să greșeáscă

greșire
GREȘÍ, greșesc, vb. IV. 1. Intranz. A comite o greșeală; p. ext. a se înșela. ♦ Intranz. și tranz. A nu nimeri ținta, obiectivul ochit; a da greș. 2. Tranz. A executa ceva greșit, rău. ♦ A lua un lucru drept altul; a încurca, a confunda. ◊ Expr. A greși drumul (sau calea) = a (se) rătăci; p. ext. a se abate de la regulile morale, de conduită. 3. Intranz. A se face vinovat de ceva față de cineva, a face cuiva un rău, un neajuns; p. ext. a păcătui. – Din sl. grĕšiti.

greșirea
GREȘÍ, greșesc, vb. IV. 1. Intranz. A comite o greșeală; p. ext. a se înșela. ♦ Intranz. și tranz. A nu nimeri ținta, obiectivul ochit; a da greș. 2. Tranz. A executa ceva greșit, rău. ♦ A lua un lucru drept altul; a încurca, a confunda. ◊ Expr. A greși drumul (sau calea) = a (se) rătăci; p. ext. a se abate de la regulile morale, de conduită. 3. Intranz. A se face vinovat de ceva față de cineva, a face cuiva un rău, un neajuns; p. ext. a păcătui. – Din sl. grĕšiti.

greșiri
GREȘÍ, greșesc, vb. IV. 1. Intranz. A comite o greșeală; p. ext. a se înșela. ♦ Intranz. și tranz. A nu nimeri ținta, obiectivul ochit; a da greș. 2. Tranz. A executa ceva greșit, rău. ♦ A lua un lucru drept altul; a încurca, a confunda. ◊ Expr. A greși drumul (sau calea) = a (se) rătăci; p. ext. a se abate de la regulile morale, de conduită. 3. Intranz. A se face vinovat de ceva față de cineva, a face cuiva un rău, un neajuns; p. ext. a păcătui. – Din sl. grĕšiti.

greșirii
GREȘÍ, greșesc, vb. IV. 1. Intranz. A comite o greșeală; p. ext. a se înșela. ♦ Intranz. și tranz. A nu nimeri ținta, obiectivul ochit; a da greș. 2. Tranz. A executa ceva greșit, rău. ♦ A lua un lucru drept altul; a încurca, a confunda. ◊ Expr. A greși drumul (sau calea) = a (se) rătăci; p. ext. a se abate de la regulile morale, de conduită. 3. Intranz. A se face vinovat de ceva față de cineva, a face cuiva un rău, un neajuns; p. ext. a păcătui. – Din sl. grĕšiti.

greșirile
GREȘÍ, greșesc, vb. IV. 1. Intranz. A comite o greșeală; p. ext. a se înșela. ♦ Intranz. și tranz. A nu nimeri ținta, obiectivul ochit; a da greș. 2. Tranz. A executa ceva greșit, rău. ♦ A lua un lucru drept altul; a încurca, a confunda. ◊ Expr. A greși drumul (sau calea) = a (se) rătăci; p. ext. a se abate de la regulile morale, de conduită. 3. Intranz. A se face vinovat de ceva față de cineva, a face cuiva un rău, un neajuns; p. ext. a păcătui. – Din sl. grĕšiti.

greșirilor
GREȘÍ, greșesc, vb. IV. 1. Intranz. A comite o greșeală; p. ext. a se înșela. ♦ Intranz. și tranz. A nu nimeri ținta, obiectivul ochit; a da greș. 2. Tranz. A executa ceva greșit, rău. ♦ A lua un lucru drept altul; a încurca, a confunda. ◊ Expr. A greși drumul (sau calea) = a (se) rătăci; p. ext. a se abate de la regulile morale, de conduită. 3. Intranz. A se face vinovat de ceva față de cineva, a face cuiva un rău, un neajuns; p. ext. a păcătui. – Din sl. grĕšiti.

greșiră
GREȘÍ, greșesc, vb. IV. 1. Intranz. A comite o greșeală; p. ext. a se înșela. ♦ Intranz. și tranz. A nu nimeri ținta, obiectivul ochit; a da greș. 2. Tranz. A executa ceva greșit, rău. ♦ A lua un lucru drept altul; a încurca, a confunda. ◊ Expr. A greși drumul (sau calea) = a (se) rătăci; p. ext. a se abate de la regulile morale, de conduită. 3. Intranz. A se face vinovat de ceva față de cineva, a face cuiva un rău, un neajuns; p. ext. a păcătui. – Din sl. grĕšiti.

DOOM

greșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. greșésc, imperf. 3 sg. greșeá; conj. prez. 3 să greșeáscă

greșirăm
GREȘÍ, greșesc, vb. IV. 1. Intranz. A comite o greșeală; p. ext. a se înșela. ♦ Intranz. și tranz. A nu nimeri ținta, obiectivul ochit; a da greș. 2. Tranz. A executa ceva greșit, rău. ♦ A lua un lucru drept altul; a încurca, a confunda. ◊ Expr. A greși drumul (sau calea) = a (se) rătăci; p. ext. a se abate de la regulile morale, de conduită. 3. Intranz. A se face vinovat de ceva față de cineva, a face cuiva un rău, un neajuns; p. ext. a păcătui. – Din sl. grĕšiti.

DOOM

greșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. greșésc, imperf. 3 sg. greșeá; conj. prez. 3 să greșeáscă

greșirăți
GREȘÍ, greșesc, vb. IV. 1. Intranz. A comite o greșeală; p. ext. a se înșela. ♦ Intranz. și tranz. A nu nimeri ținta, obiectivul ochit; a da greș. 2. Tranz. A executa ceva greșit, rău. ♦ A lua un lucru drept altul; a încurca, a confunda. ◊ Expr. A greși drumul (sau calea) = a (se) rătăci; p. ext. a se abate de la regulile morale, de conduită. 3. Intranz. A se face vinovat de ceva față de cineva, a face cuiva un rău, un neajuns; p. ext. a păcătui. – Din sl. grĕšiti.

DOOM

greșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. greșésc, imperf. 3 sg. greșeá; conj. prez. 3 să greșeáscă

greșise
GREȘÍ, greșesc, vb. IV. 1. Intranz. A comite o greșeală; p. ext. a se înșela. ♦ Intranz. și tranz. A nu nimeri ținta, obiectivul ochit; a da greș. 2. Tranz. A executa ceva greșit, rău. ♦ A lua un lucru drept altul; a încurca, a confunda. ◊ Expr. A greși drumul (sau calea) = a (se) rătăci; p. ext. a se abate de la regulile morale, de conduită. 3. Intranz. A se face vinovat de ceva față de cineva, a face cuiva un rău, un neajuns; p. ext. a păcătui. – Din sl. grĕšiti.

DOOM

greșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. greșésc, imperf. 3 sg. greșeá; conj. prez. 3 să greșeáscă

greșisem
GREȘÍ, greșesc, vb. IV. 1. Intranz. A comite o greșeală; p. ext. a se înșela. ♦ Intranz. și tranz. A nu nimeri ținta, obiectivul ochit; a da greș. 2. Tranz. A executa ceva greșit, rău. ♦ A lua un lucru drept altul; a încurca, a confunda. ◊ Expr. A greși drumul (sau calea) = a (se) rătăci; p. ext. a se abate de la regulile morale, de conduită. 3. Intranz. A se face vinovat de ceva față de cineva, a face cuiva un rău, un neajuns; p. ext. a păcătui. – Din sl. grĕšiti.

DOOM

greșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. greșésc, imperf. 3 sg. greșeá; conj. prez. 3 să greșeáscă

greșiseră
GREȘÍ, greșesc, vb. IV. 1. Intranz. A comite o greșeală; p. ext. a se înșela. ♦ Intranz. și tranz. A nu nimeri ținta, obiectivul ochit; a da greș. 2. Tranz. A executa ceva greșit, rău. ♦ A lua un lucru drept altul; a încurca, a confunda. ◊ Expr. A greși drumul (sau calea) = a (se) rătăci; p. ext. a se abate de la regulile morale, de conduită. 3. Intranz. A se face vinovat de ceva față de cineva, a face cuiva un rău, un neajuns; p. ext. a păcătui. – Din sl. grĕšiti.

DOOM

greșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. greșésc, imperf. 3 sg. greșeá; conj. prez. 3 să greșeáscă

greșiserăm
GREȘÍ, greșesc, vb. IV. 1. Intranz. A comite o greșeală; p. ext. a se înșela. ♦ Intranz. și tranz. A nu nimeri ținta, obiectivul ochit; a da greș. 2. Tranz. A executa ceva greșit, rău. ♦ A lua un lucru drept altul; a încurca, a confunda. ◊ Expr. A greși drumul (sau calea) = a (se) rătăci; p. ext. a se abate de la regulile morale, de conduită. 3. Intranz. A se face vinovat de ceva față de cineva, a face cuiva un rău, un neajuns; p. ext. a păcătui. – Din sl. grĕšiti.

DOOM

greșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. greșésc, imperf. 3 sg. greșeá; conj. prez. 3 să greșeáscă

greșiserăți
GREȘÍ, greșesc, vb. IV. 1. Intranz. A comite o greșeală; p. ext. a se înșela. ♦ Intranz. și tranz. A nu nimeri ținta, obiectivul ochit; a da greș. 2. Tranz. A executa ceva greșit, rău. ♦ A lua un lucru drept altul; a încurca, a confunda. ◊ Expr. A greși drumul (sau calea) = a (se) rătăci; p. ext. a se abate de la regulile morale, de conduită. 3. Intranz. A se face vinovat de ceva față de cineva, a face cuiva un rău, un neajuns; p. ext. a păcătui. – Din sl. grĕšiti.

DOOM

greșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. greșésc, imperf. 3 sg. greșeá; conj. prez. 3 să greșeáscă

greșiseși
GREȘÍ, greșesc, vb. IV. 1. Intranz. A comite o greșeală; p. ext. a se înșela. ♦ Intranz. și tranz. A nu nimeri ținta, obiectivul ochit; a da greș. 2. Tranz. A executa ceva greșit, rău. ♦ A lua un lucru drept altul; a încurca, a confunda. ◊ Expr. A greși drumul (sau calea) = a (se) rătăci; p. ext. a se abate de la regulile morale, de conduită. 3. Intranz. A se face vinovat de ceva față de cineva, a face cuiva un rău, un neajuns; p. ext. a păcătui. – Din sl. grĕšiti.

DOOM

greșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. greșésc, imperf. 3 sg. greșeá; conj. prez. 3 să greșeáscă

greșiseți
GREȘÍ, greșesc, vb. IV. 1. Intranz. A comite o greșeală; p. ext. a se înșela. ♦ Intranz. și tranz. A nu nimeri ținta, obiectivul ochit; a da greș. 2. Tranz. A executa ceva greșit, rău. ♦ A lua un lucru drept altul; a încurca, a confunda. ◊ Expr. A greși drumul (sau calea) = a (se) rătăci; p. ext. a se abate de la regulile morale, de conduită. 3. Intranz. A se face vinovat de ceva față de cineva, a face cuiva un rău, un neajuns; p. ext. a păcătui. – Din sl. grĕšiti.

DOOM

greșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. greșésc, imperf. 3 sg. greșeá; conj. prez. 3 să greșeáscă

greșit
GREȘÍ, greșesc, vb. IV. 1. Intranz. A comite o greșeală; p. ext. a se înșela. ♦ Intranz. și tranz. A nu nimeri ținta, obiectivul ochit; a da greș. 2. Tranz. A executa ceva greșit, rău. ♦ A lua un lucru drept altul; a încurca, a confunda. ◊ Expr. A greși drumul (sau calea) = a (se) rătăci; p. ext. a se abate de la regulile morale, de conduită. 3. Intranz. A se face vinovat de ceva față de cineva, a face cuiva un rău, un neajuns; p. ext. a păcătui. – Din sl. grĕšiti.

DOOM

greșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. greșésc, imperf. 3 sg. greșeá; conj. prez. 3 să greșeáscă

greșit
GREȘÍT, -Ă, greșiți, -te, adj. 1. (Înv. și reg.) Care este vinovat pentru o greșeală săvârșită. 2. Eronat, incorect, inexact. – V. greși.

greșita
GREȘÍT, -Ă, greșiți, -te, adj. 1. (Înv. și reg.) Care este vinovat pentru o greșeală săvârșită. 2. Eronat, incorect, inexact. – V. greși.

greșite
GREȘÍT, -Ă, greșiți, -te, adj. 1. (Înv. și reg.) Care este vinovat pentru o greșeală săvârșită. 2. Eronat, incorect, inexact. – V. greși.

greșitei
GREȘÍT, -Ă, greșiți, -te, adj. 1. (Înv. și reg.) Care este vinovat pentru o greșeală săvârșită. 2. Eronat, incorect, inexact. – V. greși.

greșitele
GREȘÍT, -Ă, greșiți, -te, adj. 1. (Înv. și reg.) Care este vinovat pentru o greșeală săvârșită. 2. Eronat, incorect, inexact. – V. greși.

greșitelor
GREȘÍT, -Ă, greșiți, -te, adj. 1. (Înv. și reg.) Care este vinovat pentru o greșeală săvârșită. 2. Eronat, incorect, inexact. – V. greși.

greșitul
GREȘÍT, -Ă, greșiți, -te, adj. 1. (Înv. și reg.) Care este vinovat pentru o greșeală săvârșită. 2. Eronat, incorect, inexact. – V. greși.

greșitului
GREȘÍT, -Ă, greșiți, -te, adj. 1. (Înv. și reg.) Care este vinovat pentru o greșeală săvârșită. 2. Eronat, incorect, inexact. – V. greși.

greșiși
GREȘÍ, greșesc, vb. IV. 1. Intranz. A comite o greșeală; p. ext. a se înșela. ♦ Intranz. și tranz. A nu nimeri ținta, obiectivul ochit; a da greș. 2. Tranz. A executa ceva greșit, rău. ♦ A lua un lucru drept altul; a încurca, a confunda. ◊ Expr. A greși drumul (sau calea) = a (se) rătăci; p. ext. a se abate de la regulile morale, de conduită. 3. Intranz. A se face vinovat de ceva față de cineva, a face cuiva un rău, un neajuns; p. ext. a păcătui. – Din sl. grĕšiti.

DOOM

greșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. greșésc, imperf. 3 sg. greșeá; conj. prez. 3 să greșeáscă

greșiți
GREȘÍ, greșesc, vb. IV. 1. Intranz. A comite o greșeală; p. ext. a se înșela. ♦ Intranz. și tranz. A nu nimeri ținta, obiectivul ochit; a da greș. 2. Tranz. A executa ceva greșit, rău. ♦ A lua un lucru drept altul; a încurca, a confunda. ◊ Expr. A greși drumul (sau calea) = a (se) rătăci; p. ext. a se abate de la regulile morale, de conduită. 3. Intranz. A se face vinovat de ceva față de cineva, a face cuiva un rău, un neajuns; p. ext. a păcătui. – Din sl. grĕšiti.

DOOM

greșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. greșésc, imperf. 3 sg. greșeá; conj. prez. 3 să greșeáscă

greșiți
GREȘÍT, -Ă, greșiți, -te, adj. 1. (Înv. și reg.) Care este vinovat pentru o greșeală săvârșită. 2. Eronat, incorect, inexact. – V. greși.

greșiții
GREȘÍT, -Ă, greșiți, -te, adj. 1. (Înv. și reg.) Care este vinovat pentru o greșeală săvârșită. 2. Eronat, incorect, inexact. – V. greși.

greșiților
GREȘÍT, -Ă, greșiți, -te, adj. 1. (Înv. și reg.) Care este vinovat pentru o greșeală săvârșită. 2. Eronat, incorect, inexact. – V. greși.

greșul
GREȘ, (rar) greșuri, s. n. (Înv. și reg.; azi mai ales în loc. și expr.) Greșeală. ◊ Loc. adv. Fără greș = în mod perfect, fără a comite vreo eroare. ◊ Expr. A da greș = a) a nu nimeri ținta, obiectivul ochit; b) a nu izbuti într-o acțiune, într-o întreprindere. (Înv.) A-i da (cuiva) greș = a-i imputa (cuiva) ceva, a găsi vinovat (pe cineva). (Reg.) A nu avea greș = a nu constitui o greșeală, a nu aduce vătămare, a fi nimerit. – Din greși (derivat regresiv).

DOOM

!greș (în expr.) s. n.

greșului
GREȘ, (rar) greșuri, s. n. (Înv. și reg.; azi mai ales în loc. și expr.) Greșeală. ◊ Loc. adv. Fără greș = în mod perfect, fără a comite vreo eroare. ◊ Expr. A da greș = a) a nu nimeri ținta, obiectivul ochit; b) a nu izbuti într-o acțiune, într-o întreprindere. (Înv.) A-i da (cuiva) greș = a-i imputa (cuiva) ceva, a găsi vinovat (pe cineva). (Reg.) A nu avea greș = a nu constitui o greșeală, a nu aduce vătămare, a fi nimerit. – Din greși (derivat regresiv).

DOOM

!greș (în expr.) s. n.

greșuri
GREȘ, (rar) greșuri, s. n. (Înv. și reg.; azi mai ales în loc. și expr.) Greșeală. ◊ Loc. adv. Fără greș = în mod perfect, fără a comite vreo eroare. ◊ Expr. A da greș = a) a nu nimeri ținta, obiectivul ochit; b) a nu izbuti într-o acțiune, într-o întreprindere. (Înv.) A-i da (cuiva) greș = a-i imputa (cuiva) ceva, a găsi vinovat (pe cineva). (Reg.) A nu avea greș = a nu constitui o greșeală, a nu aduce vătămare, a fi nimerit. – Din greși (derivat regresiv).

DOOM

!greș (în expr.) s. n.

greșurile
GREȘ, (rar) greșuri, s. n. (Înv. și reg.; azi mai ales în loc. și expr.) Greșeală. ◊ Loc. adv. Fără greș = în mod perfect, fără a comite vreo eroare. ◊ Expr. A da greș = a) a nu nimeri ținta, obiectivul ochit; b) a nu izbuti într-o acțiune, într-o întreprindere. (Înv.) A-i da (cuiva) greș = a-i imputa (cuiva) ceva, a găsi vinovat (pe cineva). (Reg.) A nu avea greș = a nu constitui o greșeală, a nu aduce vătămare, a fi nimerit. – Din greși (derivat regresiv).

DOOM

!greș (în expr.) s. n.

greșurilor
GREȘ, (rar) greșuri, s. n. (Înv. și reg.; azi mai ales în loc. și expr.) Greșeală. ◊ Loc. adv. Fără greș = în mod perfect, fără a comite vreo eroare. ◊ Expr. A da greș = a) a nu nimeri ținta, obiectivul ochit; b) a nu izbuti într-o acțiune, într-o întreprindere. (Înv.) A-i da (cuiva) greș = a-i imputa (cuiva) ceva, a găsi vinovat (pe cineva). (Reg.) A nu avea greș = a nu constitui o greșeală, a nu aduce vătămare, a fi nimerit. – Din greși (derivat regresiv).

DOOM

!greș (în expr.) s. n.

grețe
GREÁȚĂ, grețuri, s. f. 1. Senzație neplăcută, adesea însoțită de vărsături, reprezentând reacția unor receptori nervoși din cavitatea abdominală la diverși agenți. 2. Fig. Sentiment de scârbă, de dezgust, de silă față de cineva sau de ceva. – Greu + suf. -eață.

greței
GREÁȚĂ, grețuri, s. f. 1. Senzație neplăcută, adesea însoțită de vărsături, reprezentând reacția unor receptori nervoși din cavitatea abdominală la diverși agenți. 2. Fig. Sentiment de scârbă, de dezgust, de silă față de cineva sau de ceva. – Greu + suf. -eață.

grețoasa
GREȚÓS, -OÁSĂ, grețoși, -oase, adj. 1. Care provoacă greață; scârbos, dezgustător. 2. (Rar) Căruia i se face ușor greață. – Greață + suf. -os.

DOOM

grețós adj. m., pl. grețóși; f. grețoásă, pl. grețoáse

grețoase
GREȚÓS, -OÁSĂ, grețoși, -oase, adj. 1. Care provoacă greață; scârbos, dezgustător. 2. (Rar) Căruia i se face ușor greață. – Greață + suf. -os.

DOOM

grețós adj. m., pl. grețóși; f. grețoásă, pl. grețoáse

grețoasei
GREȚÓS, -OÁSĂ, grețoși, -oase, adj. 1. Care provoacă greață; scârbos, dezgustător. 2. (Rar) Căruia i se face ușor greață. – Greață + suf. -os.

DOOM

grețós adj. m., pl. grețóși; f. grețoásă, pl. grețoáse

grețoasele
GREȚÓS, -OÁSĂ, grețoși, -oase, adj. 1. Care provoacă greață; scârbos, dezgustător. 2. (Rar) Căruia i se face ușor greață. – Greață + suf. -os.

DOOM

grețós adj. m., pl. grețóși; f. grețoásă, pl. grețoáse

grețoaselor
GREȚÓS, -OÁSĂ, grețoși, -oase, adj. 1. Care provoacă greață; scârbos, dezgustător. 2. (Rar) Căruia i se face ușor greață. – Greață + suf. -os.

DOOM

grețós adj. m., pl. grețóși; f. grețoásă, pl. grețoáse

grețos
GREȚÓS, -OÁSĂ, grețoși, -oase, adj. 1. Care provoacă greață; scârbos, dezgustător. 2. (Rar) Căruia i se face ușor greață. – Greață + suf. -os.

DOOM

grețós adj. m., pl. grețóși; f. grețoásă, pl. grețoáse

grețosul
GREȚÓS, -OÁSĂ, grețoși, -oase, adj. 1. Care provoacă greață; scârbos, dezgustător. 2. (Rar) Căruia i se face ușor greață. – Greață + suf. -os.

DOOM

grețós adj. m., pl. grețóși; f. grețoásă, pl. grețoáse

grețosului
GREȚÓS, -OÁSĂ, grețoși, -oase, adj. 1. Care provoacă greață; scârbos, dezgustător. 2. (Rar) Căruia i se face ușor greață. – Greață + suf. -os.

DOOM

grețós adj. m., pl. grețóși; f. grețoásă, pl. grețoáse

grețoși
GREȚÓS, -OÁSĂ, grețoși, -oase, adj. 1. Care provoacă greață; scârbos, dezgustător. 2. (Rar) Căruia i se face ușor greață. – Greață + suf. -os.

DOOM

grețós adj. m., pl. grețóși; f. grețoásă, pl. grețoáse

grețoșii
GREȚÓS, -OÁSĂ, grețoși, -oase, adj. 1. Care provoacă greață; scârbos, dezgustător. 2. (Rar) Căruia i se face ușor greață. – Greață + suf. -os.

DOOM

grețós adj. m., pl. grețóși; f. grețoásă, pl. grețoáse

grețoșilor
GREȚÓS, -OÁSĂ, grețoși, -oase, adj. 1. Care provoacă greață; scârbos, dezgustător. 2. (Rar) Căruia i se face ușor greață. – Greață + suf. -os.

DOOM

grețós adj. m., pl. grețóși; f. grețoásă, pl. grețoáse

grețuri
GREÁȚĂ, grețuri, s. f. 1. Senzație neplăcută, adesea însoțită de vărsături, reprezentând reacția unor receptori nervoși din cavitatea abdominală la diverși agenți. 2. Fig. Sentiment de scârbă, de dezgust, de silă față de cineva sau de ceva. – Greu + suf. -eață.

grețurile
GREÁȚĂ, grețuri, s. f. 1. Senzație neplăcută, adesea însoțită de vărsături, reprezentând reacția unor receptori nervoși din cavitatea abdominală la diverși agenți. 2. Fig. Sentiment de scârbă, de dezgust, de silă față de cineva sau de ceva. – Greu + suf. -eață.

grețurilor
GREÁȚĂ, grețuri, s. f. 1. Senzație neplăcută, adesea însoțită de vărsături, reprezentând reacția unor receptori nervoși din cavitatea abdominală la diverși agenți. 2. Fig. Sentiment de scârbă, de dezgust, de silă față de cineva sau de ceva. – Greu + suf. -eață.

gri
GRI, (2) griuri, adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. Cenușiu. 2. S. n. Culoare gri (1). – Din fr. gris.

DOOM

gri² s. n., art. gríul; (nuanțe) pl. gríuri

griddipmetru
GRIDDIPMÉTRU, griddipmetre, s. n. (Elt.) Aparat compus dintr-un undametru cu absorbție și cu oscilator calibrat în frecvență. – Din engl. grid-dip meter.

grier
GRÍER s. m. v. greier.

DOOM

gréier s. m., pl. gréieri

grierel
GRIERÉL s. m. v. greierel.

DOOM

greierél s. m., pl. greieréi, art. greieréii

grif
grif (-fi), s. m. – Măsură veche, valorînd 1/16 dintr-un cot, adică 41,5 mm. în Munt. și 40 mm. în Mold. – Var. gref. Săs. Griff (Lacea, Dacor., III, 751). După DAR, din bg. greh. Cf. rif.

grifa
GRIFÁ, grifez, vb. I. Tranz. A marca arborii cu ajutorul grifei. – Din fr. griffer.

grifa
GRÍFĂ, grife, s. f. 1. Instrument cu o lamă tăioasă, cu ajutorul căruia se marchează scoarța arborilor din pădure pentru diverse lucrări silvice. 2. Dispozitiv în formă de gheară dublă, care imprimă filmului o mișcare intermitentă în aparatele de filmat. – Din fr. griffe.

DOOM

grífă s. f., g.-d. art. grífei; pl. grífe

grifai
GRIFÁ, grifez, vb. I. Tranz. A marca arborii cu ajutorul grifei. – Din fr. griffer.

grifaj
GRIFÁJ s.n. Grifare. [< fr. griffage].

grifaje
GRIFÁJ s.n. Grifare. [< fr. griffage].

grifajele
GRIFÁJ s.n. Grifare. [< fr. griffage].

grifajelor
GRIFÁJ s.n. Grifare. [< fr. griffage].

grifajul
GRIFÁJ s.n. Grifare. [< fr. griffage].

grifajului
GRIFÁJ s.n. Grifare. [< fr. griffage].

grifam
GRIFÁ, grifez, vb. I. Tranz. A marca arborii cu ajutorul grifei. – Din fr. griffer.

grifare
GRIFÁ, grifez, vb. I. Tranz. A marca arborii cu ajutorul grifei. – Din fr. griffer.

grifare
GRIFÁRE, grifări, s. f. Acțiunea de a grifa și rezultatul ei. – V. grifa.

grifarea
GRIFÁRE, grifări, s. f. Acțiunea de a grifa și rezultatul ei. – V. grifa.

grifară
GRIFÁ, grifez, vb. I. Tranz. A marca arborii cu ajutorul grifei. – Din fr. griffer.

grifarăm
GRIFÁ, grifez, vb. I. Tranz. A marca arborii cu ajutorul grifei. – Din fr. griffer.

grifarăți
GRIFÁ, grifez, vb. I. Tranz. A marca arborii cu ajutorul grifei. – Din fr. griffer.

grifase
GRIFÁ, grifez, vb. I. Tranz. A marca arborii cu ajutorul grifei. – Din fr. griffer.

grifasem
GRIFÁ, grifez, vb. I. Tranz. A marca arborii cu ajutorul grifei. – Din fr. griffer.

grifaseră
GRIFÁ, grifez, vb. I. Tranz. A marca arborii cu ajutorul grifei. – Din fr. griffer.

grifaserăm
GRIFÁ, grifez, vb. I. Tranz. A marca arborii cu ajutorul grifei. – Din fr. griffer.

grifaserăți
GRIFÁ, grifez, vb. I. Tranz. A marca arborii cu ajutorul grifei. – Din fr. griffer.

grifaseși
GRIFÁ, grifez, vb. I. Tranz. A marca arborii cu ajutorul grifei. – Din fr. griffer.

grifaseți
GRIFÁ, grifez, vb. I. Tranz. A marca arborii cu ajutorul grifei. – Din fr. griffer.

grifat
GRIFÁ, grifez, vb. I. Tranz. A marca arborii cu ajutorul grifei. – Din fr. griffer.

grifat
GRIFÁT, -Ă, grifați, -te, adj. (Despre arbori) Care a fost marcat cu grifa. – V. grifa.

grifata
GRIFÁT, -Ă, grifați, -te, adj. (Despre arbori) Care a fost marcat cu grifa. – V. grifa.

grifate
GRIFÁT, -Ă, grifați, -te, adj. (Despre arbori) Care a fost marcat cu grifa. – V. grifa.

grifatei
GRIFÁT, -Ă, grifați, -te, adj. (Despre arbori) Care a fost marcat cu grifa. – V. grifa.

grifatele
GRIFÁT, -Ă, grifați, -te, adj. (Despre arbori) Care a fost marcat cu grifa. – V. grifa.

grifatelor
GRIFÁT, -Ă, grifați, -te, adj. (Despre arbori) Care a fost marcat cu grifa. – V. grifa.

grifatul
GRIFÁT, -Ă, grifați, -te, adj. (Despre arbori) Care a fost marcat cu grifa. – V. grifa.

grifatului
GRIFÁT, -Ă, grifați, -te, adj. (Despre arbori) Care a fost marcat cu grifa. – V. grifa.

grifau
GRIFÁ, grifez, vb. I. Tranz. A marca arborii cu ajutorul grifei. – Din fr. griffer.

grifași
GRIFÁ, grifez, vb. I. Tranz. A marca arborii cu ajutorul grifei. – Din fr. griffer.

grifați
GRIFÁ, grifez, vb. I. Tranz. A marca arborii cu ajutorul grifei. – Din fr. griffer.

grifați
GRIFÁT, -Ă, grifați, -te, adj. (Despre arbori) Care a fost marcat cu grifa. – V. grifa.

grifații
GRIFÁT, -Ă, grifați, -te, adj. (Despre arbori) Care a fost marcat cu grifa. – V. grifa.

grifaților
GRIFÁT, -Ă, grifați, -te, adj. (Despre arbori) Care a fost marcat cu grifa. – V. grifa.

grife
GRÍFĂ, grife, s. f. 1. Instrument cu o lamă tăioasă, cu ajutorul căruia se marchează scoarța arborilor din pădure pentru diverse lucrări silvice. 2. Dispozitiv în formă de gheară dublă, care imprimă filmului o mișcare intermitentă în aparatele de filmat. – Din fr. griffe.

DOOM

grífă s. f., g.-d. art. grífei; pl. grífe

grifează
GRIFÁ, grifez, vb. I. Tranz. A marca arborii cu ajutorul grifei. – Din fr. griffer.

grifei
GRÍFĂ, grife, s. f. 1. Instrument cu o lamă tăioasă, cu ajutorul căruia se marchează scoarța arborilor din pădure pentru diverse lucrări silvice. 2. Dispozitiv în formă de gheară dublă, care imprimă filmului o mișcare intermitentă în aparatele de filmat. – Din fr. griffe.

DOOM

grífă s. f., g.-d. art. grífei; pl. grífe

grifele
GRÍFĂ, grife, s. f. 1. Instrument cu o lamă tăioasă, cu ajutorul căruia se marchează scoarța arborilor din pădure pentru diverse lucrări silvice. 2. Dispozitiv în formă de gheară dublă, care imprimă filmului o mișcare intermitentă în aparatele de filmat. – Din fr. griffe.

DOOM

grífă s. f., g.-d. art. grífei; pl. grífe

grifelor
GRÍFĂ, grife, s. f. 1. Instrument cu o lamă tăioasă, cu ajutorul căruia se marchează scoarța arborilor din pădure pentru diverse lucrări silvice. 2. Dispozitiv în formă de gheară dublă, care imprimă filmului o mișcare intermitentă în aparatele de filmat. – Din fr. griffe.

DOOM

grífă s. f., g.-d. art. grífei; pl. grífe

grifez
GRIFÁ, grifez, vb. I. Tranz. A marca arborii cu ajutorul grifei. – Din fr. griffer.

grifeze
GRIFÁ, grifez, vb. I. Tranz. A marca arborii cu ajutorul grifei. – Din fr. griffer.

grifezi
GRIFÁ, grifez, vb. I. Tranz. A marca arborii cu ajutorul grifei. – Din fr. griffer.

grifon
GRIFÓN, grifoni, s. m. 1. Monstru mitologic cu corp de leu, cu aripi, cap și gheare de vultur și cu urechi de cal. ♦ Motiv decorativ reprezentând acest monstru. 2. Rasă de câini de vânătoare cu părul aspru și lățos. – Din fr. griffon.

DOOM

grifón s. m., pl. grifóni

grifona
GRIFONÁ vb. I. intr. (Rar) A scrie neciteț; a mâzgăli. [< fr. griffonner].

grifonai
GRIFONÁ vb. I. intr. (Rar) A scrie neciteț; a mâzgăli. [< fr. griffonner].

grifonam
GRIFONÁ vb. I. intr. (Rar) A scrie neciteț; a mâzgăli. [< fr. griffonner].

grifonare
GRIFONÁ vb. I. intr. (Rar) A scrie neciteț; a mâzgăli. [< fr. griffonner].

grifonare
GRIFONÁRE s.f. (Rar) Acțiunea de a grifona și rezultatul ei. [< grifona].

grifonarea
GRIFONÁRE s.f. (Rar) Acțiunea de a grifona și rezultatul ei. [< grifona].

grifonară
GRIFONÁ vb. I. intr. (Rar) A scrie neciteț; a mâzgăli. [< fr. griffonner].

grifonarăm
GRIFONÁ vb. I. intr. (Rar) A scrie neciteț; a mâzgăli. [< fr. griffonner].

grifonarăți
GRIFONÁ vb. I. intr. (Rar) A scrie neciteț; a mâzgăli. [< fr. griffonner].

grifonase
GRIFONÁ vb. I. intr. (Rar) A scrie neciteț; a mâzgăli. [< fr. griffonner].

grifonasem
GRIFONÁ vb. I. intr. (Rar) A scrie neciteț; a mâzgăli. [< fr. griffonner].

grifonaseră
GRIFONÁ vb. I. intr. (Rar) A scrie neciteț; a mâzgăli. [< fr. griffonner].

grifonaserăm
GRIFONÁ vb. I. intr. (Rar) A scrie neciteț; a mâzgăli. [< fr. griffonner].

grifonaserăți
GRIFONÁ vb. I. intr. (Rar) A scrie neciteț; a mâzgăli. [< fr. griffonner].

grifonaseși
GRIFONÁ vb. I. intr. (Rar) A scrie neciteț; a mâzgăli. [< fr. griffonner].

grifonaseți
GRIFONÁ vb. I. intr. (Rar) A scrie neciteț; a mâzgăli. [< fr. griffonner].

grifonat
GRIFONÁ vb. I. intr. (Rar) A scrie neciteț; a mâzgăli. [< fr. griffonner].

grifonau
GRIFONÁ vb. I. intr. (Rar) A scrie neciteț; a mâzgăli. [< fr. griffonner].

grifonași
GRIFONÁ vb. I. intr. (Rar) A scrie neciteț; a mâzgăli. [< fr. griffonner].

grifonați
GRIFONÁ vb. I. intr. (Rar) A scrie neciteț; a mâzgăli. [< fr. griffonner].

grifonează
GRIFONÁ vb. I. intr. (Rar) A scrie neciteț; a mâzgăli. [< fr. griffonner].

grifonez
GRIFONÁ vb. I. intr. (Rar) A scrie neciteț; a mâzgăli. [< fr. griffonner].

grifoneze
GRIFONÁ vb. I. intr. (Rar) A scrie neciteț; a mâzgăli. [< fr. griffonner].

grifonezi
GRIFONÁ vb. I. intr. (Rar) A scrie neciteț; a mâzgăli. [< fr. griffonner].

grifoni
GRIFÓN, grifoni, s. m. 1. Monstru mitologic cu corp de leu, cu aripi, cap și gheare de vultur și cu urechi de cal. ♦ Motiv decorativ reprezentând acest monstru. 2. Rasă de câini de vânătoare cu părul aspru și lățos. – Din fr. griffon.

DOOM

grifón s. m., pl. grifóni

grifonii
GRIFÓN, grifoni, s. m. 1. Monstru mitologic cu corp de leu, cu aripi, cap și gheare de vultur și cu urechi de cal. ♦ Motiv decorativ reprezentând acest monstru. 2. Rasă de câini de vânătoare cu părul aspru și lățos. – Din fr. griffon.

DOOM

grifón s. m., pl. grifóni

grifonilor
GRIFÓN, grifoni, s. m. 1. Monstru mitologic cu corp de leu, cu aripi, cap și gheare de vultur și cu urechi de cal. ♦ Motiv decorativ reprezentând acest monstru. 2. Rasă de câini de vânătoare cu părul aspru și lățos. – Din fr. griffon.

DOOM

grifón s. m., pl. grifóni

grifonul
GRIFÓN, grifoni, s. m. 1. Monstru mitologic cu corp de leu, cu aripi, cap și gheare de vultur și cu urechi de cal. ♦ Motiv decorativ reprezentând acest monstru. 2. Rasă de câini de vânătoare cu părul aspru și lățos. – Din fr. griffon.

DOOM

grifón s. m., pl. grifóni

grifonului
GRIFÓN, grifoni, s. m. 1. Monstru mitologic cu corp de leu, cu aripi, cap și gheare de vultur și cu urechi de cal. ♦ Motiv decorativ reprezentând acest monstru. 2. Rasă de câini de vânătoare cu părul aspru și lățos. – Din fr. griffon.

DOOM

grifón s. m., pl. grifóni

grifonând
GRIFONÁ vb. I. intr. (Rar) A scrie neciteț; a mâzgăli. [< fr. griffonner].

grifonînd
GRIFONÁ vb. I. intr. (Rar) A scrie neciteț; a mâzgăli. [< fr. griffonner].

grifonări
GRIFONÁRE s.f. (Rar) Acțiunea de a grifona și rezultatul ei. [< grifona].

grifonării
GRIFONÁRE s.f. (Rar) Acțiunea de a grifona și rezultatul ei. [< grifona].

grifonările
GRIFONÁRE s.f. (Rar) Acțiunea de a grifona și rezultatul ei. [< grifona].

grifonărilor
GRIFONÁRE s.f. (Rar) Acțiunea de a grifona și rezultatul ei. [< grifona].

grifoză
GRIFÓZĂ s.f. (Med.) Creștere anormală a unghiei, prin care aceasta se curbează către vârf. [Cf. fr. griffose, it. grifosi].

grifând
GRIFÁ, grifez, vb. I. Tranz. A marca arborii cu ajutorul grifei. – Din fr. griffer.

grifînd
GRIFÁ, grifez, vb. I. Tranz. A marca arborii cu ajutorul grifei. – Din fr. griffer.

grifări
GRIFÁRE, grifări, s. f. Acțiunea de a grifa și rezultatul ei. – V. grifa.

grifării
GRIFÁRE, grifări, s. f. Acțiunea de a grifa și rezultatul ei. – V. grifa.

grifările
GRIFÁRE, grifări, s. f. Acțiunea de a grifa și rezultatul ei. – V. grifa.

grifărilor
GRIFÁRE, grifări, s. f. Acțiunea de a grifa și rezultatul ei. – V. grifa.

grija
GRÍJĂ, griji, s. f. 1. Teamă sau neliniște pricinuită de o eventuală primejdie sau întâmplare neplăcută; îngrijorare. ◊ Expr. A intra la griji = a începe să fie îngrijorat. ♦ Cauza îngrijorării cuiva. 2. Interes deosebit, preocupare pentru cineva sau ceva, atenție acordată unei ființe, unei probleme etc. ◊ Loc. vb. A (nu) avea grijă (de cineva sau de ceva) = a (nu) se îngriji (de cineva sau de ceva); a (nu) supraveghea, a (nu) păzi (pe cineva sau ceva). ◊ Expr. A avea grijă (să...) = a băga de seamă, a fi atent (să...). A da (sau a lăsa) în grija (cuiva) = a da (sau a lăsa) în directa supraveghere (a cuiva); a încredința. – Din bg. griža.

DOOM

gríjă s. f., art. gríja, g.-d. art. gríjii; pl. griji

grijania
GRIJÁNIE, grijanii, s. f. (Bis.; pop.) Cuminecătură, împărtășanie. – Griji + suf. -anie.

DOOM

grijánie (pop.) (-ni-e) s. f., art. grijánia (-ni-a), g.-d. art. grijániei; pl. grijánii, art. grijániile (-ni-i-)

grijanie
GRIJÁNIE, grijanii, s. f. (Bis.; pop.) Cuminecătură, împărtășanie. – Griji + suf. -anie.

DOOM

grijánie (pop.) (-ni-e) s. f., art. grijánia (-ni-a), g.-d. art. grijániei; pl. grijánii, art. grijániile (-ni-i-)

grijaniei
GRIJÁNIE, grijanii, s. f. (Bis.; pop.) Cuminecătură, împărtășanie. – Griji + suf. -anie.

DOOM

grijánie (pop.) (-ni-e) s. f., art. grijánia (-ni-a), g.-d. art. grijániei; pl. grijánii, art. grijániile (-ni-i-)

grijanii
GRIJÁNIE, grijanii, s. f. (Bis.; pop.) Cuminecătură, împărtășanie. – Griji + suf. -anie.

DOOM

grijánie (pop.) (-ni-e) s. f., art. grijánia (-ni-a), g.-d. art. grijániei; pl. grijánii, art. grijániile (-ni-i-)

grijaniile
GRIJÁNIE, grijanii, s. f. (Bis.; pop.) Cuminecătură, împărtășanie. – Griji + suf. -anie.

DOOM

grijánie (pop.) (-ni-e) s. f., art. grijánia (-ni-a), g.-d. art. grijániei; pl. grijánii, art. grijániile (-ni-i-)

grijaniilor
GRIJÁNIE, grijanii, s. f. (Bis.; pop.) Cuminecătură, împărtășanie. – Griji + suf. -anie.

DOOM

grijánie (pop.) (-ni-e) s. f., art. grijánia (-ni-a), g.-d. art. grijániei; pl. grijánii, art. grijániile (-ni-i-)

grije
GRÍJĂ, griji, s. f. 1. Teamă sau neliniște pricinuită de o eventuală primejdie sau întâmplare neplăcută; îngrijorare. ◊ Expr. A intra la griji = a începe să fie îngrijorat. ♦ Cauza îngrijorării cuiva. 2. Interes deosebit, preocupare pentru cineva sau ceva, atenție acordată unei ființe, unei probleme etc. ◊ Loc. vb. A (nu) avea grijă (de cineva sau de ceva) = a (nu) se îngriji (de cineva sau de ceva); a (nu) supraveghea, a (nu) păzi (pe cineva sau ceva). ◊ Expr. A avea grijă (să...) = a băga de seamă, a fi atent (să...). A da (sau a lăsa) în grija (cuiva) = a da (sau a lăsa) în directa supraveghere (a cuiva); a încredința. – Din bg. griža.

DOOM

gríjă s. f., art. gríja, g.-d. art. gríjii; pl. griji

grijea
GRIJÍ, grijesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz., intranz. și refl. A (se) îngriji (de cineva sau de ceva). 2. Tranz. și refl. (Bis.) A (se) împărtăși, a (se) cumineca. – Din bg. grižă se.

DOOM

grijí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grijésc, imperf. 3 sg. grijeá; conj. prez. 3 să grijeáscă

grijeai
GRIJÍ, grijesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz., intranz. și refl. A (se) îngriji (de cineva sau de ceva). 2. Tranz. și refl. (Bis.) A (se) împărtăși, a (se) cumineca. – Din bg. grižă se.

DOOM

grijí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grijésc, imperf. 3 sg. grijeá; conj. prez. 3 să grijeáscă

grijeam
GRIJÍ, grijesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz., intranz. și refl. A (se) îngriji (de cineva sau de ceva). 2. Tranz. și refl. (Bis.) A (se) împărtăși, a (se) cumineca. – Din bg. grižă se.

DOOM

grijí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grijésc, imperf. 3 sg. grijeá; conj. prez. 3 să grijeáscă

grijească
GRIJÍ, grijesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz., intranz. și refl. A (se) îngriji (de cineva sau de ceva). 2. Tranz. și refl. (Bis.) A (se) împărtăși, a (se) cumineca. – Din bg. grižă se.

DOOM

grijí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grijésc, imperf. 3 sg. grijeá; conj. prez. 3 să grijeáscă

grijeau
GRIJÍ, grijesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz., intranz. și refl. A (se) îngriji (de cineva sau de ceva). 2. Tranz. și refl. (Bis.) A (se) împărtăși, a (se) cumineca. – Din bg. grižă se.

DOOM

grijí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grijésc, imperf. 3 sg. grijeá; conj. prez. 3 să grijeáscă

grijeați
GRIJÍ, grijesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz., intranz. și refl. A (se) îngriji (de cineva sau de ceva). 2. Tranz. și refl. (Bis.) A (se) împărtăși, a (se) cumineca. – Din bg. grižă se.

DOOM

grijí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grijésc, imperf. 3 sg. grijeá; conj. prez. 3 să grijeáscă

grijesc
GRIJÍ, grijesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz., intranz. și refl. A (se) îngriji (de cineva sau de ceva). 2. Tranz. și refl. (Bis.) A (se) împărtăși, a (se) cumineca. – Din bg. grižă se.

DOOM

grijí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grijésc, imperf. 3 sg. grijeá; conj. prez. 3 să grijeáscă

grijește
GRIJÍ, grijesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz., intranz. și refl. A (se) îngriji (de cineva sau de ceva). 2. Tranz. și refl. (Bis.) A (se) împărtăși, a (se) cumineca. – Din bg. grižă se.

DOOM

grijí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grijésc, imperf. 3 sg. grijeá; conj. prez. 3 să grijeáscă

grijești
GRIJÍ, grijesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz., intranz. și refl. A (se) îngriji (de cineva sau de ceva). 2. Tranz. și refl. (Bis.) A (se) împărtăși, a (se) cumineca. – Din bg. grižă se.

DOOM

grijí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grijésc, imperf. 3 sg. grijeá; conj. prez. 3 să grijeáscă

griji
GRÍJĂ, griji, s. f. 1. Teamă sau neliniște pricinuită de o eventuală primejdie sau întâmplare neplăcută; îngrijorare. ◊ Expr. A intra la griji = a începe să fie îngrijorat. ♦ Cauza îngrijorării cuiva. 2. Interes deosebit, preocupare pentru cineva sau ceva, atenție acordată unei ființe, unei probleme etc. ◊ Loc. vb. A (nu) avea grijă (de cineva sau de ceva) = a (nu) se îngriji (de cineva sau de ceva); a (nu) supraveghea, a (nu) păzi (pe cineva sau ceva). ◊ Expr. A avea grijă (să...) = a băga de seamă, a fi atent (să...). A da (sau a lăsa) în grija (cuiva) = a da (sau a lăsa) în directa supraveghere (a cuiva); a încredința. – Din bg. griža.

DOOM

gríjă s. f., art. gríja, g.-d. art. gríjii; pl. griji

griji
GRIJÍ, grijesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz., intranz. și refl. A (se) îngriji (de cineva sau de ceva). 2. Tranz. și refl. (Bis.) A (se) împărtăși, a (se) cumineca. – Din bg. grižă se.

DOOM

grijí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grijésc, imperf. 3 sg. grijeá; conj. prez. 3 să grijeáscă

grijii
GRÍJĂ, griji, s. f. 1. Teamă sau neliniște pricinuită de o eventuală primejdie sau întâmplare neplăcută; îngrijorare. ◊ Expr. A intra la griji = a începe să fie îngrijorat. ♦ Cauza îngrijorării cuiva. 2. Interes deosebit, preocupare pentru cineva sau ceva, atenție acordată unei ființe, unei probleme etc. ◊ Loc. vb. A (nu) avea grijă (de cineva sau de ceva) = a (nu) se îngriji (de cineva sau de ceva); a (nu) supraveghea, a (nu) păzi (pe cineva sau ceva). ◊ Expr. A avea grijă (să...) = a băga de seamă, a fi atent (să...). A da (sau a lăsa) în grija (cuiva) = a da (sau a lăsa) în directa supraveghere (a cuiva); a încredința. – Din bg. griža.

DOOM

gríjă s. f., art. gríja, g.-d. art. gríjii; pl. griji

grijii
GRIJÍ, grijesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz., intranz. și refl. A (se) îngriji (de cineva sau de ceva). 2. Tranz. și refl. (Bis.) A (se) împărtăși, a (se) cumineca. – Din bg. grižă se.

DOOM

grijí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grijésc, imperf. 3 sg. grijeá; conj. prez. 3 să grijeáscă

grijile
GRÍJĂ, griji, s. f. 1. Teamă sau neliniște pricinuită de o eventuală primejdie sau întâmplare neplăcută; îngrijorare. ◊ Expr. A intra la griji = a începe să fie îngrijorat. ♦ Cauza îngrijorării cuiva. 2. Interes deosebit, preocupare pentru cineva sau ceva, atenție acordată unei ființe, unei probleme etc. ◊ Loc. vb. A (nu) avea grijă (de cineva sau de ceva) = a (nu) se îngriji (de cineva sau de ceva); a (nu) supraveghea, a (nu) păzi (pe cineva sau ceva). ◊ Expr. A avea grijă (să...) = a băga de seamă, a fi atent (să...). A da (sau a lăsa) în grija (cuiva) = a da (sau a lăsa) în directa supraveghere (a cuiva); a încredința. – Din bg. griža.

DOOM

gríjă s. f., art. gríja, g.-d. art. gríjii; pl. griji

grijilor
GRÍJĂ, griji, s. f. 1. Teamă sau neliniște pricinuită de o eventuală primejdie sau întâmplare neplăcută; îngrijorare. ◊ Expr. A intra la griji = a începe să fie îngrijorat. ♦ Cauza îngrijorării cuiva. 2. Interes deosebit, preocupare pentru cineva sau ceva, atenție acordată unei ființe, unei probleme etc. ◊ Loc. vb. A (nu) avea grijă (de cineva sau de ceva) = a (nu) se îngriji (de cineva sau de ceva); a (nu) supraveghea, a (nu) păzi (pe cineva sau ceva). ◊ Expr. A avea grijă (să...) = a băga de seamă, a fi atent (să...). A da (sau a lăsa) în grija (cuiva) = a da (sau a lăsa) în directa supraveghere (a cuiva); a încredința. – Din bg. griža.

DOOM

gríjă s. f., art. gríja, g.-d. art. gríjii; pl. griji

grijim
GRIJÍ, grijesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz., intranz. și refl. A (se) îngriji (de cineva sau de ceva). 2. Tranz. și refl. (Bis.) A (se) împărtăși, a (se) cumineca. – Din bg. grižă se.

DOOM

grijí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grijésc, imperf. 3 sg. grijeá; conj. prez. 3 să grijeáscă

grijind
GRIJÍ, grijesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz., intranz. și refl. A (se) îngriji (de cineva sau de ceva). 2. Tranz. și refl. (Bis.) A (se) împărtăși, a (se) cumineca. – Din bg. grižă se.

DOOM

grijí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grijésc, imperf. 3 sg. grijeá; conj. prez. 3 să grijeáscă

grijire
GRIJÍ, grijesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz., intranz. și refl. A (se) îngriji (de cineva sau de ceva). 2. Tranz. și refl. (Bis.) A (se) împărtăși, a (se) cumineca. – Din bg. grižă se.

DOOM

grijí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grijésc, imperf. 3 sg. grijeá; conj. prez. 3 să grijeáscă

grijiră
GRIJÍ, grijesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz., intranz. și refl. A (se) îngriji (de cineva sau de ceva). 2. Tranz. și refl. (Bis.) A (se) împărtăși, a (se) cumineca. – Din bg. grižă se.

DOOM

grijí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grijésc, imperf. 3 sg. grijeá; conj. prez. 3 să grijeáscă

grijirăm
GRIJÍ, grijesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz., intranz. și refl. A (se) îngriji (de cineva sau de ceva). 2. Tranz. și refl. (Bis.) A (se) împărtăși, a (se) cumineca. – Din bg. grižă se.

DOOM

grijí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grijésc, imperf. 3 sg. grijeá; conj. prez. 3 să grijeáscă

grijirăți
GRIJÍ, grijesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz., intranz. și refl. A (se) îngriji (de cineva sau de ceva). 2. Tranz. și refl. (Bis.) A (se) împărtăși, a (se) cumineca. – Din bg. grižă se.

DOOM

grijí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grijésc, imperf. 3 sg. grijeá; conj. prez. 3 să grijeáscă

grijise
GRIJÍ, grijesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz., intranz. și refl. A (se) îngriji (de cineva sau de ceva). 2. Tranz. și refl. (Bis.) A (se) împărtăși, a (se) cumineca. – Din bg. grižă se.

DOOM

grijí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grijésc, imperf. 3 sg. grijeá; conj. prez. 3 să grijeáscă

grijisem
GRIJÍ, grijesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz., intranz. și refl. A (se) îngriji (de cineva sau de ceva). 2. Tranz. și refl. (Bis.) A (se) împărtăși, a (se) cumineca. – Din bg. grižă se.

DOOM

grijí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grijésc, imperf. 3 sg. grijeá; conj. prez. 3 să grijeáscă

grijiseră
GRIJÍ, grijesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz., intranz. și refl. A (se) îngriji (de cineva sau de ceva). 2. Tranz. și refl. (Bis.) A (se) împărtăși, a (se) cumineca. – Din bg. grižă se.

DOOM

grijí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grijésc, imperf. 3 sg. grijeá; conj. prez. 3 să grijeáscă

grijiserăm
GRIJÍ, grijesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz., intranz. și refl. A (se) îngriji (de cineva sau de ceva). 2. Tranz. și refl. (Bis.) A (se) împărtăși, a (se) cumineca. – Din bg. grižă se.

DOOM

grijí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grijésc, imperf. 3 sg. grijeá; conj. prez. 3 să grijeáscă

grijiserăți
GRIJÍ, grijesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz., intranz. și refl. A (se) îngriji (de cineva sau de ceva). 2. Tranz. și refl. (Bis.) A (se) împărtăși, a (se) cumineca. – Din bg. grižă se.

DOOM

grijí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grijésc, imperf. 3 sg. grijeá; conj. prez. 3 să grijeáscă

grijiseși
GRIJÍ, grijesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz., intranz. și refl. A (se) îngriji (de cineva sau de ceva). 2. Tranz. și refl. (Bis.) A (se) împărtăși, a (se) cumineca. – Din bg. grižă se.

DOOM

grijí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grijésc, imperf. 3 sg. grijeá; conj. prez. 3 să grijeáscă

grijiseți
GRIJÍ, grijesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz., intranz. și refl. A (se) îngriji (de cineva sau de ceva). 2. Tranz. și refl. (Bis.) A (se) împărtăși, a (se) cumineca. – Din bg. grižă se.

DOOM

grijí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grijésc, imperf. 3 sg. grijeá; conj. prez. 3 să grijeáscă

grijit
GRIJÍ, grijesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz., intranz. și refl. A (se) îngriji (de cineva sau de ceva). 2. Tranz. și refl. (Bis.) A (se) împărtăși, a (se) cumineca. – Din bg. grižă se.

DOOM

grijí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grijésc, imperf. 3 sg. grijeá; conj. prez. 3 să grijeáscă

grijit
GRIJÍT s. n. (Pop.) Faptul de a (se) griji. – V. griji.

DOOM

grijít (pop.) s. n.

grijita
GRIJÍT s. n. (Pop.) Faptul de a (se) griji. – V. griji.

DOOM

grijít (pop.) s. n.

grijite
GRIJÍT s. n. (Pop.) Faptul de a (se) griji. – V. griji.

DOOM

grijít (pop.) s. n.

grijitei
GRIJÍT s. n. (Pop.) Faptul de a (se) griji. – V. griji.

DOOM

grijít (pop.) s. n.

grijitele
GRIJÍT s. n. (Pop.) Faptul de a (se) griji. – V. griji.

DOOM

grijít (pop.) s. n.

grijitelor
GRIJÍT s. n. (Pop.) Faptul de a (se) griji. – V. griji.

DOOM

grijít (pop.) s. n.

grijitoare
GRIJITÓR, -OÁRE, grijitori, -oare, adj. (Reg.) Grijuliu. – Griji + suf. -tor.

DOOM

grijitór (reg.) adj. m., pl. grijitóri; f. sg. și pl. grijitoáre

grijitoarea
GRIJITÓR, -OÁRE, grijitori, -oare, adj. (Reg.) Grijuliu. – Griji + suf. -tor.

DOOM

grijitór (reg.) adj. m., pl. grijitóri; f. sg. și pl. grijitoáre

grijitoarei
GRIJITÓR, -OÁRE, grijitori, -oare, adj. (Reg.) Grijuliu. – Griji + suf. -tor.

DOOM

grijitór (reg.) adj. m., pl. grijitóri; f. sg. și pl. grijitoáre

grijitoarele
GRIJITÓR, -OÁRE, grijitori, -oare, adj. (Reg.) Grijuliu. – Griji + suf. -tor.

DOOM

grijitór (reg.) adj. m., pl. grijitóri; f. sg. și pl. grijitoáre

grijitoarelor
GRIJITÓR, -OÁRE, grijitori, -oare, adj. (Reg.) Grijuliu. – Griji + suf. -tor.

DOOM

grijitór (reg.) adj. m., pl. grijitóri; f. sg. și pl. grijitoáre

grijitor
GRIJITÓR, -OÁRE, grijitori, -oare, adj. (Reg.) Grijuliu. – Griji + suf. -tor.

DOOM

grijitór (reg.) adj. m., pl. grijitóri; f. sg. și pl. grijitoáre

grijitori
GRIJITÓR, -OÁRE, grijitori, -oare, adj. (Reg.) Grijuliu. – Griji + suf. -tor.

DOOM

grijitór (reg.) adj. m., pl. grijitóri; f. sg. și pl. grijitoáre

grijitorii
GRIJITÓR, -OÁRE, grijitori, -oare, adj. (Reg.) Grijuliu. – Griji + suf. -tor.

DOOM

grijitór (reg.) adj. m., pl. grijitóri; f. sg. și pl. grijitoáre

grijitorilor
GRIJITÓR, -OÁRE, grijitori, -oare, adj. (Reg.) Grijuliu. – Griji + suf. -tor.

DOOM

grijitór (reg.) adj. m., pl. grijitóri; f. sg. și pl. grijitoáre

grijitorul
GRIJITÓR, -OÁRE, grijitori, -oare, adj. (Reg.) Grijuliu. – Griji + suf. -tor.

DOOM

grijitór (reg.) adj. m., pl. grijitóri; f. sg. și pl. grijitoáre

grijitorului
GRIJITÓR, -OÁRE, grijitori, -oare, adj. (Reg.) Grijuliu. – Griji + suf. -tor.

DOOM

grijitór (reg.) adj. m., pl. grijitóri; f. sg. și pl. grijitoáre

grijitul
GRIJÍT s. n. (Pop.) Faptul de a (se) griji. – V. griji.

DOOM

grijít (pop.) s. n.

grijitului
GRIJÍT s. n. (Pop.) Faptul de a (se) griji. – V. griji.

DOOM

grijít (pop.) s. n.

grijiși
GRIJÍ, grijesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz., intranz. și refl. A (se) îngriji (de cineva sau de ceva). 2. Tranz. și refl. (Bis.) A (se) împărtăși, a (se) cumineca. – Din bg. grižă se.

DOOM

grijí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grijésc, imperf. 3 sg. grijeá; conj. prez. 3 să grijeáscă

grijiți
GRIJÍ, grijesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz., intranz. și refl. A (se) îngriji (de cineva sau de ceva). 2. Tranz. și refl. (Bis.) A (se) împărtăși, a (se) cumineca. – Din bg. grižă se.

DOOM

grijí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grijésc, imperf. 3 sg. grijeá; conj. prez. 3 să grijeáscă

grijiți
GRIJÍT s. n. (Pop.) Faptul de a (se) griji. – V. griji.

DOOM

grijít (pop.) s. n.

grijiții
GRIJÍT s. n. (Pop.) Faptul de a (se) griji. – V. griji.

DOOM

grijít (pop.) s. n.

grijiților
GRIJÍT s. n. (Pop.) Faptul de a (se) griji. – V. griji.

DOOM

grijít (pop.) s. n.

grijnic
GRÍJNIC, -Ă, grijnici, -ce, adj. (Înv.) Grijuliu. – Grijă + suf. -nic.

DOOM

gríjnic (înv.) adj. m., pl. gríjnici; f. gríjnică, pl. gríjnice

grijnica
GRÍJNIC, -Ă, grijnici, -ce, adj. (Înv.) Grijuliu. – Grijă + suf. -nic.

DOOM

gríjnic (înv.) adj. m., pl. gríjnici; f. gríjnică, pl. gríjnice

grijnice
GRÍJNIC, -Ă, grijnici, -ce, adj. (Înv.) Grijuliu. – Grijă + suf. -nic.

DOOM

gríjnic (înv.) adj. m., pl. gríjnici; f. gríjnică, pl. gríjnice

grijnicei
GRÍJNIC, -Ă, grijnici, -ce, adj. (Înv.) Grijuliu. – Grijă + suf. -nic.

DOOM

gríjnic (înv.) adj. m., pl. gríjnici; f. gríjnică, pl. gríjnice

grijnicele
GRÍJNIC, -Ă, grijnici, -ce, adj. (Înv.) Grijuliu. – Grijă + suf. -nic.

DOOM

gríjnic (înv.) adj. m., pl. gríjnici; f. gríjnică, pl. gríjnice

grijnicelor
GRÍJNIC, -Ă, grijnici, -ce, adj. (Înv.) Grijuliu. – Grijă + suf. -nic.

DOOM

gríjnic (înv.) adj. m., pl. gríjnici; f. gríjnică, pl. gríjnice

grijnici
GRÍJNIC, -Ă, grijnici, -ce, adj. (Înv.) Grijuliu. – Grijă + suf. -nic.

DOOM

gríjnic (înv.) adj. m., pl. gríjnici; f. gríjnică, pl. gríjnice

grijnicii
GRÍJNIC, -Ă, grijnici, -ce, adj. (Înv.) Grijuliu. – Grijă + suf. -nic.

DOOM

gríjnic (înv.) adj. m., pl. gríjnici; f. gríjnică, pl. gríjnice

grijnicilor
GRÍJNIC, -Ă, grijnici, -ce, adj. (Înv.) Grijuliu. – Grijă + suf. -nic.

DOOM

gríjnic (înv.) adj. m., pl. gríjnici; f. gríjnică, pl. gríjnice

grijnicul
GRÍJNIC, -Ă, grijnici, -ce, adj. (Înv.) Grijuliu. – Grijă + suf. -nic.

DOOM

gríjnic (înv.) adj. m., pl. gríjnici; f. gríjnică, pl. gríjnice

grijnicului
GRÍJNIC, -Ă, grijnici, -ce, adj. (Înv.) Grijuliu. – Grijă + suf. -nic.

DOOM

gríjnic (înv.) adj. m., pl. gríjnici; f. gríjnică, pl. gríjnice

grijulia
GRIJULÍV, -Ă adj. v. grijuliu.

DOOM

grijulíu adj. m., f. grijulíe; pl. m. și f. grijulíi

grijulie
GRIJULÍV, -Ă adj. v. grijuliu.

DOOM

grijulíu adj. m., f. grijulíe; pl. m. și f. grijulíi

grijuliei
GRIJULÍV, -Ă adj. v. grijuliu.

DOOM

grijulíu adj. m., f. grijulíe; pl. m. și f. grijulíi

grijulii
GRIJULÍV, -Ă adj. v. grijuliu.

DOOM

grijulíu adj. m., f. grijulíe; pl. m. și f. grijulíi

grijuliii
GRIJULÍV, -Ă adj. v. grijuliu.

DOOM

grijulíu adj. m., f. grijulíe; pl. m. și f. grijulíi

grijuliile
GRIJULÍV, -Ă adj. v. grijuliu.

DOOM

grijulíu adj. m., f. grijulíe; pl. m. și f. grijulíi

grijuliilor
GRIJULÍV, -Ă adj. v. grijuliu.

DOOM

grijulíu adj. m., f. grijulíe; pl. m. și f. grijulíi

grijuliu
GRIJULÍV, -Ă adj. v. grijuliu.

DOOM

grijulíu adj. m., f. grijulíe; pl. m. și f. grijulíi

grijuliul
GRIJULÍV, -Ă adj. v. grijuliu.

DOOM

grijulíu adj. m., f. grijulíe; pl. m. și f. grijulíi

grijuliului
GRIJULÍV, -Ă adj. v. grijuliu.

DOOM

grijulíu adj. m., f. grijulíe; pl. m. și f. grijulíi

grijuliv
GRIJULÍV, -Ă adj. v. grijuliu.

DOOM

grijulíu adj. m., f. grijulíe; pl. m. și f. grijulíi

gril
GRILL, grilluri, s. n. Grătar (pentru fripturi). [Scris și: gril] – Din engl. grill, fr. gril.

grila
GRÍLĂ, grile, s. f. 1. Electrod în formă de sită sau de spirală, intercalat între anodul și catodul unui tub electronic sau între alți doi electrozi, prin deschiderile căruia poate trece un flux de electroni sau de ioni; grătar (5), sită. 2. Panou format din zăbrele paralele, montat în fața unei uși, a unei ferestre etc. 3. (Mil.) Obstacol făcut din bare de oțel, așezat în fața sau în spatele șanțului unei fortificații sau la deschiderile unei cazemate. 4. Prăjitură în formă de grilă (2), preparată din aluat și unsă cu sirop de zahăr sau miere. 5. Careu de cuvinte încrucișate – Din fr. grille.

DOOM

grílă s. f., g.-d. art. grílei; pl. gríle

grilaj
GRILÁJ, grilaje, s. n. Gărduleț făcut din vergele de fier, din stinghii (încrucișate) de lemn, din plasă de sârmă etc., care se montează la o fereastră, la o ușă etc. [Pl. și: grilajuri] – Din fr. grillage.

DOOM

griláj s. n., pl. griláje

grilaje
GRILÁJ, grilaje, s. n. Gărduleț făcut din vergele de fier, din stinghii (încrucișate) de lemn, din plasă de sârmă etc., care se montează la o fereastră, la o ușă etc. [Pl. și: grilajuri] – Din fr. grillage.

DOOM

griláj s. n., pl. griláje

grilajele
GRILÁJ, grilaje, s. n. Gărduleț făcut din vergele de fier, din stinghii (încrucișate) de lemn, din plasă de sârmă etc., care se montează la o fereastră, la o ușă etc. [Pl. și: grilajuri] – Din fr. grillage.

DOOM

griláj s. n., pl. griláje

grilajelor
GRILÁJ, grilaje, s. n. Gărduleț făcut din vergele de fier, din stinghii (încrucișate) de lemn, din plasă de sârmă etc., care se montează la o fereastră, la o ușă etc. [Pl. și: grilajuri] – Din fr. grillage.

DOOM

griláj s. n., pl. griláje

grilajul
GRILÁJ, grilaje, s. n. Gărduleț făcut din vergele de fier, din stinghii (încrucișate) de lemn, din plasă de sârmă etc., care se montează la o fereastră, la o ușă etc. [Pl. și: grilajuri] – Din fr. grillage.

DOOM

griláj s. n., pl. griláje

grilajului
GRILÁJ, grilaje, s. n. Gărduleț făcut din vergele de fier, din stinghii (încrucișate) de lemn, din plasă de sârmă etc., care se montează la o fereastră, la o ușă etc. [Pl. și: grilajuri] – Din fr. grillage.

DOOM

griláj s. n., pl. griláje

grile
GRÍLĂ, grile, s. f. 1. Electrod în formă de sită sau de spirală, intercalat între anodul și catodul unui tub electronic sau între alți doi electrozi, prin deschiderile căruia poate trece un flux de electroni sau de ioni; grătar (5), sită. 2. Panou format din zăbrele paralele, montat în fața unei uși, a unei ferestre etc. 3. (Mil.) Obstacol făcut din bare de oțel, așezat în fața sau în spatele șanțului unei fortificații sau la deschiderile unei cazemate. 4. Prăjitură în formă de grilă (2), preparată din aluat și unsă cu sirop de zahăr sau miere. 5. Careu de cuvinte încrucișate – Din fr. grille.

DOOM

grílă s. f., g.-d. art. grílei; pl. gríle

grilei
GRÍLĂ, grile, s. f. 1. Electrod în formă de sită sau de spirală, intercalat între anodul și catodul unui tub electronic sau între alți doi electrozi, prin deschiderile căruia poate trece un flux de electroni sau de ioni; grătar (5), sită. 2. Panou format din zăbrele paralele, montat în fața unei uși, a unei ferestre etc. 3. (Mil.) Obstacol făcut din bare de oțel, așezat în fața sau în spatele șanțului unei fortificații sau la deschiderile unei cazemate. 4. Prăjitură în formă de grilă (2), preparată din aluat și unsă cu sirop de zahăr sau miere. 5. Careu de cuvinte încrucișate – Din fr. grille.

DOOM

grílă s. f., g.-d. art. grílei; pl. gríle

grilele
GRÍLĂ, grile, s. f. 1. Electrod în formă de sită sau de spirală, intercalat între anodul și catodul unui tub electronic sau între alți doi electrozi, prin deschiderile căruia poate trece un flux de electroni sau de ioni; grătar (5), sită. 2. Panou format din zăbrele paralele, montat în fața unei uși, a unei ferestre etc. 3. (Mil.) Obstacol făcut din bare de oțel, așezat în fața sau în spatele șanțului unei fortificații sau la deschiderile unei cazemate. 4. Prăjitură în formă de grilă (2), preparată din aluat și unsă cu sirop de zahăr sau miere. 5. Careu de cuvinte încrucișate – Din fr. grille.

DOOM

grílă s. f., g.-d. art. grílei; pl. gríle

grilelor
GRÍLĂ, grile, s. f. 1. Electrod în formă de sită sau de spirală, intercalat între anodul și catodul unui tub electronic sau între alți doi electrozi, prin deschiderile căruia poate trece un flux de electroni sau de ioni; grătar (5), sită. 2. Panou format din zăbrele paralele, montat în fața unei uși, a unei ferestre etc. 3. (Mil.) Obstacol făcut din bare de oțel, așezat în fața sau în spatele șanțului unei fortificații sau la deschiderile unei cazemate. 4. Prăjitură în formă de grilă (2), preparată din aluat și unsă cu sirop de zahăr sau miere. 5. Careu de cuvinte încrucișate – Din fr. grille.

DOOM

grílă s. f., g.-d. art. grílei; pl. gríle

grill
GRILL, grilluri, s. n. Grătar (pentru fripturi). [Scris și: gril] – Din engl. grill, fr. gril.

DOOM

grill (angl.) s. n., pl. grílluri

grilul
GRILL, grilluri, s. n. Grătar (pentru fripturi). [Scris și: gril] – Din engl. grill, fr. gril.

grilului
GRILL, grilluri, s. n. Grătar (pentru fripturi). [Scris și: gril] – Din engl. grill, fr. gril.

grima
GRIMÁ, grimez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) machia pentru scenă sau pentru film în conformitate cu fizionomia cerută de rolul interpretat; p. gener. a (se) machia. – Din fr. grimer.

DOOM

grimá (a ~) vb., ind. prez. 3 grimeáză

grima
GRÍMĂ, grime, s. f. Machiaj (pentru actori). – Din grima (derivat regresiv).

DOOM

grímă s. f., g.-d. art. grímei; pl. gríme

grimai
GRIMÁ, grimez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) machia pentru scenă sau pentru film în conformitate cu fizionomia cerută de rolul interpretat; p. gener. a (se) machia. – Din fr. grimer.

DOOM

grimá (a ~) vb., ind. prez. 3 grimeáză

grimam
GRIMÁ, grimez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) machia pentru scenă sau pentru film în conformitate cu fizionomia cerută de rolul interpretat; p. gener. a (se) machia. – Din fr. grimer.

DOOM

grimá (a ~) vb., ind. prez. 3 grimeáză

grimare
GRIMÁ, grimez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) machia pentru scenă sau pentru film în conformitate cu fizionomia cerută de rolul interpretat; p. gener. a (se) machia. – Din fr. grimer.

DOOM

grimá (a ~) vb., ind. prez. 3 grimeáză

grimare
GRIMÁRE, grimări, s. f. Acțiunea de a (se) grima. – V. grima.

DOOM

grimáre s. f., g.-d. art. grimắrii; pl. grimắri

grimarea
GRIMÁRE, grimări, s. f. Acțiunea de a (se) grima. – V. grima.

DOOM

grimáre s. f., g.-d. art. grimắrii; pl. grimắri

grimară
GRIMÁ, grimez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) machia pentru scenă sau pentru film în conformitate cu fizionomia cerută de rolul interpretat; p. gener. a (se) machia. – Din fr. grimer.

DOOM

grimá (a ~) vb., ind. prez. 3 grimeáză

grimarăm
GRIMÁ, grimez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) machia pentru scenă sau pentru film în conformitate cu fizionomia cerută de rolul interpretat; p. gener. a (se) machia. – Din fr. grimer.

DOOM

grimá (a ~) vb., ind. prez. 3 grimeáză

grimarăți
GRIMÁ, grimez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) machia pentru scenă sau pentru film în conformitate cu fizionomia cerută de rolul interpretat; p. gener. a (se) machia. – Din fr. grimer.

DOOM

grimá (a ~) vb., ind. prez. 3 grimeáză

grimasa
GRIMÁSĂ, grimase, s. f. Schimonosire voită sau spontană a feței (care exprimă o anumită stare sufletească). ♦ Fig. Aparență înșelătoare, mincinoasă; disimulare. – Din fr. grimace.

DOOM

grimásă s. f., g.-d. art. grimásei; pl. grimáse

grimase
GRIMÁ, grimez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) machia pentru scenă sau pentru film în conformitate cu fizionomia cerută de rolul interpretat; p. gener. a (se) machia. – Din fr. grimer.

DOOM

grimá (a ~) vb., ind. prez. 3 grimeáză

grimase
GRIMÁSĂ, grimase, s. f. Schimonosire voită sau spontană a feței (care exprimă o anumită stare sufletească). ♦ Fig. Aparență înșelătoare, mincinoasă; disimulare. – Din fr. grimace.

DOOM

grimásă s. f., g.-d. art. grimásei; pl. grimáse

grimasei
GRIMÁSĂ, grimase, s. f. Schimonosire voită sau spontană a feței (care exprimă o anumită stare sufletească). ♦ Fig. Aparență înșelătoare, mincinoasă; disimulare. – Din fr. grimace.

DOOM

grimásă s. f., g.-d. art. grimásei; pl. grimáse

grimasele
GRIMÁSĂ, grimase, s. f. Schimonosire voită sau spontană a feței (care exprimă o anumită stare sufletească). ♦ Fig. Aparență înșelătoare, mincinoasă; disimulare. – Din fr. grimace.

DOOM

grimásă s. f., g.-d. art. grimásei; pl. grimáse

grimaselor
GRIMÁSĂ, grimase, s. f. Schimonosire voită sau spontană a feței (care exprimă o anumită stare sufletească). ♦ Fig. Aparență înșelătoare, mincinoasă; disimulare. – Din fr. grimace.

DOOM

grimásă s. f., g.-d. art. grimásei; pl. grimáse

grimasem
GRIMÁ, grimez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) machia pentru scenă sau pentru film în conformitate cu fizionomia cerută de rolul interpretat; p. gener. a (se) machia. – Din fr. grimer.

DOOM

grimá (a ~) vb., ind. prez. 3 grimeáză

grimaseră
GRIMÁ, grimez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) machia pentru scenă sau pentru film în conformitate cu fizionomia cerută de rolul interpretat; p. gener. a (se) machia. – Din fr. grimer.

DOOM

grimá (a ~) vb., ind. prez. 3 grimeáză

grimaserăm
GRIMÁ, grimez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) machia pentru scenă sau pentru film în conformitate cu fizionomia cerută de rolul interpretat; p. gener. a (se) machia. – Din fr. grimer.

DOOM

grimá (a ~) vb., ind. prez. 3 grimeáză

grimaserăți
GRIMÁ, grimez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) machia pentru scenă sau pentru film în conformitate cu fizionomia cerută de rolul interpretat; p. gener. a (se) machia. – Din fr. grimer.

DOOM

grimá (a ~) vb., ind. prez. 3 grimeáză

grimaseși
GRIMÁ, grimez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) machia pentru scenă sau pentru film în conformitate cu fizionomia cerută de rolul interpretat; p. gener. a (se) machia. – Din fr. grimer.

DOOM

grimá (a ~) vb., ind. prez. 3 grimeáză

grimaseți
GRIMÁ, grimez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) machia pentru scenă sau pentru film în conformitate cu fizionomia cerută de rolul interpretat; p. gener. a (se) machia. – Din fr. grimer.

DOOM

grimá (a ~) vb., ind. prez. 3 grimeáză

grimat
GRIMÁ, grimez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) machia pentru scenă sau pentru film în conformitate cu fizionomia cerută de rolul interpretat; p. gener. a (se) machia. – Din fr. grimer.

DOOM

grimá (a ~) vb., ind. prez. 3 grimeáză

grimat
GRIMÁT, -Ă, grimați, -te, adj. (Mai ales despre actori) Machiat. – V. grima.

grimata
GRIMÁT, -Ă, grimați, -te, adj. (Mai ales despre actori) Machiat. – V. grima.

grimate
GRIMÁT, -Ă, grimați, -te, adj. (Mai ales despre actori) Machiat. – V. grima.

grimatei
GRIMÁT, -Ă, grimați, -te, adj. (Mai ales despre actori) Machiat. – V. grima.

grimatele
GRIMÁT, -Ă, grimați, -te, adj. (Mai ales despre actori) Machiat. – V. grima.

grimatelor
GRIMÁT, -Ă, grimați, -te, adj. (Mai ales despre actori) Machiat. – V. grima.

grimatul
GRIMÁT, -Ă, grimați, -te, adj. (Mai ales despre actori) Machiat. – V. grima.

grimatului
GRIMÁT, -Ă, grimați, -te, adj. (Mai ales despre actori) Machiat. – V. grima.

grimau
GRIMÁ, grimez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) machia pentru scenă sau pentru film în conformitate cu fizionomia cerută de rolul interpretat; p. gener. a (se) machia. – Din fr. grimer.

DOOM

grimá (a ~) vb., ind. prez. 3 grimeáză

grimași
GRIMÁ, grimez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) machia pentru scenă sau pentru film în conformitate cu fizionomia cerută de rolul interpretat; p. gener. a (se) machia. – Din fr. grimer.

DOOM

grimá (a ~) vb., ind. prez. 3 grimeáză

grimați
GRIMÁ, grimez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) machia pentru scenă sau pentru film în conformitate cu fizionomia cerută de rolul interpretat; p. gener. a (se) machia. – Din fr. grimer.

DOOM

grimá (a ~) vb., ind. prez. 3 grimeáză

grimați
GRIMÁT, -Ă, grimați, -te, adj. (Mai ales despre actori) Machiat. – V. grima.

grimații
GRIMÁT, -Ă, grimați, -te, adj. (Mai ales despre actori) Machiat. – V. grima.

grimaților
GRIMÁT, -Ă, grimați, -te, adj. (Mai ales despre actori) Machiat. – V. grima.

grime
GRÍMĂ, grime, s. f. Machiaj (pentru actori). – Din grima (derivat regresiv).

DOOM

grímă s. f., g.-d. art. grímei; pl. gríme

grimea
GRIMEÁ, grimele, s. f. (Reg.) Basma cu care femeile (de la țară) își acoperă capul. – Din tc. derme.

DOOM

grimeá (reg.) s. f., art. grimeáua, g.-d. art. grimélei; pl. griméle, art. grimélele

grimeaua
GRIMEÁ, grimele, s. f. (Reg.) Basma cu care femeile (de la țară) își acoperă capul. – Din tc. derme.

DOOM

grimeá (reg.) s. f., art. grimeáua, g.-d. art. grimélei; pl. griméle, art. grimélele

grimează
GRIMÁ, grimez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) machia pentru scenă sau pentru film în conformitate cu fizionomia cerută de rolul interpretat; p. gener. a (se) machia. – Din fr. grimer.

DOOM

grimá (a ~) vb., ind. prez. 3 grimeáză

grimei
GRÍMĂ, grime, s. f. Machiaj (pentru actori). – Din grima (derivat regresiv).

DOOM

grímă s. f., g.-d. art. grímei; pl. gríme

grimele
GRÍMĂ, grime, s. f. Machiaj (pentru actori). – Din grima (derivat regresiv).

DOOM

grímă s. f., g.-d. art. grímei; pl. gríme

grimele
GRIMEÁ, grimele, s. f. (Reg.) Basma cu care femeile (de la țară) își acoperă capul. – Din tc. derme.

DOOM

grimeá (reg.) s. f., art. grimeáua, g.-d. art. grimélei; pl. griméle, art. grimélele

grimelei
GRIMEÁ, grimele, s. f. (Reg.) Basma cu care femeile (de la țară) își acoperă capul. – Din tc. derme.

DOOM

grimeá (reg.) s. f., art. grimeáua, g.-d. art. grimélei; pl. griméle, art. grimélele

grimelele
GRIMEÁ, grimele, s. f. (Reg.) Basma cu care femeile (de la țară) își acoperă capul. – Din tc. derme.

DOOM

grimeá (reg.) s. f., art. grimeáua, g.-d. art. grimélei; pl. griméle, art. grimélele

grimelelor
GRIMEÁ, grimele, s. f. (Reg.) Basma cu care femeile (de la țară) își acoperă capul. – Din tc. derme.

DOOM

grimeá (reg.) s. f., art. grimeáua, g.-d. art. grimélei; pl. griméle, art. grimélele

grimelor
GRÍMĂ, grime, s. f. Machiaj (pentru actori). – Din grima (derivat regresiv).

DOOM

grímă s. f., g.-d. art. grímei; pl. gríme

grimeluța
GRIMELÚȚĂ, grimeluțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui grimea. – Grimele (pl. lui grimea) + suf. -uță.

DOOM

grimelúță (reg.) s. f., g.-d. art. grimelúței; pl. grimelúțe

grimeluțe
GRIMELÚȚĂ, grimeluțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui grimea. – Grimele (pl. lui grimea) + suf. -uță.

DOOM

grimelúță (reg.) s. f., g.-d. art. grimelúței; pl. grimelúțe

grimeluței
GRIMELÚȚĂ, grimeluțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui grimea. – Grimele (pl. lui grimea) + suf. -uță.

DOOM

grimelúță (reg.) s. f., g.-d. art. grimelúței; pl. grimelúțe

grimeluțele
GRIMELÚȚĂ, grimeluțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui grimea. – Grimele (pl. lui grimea) + suf. -uță.

DOOM

grimelúță (reg.) s. f., g.-d. art. grimelúței; pl. grimelúțe

grimeluțelor
GRIMELÚȚĂ, grimeluțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui grimea. – Grimele (pl. lui grimea) + suf. -uță.

DOOM

grimelúță (reg.) s. f., g.-d. art. grimelúței; pl. grimelúțe

grimer
GRIMEUR, -Ă, grimeuri, -e, s. m. și f. Specialist care se ocupă cu grimarea actorilor; machior. [Pr.: grim'ör. – Var.: grimér, -ă s. m. și f.] – Din fr. grimeur.

DOOM

grimeură [pron. grim'öră] (-meu-) s. f., g.-d. art. grimeurei; pl. grimeure

grimera
GRIMEUR, -Ă, grimeuri, -e, s. m. și f. Specialist care se ocupă cu grimarea actorilor; machior. [Pr.: grim'ör. – Var.: grimér, -ă s. m. și f.] – Din fr. grimeur.

DOOM

grimeură [pron. grim'öră] (-meu-) s. f., g.-d. art. grimeurei; pl. grimeure

grimere
GRIMEUR, -Ă, grimeuri, -e, s. m. și f. Specialist care se ocupă cu grimarea actorilor; machior. [Pr.: grim'ör. – Var.: grimér, -ă s. m. și f.] – Din fr. grimeur.

DOOM

grimeură [pron. grim'öră] (-meu-) s. f., g.-d. art. grimeurei; pl. grimeure

grimerei
GRIMEUR, -Ă, grimeuri, -e, s. m. și f. Specialist care se ocupă cu grimarea actorilor; machior. [Pr.: grim'ör. – Var.: grimér, -ă s. m. și f.] – Din fr. grimeur.

DOOM

grimeură [pron. grim'öră] (-meu-) s. f., g.-d. art. grimeurei; pl. grimeure

grimerele
GRIMEUR, -Ă, grimeuri, -e, s. m. și f. Specialist care se ocupă cu grimarea actorilor; machior. [Pr.: grim'ör. – Var.: grimér, -ă s. m. și f.] – Din fr. grimeur.

DOOM

grimeură [pron. grim'öră] (-meu-) s. f., g.-d. art. grimeurei; pl. grimeure

grimerelor
GRIMEUR, -Ă, grimeuri, -e, s. m. și f. Specialist care se ocupă cu grimarea actorilor; machior. [Pr.: grim'ör. – Var.: grimér, -ă s. m. și f.] – Din fr. grimeur.

DOOM

grimeură [pron. grim'öră] (-meu-) s. f., g.-d. art. grimeurei; pl. grimeure

grimeri
GRIMEUR, -Ă, grimeuri, -e, s. m. și f. Specialist care se ocupă cu grimarea actorilor; machior. [Pr.: grim'ör. – Var.: grimér, -ă s. m. și f.] – Din fr. grimeur.

DOOM

grimeură [pron. grim'öră] (-meu-) s. f., g.-d. art. grimeurei; pl. grimeure

grimerii
GRIMEUR, -Ă, grimeuri, -e, s. m. și f. Specialist care se ocupă cu grimarea actorilor; machior. [Pr.: grim'ör. – Var.: grimér, -ă s. m. și f.] – Din fr. grimeur.

DOOM

grimeură [pron. grim'öră] (-meu-) s. f., g.-d. art. grimeurei; pl. grimeure

grimerilor
GRIMEUR, -Ă, grimeuri, -e, s. m. și f. Specialist care se ocupă cu grimarea actorilor; machior. [Pr.: grim'ör. – Var.: grimér, -ă s. m. și f.] – Din fr. grimeur.

DOOM

grimeură [pron. grim'öră] (-meu-) s. f., g.-d. art. grimeurei; pl. grimeure

grimerul
GRIMEUR, -Ă, grimeuri, -e, s. m. și f. Specialist care se ocupă cu grimarea actorilor; machior. [Pr.: grim'ör. – Var.: grimér, -ă s. m. și f.] – Din fr. grimeur.

DOOM

grimeură [pron. grim'öră] (-meu-) s. f., g.-d. art. grimeurei; pl. grimeure

grimerului
GRIMEUR, -Ă, grimeuri, -e, s. m. și f. Specialist care se ocupă cu grimarea actorilor; machior. [Pr.: grim'ör. – Var.: grimér, -ă s. m. și f.] – Din fr. grimeur.

DOOM

grimeură [pron. grim'öră] (-meu-) s. f., g.-d. art. grimeurei; pl. grimeure

grimeur
GRIMEUR, -Ă, grimeuri, -e, s. m. și f. Specialist care se ocupă cu grimarea actorilor; machior. [Pr.: grim'ör. – Var.: grimér, -ă s. m. și f.] – Din fr. grimeur.

DOOM

grimeură [pron. grim'öră] (-meu-) s. f., g.-d. art. grimeurei; pl. grimeure

grimeură
GRIMEUR, -Ă, grimeuri, -e, s. m. și f. Specialist care se ocupă cu grimarea actorilor; machior. [Pr.: grim'ör. – Var.: grimér, -ă s. m. și f.] – Din fr. grimeur.

DOOM

grimeură [pron. grim'öră] (-meu-) s. f., g.-d. art. grimeurei; pl. grimeure

grimez
GRIMÁ, grimez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) machia pentru scenă sau pentru film în conformitate cu fizionomia cerută de rolul interpretat; p. gener. a (se) machia. – Din fr. grimer.

DOOM

grimá (a ~) vb., ind. prez. 3 grimeáză

grimeze
GRIMÁ, grimez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) machia pentru scenă sau pentru film în conformitate cu fizionomia cerută de rolul interpretat; p. gener. a (se) machia. – Din fr. grimer.

DOOM

grimá (a ~) vb., ind. prez. 3 grimeáză

grimezi
GRIMÁ, grimez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) machia pentru scenă sau pentru film în conformitate cu fizionomia cerută de rolul interpretat; p. gener. a (se) machia. – Din fr. grimer.

DOOM

grimá (a ~) vb., ind. prez. 3 grimeáză

grimoane
GRIMÓN s.n. Culoare de machiaj solidă, în formă de baton subțire. [< fr. grimon].

grimoanele
GRIMÓN s.n. Culoare de machiaj solidă, în formă de baton subțire. [< fr. grimon].

grimoanelor
GRIMÓN s.n. Culoare de machiaj solidă, în formă de baton subțire. [< fr. grimon].

grimoar
GRIMOÁR s.n. (Liv.) Formular care cuprinde formule magice de vrăjitorie. ♦ (Fig.) Discurs obscur; carte, scrisoare ininteligibilă. [Pron. -moar. / < fr. grimoire].

grimoar
GRIMOÁR s.n. (Liv.) Formular care cuprinde formule magice de vrăjitorie. ♦ (Fig.) Discurs obscur; carte, scrisoare ininteligibilă. [Pron. -moar. / < fr. grimoire].

grimoare
GRIMOÁR s.n. (Liv.) Formular care cuprinde formule magice de vrăjitorie. ♦ (Fig.) Discurs obscur; carte, scrisoare ininteligibilă. [Pron. -moar. / < fr. grimoire].

grimoarele
GRIMOÁR s.n. (Liv.) Formular care cuprinde formule magice de vrăjitorie. ♦ (Fig.) Discurs obscur; carte, scrisoare ininteligibilă. [Pron. -moar. / < fr. grimoire].

grimoarelor
GRIMOÁR s.n. (Liv.) Formular care cuprinde formule magice de vrăjitorie. ♦ (Fig.) Discurs obscur; carte, scrisoare ininteligibilă. [Pron. -moar. / < fr. grimoire].

grimoarul
GRIMOÁR s.n. (Liv.) Formular care cuprinde formule magice de vrăjitorie. ♦ (Fig.) Discurs obscur; carte, scrisoare ininteligibilă. [Pron. -moar. / < fr. grimoire].

grimoarului
GRIMOÁR s.n. (Liv.) Formular care cuprinde formule magice de vrăjitorie. ♦ (Fig.) Discurs obscur; carte, scrisoare ininteligibilă. [Pron. -moar. / < fr. grimoire].

grimon
GRIMÓN s.n. Culoare de machiaj solidă, în formă de baton subțire. [< fr. grimon].

grimonul
GRIMÓN s.n. Culoare de machiaj solidă, în formă de baton subțire. [< fr. grimon].

grimonului
GRIMÓN s.n. Culoare de machiaj solidă, în formă de baton subțire. [< fr. grimon].

grimor
GRIMÓR s.m. v. grimer.

grimpant
GRIMPÁNT, -Ă adj. (Despre plante) Cățărător. [< fr. grimpant].

grimpanta
GRIMPÁNT, -Ă adj. (Despre plante) Cățărător. [< fr. grimpant].

grimpante
GRIMPÁNT, -Ă adj. (Despre plante) Cățărător. [< fr. grimpant].

grimpantei
GRIMPÁNT, -Ă adj. (Despre plante) Cățărător. [< fr. grimpant].

grimpantele
GRIMPÁNT, -Ă adj. (Despre plante) Cățărător. [< fr. grimpant].

grimpantelor
GRIMPÁNT, -Ă adj. (Despre plante) Cățărător. [< fr. grimpant].

grimpantul
GRIMPÁNT, -Ă adj. (Despre plante) Cățărător. [< fr. grimpant].

grimpantului
GRIMPÁNT, -Ă adj. (Despre plante) Cățărător. [< fr. grimpant].

grimpanți
GRIMPÁNT, -Ă adj. (Despre plante) Cățărător. [< fr. grimpant].

grimpanții
GRIMPÁNT, -Ă adj. (Despre plante) Cățărător. [< fr. grimpant].

grimpanților
GRIMPÁNT, -Ă adj. (Despre plante) Cățărător. [< fr. grimpant].

grimând
GRIMÁ, grimez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) machia pentru scenă sau pentru film în conformitate cu fizionomia cerută de rolul interpretat; p. gener. a (se) machia. – Din fr. grimer.

DOOM

grimá (a ~) vb., ind. prez. 3 grimeáză

grimînd
GRIMÁ, grimez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) machia pentru scenă sau pentru film în conformitate cu fizionomia cerută de rolul interpretat; p. gener. a (se) machia. – Din fr. grimer.

DOOM

grimá (a ~) vb., ind. prez. 3 grimeáză

grimări
GRIMÁRE, grimări, s. f. Acțiunea de a (se) grima. – V. grima.

DOOM

grimáre s. f., g.-d. art. grimắrii; pl. grimắri

grimării
GRIMÁRE, grimări, s. f. Acțiunea de a (se) grima. – V. grima.

DOOM

grimáre s. f., g.-d. art. grimắrii; pl. grimắri

grimările
GRIMÁRE, grimări, s. f. Acțiunea de a (se) grima. – V. grima.

DOOM

grimáre s. f., g.-d. art. grimắrii; pl. grimắri

grimărilor
GRIMÁRE, grimări, s. f. Acțiunea de a (se) grima. – V. grima.

DOOM

grimáre s. f., g.-d. art. grimắrii; pl. grimắri

grind
GRIND, grinduri, s. n. Mică ridicătură de teren de formă alungită, rezultată din depunerile aluvionare ale unei ape curgătoare sau ale mării. – Din sl. grendŭ.

DOOM

grind s. n., pl. grínduri

grinda
GRÍNDĂ, grinzi, s. f. Element de construcție din lemn, oțel, beton armat etc., cu lungimea mare în raport cu celelalte dimensiuni, folosit de obicei la asigurarea rezistenței unei construcții. – Din sl. grenda.

DOOM

gríndă s. f., g.-d. art. grínzii; pl. grinzi

grinde
GRÍNDĂ, grinzi, s. f. Element de construcție din lemn, oțel, beton armat etc., cu lungimea mare în raport cu celelalte dimensiuni, folosit de obicei la asigurarea rezistenței unei construcții. – Din sl. grenda.

DOOM

gríndă s. f., g.-d. art. grínzii; pl. grinzi

grindei
GRÍNDĂ, grinzi, s. f. Element de construcție din lemn, oțel, beton armat etc., cu lungimea mare în raport cu celelalte dimensiuni, folosit de obicei la asigurarea rezistenței unei construcții. – Din sl. grenda.

DOOM

gríndă s. f., g.-d. art. grínzii; pl. grinzi

grindei
GRINDÉI, grindeie, s. n. 1. Parte componentă a plugului cu tracțiune animală, pe care se montează trupița, cuțitul lung și coarnele. 2. Grindă mică (fixată la o construcție de-a curmezișul și orizontal). ♦ Bucată de lemn care intră în alcătuirea unor instrumente, mecanisme etc. – Grindă + suf. -ei. Cf. bg. gredel, sb. gredelj.

DOOM

grindéi (obiect) s. n., pl. grindéie

grindei
GRINDÉL, grindei, s. m. Pește mic, asemănător cu țiparul, de culoare verde-gălbuie, cu pete mari, negre; molan (Nemachilus barbatulus). – Din săs. grendel (= germ. Grundel).

DOOM

grindél (pește) s. m., pl. grindéi, art. grindéii

grindeie
GRINDÉI, grindeie, s. n. 1. Parte componentă a plugului cu tracțiune animală, pe care se montează trupița, cuțitul lung și coarnele. 2. Grindă mică (fixată la o construcție de-a curmezișul și orizontal). ♦ Bucată de lemn care intră în alcătuirea unor instrumente, mecanisme etc. – Grindă + suf. -ei. Cf. bg. gredel, sb. gredelj.

DOOM

grindéi (obiect) s. n., pl. grindéie

grindeiele
GRINDÉI, grindeie, s. n. 1. Parte componentă a plugului cu tracțiune animală, pe care se montează trupița, cuțitul lung și coarnele. 2. Grindă mică (fixată la o construcție de-a curmezișul și orizontal). ♦ Bucată de lemn care intră în alcătuirea unor instrumente, mecanisme etc. – Grindă + suf. -ei. Cf. bg. gredel, sb. gredelj.

DOOM

grindéi (obiect) s. n., pl. grindéie

grindeielor
GRINDÉI, grindeie, s. n. 1. Parte componentă a plugului cu tracțiune animală, pe care se montează trupița, cuțitul lung și coarnele. 2. Grindă mică (fixată la o construcție de-a curmezișul și orizontal). ♦ Bucată de lemn care intră în alcătuirea unor instrumente, mecanisme etc. – Grindă + suf. -ei. Cf. bg. gredel, sb. gredelj.

DOOM

grindéi (obiect) s. n., pl. grindéie

grindeii
GRINDÉL, grindei, s. m. Pește mic, asemănător cu țiparul, de culoare verde-gălbuie, cu pete mari, negre; molan (Nemachilus barbatulus). – Din săs. grendel (= germ. Grundel).

DOOM

grindél (pește) s. m., pl. grindéi, art. grindéii

grindeilor
GRINDÉL, grindei, s. m. Pește mic, asemănător cu țiparul, de culoare verde-gălbuie, cu pete mari, negre; molan (Nemachilus barbatulus). – Din săs. grendel (= germ. Grundel).

DOOM

grindél (pește) s. m., pl. grindéi, art. grindéii

grindeiul
GRINDÉI, grindeie, s. n. 1. Parte componentă a plugului cu tracțiune animală, pe care se montează trupița, cuțitul lung și coarnele. 2. Grindă mică (fixată la o construcție de-a curmezișul și orizontal). ♦ Bucată de lemn care intră în alcătuirea unor instrumente, mecanisme etc. – Grindă + suf. -ei. Cf. bg. gredel, sb. gredelj.

DOOM

grindéi (obiect) s. n., pl. grindéie

grindeiului
GRINDÉI, grindeie, s. n. 1. Parte componentă a plugului cu tracțiune animală, pe care se montează trupița, cuțitul lung și coarnele. 2. Grindă mică (fixată la o construcție de-a curmezișul și orizontal). ♦ Bucată de lemn care intră în alcătuirea unor instrumente, mecanisme etc. – Grindă + suf. -ei. Cf. bg. gredel, sb. gredelj.

DOOM

grindéi (obiect) s. n., pl. grindéie

grindel
GRINDÉL, grindei, s. m. Pește mic, asemănător cu țiparul, de culoare verde-gălbuie, cu pete mari, negre; molan (Nemachilus barbatulus). – Din săs. grendel (= germ. Grundel).

DOOM

grindél (pește) s. m., pl. grindéi, art. grindéii

grindele
GRÍNDĂ, grinzi, s. f. Element de construcție din lemn, oțel, beton armat etc., cu lungimea mare în raport cu celelalte dimensiuni, folosit de obicei la asigurarea rezistenței unei construcții. – Din sl. grenda.

DOOM

gríndă s. f., g.-d. art. grínzii; pl. grinzi

grindelor
GRÍNDĂ, grinzi, s. f. Element de construcție din lemn, oțel, beton armat etc., cu lungimea mare în raport cu celelalte dimensiuni, folosit de obicei la asigurarea rezistenței unei construcții. – Din sl. grenda.

DOOM

gríndă s. f., g.-d. art. grínzii; pl. grinzi

grindelul
GRINDÉL, grindei, s. m. Pește mic, asemănător cu țiparul, de culoare verde-gălbuie, cu pete mari, negre; molan (Nemachilus barbatulus). – Din săs. grendel (= germ. Grundel).

DOOM

grindél (pește) s. m., pl. grindéi, art. grindéii

grindelului
GRINDÉL, grindei, s. m. Pește mic, asemănător cu țiparul, de culoare verde-gălbuie, cu pete mari, negre; molan (Nemachilus barbatulus). – Din săs. grendel (= germ. Grundel).

DOOM

grindél (pește) s. m., pl. grindéi, art. grindéii

grindina
GRINDINÁ, pers. 3 gríndină, vb. I. Intranz. impers. (Rar) A cădea grindină. – Din grindină. Cf. lat. grandinare.

DOOM

grindiná (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. gríndină

grindina
GRÍNDINĂ, grindine, s. f. Precipitație atmosferică alcătuită din particule de gheață având forma unor pietricele; piatră. ♦ Fig. Ceea ce vine, cade, năvălește în mare cantitate. O grindină de lăcuste. ♦ Fig. (Adverbial) În mare cantitate (și unul după altul). Săgețile cădeau grindină. [Pl. și: grindini] – Lat. grando, -inis.

DOOM

gríndină s. f., g.-d. art. gríndinei; pl. gríndine

grindinare
GRINDINÁ, pers. 3 gríndină, vb. I. Intranz. impers. (Rar) A cădea grindină. – Din grindină. Cf. lat. grandinare.

grindine
GRÍNDINĂ, grindine, s. f. Precipitație atmosferică alcătuită din particule de gheață având forma unor pietricele; piatră. ♦ Fig. Ceea ce vine, cade, năvălește în mare cantitate. O grindină de lăcuste. ♦ Fig. (Adverbial) În mare cantitate (și unul după altul). Săgețile cădeau grindină. [Pl. și: grindini] – Lat. grando, -inis.

DOOM

gríndină s. f., g.-d. art. gríndinei; pl. gríndine

grindinei
GRÍNDINĂ, grindine, s. f. Precipitație atmosferică alcătuită din particule de gheață având forma unor pietricele; piatră. ♦ Fig. Ceea ce vine, cade, năvălește în mare cantitate. O grindină de lăcuste. ♦ Fig. (Adverbial) În mare cantitate (și unul după altul). Săgețile cădeau grindină. [Pl. și: grindini] – Lat. grando, -inis.

DOOM

gríndină s. f., g.-d. art. gríndinei; pl. gríndine

grindinele
GRÍNDINĂ, grindine, s. f. Precipitație atmosferică alcătuită din particule de gheață având forma unor pietricele; piatră. ♦ Fig. Ceea ce vine, cade, năvălește în mare cantitate. O grindină de lăcuste. ♦ Fig. (Adverbial) În mare cantitate (și unul după altul). Săgețile cădeau grindină. [Pl. și: grindini] – Lat. grando, -inis.

DOOM

gríndină s. f., g.-d. art. gríndinei; pl. gríndine

grindinelor
GRÍNDINĂ, grindine, s. f. Precipitație atmosferică alcătuită din particule de gheață având forma unor pietricele; piatră. ♦ Fig. Ceea ce vine, cade, năvălește în mare cantitate. O grindină de lăcuste. ♦ Fig. (Adverbial) În mare cantitate (și unul după altul). Săgețile cădeau grindină. [Pl. și: grindini] – Lat. grando, -inis.

DOOM

gríndină s. f., g.-d. art. gríndinei; pl. gríndine

grindină
GRÍNDINĂ, grindine, s. f. Precipitație atmosferică alcătuită din particule de gheață având forma unor pietricele; piatră. ♦ Fig. Ceea ce vine, cade, năvălește în mare cantitate. O grindină de lăcuste. ♦ Fig. (Adverbial) În mare cantitate (și unul după altul). Săgețile cădeau grindină. [Pl. și: grindini] – Lat. grando, -inis.

grindiș
GRINDÍȘ, grindișuri, s. n. Totalitatea grinzilor unui acoperiș, ale unui tavan etc. – Grindă + suf. -iș.

DOOM

grindíș s. n., pl. grindíșuri

grindișul
GRINDÍȘ, grindișuri, s. n. Totalitatea grinzilor unui acoperiș, ale unui tavan etc. – Grindă + suf. -iș.

DOOM

grindíș s. n., pl. grindíșuri

grindișului
GRINDÍȘ, grindișuri, s. n. Totalitatea grinzilor unui acoperiș, ale unui tavan etc. – Grindă + suf. -iș.

DOOM

grindíș s. n., pl. grindíșuri

grindișuri
GRINDÍȘ, grindișuri, s. n. Totalitatea grinzilor unui acoperiș, ale unui tavan etc. – Grindă + suf. -iș.

DOOM

grindíș s. n., pl. grindíșuri

grindișurile
GRINDÍȘ, grindișuri, s. n. Totalitatea grinzilor unui acoperiș, ale unui tavan etc. – Grindă + suf. -iș.

DOOM

grindíș s. n., pl. grindíșuri

grindișurilor
GRINDÍȘ, grindișuri, s. n. Totalitatea grinzilor unui acoperiș, ale unui tavan etc. – Grindă + suf. -iș.

DOOM

grindíș s. n., pl. grindíșuri

grindul
GRIND, grinduri, s. n. Mică ridicătură de teren de formă alungită, rezultată din depunerile aluvionare ale unei ape curgătoare sau ale mării. – Din sl. grendŭ.

DOOM

grind s. n., pl. grínduri

grindulița
GRINDULÍȚĂ, grindulițe, s. f. Grinduță. – Grindă + suf. -uliță.

DOOM

grindulíță s. f., g.-d. art. grindulíței; pl. grindulíțe

grindulițe
GRINDULÍȚĂ, grindulițe, s. f. Grinduță. – Grindă + suf. -uliță.

DOOM

grindulíță s. f., g.-d. art. grindulíței; pl. grindulíțe

grinduliței
GRINDULÍȚĂ, grindulițe, s. f. Grinduță. – Grindă + suf. -uliță.

DOOM

grindulíță s. f., g.-d. art. grindulíței; pl. grindulíțe

grindulițele
GRINDULÍȚĂ, grindulițe, s. f. Grinduță. – Grindă + suf. -uliță.

DOOM

grindulíță s. f., g.-d. art. grindulíței; pl. grindulíțe

grindulițelor
GRINDULÍȚĂ, grindulițe, s. f. Grinduță. – Grindă + suf. -uliță.

DOOM

grindulíță s. f., g.-d. art. grindulíței; pl. grindulíțe

grindului
GRIND, grinduri, s. n. Mică ridicătură de teren de formă alungită, rezultată din depunerile aluvionare ale unei ape curgătoare sau ale mării. – Din sl. grendŭ.

DOOM

grind s. n., pl. grínduri

grinduri
GRIND, grinduri, s. n. Mică ridicătură de teren de formă alungită, rezultată din depunerile aluvionare ale unei ape curgătoare sau ale mării. – Din sl. grendŭ.

DOOM

grind s. n., pl. grínduri

grindurile
GRIND, grinduri, s. n. Mică ridicătură de teren de formă alungită, rezultată din depunerile aluvionare ale unei ape curgătoare sau ale mării. – Din sl. grendŭ.

DOOM

grind s. n., pl. grínduri

grindurilor
GRIND, grinduri, s. n. Mică ridicătură de teren de formă alungită, rezultată din depunerile aluvionare ale unei ape curgătoare sau ale mării. – Din sl. grendŭ.

DOOM

grind s. n., pl. grínduri

grinduța
GRINDÚȚĂ, grinduțe, s. f. Diminutiv al lui grindă; grinduliță. – Grindă + suf. -uță.

DOOM

grindúță s. f., g.-d. art. grindúței; pl. grindúțe

grinduțe
GRINDÚȚĂ, grinduțe, s. f. Diminutiv al lui grindă; grinduliță. – Grindă + suf. -uță.

DOOM

grindúță s. f., g.-d. art. grindúței; pl. grindúțe

grinduței
GRINDÚȚĂ, grinduțe, s. f. Diminutiv al lui grindă; grinduliță. – Grindă + suf. -uță.

DOOM

grindúță s. f., g.-d. art. grindúței; pl. grindúțe

grinduțele
GRINDÚȚĂ, grinduțe, s. f. Diminutiv al lui grindă; grinduliță. – Grindă + suf. -uță.

DOOM

grindúță s. f., g.-d. art. grindúței; pl. grindúțe

grinduțelor
GRINDÚȚĂ, grinduțe, s. f. Diminutiv al lui grindă; grinduliță. – Grindă + suf. -uță.

DOOM

grindúță s. f., g.-d. art. grindúței; pl. grindúțe

grinota
GRINOTÁ, grinotez, vb. I. Tranz. A decupa o tablă cu poansonul de-a lungul unui contur (trasat). – Din fr. grignoter.

grinotai
GRINOTÁ, grinotez, vb. I. Tranz. A decupa o tablă cu poansonul de-a lungul unui contur (trasat). – Din fr. grignoter.

grinotam
GRINOTÁ, grinotez, vb. I. Tranz. A decupa o tablă cu poansonul de-a lungul unui contur (trasat). – Din fr. grignoter.

grinotare
GRINOTÁ, grinotez, vb. I. Tranz. A decupa o tablă cu poansonul de-a lungul unui contur (trasat). – Din fr. grignoter.

grinotare
GRINOTÁRE s.f. (Tehn.) Acțiunea de a grinota și rezultatul ei; grinotat. [< grinota].

grinotară
GRINOTÁ, grinotez, vb. I. Tranz. A decupa o tablă cu poansonul de-a lungul unui contur (trasat). – Din fr. grignoter.

grinotarăm
GRINOTÁ, grinotez, vb. I. Tranz. A decupa o tablă cu poansonul de-a lungul unui contur (trasat). – Din fr. grignoter.

grinotarăți
GRINOTÁ, grinotez, vb. I. Tranz. A decupa o tablă cu poansonul de-a lungul unui contur (trasat). – Din fr. grignoter.

grinotase
GRINOTÁ, grinotez, vb. I. Tranz. A decupa o tablă cu poansonul de-a lungul unui contur (trasat). – Din fr. grignoter.

grinotasem
GRINOTÁ, grinotez, vb. I. Tranz. A decupa o tablă cu poansonul de-a lungul unui contur (trasat). – Din fr. grignoter.

grinotaseră
GRINOTÁ, grinotez, vb. I. Tranz. A decupa o tablă cu poansonul de-a lungul unui contur (trasat). – Din fr. grignoter.

grinotaserăm
GRINOTÁ, grinotez, vb. I. Tranz. A decupa o tablă cu poansonul de-a lungul unui contur (trasat). – Din fr. grignoter.

grinotaserăți
GRINOTÁ, grinotez, vb. I. Tranz. A decupa o tablă cu poansonul de-a lungul unui contur (trasat). – Din fr. grignoter.

grinotaseși
GRINOTÁ, grinotez, vb. I. Tranz. A decupa o tablă cu poansonul de-a lungul unui contur (trasat). – Din fr. grignoter.

grinotaseți
GRINOTÁ, grinotez, vb. I. Tranz. A decupa o tablă cu poansonul de-a lungul unui contur (trasat). – Din fr. grignoter.

grinotat
GRINOTÁ, grinotez, vb. I. Tranz. A decupa o tablă cu poansonul de-a lungul unui contur (trasat). – Din fr. grignoter.

grinotat
GRINOTÁT s.n. (Tehn.) Grinotare. [< grinota].

grinotata
GRINOTÁT s.n. (Tehn.) Grinotare. [< grinota].

grinotate
GRINOTÁT s.n. (Tehn.) Grinotare. [< grinota].

grinotatei
GRINOTÁT s.n. (Tehn.) Grinotare. [< grinota].

grinotatele
GRINOTÁT s.n. (Tehn.) Grinotare. [< grinota].

grinotatelor
GRINOTÁT s.n. (Tehn.) Grinotare. [< grinota].

grinotatul
GRINOTÁT s.n. (Tehn.) Grinotare. [< grinota].

grinotatului
GRINOTÁT s.n. (Tehn.) Grinotare. [< grinota].

grinotau
GRINOTÁ, grinotez, vb. I. Tranz. A decupa o tablă cu poansonul de-a lungul unui contur (trasat). – Din fr. grignoter.

grinotași
GRINOTÁ, grinotez, vb. I. Tranz. A decupa o tablă cu poansonul de-a lungul unui contur (trasat). – Din fr. grignoter.

grinotați
GRINOTÁ, grinotez, vb. I. Tranz. A decupa o tablă cu poansonul de-a lungul unui contur (trasat). – Din fr. grignoter.

grinotați
GRINOTÁT s.n. (Tehn.) Grinotare. [< grinota].

grinotații
GRINOTÁT s.n. (Tehn.) Grinotare. [< grinota].

grinotaților
GRINOTÁT s.n. (Tehn.) Grinotare. [< grinota].

grinotează
GRINOTÁ, grinotez, vb. I. Tranz. A decupa o tablă cu poansonul de-a lungul unui contur (trasat). – Din fr. grignoter.

grinotez
GRINOTÁ, grinotez, vb. I. Tranz. A decupa o tablă cu poansonul de-a lungul unui contur (trasat). – Din fr. grignoter.

grinoteze
GRINOTÁ, grinotez, vb. I. Tranz. A decupa o tablă cu poansonul de-a lungul unui contur (trasat). – Din fr. grignoter.

grinotezi
GRINOTÁ, grinotez, vb. I. Tranz. A decupa o tablă cu poansonul de-a lungul unui contur (trasat). – Din fr. grignoter.

grinotând
GRINOTÁ, grinotez, vb. I. Tranz. A decupa o tablă cu poansonul de-a lungul unui contur (trasat). – Din fr. grignoter.

grinotînd
GRINOTÁ, grinotez, vb. I. Tranz. A decupa o tablă cu poansonul de-a lungul unui contur (trasat). – Din fr. grignoter.

grinzi
GRÍNDĂ, grinzi, s. f. Element de construcție din lemn, oțel, beton armat etc., cu lungimea mare în raport cu celelalte dimensiuni, folosit de obicei la asigurarea rezistenței unei construcții. – Din sl. grenda.

DOOM

gríndă s. f., g.-d. art. grínzii; pl. grinzi

grinzii
GRÍNDĂ, grinzi, s. f. Element de construcție din lemn, oțel, beton armat etc., cu lungimea mare în raport cu celelalte dimensiuni, folosit de obicei la asigurarea rezistenței unei construcții. – Din sl. grenda.

DOOM

gríndă s. f., g.-d. art. grínzii; pl. grinzi

grinzile
GRÍNDĂ, grinzi, s. f. Element de construcție din lemn, oțel, beton armat etc., cu lungimea mare în raport cu celelalte dimensiuni, folosit de obicei la asigurarea rezistenței unei construcții. – Din sl. grenda.

DOOM

gríndă s. f., g.-d. art. grínzii; pl. grinzi

grinzilor
GRÍNDĂ, grinzi, s. f. Element de construcție din lemn, oțel, beton armat etc., cu lungimea mare în raport cu celelalte dimensiuni, folosit de obicei la asigurarea rezistenței unei construcții. – Din sl. grenda.

DOOM

gríndă s. f., g.-d. art. grínzii; pl. grinzi

grinșpan
grínșpan (-nuri), s. n. – Cocleală. Germ. Grünspan (DAR), cf. mag. gríspán.

gripa
GRIPÁ, gripez, vb. I. 1. Refl. și intranz. (Despre piese de motoare și despre motoare; la pers. 3) A se bloca în timpul funcționării. ◊ Tranz. fact. Ungerea defectuoasă a gripat motorul. 2. Refl. și tranz. fact. A (se) îmbolnăvi de gripă. – Din fr. gripper.

DOOM

gripá (a ~) vb., ind. prez. 3 gripeáză

gripa
GRÍPĂ, gripe, s. f. Boală infecto-contagioasă, de natură virotică, localizată la nivelul aparatului respirator, care se manifestă prin stare generală proastă, febră, inflamația căilor respiratorii superioare, dureri musculare și de cap etc. ♦ P. gener. Nume dat unor afecțiuni sezoniere care se manifestă prin febră și catar nazal sau bronhial. – Din fr. grippe, germ. Grippe.

DOOM

grípă s. f., g.-d. art. grípei; pl. grípe

gripai
GRIPÁ, gripez, vb. I. 1. Refl. și intranz. (Despre piese de motoare și despre motoare; la pers. 3) A se bloca în timpul funcționării. ◊ Tranz. fact. Ungerea defectuoasă a gripat motorul. 2. Refl. și tranz. fact. A (se) îmbolnăvi de gripă. – Din fr. gripper.

DOOM

gripá (a ~) vb., ind. prez. 3 gripeáză

gripal
GRIPÁL, -Ă, gripali, -e, adj. Care aparține gripei, privitor la gripă, care provoacă gripa. – Din fr. grippal.

DOOM

gripál adj. m., pl. gripáli; f. gripálă, pl. gripále

gripala
GRIPÁL, -Ă, gripali, -e, adj. Care aparține gripei, privitor la gripă, care provoacă gripa. – Din fr. grippal.

DOOM

gripál adj. m., pl. gripáli; f. gripálă, pl. gripále

gripale
GRIPÁL, -Ă, gripali, -e, adj. Care aparține gripei, privitor la gripă, care provoacă gripa. – Din fr. grippal.

DOOM

gripál adj. m., pl. gripáli; f. gripálă, pl. gripále

gripalei
GRIPÁL, -Ă, gripali, -e, adj. Care aparține gripei, privitor la gripă, care provoacă gripa. – Din fr. grippal.

DOOM

gripál adj. m., pl. gripáli; f. gripálă, pl. gripále

gripalele
GRIPÁL, -Ă, gripali, -e, adj. Care aparține gripei, privitor la gripă, care provoacă gripa. – Din fr. grippal.

DOOM

gripál adj. m., pl. gripáli; f. gripálă, pl. gripále

gripalelor
GRIPÁL, -Ă, gripali, -e, adj. Care aparține gripei, privitor la gripă, care provoacă gripa. – Din fr. grippal.

DOOM

gripál adj. m., pl. gripáli; f. gripálă, pl. gripále

gripali
GRIPÁL, -Ă, gripali, -e, adj. Care aparține gripei, privitor la gripă, care provoacă gripa. – Din fr. grippal.

DOOM

gripál adj. m., pl. gripáli; f. gripálă, pl. gripále

gripalii
GRIPÁL, -Ă, gripali, -e, adj. Care aparține gripei, privitor la gripă, care provoacă gripa. – Din fr. grippal.

DOOM

gripál adj. m., pl. gripáli; f. gripálă, pl. gripále

gripalilor
GRIPÁL, -Ă, gripali, -e, adj. Care aparține gripei, privitor la gripă, care provoacă gripa. – Din fr. grippal.

DOOM

gripál adj. m., pl. gripáli; f. gripálă, pl. gripále

gripalul
GRIPÁL, -Ă, gripali, -e, adj. Care aparține gripei, privitor la gripă, care provoacă gripa. – Din fr. grippal.

DOOM

gripál adj. m., pl. gripáli; f. gripálă, pl. gripále

gripalului
GRIPÁL, -Ă, gripali, -e, adj. Care aparține gripei, privitor la gripă, care provoacă gripa. – Din fr. grippal.

DOOM

gripál adj. m., pl. gripáli; f. gripálă, pl. gripále

gripam
GRIPÁ, gripez, vb. I. 1. Refl. și intranz. (Despre piese de motoare și despre motoare; la pers. 3) A se bloca în timpul funcționării. ◊ Tranz. fact. Ungerea defectuoasă a gripat motorul. 2. Refl. și tranz. fact. A (se) îmbolnăvi de gripă. – Din fr. gripper.

DOOM

gripá (a ~) vb., ind. prez. 3 gripeáză

gripare
GRIPÁ, gripez, vb. I. 1. Refl. și intranz. (Despre piese de motoare și despre motoare; la pers. 3) A se bloca în timpul funcționării. ◊ Tranz. fact. Ungerea defectuoasă a gripat motorul. 2. Refl. și tranz. fact. A (se) îmbolnăvi de gripă. – Din fr. gripper.

DOOM

gripá (a ~) vb., ind. prez. 3 gripeáză

gripare
GRIPÁRE, gripări, s. f. Acțiunea de a (se) gripa și rezultatul ei. – V. gripa.

DOOM

gripáre s. f., g.-d. art. gripắrii; pl. gripắri

griparea
GRIPÁRE, gripări, s. f. Acțiunea de a (se) gripa și rezultatul ei. – V. gripa.

DOOM

gripáre s. f., g.-d. art. gripắrii; pl. gripắri

gripară
GRIPÁ, gripez, vb. I. 1. Refl. și intranz. (Despre piese de motoare și despre motoare; la pers. 3) A se bloca în timpul funcționării. ◊ Tranz. fact. Ungerea defectuoasă a gripat motorul. 2. Refl. și tranz. fact. A (se) îmbolnăvi de gripă. – Din fr. gripper.

DOOM

gripá (a ~) vb., ind. prez. 3 gripeáză

griparăm
GRIPÁ, gripez, vb. I. 1. Refl. și intranz. (Despre piese de motoare și despre motoare; la pers. 3) A se bloca în timpul funcționării. ◊ Tranz. fact. Ungerea defectuoasă a gripat motorul. 2. Refl. și tranz. fact. A (se) îmbolnăvi de gripă. – Din fr. gripper.

DOOM

gripá (a ~) vb., ind. prez. 3 gripeáză

griparăți
GRIPÁ, gripez, vb. I. 1. Refl. și intranz. (Despre piese de motoare și despre motoare; la pers. 3) A se bloca în timpul funcționării. ◊ Tranz. fact. Ungerea defectuoasă a gripat motorul. 2. Refl. și tranz. fact. A (se) îmbolnăvi de gripă. – Din fr. gripper.

DOOM

gripá (a ~) vb., ind. prez. 3 gripeáză

gripase
GRIPÁ, gripez, vb. I. 1. Refl. și intranz. (Despre piese de motoare și despre motoare; la pers. 3) A se bloca în timpul funcționării. ◊ Tranz. fact. Ungerea defectuoasă a gripat motorul. 2. Refl. și tranz. fact. A (se) îmbolnăvi de gripă. – Din fr. gripper.

DOOM

gripá (a ~) vb., ind. prez. 3 gripeáză

gripasem
GRIPÁ, gripez, vb. I. 1. Refl. și intranz. (Despre piese de motoare și despre motoare; la pers. 3) A se bloca în timpul funcționării. ◊ Tranz. fact. Ungerea defectuoasă a gripat motorul. 2. Refl. și tranz. fact. A (se) îmbolnăvi de gripă. – Din fr. gripper.

DOOM

gripá (a ~) vb., ind. prez. 3 gripeáză

gripaseră
GRIPÁ, gripez, vb. I. 1. Refl. și intranz. (Despre piese de motoare și despre motoare; la pers. 3) A se bloca în timpul funcționării. ◊ Tranz. fact. Ungerea defectuoasă a gripat motorul. 2. Refl. și tranz. fact. A (se) îmbolnăvi de gripă. – Din fr. gripper.

DOOM

gripá (a ~) vb., ind. prez. 3 gripeáză

gripaserăm
GRIPÁ, gripez, vb. I. 1. Refl. și intranz. (Despre piese de motoare și despre motoare; la pers. 3) A se bloca în timpul funcționării. ◊ Tranz. fact. Ungerea defectuoasă a gripat motorul. 2. Refl. și tranz. fact. A (se) îmbolnăvi de gripă. – Din fr. gripper.

DOOM

gripá (a ~) vb., ind. prez. 3 gripeáză

gripaserăți
GRIPÁ, gripez, vb. I. 1. Refl. și intranz. (Despre piese de motoare și despre motoare; la pers. 3) A se bloca în timpul funcționării. ◊ Tranz. fact. Ungerea defectuoasă a gripat motorul. 2. Refl. și tranz. fact. A (se) îmbolnăvi de gripă. – Din fr. gripper.

DOOM

gripá (a ~) vb., ind. prez. 3 gripeáză

gripaseși
GRIPÁ, gripez, vb. I. 1. Refl. și intranz. (Despre piese de motoare și despre motoare; la pers. 3) A se bloca în timpul funcționării. ◊ Tranz. fact. Ungerea defectuoasă a gripat motorul. 2. Refl. și tranz. fact. A (se) îmbolnăvi de gripă. – Din fr. gripper.

DOOM

gripá (a ~) vb., ind. prez. 3 gripeáză

gripaseți
GRIPÁ, gripez, vb. I. 1. Refl. și intranz. (Despre piese de motoare și despre motoare; la pers. 3) A se bloca în timpul funcționării. ◊ Tranz. fact. Ungerea defectuoasă a gripat motorul. 2. Refl. și tranz. fact. A (se) îmbolnăvi de gripă. – Din fr. gripper.

DOOM

gripá (a ~) vb., ind. prez. 3 gripeáză

gripat
GRIPÁ, gripez, vb. I. 1. Refl. și intranz. (Despre piese de motoare și despre motoare; la pers. 3) A se bloca în timpul funcționării. ◊ Tranz. fact. Ungerea defectuoasă a gripat motorul. 2. Refl. și tranz. fact. A (se) îmbolnăvi de gripă. – Din fr. gripper.

DOOM

gripá (a ~) vb., ind. prez. 3 gripeáză

gripat
GRIPÁT, -Ă, gripați, -te, adj. 1. (Despre piese de motoare și despre motoare) Care s-a blocat în cursul funcționării. 2. Bolnav de gripă. – V. gripa. Cf. fr. grippé.

gripata
GRIPÁT, -Ă, gripați, -te, adj. 1. (Despre piese de motoare și despre motoare) Care s-a blocat în cursul funcționării. 2. Bolnav de gripă. – V. gripa. Cf. fr. grippé.

gripate
GRIPÁT, -Ă, gripați, -te, adj. 1. (Despre piese de motoare și despre motoare) Care s-a blocat în cursul funcționării. 2. Bolnav de gripă. – V. gripa. Cf. fr. grippé.

gripatei
GRIPÁT, -Ă, gripați, -te, adj. 1. (Despre piese de motoare și despre motoare) Care s-a blocat în cursul funcționării. 2. Bolnav de gripă. – V. gripa. Cf. fr. grippé.

gripatele
GRIPÁT, -Ă, gripați, -te, adj. 1. (Despre piese de motoare și despre motoare) Care s-a blocat în cursul funcționării. 2. Bolnav de gripă. – V. gripa. Cf. fr. grippé.

gripatelor
GRIPÁT, -Ă, gripați, -te, adj. 1. (Despre piese de motoare și despre motoare) Care s-a blocat în cursul funcționării. 2. Bolnav de gripă. – V. gripa. Cf. fr. grippé.

gripatul
GRIPÁT, -Ă, gripați, -te, adj. 1. (Despre piese de motoare și despre motoare) Care s-a blocat în cursul funcționării. 2. Bolnav de gripă. – V. gripa. Cf. fr. grippé.

gripatului
GRIPÁT, -Ă, gripați, -te, adj. 1. (Despre piese de motoare și despre motoare) Care s-a blocat în cursul funcționării. 2. Bolnav de gripă. – V. gripa. Cf. fr. grippé.

gripau
GRIPÁ, gripez, vb. I. 1. Refl. și intranz. (Despre piese de motoare și despre motoare; la pers. 3) A se bloca în timpul funcționării. ◊ Tranz. fact. Ungerea defectuoasă a gripat motorul. 2. Refl. și tranz. fact. A (se) îmbolnăvi de gripă. – Din fr. gripper.

DOOM

gripá (a ~) vb., ind. prez. 3 gripeáză

gripași
GRIPÁ, gripez, vb. I. 1. Refl. și intranz. (Despre piese de motoare și despre motoare; la pers. 3) A se bloca în timpul funcționării. ◊ Tranz. fact. Ungerea defectuoasă a gripat motorul. 2. Refl. și tranz. fact. A (se) îmbolnăvi de gripă. – Din fr. gripper.

DOOM

gripá (a ~) vb., ind. prez. 3 gripeáză

gripați
GRIPÁ, gripez, vb. I. 1. Refl. și intranz. (Despre piese de motoare și despre motoare; la pers. 3) A se bloca în timpul funcționării. ◊ Tranz. fact. Ungerea defectuoasă a gripat motorul. 2. Refl. și tranz. fact. A (se) îmbolnăvi de gripă. – Din fr. gripper.

DOOM

gripá (a ~) vb., ind. prez. 3 gripeáză

gripați
GRIPÁT, -Ă, gripați, -te, adj. 1. (Despre piese de motoare și despre motoare) Care s-a blocat în cursul funcționării. 2. Bolnav de gripă. – V. gripa. Cf. fr. grippé.

gripații
GRIPÁT, -Ă, gripați, -te, adj. 1. (Despre piese de motoare și despre motoare) Care s-a blocat în cursul funcționării. 2. Bolnav de gripă. – V. gripa. Cf. fr. grippé.

gripaților
GRIPÁT, -Ă, gripați, -te, adj. 1. (Despre piese de motoare și despre motoare) Care s-a blocat în cursul funcționării. 2. Bolnav de gripă. – V. gripa. Cf. fr. grippé.

gripca
GRÍPCĂ, gripci, s. f. Unealtă care servește la curățarea doagelor (vechi), a grinzilor etc. – Din bg. ogribka.

DOOM

grípcă s. f., g.-d. art. grípcii; pl. gripci

gripci
GRÍPCĂ, gripci, s. f. Unealtă care servește la curățarea doagelor (vechi), a grinzilor etc. – Din bg. ogribka.

DOOM

grípcă s. f., g.-d. art. grípcii; pl. gripci

gripcii
GRÍPCĂ, gripci, s. f. Unealtă care servește la curățarea doagelor (vechi), a grinzilor etc. – Din bg. ogribka.

DOOM

grípcă s. f., g.-d. art. grípcii; pl. gripci

gripcile
GRÍPCĂ, gripci, s. f. Unealtă care servește la curățarea doagelor (vechi), a grinzilor etc. – Din bg. ogribka.

DOOM

grípcă s. f., g.-d. art. grípcii; pl. gripci

gripcilor
GRÍPCĂ, gripci, s. f. Unealtă care servește la curățarea doagelor (vechi), a grinzilor etc. – Din bg. ogribka.

DOOM

grípcă s. f., g.-d. art. grípcii; pl. gripci

gripe
GRÍPĂ, gripe, s. f. Boală infecto-contagioasă, de natură virotică, localizată la nivelul aparatului respirator, care se manifestă prin stare generală proastă, febră, inflamația căilor respiratorii superioare, dureri musculare și de cap etc. ♦ P. gener. Nume dat unor afecțiuni sezoniere care se manifestă prin febră și catar nazal sau bronhial. – Din fr. grippe, germ. Grippe.

DOOM

grípă s. f., g.-d. art. grípei; pl. grípe

gripează
GRIPÁ, gripez, vb. I. 1. Refl. și intranz. (Despre piese de motoare și despre motoare; la pers. 3) A se bloca în timpul funcționării. ◊ Tranz. fact. Ungerea defectuoasă a gripat motorul. 2. Refl. și tranz. fact. A (se) îmbolnăvi de gripă. – Din fr. gripper.

DOOM

gripá (a ~) vb., ind. prez. 3 gripeáză

gripei
GRÍPĂ, gripe, s. f. Boală infecto-contagioasă, de natură virotică, localizată la nivelul aparatului respirator, care se manifestă prin stare generală proastă, febră, inflamația căilor respiratorii superioare, dureri musculare și de cap etc. ♦ P. gener. Nume dat unor afecțiuni sezoniere care se manifestă prin febră și catar nazal sau bronhial. – Din fr. grippe, germ. Grippe.

DOOM

grípă s. f., g.-d. art. grípei; pl. grípe

gripele
GRÍPĂ, gripe, s. f. Boală infecto-contagioasă, de natură virotică, localizată la nivelul aparatului respirator, care se manifestă prin stare generală proastă, febră, inflamația căilor respiratorii superioare, dureri musculare și de cap etc. ♦ P. gener. Nume dat unor afecțiuni sezoniere care se manifestă prin febră și catar nazal sau bronhial. – Din fr. grippe, germ. Grippe.

DOOM

grípă s. f., g.-d. art. grípei; pl. grípe

gripelor
GRÍPĂ, gripe, s. f. Boală infecto-contagioasă, de natură virotică, localizată la nivelul aparatului respirator, care se manifestă prin stare generală proastă, febră, inflamația căilor respiratorii superioare, dureri musculare și de cap etc. ♦ P. gener. Nume dat unor afecțiuni sezoniere care se manifestă prin febră și catar nazal sau bronhial. – Din fr. grippe, germ. Grippe.

DOOM

grípă s. f., g.-d. art. grípei; pl. grípe

gripez
GRIPÁ, gripez, vb. I. 1. Refl. și intranz. (Despre piese de motoare și despre motoare; la pers. 3) A se bloca în timpul funcționării. ◊ Tranz. fact. Ungerea defectuoasă a gripat motorul. 2. Refl. și tranz. fact. A (se) îmbolnăvi de gripă. – Din fr. gripper.

DOOM

gripá (a ~) vb., ind. prez. 3 gripeáză

gripeze
GRIPÁ, gripez, vb. I. 1. Refl. și intranz. (Despre piese de motoare și despre motoare; la pers. 3) A se bloca în timpul funcționării. ◊ Tranz. fact. Ungerea defectuoasă a gripat motorul. 2. Refl. și tranz. fact. A (se) îmbolnăvi de gripă. – Din fr. gripper.

DOOM

gripá (a ~) vb., ind. prez. 3 gripeáză

gripezi
GRIPÁ, gripez, vb. I. 1. Refl. și intranz. (Despre piese de motoare și despre motoare; la pers. 3) A se bloca în timpul funcționării. ◊ Tranz. fact. Ungerea defectuoasă a gripat motorul. 2. Refl. și tranz. fact. A (se) îmbolnăvi de gripă. – Din fr. gripper.

DOOM

gripá (a ~) vb., ind. prez. 3 gripeáză

gripsor
grípsor (-ri), s. m. – 1. Grifon, animal fantastic. – 2. Vultur (Aquila imperialis). – 3. Figură emblematică, reprezentînd un vultur cu două capete. – 4. Emblemă a imperiului austro-ungar. – 5. Veche monedă austriacă de argint. – 6. (Olt., înv.) Monedă de argint de 5 lei. – 7. Inuman, crud, feroce. – Var. (s)gripțor, gripsur, (s)gripțur. Mgr. sau ngr. γρύψ „vultur” (Pascu, Suf., 56; Candrea; Scriban), cf. v. sp. gripĭsĭ (Vasmer, Gr., 620, it. grifo (Battisti, III, 1870). Pascu presupune că rezultatul rom. se datorează adăugării suf. -ur; este mai curînd vorba de un rezultat *grips, pl. gripsuri, cu un sing. analogic. – Der. sgripțuroaică, s. f. (vrăjitoare bătrînă, femeie rea).

gripsăna
GRIPSĂNÁ, grípsăn, vb. I. (Var.) Zgrepțăna. (cf. zgrepțăna)

gripsănare
GRIPSĂNÁ, grípsăn, vb. I. (Var.) Zgrepțăna. (cf. zgrepțăna)

gripsănat
GRIPSĂNÁ, grípsăn, vb. I. (Var.) Zgrepțăna. (cf. zgrepțăna)

gripând
GRIPÁ, gripez, vb. I. 1. Refl. și intranz. (Despre piese de motoare și despre motoare; la pers. 3) A se bloca în timpul funcționării. ◊ Tranz. fact. Ungerea defectuoasă a gripat motorul. 2. Refl. și tranz. fact. A (se) îmbolnăvi de gripă. – Din fr. gripper.

DOOM

gripá (a ~) vb., ind. prez. 3 gripeáză

gripînd
GRIPÁ, gripez, vb. I. 1. Refl. și intranz. (Despre piese de motoare și despre motoare; la pers. 3) A se bloca în timpul funcționării. ◊ Tranz. fact. Ungerea defectuoasă a gripat motorul. 2. Refl. și tranz. fact. A (se) îmbolnăvi de gripă. – Din fr. gripper.

DOOM

gripá (a ~) vb., ind. prez. 3 gripeáză

gripări
GRIPÁRE, gripări, s. f. Acțiunea de a (se) gripa și rezultatul ei. – V. gripa.

DOOM

gripáre s. f., g.-d. art. gripắrii; pl. gripắri

gripării
GRIPÁRE, gripări, s. f. Acțiunea de a (se) gripa și rezultatul ei. – V. gripa.

DOOM

gripáre s. f., g.-d. art. gripắrii; pl. gripắri

gripările
GRIPÁRE, gripări, s. f. Acțiunea de a (se) gripa și rezultatul ei. – V. gripa.

DOOM

gripáre s. f., g.-d. art. gripắrii; pl. gripắri

gripărilor
GRIPÁRE, gripări, s. f. Acțiunea de a (se) gripa și rezultatul ei. – V. gripa.

DOOM

gripáre s. f., g.-d. art. gripắrii; pl. gripắri

gris
GRIȘ s. n. Produs alimentar granular, obținut din boabe de grâu sau de alte cereale. [Var.: gris s. n.] – Din germ. Griess.

DOOM

griș s. n.

grisai
GRISÁILLE, grisaille-uri, s. n. Pictură monocromă (de obicei în tonuri de gri), care dă impresia reliefului și a sculpturii; camaieu (1). [Pr.: grizáĭ. – Var.: grisái s. n.] – Din fr. grisaille.

DOOM

!grisáille (fr.) [pron. grizáĩ] (-saille) s. n., pl. grisáille-uri

grisaille
GRISÁILLE, grisaille-uri, s. n. Pictură monocromă (de obicei în tonuri de gri), care dă impresia reliefului și a sculpturii; camaieu (1). [Pr.: grizáĭ. – Var.: grisái s. n.] – Din fr. grisaille.

DOOM

!grisáille (fr.) [pron. grizáĩ] (-saille) s. n., pl. grisáille-uri

grisaiul
GRISÁILLE, grisaille-uri, s. n. Pictură monocromă (de obicei în tonuri de gri), care dă impresia reliefului și a sculpturii; camaieu (1). [Pr.: grizáĭ. – Var.: grisái s. n.] – Din fr. grisaille.

DOOM

!grisáille (fr.) [pron. grizáĩ] (-saille) s. n., pl. grisáille-uri

grisaiului
GRISÁILLE, grisaille-uri, s. n. Pictură monocromă (de obicei în tonuri de gri), care dă impresia reliefului și a sculpturii; camaieu (1). [Pr.: grizáĭ. – Var.: grisái s. n.] – Din fr. grisaille.

DOOM

!grisáille (fr.) [pron. grizáĩ] (-saille) s. n., pl. grisáille-uri

grisaiuri
GRISÁILLE, grisaille-uri, s. n. Pictură monocromă (de obicei în tonuri de gri), care dă impresia reliefului și a sculpturii; camaieu (1). [Pr.: grizáĭ. – Var.: grisái s. n.] – Din fr. grisaille.

DOOM

!grisáille (fr.) [pron. grizáĩ] (-saille) s. n., pl. grisáille-uri

grisaiurile
GRISÁILLE, grisaille-uri, s. n. Pictură monocromă (de obicei în tonuri de gri), care dă impresia reliefului și a sculpturii; camaieu (1). [Pr.: grizáĭ. – Var.: grisái s. n.] – Din fr. grisaille.

DOOM

!grisáille (fr.) [pron. grizáĩ] (-saille) s. n., pl. grisáille-uri

grisaiurilor
GRISÁILLE, grisaille-uri, s. n. Pictură monocromă (de obicei în tonuri de gri), care dă impresia reliefului și a sculpturii; camaieu (1). [Pr.: grizáĭ. – Var.: grisái s. n.] – Din fr. grisaille.

DOOM

!grisáille (fr.) [pron. grizáĩ] (-saille) s. n., pl. grisáille-uri

grisina
grisină, grisine s. f. (glum.) picior subțire.

grisine
grisină, grisine s. f. (glum.) picior subțire.

grisinei
grisină, grisine s. f. (glum.) picior subțire.

grisinele
grisină, grisine s. f. (glum.) picior subțire.

grisinelor
grisină, grisine s. f. (glum.) picior subțire.

grisă
GRIȘ s. n. Produs alimentar obținut din grîu și din alte cereale, măcinate mai mare decît pentru făină. Griș cu lapte. Găluște de griș. Budincă de griș. – Variante: gris s. n., (Mold.) grísă (HOGAȘ, DR. II 40) s. f.

griul
GRI, (2) griuri, adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. Cenușiu. 2. S. n. Culoare gri (1). – Din fr. gris.

DOOM

gri² s. n., art. gríul; (nuanțe) pl. gríuri

griului
GRI, (2) griuri, adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. Cenușiu. 2. S. n. Culoare gri (1). – Din fr. gris.

DOOM

gri² s. n., art. gríul; (nuanțe) pl. gríuri

griuri
GRI, (2) griuri, adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. Cenușiu. 2. S. n. Culoare gri (1). – Din fr. gris.

DOOM

gri² s. n., art. gríul; (nuanțe) pl. gríuri

griurile
GRI, (2) griuri, adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. Cenușiu. 2. S. n. Culoare gri (1). – Din fr. gris.

DOOM

gri² s. n., art. gríul; (nuanțe) pl. gríuri

griurilor
GRI, (2) griuri, adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. Cenușiu. 2. S. n. Culoare gri (1). – Din fr. gris.

DOOM

gri² s. n., art. gríul; (nuanțe) pl. gríuri

griv
GRIV, -Ă, grivi, -e, adj. (Pop.; despre câini, păsări etc.) Pătat cu alb și negru; pestriț, grivei. ♦ (Substantivat) Câine sau cățea cu blana de culoare pestriță. ◊ Expr. (E) departe griva de iepure, se spune cuiva care se află departe de adevăr. – Din bg. griv.

DOOM

griv² (pop.) s. m., pl. grivi

griva
GRIV, -Ă, grivi, -e, adj. (Pop.; despre câini, păsări etc.) Pătat cu alb și negru; pestriț, grivei. ♦ (Substantivat) Câine sau cățea cu blana de culoare pestriță. ◊ Expr. (E) departe griva de iepure, se spune cuiva care se află departe de adevăr. – Din bg. griv.

DOOM

griv² (pop.) s. m., pl. grivi

grivan
GRIVÁN, grivani, s. m. (Zool.; reg.) Hârciog. – Griv + suf. -an.

DOOM

griván (reg.) s. m., pl. griváni

grivani
GRIVÁN, grivani, s. m. (Zool.; reg.) Hârciog. – Griv + suf. -an.

DOOM

griván (reg.) s. m., pl. griváni

grivanii
GRIVÁN, grivani, s. m. (Zool.; reg.) Hârciog. – Griv + suf. -an.

DOOM

griván (reg.) s. m., pl. griváni

grivanilor
GRIVÁN, grivani, s. m. (Zool.; reg.) Hârciog. – Griv + suf. -an.

DOOM

griván (reg.) s. m., pl. griváni

grivanul
GRIVÁN, grivani, s. m. (Zool.; reg.) Hârciog. – Griv + suf. -an.

DOOM

griván (reg.) s. m., pl. griváni

grivanului
GRIVÁN, grivani, s. m. (Zool.; reg.) Hârciog. – Griv + suf. -an.

DOOM

griván (reg.) s. m., pl. griváni

grive
GRIV, -Ă, grivi, -e, adj. (Pop.; despre câini, păsări etc.) Pătat cu alb și negru; pestriț, grivei. ♦ (Substantivat) Câine sau cățea cu blana de culoare pestriță. ◊ Expr. (E) departe griva de iepure, se spune cuiva care se află departe de adevăr. – Din bg. griv.

DOOM

griv² (pop.) s. m., pl. grivi

grivei
GRIV, -Ă, grivi, -e, adj. (Pop.; despre câini, păsări etc.) Pătat cu alb și negru; pestriț, grivei. ♦ (Substantivat) Câine sau cățea cu blana de culoare pestriță. ◊ Expr. (E) departe griva de iepure, se spune cuiva care se află departe de adevăr. – Din bg. griv.

DOOM

griv² (pop.) s. m., pl. grivi

grivei
GRIVÉI, grivei, adj. (Reg.; adesea substantivat) Griv. – Griv + suf. -ei.

DOOM

*Grivéi (nume de câine) s. propriu m.

griveia
GRIVÉI, grivei, adj. (Reg.; adesea substantivat) Griv. – Griv + suf. -ei.

DOOM

*Grivéi (nume de câine) s. propriu m.

griveie
GRIVÉI, grivei, adj. (Reg.; adesea substantivat) Griv. – Griv + suf. -ei.

DOOM

*Grivéi (nume de câine) s. propriu m.

griveiei
GRIVÉI, grivei, adj. (Reg.; adesea substantivat) Griv. – Griv + suf. -ei.

DOOM

*Grivéi (nume de câine) s. propriu m.

griveiele
GRIVÉI, grivei, adj. (Reg.; adesea substantivat) Griv. – Griv + suf. -ei.

DOOM

*Grivéi (nume de câine) s. propriu m.

griveielor
GRIVÉI, grivei, adj. (Reg.; adesea substantivat) Griv. – Griv + suf. -ei.

DOOM

*Grivéi (nume de câine) s. propriu m.

griveii
GRIVÉI, grivei, adj. (Reg.; adesea substantivat) Griv. – Griv + suf. -ei.

DOOM

*Grivéi (nume de câine) s. propriu m.

griveilor
GRIVÉI, grivei, adj. (Reg.; adesea substantivat) Griv. – Griv + suf. -ei.

DOOM

*Grivéi (nume de câine) s. propriu m.

griveiul
GRIVÉI, grivei, adj. (Reg.; adesea substantivat) Griv. – Griv + suf. -ei.

DOOM

*Grivéi (nume de câine) s. propriu m.

griveiului
GRIVÉI, grivei, adj. (Reg.; adesea substantivat) Griv. – Griv + suf. -ei.

DOOM

*Grivéi (nume de câine) s. propriu m.

grivele
GRIV, -Ă, grivi, -e, adj. (Pop.; despre câini, păsări etc.) Pătat cu alb și negru; pestriț, grivei. ♦ (Substantivat) Câine sau cățea cu blana de culoare pestriță. ◊ Expr. (E) departe griva de iepure, se spune cuiva care se află departe de adevăr. – Din bg. griv.

DOOM

griv² (pop.) s. m., pl. grivi

grivelor
GRIV, -Ă, grivi, -e, adj. (Pop.; despre câini, păsări etc.) Pătat cu alb și negru; pestriț, grivei. ♦ (Substantivat) Câine sau cățea cu blana de culoare pestriță. ◊ Expr. (E) departe griva de iepure, se spune cuiva care se află departe de adevăr. – Din bg. griv.

DOOM

griv² (pop.) s. m., pl. grivi

grivi
GRIV, -Ă, grivi, -e, adj. (Pop.; despre câini, păsări etc.) Pătat cu alb și negru; pestriț, grivei. ♦ (Substantivat) Câine sau cățea cu blana de culoare pestriță. ◊ Expr. (E) departe griva de iepure, se spune cuiva care se află departe de adevăr. – Din bg. griv.

DOOM

griv² (pop.) s. m., pl. grivi

grivii
GRIV, -Ă, grivi, -e, adj. (Pop.; despre câini, păsări etc.) Pătat cu alb și negru; pestriț, grivei. ♦ (Substantivat) Câine sau cățea cu blana de culoare pestriță. ◊ Expr. (E) departe griva de iepure, se spune cuiva care se află departe de adevăr. – Din bg. griv.

DOOM

griv² (pop.) s. m., pl. grivi

grivilor
GRIV, -Ă, grivi, -e, adj. (Pop.; despre câini, păsări etc.) Pătat cu alb și negru; pestriț, grivei. ♦ (Substantivat) Câine sau cățea cu blana de culoare pestriță. ◊ Expr. (E) departe griva de iepure, se spune cuiva care se află departe de adevăr. – Din bg. griv.

DOOM

griv² (pop.) s. m., pl. grivi

grivna
grívnă (-ne), s. f. – 1. Brățară. – 2. Greutate și valoare a unei mărci de argint, care apare de la începuturile sec. XV. Sl. grivĭna „colier” (Miklosich, Slaw. Elem., 143; Miklosich, Lexicon, 18; Cihac, II, 129; Berneker 352; DAR), cf. sb. grivna „brățară”, v. rus. grivna „greutate a unei mărci”.

grivne
grívnă (-ne), s. f. – 1. Brățară. – 2. Greutate și valoare a unei mărci de argint, care apare de la începuturile sec. XV. Sl. grivĭna „colier” (Miklosich, Slaw. Elem., 143; Miklosich, Lexicon, 18; Cihac, II, 129; Berneker 352; DAR), cf. sb. grivna „brățară”, v. rus. grivna „greutate a unei mărci”.

grivnei
grívnă (-ne), s. f. – 1. Brățară. – 2. Greutate și valoare a unei mărci de argint, care apare de la începuturile sec. XV. Sl. grivĭna „colier” (Miklosich, Slaw. Elem., 143; Miklosich, Lexicon, 18; Cihac, II, 129; Berneker 352; DAR), cf. sb. grivna „brățară”, v. rus. grivna „greutate a unei mărci”.

grivnele
grívnă (-ne), s. f. – 1. Brățară. – 2. Greutate și valoare a unei mărci de argint, care apare de la începuturile sec. XV. Sl. grivĭna „colier” (Miklosich, Slaw. Elem., 143; Miklosich, Lexicon, 18; Cihac, II, 129; Berneker 352; DAR), cf. sb. grivna „brățară”, v. rus. grivna „greutate a unei mărci”.

grivnelor
grívnă (-ne), s. f. – 1. Brățară. – 2. Greutate și valoare a unei mărci de argint, care apare de la începuturile sec. XV. Sl. grivĭna „colier” (Miklosich, Slaw. Elem., 143; Miklosich, Lexicon, 18; Cihac, II, 129; Berneker 352; DAR), cf. sb. grivna „brățară”, v. rus. grivna „greutate a unei mărci”.

grivul
GRIV, -Ă, grivi, -e, adj. (Pop.; despre câini, păsări etc.) Pătat cu alb și negru; pestriț, grivei. ♦ (Substantivat) Câine sau cățea cu blana de culoare pestriță. ◊ Expr. (E) departe griva de iepure, se spune cuiva care se află departe de adevăr. – Din bg. griv.

DOOM

griv² (pop.) s. m., pl. grivi

grivului
GRIV, -Ă, grivi, -e, adj. (Pop.; despre câini, păsări etc.) Pătat cu alb și negru; pestriț, grivei. ♦ (Substantivat) Câine sau cățea cu blana de culoare pestriță. ◊ Expr. (E) departe griva de iepure, se spune cuiva care se află departe de adevăr. – Din bg. griv.

DOOM

griv² (pop.) s. m., pl. grivi

griza
GRIZÁ, grizez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) îmbăta (ușor); a (se) ameți. – Din fr. griser.

DOOM

grizá (livr.) vb., ind. prez. 3 grizeáză

grizai
GRIZÁ, grizez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) îmbăta (ușor); a (se) ameți. – Din fr. griser.

DOOM

grizá (livr.) vb., ind. prez. 3 grizeáză

grizam
GRIZÁ, grizez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) îmbăta (ușor); a (se) ameți. – Din fr. griser.

DOOM

grizá (livr.) vb., ind. prez. 3 grizeáză

grizare
GRIZÁ, grizez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) îmbăta (ușor); a (se) ameți. – Din fr. griser.

DOOM

grizá (livr.) vb., ind. prez. 3 grizeáză

grizare
GRIZÁRE, grizări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a (se) griza și rezultatul ei. – V. griza.

DOOM

grizáre (livr.) s. f., g.-d. art. grizắrii; pl. grizắri

grizarea
GRIZÁRE, grizări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a (se) griza și rezultatul ei. – V. griza.

DOOM

grizáre (livr.) s. f., g.-d. art. grizắrii; pl. grizắri

grizară
GRIZÁ, grizez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) îmbăta (ușor); a (se) ameți. – Din fr. griser.

DOOM

grizá (livr.) vb., ind. prez. 3 grizeáză

grizarăm
GRIZÁ, grizez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) îmbăta (ușor); a (se) ameți. – Din fr. griser.

DOOM

grizá (livr.) vb., ind. prez. 3 grizeáză

grizarăți
GRIZÁ, grizez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) îmbăta (ușor); a (se) ameți. – Din fr. griser.

DOOM

grizá (livr.) vb., ind. prez. 3 grizeáză

grizase
GRIZÁ, grizez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) îmbăta (ușor); a (se) ameți. – Din fr. griser.

DOOM

grizá (livr.) vb., ind. prez. 3 grizeáză

grizasem
GRIZÁ, grizez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) îmbăta (ușor); a (se) ameți. – Din fr. griser.

DOOM

grizá (livr.) vb., ind. prez. 3 grizeáză

grizaseră
GRIZÁ, grizez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) îmbăta (ușor); a (se) ameți. – Din fr. griser.

DOOM

grizá (livr.) vb., ind. prez. 3 grizeáză

grizaserăm
GRIZÁ, grizez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) îmbăta (ușor); a (se) ameți. – Din fr. griser.

DOOM

grizá (livr.) vb., ind. prez. 3 grizeáză

grizaserăți
GRIZÁ, grizez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) îmbăta (ușor); a (se) ameți. – Din fr. griser.

DOOM

grizá (livr.) vb., ind. prez. 3 grizeáză

grizaseși
GRIZÁ, grizez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) îmbăta (ușor); a (se) ameți. – Din fr. griser.

DOOM

grizá (livr.) vb., ind. prez. 3 grizeáză

grizaseți
GRIZÁ, grizez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) îmbăta (ușor); a (se) ameți. – Din fr. griser.

DOOM

grizá (livr.) vb., ind. prez. 3 grizeáză

grizat
GRIZÁ, grizez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) îmbăta (ușor); a (se) ameți. – Din fr. griser.

DOOM

grizá (livr.) vb., ind. prez. 3 grizeáză

grizat
GRIZÁT, -Ă, grizați, -te, adj. (Livr.) Care s-a îmbătat (ușor); amețit. – V. griza.

grizata
GRIZÁT, -Ă, grizați, -te, adj. (Livr.) Care s-a îmbătat (ușor); amețit. – V. griza.

grizate
GRIZÁT, -Ă, grizați, -te, adj. (Livr.) Care s-a îmbătat (ușor); amețit. – V. griza.

grizatei
GRIZÁT, -Ă, grizați, -te, adj. (Livr.) Care s-a îmbătat (ușor); amețit. – V. griza.

grizatele
GRIZÁT, -Ă, grizați, -te, adj. (Livr.) Care s-a îmbătat (ușor); amețit. – V. griza.

grizatelor
GRIZÁT, -Ă, grizați, -te, adj. (Livr.) Care s-a îmbătat (ușor); amețit. – V. griza.

grizatul
GRIZÁT, -Ă, grizați, -te, adj. (Livr.) Care s-a îmbătat (ușor); amețit. – V. griza.

grizatului
GRIZÁT, -Ă, grizați, -te, adj. (Livr.) Care s-a îmbătat (ușor); amețit. – V. griza.

grizau
GRIZÁ, grizez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) îmbăta (ușor); a (se) ameți. – Din fr. griser.

DOOM

grizá (livr.) vb., ind. prez. 3 grizeáză

grizași
GRIZÁ, grizez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) îmbăta (ușor); a (se) ameți. – Din fr. griser.

DOOM

grizá (livr.) vb., ind. prez. 3 grizeáză

grizați
GRIZÁ, grizez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) îmbăta (ușor); a (se) ameți. – Din fr. griser.

DOOM

grizá (livr.) vb., ind. prez. 3 grizeáză

grizați
GRIZÁT, -Ă, grizați, -te, adj. (Livr.) Care s-a îmbătat (ușor); amețit. – V. griza.

grizații
GRIZÁT, -Ă, grizați, -te, adj. (Livr.) Care s-a îmbătat (ușor); amețit. – V. griza.

grizaților
GRIZÁT, -Ă, grizați, -te, adj. (Livr.) Care s-a îmbătat (ușor); amețit. – V. griza.

grizează
GRIZÁ, grizez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) îmbăta (ușor); a (se) ameți. – Din fr. griser.

DOOM

grizá (livr.) vb., ind. prez. 3 grizeáză

grizeta
GRIZÉTĂ s.f. (Franțuzism) Tânără lucrătoare sau vânzătoare cochetă, ușuratică. [< fr. grisette].

grizete
GRIZÉTĂ s.f. (Franțuzism) Tânără lucrătoare sau vânzătoare cochetă, ușuratică. [< fr. grisette].

grizetei
GRIZÉTĂ s.f. (Franțuzism) Tânără lucrătoare sau vânzătoare cochetă, ușuratică. [< fr. grisette].

grizetele
GRIZÉTĂ s.f. (Franțuzism) Tânără lucrătoare sau vânzătoare cochetă, ușuratică. [< fr. grisette].

grizetelor
GRIZÉTĂ s.f. (Franțuzism) Tânără lucrătoare sau vânzătoare cochetă, ușuratică. [< fr. grisette].

grizez
GRIZÁ, grizez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) îmbăta (ușor); a (se) ameți. – Din fr. griser.

DOOM

grizá (livr.) vb., ind. prez. 3 grizeáză

grizeze
GRIZÁ, grizez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) îmbăta (ușor); a (se) ameți. – Din fr. griser.

DOOM

grizá (livr.) vb., ind. prez. 3 grizeáză

grizezi
GRIZÁ, grizez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) îmbăta (ușor); a (se) ameți. – Din fr. griser.

DOOM

grizá (livr.) vb., ind. prez. 3 grizeáză

grizonant
GRIZONÁNT, -Ă, grizonanți, -te, adj. (Despre păr) Care începe să încărunțească; cărunt, sur, gri. – Din fr. grisonnant.

DOOM

grizonánt adj. m., pl. grizonánți; f. grizonántă, pl. grizonánte

grizonanta
GRIZONÁNT, -Ă, grizonanți, -te, adj. (Despre păr) Care începe să încărunțească; cărunt, sur, gri. – Din fr. grisonnant.

DOOM

grizonánt adj. m., pl. grizonánți; f. grizonántă, pl. grizonánte

grizonante
GRIZONÁNT, -Ă, grizonanți, -te, adj. (Despre păr) Care începe să încărunțească; cărunt, sur, gri. – Din fr. grisonnant.

DOOM

grizonánt adj. m., pl. grizonánți; f. grizonántă, pl. grizonánte

grizonantei
GRIZONÁNT, -Ă, grizonanți, -te, adj. (Despre păr) Care începe să încărunțească; cărunt, sur, gri. – Din fr. grisonnant.

DOOM

grizonánt adj. m., pl. grizonánți; f. grizonántă, pl. grizonánte

grizonantele
GRIZONÁNT, -Ă, grizonanți, -te, adj. (Despre păr) Care începe să încărunțească; cărunt, sur, gri. – Din fr. grisonnant.

DOOM

grizonánt adj. m., pl. grizonánți; f. grizonántă, pl. grizonánte

grizonantelor
GRIZONÁNT, -Ă, grizonanți, -te, adj. (Despre păr) Care începe să încărunțească; cărunt, sur, gri. – Din fr. grisonnant.

DOOM

grizonánt adj. m., pl. grizonánți; f. grizonántă, pl. grizonánte

grizonantul
GRIZONÁNT, -Ă, grizonanți, -te, adj. (Despre păr) Care începe să încărunțească; cărunt, sur, gri. – Din fr. grisonnant.

DOOM

grizonánt adj. m., pl. grizonánți; f. grizonántă, pl. grizonánte

grizonantului
GRIZONÁNT, -Ă, grizonanți, -te, adj. (Despre păr) Care începe să încărunțească; cărunt, sur, gri. – Din fr. grisonnant.

DOOM

grizonánt adj. m., pl. grizonánți; f. grizonántă, pl. grizonánte

grizonanți
GRIZONÁNT, -Ă, grizonanți, -te, adj. (Despre păr) Care începe să încărunțească; cărunt, sur, gri. – Din fr. grisonnant.

DOOM

grizonánt adj. m., pl. grizonánți; f. grizonántă, pl. grizonánte

grizonanții
GRIZONÁNT, -Ă, grizonanți, -te, adj. (Despre păr) Care începe să încărunțească; cărunt, sur, gri. – Din fr. grisonnant.

DOOM

grizonánt adj. m., pl. grizonánți; f. grizonántă, pl. grizonánte

grizonanților
GRIZONÁNT, -Ă, grizonanți, -te, adj. (Despre păr) Care începe să încărunțească; cărunt, sur, gri. – Din fr. grisonnant.

DOOM

grizonánt adj. m., pl. grizonánți; f. grizonántă, pl. grizonánte

grizu
GRIZÚ s. n. Amestec natural gazos, inflamabil și explozibil, în care predomină metanul și care se degajă în timpul lucrărilor miniere. – Din fr. grisou.

DOOM

grizú s. n., art. grizúul

grizumetre
GRIZUMÉTRU, grizumetre, s. n. Aparat care determină conținutul de metan din gazul existent într-o mină. – Din fr. grisoumètre.

DOOM

grizumétru (-me-tru) s. n., art. grizumétrul; pl. grizumétre

grizumetrele
GRIZUMÉTRU, grizumetre, s. n. Aparat care determină conținutul de metan din gazul existent într-o mină. – Din fr. grisoumètre.

DOOM

grizumétru (-me-tru) s. n., art. grizumétrul; pl. grizumétre

grizumetrelor
GRIZUMÉTRU, grizumetre, s. n. Aparat care determină conținutul de metan din gazul existent într-o mină. – Din fr. grisoumètre.

DOOM

grizumétru (-me-tru) s. n., art. grizumétrul; pl. grizumétre

grizumetria
GRIZUMETRÍE s. f. Procedeu prin care se determină conținutul de metan din grizuul dintr-o mină. – Din fr. grisoumétrie.

grizumetrie
GRIZUMETRÍE s. f. Procedeu prin care se determină conținutul de metan din grizuul dintr-o mină. – Din fr. grisoumétrie.

grizumetriei
GRIZUMETRÍE s. f. Procedeu prin care se determină conținutul de metan din grizuul dintr-o mină. – Din fr. grisoumétrie.

grizumetrii
GRIZUMETRÍE s. f. Procedeu prin care se determină conținutul de metan din grizuul dintr-o mină. – Din fr. grisoumétrie.

grizumetriile
GRIZUMETRÍE s. f. Procedeu prin care se determină conținutul de metan din grizuul dintr-o mină. – Din fr. grisoumétrie.

grizumetriilor
GRIZUMETRÍE s. f. Procedeu prin care se determină conținutul de metan din grizuul dintr-o mină. – Din fr. grisoumétrie.

grizumetru
GRIZUMÉTRU, grizumetre, s. n. Aparat care determină conținutul de metan din gazul existent într-o mină. – Din fr. grisoumètre.

DOOM

grizumétru (-me-tru) s. n., art. grizumétrul; pl. grizumétre

grizumetrul
GRIZUMÉTRU, grizumetre, s. n. Aparat care determină conținutul de metan din gazul existent într-o mină. – Din fr. grisoumètre.

DOOM

grizumétru (-me-tru) s. n., art. grizumétrul; pl. grizumétre

grizumetrului
GRIZUMÉTRU, grizumetre, s. n. Aparat care determină conținutul de metan din gazul existent într-o mină. – Din fr. grisoumètre.

DOOM

grizumétru (-me-tru) s. n., art. grizumétrul; pl. grizumétre

grizuscoape
GRIZUSCÓP, grizuscoape, s. n. (Min.) Aparat care arată dacă procentul de metan din atmosfera unei exploatări subterane a atins limita periculoasă. – Din fr. grisouscope.

DOOM

!grizuscóp (-zus-cop/-zu-scop) s. n., pl. grizuscoápe

grizuscoapele
GRIZUSCÓP, grizuscoape, s. n. (Min.) Aparat care arată dacă procentul de metan din atmosfera unei exploatări subterane a atins limita periculoasă. – Din fr. grisouscope.

DOOM

!grizuscóp (-zus-cop/-zu-scop) s. n., pl. grizuscoápe

grizuscoapelor
GRIZUSCÓP, grizuscoape, s. n. (Min.) Aparat care arată dacă procentul de metan din atmosfera unei exploatări subterane a atins limita periculoasă. – Din fr. grisouscope.

DOOM

!grizuscóp (-zus-cop/-zu-scop) s. n., pl. grizuscoápe

grizuscop
GRIZUSCÓP, grizuscoape, s. n. (Min.) Aparat care arată dacă procentul de metan din atmosfera unei exploatări subterane a atins limita periculoasă. – Din fr. grisouscope.

DOOM

!grizuscóp (-zus-cop/-zu-scop) s. n., pl. grizuscoápe

grizuscopia
GRIZUSCOPÍE s.f. Determinarea aproximativă a conținutului de grizu dintr-o mină. [Gen. -iei. / < fr. grisouscopie].

grizuscopie
GRIZUSCOPÍE s.f. Determinarea aproximativă a conținutului de grizu dintr-o mină. [Gen. -iei. / < fr. grisouscopie].

grizuscopiei
GRIZUSCOPÍE s.f. Determinarea aproximativă a conținutului de grizu dintr-o mină. [Gen. -iei. / < fr. grisouscopie].

grizuscopii
GRIZUSCOPÍE s.f. Determinarea aproximativă a conținutului de grizu dintr-o mină. [Gen. -iei. / < fr. grisouscopie].

grizuscopiile
GRIZUSCOPÍE s.f. Determinarea aproximativă a conținutului de grizu dintr-o mină. [Gen. -iei. / < fr. grisouscopie].

grizuscopiilor
GRIZUSCOPÍE s.f. Determinarea aproximativă a conținutului de grizu dintr-o mină. [Gen. -iei. / < fr. grisouscopie].

grizuscopul
GRIZUSCÓP, grizuscoape, s. n. (Min.) Aparat care arată dacă procentul de metan din atmosfera unei exploatări subterane a atins limita periculoasă. – Din fr. grisouscope.

DOOM

!grizuscóp (-zus-cop/-zu-scop) s. n., pl. grizuscoápe

grizuscopului
GRIZUSCÓP, grizuscoape, s. n. (Min.) Aparat care arată dacă procentul de metan din atmosfera unei exploatări subterane a atins limita periculoasă. – Din fr. grisouscope.

DOOM

!grizuscóp (-zus-cop/-zu-scop) s. n., pl. grizuscoápe

grizutină
GRIZUTÍNĂ s. f. (Min.) Exploziv antigrizutos pe bază de azotat de amoniu. – Din fr. grisoutine.

grizutita
GRIZUTÍTĂ s.f. Exploziv antigrizutos pe bază de săruri hidratate și nitroglicerină. [< fr. grisoutite].

grizutite
GRIZUTÍTĂ s.f. Exploziv antigrizutos pe bază de săruri hidratate și nitroglicerină. [< fr. grisoutite].

grizutitei
GRIZUTÍTĂ s.f. Exploziv antigrizutos pe bază de săruri hidratate și nitroglicerină. [< fr. grisoutite].

grizutitele
GRIZUTÍTĂ s.f. Exploziv antigrizutos pe bază de săruri hidratate și nitroglicerină. [< fr. grisoutite].

grizutitelor
GRIZUTÍTĂ s.f. Exploziv antigrizutos pe bază de săruri hidratate și nitroglicerină. [< fr. grisoutite].

grizutoasa
GRIZUTÓS, -OÁSĂ, grizutoși, -oase, adj. Care conține grizu. – Din fr. grisouteux.

DOOM

grizutós adj. m., pl. grizutóși; f. grizutoásă, pl. grizutoáse

grizutoase
GRIZUTÓS, -OÁSĂ, grizutoși, -oase, adj. Care conține grizu. – Din fr. grisouteux.

DOOM

grizutós adj. m., pl. grizutóși; f. grizutoásă, pl. grizutoáse

grizutoasei
GRIZUTÓS, -OÁSĂ, grizutoși, -oase, adj. Care conține grizu. – Din fr. grisouteux.

DOOM

grizutós adj. m., pl. grizutóși; f. grizutoásă, pl. grizutoáse

grizutoasele
GRIZUTÓS, -OÁSĂ, grizutoși, -oase, adj. Care conține grizu. – Din fr. grisouteux.

DOOM

grizutós adj. m., pl. grizutóși; f. grizutoásă, pl. grizutoáse

grizutoaselor
GRIZUTÓS, -OÁSĂ, grizutoși, -oase, adj. Care conține grizu. – Din fr. grisouteux.

DOOM

grizutós adj. m., pl. grizutóși; f. grizutoásă, pl. grizutoáse

grizutos
GRIZUTÓS, -OÁSĂ, grizutoși, -oase, adj. Care conține grizu. – Din fr. grisouteux.

DOOM

grizutós adj. m., pl. grizutóși; f. grizutoásă, pl. grizutoáse

grizutosul
GRIZUTÓS, -OÁSĂ, grizutoși, -oase, adj. Care conține grizu. – Din fr. grisouteux.

DOOM

grizutós adj. m., pl. grizutóși; f. grizutoásă, pl. grizutoáse

grizutosului
GRIZUTÓS, -OÁSĂ, grizutoși, -oase, adj. Care conține grizu. – Din fr. grisouteux.

DOOM

grizutós adj. m., pl. grizutóși; f. grizutoásă, pl. grizutoáse

grizutoși
GRIZUTÓS, -OÁSĂ, grizutoși, -oase, adj. Care conține grizu. – Din fr. grisouteux.

DOOM

grizutós adj. m., pl. grizutóși; f. grizutoásă, pl. grizutoáse

grizutoșii
GRIZUTÓS, -OÁSĂ, grizutoși, -oase, adj. Care conține grizu. – Din fr. grisouteux.

DOOM

grizutós adj. m., pl. grizutóși; f. grizutoásă, pl. grizutoáse

grizutoșilor
GRIZUTÓS, -OÁSĂ, grizutoși, -oase, adj. Care conține grizu. – Din fr. grisouteux.

DOOM

grizutós adj. m., pl. grizutóși; f. grizutoásă, pl. grizutoáse

grizuul
GRIZÚ s. n. Amestec natural gazos, inflamabil și explozibil, în care predomină metanul și care se degajă în timpul lucrărilor miniere. – Din fr. grisou.

DOOM

grizú s. n., art. grizúul

grizuului
GRIZÚ s. n. Amestec natural gazos, inflamabil și explozibil, în care predomină metanul și care se degajă în timpul lucrărilor miniere. – Din fr. grisou.

DOOM

grizú s. n., art. grizúul

grizzly
GRÍZZLY, grizzly, s. m. Rasă de urs brun, de talie mare, agresiv, care trăiește în America de Nord (Ursus arctos sau horribilis). – Cuv. engl.

DOOM

!grízzly s. m., pl. grízzly, art. grízzly-i

grizzly
GRÍZZLY s. m. Rasă de urs brun, de talie mare, agresiv, care trăiește în America de Nord (Ursus arctos horribilis). – Cuv. engl.

grizând
GRIZÁ, grizez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) îmbăta (ușor); a (se) ameți. – Din fr. griser.

DOOM

grizá (livr.) vb., ind. prez. 3 grizeáză

grizînd
GRIZÁ, grizez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) îmbăta (ușor); a (se) ameți. – Din fr. griser.

DOOM

grizá (livr.) vb., ind. prez. 3 grizeáză

grizări
GRIZÁRE, grizări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a (se) griza și rezultatul ei. – V. griza.

DOOM

grizáre (livr.) s. f., g.-d. art. grizắrii; pl. grizắri

grizării
GRIZÁRE, grizări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a (se) griza și rezultatul ei. – V. griza.

DOOM

grizáre (livr.) s. f., g.-d. art. grizắrii; pl. grizắri

grizările
GRIZÁRE, grizări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a (se) griza și rezultatul ei. – V. griza.

DOOM

grizáre (livr.) s. f., g.-d. art. grizắrii; pl. grizắri

grizărilor
GRIZÁRE, grizări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a (se) griza și rezultatul ei. – V. griza.

DOOM

grizáre (livr.) s. f., g.-d. art. grizắrii; pl. grizắri

grișul
GRIȘ s. n. Produs alimentar granular, obținut din boabe de grâu sau de alte cereale. [Var.: gris s. n.] – Din germ. Griess.

DOOM

griș s. n.

grișului
GRIȘ s. n. Produs alimentar granular, obținut din boabe de grâu sau de alte cereale. [Var.: gris s. n.] – Din germ. Griess.

DOOM

griș s. n.

grițar
GRIȚÁR s. m. v. creițar.

groapa
GROÁPĂ, gropi, s. f. Gaură, cavitate (mai adâncă) în pământ. ◊ Expr. A da în gropi (de prost ce e), se spune despre un om foarte prost. ♦ Mormânt; p. ext. moarte. ◊ Expr. A săpa (cuiva) groapa = a unelti (împotriva cuiva). A fi cu un picior în groapă = a fi aproape de moarte. – Cf. alb. gropë.

DOOM

groápă s. f., g.-d. art. grópii; pl. gropi

groasa
GROS-PLAN, gros-planuri, s. n. (Cin.) Mod de încadrare în tehnica filmării, în care fotograma cuprinde numai un detaliu sau fața personajului. [Pr.: groplán] – Din fr. gros-plan.

DOOM

gros³ (majoritate, închisoare) s. n.

groase
GROS-PLAN, gros-planuri, s. n. (Cin.) Mod de încadrare în tehnica filmării, în care fotograma cuprinde numai un detaliu sau fața personajului. [Pr.: groplán] – Din fr. gros-plan.

DOOM

gros³ (majoritate, închisoare) s. n.

groasei
GROS-PLAN, gros-planuri, s. n. (Cin.) Mod de încadrare în tehnica filmării, în care fotograma cuprinde numai un detaliu sau fața personajului. [Pr.: groplán] – Din fr. gros-plan.

DOOM

gros³ (majoritate, închisoare) s. n.

groasele
GROS-PLAN, gros-planuri, s. n. (Cin.) Mod de încadrare în tehnica filmării, în care fotograma cuprinde numai un detaliu sau fața personajului. [Pr.: groplán] – Din fr. gros-plan.

DOOM

gros³ (majoritate, închisoare) s. n.

groaselor
GROS-PLAN, gros-planuri, s. n. (Cin.) Mod de încadrare în tehnica filmării, în care fotograma cuprinde numai un detaliu sau fața personajului. [Pr.: groplán] – Din fr. gros-plan.

DOOM

gros³ (majoritate, închisoare) s. n.

groaznic
GROÁZNIC, -Ă, groaznici, -ce, adj. 1. Care insuflă groază (prin aspect, manifestări, consecințe); grozav, înfricoșător, înspăimântător, îngrozitor, abominabil. 2. Care este extrem de puternic, de violent, de intens. Durere groaznică. ♦ (Adverbial) Tare, mult; foarte, extrem de... – Din bg. grozen.

DOOM

groáznic adj. m., pl. groáznici; f. groáznică, pl. groáznice

groaznica
GROÁZNIC, -Ă, groaznici, -ce, adj. 1. Care insuflă groază (prin aspect, manifestări, consecințe); grozav, înfricoșător, înspăimântător, îngrozitor, abominabil. 2. Care este extrem de puternic, de violent, de intens. Durere groaznică. ♦ (Adverbial) Tare, mult; foarte, extrem de... – Din bg. grozen.

DOOM

groáznic adj. m., pl. groáznici; f. groáznică, pl. groáznice

groaznice
GROÁZNIC, -Ă, groaznici, -ce, adj. 1. Care insuflă groază (prin aspect, manifestări, consecințe); grozav, înfricoșător, înspăimântător, îngrozitor, abominabil. 2. Care este extrem de puternic, de violent, de intens. Durere groaznică. ♦ (Adverbial) Tare, mult; foarte, extrem de... – Din bg. grozen.

DOOM

groáznic adj. m., pl. groáznici; f. groáznică, pl. groáznice

groaznicei
GROÁZNIC, -Ă, groaznici, -ce, adj. 1. Care insuflă groază (prin aspect, manifestări, consecințe); grozav, înfricoșător, înspăimântător, îngrozitor, abominabil. 2. Care este extrem de puternic, de violent, de intens. Durere groaznică. ♦ (Adverbial) Tare, mult; foarte, extrem de... – Din bg. grozen.

DOOM

groáznic adj. m., pl. groáznici; f. groáznică, pl. groáznice

groaznicele
GROÁZNIC, -Ă, groaznici, -ce, adj. 1. Care insuflă groază (prin aspect, manifestări, consecințe); grozav, înfricoșător, înspăimântător, îngrozitor, abominabil. 2. Care este extrem de puternic, de violent, de intens. Durere groaznică. ♦ (Adverbial) Tare, mult; foarte, extrem de... – Din bg. grozen.

DOOM

groáznic adj. m., pl. groáznici; f. groáznică, pl. groáznice

groaznicelor
GROÁZNIC, -Ă, groaznici, -ce, adj. 1. Care insuflă groază (prin aspect, manifestări, consecințe); grozav, înfricoșător, înspăimântător, îngrozitor, abominabil. 2. Care este extrem de puternic, de violent, de intens. Durere groaznică. ♦ (Adverbial) Tare, mult; foarte, extrem de... – Din bg. grozen.

DOOM

groáznic adj. m., pl. groáznici; f. groáznică, pl. groáznice

groaznici
GROÁZNIC, -Ă, groaznici, -ce, adj. 1. Care insuflă groază (prin aspect, manifestări, consecințe); grozav, înfricoșător, înspăimântător, îngrozitor, abominabil. 2. Care este extrem de puternic, de violent, de intens. Durere groaznică. ♦ (Adverbial) Tare, mult; foarte, extrem de... – Din bg. grozen.

DOOM

groáznic adj. m., pl. groáznici; f. groáznică, pl. groáznice

groaznicii
GROÁZNIC, -Ă, groaznici, -ce, adj. 1. Care insuflă groază (prin aspect, manifestări, consecințe); grozav, înfricoșător, înspăimântător, îngrozitor, abominabil. 2. Care este extrem de puternic, de violent, de intens. Durere groaznică. ♦ (Adverbial) Tare, mult; foarte, extrem de... – Din bg. grozen.

DOOM

groáznic adj. m., pl. groáznici; f. groáznică, pl. groáznice

groaznicilor
GROÁZNIC, -Ă, groaznici, -ce, adj. 1. Care insuflă groază (prin aspect, manifestări, consecințe); grozav, înfricoșător, înspăimântător, îngrozitor, abominabil. 2. Care este extrem de puternic, de violent, de intens. Durere groaznică. ♦ (Adverbial) Tare, mult; foarte, extrem de... – Din bg. grozen.

DOOM

groáznic adj. m., pl. groáznici; f. groáznică, pl. groáznice

groaznicul
GROÁZNIC, -Ă, groaznici, -ce, adj. 1. Care insuflă groază (prin aspect, manifestări, consecințe); grozav, înfricoșător, înspăimântător, îngrozitor, abominabil. 2. Care este extrem de puternic, de violent, de intens. Durere groaznică. ♦ (Adverbial) Tare, mult; foarte, extrem de... – Din bg. grozen.

DOOM

groáznic adj. m., pl. groáznici; f. groáznică, pl. groáznice

groaznicului
GROÁZNIC, -Ă, groaznici, -ce, adj. 1. Care insuflă groază (prin aspect, manifestări, consecințe); grozav, înfricoșător, înspăimântător, îngrozitor, abominabil. 2. Care este extrem de puternic, de violent, de intens. Durere groaznică. ♦ (Adverbial) Tare, mult; foarte, extrem de... – Din bg. grozen.

DOOM

groáznic adj. m., pl. groáznici; f. groáznică, pl. groáznice

groază
GROÁZĂ s. f. 1. Emoție puternică și violentă provocată de un lucru înfiorător, de un pericol mare, de o nenorocire etc. ♦ (Concr.) Persoană sau lucru care îngrozește. 2. Fig. (În sintagma) O groază (de...) = o mulțime, o cantitate mare (de...). – Din sl. groza.

DOOM

groáză s. f., g.-d. art. groázei

grob
GROB, -Ă, grobi, -e, adj. (Livr.) Aspru, dur, grosolan, grobian. – Din germ. grob.

groba
GROB, -Ă, grobi, -e, adj. (Livr.) Aspru, dur, grosolan, grobian. – Din germ. grob.

grobe
GROB, -Ă, grobi, -e, adj. (Livr.) Aspru, dur, grosolan, grobian. – Din germ. grob.

grobei
GROB, -Ă, grobi, -e, adj. (Livr.) Aspru, dur, grosolan, grobian. – Din germ. grob.

grobele
GROB, -Ă, grobi, -e, adj. (Livr.) Aspru, dur, grosolan, grobian. – Din germ. grob.

grobelor
GROB, -Ă, grobi, -e, adj. (Livr.) Aspru, dur, grosolan, grobian. – Din germ. grob.

grobi
GROB, -Ă, grobi, -e, adj. (Livr.) Aspru, dur, grosolan, grobian. – Din germ. grob.

grobian
GROBIÁN, -Ă, grobieni, -e, adj. (Despre oameni) Prost-crescut; necioplit, grosolan, bădăran, mitocan. [Pr.: -bi-an] – Din germ., pol. grobian.

DOOM

grobián (-bi-an) adj. m., pl. grobiéni (-bi-eni); f. grobiánă, pl. grobiéne

grobiana
GROBIÁN, -Ă, grobieni, -e, adj. (Despre oameni) Prost-crescut; necioplit, grosolan, bădăran, mitocan. [Pr.: -bi-an] – Din germ., pol. grobian.

DOOM

grobián (-bi-an) adj. m., pl. grobiéni (-bi-eni); f. grobiánă, pl. grobiéne

grobianul
GROBIÁN, -Ă, grobieni, -e, adj. (Despre oameni) Prost-crescut; necioplit, grosolan, bădăran, mitocan. [Pr.: -bi-an] – Din germ., pol. grobian.

DOOM

grobián (-bi-an) adj. m., pl. grobiéni (-bi-eni); f. grobiánă, pl. grobiéne

grobianului
GROBIÁN, -Ă, grobieni, -e, adj. (Despre oameni) Prost-crescut; necioplit, grosolan, bădăran, mitocan. [Pr.: -bi-an] – Din germ., pol. grobian.

DOOM

grobián (-bi-an) adj. m., pl. grobiéni (-bi-eni); f. grobiánă, pl. grobiéne

grobiene
GROBIÁN, -Ă, grobieni, -e, adj. (Despre oameni) Prost-crescut; necioplit, grosolan, bădăran, mitocan. [Pr.: -bi-an] – Din germ., pol. grobian.

DOOM

grobián (-bi-an) adj. m., pl. grobiéni (-bi-eni); f. grobiánă, pl. grobiéne

grobienei
GROBIÁN, -Ă, grobieni, -e, adj. (Despre oameni) Prost-crescut; necioplit, grosolan, bădăran, mitocan. [Pr.: -bi-an] – Din germ., pol. grobian.

DOOM

grobián (-bi-an) adj. m., pl. grobiéni (-bi-eni); f. grobiánă, pl. grobiéne

grobienele
GROBIÁN, -Ă, grobieni, -e, adj. (Despre oameni) Prost-crescut; necioplit, grosolan, bădăran, mitocan. [Pr.: -bi-an] – Din germ., pol. grobian.

DOOM

grobián (-bi-an) adj. m., pl. grobiéni (-bi-eni); f. grobiánă, pl. grobiéne

grobienelor
GROBIÁN, -Ă, grobieni, -e, adj. (Despre oameni) Prost-crescut; necioplit, grosolan, bădăran, mitocan. [Pr.: -bi-an] – Din germ., pol. grobian.

DOOM

grobián (-bi-an) adj. m., pl. grobiéni (-bi-eni); f. grobiánă, pl. grobiéne

grobieni
GROBIÁN, -Ă, grobieni, -e, adj. (Despre oameni) Prost-crescut; necioplit, grosolan, bădăran, mitocan. [Pr.: -bi-an] – Din germ., pol. grobian.

DOOM

grobián (-bi-an) adj. m., pl. grobiéni (-bi-eni); f. grobiánă, pl. grobiéne

grobienii
GROBIÁN, -Ă, grobieni, -e, adj. (Despre oameni) Prost-crescut; necioplit, grosolan, bădăran, mitocan. [Pr.: -bi-an] – Din germ., pol. grobian.

DOOM

grobián (-bi-an) adj. m., pl. grobiéni (-bi-eni); f. grobiánă, pl. grobiéne

grobienilor
GROBIÁN, -Ă, grobieni, -e, adj. (Despre oameni) Prost-crescut; necioplit, grosolan, bădăran, mitocan. [Pr.: -bi-an] – Din germ., pol. grobian.

DOOM

grobián (-bi-an) adj. m., pl. grobiéni (-bi-eni); f. grobiánă, pl. grobiéne

grobii
GROB, -Ă, grobi, -e, adj. (Livr.) Aspru, dur, grosolan, grobian. – Din germ. grob.

grobilor
GROB, -Ă, grobi, -e, adj. (Livr.) Aspru, dur, grosolan, grobian. – Din germ. grob.

grobiște
gróbiște (gróbiști), s. f. – Cimitir. Bg. grobište (Scriban). În Olt. Cf. groapă.

grobul
GROB, -Ă, grobi, -e, adj. (Livr.) Aspru, dur, grosolan, grobian. – Din germ. grob.

grobului
GROB, -Ă, grobi, -e, adj. (Livr.) Aspru, dur, grosolan, grobian. – Din germ. grob.

grof
GROF, grofi, s. m. (Reg.) Titlu de conte purtat în trecut de mari latifundiari din Ungaria. – Din magh. grof.

DOOM

grof (reg.) s. m., pl. grofi

grofeasca
GROFÉSC, -EÁSCĂ, grofești, adj. (Reg.) Care aparține grofilor, privitor la grofi. – Grof + suf. -esc.

DOOM

grofésc (reg.) adj. m., f. grofeáscă; pl. m. și f. groféști

grofesc
GROFÉSC, -EÁSCĂ, grofești, adj. (Reg.) Care aparține grofilor, privitor la grofi. – Grof + suf. -esc.

DOOM

grofésc (reg.) adj. m., f. grofeáscă; pl. m. și f. groféști

grofescul
GROFÉSC, -EÁSCĂ, grofești, adj. (Reg.) Care aparține grofilor, privitor la grofi. – Grof + suf. -esc.

DOOM

grofésc (reg.) adj. m., f. grofeáscă; pl. m. și f. groféști

grofescului
GROFÉSC, -EÁSCĂ, grofești, adj. (Reg.) Care aparține grofilor, privitor la grofi. – Grof + suf. -esc.

DOOM

grofésc (reg.) adj. m., f. grofeáscă; pl. m. și f. groféști

grofești
GROFÉSC, -EÁSCĂ, grofești, adj. (Reg.) Care aparține grofilor, privitor la grofi. – Grof + suf. -esc.

DOOM

grofésc (reg.) adj. m., f. grofeáscă; pl. m. și f. groféști

grofeștii
GROFÉSC, -EÁSCĂ, grofești, adj. (Reg.) Care aparține grofilor, privitor la grofi. – Grof + suf. -esc.

DOOM

grofésc (reg.) adj. m., f. grofeáscă; pl. m. și f. groféști

grofeștile
GROFÉSC, -EÁSCĂ, grofești, adj. (Reg.) Care aparține grofilor, privitor la grofi. – Grof + suf. -esc.

DOOM

grofésc (reg.) adj. m., f. grofeáscă; pl. m. și f. groféști

grofeștilor
GROFÉSC, -EÁSCĂ, grofești, adj. (Reg.) Care aparține grofilor, privitor la grofi. – Grof + suf. -esc.

DOOM

grofésc (reg.) adj. m., f. grofeáscă; pl. m. și f. groféști

grofi
GROF, grofi, s. m. (Reg.) Titlu de conte purtat în trecut de mari latifundiari din Ungaria. – Din magh. grof.

DOOM

grof (reg.) s. m., pl. grofi

grofii
GROF, grofi, s. m. (Reg.) Titlu de conte purtat în trecut de mari latifundiari din Ungaria. – Din magh. grof.

DOOM

grof (reg.) s. m., pl. grofi

grofilor
GROF, grofi, s. m. (Reg.) Titlu de conte purtat în trecut de mari latifundiari din Ungaria. – Din magh. grof.

DOOM

grof (reg.) s. m., pl. grofi

grofița
GROFÍȚĂ, grofițe, s. f. (Reg.) Fiică sau soție de grof. – Grof + suf. -iță.

DOOM

grofíță (reg.) s. f., g.-d. art. grofíței; pl. grofíțe

grofițe
GROFÍȚĂ, grofițe, s. f. (Reg.) Fiică sau soție de grof. – Grof + suf. -iță.

DOOM

grofíță (reg.) s. f., g.-d. art. grofíței; pl. grofíțe

grofiței
GROFÍȚĂ, grofițe, s. f. (Reg.) Fiică sau soție de grof. – Grof + suf. -iță.

DOOM

grofíță (reg.) s. f., g.-d. art. grofíței; pl. grofíțe

grofițele
GROFÍȚĂ, grofițe, s. f. (Reg.) Fiică sau soție de grof. – Grof + suf. -iță.

DOOM

grofíță (reg.) s. f., g.-d. art. grofíței; pl. grofíțe

grofițelor
GROFÍȚĂ, grofițe, s. f. (Reg.) Fiică sau soție de grof. – Grof + suf. -iță.

DOOM

grofíță (reg.) s. f., g.-d. art. grofíței; pl. grofíțe

grofoaia
GROFOÁIE, grofoaie, s. f. (Reg.; de obicei depr.) Mare latifundiară maghiară sau germană (având titlul de contesă); soție de grof. – Grof + suf. -oaie.

DOOM

grofoáie (reg.) s. f., art. grofoáia, g.-d. art. grofoáiei; pl. grofoáie

grofoaie
GROFOÁIE, grofoaie, s. f. (Reg.; de obicei depr.) Mare latifundiară maghiară sau germană (având titlul de contesă); soție de grof. – Grof + suf. -oaie.

DOOM

grofoáie (reg.) s. f., art. grofoáia, g.-d. art. grofoáiei; pl. grofoáie

grofoaiei
GROFOÁIE, grofoaie, s. f. (Reg.; de obicei depr.) Mare latifundiară maghiară sau germană (având titlul de contesă); soție de grof. – Grof + suf. -oaie.

DOOM

grofoáie (reg.) s. f., art. grofoáia, g.-d. art. grofoáiei; pl. grofoáie

grofoaiele
GROFOÁIE, grofoaie, s. f. (Reg.; de obicei depr.) Mare latifundiară maghiară sau germană (având titlul de contesă); soție de grof. – Grof + suf. -oaie.

DOOM

grofoáie (reg.) s. f., art. grofoáia, g.-d. art. grofoáiei; pl. grofoáie

grofoaielor
GROFOÁIE, grofoaie, s. f. (Reg.; de obicei depr.) Mare latifundiară maghiară sau germană (având titlul de contesă); soție de grof. – Grof + suf. -oaie.

DOOM

grofoáie (reg.) s. f., art. grofoáia, g.-d. art. grofoáiei; pl. grofoáie

groful
GROF, grofi, s. m. (Reg.) Titlu de conte purtat în trecut de mari latifundiari din Ungaria. – Din magh. grof.

DOOM

grof (reg.) s. m., pl. grofi

grofului
GROF, grofi, s. m. (Reg.) Titlu de conte purtat în trecut de mari latifundiari din Ungaria. – Din magh. grof.

DOOM

grof (reg.) s. m., pl. grofi

grog
GROG, (2) groguri, s. n. 1. Băutură preparată din rom, coniac sau rachiu amestecat cu apă fierbinte îndulcită și cu lămâie. 2. Porție dintr-o astfel de băutură. – Din fr., engl. grog.

DOOM

grog s. n., (porții) pl. gróguri

groggy
GROGGY adj. invar. (Despre boxeri) Care a pierdut controlul luptei pentru câteva momente în urma loviturilor primite; p. gener. (despre sportivi sau echipe sportive) Amețit în urma unor acțiuni presante ale adversarilor. [Pr.: gróghi] – Cuv. engl.

DOOM

gróggy (angl.) [ggy pron. ghi] adj. invar.

grogrena
GOGRÉNĂ s. f. v. grogrenă.

grogrene
GOGRÉNĂ s. f. v. grogrenă.

grogrenei
GOGRÉNĂ s. f. v. grogrenă.

grogrenele
GOGRÉNĂ s. f. v. grogrenă.

grogrenelor
GOGRÉNĂ s. f. v. grogrenă.

grogul
GROG, (2) groguri, s. n. 1. Băutură preparată din rom, coniac sau rachiu amestecat cu apă fierbinte îndulcită și cu lămâie. 2. Porție dintr-o astfel de băutură. – Din fr., engl. grog.

DOOM

grog s. n., (porții) pl. gróguri

grogului
GROG, (2) groguri, s. n. 1. Băutură preparată din rom, coniac sau rachiu amestecat cu apă fierbinte îndulcită și cu lămâie. 2. Porție dintr-o astfel de băutură. – Din fr., engl. grog.

DOOM

grog s. n., (porții) pl. gróguri

groguri
GROG, (2) groguri, s. n. 1. Băutură preparată din rom, coniac sau rachiu amestecat cu apă fierbinte îndulcită și cu lămâie. 2. Porție dintr-o astfel de băutură. – Din fr., engl. grog.

DOOM

grog s. n., (porții) pl. gróguri

grogurile
GROG, (2) groguri, s. n. 1. Băutură preparată din rom, coniac sau rachiu amestecat cu apă fierbinte îndulcită și cu lămâie. 2. Porție dintr-o astfel de băutură. – Din fr., engl. grog.

DOOM

grog s. n., (porții) pl. gróguri

grogurilor
GROG, (2) groguri, s. n. 1. Băutură preparată din rom, coniac sau rachiu amestecat cu apă fierbinte îndulcită și cu lămâie. 2. Porție dintr-o astfel de băutură. – Din fr., engl. grog.

DOOM

grog s. n., (porții) pl. gróguri

groh
GROH interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită sunetele caracteristice scoase de porc. – Onomatopee.

DOOM

groh interj.

grohot
GRÓHOT, grohote, s. n. (Reg.) Grohotiș. – Probabil formație onomatopeică.

DOOM

gróhot (reg.) s. n., pl. gróhote

grohote
GRÓHOT, grohote, s. n. (Reg.) Grohotiș. – Probabil formație onomatopeică.

DOOM

gróhot (reg.) s. n., pl. gróhote

grohotea
GROHOTÍ, pers. 3 grohotește, vb. IV. Intranz. 1. (Despre pietrele tîrîte de o apă sau desprinse dintr-un munte) A face zgomot rostogolindu-se sau prăvălindu-se. Urlă Tarcăul în vale, umflat de puhoaie; din ce în ce mai tare s-aud grohotind bolovanii tîrîți în valurile-i posomorîte. VLAHUȚĂ, O. A. II 155. 2. (Despre porci) A grohăi.

DOOM

grohotí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. grohotéște, imperf. 3 sg. grohoteá; conj. prez. 3 să grohoteáscă

grohotească
GROHOTÍ, pers. 3 grohotește, vb. IV. Intranz. 1. (Despre pietrele tîrîte de o apă sau desprinse dintr-un munte) A face zgomot rostogolindu-se sau prăvălindu-se. Urlă Tarcăul în vale, umflat de puhoaie; din ce în ce mai tare s-aud grohotind bolovanii tîrîți în valurile-i posomorîte. VLAHUȚĂ, O. A. II 155. 2. (Despre porci) A grohăi.

DOOM

grohotí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. grohotéște, imperf. 3 sg. grohoteá; conj. prez. 3 să grohoteáscă

grohoteau
GROHOTÍ, pers. 3 grohotește, vb. IV. Intranz. 1. (Despre pietrele tîrîte de o apă sau desprinse dintr-un munte) A face zgomot rostogolindu-se sau prăvălindu-se. Urlă Tarcăul în vale, umflat de puhoaie; din ce în ce mai tare s-aud grohotind bolovanii tîrîți în valurile-i posomorîte. VLAHUȚĂ, O. A. II 155. 2. (Despre porci) A grohăi.

DOOM

grohotí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. grohotéște, imperf. 3 sg. grohoteá; conj. prez. 3 să grohoteáscă

grohotele
GRÓHOT, grohote, s. n. (Reg.) Grohotiș. – Probabil formație onomatopeică.

DOOM

gróhot (reg.) s. n., pl. gróhote

grohotelor
GRÓHOT, grohote, s. n. (Reg.) Grohotiș. – Probabil formație onomatopeică.

DOOM

gróhot (reg.) s. n., pl. gróhote

grohotesc
GROHOTÍ, pers. 3 grohotește, vb. IV. Intranz. 1. (Despre pietrele tîrîte de o apă sau desprinse dintr-un munte) A face zgomot rostogolindu-se sau prăvălindu-se. Urlă Tarcăul în vale, umflat de puhoaie; din ce în ce mai tare s-aud grohotind bolovanii tîrîți în valurile-i posomorîte. VLAHUȚĂ, O. A. II 155. 2. (Despre porci) A grohăi.

DOOM

grohotí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. grohotéște, imperf. 3 sg. grohoteá; conj. prez. 3 să grohoteáscă

grohotește
GROHOTÍ, pers. 3 grohotește, vb. IV. Intranz. 1. (Despre pietrele tîrîte de o apă sau desprinse dintr-un munte) A face zgomot rostogolindu-se sau prăvălindu-se. Urlă Tarcăul în vale, umflat de puhoaie; din ce în ce mai tare s-aud grohotind bolovanii tîrîți în valurile-i posomorîte. VLAHUȚĂ, O. A. II 155. 2. (Despre porci) A grohăi.

DOOM

grohotí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. grohotéște, imperf. 3 sg. grohoteá; conj. prez. 3 să grohoteáscă

grohoti
GROHOTÍ, pers. 3 grohotește, vb. IV. Intranz. 1. (Despre pietrele tîrîte de o apă sau desprinse dintr-un munte) A face zgomot rostogolindu-se sau prăvălindu-se. Urlă Tarcăul în vale, umflat de puhoaie; din ce în ce mai tare s-aud grohotind bolovanii tîrîți în valurile-i posomorîte. VLAHUȚĂ, O. A. II 155. 2. (Despre porci) A grohăi.

DOOM

grohotí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. grohotéște, imperf. 3 sg. grohoteá; conj. prez. 3 să grohoteáscă

grohotind
GROHOTÍ, pers. 3 grohotește, vb. IV. Intranz. 1. (Despre pietrele tîrîte de o apă sau desprinse dintr-un munte) A face zgomot rostogolindu-se sau prăvălindu-se. Urlă Tarcăul în vale, umflat de puhoaie; din ce în ce mai tare s-aud grohotind bolovanii tîrîți în valurile-i posomorîte. VLAHUȚĂ, O. A. II 155. 2. (Despre porci) A grohăi.

DOOM

grohotí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. grohotéște, imperf. 3 sg. grohoteá; conj. prez. 3 să grohoteáscă

grohotire
GROHOTÍ, pers. 3 grohotește, vb. IV. Intranz. 1. (Despre pietrele tîrîte de o apă sau desprinse dintr-un munte) A face zgomot rostogolindu-se sau prăvălindu-se. Urlă Tarcăul în vale, umflat de puhoaie; din ce în ce mai tare s-aud grohotind bolovanii tîrîți în valurile-i posomorîte. VLAHUȚĂ, O. A. II 155. 2. (Despre porci) A grohăi.

DOOM

grohotí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. grohotéște, imperf. 3 sg. grohoteá; conj. prez. 3 să grohoteáscă

grohotire
GROHOTÍ, pers. 3 grohotește, vb. IV. Intranz. 1. (Despre pietre) A face zgomot rostogolindu-se. 2. (Despre porci) A grohăi. – Slav (v. sl. grohotati).

grohotiră
GROHOTÍ, pers. 3 grohotește, vb. IV. Intranz. 1. (Despre pietrele tîrîte de o apă sau desprinse dintr-un munte) A face zgomot rostogolindu-se sau prăvălindu-se. Urlă Tarcăul în vale, umflat de puhoaie; din ce în ce mai tare s-aud grohotind bolovanii tîrîți în valurile-i posomorîte. VLAHUȚĂ, O. A. II 155. 2. (Despre porci) A grohăi.

DOOM

grohotí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. grohotéște, imperf. 3 sg. grohoteá; conj. prez. 3 să grohoteáscă

grohotise
GROHOTÍ, pers. 3 grohotește, vb. IV. Intranz. 1. (Despre pietrele tîrîte de o apă sau desprinse dintr-un munte) A face zgomot rostogolindu-se sau prăvălindu-se. Urlă Tarcăul în vale, umflat de puhoaie; din ce în ce mai tare s-aud grohotind bolovanii tîrîți în valurile-i posomorîte. VLAHUȚĂ, O. A. II 155. 2. (Despre porci) A grohăi.

DOOM

grohotí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. grohotéște, imperf. 3 sg. grohoteá; conj. prez. 3 să grohoteáscă

grohotiseră
GROHOTÍ, pers. 3 grohotește, vb. IV. Intranz. 1. (Despre pietrele tîrîte de o apă sau desprinse dintr-un munte) A face zgomot rostogolindu-se sau prăvălindu-se. Urlă Tarcăul în vale, umflat de puhoaie; din ce în ce mai tare s-aud grohotind bolovanii tîrîți în valurile-i posomorîte. VLAHUȚĂ, O. A. II 155. 2. (Despre porci) A grohăi.

DOOM

grohotí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. grohotéște, imperf. 3 sg. grohoteá; conj. prez. 3 să grohoteáscă

grohotit
GROHOTÍ, pers. 3 grohotește, vb. IV. Intranz. 1. (Despre pietrele tîrîte de o apă sau desprinse dintr-un munte) A face zgomot rostogolindu-se sau prăvălindu-se. Urlă Tarcăul în vale, umflat de puhoaie; din ce în ce mai tare s-aud grohotind bolovanii tîrîți în valurile-i posomorîte. VLAHUȚĂ, O. A. II 155. 2. (Despre porci) A grohăi.

DOOM

grohotí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. grohotéște, imperf. 3 sg. grohoteá; conj. prez. 3 să grohoteáscă

grohotiș
GROHOTÍȘ, grohotișuri, s. n. Îngrămădire de fragmente de rocă colțuroase, de dimensiuni variabile, rezultate din dezagregarea stâncilor și rostogolite de pe munți sau aduse de ghețari; p. ext. rocă sedimentară formată din acest material. ♦ Loc, teren acoperit cu acest material. – Grohot + suf. -iș.

DOOM

grohotíș s. n., pl. grohotíșuri

grohotișul
GROHOTÍȘ, grohotișuri, s. n. Îngrămădire de fragmente de rocă colțuroase, de dimensiuni variabile, rezultate din dezagregarea stâncilor și rostogolite de pe munți sau aduse de ghețari; p. ext. rocă sedimentară formată din acest material. ♦ Loc, teren acoperit cu acest material. – Grohot + suf. -iș.

DOOM

grohotíș s. n., pl. grohotíșuri

grohotișului
GROHOTÍȘ, grohotișuri, s. n. Îngrămădire de fragmente de rocă colțuroase, de dimensiuni variabile, rezultate din dezagregarea stâncilor și rostogolite de pe munți sau aduse de ghețari; p. ext. rocă sedimentară formată din acest material. ♦ Loc, teren acoperit cu acest material. – Grohot + suf. -iș.

DOOM

grohotíș s. n., pl. grohotíșuri

grohotișuri
GROHOTÍȘ, grohotișuri, s. n. Îngrămădire de fragmente de rocă colțuroase, de dimensiuni variabile, rezultate din dezagregarea stâncilor și rostogolite de pe munți sau aduse de ghețari; p. ext. rocă sedimentară formată din acest material. ♦ Loc, teren acoperit cu acest material. – Grohot + suf. -iș.

DOOM

grohotíș s. n., pl. grohotíșuri

grohotișurile
GROHOTÍȘ, grohotișuri, s. n. Îngrămădire de fragmente de rocă colțuroase, de dimensiuni variabile, rezultate din dezagregarea stâncilor și rostogolite de pe munți sau aduse de ghețari; p. ext. rocă sedimentară formată din acest material. ♦ Loc, teren acoperit cu acest material. – Grohot + suf. -iș.

DOOM

grohotíș s. n., pl. grohotíșuri

grohotișurilor
GROHOTÍȘ, grohotișuri, s. n. Îngrămădire de fragmente de rocă colțuroase, de dimensiuni variabile, rezultate din dezagregarea stâncilor și rostogolite de pe munți sau aduse de ghețari; p. ext. rocă sedimentară formată din acest material. ♦ Loc, teren acoperit cu acest material. – Grohot + suf. -iș.

DOOM

grohotíș s. n., pl. grohotíșuri

grohotul
GRÓHOT, grohote, s. n. (Reg.) Grohotiș. – Probabil formație onomatopeică.

DOOM

gróhot (reg.) s. n., pl. gróhote

grohotului
GRÓHOT, grohote, s. n. (Reg.) Grohotiș. – Probabil formație onomatopeică.

DOOM

gróhot (reg.) s. n., pl. gróhote

grohăi
GROHĂÍ, pers. 3 gróhăie, vb. IV. Intranz. (Despre porci; adesea fig.) A scoate sunete caracteristice speciei. – Groh + suf. -ăi.

DOOM

grohăí (a ~) vb., ind. prez. 3 gróhăie, imperf. 3 sg. grohăiá; conj. prez. 3 să gróhăie

grohăia
GROHĂÍ, pers. 3 gróhăie, vb. IV. Intranz. (Despre porci; adesea fig.) A scoate sunete caracteristice speciei. – Groh + suf. -ăi.

DOOM

grohăí (a ~) vb., ind. prez. 3 gróhăie, imperf. 3 sg. grohăiá; conj. prez. 3 să gróhăie

grohăiai
GROHĂÍ, pers. 3 gróhăie, vb. IV. Intranz. (Despre porci; adesea fig.) A scoate sunete caracteristice speciei. – Groh + suf. -ăi.

DOOM

grohăí (a ~) vb., ind. prez. 3 gróhăie, imperf. 3 sg. grohăiá; conj. prez. 3 să gróhăie

grohăiam
GROHĂÍ, pers. 3 gróhăie, vb. IV. Intranz. (Despre porci; adesea fig.) A scoate sunete caracteristice speciei. – Groh + suf. -ăi.

DOOM

grohăí (a ~) vb., ind. prez. 3 gróhăie, imperf. 3 sg. grohăiá; conj. prez. 3 să gróhăie

grohăiau
GROHĂÍ, pers. 3 gróhăie, vb. IV. Intranz. (Despre porci; adesea fig.) A scoate sunete caracteristice speciei. – Groh + suf. -ăi.

DOOM

grohăí (a ~) vb., ind. prez. 3 gróhăie, imperf. 3 sg. grohăiá; conj. prez. 3 să gróhăie

grohăiați
GROHĂÍ, pers. 3 gróhăie, vb. IV. Intranz. (Despre porci; adesea fig.) A scoate sunete caracteristice speciei. – Groh + suf. -ăi.

DOOM

grohăí (a ~) vb., ind. prez. 3 gróhăie, imperf. 3 sg. grohăiá; conj. prez. 3 să gróhăie

grohăie
GROHĂÍ, pers. 3 gróhăie, vb. IV. Intranz. (Despre porci; adesea fig.) A scoate sunete caracteristice speciei. – Groh + suf. -ăi.

DOOM

grohăí (a ~) vb., ind. prez. 3 gróhăie, imperf. 3 sg. grohăiá; conj. prez. 3 să gróhăie

grohăii
GROHĂÍ, pers. 3 gróhăie, vb. IV. Intranz. (Despre porci; adesea fig.) A scoate sunete caracteristice speciei. – Groh + suf. -ăi.

DOOM

grohăí (a ~) vb., ind. prez. 3 gróhăie, imperf. 3 sg. grohăiá; conj. prez. 3 să gróhăie

grohăim
GROHĂÍ, pers. 3 gróhăie, vb. IV. Intranz. (Despre porci; adesea fig.) A scoate sunete caracteristice speciei. – Groh + suf. -ăi.

DOOM

grohăí (a ~) vb., ind. prez. 3 gróhăie, imperf. 3 sg. grohăiá; conj. prez. 3 să gróhăie

grohăind
GROHĂÍ, pers. 3 gróhăie, vb. IV. Intranz. (Despre porci; adesea fig.) A scoate sunete caracteristice speciei. – Groh + suf. -ăi.

DOOM

grohăí (a ~) vb., ind. prez. 3 gróhăie, imperf. 3 sg. grohăiá; conj. prez. 3 să gróhăie

grohăire
GROHĂÍ, pers. 3 gróhăie, vb. IV. Intranz. (Despre porci; adesea fig.) A scoate sunete caracteristice speciei. – Groh + suf. -ăi.

DOOM

grohăí (a ~) vb., ind. prez. 3 gróhăie, imperf. 3 sg. grohăiá; conj. prez. 3 să gróhăie

grohăire
GROHĂÍRE, grohăiri, s. f. Acțiunea de a grohăi și rezultatul ei. – V. grohăi.

DOOM

grohăíre s. f., g.-d. art. grohăírii; pl. grohăíri

grohăirea
GROHĂÍRE, grohăiri, s. f. Acțiunea de a grohăi și rezultatul ei. – V. grohăi.

DOOM

grohăíre s. f., g.-d. art. grohăírii; pl. grohăíri

grohăiri
GROHĂÍRE, grohăiri, s. f. Acțiunea de a grohăi și rezultatul ei. – V. grohăi.

DOOM

grohăíre s. f., g.-d. art. grohăírii; pl. grohăíri

grohăirii
GROHĂÍRE, grohăiri, s. f. Acțiunea de a grohăi și rezultatul ei. – V. grohăi.

DOOM

grohăíre s. f., g.-d. art. grohăírii; pl. grohăíri

grohăirile
GROHĂÍRE, grohăiri, s. f. Acțiunea de a grohăi și rezultatul ei. – V. grohăi.

DOOM

grohăíre s. f., g.-d. art. grohăírii; pl. grohăíri

grohăirilor
GROHĂÍRE, grohăiri, s. f. Acțiunea de a grohăi și rezultatul ei. – V. grohăi.

DOOM

grohăíre s. f., g.-d. art. grohăírii; pl. grohăíri

grohăiră
GROHĂÍ, pers. 3 gróhăie, vb. IV. Intranz. (Despre porci; adesea fig.) A scoate sunete caracteristice speciei. – Groh + suf. -ăi.

DOOM

grohăí (a ~) vb., ind. prez. 3 gróhăie, imperf. 3 sg. grohăiá; conj. prez. 3 să gróhăie

grohăirăm
GROHĂÍ, pers. 3 gróhăie, vb. IV. Intranz. (Despre porci; adesea fig.) A scoate sunete caracteristice speciei. – Groh + suf. -ăi.

DOOM

grohăí (a ~) vb., ind. prez. 3 gróhăie, imperf. 3 sg. grohăiá; conj. prez. 3 să gróhăie

grohăirăți
GROHĂÍ, pers. 3 gróhăie, vb. IV. Intranz. (Despre porci; adesea fig.) A scoate sunete caracteristice speciei. – Groh + suf. -ăi.

DOOM

grohăí (a ~) vb., ind. prez. 3 gróhăie, imperf. 3 sg. grohăiá; conj. prez. 3 să gróhăie

grohăise
GROHĂÍ, pers. 3 gróhăie, vb. IV. Intranz. (Despre porci; adesea fig.) A scoate sunete caracteristice speciei. – Groh + suf. -ăi.

DOOM

grohăí (a ~) vb., ind. prez. 3 gróhăie, imperf. 3 sg. grohăiá; conj. prez. 3 să gróhăie

grohăisem
GROHĂÍ, pers. 3 gróhăie, vb. IV. Intranz. (Despre porci; adesea fig.) A scoate sunete caracteristice speciei. – Groh + suf. -ăi.

DOOM

grohăí (a ~) vb., ind. prez. 3 gróhăie, imperf. 3 sg. grohăiá; conj. prez. 3 să gróhăie

grohăiseră
GROHĂÍ, pers. 3 gróhăie, vb. IV. Intranz. (Despre porci; adesea fig.) A scoate sunete caracteristice speciei. – Groh + suf. -ăi.

DOOM

grohăí (a ~) vb., ind. prez. 3 gróhăie, imperf. 3 sg. grohăiá; conj. prez. 3 să gróhăie

grohăiserăm
GROHĂÍ, pers. 3 gróhăie, vb. IV. Intranz. (Despre porci; adesea fig.) A scoate sunete caracteristice speciei. – Groh + suf. -ăi.

DOOM

grohăí (a ~) vb., ind. prez. 3 gróhăie, imperf. 3 sg. grohăiá; conj. prez. 3 să gróhăie

grohăiserăți
GROHĂÍ, pers. 3 gróhăie, vb. IV. Intranz. (Despre porci; adesea fig.) A scoate sunete caracteristice speciei. – Groh + suf. -ăi.

DOOM

grohăí (a ~) vb., ind. prez. 3 gróhăie, imperf. 3 sg. grohăiá; conj. prez. 3 să gróhăie

grohăiseși
GROHĂÍ, pers. 3 gróhăie, vb. IV. Intranz. (Despre porci; adesea fig.) A scoate sunete caracteristice speciei. – Groh + suf. -ăi.

DOOM

grohăí (a ~) vb., ind. prez. 3 gróhăie, imperf. 3 sg. grohăiá; conj. prez. 3 să gróhăie

grohăiseți
GROHĂÍ, pers. 3 gróhăie, vb. IV. Intranz. (Despre porci; adesea fig.) A scoate sunete caracteristice speciei. – Groh + suf. -ăi.

DOOM

grohăí (a ~) vb., ind. prez. 3 gróhăie, imperf. 3 sg. grohăiá; conj. prez. 3 să gróhăie

grohăit
GROHĂÍ, pers. 3 gróhăie, vb. IV. Intranz. (Despre porci; adesea fig.) A scoate sunete caracteristice speciei. – Groh + suf. -ăi.

DOOM

grohăí (a ~) vb., ind. prez. 3 gróhăie, imperf. 3 sg. grohăiá; conj. prez. 3 să gróhăie

grohăit
GROHĂÍT, grohăituri, s. n. Faptul de a grohăi; sunet caracteristic, gros și sacadat, pe care îl scot porcii; grohăitură. – V. grohăi.

DOOM

grohăít s. n., pl. grohăíturi

grohăitoare
GROHĂITÓR, -OÁRE, grohăitori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care grohăie. 2. S. n. (Pop.) Batoză (de păioase). [Pr.: -hă-i-] – Grohăi + suf. -tor.

DOOM

grohăitór (-hă-i-) adj. m., pl. grohăitóri; f. sg. și pl. grohăitoáre

grohăitoarea
GROHĂITÓR, -OÁRE, grohăitori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care grohăie. 2. S. n. (Pop.) Batoză (de păioase). [Pr.: -hă-i-] – Grohăi + suf. -tor.

DOOM

grohăitór (-hă-i-) adj. m., pl. grohăitóri; f. sg. și pl. grohăitoáre

grohăitoarei
GROHĂITÓR, -OÁRE, grohăitori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care grohăie. 2. S. n. (Pop.) Batoză (de păioase). [Pr.: -hă-i-] – Grohăi + suf. -tor.

DOOM

grohăitór (-hă-i-) adj. m., pl. grohăitóri; f. sg. și pl. grohăitoáre

grohăitoarele
GROHĂITÓR, -OÁRE, grohăitori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care grohăie. 2. S. n. (Pop.) Batoză (de păioase). [Pr.: -hă-i-] – Grohăi + suf. -tor.

DOOM

grohăitór (-hă-i-) adj. m., pl. grohăitóri; f. sg. și pl. grohăitoáre

grohăitoarelor
GROHĂITÓR, -OÁRE, grohăitori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care grohăie. 2. S. n. (Pop.) Batoză (de păioase). [Pr.: -hă-i-] – Grohăi + suf. -tor.

DOOM

grohăitór (-hă-i-) adj. m., pl. grohăitóri; f. sg. și pl. grohăitoáre

grohăitor
GROHĂITÓR, -OÁRE, grohăitori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care grohăie. 2. S. n. (Pop.) Batoză (de păioase). [Pr.: -hă-i-] – Grohăi + suf. -tor.

DOOM

grohăitór (-hă-i-) adj. m., pl. grohăitóri; f. sg. și pl. grohăitoáre

grohăitori
GROHĂITÓR, -OÁRE, grohăitori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care grohăie. 2. S. n. (Pop.) Batoză (de păioase). [Pr.: -hă-i-] – Grohăi + suf. -tor.

DOOM

grohăitór (-hă-i-) adj. m., pl. grohăitóri; f. sg. și pl. grohăitoáre

grohăitorii
GROHĂITÓR, -OÁRE, grohăitori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care grohăie. 2. S. n. (Pop.) Batoză (de păioase). [Pr.: -hă-i-] – Grohăi + suf. -tor.

DOOM

grohăitór (-hă-i-) adj. m., pl. grohăitóri; f. sg. și pl. grohăitoáre

grohăitorilor
GROHĂITÓR, -OÁRE, grohăitori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care grohăie. 2. S. n. (Pop.) Batoză (de păioase). [Pr.: -hă-i-] – Grohăi + suf. -tor.

DOOM

grohăitór (-hă-i-) adj. m., pl. grohăitóri; f. sg. și pl. grohăitoáre

grohăitorul
GROHĂITÓR, -OÁRE, grohăitori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care grohăie. 2. S. n. (Pop.) Batoză (de păioase). [Pr.: -hă-i-] – Grohăi + suf. -tor.

DOOM

grohăitór (-hă-i-) adj. m., pl. grohăitóri; f. sg. și pl. grohăitoáre

grohăitorului
GROHĂITÓR, -OÁRE, grohăitori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care grohăie. 2. S. n. (Pop.) Batoză (de păioase). [Pr.: -hă-i-] – Grohăi + suf. -tor.

DOOM

grohăitór (-hă-i-) adj. m., pl. grohăitóri; f. sg. și pl. grohăitoáre

grohăitul
GROHĂÍT, grohăituri, s. n. Faptul de a grohăi; sunet caracteristic, gros și sacadat, pe care îl scot porcii; grohăitură. – V. grohăi.

DOOM

grohăít s. n., pl. grohăíturi

grohăitului
GROHĂÍT, grohăituri, s. n. Faptul de a grohăi; sunet caracteristic, gros și sacadat, pe care îl scot porcii; grohăitură. – V. grohăi.

DOOM

grohăít s. n., pl. grohăíturi

grohăitura
GROHĂITÚRĂ, grohăituri, s. f. Grohăit. [Pr.: -hă-i-] – Grohăi + suf. -tură.

DOOM

grohăitúră (-hă-i-) s. f., g.-d. art. grohăitúrii; pl. grohăitúri

grohăituri
GROHĂÍT, grohăituri, s. n. Faptul de a grohăi; sunet caracteristic, gros și sacadat, pe care îl scot porcii; grohăitură. – V. grohăi.

DOOM

grohăít s. n., pl. grohăíturi

grohăituri
GROHĂITÚRĂ, grohăituri, s. f. Grohăit. [Pr.: -hă-i-] – Grohăi + suf. -tură.

DOOM

grohăitúră (-hă-i-) s. f., g.-d. art. grohăitúrii; pl. grohăitúri

grohăiturii
GROHĂITÚRĂ, grohăituri, s. f. Grohăit. [Pr.: -hă-i-] – Grohăi + suf. -tură.

DOOM

grohăitúră (-hă-i-) s. f., g.-d. art. grohăitúrii; pl. grohăitúri

grohăiturile
GROHĂÍT, grohăituri, s. n. Faptul de a grohăi; sunet caracteristic, gros și sacadat, pe care îl scot porcii; grohăitură. – V. grohăi.

DOOM

grohăít s. n., pl. grohăíturi

grohăiturile
GROHĂITÚRĂ, grohăituri, s. f. Grohăit. [Pr.: -hă-i-] – Grohăi + suf. -tură.

DOOM

grohăitúră (-hă-i-) s. f., g.-d. art. grohăitúrii; pl. grohăitúri

grohăiturilor
GROHĂÍT, grohăituri, s. n. Faptul de a grohăi; sunet caracteristic, gros și sacadat, pe care îl scot porcii; grohăitură. – V. grohăi.

DOOM

grohăít s. n., pl. grohăíturi

grohăiturilor
GROHĂITÚRĂ, grohăituri, s. f. Grohăit. [Pr.: -hă-i-] – Grohăi + suf. -tură.

DOOM

grohăitúră (-hă-i-) s. f., g.-d. art. grohăitúrii; pl. grohăitúri

grohăiși
GROHĂÍ, pers. 3 gróhăie, vb. IV. Intranz. (Despre porci; adesea fig.) A scoate sunete caracteristice speciei. – Groh + suf. -ăi.

DOOM

grohăí (a ~) vb., ind. prez. 3 gróhăie, imperf. 3 sg. grohăiá; conj. prez. 3 să gróhăie

grohăiți
GROHĂÍ, pers. 3 gróhăie, vb. IV. Intranz. (Despre porci; adesea fig.) A scoate sunete caracteristice speciei. – Groh + suf. -ăi.

DOOM

grohăí (a ~) vb., ind. prez. 3 gróhăie, imperf. 3 sg. grohăiá; conj. prez. 3 să gróhăie

grojdi
grojdi, grojdesc v. t. (deț.) a mânca.

grom
GROOM, groomi, s. m. (Livr.) Lacheu, valet (tânăr). [Pr.: grum. – Var.: grom s. m.] – Din engl., fr. groom.

DOOM

!groom (angl.) [oo pron. u] s. m., pl. groomi

gromi
GROOM, groomi, s. m. (Livr.) Lacheu, valet (tânăr). [Pr.: grum. – Var.: grom s. m.] – Din engl., fr. groom.

DOOM

!groom (angl.) [oo pron. u] s. m., pl. groomi

gromii
GROOM, groomi, s. m. (Livr.) Lacheu, valet (tânăr). [Pr.: grum. – Var.: grom s. m.] – Din engl., fr. groom.

DOOM

!groom (angl.) [oo pron. u] s. m., pl. groomi

gromilor
GROOM, groomi, s. m. (Livr.) Lacheu, valet (tânăr). [Pr.: grum. – Var.: grom s. m.] – Din engl., fr. groom.

DOOM

!groom (angl.) [oo pron. u] s. m., pl. groomi

gromovnic
GROMÓVNIC, gromovnice, s. n. Carte populară cu caracter astrologic, care cuprinde preziceri privind soarta omului și starea vremii pe baza interpretării tunetelor și fulgerelor în raport cu zodia în care ele se produc. – Din sl. gromovĭnŭ.

DOOM

gromóvnic (înv.) s. n., pl. gromóvnice

gromovnice
GROMÓVNIC, gromovnice, s. n. Carte populară cu caracter astrologic, care cuprinde preziceri privind soarta omului și starea vremii pe baza interpretării tunetelor și fulgerelor în raport cu zodia în care ele se produc. – Din sl. gromovĭnŭ.

DOOM

gromóvnic (înv.) s. n., pl. gromóvnice

gromovnicele
GROMÓVNIC, gromovnice, s. n. Carte populară cu caracter astrologic, care cuprinde preziceri privind soarta omului și starea vremii pe baza interpretării tunetelor și fulgerelor în raport cu zodia în care ele se produc. – Din sl. gromovĭnŭ.

DOOM

gromóvnic (înv.) s. n., pl. gromóvnice

gromovnicelor
GROMÓVNIC, gromovnice, s. n. Carte populară cu caracter astrologic, care cuprinde preziceri privind soarta omului și starea vremii pe baza interpretării tunetelor și fulgerelor în raport cu zodia în care ele se produc. – Din sl. gromovĭnŭ.

DOOM

gromóvnic (înv.) s. n., pl. gromóvnice

gromovnicul
GROMÓVNIC, gromovnice, s. n. Carte populară cu caracter astrologic, care cuprinde preziceri privind soarta omului și starea vremii pe baza interpretării tunetelor și fulgerelor în raport cu zodia în care ele se produc. – Din sl. gromovĭnŭ.

DOOM

gromóvnic (înv.) s. n., pl. gromóvnice

gromovnicului
GROMÓVNIC, gromovnice, s. n. Carte populară cu caracter astrologic, care cuprinde preziceri privind soarta omului și starea vremii pe baza interpretării tunetelor și fulgerelor în raport cu zodia în care ele se produc. – Din sl. gromovĭnŭ.

DOOM

gromóvnic (înv.) s. n., pl. gromóvnice

gromul
GROOM, groomi, s. m. (Livr.) Lacheu, valet (tânăr). [Pr.: grum. – Var.: grom s. m.] – Din engl., fr. groom.

DOOM

!groom (angl.) [oo pron. u] s. m., pl. groomi

gromului
GROOM, groomi, s. m. (Livr.) Lacheu, valet (tânăr). [Pr.: grum. – Var.: grom s. m.] – Din engl., fr. groom.

DOOM

!groom (angl.) [oo pron. u] s. m., pl. groomi

gronțuros
GRUNȚURÓS, -OÁSĂ adj. v. grunzuros.

DOOM

grunzurós adj. m., pl. grunzuróși; f. grunzuroásă, pl. grunzuroáse

groom
GROOM, groomi, s. m. (Livr.) Lacheu, valet (tânăr). [Pr.: grum. – Var.: grom s. m.] – Din engl., fr. groom.

DOOM

!groom (angl.) [oo pron. u] s. m., pl. groomi

grop
GROP, gropuri, s. n. Colet mic cu bani, cecuri în monedă străină etc., care se expediază prin poștă. – Din it. groppo.

DOOM

grop s. n., pl. grópuri

gropan
GROPÁN, gropane, s. n. (Reg.) Augmentativ al lui groapă. – Groapă + suf. -an.

DOOM

gropán (reg.) s. n., pl. gropáne

gropana
GROPÁNĂ s. f. v. gropan.

gropane
GROPÁNĂ s. f. v. gropan.

gropanei
GROPÁNĂ s. f. v. gropan.

gropanele
GROPÁNĂ s. f. v. gropan.

gropanelor
GROPÁNĂ s. f. v. gropan.

gropar
GROPÁR, gropari, s. m. 1. Persoană care se ocupă cu săparea de gropi pentru morminte. 2. (Entom.) Necrofor. – Groapă + suf. -ar.

DOOM

gropár s. m., pl. gropári

gropari
GROPÁR, gropari, s. m. 1. Persoană care se ocupă cu săparea de gropi pentru morminte. 2. (Entom.) Necrofor. – Groapă + suf. -ar.

DOOM

gropár s. m., pl. gropári

groparii
GROPÁR, gropari, s. m. 1. Persoană care se ocupă cu săparea de gropi pentru morminte. 2. (Entom.) Necrofor. – Groapă + suf. -ar.

DOOM

gropár s. m., pl. gropári

groparilor
GROPÁR, gropari, s. m. 1. Persoană care se ocupă cu săparea de gropi pentru morminte. 2. (Entom.) Necrofor. – Groapă + suf. -ar.

DOOM

gropár s. m., pl. gropári

groparul
GROPÁR, gropari, s. m. 1. Persoană care se ocupă cu săparea de gropi pentru morminte. 2. (Entom.) Necrofor. – Groapă + suf. -ar.

DOOM

gropár s. m., pl. gropári

groparului
GROPÁR, gropari, s. m. 1. Persoană care se ocupă cu săparea de gropi pentru morminte. 2. (Entom.) Necrofor. – Groapă + suf. -ar.

DOOM

gropár s. m., pl. gropári

gropi
GROÁPĂ, gropi, s. f. Gaură, cavitate (mai adâncă) în pământ. ◊ Expr. A da în gropi (de prost ce e), se spune despre un om foarte prost. ♦ Mormânt; p. ext. moarte. ◊ Expr. A săpa (cuiva) groapa = a unelti (împotriva cuiva). A fi cu un picior în groapă = a fi aproape de moarte. – Cf. alb. gropë.

DOOM

groápă s. f., g.-d. art. grópii; pl. gropi

gropii
GROÁPĂ, gropi, s. f. Gaură, cavitate (mai adâncă) în pământ. ◊ Expr. A da în gropi (de prost ce e), se spune despre un om foarte prost. ♦ Mormânt; p. ext. moarte. ◊ Expr. A săpa (cuiva) groapa = a unelti (împotriva cuiva). A fi cu un picior în groapă = a fi aproape de moarte. – Cf. alb. gropë.

DOOM

groápă s. f., g.-d. art. grópii; pl. gropi

gropile
GROÁPĂ, gropi, s. f. Gaură, cavitate (mai adâncă) în pământ. ◊ Expr. A da în gropi (de prost ce e), se spune despre un om foarte prost. ♦ Mormânt; p. ext. moarte. ◊ Expr. A săpa (cuiva) groapa = a unelti (împotriva cuiva). A fi cu un picior în groapă = a fi aproape de moarte. – Cf. alb. gropë.

DOOM

groápă s. f., g.-d. art. grópii; pl. gropi

gropilor
GROÁPĂ, gropi, s. f. Gaură, cavitate (mai adâncă) în pământ. ◊ Expr. A da în gropi (de prost ce e), se spune despre un om foarte prost. ♦ Mormânt; p. ext. moarte. ◊ Expr. A săpa (cuiva) groapa = a unelti (împotriva cuiva). A fi cu un picior în groapă = a fi aproape de moarte. – Cf. alb. gropë.

DOOM

groápă s. f., g.-d. art. grópii; pl. gropi

gropit
GROPÍT, -Ă, gropiți, -te, adj. (Reg.; despre locuri, terenuri) Care are (multe) gropi. – Din groapă.

DOOM

gropít (reg.) adj. m., pl. gropíți; f. gropítă, pl. gropíte

gropita
GROPÍT, -Ă, gropiți, -te, adj. (Reg.; despre locuri, terenuri) Care are (multe) gropi. – Din groapă.

DOOM

gropít (reg.) adj. m., pl. gropíți; f. gropítă, pl. gropíte

gropite
GROPÍT, -Ă, gropiți, -te, adj. (Reg.; despre locuri, terenuri) Care are (multe) gropi. – Din groapă.

DOOM

gropít (reg.) adj. m., pl. gropíți; f. gropítă, pl. gropíte

gropitei
GROPÍT, -Ă, gropiți, -te, adj. (Reg.; despre locuri, terenuri) Care are (multe) gropi. – Din groapă.

DOOM

gropít (reg.) adj. m., pl. gropíți; f. gropítă, pl. gropíte

gropitele
GROPÍT, -Ă, gropiți, -te, adj. (Reg.; despre locuri, terenuri) Care are (multe) gropi. – Din groapă.

DOOM

gropít (reg.) adj. m., pl. gropíți; f. gropítă, pl. gropíte

gropitelor
GROPÍT, -Ă, gropiți, -te, adj. (Reg.; despre locuri, terenuri) Care are (multe) gropi. – Din groapă.

DOOM

gropít (reg.) adj. m., pl. gropíți; f. gropítă, pl. gropíte

gropitul
GROPÍT, -Ă, gropiți, -te, adj. (Reg.; despre locuri, terenuri) Care are (multe) gropi. – Din groapă.

DOOM

gropít (reg.) adj. m., pl. gropíți; f. gropítă, pl. gropíte

gropitului
GROPÍT, -Ă, gropiți, -te, adj. (Reg.; despre locuri, terenuri) Care are (multe) gropi. – Din groapă.

DOOM

gropít (reg.) adj. m., pl. gropíți; f. gropítă, pl. gropíte

gropiș
GROPÍȘ, gropișuri, s. n. Loc plin de gropi. – Groapă + suf. -iș.

DOOM

gropíș s. n., pl. gropíșuri

gropiște
GRÓPIȘTE, gropiști, s. f. (Regional) Cimitir. Bătrîna se odihnește azi la bisericuța din valea Bîrcaciului, iar Tudorache pe Gilortul lui, unde și-a amestecat țărîna cu ai lui toți, în gropiștea satului. MACEDONSKI, O. III 105.

gropișul
GROPÍȘ, gropișuri, s. n. Loc plin de gropi. – Groapă + suf. -iș.

DOOM

gropíș s. n., pl. gropíșuri

gropișului
GROPÍȘ, gropișuri, s. n. Loc plin de gropi. – Groapă + suf. -iș.

DOOM

gropíș s. n., pl. gropíșuri

gropișuri
GROPÍȘ, gropișuri, s. n. Loc plin de gropi. – Groapă + suf. -iș.

DOOM

gropíș s. n., pl. gropíșuri

gropișurile
GROPÍȘ, gropișuri, s. n. Loc plin de gropi. – Groapă + suf. -iș.

DOOM

gropíș s. n., pl. gropíșuri

gropișurilor
GROPÍȘ, gropișuri, s. n. Loc plin de gropi. – Groapă + suf. -iș.

DOOM

gropíș s. n., pl. gropíșuri

gropița
GROPÍȚĂ, gropițe, s. f. 1. Diminutiv al lui groapă; gropușoară. 2. Mică adâncitură care se formează în obrajii unor oameni când râd sau pe care o au unii oameni (grași) în bărbie, la mâini etc. – Groapă + suf. -iță.

DOOM

gropíță s. f., g.-d. art. gropíței; pl. gropíțe

gropițe
GROPÍȚĂ, gropițe, s. f. 1. Diminutiv al lui groapă; gropușoară. 2. Mică adâncitură care se formează în obrajii unor oameni când râd sau pe care o au unii oameni (grași) în bărbie, la mâini etc. – Groapă + suf. -iță.

DOOM

gropíță s. f., g.-d. art. gropíței; pl. gropíțe

gropiței
GROPÍȚĂ, gropițe, s. f. 1. Diminutiv al lui groapă; gropușoară. 2. Mică adâncitură care se formează în obrajii unor oameni când râd sau pe care o au unii oameni (grași) în bărbie, la mâini etc. – Groapă + suf. -iță.

DOOM

gropíță s. f., g.-d. art. gropíței; pl. gropíțe

gropițele
GROPÍȚĂ, gropițe, s. f. 1. Diminutiv al lui groapă; gropușoară. 2. Mică adâncitură care se formează în obrajii unor oameni când râd sau pe care o au unii oameni (grași) în bărbie, la mâini etc. – Groapă + suf. -iță.

DOOM

gropíță s. f., g.-d. art. gropíței; pl. gropíțe

gropițelor
GROPÍȚĂ, gropițe, s. f. 1. Diminutiv al lui groapă; gropușoară. 2. Mică adâncitură care se formează în obrajii unor oameni când râd sau pe care o au unii oameni (grași) în bărbie, la mâini etc. – Groapă + suf. -iță.

DOOM

gropíță s. f., g.-d. art. gropíței; pl. gropíțe

gropiți
GROPÍT, -Ă, gropiți, -te, adj. (Reg.; despre locuri, terenuri) Care are (multe) gropi. – Din groapă.

DOOM

gropít (reg.) adj. m., pl. gropíți; f. gropítă, pl. gropíte

gropiții
GROPÍT, -Ă, gropiți, -te, adj. (Reg.; despre locuri, terenuri) Care are (multe) gropi. – Din groapă.

DOOM

gropít (reg.) adj. m., pl. gropíți; f. gropítă, pl. gropíte

gropiților
GROPÍT, -Ă, gropiți, -te, adj. (Reg.; despre locuri, terenuri) Care are (multe) gropi. – Din groapă.

DOOM

gropít (reg.) adj. m., pl. gropíți; f. gropítă, pl. gropíte

gropnița
GRÓPNIȚĂ, gropnițe, s. f. 1. Încăpere situată între pronaosul și naosul unei biserici, care adăpostește mormintele ctitorilor. 2. Cavou, criptă, mormânt sau cimitir situate lângă o biserică. – Din bg. grobnica (influențat de groapă).

DOOM

grópniță s. f., g.-d. art. grópniței; pl. grópnițe

gropnițe
GRÓPNIȚĂ, gropnițe, s. f. 1. Încăpere situată între pronaosul și naosul unei biserici, care adăpostește mormintele ctitorilor. 2. Cavou, criptă, mormânt sau cimitir situate lângă o biserică. – Din bg. grobnica (influențat de groapă).

DOOM

grópniță s. f., g.-d. art. grópniței; pl. grópnițe

gropniței
GRÓPNIȚĂ, gropnițe, s. f. 1. Încăpere situată între pronaosul și naosul unei biserici, care adăpostește mormintele ctitorilor. 2. Cavou, criptă, mormânt sau cimitir situate lângă o biserică. – Din bg. grobnica (influențat de groapă).

DOOM

grópniță s. f., g.-d. art. grópniței; pl. grópnițe

gropnițele
GRÓPNIȚĂ, gropnițe, s. f. 1. Încăpere situată între pronaosul și naosul unei biserici, care adăpostește mormintele ctitorilor. 2. Cavou, criptă, mormânt sau cimitir situate lângă o biserică. – Din bg. grobnica (influențat de groapă).

DOOM

grópniță s. f., g.-d. art. grópniței; pl. grópnițe

gropnițelor
GRÓPNIȚĂ, gropnițe, s. f. 1. Încăpere situată între pronaosul și naosul unei biserici, care adăpostește mormintele ctitorilor. 2. Cavou, criptă, mormânt sau cimitir situate lângă o biserică. – Din bg. grobnica (influențat de groapă).

DOOM

grópniță s. f., g.-d. art. grópniței; pl. grópnițe

gropul
GROP, gropuri, s. n. Colet mic cu bani, cecuri în monedă străină etc., care se expediază prin poștă. – Din it. groppo.

DOOM

grop s. n., pl. grópuri

gropului
GROP, gropuri, s. n. Colet mic cu bani, cecuri în monedă străină etc., care se expediază prin poștă. – Din it. groppo.

DOOM

grop s. n., pl. grópuri

gropuri
GROP, gropuri, s. n. Colet mic cu bani, cecuri în monedă străină etc., care se expediază prin poștă. – Din it. groppo.

DOOM

grop s. n., pl. grópuri

gropurile
GROP, gropuri, s. n. Colet mic cu bani, cecuri în monedă străină etc., care se expediază prin poștă. – Din it. groppo.

DOOM

grop s. n., pl. grópuri

gropurilor
GROP, gropuri, s. n. Colet mic cu bani, cecuri în monedă străină etc., care se expediază prin poștă. – Din it. groppo.

DOOM

grop s. n., pl. grópuri

gropușoara
GROPUȘOÁRĂ, gropușoare, s. f. Gropiță (1). – Groapă + suf. -ușoară.

DOOM

gropușoáră s. f., g.-d. art. gropușoárei; pl. gropușoáre

gropușoare
GROPUȘOÁRĂ, gropușoare, s. f. Gropiță (1). – Groapă + suf. -ușoară.

DOOM

gropușoáră s. f., g.-d. art. gropușoárei; pl. gropușoáre

gropușoarei
GROPUȘOÁRĂ, gropușoare, s. f. Gropiță (1). – Groapă + suf. -ușoară.

DOOM

gropușoáră s. f., g.-d. art. gropușoárei; pl. gropușoáre

gropușoarele
GROPUȘOÁRĂ, gropușoare, s. f. Gropiță (1). – Groapă + suf. -ușoară.

DOOM

gropușoáră s. f., g.-d. art. gropușoárei; pl. gropușoáre

gropușoarelor
GROPUȘOÁRĂ, gropușoare, s. f. Gropiță (1). – Groapă + suf. -ușoară.

DOOM

gropușoáră s. f., g.-d. art. gropușoárei; pl. gropușoáre

gropăreasa
GROPĂREÁSĂ, gropărese, s. f. (Rar) Soție de gropar. – Gropar + suf. -easă.

DOOM

gropăreásă (rar) s. f., g.-d. art. gropărései; pl. gropărése

gropărese
GROPĂREÁSĂ, gropărese, s. f. (Rar) Soție de gropar. – Gropar + suf. -easă.

DOOM

gropăreásă (rar) s. f., g.-d. art. gropărései; pl. gropărése

gropăresei
GROPĂREÁSĂ, gropărese, s. f. (Rar) Soție de gropar. – Gropar + suf. -easă.

DOOM

gropăreásă (rar) s. f., g.-d. art. gropărései; pl. gropărése

gropăresele
GROPĂREÁSĂ, gropărese, s. f. (Rar) Soție de gropar. – Gropar + suf. -easă.

DOOM

gropăreásă (rar) s. f., g.-d. art. gropărései; pl. gropărése

gropăreselor
GROPĂREÁSĂ, gropărese, s. f. (Rar) Soție de gropar. – Gropar + suf. -easă.

DOOM

gropăreásă (rar) s. f., g.-d. art. gropărései; pl. gropărése

gropșoară
GROPUȘOÁRĂ, gropușoare, s. f. Gropiță (1). Să rămînă mort într-o gropușoară cu inimioara pușcată. CAMILAR, N. II 408. – Variantă: gropșoáră (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 495) s. f.

gros
GROS-PLAN, gros-planuri, s. n. (Cin.) Mod de încadrare în tehnica filmării, în care fotograma cuprinde numai un detaliu sau fața personajului. [Pr.: groplán] – Din fr. gros-plan.

DOOM

gros³ (majoritate, închisoare) s. n.

gros
GROS-PLAN, gros-planuri, s. n. (Cin.) Mod de încadrare în tehnica filmării, în care fotograma cuprinde numai un detaliu sau fața personajului. [Pr.: groplán] – Din fr. gros-plan.

DOOM

gros³ (majoritate, închisoare) s. n.

groscioara
GROȘCIÓR, -OÁRĂ adj., s. n. v. groscior.

DOOM

grosciór² (pop.) (-cior) s. n

groscioare
GROȘCIÓR, -OÁRĂ adj., s. n. v. groscior.

DOOM

grosciór² (pop.) (-cior) s. n

groscioarei
GROȘCIÓR, -OÁRĂ adj., s. n. v. groscior.

DOOM

grosciór² (pop.) (-cior) s. n

groscioarele
GROȘCIÓR, -OÁRĂ adj., s. n. v. groscior.

DOOM

grosciór² (pop.) (-cior) s. n

groscioarelor
GROȘCIÓR, -OÁRĂ adj., s. n. v. groscior.

DOOM

grosciór² (pop.) (-cior) s. n

groscior
GROȘCIÓR, -OÁRĂ adj., s. n. v. groscior.

DOOM

grosciór² (pop.) (-cior) s. n

grosciori
GROȘCIÓR, -OÁRĂ adj., s. n. v. groscior.

DOOM

grosciór² (pop.) (-cior) s. n

grosciorii
GROȘCIÓR, -OÁRĂ adj., s. n. v. groscior.

DOOM

grosciór² (pop.) (-cior) s. n

grosciorilor
GROȘCIÓR, -OÁRĂ adj., s. n. v. groscior.

DOOM

grosciór² (pop.) (-cior) s. n

grosciorul
GROȘCIÓR, -OÁRĂ adj., s. n. v. groscior.

DOOM

grosciór² (pop.) (-cior) s. n

grosciorului
GROȘCIÓR, -OÁRĂ adj., s. n. v. groscior.

DOOM

grosciór² (pop.) (-cior) s. n

grosier
GROSIÉR, -Ă, grosieri, -e, adj. Care este lipsit de finețe; care este făcut fără grijă, fără finețe. ♦ Fig. Care este lipsit de educație, de cultură, de bune maniere. [Pr.: -si-er] – Din fr. grossier.

DOOM

grosiér (-si-er) adj. m., pl. grosiéri; f. grosiéră, pl. grosiére

grosiera
GROSIÉR, -Ă, grosieri, -e, adj. Care este lipsit de finețe; care este făcut fără grijă, fără finețe. ♦ Fig. Care este lipsit de educație, de cultură, de bune maniere. [Pr.: -si-er] – Din fr. grossier.

DOOM

grosiér (-si-er) adj. m., pl. grosiéri; f. grosiéră, pl. grosiére

grosiere
GROSIÉR, -Ă, grosieri, -e, adj. Care este lipsit de finețe; care este făcut fără grijă, fără finețe. ♦ Fig. Care este lipsit de educație, de cultură, de bune maniere. [Pr.: -si-er] – Din fr. grossier.

DOOM

grosiér (-si-er) adj. m., pl. grosiéri; f. grosiéră, pl. grosiére

grosierei
GROSIÉR, -Ă, grosieri, -e, adj. Care este lipsit de finețe; care este făcut fără grijă, fără finețe. ♦ Fig. Care este lipsit de educație, de cultură, de bune maniere. [Pr.: -si-er] – Din fr. grossier.

DOOM

grosiér (-si-er) adj. m., pl. grosiéri; f. grosiéră, pl. grosiére

grosierele
GROSIÉR, -Ă, grosieri, -e, adj. Care este lipsit de finețe; care este făcut fără grijă, fără finețe. ♦ Fig. Care este lipsit de educație, de cultură, de bune maniere. [Pr.: -si-er] – Din fr. grossier.

DOOM

grosiér (-si-er) adj. m., pl. grosiéri; f. grosiéră, pl. grosiére

grosierelor
GROSIÉR, -Ă, grosieri, -e, adj. Care este lipsit de finețe; care este făcut fără grijă, fără finețe. ♦ Fig. Care este lipsit de educație, de cultură, de bune maniere. [Pr.: -si-er] – Din fr. grossier.

DOOM

grosiér (-si-er) adj. m., pl. grosiéri; f. grosiéră, pl. grosiére

grosieri
GROSIÉR, -Ă, grosieri, -e, adj. Care este lipsit de finețe; care este făcut fără grijă, fără finețe. ♦ Fig. Care este lipsit de educație, de cultură, de bune maniere. [Pr.: -si-er] – Din fr. grossier.

DOOM

grosiér (-si-er) adj. m., pl. grosiéri; f. grosiéră, pl. grosiére

grosierii
GROSIÉR, -Ă, grosieri, -e, adj. Care este lipsit de finețe; care este făcut fără grijă, fără finețe. ♦ Fig. Care este lipsit de educație, de cultură, de bune maniere. [Pr.: -si-er] – Din fr. grossier.

DOOM

grosiér (-si-er) adj. m., pl. grosiéri; f. grosiéră, pl. grosiére

grosierilor
GROSIÉR, -Ă, grosieri, -e, adj. Care este lipsit de finețe; care este făcut fără grijă, fără finețe. ♦ Fig. Care este lipsit de educație, de cultură, de bune maniere. [Pr.: -si-er] – Din fr. grossier.

DOOM

grosiér (-si-er) adj. m., pl. grosiéri; f. grosiéră, pl. grosiére

grosierul
GROSIÉR, -Ă, grosieri, -e, adj. Care este lipsit de finețe; care este făcut fără grijă, fără finețe. ♦ Fig. Care este lipsit de educație, de cultură, de bune maniere. [Pr.: -si-er] – Din fr. grossier.

DOOM

grosiér (-si-er) adj. m., pl. grosiéri; f. grosiéră, pl. grosiére

grosierului
GROSIÉR, -Ă, grosieri, -e, adj. Care este lipsit de finețe; care este făcut fără grijă, fără finețe. ♦ Fig. Care este lipsit de educație, de cultură, de bune maniere. [Pr.: -si-er] – Din fr. grossier.

DOOM

grosiér (-si-er) adj. m., pl. grosiéri; f. grosiéră, pl. grosiére

grosime
GROSÍME, grosimi, s. f. Diametrul secțiunii transversale a unui corp cilindric; dimensiunea unui corp în sens orizontal, pe secțiune transversală; dimensiunea unui corp în sens vertical; distanța dintre fețele unui corp, unui strat. – Gros + suf. -ime.

DOOM

grosíme s. f., g.-d. art. grosímii; pl. grosími

grosimea
GROSÍME, grosimi, s. f. Diametrul secțiunii transversale a unui corp cilindric; dimensiunea unui corp în sens orizontal, pe secțiune transversală; dimensiunea unui corp în sens vertical; distanța dintre fețele unui corp, unui strat. – Gros + suf. -ime.

DOOM

grosíme s. f., g.-d. art. grosímii; pl. grosími

grosimi
GROSÍME, grosimi, s. f. Diametrul secțiunii transversale a unui corp cilindric; dimensiunea unui corp în sens orizontal, pe secțiune transversală; dimensiunea unui corp în sens vertical; distanța dintre fețele unui corp, unui strat. – Gros + suf. -ime.

DOOM

grosíme s. f., g.-d. art. grosímii; pl. grosími

grosimii
GROSÍME, grosimi, s. f. Diametrul secțiunii transversale a unui corp cilindric; dimensiunea unui corp în sens orizontal, pe secțiune transversală; dimensiunea unui corp în sens vertical; distanța dintre fețele unui corp, unui strat. – Gros + suf. -ime.

DOOM

grosíme s. f., g.-d. art. grosímii; pl. grosími

grosimile
GROSÍME, grosimi, s. f. Diametrul secțiunii transversale a unui corp cilindric; dimensiunea unui corp în sens orizontal, pe secțiune transversală; dimensiunea unui corp în sens vertical; distanța dintre fețele unui corp, unui strat. – Gros + suf. -ime.

DOOM

grosíme s. f., g.-d. art. grosímii; pl. grosími

grosimilor
GROSÍME, grosimi, s. f. Diametrul secțiunii transversale a unui corp cilindric; dimensiunea unui corp în sens orizontal, pe secțiune transversală; dimensiunea unui corp în sens vertical; distanța dintre fețele unui corp, unui strat. – Gros + suf. -ime.

DOOM

grosíme s. f., g.-d. art. grosímii; pl. grosími

grosisment
GROSISMÉNT, grosismente, s. n. Raportul dintre unghiul sub care se vede un obiect cu ajutorul unui instrument optic și unghiul sub care se vede același obiect cu ochiul liber. – Din fr. grossissement.

DOOM

grosismént s. n., pl. grosisménte

grosismente
GROSISMÉNT, grosismente, s. n. Raportul dintre unghiul sub care se vede un obiect cu ajutorul unui instrument optic și unghiul sub care se vede același obiect cu ochiul liber. – Din fr. grossissement.

DOOM

grosismént s. n., pl. grosisménte

grosismentele
GROSISMÉNT, grosismente, s. n. Raportul dintre unghiul sub care se vede un obiect cu ajutorul unui instrument optic și unghiul sub care se vede același obiect cu ochiul liber. – Din fr. grossissement.

DOOM

grosismént s. n., pl. grosisménte

grosismentelor
GROSISMÉNT, grosismente, s. n. Raportul dintre unghiul sub care se vede un obiect cu ajutorul unui instrument optic și unghiul sub care se vede același obiect cu ochiul liber. – Din fr. grossissement.

DOOM

grosismént s. n., pl. grosisménte

grosismentul
GROSISMÉNT, grosismente, s. n. Raportul dintre unghiul sub care se vede un obiect cu ajutorul unui instrument optic și unghiul sub care se vede același obiect cu ochiul liber. – Din fr. grossissement.

DOOM

grosismént s. n., pl. grosisménte

grosismentului
GROSISMÉNT, grosismente, s. n. Raportul dintre unghiul sub care se vede un obiect cu ajutorul unui instrument optic și unghiul sub care se vede același obiect cu ochiul liber. – Din fr. grossissement.

DOOM

grosismént s. n., pl. grosisménte

grosolan
GROSOLÁN, -Ă, grosolani, -e, adj. 1. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de delicatețe; nepoliticos, necioplit. 2. (Despre obiecte) Insuficient prelucrat sau prelucrat în mod sumar, primitiv; brut, necizelat. – Din it. grossolano.

DOOM

grosolán adj. m., pl. grosoláni; f. grosolánă, pl. grosoláne

grosolana
GROSOLÁN, -Ă, grosolani, -e, adj. 1. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de delicatețe; nepoliticos, necioplit. 2. (Despre obiecte) Insuficient prelucrat sau prelucrat în mod sumar, primitiv; brut, necizelat. – Din it. grossolano.

DOOM

grosolán adj. m., pl. grosoláni; f. grosolánă, pl. grosoláne

grosolane
GROSOLÁN, -Ă, grosolani, -e, adj. 1. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de delicatețe; nepoliticos, necioplit. 2. (Despre obiecte) Insuficient prelucrat sau prelucrat în mod sumar, primitiv; brut, necizelat. – Din it. grossolano.

DOOM

grosolán adj. m., pl. grosoláni; f. grosolánă, pl. grosoláne

grosolanei
GROSOLÁN, -Ă, grosolani, -e, adj. 1. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de delicatețe; nepoliticos, necioplit. 2. (Despre obiecte) Insuficient prelucrat sau prelucrat în mod sumar, primitiv; brut, necizelat. – Din it. grossolano.

DOOM

grosolán adj. m., pl. grosoláni; f. grosolánă, pl. grosoláne

grosolanele
GROSOLÁN, -Ă, grosolani, -e, adj. 1. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de delicatețe; nepoliticos, necioplit. 2. (Despre obiecte) Insuficient prelucrat sau prelucrat în mod sumar, primitiv; brut, necizelat. – Din it. grossolano.

DOOM

grosolán adj. m., pl. grosoláni; f. grosolánă, pl. grosoláne

grosolanelor
GROSOLÁN, -Ă, grosolani, -e, adj. 1. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de delicatețe; nepoliticos, necioplit. 2. (Despre obiecte) Insuficient prelucrat sau prelucrat în mod sumar, primitiv; brut, necizelat. – Din it. grossolano.

DOOM

grosolán adj. m., pl. grosoláni; f. grosolánă, pl. grosoláne

grosolani
GROSOLÁN, -Ă, grosolani, -e, adj. 1. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de delicatețe; nepoliticos, necioplit. 2. (Despre obiecte) Insuficient prelucrat sau prelucrat în mod sumar, primitiv; brut, necizelat. – Din it. grossolano.

DOOM

grosolán adj. m., pl. grosoláni; f. grosolánă, pl. grosoláne

grosolanii
GROSOLÁN, -Ă, grosolani, -e, adj. 1. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de delicatețe; nepoliticos, necioplit. 2. (Despre obiecte) Insuficient prelucrat sau prelucrat în mod sumar, primitiv; brut, necizelat. – Din it. grossolano.

DOOM

grosolán adj. m., pl. grosoláni; f. grosolánă, pl. grosoláne

grosolanilor
GROSOLÁN, -Ă, grosolani, -e, adj. 1. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de delicatețe; nepoliticos, necioplit. 2. (Despre obiecte) Insuficient prelucrat sau prelucrat în mod sumar, primitiv; brut, necizelat. – Din it. grossolano.

DOOM

grosolán adj. m., pl. grosoláni; f. grosolánă, pl. grosoláne

grosolanul
GROSOLÁN, -Ă, grosolani, -e, adj. 1. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de delicatețe; nepoliticos, necioplit. 2. (Despre obiecte) Insuficient prelucrat sau prelucrat în mod sumar, primitiv; brut, necizelat. – Din it. grossolano.

DOOM

grosolán adj. m., pl. grosoláni; f. grosolánă, pl. grosoláne

grosolanului
GROSOLÁN, -Ă, grosolani, -e, adj. 1. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de delicatețe; nepoliticos, necioplit. 2. (Despre obiecte) Insuficient prelucrat sau prelucrat în mod sumar, primitiv; brut, necizelat. – Din it. grossolano.

DOOM

grosolán adj. m., pl. grosoláni; f. grosolánă, pl. grosoláne

grosolănia
GROSOLĂNÍE, grosolănii, s. f. Faptă, vorbă, atitudine de om grosolan; fire de om grosolan; mojicie, bădărănie, mitocănie. – Grosolan + suf. -ie.

DOOM

grosolăníe s. f., art. grosolănía, g.-d. art. grosolăníei; pl. grosolăníi, art. grosolăníile

grosolănie
GROSOLĂNÍE, grosolănii, s. f. Faptă, vorbă, atitudine de om grosolan; fire de om grosolan; mojicie, bădărănie, mitocănie. – Grosolan + suf. -ie.

DOOM

grosolăníe s. f., art. grosolănía, g.-d. art. grosolăníei; pl. grosolăníi, art. grosolăníile

grosolăniei
GROSOLĂNÍE, grosolănii, s. f. Faptă, vorbă, atitudine de om grosolan; fire de om grosolan; mojicie, bădărănie, mitocănie. – Grosolan + suf. -ie.

DOOM

grosolăníe s. f., art. grosolănía, g.-d. art. grosolăníei; pl. grosolăníi, art. grosolăníile

grosolănii
GROSOLĂNÍE, grosolănii, s. f. Faptă, vorbă, atitudine de om grosolan; fire de om grosolan; mojicie, bădărănie, mitocănie. – Grosolan + suf. -ie.

DOOM

grosolăníe s. f., art. grosolănía, g.-d. art. grosolăníei; pl. grosolăníi, art. grosolăníile

grosolăniile
GROSOLĂNÍE, grosolănii, s. f. Faptă, vorbă, atitudine de om grosolan; fire de om grosolan; mojicie, bădărănie, mitocănie. – Grosolan + suf. -ie.

DOOM

grosolăníe s. f., art. grosolănía, g.-d. art. grosolăníei; pl. grosolăníi, art. grosolăníile

grosolăniilor
GROSOLĂNÍE, grosolănii, s. f. Faptă, vorbă, atitudine de om grosolan; fire de om grosolan; mojicie, bădărănie, mitocănie. – Grosolan + suf. -ie.

DOOM

grosolăníe s. f., art. grosolănía, g.-d. art. grosolăníei; pl. grosolăníi, art. grosolăníile

grosoman
GROSOMÁN, grosomani, s. m. (Înv.) 1. Om gras și greoi. 2. Om grosolan. – Gros + suf. -oman.

DOOM

grosomán (înv.) s. m., pl. grosománi

grosomani
GROSOMÁN, grosomani, s. m. (Înv.) 1. Om gras și greoi. 2. Om grosolan. – Gros + suf. -oman.

DOOM

grosomán (înv.) s. m., pl. grosománi

grosomanii
GROSOMÁN, grosomani, s. m. (Înv.) 1. Om gras și greoi. 2. Om grosolan. – Gros + suf. -oman.

DOOM

grosomán (înv.) s. m., pl. grosománi

grosomanilor
GROSOMÁN, grosomani, s. m. (Înv.) 1. Om gras și greoi. 2. Om grosolan. – Gros + suf. -oman.

DOOM

grosomán (înv.) s. m., pl. grosománi

grosomanul
GROSOMÁN, grosomani, s. m. (Înv.) 1. Om gras și greoi. 2. Om grosolan. – Gros + suf. -oman.

DOOM

grosomán (înv.) s. m., pl. grosománi

grosomanului
GROSOMÁN, grosomani, s. m. (Înv.) 1. Om gras și greoi. 2. Om grosolan. – Gros + suf. -oman.

DOOM

grosomán (înv.) s. m., pl. grosománi

grossi
GRÓSSO MÓDO loc. adv. În caracteristicile cele mai generale, judecând în ansamblu; sumar. – Loc. lat.

DOOM

grósso módo (lat.) loc. adv.

grosso
GRÓSSO MÓDO loc. adv. În caracteristicile cele mai generale, judecând în ansamblu; sumar. – Loc. lat.

DOOM

grósso módo (lat.) loc. adv.

grosul
GROS-PLAN, gros-planuri, s. n. (Cin.) Mod de încadrare în tehnica filmării, în care fotograma cuprinde numai un detaliu sau fața personajului. [Pr.: groplán] – Din fr. gros-plan.

DOOM

gros³ (majoritate, închisoare) s. n.

grosular
GROSULÁR s. n. (Min.) Varietate de granat. – Din fr. grossulaire.

grosulare
GROSULÁR s. n. (Min.) Varietate de granat. – Din fr. grossulaire.

grosularele
GROSULÁR s. n. (Min.) Varietate de granat. – Din fr. grossulaire.

grosularelor
GROSULÁR s. n. (Min.) Varietate de granat. – Din fr. grossulaire.

grosularul
GROSULÁR s. n. (Min.) Varietate de granat. – Din fr. grossulaire.

grosularului
GROSULÁR s. n. (Min.) Varietate de granat. – Din fr. grossulaire.

grosului
GROS-PLAN, gros-planuri, s. n. (Cin.) Mod de încadrare în tehnica filmării, în care fotograma cuprinde numai un detaliu sau fața personajului. [Pr.: groplán] – Din fr. gros-plan.

DOOM

gros³ (majoritate, închisoare) s. n.

grosuț
GROSÚȚ, -Ă, grosuți, -e, adj. Diminutiv al lui gros; destul de gros; groscior. – Gros + suf. -uț.

DOOM

grosúț adj. m., pl. grosúți; f. grosúță, pl. grosúțe

grosuța
GROSÚȚ, -Ă, grosuți, -e, adj. Diminutiv al lui gros; destul de gros; groscior. – Gros + suf. -uț.

DOOM

grosúț adj. m., pl. grosúți; f. grosúță, pl. grosúțe

grosuțe
GROSÚȚ, -Ă, grosuți, -e, adj. Diminutiv al lui gros; destul de gros; groscior. – Gros + suf. -uț.

DOOM

grosúț adj. m., pl. grosúți; f. grosúță, pl. grosúțe

grosuței
GROSÚȚ, -Ă, grosuți, -e, adj. Diminutiv al lui gros; destul de gros; groscior. – Gros + suf. -uț.

DOOM

grosúț adj. m., pl. grosúți; f. grosúță, pl. grosúțe

grosuțele
GROSÚȚ, -Ă, grosuți, -e, adj. Diminutiv al lui gros; destul de gros; groscior. – Gros + suf. -uț.

DOOM

grosúț adj. m., pl. grosúți; f. grosúță, pl. grosúțe

grosuțelor
GROSÚȚ, -Ă, grosuți, -e, adj. Diminutiv al lui gros; destul de gros; groscior. – Gros + suf. -uț.

DOOM

grosúț adj. m., pl. grosúți; f. grosúță, pl. grosúțe

grosuți
GROSÚȚ, -Ă, grosuți, -e, adj. Diminutiv al lui gros; destul de gros; groscior. – Gros + suf. -uț.

DOOM

grosúț adj. m., pl. grosúți; f. grosúță, pl. grosúțe

grosuții
GROSÚȚ, -Ă, grosuți, -e, adj. Diminutiv al lui gros; destul de gros; groscior. – Gros + suf. -uț.

DOOM

grosúț adj. m., pl. grosúți; f. grosúță, pl. grosúțe

grosuților
GROSÚȚ, -Ă, grosuți, -e, adj. Diminutiv al lui gros; destul de gros; groscior. – Gros + suf. -uț.

DOOM

grosúț adj. m., pl. grosúți; f. grosúță, pl. grosúțe

grosuțul
GROSÚȚ, -Ă, grosuți, -e, adj. Diminutiv al lui gros; destul de gros; groscior. – Gros + suf. -uț.

DOOM

grosúț adj. m., pl. grosúți; f. grosúță, pl. grosúțe

grosuțului
GROSÚȚ, -Ă, grosuți, -e, adj. Diminutiv al lui gros; destul de gros; groscior. – Gros + suf. -uț.

DOOM

grosúț adj. m., pl. grosúți; f. grosúță, pl. grosúțe

grota
GRÓTĂ, grote, s. f. (Livr.) Peșteră. – Din fr. grotte.

DOOM

grótă s. f., g.-d. art. grótei; pl. gróte

grote
GRÓTĂ, grote, s. f. (Livr.) Peșteră. – Din fr. grotte.

DOOM

grótă s. f., g.-d. art. grótei; pl. gróte

grotei
GRÓTĂ, grote, s. f. (Livr.) Peșteră. – Din fr. grotte.

DOOM

grótă s. f., g.-d. art. grótei; pl. gróte

grotele
GRÓTĂ, grote, s. f. (Livr.) Peșteră. – Din fr. grotte.

DOOM

grótă s. f., g.-d. art. grótei; pl. gróte

grotelor
GRÓTĂ, grote, s. f. (Livr.) Peșteră. – Din fr. grotte.

DOOM

grótă s. f., g.-d. art. grótei; pl. gróte

grotesc
GROTÉSC, -Ă, grotești, adj., s. n. 1. Adj. Care este de un comic excesiv prin aspectul caricatural, neobișnuit de caraghios; ridicol, burlesc; bizar. ◊ (Substantivat, n.) Grotescul unei situații. ♦ (Substantivat, n.) Categorie, ipostază estetică reflectând realitatea în forme fantastice, bizare, disproporționate, caricaturale. 2. S. n. Corp de literă de tipar fără piciorușe, format din arce și segmente de dreaptă de aceeași grosime. – Din fr. grotesque.

DOOM

grotésc² s. n.

grotesca
GROTÉSC, -Ă, grotești, adj., s. n. 1. Adj. Care este de un comic excesiv prin aspectul caricatural, neobișnuit de caraghios; ridicol, burlesc; bizar. ◊ (Substantivat, n.) Grotescul unei situații. ♦ (Substantivat, n.) Categorie, ipostază estetică reflectând realitatea în forme fantastice, bizare, disproporționate, caricaturale. 2. S. n. Corp de literă de tipar fără piciorușe, format din arce și segmente de dreaptă de aceeași grosime. – Din fr. grotesque.

DOOM

grotésc² s. n.

grotescul
GROTÉSC, -Ă, grotești, adj., s. n. 1. Adj. Care este de un comic excesiv prin aspectul caricatural, neobișnuit de caraghios; ridicol, burlesc; bizar. ◊ (Substantivat, n.) Grotescul unei situații. ♦ (Substantivat, n.) Categorie, ipostază estetică reflectând realitatea în forme fantastice, bizare, disproporționate, caricaturale. 2. S. n. Corp de literă de tipar fără piciorușe, format din arce și segmente de dreaptă de aceeași grosime. – Din fr. grotesque.

DOOM

grotésc² s. n.

grotescului
GROTÉSC, -Ă, grotești, adj., s. n. 1. Adj. Care este de un comic excesiv prin aspectul caricatural, neobișnuit de caraghios; ridicol, burlesc; bizar. ◊ (Substantivat, n.) Grotescul unei situații. ♦ (Substantivat, n.) Categorie, ipostază estetică reflectând realitatea în forme fantastice, bizare, disproporționate, caricaturale. 2. S. n. Corp de literă de tipar fără piciorușe, format din arce și segmente de dreaptă de aceeași grosime. – Din fr. grotesque.

DOOM

grotésc² s. n.

grotești
GROTÉSC, -Ă, grotești, adj., s. n. 1. Adj. Care este de un comic excesiv prin aspectul caricatural, neobișnuit de caraghios; ridicol, burlesc; bizar. ◊ (Substantivat, n.) Grotescul unei situații. ♦ (Substantivat, n.) Categorie, ipostază estetică reflectând realitatea în forme fantastice, bizare, disproporționate, caricaturale. 2. S. n. Corp de literă de tipar fără piciorușe, format din arce și segmente de dreaptă de aceeași grosime. – Din fr. grotesque.

DOOM

grotésc² s. n.

groteștii
GROTÉSC, -Ă, grotești, adj., s. n. 1. Adj. Care este de un comic excesiv prin aspectul caricatural, neobișnuit de caraghios; ridicol, burlesc; bizar. ◊ (Substantivat, n.) Grotescul unei situații. ♦ (Substantivat, n.) Categorie, ipostază estetică reflectând realitatea în forme fantastice, bizare, disproporționate, caricaturale. 2. S. n. Corp de literă de tipar fără piciorușe, format din arce și segmente de dreaptă de aceeași grosime. – Din fr. grotesque.

DOOM

grotésc² s. n.

groteștile
GROTÉSC, -Ă, grotești, adj., s. n. 1. Adj. Care este de un comic excesiv prin aspectul caricatural, neobișnuit de caraghios; ridicol, burlesc; bizar. ◊ (Substantivat, n.) Grotescul unei situații. ♦ (Substantivat, n.) Categorie, ipostază estetică reflectând realitatea în forme fantastice, bizare, disproporționate, caricaturale. 2. S. n. Corp de literă de tipar fără piciorușe, format din arce și segmente de dreaptă de aceeași grosime. – Din fr. grotesque.

DOOM

grotésc² s. n.

groteștilor
GROTÉSC, -Ă, grotești, adj., s. n. 1. Adj. Care este de un comic excesiv prin aspectul caricatural, neobișnuit de caraghios; ridicol, burlesc; bizar. ◊ (Substantivat, n.) Grotescul unei situații. ♦ (Substantivat, n.) Categorie, ipostază estetică reflectând realitatea în forme fantastice, bizare, disproporționate, caricaturale. 2. S. n. Corp de literă de tipar fără piciorușe, format din arce și segmente de dreaptă de aceeași grosime. – Din fr. grotesque.

DOOM

grotésc² s. n.

ground
GROUND s.n. (Sport; rar) Teren de joc. [Pron. graund. / < engl. ground].

grozama
GROZÁMĂ, grozame, s. f. Mic arbust cu flori galbene, din ramurile căruia se fac mături (Genista sagittalis). – Et. nec.

DOOM

grozámă s. f., g.-d. art. grozámei; pl. grozáme

grozame
GROZÁMĂ, grozame, s. f. Mic arbust cu flori galbene, din ramurile căruia se fac mături (Genista sagittalis). – Et. nec.

DOOM

grozámă s. f., g.-d. art. grozámei; pl. grozáme

grozamei
GROZÁMĂ, grozame, s. f. Mic arbust cu flori galbene, din ramurile căruia se fac mături (Genista sagittalis). – Et. nec.

DOOM

grozámă s. f., g.-d. art. grozámei; pl. grozáme

grozamele
GROZÁMĂ, grozame, s. f. Mic arbust cu flori galbene, din ramurile căruia se fac mături (Genista sagittalis). – Et. nec.

DOOM

grozámă s. f., g.-d. art. grozámei; pl. grozáme

grozamelor
GROZÁMĂ, grozame, s. f. Mic arbust cu flori galbene, din ramurile căruia se fac mături (Genista sagittalis). – Et. nec.

DOOM

grozámă s. f., g.-d. art. grozámei; pl. grozáme

grozav
GROZÁV, -Ă, grozavi, -e, adj. 1. Care produce groază (prin aspect, manifestări, consecințe); groaznic, îngrozitor. 2. Care este extrem de puternic, de violent, de intens, de mare. Vânt grozav. ♦ (Adverbial) Tare, mult; foarte, extrem de... 3. Care iese cu totul din comun prin calitățile sale; remarcabil; excepțional. ◊ Expr. A se crede grozav = a avea o părere exagerat de bună despre sine. ♦ Curajos. ◊ Expr. (Substantivat) A face pe grozavul = a se lăuda, a se mândri (în mod nejustificat) cu calitățile sale, a se grozăvi. – Din bg. grozav.

DOOM

grozáv adj. m., pl. grozávi; f. grozávă, pl. grozáve

grozava
GROZÁV, -Ă, grozavi, -e, adj. 1. Care produce groază (prin aspect, manifestări, consecințe); groaznic, îngrozitor. 2. Care este extrem de puternic, de violent, de intens, de mare. Vânt grozav. ♦ (Adverbial) Tare, mult; foarte, extrem de... 3. Care iese cu totul din comun prin calitățile sale; remarcabil; excepțional. ◊ Expr. A se crede grozav = a avea o părere exagerat de bună despre sine. ♦ Curajos. ◊ Expr. (Substantivat) A face pe grozavul = a se lăuda, a se mândri (în mod nejustificat) cu calitățile sale, a se grozăvi. – Din bg. grozav.

DOOM

grozáv adj. m., pl. grozávi; f. grozávă, pl. grozáve

grozave
GROZÁV, -Ă, grozavi, -e, adj. 1. Care produce groază (prin aspect, manifestări, consecințe); groaznic, îngrozitor. 2. Care este extrem de puternic, de violent, de intens, de mare. Vânt grozav. ♦ (Adverbial) Tare, mult; foarte, extrem de... 3. Care iese cu totul din comun prin calitățile sale; remarcabil; excepțional. ◊ Expr. A se crede grozav = a avea o părere exagerat de bună despre sine. ♦ Curajos. ◊ Expr. (Substantivat) A face pe grozavul = a se lăuda, a se mândri (în mod nejustificat) cu calitățile sale, a se grozăvi. – Din bg. grozav.

DOOM

grozáv adj. m., pl. grozávi; f. grozávă, pl. grozáve

grozavei
GROZÁV, -Ă, grozavi, -e, adj. 1. Care produce groază (prin aspect, manifestări, consecințe); groaznic, îngrozitor. 2. Care este extrem de puternic, de violent, de intens, de mare. Vânt grozav. ♦ (Adverbial) Tare, mult; foarte, extrem de... 3. Care iese cu totul din comun prin calitățile sale; remarcabil; excepțional. ◊ Expr. A se crede grozav = a avea o părere exagerat de bună despre sine. ♦ Curajos. ◊ Expr. (Substantivat) A face pe grozavul = a se lăuda, a se mândri (în mod nejustificat) cu calitățile sale, a se grozăvi. – Din bg. grozav.

DOOM

grozáv adj. m., pl. grozávi; f. grozávă, pl. grozáve

grozavele
GROZÁV, -Ă, grozavi, -e, adj. 1. Care produce groază (prin aspect, manifestări, consecințe); groaznic, îngrozitor. 2. Care este extrem de puternic, de violent, de intens, de mare. Vânt grozav. ♦ (Adverbial) Tare, mult; foarte, extrem de... 3. Care iese cu totul din comun prin calitățile sale; remarcabil; excepțional. ◊ Expr. A se crede grozav = a avea o părere exagerat de bună despre sine. ♦ Curajos. ◊ Expr. (Substantivat) A face pe grozavul = a se lăuda, a se mândri (în mod nejustificat) cu calitățile sale, a se grozăvi. – Din bg. grozav.

DOOM

grozáv adj. m., pl. grozávi; f. grozávă, pl. grozáve

grozavelor
GROZÁV, -Ă, grozavi, -e, adj. 1. Care produce groază (prin aspect, manifestări, consecințe); groaznic, îngrozitor. 2. Care este extrem de puternic, de violent, de intens, de mare. Vânt grozav. ♦ (Adverbial) Tare, mult; foarte, extrem de... 3. Care iese cu totul din comun prin calitățile sale; remarcabil; excepțional. ◊ Expr. A se crede grozav = a avea o părere exagerat de bună despre sine. ♦ Curajos. ◊ Expr. (Substantivat) A face pe grozavul = a se lăuda, a se mândri (în mod nejustificat) cu calitățile sale, a se grozăvi. – Din bg. grozav.

DOOM

grozáv adj. m., pl. grozávi; f. grozávă, pl. grozáve

grozavi
GROZÁV, -Ă, grozavi, -e, adj. 1. Care produce groază (prin aspect, manifestări, consecințe); groaznic, îngrozitor. 2. Care este extrem de puternic, de violent, de intens, de mare. Vânt grozav. ♦ (Adverbial) Tare, mult; foarte, extrem de... 3. Care iese cu totul din comun prin calitățile sale; remarcabil; excepțional. ◊ Expr. A se crede grozav = a avea o părere exagerat de bună despre sine. ♦ Curajos. ◊ Expr. (Substantivat) A face pe grozavul = a se lăuda, a se mândri (în mod nejustificat) cu calitățile sale, a se grozăvi. – Din bg. grozav.

DOOM

grozáv adj. m., pl. grozávi; f. grozávă, pl. grozáve

grozavii
GROZÁV, -Ă, grozavi, -e, adj. 1. Care produce groază (prin aspect, manifestări, consecințe); groaznic, îngrozitor. 2. Care este extrem de puternic, de violent, de intens, de mare. Vânt grozav. ♦ (Adverbial) Tare, mult; foarte, extrem de... 3. Care iese cu totul din comun prin calitățile sale; remarcabil; excepțional. ◊ Expr. A se crede grozav = a avea o părere exagerat de bună despre sine. ♦ Curajos. ◊ Expr. (Substantivat) A face pe grozavul = a se lăuda, a se mândri (în mod nejustificat) cu calitățile sale, a se grozăvi. – Din bg. grozav.

DOOM

grozáv adj. m., pl. grozávi; f. grozávă, pl. grozáve

grozavilor
GROZÁV, -Ă, grozavi, -e, adj. 1. Care produce groază (prin aspect, manifestări, consecințe); groaznic, îngrozitor. 2. Care este extrem de puternic, de violent, de intens, de mare. Vânt grozav. ♦ (Adverbial) Tare, mult; foarte, extrem de... 3. Care iese cu totul din comun prin calitățile sale; remarcabil; excepțional. ◊ Expr. A se crede grozav = a avea o părere exagerat de bună despre sine. ♦ Curajos. ◊ Expr. (Substantivat) A face pe grozavul = a se lăuda, a se mândri (în mod nejustificat) cu calitățile sale, a se grozăvi. – Din bg. grozav.

DOOM

grozáv adj. m., pl. grozávi; f. grozávă, pl. grozáve

grozavnic
GROZÁVNIC, -Ă, grozavnici, -e, adj. (Rar) Groaznic. Aflu din țară că p-acolo bîntuie ger strașnic și sărăcie grozavnică. CARAGIALE, O. VII 112. Amîndoi au rămas singuri din grozavnica perire [a potopului], Cunjurați de negre ape, de-acel vifor furios. NEGRUZZI, S. II 7.

grozavnica
GROZÁVNIC, -Ă, grozavnici, -e, adj. (Rar) Groaznic. Aflu din țară că p-acolo bîntuie ger strașnic și sărăcie grozavnică. CARAGIALE, O. VII 112. Amîndoi au rămas singuri din grozavnica perire [a potopului], Cunjurați de negre ape, de-acel vifor furios. NEGRUZZI, S. II 7.

grozavnice
GROZÁVNIC, -Ă, grozavnici, -e, adj. (Rar) Groaznic. Aflu din țară că p-acolo bîntuie ger strașnic și sărăcie grozavnică. CARAGIALE, O. VII 112. Amîndoi au rămas singuri din grozavnica perire [a potopului], Cunjurați de negre ape, de-acel vifor furios. NEGRUZZI, S. II 7.

grozavnicei
GROZÁVNIC, -Ă, grozavnici, -e, adj. (Rar) Groaznic. Aflu din țară că p-acolo bîntuie ger strașnic și sărăcie grozavnică. CARAGIALE, O. VII 112. Amîndoi au rămas singuri din grozavnica perire [a potopului], Cunjurați de negre ape, de-acel vifor furios. NEGRUZZI, S. II 7.

grozavnicele
GROZÁVNIC, -Ă, grozavnici, -e, adj. (Rar) Groaznic. Aflu din țară că p-acolo bîntuie ger strașnic și sărăcie grozavnică. CARAGIALE, O. VII 112. Amîndoi au rămas singuri din grozavnica perire [a potopului], Cunjurați de negre ape, de-acel vifor furios. NEGRUZZI, S. II 7.

grozavnicelor
GROZÁVNIC, -Ă, grozavnici, -e, adj. (Rar) Groaznic. Aflu din țară că p-acolo bîntuie ger strașnic și sărăcie grozavnică. CARAGIALE, O. VII 112. Amîndoi au rămas singuri din grozavnica perire [a potopului], Cunjurați de negre ape, de-acel vifor furios. NEGRUZZI, S. II 7.

grozavnici
GROZÁVNIC, -Ă, grozavnici, -e, adj. (Rar) Groaznic. Aflu din țară că p-acolo bîntuie ger strașnic și sărăcie grozavnică. CARAGIALE, O. VII 112. Amîndoi au rămas singuri din grozavnica perire [a potopului], Cunjurați de negre ape, de-acel vifor furios. NEGRUZZI, S. II 7.

grozavnicii
GROZÁVNIC, -Ă, grozavnici, -e, adj. (Rar) Groaznic. Aflu din țară că p-acolo bîntuie ger strașnic și sărăcie grozavnică. CARAGIALE, O. VII 112. Amîndoi au rămas singuri din grozavnica perire [a potopului], Cunjurați de negre ape, de-acel vifor furios. NEGRUZZI, S. II 7.

grozavnicilor
GROZÁVNIC, -Ă, grozavnici, -e, adj. (Rar) Groaznic. Aflu din țară că p-acolo bîntuie ger strașnic și sărăcie grozavnică. CARAGIALE, O. VII 112. Amîndoi au rămas singuri din grozavnica perire [a potopului], Cunjurați de negre ape, de-acel vifor furios. NEGRUZZI, S. II 7.

grozavnicul
GROZÁVNIC, -Ă, grozavnici, -e, adj. (Rar) Groaznic. Aflu din țară că p-acolo bîntuie ger strașnic și sărăcie grozavnică. CARAGIALE, O. VII 112. Amîndoi au rămas singuri din grozavnica perire [a potopului], Cunjurați de negre ape, de-acel vifor furios. NEGRUZZI, S. II 7.

grozavnicului
GROZÁVNIC, -Ă, grozavnici, -e, adj. (Rar) Groaznic. Aflu din țară că p-acolo bîntuie ger strașnic și sărăcie grozavnică. CARAGIALE, O. VII 112. Amîndoi au rămas singuri din grozavnica perire [a potopului], Cunjurați de negre ape, de-acel vifor furios. NEGRUZZI, S. II 7.

grozavul
GROZÁV, -Ă, grozavi, -e, adj. 1. Care produce groază (prin aspect, manifestări, consecințe); groaznic, îngrozitor. 2. Care este extrem de puternic, de violent, de intens, de mare. Vânt grozav. ♦ (Adverbial) Tare, mult; foarte, extrem de... 3. Care iese cu totul din comun prin calitățile sale; remarcabil; excepțional. ◊ Expr. A se crede grozav = a avea o părere exagerat de bună despre sine. ♦ Curajos. ◊ Expr. (Substantivat) A face pe grozavul = a se lăuda, a se mândri (în mod nejustificat) cu calitățile sale, a se grozăvi. – Din bg. grozav.

DOOM

grozáv adj. m., pl. grozávi; f. grozávă, pl. grozáve

grozavului
GROZÁV, -Ă, grozavi, -e, adj. 1. Care produce groază (prin aspect, manifestări, consecințe); groaznic, îngrozitor. 2. Care este extrem de puternic, de violent, de intens, de mare. Vânt grozav. ♦ (Adverbial) Tare, mult; foarte, extrem de... 3. Care iese cu totul din comun prin calitățile sale; remarcabil; excepțional. ◊ Expr. A se crede grozav = a avea o părere exagerat de bună despre sine. ♦ Curajos. ◊ Expr. (Substantivat) A face pe grozavul = a se lăuda, a se mândri (în mod nejustificat) cu calitățile sale, a se grozăvi. – Din bg. grozav.

DOOM

grozáv adj. m., pl. grozávi; f. grozávă, pl. grozáve

grozăvea
GROZĂVÍ, grozăvesc, vb. IV. Refl. (Fam. și depr.) A avea o impresie exagerat de bună despre propriile însușiri (și a face caz de ele); a se lăuda. – Din grozav.

DOOM

!grozăví (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se grozăvéște, imperf. 3 sg. se grozăveá; conj. prez. 3 să se grozăveáscă

grozăveai
GROZĂVÍ, grozăvesc, vb. IV. Refl. (Fam. și depr.) A avea o impresie exagerat de bună despre propriile însușiri (și a face caz de ele); a se lăuda. – Din grozav.

DOOM

!grozăví (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se grozăvéște, imperf. 3 sg. se grozăveá; conj. prez. 3 să se grozăveáscă

grozăveam
GROZĂVÍ, grozăvesc, vb. IV. Refl. (Fam. și depr.) A avea o impresie exagerat de bună despre propriile însușiri (și a face caz de ele); a se lăuda. – Din grozav.

DOOM

!grozăví (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se grozăvéște, imperf. 3 sg. se grozăveá; conj. prez. 3 să se grozăveáscă

grozăvească
GROZĂVÍ, grozăvesc, vb. IV. Refl. (Fam. și depr.) A avea o impresie exagerat de bună despre propriile însușiri (și a face caz de ele); a se lăuda. – Din grozav.

DOOM

!grozăví (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se grozăvéște, imperf. 3 sg. se grozăveá; conj. prez. 3 să se grozăveáscă

grozăveau
GROZĂVÍ, grozăvesc, vb. IV. Refl. (Fam. și depr.) A avea o impresie exagerat de bună despre propriile însușiri (și a face caz de ele); a se lăuda. – Din grozav.

DOOM

!grozăví (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se grozăvéște, imperf. 3 sg. se grozăveá; conj. prez. 3 să se grozăveáscă

grozăveați
GROZĂVÍ, grozăvesc, vb. IV. Refl. (Fam. și depr.) A avea o impresie exagerat de bună despre propriile însușiri (și a face caz de ele); a se lăuda. – Din grozav.

DOOM

!grozăví (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se grozăvéște, imperf. 3 sg. se grozăveá; conj. prez. 3 să se grozăveáscă

grozăvenia
GROZĂVÉNIE, grozăvenii, s. f. (Pop. și fam.) 1. Faptul de a fi groaznic; aspect groaznic, situație groaznică. 2. (Concr.) Lucru sau ființă înfricoșătoare. 3. Faptul de a ieși cu totul din comun prin calitățile sale; însușirea unui lucru cu deosebite calități; grozăvie. 4. (Concr.) Lucru sau ființă care întrunește calități deosebite, ieșite din comun; grozăvie. 5. Fig. Număr, cantitate mare; mulțime (de...). – Grozav + suf. -enie.

DOOM

grozăvénie (pop., fam.) (-ni-e) s. f., art. grozăvénia (-ni-a), g.-d. art. grozăvéniei; pl. grozăvénii, art. grozăvéniile (-ni-i-)

grozăvenie
GROZĂVÉNIE, grozăvenii, s. f. (Pop. și fam.) 1. Faptul de a fi groaznic; aspect groaznic, situație groaznică. 2. (Concr.) Lucru sau ființă înfricoșătoare. 3. Faptul de a ieși cu totul din comun prin calitățile sale; însușirea unui lucru cu deosebite calități; grozăvie. 4. (Concr.) Lucru sau ființă care întrunește calități deosebite, ieșite din comun; grozăvie. 5. Fig. Număr, cantitate mare; mulțime (de...). – Grozav + suf. -enie.

DOOM

grozăvénie (pop., fam.) (-ni-e) s. f., art. grozăvénia (-ni-a), g.-d. art. grozăvéniei; pl. grozăvénii, art. grozăvéniile (-ni-i-)

grozăveniei
GROZĂVÉNIE, grozăvenii, s. f. (Pop. și fam.) 1. Faptul de a fi groaznic; aspect groaznic, situație groaznică. 2. (Concr.) Lucru sau ființă înfricoșătoare. 3. Faptul de a ieși cu totul din comun prin calitățile sale; însușirea unui lucru cu deosebite calități; grozăvie. 4. (Concr.) Lucru sau ființă care întrunește calități deosebite, ieșite din comun; grozăvie. 5. Fig. Număr, cantitate mare; mulțime (de...). – Grozav + suf. -enie.

DOOM

grozăvénie (pop., fam.) (-ni-e) s. f., art. grozăvénia (-ni-a), g.-d. art. grozăvéniei; pl. grozăvénii, art. grozăvéniile (-ni-i-)

grozăvenii
GROZĂVÉNIE, grozăvenii, s. f. (Pop. și fam.) 1. Faptul de a fi groaznic; aspect groaznic, situație groaznică. 2. (Concr.) Lucru sau ființă înfricoșătoare. 3. Faptul de a ieși cu totul din comun prin calitățile sale; însușirea unui lucru cu deosebite calități; grozăvie. 4. (Concr.) Lucru sau ființă care întrunește calități deosebite, ieșite din comun; grozăvie. 5. Fig. Număr, cantitate mare; mulțime (de...). – Grozav + suf. -enie.

DOOM

grozăvénie (pop., fam.) (-ni-e) s. f., art. grozăvénia (-ni-a), g.-d. art. grozăvéniei; pl. grozăvénii, art. grozăvéniile (-ni-i-)

grozăveniile
GROZĂVÉNIE, grozăvenii, s. f. (Pop. și fam.) 1. Faptul de a fi groaznic; aspect groaznic, situație groaznică. 2. (Concr.) Lucru sau ființă înfricoșătoare. 3. Faptul de a ieși cu totul din comun prin calitățile sale; însușirea unui lucru cu deosebite calități; grozăvie. 4. (Concr.) Lucru sau ființă care întrunește calități deosebite, ieșite din comun; grozăvie. 5. Fig. Număr, cantitate mare; mulțime (de...). – Grozav + suf. -enie.

DOOM

grozăvénie (pop., fam.) (-ni-e) s. f., art. grozăvénia (-ni-a), g.-d. art. grozăvéniei; pl. grozăvénii, art. grozăvéniile (-ni-i-)

grozăveniilor
GROZĂVÉNIE, grozăvenii, s. f. (Pop. și fam.) 1. Faptul de a fi groaznic; aspect groaznic, situație groaznică. 2. (Concr.) Lucru sau ființă înfricoșătoare. 3. Faptul de a ieși cu totul din comun prin calitățile sale; însușirea unui lucru cu deosebite calități; grozăvie. 4. (Concr.) Lucru sau ființă care întrunește calități deosebite, ieșite din comun; grozăvie. 5. Fig. Număr, cantitate mare; mulțime (de...). – Grozav + suf. -enie.

DOOM

grozăvénie (pop., fam.) (-ni-e) s. f., art. grozăvénia (-ni-a), g.-d. art. grozăvéniei; pl. grozăvénii, art. grozăvéniile (-ni-i-)

grozăvesc
GROZĂVÍ, grozăvesc, vb. IV. Refl. (Fam. și depr.) A avea o impresie exagerat de bună despre propriile însușiri (și a face caz de ele); a se lăuda. – Din grozav.

DOOM

!grozăví (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se grozăvéște, imperf. 3 sg. se grozăveá; conj. prez. 3 să se grozăveáscă

grozăvește
GROZĂVÍ, grozăvesc, vb. IV. Refl. (Fam. și depr.) A avea o impresie exagerat de bună despre propriile însușiri (și a face caz de ele); a se lăuda. – Din grozav.

DOOM

!grozăví (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se grozăvéște, imperf. 3 sg. se grozăveá; conj. prez. 3 să se grozăveáscă

grozăvești
GROZĂVÍ, grozăvesc, vb. IV. Refl. (Fam. și depr.) A avea o impresie exagerat de bună despre propriile însușiri (și a face caz de ele); a se lăuda. – Din grozav.

DOOM

!grozăví (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se grozăvéște, imperf. 3 sg. se grozăveá; conj. prez. 3 să se grozăveáscă

grozăvi
GROZĂVÍ, grozăvesc, vb. IV. Refl. (Fam. și depr.) A avea o impresie exagerat de bună despre propriile însușiri (și a face caz de ele); a se lăuda. – Din grozav.

DOOM

!grozăví (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se grozăvéște, imperf. 3 sg. se grozăveá; conj. prez. 3 să se grozăveáscă

grozăvia
GROZĂVÍE, grozăvii, s. f. 1. Faptul de a fi groaznic, de a inspira groază. ♦ Faptă, situație, întâmplare îngrozitoare; oroare, urgie. 2. (Concr.) Lucru sau ființă înfricoșătoare. 3. Faptul de a ieși în evidență prin calitățile sale; însușirea deosebită a unui lucru; grozăvenie. 4. (Concr.) Lucru sau ființă care întrunește calități speciale, neobișnuite; grozăvenie. – Grozav + suf. -ie.

DOOM

grozăvíe s. f., art. grozăvía, g.-d. art. grozăvíei; pl. grozăvíi, art. grozăvíile

grozăvie
GROZĂVÍE, grozăvii, s. f. 1. Faptul de a fi groaznic, de a inspira groază. ♦ Faptă, situație, întâmplare îngrozitoare; oroare, urgie. 2. (Concr.) Lucru sau ființă înfricoșătoare. 3. Faptul de a ieși în evidență prin calitățile sale; însușirea deosebită a unui lucru; grozăvenie. 4. (Concr.) Lucru sau ființă care întrunește calități speciale, neobișnuite; grozăvenie. – Grozav + suf. -ie.

DOOM

grozăvíe s. f., art. grozăvía, g.-d. art. grozăvíei; pl. grozăvíi, art. grozăvíile

grozăviei
GROZĂVÍE, grozăvii, s. f. 1. Faptul de a fi groaznic, de a inspira groază. ♦ Faptă, situație, întâmplare îngrozitoare; oroare, urgie. 2. (Concr.) Lucru sau ființă înfricoșătoare. 3. Faptul de a ieși în evidență prin calitățile sale; însușirea deosebită a unui lucru; grozăvenie. 4. (Concr.) Lucru sau ființă care întrunește calități speciale, neobișnuite; grozăvenie. – Grozav + suf. -ie.

DOOM

grozăvíe s. f., art. grozăvía, g.-d. art. grozăvíei; pl. grozăvíi, art. grozăvíile

grozăvii
GROZĂVÍ, grozăvesc, vb. IV. Refl. (Fam. și depr.) A avea o impresie exagerat de bună despre propriile însușiri (și a face caz de ele); a se lăuda. – Din grozav.

DOOM

!grozăví (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se grozăvéște, imperf. 3 sg. se grozăveá; conj. prez. 3 să se grozăveáscă

grozăvii
GROZĂVÍE, grozăvii, s. f. 1. Faptul de a fi groaznic, de a inspira groază. ♦ Faptă, situație, întâmplare îngrozitoare; oroare, urgie. 2. (Concr.) Lucru sau ființă înfricoșătoare. 3. Faptul de a ieși în evidență prin calitățile sale; însușirea deosebită a unui lucru; grozăvenie. 4. (Concr.) Lucru sau ființă care întrunește calități speciale, neobișnuite; grozăvenie. – Grozav + suf. -ie.

DOOM

grozăvíe s. f., art. grozăvía, g.-d. art. grozăvíei; pl. grozăvíi, art. grozăvíile

grozăviile
GROZĂVÍE, grozăvii, s. f. 1. Faptul de a fi groaznic, de a inspira groază. ♦ Faptă, situație, întâmplare îngrozitoare; oroare, urgie. 2. (Concr.) Lucru sau ființă înfricoșătoare. 3. Faptul de a ieși în evidență prin calitățile sale; însușirea deosebită a unui lucru; grozăvenie. 4. (Concr.) Lucru sau ființă care întrunește calități speciale, neobișnuite; grozăvenie. – Grozav + suf. -ie.

DOOM

grozăvíe s. f., art. grozăvía, g.-d. art. grozăvíei; pl. grozăvíi, art. grozăvíile

grozăviilor
GROZĂVÍE, grozăvii, s. f. 1. Faptul de a fi groaznic, de a inspira groază. ♦ Faptă, situație, întâmplare îngrozitoare; oroare, urgie. 2. (Concr.) Lucru sau ființă înfricoșătoare. 3. Faptul de a ieși în evidență prin calitățile sale; însușirea deosebită a unui lucru; grozăvenie. 4. (Concr.) Lucru sau ființă care întrunește calități speciale, neobișnuite; grozăvenie. – Grozav + suf. -ie.

DOOM

grozăvíe s. f., art. grozăvía, g.-d. art. grozăvíei; pl. grozăvíi, art. grozăvíile

grozăvim
GROZĂVÍ, grozăvesc, vb. IV. Refl. (Fam. și depr.) A avea o impresie exagerat de bună despre propriile însușiri (și a face caz de ele); a se lăuda. – Din grozav.

DOOM

!grozăví (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se grozăvéște, imperf. 3 sg. se grozăveá; conj. prez. 3 să se grozăveáscă

grozăvind
GROZĂVÍ, grozăvesc, vb. IV. Refl. (Fam. și depr.) A avea o impresie exagerat de bună despre propriile însușiri (și a face caz de ele); a se lăuda. – Din grozav.

DOOM

!grozăví (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se grozăvéște, imperf. 3 sg. se grozăveá; conj. prez. 3 să se grozăveáscă

grozăvire
GROZĂVÍ, grozăvesc, vb. IV. Refl. (Fam. și depr.) A avea o impresie exagerat de bună despre propriile însușiri (și a face caz de ele); a se lăuda. – Din grozav.

DOOM

!grozăví (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se grozăvéște, imperf. 3 sg. se grozăveá; conj. prez. 3 să se grozăveáscă

grozăvire
GROZĂVÍRE, grozăviri, s. f. (Fam. și depr.) Acțiunea de a se grozăvi și rezultatul ei. – V. grozăvi.

grozăvirea
GROZĂVÍRE, grozăviri, s. f. (Fam. și depr.) Acțiunea de a se grozăvi și rezultatul ei. – V. grozăvi.

grozăviri
GROZĂVÍRE, grozăviri, s. f. (Fam. și depr.) Acțiunea de a se grozăvi și rezultatul ei. – V. grozăvi.

grozăvirii
GROZĂVÍRE, grozăviri, s. f. (Fam. și depr.) Acțiunea de a se grozăvi și rezultatul ei. – V. grozăvi.

grozăvirile
GROZĂVÍRE, grozăviri, s. f. (Fam. și depr.) Acțiunea de a se grozăvi și rezultatul ei. – V. grozăvi.

grozăvirilor
GROZĂVÍRE, grozăviri, s. f. (Fam. și depr.) Acțiunea de a se grozăvi și rezultatul ei. – V. grozăvi.

grozăviră
GROZĂVÍ, grozăvesc, vb. IV. Refl. (Fam. și depr.) A avea o impresie exagerat de bună despre propriile însușiri (și a face caz de ele); a se lăuda. – Din grozav.

DOOM

!grozăví (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se grozăvéște, imperf. 3 sg. se grozăveá; conj. prez. 3 să se grozăveáscă

grozăvirăm
GROZĂVÍ, grozăvesc, vb. IV. Refl. (Fam. și depr.) A avea o impresie exagerat de bună despre propriile însușiri (și a face caz de ele); a se lăuda. – Din grozav.

DOOM

!grozăví (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se grozăvéște, imperf. 3 sg. se grozăveá; conj. prez. 3 să se grozăveáscă

grozăvirăți
GROZĂVÍ, grozăvesc, vb. IV. Refl. (Fam. și depr.) A avea o impresie exagerat de bună despre propriile însușiri (și a face caz de ele); a se lăuda. – Din grozav.

DOOM

!grozăví (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se grozăvéște, imperf. 3 sg. se grozăveá; conj. prez. 3 să se grozăveáscă

grozăvise
GROZĂVÍ, grozăvesc, vb. IV. Refl. (Fam. și depr.) A avea o impresie exagerat de bună despre propriile însușiri (și a face caz de ele); a se lăuda. – Din grozav.

DOOM

!grozăví (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se grozăvéște, imperf. 3 sg. se grozăveá; conj. prez. 3 să se grozăveáscă

grozăvisem
GROZĂVÍ, grozăvesc, vb. IV. Refl. (Fam. și depr.) A avea o impresie exagerat de bună despre propriile însușiri (și a face caz de ele); a se lăuda. – Din grozav.

DOOM

!grozăví (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se grozăvéște, imperf. 3 sg. se grozăveá; conj. prez. 3 să se grozăveáscă

grozăviseră
GROZĂVÍ, grozăvesc, vb. IV. Refl. (Fam. și depr.) A avea o impresie exagerat de bună despre propriile însușiri (și a face caz de ele); a se lăuda. – Din grozav.

DOOM

!grozăví (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se grozăvéște, imperf. 3 sg. se grozăveá; conj. prez. 3 să se grozăveáscă

grozăviserăm
GROZĂVÍ, grozăvesc, vb. IV. Refl. (Fam. și depr.) A avea o impresie exagerat de bună despre propriile însușiri (și a face caz de ele); a se lăuda. – Din grozav.

DOOM

!grozăví (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se grozăvéște, imperf. 3 sg. se grozăveá; conj. prez. 3 să se grozăveáscă

grozăviserăți
GROZĂVÍ, grozăvesc, vb. IV. Refl. (Fam. și depr.) A avea o impresie exagerat de bună despre propriile însușiri (și a face caz de ele); a se lăuda. – Din grozav.

DOOM

!grozăví (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se grozăvéște, imperf. 3 sg. se grozăveá; conj. prez. 3 să se grozăveáscă

grozăviseși
GROZĂVÍ, grozăvesc, vb. IV. Refl. (Fam. și depr.) A avea o impresie exagerat de bună despre propriile însușiri (și a face caz de ele); a se lăuda. – Din grozav.

DOOM

!grozăví (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se grozăvéște, imperf. 3 sg. se grozăveá; conj. prez. 3 să se grozăveáscă

grozăviseți
GROZĂVÍ, grozăvesc, vb. IV. Refl. (Fam. și depr.) A avea o impresie exagerat de bună despre propriile însușiri (și a face caz de ele); a se lăuda. – Din grozav.

DOOM

!grozăví (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se grozăvéște, imperf. 3 sg. se grozăveá; conj. prez. 3 să se grozăveáscă

grozăvit
GROZĂVÍ, grozăvesc, vb. IV. Refl. (Fam. și depr.) A avea o impresie exagerat de bună despre propriile însușiri (și a face caz de ele); a se lăuda. – Din grozav.

DOOM

!grozăví (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se grozăvéște, imperf. 3 sg. se grozăveá; conj. prez. 3 să se grozăveáscă

grozăviși
GROZĂVÍ, grozăvesc, vb. IV. Refl. (Fam. și depr.) A avea o impresie exagerat de bună despre propriile însușiri (și a face caz de ele); a se lăuda. – Din grozav.

DOOM

!grozăví (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se grozăvéște, imperf. 3 sg. se grozăveá; conj. prez. 3 să se grozăveáscă

grozăviți
GROZĂVÍ, grozăvesc, vb. IV. Refl. (Fam. și depr.) A avea o impresie exagerat de bună despre propriile însușiri (și a face caz de ele); a se lăuda. – Din grozav.

DOOM

!grozăví (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se grozăvéște, imperf. 3 sg. se grozăveá; conj. prez. 3 să se grozăveáscă

groș
GROȘ, groși, s. m. Monedă austriacă de argint, care a circulat în trecut și în Moldova; monedă de argint emisă de unii domni ai Moldovei. – Din germ. Groschen, pol. grosz.

DOOM

groș (monedă) s. m., pl. groși

groși
GROS-PLAN, gros-planuri, s. n. (Cin.) Mod de încadrare în tehnica filmării, în care fotograma cuprinde numai un detaliu sau fața personajului. [Pr.: groplán] – Din fr. gros-plan.

DOOM

gros³ (majoritate, închisoare) s. n.

groși
GROȘ, groși, s. m. Monedă austriacă de argint, care a circulat în trecut și în Moldova; monedă de argint emisă de unii domni ai Moldovei. – Din germ. Groschen, pol. grosz.

DOOM

groș (monedă) s. m., pl. groși

groșii
GROS-PLAN, gros-planuri, s. n. (Cin.) Mod de încadrare în tehnica filmării, în care fotograma cuprinde numai un detaliu sau fața personajului. [Pr.: groplán] – Din fr. gros-plan.

DOOM

gros³ (majoritate, închisoare) s. n.

groșii
GROȘ, groși, s. m. Monedă austriacă de argint, care a circulat în trecut și în Moldova; monedă de argint emisă de unii domni ai Moldovei. – Din germ. Groschen, pol. grosz.

DOOM

groș (monedă) s. m., pl. groși

groșilor
GROS-PLAN, gros-planuri, s. n. (Cin.) Mod de încadrare în tehnica filmării, în care fotograma cuprinde numai un detaliu sau fața personajului. [Pr.: groplán] – Din fr. gros-plan.

DOOM

gros³ (majoritate, închisoare) s. n.

groșilor
GROȘ, groși, s. m. Monedă austriacă de argint, care a circulat în trecut și în Moldova; monedă de argint emisă de unii domni ai Moldovei. – Din germ. Groschen, pol. grosz.

DOOM

groș (monedă) s. m., pl. groși

groșița
GROȘÍȚĂ, groșițe, s. f. 1. Monedă austriacă de argint, care a circulat și în Țările Române. 2. Monedă poloneză de aramă, care a circulat și în Țările Române. [Acc. și: gróșiță] – Groș + suf. -iță.

DOOM

groșíță s. f., g.-d. art. groșíței; pl. groșíțe

groșițe
GROȘÍȚĂ, groșițe, s. f. 1. Monedă austriacă de argint, care a circulat și în Țările Române. 2. Monedă poloneză de aramă, care a circulat și în Țările Române. [Acc. și: gróșiță] – Groș + suf. -iță.

DOOM

groșíță s. f., g.-d. art. groșíței; pl. groșíțe

groșiței
GROȘÍȚĂ, groșițe, s. f. 1. Monedă austriacă de argint, care a circulat și în Țările Române. 2. Monedă poloneză de aramă, care a circulat și în Țările Române. [Acc. și: gróșiță] – Groș + suf. -iță.

DOOM

groșíță s. f., g.-d. art. groșíței; pl. groșíțe

groșițele
GROȘÍȚĂ, groșițe, s. f. 1. Monedă austriacă de argint, care a circulat și în Țările Române. 2. Monedă poloneză de aramă, care a circulat și în Țările Române. [Acc. și: gróșiță] – Groș + suf. -iță.

DOOM

groșíță s. f., g.-d. art. groșíței; pl. groșíțe

groșițelor
GROȘÍȚĂ, groșițe, s. f. 1. Monedă austriacă de argint, care a circulat și în Țările Române. 2. Monedă poloneză de aramă, care a circulat și în Țările Române. [Acc. și: gróșiță] – Groș + suf. -iță.

DOOM

groșíță s. f., g.-d. art. groșíței; pl. groșíțe

groșiță
GROȘÍȚĂ, groșițe, s. f. 1. Monedă străină de argint, care a circulat și în țările române. 2. Monedă poloneză de aramă, care a circulat și în țările române. [Acc. și: gróșiță] – Gros + suf. -iță.

groștei
GROȘTÉI, groștei, s. m. (Regional) Porc tînăr; godac, grăsun. A fost porcul mic. Mai curînd groștei. STANCU, D. 105.

DOOM

groștéi (reg.) s. m., pl. groștéi, art. groștéii

groșteii
GROȘTÉI, groștei, s. m. (Regional) Porc tînăr; godac, grăsun. A fost porcul mic. Mai curînd groștei. STANCU, D. 105.

DOOM

groștéi (reg.) s. m., pl. groștéi, art. groștéii

groșteilor
GROȘTÉI, groștei, s. m. (Regional) Porc tînăr; godac, grăsun. A fost porcul mic. Mai curînd groștei. STANCU, D. 105.

DOOM

groștéi (reg.) s. m., pl. groștéi, art. groștéii

groșteiul
GROȘTÉI, groștei, s. m. (Regional) Porc tînăr; godac, grăsun. A fost porcul mic. Mai curînd groștei. STANCU, D. 105.

DOOM

groștéi (reg.) s. m., pl. groștéi, art. groștéii

groșteiului
GROȘTÉI, groștei, s. m. (Regional) Porc tînăr; godac, grăsun. A fost porcul mic. Mai curînd groștei. STANCU, D. 105.

DOOM

groștéi (reg.) s. m., pl. groștéi, art. groștéii

groștior
GROȘTIÓR s. n. v. groșcior.

groșul
GROȘ, groși, s. m. Monedă austriacă de argint, care a circulat în trecut și în Moldova; monedă de argint emisă de unii domni ai Moldovei. – Din germ. Groschen, pol. grosz.

DOOM

groș (monedă) s. m., pl. groși

groșului
GROȘ, groși, s. m. Monedă austriacă de argint, care a circulat în trecut și în Moldova; monedă de argint emisă de unii domni ai Moldovei. – Din germ. Groschen, pol. grosz.

DOOM

groș (monedă) s. m., pl. groși

grubă
grúbă (-be), s. f. – 1. Grămadă, puzderie. – 2. Carte de joc de zece puncte. Origine necunoscută. Cuvînt argotic.

grubăr
grubăr grubări s. m. (înv.) 1. persoană influentă. 2. om bogat.

grudinap
grudináp (-puri), s. n. (Înv.) Țesătură de mătase. – Var. grodinap. Fr. gros de Naples, cf. rus. grodenaplĭ.

grui
grúi (grúi), s. m. – (Trans.) Cocor. – Var. grue. Lat. grūs, grūem (Pușcariu 742; Candrea-Dens., 770; DAR).

grui
GRUI, gruiuri, s. n. (Reg.) 1. Pisc sau coastă de deal. 2. Deal mic; colină¹, delușor, movilă. [Pl. și: gruie] – Et. nec.

DOOM

grui (deal) (reg.) s. n., art. grúiul; pl. grúiuri/grúie

grui
GRÚIE, gruie, s. f. 1. Macara folosită la bordul navelor pentru ridicarea unor elemente ale navei (bărci, ancore, scări de bord etc.). 2. Suport mobil care poartă camera de luat vederi și pe operator, pentru înregistrarea unor imagini în mișcare. – Din fr. grue.

gruia
GRÚIE², gruie, s. f. (Rar) Cocor. Pleacă departe compania a treia, Pleacă și gruiele sub naltul cerului. BENIUC, V. 76.

DOOM

grúie (cocor) s. f., art. grúia, g.-d. art. grúiei; pl. grúie

gruia
GRÚIE, gruie, s. f. 1. Macara folosită la bordul navelor pentru ridicarea unor elemente ale navei (bărci, ancore, scări de bord etc.). 2. Suport mobil care poartă camera de luat vederi și pe operator, pentru înregistrarea unor imagini în mișcare. – Din fr. grue.

gruie
GRÚIE², gruie, s. f. (Rar) Cocor. Pleacă departe compania a treia, Pleacă și gruiele sub naltul cerului. BENIUC, V. 76.

DOOM

grúie (cocor) s. f., art. grúia, g.-d. art. grúiei; pl. grúie

gruie
GRÚIE, gruie, s. f. 1. Macara folosită la bordul navelor pentru ridicarea unor elemente ale navei (bărci, ancore, scări de bord etc.). 2. Suport mobil care poartă camera de luat vederi și pe operator, pentru înregistrarea unor imagini în mișcare. – Din fr. grue.

gruiei
GRÚIE², gruie, s. f. (Rar) Cocor. Pleacă departe compania a treia, Pleacă și gruiele sub naltul cerului. BENIUC, V. 76.

DOOM

grúie (cocor) s. f., art. grúia, g.-d. art. grúiei; pl. grúie

gruiei
GRÚIE, gruie, s. f. 1. Macara folosită la bordul navelor pentru ridicarea unor elemente ale navei (bărci, ancore, scări de bord etc.). 2. Suport mobil care poartă camera de luat vederi și pe operator, pentru înregistrarea unor imagini în mișcare. – Din fr. grue.

gruiele
GRÚIE², gruie, s. f. (Rar) Cocor. Pleacă departe compania a treia, Pleacă și gruiele sub naltul cerului. BENIUC, V. 76.

DOOM

grúie (cocor) s. f., art. grúia, g.-d. art. grúiei; pl. grúie

gruiele
GRÚIE, gruie, s. f. 1. Macara folosită la bordul navelor pentru ridicarea unor elemente ale navei (bărci, ancore, scări de bord etc.). 2. Suport mobil care poartă camera de luat vederi și pe operator, pentru înregistrarea unor imagini în mișcare. – Din fr. grue.

gruielor
GRÚIE², gruie, s. f. (Rar) Cocor. Pleacă departe compania a treia, Pleacă și gruiele sub naltul cerului. BENIUC, V. 76.

DOOM

grúie (cocor) s. f., art. grúia, g.-d. art. grúiei; pl. grúie

gruielor
GRÚIE, gruie, s. f. 1. Macara folosită la bordul navelor pentru ridicarea unor elemente ale navei (bărci, ancore, scări de bord etc.). 2. Suport mobil care poartă camera de luat vederi și pe operator, pentru înregistrarea unor imagini în mișcare. – Din fr. grue.

gruieț
GRUIÉȚ, gruiețe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui grui. [Pr.: gru-ieț] – Grui + suf. -eț.

DOOM

gruiéț (reg.) s. n., pl. gruiéțe

gruiețe
GRUIÉȚ, gruiețe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui grui. [Pr.: gru-ieț] – Grui + suf. -eț.

DOOM

gruiéț (reg.) s. n., pl. gruiéțe

gruiețele
GRUIÉȚ, gruiețe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui grui. [Pr.: gru-ieț] – Grui + suf. -eț.

DOOM

gruiéț (reg.) s. n., pl. gruiéțe

gruiețelor
GRUIÉȚ, gruiețe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui grui. [Pr.: gru-ieț] – Grui + suf. -eț.

DOOM

gruiéț (reg.) s. n., pl. gruiéțe

gruiețul
GRUIÉȚ, gruiețe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui grui. [Pr.: gru-ieț] – Grui + suf. -eț.

DOOM

gruiéț (reg.) s. n., pl. gruiéțe

gruiețului
GRUIÉȚ, gruiețe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui grui. [Pr.: gru-ieț] – Grui + suf. -eț.

DOOM

gruiéț (reg.) s. n., pl. gruiéțe

gruii
GRÚIE, gruie, s. f. 1. Macara folosită la bordul navelor pentru ridicarea unor elemente ale navei (bărci, ancore, scări de bord etc.). 2. Suport mobil care poartă camera de luat vederi și pe operator, pentru înregistrarea unor imagini în mișcare. – Din fr. grue.

gruile
GRUI, gruiuri, s. n. (Reg.) 1. Pisc sau coastă de deal. 2. Deal mic; colină¹, delușor, movilă. [Pl. și: gruie] – Et. nec.

DOOM

grui (deal) (reg.) s. n., art. grúiul; pl. grúiuri/grúie

gruile
GRÚIE, gruie, s. f. 1. Macara folosită la bordul navelor pentru ridicarea unor elemente ale navei (bărci, ancore, scări de bord etc.). 2. Suport mobil care poartă camera de luat vederi și pe operator, pentru înregistrarea unor imagini în mișcare. – Din fr. grue.

gruilor
GRUI, gruiuri, s. n. (Reg.) 1. Pisc sau coastă de deal. 2. Deal mic; colină¹, delușor, movilă. [Pl. și: gruie] – Et. nec.

DOOM

grui (deal) (reg.) s. n., art. grúiul; pl. grúiuri/grúie

gruilor
GRÚIE, gruie, s. f. 1. Macara folosită la bordul navelor pentru ridicarea unor elemente ale navei (bărci, ancore, scări de bord etc.). 2. Suport mobil care poartă camera de luat vederi și pe operator, pentru înregistrarea unor imagini în mișcare. – Din fr. grue.

gruiul
GRUI, gruiuri, s. n. (Reg.) 1. Pisc sau coastă de deal. 2. Deal mic; colină¹, delușor, movilă. [Pl. și: gruie] – Et. nec.

DOOM

grui (deal) (reg.) s. n., art. grúiul; pl. grúiuri/grúie

gruiul
GRÚIE, gruie, s. f. 1. Macara folosită la bordul navelor pentru ridicarea unor elemente ale navei (bărci, ancore, scări de bord etc.). 2. Suport mobil care poartă camera de luat vederi și pe operator, pentru înregistrarea unor imagini în mișcare. – Din fr. grue.

gruiului
GRUI, gruiuri, s. n. (Reg.) 1. Pisc sau coastă de deal. 2. Deal mic; colină¹, delușor, movilă. [Pl. și: gruie] – Et. nec.

DOOM

grui (deal) (reg.) s. n., art. grúiul; pl. grúiuri/grúie

gruiului
GRÚIE, gruie, s. f. 1. Macara folosită la bordul navelor pentru ridicarea unor elemente ale navei (bărci, ancore, scări de bord etc.). 2. Suport mobil care poartă camera de luat vederi și pe operator, pentru înregistrarea unor imagini în mișcare. – Din fr. grue.

grum
grum (grúmuri), s. n. – Grămadă, stivă, teanc. Lat. grumus „movilă”. Este un cuvînt care, în rom., apare numai în dicționarele vechi (Cihac; Miklosich, Slaw. Elem., 18; Meyer, Neugr. St., IV, 20; Damé), dar pe care nu-l cuprind nici DAR nici vreun lexicograf modern. Nu pare a avea circulație actuală. Existența sa este atestată și de mr. grumur „grămadă” (REW 3887) și de grumura, vb. (Trans., a umple), cuvînt rar, pe care îl menționează și îl studiază Lacea, Dacor., II, 624, considerîndu-l der. de la un lat. *grumulāre, de la grumulus (mai curînd, de la pl. grumuri). – Der, sugruma, vb. (a strangula), cf. mr. zgrum, cu pref. su(b)-, ca în sugușa (Pușcariu, Lr., 177; după Pascu, I, 96, de la un lat. *suggrumāre); sugrumător, adj. (care sugrumă); sugrumătură, s. f. (strangulare, parte îngustă).

grumaji
GRUMÁZ, grumaji, s. m. 1. (Pop.) Gât; p. restr. cerbice, ceafă. ◊ Expr. A-și pleca grumazul (în fața cuiva) = a se umili; a se lăsa robit. A-și îndoi grumazul = a renunța la luptă, a se socoti învins. A pune piciorul pe grumazul cuiva = a robi, a subjuga pe cineva. 2. (Rar) Gâtlej. 3. (Rar) Partea mai îngustă a unor obiecte, asemănătoare cu gâtul (1). [Pl. și: (înv.) grumazi] – Cf. alb. gurmaz, gërmaz.

DOOM

grumáz (pop.) s. m., pl. grumáji

grumajii
GRUMÁZ, grumaji, s. m. 1. (Pop.) Gât; p. restr. cerbice, ceafă. ◊ Expr. A-și pleca grumazul (în fața cuiva) = a se umili; a se lăsa robit. A-și îndoi grumazul = a renunța la luptă, a se socoti învins. A pune piciorul pe grumazul cuiva = a robi, a subjuga pe cineva. 2. (Rar) Gâtlej. 3. (Rar) Partea mai îngustă a unor obiecte, asemănătoare cu gâtul (1). [Pl. și: (înv.) grumazi] – Cf. alb. gurmaz, gërmaz.

DOOM

grumáz (pop.) s. m., pl. grumáji

grumajilor
GRUMÁZ, grumaji, s. m. 1. (Pop.) Gât; p. restr. cerbice, ceafă. ◊ Expr. A-și pleca grumazul (în fața cuiva) = a se umili; a se lăsa robit. A-și îndoi grumazul = a renunța la luptă, a se socoti învins. A pune piciorul pe grumazul cuiva = a robi, a subjuga pe cineva. 2. (Rar) Gâtlej. 3. (Rar) Partea mai îngustă a unor obiecte, asemănătoare cu gâtul (1). [Pl. și: (înv.) grumazi] – Cf. alb. gurmaz, gërmaz.

DOOM

grumáz (pop.) s. m., pl. grumáji

grumaz
GRUMÁZ, grumaji, s. m. 1. (Pop.) Gât; p. restr. cerbice, ceafă. ◊ Expr. A-și pleca grumazul (în fața cuiva) = a se umili; a se lăsa robit. A-și îndoi grumazul = a renunța la luptă, a se socoti învins. A pune piciorul pe grumazul cuiva = a robi, a subjuga pe cineva. 2. (Rar) Gâtlej. 3. (Rar) Partea mai îngustă a unor obiecte, asemănătoare cu gâtul (1). [Pl. și: (înv.) grumazi] – Cf. alb. gurmaz, gërmaz.

DOOM

grumáz (pop.) s. m., pl. grumáji

grumazul
GRUMÁZ, grumaji, s. m. 1. (Pop.) Gât; p. restr. cerbice, ceafă. ◊ Expr. A-și pleca grumazul (în fața cuiva) = a se umili; a se lăsa robit. A-și îndoi grumazul = a renunța la luptă, a se socoti învins. A pune piciorul pe grumazul cuiva = a robi, a subjuga pe cineva. 2. (Rar) Gâtlej. 3. (Rar) Partea mai îngustă a unor obiecte, asemănătoare cu gâtul (1). [Pl. și: (înv.) grumazi] – Cf. alb. gurmaz, gërmaz.

DOOM

grumáz (pop.) s. m., pl. grumáji

grumazului
GRUMÁZ, grumaji, s. m. 1. (Pop.) Gât; p. restr. cerbice, ceafă. ◊ Expr. A-și pleca grumazul (în fața cuiva) = a se umili; a se lăsa robit. A-și îndoi grumazul = a renunța la luptă, a se socoti învins. A pune piciorul pe grumazul cuiva = a robi, a subjuga pe cineva. 2. (Rar) Gâtlej. 3. (Rar) Partea mai îngustă a unor obiecte, asemănătoare cu gâtul (1). [Pl. și: (înv.) grumazi] – Cf. alb. gurmaz, gërmaz.

DOOM

grumáz (pop.) s. m., pl. grumáji

grumazuri
GRUMÁZ, grumaji, s. m. 1. (Pop.) Gât; p. restr. cerbice, ceafă. ◊ Expr. A-și pleca grumazul (în fața cuiva) = a se umili; a se lăsa robit. A-și îndoi grumazul = a renunța la luptă, a se socoti învins. A pune piciorul pe grumazul cuiva = a robi, a subjuga pe cineva. 2. (Rar) Gâtlej. 3. (Rar) Partea mai îngustă a unor obiecte, asemănătoare cu gâtul (1). [Pl. și: (înv.) grumazi] – Cf. alb. gurmaz, gërmaz.

DOOM

grumáz (pop.) s. m., pl. grumáji

grumazurile
GRUMÁZ, grumaji, s. m. 1. (Pop.) Gât; p. restr. cerbice, ceafă. ◊ Expr. A-și pleca grumazul (în fața cuiva) = a se umili; a se lăsa robit. A-și îndoi grumazul = a renunța la luptă, a se socoti învins. A pune piciorul pe grumazul cuiva = a robi, a subjuga pe cineva. 2. (Rar) Gâtlej. 3. (Rar) Partea mai îngustă a unor obiecte, asemănătoare cu gâtul (1). [Pl. și: (înv.) grumazi] – Cf. alb. gurmaz, gërmaz.

DOOM

grumáz (pop.) s. m., pl. grumáji

grumazurilor
GRUMÁZ, grumaji, s. m. 1. (Pop.) Gât; p. restr. cerbice, ceafă. ◊ Expr. A-și pleca grumazul (în fața cuiva) = a se umili; a se lăsa robit. A-și îndoi grumazul = a renunța la luptă, a se socoti învins. A pune piciorul pe grumazul cuiva = a robi, a subjuga pe cineva. 2. (Rar) Gâtlej. 3. (Rar) Partea mai îngustă a unor obiecte, asemănătoare cu gâtul (1). [Pl. și: (înv.) grumazi] – Cf. alb. gurmaz, gërmaz.

DOOM

grumáz (pop.) s. m., pl. grumáji

grumb
grumb (-bă), adj. – Grosolan, necioplit, vulgar. Sl. grąbŭ (Byhan 313; DAR), cf. bg., sb. grub. – Der. grumbav, s. m. (înv., calfă de proastă speță).

grumba
grumb (-bă), adj. – Grosolan, necioplit, vulgar. Sl. grąbŭ (Byhan 313; DAR), cf. bg., sb. grub. – Der. grumbav, s. m. (înv., calfă de proastă speță).

grumbe
grumb (-bă), adj. – Grosolan, necioplit, vulgar. Sl. grąbŭ (Byhan 313; DAR), cf. bg., sb. grub. – Der. grumbav, s. m. (înv., calfă de proastă speță).

grumbei
grumb (-bă), adj. – Grosolan, necioplit, vulgar. Sl. grąbŭ (Byhan 313; DAR), cf. bg., sb. grub. – Der. grumbav, s. m. (înv., calfă de proastă speță).

grumbele
grumb (-bă), adj. – Grosolan, necioplit, vulgar. Sl. grąbŭ (Byhan 313; DAR), cf. bg., sb. grub. – Der. grumbav, s. m. (înv., calfă de proastă speță).

grumbelor
grumb (-bă), adj. – Grosolan, necioplit, vulgar. Sl. grąbŭ (Byhan 313; DAR), cf. bg., sb. grub. – Der. grumbav, s. m. (înv., calfă de proastă speță).

grumbi
grumb (-bă), adj. – Grosolan, necioplit, vulgar. Sl. grąbŭ (Byhan 313; DAR), cf. bg., sb. grub. – Der. grumbav, s. m. (înv., calfă de proastă speță).

grumbii
grumb (-bă), adj. – Grosolan, necioplit, vulgar. Sl. grąbŭ (Byhan 313; DAR), cf. bg., sb. grub. – Der. grumbav, s. m. (înv., calfă de proastă speță).

grumbilor
grumb (-bă), adj. – Grosolan, necioplit, vulgar. Sl. grąbŭ (Byhan 313; DAR), cf. bg., sb. grub. – Der. grumbav, s. m. (înv., calfă de proastă speță).

grumbul
grumb (-bă), adj. – Grosolan, necioplit, vulgar. Sl. grąbŭ (Byhan 313; DAR), cf. bg., sb. grub. – Der. grumbav, s. m. (înv., calfă de proastă speță).

grumbului
grumb (-bă), adj. – Grosolan, necioplit, vulgar. Sl. grąbŭ (Byhan 313; DAR), cf. bg., sb. grub. – Der. grumbav, s. m. (înv., calfă de proastă speță).

grumăjer
GRUMĂJÉR, grumăjere, s. n. (Rar) Parte a armurii care apăra gâtul. – Grumaz + suf. -ar.

DOOM

grumăjér (rar) s. n., pl. grumăjére

grumăjere
GRUMĂJÉR, grumăjere, s. n. (Rar) Parte a armurii care apăra gâtul. – Grumaz + suf. -ar.

DOOM

grumăjér (rar) s. n., pl. grumăjére

grumăjerele
GRUMĂJÉR, grumăjere, s. n. (Rar) Parte a armurii care apăra gâtul. – Grumaz + suf. -ar.

DOOM

grumăjér (rar) s. n., pl. grumăjére

grumăjerelor
GRUMĂJÉR, grumăjere, s. n. (Rar) Parte a armurii care apăra gâtul. – Grumaz + suf. -ar.

DOOM

grumăjér (rar) s. n., pl. grumăjére

grumăjerul
GRUMĂJÉR, grumăjere, s. n. (Rar) Parte a armurii care apăra gâtul. – Grumaz + suf. -ar.

DOOM

grumăjér (rar) s. n., pl. grumăjére

grumăjerului
GRUMĂJÉR, grumăjere, s. n. (Rar) Parte a armurii care apăra gâtul. – Grumaz + suf. -ar.

DOOM

grumăjér (rar) s. n., pl. grumăjére

grund
GRUND, grunduri, s. n. 1. Primul strat de material special aplicat pe suprafața unei piese, a unui obiect, a unui element de construcție care urmează să fie finisată. 2. Strat de vopsea albă care se aplică pe pânza, pe cartonul sau pe scândura pe care se pictează. 3. Strat de mortar aplicat pe zidărie, servind ca suport pentru tencuiala vizibilă. – Din germ. Grund.

DOOM

grund s. n., pl. grúnduri

grundui
GRUNDUÍ, grunduiesc, vb. IV. Tranz. A aplica un strat de grund pe suprafața unui obiect. – Grund + suf. -ui.

DOOM

grunduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grunduiésc, imperf. 3 sg. grunduiá; conj. prez. 3 să grunduiáscă

grunduia
GRUNDUÍ, grunduiesc, vb. IV. Tranz. A aplica un strat de grund pe suprafața unui obiect. – Grund + suf. -ui.

DOOM

grunduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grunduiésc, imperf. 3 sg. grunduiá; conj. prez. 3 să grunduiáscă

grunduiai
GRUNDUÍ, grunduiesc, vb. IV. Tranz. A aplica un strat de grund pe suprafața unui obiect. – Grund + suf. -ui.

DOOM

grunduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grunduiésc, imperf. 3 sg. grunduiá; conj. prez. 3 să grunduiáscă

grunduiam
GRUNDUÍ, grunduiesc, vb. IV. Tranz. A aplica un strat de grund pe suprafața unui obiect. – Grund + suf. -ui.

DOOM

grunduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grunduiésc, imperf. 3 sg. grunduiá; conj. prez. 3 să grunduiáscă

grunduiască
GRUNDUÍ, grunduiesc, vb. IV. Tranz. A aplica un strat de grund pe suprafața unui obiect. – Grund + suf. -ui.

DOOM

grunduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grunduiésc, imperf. 3 sg. grunduiá; conj. prez. 3 să grunduiáscă

grunduiau
GRUNDUÍ, grunduiesc, vb. IV. Tranz. A aplica un strat de grund pe suprafața unui obiect. – Grund + suf. -ui.

DOOM

grunduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grunduiésc, imperf. 3 sg. grunduiá; conj. prez. 3 să grunduiáscă

grunduiați
GRUNDUÍ, grunduiesc, vb. IV. Tranz. A aplica un strat de grund pe suprafața unui obiect. – Grund + suf. -ui.

DOOM

grunduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grunduiésc, imperf. 3 sg. grunduiá; conj. prez. 3 să grunduiáscă

grunduiesc
GRUNDUÍ, grunduiesc, vb. IV. Tranz. A aplica un strat de grund pe suprafața unui obiect. – Grund + suf. -ui.

DOOM

grunduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grunduiésc, imperf. 3 sg. grunduiá; conj. prez. 3 să grunduiáscă

grunduiește
GRUNDUÍ, grunduiesc, vb. IV. Tranz. A aplica un strat de grund pe suprafața unui obiect. – Grund + suf. -ui.

DOOM

grunduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grunduiésc, imperf. 3 sg. grunduiá; conj. prez. 3 să grunduiáscă

grunduiești
GRUNDUÍ, grunduiesc, vb. IV. Tranz. A aplica un strat de grund pe suprafața unui obiect. – Grund + suf. -ui.

DOOM

grunduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grunduiésc, imperf. 3 sg. grunduiá; conj. prez. 3 să grunduiáscă

grunduii
GRUNDUÍ, grunduiesc, vb. IV. Tranz. A aplica un strat de grund pe suprafața unui obiect. – Grund + suf. -ui.

DOOM

grunduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grunduiésc, imperf. 3 sg. grunduiá; conj. prez. 3 să grunduiáscă

grunduim
GRUNDUÍ, grunduiesc, vb. IV. Tranz. A aplica un strat de grund pe suprafața unui obiect. – Grund + suf. -ui.

DOOM

grunduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grunduiésc, imperf. 3 sg. grunduiá; conj. prez. 3 să grunduiáscă

grunduind
GRUNDUÍ, grunduiesc, vb. IV. Tranz. A aplica un strat de grund pe suprafața unui obiect. – Grund + suf. -ui.

DOOM

grunduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grunduiésc, imperf. 3 sg. grunduiá; conj. prez. 3 să grunduiáscă

grunduire
GRUNDUÍ, grunduiesc, vb. IV. Tranz. A aplica un strat de grund pe suprafața unui obiect. – Grund + suf. -ui.

DOOM

grunduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grunduiésc, imperf. 3 sg. grunduiá; conj. prez. 3 să grunduiáscă

grunduire
GRUNDUÍRE, grunduiri, s. f. Acțiunea de a grundui și rezultatul ei. – V. grundui.

DOOM

grunduíre s. f., g.-d. art. grunduírii; pl. grunduíri

grunduirea
GRUNDUÍRE, grunduiri, s. f. Acțiunea de a grundui și rezultatul ei. – V. grundui.

DOOM

grunduíre s. f., g.-d. art. grunduírii; pl. grunduíri

grunduiri
GRUNDUÍRE, grunduiri, s. f. Acțiunea de a grundui și rezultatul ei. – V. grundui.

DOOM

grunduíre s. f., g.-d. art. grunduírii; pl. grunduíri

grunduirii
GRUNDUÍRE, grunduiri, s. f. Acțiunea de a grundui și rezultatul ei. – V. grundui.

DOOM

grunduíre s. f., g.-d. art. grunduírii; pl. grunduíri

grunduirile
GRUNDUÍRE, grunduiri, s. f. Acțiunea de a grundui și rezultatul ei. – V. grundui.

DOOM

grunduíre s. f., g.-d. art. grunduírii; pl. grunduíri

grunduirilor
GRUNDUÍRE, grunduiri, s. f. Acțiunea de a grundui și rezultatul ei. – V. grundui.

DOOM

grunduíre s. f., g.-d. art. grunduírii; pl. grunduíri

grunduiră
GRUNDUÍ, grunduiesc, vb. IV. Tranz. A aplica un strat de grund pe suprafața unui obiect. – Grund + suf. -ui.

DOOM

grunduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grunduiésc, imperf. 3 sg. grunduiá; conj. prez. 3 să grunduiáscă

grunduirăm
GRUNDUÍ, grunduiesc, vb. IV. Tranz. A aplica un strat de grund pe suprafața unui obiect. – Grund + suf. -ui.

DOOM

grunduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grunduiésc, imperf. 3 sg. grunduiá; conj. prez. 3 să grunduiáscă

grunduirăți
GRUNDUÍ, grunduiesc, vb. IV. Tranz. A aplica un strat de grund pe suprafața unui obiect. – Grund + suf. -ui.

DOOM

grunduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grunduiésc, imperf. 3 sg. grunduiá; conj. prez. 3 să grunduiáscă

grunduise
GRUNDUÍ, grunduiesc, vb. IV. Tranz. A aplica un strat de grund pe suprafața unui obiect. – Grund + suf. -ui.

DOOM

grunduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grunduiésc, imperf. 3 sg. grunduiá; conj. prez. 3 să grunduiáscă

grunduisem
GRUNDUÍ, grunduiesc, vb. IV. Tranz. A aplica un strat de grund pe suprafața unui obiect. – Grund + suf. -ui.

DOOM

grunduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grunduiésc, imperf. 3 sg. grunduiá; conj. prez. 3 să grunduiáscă

grunduiseră
GRUNDUÍ, grunduiesc, vb. IV. Tranz. A aplica un strat de grund pe suprafața unui obiect. – Grund + suf. -ui.

DOOM

grunduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grunduiésc, imperf. 3 sg. grunduiá; conj. prez. 3 să grunduiáscă

grunduiserăm
GRUNDUÍ, grunduiesc, vb. IV. Tranz. A aplica un strat de grund pe suprafața unui obiect. – Grund + suf. -ui.

DOOM

grunduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grunduiésc, imperf. 3 sg. grunduiá; conj. prez. 3 să grunduiáscă

grunduiserăți
GRUNDUÍ, grunduiesc, vb. IV. Tranz. A aplica un strat de grund pe suprafața unui obiect. – Grund + suf. -ui.

DOOM

grunduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grunduiésc, imperf. 3 sg. grunduiá; conj. prez. 3 să grunduiáscă

grunduiseși
GRUNDUÍ, grunduiesc, vb. IV. Tranz. A aplica un strat de grund pe suprafața unui obiect. – Grund + suf. -ui.

DOOM

grunduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grunduiésc, imperf. 3 sg. grunduiá; conj. prez. 3 să grunduiáscă

grunduiseți
GRUNDUÍ, grunduiesc, vb. IV. Tranz. A aplica un strat de grund pe suprafața unui obiect. – Grund + suf. -ui.

DOOM

grunduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grunduiésc, imperf. 3 sg. grunduiá; conj. prez. 3 să grunduiáscă

grunduit
GRUNDUÍ, grunduiesc, vb. IV. Tranz. A aplica un strat de grund pe suprafața unui obiect. – Grund + suf. -ui.

DOOM

grunduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grunduiésc, imperf. 3 sg. grunduiá; conj. prez. 3 să grunduiáscă

grunduit
GRUNDUÍT, -Ă, grunduiți, -te, adj. Pe suprafața căruia s-a aplicat un strat de grund. – V. grundui.

grunduita
GRUNDUÍT, -Ă, grunduiți, -te, adj. Pe suprafața căruia s-a aplicat un strat de grund. – V. grundui.

grunduite
GRUNDUÍT, -Ă, grunduiți, -te, adj. Pe suprafața căruia s-a aplicat un strat de grund. – V. grundui.

grunduitei
GRUNDUÍT, -Ă, grunduiți, -te, adj. Pe suprafața căruia s-a aplicat un strat de grund. – V. grundui.

grunduitele
GRUNDUÍT, -Ă, grunduiți, -te, adj. Pe suprafața căruia s-a aplicat un strat de grund. – V. grundui.

grunduitelor
GRUNDUÍT, -Ă, grunduiți, -te, adj. Pe suprafața căruia s-a aplicat un strat de grund. – V. grundui.

grunduitul
GRUNDUÍT, -Ă, grunduiți, -te, adj. Pe suprafața căruia s-a aplicat un strat de grund. – V. grundui.

grunduitului
GRUNDUÍT, -Ă, grunduiți, -te, adj. Pe suprafața căruia s-a aplicat un strat de grund. – V. grundui.

grunduiși
GRUNDUÍ, grunduiesc, vb. IV. Tranz. A aplica un strat de grund pe suprafața unui obiect. – Grund + suf. -ui.

DOOM

grunduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grunduiésc, imperf. 3 sg. grunduiá; conj. prez. 3 să grunduiáscă

grunduiți
GRUNDUÍ, grunduiesc, vb. IV. Tranz. A aplica un strat de grund pe suprafața unui obiect. – Grund + suf. -ui.

DOOM

grunduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grunduiésc, imperf. 3 sg. grunduiá; conj. prez. 3 să grunduiáscă

grunduiți
GRUNDUÍT, -Ă, grunduiți, -te, adj. Pe suprafața căruia s-a aplicat un strat de grund. – V. grundui.

grunduiții
GRUNDUÍT, -Ă, grunduiți, -te, adj. Pe suprafața căruia s-a aplicat un strat de grund. – V. grundui.

grunduiților
GRUNDUÍT, -Ă, grunduiți, -te, adj. Pe suprafața căruia s-a aplicat un strat de grund. – V. grundui.

grundul
GRUND, grunduri, s. n. 1. Primul strat de material special aplicat pe suprafața unei piese, a unui obiect, a unui element de construcție care urmează să fie finisată. 2. Strat de vopsea albă care se aplică pe pânza, pe cartonul sau pe scândura pe care se pictează. 3. Strat de mortar aplicat pe zidărie, servind ca suport pentru tencuiala vizibilă. – Din germ. Grund.

DOOM

grund s. n., pl. grúnduri

grundului
GRUND, grunduri, s. n. 1. Primul strat de material special aplicat pe suprafața unei piese, a unui obiect, a unui element de construcție care urmează să fie finisată. 2. Strat de vopsea albă care se aplică pe pânza, pe cartonul sau pe scândura pe care se pictează. 3. Strat de mortar aplicat pe zidărie, servind ca suport pentru tencuiala vizibilă. – Din germ. Grund.

DOOM

grund s. n., pl. grúnduri

grunduri
GRUND, grunduri, s. n. 1. Primul strat de material special aplicat pe suprafața unei piese, a unui obiect, a unui element de construcție care urmează să fie finisată. 2. Strat de vopsea albă care se aplică pe pânza, pe cartonul sau pe scândura pe care se pictează. 3. Strat de mortar aplicat pe zidărie, servind ca suport pentru tencuiala vizibilă. – Din germ. Grund.

DOOM

grund s. n., pl. grúnduri

grundurile
GRUND, grunduri, s. n. 1. Primul strat de material special aplicat pe suprafața unei piese, a unui obiect, a unui element de construcție care urmează să fie finisată. 2. Strat de vopsea albă care se aplică pe pânza, pe cartonul sau pe scândura pe care se pictează. 3. Strat de mortar aplicat pe zidărie, servind ca suport pentru tencuiala vizibilă. – Din germ. Grund.

DOOM

grund s. n., pl. grúnduri

grundurilor
GRUND, grunduri, s. n. 1. Primul strat de material special aplicat pe suprafața unei piese, a unui obiect, a unui element de construcție care urmează să fie finisată. 2. Strat de vopsea albă care se aplică pe pânza, pe cartonul sau pe scândura pe care se pictează. 3. Strat de mortar aplicat pe zidărie, servind ca suport pentru tencuiala vizibilă. – Din germ. Grund.

DOOM

grund s. n., pl. grúnduri

grunji
GRUNZ, grunji, s. m. Bucată dintr-o materie tare și sfărâmicioasă; bulgăre. ♦ Spec. Bulgăre de noroi înghețat. [Pl. și: (n.) grunzuri] – Cf. alb. grundë.

grunjii
GRUNZ, grunji, s. m. Bucată dintr-o materie tare și sfărâmicioasă; bulgăre. ♦ Spec. Bulgăre de noroi înghețat. [Pl. și: (n.) grunzuri] – Cf. alb. grundë.

grunjilor
GRUNZ, grunji, s. m. Bucată dintr-o materie tare și sfărâmicioasă; bulgăre. ♦ Spec. Bulgăre de noroi înghețat. [Pl. și: (n.) grunzuri] – Cf. alb. grundë.

grunjoasa
GRUNJÓS, -OÁSĂ, grunjoși, -oase, adj. Cu bulgări, care este în formă de bulgări sau are aspect de bulgări; grunzuros. – Grunz + suf. -os.

DOOM

grunjós adj. m., pl. grunjóși; f. grunjoásă, pl. grunjoáse

grunjoase
GRUNJÓS, -OÁSĂ, grunjoși, -oase, adj. Cu bulgări, care este în formă de bulgări sau are aspect de bulgări; grunzuros. – Grunz + suf. -os.

DOOM

grunjós adj. m., pl. grunjóși; f. grunjoásă, pl. grunjoáse

grunjoasei
GRUNJÓS, -OÁSĂ, grunjoși, -oase, adj. Cu bulgări, care este în formă de bulgări sau are aspect de bulgări; grunzuros. – Grunz + suf. -os.

DOOM

grunjós adj. m., pl. grunjóși; f. grunjoásă, pl. grunjoáse

grunjoasele
GRUNJÓS, -OÁSĂ, grunjoși, -oase, adj. Cu bulgări, care este în formă de bulgări sau are aspect de bulgări; grunzuros. – Grunz + suf. -os.

DOOM

grunjós adj. m., pl. grunjóși; f. grunjoásă, pl. grunjoáse

grunjoaselor
GRUNJÓS, -OÁSĂ, grunjoși, -oase, adj. Cu bulgări, care este în formă de bulgări sau are aspect de bulgări; grunzuros. – Grunz + suf. -os.

DOOM

grunjós adj. m., pl. grunjóși; f. grunjoásă, pl. grunjoáse

grunjos
GRUNJÓS, -OÁSĂ, grunjoși, -oase, adj. Cu bulgări, care este în formă de bulgări sau are aspect de bulgări; grunzuros. – Grunz + suf. -os.

DOOM

grunjós adj. m., pl. grunjóși; f. grunjoásă, pl. grunjoáse

grunjosul
GRUNJÓS, -OÁSĂ, grunjoși, -oase, adj. Cu bulgări, care este în formă de bulgări sau are aspect de bulgări; grunzuros. – Grunz + suf. -os.

DOOM

grunjós adj. m., pl. grunjóși; f. grunjoásă, pl. grunjoáse

grunjosului
GRUNJÓS, -OÁSĂ, grunjoși, -oase, adj. Cu bulgări, care este în formă de bulgări sau are aspect de bulgări; grunzuros. – Grunz + suf. -os.

DOOM

grunjós adj. m., pl. grunjóși; f. grunjoásă, pl. grunjoáse

grunjoși
GRUNJÓS, -OÁSĂ, grunjoși, -oase, adj. Cu bulgări, care este în formă de bulgări sau are aspect de bulgări; grunzuros. – Grunz + suf. -os.

DOOM

grunjós adj. m., pl. grunjóși; f. grunjoásă, pl. grunjoáse

grunjoșii
GRUNJÓS, -OÁSĂ, grunjoși, -oase, adj. Cu bulgări, care este în formă de bulgări sau are aspect de bulgări; grunzuros. – Grunz + suf. -os.

DOOM

grunjós adj. m., pl. grunjóși; f. grunjoásă, pl. grunjoáse

grunjoșilor
GRUNJÓS, -OÁSĂ, grunjoși, -oase, adj. Cu bulgări, care este în formă de bulgări sau are aspect de bulgări; grunzuros. – Grunz + suf. -os.

DOOM

grunjós adj. m., pl. grunjóși; f. grunjoásă, pl. grunjoáse

grunniens
IAC, iaci, s. m. Mamifer rumegător din Tibet, mai mic decât bivolul, cu corpul masiv, acoperit de păr lung de culoare brună și cu o cocoașă pe ceafă (Poephagus grunniens). – Din fr. yack.

grunz
GRUNZ, grunji, s. m. Bucată dintr-o materie tare și sfărâmicioasă; bulgăre. ♦ Spec. Bulgăre de noroi înghețat. [Pl. și: (n.) grunzuri] – Cf. alb. grundë.

grunz
GRUNZ, grunji, s. m. Bucată dintr-o materie tare și sfărâmicioasă; bulgăre. ♦ Spec. Bulgăre de noroi înghețat. [Pl. și: (n.) grunzuri] – Cf. alb. grundë.

DOOM

!grunz s. m., pl. grunji

grunz
GRUNZ, grunji, s. m. Bucată dintr-o materie tare și sfărâmicioasă; bulgăre. ♦ Spec. Bulgăre de noroi înghețat. [Pl. și: (n.) grunzuri] – Cf. alb. grundë.

grunzul
GRUNZ, grunji, s. m. Bucată dintr-o materie tare și sfărâmicioasă; bulgăre. ♦ Spec. Bulgăre de noroi înghețat. [Pl. și: (n.) grunzuri] – Cf. alb. grundë.

grunzului
GRUNZ, grunji, s. m. Bucată dintr-o materie tare și sfărâmicioasă; bulgăre. ♦ Spec. Bulgăre de noroi înghețat. [Pl. și: (n.) grunzuri] – Cf. alb. grundë.

grunzuraș
GRUNZURÁȘ, grunzurași, s. m. Diminutiv al lui grunz. Nu glumea cînd amenința că trage cu pușca. E adevărat că o încărca... cu grunzurași mărunței de sare. SADOVEANU, M. C. 21.

grunzuroasa
GRUNȚURÓS, -OÁSĂ adj. v. grunzuros.

DOOM

grunzurós adj. m., pl. grunzuróși; f. grunzuroásă, pl. grunzuroáse

grunzuroase
GRUNȚURÓS, -OÁSĂ adj. v. grunzuros.

DOOM

grunzurós adj. m., pl. grunzuróși; f. grunzuroásă, pl. grunzuroáse

grunzuroasei
GRUNȚURÓS, -OÁSĂ adj. v. grunzuros.

DOOM

grunzurós adj. m., pl. grunzuróși; f. grunzuroásă, pl. grunzuroáse

grunzuroasele
GRUNȚURÓS, -OÁSĂ adj. v. grunzuros.

DOOM

grunzurós adj. m., pl. grunzuróși; f. grunzuroásă, pl. grunzuroáse

grunzuroaselor
GRUNȚURÓS, -OÁSĂ adj. v. grunzuros.

DOOM

grunzurós adj. m., pl. grunzuróși; f. grunzuroásă, pl. grunzuroáse

grunzuros
GRUNȚURÓS, -OÁSĂ adj. v. grunzuros.

DOOM

grunzurós adj. m., pl. grunzuróși; f. grunzuroásă, pl. grunzuroáse

grunzurosul
GRUNȚURÓS, -OÁSĂ adj. v. grunzuros.

DOOM

grunzurós adj. m., pl. grunzuróși; f. grunzuroásă, pl. grunzuroáse

grunzurosului
GRUNȚURÓS, -OÁSĂ adj. v. grunzuros.

DOOM

grunzurós adj. m., pl. grunzuróși; f. grunzuroásă, pl. grunzuroáse

grunzuroși
GRUNȚURÓS, -OÁSĂ adj. v. grunzuros.

DOOM

grunzurós adj. m., pl. grunzuróși; f. grunzuroásă, pl. grunzuroáse

grunzuroșii
GRUNȚURÓS, -OÁSĂ adj. v. grunzuros.

DOOM

grunzurós adj. m., pl. grunzuróși; f. grunzuroásă, pl. grunzuroáse

grunzuroșilor
GRUNȚURÓS, -OÁSĂ adj. v. grunzuros.

DOOM

grunzurós adj. m., pl. grunzuróși; f. grunzuroásă, pl. grunzuroáse

grunțuros
GRUNȚURÓS, -OÁSĂ adj. v. grunzuros.

DOOM

grunzurós adj. m., pl. grunzuróși; f. grunzuroásă, pl. grunzuroáse

grup
GRUP, grupuri, s. n. 1. Ansamblu de obiecte, de animale sau de plante asemănătoare, aflate laolaltă. ♦ Ansamblu de obiecte, de piese etc. de același fel, reunite pe baza caracteristicilor funcționale și alcătuind un tot. Grup electrogen. ◊ Grup sanitar = încăpere prevăzută cu closet, chiuvetă (și, uneori, cu cadă de baie). 2. Ansamblu de persoane reunite (în mod stabil sau temporar) pe baza unei comunități de interese, de concepții etc.; grupă, colectiv. ◊ Loc. adv. În grup = mai mulți laolaltă, în colectiv. În grupuri de câte... = câte (atâția)..., deodată. ◊ Expr. Grupuri-grupuri = (în) mai multe grupări, adunări. ♦ Spec. Fracțiune politică; grupare formată din reprezentanții unui partid sau ai unui curent politic. 3. (Ec.) Asociere între două societăți, pe baza anumitor aranjamente. 4. (Mat.) Mulțime de elemente în care fiecărei perechi de elemente îi corespunde un element din aceeași mulțime, în care este adevărată asociativitatea oricare ar fi elementele mulțimii, în care există un element neutru și un element opus legii de compunere a mulțimii. – Din fr. groupe.

DOOM

grup s. n., pl. grúpuri

grupa
GRUPÁ, grupez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc, a (se) reuni într-un grup. ♦ Tranz. A comasa. 2. Refl. A se alătura unei mișcări, unui curent, unui conducător (militând pentru o idee). 3. Tranz. A împărți, a repartiza în grupuri. – Din fr. grouper.

DOOM

grupá (a ~) vb., ind. prez. 3 grupeáză

grupa
GRÚPĂ, grupe, s. f. 1. Colectiv restrâns de oameni, subordonat unei forme organizatorice mai largi. ♦ Unitate administrativă dintr-o întreprindere sau dintr-o instituție, bazată pe specializare, pe diviziunea muncii. ♦ Cea mai mică subunitate militară de instrucție și de luptă. ♦ (Rar) Grup (2). 2. Subdiviziune (în științe) care cuprinde elemente cu trăsături comune. ◊ Grupă sangvină = fiecare dintre categoriile de clasificare a sângelui, întemeiată pe ansamblul de caracteristici ale globulelor roșii și ale plasmei sangvine. ♦ Spec. Fiecare dintre subîmpărțirile care rezultă din așezarea elementelor chimice în sistemul periodic, grupând elementele cu proprietăți înrudite. – Din fr. groupe.

DOOM

grúpă s. f., g.-d. art. grúpei; pl. grúpe

grupai
GRUPÁ, grupez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc, a (se) reuni într-un grup. ♦ Tranz. A comasa. 2. Refl. A se alătura unei mișcări, unui curent, unui conducător (militând pentru o idee). 3. Tranz. A împărți, a repartiza în grupuri. – Din fr. grouper.

DOOM

grupá (a ~) vb., ind. prez. 3 grupeáză

grupaj
GRUPÁJ, grupaje, s. n. Faptul de a grupa; fel în care sunt aranjate articolele pe o pagină de ziar sau de revistă; (concr.) informații privitoare la probleme înrudite, grupate laolaltă într-o publicație periodică. – Grupa + suf. -aj. Din fr. groupage.

DOOM

grupáj s. n., pl. grupáje

grupaje
GRUPÁJ, grupaje, s. n. Faptul de a grupa; fel în care sunt aranjate articolele pe o pagină de ziar sau de revistă; (concr.) informații privitoare la probleme înrudite, grupate laolaltă într-o publicație periodică. – Grupa + suf. -aj. Din fr. groupage.

DOOM

grupáj s. n., pl. grupáje

grupajele
GRUPÁJ, grupaje, s. n. Faptul de a grupa; fel în care sunt aranjate articolele pe o pagină de ziar sau de revistă; (concr.) informații privitoare la probleme înrudite, grupate laolaltă într-o publicație periodică. – Grupa + suf. -aj. Din fr. groupage.

DOOM

grupáj s. n., pl. grupáje

grupajelor
GRUPÁJ, grupaje, s. n. Faptul de a grupa; fel în care sunt aranjate articolele pe o pagină de ziar sau de revistă; (concr.) informații privitoare la probleme înrudite, grupate laolaltă într-o publicație periodică. – Grupa + suf. -aj. Din fr. groupage.

DOOM

grupáj s. n., pl. grupáje

grupajul
GRUPÁJ, grupaje, s. n. Faptul de a grupa; fel în care sunt aranjate articolele pe o pagină de ziar sau de revistă; (concr.) informații privitoare la probleme înrudite, grupate laolaltă într-o publicație periodică. – Grupa + suf. -aj. Din fr. groupage.

DOOM

grupáj s. n., pl. grupáje

grupajului
GRUPÁJ, grupaje, s. n. Faptul de a grupa; fel în care sunt aranjate articolele pe o pagină de ziar sau de revistă; (concr.) informații privitoare la probleme înrudite, grupate laolaltă într-o publicație periodică. – Grupa + suf. -aj. Din fr. groupage.

DOOM

grupáj s. n., pl. grupáje

grupal
GRUPÁL, -Ă adj. (Liv.) Referitor la grup; așezat în grupuri. [Et. incertă].

grupala
GRUPÁL, -Ă adj. (Liv.) Referitor la grup; așezat în grupuri. [Et. incertă].

grupale
GRUPÁL, -Ă adj. (Liv.) Referitor la grup; așezat în grupuri. [Et. incertă].

grupalei
GRUPÁL, -Ă adj. (Liv.) Referitor la grup; așezat în grupuri. [Et. incertă].

grupalele
GRUPÁL, -Ă adj. (Liv.) Referitor la grup; așezat în grupuri. [Et. incertă].

grupalelor
GRUPÁL, -Ă adj. (Liv.) Referitor la grup; așezat în grupuri. [Et. incertă].

grupali
GRUPÁL, -Ă adj. (Liv.) Referitor la grup; așezat în grupuri. [Et. incertă].

grupalii
GRUPÁL, -Ă adj. (Liv.) Referitor la grup; așezat în grupuri. [Et. incertă].

grupalilor
GRUPÁL, -Ă adj. (Liv.) Referitor la grup; așezat în grupuri. [Et. incertă].

grupalul
GRUPÁL, -Ă adj. (Liv.) Referitor la grup; așezat în grupuri. [Et. incertă].

grupalului
GRUPÁL, -Ă adj. (Liv.) Referitor la grup; așezat în grupuri. [Et. incertă].

grupam
GRUPÁ, grupez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc, a (se) reuni într-un grup. ♦ Tranz. A comasa. 2. Refl. A se alătura unei mișcări, unui curent, unui conducător (militând pentru o idee). 3. Tranz. A împărți, a repartiza în grupuri. – Din fr. grouper.

DOOM

grupá (a ~) vb., ind. prez. 3 grupeáză

grupare
GRUPÁ, grupez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc, a (se) reuni într-un grup. ♦ Tranz. A comasa. 2. Refl. A se alătura unei mișcări, unui curent, unui conducător (militând pentru o idee). 3. Tranz. A împărți, a repartiza în grupuri. – Din fr. grouper.

DOOM

grupá (a ~) vb., ind. prez. 3 grupeáză

grupare
GRUPÁRE, grupări, s. f. Acțiunea de a (se) grupa și rezultatul ei; (concr.) ceea ce se grupează laolaltă. – V. grupa.

DOOM

grupáre s. f., g.-d art. grupắrii; pl. grupắri

gruparea
GRUPÁRE, grupări, s. f. Acțiunea de a (se) grupa și rezultatul ei; (concr.) ceea ce se grupează laolaltă. – V. grupa.

DOOM

grupáre s. f., g.-d art. grupắrii; pl. grupắri

grupară
GRUPÁ, grupez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc, a (se) reuni într-un grup. ♦ Tranz. A comasa. 2. Refl. A se alătura unei mișcări, unui curent, unui conducător (militând pentru o idee). 3. Tranz. A împărți, a repartiza în grupuri. – Din fr. grouper.

DOOM

grupá (a ~) vb., ind. prez. 3 grupeáză

gruparăm
GRUPÁ, grupez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc, a (se) reuni într-un grup. ♦ Tranz. A comasa. 2. Refl. A se alătura unei mișcări, unui curent, unui conducător (militând pentru o idee). 3. Tranz. A împărți, a repartiza în grupuri. – Din fr. grouper.

DOOM

grupá (a ~) vb., ind. prez. 3 grupeáză

gruparăți
GRUPÁ, grupez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc, a (se) reuni într-un grup. ♦ Tranz. A comasa. 2. Refl. A se alătura unei mișcări, unui curent, unui conducător (militând pentru o idee). 3. Tranz. A împărți, a repartiza în grupuri. – Din fr. grouper.

DOOM

grupá (a ~) vb., ind. prez. 3 grupeáză

grupase
GRUPÁ, grupez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc, a (se) reuni într-un grup. ♦ Tranz. A comasa. 2. Refl. A se alătura unei mișcări, unui curent, unui conducător (militând pentru o idee). 3. Tranz. A împărți, a repartiza în grupuri. – Din fr. grouper.

DOOM

grupá (a ~) vb., ind. prez. 3 grupeáză

grupasem
GRUPÁ, grupez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc, a (se) reuni într-un grup. ♦ Tranz. A comasa. 2. Refl. A se alătura unei mișcări, unui curent, unui conducător (militând pentru o idee). 3. Tranz. A împărți, a repartiza în grupuri. – Din fr. grouper.

DOOM

grupá (a ~) vb., ind. prez. 3 grupeáză

grupaseră
GRUPÁ, grupez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc, a (se) reuni într-un grup. ♦ Tranz. A comasa. 2. Refl. A se alătura unei mișcări, unui curent, unui conducător (militând pentru o idee). 3. Tranz. A împărți, a repartiza în grupuri. – Din fr. grouper.

DOOM

grupá (a ~) vb., ind. prez. 3 grupeáză

grupaserăm
GRUPÁ, grupez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc, a (se) reuni într-un grup. ♦ Tranz. A comasa. 2. Refl. A se alătura unei mișcări, unui curent, unui conducător (militând pentru o idee). 3. Tranz. A împărți, a repartiza în grupuri. – Din fr. grouper.

DOOM

grupá (a ~) vb., ind. prez. 3 grupeáză

grupaserăți
GRUPÁ, grupez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc, a (se) reuni într-un grup. ♦ Tranz. A comasa. 2. Refl. A se alătura unei mișcări, unui curent, unui conducător (militând pentru o idee). 3. Tranz. A împărți, a repartiza în grupuri. – Din fr. grouper.

DOOM

grupá (a ~) vb., ind. prez. 3 grupeáză

grupaseși
GRUPÁ, grupez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc, a (se) reuni într-un grup. ♦ Tranz. A comasa. 2. Refl. A se alătura unei mișcări, unui curent, unui conducător (militând pentru o idee). 3. Tranz. A împărți, a repartiza în grupuri. – Din fr. grouper.

DOOM

grupá (a ~) vb., ind. prez. 3 grupeáză

grupaseți
GRUPÁ, grupez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc, a (se) reuni într-un grup. ♦ Tranz. A comasa. 2. Refl. A se alătura unei mișcări, unui curent, unui conducător (militând pentru o idee). 3. Tranz. A împărți, a repartiza în grupuri. – Din fr. grouper.

DOOM

grupá (a ~) vb., ind. prez. 3 grupeáză

grupat
GRUPÁ, grupez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc, a (se) reuni într-un grup. ♦ Tranz. A comasa. 2. Refl. A se alătura unei mișcări, unui curent, unui conducător (militând pentru o idee). 3. Tranz. A împărți, a repartiza în grupuri. – Din fr. grouper.

DOOM

grupá (a ~) vb., ind. prez. 3 grupeáză

grupat
GRUPÁT, -Ă, grupați, -te, adj. Care formează grupe; strâns (la un loc), adunat. – V. grupa.

grupata
GRUPÁT, -Ă, grupați, -te, adj. Care formează grupe; strâns (la un loc), adunat. – V. grupa.

grupate
GRUPÁT, -Ă, grupați, -te, adj. Care formează grupe; strâns (la un loc), adunat. – V. grupa.

grupatei
GRUPÁT, -Ă, grupați, -te, adj. Care formează grupe; strâns (la un loc), adunat. – V. grupa.

grupatele
GRUPÁT, -Ă, grupați, -te, adj. Care formează grupe; strâns (la un loc), adunat. – V. grupa.

grupatelor
GRUPÁT, -Ă, grupați, -te, adj. Care formează grupe; strâns (la un loc), adunat. – V. grupa.

grupatul
GRUPÁT, -Ă, grupați, -te, adj. Care formează grupe; strâns (la un loc), adunat. – V. grupa.

grupatului
GRUPÁT, -Ă, grupați, -te, adj. Care formează grupe; strâns (la un loc), adunat. – V. grupa.

grupau
GRUPÁ, grupez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc, a (se) reuni într-un grup. ♦ Tranz. A comasa. 2. Refl. A se alătura unei mișcări, unui curent, unui conducător (militând pentru o idee). 3. Tranz. A împărți, a repartiza în grupuri. – Din fr. grouper.

DOOM

grupá (a ~) vb., ind. prez. 3 grupeáză

grupași
GRUPÁ, grupez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc, a (se) reuni într-un grup. ♦ Tranz. A comasa. 2. Refl. A se alătura unei mișcări, unui curent, unui conducător (militând pentru o idee). 3. Tranz. A împărți, a repartiza în grupuri. – Din fr. grouper.

DOOM

grupá (a ~) vb., ind. prez. 3 grupeáză

grupați
GRUPÁ, grupez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc, a (se) reuni într-un grup. ♦ Tranz. A comasa. 2. Refl. A se alătura unei mișcări, unui curent, unui conducător (militând pentru o idee). 3. Tranz. A împărți, a repartiza în grupuri. – Din fr. grouper.

DOOM

grupá (a ~) vb., ind. prez. 3 grupeáză

grupați
GRUPÁT, -Ă, grupați, -te, adj. Care formează grupe; strâns (la un loc), adunat. – V. grupa.

grupații
GRUPÁT, -Ă, grupați, -te, adj. Care formează grupe; strâns (la un loc), adunat. – V. grupa.

grupaților
GRUPÁT, -Ă, grupați, -te, adj. Care formează grupe; strâns (la un loc), adunat. – V. grupa.

grupe
GRÚPĂ, grupe, s. f. 1. Colectiv restrâns de oameni, subordonat unei forme organizatorice mai largi. ♦ Unitate administrativă dintr-o întreprindere sau dintr-o instituție, bazată pe specializare, pe diviziunea muncii. ♦ Cea mai mică subunitate militară de instrucție și de luptă. ♦ (Rar) Grup (2). 2. Subdiviziune (în științe) care cuprinde elemente cu trăsături comune. ◊ Grupă sangvină = fiecare dintre categoriile de clasificare a sângelui, întemeiată pe ansamblul de caracteristici ale globulelor roșii și ale plasmei sangvine. ♦ Spec. Fiecare dintre subîmpărțirile care rezultă din așezarea elementelor chimice în sistemul periodic, grupând elementele cu proprietăți înrudite. – Din fr. groupe.

DOOM

grúpă s. f., g.-d. art. grúpei; pl. grúpe

grupează
GRUPÁ, grupez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc, a (se) reuni într-un grup. ♦ Tranz. A comasa. 2. Refl. A se alătura unei mișcări, unui curent, unui conducător (militând pentru o idee). 3. Tranz. A împărți, a repartiza în grupuri. – Din fr. grouper.

DOOM

grupá (a ~) vb., ind. prez. 3 grupeáză

grupei
GRÚPĂ, grupe, s. f. 1. Colectiv restrâns de oameni, subordonat unei forme organizatorice mai largi. ♦ Unitate administrativă dintr-o întreprindere sau dintr-o instituție, bazată pe specializare, pe diviziunea muncii. ♦ Cea mai mică subunitate militară de instrucție și de luptă. ♦ (Rar) Grup (2). 2. Subdiviziune (în științe) care cuprinde elemente cu trăsături comune. ◊ Grupă sangvină = fiecare dintre categoriile de clasificare a sângelui, întemeiată pe ansamblul de caracteristici ale globulelor roșii și ale plasmei sangvine. ♦ Spec. Fiecare dintre subîmpărțirile care rezultă din așezarea elementelor chimice în sistemul periodic, grupând elementele cu proprietăți înrudite. – Din fr. groupe.

DOOM

grúpă s. f., g.-d. art. grúpei; pl. grúpe

grupele
GRÚPĂ, grupe, s. f. 1. Colectiv restrâns de oameni, subordonat unei forme organizatorice mai largi. ♦ Unitate administrativă dintr-o întreprindere sau dintr-o instituție, bazată pe specializare, pe diviziunea muncii. ♦ Cea mai mică subunitate militară de instrucție și de luptă. ♦ (Rar) Grup (2). 2. Subdiviziune (în științe) care cuprinde elemente cu trăsături comune. ◊ Grupă sangvină = fiecare dintre categoriile de clasificare a sângelui, întemeiată pe ansamblul de caracteristici ale globulelor roșii și ale plasmei sangvine. ♦ Spec. Fiecare dintre subîmpărțirile care rezultă din așezarea elementelor chimice în sistemul periodic, grupând elementele cu proprietăți înrudite. – Din fr. groupe.

DOOM

grúpă s. f., g.-d. art. grúpei; pl. grúpe

grupelor
GRÚPĂ, grupe, s. f. 1. Colectiv restrâns de oameni, subordonat unei forme organizatorice mai largi. ♦ Unitate administrativă dintr-o întreprindere sau dintr-o instituție, bazată pe specializare, pe diviziunea muncii. ♦ Cea mai mică subunitate militară de instrucție și de luptă. ♦ (Rar) Grup (2). 2. Subdiviziune (în științe) care cuprinde elemente cu trăsături comune. ◊ Grupă sangvină = fiecare dintre categoriile de clasificare a sângelui, întemeiată pe ansamblul de caracteristici ale globulelor roșii și ale plasmei sangvine. ♦ Spec. Fiecare dintre subîmpărțirile care rezultă din așezarea elementelor chimice în sistemul periodic, grupând elementele cu proprietăți înrudite. – Din fr. groupe.

DOOM

grúpă s. f., g.-d. art. grúpei; pl. grúpe

grupet
GRUPÉT, grupete, s. n. Grup format din mai multe note muzicale scurte care se execută într-o singură măsură (împreună cu nota principală). – Din it. gruppetto.

DOOM

grupét s. n., pl. grupéte

grupete
GRUPÉT, grupete, s. n. Grup format din mai multe note muzicale scurte care se execută într-o singură măsură (împreună cu nota principală). – Din it. gruppetto.

DOOM

grupét s. n., pl. grupéte

grupetele
GRUPÉT, grupete, s. n. Grup format din mai multe note muzicale scurte care se execută într-o singură măsură (împreună cu nota principală). – Din it. gruppetto.

DOOM

grupét s. n., pl. grupéte

grupetelor
GRUPÉT, grupete, s. n. Grup format din mai multe note muzicale scurte care se execută într-o singură măsură (împreună cu nota principală). – Din it. gruppetto.

DOOM

grupét s. n., pl. grupéte

grupetul
GRUPÉT, grupete, s. n. Grup format din mai multe note muzicale scurte care se execută într-o singură măsură (împreună cu nota principală). – Din it. gruppetto.

DOOM

grupét s. n., pl. grupéte

grupetului
GRUPÉT, grupete, s. n. Grup format din mai multe note muzicale scurte care se execută într-o singură măsură (împreună cu nota principală). – Din it. gruppetto.

DOOM

grupét s. n., pl. grupéte

grupez
GRUPÁ, grupez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc, a (se) reuni într-un grup. ♦ Tranz. A comasa. 2. Refl. A se alătura unei mișcări, unui curent, unui conducător (militând pentru o idee). 3. Tranz. A împărți, a repartiza în grupuri. – Din fr. grouper.

DOOM

grupá (a ~) vb., ind. prez. 3 grupeáză

grupeze
GRUPÁ, grupez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc, a (se) reuni într-un grup. ♦ Tranz. A comasa. 2. Refl. A se alătura unei mișcări, unui curent, unui conducător (militând pentru o idee). 3. Tranz. A împărți, a repartiza în grupuri. – Din fr. grouper.

DOOM

grupá (a ~) vb., ind. prez. 3 grupeáză

grupezi
GRUPÁ, grupez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc, a (se) reuni într-un grup. ♦ Tranz. A comasa. 2. Refl. A se alătura unei mișcări, unui curent, unui conducător (militând pentru o idee). 3. Tranz. A împărți, a repartiza în grupuri. – Din fr. grouper.

DOOM

grupá (a ~) vb., ind. prez. 3 grupeáză

grupul
GRUP, grupuri, s. n. 1. Ansamblu de obiecte, de animale sau de plante asemănătoare, aflate laolaltă. ♦ Ansamblu de obiecte, de piese etc. de același fel, reunite pe baza caracteristicilor funcționale și alcătuind un tot. Grup electrogen. ◊ Grup sanitar = încăpere prevăzută cu closet, chiuvetă (și, uneori, cu cadă de baie). 2. Ansamblu de persoane reunite (în mod stabil sau temporar) pe baza unei comunități de interese, de concepții etc.; grupă, colectiv. ◊ Loc. adv. În grup = mai mulți laolaltă, în colectiv. În grupuri de câte... = câte (atâția)..., deodată. ◊ Expr. Grupuri-grupuri = (în) mai multe grupări, adunări. ♦ Spec. Fracțiune politică; grupare formată din reprezentanții unui partid sau ai unui curent politic. 3. (Ec.) Asociere între două societăți, pe baza anumitor aranjamente. 4. (Mat.) Mulțime de elemente în care fiecărei perechi de elemente îi corespunde un element din aceeași mulțime, în care este adevărată asociativitatea oricare ar fi elementele mulțimii, în care există un element neutru și un element opus legii de compunere a mulțimii. – Din fr. groupe.

DOOM

grup s. n., pl. grúpuri

grupuleț
GRUPULÉȚ, grupulețe, s. n. Diminutiv al lui grup; grupușor. – Grup + suf. -uleț.

DOOM

grupuléț s. n., pl. grupuléțe

grupulețe
GRUPULÉȚ, grupulețe, s. n. Diminutiv al lui grup; grupușor. – Grup + suf. -uleț.

DOOM

grupuléț s. n., pl. grupuléțe

grupulețele
GRUPULÉȚ, grupulețe, s. n. Diminutiv al lui grup; grupușor. – Grup + suf. -uleț.

DOOM

grupuléț s. n., pl. grupuléțe

grupulețelor
GRUPULÉȚ, grupulețe, s. n. Diminutiv al lui grup; grupușor. – Grup + suf. -uleț.

DOOM

grupuléț s. n., pl. grupuléțe

grupulețul
GRUPULÉȚ, grupulețe, s. n. Diminutiv al lui grup; grupușor. – Grup + suf. -uleț.

DOOM

grupuléț s. n., pl. grupuléțe

grupulețului
GRUPULÉȚ, grupulețe, s. n. Diminutiv al lui grup; grupușor. – Grup + suf. -uleț.

DOOM

grupuléț s. n., pl. grupuléțe

grupului
GRUP, grupuri, s. n. 1. Ansamblu de obiecte, de animale sau de plante asemănătoare, aflate laolaltă. ♦ Ansamblu de obiecte, de piese etc. de același fel, reunite pe baza caracteristicilor funcționale și alcătuind un tot. Grup electrogen. ◊ Grup sanitar = încăpere prevăzută cu closet, chiuvetă (și, uneori, cu cadă de baie). 2. Ansamblu de persoane reunite (în mod stabil sau temporar) pe baza unei comunități de interese, de concepții etc.; grupă, colectiv. ◊ Loc. adv. În grup = mai mulți laolaltă, în colectiv. În grupuri de câte... = câte (atâția)..., deodată. ◊ Expr. Grupuri-grupuri = (în) mai multe grupări, adunări. ♦ Spec. Fracțiune politică; grupare formată din reprezentanții unui partid sau ai unui curent politic. 3. (Ec.) Asociere între două societăți, pe baza anumitor aranjamente. 4. (Mat.) Mulțime de elemente în care fiecărei perechi de elemente îi corespunde un element din aceeași mulțime, în care este adevărată asociativitatea oricare ar fi elementele mulțimii, în care există un element neutru și un element opus legii de compunere a mulțimii. – Din fr. groupe.

DOOM

grup s. n., pl. grúpuri

grupuri
GRUP, grupuri, s. n. 1. Ansamblu de obiecte, de animale sau de plante asemănătoare, aflate laolaltă. ♦ Ansamblu de obiecte, de piese etc. de același fel, reunite pe baza caracteristicilor funcționale și alcătuind un tot. Grup electrogen. ◊ Grup sanitar = încăpere prevăzută cu closet, chiuvetă (și, uneori, cu cadă de baie). 2. Ansamblu de persoane reunite (în mod stabil sau temporar) pe baza unei comunități de interese, de concepții etc.; grupă, colectiv. ◊ Loc. adv. În grup = mai mulți laolaltă, în colectiv. În grupuri de câte... = câte (atâția)..., deodată. ◊ Expr. Grupuri-grupuri = (în) mai multe grupări, adunări. ♦ Spec. Fracțiune politică; grupare formată din reprezentanții unui partid sau ai unui curent politic. 3. (Ec.) Asociere între două societăți, pe baza anumitor aranjamente. 4. (Mat.) Mulțime de elemente în care fiecărei perechi de elemente îi corespunde un element din aceeași mulțime, în care este adevărată asociativitatea oricare ar fi elementele mulțimii, în care există un element neutru și un element opus legii de compunere a mulțimii. – Din fr. groupe.

DOOM

grup s. n., pl. grúpuri

grupurile
GRUP, grupuri, s. n. 1. Ansamblu de obiecte, de animale sau de plante asemănătoare, aflate laolaltă. ♦ Ansamblu de obiecte, de piese etc. de același fel, reunite pe baza caracteristicilor funcționale și alcătuind un tot. Grup electrogen. ◊ Grup sanitar = încăpere prevăzută cu closet, chiuvetă (și, uneori, cu cadă de baie). 2. Ansamblu de persoane reunite (în mod stabil sau temporar) pe baza unei comunități de interese, de concepții etc.; grupă, colectiv. ◊ Loc. adv. În grup = mai mulți laolaltă, în colectiv. În grupuri de câte... = câte (atâția)..., deodată. ◊ Expr. Grupuri-grupuri = (în) mai multe grupări, adunări. ♦ Spec. Fracțiune politică; grupare formată din reprezentanții unui partid sau ai unui curent politic. 3. (Ec.) Asociere între două societăți, pe baza anumitor aranjamente. 4. (Mat.) Mulțime de elemente în care fiecărei perechi de elemente îi corespunde un element din aceeași mulțime, în care este adevărată asociativitatea oricare ar fi elementele mulțimii, în care există un element neutru și un element opus legii de compunere a mulțimii. – Din fr. groupe.

DOOM

grup s. n., pl. grúpuri

grupurilor
GRUP, grupuri, s. n. 1. Ansamblu de obiecte, de animale sau de plante asemănătoare, aflate laolaltă. ♦ Ansamblu de obiecte, de piese etc. de același fel, reunite pe baza caracteristicilor funcționale și alcătuind un tot. Grup electrogen. ◊ Grup sanitar = încăpere prevăzută cu closet, chiuvetă (și, uneori, cu cadă de baie). 2. Ansamblu de persoane reunite (în mod stabil sau temporar) pe baza unei comunități de interese, de concepții etc.; grupă, colectiv. ◊ Loc. adv. În grup = mai mulți laolaltă, în colectiv. În grupuri de câte... = câte (atâția)..., deodată. ◊ Expr. Grupuri-grupuri = (în) mai multe grupări, adunări. ♦ Spec. Fracțiune politică; grupare formată din reprezentanții unui partid sau ai unui curent politic. 3. (Ec.) Asociere între două societăți, pe baza anumitor aranjamente. 4. (Mat.) Mulțime de elemente în care fiecărei perechi de elemente îi corespunde un element din aceeași mulțime, în care este adevărată asociativitatea oricare ar fi elementele mulțimii, în care există un element neutru și un element opus legii de compunere a mulțimii. – Din fr. groupe.

DOOM

grup s. n., pl. grúpuri

grupușoare
GRUPUȘÓR, grupușoare, s. n. Grupuleț. – Grup + suf. -ușor.

DOOM

grupușór s. n., pl. grupușoáre

grupușoarele
GRUPUȘÓR, grupușoare, s. n. Grupuleț. – Grup + suf. -ușor.

DOOM

grupușór s. n., pl. grupușoáre

grupușoarelor
GRUPUȘÓR, grupușoare, s. n. Grupuleț. – Grup + suf. -ușor.

DOOM

grupușór s. n., pl. grupușoáre

grupușor
GRUPUȘÓR, grupușoare, s. n. Grupuleț. – Grup + suf. -ușor.

DOOM

grupușór s. n., pl. grupușoáre

grupușorul
GRUPUȘÓR, grupușoare, s. n. Grupuleț. – Grup + suf. -ușor.

DOOM

grupușór s. n., pl. grupușoáre

grupușorului
GRUPUȘÓR, grupușoare, s. n. Grupuleț. – Grup + suf. -ușor.

DOOM

grupușór s. n., pl. grupușoáre

grupând
GRUPÁ, grupez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc, a (se) reuni într-un grup. ♦ Tranz. A comasa. 2. Refl. A se alătura unei mișcări, unui curent, unui conducător (militând pentru o idee). 3. Tranz. A împărți, a repartiza în grupuri. – Din fr. grouper.

DOOM

grupá (a ~) vb., ind. prez. 3 grupeáză

grupînd
GRUPÁ, grupez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc, a (se) reuni într-un grup. ♦ Tranz. A comasa. 2. Refl. A se alătura unei mișcări, unui curent, unui conducător (militând pentru o idee). 3. Tranz. A împărți, a repartiza în grupuri. – Din fr. grouper.

DOOM

grupá (a ~) vb., ind. prez. 3 grupeáză

grupări
GRUPÁRE, grupări, s. f. Acțiunea de a (se) grupa și rezultatul ei; (concr.) ceea ce se grupează laolaltă. – V. grupa.

DOOM

grupáre s. f., g.-d art. grupắrii; pl. grupắri

grupării
GRUPÁRE, grupări, s. f. Acțiunea de a (se) grupa și rezultatul ei; (concr.) ceea ce se grupează laolaltă. – V. grupa.

DOOM

grupáre s. f., g.-d art. grupắrii; pl. grupắri

grupările
GRUPÁRE, grupări, s. f. Acțiunea de a (se) grupa și rezultatul ei; (concr.) ceea ce se grupează laolaltă. – V. grupa.

DOOM

grupáre s. f., g.-d art. grupắrii; pl. grupắri

grupărilor
GRUPÁRE, grupări, s. f. Acțiunea de a (se) grupa și rezultatul ei; (concr.) ceea ce se grupează laolaltă. – V. grupa.

DOOM

grupáre s. f., g.-d art. grupắrii; pl. grupắri

grus
GRUS s. n. (Constr.) Varietate de criblură. – Din germ. Grus.

grusul
GRUS s. n. (Constr.) Varietate de criblură. – Din germ. Grus.

grusului
GRUS s. n. (Constr.) Varietate de criblură. – Din germ. Grus.

gruyere
GRUYÈRE s.n. Brânză fermentată, de rețetă franceză, cu scoarța tare; varietate de șvaițer. [Pron. grü-iér. / < fr. gruyère, cf. Gruyère – regiune în Elveția, unde a fost fabricată prima dată].

gruzin
GRUZÍN, -Ă, gruzini, -e, s. m. și f., adj. Georgian. – Din rus. gruzin.

DOOM

gruzín adj. m., s. m., pl. gruzíni; adj. f., s. f. gruzínă, pl. gruzíne

gruzin
GRUZÍN, -Ă, gruzini, -e, s. m. și f., adj. Georgian. – Din rus. gruzin.

DOOM

gruzín adj. m., s. m., pl. gruzíni; adj. f., s. f. gruzínă, pl. gruzíne

gruzina
GRUZÍN, -Ă, gruzini, -e, s. m. și f., adj. Georgian. – Din rus. gruzin.

DOOM

gruzín adj. m., s. m., pl. gruzíni; adj. f., s. f. gruzínă, pl. gruzíne

gruzina
GRUZÍN, -Ă, gruzini, -e, s. m. și f., adj. Georgian. – Din rus. gruzin.

DOOM

gruzín adj. m., s. m., pl. gruzíni; adj. f., s. f. gruzínă, pl. gruzíne

gruzine
GRUZÍN, -Ă, gruzini, -e, s. m. și f., adj. Georgian. – Din rus. gruzin.

DOOM

gruzín adj. m., s. m., pl. gruzíni; adj. f., s. f. gruzínă, pl. gruzíne

gruzine
GRUZÍN, -Ă, gruzini, -e, s. m. și f., adj. Georgian. – Din rus. gruzin.

DOOM

gruzín adj. m., s. m., pl. gruzíni; adj. f., s. f. gruzínă, pl. gruzíne

gruzine
GRUZÍN, -Ă, gruzini, -e, s. m. și f., adj. Georgian. – Din rus. gruzin.

DOOM

gruzín adj. m., s. m., pl. gruzíni; adj. f., s. f. gruzínă, pl. gruzíne

gruzinei
GRUZÍN, -Ă, gruzini, -e, s. m. și f., adj. Georgian. – Din rus. gruzin.

DOOM

gruzín adj. m., s. m., pl. gruzíni; adj. f., s. f. gruzínă, pl. gruzíne

gruzinei
GRUZÍN, -Ă, gruzini, -e, s. m. și f., adj. Georgian. – Din rus. gruzin.

DOOM

gruzín adj. m., s. m., pl. gruzíni; adj. f., s. f. gruzínă, pl. gruzíne

gruzinele
GRUZÍN, -Ă, gruzini, -e, s. m. și f., adj. Georgian. – Din rus. gruzin.

DOOM

gruzín adj. m., s. m., pl. gruzíni; adj. f., s. f. gruzínă, pl. gruzíne

gruzinele
GRUZÍN, -Ă, gruzini, -e, s. m. și f., adj. Georgian. – Din rus. gruzin.

DOOM

gruzín adj. m., s. m., pl. gruzíni; adj. f., s. f. gruzínă, pl. gruzíne

gruzinelor
GRUZÍN, -Ă, gruzini, -e, s. m. și f., adj. Georgian. – Din rus. gruzin.

DOOM

gruzín adj. m., s. m., pl. gruzíni; adj. f., s. f. gruzínă, pl. gruzíne

gruzinelor
GRUZÍN, -Ă, gruzini, -e, s. m. și f., adj. Georgian. – Din rus. gruzin.

DOOM

gruzín adj. m., s. m., pl. gruzíni; adj. f., s. f. gruzínă, pl. gruzíne

gruzini
GRUZÍN, -Ă, gruzini, -e, s. m. și f., adj. Georgian. – Din rus. gruzin.

DOOM

gruzín adj. m., s. m., pl. gruzíni; adj. f., s. f. gruzínă, pl. gruzíne

gruzini
GRUZÍN, -Ă, gruzini, -e, s. m. și f., adj. Georgian. – Din rus. gruzin.

DOOM

gruzín adj. m., s. m., pl. gruzíni; adj. f., s. f. gruzínă, pl. gruzíne

gruzinii
GRUZÍN, -Ă, gruzini, -e, s. m. și f., adj. Georgian. – Din rus. gruzin.

DOOM

gruzín adj. m., s. m., pl. gruzíni; adj. f., s. f. gruzínă, pl. gruzíne

gruzinii
GRUZÍN, -Ă, gruzini, -e, s. m. și f., adj. Georgian. – Din rus. gruzin.

DOOM

gruzín adj. m., s. m., pl. gruzíni; adj. f., s. f. gruzínă, pl. gruzíne

gruzinilor
GRUZÍN, -Ă, gruzini, -e, s. m. și f., adj. Georgian. – Din rus. gruzin.

DOOM

gruzín adj. m., s. m., pl. gruzíni; adj. f., s. f. gruzínă, pl. gruzíne

gruzinilor
GRUZÍN, -Ă, gruzini, -e, s. m. și f., adj. Georgian. – Din rus. gruzin.

DOOM

gruzín adj. m., s. m., pl. gruzíni; adj. f., s. f. gruzínă, pl. gruzíne

gruzino
GRUZÍN, -Ă, gruzini, -e, s. m. și f., adj. Georgian. – Din rus. gruzin.

DOOM

gruzín adj. m., s. m., pl. gruzíni; adj. f., s. f. gruzínă, pl. gruzíne

gruzino
GRUZÍN, -Ă, gruzini, -e, s. m. și f., adj. Georgian. – Din rus. gruzin.

DOOM

gruzín adj. m., s. m., pl. gruzíni; adj. f., s. f. gruzínă, pl. gruzíne

gruzinul
GRUZÍN, -Ă, gruzini, -e, s. m. și f., adj. Georgian. – Din rus. gruzin.

DOOM

gruzín adj. m., s. m., pl. gruzíni; adj. f., s. f. gruzínă, pl. gruzíne

gruzinul
GRUZÍN, -Ă, gruzini, -e, s. m. și f., adj. Georgian. – Din rus. gruzin.

DOOM

gruzín adj. m., s. m., pl. gruzíni; adj. f., s. f. gruzínă, pl. gruzíne

gruzinule
GRUZÍN, -Ă, gruzini, -e, s. m. și f., adj. Georgian. – Din rus. gruzin.

DOOM

gruzín adj. m., s. m., pl. gruzíni; adj. f., s. f. gruzínă, pl. gruzíne

gruzinule
GRUZÍN, -Ă, gruzini, -e, s. m. și f., adj. Georgian. – Din rus. gruzin.

DOOM

gruzín adj. m., s. m., pl. gruzíni; adj. f., s. f. gruzínă, pl. gruzíne

gruzinului
GRUZÍN, -Ă, gruzini, -e, s. m. și f., adj. Georgian. – Din rus. gruzin.

DOOM

gruzín adj. m., s. m., pl. gruzíni; adj. f., s. f. gruzínă, pl. gruzíne

gruzinului
GRUZÍN, -Ă, gruzini, -e, s. m. și f., adj. Georgian. – Din rus. gruzin.

DOOM

gruzín adj. m., s. m., pl. gruzíni; adj. f., s. f. gruzínă, pl. gruzíne

gryllos
GRYLLOS s.n. (Ant.) Gemă caricaturală, grotescă sau bizară. [< fr. grylle, cf. gr. gryllos].

gryllus
SÁDINĂ, sadine, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze păroase și cu spiculețe violete sau gălbui, având la baza lor un smoc de peri aurii sau ruginii (Chrysopogon gryllus). – Din bg. sadina.

gryps
Gryps, animal fabulos, cu cap și aripi de vultur și cu trup de leu, considerat drept păzitorul aurului din Nord. Trăia în ținuturile hiperboreenilor și era consacrat zeului Apollo.

grâie
GRÂU, (1) s. m., (2) grâne, s. n. 1. S. m. Gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu rădăcina adâncă, cu frunzele lanceolate, cu inflorescența în formă de spic, din ale căror boabe se face făină (Triticum); plantă care face parte din acest gen. ♦ Sămânța acestei plante. 2. S. n. (Adesea la pl.) Semănătură, lan, holdă de grâu (1) sau, p. gener., de cereale. ♦ (La pl.) Cereale sub formă de boabe. [Pl. și: (2) grâie] – Lat. granum.

DOOM

!grâu² (semănătură, lan) s. n., pl. grấne/grấie

grâiele
GRÂU, (1) s. m., (2) grâne, s. n. 1. S. m. Gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu rădăcina adâncă, cu frunzele lanceolate, cu inflorescența în formă de spic, din ale căror boabe se face făină (Triticum); plantă care face parte din acest gen. ♦ Sămânța acestei plante. 2. S. n. (Adesea la pl.) Semănătură, lan, holdă de grâu (1) sau, p. gener., de cereale. ♦ (La pl.) Cereale sub formă de boabe. [Pl. și: (2) grâie] – Lat. granum.

DOOM

!grâu² (semănătură, lan) s. n., pl. grấne/grấie

grâielor
GRÂU, (1) s. m., (2) grâne, s. n. 1. S. m. Gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu rădăcina adâncă, cu frunzele lanceolate, cu inflorescența în formă de spic, din ale căror boabe se face făină (Triticum); plantă care face parte din acest gen. ♦ Sămânța acestei plante. 2. S. n. (Adesea la pl.) Semănătură, lan, holdă de grâu (1) sau, p. gener., de cereale. ♦ (La pl.) Cereale sub formă de boabe. [Pl. și: (2) grâie] – Lat. granum.

DOOM

!grâu² (semănătură, lan) s. n., pl. grấne/grấie

grâjuliv
GRÎJULÍV, -Ă adj. v. grijuliu.

grânar
GRÂNÁR, (1, 2) grânare, s. n., (3) grânari, s. m. 1. S. n. Magazie de cereale; hambar, jitniță. 2. S. n. Fig. Regiune sau țară care produce grâne din abundență și care aprovizionează cu ele și alte țări sau alte regiuni. 3. S. m. (Înv.) Negustor de cereale. – Grâne (pl. lui grâu) + suf. -ar.

DOOM

grânár² (hambar) s. n., pl. grânáre

grânar
GRÂNÁR, (1, 2) grânare, s. n., (3) grânari, s. m. 1. S. n. Magazie de cereale; hambar, jitniță. 2. S. n. Fig. Regiune sau țară care produce grâne din abundență și care aprovizionează cu ele și alte țări sau alte regiuni. 3. S. m. (Înv.) Negustor de cereale. – Grâne (pl. lui grâu) + suf. -ar.

grânare
GRÂNÁR, (1, 2) grânare, s. n., (3) grânari, s. m. 1. S. n. Magazie de cereale; hambar, jitniță. 2. S. n. Fig. Regiune sau țară care produce grâne din abundență și care aprovizionează cu ele și alte țări sau alte regiuni. 3. S. m. (Înv.) Negustor de cereale. – Grâne (pl. lui grâu) + suf. -ar.

DOOM

grânár² (hambar) s. n., pl. grânáre

grânarele
GRÂNÁR, (1, 2) grânare, s. n., (3) grânari, s. m. 1. S. n. Magazie de cereale; hambar, jitniță. 2. S. n. Fig. Regiune sau țară care produce grâne din abundență și care aprovizionează cu ele și alte țări sau alte regiuni. 3. S. m. (Înv.) Negustor de cereale. – Grâne (pl. lui grâu) + suf. -ar.

DOOM

grânár² (hambar) s. n., pl. grânáre

grânarelor
GRÂNÁR, (1, 2) grânare, s. n., (3) grânari, s. m. 1. S. n. Magazie de cereale; hambar, jitniță. 2. S. n. Fig. Regiune sau țară care produce grâne din abundență și care aprovizionează cu ele și alte țări sau alte regiuni. 3. S. m. (Înv.) Negustor de cereale. – Grâne (pl. lui grâu) + suf. -ar.

DOOM

grânár² (hambar) s. n., pl. grânáre

grânarul
GRÂNÁR, (1, 2) grânare, s. n., (3) grânari, s. m. 1. S. n. Magazie de cereale; hambar, jitniță. 2. S. n. Fig. Regiune sau țară care produce grâne din abundență și care aprovizionează cu ele și alte țări sau alte regiuni. 3. S. m. (Înv.) Negustor de cereale. – Grâne (pl. lui grâu) + suf. -ar.

DOOM

grânár² (hambar) s. n., pl. grânáre

grânarului
GRÂNÁR, (1, 2) grânare, s. n., (3) grânari, s. m. 1. S. n. Magazie de cereale; hambar, jitniță. 2. S. n. Fig. Regiune sau țară care produce grâne din abundență și care aprovizionează cu ele și alte țări sau alte regiuni. 3. S. m. (Înv.) Negustor de cereale. – Grâne (pl. lui grâu) + suf. -ar.

DOOM

grânár² (hambar) s. n., pl. grânáre

grâne
GRÂU, (1) s. m., (2) grâne, s. n. 1. S. m. Gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu rădăcina adâncă, cu frunzele lanceolate, cu inflorescența în formă de spic, din ale căror boabe se face făină (Triticum); plantă care face parte din acest gen. ♦ Sămânța acestei plante. 2. S. n. (Adesea la pl.) Semănătură, lan, holdă de grâu (1) sau, p. gener., de cereale. ♦ (La pl.) Cereale sub formă de boabe. [Pl. și: (2) grâie] – Lat. granum.

DOOM

!grâu² (semănătură, lan) s. n., pl. grấne/grấie

grânele
GRÂU, (1) s. m., (2) grâne, s. n. 1. S. m. Gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu rădăcina adâncă, cu frunzele lanceolate, cu inflorescența în formă de spic, din ale căror boabe se face făină (Triticum); plantă care face parte din acest gen. ♦ Sămânța acestei plante. 2. S. n. (Adesea la pl.) Semănătură, lan, holdă de grâu (1) sau, p. gener., de cereale. ♦ (La pl.) Cereale sub formă de boabe. [Pl. și: (2) grâie] – Lat. granum.

DOOM

!grâu² (semănătură, lan) s. n., pl. grấne/grấie

grânelor
GRÂU, (1) s. m., (2) grâne, s. n. 1. S. m. Gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu rădăcina adâncă, cu frunzele lanceolate, cu inflorescența în formă de spic, din ale căror boabe se face făină (Triticum); plantă care face parte din acest gen. ♦ Sămânța acestei plante. 2. S. n. (Adesea la pl.) Semănătură, lan, holdă de grâu (1) sau, p. gener., de cereale. ♦ (La pl.) Cereale sub formă de boabe. [Pl. și: (2) grâie] – Lat. granum.

DOOM

!grâu² (semănătură, lan) s. n., pl. grấne/grấie

grâu
GRÂU, (1) s. m., (2) grâne, s. n. 1. S. m. Gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu rădăcina adâncă, cu frunzele lanceolate, cu inflorescența în formă de spic, din ale căror boabe se face făină (Triticum); plantă care face parte din acest gen. ♦ Sămânța acestei plante. 2. S. n. (Adesea la pl.) Semănătură, lan, holdă de grâu (1) sau, p. gener., de cereale. ♦ (La pl.) Cereale sub formă de boabe. [Pl. și: (2) grâie] – Lat. granum.

DOOM

!grâu² (semănătură, lan) s. n., pl. grấne/grấie

grâul
GRÂU, (1) s. m., (2) grâne, s. n. 1. S. m. Gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu rădăcina adâncă, cu frunzele lanceolate, cu inflorescența în formă de spic, din ale căror boabe se face făină (Triticum); plantă care face parte din acest gen. ♦ Sămânța acestei plante. 2. S. n. (Adesea la pl.) Semănătură, lan, holdă de grâu (1) sau, p. gener., de cereale. ♦ (La pl.) Cereale sub formă de boabe. [Pl. și: (2) grâie] – Lat. granum.

DOOM

!grâu² (semănătură, lan) s. n., pl. grấne/grấie

grâuleț
GRÂULÉȚ s. m. Grâușor (1). [Pr.: grâ-u-] – Grâu + suf. -uleț.

DOOM

grâuléț (grâ-u-) s. m.

grâulețul
GRÂULÉȚ s. m. Grâușor (1). [Pr.: grâ-u-] – Grâu + suf. -uleț.

DOOM

grâuléț (grâ-u-) s. m.

grâulețului
GRÂULÉȚ s. m. Grâușor (1). [Pr.: grâ-u-] – Grâu + suf. -uleț.

DOOM

grâuléț (grâ-u-) s. m.

grâului
GRÂU, (1) s. m., (2) grâne, s. n. 1. S. m. Gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu rădăcina adâncă, cu frunzele lanceolate, cu inflorescența în formă de spic, din ale căror boabe se face făină (Triticum); plantă care face parte din acest gen. ♦ Sămânța acestei plante. 2. S. n. (Adesea la pl.) Semănătură, lan, holdă de grâu (1) sau, p. gener., de cereale. ♦ (La pl.) Cereale sub formă de boabe. [Pl. și: (2) grâie] – Lat. granum.

DOOM

!grâu² (semănătură, lan) s. n., pl. grấne/grấie

grâușor
GRÂUȘÓR s. m. 1. Diminutiv al lui grâu; grâuleț. 2. (Bot.; pop.) Untișor. [Pr.: grâ-u-] – Grâu + suf. -ușor.

DOOM

grâușór (grâ-u-) s. m.

grîie
GRÂU, (1) s. m., (2) grâne, s. n. 1. S. m. Gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu rădăcina adâncă, cu frunzele lanceolate, cu inflorescența în formă de spic, din ale căror boabe se face făină (Triticum); plantă care face parte din acest gen. ♦ Sămânța acestei plante. 2. S. n. (Adesea la pl.) Semănătură, lan, holdă de grâu (1) sau, p. gener., de cereale. ♦ (La pl.) Cereale sub formă de boabe. [Pl. și: (2) grâie] – Lat. granum.

DOOM

!grâu² (semănătură, lan) s. n., pl. grấne/grấie

grîiele
GRÂU, (1) s. m., (2) grâne, s. n. 1. S. m. Gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu rădăcina adâncă, cu frunzele lanceolate, cu inflorescența în formă de spic, din ale căror boabe se face făină (Triticum); plantă care face parte din acest gen. ♦ Sămânța acestei plante. 2. S. n. (Adesea la pl.) Semănătură, lan, holdă de grâu (1) sau, p. gener., de cereale. ♦ (La pl.) Cereale sub formă de boabe. [Pl. și: (2) grâie] – Lat. granum.

DOOM

!grâu² (semănătură, lan) s. n., pl. grấne/grấie

grîielor
GRÂU, (1) s. m., (2) grâne, s. n. 1. S. m. Gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu rădăcina adâncă, cu frunzele lanceolate, cu inflorescența în formă de spic, din ale căror boabe se face făină (Triticum); plantă care face parte din acest gen. ♦ Sămânța acestei plante. 2. S. n. (Adesea la pl.) Semănătură, lan, holdă de grâu (1) sau, p. gener., de cereale. ♦ (La pl.) Cereale sub formă de boabe. [Pl. și: (2) grâie] – Lat. granum.

DOOM

!grâu² (semănătură, lan) s. n., pl. grấne/grấie

grînar
GRÂNÁR, (1, 2) grânare, s. n., (3) grânari, s. m. 1. S. n. Magazie de cereale; hambar, jitniță. 2. S. n. Fig. Regiune sau țară care produce grâne din abundență și care aprovizionează cu ele și alte țări sau alte regiuni. 3. S. m. (Înv.) Negustor de cereale. – Grâne (pl. lui grâu) + suf. -ar.

DOOM

grânár² (hambar) s. n., pl. grânáre

grînare
GRÂNÁR, (1, 2) grânare, s. n., (3) grânari, s. m. 1. S. n. Magazie de cereale; hambar, jitniță. 2. S. n. Fig. Regiune sau țară care produce grâne din abundență și care aprovizionează cu ele și alte țări sau alte regiuni. 3. S. m. (Înv.) Negustor de cereale. – Grâne (pl. lui grâu) + suf. -ar.

DOOM

grânár² (hambar) s. n., pl. grânáre

grînarele
GRÂNÁR, (1, 2) grânare, s. n., (3) grânari, s. m. 1. S. n. Magazie de cereale; hambar, jitniță. 2. S. n. Fig. Regiune sau țară care produce grâne din abundență și care aprovizionează cu ele și alte țări sau alte regiuni. 3. S. m. (Înv.) Negustor de cereale. – Grâne (pl. lui grâu) + suf. -ar.

DOOM

grânár² (hambar) s. n., pl. grânáre

grînarelor
GRÂNÁR, (1, 2) grânare, s. n., (3) grânari, s. m. 1. S. n. Magazie de cereale; hambar, jitniță. 2. S. n. Fig. Regiune sau țară care produce grâne din abundență și care aprovizionează cu ele și alte țări sau alte regiuni. 3. S. m. (Înv.) Negustor de cereale. – Grâne (pl. lui grâu) + suf. -ar.

DOOM

grânár² (hambar) s. n., pl. grânáre

grînarul
GRÂNÁR, (1, 2) grânare, s. n., (3) grânari, s. m. 1. S. n. Magazie de cereale; hambar, jitniță. 2. S. n. Fig. Regiune sau țară care produce grâne din abundență și care aprovizionează cu ele și alte țări sau alte regiuni. 3. S. m. (Înv.) Negustor de cereale. – Grâne (pl. lui grâu) + suf. -ar.

DOOM

grânár² (hambar) s. n., pl. grânáre

grînarului
GRÂNÁR, (1, 2) grânare, s. n., (3) grânari, s. m. 1. S. n. Magazie de cereale; hambar, jitniță. 2. S. n. Fig. Regiune sau țară care produce grâne din abundență și care aprovizionează cu ele și alte țări sau alte regiuni. 3. S. m. (Înv.) Negustor de cereale. – Grâne (pl. lui grâu) + suf. -ar.

DOOM

grânár² (hambar) s. n., pl. grânáre

grîne
GRÂU, (1) s. m., (2) grâne, s. n. 1. S. m. Gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu rădăcina adâncă, cu frunzele lanceolate, cu inflorescența în formă de spic, din ale căror boabe se face făină (Triticum); plantă care face parte din acest gen. ♦ Sămânța acestei plante. 2. S. n. (Adesea la pl.) Semănătură, lan, holdă de grâu (1) sau, p. gener., de cereale. ♦ (La pl.) Cereale sub formă de boabe. [Pl. și: (2) grâie] – Lat. granum.

DOOM

!grâu² (semănătură, lan) s. n., pl. grấne/grấie

grînele
GRÂU, (1) s. m., (2) grâne, s. n. 1. S. m. Gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu rădăcina adâncă, cu frunzele lanceolate, cu inflorescența în formă de spic, din ale căror boabe se face făină (Triticum); plantă care face parte din acest gen. ♦ Sămânța acestei plante. 2. S. n. (Adesea la pl.) Semănătură, lan, holdă de grâu (1) sau, p. gener., de cereale. ♦ (La pl.) Cereale sub formă de boabe. [Pl. și: (2) grâie] – Lat. granum.

DOOM

!grâu² (semănătură, lan) s. n., pl. grấne/grấie

grînelor
GRÂU, (1) s. m., (2) grâne, s. n. 1. S. m. Gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu rădăcina adâncă, cu frunzele lanceolate, cu inflorescența în formă de spic, din ale căror boabe se face făină (Triticum); plantă care face parte din acest gen. ♦ Sămânța acestei plante. 2. S. n. (Adesea la pl.) Semănătură, lan, holdă de grâu (1) sau, p. gener., de cereale. ♦ (La pl.) Cereale sub formă de boabe. [Pl. și: (2) grâie] – Lat. granum.

DOOM

!grâu² (semănătură, lan) s. n., pl. grấne/grấie

grîu
GRÂU, (1) s. m., (2) grâne, s. n. 1. S. m. Gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu rădăcina adâncă, cu frunzele lanceolate, cu inflorescența în formă de spic, din ale căror boabe se face făină (Triticum); plantă care face parte din acest gen. ♦ Sămânța acestei plante. 2. S. n. (Adesea la pl.) Semănătură, lan, holdă de grâu (1) sau, p. gener., de cereale. ♦ (La pl.) Cereale sub formă de boabe. [Pl. și: (2) grâie] – Lat. granum.

DOOM

!grâu² (semănătură, lan) s. n., pl. grấne/grấie

grîul
GRÂU, (1) s. m., (2) grâne, s. n. 1. S. m. Gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu rădăcina adâncă, cu frunzele lanceolate, cu inflorescența în formă de spic, din ale căror boabe se face făină (Triticum); plantă care face parte din acest gen. ♦ Sămânța acestei plante. 2. S. n. (Adesea la pl.) Semănătură, lan, holdă de grâu (1) sau, p. gener., de cereale. ♦ (La pl.) Cereale sub formă de boabe. [Pl. și: (2) grâie] – Lat. granum.

DOOM

!grâu² (semănătură, lan) s. n., pl. grấne/grấie

grîuleț
GRÂULÉȚ s. m. Grâușor (1). [Pr.: grâ-u-] – Grâu + suf. -uleț.

DOOM

grâuléț (grâ-u-) s. m.

grîulețul
GRÂULÉȚ s. m. Grâușor (1). [Pr.: grâ-u-] – Grâu + suf. -uleț.

DOOM

grâuléț (grâ-u-) s. m.

grîulețului
GRÂULÉȚ s. m. Grâușor (1). [Pr.: grâ-u-] – Grâu + suf. -uleț.

DOOM

grâuléț (grâ-u-) s. m.

grîului
GRÂU, (1) s. m., (2) grâne, s. n. 1. S. m. Gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu rădăcina adâncă, cu frunzele lanceolate, cu inflorescența în formă de spic, din ale căror boabe se face făină (Triticum); plantă care face parte din acest gen. ♦ Sămânța acestei plante. 2. S. n. (Adesea la pl.) Semănătură, lan, holdă de grâu (1) sau, p. gener., de cereale. ♦ (La pl.) Cereale sub formă de boabe. [Pl. și: (2) grâie] – Lat. granum.

DOOM

!grâu² (semănătură, lan) s. n., pl. grấne/grấie

grăbar
grăbár (-ri), s. m. (Banat) Varietate de carpen (Carpinus Duinensis). Sb. grabar (DAR; Scriban).

grăbea
GRĂBÍ, grăbesc, vb. IV. Refl., intranz. și tranz. A acționa sau a face pe cineva să acționeze (mai) repede; a-și iuți sau a face să-și iuțească mișcările, mersul. ♦ Tranz. A face ca o treabă, un fenomen etc. să se întâmple, să se săvârșească mai repede; a urgenta, a zori, a iuți, a accelera, a devansa. ♦ Refl. A acționa, a face ceva prea în grabă și fără prea multă chibzuială; a se pripi. – Din bg. grabja (se).

DOOM

grăbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăbésc, imperf. 3 sg. grăbeá; conj. prez. 3 să grăbeáscă

grăbeai
GRĂBÍ, grăbesc, vb. IV. Refl., intranz. și tranz. A acționa sau a face pe cineva să acționeze (mai) repede; a-și iuți sau a face să-și iuțească mișcările, mersul. ♦ Tranz. A face ca o treabă, un fenomen etc. să se întâmple, să se săvârșească mai repede; a urgenta, a zori, a iuți, a accelera, a devansa. ♦ Refl. A acționa, a face ceva prea în grabă și fără prea multă chibzuială; a se pripi. – Din bg. grabja (se).

DOOM

grăbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăbésc, imperf. 3 sg. grăbeá; conj. prez. 3 să grăbeáscă

grăbeam
GRĂBÍ, grăbesc, vb. IV. Refl., intranz. și tranz. A acționa sau a face pe cineva să acționeze (mai) repede; a-și iuți sau a face să-și iuțească mișcările, mersul. ♦ Tranz. A face ca o treabă, un fenomen etc. să se întâmple, să se săvârșească mai repede; a urgenta, a zori, a iuți, a accelera, a devansa. ♦ Refl. A acționa, a face ceva prea în grabă și fără prea multă chibzuială; a se pripi. – Din bg. grabja (se).

DOOM

grăbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăbésc, imperf. 3 sg. grăbeá; conj. prez. 3 să grăbeáscă

grăbească
GRĂBÍ, grăbesc, vb. IV. Refl., intranz. și tranz. A acționa sau a face pe cineva să acționeze (mai) repede; a-și iuți sau a face să-și iuțească mișcările, mersul. ♦ Tranz. A face ca o treabă, un fenomen etc. să se întâmple, să se săvârșească mai repede; a urgenta, a zori, a iuți, a accelera, a devansa. ♦ Refl. A acționa, a face ceva prea în grabă și fără prea multă chibzuială; a se pripi. – Din bg. grabja (se).

DOOM

grăbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăbésc, imperf. 3 sg. grăbeá; conj. prez. 3 să grăbeáscă

grăbeau
GRĂBÍ, grăbesc, vb. IV. Refl., intranz. și tranz. A acționa sau a face pe cineva să acționeze (mai) repede; a-și iuți sau a face să-și iuțească mișcările, mersul. ♦ Tranz. A face ca o treabă, un fenomen etc. să se întâmple, să se săvârșească mai repede; a urgenta, a zori, a iuți, a accelera, a devansa. ♦ Refl. A acționa, a face ceva prea în grabă și fără prea multă chibzuială; a se pripi. – Din bg. grabja (se).

DOOM

grăbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăbésc, imperf. 3 sg. grăbeá; conj. prez. 3 să grăbeáscă

grăbeați
GRĂBÍ, grăbesc, vb. IV. Refl., intranz. și tranz. A acționa sau a face pe cineva să acționeze (mai) repede; a-și iuți sau a face să-și iuțească mișcările, mersul. ♦ Tranz. A face ca o treabă, un fenomen etc. să se întâmple, să se săvârșească mai repede; a urgenta, a zori, a iuți, a accelera, a devansa. ♦ Refl. A acționa, a face ceva prea în grabă și fără prea multă chibzuială; a se pripi. – Din bg. grabja (se).

DOOM

grăbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăbésc, imperf. 3 sg. grăbeá; conj. prez. 3 să grăbeáscă

grăbesc
GRĂBÍ, grăbesc, vb. IV. Refl., intranz. și tranz. A acționa sau a face pe cineva să acționeze (mai) repede; a-și iuți sau a face să-și iuțească mișcările, mersul. ♦ Tranz. A face ca o treabă, un fenomen etc. să se întâmple, să se săvârșească mai repede; a urgenta, a zori, a iuți, a accelera, a devansa. ♦ Refl. A acționa, a face ceva prea în grabă și fără prea multă chibzuială; a se pripi. – Din bg. grabja (se).

DOOM

grăbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăbésc, imperf. 3 sg. grăbeá; conj. prez. 3 să grăbeáscă

grăbește
GRĂBÍ, grăbesc, vb. IV. Refl., intranz. și tranz. A acționa sau a face pe cineva să acționeze (mai) repede; a-și iuți sau a face să-și iuțească mișcările, mersul. ♦ Tranz. A face ca o treabă, un fenomen etc. să se întâmple, să se săvârșească mai repede; a urgenta, a zori, a iuți, a accelera, a devansa. ♦ Refl. A acționa, a face ceva prea în grabă și fără prea multă chibzuială; a se pripi. – Din bg. grabja (se).

DOOM

grăbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăbésc, imperf. 3 sg. grăbeá; conj. prez. 3 să grăbeáscă

grăbești
GRĂBÍ, grăbesc, vb. IV. Refl., intranz. și tranz. A acționa sau a face pe cineva să acționeze (mai) repede; a-și iuți sau a face să-și iuțească mișcările, mersul. ♦ Tranz. A face ca o treabă, un fenomen etc. să se întâmple, să se săvârșească mai repede; a urgenta, a zori, a iuți, a accelera, a devansa. ♦ Refl. A acționa, a face ceva prea în grabă și fără prea multă chibzuială; a se pripi. – Din bg. grabja (se).

DOOM

grăbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăbésc, imperf. 3 sg. grăbeá; conj. prez. 3 să grăbeáscă

grăbi
GRĂBÍ, grăbesc, vb. IV. Refl., intranz. și tranz. A acționa sau a face pe cineva să acționeze (mai) repede; a-și iuți sau a face să-și iuțească mișcările, mersul. ♦ Tranz. A face ca o treabă, un fenomen etc. să se întâmple, să se săvârșească mai repede; a urgenta, a zori, a iuți, a accelera, a devansa. ♦ Refl. A acționa, a face ceva prea în grabă și fără prea multă chibzuială; a se pripi. – Din bg. grabja (se).

DOOM

grăbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăbésc, imperf. 3 sg. grăbeá; conj. prez. 3 să grăbeáscă

grăbii
GRĂBÍ, grăbesc, vb. IV. Refl., intranz. și tranz. A acționa sau a face pe cineva să acționeze (mai) repede; a-și iuți sau a face să-și iuțească mișcările, mersul. ♦ Tranz. A face ca o treabă, un fenomen etc. să se întâmple, să se săvârșească mai repede; a urgenta, a zori, a iuți, a accelera, a devansa. ♦ Refl. A acționa, a face ceva prea în grabă și fără prea multă chibzuială; a se pripi. – Din bg. grabja (se).

DOOM

grăbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăbésc, imperf. 3 sg. grăbeá; conj. prez. 3 să grăbeáscă

grăbim
GRĂBÍ, grăbesc, vb. IV. Refl., intranz. și tranz. A acționa sau a face pe cineva să acționeze (mai) repede; a-și iuți sau a face să-și iuțească mișcările, mersul. ♦ Tranz. A face ca o treabă, un fenomen etc. să se întâmple, să se săvârșească mai repede; a urgenta, a zori, a iuți, a accelera, a devansa. ♦ Refl. A acționa, a face ceva prea în grabă și fără prea multă chibzuială; a se pripi. – Din bg. grabja (se).

DOOM

grăbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăbésc, imperf. 3 sg. grăbeá; conj. prez. 3 să grăbeáscă

grăbind
GRĂBÍ, grăbesc, vb. IV. Refl., intranz. și tranz. A acționa sau a face pe cineva să acționeze (mai) repede; a-și iuți sau a face să-și iuțească mișcările, mersul. ♦ Tranz. A face ca o treabă, un fenomen etc. să se întâmple, să se săvârșească mai repede; a urgenta, a zori, a iuți, a accelera, a devansa. ♦ Refl. A acționa, a face ceva prea în grabă și fără prea multă chibzuială; a se pripi. – Din bg. grabja (se).

DOOM

grăbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăbésc, imperf. 3 sg. grăbeá; conj. prez. 3 să grăbeáscă

grăbire
GRĂBÍ, grăbesc, vb. IV. Refl., intranz. și tranz. A acționa sau a face pe cineva să acționeze (mai) repede; a-și iuți sau a face să-și iuțească mișcările, mersul. ♦ Tranz. A face ca o treabă, un fenomen etc. să se întâmple, să se săvârșească mai repede; a urgenta, a zori, a iuți, a accelera, a devansa. ♦ Refl. A acționa, a face ceva prea în grabă și fără prea multă chibzuială; a se pripi. – Din bg. grabja (se).

DOOM

grăbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăbésc, imperf. 3 sg. grăbeá; conj. prez. 3 să grăbeáscă

grăbire
GRĂBÍRE s. f. Acțiunea de a (se) grăbi; grabă. ◊ Loc. adv. (Înv.) Cu (mare) grăbire = grabnic, repede. – V. grăbi.

DOOM

!grăbíre s. f., g.-d. art. grăbírii

grăbirea
GRĂBÍRE s. f. Acțiunea de a (se) grăbi; grabă. ◊ Loc. adv. (Înv.) Cu (mare) grăbire = grabnic, repede. – V. grăbi.

DOOM

!grăbíre s. f., g.-d. art. grăbírii

grăbiri
GRĂBÍRE s. f. Acțiunea de a (se) grăbi; grabă. ◊ Loc. adv. (Înv.) Cu (mare) grăbire = grabnic, repede. – V. grăbi.

DOOM

!grăbíre s. f., g.-d. art. grăbírii

grăbirii
GRĂBÍRE s. f. Acțiunea de a (se) grăbi; grabă. ◊ Loc. adv. (Înv.) Cu (mare) grăbire = grabnic, repede. – V. grăbi.

DOOM

!grăbíre s. f., g.-d. art. grăbírii

grăbirile
GRĂBÍRE s. f. Acțiunea de a (se) grăbi; grabă. ◊ Loc. adv. (Înv.) Cu (mare) grăbire = grabnic, repede. – V. grăbi.

DOOM

!grăbíre s. f., g.-d. art. grăbírii

grăbirilor
GRĂBÍRE s. f. Acțiunea de a (se) grăbi; grabă. ◊ Loc. adv. (Înv.) Cu (mare) grăbire = grabnic, repede. – V. grăbi.

DOOM

!grăbíre s. f., g.-d. art. grăbírii

grăbiră
GRĂBÍ, grăbesc, vb. IV. Refl., intranz. și tranz. A acționa sau a face pe cineva să acționeze (mai) repede; a-și iuți sau a face să-și iuțească mișcările, mersul. ♦ Tranz. A face ca o treabă, un fenomen etc. să se întâmple, să se săvârșească mai repede; a urgenta, a zori, a iuți, a accelera, a devansa. ♦ Refl. A acționa, a face ceva prea în grabă și fără prea multă chibzuială; a se pripi. – Din bg. grabja (se).

DOOM

grăbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăbésc, imperf. 3 sg. grăbeá; conj. prez. 3 să grăbeáscă

grăbirăm
GRĂBÍ, grăbesc, vb. IV. Refl., intranz. și tranz. A acționa sau a face pe cineva să acționeze (mai) repede; a-și iuți sau a face să-și iuțească mișcările, mersul. ♦ Tranz. A face ca o treabă, un fenomen etc. să se întâmple, să se săvârșească mai repede; a urgenta, a zori, a iuți, a accelera, a devansa. ♦ Refl. A acționa, a face ceva prea în grabă și fără prea multă chibzuială; a se pripi. – Din bg. grabja (se).

DOOM

grăbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăbésc, imperf. 3 sg. grăbeá; conj. prez. 3 să grăbeáscă

grăbirăți
GRĂBÍ, grăbesc, vb. IV. Refl., intranz. și tranz. A acționa sau a face pe cineva să acționeze (mai) repede; a-și iuți sau a face să-și iuțească mișcările, mersul. ♦ Tranz. A face ca o treabă, un fenomen etc. să se întâmple, să se săvârșească mai repede; a urgenta, a zori, a iuți, a accelera, a devansa. ♦ Refl. A acționa, a face ceva prea în grabă și fără prea multă chibzuială; a se pripi. – Din bg. grabja (se).

DOOM

grăbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăbésc, imperf. 3 sg. grăbeá; conj. prez. 3 să grăbeáscă

grăbise
GRĂBÍ, grăbesc, vb. IV. Refl., intranz. și tranz. A acționa sau a face pe cineva să acționeze (mai) repede; a-și iuți sau a face să-și iuțească mișcările, mersul. ♦ Tranz. A face ca o treabă, un fenomen etc. să se întâmple, să se săvârșească mai repede; a urgenta, a zori, a iuți, a accelera, a devansa. ♦ Refl. A acționa, a face ceva prea în grabă și fără prea multă chibzuială; a se pripi. – Din bg. grabja (se).

DOOM

grăbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăbésc, imperf. 3 sg. grăbeá; conj. prez. 3 să grăbeáscă

grăbisem
GRĂBÍ, grăbesc, vb. IV. Refl., intranz. și tranz. A acționa sau a face pe cineva să acționeze (mai) repede; a-și iuți sau a face să-și iuțească mișcările, mersul. ♦ Tranz. A face ca o treabă, un fenomen etc. să se întâmple, să se săvârșească mai repede; a urgenta, a zori, a iuți, a accelera, a devansa. ♦ Refl. A acționa, a face ceva prea în grabă și fără prea multă chibzuială; a se pripi. – Din bg. grabja (se).

DOOM

grăbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăbésc, imperf. 3 sg. grăbeá; conj. prez. 3 să grăbeáscă

grăbiseră
GRĂBÍ, grăbesc, vb. IV. Refl., intranz. și tranz. A acționa sau a face pe cineva să acționeze (mai) repede; a-și iuți sau a face să-și iuțească mișcările, mersul. ♦ Tranz. A face ca o treabă, un fenomen etc. să se întâmple, să se săvârșească mai repede; a urgenta, a zori, a iuți, a accelera, a devansa. ♦ Refl. A acționa, a face ceva prea în grabă și fără prea multă chibzuială; a se pripi. – Din bg. grabja (se).

DOOM

grăbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăbésc, imperf. 3 sg. grăbeá; conj. prez. 3 să grăbeáscă

grăbiserăm
GRĂBÍ, grăbesc, vb. IV. Refl., intranz. și tranz. A acționa sau a face pe cineva să acționeze (mai) repede; a-și iuți sau a face să-și iuțească mișcările, mersul. ♦ Tranz. A face ca o treabă, un fenomen etc. să se întâmple, să se săvârșească mai repede; a urgenta, a zori, a iuți, a accelera, a devansa. ♦ Refl. A acționa, a face ceva prea în grabă și fără prea multă chibzuială; a se pripi. – Din bg. grabja (se).

DOOM

grăbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăbésc, imperf. 3 sg. grăbeá; conj. prez. 3 să grăbeáscă

grăbiserăți
GRĂBÍ, grăbesc, vb. IV. Refl., intranz. și tranz. A acționa sau a face pe cineva să acționeze (mai) repede; a-și iuți sau a face să-și iuțească mișcările, mersul. ♦ Tranz. A face ca o treabă, un fenomen etc. să se întâmple, să se săvârșească mai repede; a urgenta, a zori, a iuți, a accelera, a devansa. ♦ Refl. A acționa, a face ceva prea în grabă și fără prea multă chibzuială; a se pripi. – Din bg. grabja (se).

DOOM

grăbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăbésc, imperf. 3 sg. grăbeá; conj. prez. 3 să grăbeáscă

grăbiseși
GRĂBÍ, grăbesc, vb. IV. Refl., intranz. și tranz. A acționa sau a face pe cineva să acționeze (mai) repede; a-și iuți sau a face să-și iuțească mișcările, mersul. ♦ Tranz. A face ca o treabă, un fenomen etc. să se întâmple, să se săvârșească mai repede; a urgenta, a zori, a iuți, a accelera, a devansa. ♦ Refl. A acționa, a face ceva prea în grabă și fără prea multă chibzuială; a se pripi. – Din bg. grabja (se).

DOOM

grăbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăbésc, imperf. 3 sg. grăbeá; conj. prez. 3 să grăbeáscă

grăbiseți
GRĂBÍ, grăbesc, vb. IV. Refl., intranz. și tranz. A acționa sau a face pe cineva să acționeze (mai) repede; a-și iuți sau a face să-și iuțească mișcările, mersul. ♦ Tranz. A face ca o treabă, un fenomen etc. să se întâmple, să se săvârșească mai repede; a urgenta, a zori, a iuți, a accelera, a devansa. ♦ Refl. A acționa, a face ceva prea în grabă și fără prea multă chibzuială; a se pripi. – Din bg. grabja (se).

DOOM

grăbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăbésc, imperf. 3 sg. grăbeá; conj. prez. 3 să grăbeáscă

grăbit
GRĂBÍ, grăbesc, vb. IV. Refl., intranz. și tranz. A acționa sau a face pe cineva să acționeze (mai) repede; a-și iuți sau a face să-și iuțească mișcările, mersul. ♦ Tranz. A face ca o treabă, un fenomen etc. să se întâmple, să se săvârșească mai repede; a urgenta, a zori, a iuți, a accelera, a devansa. ♦ Refl. A acționa, a face ceva prea în grabă și fără prea multă chibzuială; a se pripi. – Din bg. grabja (se).

DOOM

grăbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăbésc, imperf. 3 sg. grăbeá; conj. prez. 3 să grăbeáscă

grăbit
GRĂBÍT, -Ă, grăbiți, -te, adj. (Despre oameni) Care se grăbește, care merge foarte repede (pentru a ajunge undeva la timp). – V. grăbi.

grăbita
GRĂBÍT, -Ă, grăbiți, -te, adj. (Despre oameni) Care se grăbește, care merge foarte repede (pentru a ajunge undeva la timp). – V. grăbi.

grăbite
GRĂBÍT, -Ă, grăbiți, -te, adj. (Despre oameni) Care se grăbește, care merge foarte repede (pentru a ajunge undeva la timp). – V. grăbi.

grăbitei
GRĂBÍT, -Ă, grăbiți, -te, adj. (Despre oameni) Care se grăbește, care merge foarte repede (pentru a ajunge undeva la timp). – V. grăbi.

grăbitele
GRĂBÍT, -Ă, grăbiți, -te, adj. (Despre oameni) Care se grăbește, care merge foarte repede (pentru a ajunge undeva la timp). – V. grăbi.

grăbitelor
GRĂBÍT, -Ă, grăbiți, -te, adj. (Despre oameni) Care se grăbește, care merge foarte repede (pentru a ajunge undeva la timp). – V. grăbi.

grăbitul
GRĂBÍT, -Ă, grăbiți, -te, adj. (Despre oameni) Care se grăbește, care merge foarte repede (pentru a ajunge undeva la timp). – V. grăbi.

grăbitului
GRĂBÍT, -Ă, grăbiți, -te, adj. (Despre oameni) Care se grăbește, care merge foarte repede (pentru a ajunge undeva la timp). – V. grăbi.

grăbiși
GRĂBÍ, grăbesc, vb. IV. Refl., intranz. și tranz. A acționa sau a face pe cineva să acționeze (mai) repede; a-și iuți sau a face să-și iuțească mișcările, mersul. ♦ Tranz. A face ca o treabă, un fenomen etc. să se întâmple, să se săvârșească mai repede; a urgenta, a zori, a iuți, a accelera, a devansa. ♦ Refl. A acționa, a face ceva prea în grabă și fără prea multă chibzuială; a se pripi. – Din bg. grabja (se).

DOOM

grăbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăbésc, imperf. 3 sg. grăbeá; conj. prez. 3 să grăbeáscă

grăbiți
GRĂBÍ, grăbesc, vb. IV. Refl., intranz. și tranz. A acționa sau a face pe cineva să acționeze (mai) repede; a-și iuți sau a face să-și iuțească mișcările, mersul. ♦ Tranz. A face ca o treabă, un fenomen etc. să se întâmple, să se săvârșească mai repede; a urgenta, a zori, a iuți, a accelera, a devansa. ♦ Refl. A acționa, a face ceva prea în grabă și fără prea multă chibzuială; a se pripi. – Din bg. grabja (se).

DOOM

grăbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăbésc, imperf. 3 sg. grăbeá; conj. prez. 3 să grăbeáscă

grăbiți
GRĂBÍT, -Ă, grăbiți, -te, adj. (Despre oameni) Care se grăbește, care merge foarte repede (pentru a ajunge undeva la timp). – V. grăbi.

grăbiții
GRĂBÍT, -Ă, grăbiți, -te, adj. (Despre oameni) Care se grăbește, care merge foarte repede (pentru a ajunge undeva la timp). – V. grăbi.

grăbiților
GRĂBÍT, -Ă, grăbiți, -te, adj. (Despre oameni) Care se grăbește, care merge foarte repede (pentru a ajunge undeva la timp). – V. grăbi.

grădea
GRĂDÉLĂ s. f. v. grădea.

DOOM

grădeá s. f., art. grădeáua; pl. grădéle, art. grădélele

grădeaua
GRĂDÉLĂ s. f. v. grădea.

DOOM

grădeá s. f., art. grădeáua; pl. grădéle, art. grădélele

grădele
GRĂDÉLĂ s. f. v. grădea.

DOOM

grădeá s. f., art. grădeáua; pl. grădéle, art. grădélele

grădelei
GRĂDÉLĂ s. f. v. grădea.

DOOM

grădeá s. f., art. grădeáua; pl. grădéle, art. grădélele

grădelele
GRĂDÉLĂ s. f. v. grădea.

DOOM

grădeá s. f., art. grădeáua; pl. grădéle, art. grădélele

grădelelor
GRĂDÉLĂ s. f. v. grădea.

DOOM

grădeá s. f., art. grădeáua; pl. grădéle, art. grădélele

grădelă
GRĂDÉLĂ s. f. v. grădea.

DOOM

grădeá s. f., art. grădeáua; pl. grădéle, art. grădélele

grădina
GRĂDÍNĂ, grădini, s. f. 1. Suprafață de teren arabil, de obicei îngrădită, pe care se cultivă legume, flori sau pomi fructiferi, în vederea obținerii unor produse; grădinărie. ◊ Expr. O grădină de om = om plăcut, simpatic. 2. Suprafață de teren plantată (și amenajată cu alei, bănci etc.) care servește ca loc de agrement sau care are rol decorativ. ◊ Grădină botanică = instituție (științifică) dotată cu o suprafață de teren pe care sunt cultivate (în scopul prezentării și studierii) colecții de plante. Grădină zoologică = instituție (științifică) dotată cu o suprafață de teren pe care sunt crescute (spre a fi expuse publicului sau studiate) animale din diverse regiuni ale Pământului. ♦ Grădină de vară = restaurant amenajat în timpul verii în aer liber. 3. (În sintagmele) (Ieșit din uz) Grădină de copii = grădiniță (de copii). Grădină sezonieră = grădiniță de copii care funcționează în mediul rural în timpul muncilor agricole. – Din bg., sb. gradina.

DOOM

grădínă s. f., g.-d. art. grădínii; pl. grădíni

grădinar
GRĂDINÁR, grădinari, s. m. Persoană care se ocupă de cultivarea unei grădini. – Grădină + suf. -ar.

DOOM

grădinár s. m., pl. grădinári

grădinari
GRĂDINÁR, grădinari, s. m. Persoană care se ocupă de cultivarea unei grădini. – Grădină + suf. -ar.

DOOM

grădinár s. m., pl. grădinári

grădinarii
GRĂDINÁR, grădinari, s. m. Persoană care se ocupă de cultivarea unei grădini. – Grădină + suf. -ar.

DOOM

grădinár s. m., pl. grădinári

grădinarilor
GRĂDINÁR, grădinari, s. m. Persoană care se ocupă de cultivarea unei grădini. – Grădină + suf. -ar.

DOOM

grădinár s. m., pl. grădinári

grădinarul
GRĂDINÁR, grădinari, s. m. Persoană care se ocupă de cultivarea unei grădini. – Grădină + suf. -ar.

DOOM

grădinár s. m., pl. grădinári

grădinarului
GRĂDINÁR, grădinari, s. m. Persoană care se ocupă de cultivarea unei grădini. – Grădină + suf. -ar.

DOOM

grădinár s. m., pl. grădinári

grădini
GRĂDÍNĂ, grădini, s. f. 1. Suprafață de teren arabil, de obicei îngrădită, pe care se cultivă legume, flori sau pomi fructiferi, în vederea obținerii unor produse; grădinărie. ◊ Expr. O grădină de om = om plăcut, simpatic. 2. Suprafață de teren plantată (și amenajată cu alei, bănci etc.) care servește ca loc de agrement sau care are rol decorativ. ◊ Grădină botanică = instituție (științifică) dotată cu o suprafață de teren pe care sunt cultivate (în scopul prezentării și studierii) colecții de plante. Grădină zoologică = instituție (științifică) dotată cu o suprafață de teren pe care sunt crescute (spre a fi expuse publicului sau studiate) animale din diverse regiuni ale Pământului. ♦ Grădină de vară = restaurant amenajat în timpul verii în aer liber. 3. (În sintagmele) (Ieșit din uz) Grădină de copii = grădiniță (de copii). Grădină sezonieră = grădiniță de copii care funcționează în mediul rural în timpul muncilor agricole. – Din bg., sb. gradina.

DOOM

grădínă s. f., g.-d. art. grădínii; pl. grădíni

grădinii
GRĂDÍNĂ, grădini, s. f. 1. Suprafață de teren arabil, de obicei îngrădită, pe care se cultivă legume, flori sau pomi fructiferi, în vederea obținerii unor produse; grădinărie. ◊ Expr. O grădină de om = om plăcut, simpatic. 2. Suprafață de teren plantată (și amenajată cu alei, bănci etc.) care servește ca loc de agrement sau care are rol decorativ. ◊ Grădină botanică = instituție (științifică) dotată cu o suprafață de teren pe care sunt cultivate (în scopul prezentării și studierii) colecții de plante. Grădină zoologică = instituție (științifică) dotată cu o suprafață de teren pe care sunt crescute (spre a fi expuse publicului sau studiate) animale din diverse regiuni ale Pământului. ♦ Grădină de vară = restaurant amenajat în timpul verii în aer liber. 3. (În sintagmele) (Ieșit din uz) Grădină de copii = grădiniță (de copii). Grădină sezonieră = grădiniță de copii care funcționează în mediul rural în timpul muncilor agricole. – Din bg., sb. gradina.

DOOM

grădínă s. f., g.-d. art. grădínii; pl. grădíni

grădinile
GRĂDÍNĂ, grădini, s. f. 1. Suprafață de teren arabil, de obicei îngrădită, pe care se cultivă legume, flori sau pomi fructiferi, în vederea obținerii unor produse; grădinărie. ◊ Expr. O grădină de om = om plăcut, simpatic. 2. Suprafață de teren plantată (și amenajată cu alei, bănci etc.) care servește ca loc de agrement sau care are rol decorativ. ◊ Grădină botanică = instituție (științifică) dotată cu o suprafață de teren pe care sunt cultivate (în scopul prezentării și studierii) colecții de plante. Grădină zoologică = instituție (științifică) dotată cu o suprafață de teren pe care sunt crescute (spre a fi expuse publicului sau studiate) animale din diverse regiuni ale Pământului. ♦ Grădină de vară = restaurant amenajat în timpul verii în aer liber. 3. (În sintagmele) (Ieșit din uz) Grădină de copii = grădiniță (de copii). Grădină sezonieră = grădiniță de copii care funcționează în mediul rural în timpul muncilor agricole. – Din bg., sb. gradina.

DOOM

grădínă s. f., g.-d. art. grădínii; pl. grădíni

grădinilor
GRĂDÍNĂ, grădini, s. f. 1. Suprafață de teren arabil, de obicei îngrădită, pe care se cultivă legume, flori sau pomi fructiferi, în vederea obținerii unor produse; grădinărie. ◊ Expr. O grădină de om = om plăcut, simpatic. 2. Suprafață de teren plantată (și amenajată cu alei, bănci etc.) care servește ca loc de agrement sau care are rol decorativ. ◊ Grădină botanică = instituție (științifică) dotată cu o suprafață de teren pe care sunt cultivate (în scopul prezentării și studierii) colecții de plante. Grădină zoologică = instituție (științifică) dotată cu o suprafață de teren pe care sunt crescute (spre a fi expuse publicului sau studiate) animale din diverse regiuni ale Pământului. ♦ Grădină de vară = restaurant amenajat în timpul verii în aer liber. 3. (În sintagmele) (Ieșit din uz) Grădină de copii = grădiniță (de copii). Grădină sezonieră = grădiniță de copii care funcționează în mediul rural în timpul muncilor agricole. – Din bg., sb. gradina.

DOOM

grădínă s. f., g.-d. art. grădínii; pl. grădíni

grădinița
GRĂDINÍȚĂ, grădinițe, s. f. Diminutiv al lui grădină; grădinuță. ◊ Grădiniță (de copii) = instituție pentru educarea și instruirea copiilor preșcolari; grădină de copii. – Grădină + suf. -iță.

DOOM

grădiníță s. f., g.-d. art. grădiníței; pl. grădiníțe

grădinițe
GRĂDINÍȚĂ, grădinițe, s. f. Diminutiv al lui grădină; grădinuță. ◊ Grădiniță (de copii) = instituție pentru educarea și instruirea copiilor preșcolari; grădină de copii. – Grădină + suf. -iță.

DOOM

grădiníță s. f., g.-d. art. grădiníței; pl. grădiníțe

grădiniței
GRĂDINÍȚĂ, grădinițe, s. f. Diminutiv al lui grădină; grădinuță. ◊ Grădiniță (de copii) = instituție pentru educarea și instruirea copiilor preșcolari; grădină de copii. – Grădină + suf. -iță.

DOOM

grădiníță s. f., g.-d. art. grădiníței; pl. grădiníțe

grădinițele
GRĂDINÍȚĂ, grădinițe, s. f. Diminutiv al lui grădină; grădinuță. ◊ Grădiniță (de copii) = instituție pentru educarea și instruirea copiilor preșcolari; grădină de copii. – Grădină + suf. -iță.

DOOM

grădiníță s. f., g.-d. art. grădiníței; pl. grădiníțe

grădinițelor
GRĂDINÍȚĂ, grădinițe, s. f. Diminutiv al lui grădină; grădinuță. ◊ Grădiniță (de copii) = instituție pentru educarea și instruirea copiilor preșcolari; grădină de copii. – Grădină + suf. -iță.

DOOM

grădiníță s. f., g.-d. art. grădiníței; pl. grădiníțe

grădinuța
GRĂDINÚȚĂ, grădinuțe, s. f. (Rar) Grădiniță. – Grădină + suf. -uță.

DOOM

grădinúță (rar) s. f., g.-d. art. grădinúței; pl. grădinúțe

grădinuțe
GRĂDINÚȚĂ, grădinuțe, s. f. (Rar) Grădiniță. – Grădină + suf. -uță.

DOOM

grădinúță (rar) s. f., g.-d. art. grădinúței; pl. grădinúțe

grădinuței
GRĂDINÚȚĂ, grădinuțe, s. f. (Rar) Grădiniță. – Grădină + suf. -uță.

DOOM

grădinúță (rar) s. f., g.-d. art. grădinúței; pl. grădinúțe

grădinuțele
GRĂDINÚȚĂ, grădinuțe, s. f. (Rar) Grădiniță. – Grădină + suf. -uță.

DOOM

grădinúță (rar) s. f., g.-d. art. grădinúței; pl. grădinúțe

grădinuțelor
GRĂDINÚȚĂ, grădinuțe, s. f. (Rar) Grădiniță. – Grădină + suf. -uță.

DOOM

grădinúță (rar) s. f., g.-d. art. grădinúței; pl. grădinúțe

grădinărea
GRĂDINĂRÍ, grădinăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se ocupa de cultivarea unei grădini. – Din grădinar.

DOOM

grădinărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grădinărésc, imperf. 3 sg. grădinăreá; conj. prez. 3 să grădinăreáscă

grădinăreai
GRĂDINĂRÍ, grădinăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se ocupa de cultivarea unei grădini. – Din grădinar.

DOOM

grădinărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grădinărésc, imperf. 3 sg. grădinăreá; conj. prez. 3 să grădinăreáscă

grădinăream
GRĂDINĂRÍ, grădinăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se ocupa de cultivarea unei grădini. – Din grădinar.

DOOM

grădinărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grădinărésc, imperf. 3 sg. grădinăreá; conj. prez. 3 să grădinăreáscă

grădinăreasa
GRĂDINĂREÁSĂ, grădinărese, s. f. Femeie care se ocupă de cultivarea unei grădini; soție de grădinar. – Grădinar + suf. -easă.

DOOM

grădinăreásă s. f., g.-d. art. grădinărései; pl. grădinărése

grădinăreasca
GRĂDINĂRÉSC, -EÁSCĂ, grădinărești, adj. Care aparține grădinarului sau grădinăritului, privitor la grădinar sau la grădinărit. – Grădinar + suf. -esc.

DOOM

grădinărésc adj. m., f. grădinăreáscă, pl. m. și f. grădinăréști

grădinărească
GRĂDINĂRÍ, grădinăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se ocupa de cultivarea unei grădini. – Din grădinar.

DOOM

grădinărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grădinărésc, imperf. 3 sg. grădinăreá; conj. prez. 3 să grădinăreáscă

grădinăreau
GRĂDINĂRÍ, grădinăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se ocupa de cultivarea unei grădini. – Din grădinar.

DOOM

grădinărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grădinărésc, imperf. 3 sg. grădinăreá; conj. prez. 3 să grădinăreáscă

grădinăreați
GRĂDINĂRÍ, grădinăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se ocupa de cultivarea unei grădini. – Din grădinar.

DOOM

grădinărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grădinărésc, imperf. 3 sg. grădinăreá; conj. prez. 3 să grădinăreáscă

grădinăresc
GRĂDINĂRÉSC, -EÁSCĂ, grădinărești, adj. Care aparține grădinarului sau grădinăritului, privitor la grădinar sau la grădinărit. – Grădinar + suf. -esc.

DOOM

grădinărésc adj. m., f. grădinăreáscă, pl. m. și f. grădinăréști

grădinăresc
GRĂDINĂRÍ, grădinăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se ocupa de cultivarea unei grădini. – Din grădinar.

DOOM

grădinărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grădinărésc, imperf. 3 sg. grădinăreá; conj. prez. 3 să grădinăreáscă

grădinărescul
GRĂDINĂRÉSC, -EÁSCĂ, grădinărești, adj. Care aparține grădinarului sau grădinăritului, privitor la grădinar sau la grădinărit. – Grădinar + suf. -esc.

DOOM

grădinărésc adj. m., f. grădinăreáscă, pl. m. și f. grădinăréști

grădinărescului
GRĂDINĂRÉSC, -EÁSCĂ, grădinărești, adj. Care aparține grădinarului sau grădinăritului, privitor la grădinar sau la grădinărit. – Grădinar + suf. -esc.

DOOM

grădinărésc adj. m., f. grădinăreáscă, pl. m. și f. grădinăréști

grădinărese
GRĂDINĂREÁSĂ, grădinărese, s. f. Femeie care se ocupă de cultivarea unei grădini; soție de grădinar. – Grădinar + suf. -easă.

DOOM

grădinăreásă s. f., g.-d. art. grădinărései; pl. grădinărése

grădinăresei
GRĂDINĂREÁSĂ, grădinărese, s. f. Femeie care se ocupă de cultivarea unei grădini; soție de grădinar. – Grădinar + suf. -easă.

DOOM

grădinăreásă s. f., g.-d. art. grădinărései; pl. grădinărése

grădinăresele
GRĂDINĂREÁSĂ, grădinărese, s. f. Femeie care se ocupă de cultivarea unei grădini; soție de grădinar. – Grădinar + suf. -easă.

DOOM

grădinăreásă s. f., g.-d. art. grădinărései; pl. grădinărése

grădinăreselor
GRĂDINĂREÁSĂ, grădinărese, s. f. Femeie care se ocupă de cultivarea unei grădini; soție de grădinar. – Grădinar + suf. -easă.

DOOM

grădinăreásă s. f., g.-d. art. grădinărései; pl. grădinărése

grădinărește
GRĂDINĂRÍ, grădinăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se ocupa de cultivarea unei grădini. – Din grădinar.

DOOM

grădinărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grădinărésc, imperf. 3 sg. grădinăreá; conj. prez. 3 să grădinăreáscă

grădinărești
GRĂDINĂRÉSC, -EÁSCĂ, grădinărești, adj. Care aparține grădinarului sau grădinăritului, privitor la grădinar sau la grădinărit. – Grădinar + suf. -esc.

DOOM

grădinărésc adj. m., f. grădinăreáscă, pl. m. și f. grădinăréști

grădinărești
GRĂDINĂRÍ, grădinăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se ocupa de cultivarea unei grădini. – Din grădinar.

DOOM

grădinărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grădinărésc, imperf. 3 sg. grădinăreá; conj. prez. 3 să grădinăreáscă

grădinăreștii
GRĂDINĂRÉSC, -EÁSCĂ, grădinărești, adj. Care aparține grădinarului sau grădinăritului, privitor la grădinar sau la grădinărit. – Grădinar + suf. -esc.

DOOM

grădinărésc adj. m., f. grădinăreáscă, pl. m. și f. grădinăréști

grădinăreștile
GRĂDINĂRÉSC, -EÁSCĂ, grădinărești, adj. Care aparține grădinarului sau grădinăritului, privitor la grădinar sau la grădinărit. – Grădinar + suf. -esc.

DOOM

grădinărésc adj. m., f. grădinăreáscă, pl. m. și f. grădinăréști

grădinăreștilor
GRĂDINĂRÉSC, -EÁSCĂ, grădinărești, adj. Care aparține grădinarului sau grădinăritului, privitor la grădinar sau la grădinărit. – Grădinar + suf. -esc.

DOOM

grădinărésc adj. m., f. grădinăreáscă, pl. m. și f. grădinăréști

grădinări
GRĂDINĂRÍ, grădinăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se ocupa de cultivarea unei grădini. – Din grădinar.

DOOM

grădinărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grădinărésc, imperf. 3 sg. grădinăreá; conj. prez. 3 să grădinăreáscă

grădinăria
GRĂDINĂRÍE, (2) grădinării, s. f. 1. Grădinărit. 2. Grădină (1). – Grădinar + suf. -ie.

DOOM

grădinăríe s. f., art. grădinăría, g.-d. art. grădinăríei; (grădini) pl. grădinăríi, art. grădinăríile

grădinărie
GRĂDINĂRÍE, (2) grădinării, s. f. 1. Grădinărit. 2. Grădină (1). – Grădinar + suf. -ie.

DOOM

grădinăríe s. f., art. grădinăría, g.-d. art. grădinăríei; (grădini) pl. grădinăríi, art. grădinăríile

grădinăriei
GRĂDINĂRÍE, (2) grădinării, s. f. 1. Grădinărit. 2. Grădină (1). – Grădinar + suf. -ie.

DOOM

grădinăríe s. f., art. grădinăría, g.-d. art. grădinăríei; (grădini) pl. grădinăríi, art. grădinăríile

grădinării
GRĂDINĂRÍ, grădinăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se ocupa de cultivarea unei grădini. – Din grădinar.

DOOM

grădinărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grădinărésc, imperf. 3 sg. grădinăreá; conj. prez. 3 să grădinăreáscă

grădinării
GRĂDINĂRÍE, (2) grădinării, s. f. 1. Grădinărit. 2. Grădină (1). – Grădinar + suf. -ie.

DOOM

grădinăríe s. f., art. grădinăría, g.-d. art. grădinăríei; (grădini) pl. grădinăríi, art. grădinăríile

grădinăriile
GRĂDINĂRÍE, (2) grădinării, s. f. 1. Grădinărit. 2. Grădină (1). – Grădinar + suf. -ie.

DOOM

grădinăríe s. f., art. grădinăría, g.-d. art. grădinăríei; (grădini) pl. grădinăríi, art. grădinăríile

grădinăriilor
GRĂDINĂRÍE, (2) grădinării, s. f. 1. Grădinărit. 2. Grădină (1). – Grădinar + suf. -ie.

DOOM

grădinăríe s. f., art. grădinăría, g.-d. art. grădinăríei; (grădini) pl. grădinăríi, art. grădinăríile

grădinărim
GRĂDINĂRÍ, grădinăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se ocupa de cultivarea unei grădini. – Din grădinar.

DOOM

grădinărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grădinărésc, imperf. 3 sg. grădinăreá; conj. prez. 3 să grădinăreáscă

grădinărind
GRĂDINĂRÍ, grădinăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se ocupa de cultivarea unei grădini. – Din grădinar.

DOOM

grădinărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grădinărésc, imperf. 3 sg. grădinăreá; conj. prez. 3 să grădinăreáscă

grădinărire
GRĂDINĂRÍ, grădinăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se ocupa de cultivarea unei grădini. – Din grădinar.

DOOM

grădinărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grădinărésc, imperf. 3 sg. grădinăreá; conj. prez. 3 să grădinăreáscă

grădinărire
GRĂDINĂRÍ, grădinăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se ocupa de cultivarea unei grădini. – Din grădinar.

grădinăriră
GRĂDINĂRÍ, grădinăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se ocupa de cultivarea unei grădini. – Din grădinar.

DOOM

grădinărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grădinărésc, imperf. 3 sg. grădinăreá; conj. prez. 3 să grădinăreáscă

grădinărirăm
GRĂDINĂRÍ, grădinăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se ocupa de cultivarea unei grădini. – Din grădinar.

DOOM

grădinărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grădinărésc, imperf. 3 sg. grădinăreá; conj. prez. 3 să grădinăreáscă

grădinărirăți
GRĂDINĂRÍ, grădinăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se ocupa de cultivarea unei grădini. – Din grădinar.

DOOM

grădinărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grădinărésc, imperf. 3 sg. grădinăreá; conj. prez. 3 să grădinăreáscă

grădinărise
GRĂDINĂRÍ, grădinăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se ocupa de cultivarea unei grădini. – Din grădinar.

DOOM

grădinărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grădinărésc, imperf. 3 sg. grădinăreá; conj. prez. 3 să grădinăreáscă

grădinărisem
GRĂDINĂRÍ, grădinăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se ocupa de cultivarea unei grădini. – Din grădinar.

DOOM

grădinărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grădinărésc, imperf. 3 sg. grădinăreá; conj. prez. 3 să grădinăreáscă

grădinăriseră
GRĂDINĂRÍ, grădinăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se ocupa de cultivarea unei grădini. – Din grădinar.

DOOM

grădinărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grădinărésc, imperf. 3 sg. grădinăreá; conj. prez. 3 să grădinăreáscă

grădinăriserăm
GRĂDINĂRÍ, grădinăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se ocupa de cultivarea unei grădini. – Din grădinar.

DOOM

grădinărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grădinărésc, imperf. 3 sg. grădinăreá; conj. prez. 3 să grădinăreáscă

grădinăriserăți
GRĂDINĂRÍ, grădinăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se ocupa de cultivarea unei grădini. – Din grădinar.

DOOM

grădinărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grădinărésc, imperf. 3 sg. grădinăreá; conj. prez. 3 să grădinăreáscă

grădinăriseși
GRĂDINĂRÍ, grădinăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se ocupa de cultivarea unei grădini. – Din grădinar.

DOOM

grădinărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grădinărésc, imperf. 3 sg. grădinăreá; conj. prez. 3 să grădinăreáscă

grădinăriseți
GRĂDINĂRÍ, grădinăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se ocupa de cultivarea unei grădini. – Din grădinar.

DOOM

grădinărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grădinărésc, imperf. 3 sg. grădinăreá; conj. prez. 3 să grădinăreáscă

grădinărit
GRĂDINĂRÍ, grădinăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se ocupa de cultivarea unei grădini. – Din grădinar.

DOOM

grădinărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grădinărésc, imperf. 3 sg. grădinăreá; conj. prez. 3 să grădinăreáscă

grădinărit
GRĂDINĂRÍT s. n. Ocupația, profesia grădinarului; grădinărie. – V. grădinări.

DOOM

grădinărít s. n.

grădinăritul
GRĂDINĂRÍT s. n. Ocupația, profesia grădinarului; grădinărie. – V. grădinări.

DOOM

grădinărít s. n.

grădinăritului
GRĂDINĂRÍT s. n. Ocupația, profesia grădinarului; grădinărie. – V. grădinări.

DOOM

grădinărít s. n.

grădinăriși
GRĂDINĂRÍ, grădinăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se ocupa de cultivarea unei grădini. – Din grădinar.

DOOM

grădinărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grădinărésc, imperf. 3 sg. grădinăreá; conj. prez. 3 să grădinăreáscă

grădinăriți
GRĂDINĂRÍ, grădinăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se ocupa de cultivarea unei grădini. – Din grădinar.

DOOM

grădinărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grădinărésc, imperf. 3 sg. grădinăreá; conj. prez. 3 să grădinăreáscă

grădiște
GRẮDIȘTE, grădiști, s. f. Ridicătură (alungită) de teren formată în lunca unui râu, datorită schimbării către vărsare a meandrelor lui. – Din sl. gradište „castru”.

DOOM

grắdiște s. f., g.-d. art. grắdiștii; pl. grắdiști

grădiștea
GRẮDIȘTE, grădiști, s. f. Ridicătură (alungită) de teren formată în lunca unui râu, datorită schimbării către vărsare a meandrelor lui. – Din sl. gradište „castru”.

DOOM

grắdiște s. f., g.-d. art. grắdiștii; pl. grắdiști

grădiști
GRẮDIȘTE, grădiști, s. f. Ridicătură (alungită) de teren formată în lunca unui râu, datorită schimbării către vărsare a meandrelor lui. – Din sl. gradište „castru”.

DOOM

grắdiște s. f., g.-d. art. grắdiștii; pl. grắdiști

grădiștii
GRẮDIȘTE, grădiști, s. f. Ridicătură (alungită) de teren formată în lunca unui râu, datorită schimbării către vărsare a meandrelor lui. – Din sl. gradište „castru”.

DOOM

grắdiște s. f., g.-d. art. grắdiștii; pl. grắdiști

grădiștile
GRẮDIȘTE, grădiști, s. f. Ridicătură (alungită) de teren formată în lunca unui râu, datorită schimbării către vărsare a meandrelor lui. – Din sl. gradište „castru”.

DOOM

grắdiște s. f., g.-d. art. grắdiștii; pl. grắdiști

grădiștilor
GRẮDIȘTE, grădiști, s. f. Ridicătură (alungită) de teren formată în lunca unui râu, datorită schimbării către vărsare a meandrelor lui. – Din sl. gradište „castru”.

DOOM

grắdiște s. f., g.-d. art. grắdiștii; pl. grắdiști

grăi
GRĂÍ, grăiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zice, a spune; a vorbi. – Din bg. graja, sb. grájati.

DOOM

grăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăiésc, imperf. 3 sg. grăiá; conj. prez. 3 să grăiáscă

grăia
GRĂÍ, grăiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zice, a spune; a vorbi. – Din bg. graja, sb. grájati.

DOOM

grăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăiésc, imperf. 3 sg. grăiá; conj. prez. 3 să grăiáscă

grăiai
GRĂÍ, grăiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zice, a spune; a vorbi. – Din bg. graja, sb. grájati.

DOOM

grăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăiésc, imperf. 3 sg. grăiá; conj. prez. 3 să grăiáscă

grăiam
GRĂÍ, grăiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zice, a spune; a vorbi. – Din bg. graja, sb. grájati.

DOOM

grăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăiésc, imperf. 3 sg. grăiá; conj. prez. 3 să grăiáscă

grăiască
GRĂÍ, grăiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zice, a spune; a vorbi. – Din bg. graja, sb. grájati.

DOOM

grăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăiésc, imperf. 3 sg. grăiá; conj. prez. 3 să grăiáscă

grăiau
GRĂÍ, grăiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zice, a spune; a vorbi. – Din bg. graja, sb. grájati.

DOOM

grăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăiésc, imperf. 3 sg. grăiá; conj. prez. 3 să grăiáscă

grăiați
GRĂÍ, grăiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zice, a spune; a vorbi. – Din bg. graja, sb. grájati.

DOOM

grăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăiésc, imperf. 3 sg. grăiá; conj. prez. 3 să grăiáscă

grăiesc
GRĂÍ, grăiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zice, a spune; a vorbi. – Din bg. graja, sb. grájati.

DOOM

grăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăiésc, imperf. 3 sg. grăiá; conj. prez. 3 să grăiáscă

grăiește
GRĂÍ, grăiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zice, a spune; a vorbi. – Din bg. graja, sb. grájati.

DOOM

grăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăiésc, imperf. 3 sg. grăiá; conj. prez. 3 să grăiáscă

grăiești
GRĂÍ, grăiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zice, a spune; a vorbi. – Din bg. graja, sb. grájati.

DOOM

grăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăiésc, imperf. 3 sg. grăiá; conj. prez. 3 să grăiáscă

grăii
GRĂÍ, grăiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zice, a spune; a vorbi. – Din bg. graja, sb. grájati.

DOOM

grăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăiésc, imperf. 3 sg. grăiá; conj. prez. 3 să grăiáscă

grăim
GRĂÍ, grăiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zice, a spune; a vorbi. – Din bg. graja, sb. grájati.

DOOM

grăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăiésc, imperf. 3 sg. grăiá; conj. prez. 3 să grăiáscă

grăind
GRĂÍ, grăiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zice, a spune; a vorbi. – Din bg. graja, sb. grájati.

DOOM

grăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăiésc, imperf. 3 sg. grăiá; conj. prez. 3 să grăiáscă

grăire
GRĂÍ, grăiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zice, a spune; a vorbi. – Din bg. graja, sb. grájati.

DOOM

grăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăiésc, imperf. 3 sg. grăiá; conj. prez. 3 să grăiáscă

grăire
GRĂÍRE s. f. (Popular, rar) Acțiunea de a grăi; vorbă. A scris această epistolie notarele, întocmai după grăirea soției tale. CAMILAR, N. I 403.

DOOM

grăíre (înv.) s. f., g.-d. art. grăírii

grăirea
GRĂÍRE s. f. (Popular, rar) Acțiunea de a grăi; vorbă. A scris această epistolie notarele, întocmai după grăirea soției tale. CAMILAR, N. I 403.

DOOM

grăíre (înv.) s. f., g.-d. art. grăírii

grăiri
GRĂÍRE s. f. (Popular, rar) Acțiunea de a grăi; vorbă. A scris această epistolie notarele, întocmai după grăirea soției tale. CAMILAR, N. I 403.

DOOM

grăíre (înv.) s. f., g.-d. art. grăírii

grăirii
GRĂÍRE s. f. (Popular, rar) Acțiunea de a grăi; vorbă. A scris această epistolie notarele, întocmai după grăirea soției tale. CAMILAR, N. I 403.

DOOM

grăíre (înv.) s. f., g.-d. art. grăírii

grăirile
GRĂÍRE s. f. (Popular, rar) Acțiunea de a grăi; vorbă. A scris această epistolie notarele, întocmai după grăirea soției tale. CAMILAR, N. I 403.

DOOM

grăíre (înv.) s. f., g.-d. art. grăírii

grăirilor
GRĂÍRE s. f. (Popular, rar) Acțiunea de a grăi; vorbă. A scris această epistolie notarele, întocmai după grăirea soției tale. CAMILAR, N. I 403.

DOOM

grăíre (înv.) s. f., g.-d. art. grăírii

grăiră
GRĂÍ, grăiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zice, a spune; a vorbi. – Din bg. graja, sb. grájati.

DOOM

grăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăiésc, imperf. 3 sg. grăiá; conj. prez. 3 să grăiáscă

grăirăm
GRĂÍ, grăiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zice, a spune; a vorbi. – Din bg. graja, sb. grájati.

DOOM

grăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăiésc, imperf. 3 sg. grăiá; conj. prez. 3 să grăiáscă

grăirăți
GRĂÍ, grăiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zice, a spune; a vorbi. – Din bg. graja, sb. grájati.

DOOM

grăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăiésc, imperf. 3 sg. grăiá; conj. prez. 3 să grăiáscă

grăise
GRĂÍ, grăiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zice, a spune; a vorbi. – Din bg. graja, sb. grájati.

DOOM

grăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăiésc, imperf. 3 sg. grăiá; conj. prez. 3 să grăiáscă

grăisem
GRĂÍ, grăiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zice, a spune; a vorbi. – Din bg. graja, sb. grájati.

DOOM

grăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăiésc, imperf. 3 sg. grăiá; conj. prez. 3 să grăiáscă

grăiseră
GRĂÍ, grăiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zice, a spune; a vorbi. – Din bg. graja, sb. grájati.

DOOM

grăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăiésc, imperf. 3 sg. grăiá; conj. prez. 3 să grăiáscă

grăiserăm
GRĂÍ, grăiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zice, a spune; a vorbi. – Din bg. graja, sb. grájati.

DOOM

grăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăiésc, imperf. 3 sg. grăiá; conj. prez. 3 să grăiáscă

grăiserăți
GRĂÍ, grăiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zice, a spune; a vorbi. – Din bg. graja, sb. grájati.

DOOM

grăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăiésc, imperf. 3 sg. grăiá; conj. prez. 3 să grăiáscă

grăiseși
GRĂÍ, grăiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zice, a spune; a vorbi. – Din bg. graja, sb. grájati.

DOOM

grăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăiésc, imperf. 3 sg. grăiá; conj. prez. 3 să grăiáscă

grăiseți
GRĂÍ, grăiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zice, a spune; a vorbi. – Din bg. graja, sb. grájati.

DOOM

grăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăiésc, imperf. 3 sg. grăiá; conj. prez. 3 să grăiáscă

grăit
GRĂÍ, grăiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zice, a spune; a vorbi. – Din bg. graja, sb. grájati.

DOOM

grăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăiésc, imperf. 3 sg. grăiá; conj. prez. 3 să grăiáscă

grăit
GRĂÍ, grăiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zice, a spune; a vorbi. – Din bg. graja, sb. grájati.

DOOM

grăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăiésc, imperf. 3 sg. grăiá; conj. prez. 3 să grăiáscă

grăitoare
GRĂITÓR, -OÁRE, grăitori, -oare, adj. Care grăiește; (în special) convingător, elocvent, concludent. Dovadă grăitoare. [Pr.: gră-i-] – Grăi + suf. -tor.

DOOM

grăitór (gră-i-) adj. m., pl. grăitóri; f. sg. și pl. grăitoáre

grăitoarea
GRĂITÓR, -OÁRE, grăitori, -oare, adj. Care grăiește; (în special) convingător, elocvent, concludent. Dovadă grăitoare. [Pr.: gră-i-] – Grăi + suf. -tor.

DOOM

grăitór (gră-i-) adj. m., pl. grăitóri; f. sg. și pl. grăitoáre

grăitoarei
GRĂITÓR, -OÁRE, grăitori, -oare, adj. Care grăiește; (în special) convingător, elocvent, concludent. Dovadă grăitoare. [Pr.: gră-i-] – Grăi + suf. -tor.

DOOM

grăitór (gră-i-) adj. m., pl. grăitóri; f. sg. și pl. grăitoáre

grăitoarele
GRĂITÓR, -OÁRE, grăitori, -oare, adj. Care grăiește; (în special) convingător, elocvent, concludent. Dovadă grăitoare. [Pr.: gră-i-] – Grăi + suf. -tor.

DOOM

grăitór (gră-i-) adj. m., pl. grăitóri; f. sg. și pl. grăitoáre

grăitoarelor
GRĂITÓR, -OÁRE, grăitori, -oare, adj. Care grăiește; (în special) convingător, elocvent, concludent. Dovadă grăitoare. [Pr.: gră-i-] – Grăi + suf. -tor.

DOOM

grăitór (gră-i-) adj. m., pl. grăitóri; f. sg. și pl. grăitoáre

grăitor
GRĂITÓR, -OÁRE, grăitori, -oare, adj. Care grăiește; (în special) convingător, elocvent, concludent. Dovadă grăitoare. [Pr.: gră-i-] – Grăi + suf. -tor.

DOOM

grăitór (gră-i-) adj. m., pl. grăitóri; f. sg. și pl. grăitoáre

grăitori
GRĂITÓR, -OÁRE, grăitori, -oare, adj. Care grăiește; (în special) convingător, elocvent, concludent. Dovadă grăitoare. [Pr.: gră-i-] – Grăi + suf. -tor.

DOOM

grăitór (gră-i-) adj. m., pl. grăitóri; f. sg. și pl. grăitoáre

grăitorii
GRĂITÓR, -OÁRE, grăitori, -oare, adj. Care grăiește; (în special) convingător, elocvent, concludent. Dovadă grăitoare. [Pr.: gră-i-] – Grăi + suf. -tor.

DOOM

grăitór (gră-i-) adj. m., pl. grăitóri; f. sg. și pl. grăitoáre

grăitorilor
GRĂITÓR, -OÁRE, grăitori, -oare, adj. Care grăiește; (în special) convingător, elocvent, concludent. Dovadă grăitoare. [Pr.: gră-i-] – Grăi + suf. -tor.

DOOM

grăitór (gră-i-) adj. m., pl. grăitóri; f. sg. și pl. grăitoáre

grăitorul
GRĂITÓR, -OÁRE, grăitori, -oare, adj. Care grăiește; (în special) convingător, elocvent, concludent. Dovadă grăitoare. [Pr.: gră-i-] – Grăi + suf. -tor.

DOOM

grăitór (gră-i-) adj. m., pl. grăitóri; f. sg. și pl. grăitoáre

grăitorului
GRĂITÓR, -OÁRE, grăitori, -oare, adj. Care grăiește; (în special) convingător, elocvent, concludent. Dovadă grăitoare. [Pr.: gră-i-] – Grăi + suf. -tor.

DOOM

grăitór (gră-i-) adj. m., pl. grăitóri; f. sg. și pl. grăitoáre

grăiși
GRĂÍ, grăiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zice, a spune; a vorbi. – Din bg. graja, sb. grájati.

DOOM

grăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăiésc, imperf. 3 sg. grăiá; conj. prez. 3 să grăiáscă

grăiți
GRĂÍ, grăiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zice, a spune; a vorbi. – Din bg. graja, sb. grájati.

DOOM

grăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăiésc, imperf. 3 sg. grăiá; conj. prez. 3 să grăiáscă

grăjdar
GRĂJDÁR, grăjdari, s. m. Bărbat care se ocupă de îngrijirea animalelor adăpostite într-un grajd. – Grajd + suf. -ar.

DOOM

grăjdár s. m., pl. grăjdári

grăjdari
GRĂJDÁR, grăjdari, s. m. Bărbat care se ocupă de îngrijirea animalelor adăpostite într-un grajd. – Grajd + suf. -ar.

DOOM

grăjdár s. m., pl. grăjdári

grăjdarii
GRĂJDÁR, grăjdari, s. m. Bărbat care se ocupă de îngrijirea animalelor adăpostite într-un grajd. – Grajd + suf. -ar.

DOOM

grăjdár s. m., pl. grăjdári

grăjdarilor
GRĂJDÁR, grăjdari, s. m. Bărbat care se ocupă de îngrijirea animalelor adăpostite într-un grajd. – Grajd + suf. -ar.

DOOM

grăjdár s. m., pl. grăjdári

grăjdarul
GRĂJDÁR, grăjdari, s. m. Bărbat care se ocupă de îngrijirea animalelor adăpostite într-un grajd. – Grajd + suf. -ar.

DOOM

grăjdár s. m., pl. grăjdári

grăjdarului
GRĂJDÁR, grăjdari, s. m. Bărbat care se ocupă de îngrijirea animalelor adăpostite într-un grajd. – Grajd + suf. -ar.

DOOM

grăjdár s. m., pl. grăjdári

grămada
GRĂMÁDĂ, grămezi, s. f. 1. Cantitate mare de obiecte, de materiale strânse ori aflate la un loc (unele peste altele); îngrămădire. ♦ (Adverbial) În mare cantitate (la un loc), formând o grămadă (1). ◊ Expr. A cădea (sau a se prăbuși) grămadă = a cădea jos (în nesimțire). A da (sau a face, a pune etc. pe cineva) grămadă (jos) = a doborî; p. ext. a omorî (pe cineva). 2. Cantitate, număr mare de ființe (strânse, aflate la un loc); mulțime. ♦ Spec. Îngrămădire organizată de jucători la rugbi; meleu. – Din sl. gramada.

DOOM

grămádă s. f., g.-d. art. grămézii; pl. grămézi

grămezi
GRĂMÁDĂ, grămezi, s. f. 1. Cantitate mare de obiecte, de materiale strânse ori aflate la un loc (unele peste altele); îngrămădire. ♦ (Adverbial) În mare cantitate (la un loc), formând o grămadă (1). ◊ Expr. A cădea (sau a se prăbuși) grămadă = a cădea jos (în nesimțire). A da (sau a face, a pune etc. pe cineva) grămadă (jos) = a doborî; p. ext. a omorî (pe cineva). 2. Cantitate, număr mare de ființe (strânse, aflate la un loc); mulțime. ♦ Spec. Îngrămădire organizată de jucători la rugbi; meleu. – Din sl. gramada.

DOOM

grămádă s. f., g.-d. art. grămézii; pl. grămézi

grămezii
GRĂMÁDĂ, grămezi, s. f. 1. Cantitate mare de obiecte, de materiale strânse ori aflate la un loc (unele peste altele); îngrămădire. ♦ (Adverbial) În mare cantitate (la un loc), formând o grămadă (1). ◊ Expr. A cădea (sau a se prăbuși) grămadă = a cădea jos (în nesimțire). A da (sau a face, a pune etc. pe cineva) grămadă (jos) = a doborî; p. ext. a omorî (pe cineva). 2. Cantitate, număr mare de ființe (strânse, aflate la un loc); mulțime. ♦ Spec. Îngrămădire organizată de jucători la rugbi; meleu. – Din sl. gramada.

DOOM

grămádă s. f., g.-d. art. grămézii; pl. grămézi

grămezile
GRĂMÁDĂ, grămezi, s. f. 1. Cantitate mare de obiecte, de materiale strânse ori aflate la un loc (unele peste altele); îngrămădire. ♦ (Adverbial) În mare cantitate (la un loc), formând o grămadă (1). ◊ Expr. A cădea (sau a se prăbuși) grămadă = a cădea jos (în nesimțire). A da (sau a face, a pune etc. pe cineva) grămadă (jos) = a doborî; p. ext. a omorî (pe cineva). 2. Cantitate, număr mare de ființe (strânse, aflate la un loc); mulțime. ♦ Spec. Îngrămădire organizată de jucători la rugbi; meleu. – Din sl. gramada.

DOOM

grămádă s. f., g.-d. art. grămézii; pl. grămézi

grămezilor
GRĂMÁDĂ, grămezi, s. f. 1. Cantitate mare de obiecte, de materiale strânse ori aflate la un loc (unele peste altele); îngrămădire. ♦ (Adverbial) În mare cantitate (la un loc), formând o grămadă (1). ◊ Expr. A cădea (sau a se prăbuși) grămadă = a cădea jos (în nesimțire). A da (sau a face, a pune etc. pe cineva) grămadă (jos) = a doborî; p. ext. a omorî (pe cineva). 2. Cantitate, număr mare de ființe (strânse, aflate la un loc); mulțime. ♦ Spec. Îngrămădire organizată de jucători la rugbi; meleu. – Din sl. gramada.

DOOM

grămádă s. f., g.-d. art. grămézii; pl. grămézi

grămădea
GRĂMĂDÍ, grămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) îngrămădi. – Din grămadă.

DOOM

grămădí (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grămădésc, imperf. 3 sg. grămădeá; conj. prez. 3 să grămădeáscă

grămădeai
GRĂMĂDÍ, grămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) îngrămădi. – Din grămadă.

DOOM

grămădí (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grămădésc, imperf. 3 sg. grămădeá; conj. prez. 3 să grămădeáscă

grămădeala
GRĂMĂDEÁLĂ, grămădeli, s. f. (Pop.) Îngrămădeală. – Grămădi + suf. -eală.

DOOM

grămădeálă (pop.) s. f., g.-d. art. grămădélii; pl. grămădéli

grămădeam
GRĂMĂDÍ, grămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) îngrămădi. – Din grămadă.

DOOM

grămădí (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grămădésc, imperf. 3 sg. grămădeá; conj. prez. 3 să grămădeáscă

grămădească
GRĂMĂDÍ, grămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) îngrămădi. – Din grămadă.

DOOM

grămădí (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grămădésc, imperf. 3 sg. grămădeá; conj. prez. 3 să grămădeáscă

grămădeau
GRĂMĂDÍ, grămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) îngrămădi. – Din grămadă.

DOOM

grămădí (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grămădésc, imperf. 3 sg. grămădeá; conj. prez. 3 să grămădeáscă

grămădeați
GRĂMĂDÍ, grămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) îngrămădi. – Din grămadă.

DOOM

grămădí (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grămădésc, imperf. 3 sg. grămădeá; conj. prez. 3 să grămădeáscă

grămădeli
GRĂMĂDEÁLĂ, grămădeli, s. f. (Pop.) Îngrămădeală. – Grămădi + suf. -eală.

DOOM

grămădeálă (pop.) s. f., g.-d. art. grămădélii; pl. grămădéli

grămădelii
GRĂMĂDEÁLĂ, grămădeli, s. f. (Pop.) Îngrămădeală. – Grămădi + suf. -eală.

DOOM

grămădeálă (pop.) s. f., g.-d. art. grămădélii; pl. grămădéli

grămădelile
GRĂMĂDEÁLĂ, grămădeli, s. f. (Pop.) Îngrămădeală. – Grămădi + suf. -eală.

DOOM

grămădeálă (pop.) s. f., g.-d. art. grămădélii; pl. grămădéli

grămădelilor
GRĂMĂDEÁLĂ, grămădeli, s. f. (Pop.) Îngrămădeală. – Grămădi + suf. -eală.

DOOM

grămădeálă (pop.) s. f., g.-d. art. grămădélii; pl. grămădéli

grămădesc
GRĂMĂDÍ, grămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) îngrămădi. – Din grămadă.

DOOM

grămădí (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grămădésc, imperf. 3 sg. grămădeá; conj. prez. 3 să grămădeáscă

grămădește
GRĂMĂDÍ, grămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) îngrămădi. – Din grămadă.

DOOM

grămădí (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grămădésc, imperf. 3 sg. grămădeá; conj. prez. 3 să grămădeáscă

grămădești
GRĂMĂDÍ, grămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) îngrămădi. – Din grămadă.

DOOM

grămădí (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grămădésc, imperf. 3 sg. grămădeá; conj. prez. 3 să grămădeáscă

grămădi
GRĂMĂDÍ, grămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) îngrămădi. – Din grămadă.

DOOM

grămădí (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grămădésc, imperf. 3 sg. grămădeá; conj. prez. 3 să grămădeáscă

grămădii
GRĂMĂDÍ, grămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) îngrămădi. – Din grămadă.

DOOM

grămădí (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grămădésc, imperf. 3 sg. grămădeá; conj. prez. 3 să grămădeáscă

grămădim
GRĂMĂDÍ, grămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) îngrămădi. – Din grămadă.

DOOM

grămădí (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grămădésc, imperf. 3 sg. grămădeá; conj. prez. 3 să grămădeáscă

grămădind
GRĂMĂDÍ, grămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) îngrămădi. – Din grămadă.

DOOM

grămădí (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grămădésc, imperf. 3 sg. grămădeá; conj. prez. 3 să grămădeáscă

grămădire
GRĂMĂDÍ, grămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) îngrămădi. – Din grămadă.

DOOM

grămădí (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grămădésc, imperf. 3 sg. grămădeá; conj. prez. 3 să grămădeáscă

grămădire
GRĂMĂDÍRE, grămădiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) grămădi și rezultatul ei; îngrămădire. – V. grămădi.

DOOM

grămădíre s. f., g.-d. art. grămădírii; pl. grămădíri

grămădirea
GRĂMĂDÍRE, grămădiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) grămădi și rezultatul ei; îngrămădire. – V. grămădi.

DOOM

grămădíre s. f., g.-d. art. grămădírii; pl. grămădíri

grămădiri
GRĂMĂDÍRE, grămădiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) grămădi și rezultatul ei; îngrămădire. – V. grămădi.

DOOM

grămădíre s. f., g.-d. art. grămădírii; pl. grămădíri

grămădirii
GRĂMĂDÍRE, grămădiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) grămădi și rezultatul ei; îngrămădire. – V. grămădi.

DOOM

grămădíre s. f., g.-d. art. grămădírii; pl. grămădíri

grămădirile
GRĂMĂDÍRE, grămădiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) grămădi și rezultatul ei; îngrămădire. – V. grămădi.

DOOM

grămădíre s. f., g.-d. art. grămădírii; pl. grămădíri

grămădirilor
GRĂMĂDÍRE, grămădiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) grămădi și rezultatul ei; îngrămădire. – V. grămădi.

DOOM

grămădíre s. f., g.-d. art. grămădírii; pl. grămădíri

grămădiră
GRĂMĂDÍ, grămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) îngrămădi. – Din grămadă.

DOOM

grămădí (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grămădésc, imperf. 3 sg. grămădeá; conj. prez. 3 să grămădeáscă

grămădirăm
GRĂMĂDÍ, grămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) îngrămădi. – Din grămadă.

DOOM

grămădí (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grămădésc, imperf. 3 sg. grămădeá; conj. prez. 3 să grămădeáscă

grămădirăți
GRĂMĂDÍ, grămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) îngrămădi. – Din grămadă.

DOOM

grămădí (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grămădésc, imperf. 3 sg. grămădeá; conj. prez. 3 să grămădeáscă

grămădise
GRĂMĂDÍ, grămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) îngrămădi. – Din grămadă.

DOOM

grămădí (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grămădésc, imperf. 3 sg. grămădeá; conj. prez. 3 să grămădeáscă

grămădisem
GRĂMĂDÍ, grămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) îngrămădi. – Din grămadă.

DOOM

grămădí (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grămădésc, imperf. 3 sg. grămădeá; conj. prez. 3 să grămădeáscă

grămădiseră
GRĂMĂDÍ, grămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) îngrămădi. – Din grămadă.

DOOM

grămădí (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grămădésc, imperf. 3 sg. grămădeá; conj. prez. 3 să grămădeáscă

grămădiserăm
GRĂMĂDÍ, grămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) îngrămădi. – Din grămadă.

DOOM

grămădí (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grămădésc, imperf. 3 sg. grămădeá; conj. prez. 3 să grămădeáscă

grămădiserăți
GRĂMĂDÍ, grămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) îngrămădi. – Din grămadă.

DOOM

grămădí (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grămădésc, imperf. 3 sg. grămădeá; conj. prez. 3 să grămădeáscă

grămădiseși
GRĂMĂDÍ, grămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) îngrămădi. – Din grămadă.

DOOM

grămădí (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grămădésc, imperf. 3 sg. grămădeá; conj. prez. 3 să grămădeáscă

grămădiseți
GRĂMĂDÍ, grămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) îngrămădi. – Din grămadă.

DOOM

grămădí (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grămădésc, imperf. 3 sg. grămădeá; conj. prez. 3 să grămădeáscă

grămădit
GRĂMĂDÍ, grămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) îngrămădi. – Din grămadă.

DOOM

grămădí (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grămădésc, imperf. 3 sg. grămădeá; conj. prez. 3 să grămădeáscă

grămădit
GRĂMĂDÍ, grămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) îngrămădi. – Din grămadă.

grămădita
GRĂMĂDÍ, grămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) îngrămădi. – Din grămadă.

grămădite
GRĂMĂDÍ, grămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) îngrămădi. – Din grămadă.

grămăditei
GRĂMĂDÍ, grămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) îngrămădi. – Din grămadă.

grămăditele
GRĂMĂDÍ, grămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) îngrămădi. – Din grămadă.

grămăditelor
GRĂMĂDÍ, grămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) îngrămădi. – Din grămadă.

grămăditul
GRĂMĂDÍ, grămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) îngrămădi. – Din grămadă.

grămăditului
GRĂMĂDÍ, grămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) îngrămădi. – Din grămadă.

grămădiși
GRĂMĂDÍ, grămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) îngrămădi. – Din grămadă.

DOOM

grămădí (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grămădésc, imperf. 3 sg. grămădeá; conj. prez. 3 să grămădeáscă

grămădiți
GRĂMĂDÍ, grămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) îngrămădi. – Din grămadă.

DOOM

grămădí (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grămădésc, imperf. 3 sg. grămădeá; conj. prez. 3 să grămădeáscă

grămădiți
GRĂMĂDÍ, grămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) îngrămădi. – Din grămadă.

grămădiții
GRĂMĂDÍ, grămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) îngrămădi. – Din grămadă.

grămădiților
GRĂMĂDÍ, grămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) îngrămădi. – Din grămadă.

grămăjoara
GRĂMĂJOÁRĂ, grămăjoare, s. f. Diminutiv al lui grămadă (1); grămăjuie. – Grămadă + suf. -ioară.

DOOM

grămăjoáră s. f., g.-d. art. grămăjoárei; pl. grămăjoáre

grămăjoare
GRĂMĂJOÁRĂ, grămăjoare, s. f. Diminutiv al lui grămadă (1); grămăjuie. – Grămadă + suf. -ioară.

DOOM

grămăjoáră s. f., g.-d. art. grămăjoárei; pl. grămăjoáre

grămăjoarei
GRĂMĂJOÁRĂ, grămăjoare, s. f. Diminutiv al lui grămadă (1); grămăjuie. – Grămadă + suf. -ioară.

DOOM

grămăjoáră s. f., g.-d. art. grămăjoárei; pl. grămăjoáre

grămăjoarele
GRĂMĂJOÁRĂ, grămăjoare, s. f. Diminutiv al lui grămadă (1); grămăjuie. – Grămadă + suf. -ioară.

DOOM

grămăjoáră s. f., g.-d. art. grămăjoárei; pl. grămăjoáre

grămăjoarelor
GRĂMĂJOÁRĂ, grămăjoare, s. f. Diminutiv al lui grămadă (1); grămăjuie. – Grămadă + suf. -ioară.

DOOM

grămăjoáră s. f., g.-d. art. grămăjoárei; pl. grămăjoáre

grămăjui
GRĂMĂJÚIE, grămăjui, s. f. (Pop.) Grămăjoară. [Pr.: -ju-ie] – Grămadă + suf. -uie.

DOOM

grămăjúie (pop.) s. f., art. grămăjúia, g.-d. art. grămăjúii; pl. grămăjúi

grămăjuia
GRĂMĂJÚIE, grămăjui, s. f. (Pop.) Grămăjoară. [Pr.: -ju-ie] – Grămadă + suf. -uie.

DOOM

grămăjúie (pop.) s. f., art. grămăjúia, g.-d. art. grămăjúii; pl. grămăjúi

grămăjuie
GRĂMĂJÚIE, grămăjui, s. f. (Pop.) Grămăjoară. [Pr.: -ju-ie] – Grămadă + suf. -uie.

DOOM

grămăjúie (pop.) s. f., art. grămăjúia, g.-d. art. grămăjúii; pl. grămăjúi

grămăjuii
GRĂMĂJÚIE, grămăjui, s. f. (Pop.) Grămăjoară. [Pr.: -ju-ie] – Grămadă + suf. -uie.

DOOM

grămăjúie (pop.) s. f., art. grămăjúia, g.-d. art. grămăjúii; pl. grămăjúi

grămăjuile
GRĂMĂJÚIE, grămăjui, s. f. (Pop.) Grămăjoară. [Pr.: -ju-ie] – Grămadă + suf. -uie.

DOOM

grămăjúie (pop.) s. f., art. grămăjúia, g.-d. art. grămăjúii; pl. grămăjúi

grămăjuilor
GRĂMĂJÚIE, grămăjui, s. f. (Pop.) Grămăjoară. [Pr.: -ju-ie] – Grămadă + suf. -uie.

DOOM

grămăjúie (pop.) s. f., art. grămăjúia, g.-d. art. grămăjúii; pl. grămăjúi

grămătic
GRĂMĂTÍC, grămătici, s. m. Secretar sau scriitor într-o cancelarie (domnească sau boierească). ♦ (Ir.) Lingvist; gramatician. – Din ngr. ghrammatikós.

DOOM

grămătíc (înv.) s. m., pl. grămătíci

grămătici
GRĂMĂTÍC, grămătici, s. m. Secretar sau scriitor într-o cancelarie (domnească sau boierească). ♦ (Ir.) Lingvist; gramatician. – Din ngr. ghrammatikós.

DOOM

grămătíc (înv.) s. m., pl. grămătíci

grămăticia
GRĂMĂTICÍE, grămăticii, s. f. (Înv.) Cancelarie. – Grămătic + suf. -ie.

DOOM

grămăticíe (înv.) s. f., art. grămăticía, g.-d. art. grămăticíei; pl. grămăticíi, art. grămăticíile

grămăticie
GRĂMĂTICÍE, grămăticii, s. f. (Înv.) Cancelarie. – Grămătic + suf. -ie.

DOOM

grămăticíe (înv.) s. f., art. grămăticía, g.-d. art. grămăticíei; pl. grămăticíi, art. grămăticíile

grămăticiei
GRĂMĂTICÍE, grămăticii, s. f. (Înv.) Cancelarie. – Grămătic + suf. -ie.

DOOM

grămăticíe (înv.) s. f., art. grămăticía, g.-d. art. grămăticíei; pl. grămăticíi, art. grămăticíile

grămăticii
GRĂMĂTÍC, grămătici, s. m. Secretar sau scriitor într-o cancelarie (domnească sau boierească). ♦ (Ir.) Lingvist; gramatician. – Din ngr. ghrammatikós.

DOOM

grămătíc (înv.) s. m., pl. grămătíci

grămăticii
GRĂMĂTICÍE, grămăticii, s. f. (Înv.) Cancelarie. – Grămătic + suf. -ie.

DOOM

grămăticíe (înv.) s. f., art. grămăticía, g.-d. art. grămăticíei; pl. grămăticíi, art. grămăticíile

grămăticiile
GRĂMĂTICÍE, grămăticii, s. f. (Înv.) Cancelarie. – Grămătic + suf. -ie.

DOOM

grămăticíe (înv.) s. f., art. grămăticía, g.-d. art. grămăticíei; pl. grămăticíi, art. grămăticíile

grămăticiilor
GRĂMĂTICÍE, grămăticii, s. f. (Înv.) Cancelarie. – Grămătic + suf. -ie.

DOOM

grămăticíe (înv.) s. f., art. grămăticía, g.-d. art. grămăticíei; pl. grămăticíi, art. grămăticíile

grămăticilor
GRĂMĂTÍC, grămătici, s. m. Secretar sau scriitor într-o cancelarie (domnească sau boierească). ♦ (Ir.) Lingvist; gramatician. – Din ngr. ghrammatikós.

DOOM

grămătíc (înv.) s. m., pl. grămătíci

grămăticul
GRĂMĂTÍC, grămătici, s. m. Secretar sau scriitor într-o cancelarie (domnească sau boierească). ♦ (Ir.) Lingvist; gramatician. – Din ngr. ghrammatikós.

DOOM

grămătíc (înv.) s. m., pl. grămătíci

grămăticului
GRĂMĂTÍC, grămătici, s. m. Secretar sau scriitor într-o cancelarie (domnească sau boierească). ♦ (Ir.) Lingvist; gramatician. – Din ngr. ghrammatikós.

DOOM

grămătíc (înv.) s. m., pl. grămătíci

grănicer
GRĂNICÉR, grăniceri, s. m. Militar instruit pentru pază la granița unei țări; cordonaș. – Graniță + suf. -ar.

DOOM

grănicér s. m., pl. grănicéri

grănicereasca
GRĂNICERÉSC, -EÁSCĂ, grănicerești, adj. Care aparține grănicerilor, privitor la grăniceri. ◊ Ținut grăniceresc = regiune de graniță a Imperiului Habsburgic, ai cărei locuitori se bucurau de anumite privilegii în schimbul supravegherii și apărării hotarelor. – Grănicer + suf. -esc.

DOOM

grănicerésc adj. m., f. grănicereáscă; pl. m. și f. grăniceréști

grăniceresc
GRĂNICERÉSC, -EÁSCĂ, grănicerești, adj. Care aparține grănicerilor, privitor la grăniceri. ◊ Ținut grăniceresc = regiune de graniță a Imperiului Habsburgic, ai cărei locuitori se bucurau de anumite privilegii în schimbul supravegherii și apărării hotarelor. – Grănicer + suf. -esc.

DOOM

grănicerésc adj. m., f. grănicereáscă; pl. m. și f. grăniceréști

grănicerescul
GRĂNICERÉSC, -EÁSCĂ, grănicerești, adj. Care aparține grănicerilor, privitor la grăniceri. ◊ Ținut grăniceresc = regiune de graniță a Imperiului Habsburgic, ai cărei locuitori se bucurau de anumite privilegii în schimbul supravegherii și apărării hotarelor. – Grănicer + suf. -esc.

DOOM

grănicerésc adj. m., f. grănicereáscă; pl. m. și f. grăniceréști

grănicerescului
GRĂNICERÉSC, -EÁSCĂ, grănicerești, adj. Care aparține grănicerilor, privitor la grăniceri. ◊ Ținut grăniceresc = regiune de graniță a Imperiului Habsburgic, ai cărei locuitori se bucurau de anumite privilegii în schimbul supravegherii și apărării hotarelor. – Grănicer + suf. -esc.

DOOM

grănicerésc adj. m., f. grănicereáscă; pl. m. și f. grăniceréști

grănicerești
GRĂNICERÉSC, -EÁSCĂ, grănicerești, adj. Care aparține grănicerilor, privitor la grăniceri. ◊ Ținut grăniceresc = regiune de graniță a Imperiului Habsburgic, ai cărei locuitori se bucurau de anumite privilegii în schimbul supravegherii și apărării hotarelor. – Grănicer + suf. -esc.

DOOM

grănicerésc adj. m., f. grănicereáscă; pl. m. și f. grăniceréști

grănicereștii
GRĂNICERÉSC, -EÁSCĂ, grănicerești, adj. Care aparține grănicerilor, privitor la grăniceri. ◊ Ținut grăniceresc = regiune de graniță a Imperiului Habsburgic, ai cărei locuitori se bucurau de anumite privilegii în schimbul supravegherii și apărării hotarelor. – Grănicer + suf. -esc.

DOOM

grănicerésc adj. m., f. grănicereáscă; pl. m. și f. grăniceréști

grănicereștile
GRĂNICERÉSC, -EÁSCĂ, grănicerești, adj. Care aparține grănicerilor, privitor la grăniceri. ◊ Ținut grăniceresc = regiune de graniță a Imperiului Habsburgic, ai cărei locuitori se bucurau de anumite privilegii în schimbul supravegherii și apărării hotarelor. – Grănicer + suf. -esc.

DOOM

grănicerésc adj. m., f. grănicereáscă; pl. m. și f. grăniceréști

grănicereștilor
GRĂNICERÉSC, -EÁSCĂ, grănicerești, adj. Care aparține grănicerilor, privitor la grăniceri. ◊ Ținut grăniceresc = regiune de graniță a Imperiului Habsburgic, ai cărei locuitori se bucurau de anumite privilegii în schimbul supravegherii și apărării hotarelor. – Grănicer + suf. -esc.

DOOM

grănicerésc adj. m., f. grănicereáscă; pl. m. și f. grăniceréști

grăniceri
GRĂNICÉR, grăniceri, s. m. Militar instruit pentru pază la granița unei țări; cordonaș. – Graniță + suf. -ar.

DOOM

grănicér s. m., pl. grănicéri

grănicerii
GRĂNICÉR, grăniceri, s. m. Militar instruit pentru pază la granița unei țări; cordonaș. – Graniță + suf. -ar.

DOOM

grănicér s. m., pl. grănicéri

grănicerilor
GRĂNICÉR, grăniceri, s. m. Militar instruit pentru pază la granița unei țări; cordonaș. – Graniță + suf. -ar.

DOOM

grănicér s. m., pl. grănicéri

grănicerul
GRĂNICÉR, grăniceri, s. m. Militar instruit pentru pază la granița unei țări; cordonaș. – Graniță + suf. -ar.

DOOM

grănicér s. m., pl. grănicéri

grănicerului
GRĂNICÉR, grăniceri, s. m. Militar instruit pentru pază la granița unei țări; cordonaș. – Graniță + suf. -ar.

DOOM

grănicér s. m., pl. grănicéri

grăpa
GRĂPÁ, grăpez, vb. I. Tranz. A mărunți, a afâna și a netezi cu grapa¹ pământul arat (acoperind semințele); a boroni. – Din grapă¹.

DOOM

grăpá (a ~) vb., ind. prez. 3 grăpeáză

grăpai
GRĂPÁ, grăpez, vb. I. Tranz. A mărunți, a afâna și a netezi cu grapa¹ pământul arat (acoperind semințele); a boroni. – Din grapă¹.

DOOM

grăpá (a ~) vb., ind. prez. 3 grăpeáză

grăpam
GRĂPÁ, grăpez, vb. I. Tranz. A mărunți, a afâna și a netezi cu grapa¹ pământul arat (acoperind semințele); a boroni. – Din grapă¹.

DOOM

grăpá (a ~) vb., ind. prez. 3 grăpeáză

grăpare
GRĂPÁ, grăpez, vb. I. Tranz. A mărunți, a afâna și a netezi cu grapa¹ pământul arat (acoperind semințele); a boroni. – Din grapă¹.

DOOM

grăpá (a ~) vb., ind. prez. 3 grăpeáză

grăpare
GRĂPÁRE, grăpări, s. f. Grăpat. – V. grăpa.

DOOM

grăpáre s. f., g.-d. art. grăpắrii; pl. grăpắri

grăparea
GRĂPÁRE, grăpări, s. f. Grăpat. – V. grăpa.

DOOM

grăpáre s. f., g.-d. art. grăpắrii; pl. grăpắri

grăpară
GRĂPÁ, grăpez, vb. I. Tranz. A mărunți, a afâna și a netezi cu grapa¹ pământul arat (acoperind semințele); a boroni. – Din grapă¹.

DOOM

grăpá (a ~) vb., ind. prez. 3 grăpeáză

grăparăm
GRĂPÁ, grăpez, vb. I. Tranz. A mărunți, a afâna și a netezi cu grapa¹ pământul arat (acoperind semințele); a boroni. – Din grapă¹.

DOOM

grăpá (a ~) vb., ind. prez. 3 grăpeáză

grăparăți
GRĂPÁ, grăpez, vb. I. Tranz. A mărunți, a afâna și a netezi cu grapa¹ pământul arat (acoperind semințele); a boroni. – Din grapă¹.

DOOM

grăpá (a ~) vb., ind. prez. 3 grăpeáză

grăpase
GRĂPÁ, grăpez, vb. I. Tranz. A mărunți, a afâna și a netezi cu grapa¹ pământul arat (acoperind semințele); a boroni. – Din grapă¹.

DOOM

grăpá (a ~) vb., ind. prez. 3 grăpeáză

grăpasem
GRĂPÁ, grăpez, vb. I. Tranz. A mărunți, a afâna și a netezi cu grapa¹ pământul arat (acoperind semințele); a boroni. – Din grapă¹.

DOOM

grăpá (a ~) vb., ind. prez. 3 grăpeáză

grăpaseră
GRĂPÁ, grăpez, vb. I. Tranz. A mărunți, a afâna și a netezi cu grapa¹ pământul arat (acoperind semințele); a boroni. – Din grapă¹.

DOOM

grăpá (a ~) vb., ind. prez. 3 grăpeáză

grăpaserăm
GRĂPÁ, grăpez, vb. I. Tranz. A mărunți, a afâna și a netezi cu grapa¹ pământul arat (acoperind semințele); a boroni. – Din grapă¹.

DOOM

grăpá (a ~) vb., ind. prez. 3 grăpeáză

grăpaserăți
GRĂPÁ, grăpez, vb. I. Tranz. A mărunți, a afâna și a netezi cu grapa¹ pământul arat (acoperind semințele); a boroni. – Din grapă¹.

DOOM

grăpá (a ~) vb., ind. prez. 3 grăpeáză

grăpaseși
GRĂPÁ, grăpez, vb. I. Tranz. A mărunți, a afâna și a netezi cu grapa¹ pământul arat (acoperind semințele); a boroni. – Din grapă¹.

DOOM

grăpá (a ~) vb., ind. prez. 3 grăpeáză

grăpaseți
GRĂPÁ, grăpez, vb. I. Tranz. A mărunți, a afâna și a netezi cu grapa¹ pământul arat (acoperind semințele); a boroni. – Din grapă¹.

DOOM

grăpá (a ~) vb., ind. prez. 3 grăpeáză

grăpat
GRĂPÁ, grăpez, vb. I. Tranz. A mărunți, a afâna și a netezi cu grapa¹ pământul arat (acoperind semințele); a boroni. – Din grapă¹.

DOOM

grăpá (a ~) vb., ind. prez. 3 grăpeáză

grăpat
GRĂPÁT s. n. Faptul de a grăpa; grăpare, grăpătură, boronit. – V. grăpa.

DOOM

grăpát s. n.

grăpata
GRĂPÁT s. n. Faptul de a grăpa; grăpare, grăpătură, boronit. – V. grăpa.

DOOM

grăpát s. n.

grăpate
GRĂPÁT s. n. Faptul de a grăpa; grăpare, grăpătură, boronit. – V. grăpa.

DOOM

grăpát s. n.

grăpatei
GRĂPÁT s. n. Faptul de a grăpa; grăpare, grăpătură, boronit. – V. grăpa.

DOOM

grăpát s. n.

grăpatele
GRĂPÁT s. n. Faptul de a grăpa; grăpare, grăpătură, boronit. – V. grăpa.

DOOM

grăpát s. n.

grăpatelor
GRĂPÁT s. n. Faptul de a grăpa; grăpare, grăpătură, boronit. – V. grăpa.

DOOM

grăpát s. n.

grăpatul
GRĂPÁT s. n. Faptul de a grăpa; grăpare, grăpătură, boronit. – V. grăpa.

DOOM

grăpát s. n.

grăpatului
GRĂPÁT s. n. Faptul de a grăpa; grăpare, grăpătură, boronit. – V. grăpa.

DOOM

grăpát s. n.

grăpau
GRĂPÁ, grăpez, vb. I. Tranz. A mărunți, a afâna și a netezi cu grapa¹ pământul arat (acoperind semințele); a boroni. – Din grapă¹.

DOOM

grăpá (a ~) vb., ind. prez. 3 grăpeáză

grăpași
GRĂPÁ, grăpez, vb. I. Tranz. A mărunți, a afâna și a netezi cu grapa¹ pământul arat (acoperind semințele); a boroni. – Din grapă¹.

DOOM

grăpá (a ~) vb., ind. prez. 3 grăpeáză

grăpați
GRĂPÁ, grăpez, vb. I. Tranz. A mărunți, a afâna și a netezi cu grapa¹ pământul arat (acoperind semințele); a boroni. – Din grapă¹.

DOOM

grăpá (a ~) vb., ind. prez. 3 grăpeáză

grăpați
GRĂPÁT s. n. Faptul de a grăpa; grăpare, grăpătură, boronit. – V. grăpa.

DOOM

grăpát s. n.

grăpații
GRĂPÁT s. n. Faptul de a grăpa; grăpare, grăpătură, boronit. – V. grăpa.

DOOM

grăpát s. n.

grăpaților
GRĂPÁT s. n. Faptul de a grăpa; grăpare, grăpătură, boronit. – V. grăpa.

DOOM

grăpát s. n.

grăpează
GRĂPÁ, grăpez, vb. I. Tranz. A mărunți, a afâna și a netezi cu grapa¹ pământul arat (acoperind semințele); a boroni. – Din grapă¹.

DOOM

grăpá (a ~) vb., ind. prez. 3 grăpeáză

grăpez
GRĂPÁ, grăpez, vb. I. Tranz. A mărunți, a afâna și a netezi cu grapa¹ pământul arat (acoperind semințele); a boroni. – Din grapă¹.

DOOM

grăpá (a ~) vb., ind. prez. 3 grăpeáză

grăpeze
GRĂPÁ, grăpez, vb. I. Tranz. A mărunți, a afâna și a netezi cu grapa¹ pământul arat (acoperind semințele); a boroni. – Din grapă¹.

DOOM

grăpá (a ~) vb., ind. prez. 3 grăpeáză

grăpezi
GRĂPÁ, grăpez, vb. I. Tranz. A mărunți, a afâna și a netezi cu grapa¹ pământul arat (acoperind semințele); a boroni. – Din grapă¹.

DOOM

grăpá (a ~) vb., ind. prez. 3 grăpeáză

grăpiș
GRĂPÍȘ adv. Dificil, anevoie. ◊ Expr. Târâș-grăpiș = cu mare greutate, anevoie. – Grapă + suf. -iș.

DOOM

grăpíș adv.

grăpsăna
GRĂPSĂNÁ, grắpsăn, vb. I. (Var.) Zgrepțăna. (cf. zgrepțăna)

grăpsănare
GRĂPSĂNÁ, grắpsăn, vb. I. (Var.) Zgrepțăna. (cf. zgrepțăna)

grăpsănat
GRĂPSĂNÁ, grắpsăn, vb. I. (Var.) Zgrepțăna. (cf. zgrepțăna)

grăpând
GRĂPÁ, grăpez, vb. I. Tranz. A mărunți, a afâna și a netezi cu grapa¹ pământul arat (acoperind semințele); a boroni. – Din grapă¹.

DOOM

grăpá (a ~) vb., ind. prez. 3 grăpeáză

grăpînd
GRĂPÁ, grăpez, vb. I. Tranz. A mărunți, a afâna și a netezi cu grapa¹ pământul arat (acoperind semințele); a boroni. – Din grapă¹.

DOOM

grăpá (a ~) vb., ind. prez. 3 grăpeáză

grăpări
GRĂPÁRE, grăpări, s. f. Grăpat. – V. grăpa.

DOOM

grăpáre s. f., g.-d. art. grăpắrii; pl. grăpắri

grăpării
GRĂPÁRE, grăpări, s. f. Grăpat. – V. grăpa.

DOOM

grăpáre s. f., g.-d. art. grăpắrii; pl. grăpắri

grăpările
GRĂPÁRE, grăpări, s. f. Grăpat. – V. grăpa.

DOOM

grăpáre s. f., g.-d. art. grăpắrii; pl. grăpắri

grăpărilor
GRĂPÁRE, grăpări, s. f. Grăpat. – V. grăpa.

DOOM

grăpáre s. f., g.-d. art. grăpắrii; pl. grăpắri

grăpătura
GRĂPĂTÚRĂ, grăpături, s. f. (Rar) Grăpat. – Grăpa + suf. -ătură.

DOOM

grăpătúră (rar) s. f., g.-d. art. grăpătúrii; pl. grăpătúri

grăpături
GRĂPĂTÚRĂ, grăpături, s. f. (Rar) Grăpat. – Grăpa + suf. -ătură.

DOOM

grăpătúră (rar) s. f., g.-d. art. grăpătúrii; pl. grăpătúri

grăpăturii
GRĂPĂTÚRĂ, grăpături, s. f. (Rar) Grăpat. – Grăpa + suf. -ătură.

DOOM

grăpătúră (rar) s. f., g.-d. art. grăpătúrii; pl. grăpătúri

grăpăturile
GRĂPĂTÚRĂ, grăpături, s. f. (Rar) Grăpat. – Grăpa + suf. -ătură.

DOOM

grăpătúră (rar) s. f., g.-d. art. grăpătúrii; pl. grăpătúri

grăpăturilor
GRĂPĂTÚRĂ, grăpături, s. f. (Rar) Grăpat. – Grăpa + suf. -ătură.

DOOM

grăpătúră (rar) s. f., g.-d. art. grăpătúrii; pl. grăpătúri

grăpțăna
GRĂPȚĂNÁ, grắpțăn, vb. I. (Var.) Zgrepțăna. (cf. zgrepțăna)

grăpțănare
GRĂPȚĂNÁ, grắpțăn, vb. I. (Var.) Zgrepțăna. (cf. zgrepțăna)

grăpțănat
GRĂPȚĂNÁ, grắpțăn, vb. I. (Var.) Zgrepțăna. (cf. zgrepțăna)

grăsan
GRĂSÁN, -Ă, grăsani, -e, adj. (Depr. sau glumeț; adesea substantivat) Augmentativ al lui gras (I 1). – Gras + suf. -an.

DOOM

grăsán adj. m., pl. grăsáni; f. grăsánă, pl. grăsáne

grăsana
GRĂSÁN, -Ă, grăsani, -e, adj. (Depr. sau glumeț; adesea substantivat) Augmentativ al lui gras (I 1). – Gras + suf. -an.

DOOM

grăsán adj. m., pl. grăsáni; f. grăsánă, pl. grăsáne

grăsane
GRĂSÁN, -Ă, grăsani, -e, adj. (Depr. sau glumeț; adesea substantivat) Augmentativ al lui gras (I 1). – Gras + suf. -an.

DOOM

grăsán adj. m., pl. grăsáni; f. grăsánă, pl. grăsáne

grăsanei
GRĂSÁN, -Ă, grăsani, -e, adj. (Depr. sau glumeț; adesea substantivat) Augmentativ al lui gras (I 1). – Gras + suf. -an.

DOOM

grăsán adj. m., pl. grăsáni; f. grăsánă, pl. grăsáne

grăsanele
GRĂSÁN, -Ă, grăsani, -e, adj. (Depr. sau glumeț; adesea substantivat) Augmentativ al lui gras (I 1). – Gras + suf. -an.

DOOM

grăsán adj. m., pl. grăsáni; f. grăsánă, pl. grăsáne

grăsanelor
GRĂSÁN, -Ă, grăsani, -e, adj. (Depr. sau glumeț; adesea substantivat) Augmentativ al lui gras (I 1). – Gras + suf. -an.

DOOM

grăsán adj. m., pl. grăsáni; f. grăsánă, pl. grăsáne

grăsani
GRĂSÁN, -Ă, grăsani, -e, adj. (Depr. sau glumeț; adesea substantivat) Augmentativ al lui gras (I 1). – Gras + suf. -an.

DOOM

grăsán adj. m., pl. grăsáni; f. grăsánă, pl. grăsáne

grăsanii
GRĂSÁN, -Ă, grăsani, -e, adj. (Depr. sau glumeț; adesea substantivat) Augmentativ al lui gras (I 1). – Gras + suf. -an.

DOOM

grăsán adj. m., pl. grăsáni; f. grăsánă, pl. grăsáne

grăsanilor
GRĂSÁN, -Ă, grăsani, -e, adj. (Depr. sau glumeț; adesea substantivat) Augmentativ al lui gras (I 1). – Gras + suf. -an.

DOOM

grăsán adj. m., pl. grăsáni; f. grăsánă, pl. grăsáne

grăsanul
GRĂSÁN, -Ă, grăsani, -e, adj. (Depr. sau glumeț; adesea substantivat) Augmentativ al lui gras (I 1). – Gras + suf. -an.

DOOM

grăsán adj. m., pl. grăsáni; f. grăsánă, pl. grăsáne

grăsanului
GRĂSÁN, -Ă, grăsani, -e, adj. (Depr. sau glumeț; adesea substantivat) Augmentativ al lui gras (I 1). – Gras + suf. -an.

DOOM

grăsán adj. m., pl. grăsáni; f. grăsánă, pl. grăsáne

grăscean
GRĂSCEÁN,-Ă, grăsceni, -e, adj. Grăsuliu. Privesc amîndoi mica figură, rotundă și grăsceanâ a copilașului care doarme. VLAHUȚĂ, O. A. III 126. Noul venit în vagon era un bătrîn bine conservat, grăscean și rumen la obraz, căruia nu i-aș fi dat nici șasezeci de ani. GHICA, S. A. 46. – Pronunțat: -cean.

DOOM

grăsceán (rar) (-cean) adj. m., pl. grăscéni; f. grăsceánă, pl. grăscéne

grăsceana
GRĂSCEÁN,-Ă, grăsceni, -e, adj. Grăsuliu. Privesc amîndoi mica figură, rotundă și grăsceanâ a copilașului care doarme. VLAHUȚĂ, O. A. III 126. Noul venit în vagon era un bătrîn bine conservat, grăscean și rumen la obraz, căruia nu i-aș fi dat nici șasezeci de ani. GHICA, S. A. 46. – Pronunțat: -cean.

DOOM

grăsceán (rar) (-cean) adj. m., pl. grăscéni; f. grăsceánă, pl. grăscéne

grăsceanul
GRĂSCEÁN,-Ă, grăsceni, -e, adj. Grăsuliu. Privesc amîndoi mica figură, rotundă și grăsceanâ a copilașului care doarme. VLAHUȚĂ, O. A. III 126. Noul venit în vagon era un bătrîn bine conservat, grăscean și rumen la obraz, căruia nu i-aș fi dat nici șasezeci de ani. GHICA, S. A. 46. – Pronunțat: -cean.

DOOM

grăsceán (rar) (-cean) adj. m., pl. grăscéni; f. grăsceánă, pl. grăscéne

grăsceanului
GRĂSCEÁN,-Ă, grăsceni, -e, adj. Grăsuliu. Privesc amîndoi mica figură, rotundă și grăsceanâ a copilașului care doarme. VLAHUȚĂ, O. A. III 126. Noul venit în vagon era un bătrîn bine conservat, grăscean și rumen la obraz, căruia nu i-aș fi dat nici șasezeci de ani. GHICA, S. A. 46. – Pronunțat: -cean.

DOOM

grăsceán (rar) (-cean) adj. m., pl. grăscéni; f. grăsceánă, pl. grăscéne

grăscene
GRĂSCEÁN,-Ă, grăsceni, -e, adj. Grăsuliu. Privesc amîndoi mica figură, rotundă și grăsceanâ a copilașului care doarme. VLAHUȚĂ, O. A. III 126. Noul venit în vagon era un bătrîn bine conservat, grăscean și rumen la obraz, căruia nu i-aș fi dat nici șasezeci de ani. GHICA, S. A. 46. – Pronunțat: -cean.

DOOM

grăsceán (rar) (-cean) adj. m., pl. grăscéni; f. grăsceánă, pl. grăscéne

grăscenei
GRĂSCEÁN,-Ă, grăsceni, -e, adj. Grăsuliu. Privesc amîndoi mica figură, rotundă și grăsceanâ a copilașului care doarme. VLAHUȚĂ, O. A. III 126. Noul venit în vagon era un bătrîn bine conservat, grăscean și rumen la obraz, căruia nu i-aș fi dat nici șasezeci de ani. GHICA, S. A. 46. – Pronunțat: -cean.

DOOM

grăsceán (rar) (-cean) adj. m., pl. grăscéni; f. grăsceánă, pl. grăscéne

grăscenele
GRĂSCEÁN,-Ă, grăsceni, -e, adj. Grăsuliu. Privesc amîndoi mica figură, rotundă și grăsceanâ a copilașului care doarme. VLAHUȚĂ, O. A. III 126. Noul venit în vagon era un bătrîn bine conservat, grăscean și rumen la obraz, căruia nu i-aș fi dat nici șasezeci de ani. GHICA, S. A. 46. – Pronunțat: -cean.

DOOM

grăsceán (rar) (-cean) adj. m., pl. grăscéni; f. grăsceánă, pl. grăscéne

grăscenelor
GRĂSCEÁN,-Ă, grăsceni, -e, adj. Grăsuliu. Privesc amîndoi mica figură, rotundă și grăsceanâ a copilașului care doarme. VLAHUȚĂ, O. A. III 126. Noul venit în vagon era un bătrîn bine conservat, grăscean și rumen la obraz, căruia nu i-aș fi dat nici șasezeci de ani. GHICA, S. A. 46. – Pronunțat: -cean.

DOOM

grăsceán (rar) (-cean) adj. m., pl. grăscéni; f. grăsceánă, pl. grăscéne

grăsceni
GRĂSCEÁN,-Ă, grăsceni, -e, adj. Grăsuliu. Privesc amîndoi mica figură, rotundă și grăsceanâ a copilașului care doarme. VLAHUȚĂ, O. A. III 126. Noul venit în vagon era un bătrîn bine conservat, grăscean și rumen la obraz, căruia nu i-aș fi dat nici șasezeci de ani. GHICA, S. A. 46. – Pronunțat: -cean.

DOOM

grăsceán (rar) (-cean) adj. m., pl. grăscéni; f. grăsceánă, pl. grăscéne

grăscenii
GRĂSCEÁN,-Ă, grăsceni, -e, adj. Grăsuliu. Privesc amîndoi mica figură, rotundă și grăsceanâ a copilașului care doarme. VLAHUȚĂ, O. A. III 126. Noul venit în vagon era un bătrîn bine conservat, grăscean și rumen la obraz, căruia nu i-aș fi dat nici șasezeci de ani. GHICA, S. A. 46. – Pronunțat: -cean.

DOOM

grăsceán (rar) (-cean) adj. m., pl. grăscéni; f. grăsceánă, pl. grăscéne

grăscenilor
GRĂSCEÁN,-Ă, grăsceni, -e, adj. Grăsuliu. Privesc amîndoi mica figură, rotundă și grăsceanâ a copilașului care doarme. VLAHUȚĂ, O. A. III 126. Noul venit în vagon era un bătrîn bine conservat, grăscean și rumen la obraz, căruia nu i-aș fi dat nici șasezeci de ani. GHICA, S. A. 46. – Pronunțat: -cean.

DOOM

grăsceán (rar) (-cean) adj. m., pl. grăscéni; f. grăsceánă, pl. grăscéne

grăsime
GRĂSÍME, (1) grăsimi, s. f. 1. Substanță unsuroasă răspândită în țesuturile animale și în plante, formând, la om și la unele animale, primul strat de sub piele, care acoperă mușchii. 2. Pată de grăsime (1). 3. Starea, însușirea unei ființe grase (I 1). – Gras + suf. -ime.

DOOM

grăsíme s. f., g.-d. art. grăsímii; (substanțe) pl. grăsími

grăsimea
GRĂSÍME, (1) grăsimi, s. f. 1. Substanță unsuroasă răspândită în țesuturile animale și în plante, formând, la om și la unele animale, primul strat de sub piele, care acoperă mușchii. 2. Pată de grăsime (1). 3. Starea, însușirea unei ființe grase (I 1). – Gras + suf. -ime.

DOOM

grăsíme s. f., g.-d. art. grăsímii; (substanțe) pl. grăsími

grăsimi
GRĂSÍME, (1) grăsimi, s. f. 1. Substanță unsuroasă răspândită în țesuturile animale și în plante, formând, la om și la unele animale, primul strat de sub piele, care acoperă mușchii. 2. Pată de grăsime (1). 3. Starea, însușirea unei ființe grase (I 1). – Gras + suf. -ime.

DOOM

grăsíme s. f., g.-d. art. grăsímii; (substanțe) pl. grăsími

grăsimii
GRĂSÍME, (1) grăsimi, s. f. 1. Substanță unsuroasă răspândită în țesuturile animale și în plante, formând, la om și la unele animale, primul strat de sub piele, care acoperă mușchii. 2. Pată de grăsime (1). 3. Starea, însușirea unei ființe grase (I 1). – Gras + suf. -ime.

DOOM

grăsíme s. f., g.-d. art. grăsímii; (substanțe) pl. grăsími

grăsimile
GRĂSÍME, (1) grăsimi, s. f. 1. Substanță unsuroasă răspândită în țesuturile animale și în plante, formând, la om și la unele animale, primul strat de sub piele, care acoperă mușchii. 2. Pată de grăsime (1). 3. Starea, însușirea unei ființe grase (I 1). – Gras + suf. -ime.

DOOM

grăsíme s. f., g.-d. art. grăsímii; (substanțe) pl. grăsími

grăsimilor
GRĂSÍME, (1) grăsimi, s. f. 1. Substanță unsuroasă răspândită în țesuturile animale și în plante, formând, la om și la unele animale, primul strat de sub piele, care acoperă mușchii. 2. Pată de grăsime (1). 3. Starea, însușirea unei ființe grase (I 1). – Gras + suf. -ime.

DOOM

grăsíme s. f., g.-d. art. grăsímii; (substanțe) pl. grăsími

grăsulia
GRĂSULÍU, -ÍE, grăsulii, adj. Cam gras (I 1), destul de gras. – Gras + suf. -uliu.

DOOM

grăsulíu adj. m., f. grăsulíe; pl. m. și f. grăsulíi

grăsulie
GRĂSULÍU, -ÍE, grăsulii, adj. Cam gras (I 1), destul de gras. – Gras + suf. -uliu.

DOOM

grăsulíu adj. m., f. grăsulíe; pl. m. și f. grăsulíi

grăsuliei
GRĂSULÍU, -ÍE, grăsulii, adj. Cam gras (I 1), destul de gras. – Gras + suf. -uliu.

DOOM

grăsulíu adj. m., f. grăsulíe; pl. m. și f. grăsulíi

grăsulii
GRĂSULÍU, -ÍE, grăsulii, adj. Cam gras (I 1), destul de gras. – Gras + suf. -uliu.

DOOM

grăsulíu adj. m., f. grăsulíe; pl. m. și f. grăsulíi

grăsuliii
GRĂSULÍU, -ÍE, grăsulii, adj. Cam gras (I 1), destul de gras. – Gras + suf. -uliu.

DOOM

grăsulíu adj. m., f. grăsulíe; pl. m. și f. grăsulíi

grăsuliile
GRĂSULÍU, -ÍE, grăsulii, adj. Cam gras (I 1), destul de gras. – Gras + suf. -uliu.

DOOM

grăsulíu adj. m., f. grăsulíe; pl. m. și f. grăsulíi

grăsuliilor
GRĂSULÍU, -ÍE, grăsulii, adj. Cam gras (I 1), destul de gras. – Gras + suf. -uliu.

DOOM

grăsulíu adj. m., f. grăsulíe; pl. m. și f. grăsulíi

grăsuliu
GRĂSULÍU, -ÍE, grăsulii, adj. Cam gras (I 1), destul de gras. – Gras + suf. -uliu.

DOOM

grăsulíu adj. m., f. grăsulíe; pl. m. și f. grăsulíi

grăsuliul
GRĂSULÍU, -ÍE, grăsulii, adj. Cam gras (I 1), destul de gras. – Gras + suf. -uliu.

DOOM

grăsulíu adj. m., f. grăsulíe; pl. m. și f. grăsulíi

grăsuliului
GRĂSULÍU, -ÍE, grăsulii, adj. Cam gras (I 1), destul de gras. – Gras + suf. -uliu.

DOOM

grăsulíu adj. m., f. grăsulíe; pl. m. și f. grăsulíi

grăsun
GRĂSÚN, -Ă, grăsuni, -e, adj., s. m. 1. Adj. Grăsuț. 2. S. m. Porc tânăr (până la un an). – Probabil lat. *grasso, -onis. Cf. gras.

DOOM

grăsún² s. m., pl. grăsúni

grăsun
GRĂSÚN, -Ă, grăsuni, -e, adj., s. m. 1. Adj. Grăsuț. 2. S. m. Porc tânăr (până la un an). – Probabil lat. *grasso, -onis. Cf. gras.

DOOM

grăsún² s. m., pl. grăsúni

grăsuna
GRĂSÚN, -Ă, grăsuni, -e, adj., s. m. 1. Adj. Grăsuț. 2. S. m. Porc tânăr (până la un an). – Probabil lat. *grasso, -onis. Cf. gras.

DOOM

grăsún² s. m., pl. grăsúni

grăsune
GRĂSÚN, -Ă, grăsuni, -e, adj., s. m. 1. Adj. Grăsuț. 2. S. m. Porc tânăr (până la un an). – Probabil lat. *grasso, -onis. Cf. gras.

DOOM

grăsún² s. m., pl. grăsúni

grăsunei
GRĂSÚN, -Ă, grăsuni, -e, adj., s. m. 1. Adj. Grăsuț. 2. S. m. Porc tânăr (până la un an). – Probabil lat. *grasso, -onis. Cf. gras.

DOOM

grăsún² s. m., pl. grăsúni

grăsunele
GRĂSÚN, -Ă, grăsuni, -e, adj., s. m. 1. Adj. Grăsuț. 2. S. m. Porc tânăr (până la un an). – Probabil lat. *grasso, -onis. Cf. gras.

DOOM

grăsún² s. m., pl. grăsúni

grăsunelor
GRĂSÚN, -Ă, grăsuni, -e, adj., s. m. 1. Adj. Grăsuț. 2. S. m. Porc tânăr (până la un an). – Probabil lat. *grasso, -onis. Cf. gras.

DOOM

grăsún² s. m., pl. grăsúni

grăsuni
GRĂSÚN, -Ă, grăsuni, -e, adj., s. m. 1. Adj. Grăsuț. 2. S. m. Porc tânăr (până la un an). – Probabil lat. *grasso, -onis. Cf. gras.

DOOM

grăsún² s. m., pl. grăsúni

grăsuni
GRĂSÚN, -Ă, grăsuni, -e, adj., s. m. 1. Adj. Grăsuț. 2. S. m. Porc tânăr (până la un an). – Probabil lat. *grasso, -onis. Cf. gras.

DOOM

grăsún² s. m., pl. grăsúni

grăsunii
GRĂSÚN, -Ă, grăsuni, -e, adj., s. m. 1. Adj. Grăsuț. 2. S. m. Porc tânăr (până la un an). – Probabil lat. *grasso, -onis. Cf. gras.

DOOM

grăsún² s. m., pl. grăsúni

grăsunii
GRĂSÚN, -Ă, grăsuni, -e, adj., s. m. 1. Adj. Grăsuț. 2. S. m. Porc tânăr (până la un an). – Probabil lat. *grasso, -onis. Cf. gras.

DOOM

grăsún² s. m., pl. grăsúni

grăsunilor
GRĂSÚN, -Ă, grăsuni, -e, adj., s. m. 1. Adj. Grăsuț. 2. S. m. Porc tânăr (până la un an). – Probabil lat. *grasso, -onis. Cf. gras.

DOOM

grăsún² s. m., pl. grăsúni

grăsunilor
GRĂSÚN, -Ă, grăsuni, -e, adj., s. m. 1. Adj. Grăsuț. 2. S. m. Porc tânăr (până la un an). – Probabil lat. *grasso, -onis. Cf. gras.

DOOM

grăsún² s. m., pl. grăsúni

grăsunul
GRĂSÚN, -Ă, grăsuni, -e, adj., s. m. 1. Adj. Grăsuț. 2. S. m. Porc tânăr (până la un an). – Probabil lat. *grasso, -onis. Cf. gras.

DOOM

grăsún² s. m., pl. grăsúni

grăsunul
GRĂSÚN, -Ă, grăsuni, -e, adj., s. m. 1. Adj. Grăsuț. 2. S. m. Porc tânăr (până la un an). – Probabil lat. *grasso, -onis. Cf. gras.

DOOM

grăsún² s. m., pl. grăsúni

grăsunului
GRĂSÚN, -Ă, grăsuni, -e, adj., s. m. 1. Adj. Grăsuț. 2. S. m. Porc tânăr (până la un an). – Probabil lat. *grasso, -onis. Cf. gras.

DOOM

grăsún² s. m., pl. grăsúni

grăsunului
GRĂSÚN, -Ă, grăsuni, -e, adj., s. m. 1. Adj. Grăsuț. 2. S. m. Porc tânăr (până la un an). – Probabil lat. *grasso, -onis. Cf. gras.

DOOM

grăsún² s. m., pl. grăsúni

grăsuț
GRĂSÚȚ, -Ă, grăsuți, -e, adj. Diminutiv al lui gras (I 1); dolofan, durduliu, grăsun. – Gras + suf. -uț.

DOOM

grăsúț adj. m., pl. grăsúți; f. grăsúță, pl. grăsúțe

grăsuța
GRĂSÚȚ, -Ă, grăsuți, -e, adj. Diminutiv al lui gras (I 1); dolofan, durduliu, grăsun. – Gras + suf. -uț.

DOOM

grăsúț adj. m., pl. grăsúți; f. grăsúță, pl. grăsúțe

grăsuțe
GRĂSÚȚ, -Ă, grăsuți, -e, adj. Diminutiv al lui gras (I 1); dolofan, durduliu, grăsun. – Gras + suf. -uț.

DOOM

grăsúț adj. m., pl. grăsúți; f. grăsúță, pl. grăsúțe

grăsuței
GRĂSÚȚ, -Ă, grăsuți, -e, adj. Diminutiv al lui gras (I 1); dolofan, durduliu, grăsun. – Gras + suf. -uț.

DOOM

grăsúț adj. m., pl. grăsúți; f. grăsúță, pl. grăsúțe

grăsuțele
GRĂSÚȚ, -Ă, grăsuți, -e, adj. Diminutiv al lui gras (I 1); dolofan, durduliu, grăsun. – Gras + suf. -uț.

DOOM

grăsúț adj. m., pl. grăsúți; f. grăsúță, pl. grăsúțe

grăsuțelor
GRĂSÚȚ, -Ă, grăsuți, -e, adj. Diminutiv al lui gras (I 1); dolofan, durduliu, grăsun. – Gras + suf. -uț.

DOOM

grăsúț adj. m., pl. grăsúți; f. grăsúță, pl. grăsúțe

grăsuți
GRĂSÚȚ, -Ă, grăsuți, -e, adj. Diminutiv al lui gras (I 1); dolofan, durduliu, grăsun. – Gras + suf. -uț.

DOOM

grăsúț adj. m., pl. grăsúți; f. grăsúță, pl. grăsúțe

grăsuții
GRĂSÚȚ, -Ă, grăsuți, -e, adj. Diminutiv al lui gras (I 1); dolofan, durduliu, grăsun. – Gras + suf. -uț.

DOOM

grăsúț adj. m., pl. grăsúți; f. grăsúță, pl. grăsúțe

grăsuților
GRĂSÚȚ, -Ă, grăsuți, -e, adj. Diminutiv al lui gras (I 1); dolofan, durduliu, grăsun. – Gras + suf. -uț.

DOOM

grăsúț adj. m., pl. grăsúți; f. grăsúță, pl. grăsúțe

grăsuțul
GRĂSÚȚ, -Ă, grăsuți, -e, adj. Diminutiv al lui gras (I 1); dolofan, durduliu, grăsun. – Gras + suf. -uț.

DOOM

grăsúț adj. m., pl. grăsúți; f. grăsúță, pl. grăsúțe

grăsuțului
GRĂSÚȚ, -Ă, grăsuți, -e, adj. Diminutiv al lui gras (I 1); dolofan, durduliu, grăsun. – Gras + suf. -uț.

DOOM

grăsúț adj. m., pl. grăsúți; f. grăsúță, pl. grăsúțe

grătar
GRĂTÁR, grătare, s. n. 1. Ansamblu de bare metalice paralele ori încrucișate sau placă de tablă găurită, alcătuind un dispozitiv folosit pentru înlesnirea pătrunderii aerului și înlăturarea cenușii în (sau din) instalațiile de ardere, pentru separarea de impurități a unor materii prime, pentru împiedicarea pătrunderii corpurilor străine în instalațiile hidrotehnice, pentru separarea bucăților mari de minereuri după mărime etc. 2. Ustensilă din metal pe care se frige carne, pește, ciuperci etc.; p. ext. friptură astfel preparată. ◊ Loc. adj. La grătar = (despre carne, pește, ciuperci etc.) fript pe grătar (2). 3. Obiect alcătuit din bare de lemn sau de fier paralele, servind drept ștergătoare pentru talpa încălțămintei. 4. Partea de deasupra ieslei, în formă de scară înclinată fixată de-a lungul peretelui, în care se pune fânul. 5. (Tehn.) Grilă (1). – Probabil lat. *gratarium (< *gratis = cratis).

DOOM

grătár s. n., pl. grătáre

grătare
GRĂTÁR, grătare, s. n. 1. Ansamblu de bare metalice paralele ori încrucișate sau placă de tablă găurită, alcătuind un dispozitiv folosit pentru înlesnirea pătrunderii aerului și înlăturarea cenușii în (sau din) instalațiile de ardere, pentru separarea de impurități a unor materii prime, pentru împiedicarea pătrunderii corpurilor străine în instalațiile hidrotehnice, pentru separarea bucăților mari de minereuri după mărime etc. 2. Ustensilă din metal pe care se frige carne, pește, ciuperci etc.; p. ext. friptură astfel preparată. ◊ Loc. adj. La grătar = (despre carne, pește, ciuperci etc.) fript pe grătar (2). 3. Obiect alcătuit din bare de lemn sau de fier paralele, servind drept ștergătoare pentru talpa încălțămintei. 4. Partea de deasupra ieslei, în formă de scară înclinată fixată de-a lungul peretelui, în care se pune fânul. 5. (Tehn.) Grilă (1). – Probabil lat. *gratarium (< *gratis = cratis).

DOOM

grătár s. n., pl. grătáre

grătarele
GRĂTÁR, grătare, s. n. 1. Ansamblu de bare metalice paralele ori încrucișate sau placă de tablă găurită, alcătuind un dispozitiv folosit pentru înlesnirea pătrunderii aerului și înlăturarea cenușii în (sau din) instalațiile de ardere, pentru separarea de impurități a unor materii prime, pentru împiedicarea pătrunderii corpurilor străine în instalațiile hidrotehnice, pentru separarea bucăților mari de minereuri după mărime etc. 2. Ustensilă din metal pe care se frige carne, pește, ciuperci etc.; p. ext. friptură astfel preparată. ◊ Loc. adj. La grătar = (despre carne, pește, ciuperci etc.) fript pe grătar (2). 3. Obiect alcătuit din bare de lemn sau de fier paralele, servind drept ștergătoare pentru talpa încălțămintei. 4. Partea de deasupra ieslei, în formă de scară înclinată fixată de-a lungul peretelui, în care se pune fânul. 5. (Tehn.) Grilă (1). – Probabil lat. *gratarium (< *gratis = cratis).

DOOM

grătár s. n., pl. grătáre

grătarelor
GRĂTÁR, grătare, s. n. 1. Ansamblu de bare metalice paralele ori încrucișate sau placă de tablă găurită, alcătuind un dispozitiv folosit pentru înlesnirea pătrunderii aerului și înlăturarea cenușii în (sau din) instalațiile de ardere, pentru separarea de impurități a unor materii prime, pentru împiedicarea pătrunderii corpurilor străine în instalațiile hidrotehnice, pentru separarea bucăților mari de minereuri după mărime etc. 2. Ustensilă din metal pe care se frige carne, pește, ciuperci etc.; p. ext. friptură astfel preparată. ◊ Loc. adj. La grătar = (despre carne, pește, ciuperci etc.) fript pe grătar (2). 3. Obiect alcătuit din bare de lemn sau de fier paralele, servind drept ștergătoare pentru talpa încălțămintei. 4. Partea de deasupra ieslei, în formă de scară înclinată fixată de-a lungul peretelui, în care se pune fânul. 5. (Tehn.) Grilă (1). – Probabil lat. *gratarium (< *gratis = cratis).

DOOM

grătár s. n., pl. grătáre

grătarul
GRĂTÁR, grătare, s. n. 1. Ansamblu de bare metalice paralele ori încrucișate sau placă de tablă găurită, alcătuind un dispozitiv folosit pentru înlesnirea pătrunderii aerului și înlăturarea cenușii în (sau din) instalațiile de ardere, pentru separarea de impurități a unor materii prime, pentru împiedicarea pătrunderii corpurilor străine în instalațiile hidrotehnice, pentru separarea bucăților mari de minereuri după mărime etc. 2. Ustensilă din metal pe care se frige carne, pește, ciuperci etc.; p. ext. friptură astfel preparată. ◊ Loc. adj. La grătar = (despre carne, pește, ciuperci etc.) fript pe grătar (2). 3. Obiect alcătuit din bare de lemn sau de fier paralele, servind drept ștergătoare pentru talpa încălțămintei. 4. Partea de deasupra ieslei, în formă de scară înclinată fixată de-a lungul peretelui, în care se pune fânul. 5. (Tehn.) Grilă (1). – Probabil lat. *gratarium (< *gratis = cratis).

DOOM

grătár s. n., pl. grătáre

grătarului
GRĂTÁR, grătare, s. n. 1. Ansamblu de bare metalice paralele ori încrucișate sau placă de tablă găurită, alcătuind un dispozitiv folosit pentru înlesnirea pătrunderii aerului și înlăturarea cenușii în (sau din) instalațiile de ardere, pentru separarea de impurități a unor materii prime, pentru împiedicarea pătrunderii corpurilor străine în instalațiile hidrotehnice, pentru separarea bucăților mari de minereuri după mărime etc. 2. Ustensilă din metal pe care se frige carne, pește, ciuperci etc.; p. ext. friptură astfel preparată. ◊ Loc. adj. La grătar = (despre carne, pește, ciuperci etc.) fript pe grătar (2). 3. Obiect alcătuit din bare de lemn sau de fier paralele, servind drept ștergătoare pentru talpa încălțămintei. 4. Partea de deasupra ieslei, în formă de scară înclinată fixată de-a lungul peretelui, în care se pune fânul. 5. (Tehn.) Grilă (1). – Probabil lat. *gratarium (< *gratis = cratis).

DOOM

grătár s. n., pl. grătáre

grăuncioare
GRĂUNCIÓR, grăuncioare, s. n. Diminutiv al lui grăunte. [Pr.: gră-un-] – Grăunte + suf. -cior.

DOOM

grăunciór (gră-un-cior) s. n., pl. grăuncioáre

grăuncioarele
GRĂUNCIÓR, grăuncioare, s. n. Diminutiv al lui grăunte. [Pr.: gră-un-] – Grăunte + suf. -cior.

DOOM

grăunciór (gră-un-cior) s. n., pl. grăuncioáre

grăuncioarelor
GRĂUNCIÓR, grăuncioare, s. n. Diminutiv al lui grăunte. [Pr.: gră-un-] – Grăunte + suf. -cior.

DOOM

grăunciór (gră-un-cior) s. n., pl. grăuncioáre

grăuncior
GRĂUNCIÓR, grăuncioare, s. n. Diminutiv al lui grăunte. [Pr.: gră-un-] – Grăunte + suf. -cior.

DOOM

grăunciór (gră-un-cior) s. n., pl. grăuncioáre

grăunciorul
GRĂUNCIÓR, grăuncioare, s. n. Diminutiv al lui grăunte. [Pr.: gră-un-] – Grăunte + suf. -cior.

DOOM

grăunciór (gră-un-cior) s. n., pl. grăuncioáre

grăunciorului
GRĂUNCIÓR, grăuncioare, s. n. Diminutiv al lui grăunte. [Pr.: gră-un-] – Grăunte + suf. -cior.

DOOM

grăunciór (gră-un-cior) s. n., pl. grăuncioáre

grăunte
GRĂÚNȚĂ s. f. v. grăunte.

DOOM

grăúnță s. f., g.-d. art. grăúnței; pl. grăúnțe

grăuntele
GRĂÚNȚĂ s. f. v. grăunte.

DOOM

grăúnță s. f., g.-d. art. grăúnței; pl. grăúnțe

grăuntelui
GRĂÚNȚĂ s. f. v. grăunte.

DOOM

grăúnță s. f., g.-d. art. grăúnței; pl. grăúnțe

grăunț
GRĂÚNȚĂ s. f. v. grăunte.

DOOM

grăúnță s. f., g.-d. art. grăúnței; pl. grăúnțe

grăunța
GRĂÚNȚĂ s. f. v. grăunte.

DOOM

grăúnță s. f., g.-d. art. grăúnței; pl. grăúnțe

grăunței
GRĂÚNȚĂ s. f. v. grăunte.

DOOM

grăúnță s. f., g.-d. art. grăúnței; pl. grăúnțe

grăunțelor
GRĂÚNȚĂ s. f. v. grăunte.

DOOM

grăúnță s. f., g.-d. art. grăúnței; pl. grăúnțe

grăunți
GRĂÚNȚĂ s. f. v. grăunte.

DOOM

grăúnță s. f., g.-d. art. grăúnței; pl. grăúnțe

grăunții
GRĂÚNȚĂ s. f. v. grăunte.

DOOM

grăúnță s. f., g.-d. art. grăúnței; pl. grăúnțe

grăunților
GRĂÚNȚĂ s. f. v. grăunte.

DOOM

grăúnță s. f., g.-d. art. grăúnței; pl. grăúnțe

grăunțoasa
GRĂUNȚÓS, -OÁSĂ, grăunțoși, -oase, adj. Cu grăunțe, care are aspect de grăunțe; granulos. [Pr.: gră-un-] – Grăunțe (pl. lui grăunț sau grăunță) + suf. -os.

DOOM

grăunțós (gră-un-) adj. m., pl. grăunțóși; f. grăunțoásă, pl. grăunțoáse

grăunțoase
GRĂUNȚÓS, -OÁSĂ, grăunțoși, -oase, adj. Cu grăunțe, care are aspect de grăunțe; granulos. [Pr.: gră-un-] – Grăunțe (pl. lui grăunț sau grăunță) + suf. -os.

DOOM

grăunțós (gră-un-) adj. m., pl. grăunțóși; f. grăunțoásă, pl. grăunțoáse

grăunțoasei
GRĂUNȚÓS, -OÁSĂ, grăunțoși, -oase, adj. Cu grăunțe, care are aspect de grăunțe; granulos. [Pr.: gră-un-] – Grăunțe (pl. lui grăunț sau grăunță) + suf. -os.

DOOM

grăunțós (gră-un-) adj. m., pl. grăunțóși; f. grăunțoásă, pl. grăunțoáse

grăunțoasele
GRĂUNȚÓS, -OÁSĂ, grăunțoși, -oase, adj. Cu grăunțe, care are aspect de grăunțe; granulos. [Pr.: gră-un-] – Grăunțe (pl. lui grăunț sau grăunță) + suf. -os.

DOOM

grăunțós (gră-un-) adj. m., pl. grăunțóși; f. grăunțoásă, pl. grăunțoáse

grăunțoaselor
GRĂUNȚÓS, -OÁSĂ, grăunțoși, -oase, adj. Cu grăunțe, care are aspect de grăunțe; granulos. [Pr.: gră-un-] – Grăunțe (pl. lui grăunț sau grăunță) + suf. -os.

DOOM

grăunțós (gră-un-) adj. m., pl. grăunțóși; f. grăunțoásă, pl. grăunțoáse

grăunțos
GRĂUNȚÓS, -OÁSĂ, grăunțoși, -oase, adj. Cu grăunțe, care are aspect de grăunțe; granulos. [Pr.: gră-un-] – Grăunțe (pl. lui grăunț sau grăunță) + suf. -os.

DOOM

grăunțós (gră-un-) adj. m., pl. grăunțóși; f. grăunțoásă, pl. grăunțoáse

grăunțosul
GRĂUNȚÓS, -OÁSĂ, grăunțoși, -oase, adj. Cu grăunțe, care are aspect de grăunțe; granulos. [Pr.: gră-un-] – Grăunțe (pl. lui grăunț sau grăunță) + suf. -os.

DOOM

grăunțós (gră-un-) adj. m., pl. grăunțóși; f. grăunțoásă, pl. grăunțoáse

grăunțosului
GRĂUNȚÓS, -OÁSĂ, grăunțoși, -oase, adj. Cu grăunțe, care are aspect de grăunțe; granulos. [Pr.: gră-un-] – Grăunțe (pl. lui grăunț sau grăunță) + suf. -os.

DOOM

grăunțós (gră-un-) adj. m., pl. grăunțóși; f. grăunțoásă, pl. grăunțoáse

grăunțoși
GRĂUNȚÓS, -OÁSĂ, grăunțoși, -oase, adj. Cu grăunțe, care are aspect de grăunțe; granulos. [Pr.: gră-un-] – Grăunțe (pl. lui grăunț sau grăunță) + suf. -os.

DOOM

grăunțós (gră-un-) adj. m., pl. grăunțóși; f. grăunțoásă, pl. grăunțoáse

grăunțoșii
GRĂUNȚÓS, -OÁSĂ, grăunțoși, -oase, adj. Cu grăunțe, care are aspect de grăunțe; granulos. [Pr.: gră-un-] – Grăunțe (pl. lui grăunț sau grăunță) + suf. -os.

DOOM

grăunțós (gră-un-) adj. m., pl. grăunțóși; f. grăunțoásă, pl. grăunțoáse

grăunțoșilor
GRĂUNȚÓS, -OÁSĂ, grăunțoși, -oase, adj. Cu grăunțe, care are aspect de grăunțe; granulos. [Pr.: gră-un-] – Grăunțe (pl. lui grăunț sau grăunță) + suf. -os.

DOOM

grăunțós (gră-un-) adj. m., pl. grăunțóși; f. grăunțoásă, pl. grăunțoáse