goal
GOL1, goluri, s. n. (La unele jocuri sportive) Introducerea mingii în poarta echipei adverse, precum și punctul cîștigat prin aceasta. A marca un gol. ▭ La numai 7 minute de la începerea meciului s-a marcat primul gol. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2767. – Scris și: (după englezește) goal.
goala
GOL2, GOÁLĂ, (I) goi, goale, adj., (II) goluri, s. n. I. Adj. 1. (Despre oameni) Care nu are pe corp (sau pe o parte a corpului) niciun fel de îmbrăcăminte. ◊ Expr. (A fi) cu coatele goale = a) (a fi) cu haina ruptă în coate; b) (a fi îmbrăcat) sărăcăcios; (a fi) sărac. Adevărul gol (-goluț) = adevăr spus direct, fără menajamente; adevăr evident, de necontestat. Minciună goală = minciună evidentă. ♦ Care are haine puține, care este sărăcăcios (sau prea ușor) îmbrăcat; p. ext. sărac. ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) gol = a jefui (pe cineva) de tot ce are. ♦ (Despre păsări sau alte animale) Golaș (1). ♦ (Despre copaci, crengi) Care este lipsit de frunze. ♦ (Despre pereți) Care nu are agățat sau lipit nimic pe el. 2. (Despre suprafețe, terenuri, regiuni) Care nu este acoperit cu vegetație, cu case etc. sau care este fără ființe, pustiu. ♦ Care nu are acoperiș sau nu este acoperit. ◊ Expr. Sub cerul gol = a) fără adăpost; b) afară, în aer liber. Pe pământul gol sau pe scândura goală = fără așternut, direct pe pământ sau pe scândurile patului. 3. (Despre alimente) Care nu este asociat, combinat cu nimic altceva; simplu. Pâine goală. 4. (Despre recipiente, spații închise etc.) Care nu conține nimic în interior; deșert. ◊ (Substantivat) Sună a gol. ◊ Expr. Cu mâna goală = a) fără niciun dar, fără niciun ban; b) care nu are (sau neavând) nicio armă asupra sa. Pe inima goală sau pe stomacul gol = fără să fi mâncat ceva înainte; pe nemâncate. ♦ (Despre corpuri) Care are o cavitate în interior. 5. Fig. Care este fără temei, fără fond; neîntemeiat. II. S. n. Spațiu liber, cavitate (în interiorul unui corp); vid. ◊ Gol de aer = zonă din atmosferă unde o aeronavă întâlnește un curent de aer descendent. Gol de producție = stagnare temporară a producției. ◊ Loc. adv. În gol = a) în abis sau prin aer (îndreptându-se cu viteza în jos); b) cu privirea fixă, fără țintă; c) fără folos, zadarnic. ◊ Expr. A umple un gol = a completa o lipsă, a satisface o nevoie reală. A simți un gol la (sau în) stomac = a avea o senzație neplăcută de la stomac din cauza foamei. A (se) da de gol = a (se) trăda, a (se) demasca. (În superțiții) A(-i) ieși (cuiva) cu gol(ul) = a ieși înaintea cuiva cu un vas gol (prevestindu-i prin aceasta un insucces). ♦ Loc lipsit de vegetație, de așezări. – Din sl. golŭ.

DOOM

gol2 s. n., pl. góluri
goale
GOL2, GOÁLĂ, (I) goi, goale, adj., (II) goluri, s. n. I. Adj. 1. (Despre oameni) Care nu are pe corp (sau pe o parte a corpului) niciun fel de îmbrăcăminte. ◊ Expr. (A fi) cu coatele goale = a) (a fi) cu haina ruptă în coate; b) (a fi îmbrăcat) sărăcăcios; (a fi) sărac. Adevărul gol (-goluț) = adevăr spus direct, fără menajamente; adevăr evident, de necontestat. Minciună goală = minciună evidentă. ♦ Care are haine puține, care este sărăcăcios (sau prea ușor) îmbrăcat; p. ext. sărac. ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) gol = a jefui (pe cineva) de tot ce are. ♦ (Despre păsări sau alte animale) Golaș (1). ♦ (Despre copaci, crengi) Care este lipsit de frunze. ♦ (Despre pereți) Care nu are agățat sau lipit nimic pe el. 2. (Despre suprafețe, terenuri, regiuni) Care nu este acoperit cu vegetație, cu case etc. sau care este fără ființe, pustiu. ♦ Care nu are acoperiș sau nu este acoperit. ◊ Expr. Sub cerul gol = a) fără adăpost; b) afară, în aer liber. Pe pământul gol sau pe scândura goală = fără așternut, direct pe pământ sau pe scândurile patului. 3. (Despre alimente) Care nu este asociat, combinat cu nimic altceva; simplu. Pâine goală. 4. (Despre recipiente, spații închise etc.) Care nu conține nimic în interior; deșert. ◊ (Substantivat) Sună a gol. ◊ Expr. Cu mâna goală = a) fără niciun dar, fără niciun ban; b) care nu are (sau neavând) nicio armă asupra sa. Pe inima goală sau pe stomacul gol = fără să fi mâncat ceva înainte; pe nemâncate. ♦ (Despre corpuri) Care are o cavitate în interior. 5. Fig. Care este fără temei, fără fond; neîntemeiat. II. S. n. Spațiu liber, cavitate (în interiorul unui corp); vid. ◊ Gol de aer = zonă din atmosferă unde o aeronavă întâlnește un curent de aer descendent. Gol de producție = stagnare temporară a producției. ◊ Loc. adv. În gol = a) în abis sau prin aer (îndreptându-se cu viteza în jos); b) cu privirea fixă, fără țintă; c) fără folos, zadarnic. ◊ Expr. A umple un gol = a completa o lipsă, a satisface o nevoie reală. A simți un gol la (sau în) stomac = a avea o senzație neplăcută de la stomac din cauza foamei. A (se) da de gol = a (se) trăda, a (se) demasca. (În superțiții) A(-i) ieși (cuiva) cu gol(ul) = a ieși înaintea cuiva cu un vas gol (prevestindu-i prin aceasta un insucces). ♦ Loc lipsit de vegetație, de așezări. – Din sl. golŭ.

DOOM

gol2 s. n., pl. góluri
goalei
GOL2, GOÁLĂ, (I) goi, goale, adj., (II) goluri, s. n. I. Adj. 1. (Despre oameni) Care nu are pe corp (sau pe o parte a corpului) niciun fel de îmbrăcăminte. ◊ Expr. (A fi) cu coatele goale = a) (a fi) cu haina ruptă în coate; b) (a fi îmbrăcat) sărăcăcios; (a fi) sărac. Adevărul gol (-goluț) = adevăr spus direct, fără menajamente; adevăr evident, de necontestat. Minciună goală = minciună evidentă. ♦ Care are haine puține, care este sărăcăcios (sau prea ușor) îmbrăcat; p. ext. sărac. ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) gol = a jefui (pe cineva) de tot ce are. ♦ (Despre păsări sau alte animale) Golaș (1). ♦ (Despre copaci, crengi) Care este lipsit de frunze. ♦ (Despre pereți) Care nu are agățat sau lipit nimic pe el. 2. (Despre suprafețe, terenuri, regiuni) Care nu este acoperit cu vegetație, cu case etc. sau care este fără ființe, pustiu. ♦ Care nu are acoperiș sau nu este acoperit. ◊ Expr. Sub cerul gol = a) fără adăpost; b) afară, în aer liber. Pe pământul gol sau pe scândura goală = fără așternut, direct pe pământ sau pe scândurile patului. 3. (Despre alimente) Care nu este asociat, combinat cu nimic altceva; simplu. Pâine goală. 4. (Despre recipiente, spații închise etc.) Care nu conține nimic în interior; deșert. ◊ (Substantivat) Sună a gol. ◊ Expr. Cu mâna goală = a) fără niciun dar, fără niciun ban; b) care nu are (sau neavând) nicio armă asupra sa. Pe inima goală sau pe stomacul gol = fără să fi mâncat ceva înainte; pe nemâncate. ♦ (Despre corpuri) Care are o cavitate în interior. 5. Fig. Care este fără temei, fără fond; neîntemeiat. II. S. n. Spațiu liber, cavitate (în interiorul unui corp); vid. ◊ Gol de aer = zonă din atmosferă unde o aeronavă întâlnește un curent de aer descendent. Gol de producție = stagnare temporară a producției. ◊ Loc. adv. În gol = a) în abis sau prin aer (îndreptându-se cu viteza în jos); b) cu privirea fixă, fără țintă; c) fără folos, zadarnic. ◊ Expr. A umple un gol = a completa o lipsă, a satisface o nevoie reală. A simți un gol la (sau în) stomac = a avea o senzație neplăcută de la stomac din cauza foamei. A (se) da de gol = a (se) trăda, a (se) demasca. (În superțiții) A(-i) ieși (cuiva) cu gol(ul) = a ieși înaintea cuiva cu un vas gol (prevestindu-i prin aceasta un insucces). ♦ Loc lipsit de vegetație, de așezări. – Din sl. golŭ.

DOOM

gol2 s. n., pl. góluri
goalele
GOL2, GOÁLĂ, (I) goi, goale, adj., (II) goluri, s. n. I. Adj. 1. (Despre oameni) Care nu are pe corp (sau pe o parte a corpului) niciun fel de îmbrăcăminte. ◊ Expr. (A fi) cu coatele goale = a) (a fi) cu haina ruptă în coate; b) (a fi îmbrăcat) sărăcăcios; (a fi) sărac. Adevărul gol (-goluț) = adevăr spus direct, fără menajamente; adevăr evident, de necontestat. Minciună goală = minciună evidentă. ♦ Care are haine puține, care este sărăcăcios (sau prea ușor) îmbrăcat; p. ext. sărac. ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) gol = a jefui (pe cineva) de tot ce are. ♦ (Despre păsări sau alte animale) Golaș (1). ♦ (Despre copaci, crengi) Care este lipsit de frunze. ♦ (Despre pereți) Care nu are agățat sau lipit nimic pe el. 2. (Despre suprafețe, terenuri, regiuni) Care nu este acoperit cu vegetație, cu case etc. sau care este fără ființe, pustiu. ♦ Care nu are acoperiș sau nu este acoperit. ◊ Expr. Sub cerul gol = a) fără adăpost; b) afară, în aer liber. Pe pământul gol sau pe scândura goală = fără așternut, direct pe pământ sau pe scândurile patului. 3. (Despre alimente) Care nu este asociat, combinat cu nimic altceva; simplu. Pâine goală. 4. (Despre recipiente, spații închise etc.) Care nu conține nimic în interior; deșert. ◊ (Substantivat) Sună a gol. ◊ Expr. Cu mâna goală = a) fără niciun dar, fără niciun ban; b) care nu are (sau neavând) nicio armă asupra sa. Pe inima goală sau pe stomacul gol = fără să fi mâncat ceva înainte; pe nemâncate. ♦ (Despre corpuri) Care are o cavitate în interior. 5. Fig. Care este fără temei, fără fond; neîntemeiat. II. S. n. Spațiu liber, cavitate (în interiorul unui corp); vid. ◊ Gol de aer = zonă din atmosferă unde o aeronavă întâlnește un curent de aer descendent. Gol de producție = stagnare temporară a producției. ◊ Loc. adv. În gol = a) în abis sau prin aer (îndreptându-se cu viteza în jos); b) cu privirea fixă, fără țintă; c) fără folos, zadarnic. ◊ Expr. A umple un gol = a completa o lipsă, a satisface o nevoie reală. A simți un gol la (sau în) stomac = a avea o senzație neplăcută de la stomac din cauza foamei. A (se) da de gol = a (se) trăda, a (se) demasca. (În superțiții) A(-i) ieși (cuiva) cu gol(ul) = a ieși înaintea cuiva cu un vas gol (prevestindu-i prin aceasta un insucces). ♦ Loc lipsit de vegetație, de așezări. – Din sl. golŭ.

DOOM

gol2 s. n., pl. góluri
goalelor
GOL2, GOÁLĂ, (I) goi, goale, adj., (II) goluri, s. n. I. Adj. 1. (Despre oameni) Care nu are pe corp (sau pe o parte a corpului) niciun fel de îmbrăcăminte. ◊ Expr. (A fi) cu coatele goale = a) (a fi) cu haina ruptă în coate; b) (a fi îmbrăcat) sărăcăcios; (a fi) sărac. Adevărul gol (-goluț) = adevăr spus direct, fără menajamente; adevăr evident, de necontestat. Minciună goală = minciună evidentă. ♦ Care are haine puține, care este sărăcăcios (sau prea ușor) îmbrăcat; p. ext. sărac. ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) gol = a jefui (pe cineva) de tot ce are. ♦ (Despre păsări sau alte animale) Golaș (1). ♦ (Despre copaci, crengi) Care este lipsit de frunze. ♦ (Despre pereți) Care nu are agățat sau lipit nimic pe el. 2. (Despre suprafețe, terenuri, regiuni) Care nu este acoperit cu vegetație, cu case etc. sau care este fără ființe, pustiu. ♦ Care nu are acoperiș sau nu este acoperit. ◊ Expr. Sub cerul gol = a) fără adăpost; b) afară, în aer liber. Pe pământul gol sau pe scândura goală = fără așternut, direct pe pământ sau pe scândurile patului. 3. (Despre alimente) Care nu este asociat, combinat cu nimic altceva; simplu. Pâine goală. 4. (Despre recipiente, spații închise etc.) Care nu conține nimic în interior; deșert. ◊ (Substantivat) Sună a gol. ◊ Expr. Cu mâna goală = a) fără niciun dar, fără niciun ban; b) care nu are (sau neavând) nicio armă asupra sa. Pe inima goală sau pe stomacul gol = fără să fi mâncat ceva înainte; pe nemâncate. ♦ (Despre corpuri) Care are o cavitate în interior. 5. Fig. Care este fără temei, fără fond; neîntemeiat. II. S. n. Spațiu liber, cavitate (în interiorul unui corp); vid. ◊ Gol de aer = zonă din atmosferă unde o aeronavă întâlnește un curent de aer descendent. Gol de producție = stagnare temporară a producției. ◊ Loc. adv. În gol = a) în abis sau prin aer (îndreptându-se cu viteza în jos); b) cu privirea fixă, fără țintă; c) fără folos, zadarnic. ◊ Expr. A umple un gol = a completa o lipsă, a satisface o nevoie reală. A simți un gol la (sau în) stomac = a avea o senzație neplăcută de la stomac din cauza foamei. A (se) da de gol = a (se) trăda, a (se) demasca. (În superțiții) A(-i) ieși (cuiva) cu gol(ul) = a ieși înaintea cuiva cu un vas gol (prevestindu-i prin aceasta un insucces). ♦ Loc lipsit de vegetație, de așezări. – Din sl. golŭ.

DOOM

gol2 s. n., pl. góluri
goalkeeper
GOALKEEPER s.m. (Sport) Portar la jocul de fotbal. [Pron. golchipă și golcheper. [< engl. goalkeeper].
goana
GOÁNĂ, goane, s. f. 1. Deplasare cu pași mari și repezi; urmărire în fugă. ◊ Loc. vb. A pune (pe cineva) pe goană sau a lua (pe cineva) la goană = a goni; a fugări. ♦ Viteză mare cu care se deplasează un vehicul; grabă mare cu care se deplasează o ființă. 2. Vânătoare (cu gonaci și câini); haită. 3. (Rar) Prigoană, persecuție. 4. (Pop.) Împerechere a vacii cu taurul. – Din goni (derivat regresiv).

DOOM

goánă s. f., g.-d. art. goánei; pl. goáne
goane
GOÁNĂ, goane, s. f. 1. Deplasare cu pași mari și repezi; urmărire în fugă. ◊ Loc. vb. A pune (pe cineva) pe goană sau a lua (pe cineva) la goană = a goni; a fugări. ♦ Viteză mare cu care se deplasează un vehicul; grabă mare cu care se deplasează o ființă. 2. Vânătoare (cu gonaci și câini); haită. 3. (Rar) Prigoană, persecuție. 4. (Pop.) Împerechere a vacii cu taurul. – Din goni (derivat regresiv).

DOOM

goánă s. f., g.-d. art. goánei; pl. goáne
goanei
GOÁNĂ, goane, s. f. 1. Deplasare cu pași mari și repezi; urmărire în fugă. ◊ Loc. vb. A pune (pe cineva) pe goană sau a lua (pe cineva) la goană = a goni; a fugări. ♦ Viteză mare cu care se deplasează un vehicul; grabă mare cu care se deplasează o ființă. 2. Vânătoare (cu gonaci și câini); haită. 3. (Rar) Prigoană, persecuție. 4. (Pop.) Împerechere a vacii cu taurul. – Din goni (derivat regresiv).

DOOM

goánă s. f., g.-d. art. goánei; pl. goáne
goanele
GOÁNĂ, goane, s. f. 1. Deplasare cu pași mari și repezi; urmărire în fugă. ◊ Loc. vb. A pune (pe cineva) pe goană sau a lua (pe cineva) la goană = a goni; a fugări. ♦ Viteză mare cu care se deplasează un vehicul; grabă mare cu care se deplasează o ființă. 2. Vânătoare (cu gonaci și câini); haită. 3. (Rar) Prigoană, persecuție. 4. (Pop.) Împerechere a vacii cu taurul. – Din goni (derivat regresiv).

DOOM

goánă s. f., g.-d. art. goánei; pl. goáne
goanelor
GOÁNĂ, goane, s. f. 1. Deplasare cu pași mari și repezi; urmărire în fugă. ◊ Loc. vb. A pune (pe cineva) pe goană sau a lua (pe cineva) la goană = a goni; a fugări. ♦ Viteză mare cu care se deplasează un vehicul; grabă mare cu care se deplasează o ființă. 2. Vânătoare (cu gonaci și câini); haită. 3. (Rar) Prigoană, persecuție. 4. (Pop.) Împerechere a vacii cu taurul. – Din goni (derivat regresiv).

DOOM

goánă s. f., g.-d. art. goánei; pl. goáne
goanga
GOÁNGĂ, goange, s. f. (Pop.) Insectă (mică), gânganie. ◊ Expr. (Glumeț) A spune goange = a spune fleacuri, minciuni. A se ține de goange = a fi neserios, a face farse, glume (nepotrivite). – Probabil formație onomatopeică.

DOOM

goángă s. f., g.-d. art. goángei; pl. goánge
goange
GOÁNGĂ, goange, s. f. (Pop.) Insectă (mică), gânganie. ◊ Expr. (Glumeț) A spune goange = a spune fleacuri, minciuni. A se ține de goange = a fi neserios, a face farse, glume (nepotrivite). – Probabil formație onomatopeică.

DOOM

goángă s. f., g.-d. art. goángei; pl. goánge
goangei
GOÁNGĂ, goange, s. f. (Pop.) Insectă (mică), gânganie. ◊ Expr. (Glumeț) A spune goange = a spune fleacuri, minciuni. A se ține de goange = a fi neserios, a face farse, glume (nepotrivite). – Probabil formație onomatopeică.

DOOM

goángă s. f., g.-d. art. goángei; pl. goánge
goangele
GOÁNGĂ, goange, s. f. (Pop.) Insectă (mică), gânganie. ◊ Expr. (Glumeț) A spune goange = a spune fleacuri, minciuni. A se ține de goange = a fi neserios, a face farse, glume (nepotrivite). – Probabil formație onomatopeică.

DOOM

goángă s. f., g.-d. art. goángei; pl. goánge
goangelor
GOÁNGĂ, goange, s. f. (Pop.) Insectă (mică), gânganie. ◊ Expr. (Glumeț) A spune goange = a spune fleacuri, minciuni. A se ține de goange = a fi neserios, a face farse, glume (nepotrivite). – Probabil formație onomatopeică.

DOOM

goángă s. f., g.-d. art. goángei; pl. goánge
goarna
GOÁRNĂ, goarne, s. f. Instrument muzical de suflat din alamă, folosit mai ales în armată; trompetă, trâmbiță. – Din rus. gorn.

DOOM

goárnă s. f., g.-d. art. goárnei; pl. goárne
goarne
GOÁRNĂ, goarne, s. f. Instrument muzical de suflat din alamă, folosit mai ales în armată; trompetă, trâmbiță. – Din rus. gorn.

DOOM

goárnă s. f., g.-d. art. goárnei; pl. goárne
goarnei
GOÁRNĂ, goarne, s. f. Instrument muzical de suflat din alamă, folosit mai ales în armată; trompetă, trâmbiță. – Din rus. gorn.

DOOM

goárnă s. f., g.-d. art. goárnei; pl. goárne
goarnele
GOÁRNĂ, goarne, s. f. Instrument muzical de suflat din alamă, folosit mai ales în armată; trompetă, trâmbiță. – Din rus. gorn.

DOOM

goárnă s. f., g.-d. art. goárnei; pl. goárne
goarnelor
GOÁRNĂ, goarne, s. f. Instrument muzical de suflat din alamă, folosit mai ales în armată; trompetă, trâmbiță. – Din rus. gorn.

DOOM

goárnă s. f., g.-d. art. goárnei; pl. goárne
gobaie
GOBÁIE, gobăi, s. f. (Regional) Pasăre de curte; orătanie. Jur împrejur avea pomăt, grădină, ogradă încăpătoare, în care se lăfoiau o sumedenie de gobăi. CONTEMPORANUL, V 97.
gobelet
GOBELÉT s.n. (Ant.) Vas de băut de formă evazată, fără picior sau toarte. [Var. gobleu s.n. /< fr. gobelet].
gobelet
GOBELÉT s.n. (Ant.) Vas de băut de formă evazată, fără picior sau toarte. [Var. gobleu s.n. /< fr. gobelet].
gobelin
GOBLÉN, goblenuri, s. n. Țesătură artistică făcută din fire divers colorate, reprezentînd o imagine plastică. – Scris și: gobelin (CAMIL PETRESCU, T. I 381).
gobio
PORCUȘÓR, porcușori, s. m. 1. Diminutiv al lui porc; porculeț. 2. Specie de pește mărunt cu corpul în formă de fus, de culoare deschisă, cu un șir de pete negricioase pe laturi și cu două mustăți în colțul gurii, care trăiește în apele din regiunile de dealuri sau de șes (Gobio gobio). – Porc + suf. -ușor.
goblee
GOBLÉU s.n. v. gobelet.
gobleele
GOBLÉU s.n. v. gobelet.
gobleelor
GOBLÉU s.n. v. gobelet.
goblen
GOBLÉN, goblenuri, s. n. Tapiserie, broderie sau țesătură artistică făcută din fire colorate, reprezentând o imagine plastică. – Din fr. [manufacture des] Gobelins (n. pr.).

DOOM

goblén (go-blen) s. n., pl. goblénuri
goblenul
GOBLÉN, goblenuri, s. n. Tapiserie, broderie sau țesătură artistică făcută din fire colorate, reprezentând o imagine plastică. – Din fr. [manufacture des] Gobelins (n. pr.).

DOOM

goblén (go-blen) s. n., pl. goblénuri
goblenului
GOBLÉN, goblenuri, s. n. Tapiserie, broderie sau țesătură artistică făcută din fire colorate, reprezentând o imagine plastică. – Din fr. [manufacture des] Gobelins (n. pr.).

DOOM

goblén (go-blen) s. n., pl. goblénuri
goblenuri
GOBLÉN, goblenuri, s. n. Tapiserie, broderie sau țesătură artistică făcută din fire colorate, reprezentând o imagine plastică. – Din fr. [manufacture des] Gobelins (n. pr.).

DOOM

goblén (go-blen) s. n., pl. goblénuri
goblenurile
GOBLÉN, goblenuri, s. n. Tapiserie, broderie sau țesătură artistică făcută din fire colorate, reprezentând o imagine plastică. – Din fr. [manufacture des] Gobelins (n. pr.).

DOOM

goblén (go-blen) s. n., pl. goblénuri
goblenurilor
GOBLÉN, goblenuri, s. n. Tapiserie, broderie sau țesătură artistică făcută din fire colorate, reprezentând o imagine plastică. – Din fr. [manufacture des] Gobelins (n. pr.).

DOOM

goblén (go-blen) s. n., pl. goblénuri
gobleu
GOBLÉU s.n. v. gobelet.
gobleu
GOBLÉU s.n. v. gobelet.
gobleul
GOBLÉU s.n. v. gobelet.
gobleului
GOBLÉU s.n. v. gobelet.
goblin
GOBLÍN s.n. v. goblen.
goblizan
GOBLIZÁN s. m. v. coblizan.

DOOM

coblizán (reg.) (co-bli-) s. m., pl. coblizáni
gociman
gocimán (-ni), s. m. – Administrator al bunurilor unei biserici. Germ. Gottsmann (DAR). Sec. XVIII, înv. S-a folosit numai în sud-estul Trans., și în vreunele locuri din Munt.
godac
GODÁC, godaci, s. m. (Pop.) Purcel (până la un an); godin1, godânac. – Cf. sl. godŭ „an” și rom. godânac.

DOOM

godác s. m., pl. godáci
godaci
GODÁC, godaci, s. m. (Pop.) Purcel (până la un an); godin1, godânac. – Cf. sl. godŭ „an” și rom. godânac.

DOOM

godác s. m., pl. godáci
godacii
GODÁC, godaci, s. m. (Pop.) Purcel (până la un an); godin1, godânac. – Cf. sl. godŭ „an” și rom. godânac.

DOOM

godác s. m., pl. godáci
godacilor
GODÁC, godaci, s. m. (Pop.) Purcel (până la un an); godin1, godânac. – Cf. sl. godŭ „an” și rom. godânac.

DOOM

godác s. m., pl. godáci
godacul
GODÁC, godaci, s. m. (Pop.) Purcel (până la un an); godin1, godânac. – Cf. sl. godŭ „an” și rom. godânac.

DOOM

godác s. m., pl. godáci
godacului
GODÁC, godaci, s. m. (Pop.) Purcel (până la un an); godin1, godânac. – Cf. sl. godŭ „an” și rom. godânac.

DOOM

godác s. m., pl. godáci
godavil
GODEVÍL, godeviluri, s. n. Dispozitiv pentru ghidarea unui instrument sau a unui aparat în interiorul țevilor de extracție sau al unor conducte la exploatările petroliere. [Var.: godavíl s. n.] – Din engl. go-devil.

DOOM

godevíl s. n., pl. godevíluri
goden
GODÉN s.n. v. godin.
goden
GODÍN2, godinuri, s. n. Sobă de fier (cilindrică) folosită la încălzit. [Var.: godén s. n.] – Din fr. Godin (n. pr.).
godeta
GODÉTĂ, godete, s. f. Vas mic în care se amestecă culorile pentru pictură. – Din fr. godet.

DOOM

godétă s. f., g.-d. art. godétei; pl. godéte
godete
GODÉTĂ, godete, s. f. Vas mic în care se amestecă culorile pentru pictură. – Din fr. godet.

DOOM

godétă s. f., g.-d. art. godétei; pl. godéte
godetei
GODÉTĂ, godete, s. f. Vas mic în care se amestecă culorile pentru pictură. – Din fr. godet.

DOOM

godétă s. f., g.-d. art. godétei; pl. godéte
godetele
GODÉTĂ, godete, s. f. Vas mic în care se amestecă culorile pentru pictură. – Din fr. godet.

DOOM

godétă s. f., g.-d. art. godétei; pl. godéte
godetelor
GODÉTĂ, godete, s. f. Vas mic în care se amestecă culorile pentru pictură. – Din fr. godet.

DOOM

godétă s. f., g.-d. art. godétei; pl. godéte
godeu
GODÉU, godeuri, s. n. I. 1. Cupă de elevator. 2. Mic recipient din material izolant, folosit pentru realizarea unor legături electrice. II. Fald la o rochie, la o draperie etc. – Din fr. godet.

DOOM

godéu (-deu) s. n., art. godéul; pl. godéuri
godeul
GODÉU, godeuri, s. n. I. 1. Cupă de elevator. 2. Mic recipient din material izolant, folosit pentru realizarea unor legături electrice. II. Fald la o rochie, la o draperie etc. – Din fr. godet.

DOOM

godéu (-deu) s. n., art. godéul; pl. godéuri
godeului
GODÉU, godeuri, s. n. I. 1. Cupă de elevator. 2. Mic recipient din material izolant, folosit pentru realizarea unor legături electrice. II. Fald la o rochie, la o draperie etc. – Din fr. godet.

DOOM

godéu (-deu) s. n., art. godéul; pl. godéuri
godeuri
GODÉU, godeuri, s. n. I. 1. Cupă de elevator. 2. Mic recipient din material izolant, folosit pentru realizarea unor legături electrice. II. Fald la o rochie, la o draperie etc. – Din fr. godet.

DOOM

godéu (-deu) s. n., art. godéul; pl. godéuri
godeurile
GODÉU, godeuri, s. n. I. 1. Cupă de elevator. 2. Mic recipient din material izolant, folosit pentru realizarea unor legături electrice. II. Fald la o rochie, la o draperie etc. – Din fr. godet.

DOOM

godéu (-deu) s. n., art. godéul; pl. godéuri
godeurilor
GODÉU, godeuri, s. n. I. 1. Cupă de elevator. 2. Mic recipient din material izolant, folosit pentru realizarea unor legături electrice. II. Fald la o rochie, la o draperie etc. – Din fr. godet.

DOOM

godéu (-deu) s. n., art. godéul; pl. godéuri
godevil
GODEVÍL, godeviluri, s. n. Dispozitiv pentru ghidarea unui instrument sau a unui aparat în interiorul țevilor de extracție sau al unor conducte la exploatările petroliere. [Var.: godavíl s. n.] – Din engl. go-devil.

DOOM

godevíl s. n., pl. godevíluri
godevilul
GODEVÍL, godeviluri, s. n. Dispozitiv pentru ghidarea unui instrument sau a unui aparat în interiorul țevilor de extracție sau al unor conducte la exploatările petroliere. [Var.: godavíl s. n.] – Din engl. go-devil.

DOOM

godevíl s. n., pl. godevíluri
godevilului
GODEVÍL, godeviluri, s. n. Dispozitiv pentru ghidarea unui instrument sau a unui aparat în interiorul țevilor de extracție sau al unor conducte la exploatările petroliere. [Var.: godavíl s. n.] – Din engl. go-devil.

DOOM

godevíl s. n., pl. godevíluri
godeviluri
GODEVÍL, godeviluri, s. n. Dispozitiv pentru ghidarea unui instrument sau a unui aparat în interiorul țevilor de extracție sau al unor conducte la exploatările petroliere. [Var.: godavíl s. n.] – Din engl. go-devil.

DOOM

godevíl s. n., pl. godevíluri
godevilurile
GODEVÍL, godeviluri, s. n. Dispozitiv pentru ghidarea unui instrument sau a unui aparat în interiorul țevilor de extracție sau al unor conducte la exploatările petroliere. [Var.: godavíl s. n.] – Din engl. go-devil.

DOOM

godevíl s. n., pl. godevíluri
godevilurilor
GODEVÍL, godeviluri, s. n. Dispozitiv pentru ghidarea unui instrument sau a unui aparat în interiorul țevilor de extracție sau al unor conducte la exploatările petroliere. [Var.: godavíl s. n.] – Din engl. go-devil.

DOOM

godevíl s. n., pl. godevíluri
godia
GODIÁ, godiez, vb. I. Intranz. (Mar.) A vâsli cu ajutorul unei rame așezate la pupă, făcând ca barca să înainteze în zigzag. [Pr.: -di-a] – Din fr. godiller.

DOOM

*godiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 godiáză, 1 pl. godiém (-di-em); conj. prez. 3 să godiéze; ger. godiínd (-di-ind)
godia
GODÍE, godii, s. f. (Mar.) Ramă2 lungă care servește la godiere. – Din fr. godille.
godiai
GODIÁ, godiez, vb. I. Intranz. (Mar.) A vâsli cu ajutorul unei rame așezate la pupă, făcând ca barca să înainteze în zigzag. [Pr.: -di-a] – Din fr. godiller.

DOOM

*godiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 godiáză, 1 pl. godiém (-di-em); conj. prez. 3 să godiéze; ger. godiínd (-di-ind)
godiam
GODIÁ, godiez, vb. I. Intranz. (Mar.) A vâsli cu ajutorul unei rame așezate la pupă, făcând ca barca să înainteze în zigzag. [Pr.: -di-a] – Din fr. godiller.

DOOM

*godiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 godiáză, 1 pl. godiém (-di-em); conj. prez. 3 să godiéze; ger. godiínd (-di-ind)
godiară
GODIÁ, godiez, vb. I. Intranz. (Mar.) A vâsli cu ajutorul unei rame așezate la pupă, făcând ca barca să înainteze în zigzag. [Pr.: -di-a] – Din fr. godiller.

DOOM

*godiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 godiáză, 1 pl. godiém (-di-em); conj. prez. 3 să godiéze; ger. godiínd (-di-ind)
godiarăm
GODIÁ, godiez, vb. I. Intranz. (Mar.) A vâsli cu ajutorul unei rame așezate la pupă, făcând ca barca să înainteze în zigzag. [Pr.: -di-a] – Din fr. godiller.

DOOM

*godiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 godiáză, 1 pl. godiém (-di-em); conj. prez. 3 să godiéze; ger. godiínd (-di-ind)
godiarăți
GODIÁ, godiez, vb. I. Intranz. (Mar.) A vâsli cu ajutorul unei rame așezate la pupă, făcând ca barca să înainteze în zigzag. [Pr.: -di-a] – Din fr. godiller.

DOOM

*godiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 godiáză, 1 pl. godiém (-di-em); conj. prez. 3 să godiéze; ger. godiínd (-di-ind)
godiase
GODIÁ, godiez, vb. I. Intranz. (Mar.) A vâsli cu ajutorul unei rame așezate la pupă, făcând ca barca să înainteze în zigzag. [Pr.: -di-a] – Din fr. godiller.

DOOM

*godiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 godiáză, 1 pl. godiém (-di-em); conj. prez. 3 să godiéze; ger. godiínd (-di-ind)
godiasem
GODIÁ, godiez, vb. I. Intranz. (Mar.) A vâsli cu ajutorul unei rame așezate la pupă, făcând ca barca să înainteze în zigzag. [Pr.: -di-a] – Din fr. godiller.

DOOM

*godiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 godiáză, 1 pl. godiém (-di-em); conj. prez. 3 să godiéze; ger. godiínd (-di-ind)
godiaseră
GODIÁ, godiez, vb. I. Intranz. (Mar.) A vâsli cu ajutorul unei rame așezate la pupă, făcând ca barca să înainteze în zigzag. [Pr.: -di-a] – Din fr. godiller.

DOOM

*godiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 godiáză, 1 pl. godiém (-di-em); conj. prez. 3 să godiéze; ger. godiínd (-di-ind)
godiaserăm
GODIÁ, godiez, vb. I. Intranz. (Mar.) A vâsli cu ajutorul unei rame așezate la pupă, făcând ca barca să înainteze în zigzag. [Pr.: -di-a] – Din fr. godiller.

DOOM

*godiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 godiáză, 1 pl. godiém (-di-em); conj. prez. 3 să godiéze; ger. godiínd (-di-ind)
godiaserăți
GODIÁ, godiez, vb. I. Intranz. (Mar.) A vâsli cu ajutorul unei rame așezate la pupă, făcând ca barca să înainteze în zigzag. [Pr.: -di-a] – Din fr. godiller.

DOOM

*godiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 godiáză, 1 pl. godiém (-di-em); conj. prez. 3 să godiéze; ger. godiínd (-di-ind)
godiaseși
GODIÁ, godiez, vb. I. Intranz. (Mar.) A vâsli cu ajutorul unei rame așezate la pupă, făcând ca barca să înainteze în zigzag. [Pr.: -di-a] – Din fr. godiller.

DOOM

*godiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 godiáză, 1 pl. godiém (-di-em); conj. prez. 3 să godiéze; ger. godiínd (-di-ind)
godiaseți
GODIÁ, godiez, vb. I. Intranz. (Mar.) A vâsli cu ajutorul unei rame așezate la pupă, făcând ca barca să înainteze în zigzag. [Pr.: -di-a] – Din fr. godiller.

DOOM

*godiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 godiáză, 1 pl. godiém (-di-em); conj. prez. 3 să godiéze; ger. godiínd (-di-ind)
godiat
GODIÁ, godiez, vb. I. Intranz. (Mar.) A vâsli cu ajutorul unei rame așezate la pupă, făcând ca barca să înainteze în zigzag. [Pr.: -di-a] – Din fr. godiller.

DOOM

*godiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 godiáză, 1 pl. godiém (-di-em); conj. prez. 3 să godiéze; ger. godiínd (-di-ind)
godiau
GODIÁ, godiez, vb. I. Intranz. (Mar.) A vâsli cu ajutorul unei rame așezate la pupă, făcând ca barca să înainteze în zigzag. [Pr.: -di-a] – Din fr. godiller.

DOOM

*godiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 godiáză, 1 pl. godiém (-di-em); conj. prez. 3 să godiéze; ger. godiínd (-di-ind)
godiază
GODIÁ, godiez, vb. I. Intranz. (Mar.) A vâsli cu ajutorul unei rame așezate la pupă, făcând ca barca să înainteze în zigzag. [Pr.: -di-a] – Din fr. godiller.

DOOM

*godiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 godiáză, 1 pl. godiém (-di-em); conj. prez. 3 să godiéze; ger. godiínd (-di-ind)
godiași
GODIÁ, godiez, vb. I. Intranz. (Mar.) A vâsli cu ajutorul unei rame așezate la pupă, făcând ca barca să înainteze în zigzag. [Pr.: -di-a] – Din fr. godiller.

DOOM

*godiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 godiáză, 1 pl. godiém (-di-em); conj. prez. 3 să godiéze; ger. godiínd (-di-ind)
godiați
GODIÁ, godiez, vb. I. Intranz. (Mar.) A vâsli cu ajutorul unei rame așezate la pupă, făcând ca barca să înainteze în zigzag. [Pr.: -di-a] – Din fr. godiller.

DOOM

*godiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 godiáză, 1 pl. godiém (-di-em); conj. prez. 3 să godiéze; ger. godiínd (-di-ind)
godie
GODIÁ, godiez, vb. I. Intranz. (Mar.) A vâsli cu ajutorul unei rame așezate la pupă, făcând ca barca să înainteze în zigzag. [Pr.: -di-a] – Din fr. godiller.

DOOM

*godiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 godiáză, 1 pl. godiém (-di-em); conj. prez. 3 să godiéze; ger. godiínd (-di-ind)
godie
GODÍE, godii, s. f. (Mar.) Ramă2 lungă care servește la godiere. – Din fr. godille.

DOOM

godíe2 (vâslă) s. f., art. godía, g.-d. art. godíei; pl. godíi, art. godíile (-di-i-)
godie
GODÍE, godii, s. f. (Mar.) Ramă2 lungă care servește la godiere. – Din fr. godille.
godiei
GODÍE, godii, s. f. (Mar.) Ramă2 lungă care servește la godiere. – Din fr. godille.
godiem
GODIÁ, godiez, vb. I. Intranz. (Mar.) A vâsli cu ajutorul unei rame așezate la pupă, făcând ca barca să înainteze în zigzag. [Pr.: -di-a] – Din fr. godiller.

DOOM

*godiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 godiáză, 1 pl. godiém (-di-em); conj. prez. 3 să godiéze; ger. godiínd (-di-ind)
godiere
GODIÁ, godiez, vb. I. Intranz. (Mar.) A vâsli cu ajutorul unei rame așezate la pupă, făcând ca barca să înainteze în zigzag. [Pr.: -di-a] – Din fr. godiller.

DOOM

*godiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 godiáză, 1 pl. godiém (-di-em); conj. prez. 3 să godiéze; ger. godiínd (-di-ind)
godiere
GODIÉRE, godieri, s. f. Acțiunea de a godia. [Pr.: -di-e-] – V. godia.

DOOM

!godiére (-di-e-) s. f., g.-d. art. godiérii; pl. godiéri
godierea
GODIÉRE, godieri, s. f. Acțiunea de a godia. [Pr.: -di-e-] – V. godia.

DOOM

!godiére (-di-e-) s. f., g.-d. art. godiérii; pl. godiéri
godieri
GODIÉRE, godieri, s. f. Acțiunea de a godia. [Pr.: -di-e-] – V. godia.

DOOM

!godiére (-di-e-) s. f., g.-d. art. godiérii; pl. godiéri
godierii
GODIÉRE, godieri, s. f. Acțiunea de a godia. [Pr.: -di-e-] – V. godia.

DOOM

!godiére (-di-e-) s. f., g.-d. art. godiérii; pl. godiéri
godierile
GODIÉRE, godieri, s. f. Acțiunea de a godia. [Pr.: -di-e-] – V. godia.

DOOM

!godiére (-di-e-) s. f., g.-d. art. godiérii; pl. godiéri
godierilor
GODIÉRE, godieri, s. f. Acțiunea de a godia. [Pr.: -di-e-] – V. godia.

DOOM

!godiére (-di-e-) s. f., g.-d. art. godiérii; pl. godiéri
godiez
GODIÁ, godiez, vb. I. Intranz. (Mar.) A vâsli cu ajutorul unei rame așezate la pupă, făcând ca barca să înainteze în zigzag. [Pr.: -di-a] – Din fr. godiller.

DOOM

*godiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 godiáză, 1 pl. godiém (-di-em); conj. prez. 3 să godiéze; ger. godiínd (-di-ind)
godieze
GODIÁ, godiez, vb. I. Intranz. (Mar.) A vâsli cu ajutorul unei rame așezate la pupă, făcând ca barca să înainteze în zigzag. [Pr.: -di-a] – Din fr. godiller.

DOOM

*godiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 godiáză, 1 pl. godiém (-di-em); conj. prez. 3 să godiéze; ger. godiínd (-di-ind)
godiezi
GODIÁ, godiez, vb. I. Intranz. (Mar.) A vâsli cu ajutorul unei rame așezate la pupă, făcând ca barca să înainteze în zigzag. [Pr.: -di-a] – Din fr. godiller.

DOOM

*godiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 godiáză, 1 pl. godiém (-di-em); conj. prez. 3 să godiéze; ger. godiínd (-di-ind)
godii
GODÍE, godii, s. f. (Mar.) Ramă2 lungă care servește la godiere. – Din fr. godille.
godiile
GODÍE, godii, s. f. (Mar.) Ramă2 lungă care servește la godiere. – Din fr. godille.
godiilor
GODÍE, godii, s. f. (Mar.) Ramă2 lungă care servește la godiere. – Din fr. godille.
godiind
GODIÁ, godiez, vb. I. Intranz. (Mar.) A vâsli cu ajutorul unei rame așezate la pupă, făcând ca barca să înainteze în zigzag. [Pr.: -di-a] – Din fr. godiller.

DOOM

*godiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 godiáză, 1 pl. godiém (-di-em); conj. prez. 3 să godiéze; ger. godiínd (-di-ind)
godin
GODÍN2, godinuri, s. n. Sobă de fier (cilindrică) folosită la încălzit. [Var.: godén s. n.] – Din fr. Godin (n. pr.).

DOOM

godín2 (sobă) s. n., pl. godínuri
godin
GODÍN2, godinuri, s. n. Sobă de fier (cilindrică) folosită la încălzit. [Var.: godén s. n.] – Din fr. Godin (n. pr.).
godina
GÓDINĂ, godine, s. f. (Reg.) Specie de pepene galben cu coaja lucioasă. – Et. nec.

DOOM

gódină (reg.) s. f., g.-d. art. gódinei; pl. gódine
godine
GÓDINĂ, godine, s. f. (Reg.) Specie de pepene galben cu coaja lucioasă. – Et. nec.

DOOM

gódină (reg.) s. f., g.-d. art. gódinei; pl. gódine
godinei
GÓDINĂ, godine, s. f. (Reg.) Specie de pepene galben cu coaja lucioasă. – Et. nec.

DOOM

gódină (reg.) s. f., g.-d. art. gódinei; pl. gódine
godinele
GÓDINĂ, godine, s. f. (Reg.) Specie de pepene galben cu coaja lucioasă. – Et. nec.

DOOM

gódină (reg.) s. f., g.-d. art. gódinei; pl. gódine
godinelor
GÓDINĂ, godine, s. f. (Reg.) Specie de pepene galben cu coaja lucioasă. – Et. nec.

DOOM

gódină (reg.) s. f., g.-d. art. gódinei; pl. gódine
godini
GODÍN2, godinuri, s. n. Sobă de fier (cilindrică) folosită la încălzit. [Var.: godén s. n.] – Din fr. Godin (n. pr.).

DOOM

godín2 (sobă) s. n., pl. godínuri
godinii
GODÍN2, godinuri, s. n. Sobă de fier (cilindrică) folosită la încălzit. [Var.: godén s. n.] – Din fr. Godin (n. pr.).

DOOM

godín2 (sobă) s. n., pl. godínuri
godinilor
GODÍN2, godinuri, s. n. Sobă de fier (cilindrică) folosită la încălzit. [Var.: godén s. n.] – Din fr. Godin (n. pr.).

DOOM

godín2 (sobă) s. n., pl. godínuri
godinul
GODÍN2, godinuri, s. n. Sobă de fier (cilindrică) folosită la încălzit. [Var.: godén s. n.] – Din fr. Godin (n. pr.).

DOOM

godín2 (sobă) s. n., pl. godínuri
godinul
GODÍN2, godinuri, s. n. Sobă de fier (cilindrică) folosită la încălzit. [Var.: godén s. n.] – Din fr. Godin (n. pr.).
godinului
GODÍN2, godinuri, s. n. Sobă de fier (cilindrică) folosită la încălzit. [Var.: godén s. n.] – Din fr. Godin (n. pr.).

DOOM

godín2 (sobă) s. n., pl. godínuri
godinului
GODÍN2, godinuri, s. n. Sobă de fier (cilindrică) folosită la încălzit. [Var.: godén s. n.] – Din fr. Godin (n. pr.).
godinuri
GODÍN2, godinuri, s. n. Sobă de fier (cilindrică) folosită la încălzit. [Var.: godén s. n.] – Din fr. Godin (n. pr.).
godinurile
GODÍN2, godinuri, s. n. Sobă de fier (cilindrică) folosită la încălzit. [Var.: godén s. n.] – Din fr. Godin (n. pr.).
godinurilor
GODÍN2, godinuri, s. n. Sobă de fier (cilindrică) folosită la încălzit. [Var.: godén s. n.] – Din fr. Godin (n. pr.).
godină
godínă (godíne), s. f. – 1. (Munt.) Dovleac. – 2. (Trans.) Ciumăfaie, Datura stramonium. Origine incertă. După Cihac, II, 501, din mag. görög dinnye „pepene turcesc”, a cărui der. pare dificilă.
godroane
GODRÓN, godroane, s. n. Ornament în relief format din proeminențe ovale alungite, dispuse pe un element de arhitectură, pe un vas etc. – Din fr. godron.

DOOM

godrón (ornament) (go-dron) s. n., pl. godroáne
godroanele
GODRÓN, godroane, s. n. Ornament în relief format din proeminențe ovale alungite, dispuse pe un element de arhitectură, pe un vas etc. – Din fr. godron.

DOOM

godrón (ornament) (go-dron) s. n., pl. godroáne
godroanelor
GODRÓN, godroane, s. n. Ornament în relief format din proeminențe ovale alungite, dispuse pe un element de arhitectură, pe un vas etc. – Din fr. godron.

DOOM

godrón (ornament) (go-dron) s. n., pl. godroáne
godron
GODRÓN, godroane, s. n. Ornament în relief format din proeminențe ovale alungite, dispuse pe un element de arhitectură, pe un vas etc. – Din fr. godron.

DOOM

godrón (ornament) (go-dron) s. n., pl. godroáne
godronat
GODRONÁT, -Ă, godronați, -te, adj. (Despre elemente de arhitectură, vase etc.) Care are godroane. – Din fr. godronné.
godronul
GODRÓN, godroane, s. n. Ornament în relief format din proeminențe ovale alungite, dispuse pe un element de arhitectură, pe un vas etc. – Din fr. godron.

DOOM

godrón (ornament) (go-dron) s. n., pl. godroáne
godronului
GODRÓN, godroane, s. n. Ornament în relief format din proeminențe ovale alungite, dispuse pe un element de arhitectură, pe un vas etc. – Din fr. godron.

DOOM

godrón (ornament) (go-dron) s. n., pl. godroáne
godzila
Godzila s. (iron.) bărbat înalt și masiv, cu înfățișare înfricoșătoare.
godânac
GODÂNÁC, godânaci, s. m. (Reg.) Godac. – Din bg. godinak.
godănac
GODÎNÁC, godînaci, s. m. (Regional) Godac. Tăiase un porc, mai mult godînac, care nu se îngrășase, dar trebui să dea mușchiul și două pulpe la conac, așa cum era pravila. CAMIL PETRESCU, O. I 37. – Variantă: godănác s. m.
goeland
GOELÁND, goelanzi, s. m. (Ornit.; rar) Pescăruș. [Pr.: go-e-] – Din fr. goéland.

DOOM

goelánd (rar) s. m., pl. goelánzi
goelandul
GOELÁND, goelanzi, s. m. (Ornit.; rar) Pescăruș. [Pr.: go-e-] – Din fr. goéland.

DOOM

goelánd (rar) s. m., pl. goelánzi
goelandului
GOELÁND, goelanzi, s. m. (Ornit.; rar) Pescăruș. [Pr.: go-e-] – Din fr. goéland.

DOOM

goelánd (rar) s. m., pl. goelánzi
goelanzi
GOELÁND, goelanzi, s. m. (Ornit.; rar) Pescăruș. [Pr.: go-e-] – Din fr. goéland.

DOOM

goelánd (rar) s. m., pl. goelánzi
goelanzii
GOELÁND, goelanzi, s. m. (Ornit.; rar) Pescăruș. [Pr.: go-e-] – Din fr. goéland.

DOOM

goelánd (rar) s. m., pl. goelánzi
goelanzilor
GOELÁND, goelanzi, s. m. (Ornit.; rar) Pescăruș. [Pr.: go-e-] – Din fr. goéland.

DOOM

goelánd (rar) s. m., pl. goelánzi
goeleta
GOELÉTĂ, goelete, s. f. Navă cu pânze având două până la șase catarge. [Pr.: go-e-] – Din fr. goélette.

DOOM

goelétă s. f., g.-d. art. goelétei; pl. goeléte
goelete
GOELÉTĂ, goelete, s. f. Navă cu pânze având două până la șase catarge. [Pr.: go-e-] – Din fr. goélette.

DOOM

goelétă s. f., g.-d. art. goelétei; pl. goeléte
goeletei
GOELÉTĂ, goelete, s. f. Navă cu pânze având două până la șase catarge. [Pr.: go-e-] – Din fr. goélette.

DOOM

goelétă s. f., g.-d. art. goelétei; pl. goeléte
goeletele
GOELÉTĂ, goelete, s. f. Navă cu pânze având două până la șase catarge. [Pr.: go-e-] – Din fr. goélette.

DOOM

goelétă s. f., g.-d. art. goelétei; pl. goeléte
goeletelor
GOELÉTĂ, goelete, s. f. Navă cu pânze având două până la șase catarge. [Pr.: go-e-] – Din fr. goélette.

DOOM

goelétă s. f., g.-d. art. goelétei; pl. goeléte
goethean
GOETHEÁN, -Ă, goetheeni, -e, adj. De Goethe, al lui Goethe; în maniera lui Goethe. [Pr.: gö-te-an] – Goethe (n. pr.) + suf. -an.
gofra
GOFRÁ, gofrez, vb. I. Tranz. A imprima rânduri de cute paralele (și ondulate) pe o țesătură, pe o tablă, pe o hârtie etc. ♦ A aplica pe o țesătură un desen imprimat în relief. – Din fr. gaufrer.

DOOM

gofrá (a ~) (go-fra) vb., ind. prez. 3 gofreáză
gofrai
GOFRÁ, gofrez, vb. I. Tranz. A imprima rânduri de cute paralele (și ondulate) pe o țesătură, pe o tablă, pe o hârtie etc. ♦ A aplica pe o țesătură un desen imprimat în relief. – Din fr. gaufrer.

DOOM

gofrá (a ~) (go-fra) vb., ind. prez. 3 gofreáză
gofraj
GOFRÁJ, gofraje, s. n. Serie de cute paralele (și ondulate) aplicate pe o țesătură, pe o tablă, pe o hârtie etc. ♦ Efect de finisare a unor țesături, constând în aplicarea de desene imprimate în relief. – Din fr. gaufrage.

DOOM

gofráj (go-fraj) s. n., pl. gofráje
gofraje
GOFRÁJ, gofraje, s. n. Serie de cute paralele (și ondulate) aplicate pe o țesătură, pe o tablă, pe o hârtie etc. ♦ Efect de finisare a unor țesături, constând în aplicarea de desene imprimate în relief. – Din fr. gaufrage.

DOOM

gofráj (go-fraj) s. n., pl. gofráje
gofrajele
GOFRÁJ, gofraje, s. n. Serie de cute paralele (și ondulate) aplicate pe o țesătură, pe o tablă, pe o hârtie etc. ♦ Efect de finisare a unor țesături, constând în aplicarea de desene imprimate în relief. – Din fr. gaufrage.

DOOM

gofráj (go-fraj) s. n., pl. gofráje
gofrajelor
GOFRÁJ, gofraje, s. n. Serie de cute paralele (și ondulate) aplicate pe o țesătură, pe o tablă, pe o hârtie etc. ♦ Efect de finisare a unor țesături, constând în aplicarea de desene imprimate în relief. – Din fr. gaufrage.

DOOM

gofráj (go-fraj) s. n., pl. gofráje
gofrajul
GOFRÁJ, gofraje, s. n. Serie de cute paralele (și ondulate) aplicate pe o țesătură, pe o tablă, pe o hârtie etc. ♦ Efect de finisare a unor țesături, constând în aplicarea de desene imprimate în relief. – Din fr. gaufrage.

DOOM

gofráj (go-fraj) s. n., pl. gofráje
gofrajului
GOFRÁJ, gofraje, s. n. Serie de cute paralele (și ondulate) aplicate pe o țesătură, pe o tablă, pe o hârtie etc. ♦ Efect de finisare a unor țesături, constând în aplicarea de desene imprimate în relief. – Din fr. gaufrage.

DOOM

gofráj (go-fraj) s. n., pl. gofráje
gofram
GOFRÁ, gofrez, vb. I. Tranz. A imprima rânduri de cute paralele (și ondulate) pe o țesătură, pe o tablă, pe o hârtie etc. ♦ A aplica pe o țesătură un desen imprimat în relief. – Din fr. gaufrer.

DOOM

gofrá (a ~) (go-fra) vb., ind. prez. 3 gofreáză
gofrare
GOFRÁ, gofrez, vb. I. Tranz. A imprima rânduri de cute paralele (și ondulate) pe o țesătură, pe o tablă, pe o hârtie etc. ♦ A aplica pe o țesătură un desen imprimat în relief. – Din fr. gaufrer.

DOOM

gofrá (a ~) (go-fra) vb., ind. prez. 3 gofreáză
gofrare
GOFRÁRE, gofrări, s. f. Acțiunea de a gofra și rezultatul ei. – V. gofra.

DOOM

gofráre (go-fra-) s. f., g.-d. art. gofrắrii; pl. gofrắri
gofrarea
GOFRÁRE, gofrări, s. f. Acțiunea de a gofra și rezultatul ei. – V. gofra.

DOOM

gofráre (go-fra-) s. f., g.-d. art. gofrắrii; pl. gofrắri
gofrară
GOFRÁ, gofrez, vb. I. Tranz. A imprima rânduri de cute paralele (și ondulate) pe o țesătură, pe o tablă, pe o hârtie etc. ♦ A aplica pe o țesătură un desen imprimat în relief. – Din fr. gaufrer.

DOOM

gofrá (a ~) (go-fra) vb., ind. prez. 3 gofreáză
gofrarăm
GOFRÁ, gofrez, vb. I. Tranz. A imprima rânduri de cute paralele (și ondulate) pe o țesătură, pe o tablă, pe o hârtie etc. ♦ A aplica pe o țesătură un desen imprimat în relief. – Din fr. gaufrer.

DOOM

gofrá (a ~) (go-fra) vb., ind. prez. 3 gofreáză
gofrarăți
GOFRÁ, gofrez, vb. I. Tranz. A imprima rânduri de cute paralele (și ondulate) pe o țesătură, pe o tablă, pe o hârtie etc. ♦ A aplica pe o țesătură un desen imprimat în relief. – Din fr. gaufrer.

DOOM

gofrá (a ~) (go-fra) vb., ind. prez. 3 gofreáză
gofrase
GOFRÁ, gofrez, vb. I. Tranz. A imprima rânduri de cute paralele (și ondulate) pe o țesătură, pe o tablă, pe o hârtie etc. ♦ A aplica pe o țesătură un desen imprimat în relief. – Din fr. gaufrer.

DOOM

gofrá (a ~) (go-fra) vb., ind. prez. 3 gofreáză
gofrasem
GOFRÁ, gofrez, vb. I. Tranz. A imprima rânduri de cute paralele (și ondulate) pe o țesătură, pe o tablă, pe o hârtie etc. ♦ A aplica pe o țesătură un desen imprimat în relief. – Din fr. gaufrer.

DOOM

gofrá (a ~) (go-fra) vb., ind. prez. 3 gofreáză
gofraseră
GOFRÁ, gofrez, vb. I. Tranz. A imprima rânduri de cute paralele (și ondulate) pe o țesătură, pe o tablă, pe o hârtie etc. ♦ A aplica pe o țesătură un desen imprimat în relief. – Din fr. gaufrer.

DOOM

gofrá (a ~) (go-fra) vb., ind. prez. 3 gofreáză
gofraserăm
GOFRÁ, gofrez, vb. I. Tranz. A imprima rânduri de cute paralele (și ondulate) pe o țesătură, pe o tablă, pe o hârtie etc. ♦ A aplica pe o țesătură un desen imprimat în relief. – Din fr. gaufrer.

DOOM

gofrá (a ~) (go-fra) vb., ind. prez. 3 gofreáză
gofraserăți
GOFRÁ, gofrez, vb. I. Tranz. A imprima rânduri de cute paralele (și ondulate) pe o țesătură, pe o tablă, pe o hârtie etc. ♦ A aplica pe o țesătură un desen imprimat în relief. – Din fr. gaufrer.

DOOM

gofrá (a ~) (go-fra) vb., ind. prez. 3 gofreáză
gofraseși
GOFRÁ, gofrez, vb. I. Tranz. A imprima rânduri de cute paralele (și ondulate) pe o țesătură, pe o tablă, pe o hârtie etc. ♦ A aplica pe o țesătură un desen imprimat în relief. – Din fr. gaufrer.

DOOM

gofrá (a ~) (go-fra) vb., ind. prez. 3 gofreáză
gofraseți
GOFRÁ, gofrez, vb. I. Tranz. A imprima rânduri de cute paralele (și ondulate) pe o țesătură, pe o tablă, pe o hârtie etc. ♦ A aplica pe o țesătură un desen imprimat în relief. – Din fr. gaufrer.

DOOM

gofrá (a ~) (go-fra) vb., ind. prez. 3 gofreáză
gofrat
GOFRÁ, gofrez, vb. I. Tranz. A imprima rânduri de cute paralele (și ondulate) pe o țesătură, pe o tablă, pe o hârtie etc. ♦ A aplica pe o țesătură un desen imprimat în relief. – Din fr. gaufrer.

DOOM

gofrá (a ~) (go-fra) vb., ind. prez. 3 gofreáză
gofrat
GOFRÁT2, -Ă, gofrați, -te, adj. (Despre o țesătură, o tablă, o hârtie) Pe care s-au imprimat cute paralele (și ondulate) ori desene în relief. – V. gofra.
gofrat
GOFRÁT1, gofraturi, s. n. Faptul de a gofra. – V. gofra.

DOOM

gofrát (go-frat) s. n., pl. gofráturi
gofrata
GOFRÁT2, -Ă, gofrați, -te, adj. (Despre o țesătură, o tablă, o hârtie) Pe care s-au imprimat cute paralele (și ondulate) ori desene în relief. – V. gofra.
gofrate
GOFRÁT2, -Ă, gofrați, -te, adj. (Despre o țesătură, o tablă, o hârtie) Pe care s-au imprimat cute paralele (și ondulate) ori desene în relief. – V. gofra.
gofratei
GOFRÁT2, -Ă, gofrați, -te, adj. (Despre o țesătură, o tablă, o hârtie) Pe care s-au imprimat cute paralele (și ondulate) ori desene în relief. – V. gofra.
gofratele
GOFRÁT2, -Ă, gofrați, -te, adj. (Despre o țesătură, o tablă, o hârtie) Pe care s-au imprimat cute paralele (și ondulate) ori desene în relief. – V. gofra.
gofratelor
GOFRÁT2, -Ă, gofrați, -te, adj. (Despre o țesătură, o tablă, o hârtie) Pe care s-au imprimat cute paralele (și ondulate) ori desene în relief. – V. gofra.
gofratul
GOFRÁT2, -Ă, gofrați, -te, adj. (Despre o țesătură, o tablă, o hârtie) Pe care s-au imprimat cute paralele (și ondulate) ori desene în relief. – V. gofra.
gofratul
GOFRÁT1, gofraturi, s. n. Faptul de a gofra. – V. gofra.

DOOM

gofrát (go-frat) s. n., pl. gofráturi
gofratului
GOFRÁT2, -Ă, gofrați, -te, adj. (Despre o țesătură, o tablă, o hârtie) Pe care s-au imprimat cute paralele (și ondulate) ori desene în relief. – V. gofra.
gofratului
GOFRÁT1, gofraturi, s. n. Faptul de a gofra. – V. gofra.

DOOM

gofrát (go-frat) s. n., pl. gofráturi
gofraturi
GOFRÁT1, gofraturi, s. n. Faptul de a gofra. – V. gofra.

DOOM

gofrát (go-frat) s. n., pl. gofráturi
gofraturile
GOFRÁT1, gofraturi, s. n. Faptul de a gofra. – V. gofra.

DOOM

gofrát (go-frat) s. n., pl. gofráturi
gofraturilor
GOFRÁT1, gofraturi, s. n. Faptul de a gofra. – V. gofra.

DOOM

gofrát (go-frat) s. n., pl. gofráturi
gofrau
GOFRÁ, gofrez, vb. I. Tranz. A imprima rânduri de cute paralele (și ondulate) pe o țesătură, pe o tablă, pe o hârtie etc. ♦ A aplica pe o țesătură un desen imprimat în relief. – Din fr. gaufrer.

DOOM

gofrá (a ~) (go-fra) vb., ind. prez. 3 gofreáză
gofrași
GOFRÁ, gofrez, vb. I. Tranz. A imprima rânduri de cute paralele (și ondulate) pe o țesătură, pe o tablă, pe o hârtie etc. ♦ A aplica pe o țesătură un desen imprimat în relief. – Din fr. gaufrer.

DOOM

gofrá (a ~) (go-fra) vb., ind. prez. 3 gofreáză
gofrați
GOFRÁ, gofrez, vb. I. Tranz. A imprima rânduri de cute paralele (și ondulate) pe o țesătură, pe o tablă, pe o hârtie etc. ♦ A aplica pe o țesătură un desen imprimat în relief. – Din fr. gaufrer.

DOOM

gofrá (a ~) (go-fra) vb., ind. prez. 3 gofreáză
gofrați
GOFRÁT2, -Ă, gofrați, -te, adj. (Despre o țesătură, o tablă, o hârtie) Pe care s-au imprimat cute paralele (și ondulate) ori desene în relief. – V. gofra.
gofrații
GOFRÁT2, -Ă, gofrați, -te, adj. (Despre o țesătură, o tablă, o hârtie) Pe care s-au imprimat cute paralele (și ondulate) ori desene în relief. – V. gofra.
gofraților
GOFRÁT2, -Ă, gofrați, -te, adj. (Despre o țesătură, o tablă, o hârtie) Pe care s-au imprimat cute paralele (și ondulate) ori desene în relief. – V. gofra.
gofrează
GOFRÁ, gofrez, vb. I. Tranz. A imprima rânduri de cute paralele (și ondulate) pe o țesătură, pe o tablă, pe o hârtie etc. ♦ A aplica pe o țesătură un desen imprimat în relief. – Din fr. gaufrer.

DOOM

gofrá (a ~) (go-fra) vb., ind. prez. 3 gofreáză
gofreu
GOFRÉU, gofreuri, s. n. (Arhit.) Ornament constituit din adâncituri cu conturul pătrat, alăturate și dispuse în șiruri paralele. – Din fr. gaufré.

DOOM

gofréu (go-freu) s. n., art. gofréul; pl. gofréuri
gofreul
GOFRÉU, gofreuri, s. n. (Arhit.) Ornament constituit din adâncituri cu conturul pătrat, alăturate și dispuse în șiruri paralele. – Din fr. gaufré.

DOOM

gofréu (go-freu) s. n., art. gofréul; pl. gofréuri
gofreului
GOFRÉU, gofreuri, s. n. (Arhit.) Ornament constituit din adâncituri cu conturul pătrat, alăturate și dispuse în șiruri paralele. – Din fr. gaufré.

DOOM

gofréu (go-freu) s. n., art. gofréul; pl. gofréuri
gofreuri
GOFRÉU, gofreuri, s. n. (Arhit.) Ornament constituit din adâncituri cu conturul pătrat, alăturate și dispuse în șiruri paralele. – Din fr. gaufré.

DOOM

gofréu (go-freu) s. n., art. gofréul; pl. gofréuri
gofreurile
GOFRÉU, gofreuri, s. n. (Arhit.) Ornament constituit din adâncituri cu conturul pătrat, alăturate și dispuse în șiruri paralele. – Din fr. gaufré.

DOOM

gofréu (go-freu) s. n., art. gofréul; pl. gofréuri
gofreurilor
GOFRÉU, gofreuri, s. n. (Arhit.) Ornament constituit din adâncituri cu conturul pătrat, alăturate și dispuse în șiruri paralele. – Din fr. gaufré.

DOOM

gofréu (go-freu) s. n., art. gofréul; pl. gofréuri
gofrez
GOFRÁ, gofrez, vb. I. Tranz. A imprima rânduri de cute paralele (și ondulate) pe o țesătură, pe o tablă, pe o hârtie etc. ♦ A aplica pe o țesătură un desen imprimat în relief. – Din fr. gaufrer.

DOOM

gofrá (a ~) (go-fra) vb., ind. prez. 3 gofreáză
gofreze
GOFRÁ, gofrez, vb. I. Tranz. A imprima rânduri de cute paralele (și ondulate) pe o țesătură, pe o tablă, pe o hârtie etc. ♦ A aplica pe o țesătură un desen imprimat în relief. – Din fr. gaufrer.

DOOM

gofrá (a ~) (go-fra) vb., ind. prez. 3 gofreáză
gofrezi
GOFRÁ, gofrez, vb. I. Tranz. A imprima rânduri de cute paralele (și ondulate) pe o țesătură, pe o tablă, pe o hârtie etc. ♦ A aplica pe o țesătură un desen imprimat în relief. – Din fr. gaufrer.

DOOM

gofrá (a ~) (go-fra) vb., ind. prez. 3 gofreáză
gofrând
GOFRÁ, gofrez, vb. I. Tranz. A imprima rânduri de cute paralele (și ondulate) pe o țesătură, pe o tablă, pe o hârtie etc. ♦ A aplica pe o țesătură un desen imprimat în relief. – Din fr. gaufrer.

DOOM

gofrá (a ~) (go-fra) vb., ind. prez. 3 gofreáză
gofrînd
GOFRÁ, gofrez, vb. I. Tranz. A imprima rânduri de cute paralele (și ondulate) pe o țesătură, pe o tablă, pe o hârtie etc. ♦ A aplica pe o țesătură un desen imprimat în relief. – Din fr. gaufrer.

DOOM

gofrá (a ~) (go-fra) vb., ind. prez. 3 gofreáză
gofrări
GOFRÁRE, gofrări, s. f. Acțiunea de a gofra și rezultatul ei. – V. gofra.

DOOM

gofráre (go-fra-) s. f., g.-d. art. gofrắrii; pl. gofrắri
gofrării
GOFRÁRE, gofrări, s. f. Acțiunea de a gofra și rezultatul ei. – V. gofra.

DOOM

gofráre (go-fra-) s. f., g.-d. art. gofrắrii; pl. gofrắri
gofrările
GOFRÁRE, gofrări, s. f. Acțiunea de a gofra și rezultatul ei. – V. gofra.

DOOM

gofráre (go-fra-) s. f., g.-d. art. gofrắrii; pl. gofrắri
gofrărilor
GOFRÁRE, gofrări, s. f. Acțiunea de a gofra și rezultatul ei. – V. gofra.

DOOM

gofráre (go-fra-) s. f., g.-d. art. gofrắrii; pl. gofrắri
gog
GOG, gogi, s. m. (Reg.) Băiat sau tânăr prost. – Cf. n. pr. G o g u.

DOOM

gog (reg.) s. m., pl. gogi
gogea
GOGÍ, gogesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A fi suferind, bolnav (o perioadă mai lungă), fără a prezenta simptome clare și de obicei fără a cădea la pat; a purta o boală pe picioare timp mai îndelungat. – Et. nec.

DOOM

gogí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gogésc, imperf. 3 sg. gogeá; conj. prez. 3 să gogeáscă
gogeai
GOGÍ, gogesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A fi suferind, bolnav (o perioadă mai lungă), fără a prezenta simptome clare și de obicei fără a cădea la pat; a purta o boală pe picioare timp mai îndelungat. – Et. nec.

DOOM

gogí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gogésc, imperf. 3 sg. gogeá; conj. prez. 3 să gogeáscă
gogeală
gogeală, gogeli s. f. 1. boală fără simptome clare. 2. boală dusă pe picioare timp îndelungat.
gogeam
GOGÍ, gogesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A fi suferind, bolnav (o perioadă mai lungă), fără a prezenta simptome clare și de obicei fără a cădea la pat; a purta o boală pe picioare timp mai îndelungat. – Et. nec.

DOOM

gogí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gogésc, imperf. 3 sg. gogeá; conj. prez. 3 să gogeáscă
gogeamite
GOGEÁMITE adj. invar. v. cogeamite.

DOOM

cogeámite (pop.) (-gea-) adj. invar.
gogească
GOGÍ, gogesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A fi suferind, bolnav (o perioadă mai lungă), fără a prezenta simptome clare și de obicei fără a cădea la pat; a purta o boală pe picioare timp mai îndelungat. – Et. nec.

DOOM

gogí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gogésc, imperf. 3 sg. gogeá; conj. prez. 3 să gogeáscă
gogeau
GOGÍ, gogesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A fi suferind, bolnav (o perioadă mai lungă), fără a prezenta simptome clare și de obicei fără a cădea la pat; a purta o boală pe picioare timp mai îndelungat. – Et. nec.

DOOM

gogí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gogésc, imperf. 3 sg. gogeá; conj. prez. 3 să gogeáscă
gogeați
GOGÍ, gogesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A fi suferind, bolnav (o perioadă mai lungă), fără a prezenta simptome clare și de obicei fără a cădea la pat; a purta o boală pe picioare timp mai îndelungat. – Et. nec.

DOOM

gogí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gogésc, imperf. 3 sg. gogeá; conj. prez. 3 să gogeáscă
gogesc
GOGÍ, gogesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A fi suferind, bolnav (o perioadă mai lungă), fără a prezenta simptome clare și de obicei fără a cădea la pat; a purta o boală pe picioare timp mai îndelungat. – Et. nec.

DOOM

gogí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gogésc, imperf. 3 sg. gogeá; conj. prez. 3 să gogeáscă
gogește
GOGÍ, gogesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A fi suferind, bolnav (o perioadă mai lungă), fără a prezenta simptome clare și de obicei fără a cădea la pat; a purta o boală pe picioare timp mai îndelungat. – Et. nec.

DOOM

gogí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gogésc, imperf. 3 sg. gogeá; conj. prez. 3 să gogeáscă
gogești
GOGÍ, gogesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A fi suferind, bolnav (o perioadă mai lungă), fără a prezenta simptome clare și de obicei fără a cădea la pat; a purta o boală pe picioare timp mai îndelungat. – Et. nec.

DOOM

gogí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gogésc, imperf. 3 sg. gogeá; conj. prez. 3 să gogeáscă
gogi
GOG, gogi, s. m. (Reg.) Băiat sau tânăr prost. – Cf. n. pr. G o g u.

DOOM

gog (reg.) s. m., pl. gogi
gogi
GOGÍ, gogesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A fi suferind, bolnav (o perioadă mai lungă), fără a prezenta simptome clare și de obicei fără a cădea la pat; a purta o boală pe picioare timp mai îndelungat. – Et. nec.

DOOM

gogí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gogésc, imperf. 3 sg. gogeá; conj. prez. 3 să gogeáscă
gogii
GOG, gogi, s. m. (Reg.) Băiat sau tânăr prost. – Cf. n. pr. G o g u.

DOOM

gog (reg.) s. m., pl. gogi
gogii
GOGÍ, gogesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A fi suferind, bolnav (o perioadă mai lungă), fără a prezenta simptome clare și de obicei fără a cădea la pat; a purta o boală pe picioare timp mai îndelungat. – Et. nec.

DOOM

gogí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gogésc, imperf. 3 sg. gogeá; conj. prez. 3 să gogeáscă
gogilor
GOG, gogi, s. m. (Reg.) Băiat sau tânăr prost. – Cf. n. pr. G o g u.

DOOM

gog (reg.) s. m., pl. gogi
gogim
GOGÍ, gogesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A fi suferind, bolnav (o perioadă mai lungă), fără a prezenta simptome clare și de obicei fără a cădea la pat; a purta o boală pe picioare timp mai îndelungat. – Et. nec.

DOOM

gogí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gogésc, imperf. 3 sg. gogeá; conj. prez. 3 să gogeáscă
gogind
GOGÍ, gogesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A fi suferind, bolnav (o perioadă mai lungă), fără a prezenta simptome clare și de obicei fără a cădea la pat; a purta o boală pe picioare timp mai îndelungat. – Et. nec.

DOOM

gogí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gogésc, imperf. 3 sg. gogeá; conj. prez. 3 să gogeáscă
gogire
GOGÍ, gogesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A fi suferind, bolnav (o perioadă mai lungă), fără a prezenta simptome clare și de obicei fără a cădea la pat; a purta o boală pe picioare timp mai îndelungat. – Et. nec.

DOOM

gogí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gogésc, imperf. 3 sg. gogeá; conj. prez. 3 să gogeáscă
gogire
GOGÍRE, gogiri, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a gogi. – V. gogi.

DOOM

gogíre (pop.) s. f., g.-d. art. gogírii; pl. gogíri
gogirea
GOGÍRE, gogiri, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a gogi. – V. gogi.

DOOM

gogíre (pop.) s. f., g.-d. art. gogírii; pl. gogíri
gogiri
GOGÍRE, gogiri, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a gogi. – V. gogi.

DOOM

gogíre (pop.) s. f., g.-d. art. gogírii; pl. gogíri
gogirii
GOGÍRE, gogiri, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a gogi. – V. gogi.

DOOM

gogíre (pop.) s. f., g.-d. art. gogírii; pl. gogíri
gogirile
GOGÍRE, gogiri, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a gogi. – V. gogi.

DOOM

gogíre (pop.) s. f., g.-d. art. gogírii; pl. gogíri
gogirilor
GOGÍRE, gogiri, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a gogi. – V. gogi.

DOOM

gogíre (pop.) s. f., g.-d. art. gogírii; pl. gogíri
gogiră
GOGÍ, gogesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A fi suferind, bolnav (o perioadă mai lungă), fără a prezenta simptome clare și de obicei fără a cădea la pat; a purta o boală pe picioare timp mai îndelungat. – Et. nec.

DOOM

gogí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gogésc, imperf. 3 sg. gogeá; conj. prez. 3 să gogeáscă
gogirăm
GOGÍ, gogesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A fi suferind, bolnav (o perioadă mai lungă), fără a prezenta simptome clare și de obicei fără a cădea la pat; a purta o boală pe picioare timp mai îndelungat. – Et. nec.

DOOM

gogí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gogésc, imperf. 3 sg. gogeá; conj. prez. 3 să gogeáscă
gogirăți
GOGÍ, gogesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A fi suferind, bolnav (o perioadă mai lungă), fără a prezenta simptome clare și de obicei fără a cădea la pat; a purta o boală pe picioare timp mai îndelungat. – Et. nec.

DOOM

gogí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gogésc, imperf. 3 sg. gogeá; conj. prez. 3 să gogeáscă
gogise
GOGÍ, gogesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A fi suferind, bolnav (o perioadă mai lungă), fără a prezenta simptome clare și de obicei fără a cădea la pat; a purta o boală pe picioare timp mai îndelungat. – Et. nec.

DOOM

gogí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gogésc, imperf. 3 sg. gogeá; conj. prez. 3 să gogeáscă
gogisem
GOGÍ, gogesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A fi suferind, bolnav (o perioadă mai lungă), fără a prezenta simptome clare și de obicei fără a cădea la pat; a purta o boală pe picioare timp mai îndelungat. – Et. nec.

DOOM

gogí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gogésc, imperf. 3 sg. gogeá; conj. prez. 3 să gogeáscă
gogiseră
GOGÍ, gogesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A fi suferind, bolnav (o perioadă mai lungă), fără a prezenta simptome clare și de obicei fără a cădea la pat; a purta o boală pe picioare timp mai îndelungat. – Et. nec.

DOOM

gogí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gogésc, imperf. 3 sg. gogeá; conj. prez. 3 să gogeáscă
gogiserăm
GOGÍ, gogesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A fi suferind, bolnav (o perioadă mai lungă), fără a prezenta simptome clare și de obicei fără a cădea la pat; a purta o boală pe picioare timp mai îndelungat. – Et. nec.

DOOM

gogí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gogésc, imperf. 3 sg. gogeá; conj. prez. 3 să gogeáscă
gogiserăți
GOGÍ, gogesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A fi suferind, bolnav (o perioadă mai lungă), fără a prezenta simptome clare și de obicei fără a cădea la pat; a purta o boală pe picioare timp mai îndelungat. – Et. nec.

DOOM

gogí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gogésc, imperf. 3 sg. gogeá; conj. prez. 3 să gogeáscă
gogiseși
GOGÍ, gogesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A fi suferind, bolnav (o perioadă mai lungă), fără a prezenta simptome clare și de obicei fără a cădea la pat; a purta o boală pe picioare timp mai îndelungat. – Et. nec.

DOOM

gogí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gogésc, imperf. 3 sg. gogeá; conj. prez. 3 să gogeáscă
gogiseți
GOGÍ, gogesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A fi suferind, bolnav (o perioadă mai lungă), fără a prezenta simptome clare și de obicei fără a cădea la pat; a purta o boală pe picioare timp mai îndelungat. – Et. nec.

DOOM

gogí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gogésc, imperf. 3 sg. gogeá; conj. prez. 3 să gogeáscă
gogit
GOGÍ, gogesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A fi suferind, bolnav (o perioadă mai lungă), fără a prezenta simptome clare și de obicei fără a cădea la pat; a purta o boală pe picioare timp mai îndelungat. – Et. nec.

DOOM

gogí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gogésc, imperf. 3 sg. gogeá; conj. prez. 3 să gogeáscă
gogiși
GOGÍ, gogesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A fi suferind, bolnav (o perioadă mai lungă), fără a prezenta simptome clare și de obicei fără a cădea la pat; a purta o boală pe picioare timp mai îndelungat. – Et. nec.

DOOM

gogí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gogésc, imperf. 3 sg. gogeá; conj. prez. 3 să gogeáscă
gogiți
GOGÍ, gogesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A fi suferind, bolnav (o perioadă mai lungă), fără a prezenta simptome clare și de obicei fără a cădea la pat; a purta o boală pe picioare timp mai îndelungat. – Et. nec.

DOOM

gogí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gogésc, imperf. 3 sg. gogeá; conj. prez. 3 să gogeáscă
gogleaz
GOGLÉZI s. f. pl. v. gogleze.

DOOM

gogleáz (înv.) (go-gleaz) s. n., pl. gogléze
gogleaza
GOGLÉZI s. f. pl. v. gogleze.

DOOM

gogleáz (înv.) (go-gleaz) s. n., pl. gogléze
goglet
goglet, gogleți s. m. (intl.) persoană credulă, ușor de înșelat sau furat
gogleze
GOGLÉZI s. f. pl. v. gogleze.

DOOM

gogleáz (înv.) (go-gleaz) s. n., pl. gogléze
goglezei
GOGLÉZI s. f. pl. v. gogleze.

DOOM

gogleáz (înv.) (go-gleaz) s. n., pl. gogléze
goglezele
GOGLÉZI s. f. pl. v. gogleze.

DOOM

gogleáz (înv.) (go-gleaz) s. n., pl. gogléze
goglezelor
GOGLÉZI s. f. pl. v. gogleze.

DOOM

gogleáz (înv.) (go-gleaz) s. n., pl. gogléze
goglezi
GOGLÉZI s. f. pl. v. gogleze.

DOOM

gogleáz (înv.) (go-gleaz) s. n., pl. gogléze
goglezii
GOGLÉZI s. f. pl. v. gogleze.

DOOM

gogleáz (înv.) (go-gleaz) s. n., pl. gogléze
goglezile
GOGLÉZI s. f. pl. v. gogleze.

DOOM

gogleáz (înv.) (go-gleaz) s. n., pl. gogléze
goglezilor
GOGLÉZI s. f. pl. v. gogleze.

DOOM

gogleáz (înv.) (go-gleaz) s. n., pl. gogléze
gogoașa
GUGOÁȘĂ s. f. v. gogoașă.

DOOM

gogoáșă de mătáse s. f. + prep. + s. f.
gogoli
GOGOLÍ vb. IV v. cocoli.
gogoloaie
GOGOLÓI, gogoloaie, s. n. (Pop. și fam.) Mic obiect (maleabil) de formă sferică. – Et. nec.

DOOM

gogolói (pop., fam.) s. n., pl. gogoloáie
gogoloaiele
GOGOLÓI, gogoloaie, s. n. (Pop. și fam.) Mic obiect (maleabil) de formă sferică. – Et. nec.

DOOM

gogolói (pop., fam.) s. n., pl. gogoloáie
gogoloaielor
GOGOLÓI, gogoloaie, s. n. (Pop. și fam.) Mic obiect (maleabil) de formă sferică. – Et. nec.

DOOM

gogolói (pop., fam.) s. n., pl. gogoloáie
gogoloi
GOGOLÓI, gogoloaie, s. n. (Pop. și fam.) Mic obiect (maleabil) de formă sferică. – Et. nec.

DOOM

gogolói (pop., fam.) s. n., pl. gogoloáie
gogoloiul
GOGOLÓI, gogoloaie, s. n. (Pop. și fam.) Mic obiect (maleabil) de formă sferică. – Et. nec.

DOOM

gogolói (pop., fam.) s. n., pl. gogoloáie
gogoloiului
GOGOLÓI, gogoloaie, s. n. (Pop. și fam.) Mic obiect (maleabil) de formă sferică. – Et. nec.

DOOM

gogolói (pop., fam.) s. n., pl. gogoloáie
gogoman
GUGUMÁN, -Ă s. m., adj. v. gogoman.

DOOM

!gogománă (fam.) s. f., g.-d. art. gogománei; pl. gogománe
gogomana
GUGUMÁN, -Ă s. m., adj. v. gogoman.

DOOM

!gogománă (fam.) s. f., g.-d. art. gogománei; pl. gogománe
gogomane
GUGUMÁN, -Ă s. m., adj. v. gogoman.

DOOM

!gogománă (fam.) s. f., g.-d. art. gogománei; pl. gogománe
gogomanei
GUGUMÁN, -Ă s. m., adj. v. gogoman.

DOOM

!gogománă (fam.) s. f., g.-d. art. gogománei; pl. gogománe
gogomanele
GUGUMÁN, -Ă s. m., adj. v. gogoman.

DOOM

!gogománă (fam.) s. f., g.-d. art. gogománei; pl. gogománe
gogomanelor
GUGUMÁN, -Ă s. m., adj. v. gogoman.

DOOM

!gogománă (fam.) s. f., g.-d. art. gogománei; pl. gogománe
gogomani
GUGUMÁN, -Ă s. m., adj. v. gogoman.

DOOM

!gogománă (fam.) s. f., g.-d. art. gogománei; pl. gogománe
gogomanii
GUGUMÁN, -Ă s. m., adj. v. gogoman.

DOOM

!gogománă (fam.) s. f., g.-d. art. gogománei; pl. gogománe
gogomanilor
GUGUMÁN, -Ă s. m., adj. v. gogoman.

DOOM

!gogománă (fam.) s. f., g.-d. art. gogománei; pl. gogománe
gogomanul
GUGUMÁN, -Ă s. m., adj. v. gogoman.

DOOM

!gogománă (fam.) s. f., g.-d. art. gogománei; pl. gogománe
gogomanului
GUGUMÁN, -Ă s. m., adj. v. gogoman.

DOOM

!gogománă (fam.) s. f., g.-d. art. gogománei; pl. gogománe
gogomănia
GUGUMĂNÍE s. f. v. gogomănie.

DOOM

gogomăníe (fam.) s. f., art. gogomănía, g.-d. art. gogomăníei; pl. gogomăníi, art. gogomăníile
gogomănie
GUGUMĂNÍE s. f. v. gogomănie.

DOOM

gogomăníe (fam.) s. f., art. gogomănía, g.-d. art. gogomăníei; pl. gogomăníi, art. gogomăníile
gogomăniei
GUGUMĂNÍE s. f. v. gogomănie.

DOOM

gogomăníe (fam.) s. f., art. gogomănía, g.-d. art. gogomăníei; pl. gogomăníi, art. gogomăníile
gogomănii
GUGUMĂNÍE s. f. v. gogomănie.

DOOM

gogomăníe (fam.) s. f., art. gogomănía, g.-d. art. gogomăníei; pl. gogomăníi, art. gogomăníile
gogomăniile
GUGUMĂNÍE s. f. v. gogomănie.

DOOM

gogomăníe (fam.) s. f., art. gogomănía, g.-d. art. gogomăníei; pl. gogomăníi, art. gogomăníile
gogomăniilor
GUGUMĂNÍE s. f. v. gogomănie.

DOOM

gogomăníe (fam.) s. f., art. gogomănía, g.-d. art. gogomăníei; pl. gogomăníi, art. gogomăníile
gogon
GOGÓN, gogoane, s. n. (Rar) Mic obiect în formă de glob.
gogonat
GOGONÁT, -Ă, gogonați, -te, adj. 1. (Despre obiecte, părți de obiecte etc.) Care are o formă (relativ) sferică, umflată; gogoneț. 2. Fig. (Mai ales despre minciuni, gafe) Mare, exagerat. – Gogon (reg. „mic obiect sferic”) + suf. -at.

DOOM

gogonát adj. m., pl. gogonáți; f. gogonátă, pl. gogonáte
gogonata
GOGONÁT, -Ă, gogonați, -te, adj. 1. (Despre obiecte, părți de obiecte etc.) Care are o formă (relativ) sferică, umflată; gogoneț. 2. Fig. (Mai ales despre minciuni, gafe) Mare, exagerat. – Gogon (reg. „mic obiect sferic”) + suf. -at.

DOOM

gogonát adj. m., pl. gogonáți; f. gogonátă, pl. gogonáte
gogonate
GOGONÁT, -Ă, gogonați, -te, adj. 1. (Despre obiecte, părți de obiecte etc.) Care are o formă (relativ) sferică, umflată; gogoneț. 2. Fig. (Mai ales despre minciuni, gafe) Mare, exagerat. – Gogon (reg. „mic obiect sferic”) + suf. -at.

DOOM

gogonát adj. m., pl. gogonáți; f. gogonátă, pl. gogonáte
gogonatei
GOGONÁT, -Ă, gogonați, -te, adj. 1. (Despre obiecte, părți de obiecte etc.) Care are o formă (relativ) sferică, umflată; gogoneț. 2. Fig. (Mai ales despre minciuni, gafe) Mare, exagerat. – Gogon (reg. „mic obiect sferic”) + suf. -at.

DOOM

gogonát adj. m., pl. gogonáți; f. gogonátă, pl. gogonáte
gogonatele
GOGONÁT, -Ă, gogonați, -te, adj. 1. (Despre obiecte, părți de obiecte etc.) Care are o formă (relativ) sferică, umflată; gogoneț. 2. Fig. (Mai ales despre minciuni, gafe) Mare, exagerat. – Gogon (reg. „mic obiect sferic”) + suf. -at.

DOOM

gogonát adj. m., pl. gogonáți; f. gogonátă, pl. gogonáte
gogonatelor
GOGONÁT, -Ă, gogonați, -te, adj. 1. (Despre obiecte, părți de obiecte etc.) Care are o formă (relativ) sferică, umflată; gogoneț. 2. Fig. (Mai ales despre minciuni, gafe) Mare, exagerat. – Gogon (reg. „mic obiect sferic”) + suf. -at.

DOOM

gogonát adj. m., pl. gogonáți; f. gogonátă, pl. gogonáte
gogonatul
GOGONÁT, -Ă, gogonați, -te, adj. 1. (Despre obiecte, părți de obiecte etc.) Care are o formă (relativ) sferică, umflată; gogoneț. 2. Fig. (Mai ales despre minciuni, gafe) Mare, exagerat. – Gogon (reg. „mic obiect sferic”) + suf. -at.

DOOM

gogonát adj. m., pl. gogonáți; f. gogonátă, pl. gogonáte
gogonatului
GOGONÁT, -Ă, gogonați, -te, adj. 1. (Despre obiecte, părți de obiecte etc.) Care are o formă (relativ) sferică, umflată; gogoneț. 2. Fig. (Mai ales despre minciuni, gafe) Mare, exagerat. – Gogon (reg. „mic obiect sferic”) + suf. -at.

DOOM

gogonát adj. m., pl. gogonáți; f. gogonátă, pl. gogonáte
gogonați
GOGONÁT, -Ă, gogonați, -te, adj. 1. (Despre obiecte, părți de obiecte etc.) Care are o formă (relativ) sferică, umflată; gogoneț. 2. Fig. (Mai ales despre minciuni, gafe) Mare, exagerat. – Gogon (reg. „mic obiect sferic”) + suf. -at.

DOOM

gogonát adj. m., pl. gogonáți; f. gogonátă, pl. gogonáte
gogonații
GOGONÁT, -Ă, gogonați, -te, adj. 1. (Despre obiecte, părți de obiecte etc.) Care are o formă (relativ) sferică, umflată; gogoneț. 2. Fig. (Mai ales despre minciuni, gafe) Mare, exagerat. – Gogon (reg. „mic obiect sferic”) + suf. -at.

DOOM

gogonát adj. m., pl. gogonáți; f. gogonátă, pl. gogonáte
gogonaților
GOGONÁT, -Ă, gogonați, -te, adj. 1. (Despre obiecte, părți de obiecte etc.) Care are o formă (relativ) sferică, umflată; gogoneț. 2. Fig. (Mai ales despre minciuni, gafe) Mare, exagerat. – Gogon (reg. „mic obiect sferic”) + suf. -at.

DOOM

gogonát adj. m., pl. gogonáți; f. gogonátă, pl. gogonáte
gogonea
GOGONEÁ, gogonele, s. f. (Mai ales la pl.) Pătlăgele roșii, neajunse la maturitate, de culoare verde sau verde-roșiatică, din care se fac murături. – Gogon (reg. „mic obiect sferic”) + suf. -ea.

DOOM

gogoneá s. f., art. gogoneáua, g.-d. art. gogonélei; pl. gogonéle, art. gogonélele
gogoneaua
GOGONEÁ, gogonele, s. f. (Mai ales la pl.) Pătlăgele roșii, neajunse la maturitate, de culoare verde sau verde-roșiatică, din care se fac murături. – Gogon (reg. „mic obiect sferic”) + suf. -ea.

DOOM

gogoneá s. f., art. gogoneáua, g.-d. art. gogonélei; pl. gogonéle, art. gogonélele
gogoneața
GOGONÉȚ, -EÁȚĂ, gogoneți, -e, adj. Gogonat. ◊ Prune gogonețe = varietate de prune mici și sferice. – Gogon (reg. „mic obiect sferic”) + suf. -eț.

DOOM

gogonéț adj. m., pl. gogonéți; f. gogoneáță, pl. gogonéțe
gogonele
GOGONEÁ, gogonele, s. f. (Mai ales la pl.) Pătlăgele roșii, neajunse la maturitate, de culoare verde sau verde-roșiatică, din care se fac murături. – Gogon (reg. „mic obiect sferic”) + suf. -ea.

DOOM

gogoneá s. f., art. gogoneáua, g.-d. art. gogonélei; pl. gogonéle, art. gogonélele
gogonelei
GOGONEÁ, gogonele, s. f. (Mai ales la pl.) Pătlăgele roșii, neajunse la maturitate, de culoare verde sau verde-roșiatică, din care se fac murături. – Gogon (reg. „mic obiect sferic”) + suf. -ea.

DOOM

gogoneá s. f., art. gogoneáua, g.-d. art. gogonélei; pl. gogonéle, art. gogonélele
gogonelele
GOGONEÁ, gogonele, s. f. (Mai ales la pl.) Pătlăgele roșii, neajunse la maturitate, de culoare verde sau verde-roșiatică, din care se fac murături. – Gogon (reg. „mic obiect sferic”) + suf. -ea.

DOOM

gogoneá s. f., art. gogoneáua, g.-d. art. gogonélei; pl. gogonéle, art. gogonélele
gogonelelor
GOGONEÁ, gogonele, s. f. (Mai ales la pl.) Pătlăgele roșii, neajunse la maturitate, de culoare verde sau verde-roșiatică, din care se fac murături. – Gogon (reg. „mic obiect sferic”) + suf. -ea.

DOOM

gogoneá s. f., art. gogoneáua, g.-d. art. gogonélei; pl. gogonéle, art. gogonélele
gogoneț
GOGONÉȚ, -EÁȚĂ, gogoneți, -e, adj. Gogonat. ◊ Prune gogonețe = varietate de prune mici și sferice. – Gogon (reg. „mic obiect sferic”) + suf. -eț.

DOOM

gogonéț adj. m., pl. gogonéți; f. gogoneáță, pl. gogonéțe
gogonețe
GOGONÉȚ, -EÁȚĂ, gogoneți, -e, adj. Gogonat. ◊ Prune gogonețe = varietate de prune mici și sferice. – Gogon (reg. „mic obiect sferic”) + suf. -eț.

DOOM

gogonéț adj. m., pl. gogonéți; f. gogoneáță, pl. gogonéțe
gogoneței
GOGONÉȚ, -EÁȚĂ, gogoneți, -e, adj. Gogonat. ◊ Prune gogonețe = varietate de prune mici și sferice. – Gogon (reg. „mic obiect sferic”) + suf. -eț.

DOOM

gogonéț adj. m., pl. gogonéți; f. gogoneáță, pl. gogonéțe
gogonețele
GOGONÉȚ, -EÁȚĂ, gogoneți, -e, adj. Gogonat. ◊ Prune gogonețe = varietate de prune mici și sferice. – Gogon (reg. „mic obiect sferic”) + suf. -eț.

DOOM

gogonéț adj. m., pl. gogonéți; f. gogoneáță, pl. gogonéțe
gogonețelor
GOGONÉȚ, -EÁȚĂ, gogoneți, -e, adj. Gogonat. ◊ Prune gogonețe = varietate de prune mici și sferice. – Gogon (reg. „mic obiect sferic”) + suf. -eț.

DOOM

gogonéț adj. m., pl. gogonéți; f. gogoneáță, pl. gogonéțe
gogoneți
GOGONÉȚ, -EÁȚĂ, gogoneți, -e, adj. Gogonat. ◊ Prune gogonețe = varietate de prune mici și sferice. – Gogon (reg. „mic obiect sferic”) + suf. -eț.

DOOM

gogonéț adj. m., pl. gogonéți; f. gogoneáță, pl. gogonéțe
gogoneții
GOGONÉȚ, -EÁȚĂ, gogoneți, -e, adj. Gogonat. ◊ Prune gogonețe = varietate de prune mici și sferice. – Gogon (reg. „mic obiect sferic”) + suf. -eț.

DOOM

gogonéț adj. m., pl. gogonéți; f. gogoneáță, pl. gogonéțe
gogoneților
GOGONÉȚ, -EÁȚĂ, gogoneți, -e, adj. Gogonat. ◊ Prune gogonețe = varietate de prune mici și sferice. – Gogon (reg. „mic obiect sferic”) + suf. -eț.

DOOM

gogonéț adj. m., pl. gogonéți; f. gogoneáță, pl. gogonéțe
gogonețul
GOGONÉȚ, -EÁȚĂ, gogoneți, -e, adj. Gogonat. ◊ Prune gogonețe = varietate de prune mici și sferice. – Gogon (reg. „mic obiect sferic”) + suf. -eț.

DOOM

gogonéț adj. m., pl. gogonéți; f. gogoneáță, pl. gogonéțe
gogonețului
GOGONÉȚ, -EÁȚĂ, gogoneți, -e, adj. Gogonat. ◊ Prune gogonețe = varietate de prune mici și sferice. – Gogon (reg. „mic obiect sferic”) + suf. -eț.

DOOM

gogonéț adj. m., pl. gogonéți; f. gogoneáță, pl. gogonéțe
gogorița
GÓGORIȚĂ, gogorițe, s. f. Ființă imaginară cu care sunt speriați copiii. ♦ Fig. Amenințare mincinoasă, neîntemeiată (care încearcă să sperie, să intimideze pe cineva). [Acc. și: gogoríță] – Et. nec.

DOOM

gógoriță s. f., g.-d. art. gógoriței; pl. gógorițe
gogorițe
GÓGORIȚĂ, gogorițe, s. f. Ființă imaginară cu care sunt speriați copiii. ♦ Fig. Amenințare mincinoasă, neîntemeiată (care încearcă să sperie, să intimideze pe cineva). [Acc. și: gogoríță] – Et. nec.

DOOM

gógoriță s. f., g.-d. art. gógoriței; pl. gógorițe
gogoriței
GÓGORIȚĂ, gogorițe, s. f. Ființă imaginară cu care sunt speriați copiii. ♦ Fig. Amenințare mincinoasă, neîntemeiată (care încearcă să sperie, să intimideze pe cineva). [Acc. și: gogoríță] – Et. nec.

DOOM

gógoriță s. f., g.-d. art. gógoriței; pl. gógorițe
gogorițele
GÓGORIȚĂ, gogorițe, s. f. Ființă imaginară cu care sunt speriați copiii. ♦ Fig. Amenințare mincinoasă, neîntemeiată (care încearcă să sperie, să intimideze pe cineva). [Acc. și: gogoríță] – Et. nec.

DOOM

gógoriță s. f., g.-d. art. gógoriței; pl. gógorițe
gogorițelor
GÓGORIȚĂ, gogorițe, s. f. Ființă imaginară cu care sunt speriați copiii. ♦ Fig. Amenințare mincinoasă, neîntemeiată (care încearcă să sperie, să intimideze pe cineva). [Acc. și: gogoríță] – Et. nec.

DOOM

gógoriță s. f., g.-d. art. gógoriței; pl. gógorițe
gogoriță
GÓGORIȚĂ, gogorițe, s. f. Ființă imaginară cu care se sperie copiii. ♦ Fig. Amenințare mincinoasă, neîntemeiată (care încearcă să sperie, să intimideze pe cineva). [Acc. și gogoríță] – Et. nec.
gogoșar
GOGOȘÁR, gogoșari, s. m. 1. Specie de ardei gras cu fructe mari, cărnoase, sferic-turtite, de culoare roșie sau verde; p. restr. fructul acestei plante. 2. (Rar) Vânzător de gogoși. ♦ Fig. Om mincinos, șarlatan. – Gogoașă + suf. -ar.

DOOM

gogoșár s. m., pl. gogoșári
gogoșari
GOGOȘÁR, gogoșari, s. m. 1. Specie de ardei gras cu fructe mari, cărnoase, sferic-turtite, de culoare roșie sau verde; p. restr. fructul acestei plante. 2. (Rar) Vânzător de gogoși. ♦ Fig. Om mincinos, șarlatan. – Gogoașă + suf. -ar.

DOOM

gogoșár s. m., pl. gogoșári
gogoșarii
GOGOȘÁR, gogoșari, s. m. 1. Specie de ardei gras cu fructe mari, cărnoase, sferic-turtite, de culoare roșie sau verde; p. restr. fructul acestei plante. 2. (Rar) Vânzător de gogoși. ♦ Fig. Om mincinos, șarlatan. – Gogoașă + suf. -ar.

DOOM

gogoșár s. m., pl. gogoșári
gogoșarilor
GOGOȘÁR, gogoșari, s. m. 1. Specie de ardei gras cu fructe mari, cărnoase, sferic-turtite, de culoare roșie sau verde; p. restr. fructul acestei plante. 2. (Rar) Vânzător de gogoși. ♦ Fig. Om mincinos, șarlatan. – Gogoașă + suf. -ar.

DOOM

gogoșár s. m., pl. gogoșári
gogoșarul
GOGOȘÁR, gogoșari, s. m. 1. Specie de ardei gras cu fructe mari, cărnoase, sferic-turtite, de culoare roșie sau verde; p. restr. fructul acestei plante. 2. (Rar) Vânzător de gogoși. ♦ Fig. Om mincinos, șarlatan. – Gogoașă + suf. -ar.

DOOM

gogoșár s. m., pl. gogoșári
gogoșarului
GOGOȘÁR, gogoșari, s. m. 1. Specie de ardei gras cu fructe mari, cărnoase, sferic-turtite, de culoare roșie sau verde; p. restr. fructul acestei plante. 2. (Rar) Vânzător de gogoși. ♦ Fig. Om mincinos, șarlatan. – Gogoașă + suf. -ar.

DOOM

gogoșár s. m., pl. gogoșári
gogoșea
GUGOȘEÁ s. f. v. gogoșea.

DOOM

gogoșeá s. f., art. gogoșeáua, g.-d. art. gogoșélei; pl. gogoșéle, art. gogoșélele
gogoșeaua
GUGOȘEÁ s. f. v. gogoșea.

DOOM

gogoșeá s. f., art. gogoșeáua, g.-d. art. gogoșélei; pl. gogoșéle, art. gogoșélele
gogoșele
GUGOȘEÁ s. f. v. gogoșea.

DOOM

gogoșeá s. f., art. gogoșeáua, g.-d. art. gogoșélei; pl. gogoșéle, art. gogoșélele
gogoșelei
GUGOȘEÁ s. f. v. gogoșea.

DOOM

gogoșeá s. f., art. gogoșeáua, g.-d. art. gogoșélei; pl. gogoșéle, art. gogoșélele
gogoșelele
GUGOȘEÁ s. f. v. gogoșea.

DOOM

gogoșeá s. f., art. gogoșeáua, g.-d. art. gogoșélei; pl. gogoșéle, art. gogoșélele
gogoșelelor
GUGOȘEÁ s. f. v. gogoșea.

DOOM

gogoșeá s. f., art. gogoșeáua, g.-d. art. gogoșélei; pl. gogoșéle, art. gogoșélele
gogoșer
GOGOȘÉR s. m. v. gogoșar2.
gogoși
GUGOÁȘĂ s. f. v. gogoașă.

DOOM

gogoáșă de mătáse s. f. + prep. + s. f.
gogoșii
GUGOÁȘĂ s. f. v. gogoașă.

DOOM

gogoáșă de mătáse s. f. + prep. + s. f.
gogoșile
GUGOÁȘĂ s. f. v. gogoașă.

DOOM

gogoáșă de mătáse s. f. + prep. + s. f.
gogoșilor
GUGOÁȘĂ s. f. v. gogoașă.

DOOM

gogoáșă de mătáse s. f. + prep. + s. f.
gogren
GOGRÉNĂ s. f. v. grogrenă.
gogrenă
GOGRÉNĂ s. f. v. grogrenă.
gogu
Gogu s. invar. (glum.) penis.
gogu
Gogu Pompieru expr. (er., glum.) v. Gogu.
gogul
GOG, gogi, s. m. (Reg.) Băiat sau tânăr prost. – Cf. n. pr. G o g u.

DOOM

gog (reg.) s. m., pl. gogi
gogului
GOG, gogi, s. m. (Reg.) Băiat sau tânăr prost. – Cf. n. pr. G o g u.

DOOM

gog (reg.) s. m., pl. gogi
gogâlț
GOGẤLȚ interj. Cuvânt care imită zgomotul făcut de cineva care înghite repede, cu lăcomie un aliment sau un lichid. – Onomatopee.

DOOM

gogấlț interj.
gogâlțăi
gogâlțăi, gogâlțăi v. i. a înghiți lichide producând un zgomot neplăcut la nivelul glotei.
gogîlț
GOGẤLȚ interj. Cuvânt care imită zgomotul făcut de cineva care înghite repede, cu lăcomie un aliment sau un lichid. – Onomatopee.

DOOM

gogấlț interj.
gogă
gógă (-gi), s. f. – 1. Nucă. – 2. Baubau, sperietoare. Creație expresivă, cf. cocă. Coincide cu alte formații de același tip, ca alb. gogë „baubau”, mag. gogó „nucă”; este interesantă coincidența cu sp., unde coco are de asemenea dublul sens de „boabă, fruct rotund” și de „fantasmă”. Este dublet al lui gog, s. m. (tont, prost), cf. coc față de cocă. După DAR, gog ar proveni de la Gogu, prescurtare familiară de la Gheorghe. Cihac, II, 717; Philippide, II, 715; DAR; Rosetti, II, 117 și Pușcariu, Lr., 265 îl pun în legătură pe gogă cu alb. Caracterul expresiv al acestor formații a fost indicat încă de Spitzer, Mitt. Wien, 320-33. După Lahovary 330 sînt cuvinte anterioare indoeurop. Der. goagă, s. f. (popic, bilă); gogea, s. f. (bulgăre de sare gemă); goghe, s. f. (copil, prunc); goghie (var. gughie), s. f. (plevușcă, pește mărunt); gogi, vb. (a curăța de nuci); goglează (var. gogle(a)z), s. f. (coajă, pieliță; talaj; bagatelă), pentru a cărui der. cf. cocleț (primul sens pare a fi în legătură cu gogi, al doilea cu gogoașe „minciună”; DAR menționează mag. goklesz „inutil”, care ar putea deriva din rom.); gogleț, s. m. (prost, tont), cf. mag. gágó (DAR crede că mag. e sursa cuvîntului rom.) ngr. γεγές, alb. gegë „albanez din nord”; gogoloș (var. boboloș), s. n. (grunz, bulgăre), cf. cocoloș; gogon, s. n. (boabă; bilă, obiect rotund în general); gogonat, adj. (rotund, sferic; umflat, exagerat); gogoneț, adj. (gogonat; umflat; exagerat, ieșit din comun); gogoni (var. gogona), vb. (a umfla); gogonea, s. f. (fruct; varietate de roșie); gogoroană, s. f. (Trans., bomboană); gogoriță, s. f. (sperietoare, baubau); gogoloasă, s. f. (sperietoare, baubau); gorgună (var. gorgoană), s. f. (vrăjitoare bătrînă, femeie rea); gorgoane, s. f. pl. (spirite), care, după ipoteza improbabilă a lui Bogrea, Dacor., IV, 820, s-ar explica prin intermediul lui gorgon, s. n. (tril de muzică orientală) și acesta de origine necunoscută (apropierea de numele de Gorgona, cf. Tagliavini, Arch. Rom., XII, 204, este extrem de incertă); gorgoni, vb. (a goni, a alunga), der. al cuvîntului anterior și în același timp reduplicare expresivă de la goni, al cărui sens primar trebuie să fi fost „a da dracului”; gojgar, s. n. (groapă), a cărui der. nu este clară, dar. cf. goagă, goță, s. f. (Trans., sperietoare); goțoi, s. m. (Trans., mască ce se scoate în procesiunea de Sfîntul Gheorghe). – Cf. gogoașe, gogoman, gurgui.
goi
gói (-i), s. m. – Necredincios, din punctul de vedere al evreilor. Ebr. goj „popor păgîn”, cf. it. goi (Battisti, III, 1839).
goi
GOL2, GOÁLĂ, (I) goi, goale, adj., (II) goluri, s. n. I. Adj. 1. (Despre oameni) Care nu are pe corp (sau pe o parte a corpului) niciun fel de îmbrăcăminte. ◊ Expr. (A fi) cu coatele goale = a) (a fi) cu haina ruptă în coate; b) (a fi îmbrăcat) sărăcăcios; (a fi) sărac. Adevărul gol (-goluț) = adevăr spus direct, fără menajamente; adevăr evident, de necontestat. Minciună goală = minciună evidentă. ♦ Care are haine puține, care este sărăcăcios (sau prea ușor) îmbrăcat; p. ext. sărac. ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) gol = a jefui (pe cineva) de tot ce are. ♦ (Despre păsări sau alte animale) Golaș (1). ♦ (Despre copaci, crengi) Care este lipsit de frunze. ♦ (Despre pereți) Care nu are agățat sau lipit nimic pe el. 2. (Despre suprafețe, terenuri, regiuni) Care nu este acoperit cu vegetație, cu case etc. sau care este fără ființe, pustiu. ♦ Care nu are acoperiș sau nu este acoperit. ◊ Expr. Sub cerul gol = a) fără adăpost; b) afară, în aer liber. Pe pământul gol sau pe scândura goală = fără așternut, direct pe pământ sau pe scândurile patului. 3. (Despre alimente) Care nu este asociat, combinat cu nimic altceva; simplu. Pâine goală. 4. (Despre recipiente, spații închise etc.) Care nu conține nimic în interior; deșert. ◊ (Substantivat) Sună a gol. ◊ Expr. Cu mâna goală = a) fără niciun dar, fără niciun ban; b) care nu are (sau neavând) nicio armă asupra sa. Pe inima goală sau pe stomacul gol = fără să fi mâncat ceva înainte; pe nemâncate. ♦ (Despre corpuri) Care are o cavitate în interior. 5. Fig. Care este fără temei, fără fond; neîntemeiat. II. S. n. Spațiu liber, cavitate (în interiorul unui corp); vid. ◊ Gol de aer = zonă din atmosferă unde o aeronavă întâlnește un curent de aer descendent. Gol de producție = stagnare temporară a producției. ◊ Loc. adv. În gol = a) în abis sau prin aer (îndreptându-se cu viteza în jos); b) cu privirea fixă, fără țintă; c) fără folos, zadarnic. ◊ Expr. A umple un gol = a completa o lipsă, a satisface o nevoie reală. A simți un gol la (sau în) stomac = a avea o senzație neplăcută de la stomac din cauza foamei. A (se) da de gol = a (se) trăda, a (se) demasca. (În superțiții) A(-i) ieși (cuiva) cu gol(ul) = a ieși înaintea cuiva cu un vas gol (prevestindu-i prin aceasta un insucces). ♦ Loc lipsit de vegetație, de așezări. – Din sl. golŭ.

DOOM

gol2 s. n., pl. góluri
goii
GOL2, GOÁLĂ, (I) goi, goale, adj., (II) goluri, s. n. I. Adj. 1. (Despre oameni) Care nu are pe corp (sau pe o parte a corpului) niciun fel de îmbrăcăminte. ◊ Expr. (A fi) cu coatele goale = a) (a fi) cu haina ruptă în coate; b) (a fi îmbrăcat) sărăcăcios; (a fi) sărac. Adevărul gol (-goluț) = adevăr spus direct, fără menajamente; adevăr evident, de necontestat. Minciună goală = minciună evidentă. ♦ Care are haine puține, care este sărăcăcios (sau prea ușor) îmbrăcat; p. ext. sărac. ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) gol = a jefui (pe cineva) de tot ce are. ♦ (Despre păsări sau alte animale) Golaș (1). ♦ (Despre copaci, crengi) Care este lipsit de frunze. ♦ (Despre pereți) Care nu are agățat sau lipit nimic pe el. 2. (Despre suprafețe, terenuri, regiuni) Care nu este acoperit cu vegetație, cu case etc. sau care este fără ființe, pustiu. ♦ Care nu are acoperiș sau nu este acoperit. ◊ Expr. Sub cerul gol = a) fără adăpost; b) afară, în aer liber. Pe pământul gol sau pe scândura goală = fără așternut, direct pe pământ sau pe scândurile patului. 3. (Despre alimente) Care nu este asociat, combinat cu nimic altceva; simplu. Pâine goală. 4. (Despre recipiente, spații închise etc.) Care nu conține nimic în interior; deșert. ◊ (Substantivat) Sună a gol. ◊ Expr. Cu mâna goală = a) fără niciun dar, fără niciun ban; b) care nu are (sau neavând) nicio armă asupra sa. Pe inima goală sau pe stomacul gol = fără să fi mâncat ceva înainte; pe nemâncate. ♦ (Despre corpuri) Care are o cavitate în interior. 5. Fig. Care este fără temei, fără fond; neîntemeiat. II. S. n. Spațiu liber, cavitate (în interiorul unui corp); vid. ◊ Gol de aer = zonă din atmosferă unde o aeronavă întâlnește un curent de aer descendent. Gol de producție = stagnare temporară a producției. ◊ Loc. adv. În gol = a) în abis sau prin aer (îndreptându-se cu viteza în jos); b) cu privirea fixă, fără țintă; c) fără folos, zadarnic. ◊ Expr. A umple un gol = a completa o lipsă, a satisface o nevoie reală. A simți un gol la (sau în) stomac = a avea o senzație neplăcută de la stomac din cauza foamei. A (se) da de gol = a (se) trăda, a (se) demasca. (În superțiții) A(-i) ieși (cuiva) cu gol(ul) = a ieși înaintea cuiva cu un vas gol (prevestindu-i prin aceasta un insucces). ♦ Loc lipsit de vegetație, de așezări. – Din sl. golŭ.

DOOM

gol2 s. n., pl. góluri
goilor
GOL2, GOÁLĂ, (I) goi, goale, adj., (II) goluri, s. n. I. Adj. 1. (Despre oameni) Care nu are pe corp (sau pe o parte a corpului) niciun fel de îmbrăcăminte. ◊ Expr. (A fi) cu coatele goale = a) (a fi) cu haina ruptă în coate; b) (a fi îmbrăcat) sărăcăcios; (a fi) sărac. Adevărul gol (-goluț) = adevăr spus direct, fără menajamente; adevăr evident, de necontestat. Minciună goală = minciună evidentă. ♦ Care are haine puține, care este sărăcăcios (sau prea ușor) îmbrăcat; p. ext. sărac. ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) gol = a jefui (pe cineva) de tot ce are. ♦ (Despre păsări sau alte animale) Golaș (1). ♦ (Despre copaci, crengi) Care este lipsit de frunze. ♦ (Despre pereți) Care nu are agățat sau lipit nimic pe el. 2. (Despre suprafețe, terenuri, regiuni) Care nu este acoperit cu vegetație, cu case etc. sau care este fără ființe, pustiu. ♦ Care nu are acoperiș sau nu este acoperit. ◊ Expr. Sub cerul gol = a) fără adăpost; b) afară, în aer liber. Pe pământul gol sau pe scândura goală = fără așternut, direct pe pământ sau pe scândurile patului. 3. (Despre alimente) Care nu este asociat, combinat cu nimic altceva; simplu. Pâine goală. 4. (Despre recipiente, spații închise etc.) Care nu conține nimic în interior; deșert. ◊ (Substantivat) Sună a gol. ◊ Expr. Cu mâna goală = a) fără niciun dar, fără niciun ban; b) care nu are (sau neavând) nicio armă asupra sa. Pe inima goală sau pe stomacul gol = fără să fi mâncat ceva înainte; pe nemâncate. ♦ (Despre corpuri) Care are o cavitate în interior. 5. Fig. Care este fără temei, fără fond; neîntemeiat. II. S. n. Spațiu liber, cavitate (în interiorul unui corp); vid. ◊ Gol de aer = zonă din atmosferă unde o aeronavă întâlnește un curent de aer descendent. Gol de producție = stagnare temporară a producției. ◊ Loc. adv. În gol = a) în abis sau prin aer (îndreptându-se cu viteza în jos); b) cu privirea fixă, fără țintă; c) fără folos, zadarnic. ◊ Expr. A umple un gol = a completa o lipsă, a satisface o nevoie reală. A simți un gol la (sau în) stomac = a avea o senzație neplăcută de la stomac din cauza foamei. A (se) da de gol = a (se) trăda, a (se) demasca. (În superțiții) A(-i) ieși (cuiva) cu gol(ul) = a ieși înaintea cuiva cu un vas gol (prevestindu-i prin aceasta un insucces). ♦ Loc lipsit de vegetație, de așezări. – Din sl. golŭ.

DOOM

gol2 s. n., pl. góluri
gol
GOL2, GOÁLĂ, (I) goi, goale, adj., (II) goluri, s. n. I. Adj. 1. (Despre oameni) Care nu are pe corp (sau pe o parte a corpului) niciun fel de îmbrăcăminte. ◊ Expr. (A fi) cu coatele goale = a) (a fi) cu haina ruptă în coate; b) (a fi îmbrăcat) sărăcăcios; (a fi) sărac. Adevărul gol (-goluț) = adevăr spus direct, fără menajamente; adevăr evident, de necontestat. Minciună goală = minciună evidentă. ♦ Care are haine puține, care este sărăcăcios (sau prea ușor) îmbrăcat; p. ext. sărac. ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) gol = a jefui (pe cineva) de tot ce are. ♦ (Despre păsări sau alte animale) Golaș (1). ♦ (Despre copaci, crengi) Care este lipsit de frunze. ♦ (Despre pereți) Care nu are agățat sau lipit nimic pe el. 2. (Despre suprafețe, terenuri, regiuni) Care nu este acoperit cu vegetație, cu case etc. sau care este fără ființe, pustiu. ♦ Care nu are acoperiș sau nu este acoperit. ◊ Expr. Sub cerul gol = a) fără adăpost; b) afară, în aer liber. Pe pământul gol sau pe scândura goală = fără așternut, direct pe pământ sau pe scândurile patului. 3. (Despre alimente) Care nu este asociat, combinat cu nimic altceva; simplu. Pâine goală. 4. (Despre recipiente, spații închise etc.) Care nu conține nimic în interior; deșert. ◊ (Substantivat) Sună a gol. ◊ Expr. Cu mâna goală = a) fără niciun dar, fără niciun ban; b) care nu are (sau neavând) nicio armă asupra sa. Pe inima goală sau pe stomacul gol = fără să fi mâncat ceva înainte; pe nemâncate. ♦ (Despre corpuri) Care are o cavitate în interior. 5. Fig. Care este fără temei, fără fond; neîntemeiat. II. S. n. Spațiu liber, cavitate (în interiorul unui corp); vid. ◊ Gol de aer = zonă din atmosferă unde o aeronavă întâlnește un curent de aer descendent. Gol de producție = stagnare temporară a producției. ◊ Loc. adv. În gol = a) în abis sau prin aer (îndreptându-se cu viteza în jos); b) cu privirea fixă, fără țintă; c) fără folos, zadarnic. ◊ Expr. A umple un gol = a completa o lipsă, a satisface o nevoie reală. A simți un gol la (sau în) stomac = a avea o senzație neplăcută de la stomac din cauza foamei. A (se) da de gol = a (se) trăda, a (se) demasca. (În superțiții) A(-i) ieși (cuiva) cu gol(ul) = a ieși înaintea cuiva cu un vas gol (prevestindu-i prin aceasta un insucces). ♦ Loc lipsit de vegetație, de așezări. – Din sl. golŭ.

DOOM

gol2 s. n., pl. góluri
gol
GOL1, goluri, s. n. (La unele sporturi) Introducere a mingii în poarta echipei adverse; punct marcat astfel. – Din engl. goal.
golan
GOLÁN, golani, s. m. (Peior.) 1. Om fără ocupație, care bate toată ziua drumurile fără să facă nimic util; derbedeu. 2. (Adesea adjectival) Om sărac, zdrențăros, care nu are cu ce se îmbrăca. – Gol2 + suf. -an.

DOOM

!golán s. m., pl. goláni
golan
GOLÁN, golani, s. m. (Peior.) 1. Om fără ocupație, care bate toată ziua drumurile fără să facă nimic util; derbedeu. 2. (Adesea adjectival) Om sărac, zdrențăros, care nu are cu ce se îmbrăca. – Gol2 + suf. -an.

DOOM

!golán s. m., pl. goláni
golana
GOLÁN, golani, s. m. (Peior.) 1. Om fără ocupație, care bate toată ziua drumurile fără să facă nimic util; derbedeu. 2. (Adesea adjectival) Om sărac, zdrențăros, care nu are cu ce se îmbrăca. – Gol2 + suf. -an.

DOOM

!golán s. m., pl. goláni
golana
GOLÁN, golani, s. m. (Peior.) 1. Om fără ocupație, care bate toată ziua drumurile fără să facă nimic util; derbedeu. 2. (Adesea adjectival) Om sărac, zdrențăros, care nu are cu ce se îmbrăca. – Gol2 + suf. -an.

DOOM

!golán s. m., pl. goláni
golanca
GOLÁNCĂ, golance, s. f. (Peior.) Fată sau femeie neserioasă, care bate toată ziua drumurile fără să facă nimic util. – Golan + suf. -că.

DOOM

goláncă s. f., g.-d. art. goláncei; pl. golánce
golance
GOLÁNCĂ, golance, s. f. (Peior.) Fată sau femeie neserioasă, care bate toată ziua drumurile fără să facă nimic util. – Golan + suf. -că.

DOOM

goláncă s. f., g.-d. art. goláncei; pl. golánce
golancei
GOLÁNCĂ, golance, s. f. (Peior.) Fată sau femeie neserioasă, care bate toată ziua drumurile fără să facă nimic util. – Golan + suf. -că.

DOOM

goláncă s. f., g.-d. art. goláncei; pl. golánce
golancele
GOLÁNCĂ, golance, s. f. (Peior.) Fată sau femeie neserioasă, care bate toată ziua drumurile fără să facă nimic util. – Golan + suf. -că.

DOOM

goláncă s. f., g.-d. art. goláncei; pl. golánce
golancelor
GOLÁNCĂ, golance, s. f. (Peior.) Fată sau femeie neserioasă, care bate toată ziua drumurile fără să facă nimic util. – Golan + suf. -că.

DOOM

goláncă s. f., g.-d. art. goláncei; pl. golánce
golane
GOLÁN, golani, s. m. (Peior.) 1. Om fără ocupație, care bate toată ziua drumurile fără să facă nimic util; derbedeu. 2. (Adesea adjectival) Om sărac, zdrențăros, care nu are cu ce se îmbrăca. – Gol2 + suf. -an.

DOOM

!golán s. m., pl. goláni
golane
GOLÁN, golani, s. m. (Peior.) 1. Om fără ocupație, care bate toată ziua drumurile fără să facă nimic util; derbedeu. 2. (Adesea adjectival) Om sărac, zdrențăros, care nu are cu ce se îmbrăca. – Gol2 + suf. -an.

DOOM

!golán s. m., pl. goláni
golanei
GOLÁN, golani, s. m. (Peior.) 1. Om fără ocupație, care bate toată ziua drumurile fără să facă nimic util; derbedeu. 2. (Adesea adjectival) Om sărac, zdrențăros, care nu are cu ce se îmbrăca. – Gol2 + suf. -an.

DOOM

!golán s. m., pl. goláni
golanei
GOLÁN, golani, s. m. (Peior.) 1. Om fără ocupație, care bate toată ziua drumurile fără să facă nimic util; derbedeu. 2. (Adesea adjectival) Om sărac, zdrențăros, care nu are cu ce se îmbrăca. – Gol2 + suf. -an.

DOOM

!golán s. m., pl. goláni
golanele
GOLÁN, golani, s. m. (Peior.) 1. Om fără ocupație, care bate toată ziua drumurile fără să facă nimic util; derbedeu. 2. (Adesea adjectival) Om sărac, zdrențăros, care nu are cu ce se îmbrăca. – Gol2 + suf. -an.

DOOM

!golán s. m., pl. goláni
golanele
GOLÁN, golani, s. m. (Peior.) 1. Om fără ocupație, care bate toată ziua drumurile fără să facă nimic util; derbedeu. 2. (Adesea adjectival) Om sărac, zdrențăros, care nu are cu ce se îmbrăca. – Gol2 + suf. -an.

DOOM

!golán s. m., pl. goláni
golanelor
GOLÁN, golani, s. m. (Peior.) 1. Om fără ocupație, care bate toată ziua drumurile fără să facă nimic util; derbedeu. 2. (Adesea adjectival) Om sărac, zdrențăros, care nu are cu ce se îmbrăca. – Gol2 + suf. -an.

DOOM

!golán s. m., pl. goláni
golanelor
GOLÁN, golani, s. m. (Peior.) 1. Om fără ocupație, care bate toată ziua drumurile fără să facă nimic util; derbedeu. 2. (Adesea adjectival) Om sărac, zdrențăros, care nu are cu ce se îmbrăca. – Gol2 + suf. -an.

DOOM

!golán s. m., pl. goláni
golani
GOLÁN, golani, s. m. (Peior.) 1. Om fără ocupație, care bate toată ziua drumurile fără să facă nimic util; derbedeu. 2. (Adesea adjectival) Om sărac, zdrențăros, care nu are cu ce se îmbrăca. – Gol2 + suf. -an.

DOOM

!golán s. m., pl. goláni
golani
GOLÁN, golani, s. m. (Peior.) 1. Om fără ocupație, care bate toată ziua drumurile fără să facă nimic util; derbedeu. 2. (Adesea adjectival) Om sărac, zdrențăros, care nu are cu ce se îmbrăca. – Gol2 + suf. -an.

DOOM

!golán s. m., pl. goláni
golania
Golania s. sg. Piața Universității din București, teatrul mișcărilor stradale anticomuniste din primăvara anului 1990.
golanii
GOLÁN, golani, s. m. (Peior.) 1. Om fără ocupație, care bate toată ziua drumurile fără să facă nimic util; derbedeu. 2. (Adesea adjectival) Om sărac, zdrențăros, care nu are cu ce se îmbrăca. – Gol2 + suf. -an.

DOOM

!golán s. m., pl. goláni
golanii
GOLÁN, golani, s. m. (Peior.) 1. Om fără ocupație, care bate toată ziua drumurile fără să facă nimic util; derbedeu. 2. (Adesea adjectival) Om sărac, zdrențăros, care nu are cu ce se îmbrăca. – Gol2 + suf. -an.

DOOM

!golán s. m., pl. goláni
golanilor
GOLÁN, golani, s. m. (Peior.) 1. Om fără ocupație, care bate toată ziua drumurile fără să facă nimic util; derbedeu. 2. (Adesea adjectival) Om sărac, zdrențăros, care nu are cu ce se îmbrăca. – Gol2 + suf. -an.

DOOM

!golán s. m., pl. goláni
golanilor
GOLÁN, golani, s. m. (Peior.) 1. Om fără ocupație, care bate toată ziua drumurile fără să facă nimic util; derbedeu. 2. (Adesea adjectival) Om sărac, zdrențăros, care nu are cu ce se îmbrăca. – Gol2 + suf. -an.

DOOM

!golán s. m., pl. goláni
golanul
GOLÁN, golani, s. m. (Peior.) 1. Om fără ocupație, care bate toată ziua drumurile fără să facă nimic util; derbedeu. 2. (Adesea adjectival) Om sărac, zdrențăros, care nu are cu ce se îmbrăca. – Gol2 + suf. -an.

DOOM

!golán s. m., pl. goláni
golanul
GOLÁN, golani, s. m. (Peior.) 1. Om fără ocupație, care bate toată ziua drumurile fără să facă nimic util; derbedeu. 2. (Adesea adjectival) Om sărac, zdrențăros, care nu are cu ce se îmbrăca. – Gol2 + suf. -an.

DOOM

!golán s. m., pl. goláni
golanului
GOLÁN, golani, s. m. (Peior.) 1. Om fără ocupație, care bate toată ziua drumurile fără să facă nimic util; derbedeu. 2. (Adesea adjectival) Om sărac, zdrențăros, care nu are cu ce se îmbrăca. – Gol2 + suf. -an.

DOOM

!golán s. m., pl. goláni
golanului
GOLÁN, golani, s. m. (Peior.) 1. Om fără ocupație, care bate toată ziua drumurile fără să facă nimic util; derbedeu. 2. (Adesea adjectival) Om sărac, zdrențăros, care nu are cu ce se îmbrăca. – Gol2 + suf. -an.

DOOM

!golán s. m., pl. goláni
golaveraj
GOLAVERÁJ, golaveraje, s. n. Raportul sau diferența dintre golurile marcate și cele primite de o echipă la unele jocuri sportive, care departajează între ele două echipe aflate la egalitate de puncte. – Din fr. goal-average.

DOOM

!golaveráj (go-la-/gol-a-) s. n., pl. golaveráje
golaveraje
GOLAVERÁJ, golaveraje, s. n. Raportul sau diferența dintre golurile marcate și cele primite de o echipă la unele jocuri sportive, care departajează între ele două echipe aflate la egalitate de puncte. – Din fr. goal-average.

DOOM

!golaveráj (go-la-/gol-a-) s. n., pl. golaveráje
golaverajele
GOLAVERÁJ, golaveraje, s. n. Raportul sau diferența dintre golurile marcate și cele primite de o echipă la unele jocuri sportive, care departajează între ele două echipe aflate la egalitate de puncte. – Din fr. goal-average.

DOOM

!golaveráj (go-la-/gol-a-) s. n., pl. golaveráje
golaverajelor
GOLAVERÁJ, golaveraje, s. n. Raportul sau diferența dintre golurile marcate și cele primite de o echipă la unele jocuri sportive, care departajează între ele două echipe aflate la egalitate de puncte. – Din fr. goal-average.

DOOM

!golaveráj (go-la-/gol-a-) s. n., pl. golaveráje
golaverajul
GOLAVERÁJ, golaveraje, s. n. Raportul sau diferența dintre golurile marcate și cele primite de o echipă la unele jocuri sportive, care departajează între ele două echipe aflate la egalitate de puncte. – Din fr. goal-average.

DOOM

!golaveráj (go-la-/gol-a-) s. n., pl. golaveráje
golaverajului
GOLAVERÁJ, golaveraje, s. n. Raportul sau diferența dintre golurile marcate și cele primite de o echipă la unele jocuri sportive, care departajează între ele două echipe aflate la egalitate de puncte. – Din fr. goal-average.

DOOM

!golaveráj (go-la-/gol-a-) s. n., pl. golaveráje
golaș
GOLÁȘ, -Ă, golași, -e, adj. 1. (Despre păsări) Care este lipsit de pene (pe întregul corp sau pe o parte a lui); (despre animale) care este lipsit de păr; gol2. ♦ (Înv.; despre oameni) Gol2 (I 1). 2. (Despre copaci, crengi) Care este lipsit de frunze; gol2. 3. (Despre suprafețe, terenuri, regiuni) Care este lipsit de vegetație; gol2. – Gol2 + suf. -aș.

DOOM

goláș adj. m., pl. goláși; f. goláșă, art. goláșa, pl. goláșe
golașa
GOLÁȘ, -Ă, golași, -e, adj. 1. (Despre păsări) Care este lipsit de pene (pe întregul corp sau pe o parte a lui); (despre animale) care este lipsit de păr; gol2. ♦ (Înv.; despre oameni) Gol2 (I 1). 2. (Despre copaci, crengi) Care este lipsit de frunze; gol2. 3. (Despre suprafețe, terenuri, regiuni) Care este lipsit de vegetație; gol2. – Gol2 + suf. -aș.

DOOM

goláș adj. m., pl. goláși; f. goláșă, art. goláșa, pl. goláșe
golașe
GOLÁȘ, -Ă, golași, -e, adj. 1. (Despre păsări) Care este lipsit de pene (pe întregul corp sau pe o parte a lui); (despre animale) care este lipsit de păr; gol2. ♦ (Înv.; despre oameni) Gol2 (I 1). 2. (Despre copaci, crengi) Care este lipsit de frunze; gol2. 3. (Despre suprafețe, terenuri, regiuni) Care este lipsit de vegetație; gol2. – Gol2 + suf. -aș.

DOOM

goláș adj. m., pl. goláși; f. goláșă, art. goláșa, pl. goláșe
golașei
GOLÁȘ, -Ă, golași, -e, adj. 1. (Despre păsări) Care este lipsit de pene (pe întregul corp sau pe o parte a lui); (despre animale) care este lipsit de păr; gol2. ♦ (Înv.; despre oameni) Gol2 (I 1). 2. (Despre copaci, crengi) Care este lipsit de frunze; gol2. 3. (Despre suprafețe, terenuri, regiuni) Care este lipsit de vegetație; gol2. – Gol2 + suf. -aș.

DOOM

goláș adj. m., pl. goláși; f. goláșă, art. goláșa, pl. goláșe
golașele
GOLÁȘ, -Ă, golași, -e, adj. 1. (Despre păsări) Care este lipsit de pene (pe întregul corp sau pe o parte a lui); (despre animale) care este lipsit de păr; gol2. ♦ (Înv.; despre oameni) Gol2 (I 1). 2. (Despre copaci, crengi) Care este lipsit de frunze; gol2. 3. (Despre suprafețe, terenuri, regiuni) Care este lipsit de vegetație; gol2. – Gol2 + suf. -aș.

DOOM

goláș adj. m., pl. goláși; f. goláșă, art. goláșa, pl. goláșe
golașelor
GOLÁȘ, -Ă, golași, -e, adj. 1. (Despre păsări) Care este lipsit de pene (pe întregul corp sau pe o parte a lui); (despre animale) care este lipsit de păr; gol2. ♦ (Înv.; despre oameni) Gol2 (I 1). 2. (Despre copaci, crengi) Care este lipsit de frunze; gol2. 3. (Despre suprafețe, terenuri, regiuni) Care este lipsit de vegetație; gol2. – Gol2 + suf. -aș.

DOOM

goláș adj. m., pl. goláși; f. goláșă, art. goláșa, pl. goláșe
golași
GOLÁȘ, -Ă, golași, -e, adj. 1. (Despre păsări) Care este lipsit de pene (pe întregul corp sau pe o parte a lui); (despre animale) care este lipsit de păr; gol2. ♦ (Înv.; despre oameni) Gol2 (I 1). 2. (Despre copaci, crengi) Care este lipsit de frunze; gol2. 3. (Despre suprafețe, terenuri, regiuni) Care este lipsit de vegetație; gol2. – Gol2 + suf. -aș.

DOOM

goláș adj. m., pl. goláși; f. goláșă, art. goláșa, pl. goláșe
golașii
GOLÁȘ, -Ă, golași, -e, adj. 1. (Despre păsări) Care este lipsit de pene (pe întregul corp sau pe o parte a lui); (despre animale) care este lipsit de păr; gol2. ♦ (Înv.; despre oameni) Gol2 (I 1). 2. (Despre copaci, crengi) Care este lipsit de frunze; gol2. 3. (Despre suprafețe, terenuri, regiuni) Care este lipsit de vegetație; gol2. – Gol2 + suf. -aș.

DOOM

goláș adj. m., pl. goláși; f. goláșă, art. goláșa, pl. goláșe
golașilor
GOLÁȘ, -Ă, golași, -e, adj. 1. (Despre păsări) Care este lipsit de pene (pe întregul corp sau pe o parte a lui); (despre animale) care este lipsit de păr; gol2. ♦ (Înv.; despre oameni) Gol2 (I 1). 2. (Despre copaci, crengi) Care este lipsit de frunze; gol2. 3. (Despre suprafețe, terenuri, regiuni) Care este lipsit de vegetație; gol2. – Gol2 + suf. -aș.

DOOM

goláș adj. m., pl. goláși; f. goláșă, art. goláșa, pl. goláșe
golașul
GOLÁȘ, -Ă, golași, -e, adj. 1. (Despre păsări) Care este lipsit de pene (pe întregul corp sau pe o parte a lui); (despre animale) care este lipsit de păr; gol2. ♦ (Înv.; despre oameni) Gol2 (I 1). 2. (Despre copaci, crengi) Care este lipsit de frunze; gol2. 3. (Despre suprafețe, terenuri, regiuni) Care este lipsit de vegetație; gol2. – Gol2 + suf. -aș.

DOOM

goláș adj. m., pl. goláși; f. goláșă, art. goláșa, pl. goláșe
golașului
GOLÁȘ, -Ă, golași, -e, adj. 1. (Despre păsări) Care este lipsit de pene (pe întregul corp sau pe o parte a lui); (despre animale) care este lipsit de păr; gol2. ♦ (Înv.; despre oameni) Gol2 (I 1). 2. (Despre copaci, crengi) Care este lipsit de frunze; gol2. 3. (Despre suprafețe, terenuri, regiuni) Care este lipsit de vegetație; gol2. – Gol2 + suf. -aș.

DOOM

goláș adj. m., pl. goláși; f. goláșă, art. goláșa, pl. goláșe
goldan
GOLDÁN, goldani, s. m. Varietate de prun originar din Grecia (Prunus insititia). – Din goldană (derivat regresiv).

DOOM

goldán s. m., pl. goldáni
goldana
GOLDÁNĂ, goldane, s. f. Fructul goldanului, de formă aproape sferică, cu pielița subțire și cu miezul galben, zemos și dulce. – Et. nec.

DOOM

goldánă s. f., g.-d. art. goldánei; pl. goldáne
goldane
GOLDÁNĂ, goldane, s. f. Fructul goldanului, de formă aproape sferică, cu pielița subțire și cu miezul galben, zemos și dulce. – Et. nec.

DOOM

goldánă s. f., g.-d. art. goldánei; pl. goldáne
goldanei
GOLDÁNĂ, goldane, s. f. Fructul goldanului, de formă aproape sferică, cu pielița subțire și cu miezul galben, zemos și dulce. – Et. nec.

DOOM

goldánă s. f., g.-d. art. goldánei; pl. goldáne
goldanele
GOLDÁNĂ, goldane, s. f. Fructul goldanului, de formă aproape sferică, cu pielița subțire și cu miezul galben, zemos și dulce. – Et. nec.

DOOM

goldánă s. f., g.-d. art. goldánei; pl. goldáne
goldanelor
GOLDÁNĂ, goldane, s. f. Fructul goldanului, de formă aproape sferică, cu pielița subțire și cu miezul galben, zemos și dulce. – Et. nec.

DOOM

goldánă s. f., g.-d. art. goldánei; pl. goldáne
goldani
GOLDÁN, goldani, s. m. Varietate de prun originar din Grecia (Prunus insititia). – Din goldană (derivat regresiv).

DOOM

goldán s. m., pl. goldáni
goldanii
GOLDÁN, goldani, s. m. Varietate de prun originar din Grecia (Prunus insititia). – Din goldană (derivat regresiv).

DOOM

goldán s. m., pl. goldáni
goldanilor
GOLDÁN, goldani, s. m. Varietate de prun originar din Grecia (Prunus insititia). – Din goldană (derivat regresiv).

DOOM

goldán s. m., pl. goldáni
goldanul
GOLDÁN, goldani, s. m. Varietate de prun originar din Grecia (Prunus insititia). – Din goldană (derivat regresiv).

DOOM

goldán s. m., pl. goldáni
goldanului
GOLDÁN, goldani, s. m. Varietate de prun originar din Grecia (Prunus insititia). – Din goldană (derivat regresiv).

DOOM

goldán s. m., pl. goldáni
goldeanu
goldeanu sm. sg. aur.
goldschnit
GOLDSCHNIT s.n. (Poligr.) Dungă de poleială aurită aplicată pe marginea cărților. [Pron. góld-șnit. / < germ. Goldschnitt].
goldschnitul
GOLDSCHNIT s.n. (Poligr.) Dungă de poleială aurită aplicată pe marginea cărților. [Pron. góld-șnit. / < germ. Goldschnitt].
goldschnitului
GOLDSCHNIT s.n. (Poligr.) Dungă de poleială aurită aplicată pe marginea cărților. [Pron. góld-șnit. / < germ. Goldschnitt].
goldschnituri
GOLDSCHNIT s.n. (Poligr.) Dungă de poleială aurită aplicată pe marginea cărților. [Pron. góld-șnit. / < germ. Goldschnitt].
goldschniturile
GOLDSCHNIT s.n. (Poligr.) Dungă de poleială aurită aplicată pe marginea cărților. [Pron. góld-șnit. / < germ. Goldschnitt].
goldschniturilor
GOLDSCHNIT s.n. (Poligr.) Dungă de poleială aurită aplicată pe marginea cărților. [Pron. góld-șnit. / < germ. Goldschnitt].
golea
GOLÍ, golesc, vb. IV. 1. Tranz. A scoate sau a consuma întregul conținut dintr-un vas, recipient, spațiu etc.; a deșerta. ♦ Refl. pas. (Despre vase, recipiente, spații etc.) A rămâne gol2, fără ființe, pustiu. 2. Refl. (Fam.; despre ființe) A evacua fecalele sau urina. – Din gol2.

DOOM

golí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. golésc, imperf. 3 sg. goleá; conj. prez. 3 să goleáscă
goleai
GOLÍ, golesc, vb. IV. 1. Tranz. A scoate sau a consuma întregul conținut dintr-un vas, recipient, spațiu etc.; a deșerta. ♦ Refl. pas. (Despre vase, recipiente, spații etc.) A rămâne gol2, fără ființe, pustiu. 2. Refl. (Fam.; despre ființe) A evacua fecalele sau urina. – Din gol2.

DOOM

golí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. golésc, imperf. 3 sg. goleá; conj. prez. 3 să goleáscă
goleam
GOLÍ, golesc, vb. IV. 1. Tranz. A scoate sau a consuma întregul conținut dintr-un vas, recipient, spațiu etc.; a deșerta. ♦ Refl. pas. (Despre vase, recipiente, spații etc.) A rămâne gol2, fără ființe, pustiu. 2. Refl. (Fam.; despre ființe) A evacua fecalele sau urina. – Din gol2.

DOOM

golí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. golésc, imperf. 3 sg. goleá; conj. prez. 3 să goleáscă
golească
GOLÍ, golesc, vb. IV. 1. Tranz. A scoate sau a consuma întregul conținut dintr-un vas, recipient, spațiu etc.; a deșerta. ♦ Refl. pas. (Despre vase, recipiente, spații etc.) A rămâne gol2, fără ființe, pustiu. 2. Refl. (Fam.; despre ființe) A evacua fecalele sau urina. – Din gol2.

DOOM

golí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. golésc, imperf. 3 sg. goleá; conj. prez. 3 să goleáscă
goleau
GOLÍ, golesc, vb. IV. 1. Tranz. A scoate sau a consuma întregul conținut dintr-un vas, recipient, spațiu etc.; a deșerta. ♦ Refl. pas. (Despre vase, recipiente, spații etc.) A rămâne gol2, fără ființe, pustiu. 2. Refl. (Fam.; despre ființe) A evacua fecalele sau urina. – Din gol2.

DOOM

golí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. golésc, imperf. 3 sg. goleá; conj. prez. 3 să goleáscă
goleați
GOLÍ, golesc, vb. IV. 1. Tranz. A scoate sau a consuma întregul conținut dintr-un vas, recipient, spațiu etc.; a deșerta. ♦ Refl. pas. (Despre vase, recipiente, spații etc.) A rămâne gol2, fără ființe, pustiu. 2. Refl. (Fam.; despre ființe) A evacua fecalele sau urina. – Din gol2.

DOOM

golí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. golésc, imperf. 3 sg. goleá; conj. prez. 3 să goleáscă
golesc
GOLÍ, golesc, vb. IV. 1. Tranz. A scoate sau a consuma întregul conținut dintr-un vas, recipient, spațiu etc.; a deșerta. ♦ Refl. pas. (Despre vase, recipiente, spații etc.) A rămâne gol2, fără ființe, pustiu. 2. Refl. (Fam.; despre ființe) A evacua fecalele sau urina. – Din gol2.

DOOM

golí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. golésc, imperf. 3 sg. goleá; conj. prez. 3 să goleáscă
golește
GOLÍ, golesc, vb. IV. 1. Tranz. A scoate sau a consuma întregul conținut dintr-un vas, recipient, spațiu etc.; a deșerta. ♦ Refl. pas. (Despre vase, recipiente, spații etc.) A rămâne gol2, fără ființe, pustiu. 2. Refl. (Fam.; despre ființe) A evacua fecalele sau urina. – Din gol2.

DOOM

golí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. golésc, imperf. 3 sg. goleá; conj. prez. 3 să goleáscă
golești
GOLÍ, golesc, vb. IV. 1. Tranz. A scoate sau a consuma întregul conținut dintr-un vas, recipient, spațiu etc.; a deșerta. ♦ Refl. pas. (Despre vase, recipiente, spații etc.) A rămâne gol2, fără ființe, pustiu. 2. Refl. (Fam.; despre ființe) A evacua fecalele sau urina. – Din gol2.

DOOM

golí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. golésc, imperf. 3 sg. goleá; conj. prez. 3 să goleáscă
golf
GOLF2, golfuri, s. n. Parte a unui ocean, a unei mări sau a unui lac care pătrunde în uscat. – Din fr. golfe.

DOOM

golf2 (parte a unei ape) s. n., pl. gólfuri
golf
GOLF1 s. n. 1. Joc sportiv, între două sau patru persoane, care constă în introducerea unei mingi mici și dure în mai multe găuri succesive (aflate pe un teren special) prin lovirea ei cu o crosă. 2. (În sintagma) Pantaloni golf = pantaloni largi, legați strâns dedesubtul genunchiului. – Din engl., fr. golf.

DOOM

golf1 (sport) s. n.
golful
GOLF2, golfuri, s. n. Parte a unui ocean, a unei mări sau a unui lac care pătrunde în uscat. – Din fr. golfe.

DOOM

golf2 (parte a unei ape) s. n., pl. gólfuri
golful
GOLF1 s. n. 1. Joc sportiv, între două sau patru persoane, care constă în introducerea unei mingi mici și dure în mai multe găuri succesive (aflate pe un teren special) prin lovirea ei cu o crosă. 2. (În sintagma) Pantaloni golf = pantaloni largi, legați strâns dedesubtul genunchiului. – Din engl., fr. golf.

DOOM

golf1 (sport) s. n.
golfului
GOLF2, golfuri, s. n. Parte a unui ocean, a unei mări sau a unui lac care pătrunde în uscat. – Din fr. golfe.

DOOM

golf2 (parte a unei ape) s. n., pl. gólfuri
golfului
GOLF1 s. n. 1. Joc sportiv, între două sau patru persoane, care constă în introducerea unei mingi mici și dure în mai multe găuri succesive (aflate pe un teren special) prin lovirea ei cu o crosă. 2. (În sintagma) Pantaloni golf = pantaloni largi, legați strâns dedesubtul genunchiului. – Din engl., fr. golf.

DOOM

golf1 (sport) s. n.
golfuri
GOLF2, golfuri, s. n. Parte a unui ocean, a unei mări sau a unui lac care pătrunde în uscat. – Din fr. golfe.

DOOM

golf2 (parte a unei ape) s. n., pl. gólfuri
golfuri
GOLF1 s. n. 1. Joc sportiv, între două sau patru persoane, care constă în introducerea unei mingi mici și dure în mai multe găuri succesive (aflate pe un teren special) prin lovirea ei cu o crosă. 2. (În sintagma) Pantaloni golf = pantaloni largi, legați strâns dedesubtul genunchiului. – Din engl., fr. golf.

DOOM

golf1 (sport) s. n.
golfurile
GOLF2, golfuri, s. n. Parte a unui ocean, a unei mări sau a unui lac care pătrunde în uscat. – Din fr. golfe.

DOOM

golf2 (parte a unei ape) s. n., pl. gólfuri
golfurile
GOLF1 s. n. 1. Joc sportiv, între două sau patru persoane, care constă în introducerea unei mingi mici și dure în mai multe găuri succesive (aflate pe un teren special) prin lovirea ei cu o crosă. 2. (În sintagma) Pantaloni golf = pantaloni largi, legați strâns dedesubtul genunchiului. – Din engl., fr. golf.

DOOM

golf1 (sport) s. n.
golfurilor
GOLF2, golfuri, s. n. Parte a unui ocean, a unei mări sau a unui lac care pătrunde în uscat. – Din fr. golfe.

DOOM

golf2 (parte a unei ape) s. n., pl. gólfuri
golfurilor
GOLF1 s. n. 1. Joc sportiv, între două sau patru persoane, care constă în introducerea unei mingi mici și dure în mai multe găuri succesive (aflate pe un teren special) prin lovirea ei cu o crosă. 2. (În sintagma) Pantaloni golf = pantaloni largi, legați strâns dedesubtul genunchiului. – Din engl., fr. golf.

DOOM

golf1 (sport) s. n.
golgeter
GOLGÉTER s.m. v. golgheter.
golgheter
GOLGHÉTER, golgheteri, s. m. Sportiv care marchează cele mai multe goluri în cursul unei competiții sportive. – Din engl. goal-getter.

DOOM

golghéter s. m., pl. golghéteri
golgheteri
GOLGHÉTER, golgheteri, s. m. Sportiv care marchează cele mai multe goluri în cursul unei competiții sportive. – Din engl. goal-getter.

DOOM

golghéter s. m., pl. golghéteri
golgheterii
GOLGHÉTER, golgheteri, s. m. Sportiv care marchează cele mai multe goluri în cursul unei competiții sportive. – Din engl. goal-getter.

DOOM

golghéter s. m., pl. golghéteri
golgheterilor
GOLGHÉTER, golgheteri, s. m. Sportiv care marchează cele mai multe goluri în cursul unei competiții sportive. – Din engl. goal-getter.

DOOM

golghéter s. m., pl. golghéteri
golgheterul
GOLGHÉTER, golgheteri, s. m. Sportiv care marchează cele mai multe goluri în cursul unei competiții sportive. – Din engl. goal-getter.

DOOM

golghéter s. m., pl. golghéteri
golgheterului
GOLGHÉTER, golgheteri, s. m. Sportiv care marchează cele mai multe goluri în cursul unei competiții sportive. – Din engl. goal-getter.

DOOM

golghéter s. m., pl. golghéteri
golgăni
golgăni, golgănesc v. t. a fura banii cuiva; a tâlhări (pe cineva).
goli
GOLÍ, golesc, vb. IV. 1. Tranz. A scoate sau a consuma întregul conținut dintr-un vas, recipient, spațiu etc.; a deșerta. ♦ Refl. pas. (Despre vase, recipiente, spații etc.) A rămâne gol2, fără ființe, pustiu. 2. Refl. (Fam.; despre ființe) A evacua fecalele sau urina. – Din gol2.

DOOM

golí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. golésc, imperf. 3 sg. goleá; conj. prez. 3 să goleáscă
goliard
GOLIÁRD, goliarzi, s. m. Poet medieval de limbă latină, rătăcitor, care cânta bucuria de a trăi. [Pr.: -li-ard] – Din fr. goliard.

DOOM

goliárd (-li-ard) s. m., pl. goliárzi
goliardic
GOLIÁRDIC, -Ă, goliardici, -ce, adj. Caracteristic goliarzilor, de goliard. [Pr.: -li-ar-] – Goliard + suf. -ic.

DOOM

goliárdic (-li-ar-) adj. m., pl. goliárdici; f. goliárdică, pl. goliárdice
goliardica
GOLIÁRDIC, -Ă, goliardici, -ce, adj. Caracteristic goliarzilor, de goliard. [Pr.: -li-ar-] – Goliard + suf. -ic.

DOOM

goliárdic (-li-ar-) adj. m., pl. goliárdici; f. goliárdică, pl. goliárdice
goliardice
GOLIÁRDIC, -Ă, goliardici, -ce, adj. Caracteristic goliarzilor, de goliard. [Pr.: -li-ar-] – Goliard + suf. -ic.

DOOM

goliárdic (-li-ar-) adj. m., pl. goliárdici; f. goliárdică, pl. goliárdice
goliardicei
GOLIÁRDIC, -Ă, goliardici, -ce, adj. Caracteristic goliarzilor, de goliard. [Pr.: -li-ar-] – Goliard + suf. -ic.

DOOM

goliárdic (-li-ar-) adj. m., pl. goliárdici; f. goliárdică, pl. goliárdice
goliardicele
GOLIÁRDIC, -Ă, goliardici, -ce, adj. Caracteristic goliarzilor, de goliard. [Pr.: -li-ar-] – Goliard + suf. -ic.

DOOM

goliárdic (-li-ar-) adj. m., pl. goliárdici; f. goliárdică, pl. goliárdice
goliardicelor
GOLIÁRDIC, -Ă, goliardici, -ce, adj. Caracteristic goliarzilor, de goliard. [Pr.: -li-ar-] – Goliard + suf. -ic.

DOOM

goliárdic (-li-ar-) adj. m., pl. goliárdici; f. goliárdică, pl. goliárdice
goliardici
GOLIÁRDIC, -Ă, goliardici, -ce, adj. Caracteristic goliarzilor, de goliard. [Pr.: -li-ar-] – Goliard + suf. -ic.

DOOM

goliárdic (-li-ar-) adj. m., pl. goliárdici; f. goliárdică, pl. goliárdice
goliardicii
GOLIÁRDIC, -Ă, goliardici, -ce, adj. Caracteristic goliarzilor, de goliard. [Pr.: -li-ar-] – Goliard + suf. -ic.

DOOM

goliárdic (-li-ar-) adj. m., pl. goliárdici; f. goliárdică, pl. goliárdice
goliardicilor
GOLIÁRDIC, -Ă, goliardici, -ce, adj. Caracteristic goliarzilor, de goliard. [Pr.: -li-ar-] – Goliard + suf. -ic.

DOOM

goliárdic (-li-ar-) adj. m., pl. goliárdici; f. goliárdică, pl. goliárdice
goliardicul
GOLIÁRDIC, -Ă, goliardici, -ce, adj. Caracteristic goliarzilor, de goliard. [Pr.: -li-ar-] – Goliard + suf. -ic.

DOOM

goliárdic (-li-ar-) adj. m., pl. goliárdici; f. goliárdică, pl. goliárdice
goliardicului
GOLIÁRDIC, -Ă, goliardici, -ce, adj. Caracteristic goliarzilor, de goliard. [Pr.: -li-ar-] – Goliard + suf. -ic.

DOOM

goliárdic (-li-ar-) adj. m., pl. goliárdici; f. goliárdică, pl. goliárdice
goliardie
GOLIARDÍE s.f. (Liv.) Spirit de goliard; năzdrăvănie, libertinism; nonconformism. [Pron. -li-ar-. / < fr. goliardie, it. goliardia].
goliardul
GOLIÁRD, goliarzi, s. m. Poet medieval de limbă latină, rătăcitor, care cânta bucuria de a trăi. [Pr.: -li-ard] – Din fr. goliard.

DOOM

goliárd (-li-ard) s. m., pl. goliárzi
goliardului
GOLIÁRD, goliarzi, s. m. Poet medieval de limbă latină, rătăcitor, care cânta bucuria de a trăi. [Pr.: -li-ard] – Din fr. goliard.

DOOM

goliárd (-li-ard) s. m., pl. goliárzi
goliarzi
GOLIÁRD, goliarzi, s. m. Poet medieval de limbă latină, rătăcitor, care cânta bucuria de a trăi. [Pr.: -li-ard] – Din fr. goliard.

DOOM

goliárd (-li-ard) s. m., pl. goliárzi
goliarzii
GOLIÁRD, goliarzi, s. m. Poet medieval de limbă latină, rătăcitor, care cânta bucuria de a trăi. [Pr.: -li-ard] – Din fr. goliard.

DOOM

goliárd (-li-ard) s. m., pl. goliárzi
goliarzilor
GOLIÁRD, goliarzi, s. m. Poet medieval de limbă latină, rătăcitor, care cânta bucuria de a trăi. [Pr.: -li-ard] – Din fr. goliard.

DOOM

goliárd (-li-ard) s. m., pl. goliárzi
goliat
GOLIÁT s.m. (Liv.) Om de statură uriașă. [Pron. -li-at. / < Goliat – personaj biblic].
goliatul
GOLIÁT s.m. (Liv.) Om de statură uriașă. [Pron. -li-at. / < Goliat – personaj biblic].
goliatului
GOLIÁT s.m. (Liv.) Om de statură uriașă. [Pron. -li-at. / < Goliat – personaj biblic].
goliați
GOLIÁT s.m. (Liv.) Om de statură uriașă. [Pron. -li-at. / < Goliat – personaj biblic].
goliații
GOLIÁT s.m. (Liv.) Om de statură uriașă. [Pron. -li-at. / < Goliat – personaj biblic].
goliaților
GOLIÁT s.m. (Liv.) Om de statură uriașă. [Pron. -li-at. / < Goliat – personaj biblic].
golicică
GOLICÍCĂ, golicele, s. f. Plantă glabră cu frunzele sinuos dințate (Myagrum perfoliatum). – Gol + suf. -icică.
goliciune
GOLICIÚNE, goliciuni, s. f. 1. Starea omului gol2; p. ext. părțile goale ale trupului. ♦ Starea omului sărac. 2. Starea unui loc gol2, lipsit de vegetație, sărac, pustiu. 3. Fig. Aspectul real (și neplăcut, crud) al unui lucru, al unei soluții etc. – Gol2 + suf. -iciune.

DOOM

goliciúne s. f., g.-d. art. goliciúnii; pl. goliciúni
goliciunea
GOLICIÚNE, goliciuni, s. f. 1. Starea omului gol2; p. ext. părțile goale ale trupului. ♦ Starea omului sărac. 2. Starea unui loc gol2, lipsit de vegetație, sărac, pustiu. 3. Fig. Aspectul real (și neplăcut, crud) al unui lucru, al unei soluții etc. – Gol2 + suf. -iciune.

DOOM

goliciúne s. f., g.-d. art. goliciúnii; pl. goliciúni
goliciuni
GOLICIÚNE, goliciuni, s. f. 1. Starea omului gol2; p. ext. părțile goale ale trupului. ♦ Starea omului sărac. 2. Starea unui loc gol2, lipsit de vegetație, sărac, pustiu. 3. Fig. Aspectul real (și neplăcut, crud) al unui lucru, al unei soluții etc. – Gol2 + suf. -iciune.

DOOM

goliciúne s. f., g.-d. art. goliciúnii; pl. goliciúni
goliciunii
GOLICIÚNE, goliciuni, s. f. 1. Starea omului gol2; p. ext. părțile goale ale trupului. ♦ Starea omului sărac. 2. Starea unui loc gol2, lipsit de vegetație, sărac, pustiu. 3. Fig. Aspectul real (și neplăcut, crud) al unui lucru, al unei soluții etc. – Gol2 + suf. -iciune.

DOOM

goliciúne s. f., g.-d. art. goliciúnii; pl. goliciúni
goliciunile
GOLICIÚNE, goliciuni, s. f. 1. Starea omului gol2; p. ext. părțile goale ale trupului. ♦ Starea omului sărac. 2. Starea unui loc gol2, lipsit de vegetație, sărac, pustiu. 3. Fig. Aspectul real (și neplăcut, crud) al unui lucru, al unei soluții etc. – Gol2 + suf. -iciune.

DOOM

goliciúne s. f., g.-d. art. goliciúnii; pl. goliciúni
goliciunilor
GOLICIÚNE, goliciuni, s. f. 1. Starea omului gol2; p. ext. părțile goale ale trupului. ♦ Starea omului sărac. 2. Starea unui loc gol2, lipsit de vegetație, sărac, pustiu. 3. Fig. Aspectul real (și neplăcut, crud) al unui lucru, al unei soluții etc. – Gol2 + suf. -iciune.

DOOM

goliciúne s. f., g.-d. art. goliciúnii; pl. goliciúni
golii
GOLÍ, golesc, vb. IV. 1. Tranz. A scoate sau a consuma întregul conținut dintr-un vas, recipient, spațiu etc.; a deșerta. ♦ Refl. pas. (Despre vase, recipiente, spații etc.) A rămâne gol2, fără ființe, pustiu. 2. Refl. (Fam.; despre ființe) A evacua fecalele sau urina. – Din gol2.

DOOM

golí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. golésc, imperf. 3 sg. goleá; conj. prez. 3 să goleáscă
golim
GOLÍ, golesc, vb. IV. 1. Tranz. A scoate sau a consuma întregul conținut dintr-un vas, recipient, spațiu etc.; a deșerta. ♦ Refl. pas. (Despre vase, recipiente, spații etc.) A rămâne gol2, fără ființe, pustiu. 2. Refl. (Fam.; despre ființe) A evacua fecalele sau urina. – Din gol2.

DOOM

golí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. golésc, imperf. 3 sg. goleá; conj. prez. 3 să goleáscă
golind
GOLÍ, golesc, vb. IV. 1. Tranz. A scoate sau a consuma întregul conținut dintr-un vas, recipient, spațiu etc.; a deșerta. ♦ Refl. pas. (Despre vase, recipiente, spații etc.) A rămâne gol2, fără ființe, pustiu. 2. Refl. (Fam.; despre ființe) A evacua fecalele sau urina. – Din gol2.

DOOM

golí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. golésc, imperf. 3 sg. goleá; conj. prez. 3 să goleáscă
golire
GOLÍ, golesc, vb. IV. 1. Tranz. A scoate sau a consuma întregul conținut dintr-un vas, recipient, spațiu etc.; a deșerta. ♦ Refl. pas. (Despre vase, recipiente, spații etc.) A rămâne gol2, fără ființe, pustiu. 2. Refl. (Fam.; despre ființe) A evacua fecalele sau urina. – Din gol2.

DOOM

golí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. golésc, imperf. 3 sg. goleá; conj. prez. 3 să goleáscă
golire
GOLÍRE, goliri, s. f. Acțiunea de a (se) goli și rezultatul ei; deșertare. – V. goli.

DOOM

golíre s. f., g.-d. art. golírii; pl. golíri
golirea
GOLÍRE, goliri, s. f. Acțiunea de a (se) goli și rezultatul ei; deșertare. – V. goli.

DOOM

golíre s. f., g.-d. art. golírii; pl. golíri
goliri
GOLÍRE, goliri, s. f. Acțiunea de a (se) goli și rezultatul ei; deșertare. – V. goli.

DOOM

golíre s. f., g.-d. art. golírii; pl. golíri
golirii
GOLÍRE, goliri, s. f. Acțiunea de a (se) goli și rezultatul ei; deșertare. – V. goli.

DOOM

golíre s. f., g.-d. art. golírii; pl. golíri
golirile
GOLÍRE, goliri, s. f. Acțiunea de a (se) goli și rezultatul ei; deșertare. – V. goli.

DOOM

golíre s. f., g.-d. art. golírii; pl. golíri
golirilor
GOLÍRE, goliri, s. f. Acțiunea de a (se) goli și rezultatul ei; deșertare. – V. goli.

DOOM

golíre s. f., g.-d. art. golírii; pl. golíri
goliră
GOLÍ, golesc, vb. IV. 1. Tranz. A scoate sau a consuma întregul conținut dintr-un vas, recipient, spațiu etc.; a deșerta. ♦ Refl. pas. (Despre vase, recipiente, spații etc.) A rămâne gol2, fără ființe, pustiu. 2. Refl. (Fam.; despre ființe) A evacua fecalele sau urina. – Din gol2.

DOOM

golí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. golésc, imperf. 3 sg. goleá; conj. prez. 3 să goleáscă
golirăm
GOLÍ, golesc, vb. IV. 1. Tranz. A scoate sau a consuma întregul conținut dintr-un vas, recipient, spațiu etc.; a deșerta. ♦ Refl. pas. (Despre vase, recipiente, spații etc.) A rămâne gol2, fără ființe, pustiu. 2. Refl. (Fam.; despre ființe) A evacua fecalele sau urina. – Din gol2.

DOOM

golí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. golésc, imperf. 3 sg. goleá; conj. prez. 3 să goleáscă
golirăți
GOLÍ, golesc, vb. IV. 1. Tranz. A scoate sau a consuma întregul conținut dintr-un vas, recipient, spațiu etc.; a deșerta. ♦ Refl. pas. (Despre vase, recipiente, spații etc.) A rămâne gol2, fără ființe, pustiu. 2. Refl. (Fam.; despre ființe) A evacua fecalele sau urina. – Din gol2.

DOOM

golí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. golésc, imperf. 3 sg. goleá; conj. prez. 3 să goleáscă
golise
GOLÍ, golesc, vb. IV. 1. Tranz. A scoate sau a consuma întregul conținut dintr-un vas, recipient, spațiu etc.; a deșerta. ♦ Refl. pas. (Despre vase, recipiente, spații etc.) A rămâne gol2, fără ființe, pustiu. 2. Refl. (Fam.; despre ființe) A evacua fecalele sau urina. – Din gol2.

DOOM

golí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. golésc, imperf. 3 sg. goleá; conj. prez. 3 să goleáscă
golisem
GOLÍ, golesc, vb. IV. 1. Tranz. A scoate sau a consuma întregul conținut dintr-un vas, recipient, spațiu etc.; a deșerta. ♦ Refl. pas. (Despre vase, recipiente, spații etc.) A rămâne gol2, fără ființe, pustiu. 2. Refl. (Fam.; despre ființe) A evacua fecalele sau urina. – Din gol2.

DOOM

golí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. golésc, imperf. 3 sg. goleá; conj. prez. 3 să goleáscă
goliseră
GOLÍ, golesc, vb. IV. 1. Tranz. A scoate sau a consuma întregul conținut dintr-un vas, recipient, spațiu etc.; a deșerta. ♦ Refl. pas. (Despre vase, recipiente, spații etc.) A rămâne gol2, fără ființe, pustiu. 2. Refl. (Fam.; despre ființe) A evacua fecalele sau urina. – Din gol2.

DOOM

golí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. golésc, imperf. 3 sg. goleá; conj. prez. 3 să goleáscă
goliserăm
GOLÍ, golesc, vb. IV. 1. Tranz. A scoate sau a consuma întregul conținut dintr-un vas, recipient, spațiu etc.; a deșerta. ♦ Refl. pas. (Despre vase, recipiente, spații etc.) A rămâne gol2, fără ființe, pustiu. 2. Refl. (Fam.; despre ființe) A evacua fecalele sau urina. – Din gol2.

DOOM

golí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. golésc, imperf. 3 sg. goleá; conj. prez. 3 să goleáscă
goliserăți
GOLÍ, golesc, vb. IV. 1. Tranz. A scoate sau a consuma întregul conținut dintr-un vas, recipient, spațiu etc.; a deșerta. ♦ Refl. pas. (Despre vase, recipiente, spații etc.) A rămâne gol2, fără ființe, pustiu. 2. Refl. (Fam.; despre ființe) A evacua fecalele sau urina. – Din gol2.

DOOM

golí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. golésc, imperf. 3 sg. goleá; conj. prez. 3 să goleáscă
goliseși
GOLÍ, golesc, vb. IV. 1. Tranz. A scoate sau a consuma întregul conținut dintr-un vas, recipient, spațiu etc.; a deșerta. ♦ Refl. pas. (Despre vase, recipiente, spații etc.) A rămâne gol2, fără ființe, pustiu. 2. Refl. (Fam.; despre ființe) A evacua fecalele sau urina. – Din gol2.

DOOM

golí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. golésc, imperf. 3 sg. goleá; conj. prez. 3 să goleáscă
goliseți
GOLÍ, golesc, vb. IV. 1. Tranz. A scoate sau a consuma întregul conținut dintr-un vas, recipient, spațiu etc.; a deșerta. ♦ Refl. pas. (Despre vase, recipiente, spații etc.) A rămâne gol2, fără ființe, pustiu. 2. Refl. (Fam.; despre ființe) A evacua fecalele sau urina. – Din gol2.

DOOM

golí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. golésc, imperf. 3 sg. goleá; conj. prez. 3 să goleáscă
golit
GOLÍ, golesc, vb. IV. 1. Tranz. A scoate sau a consuma întregul conținut dintr-un vas, recipient, spațiu etc.; a deșerta. ♦ Refl. pas. (Despre vase, recipiente, spații etc.) A rămâne gol2, fără ființe, pustiu. 2. Refl. (Fam.; despre ființe) A evacua fecalele sau urina. – Din gol2.

DOOM

golí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. golésc, imperf. 3 sg. goleá; conj. prez. 3 să goleáscă
golit
golit, ă, goliți, -te adj. (intl.) 1. descoperit, demascat. 2. jefuit.
golita
golit, ă, goliți, -te adj. (intl.) 1. descoperit, demascat. 2. jefuit.
golite
golit, ă, goliți, -te adj. (intl.) 1. descoperit, demascat. 2. jefuit.
golitei
golit, ă, goliți, -te adj. (intl.) 1. descoperit, demascat. 2. jefuit.
golitele
golit, ă, goliți, -te adj. (intl.) 1. descoperit, demascat. 2. jefuit.
golitelor
golit, ă, goliți, -te adj. (intl.) 1. descoperit, demascat. 2. jefuit.
golitul
golit, ă, goliți, -te adj. (intl.) 1. descoperit, demascat. 2. jefuit.
golitului
golit, ă, goliți, -te adj. (intl.) 1. descoperit, demascat. 2. jefuit.
goliși
GOLÍ, golesc, vb. IV. 1. Tranz. A scoate sau a consuma întregul conținut dintr-un vas, recipient, spațiu etc.; a deșerta. ♦ Refl. pas. (Despre vase, recipiente, spații etc.) A rămâne gol2, fără ființe, pustiu. 2. Refl. (Fam.; despre ființe) A evacua fecalele sau urina. – Din gol2.

DOOM

golí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. golésc, imperf. 3 sg. goleá; conj. prez. 3 să goleáscă
goliște
GÓLIȘTE, goliști, s. f. (Regional) Loc lipsit de vegetație. V. luminiș, poiană. Deschise ochii mari privind goliștea bătută de raze. CAMILAR, T. 68. Într-o goliște o vulpe aurie ca un jăratic adulmeca adierea dimineții. SADOVEANU, V. F. 140.

DOOM

góliște (înv.) s. f., g.-d. art. góliștii; pl. góliști
goliștea
GÓLIȘTE, goliști, s. f. (Regional) Loc lipsit de vegetație. V. luminiș, poiană. Deschise ochii mari privind goliștea bătută de raze. CAMILAR, T. 68. Într-o goliște o vulpe aurie ca un jăratic adulmeca adierea dimineții. SADOVEANU, V. F. 140.

DOOM

góliște (înv.) s. f., g.-d. art. góliștii; pl. góliști
goliști
GÓLIȘTE, goliști, s. f. (Regional) Loc lipsit de vegetație. V. luminiș, poiană. Deschise ochii mari privind goliștea bătută de raze. CAMILAR, T. 68. Într-o goliște o vulpe aurie ca un jăratic adulmeca adierea dimineții. SADOVEANU, V. F. 140.

DOOM

góliște (înv.) s. f., g.-d. art. góliștii; pl. góliști
goliștii
GÓLIȘTE, goliști, s. f. (Regional) Loc lipsit de vegetație. V. luminiș, poiană. Deschise ochii mari privind goliștea bătută de raze. CAMILAR, T. 68. Într-o goliște o vulpe aurie ca un jăratic adulmeca adierea dimineții. SADOVEANU, V. F. 140.

DOOM

góliște (înv.) s. f., g.-d. art. góliștii; pl. góliști
goliștile
GÓLIȘTE, goliști, s. f. (Regional) Loc lipsit de vegetație. V. luminiș, poiană. Deschise ochii mari privind goliștea bătută de raze. CAMILAR, T. 68. Într-o goliște o vulpe aurie ca un jăratic adulmeca adierea dimineții. SADOVEANU, V. F. 140.

DOOM

góliște (înv.) s. f., g.-d. art. góliștii; pl. góliști
goliștilor
GÓLIȘTE, goliști, s. f. (Regional) Loc lipsit de vegetație. V. luminiș, poiană. Deschise ochii mari privind goliștea bătută de raze. CAMILAR, T. 68. Într-o goliște o vulpe aurie ca un jăratic adulmeca adierea dimineții. SADOVEANU, V. F. 140.

DOOM

góliște (înv.) s. f., g.-d. art. góliștii; pl. góliști
goliți
GOLÍ, golesc, vb. IV. 1. Tranz. A scoate sau a consuma întregul conținut dintr-un vas, recipient, spațiu etc.; a deșerta. ♦ Refl. pas. (Despre vase, recipiente, spații etc.) A rămâne gol2, fără ființe, pustiu. 2. Refl. (Fam.; despre ființe) A evacua fecalele sau urina. – Din gol2.

DOOM

golí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. golésc, imperf. 3 sg. goleá; conj. prez. 3 să goleáscă
goliți
golit, ă, goliți, -te adj. (intl.) 1. descoperit, demascat. 2. jefuit.
goliții
golit, ă, goliți, -te adj. (intl.) 1. descoperit, demascat. 2. jefuit.
goliților
golit, ă, goliți, -te adj. (intl.) 1. descoperit, demascat. 2. jefuit.
gologan
GOLOGÁN, gologani, s. m. (În trecut) Monedă de aramă (în valoare de 10 bani); p. gener. (sens curent) monedă de mică valoare; ban. – Et. nec.

DOOM

gologán s. m., pl. gologáni
gologani
GOLOGÁN, gologani, s. m. (În trecut) Monedă de aramă (în valoare de 10 bani); p. gener. (sens curent) monedă de mică valoare; ban. – Et. nec.

DOOM

gologán s. m., pl. gologáni
gologanii
GOLOGÁN, gologani, s. m. (În trecut) Monedă de aramă (în valoare de 10 bani); p. gener. (sens curent) monedă de mică valoare; ban. – Et. nec.

DOOM

gologán s. m., pl. gologáni
gologanilor
GOLOGÁN, gologani, s. m. (În trecut) Monedă de aramă (în valoare de 10 bani); p. gener. (sens curent) monedă de mică valoare; ban. – Et. nec.

DOOM

gologán s. m., pl. gologáni
gologanul
GOLOGÁN, gologani, s. m. (În trecut) Monedă de aramă (în valoare de 10 bani); p. gener. (sens curent) monedă de mică valoare; ban. – Et. nec.

DOOM

gologán s. m., pl. gologáni
gologanului
GOLOGÁN, gologani, s. m. (În trecut) Monedă de aramă (în valoare de 10 bani); p. gener. (sens curent) monedă de mică valoare; ban. – Et. nec.

DOOM

gologán s. m., pl. gologáni
gologănea
GOLOGĂNÍ, gologănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înșela pe cineva luându-i banii, gologanii. – Din gologan.

DOOM

gologăní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gologănésc, imperf. 3 sg. gologăneá; conj. prez. 3 să gologăneáscă
gologăneai
GOLOGĂNÍ, gologănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înșela pe cineva luându-i banii, gologanii. – Din gologan.

DOOM

gologăní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gologănésc, imperf. 3 sg. gologăneá; conj. prez. 3 să gologăneáscă
gologăneam
GOLOGĂNÍ, gologănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înșela pe cineva luându-i banii, gologanii. – Din gologan.

DOOM

gologăní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gologănésc, imperf. 3 sg. gologăneá; conj. prez. 3 să gologăneáscă
gologănească
GOLOGĂNÍ, gologănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înșela pe cineva luându-i banii, gologanii. – Din gologan.

DOOM

gologăní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gologănésc, imperf. 3 sg. gologăneá; conj. prez. 3 să gologăneáscă
gologăneau
GOLOGĂNÍ, gologănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înșela pe cineva luându-i banii, gologanii. – Din gologan.

DOOM

gologăní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gologănésc, imperf. 3 sg. gologăneá; conj. prez. 3 să gologăneáscă
gologăneați
GOLOGĂNÍ, gologănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înșela pe cineva luându-i banii, gologanii. – Din gologan.

DOOM

gologăní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gologănésc, imperf. 3 sg. gologăneá; conj. prez. 3 să gologăneáscă
gologănesc
GOLOGĂNÍ, gologănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înșela pe cineva luându-i banii, gologanii. – Din gologan.

DOOM

gologăní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gologănésc, imperf. 3 sg. gologăneá; conj. prez. 3 să gologăneáscă
gologănește
GOLOGĂNÍ, gologănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înșela pe cineva luându-i banii, gologanii. – Din gologan.

DOOM

gologăní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gologănésc, imperf. 3 sg. gologăneá; conj. prez. 3 să gologăneáscă
gologănești
GOLOGĂNÍ, gologănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înșela pe cineva luându-i banii, gologanii. – Din gologan.

DOOM

gologăní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gologănésc, imperf. 3 sg. gologăneá; conj. prez. 3 să gologăneáscă
gologăni
GOLOGĂNÍ, gologănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înșela pe cineva luându-i banii, gologanii. – Din gologan.

DOOM

gologăní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gologănésc, imperf. 3 sg. gologăneá; conj. prez. 3 să gologăneáscă
gologănii
GOLOGĂNÍ, gologănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înșela pe cineva luându-i banii, gologanii. – Din gologan.

DOOM

gologăní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gologănésc, imperf. 3 sg. gologăneá; conj. prez. 3 să gologăneáscă
gologănim
GOLOGĂNÍ, gologănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înșela pe cineva luându-i banii, gologanii. – Din gologan.

DOOM

gologăní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gologănésc, imperf. 3 sg. gologăneá; conj. prez. 3 să gologăneáscă
gologănind
GOLOGĂNÍ, gologănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înșela pe cineva luându-i banii, gologanii. – Din gologan.

DOOM

gologăní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gologănésc, imperf. 3 sg. gologăneá; conj. prez. 3 să gologăneáscă
gologănire
GOLOGĂNÍ, gologănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înșela pe cineva luându-i banii, gologanii. – Din gologan.

DOOM

gologăní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gologănésc, imperf. 3 sg. gologăneá; conj. prez. 3 să gologăneáscă
gologănire
GOLOGĂNÍ, gologănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înșela pe cineva luându-i banii, gologanii. – Din gologan.
gologăniră
GOLOGĂNÍ, gologănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înșela pe cineva luându-i banii, gologanii. – Din gologan.

DOOM

gologăní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gologănésc, imperf. 3 sg. gologăneá; conj. prez. 3 să gologăneáscă
gologănirăm
GOLOGĂNÍ, gologănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înșela pe cineva luându-i banii, gologanii. – Din gologan.

DOOM

gologăní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gologănésc, imperf. 3 sg. gologăneá; conj. prez. 3 să gologăneáscă
gologănirăți
GOLOGĂNÍ, gologănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înșela pe cineva luându-i banii, gologanii. – Din gologan.

DOOM

gologăní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gologănésc, imperf. 3 sg. gologăneá; conj. prez. 3 să gologăneáscă
gologănise
GOLOGĂNÍ, gologănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înșela pe cineva luându-i banii, gologanii. – Din gologan.

DOOM

gologăní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gologănésc, imperf. 3 sg. gologăneá; conj. prez. 3 să gologăneáscă
gologănisem
GOLOGĂNÍ, gologănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înșela pe cineva luându-i banii, gologanii. – Din gologan.

DOOM

gologăní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gologănésc, imperf. 3 sg. gologăneá; conj. prez. 3 să gologăneáscă
gologăniseră
GOLOGĂNÍ, gologănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înșela pe cineva luându-i banii, gologanii. – Din gologan.

DOOM

gologăní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gologănésc, imperf. 3 sg. gologăneá; conj. prez. 3 să gologăneáscă
gologăniserăm
GOLOGĂNÍ, gologănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înșela pe cineva luându-i banii, gologanii. – Din gologan.

DOOM

gologăní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gologănésc, imperf. 3 sg. gologăneá; conj. prez. 3 să gologăneáscă
gologăniserăți
GOLOGĂNÍ, gologănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înșela pe cineva luându-i banii, gologanii. – Din gologan.

DOOM

gologăní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gologănésc, imperf. 3 sg. gologăneá; conj. prez. 3 să gologăneáscă
gologăniseși
GOLOGĂNÍ, gologănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înșela pe cineva luându-i banii, gologanii. – Din gologan.

DOOM

gologăní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gologănésc, imperf. 3 sg. gologăneá; conj. prez. 3 să gologăneáscă
gologăniseți
GOLOGĂNÍ, gologănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înșela pe cineva luându-i banii, gologanii. – Din gologan.

DOOM

gologăní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gologănésc, imperf. 3 sg. gologăneá; conj. prez. 3 să gologăneáscă
gologănit
GOLOGĂNÍ, gologănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înșela pe cineva luându-i banii, gologanii. – Din gologan.

DOOM

gologăní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gologănésc, imperf. 3 sg. gologăneá; conj. prez. 3 să gologăneáscă
gologănit
GOLOGĂNÍ, gologănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înșela pe cineva luându-i banii, gologanii. – Din gologan.
gologăniși
GOLOGĂNÍ, gologănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înșela pe cineva luându-i banii, gologanii. – Din gologan.

DOOM

gologăní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gologănésc, imperf. 3 sg. gologăneá; conj. prez. 3 să gologăneáscă
gologăniți
GOLOGĂNÍ, gologănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înșela pe cineva luându-i banii, gologanii. – Din gologan.

DOOM

gologăní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gologănésc, imperf. 3 sg. gologăneá; conj. prez. 3 să gologăneáscă
golomoji
GOLOMÓZ1 s. m. Plantă erbacee perenă din familia gramineelor, cu flori roșietice sau violete, cultivată ca plantă furajeră (Dactylis glomerata). [Var.: golomắț s. m.] – Et. nec.

DOOM

golomóz2 (obiect) v. gălămóz2
golomojii
GOLOMÓZ1 s. m. Plantă erbacee perenă din familia gramineelor, cu flori roșietice sau violete, cultivată ca plantă furajeră (Dactylis glomerata). [Var.: golomắț s. m.] – Et. nec.

DOOM

golomóz2 (obiect) v. gălămóz2
golomojilor
GOLOMÓZ1 s. m. Plantă erbacee perenă din familia gramineelor, cu flori roșietice sau violete, cultivată ca plantă furajeră (Dactylis glomerata). [Var.: golomắț s. m.] – Et. nec.

DOOM

golomóz2 (obiect) v. gălămóz2
golomoz
GOLOMÓZ1 s. m. Plantă erbacee perenă din familia gramineelor, cu flori roșietice sau violete, cultivată ca plantă furajeră (Dactylis glomerata). [Var.: golomắț s. m.] – Et. nec.

DOOM

golomóz2 (obiect) v. gălămóz2
golomoz
GOLOMÓZ2 s. n. v. gălămoz.
golomozul
GOLOMÓZ1 s. m. Plantă erbacee perenă din familia gramineelor, cu flori roșietice sau violete, cultivată ca plantă furajeră (Dactylis glomerata). [Var.: golomắț s. m.] – Et. nec.

DOOM

golomóz2 (obiect) v. gălămóz2
golomozului
GOLOMÓZ1 s. m. Plantă erbacee perenă din familia gramineelor, cu flori roșietice sau violete, cultivată ca plantă furajeră (Dactylis glomerata). [Var.: golomắț s. m.] – Et. nec.

DOOM

golomóz2 (obiect) v. gălămóz2
golomăț
GOLOMÓZ1 s. m. Plantă erbacee perenă din familia gramineelor, cu flori roșietice sau violete, cultivată ca plantă furajeră (Dactylis glomerata). [Var.: golomắț s. m.] – Et. nec.
goloneț
GOLONÉȚ, -EÁȚĂ s. m. și f. v. golăneț.
golpușcă
gol-pușcă expr. nud, complet dezbrăcat.
golul
GOL2, GOÁLĂ, (I) goi, goale, adj., (II) goluri, s. n. I. Adj. 1. (Despre oameni) Care nu are pe corp (sau pe o parte a corpului) niciun fel de îmbrăcăminte. ◊ Expr. (A fi) cu coatele goale = a) (a fi) cu haina ruptă în coate; b) (a fi îmbrăcat) sărăcăcios; (a fi) sărac. Adevărul gol (-goluț) = adevăr spus direct, fără menajamente; adevăr evident, de necontestat. Minciună goală = minciună evidentă. ♦ Care are haine puține, care este sărăcăcios (sau prea ușor) îmbrăcat; p. ext. sărac. ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) gol = a jefui (pe cineva) de tot ce are. ♦ (Despre păsări sau alte animale) Golaș (1). ♦ (Despre copaci, crengi) Care este lipsit de frunze. ♦ (Despre pereți) Care nu are agățat sau lipit nimic pe el. 2. (Despre suprafețe, terenuri, regiuni) Care nu este acoperit cu vegetație, cu case etc. sau care este fără ființe, pustiu. ♦ Care nu are acoperiș sau nu este acoperit. ◊ Expr. Sub cerul gol = a) fără adăpost; b) afară, în aer liber. Pe pământul gol sau pe scândura goală = fără așternut, direct pe pământ sau pe scândurile patului. 3. (Despre alimente) Care nu este asociat, combinat cu nimic altceva; simplu. Pâine goală. 4. (Despre recipiente, spații închise etc.) Care nu conține nimic în interior; deșert. ◊ (Substantivat) Sună a gol. ◊ Expr. Cu mâna goală = a) fără niciun dar, fără niciun ban; b) care nu are (sau neavând) nicio armă asupra sa. Pe inima goală sau pe stomacul gol = fără să fi mâncat ceva înainte; pe nemâncate. ♦ (Despre corpuri) Care are o cavitate în interior. 5. Fig. Care este fără temei, fără fond; neîntemeiat. II. S. n. Spațiu liber, cavitate (în interiorul unui corp); vid. ◊ Gol de aer = zonă din atmosferă unde o aeronavă întâlnește un curent de aer descendent. Gol de producție = stagnare temporară a producției. ◊ Loc. adv. În gol = a) în abis sau prin aer (îndreptându-se cu viteza în jos); b) cu privirea fixă, fără țintă; c) fără folos, zadarnic. ◊ Expr. A umple un gol = a completa o lipsă, a satisface o nevoie reală. A simți un gol la (sau în) stomac = a avea o senzație neplăcută de la stomac din cauza foamei. A (se) da de gol = a (se) trăda, a (se) demasca. (În superțiții) A(-i) ieși (cuiva) cu gol(ul) = a ieși înaintea cuiva cu un vas gol (prevestindu-i prin aceasta un insucces). ♦ Loc lipsit de vegetație, de așezări. – Din sl. golŭ.

DOOM

gol2 s. n., pl. góluri
golul
GOL1, goluri, s. n. (La unele sporturi) Introducere a mingii în poarta echipei adverse; punct marcat astfel. – Din engl. goal.
golului
GOL2, GOÁLĂ, (I) goi, goale, adj., (II) goluri, s. n. I. Adj. 1. (Despre oameni) Care nu are pe corp (sau pe o parte a corpului) niciun fel de îmbrăcăminte. ◊ Expr. (A fi) cu coatele goale = a) (a fi) cu haina ruptă în coate; b) (a fi îmbrăcat) sărăcăcios; (a fi) sărac. Adevărul gol (-goluț) = adevăr spus direct, fără menajamente; adevăr evident, de necontestat. Minciună goală = minciună evidentă. ♦ Care are haine puține, care este sărăcăcios (sau prea ușor) îmbrăcat; p. ext. sărac. ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) gol = a jefui (pe cineva) de tot ce are. ♦ (Despre păsări sau alte animale) Golaș (1). ♦ (Despre copaci, crengi) Care este lipsit de frunze. ♦ (Despre pereți) Care nu are agățat sau lipit nimic pe el. 2. (Despre suprafețe, terenuri, regiuni) Care nu este acoperit cu vegetație, cu case etc. sau care este fără ființe, pustiu. ♦ Care nu are acoperiș sau nu este acoperit. ◊ Expr. Sub cerul gol = a) fără adăpost; b) afară, în aer liber. Pe pământul gol sau pe scândura goală = fără așternut, direct pe pământ sau pe scândurile patului. 3. (Despre alimente) Care nu este asociat, combinat cu nimic altceva; simplu. Pâine goală. 4. (Despre recipiente, spații închise etc.) Care nu conține nimic în interior; deșert. ◊ (Substantivat) Sună a gol. ◊ Expr. Cu mâna goală = a) fără niciun dar, fără niciun ban; b) care nu are (sau neavând) nicio armă asupra sa. Pe inima goală sau pe stomacul gol = fără să fi mâncat ceva înainte; pe nemâncate. ♦ (Despre corpuri) Care are o cavitate în interior. 5. Fig. Care este fără temei, fără fond; neîntemeiat. II. S. n. Spațiu liber, cavitate (în interiorul unui corp); vid. ◊ Gol de aer = zonă din atmosferă unde o aeronavă întâlnește un curent de aer descendent. Gol de producție = stagnare temporară a producției. ◊ Loc. adv. În gol = a) în abis sau prin aer (îndreptându-se cu viteza în jos); b) cu privirea fixă, fără țintă; c) fără folos, zadarnic. ◊ Expr. A umple un gol = a completa o lipsă, a satisface o nevoie reală. A simți un gol la (sau în) stomac = a avea o senzație neplăcută de la stomac din cauza foamei. A (se) da de gol = a (se) trăda, a (se) demasca. (În superțiții) A(-i) ieși (cuiva) cu gol(ul) = a ieși înaintea cuiva cu un vas gol (prevestindu-i prin aceasta un insucces). ♦ Loc lipsit de vegetație, de așezări. – Din sl. golŭ.

DOOM

gol2 s. n., pl. góluri
golului
GOL1, goluri, s. n. (La unele sporturi) Introducere a mingii în poarta echipei adverse; punct marcat astfel. – Din engl. goal.
golumb
GOLÚMB, golumbi, s. m. (Regional) Porumbel. Și pe ochi și pe sprincene Ca doi golumbi albi la pene ! HODOȘ, P. P. 60.
goluri
GOL1, goluri, s. n. (La unele sporturi) Introducere a mingii în poarta echipei adverse; punct marcat astfel. – Din engl. goal.
golurile
GOL1, goluri, s. n. (La unele sporturi) Introducere a mingii în poarta echipei adverse; punct marcat astfel. – Din engl. goal.
golurilor
GOL1, goluri, s. n. (La unele sporturi) Introducere a mingii în poarta echipei adverse; punct marcat astfel. – Din engl. goal.
goluț
GOLÚȚ, -Ă, goluți, -e, adj. Diminutiv al lui gol2. – Gol2 + suf. -uț.

DOOM

golúț adj. m., pl. golúți; f. golúță, pl. golúțe
goluța
GOLÚȚ, -Ă, goluți, -e, adj. Diminutiv al lui gol2. – Gol2 + suf. -uț.

DOOM

golúț adj. m., pl. golúți; f. golúță, pl. golúțe
goluțe
GOLÚȚ, -Ă, goluți, -e, adj. Diminutiv al lui gol2. – Gol2 + suf. -uț.

DOOM

golúț adj. m., pl. golúți; f. golúță, pl. golúțe
goluței
GOLÚȚ, -Ă, goluți, -e, adj. Diminutiv al lui gol2. – Gol2 + suf. -uț.

DOOM

golúț adj. m., pl. golúți; f. golúță, pl. golúțe
goluțele
GOLÚȚ, -Ă, goluți, -e, adj. Diminutiv al lui gol2. – Gol2 + suf. -uț.

DOOM

golúț adj. m., pl. golúți; f. golúță, pl. golúțe
goluțelor
GOLÚȚ, -Ă, goluți, -e, adj. Diminutiv al lui gol2. – Gol2 + suf. -uț.

DOOM

golúț adj. m., pl. golúți; f. golúță, pl. golúțe
goluți
GOLÚȚ, -Ă, goluți, -e, adj. Diminutiv al lui gol2. – Gol2 + suf. -uț.

DOOM

golúț adj. m., pl. golúți; f. golúță, pl. golúțe
goluții
GOLÚȚ, -Ă, goluți, -e, adj. Diminutiv al lui gol2. – Gol2 + suf. -uț.

DOOM

golúț adj. m., pl. golúți; f. golúță, pl. golúțe
goluților
GOLÚȚ, -Ă, goluți, -e, adj. Diminutiv al lui gol2. – Gol2 + suf. -uț.

DOOM

golúț adj. m., pl. golúți; f. golúță, pl. golúțe
goluțul
GOLÚȚ, -Ă, goluți, -e, adj. Diminutiv al lui gol2. – Gol2 + suf. -uț.

DOOM

golúț adj. m., pl. golúți; f. golúță, pl. golúțe
goluțului
GOLÚȚ, -Ă, goluți, -e, adj. Diminutiv al lui gol2. – Gol2 + suf. -uț.

DOOM

golúț adj. m., pl. golúți; f. golúță, pl. golúțe
golăneasca
GOLĂNÉSC, -EÁSCĂ, golănești, adj. Care aparține golanului, specific golanului, de golan. – Golan + suf. -esc.

DOOM

golănésc adj. m., f. golăneáscă; pl. m. și f. golănéști
golăneața
GOLĂNÉȚ, -EÁȚĂ, golăneți, -e, s. m. și f. (Rar) Persoană îmbrăcată prost, sărăcăcios sau sumar. – Golan + suf. -eț.

DOOM

golănéț (rar) s. m., pl. golănéți
golănei
GOLĂNÉL, golănei, s. m. (Fam.) Diminutiv al lui golan. – Golan + suf. -el.

DOOM

golănél (fam.) s. m., pl. golănéi, art. golănéii
golăneii
GOLĂNÉL, golănei, s. m. (Fam.) Diminutiv al lui golan. – Golan + suf. -el.

DOOM

golănél (fam.) s. m., pl. golănéi, art. golănéii
golăneilor
GOLĂNÉL, golănei, s. m. (Fam.) Diminutiv al lui golan. – Golan + suf. -el.

DOOM

golănél (fam.) s. m., pl. golănéi, art. golănéii
golănel
GOLĂNÉL, golănei, s. m. (Fam.) Diminutiv al lui golan. – Golan + suf. -el.

DOOM

golănél (fam.) s. m., pl. golănéi, art. golănéii
golănelul
GOLĂNÉL, golănei, s. m. (Fam.) Diminutiv al lui golan. – Golan + suf. -el.

DOOM

golănél (fam.) s. m., pl. golănéi, art. golănéii
golănelului
GOLĂNÉL, golănei, s. m. (Fam.) Diminutiv al lui golan. – Golan + suf. -el.

DOOM

golănél (fam.) s. m., pl. golănéi, art. golănéii
golănesc
GOLĂNÉSC, -EÁSCĂ, golănești, adj. Care aparține golanului, specific golanului, de golan. – Golan + suf. -esc.

DOOM

golănésc adj. m., f. golăneáscă; pl. m. și f. golănéști
golănescul
GOLĂNÉSC, -EÁSCĂ, golănești, adj. Care aparține golanului, specific golanului, de golan. – Golan + suf. -esc.

DOOM

golănésc adj. m., f. golăneáscă; pl. m. și f. golănéști
golănescului
GOLĂNÉSC, -EÁSCĂ, golănești, adj. Care aparține golanului, specific golanului, de golan. – Golan + suf. -esc.

DOOM

golănésc adj. m., f. golăneáscă; pl. m. și f. golănéști
golănește
GOLĂNÉȘTE adv. În felul golanilor, ca golanii. – Golan + suf. -ește.

DOOM

golănéște adv.
golănești
GOLĂNÉSC, -EÁSCĂ, golănești, adj. Care aparține golanului, specific golanului, de golan. – Golan + suf. -esc.

DOOM

golănésc adj. m., f. golăneáscă; pl. m. și f. golănéști
golăneștii
GOLĂNÉSC, -EÁSCĂ, golănești, adj. Care aparține golanului, specific golanului, de golan. – Golan + suf. -esc.

DOOM

golănésc adj. m., f. golăneáscă; pl. m. și f. golănéști
golăneștile
GOLĂNÉSC, -EÁSCĂ, golănești, adj. Care aparține golanului, specific golanului, de golan. – Golan + suf. -esc.

DOOM

golănésc adj. m., f. golăneáscă; pl. m. și f. golănéști
golăneștilor
GOLĂNÉSC, -EÁSCĂ, golănești, adj. Care aparține golanului, specific golanului, de golan. – Golan + suf. -esc.

DOOM

golănésc adj. m., f. golăneáscă; pl. m. și f. golănéști
golăneț
GOLĂNÉȚ, -EÁȚĂ, golăneți, -e, s. m. și f. (Rar) Persoană îmbrăcată prost, sărăcăcios sau sumar. – Golan + suf. -eț.

DOOM

golănéț (rar) s. m., pl. golănéți
golănețe
GOLĂNÉȚ, -EÁȚĂ, golăneți, -e, s. m. și f. (Rar) Persoană îmbrăcată prost, sărăcăcios sau sumar. – Golan + suf. -eț.

DOOM

golănéț (rar) s. m., pl. golănéți
golăneței
GOLĂNÉȚ, -EÁȚĂ, golăneți, -e, s. m. și f. (Rar) Persoană îmbrăcată prost, sărăcăcios sau sumar. – Golan + suf. -eț.

DOOM

golănéț (rar) s. m., pl. golănéți
golănețele
GOLĂNÉȚ, -EÁȚĂ, golăneți, -e, s. m. și f. (Rar) Persoană îmbrăcată prost, sărăcăcios sau sumar. – Golan + suf. -eț.

DOOM

golănéț (rar) s. m., pl. golănéți
golănețelor
GOLĂNÉȚ, -EÁȚĂ, golăneți, -e, s. m. și f. (Rar) Persoană îmbrăcată prost, sărăcăcios sau sumar. – Golan + suf. -eț.

DOOM

golănéț (rar) s. m., pl. golănéți
golăneți
GOLĂNÉȚ, -EÁȚĂ, golăneți, -e, s. m. și f. (Rar) Persoană îmbrăcată prost, sărăcăcios sau sumar. – Golan + suf. -eț.

DOOM

golănéț (rar) s. m., pl. golănéți
golăneții
GOLĂNÉȚ, -EÁȚĂ, golăneți, -e, s. m. și f. (Rar) Persoană îmbrăcată prost, sărăcăcios sau sumar. – Golan + suf. -eț.

DOOM

golănéț (rar) s. m., pl. golănéți
golăneților
GOLĂNÉȚ, -EÁȚĂ, golăneți, -e, s. m. și f. (Rar) Persoană îmbrăcată prost, sărăcăcios sau sumar. – Golan + suf. -eț.

DOOM

golănéț (rar) s. m., pl. golănéți
golănețul
GOLĂNÉȚ, -EÁȚĂ, golăneți, -e, s. m. și f. (Rar) Persoană îmbrăcată prost, sărăcăcios sau sumar. – Golan + suf. -eț.

DOOM

golănéț (rar) s. m., pl. golănéți
golănețului
GOLĂNÉȚ, -EÁȚĂ, golăneți, -e, s. m. și f. (Rar) Persoană îmbrăcată prost, sărăcăcios sau sumar. – Golan + suf. -eț.

DOOM

golănéț (rar) s. m., pl. golănéți
golănia
GOLĂNÍE, golănii, s. f. Faptă, vorbă, atitudine de golan. – Golan + suf. -ie.

DOOM

golăníe s. f., art. golănía, g.-d. art. golăníei; pl. golăníi, art. golăníile
golănie
GOLĂNÍE, golănii, s. f. Faptă, vorbă, atitudine de golan. – Golan + suf. -ie.

DOOM

golăníe s. f., art. golănía, g.-d. art. golăníei; pl. golăníi, art. golăníile
golăniei
GOLĂNÍE, golănii, s. f. Faptă, vorbă, atitudine de golan. – Golan + suf. -ie.

DOOM

golăníe s. f., art. golănía, g.-d. art. golăníei; pl. golăníi, art. golăníile
golănii
GOLĂNÍE, golănii, s. f. Faptă, vorbă, atitudine de golan. – Golan + suf. -ie.

DOOM

golăníe s. f., art. golănía, g.-d. art. golăníei; pl. golăníi, art. golăníile
golăniile
GOLĂNÍE, golănii, s. f. Faptă, vorbă, atitudine de golan. – Golan + suf. -ie.

DOOM

golăníe s. f., art. golănía, g.-d. art. golăníei; pl. golăníi, art. golăníile
golăniilor
GOLĂNÍE, golănii, s. f. Faptă, vorbă, atitudine de golan. – Golan + suf. -ie.

DOOM

golăníe s. f., art. golănía, g.-d. art. golăníei; pl. golăníi, art. golăníile
golănime
GOLĂNÍME s. f. Mulțime de golani, totalitatea golanilor. – Golan + suf. -ime.

DOOM

golăníme s. f., g.-d. art. golănímii
golănimea
GOLĂNÍME s. f. Mulțime de golani, totalitatea golanilor. – Golan + suf. -ime.

DOOM

golăníme s. f., g.-d. art. golănímii
golănimi
GOLĂNÍME s. f. Mulțime de golani, totalitatea golanilor. – Golan + suf. -ime.

DOOM

golăníme s. f., g.-d. art. golănímii
golănimii
GOLĂNÍME s. f. Mulțime de golani, totalitatea golanilor. – Golan + suf. -ime.

DOOM

golăníme s. f., g.-d. art. golănímii
golătate
GOLĂTÁTE s. f. (Rar) Goliciune; sărăcie. – Gol2 + suf. -ătate.

DOOM

golătáte (înv.) s. f., g.-d. art. golătắții
golătatea
GOLĂTÁTE s. f. (Rar) Goliciune; sărăcie. – Gol2 + suf. -ătate.

DOOM

golătáte (înv.) s. f., g.-d. art. golătắții
golătăți
GOLĂTÁTE s. f. (Rar) Goliciune; sărăcie. – Gol2 + suf. -ătate.

DOOM

golătáte (înv.) s. f., g.-d. art. golătắții
golătății
GOLĂTÁTE s. f. (Rar) Goliciune; sărăcie. – Gol2 + suf. -ătate.

DOOM

golătáte (înv.) s. f., g.-d. art. golătắții
golășel
GOLĂȘÉL, -EÁ, golășei, -ele, adj. (Rar) Diminutiv al lui golaș (1).
goma
GÓMĂ1, gome, s. f. 1. Tumoare nodulară infecțioasă sau parazitară, care apare pe piele, în ficat etc. 2. Secreție mucilaginoasă produsă de unele plante sub acțiunea bacteriilor parazite. – Din fr. gomme.

DOOM

gómă2 (tumoră, secreție) s. f., g.-d. art. gómei; pl. góme
gomaj
GOMÁJ s. n. (Tehn.) Blocare a segmenților în canalele din piston, ca urmare a depunerii reziduurilor de ardere. – Din fr. gommage.

DOOM

gomáj s. n.
gomboș
gómboș (-șe), s. n. – (Trans.) Ac cu gămălie. Mag. gombos(tü). Cf. Cihac, II, 486.
gome
GÓMĂ1, gome, s. f. 1. Tumoare nodulară infecțioasă sau parazitară, care apare pe piele, în ficat etc. 2. Secreție mucilaginoasă produsă de unele plante sub acțiunea bacteriilor parazite. – Din fr. gomme.

DOOM

gómă2 (tumoră, secreție) s. f., g.-d. art. gómei; pl. góme
gomei
GÓMĂ1, gome, s. f. 1. Tumoare nodulară infecțioasă sau parazitară, care apare pe piele, în ficat etc. 2. Secreție mucilaginoasă produsă de unele plante sub acțiunea bacteriilor parazite. – Din fr. gomme.

DOOM

gómă2 (tumoră, secreție) s. f., g.-d. art. gómei; pl. góme
gomej
gomej s. (țig.) vulvă, vagin.
gomele
GÓMĂ1, gome, s. f. 1. Tumoare nodulară infecțioasă sau parazitară, care apare pe piele, în ficat etc. 2. Secreție mucilaginoasă produsă de unele plante sub acțiunea bacteriilor parazite. – Din fr. gomme.

DOOM

gómă2 (tumoră, secreție) s. f., g.-d. art. gómei; pl. góme
gomelor
GÓMĂ1, gome, s. f. 1. Tumoare nodulară infecțioasă sau parazitară, care apare pe piele, în ficat etc. 2. Secreție mucilaginoasă produsă de unele plante sub acțiunea bacteriilor parazite. – Din fr. gomme.

DOOM

gómă2 (tumoră, secreție) s. f., g.-d. art. gómei; pl. góme
gomenol
GOMENÓL s. n. Lichid medicamentos uleios, incolor sau gălbui, de natură vegetală, întrebuințat ca antiseptic (al căilor nazale). – Din fr. goménol.

DOOM

gomenól s. n.
gomenolul
GOMENÓL s. n. Lichid medicamentos uleios, incolor sau gălbui, de natură vegetală, întrebuințat ca antiseptic (al căilor nazale). – Din fr. goménol.

DOOM

gomenól s. n.
gomenolului
GOMENÓL s. n. Lichid medicamentos uleios, incolor sau gălbui, de natură vegetală, întrebuințat ca antiseptic (al căilor nazale). – Din fr. goménol.

DOOM

gomenól s. n.
gomfrena
GOMFRÉNĂ s.f. Plantă erbacee cu tulpina ramificată de la bază și cu flori violet-lucitoare. [< lat. gomphrena].
gomfrene
GOMFRÉNĂ s.f. Plantă erbacee cu tulpina ramificată de la bază și cu flori violet-lucitoare. [< lat. gomphrena].
gomfrenei
GOMFRÉNĂ s.f. Plantă erbacee cu tulpina ramificată de la bază și cu flori violet-lucitoare. [< lat. gomphrena].
gomfrenele
GOMFRÉNĂ s.f. Plantă erbacee cu tulpina ramificată de la bază și cu flori violet-lucitoare. [< lat. gomphrena].
gomfrenelor
GOMFRÉNĂ s.f. Plantă erbacee cu tulpina ramificată de la bază și cu flori violet-lucitoare. [< lat. gomphrena].
gomoasa
GOMÓS, -OÁSĂ, gomoși, -oase, s. m. și f., adj. (Fam.) (Persoană) care se remarcă printr-o eleganță excesivă (și plină de pretenții). – Din fr. gommeux.

DOOM

gomós (fam.) adj. m., s. m., pl. gomóși; adj. f., s. f. gomoásă, pl. gomoáse
gomoasa
GOMÓS, -OÁSĂ, gomoși, -oase, s. m. și f., adj. (Fam.) (Persoană) care se remarcă printr-o eleganță excesivă (și plină de pretenții). – Din fr. gommeux.

DOOM

gomós (fam.) adj. m., s. m., pl. gomóși; adj. f., s. f. gomoásă, pl. gomoáse
gomoase
GOMÓS, -OÁSĂ, gomoși, -oase, s. m. și f., adj. (Fam.) (Persoană) care se remarcă printr-o eleganță excesivă (și plină de pretenții). – Din fr. gommeux.

DOOM

gomós (fam.) adj. m., s. m., pl. gomóși; adj. f., s. f. gomoásă, pl. gomoáse
gomoase
GOMÓS, -OÁSĂ, gomoși, -oase, s. m. și f., adj. (Fam.) (Persoană) care se remarcă printr-o eleganță excesivă (și plină de pretenții). – Din fr. gommeux.

DOOM

gomós (fam.) adj. m., s. m., pl. gomóși; adj. f., s. f. gomoásă, pl. gomoáse
gomoasei
GOMÓS, -OÁSĂ, gomoși, -oase, s. m. și f., adj. (Fam.) (Persoană) care se remarcă printr-o eleganță excesivă (și plină de pretenții). – Din fr. gommeux.

DOOM

gomós (fam.) adj. m., s. m., pl. gomóși; adj. f., s. f. gomoásă, pl. gomoáse
gomoasei
GOMÓS, -OÁSĂ, gomoși, -oase, s. m. și f., adj. (Fam.) (Persoană) care se remarcă printr-o eleganță excesivă (și plină de pretenții). – Din fr. gommeux.

DOOM

gomós (fam.) adj. m., s. m., pl. gomóși; adj. f., s. f. gomoásă, pl. gomoáse
gomoasele
GOMÓS, -OÁSĂ, gomoși, -oase, s. m. și f., adj. (Fam.) (Persoană) care se remarcă printr-o eleganță excesivă (și plină de pretenții). – Din fr. gommeux.

DOOM

gomós (fam.) adj. m., s. m., pl. gomóși; adj. f., s. f. gomoásă, pl. gomoáse
gomoasele
GOMÓS, -OÁSĂ, gomoși, -oase, s. m. și f., adj. (Fam.) (Persoană) care se remarcă printr-o eleganță excesivă (și plină de pretenții). – Din fr. gommeux.

DOOM

gomós (fam.) adj. m., s. m., pl. gomóși; adj. f., s. f. gomoásă, pl. gomoáse
gomoaselor
GOMÓS, -OÁSĂ, gomoși, -oase, s. m. și f., adj. (Fam.) (Persoană) care se remarcă printr-o eleganță excesivă (și plină de pretenții). – Din fr. gommeux.

DOOM

gomós (fam.) adj. m., s. m., pl. gomóși; adj. f., s. f. gomoásă, pl. gomoáse
gomoaselor
GOMÓS, -OÁSĂ, gomoși, -oase, s. m. și f., adj. (Fam.) (Persoană) care se remarcă printr-o eleganță excesivă (și plină de pretenții). – Din fr. gommeux.

DOOM

gomós (fam.) adj. m., s. m., pl. gomóși; adj. f., s. f. gomoásă, pl. gomoáse
gomon
gomón (-nuri), s. n. – 1. Ceartă, dispută. – 2. Adunare. Sl. (pol., rus.) gomon (Cihac, II, 124; DAR). – Der. gomoni, vb. (a vorbi, a discuta; refl., a se pune de acord, a se învoi), cf. rus. gomoniti „a face zgomot”.
gomoni
GOMONÍ, gomonésc, vb. IV. Intranz. (Mold., Trans.) A flecări, a trăncăni. (din gomon)
gomonire
GOMONÍ, gomonésc, vb. IV. Intranz. (Mold., Trans.) A flecări, a trăncăni. (din gomon)
gomos
GOMÓS, -OÁSĂ, gomoși, -oase, s. m. și f., adj. (Fam.) (Persoană) care se remarcă printr-o eleganță excesivă (și plină de pretenții). – Din fr. gommeux.

DOOM

gomós (fam.) adj. m., s. m., pl. gomóși; adj. f., s. f. gomoásă, pl. gomoáse
gomos
GOMÓS, -OÁSĂ, gomoși, -oase, s. m. și f., adj. (Fam.) (Persoană) care se remarcă printr-o eleganță excesivă (și plină de pretenții). – Din fr. gommeux.

DOOM

gomós (fam.) adj. m., s. m., pl. gomóși; adj. f., s. f. gomoásă, pl. gomoáse
gomosul
GOMÓS, -OÁSĂ, gomoși, -oase, s. m. și f., adj. (Fam.) (Persoană) care se remarcă printr-o eleganță excesivă (și plină de pretenții). – Din fr. gommeux.

DOOM

gomós (fam.) adj. m., s. m., pl. gomóși; adj. f., s. f. gomoásă, pl. gomoáse
gomosul
GOMÓS, -OÁSĂ, gomoși, -oase, s. m. și f., adj. (Fam.) (Persoană) care se remarcă printr-o eleganță excesivă (și plină de pretenții). – Din fr. gommeux.

DOOM

gomós (fam.) adj. m., s. m., pl. gomóși; adj. f., s. f. gomoásă, pl. gomoáse
gomosului
GOMÓS, -OÁSĂ, gomoși, -oase, s. m. și f., adj. (Fam.) (Persoană) care se remarcă printr-o eleganță excesivă (și plină de pretenții). – Din fr. gommeux.

DOOM

gomós (fam.) adj. m., s. m., pl. gomóși; adj. f., s. f. gomoásă, pl. gomoáse
gomosului
GOMÓS, -OÁSĂ, gomoși, -oase, s. m. și f., adj. (Fam.) (Persoană) care se remarcă printr-o eleganță excesivă (și plină de pretenții). – Din fr. gommeux.

DOOM

gomós (fam.) adj. m., s. m., pl. gomóși; adj. f., s. f. gomoásă, pl. gomoáse
gomoti
GOMOTÍ, gomotésc, vb. IV. Intranz. (Var.) A zgomota. (cf. zgomot)
gomotire
GOMOTÍ, gomotésc, vb. IV. Intranz. (Var.) A zgomota. (cf. zgomot)
gomoză
GOMÓZĂ s.f. Boală a plantelor, caracterizată prin scurgerea unei gome (2) [în DN] din țesutul atacat. [< fr. gommose].
gomoși
GOMÓS, -OÁSĂ, gomoși, -oase, s. m. și f., adj. (Fam.) (Persoană) care se remarcă printr-o eleganță excesivă (și plină de pretenții). – Din fr. gommeux.

DOOM

gomós (fam.) adj. m., s. m., pl. gomóși; adj. f., s. f. gomoásă, pl. gomoáse
gomoși
GOMÓS, -OÁSĂ, gomoși, -oase, s. m. și f., adj. (Fam.) (Persoană) care se remarcă printr-o eleganță excesivă (și plină de pretenții). – Din fr. gommeux.

DOOM

gomós (fam.) adj. m., s. m., pl. gomóși; adj. f., s. f. gomoásă, pl. gomoáse
gomoșii
GOMÓS, -OÁSĂ, gomoși, -oase, s. m. și f., adj. (Fam.) (Persoană) care se remarcă printr-o eleganță excesivă (și plină de pretenții). – Din fr. gommeux.

DOOM

gomós (fam.) adj. m., s. m., pl. gomóși; adj. f., s. f. gomoásă, pl. gomoáse
gomoșii
GOMÓS, -OÁSĂ, gomoși, -oase, s. m. și f., adj. (Fam.) (Persoană) care se remarcă printr-o eleganță excesivă (și plină de pretenții). – Din fr. gommeux.

DOOM

gomós (fam.) adj. m., s. m., pl. gomóși; adj. f., s. f. gomoásă, pl. gomoáse
gomoșilor
GOMÓS, -OÁSĂ, gomoși, -oase, s. m. și f., adj. (Fam.) (Persoană) care se remarcă printr-o eleganță excesivă (și plină de pretenții). – Din fr. gommeux.

DOOM

gomós (fam.) adj. m., s. m., pl. gomóși; adj. f., s. f. gomoásă, pl. gomoáse
gomoșilor
GOMÓS, -OÁSĂ, gomoși, -oase, s. m. și f., adj. (Fam.) (Persoană) care se remarcă printr-o eleganță excesivă (și plină de pretenții). – Din fr. gommeux.

DOOM

gomós (fam.) adj. m., s. m., pl. gomóși; adj. f., s. f. gomoásă, pl. gomoáse
gon
-GON2 Element secund de compunere savantă cu semnificația „sămânță”, „origine”, „naștere”. [< fr. -gone, gr. gone].
gon
-GON1 Element secund de compunere savantă cu semnificația „unghi”. [< fr. -gone, cf. gr. gonia].
gonaci
GONÁCI, gonaci, s. m. 1. (Pop.) Hăitaș2. 2. (Rar) Cal sprinten, care fuge repede. 3. Călăreț ușor înarmat în vechea armată, care de obicei îndeplinea misiuni de cercetare. – Goni + suf. -aci. Cf. bg. gonač.

DOOM

gonáci s. m., pl. gonáci
gonacii
GONÁCI, gonaci, s. m. 1. (Pop.) Hăitaș2. 2. (Rar) Cal sprinten, care fuge repede. 3. Călăreț ușor înarmat în vechea armată, care de obicei îndeplinea misiuni de cercetare. – Goni + suf. -aci. Cf. bg. gonač.

DOOM

gonáci s. m., pl. gonáci
gonacilor
GONÁCI, gonaci, s. m. 1. (Pop.) Hăitaș2. 2. (Rar) Cal sprinten, care fuge repede. 3. Călăreț ușor înarmat în vechea armată, care de obicei îndeplinea misiuni de cercetare. – Goni + suf. -aci. Cf. bg. gonač.

DOOM

gonáci s. m., pl. gonáci
gonaciul
GONÁCI, gonaci, s. m. 1. (Pop.) Hăitaș2. 2. (Rar) Cal sprinten, care fuge repede. 3. Călăreț ușor înarmat în vechea armată, care de obicei îndeplinea misiuni de cercetare. – Goni + suf. -aci. Cf. bg. gonač.

DOOM

gonáci s. m., pl. gonáci
gonaciului
GONÁCI, gonaci, s. m. 1. (Pop.) Hăitaș2. 2. (Rar) Cal sprinten, care fuge repede. 3. Călăreț ușor înarmat în vechea armată, care de obicei îndeplinea misiuni de cercetare. – Goni + suf. -aci. Cf. bg. gonač.

DOOM

gonáci s. m., pl. gonáci
gonada
GONÁDĂ, gonade, s. f. Glandă sexuală sau reproducătoare care produce gameți și secretă hormoni. – Din fr. gonade.

DOOM

gonádă s. f., g.-d. art. gonádei; pl. gonáde
gonade
GONÁDĂ, gonade, s. f. Glandă sexuală sau reproducătoare care produce gameți și secretă hormoni. – Din fr. gonade.

DOOM

gonádă s. f., g.-d. art. gonádei; pl. gonáde
gonadei
GONÁDĂ, gonade, s. f. Glandă sexuală sau reproducătoare care produce gameți și secretă hormoni. – Din fr. gonade.

DOOM

gonádă s. f., g.-d. art. gonádei; pl. gonáde
gonadele
GONÁDĂ, gonade, s. f. Glandă sexuală sau reproducătoare care produce gameți și secretă hormoni. – Din fr. gonade.

DOOM

gonádă s. f., g.-d. art. gonádei; pl. gonáde
gonadelor
GONÁDĂ, gonade, s. f. Glandă sexuală sau reproducătoare care produce gameți și secretă hormoni. – Din fr. gonade.

DOOM

gonádă s. f., g.-d. art. gonádei; pl. gonáde
gonadotrop
GONADOTRÓP, gonadotropi, adj. (Biol.) (În sintagma) Hormon gonadotrop = hormon secretat de hipofiză, cu acțiune stimulatoare asupra glandelor sexuale. – Din fr. gonadotrope.

DOOM

gonadotróp (-do-trop) adj. m., pl. gonadotrópi
gonadotropi
GONADOTRÓP, gonadotropi, adj. (Biol.) (În sintagma) Hormon gonadotrop = hormon secretat de hipofiză, cu acțiune stimulatoare asupra glandelor sexuale. – Din fr. gonadotrope.

DOOM

gonadotróp (-do-trop) adj. m., pl. gonadotrópi
gonadotropii
GONADOTRÓP, gonadotropi, adj. (Biol.) (În sintagma) Hormon gonadotrop = hormon secretat de hipofiză, cu acțiune stimulatoare asupra glandelor sexuale. – Din fr. gonadotrope.

DOOM

gonadotróp (-do-trop) adj. m., pl. gonadotrópi
gonadotropilor
GONADOTRÓP, gonadotropi, adj. (Biol.) (În sintagma) Hormon gonadotrop = hormon secretat de hipofiză, cu acțiune stimulatoare asupra glandelor sexuale. – Din fr. gonadotrope.

DOOM

gonadotróp (-do-trop) adj. m., pl. gonadotrópi
gonadotropul
GONADOTRÓP, gonadotropi, adj. (Biol.) (În sintagma) Hormon gonadotrop = hormon secretat de hipofiză, cu acțiune stimulatoare asupra glandelor sexuale. – Din fr. gonadotrope.

DOOM

gonadotróp (-do-trop) adj. m., pl. gonadotrópi
gonadotropului
GONADOTRÓP, gonadotropi, adj. (Biol.) (În sintagma) Hormon gonadotrop = hormon secretat de hipofiză, cu acțiune stimulatoare asupra glandelor sexuale. – Din fr. gonadotrope.

DOOM

gonadotróp (-do-trop) adj. m., pl. gonadotrópi
gonalgic
GONÁLGIC, -Ă adj. Referitor la gonalgie, de gonalgie. [< fr. gonalgique].
gonalgie
GONALGÍE s.f. (Med.) Durere în genunchi. [Gen. -iei. / < fr. gonalgie, cf. gr. gony – genunchi, algos – durere].
gonartrită
GONARTRÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a articulației genunchiului. [< fr. gonarthrite, cf. gr. gony – genunchi, arthron – articulație].
gonartroză
GONARTRÓZĂ s.f. (Med.) Artroză a articulației genunchiului. [< fr. gonarthrose].
gonaș
GONÁȘ, gonași, s. m. (Rar) Hăitaș2. – Goni + suf. -aș.

DOOM

gonáș (reg.) s. m., pl. gonáși
gonași
GONÁȘ, gonași, s. m. (Rar) Hăitaș2. – Goni + suf. -aș.

DOOM

gonáș (reg.) s. m., pl. gonáși
gonașii
GONÁȘ, gonași, s. m. (Rar) Hăitaș2. – Goni + suf. -aș.

DOOM

gonáș (reg.) s. m., pl. gonáși
gonașilor
GONÁȘ, gonași, s. m. (Rar) Hăitaș2. – Goni + suf. -aș.

DOOM

gonáș (reg.) s. m., pl. gonáși
gonașul
GONÁȘ, gonași, s. m. (Rar) Hăitaș2. – Goni + suf. -aș.

DOOM

gonáș (reg.) s. m., pl. gonáși
gonașului
GONÁȘ, gonași, s. m. (Rar) Hăitaș2. – Goni + suf. -aș.

DOOM

gonáș (reg.) s. m., pl. gonáși
gondola
GONDOLÁ1, gondolez, vb. I. Tranz. A bomba (o tablă, un placaj etc.). – Din fr. gondoler.
gondola
GONDOLÁ2, gondolez, vb. I. Refl. (Rar) A se mișca unduindu-se. – Din gondolă.
gondola
GONDÓLĂ, gondole, s. f. 1. Barcă lungă, puțin adâncă, cu fundul plat, cu prora și pupa ridicate și încovoiate, manevrată cu o singură vâslă, folosită la Veneția. 2. Raft, suport în formă de gondolă (1) pe care este așezată marfa într-un magazin cu autoservire. 3. Nacelă în care se află motorul unui dirijabil. – Din it. gondola, fr. gondole.

DOOM

gondólă s. f., g.-d. art. gondólei; pl. gondóle
gondolai
GONDOLÁ1, gondolez, vb. I. Tranz. A bomba (o tablă, un placaj etc.). – Din fr. gondoler.
gondolam
GONDOLÁ1, gondolez, vb. I. Tranz. A bomba (o tablă, un placaj etc.). – Din fr. gondoler.
gondolare
GONDOLÁ1, gondolez, vb. I. Tranz. A bomba (o tablă, un placaj etc.). – Din fr. gondoler.
gondolare
GONDOLÁRE1, gondolări, s. f. Acțiunea de a gondola1. – V. gondola1.
gondolare
GONDOLÁRE2, gondolări, s. f. Acțiunea de a se gondola2. – V. gondola2.
gondolarea
GONDOLÁRE1, gondolări, s. f. Acțiunea de a gondola1. – V. gondola1.
gondolarea
GONDOLÁRE2, gondolări, s. f. Acțiunea de a se gondola2. – V. gondola2.
gondolară
GONDOLÁ1, gondolez, vb. I. Tranz. A bomba (o tablă, un placaj etc.). – Din fr. gondoler.
gondolarăm
GONDOLÁ1, gondolez, vb. I. Tranz. A bomba (o tablă, un placaj etc.). – Din fr. gondoler.
gondolarăți
GONDOLÁ1, gondolez, vb. I. Tranz. A bomba (o tablă, un placaj etc.). – Din fr. gondoler.
gondolase
GONDOLÁ1, gondolez, vb. I. Tranz. A bomba (o tablă, un placaj etc.). – Din fr. gondoler.
gondolasem
GONDOLÁ1, gondolez, vb. I. Tranz. A bomba (o tablă, un placaj etc.). – Din fr. gondoler.
gondolaseră
GONDOLÁ1, gondolez, vb. I. Tranz. A bomba (o tablă, un placaj etc.). – Din fr. gondoler.
gondolaserăm
GONDOLÁ1, gondolez, vb. I. Tranz. A bomba (o tablă, un placaj etc.). – Din fr. gondoler.
gondolaserăți
GONDOLÁ1, gondolez, vb. I. Tranz. A bomba (o tablă, un placaj etc.). – Din fr. gondoler.
gondolaseși
GONDOLÁ1, gondolez, vb. I. Tranz. A bomba (o tablă, un placaj etc.). – Din fr. gondoler.
gondolaseți
GONDOLÁ1, gondolez, vb. I. Tranz. A bomba (o tablă, un placaj etc.). – Din fr. gondoler.
gondolat
GONDOLÁ1, gondolez, vb. I. Tranz. A bomba (o tablă, un placaj etc.). – Din fr. gondoler.
gondolat
GONDOLÁ1, gondolez, vb. I. Tranz. A bomba (o tablă, un placaj etc.). – Din fr. gondoler.
gondolau
GONDOLÁ1, gondolez, vb. I. Tranz. A bomba (o tablă, un placaj etc.). – Din fr. gondoler.
gondolași
GONDOLÁ1, gondolez, vb. I. Tranz. A bomba (o tablă, un placaj etc.). – Din fr. gondoler.
gondolați
GONDOLÁ1, gondolez, vb. I. Tranz. A bomba (o tablă, un placaj etc.). – Din fr. gondoler.
gondole
GONDÓLĂ, gondole, s. f. 1. Barcă lungă, puțin adâncă, cu fundul plat, cu prora și pupa ridicate și încovoiate, manevrată cu o singură vâslă, folosită la Veneția. 2. Raft, suport în formă de gondolă (1) pe care este așezată marfa într-un magazin cu autoservire. 3. Nacelă în care se află motorul unui dirijabil. – Din it. gondola, fr. gondole.

DOOM

gondólă s. f., g.-d. art. gondólei; pl. gondóle
gondolează
GONDOLÁ1, gondolez, vb. I. Tranz. A bomba (o tablă, un placaj etc.). – Din fr. gondoler.
gondolei
GONDÓLĂ, gondole, s. f. 1. Barcă lungă, puțin adâncă, cu fundul plat, cu prora și pupa ridicate și încovoiate, manevrată cu o singură vâslă, folosită la Veneția. 2. Raft, suport în formă de gondolă (1) pe care este așezată marfa într-un magazin cu autoservire. 3. Nacelă în care se află motorul unui dirijabil. – Din it. gondola, fr. gondole.

DOOM

gondólă s. f., g.-d. art. gondólei; pl. gondóle
gondolele
GONDÓLĂ, gondole, s. f. 1. Barcă lungă, puțin adâncă, cu fundul plat, cu prora și pupa ridicate și încovoiate, manevrată cu o singură vâslă, folosită la Veneția. 2. Raft, suport în formă de gondolă (1) pe care este așezată marfa într-un magazin cu autoservire. 3. Nacelă în care se află motorul unui dirijabil. – Din it. gondola, fr. gondole.

DOOM

gondólă s. f., g.-d. art. gondólei; pl. gondóle
gondolelor
GONDÓLĂ, gondole, s. f. 1. Barcă lungă, puțin adâncă, cu fundul plat, cu prora și pupa ridicate și încovoiate, manevrată cu o singură vâslă, folosită la Veneția. 2. Raft, suport în formă de gondolă (1) pe care este așezată marfa într-un magazin cu autoservire. 3. Nacelă în care se află motorul unui dirijabil. – Din it. gondola, fr. gondole.

DOOM

gondólă s. f., g.-d. art. gondólei; pl. gondóle
gondoleta
GONDOLÉTĂ, gondolete, s. f. (Rar) Gondolă mică. – Din it. gondoletta.

DOOM

gondolétă (rar) s. f., g.-d. art. gondolétei; pl. gondoléte
gondolete
GONDOLÉTĂ, gondolete, s. f. (Rar) Gondolă mică. – Din it. gondoletta.

DOOM

gondolétă (rar) s. f., g.-d. art. gondolétei; pl. gondoléte
gondoletei
GONDOLÉTĂ, gondolete, s. f. (Rar) Gondolă mică. – Din it. gondoletta.

DOOM

gondolétă (rar) s. f., g.-d. art. gondolétei; pl. gondoléte
gondoletele
GONDOLÉTĂ, gondolete, s. f. (Rar) Gondolă mică. – Din it. gondoletta.

DOOM

gondolétă (rar) s. f., g.-d. art. gondolétei; pl. gondoléte
gondoletelor
GONDOLÉTĂ, gondolete, s. f. (Rar) Gondolă mică. – Din it. gondoletta.

DOOM

gondolétă (rar) s. f., g.-d. art. gondolétei; pl. gondoléte
gondolez
GONDOLÁ1, gondolez, vb. I. Tranz. A bomba (o tablă, un placaj etc.). – Din fr. gondoler.
gondoleze
GONDOLÁ1, gondolez, vb. I. Tranz. A bomba (o tablă, un placaj etc.). – Din fr. gondoler.
gondolezi
GONDOLÁ1, gondolez, vb. I. Tranz. A bomba (o tablă, un placaj etc.). – Din fr. gondoler.
gondolier
GONDOLIÉR, gondolieri, s. m. Bărbat care conduce o gondolă (1). [Pr.: -li-er] – Din it. gondoliere.

DOOM

gondoliér (-li-er) s. m., pl. gondoliéri
gondoliera
GONDOLIÉRĂ, gondoliere, s. f. Cântec al gondolierilor. [Pr.: -li-e-] – Din gondolier.

DOOM

gondoliéră (-li-e-) s. f., g.-d. art. gondoliérei; pl. gondoliére
gondoliere
GONDOLIÉRĂ, gondoliere, s. f. Cântec al gondolierilor. [Pr.: -li-e-] – Din gondolier.

DOOM

gondoliéră (-li-e-) s. f., g.-d. art. gondoliérei; pl. gondoliére
gondolierei
GONDOLIÉRĂ, gondoliere, s. f. Cântec al gondolierilor. [Pr.: -li-e-] – Din gondolier.

DOOM

gondoliéră (-li-e-) s. f., g.-d. art. gondoliérei; pl. gondoliére
gondolierele
GONDOLIÉRĂ, gondoliere, s. f. Cântec al gondolierilor. [Pr.: -li-e-] – Din gondolier.

DOOM

gondoliéră (-li-e-) s. f., g.-d. art. gondoliérei; pl. gondoliére
gondolierelor
GONDOLIÉRĂ, gondoliere, s. f. Cântec al gondolierilor. [Pr.: -li-e-] – Din gondolier.

DOOM

gondoliéră (-li-e-) s. f., g.-d. art. gondoliérei; pl. gondoliére
gondolieri
GONDOLIÉR, gondolieri, s. m. Bărbat care conduce o gondolă (1). [Pr.: -li-er] – Din it. gondoliere.

DOOM

gondoliér (-li-er) s. m., pl. gondoliéri
gondolierii
GONDOLIÉR, gondolieri, s. m. Bărbat care conduce o gondolă (1). [Pr.: -li-er] – Din it. gondoliere.

DOOM

gondoliér (-li-er) s. m., pl. gondoliéri
gondolierilor
GONDOLIÉR, gondolieri, s. m. Bărbat care conduce o gondolă (1). [Pr.: -li-er] – Din it. gondoliere.

DOOM

gondoliér (-li-er) s. m., pl. gondoliéri
gondolierul
GONDOLIÉR, gondolieri, s. m. Bărbat care conduce o gondolă (1). [Pr.: -li-er] – Din it. gondoliere.

DOOM

gondoliér (-li-er) s. m., pl. gondoliéri
gondolierului
GONDOLIÉR, gondolieri, s. m. Bărbat care conduce o gondolă (1). [Pr.: -li-er] – Din it. gondoliere.

DOOM

gondoliér (-li-er) s. m., pl. gondoliéri
gondolând
GONDOLÁ1, gondolez, vb. I. Tranz. A bomba (o tablă, un placaj etc.). – Din fr. gondoler.
gondolînd
GONDOLÁ1, gondolez, vb. I. Tranz. A bomba (o tablă, un placaj etc.). – Din fr. gondoler.
gondolări
GONDOLÁRE1, gondolări, s. f. Acțiunea de a gondola1. – V. gondola1.
gondolări
GONDOLÁRE2, gondolări, s. f. Acțiunea de a se gondola2. – V. gondola2.
gondolării
GONDOLÁRE1, gondolări, s. f. Acțiunea de a gondola1. – V. gondola1.
gondolării
GONDOLÁRE2, gondolări, s. f. Acțiunea de a se gondola2. – V. gondola2.
gondolările
GONDOLÁRE1, gondolări, s. f. Acțiunea de a gondola1. – V. gondola1.
gondolările
GONDOLÁRE2, gondolări, s. f. Acțiunea de a se gondola2. – V. gondola2.
gondolărilor
GONDOLÁRE1, gondolări, s. f. Acțiunea de a gondola1. – V. gondola1.
gondolărilor
GONDOLÁRE2, gondolări, s. f. Acțiunea de a se gondola2. – V. gondola2.
gonea
GONÍ, gonesc, vb. IV. 1. Tranz. A fugi după cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.); a fugări; spec. a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor. ◊ Refl. recipr. Păsările se goneau printre ramuri. ♦ Fig. (Înv.) A urmări (o țintă, un ideal). 2. Tranz. A alunga, a izgoni. 3. Intranz. A alerga, a fugi. 4. Refl. și intranz. (Despre vitele cornute) A se împerechea pentru reproducere. – Din sl. goniti.

DOOM

goní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gonésc, imperf. 3 sg. goneá; conj. prez. 3 să goneáscă
goneai
GONÍ, gonesc, vb. IV. 1. Tranz. A fugi după cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.); a fugări; spec. a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor. ◊ Refl. recipr. Păsările se goneau printre ramuri. ♦ Fig. (Înv.) A urmări (o țintă, un ideal). 2. Tranz. A alunga, a izgoni. 3. Intranz. A alerga, a fugi. 4. Refl. și intranz. (Despre vitele cornute) A se împerechea pentru reproducere. – Din sl. goniti.

DOOM

goní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gonésc, imperf. 3 sg. goneá; conj. prez. 3 să goneáscă
goneam
GONÍ, gonesc, vb. IV. 1. Tranz. A fugi după cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.); a fugări; spec. a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor. ◊ Refl. recipr. Păsările se goneau printre ramuri. ♦ Fig. (Înv.) A urmări (o țintă, un ideal). 2. Tranz. A alunga, a izgoni. 3. Intranz. A alerga, a fugi. 4. Refl. și intranz. (Despre vitele cornute) A se împerechea pentru reproducere. – Din sl. goniti.

DOOM

goní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gonésc, imperf. 3 sg. goneá; conj. prez. 3 să goneáscă
gonească
GONÍ, gonesc, vb. IV. 1. Tranz. A fugi după cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.); a fugări; spec. a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor. ◊ Refl. recipr. Păsările se goneau printre ramuri. ♦ Fig. (Înv.) A urmări (o țintă, un ideal). 2. Tranz. A alunga, a izgoni. 3. Intranz. A alerga, a fugi. 4. Refl. și intranz. (Despre vitele cornute) A se împerechea pentru reproducere. – Din sl. goniti.

DOOM

goní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gonésc, imperf. 3 sg. goneá; conj. prez. 3 să goneáscă
goneau
GONÍ, gonesc, vb. IV. 1. Tranz. A fugi după cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.); a fugări; spec. a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor. ◊ Refl. recipr. Păsările se goneau printre ramuri. ♦ Fig. (Înv.) A urmări (o țintă, un ideal). 2. Tranz. A alunga, a izgoni. 3. Intranz. A alerga, a fugi. 4. Refl. și intranz. (Despre vitele cornute) A se împerechea pentru reproducere. – Din sl. goniti.

DOOM

goní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gonésc, imperf. 3 sg. goneá; conj. prez. 3 să goneáscă
goneați
GONÍ, gonesc, vb. IV. 1. Tranz. A fugi după cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.); a fugări; spec. a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor. ◊ Refl. recipr. Păsările se goneau printre ramuri. ♦ Fig. (Înv.) A urmări (o țintă, un ideal). 2. Tranz. A alunga, a izgoni. 3. Intranz. A alerga, a fugi. 4. Refl. și intranz. (Despre vitele cornute) A se împerechea pentru reproducere. – Din sl. goniti.

DOOM

goní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gonésc, imperf. 3 sg. goneá; conj. prez. 3 să goneáscă
gonesc
GONÍ, gonesc, vb. IV. 1. Tranz. A fugi după cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.); a fugări; spec. a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor. ◊ Refl. recipr. Păsările se goneau printre ramuri. ♦ Fig. (Înv.) A urmări (o țintă, un ideal). 2. Tranz. A alunga, a izgoni. 3. Intranz. A alerga, a fugi. 4. Refl. și intranz. (Despre vitele cornute) A se împerechea pentru reproducere. – Din sl. goniti.

DOOM

goní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gonésc, imperf. 3 sg. goneá; conj. prez. 3 să goneáscă
gonește
GONÍ, gonesc, vb. IV. 1. Tranz. A fugi după cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.); a fugări; spec. a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor. ◊ Refl. recipr. Păsările se goneau printre ramuri. ♦ Fig. (Înv.) A urmări (o țintă, un ideal). 2. Tranz. A alunga, a izgoni. 3. Intranz. A alerga, a fugi. 4. Refl. și intranz. (Despre vitele cornute) A se împerechea pentru reproducere. – Din sl. goniti.

DOOM

goní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gonésc, imperf. 3 sg. goneá; conj. prez. 3 să goneáscă
gonești
GONÍ, gonesc, vb. IV. 1. Tranz. A fugi după cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.); a fugări; spec. a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor. ◊ Refl. recipr. Păsările se goneau printre ramuri. ♦ Fig. (Înv.) A urmări (o țintă, un ideal). 2. Tranz. A alunga, a izgoni. 3. Intranz. A alerga, a fugi. 4. Refl. și intranz. (Despre vitele cornute) A se împerechea pentru reproducere. – Din sl. goniti.

DOOM

goní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gonésc, imperf. 3 sg. goneá; conj. prez. 3 să goneáscă
gonfaloane
GONFALÓN, gonfaloane, s. n. Steag de război în evul mediu, cu partea liberă despicată în trei sau patru cozi. – Din fr. gonfalon.
gonfaloanele
GONFALÓN, gonfaloane, s. n. Steag de război în evul mediu, cu partea liberă despicată în trei sau patru cozi. – Din fr. gonfalon.
gonfaloanelor
GONFALÓN, gonfaloane, s. n. Steag de război în evul mediu, cu partea liberă despicată în trei sau patru cozi. – Din fr. gonfalon.
gonfalon
GONFALÓN, gonfaloane, s. n. Steag de război în evul mediu, cu partea liberă despicată în trei sau patru cozi. – Din fr. gonfalon.
gonfalonier
GONFALONIÉR, gonfalonieri, s. m. 1. Purtătorul steagului sau insignelor unui stat, unui oraș, unei instituții în vechile republici italiene. 2. Numele unor magistrați superiori din vechile republici italiene. – Din it. gonfaloniere.

DOOM

gonfaloniér (-ni-er) s. m., pl. gonfaloniéri
gonfalonieri
GONFALONIÉR, gonfalonieri, s. m. 1. Purtătorul steagului sau insignelor unui stat, unui oraș, unei instituții în vechile republici italiene. 2. Numele unor magistrați superiori din vechile republici italiene. – Din it. gonfaloniere.

DOOM

gonfaloniér (-ni-er) s. m., pl. gonfaloniéri
gonfalonierii
GONFALONIÉR, gonfalonieri, s. m. 1. Purtătorul steagului sau insignelor unui stat, unui oraș, unei instituții în vechile republici italiene. 2. Numele unor magistrați superiori din vechile republici italiene. – Din it. gonfaloniere.

DOOM

gonfaloniér (-ni-er) s. m., pl. gonfaloniéri
gonfalonierilor
GONFALONIÉR, gonfalonieri, s. m. 1. Purtătorul steagului sau insignelor unui stat, unui oraș, unei instituții în vechile republici italiene. 2. Numele unor magistrați superiori din vechile republici italiene. – Din it. gonfaloniere.

DOOM

gonfaloniér (-ni-er) s. m., pl. gonfaloniéri
gonfalonierul
GONFALONIÉR, gonfalonieri, s. m. 1. Purtătorul steagului sau insignelor unui stat, unui oraș, unei instituții în vechile republici italiene. 2. Numele unor magistrați superiori din vechile republici italiene. – Din it. gonfaloniere.

DOOM

gonfaloniér (-ni-er) s. m., pl. gonfaloniéri
gonfalonierului
GONFALONIÉR, gonfalonieri, s. m. 1. Purtătorul steagului sau insignelor unui stat, unui oraș, unei instituții în vechile republici italiene. 2. Numele unor magistrați superiori din vechile republici italiene. – Din it. gonfaloniere.

DOOM

gonfaloniér (-ni-er) s. m., pl. gonfaloniéri
gonfalonul
GONFALÓN, gonfaloane, s. n. Steag de război în evul mediu, cu partea liberă despicată în trei sau patru cozi. – Din fr. gonfalon.
gonfalonului
GONFALÓN, gonfaloane, s. n. Steag de război în evul mediu, cu partea liberă despicată în trei sau patru cozi. – Din fr. gonfalon.
gonfla
GONFLÁ, gonflez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) umfla (1). ♦ Refl. (Despre cavități anatomice) A-și mări volumul prin îmbibare cu un lichid organic. – Din fr. gonfler.

DOOM

gonflá (a ~) vb., ind. prez. 3 gonfleáză
gonflabil
GONFLÁBIL, -Ă, gonflabili, -e, adj. (Despre obiecte cu pereți elastici sau plianți) Care se poate umfla (1). – Gonfla + suf. -bil.

DOOM

gonflábil adj. m., pl. gonflábili; f. gonflábilă, pl. gonflábile
gonflabila
GONFLÁBIL, -Ă, gonflabili, -e, adj. (Despre obiecte cu pereți elastici sau plianți) Care se poate umfla (1). – Gonfla + suf. -bil.

DOOM

gonflábil adj. m., pl. gonflábili; f. gonflábilă, pl. gonflábile
gonflabile
GONFLÁBIL, -Ă, gonflabili, -e, adj. (Despre obiecte cu pereți elastici sau plianți) Care se poate umfla (1). – Gonfla + suf. -bil.

DOOM

gonflábil adj. m., pl. gonflábili; f. gonflábilă, pl. gonflábile
gonflabilei
GONFLÁBIL, -Ă, gonflabili, -e, adj. (Despre obiecte cu pereți elastici sau plianți) Care se poate umfla (1). – Gonfla + suf. -bil.

DOOM

gonflábil adj. m., pl. gonflábili; f. gonflábilă, pl. gonflábile
gonflabilele
GONFLÁBIL, -Ă, gonflabili, -e, adj. (Despre obiecte cu pereți elastici sau plianți) Care se poate umfla (1). – Gonfla + suf. -bil.

DOOM

gonflábil adj. m., pl. gonflábili; f. gonflábilă, pl. gonflábile
gonflabilelor
GONFLÁBIL, -Ă, gonflabili, -e, adj. (Despre obiecte cu pereți elastici sau plianți) Care se poate umfla (1). – Gonfla + suf. -bil.

DOOM

gonflábil adj. m., pl. gonflábili; f. gonflábilă, pl. gonflábile
gonflabili
GONFLÁBIL, -Ă, gonflabili, -e, adj. (Despre obiecte cu pereți elastici sau plianți) Care se poate umfla (1). – Gonfla + suf. -bil.

DOOM

gonflábil adj. m., pl. gonflábili; f. gonflábilă, pl. gonflábile
gonflabilii
GONFLÁBIL, -Ă, gonflabili, -e, adj. (Despre obiecte cu pereți elastici sau plianți) Care se poate umfla (1). – Gonfla + suf. -bil.

DOOM

gonflábil adj. m., pl. gonflábili; f. gonflábilă, pl. gonflábile
gonflabililor
GONFLÁBIL, -Ă, gonflabili, -e, adj. (Despre obiecte cu pereți elastici sau plianți) Care se poate umfla (1). – Gonfla + suf. -bil.

DOOM

gonflábil adj. m., pl. gonflábili; f. gonflábilă, pl. gonflábile
gonflabilul
GONFLÁBIL, -Ă, gonflabili, -e, adj. (Despre obiecte cu pereți elastici sau plianți) Care se poate umfla (1). – Gonfla + suf. -bil.

DOOM

gonflábil adj. m., pl. gonflábili; f. gonflábilă, pl. gonflábile
gonflabilului
GONFLÁBIL, -Ă, gonflabili, -e, adj. (Despre obiecte cu pereți elastici sau plianți) Care se poate umfla (1). – Gonfla + suf. -bil.

DOOM

gonflábil adj. m., pl. gonflábili; f. gonflábilă, pl. gonflábile
gonflai
GONFLÁ, gonflez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) umfla (1). ♦ Refl. (Despre cavități anatomice) A-și mări volumul prin îmbibare cu un lichid organic. – Din fr. gonfler.

DOOM

gonflá (a ~) vb., ind. prez. 3 gonfleáză
gonflam
GONFLÁ, gonflez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) umfla (1). ♦ Refl. (Despre cavități anatomice) A-și mări volumul prin îmbibare cu un lichid organic. – Din fr. gonfler.

DOOM

gonflá (a ~) vb., ind. prez. 3 gonfleáză
gonflant
GONFLÁNT s. n. Substanță care poate fi absorbită de un material coloidal provocând umflarea acestuia. – Din fr. gonflant.

DOOM

gonflánt s. n.
gonflantul
GONFLÁNT s. n. Substanță care poate fi absorbită de un material coloidal provocând umflarea acestuia. – Din fr. gonflant.

DOOM

gonflánt s. n.
gonflantului
GONFLÁNT s. n. Substanță care poate fi absorbită de un material coloidal provocând umflarea acestuia. – Din fr. gonflant.

DOOM

gonflánt s. n.
gonflare
GONFLÁ, gonflez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) umfla (1). ♦ Refl. (Despre cavități anatomice) A-și mări volumul prin îmbibare cu un lichid organic. – Din fr. gonfler.

DOOM

gonflá (a ~) vb., ind. prez. 3 gonfleáză
gonflare
GONFLÁRE, gonflări, s. f. Umflare. – V. gonfla.

DOOM

gonfláre s. f., g.-d. art. gonflắrii; pl. gonflắri
gonflarea
GONFLÁRE, gonflări, s. f. Umflare. – V. gonfla.

DOOM

gonfláre s. f., g.-d. art. gonflắrii; pl. gonflắri
gonflară
GONFLÁ, gonflez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) umfla (1). ♦ Refl. (Despre cavități anatomice) A-și mări volumul prin îmbibare cu un lichid organic. – Din fr. gonfler.

DOOM

gonflá (a ~) vb., ind. prez. 3 gonfleáză
gonflarăm
GONFLÁ, gonflez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) umfla (1). ♦ Refl. (Despre cavități anatomice) A-și mări volumul prin îmbibare cu un lichid organic. – Din fr. gonfler.

DOOM

gonflá (a ~) vb., ind. prez. 3 gonfleáză
gonflarăți
GONFLÁ, gonflez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) umfla (1). ♦ Refl. (Despre cavități anatomice) A-și mări volumul prin îmbibare cu un lichid organic. – Din fr. gonfler.

DOOM

gonflá (a ~) vb., ind. prez. 3 gonfleáză
gonflase
GONFLÁ, gonflez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) umfla (1). ♦ Refl. (Despre cavități anatomice) A-și mări volumul prin îmbibare cu un lichid organic. – Din fr. gonfler.

DOOM

gonflá (a ~) vb., ind. prez. 3 gonfleáză
gonflasem
GONFLÁ, gonflez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) umfla (1). ♦ Refl. (Despre cavități anatomice) A-și mări volumul prin îmbibare cu un lichid organic. – Din fr. gonfler.

DOOM

gonflá (a ~) vb., ind. prez. 3 gonfleáză
gonflaseră
GONFLÁ, gonflez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) umfla (1). ♦ Refl. (Despre cavități anatomice) A-și mări volumul prin îmbibare cu un lichid organic. – Din fr. gonfler.

DOOM

gonflá (a ~) vb., ind. prez. 3 gonfleáză
gonflaserăm
GONFLÁ, gonflez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) umfla (1). ♦ Refl. (Despre cavități anatomice) A-și mări volumul prin îmbibare cu un lichid organic. – Din fr. gonfler.

DOOM

gonflá (a ~) vb., ind. prez. 3 gonfleáză
gonflaserăți
GONFLÁ, gonflez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) umfla (1). ♦ Refl. (Despre cavități anatomice) A-și mări volumul prin îmbibare cu un lichid organic. – Din fr. gonfler.

DOOM

gonflá (a ~) vb., ind. prez. 3 gonfleáză
gonflaseși
GONFLÁ, gonflez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) umfla (1). ♦ Refl. (Despre cavități anatomice) A-și mări volumul prin îmbibare cu un lichid organic. – Din fr. gonfler.

DOOM

gonflá (a ~) vb., ind. prez. 3 gonfleáză
gonflaseți
GONFLÁ, gonflez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) umfla (1). ♦ Refl. (Despre cavități anatomice) A-și mări volumul prin îmbibare cu un lichid organic. – Din fr. gonfler.

DOOM

gonflá (a ~) vb., ind. prez. 3 gonfleáză
gonflat
GONFLÁ, gonflez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) umfla (1). ♦ Refl. (Despre cavități anatomice) A-și mări volumul prin îmbibare cu un lichid organic. – Din fr. gonfler.

DOOM

gonflá (a ~) vb., ind. prez. 3 gonfleáză
gonflat
GONFLÁT, -Ă, gonflați, -te, adj. Umflat. – V. gonfla.
gonflata
GONFLÁT, -Ă, gonflați, -te, adj. Umflat. – V. gonfla.
gonflate
GONFLÁT, -Ă, gonflați, -te, adj. Umflat. – V. gonfla.
gonflatei
GONFLÁT, -Ă, gonflați, -te, adj. Umflat. – V. gonfla.
gonflatele
GONFLÁT, -Ă, gonflați, -te, adj. Umflat. – V. gonfla.
gonflatelor
GONFLÁT, -Ă, gonflați, -te, adj. Umflat. – V. gonfla.
gonflatul
GONFLÁT, -Ă, gonflați, -te, adj. Umflat. – V. gonfla.
gonflatului
GONFLÁT, -Ă, gonflați, -te, adj. Umflat. – V. gonfla.
gonflau
GONFLÁ, gonflez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) umfla (1). ♦ Refl. (Despre cavități anatomice) A-și mări volumul prin îmbibare cu un lichid organic. – Din fr. gonfler.

DOOM

gonflá (a ~) vb., ind. prez. 3 gonfleáză
gonflași
GONFLÁ, gonflez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) umfla (1). ♦ Refl. (Despre cavități anatomice) A-și mări volumul prin îmbibare cu un lichid organic. – Din fr. gonfler.

DOOM

gonflá (a ~) vb., ind. prez. 3 gonfleáză
gonflați
GONFLÁ, gonflez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) umfla (1). ♦ Refl. (Despre cavități anatomice) A-și mări volumul prin îmbibare cu un lichid organic. – Din fr. gonfler.

DOOM

gonflá (a ~) vb., ind. prez. 3 gonfleáză
gonflați
GONFLÁT, -Ă, gonflați, -te, adj. Umflat. – V. gonfla.
gonflații
GONFLÁT, -Ă, gonflați, -te, adj. Umflat. – V. gonfla.
gonflaților
GONFLÁT, -Ă, gonflați, -te, adj. Umflat. – V. gonfla.
gonflează
GONFLÁ, gonflez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) umfla (1). ♦ Refl. (Despre cavități anatomice) A-și mări volumul prin îmbibare cu un lichid organic. – Din fr. gonfler.

DOOM

gonflá (a ~) vb., ind. prez. 3 gonfleáză
gonflez
GONFLÁ, gonflez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) umfla (1). ♦ Refl. (Despre cavități anatomice) A-și mări volumul prin îmbibare cu un lichid organic. – Din fr. gonfler.

DOOM

gonflá (a ~) vb., ind. prez. 3 gonfleáză
gonfleze
GONFLÁ, gonflez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) umfla (1). ♦ Refl. (Despre cavități anatomice) A-și mări volumul prin îmbibare cu un lichid organic. – Din fr. gonfler.

DOOM

gonflá (a ~) vb., ind. prez. 3 gonfleáză
gonflezi
GONFLÁ, gonflez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) umfla (1). ♦ Refl. (Despre cavități anatomice) A-și mări volumul prin îmbibare cu un lichid organic. – Din fr. gonfler.

DOOM

gonflá (a ~) vb., ind. prez. 3 gonfleáză
gonflând
GONFLÁ, gonflez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) umfla (1). ♦ Refl. (Despre cavități anatomice) A-și mări volumul prin îmbibare cu un lichid organic. – Din fr. gonfler.

DOOM

gonflá (a ~) vb., ind. prez. 3 gonfleáză
gonflînd
GONFLÁ, gonflez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) umfla (1). ♦ Refl. (Despre cavități anatomice) A-și mări volumul prin îmbibare cu un lichid organic. – Din fr. gonfler.

DOOM

gonflá (a ~) vb., ind. prez. 3 gonfleáză
gonflări
GONFLÁRE, gonflări, s. f. Umflare. – V. gonfla.

DOOM

gonfláre s. f., g.-d. art. gonflắrii; pl. gonflắri
gonflării
GONFLÁRE, gonflări, s. f. Umflare. – V. gonfla.

DOOM

gonfláre s. f., g.-d. art. gonflắrii; pl. gonflắri
gonflările
GONFLÁRE, gonflări, s. f. Umflare. – V. gonfla.

DOOM

gonfláre s. f., g.-d. art. gonflắrii; pl. gonflắri
gonflărilor
GONFLÁRE, gonflări, s. f. Umflare. – V. gonfla.

DOOM

gonfláre s. f., g.-d. art. gonflắrii; pl. gonflắri
gong
GONG, gonguri, s. n. Disc de metal care, lovit cu un ciocănel special, produce un sunet caracteristic, fiind întrebuințat ca instrument muzical sau de chemare, de semnalizare. ♦ Sunet emis (ca semnal) de acest disc. – Din fr., engl. gong.

DOOM

gong s. n., pl. gónguri
gongoric
GONGÓRIC, -Ă, gongorici, -ce, adj. Care aparține gongorismului, privitor la gongorism, specific gongorismului. – Din fr. gongorique.

DOOM

gongóric adj. m., pl. gongórici; f. gongórică, pl. gongórice
gongorica
GONGÓRIC, -Ă, gongorici, -ce, adj. Care aparține gongorismului, privitor la gongorism, specific gongorismului. – Din fr. gongorique.

DOOM

gongóric adj. m., pl. gongórici; f. gongórică, pl. gongórice
gongorice
GONGÓRIC, -Ă, gongorici, -ce, adj. Care aparține gongorismului, privitor la gongorism, specific gongorismului. – Din fr. gongorique.

DOOM

gongóric adj. m., pl. gongórici; f. gongórică, pl. gongórice
gongoricei
GONGÓRIC, -Ă, gongorici, -ce, adj. Care aparține gongorismului, privitor la gongorism, specific gongorismului. – Din fr. gongorique.

DOOM

gongóric adj. m., pl. gongórici; f. gongórică, pl. gongórice
gongoricele
GONGÓRIC, -Ă, gongorici, -ce, adj. Care aparține gongorismului, privitor la gongorism, specific gongorismului. – Din fr. gongorique.

DOOM

gongóric adj. m., pl. gongórici; f. gongórică, pl. gongórice
gongoricelor
GONGÓRIC, -Ă, gongorici, -ce, adj. Care aparține gongorismului, privitor la gongorism, specific gongorismului. – Din fr. gongorique.

DOOM

gongóric adj. m., pl. gongórici; f. gongórică, pl. gongórice
gongorici
GONGÓRIC, -Ă, gongorici, -ce, adj. Care aparține gongorismului, privitor la gongorism, specific gongorismului. – Din fr. gongorique.

DOOM

gongóric adj. m., pl. gongórici; f. gongórică, pl. gongórice
gongoricii
GONGÓRIC, -Ă, gongorici, -ce, adj. Care aparține gongorismului, privitor la gongorism, specific gongorismului. – Din fr. gongorique.

DOOM

gongóric adj. m., pl. gongórici; f. gongórică, pl. gongórice
gongoricilor
GONGÓRIC, -Ă, gongorici, -ce, adj. Care aparține gongorismului, privitor la gongorism, specific gongorismului. – Din fr. gongorique.

DOOM

gongóric adj. m., pl. gongórici; f. gongórică, pl. gongórice
gongoricul
GONGÓRIC, -Ă, gongorici, -ce, adj. Care aparține gongorismului, privitor la gongorism, specific gongorismului. – Din fr. gongorique.

DOOM

gongóric adj. m., pl. gongórici; f. gongórică, pl. gongórice
gongoricului
GONGÓRIC, -Ă, gongorici, -ce, adj. Care aparține gongorismului, privitor la gongorism, specific gongorismului. – Din fr. gongorique.

DOOM

gongóric adj. m., pl. gongórici; f. gongórică, pl. gongórice
gongorism
GONGORÍSM s. n. Stil afectat, prețios, excesiv metaforic, care caracterizează unele producții literare. – Din fr. gongorisme.

DOOM

gongorísm s. n.
gongorismul
GONGORÍSM s. n. Stil afectat, prețios, excesiv metaforic, care caracterizează unele producții literare. – Din fr. gongorisme.

DOOM

gongorísm s. n.
gongorismului
GONGORÍSM s. n. Stil afectat, prețios, excesiv metaforic, care caracterizează unele producții literare. – Din fr. gongorisme.

DOOM

gongorísm s. n.
gongul
GONG, gonguri, s. n. Disc de metal care, lovit cu un ciocănel special, produce un sunet caracteristic, fiind întrebuințat ca instrument muzical sau de chemare, de semnalizare. ♦ Sunet emis (ca semnal) de acest disc. – Din fr., engl. gong.

DOOM

gong s. n., pl. gónguri
gongului
GONG, gonguri, s. n. Disc de metal care, lovit cu un ciocănel special, produce un sunet caracteristic, fiind întrebuințat ca instrument muzical sau de chemare, de semnalizare. ♦ Sunet emis (ca semnal) de acest disc. – Din fr., engl. gong.

DOOM

gong s. n., pl. gónguri
gonguri
GONG, gonguri, s. n. Disc de metal care, lovit cu un ciocănel special, produce un sunet caracteristic, fiind întrebuințat ca instrument muzical sau de chemare, de semnalizare. ♦ Sunet emis (ca semnal) de acest disc. – Din fr., engl. gong.

DOOM

gong s. n., pl. gónguri
gonguri
GONGURÍ vb. IV v. gînguri.
gongurile
GONG, gonguri, s. n. Disc de metal care, lovit cu un ciocănel special, produce un sunet caracteristic, fiind întrebuințat ca instrument muzical sau de chemare, de semnalizare. ♦ Sunet emis (ca semnal) de acest disc. – Din fr., engl. gong.

DOOM

gong s. n., pl. gónguri
gongurilor
GONG, gonguri, s. n. Disc de metal care, lovit cu un ciocănel special, produce un sunet caracteristic, fiind întrebuințat ca instrument muzical sau de chemare, de semnalizare. ♦ Sunet emis (ca semnal) de acest disc. – Din fr., engl. gong.

DOOM

gong s. n., pl. gónguri
gongyloides
GULÍE, gulii, s. f. Plantă erbacee legumicolă cu frunze mari, dințate și cu tulpina îngroșată, sferoidală, comestibilă (Brassica oleracea gongyloides). ♦ (Reg.) Nap porcesc. – Din bg. gulija.
goni
GONÍ, gonesc, vb. IV. 1. Tranz. A fugi după cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.); a fugări; spec. a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor. ◊ Refl. recipr. Păsările se goneau printre ramuri. ♦ Fig. (Înv.) A urmări (o țintă, un ideal). 2. Tranz. A alunga, a izgoni. 3. Intranz. A alerga, a fugi. 4. Refl. și intranz. (Despre vitele cornute) A se împerechea pentru reproducere. – Din sl. goniti.

DOOM

goní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gonésc, imperf. 3 sg. goneá; conj. prez. 3 să goneáscă
gonidia
GONÍDIE, gonidii, s. f. Celulă verde a algelor care trăiește în simbioză cu anumite ciuperci, formând împreună licheni. – Din fr. gonidie.

DOOM

gonídie (-di-e) s. f., art. gonídia (-di-a), g.-d. art. gonídiei; pl. gonídii, art. gonídiile (-di-i-)
gonidie
GONÍDIE, gonidii, s. f. Celulă verde a algelor care trăiește în simbioză cu anumite ciuperci, formând împreună licheni. – Din fr. gonidie.

DOOM

gonídie (-di-e) s. f., art. gonídia (-di-a), g.-d. art. gonídiei; pl. gonídii, art. gonídiile (-di-i-)
gonidiei
GONÍDIE, gonidii, s. f. Celulă verde a algelor care trăiește în simbioză cu anumite ciuperci, formând împreună licheni. – Din fr. gonidie.

DOOM

gonídie (-di-e) s. f., art. gonídia (-di-a), g.-d. art. gonídiei; pl. gonídii, art. gonídiile (-di-i-)
gonidii
GONÍDIE, gonidii, s. f. Celulă verde a algelor care trăiește în simbioză cu anumite ciuperci, formând împreună licheni. – Din fr. gonidie.

DOOM

gonídie (-di-e) s. f., art. gonídia (-di-a), g.-d. art. gonídiei; pl. gonídii, art. gonídiile (-di-i-)
gonidiile
GONÍDIE, gonidii, s. f. Celulă verde a algelor care trăiește în simbioză cu anumite ciuperci, formând împreună licheni. – Din fr. gonidie.

DOOM

gonídie (-di-e) s. f., art. gonídia (-di-a), g.-d. art. gonídiei; pl. gonídii, art. gonídiile (-di-i-)
gonidiilor
GONÍDIE, gonidii, s. f. Celulă verde a algelor care trăiește în simbioză cu anumite ciuperci, formând împreună licheni. – Din fr. gonidie.

DOOM

gonídie (-di-e) s. f., art. gonídia (-di-a), g.-d. art. gonídiei; pl. gonídii, art. gonídiile (-di-i-)
gonie
-GONÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „generație”, „origine”. [Gen. -iei. / < fr. -gonie, it. -gonia, cf. gr. gonos].
gonii
GONÍ, gonesc, vb. IV. 1. Tranz. A fugi după cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.); a fugări; spec. a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor. ◊ Refl. recipr. Păsările se goneau printre ramuri. ♦ Fig. (Înv.) A urmări (o țintă, un ideal). 2. Tranz. A alunga, a izgoni. 3. Intranz. A alerga, a fugi. 4. Refl. și intranz. (Despre vitele cornute) A se împerechea pentru reproducere. – Din sl. goniti.

DOOM

goní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gonésc, imperf. 3 sg. goneá; conj. prez. 3 să goneáscă
gonim
GONÍ, gonesc, vb. IV. 1. Tranz. A fugi după cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.); a fugări; spec. a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor. ◊ Refl. recipr. Păsările se goneau printre ramuri. ♦ Fig. (Înv.) A urmări (o țintă, un ideal). 2. Tranz. A alunga, a izgoni. 3. Intranz. A alerga, a fugi. 4. Refl. și intranz. (Despre vitele cornute) A se împerechea pentru reproducere. – Din sl. goniti.

DOOM

goní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gonésc, imperf. 3 sg. goneá; conj. prez. 3 să goneáscă
gonind
GONÍ, gonesc, vb. IV. 1. Tranz. A fugi după cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.); a fugări; spec. a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor. ◊ Refl. recipr. Păsările se goneau printre ramuri. ♦ Fig. (Înv.) A urmări (o țintă, un ideal). 2. Tranz. A alunga, a izgoni. 3. Intranz. A alerga, a fugi. 4. Refl. și intranz. (Despre vitele cornute) A se împerechea pentru reproducere. – Din sl. goniti.

DOOM

goní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gonésc, imperf. 3 sg. goneá; conj. prez. 3 să goneáscă
gonio
GONIO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „unghi”. [Pron. -ni-o-. / < fr. gonio-, cf. gr. gonia].
gonio
GÓNIO s.n. invar. Instalație gonio = instalație de radiorecepție, sau de radioemisie, cu ajutorul căreia se determină poziția unei nave sau a unui avion. [Pron. -ni-o. / < fr. gonio].

DOOM

gónio (-ni-o) s. n.
goniometre
GONIOMÉTRU, goniometre, s. n. Instrument care servește la măsurarea valorii unghiurilor. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. goniomètre.

DOOM

goniométru (-ni-o-me-tru) s. n., art. goniométrul; pl. goniométre
goniometrele
GONIOMÉTRU, goniometre, s. n. Instrument care servește la măsurarea valorii unghiurilor. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. goniomètre.

DOOM

goniométru (-ni-o-me-tru) s. n., art. goniométrul; pl. goniométre
goniometrelor
GONIOMÉTRU, goniometre, s. n. Instrument care servește la măsurarea valorii unghiurilor. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. goniomètre.

DOOM

goniométru (-ni-o-me-tru) s. n., art. goniométrul; pl. goniométre
goniometria
GONIOMETRÍE s. f. Ramură a geometriei aplicate care se ocupă cu studiul unghiurilor și cu măsurarea valorii lor. ♦ Tehnică a măsurării valorii unghiurilor cu ajutorul goniometrului. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. goniométrie.

DOOM

goniometríe (-ni-o-me-tri-) s. f., art. goniometría, g.-d. goniometríi, art. goniometríei
goniometric
GONIOMÉTRIC, -Ă, goniometrici, -ce, adj. Care aparține goniometriei, privitor la goniometrie. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. goniométrique.

DOOM

goniométric (-ni-o-me-tric) adj. m., pl. goniométrici; f. goniométrică, pl. goniométrice
goniometrica
GONIOMÉTRIC, -Ă, goniometrici, -ce, adj. Care aparține goniometriei, privitor la goniometrie. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. goniométrique.

DOOM

goniométric (-ni-o-me-tric) adj. m., pl. goniométrici; f. goniométrică, pl. goniométrice
goniometrice
GONIOMÉTRIC, -Ă, goniometrici, -ce, adj. Care aparține goniometriei, privitor la goniometrie. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. goniométrique.

DOOM

goniométric (-ni-o-me-tric) adj. m., pl. goniométrici; f. goniométrică, pl. goniométrice
goniometricei
GONIOMÉTRIC, -Ă, goniometrici, -ce, adj. Care aparține goniometriei, privitor la goniometrie. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. goniométrique.

DOOM

goniométric (-ni-o-me-tric) adj. m., pl. goniométrici; f. goniométrică, pl. goniométrice
goniometricele
GONIOMÉTRIC, -Ă, goniometrici, -ce, adj. Care aparține goniometriei, privitor la goniometrie. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. goniométrique.

DOOM

goniométric (-ni-o-me-tric) adj. m., pl. goniométrici; f. goniométrică, pl. goniométrice
goniometricelor
GONIOMÉTRIC, -Ă, goniometrici, -ce, adj. Care aparține goniometriei, privitor la goniometrie. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. goniométrique.

DOOM

goniométric (-ni-o-me-tric) adj. m., pl. goniométrici; f. goniométrică, pl. goniométrice
goniometrici
GONIOMÉTRIC, -Ă, goniometrici, -ce, adj. Care aparține goniometriei, privitor la goniometrie. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. goniométrique.

DOOM

goniométric (-ni-o-me-tric) adj. m., pl. goniométrici; f. goniométrică, pl. goniométrice
goniometricii
GONIOMÉTRIC, -Ă, goniometrici, -ce, adj. Care aparține goniometriei, privitor la goniometrie. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. goniométrique.

DOOM

goniométric (-ni-o-me-tric) adj. m., pl. goniométrici; f. goniométrică, pl. goniométrice
goniometricilor
GONIOMÉTRIC, -Ă, goniometrici, -ce, adj. Care aparține goniometriei, privitor la goniometrie. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. goniométrique.

DOOM

goniométric (-ni-o-me-tric) adj. m., pl. goniométrici; f. goniométrică, pl. goniométrice
goniometricul
GONIOMÉTRIC, -Ă, goniometrici, -ce, adj. Care aparține goniometriei, privitor la goniometrie. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. goniométrique.

DOOM

goniométric (-ni-o-me-tric) adj. m., pl. goniométrici; f. goniométrică, pl. goniométrice
goniometricului
GONIOMÉTRIC, -Ă, goniometrici, -ce, adj. Care aparține goniometriei, privitor la goniometrie. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. goniométrique.

DOOM

goniométric (-ni-o-me-tric) adj. m., pl. goniométrici; f. goniométrică, pl. goniométrice
goniometrie
GONIOMETRÍE s. f. Ramură a geometriei aplicate care se ocupă cu studiul unghiurilor și cu măsurarea valorii lor. ♦ Tehnică a măsurării valorii unghiurilor cu ajutorul goniometrului. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. goniométrie.

DOOM

goniometríe (-ni-o-me-tri-) s. f., art. goniometría, g.-d. goniometríi, art. goniometríei
goniometriei
GONIOMETRÍE s. f. Ramură a geometriei aplicate care se ocupă cu studiul unghiurilor și cu măsurarea valorii lor. ♦ Tehnică a măsurării valorii unghiurilor cu ajutorul goniometrului. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. goniométrie.

DOOM

goniometríe (-ni-o-me-tri-) s. f., art. goniometría, g.-d. goniometríi, art. goniometríei
goniometrii
GONIOMETRÍE s. f. Ramură a geometriei aplicate care se ocupă cu studiul unghiurilor și cu măsurarea valorii lor. ♦ Tehnică a măsurării valorii unghiurilor cu ajutorul goniometrului. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. goniométrie.

DOOM

goniometríe (-ni-o-me-tri-) s. f., art. goniometría, g.-d. goniometríi, art. goniometríei
goniometriile
GONIOMETRÍE s. f. Ramură a geometriei aplicate care se ocupă cu studiul unghiurilor și cu măsurarea valorii lor. ♦ Tehnică a măsurării valorii unghiurilor cu ajutorul goniometrului. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. goniométrie.

DOOM

goniometríe (-ni-o-me-tri-) s. f., art. goniometría, g.-d. goniometríi, art. goniometríei
goniometriilor
GONIOMETRÍE s. f. Ramură a geometriei aplicate care se ocupă cu studiul unghiurilor și cu măsurarea valorii lor. ♦ Tehnică a măsurării valorii unghiurilor cu ajutorul goniometrului. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. goniométrie.

DOOM

goniometríe (-ni-o-me-tri-) s. f., art. goniometría, g.-d. goniometríi, art. goniometríei
goniometru
GONIOMÉTRU, goniometre, s. n. Instrument care servește la măsurarea valorii unghiurilor. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. goniomètre.

DOOM

goniométru (-ni-o-me-tru) s. n., art. goniométrul; pl. goniométre
goniometrul
GONIOMÉTRU, goniometre, s. n. Instrument care servește la măsurarea valorii unghiurilor. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. goniomètre.

DOOM

goniométru (-ni-o-me-tru) s. n., art. goniométrul; pl. goniométre
goniometrului
GONIOMÉTRU, goniometre, s. n. Instrument care servește la măsurarea valorii unghiurilor. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. goniomètre.

DOOM

goniométru (-ni-o-me-tru) s. n., art. goniométrul; pl. goniométre
gonion
GONIÓN s.n. (Anat.) Unghi facial format de ramurile orizontale și cele verticale ale maxilarului inferior. [Pron. -ni-on. / < fr. gonion, cf. gr. gonia – unghi].

DOOM

gonión (-ni-on) s. n.
gonionul
GONIÓN s.n. (Anat.) Unghi facial format de ramurile orizontale și cele verticale ale maxilarului inferior. [Pron. -ni-on. / < fr. gonion, cf. gr. gonia – unghi].

DOOM

gonión (-ni-on) s. n.
gonionului
GONIÓN s.n. (Anat.) Unghi facial format de ramurile orizontale și cele verticale ale maxilarului inferior. [Pron. -ni-on. / < fr. gonion, cf. gr. gonia – unghi].

DOOM

gonión (-ni-on) s. n.
gonioul
GÓNIO s.n. invar. Instalație gonio = instalație de radiorecepție, sau de radioemisie, cu ajutorul căreia se determină poziția unei nave sau a unui avion. [Pron. -ni-o. / < fr. gonio].

DOOM

gónio (-ni-o) s. n.
gonioului
GÓNIO s.n. invar. Instalație gonio = instalație de radiorecepție, sau de radioemisie, cu ajutorul căreia se determină poziția unei nave sau a unui avion. [Pron. -ni-o. / < fr. gonio].

DOOM

gónio (-ni-o) s. n.
gonire
GONÍ, gonesc, vb. IV. 1. Tranz. A fugi după cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.); a fugări; spec. a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor. ◊ Refl. recipr. Păsările se goneau printre ramuri. ♦ Fig. (Înv.) A urmări (o țintă, un ideal). 2. Tranz. A alunga, a izgoni. 3. Intranz. A alerga, a fugi. 4. Refl. și intranz. (Despre vitele cornute) A se împerechea pentru reproducere. – Din sl. goniti.

DOOM

goní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gonésc, imperf. 3 sg. goneá; conj. prez. 3 să goneáscă
gonire
GONÍRE, goniri, s. f. Faptul de a (se) goni; alungare. – V. goni.

DOOM

goníre s. f., g.-d. art. gonírii; pl. goníri
gonirea
GONÍRE, goniri, s. f. Faptul de a (se) goni; alungare. – V. goni.

DOOM

goníre s. f., g.-d. art. gonírii; pl. goníri
goniri
GONÍRE, goniri, s. f. Faptul de a (se) goni; alungare. – V. goni.

DOOM

goníre s. f., g.-d. art. gonírii; pl. goníri
gonirii
GONÍRE, goniri, s. f. Faptul de a (se) goni; alungare. – V. goni.

DOOM

goníre s. f., g.-d. art. gonírii; pl. goníri
gonirile
GONÍRE, goniri, s. f. Faptul de a (se) goni; alungare. – V. goni.

DOOM

goníre s. f., g.-d. art. gonírii; pl. goníri
gonirilor
GONÍRE, goniri, s. f. Faptul de a (se) goni; alungare. – V. goni.

DOOM

goníre s. f., g.-d. art. gonírii; pl. goníri
goniră
GONÍ, gonesc, vb. IV. 1. Tranz. A fugi după cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.); a fugări; spec. a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor. ◊ Refl. recipr. Păsările se goneau printre ramuri. ♦ Fig. (Înv.) A urmări (o țintă, un ideal). 2. Tranz. A alunga, a izgoni. 3. Intranz. A alerga, a fugi. 4. Refl. și intranz. (Despre vitele cornute) A se împerechea pentru reproducere. – Din sl. goniti.

DOOM

goní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gonésc, imperf. 3 sg. goneá; conj. prez. 3 să goneáscă
gonirăm
GONÍ, gonesc, vb. IV. 1. Tranz. A fugi după cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.); a fugări; spec. a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor. ◊ Refl. recipr. Păsările se goneau printre ramuri. ♦ Fig. (Înv.) A urmări (o țintă, un ideal). 2. Tranz. A alunga, a izgoni. 3. Intranz. A alerga, a fugi. 4. Refl. și intranz. (Despre vitele cornute) A se împerechea pentru reproducere. – Din sl. goniti.

DOOM

goní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gonésc, imperf. 3 sg. goneá; conj. prez. 3 să goneáscă
gonirăți
GONÍ, gonesc, vb. IV. 1. Tranz. A fugi după cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.); a fugări; spec. a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor. ◊ Refl. recipr. Păsările se goneau printre ramuri. ♦ Fig. (Înv.) A urmări (o țintă, un ideal). 2. Tranz. A alunga, a izgoni. 3. Intranz. A alerga, a fugi. 4. Refl. și intranz. (Despre vitele cornute) A se împerechea pentru reproducere. – Din sl. goniti.

DOOM

goní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gonésc, imperf. 3 sg. goneá; conj. prez. 3 să goneáscă
gonise
GONÍ, gonesc, vb. IV. 1. Tranz. A fugi după cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.); a fugări; spec. a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor. ◊ Refl. recipr. Păsările se goneau printre ramuri. ♦ Fig. (Înv.) A urmări (o țintă, un ideal). 2. Tranz. A alunga, a izgoni. 3. Intranz. A alerga, a fugi. 4. Refl. și intranz. (Despre vitele cornute) A se împerechea pentru reproducere. – Din sl. goniti.

DOOM

goní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gonésc, imperf. 3 sg. goneá; conj. prez. 3 să goneáscă
gonisem
GONÍ, gonesc, vb. IV. 1. Tranz. A fugi după cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.); a fugări; spec. a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor. ◊ Refl. recipr. Păsările se goneau printre ramuri. ♦ Fig. (Înv.) A urmări (o țintă, un ideal). 2. Tranz. A alunga, a izgoni. 3. Intranz. A alerga, a fugi. 4. Refl. și intranz. (Despre vitele cornute) A se împerechea pentru reproducere. – Din sl. goniti.

DOOM

goní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gonésc, imperf. 3 sg. goneá; conj. prez. 3 să goneáscă
goniseră
GONÍ, gonesc, vb. IV. 1. Tranz. A fugi după cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.); a fugări; spec. a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor. ◊ Refl. recipr. Păsările se goneau printre ramuri. ♦ Fig. (Înv.) A urmări (o țintă, un ideal). 2. Tranz. A alunga, a izgoni. 3. Intranz. A alerga, a fugi. 4. Refl. și intranz. (Despre vitele cornute) A se împerechea pentru reproducere. – Din sl. goniti.

DOOM

goní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gonésc, imperf. 3 sg. goneá; conj. prez. 3 să goneáscă
goniserăm
GONÍ, gonesc, vb. IV. 1. Tranz. A fugi după cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.); a fugări; spec. a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor. ◊ Refl. recipr. Păsările se goneau printre ramuri. ♦ Fig. (Înv.) A urmări (o țintă, un ideal). 2. Tranz. A alunga, a izgoni. 3. Intranz. A alerga, a fugi. 4. Refl. și intranz. (Despre vitele cornute) A se împerechea pentru reproducere. – Din sl. goniti.

DOOM

goní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gonésc, imperf. 3 sg. goneá; conj. prez. 3 să goneáscă
goniserăți
GONÍ, gonesc, vb. IV. 1. Tranz. A fugi după cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.); a fugări; spec. a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor. ◊ Refl. recipr. Păsările se goneau printre ramuri. ♦ Fig. (Înv.) A urmări (o țintă, un ideal). 2. Tranz. A alunga, a izgoni. 3. Intranz. A alerga, a fugi. 4. Refl. și intranz. (Despre vitele cornute) A se împerechea pentru reproducere. – Din sl. goniti.

DOOM

goní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gonésc, imperf. 3 sg. goneá; conj. prez. 3 să goneáscă
goniseși
GONÍ, gonesc, vb. IV. 1. Tranz. A fugi după cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.); a fugări; spec. a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor. ◊ Refl. recipr. Păsările se goneau printre ramuri. ♦ Fig. (Înv.) A urmări (o țintă, un ideal). 2. Tranz. A alunga, a izgoni. 3. Intranz. A alerga, a fugi. 4. Refl. și intranz. (Despre vitele cornute) A se împerechea pentru reproducere. – Din sl. goniti.

DOOM

goní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gonésc, imperf. 3 sg. goneá; conj. prez. 3 să goneáscă
goniseți
GONÍ, gonesc, vb. IV. 1. Tranz. A fugi după cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.); a fugări; spec. a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor. ◊ Refl. recipr. Păsările se goneau printre ramuri. ♦ Fig. (Înv.) A urmări (o țintă, un ideal). 2. Tranz. A alunga, a izgoni. 3. Intranz. A alerga, a fugi. 4. Refl. și intranz. (Despre vitele cornute) A se împerechea pentru reproducere. – Din sl. goniti.

DOOM

goní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gonésc, imperf. 3 sg. goneá; conj. prez. 3 să goneáscă
gonit
GONÍ, gonesc, vb. IV. 1. Tranz. A fugi după cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.); a fugări; spec. a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor. ◊ Refl. recipr. Păsările se goneau printre ramuri. ♦ Fig. (Înv.) A urmări (o țintă, un ideal). 2. Tranz. A alunga, a izgoni. 3. Intranz. A alerga, a fugi. 4. Refl. și intranz. (Despre vitele cornute) A se împerechea pentru reproducere. – Din sl. goniti.

DOOM

goní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gonésc, imperf. 3 sg. goneá; conj. prez. 3 să goneáscă
gonit
GONÍT, -Ă, goniți, -te, adj. Alungat, fugărit. (Substantivat) Fuge care mai de care, Dar, cotind, gonita sare Repede-n tufiș. COȘBUC, P. II 17.
gonita
GONÍT, -Ă, goniți, -te, adj. Alungat, fugărit. (Substantivat) Fuge care mai de care, Dar, cotind, gonita sare Repede-n tufiș. COȘBUC, P. II 17.
gonite
GONÍT, -Ă, goniți, -te, adj. Alungat, fugărit. (Substantivat) Fuge care mai de care, Dar, cotind, gonita sare Repede-n tufiș. COȘBUC, P. II 17.
gonitei
GONÍT, -Ă, goniți, -te, adj. Alungat, fugărit. (Substantivat) Fuge care mai de care, Dar, cotind, gonita sare Repede-n tufiș. COȘBUC, P. II 17.
gonitele
GONÍT, -Ă, goniți, -te, adj. Alungat, fugărit. (Substantivat) Fuge care mai de care, Dar, cotind, gonita sare Repede-n tufiș. COȘBUC, P. II 17.
gonitelor
GONÍT, -Ă, goniți, -te, adj. Alungat, fugărit. (Substantivat) Fuge care mai de care, Dar, cotind, gonita sare Repede-n tufiș. COȘBUC, P. II 17.
gonitoare
GONITÓR, -OÁRE, gonitori, -oare, s. m. și f., adj. (Vită cornută) care are vârsta la care se poate împerechea (în vederea reproducerii). – Goni + suf. -tor.

DOOM

gonitór (pop.) adj. m., s. m., pl. gonitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gonitoáre
gonitoare
GONITÓR, -OÁRE, gonitori, -oare, s. m. și f., adj. (Vită cornută) care are vârsta la care se poate împerechea (în vederea reproducerii). – Goni + suf. -tor.

DOOM

gonitór (pop.) adj. m., s. m., pl. gonitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gonitoáre
gonitoarea
GONITÓR, -OÁRE, gonitori, -oare, s. m. și f., adj. (Vită cornută) care are vârsta la care se poate împerechea (în vederea reproducerii). – Goni + suf. -tor.

DOOM

gonitór (pop.) adj. m., s. m., pl. gonitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gonitoáre
gonitoarea
GONITÓR, -OÁRE, gonitori, -oare, s. m. și f., adj. (Vită cornută) care are vârsta la care se poate împerechea (în vederea reproducerii). – Goni + suf. -tor.

DOOM

gonitór (pop.) adj. m., s. m., pl. gonitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gonitoáre
gonitoarei
GONITÓR, -OÁRE, gonitori, -oare, s. m. și f., adj. (Vită cornută) care are vârsta la care se poate împerechea (în vederea reproducerii). – Goni + suf. -tor.

DOOM

gonitór (pop.) adj. m., s. m., pl. gonitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gonitoáre
gonitoarei
GONITÓR, -OÁRE, gonitori, -oare, s. m. și f., adj. (Vită cornută) care are vârsta la care se poate împerechea (în vederea reproducerii). – Goni + suf. -tor.

DOOM

gonitór (pop.) adj. m., s. m., pl. gonitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gonitoáre
gonitoarele
GONITÓR, -OÁRE, gonitori, -oare, s. m. și f., adj. (Vită cornută) care are vârsta la care se poate împerechea (în vederea reproducerii). – Goni + suf. -tor.

DOOM

gonitór (pop.) adj. m., s. m., pl. gonitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gonitoáre
gonitoarele
GONITÓR, -OÁRE, gonitori, -oare, s. m. și f., adj. (Vită cornută) care are vârsta la care se poate împerechea (în vederea reproducerii). – Goni + suf. -tor.

DOOM

gonitór (pop.) adj. m., s. m., pl. gonitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gonitoáre
gonitoarelor
GONITÓR, -OÁRE, gonitori, -oare, s. m. și f., adj. (Vită cornută) care are vârsta la care se poate împerechea (în vederea reproducerii). – Goni + suf. -tor.

DOOM

gonitór (pop.) adj. m., s. m., pl. gonitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gonitoáre
gonitoarelor
GONITÓR, -OÁRE, gonitori, -oare, s. m. și f., adj. (Vită cornută) care are vârsta la care se poate împerechea (în vederea reproducerii). – Goni + suf. -tor.

DOOM

gonitór (pop.) adj. m., s. m., pl. gonitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gonitoáre
gonitor
GONITÓR, -OÁRE, gonitori, -oare, s. m. și f., adj. (Vită cornută) care are vârsta la care se poate împerechea (în vederea reproducerii). – Goni + suf. -tor.

DOOM

gonitór (pop.) adj. m., s. m., pl. gonitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gonitoáre
gonitor
GONITÓR, -OÁRE, gonitori, -oare, s. m. și f., adj. (Vită cornută) care are vârsta la care se poate împerechea (în vederea reproducerii). – Goni + suf. -tor.

DOOM

gonitór (pop.) adj. m., s. m., pl. gonitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gonitoáre
gonitori
GONITÓR, -OÁRE, gonitori, -oare, s. m. și f., adj. (Vită cornută) care are vârsta la care se poate împerechea (în vederea reproducerii). – Goni + suf. -tor.

DOOM

gonitór (pop.) adj. m., s. m., pl. gonitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gonitoáre
gonitori
GONITÓR, -OÁRE, gonitori, -oare, s. m. și f., adj. (Vită cornută) care are vârsta la care se poate împerechea (în vederea reproducerii). – Goni + suf. -tor.

DOOM

gonitór (pop.) adj. m., s. m., pl. gonitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gonitoáre
gonitorii
GONITÓR, -OÁRE, gonitori, -oare, s. m. și f., adj. (Vită cornută) care are vârsta la care se poate împerechea (în vederea reproducerii). – Goni + suf. -tor.

DOOM

gonitór (pop.) adj. m., s. m., pl. gonitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gonitoáre
gonitorii
GONITÓR, -OÁRE, gonitori, -oare, s. m. și f., adj. (Vită cornută) care are vârsta la care se poate împerechea (în vederea reproducerii). – Goni + suf. -tor.

DOOM

gonitór (pop.) adj. m., s. m., pl. gonitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gonitoáre
gonitorilor
GONITÓR, -OÁRE, gonitori, -oare, s. m. și f., adj. (Vită cornută) care are vârsta la care se poate împerechea (în vederea reproducerii). – Goni + suf. -tor.

DOOM

gonitór (pop.) adj. m., s. m., pl. gonitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gonitoáre
gonitorilor
GONITÓR, -OÁRE, gonitori, -oare, s. m. și f., adj. (Vită cornută) care are vârsta la care se poate împerechea (în vederea reproducerii). – Goni + suf. -tor.

DOOM

gonitór (pop.) adj. m., s. m., pl. gonitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gonitoáre
gonitorul
GONITÓR, -OÁRE, gonitori, -oare, s. m. și f., adj. (Vită cornută) care are vârsta la care se poate împerechea (în vederea reproducerii). – Goni + suf. -tor.

DOOM

gonitór (pop.) adj. m., s. m., pl. gonitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gonitoáre
gonitorul
GONITÓR, -OÁRE, gonitori, -oare, s. m. și f., adj. (Vită cornută) care are vârsta la care se poate împerechea (în vederea reproducerii). – Goni + suf. -tor.

DOOM

gonitór (pop.) adj. m., s. m., pl. gonitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gonitoáre
gonitorului
GONITÓR, -OÁRE, gonitori, -oare, s. m. și f., adj. (Vită cornută) care are vârsta la care se poate împerechea (în vederea reproducerii). – Goni + suf. -tor.

DOOM

gonitór (pop.) adj. m., s. m., pl. gonitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gonitoáre
gonitorului
GONITÓR, -OÁRE, gonitori, -oare, s. m. și f., adj. (Vită cornută) care are vârsta la care se poate împerechea (în vederea reproducerii). – Goni + suf. -tor.

DOOM

gonitór (pop.) adj. m., s. m., pl. gonitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gonitoáre
gonitul
GONÍT, -Ă, goniți, -te, adj. Alungat, fugărit. (Substantivat) Fuge care mai de care, Dar, cotind, gonita sare Repede-n tufiș. COȘBUC, P. II 17.
gonitului
GONÍT, -Ă, goniți, -te, adj. Alungat, fugărit. (Substantivat) Fuge care mai de care, Dar, cotind, gonita sare Repede-n tufiș. COȘBUC, P. II 17.
goniși
GONÍ, gonesc, vb. IV. 1. Tranz. A fugi după cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.); a fugări; spec. a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor. ◊ Refl. recipr. Păsările se goneau printre ramuri. ♦ Fig. (Înv.) A urmări (o țintă, un ideal). 2. Tranz. A alunga, a izgoni. 3. Intranz. A alerga, a fugi. 4. Refl. și intranz. (Despre vitele cornute) A se împerechea pentru reproducere. – Din sl. goniti.

DOOM

goní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gonésc, imperf. 3 sg. goneá; conj. prez. 3 să goneáscă
gonița
GÓNIȚĂ, gonițe, s. f. Insectă coleopteră cu aripile negre și abdomenul galben, care înoată învârtindu-se foarte repede la suprafața apei (Gyrinus natator). – Goni + suf. -iță.

DOOM

góniță s. f., g.-d. art. góniței; pl. gónițe
gonițe
GÓNIȚĂ, gonițe, s. f. Insectă coleopteră cu aripile negre și abdomenul galben, care înoată învârtindu-se foarte repede la suprafața apei (Gyrinus natator). – Goni + suf. -iță.

DOOM

góniță s. f., g.-d. art. góniței; pl. gónițe
goniței
GÓNIȚĂ, gonițe, s. f. Insectă coleopteră cu aripile negre și abdomenul galben, care înoată învârtindu-se foarte repede la suprafața apei (Gyrinus natator). – Goni + suf. -iță.

DOOM

góniță s. f., g.-d. art. góniței; pl. gónițe
gonițele
GÓNIȚĂ, gonițe, s. f. Insectă coleopteră cu aripile negre și abdomenul galben, care înoată învârtindu-se foarte repede la suprafața apei (Gyrinus natator). – Goni + suf. -iță.

DOOM

góniță s. f., g.-d. art. góniței; pl. gónițe
gonițelor
GÓNIȚĂ, gonițe, s. f. Insectă coleopteră cu aripile negre și abdomenul galben, care înoată învârtindu-se foarte repede la suprafața apei (Gyrinus natator). – Goni + suf. -iță.

DOOM

góniță s. f., g.-d. art. góniței; pl. gónițe
goniți
GONÍ, gonesc, vb. IV. 1. Tranz. A fugi după cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.); a fugări; spec. a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor. ◊ Refl. recipr. Păsările se goneau printre ramuri. ♦ Fig. (Înv.) A urmări (o țintă, un ideal). 2. Tranz. A alunga, a izgoni. 3. Intranz. A alerga, a fugi. 4. Refl. și intranz. (Despre vitele cornute) A se împerechea pentru reproducere. – Din sl. goniti.

DOOM

goní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gonésc, imperf. 3 sg. goneá; conj. prez. 3 să goneáscă
goniți
GONÍT, -Ă, goniți, -te, adj. Alungat, fugărit. (Substantivat) Fuge care mai de care, Dar, cotind, gonita sare Repede-n tufiș. COȘBUC, P. II 17.
goniții
GONÍT, -Ă, goniți, -te, adj. Alungat, fugărit. (Substantivat) Fuge care mai de care, Dar, cotind, gonita sare Repede-n tufiș. COȘBUC, P. II 17.
goniților
GONÍT, -Ă, goniți, -te, adj. Alungat, fugărit. (Substantivat) Fuge care mai de care, Dar, cotind, gonita sare Repede-n tufiș. COȘBUC, P. II 17.
gono
GONO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „naștere”, „origine”, „sămânță”. [< fr. gono-, cf. gr. gonos, gone].
gonocit
GONOCÍT, gonocite, s. n. (Biol.) Celulă germinală. – Din engl. gonocyte.
gonocite
GONOCÍT, gonocite, s. n. (Biol.) Celulă germinală. – Din engl. gonocyte.
gonocitele
GONOCÍT, gonocite, s. n. (Biol.) Celulă germinală. – Din engl. gonocyte.
gonocitelor
GONOCÍT, gonocite, s. n. (Biol.) Celulă germinală. – Din engl. gonocyte.
gonocitul
GONOCÍT, gonocite, s. n. (Biol.) Celulă germinală. – Din engl. gonocyte.
gonocitului
GONOCÍT, gonocite, s. n. (Biol.) Celulă germinală. – Din engl. gonocyte.
gonococ
GONOCÓC, gonococi, s. m. Microb patogen care provoacă blenoragia. – Din fr. gonocoque.

DOOM

gonocóc s. m., pl. gonocóci
gonococi
GONOCÓC, gonococi, s. m. Microb patogen care provoacă blenoragia. – Din fr. gonocoque.

DOOM

gonocóc s. m., pl. gonocóci
gonococie
GONOCOCÍE s.f. (Med.) Ansamblul manifestărilor morbide produse de prezența gonococului în organism. [Gen. -iei. / < fr. gonococcie].
gonococii
GONOCÓC, gonococi, s. m. Microb patogen care provoacă blenoragia. – Din fr. gonocoque.

DOOM

gonocóc s. m., pl. gonocóci
gonococilor
GONOCÓC, gonococi, s. m. Microb patogen care provoacă blenoragia. – Din fr. gonocoque.

DOOM

gonocóc s. m., pl. gonocóci
gonococul
GONOCÓC, gonococi, s. m. Microb patogen care provoacă blenoragia. – Din fr. gonocoque.

DOOM

gonocóc s. m., pl. gonocóci
gonococului
GONOCÓC, gonococi, s. m. Microb patogen care provoacă blenoragia. – Din fr. gonocoque.

DOOM

gonocóc s. m., pl. gonocóci
gonocorism
GONOCORÍSM s.n. (Biol.) Condiția biologică a unei specii în care sexele sunt separate. [< fr. gonochorisme, cf. gr. gonos – sămânță, chorismos – separație].
gonogeneză
GONOGENÉZĂ s.f. (Biol.) Ansamblu de procese care duc la formarea și la maturizarea organelor sexuale. [Cf. gr. gonos – sămânță, genesis – naștere].
gonoree
GONORÉE s. f. (Med.) Blenoragie. – Din fr. gonorrhée.

DOOM

gonorée s. f., art. gonoréea, g.-d. gonorée, art. gonoréei
gonoreea
GONORÉE s. f. (Med.) Blenoragie. – Din fr. gonorrhée.

DOOM

gonorée s. f., art. gonoréea, g.-d. gonorée, art. gonoréei
gonoreei
GONORÉE s. f. (Med.) Blenoragie. – Din fr. gonorrhée.

DOOM

gonorée s. f., art. gonoréea, g.-d. gonorée, art. gonoréei
gonoreele
GONORÉE s. f. (Med.) Blenoragie. – Din fr. gonorrhée.

DOOM

gonorée s. f., art. gonoréea, g.-d. gonorée, art. gonoréei
gonoreelor
GONORÉE s. f. (Med.) Blenoragie. – Din fr. gonorrhée.

DOOM

gonorée s. f., art. gonoréea, g.-d. gonorée, art. gonoréei
gopac
GOPÁC, gopacuri, s. n. Numele unui dans popular ucrainean cu mișcări energice, sărituri și fandări; melodie după care se execută acest dans. – Din ucr. hopak.

DOOM

gopác s. n., pl. gopácuri
gopacul
GOPÁC, gopacuri, s. n. Numele unui dans popular ucrainean cu mișcări energice, sărituri și fandări; melodie după care se execută acest dans. – Din ucr. hopak.

DOOM

gopác s. n., pl. gopácuri
gopacului
GOPÁC, gopacuri, s. n. Numele unui dans popular ucrainean cu mișcări energice, sărituri și fandări; melodie după care se execută acest dans. – Din ucr. hopak.

DOOM

gopác s. n., pl. gopácuri
gopacuri
GOPÁC, gopacuri, s. n. Numele unui dans popular ucrainean cu mișcări energice, sărituri și fandări; melodie după care se execută acest dans. – Din ucr. hopak.

DOOM

gopác s. n., pl. gopácuri
gopacurile
GOPÁC, gopacuri, s. n. Numele unui dans popular ucrainean cu mișcări energice, sărituri și fandări; melodie după care se execută acest dans. – Din ucr. hopak.

DOOM

gopác s. n., pl. gopácuri
gopacurilor
GOPÁC, gopacuri, s. n. Numele unui dans popular ucrainean cu mișcări energice, sărituri și fandări; melodie după care se execută acest dans. – Din ucr. hopak.

DOOM

gopác s. n., pl. gopácuri
gordian
GORDIÁN, gordiene, adj. (În sintagma) Nod gordian = dificultate extrem de mare, greu sau imposibil de rezolvat. [Pr.: -di-an] – Din fr. [noeud] gordien.

DOOM

gordián (nod ~) (-di-an) adj. m.; pl. f. gordiéne (-di-e-)
gordias
Gordias, Gordiu = Gordius.
gordin
GORDÍN s. m. Soi autohton de viță-de-vie, cu boabele strugurilor ovoide, verzi-gălbui (cu puncte ruginii), folosit mai ales la producerea vinului. – Et. nec.

DOOM

górdin s. m.
gordin
GORDÍN s. m. Soi autohton de viță de vie, cu boabele strugurilor ovoide, verzi-gălbui (cu puncte ruginii), folosit mai ales la producerea vinului. – Et. nec.
gordinul
GORDÍN s. m. Soi autohton de viță-de-vie, cu boabele strugurilor ovoide, verzi-gălbui (cu puncte ruginii), folosit mai ales la producerea vinului. – Et. nec.

DOOM

górdin s. m.
gordinului
GORDÍN s. m. Soi autohton de viță-de-vie, cu boabele strugurilor ovoide, verzi-gălbui (cu puncte ruginii), folosit mai ales la producerea vinului. – Et. nec.

DOOM

górdin s. m.
gordiu
Gordias, Gordiu = Gordius.
gordius
Gordius, rege mitic al Phrygiei, presupus întemeietor al cetății Gordium. De mult, într-o vreme cînd Phrygia era măcinată de neînțelegeri interne, un oracol prezisese că ele vor lua sfîrșit dacă va fi ales rege primul om care va urca cu carul său la templul lui Zeus. Acest om a fost Gordius, pe atunci simplu țăran. El a fost ales rege și, drept mulțumire, i-a închinat lui Zeus carul său. Oiștea acestui car era legată cu un nod atît de complicat, încît nimeni nu-l putea desface. Celui care ar fi reușit s-o facă i s-a făgăduit, în dar, regatul Asiei. Se spunea că mai tîrziu, Alexandru Macedon l-a tăiat cu sabia, îndeplinind, în felul acesta, oracolul.
gordună
GORDÚNĂ, gordune, s. f. (Transilv.) Contrabas. Găvan... apasă cu arcul pe strunele gordunei. REBREANU, I 12.
gorgan
GORGÁN, gorgane, s. n. Movilă înălțată deasupra unui mormânt străvechi. – Cf. rus. kurgan.

DOOM

gorgán s. n., pl. gorgáne
gorgane
GORGÁN, gorgane, s. n. Movilă înălțată deasupra unui mormânt străvechi. – Cf. rus. kurgan.

DOOM

gorgán s. n., pl. gorgáne
gorganele
GORGÁN, gorgane, s. n. Movilă înălțată deasupra unui mormânt străvechi. – Cf. rus. kurgan.

DOOM

gorgán s. n., pl. gorgáne
gorganelor
GORGÁN, gorgane, s. n. Movilă înălțată deasupra unui mormânt străvechi. – Cf. rus. kurgan.

DOOM

gorgán s. n., pl. gorgáne
gorganul
GORGÁN, gorgane, s. n. Movilă înălțată deasupra unui mormânt străvechi. – Cf. rus. kurgan.

DOOM

gorgán s. n., pl. gorgáne
gorganului
GORGÁN, gorgane, s. n. Movilă înălțată deasupra unui mormânt străvechi. – Cf. rus. kurgan.

DOOM

gorgán s. n., pl. gorgáne
gorge
Gorge, una dintre fiicele Althaeei și a lui Oeneus, regele din Calydon. Gorge și Deianira au fost singurele dintre fiicele lui Oeneus care n-au fost metamorfozate de către zeița Artemis în potîrnichi.
gorgona
GORGÓNĂ, gorgone, s. f. Monstru din mitologia greacă, cu înfățișare de femeie cu șerpi în loc de păr, a cărei privire împietrea orice ființă. ♦ Ornament arhitectural reprezentând capul unui astfel de monstru. – Din lat. Gorgona, fr. Gorgones.

DOOM

gorgónă s. f., g.-d. art. gorgónei; pl. gorgóne
gorgone
GORGÓNĂ, gorgone, s. f. Monstru din mitologia greacă, cu înfățișare de femeie cu șerpi în loc de păr, a cărei privire împietrea orice ființă. ♦ Ornament arhitectural reprezentând capul unui astfel de monstru. – Din lat. Gorgona, fr. Gorgones.

DOOM

gorgónă s. f., g.-d. art. gorgónei; pl. gorgóne
gorgone
Gorgone = Gorgones.
gorgonei
GORGÓNĂ, gorgone, s. f. Monstru din mitologia greacă, cu înfățișare de femeie cu șerpi în loc de păr, a cărei privire împietrea orice ființă. ♦ Ornament arhitectural reprezentând capul unui astfel de monstru. – Din lat. Gorgona, fr. Gorgones.

DOOM

gorgónă s. f., g.-d. art. gorgónei; pl. gorgóne
gorgonele
GORGÓNĂ, gorgone, s. f. Monstru din mitologia greacă, cu înfățișare de femeie cu șerpi în loc de păr, a cărei privire împietrea orice ființă. ♦ Ornament arhitectural reprezentând capul unui astfel de monstru. – Din lat. Gorgona, fr. Gorgones.

DOOM

gorgónă s. f., g.-d. art. gorgónei; pl. gorgóne
gorgonelor
GORGÓNĂ, gorgone, s. f. Monstru din mitologia greacă, cu înfățișare de femeie cu șerpi în loc de păr, a cărei privire împietrea orice ființă. ♦ Ornament arhitectural reprezentând capul unui astfel de monstru. – Din lat. Gorgona, fr. Gorgones.

DOOM

gorgónă s. f., g.-d. art. gorgónei; pl. gorgóne
gorgones
Gorgones, (Euryale, Stheno și Medusa) cele trei fiice monstruoase ale lui Phoreys și Ceto. Dintre ele, primele două erau nemuritoare. Medusa – considerată prin excelență „gorgonă” – era muritoare. Sălașul gorgonelor se afla la capătul lumii, în apropierea Grădinii Hesperidelor. Ele aveau o înfățișare înspăimîntătoare: în jurul capetelor li se încolăceau zeci de șerpi, privirile lor de foc împietreau pe oricine le-ar fi întîlnit; aveau brațe de bronz și aripi de aur, cu ajutorul cărora se înălțau în văzduh. Perseus a reușit să ucidă Medusa în timp ce dormea (v. Perseus). Cînd i-a tăiat capul, din gîtul ei retezat au ieșit cei doi fii pe care i-i dăruise Poseidon, singurul dintre zei care avusese curajul să se împreune cu ea: Chrysaor și calul înaripat Pegasus. Mai tîrziu, zeița Athena și-a împodobit egida cu chipul Medusei, a cărei simplă vedere transforma pe orice muritor în stană de piatră. Sîngele ei, adunat de Perseus, putea fi folosit cînd ca o otravă ucigătoare, cînd ca un leac tămăduitor.
gorila
GORÍLĂ, gorile, s. f. Maimuță antropoidă de circa doi metri, care trăiește în pădurile Africii Ecuatoriale (Gorilla gorilla). – Din fr. gorille. Cf. it. gorilla, germ. Gorilla.

DOOM

gorílă s. f., g.-d. art. gorílei; pl. goríle
gorile
GORÍLĂ, gorile, s. f. Maimuță antropoidă de circa doi metri, care trăiește în pădurile Africii Ecuatoriale (Gorilla gorilla). – Din fr. gorille. Cf. it. gorilla, germ. Gorilla.

DOOM

gorílă s. f., g.-d. art. gorílei; pl. goríle
gorilei
GORÍLĂ, gorile, s. f. Maimuță antropoidă de circa doi metri, care trăiește în pădurile Africii Ecuatoriale (Gorilla gorilla). – Din fr. gorille. Cf. it. gorilla, germ. Gorilla.

DOOM

gorílă s. f., g.-d. art. gorílei; pl. goríle
gorilele
GORÍLĂ, gorile, s. f. Maimuță antropoidă de circa doi metri, care trăiește în pădurile Africii Ecuatoriale (Gorilla gorilla). – Din fr. gorille. Cf. it. gorilla, germ. Gorilla.

DOOM

gorílă s. f., g.-d. art. gorílei; pl. goríle
gorilelor
GORÍLĂ, gorile, s. f. Maimuță antropoidă de circa doi metri, care trăiește în pădurile Africii Ecuatoriale (Gorilla gorilla). – Din fr. gorille. Cf. it. gorilla, germ. Gorilla.

DOOM

gorílă s. f., g.-d. art. gorílei; pl. goríle
gorjean
GORJEÁN, -Ă, gorjeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Gorj. 2. Adj. Care aparține județului Gorj sau gorjenilor (1), privitor la județul Gorj ori la gorjeni. – Gorj (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

*gorjeán adj. m., s. m., pl. gorjéni; adj. f. gorjeánă, pl. gorjéne
gorjean
GORJEÁN, -Ă, gorjeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Gorj. 2. Adj. Care aparține județului Gorj sau gorjenilor (1), privitor la județul Gorj ori la gorjeni. – Gorj (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

*gorjeán adj. m., s. m., pl. gorjéni; adj. f. gorjeánă, pl. gorjéne
gorjeancă
GORJEÁNCĂ, gorjence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din județul Gorj. – Gorjean + suf. -că.

DOOM

*gorjeáncă s. f., g.-d. art. gorjéncei; pl. gorjénce
gorneac
gorneác s. m. – Vînt de miază-noapte, vînt rece. – Var. gorneag. Sb., bg. gornjak (DAR; Conev 37), din sl. gornij „înalt, superior”. În Olt. Din aceeași familie fac parte gorniță, s. f. (înv., balcon), din sl. gorĭnica „etaj superior” și gorănă, s. f. (bîrnă de acoperiș), din sl. gorĭnĭ „parte de sus”.
gornic
GÓRNIC, gornici, s. m. (Reg.) 1. Pădurar; pândar. 2. (Entom.) Croitor. – Probabil din sl. *gorĭnikŭ (< gora „munte, pădure”).

DOOM

górnic (reg.) s. m., pl. górnici
gorniceasa
GORNICEÁSĂ, gornicese, s. f. (Înv. și reg.) Nevasta gornicului (1). – Din gornic + suf. -easă.

DOOM

gorniceásă (reg.) s. f., g.-d. art. gornicései; pl. gornicése
gornicese
GORNICEÁSĂ, gornicese, s. f. (Înv. și reg.) Nevasta gornicului (1). – Din gornic + suf. -easă.

DOOM

gorniceásă (reg.) s. f., g.-d. art. gornicései; pl. gornicése
gornicesei
GORNICEÁSĂ, gornicese, s. f. (Înv. și reg.) Nevasta gornicului (1). – Din gornic + suf. -easă.

DOOM

gorniceásă (reg.) s. f., g.-d. art. gornicései; pl. gornicése
gornicesele
GORNICEÁSĂ, gornicese, s. f. (Înv. și reg.) Nevasta gornicului (1). – Din gornic + suf. -easă.

DOOM

gorniceásă (reg.) s. f., g.-d. art. gornicései; pl. gornicése
gorniceselor
GORNICEÁSĂ, gornicese, s. f. (Înv. și reg.) Nevasta gornicului (1). – Din gornic + suf. -easă.

DOOM

gorniceásă (reg.) s. f., g.-d. art. gornicései; pl. gornicése
gornici
GÓRNIC, gornici, s. m. (Reg.) 1. Pădurar; pândar. 2. (Entom.) Croitor. – Probabil din sl. *gorĭnikŭ (< gora „munte, pădure”).

DOOM

górnic (reg.) s. m., pl. górnici
gornicii
GÓRNIC, gornici, s. m. (Reg.) 1. Pădurar; pândar. 2. (Entom.) Croitor. – Probabil din sl. *gorĭnikŭ (< gora „munte, pădure”).

DOOM

górnic (reg.) s. m., pl. górnici
gornicilor
GÓRNIC, gornici, s. m. (Reg.) 1. Pădurar; pândar. 2. (Entom.) Croitor. – Probabil din sl. *gorĭnikŭ (< gora „munte, pădure”).

DOOM

górnic (reg.) s. m., pl. górnici
gornicul
GÓRNIC, gornici, s. m. (Reg.) 1. Pădurar; pândar. 2. (Entom.) Croitor. – Probabil din sl. *gorĭnikŭ (< gora „munte, pădure”).

DOOM

górnic (reg.) s. m., pl. górnici
gornicului
GÓRNIC, gornici, s. m. (Reg.) 1. Pădurar; pândar. 2. (Entom.) Croitor. – Probabil din sl. *gorĭnikŭ (< gora „munte, pădure”).

DOOM

górnic (reg.) s. m., pl. górnici
gornist
GORNÍST, gorniști, s. m. Soldat (sau persoană) care cântă din goarnă; trompetist. – Din rus. gornist.

DOOM

gorníst s. m., pl. gorníști
gornistul
GORNÍST, gorniști, s. m. Soldat (sau persoană) care cântă din goarnă; trompetist. – Din rus. gornist.

DOOM

gorníst s. m., pl. gorníști
gornistului
GORNÍST, gorniști, s. m. Soldat (sau persoană) care cântă din goarnă; trompetist. – Din rus. gornist.

DOOM

gorníst s. m., pl. gorníști
gorniști
GORNÍST, gorniști, s. m. Soldat (sau persoană) care cântă din goarnă; trompetist. – Din rus. gornist.

DOOM

gorníst s. m., pl. gorníști
gorniștii
GORNÍST, gorniști, s. m. Soldat (sau persoană) care cântă din goarnă; trompetist. – Din rus. gornist.

DOOM

gorníst s. m., pl. gorníști
gorniștilor
GORNÍST, gorniști, s. m. Soldat (sau persoană) care cântă din goarnă; trompetist. – Din rus. gornist.

DOOM

gorníst s. m., pl. gorníști
gorobete
gorobete, gorobeți s. m. persoană credulă, ușor de înșelat sau furat.
goroveală
goroveală, goroveli s. f. mâncare.
gorovi
gorovi, gorovesc v. t. a mânca.
gorun
GORÚN, goruni, s. m. Specie de stejar cu trunchiul drept, cu frunze ovale, lobate pe margine și cu fructul o ghindă (Quercus petraea). – Din bg., sb. gorun.

DOOM

gorún s. m., pl. gorúni
gorunet
GORUNÉT, goruneturi, s. n. Goruniș, goruniște. – Gorun + suf. -et.

DOOM

gorunét s. n., pl. gorunéturi
gorunetul
GORUNÉT, goruneturi, s. n. Goruniș, goruniște. – Gorun + suf. -et.

DOOM

gorunét s. n., pl. gorunéturi
gorunetului
GORUNÉT, goruneturi, s. n. Goruniș, goruniște. – Gorun + suf. -et.

DOOM

gorunét s. n., pl. gorunéturi
goruneturi
GORUNÉT, goruneturi, s. n. Goruniș, goruniște. – Gorun + suf. -et.

DOOM

gorunét s. n., pl. gorunéturi
goruneturile
GORUNÉT, goruneturi, s. n. Goruniș, goruniște. – Gorun + suf. -et.

DOOM

gorunét s. n., pl. gorunéturi
goruneturilor
GORUNÉT, goruneturi, s. n. Goruniș, goruniște. – Gorun + suf. -et.

DOOM

gorunét s. n., pl. gorunéturi
goruni
GORÚN, goruni, s. m. Specie de stejar cu trunchiul drept, cu frunze ovale, lobate pe margine și cu fructul o ghindă (Quercus petraea). – Din bg., sb. gorun.

DOOM

gorún s. m., pl. gorúni
gorunii
GORÚN, goruni, s. m. Specie de stejar cu trunchiul drept, cu frunze ovale, lobate pe margine și cu fructul o ghindă (Quercus petraea). – Din bg., sb. gorun.

DOOM

gorún s. m., pl. gorúni
gorunilor
GORÚN, goruni, s. m. Specie de stejar cu trunchiul drept, cu frunze ovale, lobate pe margine și cu fructul o ghindă (Quercus petraea). – Din bg., sb. gorun.

DOOM

gorún s. m., pl. gorúni
goruniș
GORUNÍȘ, gorunișuri, s. n. Pădure de goruni sau în care predomină gorunii; mulțime de goruni; gorunet, goruniște. – Gorun + suf. -iș.

DOOM

goruníș s. n., pl. goruníșuri
goruniște
GORUNÍȘTE, goruniști, s. f. Goruniș. – Gorun + suf. -iște.

DOOM

!goruníște s. f., g.-d. art. goruníștii; pl. goruníști
goruniștea
GORUNÍȘTE, goruniști, s. f. Goruniș. – Gorun + suf. -iște.

DOOM

!goruníște s. f., g.-d. art. goruníștii; pl. goruníști
goruniști
GORUNÍȘTE, goruniști, s. f. Goruniș. – Gorun + suf. -iște.

DOOM

!goruníște s. f., g.-d. art. goruníștii; pl. goruníști
goruniștii
GORUNÍȘTE, goruniști, s. f. Goruniș. – Gorun + suf. -iște.

DOOM

!goruníște s. f., g.-d. art. goruníștii; pl. goruníști
goruniștile
GORUNÍȘTE, goruniști, s. f. Goruniș. – Gorun + suf. -iște.

DOOM

!goruníște s. f., g.-d. art. goruníștii; pl. goruníști
goruniștilor
GORUNÍȘTE, goruniști, s. f. Goruniș. – Gorun + suf. -iște.

DOOM

!goruníște s. f., g.-d. art. goruníștii; pl. goruníști
gorunișul
GORUNÍȘ, gorunișuri, s. n. Pădure de goruni sau în care predomină gorunii; mulțime de goruni; gorunet, goruniște. – Gorun + suf. -iș.

DOOM

goruníș s. n., pl. goruníșuri
gorunișului
GORUNÍȘ, gorunișuri, s. n. Pădure de goruni sau în care predomină gorunii; mulțime de goruni; gorunet, goruniște. – Gorun + suf. -iș.

DOOM

goruníș s. n., pl. goruníșuri
gorunișuri
GORUNÍȘ, gorunișuri, s. n. Pădure de goruni sau în care predomină gorunii; mulțime de goruni; gorunet, goruniște. – Gorun + suf. -iș.

DOOM

goruníș s. n., pl. goruníșuri
gorunișurile
GORUNÍȘ, gorunișuri, s. n. Pădure de goruni sau în care predomină gorunii; mulțime de goruni; gorunet, goruniște. – Gorun + suf. -iș.

DOOM

goruníș s. n., pl. goruníșuri
gorunișurilor
GORUNÍȘ, gorunișuri, s. n. Pădure de goruni sau în care predomină gorunii; mulțime de goruni; gorunet, goruniște. – Gorun + suf. -iș.

DOOM

goruníș s. n., pl. goruníșuri
gorunul
GORÚN, goruni, s. m. Specie de stejar cu trunchiul drept, cu frunze ovale, lobate pe margine și cu fructul o ghindă (Quercus petraea). – Din bg., sb. gorun.

DOOM

gorún s. m., pl. gorúni
gorunului
GORÚN, goruni, s. m. Specie de stejar cu trunchiul drept, cu frunze ovale, lobate pe margine și cu fructul o ghindă (Quercus petraea). – Din bg., sb. gorun.

DOOM

gorún s. m., pl. gorúni
gospod
GÓSPOD adj. invar. (Învechit și arhaizant) Domnesc. Atîta răutate a stîrnit în breaslă, cît nu-i chip altfel decît să-l bată măria-sa cu buzduganul... dacă nu cumva luminata socotință gospod n-a găsi că-i mai potrivit juvățul. SADOVEANU, Z. C. 82. Hrisov domnesc, scris pe slovenie și întărit cu pecetea gospod. ODOBESCU, S. I 398. Iacă dovezi gospod despre destoinicia mea. ALECSANDRI, T. 90.
gospodar
GOSPODÁR, gospodari, s. m., adj. 1. S. m. Om care posedă o gospodărie. 2. S. m., adj. (Om) care dovedește pricepere, chibzuială în conducerea unei gospodării sau a unor activități publice. 3. S. m. (Reg.) Soț (în raport cu soția sa). 4. S. m. (Înv.) Domnitor. – Din bg., sb. gospodar.

DOOM

gospodár adj. m., s. m., pl. gospodári
gospodari
GOSPODÁR, gospodari, s. m., adj. 1. S. m. Om care posedă o gospodărie. 2. S. m., adj. (Om) care dovedește pricepere, chibzuială în conducerea unei gospodării sau a unor activități publice. 3. S. m. (Reg.) Soț (în raport cu soția sa). 4. S. m. (Înv.) Domnitor. – Din bg., sb. gospodar.

DOOM

gospodár adj. m., s. m., pl. gospodári
gospodarii
GOSPODÁR, gospodari, s. m., adj. 1. S. m. Om care posedă o gospodărie. 2. S. m., adj. (Om) care dovedește pricepere, chibzuială în conducerea unei gospodării sau a unor activități publice. 3. S. m. (Reg.) Soț (în raport cu soția sa). 4. S. m. (Înv.) Domnitor. – Din bg., sb. gospodar.

DOOM

gospodár adj. m., s. m., pl. gospodári
gospodarilor
GOSPODÁR, gospodari, s. m., adj. 1. S. m. Om care posedă o gospodărie. 2. S. m., adj. (Om) care dovedește pricepere, chibzuială în conducerea unei gospodării sau a unor activități publice. 3. S. m. (Reg.) Soț (în raport cu soția sa). 4. S. m. (Înv.) Domnitor. – Din bg., sb. gospodar.

DOOM

gospodár adj. m., s. m., pl. gospodári
gospodarul
GOSPODÁR, gospodari, s. m., adj. 1. S. m. Om care posedă o gospodărie. 2. S. m., adj. (Om) care dovedește pricepere, chibzuială în conducerea unei gospodării sau a unor activități publice. 3. S. m. (Reg.) Soț (în raport cu soția sa). 4. S. m. (Înv.) Domnitor. – Din bg., sb. gospodar.

DOOM

gospodár adj. m., s. m., pl. gospodári
gospodarului
GOSPODÁR, gospodari, s. m., adj. 1. S. m. Om care posedă o gospodărie. 2. S. m., adj. (Om) care dovedește pricepere, chibzuială în conducerea unei gospodării sau a unor activități publice. 3. S. m. (Reg.) Soț (în raport cu soția sa). 4. S. m. (Înv.) Domnitor. – Din bg., sb. gospodar.

DOOM

gospodár adj. m., s. m., pl. gospodári
gospodin
GOSPODÍN, gospodini, s. m. (Slavonism Înv.) Domn, stăpân. – Slav (v. sl. gospodinŭ).

DOOM

gospodín (înv.) s. m., pl. gospodíni
gospodina
GOSPODÍNĂ, gospodine, s. f. Femeie care se ocupă cu treburile gospodăriei, ale casei familiale; casnică. ♦ Femeie pricepută în treburile gospodăriei, ale casei familiale. ◊ (Adjectival) Femeie foarte gospodină. ♦ Stăpâna unei gospodării. – Din sl. gospodinĭ.

DOOM

gospodínă s. f., g.-d. art. gospodínei; pl. gospodíne
gospodine
GOSPODÍNĂ, gospodine, s. f. Femeie care se ocupă cu treburile gospodăriei, ale casei familiale; casnică. ♦ Femeie pricepută în treburile gospodăriei, ale casei familiale. ◊ (Adjectival) Femeie foarte gospodină. ♦ Stăpâna unei gospodării. – Din sl. gospodinĭ.

DOOM

gospodínă s. f., g.-d. art. gospodínei; pl. gospodíne
gospodinei
GOSPODÍNĂ, gospodine, s. f. Femeie care se ocupă cu treburile gospodăriei, ale casei familiale; casnică. ♦ Femeie pricepută în treburile gospodăriei, ale casei familiale. ◊ (Adjectival) Femeie foarte gospodină. ♦ Stăpâna unei gospodării. – Din sl. gospodinĭ.

DOOM

gospodínă s. f., g.-d. art. gospodínei; pl. gospodíne
gospodinele
GOSPODÍNĂ, gospodine, s. f. Femeie care se ocupă cu treburile gospodăriei, ale casei familiale; casnică. ♦ Femeie pricepută în treburile gospodăriei, ale casei familiale. ◊ (Adjectival) Femeie foarte gospodină. ♦ Stăpâna unei gospodării. – Din sl. gospodinĭ.

DOOM

gospodínă s. f., g.-d. art. gospodínei; pl. gospodíne
gospodinelor
GOSPODÍNĂ, gospodine, s. f. Femeie care se ocupă cu treburile gospodăriei, ale casei familiale; casnică. ♦ Femeie pricepută în treburile gospodăriei, ale casei familiale. ◊ (Adjectival) Femeie foarte gospodină. ♦ Stăpâna unei gospodării. – Din sl. gospodinĭ.

DOOM

gospodínă s. f., g.-d. art. gospodínei; pl. gospodíne
gospodini
GOSPODÍN, gospodini, s. m. (Slavonism Înv.) Domn, stăpân. – Slav (v. sl. gospodinŭ).

DOOM

gospodín (înv.) s. m., pl. gospodíni
gospodinii
GOSPODÍN, gospodini, s. m. (Slavonism Înv.) Domn, stăpân. – Slav (v. sl. gospodinŭ).

DOOM

gospodín (înv.) s. m., pl. gospodíni
gospodinilor
GOSPODÍN, gospodini, s. m. (Slavonism Înv.) Domn, stăpân. – Slav (v. sl. gospodinŭ).

DOOM

gospodín (înv.) s. m., pl. gospodíni
gospodinul
GOSPODÍN, gospodini, s. m. (Slavonism Înv.) Domn, stăpân. – Slav (v. sl. gospodinŭ).

DOOM

gospodín (înv.) s. m., pl. gospodíni
gospodinului
GOSPODÍN, gospodini, s. m. (Slavonism Înv.) Domn, stăpân. – Slav (v. sl. gospodinŭ).

DOOM

gospodín (înv.) s. m., pl. gospodíni
gospodărea
GOSPODĂRÍ, gospodăresc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. A conduce sau a face treburile unei gospodării sau, p. ext., ale unei instituții, organizații etc. 2. Refl. și tranz. fact. A întemeia sau a face pe cineva să-și întemeieze o gospodărie (prin căsătorie); a (se) căpătui. – Din gospodar.

DOOM

gospodărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gospodărésc, imperf. 3 sg. gospodăreá; conj. prez. 3 să gospodăreáscă
gospodăreai
GOSPODĂRÍ, gospodăresc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. A conduce sau a face treburile unei gospodării sau, p. ext., ale unei instituții, organizații etc. 2. Refl. și tranz. fact. A întemeia sau a face pe cineva să-și întemeieze o gospodărie (prin căsătorie); a (se) căpătui. – Din gospodar.

DOOM

gospodărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gospodărésc, imperf. 3 sg. gospodăreá; conj. prez. 3 să gospodăreáscă
gospodăream
GOSPODĂRÍ, gospodăresc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. A conduce sau a face treburile unei gospodării sau, p. ext., ale unei instituții, organizații etc. 2. Refl. și tranz. fact. A întemeia sau a face pe cineva să-și întemeieze o gospodărie (prin căsătorie); a (se) căpătui. – Din gospodar.

DOOM

gospodărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gospodărésc, imperf. 3 sg. gospodăreá; conj. prez. 3 să gospodăreáscă
gospodăreasca
GOSPODĂRÉSC, -EÁSCĂ, gospodărești, adj. 1. Care aparține sau este specific unui gospodar priceput. 2. (Rar) Conjugal. – Gospodar + suf. -esc.

DOOM

gospodărésc adj. m., f. gospodăreáscă; pl. m. și f. gospodăréști
gospodărească
GOSPODĂRÍ, gospodăresc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. A conduce sau a face treburile unei gospodării sau, p. ext., ale unei instituții, organizații etc. 2. Refl. și tranz. fact. A întemeia sau a face pe cineva să-și întemeieze o gospodărie (prin căsătorie); a (se) căpătui. – Din gospodar.

DOOM

gospodărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gospodărésc, imperf. 3 sg. gospodăreá; conj. prez. 3 să gospodăreáscă
gospodăreau
GOSPODĂRÍ, gospodăresc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. A conduce sau a face treburile unei gospodării sau, p. ext., ale unei instituții, organizații etc. 2. Refl. și tranz. fact. A întemeia sau a face pe cineva să-și întemeieze o gospodărie (prin căsătorie); a (se) căpătui. – Din gospodar.

DOOM

gospodărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gospodărésc, imperf. 3 sg. gospodăreá; conj. prez. 3 să gospodăreáscă
gospodăreați
GOSPODĂRÍ, gospodăresc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. A conduce sau a face treburile unei gospodării sau, p. ext., ale unei instituții, organizații etc. 2. Refl. și tranz. fact. A întemeia sau a face pe cineva să-și întemeieze o gospodărie (prin căsătorie); a (se) căpătui. – Din gospodar.

DOOM

gospodărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gospodărésc, imperf. 3 sg. gospodăreá; conj. prez. 3 să gospodăreáscă
gospodăresc
GOSPODĂRÉSC, -EÁSCĂ, gospodărești, adj. 1. Care aparține sau este specific unui gospodar priceput. 2. (Rar) Conjugal. – Gospodar + suf. -esc.

DOOM

gospodărésc adj. m., f. gospodăreáscă; pl. m. și f. gospodăréști
gospodăresc
GOSPODĂRÍ, gospodăresc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. A conduce sau a face treburile unei gospodării sau, p. ext., ale unei instituții, organizații etc. 2. Refl. și tranz. fact. A întemeia sau a face pe cineva să-și întemeieze o gospodărie (prin căsătorie); a (se) căpătui. – Din gospodar.

DOOM

gospodărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gospodărésc, imperf. 3 sg. gospodăreá; conj. prez. 3 să gospodăreáscă
gospodărescul
GOSPODĂRÉSC, -EÁSCĂ, gospodărești, adj. 1. Care aparține sau este specific unui gospodar priceput. 2. (Rar) Conjugal. – Gospodar + suf. -esc.

DOOM

gospodărésc adj. m., f. gospodăreáscă; pl. m. și f. gospodăréști
gospodărescului
GOSPODĂRÉSC, -EÁSCĂ, gospodărești, adj. 1. Care aparține sau este specific unui gospodar priceput. 2. (Rar) Conjugal. – Gospodar + suf. -esc.

DOOM

gospodărésc adj. m., f. gospodăreáscă; pl. m. și f. gospodăréști
gospodărește
GOSPODĂRÉȘTE adv. Ca gospodarii (buni); cu chibzuială, cu pricepere. – Gospodar + suf. -ește.

DOOM

gospodăréște adv.
gospodărește
GOSPODĂRÍ, gospodăresc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. A conduce sau a face treburile unei gospodării sau, p. ext., ale unei instituții, organizații etc. 2. Refl. și tranz. fact. A întemeia sau a face pe cineva să-și întemeieze o gospodărie (prin căsătorie); a (se) căpătui. – Din gospodar.

DOOM

gospodărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gospodărésc, imperf. 3 sg. gospodăreá; conj. prez. 3 să gospodăreáscă
gospodărești
GOSPODĂRÉSC, -EÁSCĂ, gospodărești, adj. 1. Care aparține sau este specific unui gospodar priceput. 2. (Rar) Conjugal. – Gospodar + suf. -esc.

DOOM

gospodărésc adj. m., f. gospodăreáscă; pl. m. și f. gospodăréști
gospodărești
GOSPODĂRÍ, gospodăresc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. A conduce sau a face treburile unei gospodării sau, p. ext., ale unei instituții, organizații etc. 2. Refl. și tranz. fact. A întemeia sau a face pe cineva să-și întemeieze o gospodărie (prin căsătorie); a (se) căpătui. – Din gospodar.

DOOM

gospodărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gospodărésc, imperf. 3 sg. gospodăreá; conj. prez. 3 să gospodăreáscă
gospodăreștii
GOSPODĂRÉSC, -EÁSCĂ, gospodărești, adj. 1. Care aparține sau este specific unui gospodar priceput. 2. (Rar) Conjugal. – Gospodar + suf. -esc.

DOOM

gospodărésc adj. m., f. gospodăreáscă; pl. m. și f. gospodăréști
gospodăreștile
GOSPODĂRÉSC, -EÁSCĂ, gospodărești, adj. 1. Care aparține sau este specific unui gospodar priceput. 2. (Rar) Conjugal. – Gospodar + suf. -esc.

DOOM

gospodărésc adj. m., f. gospodăreáscă; pl. m. și f. gospodăréști
gospodăreștilor
GOSPODĂRÉSC, -EÁSCĂ, gospodărești, adj. 1. Care aparține sau este specific unui gospodar priceput. 2. (Rar) Conjugal. – Gospodar + suf. -esc.

DOOM

gospodărésc adj. m., f. gospodăreáscă; pl. m. și f. gospodăréști
gospodări
GOSPODĂRÍ, gospodăresc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. A conduce sau a face treburile unei gospodării sau, p. ext., ale unei instituții, organizații etc. 2. Refl. și tranz. fact. A întemeia sau a face pe cineva să-și întemeieze o gospodărie (prin căsătorie); a (se) căpătui. – Din gospodar.

DOOM

gospodărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gospodărésc, imperf. 3 sg. gospodăreá; conj. prez. 3 să gospodăreáscă
gospodăria
GOSPODĂRÍE, gospodării, s. f. 1. Totalitatea bunurilor care constituie averea (imobilă) a unui locuitor, îndeosebi de la țară (și a familiei sale); casă1. ♦ Unitate formată dintr-o locuință și din persoanele (înrudite) care o locuiesc, trăind în comun; persoanele (înrudite) care locuiesc împreună, având buget comun și valorificând în comun bunurile dobândite prin munca lor. 2. Activitate casnică (a gospodinei); menaj. 3. (Ieșit din uz) Unitate de producție agricolă, de prestări de servicii etc. (de stat, cooperatistă sau particulară). 4. Conducere, administrare a unui bun, a unei instituții (publice) etc.; instituție sau ansamblu de instituții care asigură această conducere, administrare. Gospodărie comunală. – Gospodar + suf. -ie.

DOOM

gospodăríe s. f., art. gospodăría, g.-d. art. gospodăríei; pl. gospodăríi, art. gospodăríile
gospodărie
GOSPODĂRÍE, gospodării, s. f. 1. Totalitatea bunurilor care constituie averea (imobilă) a unui locuitor, îndeosebi de la țară (și a familiei sale); casă1. ♦ Unitate formată dintr-o locuință și din persoanele (înrudite) care o locuiesc, trăind în comun; persoanele (înrudite) care locuiesc împreună, având buget comun și valorificând în comun bunurile dobândite prin munca lor. 2. Activitate casnică (a gospodinei); menaj. 3. (Ieșit din uz) Unitate de producție agricolă, de prestări de servicii etc. (de stat, cooperatistă sau particulară). 4. Conducere, administrare a unui bun, a unei instituții (publice) etc.; instituție sau ansamblu de instituții care asigură această conducere, administrare. Gospodărie comunală. – Gospodar + suf. -ie.

DOOM

gospodăríe s. f., art. gospodăría, g.-d. art. gospodăríei; pl. gospodăríi, art. gospodăríile
gospodăriei
GOSPODĂRÍE, gospodării, s. f. 1. Totalitatea bunurilor care constituie averea (imobilă) a unui locuitor, îndeosebi de la țară (și a familiei sale); casă1. ♦ Unitate formată dintr-o locuință și din persoanele (înrudite) care o locuiesc, trăind în comun; persoanele (înrudite) care locuiesc împreună, având buget comun și valorificând în comun bunurile dobândite prin munca lor. 2. Activitate casnică (a gospodinei); menaj. 3. (Ieșit din uz) Unitate de producție agricolă, de prestări de servicii etc. (de stat, cooperatistă sau particulară). 4. Conducere, administrare a unui bun, a unei instituții (publice) etc.; instituție sau ansamblu de instituții care asigură această conducere, administrare. Gospodărie comunală. – Gospodar + suf. -ie.

DOOM

gospodăríe s. f., art. gospodăría, g.-d. art. gospodăríei; pl. gospodăríi, art. gospodăríile
gospodării
GOSPODĂRÍ, gospodăresc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. A conduce sau a face treburile unei gospodării sau, p. ext., ale unei instituții, organizații etc. 2. Refl. și tranz. fact. A întemeia sau a face pe cineva să-și întemeieze o gospodărie (prin căsătorie); a (se) căpătui. – Din gospodar.

DOOM

gospodărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gospodărésc, imperf. 3 sg. gospodăreá; conj. prez. 3 să gospodăreáscă
gospodării
GOSPODĂRÍE, gospodării, s. f. 1. Totalitatea bunurilor care constituie averea (imobilă) a unui locuitor, îndeosebi de la țară (și a familiei sale); casă1. ♦ Unitate formată dintr-o locuință și din persoanele (înrudite) care o locuiesc, trăind în comun; persoanele (înrudite) care locuiesc împreună, având buget comun și valorificând în comun bunurile dobândite prin munca lor. 2. Activitate casnică (a gospodinei); menaj. 3. (Ieșit din uz) Unitate de producție agricolă, de prestări de servicii etc. (de stat, cooperatistă sau particulară). 4. Conducere, administrare a unui bun, a unei instituții (publice) etc.; instituție sau ansamblu de instituții care asigură această conducere, administrare. Gospodărie comunală. – Gospodar + suf. -ie.

DOOM

gospodăríe s. f., art. gospodăría, g.-d. art. gospodăríei; pl. gospodăríi, art. gospodăríile
gospodăriile
GOSPODĂRÍE, gospodării, s. f. 1. Totalitatea bunurilor care constituie averea (imobilă) a unui locuitor, îndeosebi de la țară (și a familiei sale); casă1. ♦ Unitate formată dintr-o locuință și din persoanele (înrudite) care o locuiesc, trăind în comun; persoanele (înrudite) care locuiesc împreună, având buget comun și valorificând în comun bunurile dobândite prin munca lor. 2. Activitate casnică (a gospodinei); menaj. 3. (Ieșit din uz) Unitate de producție agricolă, de prestări de servicii etc. (de stat, cooperatistă sau particulară). 4. Conducere, administrare a unui bun, a unei instituții (publice) etc.; instituție sau ansamblu de instituții care asigură această conducere, administrare. Gospodărie comunală. – Gospodar + suf. -ie.

DOOM

gospodăríe s. f., art. gospodăría, g.-d. art. gospodăríei; pl. gospodăríi, art. gospodăríile
gospodăriilor
GOSPODĂRÍE, gospodării, s. f. 1. Totalitatea bunurilor care constituie averea (imobilă) a unui locuitor, îndeosebi de la țară (și a familiei sale); casă1. ♦ Unitate formată dintr-o locuință și din persoanele (înrudite) care o locuiesc, trăind în comun; persoanele (înrudite) care locuiesc împreună, având buget comun și valorificând în comun bunurile dobândite prin munca lor. 2. Activitate casnică (a gospodinei); menaj. 3. (Ieșit din uz) Unitate de producție agricolă, de prestări de servicii etc. (de stat, cooperatistă sau particulară). 4. Conducere, administrare a unui bun, a unei instituții (publice) etc.; instituție sau ansamblu de instituții care asigură această conducere, administrare. Gospodărie comunală. – Gospodar + suf. -ie.

DOOM

gospodăríe s. f., art. gospodăría, g.-d. art. gospodăríei; pl. gospodăríi, art. gospodăríile
gospodărim
GOSPODĂRÍ, gospodăresc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. A conduce sau a face treburile unei gospodării sau, p. ext., ale unei instituții, organizații etc. 2. Refl. și tranz. fact. A întemeia sau a face pe cineva să-și întemeieze o gospodărie (prin căsătorie); a (se) căpătui. – Din gospodar.

DOOM

gospodărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gospodărésc, imperf. 3 sg. gospodăreá; conj. prez. 3 să gospodăreáscă
gospodărind
GOSPODĂRÍ, gospodăresc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. A conduce sau a face treburile unei gospodării sau, p. ext., ale unei instituții, organizații etc. 2. Refl. și tranz. fact. A întemeia sau a face pe cineva să-și întemeieze o gospodărie (prin căsătorie); a (se) căpătui. – Din gospodar.

DOOM

gospodărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gospodărésc, imperf. 3 sg. gospodăreá; conj. prez. 3 să gospodăreáscă
gospodărioara
GOSPODĂRIOÁRĂ, gospodărioare, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui gospodărie (1). [Pr.: -ri-oa-] – Gospodărie + suf. -ioară.

DOOM

gospodărioáră (fam.) (-ri-oa-) s. f., g.-d. art. gospodărioárei; pl. gospodărioáre
gospodărioare
GOSPODĂRIOÁRĂ, gospodărioare, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui gospodărie (1). [Pr.: -ri-oa-] – Gospodărie + suf. -ioară.

DOOM

gospodărioáră (fam.) (-ri-oa-) s. f., g.-d. art. gospodărioárei; pl. gospodărioáre
gospodărioarei
GOSPODĂRIOÁRĂ, gospodărioare, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui gospodărie (1). [Pr.: -ri-oa-] – Gospodărie + suf. -ioară.

DOOM

gospodărioáră (fam.) (-ri-oa-) s. f., g.-d. art. gospodărioárei; pl. gospodărioáre
gospodărioarele
GOSPODĂRIOÁRĂ, gospodărioare, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui gospodărie (1). [Pr.: -ri-oa-] – Gospodărie + suf. -ioară.

DOOM

gospodărioáră (fam.) (-ri-oa-) s. f., g.-d. art. gospodărioárei; pl. gospodărioáre
gospodărioarelor
GOSPODĂRIOÁRĂ, gospodărioare, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui gospodărie (1). [Pr.: -ri-oa-] – Gospodărie + suf. -ioară.

DOOM

gospodărioáră (fam.) (-ri-oa-) s. f., g.-d. art. gospodărioárei; pl. gospodărioáre
gospodărire
GOSPODĂRÍ, gospodăresc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. A conduce sau a face treburile unei gospodării sau, p. ext., ale unei instituții, organizații etc. 2. Refl. și tranz. fact. A întemeia sau a face pe cineva să-și întemeieze o gospodărie (prin căsătorie); a (se) căpătui. – Din gospodar.

DOOM

gospodărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gospodărésc, imperf. 3 sg. gospodăreá; conj. prez. 3 să gospodăreáscă
gospodărire
GOSPODĂRÍRE, gospodăriri, s. f. Acțiunea de a (se) gospodări; administrare, conducere. – V. gospodări.

DOOM

gospodăríre s. f., g.-d. art. gospodărírii; pl. gospodăríri
gospodărirea
GOSPODĂRÍRE, gospodăriri, s. f. Acțiunea de a (se) gospodări; administrare, conducere. – V. gospodări.

DOOM

gospodăríre s. f., g.-d. art. gospodărírii; pl. gospodăríri
gospodăriri
GOSPODĂRÍRE, gospodăriri, s. f. Acțiunea de a (se) gospodări; administrare, conducere. – V. gospodări.

DOOM

gospodăríre s. f., g.-d. art. gospodărírii; pl. gospodăríri
gospodăririi
GOSPODĂRÍRE, gospodăriri, s. f. Acțiunea de a (se) gospodări; administrare, conducere. – V. gospodări.

DOOM

gospodăríre s. f., g.-d. art. gospodărírii; pl. gospodăríri
gospodăririle
GOSPODĂRÍRE, gospodăriri, s. f. Acțiunea de a (se) gospodări; administrare, conducere. – V. gospodări.

DOOM

gospodăríre s. f., g.-d. art. gospodărírii; pl. gospodăríri
gospodăririlor
GOSPODĂRÍRE, gospodăriri, s. f. Acțiunea de a (se) gospodări; administrare, conducere. – V. gospodări.

DOOM

gospodăríre s. f., g.-d. art. gospodărírii; pl. gospodăríri
gospodăriră
GOSPODĂRÍ, gospodăresc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. A conduce sau a face treburile unei gospodării sau, p. ext., ale unei instituții, organizații etc. 2. Refl. și tranz. fact. A întemeia sau a face pe cineva să-și întemeieze o gospodărie (prin căsătorie); a (se) căpătui. – Din gospodar.

DOOM

gospodărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gospodărésc, imperf. 3 sg. gospodăreá; conj. prez. 3 să gospodăreáscă
gospodărirăm
GOSPODĂRÍ, gospodăresc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. A conduce sau a face treburile unei gospodării sau, p. ext., ale unei instituții, organizații etc. 2. Refl. și tranz. fact. A întemeia sau a face pe cineva să-și întemeieze o gospodărie (prin căsătorie); a (se) căpătui. – Din gospodar.

DOOM

gospodărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gospodărésc, imperf. 3 sg. gospodăreá; conj. prez. 3 să gospodăreáscă
gospodărirăți
GOSPODĂRÍ, gospodăresc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. A conduce sau a face treburile unei gospodării sau, p. ext., ale unei instituții, organizații etc. 2. Refl. și tranz. fact. A întemeia sau a face pe cineva să-și întemeieze o gospodărie (prin căsătorie); a (se) căpătui. – Din gospodar.

DOOM

gospodărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gospodărésc, imperf. 3 sg. gospodăreá; conj. prez. 3 să gospodăreáscă
gospodărise
GOSPODĂRÍ, gospodăresc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. A conduce sau a face treburile unei gospodării sau, p. ext., ale unei instituții, organizații etc. 2. Refl. și tranz. fact. A întemeia sau a face pe cineva să-și întemeieze o gospodărie (prin căsătorie); a (se) căpătui. – Din gospodar.

DOOM

gospodărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gospodărésc, imperf. 3 sg. gospodăreá; conj. prez. 3 să gospodăreáscă
gospodărisem
GOSPODĂRÍ, gospodăresc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. A conduce sau a face treburile unei gospodării sau, p. ext., ale unei instituții, organizații etc. 2. Refl. și tranz. fact. A întemeia sau a face pe cineva să-și întemeieze o gospodărie (prin căsătorie); a (se) căpătui. – Din gospodar.

DOOM

gospodărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gospodărésc, imperf. 3 sg. gospodăreá; conj. prez. 3 să gospodăreáscă
gospodăriseră
GOSPODĂRÍ, gospodăresc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. A conduce sau a face treburile unei gospodării sau, p. ext., ale unei instituții, organizații etc. 2. Refl. și tranz. fact. A întemeia sau a face pe cineva să-și întemeieze o gospodărie (prin căsătorie); a (se) căpătui. – Din gospodar.

DOOM

gospodărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gospodărésc, imperf. 3 sg. gospodăreá; conj. prez. 3 să gospodăreáscă
gospodăriserăm
GOSPODĂRÍ, gospodăresc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. A conduce sau a face treburile unei gospodării sau, p. ext., ale unei instituții, organizații etc. 2. Refl. și tranz. fact. A întemeia sau a face pe cineva să-și întemeieze o gospodărie (prin căsătorie); a (se) căpătui. – Din gospodar.

DOOM

gospodărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gospodărésc, imperf. 3 sg. gospodăreá; conj. prez. 3 să gospodăreáscă
gospodăriserăți
GOSPODĂRÍ, gospodăresc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. A conduce sau a face treburile unei gospodării sau, p. ext., ale unei instituții, organizații etc. 2. Refl. și tranz. fact. A întemeia sau a face pe cineva să-și întemeieze o gospodărie (prin căsătorie); a (se) căpătui. – Din gospodar.

DOOM

gospodărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gospodărésc, imperf. 3 sg. gospodăreá; conj. prez. 3 să gospodăreáscă
gospodăriseși
GOSPODĂRÍ, gospodăresc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. A conduce sau a face treburile unei gospodării sau, p. ext., ale unei instituții, organizații etc. 2. Refl. și tranz. fact. A întemeia sau a face pe cineva să-și întemeieze o gospodărie (prin căsătorie); a (se) căpătui. – Din gospodar.

DOOM

gospodărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gospodărésc, imperf. 3 sg. gospodăreá; conj. prez. 3 să gospodăreáscă
gospodăriseți
GOSPODĂRÍ, gospodăresc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. A conduce sau a face treburile unei gospodării sau, p. ext., ale unei instituții, organizații etc. 2. Refl. și tranz. fact. A întemeia sau a face pe cineva să-și întemeieze o gospodărie (prin căsătorie); a (se) căpătui. – Din gospodar.

DOOM

gospodărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gospodărésc, imperf. 3 sg. gospodăreá; conj. prez. 3 să gospodăreáscă
gospodărit
GOSPODĂRÍ, gospodăresc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. A conduce sau a face treburile unei gospodării sau, p. ext., ale unei instituții, organizații etc. 2. Refl. și tranz. fact. A întemeia sau a face pe cineva să-și întemeieze o gospodărie (prin căsătorie); a (se) căpătui. – Din gospodar.

DOOM

gospodărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gospodărésc, imperf. 3 sg. gospodăreá; conj. prez. 3 să gospodăreáscă
gospodărit
GOSPODĂRÍT, -Ă, gospodăriți, -te, adj. (Despre oameni) Care și-a întemeiat o gospodărie (1) sau care își conduce cu pricepere, cu chibzuială gospodăria. – V. gospodări.
gospodărita
GOSPODĂRÍT, -Ă, gospodăriți, -te, adj. (Despre oameni) Care și-a întemeiat o gospodărie (1) sau care își conduce cu pricepere, cu chibzuială gospodăria. – V. gospodări.
gospodărite
GOSPODĂRÍT, -Ă, gospodăriți, -te, adj. (Despre oameni) Care și-a întemeiat o gospodărie (1) sau care își conduce cu pricepere, cu chibzuială gospodăria. – V. gospodări.
gospodăritei
GOSPODĂRÍT, -Ă, gospodăriți, -te, adj. (Despre oameni) Care și-a întemeiat o gospodărie (1) sau care își conduce cu pricepere, cu chibzuială gospodăria. – V. gospodări.
gospodăritele
GOSPODĂRÍT, -Ă, gospodăriți, -te, adj. (Despre oameni) Care și-a întemeiat o gospodărie (1) sau care își conduce cu pricepere, cu chibzuială gospodăria. – V. gospodări.
gospodăritelor
GOSPODĂRÍT, -Ă, gospodăriți, -te, adj. (Despre oameni) Care și-a întemeiat o gospodărie (1) sau care își conduce cu pricepere, cu chibzuială gospodăria. – V. gospodări.
gospodăritul
GOSPODĂRÍT, -Ă, gospodăriți, -te, adj. (Despre oameni) Care și-a întemeiat o gospodărie (1) sau care își conduce cu pricepere, cu chibzuială gospodăria. – V. gospodări.
gospodăritului
GOSPODĂRÍT, -Ă, gospodăriți, -te, adj. (Despre oameni) Care și-a întemeiat o gospodărie (1) sau care își conduce cu pricepere, cu chibzuială gospodăria. – V. gospodări.
gospodăriși
GOSPODĂRÍ, gospodăresc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. A conduce sau a face treburile unei gospodării sau, p. ext., ale unei instituții, organizații etc. 2. Refl. și tranz. fact. A întemeia sau a face pe cineva să-și întemeieze o gospodărie (prin căsătorie); a (se) căpătui. – Din gospodar.

DOOM

gospodărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gospodărésc, imperf. 3 sg. gospodăreá; conj. prez. 3 să gospodăreáscă
gospodăriți
GOSPODĂRÍ, gospodăresc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. A conduce sau a face treburile unei gospodării sau, p. ext., ale unei instituții, organizații etc. 2. Refl. și tranz. fact. A întemeia sau a face pe cineva să-și întemeieze o gospodărie (prin căsătorie); a (se) căpătui. – Din gospodar.

DOOM

gospodărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gospodărésc, imperf. 3 sg. gospodăreá; conj. prez. 3 să gospodăreáscă
gospodăriți
GOSPODĂRÍT, -Ă, gospodăriți, -te, adj. (Despre oameni) Care și-a întemeiat o gospodărie (1) sau care își conduce cu pricepere, cu chibzuială gospodăria. – V. gospodări.
gospodăriții
GOSPODĂRÍT, -Ă, gospodăriți, -te, adj. (Despre oameni) Care și-a întemeiat o gospodărie (1) sau care își conduce cu pricepere, cu chibzuială gospodăria. – V. gospodări.
gospodăriților
GOSPODĂRÍT, -Ă, gospodăriți, -te, adj. (Despre oameni) Care și-a întemeiat o gospodărie (1) sau care își conduce cu pricepere, cu chibzuială gospodăria. – V. gospodări.
gospodăroasa
GOSPODĂRÓS, -OÁSĂ, gospodăroși, -oase, adj. (Despre oameni) Care dovedește pricepere și chibzuință în conducerea unei gospodării, a unei instituții, organizații etc. – Gospodar + suf. -os.

DOOM

gospodărós adj. m., pl. gospodăróși; f. gospodăroásă, pl. gospodăroáse
gospodăroase
GOSPODĂRÓS, -OÁSĂ, gospodăroși, -oase, adj. (Despre oameni) Care dovedește pricepere și chibzuință în conducerea unei gospodării, a unei instituții, organizații etc. – Gospodar + suf. -os.

DOOM

gospodărós adj. m., pl. gospodăróși; f. gospodăroásă, pl. gospodăroáse
gospodăroasei
GOSPODĂRÓS, -OÁSĂ, gospodăroși, -oase, adj. (Despre oameni) Care dovedește pricepere și chibzuință în conducerea unei gospodării, a unei instituții, organizații etc. – Gospodar + suf. -os.

DOOM

gospodărós adj. m., pl. gospodăróși; f. gospodăroásă, pl. gospodăroáse
gospodăroasele
GOSPODĂRÓS, -OÁSĂ, gospodăroși, -oase, adj. (Despre oameni) Care dovedește pricepere și chibzuință în conducerea unei gospodării, a unei instituții, organizații etc. – Gospodar + suf. -os.

DOOM

gospodărós adj. m., pl. gospodăróși; f. gospodăroásă, pl. gospodăroáse
gospodăroaselor
GOSPODĂRÓS, -OÁSĂ, gospodăroși, -oase, adj. (Despre oameni) Care dovedește pricepere și chibzuință în conducerea unei gospodării, a unei instituții, organizații etc. – Gospodar + suf. -os.

DOOM

gospodărós adj. m., pl. gospodăróși; f. gospodăroásă, pl. gospodăroáse
gospodăros
GOSPODĂRÓS, -OÁSĂ, gospodăroși, -oase, adj. (Despre oameni) Care dovedește pricepere și chibzuință în conducerea unei gospodării, a unei instituții, organizații etc. – Gospodar + suf. -os.

DOOM

gospodărós adj. m., pl. gospodăróși; f. gospodăroásă, pl. gospodăroáse
gospodărosul
GOSPODĂRÓS, -OÁSĂ, gospodăroși, -oase, adj. (Despre oameni) Care dovedește pricepere și chibzuință în conducerea unei gospodării, a unei instituții, organizații etc. – Gospodar + suf. -os.

DOOM

gospodărós adj. m., pl. gospodăróși; f. gospodăroásă, pl. gospodăroáse
gospodărosului
GOSPODĂRÓS, -OÁSĂ, gospodăroși, -oase, adj. (Despre oameni) Care dovedește pricepere și chibzuință în conducerea unei gospodării, a unei instituții, organizații etc. – Gospodar + suf. -os.

DOOM

gospodărós adj. m., pl. gospodăróși; f. gospodăroásă, pl. gospodăroáse
gospodăroși
GOSPODĂRÓS, -OÁSĂ, gospodăroși, -oase, adj. (Despre oameni) Care dovedește pricepere și chibzuință în conducerea unei gospodării, a unei instituții, organizații etc. – Gospodar + suf. -os.

DOOM

gospodărós adj. m., pl. gospodăróși; f. gospodăroásă, pl. gospodăroáse
gospodăroșii
GOSPODĂRÓS, -OÁSĂ, gospodăroși, -oase, adj. (Despre oameni) Care dovedește pricepere și chibzuință în conducerea unei gospodării, a unei instituții, organizații etc. – Gospodar + suf. -os.

DOOM

gospodărós adj. m., pl. gospodăróși; f. gospodăroásă, pl. gospodăroáse
gospodăroșilor
GOSPODĂRÓS, -OÁSĂ, gospodăroși, -oase, adj. (Despre oameni) Care dovedește pricepere și chibzuință în conducerea unei gospodării, a unei instituții, organizații etc. – Gospodar + suf. -os.

DOOM

gospodărós adj. m., pl. gospodăróși; f. gospodăroásă, pl. gospodăroáse
gost
gost (-ști), s. m. – Oaspete, invitat. Sb. gost (DAR). În Banat. – Der. gosti, vb. (a invita; a da de mîncare), din sb. gostiti. Cf. goștină.
gostat
GOSTÁT, gostaturi, s. n. (Ieșit din uz) Gospodărie (agricolă) de stat. – Go[spodărie agricolă de] stat.

DOOM

!gostát (înv.) (gos-tat/go-stat) s. n., pl. gostáturi
gostatul
GOSTÁT, gostaturi, s. n. (Ieșit din uz) Gospodărie (agricolă) de stat. – Go[spodărie agricolă de] stat.

DOOM

!gostát (înv.) (gos-tat/go-stat) s. n., pl. gostáturi
gostatului
GOSTÁT, gostaturi, s. n. (Ieșit din uz) Gospodărie (agricolă) de stat. – Go[spodărie agricolă de] stat.

DOOM

!gostát (înv.) (gos-tat/go-stat) s. n., pl. gostáturi
gostaturi
GOSTÁT, gostaturi, s. n. (Ieșit din uz) Gospodărie (agricolă) de stat. – Go[spodărie agricolă de] stat.

DOOM

!gostát (înv.) (gos-tat/go-stat) s. n., pl. gostáturi
gostaturile
GOSTÁT, gostaturi, s. n. (Ieșit din uz) Gospodărie (agricolă) de stat. – Go[spodărie agricolă de] stat.

DOOM

!gostát (înv.) (gos-tat/go-stat) s. n., pl. gostáturi
gostaturilor
GOSTÁT, gostaturi, s. n. (Ieșit din uz) Gospodărie (agricolă) de stat. – Go[spodărie agricolă de] stat.

DOOM

!gostát (înv.) (gos-tat/go-stat) s. n., pl. gostáturi
got
GOT, goți, s. m. (La pl.) Popor migrator germanic, originar din Scandinavia, care s-a stabilit în sec. III pe teritoriul dintre Carpați și Don; (și la sg.) persoană aparținând acestui neam. – Din fr. Goths, lat. Gothus.

DOOM

got s. m., pl. goți
gotca
GÓTCĂ, gotce, s. f. (Reg.) Femeiușca cocoșului-de-munte; găină-sălbatică. ◊ Roșu ca (sau cum e) gotca sau roșu gotcă = foarte roșu. – Din ucr. gotka.

DOOM

gótcă (reg.) s. f., g.-d. art. gótcei; pl. gótce
gotcan
GOTCÁN, gotcani, s. m. (Ornit.; reg.) Cocoș-de-munte. – Gotcă + suf. -an.

DOOM

gotcán s. m., pl. gotcáni
gotcani
GOTCÁN, gotcani, s. m. (Ornit.; reg.) Cocoș-de-munte. – Gotcă + suf. -an.

DOOM

gotcán s. m., pl. gotcáni
gotcanii
GOTCÁN, gotcani, s. m. (Ornit.; reg.) Cocoș-de-munte. – Gotcă + suf. -an.

DOOM

gotcán s. m., pl. gotcáni
gotcanilor
GOTCÁN, gotcani, s. m. (Ornit.; reg.) Cocoș-de-munte. – Gotcă + suf. -an.

DOOM

gotcán s. m., pl. gotcáni
gotcanul
GOTCÁN, gotcani, s. m. (Ornit.; reg.) Cocoș-de-munte. – Gotcă + suf. -an.

DOOM

gotcán s. m., pl. gotcáni
gotcanului
GOTCÁN, gotcani, s. m. (Ornit.; reg.) Cocoș-de-munte. – Gotcă + suf. -an.

DOOM

gotcán s. m., pl. gotcáni
gotce
GÓTCĂ, gotce, s. f. (Reg.) Femeiușca cocoșului-de-munte; găină-sălbatică. ◊ Roșu ca (sau cum e) gotca sau roșu gotcă = foarte roșu. – Din ucr. gotka.

DOOM

gótcă (reg.) s. f., g.-d. art. gótcei; pl. gótce
gotcei
GÓTCĂ, gotce, s. f. (Reg.) Femeiușca cocoșului-de-munte; găină-sălbatică. ◊ Roșu ca (sau cum e) gotca sau roșu gotcă = foarte roșu. – Din ucr. gotka.

DOOM

gótcă (reg.) s. f., g.-d. art. gótcei; pl. gótce
gotcele
GÓTCĂ, gotce, s. f. (Reg.) Femeiușca cocoșului-de-munte; găină-sălbatică. ◊ Roșu ca (sau cum e) gotca sau roșu gotcă = foarte roșu. – Din ucr. gotka.

DOOM

gótcă (reg.) s. f., g.-d. art. gótcei; pl. gótce
gotcelor
GÓTCĂ, gotce, s. f. (Reg.) Femeiușca cocoșului-de-munte; găină-sălbatică. ◊ Roșu ca (sau cum e) gotca sau roșu gotcă = foarte roșu. – Din ucr. gotka.

DOOM

gótcă (reg.) s. f., g.-d. art. gótcei; pl. gótce
gotic
GÓTIC, -Ă, gotici, -ce, adj. Al goților, privitor la goți. ◊ Scriere gotică sau litere gotice, alfabet gotic = scriere, litere sau alfabet cu caractere ascuțite, întrebuințate, în Evul Mediu, în Apusul Europei, astăzi mai ales în Germania. Stil gotic = stil arhitectural apărut în sec. XII în Europa occidentală, caracterizat prin predominarea formelor arhitectonice înalte și zvelte, prin arcuri și bolți ogivale, contraforturi, vitralii și un număr mare de sculpturi în piatră. Artă gotică = formă de artă răspândită în Europa începând din sec. XII. ♦ (Construit) în stil gotic. – Din fr. gothique, lat. gothicus.

DOOM

gótic adj. m., pl. gótici; f. gótică, pl. gótice
gotica
GÓTIC, -Ă, gotici, -ce, adj. Al goților, privitor la goți. ◊ Scriere gotică sau litere gotice, alfabet gotic = scriere, litere sau alfabet cu caractere ascuțite, întrebuințate, în Evul Mediu, în Apusul Europei, astăzi mai ales în Germania. Stil gotic = stil arhitectural apărut în sec. XII în Europa occidentală, caracterizat prin predominarea formelor arhitectonice înalte și zvelte, prin arcuri și bolți ogivale, contraforturi, vitralii și un număr mare de sculpturi în piatră. Artă gotică = formă de artă răspândită în Europa începând din sec. XII. ♦ (Construit) în stil gotic. – Din fr. gothique, lat. gothicus.

DOOM

gótic adj. m., pl. gótici; f. gótică, pl. gótice
gotice
GÓTIC, -Ă, gotici, -ce, adj. Al goților, privitor la goți. ◊ Scriere gotică sau litere gotice, alfabet gotic = scriere, litere sau alfabet cu caractere ascuțite, întrebuințate, în Evul Mediu, în Apusul Europei, astăzi mai ales în Germania. Stil gotic = stil arhitectural apărut în sec. XII în Europa occidentală, caracterizat prin predominarea formelor arhitectonice înalte și zvelte, prin arcuri și bolți ogivale, contraforturi, vitralii și un număr mare de sculpturi în piatră. Artă gotică = formă de artă răspândită în Europa începând din sec. XII. ♦ (Construit) în stil gotic. – Din fr. gothique, lat. gothicus.

DOOM

gótic adj. m., pl. gótici; f. gótică, pl. gótice
goticei
GÓTIC, -Ă, gotici, -ce, adj. Al goților, privitor la goți. ◊ Scriere gotică sau litere gotice, alfabet gotic = scriere, litere sau alfabet cu caractere ascuțite, întrebuințate, în Evul Mediu, în Apusul Europei, astăzi mai ales în Germania. Stil gotic = stil arhitectural apărut în sec. XII în Europa occidentală, caracterizat prin predominarea formelor arhitectonice înalte și zvelte, prin arcuri și bolți ogivale, contraforturi, vitralii și un număr mare de sculpturi în piatră. Artă gotică = formă de artă răspândită în Europa începând din sec. XII. ♦ (Construit) în stil gotic. – Din fr. gothique, lat. gothicus.

DOOM

gótic adj. m., pl. gótici; f. gótică, pl. gótice
goticele
GÓTIC, -Ă, gotici, -ce, adj. Al goților, privitor la goți. ◊ Scriere gotică sau litere gotice, alfabet gotic = scriere, litere sau alfabet cu caractere ascuțite, întrebuințate, în Evul Mediu, în Apusul Europei, astăzi mai ales în Germania. Stil gotic = stil arhitectural apărut în sec. XII în Europa occidentală, caracterizat prin predominarea formelor arhitectonice înalte și zvelte, prin arcuri și bolți ogivale, contraforturi, vitralii și un număr mare de sculpturi în piatră. Artă gotică = formă de artă răspândită în Europa începând din sec. XII. ♦ (Construit) în stil gotic. – Din fr. gothique, lat. gothicus.

DOOM

gótic adj. m., pl. gótici; f. gótică, pl. gótice
goticelor
GÓTIC, -Ă, gotici, -ce, adj. Al goților, privitor la goți. ◊ Scriere gotică sau litere gotice, alfabet gotic = scriere, litere sau alfabet cu caractere ascuțite, întrebuințate, în Evul Mediu, în Apusul Europei, astăzi mai ales în Germania. Stil gotic = stil arhitectural apărut în sec. XII în Europa occidentală, caracterizat prin predominarea formelor arhitectonice înalte și zvelte, prin arcuri și bolți ogivale, contraforturi, vitralii și un număr mare de sculpturi în piatră. Artă gotică = formă de artă răspândită în Europa începând din sec. XII. ♦ (Construit) în stil gotic. – Din fr. gothique, lat. gothicus.

DOOM

gótic adj. m., pl. gótici; f. gótică, pl. gótice
gotici
GÓTIC, -Ă, gotici, -ce, adj. Al goților, privitor la goți. ◊ Scriere gotică sau litere gotice, alfabet gotic = scriere, litere sau alfabet cu caractere ascuțite, întrebuințate, în Evul Mediu, în Apusul Europei, astăzi mai ales în Germania. Stil gotic = stil arhitectural apărut în sec. XII în Europa occidentală, caracterizat prin predominarea formelor arhitectonice înalte și zvelte, prin arcuri și bolți ogivale, contraforturi, vitralii și un număr mare de sculpturi în piatră. Artă gotică = formă de artă răspândită în Europa începând din sec. XII. ♦ (Construit) în stil gotic. – Din fr. gothique, lat. gothicus.

DOOM

gótic adj. m., pl. gótici; f. gótică, pl. gótice
goticii
GÓTIC, -Ă, gotici, -ce, adj. Al goților, privitor la goți. ◊ Scriere gotică sau litere gotice, alfabet gotic = scriere, litere sau alfabet cu caractere ascuțite, întrebuințate, în Evul Mediu, în Apusul Europei, astăzi mai ales în Germania. Stil gotic = stil arhitectural apărut în sec. XII în Europa occidentală, caracterizat prin predominarea formelor arhitectonice înalte și zvelte, prin arcuri și bolți ogivale, contraforturi, vitralii și un număr mare de sculpturi în piatră. Artă gotică = formă de artă răspândită în Europa începând din sec. XII. ♦ (Construit) în stil gotic. – Din fr. gothique, lat. gothicus.

DOOM

gótic adj. m., pl. gótici; f. gótică, pl. gótice
goticilor
GÓTIC, -Ă, gotici, -ce, adj. Al goților, privitor la goți. ◊ Scriere gotică sau litere gotice, alfabet gotic = scriere, litere sau alfabet cu caractere ascuțite, întrebuințate, în Evul Mediu, în Apusul Europei, astăzi mai ales în Germania. Stil gotic = stil arhitectural apărut în sec. XII în Europa occidentală, caracterizat prin predominarea formelor arhitectonice înalte și zvelte, prin arcuri și bolți ogivale, contraforturi, vitralii și un număr mare de sculpturi în piatră. Artă gotică = formă de artă răspândită în Europa începând din sec. XII. ♦ (Construit) în stil gotic. – Din fr. gothique, lat. gothicus.

DOOM

gótic adj. m., pl. gótici; f. gótică, pl. gótice
goticul
GÓTIC, -Ă, gotici, -ce, adj. Al goților, privitor la goți. ◊ Scriere gotică sau litere gotice, alfabet gotic = scriere, litere sau alfabet cu caractere ascuțite, întrebuințate, în Evul Mediu, în Apusul Europei, astăzi mai ales în Germania. Stil gotic = stil arhitectural apărut în sec. XII în Europa occidentală, caracterizat prin predominarea formelor arhitectonice înalte și zvelte, prin arcuri și bolți ogivale, contraforturi, vitralii și un număr mare de sculpturi în piatră. Artă gotică = formă de artă răspândită în Europa începând din sec. XII. ♦ (Construit) în stil gotic. – Din fr. gothique, lat. gothicus.

DOOM

gótic adj. m., pl. gótici; f. gótică, pl. gótice
goticului
GÓTIC, -Ă, gotici, -ce, adj. Al goților, privitor la goți. ◊ Scriere gotică sau litere gotice, alfabet gotic = scriere, litere sau alfabet cu caractere ascuțite, întrebuințate, în Evul Mediu, în Apusul Europei, astăzi mai ales în Germania. Stil gotic = stil arhitectural apărut în sec. XII în Europa occidentală, caracterizat prin predominarea formelor arhitectonice înalte și zvelte, prin arcuri și bolți ogivale, contraforturi, vitralii și un număr mare de sculpturi în piatră. Artă gotică = formă de artă răspândită în Europa începând din sec. XII. ♦ (Construit) în stil gotic. – Din fr. gothique, lat. gothicus.

DOOM

gótic adj. m., pl. gótici; f. gótică, pl. gótice
gotlandian
GOTLANDIÁN s.n. (Geol.) Perioadă a paleozoicului considerată în trecut ca o diviziune superioară a silurianului, astăzi ca silurian propriu-zis. // adj. Care aparține acestei perioade. [Pron. -di-an. / < fr. gothlandien, cf. Gotland – insulă din marea Britanie].

DOOM

gotlandián2 (-di-an) s. n.
gotlandiana
GOTLANDIÁN s.n. (Geol.) Perioadă a paleozoicului considerată în trecut ca o diviziune superioară a silurianului, astăzi ca silurian propriu-zis. // adj. Care aparține acestei perioade. [Pron. -di-an. / < fr. gothlandien, cf. Gotland – insulă din marea Britanie].

DOOM

gotlandián2 (-di-an) s. n.
gotlandianul
GOTLANDIÁN s.n. (Geol.) Perioadă a paleozoicului considerată în trecut ca o diviziune superioară a silurianului, astăzi ca silurian propriu-zis. // adj. Care aparține acestei perioade. [Pron. -di-an. / < fr. gothlandien, cf. Gotland – insulă din marea Britanie].

DOOM

gotlandián2 (-di-an) s. n.
gotlandianului
GOTLANDIÁN s.n. (Geol.) Perioadă a paleozoicului considerată în trecut ca o diviziune superioară a silurianului, astăzi ca silurian propriu-zis. // adj. Care aparține acestei perioade. [Pron. -di-an. / < fr. gothlandien, cf. Gotland – insulă din marea Britanie].

DOOM

gotlandián2 (-di-an) s. n.
gotlandiene
GOTLANDIÁN s.n. (Geol.) Perioadă a paleozoicului considerată în trecut ca o diviziune superioară a silurianului, astăzi ca silurian propriu-zis. // adj. Care aparține acestei perioade. [Pron. -di-an. / < fr. gothlandien, cf. Gotland – insulă din marea Britanie].

DOOM

gotlandián2 (-di-an) s. n.
gotlandienei
GOTLANDIÁN s.n. (Geol.) Perioadă a paleozoicului considerată în trecut ca o diviziune superioară a silurianului, astăzi ca silurian propriu-zis. // adj. Care aparține acestei perioade. [Pron. -di-an. / < fr. gothlandien, cf. Gotland – insulă din marea Britanie].

DOOM

gotlandián2 (-di-an) s. n.
gotlandienele
GOTLANDIÁN s.n. (Geol.) Perioadă a paleozoicului considerată în trecut ca o diviziune superioară a silurianului, astăzi ca silurian propriu-zis. // adj. Care aparține acestei perioade. [Pron. -di-an. / < fr. gothlandien, cf. Gotland – insulă din marea Britanie].

DOOM

gotlandián2 (-di-an) s. n.
gotlandienelor
GOTLANDIÁN s.n. (Geol.) Perioadă a paleozoicului considerată în trecut ca o diviziune superioară a silurianului, astăzi ca silurian propriu-zis. // adj. Care aparține acestei perioade. [Pron. -di-an. / < fr. gothlandien, cf. Gotland – insulă din marea Britanie].

DOOM

gotlandián2 (-di-an) s. n.
gotlandieni
GOTLANDIÁN s.n. (Geol.) Perioadă a paleozoicului considerată în trecut ca o diviziune superioară a silurianului, astăzi ca silurian propriu-zis. // adj. Care aparține acestei perioade. [Pron. -di-an. / < fr. gothlandien, cf. Gotland – insulă din marea Britanie].

DOOM

gotlandián2 (-di-an) s. n.
gotlandienii
GOTLANDIÁN s.n. (Geol.) Perioadă a paleozoicului considerată în trecut ca o diviziune superioară a silurianului, astăzi ca silurian propriu-zis. // adj. Care aparține acestei perioade. [Pron. -di-an. / < fr. gothlandien, cf. Gotland – insulă din marea Britanie].

DOOM

gotlandián2 (-di-an) s. n.
gotlandienilor
GOTLANDIÁN s.n. (Geol.) Perioadă a paleozoicului considerată în trecut ca o diviziune superioară a silurianului, astăzi ca silurian propriu-zis. // adj. Care aparține acestei perioade. [Pron. -di-an. / < fr. gothlandien, cf. Gotland – insulă din marea Britanie].

DOOM

gotlandián2 (-di-an) s. n.
gotul
GOT, goți, s. m. (La pl.) Popor migrator germanic, originar din Scandinavia, care s-a stabilit în sec. III pe teritoriul dintre Carpați și Don; (și la sg.) persoană aparținând acestui neam. – Din fr. Goths, lat. Gothus.

DOOM

got s. m., pl. goți
gotului
GOT, goți, s. m. (La pl.) Popor migrator germanic, originar din Scandinavia, care s-a stabilit în sec. III pe teritoriul dintre Carpați și Don; (și la sg.) persoană aparținând acestui neam. – Din fr. Goths, lat. Gothus.

DOOM

got s. m., pl. goți
gour
GOUR s.n. (Geol.) Depresiune adâncă de mici dimensiuni care se formează pe planșeul peșterilor prin apariția unor creste concreționare din calcar. [< fr. gour].
gourda
TÂLV, tâlvi, s. m. 1. (Bot.) Tigvă (2). 2. Fructul tigvei (2), întrebuințat de obicei la scoaterea, prin aspirare, a vinului dintr-un butoi; p. ext. unealtă de forma unei pâlnii, cu o țeavă lungă și subțire, care se folosește în același scop. – Et. nec.
govi
goví (-vésc, -ít), vb. – 1. A păzi, a sta cu mireasa în noaptea dinaintea nunții. – 2. (Trans., Mold., Bucov.) A se topi, a se mistui, a suferi, a tînji. – 3. (Trans.) A plînge, a se jelui. Var. (Trans.) gogi. Sl. govĕti „a posti” (DAR), cf. bg. govejă „a posti”, sb. goveti „a tăcea”. – Der. govie, s. f. (mireasă; petrecere); gogie (var. godie), s. f. (Trans., mireasă); govitor, adj. (înv., milostiv).
govie
govie, govii s. f. (reg.) gură.
govire
goví (-vésc, -ít), vb. – 1. A păzi, a sta cu mireasa în noaptea dinaintea nunții. – 2. (Trans., Mold., Bucov.) A se topi, a se mistui, a suferi, a tînji. – 3. (Trans.) A plînge, a se jelui. Var. (Trans.) gogi. Sl. govĕti „a posti” (DAR), cf. bg. govejă „a posti”, sb. goveti „a tăcea”. – Der. govie, s. f. (mireasă; petrecere); gogie (var. godie), s. f. (Trans., mireasă); govitor, adj. (înv., milostiv).
govit
goví (-vésc, -ít), vb. – 1. A păzi, a sta cu mireasa în noaptea dinaintea nunții. – 2. (Trans., Mold., Bucov.) A se topi, a se mistui, a suferi, a tînji. – 3. (Trans.) A plînge, a se jelui. Var. (Trans.) gogi. Sl. govĕti „a posti” (DAR), cf. bg. govejă „a posti”, sb. goveti „a tăcea”. – Der. govie, s. f. (mireasă; petrecere); gogie (var. godie), s. f. (Trans., mireasă); govitor, adj. (înv., milostiv).
goz
GÓZURĂ s. f. v. goz.

DOOM

goz (reg.) s. n., pl. gózuri
gozor
gozor s. n. sg. (înv.) bani mărunți, mărunțiș.
gozul
GÓZURĂ s. f. v. goz.

DOOM

goz (reg.) s. n., pl. gózuri
gozului
GÓZURĂ s. f. v. goz.

DOOM

goz (reg.) s. n., pl. gózuri
gozuri
GÓZURĂ s. f. v. goz.

DOOM

goz (reg.) s. n., pl. gózuri
gozurile
GÓZURĂ s. f. v. goz.

DOOM

goz (reg.) s. n., pl. gózuri
gozurilor
GÓZURĂ s. f. v. goz.

DOOM

goz (reg.) s. n., pl. gózuri
gozură
GÓZURĂ s. f. v. goz.

DOOM

goz (reg.) s. n., pl. gózuri
goștina
GÓȘTINĂ, goștini, s. f. (În evul mediu în Țara Românească și în Moldova) Dare care se percepea în oi, porci sau vaci. – Et. nec.

DOOM

góștină (înv.) s. f., g.-d. art. góștinii; pl. góștini
goștinar
GOȘTINÁR, goștinari, s. m. Slujbaș însărcinat cu încasarea goștinei. – Goștină + suf. -ar.

DOOM

goștinár (înv.) s. m., pl. goștinári
goștinari
GOȘTINÁR, goștinari, s. m. Slujbaș însărcinat cu încasarea goștinei. – Goștină + suf. -ar.

DOOM

goștinár (înv.) s. m., pl. goștinári
goștinarii
GOȘTINÁR, goștinari, s. m. Slujbaș însărcinat cu încasarea goștinei. – Goștină + suf. -ar.

DOOM

goștinár (înv.) s. m., pl. goștinári
goștinarilor
GOȘTINÁR, goștinari, s. m. Slujbaș însărcinat cu încasarea goștinei. – Goștină + suf. -ar.

DOOM

goștinár (înv.) s. m., pl. goștinári
goștinarul
GOȘTINÁR, goștinari, s. m. Slujbaș însărcinat cu încasarea goștinei. – Goștină + suf. -ar.

DOOM

goștinár (înv.) s. m., pl. goștinári
goștinarului
GOȘTINÁR, goștinari, s. m. Slujbaș însărcinat cu încasarea goștinei. – Goștină + suf. -ar.

DOOM

goștinár (înv.) s. m., pl. goștinári
goștini
GÓȘTINĂ, goștini, s. f. (În evul mediu în Țara Românească și în Moldova) Dare care se percepea în oi, porci sau vaci. – Et. nec.

DOOM

góștină (înv.) s. f., g.-d. art. góștinii; pl. góștini
goștinii
GÓȘTINĂ, goștini, s. f. (În evul mediu în Țara Românească și în Moldova) Dare care se percepea în oi, porci sau vaci. – Et. nec.

DOOM

góștină (înv.) s. f., g.-d. art. góștinii; pl. góștini
goștinile
GÓȘTINĂ, goștini, s. f. (În evul mediu în Țara Românească și în Moldova) Dare care se percepea în oi, porci sau vaci. – Et. nec.

DOOM

góștină (înv.) s. f., g.-d. art. góștinii; pl. góștini
goștinilor
GÓȘTINĂ, goștini, s. f. (În evul mediu în Țara Românească și în Moldova) Dare care se percepea în oi, porci sau vaci. – Et. nec.

DOOM

góștină (înv.) s. f., g.-d. art. góștinii; pl. góștini
goștină
góștină (góștine), s. f. – Contribuție din trecut, introdusă pentru prima oară în Muntenia de Petru Cercel (1583-85), și care era plătită la început pentru oile ce pășteau pe imașurile și terenurile necultivate ale statului. Mai tîrziu (sec. XVII) s-a plătit și pentru porci. – Var. gorștină, goșt(i)niță. Sl. goštenije „ospitalitate” (Cihac, II, 126), cf. sb. gost „oaspete”, rus. gostĭ „oaspete”, pol. gošcina „ședere”. DAR pleacă de la sensul de „contribuție pe porci”, care pare tîrzie, derivîndu-l de la groștei. După Scriban, de la un sl. *gorština „contribuție pe pășunile de la munte”, din cf. sl. goršcina „contribuții pe vii”; acest ultim cuvînt pare a fi influențat var. – Der. go(r)știnar, s. m. (persoană care strîngea această contribuție); goștinărit, s. n. (venit strîns din această contribuție).
goți
GOT, goți, s. m. (La pl.) Popor migrator germanic, originar din Scandinavia, care s-a stabilit în sec. III pe teritoriul dintre Carpați și Don; (și la sg.) persoană aparținând acestui neam. – Din fr. Goths, lat. Gothus.

DOOM

got s. m., pl. goți
goții
GOT, goți, s. m. (La pl.) Popor migrator germanic, originar din Scandinavia, care s-a stabilit în sec. III pe teritoriul dintre Carpați și Don; (și la sg.) persoană aparținând acestui neam. – Din fr. Goths, lat. Gothus.

DOOM

got s. m., pl. goți
goților
GOT, goți, s. m. (La pl.) Popor migrator germanic, originar din Scandinavia, care s-a stabilit în sec. III pe teritoriul dintre Carpați și Don; (și la sg.) persoană aparținând acestui neam. – Din fr. Goths, lat. Gothus.

DOOM

got s. m., pl. goți