gnais
GNÁIS, gnaisuri, s. n. Rocă metamorfică compusă din cuarț, feldspat și mică. – Din germ. Gneiss, fr. gneiss. DOOM
gnais s. n., pl. gnáisuri (gnai-)
gnaisul
GNÁIS, gnaisuri, s. n. Rocă metamorfică compusă din cuarț, feldspat și mică. – Din germ. Gneiss, fr. gneiss. DOOM
gnais s. n., pl. gnáisuri (gnai-)
gnaisului
GNÁIS, gnaisuri, s. n. Rocă metamorfică compusă din cuarț, feldspat și mică. – Din germ. Gneiss, fr. gneiss. DOOM
gnais s. n., pl. gnáisuri (gnai-)
gnaisuri
GNÁIS, gnaisuri, s. n. Rocă metamorfică compusă din cuarț, feldspat și mică. – Din germ. Gneiss, fr. gneiss. DOOM
gnais s. n., pl. gnáisuri (gnai-)
gnaisurile
GNÁIS, gnaisuri, s. n. Rocă metamorfică compusă din cuarț, feldspat și mică. – Din germ. Gneiss, fr. gneiss. DOOM
gnais s. n., pl. gnáisuri (gnai-)
gnaisurilor
GNÁIS, gnaisuri, s. n. Rocă metamorfică compusă din cuarț, feldspat și mică. – Din germ. Gneiss, fr. gneiss. DOOM
gnais s. n., pl. gnáisuri (gnai-)
gnatostom
GNATOSTÓM, gnatostomi, s. m. (La pl.) Subîncrengătură de vertebrate acvatice și terestre cu fălci mobile; (și la sg.) animal din această subîncrengătură. – Din germ. Gnathostomen, engl. gnathostoms. DOOM
!gnatostóm (-tos-tom/-to-stom) s. m., pl. gnatostómi
gnatostomi
GNATOSTÓM, gnatostomi, s. m. (La pl.) Subîncrengătură de vertebrate acvatice și terestre cu fălci mobile; (și la sg.) animal din această subîncrengătură. – Din germ. Gnathostomen, engl. gnathostoms. DOOM
!gnatostóm (-tos-tom/-to-stom) s. m., pl. gnatostómi
gnatostomii
GNATOSTÓM, gnatostomi, s. m. (La pl.) Subîncrengătură de vertebrate acvatice și terestre cu fălci mobile; (și la sg.) animal din această subîncrengătură. – Din germ. Gnathostomen, engl. gnathostoms. DOOM
!gnatostóm (-tos-tom/-to-stom) s. m., pl. gnatostómi
gnatostomilor
GNATOSTÓM, gnatostomi, s. m. (La pl.) Subîncrengătură de vertebrate acvatice și terestre cu fălci mobile; (și la sg.) animal din această subîncrengătură. – Din germ. Gnathostomen, engl. gnathostoms. DOOM
!gnatostóm (-tos-tom/-to-stom) s. m., pl. gnatostómi
gnatostomul
GNATOSTÓM, gnatostomi, s. m. (La pl.) Subîncrengătură de vertebrate acvatice și terestre cu fălci mobile; (și la sg.) animal din această subîncrengătură. – Din germ. Gnathostomen, engl. gnathostoms. DOOM
!gnatostóm (-tos-tom/-to-stom) s. m., pl. gnatostómi
gnatostomului
GNATOSTÓM, gnatostomi, s. m. (La pl.) Subîncrengătură de vertebrate acvatice și terestre cu fălci mobile; (și la sg.) animal din această subîncrengătură. – Din germ. Gnathostomen, engl. gnathostoms. DOOM
!gnatostóm (-tos-tom/-to-stom) s. m., pl. gnatostómi
gneis
GNAIS, gnaisuri, s. n. Rocă metamorfică cu structură șistoasă, compusă mai ales din cuarț, feldspat și mică. – Scris și: gneis.
gnetala
GNETÁLE s.f.pl. Ordin de plante gimnosperme cuprinzând liane din țările tropicale; (la sg.) plantă din acest ordin. [< fr. gnétales].
gnetale
GNETÁLE s.f.pl. Ordin de plante gimnosperme cuprinzând liane din țările tropicale; (la sg.) plantă din acest ordin. [< fr. gnétales].
gnetalei
GNETÁLE s.f.pl. Ordin de plante gimnosperme cuprinzând liane din țările tropicale; (la sg.) plantă din acest ordin. [< fr. gnétales].
gnetalele
GNETÁLE s.f.pl. Ordin de plante gimnosperme cuprinzând liane din țările tropicale; (la sg.) plantă din acest ordin. [< fr. gnétales].
gnetalelor
GNETÁLE s.f.pl. Ordin de plante gimnosperme cuprinzând liane din țările tropicale; (la sg.) plantă din acest ordin. [< fr. gnétales].
gnochi
GNÓCHI s.n.pl. Varietate de colțunași italienești; găluște. [Pron. no-chi. / < it. gnocchi].
gnom
GNOM, gnomi, s. m. Spirit despre care se credea că locuiește în interiorul pământului, păzind bogățiile lui ascunse. – Din fr. gnome. DOOM
gnom s. m., pl. gnomi
gnomi
GNOM, gnomi, s. m. Spirit despre care se credea că locuiește în interiorul pământului, păzind bogățiile lui ascunse. – Din fr. gnome. DOOM
gnom s. m., pl. gnomi
gnomic
GNÓMIC, -Ă, gnomici, -ce, adj. 1. (Despre scrieri) Care cuprinde maxime, sentințe, reflecții, sfaturi morale. ◊ Poeți gnomici = poeți din Grecia (și din Roma) antică, autori ai unor opere gnomice (1). 2. (Lingv.; despre unele timpuri verbale) Care indică acțiunea sub formă generală sau care se îndeplinește indiferent de timp. – Din fr. gnomique. DOOM
gnómic adj. m., pl. gnómici; f. gnómică, pl. gnómice
gnomica
GNÓMIC, -Ă, gnomici, -ce, adj. 1. (Despre scrieri) Care cuprinde maxime, sentințe, reflecții, sfaturi morale. ◊ Poeți gnomici = poeți din Grecia (și din Roma) antică, autori ai unor opere gnomice (1). 2. (Lingv.; despre unele timpuri verbale) Care indică acțiunea sub formă generală sau care se îndeplinește indiferent de timp. – Din fr. gnomique. DOOM
gnómic adj. m., pl. gnómici; f. gnómică, pl. gnómice
gnomice
GNÓMIC, -Ă, gnomici, -ce, adj. 1. (Despre scrieri) Care cuprinde maxime, sentințe, reflecții, sfaturi morale. ◊ Poeți gnomici = poeți din Grecia (și din Roma) antică, autori ai unor opere gnomice (1). 2. (Lingv.; despre unele timpuri verbale) Care indică acțiunea sub formă generală sau care se îndeplinește indiferent de timp. – Din fr. gnomique. DOOM
gnómic adj. m., pl. gnómici; f. gnómică, pl. gnómice
gnomicei
GNÓMIC, -Ă, gnomici, -ce, adj. 1. (Despre scrieri) Care cuprinde maxime, sentințe, reflecții, sfaturi morale. ◊ Poeți gnomici = poeți din Grecia (și din Roma) antică, autori ai unor opere gnomice (1). 2. (Lingv.; despre unele timpuri verbale) Care indică acțiunea sub formă generală sau care se îndeplinește indiferent de timp. – Din fr. gnomique. DOOM
gnómic adj. m., pl. gnómici; f. gnómică, pl. gnómice
gnomicele
GNÓMIC, -Ă, gnomici, -ce, adj. 1. (Despre scrieri) Care cuprinde maxime, sentințe, reflecții, sfaturi morale. ◊ Poeți gnomici = poeți din Grecia (și din Roma) antică, autori ai unor opere gnomice (1). 2. (Lingv.; despre unele timpuri verbale) Care indică acțiunea sub formă generală sau care se îndeplinește indiferent de timp. – Din fr. gnomique. DOOM
gnómic adj. m., pl. gnómici; f. gnómică, pl. gnómice
gnomicelor
GNÓMIC, -Ă, gnomici, -ce, adj. 1. (Despre scrieri) Care cuprinde maxime, sentințe, reflecții, sfaturi morale. ◊ Poeți gnomici = poeți din Grecia (și din Roma) antică, autori ai unor opere gnomice (1). 2. (Lingv.; despre unele timpuri verbale) Care indică acțiunea sub formă generală sau care se îndeplinește indiferent de timp. – Din fr. gnomique. DOOM
gnómic adj. m., pl. gnómici; f. gnómică, pl. gnómice
gnomici
GNÓMIC, -Ă, gnomici, -ce, adj. 1. (Despre scrieri) Care cuprinde maxime, sentințe, reflecții, sfaturi morale. ◊ Poeți gnomici = poeți din Grecia (și din Roma) antică, autori ai unor opere gnomice (1). 2. (Lingv.; despre unele timpuri verbale) Care indică acțiunea sub formă generală sau care se îndeplinește indiferent de timp. – Din fr. gnomique. DOOM
gnómic adj. m., pl. gnómici; f. gnómică, pl. gnómice
gnomicii
GNÓMIC, -Ă, gnomici, -ce, adj. 1. (Despre scrieri) Care cuprinde maxime, sentințe, reflecții, sfaturi morale. ◊ Poeți gnomici = poeți din Grecia (și din Roma) antică, autori ai unor opere gnomice (1). 2. (Lingv.; despre unele timpuri verbale) Care indică acțiunea sub formă generală sau care se îndeplinește indiferent de timp. – Din fr. gnomique. DOOM
gnómic adj. m., pl. gnómici; f. gnómică, pl. gnómice
gnomicilor
GNÓMIC, -Ă, gnomici, -ce, adj. 1. (Despre scrieri) Care cuprinde maxime, sentințe, reflecții, sfaturi morale. ◊ Poeți gnomici = poeți din Grecia (și din Roma) antică, autori ai unor opere gnomice (1). 2. (Lingv.; despre unele timpuri verbale) Care indică acțiunea sub formă generală sau care se îndeplinește indiferent de timp. – Din fr. gnomique. DOOM
gnómic adj. m., pl. gnómici; f. gnómică, pl. gnómice
gnomicul
GNÓMIC, -Ă, gnomici, -ce, adj. 1. (Despre scrieri) Care cuprinde maxime, sentințe, reflecții, sfaturi morale. ◊ Poeți gnomici = poeți din Grecia (și din Roma) antică, autori ai unor opere gnomice (1). 2. (Lingv.; despre unele timpuri verbale) Care indică acțiunea sub formă generală sau care se îndeplinește indiferent de timp. – Din fr. gnomique. DOOM
gnómic adj. m., pl. gnómici; f. gnómică, pl. gnómice
gnomicului
GNÓMIC, -Ă, gnomici, -ce, adj. 1. (Despre scrieri) Care cuprinde maxime, sentințe, reflecții, sfaturi morale. ◊ Poeți gnomici = poeți din Grecia (și din Roma) antică, autori ai unor opere gnomice (1). 2. (Lingv.; despre unele timpuri verbale) Care indică acțiunea sub formă generală sau care se îndeplinește indiferent de timp. – Din fr. gnomique. DOOM
gnómic adj. m., pl. gnómici; f. gnómică, pl. gnómice
gnomii
GNOM, gnomi, s. m. Spirit despre care se credea că locuiește în interiorul pământului, păzind bogățiile lui ascunse. – Din fr. gnome. DOOM
gnom s. m., pl. gnomi
gnomilor
GNOM, gnomi, s. m. Spirit despre care se credea că locuiește în interiorul pământului, păzind bogățiile lui ascunse. – Din fr. gnome. DOOM
gnom s. m., pl. gnomi
gnomism
GNOMÍSM s.n. Caracter gnomic. [< gnom(ic) + -ism].
gnomismul
GNOMÍSM s.n. Caracter gnomic. [< gnom(ic) + -ism].
gnomismului
GNOMÍSM s.n. Caracter gnomic. [< gnom(ic) + -ism].
gnomoane
GNOMÓN, gnomoane, s. n. Instrument antic folosit pentru a determina meridianul locului, constituind cel mai vechi tip de cadran solar. – Din fr. gnomone. DOOM
gnomón s. n., pl. gnomoáne
gnomoanele
GNOMÓN, gnomoane, s. n. Instrument antic folosit pentru a determina meridianul locului, constituind cel mai vechi tip de cadran solar. – Din fr. gnomone. DOOM
gnomón s. n., pl. gnomoáne
gnomoanelor
GNOMÓN, gnomoane, s. n. Instrument antic folosit pentru a determina meridianul locului, constituind cel mai vechi tip de cadran solar. – Din fr. gnomone. DOOM
gnomón s. n., pl. gnomoáne
gnomologia
GNOMOLOGÍE s.f. (Liv.) Culegere de sentințe, de maxime. [Gen. -iei. / < fr. gnomologie, cf. gr. gnome – sentință, logos – vorbire]. DOOM
!gnomologíe (livr.) s. f., art. gnomología, g.-d. gnomologíi, art. gnomologíei; (culegeri) pl. gnomologíi, art. gnomologíile
gnomologic
GNOMOLÓGIC, -Ă adj. De gnomologie. [Cf. fr. gnomologique].
gnomologica
GNOMOLÓGIC, -Ă adj. De gnomologie. [Cf. fr. gnomologique].
gnomologice
GNOMOLÓGIC, -Ă adj. De gnomologie. [Cf. fr. gnomologique].
gnomologicei
GNOMOLÓGIC, -Ă adj. De gnomologie. [Cf. fr. gnomologique].
gnomologicele
GNOMOLÓGIC, -Ă adj. De gnomologie. [Cf. fr. gnomologique].
gnomologicelor
GNOMOLÓGIC, -Ă adj. De gnomologie. [Cf. fr. gnomologique].
gnomologici
GNOMOLÓGIC, -Ă adj. De gnomologie. [Cf. fr. gnomologique].
gnomologicii
GNOMOLÓGIC, -Ă adj. De gnomologie. [Cf. fr. gnomologique].
gnomologicilor
GNOMOLÓGIC, -Ă adj. De gnomologie. [Cf. fr. gnomologique].
gnomologicul
GNOMOLÓGIC, -Ă adj. De gnomologie. [Cf. fr. gnomologique].
gnomologicului
GNOMOLÓGIC, -Ă adj. De gnomologie. [Cf. fr. gnomologique].
gnomologie
GNOMOLOGÍE s.f. (Liv.) Culegere de sentințe, de maxime. [Gen. -iei. / < fr. gnomologie, cf. gr. gnome – sentință, logos – vorbire]. DOOM
!gnomologíe (livr.) s. f., art. gnomología, g.-d. gnomologíi, art. gnomologíei; (culegeri) pl. gnomologíi, art. gnomologíile
gnomologiei
GNOMOLOGÍE s.f. (Liv.) Culegere de sentințe, de maxime. [Gen. -iei. / < fr. gnomologie, cf. gr. gnome – sentință, logos – vorbire]. DOOM
!gnomologíe (livr.) s. f., art. gnomología, g.-d. gnomologíi, art. gnomologíei; (culegeri) pl. gnomologíi, art. gnomologíile
gnomologii
GNOMOLOGÍE s.f. (Liv.) Culegere de sentințe, de maxime. [Gen. -iei. / < fr. gnomologie, cf. gr. gnome – sentință, logos – vorbire]. DOOM
!gnomologíe (livr.) s. f., art. gnomología, g.-d. gnomologíi, art. gnomologíei; (culegeri) pl. gnomologíi, art. gnomologíile
gnomologiile
GNOMOLOGÍE s.f. (Liv.) Culegere de sentințe, de maxime. [Gen. -iei. / < fr. gnomologie, cf. gr. gnome – sentință, logos – vorbire]. DOOM
!gnomologíe (livr.) s. f., art. gnomología, g.-d. gnomologíi, art. gnomologíei; (culegeri) pl. gnomologíi, art. gnomologíile
gnomologiilor
GNOMOLOGÍE s.f. (Liv.) Culegere de sentințe, de maxime. [Gen. -iei. / < fr. gnomologie, cf. gr. gnome – sentință, logos – vorbire]. DOOM
!gnomologíe (livr.) s. f., art. gnomología, g.-d. gnomologíi, art. gnomologíei; (culegeri) pl. gnomologíi, art. gnomologíile
gnomon
GNOMÓN, gnomoane, s. n. Instrument antic folosit pentru a determina meridianul locului, constituind cel mai vechi tip de cadran solar. – Din fr. gnomone. DOOM
gnomón s. n., pl. gnomoáne
gnomonica
GNOMÓNICĂ s.f. Tehnica de a construi cadrane solare. [Gen. -cii. / cf. fr. gnomonique]. DOOM
gnomónică s. f., g.-d. art. gnomónicii
gnomonici
GNOMÓNICĂ s.f. Tehnica de a construi cadrane solare. [Gen. -cii. / cf. fr. gnomonique]. DOOM
gnomónică s. f., g.-d. art. gnomónicii
gnomonicii
GNOMÓNICĂ s.f. Tehnica de a construi cadrane solare. [Gen. -cii. / cf. fr. gnomonique]. DOOM
gnomónică s. f., g.-d. art. gnomónicii
gnomonul
GNOMÓN, gnomoane, s. n. Instrument antic folosit pentru a determina meridianul locului, constituind cel mai vechi tip de cadran solar. – Din fr. gnomone. DOOM
gnomón s. n., pl. gnomoáne
gnomonului
GNOMÓN, gnomoane, s. n. Instrument antic folosit pentru a determina meridianul locului, constituind cel mai vechi tip de cadran solar. – Din fr. gnomone. DOOM
gnomón s. n., pl. gnomoáne
gnomul
GNOM, gnomi, s. m. Spirit despre care se credea că locuiește în interiorul pământului, păzind bogățiile lui ascunse. – Din fr. gnome. DOOM
gnom s. m., pl. gnomi
gnomului
GNOM, gnomi, s. m. Spirit despre care se credea că locuiește în interiorul pământului, păzind bogățiile lui ascunse. – Din fr. gnome. DOOM
gnom s. m., pl. gnomi
gnoseo
GNOSEO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(de) cunoaștere”, „(referitor la) știință”. [Pron. -se-o-. / < gr. gnosis].
gnoseolog
GNOSEOLÓG, -Ă s.m. și f. Adept al gnoseologiei. [< gnoseologie].
gnoseologa
GNOSEOLÓG, -Ă s.m. și f. Adept al gnoseologiei. [< gnoseologie].
gnoseologe
GNOSEOLÓG, -Ă s.m. și f. Adept al gnoseologiei. [< gnoseologie].
gnoseologei
GNOSEOLÓG, -Ă s.m. și f. Adept al gnoseologiei. [< gnoseologie].
gnoseologele
GNOSEOLÓG, -Ă s.m. și f. Adept al gnoseologiei. [< gnoseologie].
gnoseologelor
GNOSEOLÓG, -Ă s.m. și f. Adept al gnoseologiei. [< gnoseologie].
gnoseologi
GNOSEOLÓG, -Ă s.m. și f. Adept al gnoseologiei. [< gnoseologie].
gnoseologia
GNOSEOLOGÍE s. f. (Ieșit din uz) Epistemologie. [Pr.: -se-o-] – Din germ. Gnoseologie. DOOM
gnoseologíe (-se-o-) s. f., art. gnoseología, g.-d. gnoseologíi, art. gnoseologíei
gnoseologic
GNOSEOLÓGIC, -Ă, gnoseologici, -ce, adj. Care se referă la gnoseologie, care aparține gnoseologiei. [Pr.: -se-o-] – Din gnoseologie. DOOM
gnoseológic (-se-o-) adj. m., pl. gnoseológici; f. gnoseológică, pl. gnoseológice
gnoseologica
GNOSEOLÓGIC, -Ă, gnoseologici, -ce, adj. Care se referă la gnoseologie, care aparține gnoseologiei. [Pr.: -se-o-] – Din gnoseologie. DOOM
gnoseológic (-se-o-) adj. m., pl. gnoseológici; f. gnoseológică, pl. gnoseológice
gnoseologice
GNOSEOLÓGIC, -Ă, gnoseologici, -ce, adj. Care se referă la gnoseologie, care aparține gnoseologiei. [Pr.: -se-o-] – Din gnoseologie. DOOM
gnoseológic (-se-o-) adj. m., pl. gnoseológici; f. gnoseológică, pl. gnoseológice
gnoseologicei
GNOSEOLÓGIC, -Ă, gnoseologici, -ce, adj. Care se referă la gnoseologie, care aparține gnoseologiei. [Pr.: -se-o-] – Din gnoseologie. DOOM
gnoseológic (-se-o-) adj. m., pl. gnoseológici; f. gnoseológică, pl. gnoseológice
gnoseologicele
GNOSEOLÓGIC, -Ă, gnoseologici, -ce, adj. Care se referă la gnoseologie, care aparține gnoseologiei. [Pr.: -se-o-] – Din gnoseologie. DOOM
gnoseológic (-se-o-) adj. m., pl. gnoseológici; f. gnoseológică, pl. gnoseológice
gnoseologicelor
GNOSEOLÓGIC, -Ă, gnoseologici, -ce, adj. Care se referă la gnoseologie, care aparține gnoseologiei. [Pr.: -se-o-] – Din gnoseologie. DOOM
gnoseológic (-se-o-) adj. m., pl. gnoseológici; f. gnoseológică, pl. gnoseológice
gnoseologici
GNOSEOLÓGIC, -Ă, gnoseologici, -ce, adj. Care se referă la gnoseologie, care aparține gnoseologiei. [Pr.: -se-o-] – Din gnoseologie. DOOM
gnoseológic (-se-o-) adj. m., pl. gnoseológici; f. gnoseológică, pl. gnoseológice
gnoseologicii
GNOSEOLÓGIC, -Ă, gnoseologici, -ce, adj. Care se referă la gnoseologie, care aparține gnoseologiei. [Pr.: -se-o-] – Din gnoseologie. DOOM
gnoseológic (-se-o-) adj. m., pl. gnoseológici; f. gnoseológică, pl. gnoseológice
gnoseologicilor
GNOSEOLÓGIC, -Ă, gnoseologici, -ce, adj. Care se referă la gnoseologie, care aparține gnoseologiei. [Pr.: -se-o-] – Din gnoseologie. DOOM
gnoseológic (-se-o-) adj. m., pl. gnoseológici; f. gnoseológică, pl. gnoseológice
gnoseologicul
GNOSEOLÓGIC, -Ă, gnoseologici, -ce, adj. Care se referă la gnoseologie, care aparține gnoseologiei. [Pr.: -se-o-] – Din gnoseologie. DOOM
gnoseológic (-se-o-) adj. m., pl. gnoseológici; f. gnoseológică, pl. gnoseológice
gnoseologicului
GNOSEOLÓGIC, -Ă, gnoseologici, -ce, adj. Care se referă la gnoseologie, care aparține gnoseologiei. [Pr.: -se-o-] – Din gnoseologie. DOOM
gnoseológic (-se-o-) adj. m., pl. gnoseológici; f. gnoseológică, pl. gnoseológice
gnoseologie
GNOSEOLOGÍE s. f. (Ieșit din uz) Epistemologie. [Pr.: -se-o-] – Din germ. Gnoseologie. DOOM
gnoseologíe (-se-o-) s. f., art. gnoseología, g.-d. gnoseologíi, art. gnoseologíei
gnoseologiei
GNOSEOLOGÍE s. f. (Ieșit din uz) Epistemologie. [Pr.: -se-o-] – Din germ. Gnoseologie. DOOM
gnoseologíe (-se-o-) s. f., art. gnoseología, g.-d. gnoseologíi, art. gnoseologíei
gnoseologii
GNOSEOLÓG, -Ă s.m. și f. Adept al gnoseologiei. [< gnoseologie].
gnoseologii
GNOSEOLOGÍE s. f. (Ieșit din uz) Epistemologie. [Pr.: -se-o-] – Din germ. Gnoseologie. DOOM
gnoseologíe (-se-o-) s. f., art. gnoseología, g.-d. gnoseologíi, art. gnoseologíei
gnoseologilor
GNOSEOLÓG, -Ă s.m. și f. Adept al gnoseologiei. [< gnoseologie].
gnoseologul
GNOSEOLÓG, -Ă s.m. și f. Adept al gnoseologiei. [< gnoseologie].
gnoseologului
GNOSEOLÓG, -Ă s.m. și f. Adept al gnoseologiei. [< gnoseologie].
gnosiana
Gnosiana = Gnossis.
gnossia
Gnossis (sau Gnossia), denumire purtată de Ariadne, fiindcă era originară din cetatea Gnossus, din insula Creta.
gnossis
Gnossis (sau Gnossia), denumire purtată de Ariadne, fiindcă era originară din cetatea Gnossus, din insula Creta.
gnostic
GNÓSTIC, -Ă, gnostici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gnosticismului, privitor la gnosticism. 2. S. m. și f., adj. Adept al gnosticismului. – Din fr. gnostique. DOOM
gnóstic adj. m., s. m., pl. gnóstici; adj. f., s. f. gnóstică, pl. gnóstice
gnostic
GNÓSTIC, -Ă, gnostici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gnosticismului, privitor la gnosticism. 2. S. m. și f., adj. Adept al gnosticismului. – Din fr. gnostique. DOOM
gnóstic adj. m., s. m., pl. gnóstici; adj. f., s. f. gnóstică, pl. gnóstice
gnostic
-GNÓSTIC Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) cunoaștere”. [< fr. -gnostique, cf. gr. gnosis – cunoaștere].
gnostica
GNÓSTIC, -Ă, gnostici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gnosticismului, privitor la gnosticism. 2. S. m. și f., adj. Adept al gnosticismului. – Din fr. gnostique. DOOM
gnóstic adj. m., s. m., pl. gnóstici; adj. f., s. f. gnóstică, pl. gnóstice
gnostica
GNÓSTIC, -Ă, gnostici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gnosticismului, privitor la gnosticism. 2. S. m. și f., adj. Adept al gnosticismului. – Din fr. gnostique. DOOM
gnóstic adj. m., s. m., pl. gnóstici; adj. f., s. f. gnóstică, pl. gnóstice
gnostice
GNÓSTIC, -Ă, gnostici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gnosticismului, privitor la gnosticism. 2. S. m. și f., adj. Adept al gnosticismului. – Din fr. gnostique. DOOM
gnóstic adj. m., s. m., pl. gnóstici; adj. f., s. f. gnóstică, pl. gnóstice
gnostice
GNÓSTIC, -Ă, gnostici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gnosticismului, privitor la gnosticism. 2. S. m. și f., adj. Adept al gnosticismului. – Din fr. gnostique. DOOM
gnóstic adj. m., s. m., pl. gnóstici; adj. f., s. f. gnóstică, pl. gnóstice
gnosticei
GNÓSTIC, -Ă, gnostici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gnosticismului, privitor la gnosticism. 2. S. m. și f., adj. Adept al gnosticismului. – Din fr. gnostique. DOOM
gnóstic adj. m., s. m., pl. gnóstici; adj. f., s. f. gnóstică, pl. gnóstice
gnosticei
GNÓSTIC, -Ă, gnostici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gnosticismului, privitor la gnosticism. 2. S. m. și f., adj. Adept al gnosticismului. – Din fr. gnostique. DOOM
gnóstic adj. m., s. m., pl. gnóstici; adj. f., s. f. gnóstică, pl. gnóstice
gnosticele
GNÓSTIC, -Ă, gnostici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gnosticismului, privitor la gnosticism. 2. S. m. și f., adj. Adept al gnosticismului. – Din fr. gnostique. DOOM
gnóstic adj. m., s. m., pl. gnóstici; adj. f., s. f. gnóstică, pl. gnóstice
gnosticele
GNÓSTIC, -Ă, gnostici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gnosticismului, privitor la gnosticism. 2. S. m. și f., adj. Adept al gnosticismului. – Din fr. gnostique. DOOM
gnóstic adj. m., s. m., pl. gnóstici; adj. f., s. f. gnóstică, pl. gnóstice
gnosticelor
GNÓSTIC, -Ă, gnostici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gnosticismului, privitor la gnosticism. 2. S. m. și f., adj. Adept al gnosticismului. – Din fr. gnostique. DOOM
gnóstic adj. m., s. m., pl. gnóstici; adj. f., s. f. gnóstică, pl. gnóstice
gnosticelor
GNÓSTIC, -Ă, gnostici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gnosticismului, privitor la gnosticism. 2. S. m. și f., adj. Adept al gnosticismului. – Din fr. gnostique. DOOM
gnóstic adj. m., s. m., pl. gnóstici; adj. f., s. f. gnóstică, pl. gnóstice
gnostici
GNÓSTIC, -Ă, gnostici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gnosticismului, privitor la gnosticism. 2. S. m. și f., adj. Adept al gnosticismului. – Din fr. gnostique. DOOM
gnóstic adj. m., s. m., pl. gnóstici; adj. f., s. f. gnóstică, pl. gnóstice
gnostici
GNÓSTIC, -Ă, gnostici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gnosticismului, privitor la gnosticism. 2. S. m. și f., adj. Adept al gnosticismului. – Din fr. gnostique. DOOM
gnóstic adj. m., s. m., pl. gnóstici; adj. f., s. f. gnóstică, pl. gnóstice
gnosticii
GNÓSTIC, -Ă, gnostici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gnosticismului, privitor la gnosticism. 2. S. m. și f., adj. Adept al gnosticismului. – Din fr. gnostique. DOOM
gnóstic adj. m., s. m., pl. gnóstici; adj. f., s. f. gnóstică, pl. gnóstice
gnosticii
GNÓSTIC, -Ă, gnostici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gnosticismului, privitor la gnosticism. 2. S. m. și f., adj. Adept al gnosticismului. – Din fr. gnostique. DOOM
gnóstic adj. m., s. m., pl. gnóstici; adj. f., s. f. gnóstică, pl. gnóstice
gnosticilor
GNÓSTIC, -Ă, gnostici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gnosticismului, privitor la gnosticism. 2. S. m. și f., adj. Adept al gnosticismului. – Din fr. gnostique. DOOM
gnóstic adj. m., s. m., pl. gnóstici; adj. f., s. f. gnóstică, pl. gnóstice
gnosticilor
GNÓSTIC, -Ă, gnostici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gnosticismului, privitor la gnosticism. 2. S. m. și f., adj. Adept al gnosticismului. – Din fr. gnostique. DOOM
gnóstic adj. m., s. m., pl. gnóstici; adj. f., s. f. gnóstică, pl. gnóstice
gnosticism
GNOSTICÍSM s. n. Curent filosofic-religios care caută să îmbine, teologia creștină cu filosofia elenistică târzie și cu unele religii orientale, susținând posibilitatea unei cunoașteri mistice. – Din fr. gnosticisme. DOOM
gnosticísm s. n.
gnosticismul
GNOSTICÍSM s. n. Curent filosofic-religios care caută să îmbine, teologia creștină cu filosofia elenistică târzie și cu unele religii orientale, susținând posibilitatea unei cunoașteri mistice. – Din fr. gnosticisme. DOOM
gnosticísm s. n.
gnosticismului
GNOSTICÍSM s. n. Curent filosofic-religios care caută să îmbine, teologia creștină cu filosofia elenistică târzie și cu unele religii orientale, susținând posibilitatea unei cunoașteri mistice. – Din fr. gnosticisme. DOOM
gnosticísm s. n.
gnosticul
GNÓSTIC, -Ă, gnostici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gnosticismului, privitor la gnosticism. 2. S. m. și f., adj. Adept al gnosticismului. – Din fr. gnostique. DOOM
gnóstic adj. m., s. m., pl. gnóstici; adj. f., s. f. gnóstică, pl. gnóstice
gnosticul
GNÓSTIC, -Ă, gnostici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gnosticismului, privitor la gnosticism. 2. S. m. și f., adj. Adept al gnosticismului. – Din fr. gnostique. DOOM
gnóstic adj. m., s. m., pl. gnóstici; adj. f., s. f. gnóstică, pl. gnóstice
gnosticului
GNÓSTIC, -Ă, gnostici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gnosticismului, privitor la gnosticism. 2. S. m. și f., adj. Adept al gnosticismului. – Din fr. gnostique. DOOM
gnóstic adj. m., s. m., pl. gnóstici; adj. f., s. f. gnóstică, pl. gnóstice
gnosticului
GNÓSTIC, -Ă, gnostici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gnosticismului, privitor la gnosticism. 2. S. m. și f., adj. Adept al gnosticismului. – Din fr. gnostique. DOOM
gnóstic adj. m., s. m., pl. gnóstici; adj. f., s. f. gnóstică, pl. gnóstice
gnozie
GNOZÍE s. f. (Psih.) Recunoaștere a obiectelor cu ajutorul organelor de simț. – Din fr. gnosie, engl. gnosis. DOOM
gnozíe s. f., art. gnozía, g.-d. gnozíi, art. gnozíei
gnozie
-GNOZÍE v. -gnoză.
gnoză
GNÓZĂ s.f. Cunoștință bazată pe rațiune. ♦ Gnosticism. ♦ Filozofie a magilor. [< fr. gnose, cf. gr. gnosis – cunoaștere].
gnoză
-GNÓZĂ Element secund de compunere savantă, cu sensul „cunoaștere”. [Var. -gnozie. / < fr. -gnose, -gnosie, cf. gr. gnosis].
gnu
GNU, gnu, s. m. Specie de antilopă africană (Connochaetes gnu). – Din fr. gnou. DOOM
gnu s. m., art. gnúul; pl. gnu
gnuul
GNU, gnu, s. m. Specie de antilopă africană (Connochaetes gnu). – Din fr. gnou. DOOM
gnu s. m., art. gnúul; pl. gnu
gnuului
GNU, gnu, s. m. Specie de antilopă africană (Connochaetes gnu). – Din fr. gnou. DOOM
gnu s. m., art. gnúul; pl. gnu