giacă
GIÁCĂ s. f. v. geacă.

DOOM

*geácă (gea-) s. f. g.-d. art. gecii pl. geci

giamparale
GEAMPARÁLE s. f. pl. 1. Numele unui dans popular românesc cu mișcare vioaie; melodie după care se execută acest dans. ♦ Fig. (Rar) Tril, cântec (melodios) al unei păsări. 2. (Înv.) Castaniete. [Var.: geambarále s. f. pl.] – Din tc. çalpara.

DOOM

geamparále (geam-) s. f. pl., art. geamparálele

giardia
GIÁRDIA s. f. (Zool.) Lamblie (Giardia intestinalis). [Pr.: giar-di-a] – Din lat. Giardia [intestinalis], denumirea științifică a giardiei.

DOOM

*giárdia (giar-di-a) s. f., g.-d. giárdiei

giardiaza
GIARDIÁZĂ s. f. (Med.) Lambliază. [Pr.: -di-a-] – Din fr. giardiase.

DOOM

giardiáză (giar-di-a-) s. f., g.-d. art. giardiázei

giardiaze
GIARDIÁZĂ s. f. (Med.) Lambliază. [Pr.: -di-a-] – Din fr. giardiase.

DOOM

giardiáză (giar-di-a-) s. f., g.-d. art. giardiázei

giardiazei
GIARDIÁZĂ s. f. (Med.) Lambliază. [Pr.: -di-a-] – Din fr. giardiase.

DOOM

giardiáză (giar-di-a-) s. f., g.-d. art. giardiázei

giberelina
GIBERELÍNĂ, gibereline, s. f. Substanță vegetală cu acțiune stimulatoare asupra creșterii plantelor folosită pentru a facilita aclimatizarea și dezvoltarea unor plante de cultură. – Din fr. gibbérelline.

DOOM

!giberelínă s. f., g.-d. art. giberelínei; pl. giberelíne

gibereline
GIBERELÍNĂ, gibereline, s. f. Substanță vegetală cu acțiune stimulatoare asupra creșterii plantelor folosită pentru a facilita aclimatizarea și dezvoltarea unor plante de cultură. – Din fr. gibbérelline.

DOOM

!giberelínă s. f., g.-d. art. giberelínei; pl. giberelíne

giberelinei
GIBERELÍNĂ, gibereline, s. f. Substanță vegetală cu acțiune stimulatoare asupra creșterii plantelor folosită pentru a facilita aclimatizarea și dezvoltarea unor plante de cultură. – Din fr. gibbérelline.

DOOM

!giberelínă s. f., g.-d. art. giberelínei; pl. giberelíne

giberelinele
GIBERELÍNĂ, gibereline, s. f. Substanță vegetală cu acțiune stimulatoare asupra creșterii plantelor folosită pentru a facilita aclimatizarea și dezvoltarea unor plante de cultură. – Din fr. gibbérelline.

DOOM

!giberelínă s. f., g.-d. art. giberelínei; pl. giberelíne

giberelinelor
GIBERELÍNĂ, gibereline, s. f. Substanță vegetală cu acțiune stimulatoare asupra creșterii plantelor folosită pentru a facilita aclimatizarea și dezvoltarea unor plante de cultură. – Din fr. gibbérelline.

DOOM

!giberelínă s. f., g.-d. art. giberelínei; pl. giberelíne

gibon
GIBÓN, giboni, s. m. Gen de maimuțe antropoide cu membrele anterioare foarte lungi, fără coadă, cu blana neagră sau cenușie, care trăiesc în pădurile tropicale din Asia, Sumatra, Java etc. (Hylobates); animal care face parte din acest gen. – Din fr. gibbon.

DOOM

gibón s. m., pl. gibóni

giboni
GIBÓN, giboni, s. m. Gen de maimuțe antropoide cu membrele anterioare foarte lungi, fără coadă, cu blana neagră sau cenușie, care trăiesc în pădurile tropicale din Asia, Sumatra, Java etc. (Hylobates); animal care face parte din acest gen. – Din fr. gibbon.

DOOM

gibón s. m., pl. gibóni

gibonii
GIBÓN, giboni, s. m. Gen de maimuțe antropoide cu membrele anterioare foarte lungi, fără coadă, cu blana neagră sau cenușie, care trăiesc în pădurile tropicale din Asia, Sumatra, Java etc. (Hylobates); animal care face parte din acest gen. – Din fr. gibbon.

DOOM

gibón s. m., pl. gibóni

gibonilor
GIBÓN, giboni, s. m. Gen de maimuțe antropoide cu membrele anterioare foarte lungi, fără coadă, cu blana neagră sau cenușie, care trăiesc în pădurile tropicale din Asia, Sumatra, Java etc. (Hylobates); animal care face parte din acest gen. – Din fr. gibbon.

DOOM

gibón s. m., pl. gibóni

gibonul
GIBÓN, giboni, s. m. Gen de maimuțe antropoide cu membrele anterioare foarte lungi, fără coadă, cu blana neagră sau cenușie, care trăiesc în pădurile tropicale din Asia, Sumatra, Java etc. (Hylobates); animal care face parte din acest gen. – Din fr. gibbon.

DOOM

gibón s. m., pl. gibóni

gibonului
GIBÓN, giboni, s. m. Gen de maimuțe antropoide cu membrele anterioare foarte lungi, fără coadă, cu blana neagră sau cenușie, care trăiesc în pădurile tropicale din Asia, Sumatra, Java etc. (Hylobates); animal care face parte din acest gen. – Din fr. gibbon.

DOOM

gibón s. m., pl. gibóni

gibozitate
GIBOZITÁTE s. f. Deformare a coloanei vertebrale, care se manifestă printr-o curbură cu proeminența dorsală; cifoză, cocoașă. – Din fr. gibbosité.

DOOM

gibozitáte s. f., g.-d. art. gibozitắții

gibraltar
a trece Gibraltarul expr. (glum. – d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.

gifu
gifu! interj. (adol.) fugi!

gig
GIG, giguri, s. n. Ambarcațiune sportivă cu scaune rulante, folosită la învățarea canotajului. – Din engl. gig.

DOOM

gig s. n., pl. gíguri

giga
GIGA- Element de compunere savantă care, antepus denumirii unei unități de măsură, o multiplică de un miliard de ori, adică având semnificația de 10⁹. [< fr. giga-, cf. gr. gigas – gigant].

giga
GÍGĂ s. f. Vechi dans vioi și vesel, de origine engleză; melodie după care se execută acest dans. ♦ Ultima parte a vechilor suite instrumentale. – Din fr. gigue, it. giga.

DOOM

!gígă s. f., g.-d. art. gígăi

gigacaloria
GIGACALORÍE, gigacalorii, s. f. (Fiz.) Unitate de măsură egală cu un miliard de calorii. – Din fr. gigacalorie.

DOOM

gigacaloríe s. f., art. gigacaloría, g.-d. art. gigacaloríei; pl. gigacaloríi, art. gigacaloríile; simb. Gcal

gigacalorie
GIGACALORÍE, gigacalorii, s. f. (Fiz.) Unitate de măsură egală cu un miliard de calorii. – Din fr. gigacalorie.

DOOM

gigacaloríe s. f., art. gigacaloría, g.-d. art. gigacaloríei; pl. gigacaloríi, art. gigacaloríile; simb. Gcal

gigacaloriei
GIGACALORÍE, gigacalorii, s. f. (Fiz.) Unitate de măsură egală cu un miliard de calorii. – Din fr. gigacalorie.

DOOM

gigacaloríe s. f., art. gigacaloría, g.-d. art. gigacaloríei; pl. gigacaloríi, art. gigacaloríile; simb. Gcal

gigacalorii
GIGACALORÍE, gigacalorii, s. f. (Fiz.) Unitate de măsură egală cu un miliard de calorii. – Din fr. gigacalorie.

DOOM

gigacaloríe s. f., art. gigacaloría, g.-d. art. gigacaloríei; pl. gigacaloríi, art. gigacaloríile; simb. Gcal

gigacaloriile
GIGACALORÍE, gigacalorii, s. f. (Fiz.) Unitate de măsură egală cu un miliard de calorii. – Din fr. gigacalorie.

DOOM

gigacaloríe s. f., art. gigacaloría, g.-d. art. gigacaloríei; pl. gigacaloríi, art. gigacaloríile; simb. Gcal

gigacaloriilor
GIGACALORÍE, gigacalorii, s. f. (Fiz.) Unitate de măsură egală cu un miliard de calorii. – Din fr. gigacalorie.

DOOM

gigacaloríe s. f., art. gigacaloría, g.-d. art. gigacaloríei; pl. gigacaloríi, art. gigacaloríile; simb. Gcal

gigafoane
GIGAFÓN s.n. (Fiz.) Difuzor cu cameră de compresiune foarte puternic. [< fr. gigaphone, cf. gr. gigas – gigant, phone – sunet].

DOOM

gigafón s. n., pl. gigafoáne

gigafoanele
GIGAFÓN s.n. (Fiz.) Difuzor cu cameră de compresiune foarte puternic. [< fr. gigaphone, cf. gr. gigas – gigant, phone – sunet].

DOOM

gigafón s. n., pl. gigafoáne

gigafoanelor
GIGAFÓN s.n. (Fiz.) Difuzor cu cameră de compresiune foarte puternic. [< fr. gigaphone, cf. gr. gigas – gigant, phone – sunet].

DOOM

gigafón s. n., pl. gigafoáne

gigafon
GIGAFÓN s.n. (Fiz.) Difuzor cu cameră de compresiune foarte puternic. [< fr. gigaphone, cf. gr. gigas – gigant, phone – sunet].

DOOM

gigafón s. n., pl. gigafoáne

gigafonul
GIGAFÓN s.n. (Fiz.) Difuzor cu cameră de compresiune foarte puternic. [< fr. gigaphone, cf. gr. gigas – gigant, phone – sunet].

DOOM

gigafón s. n., pl. gigafoáne

gigafonului
GIGAFÓN s.n. (Fiz.) Difuzor cu cameră de compresiune foarte puternic. [< fr. gigaphone, cf. gr. gigas – gigant, phone – sunet].

DOOM

gigafón s. n., pl. gigafoáne

gigahertz
GIGAHERTZ s.m. Unitate de frecvență, egală cu un miliard de hertzi. [< fr. gigahertz].

gigahertzi
GIGAHERTZ s.m. Unitate de frecvență, egală cu un miliard de hertzi. [< fr. gigahertz].

gigahertzii
GIGAHERTZ s.m. Unitate de frecvență, egală cu un miliard de hertzi. [< fr. gigahertz].

gigahertzilor
GIGAHERTZ s.m. Unitate de frecvență, egală cu un miliard de hertzi. [< fr. gigahertz].

gigahertzul
GIGAHERTZ s.m. Unitate de frecvență, egală cu un miliard de hertzi. [< fr. gigahertz].

gigahertzului
GIGAHERTZ s.m. Unitate de frecvență, egală cu un miliard de hertzi. [< fr. gigahertz].

gigant
GIGÁNT, giganți, s. m. (Adesea adjectival) Ființă (reală sau din basme și credințe) de proporții uriașe; uriaș. ♦ Construcție, întreprindere etc. uriașă. ♦ Fig. Persoană care se remarcă prin calități excepționale. – Din it. gigante, lat. gigas, -ntis. Cf. germ. gigant.

DOOM

gigánt s. m., pl. gigánți

gigant
GIGÁNT, giganți, s. m. (Adesea adjectival) Ființă (reală sau din basme și credințe) de proporții uriașe; uriaș. ♦ Construcție, întreprindere etc. uriașă. ♦ Fig. Persoană care se remarcă prin calități excepționale. – Din it. gigante, lat. gigas, -ntis. Cf. germ. gigant.

DOOM

gigánt s. m., pl. gigánți

giganta
GIGÁNT, giganți, s. m. (Adesea adjectival) Ființă (reală sau din basme și credințe) de proporții uriașe; uriaș. ♦ Construcție, întreprindere etc. uriașă. ♦ Fig. Persoană care se remarcă prin calități excepționale. – Din it. gigante, lat. gigas, -ntis. Cf. germ. gigant.

DOOM

gigánt s. m., pl. gigánți

gigante
GIGÁNT, giganți, s. m. (Adesea adjectival) Ființă (reală sau din basme și credințe) de proporții uriașe; uriaș. ♦ Construcție, întreprindere etc. uriașă. ♦ Fig. Persoană care se remarcă prin calități excepționale. – Din it. gigante, lat. gigas, -ntis. Cf. germ. gigant.

DOOM

gigánt s. m., pl. gigánți

gigantea
SEQUOIA s. m. Arbore gigant din California care poate atinge înălțimea de 150 m, circumferința de peste 40 m și vârsta de 5000 de ani (Sequoia gigantea). [Pr.: – cvó-ia] – Cuv. lat.

gigantei
GIGÁNT, giganți, s. m. (Adesea adjectival) Ființă (reală sau din basme și credințe) de proporții uriașe; uriaș. ♦ Construcție, întreprindere etc. uriașă. ♦ Fig. Persoană care se remarcă prin calități excepționale. – Din it. gigante, lat. gigas, -ntis. Cf. germ. gigant.

DOOM

gigánt s. m., pl. gigánți

gigantele
GIGÁNT, giganți, s. m. (Adesea adjectival) Ființă (reală sau din basme și credințe) de proporții uriașe; uriaș. ♦ Construcție, întreprindere etc. uriașă. ♦ Fig. Persoană care se remarcă prin calități excepționale. – Din it. gigante, lat. gigas, -ntis. Cf. germ. gigant.

DOOM

gigánt s. m., pl. gigánți

gigantelor
GIGÁNT, giganți, s. m. (Adesea adjectival) Ființă (reală sau din basme și credințe) de proporții uriașe; uriaș. ♦ Construcție, întreprindere etc. uriașă. ♦ Fig. Persoană care se remarcă prin calități excepționale. – Din it. gigante, lat. gigas, -ntis. Cf. germ. gigant.

DOOM

gigánt s. m., pl. gigánți

gigantes
Gigantes, fiii lui Uranus și ai lui Gaea (v. și Gaea). Erau ființe monstruoase, de statură uriașă și cu o forță de neînvins. Deși de origine divină, erau totuși muritori: puteau fi omorîți, dar numai de către un zeu și de către un muritor în același timp, motiv pentru care zeii, în gigantomahie (lupta dintre olimpieni și giganți), l-au chemat în ajutor pe Heracles. Se spunea că Gaea i-ar fi născut pe giganți ca să-i răzbune pe frații lor, titanii, închiși de către Zeus în Tartarus. Giganții au atacat cerul, aruncînd cu stînci și cu trunchiuri de copaci. Ei au fost însă nimiciți de către olimpieni, cu sprijinul lui Heracles (v. și Heracles). Printre giganți se numărau: Alcyoneus, Clytius, Enceladus, Ephialtes, Eurytus, Hippolytus, Mimas, Pallas, Polybotes, Porphyrion și Thoas.

gigantesc
GIGANTÉSC, -Ă, gigantești, adj. Gigantic. – Din fr. gigantesque.

DOOM

gigantésc adj. m., f. gigantéscă; pl. m. și f. gigantéști

gigantesca
GIGANTÉSC, -Ă, gigantești, adj. Gigantic. – Din fr. gigantesque.

DOOM

gigantésc adj. m., f. gigantéscă; pl. m. și f. gigantéști

gigantescul
GIGANTÉSC, -Ă, gigantești, adj. Gigantic. – Din fr. gigantesque.

DOOM

gigantésc adj. m., f. gigantéscă; pl. m. și f. gigantéști

gigantescului
GIGANTÉSC, -Ă, gigantești, adj. Gigantic. – Din fr. gigantesque.

DOOM

gigantésc adj. m., f. gigantéscă; pl. m. și f. gigantéști

gigantești
GIGANTÉSC, -Ă, gigantești, adj. Gigantic. – Din fr. gigantesque.

DOOM

gigantésc adj. m., f. gigantéscă; pl. m. și f. gigantéști

giganteștii
GIGANTÉSC, -Ă, gigantești, adj. Gigantic. – Din fr. gigantesque.

DOOM

gigantésc adj. m., f. gigantéscă; pl. m. și f. gigantéști

giganteștile
GIGANTÉSC, -Ă, gigantești, adj. Gigantic. – Din fr. gigantesque.

DOOM

gigantésc adj. m., f. gigantéscă; pl. m. și f. gigantéști

giganteștilor
GIGANTÉSC, -Ă, gigantești, adj. Gigantic. – Din fr. gigantesque.

DOOM

gigantésc adj. m., f. gigantéscă; pl. m. și f. gigantéști

gigantic
GIGÁNTIC, -Ă, gigantici, -ce, adj. De proporții uriașe; enorm, colosal, gigantesc. – Gigant + suf. -ic. Cf. germ. gigantisch.

DOOM

gigántic adj. m., pl. gigántici; f. gigántică, pl. gigántice

gigantica
GIGÁNTIC, -Ă, gigantici, -ce, adj. De proporții uriașe; enorm, colosal, gigantesc. – Gigant + suf. -ic. Cf. germ. gigantisch.

DOOM

gigántic adj. m., pl. gigántici; f. gigántică, pl. gigántice

gigantice
GIGÁNTIC, -Ă, gigantici, -ce, adj. De proporții uriașe; enorm, colosal, gigantesc. – Gigant + suf. -ic. Cf. germ. gigantisch.

DOOM

gigántic adj. m., pl. gigántici; f. gigántică, pl. gigántice

giganticei
GIGÁNTIC, -Ă, gigantici, -ce, adj. De proporții uriașe; enorm, colosal, gigantesc. – Gigant + suf. -ic. Cf. germ. gigantisch.

DOOM

gigántic adj. m., pl. gigántici; f. gigántică, pl. gigántice

giganticele
GIGÁNTIC, -Ă, gigantici, -ce, adj. De proporții uriașe; enorm, colosal, gigantesc. – Gigant + suf. -ic. Cf. germ. gigantisch.

DOOM

gigántic adj. m., pl. gigántici; f. gigántică, pl. gigántice

giganticelor
GIGÁNTIC, -Ă, gigantici, -ce, adj. De proporții uriașe; enorm, colosal, gigantesc. – Gigant + suf. -ic. Cf. germ. gigantisch.

DOOM

gigántic adj. m., pl. gigántici; f. gigántică, pl. gigántice

gigantici
GIGÁNTIC, -Ă, gigantici, -ce, adj. De proporții uriașe; enorm, colosal, gigantesc. – Gigant + suf. -ic. Cf. germ. gigantisch.

DOOM

gigántic adj. m., pl. gigántici; f. gigántică, pl. gigántice

giganticii
GIGÁNTIC, -Ă, gigantici, -ce, adj. De proporții uriașe; enorm, colosal, gigantesc. – Gigant + suf. -ic. Cf. germ. gigantisch.

DOOM

gigántic adj. m., pl. gigántici; f. gigántică, pl. gigántice

giganticilor
GIGÁNTIC, -Ă, gigantici, -ce, adj. De proporții uriașe; enorm, colosal, gigantesc. – Gigant + suf. -ic. Cf. germ. gigantisch.

DOOM

gigántic adj. m., pl. gigántici; f. gigántică, pl. gigántice

giganticul
GIGÁNTIC, -Ă, gigantici, -ce, adj. De proporții uriașe; enorm, colosal, gigantesc. – Gigant + suf. -ic. Cf. germ. gigantisch.

DOOM

gigántic adj. m., pl. gigántici; f. gigántică, pl. gigántice

giganticului
GIGÁNTIC, -Ă, gigantici, -ce, adj. De proporții uriașe; enorm, colosal, gigantesc. – Gigant + suf. -ic. Cf. germ. gigantisch.

DOOM

gigántic adj. m., pl. gigántici; f. gigántică, pl. gigántice

gigantism
GIGANTÍSM s. n. 1. Însușirea, calitatea de a fi gigantic. 2. Boală endocrină care constă în creșterea excesivă în lungime a corpului sau a unor părți ale lui. – Din fr. gigantisme.

DOOM

gigantísm s. n.

gigantismul
GIGANTÍSM s. n. 1. Însușirea, calitatea de a fi gigantic. 2. Boală endocrină care constă în creșterea excesivă în lungime a corpului sau a unor părți ale lui. – Din fr. gigantisme.

DOOM

gigantísm s. n.

gigantismului
GIGANTÍSM s. n. 1. Însușirea, calitatea de a fi gigantic. 2. Boală endocrină care constă în creșterea excesivă în lungime a corpului sau a unor părți ale lui. – Din fr. gigantisme.

DOOM

gigantísm s. n.

gigantiza
GIGANTIZÁ, gigantizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da proporții de gigant. – Din gigant.

gigantizai
GIGANTIZÁ, gigantizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da proporții de gigant. – Din gigant.

gigantizam
GIGANTIZÁ, gigantizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da proporții de gigant. – Din gigant.

gigantizare
GIGANTIZÁ, gigantizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da proporții de gigant. – Din gigant.

gigantizare
GIGANTIZÁRE, gigantizări, s. f. (Rar) Faptul de a gigantiza. – V. gigantiza.

gigantizarea
GIGANTIZÁRE, gigantizări, s. f. (Rar) Faptul de a gigantiza. – V. gigantiza.

gigantizară
GIGANTIZÁ, gigantizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da proporții de gigant. – Din gigant.

gigantizarăm
GIGANTIZÁ, gigantizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da proporții de gigant. – Din gigant.

gigantizarăți
GIGANTIZÁ, gigantizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da proporții de gigant. – Din gigant.

gigantizase
GIGANTIZÁ, gigantizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da proporții de gigant. – Din gigant.

gigantizasem
GIGANTIZÁ, gigantizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da proporții de gigant. – Din gigant.

gigantizaseră
GIGANTIZÁ, gigantizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da proporții de gigant. – Din gigant.

gigantizaserăm
GIGANTIZÁ, gigantizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da proporții de gigant. – Din gigant.

gigantizaserăți
GIGANTIZÁ, gigantizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da proporții de gigant. – Din gigant.

gigantizaseși
GIGANTIZÁ, gigantizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da proporții de gigant. – Din gigant.

gigantizaseți
GIGANTIZÁ, gigantizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da proporții de gigant. – Din gigant.

gigantizat
GIGANTIZÁ, gigantizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da proporții de gigant. – Din gigant.

gigantizat
GIGANTIZÁ, gigantizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da proporții de gigant. – Din gigant.

gigantizata
GIGANTIZÁ, gigantizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da proporții de gigant. – Din gigant.

gigantizate
GIGANTIZÁ, gigantizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da proporții de gigant. – Din gigant.

gigantizatei
GIGANTIZÁ, gigantizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da proporții de gigant. – Din gigant.

gigantizatele
GIGANTIZÁ, gigantizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da proporții de gigant. – Din gigant.

gigantizatelor
GIGANTIZÁ, gigantizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da proporții de gigant. – Din gigant.

gigantizatul
GIGANTIZÁ, gigantizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da proporții de gigant. – Din gigant.

gigantizatului
GIGANTIZÁ, gigantizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da proporții de gigant. – Din gigant.

gigantizau
GIGANTIZÁ, gigantizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da proporții de gigant. – Din gigant.

gigantizași
GIGANTIZÁ, gigantizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da proporții de gigant. – Din gigant.

gigantizați
GIGANTIZÁ, gigantizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da proporții de gigant. – Din gigant.

gigantizați
GIGANTIZÁ, gigantizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da proporții de gigant. – Din gigant.

gigantizații
GIGANTIZÁ, gigantizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da proporții de gigant. – Din gigant.

gigantizaților
GIGANTIZÁ, gigantizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da proporții de gigant. – Din gigant.

gigantizează
GIGANTIZÁ, gigantizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da proporții de gigant. – Din gigant.

gigantizez
GIGANTIZÁ, gigantizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da proporții de gigant. – Din gigant.

gigantizeze
GIGANTIZÁ, gigantizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da proporții de gigant. – Din gigant.

gigantizezi
GIGANTIZÁ, gigantizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da proporții de gigant. – Din gigant.

gigantizând
GIGANTIZÁ, gigantizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da proporții de gigant. – Din gigant.

gigantizînd
GIGANTIZÁ, gigantizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da proporții de gigant. – Din gigant.

gigantizări
GIGANTIZÁRE, gigantizări, s. f. (Rar) Faptul de a gigantiza. – V. gigantiza.

gigantizării
GIGANTIZÁRE, gigantizări, s. f. (Rar) Faptul de a gigantiza. – V. gigantiza.

gigantizările
GIGANTIZÁRE, gigantizări, s. f. (Rar) Faptul de a gigantiza. – V. gigantiza.

gigantizărilor
GIGANTIZÁRE, gigantizări, s. f. (Rar) Faptul de a gigantiza. – V. gigantiza.

giganto
GIGANTO- Element prim de compunere savantă, cu semnificația „foarte mare”, „gigantic”, „de gigant”. [Var. gigant-. / < fr. giganto-, cf. gr. gigas, gigantos – gigant].

gigantografia
GIGANTOGRAFÍE s. f. (Tipogr.) Procedeu de reproducere în format mare, prin proiecție, a unui clișeu inițial mai mic. – Din fr. gigantographie.

DOOM

gigantografíe (-to-gra-) s. f., art. gigantografía, g.-d. gigantografíi, art. gigantografíei

gigantografie
GIGANTOGRAFÍE s. f. (Tipogr.) Procedeu de reproducere în format mare, prin proiecție, a unui clișeu inițial mai mic. – Din fr. gigantographie.

DOOM

gigantografíe (-to-gra-) s. f., art. gigantografía, g.-d. gigantografíi, art. gigantografíei

gigantografiei
GIGANTOGRAFÍE s. f. (Tipogr.) Procedeu de reproducere în format mare, prin proiecție, a unui clișeu inițial mai mic. – Din fr. gigantographie.

DOOM

gigantografíe (-to-gra-) s. f., art. gigantografía, g.-d. gigantografíi, art. gigantografíei

gigantografii
GIGANTOGRAFÍE s. f. (Tipogr.) Procedeu de reproducere în format mare, prin proiecție, a unui clișeu inițial mai mic. – Din fr. gigantographie.

DOOM

gigantografíe (-to-gra-) s. f., art. gigantografía, g.-d. gigantografíi, art. gigantografíei

gigantografiile
GIGANTOGRAFÍE s. f. (Tipogr.) Procedeu de reproducere în format mare, prin proiecție, a unui clișeu inițial mai mic. – Din fr. gigantographie.

DOOM

gigantografíe (-to-gra-) s. f., art. gigantografía, g.-d. gigantografíi, art. gigantografíei

gigantografiilor
GIGANTOGRAFÍE s. f. (Tipogr.) Procedeu de reproducere în format mare, prin proiecție, a unui clișeu inițial mai mic. – Din fr. gigantographie.

DOOM

gigantografíe (-to-gra-) s. f., art. gigantografía, g.-d. gigantografíi, art. gigantografíei

gigantomahia
GIGANTOMAHÍE s.f. Luptă mitică a giganților contra zeilor. [Gen. -iei. / < fr. gigantomachie, cf. gr. gigas – gigant, mache – luptă].

DOOM

gigantomahíe s. f., art. gigantomahía, g.-d. gigantomahíi, art. gigantomahíei

gigantomahie
GIGANTOMAHÍE s.f. Luptă mitică a giganților contra zeilor. [Gen. -iei. / < fr. gigantomachie, cf. gr. gigas – gigant, mache – luptă].

DOOM

gigantomahíe s. f., art. gigantomahía, g.-d. gigantomahíi, art. gigantomahíei

gigantomahiei
GIGANTOMAHÍE s.f. Luptă mitică a giganților contra zeilor. [Gen. -iei. / < fr. gigantomachie, cf. gr. gigas – gigant, mache – luptă].

DOOM

gigantomahíe s. f., art. gigantomahía, g.-d. gigantomahíi, art. gigantomahíei

gigantomahii
GIGANTOMAHÍE s.f. Luptă mitică a giganților contra zeilor. [Gen. -iei. / < fr. gigantomachie, cf. gr. gigas – gigant, mache – luptă].

DOOM

gigantomahíe s. f., art. gigantomahía, g.-d. gigantomahíi, art. gigantomahíei

gigantomania
GIGANTOMANÍE s.f. Tendință de a prezenta totul exagerat sau de a plănui lucruri gigantice. [Gen. -iei. / < germ. Gigantomanie].

gigantomanie
GIGANTOMANÍE s.f. Tendință de a prezenta totul exagerat sau de a plănui lucruri gigantice. [Gen. -iei. / < germ. Gigantomanie].

gigantomaniei
GIGANTOMANÍE s.f. Tendință de a prezenta totul exagerat sau de a plănui lucruri gigantice. [Gen. -iei. / < germ. Gigantomanie].

gigantomanii
GIGANTOMANÍE s.f. Tendință de a prezenta totul exagerat sau de a plănui lucruri gigantice. [Gen. -iei. / < germ. Gigantomanie].

gigantomaniile
GIGANTOMANÍE s.f. Tendință de a prezenta totul exagerat sau de a plănui lucruri gigantice. [Gen. -iei. / < germ. Gigantomanie].

gigantomaniilor
GIGANTOMANÍE s.f. Tendință de a prezenta totul exagerat sau de a plănui lucruri gigantice. [Gen. -iei. / < germ. Gigantomanie].

gigantostracee
GIGANTOSTRACÉE s.n. pl. Ordin de crustacee gigantice, care au apărut la sfârșitul silurianului și au trăit până la sfârșitul erei paleozoice; (la sg.) crustaceu din acest ordin. [Pron. -ce-e, sg. gigantostraceu. / < fr. gigantostracées, cf. gr. gigas – uriaș, ostrakon – carcasă].

gigantozaur
GIGANTOZÁUR s.m. Reptilă gigantică erbivoră din ordinul dinozaurienilor, lungă de aproape 40 m și având înfățișarea unei girafe. [Pron. -za-ur. / cf. lat. sc. gigantosaurus].

DOOM

gigantozáur (-za-ur) s. m., pl. gigantozáuri

gigantozauri
GIGANTOZÁUR s.m. Reptilă gigantică erbivoră din ordinul dinozaurienilor, lungă de aproape 40 m și având înfățișarea unei girafe. [Pron. -za-ur. / cf. lat. sc. gigantosaurus].

DOOM

gigantozáur (-za-ur) s. m., pl. gigantozáuri

gigantozaurii
GIGANTOZÁUR s.m. Reptilă gigantică erbivoră din ordinul dinozaurienilor, lungă de aproape 40 m și având înfățișarea unei girafe. [Pron. -za-ur. / cf. lat. sc. gigantosaurus].

DOOM

gigantozáur (-za-ur) s. m., pl. gigantozáuri

gigantozaurilor
GIGANTOZÁUR s.m. Reptilă gigantică erbivoră din ordinul dinozaurienilor, lungă de aproape 40 m și având înfățișarea unei girafe. [Pron. -za-ur. / cf. lat. sc. gigantosaurus].

DOOM

gigantozáur (-za-ur) s. m., pl. gigantozáuri

gigantozaurul
GIGANTOZÁUR s.m. Reptilă gigantică erbivoră din ordinul dinozaurienilor, lungă de aproape 40 m și având înfățișarea unei girafe. [Pron. -za-ur. / cf. lat. sc. gigantosaurus].

DOOM

gigantozáur (-za-ur) s. m., pl. gigantozáuri

gigantozaurului
GIGANTOZÁUR s.m. Reptilă gigantică erbivoră din ordinul dinozaurienilor, lungă de aproape 40 m și având înfățișarea unei girafe. [Pron. -za-ur. / cf. lat. sc. gigantosaurus].

DOOM

gigantozáur (-za-ur) s. m., pl. gigantozáuri

gigantul
GIGÁNT, giganți, s. m. (Adesea adjectival) Ființă (reală sau din basme și credințe) de proporții uriașe; uriaș. ♦ Construcție, întreprindere etc. uriașă. ♦ Fig. Persoană care se remarcă prin calități excepționale. – Din it. gigante, lat. gigas, -ntis. Cf. germ. gigant.

DOOM

gigánt s. m., pl. gigánți

gigantul
GIGÁNT, giganți, s. m. (Adesea adjectival) Ființă (reală sau din basme și credințe) de proporții uriașe; uriaș. ♦ Construcție, întreprindere etc. uriașă. ♦ Fig. Persoană care se remarcă prin calități excepționale. – Din it. gigante, lat. gigas, -ntis. Cf. germ. gigant.

DOOM

gigánt s. m., pl. gigánți

gigantului
GIGÁNT, giganți, s. m. (Adesea adjectival) Ființă (reală sau din basme și credințe) de proporții uriașe; uriaș. ♦ Construcție, întreprindere etc. uriașă. ♦ Fig. Persoană care se remarcă prin calități excepționale. – Din it. gigante, lat. gigas, -ntis. Cf. germ. gigant.

DOOM

gigánt s. m., pl. gigánți

gigantului
GIGÁNT, giganți, s. m. (Adesea adjectival) Ființă (reală sau din basme și credințe) de proporții uriașe; uriaș. ♦ Construcție, întreprindere etc. uriașă. ♦ Fig. Persoană care se remarcă prin calități excepționale. – Din it. gigante, lat. gigas, -ntis. Cf. germ. gigant.

DOOM

gigánt s. m., pl. gigánți

giganți
GIGÁNT, giganți, s. m. (Adesea adjectival) Ființă (reală sau din basme și credințe) de proporții uriașe; uriaș. ♦ Construcție, întreprindere etc. uriașă. ♦ Fig. Persoană care se remarcă prin calități excepționale. – Din it. gigante, lat. gigas, -ntis. Cf. germ. gigant.

DOOM

gigánt s. m., pl. gigánți

giganți
GIGÁNT, giganți, s. m. (Adesea adjectival) Ființă (reală sau din basme și credințe) de proporții uriașe; uriaș. ♦ Construcție, întreprindere etc. uriașă. ♦ Fig. Persoană care se remarcă prin calități excepționale. – Din it. gigante, lat. gigas, -ntis. Cf. germ. gigant.

DOOM

gigánt s. m., pl. gigánți

giganți
Giganți = Gigantes.

giganții
GIGÁNT, giganți, s. m. (Adesea adjectival) Ființă (reală sau din basme și credințe) de proporții uriașe; uriaș. ♦ Construcție, întreprindere etc. uriașă. ♦ Fig. Persoană care se remarcă prin calități excepționale. – Din it. gigante, lat. gigas, -ntis. Cf. germ. gigant.

DOOM

gigánt s. m., pl. gigánți

giganții
GIGÁNT, giganți, s. m. (Adesea adjectival) Ființă (reală sau din basme și credințe) de proporții uriașe; uriaș. ♦ Construcție, întreprindere etc. uriașă. ♦ Fig. Persoană care se remarcă prin calități excepționale. – Din it. gigante, lat. gigas, -ntis. Cf. germ. gigant.

DOOM

gigánt s. m., pl. gigánți

giganților
GIGÁNT, giganți, s. m. (Adesea adjectival) Ființă (reală sau din basme și credințe) de proporții uriașe; uriaș. ♦ Construcție, întreprindere etc. uriașă. ♦ Fig. Persoană care se remarcă prin calități excepționale. – Din it. gigante, lat. gigas, -ntis. Cf. germ. gigant.

DOOM

gigánt s. m., pl. gigánți

giganților
GIGÁNT, giganți, s. m. (Adesea adjectival) Ființă (reală sau din basme și credințe) de proporții uriașe; uriaș. ♦ Construcție, întreprindere etc. uriașă. ♦ Fig. Persoană care se remarcă prin calități excepționale. – Din it. gigante, lat. gigas, -ntis. Cf. germ. gigant.

DOOM

gigánt s. m., pl. gigánți

gigea
GÍGEA adj. invar. (Fam.; în limbajul copiilor) Frumos, drăguț. – Din tc. cici.

DOOM

gígea (fam.) adj. invar.

gigel
gigel, gigei s. m. gigolo, bărbat care întreține relații sexuale contra cost.

gigoleta
GIGOLÉTĂ s.f. (Franțuzism) Femeie de moravuri ușoare. [< fr. gigolette].

DOOM

gigolétă (rar) [gi pron. ji] s. f., g.-d. art. gigolétei; pl. gigoléte

gigolete
GIGOLÉTĂ s.f. (Franțuzism) Femeie de moravuri ușoare. [< fr. gigolette].

DOOM

gigolétă (rar) [gi pron. ji] s. f., g.-d. art. gigolétei; pl. gigoléte

gigoletei
GIGOLÉTĂ s.f. (Franțuzism) Femeie de moravuri ușoare. [< fr. gigolette].

DOOM

gigolétă (rar) [gi pron. ji] s. f., g.-d. art. gigolétei; pl. gigoléte

gigoletele
GIGOLÉTĂ s.f. (Franțuzism) Femeie de moravuri ușoare. [< fr. gigolette].

DOOM

gigolétă (rar) [gi pron. ji] s. f., g.-d. art. gigolétei; pl. gigoléte

gigoletelor
GIGOLÉTĂ s.f. (Franțuzism) Femeie de moravuri ușoare. [< fr. gigolette].

DOOM

gigolétă (rar) [gi pron. ji] s. f., g.-d. art. gigolétei; pl. gigoléte

gigolo
GIGOLÓ, gigolo, s. m. Bărbat cu moravuri dubioase întreținut de o femeie mai în vârstă decât el. [Pr.: jigolo] – Din fr. gigolo.

DOOM

gigoló (fr.) [gi pron. ji] s. m., art. gigolóul; pl. gigoló

gigoloul
GIGOLÓ, gigolo, s. m. Bărbat cu moravuri dubioase întreținut de o femeie mai în vârstă decât el. [Pr.: jigolo] – Din fr. gigolo.

DOOM

gigoló (fr.) [gi pron. ji] s. m., art. gigolóul; pl. gigoló

gigoloului
GIGOLÓ, gigolo, s. m. Bărbat cu moravuri dubioase întreținut de o femeie mai în vârstă decât el. [Pr.: jigolo] – Din fr. gigolo.

DOOM

gigoló (fr.) [gi pron. ji] s. m., art. gigolóul; pl. gigoló

gigul
GIG, giguri, s. n. Ambarcațiune sportivă cu scaune rulante, folosită la învățarea canotajului. – Din engl. gig.

DOOM

gig s. n., pl. gíguri

gigului
GIG, giguri, s. n. Ambarcațiune sportivă cu scaune rulante, folosită la învățarea canotajului. – Din engl. gig.

DOOM

gig s. n., pl. gíguri

giguri
GIG, giguri, s. n. Ambarcațiune sportivă cu scaune rulante, folosită la învățarea canotajului. – Din engl. gig.

DOOM

gig s. n., pl. gíguri

gigurile
GIG, giguri, s. n. Ambarcațiune sportivă cu scaune rulante, folosită la învățarea canotajului. – Din engl. gig.

DOOM

gig s. n., pl. gíguri

gigurilor
GIG, giguri, s. n. Ambarcațiune sportivă cu scaune rulante, folosită la învățarea canotajului. – Din engl. gig.

DOOM

gig s. n., pl. gíguri

gigât
gigît (gigấtă), adj. – Frumos, chipeș. Rus. džigít „curajos”. În Mold.

gigăi
GÍGĂ s. f. Vechi dans vioi și vesel, de origine engleză; melodie după care se execută acest dans. ♦ Ultima parte a vechilor suite instrumentale. – Din fr. gigue, it. giga.

DOOM

!gígă s. f., g.-d. art. gígăi

gilbert
GÍLBERT, gilberți, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură (tolerată) a tensiunii magnetice și magnetomotoare. [Pr.: jilber. – Abr.: Gb] – Din engl., fr. gilbert.

DOOM

gílbert s. m., pl. gílberți; simb. Gb

gilbertul
GÍLBERT, gilberți, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură (tolerată) a tensiunii magnetice și magnetomotoare. [Pr.: jilber. – Abr.: Gb] – Din engl., fr. gilbert.

DOOM

gílbert s. m., pl. gílberți; simb. Gb

gilbertului
GÍLBERT, gilberți, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură (tolerată) a tensiunii magnetice și magnetomotoare. [Pr.: jilber. – Abr.: Gb] – Din engl., fr. gilbert.

DOOM

gílbert s. m., pl. gílberți; simb. Gb

gilberți
GÍLBERT, gilberți, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură (tolerată) a tensiunii magnetice și magnetomotoare. [Pr.: jilber. – Abr.: Gb] – Din engl., fr. gilbert.

DOOM

gílbert s. m., pl. gílberți; simb. Gb

gilberții
GÍLBERT, gilberți, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură (tolerată) a tensiunii magnetice și magnetomotoare. [Pr.: jilber. – Abr.: Gb] – Din engl., fr. gilbert.

DOOM

gílbert s. m., pl. gílberți; simb. Gb

gilberților
GÍLBERT, gilberți, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură (tolerată) a tensiunii magnetice și magnetomotoare. [Pr.: jilber. – Abr.: Gb] – Din engl., fr. gilbert.

DOOM

gílbert s. m., pl. gílberți; simb. Gb

gilbox
GILL-BOX gill-boxuri, s. n. (Text.) Tren de laminare folosit în filatura de lână pieptănată. [Scris și: gilbox] – Din engl. gill-box.

DOOM

!gíll-box (angl.)/gílbox s. n., pl. gíll-boxuri/gílboxuri

gildă
GÍLDĂ s.f. v. ghildă.

gillbox
GILL-BOX gill-boxuri, s. n. (Text.) Tren de laminare folosit în filatura de lână pieptănată. [Scris și: gilbox] – Din engl. gill-box.

DOOM

!gíll-box (angl.)/gílbox s. n., pl. gíll-boxuri/gílboxuri

gillboxul
GILL-BOX gill-boxuri, s. n. (Text.) Tren de laminare folosit în filatura de lână pieptănată. [Scris și: gilbox] – Din engl. gill-box.

DOOM

!gíll-box (angl.)/gílbox s. n., pl. gíll-boxuri/gílboxuri

gillboxului
GILL-BOX gill-boxuri, s. n. (Text.) Tren de laminare folosit în filatura de lână pieptănată. [Scris și: gilbox] – Din engl. gill-box.

DOOM

!gíll-box (angl.)/gílbox s. n., pl. gíll-boxuri/gílboxuri

gillboxuri
GILL-BOX gill-boxuri, s. n. (Text.) Tren de laminare folosit în filatura de lână pieptănată. [Scris și: gilbox] – Din engl. gill-box.

DOOM

!gíll-box (angl.)/gílbox s. n., pl. gíll-boxuri/gílboxuri

gillboxurile
GILL-BOX gill-boxuri, s. n. (Text.) Tren de laminare folosit în filatura de lână pieptănată. [Scris și: gilbox] – Din engl. gill-box.

DOOM

!gíll-box (angl.)/gílbox s. n., pl. gíll-boxuri/gílboxuri

gillboxurilor
GILL-BOX gill-boxuri, s. n. (Text.) Tren de laminare folosit în filatura de lână pieptănată. [Scris și: gilbox] – Din engl. gill-box.

DOOM

!gíll-box (angl.)/gílbox s. n., pl. gíll-boxuri/gílboxuri

gilotaj
GILOTÁJ s. n. (Tipogr.) Acoperirea cu un strat protector a clișeelor zincografice. – Din fr. gillotage.

gilă
GÍLĂ s.f. Șopârlă veninoasă cu corp uriaș, de culoare portocalie sau neagră, care trăiește în America de Nord și Centrală. [< engl. gila].

gilălui
gilăluí (-uésc, gilăluít), vb. – A urî, a dușmăni. Mag. gyülölni (DAR). Sec. XVI, înv.

gimbeală
gimbeală, gimbeli s. f. (intl.) observare / supraveghere (a cuiva), filaj; sesizare a unui detaliu.

gimbi
gimbi, gimbesc v. t. (intl.) v. gimbili.

gimbili
gimbili, gimbilesc v. t. (intl.) a sesiza; a pune ochii pe ceva.

gimbilire
gimbili, gimbilesc v. t. (intl.) a sesiza; a pune ochii pe ceva.

gimbilit
gimbili, gimbilesc v. t. (intl.) a sesiza; a pune ochii pe ceva.

gimcana
GIMCÁNA s.f. (Sport) Întrecere automobilistică sau motociclistă care obligă pe participanți să treacă obstacole improvizate sau probe neobișnuite, bizare. [< engl., fr. gymkhana, it. gimcana, cf. hind. gend khana – sală de joc cu mingea].

gimcanist
GIMCANÍST, -Ă adj., s.m. și f. Participant la o gimcana. [Cf. it. gimcanista].

gimcanist
GIMCANÍST, -Ă adj., s.m. și f. Participant la o gimcana. [Cf. it. gimcanista].

gimcanista
GIMCANÍST, -Ă adj., s.m. și f. Participant la o gimcana. [Cf. it. gimcanista].

gimcanista
GIMCANÍST, -Ă adj., s.m. și f. Participant la o gimcana. [Cf. it. gimcanista].

gimcaniste
GIMCANÍST, -Ă adj., s.m. și f. Participant la o gimcana. [Cf. it. gimcanista].

gimcaniste
GIMCANÍST, -Ă adj., s.m. și f. Participant la o gimcana. [Cf. it. gimcanista].

gimcanistei
GIMCANÍST, -Ă adj., s.m. și f. Participant la o gimcana. [Cf. it. gimcanista].

gimcanistei
GIMCANÍST, -Ă adj., s.m. și f. Participant la o gimcana. [Cf. it. gimcanista].

gimcanistele
GIMCANÍST, -Ă adj., s.m. și f. Participant la o gimcana. [Cf. it. gimcanista].

gimcanistele
GIMCANÍST, -Ă adj., s.m. și f. Participant la o gimcana. [Cf. it. gimcanista].

gimcanistelor
GIMCANÍST, -Ă adj., s.m. și f. Participant la o gimcana. [Cf. it. gimcanista].

gimcanistelor
GIMCANÍST, -Ă adj., s.m. și f. Participant la o gimcana. [Cf. it. gimcanista].

gimcanistul
GIMCANÍST, -Ă adj., s.m. și f. Participant la o gimcana. [Cf. it. gimcanista].

gimcanistul
GIMCANÍST, -Ă adj., s.m. și f. Participant la o gimcana. [Cf. it. gimcanista].

gimcanistului
GIMCANÍST, -Ă adj., s.m. și f. Participant la o gimcana. [Cf. it. gimcanista].

gimcanistului
GIMCANÍST, -Ă adj., s.m. și f. Participant la o gimcana. [Cf. it. gimcanista].

gimcaniști
GIMCANÍST, -Ă adj., s.m. și f. Participant la o gimcana. [Cf. it. gimcanista].

gimcaniști
GIMCANÍST, -Ă adj., s.m. și f. Participant la o gimcana. [Cf. it. gimcanista].

gimcaniștii
GIMCANÍST, -Ă adj., s.m. și f. Participant la o gimcana. [Cf. it. gimcanista].

gimcaniștii
GIMCANÍST, -Ă adj., s.m. și f. Participant la o gimcana. [Cf. it. gimcanista].

gimcaniștilor
GIMCANÍST, -Ă adj., s.m. și f. Participant la o gimcana. [Cf. it. gimcanista].

gimcaniștilor
GIMCANÍST, -Ă adj., s.m. și f. Participant la o gimcana. [Cf. it. gimcanista].

gimie
GIMÍE s. f. v. ghimie.

gimnant
GIMNÁNT, -Ă adj. (Despre flori) Fără înveliș floral. [Cf. gr. gymnos – fără înveliș, anthos – floare].

gimnanta
GIMNÁNT, -Ă adj. (Despre flori) Fără înveliș floral. [Cf. gr. gymnos – fără înveliș, anthos – floare].

gimnante
GIMNÁNT, -Ă adj. (Despre flori) Fără înveliș floral. [Cf. gr. gymnos – fără înveliș, anthos – floare].

gimnantei
GIMNÁNT, -Ă adj. (Despre flori) Fără înveliș floral. [Cf. gr. gymnos – fără înveliș, anthos – floare].

gimnantele
GIMNÁNT, -Ă adj. (Despre flori) Fără înveliș floral. [Cf. gr. gymnos – fără înveliș, anthos – floare].

gimnantelor
GIMNÁNT, -Ă adj. (Despre flori) Fără înveliș floral. [Cf. gr. gymnos – fără înveliș, anthos – floare].

gimnantul
GIMNÁNT, -Ă adj. (Despre flori) Fără înveliș floral. [Cf. gr. gymnos – fără înveliș, anthos – floare].

gimnantului
GIMNÁNT, -Ă adj. (Despre flori) Fără înveliș floral. [Cf. gr. gymnos – fără înveliș, anthos – floare].

gimnanți
GIMNÁNT, -Ă adj. (Despre flori) Fără înveliș floral. [Cf. gr. gymnos – fără înveliș, anthos – floare].

gimnanții
GIMNÁNT, -Ă adj. (Despre flori) Fără înveliș floral. [Cf. gr. gymnos – fără înveliș, anthos – floare].

gimnanților
GIMNÁNT, -Ă adj. (Despre flori) Fără înveliș floral. [Cf. gr. gymnos – fără înveliș, anthos – floare].

gimnast
GIMNÁST, -Ă, gimnaști, -ste, s. m. și f. Sportiv care activează în domeniul gimnasticii. – Din fr. gymnaste.

DOOM

gimnástă s. f., g.-d. art. gimnástei; pl. gimnáste

gimnasta
GIMNÁST, -Ă, gimnaști, -ste, s. m. și f. Sportiv care activează în domeniul gimnasticii. – Din fr. gymnaste.

DOOM

gimnástă s. f., g.-d. art. gimnástei; pl. gimnáste

gimnaste
GIMNÁST, -Ă, gimnaști, -ste, s. m. și f. Sportiv care activează în domeniul gimnasticii. – Din fr. gymnaste.

DOOM

gimnástă s. f., g.-d. art. gimnástei; pl. gimnáste

gimnastei
GIMNÁST, -Ă, gimnaști, -ste, s. m. și f. Sportiv care activează în domeniul gimnasticii. – Din fr. gymnaste.

DOOM

gimnástă s. f., g.-d. art. gimnástei; pl. gimnáste

gimnastele
GIMNÁST, -Ă, gimnaști, -ste, s. m. și f. Sportiv care activează în domeniul gimnasticii. – Din fr. gymnaste.

DOOM

gimnástă s. f., g.-d. art. gimnástei; pl. gimnáste

gimnastelor
GIMNÁST, -Ă, gimnaști, -ste, s. m. și f. Sportiv care activează în domeniul gimnasticii. – Din fr. gymnaste.

DOOM

gimnástă s. f., g.-d. art. gimnástei; pl. gimnáste

gimnastic
GIMNÁSTIC, -Ă, gimnastici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ansamblu de exerciții fizice care contribuie la dezvoltarea armonioasă a corpului omenesc, la corectarea unor deficiențe sau care constituie o ramură sportivă. 2. Adj. Care ține de gimnastică (1), privitor la gimnastică. ◊ Pas gimnastic = mers cadențat și vioi, care se execută după anumite reguli, de obicei la deplasarea în grup. – Din fr. gymnastique.

DOOM

gimnástic adj. m., pl. gimnástici; f. gimnástică, pl. gimnástice

gimnastica
GIMNÁSTIC, -Ă, gimnastici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ansamblu de exerciții fizice care contribuie la dezvoltarea armonioasă a corpului omenesc, la corectarea unor deficiențe sau care constituie o ramură sportivă. 2. Adj. Care ține de gimnastică (1), privitor la gimnastică. ◊ Pas gimnastic = mers cadențat și vioi, care se execută după anumite reguli, de obicei la deplasarea în grup. – Din fr. gymnastique.

DOOM

gimnástic adj. m., pl. gimnástici; f. gimnástică, pl. gimnástice

gimnastica
GIMNÁSTIC, -Ă, gimnastici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ansamblu de exerciții fizice care contribuie la dezvoltarea armonioasă a corpului omenesc, la corectarea unor deficiențe sau care constituie o ramură sportivă. 2. Adj. Care ține de gimnastică (1), privitor la gimnastică. ◊ Pas gimnastic = mers cadențat și vioi, care se execută după anumite reguli, de obicei la deplasarea în grup. – Din fr. gymnastique.

DOOM

gimnástică s. f., g.-d. art. gimnásticii

gimnastice
GIMNÁSTIC, -Ă, gimnastici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ansamblu de exerciții fizice care contribuie la dezvoltarea armonioasă a corpului omenesc, la corectarea unor deficiențe sau care constituie o ramură sportivă. 2. Adj. Care ține de gimnastică (1), privitor la gimnastică. ◊ Pas gimnastic = mers cadențat și vioi, care se execută după anumite reguli, de obicei la deplasarea în grup. – Din fr. gymnastique.

DOOM

gimnástic adj. m., pl. gimnástici; f. gimnástică, pl. gimnástice

gimnasticei
GIMNÁSTIC, -Ă, gimnastici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ansamblu de exerciții fizice care contribuie la dezvoltarea armonioasă a corpului omenesc, la corectarea unor deficiențe sau care constituie o ramură sportivă. 2. Adj. Care ține de gimnastică (1), privitor la gimnastică. ◊ Pas gimnastic = mers cadențat și vioi, care se execută după anumite reguli, de obicei la deplasarea în grup. – Din fr. gymnastique.

DOOM

gimnástic adj. m., pl. gimnástici; f. gimnástică, pl. gimnástice

gimnasticele
GIMNÁSTIC, -Ă, gimnastici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ansamblu de exerciții fizice care contribuie la dezvoltarea armonioasă a corpului omenesc, la corectarea unor deficiențe sau care constituie o ramură sportivă. 2. Adj. Care ține de gimnastică (1), privitor la gimnastică. ◊ Pas gimnastic = mers cadențat și vioi, care se execută după anumite reguli, de obicei la deplasarea în grup. – Din fr. gymnastique.

DOOM

gimnástic adj. m., pl. gimnástici; f. gimnástică, pl. gimnástice

gimnasticelor
GIMNÁSTIC, -Ă, gimnastici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ansamblu de exerciții fizice care contribuie la dezvoltarea armonioasă a corpului omenesc, la corectarea unor deficiențe sau care constituie o ramură sportivă. 2. Adj. Care ține de gimnastică (1), privitor la gimnastică. ◊ Pas gimnastic = mers cadențat și vioi, care se execută după anumite reguli, de obicei la deplasarea în grup. – Din fr. gymnastique.

DOOM

gimnástic adj. m., pl. gimnástici; f. gimnástică, pl. gimnástice

gimnastici
GIMNÁSTIC, -Ă, gimnastici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ansamblu de exerciții fizice care contribuie la dezvoltarea armonioasă a corpului omenesc, la corectarea unor deficiențe sau care constituie o ramură sportivă. 2. Adj. Care ține de gimnastică (1), privitor la gimnastică. ◊ Pas gimnastic = mers cadențat și vioi, care se execută după anumite reguli, de obicei la deplasarea în grup. – Din fr. gymnastique.

DOOM

gimnástic adj. m., pl. gimnástici; f. gimnástică, pl. gimnástice

gimnastici
GIMNÁSTIC, -Ă, gimnastici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ansamblu de exerciții fizice care contribuie la dezvoltarea armonioasă a corpului omenesc, la corectarea unor deficiențe sau care constituie o ramură sportivă. 2. Adj. Care ține de gimnastică (1), privitor la gimnastică. ◊ Pas gimnastic = mers cadențat și vioi, care se execută după anumite reguli, de obicei la deplasarea în grup. – Din fr. gymnastique.

DOOM

gimnástică s. f., g.-d. art. gimnásticii

gimnasticii
GIMNÁSTIC, -Ă, gimnastici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ansamblu de exerciții fizice care contribuie la dezvoltarea armonioasă a corpului omenesc, la corectarea unor deficiențe sau care constituie o ramură sportivă. 2. Adj. Care ține de gimnastică (1), privitor la gimnastică. ◊ Pas gimnastic = mers cadențat și vioi, care se execută după anumite reguli, de obicei la deplasarea în grup. – Din fr. gymnastique.

DOOM

gimnástic adj. m., pl. gimnástici; f. gimnástică, pl. gimnástice

gimnasticii
GIMNÁSTIC, -Ă, gimnastici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ansamblu de exerciții fizice care contribuie la dezvoltarea armonioasă a corpului omenesc, la corectarea unor deficiențe sau care constituie o ramură sportivă. 2. Adj. Care ține de gimnastică (1), privitor la gimnastică. ◊ Pas gimnastic = mers cadențat și vioi, care se execută după anumite reguli, de obicei la deplasarea în grup. – Din fr. gymnastique.

DOOM

gimnástică s. f., g.-d. art. gimnásticii

gimnasticilor
GIMNÁSTIC, -Ă, gimnastici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ansamblu de exerciții fizice care contribuie la dezvoltarea armonioasă a corpului omenesc, la corectarea unor deficiențe sau care constituie o ramură sportivă. 2. Adj. Care ține de gimnastică (1), privitor la gimnastică. ◊ Pas gimnastic = mers cadențat și vioi, care se execută după anumite reguli, de obicei la deplasarea în grup. – Din fr. gymnastique.

DOOM

gimnástic adj. m., pl. gimnástici; f. gimnástică, pl. gimnástice

gimnasticul
GIMNÁSTIC, -Ă, gimnastici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ansamblu de exerciții fizice care contribuie la dezvoltarea armonioasă a corpului omenesc, la corectarea unor deficiențe sau care constituie o ramură sportivă. 2. Adj. Care ține de gimnastică (1), privitor la gimnastică. ◊ Pas gimnastic = mers cadențat și vioi, care se execută după anumite reguli, de obicei la deplasarea în grup. – Din fr. gymnastique.

DOOM

gimnástic adj. m., pl. gimnástici; f. gimnástică, pl. gimnástice

gimnasticului
GIMNÁSTIC, -Ă, gimnastici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ansamblu de exerciții fizice care contribuie la dezvoltarea armonioasă a corpului omenesc, la corectarea unor deficiențe sau care constituie o ramură sportivă. 2. Adj. Care ține de gimnastică (1), privitor la gimnastică. ◊ Pas gimnastic = mers cadențat și vioi, care se execută după anumite reguli, de obicei la deplasarea în grup. – Din fr. gymnastique.

DOOM

gimnástic adj. m., pl. gimnástici; f. gimnástică, pl. gimnástice

gimnastul
GIMNÁST, -Ă, gimnaști, -ste, s. m. și f. Sportiv care activează în domeniul gimnasticii. – Din fr. gymnaste.

DOOM

gimnástă s. f., g.-d. art. gimnástei; pl. gimnáste

gimnastului
GIMNÁST, -Ă, gimnaști, -ste, s. m. și f. Sportiv care activează în domeniul gimnasticii. – Din fr. gymnaste.

DOOM

gimnástă s. f., g.-d. art. gimnástei; pl. gimnáste

gimnazial
GIMNAZIÁL, -Ă, gimnaziali, -e, adj. Care aparține gimnaziului, privitor la gimnaziu. [Pr.: -zi-al] – Gimnaziu + suf. -al.

DOOM

gimnaziál (-zi-al) adj. m., pl. gimnaziáli; f. gimnaziálă, pl. gimnaziále

gimnaziala
GIMNAZIÁL, -Ă, gimnaziali, -e, adj. Care aparține gimnaziului, privitor la gimnaziu. [Pr.: -zi-al] – Gimnaziu + suf. -al.

DOOM

gimnaziál (-zi-al) adj. m., pl. gimnaziáli; f. gimnaziálă, pl. gimnaziále

gimnaziale
GIMNAZIÁL, -Ă, gimnaziali, -e, adj. Care aparține gimnaziului, privitor la gimnaziu. [Pr.: -zi-al] – Gimnaziu + suf. -al.

DOOM

gimnaziál (-zi-al) adj. m., pl. gimnaziáli; f. gimnaziálă, pl. gimnaziále

gimnazialei
GIMNAZIÁL, -Ă, gimnaziali, -e, adj. Care aparține gimnaziului, privitor la gimnaziu. [Pr.: -zi-al] – Gimnaziu + suf. -al.

DOOM

gimnaziál (-zi-al) adj. m., pl. gimnaziáli; f. gimnaziálă, pl. gimnaziále

gimnazialele
GIMNAZIÁL, -Ă, gimnaziali, -e, adj. Care aparține gimnaziului, privitor la gimnaziu. [Pr.: -zi-al] – Gimnaziu + suf. -al.

DOOM

gimnaziál (-zi-al) adj. m., pl. gimnaziáli; f. gimnaziálă, pl. gimnaziále

gimnazialelor
GIMNAZIÁL, -Ă, gimnaziali, -e, adj. Care aparține gimnaziului, privitor la gimnaziu. [Pr.: -zi-al] – Gimnaziu + suf. -al.

DOOM

gimnaziál (-zi-al) adj. m., pl. gimnaziáli; f. gimnaziálă, pl. gimnaziále

gimnaziali
GIMNAZIÁL, -Ă, gimnaziali, -e, adj. Care aparține gimnaziului, privitor la gimnaziu. [Pr.: -zi-al] – Gimnaziu + suf. -al.

DOOM

gimnaziál (-zi-al) adj. m., pl. gimnaziáli; f. gimnaziálă, pl. gimnaziále

gimnazialii
GIMNAZIÁL, -Ă, gimnaziali, -e, adj. Care aparține gimnaziului, privitor la gimnaziu. [Pr.: -zi-al] – Gimnaziu + suf. -al.

DOOM

gimnaziál (-zi-al) adj. m., pl. gimnaziáli; f. gimnaziálă, pl. gimnaziále

gimnazialilor
GIMNAZIÁL, -Ă, gimnaziali, -e, adj. Care aparține gimnaziului, privitor la gimnaziu. [Pr.: -zi-al] – Gimnaziu + suf. -al.

DOOM

gimnaziál (-zi-al) adj. m., pl. gimnaziáli; f. gimnaziálă, pl. gimnaziále

gimnazialul
GIMNAZIÁL, -Ă, gimnaziali, -e, adj. Care aparține gimnaziului, privitor la gimnaziu. [Pr.: -zi-al] – Gimnaziu + suf. -al.

DOOM

gimnaziál (-zi-al) adj. m., pl. gimnaziáli; f. gimnaziálă, pl. gimnaziále

gimnazialului
GIMNAZIÁL, -Ă, gimnaziali, -e, adj. Care aparține gimnaziului, privitor la gimnaziu. [Pr.: -zi-al] – Gimnaziu + suf. -al.

DOOM

gimnaziál (-zi-al) adj. m., pl. gimnaziáli; f. gimnaziálă, pl. gimnaziále

gimnaziarh
GIMNAZIÁRH s.m. (Ant.) Conducător și administrator al unui gimnaziu (1). [Pron. -zi-arh. / < lat. gymnasiarchus, cf. it. ginnasiarca].

gimnaziarhi
GIMNAZIÁRH s.m. (Ant.) Conducător și administrator al unui gimnaziu (1). [Pron. -zi-arh. / < lat. gymnasiarchus, cf. it. ginnasiarca].

gimnaziarhii
GIMNAZIÁRH s.m. (Ant.) Conducător și administrator al unui gimnaziu (1). [Pron. -zi-arh. / < lat. gymnasiarchus, cf. it. ginnasiarca].

gimnaziarhilor
GIMNAZIÁRH s.m. (Ant.) Conducător și administrator al unui gimnaziu (1). [Pron. -zi-arh. / < lat. gymnasiarchus, cf. it. ginnasiarca].

gimnaziarhul
GIMNAZIÁRH s.m. (Ant.) Conducător și administrator al unui gimnaziu (1). [Pron. -zi-arh. / < lat. gymnasiarchus, cf. it. ginnasiarca].

gimnaziarhului
GIMNAZIÁRH s.m. (Ant.) Conducător și administrator al unui gimnaziu (1). [Pron. -zi-arh. / < lat. gymnasiarchus, cf. it. ginnasiarca].

gimnazier
GIMNAZIÉR, gimnazieri, s. m. (Înv.) Gimnazist. [Pr.: -zi-er] – Gimnaziu + suf. -ar.

DOOM

gimnaziér (înv.) (-zi-er) s. m., pl. gimnaziéri

gimnazieri
GIMNAZIÉR, gimnazieri, s. m. (Înv.) Gimnazist. [Pr.: -zi-er] – Gimnaziu + suf. -ar.

DOOM

gimnaziér (înv.) (-zi-er) s. m., pl. gimnaziéri

gimnazierii
GIMNAZIÉR, gimnazieri, s. m. (Înv.) Gimnazist. [Pr.: -zi-er] – Gimnaziu + suf. -ar.

DOOM

gimnaziér (înv.) (-zi-er) s. m., pl. gimnaziéri

gimnazierilor
GIMNAZIÉR, gimnazieri, s. m. (Înv.) Gimnazist. [Pr.: -zi-er] – Gimnaziu + suf. -ar.

DOOM

gimnaziér (înv.) (-zi-er) s. m., pl. gimnaziéri

gimnazierul
GIMNAZIÉR, gimnazieri, s. m. (Înv.) Gimnazist. [Pr.: -zi-er] – Gimnaziu + suf. -ar.

DOOM

gimnaziér (înv.) (-zi-er) s. m., pl. gimnaziéri

gimnazierului
GIMNAZIÉR, gimnazieri, s. m. (Înv.) Gimnazist. [Pr.: -zi-er] – Gimnaziu + suf. -ar.

DOOM

gimnaziér (înv.) (-zi-er) s. m., pl. gimnaziéri

gimnazii
GIMNÁZIU, gimnazii, s. n. 1. (În Grecia antică) Școală în care tinerii absolvenți ai palestrei își desăvârșeau educația fizică și intelectuală. 2. Școală care cuprinde clasele V-VIII. 3. (În unele țări) Liceu. – Din lat. gymnasium, fr. gymnase.

DOOM

gimnáziu [ziu pron. ziu] s. n., art. gimnáziul; pl. gimnázii, art. gimnáziile (-zi-i-)

gimnaziile
GIMNÁZIU, gimnazii, s. n. 1. (În Grecia antică) Școală în care tinerii absolvenți ai palestrei își desăvârșeau educația fizică și intelectuală. 2. Școală care cuprinde clasele V-VIII. 3. (În unele țări) Liceu. – Din lat. gymnasium, fr. gymnase.

DOOM

gimnáziu [ziu pron. ziu] s. n., art. gimnáziul; pl. gimnázii, art. gimnáziile (-zi-i-)

gimnaziilor
GIMNÁZIU, gimnazii, s. n. 1. (În Grecia antică) Școală în care tinerii absolvenți ai palestrei își desăvârșeau educația fizică și intelectuală. 2. Școală care cuprinde clasele V-VIII. 3. (În unele țări) Liceu. – Din lat. gymnasium, fr. gymnase.

DOOM

gimnáziu [ziu pron. ziu] s. n., art. gimnáziul; pl. gimnázii, art. gimnáziile (-zi-i-)

gimnazist
GIMNAZÍST, -Ă, gimnaziști, -ste, s. m. și f. (Înv.) Elev de gimnaziu. – Gimnaziu + suf. -ist.

DOOM

gimnazístă (înv.) s. f., g.-d. art. gimnazístei; pl. gimnazíste

gimnazista
GIMNAZÍST, -Ă, gimnaziști, -ste, s. m. și f. (Înv.) Elev de gimnaziu. – Gimnaziu + suf. -ist.

DOOM

gimnazístă (înv.) s. f., g.-d. art. gimnazístei; pl. gimnazíste

gimnaziste
GIMNAZÍST, -Ă, gimnaziști, -ste, s. m. și f. (Înv.) Elev de gimnaziu. – Gimnaziu + suf. -ist.

DOOM

gimnazístă (înv.) s. f., g.-d. art. gimnazístei; pl. gimnazíste

gimnazistei
GIMNAZÍST, -Ă, gimnaziști, -ste, s. m. și f. (Înv.) Elev de gimnaziu. – Gimnaziu + suf. -ist.

DOOM

gimnazístă (înv.) s. f., g.-d. art. gimnazístei; pl. gimnazíste

gimnazistele
GIMNAZÍST, -Ă, gimnaziști, -ste, s. m. și f. (Înv.) Elev de gimnaziu. – Gimnaziu + suf. -ist.

DOOM

gimnazístă (înv.) s. f., g.-d. art. gimnazístei; pl. gimnazíste

gimnazistelor
GIMNAZÍST, -Ă, gimnaziști, -ste, s. m. și f. (Înv.) Elev de gimnaziu. – Gimnaziu + suf. -ist.

DOOM

gimnazístă (înv.) s. f., g.-d. art. gimnazístei; pl. gimnazíste

gimnazistul
GIMNAZÍST, -Ă, gimnaziști, -ste, s. m. și f. (Înv.) Elev de gimnaziu. – Gimnaziu + suf. -ist.

DOOM

gimnazístă (înv.) s. f., g.-d. art. gimnazístei; pl. gimnazíste

gimnazistului
GIMNAZÍST, -Ă, gimnaziști, -ste, s. m. și f. (Înv.) Elev de gimnaziu. – Gimnaziu + suf. -ist.

DOOM

gimnazístă (înv.) s. f., g.-d. art. gimnazístei; pl. gimnazíste

gimnaziu
GIMNÁZIU, gimnazii, s. n. 1. (În Grecia antică) Școală în care tinerii absolvenți ai palestrei își desăvârșeau educația fizică și intelectuală. 2. Școală care cuprinde clasele V-VIII. 3. (În unele țări) Liceu. – Din lat. gymnasium, fr. gymnase.

DOOM

gimnáziu [ziu pron. ziu] s. n., art. gimnáziul; pl. gimnázii, art. gimnáziile (-zi-i-)

gimnaziul
GIMNÁZIU, gimnazii, s. n. 1. (În Grecia antică) Școală în care tinerii absolvenți ai palestrei își desăvârșeau educația fizică și intelectuală. 2. Școală care cuprinde clasele V-VIII. 3. (În unele țări) Liceu. – Din lat. gymnasium, fr. gymnase.

DOOM

gimnáziu [ziu pron. ziu] s. n., art. gimnáziul; pl. gimnázii, art. gimnáziile (-zi-i-)

gimnaziului
GIMNÁZIU, gimnazii, s. n. 1. (În Grecia antică) Școală în care tinerii absolvenți ai palestrei își desăvârșeau educația fizică și intelectuală. 2. Școală care cuprinde clasele V-VIII. 3. (În unele țări) Liceu. – Din lat. gymnasium, fr. gymnase.

DOOM

gimnáziu [ziu pron. ziu] s. n., art. gimnáziul; pl. gimnázii, art. gimnáziile (-zi-i-)

gimnaziști
GIMNAZÍST, -Ă, gimnaziști, -ste, s. m. și f. (Înv.) Elev de gimnaziu. – Gimnaziu + suf. -ist.

DOOM

gimnazístă (înv.) s. f., g.-d. art. gimnazístei; pl. gimnazíste

gimnaziștii
GIMNAZÍST, -Ă, gimnaziști, -ste, s. m. și f. (Înv.) Elev de gimnaziu. – Gimnaziu + suf. -ist.

DOOM

gimnazístă (înv.) s. f., g.-d. art. gimnazístei; pl. gimnazíste

gimnaziștilor
GIMNAZÍST, -Ă, gimnaziști, -ste, s. m. și f. (Înv.) Elev de gimnaziu. – Gimnaziu + suf. -ist.

DOOM

gimnazístă (înv.) s. f., g.-d. art. gimnazístei; pl. gimnazíste

gimnaști
GIMNÁST, -Ă, gimnaști, -ste, s. m. și f. Sportiv care activează în domeniul gimnasticii. – Din fr. gymnaste.

DOOM

gimnástă s. f., g.-d. art. gimnástei; pl. gimnáste

gimnaștii
GIMNÁST, -Ă, gimnaști, -ste, s. m. și f. Sportiv care activează în domeniul gimnasticii. – Din fr. gymnaste.

DOOM

gimnástă s. f., g.-d. art. gimnástei; pl. gimnáste

gimnaștilor
GIMNÁST, -Ă, gimnaști, -ste, s. m. și f. Sportiv care activează în domeniul gimnasticii. – Din fr. gymnaste.

DOOM

gimnástă s. f., g.-d. art. gimnástei; pl. gimnáste

gimnic
GÍMNIC, -Ă adj. (Liv.) Gimnastic. [Cf. lat. gymnicus, gr. gymnikos].

gimnica
GÍMNIC, -Ă adj. (Liv.) Gimnastic. [Cf. lat. gymnicus, gr. gymnikos].

gimnice
GÍMNIC, -Ă adj. (Liv.) Gimnastic. [Cf. lat. gymnicus, gr. gymnikos].

gimnicei
GÍMNIC, -Ă adj. (Liv.) Gimnastic. [Cf. lat. gymnicus, gr. gymnikos].

gimnicele
GÍMNIC, -Ă adj. (Liv.) Gimnastic. [Cf. lat. gymnicus, gr. gymnikos].

gimnicelor
GÍMNIC, -Ă adj. (Liv.) Gimnastic. [Cf. lat. gymnicus, gr. gymnikos].

gimnici
GÍMNIC, -Ă adj. (Liv.) Gimnastic. [Cf. lat. gymnicus, gr. gymnikos].

gimnicii
GÍMNIC, -Ă adj. (Liv.) Gimnastic. [Cf. lat. gymnicus, gr. gymnikos].

gimnicilor
GÍMNIC, -Ă adj. (Liv.) Gimnastic. [Cf. lat. gymnicus, gr. gymnikos].

gimnicul
GÍMNIC, -Ă adj. (Liv.) Gimnastic. [Cf. lat. gymnicus, gr. gymnikos].

gimnicului
GÍMNIC, -Ă adj. (Liv.) Gimnastic. [Cf. lat. gymnicus, gr. gymnikos].

gimno
GIMNO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „nud”, „deschis”, „gol”. [< fr. gymno-, it. ginno-, cf. gr. gymnos < gymnazein – a face exerciții cu corpul gol].

gimnofob
GIMNOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de gimnofobie. [< fr. gymnophobe].

gimnofob
GIMNOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de gimnofobie. [< fr. gymnophobe].

gimnofoba
GIMNOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de gimnofobie. [< fr. gymnophobe].

gimnofoba
GIMNOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de gimnofobie. [< fr. gymnophobe].

gimnofobe
GIMNOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de gimnofobie. [< fr. gymnophobe].

gimnofobe
GIMNOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de gimnofobie. [< fr. gymnophobe].

gimnofobei
GIMNOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de gimnofobie. [< fr. gymnophobe].

gimnofobei
GIMNOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de gimnofobie. [< fr. gymnophobe].

gimnofobele
GIMNOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de gimnofobie. [< fr. gymnophobe].

gimnofobele
GIMNOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de gimnofobie. [< fr. gymnophobe].

gimnofobelor
GIMNOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de gimnofobie. [< fr. gymnophobe].

gimnofobelor
GIMNOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de gimnofobie. [< fr. gymnophobe].

gimnofobi
GIMNOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de gimnofobie. [< fr. gymnophobe].

gimnofobi
GIMNOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de gimnofobie. [< fr. gymnophobe].

gimnofobia
GIMNOFOBÍE s.f. (Med.) Aversiune patologică la vederea corpului gol. [Gen. -iei. / < fr. gymnophobie, cf. gr. gymnos – nud, phobos – frică].

gimnofobie
GIMNOFOBÍE s.f. (Med.) Aversiune patologică la vederea corpului gol. [Gen. -iei. / < fr. gymnophobie, cf. gr. gymnos – nud, phobos – frică].

gimnofobiei
GIMNOFOBÍE s.f. (Med.) Aversiune patologică la vederea corpului gol. [Gen. -iei. / < fr. gymnophobie, cf. gr. gymnos – nud, phobos – frică].

gimnofobii
GIMNOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de gimnofobie. [< fr. gymnophobe].

gimnofobii
GIMNOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de gimnofobie. [< fr. gymnophobe].

gimnofobii
GIMNOFOBÍE s.f. (Med.) Aversiune patologică la vederea corpului gol. [Gen. -iei. / < fr. gymnophobie, cf. gr. gymnos – nud, phobos – frică].

gimnofobiile
GIMNOFOBÍE s.f. (Med.) Aversiune patologică la vederea corpului gol. [Gen. -iei. / < fr. gymnophobie, cf. gr. gymnos – nud, phobos – frică].

gimnofobiilor
GIMNOFOBÍE s.f. (Med.) Aversiune patologică la vederea corpului gol. [Gen. -iei. / < fr. gymnophobie, cf. gr. gymnos – nud, phobos – frică].

gimnofobilor
GIMNOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de gimnofobie. [< fr. gymnophobe].

gimnofobilor
GIMNOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de gimnofobie. [< fr. gymnophobe].

gimnofobul
GIMNOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de gimnofobie. [< fr. gymnophobe].

gimnofobul
GIMNOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de gimnofobie. [< fr. gymnophobe].

gimnofobului
GIMNOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de gimnofobie. [< fr. gymnophobe].

gimnofobului
GIMNOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de gimnofobie. [< fr. gymnophobe].

gimnosperm
GIMNOSPÉRME s.f.pl. Subîncrengătură a fanerogamelor, cuprinzând plante ale căror semințe se dezvoltă pe o carpelă deschisă; (la sg.) plantă din această subîncrengătură. [Sg. gimnospermă. / < fr. gymnospermes, cf. gr. gymnos – descoperit, sperma – sămânță]. \n

gimnosperma
GIMNOSPÉRMĂ, gimnosperme, s. f. (La pl.) Diviziune a fanerogamelor cuprinzând plantele ale căror semințe se dezvoltă pe o carpelă deschisă; (și la sg.) plantă care face parte din această diviziune. ◊ (Adjectival) Plante gimnosperme. – Din fr. gymnosperme.

DOOM

!gimnospérmă (-nos-per-/-no-sper-) s. f., g.-d. art. gimnospérmei; pl. gimnospérme

gimnosperme
GIMNOSPÉRMĂ, gimnosperme, s. f. (La pl.) Diviziune a fanerogamelor cuprinzând plantele ale căror semințe se dezvoltă pe o carpelă deschisă; (și la sg.) plantă care face parte din această diviziune. ◊ (Adjectival) Plante gimnosperme. – Din fr. gymnosperme.

DOOM

!gimnospérmă (-nos-per-/-no-sper-) s. f., g.-d. art. gimnospérmei; pl. gimnospérme

gimnospermei
GIMNOSPÉRMĂ, gimnosperme, s. f. (La pl.) Diviziune a fanerogamelor cuprinzând plantele ale căror semințe se dezvoltă pe o carpelă deschisă; (și la sg.) plantă care face parte din această diviziune. ◊ (Adjectival) Plante gimnosperme. – Din fr. gymnosperme.

DOOM

!gimnospérmă (-nos-per-/-no-sper-) s. f., g.-d. art. gimnospérmei; pl. gimnospérme

gimnospermele
GIMNOSPÉRMĂ, gimnosperme, s. f. (La pl.) Diviziune a fanerogamelor cuprinzând plantele ale căror semințe se dezvoltă pe o carpelă deschisă; (și la sg.) plantă care face parte din această diviziune. ◊ (Adjectival) Plante gimnosperme. – Din fr. gymnosperme.

DOOM

!gimnospérmă (-nos-per-/-no-sper-) s. f., g.-d. art. gimnospérmei; pl. gimnospérme

gimnospermelor
GIMNOSPÉRMĂ, gimnosperme, s. f. (La pl.) Diviziune a fanerogamelor cuprinzând plantele ale căror semințe se dezvoltă pe o carpelă deschisă; (și la sg.) plantă care face parte din această diviziune. ◊ (Adjectival) Plante gimnosperme. – Din fr. gymnosperme.

DOOM

!gimnospérmă (-nos-per-/-no-sper-) s. f., g.-d. art. gimnospérmei; pl. gimnospérme

gimnot
GIMNÓT s.m. Pește asemănător țiparului, care produce puternice descărcări electrice; trăiește în fluviile și bălțile din America de Nord. [< fr. gymnote].

DOOM

gimnót s. m., pl. gimnóți

gimnotul
GIMNÓT s.m. Pește asemănător țiparului, care produce puternice descărcări electrice; trăiește în fluviile și bălțile din America de Nord. [< fr. gymnote].

DOOM

gimnót s. m., pl. gimnóți

gimnotului
GIMNÓT s.m. Pește asemănător țiparului, care produce puternice descărcări electrice; trăiește în fluviile și bălțile din America de Nord. [< fr. gymnote].

DOOM

gimnót s. m., pl. gimnóți

gimnozof
GIMNOZÓF s.m. v. gimnozofist.

gimnozofie
GIMNOZOFÍE s.f. Doctrină filozofică din India, care obliga pe adepții săi să trăiască necăsătoriți, dezbrăcați complet și să ducă un regim vegetarian. [Gen. -iei. / < fr. gymnosophie, cf. gr. gymnos – nud, sophia – înțelepciune].

gimnozofist
GIMNOZOFÍST s.m. Filozof hindus, ascet și mistic, care se caracteriza printr-o viață de o simplitate extremă și prin disprețul față de orice plăceri, față de durere și de moarte. [Var. gimnozof s.m. / < fr. gymnosophiste].

gimnoți
GIMNÓT s.m. Pește asemănător țiparului, care produce puternice descărcări electrice; trăiește în fluviile și bălțile din America de Nord. [< fr. gymnote].

DOOM

gimnót s. m., pl. gimnóți

gimnoții
GIMNÓT s.m. Pește asemănător țiparului, care produce puternice descărcări electrice; trăiește în fluviile și bălțile din America de Nord. [< fr. gymnote].

DOOM

gimnót s. m., pl. gimnóți

gimnoților
GIMNÓT s.m. Pește asemănător țiparului, care produce puternice descărcări electrice; trăiește în fluviile și bălțile din America de Nord. [< fr. gymnote].

DOOM

gimnót s. m., pl. gimnóți

gin
GIN- v. gineco.

gin
GIN, (2) ginuri, s. n. 1. Băutură alcoolică obținută prin distilarea mustului fermentat de cereale, în care s-au pus boabe de ienupăr. 2. Sort, porție de gin (1). – Din engl., fr. gin.

DOOM

gin s. n., (sorturi, porții) pl. gínuri

gin
-GIN Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) femeie”, „femeiesc”. [< fr. -gyne].

ginandria
GINANDRÍE s. f. 1. (Med.) Masculinizare a femeii datorită lipsei hormonilor estrogeni și dominației celor androgeni. 2. (Bot.) Formă sub care se prezintă, la unele flori, androceul și gineceul, datorată concreșterii staminelor și pistilului. – Din fr. gynandrie.

DOOM

!ginandríe (gi-nan-/gin-an-) s. f., art. ginandría, g.-d. ginandríi, art. ginandríei

ginandrie
GINANDRÍE s. f. 1. (Med.) Masculinizare a femeii datorită lipsei hormonilor estrogeni și dominației celor androgeni. 2. (Bot.) Formă sub care se prezintă, la unele flori, androceul și gineceul, datorată concreșterii staminelor și pistilului. – Din fr. gynandrie.

DOOM

!ginandríe (gi-nan-/gin-an-) s. f., art. ginandría, g.-d. ginandríi, art. ginandríei

ginandriei
GINANDRÍE s. f. 1. (Med.) Masculinizare a femeii datorită lipsei hormonilor estrogeni și dominației celor androgeni. 2. (Bot.) Formă sub care se prezintă, la unele flori, androceul și gineceul, datorată concreșterii staminelor și pistilului. – Din fr. gynandrie.

DOOM

!ginandríe (gi-nan-/gin-an-) s. f., art. ginandría, g.-d. ginandríi, art. ginandríei

ginandrii
GINANDRÍE s. f. 1. (Med.) Masculinizare a femeii datorită lipsei hormonilor estrogeni și dominației celor androgeni. 2. (Bot.) Formă sub care se prezintă, la unele flori, androceul și gineceul, datorată concreșterii staminelor și pistilului. – Din fr. gynandrie.

DOOM

!ginandríe (gi-nan-/gin-an-) s. f., art. ginandría, g.-d. ginandríi, art. ginandríei

ginandru
GINÁNDRU, -Ă adj. (Despre flori) Care prezintă ginandrie. [< fr. gynandre].

ginea
GINÍ, ginesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A observa, a vedea, a zări. – Et. nec.

DOOM

giní (a ~) (arg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginésc, imperf. 3 sg. gineá; conj. prez. 3 să gineáscă

gineai
GINÍ, ginesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A observa, a vedea, a zări. – Et. nec.

DOOM

giní (a ~) (arg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginésc, imperf. 3 sg. gineá; conj. prez. 3 să gineáscă

gineală
gineală, s. f. sg. (intl.) observare (a cuiva), supraveghere, filaj.

gineam
GINÍ, ginesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A observa, a vedea, a zări. – Et. nec.

DOOM

giní (a ~) (arg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginésc, imperf. 3 sg. gineá; conj. prez. 3 să gineáscă

ginească
GINÍ, ginesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A observa, a vedea, a zări. – Et. nec.

DOOM

giní (a ~) (arg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginésc, imperf. 3 sg. gineá; conj. prez. 3 să gineáscă

gineau
GINÍ, ginesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A observa, a vedea, a zări. – Et. nec.

DOOM

giní (a ~) (arg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginésc, imperf. 3 sg. gineá; conj. prez. 3 să gineáscă

gineați
GINÍ, ginesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A observa, a vedea, a zări. – Et. nec.

DOOM

giní (a ~) (arg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginésc, imperf. 3 sg. gineá; conj. prez. 3 să gineáscă

ginecee
GINECÉU, ginecee, s. n. 1. Apartament rezervat femeilor în casele antice grecești. 2. Loc rezervat femeilor în vechile biserici creștine. 3. (Bot.) Pistilul¹ unei flori. – Din fr. gynécée, lat. gynaeceum.

DOOM

ginecéu s. n., art. ginecéul; pl. ginecée

gineceele
GINECÉU, ginecee, s. n. 1. Apartament rezervat femeilor în casele antice grecești. 2. Loc rezervat femeilor în vechile biserici creștine. 3. (Bot.) Pistilul¹ unei flori. – Din fr. gynécée, lat. gynaeceum.

DOOM

ginecéu s. n., art. ginecéul; pl. ginecée

gineceelor
GINECÉU, ginecee, s. n. 1. Apartament rezervat femeilor în casele antice grecești. 2. Loc rezervat femeilor în vechile biserici creștine. 3. (Bot.) Pistilul¹ unei flori. – Din fr. gynécée, lat. gynaeceum.

DOOM

ginecéu s. n., art. ginecéul; pl. ginecée

gineceu
GINECÉU, ginecee, s. n. 1. Apartament rezervat femeilor în casele antice grecești. 2. Loc rezervat femeilor în vechile biserici creștine. 3. (Bot.) Pistilul¹ unei flori. – Din fr. gynécée, lat. gynaeceum.

DOOM

ginecéu s. n., art. ginecéul; pl. ginecée

gineceul
GINECÉU, ginecee, s. n. 1. Apartament rezervat femeilor în casele antice grecești. 2. Loc rezervat femeilor în vechile biserici creștine. 3. (Bot.) Pistilul¹ unei flori. – Din fr. gynécée, lat. gynaeceum.

DOOM

ginecéu s. n., art. ginecéul; pl. ginecée

gineceului
GINECÉU, ginecee, s. n. 1. Apartament rezervat femeilor în casele antice grecești. 2. Loc rezervat femeilor în vechile biserici creștine. 3. (Bot.) Pistilul¹ unei flori. – Din fr. gynécée, lat. gynaeceum.

DOOM

ginecéu s. n., art. ginecéul; pl. ginecée

gineco
GINECO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) femeie”, „femeiesc”. [Var. gin-. / < fr. gynéco-, it. gineco-, cf. gr. gyne, gynaikos – femeie].

ginecocrația
GINECOCRAȚÍE s.f. Sistem de guvernare în care conducerea aparținea unei femei. [Gen. -iei. / < fr. gynécocratie, cf. gr. gyne – femeie, kratos – putere].

DOOM

ginecocrațíe (-co-cra-) s. f., art. ginecocrațía, g.-d. ginecocrațíi, art. ginecocrațíei

ginecocrație
GINECOCRAȚÍE s.f. Sistem de guvernare în care conducerea aparținea unei femei. [Gen. -iei. / < fr. gynécocratie, cf. gr. gyne – femeie, kratos – putere].

DOOM

ginecocrațíe (-co-cra-) s. f., art. ginecocrațía, g.-d. ginecocrațíi, art. ginecocrațíei

ginecocrației
GINECOCRAȚÍE s.f. Sistem de guvernare în care conducerea aparținea unei femei. [Gen. -iei. / < fr. gynécocratie, cf. gr. gyne – femeie, kratos – putere].

DOOM

ginecocrațíe (-co-cra-) s. f., art. ginecocrațía, g.-d. ginecocrațíi, art. ginecocrațíei

ginecocrații
GINECOCRAȚÍE s.f. Sistem de guvernare în care conducerea aparținea unei femei. [Gen. -iei. / < fr. gynécocratie, cf. gr. gyne – femeie, kratos – putere].

DOOM

ginecocrațíe (-co-cra-) s. f., art. ginecocrațía, g.-d. ginecocrațíi, art. ginecocrațíei

ginecofilie
GINECOFILÍE s.f. Lesbianism. [Gen. -iei. / cf. gr. gyne – femeie, philein – a iubi].

ginecofobia
GINECOFOBÍE s.f. (Liv.) Teamă patologică de femei, insuflată de prezența lor. [Gen. -iei, var. ginefobie s.f. / < fr. gynécophobie, cf. gr. gyne – femeie, phobos – teamă].

DOOM

ginecofobíe s. f., art. ginecofobía, g.-d. ginecofobíi, art. ginecofobíei

ginecofobie
GINECOFOBÍE s.f. (Liv.) Teamă patologică de femei, insuflată de prezența lor. [Gen. -iei, var. ginefobie s.f. / < fr. gynécophobie, cf. gr. gyne – femeie, phobos – teamă].

DOOM

ginecofobíe s. f., art. ginecofobía, g.-d. ginecofobíi, art. ginecofobíei

ginecofobiei
GINECOFOBÍE s.f. (Liv.) Teamă patologică de femei, insuflată de prezența lor. [Gen. -iei, var. ginefobie s.f. / < fr. gynécophobie, cf. gr. gyne – femeie, phobos – teamă].

DOOM

ginecofobíe s. f., art. ginecofobía, g.-d. ginecofobíi, art. ginecofobíei

ginecofobii
GINECOFOBÍE s.f. (Liv.) Teamă patologică de femei, insuflată de prezența lor. [Gen. -iei, var. ginefobie s.f. / < fr. gynécophobie, cf. gr. gyne – femeie, phobos – teamă].

DOOM

ginecofobíe s. f., art. ginecofobía, g.-d. ginecofobíi, art. ginecofobíei

ginecofobiile
GINECOFOBÍE s.f. (Liv.) Teamă patologică de femei, insuflată de prezența lor. [Gen. -iei, var. ginefobie s.f. / < fr. gynécophobie, cf. gr. gyne – femeie, phobos – teamă].

DOOM

ginecofobíe s. f., art. ginecofobía, g.-d. ginecofobíi, art. ginecofobíei

ginecofobiilor
GINECOFOBÍE s.f. (Liv.) Teamă patologică de femei, insuflată de prezența lor. [Gen. -iei, var. ginefobie s.f. / < fr. gynécophobie, cf. gr. gyne – femeie, phobos – teamă].

DOOM

ginecofobíe s. f., art. ginecofobía, g.-d. ginecofobíi, art. ginecofobíei

ginecolog
GINECOLÓG, -Ă, ginecologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specializat în ginecologie. ◊ (Adjectival) Medic ginecolog. – Din fr. gynécologue.

DOOM

ginecológă (rar) s. f., g.-d. art. ginecológei; pl. ginecológe

ginecologa
GINECOLÓG, -Ă, ginecologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specializat în ginecologie. ◊ (Adjectival) Medic ginecolog. – Din fr. gynécologue.

DOOM

ginecológă (rar) s. f., g.-d. art. ginecológei; pl. ginecológe

ginecologe
GINECOLÓG, -Ă, ginecologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specializat în ginecologie. ◊ (Adjectival) Medic ginecolog. – Din fr. gynécologue.

DOOM

ginecológă (rar) s. f., g.-d. art. ginecológei; pl. ginecológe

ginecologei
GINECOLÓG, -Ă, ginecologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specializat în ginecologie. ◊ (Adjectival) Medic ginecolog. – Din fr. gynécologue.

DOOM

ginecológă (rar) s. f., g.-d. art. ginecológei; pl. ginecológe

ginecologele
GINECOLÓG, -Ă, ginecologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specializat în ginecologie. ◊ (Adjectival) Medic ginecolog. – Din fr. gynécologue.

DOOM

ginecológă (rar) s. f., g.-d. art. ginecológei; pl. ginecológe

ginecologelor
GINECOLÓG, -Ă, ginecologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specializat în ginecologie. ◊ (Adjectival) Medic ginecolog. – Din fr. gynécologue.

DOOM

ginecológă (rar) s. f., g.-d. art. ginecológei; pl. ginecológe

ginecologi
GINECOLÓG, -Ă, ginecologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specializat în ginecologie. ◊ (Adjectival) Medic ginecolog. – Din fr. gynécologue.

DOOM

ginecológă (rar) s. f., g.-d. art. ginecológei; pl. ginecológe

ginecologia
GINECOLOGÍE s. f. Ramură a științelor medicale care se ocupă cu funcțiile și cu bolile aparatului (3) genital feminin. – Din fr. gynécologie.

DOOM

ginecologíe s. f., art. ginecología, g.-d. ginecologíi, art. ginecologíei

ginecologic
GINECOLÓGIC, -Ă, ginecologici, -ce, adj. Care aparține ginecologiei, privitor la ginecologie. – Din fr. gynécologique.

DOOM

ginecológic adj. m., pl. ginecológici; f. ginecológică, pl. ginecológice

ginecologica
GINECOLÓGIC, -Ă, ginecologici, -ce, adj. Care aparține ginecologiei, privitor la ginecologie. – Din fr. gynécologique.

DOOM

ginecológic adj. m., pl. ginecológici; f. ginecológică, pl. ginecológice

ginecologice
GINECOLÓGIC, -Ă, ginecologici, -ce, adj. Care aparține ginecologiei, privitor la ginecologie. – Din fr. gynécologique.

DOOM

ginecológic adj. m., pl. ginecológici; f. ginecológică, pl. ginecológice

ginecologicei
GINECOLÓGIC, -Ă, ginecologici, -ce, adj. Care aparține ginecologiei, privitor la ginecologie. – Din fr. gynécologique.

DOOM

ginecológic adj. m., pl. ginecológici; f. ginecológică, pl. ginecológice

ginecologicele
GINECOLÓGIC, -Ă, ginecologici, -ce, adj. Care aparține ginecologiei, privitor la ginecologie. – Din fr. gynécologique.

DOOM

ginecológic adj. m., pl. ginecológici; f. ginecológică, pl. ginecológice

ginecologicelor
GINECOLÓGIC, -Ă, ginecologici, -ce, adj. Care aparține ginecologiei, privitor la ginecologie. – Din fr. gynécologique.

DOOM

ginecológic adj. m., pl. ginecológici; f. ginecológică, pl. ginecológice

ginecologici
GINECOLÓGIC, -Ă, ginecologici, -ce, adj. Care aparține ginecologiei, privitor la ginecologie. – Din fr. gynécologique.

DOOM

ginecológic adj. m., pl. ginecológici; f. ginecológică, pl. ginecológice

ginecologicii
GINECOLÓGIC, -Ă, ginecologici, -ce, adj. Care aparține ginecologiei, privitor la ginecologie. – Din fr. gynécologique.

DOOM

ginecológic adj. m., pl. ginecológici; f. ginecológică, pl. ginecológice

ginecologicilor
GINECOLÓGIC, -Ă, ginecologici, -ce, adj. Care aparține ginecologiei, privitor la ginecologie. – Din fr. gynécologique.

DOOM

ginecológic adj. m., pl. ginecológici; f. ginecológică, pl. ginecológice

ginecologicul
GINECOLÓGIC, -Ă, ginecologici, -ce, adj. Care aparține ginecologiei, privitor la ginecologie. – Din fr. gynécologique.

DOOM

ginecológic adj. m., pl. ginecológici; f. ginecológică, pl. ginecológice

ginecologicului
GINECOLÓGIC, -Ă, ginecologici, -ce, adj. Care aparține ginecologiei, privitor la ginecologie. – Din fr. gynécologique.

DOOM

ginecológic adj. m., pl. ginecológici; f. ginecológică, pl. ginecológice

ginecologie
GINECOLOGÍE s. f. Ramură a științelor medicale care se ocupă cu funcțiile și cu bolile aparatului (3) genital feminin. – Din fr. gynécologie.

DOOM

ginecologíe s. f., art. ginecología, g.-d. ginecologíi, art. ginecologíei

ginecologiei
GINECOLOGÍE s. f. Ramură a științelor medicale care se ocupă cu funcțiile și cu bolile aparatului (3) genital feminin. – Din fr. gynécologie.

DOOM

ginecologíe s. f., art. ginecología, g.-d. ginecologíi, art. ginecologíei

ginecologii
GINECOLÓG, -Ă, ginecologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specializat în ginecologie. ◊ (Adjectival) Medic ginecolog. – Din fr. gynécologue.

DOOM

ginecológă (rar) s. f., g.-d. art. ginecológei; pl. ginecológe

ginecologii
GINECOLOGÍE s. f. Ramură a științelor medicale care se ocupă cu funcțiile și cu bolile aparatului (3) genital feminin. – Din fr. gynécologie.

DOOM

ginecologíe s. f., art. ginecología, g.-d. ginecologíi, art. ginecologíei

ginecologilor
GINECOLÓG, -Ă, ginecologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specializat în ginecologie. ◊ (Adjectival) Medic ginecolog. – Din fr. gynécologue.

DOOM

ginecológă (rar) s. f., g.-d. art. ginecológei; pl. ginecológe

ginecologul
GINECOLÓG, -Ă, ginecologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specializat în ginecologie. ◊ (Adjectival) Medic ginecolog. – Din fr. gynécologue.

DOOM

ginecológă (rar) s. f., g.-d. art. ginecológei; pl. ginecológe

ginecologului
GINECOLÓG, -Ă, ginecologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specializat în ginecologie. ◊ (Adjectival) Medic ginecolog. – Din fr. gynécologue.

DOOM

ginecológă (rar) s. f., g.-d. art. ginecológei; pl. ginecológe

ginecomanie
GINECOMANÍE s.f. (Liv.) Înclinare excesivă pentru femei. [Gen. -iei. / < fr. gynécomanie, cf. gr. gyne – femeie, mania – nebunie].

ginecomast
GINECOMÁST adj.m. (Med.; despre bărbați) Care prezintă ginecomastie. [< fr. gynécomaste].

ginecomastie
GINECOMASTÍE s.f. (Med.) Dezvoltarea exagerată a mamelelor la bărbat. [Gen. -iei. / < fr. gynécomastie, cf. gr. gyne – femeie, mastos – mamelă].

ginecopatia
GINECOPATÍE s.f. Boală a organelor genitale femeiești. [Gen. -iei. / < fr. gynécopathie].

DOOM

ginecopatíe s. f., art. ginecopatía, g.-d. ginecopatíi, art. ginecopatíei

ginecopatie
GINECOPATÍE s.f. Boală a organelor genitale femeiești. [Gen. -iei. / < fr. gynécopathie].

DOOM

ginecopatíe s. f., art. ginecopatía, g.-d. ginecopatíi, art. ginecopatíei

ginecopatiei
GINECOPATÍE s.f. Boală a organelor genitale femeiești. [Gen. -iei. / < fr. gynécopathie].

DOOM

ginecopatíe s. f., art. ginecopatía, g.-d. ginecopatíi, art. ginecopatíei

ginecopatii
GINECOPATÍE s.f. Boală a organelor genitale femeiești. [Gen. -iei. / < fr. gynécopathie].

DOOM

ginecopatíe s. f., art. ginecopatía, g.-d. ginecopatíi, art. ginecopatíei

ginefobie
GINEFOBÍE s.f. v. ginecofobie.

ginere
GÍNERE, gineri, s. m. 1. Soțul unei femei, considerat în raport cu părinții acesteia. 2. (Pop.) Mire. – Din lat. gener, -eri.

DOOM

gínere s. m., art. gínerele; pl. gíneri

ginerea
GINERÍ, gineresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A-i da cuiva pe fiica sa de soție (făcându-și-l ginere). – Din ginere.

DOOM

ginerí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginerésc, imperf. 3 sg. ginereá; conj. prez. 3 să ginereáscă

ginereai
GINERÍ, gineresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A-i da cuiva pe fiica sa de soție (făcându-și-l ginere). – Din ginere.

DOOM

ginerí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginerésc, imperf. 3 sg. ginereá; conj. prez. 3 să ginereáscă

gineream
GINERÍ, gineresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A-i da cuiva pe fiica sa de soție (făcându-și-l ginere). – Din ginere.

DOOM

ginerí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginerésc, imperf. 3 sg. ginereá; conj. prez. 3 să ginereáscă

ginerească
GINERÍ, gineresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A-i da cuiva pe fiica sa de soție (făcându-și-l ginere). – Din ginere.

DOOM

ginerí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginerésc, imperf. 3 sg. ginereá; conj. prez. 3 să ginereáscă

ginereau
GINERÍ, gineresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A-i da cuiva pe fiica sa de soție (făcându-și-l ginere). – Din ginere.

DOOM

ginerí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginerésc, imperf. 3 sg. ginereá; conj. prez. 3 să ginereáscă

ginereați
GINERÍ, gineresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A-i da cuiva pe fiica sa de soție (făcându-și-l ginere). – Din ginere.

DOOM

ginerí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginerésc, imperf. 3 sg. ginereá; conj. prez. 3 să ginereáscă

ginerele
GÍNERE, gineri, s. m. 1. Soțul unei femei, considerat în raport cu părinții acesteia. 2. (Pop.) Mire. – Din lat. gener, -eri.

DOOM

gínere s. m., art. gínerele; pl. gíneri

ginerelui
GÍNERE, gineri, s. m. 1. Soțul unei femei, considerat în raport cu părinții acesteia. 2. (Pop.) Mire. – Din lat. gener, -eri.

DOOM

gínere s. m., art. gínerele; pl. gíneri

gineresc
GINERÍ, gineresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A-i da cuiva pe fiica sa de soție (făcându-și-l ginere). – Din ginere.

DOOM

ginerí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginerésc, imperf. 3 sg. ginereá; conj. prez. 3 să ginereáscă

ginerește
GINERÍ, gineresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A-i da cuiva pe fiica sa de soție (făcându-și-l ginere). – Din ginere.

DOOM

ginerí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginerésc, imperf. 3 sg. ginereá; conj. prez. 3 să ginereáscă

ginerești
GINERÍ, gineresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A-i da cuiva pe fiica sa de soție (făcându-și-l ginere). – Din ginere.

DOOM

ginerí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginerésc, imperf. 3 sg. ginereá; conj. prez. 3 să ginereáscă

gineri
GÍNERE, gineri, s. m. 1. Soțul unei femei, considerat în raport cu părinții acesteia. 2. (Pop.) Mire. – Din lat. gener, -eri.

DOOM

gínere s. m., art. gínerele; pl. gíneri

gineri
GINERÍ, gineresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A-i da cuiva pe fiica sa de soție (făcându-și-l ginere). – Din ginere.

DOOM

ginerí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginerésc, imperf. 3 sg. ginereá; conj. prez. 3 să ginereáscă

gineria
GINERÍE s. f. (Rar) Calitatea, situația de ginere. – Ginere + suf. -ie.

DOOM

gineríe (rar) s. f., art. ginería, g.-d. gineríi, art. gineríei

ginerică
GINERÍCĂ s. m. (Fam.) Diminutiv al lui ginere. – Ginere + suf. -ică.

DOOM

!ginerícă (fam.) s. m., art. gineríca, g.-d. art. lui ginerícă/ginerícăi

ginerie
GINERÍE s. f. (Rar) Calitatea, situația de ginere. – Ginere + suf. -ie.

DOOM

gineríe (rar) s. f., art. ginería, g.-d. gineríi, art. gineríei

gineriei
GINERÍE s. f. (Rar) Calitatea, situația de ginere. – Ginere + suf. -ie.

DOOM

gineríe (rar) s. f., art. ginería, g.-d. gineríi, art. gineríei

ginerii
GÍNERE, gineri, s. m. 1. Soțul unei femei, considerat în raport cu părinții acesteia. 2. (Pop.) Mire. – Din lat. gener, -eri.

DOOM

gínere s. m., art. gínerele; pl. gíneri

ginerii
GINERÍ, gineresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A-i da cuiva pe fiica sa de soție (făcându-și-l ginere). – Din ginere.

DOOM

ginerí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginerésc, imperf. 3 sg. ginereá; conj. prez. 3 să ginereáscă

ginerii
GINERÍE s. f. (Rar) Calitatea, situația de ginere. – Ginere + suf. -ie.

DOOM

gineríe (rar) s. f., art. ginería, g.-d. gineríi, art. gineríei

ginerilor
GÍNERE, gineri, s. m. 1. Soțul unei femei, considerat în raport cu părinții acesteia. 2. (Pop.) Mire. – Din lat. gener, -eri.

DOOM

gínere s. m., art. gínerele; pl. gíneri

ginerim
GINERÍ, gineresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A-i da cuiva pe fiica sa de soție (făcându-și-l ginere). – Din ginere.

DOOM

ginerí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginerésc, imperf. 3 sg. ginereá; conj. prez. 3 să ginereáscă

ginerind
GINERÍ, gineresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A-i da cuiva pe fiica sa de soție (făcându-și-l ginere). – Din ginere.

DOOM

ginerí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginerésc, imperf. 3 sg. ginereá; conj. prez. 3 să ginereáscă

ginerire
GINERÍ, gineresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A-i da cuiva pe fiica sa de soție (făcându-și-l ginere). – Din ginere.

DOOM

ginerí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginerésc, imperf. 3 sg. ginereá; conj. prez. 3 să ginereáscă

ginerire
GINERÍ, gineresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A-i da cuiva pe fiica sa de soție (făcându-și-l ginere). – Din ginere.

gineriră
GINERÍ, gineresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A-i da cuiva pe fiica sa de soție (făcându-și-l ginere). – Din ginere.

DOOM

ginerí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginerésc, imperf. 3 sg. ginereá; conj. prez. 3 să ginereáscă

ginerirăm
GINERÍ, gineresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A-i da cuiva pe fiica sa de soție (făcându-și-l ginere). – Din ginere.

DOOM

ginerí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginerésc, imperf. 3 sg. ginereá; conj. prez. 3 să ginereáscă

ginerirăți
GINERÍ, gineresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A-i da cuiva pe fiica sa de soție (făcându-și-l ginere). – Din ginere.

DOOM

ginerí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginerésc, imperf. 3 sg. ginereá; conj. prez. 3 să ginereáscă

ginerise
GINERÍ, gineresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A-i da cuiva pe fiica sa de soție (făcându-și-l ginere). – Din ginere.

DOOM

ginerí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginerésc, imperf. 3 sg. ginereá; conj. prez. 3 să ginereáscă

ginerisem
GINERÍ, gineresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A-i da cuiva pe fiica sa de soție (făcându-și-l ginere). – Din ginere.

DOOM

ginerí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginerésc, imperf. 3 sg. ginereá; conj. prez. 3 să ginereáscă

gineriseră
GINERÍ, gineresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A-i da cuiva pe fiica sa de soție (făcându-și-l ginere). – Din ginere.

DOOM

ginerí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginerésc, imperf. 3 sg. ginereá; conj. prez. 3 să ginereáscă

gineriserăm
GINERÍ, gineresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A-i da cuiva pe fiica sa de soție (făcându-și-l ginere). – Din ginere.

DOOM

ginerí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginerésc, imperf. 3 sg. ginereá; conj. prez. 3 să ginereáscă

gineriserăți
GINERÍ, gineresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A-i da cuiva pe fiica sa de soție (făcându-și-l ginere). – Din ginere.

DOOM

ginerí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginerésc, imperf. 3 sg. ginereá; conj. prez. 3 să ginereáscă

gineriseși
GINERÍ, gineresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A-i da cuiva pe fiica sa de soție (făcându-și-l ginere). – Din ginere.

DOOM

ginerí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginerésc, imperf. 3 sg. ginereá; conj. prez. 3 să ginereáscă

gineriseți
GINERÍ, gineresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A-i da cuiva pe fiica sa de soție (făcându-și-l ginere). – Din ginere.

DOOM

ginerí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginerésc, imperf. 3 sg. ginereá; conj. prez. 3 să ginereáscă

ginerit
GINERÍ, gineresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A-i da cuiva pe fiica sa de soție (făcându-și-l ginere). – Din ginere.

DOOM

ginerí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginerésc, imperf. 3 sg. ginereá; conj. prez. 3 să ginereáscă

ginerit
GINERÍ, gineresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A-i da cuiva pe fiica sa de soție (făcându-și-l ginere). – Din ginere.

gineriși
GINERÍ, gineresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A-i da cuiva pe fiica sa de soție (făcându-și-l ginere). – Din ginere.

DOOM

ginerí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginerésc, imperf. 3 sg. ginereá; conj. prez. 3 să ginereáscă

gineriți
GINERÍ, gineresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A-i da cuiva pe fiica sa de soție (făcându-și-l ginere). – Din ginere.

DOOM

ginerí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginerésc, imperf. 3 sg. ginereá; conj. prez. 3 să ginereáscă

ginesc
GINÍ, ginesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A observa, a vedea, a zări. – Et. nec.

DOOM

giní (a ~) (arg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginésc, imperf. 3 sg. gineá; conj. prez. 3 să gineáscă

ginescu
ginescu s. invar. (intl.) v. gineală.

ginestra
GINÉSTRĂ, ginestre, s. f. Mic arbust cu frunze lanceolate și cu flori galbene (Genista ovata). – Din it. ginestra.

ginestre
GINÉSTRĂ, ginestre, s. f. Mic arbust cu frunze lanceolate și cu flori galbene (Genista ovata). – Din it. ginestra.

ginestrei
GINÉSTRĂ, ginestre, s. f. Mic arbust cu frunze lanceolate și cu flori galbene (Genista ovata). – Din it. ginestra.

ginestrele
GINÉSTRĂ, ginestre, s. f. Mic arbust cu frunze lanceolate și cu flori galbene (Genista ovata). – Din it. ginestra.

ginestrelor
GINÉSTRĂ, ginestre, s. f. Mic arbust cu frunze lanceolate și cu flori galbene (Genista ovata). – Din it. ginestra.

ginește
GINÍ, ginesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A observa, a vedea, a zări. – Et. nec.

DOOM

giní (a ~) (arg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginésc, imperf. 3 sg. gineá; conj. prez. 3 să gineáscă

ginești
GINÍ, ginesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A observa, a vedea, a zări. – Et. nec.

DOOM

giní (a ~) (arg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginésc, imperf. 3 sg. gineá; conj. prez. 3 să gineáscă

gingaș
GÍNGAȘ, -Ă, gingași, -e, adj. 1. (Despre ființe și obiecte) Plăpând, firav; delicat, fin¹. ♦ (Despre manifestările ființelor) Plin de delicatețe (sufletească); sensibil. 2. (Despre oameni și animale) Mofturos, dificil la mâncare. ♦ (Despre plante) Care nu rezistă la frig sau la căldură excesivă. 3. (Despre lucruri, acțiuni etc.) Care cere multă pricepere pentru a putea fi dus la bun sfârșit; anevoios, dificil. [Acc. și: gingáș] – Din magh. dial. dsingás.

DOOM

!gíngaș/gingáș adj. m., pl. gíngași/gingáși; f. gíngașă/gingáșă, art. gíngașa/gingáșa, pl. gíngașe/gingáșe

gingașa
GÍNGAȘ, -Ă, gingași, -e, adj. 1. (Despre ființe și obiecte) Plăpând, firav; delicat, fin¹. ♦ (Despre manifestările ființelor) Plin de delicatețe (sufletească); sensibil. 2. (Despre oameni și animale) Mofturos, dificil la mâncare. ♦ (Despre plante) Care nu rezistă la frig sau la căldură excesivă. 3. (Despre lucruri, acțiuni etc.) Care cere multă pricepere pentru a putea fi dus la bun sfârșit; anevoios, dificil. [Acc. și: gingáș] – Din magh. dial. dsingás.

DOOM

!gíngaș/gingáș adj. m., pl. gíngași/gingáși; f. gíngașă/gingáșă, art. gíngașa/gingáșa, pl. gíngașe/gingáșe

gingașe
GÍNGAȘ, -Ă, gingași, -e, adj. 1. (Despre ființe și obiecte) Plăpând, firav; delicat, fin¹. ♦ (Despre manifestările ființelor) Plin de delicatețe (sufletească); sensibil. 2. (Despre oameni și animale) Mofturos, dificil la mâncare. ♦ (Despre plante) Care nu rezistă la frig sau la căldură excesivă. 3. (Despre lucruri, acțiuni etc.) Care cere multă pricepere pentru a putea fi dus la bun sfârșit; anevoios, dificil. [Acc. și: gingáș] – Din magh. dial. dsingás.

DOOM

!gíngaș/gingáș adj. m., pl. gíngași/gingáși; f. gíngașă/gingáșă, art. gíngașa/gingáșa, pl. gíngașe/gingáșe

gingașei
GÍNGAȘ, -Ă, gingași, -e, adj. 1. (Despre ființe și obiecte) Plăpând, firav; delicat, fin¹. ♦ (Despre manifestările ființelor) Plin de delicatețe (sufletească); sensibil. 2. (Despre oameni și animale) Mofturos, dificil la mâncare. ♦ (Despre plante) Care nu rezistă la frig sau la căldură excesivă. 3. (Despre lucruri, acțiuni etc.) Care cere multă pricepere pentru a putea fi dus la bun sfârșit; anevoios, dificil. [Acc. și: gingáș] – Din magh. dial. dsingás.

DOOM

!gíngaș/gingáș adj. m., pl. gíngași/gingáși; f. gíngașă/gingáșă, art. gíngașa/gingáșa, pl. gíngașe/gingáșe

gingașele
GÍNGAȘ, -Ă, gingași, -e, adj. 1. (Despre ființe și obiecte) Plăpând, firav; delicat, fin¹. ♦ (Despre manifestările ființelor) Plin de delicatețe (sufletească); sensibil. 2. (Despre oameni și animale) Mofturos, dificil la mâncare. ♦ (Despre plante) Care nu rezistă la frig sau la căldură excesivă. 3. (Despre lucruri, acțiuni etc.) Care cere multă pricepere pentru a putea fi dus la bun sfârșit; anevoios, dificil. [Acc. și: gingáș] – Din magh. dial. dsingás.

DOOM

!gíngaș/gingáș adj. m., pl. gíngași/gingáși; f. gíngașă/gingáșă, art. gíngașa/gingáșa, pl. gíngașe/gingáșe

gingașelor
GÍNGAȘ, -Ă, gingași, -e, adj. 1. (Despre ființe și obiecte) Plăpând, firav; delicat, fin¹. ♦ (Despre manifestările ființelor) Plin de delicatețe (sufletească); sensibil. 2. (Despre oameni și animale) Mofturos, dificil la mâncare. ♦ (Despre plante) Care nu rezistă la frig sau la căldură excesivă. 3. (Despre lucruri, acțiuni etc.) Care cere multă pricepere pentru a putea fi dus la bun sfârșit; anevoios, dificil. [Acc. și: gingáș] – Din magh. dial. dsingás.

DOOM

!gíngaș/gingáș adj. m., pl. gíngași/gingáși; f. gíngașă/gingáșă, art. gíngașa/gingáșa, pl. gíngașe/gingáșe

gingași
GÍNGAȘ, -Ă, gingași, -e, adj. 1. (Despre ființe și obiecte) Plăpând, firav; delicat, fin¹. ♦ (Despre manifestările ființelor) Plin de delicatețe (sufletească); sensibil. 2. (Despre oameni și animale) Mofturos, dificil la mâncare. ♦ (Despre plante) Care nu rezistă la frig sau la căldură excesivă. 3. (Despre lucruri, acțiuni etc.) Care cere multă pricepere pentru a putea fi dus la bun sfârșit; anevoios, dificil. [Acc. și: gingáș] – Din magh. dial. dsingás.

DOOM

!gíngaș/gingáș adj. m., pl. gíngași/gingáși; f. gíngașă/gingáșă, art. gíngașa/gingáșa, pl. gíngașe/gingáșe

gingașii
GÍNGAȘ, -Ă, gingași, -e, adj. 1. (Despre ființe și obiecte) Plăpând, firav; delicat, fin¹. ♦ (Despre manifestările ființelor) Plin de delicatețe (sufletească); sensibil. 2. (Despre oameni și animale) Mofturos, dificil la mâncare. ♦ (Despre plante) Care nu rezistă la frig sau la căldură excesivă. 3. (Despre lucruri, acțiuni etc.) Care cere multă pricepere pentru a putea fi dus la bun sfârșit; anevoios, dificil. [Acc. și: gingáș] – Din magh. dial. dsingás.

DOOM

!gíngaș/gingáș adj. m., pl. gíngași/gingáși; f. gíngașă/gingáșă, art. gíngașa/gingáșa, pl. gíngașe/gingáșe

gingașilor
GÍNGAȘ, -Ă, gingași, -e, adj. 1. (Despre ființe și obiecte) Plăpând, firav; delicat, fin¹. ♦ (Despre manifestările ființelor) Plin de delicatețe (sufletească); sensibil. 2. (Despre oameni și animale) Mofturos, dificil la mâncare. ♦ (Despre plante) Care nu rezistă la frig sau la căldură excesivă. 3. (Despre lucruri, acțiuni etc.) Care cere multă pricepere pentru a putea fi dus la bun sfârșit; anevoios, dificil. [Acc. și: gingáș] – Din magh. dial. dsingás.

DOOM

!gíngaș/gingáș adj. m., pl. gíngași/gingáși; f. gíngașă/gingáșă, art. gíngașa/gingáșa, pl. gíngașe/gingáșe

gingașul
GÍNGAȘ, -Ă, gingași, -e, adj. 1. (Despre ființe și obiecte) Plăpând, firav; delicat, fin¹. ♦ (Despre manifestările ființelor) Plin de delicatețe (sufletească); sensibil. 2. (Despre oameni și animale) Mofturos, dificil la mâncare. ♦ (Despre plante) Care nu rezistă la frig sau la căldură excesivă. 3. (Despre lucruri, acțiuni etc.) Care cere multă pricepere pentru a putea fi dus la bun sfârșit; anevoios, dificil. [Acc. și: gingáș] – Din magh. dial. dsingás.

DOOM

!gíngaș/gingáș adj. m., pl. gíngași/gingáși; f. gíngașă/gingáșă, art. gíngașa/gingáșa, pl. gíngașe/gingáșe

gingașului
GÍNGAȘ, -Ă, gingași, -e, adj. 1. (Despre ființe și obiecte) Plăpând, firav; delicat, fin¹. ♦ (Despre manifestările ființelor) Plin de delicatețe (sufletească); sensibil. 2. (Despre oameni și animale) Mofturos, dificil la mâncare. ♦ (Despre plante) Care nu rezistă la frig sau la căldură excesivă. 3. (Despre lucruri, acțiuni etc.) Care cere multă pricepere pentru a putea fi dus la bun sfârșit; anevoios, dificil. [Acc. și: gingáș] – Din magh. dial. dsingás.

DOOM

!gíngaș/gingáș adj. m., pl. gíngași/gingáși; f. gíngașă/gingáșă, art. gíngașa/gingáșa, pl. gíngașe/gingáșe

gingenă
GÍNGINĂ s. f. v. gingie.

DOOM

gingíe s. f., art. gingía, g.-d. art. gingíei; pl. gingíi, art. gingíile

gingia
GÍNGINĂ s. f. v. gingie.

DOOM

gingíe s. f., art. gingía, g.-d. art. gingíei; pl. gingíi, art. gingíile

gingie
GÍNGINĂ s. f. v. gingie.

DOOM

gingíe s. f., art. gingía, g.-d. art. gingíei; pl. gingíi, art. gingíile

gingiei
GÍNGINĂ s. f. v. gingie.

DOOM

gingíe s. f., art. gingía, g.-d. art. gingíei; pl. gingíi, art. gingíile

gingii
GÍNGINĂ s. f. v. gingie.

DOOM

gingíe s. f., art. gingía, g.-d. art. gingíei; pl. gingíi, art. gingíile

gingiile
GÍNGINĂ s. f. v. gingie.

DOOM

gingíe s. f., art. gingía, g.-d. art. gingíei; pl. gingíi, art. gingíile

gingiilor
GÍNGINĂ s. f. v. gingie.

DOOM

gingíe s. f., art. gingía, g.-d. art. gingíei; pl. gingíi, art. gingíile

gingină
GÍNGINĂ s. f. v. gingie.

DOOM

gingíe s. f., art. gingía, g.-d. art. gingíei; pl. gingíi, art. gingíile

gingirica
GINGIRÍCĂ, gingirici, s. f. Mic pește marin, asemănător cu scrumbia de Dunăre (Clupeonella delicatula). – Et. nec.

gingirici
GINGIRÍCĂ, gingirici, s. f. Mic pește marin, asemănător cu scrumbia de Dunăre (Clupeonella delicatula). – Et. nec.

gingiricii
GINGIRÍCĂ, gingirici, s. f. Mic pește marin, asemănător cu scrumbia de Dunăre (Clupeonella delicatula). – Et. nec.

gingiricile
GINGIRÍCĂ, gingirici, s. f. Mic pește marin, asemănător cu scrumbia de Dunăre (Clupeonella delicatula). – Et. nec.

gingiricilor
GINGIRÍCĂ, gingirici, s. f. Mic pește marin, asemănător cu scrumbia de Dunăre (Clupeonella delicatula). – Et. nec.

gingirică
GINGIRÍCĂ, gingirici, s. f. Mic pește marin, asemănător cu scrumbia de Dunăre (Clupeonella delicatula). – Et. nec.

DOOM

!gingirícă s. f., g.-d. art. gingirícii; pl. gingiríci

gingirlia
GINGIRLÍE, gingirlii, adj. f. (Înv.; în sintagma) Cafea gingirlie = cafea turcească cu caimac. – Cf. tc. cicili „drăguț, nostim”.

DOOM

gingirlíe (înv.) adj. f., pl. gingirlíi

gingirlie
GINGIRLÍE, gingirlii, adj. f. (Înv.; în sintagma) Cafea gingirlie = cafea turcească cu caimac. – Cf. tc. cicili „drăguț, nostim”.

DOOM

gingirlíe (înv.) adj. f., pl. gingirlíi

gingirliei
GINGIRLÍE, gingirlii, adj. f. (Înv.; în sintagma) Cafea gingirlie = cafea turcească cu caimac. – Cf. tc. cicili „drăguț, nostim”.

DOOM

gingirlíe (înv.) adj. f., pl. gingirlíi

gingirlii
GINGIRLÍE, gingirlii, adj. f. (Înv.; în sintagma) Cafea gingirlie = cafea turcească cu caimac. – Cf. tc. cicili „drăguț, nostim”.

DOOM

gingirlíe (înv.) adj. f., pl. gingirlíi

gingirliile
GINGIRLÍE, gingirlii, adj. f. (Înv.; în sintagma) Cafea gingirlie = cafea turcească cu caimac. – Cf. tc. cicili „drăguț, nostim”.

DOOM

gingirlíe (înv.) adj. f., pl. gingirlíi

gingirliilor
GINGIRLÍE, gingirlii, adj. f. (Înv.; în sintagma) Cafea gingirlie = cafea turcească cu caimac. – Cf. tc. cicili „drăguț, nostim”.

DOOM

gingirlíe (înv.) adj. f., pl. gingirlíi

gingirliu
GINGIRLÍU, -ÍE, gingirlii, adj. (Munt., despre cafeaua turcească) Cu caimac. Și de la mine o cafea gingirlie... lui Efendi. DELAVRANCEA, V. V. 67.

gingival
GINGIVÁL, -Ă, gingivali, -e, adj. Care aparține gingiei, privitor la gingie. – Din fr. gingival.

DOOM

gingivál adj. m., pl. gingiváli; f. gingiválă, pl. gingivále

gingivala
GINGIVÁL, -Ă, gingivali, -e, adj. Care aparține gingiei, privitor la gingie. – Din fr. gingival.

DOOM

gingivál adj. m., pl. gingiváli; f. gingiválă, pl. gingivále

gingivale
GINGIVÁL, -Ă, gingivali, -e, adj. Care aparține gingiei, privitor la gingie. – Din fr. gingival.

DOOM

gingivál adj. m., pl. gingiváli; f. gingiválă, pl. gingivále

gingivalei
GINGIVÁL, -Ă, gingivali, -e, adj. Care aparține gingiei, privitor la gingie. – Din fr. gingival.

DOOM

gingivál adj. m., pl. gingiváli; f. gingiválă, pl. gingivále

gingivalele
GINGIVÁL, -Ă, gingivali, -e, adj. Care aparține gingiei, privitor la gingie. – Din fr. gingival.

DOOM

gingivál adj. m., pl. gingiváli; f. gingiválă, pl. gingivále

gingivalelor
GINGIVÁL, -Ă, gingivali, -e, adj. Care aparține gingiei, privitor la gingie. – Din fr. gingival.

DOOM

gingivál adj. m., pl. gingiváli; f. gingiválă, pl. gingivále

gingivali
GINGIVÁL, -Ă, gingivali, -e, adj. Care aparține gingiei, privitor la gingie. – Din fr. gingival.

DOOM

gingivál adj. m., pl. gingiváli; f. gingiválă, pl. gingivále

gingivalii
GINGIVÁL, -Ă, gingivali, -e, adj. Care aparține gingiei, privitor la gingie. – Din fr. gingival.

DOOM

gingivál adj. m., pl. gingiváli; f. gingiválă, pl. gingivále

gingivalilor
GINGIVÁL, -Ă, gingivali, -e, adj. Care aparține gingiei, privitor la gingie. – Din fr. gingival.

DOOM

gingivál adj. m., pl. gingiváli; f. gingiválă, pl. gingivále

gingivalul
GINGIVÁL, -Ă, gingivali, -e, adj. Care aparține gingiei, privitor la gingie. – Din fr. gingival.

DOOM

gingivál adj. m., pl. gingiváli; f. gingiválă, pl. gingivále

gingivalului
GINGIVÁL, -Ă, gingivali, -e, adj. Care aparține gingiei, privitor la gingie. – Din fr. gingival.

DOOM

gingivál adj. m., pl. gingiváli; f. gingiválă, pl. gingivále

gingivectomie
GINGIVECTOMÍE s.f. (Med.) Rezecție a pereților gingivali ai pungilor parodontale. [Gen. -iei / < fr. gingivectomie, cf. lat. gingiva – gingie, gr. ektome – excizie].

gingivita
GINGIVÍTĂ, gingivite, s. f. Boală care constă în inflamația gingiilor. – Din fr. gingivite.

DOOM

gingivítă s. f., g.-d. art. gingivítei; pl. gingivíte

gingivite
GINGIVÍTĂ, gingivite, s. f. Boală care constă în inflamația gingiilor. – Din fr. gingivite.

DOOM

gingivítă s. f., g.-d. art. gingivítei; pl. gingivíte

gingivitei
GINGIVÍTĂ, gingivite, s. f. Boală care constă în inflamația gingiilor. – Din fr. gingivite.

DOOM

gingivítă s. f., g.-d. art. gingivítei; pl. gingivíte

gingivitele
GINGIVÍTĂ, gingivite, s. f. Boală care constă în inflamația gingiilor. – Din fr. gingivite.

DOOM

gingivítă s. f., g.-d. art. gingivítei; pl. gingivíte

gingivitelor
GINGIVÍTĂ, gingivite, s. f. Boală care constă în inflamația gingiilor. – Din fr. gingivite.

DOOM

gingivítă s. f., g.-d. art. gingivítei; pl. gingivíte

gingivoragia
GINGIVORAGÍE s.f. (Med.) Sângerare a gingiilor. [Gen. -iei / < fr. gingivorragie].

gingivoragie
GINGIVORAGÍE s.f. (Med.) Sângerare a gingiilor. [Gen. -iei / < fr. gingivorragie].

gingivoragiei
GINGIVORAGÍE s.f. (Med.) Sângerare a gingiilor. [Gen. -iei / < fr. gingivorragie].

gingivoragii
GINGIVORAGÍE s.f. (Med.) Sângerare a gingiilor. [Gen. -iei / < fr. gingivorragie].

ginglim
GINGLÍM s.n. (Anat.) Articulație a oaselor în formă de balama. [< fr. ginglyme, cf. gr. ginglymos – balama].

gingășel
GINGĂȘÉL, -EÁ, -ÍCĂ, gingășei, -ele, adj. Diminutiv al lui gingaș (1). Mîndră, mîndruleana mea, Floricică gingășea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 23. Nevăstuice tinerele, Copilițe gingășele. ALECSANDRI, P. P. 36. Dragă-mi e lelița mică Si de trup cam gingășică. id. ib. 337.

gingășia
GINGĂȘÍE, gingășii, s. f. 1. Calitate a ceea ce este gingaș, plăpând, firav, delicat, fin¹; frăgezime, grație, delicatețe. ♦ Manifestare plină de delicatețe, de sensibilitate, de duioșie. 2. Însușirea unei plante de a nu putea rezista frigului sau căldurii excesive. – Gingaș + suf. -ie.

DOOM

gingășíe s. f., art. gingășía, g.-d. art. gingășíei; pl. gingășíi, art. gingășíile

gingășie
GINGĂȘÍE, gingășii, s. f. 1. Calitate a ceea ce este gingaș, plăpând, firav, delicat, fin¹; frăgezime, grație, delicatețe. ♦ Manifestare plină de delicatețe, de sensibilitate, de duioșie. 2. Însușirea unei plante de a nu putea rezista frigului sau căldurii excesive. – Gingaș + suf. -ie.

DOOM

gingășíe s. f., art. gingășía, g.-d. art. gingășíei; pl. gingășíi, art. gingășíile

gingășiei
GINGĂȘÍE, gingășii, s. f. 1. Calitate a ceea ce este gingaș, plăpând, firav, delicat, fin¹; frăgezime, grație, delicatețe. ♦ Manifestare plină de delicatețe, de sensibilitate, de duioșie. 2. Însușirea unei plante de a nu putea rezista frigului sau căldurii excesive. – Gingaș + suf. -ie.

DOOM

gingășíe s. f., art. gingășía, g.-d. art. gingășíei; pl. gingășíi, art. gingășíile

gingășii
GINGĂȘÍE, gingășii, s. f. 1. Calitate a ceea ce este gingaș, plăpând, firav, delicat, fin¹; frăgezime, grație, delicatețe. ♦ Manifestare plină de delicatețe, de sensibilitate, de duioșie. 2. Însușirea unei plante de a nu putea rezista frigului sau căldurii excesive. – Gingaș + suf. -ie.

DOOM

gingășíe s. f., art. gingășía, g.-d. art. gingășíei; pl. gingășíi, art. gingășíile

gingășiile
GINGĂȘÍE, gingășii, s. f. 1. Calitate a ceea ce este gingaș, plăpând, firav, delicat, fin¹; frăgezime, grație, delicatețe. ♦ Manifestare plină de delicatețe, de sensibilitate, de duioșie. 2. Însușirea unei plante de a nu putea rezista frigului sau căldurii excesive. – Gingaș + suf. -ie.

DOOM

gingășíe s. f., art. gingășía, g.-d. art. gingășíei; pl. gingășíi, art. gingășíile

gingășiilor
GINGĂȘÍE, gingășii, s. f. 1. Calitate a ceea ce este gingaș, plăpând, firav, delicat, fin¹; frăgezime, grație, delicatețe. ♦ Manifestare plină de delicatețe, de sensibilitate, de duioșie. 2. Însușirea unei plante de a nu putea rezista frigului sau căldurii excesive. – Gingaș + suf. -ie.

DOOM

gingășíe s. f., art. gingășía, g.-d. art. gingășíei; pl. gingășíi, art. gingășíile

gini
GINÍ, ginesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A observa, a vedea, a zări. – Et. nec.

DOOM

giní (a ~) (arg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginésc, imperf. 3 sg. gineá; conj. prez. 3 să gineáscă

ginii
GINÍ, ginesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A observa, a vedea, a zări. – Et. nec.

DOOM

giní (a ~) (arg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginésc, imperf. 3 sg. gineá; conj. prez. 3 să gineáscă

ginim
GINÍ, ginesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A observa, a vedea, a zări. – Et. nec.

DOOM

giní (a ~) (arg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginésc, imperf. 3 sg. gineá; conj. prez. 3 să gineáscă

ginind
GINÍ, ginesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A observa, a vedea, a zări. – Et. nec.

DOOM

giní (a ~) (arg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginésc, imperf. 3 sg. gineá; conj. prez. 3 să gineáscă

ginire
GINÍ, ginesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A observa, a vedea, a zări. – Et. nec.

DOOM

giní (a ~) (arg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginésc, imperf. 3 sg. gineá; conj. prez. 3 să gineáscă

ginire
GINÍ, ginesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A observa, a vedea, a zări. – Et. nec.

giniră
GINÍ, ginesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A observa, a vedea, a zări. – Et. nec.

DOOM

giní (a ~) (arg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginésc, imperf. 3 sg. gineá; conj. prez. 3 să gineáscă

ginirăm
GINÍ, ginesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A observa, a vedea, a zări. – Et. nec.

DOOM

giní (a ~) (arg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginésc, imperf. 3 sg. gineá; conj. prez. 3 să gineáscă

ginirăți
GINÍ, ginesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A observa, a vedea, a zări. – Et. nec.

DOOM

giní (a ~) (arg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginésc, imperf. 3 sg. gineá; conj. prez. 3 să gineáscă

ginise
GINÍ, ginesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A observa, a vedea, a zări. – Et. nec.

DOOM

giní (a ~) (arg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginésc, imperf. 3 sg. gineá; conj. prez. 3 să gineáscă

ginisem
GINÍ, ginesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A observa, a vedea, a zări. – Et. nec.

DOOM

giní (a ~) (arg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginésc, imperf. 3 sg. gineá; conj. prez. 3 să gineáscă

giniseră
GINÍ, ginesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A observa, a vedea, a zări. – Et. nec.

DOOM

giní (a ~) (arg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginésc, imperf. 3 sg. gineá; conj. prez. 3 să gineáscă

giniserăm
GINÍ, ginesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A observa, a vedea, a zări. – Et. nec.

DOOM

giní (a ~) (arg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginésc, imperf. 3 sg. gineá; conj. prez. 3 să gineáscă

giniserăți
GINÍ, ginesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A observa, a vedea, a zări. – Et. nec.

DOOM

giní (a ~) (arg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginésc, imperf. 3 sg. gineá; conj. prez. 3 să gineáscă

giniseși
GINÍ, ginesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A observa, a vedea, a zări. – Et. nec.

DOOM

giní (a ~) (arg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginésc, imperf. 3 sg. gineá; conj. prez. 3 să gineáscă

giniseți
GINÍ, ginesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A observa, a vedea, a zări. – Et. nec.

DOOM

giní (a ~) (arg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginésc, imperf. 3 sg. gineá; conj. prez. 3 să gineáscă

ginit
GINÍ, ginesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A observa, a vedea, a zări. – Et. nec.

DOOM

giní (a ~) (arg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginésc, imperf. 3 sg. gineá; conj. prez. 3 să gineáscă

ginit
GINÍ, ginesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A observa, a vedea, a zări. – Et. nec.

ginitor
a prinde un ginitor expr. (intl. – d. hoții de buzunare) a întâlni o victimă care sesizează că i se fură din geantă sau din buzunar.

giniși
GINÍ, ginesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A observa, a vedea, a zări. – Et. nec.

DOOM

giní (a ~) (arg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginésc, imperf. 3 sg. gineá; conj. prez. 3 să gineáscă

giniți
GINÍ, ginesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A observa, a vedea, a zări. – Et. nec.

DOOM

giní (a ~) (arg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginésc, imperf. 3 sg. gineá; conj. prez. 3 să gineáscă

ginkgo
GINKGO s.m. (Bot.) Arbore străvechi originar din China, cu frunzele în evantai, cultivat ca plantă ornamentală. [< fr. ginkgo < cuv. chinez].

ginkgoul
GINKGO s.m. (Bot.) Arbore străvechi originar din China, cu frunzele în evantai, cultivat ca plantă ornamentală. [< fr. ginkgo < cuv. chinez].

ginkgoului
GINKGO s.m. (Bot.) Arbore străvechi originar din China, cu frunzele în evantai, cultivat ca plantă ornamentală. [< fr. ginkgo < cuv. chinez].

ginofor
GINOFÓR s.n. (Bot.) Peduncul rezultat din alungirea ultimului internodiu al axului floral, care poartă gineceul. [< germ. Gynophore, cf. gr. gyne – femeie, pherein – a purta].

ginostemium
GINOSTÉMIUM s.n. (Bot.) Formație columniferă, prezentă la florile orhideelor, rezultată prin concreșterea cu stilul gineceului. [< germ. Gynostemium, cf. gr. gyne – femeie, stemon – încovoiat].

ginseng
GINSÉNG s. m. Plantă din familia araliaceelor originară din China, folosită pentru proprietățile ei terapeutice deosebite; rădăcina-vieții (Panax). – Din fr., engl. ginseng.

ginsengul
GINSÉNG s. m. Plantă din familia araliaceelor originară din China, folosită pentru proprietățile ei terapeutice deosebite; rădăcina-vieții (Panax). – Din fr., engl. ginseng.

ginsengului
GINSÉNG s. m. Plantă din familia araliaceelor originară din China, folosită pentru proprietățile ei terapeutice deosebite; rădăcina-vieții (Panax). – Din fr., engl. ginseng.

gint
gint (gínturi), s. n. – (Înv.) Rasă, neam, națiune. – Mr. g’intă. Lat. gens (Pușcariu 722; Candrea-Dens., 747; REW 3735; DAR), cf. it., sp. gente, fr. gent. Este dublet al lui gintă, s. f. (rasă), latinism din sec. XIX, astăzi puțin folosit.

ginta
GÍNTĂ, ginți, s. f. Grup de oameni care provin dintr-un strămoș comun, formând unitatea de producție fundamentală a comunei primitive; formă de organizare socială proprie unui asemenea grup de oameni. ♦ (Livr.) Neam; origine. ◊ (Jur.) Dreptul ginților = dreptul internațional. – Din lat. gens, -ntis.

gintă
GÍNTĂ, ginți, s. f. Grup de oameni care provin dintr-un strămoș comun și formează unitatea de producție fundamentală a societății primitive. P-un șes larg sînt adunate Gințile din Himalaia. COȘBUC, P. I 72. ♦ (Învechit) Neam; origine. Multe morminte din timpii barbari și chiar din primii secoli ai creștinismului... ne-au dovedit, la deschiderea lor, persistența acestui uz la popoarele de gintă teutonică. ODOBESCU, S. II 198. ◊ Dreptul ginților = dreptul internațional. – Pl. și: (învechit) ginte (NEGRUZZI, S. I 201).

DOOM

gíntă s. f., g.-d. art. gínții; pl. ginți

ginul
GIN, (2) ginuri, s. n. 1. Băutură alcoolică obținută prin distilarea mustului fermentat de cereale, în care s-au pus boabe de ienupăr. 2. Sort, porție de gin (1). – Din engl., fr. gin.

DOOM

gin s. n., (sorturi, porții) pl. gínuri

ginului
GIN, (2) ginuri, s. n. 1. Băutură alcoolică obținută prin distilarea mustului fermentat de cereale, în care s-au pus boabe de ienupăr. 2. Sort, porție de gin (1). – Din engl., fr. gin.

DOOM

gin s. n., (sorturi, porții) pl. gínuri

ginuri
GIN, (2) ginuri, s. n. 1. Băutură alcoolică obținută prin distilarea mustului fermentat de cereale, în care s-au pus boabe de ienupăr. 2. Sort, porție de gin (1). – Din engl., fr. gin.

DOOM

gin s. n., (sorturi, porții) pl. gínuri

ginurile
GIN, (2) ginuri, s. n. 1. Băutură alcoolică obținută prin distilarea mustului fermentat de cereale, în care s-au pus boabe de ienupăr. 2. Sort, porție de gin (1). – Din engl., fr. gin.

DOOM

gin s. n., (sorturi, porții) pl. gínuri

ginurilor
GIN, (2) ginuri, s. n. 1. Băutură alcoolică obținută prin distilarea mustului fermentat de cereale, în care s-au pus boabe de ienupăr. 2. Sort, porție de gin (1). – Din engl., fr. gin.

DOOM

gin s. n., (sorturi, porții) pl. gínuri

gină
gină, gine s. f. filaj.

ginși
ginși s. m. pl. blugi, blue-jeans, pantaloni strâmți, confecționați dintr-un material special, foarte rezistenți, purtați mai ales de tineri.

ginți
GÍNTĂ, ginți, s. f. Grup de oameni care provin dintr-un strămoș comun, formând unitatea de producție fundamentală a comunei primitive; formă de organizare socială proprie unui asemenea grup de oameni. ♦ (Livr.) Neam; origine. ◊ (Jur.) Dreptul ginților = dreptul internațional. – Din lat. gens, -ntis.

ginții
GÍNTĂ, ginți, s. f. Grup de oameni care provin dintr-un strămoș comun, formând unitatea de producție fundamentală a comunei primitive; formă de organizare socială proprie unui asemenea grup de oameni. ♦ (Livr.) Neam; origine. ◊ (Jur.) Dreptul ginților = dreptul internațional. – Din lat. gens, -ntis.

gințile
GÍNTĂ, ginți, s. f. Grup de oameni care provin dintr-un strămoș comun, formând unitatea de producție fundamentală a comunei primitive; formă de organizare socială proprie unui asemenea grup de oameni. ♦ (Livr.) Neam; origine. ◊ (Jur.) Dreptul ginților = dreptul internațional. – Din lat. gens, -ntis.

ginților
GÍNTĂ, ginți, s. f. Grup de oameni care provin dintr-un strămoș comun, formând unitatea de producție fundamentală a comunei primitive; formă de organizare socială proprie unui asemenea grup de oameni. ♦ (Livr.) Neam; origine. ◊ (Jur.) Dreptul ginților = dreptul internațional. – Din lat. gens, -ntis.

gioablă
gioablă, gioable s. f. (intl.) persoană credulă / naivă / ușor de înșelat.

gioale
GIOL, gioale, s. n. (La jocul de arșice) Cantitatea de arșice pe care trebuie să o pună la un joc fiecare jucător. ◊ Expr. (Pop. și fam.) A face (sau a da) pui de giol = a) a câștiga toate arșicele adversarului; b) a fura, a șterpeli. – Din tc. cüll „totalitate”.

DOOM

!giol s. n., pl. gioále

gioalele
GIOL, gioale, s. n. (La jocul de arșice) Cantitatea de arșice pe care trebuie să o pună la un joc fiecare jucător. ◊ Expr. (Pop. și fam.) A face (sau a da) pui de giol = a) a câștiga toate arșicele adversarului; b) a fura, a șterpeli. – Din tc. cüll „totalitate”.

DOOM

!giol s. n., pl. gioále

gioalelor
GIOL, gioale, s. n. (La jocul de arșice) Cantitatea de arșice pe care trebuie să o pună la un joc fiecare jucător. ◊ Expr. (Pop. și fam.) A face (sau a da) pui de giol = a) a câștiga toate arșicele adversarului; b) a fura, a șterpeli. – Din tc. cüll „totalitate”.

DOOM

!giol s. n., pl. gioále

gioarsa
CIOÁRSĂ, cioarse, s. f. (Înv. și reg.) Unealtă cu tăișul uzat. ♦ Obiect de îmbrăcăminte uzat. [Var.: gioársă s. f.] – Cf. ucr. cersati „a zgâria”.

DOOM

gioársă (haină uzată) (fam.) (gioar-) s. f., g.-d. art. gioársei; pl. gioárse

gioarse
CIOÁRSĂ, cioarse, s. f. (Înv. și reg.) Unealtă cu tăișul uzat. ♦ Obiect de îmbrăcăminte uzat. [Var.: gioársă s. f.] – Cf. ucr. cersati „a zgâria”.

DOOM

gioársă (haină uzată) (fam.) (gioar-) s. f., g.-d. art. gioársei; pl. gioárse

gioarsei
CIOÁRSĂ, cioarse, s. f. (Înv. și reg.) Unealtă cu tăișul uzat. ♦ Obiect de îmbrăcăminte uzat. [Var.: gioársă s. f.] – Cf. ucr. cersati „a zgâria”.

DOOM

gioársă (haină uzată) (fam.) (gioar-) s. f., g.-d. art. gioársei; pl. gioárse

gioarsele
CIOÁRSĂ, cioarse, s. f. (Înv. și reg.) Unealtă cu tăișul uzat. ♦ Obiect de îmbrăcăminte uzat. [Var.: gioársă s. f.] – Cf. ucr. cersati „a zgâria”.

DOOM

gioársă (haină uzată) (fam.) (gioar-) s. f., g.-d. art. gioársei; pl. gioárse

gioarselor
CIOÁRSĂ, cioarse, s. f. (Înv. și reg.) Unealtă cu tăișul uzat. ♦ Obiect de îmbrăcăminte uzat. [Var.: gioársă s. f.] – Cf. ucr. cersati „a zgâria”.

DOOM

gioársă (haină uzată) (fam.) (gioar-) s. f., g.-d. art. gioársei; pl. gioárse

giobertit
GIOBERTÍT s.n. Carbonat natural de magneziu; magnezit. [Pron. gio-ber-. / < fr. giobertite, cf. Giobert – chimist italian].

DOOM

giobertít (gio-) s. n.

giocoso
GIOCÓSO adv. (Muz.; ca indicație de executare) Vesel, cu veselie. [Pr.: giocózo] – Cuv. it.

DOOM

giocóso (it.) [s pron. z] (gio-) adv.

giogărie
giogărie, giogării s. f. (adol.) idee.

giol
GIOL, gioale, s. n. (La jocul de arșice) Cantitatea de arșice pe care trebuie să o pună la un joc fiecare jucător. ◊ Expr. (Pop. și fam.) A face (sau a da) pui de giol = a) a câștiga toate arșicele adversarului; b) a fura, a șterpeli. – Din tc. cüll „totalitate”.

DOOM

!giol s. n., pl. gioále

giol
GIOL, gioale și gioluri, s. n. (La jocul cu arșice) Numărul de arșice pe care trebuie să-l pună la un joc fiecare jucător. ◊ Expr. A face (sau a da) pui de giol = a lua toate arșicele; fig. a șterpeli, a fura. Mai făceau pe ici pe colea și cîte un pui de giol cu gîștele și cu purceii de prin izlazuri. ODOBESCU, S. III 578. Nimenea nu știa să dea pui de giol ca dînsul. GHICA, S. 301.

giolar
GIOLÁR, giolari, s. m. (Înv.) Jucător (priceput) de arșice. – Giol + suf. -ar.

DOOM

giolár (înv.) (gio-) s. m., pl. giolári

giolari
GIOLÁR, giolari, s. m. (Înv.) Jucător (priceput) de arșice. – Giol + suf. -ar.

DOOM

giolár (înv.) (gio-) s. m., pl. giolári

giolarii
GIOLÁR, giolari, s. m. (Înv.) Jucător (priceput) de arșice. – Giol + suf. -ar.

DOOM

giolár (înv.) (gio-) s. m., pl. giolári

giolarilor
GIOLÁR, giolari, s. m. (Înv.) Jucător (priceput) de arșice. – Giol + suf. -ar.

DOOM

giolár (înv.) (gio-) s. m., pl. giolári

giolarul
GIOLÁR, giolari, s. m. (Înv.) Jucător (priceput) de arșice. – Giol + suf. -ar.

DOOM

giolár (înv.) (gio-) s. m., pl. giolári

giolarului
GIOLÁR, giolari, s. m. (Înv.) Jucător (priceput) de arșice. – Giol + suf. -ar.

DOOM

giolár (înv.) (gio-) s. m., pl. giolári

gioleală
gioleală, gioleli s. f. spargere, furt.

giolgi
GIÚLGIU, giulgiuri, s. n. (Și în forma giulgi) 1. Pînză subțire și fină, care se așterne peste ceva; învelitoare. Valurile izbite se înalță și se fugăresc ca niște fantome cu giulgiuri albe. ANGHEL-IOSIF, C. L. 223. Părea un tînăr voievod Cu păr de aur moale, Un vînăt giulgi se-ncheie nod Pe umerele goale. EMINESCU, O. I 170. ◊ Fig. Dedesubt, din cotlonul văii, dintr-o baltă aproape uscată, căptușită cu giulgi de mătasă verde, izbucni fără samă orăcăitul broaștelor. SADOVEANU, F. J. 283. Totul se îmbrăcase într-un giulgiu de ger și de întristare. ODOBESCU, S. III 208. Omătul acopere ca un giulgiu întristat coastele aprige ale munților. RUSSO, O. 135. 2. Pînză cu care se acoperă mortul. Pe un catafalc improvizat, acoperit cu un giulgi, zăcea cadavrul Nadinei. REBREANU, R. II 244. Anei nu-i plăcea Mă-sa ce zicea, Deci se tot gîndea, Moartă se făcea... Fira-i punea La cap făclioare, Făclii la picioare, Giulgiul preste față Cruce preste brață. COȘBUC, P. II 155. Luat-ai seama atunci la o ceață ce vine și se întinde ca un giulgiu mortuar piste vîrful turnurilor și a clopotniților. NEGRUZZI, S. I 270. – Pronunțat: giul-giu. - Pl. și: (s. m.) giulgi (TOPÎRCEANU, B. 102). – Variante: (Mold., Transilv.) giolgi (SBIERA, P- 68), giulgi s. n.

giolgău
giolgău, giolgăi s. m. penis erect.

gioli
gioli, giolesc v. t. a fura.

giolire
gioli, giolesc v. t. a fura.

giolit
giolit, -ă, gioliți, -ite adj. (d. lucruri) furat; de proveniență dubioasă.

giolul
GIOL, gioale, s. n. (La jocul de arșice) Cantitatea de arșice pe care trebuie să o pună la un joc fiecare jucător. ◊ Expr. (Pop. și fam.) A face (sau a da) pui de giol = a) a câștiga toate arșicele adversarului; b) a fura, a șterpeli. – Din tc. cüll „totalitate”.

DOOM

!giol s. n., pl. gioále

giolului
GIOL, gioale, s. n. (La jocul de arșice) Cantitatea de arșice pe care trebuie să o pună la un joc fiecare jucător. ◊ Expr. (Pop. și fam.) A face (sau a da) pui de giol = a) a câștiga toate arșicele adversarului; b) a fura, a șterpeli. – Din tc. cüll „totalitate”.

DOOM

!giol s. n., pl. gioále

gionat
GIONÁT, gionate, s. n. (Rar) Picior (de om). – Et. nec.

DOOM

gionát (rar) (gio-) s. n., pl. gionáte

gionate
GIONÁT, gionate, s. n. (Rar) Picior (de om). – Et. nec.

DOOM

gionát (rar) (gio-) s. n., pl. gionáte

gionatele
GIONÁT, gionate, s. n. (Rar) Picior (de om). – Et. nec.

DOOM

gionát (rar) (gio-) s. n., pl. gionáte

gionatelor
GIONÁT, gionate, s. n. (Rar) Picior (de om). – Et. nec.

DOOM

gionát (rar) (gio-) s. n., pl. gionáte

gionatul
GIONÁT, gionate, s. n. (Rar) Picior (de om). – Et. nec.

DOOM

gionát (rar) (gio-) s. n., pl. gionáte

gionatului
GIONÁT, gionate, s. n. (Rar) Picior (de om). – Et. nec.

DOOM

gionát (rar) (gio-) s. n., pl. gionáte

gionoate
gionoáte s. f. pl. – Picioare. – Var. gionate. Origine incertă. După Drăganu, Dacor., III, 696-98, de la *genate, și acesta din lat. *genuata. Numai în Munt. Cf. REW 1999.

giopsi
giopsi adj. de calitate superioară; excelent.

giorno
A GIÓRNO loc. adj., loc. adv. Ca ziua. Luminat a giorno. – Loc it.

DOOM

a giórno (it.) (gior-) loc. adj., loc. adv.

giostră
GIÓSTRĂ s.f. Compunere poetică în care se povestește despre o întrecere cavalerească. [Pron. gios-tră. / < it. giostra – turnir].

gipaet
GIPAÉT s.m. (Zool.) Pasăre mare de pradă care trăiește pe înălțimile munților; vulturul bărbos, zăgan. [< fr. gypaète, cf. gr. gyps – vultur, aetos – acvilă].

gips
GIPS s. n. v. ghips.

DOOM

ghips s. n., (obiecte, ornamente) pl. ghípsuri

gipsofila
GIPSOFÍLĂ s.f. Plantă erbacee cultivată pentru florile sale albe, roze sau roșii; (pop.) gipsăriță. [< fr. gypsophile].

gipsofile
GIPSOFÍLĂ s.f. Plantă erbacee cultivată pentru florile sale albe, roze sau roșii; (pop.) gipsăriță. [< fr. gypsophile].

gipsofilei
GIPSOFÍLĂ s.f. Plantă erbacee cultivată pentru florile sale albe, roze sau roșii; (pop.) gipsăriță. [< fr. gypsophile].

gipsofilele
GIPSOFÍLĂ s.f. Plantă erbacee cultivată pentru florile sale albe, roze sau roșii; (pop.) gipsăriță. [< fr. gypsophile].

gipsofilelor
GIPSOFÍLĂ s.f. Plantă erbacee cultivată pentru florile sale albe, roze sau roșii; (pop.) gipsăriță. [< fr. gypsophile].

gipsotecă
GIPSOTÉCĂ s. f. v. ghipsotecă.

DOOM

ghipsotécă s. f., g.-d. art. ghipsotécii; pl. ghipsotéci

gir
GIR, giruri, s. n. 1. Semnătură pe o cambie prin care proprietarul cambiei dispune plata sumei prevăzute în document către o anumită persoană și la o dată anumită. 2. Mijloc, act prin care cineva garantează pentru acțiunile, cinstea, angajamentele etc. cuiva. – Din it. gira, germ. Giro.

DOOM

gir s. n., pl. gíruri

gir
GIR- v. giro-.

gir
-GIR Element secund de compunere savantă cu semnificația „cerc”, „rotativ”. [< fr. -gyre].

gira
GIRÁ² vb. I v. gera.

DOOM

gerá (a ~) (a administra) vb., ind. prez. 3 gereáză

gira
GIRÁ², girez, vb. I. Tranz. V. gera.

DOOM

girá (a ~) (a garanta) vb., ind. prez. 3 gireáză

girafa
GIRÁFĂ, girafe, s. f. 1. Gen de mamifere rumegătoare cu gâtul și picioarele de dinainte lungi, cu capul mic, cu blana albicioasă cu pete brune, care trăiesc în Africa (Giraffa); animal care face parte din acest gen. 2. Suport care permite deplasarea unui microfon (în scenele în care actorii, cântăreții etc. se mișcă în scenă). – Din fr. girafe.

DOOM

giráfă s. f., g.-d. art. giráfei; pl. giráfe

girafe
GIRÁFĂ, girafe, s. f. 1. Gen de mamifere rumegătoare cu gâtul și picioarele de dinainte lungi, cu capul mic, cu blana albicioasă cu pete brune, care trăiesc în Africa (Giraffa); animal care face parte din acest gen. 2. Suport care permite deplasarea unui microfon (în scenele în care actorii, cântăreții etc. se mișcă în scenă). – Din fr. girafe.

DOOM

giráfă s. f., g.-d. art. giráfei; pl. giráfe

girafei
GIRÁFĂ, girafe, s. f. 1. Gen de mamifere rumegătoare cu gâtul și picioarele de dinainte lungi, cu capul mic, cu blana albicioasă cu pete brune, care trăiesc în Africa (Giraffa); animal care face parte din acest gen. 2. Suport care permite deplasarea unui microfon (în scenele în care actorii, cântăreții etc. se mișcă în scenă). – Din fr. girafe.

DOOM

giráfă s. f., g.-d. art. giráfei; pl. giráfe

girafele
GIRÁFĂ, girafe, s. f. 1. Gen de mamifere rumegătoare cu gâtul și picioarele de dinainte lungi, cu capul mic, cu blana albicioasă cu pete brune, care trăiesc în Africa (Giraffa); animal care face parte din acest gen. 2. Suport care permite deplasarea unui microfon (în scenele în care actorii, cântăreții etc. se mișcă în scenă). – Din fr. girafe.

DOOM

giráfă s. f., g.-d. art. giráfei; pl. giráfe

girafelor
GIRÁFĂ, girafe, s. f. 1. Gen de mamifere rumegătoare cu gâtul și picioarele de dinainte lungi, cu capul mic, cu blana albicioasă cu pete brune, care trăiesc în Africa (Giraffa); animal care face parte din acest gen. 2. Suport care permite deplasarea unui microfon (în scenele în care actorii, cântăreții etc. se mișcă în scenă). – Din fr. girafe.

DOOM

giráfă s. f., g.-d. art. giráfei; pl. giráfe

girai
GIRÁ² vb. I v. gera.

DOOM

gerá (a ~) (a administra) vb., ind. prez. 3 gereáză

girai
GIRÁ², girez, vb. I. Tranz. V. gera.

DOOM

girá (a ~) (a garanta) vb., ind. prez. 3 gireáză

giram
GIRÁ² vb. I v. gera.

DOOM

gerá (a ~) (a administra) vb., ind. prez. 3 gereáză

giram
GIRÁ², girez, vb. I. Tranz. V. gera.

DOOM

girá (a ~) (a garanta) vb., ind. prez. 3 gireáză

girandola
GIRANDÓLĂ, girandole, s. f. 1. Candelabru cu mai multe brațe. 2. (La pl.) Cercei cu diamante. – Din fr. girandole.

DOOM

girandólă s. f., g.-d. art. girandólei; pl. girandóle

girandole
GIRANDÓLĂ, girandole, s. f. 1. Candelabru cu mai multe brațe. 2. (La pl.) Cercei cu diamante. – Din fr. girandole.

DOOM

girandólă s. f., g.-d. art. girandólei; pl. girandóle

girandolei
GIRANDÓLĂ, girandole, s. f. 1. Candelabru cu mai multe brațe. 2. (La pl.) Cercei cu diamante. – Din fr. girandole.

DOOM

girandólă s. f., g.-d. art. girandólei; pl. girandóle

girandolele
GIRANDÓLĂ, girandole, s. f. 1. Candelabru cu mai multe brațe. 2. (La pl.) Cercei cu diamante. – Din fr. girandole.

DOOM

girandólă s. f., g.-d. art. girandólei; pl. girandóle

girandolelor
GIRANDÓLĂ, girandole, s. f. 1. Candelabru cu mai multe brațe. 2. (La pl.) Cercei cu diamante. – Din fr. girandole.

DOOM

girandólă s. f., g.-d. art. girandólei; pl. girandóle

girant
GIRÁNT², -Ă s. m. și f. v. gerant.

DOOM

gerántă (administratoare) (rar) s. f., g.-d. art. gerántei; pl. geránte

girant
GIRÁNT¹, -Ă giranți, -te, s. m. și f. Persoană care girează¹ (o cambie). – Din it. girante, germ. Girant.

DOOM

giránt (garant) s. m., pl. giránți

giranta
GIRÁNT², -Ă s. m. și f. v. gerant.

DOOM

gerántă (administratoare) (rar) s. f., g.-d. art. gerántei; pl. geránte

giranta
GIRÁNT¹, -Ă giranți, -te, s. m. și f. Persoană care girează¹ (o cambie). – Din it. girante, germ. Girant.

DOOM

*girántă (garantă) s. f., g.-d. art. girántei; pl. giránte

girante
GIRÁNT², -Ă s. m. și f. v. gerant.

DOOM

gerántă (administratoare) (rar) s. f., g.-d. art. gerántei; pl. geránte

girante
GIRÁNT², -Ă s. m. și f. v. gerant.

DOOM

gerántă (administratoare) (rar) s. f., g.-d. art. gerántei; pl. geránte

girante
GIRÁNT¹, -Ă giranți, -te, s. m. și f. Persoană care girează¹ (o cambie). – Din it. girante, germ. Girant.

DOOM

giránt (garant) s. m., pl. giránți

girante
GIRÁNT¹, -Ă giranți, -te, s. m. și f. Persoană care girează¹ (o cambie). – Din it. girante, germ. Girant.

DOOM

*girántă (garantă) s. f., g.-d. art. girántei; pl. giránte

girantei
GIRÁNT², -Ă s. m. și f. v. gerant.

DOOM

gerántă (administratoare) (rar) s. f., g.-d. art. gerántei; pl. geránte

girantei
GIRÁNT¹, -Ă giranți, -te, s. m. și f. Persoană care girează¹ (o cambie). – Din it. girante, germ. Girant.

DOOM

*girántă (garantă) s. f., g.-d. art. girántei; pl. giránte

girantele
GIRÁNT², -Ă s. m. și f. v. gerant.

DOOM

gerántă (administratoare) (rar) s. f., g.-d. art. gerántei; pl. geránte

girantele
GIRÁNT¹, -Ă giranți, -te, s. m. și f. Persoană care girează¹ (o cambie). – Din it. girante, germ. Girant.

DOOM

*girántă (garantă) s. f., g.-d. art. girántei; pl. giránte

girantelor
GIRÁNT², -Ă s. m. și f. v. gerant.

DOOM

gerántă (administratoare) (rar) s. f., g.-d. art. gerántei; pl. geránte

girantelor
GIRÁNT¹, -Ă giranți, -te, s. m. și f. Persoană care girează¹ (o cambie). – Din it. girante, germ. Girant.

DOOM

*girántă (garantă) s. f., g.-d. art. girántei; pl. giránte

giranto
GIRÁNT², -Ă s. m. și f. v. gerant.

DOOM

gerántă (administratoare) (rar) s. f., g.-d. art. gerántei; pl. geránte

giranto
GIRÁNT¹, -Ă giranți, -te, s. m. și f. Persoană care girează¹ (o cambie). – Din it. girante, germ. Girant.

DOOM

*girántă (garantă) s. f., g.-d. art. girántei; pl. giránte

girantul
GIRÁNT², -Ă s. m. și f. v. gerant.

DOOM

gerántă (administratoare) (rar) s. f., g.-d. art. gerántei; pl. geránte

girantul
GIRÁNT¹, -Ă giranți, -te, s. m. și f. Persoană care girează¹ (o cambie). – Din it. girante, germ. Girant.

DOOM

giránt (garant) s. m., pl. giránți

girantule
GIRÁNT², -Ă s. m. și f. v. gerant.

DOOM

gerántă (administratoare) (rar) s. f., g.-d. art. gerántei; pl. geránte

girantule
GIRÁNT¹, -Ă giranți, -te, s. m. și f. Persoană care girează¹ (o cambie). – Din it. girante, germ. Girant.

DOOM

giránt (garant) s. m., pl. giránți

girantului
GIRÁNT², -Ă s. m. și f. v. gerant.

DOOM

gerántă (administratoare) (rar) s. f., g.-d. art. gerántei; pl. geránte

girantului
GIRÁNT¹, -Ă giranți, -te, s. m. și f. Persoană care girează¹ (o cambie). – Din it. girante, germ. Girant.

DOOM

giránt (garant) s. m., pl. giránți

giranți
GIRÁNT², -Ă s. m. și f. v. gerant.

DOOM

gerántă (administratoare) (rar) s. f., g.-d. art. gerántei; pl. geránte

giranți
GIRÁNT¹, -Ă giranți, -te, s. m. și f. Persoană care girează¹ (o cambie). – Din it. girante, germ. Girant.

DOOM

giránt (garant) s. m., pl. giránți

giranții
GIRÁNT², -Ă s. m. și f. v. gerant.

DOOM

gerántă (administratoare) (rar) s. f., g.-d. art. gerántei; pl. geránte

giranții
GIRÁNT¹, -Ă giranți, -te, s. m. și f. Persoană care girează¹ (o cambie). – Din it. girante, germ. Girant.

DOOM

giránt (garant) s. m., pl. giránți

giranților
GIRÁNT², -Ă s. m. și f. v. gerant.

DOOM

gerántă (administratoare) (rar) s. f., g.-d. art. gerántei; pl. geránte

giranților
GIRÁNT¹, -Ă giranți, -te, s. m. și f. Persoană care girează¹ (o cambie). – Din it. girante, germ. Girant.

DOOM

giránt (garant) s. m., pl. giránți

girare
GIRÁ² vb. I v. gera.

DOOM

gerá (a ~) (a administra) vb., ind. prez. 3 gereáză

girare
GIRÁ², girez, vb. I. Tranz. V. gera.

DOOM

girá (a ~) (a garanta) vb., ind. prez. 3 gireáză

girare
GIRÁRE s.f. 1. Acțiunea de a gira. 2. V. gerare. [< gira].

DOOM

giráre (garantare) s. f., g.-d. art. girắrii

girarea
GIRÁRE s.f. 1. Acțiunea de a gira. 2. V. gerare. [< gira].

DOOM

giráre (garantare) s. f., g.-d. art. girắrii

girară
GIRÁ² vb. I v. gera.

DOOM

gerá (a ~) (a administra) vb., ind. prez. 3 gereáză

girară
GIRÁ², girez, vb. I. Tranz. V. gera.

DOOM

girá (a ~) (a garanta) vb., ind. prez. 3 gireáză

girarăm
GIRÁ² vb. I v. gera.

DOOM

gerá (a ~) (a administra) vb., ind. prez. 3 gereáză

girarăm
GIRÁ², girez, vb. I. Tranz. V. gera.

DOOM

girá (a ~) (a garanta) vb., ind. prez. 3 gireáză

girarăți
GIRÁ² vb. I v. gera.

DOOM

gerá (a ~) (a administra) vb., ind. prez. 3 gereáză

girarăți
GIRÁ², girez, vb. I. Tranz. V. gera.

DOOM

girá (a ~) (a garanta) vb., ind. prez. 3 gireáză

girase
GIRÁ² vb. I v. gera.

DOOM

gerá (a ~) (a administra) vb., ind. prez. 3 gereáză

girase
GIRÁ², girez, vb. I. Tranz. V. gera.

DOOM

girá (a ~) (a garanta) vb., ind. prez. 3 gireáză

girasem
GIRÁ² vb. I v. gera.

DOOM

gerá (a ~) (a administra) vb., ind. prez. 3 gereáză

girasem
GIRÁ², girez, vb. I. Tranz. V. gera.

DOOM

girá (a ~) (a garanta) vb., ind. prez. 3 gireáză

giraseră
GIRÁ² vb. I v. gera.

DOOM

gerá (a ~) (a administra) vb., ind. prez. 3 gereáză

giraseră
GIRÁ², girez, vb. I. Tranz. V. gera.

DOOM

girá (a ~) (a garanta) vb., ind. prez. 3 gireáză

giraserăm
GIRÁ² vb. I v. gera.

DOOM

gerá (a ~) (a administra) vb., ind. prez. 3 gereáză

giraserăm
GIRÁ², girez, vb. I. Tranz. V. gera.

DOOM

girá (a ~) (a garanta) vb., ind. prez. 3 gireáză

giraserăți
GIRÁ² vb. I v. gera.

DOOM

gerá (a ~) (a administra) vb., ind. prez. 3 gereáză

giraserăți
GIRÁ², girez, vb. I. Tranz. V. gera.

DOOM

girá (a ~) (a garanta) vb., ind. prez. 3 gireáză

giraseși
GIRÁ² vb. I v. gera.

DOOM

gerá (a ~) (a administra) vb., ind. prez. 3 gereáză

giraseși
GIRÁ², girez, vb. I. Tranz. V. gera.

DOOM

girá (a ~) (a garanta) vb., ind. prez. 3 gireáză

giraseți
GIRÁ² vb. I v. gera.

DOOM

gerá (a ~) (a administra) vb., ind. prez. 3 gereáză

giraseți
GIRÁ², girez, vb. I. Tranz. V. gera.

DOOM

girá (a ~) (a garanta) vb., ind. prez. 3 gireáză

girat
GIRÁ² vb. I v. gera.

DOOM

gerá (a ~) (a administra) vb., ind. prez. 3 gereáză

girat
GIRÁ², girez, vb. I. Tranz. V. gera.

DOOM

girá (a ~) (a garanta) vb., ind. prez. 3 gireáză

girat
GIRÁ², girez, vb. I. Tranz. V. gera.

DOOM

girá (a ~) (a garanta) vb., ind. prez. 3 gireáză

giratar
GIRATÁR, giratari, s. m. Persoană în favoarea căreia este girată¹ o cambie. – Din it. giratario.

DOOM

giratár s. m., pl. giratári

giratari
GIRATÁR, giratari, s. m. Persoană în favoarea căreia este girată¹ o cambie. – Din it. giratario.

DOOM

giratár s. m., pl. giratári

giratarii
GIRATÁR, giratari, s. m. Persoană în favoarea căreia este girată¹ o cambie. – Din it. giratario.

DOOM

giratár s. m., pl. giratári

giratarilor
GIRATÁR, giratari, s. m. Persoană în favoarea căreia este girată¹ o cambie. – Din it. giratario.

DOOM

giratár s. m., pl. giratári

giratarul
GIRATÁR, giratari, s. m. Persoană în favoarea căreia este girată¹ o cambie. – Din it. giratario.

DOOM

giratár s. m., pl. giratári

giratarului
GIRATÁR, giratari, s. m. Persoană în favoarea căreia este girată¹ o cambie. – Din it. giratario.

DOOM

giratár s. m., pl. giratári

giratoria
GIRATÓRIU, -IE, giratorii, adj. (Despre o mișcare) De rotație, circular. ◊ Sens giratoriu = sens de circulație la o intersecție, într-o piață etc., potrivit căruia un vehicul este obligat să facă o rotație de la dreapta la stânga. – Din fr. giratoire.

DOOM

giratóriu [riu pron. riu] adj. m., f. giratórie (-ri-e); pl. m. și f. giratórii

giratorie
GIRATÓRIU, -IE, giratorii, adj. (Despre o mișcare) De rotație, circular. ◊ Sens giratoriu = sens de circulație la o intersecție, într-o piață etc., potrivit căruia un vehicul este obligat să facă o rotație de la dreapta la stânga. – Din fr. giratoire.

DOOM

giratóriu [riu pron. riu] adj. m., f. giratórie (-ri-e); pl. m. și f. giratórii

giratoriei
GIRATÓRIU, -IE, giratorii, adj. (Despre o mișcare) De rotație, circular. ◊ Sens giratoriu = sens de circulație la o intersecție, într-o piață etc., potrivit căruia un vehicul este obligat să facă o rotație de la dreapta la stânga. – Din fr. giratoire.

DOOM

giratóriu [riu pron. riu] adj. m., f. giratórie (-ri-e); pl. m. și f. giratórii

giratorii
GIRATÓRIU, -IE, giratorii, adj. (Despre o mișcare) De rotație, circular. ◊ Sens giratoriu = sens de circulație la o intersecție, într-o piață etc., potrivit căruia un vehicul este obligat să facă o rotație de la dreapta la stânga. – Din fr. giratoire.

DOOM

giratóriu [riu pron. riu] adj. m., f. giratórie (-ri-e); pl. m. și f. giratórii

giratoriii
GIRATÓRIU, -IE, giratorii, adj. (Despre o mișcare) De rotație, circular. ◊ Sens giratoriu = sens de circulație la o intersecție, într-o piață etc., potrivit căruia un vehicul este obligat să facă o rotație de la dreapta la stânga. – Din fr. giratoire.

DOOM

giratóriu [riu pron. riu] adj. m., f. giratórie (-ri-e); pl. m. și f. giratórii

giratoriile
GIRATÓRIU, -IE, giratorii, adj. (Despre o mișcare) De rotație, circular. ◊ Sens giratoriu = sens de circulație la o intersecție, într-o piață etc., potrivit căruia un vehicul este obligat să facă o rotație de la dreapta la stânga. – Din fr. giratoire.

DOOM

giratóriu [riu pron. riu] adj. m., f. giratórie (-ri-e); pl. m. și f. giratórii

giratoriilor
GIRATÓRIU, -IE, giratorii, adj. (Despre o mișcare) De rotație, circular. ◊ Sens giratoriu = sens de circulație la o intersecție, într-o piață etc., potrivit căruia un vehicul este obligat să facă o rotație de la dreapta la stânga. – Din fr. giratoire.

DOOM

giratóriu [riu pron. riu] adj. m., f. giratórie (-ri-e); pl. m. și f. giratórii

giratoriu
GIRATÓRIU, -IE, giratorii, adj. (Despre o mișcare) De rotație, circular. ◊ Sens giratoriu = sens de circulație la o intersecție, într-o piață etc., potrivit căruia un vehicul este obligat să facă o rotație de la dreapta la stânga. – Din fr. giratoire.

DOOM

giratóriu [riu pron. riu] adj. m., f. giratórie (-ri-e); pl. m. și f. giratórii

giratoriul
GIRATÓRIU, -IE, giratorii, adj. (Despre o mișcare) De rotație, circular. ◊ Sens giratoriu = sens de circulație la o intersecție, într-o piață etc., potrivit căruia un vehicul este obligat să facă o rotație de la dreapta la stânga. – Din fr. giratoire.

DOOM

giratóriu [riu pron. riu] adj. m., f. giratórie (-ri-e); pl. m. și f. giratórii

giratoriului
GIRATÓRIU, -IE, giratorii, adj. (Despre o mișcare) De rotație, circular. ◊ Sens giratoriu = sens de circulație la o intersecție, într-o piață etc., potrivit căruia un vehicul este obligat să facă o rotație de la dreapta la stânga. – Din fr. giratoire.

DOOM

giratóriu [riu pron. riu] adj. m., f. giratórie (-ri-e); pl. m. și f. giratórii

girau
GIRÁ² vb. I v. gera.

DOOM

gerá (a ~) (a administra) vb., ind. prez. 3 gereáză

girau
GIRÁ², girez, vb. I. Tranz. V. gera.

DOOM

girá (a ~) (a garanta) vb., ind. prez. 3 gireáză

giravioane
GIRAVIÓN, giravioane, s. n. Nume generic dat aeronavelor cu aripile având o mișcare giratorie. [Pr.: -vi-on] – Din fr. giravion.

DOOM

!giravión (gi-ra-/gir-a-) s. n., pl. giravioáne

giravioanele
GIRAVIÓN, giravioane, s. n. Nume generic dat aeronavelor cu aripile având o mișcare giratorie. [Pr.: -vi-on] – Din fr. giravion.

DOOM

!giravión (gi-ra-/gir-a-) s. n., pl. giravioáne

giravioanelor
GIRAVIÓN, giravioane, s. n. Nume generic dat aeronavelor cu aripile având o mișcare giratorie. [Pr.: -vi-on] – Din fr. giravion.

DOOM

!giravión (gi-ra-/gir-a-) s. n., pl. giravioáne

giravion
GIRAVIÓN, giravioane, s. n. Nume generic dat aeronavelor cu aripile având o mișcare giratorie. [Pr.: -vi-on] – Din fr. giravion.

DOOM

!giravión (gi-ra-/gir-a-) s. n., pl. giravioáne

giravionul
GIRAVIÓN, giravioane, s. n. Nume generic dat aeronavelor cu aripile având o mișcare giratorie. [Pr.: -vi-on] – Din fr. giravion.

DOOM

!giravión (gi-ra-/gir-a-) s. n., pl. giravioáne

giravionului
GIRAVIÓN, giravioane, s. n. Nume generic dat aeronavelor cu aripile având o mișcare giratorie. [Pr.: -vi-on] – Din fr. giravion.

DOOM

!giravión (gi-ra-/gir-a-) s. n., pl. giravioáne

girași
GIRÁ² vb. I v. gera.

DOOM

gerá (a ~) (a administra) vb., ind. prez. 3 gereáză

girași
GIRÁ², girez, vb. I. Tranz. V. gera.

DOOM

girá (a ~) (a garanta) vb., ind. prez. 3 gireáză

girați
GIRÁ² vb. I v. gera.

DOOM

gerá (a ~) (a administra) vb., ind. prez. 3 gereáză

girați
GIRÁ², girez, vb. I. Tranz. V. gera.

DOOM

girá (a ~) (a garanta) vb., ind. prez. 3 gireáză

girația
GIRÁȚIE, girații, s. f. (Tehn.) Mișcare circulară, de rotație. – Din fr. giration.

DOOM

giráție (-ți-e) s. f., art. giráția (-ți-a), g.-d. art. giráției; pl. giráții, art. giráțiile (-ți-i-)

girație
GIRÁȚIE, girații, s. f. (Tehn.) Mișcare circulară, de rotație. – Din fr. giration.

DOOM

giráție (-ți-e) s. f., art. giráția (-ți-a), g.-d. art. giráției; pl. giráții, art. giráțiile (-ți-i-)

girației
GIRÁȚIE, girații, s. f. (Tehn.) Mișcare circulară, de rotație. – Din fr. giration.

DOOM

giráție (-ți-e) s. f., art. giráția (-ți-a), g.-d. art. giráției; pl. giráții, art. giráțiile (-ți-i-)

girații
GIRÁȚIE, girații, s. f. (Tehn.) Mișcare circulară, de rotație. – Din fr. giration.

DOOM

giráție (-ți-e) s. f., art. giráția (-ți-a), g.-d. art. giráției; pl. giráții, art. giráțiile (-ți-i-)

girațiile
GIRÁȚIE, girații, s. f. (Tehn.) Mișcare circulară, de rotație. – Din fr. giration.

DOOM

giráție (-ți-e) s. f., art. giráția (-ți-a), g.-d. art. giráției; pl. giráții, art. giráțiile (-ți-i-)

girațiilor
GIRÁȚIE, girații, s. f. (Tehn.) Mișcare circulară, de rotație. – Din fr. giration.

DOOM

giráție (-ți-e) s. f., art. giráția (-ți-a), g.-d. art. giráției; pl. giráții, art. giráțiile (-ți-i-)

girațiune
GIRAȚIÚNE s.f. v. girație.

gireada
GIREÁDĂ, girezi, s. f. (Reg.) Șiră, stog (de grâu, de paie etc.). – Et. nec.

DOOM

gireádă (șiră, stog) (reg.) s. f., g.-d. art. girézii; pl. girézi

girează
GIRÁ² vb. I v. gera.

DOOM

gerá (a ~) (a administra) vb., ind. prez. 3 gereáză

girează
GIRÁ², girez, vb. I. Tranz. V. gera.

DOOM

girá (a ~) (a garanta) vb., ind. prez. 3 gireáză

girez
GIRÁ² vb. I v. gera.

DOOM

gerá (a ~) (a administra) vb., ind. prez. 3 gereáză

girez
GIRÁ², girez, vb. I. Tranz. V. gera.

DOOM

girá (a ~) (a garanta) vb., ind. prez. 3 gireáză

gireze
GIRÁ² vb. I v. gera.

DOOM

gerá (a ~) (a administra) vb., ind. prez. 3 gereáză

gireze
GIRÁ², girez, vb. I. Tranz. V. gera.

DOOM

girá (a ~) (a garanta) vb., ind. prez. 3 gireáză

girezi
GIRÁ² vb. I v. gera.

DOOM

gerá (a ~) (a administra) vb., ind. prez. 3 gereáză

girezi
GIRÁ², girez, vb. I. Tranz. V. gera.

DOOM

girá (a ~) (a garanta) vb., ind. prez. 3 gireáză

girezi
GIREÁDĂ, girezi, s. f. (Reg.) Șiră, stog (de grâu, de paie etc.). – Et. nec.

DOOM

gireádă (șiră, stog) (reg.) s. f., g.-d. art. girézii; pl. girézi

girezii
GIREÁDĂ, girezi, s. f. (Reg.) Șiră, stog (de grâu, de paie etc.). – Et. nec.

DOOM

gireádă (șiră, stog) (reg.) s. f., g.-d. art. girézii; pl. girézi

girezile
GIREÁDĂ, girezi, s. f. (Reg.) Șiră, stog (de grâu, de paie etc.). – Et. nec.

DOOM

gireádă (șiră, stog) (reg.) s. f., g.-d. art. girézii; pl. girézi

girezilor
GIREÁDĂ, girezi, s. f. (Reg.) Șiră, stog (de grâu, de paie etc.). – Et. nec.

DOOM

gireádă (șiră, stog) (reg.) s. f., g.-d. art. girézii; pl. girézi

girl
PIN-UP GIRL loc.s. Fată cu înfățișare atrăgătoare care apare în fotografii pe coperțile revistelor, la reclame etc. [Pron. pin-ap-gărl. / < engl. pin-up girl].

giro
GIRO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „cerc”, „rotativ”. [Var. gir-. / < fr. gyro-, cf. gr. gyros].

girobusola
GIROBUSÓLĂ s.f. Girocompas. [După fr. gyrocompas].

DOOM

girobusólă s. f., g.-d. art. girobusólei; pl. girobusóle

girobusole
GIROBUSÓLĂ s.f. Girocompas. [După fr. gyrocompas].

DOOM

girobusólă s. f., g.-d. art. girobusólei; pl. girobusóle

girobusolei
GIROBUSÓLĂ s.f. Girocompas. [După fr. gyrocompas].

DOOM

girobusólă s. f., g.-d. art. girobusólei; pl. girobusóle

girobusolele
GIROBUSÓLĂ s.f. Girocompas. [După fr. gyrocompas].

DOOM

girobusólă s. f., g.-d. art. girobusólei; pl. girobusóle

girobusolelor
GIROBUSÓLĂ s.f. Girocompas. [După fr. gyrocompas].

DOOM

girobusólă s. f., g.-d. art. girobusólei; pl. girobusóle

giroclinometre
GIROCLINOMÉTRU, giroclinometre, s. n. Clinometru giroscopic. – Din fr. gyroclinomètre.

DOOM

giroclinométru (-ro-cli-, -me-tru) s. n., art. giroclinométrul; pl. giroclinométre

giroclinometrele
GIROCLINOMÉTRU, giroclinometre, s. n. Clinometru giroscopic. – Din fr. gyroclinomètre.

DOOM

giroclinométru (-ro-cli-, -me-tru) s. n., art. giroclinométrul; pl. giroclinométre

giroclinometrelor
GIROCLINOMÉTRU, giroclinometre, s. n. Clinometru giroscopic. – Din fr. gyroclinomètre.

DOOM

giroclinométru (-ro-cli-, -me-tru) s. n., art. giroclinométrul; pl. giroclinométre

giroclinometru
GIROCLINOMÉTRU, giroclinometre, s. n. Clinometru giroscopic. – Din fr. gyroclinomètre.

DOOM

giroclinométru (-ro-cli-, -me-tru) s. n., art. giroclinométrul; pl. giroclinométre

giroclinometrul
GIROCLINOMÉTRU, giroclinometre, s. n. Clinometru giroscopic. – Din fr. gyroclinomètre.

DOOM

giroclinométru (-ro-cli-, -me-tru) s. n., art. giroclinométrul; pl. giroclinométre

giroclinometrului
GIROCLINOMÉTRU, giroclinometre, s. n. Clinometru giroscopic. – Din fr. gyroclinomètre.

DOOM

giroclinométru (-ro-cli-, -me-tru) s. n., art. giroclinométrul; pl. giroclinométre

girocompas
GIROCOMPÁS, girocompase, s. n. Girodirecțional. – Din fr. gyrocompas.

girocompase
GIROCOMPÁS, girocompase, s. n. Girodirecțional. – Din fr. gyrocompas.

girocompasele
GIROCOMPÁS, girocompase, s. n. Girodirecțional. – Din fr. gyrocompas.

girocompaselor
GIROCOMPÁS, girocompase, s. n. Girodirecțional. – Din fr. gyrocompas.

girocompasul
GIROCOMPÁS, girocompase, s. n. Girodirecțional. – Din fr. gyrocompas.

girocompasului
GIROCOMPÁS, girocompase, s. n. Girodirecțional. – Din fr. gyrocompas.

girodina
GIRODÍNĂ, girodine, s. f. Giravion la care sustentația în aer este asigurată de un rotor plasat independent de elice. – Din fr. girodyne.

DOOM

girodínă s. f., g.-d. art. girodínei; pl. girodíne

girodine
GIRODÍNĂ, girodine, s. f. Giravion la care sustentația în aer este asigurată de un rotor plasat independent de elice. – Din fr. girodyne.

DOOM

girodínă s. f., g.-d. art. girodínei; pl. girodíne

girodinei
GIRODÍNĂ, girodine, s. f. Giravion la care sustentația în aer este asigurată de un rotor plasat independent de elice. – Din fr. girodyne.

DOOM

girodínă s. f., g.-d. art. girodínei; pl. girodíne

girodinele
GIRODÍNĂ, girodine, s. f. Giravion la care sustentația în aer este asigurată de un rotor plasat independent de elice. – Din fr. girodyne.

DOOM

girodínă s. f., g.-d. art. girodínei; pl. girodíne

girodinelor
GIRODÍNĂ, girodine, s. f. Giravion la care sustentația în aer este asigurată de un rotor plasat independent de elice. – Din fr. girodyne.

DOOM

girodínă s. f., g.-d. art. girodínei; pl. girodíne

girodirecțional
GIRODIRECȚIONÁL, girodirecționale, s. n. Instrument de bord care indică, în grade, direcția avionului; girocompas. [Pr.: -ți-o-] – Giro[scop] + direcțional.

DOOM

girodirecționál (-ți-o-) s. n., pl. girodirecționále

girodirecționale
GIRODIRECȚIONÁL, girodirecționale, s. n. Instrument de bord care indică, în grade, direcția avionului; girocompas. [Pr.: -ți-o-] – Giro[scop] + direcțional.

DOOM

girodirecționál (-ți-o-) s. n., pl. girodirecționále

girodirecționalele
GIRODIRECȚIONÁL, girodirecționale, s. n. Instrument de bord care indică, în grade, direcția avionului; girocompas. [Pr.: -ți-o-] – Giro[scop] + direcțional.

DOOM

girodirecționál (-ți-o-) s. n., pl. girodirecționále

girodirecționalelor
GIRODIRECȚIONÁL, girodirecționale, s. n. Instrument de bord care indică, în grade, direcția avionului; girocompas. [Pr.: -ți-o-] – Giro[scop] + direcțional.

DOOM

girodirecționál (-ți-o-) s. n., pl. girodirecționále

girodirecționalul
GIRODIRECȚIONÁL, girodirecționale, s. n. Instrument de bord care indică, în grade, direcția avionului; girocompas. [Pr.: -ți-o-] – Giro[scop] + direcțional.

DOOM

girodirecționál (-ți-o-) s. n., pl. girodirecționále

girodirecționalului
GIRODIRECȚIONÁL, girodirecționale, s. n. Instrument de bord care indică, în grade, direcția avionului; girocompas. [Pr.: -ți-o-] – Giro[scop] + direcțional.

DOOM

girodirecționál (-ți-o-) s. n., pl. girodirecționále

girofar
GIROFÁR, girofaruri, s. n. Far rotativ cu sclipiri, montat pe unele autovehicule prioritare (de poliție, de salvare etc.). – Din fr. gyrophare.

DOOM

*girofár s. n., pl. girofáruri

girofariță
girofariță, girofarițe s. f. (pub., peior.) mania unor demnitari de a recurge în mod abuziv la utilizarea girofarului în traficul urban.

girofarul
GIROFÁR, girofaruri, s. n. Far rotativ cu sclipiri, montat pe unele autovehicule prioritare (de poliție, de salvare etc.). – Din fr. gyrophare.

DOOM

*girofár s. n., pl. girofáruri

girofarului
GIROFÁR, girofaruri, s. n. Far rotativ cu sclipiri, montat pe unele autovehicule prioritare (de poliție, de salvare etc.). – Din fr. gyrophare.

DOOM

*girofár s. n., pl. girofáruri

girofaruri
GIROFÁR, girofaruri, s. n. Far rotativ cu sclipiri, montat pe unele autovehicule prioritare (de poliție, de salvare etc.). – Din fr. gyrophare.

DOOM

*girofár s. n., pl. girofáruri

girofarurile
GIROFÁR, girofaruri, s. n. Far rotativ cu sclipiri, montat pe unele autovehicule prioritare (de poliție, de salvare etc.). – Din fr. gyrophare.

DOOM

*girofár s. n., pl. girofáruri

girofarurilor
GIROFÁR, girofaruri, s. n. Far rotativ cu sclipiri, montat pe unele autovehicule prioritare (de poliție, de salvare etc.). – Din fr. gyrophare.

DOOM

*girofár s. n., pl. girofáruri

giromanția
GIROMANȚÍE s.f. Pretinsă previziune făcută de cineva care se învârtește într-un cerc până amețește și cade pe una dintre literele înscrise în jurul cercului. [Gen. -iei. / < fr. gyromancie, cf. gr. gyros – cerc, manteia – ghicire].

DOOM

giromanțíe s. f., art. giromanțía, g.-d. giromanțíi, art. giromanțíei

giromanție
GIROMANȚÍE s.f. Pretinsă previziune făcută de cineva care se învârtește într-un cerc până amețește și cade pe una dintre literele înscrise în jurul cercului. [Gen. -iei. / < fr. gyromancie, cf. gr. gyros – cerc, manteia – ghicire].

DOOM

giromanțíe s. f., art. giromanțía, g.-d. giromanțíi, art. giromanțíei

giromanției
GIROMANȚÍE s.f. Pretinsă previziune făcută de cineva care se învârtește într-un cerc până amețește și cade pe una dintre literele înscrise în jurul cercului. [Gen. -iei. / < fr. gyromancie, cf. gr. gyros – cerc, manteia – ghicire].

DOOM

giromanțíe s. f., art. giromanțía, g.-d. giromanțíi, art. giromanțíei

giromanții
GIROMANȚÍE s.f. Pretinsă previziune făcută de cineva care se învârtește într-un cerc până amețește și cade pe una dintre literele înscrise în jurul cercului. [Gen. -iei. / < fr. gyromancie, cf. gr. gyros – cerc, manteia – ghicire].

DOOM

giromanțíe s. f., art. giromanțía, g.-d. giromanțíi, art. giromanțíei

giromanțiile
GIROMANȚÍE s.f. Pretinsă previziune făcută de cineva care se învârtește într-un cerc până amețește și cade pe una dintre literele înscrise în jurul cercului. [Gen. -iei. / < fr. gyromancie, cf. gr. gyros – cerc, manteia – ghicire].

DOOM

giromanțíe s. f., art. giromanțía, g.-d. giromanțíi, art. giromanțíei

giromanțiilor
GIROMANȚÍE s.f. Pretinsă previziune făcută de cineva care se învârtește într-un cerc până amețește și cade pe una dintre literele înscrise în jurul cercului. [Gen. -iei. / < fr. gyromancie, cf. gr. gyros – cerc, manteia – ghicire].

DOOM

giromanțíe s. f., art. giromanțía, g.-d. giromanțíi, art. giromanțíei

girometre
GIROMÉTRU, girometre, s. n. Instrument care înregistrează grafic viteza unghiulară a unui avion. – Din fr. gyromètre.

DOOM

girométru (-me-tru) s. n., art. girométrul; pl. girométre

girometrele
GIROMÉTRU, girometre, s. n. Instrument care înregistrează grafic viteza unghiulară a unui avion. – Din fr. gyromètre.

DOOM

girométru (-me-tru) s. n., art. girométrul; pl. girométre

girometrelor
GIROMÉTRU, girometre, s. n. Instrument care înregistrează grafic viteza unghiulară a unui avion. – Din fr. gyromètre.

DOOM

girométru (-me-tru) s. n., art. girométrul; pl. girométre

girometru
GIROMÉTRU, girometre, s. n. Instrument care înregistrează grafic viteza unghiulară a unui avion. – Din fr. gyromètre.

DOOM

girométru (-me-tru) s. n., art. girométrul; pl. girométre

girometrul
GIROMÉTRU, girometre, s. n. Instrument care înregistrează grafic viteza unghiulară a unui avion. – Din fr. gyromètre.

DOOM

girométru (-me-tru) s. n., art. girométrul; pl. girométre

girometrului
GIROMÉTRU, girometre, s. n. Instrument care înregistrează grafic viteza unghiulară a unui avion. – Din fr. gyromètre.

DOOM

girométru (-me-tru) s. n., art. girométrul; pl. girométre

girondian
GIRONDIÁN s.n. (Geol.) Etaj al miocenului inferior din regiunile cu sedimentație mai adâncă. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -di-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. girondien, cf. Gironde – estuar în Franța].

girondin
GIRONDÍN, girondini, s. m. Membru al unei grupări politice din Franța în timpul Revoluției de la 1789-1794, care, preluând puterea, s-a situat pe poziții moderate, împotriva exceselor revoluției. – Din fr. Girondin.

DOOM

girondín s. m., pl. girondíni

girondini
GIRONDÍN, girondini, s. m. Membru al unei grupări politice din Franța în timpul Revoluției de la 1789-1794, care, preluând puterea, s-a situat pe poziții moderate, împotriva exceselor revoluției. – Din fr. Girondin.

DOOM

girondín s. m., pl. girondíni

girondinii
GIRONDÍN, girondini, s. m. Membru al unei grupări politice din Franța în timpul Revoluției de la 1789-1794, care, preluând puterea, s-a situat pe poziții moderate, împotriva exceselor revoluției. – Din fr. Girondin.

DOOM

girondín s. m., pl. girondíni

girondinilor
GIRONDÍN, girondini, s. m. Membru al unei grupări politice din Franța în timpul Revoluției de la 1789-1794, care, preluând puterea, s-a situat pe poziții moderate, împotriva exceselor revoluției. – Din fr. Girondin.

DOOM

girondín s. m., pl. girondíni

girondinul
GIRONDÍN, girondini, s. m. Membru al unei grupări politice din Franța în timpul Revoluției de la 1789-1794, care, preluând puterea, s-a situat pe poziții moderate, împotriva exceselor revoluției. – Din fr. Girondin.

DOOM

girondín s. m., pl. girondíni

girondinului
GIRONDÍN, girondini, s. m. Membru al unei grupări politice din Franța în timpul Revoluției de la 1789-1794, care, preluând puterea, s-a situat pe poziții moderate, împotriva exceselor revoluției. – Din fr. Girondin.

DOOM

girondín s. m., pl. girondíni

giroorizont
GIROORIZÓNT, giroorizonturi, s. n. Aparat de bord giroscopic, care indică înclinarea longitudinală și laterală a avionului. [Pr.: -ro-o-] – Din fr. gyrohorizon.

DOOM

giroorizónt (-ro-o-) s. n., pl. giroorizónturi

giroorizontul
GIROORIZÓNT, giroorizonturi, s. n. Aparat de bord giroscopic, care indică înclinarea longitudinală și laterală a avionului. [Pr.: -ro-o-] – Din fr. gyrohorizon.

DOOM

giroorizónt (-ro-o-) s. n., pl. giroorizónturi

giroorizontului
GIROORIZÓNT, giroorizonturi, s. n. Aparat de bord giroscopic, care indică înclinarea longitudinală și laterală a avionului. [Pr.: -ro-o-] – Din fr. gyrohorizon.

DOOM

giroorizónt (-ro-o-) s. n., pl. giroorizónturi

giroorizonturi
GIROORIZÓNT, giroorizonturi, s. n. Aparat de bord giroscopic, care indică înclinarea longitudinală și laterală a avionului. [Pr.: -ro-o-] – Din fr. gyrohorizon.

DOOM

giroorizónt (-ro-o-) s. n., pl. giroorizónturi

giroorizonturile
GIROORIZÓNT, giroorizonturi, s. n. Aparat de bord giroscopic, care indică înclinarea longitudinală și laterală a avionului. [Pr.: -ro-o-] – Din fr. gyrohorizon.

DOOM

giroorizónt (-ro-o-) s. n., pl. giroorizónturi

giroorizonturilor
GIROORIZÓNT, giroorizonturi, s. n. Aparat de bord giroscopic, care indică înclinarea longitudinală și laterală a avionului. [Pr.: -ro-o-] – Din fr. gyrohorizon.

DOOM

giroorizónt (-ro-o-) s. n., pl. giroorizónturi

giropilot
GIROPILÓT, giropiloți, s. m. (Nav.) Pilot automat. – Din fr. gyropilote.

giropilotul
GIROPILÓT, giropiloți, s. m. (Nav.) Pilot automat. – Din fr. gyropilote.

giropilotului
GIROPILÓT, giropiloți, s. m. (Nav.) Pilot automat. – Din fr. gyropilote.

giropiloți
GIROPILÓT, giropiloți, s. m. (Nav.) Pilot automat. – Din fr. gyropilote.

giropiloții
GIROPILÓT, giropiloți, s. m. (Nav.) Pilot automat. – Din fr. gyropilote.

giropiloților
GIROPILÓT, giropiloți, s. m. (Nav.) Pilot automat. – Din fr. gyropilote.

giroplan
GIROPLÁN, giroplane, s. n. Autogir prevăzut cu un rotor cu patru pale și cu aripă fixă de avion. – Din fr. gyroplane.

DOOM

giroplán (-ro-plan) s. n., pl. giropláne

giroplane
GIROPLÁN, giroplane, s. n. Autogir prevăzut cu un rotor cu patru pale și cu aripă fixă de avion. – Din fr. gyroplane.

DOOM

giroplán (-ro-plan) s. n., pl. giropláne

giroplanele
GIROPLÁN, giroplane, s. n. Autogir prevăzut cu un rotor cu patru pale și cu aripă fixă de avion. – Din fr. gyroplane.

DOOM

giroplán (-ro-plan) s. n., pl. giropláne

giroplanelor
GIROPLÁN, giroplane, s. n. Autogir prevăzut cu un rotor cu patru pale și cu aripă fixă de avion. – Din fr. gyroplane.

DOOM

giroplán (-ro-plan) s. n., pl. giropláne

giroplanul
GIROPLÁN, giroplane, s. n. Autogir prevăzut cu un rotor cu patru pale și cu aripă fixă de avion. – Din fr. gyroplane.

DOOM

giroplán (-ro-plan) s. n., pl. giropláne

giroplanului
GIROPLÁN, giroplane, s. n. Autogir prevăzut cu un rotor cu patru pale și cu aripă fixă de avion. – Din fr. gyroplane.

DOOM

giroplán (-ro-plan) s. n., pl. giropláne

giroscoape
GIROSCÓP, giroscoape, s. n. 1. Aparat care, antrenat de o mișcare de rotație în jurul uneia dintre axe, se poate astfel deplasa încât să nu modifice direcția axei sale de rotație. 2. Dispozitiv care asigură stabilitatea și orientarea în spațiu a unui avion, a unui submarin etc. – Din fr. gyroscope.

DOOM

!giroscóp (-ros-cop/-ro-scop) s. n., pl. giroscoápe

giroscoapele
GIROSCÓP, giroscoape, s. n. 1. Aparat care, antrenat de o mișcare de rotație în jurul uneia dintre axe, se poate astfel deplasa încât să nu modifice direcția axei sale de rotație. 2. Dispozitiv care asigură stabilitatea și orientarea în spațiu a unui avion, a unui submarin etc. – Din fr. gyroscope.

DOOM

!giroscóp (-ros-cop/-ro-scop) s. n., pl. giroscoápe

giroscoapelor
GIROSCÓP, giroscoape, s. n. 1. Aparat care, antrenat de o mișcare de rotație în jurul uneia dintre axe, se poate astfel deplasa încât să nu modifice direcția axei sale de rotație. 2. Dispozitiv care asigură stabilitatea și orientarea în spațiu a unui avion, a unui submarin etc. – Din fr. gyroscope.

DOOM

!giroscóp (-ros-cop/-ro-scop) s. n., pl. giroscoápe

giroscop
GIROSCÓP, giroscoape, s. n. 1. Aparat care, antrenat de o mișcare de rotație în jurul uneia dintre axe, se poate astfel deplasa încât să nu modifice direcția axei sale de rotație. 2. Dispozitiv care asigură stabilitatea și orientarea în spațiu a unui avion, a unui submarin etc. – Din fr. gyroscope.

DOOM

!giroscóp (-ros-cop/-ro-scop) s. n., pl. giroscoápe

giroscopic
GIROSCÓPIC, -Ă, giroscopici, -ce, adj. Care aparține giroscopului, privitor la giroscop. ◊ Compas giroscopic = aparat care indică unui avion direcția în grade, unei nave nordul geografic etc. – Din fr. gyroscopique.

DOOM

!giroscópic (-ros-co-/-ro-sco-) adj. m., pl. giroscópici; f. giroscópică, pl. giroscópice

giroscopica
GIROSCÓPIC, -Ă, giroscopici, -ce, adj. Care aparține giroscopului, privitor la giroscop. ◊ Compas giroscopic = aparat care indică unui avion direcția în grade, unei nave nordul geografic etc. – Din fr. gyroscopique.

DOOM

!giroscópic (-ros-co-/-ro-sco-) adj. m., pl. giroscópici; f. giroscópică, pl. giroscópice

giroscopice
GIROSCÓPIC, -Ă, giroscopici, -ce, adj. Care aparține giroscopului, privitor la giroscop. ◊ Compas giroscopic = aparat care indică unui avion direcția în grade, unei nave nordul geografic etc. – Din fr. gyroscopique.

DOOM

!giroscópic (-ros-co-/-ro-sco-) adj. m., pl. giroscópici; f. giroscópică, pl. giroscópice

giroscopicei
GIROSCÓPIC, -Ă, giroscopici, -ce, adj. Care aparține giroscopului, privitor la giroscop. ◊ Compas giroscopic = aparat care indică unui avion direcția în grade, unei nave nordul geografic etc. – Din fr. gyroscopique.

DOOM

!giroscópic (-ros-co-/-ro-sco-) adj. m., pl. giroscópici; f. giroscópică, pl. giroscópice

giroscopicele
GIROSCÓPIC, -Ă, giroscopici, -ce, adj. Care aparține giroscopului, privitor la giroscop. ◊ Compas giroscopic = aparat care indică unui avion direcția în grade, unei nave nordul geografic etc. – Din fr. gyroscopique.

DOOM

!giroscópic (-ros-co-/-ro-sco-) adj. m., pl. giroscópici; f. giroscópică, pl. giroscópice

giroscopicelor
GIROSCÓPIC, -Ă, giroscopici, -ce, adj. Care aparține giroscopului, privitor la giroscop. ◊ Compas giroscopic = aparat care indică unui avion direcția în grade, unei nave nordul geografic etc. – Din fr. gyroscopique.

DOOM

!giroscópic (-ros-co-/-ro-sco-) adj. m., pl. giroscópici; f. giroscópică, pl. giroscópice

giroscopici
GIROSCÓPIC, -Ă, giroscopici, -ce, adj. Care aparține giroscopului, privitor la giroscop. ◊ Compas giroscopic = aparat care indică unui avion direcția în grade, unei nave nordul geografic etc. – Din fr. gyroscopique.

DOOM

!giroscópic (-ros-co-/-ro-sco-) adj. m., pl. giroscópici; f. giroscópică, pl. giroscópice

giroscopicii
GIROSCÓPIC, -Ă, giroscopici, -ce, adj. Care aparține giroscopului, privitor la giroscop. ◊ Compas giroscopic = aparat care indică unui avion direcția în grade, unei nave nordul geografic etc. – Din fr. gyroscopique.

DOOM

!giroscópic (-ros-co-/-ro-sco-) adj. m., pl. giroscópici; f. giroscópică, pl. giroscópice

giroscopicilor
GIROSCÓPIC, -Ă, giroscopici, -ce, adj. Care aparține giroscopului, privitor la giroscop. ◊ Compas giroscopic = aparat care indică unui avion direcția în grade, unei nave nordul geografic etc. – Din fr. gyroscopique.

DOOM

!giroscópic (-ros-co-/-ro-sco-) adj. m., pl. giroscópici; f. giroscópică, pl. giroscópice

giroscopicul
GIROSCÓPIC, -Ă, giroscopici, -ce, adj. Care aparține giroscopului, privitor la giroscop. ◊ Compas giroscopic = aparat care indică unui avion direcția în grade, unei nave nordul geografic etc. – Din fr. gyroscopique.

DOOM

!giroscópic (-ros-co-/-ro-sco-) adj. m., pl. giroscópici; f. giroscópică, pl. giroscópice

giroscopicului
GIROSCÓPIC, -Ă, giroscopici, -ce, adj. Care aparține giroscopului, privitor la giroscop. ◊ Compas giroscopic = aparat care indică unui avion direcția în grade, unei nave nordul geografic etc. – Din fr. gyroscopique.

DOOM

!giroscópic (-ros-co-/-ro-sco-) adj. m., pl. giroscópici; f. giroscópică, pl. giroscópice

giroscopul
GIROSCÓP, giroscoape, s. n. 1. Aparat care, antrenat de o mișcare de rotație în jurul uneia dintre axe, se poate astfel deplasa încât să nu modifice direcția axei sale de rotație. 2. Dispozitiv care asigură stabilitatea și orientarea în spațiu a unui avion, a unui submarin etc. – Din fr. gyroscope.

DOOM

!giroscóp (-ros-cop/-ro-scop) s. n., pl. giroscoápe

giroscopului
GIROSCÓP, giroscoape, s. n. 1. Aparat care, antrenat de o mișcare de rotație în jurul uneia dintre axe, se poate astfel deplasa încât să nu modifice direcția axei sale de rotație. 2. Dispozitiv care asigură stabilitatea și orientarea în spațiu a unui avion, a unui submarin etc. – Din fr. gyroscope.

DOOM

!giroscóp (-ros-cop/-ro-scop) s. n., pl. giroscoápe

girostat
GIROSTÁT s.n. Corp solid care are o mișcare de rotație în jurul axei sale. [< fr. gyrostat, cf. gr. gyros – cerc, statikos – care se ține].

DOOM

!girostát (-ros-tat/-ro-stat) s. n., pl. girostáte

girostate
GIROSTÁT s.n. Corp solid care are o mișcare de rotație în jurul axei sale. [< fr. gyrostat, cf. gr. gyros – cerc, statikos – care se ține].

DOOM

!girostát (-ros-tat/-ro-stat) s. n., pl. girostáte

girostatele
GIROSTÁT s.n. Corp solid care are o mișcare de rotație în jurul axei sale. [< fr. gyrostat, cf. gr. gyros – cerc, statikos – care se ține].

DOOM

!girostát (-ros-tat/-ro-stat) s. n., pl. girostáte

girostatelor
GIROSTÁT s.n. Corp solid care are o mișcare de rotație în jurul axei sale. [< fr. gyrostat, cf. gr. gyros – cerc, statikos – care se ține].

DOOM

!girostát (-ros-tat/-ro-stat) s. n., pl. girostáte

girostatic
GIROSTÁTIC, -Ă adj. Referitor la aplicațiile girostatului. [< fr. gyrostatique].

girostatica
GIROSTÁTIC, -Ă adj. Referitor la aplicațiile girostatului. [< fr. gyrostatique].

girostatice
GIROSTÁTIC, -Ă adj. Referitor la aplicațiile girostatului. [< fr. gyrostatique].

girostaticei
GIROSTÁTIC, -Ă adj. Referitor la aplicațiile girostatului. [< fr. gyrostatique].

girostaticele
GIROSTÁTIC, -Ă adj. Referitor la aplicațiile girostatului. [< fr. gyrostatique].

girostaticelor
GIROSTÁTIC, -Ă adj. Referitor la aplicațiile girostatului. [< fr. gyrostatique].

girostatici
GIROSTÁTIC, -Ă adj. Referitor la aplicațiile girostatului. [< fr. gyrostatique].

girostaticii
GIROSTÁTIC, -Ă adj. Referitor la aplicațiile girostatului. [< fr. gyrostatique].

girostaticilor
GIROSTÁTIC, -Ă adj. Referitor la aplicațiile girostatului. [< fr. gyrostatique].

girostaticul
GIROSTÁTIC, -Ă adj. Referitor la aplicațiile girostatului. [< fr. gyrostatique].

girostaticului
GIROSTÁTIC, -Ă adj. Referitor la aplicațiile girostatului. [< fr. gyrostatique].

girostatul
GIROSTÁT s.n. Corp solid care are o mișcare de rotație în jurul axei sale. [< fr. gyrostat, cf. gr. gyros – cerc, statikos – care se ține].

DOOM

!girostát (-ros-tat/-ro-stat) s. n., pl. girostáte

girostatului
GIROSTÁT s.n. Corp solid care are o mișcare de rotație în jurul axei sale. [< fr. gyrostat, cf. gr. gyros – cerc, statikos – care se ține].

DOOM

!girostát (-ros-tat/-ro-stat) s. n., pl. girostáte

girovag
GIROVÁG s.m. (Liv.) Vagabond, rătăcitor. ♦ Călugăr cerșetor. [< lat.t. gyrovagus, cf. fr. gyrovague].

girovagi
GIROVÁG s.m. (Liv.) Vagabond, rătăcitor. ♦ Călugăr cerșetor. [< lat.t. gyrovagus, cf. fr. gyrovague].

girovagii
GIROVÁG s.m. (Liv.) Vagabond, rătăcitor. ♦ Călugăr cerșetor. [< lat.t. gyrovagus, cf. fr. gyrovague].

girovagilor
GIROVÁG s.m. (Liv.) Vagabond, rătăcitor. ♦ Călugăr cerșetor. [< lat.t. gyrovagus, cf. fr. gyrovague].

girovagul
GIROVÁG s.m. (Liv.) Vagabond, rătăcitor. ♦ Călugăr cerșetor. [< lat.t. gyrovagus, cf. fr. gyrovague].

girovagului
GIROVÁG s.m. (Liv.) Vagabond, rătăcitor. ♦ Călugăr cerșetor. [< lat.t. gyrovagus, cf. fr. gyrovague].

girovertical
GIROVERTICÁL, giroverticale, s. n. Giroscop cu axa de rotație verticală. – Din fr. gyrovertical.

DOOM

giroverticál s. n., pl. giroverticále

giroverticale
GIROVERTICÁL, giroverticale, s. n. Giroscop cu axa de rotație verticală. – Din fr. gyrovertical.

DOOM

giroverticál s. n., pl. giroverticále

giroverticalele
GIROVERTICÁL, giroverticale, s. n. Giroscop cu axa de rotație verticală. – Din fr. gyrovertical.

DOOM

giroverticál s. n., pl. giroverticále

giroverticalelor
GIROVERTICÁL, giroverticale, s. n. Giroscop cu axa de rotație verticală. – Din fr. gyrovertical.

DOOM

giroverticál s. n., pl. giroverticále

giroverticalul
GIROVERTICÁL, giroverticale, s. n. Giroscop cu axa de rotație verticală. – Din fr. gyrovertical.

DOOM

giroverticál s. n., pl. giroverticále

giroverticalului
GIROVERTICÁL, giroverticale, s. n. Giroscop cu axa de rotație verticală. – Din fr. gyrovertical.

DOOM

giroverticál s. n., pl. giroverticále

girueta
GIRUÉTĂ, giruete, s. f. Instrument meteorologic cu care se determină direcția și intensitatea vântului. [Pr.: -ru-e-] – Din fr. girouette.

DOOM

giruétă (-ru-e-) s. f., g.-d. art. giruétei; pl. giruéte

giruete
GIRUÉTĂ, giruete, s. f. Instrument meteorologic cu care se determină direcția și intensitatea vântului. [Pr.: -ru-e-] – Din fr. girouette.

DOOM

giruétă (-ru-e-) s. f., g.-d. art. giruétei; pl. giruéte

giruetei
GIRUÉTĂ, giruete, s. f. Instrument meteorologic cu care se determină direcția și intensitatea vântului. [Pr.: -ru-e-] – Din fr. girouette.

DOOM

giruétă (-ru-e-) s. f., g.-d. art. giruétei; pl. giruéte

giruetele
GIRUÉTĂ, giruete, s. f. Instrument meteorologic cu care se determină direcția și intensitatea vântului. [Pr.: -ru-e-] – Din fr. girouette.

DOOM

giruétă (-ru-e-) s. f., g.-d. art. giruétei; pl. giruéte

giruetelor
GIRUÉTĂ, giruete, s. f. Instrument meteorologic cu care se determină direcția și intensitatea vântului. [Pr.: -ru-e-] – Din fr. girouette.

DOOM

giruétă (-ru-e-) s. f., g.-d. art. giruétei; pl. giruéte

girul
GIR, giruri, s. n. 1. Semnătură pe o cambie prin care proprietarul cambiei dispune plata sumei prevăzute în document către o anumită persoană și la o dată anumită. 2. Mijloc, act prin care cineva garantează pentru acțiunile, cinstea, angajamentele etc. cuiva. – Din it. gira, germ. Giro.

DOOM

gir s. n., pl. gíruri

girului
GIR, giruri, s. n. 1. Semnătură pe o cambie prin care proprietarul cambiei dispune plata sumei prevăzute în document către o anumită persoană și la o dată anumită. 2. Mijloc, act prin care cineva garantează pentru acțiunile, cinstea, angajamentele etc. cuiva. – Din it. gira, germ. Giro.

DOOM

gir s. n., pl. gíruri

giruri
GIR, giruri, s. n. 1. Semnătură pe o cambie prin care proprietarul cambiei dispune plata sumei prevăzute în document către o anumită persoană și la o dată anumită. 2. Mijloc, act prin care cineva garantează pentru acțiunile, cinstea, angajamentele etc. cuiva. – Din it. gira, germ. Giro.

DOOM

gir s. n., pl. gíruri

girurile
GIR, giruri, s. n. 1. Semnătură pe o cambie prin care proprietarul cambiei dispune plata sumei prevăzute în document către o anumită persoană și la o dată anumită. 2. Mijloc, act prin care cineva garantează pentru acțiunile, cinstea, angajamentele etc. cuiva. – Din it. gira, germ. Giro.

DOOM

gir s. n., pl. gíruri

girurilor
GIR, giruri, s. n. 1. Semnătură pe o cambie prin care proprietarul cambiei dispune plata sumei prevăzute în document către o anumită persoană și la o dată anumită. 2. Mijloc, act prin care cineva garantează pentru acțiunile, cinstea, angajamentele etc. cuiva. – Din it. gira, germ. Giro.

DOOM

gir s. n., pl. gíruri

girus
GÍRUS, girusuri, s. n. (Anat.; în sintagma) Girus cerebral = circumvoluțiune. – Din lat. gyrus.

girând
GIRÁ² vb. I v. gera.

DOOM

gerá (a ~) (a administra) vb., ind. prez. 3 gereáză

girând
GIRÁ², girez, vb. I. Tranz. V. gera.

DOOM

girá (a ~) (a garanta) vb., ind. prez. 3 gireáză

girînd
GIRÁ² vb. I v. gera.

DOOM

gerá (a ~) (a administra) vb., ind. prez. 3 gereáză

girînd
GIRÁ², girez, vb. I. Tranz. V. gera.

DOOM

girá (a ~) (a garanta) vb., ind. prez. 3 gireáză

girări
GIRÁRE s.f. 1. Acțiunea de a gira. 2. V. gerare. [< gira].

DOOM

giráre (garantare) s. f., g.-d. art. girắrii

girării
GIRÁRE s.f. 1. Acțiunea de a gira. 2. V. gerare. [< gira].

DOOM

giráre (garantare) s. f., g.-d. art. girắrii

girările
GIRÁRE s.f. 1. Acțiunea de a gira. 2. V. gerare. [< gira].

DOOM

giráre (garantare) s. f., g.-d. art. girắrii

girărilor
GIRÁRE s.f. 1. Acțiunea de a gira. 2. V. gerare. [< gira].

DOOM

giráre (garantare) s. f., g.-d. art. girắrii

gisant
GISÁNT s.n. Efigie funerară orizontală, reprezentând pe cel îngropat. [< fr. gisant].

gisment
GISMÉNT, gismente, s. n. Unghi format de axa unui avion cu direcția către un post de emisie terestru. – Din fr. gisement.

DOOM

gismént s. n., pl. gisménte

gisment
GISMÉNT s.n. 1. Unghiul format de axa unui avion cu direcția către un post de emisie terestru. 2. Dispoziția stratelor minerale în scoarța Pământului. ♦ Strat de minerale. [Pl. -turi, -te. / < fr. gisement].

gismente
GISMÉNT, gismente, s. n. Unghi format de axa unui avion cu direcția către un post de emisie terestru. – Din fr. gisement.

DOOM

gismént s. n., pl. gisménte

gismentele
GISMÉNT, gismente, s. n. Unghi format de axa unui avion cu direcția către un post de emisie terestru. – Din fr. gisement.

DOOM

gismént s. n., pl. gisménte

gismentelor
GISMÉNT, gismente, s. n. Unghi format de axa unui avion cu direcția către un post de emisie terestru. – Din fr. gisement.

DOOM

gismént s. n., pl. gisménte

gismentul
GISMÉNT, gismente, s. n. Unghi format de axa unui avion cu direcția către un post de emisie terestru. – Din fr. gisement.

DOOM

gismént s. n., pl. gisménte

gismentului
GISMÉNT, gismente, s. n. Unghi format de axa unui avion cu direcția către un post de emisie terestru. – Din fr. gisement.

DOOM

gismént s. n., pl. gisménte

gitan
GITÁNĂ, gitane, s. f. (Livr.) Țigancă (din Spania). – Din sp. gitana, fr. gitane.

gitană
GITÁNĂ, gitane, s. f. (Livr.) Țigancă (din Spania). – Din sp. gitana, fr. gitane.

githago
NEGHÍNĂ, neghine, s. f. Plantă erbacee cu tulpina și cu frunzele păroase, cu flori roșii-purpurii, cu sămânța măruntă, de culoare neagră, răspândită mai ales în culturile de grâu; năgară (Agrostemma githago); p. restr. sămânța acestei plante care, măcinată împreună cu grâul, dă făinii un gust neplăcut și toxicitate. ◊ Expr. A alege neghina din grâu (sau grâul din neghină) = a despărți ceea ce este bun de ceea ce este rău. A semăna neghină = a produce discordie, ceartă. ♦ Fig. Ceea ce este rău, vătămător, primejdios; ceea ce trebuie înlăturat. [Pl. și: neghíni] – Et. nec.

gită
gită penală expr. (intl.) prostănac, nerod, nătărău.

giubea
GIUBEÁ, giubele, s. f. (Înv.) Haină lungă și largă din postav (fin), adesea căptușită cu blană, purtată, în trecut, de boieri. ♦ Haină largă și lungă de postav purtată de preoți și, în unele locuri, de țărani. – Din tc. cüppe.

DOOM

giubeá (înv.) s. f., art. giubeáua, g.-d. art. giubélei; pl. giubéle, art. giubélele

giubeaua
GIUBEÁ, giubele, s. f. (Înv.) Haină lungă și largă din postav (fin), adesea căptușită cu blană, purtată, în trecut, de boieri. ♦ Haină largă și lungă de postav purtată de preoți și, în unele locuri, de țărani. – Din tc. cüppe.

DOOM

giubeá (înv.) s. f., art. giubeáua, g.-d. art. giubélei; pl. giubéle, art. giubélele

giubele
GIUBEÁ, giubele, s. f. (Înv.) Haină lungă și largă din postav (fin), adesea căptușită cu blană, purtată, în trecut, de boieri. ♦ Haină largă și lungă de postav purtată de preoți și, în unele locuri, de țărani. – Din tc. cüppe.

DOOM

giubeá (înv.) s. f., art. giubeáua, g.-d. art. giubélei; pl. giubéle, art. giubélele

giubelei
GIUBEÁ, giubele, s. f. (Înv.) Haină lungă și largă din postav (fin), adesea căptușită cu blană, purtată, în trecut, de boieri. ♦ Haină largă și lungă de postav purtată de preoți și, în unele locuri, de țărani. – Din tc. cüppe.

DOOM

giubeá (înv.) s. f., art. giubeáua, g.-d. art. giubélei; pl. giubéle, art. giubélele

giubelele
GIUBEÁ, giubele, s. f. (Înv.) Haină lungă și largă din postav (fin), adesea căptușită cu blană, purtată, în trecut, de boieri. ♦ Haină largă și lungă de postav purtată de preoți și, în unele locuri, de țărani. – Din tc. cüppe.

DOOM

giubeá (înv.) s. f., art. giubeáua, g.-d. art. giubélei; pl. giubéle, art. giubélele

giubelelor
GIUBEÁ, giubele, s. f. (Înv.) Haină lungă și largă din postav (fin), adesea căptușită cu blană, purtată, în trecut, de boieri. ♦ Haină largă și lungă de postav purtată de preoți și, în unele locuri, de țărani. – Din tc. cüppe.

DOOM

giubeá (înv.) s. f., art. giubeáua, g.-d. art. giubélei; pl. giubéle, art. giubélele

giubeluța
GIUBELÚȚĂ, giubeluțe, s. f. (Înv.) Diminutiv al lui giubea. – Giubea + suf. -uță.

DOOM

giubelúță (înv.) s. f., g.-d. art. giubelúței; pl. giubelúțe

giubeluțe
GIUBELÚȚĂ, giubeluțe, s. f. (Înv.) Diminutiv al lui giubea. – Giubea + suf. -uță.

DOOM

giubelúță (înv.) s. f., g.-d. art. giubelúței; pl. giubelúțe

giubeluței
GIUBELÚȚĂ, giubeluțe, s. f. (Înv.) Diminutiv al lui giubea. – Giubea + suf. -uță.

DOOM

giubelúță (înv.) s. f., g.-d. art. giubelúței; pl. giubelúțe

giubeluțele
GIUBELÚȚĂ, giubeluțe, s. f. (Înv.) Diminutiv al lui giubea. – Giubea + suf. -uță.

DOOM

giubelúță (înv.) s. f., g.-d. art. giubelúței; pl. giubelúțe

giubeluțelor
GIUBELÚȚĂ, giubeluțe, s. f. (Înv.) Diminutiv al lui giubea. – Giubea + suf. -uță.

DOOM

giubelúță (înv.) s. f., g.-d. art. giubelúței; pl. giubelúțe

giudecca
GIUDÉCCA s.f. Cartier sau ghetou în care locuiau evreii în anumite orașe medievale. [< it. giudecca].

giugiuc
giugiúc adj. – Drăguț, frumos. Tc. cücük (Șeineanu, II, 189).

giugiulea
GUGIULÍ vb. IV v. giugiuli.

DOOM

giugiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. giugiulésc, imperf. 3 sg. giugiuleá; conj. prez. 3 să giugiuleáscă

giugiuleai
GUGIULÍ vb. IV v. giugiuli.

DOOM

giugiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. giugiulésc, imperf. 3 sg. giugiuleá; conj. prez. 3 să giugiuleáscă

giugiuleala
GIUGIULEÁLĂ, giugiuleli, s. f. (Fam.) Faptul de a (se) giugiuli; mângâiere, dezmierdare. – Giugiuli + suf. -eală.

DOOM

giugiuleálă (fam.) s. f., g.-d. art. giugiulélii; pl. giugiuléli

giugiuleam
GUGIULÍ vb. IV v. giugiuli.

DOOM

giugiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. giugiulésc, imperf. 3 sg. giugiuleá; conj. prez. 3 să giugiuleáscă

giugiulească
GUGIULÍ vb. IV v. giugiuli.

DOOM

giugiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. giugiulésc, imperf. 3 sg. giugiuleá; conj. prez. 3 să giugiuleáscă

giugiuleau
GUGIULÍ vb. IV v. giugiuli.

DOOM

giugiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. giugiulésc, imperf. 3 sg. giugiuleá; conj. prez. 3 să giugiuleáscă

giugiuleați
GUGIULÍ vb. IV v. giugiuli.

DOOM

giugiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. giugiulésc, imperf. 3 sg. giugiuleá; conj. prez. 3 să giugiuleáscă

giugiuleli
GIUGIULEÁLĂ, giugiuleli, s. f. (Fam.) Faptul de a (se) giugiuli; mângâiere, dezmierdare. – Giugiuli + suf. -eală.

DOOM

giugiuleálă (fam.) s. f., g.-d. art. giugiulélii; pl. giugiuléli

giugiulelii
GIUGIULEÁLĂ, giugiuleli, s. f. (Fam.) Faptul de a (se) giugiuli; mângâiere, dezmierdare. – Giugiuli + suf. -eală.

DOOM

giugiuleálă (fam.) s. f., g.-d. art. giugiulélii; pl. giugiuléli

giugiulelile
GIUGIULEÁLĂ, giugiuleli, s. f. (Fam.) Faptul de a (se) giugiuli; mângâiere, dezmierdare. – Giugiuli + suf. -eală.

DOOM

giugiuleálă (fam.) s. f., g.-d. art. giugiulélii; pl. giugiuléli

giugiulelilor
GIUGIULEÁLĂ, giugiuleli, s. f. (Fam.) Faptul de a (se) giugiuli; mângâiere, dezmierdare. – Giugiuli + suf. -eală.

DOOM

giugiuleálă (fam.) s. f., g.-d. art. giugiulélii; pl. giugiuléli

giugiulesc
GUGIULÍ vb. IV v. giugiuli.

DOOM

giugiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. giugiulésc, imperf. 3 sg. giugiuleá; conj. prez. 3 să giugiuleáscă

giugiulește
GUGIULÍ vb. IV v. giugiuli.

DOOM

giugiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. giugiulésc, imperf. 3 sg. giugiuleá; conj. prez. 3 să giugiuleáscă

giugiulești
GUGIULÍ vb. IV v. giugiuli.

DOOM

giugiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. giugiulésc, imperf. 3 sg. giugiuleá; conj. prez. 3 să giugiuleáscă

giugiuli
GUGIULÍ vb. IV v. giugiuli.

DOOM

giugiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. giugiulésc, imperf. 3 sg. giugiuleá; conj. prez. 3 să giugiuleáscă

giugiulii
GUGIULÍ vb. IV v. giugiuli.

DOOM

giugiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. giugiulésc, imperf. 3 sg. giugiuleá; conj. prez. 3 să giugiuleáscă

giugiulim
GUGIULÍ vb. IV v. giugiuli.

DOOM

giugiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. giugiulésc, imperf. 3 sg. giugiuleá; conj. prez. 3 să giugiuleáscă

giugiulind
GUGIULÍ vb. IV v. giugiuli.

DOOM

giugiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. giugiulésc, imperf. 3 sg. giugiuleá; conj. prez. 3 să giugiuleáscă

giugiulire
GUGIULÍ vb. IV v. giugiuli.

DOOM

giugiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. giugiulésc, imperf. 3 sg. giugiuleá; conj. prez. 3 să giugiuleáscă

giugiulire
GIUGIULÍ, giugiulesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Fam.) A (se) dezmierda, a (se) mângâia. [Var.: gugiulí vb. IV] – Et. nec.

giugiuliră
GUGIULÍ vb. IV v. giugiuli.

DOOM

giugiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. giugiulésc, imperf. 3 sg. giugiuleá; conj. prez. 3 să giugiuleáscă

giugiulirăm
GUGIULÍ vb. IV v. giugiuli.

DOOM

giugiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. giugiulésc, imperf. 3 sg. giugiuleá; conj. prez. 3 să giugiuleáscă

giugiulirăți
GUGIULÍ vb. IV v. giugiuli.

DOOM

giugiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. giugiulésc, imperf. 3 sg. giugiuleá; conj. prez. 3 să giugiuleáscă

giugiulise
GUGIULÍ vb. IV v. giugiuli.

DOOM

giugiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. giugiulésc, imperf. 3 sg. giugiuleá; conj. prez. 3 să giugiuleáscă

giugiulisem
GUGIULÍ vb. IV v. giugiuli.

DOOM

giugiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. giugiulésc, imperf. 3 sg. giugiuleá; conj. prez. 3 să giugiuleáscă

giugiuliseră
GUGIULÍ vb. IV v. giugiuli.

DOOM

giugiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. giugiulésc, imperf. 3 sg. giugiuleá; conj. prez. 3 să giugiuleáscă

giugiuliserăm
GUGIULÍ vb. IV v. giugiuli.

DOOM

giugiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. giugiulésc, imperf. 3 sg. giugiuleá; conj. prez. 3 să giugiuleáscă

giugiuliserăți
GUGIULÍ vb. IV v. giugiuli.

DOOM

giugiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. giugiulésc, imperf. 3 sg. giugiuleá; conj. prez. 3 să giugiuleáscă

giugiuliseși
GUGIULÍ vb. IV v. giugiuli.

DOOM

giugiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. giugiulésc, imperf. 3 sg. giugiuleá; conj. prez. 3 să giugiuleáscă

giugiuliseți
GUGIULÍ vb. IV v. giugiuli.

DOOM

giugiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. giugiulésc, imperf. 3 sg. giugiuleá; conj. prez. 3 să giugiuleáscă

giugiulit
GUGIULÍ vb. IV v. giugiuli.

DOOM

giugiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. giugiulésc, imperf. 3 sg. giugiuleá; conj. prez. 3 să giugiuleáscă

giugiuliși
GUGIULÍ vb. IV v. giugiuli.

DOOM

giugiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. giugiulésc, imperf. 3 sg. giugiuleá; conj. prez. 3 să giugiuleáscă

giugiuliți
GUGIULÍ vb. IV v. giugiuli.

DOOM

giugiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. giugiulésc, imperf. 3 sg. giugiuleá; conj. prez. 3 să giugiuleáscă

giuleștean
giuleștean, giuleșteni s. m. 1. component al echipei de fotbal Rapid București. 2. suporter al echipei de fotbal Rapid București.

giuleșteană
giuleștean, giuleșteni s. m. 1. component al echipei de fotbal Rapid București. 2. suporter al echipei de fotbal Rapid București.

giuleștina
Giuleștina s. pr. poreclă dată de suporteri echipei de fotbal Rapid București.

giulgi
GIÚLGI s. n. v. giulgiu.

DOOM

giúlgiu [giu pron. gĭu] (giul-) s. n., art. giúlgiul; pl. giúlgiuri

giulgiu
GIÚLGI s. n. v. giulgiu.

DOOM

giúlgiu [giu pron. gĭu] (giul-) s. n., art. giúlgiul; pl. giúlgiuri

giulgiul
GIÚLGI s. n. v. giulgiu.

DOOM

giúlgiu [giu pron. gĭu] (giul-) s. n., art. giúlgiul; pl. giúlgiuri

giulgiului
GIÚLGI s. n. v. giulgiu.

DOOM

giúlgiu [giu pron. gĭu] (giul-) s. n., art. giúlgiul; pl. giúlgiuri

giulgiuri
GIÚLGI s. n. v. giulgiu.

DOOM

giúlgiu [giu pron. gĭu] (giul-) s. n., art. giúlgiul; pl. giúlgiuri

giulgiurile
GIÚLGI s. n. v. giulgiu.

DOOM

giúlgiu [giu pron. gĭu] (giul-) s. n., art. giúlgiul; pl. giúlgiuri

giulgiurilor
GIÚLGI s. n. v. giulgiu.

DOOM

giúlgiu [giu pron. gĭu] (giul-) s. n., art. giúlgiul; pl. giúlgiuri

giumbuș
GIUMBÚȘ, giumbușuri, s. n. (Rar) Giumbușluc. – Din tc. cümbüș.

DOOM

giumbúș (rar) (gium-) s. n., pl. giumbúșuri

giumbușluc
GIUMBUȘLÚC, giumbușlucuri, s. n. Faptă, atitudine, vorbă care înveselește, distrează; caraghioslâc, ghidușie, giumbuș; (peior.) glumă de prost gust. – Din tc. cümbüșlük.

DOOM

giumbușlúc (gium-) s. n., pl. giumbușlúcuri

giumbușlucul
GIUMBUȘLÚC, giumbușlucuri, s. n. Faptă, atitudine, vorbă care înveselește, distrează; caraghioslâc, ghidușie, giumbuș; (peior.) glumă de prost gust. – Din tc. cümbüșlük.

DOOM

giumbușlúc (gium-) s. n., pl. giumbușlúcuri

giumbușlucului
GIUMBUȘLÚC, giumbușlucuri, s. n. Faptă, atitudine, vorbă care înveselește, distrează; caraghioslâc, ghidușie, giumbuș; (peior.) glumă de prost gust. – Din tc. cümbüșlük.

DOOM

giumbușlúc (gium-) s. n., pl. giumbușlúcuri

giumbușlucuri
GIUMBUȘLÚC, giumbușlucuri, s. n. Faptă, atitudine, vorbă care înveselește, distrează; caraghioslâc, ghidușie, giumbuș; (peior.) glumă de prost gust. – Din tc. cümbüșlük.

DOOM

giumbușlúc (gium-) s. n., pl. giumbușlúcuri

giumbușlucurile
GIUMBUȘLÚC, giumbușlucuri, s. n. Faptă, atitudine, vorbă care înveselește, distrează; caraghioslâc, ghidușie, giumbuș; (peior.) glumă de prost gust. – Din tc. cümbüșlük.

DOOM

giumbușlúc (gium-) s. n., pl. giumbușlúcuri

giumbușlucurilor
GIUMBUȘLÚC, giumbușlucuri, s. n. Faptă, atitudine, vorbă care înveselește, distrează; caraghioslâc, ghidușie, giumbuș; (peior.) glumă de prost gust. – Din tc. cümbüșlük.

DOOM

giumbușlúc (gium-) s. n., pl. giumbușlúcuri

giurgian
giurgian, giurgiani s. m. hoț mărunt

giurgina
GIURGÍNĂ, giurgine, s. f. (Înv.) Dans de origine turcească (cu figuri și gesturi caraghioase). ◊ Expr. A juca (pe cineva) giurgina = a înșela, a păcăli, a amăgi (pe cineva). – Din tc. curcuna.

DOOM

giurgínă (înv.) (giur-) s. f., g.-d. art. giurgínei; pl. giurgíne

giurgine
GIURGÍNĂ, giurgine, s. f. (Înv.) Dans de origine turcească (cu figuri și gesturi caraghioase). ◊ Expr. A juca (pe cineva) giurgina = a înșela, a păcăli, a amăgi (pe cineva). – Din tc. curcuna.

DOOM

giurgínă (înv.) (giur-) s. f., g.-d. art. giurgínei; pl. giurgíne

giurginei
GIURGÍNĂ, giurgine, s. f. (Înv.) Dans de origine turcească (cu figuri și gesturi caraghioase). ◊ Expr. A juca (pe cineva) giurgina = a înșela, a păcăli, a amăgi (pe cineva). – Din tc. curcuna.

DOOM

giurgínă (înv.) (giur-) s. f., g.-d. art. giurgínei; pl. giurgíne

giurginele
GIURGÍNĂ, giurgine, s. f. (Înv.) Dans de origine turcească (cu figuri și gesturi caraghioase). ◊ Expr. A juca (pe cineva) giurgina = a înșela, a păcăli, a amăgi (pe cineva). – Din tc. curcuna.

DOOM

giurgínă (înv.) (giur-) s. f., g.-d. art. giurgínei; pl. giurgíne

giurginelor
GIURGÍNĂ, giurgine, s. f. (Înv.) Dans de origine turcească (cu figuri și gesturi caraghioase). ◊ Expr. A juca (pe cineva) giurgina = a înșela, a păcăli, a amăgi (pe cineva). – Din tc. curcuna.

DOOM

giurgínă (înv.) (giur-) s. f., g.-d. art. giurgínei; pl. giurgíne

giurgiuvea
GIURGIUVEÁ s. f. v. cercevea.

DOOM

cerceveá s. f., art. cerceveáua, g.-d. art. cercevélei; pl. cercevéle, art. cercevélele

giurgiuvean
GIURGIUVEÁN, -Ă, giurgiuveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul ori județul Giurgiu. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Giurgiu ori giurgiuvenilor (1), referitor la municipiul sau județul Giurgiu ori la giurgiuveni. – Giurgiu (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

giurgiuveán (giur-giu-vean) adj. m., s. m., pl. giurgiuvéni; adj. f. giurgiuveánă, pl. giurgiuvéne

giurgiuvean
GIURGIUVEÁN, -Ă, giurgiuveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul ori județul Giurgiu. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Giurgiu ori giurgiuvenilor (1), referitor la municipiul sau județul Giurgiu ori la giurgiuveni. – Giurgiu (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

giurgiuveán (giur-giu-vean) adj. m., s. m., pl. giurgiuvéni; adj. f. giurgiuveánă, pl. giurgiuvéne

giurgiuveana
GIURGIUVEÁN, -Ă, giurgiuveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul ori județul Giurgiu. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Giurgiu ori giurgiuvenilor (1), referitor la municipiul sau județul Giurgiu ori la giurgiuveni. – Giurgiu (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

giurgiuveán (giur-giu-vean) adj. m., s. m., pl. giurgiuvéni; adj. f. giurgiuveánă, pl. giurgiuvéne

giurgiuveanca
GIURGIUVEÁNCĂ, giurgiuvence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Giurgiu. – Giurgiuvean + suf. -că.

DOOM

giurgiuveáncă (giur-giu-vean-) s. f., g.-d. art. giurgiuvéncei; pl. giurgiuvénce

giurgiuveanco
GIURGIUVEÁNCĂ, giurgiuvence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Giurgiu. – Giurgiuvean + suf. -că.

DOOM

giurgiuveáncă (giur-giu-vean-) s. f., g.-d. art. giurgiuvéncei; pl. giurgiuvénce

giurgiuveanul
GIURGIUVEÁN, -Ă, giurgiuveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul ori județul Giurgiu. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Giurgiu ori giurgiuvenilor (1), referitor la municipiul sau județul Giurgiu ori la giurgiuveni. – Giurgiu (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

giurgiuveán (giur-giu-vean) adj. m., s. m., pl. giurgiuvéni; adj. f. giurgiuveánă, pl. giurgiuvéne

giurgiuveanului
GIURGIUVEÁN, -Ă, giurgiuveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul ori județul Giurgiu. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Giurgiu ori giurgiuvenilor (1), referitor la municipiul sau județul Giurgiu ori la giurgiuveni. – Giurgiu (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

giurgiuveán (giur-giu-vean) adj. m., s. m., pl. giurgiuvéni; adj. f. giurgiuveánă, pl. giurgiuvéne

giurgiuvence
GIURGIUVEÁNCĂ, giurgiuvence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Giurgiu. – Giurgiuvean + suf. -că.

DOOM

giurgiuveáncă (giur-giu-vean-) s. f., g.-d. art. giurgiuvéncei; pl. giurgiuvénce

giurgiuvencei
GIURGIUVEÁNCĂ, giurgiuvence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Giurgiu. – Giurgiuvean + suf. -că.

DOOM

giurgiuveáncă (giur-giu-vean-) s. f., g.-d. art. giurgiuvéncei; pl. giurgiuvénce

giurgiuvencele
GIURGIUVEÁNCĂ, giurgiuvence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Giurgiu. – Giurgiuvean + suf. -că.

DOOM

giurgiuveáncă (giur-giu-vean-) s. f., g.-d. art. giurgiuvéncei; pl. giurgiuvénce

giurgiuvencelor
GIURGIUVEÁNCĂ, giurgiuvence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Giurgiu. – Giurgiuvean + suf. -că.

DOOM

giurgiuveáncă (giur-giu-vean-) s. f., g.-d. art. giurgiuvéncei; pl. giurgiuvénce

giurgiuvene
GIURGIUVEÁN, -Ă, giurgiuveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul ori județul Giurgiu. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Giurgiu ori giurgiuvenilor (1), referitor la municipiul sau județul Giurgiu ori la giurgiuveni. – Giurgiu (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

giurgiuveán (giur-giu-vean) adj. m., s. m., pl. giurgiuvéni; adj. f. giurgiuveánă, pl. giurgiuvéne

giurgiuvenei
GIURGIUVEÁN, -Ă, giurgiuveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul ori județul Giurgiu. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Giurgiu ori giurgiuvenilor (1), referitor la municipiul sau județul Giurgiu ori la giurgiuveni. – Giurgiu (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

giurgiuveán (giur-giu-vean) adj. m., s. m., pl. giurgiuvéni; adj. f. giurgiuveánă, pl. giurgiuvéne

giurgiuvenele
GIURGIUVEÁN, -Ă, giurgiuveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul ori județul Giurgiu. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Giurgiu ori giurgiuvenilor (1), referitor la municipiul sau județul Giurgiu ori la giurgiuveni. – Giurgiu (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

giurgiuveán (giur-giu-vean) adj. m., s. m., pl. giurgiuvéni; adj. f. giurgiuveánă, pl. giurgiuvéne

giurgiuvenelor
GIURGIUVEÁN, -Ă, giurgiuveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul ori județul Giurgiu. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Giurgiu ori giurgiuvenilor (1), referitor la municipiul sau județul Giurgiu ori la giurgiuveni. – Giurgiu (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

giurgiuveán (giur-giu-vean) adj. m., s. m., pl. giurgiuvéni; adj. f. giurgiuveánă, pl. giurgiuvéne

giurgiuveni
GIURGIUVEÁN, -Ă, giurgiuveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul ori județul Giurgiu. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Giurgiu ori giurgiuvenilor (1), referitor la municipiul sau județul Giurgiu ori la giurgiuveni. – Giurgiu (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

giurgiuveán (giur-giu-vean) adj. m., s. m., pl. giurgiuvéni; adj. f. giurgiuveánă, pl. giurgiuvéne

giurgiuvenii
GIURGIUVEÁN, -Ă, giurgiuveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul ori județul Giurgiu. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Giurgiu ori giurgiuvenilor (1), referitor la municipiul sau județul Giurgiu ori la giurgiuveni. – Giurgiu (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

giurgiuveán (giur-giu-vean) adj. m., s. m., pl. giurgiuvéni; adj. f. giurgiuveánă, pl. giurgiuvéne

giurgiuvenilor
GIURGIUVEÁN, -Ă, giurgiuveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul ori județul Giurgiu. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Giurgiu ori giurgiuvenilor (1), referitor la municipiul sau județul Giurgiu ori la giurgiuveni. – Giurgiu (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

giurgiuveán (giur-giu-vean) adj. m., s. m., pl. giurgiuvéni; adj. f. giurgiuveánă, pl. giurgiuvéne

giurui
GIURUÍ, giuruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să se învîrtească, a învolbura. Viscolul giuruia des foloștină înflorită, ca niște rotocoale de hîrtie albă. DELAVRANCEA, S. 181.

giuruire
GIURUÍ, giuruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să se învârtească; a învârteji, a învolbura. – Din giur (= jur).

giuruit
GIURUÍ, giuruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să se învârtească; a învârteji, a învolbura. – Din giur (= jur).

giurumea
giurumea, giurumele s. f. (peior.) 1. persoană care execută prost tot ceea ce face 2. tip penibil 3. diletant expus ridicolului

DOOM

giurumeá (înv.) (giu-) s. f., art. giurumeáua, g.-d. art. giurumélei; pl. giuruméle, art. giurumélele

giurumeaua
giurumea, giurumele s. f. (peior.) 1. persoană care execută prost tot ceea ce face 2. tip penibil 3. diletant expus ridicolului

DOOM

giurumeá (înv.) (giu-) s. f., art. giurumeáua, g.-d. art. giurumélei; pl. giuruméle, art. giurumélele

giurumele
giurumea, giurumele s. f. (peior.) 1. persoană care execută prost tot ceea ce face 2. tip penibil 3. diletant expus ridicolului

DOOM

giurumeá (înv.) (giu-) s. f., art. giurumeáua, g.-d. art. giurumélei; pl. giuruméle, art. giurumélele

giurumelei
giurumea, giurumele s. f. (peior.) 1. persoană care execută prost tot ceea ce face 2. tip penibil 3. diletant expus ridicolului

DOOM

giurumeá (înv.) (giu-) s. f., art. giurumeáua, g.-d. art. giurumélei; pl. giuruméle, art. giurumélele

giurumelele
giurumea, giurumele s. f. (peior.) 1. persoană care execută prost tot ceea ce face 2. tip penibil 3. diletant expus ridicolului

DOOM

giurumeá (înv.) (giu-) s. f., art. giurumeáua, g.-d. art. giurumélei; pl. giuruméle, art. giurumélele

giurumelelor
giurumea, giurumele s. f. (peior.) 1. persoană care execută prost tot ceea ce face 2. tip penibil 3. diletant expus ridicolului

DOOM

giurumeá (înv.) (giu-) s. f., art. giurumeáua, g.-d. art. giurumélei; pl. giuruméle, art. giurumélele

giurumist
giurumist, -ă, giurumiști, -iste adj. (peior.) penibil; ridicol; inept.

giuvaer
GIUVAIÉR, giuvaiere, s. n. Obiect de podoabă făcut (cu artă) din metal prețios (și pietre scumpe); bijuterie. ♦ Fig. Obiect de mare valoare (artistică); persoană cu deosebite calități. [Pl. și: giuvaieruri. – Var.: juvaiér s. n.] – Din tc. cevahir (pl. lui cevher).

DOOM

giuvaiér (giu-) s. n., pl. giuvaiére

giuvaergereasă
GIUVAIERGÍU, giuvaiergii, s. m. Persoană care face sau vinde bijuterii; bijutier. [Pr.: -va-ier-. – Var.: juvaiergíu s. m.] – Din tc. cevahirci.

DOOM

giuvaiergíu (giu-va-ier-) s. m., art. giuvaiergíul; pl. giuvaiergíi, art. giuvaiergíii (-gi-ii)

giuvaergerie
GIUVAIERGERÍE, (2) giuvaiergerii, s. f. 1. Arta giuvaiergeritului; lucrare făcută de giuvaiergiu. 2. Atelierul sau prăvălia giuvaiergiului. [Pr.: -va-ier-] – Giuvaiergiu + suf. -ărie.

DOOM

giuvaiergeríe (giu-va-ier-) s. f., art. giuvaiergería, g.-d. art. giuvaiergeríei; (ateliere) pl. giuvaiergeríi, art. giuvaiergeríile

giuvaergiu
GIUVAIERGÍU, giuvaiergii, s. m. Persoană care face sau vinde bijuterii; bijutier. [Pr.: -va-ier-. – Var.: juvaiergíu s. m.] – Din tc. cevahirci.

DOOM

giuvaiergíu (giu-va-ier-) s. m., art. giuvaiergíul; pl. giuvaiergíi, art. giuvaiergíii (-gi-ii)

giuvaerica
GIUVAIERICÁLE s. f. pl. (Înv.) Bijuterii. [Pr.: -va-ie-] – Din ngr. dzsovairiká.

DOOM

giuvaiericále (înv.) (giu-va-ie-) s. f. pl., art. giuvaiericálele

giuvaier
GIUVAIÉR, giuvaiere, s. n. Obiect de podoabă făcut (cu artă) din metal prețios (și pietre scumpe); bijuterie. ♦ Fig. Obiect de mare valoare (artistică); persoană cu deosebite calități. [Pl. și: giuvaieruri. – Var.: juvaiér s. n.] – Din tc. cevahir (pl. lui cevher).

DOOM

giuvaiér (giu-) s. n., pl. giuvaiére

giuvaiere
GIUVAIÉR, giuvaiere, s. n. Obiect de podoabă făcut (cu artă) din metal prețios (și pietre scumpe); bijuterie. ♦ Fig. Obiect de mare valoare (artistică); persoană cu deosebite calități. [Pl. și: giuvaieruri. – Var.: juvaiér s. n.] – Din tc. cevahir (pl. lui cevher).

DOOM

giuvaiér (giu-) s. n., pl. giuvaiére

giuvaierele
GIUVAIÉR, giuvaiere, s. n. Obiect de podoabă făcut (cu artă) din metal prețios (și pietre scumpe); bijuterie. ♦ Fig. Obiect de mare valoare (artistică); persoană cu deosebite calități. [Pl. și: giuvaieruri. – Var.: juvaiér s. n.] – Din tc. cevahir (pl. lui cevher).

DOOM

giuvaiér (giu-) s. n., pl. giuvaiére

giuvaierelor
GIUVAIÉR, giuvaiere, s. n. Obiect de podoabă făcut (cu artă) din metal prețios (și pietre scumpe); bijuterie. ♦ Fig. Obiect de mare valoare (artistică); persoană cu deosebite calități. [Pl. și: giuvaieruri. – Var.: juvaiér s. n.] – Din tc. cevahir (pl. lui cevher).

DOOM

giuvaiér (giu-) s. n., pl. giuvaiére

giuvaiergereasă
GIUVAIERGÍU, giuvaiergii, s. m. Persoană care face sau vinde bijuterii; bijutier. [Pr.: -va-ier-. – Var.: juvaiergíu s. m.] – Din tc. cevahirci.

DOOM

giuvaiergíu (giu-va-ier-) s. m., art. giuvaiergíul; pl. giuvaiergíi, art. giuvaiergíii (-gi-ii)

giuvaiergeria
GIUVAIERGERÍE, (2) giuvaiergerii, s. f. 1. Arta giuvaiergeritului; lucrare făcută de giuvaiergiu. 2. Atelierul sau prăvălia giuvaiergiului. [Pr.: -va-ier-] – Giuvaiergiu + suf. -ărie.

DOOM

giuvaiergeríe (giu-va-ier-) s. f., art. giuvaiergería, g.-d. art. giuvaiergeríei; (ateliere) pl. giuvaiergeríi, art. giuvaiergeríile

giuvaiergerie
GIUVAIERGERÍE, (2) giuvaiergerii, s. f. 1. Arta giuvaiergeritului; lucrare făcută de giuvaiergiu. 2. Atelierul sau prăvălia giuvaiergiului. [Pr.: -va-ier-] – Giuvaiergiu + suf. -ărie.

DOOM

giuvaiergeríe (giu-va-ier-) s. f., art. giuvaiergería, g.-d. art. giuvaiergeríei; (ateliere) pl. giuvaiergeríi, art. giuvaiergeríile

giuvaiergeriei
GIUVAIERGERÍE, (2) giuvaiergerii, s. f. 1. Arta giuvaiergeritului; lucrare făcută de giuvaiergiu. 2. Atelierul sau prăvălia giuvaiergiului. [Pr.: -va-ier-] – Giuvaiergiu + suf. -ărie.

DOOM

giuvaiergeríe (giu-va-ier-) s. f., art. giuvaiergería, g.-d. art. giuvaiergeríei; (ateliere) pl. giuvaiergeríi, art. giuvaiergeríile

giuvaiergerii
GIUVAIERGERÍE, (2) giuvaiergerii, s. f. 1. Arta giuvaiergeritului; lucrare făcută de giuvaiergiu. 2. Atelierul sau prăvălia giuvaiergiului. [Pr.: -va-ier-] – Giuvaiergiu + suf. -ărie.

DOOM

giuvaiergeríe (giu-va-ier-) s. f., art. giuvaiergería, g.-d. art. giuvaiergeríei; (ateliere) pl. giuvaiergeríi, art. giuvaiergeríile

giuvaiergeriile
GIUVAIERGERÍE, (2) giuvaiergerii, s. f. 1. Arta giuvaiergeritului; lucrare făcută de giuvaiergiu. 2. Atelierul sau prăvălia giuvaiergiului. [Pr.: -va-ier-] – Giuvaiergiu + suf. -ărie.

DOOM

giuvaiergeríe (giu-va-ier-) s. f., art. giuvaiergería, g.-d. art. giuvaiergeríei; (ateliere) pl. giuvaiergeríi, art. giuvaiergeríile

giuvaiergeriilor
GIUVAIERGERÍE, (2) giuvaiergerii, s. f. 1. Arta giuvaiergeritului; lucrare făcută de giuvaiergiu. 2. Atelierul sau prăvălia giuvaiergiului. [Pr.: -va-ier-] – Giuvaiergiu + suf. -ărie.

DOOM

giuvaiergeríe (giu-va-ier-) s. f., art. giuvaiergería, g.-d. art. giuvaiergeríei; (ateliere) pl. giuvaiergeríi, art. giuvaiergeríile

giuvaiergii
GIUVAIERGÍU, giuvaiergii, s. m. Persoană care face sau vinde bijuterii; bijutier. [Pr.: -va-ier-. – Var.: juvaiergíu s. m.] – Din tc. cevahirci.

DOOM

giuvaiergíu (giu-va-ier-) s. m., art. giuvaiergíul; pl. giuvaiergíi, art. giuvaiergíii (-gi-ii)

giuvaiergiii
GIUVAIERGÍU, giuvaiergii, s. m. Persoană care face sau vinde bijuterii; bijutier. [Pr.: -va-ier-. – Var.: juvaiergíu s. m.] – Din tc. cevahirci.

DOOM

giuvaiergíu (giu-va-ier-) s. m., art. giuvaiergíul; pl. giuvaiergíi, art. giuvaiergíii (-gi-ii)

giuvaiergiilor
GIUVAIERGÍU, giuvaiergii, s. m. Persoană care face sau vinde bijuterii; bijutier. [Pr.: -va-ier-. – Var.: juvaiergíu s. m.] – Din tc. cevahirci.

DOOM

giuvaiergíu (giu-va-ier-) s. m., art. giuvaiergíul; pl. giuvaiergíi, art. giuvaiergíii (-gi-ii)

giuvaiergiu
GIUVAIERGÍU, giuvaiergii, s. m. Persoană care face sau vinde bijuterii; bijutier. [Pr.: -va-ier-. – Var.: juvaiergíu s. m.] – Din tc. cevahirci.

DOOM

giuvaiergíu (giu-va-ier-) s. m., art. giuvaiergíul; pl. giuvaiergíi, art. giuvaiergíii (-gi-ii)

giuvaiergiul
GIUVAIERGÍU, giuvaiergii, s. m. Persoană care face sau vinde bijuterii; bijutier. [Pr.: -va-ier-. – Var.: juvaiergíu s. m.] – Din tc. cevahirci.

DOOM

giuvaiergíu (giu-va-ier-) s. m., art. giuvaiergíul; pl. giuvaiergíi, art. giuvaiergíii (-gi-ii)

giuvaiergiule
GIUVAIERGÍU, giuvaiergii, s. m. Persoană care face sau vinde bijuterii; bijutier. [Pr.: -va-ier-. – Var.: juvaiergíu s. m.] – Din tc. cevahirci.

DOOM

giuvaiergíu (giu-va-ier-) s. m., art. giuvaiergíul; pl. giuvaiergíi, art. giuvaiergíii (-gi-ii)

giuvaiergiului
GIUVAIERGÍU, giuvaiergii, s. m. Persoană care face sau vinde bijuterii; bijutier. [Pr.: -va-ier-. – Var.: juvaiergíu s. m.] – Din tc. cevahirci.

DOOM

giuvaiergíu (giu-va-ier-) s. m., art. giuvaiergíul; pl. giuvaiergíi, art. giuvaiergíii (-gi-ii)

giuvaierica
GIUVAIERICÁLE s. f. pl. (Înv.) Bijuterii. [Pr.: -va-ie-] – Din ngr. dzsovairiká.

DOOM

giuvaiericále (înv.) (giu-va-ie-) s. f. pl., art. giuvaiericálele

giuvaiericale
GIUVAIERICÁLE s. f. pl. (Înv.) Bijuterii. [Pr.: -va-ie-] – Din ngr. dzsovairiká.

DOOM

giuvaiericále (înv.) (giu-va-ie-) s. f. pl., art. giuvaiericálele

giuvaiericalei
GIUVAIERICÁLE s. f. pl. (Înv.) Bijuterii. [Pr.: -va-ie-] – Din ngr. dzsovairiká.

DOOM

giuvaiericále (înv.) (giu-va-ie-) s. f. pl., art. giuvaiericálele

giuvaiericalele
GIUVAIERICÁLE s. f. pl. (Înv.) Bijuterii. [Pr.: -va-ie-] – Din ngr. dzsovairiká.

DOOM

giuvaiericále (înv.) (giu-va-ie-) s. f. pl., art. giuvaiericálele

giuvaiericalelor
GIUVAIERICÁLE s. f. pl. (Înv.) Bijuterii. [Pr.: -va-ie-] – Din ngr. dzsovairiká.

DOOM

giuvaiericále (înv.) (giu-va-ie-) s. f. pl., art. giuvaiericálele

giuvaiericaua
GIUVAIERICÁLE s. f. pl. (Înv.) Bijuterii. [Pr.: -va-ie-] – Din ngr. dzsovairiká.

DOOM

giuvaiericále (înv.) (giu-va-ie-) s. f. pl., art. giuvaiericálele

giuvaierul
GIUVAIÉR, giuvaiere, s. n. Obiect de podoabă făcut (cu artă) din metal prețios (și pietre scumpe); bijuterie. ♦ Fig. Obiect de mare valoare (artistică); persoană cu deosebite calități. [Pl. și: giuvaieruri. – Var.: juvaiér s. n.] – Din tc. cevahir (pl. lui cevher).

DOOM

giuvaiér (giu-) s. n., pl. giuvaiére

giuvaierului
GIUVAIÉR, giuvaiere, s. n. Obiect de podoabă făcut (cu artă) din metal prețios (și pietre scumpe); bijuterie. ♦ Fig. Obiect de mare valoare (artistică); persoană cu deosebite calități. [Pl. și: giuvaieruri. – Var.: juvaiér s. n.] – Din tc. cevahir (pl. lui cevher).

DOOM

giuvaiér (giu-) s. n., pl. giuvaiére

giuvan
giuván (-ni), s. m. – Amant homosexual. It. giovane „tînăr”, prin intermediul tc. Sec. XVII, înv. Apare numai cu referire la obiceiurile turcești; nu pare a fi avut circulație reală în rom. După Bogrea, Dacor., IV, 818, din per. ğewan, ğüwan.

givețian
GIVEȚIÁN s.n. (Geol.) Ultimul etaj al devonianului mediu. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ți-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. givétien, cf. Givet – localitate din Ardeni, Franța].

givraj
JIVRÁJ s. n. Strat de gheață sau de chiciură care se depune la temperaturi joase pe avioane în timpul zborului. [Var.: givráj s. n.] – Din fr. givrage.

DOOM

jivráj (ji-vraj) s. n.

givrat
GIVRÁT, -Ă adj. v. jivrat.

DOOM

jivrát (ji-vrat) adj. m., pl. jivráți; f. jivrátă, pl. jivráte