ghanez
GHANÉZ, -Ă, ghanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ghanei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ghanei sau ghanezilor (1), privitor la Ghana ori la ghanezi. [Pr.: ga-] – Ghana (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
ghanéz [gh pron. g] adj. m., s. m., pl. ghanézi; adj. f., s. f. ghanéză, pl. ghanéze
ghanez
GHANÉZ, -Ă, ghanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ghanei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ghanei sau ghanezilor (1), privitor la Ghana ori la ghanezi. [Pr.: ga-] – Ghana (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
ghanéz [gh pron. g] adj. m., s. m., pl. ghanézi; adj. f., s. f. ghanéză, pl. ghanéze
ghaneza
GHANÉZ, -Ă, ghanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ghanei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ghanei sau ghanezilor (1), privitor la Ghana ori la ghanezi. [Pr.: ga-] – Ghana (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
ghanéz [gh pron. g] adj. m., s. m., pl. ghanézi; adj. f., s. f. ghanéză, pl. ghanéze
ghaneza
GHANÉZ, -Ă, ghanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ghanei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ghanei sau ghanezilor (1), privitor la Ghana ori la ghanezi. [Pr.: ga-] – Ghana (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
ghanéz [gh pron. g] adj. m., s. m., pl. ghanézi; adj. f., s. f. ghanéză, pl. ghanéze
ghaneze
GHANÉZ, -Ă, ghanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ghanei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ghanei sau ghanezilor (1), privitor la Ghana ori la ghanezi. [Pr.: ga-] – Ghana (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
ghanéz [gh pron. g] adj. m., s. m., pl. ghanézi; adj. f., s. f. ghanéză, pl. ghanéze
ghaneze
GHANÉZ, -Ă, ghanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ghanei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ghanei sau ghanezilor (1), privitor la Ghana ori la ghanezi. [Pr.: ga-] – Ghana (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
ghanéz [gh pron. g] adj. m., s. m., pl. ghanézi; adj. f., s. f. ghanéză, pl. ghanéze
ghaneze
GHANÉZ, -Ă, ghanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ghanei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ghanei sau ghanezilor (1), privitor la Ghana ori la ghanezi. [Pr.: ga-] – Ghana (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
ghanéz [gh pron. g] adj. m., s. m., pl. ghanézi; adj. f., s. f. ghanéză, pl. ghanéze
ghanezei
GHANÉZ, -Ă, ghanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ghanei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ghanei sau ghanezilor (1), privitor la Ghana ori la ghanezi. [Pr.: ga-] – Ghana (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
ghanéz [gh pron. g] adj. m., s. m., pl. ghanézi; adj. f., s. f. ghanéză, pl. ghanéze
ghanezei
GHANÉZ, -Ă, ghanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ghanei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ghanei sau ghanezilor (1), privitor la Ghana ori la ghanezi. [Pr.: ga-] – Ghana (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
ghanéz [gh pron. g] adj. m., s. m., pl. ghanézi; adj. f., s. f. ghanéză, pl. ghanéze
ghanezele
GHANÉZ, -Ă, ghanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ghanei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ghanei sau ghanezilor (1), privitor la Ghana ori la ghanezi. [Pr.: ga-] – Ghana (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
ghanéz [gh pron. g] adj. m., s. m., pl. ghanézi; adj. f., s. f. ghanéză, pl. ghanéze
ghanezele
GHANÉZ, -Ă, ghanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ghanei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ghanei sau ghanezilor (1), privitor la Ghana ori la ghanezi. [Pr.: ga-] – Ghana (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
ghanéz [gh pron. g] adj. m., s. m., pl. ghanézi; adj. f., s. f. ghanéză, pl. ghanéze
ghanezelor
GHANÉZ, -Ă, ghanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ghanei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ghanei sau ghanezilor (1), privitor la Ghana ori la ghanezi. [Pr.: ga-] – Ghana (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
ghanéz [gh pron. g] adj. m., s. m., pl. ghanézi; adj. f., s. f. ghanéză, pl. ghanéze
ghanezelor
GHANÉZ, -Ă, ghanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ghanei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ghanei sau ghanezilor (1), privitor la Ghana ori la ghanezi. [Pr.: ga-] – Ghana (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
ghanéz [gh pron. g] adj. m., s. m., pl. ghanézi; adj. f., s. f. ghanéză, pl. ghanéze
ghanezi
GHANÉZ, -Ă, ghanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ghanei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ghanei sau ghanezilor (1), privitor la Ghana ori la ghanezi. [Pr.: ga-] – Ghana (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
ghanéz [gh pron. g] adj. m., s. m., pl. ghanézi; adj. f., s. f. ghanéză, pl. ghanéze
ghanezi
GHANÉZ, -Ă, ghanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ghanei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ghanei sau ghanezilor (1), privitor la Ghana ori la ghanezi. [Pr.: ga-] – Ghana (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
ghanéz [gh pron. g] adj. m., s. m., pl. ghanézi; adj. f., s. f. ghanéză, pl. ghanéze
ghanezii
GHANÉZ, -Ă, ghanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ghanei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ghanei sau ghanezilor (1), privitor la Ghana ori la ghanezi. [Pr.: ga-] – Ghana (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
ghanéz [gh pron. g] adj. m., s. m., pl. ghanézi; adj. f., s. f. ghanéză, pl. ghanéze
ghanezii
GHANÉZ, -Ă, ghanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ghanei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ghanei sau ghanezilor (1), privitor la Ghana ori la ghanezi. [Pr.: ga-] – Ghana (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
ghanéz [gh pron. g] adj. m., s. m., pl. ghanézi; adj. f., s. f. ghanéză, pl. ghanéze
ghanezilor
GHANÉZ, -Ă, ghanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ghanei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ghanei sau ghanezilor (1), privitor la Ghana ori la ghanezi. [Pr.: ga-] – Ghana (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
ghanéz [gh pron. g] adj. m., s. m., pl. ghanézi; adj. f., s. f. ghanéză, pl. ghanéze
ghanezilor
GHANÉZ, -Ă, ghanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ghanei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ghanei sau ghanezilor (1), privitor la Ghana ori la ghanezi. [Pr.: ga-] – Ghana (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
ghanéz [gh pron. g] adj. m., s. m., pl. ghanézi; adj. f., s. f. ghanéză, pl. ghanéze
ghanezo
GHANÉZ, -Ă, ghanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ghanei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ghanei sau ghanezilor (1), privitor la Ghana ori la ghanezi. [Pr.: ga-] – Ghana (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
ghanéz [gh pron. g] adj. m., s. m., pl. ghanézi; adj. f., s. f. ghanéză, pl. ghanéze
ghanezo
GHANÉZ, -Ă, ghanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ghanei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ghanei sau ghanezilor (1), privitor la Ghana ori la ghanezi. [Pr.: ga-] – Ghana (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
ghanéz [gh pron. g] adj. m., s. m., pl. ghanézi; adj. f., s. f. ghanéză, pl. ghanéze
ghanezul
GHANÉZ, -Ă, ghanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ghanei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ghanei sau ghanezilor (1), privitor la Ghana ori la ghanezi. [Pr.: ga-] – Ghana (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
ghanéz [gh pron. g] adj. m., s. m., pl. ghanézi; adj. f., s. f. ghanéză, pl. ghanéze
ghanezul
GHANÉZ, -Ă, ghanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ghanei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ghanei sau ghanezilor (1), privitor la Ghana ori la ghanezi. [Pr.: ga-] – Ghana (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
ghanéz [gh pron. g] adj. m., s. m., pl. ghanézi; adj. f., s. f. ghanéză, pl. ghanéze
ghanezule
GHANÉZ, -Ă, ghanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ghanei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ghanei sau ghanezilor (1), privitor la Ghana ori la ghanezi. [Pr.: ga-] – Ghana (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
ghanéz [gh pron. g] adj. m., s. m., pl. ghanézi; adj. f., s. f. ghanéză, pl. ghanéze
ghanezule
GHANÉZ, -Ă, ghanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ghanei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ghanei sau ghanezilor (1), privitor la Ghana ori la ghanezi. [Pr.: ga-] – Ghana (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
ghanéz [gh pron. g] adj. m., s. m., pl. ghanézi; adj. f., s. f. ghanéză, pl. ghanéze
ghanezului
GHANÉZ, -Ă, ghanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ghanei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ghanei sau ghanezilor (1), privitor la Ghana ori la ghanezi. [Pr.: ga-] – Ghana (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
ghanéz [gh pron. g] adj. m., s. m., pl. ghanézi; adj. f., s. f. ghanéză, pl. ghanéze
ghanezului
GHANÉZ, -Ă, ghanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ghanei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ghanei sau ghanezilor (1), privitor la Ghana ori la ghanezi. [Pr.: ga-] – Ghana (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
ghanéz [gh pron. g] adj. m., s. m., pl. ghanézi; adj. f., s. f. ghanéză, pl. ghanéze
gheaba
GHEB1, (1,2) gheburi, s. n., (3) ghebe, s. f. 1. S. n. Cocoașă (la om). 2. S. n. Ridicătură de teren în formă de gheb (1). 3. S. f. (În forma gheabă) Specie de ciuperci comestibile cu piciorul gălbui sau brun, având de jur-împrejur un inel alb, și cu pălăria galbenă-brună (Armillaria mellea). ◊ Gheabă-de-brad = ciupercă comestibilă cu pălăria albă, subțire, cărnoasă și cu piciorul lung și subțire (Lepiota clypeolaria). Gheabă-de-pădure = ciupercă comestibilă cu pălăria roșiatică ori brună, catifelată (Collybia longipes). [Var.: gheábă s. f.] – Probabil lat. *glibbus (formă metatezată a lui *gibb(u)lus < gibbus). DOOM
gheb (cocoașă) s. n., pl. ghéburi
gheara
GHEÁRĂ, gheare, s. f. 1. Formațiune cornoasă ascuțită, curbată, crescută la vârful degetelor unor reptile, păsări și mamifere, servind mai ales la apărare și la atac. ◊ Expr. (Fam.) A fi lung în (sau la, de) gheare = a avea obiceiul să fure. A-și scoate (sau a-și arăta) ghearele = a-și arăta fondul ascuns și rău al firii. A fi (sau a cădea, a încăpea etc.) în ghearele (sau gheara) cuiva = a fi (sau a ajunge etc.) în posesia, în puterea sau sub autoritatea absolută a cuiva, la discreția cuiva; a fi prins (și ținut închis). A pune gheara (pe cineva) = a pune stăpânire (pe cineva); a prinde (pe cineva). A fi (sau a se zbate) în ghearele morții = a fi grav bolnav, aproape de moarte. 2. (Tehn.) Piesă asemănătoare cu o gheară (1), care servește la apucat, împiedicat etc. – Et. nec. DOOM
gheáră s. f., g.-d. art. gheárei; pl. gheáre
gheare
GHEÁRĂ, gheare, s. f. 1. Formațiune cornoasă ascuțită, curbată, crescută la vârful degetelor unor reptile, păsări și mamifere, servind mai ales la apărare și la atac. ◊ Expr. (Fam.) A fi lung în (sau la, de) gheare = a avea obiceiul să fure. A-și scoate (sau a-și arăta) ghearele = a-și arăta fondul ascuns și rău al firii. A fi (sau a cădea, a încăpea etc.) în ghearele (sau gheara) cuiva = a fi (sau a ajunge etc.) în posesia, în puterea sau sub autoritatea absolută a cuiva, la discreția cuiva; a fi prins (și ținut închis). A pune gheara (pe cineva) = a pune stăpânire (pe cineva); a prinde (pe cineva). A fi (sau a se zbate) în ghearele morții = a fi grav bolnav, aproape de moarte. 2. (Tehn.) Piesă asemănătoare cu o gheară (1), care servește la apucat, împiedicat etc. – Et. nec. DOOM
gheáră s. f., g.-d. art. gheárei; pl. gheáre
ghearei
GHEÁRĂ, gheare, s. f. 1. Formațiune cornoasă ascuțită, curbată, crescută la vârful degetelor unor reptile, păsări și mamifere, servind mai ales la apărare și la atac. ◊ Expr. (Fam.) A fi lung în (sau la, de) gheare = a avea obiceiul să fure. A-și scoate (sau a-și arăta) ghearele = a-și arăta fondul ascuns și rău al firii. A fi (sau a cădea, a încăpea etc.) în ghearele (sau gheara) cuiva = a fi (sau a ajunge etc.) în posesia, în puterea sau sub autoritatea absolută a cuiva, la discreția cuiva; a fi prins (și ținut închis). A pune gheara (pe cineva) = a pune stăpânire (pe cineva); a prinde (pe cineva). A fi (sau a se zbate) în ghearele morții = a fi grav bolnav, aproape de moarte. 2. (Tehn.) Piesă asemănătoare cu o gheară (1), care servește la apucat, împiedicat etc. – Et. nec. DOOM
gheáră s. f., g.-d. art. gheárei; pl. gheáre
ghearele
GHEÁRĂ, gheare, s. f. 1. Formațiune cornoasă ascuțită, curbată, crescută la vârful degetelor unor reptile, păsări și mamifere, servind mai ales la apărare și la atac. ◊ Expr. (Fam.) A fi lung în (sau la, de) gheare = a avea obiceiul să fure. A-și scoate (sau a-și arăta) ghearele = a-și arăta fondul ascuns și rău al firii. A fi (sau a cădea, a încăpea etc.) în ghearele (sau gheara) cuiva = a fi (sau a ajunge etc.) în posesia, în puterea sau sub autoritatea absolută a cuiva, la discreția cuiva; a fi prins (și ținut închis). A pune gheara (pe cineva) = a pune stăpânire (pe cineva); a prinde (pe cineva). A fi (sau a se zbate) în ghearele morții = a fi grav bolnav, aproape de moarte. 2. (Tehn.) Piesă asemănătoare cu o gheară (1), care servește la apucat, împiedicat etc. – Et. nec. DOOM
gheáră s. f., g.-d. art. gheárei; pl. gheáre
ghearelor
GHEÁRĂ, gheare, s. f. 1. Formațiune cornoasă ascuțită, curbată, crescută la vârful degetelor unor reptile, păsări și mamifere, servind mai ales la apărare și la atac. ◊ Expr. (Fam.) A fi lung în (sau la, de) gheare = a avea obiceiul să fure. A-și scoate (sau a-și arăta) ghearele = a-și arăta fondul ascuns și rău al firii. A fi (sau a cădea, a încăpea etc.) în ghearele (sau gheara) cuiva = a fi (sau a ajunge etc.) în posesia, în puterea sau sub autoritatea absolută a cuiva, la discreția cuiva; a fi prins (și ținut închis). A pune gheara (pe cineva) = a pune stăpânire (pe cineva); a prinde (pe cineva). A fi (sau a se zbate) în ghearele morții = a fi grav bolnav, aproape de moarte. 2. (Tehn.) Piesă asemănătoare cu o gheară (1), care servește la apucat, împiedicat etc. – Et. nec. DOOM
gheáră s. f., g.-d. art. gheárei; pl. gheáre
gheata
GHEÁTĂ, ghete, s. f. Încălțăminte confecționată din piele sau din materiale sintetice care imită pielea, acoperind piciorul până deasupra gleznei. – Din it. ghetta „ghetră”. DOOM
gheátă s. f., g.-d. art. ghétei; pl. ghéte
gheatră
GHEÁTRĂ s.f. v. ghetre.
gheața
GHEÁȚĂ, (2) ghețuri, s. f., adj. invar. 1. S. f. Apă aflată în stare solidă, în urma înghețării. ◊ Expr. A se da cu patinele pe gheață = a patina2. A (se) sparge sau a (se) rupe gheața = a dispărea sau a face să dispară atmosfera ori senzația de jenă existentă la un moment dat; a (se) înlătura primele dificultăți în bunul mers al unei acțiuni. ♦ (Reg.) Grindină, piatră. 2. S. f. (La pl.) Întinderi mari de gheață (1) aflate pe uscat sau pe apă. ◊ Loc adj. De gheață = indiferent, nepăsător, nesimțitor. 3. S. f. Senzație neplăcută de răceală, provocată de frică, emoție etc. 4. S. f. Plantă erbacee cu flori mici, albe, roz sau roșii, având frunzele acoperite cu papile albe care seamănă cu cristalele de gheață (1) (Mesembryanthemum crystallynum). 5. S. f. Plantă erbacee cu tulpina cărnoasă, ramificată, cu frunze ovale-rotunde și cu flori numeroase, albe, mai rar roz sau roșii (Begonia semperflorens). 6. Adj. invar. (În sintagma) Bani gheață = bani în numerar, plătiți pe loc, bani lichizi, bani peșin. – Lat. glacia (= glacies). DOOM
gheáță s. f., g.-d. art. ghéții; (întinderi de gheață) pl. ghéțuri
gheb
GHEB1, (1,2) gheburi, s. n., (3) ghebe, s. f. 1. S. n. Cocoașă (la om). 2. S. n. Ridicătură de teren în formă de gheb (1). 3. S. f. (În forma gheabă) Specie de ciuperci comestibile cu piciorul gălbui sau brun, având de jur-împrejur un inel alb, și cu pălăria galbenă-brună (Armillaria mellea). ◊ Gheabă-de-brad = ciupercă comestibilă cu pălăria albă, subțire, cărnoasă și cu piciorul lung și subțire (Lepiota clypeolaria). Gheabă-de-pădure = ciupercă comestibilă cu pălăria roșiatică ori brună, catifelată (Collybia longipes). [Var.: gheábă s. f.] – Probabil lat. *glibbus (formă metatezată a lui *gibb(u)lus < gibbus). DOOM
gheb (cocoașă) s. n., pl. ghéburi
gheb
GHEBEÁ s. f. v. ghebă. DOOM
ghébă (manta) s. f., g.-d. art. ghébei; pl. ghébe
gheba
GHEBEÁ s. f. v. ghebă. DOOM
ghébă (manta) s. f., g.-d. art. ghébei; pl. ghébe
ghebe
GHEB1, (1,2) gheburi, s. n., (3) ghebe, s. f. 1. S. n. Cocoașă (la om). 2. S. n. Ridicătură de teren în formă de gheb (1). 3. S. f. (În forma gheabă) Specie de ciuperci comestibile cu piciorul gălbui sau brun, având de jur-împrejur un inel alb, și cu pălăria galbenă-brună (Armillaria mellea). ◊ Gheabă-de-brad = ciupercă comestibilă cu pălăria albă, subțire, cărnoasă și cu piciorul lung și subțire (Lepiota clypeolaria). Gheabă-de-pădure = ciupercă comestibilă cu pălăria roșiatică ori brună, catifelată (Collybia longipes). [Var.: gheábă s. f.] – Probabil lat. *glibbus (formă metatezată a lui *gibb(u)lus < gibbus). DOOM
gheb (cocoașă) s. n., pl. ghéburi
ghebe
GHEBEÁ s. f. v. ghebă. DOOM
ghébă (manta) s. f., g.-d. art. ghébei; pl. ghébe
ghebea
GHEBEÁ s. f. v. ghebă. DOOM
ghébă (manta) s. f., g.-d. art. ghébei; pl. ghébe
ghebei
GHEB1, (1,2) gheburi, s. n., (3) ghebe, s. f. 1. S. n. Cocoașă (la om). 2. S. n. Ridicătură de teren în formă de gheb (1). 3. S. f. (În forma gheabă) Specie de ciuperci comestibile cu piciorul gălbui sau brun, având de jur-împrejur un inel alb, și cu pălăria galbenă-brună (Armillaria mellea). ◊ Gheabă-de-brad = ciupercă comestibilă cu pălăria albă, subțire, cărnoasă și cu piciorul lung și subțire (Lepiota clypeolaria). Gheabă-de-pădure = ciupercă comestibilă cu pălăria roșiatică ori brună, catifelată (Collybia longipes). [Var.: gheábă s. f.] – Probabil lat. *glibbus (formă metatezată a lui *gibb(u)lus < gibbus). DOOM
gheb (cocoașă) s. n., pl. ghéburi
ghebei
GHEBEÁ s. f. v. ghebă. DOOM
ghébă (manta) s. f., g.-d. art. ghébei; pl. ghébe
ghebele
GHEB1, (1,2) gheburi, s. n., (3) ghebe, s. f. 1. S. n. Cocoașă (la om). 2. S. n. Ridicătură de teren în formă de gheb (1). 3. S. f. (În forma gheabă) Specie de ciuperci comestibile cu piciorul gălbui sau brun, având de jur-împrejur un inel alb, și cu pălăria galbenă-brună (Armillaria mellea). ◊ Gheabă-de-brad = ciupercă comestibilă cu pălăria albă, subțire, cărnoasă și cu piciorul lung și subțire (Lepiota clypeolaria). Gheabă-de-pădure = ciupercă comestibilă cu pălăria roșiatică ori brună, catifelată (Collybia longipes). [Var.: gheábă s. f.] – Probabil lat. *glibbus (formă metatezată a lui *gibb(u)lus < gibbus). DOOM
gheb (cocoașă) s. n., pl. ghéburi
ghebele
GHEBEÁ s. f. v. ghebă. DOOM
ghébă (manta) s. f., g.-d. art. ghébei; pl. ghébe
ghebelor
GHEB1, (1,2) gheburi, s. n., (3) ghebe, s. f. 1. S. n. Cocoașă (la om). 2. S. n. Ridicătură de teren în formă de gheb (1). 3. S. f. (În forma gheabă) Specie de ciuperci comestibile cu piciorul gălbui sau brun, având de jur-împrejur un inel alb, și cu pălăria galbenă-brună (Armillaria mellea). ◊ Gheabă-de-brad = ciupercă comestibilă cu pălăria albă, subțire, cărnoasă și cu piciorul lung și subțire (Lepiota clypeolaria). Gheabă-de-pădure = ciupercă comestibilă cu pălăria roșiatică ori brună, catifelată (Collybia longipes). [Var.: gheábă s. f.] – Probabil lat. *glibbus (formă metatezată a lui *gibb(u)lus < gibbus). DOOM
gheb (cocoașă) s. n., pl. ghéburi
ghebelor
GHEBEÁ s. f. v. ghebă. DOOM
ghébă (manta) s. f., g.-d. art. ghébei; pl. ghébe
gheboasa
GHEBÓS, -OÁSĂ, gheboși, -oase, s. m. și f., adj. (Persoană) care are cocoașă; cocoșat. ♦ Care are spatele adus, încovoiat, gârbovit. – Gheb1 + suf. -os. DOOM
ghebós adj. m., pl. ghebóși; f. gheboásă, pl. gheboáse
gheboasa
GHEBÓS, -OÁSĂ, gheboși, -oase, s. m. și f., adj. (Persoană) care are cocoașă; cocoșat. ♦ Care are spatele adus, încovoiat, gârbovit. – Gheb1 + suf. -os. DOOM
ghebós adj. m., pl. ghebóși; f. gheboásă, pl. gheboáse
gheboase
GHEBÓS, -OÁSĂ, gheboși, -oase, s. m. și f., adj. (Persoană) care are cocoașă; cocoșat. ♦ Care are spatele adus, încovoiat, gârbovit. – Gheb1 + suf. -os. DOOM
ghebós adj. m., pl. ghebóși; f. gheboásă, pl. gheboáse
gheboase
GHEBÓS, -OÁSĂ, gheboși, -oase, s. m. și f., adj. (Persoană) care are cocoașă; cocoșat. ♦ Care are spatele adus, încovoiat, gârbovit. – Gheb1 + suf. -os. DOOM
ghebós adj. m., pl. ghebóși; f. gheboásă, pl. gheboáse
gheboasei
GHEBÓS, -OÁSĂ, gheboși, -oase, s. m. și f., adj. (Persoană) care are cocoașă; cocoșat. ♦ Care are spatele adus, încovoiat, gârbovit. – Gheb1 + suf. -os. DOOM
ghebós adj. m., pl. ghebóși; f. gheboásă, pl. gheboáse
gheboasei
GHEBÓS, -OÁSĂ, gheboși, -oase, s. m. și f., adj. (Persoană) care are cocoașă; cocoșat. ♦ Care are spatele adus, încovoiat, gârbovit. – Gheb1 + suf. -os. DOOM
ghebós adj. m., pl. ghebóși; f. gheboásă, pl. gheboáse
gheboasele
GHEBÓS, -OÁSĂ, gheboși, -oase, s. m. și f., adj. (Persoană) care are cocoașă; cocoșat. ♦ Care are spatele adus, încovoiat, gârbovit. – Gheb1 + suf. -os. DOOM
ghebós adj. m., pl. ghebóși; f. gheboásă, pl. gheboáse
gheboasele
GHEBÓS, -OÁSĂ, gheboși, -oase, s. m. și f., adj. (Persoană) care are cocoașă; cocoșat. ♦ Care are spatele adus, încovoiat, gârbovit. – Gheb1 + suf. -os. DOOM
ghebós adj. m., pl. ghebóși; f. gheboásă, pl. gheboáse
gheboaselor
GHEBÓS, -OÁSĂ, gheboși, -oase, s. m. și f., adj. (Persoană) care are cocoașă; cocoșat. ♦ Care are spatele adus, încovoiat, gârbovit. – Gheb1 + suf. -os. DOOM
ghebós adj. m., pl. ghebóși; f. gheboásă, pl. gheboáse
gheboaselor
GHEBÓS, -OÁSĂ, gheboși, -oase, s. m. și f., adj. (Persoană) care are cocoașă; cocoșat. ♦ Care are spatele adus, încovoiat, gârbovit. – Gheb1 + suf. -os. DOOM
ghebós adj. m., pl. ghebóși; f. gheboásă, pl. gheboáse
ghebos
GHEBÓS, -OÁSĂ, gheboși, -oase, s. m. și f., adj. (Persoană) care are cocoașă; cocoșat. ♦ Care are spatele adus, încovoiat, gârbovit. – Gheb1 + suf. -os. DOOM
ghebós adj. m., pl. ghebóși; f. gheboásă, pl. gheboáse
ghebos
GHEBÓS, -OÁSĂ, gheboși, -oase, s. m. și f., adj. (Persoană) care are cocoașă; cocoșat. ♦ Care are spatele adus, încovoiat, gârbovit. – Gheb1 + suf. -os. DOOM
ghebós adj. m., pl. ghebóși; f. gheboásă, pl. gheboáse
ghebosul
GHEBÓS, -OÁSĂ, gheboși, -oase, s. m. și f., adj. (Persoană) care are cocoașă; cocoșat. ♦ Care are spatele adus, încovoiat, gârbovit. – Gheb1 + suf. -os. DOOM
ghebós adj. m., pl. ghebóși; f. gheboásă, pl. gheboáse
ghebosul
GHEBÓS, -OÁSĂ, gheboși, -oase, s. m. și f., adj. (Persoană) care are cocoașă; cocoșat. ♦ Care are spatele adus, încovoiat, gârbovit. – Gheb1 + suf. -os. DOOM
ghebós adj. m., pl. ghebóși; f. gheboásă, pl. gheboáse
ghebosului
GHEBÓS, -OÁSĂ, gheboși, -oase, s. m. și f., adj. (Persoană) care are cocoașă; cocoșat. ♦ Care are spatele adus, încovoiat, gârbovit. – Gheb1 + suf. -os. DOOM
ghebós adj. m., pl. ghebóși; f. gheboásă, pl. gheboáse
ghebosului
GHEBÓS, -OÁSĂ, gheboși, -oase, s. m. și f., adj. (Persoană) care are cocoașă; cocoșat. ♦ Care are spatele adus, încovoiat, gârbovit. – Gheb1 + suf. -os. DOOM
ghebós adj. m., pl. ghebóși; f. gheboásă, pl. gheboáse
gheboșa
GHEBOȘÍ vb. IV v. gheboșa. DOOM
!gheboșá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se gheboșeáză; conj. prez. 3 să se gheboșéze; ger. gheboșấndu-se
gheboșai
GHEBOȘÍ vb. IV v. gheboșa. DOOM
!gheboșá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se gheboșeáză; conj. prez. 3 să se gheboșéze; ger. gheboșấndu-se
gheboșam
GHEBOȘÍ vb. IV v. gheboșa. DOOM
!gheboșá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se gheboșeáză; conj. prez. 3 să se gheboșéze; ger. gheboșấndu-se
gheboșare
GHEBOȘÍ vb. IV v. gheboșa. DOOM
!gheboșá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se gheboșeáză; conj. prez. 3 să se gheboșéze; ger. gheboșấndu-se
gheboșare
GHEBOȘÁRE, gheboșări, s. f. Acțiunea de a se gheboșa și rezultatul ei. – V. gheboșa. DOOM
gheboșáre s. f., g.-d. art. gheboșắrii; pl. gheboșắri
gheboșarea
GHEBOȘÁRE, gheboșări, s. f. Acțiunea de a se gheboșa și rezultatul ei. – V. gheboșa. DOOM
gheboșáre s. f., g.-d. art. gheboșắrii; pl. gheboșắri
gheboșară
GHEBOȘÍ vb. IV v. gheboșa. DOOM
!gheboșá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se gheboșeáză; conj. prez. 3 să se gheboșéze; ger. gheboșấndu-se
gheboșarăm
GHEBOȘÍ vb. IV v. gheboșa. DOOM
!gheboșá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se gheboșeáză; conj. prez. 3 să se gheboșéze; ger. gheboșấndu-se
gheboșarăți
GHEBOȘÍ vb. IV v. gheboșa. DOOM
!gheboșá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se gheboșeáză; conj. prez. 3 să se gheboșéze; ger. gheboșấndu-se
gheboșase
GHEBOȘÍ vb. IV v. gheboșa. DOOM
!gheboșá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se gheboșeáză; conj. prez. 3 să se gheboșéze; ger. gheboșấndu-se
gheboșasem
GHEBOȘÍ vb. IV v. gheboșa. DOOM
!gheboșá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se gheboșeáză; conj. prez. 3 să se gheboșéze; ger. gheboșấndu-se
gheboșaseră
GHEBOȘÍ vb. IV v. gheboșa. DOOM
!gheboșá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se gheboșeáză; conj. prez. 3 să se gheboșéze; ger. gheboșấndu-se
gheboșaserăm
GHEBOȘÍ vb. IV v. gheboșa. DOOM
!gheboșá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se gheboșeáză; conj. prez. 3 să se gheboșéze; ger. gheboșấndu-se
gheboșaserăți
GHEBOȘÍ vb. IV v. gheboșa. DOOM
!gheboșá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se gheboșeáză; conj. prez. 3 să se gheboșéze; ger. gheboșấndu-se
gheboșaseși
GHEBOȘÍ vb. IV v. gheboșa. DOOM
!gheboșá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se gheboșeáză; conj. prez. 3 să se gheboșéze; ger. gheboșấndu-se
gheboșaseți
GHEBOȘÍ vb. IV v. gheboșa. DOOM
!gheboșá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se gheboșeáză; conj. prez. 3 să se gheboșéze; ger. gheboșấndu-se
gheboșat
GHEBOȘÍ vb. IV v. gheboșa. DOOM
!gheboșá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se gheboșeáză; conj. prez. 3 să se gheboșéze; ger. gheboșấndu-se
gheboșat
GHEBOȘÍT, -Ă adj. v. gheboșat2.
gheboșat
GHEBOȘÁT1 s. n. Faptul de a se gheboșa. – V. gheboșa. DOOM
gheboșát s. n.
gheboșata
GHEBOȘÍT, -Ă adj. v. gheboșat2.
gheboșate
GHEBOȘÍT, -Ă adj. v. gheboșat2.
gheboșatei
GHEBOȘÍT, -Ă adj. v. gheboșat2.
gheboșatele
GHEBOȘÍT, -Ă adj. v. gheboșat2.
gheboșatelor
GHEBOȘÍT, -Ă adj. v. gheboșat2.
gheboșatul
GHEBOȘÍT, -Ă adj. v. gheboșat2.
gheboșatului
GHEBOȘÍT, -Ă adj. v. gheboșat2.
gheboșau
GHEBOȘÍ vb. IV v. gheboșa. DOOM
!gheboșá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se gheboșeáză; conj. prez. 3 să se gheboșéze; ger. gheboșấndu-se
gheboșași
GHEBOȘÍ vb. IV v. gheboșa. DOOM
!gheboșá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se gheboșeáză; conj. prez. 3 să se gheboșéze; ger. gheboșấndu-se
gheboșați
GHEBOȘÍ vb. IV v. gheboșa. DOOM
!gheboșá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se gheboșeáză; conj. prez. 3 să se gheboșéze; ger. gheboșấndu-se
gheboșați
GHEBOȘÍT, -Ă adj. v. gheboșat2.
gheboșații
GHEBOȘÍT, -Ă adj. v. gheboșat2.
gheboșaților
GHEBOȘÍT, -Ă adj. v. gheboșat2.
gheboșează
GHEBOȘÍ vb. IV v. gheboșa. DOOM
!gheboșá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se gheboșeáză; conj. prez. 3 să se gheboșéze; ger. gheboșấndu-se
gheboșez
GHEBOȘÍ vb. IV v. gheboșa. DOOM
!gheboșá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se gheboșeáză; conj. prez. 3 să se gheboșéze; ger. gheboșấndu-se
gheboșeze
GHEBOȘÍ vb. IV v. gheboșa. DOOM
!gheboșá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se gheboșeáză; conj. prez. 3 să se gheboșéze; ger. gheboșấndu-se
gheboșezi
GHEBOȘÍ vb. IV v. gheboșa. DOOM
!gheboșá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se gheboșeáză; conj. prez. 3 să se gheboșéze; ger. gheboșấndu-se
gheboși
GHEBÓS, -OÁSĂ, gheboși, -oase, s. m. și f., adj. (Persoană) care are cocoașă; cocoșat. ♦ Care are spatele adus, încovoiat, gârbovit. – Gheb1 + suf. -os. DOOM
ghebós adj. m., pl. ghebóși; f. gheboásă, pl. gheboáse
gheboși
GHEBÓS, -OÁSĂ, gheboși, -oase, s. m. și f., adj. (Persoană) care are cocoașă; cocoșat. ♦ Care are spatele adus, încovoiat, gârbovit. – Gheb1 + suf. -os. DOOM
ghebós adj. m., pl. ghebóși; f. gheboásă, pl. gheboáse
gheboși
GHEBOȘÍ vb. IV v. gheboșa. DOOM
!gheboșá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se gheboșeáză; conj. prez. 3 să se gheboșéze; ger. gheboșấndu-se
gheboșii
GHEBÓS, -OÁSĂ, gheboși, -oase, s. m. și f., adj. (Persoană) care are cocoașă; cocoșat. ♦ Care are spatele adus, încovoiat, gârbovit. – Gheb1 + suf. -os. DOOM
ghebós adj. m., pl. ghebóși; f. gheboásă, pl. gheboáse
gheboșii
GHEBÓS, -OÁSĂ, gheboși, -oase, s. m. și f., adj. (Persoană) care are cocoașă; cocoșat. ♦ Care are spatele adus, încovoiat, gârbovit. – Gheb1 + suf. -os. DOOM
ghebós adj. m., pl. ghebóși; f. gheboásă, pl. gheboáse
gheboșilor
GHEBÓS, -OÁSĂ, gheboși, -oase, s. m. și f., adj. (Persoană) care are cocoașă; cocoșat. ♦ Care are spatele adus, încovoiat, gârbovit. – Gheb1 + suf. -os. DOOM
ghebós adj. m., pl. ghebóși; f. gheboásă, pl. gheboáse
gheboșilor
GHEBÓS, -OÁSĂ, gheboși, -oase, s. m. și f., adj. (Persoană) care are cocoașă; cocoșat. ♦ Care are spatele adus, încovoiat, gârbovit. – Gheb1 + suf. -os. DOOM
ghebós adj. m., pl. ghebóși; f. gheboásă, pl. gheboáse
gheboșire
GHEBOȘÍ, gheboșesc, vb. IV. Refl. V. gheboșa.
gheboșit
GHEBOȘÍT, -Ă adj. v. gheboșat2.
gheboșând
GHEBOȘÍ vb. IV v. gheboșa. DOOM
!gheboșá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se gheboșeáză; conj. prez. 3 să se gheboșéze; ger. gheboșấndu-se
gheboșînd
GHEBOȘÍ vb. IV v. gheboșa. DOOM
!gheboșá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se gheboșeáză; conj. prez. 3 să se gheboșéze; ger. gheboșấndu-se
gheboșări
GHEBOȘÁRE, gheboșări, s. f. Acțiunea de a se gheboșa și rezultatul ei. – V. gheboșa. DOOM
gheboșáre s. f., g.-d. art. gheboșắrii; pl. gheboșắri
gheboșării
GHEBOȘÁRE, gheboșări, s. f. Acțiunea de a se gheboșa și rezultatul ei. – V. gheboșa. DOOM
gheboșáre s. f., g.-d. art. gheboșắrii; pl. gheboșắri
gheboșările
GHEBOȘÁRE, gheboșări, s. f. Acțiunea de a se gheboșa și rezultatul ei. – V. gheboșa. DOOM
gheboșáre s. f., g.-d. art. gheboșắrii; pl. gheboșắri
gheboșărilor
GHEBOȘÁRE, gheboșări, s. f. Acțiunea de a se gheboșa și rezultatul ei. – V. gheboșa. DOOM
gheboșáre s. f., g.-d. art. gheboșắrii; pl. gheboșắri
ghebul
GHEB1, (1,2) gheburi, s. n., (3) ghebe, s. f. 1. S. n. Cocoașă (la om). 2. S. n. Ridicătură de teren în formă de gheb (1). 3. S. f. (În forma gheabă) Specie de ciuperci comestibile cu piciorul gălbui sau brun, având de jur-împrejur un inel alb, și cu pălăria galbenă-brună (Armillaria mellea). ◊ Gheabă-de-brad = ciupercă comestibilă cu pălăria albă, subțire, cărnoasă și cu piciorul lung și subțire (Lepiota clypeolaria). Gheabă-de-pădure = ciupercă comestibilă cu pălăria roșiatică ori brună, catifelată (Collybia longipes). [Var.: gheábă s. f.] – Probabil lat. *glibbus (formă metatezată a lui *gibb(u)lus < gibbus). DOOM
gheb (cocoașă) s. n., pl. ghéburi
ghebului
GHEB1, (1,2) gheburi, s. n., (3) ghebe, s. f. 1. S. n. Cocoașă (la om). 2. S. n. Ridicătură de teren în formă de gheb (1). 3. S. f. (În forma gheabă) Specie de ciuperci comestibile cu piciorul gălbui sau brun, având de jur-împrejur un inel alb, și cu pălăria galbenă-brună (Armillaria mellea). ◊ Gheabă-de-brad = ciupercă comestibilă cu pălăria albă, subțire, cărnoasă și cu piciorul lung și subțire (Lepiota clypeolaria). Gheabă-de-pădure = ciupercă comestibilă cu pălăria roșiatică ori brună, catifelată (Collybia longipes). [Var.: gheábă s. f.] – Probabil lat. *glibbus (formă metatezată a lui *gibb(u)lus < gibbus). DOOM
gheb (cocoașă) s. n., pl. ghéburi
gheburi
GHEB1, (1,2) gheburi, s. n., (3) ghebe, s. f. 1. S. n. Cocoașă (la om). 2. S. n. Ridicătură de teren în formă de gheb (1). 3. S. f. (În forma gheabă) Specie de ciuperci comestibile cu piciorul gălbui sau brun, având de jur-împrejur un inel alb, și cu pălăria galbenă-brună (Armillaria mellea). ◊ Gheabă-de-brad = ciupercă comestibilă cu pălăria albă, subțire, cărnoasă și cu piciorul lung și subțire (Lepiota clypeolaria). Gheabă-de-pădure = ciupercă comestibilă cu pălăria roșiatică ori brună, catifelată (Collybia longipes). [Var.: gheábă s. f.] – Probabil lat. *glibbus (formă metatezată a lui *gibb(u)lus < gibbus). DOOM
gheb (cocoașă) s. n., pl. ghéburi
gheburile
GHEB1, (1,2) gheburi, s. n., (3) ghebe, s. f. 1. S. n. Cocoașă (la om). 2. S. n. Ridicătură de teren în formă de gheb (1). 3. S. f. (În forma gheabă) Specie de ciuperci comestibile cu piciorul gălbui sau brun, având de jur-împrejur un inel alb, și cu pălăria galbenă-brună (Armillaria mellea). ◊ Gheabă-de-brad = ciupercă comestibilă cu pălăria albă, subțire, cărnoasă și cu piciorul lung și subțire (Lepiota clypeolaria). Gheabă-de-pădure = ciupercă comestibilă cu pălăria roșiatică ori brună, catifelată (Collybia longipes). [Var.: gheábă s. f.] – Probabil lat. *glibbus (formă metatezată a lui *gibb(u)lus < gibbus). DOOM
gheb (cocoașă) s. n., pl. ghéburi
gheburilor
GHEB1, (1,2) gheburi, s. n., (3) ghebe, s. f. 1. S. n. Cocoașă (la om). 2. S. n. Ridicătură de teren în formă de gheb (1). 3. S. f. (În forma gheabă) Specie de ciuperci comestibile cu piciorul gălbui sau brun, având de jur-împrejur un inel alb, și cu pălăria galbenă-brună (Armillaria mellea). ◊ Gheabă-de-brad = ciupercă comestibilă cu pălăria albă, subțire, cărnoasă și cu piciorul lung și subțire (Lepiota clypeolaria). Gheabă-de-pădure = ciupercă comestibilă cu pălăria roșiatică ori brună, catifelată (Collybia longipes). [Var.: gheábă s. f.] – Probabil lat. *glibbus (formă metatezată a lui *gibb(u)lus < gibbus). DOOM
gheb (cocoașă) s. n., pl. ghéburi
ghecet
ghecét (-te), s. n. – Vad. – Var. ghecit. Tc. geçit (Șeineanu, III, 56), cf. bg. gecid. Sec. XVIII, înv.
gheena
GHEÉNĂ s. f. Iad, infern. – Din sl. geena. DOOM
gheénă s. f., g.-d. art. gheénei
gheene
GHEÉNĂ s. f. Iad, infern. – Din sl. geena. DOOM
gheénă s. f., g.-d. art. gheénei
gheenei
GHEÉNĂ s. f. Iad, infern. – Din sl. geena. DOOM
gheénă s. f., g.-d. art. gheénei
gheizer
GHÉIZER, gheizere, s. n. Izvor intermitent de apă fierbinte și de vapori, de origine vulcanică, care aruncă apa, la intervale egale, până la mare înălțime, sub forma unei coloane. – Din fr., engl. geyser. DOOM
ghéizer (ghei-) s. n., pl. ghéizere
gheizere
GHÉIZER, gheizere, s. n. Izvor intermitent de apă fierbinte și de vapori, de origine vulcanică, care aruncă apa, la intervale egale, până la mare înălțime, sub forma unei coloane. – Din fr., engl. geyser. DOOM
ghéizer (ghei-) s. n., pl. ghéizere
gheizerele
GHÉIZER, gheizere, s. n. Izvor intermitent de apă fierbinte și de vapori, de origine vulcanică, care aruncă apa, la intervale egale, până la mare înălțime, sub forma unei coloane. – Din fr., engl. geyser. DOOM
ghéizer (ghei-) s. n., pl. ghéizere
gheizerelor
GHÉIZER, gheizere, s. n. Izvor intermitent de apă fierbinte și de vapori, de origine vulcanică, care aruncă apa, la intervale egale, până la mare înălțime, sub forma unei coloane. – Din fr., engl. geyser. DOOM
ghéizer (ghei-) s. n., pl. ghéizere
gheizerit
GHEIZERÍT s. n. (Geol.) Depozit silicos provenit din precipitarea apei gheizerelor. – Din fr. geysérite. DOOM
gheizerít (ghei-) s. n.
gheizeritul
GHEIZERÍT s. n. (Geol.) Depozit silicos provenit din precipitarea apei gheizerelor. – Din fr. geysérite. DOOM
gheizerít (ghei-) s. n.
gheizeritului
GHEIZERÍT s. n. (Geol.) Depozit silicos provenit din precipitarea apei gheizerelor. – Din fr. geysérite. DOOM
gheizerít (ghei-) s. n.
gheizerul
GHÉIZER, gheizere, s. n. Izvor intermitent de apă fierbinte și de vapori, de origine vulcanică, care aruncă apa, la intervale egale, până la mare înălțime, sub forma unei coloane. – Din fr., engl. geyser. DOOM
ghéizer (ghei-) s. n., pl. ghéizere
gheizerului
GHÉIZER, gheizere, s. n. Izvor intermitent de apă fierbinte și de vapori, de origine vulcanică, care aruncă apa, la intervale egale, până la mare înălțime, sub forma unei coloane. – Din fr., engl. geyser. DOOM
ghéizer (ghei-) s. n., pl. ghéizere
gheișa
GHÉIȘĂ, gheișe, s. f. Dansatoare și cântăreață japoneză. [Acc. și: gheíșă] – Din fr. geisha. DOOM
ghéișă (ghei-) s. f., art. ghéișa, g.-d. art. ghéișei; pl. ghéișe
gheișe
GHÉIȘĂ, gheișe, s. f. Dansatoare și cântăreață japoneză. [Acc. și: gheíșă] – Din fr. geisha. DOOM
ghéișă (ghei-) s. f., art. ghéișa, g.-d. art. ghéișei; pl. ghéișe
gheișei
GHÉIȘĂ, gheișe, s. f. Dansatoare și cântăreață japoneză. [Acc. și: gheíșă] – Din fr. geisha. DOOM
ghéișă (ghei-) s. f., art. ghéișa, g.-d. art. ghéișei; pl. ghéișe
gheișele
GHÉIȘĂ, gheișe, s. f. Dansatoare și cântăreață japoneză. [Acc. și: gheíșă] – Din fr. geisha. DOOM
ghéișă (ghei-) s. f., art. ghéișa, g.-d. art. ghéișei; pl. ghéișe
gheișelor
GHÉIȘĂ, gheișe, s. f. Dansatoare și cântăreață japoneză. [Acc. și: gheíșă] – Din fr. geisha. DOOM
ghéișă (ghei-) s. f., art. ghéișa, g.-d. art. ghéișei; pl. ghéișe
ghelai
ghélai interj. – Hai, vino. Tc. gel, imperativ de la gelmek „a veni” (DAR). – Der. ghelui, s. n. (Olt., venire); ghelir, s. n. (rentă, venit), din tc. gelir (Meyer 199; Șeineanu, III, 179; Lokotsch 708), cf. alb. geler.
ghelemea
GHERMEÁ, ghermele, s. f. Piesă prismatică de lemn care se fixează în zidărie, pentru a înlesni fixarea, în cuie sau în șuruburi, a tocului unei uși sau unei ferestre. – Variantă: ghelemeá s. f.
ghelfi
GHELFI s.m.pl. v. guelfi.
ghelir
GHELÍR, gheliruri, s. n. (Înv.) Câștig obținut fără muncă. – Din tc. gelir. DOOM
ghelír (înv.) s. n., pl. ghelíruri
ghelirul
GHELÍR, gheliruri, s. n. (Înv.) Câștig obținut fără muncă. – Din tc. gelir. DOOM
ghelír (înv.) s. n., pl. ghelíruri
ghelirului
GHELÍR, gheliruri, s. n. (Înv.) Câștig obținut fără muncă. – Din tc. gelir. DOOM
ghelír (înv.) s. n., pl. ghelíruri
gheliruri
GHELÍR, gheliruri, s. n. (Înv.) Câștig obținut fără muncă. – Din tc. gelir. DOOM
ghelír (înv.) s. n., pl. ghelíruri
ghelirurile
GHELÍR, gheliruri, s. n. (Înv.) Câștig obținut fără muncă. – Din tc. gelir. DOOM
ghelír (înv.) s. n., pl. ghelíruri
ghelirurilor
GHELÍR, gheliruri, s. n. (Înv.) Câștig obținut fără muncă. – Din tc. gelir. DOOM
ghelír (înv.) s. n., pl. ghelíruri
ghelzi
ghélzi s. m. pl. – (Arg.) Bani. Germ. Geld. Se folosește numai în unele medii urbane. Cf. Pașca, Dacor., VII, 195.
ghelă
ghélă (-le), s. f. – Eșec, nereușită, fiasco, lovitură greșită la jocuri. Origine incertă. Ar putea fi în legătură cu germ. gellend „strident, nepotrivit”.
ghem
GHEM, gheme, s. n. 1. Rotocol în formă de minge sau de ou, format prin depănarea sforii sau a firelor de lînă, de cînepă etc. Cînd stăpîna casei făcea la ciorap, pisoiul se juca cu ghemul. ISPIRESCU, L. 285. Pe o pagină găsi o mulțime de cercuri ce se tăiau, atît de multe, încît părea un ghem de fire roși. EMINESCU, N. 46. ◊ (Metaforic) Pe peron, mulțimea se adunase într-un buluc, ghem strîns de trupuri. DUMITRIU, N. 77. S-a desprins raza din ghemul ei de aur și a rătăcit prin senin. GÎRLEANU, L. 43. ◊ Expr. A face ghem = a) (cu privire la tort) a depăna. Făcu și inul tot gheme. RETEGANUL, P. III 54; b) (cu privire la obiecte) a strînge ca un ghem, a face mototol. Batistă făcută ghem. ▭ În atîtea nopți mi-am odihnit trupul zdrobit de oboseala zilei, cu mantaua făcută ghem drept căpătîi. BART, S. M. 12. A se face ghem = a se strînge ca un ghem, a se ghemui. Ariciul se face ghem. A sta ghem = a sta adunat, ghemuit. Oare ce gîndește hîtrul, de stă ghem ? EMINESCU, N. 43. 2. Al treilea compartiment al stomacului rumegătoarelor (urmînd după ierbar și ciur), ai cărui pereți dinăuntru sînt căptușiți cu multe foițe; foios. 3. Fig. (Rar) Cocoașă, gheb. Un moșneag cu barba albă, veac bătrîn cu ghemu-n spate, Zice: «Multă sănătate, vouă, meseni de prin sate !» BELDICEANU, P. 54. – Pl. și: ghemuri (DUMITRIU, N. 81).
ghem
GHEM1, gheme, s. n. 1. Obiect de formă (relativ) sferică, rezultat prin depanarea unor fire (de ață, de lână etc.). ◊ Expr. A face ghem = a) a depăna în formă de ghem1 (1); b) a face mototol. Loc. vb. A se face (sau a sta) ghem = a se ghemui. 2. Al treilea compartiment al stomacului rumegătoarelor. [Pl. și: ghemuri] – Lat. *glemus (= glomus). DOOM
ghem1 (înfășurare de fire) s. n., pl. ghéme
ghem
GHEM2, ghemuri, s. n. Fiecare dintre punctele câștigate de un jucător de tenis (după mai multe erori ale adversarului), în limitele unui set. [Scris și: game. – Pr.: gheĭm] – Din engl. game. DOOM
ghem2/ (angl.) game [pron. gheĭm] (joc la tenis) s. n., art. ghémul/game-ul; pl. ghémuri/game-uri
ghemaveraj
GHEMAVERÁJ s.n. (Sport) Raportul de ghemuri într-o partidă de tenis. [Cf. engl. game average].
ghemaveraje
GHEMAVERÁJ s.n. (Sport) Raportul de ghemuri într-o partidă de tenis. [Cf. engl. game average].
ghemaverajele
GHEMAVERÁJ s.n. (Sport) Raportul de ghemuri într-o partidă de tenis. [Cf. engl. game average].
ghemaverajelor
GHEMAVERÁJ s.n. (Sport) Raportul de ghemuri într-o partidă de tenis. [Cf. engl. game average].
ghemaverajul
GHEMAVERÁJ s.n. (Sport) Raportul de ghemuri într-o partidă de tenis. [Cf. engl. game average].
ghemaverajului
GHEMAVERÁJ s.n. (Sport) Raportul de ghemuri într-o partidă de tenis. [Cf. engl. game average].
gheme
GHEM1, gheme, s. n. 1. Obiect de formă (relativ) sferică, rezultat prin depanarea unor fire (de ață, de lână etc.). ◊ Expr. A face ghem = a) a depăna în formă de ghem1 (1); b) a face mototol. Loc. vb. A se face (sau a sta) ghem = a se ghemui. 2. Al treilea compartiment al stomacului rumegătoarelor. [Pl. și: ghemuri] – Lat. *glemus (= glomus). DOOM
ghem1 (înfășurare de fire) s. n., pl. ghéme
ghemele
GHEM1, gheme, s. n. 1. Obiect de formă (relativ) sferică, rezultat prin depanarea unor fire (de ață, de lână etc.). ◊ Expr. A face ghem = a) a depăna în formă de ghem1 (1); b) a face mototol. Loc. vb. A se face (sau a sta) ghem = a se ghemui. 2. Al treilea compartiment al stomacului rumegătoarelor. [Pl. și: ghemuri] – Lat. *glemus (= glomus). DOOM
ghem1 (înfășurare de fire) s. n., pl. ghéme
ghemelor
GHEM1, gheme, s. n. 1. Obiect de formă (relativ) sferică, rezultat prin depanarea unor fire (de ață, de lână etc.). ◊ Expr. A face ghem = a) a depăna în formă de ghem1 (1); b) a face mototol. Loc. vb. A se face (sau a sta) ghem = a se ghemui. 2. Al treilea compartiment al stomacului rumegătoarelor. [Pl. și: ghemuri] – Lat. *glemus (= glomus). DOOM
ghem1 (înfășurare de fire) s. n., pl. ghéme
ghemotoace
GHEOMOTÓC s. n. v. ghemotoc. DOOM
ghemotóc s. n., pl. ghemotoáce
ghemotoacele
GHEOMOTÓC s. n. v. ghemotoc. DOOM
ghemotóc s. n., pl. ghemotoáce
ghemotoacelor
GHEOMOTÓC s. n. v. ghemotoc. DOOM
ghemotóc s. n., pl. ghemotoáce
ghemotoc
GHEOMOTÓC s. n. v. ghemotoc. DOOM
ghemotóc s. n., pl. ghemotoáce
ghemotocul
GHEOMOTÓC s. n. v. ghemotoc. DOOM
ghemotóc s. n., pl. ghemotoáce
ghemotocului
GHEOMOTÓC s. n. v. ghemotoc. DOOM
ghemotóc s. n., pl. ghemotoáce
ghemui
GHEMUÍ, ghemuiesc, vb. IV. 1. Refl. A se face, a se strânge ca un ghem1 (1), a se înghemui. 2. Refl. și tranz. A (se) strânge în număr mare pe un spațiu redus; a (se) înghesui. – Ghem1 + suf. -ui. DOOM
ghemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghemuiésc, imperf. 3 sg. ghemuiá; conj. prez. 3 să ghemuiáscă
ghemuia
GHEMUÍ, ghemuiesc, vb. IV. 1. Refl. A se face, a se strânge ca un ghem1 (1), a se înghemui. 2. Refl. și tranz. A (se) strânge în număr mare pe un spațiu redus; a (se) înghesui. – Ghem1 + suf. -ui. DOOM
ghemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghemuiésc, imperf. 3 sg. ghemuiá; conj. prez. 3 să ghemuiáscă
ghemuiai
GHEMUÍ, ghemuiesc, vb. IV. 1. Refl. A se face, a se strânge ca un ghem1 (1), a se înghemui. 2. Refl. și tranz. A (se) strânge în număr mare pe un spațiu redus; a (se) înghesui. – Ghem1 + suf. -ui. DOOM
ghemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghemuiésc, imperf. 3 sg. ghemuiá; conj. prez. 3 să ghemuiáscă
ghemuiam
GHEMUÍ, ghemuiesc, vb. IV. 1. Refl. A se face, a se strânge ca un ghem1 (1), a se înghemui. 2. Refl. și tranz. A (se) strânge în număr mare pe un spațiu redus; a (se) înghesui. – Ghem1 + suf. -ui. DOOM
ghemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghemuiésc, imperf. 3 sg. ghemuiá; conj. prez. 3 să ghemuiáscă
ghemuiască
GHEMUÍ, ghemuiesc, vb. IV. 1. Refl. A se face, a se strânge ca un ghem1 (1), a se înghemui. 2. Refl. și tranz. A (se) strânge în număr mare pe un spațiu redus; a (se) înghesui. – Ghem1 + suf. -ui. DOOM
ghemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghemuiésc, imperf. 3 sg. ghemuiá; conj. prez. 3 să ghemuiáscă
ghemuiau
GHEMUÍ, ghemuiesc, vb. IV. 1. Refl. A se face, a se strânge ca un ghem1 (1), a se înghemui. 2. Refl. și tranz. A (se) strânge în număr mare pe un spațiu redus; a (se) înghesui. – Ghem1 + suf. -ui. DOOM
ghemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghemuiésc, imperf. 3 sg. ghemuiá; conj. prez. 3 să ghemuiáscă
ghemuiați
GHEMUÍ, ghemuiesc, vb. IV. 1. Refl. A se face, a se strânge ca un ghem1 (1), a se înghemui. 2. Refl. și tranz. A (se) strânge în număr mare pe un spațiu redus; a (se) înghesui. – Ghem1 + suf. -ui. DOOM
ghemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghemuiésc, imperf. 3 sg. ghemuiá; conj. prez. 3 să ghemuiáscă
ghemuiesc
GHEMUÍ, ghemuiesc, vb. IV. 1. Refl. A se face, a se strânge ca un ghem1 (1), a se înghemui. 2. Refl. și tranz. A (se) strânge în număr mare pe un spațiu redus; a (se) înghesui. – Ghem1 + suf. -ui. DOOM
ghemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghemuiésc, imperf. 3 sg. ghemuiá; conj. prez. 3 să ghemuiáscă
ghemuiește
GHEMUÍ, ghemuiesc, vb. IV. 1. Refl. A se face, a se strânge ca un ghem1 (1), a se înghemui. 2. Refl. și tranz. A (se) strânge în număr mare pe un spațiu redus; a (se) înghesui. – Ghem1 + suf. -ui. DOOM
ghemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghemuiésc, imperf. 3 sg. ghemuiá; conj. prez. 3 să ghemuiáscă
ghemuiești
GHEMUÍ, ghemuiesc, vb. IV. 1. Refl. A se face, a se strânge ca un ghem1 (1), a se înghemui. 2. Refl. și tranz. A (se) strânge în număr mare pe un spațiu redus; a (se) înghesui. – Ghem1 + suf. -ui. DOOM
ghemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghemuiésc, imperf. 3 sg. ghemuiá; conj. prez. 3 să ghemuiáscă
ghemuii
GHEMUÍ, ghemuiesc, vb. IV. 1. Refl. A se face, a se strânge ca un ghem1 (1), a se înghemui. 2. Refl. și tranz. A (se) strânge în număr mare pe un spațiu redus; a (se) înghesui. – Ghem1 + suf. -ui. DOOM
ghemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghemuiésc, imperf. 3 sg. ghemuiá; conj. prez. 3 să ghemuiáscă
ghemuim
GHEMUÍ, ghemuiesc, vb. IV. 1. Refl. A se face, a se strânge ca un ghem1 (1), a se înghemui. 2. Refl. și tranz. A (se) strânge în număr mare pe un spațiu redus; a (se) înghesui. – Ghem1 + suf. -ui. DOOM
ghemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghemuiésc, imperf. 3 sg. ghemuiá; conj. prez. 3 să ghemuiáscă
ghemuind
GHEMUÍ, ghemuiesc, vb. IV. 1. Refl. A se face, a se strânge ca un ghem1 (1), a se înghemui. 2. Refl. și tranz. A (se) strânge în număr mare pe un spațiu redus; a (se) înghesui. – Ghem1 + suf. -ui. DOOM
ghemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghemuiésc, imperf. 3 sg. ghemuiá; conj. prez. 3 să ghemuiáscă
ghemuire
GHEMUÍ, ghemuiesc, vb. IV. 1. Refl. A se face, a se strânge ca un ghem1 (1), a se înghemui. 2. Refl. și tranz. A (se) strânge în număr mare pe un spațiu redus; a (se) înghesui. – Ghem1 + suf. -ui. DOOM
ghemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghemuiésc, imperf. 3 sg. ghemuiá; conj. prez. 3 să ghemuiáscă
ghemuire
GHEMUÍRE, ghemuiri, s. f. Acțiunea de a (se) ghemui și rezultatul ei. – V. ghemui. DOOM
ghemuíre s. f., g.-d. art. ghemuírii; pl. ghemuíri
ghemuirea
GHEMUÍRE, ghemuiri, s. f. Acțiunea de a (se) ghemui și rezultatul ei. – V. ghemui. DOOM
ghemuíre s. f., g.-d. art. ghemuírii; pl. ghemuíri
ghemuiri
GHEMUÍRE, ghemuiri, s. f. Acțiunea de a (se) ghemui și rezultatul ei. – V. ghemui. DOOM
ghemuíre s. f., g.-d. art. ghemuírii; pl. ghemuíri
ghemuirii
GHEMUÍRE, ghemuiri, s. f. Acțiunea de a (se) ghemui și rezultatul ei. – V. ghemui. DOOM
ghemuíre s. f., g.-d. art. ghemuírii; pl. ghemuíri
ghemuirile
GHEMUÍRE, ghemuiri, s. f. Acțiunea de a (se) ghemui și rezultatul ei. – V. ghemui. DOOM
ghemuíre s. f., g.-d. art. ghemuírii; pl. ghemuíri
ghemuirilor
GHEMUÍRE, ghemuiri, s. f. Acțiunea de a (se) ghemui și rezultatul ei. – V. ghemui. DOOM
ghemuíre s. f., g.-d. art. ghemuírii; pl. ghemuíri
ghemuiră
GHEMUÍ, ghemuiesc, vb. IV. 1. Refl. A se face, a se strânge ca un ghem1 (1), a se înghemui. 2. Refl. și tranz. A (se) strânge în număr mare pe un spațiu redus; a (se) înghesui. – Ghem1 + suf. -ui. DOOM
ghemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghemuiésc, imperf. 3 sg. ghemuiá; conj. prez. 3 să ghemuiáscă
ghemuirăm
GHEMUÍ, ghemuiesc, vb. IV. 1. Refl. A se face, a se strânge ca un ghem1 (1), a se înghemui. 2. Refl. și tranz. A (se) strânge în număr mare pe un spațiu redus; a (se) înghesui. – Ghem1 + suf. -ui. DOOM
ghemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghemuiésc, imperf. 3 sg. ghemuiá; conj. prez. 3 să ghemuiáscă
ghemuirăți
GHEMUÍ, ghemuiesc, vb. IV. 1. Refl. A se face, a se strânge ca un ghem1 (1), a se înghemui. 2. Refl. și tranz. A (se) strânge în număr mare pe un spațiu redus; a (se) înghesui. – Ghem1 + suf. -ui. DOOM
ghemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghemuiésc, imperf. 3 sg. ghemuiá; conj. prez. 3 să ghemuiáscă
ghemuise
GHEMUÍ, ghemuiesc, vb. IV. 1. Refl. A se face, a se strânge ca un ghem1 (1), a se înghemui. 2. Refl. și tranz. A (se) strânge în număr mare pe un spațiu redus; a (se) înghesui. – Ghem1 + suf. -ui. DOOM
ghemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghemuiésc, imperf. 3 sg. ghemuiá; conj. prez. 3 să ghemuiáscă
ghemuisem
GHEMUÍ, ghemuiesc, vb. IV. 1. Refl. A se face, a se strânge ca un ghem1 (1), a se înghemui. 2. Refl. și tranz. A (se) strânge în număr mare pe un spațiu redus; a (se) înghesui. – Ghem1 + suf. -ui. DOOM
ghemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghemuiésc, imperf. 3 sg. ghemuiá; conj. prez. 3 să ghemuiáscă
ghemuiseră
GHEMUÍ, ghemuiesc, vb. IV. 1. Refl. A se face, a se strânge ca un ghem1 (1), a se înghemui. 2. Refl. și tranz. A (se) strânge în număr mare pe un spațiu redus; a (se) înghesui. – Ghem1 + suf. -ui. DOOM
ghemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghemuiésc, imperf. 3 sg. ghemuiá; conj. prez. 3 să ghemuiáscă
ghemuiserăm
GHEMUÍ, ghemuiesc, vb. IV. 1. Refl. A se face, a se strânge ca un ghem1 (1), a se înghemui. 2. Refl. și tranz. A (se) strânge în număr mare pe un spațiu redus; a (se) înghesui. – Ghem1 + suf. -ui. DOOM
ghemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghemuiésc, imperf. 3 sg. ghemuiá; conj. prez. 3 să ghemuiáscă
ghemuiserăți
GHEMUÍ, ghemuiesc, vb. IV. 1. Refl. A se face, a se strânge ca un ghem1 (1), a se înghemui. 2. Refl. și tranz. A (se) strânge în număr mare pe un spațiu redus; a (se) înghesui. – Ghem1 + suf. -ui. DOOM
ghemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghemuiésc, imperf. 3 sg. ghemuiá; conj. prez. 3 să ghemuiáscă
ghemuiseși
GHEMUÍ, ghemuiesc, vb. IV. 1. Refl. A se face, a se strânge ca un ghem1 (1), a se înghemui. 2. Refl. și tranz. A (se) strânge în număr mare pe un spațiu redus; a (se) înghesui. – Ghem1 + suf. -ui. DOOM
ghemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghemuiésc, imperf. 3 sg. ghemuiá; conj. prez. 3 să ghemuiáscă
ghemuiseți
GHEMUÍ, ghemuiesc, vb. IV. 1. Refl. A se face, a se strânge ca un ghem1 (1), a se înghemui. 2. Refl. și tranz. A (se) strânge în număr mare pe un spațiu redus; a (se) înghesui. – Ghem1 + suf. -ui. DOOM
ghemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghemuiésc, imperf. 3 sg. ghemuiá; conj. prez. 3 să ghemuiáscă
ghemuit
GHEMUÍ, ghemuiesc, vb. IV. 1. Refl. A se face, a se strânge ca un ghem1 (1), a se înghemui. 2. Refl. și tranz. A (se) strânge în număr mare pe un spațiu redus; a (se) înghesui. – Ghem1 + suf. -ui. DOOM
ghemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghemuiésc, imperf. 3 sg. ghemuiá; conj. prez. 3 să ghemuiáscă
ghemuit
GHEMUÍT2, -Ă, ghemuiți, -te, adj. 1. Strâns, făcut (ca un) ghem1 (1). 2. Care se află în număr mare pe un spațiu redus; înghesuit2. – V. ghemui.
ghemuit
GHEMUÍT1, ghemuituri, s. n. Faptul de a (se) ghemui. – V. ghemui. DOOM
ghemuít s. n., pl. ghemuíturi
ghemuita
GHEMUÍT2, -Ă, ghemuiți, -te, adj. 1. Strâns, făcut (ca un) ghem1 (1). 2. Care se află în număr mare pe un spațiu redus; înghesuit2. – V. ghemui.
ghemuite
GHEMUÍT2, -Ă, ghemuiți, -te, adj. 1. Strâns, făcut (ca un) ghem1 (1). 2. Care se află în număr mare pe un spațiu redus; înghesuit2. – V. ghemui.
ghemuitei
GHEMUÍT2, -Ă, ghemuiți, -te, adj. 1. Strâns, făcut (ca un) ghem1 (1). 2. Care se află în număr mare pe un spațiu redus; înghesuit2. – V. ghemui.
ghemuitele
GHEMUÍT2, -Ă, ghemuiți, -te, adj. 1. Strâns, făcut (ca un) ghem1 (1). 2. Care se află în număr mare pe un spațiu redus; înghesuit2. – V. ghemui.
ghemuitelor
GHEMUÍT2, -Ă, ghemuiți, -te, adj. 1. Strâns, făcut (ca un) ghem1 (1). 2. Care se află în număr mare pe un spațiu redus; înghesuit2. – V. ghemui.
ghemuitul
GHEMUÍT2, -Ă, ghemuiți, -te, adj. 1. Strâns, făcut (ca un) ghem1 (1). 2. Care se află în număr mare pe un spațiu redus; înghesuit2. – V. ghemui.
ghemuitul
GHEMUÍT1, ghemuituri, s. n. Faptul de a (se) ghemui. – V. ghemui. DOOM
ghemuít s. n., pl. ghemuíturi
ghemuitului
GHEMUÍT2, -Ă, ghemuiți, -te, adj. 1. Strâns, făcut (ca un) ghem1 (1). 2. Care se află în număr mare pe un spațiu redus; înghesuit2. – V. ghemui.
ghemuitului
GHEMUÍT1, ghemuituri, s. n. Faptul de a (se) ghemui. – V. ghemui. DOOM
ghemuít s. n., pl. ghemuíturi
ghemuituri
GHEMUÍT1, ghemuituri, s. n. Faptul de a (se) ghemui. – V. ghemui. DOOM
ghemuít s. n., pl. ghemuíturi
ghemuiturile
GHEMUÍT1, ghemuituri, s. n. Faptul de a (se) ghemui. – V. ghemui. DOOM
ghemuít s. n., pl. ghemuíturi
ghemuiturilor
GHEMUÍT1, ghemuituri, s. n. Faptul de a (se) ghemui. – V. ghemui. DOOM
ghemuít s. n., pl. ghemuíturi
ghemuiși
GHEMUÍ, ghemuiesc, vb. IV. 1. Refl. A se face, a se strânge ca un ghem1 (1), a se înghemui. 2. Refl. și tranz. A (se) strânge în număr mare pe un spațiu redus; a (se) înghesui. – Ghem1 + suf. -ui. DOOM
ghemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghemuiésc, imperf. 3 sg. ghemuiá; conj. prez. 3 să ghemuiáscă
ghemuiți
GHEMUÍ, ghemuiesc, vb. IV. 1. Refl. A se face, a se strânge ca un ghem1 (1), a se înghemui. 2. Refl. și tranz. A (se) strânge în număr mare pe un spațiu redus; a (se) înghesui. – Ghem1 + suf. -ui. DOOM
ghemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghemuiésc, imperf. 3 sg. ghemuiá; conj. prez. 3 să ghemuiáscă
ghemuiți
GHEMUÍT2, -Ă, ghemuiți, -te, adj. 1. Strâns, făcut (ca un) ghem1 (1). 2. Care se află în număr mare pe un spațiu redus; înghesuit2. – V. ghemui.
ghemuiții
GHEMUÍT2, -Ă, ghemuiți, -te, adj. 1. Strâns, făcut (ca un) ghem1 (1). 2. Care se află în număr mare pe un spațiu redus; înghesuit2. – V. ghemui.
ghemuiților
GHEMUÍT2, -Ă, ghemuiți, -te, adj. 1. Strâns, făcut (ca un) ghem1 (1). 2. Care se află în număr mare pe un spațiu redus; înghesuit2. – V. ghemui.
ghemul
GHEM1, gheme, s. n. 1. Obiect de formă (relativ) sferică, rezultat prin depanarea unor fire (de ață, de lână etc.). ◊ Expr. A face ghem = a) a depăna în formă de ghem1 (1); b) a face mototol. Loc. vb. A se face (sau a sta) ghem = a se ghemui. 2. Al treilea compartiment al stomacului rumegătoarelor. [Pl. și: ghemuri] – Lat. *glemus (= glomus). DOOM
ghem1 (înfășurare de fire) s. n., pl. ghéme
ghemul
GHEM2, ghemuri, s. n. Fiecare dintre punctele câștigate de un jucător de tenis (după mai multe erori ale adversarului), în limitele unui set. [Scris și: game. – Pr.: gheĭm] – Din engl. game. DOOM
ghem2/ (angl.) game [pron. gheĭm] (joc la tenis) s. n., art. ghémul/game-ul; pl. ghémuri/game-uri
ghemuleț
GHEMULÉȚ, ghemulețe, s. n. Diminutiv al lui ghem1; ghemușor. – Ghem1 + suf. -uleț. DOOM
ghemuléț s. n., pl. ghemuléțe
ghemulețe
GHEMULÉȚ, ghemulețe, s. n. Diminutiv al lui ghem1; ghemușor. – Ghem1 + suf. -uleț. DOOM
ghemuléț s. n., pl. ghemuléțe
ghemulețele
GHEMULÉȚ, ghemulețe, s. n. Diminutiv al lui ghem1; ghemușor. – Ghem1 + suf. -uleț. DOOM
ghemuléț s. n., pl. ghemuléțe
ghemulețelor
GHEMULÉȚ, ghemulețe, s. n. Diminutiv al lui ghem1; ghemușor. – Ghem1 + suf. -uleț. DOOM
ghemuléț s. n., pl. ghemuléțe
ghemulețul
GHEMULÉȚ, ghemulețe, s. n. Diminutiv al lui ghem1; ghemușor. – Ghem1 + suf. -uleț. DOOM
ghemuléț s. n., pl. ghemuléțe
ghemulețului
GHEMULÉȚ, ghemulețe, s. n. Diminutiv al lui ghem1; ghemușor. – Ghem1 + suf. -uleț. DOOM
ghemuléț s. n., pl. ghemuléțe
ghemului
GHEM1, gheme, s. n. 1. Obiect de formă (relativ) sferică, rezultat prin depanarea unor fire (de ață, de lână etc.). ◊ Expr. A face ghem = a) a depăna în formă de ghem1 (1); b) a face mototol. Loc. vb. A se face (sau a sta) ghem = a se ghemui. 2. Al treilea compartiment al stomacului rumegătoarelor. [Pl. și: ghemuri] – Lat. *glemus (= glomus). DOOM
ghem1 (înfășurare de fire) s. n., pl. ghéme
ghemului
GHEM2, ghemuri, s. n. Fiecare dintre punctele câștigate de un jucător de tenis (după mai multe erori ale adversarului), în limitele unui set. [Scris și: game. – Pr.: gheĭm] – Din engl. game. DOOM
ghem2/ (angl.) game [pron. gheĭm] (joc la tenis) s. n., art. ghémul/game-ul; pl. ghémuri/game-uri
ghemuri
GHEM2, ghemuri, s. n. Fiecare dintre punctele câștigate de un jucător de tenis (după mai multe erori ale adversarului), în limitele unui set. [Scris și: game. – Pr.: gheĭm] – Din engl. game. DOOM
ghem2/ (angl.) game [pron. gheĭm] (joc la tenis) s. n., art. ghémul/game-ul; pl. ghémuri/game-uri
ghemurile
GHEM2, ghemuri, s. n. Fiecare dintre punctele câștigate de un jucător de tenis (după mai multe erori ale adversarului), în limitele unui set. [Scris și: game. – Pr.: gheĭm] – Din engl. game. DOOM
ghem2/ (angl.) game [pron. gheĭm] (joc la tenis) s. n., art. ghémul/game-ul; pl. ghémuri/game-uri
ghemurilor
GHEM2, ghemuri, s. n. Fiecare dintre punctele câștigate de un jucător de tenis (după mai multe erori ale adversarului), în limitele unui set. [Scris și: game. – Pr.: gheĭm] – Din engl. game. DOOM
ghem2/ (angl.) game [pron. gheĭm] (joc la tenis) s. n., art. ghémul/game-ul; pl. ghémuri/game-uri
ghemușoare
GHEMUȘÓR, ghemușoare, s. n. (Rar) Ghemuleț. – Ghem1 + suf. -ușor. DOOM
ghemușór (rar) s. n., pl. ghemușoáre
ghemușoarele
GHEMUȘÓR, ghemușoare, s. n. (Rar) Ghemuleț. – Ghem1 + suf. -ușor. DOOM
ghemușór (rar) s. n., pl. ghemușoáre
ghemușoarelor
GHEMUȘÓR, ghemușoare, s. n. (Rar) Ghemuleț. – Ghem1 + suf. -ușor. DOOM
ghemușór (rar) s. n., pl. ghemușoáre
ghemușor
GHEMUȘÓR, ghemușoare, s. n. (Rar) Ghemuleț. – Ghem1 + suf. -ușor. DOOM
ghemușór (rar) s. n., pl. ghemușoáre
ghemușorul
GHEMUȘÓR, ghemușoare, s. n. (Rar) Ghemuleț. – Ghem1 + suf. -ușor. DOOM
ghemușór (rar) s. n., pl. ghemușoáre
ghemușorului
GHEMUȘÓR, ghemușoare, s. n. (Rar) Ghemuleț. – Ghem1 + suf. -ușor. DOOM
ghemușór (rar) s. n., pl. ghemușoáre
ghemț
ghemț s. m. – Piele de căprioară. Germ. Gemse (Iordan, BF, VIII, 227). Sec. XIX.
ghenar
IANUÁRIE s. m. Prima lună a anului, având 31 de zile; gerar; cărindar. [Pr.: -nu-a-. – Var.: ianuár s. m.] – Din sl. ijanuarij. DOOM
ianuárie (dar: 1 Ianuarie [cit. întấi ~]) (-nu-a-ri-e) s. m., g.-d. lui ianuárie; abr. ian.; I/.01./-01-
ghenare
IANUÁRIE s. m. Prima lună a anului, având 31 de zile; gerar; cărindar. [Pr.: -nu-a-. – Var.: ianuár s. m.] – Din sl. ijanuarij. DOOM
ianuárie (dar: 1 Ianuarie [cit. întấi ~]) (-nu-a-ri-e) s. m., g.-d. lui ianuárie; abr. ian.; I/.01./-01-
ghenarie
IANUÁRIE s. m. Prima lună a anului, având 31 de zile; gerar; cărindar. [Pr.: -nu-a-. – Var.: ianuár s. m.] – Din sl. ijanuarij. DOOM
ianuárie (dar: 1 Ianuarie [cit. întấi ~]) (-nu-a-ri-e) s. m., g.-d. lui ianuárie; abr. ian.; I/.01./-01-
ghenariu
IANUÁRIE s. m. Prima lună a anului, având 31 de zile; gerar; cărindar. [Pr.: -nu-a-. – Var.: ianuár s. m.] – Din sl. ijanuarij. DOOM
ianuárie (dar: 1 Ianuarie [cit. întấi ~]) (-nu-a-ri-e) s. m., g.-d. lui ianuárie; abr. ian.; I/.01./-01-
gheneral
GHENERÁL s. m. v. general.
ghenerar
GHINĂRÁR s. m. v. general1. DOOM
generál-maiór s. m., pl. generáli-maióri; abr. gen.-mr.
ghenuarie
IANUÁRIE s. m. Prima lună a anului, având 31 de zile; gerar; cărindar. [Pr.: -nu-a-. – Var.: ianuár s. m.] – Din sl. ijanuarij. DOOM
ianuárie (dar: 1 Ianuarie [cit. întấi ~]) (-nu-a-ri-e) s. m., g.-d. lui ianuárie; abr. ian.; I/.01./-01-
ghenvare
IANUÁRIE s. m. Prima lună a anului, având 31 de zile; gerar; cărindar. [Pr.: -nu-a-. – Var.: ianuár s. m.] – Din sl. ijanuarij. DOOM
ianuárie (dar: 1 Ianuarie [cit. întấi ~]) (-nu-a-ri-e) s. m., g.-d. lui ianuárie; abr. ian.; I/.01./-01-
ghenvarie
IANUÁRIE s. m. Prima lună a anului, având 31 de zile; gerar; cărindar. [Pr.: -nu-a-. – Var.: ianuár s. m.] – Din sl. ijanuarij. DOOM
ianuárie (dar: 1 Ianuarie [cit. întấi ~]) (-nu-a-ri-e) s. m., g.-d. lui ianuárie; abr. ian.; I/.01./-01-
gheo
GHEO- v. geo-.
gheografie
GHEOGRAFÍE s. f. v. geografie.
gheomotoc
GHEOMOTÓC s. n. v. ghemotoc. DOOM
ghemotóc s. n., pl. ghemotoáce
gheonoaie
GHIONOÁIE, ghionoaie, s. f. (Ornit.; pop.). Ciocănitoare. [Pr.: ghi-o-. – Pl. și: ghionoi. – Var.: gheonoáie, gheunoáie s. f.] – Cf. alb. gjon „cucuvea”.
gheonoaie
GHIONOÁIE, ghionoaie, s. f. (Ornit.; pop.). Ciocănitoare. [Pr.: ghi-o-. – Pl. și: ghionoi. – Var.: gheonoáie, gheunoáie s. f.] – Cf. alb. gjon „cucuvea”.
ghepard
GHEPÁRD, gheparzi, s. m. Mamifer carnivor sălbatic cu capul mic și rotund, coada lungă, picioare înalte, cu blana de culoare gălbuie cu pete mici, întunecate, specific stepelor din Africa și din sudul Asiei (Acinonyx jubatus). – Din fr. guépard. DOOM
ghepárd s. m., pl. ghepárzi
ghepardul
GHEPÁRD, gheparzi, s. m. Mamifer carnivor sălbatic cu capul mic și rotund, coada lungă, picioare înalte, cu blana de culoare gălbuie cu pete mici, întunecate, specific stepelor din Africa și din sudul Asiei (Acinonyx jubatus). – Din fr. guépard. DOOM
ghepárd s. m., pl. ghepárzi
ghepardului
GHEPÁRD, gheparzi, s. m. Mamifer carnivor sălbatic cu capul mic și rotund, coada lungă, picioare înalte, cu blana de culoare gălbuie cu pete mici, întunecate, specific stepelor din Africa și din sudul Asiei (Acinonyx jubatus). – Din fr. guépard. DOOM
ghepárd s. m., pl. ghepárzi
gheparzi
GHEPÁRD, gheparzi, s. m. Mamifer carnivor sălbatic cu capul mic și rotund, coada lungă, picioare înalte, cu blana de culoare gălbuie cu pete mici, întunecate, specific stepelor din Africa și din sudul Asiei (Acinonyx jubatus). – Din fr. guépard. DOOM
ghepárd s. m., pl. ghepárzi
gheparzii
GHEPÁRD, gheparzi, s. m. Mamifer carnivor sălbatic cu capul mic și rotund, coada lungă, picioare înalte, cu blana de culoare gălbuie cu pete mici, întunecate, specific stepelor din Africa și din sudul Asiei (Acinonyx jubatus). – Din fr. guépard. DOOM
ghepárd s. m., pl. ghepárzi
gheparzilor
GHEPÁRD, gheparzi, s. m. Mamifer carnivor sălbatic cu capul mic și rotund, coada lungă, picioare înalte, cu blana de culoare gălbuie cu pete mici, întunecate, specific stepelor din Africa și din sudul Asiei (Acinonyx jubatus). – Din fr. guépard. DOOM
ghepárd s. m., pl. ghepárzi
gherbe
GHÉRBE s. f. pl. (Reg.) Toane.
gherdan
GHIORDÁN s. n. v. gherdan. DOOM
ghiordán v. gherdán
gherdane
GHIORDÁN s. n. v. gherdan. DOOM
ghiordán v. gherdán
gherdanele
GHIORDÁN s. n. v. gherdan. DOOM
ghiordán v. gherdán
gherdanelor
GHIORDÁN s. n. v. gherdan. DOOM
ghiordán v. gherdán
gherdanul
GHIORDÁN s. n. v. gherdan. DOOM
ghiordán v. gherdán
gherdanului
GHIORDÁN s. n. v. gherdan. DOOM
ghiordán v. gherdán
gherdap
GHERDÁP, gherdapuri, s. n. Loc îngust și stâncos de pe cursul unei ape; loc de pe cursul unei ape cu căderi de apă periculoase pentru navigație. – Din tc. girdab. DOOM
gherdáp s. n., pl. gherdápuri
gherdapul
GHERDÁP, gherdapuri, s. n. Loc îngust și stâncos de pe cursul unei ape; loc de pe cursul unei ape cu căderi de apă periculoase pentru navigație. – Din tc. girdab. DOOM
gherdáp s. n., pl. gherdápuri
gherdapului
GHERDÁP, gherdapuri, s. n. Loc îngust și stâncos de pe cursul unei ape; loc de pe cursul unei ape cu căderi de apă periculoase pentru navigație. – Din tc. girdab. DOOM
gherdáp s. n., pl. gherdápuri
gherdapuri
GHERDÁP, gherdapuri, s. n. Loc îngust și stâncos de pe cursul unei ape; loc de pe cursul unei ape cu căderi de apă periculoase pentru navigație. – Din tc. girdab. DOOM
gherdáp s. n., pl. gherdápuri
gherdapurile
GHERDÁP, gherdapuri, s. n. Loc îngust și stâncos de pe cursul unei ape; loc de pe cursul unei ape cu căderi de apă periculoase pentru navigație. – Din tc. girdab. DOOM
gherdáp s. n., pl. gherdápuri
gherdapurilor
GHERDÁP, gherdapuri, s. n. Loc îngust și stâncos de pe cursul unei ape; loc de pe cursul unei ape cu căderi de apă periculoase pentru navigație. – Din tc. girdab. DOOM
gherdáp s. n., pl. gherdápuri
ghereta
GHERÉTĂ, gherete, s. f. 1. Construcție mică (de lemn) în care se poate adăposti o santinelă, un paznic etc. 2. Construcție mică, cu o singură încăpere, făcută din materiale ușoare, în care se vând alimente, ziare etc.; chioșc, tonetă. – Din fr. guérite. DOOM
gherétă s. f., g.-d. art. gherétei; pl. gheréte
gherete
GHERÉTĂ, gherete, s. f. 1. Construcție mică (de lemn) în care se poate adăposti o santinelă, un paznic etc. 2. Construcție mică, cu o singură încăpere, făcută din materiale ușoare, în care se vând alimente, ziare etc.; chioșc, tonetă. – Din fr. guérite. DOOM
gherétă s. f., g.-d. art. gherétei; pl. gheréte
gheretei
GHERÉTĂ, gherete, s. f. 1. Construcție mică (de lemn) în care se poate adăposti o santinelă, un paznic etc. 2. Construcție mică, cu o singură încăpere, făcută din materiale ușoare, în care se vând alimente, ziare etc.; chioșc, tonetă. – Din fr. guérite. DOOM
gherétă s. f., g.-d. art. gherétei; pl. gheréte
gheretele
GHERÉTĂ, gherete, s. f. 1. Construcție mică (de lemn) în care se poate adăposti o santinelă, un paznic etc. 2. Construcție mică, cu o singură încăpere, făcută din materiale ușoare, în care se vând alimente, ziare etc.; chioșc, tonetă. – Din fr. guérite. DOOM
gherétă s. f., g.-d. art. gherétei; pl. gheréte
gheretelor
GHERÉTĂ, gherete, s. f. 1. Construcție mică (de lemn) în care se poate adăposti o santinelă, un paznic etc. 2. Construcție mică, cu o singură încăpere, făcută din materiale ușoare, în care se vând alimente, ziare etc.; chioșc, tonetă. – Din fr. guérite. DOOM
gherétă s. f., g.-d. art. gherétei; pl. gheréte
ghergheci
gherghéci (-i), s. m. – 1. Varietate de mușcată (Geranium pratense). – 2. Plantă (Erodium cicutarium). – Var. gherghetin. Bg. gergeč „biban” (Scriban). Pentru semantism, cf. celălalt nume al plantelor, ciocul berzii sau pliscul cucoarei.
gherghef
GHERGHÉF, gherghefuri, s. n. Cadru de lemn sau de metal pe care se întinde o țesătură pentru a fi brodată sau firele de urzeală pentru țeserea covoarelor; p. ext. țesătură întinsă pe acest cadru. – Din tc. gergef. DOOM
gherghéf s. n., pl. gherghéfuri
ghergheful
GHERGHÉF, gherghefuri, s. n. Cadru de lemn sau de metal pe care se întinde o țesătură pentru a fi brodată sau firele de urzeală pentru țeserea covoarelor; p. ext. țesătură întinsă pe acest cadru. – Din tc. gergef. DOOM
gherghéf s. n., pl. gherghéfuri
gherghefului
GHERGHÉF, gherghefuri, s. n. Cadru de lemn sau de metal pe care se întinde o țesătură pentru a fi brodată sau firele de urzeală pentru țeserea covoarelor; p. ext. țesătură întinsă pe acest cadru. – Din tc. gergef. DOOM
gherghéf s. n., pl. gherghéfuri
gherghefuri
GHERGHÉF, gherghefuri, s. n. Cadru de lemn sau de metal pe care se întinde o țesătură pentru a fi brodată sau firele de urzeală pentru țeserea covoarelor; p. ext. țesătură întinsă pe acest cadru. – Din tc. gergef. DOOM
gherghéf s. n., pl. gherghéfuri
gherghefurile
GHERGHÉF, gherghefuri, s. n. Cadru de lemn sau de metal pe care se întinde o țesătură pentru a fi brodată sau firele de urzeală pentru țeserea covoarelor; p. ext. țesătură întinsă pe acest cadru. – Din tc. gergef. DOOM
gherghéf s. n., pl. gherghéfuri
gherghefurilor
GHERGHÉF, gherghefuri, s. n. Cadru de lemn sau de metal pe care se întinde o țesătură pentru a fi brodată sau firele de urzeală pentru țeserea covoarelor; p. ext. țesătură întinsă pe acest cadru. – Din tc. gergef. DOOM
gherghéf s. n., pl. gherghéfuri
gherghina
GHERGHÍNĂ, gherghine, s. f. Plantă erbacee perenă cu tulpina înaltă, cu flori mari, de culori și forme variate, cultivată ca plantă decorativă; dalie (Dahlia cultorum). – Din germ. Georgine. DOOM
gherghínă (dalie) s. f., g.-d. art. gherghínei; pl. gherghíne
gherghine
GHERGHÍNĂ, gherghine, s. f. Plantă erbacee perenă cu tulpina înaltă, cu flori mari, de culori și forme variate, cultivată ca plantă decorativă; dalie (Dahlia cultorum). – Din germ. Georgine. DOOM
gherghínă (dalie) s. f., g.-d. art. gherghínei; pl. gherghíne
gherghinei
GHERGHÍNĂ, gherghine, s. f. Plantă erbacee perenă cu tulpina înaltă, cu flori mari, de culori și forme variate, cultivată ca plantă decorativă; dalie (Dahlia cultorum). – Din germ. Georgine. DOOM
gherghínă (dalie) s. f., g.-d. art. gherghínei; pl. gherghíne
gherghinele
GHERGHÍNĂ, gherghine, s. f. Plantă erbacee perenă cu tulpina înaltă, cu flori mari, de culori și forme variate, cultivată ca plantă decorativă; dalie (Dahlia cultorum). – Din germ. Georgine. DOOM
gherghínă (dalie) s. f., g.-d. art. gherghínei; pl. gherghíne
gherghinelor
GHERGHÍNĂ, gherghine, s. f. Plantă erbacee perenă cu tulpina înaltă, cu flori mari, de culori și forme variate, cultivată ca plantă decorativă; dalie (Dahlia cultorum). – Din germ. Georgine. DOOM
gherghínă (dalie) s. f., g.-d. art. gherghínei; pl. gherghíne
gherghir
GHERGHÍR, gherghire, s. n. (Reg.) Beci sau cameră boltită (cu obloane metalice) în care se ascundeau în trecut obiectele de preț spre a fi cruțate de incendiu sau de jaf. – Din tc. kârgir „clădire de piatră”. DOOM
gherghír (reg.) s. n., pl. gherghíre
gherghire
GHERGHÍR, gherghire, s. n. (Reg.) Beci sau cameră boltită (cu obloane metalice) în care se ascundeau în trecut obiectele de preț spre a fi cruțate de incendiu sau de jaf. – Din tc. kârgir „clădire de piatră”. DOOM
gherghír (reg.) s. n., pl. gherghíre
gherghirele
GHERGHÍR, gherghire, s. n. (Reg.) Beci sau cameră boltită (cu obloane metalice) în care se ascundeau în trecut obiectele de preț spre a fi cruțate de incendiu sau de jaf. – Din tc. kârgir „clădire de piatră”. DOOM
gherghír (reg.) s. n., pl. gherghíre
gherghirelor
GHERGHÍR, gherghire, s. n. (Reg.) Beci sau cameră boltită (cu obloane metalice) în care se ascundeau în trecut obiectele de preț spre a fi cruțate de incendiu sau de jaf. – Din tc. kârgir „clădire de piatră”. DOOM
gherghír (reg.) s. n., pl. gherghíre
gherghiri
GHERGHÍR, gherghire, s. n. (Mold.; învechit) Un fel de beci sau cameră boltită (cu obloane de fier la ușă și la ferestre) în care, pe vremuri, se ascundeau obiectele mai de preț din casă spre a fi păzite de incendiu sau de jaf. (Cu pronunțare regională) Mai scoate dintr-un gherghiri niște straie foarte vechi, un arc, niște săgeți, un paloș și un buzdugan, toate pline de rugină. CREANGĂ, P. 194. Unde să m-ascund? – În gherghir, cucoane. ALECSANDRI, T. 1343.
gherghirul
GHERGHÍR, gherghire, s. n. (Reg.) Beci sau cameră boltită (cu obloane metalice) în care se ascundeau în trecut obiectele de preț spre a fi cruțate de incendiu sau de jaf. – Din tc. kârgir „clădire de piatră”. DOOM
gherghír (reg.) s. n., pl. gherghíre
gherghirului
GHERGHÍR, gherghire, s. n. (Reg.) Beci sau cameră boltită (cu obloane metalice) în care se ascundeau în trecut obiectele de preț spre a fi cruțate de incendiu sau de jaf. – Din tc. kârgir „clădire de piatră”. DOOM
gherghír (reg.) s. n., pl. gherghíre
gheridoane
GHERIDÓN, gheridoane, s. n. Măsuță rotundă cu unul sau cu trei picioare. – Din fr. guéridon. DOOM
gheridón s. n., pl. gheridoáne
gheridoanele
GHERIDÓN, gheridoane, s. n. Măsuță rotundă cu unul sau cu trei picioare. – Din fr. guéridon. DOOM
gheridón s. n., pl. gheridoáne
gheridoanelor
GHERIDÓN, gheridoane, s. n. Măsuță rotundă cu unul sau cu trei picioare. – Din fr. guéridon. DOOM
gheridón s. n., pl. gheridoáne
gheridon
GHERIDÓN, gheridoane, s. n. Măsuță rotundă cu unul sau cu trei picioare. – Din fr. guéridon. DOOM
gheridón s. n., pl. gheridoáne
gheridonul
GHERIDÓN, gheridoane, s. n. Măsuță rotundă cu unul sau cu trei picioare. – Din fr. guéridon. DOOM
gheridón s. n., pl. gheridoáne
gheridonului
GHERIDÓN, gheridoane, s. n. Măsuță rotundă cu unul sau cu trei picioare. – Din fr. guéridon. DOOM
gheridón s. n., pl. gheridoáne
gherila
GHERÍLĂ, gherile, s. f. Denumire dată războiului de partizani în Spania și în țările Americii Latine; p. ext. mică trupă de partizani. [Var.: guerilă s. f.] – Din fr. guérilla, sp. guerrilla. DOOM
gherílă s. f., g.-d. art. gherílei; pl. gheríle
gherile
GHERÍLĂ, gherile, s. f. Denumire dată războiului de partizani în Spania și în țările Americii Latine; p. ext. mică trupă de partizani. [Var.: guerilă s. f.] – Din fr. guérilla, sp. guerrilla. DOOM
gherílă s. f., g.-d. art. gherílei; pl. gheríle
gherilei
GHERÍLĂ, gherile, s. f. Denumire dată războiului de partizani în Spania și în țările Americii Latine; p. ext. mică trupă de partizani. [Var.: guerilă s. f.] – Din fr. guérilla, sp. guerrilla. DOOM
gherílă s. f., g.-d. art. gherílei; pl. gheríle
gherilele
GHERÍLĂ, gherile, s. f. Denumire dată războiului de partizani în Spania și în țările Americii Latine; p. ext. mică trupă de partizani. [Var.: guerilă s. f.] – Din fr. guérilla, sp. guerrilla. DOOM
gherílă s. f., g.-d. art. gherílei; pl. gheríle
gherilelor
GHERÍLĂ, gherile, s. f. Denumire dată războiului de partizani în Spania și în țările Americii Latine; p. ext. mică trupă de partizani. [Var.: guerilă s. f.] – Din fr. guérilla, sp. guerrilla. DOOM
gherílă s. f., g.-d. art. gherílei; pl. gheríle
gheriler
GHERILÉR s.m. v. gueriler.
gherileri
GHERILÉR s.m. v. gueriler.
gherilerii
GHERILÉR s.m. v. gueriler.
gherilerilor
GHERILÉR s.m. v. gueriler.
gherilerul
GHERILÉR s.m. v. gueriler.
gherilerului
GHERILÉR s.m. v. gueriler.
gherla
GHÉRLĂ, gherle, s. f. (Pop. și fam.) Închisoare. – Din n. pr. Gherla. DOOM
ghérlă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. ghérlei; pl. ghérle
gherle
GHÉRLĂ, gherle, s. f. (Pop. și fam.) Închisoare. – Din n. pr. Gherla. DOOM
ghérlă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. ghérlei; pl. ghérle
gherlei
GHÉRLĂ, gherle, s. f. (Pop. și fam.) Închisoare. – Din n. pr. Gherla. DOOM
ghérlă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. ghérlei; pl. ghérle
gherlele
GHÉRLĂ, gherle, s. f. (Pop. și fam.) Închisoare. – Din n. pr. Gherla. DOOM
ghérlă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. ghérlei; pl. ghérle
gherlelor
GHÉRLĂ, gherle, s. f. (Pop. și fam.) Închisoare. – Din n. pr. Gherla. DOOM
ghérlă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. ghérlei; pl. ghérle
ghermea
GHERMEÁ, ghermele, s. f. Piesă prismatică de lemn care se fixează în zidărie pentru a înlesni prinderea în cuie sau în șuruburi a tocului unei uși sau al unei ferestre. – Et. nec. DOOM
ghermeá s. f., art. ghermeáua, g.-d. art. ghermélei; pl. gherméle, art. ghermélele
ghermeaua
GHERMEÁ, ghermele, s. f. Piesă prismatică de lemn care se fixează în zidărie pentru a înlesni prinderea în cuie sau în șuruburi a tocului unei uși sau al unei ferestre. – Et. nec. DOOM
ghermeá s. f., art. ghermeáua, g.-d. art. ghermélei; pl. gherméle, art. ghermélele
ghermele
GHERMEÁ, ghermele, s. f. Piesă prismatică de lemn care se fixează în zidărie pentru a înlesni prinderea în cuie sau în șuruburi a tocului unei uși sau al unei ferestre. – Et. nec. DOOM
ghermeá s. f., art. ghermeáua, g.-d. art. ghermélei; pl. gherméle, art. ghermélele
ghermelei
GHERMEÁ, ghermele, s. f. Piesă prismatică de lemn care se fixează în zidărie pentru a înlesni prinderea în cuie sau în șuruburi a tocului unei uși sau al unei ferestre. – Et. nec. DOOM
ghermeá s. f., art. ghermeáua, g.-d. art. ghermélei; pl. gherméle, art. ghermélele
ghermelele
GHERMEÁ, ghermele, s. f. Piesă prismatică de lemn care se fixează în zidărie pentru a înlesni prinderea în cuie sau în șuruburi a tocului unei uși sau al unei ferestre. – Et. nec. DOOM
ghermeá s. f., art. ghermeáua, g.-d. art. ghermélei; pl. gherméle, art. ghermélele
ghermelelor
GHERMEÁ, ghermele, s. f. Piesă prismatică de lemn care se fixează în zidărie pentru a înlesni prinderea în cuie sau în șuruburi a tocului unei uși sau al unei ferestre. – Et. nec. DOOM
ghermeá s. f., art. ghermeáua, g.-d. art. ghermélei; pl. gherméle, art. ghermélele
ghermesut
GHERMEȘÍT s. n. v. ghermesut. DOOM
ghermesút (înv.) s. n., pl. ghermesúturi
ghermesutul
GHERMEȘÍT s. n. v. ghermesut. DOOM
ghermesút (înv.) s. n., pl. ghermesúturi
ghermesutului
GHERMEȘÍT s. n. v. ghermesut. DOOM
ghermesút (înv.) s. n., pl. ghermesúturi
ghermesuturi
GHERMEȘÍT s. n. v. ghermesut. DOOM
ghermesút (înv.) s. n., pl. ghermesúturi
ghermesuturile
GHERMEȘÍT s. n. v. ghermesut. DOOM
ghermesút (înv.) s. n., pl. ghermesúturi
ghermesuturilor
GHERMEȘÍT s. n. v. ghermesut. DOOM
ghermesút (înv.) s. n., pl. ghermesúturi
ghermeșit
GHERMEȘÍT s. n. v. ghermesut. DOOM
ghermesút (înv.) s. n., pl. ghermesúturi
gheroc
GHERÓC, gherocuri, s. n. (Rar) Redingotă. – Din germ. Gehrock. DOOM
gheróc (rar) s. n., pl. gherócuri
gherocul
GHERÓC, gherocuri, s. n. (Rar) Redingotă. – Din germ. Gehrock. DOOM
gheróc (rar) s. n., pl. gherócuri
gherocului
GHERÓC, gherocuri, s. n. (Rar) Redingotă. – Din germ. Gehrock. DOOM
gheróc (rar) s. n., pl. gherócuri
gherocuri
GHERÓC, gherocuri, s. n. (Rar) Redingotă. – Din germ. Gehrock. DOOM
gheróc (rar) s. n., pl. gherócuri
gherocurile
GHERÓC, gherocuri, s. n. (Rar) Redingotă. – Din germ. Gehrock. DOOM
gheróc (rar) s. n., pl. gherócuri
gherocurilor
GHERÓC, gherocuri, s. n. (Rar) Redingotă. – Din germ. Gehrock. DOOM
gheróc (rar) s. n., pl. gherócuri
gherțoi
gherțoi, gherțoi s. m. (peior.) 1. bădăran, țopârlan. 2. (er.) penis. 3. eșec. 4. timp pierdut / irosit. 5. masturbare.
ghes
GHES, ghesuri, s. n. (În expr.) A da (cuiva) ghes = a) a da (cuiva) o lovitură ușoară (cu cotul); b) a îndemna, a stimula, a îmboldi, a zori (să întreprindă ceva). – Et. nec. DOOM
ghes s. n., pl. ghésuri
ghestapou
GHESTAPÓU s.n. v. gestapo.
ghesul
GHES, ghesuri, s. n. (În expr.) A da (cuiva) ghes = a) a da (cuiva) o lovitură ușoară (cu cotul); b) a îndemna, a stimula, a îmboldi, a zori (să întreprindă ceva). – Et. nec. DOOM
ghes s. n., pl. ghésuri
ghesului
GHES, ghesuri, s. n. (În expr.) A da (cuiva) ghes = a) a da (cuiva) o lovitură ușoară (cu cotul); b) a îndemna, a stimula, a îmboldi, a zori (să întreprindă ceva). – Et. nec. DOOM
ghes s. n., pl. ghésuri
ghesuri
GHES, ghesuri, s. n. (În expr.) A da (cuiva) ghes = a) a da (cuiva) o lovitură ușoară (cu cotul); b) a îndemna, a stimula, a îmboldi, a zori (să întreprindă ceva). – Et. nec. DOOM
ghes s. n., pl. ghésuri
ghesurile
GHES, ghesuri, s. n. (În expr.) A da (cuiva) ghes = a) a da (cuiva) o lovitură ușoară (cu cotul); b) a îndemna, a stimula, a îmboldi, a zori (să întreprindă ceva). – Et. nec. DOOM
ghes s. n., pl. ghésuri
ghesurilor
GHES, ghesuri, s. n. (În expr.) A da (cuiva) ghes = a) a da (cuiva) o lovitură ușoară (cu cotul); b) a îndemna, a stimula, a îmboldi, a zori (să întreprindă ceva). – Et. nec. DOOM
ghes s. n., pl. ghésuri
ghete
GHEÁTĂ, ghete, s. f. Încălțăminte confecționată din piele sau din materiale sintetice care imită pielea, acoperind piciorul până deasupra gleznei. – Din it. ghetta „ghetră”. DOOM
gheátă s. f., g.-d. art. ghétei; pl. ghéte
ghetei
GHEÁTĂ, ghete, s. f. Încălțăminte confecționată din piele sau din materiale sintetice care imită pielea, acoperind piciorul până deasupra gleznei. – Din it. ghetta „ghetră”. DOOM
gheátă s. f., g.-d. art. ghétei; pl. ghéte
ghetele
GHEÁTĂ, ghete, s. f. Încălțăminte confecționată din piele sau din materiale sintetice care imită pielea, acoperind piciorul până deasupra gleznei. – Din it. ghetta „ghetră”. DOOM
gheátă s. f., g.-d. art. ghétei; pl. ghéte
ghetelor
GHEÁTĂ, ghete, s. f. Încălțăminte confecționată din piele sau din materiale sintetice care imită pielea, acoperind piciorul până deasupra gleznei. – Din it. ghetta „ghetră”. DOOM
gheátă s. f., g.-d. art. ghétei; pl. ghéte
gheto
GHETÓU, ghetouri, s. n. 1. Cartier al unui oraș în care erau constrânși să trăiască evreii din unele țări. 2. Loc unde o minoritate trăiește separat de restul societății. [Var.: ghetó s. n.] – Din it., fr. ghetto, germ. Getto. DOOM
ghetóu s. n., art. ghetóul; pl. ghetóuri
ghetou
GHETÓU, ghetouri, s. n. 1. Cartier al unui oraș în care erau constrânși să trăiască evreii din unele țări. 2. Loc unde o minoritate trăiește separat de restul societății. [Var.: ghetó s. n.] – Din it., fr. ghetto, germ. Getto. DOOM
ghetóu s. n., art. ghetóul; pl. ghetóuri
ghetoul
GHETÓU, ghetouri, s. n. 1. Cartier al unui oraș în care erau constrânși să trăiască evreii din unele țări. 2. Loc unde o minoritate trăiește separat de restul societății. [Var.: ghetó s. n.] – Din it., fr. ghetto, germ. Getto. DOOM
ghetóu s. n., art. ghetóul; pl. ghetóuri
ghetoului
GHETÓU, ghetouri, s. n. 1. Cartier al unui oraș în care erau constrânși să trăiască evreii din unele țări. 2. Loc unde o minoritate trăiește separat de restul societății. [Var.: ghetó s. n.] – Din it., fr. ghetto, germ. Getto. DOOM
ghetóu s. n., art. ghetóul; pl. ghetóuri
ghetouri
GHETÓU, ghetouri, s. n. 1. Cartier al unui oraș în care erau constrânși să trăiască evreii din unele țări. 2. Loc unde o minoritate trăiește separat de restul societății. [Var.: ghetó s. n.] – Din it., fr. ghetto, germ. Getto. DOOM
ghetóu s. n., art. ghetóul; pl. ghetóuri
ghetourile
GHETÓU, ghetouri, s. n. 1. Cartier al unui oraș în care erau constrânși să trăiască evreii din unele țări. 2. Loc unde o minoritate trăiește separat de restul societății. [Var.: ghetó s. n.] – Din it., fr. ghetto, germ. Getto. DOOM
ghetóu s. n., art. ghetóul; pl. ghetóuri
ghetourilor
GHETÓU, ghetouri, s. n. 1. Cartier al unui oraș în care erau constrânși să trăiască evreii din unele țări. 2. Loc unde o minoritate trăiește separat de restul societății. [Var.: ghetó s. n.] – Din it., fr. ghetto, germ. Getto. DOOM
ghetóu s. n., art. ghetóul; pl. ghetóuri
ghetra
GHÉTRĂ, ghetre, s. f. 1. Învelitoare de postav, de fetru etc. care acoperă glezna și partea de deasupra a încălțămintei bărbătești. 2. Fâșie de piele care servește la protecția gleznei muncitorilor metalurgiști, în timpul lucrului. – Din fr. guêtre. DOOM
ghétră (ghe-tră) s. f., g.-d. art. ghétrei; pl. ghétre
ghetre
GHÉTRĂ, ghetre, s. f. 1. Învelitoare de postav, de fetru etc. care acoperă glezna și partea de deasupra a încălțămintei bărbătești. 2. Fâșie de piele care servește la protecția gleznei muncitorilor metalurgiști, în timpul lucrului. – Din fr. guêtre. DOOM
ghétră (ghe-tră) s. f., g.-d. art. ghétrei; pl. ghétre
ghetrei
GHÉTRĂ, ghetre, s. f. 1. Învelitoare de postav, de fetru etc. care acoperă glezna și partea de deasupra a încălțămintei bărbătești. 2. Fâșie de piele care servește la protecția gleznei muncitorilor metalurgiști, în timpul lucrului. – Din fr. guêtre. DOOM
ghétră (ghe-tră) s. f., g.-d. art. ghétrei; pl. ghétre
ghetrele
GHÉTRĂ, ghetre, s. f. 1. Învelitoare de postav, de fetru etc. care acoperă glezna și partea de deasupra a încălțămintei bărbătești. 2. Fâșie de piele care servește la protecția gleznei muncitorilor metalurgiști, în timpul lucrului. – Din fr. guêtre. DOOM
ghétră (ghe-tră) s. f., g.-d. art. ghétrei; pl. ghétre
ghetrelor
GHÉTRĂ, ghetre, s. f. 1. Învelitoare de postav, de fetru etc. care acoperă glezna și partea de deasupra a încălțămintei bărbătești. 2. Fâșie de piele care servește la protecția gleznei muncitorilor metalurgiști, în timpul lucrului. – Din fr. guêtre. DOOM
ghétră (ghe-tră) s. f., g.-d. art. ghétrei; pl. ghétre
ghetuța
GHETÚȚĂ, ghetuțe, s. f. Diminutiv al lui gheată. – Gheată + suf. -uță. DOOM
ghetúță s. f., g.-d. art. ghetúței; pl. ghetúțe
ghetuțe
GHETÚȚĂ, ghetuțe, s. f. Diminutiv al lui gheată. – Gheată + suf. -uță. DOOM
ghetúță s. f., g.-d. art. ghetúței; pl. ghetúțe
ghetuței
GHETÚȚĂ, ghetuțe, s. f. Diminutiv al lui gheată. – Gheată + suf. -uță. DOOM
ghetúță s. f., g.-d. art. ghetúței; pl. ghetúțe
ghetuțele
GHETÚȚĂ, ghetuțe, s. f. Diminutiv al lui gheată. – Gheată + suf. -uță. DOOM
ghetúță s. f., g.-d. art. ghetúței; pl. ghetúțe
ghetuțelor
GHETÚȚĂ, ghetuțe, s. f. Diminutiv al lui gheată. – Gheată + suf. -uță. DOOM
ghetúță s. f., g.-d. art. ghetúței; pl. ghetúțe
gheu
gheu, gheuri s. n. (deț.) celulă izolatoare.
gheunoaie
GHIONOÁIE, ghionoaie, s. f. (Ornit.; pop.). Ciocănitoare. [Pr.: ghi-o-. – Pl. și: ghionoi. – Var.: gheonoáie, gheunoáie s. f.] – Cf. alb. gjon „cucuvea”.
gheunoaie
GHIONOÁIE, ghionoaie, s. f. (Ornit.; pop.). Ciocănitoare. [Pr.: ghi-o-. – Pl. și: ghionoi. – Var.: gheonoáie, gheunoáie s. f.] – Cf. alb. gjon „cucuvea”.
gheura
gheurá (-r, -at), vb. – A curăța de boabe. – Var. gheora. Origine incertă. După Candrea-Dens., 638; cf. REW 3770; DAR și Rosetti, I, 167, din lat. glabrāre „a netezi”, dar semantismul nu este clar. Trebuie să fie cuvînt identic cu a desgheura (var. desghiora, dejgheura), vb. (a scoate miezul de nucă), ce se consideră ca rezultat al lat. *disgluberāre (Candrea; Scriban), sau *disglabrāre (Densusianu, Rom., XXXVI, 325; Candrea-Dens., 739; Rosetti, I, 165). Pare a fi vorba mai curînd de un cuvînt legat de ghiară, cf. ghera „a zgîria”; într-atît cele două cuvinte se confundă uneori: cf. lasă mîța, că te ghioară (Agîrbiceanu).
gheurare
gheurá (-r, -at), vb. – A curăța de boabe. – Var. gheora. Origine incertă. După Candrea-Dens., 638; cf. REW 3770; DAR și Rosetti, I, 167, din lat. glabrāre „a netezi”, dar semantismul nu este clar. Trebuie să fie cuvînt identic cu a desgheura (var. desghiora, dejgheura), vb. (a scoate miezul de nucă), ce se consideră ca rezultat al lat. *disgluberāre (Candrea; Scriban), sau *disglabrāre (Densusianu, Rom., XXXVI, 325; Candrea-Dens., 739; Rosetti, I, 165). Pare a fi vorba mai curînd de un cuvînt legat de ghiară, cf. ghera „a zgîria”; într-atît cele două cuvinte se confundă uneori: cf. lasă mîța, că te ghioară (Agîrbiceanu).
gheurat
gheurá (-r, -at), vb. – A curăța de boabe. – Var. gheora. Origine incertă. După Candrea-Dens., 638; cf. REW 3770; DAR și Rosetti, I, 167, din lat. glabrāre „a netezi”, dar semantismul nu este clar. Trebuie să fie cuvînt identic cu a desgheura (var. desghiora, dejgheura), vb. (a scoate miezul de nucă), ce se consideră ca rezultat al lat. *disgluberāre (Candrea; Scriban), sau *disglabrāre (Densusianu, Rom., XXXVI, 325; Candrea-Dens., 739; Rosetti, I, 165). Pare a fi vorba mai curînd de un cuvînt legat de ghiară, cf. ghera „a zgîria”; într-atît cele două cuvinte se confundă uneori: cf. lasă mîța, că te ghioară (Agîrbiceanu).
ghevint
GHIVÉNT, ghiventuri, s. n. Filet. Sapa se termină cu un ciot de braț, cu ghivent. BOGZA, A. Î. 50. – Variantă: ghevínt s. n.
gheșeft
GHEȘÉFT, gheșefturi, s. n. (Fam.) Afacere măruntă (necinstită). – Din germ. Geschäft. DOOM
gheșéft (fam.) s. n., pl. gheșéfturi
gheșeftar
GHEȘEFTÁR, gheșeftari, s. m. (Fam.) Persoană care face gheșefturi, care umblă după gheșefturi. – Gheșeft + suf. -ar. DOOM
gheșeftár (fam.) s. m., pl. gheșeftári
gheșeftari
GHEȘEFTÁR, gheșeftari, s. m. (Fam.) Persoană care face gheșefturi, care umblă după gheșefturi. – Gheșeft + suf. -ar. DOOM
gheșeftár (fam.) s. m., pl. gheșeftári
gheșeftarii
GHEȘEFTÁR, gheșeftari, s. m. (Fam.) Persoană care face gheșefturi, care umblă după gheșefturi. – Gheșeft + suf. -ar. DOOM
gheșeftár (fam.) s. m., pl. gheșeftári
gheșeftarilor
GHEȘEFTÁR, gheșeftari, s. m. (Fam.) Persoană care face gheșefturi, care umblă după gheșefturi. – Gheșeft + suf. -ar. DOOM
gheșeftár (fam.) s. m., pl. gheșeftári
gheșeftarul
GHEȘEFTÁR, gheșeftari, s. m. (Fam.) Persoană care face gheșefturi, care umblă după gheșefturi. – Gheșeft + suf. -ar. DOOM
gheșeftár (fam.) s. m., pl. gheșeftári
gheșeftarului
GHEȘEFTÁR, gheșeftari, s. m. (Fam.) Persoană care face gheșefturi, care umblă după gheșefturi. – Gheșeft + suf. -ar. DOOM
gheșeftár (fam.) s. m., pl. gheșeftári
gheșeftul
GHEȘÉFT, gheșefturi, s. n. (Fam.) Afacere măruntă (necinstită). – Din germ. Geschäft. DOOM
gheșéft (fam.) s. n., pl. gheșéfturi
gheșeftului
GHEȘÉFT, gheșefturi, s. n. (Fam.) Afacere măruntă (necinstită). – Din germ. Geschäft. DOOM
gheșéft (fam.) s. n., pl. gheșéfturi
gheșefturi
GHEȘÉFT, gheșefturi, s. n. (Fam.) Afacere măruntă (necinstită). – Din germ. Geschäft. DOOM
gheșéft (fam.) s. n., pl. gheșéfturi
gheșefturile
GHEȘÉFT, gheșefturi, s. n. (Fam.) Afacere măruntă (necinstită). – Din germ. Geschäft. DOOM
gheșéft (fam.) s. n., pl. gheșéfturi
gheșefturilor
GHEȘÉFT, gheșefturi, s. n. (Fam.) Afacere măruntă (necinstită). – Din germ. Geschäft. DOOM
gheșéft (fam.) s. n., pl. gheșéfturi
gheștaltism
GHEȘTALTÍSM s.n. v. gestaltism.
gheștender
gheștender, gheștendere s. n. copiator Gestettner.
ghețar
GHEȚÁR2, ghețari, s. m. Masă de gheață formată în regiunile alpine și în cele polare și care, de obicei, se deplasează lent sub influența gravitației. ◊ Ghețar plutitor = aisberg. – Gheață + suf. -ar (după fr. glacier). DOOM
ghețár2 (răcitor) (înv.) s. n., pl. ghețáre
ghețar
GHEȚÁR1, ghețare, s. n. (Înv.) Răcitor. – Gheață + suf. -ar (după fr. glacière).
ghețare
GHEȚÁR1, ghețare, s. n. (Înv.) Răcitor. – Gheață + suf. -ar (după fr. glacière).
ghețarele
GHEȚÁR1, ghețare, s. n. (Înv.) Răcitor. – Gheață + suf. -ar (după fr. glacière).
ghețarelor
GHEȚÁR1, ghețare, s. n. (Înv.) Răcitor. – Gheață + suf. -ar (după fr. glacière).
ghețari
GHEȚÁR2, ghețari, s. m. Masă de gheață formată în regiunile alpine și în cele polare și care, de obicei, se deplasează lent sub influența gravitației. ◊ Ghețar plutitor = aisberg. – Gheață + suf. -ar (după fr. glacier). DOOM
ghețár2 (răcitor) (înv.) s. n., pl. ghețáre
ghețarii
GHEȚÁR2, ghețari, s. m. Masă de gheață formată în regiunile alpine și în cele polare și care, de obicei, se deplasează lent sub influența gravitației. ◊ Ghețar plutitor = aisberg. – Gheață + suf. -ar (după fr. glacier). DOOM
ghețár2 (răcitor) (înv.) s. n., pl. ghețáre
ghețarilor
GHEȚÁR2, ghețari, s. m. Masă de gheață formată în regiunile alpine și în cele polare și care, de obicei, se deplasează lent sub influența gravitației. ◊ Ghețar plutitor = aisberg. – Gheață + suf. -ar (după fr. glacier). DOOM
ghețár2 (răcitor) (înv.) s. n., pl. ghețáre
ghețarul
GHEȚÁR2, ghețari, s. m. Masă de gheață formată în regiunile alpine și în cele polare și care, de obicei, se deplasează lent sub influența gravitației. ◊ Ghețar plutitor = aisberg. – Gheață + suf. -ar (după fr. glacier). DOOM
ghețár2 (răcitor) (înv.) s. n., pl. ghețáre
ghețarul
GHEȚÁR1, ghețare, s. n. (Înv.) Răcitor. – Gheață + suf. -ar (după fr. glacière).
ghețarului
GHEȚÁR2, ghețari, s. m. Masă de gheață formată în regiunile alpine și în cele polare și care, de obicei, se deplasează lent sub influența gravitației. ◊ Ghețar plutitor = aisberg. – Gheață + suf. -ar (după fr. glacier). DOOM
ghețár2 (răcitor) (înv.) s. n., pl. ghețáre
ghețarului
GHEȚÁR1, ghețare, s. n. (Înv.) Răcitor. – Gheață + suf. -ar (după fr. glacière).
gheți
GHEÁȚĂ, (2) ghețuri, s. f., adj. invar. 1. S. f. Apă aflată în stare solidă, în urma înghețării. ◊ Expr. A se da cu patinele pe gheață = a patina2. A (se) sparge sau a (se) rupe gheața = a dispărea sau a face să dispară atmosfera ori senzația de jenă existentă la un moment dat; a (se) înlătura primele dificultăți în bunul mers al unei acțiuni. ♦ (Reg.) Grindină, piatră. 2. S. f. (La pl.) Întinderi mari de gheață (1) aflate pe uscat sau pe apă. ◊ Loc adj. De gheață = indiferent, nepăsător, nesimțitor. 3. S. f. Senzație neplăcută de răceală, provocată de frică, emoție etc. 4. S. f. Plantă erbacee cu flori mici, albe, roz sau roșii, având frunzele acoperite cu papile albe care seamănă cu cristalele de gheață (1) (Mesembryanthemum crystallynum). 5. S. f. Plantă erbacee cu tulpina cărnoasă, ramificată, cu frunze ovale-rotunde și cu flori numeroase, albe, mai rar roz sau roșii (Begonia semperflorens). 6. Adj. invar. (În sintagma) Bani gheață = bani în numerar, plătiți pe loc, bani lichizi, bani peșin. – Lat. glacia (= glacies). DOOM
gheáță s. f., g.-d. art. ghéții; (întinderi de gheață) pl. ghéțuri
gheții
GHEÁȚĂ, (2) ghețuri, s. f., adj. invar. 1. S. f. Apă aflată în stare solidă, în urma înghețării. ◊ Expr. A se da cu patinele pe gheață = a patina2. A (se) sparge sau a (se) rupe gheața = a dispărea sau a face să dispară atmosfera ori senzația de jenă existentă la un moment dat; a (se) înlătura primele dificultăți în bunul mers al unei acțiuni. ♦ (Reg.) Grindină, piatră. 2. S. f. (La pl.) Întinderi mari de gheață (1) aflate pe uscat sau pe apă. ◊ Loc adj. De gheață = indiferent, nepăsător, nesimțitor. 3. S. f. Senzație neplăcută de răceală, provocată de frică, emoție etc. 4. S. f. Plantă erbacee cu flori mici, albe, roz sau roșii, având frunzele acoperite cu papile albe care seamănă cu cristalele de gheață (1) (Mesembryanthemum crystallynum). 5. S. f. Plantă erbacee cu tulpina cărnoasă, ramificată, cu frunze ovale-rotunde și cu flori numeroase, albe, mai rar roz sau roșii (Begonia semperflorens). 6. Adj. invar. (În sintagma) Bani gheață = bani în numerar, plătiți pe loc, bani lichizi, bani peșin. – Lat. glacia (= glacies). DOOM
gheáță s. f., g.-d. art. ghéții; (întinderi de gheață) pl. ghéțuri
ghețoasa
GHEȚÓS, -OÁSĂ, ghețoși, -oase, adj. (Rar) Plin de gheață; rece ca gheața. – Gheață + suf. -os. DOOM
ghețós (rar) adj. m., pl. ghețóși; f. ghețoásă, pl. ghețoáse
ghețoase
GHEȚÓS, -OÁSĂ, ghețoși, -oase, adj. (Rar) Plin de gheață; rece ca gheața. – Gheață + suf. -os. DOOM
ghețós (rar) adj. m., pl. ghețóși; f. ghețoásă, pl. ghețoáse
ghețoasei
GHEȚÓS, -OÁSĂ, ghețoși, -oase, adj. (Rar) Plin de gheață; rece ca gheața. – Gheață + suf. -os. DOOM
ghețós (rar) adj. m., pl. ghețóși; f. ghețoásă, pl. ghețoáse
ghețoasele
GHEȚÓS, -OÁSĂ, ghețoși, -oase, adj. (Rar) Plin de gheață; rece ca gheața. – Gheață + suf. -os. DOOM
ghețós (rar) adj. m., pl. ghețóși; f. ghețoásă, pl. ghețoáse
ghețoaselor
GHEȚÓS, -OÁSĂ, ghețoși, -oase, adj. (Rar) Plin de gheață; rece ca gheața. – Gheață + suf. -os. DOOM
ghețós (rar) adj. m., pl. ghețóși; f. ghețoásă, pl. ghețoáse
ghețos
GHEȚÓS, -OÁSĂ, ghețoși, -oase, adj. (Rar) Plin de gheață; rece ca gheața. – Gheață + suf. -os. DOOM
ghețós (rar) adj. m., pl. ghețóși; f. ghețoásă, pl. ghețoáse
ghețosul
GHEȚÓS, -OÁSĂ, ghețoși, -oase, adj. (Rar) Plin de gheață; rece ca gheața. – Gheață + suf. -os. DOOM
ghețós (rar) adj. m., pl. ghețóși; f. ghețoásă, pl. ghețoáse
ghețosului
GHEȚÓS, -OÁSĂ, ghețoși, -oase, adj. (Rar) Plin de gheață; rece ca gheața. – Gheață + suf. -os. DOOM
ghețós (rar) adj. m., pl. ghețóși; f. ghețoásă, pl. ghețoáse
ghețoși
GHEȚÓS, -OÁSĂ, ghețoși, -oase, adj. (Rar) Plin de gheață; rece ca gheața. – Gheață + suf. -os. DOOM
ghețós (rar) adj. m., pl. ghețóși; f. ghețoásă, pl. ghețoáse
ghețoșii
GHEȚÓS, -OÁSĂ, ghețoși, -oase, adj. (Rar) Plin de gheață; rece ca gheața. – Gheață + suf. -os. DOOM
ghețós (rar) adj. m., pl. ghețóși; f. ghețoásă, pl. ghețoáse
ghețoșilor
GHEȚÓS, -OÁSĂ, ghețoși, -oase, adj. (Rar) Plin de gheață; rece ca gheața. – Gheață + suf. -os. DOOM
ghețós (rar) adj. m., pl. ghețóși; f. ghețoásă, pl. ghețoáse
ghețuri
GHEÁȚĂ, (2) ghețuri, s. f., adj. invar. 1. S. f. Apă aflată în stare solidă, în urma înghețării. ◊ Expr. A se da cu patinele pe gheață = a patina2. A (se) sparge sau a (se) rupe gheața = a dispărea sau a face să dispară atmosfera ori senzația de jenă existentă la un moment dat; a (se) înlătura primele dificultăți în bunul mers al unei acțiuni. ♦ (Reg.) Grindină, piatră. 2. S. f. (La pl.) Întinderi mari de gheață (1) aflate pe uscat sau pe apă. ◊ Loc adj. De gheață = indiferent, nepăsător, nesimțitor. 3. S. f. Senzație neplăcută de răceală, provocată de frică, emoție etc. 4. S. f. Plantă erbacee cu flori mici, albe, roz sau roșii, având frunzele acoperite cu papile albe care seamănă cu cristalele de gheață (1) (Mesembryanthemum crystallynum). 5. S. f. Plantă erbacee cu tulpina cărnoasă, ramificată, cu frunze ovale-rotunde și cu flori numeroase, albe, mai rar roz sau roșii (Begonia semperflorens). 6. Adj. invar. (În sintagma) Bani gheață = bani în numerar, plătiți pe loc, bani lichizi, bani peșin. – Lat. glacia (= glacies). DOOM
gheáță s. f., g.-d. art. ghéții; (întinderi de gheață) pl. ghéțuri
ghețurile
GHEÁȚĂ, (2) ghețuri, s. f., adj. invar. 1. S. f. Apă aflată în stare solidă, în urma înghețării. ◊ Expr. A se da cu patinele pe gheață = a patina2. A (se) sparge sau a (se) rupe gheața = a dispărea sau a face să dispară atmosfera ori senzația de jenă existentă la un moment dat; a (se) înlătura primele dificultăți în bunul mers al unei acțiuni. ♦ (Reg.) Grindină, piatră. 2. S. f. (La pl.) Întinderi mari de gheață (1) aflate pe uscat sau pe apă. ◊ Loc adj. De gheață = indiferent, nepăsător, nesimțitor. 3. S. f. Senzație neplăcută de răceală, provocată de frică, emoție etc. 4. S. f. Plantă erbacee cu flori mici, albe, roz sau roșii, având frunzele acoperite cu papile albe care seamănă cu cristalele de gheață (1) (Mesembryanthemum crystallynum). 5. S. f. Plantă erbacee cu tulpina cărnoasă, ramificată, cu frunze ovale-rotunde și cu flori numeroase, albe, mai rar roz sau roșii (Begonia semperflorens). 6. Adj. invar. (În sintagma) Bani gheață = bani în numerar, plătiți pe loc, bani lichizi, bani peșin. – Lat. glacia (= glacies). DOOM
gheáță s. f., g.-d. art. ghéții; (întinderi de gheață) pl. ghéțuri
ghețurilor
GHEÁȚĂ, (2) ghețuri, s. f., adj. invar. 1. S. f. Apă aflată în stare solidă, în urma înghețării. ◊ Expr. A se da cu patinele pe gheață = a patina2. A (se) sparge sau a (se) rupe gheața = a dispărea sau a face să dispară atmosfera ori senzația de jenă existentă la un moment dat; a (se) înlătura primele dificultăți în bunul mers al unei acțiuni. ♦ (Reg.) Grindină, piatră. 2. S. f. (La pl.) Întinderi mari de gheață (1) aflate pe uscat sau pe apă. ◊ Loc adj. De gheață = indiferent, nepăsător, nesimțitor. 3. S. f. Senzație neplăcută de răceală, provocată de frică, emoție etc. 4. S. f. Plantă erbacee cu flori mici, albe, roz sau roșii, având frunzele acoperite cu papile albe care seamănă cu cristalele de gheață (1) (Mesembryanthemum crystallynum). 5. S. f. Plantă erbacee cu tulpina cărnoasă, ramificată, cu frunze ovale-rotunde și cu flori numeroase, albe, mai rar roz sau roșii (Begonia semperflorens). 6. Adj. invar. (În sintagma) Bani gheață = bani în numerar, plătiți pe loc, bani lichizi, bani peșin. – Lat. glacia (= glacies). DOOM
gheáță s. f., g.-d. art. ghéții; (întinderi de gheață) pl. ghéțuri
ghețuș
GHEȚÚȘ, ghețușuri, s. n. Polei1. ♦ Loc acoperit cu un strat de gheață alunecos, pe care se dau copiii iarna. – Gheață + suf. -uș. DOOM
ghețúș s. n., pl. ghețúșuri
ghețușul
GHEȚÚȘ, ghețușuri, s. n. Polei1. ♦ Loc acoperit cu un strat de gheață alunecos, pe care se dau copiii iarna. – Gheață + suf. -uș. DOOM
ghețúș s. n., pl. ghețúșuri
ghețușului
GHEȚÚȘ, ghețușuri, s. n. Polei1. ♦ Loc acoperit cu un strat de gheață alunecos, pe care se dau copiii iarna. – Gheață + suf. -uș. DOOM
ghețúș s. n., pl. ghețúșuri
ghețușuri
GHEȚÚȘ, ghețușuri, s. n. Polei1. ♦ Loc acoperit cu un strat de gheață alunecos, pe care se dau copiii iarna. – Gheață + suf. -uș. DOOM
ghețúș s. n., pl. ghețúșuri
ghețușurile
GHEȚÚȘ, ghețușuri, s. n. Polei1. ♦ Loc acoperit cu un strat de gheață alunecos, pe care se dau copiii iarna. – Gheață + suf. -uș. DOOM
ghețúș s. n., pl. ghețúșuri
ghețușurilor
GHEȚÚȘ, ghețușuri, s. n. Polei1. ♦ Loc acoperit cu un strat de gheață alunecos, pe care se dau copiii iarna. – Gheață + suf. -uș. DOOM
ghețúș s. n., pl. ghețúșuri
ghețăria
GHEȚĂRÍE, ghețării, s. f. Loc special amenajat în care se depozitează iarna blocuri de gheață naturală, pentru a fi folosite în cursul verii. ♦ Fig. Cameră, locuință extrem de friguroasă. – Gheață + suf. -ărie. DOOM
ghețăríe s. f., art. ghețăría, g.-d. art. ghețăríei; pl. ghețăríi, art. ghețăríile
ghețărie
GHEȚĂRÍE, ghețării, s. f. Loc special amenajat în care se depozitează iarna blocuri de gheață naturală, pentru a fi folosite în cursul verii. ♦ Fig. Cameră, locuință extrem de friguroasă. – Gheață + suf. -ărie. DOOM
ghețăríe s. f., art. ghețăría, g.-d. art. ghețăríei; pl. ghețăríi, art. ghețăríile
ghețăriei
GHEȚĂRÍE, ghețării, s. f. Loc special amenajat în care se depozitează iarna blocuri de gheață naturală, pentru a fi folosite în cursul verii. ♦ Fig. Cameră, locuință extrem de friguroasă. – Gheață + suf. -ărie. DOOM
ghețăríe s. f., art. ghețăría, g.-d. art. ghețăríei; pl. ghețăríi, art. ghețăríile
ghețării
GHEȚĂRÍE, ghețării, s. f. Loc special amenajat în care se depozitează iarna blocuri de gheață naturală, pentru a fi folosite în cursul verii. ♦ Fig. Cameră, locuință extrem de friguroasă. – Gheață + suf. -ărie. DOOM
ghețăríe s. f., art. ghețăría, g.-d. art. ghețăríei; pl. ghețăríi, art. ghețăríile
ghețăriile
GHEȚĂRÍE, ghețării, s. f. Loc special amenajat în care se depozitează iarna blocuri de gheață naturală, pentru a fi folosite în cursul verii. ♦ Fig. Cameră, locuință extrem de friguroasă. – Gheață + suf. -ărie. DOOM
ghețăríe s. f., art. ghețăría, g.-d. art. ghețăríei; pl. ghețăríi, art. ghețăríile
ghețăriilor
GHEȚĂRÍE, ghețării, s. f. Loc special amenajat în care se depozitează iarna blocuri de gheață naturală, pentru a fi folosite în cursul verii. ♦ Fig. Cameră, locuință extrem de friguroasă. – Gheață + suf. -ărie. DOOM
ghețăríe s. f., art. ghețăría, g.-d. art. ghețăríei; pl. ghețăríi, art. ghețăríile
ghiară
ghiáră (-re), s. f. – 1. Formație cornoasă ascuțită crescută la vîrful degetelor unor păsări și mamifere. – 2. Cîrlig, cange. – Var. gheară. Lat. *ung(u)lāris, al cărui rezultat normal este *înghiare, separat artificial în în ghiare din rațiuni de fonetică sintactică ușor de înțeles. Cf. unghie. Se cuvine să adăugăm că acest cuvînt lipsește din dialecte, fapt pentru care pare posibil să fie vorba de o der. internă a limbii rom., plecîndu-se de la unghioară, dim. de la unghie, pronunțat *înghiară (cf. umblu și îmblu). Totuși, Pușcariu, ZRPh., XXVII, 687 (cf. Pușcariu 713; REW 3690; DAR) propune un lat. *garra, de origine celtică, de unde sp. glarra; pentru a evita dificultatea fonetică pleacă de la un dim. garrula, cu metateză *glarra; însă această ipoteză a fost abandonată pentru sp. (Corominas, II, 682-92), și nu poate fi valabilă pentru limba rom. Cihac, II, 101, pleca de la sgîria; și Pușcariu, Dacor., III, 380, din germ. Kralle. Der. înghera, vb. (rar, a apuca, a înhăța); ghera, vb. (a zgîria); gheran, s. n. (braț al cleștelui). – Cf. gheura.
ghiaur
GHIAÚR, ghiauri, s. m. Denumire disprețuitoare dată în trecut de turci persoanelor de altă religie decât cea mahomedană. – Din tc. gâvur. DOOM
ghiaúr (înv.) (ghia-) s. m., pl. ghiaúri
ghiauri
GHIAÚR, ghiauri, s. m. Denumire disprețuitoare dată în trecut de turci persoanelor de altă religie decât cea mahomedană. – Din tc. gâvur. DOOM
ghiaúr (înv.) (ghia-) s. m., pl. ghiaúri
ghiaurii
GHIAÚR, ghiauri, s. m. Denumire disprețuitoare dată în trecut de turci persoanelor de altă religie decât cea mahomedană. – Din tc. gâvur. DOOM
ghiaúr (înv.) (ghia-) s. m., pl. ghiaúri
ghiaurilor
GHIAÚR, ghiauri, s. m. Denumire disprețuitoare dată în trecut de turci persoanelor de altă religie decât cea mahomedană. – Din tc. gâvur. DOOM
ghiaúr (înv.) (ghia-) s. m., pl. ghiaúri
ghiaurul
GHIAÚR, ghiauri, s. m. Denumire disprețuitoare dată în trecut de turci persoanelor de altă religie decât cea mahomedană. – Din tc. gâvur. DOOM
ghiaúr (înv.) (ghia-) s. m., pl. ghiaúri
ghiaurului
GHIAÚR, ghiauri, s. m. Denumire disprețuitoare dată în trecut de turci persoanelor de altă religie decât cea mahomedană. – Din tc. gâvur. DOOM
ghiaúr (înv.) (ghia-) s. m., pl. ghiaúri
ghibaci
DIBÁCI, -E, dibaci, -e, adj. (Despre persoane și despre aptitudinile sau acțiunile lor) Îndemînatic, abil, iscusit. A dat șfoară în țară că are grabnică trebuință de un om în plină putere, țintaș dibaci. POPA, V. 7. Sigură de locul cucerit cu o așa dibace strategie, îmi scotea ceasornicul din buzunar, marea ei pasiune, îl remonta în toate felurile, îmi aranja cu o minuțioasă fantezie mustățile, cravata și părul. IBRĂILEANU, A. 18. În sfîrșit, auzind împăratul că este la un sat aproape un unchiaș dibaci, a trimis să-l cheme. ISPIRESCU, L. 1. Mintea sa cea femeiască întotdauna aplecată spre vicleșug și dibace în scornituri meșteșugite, numaidecît îi dete in gînd ce să facă. POPESCU, B. III 83. ◊ Fig. Într-adevăr, avînd pană dibace, m-am îndeletnicit uneori, la petreceri, cu asemenea jocuri. SADOVEANU, Z. C. 163. ◊ (Adverbial) O țeară întreagă scăpată din robie numai prin inima vitează și prin săgeata dibaci mînată ale unui vînător, iată desigur cea mai falnică izbîndă cu care se poate mîndri vînătoria. ODOBESCU, S. III 81. – Variantă: ghibáci, -e adj.
ghiban
ghibán (-ni), s. m. – Pește de apă dulce (Perca fluviatilis). Bg. giban (DAR). Este dublet al lui biban. – Var. ghigorț, ghiborț, s. m. (Acerina cernua, pește de rîu) nu au fost lămurite.
ghibelin
GHIBELÍN, ghibelini, s. m. (În sec. XII-XV) Membru al unei grupări politice din Italia, care sprijinea pe împărații germani în lupta acestora împotriva puterii papale și a guelfilor. – Din it. ghibellino. Cf. fr. gibelin. DOOM
ghibelín s. m., pl. ghibelíni
ghibelini
GHIBELÍN, ghibelini, s. m. (În sec. XII-XV) Membru al unei grupări politice din Italia, care sprijinea pe împărații germani în lupta acestora împotriva puterii papale și a guelfilor. – Din it. ghibellino. Cf. fr. gibelin. DOOM
ghibelín s. m., pl. ghibelíni
ghibelinii
GHIBELÍN, ghibelini, s. m. (În sec. XII-XV) Membru al unei grupări politice din Italia, care sprijinea pe împărații germani în lupta acestora împotriva puterii papale și a guelfilor. – Din it. ghibellino. Cf. fr. gibelin. DOOM
ghibelín s. m., pl. ghibelíni
ghibelinilor
GHIBELÍN, ghibelini, s. m. (În sec. XII-XV) Membru al unei grupări politice din Italia, care sprijinea pe împărații germani în lupta acestora împotriva puterii papale și a guelfilor. – Din it. ghibellino. Cf. fr. gibelin. DOOM
ghibelín s. m., pl. ghibelíni
ghibelinul
GHIBELÍN, ghibelini, s. m. (În sec. XII-XV) Membru al unei grupări politice din Italia, care sprijinea pe împărații germani în lupta acestora împotriva puterii papale și a guelfilor. – Din it. ghibellino. Cf. fr. gibelin. DOOM
ghibelín s. m., pl. ghibelíni
ghibelinului
GHIBELÍN, ghibelini, s. m. (În sec. XII-XV) Membru al unei grupări politice din Italia, care sprijinea pe împărații germani în lupta acestora împotriva puterii papale și a guelfilor. – Din it. ghibellino. Cf. fr. gibelin. DOOM
ghibelín s. m., pl. ghibelíni
ghibirdic
GHIBIRDÍC, ghibirdici, s. m. (Reg.) Copil sau om scund. – Et. nec. DOOM
ghibirdíc (reg.) s. m., pl. ghibirdíci
ghibirdici
GHIBIRDÍC, ghibirdici, s. m. (Reg.) Copil sau om scund. – Et. nec. DOOM
ghibirdíc (reg.) s. m., pl. ghibirdíci
ghibirdici
GHIBIRDÍCI s. m. v. ghibirdic.
ghibirdicii
GHIBIRDÍC, ghibirdici, s. m. (Reg.) Copil sau om scund. – Et. nec. DOOM
ghibirdíc (reg.) s. m., pl. ghibirdíci
ghibirdicilor
GHIBIRDÍC, ghibirdici, s. m. (Reg.) Copil sau om scund. – Et. nec. DOOM
ghibirdíc (reg.) s. m., pl. ghibirdíci
ghibirdicul
GHIBIRDÍC, ghibirdici, s. m. (Reg.) Copil sau om scund. – Et. nec. DOOM
ghibirdíc (reg.) s. m., pl. ghibirdíci
ghibirdicului
GHIBIRDÍC, ghibirdici, s. m. (Reg.) Copil sau om scund. – Et. nec. DOOM
ghibirdíc (reg.) s. m., pl. ghibirdíci
ghiborț
GHIGÓRȚ s. m. v. ghiborț. DOOM
ghibórț s. m., pl. ghibórți
ghiborțaș
GHIBORȚÁȘ, ghiborțași, s. m. Diminutiv al lui ghiborț. – Ghiborț + suf. -aș. DOOM
ghiborțáș s. m., pl. ghiborțáși
ghiborțași
GHIBORȚÁȘ, ghiborțași, s. m. Diminutiv al lui ghiborț. – Ghiborț + suf. -aș. DOOM
ghiborțáș s. m., pl. ghiborțáși
ghiborțașii
GHIBORȚÁȘ, ghiborțași, s. m. Diminutiv al lui ghiborț. – Ghiborț + suf. -aș. DOOM
ghiborțáș s. m., pl. ghiborțáși
ghiborțașilor
GHIBORȚÁȘ, ghiborțași, s. m. Diminutiv al lui ghiborț. – Ghiborț + suf. -aș. DOOM
ghiborțáș s. m., pl. ghiborțáși
ghiborțașul
GHIBORȚÁȘ, ghiborțași, s. m. Diminutiv al lui ghiborț. – Ghiborț + suf. -aș. DOOM
ghiborțáș s. m., pl. ghiborțáși
ghiborțașului
GHIBORȚÁȘ, ghiborțași, s. m. Diminutiv al lui ghiborț. – Ghiborț + suf. -aș. DOOM
ghiborțáș s. m., pl. ghiborțáși
ghiborți
GHIGÓRȚ s. m. v. ghiborț. DOOM
ghibórț s. m., pl. ghibórți
ghiborții
GHIGÓRȚ s. m. v. ghiborț. DOOM
ghibórț s. m., pl. ghibórți
ghiborților
GHIGÓRȚ s. m. v. ghiborț. DOOM
ghibórț s. m., pl. ghibórți
ghiborțul
GHIGÓRȚ s. m. v. ghiborț. DOOM
ghibórț s. m., pl. ghibórți
ghiborțului
GHIGÓRȚ s. m. v. ghiborț. DOOM
ghibórț s. m., pl. ghibórți
ghibăci
DIBĂCÍ, dibăcesc, vb. IV. Tranz. 1. A potrivi lucrurile cu îndemînare, cu iscusință; a nimeri. (Atestat în forma regională ghibăci) Vorba ceea: în care cămeșă s-a măniet, într-aceea s-a dezmînia. Că altfel n-ai cum s-a ghibăcești. CREANGĂ, A. 98. 2. A căuta cu stăruință. Florea, vechilul, a bătut multe săptămîni drumurile spre Cudabi și spre Mînjina, dibăcind un creștin pe măsura dată de stăpîn, numai că i-a fost degeaba colindatul. POPA, V. 7. 3. A descoperi (după multă căutare); a găsi, a dibui (4). Rîdea fericit Că m-a dibăcit. BANUȘ, B. 104. – Variantă: ghibăcí vb. IV.
ghibăcire
GHIBĂCÍ, ghibăcesc, vb. IV. Tranz. V. dibăci.
ghibăcit
GHIBĂCÍ, ghibăcesc, vb. IV. Tranz. V. dibăci.
ghicelic
GHICELÍC s. n. v. ghigilic. DOOM
ghigilíc (înv.) s. n., pl. ghigilíce
ghici
GÂCÍ vb. IV V. ghici. DOOM
ghicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghicésc, imperf. 3 sg. ghiceá; conj. prez. 3 să ghiceáscă; imper. 2 sg. ghicéște/ghici, neg. nu ghicí
ghicire
GHICÍRE, ghiciri, s. f. Acțiunea de a ghici și rezultatul ei. – V. ghici. DOOM
ghicíre s. f., g.-d. art. ghicírii; pl. ghicíri
ghicirea
GHICÍRE, ghiciri, s. f. Acțiunea de a ghici și rezultatul ei. – V. ghici. DOOM
ghicíre s. f., g.-d. art. ghicírii; pl. ghicíri
ghiciri
GHICÍRE, ghiciri, s. f. Acțiunea de a ghici și rezultatul ei. – V. ghici. DOOM
ghicíre s. f., g.-d. art. ghicírii; pl. ghicíri
ghicirii
GHICÍRE, ghiciri, s. f. Acțiunea de a ghici și rezultatul ei. – V. ghici. DOOM
ghicíre s. f., g.-d. art. ghicírii; pl. ghicíri
ghicirile
GHICÍRE, ghiciri, s. f. Acțiunea de a ghici și rezultatul ei. – V. ghici. DOOM
ghicíre s. f., g.-d. art. ghicírii; pl. ghicíri
ghicirilor
GHICÍRE, ghiciri, s. f. Acțiunea de a ghici și rezultatul ei. – V. ghici. DOOM
ghicíre s. f., g.-d. art. ghicírii; pl. ghicíri
ghicit
GHICÍT s. n. Faptul de a ghici. – V. ghici. DOOM
ghicíte (pe ~) loc. adv.
ghicita
GHICÍT s. n. Faptul de a ghici. – V. ghici. DOOM
ghicíte (pe ~) loc. adv.
ghicite
GHICÍT s. n. Faptul de a ghici. – V. ghici. DOOM
ghicíte (pe ~) loc. adv.
ghicitei
GHICÍT s. n. Faptul de a ghici. – V. ghici. DOOM
ghicíte (pe ~) loc. adv.
ghicitele
GHICÍT s. n. Faptul de a ghici. – V. ghici. DOOM
ghicíte (pe ~) loc. adv.
ghicitelor
GHICÍT s. n. Faptul de a ghici. – V. ghici. DOOM
ghicíte (pe ~) loc. adv.
ghicitoare
GHICITÓR, -OÁRE, ghicitori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu prezicerea viitorului. 2. S. f. Specie a literaturii populare, de obicei în versuri, în care se prezintă sub formă metaforică un obiect, o ființă sau un fenomen, cerându-se identificarea acestora prin asocieri logice; cimilitură. – Ghici + suf. -tor. DOOM
ghicitoáre2 (cimilitură) s. f., g.-d. art. ghicitórii; pl. ghicitóri
ghicitoare
GHICITÓR, -OÁRE, ghicitori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu prezicerea viitorului. 2. S. f. Specie a literaturii populare, de obicei în versuri, în care se prezintă sub formă metaforică un obiect, o ființă sau un fenomen, cerându-se identificarea acestora prin asocieri logice; cimilitură. – Ghici + suf. -tor. DOOM
ghicitór s. m., pl. ghicitóri
ghicitoarea
GHICITÓR, -OÁRE, ghicitori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu prezicerea viitorului. 2. S. f. Specie a literaturii populare, de obicei în versuri, în care se prezintă sub formă metaforică un obiect, o ființă sau un fenomen, cerându-se identificarea acestora prin asocieri logice; cimilitură. – Ghici + suf. -tor. DOOM
ghicitoáre2 (cimilitură) s. f., g.-d. art. ghicitórii; pl. ghicitóri
ghicitoarea
GHICITÓR, -OÁRE, ghicitori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu prezicerea viitorului. 2. S. f. Specie a literaturii populare, de obicei în versuri, în care se prezintă sub formă metaforică un obiect, o ființă sau un fenomen, cerându-se identificarea acestora prin asocieri logice; cimilitură. – Ghici + suf. -tor. DOOM
ghicitór s. m., pl. ghicitóri
ghicitoarei
GHICITÓR, -OÁRE, ghicitori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu prezicerea viitorului. 2. S. f. Specie a literaturii populare, de obicei în versuri, în care se prezintă sub formă metaforică un obiect, o ființă sau un fenomen, cerându-se identificarea acestora prin asocieri logice; cimilitură. – Ghici + suf. -tor. DOOM
ghicitór s. m., pl. ghicitóri
ghicitoarele
GHICITÓR, -OÁRE, ghicitori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu prezicerea viitorului. 2. S. f. Specie a literaturii populare, de obicei în versuri, în care se prezintă sub formă metaforică un obiect, o ființă sau un fenomen, cerându-se identificarea acestora prin asocieri logice; cimilitură. – Ghici + suf. -tor. DOOM
ghicitór s. m., pl. ghicitóri
ghicitoarelor
GHICITÓR, -OÁRE, ghicitori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu prezicerea viitorului. 2. S. f. Specie a literaturii populare, de obicei în versuri, în care se prezintă sub formă metaforică un obiect, o ființă sau un fenomen, cerându-se identificarea acestora prin asocieri logice; cimilitură. – Ghici + suf. -tor. DOOM
ghicitór s. m., pl. ghicitóri
ghicitor
GHICITÓR, -OÁRE, ghicitori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu prezicerea viitorului. 2. S. f. Specie a literaturii populare, de obicei în versuri, în care se prezintă sub formă metaforică un obiect, o ființă sau un fenomen, cerându-se identificarea acestora prin asocieri logice; cimilitură. – Ghici + suf. -tor. DOOM
ghicitór s. m., pl. ghicitóri
ghicitori
GHICITÓR, -OÁRE, ghicitori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu prezicerea viitorului. 2. S. f. Specie a literaturii populare, de obicei în versuri, în care se prezintă sub formă metaforică un obiect, o ființă sau un fenomen, cerându-se identificarea acestora prin asocieri logice; cimilitură. – Ghici + suf. -tor. DOOM
ghicitoáre2 (cimilitură) s. f., g.-d. art. ghicitórii; pl. ghicitóri
ghicitori
GHICITÓR, -OÁRE, ghicitori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu prezicerea viitorului. 2. S. f. Specie a literaturii populare, de obicei în versuri, în care se prezintă sub formă metaforică un obiect, o ființă sau un fenomen, cerându-se identificarea acestora prin asocieri logice; cimilitură. – Ghici + suf. -tor. DOOM
ghicitór s. m., pl. ghicitóri
ghicitorii
GHICITÓR, -OÁRE, ghicitori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu prezicerea viitorului. 2. S. f. Specie a literaturii populare, de obicei în versuri, în care se prezintă sub formă metaforică un obiect, o ființă sau un fenomen, cerându-se identificarea acestora prin asocieri logice; cimilitură. – Ghici + suf. -tor. DOOM
ghicitoáre2 (cimilitură) s. f., g.-d. art. ghicitórii; pl. ghicitóri
ghicitorii
GHICITÓR, -OÁRE, ghicitori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu prezicerea viitorului. 2. S. f. Specie a literaturii populare, de obicei în versuri, în care se prezintă sub formă metaforică un obiect, o ființă sau un fenomen, cerându-se identificarea acestora prin asocieri logice; cimilitură. – Ghici + suf. -tor. DOOM
ghicitór s. m., pl. ghicitóri
ghicitorile
GHICITÓR, -OÁRE, ghicitori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu prezicerea viitorului. 2. S. f. Specie a literaturii populare, de obicei în versuri, în care se prezintă sub formă metaforică un obiect, o ființă sau un fenomen, cerându-se identificarea acestora prin asocieri logice; cimilitură. – Ghici + suf. -tor. DOOM
ghicitoáre2 (cimilitură) s. f., g.-d. art. ghicitórii; pl. ghicitóri
ghicitorilor
GHICITÓR, -OÁRE, ghicitori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu prezicerea viitorului. 2. S. f. Specie a literaturii populare, de obicei în versuri, în care se prezintă sub formă metaforică un obiect, o ființă sau un fenomen, cerându-se identificarea acestora prin asocieri logice; cimilitură. – Ghici + suf. -tor. DOOM
ghicitoáre2 (cimilitură) s. f., g.-d. art. ghicitórii; pl. ghicitóri
ghicitorilor
GHICITÓR, -OÁRE, ghicitori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu prezicerea viitorului. 2. S. f. Specie a literaturii populare, de obicei în versuri, în care se prezintă sub formă metaforică un obiect, o ființă sau un fenomen, cerându-se identificarea acestora prin asocieri logice; cimilitură. – Ghici + suf. -tor. DOOM
ghicitór s. m., pl. ghicitóri
ghicitorul
GHICITÓR, -OÁRE, ghicitori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu prezicerea viitorului. 2. S. f. Specie a literaturii populare, de obicei în versuri, în care se prezintă sub formă metaforică un obiect, o ființă sau un fenomen, cerându-se identificarea acestora prin asocieri logice; cimilitură. – Ghici + suf. -tor. DOOM
ghicitór s. m., pl. ghicitóri
ghicitorului
GHICITÓR, -OÁRE, ghicitori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu prezicerea viitorului. 2. S. f. Specie a literaturii populare, de obicei în versuri, în care se prezintă sub formă metaforică un obiect, o ființă sau un fenomen, cerându-se identificarea acestora prin asocieri logice; cimilitură. – Ghici + suf. -tor. DOOM
ghicitór s. m., pl. ghicitóri
ghicitul
GHICÍT s. n. Faptul de a ghici. – V. ghici. DOOM
ghicíte (pe ~) loc. adv.
ghicitului
GHICÍT s. n. Faptul de a ghici. – V. ghici. DOOM
ghicíte (pe ~) loc. adv.
ghiciți
GHICÍT s. n. Faptul de a ghici. – V. ghici. DOOM
ghicíte (pe ~) loc. adv.
ghiciții
GHICÍT s. n. Faptul de a ghici. – V. ghici. DOOM
ghicíte (pe ~) loc. adv.
ghiciților
GHICÍT s. n. Faptul de a ghici. – V. ghici. DOOM
ghicíte (pe ~) loc. adv.
ghid
GHID, -Ă, (1) ghizi, -de, s. m. și f., (2) ghiduri, s. n. 1. S. m. și f. Persoană care conduce și îndrumă un grup de turiști, un grup de vizitatori ai unei expoziții etc., dându-le explicațiile necesare; călăuză, cicerone. 2. S. n. Carte cuprinzând informații de călătorie, hărți, planuri, îndrumări etc. necesare unui turist pentru orientarea într-o țară, într-o regiune, într-un muzeu etc. 3. S. n. (În sintagma) Ghid de unde = mediu în care are loc propagarea ghidată a unui fascicul de unde electromagnetice. – Din fr. guide. DOOM
ghid2 (carte) s. n., pl. ghíduri
ghid
GHID, -Ă, (1) ghizi, -de, s. m. și f., (2) ghiduri, s. n. 1. S. m. și f. Persoană care conduce și îndrumă un grup de turiști, un grup de vizitatori ai unei expoziții etc., dându-le explicațiile necesare; călăuză, cicerone. 2. S. n. Carte cuprinzând informații de călătorie, hărți, planuri, îndrumări etc. necesare unui turist pentru orientarea într-o țară, într-o regiune, într-un muzeu etc. 3. S. n. (În sintagma) Ghid de unde = mediu în care are loc propagarea ghidată a unui fascicul de unde electromagnetice. – Din fr. guide. DOOM
ghídă s. f., g.-d. art. ghídei; pl. ghíde
ghida
GHIDÁ, ghidez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) călăuzi, a (se) conduce, a (se) orienta. 2. Tranz. A imprima o anumită mișcare unei piese, unui mecanism etc. (cu ajutorul ghidajului). – Din fr. guider. DOOM
ghidá (a ~) vb., ind. prez. 3 ghideáză
ghida
GHID, -Ă, (1) ghizi, -de, s. m. și f., (2) ghiduri, s. n. 1. S. m. și f. Persoană care conduce și îndrumă un grup de turiști, un grup de vizitatori ai unei expoziții etc., dându-le explicațiile necesare; călăuză, cicerone. 2. S. n. Carte cuprinzând informații de călătorie, hărți, planuri, îndrumări etc. necesare unui turist pentru orientarea într-o țară, într-o regiune, într-un muzeu etc. 3. S. n. (În sintagma) Ghid de unde = mediu în care are loc propagarea ghidată a unui fascicul de unde electromagnetice. – Din fr. guide. DOOM
ghídă s. f., g.-d. art. ghídei; pl. ghíde
ghidai
GHIDÁ, ghidez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) călăuzi, a (se) conduce, a (se) orienta. 2. Tranz. A imprima o anumită mișcare unei piese, unui mecanism etc. (cu ajutorul ghidajului). – Din fr. guider. DOOM
ghidá (a ~) vb., ind. prez. 3 ghideáză
ghidaj
GHIDÁJ, ghidaje, s. n. 1. Faptul de a (se) ghida. 2. Dispozitiv mecanic fix al unui mecanism, care permite deplasarea unei piese mobile doar într-o anumită direcție și între anumite limite. – Din fr. guidage. DOOM
ghidáj s. n., pl. ghidáje
ghidaje
GHIDÁJ, ghidaje, s. n. 1. Faptul de a (se) ghida. 2. Dispozitiv mecanic fix al unui mecanism, care permite deplasarea unei piese mobile doar într-o anumită direcție și între anumite limite. – Din fr. guidage. DOOM
ghidáj s. n., pl. ghidáje
ghidajele
GHIDÁJ, ghidaje, s. n. 1. Faptul de a (se) ghida. 2. Dispozitiv mecanic fix al unui mecanism, care permite deplasarea unei piese mobile doar într-o anumită direcție și între anumite limite. – Din fr. guidage. DOOM
ghidáj s. n., pl. ghidáje
ghidajelor
GHIDÁJ, ghidaje, s. n. 1. Faptul de a (se) ghida. 2. Dispozitiv mecanic fix al unui mecanism, care permite deplasarea unei piese mobile doar într-o anumită direcție și între anumite limite. – Din fr. guidage. DOOM
ghidáj s. n., pl. ghidáje
ghidajul
GHIDÁJ, ghidaje, s. n. 1. Faptul de a (se) ghida. 2. Dispozitiv mecanic fix al unui mecanism, care permite deplasarea unei piese mobile doar într-o anumită direcție și între anumite limite. – Din fr. guidage. DOOM
ghidáj s. n., pl. ghidáje
ghidajului
GHIDÁJ, ghidaje, s. n. 1. Faptul de a (se) ghida. 2. Dispozitiv mecanic fix al unui mecanism, care permite deplasarea unei piese mobile doar într-o anumită direcție și între anumite limite. – Din fr. guidage. DOOM
ghidáj s. n., pl. ghidáje
ghidam
GHIDÁ, ghidez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) călăuzi, a (se) conduce, a (se) orienta. 2. Tranz. A imprima o anumită mișcare unei piese, unui mecanism etc. (cu ajutorul ghidajului). – Din fr. guider. DOOM
ghidá (a ~) vb., ind. prez. 3 ghideáză
ghidare
GHIDÁ, ghidez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) călăuzi, a (se) conduce, a (se) orienta. 2. Tranz. A imprima o anumită mișcare unei piese, unui mecanism etc. (cu ajutorul ghidajului). – Din fr. guider. DOOM
ghidá (a ~) vb., ind. prez. 3 ghideáză
ghidare
GHIDÁRE s. f. Acțiunea de a (se) ghida și rezultatul ei. – V. ghida. DOOM
ghidáre s. f., g.-d. art. ghidắrii
ghidarea
GHIDÁRE s. f. Acțiunea de a (se) ghida și rezultatul ei. – V. ghida. DOOM
ghidáre s. f., g.-d. art. ghidắrii
ghidară
GHIDÁ, ghidez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) călăuzi, a (se) conduce, a (se) orienta. 2. Tranz. A imprima o anumită mișcare unei piese, unui mecanism etc. (cu ajutorul ghidajului). – Din fr. guider. DOOM
ghidá (a ~) vb., ind. prez. 3 ghideáză
ghidarăm
GHIDÁ, ghidez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) călăuzi, a (se) conduce, a (se) orienta. 2. Tranz. A imprima o anumită mișcare unei piese, unui mecanism etc. (cu ajutorul ghidajului). – Din fr. guider. DOOM
ghidá (a ~) vb., ind. prez. 3 ghideáză
ghidarăți
GHIDÁ, ghidez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) călăuzi, a (se) conduce, a (se) orienta. 2. Tranz. A imprima o anumită mișcare unei piese, unui mecanism etc. (cu ajutorul ghidajului). – Din fr. guider. DOOM
ghidá (a ~) vb., ind. prez. 3 ghideáză
ghidase
GHIDÁ, ghidez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) călăuzi, a (se) conduce, a (se) orienta. 2. Tranz. A imprima o anumită mișcare unei piese, unui mecanism etc. (cu ajutorul ghidajului). – Din fr. guider. DOOM
ghidá (a ~) vb., ind. prez. 3 ghideáză
ghidasem
GHIDÁ, ghidez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) călăuzi, a (se) conduce, a (se) orienta. 2. Tranz. A imprima o anumită mișcare unei piese, unui mecanism etc. (cu ajutorul ghidajului). – Din fr. guider. DOOM
ghidá (a ~) vb., ind. prez. 3 ghideáză
ghidaseră
GHIDÁ, ghidez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) călăuzi, a (se) conduce, a (se) orienta. 2. Tranz. A imprima o anumită mișcare unei piese, unui mecanism etc. (cu ajutorul ghidajului). – Din fr. guider. DOOM
ghidá (a ~) vb., ind. prez. 3 ghideáză
ghidaserăm
GHIDÁ, ghidez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) călăuzi, a (se) conduce, a (se) orienta. 2. Tranz. A imprima o anumită mișcare unei piese, unui mecanism etc. (cu ajutorul ghidajului). – Din fr. guider. DOOM
ghidá (a ~) vb., ind. prez. 3 ghideáză
ghidaserăți
GHIDÁ, ghidez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) călăuzi, a (se) conduce, a (se) orienta. 2. Tranz. A imprima o anumită mișcare unei piese, unui mecanism etc. (cu ajutorul ghidajului). – Din fr. guider. DOOM
ghidá (a ~) vb., ind. prez. 3 ghideáză
ghidaseși
GHIDÁ, ghidez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) călăuzi, a (se) conduce, a (se) orienta. 2. Tranz. A imprima o anumită mișcare unei piese, unui mecanism etc. (cu ajutorul ghidajului). – Din fr. guider. DOOM
ghidá (a ~) vb., ind. prez. 3 ghideáză
ghidaseți
GHIDÁ, ghidez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) călăuzi, a (se) conduce, a (se) orienta. 2. Tranz. A imprima o anumită mișcare unei piese, unui mecanism etc. (cu ajutorul ghidajului). – Din fr. guider. DOOM
ghidá (a ~) vb., ind. prez. 3 ghideáză
ghidat
GHIDÁ, ghidez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) călăuzi, a (se) conduce, a (se) orienta. 2. Tranz. A imprima o anumită mișcare unei piese, unui mecanism etc. (cu ajutorul ghidajului). – Din fr. guider. DOOM
ghidá (a ~) vb., ind. prez. 3 ghideáză
ghidat
GHIDÁ, ghidez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) călăuzi, a (se) conduce, a (se) orienta. 2. Tranz. A imprima o anumită mișcare unei piese, unui mecanism etc. (cu ajutorul ghidajului). – Din fr. guider.
ghidau
GHIDÁ, ghidez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) călăuzi, a (se) conduce, a (se) orienta. 2. Tranz. A imprima o anumită mișcare unei piese, unui mecanism etc. (cu ajutorul ghidajului). – Din fr. guider. DOOM
ghidá (a ~) vb., ind. prez. 3 ghideáză
ghidași
GHIDÁ, ghidez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) călăuzi, a (se) conduce, a (se) orienta. 2. Tranz. A imprima o anumită mișcare unei piese, unui mecanism etc. (cu ajutorul ghidajului). – Din fr. guider. DOOM
ghidá (a ~) vb., ind. prez. 3 ghideáză
ghidați
GHIDÁ, ghidez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) călăuzi, a (se) conduce, a (se) orienta. 2. Tranz. A imprima o anumită mișcare unei piese, unui mecanism etc. (cu ajutorul ghidajului). – Din fr. guider. DOOM
ghidá (a ~) vb., ind. prez. 3 ghideáză
ghide
GHID, -Ă, (1) ghizi, -de, s. m. și f., (2) ghiduri, s. n. 1. S. m. și f. Persoană care conduce și îndrumă un grup de turiști, un grup de vizitatori ai unei expoziții etc., dându-le explicațiile necesare; călăuză, cicerone. 2. S. n. Carte cuprinzând informații de călătorie, hărți, planuri, îndrumări etc. necesare unui turist pentru orientarea într-o țară, într-o regiune, într-un muzeu etc. 3. S. n. (În sintagma) Ghid de unde = mediu în care are loc propagarea ghidată a unui fascicul de unde electromagnetice. – Din fr. guide. DOOM
ghídă s. f., g.-d. art. ghídei; pl. ghíde
ghidează
GHIDÁ, ghidez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) călăuzi, a (se) conduce, a (se) orienta. 2. Tranz. A imprima o anumită mișcare unei piese, unui mecanism etc. (cu ajutorul ghidajului). – Din fr. guider. DOOM
ghidá (a ~) vb., ind. prez. 3 ghideáză
ghidei
GHID, -Ă, (1) ghizi, -de, s. m. și f., (2) ghiduri, s. n. 1. S. m. și f. Persoană care conduce și îndrumă un grup de turiști, un grup de vizitatori ai unei expoziții etc., dându-le explicațiile necesare; călăuză, cicerone. 2. S. n. Carte cuprinzând informații de călătorie, hărți, planuri, îndrumări etc. necesare unui turist pentru orientarea într-o țară, într-o regiune, într-un muzeu etc. 3. S. n. (În sintagma) Ghid de unde = mediu în care are loc propagarea ghidată a unui fascicul de unde electromagnetice. – Din fr. guide. DOOM
ghídă s. f., g.-d. art. ghídei; pl. ghíde
ghidele
GHID, -Ă, (1) ghizi, -de, s. m. și f., (2) ghiduri, s. n. 1. S. m. și f. Persoană care conduce și îndrumă un grup de turiști, un grup de vizitatori ai unei expoziții etc., dându-le explicațiile necesare; călăuză, cicerone. 2. S. n. Carte cuprinzând informații de călătorie, hărți, planuri, îndrumări etc. necesare unui turist pentru orientarea într-o țară, într-o regiune, într-un muzeu etc. 3. S. n. (În sintagma) Ghid de unde = mediu în care are loc propagarea ghidată a unui fascicul de unde electromagnetice. – Din fr. guide. DOOM
ghídă s. f., g.-d. art. ghídei; pl. ghíde
ghidelor
GHID, -Ă, (1) ghizi, -de, s. m. și f., (2) ghiduri, s. n. 1. S. m. și f. Persoană care conduce și îndrumă un grup de turiști, un grup de vizitatori ai unei expoziții etc., dându-le explicațiile necesare; călăuză, cicerone. 2. S. n. Carte cuprinzând informații de călătorie, hărți, planuri, îndrumări etc. necesare unui turist pentru orientarea într-o țară, într-o regiune, într-un muzeu etc. 3. S. n. (În sintagma) Ghid de unde = mediu în care are loc propagarea ghidată a unui fascicul de unde electromagnetice. – Din fr. guide. DOOM
ghídă s. f., g.-d. art. ghídei; pl. ghíde
ghidez
GHIDÁ, ghidez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) călăuzi, a (se) conduce, a (se) orienta. 2. Tranz. A imprima o anumită mișcare unei piese, unui mecanism etc. (cu ajutorul ghidajului). – Din fr. guider. DOOM
ghidá (a ~) vb., ind. prez. 3 ghideáză
ghideze
GHIDÁ, ghidez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) călăuzi, a (se) conduce, a (se) orienta. 2. Tranz. A imprima o anumită mișcare unei piese, unui mecanism etc. (cu ajutorul ghidajului). – Din fr. guider. DOOM
ghidá (a ~) vb., ind. prez. 3 ghideáză
ghidezi
GHIDÁ, ghidez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) călăuzi, a (se) conduce, a (se) orienta. 2. Tranz. A imprima o anumită mișcare unei piese, unui mecanism etc. (cu ajutorul ghidajului). – Din fr. guider. DOOM
ghidá (a ~) vb., ind. prez. 3 ghideáză
ghidi
GHÍDI interj. (De obicei repetat; exprimă mustrări, amenințări etc.) Ia te uită...! ce mai...! – Din tc. gidi. DOOM
ghídi/ghídi-ghídi interj.
ghidoane
GHIDÓN, ghidoane, s. n. Bară de oțel curbată la capete, fixată transversal pe furca roții directoare a unei biciclete, a unei motociclete, a unui scuter, acționată de mâinile conducătorului și servind la menținerea sau la schimbarea direcției vehiculului respectiv. – Din fr. guidon. DOOM
ghidón s. n., pl. ghidoáne
ghidoanele
GHIDÓN, ghidoane, s. n. Bară de oțel curbată la capete, fixată transversal pe furca roții directoare a unei biciclete, a unei motociclete, a unui scuter, acționată de mâinile conducătorului și servind la menținerea sau la schimbarea direcției vehiculului respectiv. – Din fr. guidon. DOOM
ghidón s. n., pl. ghidoáne
ghidoanelor
GHIDÓN, ghidoane, s. n. Bară de oțel curbată la capete, fixată transversal pe furca roții directoare a unei biciclete, a unei motociclete, a unui scuter, acționată de mâinile conducătorului și servind la menținerea sau la schimbarea direcției vehiculului respectiv. – Din fr. guidon. DOOM
ghidón s. n., pl. ghidoáne
ghidon
GHIDÓN, ghidoane, s. n. Bară de oțel curbată la capete, fixată transversal pe furca roții directoare a unei biciclete, a unei motociclete, a unui scuter, acționată de mâinile conducătorului și servind la menținerea sau la schimbarea direcției vehiculului respectiv. – Din fr. guidon. DOOM
ghidón s. n., pl. ghidoáne
ghidona
ghidona, ghidonez v. t. 1. a teroriza, a forța, a sili (pe cineva să facă ceva). 2. a bate, a lovi.
ghidonul
GHIDÓN, ghidoane, s. n. Bară de oțel curbată la capete, fixată transversal pe furca roții directoare a unei biciclete, a unei motociclete, a unui scuter, acționată de mâinile conducătorului și servind la menținerea sau la schimbarea direcției vehiculului respectiv. – Din fr. guidon. DOOM
ghidón s. n., pl. ghidoáne
ghidonului
GHIDÓN, ghidoane, s. n. Bară de oțel curbată la capete, fixată transversal pe furca roții directoare a unei biciclete, a unei motociclete, a unui scuter, acționată de mâinile conducătorului și servind la menținerea sau la schimbarea direcției vehiculului respectiv. – Din fr. guidon. DOOM
ghidón s. n., pl. ghidoáne
ghidran
GHIDRÁN, ghidrani, s. m. Varietate de cai cu părul roșcat, de talie mijlocie, folosită la tracțiune și călărie. – Et. nec. DOOM
ghidrán (cal) (ghi-dran) s. m., pl. ghidráni
ghidrani
GHIDRÁN, ghidrani, s. m. Varietate de cai cu părul roșcat, de talie mijlocie, folosită la tracțiune și călărie. – Et. nec. DOOM
ghidrán (cal) (ghi-dran) s. m., pl. ghidráni
ghidranii
GHIDRÁN, ghidrani, s. m. Varietate de cai cu părul roșcat, de talie mijlocie, folosită la tracțiune și călărie. – Et. nec. DOOM
ghidrán (cal) (ghi-dran) s. m., pl. ghidráni
ghidranilor
GHIDRÁN, ghidrani, s. m. Varietate de cai cu părul roșcat, de talie mijlocie, folosită la tracțiune și călărie. – Et. nec. DOOM
ghidrán (cal) (ghi-dran) s. m., pl. ghidráni
ghidranul
GHIDRÁN, ghidrani, s. m. Varietate de cai cu părul roșcat, de talie mijlocie, folosită la tracțiune și călărie. – Et. nec. DOOM
ghidrán (cal) (ghi-dran) s. m., pl. ghidráni
ghidranului
GHIDRÁN, ghidrani, s. m. Varietate de cai cu părul roșcat, de talie mijlocie, folosită la tracțiune și călărie. – Et. nec. DOOM
ghidrán (cal) (ghi-dran) s. m., pl. ghidráni
ghidrin
GHIDRÍN, ghidrini, s. m. Pește mic din apele dulci și sărate, care are pe spate, înaintea înotătoarei dorsale, trei spini osoși (Gasterosteus aculeatus). – Et. nec. DOOM
ghidrín (pește) (ghi-drin) s. m., pl. ghidríni
ghidrini
GHIDRÍN, ghidrini, s. m. Pește mic din apele dulci și sărate, care are pe spate, înaintea înotătoarei dorsale, trei spini osoși (Gasterosteus aculeatus). – Et. nec. DOOM
ghidrín (pește) (ghi-drin) s. m., pl. ghidríni
ghidrinii
GHIDRÍN, ghidrini, s. m. Pește mic din apele dulci și sărate, care are pe spate, înaintea înotătoarei dorsale, trei spini osoși (Gasterosteus aculeatus). – Et. nec. DOOM
ghidrín (pește) (ghi-drin) s. m., pl. ghidríni
ghidrinilor
GHIDRÍN, ghidrini, s. m. Pește mic din apele dulci și sărate, care are pe spate, înaintea înotătoarei dorsale, trei spini osoși (Gasterosteus aculeatus). – Et. nec. DOOM
ghidrín (pește) (ghi-drin) s. m., pl. ghidríni
ghidrinul
GHIDRÍN, ghidrini, s. m. Pește mic din apele dulci și sărate, care are pe spate, înaintea înotătoarei dorsale, trei spini osoși (Gasterosteus aculeatus). – Et. nec. DOOM
ghidrín (pește) (ghi-drin) s. m., pl. ghidríni
ghidrinului
GHIDRÍN, ghidrini, s. m. Pește mic din apele dulci și sărate, care are pe spate, înaintea înotătoarei dorsale, trei spini osoși (Gasterosteus aculeatus). – Et. nec. DOOM
ghidrín (pește) (ghi-drin) s. m., pl. ghidríni
ghidropa
GHIDRÓPĂ, ghidrope, s. f. Frânghie legată de nacela unui balon și lăsată să se târască pe sol pentru a menține balonul la o anumită înălțime constantă. – Din fr. guiderope. DOOM
ghidrópă (ghi-dro-) s. f., g.-d. art. ghidrópei; pl. ghidrópe
ghidrope
GHIDRÓPĂ, ghidrope, s. f. Frânghie legată de nacela unui balon și lăsată să se târască pe sol pentru a menține balonul la o anumită înălțime constantă. – Din fr. guiderope. DOOM
ghidrópă (ghi-dro-) s. f., g.-d. art. ghidrópei; pl. ghidrópe
ghidropei
GHIDRÓPĂ, ghidrope, s. f. Frânghie legată de nacela unui balon și lăsată să se târască pe sol pentru a menține balonul la o anumită înălțime constantă. – Din fr. guiderope. DOOM
ghidrópă (ghi-dro-) s. f., g.-d. art. ghidrópei; pl. ghidrópe
ghidropele
GHIDRÓPĂ, ghidrope, s. f. Frânghie legată de nacela unui balon și lăsată să se târască pe sol pentru a menține balonul la o anumită înălțime constantă. – Din fr. guiderope. DOOM
ghidrópă (ghi-dro-) s. f., g.-d. art. ghidrópei; pl. ghidrópe
ghidropelor
GHIDRÓPĂ, ghidrope, s. f. Frânghie legată de nacela unui balon și lăsată să se târască pe sol pentru a menține balonul la o anumită înălțime constantă. – Din fr. guiderope. DOOM
ghidrópă (ghi-dro-) s. f., g.-d. art. ghidrópei; pl. ghidrópe
ghidul
GHID, -Ă, (1) ghizi, -de, s. m. și f., (2) ghiduri, s. n. 1. S. m. și f. Persoană care conduce și îndrumă un grup de turiști, un grup de vizitatori ai unei expoziții etc., dându-le explicațiile necesare; călăuză, cicerone. 2. S. n. Carte cuprinzând informații de călătorie, hărți, planuri, îndrumări etc. necesare unui turist pentru orientarea într-o țară, într-o regiune, într-un muzeu etc. 3. S. n. (În sintagma) Ghid de unde = mediu în care are loc propagarea ghidată a unui fascicul de unde electromagnetice. – Din fr. guide. DOOM
ghid2 (carte) s. n., pl. ghíduri
ghidul
GHID, -Ă, (1) ghizi, -de, s. m. și f., (2) ghiduri, s. n. 1. S. m. și f. Persoană care conduce și îndrumă un grup de turiști, un grup de vizitatori ai unei expoziții etc., dându-le explicațiile necesare; călăuză, cicerone. 2. S. n. Carte cuprinzând informații de călătorie, hărți, planuri, îndrumări etc. necesare unui turist pentru orientarea într-o țară, într-o regiune, într-un muzeu etc. 3. S. n. (În sintagma) Ghid de unde = mediu în care are loc propagarea ghidată a unui fascicul de unde electromagnetice. – Din fr. guide. DOOM
ghídă s. f., g.-d. art. ghídei; pl. ghíde
ghidului
GHID, -Ă, (1) ghizi, -de, s. m. și f., (2) ghiduri, s. n. 1. S. m. și f. Persoană care conduce și îndrumă un grup de turiști, un grup de vizitatori ai unei expoziții etc., dându-le explicațiile necesare; călăuză, cicerone. 2. S. n. Carte cuprinzând informații de călătorie, hărți, planuri, îndrumări etc. necesare unui turist pentru orientarea într-o țară, într-o regiune, într-un muzeu etc. 3. S. n. (În sintagma) Ghid de unde = mediu în care are loc propagarea ghidată a unui fascicul de unde electromagnetice. – Din fr. guide. DOOM
ghid2 (carte) s. n., pl. ghíduri
ghidului
GHID, -Ă, (1) ghizi, -de, s. m. și f., (2) ghiduri, s. n. 1. S. m. și f. Persoană care conduce și îndrumă un grup de turiști, un grup de vizitatori ai unei expoziții etc., dându-le explicațiile necesare; călăuză, cicerone. 2. S. n. Carte cuprinzând informații de călătorie, hărți, planuri, îndrumări etc. necesare unui turist pentru orientarea într-o țară, într-o regiune, într-un muzeu etc. 3. S. n. (În sintagma) Ghid de unde = mediu în care are loc propagarea ghidată a unui fascicul de unde electromagnetice. – Din fr. guide. DOOM
ghídă s. f., g.-d. art. ghídei; pl. ghíde
ghiduri
GHID, -Ă, (1) ghizi, -de, s. m. și f., (2) ghiduri, s. n. 1. S. m. și f. Persoană care conduce și îndrumă un grup de turiști, un grup de vizitatori ai unei expoziții etc., dându-le explicațiile necesare; călăuză, cicerone. 2. S. n. Carte cuprinzând informații de călătorie, hărți, planuri, îndrumări etc. necesare unui turist pentru orientarea într-o țară, într-o regiune, într-un muzeu etc. 3. S. n. (În sintagma) Ghid de unde = mediu în care are loc propagarea ghidată a unui fascicul de unde electromagnetice. – Din fr. guide. DOOM
ghid2 (carte) s. n., pl. ghíduri
ghidurile
GHID, -Ă, (1) ghizi, -de, s. m. și f., (2) ghiduri, s. n. 1. S. m. și f. Persoană care conduce și îndrumă un grup de turiști, un grup de vizitatori ai unei expoziții etc., dându-le explicațiile necesare; călăuză, cicerone. 2. S. n. Carte cuprinzând informații de călătorie, hărți, planuri, îndrumări etc. necesare unui turist pentru orientarea într-o țară, într-o regiune, într-un muzeu etc. 3. S. n. (În sintagma) Ghid de unde = mediu în care are loc propagarea ghidată a unui fascicul de unde electromagnetice. – Din fr. guide. DOOM
ghid2 (carte) s. n., pl. ghíduri
ghidurilor
GHID, -Ă, (1) ghizi, -de, s. m. și f., (2) ghiduri, s. n. 1. S. m. și f. Persoană care conduce și îndrumă un grup de turiști, un grup de vizitatori ai unei expoziții etc., dându-le explicațiile necesare; călăuză, cicerone. 2. S. n. Carte cuprinzând informații de călătorie, hărți, planuri, îndrumări etc. necesare unui turist pentru orientarea într-o țară, într-o regiune, într-un muzeu etc. 3. S. n. (În sintagma) Ghid de unde = mediu în care are loc propagarea ghidată a unui fascicul de unde electromagnetice. – Din fr. guide. DOOM
ghid2 (carte) s. n., pl. ghíduri
ghiduș
GHIDÚȘ, -Ă, ghiduși, -e, adj. (Fam.; adesea substantivat) Care face ghidușii, care manifestă, trădează o atitudine de ștrengărie; poznaș. – Ghidi + suf. -uș. DOOM
ghidúș (fam.) adj. m., s. m., pl. ghidúși; adj. f., s. f. ghidúșă, art. ghidúșa, pl. ghidúșe
ghidușa
GHIDÚȘ, -Ă, ghiduși, -e, adj. (Fam.; adesea substantivat) Care face ghidușii, care manifestă, trădează o atitudine de ștrengărie; poznaș. – Ghidi + suf. -uș. DOOM
ghidúș (fam.) adj. m., s. m., pl. ghidúși; adj. f., s. f. ghidúșă, art. ghidúșa, pl. ghidúșe
ghidușar
GHIDUȘÁR, ghidușari, s. m. (Rar) Om ghiduș. – Ghiduș + suf. -ar. DOOM
ghidușár (rar) s. m., pl. ghidușári
ghidușari
GHIDUȘÁR, ghidușari, s. m. (Rar) Om ghiduș. – Ghiduș + suf. -ar. DOOM
ghidușár (rar) s. m., pl. ghidușári
ghidușarii
GHIDUȘÁR, ghidușari, s. m. (Rar) Om ghiduș. – Ghiduș + suf. -ar. DOOM
ghidușár (rar) s. m., pl. ghidușári
ghidușarilor
GHIDUȘÁR, ghidușari, s. m. (Rar) Om ghiduș. – Ghiduș + suf. -ar. DOOM
ghidușár (rar) s. m., pl. ghidușári
ghidușarul
GHIDUȘÁR, ghidușari, s. m. (Rar) Om ghiduș. – Ghiduș + suf. -ar. DOOM
ghidușár (rar) s. m., pl. ghidușári
ghidușarului
GHIDUȘÁR, ghidușari, s. m. (Rar) Om ghiduș. – Ghiduș + suf. -ar. DOOM
ghidușár (rar) s. m., pl. ghidușári
ghidușe
GHIDÚȘ, -Ă, ghiduși, -e, adj. (Fam.; adesea substantivat) Care face ghidușii, care manifestă, trădează o atitudine de ștrengărie; poznaș. – Ghidi + suf. -uș. DOOM
ghidúș (fam.) adj. m., s. m., pl. ghidúși; adj. f., s. f. ghidúșă, art. ghidúșa, pl. ghidúșe
ghidușei
GHIDÚȘ, -Ă, ghiduși, -e, adj. (Fam.; adesea substantivat) Care face ghidușii, care manifestă, trădează o atitudine de ștrengărie; poznaș. – Ghidi + suf. -uș. DOOM
ghidúș (fam.) adj. m., s. m., pl. ghidúși; adj. f., s. f. ghidúșă, art. ghidúșa, pl. ghidúșe
ghidușele
GHIDÚȘ, -Ă, ghiduși, -e, adj. (Fam.; adesea substantivat) Care face ghidușii, care manifestă, trădează o atitudine de ștrengărie; poznaș. – Ghidi + suf. -uș. DOOM
ghidúș (fam.) adj. m., s. m., pl. ghidúși; adj. f., s. f. ghidúșă, art. ghidúșa, pl. ghidúșe
ghidușelor
GHIDÚȘ, -Ă, ghiduși, -e, adj. (Fam.; adesea substantivat) Care face ghidușii, care manifestă, trădează o atitudine de ștrengărie; poznaș. – Ghidi + suf. -uș. DOOM
ghidúș (fam.) adj. m., s. m., pl. ghidúși; adj. f., s. f. ghidúșă, art. ghidúșa, pl. ghidúșe
ghiduși
GHIDÚȘ, -Ă, ghiduși, -e, adj. (Fam.; adesea substantivat) Care face ghidușii, care manifestă, trădează o atitudine de ștrengărie; poznaș. – Ghidi + suf. -uș. DOOM
ghidúș (fam.) adj. m., s. m., pl. ghidúși; adj. f., s. f. ghidúșă, art. ghidúșa, pl. ghidúșe
ghidușia
GHIDUȘÍE, ghidușii, s. f. (Fam.) Poznă, glumă, farsă. – Ghiduș + suf. -ie. DOOM
ghidușíe (fam.) s. f., art. ghidușía, g.-d. art. ghidușíei; pl. ghidușíi, art. ghidușíile
ghidușie
GHIDUȘÍE, ghidușii, s. f. (Fam.) Poznă, glumă, farsă. – Ghiduș + suf. -ie. DOOM
ghidușíe (fam.) s. f., art. ghidușía, g.-d. art. ghidușíei; pl. ghidușíi, art. ghidușíile
ghidușiei
GHIDUȘÍE, ghidușii, s. f. (Fam.) Poznă, glumă, farsă. – Ghiduș + suf. -ie. DOOM
ghidușíe (fam.) s. f., art. ghidușía, g.-d. art. ghidușíei; pl. ghidușíi, art. ghidușíile
ghidușii
GHIDÚȘ, -Ă, ghiduși, -e, adj. (Fam.; adesea substantivat) Care face ghidușii, care manifestă, trădează o atitudine de ștrengărie; poznaș. – Ghidi + suf. -uș. DOOM
ghidúș (fam.) adj. m., s. m., pl. ghidúși; adj. f., s. f. ghidúșă, art. ghidúșa, pl. ghidúșe
ghidușii
GHIDUȘÍE, ghidușii, s. f. (Fam.) Poznă, glumă, farsă. – Ghiduș + suf. -ie. DOOM
ghidușíe (fam.) s. f., art. ghidușía, g.-d. art. ghidușíei; pl. ghidușíi, art. ghidușíile
ghidușiile
GHIDUȘÍE, ghidușii, s. f. (Fam.) Poznă, glumă, farsă. – Ghiduș + suf. -ie. DOOM
ghidușíe (fam.) s. f., art. ghidușía, g.-d. art. ghidușíei; pl. ghidușíi, art. ghidușíile
ghidușiilor
GHIDUȘÍE, ghidușii, s. f. (Fam.) Poznă, glumă, farsă. – Ghiduș + suf. -ie. DOOM
ghidușíe (fam.) s. f., art. ghidușía, g.-d. art. ghidușíei; pl. ghidușíi, art. ghidușíile
ghidușilor
GHIDÚȘ, -Ă, ghiduși, -e, adj. (Fam.; adesea substantivat) Care face ghidușii, care manifestă, trădează o atitudine de ștrengărie; poznaș. – Ghidi + suf. -uș. DOOM
ghidúș (fam.) adj. m., s. m., pl. ghidúși; adj. f., s. f. ghidúșă, art. ghidúșa, pl. ghidúșe
ghidușul
GHIDÚȘ, -Ă, ghiduși, -e, adj. (Fam.; adesea substantivat) Care face ghidușii, care manifestă, trădează o atitudine de ștrengărie; poznaș. – Ghidi + suf. -uș. DOOM
ghidúș (fam.) adj. m., s. m., pl. ghidúși; adj. f., s. f. ghidúșă, art. ghidúșa, pl. ghidúșe
ghidușului
GHIDÚȘ, -Ă, ghiduși, -e, adj. (Fam.; adesea substantivat) Care face ghidușii, care manifestă, trădează o atitudine de ștrengărie; poznaș. – Ghidi + suf. -uș. DOOM
ghidúș (fam.) adj. m., s. m., pl. ghidúși; adj. f., s. f. ghidúșă, art. ghidúșa, pl. ghidúșe
ghidând
GHIDÁ, ghidez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) călăuzi, a (se) conduce, a (se) orienta. 2. Tranz. A imprima o anumită mișcare unei piese, unui mecanism etc. (cu ajutorul ghidajului). – Din fr. guider. DOOM
ghidá (a ~) vb., ind. prez. 3 ghideáză
ghidînd
GHIDÁ, ghidez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) călăuzi, a (se) conduce, a (se) orienta. 2. Tranz. A imprima o anumită mișcare unei piese, unui mecanism etc. (cu ajutorul ghidajului). – Din fr. guider. DOOM
ghidá (a ~) vb., ind. prez. 3 ghideáză
ghidări
GHIDÁRE s. f. Acțiunea de a (se) ghida și rezultatul ei. – V. ghida. DOOM
ghidáre s. f., g.-d. art. ghidắrii
ghidării
GHIDÁRE s. f. Acțiunea de a (se) ghida și rezultatul ei. – V. ghida. DOOM
ghidáre s. f., g.-d. art. ghidắrii
ghidările
GHIDÁRE s. f. Acțiunea de a (se) ghida și rezultatul ei. – V. ghida. DOOM
ghidáre s. f., g.-d. art. ghidắrii
ghidărilor
GHIDÁRE s. f. Acțiunea de a (se) ghida și rezultatul ei. – V. ghida. DOOM
ghidáre s. f., g.-d. art. ghidắrii
ghiers
GHIERS s. n. v. viers. DOOM
viers (melodie, voce) (pop.) s. n., pl. viérsuri
ghiftui
GHIFTUÍ, ghiftuiesc, vb. IV. Tranz și refl. (Fam.) A da să mănânce sau a mânca extrem de mult, excesiv; a (se) îndopa, a (se) îmbuiba. – Et. nec. DOOM
ghiftuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiftuiésc, imperf. 3 sg. ghiftuiá; conj. prez. 3 să ghiftuiáscă
ghiftuia
GHIFTUÍ, ghiftuiesc, vb. IV. Tranz și refl. (Fam.) A da să mănânce sau a mânca extrem de mult, excesiv; a (se) îndopa, a (se) îmbuiba. – Et. nec. DOOM
ghiftuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiftuiésc, imperf. 3 sg. ghiftuiá; conj. prez. 3 să ghiftuiáscă
ghiftuiai
GHIFTUÍ, ghiftuiesc, vb. IV. Tranz și refl. (Fam.) A da să mănânce sau a mânca extrem de mult, excesiv; a (se) îndopa, a (se) îmbuiba. – Et. nec. DOOM
ghiftuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiftuiésc, imperf. 3 sg. ghiftuiá; conj. prez. 3 să ghiftuiáscă
ghiftuiam
GHIFTUÍ, ghiftuiesc, vb. IV. Tranz și refl. (Fam.) A da să mănânce sau a mânca extrem de mult, excesiv; a (se) îndopa, a (se) îmbuiba. – Et. nec. DOOM
ghiftuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiftuiésc, imperf. 3 sg. ghiftuiá; conj. prez. 3 să ghiftuiáscă
ghiftuiască
GHIFTUÍ, ghiftuiesc, vb. IV. Tranz și refl. (Fam.) A da să mănânce sau a mânca extrem de mult, excesiv; a (se) îndopa, a (se) îmbuiba. – Et. nec. DOOM
ghiftuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiftuiésc, imperf. 3 sg. ghiftuiá; conj. prez. 3 să ghiftuiáscă
ghiftuiau
GHIFTUÍ, ghiftuiesc, vb. IV. Tranz și refl. (Fam.) A da să mănânce sau a mânca extrem de mult, excesiv; a (se) îndopa, a (se) îmbuiba. – Et. nec. DOOM
ghiftuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiftuiésc, imperf. 3 sg. ghiftuiá; conj. prez. 3 să ghiftuiáscă
ghiftuiați
GHIFTUÍ, ghiftuiesc, vb. IV. Tranz și refl. (Fam.) A da să mănânce sau a mânca extrem de mult, excesiv; a (se) îndopa, a (se) îmbuiba. – Et. nec. DOOM
ghiftuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiftuiésc, imperf. 3 sg. ghiftuiá; conj. prez. 3 să ghiftuiáscă
ghiftuiesc
GHIFTUÍ, ghiftuiesc, vb. IV. Tranz și refl. (Fam.) A da să mănânce sau a mânca extrem de mult, excesiv; a (se) îndopa, a (se) îmbuiba. – Et. nec. DOOM
ghiftuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiftuiésc, imperf. 3 sg. ghiftuiá; conj. prez. 3 să ghiftuiáscă
ghiftuiește
GHIFTUÍ, ghiftuiesc, vb. IV. Tranz și refl. (Fam.) A da să mănânce sau a mânca extrem de mult, excesiv; a (se) îndopa, a (se) îmbuiba. – Et. nec. DOOM
ghiftuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiftuiésc, imperf. 3 sg. ghiftuiá; conj. prez. 3 să ghiftuiáscă
ghiftuiești
GHIFTUÍ, ghiftuiesc, vb. IV. Tranz și refl. (Fam.) A da să mănânce sau a mânca extrem de mult, excesiv; a (se) îndopa, a (se) îmbuiba. – Et. nec. DOOM
ghiftuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiftuiésc, imperf. 3 sg. ghiftuiá; conj. prez. 3 să ghiftuiáscă
ghiftuii
GHIFTUÍ, ghiftuiesc, vb. IV. Tranz și refl. (Fam.) A da să mănânce sau a mânca extrem de mult, excesiv; a (se) îndopa, a (se) îmbuiba. – Et. nec. DOOM
ghiftuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiftuiésc, imperf. 3 sg. ghiftuiá; conj. prez. 3 să ghiftuiáscă
ghiftuim
GHIFTUÍ, ghiftuiesc, vb. IV. Tranz și refl. (Fam.) A da să mănânce sau a mânca extrem de mult, excesiv; a (se) îndopa, a (se) îmbuiba. – Et. nec. DOOM
ghiftuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiftuiésc, imperf. 3 sg. ghiftuiá; conj. prez. 3 să ghiftuiáscă
ghiftuind
GHIFTUÍ, ghiftuiesc, vb. IV. Tranz și refl. (Fam.) A da să mănânce sau a mânca extrem de mult, excesiv; a (se) îndopa, a (se) îmbuiba. – Et. nec. DOOM
ghiftuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiftuiésc, imperf. 3 sg. ghiftuiá; conj. prez. 3 să ghiftuiáscă
ghiftuire
GHIFTUÍ, ghiftuiesc, vb. IV. Tranz și refl. (Fam.) A da să mănânce sau a mânca extrem de mult, excesiv; a (se) îndopa, a (se) îmbuiba. – Et. nec. DOOM
ghiftuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiftuiésc, imperf. 3 sg. ghiftuiá; conj. prez. 3 să ghiftuiáscă
ghiftuire
GHIFTUÍRE, ghiftuiri, s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) ghiftui și rezultatul ei. – V. ghiftui. DOOM
ghiftuíre (fam.) s. f., g.-d. art. ghiftuírii; pl. ghiftuíri
ghiftuirea
GHIFTUÍRE, ghiftuiri, s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) ghiftui și rezultatul ei. – V. ghiftui. DOOM
ghiftuíre (fam.) s. f., g.-d. art. ghiftuírii; pl. ghiftuíri
ghiftuiri
GHIFTUÍRE, ghiftuiri, s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) ghiftui și rezultatul ei. – V. ghiftui. DOOM
ghiftuíre (fam.) s. f., g.-d. art. ghiftuírii; pl. ghiftuíri
ghiftuirii
GHIFTUÍRE, ghiftuiri, s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) ghiftui și rezultatul ei. – V. ghiftui. DOOM
ghiftuíre (fam.) s. f., g.-d. art. ghiftuírii; pl. ghiftuíri
ghiftuirile
GHIFTUÍRE, ghiftuiri, s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) ghiftui și rezultatul ei. – V. ghiftui. DOOM
ghiftuíre (fam.) s. f., g.-d. art. ghiftuírii; pl. ghiftuíri
ghiftuirilor
GHIFTUÍRE, ghiftuiri, s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) ghiftui și rezultatul ei. – V. ghiftui. DOOM
ghiftuíre (fam.) s. f., g.-d. art. ghiftuírii; pl. ghiftuíri
ghiftuiră
GHIFTUÍ, ghiftuiesc, vb. IV. Tranz și refl. (Fam.) A da să mănânce sau a mânca extrem de mult, excesiv; a (se) îndopa, a (se) îmbuiba. – Et. nec. DOOM
ghiftuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiftuiésc, imperf. 3 sg. ghiftuiá; conj. prez. 3 să ghiftuiáscă
ghiftuirăm
GHIFTUÍ, ghiftuiesc, vb. IV. Tranz și refl. (Fam.) A da să mănânce sau a mânca extrem de mult, excesiv; a (se) îndopa, a (se) îmbuiba. – Et. nec. DOOM
ghiftuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiftuiésc, imperf. 3 sg. ghiftuiá; conj. prez. 3 să ghiftuiáscă
ghiftuirăți
GHIFTUÍ, ghiftuiesc, vb. IV. Tranz și refl. (Fam.) A da să mănânce sau a mânca extrem de mult, excesiv; a (se) îndopa, a (se) îmbuiba. – Et. nec. DOOM
ghiftuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiftuiésc, imperf. 3 sg. ghiftuiá; conj. prez. 3 să ghiftuiáscă
ghiftuise
GHIFTUÍ, ghiftuiesc, vb. IV. Tranz și refl. (Fam.) A da să mănânce sau a mânca extrem de mult, excesiv; a (se) îndopa, a (se) îmbuiba. – Et. nec. DOOM
ghiftuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiftuiésc, imperf. 3 sg. ghiftuiá; conj. prez. 3 să ghiftuiáscă
ghiftuisem
GHIFTUÍ, ghiftuiesc, vb. IV. Tranz și refl. (Fam.) A da să mănânce sau a mânca extrem de mult, excesiv; a (se) îndopa, a (se) îmbuiba. – Et. nec. DOOM
ghiftuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiftuiésc, imperf. 3 sg. ghiftuiá; conj. prez. 3 să ghiftuiáscă
ghiftuiseră
GHIFTUÍ, ghiftuiesc, vb. IV. Tranz și refl. (Fam.) A da să mănânce sau a mânca extrem de mult, excesiv; a (se) îndopa, a (se) îmbuiba. – Et. nec. DOOM
ghiftuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiftuiésc, imperf. 3 sg. ghiftuiá; conj. prez. 3 să ghiftuiáscă
ghiftuiserăm
GHIFTUÍ, ghiftuiesc, vb. IV. Tranz și refl. (Fam.) A da să mănânce sau a mânca extrem de mult, excesiv; a (se) îndopa, a (se) îmbuiba. – Et. nec. DOOM
ghiftuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiftuiésc, imperf. 3 sg. ghiftuiá; conj. prez. 3 să ghiftuiáscă
ghiftuiserăți
GHIFTUÍ, ghiftuiesc, vb. IV. Tranz și refl. (Fam.) A da să mănânce sau a mânca extrem de mult, excesiv; a (se) îndopa, a (se) îmbuiba. – Et. nec. DOOM
ghiftuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiftuiésc, imperf. 3 sg. ghiftuiá; conj. prez. 3 să ghiftuiáscă
ghiftuiseși
GHIFTUÍ, ghiftuiesc, vb. IV. Tranz și refl. (Fam.) A da să mănânce sau a mânca extrem de mult, excesiv; a (se) îndopa, a (se) îmbuiba. – Et. nec. DOOM
ghiftuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiftuiésc, imperf. 3 sg. ghiftuiá; conj. prez. 3 să ghiftuiáscă
ghiftuiseți
GHIFTUÍ, ghiftuiesc, vb. IV. Tranz și refl. (Fam.) A da să mănânce sau a mânca extrem de mult, excesiv; a (se) îndopa, a (se) îmbuiba. – Et. nec. DOOM
ghiftuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiftuiésc, imperf. 3 sg. ghiftuiá; conj. prez. 3 să ghiftuiáscă
ghiftuit
GHIFTUÍ, ghiftuiesc, vb. IV. Tranz și refl. (Fam.) A da să mănânce sau a mânca extrem de mult, excesiv; a (se) îndopa, a (se) îmbuiba. – Et. nec. DOOM
ghiftuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiftuiésc, imperf. 3 sg. ghiftuiá; conj. prez. 3 să ghiftuiáscă
ghiftuit
GHIFTUÍT, -Ă, ghiftuiți, -te, adj. (Fam.) Care a mâncat extrem de mult, excesiv; îndopat2, îmbuibat. – V. ghiftui.
ghiftuita
GHIFTUÍT, -Ă, ghiftuiți, -te, adj. (Fam.) Care a mâncat extrem de mult, excesiv; îndopat2, îmbuibat. – V. ghiftui.
ghiftuite
GHIFTUÍT, -Ă, ghiftuiți, -te, adj. (Fam.) Care a mâncat extrem de mult, excesiv; îndopat2, îmbuibat. – V. ghiftui.
ghiftuitei
GHIFTUÍT, -Ă, ghiftuiți, -te, adj. (Fam.) Care a mâncat extrem de mult, excesiv; îndopat2, îmbuibat. – V. ghiftui.
ghiftuitele
GHIFTUÍT, -Ă, ghiftuiți, -te, adj. (Fam.) Care a mâncat extrem de mult, excesiv; îndopat2, îmbuibat. – V. ghiftui.
ghiftuitelor
GHIFTUÍT, -Ă, ghiftuiți, -te, adj. (Fam.) Care a mâncat extrem de mult, excesiv; îndopat2, îmbuibat. – V. ghiftui.
ghiftuitul
GHIFTUÍT, -Ă, ghiftuiți, -te, adj. (Fam.) Care a mâncat extrem de mult, excesiv; îndopat2, îmbuibat. – V. ghiftui.
ghiftuitului
GHIFTUÍT, -Ă, ghiftuiți, -te, adj. (Fam.) Care a mâncat extrem de mult, excesiv; îndopat2, îmbuibat. – V. ghiftui.
ghiftuiși
GHIFTUÍ, ghiftuiesc, vb. IV. Tranz și refl. (Fam.) A da să mănânce sau a mânca extrem de mult, excesiv; a (se) îndopa, a (se) îmbuiba. – Et. nec. DOOM
ghiftuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiftuiésc, imperf. 3 sg. ghiftuiá; conj. prez. 3 să ghiftuiáscă
ghiftuiți
GHIFTUÍ, ghiftuiesc, vb. IV. Tranz și refl. (Fam.) A da să mănânce sau a mânca extrem de mult, excesiv; a (se) îndopa, a (se) îmbuiba. – Et. nec. DOOM
ghiftuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiftuiésc, imperf. 3 sg. ghiftuiá; conj. prez. 3 să ghiftuiáscă
ghiftuiți
GHIFTUÍT, -Ă, ghiftuiți, -te, adj. (Fam.) Care a mâncat extrem de mult, excesiv; îndopat2, îmbuibat. – V. ghiftui.
ghiftuiții
GHIFTUÍT, -Ă, ghiftuiți, -te, adj. (Fam.) Care a mâncat extrem de mult, excesiv; îndopat2, îmbuibat. – V. ghiftui.
ghiftuiților
GHIFTUÍT, -Ă, ghiftuiți, -te, adj. (Fam.) Care a mâncat extrem de mult, excesiv; îndopat2, îmbuibat. – V. ghiftui.
ghighilice
GÎGÎLÍCE, gîgîlici, s. f. Orice lucru (ființă sau obiect) mic și neînsemnat. Lubenițele – niște gîgîlici cît pumnul. Nici ele nu sînt coapte. STANCU, D. 257. Toți copiii, de la gîgîlicea de cinci ani pînă la șefii lor, Ghiță și Grigoraș, se împart repede in două cete. BUJOR, S. 171. – Pl. art. și: (s. m.) gîgîlicii (GÎRLEANU, L. 10). – Variantă: ghighilíce (PAS, Z. I 130) s. f.
ghigilic
GHICELÍC s. n. v. ghigilic. DOOM
ghigilíc (înv.) s. n., pl. ghigilíce
ghigilice
GHICELÍC s. n. v. ghigilic. DOOM
ghigilíc (înv.) s. n., pl. ghigilíce
ghigilicele
GHICELÍC s. n. v. ghigilic. DOOM
ghigilíc (înv.) s. n., pl. ghigilíce
ghigilicelor
GHICELÍC s. n. v. ghigilic. DOOM
ghigilíc (înv.) s. n., pl. ghigilíce
ghigilicul
GHICELÍC s. n. v. ghigilic. DOOM
ghigilíc (înv.) s. n., pl. ghigilíce
ghigilicului
GHICELÍC s. n. v. ghigilic. DOOM
ghigilíc (înv.) s. n., pl. ghigilíce
ghigorț
GHIGÓRȚ s. m. v. ghiborț. DOOM
ghibórț s. m., pl. ghibórți
ghigosea
GHIGOSÍ, ghigosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndesa, a îngrămădi. ♦ A bate (tare) pe cineva. – Et. nec. DOOM
ghigosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghigosésc, imperf. 3 sg. ghigoseá; conj. prez. 3 să ghigoseáscă
ghigoseai
GHIGOSÍ, ghigosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndesa, a îngrămădi. ♦ A bate (tare) pe cineva. – Et. nec. DOOM
ghigosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghigosésc, imperf. 3 sg. ghigoseá; conj. prez. 3 să ghigoseáscă
ghigoseam
GHIGOSÍ, ghigosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndesa, a îngrămădi. ♦ A bate (tare) pe cineva. – Et. nec. DOOM
ghigosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghigosésc, imperf. 3 sg. ghigoseá; conj. prez. 3 să ghigoseáscă
ghigosească
GHIGOSÍ, ghigosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndesa, a îngrămădi. ♦ A bate (tare) pe cineva. – Et. nec. DOOM
ghigosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghigosésc, imperf. 3 sg. ghigoseá; conj. prez. 3 să ghigoseáscă
ghigoseau
GHIGOSÍ, ghigosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndesa, a îngrămădi. ♦ A bate (tare) pe cineva. – Et. nec. DOOM
ghigosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghigosésc, imperf. 3 sg. ghigoseá; conj. prez. 3 să ghigoseáscă
ghigoseați
GHIGOSÍ, ghigosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndesa, a îngrămădi. ♦ A bate (tare) pe cineva. – Et. nec. DOOM
ghigosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghigosésc, imperf. 3 sg. ghigoseá; conj. prez. 3 să ghigoseáscă
ghigosesc
GHIGOSÍ, ghigosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndesa, a îngrămădi. ♦ A bate (tare) pe cineva. – Et. nec. DOOM
ghigosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghigosésc, imperf. 3 sg. ghigoseá; conj. prez. 3 să ghigoseáscă
ghigosește
GHIGOSÍ, ghigosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndesa, a îngrămădi. ♦ A bate (tare) pe cineva. – Et. nec. DOOM
ghigosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghigosésc, imperf. 3 sg. ghigoseá; conj. prez. 3 să ghigoseáscă
ghigosești
GHIGOSÍ, ghigosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndesa, a îngrămădi. ♦ A bate (tare) pe cineva. – Et. nec. DOOM
ghigosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghigosésc, imperf. 3 sg. ghigoseá; conj. prez. 3 să ghigoseáscă
ghigosi
GHIGOSÍ, ghigosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndesa, a îngrămădi. ♦ A bate (tare) pe cineva. – Et. nec. DOOM
ghigosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghigosésc, imperf. 3 sg. ghigoseá; conj. prez. 3 să ghigoseáscă
ghigosii
GHIGOSÍ, ghigosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndesa, a îngrămădi. ♦ A bate (tare) pe cineva. – Et. nec. DOOM
ghigosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghigosésc, imperf. 3 sg. ghigoseá; conj. prez. 3 să ghigoseáscă
ghigosim
GHIGOSÍ, ghigosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndesa, a îngrămădi. ♦ A bate (tare) pe cineva. – Et. nec. DOOM
ghigosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghigosésc, imperf. 3 sg. ghigoseá; conj. prez. 3 să ghigoseáscă
ghigosind
GHIGOSÍ, ghigosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndesa, a îngrămădi. ♦ A bate (tare) pe cineva. – Et. nec. DOOM
ghigosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghigosésc, imperf. 3 sg. ghigoseá; conj. prez. 3 să ghigoseáscă
ghigosire
GHIGOSÍ, ghigosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndesa, a îngrămădi. ♦ A bate (tare) pe cineva. – Et. nec. DOOM
ghigosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghigosésc, imperf. 3 sg. ghigoseá; conj. prez. 3 să ghigoseáscă
ghigosire
GHIGOSÍ, ghigosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndesa, a îngrămădi. ♦ A bate (tare) pe cineva. – Et. nec.
ghigosiră
GHIGOSÍ, ghigosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndesa, a îngrămădi. ♦ A bate (tare) pe cineva. – Et. nec. DOOM
ghigosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghigosésc, imperf. 3 sg. ghigoseá; conj. prez. 3 să ghigoseáscă
ghigosirăm
GHIGOSÍ, ghigosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndesa, a îngrămădi. ♦ A bate (tare) pe cineva. – Et. nec. DOOM
ghigosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghigosésc, imperf. 3 sg. ghigoseá; conj. prez. 3 să ghigoseáscă
ghigosirăți
GHIGOSÍ, ghigosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndesa, a îngrămădi. ♦ A bate (tare) pe cineva. – Et. nec. DOOM
ghigosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghigosésc, imperf. 3 sg. ghigoseá; conj. prez. 3 să ghigoseáscă
ghigosise
GHIGOSÍ, ghigosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndesa, a îngrămădi. ♦ A bate (tare) pe cineva. – Et. nec. DOOM
ghigosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghigosésc, imperf. 3 sg. ghigoseá; conj. prez. 3 să ghigoseáscă
ghigosisem
GHIGOSÍ, ghigosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndesa, a îngrămădi. ♦ A bate (tare) pe cineva. – Et. nec. DOOM
ghigosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghigosésc, imperf. 3 sg. ghigoseá; conj. prez. 3 să ghigoseáscă
ghigosiseră
GHIGOSÍ, ghigosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndesa, a îngrămădi. ♦ A bate (tare) pe cineva. – Et. nec. DOOM
ghigosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghigosésc, imperf. 3 sg. ghigoseá; conj. prez. 3 să ghigoseáscă
ghigosiserăm
GHIGOSÍ, ghigosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndesa, a îngrămădi. ♦ A bate (tare) pe cineva. – Et. nec. DOOM
ghigosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghigosésc, imperf. 3 sg. ghigoseá; conj. prez. 3 să ghigoseáscă
ghigosiserăți
GHIGOSÍ, ghigosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndesa, a îngrămădi. ♦ A bate (tare) pe cineva. – Et. nec. DOOM
ghigosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghigosésc, imperf. 3 sg. ghigoseá; conj. prez. 3 să ghigoseáscă
ghigosiseși
GHIGOSÍ, ghigosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndesa, a îngrămădi. ♦ A bate (tare) pe cineva. – Et. nec. DOOM
ghigosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghigosésc, imperf. 3 sg. ghigoseá; conj. prez. 3 să ghigoseáscă
ghigosiseți
GHIGOSÍ, ghigosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndesa, a îngrămădi. ♦ A bate (tare) pe cineva. – Et. nec. DOOM
ghigosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghigosésc, imperf. 3 sg. ghigoseá; conj. prez. 3 să ghigoseáscă
ghigosit
GHIGOSÍ, ghigosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndesa, a îngrămădi. ♦ A bate (tare) pe cineva. – Et. nec. DOOM
ghigosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghigosésc, imperf. 3 sg. ghigoseá; conj. prez. 3 să ghigoseáscă
ghigosit
GHIGOSÍ, ghigosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndesa, a îngrămădi. ♦ A bate (tare) pe cineva. – Et. nec.
ghigosiși
GHIGOSÍ, ghigosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndesa, a îngrămădi. ♦ A bate (tare) pe cineva. – Et. nec. DOOM
ghigosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghigosésc, imperf. 3 sg. ghigoseá; conj. prez. 3 să ghigoseáscă
ghigosiți
GHIGOSÍ, ghigosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndesa, a îngrămădi. ♦ A bate (tare) pe cineva. – Et. nec. DOOM
ghigosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghigosésc, imperf. 3 sg. ghigoseá; conj. prez. 3 să ghigoseáscă
ghije
ghíje (-ji), s. f. – 1. Pănușă de porumb. – 2. Coadă verde de nucă. – Var. ghij. Origine necunoscută. – Der. ghijură, s. f. (știulete de porumb crud); ghija, vb. (a dezghioca, a curăța de boabe); ghijos, adj. (care are multe foi). Cf. gheura.
ghijoaga
GHIJOÁGĂ, ghijoage, s. f. (Reg.) Cal bătrân și slab; mârțoagă. – Probabil contaminare între ghiuj și mârțoagă. DOOM
ghijoágă (reg.) s. f., g.-d. art. ghijoágei; pl. ghijoáge
ghijoage
GHIJOÁGĂ, ghijoage, s. f. (Reg.) Cal bătrân și slab; mârțoagă. – Probabil contaminare între ghiuj și mârțoagă. DOOM
ghijoágă (reg.) s. f., g.-d. art. ghijoágei; pl. ghijoáge
ghijoagei
GHIJOÁGĂ, ghijoage, s. f. (Reg.) Cal bătrân și slab; mârțoagă. – Probabil contaminare între ghiuj și mârțoagă. DOOM
ghijoágă (reg.) s. f., g.-d. art. ghijoágei; pl. ghijoáge
ghijoagele
GHIJOÁGĂ, ghijoage, s. f. (Reg.) Cal bătrân și slab; mârțoagă. – Probabil contaminare între ghiuj și mârțoagă. DOOM
ghijoágă (reg.) s. f., g.-d. art. ghijoágei; pl. ghijoáge
ghijoagelor
GHIJOÁGĂ, ghijoage, s. f. (Reg.) Cal bătrân și slab; mârțoagă. – Probabil contaminare între ghiuj și mârțoagă. DOOM
ghijoágă (reg.) s. f., g.-d. art. ghijoágei; pl. ghijoáge
ghilabandi
a ghilabandi din ladă expr. (intl., înv.) a cânta la pian.
ghilabandire
a ghilabandi din ladă expr. (intl., înv.) a cânta la pian.
ghilabandit
a ghilabandi din ladă expr. (intl., înv.) a cânta la pian.
ghilan
ghilán (-nă), adj. – (Mold.) Bou sau vacă avînd părul împestrițat cu alb. Mag. gyilán (DAR). Tiktin îl punea în legătură cu sl. bĕlŭ „alb”.
ghilan
ghilán (-nă), adj. – (Mold.) Bou sau vacă avînd părul împestrițat cu alb. Mag. gyilán (DAR). Tiktin îl punea în legătură cu sl. bĕlŭ „alb”.
ghilda
GHÍLDĂ, ghilde, s. f. 1. Asociație economică, politică și religioasă, constituită în Apusul Europei, la începutul Evului Mediu. 2. Asociație de negustori (pe bresle), constituită în Europa, în Evul Mediu. – Din fr. guilde, germ. Gilde. DOOM
ghíldă s. f., g.-d. art. ghíldei; pl. ghílde
ghilde
GHÍLDĂ, ghilde, s. f. 1. Asociație economică, politică și religioasă, constituită în Apusul Europei, la începutul Evului Mediu. 2. Asociație de negustori (pe bresle), constituită în Europa, în Evul Mediu. – Din fr. guilde, germ. Gilde. DOOM
ghíldă s. f., g.-d. art. ghíldei; pl. ghílde
ghildei
GHÍLDĂ, ghilde, s. f. 1. Asociație economică, politică și religioasă, constituită în Apusul Europei, la începutul Evului Mediu. 2. Asociație de negustori (pe bresle), constituită în Europa, în Evul Mediu. – Din fr. guilde, germ. Gilde. DOOM
ghíldă s. f., g.-d. art. ghíldei; pl. ghílde
ghildele
GHÍLDĂ, ghilde, s. f. 1. Asociație economică, politică și religioasă, constituită în Apusul Europei, la începutul Evului Mediu. 2. Asociație de negustori (pe bresle), constituită în Europa, în Evul Mediu. – Din fr. guilde, germ. Gilde. DOOM
ghíldă s. f., g.-d. art. ghíldei; pl. ghílde
ghildelor
GHÍLDĂ, ghilde, s. f. 1. Asociație economică, politică și religioasă, constituită în Apusul Europei, la începutul Evului Mediu. 2. Asociație de negustori (pe bresle), constituită în Europa, în Evul Mediu. – Din fr. guilde, germ. Gilde. DOOM
ghíldă s. f., g.-d. art. ghíldei; pl. ghílde
ghilea
GHILÍ, ghilesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A înălbi o pânză prin muierea în apă și întinderea repetată la soare. – Din ucr. biliti. DOOM
ghilí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilésc, imperf. 3 sg. ghileá; conj. prez. 3 să ghileáscă
ghileai
GHILÍ, ghilesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A înălbi o pânză prin muierea în apă și întinderea repetată la soare. – Din ucr. biliti. DOOM
ghilí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilésc, imperf. 3 sg. ghileá; conj. prez. 3 să ghileáscă
ghileala
GHILEÁLĂ, ghileli, s. f. (Reg.) Faptul de a ghili; ghilit1. – Ghili + suf. -eală. DOOM
ghileálă (reg.) s. f., g.-d. art. ghilélii; pl. ghiléli
ghileam
GHILÍ, ghilesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A înălbi o pânză prin muierea în apă și întinderea repetată la soare. – Din ucr. biliti. DOOM
ghilí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilésc, imperf. 3 sg. ghileá; conj. prez. 3 să ghileáscă
ghilească
GHILÍ, ghilesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A înălbi o pânză prin muierea în apă și întinderea repetată la soare. – Din ucr. biliti. DOOM
ghilí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilésc, imperf. 3 sg. ghileá; conj. prez. 3 să ghileáscă
ghileau
GHILÍ, ghilesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A înălbi o pânză prin muierea în apă și întinderea repetată la soare. – Din ucr. biliti. DOOM
ghilí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilésc, imperf. 3 sg. ghileá; conj. prez. 3 să ghileáscă
ghileați
GHILÍ, ghilesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A înălbi o pânză prin muierea în apă și întinderea repetată la soare. – Din ucr. biliti. DOOM
ghilí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilésc, imperf. 3 sg. ghileá; conj. prez. 3 să ghileáscă
ghileli
GHILEÁLĂ, ghileli, s. f. (Reg.) Faptul de a ghili; ghilit1. – Ghili + suf. -eală. DOOM
ghileálă (reg.) s. f., g.-d. art. ghilélii; pl. ghiléli
ghilelii
GHILEÁLĂ, ghileli, s. f. (Reg.) Faptul de a ghili; ghilit1. – Ghili + suf. -eală. DOOM
ghileálă (reg.) s. f., g.-d. art. ghilélii; pl. ghiléli
ghilelile
GHILEÁLĂ, ghileli, s. f. (Reg.) Faptul de a ghili; ghilit1. – Ghili + suf. -eală. DOOM
ghileálă (reg.) s. f., g.-d. art. ghilélii; pl. ghiléli
ghilelilor
GHILEÁLĂ, ghileli, s. f. (Reg.) Faptul de a ghili; ghilit1. – Ghili + suf. -eală. DOOM
ghileálă (reg.) s. f., g.-d. art. ghilélii; pl. ghiléli
ghilemele
GHILIMÉTE s. f. pl. v. ghilimele. DOOM
ghiliméle s. f. pl., art. ghilimélele
ghilemete
GHILEMÉTE s.f.pl. v. ghilimele.
ghilesc
GHILÍ, ghilesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A înălbi o pânză prin muierea în apă și întinderea repetată la soare. – Din ucr. biliti. DOOM
ghilí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilésc, imperf. 3 sg. ghileá; conj. prez. 3 să ghileáscă
ghilește
GHILÍ, ghilesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A înălbi o pânză prin muierea în apă și întinderea repetată la soare. – Din ucr. biliti. DOOM
ghilí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilésc, imperf. 3 sg. ghileá; conj. prez. 3 să ghileáscă
ghilești
GHILÍ, ghilesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A înălbi o pânză prin muierea în apă și întinderea repetată la soare. – Din ucr. biliti. DOOM
ghilí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilésc, imperf. 3 sg. ghileá; conj. prez. 3 să ghileáscă
ghili
GHILÍ, ghilesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A înălbi o pânză prin muierea în apă și întinderea repetată la soare. – Din ucr. biliti. DOOM
ghilí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilésc, imperf. 3 sg. ghileá; conj. prez. 3 să ghileáscă
ghilibardeală
ghilibardeală, ghilibardeli s. f. (adol.) putere de convingere, capacitate de persuasiune.
ghilii
GHILÍ, ghilesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A înălbi o pânză prin muierea în apă și întinderea repetată la soare. – Din ucr. biliti. DOOM
ghilí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilésc, imperf. 3 sg. ghileá; conj. prez. 3 să ghileáscă
ghilim
GHILÍ, ghilesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A înălbi o pânză prin muierea în apă și întinderea repetată la soare. – Din ucr. biliti. DOOM
ghilí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilésc, imperf. 3 sg. ghileá; conj. prez. 3 să ghileáscă
ghilimele
GHILIMÉTE s. f. pl. v. ghilimele. DOOM
ghiliméle s. f. pl., art. ghilimélele
ghilimelele
GHILIMÉTE s. f. pl. v. ghilimele. DOOM
ghiliméle s. f. pl., art. ghilimélele
ghilimelelor
GHILIMÉTE s. f. pl. v. ghilimele. DOOM
ghiliméle s. f. pl., art. ghilimélele
ghilimete
GHILIMÉTE s. f. pl. v. ghilimele. DOOM
ghiliméle s. f. pl., art. ghilimélele
ghilind
GHILÍ, ghilesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A înălbi o pânză prin muierea în apă și întinderea repetată la soare. – Din ucr. biliti. DOOM
ghilí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilésc, imperf. 3 sg. ghileá; conj. prez. 3 să ghileáscă
ghilire
GHILÍ, ghilesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A înălbi o pânză prin muierea în apă și întinderea repetată la soare. – Din ucr. biliti. DOOM
ghilí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilésc, imperf. 3 sg. ghileá; conj. prez. 3 să ghileáscă
ghilire
GHILÍRE, ghiliri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a ghili și rezultatul ei. – V. ghili. DOOM
ghilíre (reg.) s. f., g.-d. art. ghilírii; pl. ghilíri
ghilirea
GHILÍRE, ghiliri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a ghili și rezultatul ei. – V. ghili. DOOM
ghilíre (reg.) s. f., g.-d. art. ghilírii; pl. ghilíri
ghiliri
GHILÍRE, ghiliri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a ghili și rezultatul ei. – V. ghili. DOOM
ghilíre (reg.) s. f., g.-d. art. ghilírii; pl. ghilíri
ghilirii
GHILÍRE, ghiliri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a ghili și rezultatul ei. – V. ghili. DOOM
ghilíre (reg.) s. f., g.-d. art. ghilírii; pl. ghilíri
ghilirile
GHILÍRE, ghiliri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a ghili și rezultatul ei. – V. ghili. DOOM
ghilíre (reg.) s. f., g.-d. art. ghilírii; pl. ghilíri
ghilirilor
GHILÍRE, ghiliri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a ghili și rezultatul ei. – V. ghili. DOOM
ghilíre (reg.) s. f., g.-d. art. ghilírii; pl. ghilíri
ghiliră
GHILÍ, ghilesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A înălbi o pânză prin muierea în apă și întinderea repetată la soare. – Din ucr. biliti. DOOM
ghilí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilésc, imperf. 3 sg. ghileá; conj. prez. 3 să ghileáscă
ghilirăm
GHILÍ, ghilesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A înălbi o pânză prin muierea în apă și întinderea repetată la soare. – Din ucr. biliti. DOOM
ghilí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilésc, imperf. 3 sg. ghileá; conj. prez. 3 să ghileáscă
ghilirăți
GHILÍ, ghilesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A înălbi o pânză prin muierea în apă și întinderea repetată la soare. – Din ucr. biliti. DOOM
ghilí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilésc, imperf. 3 sg. ghileá; conj. prez. 3 să ghileáscă
ghilise
GHILÍ, ghilesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A înălbi o pânză prin muierea în apă și întinderea repetată la soare. – Din ucr. biliti. DOOM
ghilí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilésc, imperf. 3 sg. ghileá; conj. prez. 3 să ghileáscă
ghilisem
GHILÍ, ghilesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A înălbi o pânză prin muierea în apă și întinderea repetată la soare. – Din ucr. biliti. DOOM
ghilí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilésc, imperf. 3 sg. ghileá; conj. prez. 3 să ghileáscă
ghiliseră
GHILÍ, ghilesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A înălbi o pânză prin muierea în apă și întinderea repetată la soare. – Din ucr. biliti. DOOM
ghilí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilésc, imperf. 3 sg. ghileá; conj. prez. 3 să ghileáscă
ghiliserăm
GHILÍ, ghilesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A înălbi o pânză prin muierea în apă și întinderea repetată la soare. – Din ucr. biliti. DOOM
ghilí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilésc, imperf. 3 sg. ghileá; conj. prez. 3 să ghileáscă
ghiliserăți
GHILÍ, ghilesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A înălbi o pânză prin muierea în apă și întinderea repetată la soare. – Din ucr. biliti. DOOM
ghilí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilésc, imperf. 3 sg. ghileá; conj. prez. 3 să ghileáscă
ghiliseși
GHILÍ, ghilesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A înălbi o pânză prin muierea în apă și întinderea repetată la soare. – Din ucr. biliti. DOOM
ghilí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilésc, imperf. 3 sg. ghileá; conj. prez. 3 să ghileáscă
ghiliseți
GHILÍ, ghilesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A înălbi o pânză prin muierea în apă și întinderea repetată la soare. – Din ucr. biliti. DOOM
ghilí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilésc, imperf. 3 sg. ghileá; conj. prez. 3 să ghileáscă
ghilit
GHILÍ, ghilesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A înălbi o pânză prin muierea în apă și întinderea repetată la soare. – Din ucr. biliti. DOOM
ghilí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilésc, imperf. 3 sg. ghileá; conj. prez. 3 să ghileáscă
ghilit
GHILIT2, -Ă, ghiliți, -te, adj. (Reg.; despre pânză) Care a fost albit (prin muierea în apă și întinderea repetată la soare). – V. ghili.
ghilit
GHILÍT1 s. n. (Reg.) Ghileală. – V. ghili. DOOM
ghilít (reg.) s. n.
ghilita
GHILIT2, -Ă, ghiliți, -te, adj. (Reg.; despre pânză) Care a fost albit (prin muierea în apă și întinderea repetată la soare). – V. ghili.
ghilite
GHILIT2, -Ă, ghiliți, -te, adj. (Reg.; despre pânză) Care a fost albit (prin muierea în apă și întinderea repetată la soare). – V. ghili.
ghilitei
GHILIT2, -Ă, ghiliți, -te, adj. (Reg.; despre pânză) Care a fost albit (prin muierea în apă și întinderea repetată la soare). – V. ghili.
ghilitele
GHILIT2, -Ă, ghiliți, -te, adj. (Reg.; despre pânză) Care a fost albit (prin muierea în apă și întinderea repetată la soare). – V. ghili.
ghilitelor
GHILIT2, -Ă, ghiliți, -te, adj. (Reg.; despre pânză) Care a fost albit (prin muierea în apă și întinderea repetată la soare). – V. ghili.
ghilitul
GHILIT2, -Ă, ghiliți, -te, adj. (Reg.; despre pânză) Care a fost albit (prin muierea în apă și întinderea repetată la soare). – V. ghili.
ghilitului
GHILIT2, -Ă, ghiliți, -te, adj. (Reg.; despre pânză) Care a fost albit (prin muierea în apă și întinderea repetată la soare). – V. ghili.
ghiliși
GHILÍ, ghilesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A înălbi o pânză prin muierea în apă și întinderea repetată la soare. – Din ucr. biliti. DOOM
ghilí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilésc, imperf. 3 sg. ghileá; conj. prez. 3 să ghileáscă
ghiliți
GHILÍ, ghilesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A înălbi o pânză prin muierea în apă și întinderea repetată la soare. – Din ucr. biliti. DOOM
ghilí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilésc, imperf. 3 sg. ghileá; conj. prez. 3 să ghileáscă
ghiliți
GHILIT2, -Ă, ghiliți, -te, adj. (Reg.; despre pânză) Care a fost albit (prin muierea în apă și întinderea repetată la soare). – V. ghili.
ghiliții
GHILIT2, -Ă, ghiliți, -te, adj. (Reg.; despre pânză) Care a fost albit (prin muierea în apă și întinderea repetată la soare). – V. ghili.
ghiliților
GHILIT2, -Ă, ghiliți, -te, adj. (Reg.; despre pânză) Care a fost albit (prin muierea în apă și întinderea repetată la soare). – V. ghili.
ghilosea
GHILOSÍ, ghilosesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se spăla mult cu săpun; p. ext. a se găti, a se dichisi, a se ferchezui. – Cf. ghili. DOOM
ghilosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilosésc, imperf. 3 sg. ghiloseá; conj. prez. 3 să ghiloseáscă
ghiloseai
GHILOSÍ, ghilosesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se spăla mult cu săpun; p. ext. a se găti, a se dichisi, a se ferchezui. – Cf. ghili. DOOM
ghilosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilosésc, imperf. 3 sg. ghiloseá; conj. prez. 3 să ghiloseáscă
ghiloseam
GHILOSÍ, ghilosesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se spăla mult cu săpun; p. ext. a se găti, a se dichisi, a se ferchezui. – Cf. ghili. DOOM
ghilosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilosésc, imperf. 3 sg. ghiloseá; conj. prez. 3 să ghiloseáscă
ghilosească
GHILOSÍ, ghilosesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se spăla mult cu săpun; p. ext. a se găti, a se dichisi, a se ferchezui. – Cf. ghili. DOOM
ghilosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilosésc, imperf. 3 sg. ghiloseá; conj. prez. 3 să ghiloseáscă
ghiloseau
GHILOSÍ, ghilosesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se spăla mult cu săpun; p. ext. a se găti, a se dichisi, a se ferchezui. – Cf. ghili. DOOM
ghilosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilosésc, imperf. 3 sg. ghiloseá; conj. prez. 3 să ghiloseáscă
ghiloseați
GHILOSÍ, ghilosesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se spăla mult cu săpun; p. ext. a se găti, a se dichisi, a se ferchezui. – Cf. ghili. DOOM
ghilosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilosésc, imperf. 3 sg. ghiloseá; conj. prez. 3 să ghiloseáscă
ghilosesc
GHILOSÍ, ghilosesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se spăla mult cu săpun; p. ext. a se găti, a se dichisi, a se ferchezui. – Cf. ghili. DOOM
ghilosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilosésc, imperf. 3 sg. ghiloseá; conj. prez. 3 să ghiloseáscă
ghilosește
GHILOSÍ, ghilosesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se spăla mult cu săpun; p. ext. a se găti, a se dichisi, a se ferchezui. – Cf. ghili. DOOM
ghilosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilosésc, imperf. 3 sg. ghiloseá; conj. prez. 3 să ghiloseáscă
ghilosești
GHILOSÍ, ghilosesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se spăla mult cu săpun; p. ext. a se găti, a se dichisi, a se ferchezui. – Cf. ghili. DOOM
ghilosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilosésc, imperf. 3 sg. ghiloseá; conj. prez. 3 să ghiloseáscă
ghilosi
GHILOSÍ, ghilosesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se spăla mult cu săpun; p. ext. a se găti, a se dichisi, a se ferchezui. – Cf. ghili. DOOM
ghilosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilosésc, imperf. 3 sg. ghiloseá; conj. prez. 3 să ghiloseáscă
ghilosii
GHILOSÍ, ghilosesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se spăla mult cu săpun; p. ext. a se găti, a se dichisi, a se ferchezui. – Cf. ghili. DOOM
ghilosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilosésc, imperf. 3 sg. ghiloseá; conj. prez. 3 să ghiloseáscă
ghilosim
GHILOSÍ, ghilosesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se spăla mult cu săpun; p. ext. a se găti, a se dichisi, a se ferchezui. – Cf. ghili. DOOM
ghilosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilosésc, imperf. 3 sg. ghiloseá; conj. prez. 3 să ghiloseáscă
ghilosind
GHILOSÍ, ghilosesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se spăla mult cu săpun; p. ext. a se găti, a se dichisi, a se ferchezui. – Cf. ghili. DOOM
ghilosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilosésc, imperf. 3 sg. ghiloseá; conj. prez. 3 să ghiloseáscă
ghilosire
GHILOSÍ, ghilosesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se spăla mult cu săpun; p. ext. a se găti, a se dichisi, a se ferchezui. – Cf. ghili. DOOM
ghilosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilosésc, imperf. 3 sg. ghiloseá; conj. prez. 3 să ghiloseáscă
ghilosire
GHILOSÍ, ghilosesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se spăla mult cu săpun; p. ext. a se găti, a se dichisi, a se ferchezui. – Cf. ghili.
ghilosiră
GHILOSÍ, ghilosesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se spăla mult cu săpun; p. ext. a se găti, a se dichisi, a se ferchezui. – Cf. ghili. DOOM
ghilosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilosésc, imperf. 3 sg. ghiloseá; conj. prez. 3 să ghiloseáscă
ghilosirăm
GHILOSÍ, ghilosesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se spăla mult cu săpun; p. ext. a se găti, a se dichisi, a se ferchezui. – Cf. ghili. DOOM
ghilosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilosésc, imperf. 3 sg. ghiloseá; conj. prez. 3 să ghiloseáscă
ghilosirăți
GHILOSÍ, ghilosesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se spăla mult cu săpun; p. ext. a se găti, a se dichisi, a se ferchezui. – Cf. ghili. DOOM
ghilosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilosésc, imperf. 3 sg. ghiloseá; conj. prez. 3 să ghiloseáscă
ghilosise
GHILOSÍ, ghilosesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se spăla mult cu săpun; p. ext. a se găti, a se dichisi, a se ferchezui. – Cf. ghili. DOOM
ghilosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilosésc, imperf. 3 sg. ghiloseá; conj. prez. 3 să ghiloseáscă
ghilosisem
GHILOSÍ, ghilosesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se spăla mult cu săpun; p. ext. a se găti, a se dichisi, a se ferchezui. – Cf. ghili. DOOM
ghilosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilosésc, imperf. 3 sg. ghiloseá; conj. prez. 3 să ghiloseáscă
ghilosiseră
GHILOSÍ, ghilosesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se spăla mult cu săpun; p. ext. a se găti, a se dichisi, a se ferchezui. – Cf. ghili. DOOM
ghilosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilosésc, imperf. 3 sg. ghiloseá; conj. prez. 3 să ghiloseáscă
ghilosiserăm
GHILOSÍ, ghilosesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se spăla mult cu săpun; p. ext. a se găti, a se dichisi, a se ferchezui. – Cf. ghili. DOOM
ghilosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilosésc, imperf. 3 sg. ghiloseá; conj. prez. 3 să ghiloseáscă
ghilosiserăți
GHILOSÍ, ghilosesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se spăla mult cu săpun; p. ext. a se găti, a se dichisi, a se ferchezui. – Cf. ghili. DOOM
ghilosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilosésc, imperf. 3 sg. ghiloseá; conj. prez. 3 să ghiloseáscă
ghilosiseși
GHILOSÍ, ghilosesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se spăla mult cu săpun; p. ext. a se găti, a se dichisi, a se ferchezui. – Cf. ghili. DOOM
ghilosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilosésc, imperf. 3 sg. ghiloseá; conj. prez. 3 să ghiloseáscă
ghilosiseți
GHILOSÍ, ghilosesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se spăla mult cu săpun; p. ext. a se găti, a se dichisi, a se ferchezui. – Cf. ghili. DOOM
ghilosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilosésc, imperf. 3 sg. ghiloseá; conj. prez. 3 să ghiloseáscă
ghilosit
GHILOSÍ, ghilosesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se spăla mult cu săpun; p. ext. a se găti, a se dichisi, a se ferchezui. – Cf. ghili. DOOM
ghilosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilosésc, imperf. 3 sg. ghiloseá; conj. prez. 3 să ghiloseáscă
ghilosit
GHILOSÍT, -Ă, ghilosiți, -te, adj. (Reg.) Spălat bine cu săpun; p. ext. gătit, dichisit, ferchezuit. – V. ghilosi.
ghilosita
GHILOSÍT, -Ă, ghilosiți, -te, adj. (Reg.) Spălat bine cu săpun; p. ext. gătit, dichisit, ferchezuit. – V. ghilosi.
ghilosite
GHILOSÍT, -Ă, ghilosiți, -te, adj. (Reg.) Spălat bine cu săpun; p. ext. gătit, dichisit, ferchezuit. – V. ghilosi.
ghilositei
GHILOSÍT, -Ă, ghilosiți, -te, adj. (Reg.) Spălat bine cu săpun; p. ext. gătit, dichisit, ferchezuit. – V. ghilosi.
ghilositele
GHILOSÍT, -Ă, ghilosiți, -te, adj. (Reg.) Spălat bine cu săpun; p. ext. gătit, dichisit, ferchezuit. – V. ghilosi.
ghilositelor
GHILOSÍT, -Ă, ghilosiți, -te, adj. (Reg.) Spălat bine cu săpun; p. ext. gătit, dichisit, ferchezuit. – V. ghilosi.
ghilositul
GHILOSÍT, -Ă, ghilosiți, -te, adj. (Reg.) Spălat bine cu săpun; p. ext. gătit, dichisit, ferchezuit. – V. ghilosi.
ghilositului
GHILOSÍT, -Ă, ghilosiți, -te, adj. (Reg.) Spălat bine cu săpun; p. ext. gătit, dichisit, ferchezuit. – V. ghilosi.
ghilosiși
GHILOSÍ, ghilosesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se spăla mult cu săpun; p. ext. a se găti, a se dichisi, a se ferchezui. – Cf. ghili. DOOM
ghilosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilosésc, imperf. 3 sg. ghiloseá; conj. prez. 3 să ghiloseáscă
ghilosiți
GHILOSÍ, ghilosesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se spăla mult cu săpun; p. ext. a se găti, a se dichisi, a se ferchezui. – Cf. ghili. DOOM
ghilosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilosésc, imperf. 3 sg. ghiloseá; conj. prez. 3 să ghiloseáscă
ghilosiți
GHILOSÍT, -Ă, ghilosiți, -te, adj. (Reg.) Spălat bine cu săpun; p. ext. gătit, dichisit, ferchezuit. – V. ghilosi.
ghilosiții
GHILOSÍT, -Ă, ghilosiți, -te, adj. (Reg.) Spălat bine cu săpun; p. ext. gătit, dichisit, ferchezuit. – V. ghilosi.
ghilosiților
GHILOSÍT, -Ă, ghilosiți, -te, adj. (Reg.) Spălat bine cu săpun; p. ext. gătit, dichisit, ferchezuit. – V. ghilosi.
ghilotina
GHILOTINÁ, ghilotinez, vb. I. Tranz. A executa pe cineva prin decapitare cu ghilotina. – Din fr. guillotiner. DOOM
ghilotiná (a ~) vb., ind. prez. 3 ghilotineáză
ghilotina
GHILOTÍNĂ, ghilotine, s. f. 1. Instrument de execuție a celor condamnați la moarte prin decapitare. ♦ Pedeapsă cu moartea prin ghilotinare. 2. Instrument prevăzut cu o lamă ascuțită, care servește la tăierea foilor de tablă, de carton, de hârtie etc. – Din fr. guillotine. DOOM
ghilotínă s. f., g.-d. art. ghilotínei; pl. ghilotíne
ghilotinai
GHILOTINÁ, ghilotinez, vb. I. Tranz. A executa pe cineva prin decapitare cu ghilotina. – Din fr. guillotiner. DOOM
ghilotiná (a ~) vb., ind. prez. 3 ghilotineáză
ghilotinam
GHILOTINÁ, ghilotinez, vb. I. Tranz. A executa pe cineva prin decapitare cu ghilotina. – Din fr. guillotiner. DOOM
ghilotiná (a ~) vb., ind. prez. 3 ghilotineáză
ghilotinare
GHILOTINÁ, ghilotinez, vb. I. Tranz. A executa pe cineva prin decapitare cu ghilotina. – Din fr. guillotiner. DOOM
ghilotiná (a ~) vb., ind. prez. 3 ghilotineáză
ghilotinare
GHILOTINÁRE, ghilotinări, s. f. Acțiunea de a ghilotina. – V. ghilotina. DOOM
ghilotináre s. f., g.-d. art. ghilotinắrii; pl. ghilotinắri
ghilotinarea
GHILOTINÁRE, ghilotinări, s. f. Acțiunea de a ghilotina. – V. ghilotina. DOOM
ghilotináre s. f., g.-d. art. ghilotinắrii; pl. ghilotinắri
ghilotinară
GHILOTINÁ, ghilotinez, vb. I. Tranz. A executa pe cineva prin decapitare cu ghilotina. – Din fr. guillotiner. DOOM
ghilotiná (a ~) vb., ind. prez. 3 ghilotineáză
ghilotinarăm
GHILOTINÁ, ghilotinez, vb. I. Tranz. A executa pe cineva prin decapitare cu ghilotina. – Din fr. guillotiner. DOOM
ghilotiná (a ~) vb., ind. prez. 3 ghilotineáză
ghilotinarăți
GHILOTINÁ, ghilotinez, vb. I. Tranz. A executa pe cineva prin decapitare cu ghilotina. – Din fr. guillotiner. DOOM
ghilotiná (a ~) vb., ind. prez. 3 ghilotineáză
ghilotinase
GHILOTINÁ, ghilotinez, vb. I. Tranz. A executa pe cineva prin decapitare cu ghilotina. – Din fr. guillotiner. DOOM
ghilotiná (a ~) vb., ind. prez. 3 ghilotineáză
ghilotinasem
GHILOTINÁ, ghilotinez, vb. I. Tranz. A executa pe cineva prin decapitare cu ghilotina. – Din fr. guillotiner. DOOM
ghilotiná (a ~) vb., ind. prez. 3 ghilotineáză
ghilotinaseră
GHILOTINÁ, ghilotinez, vb. I. Tranz. A executa pe cineva prin decapitare cu ghilotina. – Din fr. guillotiner. DOOM
ghilotiná (a ~) vb., ind. prez. 3 ghilotineáză
ghilotinaserăm
GHILOTINÁ, ghilotinez, vb. I. Tranz. A executa pe cineva prin decapitare cu ghilotina. – Din fr. guillotiner. DOOM
ghilotiná (a ~) vb., ind. prez. 3 ghilotineáză
ghilotinaserăți
GHILOTINÁ, ghilotinez, vb. I. Tranz. A executa pe cineva prin decapitare cu ghilotina. – Din fr. guillotiner. DOOM
ghilotiná (a ~) vb., ind. prez. 3 ghilotineáză
ghilotinaseși
GHILOTINÁ, ghilotinez, vb. I. Tranz. A executa pe cineva prin decapitare cu ghilotina. – Din fr. guillotiner. DOOM
ghilotiná (a ~) vb., ind. prez. 3 ghilotineáză
ghilotinaseți
GHILOTINÁ, ghilotinez, vb. I. Tranz. A executa pe cineva prin decapitare cu ghilotina. – Din fr. guillotiner. DOOM
ghilotiná (a ~) vb., ind. prez. 3 ghilotineáză
ghilotinat
GHILOTINÁ, ghilotinez, vb. I. Tranz. A executa pe cineva prin decapitare cu ghilotina. – Din fr. guillotiner. DOOM
ghilotiná (a ~) vb., ind. prez. 3 ghilotineáză
ghilotinat
GHILOTINÁ, ghilotinez, vb. I. Tranz. A executa pe cineva prin decapitare cu ghilotina. – Din fr. guillotiner.
ghilotinau
GHILOTINÁ, ghilotinez, vb. I. Tranz. A executa pe cineva prin decapitare cu ghilotina. – Din fr. guillotiner. DOOM
ghilotiná (a ~) vb., ind. prez. 3 ghilotineáză
ghilotinași
GHILOTINÁ, ghilotinez, vb. I. Tranz. A executa pe cineva prin decapitare cu ghilotina. – Din fr. guillotiner. DOOM
ghilotiná (a ~) vb., ind. prez. 3 ghilotineáză
ghilotinați
GHILOTINÁ, ghilotinez, vb. I. Tranz. A executa pe cineva prin decapitare cu ghilotina. – Din fr. guillotiner. DOOM
ghilotiná (a ~) vb., ind. prez. 3 ghilotineáză
ghilotine
GHILOTÍNĂ, ghilotine, s. f. 1. Instrument de execuție a celor condamnați la moarte prin decapitare. ♦ Pedeapsă cu moartea prin ghilotinare. 2. Instrument prevăzut cu o lamă ascuțită, care servește la tăierea foilor de tablă, de carton, de hârtie etc. – Din fr. guillotine. DOOM
ghilotínă s. f., g.-d. art. ghilotínei; pl. ghilotíne
ghilotinează
GHILOTINÁ, ghilotinez, vb. I. Tranz. A executa pe cineva prin decapitare cu ghilotina. – Din fr. guillotiner. DOOM
ghilotiná (a ~) vb., ind. prez. 3 ghilotineáză
ghilotinei
GHILOTÍNĂ, ghilotine, s. f. 1. Instrument de execuție a celor condamnați la moarte prin decapitare. ♦ Pedeapsă cu moartea prin ghilotinare. 2. Instrument prevăzut cu o lamă ascuțită, care servește la tăierea foilor de tablă, de carton, de hârtie etc. – Din fr. guillotine. DOOM
ghilotínă s. f., g.-d. art. ghilotínei; pl. ghilotíne
ghilotinele
GHILOTÍNĂ, ghilotine, s. f. 1. Instrument de execuție a celor condamnați la moarte prin decapitare. ♦ Pedeapsă cu moartea prin ghilotinare. 2. Instrument prevăzut cu o lamă ascuțită, care servește la tăierea foilor de tablă, de carton, de hârtie etc. – Din fr. guillotine. DOOM
ghilotínă s. f., g.-d. art. ghilotínei; pl. ghilotíne
ghilotinelor
GHILOTÍNĂ, ghilotine, s. f. 1. Instrument de execuție a celor condamnați la moarte prin decapitare. ♦ Pedeapsă cu moartea prin ghilotinare. 2. Instrument prevăzut cu o lamă ascuțită, care servește la tăierea foilor de tablă, de carton, de hârtie etc. – Din fr. guillotine. DOOM
ghilotínă s. f., g.-d. art. ghilotínei; pl. ghilotíne
ghilotinez
GHILOTINÁ, ghilotinez, vb. I. Tranz. A executa pe cineva prin decapitare cu ghilotina. – Din fr. guillotiner. DOOM
ghilotiná (a ~) vb., ind. prez. 3 ghilotineáză
ghilotineze
GHILOTINÁ, ghilotinez, vb. I. Tranz. A executa pe cineva prin decapitare cu ghilotina. – Din fr. guillotiner. DOOM
ghilotiná (a ~) vb., ind. prez. 3 ghilotineáză
ghilotinezi
GHILOTINÁ, ghilotinez, vb. I. Tranz. A executa pe cineva prin decapitare cu ghilotina. – Din fr. guillotiner. DOOM
ghilotiná (a ~) vb., ind. prez. 3 ghilotineáză
ghilotinând
GHILOTINÁ, ghilotinez, vb. I. Tranz. A executa pe cineva prin decapitare cu ghilotina. – Din fr. guillotiner. DOOM
ghilotiná (a ~) vb., ind. prez. 3 ghilotineáză
ghilotinînd
GHILOTINÁ, ghilotinez, vb. I. Tranz. A executa pe cineva prin decapitare cu ghilotina. – Din fr. guillotiner. DOOM
ghilotiná (a ~) vb., ind. prez. 3 ghilotineáză
ghilotinări
GHILOTINÁRE, ghilotinări, s. f. Acțiunea de a ghilotina. – V. ghilotina. DOOM
ghilotináre s. f., g.-d. art. ghilotinắrii; pl. ghilotinắri
ghilotinării
GHILOTINÁRE, ghilotinări, s. f. Acțiunea de a ghilotina. – V. ghilotina. DOOM
ghilotináre s. f., g.-d. art. ghilotinắrii; pl. ghilotinắri
ghilotinările
GHILOTINÁRE, ghilotinări, s. f. Acțiunea de a ghilotina. – V. ghilotina. DOOM
ghilotináre s. f., g.-d. art. ghilotinắrii; pl. ghilotinắri
ghilotinărilor
GHILOTINÁRE, ghilotinări, s. f. Acțiunea de a ghilotina. – V. ghilotina. DOOM
ghilotináre s. f., g.-d. art. ghilotinắrii; pl. ghilotinắri
ghiloș
GHILÓȘ s. n. v. ghioș. DOOM
ghióș (ornament, desen) s. n., pl. ghióșuri
ghiloșa
GHILOȘÁ vb. I v. ghioșa. DOOM
ghioșá (a ~) (ghi-o-) vb., ind. prez. 3 ghioșeáză, 1 pl. ghioșắm; conj. prez. 3 să ghioșéze; ger. ghioșấnd
ghiloșai
GHILOȘÁ vb. I v. ghioșa. DOOM
ghioșá (a ~) (ghi-o-) vb., ind. prez. 3 ghioșeáză, 1 pl. ghioșắm; conj. prez. 3 să ghioșéze; ger. ghioșấnd
ghiloșaj
GHILOȘÁJ s.n. v. ghioșaj.
ghiloșam
GHILOȘÁ vb. I v. ghioșa. DOOM
ghioșá (a ~) (ghi-o-) vb., ind. prez. 3 ghioșeáză, 1 pl. ghioșắm; conj. prez. 3 să ghioșéze; ger. ghioșấnd
ghiloșare
GHILOȘÁ vb. I v. ghioșa. DOOM
ghioșá (a ~) (ghi-o-) vb., ind. prez. 3 ghioșeáză, 1 pl. ghioșắm; conj. prez. 3 să ghioșéze; ger. ghioșấnd
ghiloșare
GHILOȘÁRE s. f. v. ghioșare. DOOM
ghioșáre (ghi-o-) s. f., g.-d. art. ghioșắrii; pl. ghioșắri
ghiloșară
GHILOȘÁ vb. I v. ghioșa. DOOM
ghioșá (a ~) (ghi-o-) vb., ind. prez. 3 ghioșeáză, 1 pl. ghioșắm; conj. prez. 3 să ghioșéze; ger. ghioșấnd
ghiloșarăm
GHILOȘÁ vb. I v. ghioșa. DOOM
ghioșá (a ~) (ghi-o-) vb., ind. prez. 3 ghioșeáză, 1 pl. ghioșắm; conj. prez. 3 să ghioșéze; ger. ghioșấnd
ghiloșarăți
GHILOȘÁ vb. I v. ghioșa. DOOM
ghioșá (a ~) (ghi-o-) vb., ind. prez. 3 ghioșeáză, 1 pl. ghioșắm; conj. prez. 3 să ghioșéze; ger. ghioșấnd
ghiloșase
GHILOȘÁ vb. I v. ghioșa. DOOM
ghioșá (a ~) (ghi-o-) vb., ind. prez. 3 ghioșeáză, 1 pl. ghioșắm; conj. prez. 3 să ghioșéze; ger. ghioșấnd
ghiloșasem
GHILOȘÁ vb. I v. ghioșa. DOOM
ghioșá (a ~) (ghi-o-) vb., ind. prez. 3 ghioșeáză, 1 pl. ghioșắm; conj. prez. 3 să ghioșéze; ger. ghioșấnd
ghiloșaseră
GHILOȘÁ vb. I v. ghioșa. DOOM
ghioșá (a ~) (ghi-o-) vb., ind. prez. 3 ghioșeáză, 1 pl. ghioșắm; conj. prez. 3 să ghioșéze; ger. ghioșấnd
ghiloșaserăm
GHILOȘÁ vb. I v. ghioșa. DOOM
ghioșá (a ~) (ghi-o-) vb., ind. prez. 3 ghioșeáză, 1 pl. ghioșắm; conj. prez. 3 să ghioșéze; ger. ghioșấnd
ghiloșaserăți
GHILOȘÁ vb. I v. ghioșa. DOOM
ghioșá (a ~) (ghi-o-) vb., ind. prez. 3 ghioșeáză, 1 pl. ghioșắm; conj. prez. 3 să ghioșéze; ger. ghioșấnd
ghiloșaseși
GHILOȘÁ vb. I v. ghioșa. DOOM
ghioșá (a ~) (ghi-o-) vb., ind. prez. 3 ghioșeáză, 1 pl. ghioșắm; conj. prez. 3 să ghioșéze; ger. ghioșấnd
ghiloșaseți
GHILOȘÁ vb. I v. ghioșa. DOOM
ghioșá (a ~) (ghi-o-) vb., ind. prez. 3 ghioșeáză, 1 pl. ghioșắm; conj. prez. 3 să ghioșéze; ger. ghioșấnd
ghiloșat
GHILOȘÁ, ghiloșez, vb. I. Tranz. V. ghioșa.
ghiloșat
GHILOȘÁ vb. I v. ghioșa. DOOM
ghioșá (a ~) (ghi-o-) vb., ind. prez. 3 ghioșeáză, 1 pl. ghioșắm; conj. prez. 3 să ghioșéze; ger. ghioșấnd
ghiloșau
GHILOȘÁ vb. I v. ghioșa. DOOM
ghioșá (a ~) (ghi-o-) vb., ind. prez. 3 ghioșeáză, 1 pl. ghioșắm; conj. prez. 3 să ghioșéze; ger. ghioșấnd
ghiloșași
GHILOȘÁ vb. I v. ghioșa. DOOM
ghioșá (a ~) (ghi-o-) vb., ind. prez. 3 ghioșeáză, 1 pl. ghioșắm; conj. prez. 3 să ghioșéze; ger. ghioșấnd
ghiloșați
GHILOȘÁ vb. I v. ghioșa. DOOM
ghioșá (a ~) (ghi-o-) vb., ind. prez. 3 ghioșeáză, 1 pl. ghioșắm; conj. prez. 3 să ghioșéze; ger. ghioșấnd
ghiloșează
GHILOȘÁ vb. I v. ghioșa. DOOM
ghioșá (a ~) (ghi-o-) vb., ind. prez. 3 ghioșeáză, 1 pl. ghioșắm; conj. prez. 3 să ghioșéze; ger. ghioșấnd
ghiloșez
GHILOȘÁ vb. I v. ghioșa. DOOM
ghioșá (a ~) (ghi-o-) vb., ind. prez. 3 ghioșeáză, 1 pl. ghioșắm; conj. prez. 3 să ghioșéze; ger. ghioșấnd
ghiloșeze
GHILOȘÁ vb. I v. ghioșa. DOOM
ghioșá (a ~) (ghi-o-) vb., ind. prez. 3 ghioșeáză, 1 pl. ghioșắm; conj. prez. 3 să ghioșéze; ger. ghioșấnd
ghiloșezi
GHILOȘÁ vb. I v. ghioșa. DOOM
ghioșá (a ~) (ghi-o-) vb., ind. prez. 3 ghioșeáză, 1 pl. ghioșắm; conj. prez. 3 să ghioșéze; ger. ghioșấnd
ghiloșând
GHILOȘÁ vb. I v. ghioșa. DOOM
ghioșá (a ~) (ghi-o-) vb., ind. prez. 3 ghioșeáză, 1 pl. ghioșắm; conj. prez. 3 să ghioșéze; ger. ghioșấnd
ghiloșînd
GHILOȘÁ vb. I v. ghioșa. DOOM
ghioșá (a ~) (ghi-o-) vb., ind. prez. 3 ghioșeáză, 1 pl. ghioșắm; conj. prez. 3 să ghioșéze; ger. ghioșấnd
ghiloșă
GHILÓȘĂ s.f. v. ghioșă.
ghilă
BILĂ3, bile, s. f. Trunchi (subțire), mai ales de brad, folosit în construcții, la schele. – Din bg. bilo. DOOM
bílă s. f., g.-d. art. bílei; pl. bíle
ghilț
GHILȚ, ghílțuri, s. n. (Var.) Zbilț. (cf. zbilț)
ghilțui
GHILȚUÍ, ghílțui, vb. IV. Tranz. (Var.) Zbilțui. (ghilț + suf. -ui)
ghilțuire
GHILȚUÍ, ghílțui, vb. IV. Tranz. (Var.) Zbilțui. (ghilț + suf. -ui)
ghilțuit
GHILȚUÍ, ghílțui, vb. IV. Tranz. (Var.) Zbilțui. (ghilț + suf. -ui)
ghimber
GHIMBÍR s. m. v. ghimber. DOOM
ghimbér/ghimbír s. m.
ghimbir
GHIMBÍR s. m. v. ghimber. DOOM
ghimbér/ghimbír s. m.
ghimerlie
GHIMIRLÍE, ghimirlii, s. f. 1. Fierăstrău cu pânza îngustă. 2. Casă mică și sărăcăcioasă. [Var.: ghimerlíe s. f.] – Et. nec. DOOM
ghimirlíe s. f., art. ghimirlía, g.-d. art. ghimirlíei; pl. ghimirlíi, art. ghimirlíile
ghimia
GHIMÍE, ghimii, s. f. (Înv.) Corabie (mică). – Din tc. gemi. DOOM
ghimíe (înv.) s. f., art. ghimía, g.-d. art. ghimíei; pl. ghimíi, art. ghimíile
ghimie
GHIMÍE, ghimii, s. f. (Înv.) Corabie (mică). – Din tc. gemi. DOOM
ghimíe (înv.) s. f., art. ghimía, g.-d. art. ghimíei; pl. ghimíi, art. ghimíile
ghimiei
GHIMÍE, ghimii, s. f. (Înv.) Corabie (mică). – Din tc. gemi. DOOM
ghimíe (înv.) s. f., art. ghimía, g.-d. art. ghimíei; pl. ghimíi, art. ghimíile
ghimii
GHIMÍE, ghimii, s. f. (Înv.) Corabie (mică). – Din tc. gemi. DOOM
ghimíe (înv.) s. f., art. ghimía, g.-d. art. ghimíei; pl. ghimíi, art. ghimíile
ghimiile
GHIMÍE, ghimii, s. f. (Înv.) Corabie (mică). – Din tc. gemi. DOOM
ghimíe (înv.) s. f., art. ghimía, g.-d. art. ghimíei; pl. ghimíi, art. ghimíile
ghimiilor
GHIMÍE, ghimii, s. f. (Înv.) Corabie (mică). – Din tc. gemi. DOOM
ghimíe (înv.) s. f., art. ghimía, g.-d. art. ghimíei; pl. ghimíi, art. ghimíile
ghimirlia
GHIMIRLÍE, ghimirlii, s. f. 1. Fierăstrău cu pânza îngustă. 2. Casă mică și sărăcăcioasă. [Var.: ghimerlíe s. f.] – Et. nec. DOOM
ghimirlíe s. f., art. ghimirlía, g.-d. art. ghimirlíei; pl. ghimirlíi, art. ghimirlíile
ghimirlie
GHIMIRLÍE, ghimirlii, s. f. 1. Fierăstrău cu pânza îngustă. 2. Casă mică și sărăcăcioasă. [Var.: ghimerlíe s. f.] – Et. nec. DOOM
ghimirlíe s. f., art. ghimirlía, g.-d. art. ghimirlíei; pl. ghimirlíi, art. ghimirlíile
ghimirliei
GHIMIRLÍE, ghimirlii, s. f. 1. Fierăstrău cu pânza îngustă. 2. Casă mică și sărăcăcioasă. [Var.: ghimerlíe s. f.] – Et. nec. DOOM
ghimirlíe s. f., art. ghimirlía, g.-d. art. ghimirlíei; pl. ghimirlíi, art. ghimirlíile
ghimirlii
GHIMIRLÍE, ghimirlii, s. f. 1. Fierăstrău cu pânza îngustă. 2. Casă mică și sărăcăcioasă. [Var.: ghimerlíe s. f.] – Et. nec. DOOM
ghimirlíe s. f., art. ghimirlía, g.-d. art. ghimirlíei; pl. ghimirlíi, art. ghimirlíile
ghimirliile
GHIMIRLÍE, ghimirlii, s. f. 1. Fierăstrău cu pânza îngustă. 2. Casă mică și sărăcăcioasă. [Var.: ghimerlíe s. f.] – Et. nec. DOOM
ghimirlíe s. f., art. ghimirlía, g.-d. art. ghimirlíei; pl. ghimirlíi, art. ghimirlíile
ghimirliilor
GHIMIRLÍE, ghimirlii, s. f. 1. Fierăstrău cu pânza îngustă. 2. Casă mică și sărăcăcioasă. [Var.: ghimerlíe s. f.] – Et. nec. DOOM
ghimirlíe s. f., art. ghimirlía, g.-d. art. ghimirlíei; pl. ghimirlíi, art. ghimirlíile
ghimp
GHÍMPE, ghimpi, s. m. I. 1. Țepușă care crește pe tulpina sau pe ramurile unor plante (ca mărăcinele, răsura etc.); spin. O crenguță de mălin, Ori un ghimpe să te-ntîrzie puțin. TOPÎRCEANU, B. 44. Mă întinz peste ceilalți pomișori... cînd să mă întorc, dau într-un ghimpe. ISPIRESCU, L. 244. ◊ Fig. O vagă neliniște o cuprinse. Simțea că încearcă s-o înțepe un ghimpe de mustrare. BART, E. 162. ◊ Expr. A avea (sau a simți) un ghimpe la (sau în) inimă (sau în cuget) = a avea un necaz, o supărare, o durere ascunsă. Tu ai un ghimpe în cugetul tău... Destăinuiește-te mie. CARAGIALE, O. I 260. Simțea pare că un ghimpe în inimă, cînd ea era față. EMINESCU, N. 119. A sta (sau a ședea) pe (sau ca pe) ghimpi = a fi neliniștit, a nu mai avea răbdare, a sta ca pe spini. Cumătrul șade ca pe ghimpi. SADOVEANU, O. I 79. Băieții stau pe ghimpi, dar de milă și silă îngăduiră și își făcură ochii în patru și-i pironiră spre cele 12 fetișoare vrednice. POPESCU, B. III 6. A-i sta (cuiva) ca un ghimpe în ochi = a-i fi nesuferit, a-i produce antipatie. 2. (La pl.) Țepile ariciului. II. 1. Plantă erbacee cu flori purpurii și spinoase (Centaurea calcitrapa); scai-ghimpos, scaiete. 2. (Și în forma ghimpe-pădureț) Arbust din familia liliaceelor, totdeauna verde, cu ramurile terminate printr-un spin, cu flori mici, verzui și cu fructe în formă de boabe roșii (Ruscus aculeatus). – Variantă: ghimp (RUSSO, O. 31) s. m.
ghimparița
GHIMPÁRIȚĂ, ghimparițe, s. f. Mică plantă erbacee cu frunze foarte ascuțite și cu flori verzi (Crypsis aculeata). – Ghimpe + suf. -ariță. DOOM
ghimpáriță s. f., g.-d. art. ghimpáriței; pl. ghimpárițe
ghimparițe
GHIMPÁRIȚĂ, ghimparițe, s. f. Mică plantă erbacee cu frunze foarte ascuțite și cu flori verzi (Crypsis aculeata). – Ghimpe + suf. -ariță. DOOM
ghimpáriță s. f., g.-d. art. ghimpáriței; pl. ghimpárițe
ghimpariței
GHIMPÁRIȚĂ, ghimparițe, s. f. Mică plantă erbacee cu frunze foarte ascuțite și cu flori verzi (Crypsis aculeata). – Ghimpe + suf. -ariță. DOOM
ghimpáriță s. f., g.-d. art. ghimpáriței; pl. ghimpárițe
ghimparițele
GHIMPÁRIȚĂ, ghimparițe, s. f. Mică plantă erbacee cu frunze foarte ascuțite și cu flori verzi (Crypsis aculeata). – Ghimpe + suf. -ariță. DOOM
ghimpáriță s. f., g.-d. art. ghimpáriței; pl. ghimpárițe
ghimparițelor
GHIMPÁRIȚĂ, ghimparițe, s. f. Mică plantă erbacee cu frunze foarte ascuțite și cu flori verzi (Crypsis aculeata). – Ghimpe + suf. -ariță. DOOM
ghimpáriță s. f., g.-d. art. ghimpáriței; pl. ghimpárițe
ghimpat
GHIMPÁT, -Ă, ghimpați, -te, adj. Care are ghimpi, prevăzut cu ghimpi. ◊ Sârmă ghimpată = sârmă pe care sunt fixate alte bucăți de sârmă, scurte și ascuțite. – Ghimpe + suf. -at. DOOM
ghimpát adj. m., pl. ghimpáți; f. ghimpátă, pl. ghimpáte
ghimpata
GHIMPÁT, -Ă, ghimpați, -te, adj. Care are ghimpi, prevăzut cu ghimpi. ◊ Sârmă ghimpată = sârmă pe care sunt fixate alte bucăți de sârmă, scurte și ascuțite. – Ghimpe + suf. -at. DOOM
ghimpát adj. m., pl. ghimpáți; f. ghimpátă, pl. ghimpáte
ghimpate
GHIMPÁT, -Ă, ghimpați, -te, adj. Care are ghimpi, prevăzut cu ghimpi. ◊ Sârmă ghimpată = sârmă pe care sunt fixate alte bucăți de sârmă, scurte și ascuțite. – Ghimpe + suf. -at. DOOM
ghimpát adj. m., pl. ghimpáți; f. ghimpátă, pl. ghimpáte
ghimpatei
GHIMPÁT, -Ă, ghimpați, -te, adj. Care are ghimpi, prevăzut cu ghimpi. ◊ Sârmă ghimpată = sârmă pe care sunt fixate alte bucăți de sârmă, scurte și ascuțite. – Ghimpe + suf. -at. DOOM
ghimpát adj. m., pl. ghimpáți; f. ghimpátă, pl. ghimpáte
ghimpatele
GHIMPÁT, -Ă, ghimpați, -te, adj. Care are ghimpi, prevăzut cu ghimpi. ◊ Sârmă ghimpată = sârmă pe care sunt fixate alte bucăți de sârmă, scurte și ascuțite. – Ghimpe + suf. -at. DOOM
ghimpát adj. m., pl. ghimpáți; f. ghimpátă, pl. ghimpáte
ghimpatelor
GHIMPÁT, -Ă, ghimpați, -te, adj. Care are ghimpi, prevăzut cu ghimpi. ◊ Sârmă ghimpată = sârmă pe care sunt fixate alte bucăți de sârmă, scurte și ascuțite. – Ghimpe + suf. -at. DOOM
ghimpát adj. m., pl. ghimpáți; f. ghimpátă, pl. ghimpáte
ghimpatul
GHIMPÁT, -Ă, ghimpați, -te, adj. Care are ghimpi, prevăzut cu ghimpi. ◊ Sârmă ghimpată = sârmă pe care sunt fixate alte bucăți de sârmă, scurte și ascuțite. – Ghimpe + suf. -at. DOOM
ghimpát adj. m., pl. ghimpáți; f. ghimpátă, pl. ghimpáte
ghimpatului
GHIMPÁT, -Ă, ghimpați, -te, adj. Care are ghimpi, prevăzut cu ghimpi. ◊ Sârmă ghimpată = sârmă pe care sunt fixate alte bucăți de sârmă, scurte și ascuțite. – Ghimpe + suf. -at. DOOM
ghimpát adj. m., pl. ghimpáți; f. ghimpátă, pl. ghimpáte
ghimpați
GHIMPÁT, -Ă, ghimpați, -te, adj. Care are ghimpi, prevăzut cu ghimpi. ◊ Sârmă ghimpată = sârmă pe care sunt fixate alte bucăți de sârmă, scurte și ascuțite. – Ghimpe + suf. -at. DOOM
ghimpát adj. m., pl. ghimpáți; f. ghimpátă, pl. ghimpáte
ghimpații
GHIMPÁT, -Ă, ghimpați, -te, adj. Care are ghimpi, prevăzut cu ghimpi. ◊ Sârmă ghimpată = sârmă pe care sunt fixate alte bucăți de sârmă, scurte și ascuțite. – Ghimpe + suf. -at. DOOM
ghimpát adj. m., pl. ghimpáți; f. ghimpátă, pl. ghimpáte
ghimpaților
GHIMPÁT, -Ă, ghimpați, -te, adj. Care are ghimpi, prevăzut cu ghimpi. ◊ Sârmă ghimpată = sârmă pe care sunt fixate alte bucăți de sârmă, scurte și ascuțite. – Ghimpe + suf. -at. DOOM
ghimpát adj. m., pl. ghimpáți; f. ghimpátă, pl. ghimpáte
ghimpe
GHÍMPE, ghimpi, s. m. I. 1. Fiecare dintre prelungirile tari și ascuțite care cresc pe tulpina, pe ramurile sau pe alte părți ale unor plante; spin1. ◊ Expr. A avea (sau a simți) un ghimpe la (sau în) inimă (sau în cuget) = a avea un necaz, o supărare sau o nemulțumire (nedestăinuită nimănui). A sta (sau a ședea ca) pe ghimpi = a nu mai avea răbdare, a fi extrem de nerăbdător. 2. Fiecare dintre țepii care acoperă corpul unor animale (în special corpul ariciului). II. 1. (Bot.; pop.) Scaiete. 2. Compus: ghimpe-pădureț = arbust totdeauna verde, cu ramurile lățite și terminate printr-un spin, cu flori mici, verzi și cu fructe în formă de boabe roșii (Ruscus aculeatus). III. (Art.) Numele a două dansuri populare românești; melodie după care se execută fiecare dintre aceste dansuri. – Cf. alb. gjëmp. DOOM
ghímpe-păduréț (arbust) s. m., pl. ghimpi-păduréți
ghimpele
GHÍMPE, ghimpi, s. m. I. 1. Fiecare dintre prelungirile tari și ascuțite care cresc pe tulpina, pe ramurile sau pe alte părți ale unor plante; spin1. ◊ Expr. A avea (sau a simți) un ghimpe la (sau în) inimă (sau în cuget) = a avea un necaz, o supărare sau o nemulțumire (nedestăinuită nimănui). A sta (sau a ședea ca) pe ghimpi = a nu mai avea răbdare, a fi extrem de nerăbdător. 2. Fiecare dintre țepii care acoperă corpul unor animale (în special corpul ariciului). II. 1. (Bot.; pop.) Scaiete. 2. Compus: ghimpe-pădureț = arbust totdeauna verde, cu ramurile lățite și terminate printr-un spin, cu flori mici, verzi și cu fructe în formă de boabe roșii (Ruscus aculeatus). III. (Art.) Numele a două dansuri populare românești; melodie după care se execută fiecare dintre aceste dansuri. – Cf. alb. gjëmp. DOOM
ghímpe-păduréț (arbust) s. m., pl. ghimpi-păduréți
ghimpelui
GHÍMPE, ghimpi, s. m. I. 1. Fiecare dintre prelungirile tari și ascuțite care cresc pe tulpina, pe ramurile sau pe alte părți ale unor plante; spin1. ◊ Expr. A avea (sau a simți) un ghimpe la (sau în) inimă (sau în cuget) = a avea un necaz, o supărare sau o nemulțumire (nedestăinuită nimănui). A sta (sau a ședea ca) pe ghimpi = a nu mai avea răbdare, a fi extrem de nerăbdător. 2. Fiecare dintre țepii care acoperă corpul unor animale (în special corpul ariciului). II. 1. (Bot.; pop.) Scaiete. 2. Compus: ghimpe-pădureț = arbust totdeauna verde, cu ramurile lățite și terminate printr-un spin, cu flori mici, verzi și cu fructe în formă de boabe roșii (Ruscus aculeatus). III. (Art.) Numele a două dansuri populare românești; melodie după care se execută fiecare dintre aceste dansuri. – Cf. alb. gjëmp. DOOM
ghímpe-păduréț (arbust) s. m., pl. ghimpi-păduréți
ghimpi
GHÍMPE, ghimpi, s. m. I. 1. Fiecare dintre prelungirile tari și ascuțite care cresc pe tulpina, pe ramurile sau pe alte părți ale unor plante; spin1. ◊ Expr. A avea (sau a simți) un ghimpe la (sau în) inimă (sau în cuget) = a avea un necaz, o supărare sau o nemulțumire (nedestăinuită nimănui). A sta (sau a ședea ca) pe ghimpi = a nu mai avea răbdare, a fi extrem de nerăbdător. 2. Fiecare dintre țepii care acoperă corpul unor animale (în special corpul ariciului). II. 1. (Bot.; pop.) Scaiete. 2. Compus: ghimpe-pădureț = arbust totdeauna verde, cu ramurile lățite și terminate printr-un spin, cu flori mici, verzi și cu fructe în formă de boabe roșii (Ruscus aculeatus). III. (Art.) Numele a două dansuri populare românești; melodie după care se execută fiecare dintre aceste dansuri. – Cf. alb. gjëmp. DOOM
ghímpe-păduréț (arbust) s. m., pl. ghimpi-păduréți
ghimpii
GHÍMPE, ghimpi, s. m. I. 1. Fiecare dintre prelungirile tari și ascuțite care cresc pe tulpina, pe ramurile sau pe alte părți ale unor plante; spin1. ◊ Expr. A avea (sau a simți) un ghimpe la (sau în) inimă (sau în cuget) = a avea un necaz, o supărare sau o nemulțumire (nedestăinuită nimănui). A sta (sau a ședea ca) pe ghimpi = a nu mai avea răbdare, a fi extrem de nerăbdător. 2. Fiecare dintre țepii care acoperă corpul unor animale (în special corpul ariciului). II. 1. (Bot.; pop.) Scaiete. 2. Compus: ghimpe-pădureț = arbust totdeauna verde, cu ramurile lățite și terminate printr-un spin, cu flori mici, verzi și cu fructe în formă de boabe roșii (Ruscus aculeatus). III. (Art.) Numele a două dansuri populare românești; melodie după care se execută fiecare dintre aceste dansuri. – Cf. alb. gjëmp. DOOM
ghímpe-păduréț (arbust) s. m., pl. ghimpi-păduréți
ghimpilor
GHÍMPE, ghimpi, s. m. I. 1. Fiecare dintre prelungirile tari și ascuțite care cresc pe tulpina, pe ramurile sau pe alte părți ale unor plante; spin1. ◊ Expr. A avea (sau a simți) un ghimpe la (sau în) inimă (sau în cuget) = a avea un necaz, o supărare sau o nemulțumire (nedestăinuită nimănui). A sta (sau a ședea ca) pe ghimpi = a nu mai avea răbdare, a fi extrem de nerăbdător. 2. Fiecare dintre țepii care acoperă corpul unor animale (în special corpul ariciului). II. 1. (Bot.; pop.) Scaiete. 2. Compus: ghimpe-pădureț = arbust totdeauna verde, cu ramurile lățite și terminate printr-un spin, cu flori mici, verzi și cu fructe în formă de boabe roșii (Ruscus aculeatus). III. (Art.) Numele a două dansuri populare românești; melodie după care se execută fiecare dintre aceste dansuri. – Cf. alb. gjëmp. DOOM
ghímpe-păduréț (arbust) s. m., pl. ghimpi-păduréți
ghimpoasa
GHIMPÓS, -OÁSĂ, ghimpoși, -oase, adj. 1. Cu ghimpi; țepos, spinos. 2. Fig. (Rar) Sarcastic, caustic, ironic. – Ghimpe + suf. -os. DOOM
ghimpós adj. m., pl. ghimpóși; f. ghimpoásă, pl. ghimpoáse
ghimpoase
GHIMPÓS, -OÁSĂ, ghimpoși, -oase, adj. 1. Cu ghimpi; țepos, spinos. 2. Fig. (Rar) Sarcastic, caustic, ironic. – Ghimpe + suf. -os. DOOM
ghimpós adj. m., pl. ghimpóși; f. ghimpoásă, pl. ghimpoáse
ghimpoasei
GHIMPÓS, -OÁSĂ, ghimpoși, -oase, adj. 1. Cu ghimpi; țepos, spinos. 2. Fig. (Rar) Sarcastic, caustic, ironic. – Ghimpe + suf. -os. DOOM
ghimpós adj. m., pl. ghimpóși; f. ghimpoásă, pl. ghimpoáse
ghimpoasele
GHIMPÓS, -OÁSĂ, ghimpoși, -oase, adj. 1. Cu ghimpi; țepos, spinos. 2. Fig. (Rar) Sarcastic, caustic, ironic. – Ghimpe + suf. -os. DOOM
ghimpós adj. m., pl. ghimpóși; f. ghimpoásă, pl. ghimpoáse
ghimpoaselor
GHIMPÓS, -OÁSĂ, ghimpoși, -oase, adj. 1. Cu ghimpi; țepos, spinos. 2. Fig. (Rar) Sarcastic, caustic, ironic. – Ghimpe + suf. -os. DOOM
ghimpós adj. m., pl. ghimpóși; f. ghimpoásă, pl. ghimpoáse
ghimpos
GHIMPÓS, -OÁSĂ, ghimpoși, -oase, adj. 1. Cu ghimpi; țepos, spinos. 2. Fig. (Rar) Sarcastic, caustic, ironic. – Ghimpe + suf. -os. DOOM
ghimpós adj. m., pl. ghimpóși; f. ghimpoásă, pl. ghimpoáse
ghimposul
GHIMPÓS, -OÁSĂ, ghimpoși, -oase, adj. 1. Cu ghimpi; țepos, spinos. 2. Fig. (Rar) Sarcastic, caustic, ironic. – Ghimpe + suf. -os. DOOM
ghimpós adj. m., pl. ghimpóși; f. ghimpoásă, pl. ghimpoáse
ghimposului
GHIMPÓS, -OÁSĂ, ghimpoși, -oase, adj. 1. Cu ghimpi; țepos, spinos. 2. Fig. (Rar) Sarcastic, caustic, ironic. – Ghimpe + suf. -os. DOOM
ghimpós adj. m., pl. ghimpóși; f. ghimpoásă, pl. ghimpoáse
ghimpoși
GHIMPÓS, -OÁSĂ, ghimpoși, -oase, adj. 1. Cu ghimpi; țepos, spinos. 2. Fig. (Rar) Sarcastic, caustic, ironic. – Ghimpe + suf. -os. DOOM
ghimpós adj. m., pl. ghimpóși; f. ghimpoásă, pl. ghimpoáse
ghimpoșii
GHIMPÓS, -OÁSĂ, ghimpoși, -oase, adj. 1. Cu ghimpi; țepos, spinos. 2. Fig. (Rar) Sarcastic, caustic, ironic. – Ghimpe + suf. -os. DOOM
ghimpós adj. m., pl. ghimpóși; f. ghimpoásă, pl. ghimpoáse
ghimpoșilor
GHIMPÓS, -OÁSĂ, ghimpoși, -oase, adj. 1. Cu ghimpi; țepos, spinos. 2. Fig. (Rar) Sarcastic, caustic, ironic. – Ghimpe + suf. -os. DOOM
ghimpós adj. m., pl. ghimpóși; f. ghimpoásă, pl. ghimpoáse
ghin
GHIN, ghinuri, s. n. 1. Daltă cu tăiș semicircular, folosită de dogari și rotari. 2. Cuțit cu lama curbată în formă de unghie, cu care se cioplește lemnul (în timpul sculptării lui). 3. Cazma îndoită pe amândouă laturile. – Et. nec. DOOM
ghin s. n., pl. ghínuri
ghinda
GHÍNDĂ, ghinde, s. f. 1. Fructul stejarului (sau al altor copaci înrudiți). 2. (La jocul de cărți) Treflă. – Lat. glans, -ndis. DOOM
ghíndă s. f., g.-d. art. ghíndei; pl. ghínde
ghindar
GHINDÁR, ghindari, s. m. (Bot.; reg.) Stejar. – Ghindă + suf. -ar. DOOM
ghindár (reg.) s. m., pl. ghindári
ghindari
GHINDÁR, ghindari, s. m. (Bot.; reg.) Stejar. – Ghindă + suf. -ar. DOOM
ghindár (reg.) s. m., pl. ghindári
ghindarii
GHINDÁR, ghindari, s. m. (Bot.; reg.) Stejar. – Ghindă + suf. -ar. DOOM
ghindár (reg.) s. m., pl. ghindári
ghindarilor
GHINDÁR, ghindari, s. m. (Bot.; reg.) Stejar. – Ghindă + suf. -ar. DOOM
ghindár (reg.) s. m., pl. ghindári
ghindarul
GHINDÁR, ghindari, s. m. (Bot.; reg.) Stejar. – Ghindă + suf. -ar. DOOM
ghindár (reg.) s. m., pl. ghindári
ghindarului
GHINDÁR, ghindari, s. m. (Bot.; reg.) Stejar. – Ghindă + suf. -ar. DOOM
ghindár (reg.) s. m., pl. ghindári
ghinde
GHÍNDĂ, ghinde, s. f. 1. Fructul stejarului (sau al altor copaci înrudiți). 2. (La jocul de cărți) Treflă. – Lat. glans, -ndis. DOOM
ghíndă s. f., g.-d. art. ghíndei; pl. ghínde
ghindei
GHÍNDĂ, ghinde, s. f. 1. Fructul stejarului (sau al altor copaci înrudiți). 2. (La jocul de cărți) Treflă. – Lat. glans, -ndis. DOOM
ghíndă s. f., g.-d. art. ghíndei; pl. ghínde
ghindele
GHÍNDĂ, ghinde, s. f. 1. Fructul stejarului (sau al altor copaci înrudiți). 2. (La jocul de cărți) Treflă. – Lat. glans, -ndis. DOOM
ghíndă s. f., g.-d. art. ghíndei; pl. ghínde
ghindelor
GHÍNDĂ, ghinde, s. f. 1. Fructul stejarului (sau al altor copaci înrudiți). 2. (La jocul de cărți) Treflă. – Lat. glans, -ndis. DOOM
ghíndă s. f., g.-d. art. ghíndei; pl. ghínde
ghindura
GHÍNDURĂ, ghinduri, s. f. (Pop.) Ganglion; umflătură mică (de natură patologică). – Lat. glandula. DOOM
ghíndură (pop.) s. f., g.-d. art. ghíndurii; pl. ghínduri
ghinduri
GHÍNDURĂ, ghinduri, s. f. (Pop.) Ganglion; umflătură mică (de natură patologică). – Lat. glandula. DOOM
ghíndură (pop.) s. f., g.-d. art. ghíndurii; pl. ghínduri
ghindurii
GHÍNDURĂ, ghinduri, s. f. (Pop.) Ganglion; umflătură mică (de natură patologică). – Lat. glandula. DOOM
ghíndură (pop.) s. f., g.-d. art. ghíndurii; pl. ghínduri
ghindurile
GHÍNDURĂ, ghinduri, s. f. (Pop.) Ganglion; umflătură mică (de natură patologică). – Lat. glandula. DOOM
ghíndură (pop.) s. f., g.-d. art. ghíndurii; pl. ghínduri
ghindurilor
GHÍNDURĂ, ghinduri, s. f. (Pop.) Ganglion; umflătură mică (de natură patologică). – Lat. glandula. DOOM
ghíndură (pop.) s. f., g.-d. art. ghíndurii; pl. ghínduri
ghinioane
GHINIÓN, ghinioane, s. n. Întâmplare, conjunctură nefavorabilă pentru cineva; nenoroc, neșansă. [Pr.: -ni-on] – Din fr. guignon. DOOM
ghinión (-ni-on) s. n., pl. ghinioáne
ghinioanele
GHINIÓN, ghinioane, s. n. Întâmplare, conjunctură nefavorabilă pentru cineva; nenoroc, neșansă. [Pr.: -ni-on] – Din fr. guignon. DOOM
ghinión (-ni-on) s. n., pl. ghinioáne
ghinioanelor
GHINIÓN, ghinioane, s. n. Întâmplare, conjunctură nefavorabilă pentru cineva; nenoroc, neșansă. [Pr.: -ni-on] – Din fr. guignon. DOOM
ghinión (-ni-on) s. n., pl. ghinioáne
ghinion
GHINIÓN, ghinioane, s. n. Întâmplare, conjunctură nefavorabilă pentru cineva; nenoroc, neșansă. [Pr.: -ni-on] – Din fr. guignon. DOOM
ghinión (-ni-on) s. n., pl. ghinioáne
ghinion
GHINIÓN s.n. Nenoroc, neșansă. [Pron. -ni-on, pl. -oane, -onuri. / < fr. guignon].
ghinionist
GHINIONÍST, -Ă, ghinioniști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană) care are ghinion, care este urmărită de ghinion. [Pr.: -ni-o-] – Ghinion + suf. -ist. DOOM
!ghinioníst (-ni-o-) adj. m., s. m., pl. ghinioníști; adj. f., s. f. ghinionístă, pl. ghinioníste
ghinionista
GHINIONÍST, -Ă, ghinioniști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană) care are ghinion, care este urmărită de ghinion. [Pr.: -ni-o-] – Ghinion + suf. -ist. DOOM
!ghinioníst (-ni-o-) adj. m., s. m., pl. ghinioníști; adj. f., s. f. ghinionístă, pl. ghinioníste
ghinioniste
GHINIONÍST, -Ă, ghinioniști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană) care are ghinion, care este urmărită de ghinion. [Pr.: -ni-o-] – Ghinion + suf. -ist. DOOM
!ghinioníst (-ni-o-) adj. m., s. m., pl. ghinioníști; adj. f., s. f. ghinionístă, pl. ghinioníste
ghinionistei
GHINIONÍST, -Ă, ghinioniști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană) care are ghinion, care este urmărită de ghinion. [Pr.: -ni-o-] – Ghinion + suf. -ist. DOOM
!ghinioníst (-ni-o-) adj. m., s. m., pl. ghinioníști; adj. f., s. f. ghinionístă, pl. ghinioníste
ghinionistele
GHINIONÍST, -Ă, ghinioniști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană) care are ghinion, care este urmărită de ghinion. [Pr.: -ni-o-] – Ghinion + suf. -ist. DOOM
!ghinioníst (-ni-o-) adj. m., s. m., pl. ghinioníști; adj. f., s. f. ghinionístă, pl. ghinioníste
ghinionistelor
GHINIONÍST, -Ă, ghinioniști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană) care are ghinion, care este urmărită de ghinion. [Pr.: -ni-o-] – Ghinion + suf. -ist. DOOM
!ghinioníst (-ni-o-) adj. m., s. m., pl. ghinioníști; adj. f., s. f. ghinionístă, pl. ghinioníste
ghinionistul
GHINIONÍST, -Ă, ghinioniști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană) care are ghinion, care este urmărită de ghinion. [Pr.: -ni-o-] – Ghinion + suf. -ist. DOOM
!ghinioníst (-ni-o-) adj. m., s. m., pl. ghinioníști; adj. f., s. f. ghinionístă, pl. ghinioníste
ghinionistului
GHINIONÍST, -Ă, ghinioniști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană) care are ghinion, care este urmărită de ghinion. [Pr.: -ni-o-] – Ghinion + suf. -ist. DOOM
!ghinioníst (-ni-o-) adj. m., s. m., pl. ghinioníști; adj. f., s. f. ghinionístă, pl. ghinioníste
ghinioniști
GHINIONÍST, -Ă, ghinioniști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană) care are ghinion, care este urmărită de ghinion. [Pr.: -ni-o-] – Ghinion + suf. -ist. DOOM
!ghinioníst (-ni-o-) adj. m., s. m., pl. ghinioníști; adj. f., s. f. ghinionístă, pl. ghinioníste
ghinioniștii
GHINIONÍST, -Ă, ghinioniști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană) care are ghinion, care este urmărită de ghinion. [Pr.: -ni-o-] – Ghinion + suf. -ist. DOOM
!ghinioníst (-ni-o-) adj. m., s. m., pl. ghinioníști; adj. f., s. f. ghinionístă, pl. ghinioníste
ghinioniștilor
GHINIONÍST, -Ă, ghinioniști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană) care are ghinion, care este urmărită de ghinion. [Pr.: -ni-o-] – Ghinion + suf. -ist. DOOM
!ghinioníst (-ni-o-) adj. m., s. m., pl. ghinioníști; adj. f., s. f. ghinionístă, pl. ghinioníste
ghinionul
GHINIÓN, ghinioane, s. n. Întâmplare, conjunctură nefavorabilă pentru cineva; nenoroc, neșansă. [Pr.: -ni-on] – Din fr. guignon. DOOM
ghinión (-ni-on) s. n., pl. ghinioáne
ghinionului
GHINIÓN, ghinioane, s. n. Întâmplare, conjunctură nefavorabilă pentru cineva; nenoroc, neșansă. [Pr.: -ni-on] – Din fr. guignon. DOOM
ghinión (-ni-on) s. n., pl. ghinioáne
ghint
GHINT, ghinturi, s. n. 1. Șanț în formă de spirală, făcut pe suprafața interioară a țevii unor arme de foc, pentru a imprima proiectilului o mișcare de rotație necesară menținerii stabilității acestuia pe o traiectorie dată. 2. Cui sau piron cu capătul lat și proeminent. – Din pol. gwint, ucr. gvint. DOOM
ghint s. n., pl. ghínturi
ghintui
GHINTUÍ, ghintuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prevedea cu ghinturi (1) țeava unei arme de foc, a executa ghinturi la o țeavă a unei arme de foc. 2. A fereca cu ghinturi (2) un buzdugan, o ghioagă etc. – Ghint + suf. -ui. DOOM
ghintuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghintuiésc, imperf. 3 sg. ghintuiá; conj. prez. 3 să ghintuiáscă
ghintuia
GHINTUÍ, ghintuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prevedea cu ghinturi (1) țeava unei arme de foc, a executa ghinturi la o țeavă a unei arme de foc. 2. A fereca cu ghinturi (2) un buzdugan, o ghioagă etc. – Ghint + suf. -ui. DOOM
ghintuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghintuiésc, imperf. 3 sg. ghintuiá; conj. prez. 3 să ghintuiáscă
ghintuiai
GHINTUÍ, ghintuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prevedea cu ghinturi (1) țeava unei arme de foc, a executa ghinturi la o țeavă a unei arme de foc. 2. A fereca cu ghinturi (2) un buzdugan, o ghioagă etc. – Ghint + suf. -ui. DOOM
ghintuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghintuiésc, imperf. 3 sg. ghintuiá; conj. prez. 3 să ghintuiáscă
ghintuiam
GHINTUÍ, ghintuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prevedea cu ghinturi (1) țeava unei arme de foc, a executa ghinturi la o țeavă a unei arme de foc. 2. A fereca cu ghinturi (2) un buzdugan, o ghioagă etc. – Ghint + suf. -ui. DOOM
ghintuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghintuiésc, imperf. 3 sg. ghintuiá; conj. prez. 3 să ghintuiáscă
ghintuiască
GHINTUÍ, ghintuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prevedea cu ghinturi (1) țeava unei arme de foc, a executa ghinturi la o țeavă a unei arme de foc. 2. A fereca cu ghinturi (2) un buzdugan, o ghioagă etc. – Ghint + suf. -ui. DOOM
ghintuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghintuiésc, imperf. 3 sg. ghintuiá; conj. prez. 3 să ghintuiáscă
ghintuiau
GHINTUÍ, ghintuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prevedea cu ghinturi (1) țeava unei arme de foc, a executa ghinturi la o țeavă a unei arme de foc. 2. A fereca cu ghinturi (2) un buzdugan, o ghioagă etc. – Ghint + suf. -ui. DOOM
ghintuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghintuiésc, imperf. 3 sg. ghintuiá; conj. prez. 3 să ghintuiáscă
ghintuiați
GHINTUÍ, ghintuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prevedea cu ghinturi (1) țeava unei arme de foc, a executa ghinturi la o țeavă a unei arme de foc. 2. A fereca cu ghinturi (2) un buzdugan, o ghioagă etc. – Ghint + suf. -ui. DOOM
ghintuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghintuiésc, imperf. 3 sg. ghintuiá; conj. prez. 3 să ghintuiáscă
ghintuiesc
GHINTUÍ, ghintuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prevedea cu ghinturi (1) țeava unei arme de foc, a executa ghinturi la o țeavă a unei arme de foc. 2. A fereca cu ghinturi (2) un buzdugan, o ghioagă etc. – Ghint + suf. -ui. DOOM
ghintuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghintuiésc, imperf. 3 sg. ghintuiá; conj. prez. 3 să ghintuiáscă
ghintuiește
GHINTUÍ, ghintuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prevedea cu ghinturi (1) țeava unei arme de foc, a executa ghinturi la o țeavă a unei arme de foc. 2. A fereca cu ghinturi (2) un buzdugan, o ghioagă etc. – Ghint + suf. -ui. DOOM
ghintuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghintuiésc, imperf. 3 sg. ghintuiá; conj. prez. 3 să ghintuiáscă
ghintuiești
GHINTUÍ, ghintuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prevedea cu ghinturi (1) țeava unei arme de foc, a executa ghinturi la o țeavă a unei arme de foc. 2. A fereca cu ghinturi (2) un buzdugan, o ghioagă etc. – Ghint + suf. -ui. DOOM
ghintuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghintuiésc, imperf. 3 sg. ghintuiá; conj. prez. 3 să ghintuiáscă
ghintuii
GHINTUÍ, ghintuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prevedea cu ghinturi (1) țeava unei arme de foc, a executa ghinturi la o țeavă a unei arme de foc. 2. A fereca cu ghinturi (2) un buzdugan, o ghioagă etc. – Ghint + suf. -ui. DOOM
ghintuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghintuiésc, imperf. 3 sg. ghintuiá; conj. prez. 3 să ghintuiáscă
ghintuim
GHINTUÍ, ghintuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prevedea cu ghinturi (1) țeava unei arme de foc, a executa ghinturi la o țeavă a unei arme de foc. 2. A fereca cu ghinturi (2) un buzdugan, o ghioagă etc. – Ghint + suf. -ui. DOOM
ghintuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghintuiésc, imperf. 3 sg. ghintuiá; conj. prez. 3 să ghintuiáscă
ghintuind
GHINTUÍ, ghintuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prevedea cu ghinturi (1) țeava unei arme de foc, a executa ghinturi la o țeavă a unei arme de foc. 2. A fereca cu ghinturi (2) un buzdugan, o ghioagă etc. – Ghint + suf. -ui. DOOM
ghintuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghintuiésc, imperf. 3 sg. ghintuiá; conj. prez. 3 să ghintuiáscă
ghintuire
GHINTUÍ, ghintuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prevedea cu ghinturi (1) țeava unei arme de foc, a executa ghinturi la o țeavă a unei arme de foc. 2. A fereca cu ghinturi (2) un buzdugan, o ghioagă etc. – Ghint + suf. -ui. DOOM
ghintuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghintuiésc, imperf. 3 sg. ghintuiá; conj. prez. 3 să ghintuiáscă
ghintuire
GHINTUÍRE, ghintuiri, s. f. Acțiunea de a ghintui și rezultatul ei. – V. ghintui. DOOM
ghintuíre s. f., g.-d. art. ghintuírii; pl. ghintuíri
ghintuirea
GHINTUÍRE, ghintuiri, s. f. Acțiunea de a ghintui și rezultatul ei. – V. ghintui. DOOM
ghintuíre s. f., g.-d. art. ghintuírii; pl. ghintuíri
ghintuiri
GHINTUÍRE, ghintuiri, s. f. Acțiunea de a ghintui și rezultatul ei. – V. ghintui. DOOM
ghintuíre s. f., g.-d. art. ghintuírii; pl. ghintuíri
ghintuirii
GHINTUÍRE, ghintuiri, s. f. Acțiunea de a ghintui și rezultatul ei. – V. ghintui. DOOM
ghintuíre s. f., g.-d. art. ghintuírii; pl. ghintuíri
ghintuirile
GHINTUÍRE, ghintuiri, s. f. Acțiunea de a ghintui și rezultatul ei. – V. ghintui. DOOM
ghintuíre s. f., g.-d. art. ghintuírii; pl. ghintuíri
ghintuirilor
GHINTUÍRE, ghintuiri, s. f. Acțiunea de a ghintui și rezultatul ei. – V. ghintui. DOOM
ghintuíre s. f., g.-d. art. ghintuírii; pl. ghintuíri
ghintuiră
GHINTUÍ, ghintuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prevedea cu ghinturi (1) țeava unei arme de foc, a executa ghinturi la o țeavă a unei arme de foc. 2. A fereca cu ghinturi (2) un buzdugan, o ghioagă etc. – Ghint + suf. -ui. DOOM
ghintuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghintuiésc, imperf. 3 sg. ghintuiá; conj. prez. 3 să ghintuiáscă
ghintuirăm
GHINTUÍ, ghintuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prevedea cu ghinturi (1) țeava unei arme de foc, a executa ghinturi la o țeavă a unei arme de foc. 2. A fereca cu ghinturi (2) un buzdugan, o ghioagă etc. – Ghint + suf. -ui. DOOM
ghintuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghintuiésc, imperf. 3 sg. ghintuiá; conj. prez. 3 să ghintuiáscă
ghintuirăți
GHINTUÍ, ghintuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prevedea cu ghinturi (1) țeava unei arme de foc, a executa ghinturi la o țeavă a unei arme de foc. 2. A fereca cu ghinturi (2) un buzdugan, o ghioagă etc. – Ghint + suf. -ui. DOOM
ghintuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghintuiésc, imperf. 3 sg. ghintuiá; conj. prez. 3 să ghintuiáscă
ghintuise
GHINTUÍ, ghintuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prevedea cu ghinturi (1) țeava unei arme de foc, a executa ghinturi la o țeavă a unei arme de foc. 2. A fereca cu ghinturi (2) un buzdugan, o ghioagă etc. – Ghint + suf. -ui. DOOM
ghintuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghintuiésc, imperf. 3 sg. ghintuiá; conj. prez. 3 să ghintuiáscă
ghintuisem
GHINTUÍ, ghintuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prevedea cu ghinturi (1) țeava unei arme de foc, a executa ghinturi la o țeavă a unei arme de foc. 2. A fereca cu ghinturi (2) un buzdugan, o ghioagă etc. – Ghint + suf. -ui. DOOM
ghintuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghintuiésc, imperf. 3 sg. ghintuiá; conj. prez. 3 să ghintuiáscă
ghintuiseră
GHINTUÍ, ghintuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prevedea cu ghinturi (1) țeava unei arme de foc, a executa ghinturi la o țeavă a unei arme de foc. 2. A fereca cu ghinturi (2) un buzdugan, o ghioagă etc. – Ghint + suf. -ui. DOOM
ghintuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghintuiésc, imperf. 3 sg. ghintuiá; conj. prez. 3 să ghintuiáscă
ghintuiserăm
GHINTUÍ, ghintuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prevedea cu ghinturi (1) țeava unei arme de foc, a executa ghinturi la o țeavă a unei arme de foc. 2. A fereca cu ghinturi (2) un buzdugan, o ghioagă etc. – Ghint + suf. -ui. DOOM
ghintuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghintuiésc, imperf. 3 sg. ghintuiá; conj. prez. 3 să ghintuiáscă
ghintuiserăți
GHINTUÍ, ghintuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prevedea cu ghinturi (1) țeava unei arme de foc, a executa ghinturi la o țeavă a unei arme de foc. 2. A fereca cu ghinturi (2) un buzdugan, o ghioagă etc. – Ghint + suf. -ui. DOOM
ghintuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghintuiésc, imperf. 3 sg. ghintuiá; conj. prez. 3 să ghintuiáscă
ghintuiseși
GHINTUÍ, ghintuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prevedea cu ghinturi (1) țeava unei arme de foc, a executa ghinturi la o țeavă a unei arme de foc. 2. A fereca cu ghinturi (2) un buzdugan, o ghioagă etc. – Ghint + suf. -ui. DOOM
ghintuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghintuiésc, imperf. 3 sg. ghintuiá; conj. prez. 3 să ghintuiáscă
ghintuiseți
GHINTUÍ, ghintuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prevedea cu ghinturi (1) țeava unei arme de foc, a executa ghinturi la o țeavă a unei arme de foc. 2. A fereca cu ghinturi (2) un buzdugan, o ghioagă etc. – Ghint + suf. -ui. DOOM
ghintuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghintuiésc, imperf. 3 sg. ghintuiá; conj. prez. 3 să ghintuiáscă
ghintuit
GHINTUÍ, ghintuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prevedea cu ghinturi (1) țeava unei arme de foc, a executa ghinturi la o țeavă a unei arme de foc. 2. A fereca cu ghinturi (2) un buzdugan, o ghioagă etc. – Ghint + suf. -ui. DOOM
ghintuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghintuiésc, imperf. 3 sg. ghintuiá; conj. prez. 3 să ghintuiáscă
ghintuit
GHINTUÍT2, -Ă, ghintuiți, -te, adj. Care are ghinturi, prevăzut cu ghinturi. – V. ghintui.
ghintuit
GHINTUÍT1, ghintuituri, s. n. Faptul de a ghintui. – V. ghintui. DOOM
ghintuít s. n., pl. ghintuíturi
ghintuita
GHINTUÍT2, -Ă, ghintuiți, -te, adj. Care are ghinturi, prevăzut cu ghinturi. – V. ghintui.
ghintuite
GHINTUÍT2, -Ă, ghintuiți, -te, adj. Care are ghinturi, prevăzut cu ghinturi. – V. ghintui.
ghintuitei
GHINTUÍT2, -Ă, ghintuiți, -te, adj. Care are ghinturi, prevăzut cu ghinturi. – V. ghintui.
ghintuitele
GHINTUÍT2, -Ă, ghintuiți, -te, adj. Care are ghinturi, prevăzut cu ghinturi. – V. ghintui.
ghintuitelor
GHINTUÍT2, -Ă, ghintuiți, -te, adj. Care are ghinturi, prevăzut cu ghinturi. – V. ghintui.
ghintuitul
GHINTUÍT2, -Ă, ghintuiți, -te, adj. Care are ghinturi, prevăzut cu ghinturi. – V. ghintui.
ghintuitul
GHINTUÍT1, ghintuituri, s. n. Faptul de a ghintui. – V. ghintui. DOOM
ghintuít s. n., pl. ghintuíturi
ghintuitului
GHINTUÍT2, -Ă, ghintuiți, -te, adj. Care are ghinturi, prevăzut cu ghinturi. – V. ghintui.
ghintuitului
GHINTUÍT1, ghintuituri, s. n. Faptul de a ghintui. – V. ghintui. DOOM
ghintuít s. n., pl. ghintuíturi
ghintuituri
GHINTUÍT1, ghintuituri, s. n. Faptul de a ghintui. – V. ghintui. DOOM
ghintuít s. n., pl. ghintuíturi
ghintuiturile
GHINTUÍT1, ghintuituri, s. n. Faptul de a ghintui. – V. ghintui. DOOM
ghintuít s. n., pl. ghintuíturi
ghintuiturilor
GHINTUÍT1, ghintuituri, s. n. Faptul de a ghintui. – V. ghintui. DOOM
ghintuít s. n., pl. ghintuíturi
ghintuiși
GHINTUÍ, ghintuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prevedea cu ghinturi (1) țeava unei arme de foc, a executa ghinturi la o țeavă a unei arme de foc. 2. A fereca cu ghinturi (2) un buzdugan, o ghioagă etc. – Ghint + suf. -ui. DOOM
ghintuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghintuiésc, imperf. 3 sg. ghintuiá; conj. prez. 3 să ghintuiáscă
ghintuiți
GHINTUÍ, ghintuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prevedea cu ghinturi (1) țeava unei arme de foc, a executa ghinturi la o țeavă a unei arme de foc. 2. A fereca cu ghinturi (2) un buzdugan, o ghioagă etc. – Ghint + suf. -ui. DOOM
ghintuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghintuiésc, imperf. 3 sg. ghintuiá; conj. prez. 3 să ghintuiáscă
ghintuiți
GHINTUÍT2, -Ă, ghintuiți, -te, adj. Care are ghinturi, prevăzut cu ghinturi. – V. ghintui.
ghintuiții
GHINTUÍT2, -Ă, ghintuiți, -te, adj. Care are ghinturi, prevăzut cu ghinturi. – V. ghintui.
ghintuiților
GHINTUÍT2, -Ă, ghintuiți, -te, adj. Care are ghinturi, prevăzut cu ghinturi. – V. ghintui.
ghintul
GHINT, ghinturi, s. n. 1. Șanț în formă de spirală, făcut pe suprafața interioară a țevii unor arme de foc, pentru a imprima proiectilului o mișcare de rotație necesară menținerii stabilității acestuia pe o traiectorie dată. 2. Cui sau piron cu capătul lat și proeminent. – Din pol. gwint, ucr. gvint. DOOM
ghint s. n., pl. ghínturi
ghintuleț
GHINTULÉȚ, ghintulețe, s. n. Diminutiv al lui ghint. – Ghint + suf. -uleț. DOOM
ghintuléț s. n., pl. ghintuléțe
ghintulețe
GHINTULÉȚ, ghintulețe, s. n. Diminutiv al lui ghint. – Ghint + suf. -uleț. DOOM
ghintuléț s. n., pl. ghintuléțe
ghintulețele
GHINTULÉȚ, ghintulețe, s. n. Diminutiv al lui ghint. – Ghint + suf. -uleț. DOOM
ghintuléț s. n., pl. ghintuléțe
ghintulețelor
GHINTULÉȚ, ghintulețe, s. n. Diminutiv al lui ghint. – Ghint + suf. -uleț. DOOM
ghintuléț s. n., pl. ghintuléțe
ghintulețul
GHINTULÉȚ, ghintulețe, s. n. Diminutiv al lui ghint. – Ghint + suf. -uleț. DOOM
ghintuléț s. n., pl. ghintuléțe
ghintulețului
GHINTULÉȚ, ghintulețe, s. n. Diminutiv al lui ghint. – Ghint + suf. -uleț. DOOM
ghintuléț s. n., pl. ghintuléțe
ghintului
GHINT, ghinturi, s. n. 1. Șanț în formă de spirală, făcut pe suprafața interioară a țevii unor arme de foc, pentru a imprima proiectilului o mișcare de rotație necesară menținerii stabilității acestuia pe o traiectorie dată. 2. Cui sau piron cu capătul lat și proeminent. – Din pol. gwint, ucr. gvint. DOOM
ghint s. n., pl. ghínturi
ghinturi
GHINT, ghinturi, s. n. 1. Șanț în formă de spirală, făcut pe suprafața interioară a țevii unor arme de foc, pentru a imprima proiectilului o mișcare de rotație necesară menținerii stabilității acestuia pe o traiectorie dată. 2. Cui sau piron cu capătul lat și proeminent. – Din pol. gwint, ucr. gvint. DOOM
ghint s. n., pl. ghínturi
ghinturile
GHINT, ghinturi, s. n. 1. Șanț în formă de spirală, făcut pe suprafața interioară a țevii unor arme de foc, pentru a imprima proiectilului o mișcare de rotație necesară menținerii stabilității acestuia pe o traiectorie dată. 2. Cui sau piron cu capătul lat și proeminent. – Din pol. gwint, ucr. gvint. DOOM
ghint s. n., pl. ghínturi
ghinturilor
GHINT, ghinturi, s. n. 1. Șanț în formă de spirală, făcut pe suprafața interioară a țevii unor arme de foc, pentru a imprima proiectilului o mișcare de rotație necesară menținerii stabilității acestuia pe o traiectorie dată. 2. Cui sau piron cu capătul lat și proeminent. – Din pol. gwint, ucr. gvint. DOOM
ghint s. n., pl. ghínturi
ghinul
GHIN, ghinuri, s. n. 1. Daltă cu tăiș semicircular, folosită de dogari și rotari. 2. Cuțit cu lama curbată în formă de unghie, cu care se cioplește lemnul (în timpul sculptării lui). 3. Cazma îndoită pe amândouă laturile. – Et. nec. DOOM
ghin s. n., pl. ghínuri
ghinului
GHIN, ghinuri, s. n. 1. Daltă cu tăiș semicircular, folosită de dogari și rotari. 2. Cuțit cu lama curbată în formă de unghie, cu care se cioplește lemnul (în timpul sculptării lui). 3. Cazma îndoită pe amândouă laturile. – Et. nec. DOOM
ghin s. n., pl. ghínuri
ghinuri
GHIN, ghinuri, s. n. 1. Daltă cu tăiș semicircular, folosită de dogari și rotari. 2. Cuțit cu lama curbată în formă de unghie, cu care se cioplește lemnul (în timpul sculptării lui). 3. Cazma îndoită pe amândouă laturile. – Et. nec. DOOM
ghin s. n., pl. ghínuri
ghinurile
GHIN, ghinuri, s. n. 1. Daltă cu tăiș semicircular, folosită de dogari și rotari. 2. Cuțit cu lama curbată în formă de unghie, cu care se cioplește lemnul (în timpul sculptării lui). 3. Cazma îndoită pe amândouă laturile. – Et. nec. DOOM
ghin s. n., pl. ghínuri
ghinurilor
GHIN, ghinuri, s. n. 1. Daltă cu tăiș semicircular, folosită de dogari și rotari. 2. Cuțit cu lama curbată în formă de unghie, cu care se cioplește lemnul (în timpul sculptării lui). 3. Cazma îndoită pe amândouă laturile. – Et. nec. DOOM
ghin s. n., pl. ghínuri
ghină
GHÍNĂ s.f. (Rar) Ghinion. [< fr. guigne].
ghinărar
GHINĂRÁR s. m. v. general1. DOOM
generál-maiór s. m., pl. generáli-maióri; abr. gen.-mr.
ghinț
GHINȚ, ghințuri, s. n. Unealtă de cizmărie cu ajutorul căreia se lărgește încălțămintea. – Et. nec. DOOM
ghinț s. n., pl. ghínțuri
ghințiană
GHINȚIÁNĂ s. f. v. gențiană. DOOM
gențiánă (-ți-a-) s. f., g.-d. art. gențiánei; pl. gențiáne
ghințul
GHINȚ, ghințuri, s. n. Unealtă de cizmărie cu ajutorul căreia se lărgește încălțămintea. – Et. nec. DOOM
ghinț s. n., pl. ghínțuri
ghințului
GHINȚ, ghințuri, s. n. Unealtă de cizmărie cu ajutorul căreia se lărgește încălțămintea. – Et. nec. DOOM
ghinț s. n., pl. ghínțuri
ghințura
GHÍNȚURĂ, ghințure, s. f. (Bot.; pop.) Gențiană. – Cf. gențiană. DOOM
ghínțură s. f., g.-d. art. ghínțurei; pl. ghínțure
ghințure
GHÍNȚURĂ, ghințure, s. f. (Bot.; pop.) Gențiană. – Cf. gențiană. DOOM
ghínțură s. f., g.-d. art. ghínțurei; pl. ghínțure
ghințurei
GHÍNȚURĂ, ghințure, s. f. (Bot.; pop.) Gențiană. – Cf. gențiană. DOOM
ghínțură s. f., g.-d. art. ghínțurei; pl. ghínțure
ghințurele
GHÍNȚURĂ, ghințure, s. f. (Bot.; pop.) Gențiană. – Cf. gențiană. DOOM
ghínțură s. f., g.-d. art. ghínțurei; pl. ghínțure
ghințurelor
GHÍNȚURĂ, ghințure, s. f. (Bot.; pop.) Gențiană. – Cf. gențiană. DOOM
ghínțură s. f., g.-d. art. ghínțurei; pl. ghínțure
ghințuri
GHINȚ, ghințuri, s. n. Unealtă de cizmărie cu ajutorul căreia se lărgește încălțămintea. – Et. nec. DOOM
ghinț s. n., pl. ghínțuri
ghințurile
GHINȚ, ghințuri, s. n. Unealtă de cizmărie cu ajutorul căreia se lărgește încălțămintea. – Et. nec. DOOM
ghinț s. n., pl. ghínțuri
ghințurilor
GHINȚ, ghințuri, s. n. Unealtă de cizmărie cu ajutorul căreia se lărgește încălțămintea. – Et. nec. DOOM
ghinț s. n., pl. ghínțuri
ghințură
ghínțură (ghínțuri), s. f. – Gențiană (Gentiana cruciata, punctata, excisa). – Var. (d)ințură. Din germ. Gentiana. – Din rum. provine rut. g’enzura (Miklosich, Wander., 15); ca și sb. lincura (Candrea, Elemente, 406).
ghioaga
GHIOÁGĂ, ghioage, s. f. 1. Armă veche de luptă, alcătuită dintr-un fel de ciomag (de lemn sau de fier) cu capătul bombat și ghintuit. ♦ P. gener. Ciomag, bâtă, măciucă. 2. Capătul bombat, de obicei ghintuit, al unei ghioage (1). – Et. nec. DOOM
ghioágă (ghioa-) s. f., g.-d. art. ghioágei; pl. ghioáge
ghioage
GHIOÁGĂ, ghioage, s. f. 1. Armă veche de luptă, alcătuită dintr-un fel de ciomag (de lemn sau de fier) cu capătul bombat și ghintuit. ♦ P. gener. Ciomag, bâtă, măciucă. 2. Capătul bombat, de obicei ghintuit, al unei ghioage (1). – Et. nec. DOOM
ghioágă (ghioa-) s. f., g.-d. art. ghioágei; pl. ghioáge
ghioagei
GHIOÁGĂ, ghioage, s. f. 1. Armă veche de luptă, alcătuită dintr-un fel de ciomag (de lemn sau de fier) cu capătul bombat și ghintuit. ♦ P. gener. Ciomag, bâtă, măciucă. 2. Capătul bombat, de obicei ghintuit, al unei ghioage (1). – Et. nec. DOOM
ghioágă (ghioa-) s. f., g.-d. art. ghioágei; pl. ghioáge
ghioagele
GHIOÁGĂ, ghioage, s. f. 1. Armă veche de luptă, alcătuită dintr-un fel de ciomag (de lemn sau de fier) cu capătul bombat și ghintuit. ♦ P. gener. Ciomag, bâtă, măciucă. 2. Capătul bombat, de obicei ghintuit, al unei ghioage (1). – Et. nec. DOOM
ghioágă (ghioa-) s. f., g.-d. art. ghioágei; pl. ghioáge
ghioagelor
GHIOÁGĂ, ghioage, s. f. 1. Armă veche de luptă, alcătuită dintr-un fel de ciomag (de lemn sau de fier) cu capătul bombat și ghintuit. ♦ P. gener. Ciomag, bâtă, măciucă. 2. Capătul bombat, de obicei ghintuit, al unei ghioage (1). – Et. nec. DOOM
ghioágă (ghioa-) s. f., g.-d. art. ghioágei; pl. ghioáge
ghiob
GHIOB, ghioburi, s. n. (Reg.) Putină (de brânză). – Cf. magh. döböny. DOOM
ghiob (reg.) s. n., pl. ghióburi
ghiobec
ghiobéc (-curi), s. n. (Munt.) Veșmînt larg. Tc. göbek „buric” (Bogrea, Dacor., I, 276).
ghiobul
GHIOB, ghioburi, s. n. (Reg.) Putină (de brânză). – Cf. magh. döböny. DOOM
ghiob (reg.) s. n., pl. ghióburi
ghiobuleț
GHIOBULÉȚ, ghiobulețe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui ghiob. – Ghiob + suf. -uleț. DOOM
ghiobuléț (reg.) s. n., pl. ghiobuléțe
ghiobulețe
GHIOBULÉȚ, ghiobulețe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui ghiob. – Ghiob + suf. -uleț. DOOM
ghiobuléț (reg.) s. n., pl. ghiobuléțe
ghiobulețele
GHIOBULÉȚ, ghiobulețe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui ghiob. – Ghiob + suf. -uleț. DOOM
ghiobuléț (reg.) s. n., pl. ghiobuléțe
ghiobulețelor
GHIOBULÉȚ, ghiobulețe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui ghiob. – Ghiob + suf. -uleț. DOOM
ghiobuléț (reg.) s. n., pl. ghiobuléțe
ghiobulețul
GHIOBULÉȚ, ghiobulețe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui ghiob. – Ghiob + suf. -uleț. DOOM
ghiobuléț (reg.) s. n., pl. ghiobuléțe
ghiobulețului
GHIOBULÉȚ, ghiobulețe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui ghiob. – Ghiob + suf. -uleț. DOOM
ghiobuléț (reg.) s. n., pl. ghiobuléțe
ghiobului
GHIOB, ghioburi, s. n. (Reg.) Putină (de brânză). – Cf. magh. döböny. DOOM
ghiob (reg.) s. n., pl. ghióburi
ghioburi
GHIOB, ghioburi, s. n. (Reg.) Putină (de brânză). – Cf. magh. döböny. DOOM
ghiob (reg.) s. n., pl. ghióburi
ghioburile
GHIOB, ghioburi, s. n. (Reg.) Putină (de brânză). – Cf. magh. döböny. DOOM
ghiob (reg.) s. n., pl. ghióburi
ghioburilor
GHIOB, ghioburi, s. n. (Reg.) Putină (de brânză). – Cf. magh. döböny. DOOM
ghiob (reg.) s. n., pl. ghióburi
ghioc
GHIÓC1, ghioci, s. m. (Bot.; reg.) Albăstrea. – Et. nec. DOOM
ghióc1 (albăstrea) s. m., pl. ghióci
ghioc
GHIÓC2, ghiocuri, s. n. Gen de melci cu cochilia mare, ovală, cu aspect de porțelan, care trăiesc în mările calde (Cypraea); p. restr. cochilia acestor melci, folosită ca ornament sau pentru preziceri asupra viitorului cuiva. ◊ Expr. A da cu ghiocul sau a căta (cuiva) în ghioc = a ghici (cuiva) cu ajutorul ghiocului. – Lat. *cloca (= cochlea). DOOM
ghióc2 (melc) s. n., pl. ghiócuri
ghiocear
GHIOCEÁR, ghioceari, s. m. (Reg.) Vizitiu al unui ghioci. – Ghioci + suf. -ar. DOOM
ghioceár (reg.) (ghio-cear) s. m., pl. ghioceári
ghioceari
GHIOCEÁR, ghioceari, s. m. (Reg.) Vizitiu al unui ghioci. – Ghioci + suf. -ar. DOOM
ghioceár (reg.) (ghio-cear) s. m., pl. ghioceári
ghiocearii
GHIOCEÁR, ghioceari, s. m. (Reg.) Vizitiu al unui ghioci. – Ghioci + suf. -ar. DOOM
ghioceár (reg.) (ghio-cear) s. m., pl. ghioceári
ghiocearilor
GHIOCEÁR, ghioceari, s. m. (Reg.) Vizitiu al unui ghioci. – Ghioci + suf. -ar. DOOM
ghioceár (reg.) (ghio-cear) s. m., pl. ghioceári
ghiocearul
GHIOCEÁR, ghioceari, s. m. (Reg.) Vizitiu al unui ghioci. – Ghioci + suf. -ar. DOOM
ghioceár (reg.) (ghio-cear) s. m., pl. ghioceári
ghiocearului
GHIOCEÁR, ghioceari, s. m. (Reg.) Vizitiu al unui ghioci. – Ghioci + suf. -ar. DOOM
ghioceár (reg.) (ghio-cear) s. m., pl. ghioceári
ghiocei
GHIOCÉL, ghiocei, s. m. Mică plantă erbacee perenă cu frunze liniare, cu o singură floare, albă, în formă de clopoțel, aplecată în jos, care înflorește primăvara foarte timpuriu; aișor (Galanthus nivalis). [Pr.: ghi-o-] – Cf. ghioc1. DOOM
ghiocél (ghi-o-) s. m., pl. ghiocéi, art. ghiocéii
ghioceii
GHIOCÉL, ghiocei, s. m. Mică plantă erbacee perenă cu frunze liniare, cu o singură floare, albă, în formă de clopoțel, aplecată în jos, care înflorește primăvara foarte timpuriu; aișor (Galanthus nivalis). [Pr.: ghi-o-] – Cf. ghioc1. DOOM
ghiocél (ghi-o-) s. m., pl. ghiocéi, art. ghiocéii
ghioceilor
GHIOCÉL, ghiocei, s. m. Mică plantă erbacee perenă cu frunze liniare, cu o singură floare, albă, în formă de clopoțel, aplecată în jos, care înflorește primăvara foarte timpuriu; aișor (Galanthus nivalis). [Pr.: ghi-o-] – Cf. ghioc1. DOOM
ghiocél (ghi-o-) s. m., pl. ghiocéi, art. ghiocéii
ghiocel
GHIOCÉL, ghiocei, s. m. Mică plantă erbacee perenă cu frunze liniare, cu o singură floare, albă, în formă de clopoțel, aplecată în jos, care înflorește primăvara foarte timpuriu; aișor (Galanthus nivalis). [Pr.: ghi-o-] – Cf. ghioc1. DOOM
ghiocél (ghi-o-) s. m., pl. ghiocéi, art. ghiocéii
ghiocelul
GHIOCÉL, ghiocei, s. m. Mică plantă erbacee perenă cu frunze liniare, cu o singură floare, albă, în formă de clopoțel, aplecată în jos, care înflorește primăvara foarte timpuriu; aișor (Galanthus nivalis). [Pr.: ghi-o-] – Cf. ghioc1. DOOM
ghiocél (ghi-o-) s. m., pl. ghiocéi, art. ghiocéii
ghiocelului
GHIOCÉL, ghiocei, s. m. Mică plantă erbacee perenă cu frunze liniare, cu o singură floare, albă, în formă de clopoțel, aplecată în jos, care înflorește primăvara foarte timpuriu; aișor (Galanthus nivalis). [Pr.: ghi-o-] – Cf. ghioc1. DOOM
ghiocél (ghi-o-) s. m., pl. ghiocéi, art. ghiocéii
ghioci
GHIÓC1, ghioci, s. m. (Bot.; reg.) Albăstrea. – Et. nec. DOOM
ghióc1 (albăstrea) s. m., pl. ghióci
ghioci
GHIÓCI, ghiociuri, s. n. Căruță astfel construită încât să poată fi lungită la nevoie. – Din tc. göç „mutare, emigrare”. DOOM
ghioci (căruță) s. n., pl. ghióciuri
ghiocii
GHIÓC1, ghioci, s. m. (Bot.; reg.) Albăstrea. – Et. nec. DOOM
ghióc1 (albăstrea) s. m., pl. ghióci
ghiocilor
GHIÓC1, ghioci, s. m. (Bot.; reg.) Albăstrea. – Et. nec. DOOM
ghióc1 (albăstrea) s. m., pl. ghióci
ghiociul
GHIÓCI, ghiociuri, s. n. Căruță astfel construită încât să poată fi lungită la nevoie. – Din tc. göç „mutare, emigrare”. DOOM
ghioci (căruță) s. n., pl. ghióciuri
ghiociului
GHIÓCI, ghiociuri, s. n. Căruță astfel construită încât să poată fi lungită la nevoie. – Din tc. göç „mutare, emigrare”. DOOM
ghioci (căruță) s. n., pl. ghióciuri
ghiociuri
GHIÓCI, ghiociuri, s. n. Căruță astfel construită încât să poată fi lungită la nevoie. – Din tc. göç „mutare, emigrare”. DOOM
ghioci (căruță) s. n., pl. ghióciuri
ghiociurile
GHIÓCI, ghiociuri, s. n. Căruță astfel construită încât să poată fi lungită la nevoie. – Din tc. göç „mutare, emigrare”. DOOM
ghioci (căruță) s. n., pl. ghióciuri
ghiociurilor
GHIÓCI, ghiociuri, s. n. Căruță astfel construită încât să poată fi lungită la nevoie. – Din tc. göç „mutare, emigrare”. DOOM
ghioci (căruță) s. n., pl. ghióciuri
ghiocul
GHIÓC1, ghioci, s. m. (Bot.; reg.) Albăstrea. – Et. nec. DOOM
ghióc1 (albăstrea) s. m., pl. ghióci
ghiocul
GHIÓC2, ghiocuri, s. n. Gen de melci cu cochilia mare, ovală, cu aspect de porțelan, care trăiesc în mările calde (Cypraea); p. restr. cochilia acestor melci, folosită ca ornament sau pentru preziceri asupra viitorului cuiva. ◊ Expr. A da cu ghiocul sau a căta (cuiva) în ghioc = a ghici (cuiva) cu ajutorul ghiocului. – Lat. *cloca (= cochlea). DOOM
ghióc2 (melc) s. n., pl. ghiócuri
ghiocului
GHIÓC1, ghioci, s. m. (Bot.; reg.) Albăstrea. – Et. nec. DOOM
ghióc1 (albăstrea) s. m., pl. ghióci
ghiocului
GHIÓC2, ghiocuri, s. n. Gen de melci cu cochilia mare, ovală, cu aspect de porțelan, care trăiesc în mările calde (Cypraea); p. restr. cochilia acestor melci, folosită ca ornament sau pentru preziceri asupra viitorului cuiva. ◊ Expr. A da cu ghiocul sau a căta (cuiva) în ghioc = a ghici (cuiva) cu ajutorul ghiocului. – Lat. *cloca (= cochlea). DOOM
ghióc2 (melc) s. n., pl. ghiócuri
ghiocuri
GHIÓC2, ghiocuri, s. n. Gen de melci cu cochilia mare, ovală, cu aspect de porțelan, care trăiesc în mările calde (Cypraea); p. restr. cochilia acestor melci, folosită ca ornament sau pentru preziceri asupra viitorului cuiva. ◊ Expr. A da cu ghiocul sau a căta (cuiva) în ghioc = a ghici (cuiva) cu ajutorul ghiocului. – Lat. *cloca (= cochlea). DOOM
ghióc2 (melc) s. n., pl. ghiócuri
ghiocurile
GHIÓC2, ghiocuri, s. n. Gen de melci cu cochilia mare, ovală, cu aspect de porțelan, care trăiesc în mările calde (Cypraea); p. restr. cochilia acestor melci, folosită ca ornament sau pentru preziceri asupra viitorului cuiva. ◊ Expr. A da cu ghiocul sau a căta (cuiva) în ghioc = a ghici (cuiva) cu ajutorul ghiocului. – Lat. *cloca (= cochlea). DOOM
ghióc2 (melc) s. n., pl. ghiócuri
ghiocurilor
GHIÓC2, ghiocuri, s. n. Gen de melci cu cochilia mare, ovală, cu aspect de porțelan, care trăiesc în mările calde (Cypraea); p. restr. cochilia acestor melci, folosită ca ornament sau pentru preziceri asupra viitorului cuiva. ◊ Expr. A da cu ghiocul sau a căta (cuiva) în ghioc = a ghici (cuiva) cu ajutorul ghiocului. – Lat. *cloca (= cochlea). DOOM
ghióc2 (melc) s. n., pl. ghiócuri
ghiogar
GHIOGÁR, ghiogari, s. m. Om care mînă vitele (cu o ghioagă). Niște ghiogari slăbănogi... izbeau în spinări, între țepușile coarnelor. CAMILAR, N. II 43. – Pronunțat: ghio-gar. DOOM
ghiogár (rar) (ghio-) s. m., pl. ghiogári
ghiogari
GHIOGÁR, ghiogari, s. m. Om care mînă vitele (cu o ghioagă). Niște ghiogari slăbănogi... izbeau în spinări, între țepușile coarnelor. CAMILAR, N. II 43. – Pronunțat: ghio-gar. DOOM
ghiogár (rar) (ghio-) s. m., pl. ghiogári
ghiogarii
GHIOGÁR, ghiogari, s. m. Om care mînă vitele (cu o ghioagă). Niște ghiogari slăbănogi... izbeau în spinări, între țepușile coarnelor. CAMILAR, N. II 43. – Pronunțat: ghio-gar. DOOM
ghiogár (rar) (ghio-) s. m., pl. ghiogári
ghiogarilor
GHIOGÁR, ghiogari, s. m. Om care mînă vitele (cu o ghioagă). Niște ghiogari slăbănogi... izbeau în spinări, între țepușile coarnelor. CAMILAR, N. II 43. – Pronunțat: ghio-gar. DOOM
ghiogár (rar) (ghio-) s. m., pl. ghiogári
ghiogarul
GHIOGÁR, ghiogari, s. m. Om care mînă vitele (cu o ghioagă). Niște ghiogari slăbănogi... izbeau în spinări, între țepușile coarnelor. CAMILAR, N. II 43. – Pronunțat: ghio-gar. DOOM
ghiogár (rar) (ghio-) s. m., pl. ghiogári
ghiogarului
GHIOGÁR, ghiogari, s. m. Om care mînă vitele (cu o ghioagă). Niște ghiogari slăbănogi... izbeau în spinări, între țepușile coarnelor. CAMILAR, N. II 43. – Pronunțat: ghio-gar. DOOM
ghiogár (rar) (ghio-) s. m., pl. ghiogári
ghiojghioare
GHIOJGHIOÁRE adv. v. ghiojgorea.
ghiojgorea
GHIOJGOREÁ adv. (Turcism învechit) Văzînd cu ochii, pe față, aievea. Ș-ați crezut voi că vi s-or trece coțcăriile așa ghiojgorea, ca-n satul lui Cremine ? ALECSANDRI, T. 1469. – Pronunțat: ghioj-. -Variantă: ghiojghioáre (ALECSANDRI, T. 41) adv.
ghiol
GHIOL, ghioluri, s. n. Lac sau baltă (mare) cu fundul plin de mâl. – Din tc. göl. DOOM
ghiol s. n., pl. ghióluri
ghiolbană
GHIOLBÁNĂ, ghiolbane, s. f. (Reg.) Nume dat unei femei frumoase căreia îi place să cocheteze. [Pr.: ghiol-].
ghiolcăi
ghiolcăí (-ăésc, -ít), vb. – Despre mațe, a produce un zgomot. Creație expresivă, cf. ghiorăi, chiorăi. – Der. ghioalcă (var. ghiolcură), adv. (plin-ochi); ghiorcă, s. f. (Bucov., vîltoare). Probabil aparține aceleiași rădăcini expresive ghilan, s. m. (Mold., vlăjgan), cf. ghiorlan, golan (după Löwe 12 și Scriban, ar fi cuvînt identic lui bălan).
ghiolcăire
ghiolcăí (-ăésc, -ít), vb. – Despre mațe, a produce un zgomot. Creație expresivă, cf. ghiorăi, chiorăi. – Der. ghioalcă (var. ghiolcură), adv. (plin-ochi); ghiorcă, s. f. (Bucov., vîltoare). Probabil aparține aceleiași rădăcini expresive ghilan, s. m. (Mold., vlăjgan), cf. ghiorlan, golan (după Löwe 12 și Scriban, ar fi cuvînt identic lui bălan).
ghiold
GHIOLD, ghiolduri, s. n. (Reg.) Ghiont. – Probabil contaminare între ghiont și bold. DOOM
ghiold (reg.) s. n., pl. ghiólduri
ghioldul
GHIOLD, ghiolduri, s. n. (Reg.) Ghiont. – Probabil contaminare între ghiont și bold. DOOM
ghiold (reg.) s. n., pl. ghiólduri
ghioldului
GHIOLD, ghiolduri, s. n. (Reg.) Ghiont. – Probabil contaminare între ghiont și bold. DOOM
ghiold (reg.) s. n., pl. ghiólduri
ghiolduri
GHIOLD, ghiolduri, s. n. (Reg.) Ghiont. – Probabil contaminare între ghiont și bold. DOOM
ghiold (reg.) s. n., pl. ghiólduri
ghioldurile
GHIOLD, ghiolduri, s. n. (Reg.) Ghiont. – Probabil contaminare între ghiont și bold. DOOM
ghiold (reg.) s. n., pl. ghiólduri
ghioldurilor
GHIOLD, ghiolduri, s. n. (Reg.) Ghiont. – Probabil contaminare între ghiont și bold. DOOM
ghiold (reg.) s. n., pl. ghiólduri
ghiolul
GHIOL, ghioluri, s. n. Lac sau baltă (mare) cu fundul plin de mâl. – Din tc. göl. DOOM
ghiol s. n., pl. ghióluri
ghiolului
GHIOL, ghioluri, s. n. Lac sau baltă (mare) cu fundul plin de mâl. – Din tc. göl. DOOM
ghiol s. n., pl. ghióluri
ghioluri
GHIOL, ghioluri, s. n. Lac sau baltă (mare) cu fundul plin de mâl. – Din tc. göl. DOOM
ghiol s. n., pl. ghióluri
ghiolurile
GHIOL, ghioluri, s. n. Lac sau baltă (mare) cu fundul plin de mâl. – Din tc. göl. DOOM
ghiol s. n., pl. ghióluri
ghiolurilor
GHIOL, ghioluri, s. n. Lac sau baltă (mare) cu fundul plin de mâl. – Din tc. göl. DOOM
ghiol s. n., pl. ghióluri
ghiomotoc
GHIOMOTÓC s. n. v. ghemotoc.
ghionder
GHIONDÉR, ghiondere, s. n. Prăjină care servește pentru a pune în mișcare o ambarcațiune mică, împingând cu ea în fundul apelor puțin adânci, sau cu care se mână peștele spre plasă, cu care se construiesc gardurile pentru prinderea peștelui etc. – Din tc. gönder. DOOM
ghiondér (ghion-) s. n., pl. ghiondére
ghiondere
GHIONDÉR, ghiondere, s. n. Prăjină care servește pentru a pune în mișcare o ambarcațiune mică, împingând cu ea în fundul apelor puțin adânci, sau cu care se mână peștele spre plasă, cu care se construiesc gardurile pentru prinderea peștelui etc. – Din tc. gönder. DOOM
ghiondér (ghion-) s. n., pl. ghiondére
ghionderele
GHIONDÉR, ghiondere, s. n. Prăjină care servește pentru a pune în mișcare o ambarcațiune mică, împingând cu ea în fundul apelor puțin adânci, sau cu care se mână peștele spre plasă, cu care se construiesc gardurile pentru prinderea peștelui etc. – Din tc. gönder. DOOM
ghiondér (ghion-) s. n., pl. ghiondére
ghionderelor
GHIONDÉR, ghiondere, s. n. Prăjină care servește pentru a pune în mișcare o ambarcațiune mică, împingând cu ea în fundul apelor puțin adânci, sau cu care se mână peștele spre plasă, cu care se construiesc gardurile pentru prinderea peștelui etc. – Din tc. gönder. DOOM
ghiondér (ghion-) s. n., pl. ghiondére
ghionderul
GHIONDÉR, ghiondere, s. n. Prăjină care servește pentru a pune în mișcare o ambarcațiune mică, împingând cu ea în fundul apelor puțin adânci, sau cu care se mână peștele spre plasă, cu care se construiesc gardurile pentru prinderea peștelui etc. – Din tc. gönder. DOOM
ghiondér (ghion-) s. n., pl. ghiondére
ghionderului
GHIONDÉR, ghiondere, s. n. Prăjină care servește pentru a pune în mișcare o ambarcațiune mică, împingând cu ea în fundul apelor puțin adânci, sau cu care se mână peștele spre plasă, cu care se construiesc gardurile pentru prinderea peștelui etc. – Din tc. gönder. DOOM
ghiondér (ghion-) s. n., pl. ghiondére
ghionghionele
ghionghionéle s. f. pl. – Fasoane, mofturi. tc. güna-gün „de orice fel” (DAR). Sec. XIX, înv. – Der. ghionghioni, vb. refl. (a se fandosi, a face nazuri).
ghionoaia
GHIONOÁIE, ghionoaie, s. f. (Ornit.; pop.). Ciocănitoare. [Pr.: ghi-o-. – Pl. și: ghionoi. – Var.: gheonoáie, gheunoáie s. f.] – Cf. alb. gjon „cucuvea”. DOOM
!ghionoáie (ciocănitoare) (ghi-o-) s. f., art. ghionoáia, g.-d. art. ghionoáiei; pl. ghionoáie
ghionoaie
GHIONOÁIE, ghionoaie, s. f. (Ornit.; pop.). Ciocănitoare. [Pr.: ghi-o-. – Pl. și: ghionoi. – Var.: gheonoáie, gheunoáie s. f.] – Cf. alb. gjon „cucuvea”. DOOM
!ghionoáie (ciocănitoare) (ghi-o-) s. f., art. ghionoáia, g.-d. art. ghionoáiei; pl. ghionoáie
ghionoaie
GHIONÓI, ghionoaie, s. n. Târnăcop a cărui parte metalică este ascuțită la unul dintre capete și în formă de ciocan la celălalt capăt. [Pr.: ghi-o-] – Et. nec. DOOM
ghionói (târnăcop) (ghi-o-) s. n., pl. ghionoáie
ghionoaiele
GHIONÓI, ghionoaie, s. n. Târnăcop a cărui parte metalică este ascuțită la unul dintre capete și în formă de ciocan la celălalt capăt. [Pr.: ghi-o-] – Et. nec. DOOM
ghionói (târnăcop) (ghi-o-) s. n., pl. ghionoáie
ghionoaielor
GHIONÓI, ghionoaie, s. n. Târnăcop a cărui parte metalică este ascuțită la unul dintre capete și în formă de ciocan la celălalt capăt. [Pr.: ghi-o-] – Et. nec. DOOM
ghionói (târnăcop) (ghi-o-) s. n., pl. ghionoáie
ghionoi
GHIONOÁIE, ghionoaie, s. f. (Ornit.; pop.). Ciocănitoare. [Pr.: ghi-o-. – Pl. și: ghionoi. – Var.: gheonoáie, gheunoáie s. f.] – Cf. alb. gjon „cucuvea”. DOOM
!ghionoáie (ciocănitoare) (ghi-o-) s. f., art. ghionoáia, g.-d. art. ghionoáiei; pl. ghionoáie
ghionoi
GHIONÓI, ghionoaie, s. n. Târnăcop a cărui parte metalică este ascuțită la unul dintre capete și în formă de ciocan la celălalt capăt. [Pr.: ghi-o-] – Et. nec. DOOM
ghionói (târnăcop) (ghi-o-) s. n., pl. ghionoáie
ghionoii
GHIONOÁIE, ghionoaie, s. f. (Ornit.; pop.). Ciocănitoare. [Pr.: ghi-o-. – Pl. și: ghionoi. – Var.: gheonoáie, gheunoáie s. f.] – Cf. alb. gjon „cucuvea”. DOOM
!ghionoáie (ciocănitoare) (ghi-o-) s. f., art. ghionoáia, g.-d. art. ghionoáiei; pl. ghionoáie
ghionoile
GHIONOÁIE, ghionoaie, s. f. (Ornit.; pop.). Ciocănitoare. [Pr.: ghi-o-. – Pl. și: ghionoi. – Var.: gheonoáie, gheunoáie s. f.] – Cf. alb. gjon „cucuvea”. DOOM
!ghionoáie (ciocănitoare) (ghi-o-) s. f., art. ghionoáia, g.-d. art. ghionoáiei; pl. ghionoáie
ghionoilor
GHIONOÁIE, ghionoaie, s. f. (Ornit.; pop.). Ciocănitoare. [Pr.: ghi-o-. – Pl. și: ghionoi. – Var.: gheonoáie, gheunoáie s. f.] – Cf. alb. gjon „cucuvea”. DOOM
!ghionoáie (ciocănitoare) (ghi-o-) s. f., art. ghionoáia, g.-d. art. ghionoáiei; pl. ghionoáie
ghionoiul
GHIONÓI, ghionoaie, s. n. Târnăcop a cărui parte metalică este ascuțită la unul dintre capete și în formă de ciocan la celălalt capăt. [Pr.: ghi-o-] – Et. nec. DOOM
ghionói (târnăcop) (ghi-o-) s. n., pl. ghionoáie
ghionoiului
GHIONÓI, ghionoaie, s. n. Târnăcop a cărui parte metalică este ascuțită la unul dintre capete și în formă de ciocan la celălalt capăt. [Pr.: ghi-o-] – Et. nec. DOOM
ghionói (târnăcop) (ghi-o-) s. n., pl. ghionoáie
ghiont
GHIONT, ghionți, s. m. Lovitură dată cuiva cu pumnul sau cu cotul (pentru a-l îmbrânci, a-i atrage atenția etc.); ghiold, brânci2. [Pl. și: (n.) ghionturi] – Et. nec. DOOM
ghiont s. m./s. n., pl. ghionți/ghiónturi
ghiontea
GHIONTÍ, ghiontesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (-și) da ghionți; a (se) îmbrânci. – Din ghiont. DOOM
ghiontí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiontésc, imperf. 3 sg. ghionteá; conj. prez. 3 să ghionteáscă
ghionteai
GHIONTÍ, ghiontesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (-și) da ghionți; a (se) îmbrânci. – Din ghiont. DOOM
ghiontí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiontésc, imperf. 3 sg. ghionteá; conj. prez. 3 să ghionteáscă
ghionteam
GHIONTÍ, ghiontesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (-și) da ghionți; a (se) îmbrânci. – Din ghiont. DOOM
ghiontí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiontésc, imperf. 3 sg. ghionteá; conj. prez. 3 să ghionteáscă
ghiontească
GHIONTÍ, ghiontesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (-și) da ghionți; a (se) îmbrânci. – Din ghiont. DOOM
ghiontí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiontésc, imperf. 3 sg. ghionteá; conj. prez. 3 să ghionteáscă
ghionteau
GHIONTÍ, ghiontesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (-și) da ghionți; a (se) îmbrânci. – Din ghiont. DOOM
ghiontí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiontésc, imperf. 3 sg. ghionteá; conj. prez. 3 să ghionteáscă
ghionteați
GHIONTÍ, ghiontesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (-și) da ghionți; a (se) îmbrânci. – Din ghiont. DOOM
ghiontí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiontésc, imperf. 3 sg. ghionteá; conj. prez. 3 să ghionteáscă
ghiontesc
GHIONTÍ, ghiontesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (-și) da ghionți; a (se) îmbrânci. – Din ghiont. DOOM
ghiontí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiontésc, imperf. 3 sg. ghionteá; conj. prez. 3 să ghionteáscă
ghiontește
GHIONTÍ, ghiontesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (-și) da ghionți; a (se) îmbrânci. – Din ghiont. DOOM
ghiontí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiontésc, imperf. 3 sg. ghionteá; conj. prez. 3 să ghionteáscă
ghiontești
GHIONTÍ, ghiontesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (-și) da ghionți; a (se) îmbrânci. – Din ghiont. DOOM
ghiontí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiontésc, imperf. 3 sg. ghionteá; conj. prez. 3 să ghionteáscă
ghionti
GHIONTÍ, ghiontesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (-și) da ghionți; a (se) îmbrânci. – Din ghiont. DOOM
ghiontí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiontésc, imperf. 3 sg. ghionteá; conj. prez. 3 să ghionteáscă
ghiontii
GHIONTÍ, ghiontesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (-și) da ghionți; a (se) îmbrânci. – Din ghiont. DOOM
ghiontí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiontésc, imperf. 3 sg. ghionteá; conj. prez. 3 să ghionteáscă
ghiontim
GHIONTÍ, ghiontesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (-și) da ghionți; a (se) îmbrânci. – Din ghiont. DOOM
ghiontí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiontésc, imperf. 3 sg. ghionteá; conj. prez. 3 să ghionteáscă
ghiontind
GHIONTÍ, ghiontesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (-și) da ghionți; a (se) îmbrânci. – Din ghiont. DOOM
ghiontí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiontésc, imperf. 3 sg. ghionteá; conj. prez. 3 să ghionteáscă
ghiontire
GHIONTÍ, ghiontesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (-și) da ghionți; a (se) îmbrânci. – Din ghiont. DOOM
ghiontí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiontésc, imperf. 3 sg. ghionteá; conj. prez. 3 să ghionteáscă
ghiontire
GHIONTÍRE, ghiontiri, s. f. Acțiunea de a (se) ghionti și rezultatul ei. – V. ghionti. DOOM
ghiontíre s. f., g.-d. art. ghiontírii; pl. ghiontíri
ghiontirea
GHIONTÍRE, ghiontiri, s. f. Acțiunea de a (se) ghionti și rezultatul ei. – V. ghionti. DOOM
ghiontíre s. f., g.-d. art. ghiontírii; pl. ghiontíri
ghiontiri
GHIONTÍRE, ghiontiri, s. f. Acțiunea de a (se) ghionti și rezultatul ei. – V. ghionti. DOOM
ghiontíre s. f., g.-d. art. ghiontírii; pl. ghiontíri
ghiontirii
GHIONTÍRE, ghiontiri, s. f. Acțiunea de a (se) ghionti și rezultatul ei. – V. ghionti. DOOM
ghiontíre s. f., g.-d. art. ghiontírii; pl. ghiontíri
ghiontirile
GHIONTÍRE, ghiontiri, s. f. Acțiunea de a (se) ghionti și rezultatul ei. – V. ghionti. DOOM
ghiontíre s. f., g.-d. art. ghiontírii; pl. ghiontíri
ghiontirilor
GHIONTÍRE, ghiontiri, s. f. Acțiunea de a (se) ghionti și rezultatul ei. – V. ghionti. DOOM
ghiontíre s. f., g.-d. art. ghiontírii; pl. ghiontíri
ghiontiră
GHIONTÍ, ghiontesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (-și) da ghionți; a (se) îmbrânci. – Din ghiont. DOOM
ghiontí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiontésc, imperf. 3 sg. ghionteá; conj. prez. 3 să ghionteáscă
ghiontirăm
GHIONTÍ, ghiontesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (-și) da ghionți; a (se) îmbrânci. – Din ghiont. DOOM
ghiontí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiontésc, imperf. 3 sg. ghionteá; conj. prez. 3 să ghionteáscă
ghiontirăți
GHIONTÍ, ghiontesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (-și) da ghionți; a (se) îmbrânci. – Din ghiont. DOOM
ghiontí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiontésc, imperf. 3 sg. ghionteá; conj. prez. 3 să ghionteáscă
ghiontise
GHIONTÍ, ghiontesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (-și) da ghionți; a (se) îmbrânci. – Din ghiont. DOOM
ghiontí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiontésc, imperf. 3 sg. ghionteá; conj. prez. 3 să ghionteáscă
ghiontisem
GHIONTÍ, ghiontesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (-și) da ghionți; a (se) îmbrânci. – Din ghiont. DOOM
ghiontí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiontésc, imperf. 3 sg. ghionteá; conj. prez. 3 să ghionteáscă
ghiontiseră
GHIONTÍ, ghiontesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (-și) da ghionți; a (se) îmbrânci. – Din ghiont. DOOM
ghiontí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiontésc, imperf. 3 sg. ghionteá; conj. prez. 3 să ghionteáscă
ghiontiserăm
GHIONTÍ, ghiontesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (-și) da ghionți; a (se) îmbrânci. – Din ghiont. DOOM
ghiontí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiontésc, imperf. 3 sg. ghionteá; conj. prez. 3 să ghionteáscă
ghiontiserăți
GHIONTÍ, ghiontesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (-și) da ghionți; a (se) îmbrânci. – Din ghiont. DOOM
ghiontí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiontésc, imperf. 3 sg. ghionteá; conj. prez. 3 să ghionteáscă
ghiontiseși
GHIONTÍ, ghiontesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (-și) da ghionți; a (se) îmbrânci. – Din ghiont. DOOM
ghiontí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiontésc, imperf. 3 sg. ghionteá; conj. prez. 3 să ghionteáscă
ghiontiseți
GHIONTÍ, ghiontesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (-și) da ghionți; a (se) îmbrânci. – Din ghiont. DOOM
ghiontí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiontésc, imperf. 3 sg. ghionteá; conj. prez. 3 să ghionteáscă
ghiontit
GHIONTÍ, ghiontesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (-și) da ghionți; a (se) îmbrânci. – Din ghiont. DOOM
ghiontí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiontésc, imperf. 3 sg. ghionteá; conj. prez. 3 să ghionteáscă
ghiontit
GHIONTÍT, -Ă, ghiontiți, -te, adj. Lovit cu pumnul, îmbrîncit. ◊ (Substantivat) Zicerea «pardon», talisman care închide gura ghiontiților. NEGRUZZI, S. I 38.
ghiontit
GHIONTÍT, ghiontituri, s. n. Faptul de a (se) ghionti. – V. ghionti. DOOM
ghiontít s. n., pl. ghiontíturi
ghiontita
GHIONTÍT, -Ă, ghiontiți, -te, adj. Lovit cu pumnul, îmbrîncit. ◊ (Substantivat) Zicerea «pardon», talisman care închide gura ghiontiților. NEGRUZZI, S. I 38.
ghiontite
GHIONTÍT, -Ă, ghiontiți, -te, adj. Lovit cu pumnul, îmbrîncit. ◊ (Substantivat) Zicerea «pardon», talisman care închide gura ghiontiților. NEGRUZZI, S. I 38.
ghiontitei
GHIONTÍT, -Ă, ghiontiți, -te, adj. Lovit cu pumnul, îmbrîncit. ◊ (Substantivat) Zicerea «pardon», talisman care închide gura ghiontiților. NEGRUZZI, S. I 38.
ghiontitele
GHIONTÍT, -Ă, ghiontiți, -te, adj. Lovit cu pumnul, îmbrîncit. ◊ (Substantivat) Zicerea «pardon», talisman care închide gura ghiontiților. NEGRUZZI, S. I 38.
ghiontitelor
GHIONTÍT, -Ă, ghiontiți, -te, adj. Lovit cu pumnul, îmbrîncit. ◊ (Substantivat) Zicerea «pardon», talisman care închide gura ghiontiților. NEGRUZZI, S. I 38.
ghiontitul
GHIONTÍT, -Ă, ghiontiți, -te, adj. Lovit cu pumnul, îmbrîncit. ◊ (Substantivat) Zicerea «pardon», talisman care închide gura ghiontiților. NEGRUZZI, S. I 38.
ghiontitul
GHIONTÍT, ghiontituri, s. n. Faptul de a (se) ghionti. – V. ghionti. DOOM
ghiontít s. n., pl. ghiontíturi
ghiontitului
GHIONTÍT, -Ă, ghiontiți, -te, adj. Lovit cu pumnul, îmbrîncit. ◊ (Substantivat) Zicerea «pardon», talisman care închide gura ghiontiților. NEGRUZZI, S. I 38.
ghiontitului
GHIONTÍT, ghiontituri, s. n. Faptul de a (se) ghionti. – V. ghionti. DOOM
ghiontít s. n., pl. ghiontíturi
ghiontituri
GHIONTÍT, ghiontituri, s. n. Faptul de a (se) ghionti. – V. ghionti. DOOM
ghiontít s. n., pl. ghiontíturi
ghiontiturile
GHIONTÍT, ghiontituri, s. n. Faptul de a (se) ghionti. – V. ghionti. DOOM
ghiontít s. n., pl. ghiontíturi
ghiontiturilor
GHIONTÍT, ghiontituri, s. n. Faptul de a (se) ghionti. – V. ghionti. DOOM
ghiontít s. n., pl. ghiontíturi
ghiontiși
GHIONTÍ, ghiontesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (-și) da ghionți; a (se) îmbrânci. – Din ghiont. DOOM
ghiontí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiontésc, imperf. 3 sg. ghionteá; conj. prez. 3 să ghionteáscă
ghiontiți
GHIONTÍ, ghiontesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (-și) da ghionți; a (se) îmbrânci. – Din ghiont. DOOM
ghiontí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiontésc, imperf. 3 sg. ghionteá; conj. prez. 3 să ghionteáscă
ghiontiți
GHIONTÍT, -Ă, ghiontiți, -te, adj. Lovit cu pumnul, îmbrîncit. ◊ (Substantivat) Zicerea «pardon», talisman care închide gura ghiontiților. NEGRUZZI, S. I 38.
ghiontiții
GHIONTÍT, -Ă, ghiontiți, -te, adj. Lovit cu pumnul, îmbrîncit. ◊ (Substantivat) Zicerea «pardon», talisman care închide gura ghiontiților. NEGRUZZI, S. I 38.
ghiontiților
GHIONTÍT, -Ă, ghiontiți, -te, adj. Lovit cu pumnul, îmbrîncit. ◊ (Substantivat) Zicerea «pardon», talisman care închide gura ghiontiților. NEGRUZZI, S. I 38.
ghiontui
GHIONTUÍ vb. IV v. ghionti.
ghiontuială
GHIONTUIÁLĂ, ghiontuieli, s. f. (Rar) Bătaie. Miroase în aer, nu, după expresia clasică, a iarbă de pușcă... miroase a... ghiontuială. CARAGIALE, O. II 136.
ghiordan
GHIORDÁN s. n. v. gherdan. DOOM
ghiordán v. gherdán
ghiordel
GHIORDÉL, ghiordele, s. n. Găleată făcută din lemn sau din pânză impermeabilă, folosită la bordul unei nave. – Et. nec. DOOM
ghiordél (ghior-) s. n., pl. ghiordéle
ghiordele
GHIORDÉL, ghiordele, s. n. Găleată făcută din lemn sau din pânză impermeabilă, folosită la bordul unei nave. – Et. nec. DOOM
ghiordél (ghior-) s. n., pl. ghiordéle
ghiordelele
GHIORDÉL, ghiordele, s. n. Găleată făcută din lemn sau din pânză impermeabilă, folosită la bordul unei nave. – Et. nec. DOOM
ghiordél (ghior-) s. n., pl. ghiordéle
ghiordelelor
GHIORDÉL, ghiordele, s. n. Găleată făcută din lemn sau din pânză impermeabilă, folosită la bordul unei nave. – Et. nec. DOOM
ghiordél (ghior-) s. n., pl. ghiordéle
ghiordelul
GHIORDÉL, ghiordele, s. n. Găleată făcută din lemn sau din pânză impermeabilă, folosită la bordul unei nave. – Et. nec. DOOM
ghiordél (ghior-) s. n., pl. ghiordéle
ghiordelului
GHIORDÉL, ghiordele, s. n. Găleată făcută din lemn sau din pânză impermeabilă, folosită la bordul unei nave. – Et. nec. DOOM
ghiordél (ghior-) s. n., pl. ghiordéle
ghiordie
ghiordíe (ghiordíi), s. f. – Veșmînt larg. Tc. kürdiye (Șeineanu, II, 182). Sec. XVIII, înv.
ghiordum
GHIORDÚM, ghiordumuri, s. n. (Înv.) Numele unui joc de cărți. – Din tc. gördum. DOOM
ghiordúm (înv.) (ghior-) s. n., pl. ghiordúmuri
ghiordumul
GHIORDÚM, ghiordumuri, s. n. (Înv.) Numele unui joc de cărți. – Din tc. gördum. DOOM
ghiordúm (înv.) (ghior-) s. n., pl. ghiordúmuri
ghiordumului
GHIORDÚM, ghiordumuri, s. n. (Înv.) Numele unui joc de cărți. – Din tc. gördum. DOOM
ghiordúm (înv.) (ghior-) s. n., pl. ghiordúmuri
ghiordumuri
GHIORDÚM, ghiordumuri, s. n. (Înv.) Numele unui joc de cărți. – Din tc. gördum. DOOM
ghiordúm (înv.) (ghior-) s. n., pl. ghiordúmuri
ghiordumurile
GHIORDÚM, ghiordumuri, s. n. (Înv.) Numele unui joc de cărți. – Din tc. gördum. DOOM
ghiordúm (înv.) (ghior-) s. n., pl. ghiordúmuri
ghiordumurilor
GHIORDÚM, ghiordumuri, s. n. (Înv.) Numele unui joc de cărți. – Din tc. gördum. DOOM
ghiordúm (înv.) (ghior-) s. n., pl. ghiordúmuri
ghiorlan
GHIORLÁN, ghiorlani, s. m. (Reg.) Țopârlan, bădăran. – Probabil de la ghiorăi. DOOM
ghiorlán (reg.) (ghior-) s. m., pl. ghiorláni
ghiorlani
GHIORLÁN, ghiorlani, s. m. (Reg.) Țopârlan, bădăran. – Probabil de la ghiorăi. DOOM
ghiorlán (reg.) (ghior-) s. m., pl. ghiorláni
ghiorlanii
GHIORLÁN, ghiorlani, s. m. (Reg.) Țopârlan, bădăran. – Probabil de la ghiorăi. DOOM
ghiorlán (reg.) (ghior-) s. m., pl. ghiorláni
ghiorlanilor
GHIORLÁN, ghiorlani, s. m. (Reg.) Țopârlan, bădăran. – Probabil de la ghiorăi. DOOM
ghiorlán (reg.) (ghior-) s. m., pl. ghiorláni
ghiorlanul
GHIORLÁN, ghiorlani, s. m. (Reg.) Țopârlan, bădăran. – Probabil de la ghiorăi. DOOM
ghiorlán (reg.) (ghior-) s. m., pl. ghiorláni
ghiorlanului
GHIORLÁN, ghiorlani, s. m. (Reg.) Țopârlan, bădăran. – Probabil de la ghiorăi. DOOM
ghiorlán (reg.) (ghior-) s. m., pl. ghiorláni
ghioroc
GHIORÓC s. n. v. gheroc.
ghiorăi
GHIORĂÍ vb. IV v. chiorăi. DOOM
chiorăí/ghiorăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 chiórăie/ghiórăie, imperf. 3 sg. chiorăiá/ghiorăiá, conj. prez. 3 să chiórăie/să ghiórăie
ghiorăială
GHIORĂIÁLĂ s. f. v. chiorăială. DOOM
chiorăiálă/ghiorăiálă (-ră-ia-) s. f., g.-d. art. chiorăiélii/ghiorăiélii; pl. chiorăiéli/ghiorăiéli
ghiorăire
GHIORĂÍ, pers. 3 ghiórăie, vb. IV. Intranz. V. chiorăi.
ghiorăit
GHIORĂÍT s. n. v. chiorăit. DOOM
chiorăít/ghiorăít s. n., pl. chiorăíturi/ghiorăíturi
ghiorăitură
GHIORĂITÚRĂ s. f. v. chiorăitură. DOOM
chiorăitúră/ghiorăitúră (-ră-i-) s. f., g.-d. art. chiorăitúrii/ghiorăitúrii; pl. chiorăitúri/ghiorăitúri
ghiorț
GHIORȚ interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de cel care bea un lichid cu înghițituri mari sau de intestinele goale. – Onomatopee. DOOM
ghiorț interj.
ghiorțăi
GHIORȚĂÍ, pers. 3 ghiórțăie, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.; despre intestine) A chiorăi. – Ghiorț + suf. -ăi. DOOM
ghiorțăí (a ~) (ghior-) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 ghiórțăie, imperf. 3 sg. ghiorțăiá; conj. prez. 3 să ghiórțăie
ghiorțăia
GHIORȚĂÍ, pers. 3 ghiórțăie, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.; despre intestine) A chiorăi. – Ghiorț + suf. -ăi. DOOM
ghiorțăí (a ~) (ghior-) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 ghiórțăie, imperf. 3 sg. ghiorțăiá; conj. prez. 3 să ghiórțăie
ghiorțăiau
GHIORȚĂÍ, pers. 3 ghiórțăie, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.; despre intestine) A chiorăi. – Ghiorț + suf. -ăi. DOOM
ghiorțăí (a ~) (ghior-) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 ghiórțăie, imperf. 3 sg. ghiorțăiá; conj. prez. 3 să ghiórțăie
ghiorțăie
GHIORȚĂÍ, pers. 3 ghiórțăie, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.; despre intestine) A chiorăi. – Ghiorț + suf. -ăi. DOOM
ghiorțăí (a ~) (ghior-) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 ghiórțăie, imperf. 3 sg. ghiorțăiá; conj. prez. 3 să ghiórțăie
ghiorțăind
GHIORȚĂÍ, pers. 3 ghiórțăie, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.; despre intestine) A chiorăi. – Ghiorț + suf. -ăi. DOOM
ghiorțăí (a ~) (ghior-) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 ghiórțăie, imperf. 3 sg. ghiorțăiá; conj. prez. 3 să ghiórțăie
ghiorțăire
GHIORȚĂÍ, pers. 3 ghiórțăie, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.; despre intestine) A chiorăi. – Ghiorț + suf. -ăi. DOOM
ghiorțăí (a ~) (ghior-) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 ghiórțăie, imperf. 3 sg. ghiorțăiá; conj. prez. 3 să ghiórțăie
ghiorțăire
GHIORȚĂÍ, pers. 3 ghiórțăie, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.; despre intestine) A chiorăi. – Ghiorț + suf. -ăi.
ghiorțăiră
GHIORȚĂÍ, pers. 3 ghiórțăie, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.; despre intestine) A chiorăi. – Ghiorț + suf. -ăi. DOOM
ghiorțăí (a ~) (ghior-) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 ghiórțăie, imperf. 3 sg. ghiorțăiá; conj. prez. 3 să ghiórțăie
ghiorțăise
GHIORȚĂÍ, pers. 3 ghiórțăie, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.; despre intestine) A chiorăi. – Ghiorț + suf. -ăi. DOOM
ghiorțăí (a ~) (ghior-) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 ghiórțăie, imperf. 3 sg. ghiorțăiá; conj. prez. 3 să ghiórțăie
ghiorțăiseră
GHIORȚĂÍ, pers. 3 ghiórțăie, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.; despre intestine) A chiorăi. – Ghiorț + suf. -ăi. DOOM
ghiorțăí (a ~) (ghior-) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 ghiórțăie, imperf. 3 sg. ghiorțăiá; conj. prez. 3 să ghiórțăie
ghiorțăit
GHIORȚĂÍ, pers. 3 ghiórțăie, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.; despre intestine) A chiorăi. – Ghiorț + suf. -ăi. DOOM
ghiorțăí (a ~) (ghior-) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 ghiórțăie, imperf. 3 sg. ghiorțăiá; conj. prez. 3 să ghiórțăie
ghiosoli
ghiosolí (-lesc, – ít), vb. – (Rar) A chinui. Mag. gyaszol „a fi în doliu” (Drăganu, Dacor., V, 364).
ghiosolire
ghiosolí (-lesc, – ít), vb. – (Rar) A chinui. Mag. gyaszol „a fi în doliu” (Drăganu, Dacor., V, 364).
ghiosolit
ghiosolí (-lesc, – ít), vb. – (Rar) A chinui. Mag. gyaszol „a fi în doliu” (Drăganu, Dacor., V, 364).
ghiotura
GHIÓTURA s. f. art. (în loc. adv.) Cu ghiotura = în număr, în cantitate mare; fără nici o deosebire; cu grămada. – Din tc. götürü. DOOM
!ghiótura (cu ~) (ghio-) loc. adv.
ghioture
GHIÓTURA s. f. art. (în loc. adv.) Cu ghiotura = în număr, în cantitate mare; fără nici o deosebire; cu grămada. – Din tc. götürü. DOOM
!ghiótura (cu ~) (ghio-) loc. adv.
ghioturei
GHIÓTURA s. f. art. (în loc. adv.) Cu ghiotura = în număr, în cantitate mare; fără nici o deosebire; cu grămada. – Din tc. götürü. DOOM
!ghiótura (cu ~) (ghio-) loc. adv.
ghioturele
GHIÓTURA s. f. art. (în loc. adv.) Cu ghiotura = în număr, în cantitate mare; fără nici o deosebire; cu grămada. – Din tc. götürü. DOOM
!ghiótura (cu ~) (ghio-) loc. adv.
ghioturelor
GHIÓTURA s. f. art. (în loc. adv.) Cu ghiotura = în număr, în cantitate mare; fără nici o deosebire; cu grămada. – Din tc. götürü. DOOM
!ghiótura (cu ~) (ghio-) loc. adv.
ghiovăsi
ghiovăsí (-sésc, -ít), vb. – 1. (Înv.) A certa, a dojeni. – 2. (Înv.) A citi. Ngr. διαβάζω (Gáldi 93), cf. alb. ǵabas (Meyer 82). Sec. XVIII.
ghiovăsire
ghiovăsí (-sésc, -ít), vb. – 1. (Înv.) A certa, a dojeni. – 2. (Înv.) A citi. Ngr. διαβάζω (Gáldi 93), cf. alb. ǵabas (Meyer 82). Sec. XVIII.
ghiovăsit
ghiovăsí (-sésc, -ít), vb. – 1. (Înv.) A certa, a dojeni. – 2. (Înv.) A citi. Ngr. διαβάζω (Gáldi 93), cf. alb. ǵabas (Meyer 82). Sec. XVIII.
ghiozdan
GHIZDÁN s. n. v. ghiozdan. DOOM
ghiozdán (ghioz-) s. n., pl. ghiozdáne
ghiozdane
GHIZDÁN s. n. v. ghiozdan. DOOM
ghiozdán (ghioz-) s. n., pl. ghiozdáne
ghiozdanele
GHIZDÁN s. n. v. ghiozdan. DOOM
ghiozdán (ghioz-) s. n., pl. ghiozdáne
ghiozdanelor
GHIZDÁN s. n. v. ghiozdan. DOOM
ghiozdán (ghioz-) s. n., pl. ghiozdáne
ghiozdanul
GHIZDÁN s. n. v. ghiozdan. DOOM
ghiozdán (ghioz-) s. n., pl. ghiozdáne
ghiozdanului
GHIZDÁN s. n. v. ghiozdan. DOOM
ghiozdán (ghioz-) s. n., pl. ghiozdáne
ghiozdănaș
GHIOZDĂNÁȘ, ghiozdănașe, s. n. Diminutiv al lui ghiozdan; ghiozdănel. – Ghiozdan + suf. -aș. DOOM
ghiozdănáș (ghioz-) s. n., pl. ghiozdănáșe
ghiozdănașe
GHIOZDĂNÁȘ, ghiozdănașe, s. n. Diminutiv al lui ghiozdan; ghiozdănel. – Ghiozdan + suf. -aș. DOOM
ghiozdănáș (ghioz-) s. n., pl. ghiozdănáșe
ghiozdănașele
GHIOZDĂNÁȘ, ghiozdănașe, s. n. Diminutiv al lui ghiozdan; ghiozdănel. – Ghiozdan + suf. -aș. DOOM
ghiozdănáș (ghioz-) s. n., pl. ghiozdănáșe
ghiozdănașelor
GHIOZDĂNÁȘ, ghiozdănașe, s. n. Diminutiv al lui ghiozdan; ghiozdănel. – Ghiozdan + suf. -aș. DOOM
ghiozdănáș (ghioz-) s. n., pl. ghiozdănáșe
ghiozdănașul
GHIOZDĂNÁȘ, ghiozdănașe, s. n. Diminutiv al lui ghiozdan; ghiozdănel. – Ghiozdan + suf. -aș. DOOM
ghiozdănáș (ghioz-) s. n., pl. ghiozdănáșe
ghiozdănașului
GHIOZDĂNÁȘ, ghiozdănașe, s. n. Diminutiv al lui ghiozdan; ghiozdănel. – Ghiozdan + suf. -aș. DOOM
ghiozdănáș (ghioz-) s. n., pl. ghiozdănáșe
ghiozdănel
GHIOZDĂNÉL, ghiozdănele, s. n. Ghiozdănaș. – Ghiozdan + suf. -el. DOOM
ghiozdănél (ghioz-) s. n., pl. ghiozdănéle
ghiozdănele
GHIOZDĂNÉL, ghiozdănele, s. n. Ghiozdănaș. – Ghiozdan + suf. -el. DOOM
ghiozdănél (ghioz-) s. n., pl. ghiozdănéle
ghiozdănelele
GHIOZDĂNÉL, ghiozdănele, s. n. Ghiozdănaș. – Ghiozdan + suf. -el. DOOM
ghiozdănél (ghioz-) s. n., pl. ghiozdănéle
ghiozdănelelor
GHIOZDĂNÉL, ghiozdănele, s. n. Ghiozdănaș. – Ghiozdan + suf. -el. DOOM
ghiozdănél (ghioz-) s. n., pl. ghiozdănéle
ghiozdănelul
GHIOZDĂNÉL, ghiozdănele, s. n. Ghiozdănaș. – Ghiozdan + suf. -el. DOOM
ghiozdănél (ghioz-) s. n., pl. ghiozdănéle
ghiozdănelului
GHIOZDĂNÉL, ghiozdănele, s. n. Ghiozdănaș. – Ghiozdan + suf. -el. DOOM
ghiozdănél (ghioz-) s. n., pl. ghiozdănéle
ghioș
GHILÓȘ s. n. v. ghioș. DOOM
ghióș (ornament, desen) s. n., pl. ghióșuri
ghioșa
GHILOȘÁ vb. I v. ghioșa. DOOM
ghioșá (a ~) (ghi-o-) vb., ind. prez. 3 ghioșeáză, 1 pl. ghioșắm; conj. prez. 3 să ghioșéze; ger. ghioșấnd
ghioșa
GHIÓȘĂ, ghioșe, s. f. Daltă subțire, folosită la gravarea pe pietre litografice sau pe plăci metalice. [Pr.: ghi-o-] – Din fr. guilloche. DOOM
ghióșă (daltă) (ghi-o-) s. f., art. ghióșa, g.-d. art. ghióșei; pl. ghióșe
ghioșai
GHILOȘÁ vb. I v. ghioșa. DOOM
ghioșá (a ~) (ghi-o-) vb., ind. prez. 3 ghioșeáză, 1 pl. ghioșắm; conj. prez. 3 să ghioșéze; ger. ghioșấnd
ghioșaj
GHIOȘÁJ s.n. Ghioșare. [Var. ghiloșaj s.n. / < fr. guillochage].
ghioșaje
GHIOȘÁJ s.n. Ghioșare. [Var. ghiloșaj s.n. / < fr. guillochage].
ghioșajele
GHIOȘÁJ s.n. Ghioșare. [Var. ghiloșaj s.n. / < fr. guillochage].
ghioșajelor
GHIOȘÁJ s.n. Ghioșare. [Var. ghiloșaj s.n. / < fr. guillochage].
ghioșajul
GHIOȘÁJ s.n. Ghioșare. [Var. ghiloșaj s.n. / < fr. guillochage].
ghioșajului
GHIOȘÁJ s.n. Ghioșare. [Var. ghiloșaj s.n. / < fr. guillochage].
ghioșam
GHILOȘÁ vb. I v. ghioșa. DOOM
ghioșá (a ~) (ghi-o-) vb., ind. prez. 3 ghioșeáză, 1 pl. ghioșắm; conj. prez. 3 să ghioșéze; ger. ghioșấnd
ghioșare
GHILOȘÁ vb. I v. ghioșa. DOOM
ghioșá (a ~) (ghi-o-) vb., ind. prez. 3 ghioșeáză, 1 pl. ghioșắm; conj. prez. 3 să ghioșéze; ger. ghioșấnd
ghioșare
GHILOȘÁRE s. f. v. ghioșare. DOOM
ghioșáre (ghi-o-) s. f., g.-d. art. ghioșắrii; pl. ghioșắri
ghioșarea
GHILOȘÁRE s. f. v. ghioșare. DOOM
ghioșáre (ghi-o-) s. f., g.-d. art. ghioșắrii; pl. ghioșắri
ghioșară
GHILOȘÁ vb. I v. ghioșa. DOOM
ghioșá (a ~) (ghi-o-) vb., ind. prez. 3 ghioșeáză, 1 pl. ghioșắm; conj. prez. 3 să ghioșéze; ger. ghioșấnd
ghioșarăm
GHILOȘÁ vb. I v. ghioșa. DOOM
ghioșá (a ~) (ghi-o-) vb., ind. prez. 3 ghioșeáză, 1 pl. ghioșắm; conj. prez. 3 să ghioșéze; ger. ghioșấnd
ghioșarăți
GHILOȘÁ vb. I v. ghioșa. DOOM
ghioșá (a ~) (ghi-o-) vb., ind. prez. 3 ghioșeáză, 1 pl. ghioșắm; conj. prez. 3 să ghioșéze; ger. ghioșấnd
ghioșase
GHILOȘÁ vb. I v. ghioșa. DOOM
ghioșá (a ~) (ghi-o-) vb., ind. prez. 3 ghioșeáză, 1 pl. ghioșắm; conj. prez. 3 să ghioșéze; ger. ghioșấnd
ghioșasem
GHILOȘÁ vb. I v. ghioșa. DOOM
ghioșá (a ~) (ghi-o-) vb., ind. prez. 3 ghioșeáză, 1 pl. ghioșắm; conj. prez. 3 să ghioșéze; ger. ghioșấnd
ghioșaseră
GHILOȘÁ vb. I v. ghioșa. DOOM
ghioșá (a ~) (ghi-o-) vb., ind. prez. 3 ghioșeáză, 1 pl. ghioșắm; conj. prez. 3 să ghioșéze; ger. ghioșấnd
ghioșaserăm
GHILOȘÁ vb. I v. ghioșa. DOOM
ghioșá (a ~) (ghi-o-) vb., ind. prez. 3 ghioșeáză, 1 pl. ghioșắm; conj. prez. 3 să ghioșéze; ger. ghioșấnd
ghioșaserăți
GHILOȘÁ vb. I v. ghioșa. DOOM
ghioșá (a ~) (ghi-o-) vb., ind. prez. 3 ghioșeáză, 1 pl. ghioșắm; conj. prez. 3 să ghioșéze; ger. ghioșấnd
ghioșaseși
GHILOȘÁ vb. I v. ghioșa. DOOM
ghioșá (a ~) (ghi-o-) vb., ind. prez. 3 ghioșeáză, 1 pl. ghioșắm; conj. prez. 3 să ghioșéze; ger. ghioșấnd
ghioșaseți
GHILOȘÁ vb. I v. ghioșa. DOOM
ghioșá (a ~) (ghi-o-) vb., ind. prez. 3 ghioșeáză, 1 pl. ghioșắm; conj. prez. 3 să ghioșéze; ger. ghioșấnd
ghioșat
GHILOȘÁ vb. I v. ghioșa. DOOM
ghioșá (a ~) (ghi-o-) vb., ind. prez. 3 ghioșeáză, 1 pl. ghioșắm; conj. prez. 3 să ghioșéze; ger. ghioșấnd
ghioșat
GHIOȘÁ, ghioșez, vb. I. Tranz. A executa un ghioș. [Pr.: ghi-o-. – Var.: ghiloșá] – Din fr. guillocher.
ghioșau
GHILOȘÁ vb. I v. ghioșa. DOOM
ghioșá (a ~) (ghi-o-) vb., ind. prez. 3 ghioșeáză, 1 pl. ghioșắm; conj. prez. 3 să ghioșéze; ger. ghioșấnd
ghioșași
GHILOȘÁ vb. I v. ghioșa. DOOM
ghioșá (a ~) (ghi-o-) vb., ind. prez. 3 ghioșeáză, 1 pl. ghioșắm; conj. prez. 3 să ghioșéze; ger. ghioșấnd
ghioșați
GHILOȘÁ vb. I v. ghioșa. DOOM
ghioșá (a ~) (ghi-o-) vb., ind. prez. 3 ghioșeáză, 1 pl. ghioșắm; conj. prez. 3 să ghioșéze; ger. ghioșấnd
ghioșe
GHIÓȘĂ, ghioșe, s. f. Daltă subțire, folosită la gravarea pe pietre litografice sau pe plăci metalice. [Pr.: ghi-o-] – Din fr. guilloche. DOOM
ghióșă (daltă) (ghi-o-) s. f., art. ghióșa, g.-d. art. ghióșei; pl. ghióșe
ghioșează
GHILOȘÁ vb. I v. ghioșa. DOOM
ghioșá (a ~) (ghi-o-) vb., ind. prez. 3 ghioșeáză, 1 pl. ghioșắm; conj. prez. 3 să ghioșéze; ger. ghioșấnd
ghioșei
GHIÓȘĂ, ghioșe, s. f. Daltă subțire, folosită la gravarea pe pietre litografice sau pe plăci metalice. [Pr.: ghi-o-] – Din fr. guilloche. DOOM
ghióșă (daltă) (ghi-o-) s. f., art. ghióșa, g.-d. art. ghióșei; pl. ghióșe
ghioșele
GHIÓȘĂ, ghioșe, s. f. Daltă subțire, folosită la gravarea pe pietre litografice sau pe plăci metalice. [Pr.: ghi-o-] – Din fr. guilloche. DOOM
ghióșă (daltă) (ghi-o-) s. f., art. ghióșa, g.-d. art. ghióșei; pl. ghióșe
ghioșelor
GHIÓȘĂ, ghioșe, s. f. Daltă subțire, folosită la gravarea pe pietre litografice sau pe plăci metalice. [Pr.: ghi-o-] – Din fr. guilloche. DOOM
ghióșă (daltă) (ghi-o-) s. f., art. ghióșa, g.-d. art. ghióșei; pl. ghióșe
ghioșez
GHILOȘÁ vb. I v. ghioșa. DOOM
ghioșá (a ~) (ghi-o-) vb., ind. prez. 3 ghioșeáză, 1 pl. ghioșắm; conj. prez. 3 să ghioșéze; ger. ghioșấnd
ghioșeze
GHILOȘÁ vb. I v. ghioșa. DOOM
ghioșá (a ~) (ghi-o-) vb., ind. prez. 3 ghioșeáză, 1 pl. ghioșắm; conj. prez. 3 să ghioșéze; ger. ghioșấnd
ghioșezi
GHILOȘÁ vb. I v. ghioșa. DOOM
ghioșá (a ~) (ghi-o-) vb., ind. prez. 3 ghioșeáză, 1 pl. ghioșắm; conj. prez. 3 să ghioșéze; ger. ghioșấnd
ghioșiu
GHIÓȘIU s.n. Ornament gravat în linii întretăiate, drepte sau ondulate, folosit în bijuterie. [< fr. guillochis].
ghioșul
GHILÓȘ s. n. v. ghioș. DOOM
ghióș (ornament, desen) s. n., pl. ghióșuri
ghioșului
GHILÓȘ s. n. v. ghioș. DOOM
ghióș (ornament, desen) s. n., pl. ghióșuri
ghioșuri
GHILÓȘ s. n. v. ghioș. DOOM
ghióș (ornament, desen) s. n., pl. ghióșuri
ghioșurile
GHILÓȘ s. n. v. ghioș. DOOM
ghióș (ornament, desen) s. n., pl. ghióșuri
ghioșurilor
GHILÓȘ s. n. v. ghioș. DOOM
ghióș (ornament, desen) s. n., pl. ghióșuri
ghioșând
GHILOȘÁ vb. I v. ghioșa. DOOM
ghioșá (a ~) (ghi-o-) vb., ind. prez. 3 ghioșeáză, 1 pl. ghioșắm; conj. prez. 3 să ghioșéze; ger. ghioșấnd
ghioșînd
GHILOȘÁ vb. I v. ghioșa. DOOM
ghioșá (a ~) (ghi-o-) vb., ind. prez. 3 ghioșeáză, 1 pl. ghioșắm; conj. prez. 3 să ghioșéze; ger. ghioșấnd
ghioșări
GHILOȘÁRE s. f. v. ghioșare. DOOM
ghioșáre (ghi-o-) s. f., g.-d. art. ghioșắrii; pl. ghioșắri
ghioșării
GHILOȘÁRE s. f. v. ghioșare. DOOM
ghioșáre (ghi-o-) s. f., g.-d. art. ghioșắrii; pl. ghioșắri
ghioșările
GHILOȘÁRE s. f. v. ghioșare. DOOM
ghioșáre (ghi-o-) s. f., g.-d. art. ghioșắrii; pl. ghioșắri
ghioșărilor
GHILOȘÁRE s. f. v. ghioșare. DOOM
ghioșáre (ghi-o-) s. f., g.-d. art. ghioșắrii; pl. ghioșắri
ghipcan
GHIPCÁN, ghipcani, s. m. (Reg.) Mârțoagă, gloabă. – Et. nec. DOOM
ghipcán (reg.) s. m., pl. ghipcáni
ghipcani
GHIPCÁN, ghipcani, s. m. (Reg.) Mârțoagă, gloabă. – Et. nec. DOOM
ghipcán (reg.) s. m., pl. ghipcáni
ghipcanii
GHIPCÁN, ghipcani, s. m. (Reg.) Mârțoagă, gloabă. – Et. nec. DOOM
ghipcán (reg.) s. m., pl. ghipcáni
ghipcanilor
GHIPCÁN, ghipcani, s. m. (Reg.) Mârțoagă, gloabă. – Et. nec. DOOM
ghipcán (reg.) s. m., pl. ghipcáni
ghipcanul
GHIPCÁN, ghipcani, s. m. (Reg.) Mârțoagă, gloabă. – Et. nec. DOOM
ghipcán (reg.) s. m., pl. ghipcáni
ghipcanului
GHIPCÁN, ghipcani, s. m. (Reg.) Mârțoagă, gloabă. – Et. nec. DOOM
ghipcán (reg.) s. m., pl. ghipcáni
ghips
GIPS s. n. v. ghips. DOOM
ghips s. n., (obiecte, ornamente) pl. ghípsuri
ghipsoteca
GIPSOTÉCĂ s. f. v. ghipsotecă. DOOM
ghipsotécă s. f., g.-d. art. ghipsotécii; pl. ghipsotéci
ghipsoteci
GIPSOTÉCĂ s. f. v. ghipsotecă. DOOM
ghipsotécă s. f., g.-d. art. ghipsotécii; pl. ghipsotéci
ghipsotecii
GIPSOTÉCĂ s. f. v. ghipsotecă. DOOM
ghipsotécă s. f., g.-d. art. ghipsotécii; pl. ghipsotéci
ghipsotecile
GIPSOTÉCĂ s. f. v. ghipsotecă. DOOM
ghipsotécă s. f., g.-d. art. ghipsotécii; pl. ghipsotéci
ghipsotecilor
GIPSOTÉCĂ s. f. v. ghipsotecă. DOOM
ghipsotécă s. f., g.-d. art. ghipsotécii; pl. ghipsotéci
ghipsul
GIPS s. n. v. ghips. DOOM
ghips s. n., (obiecte, ornamente) pl. ghípsuri
ghipsului
GIPS s. n. v. ghips. DOOM
ghips s. n., (obiecte, ornamente) pl. ghípsuri
ghipsuri
GIPS s. n. v. ghips. DOOM
ghips s. n., (obiecte, ornamente) pl. ghípsuri
ghipsurile
GIPS s. n. v. ghips. DOOM
ghips s. n., (obiecte, ornamente) pl. ghípsuri
ghipsurilor
GIPS s. n. v. ghips. DOOM
ghips s. n., (obiecte, ornamente) pl. ghípsuri
ghirca
GHÍRCĂ s. f. Specie de grâu bogat în gluten (Triticum durum). – Din ucr. hyrka. DOOM
ghírcă s. f., g.-d. art. ghírcii
ghirci
GHÍRCĂ s. f. Specie de grâu bogat în gluten (Triticum durum). – Din ucr. hyrka. DOOM
ghírcă s. f., g.-d. art. ghírcii
ghircii
GHÍRCĂ s. f. Specie de grâu bogat în gluten (Triticum durum). – Din ucr. hyrka. DOOM
ghírcă s. f., g.-d. art. ghírcii
ghircile
GHÍRCĂ s. f. Specie de grâu bogat în gluten (Triticum durum). – Din ucr. hyrka. DOOM
ghírcă s. f., g.-d. art. ghírcii
ghircilor
GHÍRCĂ s. f. Specie de grâu bogat în gluten (Triticum durum). – Din ucr. hyrka. DOOM
ghírcă s. f., g.-d. art. ghírcii
ghirin
GHIRIN s. m. Plantă erbacee cu fructe pedunculate, care crește prin locurile sărate și în regiunea maritimă (Halimane pedunculata). [Acc. nec.] – Et. nec.
ghirlanda
GHIRLÁNTĂ s. f. v. ghirlandă. DOOM
ghirlándă s. f., g.-d. art. ghirlándei; pl. ghirlánde
ghirlande
GHIRLÁNTĂ s. f. v. ghirlandă. DOOM
ghirlándă s. f., g.-d. art. ghirlándei; pl. ghirlánde
ghirlandei
GHIRLÁNTĂ s. f. v. ghirlandă. DOOM
ghirlándă s. f., g.-d. art. ghirlándei; pl. ghirlánde
ghirlandele
GHIRLÁNTĂ s. f. v. ghirlandă. DOOM
ghirlándă s. f., g.-d. art. ghirlándei; pl. ghirlánde
ghirlandelor
GHIRLÁNTĂ s. f. v. ghirlandă. DOOM
ghirlándă s. f., g.-d. art. ghirlándei; pl. ghirlánde
ghirlantă
GHIRLÁNTĂ s. f. v. ghirlandă. DOOM
ghirlándă s. f., g.-d. art. ghirlándei; pl. ghirlánde
ghirtoc
ghirtóc (-ci), s. m. – Prună a cărei dezvoltare a fost oprită de parazitul Exoascus pruni. Mag. birtok (DAR). În Trans.
ghisman
ghismán (ghismáne), s. n. – Plăcintă cu brînză. – Var. ghismană, ghițman(ă). De la Ghetsemani, nume propriu, datorită faptului că s-a făcut la început pentru sărbătoarea Paștelui (Bogrea, Dacor., III, 724; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 188). DOOM
ghismán / ghismánă (reg.) s. n. / s. f., pl. ghismáne
ghismană
GHIȚMÁN, ghițmani, s. m. (Regional) Un fel de plăcintă cu brînză și smîntînă. S-aduc bucatele în masă, carne cu perje sau cu cartofi, plachie, ghițmani... și friptură. SEVASTOS, N. 220. – Variantă: ghismánă, ghismane, s. f. DOOM
ghismán / ghismánă (reg.) s. n. / s. f., pl. ghismáne
ghistină
ghistínă (ghistíne), s. f. – (Trans.) Castană. – Var. aghistină. Mag. gesztenye (Gáldi, Dict., 132).
ghitarist
GHITARÍST, -Ă s. m. și f. v. chitarist. DOOM
chitarístă s. f., g.-d. art. chitarístei; pl. chitaríste
ghitaristă
GHITARÍST, -Ă s. m. și f. v. chitarist. DOOM
chitarístă s. f., g.-d. art. chitarístei; pl. chitaríste
ghitară
GHITÁRĂ s. f. v. chitară. DOOM
chitáră s. f., g.-d. art. chitárei; pl. chitáre
ghiu
GHIU, ghiuri, s. n. Bară de lemn sau de metal, fixată cu un capăt de partea inferioară a arborelui din pupa unei nave cu pânze, de care se leagă marginea de jos a velei. – Din fr. gui. DOOM
ghiu [pron. ghiu] s. n., art. ghíul; pl. ghíuri
ghiudem
GHIUDÉM s. n. v. ghiuden. DOOM
!ghiudén/ghiudém (ghiu-) s. n., (sorturi) pl. ghiudénuri/ghiudémuri
ghiuden
GHIUDÉM s. n. v. ghiuden. DOOM
!ghiudén/ghiudém (ghiu-) s. n., (sorturi) pl. ghiudénuri/ghiudémuri
ghiudenul
GHIUDÉM s. n. v. ghiuden. DOOM
!ghiudén/ghiudém (ghiu-) s. n., (sorturi) pl. ghiudénuri/ghiudémuri
ghiudenului
GHIUDÉM s. n. v. ghiuden. DOOM
!ghiudén/ghiudém (ghiu-) s. n., (sorturi) pl. ghiudénuri/ghiudémuri
ghiudenuri
GHIUDÉM s. n. v. ghiuden. DOOM
!ghiudén/ghiudém (ghiu-) s. n., (sorturi) pl. ghiudénuri/ghiudémuri
ghiudenurile
GHIUDÉM s. n. v. ghiuden. DOOM
!ghiudén/ghiudém (ghiu-) s. n., (sorturi) pl. ghiudénuri/ghiudémuri
ghiudenurilor
GHIUDÉM s. n. v. ghiuden. DOOM
!ghiudén/ghiudém (ghiu-) s. n., (sorturi) pl. ghiudénuri/ghiudémuri
ghiuj
GHIUJ, ghiuji, s. m. (Reg.) Om bătrân (și ramolit, neputincios). – Cf. alb. g j y s h „bunic”. DOOM
ghiuj (reg.) s. m., pl. ghiuji
ghiuji
GHIUJ, ghiuji, s. m. (Reg.) Om bătrân (și ramolit, neputincios). – Cf. alb. g j y s h „bunic”. DOOM
ghiuj (reg.) s. m., pl. ghiuji
ghiujii
GHIUJ, ghiuji, s. m. (Reg.) Om bătrân (și ramolit, neputincios). – Cf. alb. g j y s h „bunic”. DOOM
ghiuj (reg.) s. m., pl. ghiuji
ghiujilor
GHIUJ, ghiuji, s. m. (Reg.) Om bătrân (și ramolit, neputincios). – Cf. alb. g j y s h „bunic”. DOOM
ghiuj (reg.) s. m., pl. ghiuji
ghiujul
GHIUJ, ghiuji, s. m. (Reg.) Om bătrân (și ramolit, neputincios). – Cf. alb. g j y s h „bunic”. DOOM
ghiuj (reg.) s. m., pl. ghiuji
ghiujului
GHIUJ, ghiuji, s. m. (Reg.) Om bătrân (și ramolit, neputincios). – Cf. alb. g j y s h „bunic”. DOOM
ghiuj (reg.) s. m., pl. ghiuji
ghiul
GHIU, ghiuri, s. n. Bară de lemn sau de metal, fixată cu un capăt de partea inferioară a arborelui din pupa unei nave cu pânze, de care se leagă marginea de jos a velei. – Din fr. gui. DOOM
ghiu [pron. ghiu] s. n., art. ghíul; pl. ghíuri
ghiul
GHIUL, ghiuluri, s. n. Inel (bărbătesc) masiv din aur (cu pietre prețioase). – Din tc. kül. DOOM
ghiul s. n., pl. ghiúluri
ghiular
ghiular, ghiulari s. m. (intl.) vânzător de inele din aur fals.
ghiulea
GHIULEÁ, ghiulele, s. f. Proiectil sferic folosit la tunurile de tip vechi, cu țeava neghintuită; (prin confuzie) obuz. – Din tc. gülle. DOOM
ghiuleá (ghiu-) s. f., art. ghiuleáua, g.-d. art. ghiulélei; pl. ghiuléle, art. ghiuleléle
ghiuleaua
GHIULEÁ, ghiulele, s. f. Proiectil sferic folosit la tunurile de tip vechi, cu țeava neghintuită; (prin confuzie) obuz. – Din tc. gülle. DOOM
ghiuleá (ghiu-) s. f., art. ghiuleáua, g.-d. art. ghiulélei; pl. ghiuléle, art. ghiuleléle
ghiulele
GHIULEÁ, ghiulele, s. f. Proiectil sferic folosit la tunurile de tip vechi, cu țeava neghintuită; (prin confuzie) obuz. – Din tc. gülle. DOOM
ghiuleá (ghiu-) s. f., art. ghiuleáua, g.-d. art. ghiulélei; pl. ghiuléle, art. ghiuleléle
ghiulelei
GHIULEÁ, ghiulele, s. f. Proiectil sferic folosit la tunurile de tip vechi, cu țeava neghintuită; (prin confuzie) obuz. – Din tc. gülle. DOOM
ghiuleá (ghiu-) s. f., art. ghiuleáua, g.-d. art. ghiulélei; pl. ghiuléle, art. ghiuleléle
ghiulelele
GHIULEÁ, ghiulele, s. f. Proiectil sferic folosit la tunurile de tip vechi, cu țeava neghintuită; (prin confuzie) obuz. – Din tc. gülle. DOOM
ghiuleá (ghiu-) s. f., art. ghiuleáua, g.-d. art. ghiulélei; pl. ghiuléle, art. ghiuleléle
ghiulelelor
GHIULEÁ, ghiulele, s. f. Proiectil sferic folosit la tunurile de tip vechi, cu țeava neghintuită; (prin confuzie) obuz. – Din tc. gülle. DOOM
ghiuleá (ghiu-) s. f., art. ghiuleáua, g.-d. art. ghiulélei; pl. ghiuléle, art. ghiuleléle
ghiului
GHIU, ghiuri, s. n. Bară de lemn sau de metal, fixată cu un capăt de partea inferioară a arborelui din pupa unei nave cu pânze, de care se leagă marginea de jos a velei. – Din fr. gui. DOOM
ghiu [pron. ghiu] s. n., art. ghíul; pl. ghíuri
ghiulul
GHIUL, ghiuluri, s. n. Inel (bărbătesc) masiv din aur (cu pietre prețioase). – Din tc. kül. DOOM
ghiul s. n., pl. ghiúluri
ghiulului
GHIUL, ghiuluri, s. n. Inel (bărbătesc) masiv din aur (cu pietre prețioase). – Din tc. kül. DOOM
ghiul s. n., pl. ghiúluri
ghiuluri
GHIUL, ghiuluri, s. n. Inel (bărbătesc) masiv din aur (cu pietre prețioase). – Din tc. kül. DOOM
ghiul s. n., pl. ghiúluri
ghiulurile
GHIUL, ghiuluri, s. n. Inel (bărbătesc) masiv din aur (cu pietre prețioase). – Din tc. kül. DOOM
ghiul s. n., pl. ghiúluri
ghiulurilor
GHIUL, ghiuluri, s. n. Inel (bărbătesc) masiv din aur (cu pietre prețioase). – Din tc. kül. DOOM
ghiul s. n., pl. ghiúluri
ghiuluș
ghiulúș (-șuri), s. n. – Adunare. Mag. gyüles (DAR). Sec. XVIII, înv.
ghium
ghiúm (-muri), s. n. – Lighean. Tc. ǵüm (DAR). Sec. XIX, înv.
ghiumbruc
ghiumbrúc (-curi), s. n. – Vamă. – Var. (gh)im(b)ruc. Tc. ǵümrük (DAR), din ngr. ϰουμέρϰιον. Sec. XIX, înv. – Der. ghium(b)rucciu, s. m. (vameș); ghiumurluc, s. m. (grănicer).
ghiumurluc
GHIUMURLÚC s. m. (Turcism înv.) Grănicer. ♦ Reprezentant al autorității. – Tc. gümrük „vamă” + suf. -lâc.
ghiunea
GHIUNEÁ, ghiunele, s. f. Dreptar.
ghiunie
ghiuníe (-íi), s. f. – Echer, colțar. Tc. ǵönie (Tiktin).
ghiurdan
GHIURDÁN s. n. V. gherdan.
ghiurghiulia
GHIURGHIULÍU, -ÍE, ghiurghiulii, adj. (Reg.) Roșu-deschis, trandafiriu. – Din tc. gülgülü. DOOM
ghiurghiulíu (reg.) (ghiur-ghiu-) adj. m., f. ghiurghiulíe; pl. m. și f. ghiurghiulíi
ghiurghiulie
GHIURGHIULÍU, -ÍE, ghiurghiulii, adj. (Reg.) Roșu-deschis, trandafiriu. – Din tc. gülgülü. DOOM
ghiurghiulíu (reg.) (ghiur-ghiu-) adj. m., f. ghiurghiulíe; pl. m. și f. ghiurghiulíi
ghiurghiuliei
GHIURGHIULÍU, -ÍE, ghiurghiulii, adj. (Reg.) Roșu-deschis, trandafiriu. – Din tc. gülgülü. DOOM
ghiurghiulíu (reg.) (ghiur-ghiu-) adj. m., f. ghiurghiulíe; pl. m. și f. ghiurghiulíi
ghiurghiulii
GHIURGHIULÍU, -ÍE, ghiurghiulii, adj. (Reg.) Roșu-deschis, trandafiriu. – Din tc. gülgülü. DOOM
ghiurghiulíu (reg.) (ghiur-ghiu-) adj. m., f. ghiurghiulíe; pl. m. și f. ghiurghiulíi
ghiurghiuliii
GHIURGHIULÍU, -ÍE, ghiurghiulii, adj. (Reg.) Roșu-deschis, trandafiriu. – Din tc. gülgülü. DOOM
ghiurghiulíu (reg.) (ghiur-ghiu-) adj. m., f. ghiurghiulíe; pl. m. și f. ghiurghiulíi
ghiurghiuliile
GHIURGHIULÍU, -ÍE, ghiurghiulii, adj. (Reg.) Roșu-deschis, trandafiriu. – Din tc. gülgülü. DOOM
ghiurghiulíu (reg.) (ghiur-ghiu-) adj. m., f. ghiurghiulíe; pl. m. și f. ghiurghiulíi
ghiurghiuliilor
GHIURGHIULÍU, -ÍE, ghiurghiulii, adj. (Reg.) Roșu-deschis, trandafiriu. – Din tc. gülgülü. DOOM
ghiurghiulíu (reg.) (ghiur-ghiu-) adj. m., f. ghiurghiulíe; pl. m. și f. ghiurghiulíi
ghiurghiuliu
GHIURGHIULÍU, -ÍE, ghiurghiulii, adj. (Reg.) Roșu-deschis, trandafiriu. – Din tc. gülgülü. DOOM
ghiurghiulíu (reg.) (ghiur-ghiu-) adj. m., f. ghiurghiulíe; pl. m. și f. ghiurghiulíi
ghiurghiuliul
GHIURGHIULÍU, -ÍE, ghiurghiulii, adj. (Reg.) Roșu-deschis, trandafiriu. – Din tc. gülgülü. DOOM
ghiurghiulíu (reg.) (ghiur-ghiu-) adj. m., f. ghiurghiulíe; pl. m. și f. ghiurghiulíi
ghiurghiuliului
GHIURGHIULÍU, -ÍE, ghiurghiulii, adj. (Reg.) Roșu-deschis, trandafiriu. – Din tc. gülgülü. DOOM
ghiurghiulíu (reg.) (ghiur-ghiu-) adj. m., f. ghiurghiulíe; pl. m. și f. ghiurghiulíi
ghiuri
GHIU, ghiuri, s. n. Bară de lemn sau de metal, fixată cu un capăt de partea inferioară a arborelui din pupa unei nave cu pânze, de care se leagă marginea de jos a velei. – Din fr. gui. DOOM
ghiu [pron. ghiu] s. n., art. ghíul; pl. ghíuri
ghiurile
GHIU, ghiuri, s. n. Bară de lemn sau de metal, fixată cu un capăt de partea inferioară a arborelui din pupa unei nave cu pânze, de care se leagă marginea de jos a velei. – Din fr. gui. DOOM
ghiu [pron. ghiu] s. n., art. ghíul; pl. ghíuri
ghiurilor
GHIU, ghiuri, s. n. Bară de lemn sau de metal, fixată cu un capăt de partea inferioară a arborelui din pupa unei nave cu pânze, de care se leagă marginea de jos a velei. – Din fr. gui. DOOM
ghiu [pron. ghiu] s. n., art. ghíul; pl. ghíuri
ghiuvergilea
ghiuvergileá s. f. – Salpetru. Tc. ǵüvergile (Șeineanu, III, 56). Sec. XVIII, înv.
ghivece
GHIVÉCI, (1) ghivece, (2) ghiveciuri, s. n. 1. Vas de pământ ars, de material plastic etc., de formă tronconică, folosit pentru plantarea (în casă a) florilor. ◊ Ghiveci nutritiv = amestec de pământ, nisip, mraniță, îngrășăminte chimice etc., în care se plantează răsadurile de legume. 2. Mâncare preparată din tot felul de legume, cu sau fără carne. ♦ Fig. (Peior.) Creație literară, muzicală etc. eterogenă și lipsită de valoare. – Din tc. güvec.
ghivecele
GHIVÉCI, (1) ghivece, (2) ghiveciuri, s. n. 1. Vas de pământ ars, de material plastic etc., de formă tronconică, folosit pentru plantarea (în casă a) florilor. ◊ Ghiveci nutritiv = amestec de pământ, nisip, mraniță, îngrășăminte chimice etc., în care se plantează răsadurile de legume. 2. Mâncare preparată din tot felul de legume, cu sau fără carne. ♦ Fig. (Peior.) Creație literară, muzicală etc. eterogenă și lipsită de valoare. – Din tc. güvec.
ghivecelor
GHIVÉCI, (1) ghivece, (2) ghiveciuri, s. n. 1. Vas de pământ ars, de material plastic etc., de formă tronconică, folosit pentru plantarea (în casă a) florilor. ◊ Ghiveci nutritiv = amestec de pământ, nisip, mraniță, îngrășăminte chimice etc., în care se plantează răsadurile de legume. 2. Mâncare preparată din tot felul de legume, cu sau fără carne. ♦ Fig. (Peior.) Creație literară, muzicală etc. eterogenă și lipsită de valoare. – Din tc. güvec.
ghiveci
GHIVÉCI, (1) ghivece, (2) ghiveciuri, s. n. 1. Vas de pământ ars, de material plastic etc., de formă tronconică, folosit pentru plantarea (în casă a) florilor. ◊ Ghiveci nutritiv = amestec de pământ, nisip, mraniță, îngrășăminte chimice etc., în care se plantează răsadurile de legume. 2. Mâncare preparată din tot felul de legume, cu sau fără carne. ♦ Fig. (Peior.) Creație literară, muzicală etc. eterogenă și lipsită de valoare. – Din tc. güvec. DOOM
ghivéci2 (mâncare) s. n., pl. ghivéciuri
ghiveci
GHIVÉCI, (1) ghivece, (2) ghiveciuri, s. n. 1. Vas de pământ ars, de material plastic etc., de formă tronconică, folosit pentru plantarea (în casă a) florilor. ◊ Ghiveci nutritiv = amestec de pământ, nisip, mraniță, îngrășăminte chimice etc., în care se plantează răsadurile de legume. 2. Mâncare preparată din tot felul de legume, cu sau fără carne. ♦ Fig. (Peior.) Creație literară, muzicală etc. eterogenă și lipsită de valoare. – Din tc. güvec.
ghiveciul
GHIVÉCI, (1) ghivece, (2) ghiveciuri, s. n. 1. Vas de pământ ars, de material plastic etc., de formă tronconică, folosit pentru plantarea (în casă a) florilor. ◊ Ghiveci nutritiv = amestec de pământ, nisip, mraniță, îngrășăminte chimice etc., în care se plantează răsadurile de legume. 2. Mâncare preparată din tot felul de legume, cu sau fără carne. ♦ Fig. (Peior.) Creație literară, muzicală etc. eterogenă și lipsită de valoare. – Din tc. güvec. DOOM
ghivéci2 (mâncare) s. n., pl. ghivéciuri
ghiveciul
GHIVÉCI, (1) ghivece, (2) ghiveciuri, s. n. 1. Vas de pământ ars, de material plastic etc., de formă tronconică, folosit pentru plantarea (în casă a) florilor. ◊ Ghiveci nutritiv = amestec de pământ, nisip, mraniță, îngrășăminte chimice etc., în care se plantează răsadurile de legume. 2. Mâncare preparată din tot felul de legume, cu sau fără carne. ♦ Fig. (Peior.) Creație literară, muzicală etc. eterogenă și lipsită de valoare. – Din tc. güvec.
ghiveciului
GHIVÉCI, (1) ghivece, (2) ghiveciuri, s. n. 1. Vas de pământ ars, de material plastic etc., de formă tronconică, folosit pentru plantarea (în casă a) florilor. ◊ Ghiveci nutritiv = amestec de pământ, nisip, mraniță, îngrășăminte chimice etc., în care se plantează răsadurile de legume. 2. Mâncare preparată din tot felul de legume, cu sau fără carne. ♦ Fig. (Peior.) Creație literară, muzicală etc. eterogenă și lipsită de valoare. – Din tc. güvec. DOOM
ghivéci2 (mâncare) s. n., pl. ghivéciuri
ghiveciului
GHIVÉCI, (1) ghivece, (2) ghiveciuri, s. n. 1. Vas de pământ ars, de material plastic etc., de formă tronconică, folosit pentru plantarea (în casă a) florilor. ◊ Ghiveci nutritiv = amestec de pământ, nisip, mraniță, îngrășăminte chimice etc., în care se plantează răsadurile de legume. 2. Mâncare preparată din tot felul de legume, cu sau fără carne. ♦ Fig. (Peior.) Creație literară, muzicală etc. eterogenă și lipsită de valoare. – Din tc. güvec.
ghiveciuri
GHIVÉCI, (1) ghivece, (2) ghiveciuri, s. n. 1. Vas de pământ ars, de material plastic etc., de formă tronconică, folosit pentru plantarea (în casă a) florilor. ◊ Ghiveci nutritiv = amestec de pământ, nisip, mraniță, îngrășăminte chimice etc., în care se plantează răsadurile de legume. 2. Mâncare preparată din tot felul de legume, cu sau fără carne. ♦ Fig. (Peior.) Creație literară, muzicală etc. eterogenă și lipsită de valoare. – Din tc. güvec. DOOM
ghivéci2 (mâncare) s. n., pl. ghivéciuri
ghiveciurile
GHIVÉCI, (1) ghivece, (2) ghiveciuri, s. n. 1. Vas de pământ ars, de material plastic etc., de formă tronconică, folosit pentru plantarea (în casă a) florilor. ◊ Ghiveci nutritiv = amestec de pământ, nisip, mraniță, îngrășăminte chimice etc., în care se plantează răsadurile de legume. 2. Mâncare preparată din tot felul de legume, cu sau fără carne. ♦ Fig. (Peior.) Creație literară, muzicală etc. eterogenă și lipsită de valoare. – Din tc. güvec. DOOM
ghivéci2 (mâncare) s. n., pl. ghivéciuri
ghiveciurilor
GHIVÉCI, (1) ghivece, (2) ghiveciuri, s. n. 1. Vas de pământ ars, de material plastic etc., de formă tronconică, folosit pentru plantarea (în casă a) florilor. ◊ Ghiveci nutritiv = amestec de pământ, nisip, mraniță, îngrășăminte chimice etc., în care se plantează răsadurile de legume. 2. Mâncare preparată din tot felul de legume, cu sau fără carne. ♦ Fig. (Peior.) Creație literară, muzicală etc. eterogenă și lipsită de valoare. – Din tc. güvec. DOOM
ghivéci2 (mâncare) s. n., pl. ghivéciuri
ghivent
GHIVÉNT, ghiventuri, s. n. Șanț elicoidal regulat făcut pe suprafața interioară sau exterioară a unei piese cilindrice ori conice, care permite înșurubarea acesteia cu o piesă similară; filet. – Din germ. Gewinde. DOOM
ghivént s. n., pl. ghivénturi
ghiventul
GHIVÉNT, ghiventuri, s. n. Șanț elicoidal regulat făcut pe suprafața interioară sau exterioară a unei piese cilindrice ori conice, care permite înșurubarea acesteia cu o piesă similară; filet. – Din germ. Gewinde. DOOM
ghivént s. n., pl. ghivénturi
ghiventului
GHIVÉNT, ghiventuri, s. n. Șanț elicoidal regulat făcut pe suprafața interioară sau exterioară a unei piese cilindrice ori conice, care permite înșurubarea acesteia cu o piesă similară; filet. – Din germ. Gewinde. DOOM
ghivént s. n., pl. ghivénturi
ghiventuri
GHIVÉNT, ghiventuri, s. n. Șanț elicoidal regulat făcut pe suprafața interioară sau exterioară a unei piese cilindrice ori conice, care permite înșurubarea acesteia cu o piesă similară; filet. – Din germ. Gewinde. DOOM
ghivént s. n., pl. ghivénturi
ghiventurile
GHIVÉNT, ghiventuri, s. n. Șanț elicoidal regulat făcut pe suprafața interioară sau exterioară a unei piese cilindrice ori conice, care permite înșurubarea acesteia cu o piesă similară; filet. – Din germ. Gewinde. DOOM
ghivént s. n., pl. ghivénturi
ghiventurilor
GHIVÉNT, ghiventuri, s. n. Șanț elicoidal regulat făcut pe suprafața interioară sau exterioară a unei piese cilindrice ori conice, care permite înșurubarea acesteia cu o piesă similară; filet. – Din germ. Gewinde. DOOM
ghivént s. n., pl. ghivénturi
ghivetă
ghivetă, ghivete s. f. chiuvetă.
ghiviziu
ghivizíu (-ii), adj. – Violet, liliachiu. – Var. ghizăviu, ghivergiu. Tc. ǵüvez (Șeineanu, II, 184; Lokotsch 757).
ghizd
GHIZD, ghizduri, s. n. 1. Perete făcut din bârne, piatră, tuburi etc., cu care se căptușește o fântână pe dinăuntru. 2. Împrejmuire de piatră, de bârne etc. în jurul unei fântâni de la sol în sus; colac. – Cf. sl. gyzda „podoabă”. DOOM
ghizd s. n., pl. ghízduri
ghizdan
GHIZDÁN s. n. v. ghiozdan. DOOM
ghiozdán (ghioz-) s. n., pl. ghiozdáne
ghizdav
GHÍZDAV, -Ă, ghizdavi, -e, adj. (Înv.) Frumos; grațios, plăcut. – Din sl. gyzdavŭ. DOOM
ghízdav (înv.) adj. m., pl. ghízdavi; f. ghízdavă, pl. ghízdave
ghizdava
GHÍZDAV, -Ă, ghizdavi, -e, adj. (Înv.) Frumos; grațios, plăcut. – Din sl. gyzdavŭ. DOOM
ghízdav (înv.) adj. m., pl. ghízdavi; f. ghízdavă, pl. ghízdave
ghizdave
GHÍZDAV, -Ă, ghizdavi, -e, adj. (Înv.) Frumos; grațios, plăcut. – Din sl. gyzdavŭ. DOOM
ghízdav (înv.) adj. m., pl. ghízdavi; f. ghízdavă, pl. ghízdave
ghizdavei
GHÍZDAV, -Ă, ghizdavi, -e, adj. (Înv.) Frumos; grațios, plăcut. – Din sl. gyzdavŭ. DOOM
ghízdav (înv.) adj. m., pl. ghízdavi; f. ghízdavă, pl. ghízdave
ghizdavele
GHÍZDAV, -Ă, ghizdavi, -e, adj. (Înv.) Frumos; grațios, plăcut. – Din sl. gyzdavŭ. DOOM
ghízdav (înv.) adj. m., pl. ghízdavi; f. ghízdavă, pl. ghízdave
ghizdavelor
GHÍZDAV, -Ă, ghizdavi, -e, adj. (Înv.) Frumos; grațios, plăcut. – Din sl. gyzdavŭ. DOOM
ghízdav (înv.) adj. m., pl. ghízdavi; f. ghízdavă, pl. ghízdave
ghizdavi
GHÍZDAV, -Ă, ghizdavi, -e, adj. (Înv.) Frumos; grațios, plăcut. – Din sl. gyzdavŭ. DOOM
ghízdav (înv.) adj. m., pl. ghízdavi; f. ghízdavă, pl. ghízdave
ghizdavii
GHÍZDAV, -Ă, ghizdavi, -e, adj. (Înv.) Frumos; grațios, plăcut. – Din sl. gyzdavŭ. DOOM
ghízdav (înv.) adj. m., pl. ghízdavi; f. ghízdavă, pl. ghízdave
ghizdavilor
GHÍZDAV, -Ă, ghizdavi, -e, adj. (Înv.) Frumos; grațios, plăcut. – Din sl. gyzdavŭ. DOOM
ghízdav (înv.) adj. m., pl. ghízdavi; f. ghízdavă, pl. ghízdave
ghizdavul
GHÍZDAV, -Ă, ghizdavi, -e, adj. (Înv.) Frumos; grațios, plăcut. – Din sl. gyzdavŭ. DOOM
ghízdav (înv.) adj. m., pl. ghízdavi; f. ghízdavă, pl. ghízdave
ghizdavului
GHÍZDAV, -Ă, ghizdavi, -e, adj. (Înv.) Frumos; grațios, plăcut. – Din sl. gyzdavŭ. DOOM
ghízdav (înv.) adj. m., pl. ghízdavi; f. ghízdavă, pl. ghízdave
ghizdea
GHIZDEÁ, ghizdele, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui ghizd. – Ghizd + suf. -ea. DOOM
ghizdeá (pop.) s. f., art. ghizdeáua, g.-d. art. ghizdélei; pl. ghizdéle, art. ghizdélele
ghizdeaua
GHIZDEÁ, ghizdele, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui ghizd. – Ghizd + suf. -ea. DOOM
ghizdeá (pop.) s. f., art. ghizdeáua, g.-d. art. ghizdélei; pl. ghizdéle, art. ghizdélele
ghizdei
GHIZDÉI, ghizdei, s. m. Plantă perenă de nutreț, cu frunze trifoliate, cu flori galbene (Lotus corniculatus). – Et. nec. DOOM
ghizdéi s. m., pl. ghizdéi, art. ghizdéii
ghizdeii
GHIZDÉI, ghizdei, s. m. Plantă perenă de nutreț, cu frunze trifoliate, cu flori galbene (Lotus corniculatus). – Et. nec. DOOM
ghizdéi s. m., pl. ghizdéi, art. ghizdéii
ghizdeilor
GHIZDÉI, ghizdei, s. m. Plantă perenă de nutreț, cu frunze trifoliate, cu flori galbene (Lotus corniculatus). – Et. nec. DOOM
ghizdéi s. m., pl. ghizdéi, art. ghizdéii
ghizdeiul
GHIZDÉI, ghizdei, s. m. Plantă perenă de nutreț, cu frunze trifoliate, cu flori galbene (Lotus corniculatus). – Et. nec. DOOM
ghizdéi s. m., pl. ghizdéi, art. ghizdéii
ghizdeiului
GHIZDÉI, ghizdei, s. m. Plantă perenă de nutreț, cu frunze trifoliate, cu flori galbene (Lotus corniculatus). – Et. nec. DOOM
ghizdéi s. m., pl. ghizdéi, art. ghizdéii
ghizdele
GHIZDEÁ, ghizdele, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui ghizd. – Ghizd + suf. -ea. DOOM
ghizdeá (pop.) s. f., art. ghizdeáua, g.-d. art. ghizdélei; pl. ghizdéle, art. ghizdélele
ghizdelei
GHIZDEÁ, ghizdele, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui ghizd. – Ghizd + suf. -ea. DOOM
ghizdeá (pop.) s. f., art. ghizdeáua, g.-d. art. ghizdélei; pl. ghizdéle, art. ghizdélele
ghizdelele
GHIZDEÁ, ghizdele, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui ghizd. – Ghizd + suf. -ea. DOOM
ghizdeá (pop.) s. f., art. ghizdeáua, g.-d. art. ghizdélei; pl. ghizdéle, art. ghizdélele
ghizdelelor
GHIZDEÁ, ghizdele, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui ghizd. – Ghizd + suf. -ea. DOOM
ghizdeá (pop.) s. f., art. ghizdeáua, g.-d. art. ghizdélei; pl. ghizdéle, art. ghizdélele
ghizdui
GHIZDUÍ, ghizduiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși o fîntînă cu ghizduri; a pune ghizduri la o fîntînă. DOOM
ghizduí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghizduiésc, imperf. 3 sg. ghizduiá; conj. prez. 3 să ghizduiáscă
ghizduia
GHIZDUÍ, ghizduiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși o fîntînă cu ghizduri; a pune ghizduri la o fîntînă. DOOM
ghizduí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghizduiésc, imperf. 3 sg. ghizduiá; conj. prez. 3 să ghizduiáscă
ghizduiai
GHIZDUÍ, ghizduiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși o fîntînă cu ghizduri; a pune ghizduri la o fîntînă. DOOM
ghizduí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghizduiésc, imperf. 3 sg. ghizduiá; conj. prez. 3 să ghizduiáscă
ghizduiam
GHIZDUÍ, ghizduiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși o fîntînă cu ghizduri; a pune ghizduri la o fîntînă. DOOM
ghizduí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghizduiésc, imperf. 3 sg. ghizduiá; conj. prez. 3 să ghizduiáscă
ghizduiască
GHIZDUÍ, ghizduiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși o fîntînă cu ghizduri; a pune ghizduri la o fîntînă. DOOM
ghizduí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghizduiésc, imperf. 3 sg. ghizduiá; conj. prez. 3 să ghizduiáscă
ghizduiau
GHIZDUÍ, ghizduiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși o fîntînă cu ghizduri; a pune ghizduri la o fîntînă. DOOM
ghizduí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghizduiésc, imperf. 3 sg. ghizduiá; conj. prez. 3 să ghizduiáscă
ghizduiați
GHIZDUÍ, ghizduiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși o fîntînă cu ghizduri; a pune ghizduri la o fîntînă. DOOM
ghizduí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghizduiésc, imperf. 3 sg. ghizduiá; conj. prez. 3 să ghizduiáscă
ghizduiesc
GHIZDUÍ, ghizduiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși o fîntînă cu ghizduri; a pune ghizduri la o fîntînă. DOOM
ghizduí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghizduiésc, imperf. 3 sg. ghizduiá; conj. prez. 3 să ghizduiáscă
ghizduiește
GHIZDUÍ, ghizduiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși o fîntînă cu ghizduri; a pune ghizduri la o fîntînă. DOOM
ghizduí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghizduiésc, imperf. 3 sg. ghizduiá; conj. prez. 3 să ghizduiáscă
ghizduiești
GHIZDUÍ, ghizduiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși o fîntînă cu ghizduri; a pune ghizduri la o fîntînă. DOOM
ghizduí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghizduiésc, imperf. 3 sg. ghizduiá; conj. prez. 3 să ghizduiáscă
ghizduii
GHIZDUÍ, ghizduiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși o fîntînă cu ghizduri; a pune ghizduri la o fîntînă. DOOM
ghizduí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghizduiésc, imperf. 3 sg. ghizduiá; conj. prez. 3 să ghizduiáscă
ghizduim
GHIZDUÍ, ghizduiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși o fîntînă cu ghizduri; a pune ghizduri la o fîntînă. DOOM
ghizduí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghizduiésc, imperf. 3 sg. ghizduiá; conj. prez. 3 să ghizduiáscă
ghizduind
GHIZDUÍ, ghizduiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși o fîntînă cu ghizduri; a pune ghizduri la o fîntînă. DOOM
ghizduí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghizduiésc, imperf. 3 sg. ghizduiá; conj. prez. 3 să ghizduiáscă
ghizduire
GHIZDUÍ, ghizduiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși o fîntînă cu ghizduri; a pune ghizduri la o fîntînă. DOOM
ghizduí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghizduiésc, imperf. 3 sg. ghizduiá; conj. prez. 3 să ghizduiáscă
ghizduire
GHIZDUÍ, ghizduiesc, vb. IV. Tranz. A pune ghizduri la o fântână. – Din ghizd.
ghizduiră
GHIZDUÍ, ghizduiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși o fîntînă cu ghizduri; a pune ghizduri la o fîntînă. DOOM
ghizduí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghizduiésc, imperf. 3 sg. ghizduiá; conj. prez. 3 să ghizduiáscă
ghizduirăm
GHIZDUÍ, ghizduiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși o fîntînă cu ghizduri; a pune ghizduri la o fîntînă. DOOM
ghizduí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghizduiésc, imperf. 3 sg. ghizduiá; conj. prez. 3 să ghizduiáscă
ghizduirăți
GHIZDUÍ, ghizduiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși o fîntînă cu ghizduri; a pune ghizduri la o fîntînă. DOOM
ghizduí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghizduiésc, imperf. 3 sg. ghizduiá; conj. prez. 3 să ghizduiáscă
ghizduise
GHIZDUÍ, ghizduiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși o fîntînă cu ghizduri; a pune ghizduri la o fîntînă. DOOM
ghizduí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghizduiésc, imperf. 3 sg. ghizduiá; conj. prez. 3 să ghizduiáscă
ghizduisem
GHIZDUÍ, ghizduiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși o fîntînă cu ghizduri; a pune ghizduri la o fîntînă. DOOM
ghizduí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghizduiésc, imperf. 3 sg. ghizduiá; conj. prez. 3 să ghizduiáscă
ghizduiseră
GHIZDUÍ, ghizduiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși o fîntînă cu ghizduri; a pune ghizduri la o fîntînă. DOOM
ghizduí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghizduiésc, imperf. 3 sg. ghizduiá; conj. prez. 3 să ghizduiáscă
ghizduiserăm
GHIZDUÍ, ghizduiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși o fîntînă cu ghizduri; a pune ghizduri la o fîntînă. DOOM
ghizduí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghizduiésc, imperf. 3 sg. ghizduiá; conj. prez. 3 să ghizduiáscă
ghizduiserăți
GHIZDUÍ, ghizduiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși o fîntînă cu ghizduri; a pune ghizduri la o fîntînă. DOOM
ghizduí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghizduiésc, imperf. 3 sg. ghizduiá; conj. prez. 3 să ghizduiáscă
ghizduiseși
GHIZDUÍ, ghizduiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși o fîntînă cu ghizduri; a pune ghizduri la o fîntînă. DOOM
ghizduí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghizduiésc, imperf. 3 sg. ghizduiá; conj. prez. 3 să ghizduiáscă
ghizduiseți
GHIZDUÍ, ghizduiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși o fîntînă cu ghizduri; a pune ghizduri la o fîntînă. DOOM
ghizduí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghizduiésc, imperf. 3 sg. ghizduiá; conj. prez. 3 să ghizduiáscă
ghizduit
GHIZDUÍ, ghizduiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși o fîntînă cu ghizduri; a pune ghizduri la o fîntînă. DOOM
ghizduí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghizduiésc, imperf. 3 sg. ghizduiá; conj. prez. 3 să ghizduiáscă
ghizduit
GHIZDUÍ, ghizduiesc, vb. IV. Tranz. A pune ghizduri la o fântână. – Din ghizd.
ghizduiși
GHIZDUÍ, ghizduiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși o fîntînă cu ghizduri; a pune ghizduri la o fîntînă. DOOM
ghizduí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghizduiésc, imperf. 3 sg. ghizduiá; conj. prez. 3 să ghizduiáscă
ghizduiți
GHIZDUÍ, ghizduiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși o fîntînă cu ghizduri; a pune ghizduri la o fîntînă. DOOM
ghizduí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghizduiésc, imperf. 3 sg. ghizduiá; conj. prez. 3 să ghizduiáscă
ghizdul
GHIZD, ghizduri, s. n. 1. Perete făcut din bârne, piatră, tuburi etc., cu care se căptușește o fântână pe dinăuntru. 2. Împrejmuire de piatră, de bârne etc. în jurul unei fântâni de la sol în sus; colac. – Cf. sl. gyzda „podoabă”. DOOM
ghizd s. n., pl. ghízduri
ghizdului
GHIZD, ghizduri, s. n. 1. Perete făcut din bârne, piatră, tuburi etc., cu care se căptușește o fântână pe dinăuntru. 2. Împrejmuire de piatră, de bârne etc. în jurul unei fântâni de la sol în sus; colac. – Cf. sl. gyzda „podoabă”. DOOM
ghizd s. n., pl. ghízduri
ghizduri
GHIZD, ghizduri, s. n. 1. Perete făcut din bârne, piatră, tuburi etc., cu care se căptușește o fântână pe dinăuntru. 2. Împrejmuire de piatră, de bârne etc. în jurul unei fântâni de la sol în sus; colac. – Cf. sl. gyzda „podoabă”. DOOM
ghizd s. n., pl. ghízduri
ghizdurile
GHIZD, ghizduri, s. n. 1. Perete făcut din bârne, piatră, tuburi etc., cu care se căptușește o fântână pe dinăuntru. 2. Împrejmuire de piatră, de bârne etc. în jurul unei fântâni de la sol în sus; colac. – Cf. sl. gyzda „podoabă”. DOOM
ghizd s. n., pl. ghízduri
ghizdurilor
GHIZD, ghizduri, s. n. 1. Perete făcut din bârne, piatră, tuburi etc., cu care se căptușește o fântână pe dinăuntru. 2. Împrejmuire de piatră, de bârne etc. în jurul unei fântâni de la sol în sus; colac. – Cf. sl. gyzda „podoabă”. DOOM
ghizd s. n., pl. ghízduri
ghizi
GHID, -Ă, (1) ghizi, -de, s. m. și f., (2) ghiduri, s. n. 1. S. m. și f. Persoană care conduce și îndrumă un grup de turiști, un grup de vizitatori ai unei expoziții etc., dându-le explicațiile necesare; călăuză, cicerone. 2. S. n. Carte cuprinzând informații de călătorie, hărți, planuri, îndrumări etc. necesare unui turist pentru orientarea într-o țară, într-o regiune, într-un muzeu etc. 3. S. n. (În sintagma) Ghid de unde = mediu în care are loc propagarea ghidată a unui fascicul de unde electromagnetice. – Din fr. guide. DOOM
ghídă s. f., g.-d. art. ghídei; pl. ghíde
ghizii
GHID, -Ă, (1) ghizi, -de, s. m. și f., (2) ghiduri, s. n. 1. S. m. și f. Persoană care conduce și îndrumă un grup de turiști, un grup de vizitatori ai unei expoziții etc., dându-le explicațiile necesare; călăuză, cicerone. 2. S. n. Carte cuprinzând informații de călătorie, hărți, planuri, îndrumări etc. necesare unui turist pentru orientarea într-o țară, într-o regiune, într-un muzeu etc. 3. S. n. (În sintagma) Ghid de unde = mediu în care are loc propagarea ghidată a unui fascicul de unde electromagnetice. – Din fr. guide. DOOM
ghídă s. f., g.-d. art. ghídei; pl. ghíde
ghizilor
GHID, -Ă, (1) ghizi, -de, s. m. și f., (2) ghiduri, s. n. 1. S. m. și f. Persoană care conduce și îndrumă un grup de turiști, un grup de vizitatori ai unei expoziții etc., dându-le explicațiile necesare; călăuză, cicerone. 2. S. n. Carte cuprinzând informații de călătorie, hărți, planuri, îndrumări etc. necesare unui turist pentru orientarea într-o țară, într-o regiune, într-un muzeu etc. 3. S. n. (În sintagma) Ghid de unde = mediu în care are loc propagarea ghidată a unui fascicul de unde electromagnetice. – Din fr. guide. DOOM
ghídă s. f., g.-d. art. ghídei; pl. ghíde
ghizluc
ghizlúc (-curi), s. n. – Costum bărbătesc. Tc. ǵuzlük (Șeineanu, II, 187).
ghișee
GHIȘÉU, ghișee, s. n. Ferăstruică ori deschizătură special amenajată în ușa sau în peretele unui birou, prin care publicul poate lua contact direct cu funcționarii unei instituții. [Var.: (rar) ghișét s. n.] – Din fr. guichet. DOOM
ghișéu s. n., art. ghișéul; pl. ghișée
ghișeele
GHIȘÉU, ghișee, s. n. Ferăstruică ori deschizătură special amenajată în ușa sau în peretele unui birou, prin care publicul poate lua contact direct cu funcționarii unei instituții. [Var.: (rar) ghișét s. n.] – Din fr. guichet. DOOM
ghișéu s. n., art. ghișéul; pl. ghișée
ghișeelor
GHIȘÉU, ghișee, s. n. Ferăstruică ori deschizătură special amenajată în ușa sau în peretele unui birou, prin care publicul poate lua contact direct cu funcționarii unei instituții. [Var.: (rar) ghișét s. n.] – Din fr. guichet. DOOM
ghișéu s. n., art. ghișéul; pl. ghișée
ghișet
GHIȘÉU, ghișee, s. n. Ferăstruică ori deschizătură special amenajată în ușa sau în peretele unui birou, prin care publicul poate lua contact direct cu funcționarii unei instituții. [Var.: (rar) ghișét s. n.] – Din fr. guichet. DOOM
ghișéu s. n., art. ghișéul; pl. ghișée
ghișeu
GHIȘÉU, ghișee, s. n. Ferăstruică ori deschizătură special amenajată în ușa sau în peretele unui birou, prin care publicul poate lua contact direct cu funcționarii unei instituții. [Var.: (rar) ghișét s. n.] – Din fr. guichet. DOOM
ghișéu s. n., art. ghișéul; pl. ghișée
ghișeul
GHIȘÉU, ghișee, s. n. Ferăstruică ori deschizătură special amenajată în ușa sau în peretele unui birou, prin care publicul poate lua contact direct cu funcționarii unei instituții. [Var.: (rar) ghișét s. n.] – Din fr. guichet. DOOM
ghișéu s. n., art. ghișéul; pl. ghișée
ghișeului
GHIȘÉU, ghișee, s. n. Ferăstruică ori deschizătură special amenajată în ușa sau în peretele unui birou, prin care publicul poate lua contact direct cu funcționarii unei instituții. [Var.: (rar) ghișét s. n.] – Din fr. guichet. DOOM
ghișéu s. n., art. ghișéul; pl. ghișée
ghițman
GHIȚMÁN, ghițmani, s. m. (Regional) Un fel de plăcintă cu brînză și smîntînă. S-aduc bucatele în masă, carne cu perje sau cu cartofi, plachie, ghițmani... și friptură. SEVASTOS, N. 220. – Variantă: ghismánă, ghismane, s. f.
ghițmani
GHIȚMÁN, ghițmani, s. m. (Regional) Un fel de plăcintă cu brînză și smîntînă. S-aduc bucatele în masă, carne cu perje sau cu cartofi, plachie, ghițmani... și friptură. SEVASTOS, N. 220. – Variantă: ghismánă, ghismane, s. f.
ghițmanii
GHIȚMÁN, ghițmani, s. m. (Regional) Un fel de plăcintă cu brînză și smîntînă. S-aduc bucatele în masă, carne cu perje sau cu cartofi, plachie, ghițmani... și friptură. SEVASTOS, N. 220. – Variantă: ghismánă, ghismane, s. f.
ghițmanilor
GHIȚMÁN, ghițmani, s. m. (Regional) Un fel de plăcintă cu brînză și smîntînă. S-aduc bucatele în masă, carne cu perje sau cu cartofi, plachie, ghițmani... și friptură. SEVASTOS, N. 220. – Variantă: ghismánă, ghismane, s. f.
ghițmanul
GHIȚMÁN, ghițmani, s. m. (Regional) Un fel de plăcintă cu brînză și smîntînă. S-aduc bucatele în masă, carne cu perje sau cu cartofi, plachie, ghițmani... și friptură. SEVASTOS, N. 220. – Variantă: ghismánă, ghismane, s. f.
ghițmanului
GHIȚMÁN, ghițmani, s. m. (Regional) Un fel de plăcintă cu brînză și smîntînă. S-aduc bucatele în masă, carne cu perje sau cu cartofi, plachie, ghițmani... și friptură. SEVASTOS, N. 220. – Variantă: ghismánă, ghismane, s. f.
ghițomancă
GHIȚOMÁNCĂ, ghițomance, s. f. (Mold.) Sarma mare. Cum înghit fără saț sărmanii ghițomancele de la praznicul nostru, așa ne-au înghițit pe noi ciocoii și lingăii domnești. SADOVEANU, N. F. 40.
ghițos
GHIȚÓS, -OÁSĂ, ghițoși, -oase, adj. (Mold.) Lățos, mițos. Pînă a vorbit acestea, eram și învălit într-o sarică ghițoasă de Cașina. CREANGĂ, A. 24.