ge
GERMÁNIU s. n. Element chimic, semimetal, de culoare cenușiu-deschis, folosit la fabricarea pieselor semiconductoare, a redresoarelor etc. – Din fr. germanium, germ. Germanium. DOOM
germániu [niu pron. niu] s. n., art. germániul; simb. Ge
geaba
GEÁBA adv. (Pop.) În zadar, zadarnic, degeaba. – Din tc. caba. DOOM
geába (pop.) adv.
geabhana
gebhaneá (-éle), s. f. – Pulberărie, depozit de pulbere. – Var. ge(a)b(e)hanea. Tc. cebhane (Șeineanu, III, 55; DAR). Sec. XVIII, înv. Aceluiași radical geb „pulbere” îi aparține gebegiu, s. m. (înv., artificier), din tc. cebeci (Șeineanu, III, 55).
geabhanea
gebhaneá (-éle), s. f. – Pulberărie, depozit de pulbere. – Var. ge(a)b(e)hanea. Tc. cebhane (Șeineanu, III, 55; DAR). Sec. XVIII, înv. Aceluiași radical geb „pulbere” îi aparține gebegiu, s. m. (înv., artificier), din tc. cebeci (Șeineanu, III, 55).
geac
JACK2 s. n. v. geac. DOOM
jack (angl.) [pron. gec] s.n., pl. jackuri [pron. gécuri] (ja-ckuri)
geaca
GIÁCĂ s. f. v. geacă. DOOM
*geácă (gea-) s. f. g.-d. art. gecii pl. geci
geacul
JACK2 s. n. v. geac. DOOM
jack (angl.) [pron. gec] s.n., pl. jackuri [pron. gécuri] (ja-ckuri)
geacului
JACK2 s. n. v. geac. DOOM
jack (angl.) [pron. gec] s.n., pl. jackuri [pron. gécuri] (ja-ckuri)
geacuri
JACK2 s. n. v. geac. DOOM
jack (angl.) [pron. gec] s.n., pl. jackuri [pron. gécuri] (ja-ckuri)
geacurile
JACK2 s. n. v. geac. DOOM
jack (angl.) [pron. gec] s.n., pl. jackuri [pron. gécuri] (ja-ckuri)
geacurilor
JACK2 s. n. v. geac. DOOM
jack (angl.) [pron. gec] s.n., pl. jackuri [pron. gécuri] (ja-ckuri)
geala
GEÁLĂ, geale, s. f. Dispozitiv mecanic folosit în operația de săpare a sondelor de petrol. – Et. nec. DOOM
geálă s. f., g.-d. art. geálei; pl. geále
gealat
GEALÁT, gealați, s. m. 1. (Înv.) Călău, gâde. 2. (De obicei peior. sau fam.) Om voinic, zdravăn (și violent). – Din tc. cellât. DOOM
gealát (înv., fam.) (gea-) s. m., pl. gealáți
gealatul
GEALÁT, gealați, s. m. 1. (Înv.) Călău, gâde. 2. (De obicei peior. sau fam.) Om voinic, zdravăn (și violent). – Din tc. cellât. DOOM
gealát (înv., fam.) (gea-) s. m., pl. gealáți
gealatului
GEALÁT, gealați, s. m. 1. (Înv.) Călău, gâde. 2. (De obicei peior. sau fam.) Om voinic, zdravăn (și violent). – Din tc. cellât. DOOM
gealát (înv., fam.) (gea-) s. m., pl. gealáți
gealați
GEALÁT, gealați, s. m. 1. (Înv.) Călău, gâde. 2. (De obicei peior. sau fam.) Om voinic, zdravăn (și violent). – Din tc. cellât. DOOM
gealát (înv., fam.) (gea-) s. m., pl. gealáți
gealații
GEALÁT, gealați, s. m. 1. (Înv.) Călău, gâde. 2. (De obicei peior. sau fam.) Om voinic, zdravăn (și violent). – Din tc. cellât. DOOM
gealát (înv., fam.) (gea-) s. m., pl. gealáți
gealaților
GEALÁT, gealați, s. m. 1. (Înv.) Călău, gâde. 2. (De obicei peior. sau fam.) Om voinic, zdravăn (și violent). – Din tc. cellât. DOOM
gealát (înv., fam.) (gea-) s. m., pl. gealáți
geale
GEÁLĂ, geale, s. f. Dispozitiv mecanic folosit în operația de săpare a sondelor de petrol. – Et. nec. DOOM
geálă s. f., g.-d. art. geálei; pl. geále
gealei
GEÁLĂ, geale, s. f. Dispozitiv mecanic folosit în operația de săpare a sondelor de petrol. – Et. nec. DOOM
geálă s. f., g.-d. art. geálei; pl. geále
gealele
GEÁLĂ, geale, s. f. Dispozitiv mecanic folosit în operația de săpare a sondelor de petrol. – Et. nec. DOOM
geálă s. f., g.-d. art. geálei; pl. geále
gealelor
GEÁLĂ, geale, s. f. Dispozitiv mecanic folosit în operația de săpare a sondelor de petrol. – Et. nec. DOOM
geálă s. f., g.-d. art. geálei; pl. geále
gealep
gealép (-pi), s. m. – (Înv.) Traficant turc care cumpăra vite din țările române, pentru tîrgul din Constantinopol. – Var. gelep. Mr. gilep. Tc. celep (Șeineanu, II, 177; Lokotsch 648), cf. bg. dželep(in).
gealăie
GEALẮU, gealăie, s. n. Rindea (mare). [Pl. și: gealăuri] – Din magh. gyaló. DOOM
!gealắu (reg.) (gea-) s. n., art. gealắul; pl. gealắie/gealắuri
gealăiele
GEALẮU, gealăie, s. n. Rindea (mare). [Pl. și: gealăuri] – Din magh. gyaló. DOOM
!gealắu (reg.) (gea-) s. n., art. gealắul; pl. gealắie/gealắuri
gealăielor
GEALẮU, gealăie, s. n. Rindea (mare). [Pl. și: gealăuri] – Din magh. gyaló. DOOM
!gealắu (reg.) (gea-) s. n., art. gealắul; pl. gealắie/gealắuri
gealău
GEALẮU, gealăie, s. n. Rindea (mare). [Pl. și: gealăuri] – Din magh. gyaló. DOOM
!gealắu (reg.) (gea-) s. n., art. gealắul; pl. gealắie/gealắuri
gealău
gealắu (-uri), s. n. – Rindea. – Var. gelău, gileu, (Trans.) ghi(u)leu. Mag. gyaló (Cihac, II, 501; DAR; Gáldi, Dict., 132). – Der. gelui, vb. (a netezi cu gealăul); geluială, s. f. (netezire cu gealăul); geluitor, s. m. (rindea); geluitură, s. f. (talaj, strujitură).
gealăul
GEALẮU, gealăie, s. n. Rindea (mare). [Pl. și: gealăuri] – Din magh. gyaló. DOOM
!gealắu (reg.) (gea-) s. n., art. gealắul; pl. gealắie/gealắuri
gealăului
GEALẮU, gealăie, s. n. Rindea (mare). [Pl. și: gealăuri] – Din magh. gyaló. DOOM
!gealắu (reg.) (gea-) s. n., art. gealắul; pl. gealắie/gealắuri
geam
GEAM, geamuri, s. n. 1. Placă de sticlă care se fixează în pervazurile (ori cercevelele) ferestrelor sau ale ușilor și care permite luminii să străbată în interiorul unei încăperi. ♦ Bucată de sticlă care se fixează în rama ceasornicelor, a ochelarilor etc. 2. P. gener. Fereastră. – Din tc. cam. DOOM
geam s. n., pl. geámuri
geamala
GEAMÁLĂ, geamale, s. f. Păpușă foarte mare care reprezenta un trup de femeie cu două capete și patru mâini, folosită în trecut în spectacolele populare de bâlci. – Din tc. cemal [oyunu]. DOOM
geamálă (înv.) (gea-) s. f., g.-d. art. geamálei; pl. geamále
geamale
GEAMÁLĂ, geamale, s. f. Păpușă foarte mare care reprezenta un trup de femeie cu două capete și patru mâini, folosită în trecut în spectacolele populare de bâlci. – Din tc. cemal [oyunu]. DOOM
geamálă (înv.) (gea-) s. f., g.-d. art. geamálei; pl. geamále
geamalei
GEAMÁLĂ, geamale, s. f. Păpușă foarte mare care reprezenta un trup de femeie cu două capete și patru mâini, folosită în trecut în spectacolele populare de bâlci. – Din tc. cemal [oyunu]. DOOM
geamálă (înv.) (gea-) s. f., g.-d. art. geamálei; pl. geamále
geamalele
GEAMÁLĂ, geamale, s. f. Păpușă foarte mare care reprezenta un trup de femeie cu două capete și patru mâini, folosită în trecut în spectacolele populare de bâlci. – Din tc. cemal [oyunu]. DOOM
geamálă (înv.) (gea-) s. f., g.-d. art. geamálei; pl. geamále
geamalelor
GEAMÁLĂ, geamale, s. f. Păpușă foarte mare care reprezenta un trup de femeie cu două capete și patru mâini, folosită în trecut în spectacolele populare de bâlci. – Din tc. cemal [oyunu]. DOOM
geamálă (înv.) (gea-) s. f., g.-d. art. geamálei; pl. geamále
geamandan
GEAMANDÁN s. n. v. geamantan. DOOM
geamantán s. n., pl. geamantáne
geamandura
GEAMANDÚRĂ, geamanduri, s. f. Corp plutitor făcut din tablă, din lemn etc. și ancorat pe fundul unei ape, care indică diverse restricții de navigație, de înot etc. – Cf. ngr. simadhúra. DOOM
geamandúră s. f., g.-d. art. geamandúrii; pl. geamandúri
geamanduri
GEAMANDÚRĂ, geamanduri, s. f. Corp plutitor făcut din tablă, din lemn etc. și ancorat pe fundul unei ape, care indică diverse restricții de navigație, de înot etc. – Cf. ngr. simadhúra. DOOM
geamandúră s. f., g.-d. art. geamandúrii; pl. geamandúri
geamandurii
GEAMANDÚRĂ, geamanduri, s. f. Corp plutitor făcut din tablă, din lemn etc. și ancorat pe fundul unei ape, care indică diverse restricții de navigație, de înot etc. – Cf. ngr. simadhúra. DOOM
geamandúră s. f., g.-d. art. geamandúrii; pl. geamandúri
geamandurile
GEAMANDÚRĂ, geamanduri, s. f. Corp plutitor făcut din tablă, din lemn etc. și ancorat pe fundul unei ape, care indică diverse restricții de navigație, de înot etc. – Cf. ngr. simadhúra. DOOM
geamandúră s. f., g.-d. art. geamandúrii; pl. geamandúri
geamandurilor
GEAMANDÚRĂ, geamanduri, s. f. Corp plutitor făcut din tablă, din lemn etc. și ancorat pe fundul unei ape, care indică diverse restricții de navigație, de înot etc. – Cf. ngr. simadhúra. DOOM
geamandúră s. f., g.-d. art. geamandúrii; pl. geamandúri
geamantan
GEAMANDÁN s. n. v. geamantan. DOOM
geamantán s. n., pl. geamantáne
geamantanaș
GEAMANTANÁȘ, geamantanașe, s. n. Diminutiv al lui geamantan. Pleca tiptil de dimineață la vapor, cu geamantanașul în mînă. BART, E. 43. – Variantă: geamantănáș (REBREANU, R. I 16) s. n.
geamantane
GEAMANDÁN s. n. v. geamantan. DOOM
geamantán s. n., pl. geamantáne
geamantanele
GEAMANDÁN s. n. v. geamantan. DOOM
geamantán s. n., pl. geamantáne
geamantanelor
GEAMANDÁN s. n. v. geamantan. DOOM
geamantán s. n., pl. geamantáne
geamantanul
GEAMANDÁN s. n. v. geamantan. DOOM
geamantán s. n., pl. geamantáne
geamantanului
GEAMANDÁN s. n. v. geamantan. DOOM
geamantán s. n., pl. geamantáne
geamantănaș
GEAMANTĂNÁȘ, geamantănașe, s. n. Diminutiv al lui geamantan. – Geamantan + suf. -aș. DOOM
geamantănáș s. n., pl. geamantănáșe
geamantănașe
GEAMANTĂNÁȘ, geamantănașe, s. n. Diminutiv al lui geamantan. – Geamantan + suf. -aș. DOOM
geamantănáș s. n., pl. geamantănáșe
geamantănașele
GEAMANTĂNÁȘ, geamantănașe, s. n. Diminutiv al lui geamantan. – Geamantan + suf. -aș. DOOM
geamantănáș s. n., pl. geamantănáșe
geamantănașelor
GEAMANTĂNÁȘ, geamantănașe, s. n. Diminutiv al lui geamantan. – Geamantan + suf. -aș. DOOM
geamantănáș s. n., pl. geamantănáșe
geamantănașul
GEAMANTĂNÁȘ, geamantănașe, s. n. Diminutiv al lui geamantan. – Geamantan + suf. -aș. DOOM
geamantănáș s. n., pl. geamantănáșe
geamantănașului
GEAMANTĂNÁȘ, geamantănașe, s. n. Diminutiv al lui geamantan. – Geamantan + suf. -aș. DOOM
geamantănáș s. n., pl. geamantănáșe
geambarale
GEAMPARÁLE s. f. pl. 1. Numele unui dans popular românesc cu mișcare vioaie; melodie după care se execută acest dans. ♦ Fig. (Rar) Tril, cântec (melodios) al unei păsări. 2. (Înv.) Castaniete. [Var.: geambarále s. f. pl.] – Din tc. çalpara. DOOM
geamparále (geam-) s. f. pl., art. geamparálele
geambaș
GEAMBÁȘ, geambași, s. m. (Înv.) Persoană care vindea cai sau mijlocea vânzarea cailor. – Din tc. cambaz. DOOM
geambáș (înv.) s. m., pl. geambáși
geambași
GEAMBÁȘ, geambași, s. m. (Înv.) Persoană care vindea cai sau mijlocea vânzarea cailor. – Din tc. cambaz. DOOM
geambáș (înv.) s. m., pl. geambáși
geambașia
GEAMBAȘÍE, geambașii, s. f. (Înv.) Geambașlâc. – Geambaș + suf. -ie. DOOM
geambașíe (înv.) s. f., art. geambașía, g.-d. art. geambașíei; pl. geambașíi, art. geambașíile
geambașie
GEAMBAȘÍE, geambașii, s. f. (Înv.) Geambașlâc. – Geambaș + suf. -ie. DOOM
geambașíe (înv.) s. f., art. geambașía, g.-d. art. geambașíei; pl. geambașíi, art. geambașíile
geambașiei
GEAMBAȘÍE, geambașii, s. f. (Înv.) Geambașlâc. – Geambaș + suf. -ie. DOOM
geambașíe (înv.) s. f., art. geambașía, g.-d. art. geambașíei; pl. geambașíi, art. geambașíile
geambașii
GEAMBÁȘ, geambași, s. m. (Înv.) Persoană care vindea cai sau mijlocea vânzarea cailor. – Din tc. cambaz. DOOM
geambáș (înv.) s. m., pl. geambáși
geambașii
GEAMBAȘÍE, geambașii, s. f. (Înv.) Geambașlâc. – Geambaș + suf. -ie. DOOM
geambașíe (înv.) s. f., art. geambașía, g.-d. art. geambașíei; pl. geambașíi, art. geambașíile
geambașiile
GEAMBAȘÍE, geambașii, s. f. (Înv.) Geambașlâc. – Geambaș + suf. -ie. DOOM
geambașíe (înv.) s. f., art. geambașía, g.-d. art. geambașíei; pl. geambașíi, art. geambașíile
geambașiilor
GEAMBAȘÍE, geambașii, s. f. (Înv.) Geambașlâc. – Geambaș + suf. -ie. DOOM
geambașíe (înv.) s. f., art. geambașía, g.-d. art. geambașíei; pl. geambașíi, art. geambașíile
geambașilor
GEAMBÁȘ, geambași, s. m. (Înv.) Persoană care vindea cai sau mijlocea vânzarea cailor. – Din tc. cambaz. DOOM
geambáș (înv.) s. m., pl. geambáși
geambașlâc
GEAMBAȘLẤC, geambașlâcuri, s. n. (Înv.) Meseria de geambaș; geambașie. – Din tc. cambazlık. DOOM
geambașlấc (înv.) s. n., pl. geambașlấcuri
geambașlâcul
GEAMBAȘLẤC, geambașlâcuri, s. n. (Înv.) Meseria de geambaș; geambașie. – Din tc. cambazlık. DOOM
geambașlấc (înv.) s. n., pl. geambașlấcuri
geambașlâcului
GEAMBAȘLẤC, geambașlâcuri, s. n. (Înv.) Meseria de geambaș; geambașie. – Din tc. cambazlık. DOOM
geambașlấc (înv.) s. n., pl. geambașlấcuri
geambașlâcuri
GEAMBAȘLẤC, geambașlâcuri, s. n. (Înv.) Meseria de geambaș; geambașie. – Din tc. cambazlık. DOOM
geambașlấc (înv.) s. n., pl. geambașlấcuri
geambașlâcurile
GEAMBAȘLẤC, geambașlâcuri, s. n. (Înv.) Meseria de geambaș; geambașie. – Din tc. cambazlık. DOOM
geambașlấc (înv.) s. n., pl. geambașlấcuri
geambașlâcurilor
GEAMBAȘLẤC, geambașlâcuri, s. n. (Înv.) Meseria de geambaș; geambașie. – Din tc. cambazlık. DOOM
geambașlấc (înv.) s. n., pl. geambașlấcuri
geambașlîc
GEAMBAȘLẤC, geambașlâcuri, s. n. (Înv.) Meseria de geambaș; geambașie. – Din tc. cambazlık. DOOM
geambașlấc (înv.) s. n., pl. geambașlấcuri
geambașlîcul
GEAMBAȘLẤC, geambașlâcuri, s. n. (Înv.) Meseria de geambaș; geambașie. – Din tc. cambazlık. DOOM
geambașlấc (înv.) s. n., pl. geambașlấcuri
geambașlîcului
GEAMBAȘLẤC, geambașlâcuri, s. n. (Înv.) Meseria de geambaș; geambașie. – Din tc. cambazlık. DOOM
geambașlấc (înv.) s. n., pl. geambașlấcuri
geambașlîcuri
GEAMBAȘLẤC, geambașlâcuri, s. n. (Înv.) Meseria de geambaș; geambașie. – Din tc. cambazlık. DOOM
geambașlấc (înv.) s. n., pl. geambașlấcuri
geambașlîcurile
GEAMBAȘLẤC, geambașlâcuri, s. n. (Înv.) Meseria de geambaș; geambașie. – Din tc. cambazlık. DOOM
geambașlấc (înv.) s. n., pl. geambașlấcuri
geambașlîcurilor
GEAMBAȘLẤC, geambașlâcuri, s. n. (Înv.) Meseria de geambaș; geambașie. – Din tc. cambazlık. DOOM
geambașlấc (înv.) s. n., pl. geambașlấcuri
geambașul
GEAMBÁȘ, geambași, s. m. (Înv.) Persoană care vindea cai sau mijlocea vânzarea cailor. – Din tc. cambaz. DOOM
geambáș (înv.) s. m., pl. geambáși
geambașului
GEAMBÁȘ, geambași, s. m. (Înv.) Persoană care vindea cai sau mijlocea vânzarea cailor. – Din tc. cambaz. DOOM
geambáș (înv.) s. m., pl. geambáși
geamblac
GEAMBLÁC, geamblacuri, s. n. Ansamblu format din mai mulți scripeți ficși și o ramă, montat pe turla unei sonde. – Probabil din n. pr. James Blake (numele unei firme englezești, care figura pe dispozitivul de pe turla sondelor), apropiat prin etimologie populară de geam. DOOM
geamblác s. n., pl. geamblácuri
geamblacul
GEAMBLÁC, geamblacuri, s. n. Ansamblu format din mai mulți scripeți ficși și o ramă, montat pe turla unei sonde. – Probabil din n. pr. James Blake (numele unei firme englezești, care figura pe dispozitivul de pe turla sondelor), apropiat prin etimologie populară de geam. DOOM
geamblác s. n., pl. geamblácuri
geamblacului
GEAMBLÁC, geamblacuri, s. n. Ansamblu format din mai mulți scripeți ficși și o ramă, montat pe turla unei sonde. – Probabil din n. pr. James Blake (numele unei firme englezești, care figura pe dispozitivul de pe turla sondelor), apropiat prin etimologie populară de geam. DOOM
geamblác s. n., pl. geamblácuri
geamblacuri
GEAMBLÁC, geamblacuri, s. n. Ansamblu format din mai mulți scripeți ficși și o ramă, montat pe turla unei sonde. – Probabil din n. pr. James Blake (numele unei firme englezești, care figura pe dispozitivul de pe turla sondelor), apropiat prin etimologie populară de geam. DOOM
geamblác s. n., pl. geamblácuri
geamblacurile
GEAMBLÁC, geamblacuri, s. n. Ansamblu format din mai mulți scripeți ficși și o ramă, montat pe turla unei sonde. – Probabil din n. pr. James Blake (numele unei firme englezești, care figura pe dispozitivul de pe turla sondelor), apropiat prin etimologie populară de geam. DOOM
geamblác s. n., pl. geamblácuri
geamblacurilor
GEAMBLÁC, geamblacuri, s. n. Ansamblu format din mai mulți scripeți ficși și o ramă, montat pe turla unei sonde. – Probabil din n. pr. James Blake (numele unei firme englezești, care figura pe dispozitivul de pe turla sondelor), apropiat prin etimologie populară de geam. DOOM
geamblác s. n., pl. geamblácuri
geamgii
GEAMGÍU, geamgii, s. m. Persoană care montează sau vinde geamuri. – Din tc. camcı. DOOM
geamgíu s. m., art. geamgíul; pl. geamgíi, art. geamgíii (-gi-ii)
geamgiii
GEAMGÍU, geamgii, s. m. Persoană care montează sau vinde geamuri. – Din tc. camcı. DOOM
geamgíu s. m., art. geamgíul; pl. geamgíi, art. geamgíii (-gi-ii)
geamgiilor
GEAMGÍU, geamgii, s. m. Persoană care montează sau vinde geamuri. – Din tc. camcı. DOOM
geamgíu s. m., art. geamgíul; pl. geamgíi, art. geamgíii (-gi-ii)
geamgiu
GEAMGÍU, geamgii, s. m. Persoană care montează sau vinde geamuri. – Din tc. camcı. DOOM
geamgíu s. m., art. geamgíul; pl. geamgíi, art. geamgíii (-gi-ii)
geamgiul
GEAMGÍU, geamgii, s. m. Persoană care montează sau vinde geamuri. – Din tc. camcı. DOOM
geamgíu s. m., art. geamgíul; pl. geamgíi, art. geamgíii (-gi-ii)
geamgiului
GEAMGÍU, geamgii, s. m. Persoană care montează sau vinde geamuri. – Din tc. camcı. DOOM
geamgíu s. m., art. geamgíul; pl. geamgíi, art. geamgíii (-gi-ii)
geamia
GEAMÍE, geamii, s. f. Lăcaș de cult la musulmani; moschee. – Din tc. cāmi. DOOM
geamíe (gea-) s. f., art. geamía, g.-d. art. geamíei; pl. geamíi, art. geamíile
geamie
GEAMÍE, geamii, s. f. Lăcaș de cult la musulmani; moschee. – Din tc. cāmi. DOOM
geamíe (gea-) s. f., art. geamía, g.-d. art. geamíei; pl. geamíi, art. geamíile
geamiei
GEAMÍE, geamii, s. f. Lăcaș de cult la musulmani; moschee. – Din tc. cāmi. DOOM
geamíe (gea-) s. f., art. geamía, g.-d. art. geamíei; pl. geamíi, art. geamíile
geamii
GEAMÍE, geamii, s. f. Lăcaș de cult la musulmani; moschee. – Din tc. cāmi. DOOM
geamíe (gea-) s. f., art. geamía, g.-d. art. geamíei; pl. geamíi, art. geamíile
geamiile
GEAMÍE, geamii, s. f. Lăcaș de cult la musulmani; moschee. – Din tc. cāmi. DOOM
geamíe (gea-) s. f., art. geamía, g.-d. art. geamíei; pl. geamíi, art. geamíile
geamiilor
GEAMÍE, geamii, s. f. Lăcaș de cult la musulmani; moschee. – Din tc. cāmi. DOOM
geamíe (gea-) s. f., art. geamía, g.-d. art. geamíei; pl. geamíi, art. geamíile
geamlâc
GEAMLẤC, geamlâcuri, s. n. Perete format din geamuri fixate pe un schelet metalic sau de lemn. ♦ Coridor, verandă, încăpere închisă spre exterior cu un astfel de perete. – Din tc. camlic. DOOM
geamlấc (geam-) s. n., pl. geamlấcuri
geamlâcul
GEAMLẤC, geamlâcuri, s. n. Perete format din geamuri fixate pe un schelet metalic sau de lemn. ♦ Coridor, verandă, încăpere închisă spre exterior cu un astfel de perete. – Din tc. camlic. DOOM
geamlấc (geam-) s. n., pl. geamlấcuri
geamlâcului
GEAMLẤC, geamlâcuri, s. n. Perete format din geamuri fixate pe un schelet metalic sau de lemn. ♦ Coridor, verandă, încăpere închisă spre exterior cu un astfel de perete. – Din tc. camlic. DOOM
geamlấc (geam-) s. n., pl. geamlấcuri
geamlâcuri
GEAMLẤC, geamlâcuri, s. n. Perete format din geamuri fixate pe un schelet metalic sau de lemn. ♦ Coridor, verandă, încăpere închisă spre exterior cu un astfel de perete. – Din tc. camlic. DOOM
geamlấc (geam-) s. n., pl. geamlấcuri
geamlâcurile
GEAMLẤC, geamlâcuri, s. n. Perete format din geamuri fixate pe un schelet metalic sau de lemn. ♦ Coridor, verandă, încăpere închisă spre exterior cu un astfel de perete. – Din tc. camlic. DOOM
geamlấc (geam-) s. n., pl. geamlấcuri
geamlâcurilor
GEAMLẤC, geamlâcuri, s. n. Perete format din geamuri fixate pe un schelet metalic sau de lemn. ♦ Coridor, verandă, încăpere închisă spre exterior cu un astfel de perete. – Din tc. camlic. DOOM
geamlấc (geam-) s. n., pl. geamlấcuri
geamlîc
GEAMLẤC, geamlâcuri, s. n. Perete format din geamuri fixate pe un schelet metalic sau de lemn. ♦ Coridor, verandă, încăpere închisă spre exterior cu un astfel de perete. – Din tc. camlic. DOOM
geamlấc (geam-) s. n., pl. geamlấcuri
geamlîcul
GEAMLẤC, geamlâcuri, s. n. Perete format din geamuri fixate pe un schelet metalic sau de lemn. ♦ Coridor, verandă, încăpere închisă spre exterior cu un astfel de perete. – Din tc. camlic. DOOM
geamlấc (geam-) s. n., pl. geamlấcuri
geamlîcului
GEAMLẤC, geamlâcuri, s. n. Perete format din geamuri fixate pe un schelet metalic sau de lemn. ♦ Coridor, verandă, încăpere închisă spre exterior cu un astfel de perete. – Din tc. camlic. DOOM
geamlấc (geam-) s. n., pl. geamlấcuri
geamlîcuri
GEAMLẤC, geamlâcuri, s. n. Perete format din geamuri fixate pe un schelet metalic sau de lemn. ♦ Coridor, verandă, încăpere închisă spre exterior cu un astfel de perete. – Din tc. camlic. DOOM
geamlấc (geam-) s. n., pl. geamlấcuri
geamlîcurile
GEAMLẤC, geamlâcuri, s. n. Perete format din geamuri fixate pe un schelet metalic sau de lemn. ♦ Coridor, verandă, încăpere închisă spre exterior cu un astfel de perete. – Din tc. camlic. DOOM
geamlấc (geam-) s. n., pl. geamlấcuri
geamlîcurilor
GEAMLẤC, geamlâcuri, s. n. Perete format din geamuri fixate pe un schelet metalic sau de lemn. ♦ Coridor, verandă, încăpere închisă spre exterior cu un astfel de perete. – Din tc. camlic. DOOM
geamlấc (geam-) s. n., pl. geamlấcuri
geampara
geampará (-ále), s. f. – Castanietă. Tc. calpara (Roesler 610; Șeineanu, II, 187; Lokotsch 400), cf. alb. ğalpara, bg. čampari.
geamparale
GEAMPARÁLE s. f. pl. 1. Numele unui dans popular românesc cu mișcare vioaie; melodie după care se execută acest dans. ♦ Fig. (Rar) Tril, cântec (melodios) al unei păsări. 2. (Înv.) Castaniete. [Var.: geambarále s. f. pl.] – Din tc. çalpara. DOOM
geamparále (geam-) s. f. pl., art. geamparálele
geamparalele
GEAMPARÁLE s. f. pl. 1. Numele unui dans popular românesc cu mișcare vioaie; melodie după care se execută acest dans. ♦ Fig. (Rar) Tril, cântec (melodios) al unei păsări. 2. (Înv.) Castaniete. [Var.: geambarále s. f. pl.] – Din tc. çalpara. DOOM
geamparále (geam-) s. f. pl., art. geamparálele
geamparalelor
GEAMPARÁLE s. f. pl. 1. Numele unui dans popular românesc cu mișcare vioaie; melodie după care se execută acest dans. ♦ Fig. (Rar) Tril, cântec (melodios) al unei păsări. 2. (Înv.) Castaniete. [Var.: geambarále s. f. pl.] – Din tc. çalpara. DOOM
geamparále (geam-) s. f. pl., art. geamparálele
geamul
GEAM, geamuri, s. n. 1. Placă de sticlă care se fixează în pervazurile (ori cercevelele) ferestrelor sau ale ușilor și care permite luminii să străbată în interiorul unei încăperi. ♦ Bucată de sticlă care se fixează în rama ceasornicelor, a ochelarilor etc. 2. P. gener. Fereastră. – Din tc. cam. DOOM
geam s. n., pl. geámuri
geamului
GEAM, geamuri, s. n. 1. Placă de sticlă care se fixează în pervazurile (ori cercevelele) ferestrelor sau ale ușilor și care permite luminii să străbată în interiorul unei încăperi. ♦ Bucată de sticlă care se fixează în rama ceasornicelor, a ochelarilor etc. 2. P. gener. Fereastră. – Din tc. cam. DOOM
geam s. n., pl. geámuri
geamuri
GEAM, geamuri, s. n. 1. Placă de sticlă care se fixează în pervazurile (ori cercevelele) ferestrelor sau ale ușilor și care permite luminii să străbată în interiorul unei încăperi. ♦ Bucată de sticlă care se fixează în rama ceasornicelor, a ochelarilor etc. 2. P. gener. Fereastră. – Din tc. cam. DOOM
geam s. n., pl. geámuri
geamurile
GEAM, geamuri, s. n. 1. Placă de sticlă care se fixează în pervazurile (ori cercevelele) ferestrelor sau ale ușilor și care permite luminii să străbată în interiorul unei încăperi. ♦ Bucată de sticlă care se fixează în rama ceasornicelor, a ochelarilor etc. 2. P. gener. Fereastră. – Din tc. cam. DOOM
geam s. n., pl. geámuri
geamurilor
GEAM, geamuri, s. n. 1. Placă de sticlă care se fixează în pervazurile (ori cercevelele) ferestrelor sau ale ușilor și care permite luminii să străbată în interiorul unei încăperi. ♦ Bucată de sticlă care se fixează în rama ceasornicelor, a ochelarilor etc. 2. P. gener. Fereastră. – Din tc. cam. DOOM
geam s. n., pl. geámuri
geamă
GÉME, gem, vb. III. Intranz. 1. (Despre ființe) A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale). ♦ Fig. (Despre elemente ale naturii) A fremăta, a murmura, a vui. 2. Fig. A fi plin, încărcat peste măsură. – Lat. gemere. DOOM
géme (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gem, imperf. 3 sg. gemeá; conj. prez. 3 să geámă; part. gemút
geamăn
GÉMEN, -Ă adj. v. geamăn. DOOM
geámăn adj. m., pl. gémeni; f. geámănă, pl. gémene
geamăn
GEÁMĂN, -Ă, gemeni, -e, adj. 1. Adj., s. m. și f. Ființă care a fost născută odată cu altă ființă și de către aceeași mamă sau femelă. 2. N. pr. m. (La pl.) Constelație zodiacală din emisfera boreală, formată din două stele principale (numite Castor și Polux) și un număr de stele mai puțin strălucitoare. ♦ Unul dintre semnele zodiacului. 3. Adj. (Despre plante) Care are două tulpini crescute din aceeași rădăcină; (despre fructe) crescute lipite câte două. 4. Adj. (Anat.; în sintagma) Mușchii gemeni = mușchii, dispuși pereche, ai gambei. [Var.: (rar) gémen, -ă adj.] – Lat. geminus.
geamăna
GÉMEN, -Ă adj. v. geamăn. DOOM
geámăn adj. m., pl. gémeni; f. geámănă, pl. gémene
geamănul
GÉMEN, -Ă adj. v. geamăn. DOOM
geámăn adj. m., pl. gémeni; f. geámănă, pl. gémene
geamănului
GÉMEN, -Ă adj. v. geamăn. DOOM
geámăn adj. m., pl. gémeni; f. geámănă, pl. gémene
geamănă
GEÁMĂN, -Ă, gemeni, -e, adj. 1. Adj., s. m. și f. Ființă care a fost născută odată cu altă ființă și de către aceeași mamă sau femelă. 2. N. pr. m. (La pl.) Constelație zodiacală din emisfera boreală, formată din două stele principale (numite Castor și Polux) și un număr de stele mai puțin strălucitoare. ♦ Unul dintre semnele zodiacului. 3. Adj. (Despre plante) Care are două tulpini crescute din aceeași rădăcină; (despre fructe) crescute lipite câte două. 4. Adj. (Anat.; în sintagma) Mușchii gemeni = mușchii, dispuși pereche, ai gambei. [Var.: (rar) gémen, -ă adj.] – Lat. geminus.
geamăt
GEMET s. n. v. geamăt. DOOM
geámăt s. n., pl. gémete
geamătul
GEMET s. n. v. geamăt. DOOM
geámăt s. n., pl. gémete
geamătului
GEMET s. n. v. geamăt. DOOM
geámăt s. n., pl. gémete
geana
GEÁNĂ, gene, s. f. 1. Fiecare dintre firișoarele de păr de pe marginea unei pleoape. ◊ Expr. A(-i) da (cuiva) ochii (sau pleoapele) în gene (sau geană-n geană), se spune despre o persoană care este gata să ațipească, să adoarmă. A privi printre gene = a privi cu ochii întredeschiși. 2. (Înv.) Pleoapă (a ochiului). 3. Fig. Dungă, fâșie îngustă de lumină; fâșie de deal, de nor etc. luminată. – Lat. *genna (= gena „obraz, pleoapă”). DOOM
geánă s. f., g.-d. art. génei; pl. géne
geanabet
GEANABÉT, geanabeți, s. m. (Turcism rar; Munt.) Om rău, afurisit. A ajuns bietul turc de bătaia de joc a geanabeților și a capsomanilor. CARAGIALE, O. VII 110. DOOM
geanabét (rar) (gea-) s. m., pl. geanabéți
geanabetul
GEANABÉT, geanabeți, s. m. (Turcism rar; Munt.) Om rău, afurisit. A ajuns bietul turc de bătaia de joc a geanabeților și a capsomanilor. CARAGIALE, O. VII 110. DOOM
geanabét (rar) (gea-) s. m., pl. geanabéți
geanabetului
GEANABÉT, geanabeți, s. m. (Turcism rar; Munt.) Om rău, afurisit. A ajuns bietul turc de bătaia de joc a geanabeților și a capsomanilor. CARAGIALE, O. VII 110. DOOM
geanabét (rar) (gea-) s. m., pl. geanabéți
geanabez
geanabez, geanabezi s. m. v. geanabet.
geanabeți
GEANABÉT, geanabeți, s. m. (Turcism rar; Munt.) Om rău, afurisit. A ajuns bietul turc de bătaia de joc a geanabeților și a capsomanilor. CARAGIALE, O. VII 110. DOOM
geanabét (rar) (gea-) s. m., pl. geanabéți
geanabeții
GEANABÉT, geanabeți, s. m. (Turcism rar; Munt.) Om rău, afurisit. A ajuns bietul turc de bătaia de joc a geanabeților și a capsomanilor. CARAGIALE, O. VII 110. DOOM
geanabét (rar) (gea-) s. m., pl. geanabéți
geanabeților
GEANABÉT, geanabeți, s. m. (Turcism rar; Munt.) Om rău, afurisit. A ajuns bietul turc de bătaia de joc a geanabeților și a capsomanilor. CARAGIALE, O. VII 110. DOOM
geanabét (rar) (gea-) s. m., pl. geanabéți
geane
geáne s. f. – Lume. Origine necunoscută. Numai în Banat. După DAR, în legătură cu alb. giri „castă”, calabr. jenia, din gr. γενεά „creație”. Diculescu, Elementele, 491 și Giuglea, Dacor., III, 621, pleacă de la gr. γέννα „origine”.
geanfes
geanfés (-suri), s. n. – Tafta. Tc. canfes (DAR). sec. XIX, înv.
geanta
GEÁNTĂ, genți, s. f. Obiect din piele, din pânză, din material plastic etc. de formă dreptunghiulară, având în interior una sau mai multe despărțituri, care servește la transportarea cu mâna a unor acte, cărți, caiete etc.; servietă. ♦ Poșetă. – Din tc. çanta. DOOM
geántă (servietă) s. f., g.-d. art. génții; pl. genți
geanta
JÁNTĂ, jante, s. f. Partea exterioară periferică a unei roți de autovehicul, de bicicletă etc., construită astfel încât să permită montarea pe roată a unui pneu. ◊ Expr. A rămâne (sau a fi) pe jantă = a) a avea cauciucul dezumflat; b) (fam.) a rămâne fără bani, a fi lefter. [Var.: geántă s. f.] – Din fr. jante. DOOM
jántă (parte a roții) s. f., g.-d. art. jántei; pl. jánte
geanticlinal
GEANTICLINÁL s.n. v. geoanticlinal. DOOM
geanticlinál (ge-an-ti-cli-) s. n., pl. geanticlinále
geanticlinale
GEANTICLINÁL s.n. v. geoanticlinal. DOOM
geanticlinál (ge-an-ti-cli-) s. n., pl. geanticlinále
geanticlinalele
GEANTICLINÁL s.n. v. geoanticlinal. DOOM
geanticlinál (ge-an-ti-cli-) s. n., pl. geanticlinále
geanticlinalelor
GEANTICLINÁL s.n. v. geoanticlinal. DOOM
geanticlinál (ge-an-ti-cli-) s. n., pl. geanticlinále
geanticlinalul
GEANTICLINÁL s.n. v. geoanticlinal. DOOM
geanticlinál (ge-an-ti-cli-) s. n., pl. geanticlinále
geanticlinalului
GEANTICLINÁL s.n. v. geoanticlinal. DOOM
geanticlinál (ge-an-ti-cli-) s. n., pl. geanticlinále
geanău
geanău, geanăi s. m. țigan, rom.
gear
GEAR, gearuri, s. n. (Înv.) Șal oriental (indian); postav oriental fin, cu flori cusute de mână. – Din tc. cār. DOOM
gear (înv.) s. n., pl. geáruri [pron. garuri]
gearul
GEAR, gearuri, s. n. (Înv.) Șal oriental (indian); postav oriental fin, cu flori cusute de mână. – Din tc. cār. DOOM
gear (înv.) s. n., pl. geáruri [pron. garuri]
gearului
GEAR, gearuri, s. n. (Înv.) Șal oriental (indian); postav oriental fin, cu flori cusute de mână. – Din tc. cār. DOOM
gear (înv.) s. n., pl. geáruri [pron. garuri]
gearuri
GEAR, gearuri, s. n. (Înv.) Șal oriental (indian); postav oriental fin, cu flori cusute de mână. – Din tc. cār. DOOM
gear (înv.) s. n., pl. geáruri [pron. garuri]
gearurile
GEAR, gearuri, s. n. (Înv.) Șal oriental (indian); postav oriental fin, cu flori cusute de mână. – Din tc. cār. DOOM
gear (înv.) s. n., pl. geáruri [pron. garuri]
gearurilor
GEAR, gearuri, s. n. (Înv.) Șal oriental (indian); postav oriental fin, cu flori cusute de mână. – Din tc. cār. DOOM
gear (înv.) s. n., pl. geáruri [pron. garuri]
gebea
GEBEÁ, gebele, s. f. (Regional) Mers special al calului, lin, fără salturi. Gebeaua e un fel de mers armenesc, adică împrăștiat și legănat: merge fără să salte; rar caii merg la gebea. HOGAȘ, M. N. 9. DOOM
gebeá (rar) s. f., art. gebeáua, g.-d. art. gebélei; pl. gebéle, art. gebélele
gebeaua
GEBEÁ, gebele, s. f. (Regional) Mers special al calului, lin, fără salturi. Gebeaua e un fel de mers armenesc, adică împrăștiat și legănat: merge fără să salte; rar caii merg la gebea. HOGAȘ, M. N. 9. DOOM
gebeá (rar) s. f., art. gebeáua, g.-d. art. gebélei; pl. gebéle, art. gebélele
gebehana
gebhaneá (-éle), s. f. – Pulberărie, depozit de pulbere. – Var. ge(a)b(e)hanea. Tc. cebhane (Șeineanu, III, 55; DAR). Sec. XVIII, înv. Aceluiași radical geb „pulbere” îi aparține gebegiu, s. m. (înv., artificier), din tc. cebeci (Șeineanu, III, 55).
gebehanea
gebhaneá (-éle), s. f. – Pulberărie, depozit de pulbere. – Var. ge(a)b(e)hanea. Tc. cebhane (Șeineanu, III, 55; DAR). Sec. XVIII, înv. Aceluiași radical geb „pulbere” îi aparține gebegiu, s. m. (înv., artificier), din tc. cebeci (Șeineanu, III, 55).
gebele
GEBEÁ, gebele, s. f. (Regional) Mers special al calului, lin, fără salturi. Gebeaua e un fel de mers armenesc, adică împrăștiat și legănat: merge fără să salte; rar caii merg la gebea. HOGAȘ, M. N. 9. DOOM
gebeá (rar) s. f., art. gebeáua, g.-d. art. gebélei; pl. gebéle, art. gebélele
gebelei
GEBEÁ, gebele, s. f. (Regional) Mers special al calului, lin, fără salturi. Gebeaua e un fel de mers armenesc, adică împrăștiat și legănat: merge fără să salte; rar caii merg la gebea. HOGAȘ, M. N. 9. DOOM
gebeá (rar) s. f., art. gebeáua, g.-d. art. gebélei; pl. gebéle, art. gebélele
gebelele
GEBEÁ, gebele, s. f. (Regional) Mers special al calului, lin, fără salturi. Gebeaua e un fel de mers armenesc, adică împrăștiat și legănat: merge fără să salte; rar caii merg la gebea. HOGAȘ, M. N. 9. DOOM
gebeá (rar) s. f., art. gebeáua, g.-d. art. gebélei; pl. gebéle, art. gebélele
gebelelor
GEBEÁ, gebele, s. f. (Regional) Mers special al calului, lin, fără salturi. Gebeaua e un fel de mers armenesc, adică împrăștiat și legănat: merge fără să salte; rar caii merg la gebea. HOGAȘ, M. N. 9. DOOM
gebeá (rar) s. f., art. gebeáua, g.-d. art. gebélei; pl. gebéle, art. gebélele
gebhana
gebhaneá (-éle), s. f. – Pulberărie, depozit de pulbere. – Var. ge(a)b(e)hanea. Tc. cebhane (Șeineanu, III, 55; DAR). Sec. XVIII, înv. Aceluiași radical geb „pulbere” îi aparține gebegiu, s. m. (înv., artificier), din tc. cebeci (Șeineanu, III, 55).
gebhanea
gebhaneá (-éle), s. f. – Pulberărie, depozit de pulbere. – Var. ge(a)b(e)hanea. Tc. cebhane (Șeineanu, III, 55; DAR). Sec. XVIII, înv. Aceluiași radical geb „pulbere” îi aparține gebegiu, s. m. (înv., artificier), din tc. cebeci (Șeineanu, III, 55).
gebrea
gebreá (-éle), s. f. – Cîrpă cu care se șterg caii. Tc. cebre (Cihac, II, 579). Sec. XVIII, îmv.
geci
GIÁCĂ s. f. v. geacă. DOOM
*geácă (gea-) s. f. g.-d. art. gecii pl. geci
gecii
GIÁCĂ s. f. v. geacă. DOOM
*geácă (gea-) s. f. g.-d. art. gecii pl. geci
gecile
GIÁCĂ s. f. v. geacă. DOOM
*geácă (gea-) s. f. g.-d. art. gecii pl. geci
gecilor
GIÁCĂ s. f. v. geacă. DOOM
*geácă (gea-) s. f. g.-d. art. gecii pl. geci
gecko
GÉCKO s. m. Familie de șopârle din țările calde (Gecko); șopârlă din această familie. – Din fr., engl. gecko.
geckoul
GÉCKO s. m. Familie de șopârle din țările calde (Gecko); șopârlă din această familie. – Din fr., engl. gecko.
geckoului
GÉCKO s. m. Familie de șopârle din țările calde (Gecko); șopârlă din această familie. – Din fr., engl. gecko.
gedinian
GEDINIÁN s.n. (Geol.) Al doilea etaj al devonianului inferior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. gédinnien].
geea
Geea = Gaea.
geitonogamie
GEITONOGAMÍE s.f. (Bot.) Tip de polenizare în care polenul de pe staminele unei flori este transportat pe gineceul altei flori de pe aceeași plantă. [Gen. -iei. / < germ. Geitonogamie, cf. gr. geiton – aproape, gamos – unire].
gel
GEL, geluri, s. n. (Chim.) Substanță coloidală cu consistență vâscoasă și însușiri specifice deopotrivă lichidelor și solidelor. – Din fr. gel. DOOM
gel s. n., pl. géluri
gelanor
Gelanor, rege al Argosului, care l-a găzduit pe Danaus la sosirea acestuia din Aegyptus (v. și Danaus).
gelat
GELÁT s. m. v. gealat.
gelatina
GELATÍNĂ, gelatine, s. f. 1. Substanță proteică coloidală preparată prin hidroliza parțială a colagenului din oase, cartilaje etc., cu diferite utilizări practice. 2. Produs de cofetărie preparat din sirop de fructe sau dintr-o cremă dulce, închegată cu foi de gelatină (1). 3. Piele crudă pregătită pentru a fi tăbăcită. – Din fr. gélatine. DOOM
gelatínă s. f., g.-d. art. gelatínei; pl. gelatíne
gelatine
GELATÍNĂ, gelatine, s. f. 1. Substanță proteică coloidală preparată prin hidroliza parțială a colagenului din oase, cartilaje etc., cu diferite utilizări practice. 2. Produs de cofetărie preparat din sirop de fructe sau dintr-o cremă dulce, închegată cu foi de gelatină (1). 3. Piele crudă pregătită pentru a fi tăbăcită. – Din fr. gélatine. DOOM
gelatínă s. f., g.-d. art. gelatínei; pl. gelatíne
gelatinei
GELATÍNĂ, gelatine, s. f. 1. Substanță proteică coloidală preparată prin hidroliza parțială a colagenului din oase, cartilaje etc., cu diferite utilizări practice. 2. Produs de cofetărie preparat din sirop de fructe sau dintr-o cremă dulce, închegată cu foi de gelatină (1). 3. Piele crudă pregătită pentru a fi tăbăcită. – Din fr. gélatine. DOOM
gelatínă s. f., g.-d. art. gelatínei; pl. gelatíne
gelatinele
GELATÍNĂ, gelatine, s. f. 1. Substanță proteică coloidală preparată prin hidroliza parțială a colagenului din oase, cartilaje etc., cu diferite utilizări practice. 2. Produs de cofetărie preparat din sirop de fructe sau dintr-o cremă dulce, închegată cu foi de gelatină (1). 3. Piele crudă pregătită pentru a fi tăbăcită. – Din fr. gélatine. DOOM
gelatínă s. f., g.-d. art. gelatínei; pl. gelatíne
gelatinelor
GELATÍNĂ, gelatine, s. f. 1. Substanță proteică coloidală preparată prin hidroliza parțială a colagenului din oase, cartilaje etc., cu diferite utilizări practice. 2. Produs de cofetărie preparat din sirop de fructe sau dintr-o cremă dulce, închegată cu foi de gelatină (1). 3. Piele crudă pregătită pentru a fi tăbăcită. – Din fr. gélatine. DOOM
gelatínă s. f., g.-d. art. gelatínei; pl. gelatíne
gelatiniza
GELATINIZÁ, gelatinizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) transforma în gelatină; a (se) îmbiba cu gelatină. – Cf. fr. gélatinifier. DOOM
gelatinizá (a ~) vb., ind. prez. 3 gelatinizeáză
gelatinizai
GELATINIZÁ, gelatinizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) transforma în gelatină; a (se) îmbiba cu gelatină. – Cf. fr. gélatinifier. DOOM
gelatinizá (a ~) vb., ind. prez. 3 gelatinizeáză
gelatinizam
GELATINIZÁ, gelatinizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) transforma în gelatină; a (se) îmbiba cu gelatină. – Cf. fr. gélatinifier. DOOM
gelatinizá (a ~) vb., ind. prez. 3 gelatinizeáză
gelatinizare
GELATINIZÁ, gelatinizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) transforma în gelatină; a (se) îmbiba cu gelatină. – Cf. fr. gélatinifier. DOOM
gelatinizá (a ~) vb., ind. prez. 3 gelatinizeáză
gelatinizare
GELATINIZÁRE, gelatinizări, s. f. Acțiunea de a (se) gelatiniza și rezultatul ei. – V. gelatiniza. DOOM
gelatinizáre s. f., g.-d. art. gelatinizắrii; pl. gelatinizắri
gelatinizarea
GELATINIZÁRE, gelatinizări, s. f. Acțiunea de a (se) gelatiniza și rezultatul ei. – V. gelatiniza. DOOM
gelatinizáre s. f., g.-d. art. gelatinizắrii; pl. gelatinizắri
gelatinizară
GELATINIZÁ, gelatinizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) transforma în gelatină; a (se) îmbiba cu gelatină. – Cf. fr. gélatinifier. DOOM
gelatinizá (a ~) vb., ind. prez. 3 gelatinizeáză
gelatinizarăm
GELATINIZÁ, gelatinizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) transforma în gelatină; a (se) îmbiba cu gelatină. – Cf. fr. gélatinifier. DOOM
gelatinizá (a ~) vb., ind. prez. 3 gelatinizeáză
gelatinizarăți
GELATINIZÁ, gelatinizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) transforma în gelatină; a (se) îmbiba cu gelatină. – Cf. fr. gélatinifier. DOOM
gelatinizá (a ~) vb., ind. prez. 3 gelatinizeáză
gelatinizase
GELATINIZÁ, gelatinizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) transforma în gelatină; a (se) îmbiba cu gelatină. – Cf. fr. gélatinifier. DOOM
gelatinizá (a ~) vb., ind. prez. 3 gelatinizeáză
gelatinizasem
GELATINIZÁ, gelatinizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) transforma în gelatină; a (se) îmbiba cu gelatină. – Cf. fr. gélatinifier. DOOM
gelatinizá (a ~) vb., ind. prez. 3 gelatinizeáză
gelatinizaseră
GELATINIZÁ, gelatinizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) transforma în gelatină; a (se) îmbiba cu gelatină. – Cf. fr. gélatinifier. DOOM
gelatinizá (a ~) vb., ind. prez. 3 gelatinizeáză
gelatinizaserăm
GELATINIZÁ, gelatinizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) transforma în gelatină; a (se) îmbiba cu gelatină. – Cf. fr. gélatinifier. DOOM
gelatinizá (a ~) vb., ind. prez. 3 gelatinizeáză
gelatinizaserăți
GELATINIZÁ, gelatinizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) transforma în gelatină; a (se) îmbiba cu gelatină. – Cf. fr. gélatinifier. DOOM
gelatinizá (a ~) vb., ind. prez. 3 gelatinizeáză
gelatinizaseși
GELATINIZÁ, gelatinizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) transforma în gelatină; a (se) îmbiba cu gelatină. – Cf. fr. gélatinifier. DOOM
gelatinizá (a ~) vb., ind. prez. 3 gelatinizeáză
gelatinizaseți
GELATINIZÁ, gelatinizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) transforma în gelatină; a (se) îmbiba cu gelatină. – Cf. fr. gélatinifier. DOOM
gelatinizá (a ~) vb., ind. prez. 3 gelatinizeáză
gelatinizat
GELATINIZÁ, gelatinizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) transforma în gelatină; a (se) îmbiba cu gelatină. – Cf. fr. gélatinifier. DOOM
gelatinizá (a ~) vb., ind. prez. 3 gelatinizeáză
gelatinizat
GELATINIZÁ, gelatinizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) transforma în gelatină; a (se) îmbiba cu gelatină. – Cf. fr. gélatinifier.
gelatinizau
GELATINIZÁ, gelatinizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) transforma în gelatină; a (se) îmbiba cu gelatină. – Cf. fr. gélatinifier. DOOM
gelatinizá (a ~) vb., ind. prez. 3 gelatinizeáză
gelatinizași
GELATINIZÁ, gelatinizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) transforma în gelatină; a (se) îmbiba cu gelatină. – Cf. fr. gélatinifier. DOOM
gelatinizá (a ~) vb., ind. prez. 3 gelatinizeáză
gelatinizați
GELATINIZÁ, gelatinizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) transforma în gelatină; a (se) îmbiba cu gelatină. – Cf. fr. gélatinifier. DOOM
gelatinizá (a ~) vb., ind. prez. 3 gelatinizeáză
gelatinizează
GELATINIZÁ, gelatinizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) transforma în gelatină; a (se) îmbiba cu gelatină. – Cf. fr. gélatinifier. DOOM
gelatinizá (a ~) vb., ind. prez. 3 gelatinizeáză
gelatinizez
GELATINIZÁ, gelatinizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) transforma în gelatină; a (se) îmbiba cu gelatină. – Cf. fr. gélatinifier. DOOM
gelatinizá (a ~) vb., ind. prez. 3 gelatinizeáză
gelatinizeze
GELATINIZÁ, gelatinizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) transforma în gelatină; a (se) îmbiba cu gelatină. – Cf. fr. gélatinifier. DOOM
gelatinizá (a ~) vb., ind. prez. 3 gelatinizeáză
gelatinizezi
GELATINIZÁ, gelatinizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) transforma în gelatină; a (se) îmbiba cu gelatină. – Cf. fr. gélatinifier. DOOM
gelatinizá (a ~) vb., ind. prez. 3 gelatinizeáză
gelatinizând
GELATINIZÁ, gelatinizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) transforma în gelatină; a (se) îmbiba cu gelatină. – Cf. fr. gélatinifier. DOOM
gelatinizá (a ~) vb., ind. prez. 3 gelatinizeáză
gelatinizînd
GELATINIZÁ, gelatinizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) transforma în gelatină; a (se) îmbiba cu gelatină. – Cf. fr. gélatinifier. DOOM
gelatinizá (a ~) vb., ind. prez. 3 gelatinizeáză
gelatinizări
GELATINIZÁRE, gelatinizări, s. f. Acțiunea de a (se) gelatiniza și rezultatul ei. – V. gelatiniza. DOOM
gelatinizáre s. f., g.-d. art. gelatinizắrii; pl. gelatinizắri
gelatinizării
GELATINIZÁRE, gelatinizări, s. f. Acțiunea de a (se) gelatiniza și rezultatul ei. – V. gelatiniza. DOOM
gelatinizáre s. f., g.-d. art. gelatinizắrii; pl. gelatinizắri
gelatinizările
GELATINIZÁRE, gelatinizări, s. f. Acțiunea de a (se) gelatiniza și rezultatul ei. – V. gelatiniza. DOOM
gelatinizáre s. f., g.-d. art. gelatinizắrii; pl. gelatinizắri
gelatinizărilor
GELATINIZÁRE, gelatinizări, s. f. Acțiunea de a (se) gelatiniza și rezultatul ei. – V. gelatiniza. DOOM
gelatinizáre s. f., g.-d. art. gelatinizắrii; pl. gelatinizắri
gelatinoasa
GELATINÓS, -OÁSĂ, gelatinoși, -oase, adj. Ca gelatina (1), de gelatină, care conține gelatină, cu aspect de gelatină. – Din fr. gélatineux. DOOM
gelatinós adj. m., pl. gelatinóși; f. gelatinoásă; pl. gelatinoáse
gelatinoase
GELATINÓS, -OÁSĂ, gelatinoși, -oase, adj. Ca gelatina (1), de gelatină, care conține gelatină, cu aspect de gelatină. – Din fr. gélatineux. DOOM
gelatinós adj. m., pl. gelatinóși; f. gelatinoásă; pl. gelatinoáse
gelatinoasei
GELATINÓS, -OÁSĂ, gelatinoși, -oase, adj. Ca gelatina (1), de gelatină, care conține gelatină, cu aspect de gelatină. – Din fr. gélatineux. DOOM
gelatinós adj. m., pl. gelatinóși; f. gelatinoásă; pl. gelatinoáse
gelatinoasele
GELATINÓS, -OÁSĂ, gelatinoși, -oase, adj. Ca gelatina (1), de gelatină, care conține gelatină, cu aspect de gelatină. – Din fr. gélatineux. DOOM
gelatinós adj. m., pl. gelatinóși; f. gelatinoásă; pl. gelatinoáse
gelatinoaselor
GELATINÓS, -OÁSĂ, gelatinoși, -oase, adj. Ca gelatina (1), de gelatină, care conține gelatină, cu aspect de gelatină. – Din fr. gélatineux. DOOM
gelatinós adj. m., pl. gelatinóși; f. gelatinoásă; pl. gelatinoáse
gelatinos
GELATINÓS, -OÁSĂ, gelatinoși, -oase, adj. Ca gelatina (1), de gelatină, care conține gelatină, cu aspect de gelatină. – Din fr. gélatineux. DOOM
gelatinós adj. m., pl. gelatinóși; f. gelatinoásă; pl. gelatinoáse
gelatinosul
GELATINÓS, -OÁSĂ, gelatinoși, -oase, adj. Ca gelatina (1), de gelatină, care conține gelatină, cu aspect de gelatină. – Din fr. gélatineux. DOOM
gelatinós adj. m., pl. gelatinóși; f. gelatinoásă; pl. gelatinoáse
gelatinosului
GELATINÓS, -OÁSĂ, gelatinoși, -oase, adj. Ca gelatina (1), de gelatină, care conține gelatină, cu aspect de gelatină. – Din fr. gélatineux. DOOM
gelatinós adj. m., pl. gelatinóși; f. gelatinoásă; pl. gelatinoáse
gelatinoși
GELATINÓS, -OÁSĂ, gelatinoși, -oase, adj. Ca gelatina (1), de gelatină, care conține gelatină, cu aspect de gelatină. – Din fr. gélatineux. DOOM
gelatinós adj. m., pl. gelatinóși; f. gelatinoásă; pl. gelatinoáse
gelatinoșii
GELATINÓS, -OÁSĂ, gelatinoși, -oase, adj. Ca gelatina (1), de gelatină, care conține gelatină, cu aspect de gelatină. – Din fr. gélatineux. DOOM
gelatinós adj. m., pl. gelatinóși; f. gelatinoásă; pl. gelatinoáse
gelatinoșilor
GELATINÓS, -OÁSĂ, gelatinoși, -oase, adj. Ca gelatina (1), de gelatină, care conține gelatină, cu aspect de gelatină. – Din fr. gélatineux. DOOM
gelatinós adj. m., pl. gelatinóși; f. gelatinoásă; pl. gelatinoáse
gelația
GELÁȚIE s. f. Variația limitei de curgere reală a gelului din noroaiele de foraj în funcție de timp. – Din fr. gélation, engl. gelation.
gelație
GELÁȚIE s. f. Variația limitei de curgere reală a gelului din noroaiele de foraj în funcție de timp. – Din fr. gélation, engl. gelation.
gelației
GELÁȚIE s. f. Variația limitei de curgere reală a gelului din noroaiele de foraj în funcție de timp. – Din fr. gélation, engl. gelation.
gelații
GELÁȚIE s. f. Variația limitei de curgere reală a gelului din noroaiele de foraj în funcție de timp. – Din fr. gélation, engl. gelation.
gelep
GELÉP, gelepi, s. m. Negustor oriental din Evul Mediu care cumpăra vite din Țările Române pentru a le vinde la Constantinopol. – Din tc. celep. DOOM
gelép2 (taxă) s. n., pl. gelépuri
gelepi
GELÉP, gelepi, s. m. Negustor oriental din Evul Mediu care cumpăra vite din Țările Române pentru a le vinde la Constantinopol. – Din tc. celep. DOOM
gelép2 (taxă) s. n., pl. gelépuri
gelepii
GELÉP, gelepi, s. m. Negustor oriental din Evul Mediu care cumpăra vite din Țările Române pentru a le vinde la Constantinopol. – Din tc. celep. DOOM
gelép2 (taxă) s. n., pl. gelépuri
gelepilor
GELÉP, gelepi, s. m. Negustor oriental din Evul Mediu care cumpăra vite din Țările Române pentru a le vinde la Constantinopol. – Din tc. celep. DOOM
gelép2 (taxă) s. n., pl. gelépuri
gelepul
GELÉP, gelepi, s. m. Negustor oriental din Evul Mediu care cumpăra vite din Țările Române pentru a le vinde la Constantinopol. – Din tc. celep. DOOM
gelép2 (taxă) s. n., pl. gelépuri
gelepului
GELÉP, gelepi, s. m. Negustor oriental din Evul Mediu care cumpăra vite din Țările Române pentru a le vinde la Constantinopol. – Din tc. celep. DOOM
gelép2 (taxă) s. n., pl. gelépuri
gelific
GELIFICÁ, gelífic, vb. I. Tranz. A transforma o soluție coloidală într-un gel. – După fr. gélifier. DOOM
gelificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gelífică
gelifica
GELIFICÁ, gelífic, vb. I. Tranz. A transforma o soluție coloidală într-un gel. – După fr. gélifier. DOOM
gelificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gelífică
gelificai
GELIFICÁ, gelífic, vb. I. Tranz. A transforma o soluție coloidală într-un gel. – După fr. gélifier. DOOM
gelificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gelífică
gelificam
GELIFICÁ, gelífic, vb. I. Tranz. A transforma o soluție coloidală într-un gel. – După fr. gélifier. DOOM
gelificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gelífică
gelificare
GELIFICÁ, gelífic, vb. I. Tranz. A transforma o soluție coloidală într-un gel. – După fr. gélifier. DOOM
gelificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gelífică
gelificare
GELIFICÁRE, gelificări, s. f. Faptul de a gelifica. – V. gelifica. DOOM
gelificáre s. f., g.-d. art. gelificắrii; pl. gelificắri
gelificarea
GELIFICÁRE, gelificări, s. f. Faptul de a gelifica. – V. gelifica. DOOM
gelificáre s. f., g.-d. art. gelificắrii; pl. gelificắri
gelificară
GELIFICÁ, gelífic, vb. I. Tranz. A transforma o soluție coloidală într-un gel. – După fr. gélifier. DOOM
gelificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gelífică
gelificarăm
GELIFICÁ, gelífic, vb. I. Tranz. A transforma o soluție coloidală într-un gel. – După fr. gélifier. DOOM
gelificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gelífică
gelificarăți
GELIFICÁ, gelífic, vb. I. Tranz. A transforma o soluție coloidală într-un gel. – După fr. gélifier. DOOM
gelificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gelífică
gelificase
GELIFICÁ, gelífic, vb. I. Tranz. A transforma o soluție coloidală într-un gel. – După fr. gélifier. DOOM
gelificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gelífică
gelificasem
GELIFICÁ, gelífic, vb. I. Tranz. A transforma o soluție coloidală într-un gel. – După fr. gélifier. DOOM
gelificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gelífică
gelificaseră
GELIFICÁ, gelífic, vb. I. Tranz. A transforma o soluție coloidală într-un gel. – După fr. gélifier. DOOM
gelificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gelífică
gelificaserăm
GELIFICÁ, gelífic, vb. I. Tranz. A transforma o soluție coloidală într-un gel. – După fr. gélifier. DOOM
gelificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gelífică
gelificaserăți
GELIFICÁ, gelífic, vb. I. Tranz. A transforma o soluție coloidală într-un gel. – După fr. gélifier. DOOM
gelificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gelífică
gelificaseși
GELIFICÁ, gelífic, vb. I. Tranz. A transforma o soluție coloidală într-un gel. – După fr. gélifier. DOOM
gelificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gelífică
gelificaseți
GELIFICÁ, gelífic, vb. I. Tranz. A transforma o soluție coloidală într-un gel. – După fr. gélifier. DOOM
gelificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gelífică
gelificat
GELIFICÁ, gelífic, vb. I. Tranz. A transforma o soluție coloidală într-un gel. – După fr. gélifier. DOOM
gelificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gelífică
gelificat
GELIFICÁ, gelífic, vb. I. Tranz. A transforma o soluție coloidală într-un gel. – După fr. gélifier.
gelificau
GELIFICÁ, gelífic, vb. I. Tranz. A transforma o soluție coloidală într-un gel. – După fr. gélifier. DOOM
gelificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gelífică
gelificași
GELIFICÁ, gelífic, vb. I. Tranz. A transforma o soluție coloidală într-un gel. – După fr. gélifier. DOOM
gelificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gelífică
gelificați
GELIFICÁ, gelífic, vb. I. Tranz. A transforma o soluție coloidală într-un gel. – După fr. gélifier. DOOM
gelificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gelífică
gelifice
GELIFICÁ, gelífic, vb. I. Tranz. A transforma o soluție coloidală într-un gel. – După fr. gélifier. DOOM
gelificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gelífică
gelifici
GELIFICÁ, gelífic, vb. I. Tranz. A transforma o soluție coloidală într-un gel. – După fr. gélifier. DOOM
gelificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gelífică
gelificând
GELIFICÁ, gelífic, vb. I. Tranz. A transforma o soluție coloidală într-un gel. – După fr. gélifier. DOOM
gelificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gelífică
gelificînd
GELIFICÁ, gelífic, vb. I. Tranz. A transforma o soluție coloidală într-un gel. – După fr. gélifier. DOOM
gelificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gelífică
gelificări
GELIFICÁRE, gelificări, s. f. Faptul de a gelifica. – V. gelifica. DOOM
gelificáre s. f., g.-d. art. gelificắrii; pl. gelificắri
gelificării
GELIFICÁRE, gelificări, s. f. Faptul de a gelifica. – V. gelifica. DOOM
gelificáre s. f., g.-d. art. gelificắrii; pl. gelificắri
gelificările
GELIFICÁRE, gelificări, s. f. Faptul de a gelifica. – V. gelifica. DOOM
gelificáre s. f., g.-d. art. gelificắrii; pl. gelificắri
gelificărilor
GELIFICÁRE, gelificări, s. f. Faptul de a gelifica. – V. gelifica. DOOM
gelificáre s. f., g.-d. art. gelificắrii; pl. gelificắri
gelifract
GELIFRÁCT s.n. (Geol.) Bloc, de mărimi și de forme diferite, format ca urmare a gelifracției. [< fr. gélifract].
gelifract
GELIFRÁCT s.n. (Geol.) Bloc, de mărimi și de forme diferite, format ca urmare a gelifracției. [< fr. gélifract].
gelifractul
GELIFRÁCT s.n. (Geol.) Bloc, de mărimi și de forme diferite, format ca urmare a gelifracției. [< fr. gélifract].
gelifractului
GELIFRÁCT s.n. (Geol.) Bloc, de mărimi și de forme diferite, format ca urmare a gelifracției. [< fr. gélifract].
gelifracturi
GELIFRÁCT s.n. (Geol.) Bloc, de mărimi și de forme diferite, format ca urmare a gelifracției. [< fr. gélifract].
gelifracturile
GELIFRÁCT s.n. (Geol.) Bloc, de mărimi și de forme diferite, format ca urmare a gelifracției. [< fr. gélifract].
gelifracturilor
GELIFRÁCT s.n. (Geol.) Bloc, de mărimi și de forme diferite, format ca urmare a gelifracției. [< fr. gélifract].
gelifracție
GELIFRÁCȚIE s.f. (Geol.) Dezagregare a rocilor sub acțiunea repetată alternantă a înghețului și a dezghețului. [Gen. -iei. / < fr. gélifraction].
gelinită
GELINÍTĂ s.f. Substanță explozivă inalterabilă în apă și puțin sensibilă la șoc, formată din nitroglicerină, azotat de potasiu și rumeguș de lemn. [< fr. gélinite]. DOOM
gelinítă s. f., g.-d. art. gelinítei
geliv
GELÍV, -Ă, gelivi, -e, adj. (Despre roci sau alte materiale) Care se dezagregă relativ ușor sub acțiunea înghețurilor și a dezghețurilor repetate. – Din fr. gélif. DOOM
gelív adj. m., pl. gelívi; f. gelívă, pl. gelíve
geliva
GELÍV, -Ă, gelivi, -e, adj. (Despre roci sau alte materiale) Care se dezagregă relativ ușor sub acțiunea înghețurilor și a dezghețurilor repetate. – Din fr. gélif. DOOM
gelív adj. m., pl. gelívi; f. gelívă, pl. gelíve
gelivație
GELIVÁȚIE s. f. (Geol.) Degradare a rocilor de la suprafața pământului în urma variațiilor de temperatură. – Din fr. gélivation. DOOM
geliváție (-ți-e) s. f., art. geliváția (-ți-a), g.-d. geliváții, art. geliváției
gelive
GELÍV, -Ă, gelivi, -e, adj. (Despre roci sau alte materiale) Care se dezagregă relativ ușor sub acțiunea înghețurilor și a dezghețurilor repetate. – Din fr. gélif. DOOM
gelív adj. m., pl. gelívi; f. gelívă, pl. gelíve
gelivei
GELÍV, -Ă, gelivi, -e, adj. (Despre roci sau alte materiale) Care se dezagregă relativ ușor sub acțiunea înghețurilor și a dezghețurilor repetate. – Din fr. gélif. DOOM
gelív adj. m., pl. gelívi; f. gelívă, pl. gelíve
gelivele
GELÍV, -Ă, gelivi, -e, adj. (Despre roci sau alte materiale) Care se dezagregă relativ ușor sub acțiunea înghețurilor și a dezghețurilor repetate. – Din fr. gélif. DOOM
gelív adj. m., pl. gelívi; f. gelívă, pl. gelíve
gelivelor
GELÍV, -Ă, gelivi, -e, adj. (Despre roci sau alte materiale) Care se dezagregă relativ ușor sub acțiunea înghețurilor și a dezghețurilor repetate. – Din fr. gélif. DOOM
gelív adj. m., pl. gelívi; f. gelívă, pl. gelíve
gelivi
GELÍV, -Ă, gelivi, -e, adj. (Despre roci sau alte materiale) Care se dezagregă relativ ușor sub acțiunea înghețurilor și a dezghețurilor repetate. – Din fr. gélif. DOOM
gelív adj. m., pl. gelívi; f. gelívă, pl. gelíve
gelivii
GELÍV, -Ă, gelivi, -e, adj. (Despre roci sau alte materiale) Care se dezagregă relativ ușor sub acțiunea înghețurilor și a dezghețurilor repetate. – Din fr. gélif. DOOM
gelív adj. m., pl. gelívi; f. gelívă, pl. gelíve
gelivilor
GELÍV, -Ă, gelivi, -e, adj. (Despre roci sau alte materiale) Care se dezagregă relativ ușor sub acțiunea înghețurilor și a dezghețurilor repetate. – Din fr. gélif. DOOM
gelív adj. m., pl. gelívi; f. gelívă, pl. gelíve
gelivitate
GELIVITÁTE s. f. (Tehn.) Proprietate a unor materiale poroase de a se degrada sau distruge sub acțiunea alternativă a înghețului și a dezghețului. – Din fr. gélivité. DOOM
gelivitáte s. f., g.-d. art. gelivitắții
gelivitatea
GELIVITÁTE s. f. (Tehn.) Proprietate a unor materiale poroase de a se degrada sau distruge sub acțiunea alternativă a înghețului și a dezghețului. – Din fr. gélivité. DOOM
gelivitáte s. f., g.-d. art. gelivitắții
gelivități
GELIVITÁTE s. f. (Tehn.) Proprietate a unor materiale poroase de a se degrada sau distruge sub acțiunea alternativă a înghețului și a dezghețului. – Din fr. gélivité. DOOM
gelivitáte s. f., g.-d. art. gelivitắții
gelivității
GELIVITÁTE s. f. (Tehn.) Proprietate a unor materiale poroase de a se degrada sau distruge sub acțiunea alternativă a înghețului și a dezghețului. – Din fr. gélivité. DOOM
gelivitáte s. f., g.-d. art. gelivitắții
gelivul
GELÍV, -Ă, gelivi, -e, adj. (Despre roci sau alte materiale) Care se dezagregă relativ ușor sub acțiunea înghețurilor și a dezghețurilor repetate. – Din fr. gélif. DOOM
gelív adj. m., pl. gelívi; f. gelívă, pl. gelíve
gelivului
GELÍV, -Ă, gelivi, -e, adj. (Despre roci sau alte materiale) Care se dezagregă relativ ușor sub acțiunea înghețurilor și a dezghețurilor repetate. – Din fr. gélif. DOOM
gelív adj. m., pl. gelívi; f. gelívă, pl. gelíve
gelivura
GELIVÚRĂ, gelivuri, s. f. Crăpătură adâncă în lungimea tulpinii arborilor provocată de îngheț. – Din fr. gélivure. DOOM
gelivúră s. f., g.-d. art. gelivúrii; pl. gelivúri
gelivuri
GELIVÚRĂ, gelivuri, s. f. Crăpătură adâncă în lungimea tulpinii arborilor provocată de îngheț. – Din fr. gélivure. DOOM
gelivúră s. f., g.-d. art. gelivúrii; pl. gelivúri
gelivurii
GELIVÚRĂ, gelivuri, s. f. Crăpătură adâncă în lungimea tulpinii arborilor provocată de îngheț. – Din fr. gélivure. DOOM
gelivúră s. f., g.-d. art. gelivúrii; pl. gelivúri
gelivurile
GELIVÚRĂ, gelivuri, s. f. Crăpătură adâncă în lungimea tulpinii arborilor provocată de îngheț. – Din fr. gélivure. DOOM
gelivúră s. f., g.-d. art. gelivúrii; pl. gelivúri
gelivurilor
GELIVÚRĂ, gelivuri, s. f. Crăpătură adâncă în lungimea tulpinii arborilor provocată de îngheț. – Din fr. gélivure. DOOM
gelivúră s. f., g.-d. art. gelivúrii; pl. gelivúri
geloasa
GELÓS, -OÁSĂ, geloși, -oase, adj. 1. Care suferă de gelozie (1), cuprins de gelozie; care manifestă gelozie. ♦ Care ține mult la ceva și se teme să nu-l piardă. 2. (Rar) Invidios, pizmaș. – Din it. geloso. DOOM
gelós adj. m., pl. gelóși; f. geloásă, pl. geloáse
geloase
GELÓS, -OÁSĂ, geloși, -oase, adj. 1. Care suferă de gelozie (1), cuprins de gelozie; care manifestă gelozie. ♦ Care ține mult la ceva și se teme să nu-l piardă. 2. (Rar) Invidios, pizmaș. – Din it. geloso. DOOM
gelós adj. m., pl. gelóși; f. geloásă, pl. geloáse
geloasei
GELÓS, -OÁSĂ, geloși, -oase, adj. 1. Care suferă de gelozie (1), cuprins de gelozie; care manifestă gelozie. ♦ Care ține mult la ceva și se teme să nu-l piardă. 2. (Rar) Invidios, pizmaș. – Din it. geloso. DOOM
gelós adj. m., pl. gelóși; f. geloásă, pl. geloáse
geloasele
GELÓS, -OÁSĂ, geloși, -oase, adj. 1. Care suferă de gelozie (1), cuprins de gelozie; care manifestă gelozie. ♦ Care ține mult la ceva și se teme să nu-l piardă. 2. (Rar) Invidios, pizmaș. – Din it. geloso. DOOM
gelós adj. m., pl. gelóși; f. geloásă, pl. geloáse
geloaselor
GELÓS, -OÁSĂ, geloși, -oase, adj. 1. Care suferă de gelozie (1), cuprins de gelozie; care manifestă gelozie. ♦ Care ține mult la ceva și se teme să nu-l piardă. 2. (Rar) Invidios, pizmaș. – Din it. geloso. DOOM
gelós adj. m., pl. gelóși; f. geloásă, pl. geloáse
gelos
GELÓS, -OÁSĂ, geloși, -oase, adj. 1. Care suferă de gelozie (1), cuprins de gelozie; care manifestă gelozie. ♦ Care ține mult la ceva și se teme să nu-l piardă. 2. (Rar) Invidios, pizmaș. – Din it. geloso. DOOM
gelós adj. m., pl. gelóși; f. geloásă, pl. geloáse
gelosul
GELÓS, -OÁSĂ, geloși, -oase, adj. 1. Care suferă de gelozie (1), cuprins de gelozie; care manifestă gelozie. ♦ Care ține mult la ceva și se teme să nu-l piardă. 2. (Rar) Invidios, pizmaș. – Din it. geloso. DOOM
gelós adj. m., pl. gelóși; f. geloásă, pl. geloáse
gelosului
GELÓS, -OÁSĂ, geloși, -oase, adj. 1. Care suferă de gelozie (1), cuprins de gelozie; care manifestă gelozie. ♦ Care ține mult la ceva și se teme să nu-l piardă. 2. (Rar) Invidios, pizmaș. – Din it. geloso. DOOM
gelós adj. m., pl. gelóși; f. geloásă, pl. geloáse
geloza
GELÓZĂ s. f. (Biol.) Agar-agar. – Din fr. gélose. DOOM
gelóză (substanță) s. f., g.-d. art. gelózei
geloze
GELÓZĂ s. f. (Biol.) Agar-agar. – Din fr. gélose. DOOM
gelóză (substanță) s. f., g.-d. art. gelózei
gelozei
GELÓZĂ s. f. (Biol.) Agar-agar. – Din fr. gélose. DOOM
gelóză (substanță) s. f., g.-d. art. gelózei
gelozia
GELOZÍE, gelozii, s. f. 1. Sentiment chinuitor și obsedant provocat de bănuiala sau certitudinea că ființa iubită este necredincioasă. 2. (Rar) Invidie, pizmă. – Din it. gelosia. DOOM
gelozíe (sentiment) s. f., art. gelozía, g.-d. art. gelozíei; pl. gelozíi, art. gelozíile
gelozic
GELÓZIC, -Ă adj. Referitor la geloză. [< fr. gélosique].
gelozica
GELÓZIC, -Ă adj. Referitor la geloză. [< fr. gélosique].
gelozice
GELÓZIC, -Ă adj. Referitor la geloză. [< fr. gélosique].
gelozicei
GELÓZIC, -Ă adj. Referitor la geloză. [< fr. gélosique].
gelozicele
GELÓZIC, -Ă adj. Referitor la geloză. [< fr. gélosique].
gelozicelor
GELÓZIC, -Ă adj. Referitor la geloză. [< fr. gélosique].
gelozici
GELÓZIC, -Ă adj. Referitor la geloză. [< fr. gélosique].
gelozicii
GELÓZIC, -Ă adj. Referitor la geloză. [< fr. gélosique].
gelozicilor
GELÓZIC, -Ă adj. Referitor la geloză. [< fr. gélosique].
gelozicul
GELÓZIC, -Ă adj. Referitor la geloză. [< fr. gélosique].
gelozicului
GELÓZIC, -Ă adj. Referitor la geloză. [< fr. gélosique].
gelozie
GELOZÍE, gelozii, s. f. 1. Sentiment chinuitor și obsedant provocat de bănuiala sau certitudinea că ființa iubită este necredincioasă. 2. (Rar) Invidie, pizmă. – Din it. gelosia. DOOM
gelozíe (sentiment) s. f., art. gelozía, g.-d. art. gelozíei; pl. gelozíi, art. gelozíile
geloziei
GELOZÍE, gelozii, s. f. 1. Sentiment chinuitor și obsedant provocat de bănuiala sau certitudinea că ființa iubită este necredincioasă. 2. (Rar) Invidie, pizmă. – Din it. gelosia. DOOM
gelozíe (sentiment) s. f., art. gelozía, g.-d. art. gelozíei; pl. gelozíi, art. gelozíile
gelozii
GELOZÍE, gelozii, s. f. 1. Sentiment chinuitor și obsedant provocat de bănuiala sau certitudinea că ființa iubită este necredincioasă. 2. (Rar) Invidie, pizmă. – Din it. gelosia. DOOM
gelozíe (sentiment) s. f., art. gelozía, g.-d. art. gelozíei; pl. gelozíi, art. gelozíile
geloziile
GELOZÍE, gelozii, s. f. 1. Sentiment chinuitor și obsedant provocat de bănuiala sau certitudinea că ființa iubită este necredincioasă. 2. (Rar) Invidie, pizmă. – Din it. gelosia. DOOM
gelozíe (sentiment) s. f., art. gelozía, g.-d. art. gelozíei; pl. gelozíi, art. gelozíile
geloziilor
GELOZÍE, gelozii, s. f. 1. Sentiment chinuitor și obsedant provocat de bănuiala sau certitudinea că ființa iubită este necredincioasă. 2. (Rar) Invidie, pizmă. – Din it. gelosia. DOOM
gelozíe (sentiment) s. f., art. gelozía, g.-d. art. gelozíei; pl. gelozíi, art. gelozíile
geloși
GELÓS, -OÁSĂ, geloși, -oase, adj. 1. Care suferă de gelozie (1), cuprins de gelozie; care manifestă gelozie. ♦ Care ține mult la ceva și se teme să nu-l piardă. 2. (Rar) Invidios, pizmaș. – Din it. geloso. DOOM
gelós adj. m., pl. gelóși; f. geloásă, pl. geloáse
geloșii
GELÓS, -OÁSĂ, geloși, -oase, adj. 1. Care suferă de gelozie (1), cuprins de gelozie; care manifestă gelozie. ♦ Care ține mult la ceva și se teme să nu-l piardă. 2. (Rar) Invidios, pizmaș. – Din it. geloso. DOOM
gelós adj. m., pl. gelóși; f. geloásă, pl. geloáse
geloșilor
GELÓS, -OÁSĂ, geloși, -oase, adj. 1. Care suferă de gelozie (1), cuprins de gelozie; care manifestă gelozie. ♦ Care ține mult la ceva și se teme să nu-l piardă. 2. (Rar) Invidios, pizmaș. – Din it. geloso. DOOM
gelós adj. m., pl. gelóși; f. geloásă, pl. geloáse
gelui
GELUÍ, geluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi cu gealăul suprafața unei piese de lemn; p. gener. a rindelui. – Din magh. gyalulni. DOOM
geluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. geluiésc, imperf. 3 sg. geluiá; conj. prez. 3 să geluiáscă
geluia
GELUÍ, geluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi cu gealăul suprafața unei piese de lemn; p. gener. a rindelui. – Din magh. gyalulni. DOOM
geluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. geluiésc, imperf. 3 sg. geluiá; conj. prez. 3 să geluiáscă
geluiai
GELUÍ, geluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi cu gealăul suprafața unei piese de lemn; p. gener. a rindelui. – Din magh. gyalulni. DOOM
geluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. geluiésc, imperf. 3 sg. geluiá; conj. prez. 3 să geluiáscă
geluiam
GELUÍ, geluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi cu gealăul suprafața unei piese de lemn; p. gener. a rindelui. – Din magh. gyalulni. DOOM
geluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. geluiésc, imperf. 3 sg. geluiá; conj. prez. 3 să geluiáscă
geluiască
GELUÍ, geluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi cu gealăul suprafața unei piese de lemn; p. gener. a rindelui. – Din magh. gyalulni. DOOM
geluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. geluiésc, imperf. 3 sg. geluiá; conj. prez. 3 să geluiáscă
geluiau
GELUÍ, geluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi cu gealăul suprafața unei piese de lemn; p. gener. a rindelui. – Din magh. gyalulni. DOOM
geluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. geluiésc, imperf. 3 sg. geluiá; conj. prez. 3 să geluiáscă
geluiați
GELUÍ, geluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi cu gealăul suprafața unei piese de lemn; p. gener. a rindelui. – Din magh. gyalulni. DOOM
geluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. geluiésc, imperf. 3 sg. geluiá; conj. prez. 3 să geluiáscă
geluiesc
GELUÍ, geluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi cu gealăul suprafața unei piese de lemn; p. gener. a rindelui. – Din magh. gyalulni. DOOM
geluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. geluiésc, imperf. 3 sg. geluiá; conj. prez. 3 să geluiáscă
geluiește
GELUÍ, geluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi cu gealăul suprafața unei piese de lemn; p. gener. a rindelui. – Din magh. gyalulni. DOOM
geluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. geluiésc, imperf. 3 sg. geluiá; conj. prez. 3 să geluiáscă
geluiești
GELUÍ, geluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi cu gealăul suprafața unei piese de lemn; p. gener. a rindelui. – Din magh. gyalulni. DOOM
geluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. geluiésc, imperf. 3 sg. geluiá; conj. prez. 3 să geluiáscă
geluii
GELUÍ, geluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi cu gealăul suprafața unei piese de lemn; p. gener. a rindelui. – Din magh. gyalulni. DOOM
geluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. geluiésc, imperf. 3 sg. geluiá; conj. prez. 3 să geluiáscă
geluim
GELUÍ, geluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi cu gealăul suprafața unei piese de lemn; p. gener. a rindelui. – Din magh. gyalulni. DOOM
geluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. geluiésc, imperf. 3 sg. geluiá; conj. prez. 3 să geluiáscă
geluind
GELUÍ, geluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi cu gealăul suprafața unei piese de lemn; p. gener. a rindelui. – Din magh. gyalulni. DOOM
geluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. geluiésc, imperf. 3 sg. geluiá; conj. prez. 3 să geluiáscă
geluire
GELUÍ, geluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi cu gealăul suprafața unei piese de lemn; p. gener. a rindelui. – Din magh. gyalulni. DOOM
geluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. geluiésc, imperf. 3 sg. geluiá; conj. prez. 3 să geluiáscă
geluire
GELUÍRE, geluiri, s. f. Acțiunea de a gelui și rezultatul ei. – V. gelui. DOOM
geluíre s. f., g.-d. art. geluírii; pl. geluíri
geluirea
GELUÍRE, geluiri, s. f. Acțiunea de a gelui și rezultatul ei. – V. gelui. DOOM
geluíre s. f., g.-d. art. geluírii; pl. geluíri
geluiri
GELUÍRE, geluiri, s. f. Acțiunea de a gelui și rezultatul ei. – V. gelui. DOOM
geluíre s. f., g.-d. art. geluírii; pl. geluíri
geluirii
GELUÍRE, geluiri, s. f. Acțiunea de a gelui și rezultatul ei. – V. gelui. DOOM
geluíre s. f., g.-d. art. geluírii; pl. geluíri
geluirile
GELUÍRE, geluiri, s. f. Acțiunea de a gelui și rezultatul ei. – V. gelui. DOOM
geluíre s. f., g.-d. art. geluírii; pl. geluíri
geluirilor
GELUÍRE, geluiri, s. f. Acțiunea de a gelui și rezultatul ei. – V. gelui. DOOM
geluíre s. f., g.-d. art. geluírii; pl. geluíri
geluiră
GELUÍ, geluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi cu gealăul suprafața unei piese de lemn; p. gener. a rindelui. – Din magh. gyalulni. DOOM
geluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. geluiésc, imperf. 3 sg. geluiá; conj. prez. 3 să geluiáscă
geluirăm
GELUÍ, geluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi cu gealăul suprafața unei piese de lemn; p. gener. a rindelui. – Din magh. gyalulni. DOOM
geluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. geluiésc, imperf. 3 sg. geluiá; conj. prez. 3 să geluiáscă
geluirăți
GELUÍ, geluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi cu gealăul suprafața unei piese de lemn; p. gener. a rindelui. – Din magh. gyalulni. DOOM
geluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. geluiésc, imperf. 3 sg. geluiá; conj. prez. 3 să geluiáscă
geluise
GELUÍ, geluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi cu gealăul suprafața unei piese de lemn; p. gener. a rindelui. – Din magh. gyalulni. DOOM
geluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. geluiésc, imperf. 3 sg. geluiá; conj. prez. 3 să geluiáscă
geluisem
GELUÍ, geluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi cu gealăul suprafața unei piese de lemn; p. gener. a rindelui. – Din magh. gyalulni. DOOM
geluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. geluiésc, imperf. 3 sg. geluiá; conj. prez. 3 să geluiáscă
geluiseră
GELUÍ, geluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi cu gealăul suprafața unei piese de lemn; p. gener. a rindelui. – Din magh. gyalulni. DOOM
geluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. geluiésc, imperf. 3 sg. geluiá; conj. prez. 3 să geluiáscă
geluiserăm
GELUÍ, geluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi cu gealăul suprafața unei piese de lemn; p. gener. a rindelui. – Din magh. gyalulni. DOOM
geluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. geluiésc, imperf. 3 sg. geluiá; conj. prez. 3 să geluiáscă
geluiserăți
GELUÍ, geluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi cu gealăul suprafața unei piese de lemn; p. gener. a rindelui. – Din magh. gyalulni. DOOM
geluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. geluiésc, imperf. 3 sg. geluiá; conj. prez. 3 să geluiáscă
geluiseși
GELUÍ, geluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi cu gealăul suprafața unei piese de lemn; p. gener. a rindelui. – Din magh. gyalulni. DOOM
geluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. geluiésc, imperf. 3 sg. geluiá; conj. prez. 3 să geluiáscă
geluiseți
GELUÍ, geluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi cu gealăul suprafața unei piese de lemn; p. gener. a rindelui. – Din magh. gyalulni. DOOM
geluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. geluiésc, imperf. 3 sg. geluiá; conj. prez. 3 să geluiáscă
geluit
GELUÍ, geluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi cu gealăul suprafața unei piese de lemn; p. gener. a rindelui. – Din magh. gyalulni. DOOM
geluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. geluiésc, imperf. 3 sg. geluiá; conj. prez. 3 să geluiáscă
geluit
GELUÍT, -Ă, geluiți, -te, adj. Netezit cu gealăul; p. gener. rindeluit. – V. gelui.
geluita
GELUÍT, -Ă, geluiți, -te, adj. Netezit cu gealăul; p. gener. rindeluit. – V. gelui.
geluite
GELUÍT, -Ă, geluiți, -te, adj. Netezit cu gealăul; p. gener. rindeluit. – V. gelui.
geluitei
GELUÍT, -Ă, geluiți, -te, adj. Netezit cu gealăul; p. gener. rindeluit. – V. gelui.
geluitele
GELUÍT, -Ă, geluiți, -te, adj. Netezit cu gealăul; p. gener. rindeluit. – V. gelui.
geluitelor
GELUÍT, -Ă, geluiți, -te, adj. Netezit cu gealăul; p. gener. rindeluit. – V. gelui.
geluitul
GELUÍT, -Ă, geluiți, -te, adj. Netezit cu gealăul; p. gener. rindeluit. – V. gelui.
geluitului
GELUÍT, -Ă, geluiți, -te, adj. Netezit cu gealăul; p. gener. rindeluit. – V. gelui.
geluiși
GELUÍ, geluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi cu gealăul suprafața unei piese de lemn; p. gener. a rindelui. – Din magh. gyalulni. DOOM
geluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. geluiésc, imperf. 3 sg. geluiá; conj. prez. 3 să geluiáscă
geluiți
GELUÍ, geluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi cu gealăul suprafața unei piese de lemn; p. gener. a rindelui. – Din magh. gyalulni. DOOM
geluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. geluiésc, imperf. 3 sg. geluiá; conj. prez. 3 să geluiáscă
geluiți
GELUÍT, -Ă, geluiți, -te, adj. Netezit cu gealăul; p. gener. rindeluit. – V. gelui.
geluiții
GELUÍT, -Ă, geluiți, -te, adj. Netezit cu gealăul; p. gener. rindeluit. – V. gelui.
geluiților
GELUÍT, -Ă, geluiți, -te, adj. Netezit cu gealăul; p. gener. rindeluit. – V. gelui.
gelul
GEL, geluri, s. n. (Chim.) Substanță coloidală cu consistență vâscoasă și însușiri specifice deopotrivă lichidelor și solidelor. – Din fr. gel. DOOM
gel s. n., pl. géluri
gelului
GEL, geluri, s. n. (Chim.) Substanță coloidală cu consistență vâscoasă și însușiri specifice deopotrivă lichidelor și solidelor. – Din fr. gel. DOOM
gel s. n., pl. géluri
geluri
GEL, geluri, s. n. (Chim.) Substanță coloidală cu consistență vâscoasă și însușiri specifice deopotrivă lichidelor și solidelor. – Din fr. gel. DOOM
gel s. n., pl. géluri
gelurile
GEL, geluri, s. n. (Chim.) Substanță coloidală cu consistență vâscoasă și însușiri specifice deopotrivă lichidelor și solidelor. – Din fr. gel. DOOM
gel s. n., pl. géluri
gelurilor
GEL, geluri, s. n. (Chim.) Substanță coloidală cu consistență vâscoasă și însușiri specifice deopotrivă lichidelor și solidelor. – Din fr. gel. DOOM
gel s. n., pl. géluri
gem
GEM, gemuri, s. n. Produs alimentar obținut prin fierberea fructelor (întregi) cu zahăr până la gelificarea siropului. – Din engl. jam. DOOM
gem s. n., pl. gémuri
gem
GÉME, gem, vb. III. Intranz. 1. (Despre ființe) A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale). ♦ Fig. (Despre elemente ale naturii) A fremăta, a murmura, a vui. 2. Fig. A fi plin, încărcat peste măsură. – Lat. gemere. DOOM
géme (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gem, imperf. 3 sg. gemeá; conj. prez. 3 să geámă; part. gemút
gema
GÉMĂ, geme, s. f. Nume generic pentru orice piatră prețioasă translucidă. ♦ Bijuterie sau obiect de artă făcut dintr-o piatră prețioasă sau semiprețioasă pe care sunt gravate figuri ori motive decorative. ♦ (Adjectival; în sintagma) Sare gemă = sare de bucătărie cristalizată, extrasă ca atare dintr-o salină; halit2. – Din fr. gemme, lat. gemma. DOOM
gémă s. f., g.-d. art. gémei; pl. géme
geme
GÉMĂ, geme, s. f. Nume generic pentru orice piatră prețioasă translucidă. ♦ Bijuterie sau obiect de artă făcut dintr-o piatră prețioasă sau semiprețioasă pe care sunt gravate figuri ori motive decorative. ♦ (Adjectival; în sintagma) Sare gemă = sare de bucătărie cristalizată, extrasă ca atare dintr-o salină; halit2. – Din fr. gemme, lat. gemma. DOOM
gémă s. f., g.-d. art. gémei; pl. géme
geme
GÉME, gem, vb. III. Intranz. 1. (Despre ființe) A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale). ♦ Fig. (Despre elemente ale naturii) A fremăta, a murmura, a vui. 2. Fig. A fi plin, încărcat peste măsură. – Lat. gemere. DOOM
géme (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gem, imperf. 3 sg. gemeá; conj. prez. 3 să geámă; part. gemút
gemea
GÉME, gem, vb. III. Intranz. 1. (Despre ființe) A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale). ♦ Fig. (Despre elemente ale naturii) A fremăta, a murmura, a vui. 2. Fig. A fi plin, încărcat peste măsură. – Lat. gemere. DOOM
géme (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gem, imperf. 3 sg. gemeá; conj. prez. 3 să geámă; part. gemút
gemeai
GÉME, gem, vb. III. Intranz. 1. (Despre ființe) A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale). ♦ Fig. (Despre elemente ale naturii) A fremăta, a murmura, a vui. 2. Fig. A fi plin, încărcat peste măsură. – Lat. gemere. DOOM
géme (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gem, imperf. 3 sg. gemeá; conj. prez. 3 să geámă; part. gemút
gemeam
GÉME, gem, vb. III. Intranz. 1. (Despre ființe) A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale). ♦ Fig. (Despre elemente ale naturii) A fremăta, a murmura, a vui. 2. Fig. A fi plin, încărcat peste măsură. – Lat. gemere. DOOM
géme (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gem, imperf. 3 sg. gemeá; conj. prez. 3 să geámă; part. gemút
gemeau
GÉME, gem, vb. III. Intranz. 1. (Despre ființe) A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale). ♦ Fig. (Despre elemente ale naturii) A fremăta, a murmura, a vui. 2. Fig. A fi plin, încărcat peste măsură. – Lat. gemere. DOOM
géme (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gem, imperf. 3 sg. gemeá; conj. prez. 3 să geámă; part. gemút
gemeați
GÉME, gem, vb. III. Intranz. 1. (Despre ființe) A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale). ♦ Fig. (Despre elemente ale naturii) A fremăta, a murmura, a vui. 2. Fig. A fi plin, încărcat peste măsură. – Lat. gemere. DOOM
géme (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gem, imperf. 3 sg. gemeá; conj. prez. 3 să geámă; part. gemút
gemei
GÉMĂ, geme, s. f. Nume generic pentru orice piatră prețioasă translucidă. ♦ Bijuterie sau obiect de artă făcut dintr-o piatră prețioasă sau semiprețioasă pe care sunt gravate figuri ori motive decorative. ♦ (Adjectival; în sintagma) Sare gemă = sare de bucătărie cristalizată, extrasă ca atare dintr-o salină; halit2. – Din fr. gemme, lat. gemma. DOOM
gémă s. f., g.-d. art. gémei; pl. géme
gemelar
GEMELÁR, -Ă, gemelari, -e, adj. (Med.) Cu gemeni. Sarcină gemelară. – Din fr. gémellaire. DOOM
*gemelár adj. m., pl. gemelári; f. gemeláră, pl. gemeláre
gemelara
GEMELÁR, -Ă, gemelari, -e, adj. (Med.) Cu gemeni. Sarcină gemelară. – Din fr. gémellaire. DOOM
*gemelár adj. m., pl. gemelári; f. gemeláră, pl. gemeláre
gemelare
GEMELÁR, -Ă, gemelari, -e, adj. (Med.) Cu gemeni. Sarcină gemelară. – Din fr. gémellaire. DOOM
*gemelár adj. m., pl. gemelári; f. gemeláră, pl. gemeláre
gemelarei
GEMELÁR, -Ă, gemelari, -e, adj. (Med.) Cu gemeni. Sarcină gemelară. – Din fr. gémellaire. DOOM
*gemelár adj. m., pl. gemelári; f. gemeláră, pl. gemeláre
gemelarele
GEMELÁR, -Ă, gemelari, -e, adj. (Med.) Cu gemeni. Sarcină gemelară. – Din fr. gémellaire. DOOM
*gemelár adj. m., pl. gemelári; f. gemeláră, pl. gemeláre
gemelarelor
GEMELÁR, -Ă, gemelari, -e, adj. (Med.) Cu gemeni. Sarcină gemelară. – Din fr. gémellaire. DOOM
*gemelár adj. m., pl. gemelári; f. gemeláră, pl. gemeláre
gemelari
GEMELÁR, -Ă, gemelari, -e, adj. (Med.) Cu gemeni. Sarcină gemelară. – Din fr. gémellaire. DOOM
*gemelár adj. m., pl. gemelári; f. gemeláră, pl. gemeláre
gemelarii
GEMELÁR, -Ă, gemelari, -e, adj. (Med.) Cu gemeni. Sarcină gemelară. – Din fr. gémellaire. DOOM
*gemelár adj. m., pl. gemelári; f. gemeláră, pl. gemeláre
gemelarilor
GEMELÁR, -Ă, gemelari, -e, adj. (Med.) Cu gemeni. Sarcină gemelară. – Din fr. gémellaire. DOOM
*gemelár adj. m., pl. gemelári; f. gemeláră, pl. gemeláre
gemelarul
GEMELÁR, -Ă, gemelari, -e, adj. (Med.) Cu gemeni. Sarcină gemelară. – Din fr. gémellaire. DOOM
*gemelár adj. m., pl. gemelári; f. gemeláră, pl. gemeláre
gemelarului
GEMELÁR, -Ă, gemelari, -e, adj. (Med.) Cu gemeni. Sarcină gemelară. – Din fr. gémellaire. DOOM
*gemelár adj. m., pl. gemelári; f. gemeláră, pl. gemeláre
gemele
GÉMĂ, geme, s. f. Nume generic pentru orice piatră prețioasă translucidă. ♦ Bijuterie sau obiect de artă făcut dintr-o piatră prețioasă sau semiprețioasă pe care sunt gravate figuri ori motive decorative. ♦ (Adjectival; în sintagma) Sare gemă = sare de bucătărie cristalizată, extrasă ca atare dintr-o salină; halit2. – Din fr. gemme, lat. gemma. DOOM
gémă s. f., g.-d. art. gémei; pl. géme
gemelipara
GEMELIPÁRĂ adj., s.f. (Femeie) care a născut gemeni. [< fr. gémellipare]. DOOM
!gemelipáră adj. f., s. f., pl. gemelipáre
gemelipare
GEMELIPÁRĂ adj., s.f. (Femeie) care a născut gemeni. [< fr. gémellipare]. DOOM
!gemelipáră adj. f., s. f., pl. gemelipáre
gemeliparei
GEMELIPÁRĂ adj., s.f. (Femeie) care a născut gemeni. [< fr. gémellipare]. DOOM
!gemelipáră adj. f., s. f., pl. gemelipáre
gemeliparele
GEMELIPÁRĂ adj., s.f. (Femeie) care a născut gemeni. [< fr. gémellipare]. DOOM
!gemelipáră adj. f., s. f., pl. gemelipáre
gemeliparelor
GEMELIPÁRĂ adj., s.f. (Femeie) care a născut gemeni. [< fr. gémellipare]. DOOM
!gemelipáră adj. f., s. f., pl. gemelipáre
gemelitate
GEMELITÁTE s.f. Situația de a fi geamăn. [Cf. fr. gémellité].
gemelor
GÉMĂ, geme, s. f. Nume generic pentru orice piatră prețioasă translucidă. ♦ Bijuterie sau obiect de artă făcut dintr-o piatră prețioasă sau semiprețioasă pe care sunt gravate figuri ori motive decorative. ♦ (Adjectival; în sintagma) Sare gemă = sare de bucătărie cristalizată, extrasă ca atare dintr-o salină; halit2. – Din fr. gemme, lat. gemma. DOOM
gémă s. f., g.-d. art. gémei; pl. géme
gemem
GÉME, gem, vb. III. Intranz. 1. (Despre ființe) A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale). ♦ Fig. (Despre elemente ale naturii) A fremăta, a murmura, a vui. 2. Fig. A fi plin, încărcat peste măsură. – Lat. gemere. DOOM
géme (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gem, imperf. 3 sg. gemeá; conj. prez. 3 să geámă; part. gemút
gemen
GÉMEN, -Ă adj. v. geamăn. DOOM
geámăn adj. m., pl. gémeni; f. geámănă, pl. gémene
gemene
GÉMEN, -Ă adj. v. geamăn. DOOM
geámăn adj. m., pl. gémeni; f. geámănă, pl. gémene
gemenei
GÉMEN, -Ă adj. v. geamăn. DOOM
geámăn adj. m., pl. gémeni; f. geámănă, pl. gémene
gemenele
GÉMEN, -Ă adj. v. geamăn. DOOM
geámăn adj. m., pl. gémeni; f. geámănă, pl. gémene
gemenelor
GÉMEN, -Ă adj. v. geamăn. DOOM
geámăn adj. m., pl. gémeni; f. geámănă, pl. gémene
gemeni
GÉMEN, -Ă adj. v. geamăn. DOOM
geámăn adj. m., pl. gémeni; f. geámănă, pl. gémene
gemeni
GEÁMĂN, -Ă, gemeni, -e, adj. 1. Adj., s. m. și f. Ființă care a fost născută odată cu altă ființă și de către aceeași mamă sau femelă. 2. N. pr. m. (La pl.) Constelație zodiacală din emisfera boreală, formată din două stele principale (numite Castor și Polux) și un număr de stele mai puțin strălucitoare. ♦ Unul dintre semnele zodiacului. 3. Adj. (Despre plante) Care are două tulpini crescute din aceeași rădăcină; (despre fructe) crescute lipite câte două. 4. Adj. (Anat.; în sintagma) Mușchii gemeni = mușchii, dispuși pereche, ai gambei. [Var.: (rar) gémen, -ă adj.] – Lat. geminus. DOOM
Gémenii (constelație) s. propriu m. pl.
gemenii
GÉMEN, -Ă adj. v. geamăn. DOOM
geámăn adj. m., pl. gémeni; f. geámănă, pl. gémene
gemenilor
GÉMEN, -Ă adj. v. geamăn. DOOM
geámăn adj. m., pl. gémeni; f. geámănă, pl. gémene
gemere
GÉME, gem, vb. III. Intranz. 1. (Despre ființe) A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale). ♦ Fig. (Despre elemente ale naturii) A fremăta, a murmura, a vui. 2. Fig. A fi plin, încărcat peste măsură. – Lat. gemere. DOOM
géme (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gem, imperf. 3 sg. gemeá; conj. prez. 3 să geámă; part. gemút
gemere
GÉME, gem, vb. III. Intranz. 1. (Despre ființe) A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale). ♦ Fig. (Despre elemente ale naturii) A fremăta, a murmura, a vui. 2. Fig. A fi plin, încărcat peste măsură. – Lat. gemere.
gemerea
GÉME, gem, vb. III. Intranz. 1. (Despre ființe) A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale). ♦ Fig. (Despre elemente ale naturii) A fremăta, a murmura, a vui. 2. Fig. A fi plin, încărcat peste măsură. – Lat. gemere.
gemeri
GÉME, gem, vb. III. Intranz. 1. (Despre ființe) A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale). ♦ Fig. (Despre elemente ale naturii) A fremăta, a murmura, a vui. 2. Fig. A fi plin, încărcat peste măsură. – Lat. gemere.
gemerii
GÉME, gem, vb. III. Intranz. 1. (Despre ființe) A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale). ♦ Fig. (Despre elemente ale naturii) A fremăta, a murmura, a vui. 2. Fig. A fi plin, încărcat peste măsură. – Lat. gemere.
gemerile
GÉME, gem, vb. III. Intranz. 1. (Despre ființe) A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale). ♦ Fig. (Despre elemente ale naturii) A fremăta, a murmura, a vui. 2. Fig. A fi plin, încărcat peste măsură. – Lat. gemere.
gemerilor
GÉME, gem, vb. III. Intranz. 1. (Despre ființe) A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale). ♦ Fig. (Despre elemente ale naturii) A fremăta, a murmura, a vui. 2. Fig. A fi plin, încărcat peste măsură. – Lat. gemere.
gemet
GEMET s. n. v. geamăt. DOOM
geámăt s. n., pl. gémete
gemete
GEMET s. n. v. geamăt. DOOM
geámăt s. n., pl. gémete
gemetele
GEMET s. n. v. geamăt. DOOM
geámăt s. n., pl. gémete
gemetelor
GEMET s. n. v. geamăt. DOOM
geámăt s. n., pl. gémete
gemeți
GÉME, gem, vb. III. Intranz. 1. (Despre ființe) A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale). ♦ Fig. (Despre elemente ale naturii) A fremăta, a murmura, a vui. 2. Fig. A fi plin, încărcat peste măsură. – Lat. gemere. DOOM
géme (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gem, imperf. 3 sg. gemeá; conj. prez. 3 să geámă; part. gemút
gemi
GÉME, gem, vb. III. Intranz. 1. (Despre ființe) A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale). ♦ Fig. (Despre elemente ale naturii) A fremăta, a murmura, a vui. 2. Fig. A fi plin, încărcat peste măsură. – Lat. gemere. DOOM
géme (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gem, imperf. 3 sg. gemeá; conj. prez. 3 să geámă; part. gemút
gemin
GÉMEN, -Ă adj. v. geamăn. DOOM
geámăn adj. m., pl. gémeni; f. geámănă, pl. gémene
geminat
GEMINÁT, -Ă, geminați, -te, adj. Îngemănat, împerecheat. ◊ (Lingv.) Consoană geminată = consoană rezultată prin geminație (2). – Din fr. géminé, lat. geminatus. DOOM
geminát adj. m., pl. gemináți; f. geminátă, pl. gemináte
geminata
GEMINÁT, -Ă, geminați, -te, adj. Îngemănat, împerecheat. ◊ (Lingv.) Consoană geminată = consoană rezultată prin geminație (2). – Din fr. géminé, lat. geminatus. DOOM
geminát adj. m., pl. gemináți; f. geminátă, pl. gemináte
geminate
GEMINÁT, -Ă, geminați, -te, adj. Îngemănat, împerecheat. ◊ (Lingv.) Consoană geminată = consoană rezultată prin geminație (2). – Din fr. géminé, lat. geminatus. DOOM
geminát adj. m., pl. gemináți; f. geminátă, pl. gemináte
geminatei
GEMINÁT, -Ă, geminați, -te, adj. Îngemănat, împerecheat. ◊ (Lingv.) Consoană geminată = consoană rezultată prin geminație (2). – Din fr. géminé, lat. geminatus. DOOM
geminát adj. m., pl. gemináți; f. geminátă, pl. gemináte
geminatele
GEMINÁT, -Ă, geminați, -te, adj. Îngemănat, împerecheat. ◊ (Lingv.) Consoană geminată = consoană rezultată prin geminație (2). – Din fr. géminé, lat. geminatus. DOOM
geminát adj. m., pl. gemináți; f. geminátă, pl. gemináte
geminatelor
GEMINÁT, -Ă, geminați, -te, adj. Îngemănat, împerecheat. ◊ (Lingv.) Consoană geminată = consoană rezultată prin geminație (2). – Din fr. géminé, lat. geminatus. DOOM
geminát adj. m., pl. gemináți; f. geminátă, pl. gemináte
geminatul
GEMINÁT, -Ă, geminați, -te, adj. Îngemănat, împerecheat. ◊ (Lingv.) Consoană geminată = consoană rezultată prin geminație (2). – Din fr. géminé, lat. geminatus. DOOM
geminát adj. m., pl. gemináți; f. geminátă, pl. gemináte
geminatului
GEMINÁT, -Ă, geminați, -te, adj. Îngemănat, împerecheat. ◊ (Lingv.) Consoană geminată = consoană rezultată prin geminație (2). – Din fr. géminé, lat. geminatus. DOOM
geminát adj. m., pl. gemináți; f. geminátă, pl. gemináte
geminați
GEMINÁT, -Ă, geminați, -te, adj. Îngemănat, împerecheat. ◊ (Lingv.) Consoană geminată = consoană rezultată prin geminație (2). – Din fr. géminé, lat. geminatus. DOOM
geminát adj. m., pl. gemináți; f. geminátă, pl. gemináte
geminația
GEMINÁȚIE, geminații, s. f. 1. Îmbinare în perechi; împerechere. 2. (Lingv.) Lungire a unei consoane, pronunțată cu o durată mai mare decât cea obișnuită. – Din fr. gémination, lat. geminatio. DOOM
gemináție (-ți-e) s. f., art. gemináția (-ți-a), g.-d. art. gemináției; pl. gemináții, art. gemináțiile (-ți-i-)
geminație
GEMINÁȚIE, geminații, s. f. 1. Îmbinare în perechi; împerechere. 2. (Lingv.) Lungire a unei consoane, pronunțată cu o durată mai mare decât cea obișnuită. – Din fr. gémination, lat. geminatio. DOOM
gemináție (-ți-e) s. f., art. gemináția (-ți-a), g.-d. art. gemináției; pl. gemináții, art. gemináțiile (-ți-i-)
geminației
GEMINÁȚIE, geminații, s. f. 1. Îmbinare în perechi; împerechere. 2. (Lingv.) Lungire a unei consoane, pronunțată cu o durată mai mare decât cea obișnuită. – Din fr. gémination, lat. geminatio. DOOM
gemináție (-ți-e) s. f., art. gemináția (-ți-a), g.-d. art. gemináției; pl. gemináții, art. gemináțiile (-ți-i-)
geminații
GEMINÁT, -Ă, geminați, -te, adj. Îngemănat, împerecheat. ◊ (Lingv.) Consoană geminată = consoană rezultată prin geminație (2). – Din fr. géminé, lat. geminatus. DOOM
geminát adj. m., pl. gemináți; f. geminátă, pl. gemináte
geminații
GEMINÁȚIE, geminații, s. f. 1. Îmbinare în perechi; împerechere. 2. (Lingv.) Lungire a unei consoane, pronunțată cu o durată mai mare decât cea obișnuită. – Din fr. gémination, lat. geminatio. DOOM
gemináție (-ți-e) s. f., art. gemináția (-ți-a), g.-d. art. gemináției; pl. gemináții, art. gemináțiile (-ți-i-)
geminațiile
GEMINÁȚIE, geminații, s. f. 1. Îmbinare în perechi; împerechere. 2. (Lingv.) Lungire a unei consoane, pronunțată cu o durată mai mare decât cea obișnuită. – Din fr. gémination, lat. geminatio. DOOM
gemináție (-ți-e) s. f., art. gemináția (-ți-a), g.-d. art. gemináției; pl. gemináții, art. gemináțiile (-ți-i-)
geminațiilor
GEMINÁȚIE, geminații, s. f. 1. Îmbinare în perechi; împerechere. 2. (Lingv.) Lungire a unei consoane, pronunțată cu o durată mai mare decât cea obișnuită. – Din fr. gémination, lat. geminatio. DOOM
gemináție (-ți-e) s. f., art. gemináția (-ți-a), g.-d. art. gemináției; pl. gemináții, art. gemináțiile (-ți-i-)
geminaților
GEMINÁT, -Ă, geminați, -te, adj. Îngemănat, împerecheat. ◊ (Lingv.) Consoană geminată = consoană rezultată prin geminație (2). – Din fr. géminé, lat. geminatus. DOOM
geminát adj. m., pl. gemináți; f. geminátă, pl. gemináte
geminațiune
GEMINAȚIÚNE s.f. v. geminație.
gemu
GÉME, gem, vb. III. Intranz. 1. (Despre ființe) A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale). ♦ Fig. (Despre elemente ale naturii) A fremăta, a murmura, a vui. 2. Fig. A fi plin, încărcat peste măsură. – Lat. gemere. DOOM
géme (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gem, imperf. 3 sg. gemeá; conj. prez. 3 să geámă; part. gemút
gemui
GÉME, gem, vb. III. Intranz. 1. (Despre ființe) A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale). ♦ Fig. (Despre elemente ale naturii) A fremăta, a murmura, a vui. 2. Fig. A fi plin, încărcat peste măsură. – Lat. gemere. DOOM
géme (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gem, imperf. 3 sg. gemeá; conj. prez. 3 să geámă; part. gemút
gemul
GEM, gemuri, s. n. Produs alimentar obținut prin fierberea fructelor (întregi) cu zahăr până la gelificarea siropului. – Din engl. jam. DOOM
gem s. n., pl. gémuri
gemula
GEMÚLĂ, gemule, s. f. (Bot.) Parte a embrionului vegetal, rudiment de tulpină. ♦ (Zool.) Organ prin care se înmulțesc spongierii. – Din fr. gemmule.
gemule
GEMÚLĂ, gemule, s. f. (Bot.) Parte a embrionului vegetal, rudiment de tulpină. ♦ (Zool.) Organ prin care se înmulțesc spongierii. – Din fr. gemmule.
gemulei
GEMÚLĂ, gemule, s. f. (Bot.) Parte a embrionului vegetal, rudiment de tulpină. ♦ (Zool.) Organ prin care se înmulțesc spongierii. – Din fr. gemmule.
gemulele
GEMÚLĂ, gemule, s. f. (Bot.) Parte a embrionului vegetal, rudiment de tulpină. ♦ (Zool.) Organ prin care se înmulțesc spongierii. – Din fr. gemmule.
gemulelor
GEMÚLĂ, gemule, s. f. (Bot.) Parte a embrionului vegetal, rudiment de tulpină. ♦ (Zool.) Organ prin care se înmulțesc spongierii. – Din fr. gemmule.
gemuleț
GEMULÉȚ, gemulețe, s. n. Diminutiv al lui geam. – Geam + suf. -uleț. DOOM
gemuléț s. n., pl. gemuléțe
gemulețe
GEMULÉȚ, gemulețe, s. n. Diminutiv al lui geam. – Geam + suf. -uleț. DOOM
gemuléț s. n., pl. gemuléțe
gemulețele
GEMULÉȚ, gemulețe, s. n. Diminutiv al lui geam. – Geam + suf. -uleț. DOOM
gemuléț s. n., pl. gemuléțe
gemulețelor
GEMULÉȚ, gemulețe, s. n. Diminutiv al lui geam. – Geam + suf. -uleț. DOOM
gemuléț s. n., pl. gemuléțe
gemulețul
GEMULÉȚ, gemulețe, s. n. Diminutiv al lui geam. – Geam + suf. -uleț. DOOM
gemuléț s. n., pl. gemuléțe
gemulețului
GEMULÉȚ, gemulețe, s. n. Diminutiv al lui geam. – Geam + suf. -uleț. DOOM
gemuléț s. n., pl. gemuléțe
gemului
GEM, gemuri, s. n. Produs alimentar obținut prin fierberea fructelor (întregi) cu zahăr până la gelificarea siropului. – Din engl. jam. DOOM
gem s. n., pl. gémuri
gemulă
GEMÚLĂ, gemule, s. f. 1. (Bot.) Parte a embrionului vegetal, rudiment de tulpină. ♦ (Zool.) Organ prin care se înmulțesc spongierii. 2. (Genet.) Particulă celulară ipotetică în care se concentrează proprietățile organismului, asigurând transmiterea lor la descendenți. 3. (Anat.) Excrescență protoplasmatică mică pe ramurile unei dendrite la punctul de contact cu sinapsa. – Din fr. gemmule. DOOM
gémulă s. f., g.-d. art. gémulei; pl. gémule
gemuri
GEM, gemuri, s. n. Produs alimentar obținut prin fierberea fructelor (întregi) cu zahăr până la gelificarea siropului. – Din engl. jam. DOOM
gem s. n., pl. gémuri
gemurile
GEM, gemuri, s. n. Produs alimentar obținut prin fierberea fructelor (întregi) cu zahăr până la gelificarea siropului. – Din engl. jam. DOOM
gem s. n., pl. gémuri
gemurilor
GEM, gemuri, s. n. Produs alimentar obținut prin fierberea fructelor (întregi) cu zahăr până la gelificarea siropului. – Din engl. jam. DOOM
gem s. n., pl. gémuri
gemură
GÉME, gem, vb. III. Intranz. 1. (Despre ființe) A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale). ♦ Fig. (Despre elemente ale naturii) A fremăta, a murmura, a vui. 2. Fig. A fi plin, încărcat peste măsură. – Lat. gemere. DOOM
géme (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gem, imperf. 3 sg. gemeá; conj. prez. 3 să geámă; part. gemút
gemurăm
GÉME, gem, vb. III. Intranz. 1. (Despre ființe) A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale). ♦ Fig. (Despre elemente ale naturii) A fremăta, a murmura, a vui. 2. Fig. A fi plin, încărcat peste măsură. – Lat. gemere. DOOM
géme (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gem, imperf. 3 sg. gemeá; conj. prez. 3 să geámă; part. gemút
gemurăți
GÉME, gem, vb. III. Intranz. 1. (Despre ființe) A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale). ♦ Fig. (Despre elemente ale naturii) A fremăta, a murmura, a vui. 2. Fig. A fi plin, încărcat peste măsură. – Lat. gemere. DOOM
géme (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gem, imperf. 3 sg. gemeá; conj. prez. 3 să geámă; part. gemút
gemuse
GÉME, gem, vb. III. Intranz. 1. (Despre ființe) A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale). ♦ Fig. (Despre elemente ale naturii) A fremăta, a murmura, a vui. 2. Fig. A fi plin, încărcat peste măsură. – Lat. gemere. DOOM
géme (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gem, imperf. 3 sg. gemeá; conj. prez. 3 să geámă; part. gemút
gemusem
GÉME, gem, vb. III. Intranz. 1. (Despre ființe) A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale). ♦ Fig. (Despre elemente ale naturii) A fremăta, a murmura, a vui. 2. Fig. A fi plin, încărcat peste măsură. – Lat. gemere. DOOM
géme (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gem, imperf. 3 sg. gemeá; conj. prez. 3 să geámă; part. gemút
gemuseră
GÉME, gem, vb. III. Intranz. 1. (Despre ființe) A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale). ♦ Fig. (Despre elemente ale naturii) A fremăta, a murmura, a vui. 2. Fig. A fi plin, încărcat peste măsură. – Lat. gemere. DOOM
géme (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gem, imperf. 3 sg. gemeá; conj. prez. 3 să geámă; part. gemút
gemuserăm
GÉME, gem, vb. III. Intranz. 1. (Despre ființe) A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale). ♦ Fig. (Despre elemente ale naturii) A fremăta, a murmura, a vui. 2. Fig. A fi plin, încărcat peste măsură. – Lat. gemere. DOOM
géme (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gem, imperf. 3 sg. gemeá; conj. prez. 3 să geámă; part. gemút
gemuserăți
GÉME, gem, vb. III. Intranz. 1. (Despre ființe) A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale). ♦ Fig. (Despre elemente ale naturii) A fremăta, a murmura, a vui. 2. Fig. A fi plin, încărcat peste măsură. – Lat. gemere. DOOM
géme (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gem, imperf. 3 sg. gemeá; conj. prez. 3 să geámă; part. gemút
gemuseși
GÉME, gem, vb. III. Intranz. 1. (Despre ființe) A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale). ♦ Fig. (Despre elemente ale naturii) A fremăta, a murmura, a vui. 2. Fig. A fi plin, încărcat peste măsură. – Lat. gemere. DOOM
géme (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gem, imperf. 3 sg. gemeá; conj. prez. 3 să geámă; part. gemút
gemuseți
GÉME, gem, vb. III. Intranz. 1. (Despre ființe) A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale). ♦ Fig. (Despre elemente ale naturii) A fremăta, a murmura, a vui. 2. Fig. A fi plin, încărcat peste măsură. – Lat. gemere. DOOM
géme (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gem, imperf. 3 sg. gemeá; conj. prez. 3 să geámă; part. gemút
gemut
GÉME, gem, vb. III. Intranz. 1. (Despre ființe) A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale). ♦ Fig. (Despre elemente ale naturii) A fremăta, a murmura, a vui. 2. Fig. A fi plin, încărcat peste măsură. – Lat. gemere. DOOM
géme (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gem, imperf. 3 sg. gemeá; conj. prez. 3 să geámă; part. gemút
gemut
GEMÚT s. n. Faptul de a geme; geamăt. – V. geme. DOOM
gemút s. n.
gemutul
GEMÚT s. n. Faptul de a geme; geamăt. – V. geme. DOOM
gemút s. n.
gemutului
GEMÚT s. n. Faptul de a geme; geamăt. – V. geme. DOOM
gemút s. n.
gemuși
GÉME, gem, vb. III. Intranz. 1. (Despre ființe) A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale). ♦ Fig. (Despre elemente ale naturii) A fremăta, a murmura, a vui. 2. Fig. A fi plin, încărcat peste măsură. – Lat. gemere. DOOM
géme (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gem, imperf. 3 sg. gemeá; conj. prez. 3 să geámă; part. gemút
gemând
GÉME, gem, vb. III. Intranz. 1. (Despre ființe) A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale). ♦ Fig. (Despre elemente ale naturii) A fremăta, a murmura, a vui. 2. Fig. A fi plin, încărcat peste măsură. – Lat. gemere. DOOM
géme (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gem, imperf. 3 sg. gemeá; conj. prez. 3 să geámă; part. gemút
gemînd
GÉME, gem, vb. III. Intranz. 1. (Despre ființe) A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale). ♦ Fig. (Despre elemente ale naturii) A fremăta, a murmura, a vui. 2. Fig. A fi plin, încărcat peste măsură. – Lat. gemere. DOOM
géme (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gem, imperf. 3 sg. gemeá; conj. prez. 3 să geámă; part. gemút
gemănar
GEMĂNÁR, gemănari, s. m. (Rar) Frate geamăn. Fluturase batista spre călătorul ce-i rămăsese necunoscut și totuși drag ca un gemănar. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 45.
gemănare
GEMĂNÁRE, gemănări, s. f. Furculiță (2). – De la geamăn. DOOM
gemănáre s. f., g.-d. art. gemănắrii; pl. gemănắri
gemănarea
GEMĂNÁRE, gemănări, s. f. Furculiță (2). – De la geamăn. DOOM
gemănáre s. f., g.-d. art. gemănắrii; pl. gemănắri
gemănarița
GEMĂNÁRIȚĂ, gemănarițe, s. f. (Bot.) Bujorel (2) (Orchis papilionacea). – Geamăn + suf. -ariță. DOOM
gemănáriță s. f., g.-d. art. gemănáriței; pl. gemănárițe
gemănarițe
GEMĂNÁRIȚĂ, gemănarițe, s. f. (Bot.) Bujorel (2) (Orchis papilionacea). – Geamăn + suf. -ariță. DOOM
gemănáriță s. f., g.-d. art. gemănáriței; pl. gemănárițe
gemănariței
GEMĂNÁRIȚĂ, gemănarițe, s. f. (Bot.) Bujorel (2) (Orchis papilionacea). – Geamăn + suf. -ariță. DOOM
gemănáriță s. f., g.-d. art. gemănáriței; pl. gemănárițe
gemănarițele
GEMĂNÁRIȚĂ, gemănarițe, s. f. (Bot.) Bujorel (2) (Orchis papilionacea). – Geamăn + suf. -ariță. DOOM
gemănáriță s. f., g.-d. art. gemănáriței; pl. gemănárițe
gemănarițelor
GEMĂNÁRIȚĂ, gemănarițe, s. f. (Bot.) Bujorel (2) (Orchis papilionacea). – Geamăn + suf. -ariță. DOOM
gemănáriță s. f., g.-d. art. gemănáriței; pl. gemănárițe
gemănări
GEMĂNÁRE, gemănări, s. f. Furculiță (2). – De la geamăn. DOOM
gemănáre s. f., g.-d. art. gemănắrii; pl. gemănắri
gemănării
GEMĂNÁRE, gemănări, s. f. Furculiță (2). – De la geamăn. DOOM
gemănáre s. f., g.-d. art. gemănắrii; pl. gemănắri
gemănările
GEMĂNÁRE, gemănări, s. f. Furculiță (2). – De la geamăn. DOOM
gemănáre s. f., g.-d. art. gemănắrii; pl. gemănắri
gemănărilor
GEMĂNÁRE, gemănări, s. f. Furculiță (2). – De la geamăn. DOOM
gemănáre s. f., g.-d. art. gemănắrii; pl. gemănắri
gemăt
GEMET s. n. v. geamăt. DOOM
geámăt s. n., pl. gémete
gemătoare
GEMĂTÓR, -OÁRE, gemători, -oare, adj. (Rar) Care geme. – Geme + suf. -ător. DOOM
gemătór (rar) adj. m., pl. gemătóri; f. sg. și pl. gemătoáre
gemătoarea
GEMĂTÓR, -OÁRE, gemători, -oare, adj. (Rar) Care geme. – Geme + suf. -ător. DOOM
gemătór (rar) adj. m., pl. gemătóri; f. sg. și pl. gemătoáre
gemătoarei
GEMĂTÓR, -OÁRE, gemători, -oare, adj. (Rar) Care geme. – Geme + suf. -ător. DOOM
gemătór (rar) adj. m., pl. gemătóri; f. sg. și pl. gemătoáre
gemătoarele
GEMĂTÓR, -OÁRE, gemători, -oare, adj. (Rar) Care geme. – Geme + suf. -ător. DOOM
gemătór (rar) adj. m., pl. gemătóri; f. sg. și pl. gemătoáre
gemătoarelor
GEMĂTÓR, -OÁRE, gemători, -oare, adj. (Rar) Care geme. – Geme + suf. -ător. DOOM
gemătór (rar) adj. m., pl. gemătóri; f. sg. și pl. gemătoáre
gemător
GEMĂTÓR, -OÁRE, gemători, -oare, adj. (Rar) Care geme. – Geme + suf. -ător. DOOM
gemătór (rar) adj. m., pl. gemătóri; f. sg. și pl. gemătoáre
gemători
GEMĂTÓR, -OÁRE, gemători, -oare, adj. (Rar) Care geme. – Geme + suf. -ător. DOOM
gemătór (rar) adj. m., pl. gemătóri; f. sg. și pl. gemătoáre
gemătorii
GEMĂTÓR, -OÁRE, gemători, -oare, adj. (Rar) Care geme. – Geme + suf. -ător. DOOM
gemătór (rar) adj. m., pl. gemătóri; f. sg. și pl. gemătoáre
gemătorilor
GEMĂTÓR, -OÁRE, gemători, -oare, adj. (Rar) Care geme. – Geme + suf. -ător. DOOM
gemătór (rar) adj. m., pl. gemătóri; f. sg. și pl. gemătoáre
gemătorul
GEMĂTÓR, -OÁRE, gemători, -oare, adj. (Rar) Care geme. – Geme + suf. -ător. DOOM
gemătór (rar) adj. m., pl. gemătóri; f. sg. și pl. gemătoáre
gemătorului
GEMĂTÓR, -OÁRE, gemători, -oare, adj. (Rar) Care geme. – Geme + suf. -ător. DOOM
gemătór (rar) adj. m., pl. gemătóri; f. sg. și pl. gemătoáre
gen
GEN, genuri, s. n. 1. Fel, soi, tip (pe care le reprezintă un obiect, o ființă, un fenomen etc.). ♦ Fel de a fi al cuiva. 2. Diviziune obținută prin clasificarea creațiilor artistice după formă, stil, temă. ◊ Pictură de gen = pictură care înfățișează aspecte ale vieții cotidiene. ♦ Fiecare dintre diviziunile fundamentale în care se împart operele literare și care cuprind creațiile asemănătoare prin modul de a reprezenta realitatea. Genul epic. Genul liric. Genul dramatic. Genul oratoric. 3. Categorie gramaticală bazată pe distincția dintre ființe și obiecte, precum și dintre ființele de sex masculin și cele de sex feminin. 4. (Biol.) Categorie sistematică, subordonată familiei, care cuprinde una sau mai multe specii înrudite de plante sau de animale. 5. (Log.) Clasă de obiecte care au note esențiale comune și cuprind cel puțin două specii. ◊ Gen proxim = gen (5) care este cel mai apropiat de noțiunea de definit. – Din lat. genus, -eris. DOOM
gen s. n., pl. génuri
gen
-GEN Element secund de compunere savantă cu semnificația „de origine”, „generator”, „producător”, „care generează”. [Cf. it. -geno, fr. -gène, lat. genus, gr. -genes < genos – naștere, gennan – a naște].
gena
GÉNĂ, gene, s. f. (Genet.) Segment al macromoleculei de ADN format dintr-o anumită secvență de nucleotide, care acționează ca o unitate funcțională și conține informația genetică. – Din fr. gène. DOOM
génă s. f., g.-d. art. génei; pl. géne
genat
GENÁT, genați, adj. (Rar; despre ochi) Cu gene lungi. – De la geană.
genata
GENÁT, genați, adj. (Rar; despre ochi) Cu gene lungi. – De la geană.
genate
GENÁT, genați, adj. (Rar; despre ochi) Cu gene lungi. – De la geană.
genatei
GENÁT, genați, adj. (Rar; despre ochi) Cu gene lungi. – De la geană.
genatele
GENÁT, genați, adj. (Rar; despre ochi) Cu gene lungi. – De la geană.
genatelor
GENÁT, genați, adj. (Rar; despre ochi) Cu gene lungi. – De la geană.
genatul
GENÁT, genați, adj. (Rar; despre ochi) Cu gene lungi. – De la geană.
genatului
GENÁT, genați, adj. (Rar; despre ochi) Cu gene lungi. – De la geană.
genați
GENÁT, genați, adj. (Rar; despre ochi) Cu gene lungi. – De la geană.
genații
GENÁT, genați, adj. (Rar; despre ochi) Cu gene lungi. – De la geană.
genaților
GENÁT, genați, adj. (Rar; despre ochi) Cu gene lungi. – De la geană.
gene
GEÁNĂ, gene, s. f. 1. Fiecare dintre firișoarele de păr de pe marginea unei pleoape. ◊ Expr. A(-i) da (cuiva) ochii (sau pleoapele) în gene (sau geană-n geană), se spune despre o persoană care este gata să ațipească, să adoarmă. A privi printre gene = a privi cu ochii întredeschiși. 2. (Înv.) Pleoapă (a ochiului). 3. Fig. Dungă, fâșie îngustă de lumină; fâșie de deal, de nor etc. luminată. – Lat. *genna (= gena „obraz, pleoapă”). DOOM
geánă s. f., g.-d. art. génei; pl. géne
gene
GÉNĂ, gene, s. f. (Genet.) Segment al macromoleculei de ADN format dintr-o anumită secvență de nucleotide, care acționează ca o unitate funcțională și conține informația genetică. – Din fr. gène. DOOM
génă s. f., g.-d. art. génei; pl. géne
genealogia
GENEALOGÍE, genealogii, s. f. Urmărire sistematică a filiației existente între membrii unei familii (marcante), făcută pentru a stabili originea și gradul lor de înrudire. ♦ Disciplină auxiliară a istoriei, care se ocupă cu întocmirea unor astfel de filiații și legături pentru familiile domnitoare, nobiliare etc. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. généalogie, lat. genealogia. DOOM
genealogíe (-ne-a-) s. f., art. genealogía, g.-d. art. genealogíei; pl. genealogíi, art. genealogíile
genealogic
GENEALÓGIC, -Ă, genealogici, -ce, adj. Care aparține genealogiei, privitor la genealogie. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. généalogique. DOOM
genealógic (-ne-a-) adj. m., pl. genealógici; f. genealógică, pl. genealógice
genealogica
GENEALÓGIC, -Ă, genealogici, -ce, adj. Care aparține genealogiei, privitor la genealogie. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. généalogique. DOOM
genealógic (-ne-a-) adj. m., pl. genealógici; f. genealógică, pl. genealógice
genealogice
GENEALÓGIC, -Ă, genealogici, -ce, adj. Care aparține genealogiei, privitor la genealogie. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. généalogique. DOOM
genealógic (-ne-a-) adj. m., pl. genealógici; f. genealógică, pl. genealógice
genealogicei
GENEALÓGIC, -Ă, genealogici, -ce, adj. Care aparține genealogiei, privitor la genealogie. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. généalogique. DOOM
genealógic (-ne-a-) adj. m., pl. genealógici; f. genealógică, pl. genealógice
genealogicele
GENEALÓGIC, -Ă, genealogici, -ce, adj. Care aparține genealogiei, privitor la genealogie. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. généalogique. DOOM
genealógic (-ne-a-) adj. m., pl. genealógici; f. genealógică, pl. genealógice
genealogicelor
GENEALÓGIC, -Ă, genealogici, -ce, adj. Care aparține genealogiei, privitor la genealogie. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. généalogique. DOOM
genealógic (-ne-a-) adj. m., pl. genealógici; f. genealógică, pl. genealógice
genealogici
GENEALÓGIC, -Ă, genealogici, -ce, adj. Care aparține genealogiei, privitor la genealogie. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. généalogique. DOOM
genealógic (-ne-a-) adj. m., pl. genealógici; f. genealógică, pl. genealógice
genealogicii
GENEALÓGIC, -Ă, genealogici, -ce, adj. Care aparține genealogiei, privitor la genealogie. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. généalogique. DOOM
genealógic (-ne-a-) adj. m., pl. genealógici; f. genealógică, pl. genealógice
genealogicilor
GENEALÓGIC, -Ă, genealogici, -ce, adj. Care aparține genealogiei, privitor la genealogie. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. généalogique. DOOM
genealógic (-ne-a-) adj. m., pl. genealógici; f. genealógică, pl. genealógice
genealogicul
GENEALÓGIC, -Ă, genealogici, -ce, adj. Care aparține genealogiei, privitor la genealogie. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. généalogique. DOOM
genealógic (-ne-a-) adj. m., pl. genealógici; f. genealógică, pl. genealógice
genealogicului
GENEALÓGIC, -Ă, genealogici, -ce, adj. Care aparține genealogiei, privitor la genealogie. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. généalogique. DOOM
genealógic (-ne-a-) adj. m., pl. genealógici; f. genealógică, pl. genealógice
genealogie
GENEALOGÍE, genealogii, s. f. Urmărire sistematică a filiației existente între membrii unei familii (marcante), făcută pentru a stabili originea și gradul lor de înrudire. ♦ Disciplină auxiliară a istoriei, care se ocupă cu întocmirea unor astfel de filiații și legături pentru familiile domnitoare, nobiliare etc. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. généalogie, lat. genealogia. DOOM
genealogíe (-ne-a-) s. f., art. genealogía, g.-d. art. genealogíei; pl. genealogíi, art. genealogíile
genealogiei
GENEALOGÍE, genealogii, s. f. Urmărire sistematică a filiației existente între membrii unei familii (marcante), făcută pentru a stabili originea și gradul lor de înrudire. ♦ Disciplină auxiliară a istoriei, care se ocupă cu întocmirea unor astfel de filiații și legături pentru familiile domnitoare, nobiliare etc. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. généalogie, lat. genealogia. DOOM
genealogíe (-ne-a-) s. f., art. genealogía, g.-d. art. genealogíei; pl. genealogíi, art. genealogíile
genealogii
GENEALOGÍE, genealogii, s. f. Urmărire sistematică a filiației existente între membrii unei familii (marcante), făcută pentru a stabili originea și gradul lor de înrudire. ♦ Disciplină auxiliară a istoriei, care se ocupă cu întocmirea unor astfel de filiații și legături pentru familiile domnitoare, nobiliare etc. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. généalogie, lat. genealogia. DOOM
genealogíe (-ne-a-) s. f., art. genealogía, g.-d. art. genealogíei; pl. genealogíi, art. genealogíile
genealogiile
GENEALOGÍE, genealogii, s. f. Urmărire sistematică a filiației existente între membrii unei familii (marcante), făcută pentru a stabili originea și gradul lor de înrudire. ♦ Disciplină auxiliară a istoriei, care se ocupă cu întocmirea unor astfel de filiații și legături pentru familiile domnitoare, nobiliare etc. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. généalogie, lat. genealogia. DOOM
genealogíe (-ne-a-) s. f., art. genealogía, g.-d. art. genealogíei; pl. genealogíi, art. genealogíile
genealogiilor
GENEALOGÍE, genealogii, s. f. Urmărire sistematică a filiației existente între membrii unei familii (marcante), făcută pentru a stabili originea și gradul lor de înrudire. ♦ Disciplină auxiliară a istoriei, care se ocupă cu întocmirea unor astfel de filiații și legături pentru familiile domnitoare, nobiliare etc. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. généalogie, lat. genealogia. DOOM
genealogíe (-ne-a-) s. f., art. genealogía, g.-d. art. genealogíei; pl. genealogíi, art. genealogíile
genealogist
GENEALOGÍST, -Ă, genealogiști, -ste, s. m. și f. (Rar) Persoană specializată în genealogie. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. généalogiste. DOOM
genealogístă (rar) (-ne-a-) s. f., g.-d. art. genealogístei; pl. genealogíste
genealogista
GENEALOGÍST, -Ă, genealogiști, -ste, s. m. și f. (Rar) Persoană specializată în genealogie. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. généalogiste. DOOM
genealogístă (rar) (-ne-a-) s. f., g.-d. art. genealogístei; pl. genealogíste
genealogiste
GENEALOGÍST, -Ă, genealogiști, -ste, s. m. și f. (Rar) Persoană specializată în genealogie. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. généalogiste. DOOM
genealogístă (rar) (-ne-a-) s. f., g.-d. art. genealogístei; pl. genealogíste
genealogistei
GENEALOGÍST, -Ă, genealogiști, -ste, s. m. și f. (Rar) Persoană specializată în genealogie. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. généalogiste. DOOM
genealogístă (rar) (-ne-a-) s. f., g.-d. art. genealogístei; pl. genealogíste
genealogistele
GENEALOGÍST, -Ă, genealogiști, -ste, s. m. și f. (Rar) Persoană specializată în genealogie. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. généalogiste. DOOM
genealogístă (rar) (-ne-a-) s. f., g.-d. art. genealogístei; pl. genealogíste
genealogistelor
GENEALOGÍST, -Ă, genealogiști, -ste, s. m. și f. (Rar) Persoană specializată în genealogie. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. généalogiste. DOOM
genealogístă (rar) (-ne-a-) s. f., g.-d. art. genealogístei; pl. genealogíste
genealogistul
GENEALOGÍST, -Ă, genealogiști, -ste, s. m. și f. (Rar) Persoană specializată în genealogie. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. généalogiste. DOOM
genealogístă (rar) (-ne-a-) s. f., g.-d. art. genealogístei; pl. genealogíste
genealogistului
GENEALOGÍST, -Ă, genealogiști, -ste, s. m. și f. (Rar) Persoană specializată în genealogie. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. généalogiste. DOOM
genealogístă (rar) (-ne-a-) s. f., g.-d. art. genealogístei; pl. genealogíste
genealogiști
GENEALOGÍST, -Ă, genealogiști, -ste, s. m. și f. (Rar) Persoană specializată în genealogie. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. généalogiste. DOOM
genealogístă (rar) (-ne-a-) s. f., g.-d. art. genealogístei; pl. genealogíste
genealogiștii
GENEALOGÍST, -Ă, genealogiști, -ste, s. m. și f. (Rar) Persoană specializată în genealogie. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. généalogiste. DOOM
genealogístă (rar) (-ne-a-) s. f., g.-d. art. genealogístei; pl. genealogíste
genealogiștilor
GENEALOGÍST, -Ă, genealogiști, -ste, s. m. și f. (Rar) Persoană specializată în genealogie. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. généalogiste. DOOM
genealogístă (rar) (-ne-a-) s. f., g.-d. art. genealogístei; pl. genealogíste
genei
GEÁNĂ, gene, s. f. 1. Fiecare dintre firișoarele de păr de pe marginea unei pleoape. ◊ Expr. A(-i) da (cuiva) ochii (sau pleoapele) în gene (sau geană-n geană), se spune despre o persoană care este gata să ațipească, să adoarmă. A privi printre gene = a privi cu ochii întredeschiși. 2. (Înv.) Pleoapă (a ochiului). 3. Fig. Dungă, fâșie îngustă de lumină; fâșie de deal, de nor etc. luminată. – Lat. *genna (= gena „obraz, pleoapă”). DOOM
geánă s. f., g.-d. art. génei; pl. géne
genei
GÉNĂ, gene, s. f. (Genet.) Segment al macromoleculei de ADN format dintr-o anumită secvență de nucleotide, care acționează ca o unitate funcțională și conține informația genetică. – Din fr. gène. DOOM
génă s. f., g.-d. art. génei; pl. géne
genele
GEÁNĂ, gene, s. f. 1. Fiecare dintre firișoarele de păr de pe marginea unei pleoape. ◊ Expr. A(-i) da (cuiva) ochii (sau pleoapele) în gene (sau geană-n geană), se spune despre o persoană care este gata să ațipească, să adoarmă. A privi printre gene = a privi cu ochii întredeschiși. 2. (Înv.) Pleoapă (a ochiului). 3. Fig. Dungă, fâșie îngustă de lumină; fâșie de deal, de nor etc. luminată. – Lat. *genna (= gena „obraz, pleoapă”). DOOM
geánă s. f., g.-d. art. génei; pl. géne
genele
GÉNĂ, gene, s. f. (Genet.) Segment al macromoleculei de ADN format dintr-o anumită secvență de nucleotide, care acționează ca o unitate funcțională și conține informația genetică. – Din fr. gène. DOOM
génă s. f., g.-d. art. génei; pl. géne
genelor
GEÁNĂ, gene, s. f. 1. Fiecare dintre firișoarele de păr de pe marginea unei pleoape. ◊ Expr. A(-i) da (cuiva) ochii (sau pleoapele) în gene (sau geană-n geană), se spune despre o persoană care este gata să ațipească, să adoarmă. A privi printre gene = a privi cu ochii întredeschiși. 2. (Înv.) Pleoapă (a ochiului). 3. Fig. Dungă, fâșie îngustă de lumină; fâșie de deal, de nor etc. luminată. – Lat. *genna (= gena „obraz, pleoapă”). DOOM
geánă s. f., g.-d. art. génei; pl. géne
genelor
GÉNĂ, gene, s. f. (Genet.) Segment al macromoleculei de ADN format dintr-o anumită secvență de nucleotide, care acționează ca o unitate funcțională și conține informația genetică. – Din fr. gène. DOOM
génă s. f., g.-d. art. génei; pl. géne
genera
GENERÁ, pers. 3 generează, vb. I. Tranz. A produce, a determina, a da naștere la... – Din it., lat. generare. DOOM
generá (a ~) vb., ind. prez. 3 genereáză
generai
GENERÁ, pers. 3 generează, vb. I. Tranz. A produce, a determina, a da naștere la... – Din it., lat. generare. DOOM
generá (a ~) vb., ind. prez. 3 genereáză
general
GHINĂRÁR s. m. v. general1. DOOM
generál-maiór s. m., pl. generáli-maióri; abr. gen.-mr.
generala
GHINĂRÁR s. m. v. general1. DOOM
generál-maiór s. m., pl. generáli-maióri; abr. gen.-mr.
generale
GHINĂRÁR s. m. v. general1. DOOM
generál-maiór s. m., pl. generáli-maióri; abr. gen.-mr.
generalei
GHINĂRÁR s. m. v. general1. DOOM
generál-maiór s. m., pl. generáli-maióri; abr. gen.-mr.
generalele
GHINĂRÁR s. m. v. general1. DOOM
generál-maiór s. m., pl. generáli-maióri; abr. gen.-mr.
generalelor
GHINĂRÁR s. m. v. general1. DOOM
generál-maiór s. m., pl. generáli-maióri; abr. gen.-mr.
generali
GHINĂRÁR s. m. v. general1. DOOM
generál-maiór s. m., pl. generáli-maióri; abr. gen.-mr.
generalii
GHINĂRÁR s. m. v. general1. DOOM
generál-maiór s. m., pl. generáli-maióri; abr. gen.-mr.
generalilor
GHINĂRÁR s. m. v. general1. DOOM
generál-maiór s. m., pl. generáli-maióri; abr. gen.-mr.
generalisim
GENERALÍSIM, generalisimi, s. m. Comandant suprem al forțelor armate din unele țări. – Din it. generalissimo, fr. généralissime. DOOM
generalísim s. m., pl. generalísimi
generalisimi
GENERALÍSIM, generalisimi, s. m. Comandant suprem al forțelor armate din unele țări. – Din it. generalissimo, fr. généralissime. DOOM
generalísim s. m., pl. generalísimi
generalisimii
GENERALÍSIM, generalisimi, s. m. Comandant suprem al forțelor armate din unele țări. – Din it. generalissimo, fr. généralissime. DOOM
generalísim s. m., pl. generalísimi
generalisimilor
GENERALÍSIM, generalisimi, s. m. Comandant suprem al forțelor armate din unele țări. – Din it. generalissimo, fr. généralissime. DOOM
generalísim s. m., pl. generalísimi
generalisimul
GENERALÍSIM, generalisimi, s. m. Comandant suprem al forțelor armate din unele țări. – Din it. generalissimo, fr. généralissime. DOOM
generalísim s. m., pl. generalísimi
generalisimului
GENERALÍSIM, generalisimi, s. m. Comandant suprem al forțelor armate din unele țări. – Din it. generalissimo, fr. généralissime. DOOM
generalísim s. m., pl. generalísimi
generalist
GENERALÍST, -Ă, generaliști, -ste, s. m. și f. Medic specialist în medicină generală. ♦ Medic internist. – Din fr. généraliste. DOOM
*generalístă s. f., g.-d. art. generalístei; pl. generalíste
generalista
GENERALÍST, -Ă, generaliști, -ste, s. m. și f. Medic specialist în medicină generală. ♦ Medic internist. – Din fr. généraliste. DOOM
*generalístă s. f., g.-d. art. generalístei; pl. generalíste
generaliste
GENERALÍST, -Ă, generaliști, -ste, s. m. și f. Medic specialist în medicină generală. ♦ Medic internist. – Din fr. généraliste. DOOM
*generalístă s. f., g.-d. art. generalístei; pl. generalíste
generalistei
GENERALÍST, -Ă, generaliști, -ste, s. m. și f. Medic specialist în medicină generală. ♦ Medic internist. – Din fr. généraliste. DOOM
*generalístă s. f., g.-d. art. generalístei; pl. generalíste
generalistele
GENERALÍST, -Ă, generaliști, -ste, s. m. și f. Medic specialist în medicină generală. ♦ Medic internist. – Din fr. généraliste. DOOM
*generalístă s. f., g.-d. art. generalístei; pl. generalíste
generalistelor
GENERALÍST, -Ă, generaliști, -ste, s. m. și f. Medic specialist în medicină generală. ♦ Medic internist. – Din fr. généraliste. DOOM
*generalístă s. f., g.-d. art. generalístei; pl. generalíste
generalistul
GENERALÍST, -Ă, generaliști, -ste, s. m. și f. Medic specialist în medicină generală. ♦ Medic internist. – Din fr. généraliste. DOOM
*generalístă s. f., g.-d. art. generalístei; pl. generalíste
generalistului
GENERALÍST, -Ă, generaliști, -ste, s. m. și f. Medic specialist în medicină generală. ♦ Medic internist. – Din fr. généraliste. DOOM
*generalístă s. f., g.-d. art. generalístei; pl. generalíste
generalitate
GENERALITÁTE, generalități, s. f. 1. Caracterul sau însușirea a ceea ce este general2. 2. (La pl.) Idei generale sintetice, privitoare la un anumit domeniu. ♦ Idei generale care nu au o legătură directă cu subiectul tratat, discutat etc. – Din fr. généralité, lat. generalitas, -atis. DOOM
generalitáte s. f., g.-d. art. generalitắții; pl. generalitắți
generalitatea
GENERALITÁTE, generalități, s. f. 1. Caracterul sau însușirea a ceea ce este general2. 2. (La pl.) Idei generale sintetice, privitoare la un anumit domeniu. ♦ Idei generale care nu au o legătură directă cu subiectul tratat, discutat etc. – Din fr. généralité, lat. generalitas, -atis. DOOM
generalitáte s. f., g.-d. art. generalitắții; pl. generalitắți
generalități
GENERALITÁTE, generalități, s. f. 1. Caracterul sau însușirea a ceea ce este general2. 2. (La pl.) Idei generale sintetice, privitoare la un anumit domeniu. ♦ Idei generale care nu au o legătură directă cu subiectul tratat, discutat etc. – Din fr. généralité, lat. generalitas, -atis. DOOM
generalitáte s. f., g.-d. art. generalitắții; pl. generalitắți
generalității
GENERALITÁTE, generalități, s. f. 1. Caracterul sau însușirea a ceea ce este general2. 2. (La pl.) Idei generale sintetice, privitoare la un anumit domeniu. ♦ Idei generale care nu au o legătură directă cu subiectul tratat, discutat etc. – Din fr. généralité, lat. generalitas, -atis. DOOM
generalitáte s. f., g.-d. art. generalitắții; pl. generalitắți
generalitățile
GENERALITÁTE, generalități, s. f. 1. Caracterul sau însușirea a ceea ce este general2. 2. (La pl.) Idei generale sintetice, privitoare la un anumit domeniu. ♦ Idei generale care nu au o legătură directă cu subiectul tratat, discutat etc. – Din fr. généralité, lat. generalitas, -atis. DOOM
generalitáte s. f., g.-d. art. generalitắții; pl. generalitắți
generalităților
GENERALITÁTE, generalități, s. f. 1. Caracterul sau însușirea a ceea ce este general2. 2. (La pl.) Idei generale sintetice, privitoare la un anumit domeniu. ♦ Idei generale care nu au o legătură directă cu subiectul tratat, discutat etc. – Din fr. généralité, lat. generalitas, -atis. DOOM
generalitáte s. f., g.-d. art. generalitắții; pl. generalitắți
generaliza
GENERALIZÁ, generalizez, vb. I. 1. Tranz. A da o formulare sau o expresie sintetică mai multor situații particulare care au unele trăsături comune; a extinde mintal însușirile comune unui grup de obiecte sau de fenomene asupra tuturor obiectelor și fenomenelor din clasa respectivă. 2. Tranz. și refl. A face să fie sau a deveni general2; a (se) extinde sfera de aplicare. ♦ Refl. (Despre boli) A se extinde în întregul organ sau organism. ♦ Tranz. A considera (de obicei fără temei) o întâmplare, o situație ca fiind generală. – Din fr. généraliser. DOOM
generalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 generalizeáză
generalizabil
GENERALIZÁBIL, -Ă adj. Care se poate generaliza. [Cf. fr. généralisable].
generalizabila
GENERALIZÁBIL, -Ă adj. Care se poate generaliza. [Cf. fr. généralisable].
generalizabile
GENERALIZÁBIL, -Ă adj. Care se poate generaliza. [Cf. fr. généralisable].
generalizabilei
GENERALIZÁBIL, -Ă adj. Care se poate generaliza. [Cf. fr. généralisable].
generalizabilele
GENERALIZÁBIL, -Ă adj. Care se poate generaliza. [Cf. fr. généralisable].
generalizabilelor
GENERALIZÁBIL, -Ă adj. Care se poate generaliza. [Cf. fr. généralisable].
generalizabili
GENERALIZÁBIL, -Ă adj. Care se poate generaliza. [Cf. fr. généralisable].
generalizabilii
GENERALIZÁBIL, -Ă adj. Care se poate generaliza. [Cf. fr. généralisable].
generalizabililor
GENERALIZÁBIL, -Ă adj. Care se poate generaliza. [Cf. fr. généralisable].
generalizabilul
GENERALIZÁBIL, -Ă adj. Care se poate generaliza. [Cf. fr. généralisable].
generalizabilului
GENERALIZÁBIL, -Ă adj. Care se poate generaliza. [Cf. fr. généralisable].
generalizai
GENERALIZÁ, generalizez, vb. I. 1. Tranz. A da o formulare sau o expresie sintetică mai multor situații particulare care au unele trăsături comune; a extinde mintal însușirile comune unui grup de obiecte sau de fenomene asupra tuturor obiectelor și fenomenelor din clasa respectivă. 2. Tranz. și refl. A face să fie sau a deveni general2; a (se) extinde sfera de aplicare. ♦ Refl. (Despre boli) A se extinde în întregul organ sau organism. ♦ Tranz. A considera (de obicei fără temei) o întâmplare, o situație ca fiind generală. – Din fr. généraliser. DOOM
generalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 generalizeáză
generalizam
GENERALIZÁ, generalizez, vb. I. 1. Tranz. A da o formulare sau o expresie sintetică mai multor situații particulare care au unele trăsături comune; a extinde mintal însușirile comune unui grup de obiecte sau de fenomene asupra tuturor obiectelor și fenomenelor din clasa respectivă. 2. Tranz. și refl. A face să fie sau a deveni general2; a (se) extinde sfera de aplicare. ♦ Refl. (Despre boli) A se extinde în întregul organ sau organism. ♦ Tranz. A considera (de obicei fără temei) o întâmplare, o situație ca fiind generală. – Din fr. généraliser. DOOM
generalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 generalizeáză
generalizare
GENERALIZÁ, generalizez, vb. I. 1. Tranz. A da o formulare sau o expresie sintetică mai multor situații particulare care au unele trăsături comune; a extinde mintal însușirile comune unui grup de obiecte sau de fenomene asupra tuturor obiectelor și fenomenelor din clasa respectivă. 2. Tranz. și refl. A face să fie sau a deveni general2; a (se) extinde sfera de aplicare. ♦ Refl. (Despre boli) A se extinde în întregul organ sau organism. ♦ Tranz. A considera (de obicei fără temei) o întâmplare, o situație ca fiind generală. – Din fr. généraliser. DOOM
generalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 generalizeáză
generalizare
GENERALIZÁRE, generalizări, s. f. Acțiunea de a (se) generaliza și rezultatul ei. ♦ Operație logică prin care se trece de la noțiuni cu o sferă mai restrânsă și un conținut mai bogat la noțiuni cu o sferă mai largă și un conținut mai restrâns. – V. generaliza. DOOM
generalizáre s. f., g.-d. art. generalizắrii; pl. generalizắri
generalizarea
GENERALIZÁRE, generalizări, s. f. Acțiunea de a (se) generaliza și rezultatul ei. ♦ Operație logică prin care se trece de la noțiuni cu o sferă mai restrânsă și un conținut mai bogat la noțiuni cu o sferă mai largă și un conținut mai restrâns. – V. generaliza. DOOM
generalizáre s. f., g.-d. art. generalizắrii; pl. generalizắri
generalizară
GENERALIZÁ, generalizez, vb. I. 1. Tranz. A da o formulare sau o expresie sintetică mai multor situații particulare care au unele trăsături comune; a extinde mintal însușirile comune unui grup de obiecte sau de fenomene asupra tuturor obiectelor și fenomenelor din clasa respectivă. 2. Tranz. și refl. A face să fie sau a deveni general2; a (se) extinde sfera de aplicare. ♦ Refl. (Despre boli) A se extinde în întregul organ sau organism. ♦ Tranz. A considera (de obicei fără temei) o întâmplare, o situație ca fiind generală. – Din fr. généraliser. DOOM
generalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 generalizeáză
generalizarăm
GENERALIZÁ, generalizez, vb. I. 1. Tranz. A da o formulare sau o expresie sintetică mai multor situații particulare care au unele trăsături comune; a extinde mintal însușirile comune unui grup de obiecte sau de fenomene asupra tuturor obiectelor și fenomenelor din clasa respectivă. 2. Tranz. și refl. A face să fie sau a deveni general2; a (se) extinde sfera de aplicare. ♦ Refl. (Despre boli) A se extinde în întregul organ sau organism. ♦ Tranz. A considera (de obicei fără temei) o întâmplare, o situație ca fiind generală. – Din fr. généraliser. DOOM
generalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 generalizeáză
generalizarăți
GENERALIZÁ, generalizez, vb. I. 1. Tranz. A da o formulare sau o expresie sintetică mai multor situații particulare care au unele trăsături comune; a extinde mintal însușirile comune unui grup de obiecte sau de fenomene asupra tuturor obiectelor și fenomenelor din clasa respectivă. 2. Tranz. și refl. A face să fie sau a deveni general2; a (se) extinde sfera de aplicare. ♦ Refl. (Despre boli) A se extinde în întregul organ sau organism. ♦ Tranz. A considera (de obicei fără temei) o întâmplare, o situație ca fiind generală. – Din fr. généraliser. DOOM
generalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 generalizeáză
generalizase
GENERALIZÁ, generalizez, vb. I. 1. Tranz. A da o formulare sau o expresie sintetică mai multor situații particulare care au unele trăsături comune; a extinde mintal însușirile comune unui grup de obiecte sau de fenomene asupra tuturor obiectelor și fenomenelor din clasa respectivă. 2. Tranz. și refl. A face să fie sau a deveni general2; a (se) extinde sfera de aplicare. ♦ Refl. (Despre boli) A se extinde în întregul organ sau organism. ♦ Tranz. A considera (de obicei fără temei) o întâmplare, o situație ca fiind generală. – Din fr. généraliser. DOOM
generalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 generalizeáză
generalizasem
GENERALIZÁ, generalizez, vb. I. 1. Tranz. A da o formulare sau o expresie sintetică mai multor situații particulare care au unele trăsături comune; a extinde mintal însușirile comune unui grup de obiecte sau de fenomene asupra tuturor obiectelor și fenomenelor din clasa respectivă. 2. Tranz. și refl. A face să fie sau a deveni general2; a (se) extinde sfera de aplicare. ♦ Refl. (Despre boli) A se extinde în întregul organ sau organism. ♦ Tranz. A considera (de obicei fără temei) o întâmplare, o situație ca fiind generală. – Din fr. généraliser. DOOM
generalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 generalizeáză
generalizaseră
GENERALIZÁ, generalizez, vb. I. 1. Tranz. A da o formulare sau o expresie sintetică mai multor situații particulare care au unele trăsături comune; a extinde mintal însușirile comune unui grup de obiecte sau de fenomene asupra tuturor obiectelor și fenomenelor din clasa respectivă. 2. Tranz. și refl. A face să fie sau a deveni general2; a (se) extinde sfera de aplicare. ♦ Refl. (Despre boli) A se extinde în întregul organ sau organism. ♦ Tranz. A considera (de obicei fără temei) o întâmplare, o situație ca fiind generală. – Din fr. généraliser. DOOM
generalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 generalizeáză
generalizaserăm
GENERALIZÁ, generalizez, vb. I. 1. Tranz. A da o formulare sau o expresie sintetică mai multor situații particulare care au unele trăsături comune; a extinde mintal însușirile comune unui grup de obiecte sau de fenomene asupra tuturor obiectelor și fenomenelor din clasa respectivă. 2. Tranz. și refl. A face să fie sau a deveni general2; a (se) extinde sfera de aplicare. ♦ Refl. (Despre boli) A se extinde în întregul organ sau organism. ♦ Tranz. A considera (de obicei fără temei) o întâmplare, o situație ca fiind generală. – Din fr. généraliser. DOOM
generalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 generalizeáză
generalizaserăți
GENERALIZÁ, generalizez, vb. I. 1. Tranz. A da o formulare sau o expresie sintetică mai multor situații particulare care au unele trăsături comune; a extinde mintal însușirile comune unui grup de obiecte sau de fenomene asupra tuturor obiectelor și fenomenelor din clasa respectivă. 2. Tranz. și refl. A face să fie sau a deveni general2; a (se) extinde sfera de aplicare. ♦ Refl. (Despre boli) A se extinde în întregul organ sau organism. ♦ Tranz. A considera (de obicei fără temei) o întâmplare, o situație ca fiind generală. – Din fr. généraliser. DOOM
generalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 generalizeáză
generalizaseși
GENERALIZÁ, generalizez, vb. I. 1. Tranz. A da o formulare sau o expresie sintetică mai multor situații particulare care au unele trăsături comune; a extinde mintal însușirile comune unui grup de obiecte sau de fenomene asupra tuturor obiectelor și fenomenelor din clasa respectivă. 2. Tranz. și refl. A face să fie sau a deveni general2; a (se) extinde sfera de aplicare. ♦ Refl. (Despre boli) A se extinde în întregul organ sau organism. ♦ Tranz. A considera (de obicei fără temei) o întâmplare, o situație ca fiind generală. – Din fr. généraliser. DOOM
generalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 generalizeáză
generalizaseți
GENERALIZÁ, generalizez, vb. I. 1. Tranz. A da o formulare sau o expresie sintetică mai multor situații particulare care au unele trăsături comune; a extinde mintal însușirile comune unui grup de obiecte sau de fenomene asupra tuturor obiectelor și fenomenelor din clasa respectivă. 2. Tranz. și refl. A face să fie sau a deveni general2; a (se) extinde sfera de aplicare. ♦ Refl. (Despre boli) A se extinde în întregul organ sau organism. ♦ Tranz. A considera (de obicei fără temei) o întâmplare, o situație ca fiind generală. – Din fr. généraliser. DOOM
generalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 generalizeáză
generalizat
GENERALIZÁ, generalizez, vb. I. 1. Tranz. A da o formulare sau o expresie sintetică mai multor situații particulare care au unele trăsături comune; a extinde mintal însușirile comune unui grup de obiecte sau de fenomene asupra tuturor obiectelor și fenomenelor din clasa respectivă. 2. Tranz. și refl. A face să fie sau a deveni general2; a (se) extinde sfera de aplicare. ♦ Refl. (Despre boli) A se extinde în întregul organ sau organism. ♦ Tranz. A considera (de obicei fără temei) o întâmplare, o situație ca fiind generală. – Din fr. généraliser. DOOM
generalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 generalizeáză
generalizat
GENERALIZÁT, -Ă, generalizați, -te, adj. Căruia i s-a dat un caracter de generalitate, care a devenit general2. – V. generaliza.
generalizata
GENERALIZÁT, -Ă, generalizați, -te, adj. Căruia i s-a dat un caracter de generalitate, care a devenit general2. – V. generaliza.
generalizate
GENERALIZÁT, -Ă, generalizați, -te, adj. Căruia i s-a dat un caracter de generalitate, care a devenit general2. – V. generaliza.
generalizatei
GENERALIZÁT, -Ă, generalizați, -te, adj. Căruia i s-a dat un caracter de generalitate, care a devenit general2. – V. generaliza.
generalizatele
GENERALIZÁT, -Ă, generalizați, -te, adj. Căruia i s-a dat un caracter de generalitate, care a devenit general2. – V. generaliza.
generalizatelor
GENERALIZÁT, -Ă, generalizați, -te, adj. Căruia i s-a dat un caracter de generalitate, care a devenit general2. – V. generaliza.
generalizatoare
GENERALIZATÓR, -OÁRE, generalizatori, -oare, adj. Care (se) generalizează. – Din fr. généralisateur. DOOM
generalizatór adj. m., pl. generalizatóri; f. sg. și pl. generalizatoáre
generalizatoarea
GENERALIZATÓR, -OÁRE, generalizatori, -oare, adj. Care (se) generalizează. – Din fr. généralisateur. DOOM
generalizatór adj. m., pl. generalizatóri; f. sg. și pl. generalizatoáre
generalizatoarei
GENERALIZATÓR, -OÁRE, generalizatori, -oare, adj. Care (se) generalizează. – Din fr. généralisateur. DOOM
generalizatór adj. m., pl. generalizatóri; f. sg. și pl. generalizatoáre
generalizatoarele
GENERALIZATÓR, -OÁRE, generalizatori, -oare, adj. Care (se) generalizează. – Din fr. généralisateur. DOOM
generalizatór adj. m., pl. generalizatóri; f. sg. și pl. generalizatoáre
generalizatoarelor
GENERALIZATÓR, -OÁRE, generalizatori, -oare, adj. Care (se) generalizează. – Din fr. généralisateur. DOOM
generalizatór adj. m., pl. generalizatóri; f. sg. și pl. generalizatoáre
generalizator
GENERALIZATÓR, -OÁRE, generalizatori, -oare, adj. Care (se) generalizează. – Din fr. généralisateur. DOOM
generalizatór adj. m., pl. generalizatóri; f. sg. și pl. generalizatoáre
generalizatori
GENERALIZATÓR, -OÁRE, generalizatori, -oare, adj. Care (se) generalizează. – Din fr. généralisateur. DOOM
generalizatór adj. m., pl. generalizatóri; f. sg. și pl. generalizatoáre
generalizatorii
GENERALIZATÓR, -OÁRE, generalizatori, -oare, adj. Care (se) generalizează. – Din fr. généralisateur. DOOM
generalizatór adj. m., pl. generalizatóri; f. sg. și pl. generalizatoáre
generalizatorilor
GENERALIZATÓR, -OÁRE, generalizatori, -oare, adj. Care (se) generalizează. – Din fr. généralisateur. DOOM
generalizatór adj. m., pl. generalizatóri; f. sg. și pl. generalizatoáre
generalizatorul
GENERALIZATÓR, -OÁRE, generalizatori, -oare, adj. Care (se) generalizează. – Din fr. généralisateur. DOOM
generalizatór adj. m., pl. generalizatóri; f. sg. și pl. generalizatoáre
generalizatorului
GENERALIZATÓR, -OÁRE, generalizatori, -oare, adj. Care (se) generalizează. – Din fr. généralisateur. DOOM
generalizatór adj. m., pl. generalizatóri; f. sg. și pl. generalizatoáre
generalizatul
GENERALIZÁT, -Ă, generalizați, -te, adj. Căruia i s-a dat un caracter de generalitate, care a devenit general2. – V. generaliza.
generalizatului
GENERALIZÁT, -Ă, generalizați, -te, adj. Căruia i s-a dat un caracter de generalitate, care a devenit general2. – V. generaliza.
generalizau
GENERALIZÁ, generalizez, vb. I. 1. Tranz. A da o formulare sau o expresie sintetică mai multor situații particulare care au unele trăsături comune; a extinde mintal însușirile comune unui grup de obiecte sau de fenomene asupra tuturor obiectelor și fenomenelor din clasa respectivă. 2. Tranz. și refl. A face să fie sau a deveni general2; a (se) extinde sfera de aplicare. ♦ Refl. (Despre boli) A se extinde în întregul organ sau organism. ♦ Tranz. A considera (de obicei fără temei) o întâmplare, o situație ca fiind generală. – Din fr. généraliser. DOOM
generalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 generalizeáză
generalizași
GENERALIZÁ, generalizez, vb. I. 1. Tranz. A da o formulare sau o expresie sintetică mai multor situații particulare care au unele trăsături comune; a extinde mintal însușirile comune unui grup de obiecte sau de fenomene asupra tuturor obiectelor și fenomenelor din clasa respectivă. 2. Tranz. și refl. A face să fie sau a deveni general2; a (se) extinde sfera de aplicare. ♦ Refl. (Despre boli) A se extinde în întregul organ sau organism. ♦ Tranz. A considera (de obicei fără temei) o întâmplare, o situație ca fiind generală. – Din fr. généraliser. DOOM
generalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 generalizeáză
generalizați
GENERALIZÁ, generalizez, vb. I. 1. Tranz. A da o formulare sau o expresie sintetică mai multor situații particulare care au unele trăsături comune; a extinde mintal însușirile comune unui grup de obiecte sau de fenomene asupra tuturor obiectelor și fenomenelor din clasa respectivă. 2. Tranz. și refl. A face să fie sau a deveni general2; a (se) extinde sfera de aplicare. ♦ Refl. (Despre boli) A se extinde în întregul organ sau organism. ♦ Tranz. A considera (de obicei fără temei) o întâmplare, o situație ca fiind generală. – Din fr. généraliser. DOOM
generalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 generalizeáză
generalizați
GENERALIZÁT, -Ă, generalizați, -te, adj. Căruia i s-a dat un caracter de generalitate, care a devenit general2. – V. generaliza.
generalizații
GENERALIZÁT, -Ă, generalizați, -te, adj. Căruia i s-a dat un caracter de generalitate, care a devenit general2. – V. generaliza.
generalizaților
GENERALIZÁT, -Ă, generalizați, -te, adj. Căruia i s-a dat un caracter de generalitate, care a devenit general2. – V. generaliza.
generalizează
GENERALIZÁ, generalizez, vb. I. 1. Tranz. A da o formulare sau o expresie sintetică mai multor situații particulare care au unele trăsături comune; a extinde mintal însușirile comune unui grup de obiecte sau de fenomene asupra tuturor obiectelor și fenomenelor din clasa respectivă. 2. Tranz. și refl. A face să fie sau a deveni general2; a (se) extinde sfera de aplicare. ♦ Refl. (Despre boli) A se extinde în întregul organ sau organism. ♦ Tranz. A considera (de obicei fără temei) o întâmplare, o situație ca fiind generală. – Din fr. généraliser. DOOM
generalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 generalizeáză
generalizez
GENERALIZÁ, generalizez, vb. I. 1. Tranz. A da o formulare sau o expresie sintetică mai multor situații particulare care au unele trăsături comune; a extinde mintal însușirile comune unui grup de obiecte sau de fenomene asupra tuturor obiectelor și fenomenelor din clasa respectivă. 2. Tranz. și refl. A face să fie sau a deveni general2; a (se) extinde sfera de aplicare. ♦ Refl. (Despre boli) A se extinde în întregul organ sau organism. ♦ Tranz. A considera (de obicei fără temei) o întâmplare, o situație ca fiind generală. – Din fr. généraliser. DOOM
generalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 generalizeáză
generalizeze
GENERALIZÁ, generalizez, vb. I. 1. Tranz. A da o formulare sau o expresie sintetică mai multor situații particulare care au unele trăsături comune; a extinde mintal însușirile comune unui grup de obiecte sau de fenomene asupra tuturor obiectelor și fenomenelor din clasa respectivă. 2. Tranz. și refl. A face să fie sau a deveni general2; a (se) extinde sfera de aplicare. ♦ Refl. (Despre boli) A se extinde în întregul organ sau organism. ♦ Tranz. A considera (de obicei fără temei) o întâmplare, o situație ca fiind generală. – Din fr. généraliser. DOOM
generalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 generalizeáză
generalizezi
GENERALIZÁ, generalizez, vb. I. 1. Tranz. A da o formulare sau o expresie sintetică mai multor situații particulare care au unele trăsături comune; a extinde mintal însușirile comune unui grup de obiecte sau de fenomene asupra tuturor obiectelor și fenomenelor din clasa respectivă. 2. Tranz. și refl. A face să fie sau a deveni general2; a (se) extinde sfera de aplicare. ♦ Refl. (Despre boli) A se extinde în întregul organ sau organism. ♦ Tranz. A considera (de obicei fără temei) o întâmplare, o situație ca fiind generală. – Din fr. généraliser. DOOM
generalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 generalizeáză
generalizând
GENERALIZÁ, generalizez, vb. I. 1. Tranz. A da o formulare sau o expresie sintetică mai multor situații particulare care au unele trăsături comune; a extinde mintal însușirile comune unui grup de obiecte sau de fenomene asupra tuturor obiectelor și fenomenelor din clasa respectivă. 2. Tranz. și refl. A face să fie sau a deveni general2; a (se) extinde sfera de aplicare. ♦ Refl. (Despre boli) A se extinde în întregul organ sau organism. ♦ Tranz. A considera (de obicei fără temei) o întâmplare, o situație ca fiind generală. – Din fr. généraliser. DOOM
generalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 generalizeáză
generalizînd
GENERALIZÁ, generalizez, vb. I. 1. Tranz. A da o formulare sau o expresie sintetică mai multor situații particulare care au unele trăsături comune; a extinde mintal însușirile comune unui grup de obiecte sau de fenomene asupra tuturor obiectelor și fenomenelor din clasa respectivă. 2. Tranz. și refl. A face să fie sau a deveni general2; a (se) extinde sfera de aplicare. ♦ Refl. (Despre boli) A se extinde în întregul organ sau organism. ♦ Tranz. A considera (de obicei fără temei) o întâmplare, o situație ca fiind generală. – Din fr. généraliser. DOOM
generalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 generalizeáză
generalizări
GENERALIZÁRE, generalizări, s. f. Acțiunea de a (se) generaliza și rezultatul ei. ♦ Operație logică prin care se trece de la noțiuni cu o sferă mai restrânsă și un conținut mai bogat la noțiuni cu o sferă mai largă și un conținut mai restrâns. – V. generaliza. DOOM
generalizáre s. f., g.-d. art. generalizắrii; pl. generalizắri
generalizării
GENERALIZÁRE, generalizări, s. f. Acțiunea de a (se) generaliza și rezultatul ei. ♦ Operație logică prin care se trece de la noțiuni cu o sferă mai restrânsă și un conținut mai bogat la noțiuni cu o sferă mai largă și un conținut mai restrâns. – V. generaliza. DOOM
generalizáre s. f., g.-d. art. generalizắrii; pl. generalizắri
generalizările
GENERALIZÁRE, generalizări, s. f. Acțiunea de a (se) generaliza și rezultatul ei. ♦ Operație logică prin care se trece de la noțiuni cu o sferă mai restrânsă și un conținut mai bogat la noțiuni cu o sferă mai largă și un conținut mai restrâns. – V. generaliza. DOOM
generalizáre s. f., g.-d. art. generalizắrii; pl. generalizắri
generalizărilor
GENERALIZÁRE, generalizări, s. f. Acțiunea de a (se) generaliza și rezultatul ei. ♦ Operație logică prin care se trece de la noțiuni cu o sferă mai restrânsă și un conținut mai bogat la noțiuni cu o sferă mai largă și un conținut mai restrâns. – V. generaliza. DOOM
generalizáre s. f., g.-d. art. generalizắrii; pl. generalizắri
generaliști
GENERALÍST, -Ă, generaliști, -ste, s. m. și f. Medic specialist în medicină generală. ♦ Medic internist. – Din fr. généraliste. DOOM
*generalístă s. f., g.-d. art. generalístei; pl. generalíste
generaliștii
GENERALÍST, -Ă, generaliști, -ste, s. m. și f. Medic specialist în medicină generală. ♦ Medic internist. – Din fr. généraliste. DOOM
*generalístă s. f., g.-d. art. generalístei; pl. generalíste
generaliștilor
GENERALÍST, -Ă, generaliști, -ste, s. m. și f. Medic specialist în medicină generală. ♦ Medic internist. – Din fr. généraliste. DOOM
*generalístă s. f., g.-d. art. generalístei; pl. generalíste
generalmente
GENERALMÉNTE adv. (Rar) În general, de obicei. – Din fr. généralement, it. generalmente. DOOM
generalménte (rar) adv.
generalul
GHINĂRÁR s. m. v. general1. DOOM
generál-maiór s. m., pl. generáli-maióri; abr. gen.-mr.
generalului
GHINĂRÁR s. m. v. general1. DOOM
generál-maiór s. m., pl. generáli-maióri; abr. gen.-mr.
generam
GENERÁ, pers. 3 generează, vb. I. Tranz. A produce, a determina, a da naștere la... – Din it., lat. generare. DOOM
generá (a ~) vb., ind. prez. 3 genereáză
generar
GENERÁR s. m. v. general1.
generare
GENERÁ, pers. 3 generează, vb. I. Tranz. A produce, a determina, a da naștere la... – Din it., lat. generare. DOOM
generá (a ~) vb., ind. prez. 3 genereáză
generare
GENERÁRE, generări, s. f. Acțiunea de a genera și rezultatul ei. – V. genera. DOOM
generáre s. f., g.-d. art. generắrii; pl. generắri
generarea
GENERÁRE, generări, s. f. Acțiunea de a genera și rezultatul ei. – V. genera. DOOM
generáre s. f., g.-d. art. generắrii; pl. generắri
generară
GENERÁ, pers. 3 generează, vb. I. Tranz. A produce, a determina, a da naștere la... – Din it., lat. generare. DOOM
generá (a ~) vb., ind. prez. 3 genereáză
generarăm
GENERÁ, pers. 3 generează, vb. I. Tranz. A produce, a determina, a da naștere la... – Din it., lat. generare. DOOM
generá (a ~) vb., ind. prez. 3 genereáză
generarăți
GENERÁ, pers. 3 generează, vb. I. Tranz. A produce, a determina, a da naștere la... – Din it., lat. generare. DOOM
generá (a ~) vb., ind. prez. 3 genereáză
generase
GENERÁ, pers. 3 generează, vb. I. Tranz. A produce, a determina, a da naștere la... – Din it., lat. generare. DOOM
generá (a ~) vb., ind. prez. 3 genereáză
generasem
GENERÁ, pers. 3 generează, vb. I. Tranz. A produce, a determina, a da naștere la... – Din it., lat. generare. DOOM
generá (a ~) vb., ind. prez. 3 genereáză
generaseră
GENERÁ, pers. 3 generează, vb. I. Tranz. A produce, a determina, a da naștere la... – Din it., lat. generare. DOOM
generá (a ~) vb., ind. prez. 3 genereáză
generaserăm
GENERÁ, pers. 3 generează, vb. I. Tranz. A produce, a determina, a da naștere la... – Din it., lat. generare. DOOM
generá (a ~) vb., ind. prez. 3 genereáză
generaserăți
GENERÁ, pers. 3 generează, vb. I. Tranz. A produce, a determina, a da naștere la... – Din it., lat. generare. DOOM
generá (a ~) vb., ind. prez. 3 genereáză
generaseși
GENERÁ, pers. 3 generează, vb. I. Tranz. A produce, a determina, a da naștere la... – Din it., lat. generare. DOOM
generá (a ~) vb., ind. prez. 3 genereáză
generaseți
GENERÁ, pers. 3 generează, vb. I. Tranz. A produce, a determina, a da naștere la... – Din it., lat. generare. DOOM
generá (a ~) vb., ind. prez. 3 genereáză
generat
GENERÁ, pers. 3 generează, vb. I. Tranz. A produce, a determina, a da naștere la... – Din it., lat. generare. DOOM
generá (a ~) vb., ind. prez. 3 genereáză
generat
GENERÁ, pers. 3 generează, vb. I. Tranz. A produce, a determina, a da naștere la... – Din lat. generare.
generativ
GENERATÍV, -Ă, generativi, -e, adj. Care generează. ◊ Gramatică generativă = gramatică ce tinde să stabilească regulile de formare a frazelor corecte într-o limbă. – Din engl. generative, fr. génératif. DOOM
*generatív adj. m., pl. generatívi; f. generatívă, pl. generatíve
generativa
GENERATÍV, -Ă, generativi, -e, adj. Care generează. ◊ Gramatică generativă = gramatică ce tinde să stabilească regulile de formare a frazelor corecte într-o limbă. – Din engl. generative, fr. génératif. DOOM
*generatív adj. m., pl. generatívi; f. generatívă, pl. generatíve
generative
GENERATÍV, -Ă, generativi, -e, adj. Care generează. ◊ Gramatică generativă = gramatică ce tinde să stabilească regulile de formare a frazelor corecte într-o limbă. – Din engl. generative, fr. génératif. DOOM
*generatív adj. m., pl. generatívi; f. generatívă, pl. generatíve
generativei
GENERATÍV, -Ă, generativi, -e, adj. Care generează. ◊ Gramatică generativă = gramatică ce tinde să stabilească regulile de formare a frazelor corecte într-o limbă. – Din engl. generative, fr. génératif. DOOM
*generatív adj. m., pl. generatívi; f. generatívă, pl. generatíve
generativele
GENERATÍV, -Ă, generativi, -e, adj. Care generează. ◊ Gramatică generativă = gramatică ce tinde să stabilească regulile de formare a frazelor corecte într-o limbă. – Din engl. generative, fr. génératif. DOOM
*generatív adj. m., pl. generatívi; f. generatívă, pl. generatíve
generativelor
GENERATÍV, -Ă, generativi, -e, adj. Care generează. ◊ Gramatică generativă = gramatică ce tinde să stabilească regulile de formare a frazelor corecte într-o limbă. – Din engl. generative, fr. génératif. DOOM
*generatív adj. m., pl. generatívi; f. generatívă, pl. generatíve
generativi
GENERATÍV, -Ă, generativi, -e, adj. Care generează. ◊ Gramatică generativă = gramatică ce tinde să stabilească regulile de formare a frazelor corecte într-o limbă. – Din engl. generative, fr. génératif. DOOM
*generatív adj. m., pl. generatívi; f. generatívă, pl. generatíve
generativii
GENERATÍV, -Ă, generativi, -e, adj. Care generează. ◊ Gramatică generativă = gramatică ce tinde să stabilească regulile de formare a frazelor corecte într-o limbă. – Din engl. generative, fr. génératif. DOOM
*generatív adj. m., pl. generatívi; f. generatívă, pl. generatíve
generativilor
GENERATÍV, -Ă, generativi, -e, adj. Care generează. ◊ Gramatică generativă = gramatică ce tinde să stabilească regulile de formare a frazelor corecte într-o limbă. – Din engl. generative, fr. génératif. DOOM
*generatív adj. m., pl. generatívi; f. generatívă, pl. generatíve
generativism
GENERATIVÍSM s. n. Curent lingvistic având ca bază teoria generativă. – Din engl. generativism. DOOM
*generativísm s. n.
generativismul
GENERATIVÍSM s. n. Curent lingvistic având ca bază teoria generativă. – Din engl. generativism. DOOM
*generativísm s. n.
generativismului
GENERATIVÍSM s. n. Curent lingvistic având ca bază teoria generativă. – Din engl. generativism. DOOM
*generativísm s. n.
generativist
GENERATIVÍST, -Ă, generativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la generativism, de generativism. 2. S. m. și f. Specialist în generativism. – Din engl. generativist.
generativist
GENERATIVÍST, -Ă, generativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la generativism, de generativism. 2. S. m. și f. Specialist în generativism. – Din engl. generativist.
generativista
GENERATIVÍST, -Ă, generativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la generativism, de generativism. 2. S. m. și f. Specialist în generativism. – Din engl. generativist.
generativista
GENERATIVÍST, -Ă, generativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la generativism, de generativism. 2. S. m. și f. Specialist în generativism. – Din engl. generativist.
generativiste
GENERATIVÍST, -Ă, generativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la generativism, de generativism. 2. S. m. și f. Specialist în generativism. – Din engl. generativist.
generativiste
GENERATIVÍST, -Ă, generativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la generativism, de generativism. 2. S. m. și f. Specialist în generativism. – Din engl. generativist.
generativistei
GENERATIVÍST, -Ă, generativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la generativism, de generativism. 2. S. m. și f. Specialist în generativism. – Din engl. generativist.
generativistei
GENERATIVÍST, -Ă, generativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la generativism, de generativism. 2. S. m. și f. Specialist în generativism. – Din engl. generativist.
generativistele
GENERATIVÍST, -Ă, generativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la generativism, de generativism. 2. S. m. și f. Specialist în generativism. – Din engl. generativist.
generativistele
GENERATIVÍST, -Ă, generativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la generativism, de generativism. 2. S. m. și f. Specialist în generativism. – Din engl. generativist.
generativistelor
GENERATIVÍST, -Ă, generativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la generativism, de generativism. 2. S. m. și f. Specialist în generativism. – Din engl. generativist.
generativistelor
GENERATIVÍST, -Ă, generativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la generativism, de generativism. 2. S. m. și f. Specialist în generativism. – Din engl. generativist.
generativistul
GENERATIVÍST, -Ă, generativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la generativism, de generativism. 2. S. m. și f. Specialist în generativism. – Din engl. generativist.
generativistul
GENERATIVÍST, -Ă, generativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la generativism, de generativism. 2. S. m. și f. Specialist în generativism. – Din engl. generativist.
generativistului
GENERATIVÍST, -Ă, generativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la generativism, de generativism. 2. S. m. și f. Specialist în generativism. – Din engl. generativist.
generativistului
GENERATIVÍST, -Ă, generativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la generativism, de generativism. 2. S. m. și f. Specialist în generativism. – Din engl. generativist.
generativiști
GENERATIVÍST, -Ă, generativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la generativism, de generativism. 2. S. m. și f. Specialist în generativism. – Din engl. generativist.
generativiști
GENERATIVÍST, -Ă, generativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la generativism, de generativism. 2. S. m. și f. Specialist în generativism. – Din engl. generativist.
generativiștii
GENERATIVÍST, -Ă, generativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la generativism, de generativism. 2. S. m. și f. Specialist în generativism. – Din engl. generativist.
generativiștii
GENERATIVÍST, -Ă, generativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la generativism, de generativism. 2. S. m. și f. Specialist în generativism. – Din engl. generativist.
generativiștilor
GENERATIVÍST, -Ă, generativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la generativism, de generativism. 2. S. m. și f. Specialist în generativism. – Din engl. generativist.
generativiștilor
GENERATIVÍST, -Ă, generativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la generativism, de generativism. 2. S. m. și f. Specialist în generativism. – Din engl. generativist.
generativul
GENERATÍV, -Ă, generativi, -e, adj. Care generează. ◊ Gramatică generativă = gramatică ce tinde să stabilească regulile de formare a frazelor corecte într-o limbă. – Din engl. generative, fr. génératif. DOOM
*generatív adj. m., pl. generatívi; f. generatívă, pl. generatíve
generativului
GENERATÍV, -Ă, generativi, -e, adj. Care generează. ◊ Gramatică generativă = gramatică ce tinde să stabilească regulile de formare a frazelor corecte într-o limbă. – Din engl. generative, fr. génératif. DOOM
*generatív adj. m., pl. generatívi; f. generatívă, pl. generatíve
generatoare
GENERATOÁRE, generatoare, s. f. (Geom.) Linie prin a cărei deplasare în spațiu după o regulă determinată ia naștere o suprafață plană sau curbă. Generatoare de cilindru. Generatoare de con. DOOM
generatoáre (linie) s. f., g.-d. art. generatoárei; pl. generatoáre
generatoare
GENERATÓR, -OÁRE, generatori, -oare, adj., s. f., s. n. I. Adj. Care generează, produce, determină ceva. II. S. f. Linie dreaptă care generează prin deplasarea în spațiu (pe o traiectorie curbă) o suprafață conică, cilindrică etc. III. S. n. 1. Aparat, mașină sau instalație care servește la producerea unei forme de energie, folosind energie de o altă formă. ◊ Generator cuantic = generator sau amplificator de radiații electromagnetice care funcționează pe baza fenomenului de emisie stimulată a radiațiilor. Generator de zgomot = dispozitiv electronic care produce o tensiune de zgomot (de obicei aleator) spre a fi folosită în măsurători. Generator de aeroioni = aeroionizator. 2. Aparat sau instalație care servește la producerea unui fluid sau a unei suspensii fluide. – Din fr. générateur, lat. generator, -oris. DOOM
generatór2 (aparat) s. n., pl. generatoáre
generatoare
GENERATÓR, -OÁRE, generatori, -oare, adj., s. f., s. n. I. Adj. Care generează, produce, determină ceva. II. S. f. Linie dreaptă care generează prin deplasarea în spațiu (pe o traiectorie curbă) o suprafață conică, cilindrică etc. III. S. n. 1. Aparat, mașină sau instalație care servește la producerea unei forme de energie, folosind energie de o altă formă. ◊ Generator cuantic = generator sau amplificator de radiații electromagnetice care funcționează pe baza fenomenului de emisie stimulată a radiațiilor. Generator de zgomot = dispozitiv electronic care produce o tensiune de zgomot (de obicei aleator) spre a fi folosită în măsurători. Generator de aeroioni = aeroionizator. 2. Aparat sau instalație care servește la producerea unui fluid sau a unei suspensii fluide. – Din fr. générateur, lat. generator, -oris. DOOM
generatór2 (aparat) s. n., pl. generatoáre
generatoarea
GENERATOÁRE, generatoare, s. f. (Geom.) Linie prin a cărei deplasare în spațiu după o regulă determinată ia naștere o suprafață plană sau curbă. Generatoare de cilindru. Generatoare de con. DOOM
generatoáre (linie) s. f., g.-d. art. generatoárei; pl. generatoáre
generatoarea
GENERATÓR, -OÁRE, generatori, -oare, adj., s. f., s. n. I. Adj. Care generează, produce, determină ceva. II. S. f. Linie dreaptă care generează prin deplasarea în spațiu (pe o traiectorie curbă) o suprafață conică, cilindrică etc. III. S. n. 1. Aparat, mașină sau instalație care servește la producerea unei forme de energie, folosind energie de o altă formă. ◊ Generator cuantic = generator sau amplificator de radiații electromagnetice care funcționează pe baza fenomenului de emisie stimulată a radiațiilor. Generator de zgomot = dispozitiv electronic care produce o tensiune de zgomot (de obicei aleator) spre a fi folosită în măsurători. Generator de aeroioni = aeroionizator. 2. Aparat sau instalație care servește la producerea unui fluid sau a unei suspensii fluide. – Din fr. générateur, lat. generator, -oris. DOOM
generatór2 (aparat) s. n., pl. generatoáre
generatoarea
GENERATÓR, -OÁRE, generatori, -oare, adj., s. f., s. n. I. Adj. Care generează, produce, determină ceva. II. S. f. Linie dreaptă care generează prin deplasarea în spațiu (pe o traiectorie curbă) o suprafață conică, cilindrică etc. III. S. n. 1. Aparat, mașină sau instalație care servește la producerea unei forme de energie, folosind energie de o altă formă. ◊ Generator cuantic = generator sau amplificator de radiații electromagnetice care funcționează pe baza fenomenului de emisie stimulată a radiațiilor. Generator de zgomot = dispozitiv electronic care produce o tensiune de zgomot (de obicei aleator) spre a fi folosită în măsurători. Generator de aeroioni = aeroionizator. 2. Aparat sau instalație care servește la producerea unui fluid sau a unei suspensii fluide. – Din fr. générateur, lat. generator, -oris. DOOM
generatór2 (aparat) s. n., pl. generatoáre
generatoarei
GENERATOÁRE, generatoare, s. f. (Geom.) Linie prin a cărei deplasare în spațiu după o regulă determinată ia naștere o suprafață plană sau curbă. Generatoare de cilindru. Generatoare de con. DOOM
generatoáre (linie) s. f., g.-d. art. generatoárei; pl. generatoáre
generatoarei
GENERATÓR, -OÁRE, generatori, -oare, adj., s. f., s. n. I. Adj. Care generează, produce, determină ceva. II. S. f. Linie dreaptă care generează prin deplasarea în spațiu (pe o traiectorie curbă) o suprafață conică, cilindrică etc. III. S. n. 1. Aparat, mașină sau instalație care servește la producerea unei forme de energie, folosind energie de o altă formă. ◊ Generator cuantic = generator sau amplificator de radiații electromagnetice care funcționează pe baza fenomenului de emisie stimulată a radiațiilor. Generator de zgomot = dispozitiv electronic care produce o tensiune de zgomot (de obicei aleator) spre a fi folosită în măsurători. Generator de aeroioni = aeroionizator. 2. Aparat sau instalație care servește la producerea unui fluid sau a unei suspensii fluide. – Din fr. générateur, lat. generator, -oris. DOOM
generatór2 (aparat) s. n., pl. generatoáre
generatoarei
GENERATÓR, -OÁRE, generatori, -oare, adj., s. f., s. n. I. Adj. Care generează, produce, determină ceva. II. S. f. Linie dreaptă care generează prin deplasarea în spațiu (pe o traiectorie curbă) o suprafață conică, cilindrică etc. III. S. n. 1. Aparat, mașină sau instalație care servește la producerea unei forme de energie, folosind energie de o altă formă. ◊ Generator cuantic = generator sau amplificator de radiații electromagnetice care funcționează pe baza fenomenului de emisie stimulată a radiațiilor. Generator de zgomot = dispozitiv electronic care produce o tensiune de zgomot (de obicei aleator) spre a fi folosită în măsurători. Generator de aeroioni = aeroionizator. 2. Aparat sau instalație care servește la producerea unui fluid sau a unei suspensii fluide. – Din fr. générateur, lat. generator, -oris. DOOM
generatór2 (aparat) s. n., pl. generatoáre
generatoarele
GENERATOÁRE, generatoare, s. f. (Geom.) Linie prin a cărei deplasare în spațiu după o regulă determinată ia naștere o suprafață plană sau curbă. Generatoare de cilindru. Generatoare de con. DOOM
generatoáre (linie) s. f., g.-d. art. generatoárei; pl. generatoáre
generatoarele
GENERATÓR, -OÁRE, generatori, -oare, adj., s. f., s. n. I. Adj. Care generează, produce, determină ceva. II. S. f. Linie dreaptă care generează prin deplasarea în spațiu (pe o traiectorie curbă) o suprafață conică, cilindrică etc. III. S. n. 1. Aparat, mașină sau instalație care servește la producerea unei forme de energie, folosind energie de o altă formă. ◊ Generator cuantic = generator sau amplificator de radiații electromagnetice care funcționează pe baza fenomenului de emisie stimulată a radiațiilor. Generator de zgomot = dispozitiv electronic care produce o tensiune de zgomot (de obicei aleator) spre a fi folosită în măsurători. Generator de aeroioni = aeroionizator. 2. Aparat sau instalație care servește la producerea unui fluid sau a unei suspensii fluide. – Din fr. générateur, lat. generator, -oris. DOOM
generatór2 (aparat) s. n., pl. generatoáre
generatoarele
GENERATÓR, -OÁRE, generatori, -oare, adj., s. f., s. n. I. Adj. Care generează, produce, determină ceva. II. S. f. Linie dreaptă care generează prin deplasarea în spațiu (pe o traiectorie curbă) o suprafață conică, cilindrică etc. III. S. n. 1. Aparat, mașină sau instalație care servește la producerea unei forme de energie, folosind energie de o altă formă. ◊ Generator cuantic = generator sau amplificator de radiații electromagnetice care funcționează pe baza fenomenului de emisie stimulată a radiațiilor. Generator de zgomot = dispozitiv electronic care produce o tensiune de zgomot (de obicei aleator) spre a fi folosită în măsurători. Generator de aeroioni = aeroionizator. 2. Aparat sau instalație care servește la producerea unui fluid sau a unei suspensii fluide. – Din fr. générateur, lat. generator, -oris. DOOM
generatór2 (aparat) s. n., pl. generatoáre
generatoarelor
GENERATOÁRE, generatoare, s. f. (Geom.) Linie prin a cărei deplasare în spațiu după o regulă determinată ia naștere o suprafață plană sau curbă. Generatoare de cilindru. Generatoare de con. DOOM
generatoáre (linie) s. f., g.-d. art. generatoárei; pl. generatoáre
generatoarelor
GENERATÓR, -OÁRE, generatori, -oare, adj., s. f., s. n. I. Adj. Care generează, produce, determină ceva. II. S. f. Linie dreaptă care generează prin deplasarea în spațiu (pe o traiectorie curbă) o suprafață conică, cilindrică etc. III. S. n. 1. Aparat, mașină sau instalație care servește la producerea unei forme de energie, folosind energie de o altă formă. ◊ Generator cuantic = generator sau amplificator de radiații electromagnetice care funcționează pe baza fenomenului de emisie stimulată a radiațiilor. Generator de zgomot = dispozitiv electronic care produce o tensiune de zgomot (de obicei aleator) spre a fi folosită în măsurători. Generator de aeroioni = aeroionizator. 2. Aparat sau instalație care servește la producerea unui fluid sau a unei suspensii fluide. – Din fr. générateur, lat. generator, -oris. DOOM
generatór2 (aparat) s. n., pl. generatoáre
generatoarelor
GENERATÓR, -OÁRE, generatori, -oare, adj., s. f., s. n. I. Adj. Care generează, produce, determină ceva. II. S. f. Linie dreaptă care generează prin deplasarea în spațiu (pe o traiectorie curbă) o suprafață conică, cilindrică etc. III. S. n. 1. Aparat, mașină sau instalație care servește la producerea unei forme de energie, folosind energie de o altă formă. ◊ Generator cuantic = generator sau amplificator de radiații electromagnetice care funcționează pe baza fenomenului de emisie stimulată a radiațiilor. Generator de zgomot = dispozitiv electronic care produce o tensiune de zgomot (de obicei aleator) spre a fi folosită în măsurători. Generator de aeroioni = aeroionizator. 2. Aparat sau instalație care servește la producerea unui fluid sau a unei suspensii fluide. – Din fr. générateur, lat. generator, -oris. DOOM
generatór2 (aparat) s. n., pl. generatoáre
generator
GENERATÓR, -OÁRE, generatori, -oare, adj., s. f., s. n. I. Adj. Care generează, produce, determină ceva. II. S. f. Linie dreaptă care generează prin deplasarea în spațiu (pe o traiectorie curbă) o suprafață conică, cilindrică etc. III. S. n. 1. Aparat, mașină sau instalație care servește la producerea unei forme de energie, folosind energie de o altă formă. ◊ Generator cuantic = generator sau amplificator de radiații electromagnetice care funcționează pe baza fenomenului de emisie stimulată a radiațiilor. Generator de zgomot = dispozitiv electronic care produce o tensiune de zgomot (de obicei aleator) spre a fi folosită în măsurători. Generator de aeroioni = aeroionizator. 2. Aparat sau instalație care servește la producerea unui fluid sau a unei suspensii fluide. – Din fr. générateur, lat. generator, -oris. DOOM
generatór2 (aparat) s. n., pl. generatoáre
generator
GENERATÓR, -OÁRE, generatori, -oare, adj., s. f., s. n. I. Adj. Care generează, produce, determină ceva. II. S. f. Linie dreaptă care generează prin deplasarea în spațiu (pe o traiectorie curbă) o suprafață conică, cilindrică etc. III. S. n. 1. Aparat, mașină sau instalație care servește la producerea unei forme de energie, folosind energie de o altă formă. ◊ Generator cuantic = generator sau amplificator de radiații electromagnetice care funcționează pe baza fenomenului de emisie stimulată a radiațiilor. Generator de zgomot = dispozitiv electronic care produce o tensiune de zgomot (de obicei aleator) spre a fi folosită în măsurători. Generator de aeroioni = aeroionizator. 2. Aparat sau instalație care servește la producerea unui fluid sau a unei suspensii fluide. – Din fr. générateur, lat. generator, -oris. DOOM
generatór2 (aparat) s. n., pl. generatoáre
generatori
GENERATÓR, -OÁRE, generatori, -oare, adj., s. f., s. n. I. Adj. Care generează, produce, determină ceva. II. S. f. Linie dreaptă care generează prin deplasarea în spațiu (pe o traiectorie curbă) o suprafață conică, cilindrică etc. III. S. n. 1. Aparat, mașină sau instalație care servește la producerea unei forme de energie, folosind energie de o altă formă. ◊ Generator cuantic = generator sau amplificator de radiații electromagnetice care funcționează pe baza fenomenului de emisie stimulată a radiațiilor. Generator de zgomot = dispozitiv electronic care produce o tensiune de zgomot (de obicei aleator) spre a fi folosită în măsurători. Generator de aeroioni = aeroionizator. 2. Aparat sau instalație care servește la producerea unui fluid sau a unei suspensii fluide. – Din fr. générateur, lat. generator, -oris. DOOM
generatór2 (aparat) s. n., pl. generatoáre
generatori
GENERATÓR, -OÁRE, generatori, -oare, adj., s. f., s. n. I. Adj. Care generează, produce, determină ceva. II. S. f. Linie dreaptă care generează prin deplasarea în spațiu (pe o traiectorie curbă) o suprafață conică, cilindrică etc. III. S. n. 1. Aparat, mașină sau instalație care servește la producerea unei forme de energie, folosind energie de o altă formă. ◊ Generator cuantic = generator sau amplificator de radiații electromagnetice care funcționează pe baza fenomenului de emisie stimulată a radiațiilor. Generator de zgomot = dispozitiv electronic care produce o tensiune de zgomot (de obicei aleator) spre a fi folosită în măsurători. Generator de aeroioni = aeroionizator. 2. Aparat sau instalație care servește la producerea unui fluid sau a unei suspensii fluide. – Din fr. générateur, lat. generator, -oris. DOOM
generatór2 (aparat) s. n., pl. generatoáre
generatorii
GENERATÓR, -OÁRE, generatori, -oare, adj., s. f., s. n. I. Adj. Care generează, produce, determină ceva. II. S. f. Linie dreaptă care generează prin deplasarea în spațiu (pe o traiectorie curbă) o suprafață conică, cilindrică etc. III. S. n. 1. Aparat, mașină sau instalație care servește la producerea unei forme de energie, folosind energie de o altă formă. ◊ Generator cuantic = generator sau amplificator de radiații electromagnetice care funcționează pe baza fenomenului de emisie stimulată a radiațiilor. Generator de zgomot = dispozitiv electronic care produce o tensiune de zgomot (de obicei aleator) spre a fi folosită în măsurători. Generator de aeroioni = aeroionizator. 2. Aparat sau instalație care servește la producerea unui fluid sau a unei suspensii fluide. – Din fr. générateur, lat. generator, -oris. DOOM
generatór2 (aparat) s. n., pl. generatoáre
generatorii
GENERATÓR, -OÁRE, generatori, -oare, adj., s. f., s. n. I. Adj. Care generează, produce, determină ceva. II. S. f. Linie dreaptă care generează prin deplasarea în spațiu (pe o traiectorie curbă) o suprafață conică, cilindrică etc. III. S. n. 1. Aparat, mașină sau instalație care servește la producerea unei forme de energie, folosind energie de o altă formă. ◊ Generator cuantic = generator sau amplificator de radiații electromagnetice care funcționează pe baza fenomenului de emisie stimulată a radiațiilor. Generator de zgomot = dispozitiv electronic care produce o tensiune de zgomot (de obicei aleator) spre a fi folosită în măsurători. Generator de aeroioni = aeroionizator. 2. Aparat sau instalație care servește la producerea unui fluid sau a unei suspensii fluide. – Din fr. générateur, lat. generator, -oris. DOOM
generatór2 (aparat) s. n., pl. generatoáre
generatorilor
GENERATÓR, -OÁRE, generatori, -oare, adj., s. f., s. n. I. Adj. Care generează, produce, determină ceva. II. S. f. Linie dreaptă care generează prin deplasarea în spațiu (pe o traiectorie curbă) o suprafață conică, cilindrică etc. III. S. n. 1. Aparat, mașină sau instalație care servește la producerea unei forme de energie, folosind energie de o altă formă. ◊ Generator cuantic = generator sau amplificator de radiații electromagnetice care funcționează pe baza fenomenului de emisie stimulată a radiațiilor. Generator de zgomot = dispozitiv electronic care produce o tensiune de zgomot (de obicei aleator) spre a fi folosită în măsurători. Generator de aeroioni = aeroionizator. 2. Aparat sau instalație care servește la producerea unui fluid sau a unei suspensii fluide. – Din fr. générateur, lat. generator, -oris. DOOM
generatór2 (aparat) s. n., pl. generatoáre
generatorilor
GENERATÓR, -OÁRE, generatori, -oare, adj., s. f., s. n. I. Adj. Care generează, produce, determină ceva. II. S. f. Linie dreaptă care generează prin deplasarea în spațiu (pe o traiectorie curbă) o suprafață conică, cilindrică etc. III. S. n. 1. Aparat, mașină sau instalație care servește la producerea unei forme de energie, folosind energie de o altă formă. ◊ Generator cuantic = generator sau amplificator de radiații electromagnetice care funcționează pe baza fenomenului de emisie stimulată a radiațiilor. Generator de zgomot = dispozitiv electronic care produce o tensiune de zgomot (de obicei aleator) spre a fi folosită în măsurători. Generator de aeroioni = aeroionizator. 2. Aparat sau instalație care servește la producerea unui fluid sau a unei suspensii fluide. – Din fr. générateur, lat. generator, -oris. DOOM
generatór2 (aparat) s. n., pl. generatoáre
generatorul
GENERATÓR, -OÁRE, generatori, -oare, adj., s. f., s. n. I. Adj. Care generează, produce, determină ceva. II. S. f. Linie dreaptă care generează prin deplasarea în spațiu (pe o traiectorie curbă) o suprafață conică, cilindrică etc. III. S. n. 1. Aparat, mașină sau instalație care servește la producerea unei forme de energie, folosind energie de o altă formă. ◊ Generator cuantic = generator sau amplificator de radiații electromagnetice care funcționează pe baza fenomenului de emisie stimulată a radiațiilor. Generator de zgomot = dispozitiv electronic care produce o tensiune de zgomot (de obicei aleator) spre a fi folosită în măsurători. Generator de aeroioni = aeroionizator. 2. Aparat sau instalație care servește la producerea unui fluid sau a unei suspensii fluide. – Din fr. générateur, lat. generator, -oris. DOOM
generatór2 (aparat) s. n., pl. generatoáre
generatorul
GENERATÓR, -OÁRE, generatori, -oare, adj., s. f., s. n. I. Adj. Care generează, produce, determină ceva. II. S. f. Linie dreaptă care generează prin deplasarea în spațiu (pe o traiectorie curbă) o suprafață conică, cilindrică etc. III. S. n. 1. Aparat, mașină sau instalație care servește la producerea unei forme de energie, folosind energie de o altă formă. ◊ Generator cuantic = generator sau amplificator de radiații electromagnetice care funcționează pe baza fenomenului de emisie stimulată a radiațiilor. Generator de zgomot = dispozitiv electronic care produce o tensiune de zgomot (de obicei aleator) spre a fi folosită în măsurători. Generator de aeroioni = aeroionizator. 2. Aparat sau instalație care servește la producerea unui fluid sau a unei suspensii fluide. – Din fr. générateur, lat. generator, -oris. DOOM
generatór2 (aparat) s. n., pl. generatoáre
generatorului
GENERATÓR, -OÁRE, generatori, -oare, adj., s. f., s. n. I. Adj. Care generează, produce, determină ceva. II. S. f. Linie dreaptă care generează prin deplasarea în spațiu (pe o traiectorie curbă) o suprafață conică, cilindrică etc. III. S. n. 1. Aparat, mașină sau instalație care servește la producerea unei forme de energie, folosind energie de o altă formă. ◊ Generator cuantic = generator sau amplificator de radiații electromagnetice care funcționează pe baza fenomenului de emisie stimulată a radiațiilor. Generator de zgomot = dispozitiv electronic care produce o tensiune de zgomot (de obicei aleator) spre a fi folosită în măsurători. Generator de aeroioni = aeroionizator. 2. Aparat sau instalație care servește la producerea unui fluid sau a unei suspensii fluide. – Din fr. générateur, lat. generator, -oris. DOOM
generatór2 (aparat) s. n., pl. generatoáre
generatorului
GENERATÓR, -OÁRE, generatori, -oare, adj., s. f., s. n. I. Adj. Care generează, produce, determină ceva. II. S. f. Linie dreaptă care generează prin deplasarea în spațiu (pe o traiectorie curbă) o suprafață conică, cilindrică etc. III. S. n. 1. Aparat, mașină sau instalație care servește la producerea unei forme de energie, folosind energie de o altă formă. ◊ Generator cuantic = generator sau amplificator de radiații electromagnetice care funcționează pe baza fenomenului de emisie stimulată a radiațiilor. Generator de zgomot = dispozitiv electronic care produce o tensiune de zgomot (de obicei aleator) spre a fi folosită în măsurători. Generator de aeroioni = aeroionizator. 2. Aparat sau instalație care servește la producerea unui fluid sau a unei suspensii fluide. – Din fr. générateur, lat. generator, -oris. DOOM
generatór2 (aparat) s. n., pl. generatoáre
generatrice
GENERATRÍCE, generatrice, s. f. (Învechit) Generatoare. ◊ (Adjectival) Teoria lui Taine... despre calitatea dominantă și generatrice îmi părea cam metafizică. GHEREA, ST. CR. II 10.
generatricea
GENERATRÍCE, generatrice, s. f. (Învechit) Generatoare. ◊ (Adjectival) Teoria lui Taine... despre calitatea dominantă și generatrice îmi părea cam metafizică. GHEREA, ST. CR. II 10.
generatricei
GENERATRÍCE, generatrice, s. f. (Învechit) Generatoare. ◊ (Adjectival) Teoria lui Taine... despre calitatea dominantă și generatrice îmi părea cam metafizică. GHEREA, ST. CR. II 10.
generatricele
GENERATRÍCE, generatrice, s. f. (Învechit) Generatoare. ◊ (Adjectival) Teoria lui Taine... despre calitatea dominantă și generatrice îmi părea cam metafizică. GHEREA, ST. CR. II 10.
generatricelor
GENERATRÍCE, generatrice, s. f. (Învechit) Generatoare. ◊ (Adjectival) Teoria lui Taine... despre calitatea dominantă și generatrice îmi părea cam metafizică. GHEREA, ST. CR. II 10.
generau
GENERÁ, pers. 3 generează, vb. I. Tranz. A produce, a determina, a da naștere la... – Din it., lat. generare. DOOM
generá (a ~) vb., ind. prez. 3 genereáză
generași
GENERÁ, pers. 3 generează, vb. I. Tranz. A produce, a determina, a da naștere la... – Din it., lat. generare. DOOM
generá (a ~) vb., ind. prez. 3 genereáză
generați
GENERÁ, pers. 3 generează, vb. I. Tranz. A produce, a determina, a da naștere la... – Din it., lat. generare. DOOM
generá (a ~) vb., ind. prez. 3 genereáză
generația
GENERÁȚIE, generații, s. f. 1. Totalitatea oamenilor care au aproximativ aceeași vârstă. ◊ Expr. Din generație în generație = din tată în fiu; de la o epocă la alta (până la noi). ♦ Perioadă de timp care desparte vârsta tatălui de cea a fiului. 2. Totalitatea animalelor domestice care aparțin aceleiași specii sau rase și care s-au născut în același an. 3. (În sintagma) Teoria generației spontanee = teorie naivă conform căreia din materii minerale sau organice în descompunere pot lua naștere unele organisme vii în mod spontan. – Din fr. génération, lat. generatio. DOOM
generáție (-ți-e) s. f., art. generáția (-ți-a), g.-d. art. generáției; pl. generáții, art. generáțiile (-ți-i-)
generație
GENERÁȚIE, generații, s. f. 1. Totalitatea oamenilor care au aproximativ aceeași vârstă. ◊ Expr. Din generație în generație = din tată în fiu; de la o epocă la alta (până la noi). ♦ Perioadă de timp care desparte vârsta tatălui de cea a fiului. 2. Totalitatea animalelor domestice care aparțin aceleiași specii sau rase și care s-au născut în același an. 3. (În sintagma) Teoria generației spontanee = teorie naivă conform căreia din materii minerale sau organice în descompunere pot lua naștere unele organisme vii în mod spontan. – Din fr. génération, lat. generatio. DOOM
generáție (-ți-e) s. f., art. generáția (-ți-a), g.-d. art. generáției; pl. generáții, art. generáțiile (-ți-i-)
generației
GENERÁȚIE, generații, s. f. 1. Totalitatea oamenilor care au aproximativ aceeași vârstă. ◊ Expr. Din generație în generație = din tată în fiu; de la o epocă la alta (până la noi). ♦ Perioadă de timp care desparte vârsta tatălui de cea a fiului. 2. Totalitatea animalelor domestice care aparțin aceleiași specii sau rase și care s-au născut în același an. 3. (În sintagma) Teoria generației spontanee = teorie naivă conform căreia din materii minerale sau organice în descompunere pot lua naștere unele organisme vii în mod spontan. – Din fr. génération, lat. generatio. DOOM
generáție (-ți-e) s. f., art. generáția (-ți-a), g.-d. art. generáției; pl. generáții, art. generáțiile (-ți-i-)
generații
GENERÁȚIE, generații, s. f. 1. Totalitatea oamenilor care au aproximativ aceeași vârstă. ◊ Expr. Din generație în generație = din tată în fiu; de la o epocă la alta (până la noi). ♦ Perioadă de timp care desparte vârsta tatălui de cea a fiului. 2. Totalitatea animalelor domestice care aparțin aceleiași specii sau rase și care s-au născut în același an. 3. (În sintagma) Teoria generației spontanee = teorie naivă conform căreia din materii minerale sau organice în descompunere pot lua naștere unele organisme vii în mod spontan. – Din fr. génération, lat. generatio. DOOM
generáție (-ți-e) s. f., art. generáția (-ți-a), g.-d. art. generáției; pl. generáții, art. generáțiile (-ți-i-)
generațiile
GENERÁȚIE, generații, s. f. 1. Totalitatea oamenilor care au aproximativ aceeași vârstă. ◊ Expr. Din generație în generație = din tată în fiu; de la o epocă la alta (până la noi). ♦ Perioadă de timp care desparte vârsta tatălui de cea a fiului. 2. Totalitatea animalelor domestice care aparțin aceleiași specii sau rase și care s-au născut în același an. 3. (În sintagma) Teoria generației spontanee = teorie naivă conform căreia din materii minerale sau organice în descompunere pot lua naștere unele organisme vii în mod spontan. – Din fr. génération, lat. generatio. DOOM
generáție (-ți-e) s. f., art. generáția (-ți-a), g.-d. art. generáției; pl. generáții, art. generáțiile (-ți-i-)
generațiilor
GENERÁȚIE, generații, s. f. 1. Totalitatea oamenilor care au aproximativ aceeași vârstă. ◊ Expr. Din generație în generație = din tată în fiu; de la o epocă la alta (până la noi). ♦ Perioadă de timp care desparte vârsta tatălui de cea a fiului. 2. Totalitatea animalelor domestice care aparțin aceleiași specii sau rase și care s-au născut în același an. 3. (În sintagma) Teoria generației spontanee = teorie naivă conform căreia din materii minerale sau organice în descompunere pot lua naștere unele organisme vii în mod spontan. – Din fr. génération, lat. generatio. DOOM
generáție (-ți-e) s. f., art. generáția (-ți-a), g.-d. art. generáției; pl. generáții, art. generáțiile (-ți-i-)
generațiune
GENERAȚIÚNE s. f. v. generație.
genere
GÉNERE s. n. (În loc. adv.) În genere = în general; în mod obișnuit, de obicei. – Din it. [in]genere. DOOM
génere (în ~) loc. adv.
generează
GENERÁ, pers. 3 generează, vb. I. Tranz. A produce, a determina, a da naștere la... – Din it., lat. generare. DOOM
generá (a ~) vb., ind. prez. 3 genereáză
generez
GENERÁ, pers. 3 generează, vb. I. Tranz. A produce, a determina, a da naștere la... – Din it., lat. generare. DOOM
generá (a ~) vb., ind. prez. 3 genereáză
genereze
GENERÁ, pers. 3 generează, vb. I. Tranz. A produce, a determina, a da naștere la... – Din it., lat. generare. DOOM
generá (a ~) vb., ind. prez. 3 genereáză
generezi
GENERÁ, pers. 3 generează, vb. I. Tranz. A produce, a determina, a da naștere la... – Din it., lat. generare. DOOM
generá (a ~) vb., ind. prez. 3 genereáză
generic
GENÉRIC, -Ă, generici, -ce, adj. Care aparține unei categorii întregi, privitor la o categorie întreagă (de ființe, obiecte, fenomene); care cuprinde toate cazurile de același fel. ♦ (Substantivat, n.) Partea de la începutul sau de la sfârșitul unui film, în care sunt indicate titlul și numele principalilor realizatori ai acestuia. – Din fr. générique. DOOM
genéric adj. m., pl. genérici; f. genérică, pl. genérice
generica
GENÉRIC, -Ă, generici, -ce, adj. Care aparține unei categorii întregi, privitor la o categorie întreagă (de ființe, obiecte, fenomene); care cuprinde toate cazurile de același fel. ♦ (Substantivat, n.) Partea de la începutul sau de la sfârșitul unui film, în care sunt indicate titlul și numele principalilor realizatori ai acestuia. – Din fr. générique. DOOM
genéric adj. m., pl. genérici; f. genérică, pl. genérice
generice
GENÉRIC, -Ă, generici, -ce, adj. Care aparține unei categorii întregi, privitor la o categorie întreagă (de ființe, obiecte, fenomene); care cuprinde toate cazurile de același fel. ♦ (Substantivat, n.) Partea de la începutul sau de la sfârșitul unui film, în care sunt indicate titlul și numele principalilor realizatori ai acestuia. – Din fr. générique. DOOM
genéric adj. m., pl. genérici; f. genérică, pl. genérice
genericei
GENÉRIC, -Ă, generici, -ce, adj. Care aparține unei categorii întregi, privitor la o categorie întreagă (de ființe, obiecte, fenomene); care cuprinde toate cazurile de același fel. ♦ (Substantivat, n.) Partea de la începutul sau de la sfârșitul unui film, în care sunt indicate titlul și numele principalilor realizatori ai acestuia. – Din fr. générique. DOOM
genéric adj. m., pl. genérici; f. genérică, pl. genérice
genericele
GENÉRIC, -Ă, generici, -ce, adj. Care aparține unei categorii întregi, privitor la o categorie întreagă (de ființe, obiecte, fenomene); care cuprinde toate cazurile de același fel. ♦ (Substantivat, n.) Partea de la începutul sau de la sfârșitul unui film, în care sunt indicate titlul și numele principalilor realizatori ai acestuia. – Din fr. générique. DOOM
genéric adj. m., pl. genérici; f. genérică, pl. genérice
genericelor
GENÉRIC, -Ă, generici, -ce, adj. Care aparține unei categorii întregi, privitor la o categorie întreagă (de ființe, obiecte, fenomene); care cuprinde toate cazurile de același fel. ♦ (Substantivat, n.) Partea de la începutul sau de la sfârșitul unui film, în care sunt indicate titlul și numele principalilor realizatori ai acestuia. – Din fr. générique. DOOM
genéric adj. m., pl. genérici; f. genérică, pl. genérice
generici
GENÉRIC, -Ă, generici, -ce, adj. Care aparține unei categorii întregi, privitor la o categorie întreagă (de ființe, obiecte, fenomene); care cuprinde toate cazurile de același fel. ♦ (Substantivat, n.) Partea de la începutul sau de la sfârșitul unui film, în care sunt indicate titlul și numele principalilor realizatori ai acestuia. – Din fr. générique. DOOM
genéric adj. m., pl. genérici; f. genérică, pl. genérice
genericii
GENÉRIC, -Ă, generici, -ce, adj. Care aparține unei categorii întregi, privitor la o categorie întreagă (de ființe, obiecte, fenomene); care cuprinde toate cazurile de același fel. ♦ (Substantivat, n.) Partea de la începutul sau de la sfârșitul unui film, în care sunt indicate titlul și numele principalilor realizatori ai acestuia. – Din fr. générique. DOOM
genéric adj. m., pl. genérici; f. genérică, pl. genérice
genericilor
GENÉRIC, -Ă, generici, -ce, adj. Care aparține unei categorii întregi, privitor la o categorie întreagă (de ființe, obiecte, fenomene); care cuprinde toate cazurile de același fel. ♦ (Substantivat, n.) Partea de la începutul sau de la sfârșitul unui film, în care sunt indicate titlul și numele principalilor realizatori ai acestuia. – Din fr. générique. DOOM
genéric adj. m., pl. genérici; f. genérică, pl. genérice
genericul
GENÉRIC, -Ă, generici, -ce, adj. Care aparține unei categorii întregi, privitor la o categorie întreagă (de ființe, obiecte, fenomene); care cuprinde toate cazurile de același fel. ♦ (Substantivat, n.) Partea de la începutul sau de la sfârșitul unui film, în care sunt indicate titlul și numele principalilor realizatori ai acestuia. – Din fr. générique. DOOM
genéric adj. m., pl. genérici; f. genérică, pl. genérice
genericului
GENÉRIC, -Ă, generici, -ce, adj. Care aparține unei categorii întregi, privitor la o categorie întreagă (de ființe, obiecte, fenomene); care cuprinde toate cazurile de același fel. ♦ (Substantivat, n.) Partea de la începutul sau de la sfârșitul unui film, în care sunt indicate titlul și numele principalilor realizatori ai acestuia. – Din fr. générique. DOOM
genéric adj. m., pl. genérici; f. genérică, pl. genérice
generoasa
GENERÓS, -OÁSĂ, generoși, -oase, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care este gata să ajute în mod dezinteresat pe alții; mărinimos; darnic. ♦ Însuflețit de sentimente alese, de idei progresiste. ♦ Fig. Bogat, fertil. Regiune generoasă. – Din fr. généreux, lat. generosus. DOOM
generós adj. m., pl. generóși; f. generoásă, pl. generoáse
generoase
GENERÓS, -OÁSĂ, generoși, -oase, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care este gata să ajute în mod dezinteresat pe alții; mărinimos; darnic. ♦ Însuflețit de sentimente alese, de idei progresiste. ♦ Fig. Bogat, fertil. Regiune generoasă. – Din fr. généreux, lat. generosus. DOOM
generós adj. m., pl. generóși; f. generoásă, pl. generoáse
generoasei
GENERÓS, -OÁSĂ, generoși, -oase, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care este gata să ajute în mod dezinteresat pe alții; mărinimos; darnic. ♦ Însuflețit de sentimente alese, de idei progresiste. ♦ Fig. Bogat, fertil. Regiune generoasă. – Din fr. généreux, lat. generosus. DOOM
generós adj. m., pl. generóși; f. generoásă, pl. generoáse
generoasele
GENERÓS, -OÁSĂ, generoși, -oase, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care este gata să ajute în mod dezinteresat pe alții; mărinimos; darnic. ♦ Însuflețit de sentimente alese, de idei progresiste. ♦ Fig. Bogat, fertil. Regiune generoasă. – Din fr. généreux, lat. generosus. DOOM
generós adj. m., pl. generóși; f. generoásă, pl. generoáse
generoaselor
GENERÓS, -OÁSĂ, generoși, -oase, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care este gata să ajute în mod dezinteresat pe alții; mărinimos; darnic. ♦ Însuflețit de sentimente alese, de idei progresiste. ♦ Fig. Bogat, fertil. Regiune generoasă. – Din fr. généreux, lat. generosus. DOOM
generós adj. m., pl. generóși; f. generoásă, pl. generoáse
generos
GENERÓS, -OÁSĂ, generoși, -oase, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care este gata să ajute în mod dezinteresat pe alții; mărinimos; darnic. ♦ Însuflețit de sentimente alese, de idei progresiste. ♦ Fig. Bogat, fertil. Regiune generoasă. – Din fr. généreux, lat. generosus. DOOM
generós adj. m., pl. generóși; f. generoásă, pl. generoáse
generosul
GENERÓS, -OÁSĂ, generoși, -oase, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care este gata să ajute în mod dezinteresat pe alții; mărinimos; darnic. ♦ Însuflețit de sentimente alese, de idei progresiste. ♦ Fig. Bogat, fertil. Regiune generoasă. – Din fr. généreux, lat. generosus. DOOM
generós adj. m., pl. generóși; f. generoásă, pl. generoáse
generosului
GENERÓS, -OÁSĂ, generoși, -oase, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care este gata să ajute în mod dezinteresat pe alții; mărinimos; darnic. ♦ Însuflețit de sentimente alese, de idei progresiste. ♦ Fig. Bogat, fertil. Regiune generoasă. – Din fr. généreux, lat. generosus. DOOM
generós adj. m., pl. generóși; f. generoásă, pl. generoáse
generozitate
GENEROZITÁTE s. f. Calitatea omului generos; mărinimie; dărnicie, munificență. – Din fr. générosité. DOOM
generozitáte s. f., g.-d. art. generozitắții
generozitatea
GENEROZITÁTE s. f. Calitatea omului generos; mărinimie; dărnicie, munificență. – Din fr. générosité. DOOM
generozitáte s. f., g.-d. art. generozitắții
generozități
GENEROZITÁTE s. f. Calitatea omului generos; mărinimie; dărnicie, munificență. – Din fr. générosité. DOOM
generozitáte s. f., g.-d. art. generozitắții
generozității
GENEROZITÁTE s. f. Calitatea omului generos; mărinimie; dărnicie, munificență. – Din fr. générosité. DOOM
generozitáte s. f., g.-d. art. generozitắții
generozitățile
GENEROZITÁTE s. f. Calitatea omului generos; mărinimie; dărnicie, munificență. – Din fr. générosité. DOOM
generozitáte s. f., g.-d. art. generozitắții
generozităților
GENEROZITÁTE s. f. Calitatea omului generos; mărinimie; dărnicie, munificență. – Din fr. générosité. DOOM
generozitáte s. f., g.-d. art. generozitắții
generoși
GENERÓS, -OÁSĂ, generoși, -oase, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care este gata să ajute în mod dezinteresat pe alții; mărinimos; darnic. ♦ Însuflețit de sentimente alese, de idei progresiste. ♦ Fig. Bogat, fertil. Regiune generoasă. – Din fr. généreux, lat. generosus. DOOM
generós adj. m., pl. generóși; f. generoásă, pl. generoáse
generoșii
GENERÓS, -OÁSĂ, generoși, -oase, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care este gata să ajute în mod dezinteresat pe alții; mărinimos; darnic. ♦ Însuflețit de sentimente alese, de idei progresiste. ♦ Fig. Bogat, fertil. Regiune generoasă. – Din fr. généreux, lat. generosus. DOOM
generós adj. m., pl. generóși; f. generoásă, pl. generoáse
generoșilor
GENERÓS, -OÁSĂ, generoși, -oase, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care este gata să ajute în mod dezinteresat pe alții; mărinimos; darnic. ♦ Însuflețit de sentimente alese, de idei progresiste. ♦ Fig. Bogat, fertil. Regiune generoasă. – Din fr. généreux, lat. generosus. DOOM
generós adj. m., pl. generóși; f. generoásă, pl. generoáse
generând
GENERÁ, pers. 3 generează, vb. I. Tranz. A produce, a determina, a da naștere la... – Din it., lat. generare. DOOM
generá (a ~) vb., ind. prez. 3 genereáză
generînd
GENERÁ, pers. 3 generează, vb. I. Tranz. A produce, a determina, a da naștere la... – Din it., lat. generare. DOOM
generá (a ~) vb., ind. prez. 3 genereáză
generăleasă
generăleasă, generălese s. f. (pop.) soție de general.
generări
GENERÁRE, generări, s. f. Acțiunea de a genera și rezultatul ei. – V. genera. DOOM
generáre s. f., g.-d. art. generắrii; pl. generắri
generării
GENERÁRE, generări, s. f. Acțiunea de a genera și rezultatul ei. – V. genera. DOOM
generáre s. f., g.-d. art. generắrii; pl. generắri
generările
GENERÁRE, generări, s. f. Acțiunea de a genera și rezultatul ei. – V. genera. DOOM
generáre s. f., g.-d. art. generắrii; pl. generắri
generărilor
GENERÁRE, generări, s. f. Acțiunea de a genera și rezultatul ei. – V. genera. DOOM
generáre s. f., g.-d. art. generắrii; pl. generắri
genetic
GENÉTIC, -Ă, genetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință a eredității și a variabilității organismelor, care se ocupă cu studiul mecanismelor de înregistrare codificată a informației ereditare, de replicarea și modificarea sa prin mutații, recombinare etc. 2. Adj. Care aparține geneticii (1) sau genezei, privitor la genetică sau la geneză. – Din fr. génétique. DOOM
genétic adj. m., pl. genétici; f. genétică, pl. genétice
genetica
GENÉTIC, -Ă, genetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință a eredității și a variabilității organismelor, care se ocupă cu studiul mecanismelor de înregistrare codificată a informației ereditare, de replicarea și modificarea sa prin mutații, recombinare etc. 2. Adj. Care aparține geneticii (1) sau genezei, privitor la genetică sau la geneză. – Din fr. génétique. DOOM
genétic adj. m., pl. genétici; f. genétică, pl. genétice
genetica
GENÉTIC, -Ă, genetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a biologiei care studiază fenomenele și legile eredității și variabilității organismelor. 2. Adj. Care aparține geneticii (1) sau genezei, privitor la genetică sau la geneză. – Din fr. génétique. DOOM
genétică s. f., g.-d. art. genéticii
genetice
GENÉTIC, -Ă, genetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință a eredității și a variabilității organismelor, care se ocupă cu studiul mecanismelor de înregistrare codificată a informației ereditare, de replicarea și modificarea sa prin mutații, recombinare etc. 2. Adj. Care aparține geneticii (1) sau genezei, privitor la genetică sau la geneză. – Din fr. génétique. DOOM
genétic adj. m., pl. genétici; f. genétică, pl. genétice
geneticei
GENÉTIC, -Ă, genetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință a eredității și a variabilității organismelor, care se ocupă cu studiul mecanismelor de înregistrare codificată a informației ereditare, de replicarea și modificarea sa prin mutații, recombinare etc. 2. Adj. Care aparține geneticii (1) sau genezei, privitor la genetică sau la geneză. – Din fr. génétique. DOOM
genétic adj. m., pl. genétici; f. genétică, pl. genétice
geneticele
GENÉTIC, -Ă, genetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință a eredității și a variabilității organismelor, care se ocupă cu studiul mecanismelor de înregistrare codificată a informației ereditare, de replicarea și modificarea sa prin mutații, recombinare etc. 2. Adj. Care aparține geneticii (1) sau genezei, privitor la genetică sau la geneză. – Din fr. génétique. DOOM
genétic adj. m., pl. genétici; f. genétică, pl. genétice
geneticelor
GENÉTIC, -Ă, genetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință a eredității și a variabilității organismelor, care se ocupă cu studiul mecanismelor de înregistrare codificată a informației ereditare, de replicarea și modificarea sa prin mutații, recombinare etc. 2. Adj. Care aparține geneticii (1) sau genezei, privitor la genetică sau la geneză. – Din fr. génétique. DOOM
genétic adj. m., pl. genétici; f. genétică, pl. genétice
genetici
GENÉTIC, -Ă, genetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință a eredității și a variabilității organismelor, care se ocupă cu studiul mecanismelor de înregistrare codificată a informației ereditare, de replicarea și modificarea sa prin mutații, recombinare etc. 2. Adj. Care aparține geneticii (1) sau genezei, privitor la genetică sau la geneză. – Din fr. génétique. DOOM
genétic adj. m., pl. genétici; f. genétică, pl. genétice
genetici
GENÉTIC, -Ă, genetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a biologiei care studiază fenomenele și legile eredității și variabilității organismelor. 2. Adj. Care aparține geneticii (1) sau genezei, privitor la genetică sau la geneză. – Din fr. génétique. DOOM
genétică s. f., g.-d. art. genéticii
genetician
GENETICIÁN, -Ă, geneticieni, -e, s. m. și f. Specialist în genetică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. généticien. DOOM
geneticiánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. geneticiénei (-ci-e-); pl. geneticiéne
geneticiana
GENETICIÁN, -Ă, geneticieni, -e, s. m. și f. Specialist în genetică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. généticien. DOOM
geneticiánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. geneticiénei (-ci-e-); pl. geneticiéne
geneticianul
GENETICIÁN, -Ă, geneticieni, -e, s. m. și f. Specialist în genetică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. généticien. DOOM
geneticiánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. geneticiénei (-ci-e-); pl. geneticiéne
geneticianului
GENETICIÁN, -Ă, geneticieni, -e, s. m. și f. Specialist în genetică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. généticien. DOOM
geneticiánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. geneticiénei (-ci-e-); pl. geneticiéne
geneticiene
GENETICIÁN, -Ă, geneticieni, -e, s. m. și f. Specialist în genetică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. généticien. DOOM
geneticiánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. geneticiénei (-ci-e-); pl. geneticiéne
geneticienei
GENETICIÁN, -Ă, geneticieni, -e, s. m. și f. Specialist în genetică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. généticien. DOOM
geneticiánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. geneticiénei (-ci-e-); pl. geneticiéne
geneticienele
GENETICIÁN, -Ă, geneticieni, -e, s. m. și f. Specialist în genetică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. généticien. DOOM
geneticiánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. geneticiénei (-ci-e-); pl. geneticiéne
geneticienelor
GENETICIÁN, -Ă, geneticieni, -e, s. m. și f. Specialist în genetică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. généticien. DOOM
geneticiánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. geneticiénei (-ci-e-); pl. geneticiéne
geneticieni
GENETICIÁN, -Ă, geneticieni, -e, s. m. și f. Specialist în genetică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. généticien. DOOM
geneticiánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. geneticiénei (-ci-e-); pl. geneticiéne
geneticienii
GENETICIÁN, -Ă, geneticieni, -e, s. m. și f. Specialist în genetică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. généticien. DOOM
geneticiánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. geneticiénei (-ci-e-); pl. geneticiéne
geneticienilor
GENETICIÁN, -Ă, geneticieni, -e, s. m. și f. Specialist în genetică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. généticien. DOOM
geneticiánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. geneticiénei (-ci-e-); pl. geneticiéne
geneticii
GENÉTIC, -Ă, genetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință a eredității și a variabilității organismelor, care se ocupă cu studiul mecanismelor de înregistrare codificată a informației ereditare, de replicarea și modificarea sa prin mutații, recombinare etc. 2. Adj. Care aparține geneticii (1) sau genezei, privitor la genetică sau la geneză. – Din fr. génétique. DOOM
genétic adj. m., pl. genétici; f. genétică, pl. genétice
geneticii
GENÉTIC, -Ă, genetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a biologiei care studiază fenomenele și legile eredității și variabilității organismelor. 2. Adj. Care aparține geneticii (1) sau genezei, privitor la genetică sau la geneză. – Din fr. génétique. DOOM
genétică s. f., g.-d. art. genéticii
geneticilor
GENÉTIC, -Ă, genetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință a eredității și a variabilității organismelor, care se ocupă cu studiul mecanismelor de înregistrare codificată a informației ereditare, de replicarea și modificarea sa prin mutații, recombinare etc. 2. Adj. Care aparține geneticii (1) sau genezei, privitor la genetică sau la geneză. – Din fr. génétique. DOOM
genétic adj. m., pl. genétici; f. genétică, pl. genétice
geneticul
GENÉTIC, -Ă, genetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință a eredității și a variabilității organismelor, care se ocupă cu studiul mecanismelor de înregistrare codificată a informației ereditare, de replicarea și modificarea sa prin mutații, recombinare etc. 2. Adj. Care aparține geneticii (1) sau genezei, privitor la genetică sau la geneză. – Din fr. génétique. DOOM
genétic adj. m., pl. genétici; f. genétică, pl. genétice
geneticului
GENÉTIC, -Ă, genetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință a eredității și a variabilității organismelor, care se ocupă cu studiul mecanismelor de înregistrare codificată a informației ereditare, de replicarea și modificarea sa prin mutații, recombinare etc. 2. Adj. Care aparține geneticii (1) sau genezei, privitor la genetică sau la geneză. – Din fr. génétique. DOOM
genétic adj. m., pl. genétici; f. genétică, pl. genétice
genetism
GENETÍSM s.n. Teorie psihologică potrivit căreia perceperea spațiului este rezultatul educației simțurilor. [< fr. génétisme].
genetismul
GENETÍSM s.n. Teorie psihologică potrivit căreia perceperea spațiului este rezultatul educației simțurilor. [< fr. génétisme].
genetismului
GENETÍSM s.n. Teorie psihologică potrivit căreia perceperea spațiului este rezultatul educației simțurilor. [< fr. génétisme].
genetist
GENETÍST, -Ă s.m. și f. 1. Adept al genetismului. 2. Genetician. [< fr. génétiste].
genetista
GENETÍST, -Ă s.m. și f. 1. Adept al genetismului. 2. Genetician. [< fr. génétiste].
genetiste
GENETÍST, -Ă s.m. și f. 1. Adept al genetismului. 2. Genetician. [< fr. génétiste].
genetistei
GENETÍST, -Ă s.m. și f. 1. Adept al genetismului. 2. Genetician. [< fr. génétiste].
genetistele
GENETÍST, -Ă s.m. și f. 1. Adept al genetismului. 2. Genetician. [< fr. génétiste].
genetistelor
GENETÍST, -Ă s.m. și f. 1. Adept al genetismului. 2. Genetician. [< fr. génétiste].
genetistul
GENETÍST, -Ă s.m. și f. 1. Adept al genetismului. 2. Genetician. [< fr. génétiste].
genetistului
GENETÍST, -Ă s.m. și f. 1. Adept al genetismului. 2. Genetician. [< fr. génétiste].
genetiv
GENITÍV, genitive, s. n. Cazul atributului, răspunzînd la întrebarea «a(l) cui», cerut în limba romînă și de unele prepoziții și locuțiuni prepoziționale. – Variantă; genetív s. n.
genetival
GENETIVÁL, -Ă adj. v. genitival.
genetiști
GENETÍST, -Ă s.m. și f. 1. Adept al genetismului. 2. Genetician. [< fr. génétiste].
genetiștii
GENETÍST, -Ă s.m. și f. 1. Adept al genetismului. 2. Genetician. [< fr. génétiste].
genetiștilor
GENETÍST, -Ă s.m. și f. 1. Adept al genetismului. 2. Genetician. [< fr. génétiste].
genevensis
SULIMÁN, sulimanuri, s. n. 1. (Înv.) Fard; sulimeneală (2). 2. Plantă erbacee păroasă, cu frunze ovale, cu flori albastre, roz sau albe (Ajuga genevensis). – Din tc. sülümen.
geneza
GENEZĂ, geneze, s. f. Proces de naștere și de formare a unei ființe sau a unui lucru; naștere, origine. ♦ Ansamblu de fapte, de împrejurări, de elemente care au concurat la formarea unui lucru. Geneza unui roman. ♦ Prima carte a „Vechiului Testament” și prima dintre cele cinci cărți care alcătuiesc Biblia ebraică (Tora). – Din fr. genèse. DOOM
genéză (naștere, formare) s. f., g.-d. art. genézei; pl. genéze
geneze
GENEZĂ, geneze, s. f. Proces de naștere și de formare a unei ființe sau a unui lucru; naștere, origine. ♦ Ansamblu de fapte, de împrejurări, de elemente care au concurat la formarea unui lucru. Geneza unui roman. ♦ Prima carte a „Vechiului Testament” și prima dintre cele cinci cărți care alcătuiesc Biblia ebraică (Tora). – Din fr. genèse. DOOM
genéză (naștere, formare) s. f., g.-d. art. genézei; pl. genéze
genezei
GENEZĂ, geneze, s. f. Proces de naștere și de formare a unei ființe sau a unui lucru; naștere, origine. ♦ Ansamblu de fapte, de împrejurări, de elemente care au concurat la formarea unui lucru. Geneza unui roman. ♦ Prima carte a „Vechiului Testament” și prima dintre cele cinci cărți care alcătuiesc Biblia ebraică (Tora). – Din fr. genèse. DOOM
genéză (naștere, formare) s. f., g.-d. art. genézei; pl. genéze
genezele
GENEZĂ, geneze, s. f. Proces de naștere și de formare a unei ființe sau a unui lucru; naștere, origine. ♦ Ansamblu de fapte, de împrejurări, de elemente care au concurat la formarea unui lucru. Geneza unui roman. ♦ Prima carte a „Vechiului Testament” și prima dintre cele cinci cărți care alcătuiesc Biblia ebraică (Tora). – Din fr. genèse. DOOM
genéză (naștere, formare) s. f., g.-d. art. genézei; pl. genéze
genezelor
GENEZĂ, geneze, s. f. Proces de naștere și de formare a unei ființe sau a unui lucru; naștere, origine. ♦ Ansamblu de fapte, de împrejurări, de elemente care au concurat la formarea unui lucru. Geneza unui roman. ♦ Prima carte a „Vechiului Testament” și prima dintre cele cinci cărți care alcătuiesc Biblia ebraică (Tora). – Din fr. genèse. DOOM
genéză (naștere, formare) s. f., g.-d. art. genézei; pl. genéze
genezic
GENÉZIC, -Ă adj. Referitor la naștere, la procreare. [< fr. génésique]. DOOM
genézic adj. m., pl. genézici; f. genézică, pl. genézice
genezica
GENÉZIC, -Ă adj. Referitor la naștere, la procreare. [< fr. génésique]. DOOM
genézic adj. m., pl. genézici; f. genézică, pl. genézice
genezice
GENÉZIC, -Ă adj. Referitor la naștere, la procreare. [< fr. génésique]. DOOM
genézic adj. m., pl. genézici; f. genézică, pl. genézice
genezicei
GENÉZIC, -Ă adj. Referitor la naștere, la procreare. [< fr. génésique]. DOOM
genézic adj. m., pl. genézici; f. genézică, pl. genézice
genezicele
GENÉZIC, -Ă adj. Referitor la naștere, la procreare. [< fr. génésique]. DOOM
genézic adj. m., pl. genézici; f. genézică, pl. genézice
genezicelor
GENÉZIC, -Ă adj. Referitor la naștere, la procreare. [< fr. génésique]. DOOM
genézic adj. m., pl. genézici; f. genézică, pl. genézice
genezici
GENÉZIC, -Ă adj. Referitor la naștere, la procreare. [< fr. génésique]. DOOM
genézic adj. m., pl. genézici; f. genézică, pl. genézice
genezicii
GENÉZIC, -Ă adj. Referitor la naștere, la procreare. [< fr. génésique]. DOOM
genézic adj. m., pl. genézici; f. genézică, pl. genézice
genezicilor
GENÉZIC, -Ă adj. Referitor la naștere, la procreare. [< fr. génésique]. DOOM
genézic adj. m., pl. genézici; f. genézică, pl. genézice
genezicul
GENÉZIC, -Ă adj. Referitor la naștere, la procreare. [< fr. génésique]. DOOM
genézic adj. m., pl. genézici; f. genézică, pl. genézice
genezicului
GENÉZIC, -Ă adj. Referitor la naștere, la procreare. [< fr. génésique]. DOOM
genézic adj. m., pl. genézici; f. genézică, pl. genézice
geneziologia
GENEZIOLOGÍE s.f. Genetică. [Pron. -zi-o-, gen. -iei. / < fr. génésiologie, cf. gr. genesis – naștere, logos – studiu].
geneziologie
GENEZIOLOGÍE s.f. Genetică. [Pron. -zi-o-, gen. -iei. / < fr. génésiologie, cf. gr. genesis – naștere, logos – studiu].
geneziologiei
GENEZIOLOGÍE s.f. Genetică. [Pron. -zi-o-, gen. -iei. / < fr. génésiologie, cf. gr. genesis – naștere, logos – studiu].
geneziologii
GENEZIOLOGÍE s.f. Genetică. [Pron. -zi-o-, gen. -iei. / < fr. génésiologie, cf. gr. genesis – naștere, logos – studiu].
genial
GENIÁL, -Ă, geniali, -e, adj. Înzestrat cu geniu; de geniu, care dovedește genialitate. [Pr.: -ni-al] – Din fr. génial. DOOM
geniál (-ni-al) adj. m., pl. geniáli; f. geniálă, pl. geniále
geniala
GENIÁL, -Ă, geniali, -e, adj. Înzestrat cu geniu; de geniu, care dovedește genialitate. [Pr.: -ni-al] – Din fr. génial. DOOM
geniál (-ni-al) adj. m., pl. geniáli; f. geniálă, pl. geniále
geniale
GENIÁL, -Ă, geniali, -e, adj. Înzestrat cu geniu; de geniu, care dovedește genialitate. [Pr.: -ni-al] – Din fr. génial. DOOM
geniál (-ni-al) adj. m., pl. geniáli; f. geniálă, pl. geniále
genialei
GENIÁL, -Ă, geniali, -e, adj. Înzestrat cu geniu; de geniu, care dovedește genialitate. [Pr.: -ni-al] – Din fr. génial. DOOM
geniál (-ni-al) adj. m., pl. geniáli; f. geniálă, pl. geniále
genialele
GENIÁL, -Ă, geniali, -e, adj. Înzestrat cu geniu; de geniu, care dovedește genialitate. [Pr.: -ni-al] – Din fr. génial. DOOM
geniál (-ni-al) adj. m., pl. geniáli; f. geniálă, pl. geniále
genialelor
GENIÁL, -Ă, geniali, -e, adj. Înzestrat cu geniu; de geniu, care dovedește genialitate. [Pr.: -ni-al] – Din fr. génial. DOOM
geniál (-ni-al) adj. m., pl. geniáli; f. geniálă, pl. geniále
geniali
GENIÁL, -Ă, geniali, -e, adj. Înzestrat cu geniu; de geniu, care dovedește genialitate. [Pr.: -ni-al] – Din fr. génial. DOOM
geniál (-ni-al) adj. m., pl. geniáli; f. geniálă, pl. geniále
genialii
GENIÁL, -Ă, geniali, -e, adj. Înzestrat cu geniu; de geniu, care dovedește genialitate. [Pr.: -ni-al] – Din fr. génial. DOOM
geniál (-ni-al) adj. m., pl. geniáli; f. geniálă, pl. geniále
genialilor
GENIÁL, -Ă, geniali, -e, adj. Înzestrat cu geniu; de geniu, care dovedește genialitate. [Pr.: -ni-al] – Din fr. génial. DOOM
geniál (-ni-al) adj. m., pl. geniáli; f. geniálă, pl. geniále
genialitate
GENIALITÁTE s. f. Caracterul sau însușirea unui geniu ori a ceea ce este genial. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. génialité. DOOM
genialitáte (-ni-a-) s. f., g.-d. art. genialitắții
genialitatea
GENIALITÁTE s. f. Caracterul sau însușirea unui geniu ori a ceea ce este genial. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. génialité. DOOM
genialitáte (-ni-a-) s. f., g.-d. art. genialitắții
genialități
GENIALITÁTE s. f. Caracterul sau însușirea unui geniu ori a ceea ce este genial. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. génialité. DOOM
genialitáte (-ni-a-) s. f., g.-d. art. genialitắții
genialității
GENIALITÁTE s. f. Caracterul sau însușirea unui geniu ori a ceea ce este genial. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. génialité. DOOM
genialitáte (-ni-a-) s. f., g.-d. art. genialitắții
genialul
GENIÁL, -Ă, geniali, -e, adj. Înzestrat cu geniu; de geniu, care dovedește genialitate. [Pr.: -ni-al] – Din fr. génial. DOOM
geniál (-ni-al) adj. m., pl. geniáli; f. geniálă, pl. geniále
genialului
GENIÁL, -Ă, geniali, -e, adj. Înzestrat cu geniu; de geniu, care dovedește genialitate. [Pr.: -ni-al] – Din fr. génial. DOOM
geniál (-ni-al) adj. m., pl. geniáli; f. geniálă, pl. geniále
genic
GÉNIC, -Ă, genici, -ce, adj. (Genet.) Referitor la gene, al genelor. – Genă + suf. -ic.
genic
-GÉNIC Element secund de compunere savantă cu semnificația „care produce”, „care dă naștere”, „care este produs”, „care provine din”, „originar”. [< it. -genico, fr. -génique, cf. lat. -genicus].
genica
GÉNIC, -Ă, genici, -ce, adj. (Genet.) Referitor la gene, al genelor. – Genă + suf. -ic.
genice
GÉNIC, -Ă, genici, -ce, adj. (Genet.) Referitor la gene, al genelor. – Genă + suf. -ic.
genicei
GÉNIC, -Ă, genici, -ce, adj. (Genet.) Referitor la gene, al genelor. – Genă + suf. -ic.
genicele
GÉNIC, -Ă, genici, -ce, adj. (Genet.) Referitor la gene, al genelor. – Genă + suf. -ic.
genicelor
GÉNIC, -Ă, genici, -ce, adj. (Genet.) Referitor la gene, al genelor. – Genă + suf. -ic.
genici
GÉNIC, -Ă, genici, -ce, adj. (Genet.) Referitor la gene, al genelor. – Genă + suf. -ic.
genicii
GÉNIC, -Ă, genici, -ce, adj. (Genet.) Referitor la gene, al genelor. – Genă + suf. -ic.
genicilor
GÉNIC, -Ă, genici, -ce, adj. (Genet.) Referitor la gene, al genelor. – Genă + suf. -ic.
genicul
GÉNIC, -Ă, genici, -ce, adj. (Genet.) Referitor la gene, al genelor. – Genă + suf. -ic.
genicular
GENICULÁR, -Ă adj. De la genunchi, al articulației genunchiului. [Cf. lat. geniculum – genunchi].
geniculara
GENICULÁR, -Ă adj. De la genunchi, al articulației genunchiului. [Cf. lat. geniculum – genunchi].
geniculare
GENICULÁR, -Ă adj. De la genunchi, al articulației genunchiului. [Cf. lat. geniculum – genunchi].
genicularei
GENICULÁR, -Ă adj. De la genunchi, al articulației genunchiului. [Cf. lat. geniculum – genunchi].
genicularele
GENICULÁR, -Ă adj. De la genunchi, al articulației genunchiului. [Cf. lat. geniculum – genunchi].
genicularelor
GENICULÁR, -Ă adj. De la genunchi, al articulației genunchiului. [Cf. lat. geniculum – genunchi].
geniculari
GENICULÁR, -Ă adj. De la genunchi, al articulației genunchiului. [Cf. lat. geniculum – genunchi].
genicularii
GENICULÁR, -Ă adj. De la genunchi, al articulației genunchiului. [Cf. lat. geniculum – genunchi].
genicularilor
GENICULÁR, -Ă adj. De la genunchi, al articulației genunchiului. [Cf. lat. geniculum – genunchi].
genicularul
GENICULÁR, -Ă adj. De la genunchi, al articulației genunchiului. [Cf. lat. geniculum – genunchi].
genicularului
GENICULÁR, -Ă adj. De la genunchi, al articulației genunchiului. [Cf. lat. geniculum – genunchi].
geniculat
GENICULÁT, -Ă adj. (Bot.; despre organe) Îndoit brusc, în formă de genunchi. [Cf. lat. geniculum – genunchi].
genicului
GÉNIC, -Ă, genici, -ce, adj. (Genet.) Referitor la gene, al genelor. – Genă + suf. -ic.
genii
GÉNIU, genii, s. n. I. 1. Cea mai înaltă treaptă de înzestrare spirituală a omului, caracterizată printr-o activitate creatoare ale cărei rezultate au o mare însemnătate; persoană care are o asemenea înzestrare. ◊ Loc. adj. De geniu = genial. 2. Fire, natură, caracter specific. II. (Mitol.; azi în stilul poetic) Spirit protector; duh (bun sau rău). III. Armă militară care cuprinde trupe specializate pentru executarea lucrărilor de fortificații, de drumuri, de poduri etc. – Din lat. genius, fr. génie. DOOM
géniu [niu pron. niu] s. n., art. géniul; pl. génii, art. géniile (-ni-i-)
geniile
GÉNIU, genii, s. n. I. 1. Cea mai înaltă treaptă de înzestrare spirituală a omului, caracterizată printr-o activitate creatoare ale cărei rezultate au o mare însemnătate; persoană care are o asemenea înzestrare. ◊ Loc. adj. De geniu = genial. 2. Fire, natură, caracter specific. II. (Mitol.; azi în stilul poetic) Spirit protector; duh (bun sau rău). III. Armă militară care cuprinde trupe specializate pentru executarea lucrărilor de fortificații, de drumuri, de poduri etc. – Din lat. genius, fr. génie. DOOM
géniu [niu pron. niu] s. n., art. géniul; pl. génii, art. géniile (-ni-i-)
geniilor
GÉNIU, genii, s. n. I. 1. Cea mai înaltă treaptă de înzestrare spirituală a omului, caracterizată printr-o activitate creatoare ale cărei rezultate au o mare însemnătate; persoană care are o asemenea înzestrare. ◊ Loc. adj. De geniu = genial. 2. Fire, natură, caracter specific. II. (Mitol.; azi în stilul poetic) Spirit protector; duh (bun sau rău). III. Armă militară care cuprinde trupe specializate pentru executarea lucrărilor de fortificații, de drumuri, de poduri etc. – Din lat. genius, fr. génie. DOOM
géniu [niu pron. niu] s. n., art. géniul; pl. génii, art. géniile (-ni-i-)
genist
GENÍST, geniști, s. m. Militar din trupele de geniu (III). – Geniu + suf. -ist. DOOM
*geníst s. m., pl. geníști
genista
DROBÍȚĂ, drobițe, s. f. Mic arbust din familia leguminoaselor, cu frunze lanceolate și cu flori galbene, ale cărui ramuri, fierte în apă, dau o culoare galbenă, folosită la vopsit (Genista tinctoria). – Drob2 + suf. -iță.
genistul
GENÍST, geniști, s. m. Militar din trupele de geniu (III). – Geniu + suf. -ist. DOOM
*geníst s. m., pl. geníști
genistului
GENÍST, geniști, s. m. Militar din trupele de geniu (III). – Geniu + suf. -ist. DOOM
*geníst s. m., pl. geníști
genit
GENIT- v. genito-.
genital
GENITÁL, -Ă, genitali, -e, adj. (Biol.) Referitor la procreare și la organele de reproducere. ◊ Aparat genital = ansamblu de organe care îndeplinesc funcția de reproducere la om și la animal. – Din fr. génital, lat. genitalis. DOOM
geníto-urinár adj. m., pl. geníto-urinári; f. geníto-urináră, pl. geníto-urináre
genital
GENITO-URINÁR, -Ă, genito-urinari, -e, adj. (Anat.) Care se referă la ansamblul de organe de reproducere și urinare, care aparține acestui ansamblu. – Din fr. génito-urinaire. DOOM
geníto-urinár adj. m., pl. geníto-urinári; f. geníto-urináră, pl. geníto-urináre
genitala
GENITÁL, -Ă, genitali, -e, adj. (Biol.) Referitor la procreare și la organele de reproducere. ◊ Aparat genital = ansamblu de organe care îndeplinesc funcția de reproducere la om și la animal. – Din fr. génital, lat. genitalis. DOOM
geníto-urinár adj. m., pl. geníto-urinári; f. geníto-urináră, pl. geníto-urináre
genitala
GENITO-URINÁR, -Ă, genito-urinari, -e, adj. (Anat.) Care se referă la ansamblul de organe de reproducere și urinare, care aparține acestui ansamblu. – Din fr. génito-urinaire. DOOM
geníto-urinár adj. m., pl. geníto-urinári; f. geníto-urináră, pl. geníto-urináre
genitale
GENITÁL, -Ă, genitali, -e, adj. (Biol.) Referitor la procreare și la organele de reproducere. ◊ Aparat genital = ansamblu de organe care îndeplinesc funcția de reproducere la om și la animal. – Din fr. génital, lat. genitalis. DOOM
geníto-urinár adj. m., pl. geníto-urinári; f. geníto-urináră, pl. geníto-urináre
genitale
GENITO-URINÁR, -Ă, genito-urinari, -e, adj. (Anat.) Care se referă la ansamblul de organe de reproducere și urinare, care aparține acestui ansamblu. – Din fr. génito-urinaire. DOOM
geníto-urinár adj. m., pl. geníto-urinári; f. geníto-urináră, pl. geníto-urináre
genitalei
GENITÁL, -Ă, genitali, -e, adj. (Biol.) Referitor la procreare și la organele de reproducere. ◊ Aparat genital = ansamblu de organe care îndeplinesc funcția de reproducere la om și la animal. – Din fr. génital, lat. genitalis. DOOM
geníto-urinár adj. m., pl. geníto-urinári; f. geníto-urináră, pl. geníto-urináre
genitalei
GENITO-URINÁR, -Ă, genito-urinari, -e, adj. (Anat.) Care se referă la ansamblul de organe de reproducere și urinare, care aparține acestui ansamblu. – Din fr. génito-urinaire. DOOM
geníto-urinár adj. m., pl. geníto-urinári; f. geníto-urináră, pl. geníto-urináre
genitalele
GENITÁL, -Ă, genitali, -e, adj. (Biol.) Referitor la procreare și la organele de reproducere. ◊ Aparat genital = ansamblu de organe care îndeplinesc funcția de reproducere la om și la animal. – Din fr. génital, lat. genitalis. DOOM
geníto-urinár adj. m., pl. geníto-urinári; f. geníto-urináră, pl. geníto-urináre
genitalele
GENITO-URINÁR, -Ă, genito-urinari, -e, adj. (Anat.) Care se referă la ansamblul de organe de reproducere și urinare, care aparține acestui ansamblu. – Din fr. génito-urinaire. DOOM
geníto-urinár adj. m., pl. geníto-urinári; f. geníto-urináră, pl. geníto-urináre
genitalelor
GENITÁL, -Ă, genitali, -e, adj. (Biol.) Referitor la procreare și la organele de reproducere. ◊ Aparat genital = ansamblu de organe care îndeplinesc funcția de reproducere la om și la animal. – Din fr. génital, lat. genitalis. DOOM
geníto-urinár adj. m., pl. geníto-urinári; f. geníto-urináră, pl. geníto-urináre
genitalelor
GENITO-URINÁR, -Ă, genito-urinari, -e, adj. (Anat.) Care se referă la ansamblul de organe de reproducere și urinare, care aparține acestui ansamblu. – Din fr. génito-urinaire. DOOM
geníto-urinár adj. m., pl. geníto-urinári; f. geníto-urináră, pl. geníto-urináre
genitali
GENITÁL, -Ă, genitali, -e, adj. (Biol.) Referitor la procreare și la organele de reproducere. ◊ Aparat genital = ansamblu de organe care îndeplinesc funcția de reproducere la om și la animal. – Din fr. génital, lat. genitalis. DOOM
geníto-urinár adj. m., pl. geníto-urinári; f. geníto-urináră, pl. geníto-urináre
genitali
GENITO-URINÁR, -Ă, genito-urinari, -e, adj. (Anat.) Care se referă la ansamblul de organe de reproducere și urinare, care aparține acestui ansamblu. – Din fr. génito-urinaire. DOOM
geníto-urinár adj. m., pl. geníto-urinári; f. geníto-urináră, pl. geníto-urináre
genitalii
GENITÁL, -Ă, genitali, -e, adj. (Biol.) Referitor la procreare și la organele de reproducere. ◊ Aparat genital = ansamblu de organe care îndeplinesc funcția de reproducere la om și la animal. – Din fr. génital, lat. genitalis. DOOM
geníto-urinár adj. m., pl. geníto-urinári; f. geníto-urináră, pl. geníto-urináre
genitalii
GENITO-URINÁR, -Ă, genito-urinari, -e, adj. (Anat.) Care se referă la ansamblul de organe de reproducere și urinare, care aparține acestui ansamblu. – Din fr. génito-urinaire. DOOM
geníto-urinár adj. m., pl. geníto-urinári; f. geníto-urináră, pl. geníto-urináre
genitalilor
GENITÁL, -Ă, genitali, -e, adj. (Biol.) Referitor la procreare și la organele de reproducere. ◊ Aparat genital = ansamblu de organe care îndeplinesc funcția de reproducere la om și la animal. – Din fr. génital, lat. genitalis. DOOM
geníto-urinár adj. m., pl. geníto-urinári; f. geníto-urináră, pl. geníto-urináre
genitalilor
GENITO-URINÁR, -Ă, genito-urinari, -e, adj. (Anat.) Care se referă la ansamblul de organe de reproducere și urinare, care aparține acestui ansamblu. – Din fr. génito-urinaire. DOOM
geníto-urinár adj. m., pl. geníto-urinári; f. geníto-urináră, pl. geníto-urináre
genitalul
GENITÁL, -Ă, genitali, -e, adj. (Biol.) Referitor la procreare și la organele de reproducere. ◊ Aparat genital = ansamblu de organe care îndeplinesc funcția de reproducere la om și la animal. – Din fr. génital, lat. genitalis. DOOM
geníto-urinár adj. m., pl. geníto-urinári; f. geníto-urináră, pl. geníto-urináre
genitalul
GENITO-URINÁR, -Ă, genito-urinari, -e, adj. (Anat.) Care se referă la ansamblul de organe de reproducere și urinare, care aparține acestui ansamblu. – Din fr. génito-urinaire. DOOM
geníto-urinár adj. m., pl. geníto-urinári; f. geníto-urináră, pl. geníto-urináre
genitalului
GENITÁL, -Ă, genitali, -e, adj. (Biol.) Referitor la procreare și la organele de reproducere. ◊ Aparat genital = ansamblu de organe care îndeplinesc funcția de reproducere la om și la animal. – Din fr. génital, lat. genitalis. DOOM
geníto-urinár adj. m., pl. geníto-urinári; f. geníto-urináră, pl. geníto-urináre
genitalului
GENITO-URINÁR, -Ă, genito-urinari, -e, adj. (Anat.) Care se referă la ansamblul de organe de reproducere și urinare, care aparține acestui ansamblu. – Din fr. génito-urinaire. DOOM
geníto-urinár adj. m., pl. geníto-urinári; f. geníto-urináră, pl. geníto-urináre
genitiv
GENITÍV, genitive, s. n. (Gram.) Caz al declinării care indică dependența, apartenența, posesiunea și îndeplinește funcția de atribut. – Din fr. génitif, lat. genitivus [casus]. DOOM
genitív s. n., pl. genitíve
genitival
GENITIVÁL, -Ă, genitivali, -e, adj. Care se află în cazul genitiv, care are valoarea cazului genitiv; care se referă la cazul genitiv. – Genitiv + suf. -al. DOOM
genitivál adj. m., pl. genitiváli; f. genitiválă, pl. genitivále
genitivala
GENITIVÁL, -Ă, genitivali, -e, adj. Care se află în cazul genitiv, care are valoarea cazului genitiv; care se referă la cazul genitiv. – Genitiv + suf. -al. DOOM
genitivál adj. m., pl. genitiváli; f. genitiválă, pl. genitivále
genitivale
GENITIVÁL, -Ă, genitivali, -e, adj. Care se află în cazul genitiv, care are valoarea cazului genitiv; care se referă la cazul genitiv. – Genitiv + suf. -al. DOOM
genitivál adj. m., pl. genitiváli; f. genitiválă, pl. genitivále
genitivalei
GENITIVÁL, -Ă, genitivali, -e, adj. Care se află în cazul genitiv, care are valoarea cazului genitiv; care se referă la cazul genitiv. – Genitiv + suf. -al. DOOM
genitivál adj. m., pl. genitiváli; f. genitiválă, pl. genitivále
genitivalele
GENITIVÁL, -Ă, genitivali, -e, adj. Care se află în cazul genitiv, care are valoarea cazului genitiv; care se referă la cazul genitiv. – Genitiv + suf. -al. DOOM
genitivál adj. m., pl. genitiváli; f. genitiválă, pl. genitivále
genitivalelor
GENITIVÁL, -Ă, genitivali, -e, adj. Care se află în cazul genitiv, care are valoarea cazului genitiv; care se referă la cazul genitiv. – Genitiv + suf. -al. DOOM
genitivál adj. m., pl. genitiváli; f. genitiválă, pl. genitivále
genitivali
GENITIVÁL, -Ă, genitivali, -e, adj. Care se află în cazul genitiv, care are valoarea cazului genitiv; care se referă la cazul genitiv. – Genitiv + suf. -al. DOOM
genitivál adj. m., pl. genitiváli; f. genitiválă, pl. genitivále
genitivalii
GENITIVÁL, -Ă, genitivali, -e, adj. Care se află în cazul genitiv, care are valoarea cazului genitiv; care se referă la cazul genitiv. – Genitiv + suf. -al. DOOM
genitivál adj. m., pl. genitiváli; f. genitiválă, pl. genitivále
genitivalilor
GENITIVÁL, -Ă, genitivali, -e, adj. Care se află în cazul genitiv, care are valoarea cazului genitiv; care se referă la cazul genitiv. – Genitiv + suf. -al. DOOM
genitivál adj. m., pl. genitiváli; f. genitiválă, pl. genitivále
genitivalul
GENITIVÁL, -Ă, genitivali, -e, adj. Care se află în cazul genitiv, care are valoarea cazului genitiv; care se referă la cazul genitiv. – Genitiv + suf. -al. DOOM
genitivál adj. m., pl. genitiváli; f. genitiválă, pl. genitivále
genitivalului
GENITIVÁL, -Ă, genitivali, -e, adj. Care se află în cazul genitiv, care are valoarea cazului genitiv; care se referă la cazul genitiv. – Genitiv + suf. -al. DOOM
genitivál adj. m., pl. genitiváli; f. genitiválă, pl. genitivále
genitive
GENITÍV, genitive, s. n. (Gram.) Caz al declinării care indică dependența, apartenența, posesiunea și îndeplinește funcția de atribut. – Din fr. génitif, lat. genitivus [casus]. DOOM
genitív s. n., pl. genitíve
genitivele
GENITÍV, genitive, s. n. (Gram.) Caz al declinării care indică dependența, apartenența, posesiunea și îndeplinește funcția de atribut. – Din fr. génitif, lat. genitivus [casus]. DOOM
genitív s. n., pl. genitíve
genitivelor
GENITÍV, genitive, s. n. (Gram.) Caz al declinării care indică dependența, apartenența, posesiunea și îndeplinește funcția de atribut. – Din fr. génitif, lat. genitivus [casus]. DOOM
genitív s. n., pl. genitíve
genitivul
GENITÍV, genitive, s. n. (Gram.) Caz al declinării care indică dependența, apartenența, posesiunea și îndeplinește funcția de atribut. – Din fr. génitif, lat. genitivus [casus]. DOOM
genitív s. n., pl. genitíve
genitivului
GENITÍV, genitive, s. n. (Gram.) Caz al declinării care indică dependența, apartenența, posesiunea și îndeplinește funcția de atribut. – Din fr. génitif, lat. genitivus [casus]. DOOM
genitív s. n., pl. genitíve
genito
GENÍTO-URINÁR, -Ă, genito-urinari, -e, adj. (Anat.) Care se referă la ansamblul de organe de reproducere și urinare, care aparține acestui ansamblu. – Din fr. génito-urinaire.
genitor
GENITÓR, genitori, s. m. (Biol.) Fiecare dintre organismele parentale deosebite între ele, care prin încrucișare dau naștere unui nou individ. – Din fr. géniteur. DOOM
genitór s. m., pl. genitóri
genitoree
GENITORÉE s.f. Scurgere albicioasă din organele genitale la femei. [Pron. -re-e, pl. invar. / < fr. génitorrhée]. DOOM
genitorée s. f., art. genitoréea, g.-d. art. genitoréei; pl. genitorée
genitoreea
GENITORÉE s.f. Scurgere albicioasă din organele genitale la femei. [Pron. -re-e, pl. invar. / < fr. génitorrhée]. DOOM
genitorée s. f., art. genitoréea, g.-d. art. genitoréei; pl. genitorée
genitoreei
GENITORÉE s.f. Scurgere albicioasă din organele genitale la femei. [Pron. -re-e, pl. invar. / < fr. génitorrhée]. DOOM
genitorée s. f., art. genitoréea, g.-d. art. genitoréei; pl. genitorée
genitoreele
GENITORÉE s.f. Scurgere albicioasă din organele genitale la femei. [Pron. -re-e, pl. invar. / < fr. génitorrhée]. DOOM
genitorée s. f., art. genitoréea, g.-d. art. genitoréei; pl. genitorée
genitoreelor
GENITORÉE s.f. Scurgere albicioasă din organele genitale la femei. [Pron. -re-e, pl. invar. / < fr. génitorrhée]. DOOM
genitorée s. f., art. genitoréea, g.-d. art. genitoréei; pl. genitorée
genitori
GENITÓR, genitori, s. m. (Biol.) Fiecare dintre organismele parentale deosebite între ele, care prin încrucișare dau naștere unui nou individ. – Din fr. géniteur. DOOM
genitór s. m., pl. genitóri
genitorii
GENITÓR, genitori, s. m. (Biol.) Fiecare dintre organismele parentale deosebite între ele, care prin încrucișare dau naștere unui nou individ. – Din fr. géniteur. DOOM
genitór s. m., pl. genitóri
genitorilor
GENITÓR, genitori, s. m. (Biol.) Fiecare dintre organismele parentale deosebite între ele, care prin încrucișare dau naștere unui nou individ. – Din fr. géniteur. DOOM
genitór s. m., pl. genitóri
genitorul
GENITÓR, genitori, s. m. (Biol.) Fiecare dintre organismele parentale deosebite între ele, care prin încrucișare dau naștere unui nou individ. – Din fr. géniteur. DOOM
genitór s. m., pl. genitóri
genitorului
GENITÓR, genitori, s. m. (Biol.) Fiecare dintre organismele parentale deosebite între ele, care prin încrucișare dau naștere unui nou individ. – Din fr. géniteur. DOOM
genitór s. m., pl. genitóri
geniu
GÉNIU, genii, s. n. I. 1. Cea mai înaltă treaptă de înzestrare spirituală a omului, caracterizată printr-o activitate creatoare ale cărei rezultate au o mare însemnătate; persoană care are o asemenea înzestrare. ◊ Loc. adj. De geniu = genial. 2. Fire, natură, caracter specific. II. (Mitol.; azi în stilul poetic) Spirit protector; duh (bun sau rău). III. Armă militară care cuprinde trupe specializate pentru executarea lucrărilor de fortificații, de drumuri, de poduri etc. – Din lat. genius, fr. génie. DOOM
géniu [niu pron. niu] s. n., art. géniul; pl. génii, art. géniile (-ni-i-)
geniul
GÉNIU, genii, s. n. I. 1. Cea mai înaltă treaptă de înzestrare spirituală a omului, caracterizată printr-o activitate creatoare ale cărei rezultate au o mare însemnătate; persoană care are o asemenea înzestrare. ◊ Loc. adj. De geniu = genial. 2. Fire, natură, caracter specific. II. (Mitol.; azi în stilul poetic) Spirit protector; duh (bun sau rău). III. Armă militară care cuprinde trupe specializate pentru executarea lucrărilor de fortificații, de drumuri, de poduri etc. – Din lat. genius, fr. génie. DOOM
géniu [niu pron. niu] s. n., art. géniul; pl. génii, art. géniile (-ni-i-)
geniului
GÉNIU, genii, s. n. I. 1. Cea mai înaltă treaptă de înzestrare spirituală a omului, caracterizată printr-o activitate creatoare ale cărei rezultate au o mare însemnătate; persoană care are o asemenea înzestrare. ◊ Loc. adj. De geniu = genial. 2. Fire, natură, caracter specific. II. (Mitol.; azi în stilul poetic) Spirit protector; duh (bun sau rău). III. Armă militară care cuprinde trupe specializate pentru executarea lucrărilor de fortificații, de drumuri, de poduri etc. – Din lat. genius, fr. génie. DOOM
géniu [niu pron. niu] s. n., art. géniul; pl. génii, art. géniile (-ni-i-)
geniști
GENÍST, geniști, s. m. Militar din trupele de geniu (III). – Geniu + suf. -ist. DOOM
*geníst s. m., pl. geníști
geniștii
GENÍST, geniști, s. m. Militar din trupele de geniu (III). – Geniu + suf. -ist. DOOM
*geníst s. m., pl. geníști
geniștilor
GENÍST, geniști, s. m. Militar din trupele de geniu (III). – Geniu + suf. -ist. DOOM
*geníst s. m., pl. geníști
geno
GENO- v. gen (5) [în DN].
genocid
GENOCÍD, genocide, s. n. infracțiune săvârșită în scopul de a distruge deliberat și sistematic, în întregime sau în parte, o colectivitate sau un grup național, rasial, etnic sau politic [Pl. și genociduri] – Din fr. génocide. DOOM
!genocíd s. n., pl. genocíde
genocid
GENOCÍD, genocide, s. n. infracțiune săvârșită în scopul de a distruge deliberat și sistematic, în întregime sau în parte, o colectivitate sau un grup național, rasial, etnic sau politic [Pl. și genociduri] – Din fr. génocide.
genocide
GENOCÍD, genocide, s. n. infracțiune săvârșită în scopul de a distruge deliberat și sistematic, în întregime sau în parte, o colectivitate sau un grup național, rasial, etnic sau politic [Pl. și genociduri] – Din fr. génocide. DOOM
!genocíd s. n., pl. genocíde
genocidele
GENOCÍD, genocide, s. n. infracțiune săvârșită în scopul de a distruge deliberat și sistematic, în întregime sau în parte, o colectivitate sau un grup național, rasial, etnic sau politic [Pl. și genociduri] – Din fr. génocide. DOOM
!genocíd s. n., pl. genocíde
genocidelor
GENOCÍD, genocide, s. n. infracțiune săvârșită în scopul de a distruge deliberat și sistematic, în întregime sau în parte, o colectivitate sau un grup național, rasial, etnic sau politic [Pl. și genociduri] – Din fr. génocide. DOOM
!genocíd s. n., pl. genocíde
genocidul
GENOCÍD, genocide, s. n. infracțiune săvârșită în scopul de a distruge deliberat și sistematic, în întregime sau în parte, o colectivitate sau un grup național, rasial, etnic sau politic [Pl. și genociduri] – Din fr. génocide. DOOM
!genocíd s. n., pl. genocíde
genocidului
GENOCÍD, genocide, s. n. infracțiune săvârșită în scopul de a distruge deliberat și sistematic, în întregime sau în parte, o colectivitate sau un grup național, rasial, etnic sau politic [Pl. și genociduri] – Din fr. génocide. DOOM
!genocíd s. n., pl. genocíde
genofobie
GENOFOBÍE s.f. (Med.) Teamă morbidă de activitatea sexuală. [Gen. -iei. / cf. it. genofobia < gr. gennan – a naște, phobos – frică].
genol
GENÓL s. n. Substanță chimică organică, folosită ca developator fotografic. – Din fr. génol. DOOM
genól (substanță chimică) s. n.
genolul
GENÓL s. n. Substanță chimică organică, folosită ca developator fotografic. – Din fr. génol. DOOM
genól (substanță chimică) s. n.
genolului
GENÓL s. n. Substanță chimică organică, folosită ca developator fotografic. – Din fr. génol. DOOM
genól (substanță chimică) s. n.
genom
GENÓM, genomuri, s. n. (Genet.) Totalitatea genelor prezente în cromozomii unui organism sau în setul haploid de cromozomi, care conține informația genetică necesară formării unui organism. [Pl. și: genoame, (m.) genomi] – Din fr. génome.
genom
GENÓM, genomuri, s. n. (Genet.) Totalitatea genelor prezente în cromozomii unui organism sau în setul haploid de cromozomi, care conține informația genetică necesară formării unui organism. [Pl. și: genoame, (m.) genomi] – Din fr. génome.
genom
GENÓM, genomuri, s. n. (Genet.) Totalitatea genelor prezente în cromozomii unui organism sau în setul haploid de cromozomi, care conține informația genetică necesară formării unui organism. [Pl. și: genoame, (m.) genomi] – Din fr. génome. DOOM
genóm (grup de cromozomi) s. n., pl. genómuri
genomi
GENÓM, genomuri, s. n. (Genet.) Totalitatea genelor prezente în cromozomii unui organism sau în setul haploid de cromozomi, care conține informația genetică necesară formării unui organism. [Pl. și: genoame, (m.) genomi] – Din fr. génome.
genomii
GENÓM, genomuri, s. n. (Genet.) Totalitatea genelor prezente în cromozomii unui organism sau în setul haploid de cromozomi, care conține informația genetică necesară formării unui organism. [Pl. și: genoame, (m.) genomi] – Din fr. génome.
genomilor
GENÓM, genomuri, s. n. (Genet.) Totalitatea genelor prezente în cromozomii unui organism sau în setul haploid de cromozomi, care conține informația genetică necesară formării unui organism. [Pl. și: genoame, (m.) genomi] – Din fr. génome.
genomul
GENÓM, genomuri, s. n. (Genet.) Totalitatea genelor prezente în cromozomii unui organism sau în setul haploid de cromozomi, care conține informația genetică necesară formării unui organism. [Pl. și: genoame, (m.) genomi] – Din fr. génome.
genomului
GENÓM, genomuri, s. n. (Genet.) Totalitatea genelor prezente în cromozomii unui organism sau în setul haploid de cromozomi, care conține informația genetică necesară formării unui organism. [Pl. și: genoame, (m.) genomi] – Din fr. génome.
genotip
GENOTÍP, genotipuri, s. n. (Genet.) Constituția ereditară a unui organism reprezentată de totalitatea fondului de gene prezent în genomul său. – Din fr. génotype. DOOM
genotíp s. n., pl. genotípuri
genotipic
GENOTÍPIC, -Ă adj. Referitor la genotip; care aparține genotipului. [Cf. fr. génotypique, it. genotipico].
genotipica
GENOTÍPIC, -Ă adj. Referitor la genotip; care aparține genotipului. [Cf. fr. génotypique, it. genotipico].
genotipice
GENOTÍPIC, -Ă adj. Referitor la genotip; care aparține genotipului. [Cf. fr. génotypique, it. genotipico].
genotipicei
GENOTÍPIC, -Ă adj. Referitor la genotip; care aparține genotipului. [Cf. fr. génotypique, it. genotipico].
genotipicele
GENOTÍPIC, -Ă adj. Referitor la genotip; care aparține genotipului. [Cf. fr. génotypique, it. genotipico].
genotipicelor
GENOTÍPIC, -Ă adj. Referitor la genotip; care aparține genotipului. [Cf. fr. génotypique, it. genotipico].
genotipici
GENOTÍPIC, -Ă adj. Referitor la genotip; care aparține genotipului. [Cf. fr. génotypique, it. genotipico].
genotipicii
GENOTÍPIC, -Ă adj. Referitor la genotip; care aparține genotipului. [Cf. fr. génotypique, it. genotipico].
genotipicilor
GENOTÍPIC, -Ă adj. Referitor la genotip; care aparține genotipului. [Cf. fr. génotypique, it. genotipico].
genotipicul
GENOTÍPIC, -Ă adj. Referitor la genotip; care aparține genotipului. [Cf. fr. génotypique, it. genotipico].
genotipicului
GENOTÍPIC, -Ă adj. Referitor la genotip; care aparține genotipului. [Cf. fr. génotypique, it. genotipico].
genotipul
GENOTÍP, genotipuri, s. n. (Genet.) Constituția ereditară a unui organism reprezentată de totalitatea fondului de gene prezent în genomul său. – Din fr. génotype. DOOM
genotíp s. n., pl. genotípuri
genotipului
GENOTÍP, genotipuri, s. n. (Genet.) Constituția ereditară a unui organism reprezentată de totalitatea fondului de gene prezent în genomul său. – Din fr. génotype. DOOM
genotíp s. n., pl. genotípuri
genotipuri
GENOTÍP, genotipuri, s. n. (Genet.) Constituția ereditară a unui organism reprezentată de totalitatea fondului de gene prezent în genomul său. – Din fr. génotype. DOOM
genotíp s. n., pl. genotípuri
genotipurile
GENOTÍP, genotipuri, s. n. (Genet.) Constituția ereditară a unui organism reprezentată de totalitatea fondului de gene prezent în genomul său. – Din fr. génotype. DOOM
genotíp s. n., pl. genotípuri
genotipurilor
GENOTÍP, genotipuri, s. n. (Genet.) Constituția ereditară a unui organism reprezentată de totalitatea fondului de gene prezent în genomul său. – Din fr. génotype. DOOM
genotíp s. n., pl. genotípuri
gentelman
GÉNTELMAN s.m. v. gentleman.
gentianoides
PĂTLÁGINĂ, pătlagini, s. f. Gen de plante erbacee cu frunzele de obicei ovale, dispuse în rozetă la baza tulpinii, cu flori grupate în spice, de culoare roz sau albăstrui, folosite în medicină datorită unor calități expectorante și a unor proprietăți care accelerează cicatrizarea rănilor (Plantago); plantă care aparține acestui gen. – Lat. plantago, -ginis.
gentil
GENTÍL, -Ă, gentili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Amabil, politicos, curtenitor, îndatoritor. ♦ (Înv.) Drăguț, plăcut, nostim. – Din fr. gentil, it. gentile. DOOM
gentíl adj. m., pl. gentíli; f. gentílă, pl. gentíle
gentil
GENTÍL, -Ă, gentili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Amabil, politicos, curtenitor, îndatoritor. ♦ (Înv.) Drăguț, plăcut, nostim. – Din fr. gentil, it. gentile. DOOM
gentíl adj. m., pl. gentíli; f. gentílă, pl. gentíle
gentila
GENTÍL, -Ă, gentili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Amabil, politicos, curtenitor, îndatoritor. ♦ (Înv.) Drăguț, plăcut, nostim. – Din fr. gentil, it. gentile. DOOM
gentíl adj. m., pl. gentíli; f. gentílă, pl. gentíle
gentile
GENTÍL, -Ă, gentili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Amabil, politicos, curtenitor, îndatoritor. ♦ (Înv.) Drăguț, plăcut, nostim. – Din fr. gentil, it. gentile. DOOM
gentíl adj. m., pl. gentíli; f. gentílă, pl. gentíle
gentilei
GENTÍL, -Ă, gentili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Amabil, politicos, curtenitor, îndatoritor. ♦ (Înv.) Drăguț, plăcut, nostim. – Din fr. gentil, it. gentile. DOOM
gentíl adj. m., pl. gentíli; f. gentílă, pl. gentíle
gentilele
GENTÍL, -Ă, gentili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Amabil, politicos, curtenitor, îndatoritor. ♦ (Înv.) Drăguț, plăcut, nostim. – Din fr. gentil, it. gentile. DOOM
gentíl adj. m., pl. gentíli; f. gentílă, pl. gentíle
gentilelor
GENTÍL, -Ă, gentili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Amabil, politicos, curtenitor, îndatoritor. ♦ (Înv.) Drăguț, plăcut, nostim. – Din fr. gentil, it. gentile. DOOM
gentíl adj. m., pl. gentíli; f. gentílă, pl. gentíle
gentilețe
GENTILÉȚE s. f. Purtare, atitudine, faptă gentilă; vorbe amabile, pline de curtenie; amabilitate. – Din it. gentilezza. DOOM
gentiléțe s. f., art. gentiléțea, g.-d. art. gentiléței
gentilețe
GENTILÉȚE s. f. Purtare, atitudine, faptă gentilă; vorbe amabile, pline de curtenie; amabilitate. – Din it. gentilezza.
gentilețea
GENTILÉȚE s. f. Purtare, atitudine, faptă gentilă; vorbe amabile, pline de curtenie; amabilitate. – Din it. gentilezza. DOOM
gentiléțe s. f., art. gentiléțea, g.-d. art. gentiléței
gentileței
GENTILÉȚE s. f. Purtare, atitudine, faptă gentilă; vorbe amabile, pline de curtenie; amabilitate. – Din it. gentilezza. DOOM
gentiléțe s. f., art. gentiléțea, g.-d. art. gentiléței
gentilețele
GENTILÉȚE s. f. Purtare, atitudine, faptă gentilă; vorbe amabile, pline de curtenie; amabilitate. – Din it. gentilezza. DOOM
gentiléțe s. f., art. gentiléțea, g.-d. art. gentiléței
gentilețelor
GENTILÉȚE s. f. Purtare, atitudine, faptă gentilă; vorbe amabile, pline de curtenie; amabilitate. – Din it. gentilezza. DOOM
gentiléțe s. f., art. gentiléțea, g.-d. art. gentiléței
gentili
GENTÍL, -Ă, gentili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Amabil, politicos, curtenitor, îndatoritor. ♦ (Înv.) Drăguț, plăcut, nostim. – Din fr. gentil, it. gentile. DOOM
gentíl adj. m., pl. gentíli; f. gentílă, pl. gentíle
gentili
GENTÍL, -Ă, gentili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Amabil, politicos, curtenitor, îndatoritor. ♦ (Înv.) Drăguț, plăcut, nostim. – Din fr. gentil, it. gentile. DOOM
gentíl adj. m., pl. gentíli; f. gentílă, pl. gentíle
gentilic
GENTÍLIC, -Ă, gentilici, -ce, adj. Care aparține gintei, privitor la gintă. – Din lat. gentilicius. DOOM
gentílic adj. m., pl. gentílici; f. gentílică, pl. gentílice
gentilica
GENTÍLIC, -Ă, gentilici, -ce, adj. Care aparține gintei, privitor la gintă. – Din lat. gentilicius. DOOM
gentílic adj. m., pl. gentílici; f. gentílică, pl. gentílice
gentilice
GENTÍLIC, -Ă, gentilici, -ce, adj. Care aparține gintei, privitor la gintă. – Din lat. gentilicius. DOOM
gentílic adj. m., pl. gentílici; f. gentílică, pl. gentílice
gentilicei
GENTÍLIC, -Ă, gentilici, -ce, adj. Care aparține gintei, privitor la gintă. – Din lat. gentilicius. DOOM
gentílic adj. m., pl. gentílici; f. gentílică, pl. gentílice
gentilicele
GENTÍLIC, -Ă, gentilici, -ce, adj. Care aparține gintei, privitor la gintă. – Din lat. gentilicius. DOOM
gentílic adj. m., pl. gentílici; f. gentílică, pl. gentílice
gentilicelor
GENTÍLIC, -Ă, gentilici, -ce, adj. Care aparține gintei, privitor la gintă. – Din lat. gentilicius. DOOM
gentílic adj. m., pl. gentílici; f. gentílică, pl. gentílice
gentilici
GENTÍLIC, -Ă, gentilici, -ce, adj. Care aparține gintei, privitor la gintă. – Din lat. gentilicius. DOOM
gentílic adj. m., pl. gentílici; f. gentílică, pl. gentílice
gentilicii
GENTÍLIC, -Ă, gentilici, -ce, adj. Care aparține gintei, privitor la gintă. – Din lat. gentilicius. DOOM
gentílic adj. m., pl. gentílici; f. gentílică, pl. gentílice
gentilicilor
GENTÍLIC, -Ă, gentilici, -ce, adj. Care aparține gintei, privitor la gintă. – Din lat. gentilicius. DOOM
gentílic adj. m., pl. gentílici; f. gentílică, pl. gentílice
gentilicul
GENTÍLIC, -Ă, gentilici, -ce, adj. Care aparține gintei, privitor la gintă. – Din lat. gentilicius. DOOM
gentílic adj. m., pl. gentílici; f. gentílică, pl. gentílice
gentilicului
GENTÍLIC, -Ă, gentilici, -ce, adj. Care aparține gintei, privitor la gintă. – Din lat. gentilicius. DOOM
gentílic adj. m., pl. gentílici; f. gentílică, pl. gentílice
gentilică
gentilícă (gentilíci), s. f. – Jachetă. – Var. jantilică. Origine necunoscută. Asemănarea cu gentil pare a se datora unei apropieri ulterioare. Sec. XX.
gentilii
GENTÍL, -Ă, gentili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Amabil, politicos, curtenitor, îndatoritor. ♦ (Înv.) Drăguț, plăcut, nostim. – Din fr. gentil, it. gentile. DOOM
gentíl adj. m., pl. gentíli; f. gentílă, pl. gentíle
gentilii
GENTÍL, -Ă, gentili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Amabil, politicos, curtenitor, îndatoritor. ♦ (Înv.) Drăguț, plăcut, nostim. – Din fr. gentil, it. gentile. DOOM
gentíl adj. m., pl. gentíli; f. gentílă, pl. gentíle
gentililor
GENTÍL, -Ă, gentili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Amabil, politicos, curtenitor, îndatoritor. ♦ (Înv.) Drăguț, plăcut, nostim. – Din fr. gentil, it. gentile. DOOM
gentíl adj. m., pl. gentíli; f. gentílă, pl. gentíle
gentililor
GENTÍL, -Ă, gentili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Amabil, politicos, curtenitor, îndatoritor. ♦ (Înv.) Drăguț, plăcut, nostim. – Din fr. gentil, it. gentile. DOOM
gentíl adj. m., pl. gentíli; f. gentílă, pl. gentíle
gentilom
GENTILÓM, gentilomi, s. m. (În Evul Mediu, în Apusul Europei) Nobil, aristocrat. ♦ Fig. Om cu comportări alese, ireproșabile. – Din fr. gentilhomme. DOOM
!gentilóm (-ti-lom/-til-om) s. m., pl. gentilómi
gentilomi
GENTILÓM, gentilomi, s. m. (În Evul Mediu, în Apusul Europei) Nobil, aristocrat. ♦ Fig. Om cu comportări alese, ireproșabile. – Din fr. gentilhomme. DOOM
!gentilóm (-ti-lom/-til-om) s. m., pl. gentilómi
gentilomii
GENTILÓM, gentilomi, s. m. (În Evul Mediu, în Apusul Europei) Nobil, aristocrat. ♦ Fig. Om cu comportări alese, ireproșabile. – Din fr. gentilhomme. DOOM
!gentilóm (-ti-lom/-til-om) s. m., pl. gentilómi
gentilomilor
GENTILÓM, gentilomi, s. m. (În Evul Mediu, în Apusul Europei) Nobil, aristocrat. ♦ Fig. Om cu comportări alese, ireproșabile. – Din fr. gentilhomme. DOOM
!gentilóm (-ti-lom/-til-om) s. m., pl. gentilómi
gentilomul
GENTILÓM, gentilomi, s. m. (În Evul Mediu, în Apusul Europei) Nobil, aristocrat. ♦ Fig. Om cu comportări alese, ireproșabile. – Din fr. gentilhomme. DOOM
!gentilóm (-ti-lom/-til-om) s. m., pl. gentilómi
gentilomului
GENTILÓM, gentilomi, s. m. (În Evul Mediu, în Apusul Europei) Nobil, aristocrat. ♦ Fig. Om cu comportări alese, ireproșabile. – Din fr. gentilhomme. DOOM
!gentilóm (-ti-lom/-til-om) s. m., pl. gentilómi
gentilul
GENTÍL, -Ă, gentili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Amabil, politicos, curtenitor, îndatoritor. ♦ (Înv.) Drăguț, plăcut, nostim. – Din fr. gentil, it. gentile. DOOM
gentíl adj. m., pl. gentíli; f. gentílă, pl. gentíle
gentilul
GENTÍL, -Ă, gentili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Amabil, politicos, curtenitor, îndatoritor. ♦ (Înv.) Drăguț, plăcut, nostim. – Din fr. gentil, it. gentile. DOOM
gentíl adj. m., pl. gentíli; f. gentílă, pl. gentíle
gentilului
GENTÍL, -Ă, gentili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Amabil, politicos, curtenitor, îndatoritor. ♦ (Înv.) Drăguț, plăcut, nostim. – Din fr. gentil, it. gentile. DOOM
gentíl adj. m., pl. gentíli; f. gentílă, pl. gentíle
gentilului
GENTÍL, -Ă, gentili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Amabil, politicos, curtenitor, îndatoritor. ♦ (Înv.) Drăguț, plăcut, nostim. – Din fr. gentil, it. gentile. DOOM
gentíl adj. m., pl. gentíli; f. gentílă, pl. gentíle
gentleman
GÉNTLEMAN s.m. Om cu maniere alese și cu caracter frumos. [Pron. gentleman, var. gentelman s.m. / < engl. gentleman].
gentleman
GENTLEMAN, gentlemeni, s. m. Bărbat cu maniere alese, ireproșabile, cu caracter distins. [Pr.: géntlmen] – Cuv. engl. DOOM
géntleman (angl.) [a pron. e] s. m., pl. géntlemeni
gentlemen
GENTLEMEN'S AGREEMENT loc.s. Acord, înțelegere verbală care nu are ca urmare consecințe juridice, ci creează numai obligații morale între părți; înțelegere între oameni de onoare. ♦ Acord internațional simplificat (încheiat de obicei în formă verbală pe baza încrederii reciproce). [Pron. gentelmenz ăgriment. / < engl., fr., it. gentlemen's agreement < engl. gentlemen – domni, agreement – acord].
gentry
GENTRY s.m. (Anglicism) 1. Mica nobilime din Anglia. 2. (În China feudală) Moșierii și bogătașii agrari. [< engl., fr. gentry].
gentulița
GENTULÍȚĂ, gentulițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui geantăl; gentuță. – Geantă1 + suf. -uliță. DOOM
gentulíță (rar) s. f., g.-d. art. gentulíței; pl. gentulíțe
gentulițe
GENTULÍȚĂ, gentulițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui geantăl; gentuță. – Geantă1 + suf. -uliță. DOOM
gentulíță (rar) s. f., g.-d. art. gentulíței; pl. gentulíțe
gentuliței
GENTULÍȚĂ, gentulițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui geantăl; gentuță. – Geantă1 + suf. -uliță. DOOM
gentulíță (rar) s. f., g.-d. art. gentulíței; pl. gentulíțe
gentulițele
GENTULÍȚĂ, gentulițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui geantăl; gentuță. – Geantă1 + suf. -uliță. DOOM
gentulíță (rar) s. f., g.-d. art. gentulíței; pl. gentulíțe
gentulițelor
GENTULÍȚĂ, gentulițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui geantăl; gentuță. – Geantă1 + suf. -uliță. DOOM
gentulíță (rar) s. f., g.-d. art. gentulíței; pl. gentulíțe
gentuța
GENTÚȚĂ, gentuțe, s. f. Gentuliță. – Geantă1 + suf. -uță. DOOM
gentúță s. f., g.-d. art. gentúței; pl. gentúțe
gentuțe
GENTÚȚĂ, gentuțe, s. f. Gentuliță. – Geantă1 + suf. -uță. DOOM
gentúță s. f., g.-d. art. gentúței; pl. gentúțe
gentuței
GENTÚȚĂ, gentuțe, s. f. Gentuliță. – Geantă1 + suf. -uță. DOOM
gentúță s. f., g.-d. art. gentúței; pl. gentúțe
gentuțele
GENTÚȚĂ, gentuțe, s. f. Gentuliță. – Geantă1 + suf. -uță. DOOM
gentúță s. f., g.-d. art. gentúței; pl. gentúțe
gentuțelor
GENTÚȚĂ, gentuțe, s. f. Gentuliță. – Geantă1 + suf. -uță. DOOM
gentúță s. f., g.-d. art. gentúței; pl. gentúțe
genuche
GENÚCHE, genuchi, s. m. V. genunchi.
genuchi
GENÚNCHI, genunchi, s. m. 1. Încheietura osului coapsei cu fluierul piciorului, cuprinzînd și rotula. Pe uliță... noroiul și băltoacele erau pînă la genunchi. REBREANU, R. I 175. Simțea cum i se taie picioarele de la genunchi. BART, E. 261. Genunchii îi tremurau de oboseală. BUJOR, S. 24. Oul genunchiului = rotula. ◊ Loc. adv. În genunchi = cu genunchiul (sau genunchii) pe pămînt, Titu alunecase în genunchi, la picioarele ei. REBREANU, R. I 245. (În legătură cu verbele «a sta», «a așeza», «a ține», «a pune» etc.) Pe genunchi = pe porțiunea picioarelor dintre genunchi și șold cînd cineva stă jos, v. poală. Mă ia pe genunchi. Mă leagănă. Îi place să se joace cu mine. STANCU, D. 38. Desagii pe care-i ținea pe genunchi, înaintea mea, n-aveau în ei decît niște cîrpe. GALACTION, O. I 88. Pe genunchii mei ședea-vei, Vom fi singuri-singurei. EMINESCU, O. I 75. ◊ Expr. Cu genunchii la gură = adunat ghem, ghemuit, închircit. Dîrdîiam lîngă cuptor cu genunchii la gură. A cădea (sau a da) în genunchi (înaintea sau dinaintea cuiva) = a se lăsa la pămînt (înaintea cuiva) în semn de umilință, de respect sau de rugăciune. Ivan atunci... a căzut în genunchi dinaintea lui dumnezeu. CREANGĂ, P. 300. A i se tăia genunchii = a nu se mai putea ține pe picioare. Genunchii mi se taie încît n-am forță să mă locomot (= mișc). ALECSANDRI, T. I 267. 2. Deformare a pantalonilor în dreptul genunchilor (1). – Pl. și: (s. n., neobișnuit) genunche (CREANGĂ, P. 251). – Variante: (regional) genúnche (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 276), genúchi (ISPIRESCU, L. 28, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 187) s. m.
genuflexie
GENUFLEXÍE s.f. v. genuflexiune.
genuflexiune
GENUFLEXIÚNE, genuflexiuni, s. f. Îndoire a genunchilor (executată de obicei în cursul unui exercițiu de gimnastică). [Pr.: -xi-u-] – Din fr. génuflexion. DOOM
genuflexiúne (-nu-fle-xi-u-) s. f., g.-d. art. genuflexiúnii; pl. genuflexiúni
genuflexiunea
GENUFLEXIÚNE, genuflexiuni, s. f. Îndoire a genunchilor (executată de obicei în cursul unui exercițiu de gimnastică). [Pr.: -xi-u-] – Din fr. génuflexion. DOOM
genuflexiúne (-nu-fle-xi-u-) s. f., g.-d. art. genuflexiúnii; pl. genuflexiúni
genuflexiuni
GENUFLEXIÚNE, genuflexiuni, s. f. Îndoire a genunchilor (executată de obicei în cursul unui exercițiu de gimnastică). [Pr.: -xi-u-] – Din fr. génuflexion. DOOM
genuflexiúne (-nu-fle-xi-u-) s. f., g.-d. art. genuflexiúnii; pl. genuflexiúni
genuflexiunii
GENUFLEXIÚNE, genuflexiuni, s. f. Îndoire a genunchilor (executată de obicei în cursul unui exercițiu de gimnastică). [Pr.: -xi-u-] – Din fr. génuflexion. DOOM
genuflexiúne (-nu-fle-xi-u-) s. f., g.-d. art. genuflexiúnii; pl. genuflexiúni
genuflexiunile
GENUFLEXIÚNE, genuflexiuni, s. f. Îndoire a genunchilor (executată de obicei în cursul unui exercițiu de gimnastică). [Pr.: -xi-u-] – Din fr. génuflexion. DOOM
genuflexiúne (-nu-fle-xi-u-) s. f., g.-d. art. genuflexiúnii; pl. genuflexiúni
genuflexiunilor
GENUFLEXIÚNE, genuflexiuni, s. f. Îndoire a genunchilor (executată de obicei în cursul unui exercițiu de gimnastică). [Pr.: -xi-u-] – Din fr. génuflexion. DOOM
genuflexiúne (-nu-fle-xi-u-) s. f., g.-d. art. genuflexiúnii; pl. genuflexiúni
genuin
GENUÍN, -Ă, genuini, -e, adj. Natural, veritabil, pur. – Din lat. genuinus. DOOM
genuín adj. m., pl. genuíni; f. genuínă, pl. genuíne
genuina
GENUÍN, -Ă, genuini, -e, adj. Natural, veritabil, pur. – Din lat. genuinus. DOOM
genuín adj. m., pl. genuíni; f. genuínă, pl. genuíne
genuine
GENUÍN, -Ă, genuini, -e, adj. Natural, veritabil, pur. – Din lat. genuinus. DOOM
genuín adj. m., pl. genuíni; f. genuínă, pl. genuíne
genuinei
GENUÍN, -Ă, genuini, -e, adj. Natural, veritabil, pur. – Din lat. genuinus. DOOM
genuín adj. m., pl. genuíni; f. genuínă, pl. genuíne
genuinele
GENUÍN, -Ă, genuini, -e, adj. Natural, veritabil, pur. – Din lat. genuinus. DOOM
genuín adj. m., pl. genuíni; f. genuínă, pl. genuíne
genuinelor
GENUÍN, -Ă, genuini, -e, adj. Natural, veritabil, pur. – Din lat. genuinus. DOOM
genuín adj. m., pl. genuíni; f. genuínă, pl. genuíne
genuini
GENUÍN, -Ă, genuini, -e, adj. Natural, veritabil, pur. – Din lat. genuinus. DOOM
genuín adj. m., pl. genuíni; f. genuínă, pl. genuíne
genuinii
GENUÍN, -Ă, genuini, -e, adj. Natural, veritabil, pur. – Din lat. genuinus. DOOM
genuín adj. m., pl. genuíni; f. genuínă, pl. genuíne
genuinilor
GENUÍN, -Ă, genuini, -e, adj. Natural, veritabil, pur. – Din lat. genuinus. DOOM
genuín adj. m., pl. genuíni; f. genuínă, pl. genuíne
genuinul
GENUÍN, -Ă, genuini, -e, adj. Natural, veritabil, pur. – Din lat. genuinus. DOOM
genuín adj. m., pl. genuíni; f. genuínă, pl. genuíne
genuinului
GENUÍN, -Ă, genuini, -e, adj. Natural, veritabil, pur. – Din lat. genuinus. DOOM
genuín adj. m., pl. genuíni; f. genuínă, pl. genuíne
genul
GEN, genuri, s. n. 1. Fel, soi, tip (pe care le reprezintă un obiect, o ființă, un fenomen etc.). ♦ Fel de a fi al cuiva. 2. Diviziune obținută prin clasificarea creațiilor artistice după formă, stil, temă. ◊ Pictură de gen = pictură care înfățișează aspecte ale vieții cotidiene. ♦ Fiecare dintre diviziunile fundamentale în care se împart operele literare și care cuprind creațiile asemănătoare prin modul de a reprezenta realitatea. Genul epic. Genul liric. Genul dramatic. Genul oratoric. 3. Categorie gramaticală bazată pe distincția dintre ființe și obiecte, precum și dintre ființele de sex masculin și cele de sex feminin. 4. (Biol.) Categorie sistematică, subordonată familiei, care cuprinde una sau mai multe specii înrudite de plante sau de animale. 5. (Log.) Clasă de obiecte care au note esențiale comune și cuprind cel puțin două specii. ◊ Gen proxim = gen (5) care este cel mai apropiat de noțiunea de definit. – Din lat. genus, -eris. DOOM
gen s. n., pl. génuri
genulieră
GENULIÉRĂ s. f. (Mil.) 1. Diferență de nivel între planul de așezare al unui trăgător și nivelul liniei de ochire. 2. Diferență de nivel între nivelul platformei de tragere și partea inferioară a crenelului, în lucrările de fortificații. [Pr.: -li-e-] – Din fr. genouillère. DOOM
genuliéră (-li-e-) s. f., g.-d. art. genuliérei
genulieră
GENUNCHIÉRĂ, genunchiere, s. f. Împletitură de lână, de bumbac, bandaj special etc. cu care se acoperă genunchiul (1) pentru a-l proteja (la sport sau la anumite munci). [Pr.: -chi-e-] – Genunchi + suf. -ieră. DOOM
genunchiéră (-chi-e-) s. f., g.-d. art. genunchiérei; pl. genunchiére
genului
GEN, genuri, s. n. 1. Fel, soi, tip (pe care le reprezintă un obiect, o ființă, un fenomen etc.). ♦ Fel de a fi al cuiva. 2. Diviziune obținută prin clasificarea creațiilor artistice după formă, stil, temă. ◊ Pictură de gen = pictură care înfățișează aspecte ale vieții cotidiene. ♦ Fiecare dintre diviziunile fundamentale în care se împart operele literare și care cuprind creațiile asemănătoare prin modul de a reprezenta realitatea. Genul epic. Genul liric. Genul dramatic. Genul oratoric. 3. Categorie gramaticală bazată pe distincția dintre ființe și obiecte, precum și dintre ființele de sex masculin și cele de sex feminin. 4. (Biol.) Categorie sistematică, subordonată familiei, care cuprinde una sau mai multe specii înrudite de plante sau de animale. 5. (Log.) Clasă de obiecte care au note esențiale comune și cuprind cel puțin două specii. ◊ Gen proxim = gen (5) care este cel mai apropiat de noțiunea de definit. – Din lat. genus, -eris. DOOM
gen s. n., pl. génuri
genunche
GENÚNCHI, genunchi, s. m. 1. Parte a piciorului (la oameni și la unele animale) care cuprinde regiunea articulației femurului cu tibia (incluzând și rotula). ◊ În genunchi = cu picioarele îndoite din genunchi și cu gambele așezate pe pământ. Pe genunchi = pe porțiunea anterioară a picioarelor, imediat mai sus de genunchi (1). ◊ Expr. Cu genunchii la gură = ghemuit, strâns. A cădea în genunchi (înaintea cuiva) = a se lăsa cu genunchii (1) la pământ (înaintea cuiva) în semn de umilință, de respect sau pentru rugăciune; p. ext. a ruga pe cineva în mod insistent, călduros, cu umilință. A i se tăia cuiva genunchii = a avea senzația că nu se mai poate ține pe picioare (de emoție). ♦ Lovitură dată cuiva cu genunchiul (1). 2. Deformare a pantalonilor în dreptul genunchilor (1). [Var.: (reg.) genúnche s. m.] – Lat. genuc(u)lum (= geniculum). DOOM
genúnchi s. m., art. genúnchiul; pl. genúnchi
genuncheat
ÎNGENUNCHEÁT, -Ă, îngenuncheați, -te, adj. 1. Care stă în genunchi, care este căzut în genunchi. Cînta monoton împreună cu noru-sa, îngenuncheate, prăbușite pe brînci lîngă trupul întins. DUMITRIU, N. 154. Albu-i trup de fată Îngenuncheat Ca pentru rugăciune... Părea-ncrustat În rocă de cărbune. TOPÎRCEANU, B. 100. 2. Fig. Supus, aservit. – Variantă: genuncheát, -ă (EMINESCU, O. I 50) adj.
genunchele
GENÚNCHI, genunchi, s. m. 1. Parte a piciorului (la oameni și la unele animale) care cuprinde regiunea articulației femurului cu tibia (incluzând și rotula). ◊ În genunchi = cu picioarele îndoite din genunchi și cu gambele așezate pe pământ. Pe genunchi = pe porțiunea anterioară a picioarelor, imediat mai sus de genunchi (1). ◊ Expr. Cu genunchii la gură = ghemuit, strâns. A cădea în genunchi (înaintea cuiva) = a se lăsa cu genunchii (1) la pământ (înaintea cuiva) în semn de umilință, de respect sau pentru rugăciune; p. ext. a ruga pe cineva în mod insistent, călduros, cu umilință. A i se tăia cuiva genunchii = a avea senzația că nu se mai poate ține pe picioare (de emoție). ♦ Lovitură dată cuiva cu genunchiul (1). 2. Deformare a pantalonilor în dreptul genunchilor (1). [Var.: (reg.) genúnche s. m.] – Lat. genuc(u)lum (= geniculum). DOOM
genúnchi s. m., art. genúnchiul; pl. genúnchi
genunchelor
GENÚNCHI, genunchi, s. m. 1. Parte a piciorului (la oameni și la unele animale) care cuprinde regiunea articulației femurului cu tibia (incluzând și rotula). ◊ În genunchi = cu picioarele îndoite din genunchi și cu gambele așezate pe pământ. Pe genunchi = pe porțiunea anterioară a picioarelor, imediat mai sus de genunchi (1). ◊ Expr. Cu genunchii la gură = ghemuit, strâns. A cădea în genunchi (înaintea cuiva) = a se lăsa cu genunchii (1) la pământ (înaintea cuiva) în semn de umilință, de respect sau pentru rugăciune; p. ext. a ruga pe cineva în mod insistent, călduros, cu umilință. A i se tăia cuiva genunchii = a avea senzația că nu se mai poate ține pe picioare (de emoție). ♦ Lovitură dată cuiva cu genunchiul (1). 2. Deformare a pantalonilor în dreptul genunchilor (1). [Var.: (reg.) genúnche s. m.] – Lat. genuc(u)lum (= geniculum). DOOM
genúnchi s. m., art. genúnchiul; pl. genúnchi
genuncher
GENUNCHÉR, genunchere, s. n. (Reg.) Suman sau pieptar (din piele de miel) lung până la genunchi. – Genunchi + suf. -ar. DOOM
genunchér (reg.) s. n., pl. genunchére
genunchere
GENUNCHÉR, genunchere, s. n. (Reg.) Suman sau pieptar (din piele de miel) lung până la genunchi. – Genunchi + suf. -ar. DOOM
genunchér (reg.) s. n., pl. genunchére
genuncherele
GENUNCHÉR, genunchere, s. n. (Reg.) Suman sau pieptar (din piele de miel) lung până la genunchi. – Genunchi + suf. -ar. DOOM
genunchér (reg.) s. n., pl. genunchére
genuncherelor
GENUNCHÉR, genunchere, s. n. (Reg.) Suman sau pieptar (din piele de miel) lung până la genunchi. – Genunchi + suf. -ar. DOOM
genunchér (reg.) s. n., pl. genunchére
genuncherul
GENUNCHÉR, genunchere, s. n. (Reg.) Suman sau pieptar (din piele de miel) lung până la genunchi. – Genunchi + suf. -ar. DOOM
genunchér (reg.) s. n., pl. genunchére
genuncherului
GENUNCHÉR, genunchere, s. n. (Reg.) Suman sau pieptar (din piele de miel) lung până la genunchi. – Genunchi + suf. -ar. DOOM
genunchér (reg.) s. n., pl. genunchére
genunchi
GENÚNCHI, genunchi, s. m. 1. Parte a piciorului (la oameni și la unele animale) care cuprinde regiunea articulației femurului cu tibia (incluzând și rotula). ◊ În genunchi = cu picioarele îndoite din genunchi și cu gambele așezate pe pământ. Pe genunchi = pe porțiunea anterioară a picioarelor, imediat mai sus de genunchi (1). ◊ Expr. Cu genunchii la gură = ghemuit, strâns. A cădea în genunchi (înaintea cuiva) = a se lăsa cu genunchii (1) la pământ (înaintea cuiva) în semn de umilință, de respect sau pentru rugăciune; p. ext. a ruga pe cineva în mod insistent, călduros, cu umilință. A i se tăia cuiva genunchii = a avea senzația că nu se mai poate ține pe picioare (de emoție). ♦ Lovitură dată cuiva cu genunchiul (1). 2. Deformare a pantalonilor în dreptul genunchilor (1). [Var.: (reg.) genúnche s. m.] – Lat. genuc(u)lum (= geniculum). DOOM
genúnchi s. m., art. genúnchiul; pl. genúnchi
genunchiera
GENUNCHIÉRĂ, genunchiere, s. f. Împletitură de lână, de bumbac, bandaj special etc. cu care se acoperă genunchiul (1) pentru a-l proteja (la sport sau la anumite munci). [Pr.: -chi-e-] – Genunchi + suf. -ieră. DOOM
genunchiéră (-chi-e-) s. f., g.-d. art. genunchiérei; pl. genunchiére
genunchiere
GENUNCHIÉRĂ, genunchiere, s. f. Împletitură de lână, de bumbac, bandaj special etc. cu care se acoperă genunchiul (1) pentru a-l proteja (la sport sau la anumite munci). [Pr.: -chi-e-] – Genunchi + suf. -ieră. DOOM
genunchiéră (-chi-e-) s. f., g.-d. art. genunchiérei; pl. genunchiére
genunchierei
GENUNCHIÉRĂ, genunchiere, s. f. Împletitură de lână, de bumbac, bandaj special etc. cu care se acoperă genunchiul (1) pentru a-l proteja (la sport sau la anumite munci). [Pr.: -chi-e-] – Genunchi + suf. -ieră. DOOM
genunchiéră (-chi-e-) s. f., g.-d. art. genunchiérei; pl. genunchiére
genunchierele
GENUNCHIÉRĂ, genunchiere, s. f. Împletitură de lână, de bumbac, bandaj special etc. cu care se acoperă genunchiul (1) pentru a-l proteja (la sport sau la anumite munci). [Pr.: -chi-e-] – Genunchi + suf. -ieră. DOOM
genunchiéră (-chi-e-) s. f., g.-d. art. genunchiérei; pl. genunchiére
genunchierelor
GENUNCHIÉRĂ, genunchiere, s. f. Împletitură de lână, de bumbac, bandaj special etc. cu care se acoperă genunchiul (1) pentru a-l proteja (la sport sau la anumite munci). [Pr.: -chi-e-] – Genunchi + suf. -ieră. DOOM
genunchiéră (-chi-e-) s. f., g.-d. art. genunchiérei; pl. genunchiére
genunchii
GENÚNCHI, genunchi, s. m. 1. Parte a piciorului (la oameni și la unele animale) care cuprinde regiunea articulației femurului cu tibia (incluzând și rotula). ◊ În genunchi = cu picioarele îndoite din genunchi și cu gambele așezate pe pământ. Pe genunchi = pe porțiunea anterioară a picioarelor, imediat mai sus de genunchi (1). ◊ Expr. Cu genunchii la gură = ghemuit, strâns. A cădea în genunchi (înaintea cuiva) = a se lăsa cu genunchii (1) la pământ (înaintea cuiva) în semn de umilință, de respect sau pentru rugăciune; p. ext. a ruga pe cineva în mod insistent, călduros, cu umilință. A i se tăia cuiva genunchii = a avea senzația că nu se mai poate ține pe picioare (de emoție). ♦ Lovitură dată cuiva cu genunchiul (1). 2. Deformare a pantalonilor în dreptul genunchilor (1). [Var.: (reg.) genúnche s. m.] – Lat. genuc(u)lum (= geniculum). DOOM
genúnchi s. m., art. genúnchiul; pl. genúnchi
genunchilor
GENÚNCHI, genunchi, s. m. 1. Parte a piciorului (la oameni și la unele animale) care cuprinde regiunea articulației femurului cu tibia (incluzând și rotula). ◊ În genunchi = cu picioarele îndoite din genunchi și cu gambele așezate pe pământ. Pe genunchi = pe porțiunea anterioară a picioarelor, imediat mai sus de genunchi (1). ◊ Expr. Cu genunchii la gură = ghemuit, strâns. A cădea în genunchi (înaintea cuiva) = a se lăsa cu genunchii (1) la pământ (înaintea cuiva) în semn de umilință, de respect sau pentru rugăciune; p. ext. a ruga pe cineva în mod insistent, călduros, cu umilință. A i se tăia cuiva genunchii = a avea senzația că nu se mai poate ține pe picioare (de emoție). ♦ Lovitură dată cuiva cu genunchiul (1). 2. Deformare a pantalonilor în dreptul genunchilor (1). [Var.: (reg.) genúnche s. m.] – Lat. genuc(u)lum (= geniculum). DOOM
genúnchi s. m., art. genúnchiul; pl. genúnchi
genunchiul
GENÚNCHI, genunchi, s. m. 1. Parte a piciorului (la oameni și la unele animale) care cuprinde regiunea articulației femurului cu tibia (incluzând și rotula). ◊ În genunchi = cu picioarele îndoite din genunchi și cu gambele așezate pe pământ. Pe genunchi = pe porțiunea anterioară a picioarelor, imediat mai sus de genunchi (1). ◊ Expr. Cu genunchii la gură = ghemuit, strâns. A cădea în genunchi (înaintea cuiva) = a se lăsa cu genunchii (1) la pământ (înaintea cuiva) în semn de umilință, de respect sau pentru rugăciune; p. ext. a ruga pe cineva în mod insistent, călduros, cu umilință. A i se tăia cuiva genunchii = a avea senzația că nu se mai poate ține pe picioare (de emoție). ♦ Lovitură dată cuiva cu genunchiul (1). 2. Deformare a pantalonilor în dreptul genunchilor (1). [Var.: (reg.) genúnche s. m.] – Lat. genuc(u)lum (= geniculum). DOOM
genúnchi s. m., art. genúnchiul; pl. genúnchi
genunchiului
GENÚNCHI, genunchi, s. m. 1. Parte a piciorului (la oameni și la unele animale) care cuprinde regiunea articulației femurului cu tibia (incluzând și rotula). ◊ În genunchi = cu picioarele îndoite din genunchi și cu gambele așezate pe pământ. Pe genunchi = pe porțiunea anterioară a picioarelor, imediat mai sus de genunchi (1). ◊ Expr. Cu genunchii la gură = ghemuit, strâns. A cădea în genunchi (înaintea cuiva) = a se lăsa cu genunchii (1) la pământ (înaintea cuiva) în semn de umilință, de respect sau pentru rugăciune; p. ext. a ruga pe cineva în mod insistent, călduros, cu umilință. A i se tăia cuiva genunchii = a avea senzația că nu se mai poate ține pe picioare (de emoție). ♦ Lovitură dată cuiva cu genunchiul (1). 2. Deformare a pantalonilor în dreptul genunchilor (1). [Var.: (reg.) genúnche s. m.] – Lat. genuc(u)lum (= geniculum). DOOM
genúnchi s. m., art. genúnchiul; pl. genúnchi
genune
GENÚNE, genuni, s. f. Prăpastie adâncă, abis, hău1. – Et. nec. DOOM
genúne s. f., g.-d. art. genúnii; pl. genúni
genunea
GENÚNE, genuni, s. f. Prăpastie adâncă, abis, hău1. – Et. nec. DOOM
genúne s. f., g.-d. art. genúnii; pl. genúni
genuni
GENÚNE, genuni, s. f. Prăpastie adâncă, abis, hău1. – Et. nec. DOOM
genúne s. f., g.-d. art. genúnii; pl. genúni
genunii
GENÚNE, genuni, s. f. Prăpastie adâncă, abis, hău1. – Et. nec. DOOM
genúne s. f., g.-d. art. genúnii; pl. genúni
genunile
GENÚNE, genuni, s. f. Prăpastie adâncă, abis, hău1. – Et. nec. DOOM
genúne s. f., g.-d. art. genúnii; pl. genúni
genunilor
GENÚNE, genuni, s. f. Prăpastie adâncă, abis, hău1. – Et. nec. DOOM
genúne s. f., g.-d. art. genúnii; pl. genúni
genună
GENÚNE, genuni, s. f. (În stilul poetic) Prăpastie – fără fund, abis. Ni-s ochii arși... Căci am luptat pe margini de genuni. CAMIL PETRESCU, V. 86. Stîncîle, zguduite din înălțime... se rostogoleau prăpăstios în genunile adînci ale văilor. HOGAȘ, M. N. 176. Hyperion, ce din genuni Răsai c-o-ntreagă lume, Nu cere semne și minuni Care n-au chip și nume. EMINESCU, O. I 177. – Variantă: genúnă, genune (SADOVEANU, F. J. 697), s. f.
genuri
GEN, genuri, s. n. 1. Fel, soi, tip (pe care le reprezintă un obiect, o ființă, un fenomen etc.). ♦ Fel de a fi al cuiva. 2. Diviziune obținută prin clasificarea creațiilor artistice după formă, stil, temă. ◊ Pictură de gen = pictură care înfățișează aspecte ale vieții cotidiene. ♦ Fiecare dintre diviziunile fundamentale în care se împart operele literare și care cuprind creațiile asemănătoare prin modul de a reprezenta realitatea. Genul epic. Genul liric. Genul dramatic. Genul oratoric. 3. Categorie gramaticală bazată pe distincția dintre ființe și obiecte, precum și dintre ființele de sex masculin și cele de sex feminin. 4. (Biol.) Categorie sistematică, subordonată familiei, care cuprinde una sau mai multe specii înrudite de plante sau de animale. 5. (Log.) Clasă de obiecte care au note esențiale comune și cuprind cel puțin două specii. ◊ Gen proxim = gen (5) care este cel mai apropiat de noțiunea de definit. – Din lat. genus, -eris. DOOM
gen s. n., pl. génuri
genurile
GEN, genuri, s. n. 1. Fel, soi, tip (pe care le reprezintă un obiect, o ființă, un fenomen etc.). ♦ Fel de a fi al cuiva. 2. Diviziune obținută prin clasificarea creațiilor artistice după formă, stil, temă. ◊ Pictură de gen = pictură care înfățișează aspecte ale vieții cotidiene. ♦ Fiecare dintre diviziunile fundamentale în care se împart operele literare și care cuprind creațiile asemănătoare prin modul de a reprezenta realitatea. Genul epic. Genul liric. Genul dramatic. Genul oratoric. 3. Categorie gramaticală bazată pe distincția dintre ființe și obiecte, precum și dintre ființele de sex masculin și cele de sex feminin. 4. (Biol.) Categorie sistematică, subordonată familiei, care cuprinde una sau mai multe specii înrudite de plante sau de animale. 5. (Log.) Clasă de obiecte care au note esențiale comune și cuprind cel puțin două specii. ◊ Gen proxim = gen (5) care este cel mai apropiat de noțiunea de definit. – Din lat. genus, -eris. DOOM
gen s. n., pl. génuri
genurilor
GEN, genuri, s. n. 1. Fel, soi, tip (pe care le reprezintă un obiect, o ființă, un fenomen etc.). ♦ Fel de a fi al cuiva. 2. Diviziune obținută prin clasificarea creațiilor artistice după formă, stil, temă. ◊ Pictură de gen = pictură care înfățișează aspecte ale vieții cotidiene. ♦ Fiecare dintre diviziunile fundamentale în care se împart operele literare și care cuprind creațiile asemănătoare prin modul de a reprezenta realitatea. Genul epic. Genul liric. Genul dramatic. Genul oratoric. 3. Categorie gramaticală bazată pe distincția dintre ființe și obiecte, precum și dintre ființele de sex masculin și cele de sex feminin. 4. (Biol.) Categorie sistematică, subordonată familiei, care cuprinde una sau mai multe specii înrudite de plante sau de animale. 5. (Log.) Clasă de obiecte care au note esențiale comune și cuprind cel puțin două specii. ◊ Gen proxim = gen (5) care este cel mai apropiat de noțiunea de definit. – Din lat. genus, -eris. DOOM
gen s. n., pl. génuri
genvariu
IANUÁRIE s. m. Prima lună a anului, având 31 de zile; gerar; cărindar. [Pr.: -nu-a-. – Var.: ianuár s. m.] – Din sl. ijanuarij. DOOM
ianuárie (dar: 1 Ianuarie [cit. întấi ~]) (-nu-a-ri-e) s. m., g.-d. lui ianuárie; abr. ian.; I/.01./-01-
genți
GEÁNTĂ, genți, s. f. Obiect din piele, din pânză, din material plastic etc. de formă dreptunghiulară, având în interior una sau mai multe despărțituri, care servește la transportarea cu mâna a unor acte, cărți, caiete etc.; servietă. ♦ Poșetă. – Din tc. çanta. DOOM
geántă (servietă) s. f., g.-d. art. génții; pl. genți
genți
JÁNTĂ, jante, s. f. Partea exterioară periferică a unei roți de autovehicul, de bicicletă etc., construită astfel încât să permită montarea pe roată a unui pneu. ◊ Expr. A rămâne (sau a fi) pe jantă = a) a avea cauciucul dezumflat; b) (fam.) a rămâne fără bani, a fi lefter. [Var.: geántă s. f.] – Din fr. jante. DOOM
jántă (parte a roții) s. f., g.-d. art. jántei; pl. jánte
gențiana
GHINȚIÁNĂ s. f. v. gențiană. DOOM
gențiánă (-ți-a-) s. f., g.-d. art. gențiánei; pl. gențiáne
gențianacee
GENȚIANACÉE, gențianacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee cu frunze alterne sau opuse și flori solitare sau în buchet, răspândite mai ales în zona muntoasă (alpină); (și la sg.) plantă din această familie. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. gentianacée. DOOM
!gențianacée (-ți-a-) s. f., art. gențianacéea, g.-d. art. gențianacéei; pl. gențianacée
gențianaceea
GENȚIANACÉE, gențianacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee cu frunze alterne sau opuse și flori solitare sau în buchet, răspândite mai ales în zona muntoasă (alpină); (și la sg.) plantă din această familie. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. gentianacée. DOOM
!gențianacée (-ți-a-) s. f., art. gențianacéea, g.-d. art. gențianacéei; pl. gențianacée
gențianaceei
GENȚIANACÉE, gențianacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee cu frunze alterne sau opuse și flori solitare sau în buchet, răspândite mai ales în zona muntoasă (alpină); (și la sg.) plantă din această familie. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. gentianacée. DOOM
!gențianacée (-ți-a-) s. f., art. gențianacéea, g.-d. art. gențianacéei; pl. gențianacée
gențianaceele
GENȚIANACÉE, gențianacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee cu frunze alterne sau opuse și flori solitare sau în buchet, răspândite mai ales în zona muntoasă (alpină); (și la sg.) plantă din această familie. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. gentianacée. DOOM
!gențianacée (-ți-a-) s. f., art. gențianacéea, g.-d. art. gențianacéei; pl. gențianacée
gențianaceelor
GENȚIANACÉE, gențianacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee cu frunze alterne sau opuse și flori solitare sau în buchet, răspândite mai ales în zona muntoasă (alpină); (și la sg.) plantă din această familie. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. gentianacée. DOOM
!gențianacée (-ți-a-) s. f., art. gențianacéea, g.-d. art. gențianacéei; pl. gențianacée
gențiane
GHINȚIÁNĂ s. f. v. gențiană. DOOM
gențiánă (-ți-a-) s. f., g.-d. art. gențiánei; pl. gențiáne
gențianei
GHINȚIÁNĂ s. f. v. gențiană. DOOM
gențiánă (-ți-a-) s. f., g.-d. art. gențiánei; pl. gențiáne
gențianele
GHINȚIÁNĂ s. f. v. gențiană. DOOM
gențiánă (-ți-a-) s. f., g.-d. art. gențiánei; pl. gențiáne
gențianelor
GHINȚIÁNĂ s. f. v. gențiană. DOOM
gențiánă (-ți-a-) s. f., g.-d. art. gențiánei; pl. gențiáne
genții
GEÁNTĂ, genți, s. f. Obiect din piele, din pânză, din material plastic etc. de formă dreptunghiulară, având în interior una sau mai multe despărțituri, care servește la transportarea cu mâna a unor acte, cărți, caiete etc.; servietă. ♦ Poșetă. – Din tc. çanta. DOOM
geántă (servietă) s. f., g.-d. art. génții; pl. genți
genții
JÁNTĂ, jante, s. f. Partea exterioară periferică a unei roți de autovehicul, de bicicletă etc., construită astfel încât să permită montarea pe roată a unui pneu. ◊ Expr. A rămâne (sau a fi) pe jantă = a) a avea cauciucul dezumflat; b) (fam.) a rămâne fără bani, a fi lefter. [Var.: geántă s. f.] – Din fr. jante. DOOM
jántă (parte a roții) s. f., g.-d. art. jántei; pl. jánte
gențile
GEÁNTĂ, genți, s. f. Obiect din piele, din pânză, din material plastic etc. de formă dreptunghiulară, având în interior una sau mai multe despărțituri, care servește la transportarea cu mâna a unor acte, cărți, caiete etc.; servietă. ♦ Poșetă. – Din tc. çanta. DOOM
geántă (servietă) s. f., g.-d. art. génții; pl. genți
gențile
JÁNTĂ, jante, s. f. Partea exterioară periferică a unei roți de autovehicul, de bicicletă etc., construită astfel încât să permită montarea pe roată a unui pneu. ◊ Expr. A rămâne (sau a fi) pe jantă = a) a avea cauciucul dezumflat; b) (fam.) a rămâne fără bani, a fi lefter. [Var.: geántă s. f.] – Din fr. jante. DOOM
jántă (parte a roții) s. f., g.-d. art. jántei; pl. jánte
genților
GEÁNTĂ, genți, s. f. Obiect din piele, din pânză, din material plastic etc. de formă dreptunghiulară, având în interior una sau mai multe despărțituri, care servește la transportarea cu mâna a unor acte, cărți, caiete etc.; servietă. ♦ Poșetă. – Din tc. çanta. DOOM
geántă (servietă) s. f., g.-d. art. génții; pl. genți
genților
JÁNTĂ, jante, s. f. Partea exterioară periferică a unei roți de autovehicul, de bicicletă etc., construită astfel încât să permită montarea pe roată a unui pneu. ◊ Expr. A rămâne (sau a fi) pe jantă = a) a avea cauciucul dezumflat; b) (fam.) a rămâne fără bani, a fi lefter. [Var.: geántă s. f.] – Din fr. jante. DOOM
jántă (parte a roții) s. f., g.-d. art. jántei; pl. jánte
geo
GEO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) Pământ, globul terestru”. [Pron. ge-o-, var. (înv.) gheo-. / < fr. géo-, it. geo- < gr. ge – pământ].
geoanticlinal
GEOANTICLINÁL s.n. Convexitate a suprafeței Pământului, îndoitură în formă de șa. [Pron. ge-o-an-, var. geanticlinal s.n. / < germ. Geoantiklinale, cf. fr. géoanticlinal].
geobiologia
GEOBIOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul legăturilor dintre evoluția cosmică a Pământului și evoluția vieții. [Gen. -iei. / < fr. géobiologie]. DOOM
geobiologíe (ge-o-bi-o-) s. f., art. geobiología, g.-d. geobiologíi, art. geobiologíei
geobiologie
GEOBIOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul legăturilor dintre evoluția cosmică a Pământului și evoluția vieții. [Gen. -iei. / < fr. géobiologie]. DOOM
geobiologíe (ge-o-bi-o-) s. f., art. geobiología, g.-d. geobiologíi, art. geobiologíei
geobiologiei
GEOBIOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul legăturilor dintre evoluția cosmică a Pământului și evoluția vieții. [Gen. -iei. / < fr. géobiologie]. DOOM
geobiologíe (ge-o-bi-o-) s. f., art. geobiología, g.-d. geobiologíi, art. geobiologíei
geobiologii
GEOBIOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul legăturilor dintre evoluția cosmică a Pământului și evoluția vieții. [Gen. -iei. / < fr. géobiologie]. DOOM
geobiologíe (ge-o-bi-o-) s. f., art. geobiología, g.-d. geobiologíi, art. geobiologíei
geobotanic
GEOBOTÁNIC, -Ă, geobotanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul răspândirii și evoluției plantelor pe suprafața globului terestru. ♦ Disciplină care studiază învelișul vegetal din punctul de vedere al componenței și al legilor care acționează în botanică. 2. Adj. Referitor la geobotanică, de geobotanică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géobotanique.
geobotanica
GEOBOTÁNIC, -Ă, geobotanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul răspândirii și evoluției plantelor pe suprafața globului terestru. ♦ Disciplină care studiază învelișul vegetal din punctul de vedere al componenței și al legilor care acționează în botanică. 2. Adj. Referitor la geobotanică, de geobotanică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géobotanique.
geobotanica
GEOBOTÁNIC, -Ă, geobotanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul răspândirii și evoluției plantelor pe suprafața globului terestru. ♦ Disciplină care studiază învelișul vegetal din punctul de vedere al componenței și al legilor care acționează în botanică. 2. Adj. Referitor la geobotanică, de geobotanică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géobotanique. DOOM
geobotánică (ge-o-) s. f., g.-d. art. geobotánicii
geobotanice
GEOBOTÁNIC, -Ă, geobotanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul răspândirii și evoluției plantelor pe suprafața globului terestru. ♦ Disciplină care studiază învelișul vegetal din punctul de vedere al componenței și al legilor care acționează în botanică. 2. Adj. Referitor la geobotanică, de geobotanică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géobotanique.
geobotanicei
GEOBOTÁNIC, -Ă, geobotanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul răspândirii și evoluției plantelor pe suprafața globului terestru. ♦ Disciplină care studiază învelișul vegetal din punctul de vedere al componenței și al legilor care acționează în botanică. 2. Adj. Referitor la geobotanică, de geobotanică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géobotanique.
geobotanicele
GEOBOTÁNIC, -Ă, geobotanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul răspândirii și evoluției plantelor pe suprafața globului terestru. ♦ Disciplină care studiază învelișul vegetal din punctul de vedere al componenței și al legilor care acționează în botanică. 2. Adj. Referitor la geobotanică, de geobotanică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géobotanique.
geobotanicelor
GEOBOTÁNIC, -Ă, geobotanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul răspândirii și evoluției plantelor pe suprafața globului terestru. ♦ Disciplină care studiază învelișul vegetal din punctul de vedere al componenței și al legilor care acționează în botanică. 2. Adj. Referitor la geobotanică, de geobotanică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géobotanique.
geobotanici
GEOBOTÁNIC, -Ă, geobotanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul răspândirii și evoluției plantelor pe suprafața globului terestru. ♦ Disciplină care studiază învelișul vegetal din punctul de vedere al componenței și al legilor care acționează în botanică. 2. Adj. Referitor la geobotanică, de geobotanică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géobotanique.
geobotanici
GEOBOTÁNIC, -Ă, geobotanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul răspândirii și evoluției plantelor pe suprafața globului terestru. ♦ Disciplină care studiază învelișul vegetal din punctul de vedere al componenței și al legilor care acționează în botanică. 2. Adj. Referitor la geobotanică, de geobotanică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géobotanique. DOOM
geobotánică (ge-o-) s. f., g.-d. art. geobotánicii
geobotanicii
GEOBOTÁNIC, -Ă, geobotanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul răspândirii și evoluției plantelor pe suprafața globului terestru. ♦ Disciplină care studiază învelișul vegetal din punctul de vedere al componenței și al legilor care acționează în botanică. 2. Adj. Referitor la geobotanică, de geobotanică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géobotanique.
geobotanicii
GEOBOTÁNIC, -Ă, geobotanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul răspândirii și evoluției plantelor pe suprafața globului terestru. ♦ Disciplină care studiază învelișul vegetal din punctul de vedere al componenței și al legilor care acționează în botanică. 2. Adj. Referitor la geobotanică, de geobotanică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géobotanique. DOOM
geobotánică (ge-o-) s. f., g.-d. art. geobotánicii
geobotanicilor
GEOBOTÁNIC, -Ă, geobotanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul răspândirii și evoluției plantelor pe suprafața globului terestru. ♦ Disciplină care studiază învelișul vegetal din punctul de vedere al componenței și al legilor care acționează în botanică. 2. Adj. Referitor la geobotanică, de geobotanică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géobotanique.
geobotanicul
GEOBOTÁNIC, -Ă, geobotanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul răspândirii și evoluției plantelor pe suprafața globului terestru. ♦ Disciplină care studiază învelișul vegetal din punctul de vedere al componenței și al legilor care acționează în botanică. 2. Adj. Referitor la geobotanică, de geobotanică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géobotanique.
geobotanicului
GEOBOTÁNIC, -Ă, geobotanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul răspândirii și evoluției plantelor pe suprafața globului terestru. ♦ Disciplină care studiază învelișul vegetal din punctul de vedere al componenței și al legilor care acționează în botanică. 2. Adj. Referitor la geobotanică, de geobotanică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géobotanique.
geobotanist
GEOBOTANÍST, -Ă, geobotaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în geobotanică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géobotaniste.
geobotanista
GEOBOTANÍST, -Ă, geobotaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în geobotanică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géobotaniste.
geobotaniste
GEOBOTANÍST, -Ă, geobotaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în geobotanică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géobotaniste.
geobotanistei
GEOBOTANÍST, -Ă, geobotaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în geobotanică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géobotaniste.
geobotanistele
GEOBOTANÍST, -Ă, geobotaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în geobotanică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géobotaniste.
geobotanistelor
GEOBOTANÍST, -Ă, geobotaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în geobotanică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géobotaniste.
geobotanistul
GEOBOTANÍST, -Ă, geobotaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în geobotanică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géobotaniste.
geobotanistului
GEOBOTANÍST, -Ă, geobotaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în geobotanică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géobotaniste.
geobotaniști
GEOBOTANÍST, -Ă, geobotaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în geobotanică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géobotaniste.
geobotaniștii
GEOBOTANÍST, -Ă, geobotaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în geobotanică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géobotaniste.
geobotaniștilor
GEOBOTANÍST, -Ă, geobotaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în geobotanică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géobotaniste.
geocancerologie
GEOCANCEROLOGÍE s. f. Disciplină care studiază evoluția cancerului în interdependență cu alimentația și clima (2). [Pr.: ge-o-] – Din fr. géocancérologie.
geocarp
GEOCÁRP, -Ă adj. (Despre plante) Care prezintă geocarpie. [Pron. ge-o-. / < germ. geokarp].
geocarpa
GEOCÁRP, -Ă adj. (Despre plante) Care prezintă geocarpie. [Pron. ge-o-. / < germ. geokarp].
geocarpe
GEOCÁRP, -Ă adj. (Despre plante) Care prezintă geocarpie. [Pron. ge-o-. / < germ. geokarp].
geocarpei
GEOCÁRP, -Ă adj. (Despre plante) Care prezintă geocarpie. [Pron. ge-o-. / < germ. geokarp].
geocarpele
GEOCÁRP, -Ă adj. (Despre plante) Care prezintă geocarpie. [Pron. ge-o-. / < germ. geokarp].
geocarpelor
GEOCÁRP, -Ă adj. (Despre plante) Care prezintă geocarpie. [Pron. ge-o-. / < germ. geokarp].
geocarpi
GEOCÁRP, -Ă adj. (Despre plante) Care prezintă geocarpie. [Pron. ge-o-. / < germ. geokarp].
geocarpia
GEOCARPÍE s.f. (Bot.) Fenomen prezent la unele plante, care își înfundă, după fecundație, floarea în pământ, unde se dezvoltă fructele. [Pron. ge-o-, gen. -iei. / cf. fr. géocarpie < gr. ge – pământ, karpos – fruct]. DOOM
geocarpíe (ge-o-) s. f., art. geocarpía, g.-d. geocarpíi, art. geocarpíei
geocarpie
GEOCARPÍE s.f. (Bot.) Fenomen prezent la unele plante, care își înfundă, după fecundație, floarea în pământ, unde se dezvoltă fructele. [Pron. ge-o-, gen. -iei. / cf. fr. géocarpie < gr. ge – pământ, karpos – fruct]. DOOM
geocarpíe (ge-o-) s. f., art. geocarpía, g.-d. geocarpíi, art. geocarpíei
geocarpiei
GEOCARPÍE s.f. (Bot.) Fenomen prezent la unele plante, care își înfundă, după fecundație, floarea în pământ, unde se dezvoltă fructele. [Pron. ge-o-, gen. -iei. / cf. fr. géocarpie < gr. ge – pământ, karpos – fruct]. DOOM
geocarpíe (ge-o-) s. f., art. geocarpía, g.-d. geocarpíi, art. geocarpíei
geocarpii
GEOCÁRP, -Ă adj. (Despre plante) Care prezintă geocarpie. [Pron. ge-o-. / < germ. geokarp].
geocarpii
GEOCARPÍE s.f. (Bot.) Fenomen prezent la unele plante, care își înfundă, după fecundație, floarea în pământ, unde se dezvoltă fructele. [Pron. ge-o-, gen. -iei. / cf. fr. géocarpie < gr. ge – pământ, karpos – fruct]. DOOM
geocarpíe (ge-o-) s. f., art. geocarpía, g.-d. geocarpíi, art. geocarpíei
geocarpilor
GEOCÁRP, -Ă adj. (Despre plante) Care prezintă geocarpie. [Pron. ge-o-. / < germ. geokarp].
geocarpul
GEOCÁRP, -Ă adj. (Despre plante) Care prezintă geocarpie. [Pron. ge-o-. / < germ. geokarp].
geocarpului
GEOCÁRP, -Ă adj. (Despre plante) Care prezintă geocarpie. [Pron. ge-o-. / < germ. geokarp].
geocentric
GEOCÉNTRIC, -Ă, geocentrici, -ce, adj. Privitor la centrul Pământului; care are Pământul drept centru. ◊ Sistem geocentric = geocentrism. Mișcare geocentrică = mișcare aparentă a unui astru împrejurul Pământului, considerat ca centru. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géocentrique. DOOM
geocéntric (ge-o-) adj. m., pl. geocéntrici; f. geocéntrică, pl. geocéntrice
geocentrica
GEOCÉNTRIC, -Ă, geocentrici, -ce, adj. Privitor la centrul Pământului; care are Pământul drept centru. ◊ Sistem geocentric = geocentrism. Mișcare geocentrică = mișcare aparentă a unui astru împrejurul Pământului, considerat ca centru. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géocentrique. DOOM
geocéntric (ge-o-) adj. m., pl. geocéntrici; f. geocéntrică, pl. geocéntrice
geocentrice
GEOCÉNTRIC, -Ă, geocentrici, -ce, adj. Privitor la centrul Pământului; care are Pământul drept centru. ◊ Sistem geocentric = geocentrism. Mișcare geocentrică = mișcare aparentă a unui astru împrejurul Pământului, considerat ca centru. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géocentrique. DOOM
geocéntric (ge-o-) adj. m., pl. geocéntrici; f. geocéntrică, pl. geocéntrice
geocentricei
GEOCÉNTRIC, -Ă, geocentrici, -ce, adj. Privitor la centrul Pământului; care are Pământul drept centru. ◊ Sistem geocentric = geocentrism. Mișcare geocentrică = mișcare aparentă a unui astru împrejurul Pământului, considerat ca centru. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géocentrique. DOOM
geocéntric (ge-o-) adj. m., pl. geocéntrici; f. geocéntrică, pl. geocéntrice
geocentricele
GEOCÉNTRIC, -Ă, geocentrici, -ce, adj. Privitor la centrul Pământului; care are Pământul drept centru. ◊ Sistem geocentric = geocentrism. Mișcare geocentrică = mișcare aparentă a unui astru împrejurul Pământului, considerat ca centru. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géocentrique. DOOM
geocéntric (ge-o-) adj. m., pl. geocéntrici; f. geocéntrică, pl. geocéntrice
geocentricelor
GEOCÉNTRIC, -Ă, geocentrici, -ce, adj. Privitor la centrul Pământului; care are Pământul drept centru. ◊ Sistem geocentric = geocentrism. Mișcare geocentrică = mișcare aparentă a unui astru împrejurul Pământului, considerat ca centru. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géocentrique. DOOM
geocéntric (ge-o-) adj. m., pl. geocéntrici; f. geocéntrică, pl. geocéntrice
geocentrici
GEOCÉNTRIC, -Ă, geocentrici, -ce, adj. Privitor la centrul Pământului; care are Pământul drept centru. ◊ Sistem geocentric = geocentrism. Mișcare geocentrică = mișcare aparentă a unui astru împrejurul Pământului, considerat ca centru. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géocentrique. DOOM
geocéntric (ge-o-) adj. m., pl. geocéntrici; f. geocéntrică, pl. geocéntrice
geocentricii
GEOCÉNTRIC, -Ă, geocentrici, -ce, adj. Privitor la centrul Pământului; care are Pământul drept centru. ◊ Sistem geocentric = geocentrism. Mișcare geocentrică = mișcare aparentă a unui astru împrejurul Pământului, considerat ca centru. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géocentrique. DOOM
geocéntric (ge-o-) adj. m., pl. geocéntrici; f. geocéntrică, pl. geocéntrice
geocentricilor
GEOCÉNTRIC, -Ă, geocentrici, -ce, adj. Privitor la centrul Pământului; care are Pământul drept centru. ◊ Sistem geocentric = geocentrism. Mișcare geocentrică = mișcare aparentă a unui astru împrejurul Pământului, considerat ca centru. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géocentrique. DOOM
geocéntric (ge-o-) adj. m., pl. geocéntrici; f. geocéntrică, pl. geocéntrice
geocentricul
GEOCÉNTRIC, -Ă, geocentrici, -ce, adj. Privitor la centrul Pământului; care are Pământul drept centru. ◊ Sistem geocentric = geocentrism. Mișcare geocentrică = mișcare aparentă a unui astru împrejurul Pământului, considerat ca centru. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géocentrique. DOOM
geocéntric (ge-o-) adj. m., pl. geocéntrici; f. geocéntrică, pl. geocéntrice
geocentricului
GEOCÉNTRIC, -Ă, geocentrici, -ce, adj. Privitor la centrul Pământului; care are Pământul drept centru. ◊ Sistem geocentric = geocentrism. Mișcare geocentrică = mișcare aparentă a unui astru împrejurul Pământului, considerat ca centru. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géocentrique. DOOM
geocéntric (ge-o-) adj. m., pl. geocéntrici; f. geocéntrică, pl. geocéntrice
geocentrism
GEOCENTRÍSM s. n. Concepție potrivit căreia Pământul, considerat imobil, se află în centrul Universului, iar Soarele, planetele și stelele se rotesc în jurul lui; sistem geocentric. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géocentrisme. DOOM
geocentrísm (ge-o-) s. n.
geocentrismul
GEOCENTRÍSM s. n. Concepție potrivit căreia Pământul, considerat imobil, se află în centrul Universului, iar Soarele, planetele și stelele se rotesc în jurul lui; sistem geocentric. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géocentrisme. DOOM
geocentrísm (ge-o-) s. n.
geocentrismului
GEOCENTRÍSM s. n. Concepție potrivit căreia Pământul, considerat imobil, se află în centrul Universului, iar Soarele, planetele și stelele se rotesc în jurul lui; sistem geocentric. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géocentrisme. DOOM
geocentrísm (ge-o-) s. n.
geochimia
GEOCHIMÍE s. f. Știință care studiază răspândirea și deplasarea elementelor chimice care alcătuiesc scoarța Pământului. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géochimie. DOOM
geochimíe (ge-o-) s. f., art. geochimía, g.-d. geochimíi, art. geochimíei
geochimic
GEOCHÍMIC, -Ă, geochimici, -ce, adj. Referitor la geochimie, de geochimie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géochimique. DOOM
geochímic (ge-o-) adj. m., pl. geochímici; f. geochímică, pl. geochímice
geochimica
GEOCHÍMIC, -Ă, geochimici, -ce, adj. Referitor la geochimie, de geochimie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géochimique. DOOM
geochímic (ge-o-) adj. m., pl. geochímici; f. geochímică, pl. geochímice
geochimice
GEOCHÍMIC, -Ă, geochimici, -ce, adj. Referitor la geochimie, de geochimie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géochimique. DOOM
geochímic (ge-o-) adj. m., pl. geochímici; f. geochímică, pl. geochímice
geochimicei
GEOCHÍMIC, -Ă, geochimici, -ce, adj. Referitor la geochimie, de geochimie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géochimique. DOOM
geochímic (ge-o-) adj. m., pl. geochímici; f. geochímică, pl. geochímice
geochimicele
GEOCHÍMIC, -Ă, geochimici, -ce, adj. Referitor la geochimie, de geochimie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géochimique. DOOM
geochímic (ge-o-) adj. m., pl. geochímici; f. geochímică, pl. geochímice
geochimicelor
GEOCHÍMIC, -Ă, geochimici, -ce, adj. Referitor la geochimie, de geochimie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géochimique. DOOM
geochímic (ge-o-) adj. m., pl. geochímici; f. geochímică, pl. geochímice
geochimici
GEOCHÍMIC, -Ă, geochimici, -ce, adj. Referitor la geochimie, de geochimie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géochimique. DOOM
geochímic (ge-o-) adj. m., pl. geochímici; f. geochímică, pl. geochímice
geochimicii
GEOCHÍMIC, -Ă, geochimici, -ce, adj. Referitor la geochimie, de geochimie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géochimique. DOOM
geochímic (ge-o-) adj. m., pl. geochímici; f. geochímică, pl. geochímice
geochimicilor
GEOCHÍMIC, -Ă, geochimici, -ce, adj. Referitor la geochimie, de geochimie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géochimique. DOOM
geochímic (ge-o-) adj. m., pl. geochímici; f. geochímică, pl. geochímice
geochimicul
GEOCHÍMIC, -Ă, geochimici, -ce, adj. Referitor la geochimie, de geochimie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géochimique. DOOM
geochímic (ge-o-) adj. m., pl. geochímici; f. geochímică, pl. geochímice
geochimicului
GEOCHÍMIC, -Ă, geochimici, -ce, adj. Referitor la geochimie, de geochimie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géochimique. DOOM
geochímic (ge-o-) adj. m., pl. geochímici; f. geochímică, pl. geochímice
geochimie
GEOCHIMÍE s. f. Știință care studiază răspândirea și deplasarea elementelor chimice care alcătuiesc scoarța Pământului. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géochimie. DOOM
geochimíe (ge-o-) s. f., art. geochimía, g.-d. geochimíi, art. geochimíei
geochimiei
GEOCHIMÍE s. f. Știință care studiază răspândirea și deplasarea elementelor chimice care alcătuiesc scoarța Pământului. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géochimie. DOOM
geochimíe (ge-o-) s. f., art. geochimía, g.-d. geochimíi, art. geochimíei
geochimii
GEOCHIMÍE s. f. Știință care studiază răspândirea și deplasarea elementelor chimice care alcătuiesc scoarța Pământului. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géochimie. DOOM
geochimíe (ge-o-) s. f., art. geochimía, g.-d. geochimíi, art. geochimíei
geochimist
GEOCHIMÍST, -Ă, geochimiști, -ste, s. m. și f. Specialist în geochimie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géochimiste. DOOM
geochimístă (ge-o-) s. f., g.-d. art. geochimístei; pl. geochimíste
geochimista
GEOCHIMÍST, -Ă, geochimiști, -ste, s. m. și f. Specialist în geochimie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géochimiste. DOOM
geochimístă (ge-o-) s. f., g.-d. art. geochimístei; pl. geochimíste
geochimiste
GEOCHIMÍST, -Ă, geochimiști, -ste, s. m. și f. Specialist în geochimie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géochimiste. DOOM
geochimístă (ge-o-) s. f., g.-d. art. geochimístei; pl. geochimíste
geochimistei
GEOCHIMÍST, -Ă, geochimiști, -ste, s. m. și f. Specialist în geochimie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géochimiste. DOOM
geochimístă (ge-o-) s. f., g.-d. art. geochimístei; pl. geochimíste
geochimistele
GEOCHIMÍST, -Ă, geochimiști, -ste, s. m. și f. Specialist în geochimie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géochimiste. DOOM
geochimístă (ge-o-) s. f., g.-d. art. geochimístei; pl. geochimíste
geochimistelor
GEOCHIMÍST, -Ă, geochimiști, -ste, s. m. și f. Specialist în geochimie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géochimiste. DOOM
geochimístă (ge-o-) s. f., g.-d. art. geochimístei; pl. geochimíste
geochimistul
GEOCHIMÍST, -Ă, geochimiști, -ste, s. m. și f. Specialist în geochimie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géochimiste. DOOM
geochimístă (ge-o-) s. f., g.-d. art. geochimístei; pl. geochimíste
geochimistului
GEOCHIMÍST, -Ă, geochimiști, -ste, s. m. și f. Specialist în geochimie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géochimiste. DOOM
geochimístă (ge-o-) s. f., g.-d. art. geochimístei; pl. geochimíste
geochimiști
GEOCHIMÍST, -Ă, geochimiști, -ste, s. m. și f. Specialist în geochimie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géochimiste. DOOM
geochimístă (ge-o-) s. f., g.-d. art. geochimístei; pl. geochimíste
geochimiștii
GEOCHIMÍST, -Ă, geochimiști, -ste, s. m. și f. Specialist în geochimie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géochimiste. DOOM
geochimístă (ge-o-) s. f., g.-d. art. geochimístei; pl. geochimíste
geochimiștilor
GEOCHIMÍST, -Ă, geochimiști, -ste, s. m. și f. Specialist în geochimie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géochimiste. DOOM
geochimístă (ge-o-) s. f., g.-d. art. geochimístei; pl. geochimíste
geocriologia
GEOCRIOLOGÍE s. f. Ramură a geografiei fizice care studiază zonele de îngheț ale scoarței terestre. [Pr.: ge-o-cri-o-] – Din fr. géocryologie. DOOM
geocriologíe (ge-o-cri-o-) s. f., art. geocriología, g.-d. geocriologíi, art. geocriologíei
geocriologie
GEOCRIOLOGÍE s. f. Ramură a geografiei fizice care studiază zonele de îngheț ale scoarței terestre. [Pr.: ge-o-cri-o-] – Din fr. géocryologie. DOOM
geocriologíe (ge-o-cri-o-) s. f., art. geocriología, g.-d. geocriologíi, art. geocriologíei
geocriologiei
GEOCRIOLOGÍE s. f. Ramură a geografiei fizice care studiază zonele de îngheț ale scoarței terestre. [Pr.: ge-o-cri-o-] – Din fr. géocryologie. DOOM
geocriologíe (ge-o-cri-o-) s. f., art. geocriología, g.-d. geocriologíi, art. geocriologíei
geocriologii
GEOCRIOLOGÍE s. f. Ramură a geografiei fizice care studiază zonele de îngheț ale scoarței terestre. [Pr.: ge-o-cri-o-] – Din fr. géocryologie. DOOM
geocriologíe (ge-o-cri-o-) s. f., art. geocriología, g.-d. geocriologíi, art. geocriologíei
geocronologia
GEOCRONOLOGÍE s.f. Disciplină care, pe baza stabilirii vârstei geologice a stratelor, reconstituie succesiunea în timp a condițiilor în care s-au desfășurat fenomenele geologice. [Gen. -iei. / < fr. géochronologie, cf. gr. ge – pământ, chronos – timp, logos – studiu]. DOOM
geocronologíe (ge-o-cro-) s. f., art. geocronología, g.-d. geocronologíi, art. geocronologíei
geocronologie
GEOCRONOLOGÍE s.f. Disciplină care, pe baza stabilirii vârstei geologice a stratelor, reconstituie succesiunea în timp a condițiilor în care s-au desfășurat fenomenele geologice. [Gen. -iei. / < fr. géochronologie, cf. gr. ge – pământ, chronos – timp, logos – studiu]. DOOM
geocronologíe (ge-o-cro-) s. f., art. geocronología, g.-d. geocronologíi, art. geocronologíei
geocronologiei
GEOCRONOLOGÍE s.f. Disciplină care, pe baza stabilirii vârstei geologice a stratelor, reconstituie succesiunea în timp a condițiilor în care s-au desfășurat fenomenele geologice. [Gen. -iei. / < fr. géochronologie, cf. gr. ge – pământ, chronos – timp, logos – studiu]. DOOM
geocronologíe (ge-o-cro-) s. f., art. geocronología, g.-d. geocronologíi, art. geocronologíei
geocronologii
GEOCRONOLOGÍE s.f. Disciplină care, pe baza stabilirii vârstei geologice a stratelor, reconstituie succesiunea în timp a condițiilor în care s-au desfășurat fenomenele geologice. [Gen. -iei. / < fr. géochronologie, cf. gr. ge – pământ, chronos – timp, logos – studiu]. DOOM
geocronologíe (ge-o-cro-) s. f., art. geocronología, g.-d. geocronologíi, art. geocronologíei
geoda
GEÓDĂ, geode, s. f. 1. Agregat de minerale format prin depunere în cavitățile rocilor, începând de la periferia golurilor spre centru. 2. (Med.) Cavitate patologică în diverse țesuturi. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géode. DOOM
geódă (ge-o-) s. f., g.-d. art. geódei; pl. geóde
geode
GEÓDĂ, geode, s. f. 1. Agregat de minerale format prin depunere în cavitățile rocilor, începând de la periferia golurilor spre centru. 2. (Med.) Cavitate patologică în diverse țesuturi. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géode. DOOM
geódă (ge-o-) s. f., g.-d. art. geódei; pl. geóde
geodei
GEÓDĂ, geode, s. f. 1. Agregat de minerale format prin depunere în cavitățile rocilor, începând de la periferia golurilor spre centru. 2. (Med.) Cavitate patologică în diverse țesuturi. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géode. DOOM
geódă (ge-o-) s. f., g.-d. art. geódei; pl. geóde
geodele
GEÓDĂ, geode, s. f. 1. Agregat de minerale format prin depunere în cavitățile rocilor, începând de la periferia golurilor spre centru. 2. (Med.) Cavitate patologică în diverse țesuturi. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géode. DOOM
geódă (ge-o-) s. f., g.-d. art. geódei; pl. geóde
geodelor
GEÓDĂ, geode, s. f. 1. Agregat de minerale format prin depunere în cavitățile rocilor, începând de la periferia golurilor spre centru. 2. (Med.) Cavitate patologică în diverse țesuturi. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géode. DOOM
geódă (ge-o-) s. f., g.-d. art. geódei; pl. geóde
geodepresiune
GEODEPRESIÚNE, geodepresiuni, s. f. (Geol.) Depresiune tectonică primară, rezultată din mișcările scoarței terestre. [Pr.: ge-o-de-pre-si-u-ne] – Geo[logic] + depresiune.
geodez
GEODÉZ, -Ă, geodezi, -e, s. m. și f. Specialist în geodezie. [Pr.: ge-o-] – Din geodezie (derivat regresiv). DOOM
geodéză (ge-o-) s. f., g.-d. art. geodézei; pl. geodéze
geodeza
GEODÉZ, -Ă, geodezi, -e, s. m. și f. Specialist în geodezie. [Pr.: ge-o-] – Din geodezie (derivat regresiv). DOOM
geodéză (ge-o-) s. f., g.-d. art. geodézei; pl. geodéze
geodeze
GEODÉZ, -Ă, geodezi, -e, s. m. și f. Specialist în geodezie. [Pr.: ge-o-] – Din geodezie (derivat regresiv). DOOM
geodéză (ge-o-) s. f., g.-d. art. geodézei; pl. geodéze
geodezei
GEODÉZ, -Ă, geodezi, -e, s. m. și f. Specialist în geodezie. [Pr.: ge-o-] – Din geodezie (derivat regresiv). DOOM
geodéză (ge-o-) s. f., g.-d. art. geodézei; pl. geodéze
geodezele
GEODÉZ, -Ă, geodezi, -e, s. m. și f. Specialist în geodezie. [Pr.: ge-o-] – Din geodezie (derivat regresiv). DOOM
geodéză (ge-o-) s. f., g.-d. art. geodézei; pl. geodéze
geodezelor
GEODÉZ, -Ă, geodezi, -e, s. m. și f. Specialist în geodezie. [Pr.: ge-o-] – Din geodezie (derivat regresiv). DOOM
geodéză (ge-o-) s. f., g.-d. art. geodézei; pl. geodéze
geodezi
GEODÉZ, -Ă, geodezi, -e, s. m. și f. Specialist în geodezie. [Pr.: ge-o-] – Din geodezie (derivat regresiv). DOOM
geodéză (ge-o-) s. f., g.-d. art. geodézei; pl. geodéze
geodezia
GEODEZÍE s. f. Știință aplicată care se ocupă cu studiul formei și al dimensiunilor Pământului, cu tehnica măsurării și a reprezentării cartografice sau numerice a suprafeței lui pe porțiuni determinate. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géodésie. DOOM
geodezíe (ge-o-) s. f., art. geodezía, g.-d. geodezíi, art. geodezíei
geodezic
GEODÉZIC, -Ă, geodezici, -ce, adj. Care aparține geodeziei, privitor la geodezie. ◊ Punct geodezic = punct de pe suprafața terestră a cărui poziție este stabilită exact prin coordonate geografice (constituind baza pentru măsurători noi). Linie geodezică = curbă a unei suprafețe pe care distanța dintre două puncte este mai scurtă decât pe oricare altă curbă care trece prin aceleași puncte. Triunghi geodezic = triunghi ale cărui vârfuri sunt puncte geodezice. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géodésique. DOOM
geodézic (ge-o-) adj. m., pl. geodézici; f. geodézică, pl. geodézice
geodezica
GEODÉZIC, -Ă, geodezici, -ce, adj. Care aparține geodeziei, privitor la geodezie. ◊ Punct geodezic = punct de pe suprafața terestră a cărui poziție este stabilită exact prin coordonate geografice (constituind baza pentru măsurători noi). Linie geodezică = curbă a unei suprafețe pe care distanța dintre două puncte este mai scurtă decât pe oricare altă curbă care trece prin aceleași puncte. Triunghi geodezic = triunghi ale cărui vârfuri sunt puncte geodezice. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géodésique. DOOM
geodézic (ge-o-) adj. m., pl. geodézici; f. geodézică, pl. geodézice
geodezica
GEODÉZICĂ s. f. Curbă situată pe o suprafață și avînd proprietatea că între oricare două puncte ale ei e mai scurtă decît oricare altă curbă situată pe aceeași suprafață și trecînd prin aceleași două puncte. – Pronunțat: ge-o-. DOOM
geodézică (ge-o-) s. f., g.-d. art. geodézicii
geodezice
GEODÉZIC, -Ă, geodezici, -ce, adj. Care aparține geodeziei, privitor la geodezie. ◊ Punct geodezic = punct de pe suprafața terestră a cărui poziție este stabilită exact prin coordonate geografice (constituind baza pentru măsurători noi). Linie geodezică = curbă a unei suprafețe pe care distanța dintre două puncte este mai scurtă decât pe oricare altă curbă care trece prin aceleași puncte. Triunghi geodezic = triunghi ale cărui vârfuri sunt puncte geodezice. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géodésique. DOOM
geodézic (ge-o-) adj. m., pl. geodézici; f. geodézică, pl. geodézice
geodezicei
GEODÉZIC, -Ă, geodezici, -ce, adj. Care aparține geodeziei, privitor la geodezie. ◊ Punct geodezic = punct de pe suprafața terestră a cărui poziție este stabilită exact prin coordonate geografice (constituind baza pentru măsurători noi). Linie geodezică = curbă a unei suprafețe pe care distanța dintre două puncte este mai scurtă decât pe oricare altă curbă care trece prin aceleași puncte. Triunghi geodezic = triunghi ale cărui vârfuri sunt puncte geodezice. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géodésique. DOOM
geodézic (ge-o-) adj. m., pl. geodézici; f. geodézică, pl. geodézice
geodezicele
GEODÉZIC, -Ă, geodezici, -ce, adj. Care aparține geodeziei, privitor la geodezie. ◊ Punct geodezic = punct de pe suprafața terestră a cărui poziție este stabilită exact prin coordonate geografice (constituind baza pentru măsurători noi). Linie geodezică = curbă a unei suprafețe pe care distanța dintre două puncte este mai scurtă decât pe oricare altă curbă care trece prin aceleași puncte. Triunghi geodezic = triunghi ale cărui vârfuri sunt puncte geodezice. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géodésique. DOOM
geodézic (ge-o-) adj. m., pl. geodézici; f. geodézică, pl. geodézice
geodezicelor
GEODÉZIC, -Ă, geodezici, -ce, adj. Care aparține geodeziei, privitor la geodezie. ◊ Punct geodezic = punct de pe suprafața terestră a cărui poziție este stabilită exact prin coordonate geografice (constituind baza pentru măsurători noi). Linie geodezică = curbă a unei suprafețe pe care distanța dintre două puncte este mai scurtă decât pe oricare altă curbă care trece prin aceleași puncte. Triunghi geodezic = triunghi ale cărui vârfuri sunt puncte geodezice. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géodésique. DOOM
geodézic (ge-o-) adj. m., pl. geodézici; f. geodézică, pl. geodézice
geodezici
GEODÉZIC, -Ă, geodezici, -ce, adj. Care aparține geodeziei, privitor la geodezie. ◊ Punct geodezic = punct de pe suprafața terestră a cărui poziție este stabilită exact prin coordonate geografice (constituind baza pentru măsurători noi). Linie geodezică = curbă a unei suprafețe pe care distanța dintre două puncte este mai scurtă decât pe oricare altă curbă care trece prin aceleași puncte. Triunghi geodezic = triunghi ale cărui vârfuri sunt puncte geodezice. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géodésique. DOOM
geodézic (ge-o-) adj. m., pl. geodézici; f. geodézică, pl. geodézice
geodezici
GEODÉZICĂ s. f. Curbă situată pe o suprafață și avînd proprietatea că între oricare două puncte ale ei e mai scurtă decît oricare altă curbă situată pe aceeași suprafață și trecînd prin aceleași două puncte. – Pronunțat: ge-o-. DOOM
geodézică (ge-o-) s. f., g.-d. art. geodézicii
geodezicii
GEODÉZIC, -Ă, geodezici, -ce, adj. Care aparține geodeziei, privitor la geodezie. ◊ Punct geodezic = punct de pe suprafața terestră a cărui poziție este stabilită exact prin coordonate geografice (constituind baza pentru măsurători noi). Linie geodezică = curbă a unei suprafețe pe care distanța dintre două puncte este mai scurtă decât pe oricare altă curbă care trece prin aceleași puncte. Triunghi geodezic = triunghi ale cărui vârfuri sunt puncte geodezice. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géodésique. DOOM
geodézic (ge-o-) adj. m., pl. geodézici; f. geodézică, pl. geodézice
geodezicii
GEODÉZICĂ s. f. Curbă situată pe o suprafață și avînd proprietatea că între oricare două puncte ale ei e mai scurtă decît oricare altă curbă situată pe aceeași suprafață și trecînd prin aceleași două puncte. – Pronunțat: ge-o-. DOOM
geodézică (ge-o-) s. f., g.-d. art. geodézicii
geodezicilor
GEODÉZIC, -Ă, geodezici, -ce, adj. Care aparține geodeziei, privitor la geodezie. ◊ Punct geodezic = punct de pe suprafața terestră a cărui poziție este stabilită exact prin coordonate geografice (constituind baza pentru măsurători noi). Linie geodezică = curbă a unei suprafețe pe care distanța dintre două puncte este mai scurtă decât pe oricare altă curbă care trece prin aceleași puncte. Triunghi geodezic = triunghi ale cărui vârfuri sunt puncte geodezice. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géodésique. DOOM
geodézic (ge-o-) adj. m., pl. geodézici; f. geodézică, pl. geodézice
geodezicul
GEODÉZIC, -Ă, geodezici, -ce, adj. Care aparține geodeziei, privitor la geodezie. ◊ Punct geodezic = punct de pe suprafața terestră a cărui poziție este stabilită exact prin coordonate geografice (constituind baza pentru măsurători noi). Linie geodezică = curbă a unei suprafețe pe care distanța dintre două puncte este mai scurtă decât pe oricare altă curbă care trece prin aceleași puncte. Triunghi geodezic = triunghi ale cărui vârfuri sunt puncte geodezice. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géodésique. DOOM
geodézic (ge-o-) adj. m., pl. geodézici; f. geodézică, pl. geodézice
geodezicului
GEODÉZIC, -Ă, geodezici, -ce, adj. Care aparține geodeziei, privitor la geodezie. ◊ Punct geodezic = punct de pe suprafața terestră a cărui poziție este stabilită exact prin coordonate geografice (constituind baza pentru măsurători noi). Linie geodezică = curbă a unei suprafețe pe care distanța dintre două puncte este mai scurtă decât pe oricare altă curbă care trece prin aceleași puncte. Triunghi geodezic = triunghi ale cărui vârfuri sunt puncte geodezice. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géodésique. DOOM
geodézic (ge-o-) adj. m., pl. geodézici; f. geodézică, pl. geodézice
geodezie
GEODEZÍE s. f. Știință aplicată care se ocupă cu studiul formei și al dimensiunilor Pământului, cu tehnica măsurării și a reprezentării cartografice sau numerice a suprafeței lui pe porțiuni determinate. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géodésie. DOOM
geodezíe (ge-o-) s. f., art. geodezía, g.-d. geodezíi, art. geodezíei
geodeziei
GEODEZÍE s. f. Știință aplicată care se ocupă cu studiul formei și al dimensiunilor Pământului, cu tehnica măsurării și a reprezentării cartografice sau numerice a suprafeței lui pe porțiuni determinate. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géodésie. DOOM
geodezíe (ge-o-) s. f., art. geodezía, g.-d. geodezíi, art. geodezíei
geodezii
GEODÉZ, -Ă, geodezi, -e, s. m. și f. Specialist în geodezie. [Pr.: ge-o-] – Din geodezie (derivat regresiv). DOOM
geodéză (ge-o-) s. f., g.-d. art. geodézei; pl. geodéze
geodezii
GEODEZÍE s. f. Știință aplicată care se ocupă cu studiul formei și al dimensiunilor Pământului, cu tehnica măsurării și a reprezentării cartografice sau numerice a suprafeței lui pe porțiuni determinate. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géodésie. DOOM
geodezíe (ge-o-) s. f., art. geodezía, g.-d. geodezíi, art. geodezíei
geodezilor
GEODÉZ, -Ă, geodezi, -e, s. m. și f. Specialist în geodezie. [Pr.: ge-o-] – Din geodezie (derivat regresiv). DOOM
geodéză (ge-o-) s. f., g.-d. art. geodézei; pl. geodéze
geodezul
GEODÉZ, -Ă, geodezi, -e, s. m. și f. Specialist în geodezie. [Pr.: ge-o-] – Din geodezie (derivat regresiv). DOOM
geodéză (ge-o-) s. f., g.-d. art. geodézei; pl. geodéze
geodezului
GEODÉZ, -Ă, geodezi, -e, s. m. și f. Specialist în geodezie. [Pr.: ge-o-] – Din geodezie (derivat regresiv). DOOM
geodéză (ge-o-) s. f., g.-d. art. geodézei; pl. geodéze
geodimetre
GEODIMÉTRU, geodimetre, s. n. Instrument pentru măsurarea pe cale electrooptică a distanțelor în geodezie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géodimètre. DOOM
geodimétru (ge-o-, -me-tru) s. n., art. geodimétrul; pl. geodimétre
geodimetrele
GEODIMÉTRU, geodimetre, s. n. Instrument pentru măsurarea pe cale electrooptică a distanțelor în geodezie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géodimètre. DOOM
geodimétru (ge-o-, -me-tru) s. n., art. geodimétrul; pl. geodimétre
geodimetrelor
GEODIMÉTRU, geodimetre, s. n. Instrument pentru măsurarea pe cale electrooptică a distanțelor în geodezie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géodimètre. DOOM
geodimétru (ge-o-, -me-tru) s. n., art. geodimétrul; pl. geodimétre
geodimetru
GEODIMÉTRU, geodimetre, s. n. Instrument pentru măsurarea pe cale electrooptică a distanțelor în geodezie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géodimètre. DOOM
geodimétru (ge-o-, -me-tru) s. n., art. geodimétrul; pl. geodimétre
geodimetrul
GEODIMÉTRU, geodimetre, s. n. Instrument pentru măsurarea pe cale electrooptică a distanțelor în geodezie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géodimètre. DOOM
geodimétru (ge-o-, -me-tru) s. n., art. geodimétrul; pl. geodimétre
geodimetrului
GEODIMÉTRU, geodimetre, s. n. Instrument pentru măsurarea pe cale electrooptică a distanțelor în geodezie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géodimètre. DOOM
geodimétru (ge-o-, -me-tru) s. n., art. geodimétrul; pl. geodimétre
geodinamic
GEODINÁMIC, -Ă, geodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină care studiază modificările scoarței terestre sub acțiunea diferiților agenți. 2. Adj. De geodinamică (1). [Pr.: ge-o-] – Din fr. géodynamique. DOOM
*geodinámic (ge-o-) adj. m., pl. geodinámici; f. geodinámică, pl. geodinámice
geodinamica
GEODINÁMIC, -Ă, geodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină care studiază modificările scoarței terestre sub acțiunea diferiților agenți. 2. Adj. De geodinamică (1). [Pr.: ge-o-] – Din fr. géodynamique. DOOM
*geodinámic (ge-o-) adj. m., pl. geodinámici; f. geodinámică, pl. geodinámice
geodinamica
GEODINÁMIC, -Ă, geodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină care studiază modificările scoarței terestre sub acțiunea diferiților agenți. 2. Adj. De geodinamică (1). [Pr.: ge-o-] – Din fr. géodynamique. DOOM
geodinámică (ge-o-) s. f., g.-d. art. geodinámicii
geodinamice
GEODINÁMIC, -Ă, geodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină care studiază modificările scoarței terestre sub acțiunea diferiților agenți. 2. Adj. De geodinamică (1). [Pr.: ge-o-] – Din fr. géodynamique. DOOM
*geodinámic (ge-o-) adj. m., pl. geodinámici; f. geodinámică, pl. geodinámice
geodinamicei
GEODINÁMIC, -Ă, geodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină care studiază modificările scoarței terestre sub acțiunea diferiților agenți. 2. Adj. De geodinamică (1). [Pr.: ge-o-] – Din fr. géodynamique. DOOM
*geodinámic (ge-o-) adj. m., pl. geodinámici; f. geodinámică, pl. geodinámice
geodinamicele
GEODINÁMIC, -Ă, geodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină care studiază modificările scoarței terestre sub acțiunea diferiților agenți. 2. Adj. De geodinamică (1). [Pr.: ge-o-] – Din fr. géodynamique. DOOM
*geodinámic (ge-o-) adj. m., pl. geodinámici; f. geodinámică, pl. geodinámice
geodinamicelor
GEODINÁMIC, -Ă, geodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină care studiază modificările scoarței terestre sub acțiunea diferiților agenți. 2. Adj. De geodinamică (1). [Pr.: ge-o-] – Din fr. géodynamique. DOOM
*geodinámic (ge-o-) adj. m., pl. geodinámici; f. geodinámică, pl. geodinámice
geodinamici
GEODINÁMIC, -Ă, geodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină care studiază modificările scoarței terestre sub acțiunea diferiților agenți. 2. Adj. De geodinamică (1). [Pr.: ge-o-] – Din fr. géodynamique. DOOM
*geodinámic (ge-o-) adj. m., pl. geodinámici; f. geodinámică, pl. geodinámice
geodinamici
GEODINÁMIC, -Ă, geodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină care studiază modificările scoarței terestre sub acțiunea diferiților agenți. 2. Adj. De geodinamică (1). [Pr.: ge-o-] – Din fr. géodynamique. DOOM
geodinámică (ge-o-) s. f., g.-d. art. geodinámicii
geodinamicii
GEODINÁMIC, -Ă, geodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină care studiază modificările scoarței terestre sub acțiunea diferiților agenți. 2. Adj. De geodinamică (1). [Pr.: ge-o-] – Din fr. géodynamique. DOOM
*geodinámic (ge-o-) adj. m., pl. geodinámici; f. geodinámică, pl. geodinámice
geodinamicii
GEODINÁMIC, -Ă, geodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină care studiază modificările scoarței terestre sub acțiunea diferiților agenți. 2. Adj. De geodinamică (1). [Pr.: ge-o-] – Din fr. géodynamique. DOOM
geodinámică (ge-o-) s. f., g.-d. art. geodinámicii
geodinamicilor
GEODINÁMIC, -Ă, geodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină care studiază modificările scoarței terestre sub acțiunea diferiților agenți. 2. Adj. De geodinamică (1). [Pr.: ge-o-] – Din fr. géodynamique. DOOM
*geodinámic (ge-o-) adj. m., pl. geodinámici; f. geodinámică, pl. geodinámice
geodinamicul
GEODINÁMIC, -Ă, geodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină care studiază modificările scoarței terestre sub acțiunea diferiților agenți. 2. Adj. De geodinamică (1). [Pr.: ge-o-] – Din fr. géodynamique. DOOM
*geodinámic (ge-o-) adj. m., pl. geodinámici; f. geodinámică, pl. geodinámice
geodinamicului
GEODINÁMIC, -Ă, geodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină care studiază modificările scoarței terestre sub acțiunea diferiților agenți. 2. Adj. De geodinamică (1). [Pr.: ge-o-] – Din fr. géodynamique. DOOM
*geodinámic (ge-o-) adj. m., pl. geodinámici; f. geodinámică, pl. geodinámice
geofag
GEOFÁG, -Ă adj. Care se hrănește cu pământ. [< fr. géophage, cf. gr. ge – pământ, phagein – a mânca]. DOOM
geofág (ge-o-) adj. m., pl. geofági; f. geofágă, pl. geofáge
geofaga
GEOFÁG, -Ă adj. Care se hrănește cu pământ. [< fr. géophage, cf. gr. ge – pământ, phagein – a mânca]. DOOM
geofág (ge-o-) adj. m., pl. geofági; f. geofágă, pl. geofáge
geofage
GEOFÁG, -Ă adj. Care se hrănește cu pământ. [< fr. géophage, cf. gr. ge – pământ, phagein – a mânca]. DOOM
geofág (ge-o-) adj. m., pl. geofági; f. geofágă, pl. geofáge
geofagei
GEOFÁG, -Ă adj. Care se hrănește cu pământ. [< fr. géophage, cf. gr. ge – pământ, phagein – a mânca]. DOOM
geofág (ge-o-) adj. m., pl. geofági; f. geofágă, pl. geofáge
geofagele
GEOFÁG, -Ă adj. Care se hrănește cu pământ. [< fr. géophage, cf. gr. ge – pământ, phagein – a mânca]. DOOM
geofág (ge-o-) adj. m., pl. geofági; f. geofágă, pl. geofáge
geofagelor
GEOFÁG, -Ă adj. Care se hrănește cu pământ. [< fr. géophage, cf. gr. ge – pământ, phagein – a mânca]. DOOM
geofág (ge-o-) adj. m., pl. geofági; f. geofágă, pl. geofáge
geofagi
GEOFÁG, -Ă adj. Care se hrănește cu pământ. [< fr. géophage, cf. gr. ge – pământ, phagein – a mânca]. DOOM
geofág (ge-o-) adj. m., pl. geofági; f. geofágă, pl. geofáge
geofagia
GEOFAGÍE s.f. (Biol.) Hrănire cu pământ, faptul de a fi geofag. [Gen. -iei. / < fr. géophagie].
geofagie
GEOFAGÍE s.f. (Biol.) Hrănire cu pământ, faptul de a fi geofag. [Gen. -iei. / < fr. géophagie].
geofagiei
GEOFAGÍE s.f. (Biol.) Hrănire cu pământ, faptul de a fi geofag. [Gen. -iei. / < fr. géophagie].
geofagii
GEOFÁG, -Ă adj. Care se hrănește cu pământ. [< fr. géophage, cf. gr. ge – pământ, phagein – a mânca]. DOOM
geofág (ge-o-) adj. m., pl. geofági; f. geofágă, pl. geofáge
geofagii
GEOFAGÍE s.f. (Biol.) Hrănire cu pământ, faptul de a fi geofag. [Gen. -iei. / < fr. géophagie].
geofagilor
GEOFÁG, -Ă adj. Care se hrănește cu pământ. [< fr. géophage, cf. gr. ge – pământ, phagein – a mânca]. DOOM
geofág (ge-o-) adj. m., pl. geofági; f. geofágă, pl. geofáge
geofagul
GEOFÁG, -Ă adj. Care se hrănește cu pământ. [< fr. géophage, cf. gr. ge – pământ, phagein – a mânca]. DOOM
geofág (ge-o-) adj. m., pl. geofági; f. geofágă, pl. geofáge
geofagului
GEOFÁG, -Ă adj. Care se hrănește cu pământ. [< fr. géophage, cf. gr. ge – pământ, phagein – a mânca]. DOOM
geofág (ge-o-) adj. m., pl. geofági; f. geofágă, pl. geofáge
geofit
GEOFÍT, -Ă adj., s.f. (Plantă) ale cărei organe aeriene în condiții nefavorabile se usucă, organele subterane supraviețuind în pământ. [Pron. ge-o-. / < fr. géophytes, cf. gr. ge – pământ, phyton – plantă].
geofita
GEOFÍTĂ, geofite, s. f. Plantă perenă care, în condiții defavorabile, continuă să supraviețuiască numai prin organele subpământene. ◊ (Adjectival) Plantă geofită. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géophytes. DOOM
geofítă (ge-o-) s. f., g.-d. art. geofítei; pl. geofíte
geofite
GEOFÍTĂ, geofite, s. f. Plantă perenă care, în condiții defavorabile, continuă să supraviețuiască numai prin organele subpământene. ◊ (Adjectival) Plantă geofită. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géophytes. DOOM
geofítă (ge-o-) s. f., g.-d. art. geofítei; pl. geofíte
geofitei
GEOFÍTĂ, geofite, s. f. Plantă perenă care, în condiții defavorabile, continuă să supraviețuiască numai prin organele subpământene. ◊ (Adjectival) Plantă geofită. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géophytes. DOOM
geofítă (ge-o-) s. f., g.-d. art. geofítei; pl. geofíte
geofitele
GEOFÍTĂ, geofite, s. f. Plantă perenă care, în condiții defavorabile, continuă să supraviețuiască numai prin organele subpământene. ◊ (Adjectival) Plantă geofită. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géophytes. DOOM
geofítă (ge-o-) s. f., g.-d. art. geofítei; pl. geofíte
geofitelor
GEOFÍTĂ, geofite, s. f. Plantă perenă care, în condiții defavorabile, continuă să supraviețuiască numai prin organele subpământene. ◊ (Adjectival) Plantă geofită. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géophytes. DOOM
geofítă (ge-o-) s. f., g.-d. art. geofítei; pl. geofíte
geofizic
GEOFÍZIC, -Ă, geofizici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază structura și proprietățile fizice ale globului terestru. 2. Adj. Care aparține geofizicii (1), privitor la geofizică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géophysique. DOOM
geofízic (ge-o-) adj. m., pl. geofízici; f. geofízică, pl. geofízice
geofizica
GEOFÍZIC, -Ă, geofizici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază structura și proprietățile fizice ale globului terestru. 2. Adj. Care aparține geofizicii (1), privitor la geofizică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géophysique. DOOM
geofízic (ge-o-) adj. m., pl. geofízici; f. geofízică, pl. geofízice
geofizica
GEOFÍZIC, -Ă, geofizici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază structura și proprietățile fizice ale globului terestru. 2. Adj. Care aparține geofizicii (1), privitor la geofizică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géophysique. DOOM
geofízică (ge-o-) s. f., g.-d. art. geofízicii
geofizice
GEOFÍZIC, -Ă, geofizici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază structura și proprietățile fizice ale globului terestru. 2. Adj. Care aparține geofizicii (1), privitor la geofizică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géophysique. DOOM
geofízic (ge-o-) adj. m., pl. geofízici; f. geofízică, pl. geofízice
geofizicei
GEOFÍZIC, -Ă, geofizici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază structura și proprietățile fizice ale globului terestru. 2. Adj. Care aparține geofizicii (1), privitor la geofizică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géophysique. DOOM
geofízic (ge-o-) adj. m., pl. geofízici; f. geofízică, pl. geofízice
geofizicele
GEOFÍZIC, -Ă, geofizici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază structura și proprietățile fizice ale globului terestru. 2. Adj. Care aparține geofizicii (1), privitor la geofizică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géophysique. DOOM
geofízic (ge-o-) adj. m., pl. geofízici; f. geofízică, pl. geofízice
geofizicelor
GEOFÍZIC, -Ă, geofizici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază structura și proprietățile fizice ale globului terestru. 2. Adj. Care aparține geofizicii (1), privitor la geofizică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géophysique. DOOM
geofízic (ge-o-) adj. m., pl. geofízici; f. geofízică, pl. geofízice
geofizici
GEOFÍZIC, -Ă, geofizici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază structura și proprietățile fizice ale globului terestru. 2. Adj. Care aparține geofizicii (1), privitor la geofizică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géophysique. DOOM
geofízic (ge-o-) adj. m., pl. geofízici; f. geofízică, pl. geofízice
geofizici
GEOFÍZIC, -Ă, geofizici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază structura și proprietățile fizice ale globului terestru. 2. Adj. Care aparține geofizicii (1), privitor la geofizică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géophysique. DOOM
geofízică (ge-o-) s. f., g.-d. art. geofízicii
geofizician
GEOFIZICIÁN, -Ă, geofizicieni, -e, s. m. și f. Specialist în geofizică. [Pr.: ge-o-fi-zi-ci-an] – Din fr. géophysicien. DOOM
geofiziciánă (ge-o-, -ci-a-) s. f., g.-d. art. geofiziciénei (-ci-e-); pl. geofiziciéne
geofiziciana
GEOFIZICIÁN, -Ă, geofizicieni, -e, s. m. și f. Specialist în geofizică. [Pr.: ge-o-fi-zi-ci-an] – Din fr. géophysicien. DOOM
geofiziciánă (ge-o-, -ci-a-) s. f., g.-d. art. geofiziciénei (-ci-e-); pl. geofiziciéne
geofizicianul
GEOFIZICIÁN, -Ă, geofizicieni, -e, s. m. și f. Specialist în geofizică. [Pr.: ge-o-fi-zi-ci-an] – Din fr. géophysicien. DOOM
geofiziciánă (ge-o-, -ci-a-) s. f., g.-d. art. geofiziciénei (-ci-e-); pl. geofiziciéne
geofizicianului
GEOFIZICIÁN, -Ă, geofizicieni, -e, s. m. și f. Specialist în geofizică. [Pr.: ge-o-fi-zi-ci-an] – Din fr. géophysicien. DOOM
geofiziciánă (ge-o-, -ci-a-) s. f., g.-d. art. geofiziciénei (-ci-e-); pl. geofiziciéne
geofiziciene
GEOFIZICIÁN, -Ă, geofizicieni, -e, s. m. și f. Specialist în geofizică. [Pr.: ge-o-fi-zi-ci-an] – Din fr. géophysicien. DOOM
geofiziciánă (ge-o-, -ci-a-) s. f., g.-d. art. geofiziciénei (-ci-e-); pl. geofiziciéne
geofizicienei
GEOFIZICIÁN, -Ă, geofizicieni, -e, s. m. și f. Specialist în geofizică. [Pr.: ge-o-fi-zi-ci-an] – Din fr. géophysicien. DOOM
geofiziciánă (ge-o-, -ci-a-) s. f., g.-d. art. geofiziciénei (-ci-e-); pl. geofiziciéne
geofizicienele
GEOFIZICIÁN, -Ă, geofizicieni, -e, s. m. și f. Specialist în geofizică. [Pr.: ge-o-fi-zi-ci-an] – Din fr. géophysicien. DOOM
geofiziciánă (ge-o-, -ci-a-) s. f., g.-d. art. geofiziciénei (-ci-e-); pl. geofiziciéne
geofizicienelor
GEOFIZICIÁN, -Ă, geofizicieni, -e, s. m. și f. Specialist în geofizică. [Pr.: ge-o-fi-zi-ci-an] – Din fr. géophysicien. DOOM
geofiziciánă (ge-o-, -ci-a-) s. f., g.-d. art. geofiziciénei (-ci-e-); pl. geofiziciéne
geofizicieni
GEOFIZICIÁN, -Ă, geofizicieni, -e, s. m. și f. Specialist în geofizică. [Pr.: ge-o-fi-zi-ci-an] – Din fr. géophysicien. DOOM
geofiziciánă (ge-o-, -ci-a-) s. f., g.-d. art. geofiziciénei (-ci-e-); pl. geofiziciéne
geofizicienii
GEOFIZICIÁN, -Ă, geofizicieni, -e, s. m. și f. Specialist în geofizică. [Pr.: ge-o-fi-zi-ci-an] – Din fr. géophysicien. DOOM
geofiziciánă (ge-o-, -ci-a-) s. f., g.-d. art. geofiziciénei (-ci-e-); pl. geofiziciéne
geofizicienilor
GEOFIZICIÁN, -Ă, geofizicieni, -e, s. m. și f. Specialist în geofizică. [Pr.: ge-o-fi-zi-ci-an] – Din fr. géophysicien. DOOM
geofiziciánă (ge-o-, -ci-a-) s. f., g.-d. art. geofiziciénei (-ci-e-); pl. geofiziciéne
geofizicii
GEOFÍZIC, -Ă, geofizici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază structura și proprietățile fizice ale globului terestru. 2. Adj. Care aparține geofizicii (1), privitor la geofizică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géophysique. DOOM
geofízic (ge-o-) adj. m., pl. geofízici; f. geofízică, pl. geofízice
geofizicii
GEOFÍZIC, -Ă, geofizici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază structura și proprietățile fizice ale globului terestru. 2. Adj. Care aparține geofizicii (1), privitor la geofizică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géophysique. DOOM
geofízică (ge-o-) s. f., g.-d. art. geofízicii
geofizicilor
GEOFÍZIC, -Ă, geofizici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază structura și proprietățile fizice ale globului terestru. 2. Adj. Care aparține geofizicii (1), privitor la geofizică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géophysique. DOOM
geofízic (ge-o-) adj. m., pl. geofízici; f. geofízică, pl. geofízice
geofizicul
GEOFÍZIC, -Ă, geofizici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază structura și proprietățile fizice ale globului terestru. 2. Adj. Care aparține geofizicii (1), privitor la geofizică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géophysique. DOOM
geofízic (ge-o-) adj. m., pl. geofízici; f. geofízică, pl. geofízice
geofizicului
GEOFÍZIC, -Ă, geofizici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază structura și proprietățile fizice ale globului terestru. 2. Adj. Care aparține geofizicii (1), privitor la geofizică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géophysique. DOOM
geofízic (ge-o-) adj. m., pl. geofízici; f. geofízică, pl. geofízice
geofoane
GEOFÓN, geofoane, s. n. 1. Aparat construit după principiul seismografului, care recepționează undele sonore ce se propagă în stratele superficiale ale scoarței terestre. 2. Aparat acustic folosit la detectarea pierderilor de apă din conductele îngropate. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géophone. DOOM
geofón (ge-o-) s. n., pl. geofoáne
geofoanele
GEOFÓN, geofoane, s. n. 1. Aparat construit după principiul seismografului, care recepționează undele sonore ce se propagă în stratele superficiale ale scoarței terestre. 2. Aparat acustic folosit la detectarea pierderilor de apă din conductele îngropate. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géophone. DOOM
geofón (ge-o-) s. n., pl. geofoáne
geofoanelor
GEOFÓN, geofoane, s. n. 1. Aparat construit după principiul seismografului, care recepționează undele sonore ce se propagă în stratele superficiale ale scoarței terestre. 2. Aparat acustic folosit la detectarea pierderilor de apă din conductele îngropate. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géophone. DOOM
geofón (ge-o-) s. n., pl. geofoáne
geofon
GEOFÓN, geofoane, s. n. 1. Aparat construit după principiul seismografului, care recepționează undele sonore ce se propagă în stratele superficiale ale scoarței terestre. 2. Aparat acustic folosit la detectarea pierderilor de apă din conductele îngropate. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géophone. DOOM
geofón (ge-o-) s. n., pl. geofoáne
geofonul
GEOFÓN, geofoane, s. n. 1. Aparat construit după principiul seismografului, care recepționează undele sonore ce se propagă în stratele superficiale ale scoarței terestre. 2. Aparat acustic folosit la detectarea pierderilor de apă din conductele îngropate. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géophone. DOOM
geofón (ge-o-) s. n., pl. geofoáne
geofonului
GEOFÓN, geofoane, s. n. 1. Aparat construit după principiul seismografului, care recepționează undele sonore ce se propagă în stratele superficiale ale scoarței terestre. 2. Aparat acustic folosit la detectarea pierderilor de apă din conductele îngropate. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géophone. DOOM
geofón (ge-o-) s. n., pl. geofoáne
geofotogrammetria
GEOFOTOGRAMMETRÍE s. f. Metodă a fotogrammetriei care se ocupă cu măsurarea, determinarea și reprezentarea grafică sau fotografică a unor porțiuni din suprafața terestră. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géophotogrammétrie.
geofotogrammetrie
GEOFOTOGRAMMETRÍE s. f. Metodă a fotogrammetriei care se ocupă cu măsurarea, determinarea și reprezentarea grafică sau fotografică a unor porțiuni din suprafața terestră. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géophotogrammétrie.
geofotogrammetriei
GEOFOTOGRAMMETRÍE s. f. Metodă a fotogrammetriei care se ocupă cu măsurarea, determinarea și reprezentarea grafică sau fotografică a unor porțiuni din suprafața terestră. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géophotogrammétrie.
geofotogrammetrii
GEOFOTOGRAMMETRÍE s. f. Metodă a fotogrammetriei care se ocupă cu măsurarea, determinarea și reprezentarea grafică sau fotografică a unor porțiuni din suprafața terestră. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géophotogrammétrie.
geogenia
GEOGENÍE s. f. Parte a geologiei și a cosmogoniei care studiază originea și formarea Pământului. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géogénie. DOOM
geogeníe (ge-o-) s. f., art. geogenía, g.-d. geogeníi, art. geogeníei
geogenic
GEOGÉNIC, -Ă, geogenici, -ce, adj. Care aparține geogeniei, privitor la geogenie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géogénique. DOOM
geogénic (ge-o-) adj. m., pl. geogénici; f. geogénică, pl. geogénice
geogenica
GEOGÉNIC, -Ă, geogenici, -ce, adj. Care aparține geogeniei, privitor la geogenie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géogénique. DOOM
geogénic (ge-o-) adj. m., pl. geogénici; f. geogénică, pl. geogénice
geogenice
GEOGÉNIC, -Ă, geogenici, -ce, adj. Care aparține geogeniei, privitor la geogenie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géogénique. DOOM
geogénic (ge-o-) adj. m., pl. geogénici; f. geogénică, pl. geogénice
geogenicei
GEOGÉNIC, -Ă, geogenici, -ce, adj. Care aparține geogeniei, privitor la geogenie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géogénique. DOOM
geogénic (ge-o-) adj. m., pl. geogénici; f. geogénică, pl. geogénice
geogenicele
GEOGÉNIC, -Ă, geogenici, -ce, adj. Care aparține geogeniei, privitor la geogenie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géogénique. DOOM
geogénic (ge-o-) adj. m., pl. geogénici; f. geogénică, pl. geogénice
geogenicelor
GEOGÉNIC, -Ă, geogenici, -ce, adj. Care aparține geogeniei, privitor la geogenie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géogénique. DOOM
geogénic (ge-o-) adj. m., pl. geogénici; f. geogénică, pl. geogénice
geogenici
GEOGÉNIC, -Ă, geogenici, -ce, adj. Care aparține geogeniei, privitor la geogenie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géogénique. DOOM
geogénic (ge-o-) adj. m., pl. geogénici; f. geogénică, pl. geogénice
geogenicii
GEOGÉNIC, -Ă, geogenici, -ce, adj. Care aparține geogeniei, privitor la geogenie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géogénique. DOOM
geogénic (ge-o-) adj. m., pl. geogénici; f. geogénică, pl. geogénice
geogenicilor
GEOGÉNIC, -Ă, geogenici, -ce, adj. Care aparține geogeniei, privitor la geogenie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géogénique. DOOM
geogénic (ge-o-) adj. m., pl. geogénici; f. geogénică, pl. geogénice
geogenicul
GEOGÉNIC, -Ă, geogenici, -ce, adj. Care aparține geogeniei, privitor la geogenie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géogénique. DOOM
geogénic (ge-o-) adj. m., pl. geogénici; f. geogénică, pl. geogénice
geogenicului
GEOGÉNIC, -Ă, geogenici, -ce, adj. Care aparține geogeniei, privitor la geogenie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géogénique. DOOM
geogénic (ge-o-) adj. m., pl. geogénici; f. geogénică, pl. geogénice
geogenie
GEOGENÍE s. f. Parte a geologiei și a cosmogoniei care studiază originea și formarea Pământului. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géogénie. DOOM
geogeníe (ge-o-) s. f., art. geogenía, g.-d. geogeníi, art. geogeníei
geogeniei
GEOGENÍE s. f. Parte a geologiei și a cosmogoniei care studiază originea și formarea Pământului. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géogénie. DOOM
geogeníe (ge-o-) s. f., art. geogenía, g.-d. geogeníi, art. geogeníei
geogenii
GEOGENÍE s. f. Parte a geologiei și a cosmogoniei care studiază originea și formarea Pământului. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géogénie. DOOM
geogeníe (ge-o-) s. f., art. geogenía, g.-d. geogeníi, art. geogeníei
geognostic
GEOGNÓSTIC, -Ă adj. Referitor la geognozie. [Cf. fr. géognostique]. DOOM
!geognóstic (ge-og-nos-/-o-gnos-) adj. m., pl. geognóstici; f. geognóstică, pl. geognóstice
geognostica
GEOGNÓSTIC, -Ă adj. Referitor la geognozie. [Cf. fr. géognostique]. DOOM
!geognóstic (ge-og-nos-/-o-gnos-) adj. m., pl. geognóstici; f. geognóstică, pl. geognóstice
geognostice
GEOGNÓSTIC, -Ă adj. Referitor la geognozie. [Cf. fr. géognostique]. DOOM
!geognóstic (ge-og-nos-/-o-gnos-) adj. m., pl. geognóstici; f. geognóstică, pl. geognóstice
geognosticei
GEOGNÓSTIC, -Ă adj. Referitor la geognozie. [Cf. fr. géognostique]. DOOM
!geognóstic (ge-og-nos-/-o-gnos-) adj. m., pl. geognóstici; f. geognóstică, pl. geognóstice
geognosticele
GEOGNÓSTIC, -Ă adj. Referitor la geognozie. [Cf. fr. géognostique]. DOOM
!geognóstic (ge-og-nos-/-o-gnos-) adj. m., pl. geognóstici; f. geognóstică, pl. geognóstice
geognosticelor
GEOGNÓSTIC, -Ă adj. Referitor la geognozie. [Cf. fr. géognostique]. DOOM
!geognóstic (ge-og-nos-/-o-gnos-) adj. m., pl. geognóstici; f. geognóstică, pl. geognóstice
geognostici
GEOGNÓSTIC, -Ă adj. Referitor la geognozie. [Cf. fr. géognostique]. DOOM
!geognóstic (ge-og-nos-/-o-gnos-) adj. m., pl. geognóstici; f. geognóstică, pl. geognóstice
geognosticii
GEOGNÓSTIC, -Ă adj. Referitor la geognozie. [Cf. fr. géognostique]. DOOM
!geognóstic (ge-og-nos-/-o-gnos-) adj. m., pl. geognóstici; f. geognóstică, pl. geognóstice
geognosticilor
GEOGNÓSTIC, -Ă adj. Referitor la geognozie. [Cf. fr. géognostique]. DOOM
!geognóstic (ge-og-nos-/-o-gnos-) adj. m., pl. geognóstici; f. geognóstică, pl. geognóstice
geognosticul
GEOGNÓSTIC, -Ă adj. Referitor la geognozie. [Cf. fr. géognostique]. DOOM
!geognóstic (ge-og-nos-/-o-gnos-) adj. m., pl. geognóstici; f. geognóstică, pl. geognóstice
geognosticului
GEOGNÓSTIC, -Ă adj. Referitor la geognozie. [Cf. fr. géognostique]. DOOM
!geognóstic (ge-og-nos-/-o-gnos-) adj. m., pl. geognóstici; f. geognóstică, pl. geognóstice
geognozia
GEOGNOZÍE s. f. Disciplină care studiază mineralele, rocile și resturile faunei și florei care alcătuiesc globul terestru. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géognosie. DOOM
!geognozíe (ge-og-no-/-o-gno-) s. f., g.-d. geognozíi, art. geognozíei
geognozie
GEOGNOZÍE s. f. Disciplină care studiază mineralele, rocile și resturile faunei și florei care alcătuiesc globul terestru. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géognosie. DOOM
!geognozíe (ge-og-no-/-o-gno-) s. f., g.-d. geognozíi, art. geognozíei
geognoziei
GEOGNOZÍE s. f. Disciplină care studiază mineralele, rocile și resturile faunei și florei care alcătuiesc globul terestru. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géognosie. DOOM
!geognozíe (ge-og-no-/-o-gno-) s. f., g.-d. geognozíi, art. geognozíei
geognozii
GEOGNOZÍE s. f. Disciplină care studiază mineralele, rocile și resturile faunei și florei care alcătuiesc globul terestru. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géognosie. DOOM
!geognozíe (ge-og-no-/-o-gno-) s. f., g.-d. geognozíi, art. geognozíei
geogra
geogra s. f. sg. (șc.) geografia ca disciplină școlară.
geograf
GEOGRÁF, -Ă, geografi, -e, s. m. și f. Specialist în geografie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géographe, lat. geographus. DOOM
geográfă (ge-o-gra-) s. f., g.-d. art. geográfei; pl. geográfe
geografa
GEOGRÁF, -Ă, geografi, -e, s. m. și f. Specialist în geografie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géographe, lat. geographus. DOOM
geográfă (ge-o-gra-) s. f., g.-d. art. geográfei; pl. geográfe
geografe
GEOGRÁF, -Ă, geografi, -e, s. m. și f. Specialist în geografie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géographe, lat. geographus. DOOM
geográfă (ge-o-gra-) s. f., g.-d. art. geográfei; pl. geográfe
geografei
GEOGRÁF, -Ă, geografi, -e, s. m. și f. Specialist în geografie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géographe, lat. geographus. DOOM
geográfă (ge-o-gra-) s. f., g.-d. art. geográfei; pl. geográfe
geografele
GEOGRÁF, -Ă, geografi, -e, s. m. și f. Specialist în geografie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géographe, lat. geographus. DOOM
geográfă (ge-o-gra-) s. f., g.-d. art. geográfei; pl. geográfe
geografelor
GEOGRÁF, -Ă, geografi, -e, s. m. și f. Specialist în geografie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géographe, lat. geographus. DOOM
geográfă (ge-o-gra-) s. f., g.-d. art. geográfei; pl. geográfe
geografi
GEOGRÁF, -Ă, geografi, -e, s. m. și f. Specialist în geografie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géographe, lat. geographus. DOOM
geográfă (ge-o-gra-) s. f., g.-d. art. geográfei; pl. geográfe
geografia
GEOGRAFÍE s. f. Știință care studiază și descrie învelișul terestru, cu toate elementele sale, din punct de vedere fizic, economic, etnografic etc. ◊ Geografie lingvistică = metodă de cercetare pe teren a graiurilor unei limbi, în care fenomenele de limbă înregistrate sunt cartografiate. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géographie, lat. geographia. DOOM
geografíe (ge-o-gra-) s. f., art. geografía, g.-d. geografíi, art. geografíei
geografic
GEOGRÁFIC, -Ă, geografici, -ce, adj. Care aparține geografiei, privitor la geografie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géographique. DOOM
geográfic (ge-o-gra-) adj. m., pl. geográfici; f. geográfică, pl. geográfice
geografica
GEOGRÁFIC, -Ă, geografici, -ce, adj. Care aparține geografiei, privitor la geografie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géographique. DOOM
geográfic (ge-o-gra-) adj. m., pl. geográfici; f. geográfică, pl. geográfice
geografice
GEOGRÁFIC, -Ă, geografici, -ce, adj. Care aparține geografiei, privitor la geografie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géographique. DOOM
geográfic (ge-o-gra-) adj. m., pl. geográfici; f. geográfică, pl. geográfice
geograficei
GEOGRÁFIC, -Ă, geografici, -ce, adj. Care aparține geografiei, privitor la geografie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géographique. DOOM
geográfic (ge-o-gra-) adj. m., pl. geográfici; f. geográfică, pl. geográfice
geograficele
GEOGRÁFIC, -Ă, geografici, -ce, adj. Care aparține geografiei, privitor la geografie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géographique. DOOM
geográfic (ge-o-gra-) adj. m., pl. geográfici; f. geográfică, pl. geográfice
geograficelor
GEOGRÁFIC, -Ă, geografici, -ce, adj. Care aparține geografiei, privitor la geografie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géographique. DOOM
geográfic (ge-o-gra-) adj. m., pl. geográfici; f. geográfică, pl. geográfice
geografici
GEOGRÁFIC, -Ă, geografici, -ce, adj. Care aparține geografiei, privitor la geografie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géographique. DOOM
geográfic (ge-o-gra-) adj. m., pl. geográfici; f. geográfică, pl. geográfice
geograficii
GEOGRÁFIC, -Ă, geografici, -ce, adj. Care aparține geografiei, privitor la geografie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géographique. DOOM
geográfic (ge-o-gra-) adj. m., pl. geográfici; f. geográfică, pl. geográfice
geograficilor
GEOGRÁFIC, -Ă, geografici, -ce, adj. Care aparține geografiei, privitor la geografie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géographique. DOOM
geográfic (ge-o-gra-) adj. m., pl. geográfici; f. geográfică, pl. geográfice
geograficul
GEOGRÁFIC, -Ă, geografici, -ce, adj. Care aparține geografiei, privitor la geografie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géographique. DOOM
geográfic (ge-o-gra-) adj. m., pl. geográfici; f. geográfică, pl. geográfice
geograficului
GEOGRÁFIC, -Ă, geografici, -ce, adj. Care aparține geografiei, privitor la geografie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géographique. DOOM
geográfic (ge-o-gra-) adj. m., pl. geográfici; f. geográfică, pl. geográfice
geografie
GEOGRAFÍE s. f. Știință care studiază și descrie învelișul terestru, cu toate elementele sale, din punct de vedere fizic, economic, etnografic etc. ◊ Geografie lingvistică = metodă de cercetare pe teren a graiurilor unei limbi, în care fenomenele de limbă înregistrate sunt cartografiate. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géographie, lat. geographia. DOOM
geografíe (ge-o-gra-) s. f., art. geografía, g.-d. geografíi, art. geografíei
geografiei
GEOGRAFÍE s. f. Știință care studiază și descrie învelișul terestru, cu toate elementele sale, din punct de vedere fizic, economic, etnografic etc. ◊ Geografie lingvistică = metodă de cercetare pe teren a graiurilor unei limbi, în care fenomenele de limbă înregistrate sunt cartografiate. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géographie, lat. geographia. DOOM
geografíe (ge-o-gra-) s. f., art. geografía, g.-d. geografíi, art. geografíei
geografii
GEOGRÁF, -Ă, geografi, -e, s. m. și f. Specialist în geografie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géographe, lat. geographus. DOOM
geográfă (ge-o-gra-) s. f., g.-d. art. geográfei; pl. geográfe
geografii
GEOGRAFÍE s. f. Știință care studiază și descrie învelișul terestru, cu toate elementele sale, din punct de vedere fizic, economic, etnografic etc. ◊ Geografie lingvistică = metodă de cercetare pe teren a graiurilor unei limbi, în care fenomenele de limbă înregistrate sunt cartografiate. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géographie, lat. geographia. DOOM
geografíe (ge-o-gra-) s. f., art. geografía, g.-d. geografíi, art. geografíei
geografiile
GEOGRAFÍE s. f. Știință care studiază și descrie învelișul terestru, cu toate elementele sale, din punct de vedere fizic, economic, etnografic etc. ◊ Geografie lingvistică = metodă de cercetare pe teren a graiurilor unei limbi, în care fenomenele de limbă înregistrate sunt cartografiate. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géographie, lat. geographia. DOOM
geografíe (ge-o-gra-) s. f., art. geografía, g.-d. geografíi, art. geografíei
geografiilor
GEOGRAFÍE s. f. Știință care studiază și descrie învelișul terestru, cu toate elementele sale, din punct de vedere fizic, economic, etnografic etc. ◊ Geografie lingvistică = metodă de cercetare pe teren a graiurilor unei limbi, în care fenomenele de limbă înregistrate sunt cartografiate. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géographie, lat. geographia. DOOM
geografíe (ge-o-gra-) s. f., art. geografía, g.-d. geografíi, art. geografíei
geografilor
GEOGRÁF, -Ă, geografi, -e, s. m. și f. Specialist în geografie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géographe, lat. geographus. DOOM
geográfă (ge-o-gra-) s. f., g.-d. art. geográfei; pl. geográfe
geograful
GEOGRÁF, -Ă, geografi, -e, s. m. și f. Specialist în geografie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géographe, lat. geographus. DOOM
geográfă (ge-o-gra-) s. f., g.-d. art. geográfei; pl. geográfe
geografului
GEOGRÁF, -Ă, geografi, -e, s. m. și f. Specialist în geografie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géographe, lat. geographus. DOOM
geográfă (ge-o-gra-) s. f., g.-d. art. geográfei; pl. geográfe
geogravarză
geogravarză s. f. sg. (șc., glum.) v. geogra.
geoid
GEOÍD s. n. Corp geometric care reprezintă forma teoretică a Pământului, redusă la nivelul oceanelor, prelungită și sub continente, și care servește drept suprafață de referință pentru lucrările de nivelment. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géoïde. DOOM
geoíd (ge-o-) s. n.
geoizoterma
GEOIZOTÉRMĂ s.f. Izogeotermă. [Pron. ge-o-i-. / < fr. géoisotherme, cf. gr. ge – pământ, isos – egal, thermos – cald]. DOOM
geoizotérmă (ge-o-) s. f., g.-d. art. geoizotérmei; pl. geoizotérme
geoizoterme
GEOIZOTÉRMĂ s.f. Izogeotermă. [Pron. ge-o-i-. / < fr. géoisotherme, cf. gr. ge – pământ, isos – egal, thermos – cald]. DOOM
geoizotérmă (ge-o-) s. f., g.-d. art. geoizotérmei; pl. geoizotérme
geoizotermei
GEOIZOTÉRMĂ s.f. Izogeotermă. [Pron. ge-o-i-. / < fr. géoisotherme, cf. gr. ge – pământ, isos – egal, thermos – cald]. DOOM
geoizotérmă (ge-o-) s. f., g.-d. art. geoizotérmei; pl. geoizotérme
geoizotermele
GEOIZOTÉRMĂ s.f. Izogeotermă. [Pron. ge-o-i-. / < fr. géoisotherme, cf. gr. ge – pământ, isos – egal, thermos – cald]. DOOM
geoizotérmă (ge-o-) s. f., g.-d. art. geoizotérmei; pl. geoizotérme
geoizotermelor
GEOIZOTÉRMĂ s.f. Izogeotermă. [Pron. ge-o-i-. / < fr. géoisotherme, cf. gr. ge – pământ, isos – egal, thermos – cald]. DOOM
geoizotérmă (ge-o-) s. f., g.-d. art. geoizotérmei; pl. geoizotérme
geolog
GEOLÓG, -Ă, geologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în geologie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géologue. DOOM
geológă (rar) (ge-o-) s. f., g.-d. art. geológei; pl. geológe
geologa
GEOLÓG, -Ă, geologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în geologie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géologue. DOOM
geológă (rar) (ge-o-) s. f., g.-d. art. geológei; pl. geológe
geologe
GEOLÓG, -Ă, geologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în geologie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géologue. DOOM
geológă (rar) (ge-o-) s. f., g.-d. art. geológei; pl. geológe
geologei
GEOLÓG, -Ă, geologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în geologie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géologue. DOOM
geológă (rar) (ge-o-) s. f., g.-d. art. geológei; pl. geológe
geologele
GEOLÓG, -Ă, geologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în geologie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géologue. DOOM
geológă (rar) (ge-o-) s. f., g.-d. art. geológei; pl. geológe
geologelor
GEOLÓG, -Ă, geologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în geologie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géologue. DOOM
geológă (rar) (ge-o-) s. f., g.-d. art. geológei; pl. geológe
geologi
GEOLÓG, -Ă, geologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în geologie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géologue. DOOM
geológă (rar) (ge-o-) s. f., g.-d. art. geológei; pl. geológe
geologia
GEOLOGÍE s. f. Știință care studiază evoluția fizică și organică a scoarței pământești. ♦ Manual în care se studiază această știință. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géologie. DOOM
geologíe (ge-o-) s. f., art. geología, g.-d. geologíi, art. geologíei
geologic
GEOLÓGIC, -Ă, geologici, -ce, adj. Care aparține geologiei, privitor la geologie. ♦ Străvechi. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géologique. DOOM
geológic (ge-o-) adj. m., pl. geológici; f. geológică, pl. geológice
geologica
GEOLÓGIC, -Ă, geologici, -ce, adj. Care aparține geologiei, privitor la geologie. ♦ Străvechi. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géologique. DOOM
geológic (ge-o-) adj. m., pl. geológici; f. geológică, pl. geológice
geologice
GEOLÓGIC, -Ă, geologici, -ce, adj. Care aparține geologiei, privitor la geologie. ♦ Străvechi. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géologique. DOOM
geológic (ge-o-) adj. m., pl. geológici; f. geológică, pl. geológice
geologicei
GEOLÓGIC, -Ă, geologici, -ce, adj. Care aparține geologiei, privitor la geologie. ♦ Străvechi. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géologique. DOOM
geológic (ge-o-) adj. m., pl. geológici; f. geológică, pl. geológice
geologicele
GEOLÓGIC, -Ă, geologici, -ce, adj. Care aparține geologiei, privitor la geologie. ♦ Străvechi. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géologique. DOOM
geológic (ge-o-) adj. m., pl. geológici; f. geológică, pl. geológice
geologicelor
GEOLÓGIC, -Ă, geologici, -ce, adj. Care aparține geologiei, privitor la geologie. ♦ Străvechi. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géologique. DOOM
geológic (ge-o-) adj. m., pl. geológici; f. geológică, pl. geológice
geologici
GEOLÓGIC, -Ă, geologici, -ce, adj. Care aparține geologiei, privitor la geologie. ♦ Străvechi. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géologique. DOOM
geológic (ge-o-) adj. m., pl. geológici; f. geológică, pl. geológice
geologicii
GEOLÓGIC, -Ă, geologici, -ce, adj. Care aparține geologiei, privitor la geologie. ♦ Străvechi. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géologique. DOOM
geológic (ge-o-) adj. m., pl. geológici; f. geológică, pl. geológice
geologicilor
GEOLÓGIC, -Ă, geologici, -ce, adj. Care aparține geologiei, privitor la geologie. ♦ Străvechi. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géologique. DOOM
geológic (ge-o-) adj. m., pl. geológici; f. geológică, pl. geológice
geologicul
GEOLÓGIC, -Ă, geologici, -ce, adj. Care aparține geologiei, privitor la geologie. ♦ Străvechi. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géologique. DOOM
geológic (ge-o-) adj. m., pl. geológici; f. geológică, pl. geológice
geologicului
GEOLÓGIC, -Ă, geologici, -ce, adj. Care aparține geologiei, privitor la geologie. ♦ Străvechi. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géologique. DOOM
geológic (ge-o-) adj. m., pl. geológici; f. geológică, pl. geológice
geologie
GEOLOGÍE s. f. Știință care studiază evoluția fizică și organică a scoarței pământești. ♦ Manual în care se studiază această știință. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géologie. DOOM
geologíe (ge-o-) s. f., art. geología, g.-d. geologíi, art. geologíei
geologiei
GEOLOGÍE s. f. Știință care studiază evoluția fizică și organică a scoarței pământești. ♦ Manual în care se studiază această știință. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géologie. DOOM
geologíe (ge-o-) s. f., art. geología, g.-d. geologíi, art. geologíei
geologii
GEOLÓG, -Ă, geologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în geologie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géologue. DOOM
geológă (rar) (ge-o-) s. f., g.-d. art. geológei; pl. geológe
geologii
GEOLOGÍE s. f. Știință care studiază evoluția fizică și organică a scoarței pământești. ♦ Manual în care se studiază această știință. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géologie. DOOM
geologíe (ge-o-) s. f., art. geología, g.-d. geologíi, art. geologíei
geologilor
GEOLÓG, -Ă, geologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în geologie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géologue. DOOM
geológă (rar) (ge-o-) s. f., g.-d. art. geológei; pl. geológe
geologul
GEOLÓG, -Ă, geologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în geologie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géologue. DOOM
geológă (rar) (ge-o-) s. f., g.-d. art. geológei; pl. geológe
geologului
GEOLÓG, -Ă, geologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în geologie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géologue. DOOM
geológă (rar) (ge-o-) s. f., g.-d. art. geológei; pl. geológe
geomagnetic
GEOMAGNÉTIC, -Ă, geomagnetici, -ce, adj. Care aparține magnetismului terestru sau geomagnetismului, privitor la magnetismul terestru sau la geomagnetism. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomagnétique. DOOM
geomagnétic (ge-o-) adj. m., pl. geomagnétici; f. geomagnétică, pl. geomagnétice
geomagnetica
GEOMAGNÉTIC, -Ă, geomagnetici, -ce, adj. Care aparține magnetismului terestru sau geomagnetismului, privitor la magnetismul terestru sau la geomagnetism. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomagnétique. DOOM
geomagnétic (ge-o-) adj. m., pl. geomagnétici; f. geomagnétică, pl. geomagnétice
geomagnetice
GEOMAGNÉTIC, -Ă, geomagnetici, -ce, adj. Care aparține magnetismului terestru sau geomagnetismului, privitor la magnetismul terestru sau la geomagnetism. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomagnétique. DOOM
geomagnétic (ge-o-) adj. m., pl. geomagnétici; f. geomagnétică, pl. geomagnétice
geomagneticei
GEOMAGNÉTIC, -Ă, geomagnetici, -ce, adj. Care aparține magnetismului terestru sau geomagnetismului, privitor la magnetismul terestru sau la geomagnetism. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomagnétique. DOOM
geomagnétic (ge-o-) adj. m., pl. geomagnétici; f. geomagnétică, pl. geomagnétice
geomagneticele
GEOMAGNÉTIC, -Ă, geomagnetici, -ce, adj. Care aparține magnetismului terestru sau geomagnetismului, privitor la magnetismul terestru sau la geomagnetism. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomagnétique. DOOM
geomagnétic (ge-o-) adj. m., pl. geomagnétici; f. geomagnétică, pl. geomagnétice
geomagneticelor
GEOMAGNÉTIC, -Ă, geomagnetici, -ce, adj. Care aparține magnetismului terestru sau geomagnetismului, privitor la magnetismul terestru sau la geomagnetism. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomagnétique. DOOM
geomagnétic (ge-o-) adj. m., pl. geomagnétici; f. geomagnétică, pl. geomagnétice
geomagnetici
GEOMAGNÉTIC, -Ă, geomagnetici, -ce, adj. Care aparține magnetismului terestru sau geomagnetismului, privitor la magnetismul terestru sau la geomagnetism. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomagnétique. DOOM
geomagnétic (ge-o-) adj. m., pl. geomagnétici; f. geomagnétică, pl. geomagnétice
geomagneticii
GEOMAGNÉTIC, -Ă, geomagnetici, -ce, adj. Care aparține magnetismului terestru sau geomagnetismului, privitor la magnetismul terestru sau la geomagnetism. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomagnétique. DOOM
geomagnétic (ge-o-) adj. m., pl. geomagnétici; f. geomagnétică, pl. geomagnétice
geomagneticilor
GEOMAGNÉTIC, -Ă, geomagnetici, -ce, adj. Care aparține magnetismului terestru sau geomagnetismului, privitor la magnetismul terestru sau la geomagnetism. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomagnétique. DOOM
geomagnétic (ge-o-) adj. m., pl. geomagnétici; f. geomagnétică, pl. geomagnétice
geomagneticul
GEOMAGNÉTIC, -Ă, geomagnetici, -ce, adj. Care aparține magnetismului terestru sau geomagnetismului, privitor la magnetismul terestru sau la geomagnetism. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomagnétique. DOOM
geomagnétic (ge-o-) adj. m., pl. geomagnétici; f. geomagnétică, pl. geomagnétice
geomagneticului
GEOMAGNÉTIC, -Ă, geomagnetici, -ce, adj. Care aparține magnetismului terestru sau geomagnetismului, privitor la magnetismul terestru sau la geomagnetism. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomagnétique. DOOM
geomagnétic (ge-o-) adj. m., pl. geomagnétici; f. geomagnétică, pl. geomagnétice
geomagnetism
GEOMAGNETÍSM s. n. Ramură a geofizicii care studiază magnetismul terestru. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomagnétisme. DOOM
geomagnetísm (ge-o-) s. n.
geomagnetismul
GEOMAGNETÍSM s. n. Ramură a geofizicii care studiază magnetismul terestru. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomagnétisme. DOOM
geomagnetísm (ge-o-) s. n.
geomagnetismului
GEOMAGNETÍSM s. n. Ramură a geofizicii care studiază magnetismul terestru. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomagnétisme. DOOM
geomagnetísm (ge-o-) s. n.
geomant
GEOMÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care practică geomanția. [Pron. ge-o-. / cf. lat. geomantis, it. geomante].
geomanta
GEOMÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care practică geomanția. [Pron. ge-o-. / cf. lat. geomantis, it. geomante].
geomante
GEOMÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care practică geomanția. [Pron. ge-o-. / cf. lat. geomantis, it. geomante].
geomantei
GEOMÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care practică geomanția. [Pron. ge-o-. / cf. lat. geomantis, it. geomante].
geomantele
GEOMÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care practică geomanția. [Pron. ge-o-. / cf. lat. geomantis, it. geomante].
geomantelor
GEOMÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care practică geomanția. [Pron. ge-o-. / cf. lat. geomantis, it. geomante].
geomantic
GEOMÁNTIC, -Ă adj. Referitor la geomant sau la geomanție. [Cf. it. geomantico, fr. géomantique].
geomantica
GEOMÁNTIC, -Ă adj. Referitor la geomant sau la geomanție. [Cf. it. geomantico, fr. géomantique].
geomantice
GEOMÁNTIC, -Ă adj. Referitor la geomant sau la geomanție. [Cf. it. geomantico, fr. géomantique].
geomanticei
GEOMÁNTIC, -Ă adj. Referitor la geomant sau la geomanție. [Cf. it. geomantico, fr. géomantique].
geomanticele
GEOMÁNTIC, -Ă adj. Referitor la geomant sau la geomanție. [Cf. it. geomantico, fr. géomantique].
geomanticelor
GEOMÁNTIC, -Ă adj. Referitor la geomant sau la geomanție. [Cf. it. geomantico, fr. géomantique].
geomantici
GEOMÁNTIC, -Ă adj. Referitor la geomant sau la geomanție. [Cf. it. geomantico, fr. géomantique].
geomanticii
GEOMÁNTIC, -Ă adj. Referitor la geomant sau la geomanție. [Cf. it. geomantico, fr. géomantique].
geomanticilor
GEOMÁNTIC, -Ă adj. Referitor la geomant sau la geomanție. [Cf. it. geomantico, fr. géomantique].
geomanticul
GEOMÁNTIC, -Ă adj. Referitor la geomant sau la geomanție. [Cf. it. geomantico, fr. géomantique].
geomanticului
GEOMÁNTIC, -Ă adj. Referitor la geomant sau la geomanție. [Cf. it. geomantico, fr. géomantique].
geomantul
GEOMÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care practică geomanția. [Pron. ge-o-. / cf. lat. geomantis, it. geomante].
geomantului
GEOMÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care practică geomanția. [Pron. ge-o-. / cf. lat. geomantis, it. geomante].
geomanți
GEOMÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care practică geomanția. [Pron. ge-o-. / cf. lat. geomantis, it. geomante].
geomanția
GEOMANȚÍE s.f. Pretinsă artă de a prezice viitorul cu ajutorul unor puncte trasate pe pământ sau prin analiza unor grămăjoare de pământ aruncate. [Gen. -iei. / < lat. geomantia, cf. fr. géomancie]. DOOM
geomanțíe (ge-o-) s. f., art. geomanțía, g.-d. geomanțíi, art. geomanțíei
geomanție
GEOMANȚÍE s.f. Pretinsă artă de a prezice viitorul cu ajutorul unor puncte trasate pe pământ sau prin analiza unor grămăjoare de pământ aruncate. [Gen. -iei. / < lat. geomantia, cf. fr. géomancie]. DOOM
geomanțíe (ge-o-) s. f., art. geomanțía, g.-d. geomanțíi, art. geomanțíei
geomanției
GEOMANȚÍE s.f. Pretinsă artă de a prezice viitorul cu ajutorul unor puncte trasate pe pământ sau prin analiza unor grămăjoare de pământ aruncate. [Gen. -iei. / < lat. geomantia, cf. fr. géomancie]. DOOM
geomanțíe (ge-o-) s. f., art. geomanțía, g.-d. geomanțíi, art. geomanțíei
geomanții
GEOMÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care practică geomanția. [Pron. ge-o-. / cf. lat. geomantis, it. geomante].
geomanții
GEOMANȚÍE s.f. Pretinsă artă de a prezice viitorul cu ajutorul unor puncte trasate pe pământ sau prin analiza unor grămăjoare de pământ aruncate. [Gen. -iei. / < lat. geomantia, cf. fr. géomancie]. DOOM
geomanțíe (ge-o-) s. f., art. geomanțía, g.-d. geomanțíi, art. geomanțíei
geomanților
GEOMÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care practică geomanția. [Pron. ge-o-. / cf. lat. geomantis, it. geomante].
geomecanica
GEOMECÁNICĂ s. f. Studiul legilor mecanice după care se produc modificările scoarței terestre. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomécanique. DOOM
geomecánică (ge-o-) s. f., g.-d. art. geomecánicii
geomecanici
GEOMECÁNICĂ s. f. Studiul legilor mecanice după care se produc modificările scoarței terestre. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomécanique. DOOM
geomecánică (ge-o-) s. f., g.-d. art. geomecánicii
geomecanicii
GEOMECÁNICĂ s. f. Studiul legilor mecanice după care se produc modificările scoarței terestre. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomécanique. DOOM
geomecánică (ge-o-) s. f., g.-d. art. geomecánicii
geomedicina
GEOMEDICÍNĂ s.f. Studiul condițiilor fizice ale unei regiuni în raport cu sănătatea omului. [Pron. ge-o-. / < it. geomedicina].
geomedicine
GEOMEDICÍNĂ s.f. Studiul condițiilor fizice ale unei regiuni în raport cu sănătatea omului. [Pron. ge-o-. / < it. geomedicina].
geomedicinei
GEOMEDICÍNĂ s.f. Studiul condițiilor fizice ale unei regiuni în raport cu sănătatea omului. [Pron. ge-o-. / < it. geomedicina].
geometra
GEOMÉTRU, geometri, s. m. 1. Specialist în geometrie. 2. Topograf. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomètre, lat. geometra. DOOM
geométru (ge-o-me-tru) s. m., art. geométrul; pl. geométri, art. geométrii
geometral
GEOMETRÁL, -Ă adj. Care reproduce în proiecție orizontală dispunerea și proporțiile unei lucrări de arhitectură. [< fr. géométral]. DOOM
geometrál (ge-o-me-tral) adj. m., pl. geometráli; f. geometrálă, pl. geometrále
geometrala
GEOMETRÁL, -Ă adj. Care reproduce în proiecție orizontală dispunerea și proporțiile unei lucrări de arhitectură. [< fr. géométral]. DOOM
geometrál (ge-o-me-tral) adj. m., pl. geometráli; f. geometrálă, pl. geometrále
geometrale
GEOMETRÁL, -Ă adj. Care reproduce în proiecție orizontală dispunerea și proporțiile unei lucrări de arhitectură. [< fr. géométral]. DOOM
geometrál (ge-o-me-tral) adj. m., pl. geometráli; f. geometrálă, pl. geometrále
geometralei
GEOMETRÁL, -Ă adj. Care reproduce în proiecție orizontală dispunerea și proporțiile unei lucrări de arhitectură. [< fr. géométral]. DOOM
geometrál (ge-o-me-tral) adj. m., pl. geometráli; f. geometrálă, pl. geometrále
geometralele
GEOMETRÁL, -Ă adj. Care reproduce în proiecție orizontală dispunerea și proporțiile unei lucrări de arhitectură. [< fr. géométral]. DOOM
geometrál (ge-o-me-tral) adj. m., pl. geometráli; f. geometrálă, pl. geometrále
geometralelor
GEOMETRÁL, -Ă adj. Care reproduce în proiecție orizontală dispunerea și proporțiile unei lucrări de arhitectură. [< fr. géométral]. DOOM
geometrál (ge-o-me-tral) adj. m., pl. geometráli; f. geometrálă, pl. geometrále
geometrali
GEOMETRÁL, -Ă adj. Care reproduce în proiecție orizontală dispunerea și proporțiile unei lucrări de arhitectură. [< fr. géométral]. DOOM
geometrál (ge-o-me-tral) adj. m., pl. geometráli; f. geometrálă, pl. geometrále
geometralii
GEOMETRÁL, -Ă adj. Care reproduce în proiecție orizontală dispunerea și proporțiile unei lucrări de arhitectură. [< fr. géométral]. DOOM
geometrál (ge-o-me-tral) adj. m., pl. geometráli; f. geometrálă, pl. geometrále
geometralilor
GEOMETRÁL, -Ă adj. Care reproduce în proiecție orizontală dispunerea și proporțiile unei lucrări de arhitectură. [< fr. géométral]. DOOM
geometrál (ge-o-me-tral) adj. m., pl. geometráli; f. geometrálă, pl. geometrále
geometralul
GEOMETRÁL, -Ă adj. Care reproduce în proiecție orizontală dispunerea și proporțiile unei lucrări de arhitectură. [< fr. géométral]. DOOM
geometrál (ge-o-me-tral) adj. m., pl. geometráli; f. geometrálă, pl. geometrále
geometralului
GEOMETRÁL, -Ă adj. Care reproduce în proiecție orizontală dispunerea și proporțiile unei lucrări de arhitectură. [< fr. géométral]. DOOM
geometrál (ge-o-me-tral) adj. m., pl. geometráli; f. geometrálă, pl. geometrále
geometre
GEOMÉTRU, geometri, s. m. 1. Specialist în geometrie. 2. Topograf. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomètre, lat. geometra. DOOM
geométru (ge-o-me-tru) s. m., art. geométrul; pl. geométri, art. geométrii
geometrei
GEOMÉTRU, geometri, s. m. 1. Specialist în geometrie. 2. Topograf. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomètre, lat. geometra. DOOM
geométru (ge-o-me-tru) s. m., art. geométrul; pl. geométri, art. geométrii
geometrele
GEOMÉTRU, geometri, s. m. 1. Specialist în geometrie. 2. Topograf. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomètre, lat. geometra. DOOM
geométru (ge-o-me-tru) s. m., art. geométrul; pl. geométri, art. geométrii
geometrelor
GEOMÉTRU, geometri, s. m. 1. Specialist în geometrie. 2. Topograf. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomètre, lat. geometra. DOOM
geométru (ge-o-me-tru) s. m., art. geométrul; pl. geométri, art. geométrii
geometri
GEOMÉTRU, geometri, s. m. 1. Specialist în geometrie. 2. Topograf. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomètre, lat. geometra. DOOM
geométru (ge-o-me-tru) s. m., art. geométrul; pl. geométri, art. geométrii
geometria
GEOMETRÍE s. f. Ramură a matematicii care studiază formele și proprietățile corpurilor, precum și raporturile lor spațiale. ♦ Manual în care se studiază această știință. ♦ Structură, aspect regulat, simetric pe care îl are o construcție, un obiect, un sistem etc. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géométrie, lat. geometria. DOOM
geometríe (ge-o-me-tri-) s. f., art. geometría, g.-d. geometríi, art. geometríei
geometric
GEOMÉTRIC, -Ă, geometrici, -ce, adj. 1. Care aparține geometriei, privitor la geometrie. ◊ Loc geometric = totalitatea punctelor dintr-un spațiu definite printr-o proprietate comună. Medie geometrică = rădăcina pătrată extrasă din produsul a două numere. Desen geometric = desen executat fără a ține seamă de perspectivă. 2. Care are forma figurilor din geometrie; regulat; schematic. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géométrique, lat. geometricus. DOOM
geométric (ge-o-me-tric) adj. m., pl. geométrici; f. geométrică, pl. geométrice
geometrica
GEOMÉTRIC, -Ă, geometrici, -ce, adj. 1. Care aparține geometriei, privitor la geometrie. ◊ Loc geometric = totalitatea punctelor dintr-un spațiu definite printr-o proprietate comună. Medie geometrică = rădăcina pătrată extrasă din produsul a două numere. Desen geometric = desen executat fără a ține seamă de perspectivă. 2. Care are forma figurilor din geometrie; regulat; schematic. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géométrique, lat. geometricus. DOOM
geométric (ge-o-me-tric) adj. m., pl. geométrici; f. geométrică, pl. geométrice
geometrice
GEOMÉTRIC, -Ă, geometrici, -ce, adj. 1. Care aparține geometriei, privitor la geometrie. ◊ Loc geometric = totalitatea punctelor dintr-un spațiu definite printr-o proprietate comună. Medie geometrică = rădăcina pătrată extrasă din produsul a două numere. Desen geometric = desen executat fără a ține seamă de perspectivă. 2. Care are forma figurilor din geometrie; regulat; schematic. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géométrique, lat. geometricus. DOOM
geométric (ge-o-me-tric) adj. m., pl. geométrici; f. geométrică, pl. geométrice
geometricei
GEOMÉTRIC, -Ă, geometrici, -ce, adj. 1. Care aparține geometriei, privitor la geometrie. ◊ Loc geometric = totalitatea punctelor dintr-un spațiu definite printr-o proprietate comună. Medie geometrică = rădăcina pătrată extrasă din produsul a două numere. Desen geometric = desen executat fără a ține seamă de perspectivă. 2. Care are forma figurilor din geometrie; regulat; schematic. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géométrique, lat. geometricus. DOOM
geométric (ge-o-me-tric) adj. m., pl. geométrici; f. geométrică, pl. geométrice
geometricele
GEOMÉTRIC, -Ă, geometrici, -ce, adj. 1. Care aparține geometriei, privitor la geometrie. ◊ Loc geometric = totalitatea punctelor dintr-un spațiu definite printr-o proprietate comună. Medie geometrică = rădăcina pătrată extrasă din produsul a două numere. Desen geometric = desen executat fără a ține seamă de perspectivă. 2. Care are forma figurilor din geometrie; regulat; schematic. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géométrique, lat. geometricus. DOOM
geométric (ge-o-me-tric) adj. m., pl. geométrici; f. geométrică, pl. geométrice
geometricelor
GEOMÉTRIC, -Ă, geometrici, -ce, adj. 1. Care aparține geometriei, privitor la geometrie. ◊ Loc geometric = totalitatea punctelor dintr-un spațiu definite printr-o proprietate comună. Medie geometrică = rădăcina pătrată extrasă din produsul a două numere. Desen geometric = desen executat fără a ține seamă de perspectivă. 2. Care are forma figurilor din geometrie; regulat; schematic. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géométrique, lat. geometricus. DOOM
geométric (ge-o-me-tric) adj. m., pl. geométrici; f. geométrică, pl. geométrice
geometrici
GEOMÉTRIC, -Ă, geometrici, -ce, adj. 1. Care aparține geometriei, privitor la geometrie. ◊ Loc geometric = totalitatea punctelor dintr-un spațiu definite printr-o proprietate comună. Medie geometrică = rădăcina pătrată extrasă din produsul a două numere. Desen geometric = desen executat fără a ține seamă de perspectivă. 2. Care are forma figurilor din geometrie; regulat; schematic. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géométrique, lat. geometricus. DOOM
geométric (ge-o-me-tric) adj. m., pl. geométrici; f. geométrică, pl. geométrice
geometricii
GEOMÉTRIC, -Ă, geometrici, -ce, adj. 1. Care aparține geometriei, privitor la geometrie. ◊ Loc geometric = totalitatea punctelor dintr-un spațiu definite printr-o proprietate comună. Medie geometrică = rădăcina pătrată extrasă din produsul a două numere. Desen geometric = desen executat fără a ține seamă de perspectivă. 2. Care are forma figurilor din geometrie; regulat; schematic. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géométrique, lat. geometricus. DOOM
geométric (ge-o-me-tric) adj. m., pl. geométrici; f. geométrică, pl. geométrice
geometricilor
GEOMÉTRIC, -Ă, geometrici, -ce, adj. 1. Care aparține geometriei, privitor la geometrie. ◊ Loc geometric = totalitatea punctelor dintr-un spațiu definite printr-o proprietate comună. Medie geometrică = rădăcina pătrată extrasă din produsul a două numere. Desen geometric = desen executat fără a ține seamă de perspectivă. 2. Care are forma figurilor din geometrie; regulat; schematic. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géométrique, lat. geometricus. DOOM
geométric (ge-o-me-tric) adj. m., pl. geométrici; f. geométrică, pl. geométrice
geometricul
GEOMÉTRIC, -Ă, geometrici, -ce, adj. 1. Care aparține geometriei, privitor la geometrie. ◊ Loc geometric = totalitatea punctelor dintr-un spațiu definite printr-o proprietate comună. Medie geometrică = rădăcina pătrată extrasă din produsul a două numere. Desen geometric = desen executat fără a ține seamă de perspectivă. 2. Care are forma figurilor din geometrie; regulat; schematic. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géométrique, lat. geometricus. DOOM
geométric (ge-o-me-tric) adj. m., pl. geométrici; f. geométrică, pl. geométrice
geometricului
GEOMÉTRIC, -Ă, geometrici, -ce, adj. 1. Care aparține geometriei, privitor la geometrie. ◊ Loc geometric = totalitatea punctelor dintr-un spațiu definite printr-o proprietate comună. Medie geometrică = rădăcina pătrată extrasă din produsul a două numere. Desen geometric = desen executat fără a ține seamă de perspectivă. 2. Care are forma figurilor din geometrie; regulat; schematic. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géométrique, lat. geometricus. DOOM
geométric (ge-o-me-tric) adj. m., pl. geométrici; f. geométrică, pl. geométrice
geometrie
GEOMETRÍE s. f. Ramură a matematicii care studiază formele și proprietățile corpurilor, precum și raporturile lor spațiale. ♦ Manual în care se studiază această știință. ♦ Structură, aspect regulat, simetric pe care îl are o construcție, un obiect, un sistem etc. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géométrie, lat. geometria. DOOM
geometríe (ge-o-me-tri-) s. f., art. geometría, g.-d. geometríi, art. geometríei
geometriei
GEOMETRÍE s. f. Ramură a matematicii care studiază formele și proprietățile corpurilor, precum și raporturile lor spațiale. ♦ Manual în care se studiază această știință. ♦ Structură, aspect regulat, simetric pe care îl are o construcție, un obiect, un sistem etc. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géométrie, lat. geometria. DOOM
geometríe (ge-o-me-tri-) s. f., art. geometría, g.-d. geometríi, art. geometríei
geometrii
GEOMETRÍE s. f. Ramură a matematicii care studiază formele și proprietățile corpurilor, precum și raporturile lor spațiale. ♦ Manual în care se studiază această știință. ♦ Structură, aspect regulat, simetric pe care îl are o construcție, un obiect, un sistem etc. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géométrie, lat. geometria. DOOM
geometríe (ge-o-me-tri-) s. f., art. geometría, g.-d. geometríi, art. geometríei
geometrii
GEOMÉTRU, geometri, s. m. 1. Specialist în geometrie. 2. Topograf. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomètre, lat. geometra. DOOM
geométru (ge-o-me-tru) s. m., art. geométrul; pl. geométri, art. geométrii
geometriile
GEOMETRÍE s. f. Ramură a matematicii care studiază formele și proprietățile corpurilor, precum și raporturile lor spațiale. ♦ Manual în care se studiază această știință. ♦ Structură, aspect regulat, simetric pe care îl are o construcție, un obiect, un sistem etc. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géométrie, lat. geometria. DOOM
geometríe (ge-o-me-tri-) s. f., art. geometría, g.-d. geometríi, art. geometríei
geometriilor
GEOMETRÍE s. f. Ramură a matematicii care studiază formele și proprietățile corpurilor, precum și raporturile lor spațiale. ♦ Manual în care se studiază această știință. ♦ Structură, aspect regulat, simetric pe care îl are o construcție, un obiect, un sistem etc. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géométrie, lat. geometria. DOOM
geometríe (ge-o-me-tri-) s. f., art. geometría, g.-d. geometríi, art. geometríei
geometrilor
GEOMÉTRU, geometri, s. m. 1. Specialist în geometrie. 2. Topograf. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomètre, lat. geometra. DOOM
geométru (ge-o-me-tru) s. m., art. geométrul; pl. geométri, art. geométrii
geometrism
GEOMETRÍSM s.n. (Fil.) Sistem care reduce totul la formele și metodele geometriei. [< fr. géométrisme].
geometrismul
GEOMETRÍSM s.n. (Fil.) Sistem care reduce totul la formele și metodele geometriei. [< fr. géométrisme].
geometrismului
GEOMETRÍSM s.n. (Fil.) Sistem care reduce totul la formele și metodele geometriei. [< fr. géométrisme].
geometriza
GEOMETRIZÁ, geometrizez, vb. I. Tranz. A da o formă geometrică, a aranja în formă geometrică; a raporta la geometrie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géométriser.
geometrizai
GEOMETRIZÁ, geometrizez, vb. I. Tranz. A da o formă geometrică, a aranja în formă geometrică; a raporta la geometrie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géométriser.
geometrizam
GEOMETRIZÁ, geometrizez, vb. I. Tranz. A da o formă geometrică, a aranja în formă geometrică; a raporta la geometrie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géométriser.
geometrizare
GEOMETRIZÁ, geometrizez, vb. I. Tranz. A da o formă geometrică, a aranja în formă geometrică; a raporta la geometrie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géométriser.
geometrizare
GEOMETRIZÁRE, geometrizări, s. f. Acțiunea de a geometriza. [Pr.: ge-o-] – V. geometriza.
geometrizarea
GEOMETRIZÁRE, geometrizări, s. f. Acțiunea de a geometriza. [Pr.: ge-o-] – V. geometriza.
geometrizară
GEOMETRIZÁ, geometrizez, vb. I. Tranz. A da o formă geometrică, a aranja în formă geometrică; a raporta la geometrie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géométriser.
geometrizarăm
GEOMETRIZÁ, geometrizez, vb. I. Tranz. A da o formă geometrică, a aranja în formă geometrică; a raporta la geometrie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géométriser.
geometrizarăți
GEOMETRIZÁ, geometrizez, vb. I. Tranz. A da o formă geometrică, a aranja în formă geometrică; a raporta la geometrie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géométriser.
geometrizase
GEOMETRIZÁ, geometrizez, vb. I. Tranz. A da o formă geometrică, a aranja în formă geometrică; a raporta la geometrie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géométriser.
geometrizasem
GEOMETRIZÁ, geometrizez, vb. I. Tranz. A da o formă geometrică, a aranja în formă geometrică; a raporta la geometrie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géométriser.
geometrizaseră
GEOMETRIZÁ, geometrizez, vb. I. Tranz. A da o formă geometrică, a aranja în formă geometrică; a raporta la geometrie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géométriser.
geometrizaserăm
GEOMETRIZÁ, geometrizez, vb. I. Tranz. A da o formă geometrică, a aranja în formă geometrică; a raporta la geometrie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géométriser.
geometrizaserăți
GEOMETRIZÁ, geometrizez, vb. I. Tranz. A da o formă geometrică, a aranja în formă geometrică; a raporta la geometrie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géométriser.
geometrizaseși
GEOMETRIZÁ, geometrizez, vb. I. Tranz. A da o formă geometrică, a aranja în formă geometrică; a raporta la geometrie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géométriser.
geometrizaseți
GEOMETRIZÁ, geometrizez, vb. I. Tranz. A da o formă geometrică, a aranja în formă geometrică; a raporta la geometrie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géométriser.
geometrizat
GEOMETRIZÁ, geometrizez, vb. I. Tranz. A da o formă geometrică, a aranja în formă geometrică; a raporta la geometrie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géométriser.
geometrizat
GEOMETRIZÁT, -Ă, geometrizați, -te, adj. Care a primit o formă geometrică; care e raportat la geometrie. [Pr.: ge-o-] – V. geometriza.
geometrizata
GEOMETRIZÁT, -Ă, geometrizați, -te, adj. Care a primit o formă geometrică; care e raportat la geometrie. [Pr.: ge-o-] – V. geometriza.
geometrizate
GEOMETRIZÁT, -Ă, geometrizați, -te, adj. Care a primit o formă geometrică; care e raportat la geometrie. [Pr.: ge-o-] – V. geometriza.
geometrizatei
GEOMETRIZÁT, -Ă, geometrizați, -te, adj. Care a primit o formă geometrică; care e raportat la geometrie. [Pr.: ge-o-] – V. geometriza.
geometrizatele
GEOMETRIZÁT, -Ă, geometrizați, -te, adj. Care a primit o formă geometrică; care e raportat la geometrie. [Pr.: ge-o-] – V. geometriza.
geometrizatelor
GEOMETRIZÁT, -Ă, geometrizați, -te, adj. Care a primit o formă geometrică; care e raportat la geometrie. [Pr.: ge-o-] – V. geometriza.
geometrizatul
GEOMETRIZÁT, -Ă, geometrizați, -te, adj. Care a primit o formă geometrică; care e raportat la geometrie. [Pr.: ge-o-] – V. geometriza.
geometrizatului
GEOMETRIZÁT, -Ă, geometrizați, -te, adj. Care a primit o formă geometrică; care e raportat la geometrie. [Pr.: ge-o-] – V. geometriza.
geometrizau
GEOMETRIZÁ, geometrizez, vb. I. Tranz. A da o formă geometrică, a aranja în formă geometrică; a raporta la geometrie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géométriser.
geometrizași
GEOMETRIZÁ, geometrizez, vb. I. Tranz. A da o formă geometrică, a aranja în formă geometrică; a raporta la geometrie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géométriser.
geometrizați
GEOMETRIZÁ, geometrizez, vb. I. Tranz. A da o formă geometrică, a aranja în formă geometrică; a raporta la geometrie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géométriser.
geometrizați
GEOMETRIZÁT, -Ă, geometrizați, -te, adj. Care a primit o formă geometrică; care e raportat la geometrie. [Pr.: ge-o-] – V. geometriza.
geometrizații
GEOMETRIZÁT, -Ă, geometrizați, -te, adj. Care a primit o formă geometrică; care e raportat la geometrie. [Pr.: ge-o-] – V. geometriza.
geometrizaților
GEOMETRIZÁT, -Ă, geometrizați, -te, adj. Care a primit o formă geometrică; care e raportat la geometrie. [Pr.: ge-o-] – V. geometriza.
geometrizează
GEOMETRIZÁ, geometrizez, vb. I. Tranz. A da o formă geometrică, a aranja în formă geometrică; a raporta la geometrie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géométriser.
geometrizez
GEOMETRIZÁ, geometrizez, vb. I. Tranz. A da o formă geometrică, a aranja în formă geometrică; a raporta la geometrie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géométriser.
geometrizeze
GEOMETRIZÁ, geometrizez, vb. I. Tranz. A da o formă geometrică, a aranja în formă geometrică; a raporta la geometrie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géométriser.
geometrizezi
GEOMETRIZÁ, geometrizez, vb. I. Tranz. A da o formă geometrică, a aranja în formă geometrică; a raporta la geometrie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géométriser.
geometrizând
GEOMETRIZÁ, geometrizez, vb. I. Tranz. A da o formă geometrică, a aranja în formă geometrică; a raporta la geometrie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géométriser.
geometrizînd
GEOMETRIZÁ, geometrizez, vb. I. Tranz. A da o formă geometrică, a aranja în formă geometrică; a raporta la geometrie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géométriser.
geometrizări
GEOMETRIZÁRE, geometrizări, s. f. Acțiunea de a geometriza. [Pr.: ge-o-] – V. geometriza.
geometrizării
GEOMETRIZÁRE, geometrizări, s. f. Acțiunea de a geometriza. [Pr.: ge-o-] – V. geometriza.
geometrizările
GEOMETRIZÁRE, geometrizări, s. f. Acțiunea de a geometriza. [Pr.: ge-o-] – V. geometriza.
geometrizărilor
GEOMETRIZÁRE, geometrizări, s. f. Acțiunea de a geometriza. [Pr.: ge-o-] – V. geometriza.
geometrografie
GEOMETROGRAFÍE s. f. (Mat.) Studiul găsirii soluției celei mai simple a unei probleme de geometrie elementară. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géométrographie.
geometru
GEOMÉTRU, geometri, s. m. 1. Specialist în geometrie. 2. Topograf. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomètre, lat. geometra. DOOM
geométru (ge-o-me-tru) s. m., art. geométrul; pl. geométri, art. geométrii
geometrul
GEOMÉTRU, geometri, s. m. 1. Specialist în geometrie. 2. Topograf. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomètre, lat. geometra. DOOM
geométru (ge-o-me-tru) s. m., art. geométrul; pl. geométri, art. geométrii
geometrului
GEOMÉTRU, geometri, s. m. 1. Specialist în geometrie. 2. Topograf. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomètre, lat. geometra. DOOM
geométru (ge-o-me-tru) s. m., art. geométrul; pl. geométri, art. geométrii
geomor
GEOMÓRI s.m.pl. (Ant.) Oligarhia rurală în vechea Grecie; (la sg.) membru al acestei oligarhii. [Pron. ge-o-, sg. geomor. / < fr. géomores].
geomorfic
GEOMÓRFIC, -Ă adj. Referitor la forma Pământului sau a configurației suprafeței sale. [Cf. engl. geomorphic, fr. géomorphique].
geomorfica
GEOMÓRFIC, -Ă adj. Referitor la forma Pământului sau a configurației suprafeței sale. [Cf. engl. geomorphic, fr. géomorphique].
geomorfice
GEOMÓRFIC, -Ă adj. Referitor la forma Pământului sau a configurației suprafeței sale. [Cf. engl. geomorphic, fr. géomorphique].
geomorficei
GEOMÓRFIC, -Ă adj. Referitor la forma Pământului sau a configurației suprafeței sale. [Cf. engl. geomorphic, fr. géomorphique].
geomorficele
GEOMÓRFIC, -Ă adj. Referitor la forma Pământului sau a configurației suprafeței sale. [Cf. engl. geomorphic, fr. géomorphique].
geomorficelor
GEOMÓRFIC, -Ă adj. Referitor la forma Pământului sau a configurației suprafeței sale. [Cf. engl. geomorphic, fr. géomorphique].
geomorfici
GEOMÓRFIC, -Ă adj. Referitor la forma Pământului sau a configurației suprafeței sale. [Cf. engl. geomorphic, fr. géomorphique].
geomorficii
GEOMÓRFIC, -Ă adj. Referitor la forma Pământului sau a configurației suprafeței sale. [Cf. engl. geomorphic, fr. géomorphique].
geomorficilor
GEOMÓRFIC, -Ă adj. Referitor la forma Pământului sau a configurației suprafeței sale. [Cf. engl. geomorphic, fr. géomorphique].
geomorficul
GEOMÓRFIC, -Ă adj. Referitor la forma Pământului sau a configurației suprafeței sale. [Cf. engl. geomorphic, fr. géomorphique].
geomorficului
GEOMÓRFIC, -Ă adj. Referitor la forma Pământului sau a configurației suprafeței sale. [Cf. engl. geomorphic, fr. géomorphique].
geomorfism
GEOMORFÍSM s.n. Configurație, formă a Pământului sau a unei suprafețe terestre. [Pron. ge-o-. / cf. fr. géomorphisme].
geomorfismul
GEOMORFÍSM s.n. Configurație, formă a Pământului sau a unei suprafețe terestre. [Pron. ge-o-. / cf. fr. géomorphisme].
geomorfismului
GEOMORFÍSM s.n. Configurație, formă a Pământului sau a unei suprafețe terestre. [Pron. ge-o-. / cf. fr. géomorphisme].
geomorfogeneză
GEOMORFOGENÉZĂ s.f. Naștere a formelor de relief ale suprafeței terestre. [< fr. géomorphogenèse].
geomorfogenia
GEOMORFOGENÍE s. f. Studiul originii formelor reliefului terestru. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomorphogénie. DOOM
geomorfogeníe (ge-o-) s. f., art. geomorfogenía, g.-d. geomorfogeníi, art. geomorfogeníei
geomorfogenie
GEOMORFOGENÍE s. f. Studiul originii formelor reliefului terestru. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomorphogénie. DOOM
geomorfogeníe (ge-o-) s. f., art. geomorfogenía, g.-d. geomorfogeníi, art. geomorfogeníei
geomorfogeniei
GEOMORFOGENÍE s. f. Studiul originii formelor reliefului terestru. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomorphogénie. DOOM
geomorfogeníe (ge-o-) s. f., art. geomorfogenía, g.-d. geomorfogeníi, art. geomorfogeníei
geomorfogenii
GEOMORFOGENÍE s. f. Studiul originii formelor reliefului terestru. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomorphogénie. DOOM
geomorfogeníe (ge-o-) s. f., art. geomorfogenía, g.-d. geomorfogeníi, art. geomorfogeníei
geomorfolog
GEOMORFOLÓG, -Ă, geomorfologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în geomorfologie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomorphologue. DOOM
*geomorfológă (rar) (ge-o-) s. f., g.-d. art. geomorfológei; pl. geomorfológe
geomorfologa
GEOMORFOLÓG, -Ă, geomorfologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în geomorfologie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomorphologue. DOOM
*geomorfológă (rar) (ge-o-) s. f., g.-d. art. geomorfológei; pl. geomorfológe
geomorfologe
GEOMORFOLÓG, -Ă, geomorfologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în geomorfologie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomorphologue. DOOM
*geomorfológă (rar) (ge-o-) s. f., g.-d. art. geomorfológei; pl. geomorfológe
geomorfologei
GEOMORFOLÓG, -Ă, geomorfologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în geomorfologie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomorphologue. DOOM
*geomorfológă (rar) (ge-o-) s. f., g.-d. art. geomorfológei; pl. geomorfológe
geomorfologele
GEOMORFOLÓG, -Ă, geomorfologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în geomorfologie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomorphologue. DOOM
*geomorfológă (rar) (ge-o-) s. f., g.-d. art. geomorfológei; pl. geomorfológe
geomorfologelor
GEOMORFOLÓG, -Ă, geomorfologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în geomorfologie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomorphologue. DOOM
*geomorfológă (rar) (ge-o-) s. f., g.-d. art. geomorfológei; pl. geomorfológe
geomorfologi
GEOMORFOLÓG, -Ă, geomorfologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în geomorfologie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomorphologue. DOOM
*geomorfológă (rar) (ge-o-) s. f., g.-d. art. geomorfológei; pl. geomorfológe
geomorfologia
GEOMORFOLOGÍE s. f. Știință care studiază geneza și caracteristicile formelor de relief, modul lor de grupare și răspândire pe suprafața Pământului. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomorphologie. DOOM
geomorfologíe (ge-o-) s. f., art. geomorfología, g.-d. geomorfologíi, art. geomorfologíei
geomorfologic
GEOMORFOLÓGIC, -Ă, geomorfologici, -ce, adj. Care aparține geomorfologiei, privitor la geomorfologie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomorphologique. DOOM
geomorfológic (ge-o-) adj. m., pl. geomorfológici; f. geomorfológică, pl. geomorfológice
geomorfologica
GEOMORFOLÓGIC, -Ă, geomorfologici, -ce, adj. Care aparține geomorfologiei, privitor la geomorfologie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomorphologique. DOOM
geomorfológic (ge-o-) adj. m., pl. geomorfológici; f. geomorfológică, pl. geomorfológice
geomorfologice
GEOMORFOLÓGIC, -Ă, geomorfologici, -ce, adj. Care aparține geomorfologiei, privitor la geomorfologie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomorphologique. DOOM
geomorfológic (ge-o-) adj. m., pl. geomorfológici; f. geomorfológică, pl. geomorfológice
geomorfologicei
GEOMORFOLÓGIC, -Ă, geomorfologici, -ce, adj. Care aparține geomorfologiei, privitor la geomorfologie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomorphologique. DOOM
geomorfológic (ge-o-) adj. m., pl. geomorfológici; f. geomorfológică, pl. geomorfológice
geomorfologicele
GEOMORFOLÓGIC, -Ă, geomorfologici, -ce, adj. Care aparține geomorfologiei, privitor la geomorfologie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomorphologique. DOOM
geomorfológic (ge-o-) adj. m., pl. geomorfológici; f. geomorfológică, pl. geomorfológice
geomorfologicelor
GEOMORFOLÓGIC, -Ă, geomorfologici, -ce, adj. Care aparține geomorfologiei, privitor la geomorfologie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomorphologique. DOOM
geomorfológic (ge-o-) adj. m., pl. geomorfológici; f. geomorfológică, pl. geomorfológice
geomorfologici
GEOMORFOLÓGIC, -Ă, geomorfologici, -ce, adj. Care aparține geomorfologiei, privitor la geomorfologie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomorphologique. DOOM
geomorfológic (ge-o-) adj. m., pl. geomorfológici; f. geomorfológică, pl. geomorfológice
geomorfologicii
GEOMORFOLÓGIC, -Ă, geomorfologici, -ce, adj. Care aparține geomorfologiei, privitor la geomorfologie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomorphologique. DOOM
geomorfológic (ge-o-) adj. m., pl. geomorfológici; f. geomorfológică, pl. geomorfológice
geomorfologicilor
GEOMORFOLÓGIC, -Ă, geomorfologici, -ce, adj. Care aparține geomorfologiei, privitor la geomorfologie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomorphologique. DOOM
geomorfológic (ge-o-) adj. m., pl. geomorfológici; f. geomorfológică, pl. geomorfológice
geomorfologicul
GEOMORFOLÓGIC, -Ă, geomorfologici, -ce, adj. Care aparține geomorfologiei, privitor la geomorfologie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomorphologique. DOOM
geomorfológic (ge-o-) adj. m., pl. geomorfológici; f. geomorfológică, pl. geomorfológice
geomorfologicului
GEOMORFOLÓGIC, -Ă, geomorfologici, -ce, adj. Care aparține geomorfologiei, privitor la geomorfologie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomorphologique. DOOM
geomorfológic (ge-o-) adj. m., pl. geomorfológici; f. geomorfológică, pl. geomorfológice
geomorfologie
GEOMORFOLOGÍE s. f. Știință care studiază geneza și caracteristicile formelor de relief, modul lor de grupare și răspândire pe suprafața Pământului. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomorphologie. DOOM
geomorfologíe (ge-o-) s. f., art. geomorfología, g.-d. geomorfologíi, art. geomorfologíei
geomorfologiei
GEOMORFOLOGÍE s. f. Știință care studiază geneza și caracteristicile formelor de relief, modul lor de grupare și răspândire pe suprafața Pământului. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomorphologie. DOOM
geomorfologíe (ge-o-) s. f., art. geomorfología, g.-d. geomorfologíi, art. geomorfologíei
geomorfologii
GEOMORFOLÓG, -Ă, geomorfologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în geomorfologie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomorphologue. DOOM
*geomorfológă (rar) (ge-o-) s. f., g.-d. art. geomorfológei; pl. geomorfológe
geomorfologii
GEOMORFOLOGÍE s. f. Știință care studiază geneza și caracteristicile formelor de relief, modul lor de grupare și răspândire pe suprafața Pământului. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomorphologie. DOOM
geomorfologíe (ge-o-) s. f., art. geomorfología, g.-d. geomorfologíi, art. geomorfologíei
geomorfologilor
GEOMORFOLÓG, -Ă, geomorfologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în geomorfologie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomorphologue. DOOM
*geomorfológă (rar) (ge-o-) s. f., g.-d. art. geomorfológei; pl. geomorfológe
geomorfologul
GEOMORFOLÓG, -Ă, geomorfologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în geomorfologie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomorphologue. DOOM
*geomorfológă (rar) (ge-o-) s. f., g.-d. art. geomorfológei; pl. geomorfológe
geomorfologului
GEOMORFOLÓG, -Ă, geomorfologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în geomorfologie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomorphologue. DOOM
*geomorfológă (rar) (ge-o-) s. f., g.-d. art. geomorfológei; pl. geomorfológe
geonastie
GEONASTÍE s.f. (Bot.) Curbare sau răsucire a organelor plantelor spre pământ. [Cf. gr. ge – pământ, nastos – apăsare].
geonim
GEONÍM s.n. Nume de loc adoptat ca nume propriu. [< fr. géonyme, cf. gr. ge – pământ, onoma – nume].
geonime
GEONÍM s.n. Nume de loc adoptat ca nume propriu. [< fr. géonyme, cf. gr. ge – pământ, onoma – nume].
geonimele
GEONÍM s.n. Nume de loc adoptat ca nume propriu. [< fr. géonyme, cf. gr. ge – pământ, onoma – nume].
geonimelor
GEONÍM s.n. Nume de loc adoptat ca nume propriu. [< fr. géonyme, cf. gr. ge – pământ, onoma – nume].
geonimul
GEONÍM s.n. Nume de loc adoptat ca nume propriu. [< fr. géonyme, cf. gr. ge – pământ, onoma – nume].
geonimului
GEONÍM s.n. Nume de loc adoptat ca nume propriu. [< fr. géonyme, cf. gr. ge – pământ, onoma – nume].
geonomia
GEONOMÍE s. f. Totalitatea disciplinelor care studiază legile fizice în legătură cu Pământul. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géonomie. DOOM
geonomíe (ge-o-) s. f., art. geonomía, g.-d. geonomíi, art. geonomíei
geonomic
GEONÓMIC, -Ă, geonomici, -ce, adj. De geonomie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géonomique. DOOM
geonómic (ge-o-) adj. m., pl. geonómici; f. geonómică, pl. geonómice
geonomica
GEONÓMIC, -Ă, geonomici, -ce, adj. De geonomie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géonomique. DOOM
geonómic (ge-o-) adj. m., pl. geonómici; f. geonómică, pl. geonómice
geonomice
GEONÓMIC, -Ă, geonomici, -ce, adj. De geonomie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géonomique. DOOM
geonómic (ge-o-) adj. m., pl. geonómici; f. geonómică, pl. geonómice
geonomicei
GEONÓMIC, -Ă, geonomici, -ce, adj. De geonomie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géonomique. DOOM
geonómic (ge-o-) adj. m., pl. geonómici; f. geonómică, pl. geonómice
geonomicele
GEONÓMIC, -Ă, geonomici, -ce, adj. De geonomie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géonomique. DOOM
geonómic (ge-o-) adj. m., pl. geonómici; f. geonómică, pl. geonómice
geonomicelor
GEONÓMIC, -Ă, geonomici, -ce, adj. De geonomie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géonomique. DOOM
geonómic (ge-o-) adj. m., pl. geonómici; f. geonómică, pl. geonómice
geonomici
GEONÓMIC, -Ă, geonomici, -ce, adj. De geonomie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géonomique. DOOM
geonómic (ge-o-) adj. m., pl. geonómici; f. geonómică, pl. geonómice
geonomicii
GEONÓMIC, -Ă, geonomici, -ce, adj. De geonomie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géonomique. DOOM
geonómic (ge-o-) adj. m., pl. geonómici; f. geonómică, pl. geonómice
geonomicilor
GEONÓMIC, -Ă, geonomici, -ce, adj. De geonomie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géonomique. DOOM
geonómic (ge-o-) adj. m., pl. geonómici; f. geonómică, pl. geonómice
geonomicul
GEONÓMIC, -Ă, geonomici, -ce, adj. De geonomie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géonomique. DOOM
geonómic (ge-o-) adj. m., pl. geonómici; f. geonómică, pl. geonómice
geonomicului
GEONÓMIC, -Ă, geonomici, -ce, adj. De geonomie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géonomique. DOOM
geonómic (ge-o-) adj. m., pl. geonómici; f. geonómică, pl. geonómice
geonomie
GEONOMÍE s. f. Totalitatea disciplinelor care studiază legile fizice în legătură cu Pământul. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géonomie. DOOM
geonomíe (ge-o-) s. f., art. geonomía, g.-d. geonomíi, art. geonomíei
geonomiei
GEONOMÍE s. f. Totalitatea disciplinelor care studiază legile fizice în legătură cu Pământul. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géonomie. DOOM
geonomíe (ge-o-) s. f., art. geonomía, g.-d. geonomíi, art. geonomíei
geonomii
GEONOMÍE s. f. Totalitatea disciplinelor care studiază legile fizice în legătură cu Pământul. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géonomie. DOOM
geonomíe (ge-o-) s. f., art. geonomía, g.-d. geonomíi, art. geonomíei
geopolitic
GEOPOLÍTIC, -Ă, geopolitici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Doctrină social-politică, apărută la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX, care susține că politica unui stat este determinată de situarea sa geografică. 2. Adj. Referitor la geopolitică (1). [Pr.: ge-o-] – Din germ. Geopolitik. DOOM
geopolític (ge-o-) adj. m., pl. geopolítici; f. geopolítică, pl. geopolítice
geopolitica
GEOPOLÍTIC, -Ă, geopolitici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Doctrină social-politică, apărută la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX, care susține că politica unui stat este determinată de situarea sa geografică. 2. Adj. Referitor la geopolitică (1). [Pr.: ge-o-] – Din germ. Geopolitik. DOOM
geopolític (ge-o-) adj. m., pl. geopolítici; f. geopolítică, pl. geopolítice
geopolitica
GEOPOLÍTICĂ s. f. Teorie care susține că politica unui stat ar fi determinată de situația sa geografică. [Pr.: ge-o-] – Din germ. Geopolitik. DOOM
geopolítică (ge-o-) s. f., g.-d. art. geopolíticii
geopolitice
GEOPOLÍTIC, -Ă, geopolitici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Doctrină social-politică, apărută la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX, care susține că politica unui stat este determinată de situarea sa geografică. 2. Adj. Referitor la geopolitică (1). [Pr.: ge-o-] – Din germ. Geopolitik. DOOM
geopolític (ge-o-) adj. m., pl. geopolítici; f. geopolítică, pl. geopolítice
geopoliticei
GEOPOLÍTIC, -Ă, geopolitici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Doctrină social-politică, apărută la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX, care susține că politica unui stat este determinată de situarea sa geografică. 2. Adj. Referitor la geopolitică (1). [Pr.: ge-o-] – Din germ. Geopolitik. DOOM
geopolític (ge-o-) adj. m., pl. geopolítici; f. geopolítică, pl. geopolítice
geopoliticele
GEOPOLÍTIC, -Ă, geopolitici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Doctrină social-politică, apărută la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX, care susține că politica unui stat este determinată de situarea sa geografică. 2. Adj. Referitor la geopolitică (1). [Pr.: ge-o-] – Din germ. Geopolitik. DOOM
geopolític (ge-o-) adj. m., pl. geopolítici; f. geopolítică, pl. geopolítice
geopoliticelor
GEOPOLÍTIC, -Ă, geopolitici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Doctrină social-politică, apărută la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX, care susține că politica unui stat este determinată de situarea sa geografică. 2. Adj. Referitor la geopolitică (1). [Pr.: ge-o-] – Din germ. Geopolitik. DOOM
geopolític (ge-o-) adj. m., pl. geopolítici; f. geopolítică, pl. geopolítice
geopolitici
GEOPOLÍTIC, -Ă, geopolitici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Doctrină social-politică, apărută la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX, care susține că politica unui stat este determinată de situarea sa geografică. 2. Adj. Referitor la geopolitică (1). [Pr.: ge-o-] – Din germ. Geopolitik. DOOM
geopolític (ge-o-) adj. m., pl. geopolítici; f. geopolítică, pl. geopolítice
geopolitici
GEOPOLÍTICĂ s. f. Teorie care susține că politica unui stat ar fi determinată de situația sa geografică. [Pr.: ge-o-] – Din germ. Geopolitik. DOOM
geopolítică (ge-o-) s. f., g.-d. art. geopolíticii
geopolitician
GEOPOLITICIÁN, -Ă s.m. și f. Adept al geopoliticii. ♦ Cercetător al problemelor geopolitice. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / et. incertă]. DOOM
geopoliticián (ge-o-, -ci-an) s. m., pl. geopoliticiéni (-ci-eni)
geopoliticianul
GEOPOLITICIÁN, -Ă s.m. și f. Adept al geopoliticii. ♦ Cercetător al problemelor geopolitice. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / et. incertă]. DOOM
geopoliticián (ge-o-, -ci-an) s. m., pl. geopoliticiéni (-ci-eni)
geopoliticianului
GEOPOLITICIÁN, -Ă s.m. și f. Adept al geopoliticii. ♦ Cercetător al problemelor geopolitice. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / et. incertă]. DOOM
geopoliticián (ge-o-, -ci-an) s. m., pl. geopoliticiéni (-ci-eni)
geopoliticieni
GEOPOLITICIÁN, -Ă s.m. și f. Adept al geopoliticii. ♦ Cercetător al problemelor geopolitice. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / et. incertă]. DOOM
geopoliticián (ge-o-, -ci-an) s. m., pl. geopoliticiéni (-ci-eni)
geopoliticienii
GEOPOLITICIÁN, -Ă s.m. și f. Adept al geopoliticii. ♦ Cercetător al problemelor geopolitice. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / et. incertă]. DOOM
geopoliticián (ge-o-, -ci-an) s. m., pl. geopoliticiéni (-ci-eni)
geopoliticienilor
GEOPOLITICIÁN, -Ă s.m. și f. Adept al geopoliticii. ♦ Cercetător al problemelor geopolitice. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / et. incertă]. DOOM
geopoliticián (ge-o-, -ci-an) s. m., pl. geopoliticiéni (-ci-eni)
geopoliticii
GEOPOLÍTIC, -Ă, geopolitici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Doctrină social-politică, apărută la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX, care susține că politica unui stat este determinată de situarea sa geografică. 2. Adj. Referitor la geopolitică (1). [Pr.: ge-o-] – Din germ. Geopolitik. DOOM
geopolític (ge-o-) adj. m., pl. geopolítici; f. geopolítică, pl. geopolítice
geopoliticii
GEOPOLÍTICĂ s. f. Teorie care susține că politica unui stat ar fi determinată de situația sa geografică. [Pr.: ge-o-] – Din germ. Geopolitik. DOOM
geopolítică (ge-o-) s. f., g.-d. art. geopolíticii
geopoliticilor
GEOPOLÍTIC, -Ă, geopolitici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Doctrină social-politică, apărută la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX, care susține că politica unui stat este determinată de situarea sa geografică. 2. Adj. Referitor la geopolitică (1). [Pr.: ge-o-] – Din germ. Geopolitik. DOOM
geopolític (ge-o-) adj. m., pl. geopolítici; f. geopolítică, pl. geopolítice
geopoliticul
GEOPOLÍTIC, -Ă, geopolitici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Doctrină social-politică, apărută la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX, care susține că politica unui stat este determinată de situarea sa geografică. 2. Adj. Referitor la geopolitică (1). [Pr.: ge-o-] – Din germ. Geopolitik. DOOM
geopolític (ge-o-) adj. m., pl. geopolítici; f. geopolítică, pl. geopolítice
geopoliticului
GEOPOLÍTIC, -Ă, geopolitici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Doctrină social-politică, apărută la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX, care susține că politica unui stat este determinată de situarea sa geografică. 2. Adj. Referitor la geopolitică (1). [Pr.: ge-o-] – Din germ. Geopolitik. DOOM
geopolític (ge-o-) adj. m., pl. geopolítici; f. geopolítică, pl. geopolítice
geopotențial
GEOPOTENȚIÁL s. n. Potențialul forței de atracție a masei Pământului; potențial terestru. [Pr.: ge-o-] – Din engl. geopotential.
georama
GEORÁMĂ, georame, s. f. Încăpere sferică pe a cărei față interioară este reprezentată în relief scoarța terestră în scopul studierii ei. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géorama, engl. georama. DOOM
georámă (ge-o-) s. f., g.-d. art. georámei; pl. georáme
georame
GEORÁMĂ, georame, s. f. Încăpere sferică pe a cărei față interioară este reprezentată în relief scoarța terestră în scopul studierii ei. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géorama, engl. georama. DOOM
georámă (ge-o-) s. f., g.-d. art. georámei; pl. georáme
georamei
GEORÁMĂ, georame, s. f. Încăpere sferică pe a cărei față interioară este reprezentată în relief scoarța terestră în scopul studierii ei. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géorama, engl. georama. DOOM
georámă (ge-o-) s. f., g.-d. art. georámei; pl. georáme
georamele
GEORÁMĂ, georame, s. f. Încăpere sferică pe a cărei față interioară este reprezentată în relief scoarța terestră în scopul studierii ei. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géorama, engl. georama. DOOM
georámă (ge-o-) s. f., g.-d. art. georámei; pl. georáme
georamelor
GEORÁMĂ, georame, s. f. Încăpere sferică pe a cărei față interioară este reprezentată în relief scoarța terestră în scopul studierii ei. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géorama, engl. georama. DOOM
georámă (ge-o-) s. f., g.-d. art. georámei; pl. georáme
georgian
GEORGIÁN, -Ă, georgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Georgiei sau este originară de acolo; gruzin. 2. Adj. Care aparține Georgiei sau georgienilor (1), privitor la Georgia ori la georgieni; gruzin. [Pr.: -gi-an] – Georgia (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. géorgien. DOOM
georgián2 (eră geologică) (geor-gi-an) s. n.
georgian
GEORGIÁN, -Ă, georgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Georgiei sau este originară de acolo; gruzin. 2. Adj. Care aparține Georgiei sau georgienilor (1), privitor la Georgia ori la georgieni; gruzin. [Pr.: -gi-an] – Georgia (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. géorgien. DOOM
georgián2 (eră geologică) (geor-gi-an) s. n.
georgian
GEORGIÁN, -Ă, georgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Georgiei sau este originară de acolo; gruzin. 2. Adj. Care aparține Georgiei sau georgienilor (1), privitor la Georgia ori la georgieni; gruzin. [Pr.: -gi-an] – Georgia (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. géorgien. DOOM
georgián2 (eră geologică) (geor-gi-an) s. n.
georgiana
GEORGIÁN, -Ă, georgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Georgiei sau este originară de acolo; gruzin. 2. Adj. Care aparține Georgiei sau georgienilor (1), privitor la Georgia ori la georgieni; gruzin. [Pr.: -gi-an] – Georgia (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. géorgien. DOOM
georgián2 (eră geologică) (geor-gi-an) s. n.
georgiana
GEORGIÁN, -Ă, georgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Georgiei sau este originară de acolo; gruzin. 2. Adj. Care aparține Georgiei sau georgienilor (1), privitor la Georgia ori la georgieni; gruzin. [Pr.: -gi-an] – Georgia (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. géorgien. DOOM
georgián2 (eră geologică) (geor-gi-an) s. n.
georgiano
GEORGIÁN, -Ă, georgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Georgiei sau este originară de acolo; gruzin. 2. Adj. Care aparține Georgiei sau georgienilor (1), privitor la Georgia ori la georgieni; gruzin. [Pr.: -gi-an] – Georgia (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. géorgien. DOOM
georgián2 (eră geologică) (geor-gi-an) s. n.
georgiano
GEORGIÁN, -Ă, georgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Georgiei sau este originară de acolo; gruzin. 2. Adj. Care aparține Georgiei sau georgienilor (1), privitor la Georgia ori la georgieni; gruzin. [Pr.: -gi-an] – Georgia (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. géorgien. DOOM
georgián2 (eră geologică) (geor-gi-an) s. n.
georgianul
GEORGIÁN, -Ă, georgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Georgiei sau este originară de acolo; gruzin. 2. Adj. Care aparține Georgiei sau georgienilor (1), privitor la Georgia ori la georgieni; gruzin. [Pr.: -gi-an] – Georgia (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. géorgien. DOOM
georgián2 (eră geologică) (geor-gi-an) s. n.
georgianul
GEORGIÁN, -Ă, georgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Georgiei sau este originară de acolo; gruzin. 2. Adj. Care aparține Georgiei sau georgienilor (1), privitor la Georgia ori la georgieni; gruzin. [Pr.: -gi-an] – Georgia (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. géorgien. DOOM
georgián2 (eră geologică) (geor-gi-an) s. n.
georgianule
GEORGIÁN, -Ă, georgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Georgiei sau este originară de acolo; gruzin. 2. Adj. Care aparține Georgiei sau georgienilor (1), privitor la Georgia ori la georgieni; gruzin. [Pr.: -gi-an] – Georgia (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. géorgien. DOOM
georgián2 (eră geologică) (geor-gi-an) s. n.
georgianule
GEORGIÁN, -Ă, georgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Georgiei sau este originară de acolo; gruzin. 2. Adj. Care aparține Georgiei sau georgienilor (1), privitor la Georgia ori la georgieni; gruzin. [Pr.: -gi-an] – Georgia (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. géorgien. DOOM
georgián2 (eră geologică) (geor-gi-an) s. n.
georgianului
GEORGIÁN, -Ă, georgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Georgiei sau este originară de acolo; gruzin. 2. Adj. Care aparține Georgiei sau georgienilor (1), privitor la Georgia ori la georgieni; gruzin. [Pr.: -gi-an] – Georgia (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. géorgien. DOOM
georgián2 (eră geologică) (geor-gi-an) s. n.
georgianului
GEORGIÁN, -Ă, georgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Georgiei sau este originară de acolo; gruzin. 2. Adj. Care aparține Georgiei sau georgienilor (1), privitor la Georgia ori la georgieni; gruzin. [Pr.: -gi-an] – Georgia (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. géorgien. DOOM
georgián2 (eră geologică) (geor-gi-an) s. n.
georgic
GEÓRGIC, -Ă adj. (Liv.) Referitor la muncile agricole. ♦ (s.f.) Poezie având acest caracter. [Cf. lat. georgicus, gr. georgikos, fr. géorgique]. DOOM
geórgic (referitor la viața rurală) (livr.) (ge-or-) adj. m., pl. geórgici; f. geórgică, pl. geórgice
georgica
GEÓRGIC, -Ă adj. (Liv.) Referitor la muncile agricole. ♦ (s.f.) Poezie având acest caracter. [Cf. lat. georgicus, gr. georgikos, fr. géorgique]. DOOM
geórgic (referitor la viața rurală) (livr.) (ge-or-) adj. m., pl. geórgici; f. geórgică, pl. geórgice
georgice
GEÓRGIC, -Ă adj. (Liv.) Referitor la muncile agricole. ♦ (s.f.) Poezie având acest caracter. [Cf. lat. georgicus, gr. georgikos, fr. géorgique]. DOOM
geórgic (referitor la viața rurală) (livr.) (ge-or-) adj. m., pl. geórgici; f. geórgică, pl. geórgice
georgicei
GEÓRGIC, -Ă adj. (Liv.) Referitor la muncile agricole. ♦ (s.f.) Poezie având acest caracter. [Cf. lat. georgicus, gr. georgikos, fr. géorgique]. DOOM
geórgic (referitor la viața rurală) (livr.) (ge-or-) adj. m., pl. geórgici; f. geórgică, pl. geórgice
georgicele
GEÓRGIC, -Ă adj. (Liv.) Referitor la muncile agricole. ♦ (s.f.) Poezie având acest caracter. [Cf. lat. georgicus, gr. georgikos, fr. géorgique]. DOOM
geórgic (referitor la viața rurală) (livr.) (ge-or-) adj. m., pl. geórgici; f. geórgică, pl. geórgice
georgicelor
GEÓRGIC, -Ă adj. (Liv.) Referitor la muncile agricole. ♦ (s.f.) Poezie având acest caracter. [Cf. lat. georgicus, gr. georgikos, fr. géorgique]. DOOM
geórgic (referitor la viața rurală) (livr.) (ge-or-) adj. m., pl. geórgici; f. geórgică, pl. geórgice
georgici
GEÓRGIC, -Ă adj. (Liv.) Referitor la muncile agricole. ♦ (s.f.) Poezie având acest caracter. [Cf. lat. georgicus, gr. georgikos, fr. géorgique]. DOOM
geórgic (referitor la viața rurală) (livr.) (ge-or-) adj. m., pl. geórgici; f. geórgică, pl. geórgice
georgicii
GEÓRGIC, -Ă adj. (Liv.) Referitor la muncile agricole. ♦ (s.f.) Poezie având acest caracter. [Cf. lat. georgicus, gr. georgikos, fr. géorgique]. DOOM
geórgic (referitor la viața rurală) (livr.) (ge-or-) adj. m., pl. geórgici; f. geórgică, pl. geórgice
georgicilor
GEÓRGIC, -Ă adj. (Liv.) Referitor la muncile agricole. ♦ (s.f.) Poezie având acest caracter. [Cf. lat. georgicus, gr. georgikos, fr. géorgique]. DOOM
geórgic (referitor la viața rurală) (livr.) (ge-or-) adj. m., pl. geórgici; f. geórgică, pl. geórgice
georgicul
GEÓRGIC, -Ă adj. (Liv.) Referitor la muncile agricole. ♦ (s.f.) Poezie având acest caracter. [Cf. lat. georgicus, gr. georgikos, fr. géorgique]. DOOM
geórgic (referitor la viața rurală) (livr.) (ge-or-) adj. m., pl. geórgici; f. geórgică, pl. geórgice
georgicului
GEÓRGIC, -Ă adj. (Liv.) Referitor la muncile agricole. ♦ (s.f.) Poezie având acest caracter. [Cf. lat. georgicus, gr. georgikos, fr. géorgique]. DOOM
geórgic (referitor la viața rurală) (livr.) (ge-or-) adj. m., pl. geórgici; f. geórgică, pl. geórgice
georgiene
GEORGIÁN, -Ă, georgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Georgiei sau este originară de acolo; gruzin. 2. Adj. Care aparține Georgiei sau georgienilor (1), privitor la Georgia ori la georgieni; gruzin. [Pr.: -gi-an] – Georgia (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. géorgien. DOOM
georgián2 (eră geologică) (geor-gi-an) s. n.
georgiene
GEORGIÁN, -Ă, georgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Georgiei sau este originară de acolo; gruzin. 2. Adj. Care aparține Georgiei sau georgienilor (1), privitor la Georgia ori la georgieni; gruzin. [Pr.: -gi-an] – Georgia (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. géorgien. DOOM
georgián2 (eră geologică) (geor-gi-an) s. n.
georgiene
GEORGIÁN, -Ă, georgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Georgiei sau este originară de acolo; gruzin. 2. Adj. Care aparține Georgiei sau georgienilor (1), privitor la Georgia ori la georgieni; gruzin. [Pr.: -gi-an] – Georgia (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. géorgien. DOOM
georgián2 (eră geologică) (geor-gi-an) s. n.
georgienei
GEORGIÁN, -Ă, georgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Georgiei sau este originară de acolo; gruzin. 2. Adj. Care aparține Georgiei sau georgienilor (1), privitor la Georgia ori la georgieni; gruzin. [Pr.: -gi-an] – Georgia (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. géorgien. DOOM
georgián2 (eră geologică) (geor-gi-an) s. n.
georgienei
GEORGIÁN, -Ă, georgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Georgiei sau este originară de acolo; gruzin. 2. Adj. Care aparține Georgiei sau georgienilor (1), privitor la Georgia ori la georgieni; gruzin. [Pr.: -gi-an] – Georgia (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. géorgien. DOOM
georgián2 (eră geologică) (geor-gi-an) s. n.
georgienele
GEORGIÁN, -Ă, georgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Georgiei sau este originară de acolo; gruzin. 2. Adj. Care aparține Georgiei sau georgienilor (1), privitor la Georgia ori la georgieni; gruzin. [Pr.: -gi-an] – Georgia (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. géorgien. DOOM
georgián2 (eră geologică) (geor-gi-an) s. n.
georgienele
GEORGIÁN, -Ă, georgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Georgiei sau este originară de acolo; gruzin. 2. Adj. Care aparține Georgiei sau georgienilor (1), privitor la Georgia ori la georgieni; gruzin. [Pr.: -gi-an] – Georgia (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. géorgien. DOOM
georgián2 (eră geologică) (geor-gi-an) s. n.
georgienelor
GEORGIÁN, -Ă, georgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Georgiei sau este originară de acolo; gruzin. 2. Adj. Care aparține Georgiei sau georgienilor (1), privitor la Georgia ori la georgieni; gruzin. [Pr.: -gi-an] – Georgia (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. géorgien. DOOM
georgián2 (eră geologică) (geor-gi-an) s. n.
georgienelor
GEORGIÁN, -Ă, georgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Georgiei sau este originară de acolo; gruzin. 2. Adj. Care aparține Georgiei sau georgienilor (1), privitor la Georgia ori la georgieni; gruzin. [Pr.: -gi-an] – Georgia (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. géorgien. DOOM
georgián2 (eră geologică) (geor-gi-an) s. n.
georgieni
GEORGIÁN, -Ă, georgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Georgiei sau este originară de acolo; gruzin. 2. Adj. Care aparține Georgiei sau georgienilor (1), privitor la Georgia ori la georgieni; gruzin. [Pr.: -gi-an] – Georgia (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. géorgien. DOOM
georgián2 (eră geologică) (geor-gi-an) s. n.
georgieni
GEORGIÁN, -Ă, georgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Georgiei sau este originară de acolo; gruzin. 2. Adj. Care aparține Georgiei sau georgienilor (1), privitor la Georgia ori la georgieni; gruzin. [Pr.: -gi-an] – Georgia (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. géorgien. DOOM
georgián2 (eră geologică) (geor-gi-an) s. n.
georgienii
GEORGIÁN, -Ă, georgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Georgiei sau este originară de acolo; gruzin. 2. Adj. Care aparține Georgiei sau georgienilor (1), privitor la Georgia ori la georgieni; gruzin. [Pr.: -gi-an] – Georgia (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. géorgien. DOOM
georgián2 (eră geologică) (geor-gi-an) s. n.
georgienii
GEORGIÁN, -Ă, georgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Georgiei sau este originară de acolo; gruzin. 2. Adj. Care aparține Georgiei sau georgienilor (1), privitor la Georgia ori la georgieni; gruzin. [Pr.: -gi-an] – Georgia (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. géorgien. DOOM
georgián2 (eră geologică) (geor-gi-an) s. n.
georgienilor
GEORGIÁN, -Ă, georgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Georgiei sau este originară de acolo; gruzin. 2. Adj. Care aparține Georgiei sau georgienilor (1), privitor la Georgia ori la georgieni; gruzin. [Pr.: -gi-an] – Georgia (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. géorgien. DOOM
georgián2 (eră geologică) (geor-gi-an) s. n.
georgienilor
GEORGIÁN, -Ă, georgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Georgiei sau este originară de acolo; gruzin. 2. Adj. Care aparține Georgiei sau georgienilor (1), privitor la Georgia ori la georgieni; gruzin. [Pr.: -gi-an] – Georgia (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. géorgien. DOOM
georgián2 (eră geologică) (geor-gi-an) s. n.
georgii
NICORÉTE, nicoreți, s. m. (Mai ales la pl.) Numele a două specii de ciuperci comestibile de culoare gălbuie sau albă-cenușie, cu pălărie cărnoasă (Tricholoma georgii și Clitopilus prunulus). – Et. nec.
geoscopia
GEOSCOPÍE s.f. Pretinsă artă de a prezice viitorul prin studierea culorilor pe care le iau asfințitul și răsăritul Soarelui. [Gen. -iei. / < fr. géoscopie, cf. gr. ge – pământ, skopein – a examina]. DOOM
!geoscopíe (ge-os-co-/-o-sco-) s. f., art. geoscopía, g.-d. geoscopíi, art. geoscopíei
geoscopie
GEOSCOPÍE s.f. Pretinsă artă de a prezice viitorul prin studierea culorilor pe care le iau asfințitul și răsăritul Soarelui. [Gen. -iei. / < fr. géoscopie, cf. gr. ge – pământ, skopein – a examina]. DOOM
!geoscopíe (ge-os-co-/-o-sco-) s. f., art. geoscopía, g.-d. geoscopíi, art. geoscopíei
geoscopiei
GEOSCOPÍE s.f. Pretinsă artă de a prezice viitorul prin studierea culorilor pe care le iau asfințitul și răsăritul Soarelui. [Gen. -iei. / < fr. géoscopie, cf. gr. ge – pământ, skopein – a examina]. DOOM
!geoscopíe (ge-os-co-/-o-sco-) s. f., art. geoscopía, g.-d. geoscopíi, art. geoscopíei
geoscopii
GEOSCOPÍE s.f. Pretinsă artă de a prezice viitorul prin studierea culorilor pe care le iau asfințitul și răsăritul Soarelui. [Gen. -iei. / < fr. géoscopie, cf. gr. ge – pământ, skopein – a examina]. DOOM
!geoscopíe (ge-os-co-/-o-sco-) s. f., art. geoscopía, g.-d. geoscopíi, art. geoscopíei
geoscopiile
GEOSCOPÍE s.f. Pretinsă artă de a prezice viitorul prin studierea culorilor pe care le iau asfințitul și răsăritul Soarelui. [Gen. -iei. / < fr. géoscopie, cf. gr. ge – pământ, skopein – a examina]. DOOM
!geoscopíe (ge-os-co-/-o-sco-) s. f., art. geoscopía, g.-d. geoscopíi, art. geoscopíei
geoscopiilor
GEOSCOPÍE s.f. Pretinsă artă de a prezice viitorul prin studierea culorilor pe care le iau asfințitul și răsăritul Soarelui. [Gen. -iei. / < fr. géoscopie, cf. gr. ge – pământ, skopein – a examina]. DOOM
!geoscopíe (ge-os-co-/-o-sco-) s. f., art. geoscopía, g.-d. geoscopíi, art. geoscopíei
geosfera
GEOSFÉRĂ, geosfere, s. f. Pătură constitutivă a globului terestru. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géosphère. DOOM
!geosféră (ge-os-fe-/-o-sfe-) s. f., g.-d. art. geosférei; pl. geosfére
geosfere
GEOSFÉRĂ, geosfere, s. f. Pătură constitutivă a globului terestru. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géosphère. DOOM
!geosféră (ge-os-fe-/-o-sfe-) s. f., g.-d. art. geosférei; pl. geosfére
geosferei
GEOSFÉRĂ, geosfere, s. f. Pătură constitutivă a globului terestru. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géosphère. DOOM
!geosféră (ge-os-fe-/-o-sfe-) s. f., g.-d. art. geosférei; pl. geosfére
geosferele
GEOSFÉRĂ, geosfere, s. f. Pătură constitutivă a globului terestru. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géosphère. DOOM
!geosféră (ge-os-fe-/-o-sfe-) s. f., g.-d. art. geosférei; pl. geosfére
geosferelor
GEOSFÉRĂ, geosfere, s. f. Pătură constitutivă a globului terestru. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géosphère. DOOM
!geosféră (ge-os-fe-/-o-sfe-) s. f., g.-d. art. geosférei; pl. geosfére
geosferic
GEOSFÉRIC, -Ă, geosferici, -ce, adj. Referitor la geosferă, de geosferă. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géosphérique.
geosinclinal
GEOSINCLINÁL, geosinclinale, s. n. Regiune depresionară, alungită și întinsă a scoarței terestre, cu dimensiuni până la zeci sau sute de kilometri, caracterizată printr-o intensă activitate tectonică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géosynclinal. DOOM
geosinclinál (ge-o-) s. n., pl. geosinclinále
geosinclinal
GEOSINCLINÁL s.n. Depresiune a scoarței Pământului, ocupată de un braț de mare cu fundul mobil. [Pl. -le, -luri. / < fr. géosynclinal, cf. gr. ge – pământ, synklinein < syn – cu, klinein – a se înclina].
geosinclinale
GEOSINCLINÁL, geosinclinale, s. n. Regiune depresionară, alungită și întinsă a scoarței terestre, cu dimensiuni până la zeci sau sute de kilometri, caracterizată printr-o intensă activitate tectonică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géosynclinal. DOOM
geosinclinál (ge-o-) s. n., pl. geosinclinále
geosinclinalele
GEOSINCLINÁL, geosinclinale, s. n. Regiune depresionară, alungită și întinsă a scoarței terestre, cu dimensiuni până la zeci sau sute de kilometri, caracterizată printr-o intensă activitate tectonică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géosynclinal. DOOM
geosinclinál (ge-o-) s. n., pl. geosinclinále
geosinclinalelor
GEOSINCLINÁL, geosinclinale, s. n. Regiune depresionară, alungită și întinsă a scoarței terestre, cu dimensiuni până la zeci sau sute de kilometri, caracterizată printr-o intensă activitate tectonică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géosynclinal. DOOM
geosinclinál (ge-o-) s. n., pl. geosinclinále
geosinclinalul
GEOSINCLINÁL, geosinclinale, s. n. Regiune depresionară, alungită și întinsă a scoarței terestre, cu dimensiuni până la zeci sau sute de kilometri, caracterizată printr-o intensă activitate tectonică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géosynclinal. DOOM
geosinclinál (ge-o-) s. n., pl. geosinclinále
geosinclinalului
GEOSINCLINÁL, geosinclinale, s. n. Regiune depresionară, alungită și întinsă a scoarței terestre, cu dimensiuni până la zeci sau sute de kilometri, caracterizată printr-o intensă activitate tectonică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géosynclinal. DOOM
geosinclinál (ge-o-) s. n., pl. geosinclinále
geostatică
GEOSTÁTICĂ s.f. Statica globului terestru. [< fr. géostatique].
geostaționar
GEOSTAȚIONÁR, -Ă, geostaționari, -e, adj. (Despre sateliți artificiali) Care se mișcă pe o orbită circulară de la Vest la Est, având perioada de revoluție în jurul Pământului de 24 de ore și rămânând tot timpul deasupra aceluiași punct de pe suprafața terestră. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géostationnaire, engl. geostationary. DOOM
!geostaționár (ge-os-ta-ți-o-/-o-sta-) adj. m., pl. geostaționári; f. geostaționáră, pl. geostaționáre
geostaționara
GEOSTAȚIONÁR, -Ă, geostaționari, -e, adj. (Despre sateliți artificiali) Care se mișcă pe o orbită circulară de la Vest la Est, având perioada de revoluție în jurul Pământului de 24 de ore și rămânând tot timpul deasupra aceluiași punct de pe suprafața terestră. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géostationnaire, engl. geostationary. DOOM
!geostaționár (ge-os-ta-ți-o-/-o-sta-) adj. m., pl. geostaționári; f. geostaționáră, pl. geostaționáre
geostaționare
GEOSTAȚIONÁR, -Ă, geostaționari, -e, adj. (Despre sateliți artificiali) Care se mișcă pe o orbită circulară de la Vest la Est, având perioada de revoluție în jurul Pământului de 24 de ore și rămânând tot timpul deasupra aceluiași punct de pe suprafața terestră. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géostationnaire, engl. geostationary. DOOM
!geostaționár (ge-os-ta-ți-o-/-o-sta-) adj. m., pl. geostaționári; f. geostaționáră, pl. geostaționáre
geostaționarei
GEOSTAȚIONÁR, -Ă, geostaționari, -e, adj. (Despre sateliți artificiali) Care se mișcă pe o orbită circulară de la Vest la Est, având perioada de revoluție în jurul Pământului de 24 de ore și rămânând tot timpul deasupra aceluiași punct de pe suprafața terestră. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géostationnaire, engl. geostationary. DOOM
!geostaționár (ge-os-ta-ți-o-/-o-sta-) adj. m., pl. geostaționári; f. geostaționáră, pl. geostaționáre
geostaționarele
GEOSTAȚIONÁR, -Ă, geostaționari, -e, adj. (Despre sateliți artificiali) Care se mișcă pe o orbită circulară de la Vest la Est, având perioada de revoluție în jurul Pământului de 24 de ore și rămânând tot timpul deasupra aceluiași punct de pe suprafața terestră. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géostationnaire, engl. geostationary. DOOM
!geostaționár (ge-os-ta-ți-o-/-o-sta-) adj. m., pl. geostaționári; f. geostaționáră, pl. geostaționáre
geostaționarelor
GEOSTAȚIONÁR, -Ă, geostaționari, -e, adj. (Despre sateliți artificiali) Care se mișcă pe o orbită circulară de la Vest la Est, având perioada de revoluție în jurul Pământului de 24 de ore și rămânând tot timpul deasupra aceluiași punct de pe suprafața terestră. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géostationnaire, engl. geostationary. DOOM
!geostaționár (ge-os-ta-ți-o-/-o-sta-) adj. m., pl. geostaționári; f. geostaționáră, pl. geostaționáre
geostaționari
GEOSTAȚIONÁR, -Ă, geostaționari, -e, adj. (Despre sateliți artificiali) Care se mișcă pe o orbită circulară de la Vest la Est, având perioada de revoluție în jurul Pământului de 24 de ore și rămânând tot timpul deasupra aceluiași punct de pe suprafața terestră. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géostationnaire, engl. geostationary. DOOM
!geostaționár (ge-os-ta-ți-o-/-o-sta-) adj. m., pl. geostaționári; f. geostaționáră, pl. geostaționáre
geostaționarii
GEOSTAȚIONÁR, -Ă, geostaționari, -e, adj. (Despre sateliți artificiali) Care se mișcă pe o orbită circulară de la Vest la Est, având perioada de revoluție în jurul Pământului de 24 de ore și rămânând tot timpul deasupra aceluiași punct de pe suprafața terestră. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géostationnaire, engl. geostationary. DOOM
!geostaționár (ge-os-ta-ți-o-/-o-sta-) adj. m., pl. geostaționári; f. geostaționáră, pl. geostaționáre
geostaționarilor
GEOSTAȚIONÁR, -Ă, geostaționari, -e, adj. (Despre sateliți artificiali) Care se mișcă pe o orbită circulară de la Vest la Est, având perioada de revoluție în jurul Pământului de 24 de ore și rămânând tot timpul deasupra aceluiași punct de pe suprafața terestră. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géostationnaire, engl. geostationary. DOOM
!geostaționár (ge-os-ta-ți-o-/-o-sta-) adj. m., pl. geostaționári; f. geostaționáră, pl. geostaționáre
geostaționarul
GEOSTAȚIONÁR, -Ă, geostaționari, -e, adj. (Despre sateliți artificiali) Care se mișcă pe o orbită circulară de la Vest la Est, având perioada de revoluție în jurul Pământului de 24 de ore și rămânând tot timpul deasupra aceluiași punct de pe suprafața terestră. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géostationnaire, engl. geostationary. DOOM
!geostaționár (ge-os-ta-ți-o-/-o-sta-) adj. m., pl. geostaționári; f. geostaționáră, pl. geostaționáre
geostaționarului
GEOSTAȚIONÁR, -Ă, geostaționari, -e, adj. (Despre sateliți artificiali) Care se mișcă pe o orbită circulară de la Vest la Est, având perioada de revoluție în jurul Pământului de 24 de ore și rămânând tot timpul deasupra aceluiași punct de pe suprafața terestră. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géostationnaire, engl. geostationary. DOOM
!geostaționár (ge-os-ta-ți-o-/-o-sta-) adj. m., pl. geostaționári; f. geostaționáră, pl. geostaționáre
geostrofic
GEOSTRÓFIC, -Ă adj. (Despre mase de aer) Care se deplasează paralel cu Pământul în straturile superioare ale atmosferei. [< engl. geostrophic].
geotactism
GEOTACTÍSM s. n. (Biol.) Ansamblul fenomenelor prezentate de protoplasma din celulele anumitor plante, sub influența gravitației; geotaxie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géotactisme. DOOM
geotactísm (ge-o-) s. n.
geotactisme
GEOTACTÍSM s. n. (Biol.) Ansamblul fenomenelor prezentate de protoplasma din celulele anumitor plante, sub influența gravitației; geotaxie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géotactisme. DOOM
geotactísm (ge-o-) s. n.
geotactismele
GEOTACTÍSM s. n. (Biol.) Ansamblul fenomenelor prezentate de protoplasma din celulele anumitor plante, sub influența gravitației; geotaxie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géotactisme. DOOM
geotactísm (ge-o-) s. n.
geotactismelor
GEOTACTÍSM s. n. (Biol.) Ansamblul fenomenelor prezentate de protoplasma din celulele anumitor plante, sub influența gravitației; geotaxie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géotactisme. DOOM
geotactísm (ge-o-) s. n.
geotactismul
GEOTACTÍSM s. n. (Biol.) Ansamblul fenomenelor prezentate de protoplasma din celulele anumitor plante, sub influența gravitației; geotaxie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géotactisme. DOOM
geotactísm (ge-o-) s. n.
geotactismului
GEOTACTÍSM s. n. (Biol.) Ansamblul fenomenelor prezentate de protoplasma din celulele anumitor plante, sub influența gravitației; geotaxie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géotactisme. DOOM
geotactísm (ge-o-) s. n.
geotaxie
GEOTAXÍE, geotaxii, s. f. (Biol.) Geotactism. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géotaxie.
geotectonic
GEOTECTÓNIC, -Ă, geotectonici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a geologiei care studiază structura scoarței terestre și cauzele mișcărilor și deformărilor pe care le suferă aceasta; tectonică. 2. Adj. Care aparține geotectonicii (1), privitor la geotectonică. [Pr.: ge-o-] – Din rus. gheotektonika. Cf. germ. Geotektonik. DOOM
geotectónic (ge-o-) adj. m., pl. geotectónici; f. geotectónică, pl. geotectónice
geotectonica
GEOTECTÓNIC, -Ă, geotectonici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a geologiei care studiază structura scoarței terestre și cauzele mișcărilor și deformărilor pe care le suferă aceasta; tectonică. 2. Adj. Care aparține geotectonicii (1), privitor la geotectonică. [Pr.: ge-o-] – Din rus. gheotektonika. Cf. germ. Geotektonik. DOOM
geotectónic (ge-o-) adj. m., pl. geotectónici; f. geotectónică, pl. geotectónice
geotectonica
GEOTECTÓNIC, -Ă, geotectonici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a geologiei care studiază structura scoarței terestre și cauzele mișcărilor și deformărilor pe care le suferă aceasta; tectonică. 2. Adj. Care aparține geotectonicii (1), privitor la geotectonică. [Pr.: ge-o-] – Din rus. gheotektonika. Cf. germ. Geotektonik. DOOM
geotectónică (ge-o-) s. f., g.-d. art. geotectónicii
geotectonice
GEOTECTÓNIC, -Ă, geotectonici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a geologiei care studiază structura scoarței terestre și cauzele mișcărilor și deformărilor pe care le suferă aceasta; tectonică. 2. Adj. Care aparține geotectonicii (1), privitor la geotectonică. [Pr.: ge-o-] – Din rus. gheotektonika. Cf. germ. Geotektonik. DOOM
geotectónic (ge-o-) adj. m., pl. geotectónici; f. geotectónică, pl. geotectónice
geotectonicei
GEOTECTÓNIC, -Ă, geotectonici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a geologiei care studiază structura scoarței terestre și cauzele mișcărilor și deformărilor pe care le suferă aceasta; tectonică. 2. Adj. Care aparține geotectonicii (1), privitor la geotectonică. [Pr.: ge-o-] – Din rus. gheotektonika. Cf. germ. Geotektonik. DOOM
geotectónic (ge-o-) adj. m., pl. geotectónici; f. geotectónică, pl. geotectónice
geotectonicele
GEOTECTÓNIC, -Ă, geotectonici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a geologiei care studiază structura scoarței terestre și cauzele mișcărilor și deformărilor pe care le suferă aceasta; tectonică. 2. Adj. Care aparține geotectonicii (1), privitor la geotectonică. [Pr.: ge-o-] – Din rus. gheotektonika. Cf. germ. Geotektonik. DOOM
geotectónic (ge-o-) adj. m., pl. geotectónici; f. geotectónică, pl. geotectónice
geotectonicelor
GEOTECTÓNIC, -Ă, geotectonici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a geologiei care studiază structura scoarței terestre și cauzele mișcărilor și deformărilor pe care le suferă aceasta; tectonică. 2. Adj. Care aparține geotectonicii (1), privitor la geotectonică. [Pr.: ge-o-] – Din rus. gheotektonika. Cf. germ. Geotektonik. DOOM
geotectónic (ge-o-) adj. m., pl. geotectónici; f. geotectónică, pl. geotectónice
geotectonici
GEOTECTÓNIC, -Ă, geotectonici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a geologiei care studiază structura scoarței terestre și cauzele mișcărilor și deformărilor pe care le suferă aceasta; tectonică. 2. Adj. Care aparține geotectonicii (1), privitor la geotectonică. [Pr.: ge-o-] – Din rus. gheotektonika. Cf. germ. Geotektonik. DOOM
geotectónic (ge-o-) adj. m., pl. geotectónici; f. geotectónică, pl. geotectónice
geotectonici
GEOTECTÓNIC, -Ă, geotectonici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a geologiei care studiază structura scoarței terestre și cauzele mișcărilor și deformărilor pe care le suferă aceasta; tectonică. 2. Adj. Care aparține geotectonicii (1), privitor la geotectonică. [Pr.: ge-o-] – Din rus. gheotektonika. Cf. germ. Geotektonik. DOOM
geotectónică (ge-o-) s. f., g.-d. art. geotectónicii
geotectonicii
GEOTECTÓNIC, -Ă, geotectonici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a geologiei care studiază structura scoarței terestre și cauzele mișcărilor și deformărilor pe care le suferă aceasta; tectonică. 2. Adj. Care aparține geotectonicii (1), privitor la geotectonică. [Pr.: ge-o-] – Din rus. gheotektonika. Cf. germ. Geotektonik. DOOM
geotectónic (ge-o-) adj. m., pl. geotectónici; f. geotectónică, pl. geotectónice
geotectonicii
GEOTECTÓNIC, -Ă, geotectonici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a geologiei care studiază structura scoarței terestre și cauzele mișcărilor și deformărilor pe care le suferă aceasta; tectonică. 2. Adj. Care aparține geotectonicii (1), privitor la geotectonică. [Pr.: ge-o-] – Din rus. gheotektonika. Cf. germ. Geotektonik. DOOM
geotectónică (ge-o-) s. f., g.-d. art. geotectónicii
geotectonicile
GEOTECTÓNIC, -Ă, geotectonici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a geologiei care studiază structura scoarței terestre și cauzele mișcărilor și deformărilor pe care le suferă aceasta; tectonică. 2. Adj. Care aparține geotectonicii (1), privitor la geotectonică. [Pr.: ge-o-] – Din rus. gheotektonika. Cf. germ. Geotektonik. DOOM
geotectónică (ge-o-) s. f., g.-d. art. geotectónicii
geotectonicilor
GEOTECTÓNIC, -Ă, geotectonici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a geologiei care studiază structura scoarței terestre și cauzele mișcărilor și deformărilor pe care le suferă aceasta; tectonică. 2. Adj. Care aparține geotectonicii (1), privitor la geotectonică. [Pr.: ge-o-] – Din rus. gheotektonika. Cf. germ. Geotektonik. DOOM
geotectónic (ge-o-) adj. m., pl. geotectónici; f. geotectónică, pl. geotectónice
geotectonicilor
GEOTECTÓNIC, -Ă, geotectonici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a geologiei care studiază structura scoarței terestre și cauzele mișcărilor și deformărilor pe care le suferă aceasta; tectonică. 2. Adj. Care aparține geotectonicii (1), privitor la geotectonică. [Pr.: ge-o-] – Din rus. gheotektonika. Cf. germ. Geotektonik. DOOM
geotectónică (ge-o-) s. f., g.-d. art. geotectónicii
geotectonicul
GEOTECTÓNIC, -Ă, geotectonici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a geologiei care studiază structura scoarței terestre și cauzele mișcărilor și deformărilor pe care le suferă aceasta; tectonică. 2. Adj. Care aparține geotectonicii (1), privitor la geotectonică. [Pr.: ge-o-] – Din rus. gheotektonika. Cf. germ. Geotektonik. DOOM
geotectónic (ge-o-) adj. m., pl. geotectónici; f. geotectónică, pl. geotectónice
geotectonicului
GEOTECTÓNIC, -Ă, geotectonici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a geologiei care studiază structura scoarței terestre și cauzele mișcărilor și deformărilor pe care le suferă aceasta; tectonică. 2. Adj. Care aparține geotectonicii (1), privitor la geotectonică. [Pr.: ge-o-] – Din rus. gheotektonika. Cf. germ. Geotektonik. DOOM
geotectónic (ge-o-) adj. m., pl. geotectónici; f. geotectónică, pl. geotectónice
geotehnic
GEOTÉHNIC, -Ă, geotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință aplicată care studiază comportarea terenurilor din punctul de vedere al stabilității și al rezistenței lor. 2. Adj. Referitor la geotehnică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géotechnique. DOOM
*geotéhnic (ge-o-) adj. m., pl. geotéhnici; f. geotéhnică, pl. geotéhnice
geotehnica
GEOTÉHNIC, -Ă, geotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință aplicată care studiază comportarea terenurilor din punctul de vedere al stabilității și al rezistenței lor. 2. Adj. Referitor la geotehnică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géotechnique. DOOM
*geotéhnic (ge-o-) adj. m., pl. geotéhnici; f. geotéhnică, pl. geotéhnice
geotehnica
GEOTÉHNIC, -Ă, geotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință aplicată care studiază comportarea terenurilor din punctul de vedere al stabilității și al rezistenței lor. 2. Adj. Referitor la geotehnică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géotechnique. DOOM
geotéhnică (ge-o-) s. f., g.-d. art. geotéhnicii
geotehnice
GEOTÉHNIC, -Ă, geotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință aplicată care studiază comportarea terenurilor din punctul de vedere al stabilității și al rezistenței lor. 2. Adj. Referitor la geotehnică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géotechnique. DOOM
*geotéhnic (ge-o-) adj. m., pl. geotéhnici; f. geotéhnică, pl. geotéhnice
geotehnicei
GEOTÉHNIC, -Ă, geotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință aplicată care studiază comportarea terenurilor din punctul de vedere al stabilității și al rezistenței lor. 2. Adj. Referitor la geotehnică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géotechnique. DOOM
*geotéhnic (ge-o-) adj. m., pl. geotéhnici; f. geotéhnică, pl. geotéhnice
geotehnicele
GEOTÉHNIC, -Ă, geotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință aplicată care studiază comportarea terenurilor din punctul de vedere al stabilității și al rezistenței lor. 2. Adj. Referitor la geotehnică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géotechnique. DOOM
*geotéhnic (ge-o-) adj. m., pl. geotéhnici; f. geotéhnică, pl. geotéhnice
geotehnicelor
GEOTÉHNIC, -Ă, geotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință aplicată care studiază comportarea terenurilor din punctul de vedere al stabilității și al rezistenței lor. 2. Adj. Referitor la geotehnică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géotechnique. DOOM
*geotéhnic (ge-o-) adj. m., pl. geotéhnici; f. geotéhnică, pl. geotéhnice
geotehnici
GEOTÉHNIC, -Ă, geotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință aplicată care studiază comportarea terenurilor din punctul de vedere al stabilității și al rezistenței lor. 2. Adj. Referitor la geotehnică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géotechnique. DOOM
*geotéhnic (ge-o-) adj. m., pl. geotéhnici; f. geotéhnică, pl. geotéhnice
geotehnici
GEOTÉHNIC, -Ă, geotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință aplicată care studiază comportarea terenurilor din punctul de vedere al stabilității și al rezistenței lor. 2. Adj. Referitor la geotehnică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géotechnique. DOOM
geotéhnică (ge-o-) s. f., g.-d. art. geotéhnicii
geotehnicii
GEOTÉHNIC, -Ă, geotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință aplicată care studiază comportarea terenurilor din punctul de vedere al stabilității și al rezistenței lor. 2. Adj. Referitor la geotehnică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géotechnique. DOOM
*geotéhnic (ge-o-) adj. m., pl. geotéhnici; f. geotéhnică, pl. geotéhnice
geotehnicii
GEOTÉHNIC, -Ă, geotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință aplicată care studiază comportarea terenurilor din punctul de vedere al stabilității și al rezistenței lor. 2. Adj. Referitor la geotehnică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géotechnique. DOOM
geotéhnică (ge-o-) s. f., g.-d. art. geotéhnicii
geotehnicilor
GEOTÉHNIC, -Ă, geotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință aplicată care studiază comportarea terenurilor din punctul de vedere al stabilității și al rezistenței lor. 2. Adj. Referitor la geotehnică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géotechnique. DOOM
*geotéhnic (ge-o-) adj. m., pl. geotéhnici; f. geotéhnică, pl. geotéhnice
geotehnicul
GEOTÉHNIC, -Ă, geotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință aplicată care studiază comportarea terenurilor din punctul de vedere al stabilității și al rezistenței lor. 2. Adj. Referitor la geotehnică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géotechnique. DOOM
*geotéhnic (ge-o-) adj. m., pl. geotéhnici; f. geotéhnică, pl. geotéhnice
geotehnicului
GEOTÉHNIC, -Ă, geotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință aplicată care studiază comportarea terenurilor din punctul de vedere al stabilității și al rezistenței lor. 2. Adj. Referitor la geotehnică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géotechnique. DOOM
*geotéhnic (ge-o-) adj. m., pl. geotéhnici; f. geotéhnică, pl. geotéhnice
geotermal
GEOTERMÁL, -Ă, geotermali, -e, adj. 1. (Despre ape subterane) Cu temperaturi mai ridicate decât cele ale apelor de suprafață. 2. (Despre energie) Care este obținută prin utilizarea apelor subterane fierbinți sau a energiei termice naturale a scoarței terestre. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géothermal. DOOM
geotermál (ge-o-) adj. m., pl. geotermáli; f. geotermálă, pl. geotermále
geotermala
GEOTERMÁL, -Ă, geotermali, -e, adj. 1. (Despre ape subterane) Cu temperaturi mai ridicate decât cele ale apelor de suprafață. 2. (Despre energie) Care este obținută prin utilizarea apelor subterane fierbinți sau a energiei termice naturale a scoarței terestre. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géothermal. DOOM
geotermál (ge-o-) adj. m., pl. geotermáli; f. geotermálă, pl. geotermále
geotermale
GEOTERMÁL, -Ă, geotermali, -e, adj. 1. (Despre ape subterane) Cu temperaturi mai ridicate decât cele ale apelor de suprafață. 2. (Despre energie) Care este obținută prin utilizarea apelor subterane fierbinți sau a energiei termice naturale a scoarței terestre. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géothermal. DOOM
geotermál (ge-o-) adj. m., pl. geotermáli; f. geotermálă, pl. geotermále
geotermalei
GEOTERMÁL, -Ă, geotermali, -e, adj. 1. (Despre ape subterane) Cu temperaturi mai ridicate decât cele ale apelor de suprafață. 2. (Despre energie) Care este obținută prin utilizarea apelor subterane fierbinți sau a energiei termice naturale a scoarței terestre. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géothermal. DOOM
geotermál (ge-o-) adj. m., pl. geotermáli; f. geotermálă, pl. geotermále
geotermalele
GEOTERMÁL, -Ă, geotermali, -e, adj. 1. (Despre ape subterane) Cu temperaturi mai ridicate decât cele ale apelor de suprafață. 2. (Despre energie) Care este obținută prin utilizarea apelor subterane fierbinți sau a energiei termice naturale a scoarței terestre. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géothermal. DOOM
geotermál (ge-o-) adj. m., pl. geotermáli; f. geotermálă, pl. geotermále
geotermalelor
GEOTERMÁL, -Ă, geotermali, -e, adj. 1. (Despre ape subterane) Cu temperaturi mai ridicate decât cele ale apelor de suprafață. 2. (Despre energie) Care este obținută prin utilizarea apelor subterane fierbinți sau a energiei termice naturale a scoarței terestre. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géothermal. DOOM
geotermál (ge-o-) adj. m., pl. geotermáli; f. geotermálă, pl. geotermále
geotermali
GEOTERMÁL, -Ă, geotermali, -e, adj. 1. (Despre ape subterane) Cu temperaturi mai ridicate decât cele ale apelor de suprafață. 2. (Despre energie) Care este obținută prin utilizarea apelor subterane fierbinți sau a energiei termice naturale a scoarței terestre. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géothermal. DOOM
geotermál (ge-o-) adj. m., pl. geotermáli; f. geotermálă, pl. geotermále
geotermalii
GEOTERMÁL, -Ă, geotermali, -e, adj. 1. (Despre ape subterane) Cu temperaturi mai ridicate decât cele ale apelor de suprafață. 2. (Despre energie) Care este obținută prin utilizarea apelor subterane fierbinți sau a energiei termice naturale a scoarței terestre. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géothermal. DOOM
geotermál (ge-o-) adj. m., pl. geotermáli; f. geotermálă, pl. geotermále
geotermalilor
GEOTERMÁL, -Ă, geotermali, -e, adj. 1. (Despre ape subterane) Cu temperaturi mai ridicate decât cele ale apelor de suprafață. 2. (Despre energie) Care este obținută prin utilizarea apelor subterane fierbinți sau a energiei termice naturale a scoarței terestre. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géothermal. DOOM
geotermál (ge-o-) adj. m., pl. geotermáli; f. geotermálă, pl. geotermále
geotermalul
GEOTERMÁL, -Ă, geotermali, -e, adj. 1. (Despre ape subterane) Cu temperaturi mai ridicate decât cele ale apelor de suprafață. 2. (Despre energie) Care este obținută prin utilizarea apelor subterane fierbinți sau a energiei termice naturale a scoarței terestre. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géothermal. DOOM
geotermál (ge-o-) adj. m., pl. geotermáli; f. geotermálă, pl. geotermále
geotermalului
GEOTERMÁL, -Ă, geotermali, -e, adj. 1. (Despre ape subterane) Cu temperaturi mai ridicate decât cele ale apelor de suprafață. 2. (Despre energie) Care este obținută prin utilizarea apelor subterane fierbinți sau a energiei termice naturale a scoarței terestre. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géothermal. DOOM
geotermál (ge-o-) adj. m., pl. geotermáli; f. geotermálă, pl. geotermále
geotermia
GEOTERMÍE s. f. 1. Căldura internă a Pământului. 2. Disciplină a geofizicii care studiază regimul termic al Pământului. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géothermie. DOOM
geotermíe (ge-o-) s. f., art. geotermía, g.-d. geotermíi, art. geotermíei
geotermic
GEOTÉRMIC, -Ă, geotermici, -ce, adj. Care aparține căldurii din interiorul scoarței Pământului, privitor la această căldură. ◊ Treaptă geotermică = distanță pe verticală, spre interiorul scoarței terestre, la care se înregistrează creșterea succesivă a temperaturii cu câte 1° C. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géothermique. DOOM
geotérmic (ge-o-) adj. m., pl. geotérmici; f. geotérmică, pl. geotérmice
geotermica
GEOTÉRMIC, -Ă, geotermici, -ce, adj. Care aparține căldurii din interiorul scoarței Pământului, privitor la această căldură. ◊ Treaptă geotermică = distanță pe verticală, spre interiorul scoarței terestre, la care se înregistrează creșterea succesivă a temperaturii cu câte 1° C. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géothermique. DOOM
geotérmic (ge-o-) adj. m., pl. geotérmici; f. geotérmică, pl. geotérmice
geotermice
GEOTÉRMIC, -Ă, geotermici, -ce, adj. Care aparține căldurii din interiorul scoarței Pământului, privitor la această căldură. ◊ Treaptă geotermică = distanță pe verticală, spre interiorul scoarței terestre, la care se înregistrează creșterea succesivă a temperaturii cu câte 1° C. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géothermique. DOOM
geotérmic (ge-o-) adj. m., pl. geotérmici; f. geotérmică, pl. geotérmice
geotermicei
GEOTÉRMIC, -Ă, geotermici, -ce, adj. Care aparține căldurii din interiorul scoarței Pământului, privitor la această căldură. ◊ Treaptă geotermică = distanță pe verticală, spre interiorul scoarței terestre, la care se înregistrează creșterea succesivă a temperaturii cu câte 1° C. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géothermique. DOOM
geotérmic (ge-o-) adj. m., pl. geotérmici; f. geotérmică, pl. geotérmice
geotermicele
GEOTÉRMIC, -Ă, geotermici, -ce, adj. Care aparține căldurii din interiorul scoarței Pământului, privitor la această căldură. ◊ Treaptă geotermică = distanță pe verticală, spre interiorul scoarței terestre, la care se înregistrează creșterea succesivă a temperaturii cu câte 1° C. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géothermique. DOOM
geotérmic (ge-o-) adj. m., pl. geotérmici; f. geotérmică, pl. geotérmice
geotermicelor
GEOTÉRMIC, -Ă, geotermici, -ce, adj. Care aparține căldurii din interiorul scoarței Pământului, privitor la această căldură. ◊ Treaptă geotermică = distanță pe verticală, spre interiorul scoarței terestre, la care se înregistrează creșterea succesivă a temperaturii cu câte 1° C. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géothermique. DOOM
geotérmic (ge-o-) adj. m., pl. geotérmici; f. geotérmică, pl. geotérmice
geotermici
GEOTÉRMIC, -Ă, geotermici, -ce, adj. Care aparține căldurii din interiorul scoarței Pământului, privitor la această căldură. ◊ Treaptă geotermică = distanță pe verticală, spre interiorul scoarței terestre, la care se înregistrează creșterea succesivă a temperaturii cu câte 1° C. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géothermique. DOOM
geotérmic (ge-o-) adj. m., pl. geotérmici; f. geotérmică, pl. geotérmice
geotermicii
GEOTÉRMIC, -Ă, geotermici, -ce, adj. Care aparține căldurii din interiorul scoarței Pământului, privitor la această căldură. ◊ Treaptă geotermică = distanță pe verticală, spre interiorul scoarței terestre, la care se înregistrează creșterea succesivă a temperaturii cu câte 1° C. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géothermique. DOOM
geotérmic (ge-o-) adj. m., pl. geotérmici; f. geotérmică, pl. geotérmice
geotermicilor
GEOTÉRMIC, -Ă, geotermici, -ce, adj. Care aparține căldurii din interiorul scoarței Pământului, privitor la această căldură. ◊ Treaptă geotermică = distanță pe verticală, spre interiorul scoarței terestre, la care se înregistrează creșterea succesivă a temperaturii cu câte 1° C. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géothermique. DOOM
geotérmic (ge-o-) adj. m., pl. geotérmici; f. geotérmică, pl. geotérmice
geotermicul
GEOTÉRMIC, -Ă, geotermici, -ce, adj. Care aparține căldurii din interiorul scoarței Pământului, privitor la această căldură. ◊ Treaptă geotermică = distanță pe verticală, spre interiorul scoarței terestre, la care se înregistrează creșterea succesivă a temperaturii cu câte 1° C. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géothermique. DOOM
geotérmic (ge-o-) adj. m., pl. geotérmici; f. geotérmică, pl. geotérmice
geotermicului
GEOTÉRMIC, -Ă, geotermici, -ce, adj. Care aparține căldurii din interiorul scoarței Pământului, privitor la această căldură. ◊ Treaptă geotermică = distanță pe verticală, spre interiorul scoarței terestre, la care se înregistrează creșterea succesivă a temperaturii cu câte 1° C. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géothermique. DOOM
geotérmic (ge-o-) adj. m., pl. geotérmici; f. geotérmică, pl. geotérmice
geotermie
GEOTERMÍE s. f. 1. Căldura internă a Pământului. 2. Disciplină a geofizicii care studiază regimul termic al Pământului. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géothermie. DOOM
geotermíe (ge-o-) s. f., art. geotermía, g.-d. geotermíi, art. geotermíei
geotermiei
GEOTERMÍE s. f. 1. Căldura internă a Pământului. 2. Disciplină a geofizicii care studiază regimul termic al Pământului. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géothermie. DOOM
geotermíe (ge-o-) s. f., art. geotermía, g.-d. geotermíi, art. geotermíei
geotermii
GEOTERMÍE s. f. 1. Căldura internă a Pământului. 2. Disciplină a geofizicii care studiază regimul termic al Pământului. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géothermie. DOOM
geotermíe (ge-o-) s. f., art. geotermía, g.-d. geotermíi, art. geotermíei
geotermometre
GEOTERMOMÉTRU, geotermometre, s. n. Termometru pentru măsurarea temperaturii solului. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géothermomètre. DOOM
geotermométru (ge-o-, -me-tru) s. n., art. geotermométrul; pl. geotermométre
geotermometrele
GEOTERMOMÉTRU, geotermometre, s. n. Termometru pentru măsurarea temperaturii solului. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géothermomètre. DOOM
geotermométru (ge-o-, -me-tru) s. n., art. geotermométrul; pl. geotermométre
geotermometrelor
GEOTERMOMÉTRU, geotermometre, s. n. Termometru pentru măsurarea temperaturii solului. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géothermomètre. DOOM
geotermométru (ge-o-, -me-tru) s. n., art. geotermométrul; pl. geotermométre
geotermometru
GEOTERMOMÉTRU, geotermometre, s. n. Termometru pentru măsurarea temperaturii solului. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géothermomètre. DOOM
geotermométru (ge-o-, -me-tru) s. n., art. geotermométrul; pl. geotermométre
geotermometrul
GEOTERMOMÉTRU, geotermometre, s. n. Termometru pentru măsurarea temperaturii solului. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géothermomètre. DOOM
geotermométru (ge-o-, -me-tru) s. n., art. geotermométrul; pl. geotermométre
geotermometrului
GEOTERMOMÉTRU, geotermometre, s. n. Termometru pentru măsurarea temperaturii solului. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géothermomètre. DOOM
geotermométru (ge-o-, -me-tru) s. n., art. geotermométrul; pl. geotermométre
geotropic
GEOTRÓPIC, -Ă, geotropici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la geotropism. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géotropique.
geotropica
GEOTRÓPIC, -Ă, geotropici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la geotropism. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géotropique.
geotropice
GEOTRÓPIC, -Ă, geotropici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la geotropism. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géotropique.
geotropicei
GEOTRÓPIC, -Ă, geotropici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la geotropism. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géotropique.
geotropicele
GEOTRÓPIC, -Ă, geotropici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la geotropism. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géotropique.
geotropicelor
GEOTRÓPIC, -Ă, geotropici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la geotropism. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géotropique.
geotropici
GEOTRÓPIC, -Ă, geotropici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la geotropism. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géotropique.
geotropicii
GEOTRÓPIC, -Ă, geotropici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la geotropism. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géotropique.
geotropicilor
GEOTRÓPIC, -Ă, geotropici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la geotropism. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géotropique.
geotropicul
GEOTRÓPIC, -Ă, geotropici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la geotropism. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géotropique.
geotropicului
GEOTRÓPIC, -Ă, geotropici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la geotropism. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géotropique.
geotropism
GEOTROPÍSM s. n. Creștere orientată a plantelor sau a unor părți ale acestora sub influența forței gravitaționale. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géotropisme. DOOM
geotropísm (ge-o-tro-) s. n.
geotropismul
GEOTROPÍSM s. n. Creștere orientată a plantelor sau a unor părți ale acestora sub influența forței gravitaționale. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géotropisme. DOOM
geotropísm (ge-o-tro-) s. n.
geotropismului
GEOTROPÍSM s. n. Creștere orientată a plantelor sau a unor părți ale acestora sub influența forței gravitaționale. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géotropisme. DOOM
geotropísm (ge-o-tro-) s. n.
geotumoare
GEOTUMOÁRE s.f. Proeminență de mari dimensiuni a scoarței terestre, rezultată printr-o puternică mișcare de înălțare. [< fr. géotumeur].
gephana
gebhaneá (-éle), s. f. – Pulberărie, depozit de pulbere. – Var. ge(a)b(e)hanea. Tc. cebhane (Șeineanu, III, 55; DAR). Sec. XVIII, înv. Aceluiași radical geb „pulbere” îi aparține gebegiu, s. m. (înv., artificier), din tc. cebeci (Șeineanu, III, 55).
gephanea
gebhaneá (-éle), s. f. – Pulberărie, depozit de pulbere. – Var. ge(a)b(e)hanea. Tc. cebhane (Șeineanu, III, 55; DAR). Sec. XVIII, înv. Aceluiași radical geb „pulbere” îi aparține gebegiu, s. m. (înv., artificier), din tc. cebeci (Șeineanu, III, 55).
gepid
GEPÍD, -Ă, gepizi, -de, s. m. și f. pl. Persoană care făcea parte dintr-o populație germanică originară din Scandinavia, care, în sec. III, a migrat spre sud, fiind stabilită, temporar, și în Dacia. – Din fr. Gépides, lat. Gepidae, -arum. DOOM
gepíd adj. m., s. m., pl. gepízi; adj. f., s. f. gepídă, pl. gepíde
gepid
GEPÍD, -Ă, gepizi, -de, s. m. și f. pl. Persoană care făcea parte dintr-o populație germanică originară din Scandinavia, care, în sec. III, a migrat spre sud, fiind stabilită, temporar, și în Dacia. – Din fr. Gépides, lat. Gepidae, -arum. DOOM
gepíd adj. m., s. m., pl. gepízi; adj. f., s. f. gepídă, pl. gepíde
gepida
GEPÍD, -Ă, gepizi, -de, s. m. și f. pl. Persoană care făcea parte dintr-o populație germanică originară din Scandinavia, care, în sec. III, a migrat spre sud, fiind stabilită, temporar, și în Dacia. – Din fr. Gépides, lat. Gepidae, -arum. DOOM
gepíd adj. m., s. m., pl. gepízi; adj. f., s. f. gepídă, pl. gepíde
gepida
GEPÍD, -Ă, gepizi, -de, s. m. și f. pl. Persoană care făcea parte dintr-o populație germanică originară din Scandinavia, care, în sec. III, a migrat spre sud, fiind stabilită, temporar, și în Dacia. – Din fr. Gépides, lat. Gepidae, -arum. DOOM
gepíd adj. m., s. m., pl. gepízi; adj. f., s. f. gepídă, pl. gepíde
gepide
GEPÍD, -Ă, gepizi, -de, s. m. și f. pl. Persoană care făcea parte dintr-o populație germanică originară din Scandinavia, care, în sec. III, a migrat spre sud, fiind stabilită, temporar, și în Dacia. – Din fr. Gépides, lat. Gepidae, -arum. DOOM
gepíd adj. m., s. m., pl. gepízi; adj. f., s. f. gepídă, pl. gepíde
gepide
GEPÍD, -Ă, gepizi, -de, s. m. și f. pl. Persoană care făcea parte dintr-o populație germanică originară din Scandinavia, care, în sec. III, a migrat spre sud, fiind stabilită, temporar, și în Dacia. – Din fr. Gépides, lat. Gepidae, -arum. DOOM
gepíd adj. m., s. m., pl. gepízi; adj. f., s. f. gepídă, pl. gepíde
gepidei
GEPÍD, -Ă, gepizi, -de, s. m. și f. pl. Persoană care făcea parte dintr-o populație germanică originară din Scandinavia, care, în sec. III, a migrat spre sud, fiind stabilită, temporar, și în Dacia. – Din fr. Gépides, lat. Gepidae, -arum. DOOM
gepíd adj. m., s. m., pl. gepízi; adj. f., s. f. gepídă, pl. gepíde
gepidei
GEPÍD, -Ă, gepizi, -de, s. m. și f. pl. Persoană care făcea parte dintr-o populație germanică originară din Scandinavia, care, în sec. III, a migrat spre sud, fiind stabilită, temporar, și în Dacia. – Din fr. Gépides, lat. Gepidae, -arum. DOOM
gepíd adj. m., s. m., pl. gepízi; adj. f., s. f. gepídă, pl. gepíde
gepidele
GEPÍD, -Ă, gepizi, -de, s. m. și f. pl. Persoană care făcea parte dintr-o populație germanică originară din Scandinavia, care, în sec. III, a migrat spre sud, fiind stabilită, temporar, și în Dacia. – Din fr. Gépides, lat. Gepidae, -arum. DOOM
gepíd adj. m., s. m., pl. gepízi; adj. f., s. f. gepídă, pl. gepíde
gepidele
GEPÍD, -Ă, gepizi, -de, s. m. și f. pl. Persoană care făcea parte dintr-o populație germanică originară din Scandinavia, care, în sec. III, a migrat spre sud, fiind stabilită, temporar, și în Dacia. – Din fr. Gépides, lat. Gepidae, -arum. DOOM
gepíd adj. m., s. m., pl. gepízi; adj. f., s. f. gepídă, pl. gepíde
gepidelor
GEPÍD, -Ă, gepizi, -de, s. m. și f. pl. Persoană care făcea parte dintr-o populație germanică originară din Scandinavia, care, în sec. III, a migrat spre sud, fiind stabilită, temporar, și în Dacia. – Din fr. Gépides, lat. Gepidae, -arum. DOOM
gepíd adj. m., s. m., pl. gepízi; adj. f., s. f. gepídă, pl. gepíde
gepidelor
GEPÍD, -Ă, gepizi, -de, s. m. și f. pl. Persoană care făcea parte dintr-o populație germanică originară din Scandinavia, care, în sec. III, a migrat spre sud, fiind stabilită, temporar, și în Dacia. – Din fr. Gépides, lat. Gepidae, -arum. DOOM
gepíd adj. m., s. m., pl. gepízi; adj. f., s. f. gepídă, pl. gepíde
gepidul
GEPÍD, -Ă, gepizi, -de, s. m. și f. pl. Persoană care făcea parte dintr-o populație germanică originară din Scandinavia, care, în sec. III, a migrat spre sud, fiind stabilită, temporar, și în Dacia. – Din fr. Gépides, lat. Gepidae, -arum. DOOM
gepíd adj. m., s. m., pl. gepízi; adj. f., s. f. gepídă, pl. gepíde
gepidul
GEPÍD, -Ă, gepizi, -de, s. m. și f. pl. Persoană care făcea parte dintr-o populație germanică originară din Scandinavia, care, în sec. III, a migrat spre sud, fiind stabilită, temporar, și în Dacia. – Din fr. Gépides, lat. Gepidae, -arum. DOOM
gepíd adj. m., s. m., pl. gepízi; adj. f., s. f. gepídă, pl. gepíde
gepidului
GEPÍD, -Ă, gepizi, -de, s. m. și f. pl. Persoană care făcea parte dintr-o populație germanică originară din Scandinavia, care, în sec. III, a migrat spre sud, fiind stabilită, temporar, și în Dacia. – Din fr. Gépides, lat. Gepidae, -arum. DOOM
gepíd adj. m., s. m., pl. gepízi; adj. f., s. f. gepídă, pl. gepíde
gepidului
GEPÍD, -Ă, gepizi, -de, s. m. și f. pl. Persoană care făcea parte dintr-o populație germanică originară din Scandinavia, care, în sec. III, a migrat spre sud, fiind stabilită, temporar, și în Dacia. – Din fr. Gépides, lat. Gepidae, -arum. DOOM
gepíd adj. m., s. m., pl. gepízi; adj. f., s. f. gepídă, pl. gepíde
gepizi
GEPÍD, -Ă, gepizi, -de, s. m. și f. pl. Persoană care făcea parte dintr-o populație germanică originară din Scandinavia, care, în sec. III, a migrat spre sud, fiind stabilită, temporar, și în Dacia. – Din fr. Gépides, lat. Gepidae, -arum. DOOM
gepíd adj. m., s. m., pl. gepízi; adj. f., s. f. gepídă, pl. gepíde
gepizi
GEPÍD, -Ă, gepizi, -de, s. m. și f. pl. Persoană care făcea parte dintr-o populație germanică originară din Scandinavia, care, în sec. III, a migrat spre sud, fiind stabilită, temporar, și în Dacia. – Din fr. Gépides, lat. Gepidae, -arum. DOOM
gepíd adj. m., s. m., pl. gepízi; adj. f., s. f. gepídă, pl. gepíde
gepizii
GEPÍD, -Ă, gepizi, -de, s. m. și f. pl. Persoană care făcea parte dintr-o populație germanică originară din Scandinavia, care, în sec. III, a migrat spre sud, fiind stabilită, temporar, și în Dacia. – Din fr. Gépides, lat. Gepidae, -arum. DOOM
gepíd adj. m., s. m., pl. gepízi; adj. f., s. f. gepídă, pl. gepíde
gepizii
GEPÍD, -Ă, gepizi, -de, s. m. și f. pl. Persoană care făcea parte dintr-o populație germanică originară din Scandinavia, care, în sec. III, a migrat spre sud, fiind stabilită, temporar, și în Dacia. – Din fr. Gépides, lat. Gepidae, -arum. DOOM
gepíd adj. m., s. m., pl. gepízi; adj. f., s. f. gepídă, pl. gepíde
gepizilor
GEPÍD, -Ă, gepizi, -de, s. m. și f. pl. Persoană care făcea parte dintr-o populație germanică originară din Scandinavia, care, în sec. III, a migrat spre sud, fiind stabilită, temporar, și în Dacia. – Din fr. Gépides, lat. Gepidae, -arum. DOOM
gepíd adj. m., s. m., pl. gepízi; adj. f., s. f. gepídă, pl. gepíde
gepizilor
GEPÍD, -Ă, gepizi, -de, s. m. și f. pl. Persoană care făcea parte dintr-o populație germanică originară din Scandinavia, care, în sec. III, a migrat spre sud, fiind stabilită, temporar, și în Dacia. – Din fr. Gépides, lat. Gepidae, -arum. DOOM
gepíd adj. m., s. m., pl. gepízi; adj. f., s. f. gepídă, pl. gepíde
ger
GER1- v. geronto-.
ger
GER, geruri, s. n. Temperatură atmosferică foarte scăzută (specifică perioadei din toiul iernii); frig foarte mare. – Lat. gelu. DOOM
ger s. n., pl. géruri
ger
-GER2 Element secund de compunere savantă cu semnificația „purtător”, „care poartă”. V. -for. [Cf. it. -gero, fr. -gère, lat. -gerus < gerere – a purta].
gera
GIRÁ2 vb. I v. gera. DOOM
gerá (a ~) (a administra) vb., ind. prez. 3 gereáză
gerah
GERÁH, gerahi, s. m. (Înv.) Chirurg. – Din tc. cerrāh. DOOM
geráh (înv.) s. m., pl. geráhi
gerahi
GERÁH, gerahi, s. m. (Înv.) Chirurg. – Din tc. cerrāh. DOOM
geráh (înv.) s. m., pl. geráhi
gerahii
GERÁH, gerahi, s. m. (Înv.) Chirurg. – Din tc. cerrāh. DOOM
geráh (înv.) s. m., pl. geráhi
gerahilor
GERÁH, gerahi, s. m. (Înv.) Chirurg. – Din tc. cerrāh. DOOM
geráh (înv.) s. m., pl. geráhi
gerahul
GERÁH, gerahi, s. m. (Înv.) Chirurg. – Din tc. cerrāh. DOOM
geráh (înv.) s. m., pl. geráhi
gerahului
GERÁH, gerahi, s. m. (Înv.) Chirurg. – Din tc. cerrāh. DOOM
geráh (înv.) s. m., pl. geráhi
gerai
GIRÁ2 vb. I v. gera. DOOM
gerá (a ~) (a administra) vb., ind. prez. 3 gereáză
geram
GIRÁ2 vb. I v. gera. DOOM
gerá (a ~) (a administra) vb., ind. prez. 3 gereáză
geraniacee
GERANIACÉE, geraniacee, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate cu frunze păroase și flori viu colorate; (și la sg.) plantă din această familie. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. géraniacée. DOOM
geraniacée (-ni-a-) s. f., art. geraniacéea, g.-d. art. geraniacéei; pl. geraniacée
geraniaceea
GERANIACÉE, geraniacee, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate cu frunze păroase și flori viu colorate; (și la sg.) plantă din această familie. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. géraniacée. DOOM
geraniacée (-ni-a-) s. f., art. geraniacéea, g.-d. art. geraniacéei; pl. geraniacée
geraniaceei
GERANIACÉE, geraniacee, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate cu frunze păroase și flori viu colorate; (și la sg.) plantă din această familie. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. géraniacée. DOOM
geraniacée (-ni-a-) s. f., art. geraniacéea, g.-d. art. geraniacéei; pl. geraniacée
geraniaceele
GERANIACÉE, geraniacee, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate cu frunze păroase și flori viu colorate; (și la sg.) plantă din această familie. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. géraniacée. DOOM
geraniacée (-ni-a-) s. f., art. geraniacéea, g.-d. art. geraniacéei; pl. geraniacée
geraniaceelor
GERANIACÉE, geraniacee, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate cu frunze păroase și flori viu colorate; (și la sg.) plantă din această familie. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. géraniacée. DOOM
geraniacée (-ni-a-) s. f., art. geraniacéea, g.-d. art. geraniacéei; pl. geraniacée
geraniol
GERANIÓL s. n. Alcool component principal al uleiului de trandafiri. [Pr.: -ni-ol] – Din fr. géraniol. DOOM
geraniól (-ni-ol) s. n.
geraniolul
GERANIÓL s. n. Alcool component principal al uleiului de trandafiri. [Pr.: -ni-ol] – Din fr. géraniol. DOOM
geraniól (-ni-ol) s. n.
geraniolului
GERANIÓL s. n. Alcool component principal al uleiului de trandafiri. [Pr.: -ni-ol] – Din fr. géraniol. DOOM
geraniól (-ni-ol) s. n.
geraniu
GERÁNIUM s. n. v. geraniu. DOOM
gerániu [niu pron. niu] s. m., art. gerániul
geraniul
GERÁNIUM s. n. v. geraniu. DOOM
gerániu [niu pron. niu] s. m., art. gerániul
geraniului
GERÁNIUM s. n. v. geraniu. DOOM
gerániu [niu pron. niu] s. m., art. gerániul
geranium
GERÁNIUM s. n. v. geraniu. DOOM
gerániu [niu pron. niu] s. m., art. gerániul
gerant
GIRÁNT2, -Ă s. m. și f. v. gerant. DOOM
gerántă (administratoare) (rar) s. f., g.-d. art. gerántei; pl. geránte
geranta
GIRÁNT2, -Ă s. m. și f. v. gerant. DOOM
gerántă (administratoare) (rar) s. f., g.-d. art. gerántei; pl. geránte
gerante
GIRÁNT2, -Ă s. m. și f. v. gerant. DOOM
gerántă (administratoare) (rar) s. f., g.-d. art. gerántei; pl. geránte
gerante
GIRÁNT2, -Ă s. m. și f. v. gerant. DOOM
gerántă (administratoare) (rar) s. f., g.-d. art. gerántei; pl. geránte
gerantei
GIRÁNT2, -Ă s. m. și f. v. gerant. DOOM
gerántă (administratoare) (rar) s. f., g.-d. art. gerántei; pl. geránte
gerantele
GIRÁNT2, -Ă s. m. și f. v. gerant. DOOM
gerántă (administratoare) (rar) s. f., g.-d. art. gerántei; pl. geránte
gerantelor
GIRÁNT2, -Ă s. m. și f. v. gerant. DOOM
gerántă (administratoare) (rar) s. f., g.-d. art. gerántei; pl. geránte
geranto
GIRÁNT2, -Ă s. m. și f. v. gerant. DOOM
gerántă (administratoare) (rar) s. f., g.-d. art. gerántei; pl. geránte
gerantul
GIRÁNT2, -Ă s. m. și f. v. gerant. DOOM
gerántă (administratoare) (rar) s. f., g.-d. art. gerántei; pl. geránte
gerantule
GIRÁNT2, -Ă s. m. și f. v. gerant. DOOM
gerántă (administratoare) (rar) s. f., g.-d. art. gerántei; pl. geránte
gerantului
GIRÁNT2, -Ă s. m. și f. v. gerant. DOOM
gerántă (administratoare) (rar) s. f., g.-d. art. gerántei; pl. geránte
geranți
GIRÁNT2, -Ă s. m. și f. v. gerant. DOOM
gerántă (administratoare) (rar) s. f., g.-d. art. gerántei; pl. geránte
geranții
GIRÁNT2, -Ă s. m. și f. v. gerant. DOOM
gerántă (administratoare) (rar) s. f., g.-d. art. gerántei; pl. geránte
geranților
GIRÁNT2, -Ă s. m. și f. v. gerant. DOOM
gerántă (administratoare) (rar) s. f., g.-d. art. gerántei; pl. geránte
gerar
GERÁR s. m. (Pop.) Ianuarie. – Din ger, după ianuar[ie]. DOOM
gerár (pop.) s. m., g.-d. lui gerár
gerare
GIRÁ2 vb. I v. gera. DOOM
gerá (a ~) (a administra) vb., ind. prez. 3 gereáză
gerare
GERÁRE, gerări, s. f. (Rar) Acțiunea de a gera și rezultatul ei. – V. gera. DOOM
geráre (administrare) (rar) s. f., g.-d. art. gerắrii; pl. gerắri
gerarea
GERÁRE, gerări, s. f. (Rar) Acțiunea de a gera și rezultatul ei. – V. gera. DOOM
geráre (administrare) (rar) s. f., g.-d. art. gerắrii; pl. gerắri
gerarul
GERÁR s. m. (Pop.) Ianuarie. – Din ger, după ianuar[ie]. DOOM
gerár (pop.) s. m., g.-d. lui gerár
gerarului
GERÁR s. m. (Pop.) Ianuarie. – Din ger, după ianuar[ie]. DOOM
gerár (pop.) s. m., g.-d. lui gerár
gerară
GIRÁ2 vb. I v. gera. DOOM
gerá (a ~) (a administra) vb., ind. prez. 3 gereáză
gerarăm
GIRÁ2 vb. I v. gera. DOOM
gerá (a ~) (a administra) vb., ind. prez. 3 gereáză
gerarăți
GIRÁ2 vb. I v. gera. DOOM
gerá (a ~) (a administra) vb., ind. prez. 3 gereáză
gerase
GIRÁ2 vb. I v. gera. DOOM
gerá (a ~) (a administra) vb., ind. prez. 3 gereáză
gerasem
GIRÁ2 vb. I v. gera. DOOM
gerá (a ~) (a administra) vb., ind. prez. 3 gereáză
geraseră
GIRÁ2 vb. I v. gera. DOOM
gerá (a ~) (a administra) vb., ind. prez. 3 gereáză
geraserăm
GIRÁ2 vb. I v. gera. DOOM
gerá (a ~) (a administra) vb., ind. prez. 3 gereáză
geraserăți
GIRÁ2 vb. I v. gera. DOOM
gerá (a ~) (a administra) vb., ind. prez. 3 gereáză
geraseși
GIRÁ2 vb. I v. gera. DOOM
gerá (a ~) (a administra) vb., ind. prez. 3 gereáză
geraseți
GIRÁ2 vb. I v. gera. DOOM
gerá (a ~) (a administra) vb., ind. prez. 3 gereáză
gerat
GIRÁ2 vb. I v. gera. DOOM
gerá (a ~) (a administra) vb., ind. prez. 3 gereáză
gerat
GERÁ, gerez, vb. I. Tranz. (Rar) A administra pe socoteala și în locul altuia. [Var.: girá vb. I] – Din fr. gérer.
gerau
GIRÁ2 vb. I v. gera. DOOM
gerá (a ~) (a administra) vb., ind. prez. 3 gereáză
gerași
GIRÁ2 vb. I v. gera. DOOM
gerá (a ~) (a administra) vb., ind. prez. 3 gereáză
gerați
GIRÁ2 vb. I v. gera. DOOM
gerá (a ~) (a administra) vb., ind. prez. 3 gereáză
gerbera
GERBÉRĂ, gerbere, s. f. Plantă ornamentală din familia compozitelor, cu flori divers colorate (Gerbera Jamesonii). [Acc. și: gérberă] – Din lat. Gerbera [Jamesonii], numele științific al gerberei.
gerbera
GERBÉRĂ, gerbere, s. f. Plantă ornamentală din familia compozitelor, cu flori divers colorate (Gerbera Jamesonii). [Acc. și: gérberă] – Din lat. Gerbera [Jamesonii], numele științific al gerberei. DOOM
*gerbéră s. f., g.-d. art. gerbérei; pl. gerbére
gerbere
GERBÉRĂ, gerbere, s. f. Plantă ornamentală din familia compozitelor, cu flori divers colorate (Gerbera Jamesonii). [Acc. și: gérberă] – Din lat. Gerbera [Jamesonii], numele științific al gerberei. DOOM
*gerbéră s. f., g.-d. art. gerbérei; pl. gerbére
gerberei
GERBÉRĂ, gerbere, s. f. Plantă ornamentală din familia compozitelor, cu flori divers colorate (Gerbera Jamesonii). [Acc. și: gérberă] – Din lat. Gerbera [Jamesonii], numele științific al gerberei. DOOM
*gerbéră s. f., g.-d. art. gerbérei; pl. gerbére
gerberele
GERBÉRĂ, gerbere, s. f. Plantă ornamentală din familia compozitelor, cu flori divers colorate (Gerbera Jamesonii). [Acc. și: gérberă] – Din lat. Gerbera [Jamesonii], numele științific al gerberei. DOOM
*gerbéră s. f., g.-d. art. gerbérei; pl. gerbére
gerberelor
GERBÉRĂ, gerbere, s. f. Plantă ornamentală din familia compozitelor, cu flori divers colorate (Gerbera Jamesonii). [Acc. și: gérberă] – Din lat. Gerbera [Jamesonii], numele științific al gerberei. DOOM
*gerbéră s. f., g.-d. art. gerbérei; pl. gerbére
gerberă
GERBÉRĂ, gerbere, s. f. Plantă ornamentală din familia compozitelor, cu flori divers colorate (Gerbera Jamesonii). [Acc. și: gérberă] – Din lat. Gerbera [Jamesonii], denumirea științifică a plantei.
gerează
GIRÁ2 vb. I v. gera. DOOM
gerá (a ~) (a administra) vb., ind. prez. 3 gereáză
geremea
geremeá (-éle), s. f. – Amendă. Tc. cereme (Șeineanu, II, 178; Lokotsch 683). Sec. XVIII, înv. – Der. geremetisi, vb. (a amenda), înv.
geret
GERÉT s. n. v. gerid. DOOM
geríd (înv.) s. n., pl. geríduri
gerez
GIRÁ2 vb. I v. gera. DOOM
gerá (a ~) (a administra) vb., ind. prez. 3 gereáză
gereze
GIRÁ2 vb. I v. gera. DOOM
gerá (a ~) (a administra) vb., ind. prez. 3 gereáză
gerezi
GIRÁ2 vb. I v. gera. DOOM
gerá (a ~) (a administra) vb., ind. prez. 3 gereáză
gerg
GERG, gerguri, s. n. (Înv.) Jargon. – Din it. gergo. DOOM
gerg (înv.) s. n., pl. gérguri
gergevea
GIURGIUVEÁ s. f. v. cercevea. DOOM
cerceveá s. f., art. cerceveáua, g.-d. art. cercevélei; pl. cercevéle, art. cercevélele
gergul
GERG, gerguri, s. n. (Înv.) Jargon. – Din it. gergo. DOOM
gerg (înv.) s. n., pl. gérguri
gergului
GERG, gerguri, s. n. (Înv.) Jargon. – Din it. gergo. DOOM
gerg (înv.) s. n., pl. gérguri
gerguri
GERG, gerguri, s. n. (Înv.) Jargon. – Din it. gergo. DOOM
gerg (înv.) s. n., pl. gérguri
gergurile
GERG, gerguri, s. n. (Înv.) Jargon. – Din it. gergo. DOOM
gerg (înv.) s. n., pl. gérguri
gergurilor
GERG, gerguri, s. n. (Înv.) Jargon. – Din it. gergo. DOOM
gerg (înv.) s. n., pl. gérguri
geri
GERI- v. gero1-.
geriatra
GERIÁTRU, -Ă s.m. și f. Medic specialist în geriatrie. [Cf. gr. geron – bătrân, iatros – medic].
geriatre
GERIÁTRU, -Ă s.m. și f. Medic specialist în geriatrie. [Cf. gr. geron – bătrân, iatros – medic].
geriatrei
GERIÁTRU, -Ă s.m. și f. Medic specialist în geriatrie. [Cf. gr. geron – bătrân, iatros – medic].
geriatrele
GERIÁTRU, -Ă s.m. și f. Medic specialist în geriatrie. [Cf. gr. geron – bătrân, iatros – medic].
geriatrelor
GERIÁTRU, -Ă s.m. și f. Medic specialist în geriatrie. [Cf. gr. geron – bătrân, iatros – medic].
geriatri
GERIÁTRU, -Ă s.m. și f. Medic specialist în geriatrie. [Cf. gr. geron – bătrân, iatros – medic].
geriatria
GERIATRÍE s. f. Ansamblu de mijloace preconizate pentru întârzierea apariției senilității. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. gériatrie. DOOM
geriatríe (-ri-a-tri-) s. f., art. geriatría, g.-d. geriatríi, art. geriatríei
geriatrie
GERIATRÍE s. f. Ansamblu de mijloace preconizate pentru întârzierea apariției senilității. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. gériatrie. DOOM
geriatríe (-ri-a-tri-) s. f., art. geriatría, g.-d. geriatríi, art. geriatríei
geriatriei
GERIATRÍE s. f. Ansamblu de mijloace preconizate pentru întârzierea apariției senilității. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. gériatrie. DOOM
geriatríe (-ri-a-tri-) s. f., art. geriatría, g.-d. geriatríi, art. geriatríei
geriatrii
GERIATRÍE s. f. Ansamblu de mijloace preconizate pentru întârzierea apariției senilității. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. gériatrie. DOOM
geriatríe (-ri-a-tri-) s. f., art. geriatría, g.-d. geriatríi, art. geriatríei
geriatrii
GERIÁTRU, -Ă s.m. și f. Medic specialist în geriatrie. [Cf. gr. geron – bătrân, iatros – medic].
geriatrilor
GERIÁTRU, -Ă s.m. și f. Medic specialist în geriatrie. [Cf. gr. geron – bătrân, iatros – medic].
geriatru
GERIÁTRU, -Ă s.m. și f. Medic specialist în geriatrie. [Cf. gr. geron – bătrân, iatros – medic].
geriatrul
GERIÁTRU, -Ă s.m. și f. Medic specialist în geriatrie. [Cf. gr. geron – bătrân, iatros – medic].
geriatrului
GERIÁTRU, -Ă s.m. și f. Medic specialist în geriatrie. [Cf. gr. geron – bătrân, iatros – medic].
gerid
GERÉT s. n. v. gerid. DOOM
geríd (înv.) s. n., pl. geríduri
geridul
GERÉT s. n. v. gerid. DOOM
geríd (înv.) s. n., pl. geríduri
geridului
GERÉT s. n. v. gerid. DOOM
geríd (înv.) s. n., pl. geríduri
geriduri
GERÉT s. n. v. gerid. DOOM
geríd (înv.) s. n., pl. geríduri
geridurile
GERÉT s. n. v. gerid. DOOM
geríd (înv.) s. n., pl. geríduri
geridurilor
GERÉT s. n. v. gerid. DOOM
geríd (înv.) s. n., pl. geríduri
gerilă
GERÍLĂ s. m. (În expr.) Moș Gerilă = personaj legendar despre care copiii mici cred că le aduce daruri pentru pomul de iarnă. – Din ger + suf. -ilă.
gerion
Gerion = Geryon.
german
GERMÁN, -Ă, germani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Denumire dată unor popoare indo-europene care au locuit, în Antichitate, în centrul, vestul și nordul Europei; (și la sg.) persoană aparținând unuia dintre aceste popoare. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Germaniei sau este originară de acolo. 3. Adj. Care aparține Germaniei sau germanilor (1, 2), privitor la Germania ori la germani; nemțesc. ♦ (Substantivat, f. ) Limba germană. – Din lat. Germanus. DOOM
germánă (limbă) s. f., g.-d. art. germánei
german
GERMÁN, -Ă, germani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Denumire dată unor popoare indo-europene care au locuit, în Antichitate, în centrul, vestul și nordul Europei; (și la sg.) persoană aparținând unuia dintre aceste popoare. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Germaniei sau este originară de acolo. 3. Adj. Care aparține Germaniei sau germanilor (1, 2), privitor la Germania ori la germani; nemțesc. ♦ (Substantivat, f. ) Limba germană. – Din lat. Germanus. DOOM
germánă (limbă) s. f., g.-d. art. germánei
germana
GERMÁN, -Ă, germani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Denumire dată unor popoare indo-europene care au locuit, în Antichitate, în centrul, vestul și nordul Europei; (și la sg.) persoană aparținând unuia dintre aceste popoare. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Germaniei sau este originară de acolo. 3. Adj. Care aparține Germaniei sau germanilor (1, 2), privitor la Germania ori la germani; nemțesc. ♦ (Substantivat, f. ) Limba germană. – Din lat. Germanus. DOOM
germánă (limbă) s. f., g.-d. art. germánei
germana
GERMÁN, -Ă, germani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Denumire dată unor popoare indo-europene care au locuit, în Antichitate, în centrul, vestul și nordul Europei; (și la sg.) persoană aparținând unuia dintre aceste popoare. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Germaniei sau este originară de acolo. 3. Adj. Care aparține Germaniei sau germanilor (1, 2), privitor la Germania ori la germani; nemțesc. ♦ (Substantivat, f. ) Limba germană. – Din lat. Germanus. DOOM
germánă (limbă) s. f., g.-d. art. germánei
germancă
GERMÁN, -Ă, germani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Denumire dată unor popoare indo-europene care au locuit, în Antichitate, în centrul, vestul și nordul Europei; (și la sg.) persoană aparținând unuia dintre aceste popoare. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Germaniei sau este originară de acolo. 3. Adj. Care aparține Germaniei sau germanilor (1, 2), privitor la Germania ori la germani; nemțesc. ♦ (Substantivat, f. ) Limba germană. – Din lat. Germanus. DOOM
germánă (limbă) s. f., g.-d. art. germánei
germane
GERMÁN, -Ă, germani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Denumire dată unor popoare indo-europene care au locuit, în Antichitate, în centrul, vestul și nordul Europei; (și la sg.) persoană aparținând unuia dintre aceste popoare. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Germaniei sau este originară de acolo. 3. Adj. Care aparține Germaniei sau germanilor (1, 2), privitor la Germania ori la germani; nemțesc. ♦ (Substantivat, f. ) Limba germană. – Din lat. Germanus. DOOM
germánă (limbă) s. f., g.-d. art. germánei
germane
GERMÁN, -Ă, germani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Denumire dată unor popoare indo-europene care au locuit, în Antichitate, în centrul, vestul și nordul Europei; (și la sg.) persoană aparținând unuia dintre aceste popoare. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Germaniei sau este originară de acolo. 3. Adj. Care aparține Germaniei sau germanilor (1, 2), privitor la Germania ori la germani; nemțesc. ♦ (Substantivat, f. ) Limba germană. – Din lat. Germanus. DOOM
germánă (limbă) s. f., g.-d. art. germánei
germane
GERMÁN, -Ă, germani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Denumire dată unor popoare indo-europene care au locuit, în Antichitate, în centrul, vestul și nordul Europei; (și la sg.) persoană aparținând unuia dintre aceste popoare. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Germaniei sau este originară de acolo. 3. Adj. Care aparține Germaniei sau germanilor (1, 2), privitor la Germania ori la germani; nemțesc. ♦ (Substantivat, f. ) Limba germană. – Din lat. Germanus. DOOM
germánă (limbă) s. f., g.-d. art. germánei
germanei
GERMÁN, -Ă, germani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Denumire dată unor popoare indo-europene care au locuit, în Antichitate, în centrul, vestul și nordul Europei; (și la sg.) persoană aparținând unuia dintre aceste popoare. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Germaniei sau este originară de acolo. 3. Adj. Care aparține Germaniei sau germanilor (1, 2), privitor la Germania ori la germani; nemțesc. ♦ (Substantivat, f. ) Limba germană. – Din lat. Germanus. DOOM
germánă (limbă) s. f., g.-d. art. germánei
germanei
GERMÁN, -Ă, germani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Denumire dată unor popoare indo-europene care au locuit, în Antichitate, în centrul, vestul și nordul Europei; (și la sg.) persoană aparținând unuia dintre aceste popoare. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Germaniei sau este originară de acolo. 3. Adj. Care aparține Germaniei sau germanilor (1, 2), privitor la Germania ori la germani; nemțesc. ♦ (Substantivat, f. ) Limba germană. – Din lat. Germanus. DOOM
germánă (limbă) s. f., g.-d. art. germánei
germanele
GERMÁN, -Ă, germani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Denumire dată unor popoare indo-europene care au locuit, în Antichitate, în centrul, vestul și nordul Europei; (și la sg.) persoană aparținând unuia dintre aceste popoare. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Germaniei sau este originară de acolo. 3. Adj. Care aparține Germaniei sau germanilor (1, 2), privitor la Germania ori la germani; nemțesc. ♦ (Substantivat, f. ) Limba germană. – Din lat. Germanus. DOOM
germánă (limbă) s. f., g.-d. art. germánei
germanele
GERMÁN, -Ă, germani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Denumire dată unor popoare indo-europene care au locuit, în Antichitate, în centrul, vestul și nordul Europei; (și la sg.) persoană aparținând unuia dintre aceste popoare. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Germaniei sau este originară de acolo. 3. Adj. Care aparține Germaniei sau germanilor (1, 2), privitor la Germania ori la germani; nemțesc. ♦ (Substantivat, f. ) Limba germană. – Din lat. Germanus. DOOM
germánă (limbă) s. f., g.-d. art. germánei
germanelor
GERMÁN, -Ă, germani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Denumire dată unor popoare indo-europene care au locuit, în Antichitate, în centrul, vestul și nordul Europei; (și la sg.) persoană aparținând unuia dintre aceste popoare. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Germaniei sau este originară de acolo. 3. Adj. Care aparține Germaniei sau germanilor (1, 2), privitor la Germania ori la germani; nemțesc. ♦ (Substantivat, f. ) Limba germană. – Din lat. Germanus. DOOM
germánă (limbă) s. f., g.-d. art. germánei
germanelor
GERMÁN, -Ă, germani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Denumire dată unor popoare indo-europene care au locuit, în Antichitate, în centrul, vestul și nordul Europei; (și la sg.) persoană aparținând unuia dintre aceste popoare. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Germaniei sau este originară de acolo. 3. Adj. Care aparține Germaniei sau germanilor (1, 2), privitor la Germania ori la germani; nemțesc. ♦ (Substantivat, f. ) Limba germană. – Din lat. Germanus. DOOM
germánă (limbă) s. f., g.-d. art. germánei
germani
GERMÁN, -Ă, germani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Denumire dată unor popoare indo-europene care au locuit, în Antichitate, în centrul, vestul și nordul Europei; (și la sg.) persoană aparținând unuia dintre aceste popoare. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Germaniei sau este originară de acolo. 3. Adj. Care aparține Germaniei sau germanilor (1, 2), privitor la Germania ori la germani; nemțesc. ♦ (Substantivat, f. ) Limba germană. – Din lat. Germanus. DOOM
germánă (limbă) s. f., g.-d. art. germánei
germani
GERMÁN, -Ă, germani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Denumire dată unor popoare indo-europene care au locuit, în Antichitate, în centrul, vestul și nordul Europei; (și la sg.) persoană aparținând unuia dintre aceste popoare. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Germaniei sau este originară de acolo. 3. Adj. Care aparține Germaniei sau germanilor (1, 2), privitor la Germania ori la germani; nemțesc. ♦ (Substantivat, f. ) Limba germană. – Din lat. Germanus. DOOM
germánă (limbă) s. f., g.-d. art. germánei
germanic
GERMÁNIC, -Ă, germanici, -ce, adj. Care aparține sau care este caracteristic germanilor și popoarelor înrudite cu germanii, privitor la germani și la popoarele înrudite cu ei. ◊ Limbi germanice = grup de limbi indo-europene vorbite în centrul și în nordul Europei, extinse cu timpul și în alte regiuni. Popoare germanice = denumire a unor triburi vechi din care se trag germanii, englezii, scandinavii etc. Filologie germanică = studiul limbilor și al literaturilor germanice. – Din fr. germanique, lat. germanicus. DOOM
germánic adj. m., pl. germánici; f. germánică, pl. germánice
germanica
GERMÁNIC, -Ă, germanici, -ce, adj. Care aparține sau care este caracteristic germanilor și popoarelor înrudite cu germanii, privitor la germani și la popoarele înrudite cu ei. ◊ Limbi germanice = grup de limbi indo-europene vorbite în centrul și în nordul Europei, extinse cu timpul și în alte regiuni. Popoare germanice = denumire a unor triburi vechi din care se trag germanii, englezii, scandinavii etc. Filologie germanică = studiul limbilor și al literaturilor germanice. – Din fr. germanique, lat. germanicus. DOOM
germánic adj. m., pl. germánici; f. germánică, pl. germánice
germanica
MOȘMÓN, moșmoni, s. m. Pom fructifer din familia rozaceelor, cu tulpina înaltă, cu frunze eliptice, cu flori mari, albe și cu fructe comestibile (Mespilus germanica). – Din moșmoană (derivat regresiv).
germanice
GERMÁNIC, -Ă, germanici, -ce, adj. Care aparține sau care este caracteristic germanilor și popoarelor înrudite cu germanii, privitor la germani și la popoarele înrudite cu ei. ◊ Limbi germanice = grup de limbi indo-europene vorbite în centrul și în nordul Europei, extinse cu timpul și în alte regiuni. Popoare germanice = denumire a unor triburi vechi din care se trag germanii, englezii, scandinavii etc. Filologie germanică = studiul limbilor și al literaturilor germanice. – Din fr. germanique, lat. germanicus. DOOM
germánic adj. m., pl. germánici; f. germánică, pl. germánice
germanicei
GERMÁNIC, -Ă, germanici, -ce, adj. Care aparține sau care este caracteristic germanilor și popoarelor înrudite cu germanii, privitor la germani și la popoarele înrudite cu ei. ◊ Limbi germanice = grup de limbi indo-europene vorbite în centrul și în nordul Europei, extinse cu timpul și în alte regiuni. Popoare germanice = denumire a unor triburi vechi din care se trag germanii, englezii, scandinavii etc. Filologie germanică = studiul limbilor și al literaturilor germanice. – Din fr. germanique, lat. germanicus. DOOM
germánic adj. m., pl. germánici; f. germánică, pl. germánice
germanicele
GERMÁNIC, -Ă, germanici, -ce, adj. Care aparține sau care este caracteristic germanilor și popoarelor înrudite cu germanii, privitor la germani și la popoarele înrudite cu ei. ◊ Limbi germanice = grup de limbi indo-europene vorbite în centrul și în nordul Europei, extinse cu timpul și în alte regiuni. Popoare germanice = denumire a unor triburi vechi din care se trag germanii, englezii, scandinavii etc. Filologie germanică = studiul limbilor și al literaturilor germanice. – Din fr. germanique, lat. germanicus. DOOM
germánic adj. m., pl. germánici; f. germánică, pl. germánice
germanicelor
GERMÁNIC, -Ă, germanici, -ce, adj. Care aparține sau care este caracteristic germanilor și popoarelor înrudite cu germanii, privitor la germani și la popoarele înrudite cu ei. ◊ Limbi germanice = grup de limbi indo-europene vorbite în centrul și în nordul Europei, extinse cu timpul și în alte regiuni. Popoare germanice = denumire a unor triburi vechi din care se trag germanii, englezii, scandinavii etc. Filologie germanică = studiul limbilor și al literaturilor germanice. – Din fr. germanique, lat. germanicus. DOOM
germánic adj. m., pl. germánici; f. germánică, pl. germánice
germanici
GERMÁNIC, -Ă, germanici, -ce, adj. Care aparține sau care este caracteristic germanilor și popoarelor înrudite cu germanii, privitor la germani și la popoarele înrudite cu ei. ◊ Limbi germanice = grup de limbi indo-europene vorbite în centrul și în nordul Europei, extinse cu timpul și în alte regiuni. Popoare germanice = denumire a unor triburi vechi din care se trag germanii, englezii, scandinavii etc. Filologie germanică = studiul limbilor și al literaturilor germanice. – Din fr. germanique, lat. germanicus. DOOM
germánic adj. m., pl. germánici; f. germánică, pl. germánice
germanicii
GERMÁNIC, -Ă, germanici, -ce, adj. Care aparține sau care este caracteristic germanilor și popoarelor înrudite cu germanii, privitor la germani și la popoarele înrudite cu ei. ◊ Limbi germanice = grup de limbi indo-europene vorbite în centrul și în nordul Europei, extinse cu timpul și în alte regiuni. Popoare germanice = denumire a unor triburi vechi din care se trag germanii, englezii, scandinavii etc. Filologie germanică = studiul limbilor și al literaturilor germanice. – Din fr. germanique, lat. germanicus. DOOM
germánic adj. m., pl. germánici; f. germánică, pl. germánice
germanicilor
GERMÁNIC, -Ă, germanici, -ce, adj. Care aparține sau care este caracteristic germanilor și popoarelor înrudite cu germanii, privitor la germani și la popoarele înrudite cu ei. ◊ Limbi germanice = grup de limbi indo-europene vorbite în centrul și în nordul Europei, extinse cu timpul și în alte regiuni. Popoare germanice = denumire a unor triburi vechi din care se trag germanii, englezii, scandinavii etc. Filologie germanică = studiul limbilor și al literaturilor germanice. – Din fr. germanique, lat. germanicus. DOOM
germánic adj. m., pl. germánici; f. germánică, pl. germánice
germanicul
GERMÁNIC, -Ă, germanici, -ce, adj. Care aparține sau care este caracteristic germanilor și popoarelor înrudite cu germanii, privitor la germani și la popoarele înrudite cu ei. ◊ Limbi germanice = grup de limbi indo-europene vorbite în centrul și în nordul Europei, extinse cu timpul și în alte regiuni. Popoare germanice = denumire a unor triburi vechi din care se trag germanii, englezii, scandinavii etc. Filologie germanică = studiul limbilor și al literaturilor germanice. – Din fr. germanique, lat. germanicus. DOOM
germánic adj. m., pl. germánici; f. germánică, pl. germánice
germanicului
GERMÁNIC, -Ă, germanici, -ce, adj. Care aparține sau care este caracteristic germanilor și popoarelor înrudite cu germanii, privitor la germani și la popoarele înrudite cu ei. ◊ Limbi germanice = grup de limbi indo-europene vorbite în centrul și în nordul Europei, extinse cu timpul și în alte regiuni. Popoare germanice = denumire a unor triburi vechi din care se trag germanii, englezii, scandinavii etc. Filologie germanică = studiul limbilor și al literaturilor germanice. – Din fr. germanique, lat. germanicus. DOOM
germánic adj. m., pl. germánici; f. germánică, pl. germánice
germanii
GERMÁN, -Ă, germani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Denumire dată unor popoare indo-europene care au locuit, în Antichitate, în centrul, vestul și nordul Europei; (și la sg.) persoană aparținând unuia dintre aceste popoare. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Germaniei sau este originară de acolo. 3. Adj. Care aparține Germaniei sau germanilor (1, 2), privitor la Germania ori la germani; nemțesc. ♦ (Substantivat, f. ) Limba germană. – Din lat. Germanus. DOOM
germánă (limbă) s. f., g.-d. art. germánei
germanii
GERMÁN, -Ă, germani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Denumire dată unor popoare indo-europene care au locuit, în Antichitate, în centrul, vestul și nordul Europei; (și la sg.) persoană aparținând unuia dintre aceste popoare. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Germaniei sau este originară de acolo. 3. Adj. Care aparține Germaniei sau germanilor (1, 2), privitor la Germania ori la germani; nemțesc. ♦ (Substantivat, f. ) Limba germană. – Din lat. Germanus. DOOM
germánă (limbă) s. f., g.-d. art. germánei
germanilor
GERMÁN, -Ă, germani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Denumire dată unor popoare indo-europene care au locuit, în Antichitate, în centrul, vestul și nordul Europei; (și la sg.) persoană aparținând unuia dintre aceste popoare. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Germaniei sau este originară de acolo. 3. Adj. Care aparține Germaniei sau germanilor (1, 2), privitor la Germania ori la germani; nemțesc. ♦ (Substantivat, f. ) Limba germană. – Din lat. Germanus. DOOM
germánă (limbă) s. f., g.-d. art. germánei
germanilor
GERMÁN, -Ă, germani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Denumire dată unor popoare indo-europene care au locuit, în Antichitate, în centrul, vestul și nordul Europei; (și la sg.) persoană aparținând unuia dintre aceste popoare. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Germaniei sau este originară de acolo. 3. Adj. Care aparține Germaniei sau germanilor (1, 2), privitor la Germania ori la germani; nemțesc. ♦ (Substantivat, f. ) Limba germană. – Din lat. Germanus. DOOM
germánă (limbă) s. f., g.-d. art. germánei
germanism
GERMANÍSM, germanisme, s. n. Cuvânt, construcție etc. specifice limbii germane, împrumutate de o altă limbă fără să fie asimilate de aceasta. – Din fr. germanisme. DOOM
germanísm s. n., pl. germanísme
germanisme
GERMANÍSM, germanisme, s. n. Cuvânt, construcție etc. specifice limbii germane, împrumutate de o altă limbă fără să fie asimilate de aceasta. – Din fr. germanisme. DOOM
germanísm s. n., pl. germanísme
germanismele
GERMANÍSM, germanisme, s. n. Cuvânt, construcție etc. specifice limbii germane, împrumutate de o altă limbă fără să fie asimilate de aceasta. – Din fr. germanisme. DOOM
germanísm s. n., pl. germanísme
germanismelor
GERMANÍSM, germanisme, s. n. Cuvânt, construcție etc. specifice limbii germane, împrumutate de o altă limbă fără să fie asimilate de aceasta. – Din fr. germanisme. DOOM
germanísm s. n., pl. germanísme
germanismul
GERMANÍSM, germanisme, s. n. Cuvânt, construcție etc. specifice limbii germane, împrumutate de o altă limbă fără să fie asimilate de aceasta. – Din fr. germanisme. DOOM
germanísm s. n., pl. germanísme
germanismului
GERMANÍSM, germanisme, s. n. Cuvânt, construcție etc. specifice limbii germane, împrumutate de o altă limbă fără să fie asimilate de aceasta. – Din fr. germanisme. DOOM
germanísm s. n., pl. germanísme
germanist
GERMANÍST, -Ă, germaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în germanistică. – Din fr. germaniste. DOOM
germanístă s. f., g.-d. art. germanístei; pl. germaníste
germanista
GERMANÍST, -Ă, germaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în germanistică. – Din fr. germaniste. DOOM
germanístă s. f., g.-d. art. germanístei; pl. germaníste
germaniste
GERMANÍST, -Ă, germaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în germanistică. – Din fr. germaniste. DOOM
germanístă s. f., g.-d. art. germanístei; pl. germaníste
germanistei
GERMANÍST, -Ă, germaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în germanistică. – Din fr. germaniste. DOOM
germanístă s. f., g.-d. art. germanístei; pl. germaníste
germanistele
GERMANÍST, -Ă, germaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în germanistică. – Din fr. germaniste. DOOM
germanístă s. f., g.-d. art. germanístei; pl. germaníste
germanistelor
GERMANÍST, -Ă, germaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în germanistică. – Din fr. germaniste. DOOM
germanístă s. f., g.-d. art. germanístei; pl. germaníste
germanistică
GERMANÍSTICĂ s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul (comparativ al) limbilor și literaturilor germanice. – Din germ. Germanistik. DOOM
germanístică s. f., g.-d. art. germanísticii
germanistul
GERMANÍST, -Ă, germaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în germanistică. – Din fr. germaniste. DOOM
germanístă s. f., g.-d. art. germanístei; pl. germaníste
germanistului
GERMANÍST, -Ă, germaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în germanistică. – Din fr. germaniste. DOOM
germanístă s. f., g.-d. art. germanístei; pl. germaníste
germaniu
GERMÁNIU s. n. Element chimic, semimetal, de culoare cenușiu-deschis, folosit la fabricarea pieselor semiconductoare, a redresoarelor etc. – Din fr. germanium, germ. Germanium. DOOM
germániu [niu pron. niu] s. n., art. germániul; simb. Ge
germaniul
GERMÁNIU s. n. Element chimic, semimetal, de culoare cenușiu-deschis, folosit la fabricarea pieselor semiconductoare, a redresoarelor etc. – Din fr. germanium, germ. Germanium. DOOM
germániu [niu pron. niu] s. n., art. germániul; simb. Ge
germaniului
GERMÁNIU s. n. Element chimic, semimetal, de culoare cenușiu-deschis, folosit la fabricarea pieselor semiconductoare, a redresoarelor etc. – Din fr. germanium, germ. Germanium. DOOM
germániu [niu pron. niu] s. n., art. germániul; simb. Ge
germanium
GERMÁNIU s. n. Element chimic, semimetal, de culoare cenușiu-deschis, folosit la fabricarea pieselor semiconductoare, a redresoarelor etc. – Din fr. germanium, germ. Germanium. DOOM
germániu [niu pron. niu] s. n., art. germániul; simb. Ge
germaniza
GERMANIZÁ, germanizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să adopte sau a adopta limba, obiceiurile etc. germane. – Din fr. germaniser. DOOM
germanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 germanizeáză
germanizai
GERMANIZÁ, germanizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să adopte sau a adopta limba, obiceiurile etc. germane. – Din fr. germaniser. DOOM
germanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 germanizeáză
germanizam
GERMANIZÁ, germanizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să adopte sau a adopta limba, obiceiurile etc. germane. – Din fr. germaniser. DOOM
germanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 germanizeáză
germanizare
GERMANIZÁ, germanizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să adopte sau a adopta limba, obiceiurile etc. germane. – Din fr. germaniser. DOOM
germanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 germanizeáză
germanizare
GERMANIZÁRE, germanizări, s. f. Faptul de a (se) germaniza. – V. germaniza. DOOM
germanizáre s. f., g.-d. art. germanizắrii; pl. germanizắri
germanizarea
GERMANIZÁRE, germanizări, s. f. Faptul de a (se) germaniza. – V. germaniza. DOOM
germanizáre s. f., g.-d. art. germanizắrii; pl. germanizắri
germanizară
GERMANIZÁ, germanizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să adopte sau a adopta limba, obiceiurile etc. germane. – Din fr. germaniser. DOOM
germanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 germanizeáză
germanizarăm
GERMANIZÁ, germanizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să adopte sau a adopta limba, obiceiurile etc. germane. – Din fr. germaniser. DOOM
germanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 germanizeáză
germanizarăți
GERMANIZÁ, germanizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să adopte sau a adopta limba, obiceiurile etc. germane. – Din fr. germaniser. DOOM
germanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 germanizeáză
germanizase
GERMANIZÁ, germanizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să adopte sau a adopta limba, obiceiurile etc. germane. – Din fr. germaniser. DOOM
germanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 germanizeáză
germanizasem
GERMANIZÁ, germanizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să adopte sau a adopta limba, obiceiurile etc. germane. – Din fr. germaniser. DOOM
germanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 germanizeáză
germanizaseră
GERMANIZÁ, germanizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să adopte sau a adopta limba, obiceiurile etc. germane. – Din fr. germaniser. DOOM
germanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 germanizeáză
germanizaserăm
GERMANIZÁ, germanizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să adopte sau a adopta limba, obiceiurile etc. germane. – Din fr. germaniser. DOOM
germanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 germanizeáză
germanizaserăți
GERMANIZÁ, germanizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să adopte sau a adopta limba, obiceiurile etc. germane. – Din fr. germaniser. DOOM
germanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 germanizeáză
germanizaseși
GERMANIZÁ, germanizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să adopte sau a adopta limba, obiceiurile etc. germane. – Din fr. germaniser. DOOM
germanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 germanizeáză
germanizaseți
GERMANIZÁ, germanizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să adopte sau a adopta limba, obiceiurile etc. germane. – Din fr. germaniser. DOOM
germanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 germanizeáză
germanizat
GERMANIZÁ, germanizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să adopte sau a adopta limba, obiceiurile etc. germane. – Din fr. germaniser. DOOM
germanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 germanizeáză
germanizat
GERMANIZÁ, germanizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să adopte sau a adopta limba, obiceiurile etc. germane. – Din fr. germaniser.
germanizata
GERMANIZÁ, germanizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să adopte sau a adopta limba, obiceiurile etc. germane. – Din fr. germaniser.
germanizate
GERMANIZÁ, germanizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să adopte sau a adopta limba, obiceiurile etc. germane. – Din fr. germaniser.
germanizatei
GERMANIZÁ, germanizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să adopte sau a adopta limba, obiceiurile etc. germane. – Din fr. germaniser.
germanizatele
GERMANIZÁ, germanizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să adopte sau a adopta limba, obiceiurile etc. germane. – Din fr. germaniser.
germanizatelor
GERMANIZÁ, germanizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să adopte sau a adopta limba, obiceiurile etc. germane. – Din fr. germaniser.
germanizatul
GERMANIZÁ, germanizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să adopte sau a adopta limba, obiceiurile etc. germane. – Din fr. germaniser.
germanizatului
GERMANIZÁ, germanizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să adopte sau a adopta limba, obiceiurile etc. germane. – Din fr. germaniser.
germanizau
GERMANIZÁ, germanizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să adopte sau a adopta limba, obiceiurile etc. germane. – Din fr. germaniser. DOOM
germanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 germanizeáză
germanizași
GERMANIZÁ, germanizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să adopte sau a adopta limba, obiceiurile etc. germane. – Din fr. germaniser. DOOM
germanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 germanizeáză
germanizați
GERMANIZÁ, germanizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să adopte sau a adopta limba, obiceiurile etc. germane. – Din fr. germaniser. DOOM
germanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 germanizeáză
germanizați
GERMANIZÁ, germanizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să adopte sau a adopta limba, obiceiurile etc. germane. – Din fr. germaniser.
germanizații
GERMANIZÁ, germanizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să adopte sau a adopta limba, obiceiurile etc. germane. – Din fr. germaniser.
germanizaților
GERMANIZÁ, germanizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să adopte sau a adopta limba, obiceiurile etc. germane. – Din fr. germaniser.
germanizează
GERMANIZÁ, germanizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să adopte sau a adopta limba, obiceiurile etc. germane. – Din fr. germaniser. DOOM
germanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 germanizeáză
germanizez
GERMANIZÁ, germanizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să adopte sau a adopta limba, obiceiurile etc. germane. – Din fr. germaniser. DOOM
germanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 germanizeáză
germanizeze
GERMANIZÁ, germanizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să adopte sau a adopta limba, obiceiurile etc. germane. – Din fr. germaniser. DOOM
germanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 germanizeáză
germanizezi
GERMANIZÁ, germanizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să adopte sau a adopta limba, obiceiurile etc. germane. – Din fr. germaniser. DOOM
germanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 germanizeáză
germanizând
GERMANIZÁ, germanizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să adopte sau a adopta limba, obiceiurile etc. germane. – Din fr. germaniser. DOOM
germanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 germanizeáză
germanizînd
GERMANIZÁ, germanizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să adopte sau a adopta limba, obiceiurile etc. germane. – Din fr. germaniser. DOOM
germanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 germanizeáză
germanizări
GERMANIZÁRE, germanizări, s. f. Faptul de a (se) germaniza. – V. germaniza. DOOM
germanizáre s. f., g.-d. art. germanizắrii; pl. germanizắri
germanizării
GERMANIZÁRE, germanizări, s. f. Faptul de a (se) germaniza. – V. germaniza. DOOM
germanizáre s. f., g.-d. art. germanizắrii; pl. germanizắri
germanizările
GERMANIZÁRE, germanizări, s. f. Faptul de a (se) germaniza. – V. germaniza. DOOM
germanizáre s. f., g.-d. art. germanizắrii; pl. germanizắri
germanizărilor
GERMANIZÁRE, germanizări, s. f. Faptul de a (se) germaniza. – V. germaniza. DOOM
germanizáre s. f., g.-d. art. germanizắrii; pl. germanizắri
germaniști
GERMANÍST, -Ă, germaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în germanistică. – Din fr. germaniste. DOOM
germanístă s. f., g.-d. art. germanístei; pl. germaníste
germaniștii
GERMANÍST, -Ă, germaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în germanistică. – Din fr. germaniste. DOOM
germanístă s. f., g.-d. art. germanístei; pl. germaníste
germaniștilor
GERMANÍST, -Ă, germaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în germanistică. – Din fr. germaniste. DOOM
germanístă s. f., g.-d. art. germanístei; pl. germaníste
germano
GERMÁN, -Ă, germani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Denumire dată unor popoare indo-europene care au locuit, în Antichitate, în centrul, vestul și nordul Europei; (și la sg.) persoană aparținând unuia dintre aceste popoare. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Germaniei sau este originară de acolo. 3. Adj. Care aparține Germaniei sau germanilor (1, 2), privitor la Germania ori la germani; nemțesc. ♦ (Substantivat, f. ) Limba germană. – Din lat. Germanus. DOOM
germánă (limbă) s. f., g.-d. art. germánei
germano
GERMÁN, -Ă, germani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Denumire dată unor popoare indo-europene care au locuit, în Antichitate, în centrul, vestul și nordul Europei; (și la sg.) persoană aparținând unuia dintre aceste popoare. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Germaniei sau este originară de acolo. 3. Adj. Care aparține Germaniei sau germanilor (1, 2), privitor la Germania ori la germani; nemțesc. ♦ (Substantivat, f. ) Limba germană. – Din lat. Germanus. DOOM
germánă (limbă) s. f., g.-d. art. germánei
germanofil
GERMANOFÍL, -Ă, germanofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care aprobă, admiră, iubește tot ceea ce este german sau provine de la germani. – Din fr. germanophile. DOOM
germanofíl adj. m., s. m., pl. germanofíli; adj. f., s. f. germanofílă, pl. germanofíle
germanofil
GERMANOFÍL, -Ă, germanofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care aprobă, admiră, iubește tot ceea ce este german sau provine de la germani. – Din fr. germanophile. DOOM
germanofíl adj. m., s. m., pl. germanofíli; adj. f., s. f. germanofílă, pl. germanofíle
germanofila
GERMANOFÍL, -Ă, germanofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care aprobă, admiră, iubește tot ceea ce este german sau provine de la germani. – Din fr. germanophile. DOOM
germanofíl adj. m., s. m., pl. germanofíli; adj. f., s. f. germanofílă, pl. germanofíle
germanofila
GERMANOFÍL, -Ă, germanofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care aprobă, admiră, iubește tot ceea ce este german sau provine de la germani. – Din fr. germanophile. DOOM
germanofíl adj. m., s. m., pl. germanofíli; adj. f., s. f. germanofílă, pl. germanofíle
germanofile
GERMANOFÍL, -Ă, germanofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care aprobă, admiră, iubește tot ceea ce este german sau provine de la germani. – Din fr. germanophile. DOOM
germanofíl adj. m., s. m., pl. germanofíli; adj. f., s. f. germanofílă, pl. germanofíle
germanofile
GERMANOFÍL, -Ă, germanofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care aprobă, admiră, iubește tot ceea ce este german sau provine de la germani. – Din fr. germanophile. DOOM
germanofíl adj. m., s. m., pl. germanofíli; adj. f., s. f. germanofílă, pl. germanofíle
germanofilei
GERMANOFÍL, -Ă, germanofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care aprobă, admiră, iubește tot ceea ce este german sau provine de la germani. – Din fr. germanophile. DOOM
germanofíl adj. m., s. m., pl. germanofíli; adj. f., s. f. germanofílă, pl. germanofíle
germanofilei
GERMANOFÍL, -Ă, germanofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care aprobă, admiră, iubește tot ceea ce este german sau provine de la germani. – Din fr. germanophile. DOOM
germanofíl adj. m., s. m., pl. germanofíli; adj. f., s. f. germanofílă, pl. germanofíle
germanofilele
GERMANOFÍL, -Ă, germanofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care aprobă, admiră, iubește tot ceea ce este german sau provine de la germani. – Din fr. germanophile. DOOM
germanofíl adj. m., s. m., pl. germanofíli; adj. f., s. f. germanofílă, pl. germanofíle
germanofilele
GERMANOFÍL, -Ă, germanofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care aprobă, admiră, iubește tot ceea ce este german sau provine de la germani. – Din fr. germanophile. DOOM
germanofíl adj. m., s. m., pl. germanofíli; adj. f., s. f. germanofílă, pl. germanofíle
germanofilelor
GERMANOFÍL, -Ă, germanofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care aprobă, admiră, iubește tot ceea ce este german sau provine de la germani. – Din fr. germanophile. DOOM
germanofíl adj. m., s. m., pl. germanofíli; adj. f., s. f. germanofílă, pl. germanofíle
germanofilelor
GERMANOFÍL, -Ă, germanofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care aprobă, admiră, iubește tot ceea ce este german sau provine de la germani. – Din fr. germanophile. DOOM
germanofíl adj. m., s. m., pl. germanofíli; adj. f., s. f. germanofílă, pl. germanofíle
germanofili
GERMANOFÍL, -Ă, germanofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care aprobă, admiră, iubește tot ceea ce este german sau provine de la germani. – Din fr. germanophile. DOOM
germanofíl adj. m., s. m., pl. germanofíli; adj. f., s. f. germanofílă, pl. germanofíle
germanofili
GERMANOFÍL, -Ă, germanofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care aprobă, admiră, iubește tot ceea ce este german sau provine de la germani. – Din fr. germanophile. DOOM
germanofíl adj. m., s. m., pl. germanofíli; adj. f., s. f. germanofílă, pl. germanofíle
germanofilia
GERMANOFILÍE s.f. Simpatie pentru tot ceea ce este german; germanomanie. [< fr. germanophilie].
germanofilie
GERMANOFILÍE s.f. Simpatie pentru tot ceea ce este german; germanomanie. [< fr. germanophilie].
germanofiliei
GERMANOFILÍE s.f. Simpatie pentru tot ceea ce este german; germanomanie. [< fr. germanophilie].
germanofilii
GERMANOFÍL, -Ă, germanofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care aprobă, admiră, iubește tot ceea ce este german sau provine de la germani. – Din fr. germanophile. DOOM
germanofíl adj. m., s. m., pl. germanofíli; adj. f., s. f. germanofílă, pl. germanofíle
germanofilii
GERMANOFÍL, -Ă, germanofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care aprobă, admiră, iubește tot ceea ce este german sau provine de la germani. – Din fr. germanophile. DOOM
germanofíl adj. m., s. m., pl. germanofíli; adj. f., s. f. germanofílă, pl. germanofíle
germanofilii
GERMANOFILÍE s.f. Simpatie pentru tot ceea ce este german; germanomanie. [< fr. germanophilie].
germanofiliile
GERMANOFILÍE s.f. Simpatie pentru tot ceea ce este german; germanomanie. [< fr. germanophilie].
germanofiliilor
GERMANOFILÍE s.f. Simpatie pentru tot ceea ce este german; germanomanie. [< fr. germanophilie].
germanofililor
GERMANOFÍL, -Ă, germanofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care aprobă, admiră, iubește tot ceea ce este german sau provine de la germani. – Din fr. germanophile. DOOM
germanofíl adj. m., s. m., pl. germanofíli; adj. f., s. f. germanofílă, pl. germanofíle
germanofililor
GERMANOFÍL, -Ă, germanofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care aprobă, admiră, iubește tot ceea ce este german sau provine de la germani. – Din fr. germanophile. DOOM
germanofíl adj. m., s. m., pl. germanofíli; adj. f., s. f. germanofílă, pl. germanofíle
germanofilul
GERMANOFÍL, -Ă, germanofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care aprobă, admiră, iubește tot ceea ce este german sau provine de la germani. – Din fr. germanophile. DOOM
germanofíl adj. m., s. m., pl. germanofíli; adj. f., s. f. germanofílă, pl. germanofíle
germanofilul
GERMANOFÍL, -Ă, germanofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care aprobă, admiră, iubește tot ceea ce este german sau provine de la germani. – Din fr. germanophile. DOOM
germanofíl adj. m., s. m., pl. germanofíli; adj. f., s. f. germanofílă, pl. germanofíle
germanofilului
GERMANOFÍL, -Ă, germanofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care aprobă, admiră, iubește tot ceea ce este german sau provine de la germani. – Din fr. germanophile. DOOM
germanofíl adj. m., s. m., pl. germanofíli; adj. f., s. f. germanofílă, pl. germanofíle
germanofilului
GERMANOFÍL, -Ă, germanofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care aprobă, admiră, iubește tot ceea ce este german sau provine de la germani. – Din fr. germanophile. DOOM
germanofíl adj. m., s. m., pl. germanofíli; adj. f., s. f. germanofílă, pl. germanofíle
germanofob
GERMANOFÓB, -Ă, germanofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care dezaprobă, urăște tot ce este german sau ce provine de la germani. – Din fr. germanophobe. DOOM
germanofób adj. m., s. m., pl. germanofóbi; adj. f., s. f. germanofóbă, pl. germanofóbe
germanofob
GERMANOFÓB, -Ă, germanofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care dezaprobă, urăște tot ce este german sau ce provine de la germani. – Din fr. germanophobe. DOOM
germanofób adj. m., s. m., pl. germanofóbi; adj. f., s. f. germanofóbă, pl. germanofóbe
germanofoba
GERMANOFÓB, -Ă, germanofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care dezaprobă, urăște tot ce este german sau ce provine de la germani. – Din fr. germanophobe. DOOM
germanofób adj. m., s. m., pl. germanofóbi; adj. f., s. f. germanofóbă, pl. germanofóbe
germanofoba
GERMANOFÓB, -Ă, germanofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care dezaprobă, urăște tot ce este german sau ce provine de la germani. – Din fr. germanophobe. DOOM
germanofób adj. m., s. m., pl. germanofóbi; adj. f., s. f. germanofóbă, pl. germanofóbe
germanofobe
GERMANOFÓB, -Ă, germanofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care dezaprobă, urăște tot ce este german sau ce provine de la germani. – Din fr. germanophobe. DOOM
germanofób adj. m., s. m., pl. germanofóbi; adj. f., s. f. germanofóbă, pl. germanofóbe
germanofobe
GERMANOFÓB, -Ă, germanofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care dezaprobă, urăște tot ce este german sau ce provine de la germani. – Din fr. germanophobe. DOOM
germanofób adj. m., s. m., pl. germanofóbi; adj. f., s. f. germanofóbă, pl. germanofóbe
germanofobei
GERMANOFÓB, -Ă, germanofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care dezaprobă, urăște tot ce este german sau ce provine de la germani. – Din fr. germanophobe. DOOM
germanofób adj. m., s. m., pl. germanofóbi; adj. f., s. f. germanofóbă, pl. germanofóbe
germanofobei
GERMANOFÓB, -Ă, germanofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care dezaprobă, urăște tot ce este german sau ce provine de la germani. – Din fr. germanophobe. DOOM
germanofób adj. m., s. m., pl. germanofóbi; adj. f., s. f. germanofóbă, pl. germanofóbe
germanofobele
GERMANOFÓB, -Ă, germanofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care dezaprobă, urăște tot ce este german sau ce provine de la germani. – Din fr. germanophobe. DOOM
germanofób adj. m., s. m., pl. germanofóbi; adj. f., s. f. germanofóbă, pl. germanofóbe
germanofobele
GERMANOFÓB, -Ă, germanofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care dezaprobă, urăște tot ce este german sau ce provine de la germani. – Din fr. germanophobe. DOOM
germanofób adj. m., s. m., pl. germanofóbi; adj. f., s. f. germanofóbă, pl. germanofóbe
germanofobelor
GERMANOFÓB, -Ă, germanofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care dezaprobă, urăște tot ce este german sau ce provine de la germani. – Din fr. germanophobe. DOOM
germanofób adj. m., s. m., pl. germanofóbi; adj. f., s. f. germanofóbă, pl. germanofóbe
germanofobelor
GERMANOFÓB, -Ă, germanofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care dezaprobă, urăște tot ce este german sau ce provine de la germani. – Din fr. germanophobe. DOOM
germanofób adj. m., s. m., pl. germanofóbi; adj. f., s. f. germanofóbă, pl. germanofóbe
germanofobi
GERMANOFÓB, -Ă, germanofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care dezaprobă, urăște tot ce este german sau ce provine de la germani. – Din fr. germanophobe. DOOM
germanofób adj. m., s. m., pl. germanofóbi; adj. f., s. f. germanofóbă, pl. germanofóbe
germanofobi
GERMANOFÓB, -Ă, germanofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care dezaprobă, urăște tot ce este german sau ce provine de la germani. – Din fr. germanophobe. DOOM
germanofób adj. m., s. m., pl. germanofóbi; adj. f., s. f. germanofóbă, pl. germanofóbe
germanofobia
GERMANOFOBÍE s.f. Ură față de germani și de ceea ce este de proveniență germană. [Gen. -iei. / < fr. germanophobie].
germanofobie
GERMANOFOBÍE s.f. Ură față de germani și de ceea ce este de proveniență germană. [Gen. -iei. / < fr. germanophobie].
germanofobiei
GERMANOFOBÍE s.f. Ură față de germani și de ceea ce este de proveniență germană. [Gen. -iei. / < fr. germanophobie].
germanofobii
GERMANOFÓB, -Ă, germanofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care dezaprobă, urăște tot ce este german sau ce provine de la germani. – Din fr. germanophobe. DOOM
germanofób adj. m., s. m., pl. germanofóbi; adj. f., s. f. germanofóbă, pl. germanofóbe
germanofobii
GERMANOFÓB, -Ă, germanofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care dezaprobă, urăște tot ce este german sau ce provine de la germani. – Din fr. germanophobe. DOOM
germanofób adj. m., s. m., pl. germanofóbi; adj. f., s. f. germanofóbă, pl. germanofóbe
germanofobii
GERMANOFOBÍE s.f. Ură față de germani și de ceea ce este de proveniență germană. [Gen. -iei. / < fr. germanophobie].
germanofobiile
GERMANOFOBÍE s.f. Ură față de germani și de ceea ce este de proveniență germană. [Gen. -iei. / < fr. germanophobie].
germanofobiilor
GERMANOFOBÍE s.f. Ură față de germani și de ceea ce este de proveniență germană. [Gen. -iei. / < fr. germanophobie].
germanofobilor
GERMANOFÓB, -Ă, germanofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care dezaprobă, urăște tot ce este german sau ce provine de la germani. – Din fr. germanophobe. DOOM
germanofób adj. m., s. m., pl. germanofóbi; adj. f., s. f. germanofóbă, pl. germanofóbe
germanofobilor
GERMANOFÓB, -Ă, germanofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care dezaprobă, urăște tot ce este german sau ce provine de la germani. – Din fr. germanophobe. DOOM
germanofób adj. m., s. m., pl. germanofóbi; adj. f., s. f. germanofóbă, pl. germanofóbe
germanofobul
GERMANOFÓB, -Ă, germanofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care dezaprobă, urăște tot ce este german sau ce provine de la germani. – Din fr. germanophobe. DOOM
germanofób adj. m., s. m., pl. germanofóbi; adj. f., s. f. germanofóbă, pl. germanofóbe
germanofobul
GERMANOFÓB, -Ă, germanofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care dezaprobă, urăște tot ce este german sau ce provine de la germani. – Din fr. germanophobe. DOOM
germanofób adj. m., s. m., pl. germanofóbi; adj. f., s. f. germanofóbă, pl. germanofóbe
germanofobului
GERMANOFÓB, -Ă, germanofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care dezaprobă, urăște tot ce este german sau ce provine de la germani. – Din fr. germanophobe. DOOM
germanofób adj. m., s. m., pl. germanofóbi; adj. f., s. f. germanofóbă, pl. germanofóbe
germanofobului
GERMANOFÓB, -Ă, germanofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care dezaprobă, urăște tot ce este german sau ce provine de la germani. – Din fr. germanophobe. DOOM
germanofób adj. m., s. m., pl. germanofóbi; adj. f., s. f. germanofóbă, pl. germanofóbe
germanomanie
GERMANOMANÍE s.f. (Rar) Germanofilie. [< german(o)- + manie].
germanul
GERMÁN, -Ă, germani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Denumire dată unor popoare indo-europene care au locuit, în Antichitate, în centrul, vestul și nordul Europei; (și la sg.) persoană aparținând unuia dintre aceste popoare. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Germaniei sau este originară de acolo. 3. Adj. Care aparține Germaniei sau germanilor (1, 2), privitor la Germania ori la germani; nemțesc. ♦ (Substantivat, f. ) Limba germană. – Din lat. Germanus. DOOM
germánă (limbă) s. f., g.-d. art. germánei
germanul
GERMÁN, -Ă, germani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Denumire dată unor popoare indo-europene care au locuit, în Antichitate, în centrul, vestul și nordul Europei; (și la sg.) persoană aparținând unuia dintre aceste popoare. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Germaniei sau este originară de acolo. 3. Adj. Care aparține Germaniei sau germanilor (1, 2), privitor la Germania ori la germani; nemțesc. ♦ (Substantivat, f. ) Limba germană. – Din lat. Germanus. DOOM
germánă (limbă) s. f., g.-d. art. germánei
germanule
GERMÁN, -Ă, germani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Denumire dată unor popoare indo-europene care au locuit, în Antichitate, în centrul, vestul și nordul Europei; (și la sg.) persoană aparținând unuia dintre aceste popoare. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Germaniei sau este originară de acolo. 3. Adj. Care aparține Germaniei sau germanilor (1, 2), privitor la Germania ori la germani; nemțesc. ♦ (Substantivat, f. ) Limba germană. – Din lat. Germanus. DOOM
germánă (limbă) s. f., g.-d. art. germánei
germanule
GERMÁN, -Ă, germani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Denumire dată unor popoare indo-europene care au locuit, în Antichitate, în centrul, vestul și nordul Europei; (și la sg.) persoană aparținând unuia dintre aceste popoare. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Germaniei sau este originară de acolo. 3. Adj. Care aparține Germaniei sau germanilor (1, 2), privitor la Germania ori la germani; nemțesc. ♦ (Substantivat, f. ) Limba germană. – Din lat. Germanus. DOOM
germánă (limbă) s. f., g.-d. art. germánei
germanului
GERMÁN, -Ă, germani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Denumire dată unor popoare indo-europene care au locuit, în Antichitate, în centrul, vestul și nordul Europei; (și la sg.) persoană aparținând unuia dintre aceste popoare. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Germaniei sau este originară de acolo. 3. Adj. Care aparține Germaniei sau germanilor (1, 2), privitor la Germania ori la germani; nemțesc. ♦ (Substantivat, f. ) Limba germană. – Din lat. Germanus. DOOM
germánă (limbă) s. f., g.-d. art. germánei
germanului
GERMÁN, -Ă, germani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Denumire dată unor popoare indo-europene care au locuit, în Antichitate, în centrul, vestul și nordul Europei; (și la sg.) persoană aparținând unuia dintre aceste popoare. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Germaniei sau este originară de acolo. 3. Adj. Care aparține Germaniei sau germanilor (1, 2), privitor la Germania ori la germani; nemțesc. ♦ (Substantivat, f. ) Limba germană. – Din lat. Germanus. DOOM
germánă (limbă) s. f., g.-d. art. germánei
germen
GÉRMENE s. m. v. germen. DOOM
gérmene (în ~) loc. adj., loc. adv.
germene
GÉRMENE s. m. v. germen. DOOM
gérmene (în ~) loc. adj., loc. adv.
germeni
GÉRMENE s. m. v. germen. DOOM
gérmene (în ~) loc. adj., loc. adv.
germenii
GÉRMENE s. m. v. germen. DOOM
gérmene (în ~) loc. adj., loc. adv.
germenilor
GÉRMENE s. m. v. germen. DOOM
gérmene (în ~) loc. adj., loc. adv.
germenul
GÉRMENE s. m. v. germen. DOOM
gérmene (în ~) loc. adj., loc. adv.
germenului
GÉRMENE s. m. v. germen. DOOM
gérmene (în ~) loc. adj., loc. adv.
germicid
GERMICÍD, germicide, s. n. Substanță, agent care distruge germenii patogeni. [Pl. și: (m.) germicizi] – Din fr. germicide. DOOM
germicíd s. n., pl. germicíde
germicid
GERMICÍD, germicide, s. n. Substanță, agent care distruge germenii patogeni. [Pl. și: (m.) germicizi] – Din fr. germicide. DOOM
germicíd s. n., pl. germicíde
germicida
GERMICÍD, germicide, s. n. Substanță, agent care distruge germenii patogeni. [Pl. și: (m.) germicizi] – Din fr. germicide. DOOM
germicíd s. n., pl. germicíde
germicida
GERMICÍD, germicide, s. n. Substanță, agent care distruge germenii patogeni. [Pl. și: (m.) germicizi] – Din fr. germicide. DOOM
germicíd s. n., pl. germicíde
germicide
GERMICÍD, germicide, s. n. Substanță, agent care distruge germenii patogeni. [Pl. și: (m.) germicizi] – Din fr. germicide. DOOM
germicíd s. n., pl. germicíde
germicide
GERMICÍD, germicide, s. n. Substanță, agent care distruge germenii patogeni. [Pl. și: (m.) germicizi] – Din fr. germicide. DOOM
germicíd s. n., pl. germicíde
germicidei
GERMICÍD, germicide, s. n. Substanță, agent care distruge germenii patogeni. [Pl. și: (m.) germicizi] – Din fr. germicide. DOOM
germicíd s. n., pl. germicíde
germicidei
GERMICÍD, germicide, s. n. Substanță, agent care distruge germenii patogeni. [Pl. și: (m.) germicizi] – Din fr. germicide. DOOM
germicíd s. n., pl. germicíde
germicidele
GERMICÍD, germicide, s. n. Substanță, agent care distruge germenii patogeni. [Pl. și: (m.) germicizi] – Din fr. germicide. DOOM
germicíd s. n., pl. germicíde
germicidele
GERMICÍD, germicide, s. n. Substanță, agent care distruge germenii patogeni. [Pl. și: (m.) germicizi] – Din fr. germicide. DOOM
germicíd s. n., pl. germicíde
germicidelor
GERMICÍD, germicide, s. n. Substanță, agent care distruge germenii patogeni. [Pl. și: (m.) germicizi] – Din fr. germicide. DOOM
germicíd s. n., pl. germicíde
germicidelor
GERMICÍD, germicide, s. n. Substanță, agent care distruge germenii patogeni. [Pl. și: (m.) germicizi] – Din fr. germicide. DOOM
germicíd s. n., pl. germicíde
germicidul
GERMICÍD, germicide, s. n. Substanță, agent care distruge germenii patogeni. [Pl. și: (m.) germicizi] – Din fr. germicide. DOOM
germicíd s. n., pl. germicíde
germicidul
GERMICÍD, germicide, s. n. Substanță, agent care distruge germenii patogeni. [Pl. și: (m.) germicizi] – Din fr. germicide. DOOM
germicíd s. n., pl. germicíde
germicidului
GERMICÍD, germicide, s. n. Substanță, agent care distruge germenii patogeni. [Pl. și: (m.) germicizi] – Din fr. germicide. DOOM
germicíd s. n., pl. germicíde
germicidului
GERMICÍD, germicide, s. n. Substanță, agent care distruge germenii patogeni. [Pl. și: (m.) germicizi] – Din fr. germicide. DOOM
germicíd s. n., pl. germicíde
germicizi
GERMICÍD, germicide, s. n. Substanță, agent care distruge germenii patogeni. [Pl. și: (m.) germicizi] – Din fr. germicide. DOOM
germicíd s. n., pl. germicíde
germicizi
GERMICÍD, germicide, s. n. Substanță, agent care distruge germenii patogeni. [Pl. și: (m.) germicizi] – Din fr. germicide. DOOM
germicíd s. n., pl. germicíde
germicizii
GERMICÍD, germicide, s. n. Substanță, agent care distruge germenii patogeni. [Pl. și: (m.) germicizi] – Din fr. germicide. DOOM
germicíd s. n., pl. germicíde
germicizii
GERMICÍD, germicide, s. n. Substanță, agent care distruge germenii patogeni. [Pl. și: (m.) germicizi] – Din fr. germicide. DOOM
germicíd s. n., pl. germicíde
germicizilor
GERMICÍD, germicide, s. n. Substanță, agent care distruge germenii patogeni. [Pl. și: (m.) germicizi] – Din fr. germicide. DOOM
germicíd s. n., pl. germicíde
germicizilor
GERMICÍD, germicide, s. n. Substanță, agent care distruge germenii patogeni. [Pl. și: (m.) germicizi] – Din fr. germicide. DOOM
germicíd s. n., pl. germicíde
germina
GERMINÁ, pers. 3 germinează, vb. I. Intranz. (Despre germeni, p. ext. despre plante) A începe să se dezvolte, să încolțească, să se înmulțească, să pornească un nou ciclu de vegetație (în condiții favorabile). ♦ (Despre o materie organică sau un organ) A trece de la viața latentă sau embrionară la viața activă. – Din lat. germinare. DOOM
germiná (a ~) vb., ind. prez. 3 germineáză
germinal
GERMINÁL s. m. A șaptea lună a anului, de la 21 martie la 18 aprilie, în calendarul adoptat în timpul Revoluției Franceze din 1789-1794. – Din fr. germinal. DOOM
germinál s. m.
germinal
GERMINÁL s. m. A șaptea lună a anului, de la 21 martie la 18 aprilie, în calendarul adoptat în timpul Revoluției Franceze din 1789-1794. – Din fr. germinal. DOOM
germinál s. m.
germinala
GERMINÁL s. m. A șaptea lună a anului, de la 21 martie la 18 aprilie, în calendarul adoptat în timpul Revoluției Franceze din 1789-1794. – Din fr. germinal. DOOM
germinál s. m.
germinale
GERMINÁL s. m. A șaptea lună a anului, de la 21 martie la 18 aprilie, în calendarul adoptat în timpul Revoluției Franceze din 1789-1794. – Din fr. germinal. DOOM
germinál s. m.
germinalei
GERMINÁL s. m. A șaptea lună a anului, de la 21 martie la 18 aprilie, în calendarul adoptat în timpul Revoluției Franceze din 1789-1794. – Din fr. germinal. DOOM
germinál s. m.
germinalele
GERMINÁL s. m. A șaptea lună a anului, de la 21 martie la 18 aprilie, în calendarul adoptat în timpul Revoluției Franceze din 1789-1794. – Din fr. germinal. DOOM
germinál s. m.
germinalelor
GERMINÁL s. m. A șaptea lună a anului, de la 21 martie la 18 aprilie, în calendarul adoptat în timpul Revoluției Franceze din 1789-1794. – Din fr. germinal. DOOM
germinál s. m.
germinali
GERMINÁL s. m. A șaptea lună a anului, de la 21 martie la 18 aprilie, în calendarul adoptat în timpul Revoluției Franceze din 1789-1794. – Din fr. germinal. DOOM
germinál s. m.
germinali
GERMINÁL s. m. A șaptea lună a anului, de la 21 martie la 18 aprilie, în calendarul adoptat în timpul Revoluției Franceze din 1789-1794. – Din fr. germinal. DOOM
germinál s. m.
germinalii
GERMINÁL s. m. A șaptea lună a anului, de la 21 martie la 18 aprilie, în calendarul adoptat în timpul Revoluției Franceze din 1789-1794. – Din fr. germinal. DOOM
germinál s. m.
germinalii
GERMINÁL s. m. A șaptea lună a anului, de la 21 martie la 18 aprilie, în calendarul adoptat în timpul Revoluției Franceze din 1789-1794. – Din fr. germinal. DOOM
germinál s. m.
germinalilor
GERMINÁL s. m. A șaptea lună a anului, de la 21 martie la 18 aprilie, în calendarul adoptat în timpul Revoluției Franceze din 1789-1794. – Din fr. germinal. DOOM
germinál s. m.
germinalilor
GERMINÁL s. m. A șaptea lună a anului, de la 21 martie la 18 aprilie, în calendarul adoptat în timpul Revoluției Franceze din 1789-1794. – Din fr. germinal. DOOM
germinál s. m.
germinalul
GERMINÁL s. m. A șaptea lună a anului, de la 21 martie la 18 aprilie, în calendarul adoptat în timpul Revoluției Franceze din 1789-1794. – Din fr. germinal. DOOM
germinál s. m.
germinalul
GERMINÁL s. m. A șaptea lună a anului, de la 21 martie la 18 aprilie, în calendarul adoptat în timpul Revoluției Franceze din 1789-1794. – Din fr. germinal. DOOM
germinál s. m.
germinalului
GERMINÁL s. m. A șaptea lună a anului, de la 21 martie la 18 aprilie, în calendarul adoptat în timpul Revoluției Franceze din 1789-1794. – Din fr. germinal. DOOM
germinál s. m.
germinalului
GERMINÁL s. m. A șaptea lună a anului, de la 21 martie la 18 aprilie, în calendarul adoptat în timpul Revoluției Franceze din 1789-1794. – Din fr. germinal. DOOM
germinál s. m.
germinare
GERMINÁ, pers. 3 germinează, vb. I. Intranz. (Despre germeni, p. ext. despre plante) A începe să se dezvolte, să încolțească, să se înmulțească, să pornească un nou ciclu de vegetație (în condiții favorabile). ♦ (Despre o materie organică sau un organ) A trece de la viața latentă sau embrionară la viața activă. – Din lat. germinare. DOOM
germiná (a ~) vb., ind. prez. 3 germineáză
germinare
GERMINÁRE, germinări, s. f. Acțiunea de a germina și rezultatul ei; încolțire. – V. germina. DOOM
germináre s. f., g.-d. art. germinắrii; pl. germinắri
germinarea
GERMINÁRE, germinări, s. f. Acțiunea de a germina și rezultatul ei; încolțire. – V. germina. DOOM
germináre s. f., g.-d. art. germinắrii; pl. germinắri
germinară
GERMINÁ, pers. 3 germinează, vb. I. Intranz. (Despre germeni, p. ext. despre plante) A începe să se dezvolte, să încolțească, să se înmulțească, să pornească un nou ciclu de vegetație (în condiții favorabile). ♦ (Despre o materie organică sau un organ) A trece de la viața latentă sau embrionară la viața activă. – Din lat. germinare. DOOM
germiná (a ~) vb., ind. prez. 3 germineáză
germinase
GERMINÁ, pers. 3 germinează, vb. I. Intranz. (Despre germeni, p. ext. despre plante) A începe să se dezvolte, să încolțească, să se înmulțească, să pornească un nou ciclu de vegetație (în condiții favorabile). ♦ (Despre o materie organică sau un organ) A trece de la viața latentă sau embrionară la viața activă. – Din lat. germinare. DOOM
germiná (a ~) vb., ind. prez. 3 germineáză
germinaseră
GERMINÁ, pers. 3 germinează, vb. I. Intranz. (Despre germeni, p. ext. despre plante) A începe să se dezvolte, să încolțească, să se înmulțească, să pornească un nou ciclu de vegetație (în condiții favorabile). ♦ (Despre o materie organică sau un organ) A trece de la viața latentă sau embrionară la viața activă. – Din lat. germinare. DOOM
germiná (a ~) vb., ind. prez. 3 germineáză
germinat
GERMINÁ, pers. 3 germinează, vb. I. Intranz. (Despre germeni, p. ext. despre plante) A începe să se dezvolte, să încolțească, să se înmulțească, să pornească un nou ciclu de vegetație (în condiții favorabile). ♦ (Despre o materie organică sau un organ) A trece de la viața latentă sau embrionară la viața activă. – Din lat. germinare. DOOM
germiná (a ~) vb., ind. prez. 3 germineáză
germinativ
GERMINATÍV, -Ă, germinativi, -e, adj. Care aparține germinației, privitor la germinație; care poate să germineze sau să facă să germineze. – Din fr. germinatif. DOOM
germinatív adj. m., pl. germinatívi; f. germinatívă, pl. germinatíve
germinativa
GERMINATÍV, -Ă, germinativi, -e, adj. Care aparține germinației, privitor la germinație; care poate să germineze sau să facă să germineze. – Din fr. germinatif. DOOM
germinatív adj. m., pl. germinatívi; f. germinatívă, pl. germinatíve
germinative
GERMINATÍV, -Ă, germinativi, -e, adj. Care aparține germinației, privitor la germinație; care poate să germineze sau să facă să germineze. – Din fr. germinatif. DOOM
germinatív adj. m., pl. germinatívi; f. germinatívă, pl. germinatíve
germinativei
GERMINATÍV, -Ă, germinativi, -e, adj. Care aparține germinației, privitor la germinație; care poate să germineze sau să facă să germineze. – Din fr. germinatif. DOOM
germinatív adj. m., pl. germinatívi; f. germinatívă, pl. germinatíve
germinativele
GERMINATÍV, -Ă, germinativi, -e, adj. Care aparține germinației, privitor la germinație; care poate să germineze sau să facă să germineze. – Din fr. germinatif. DOOM
germinatív adj. m., pl. germinatívi; f. germinatívă, pl. germinatíve
germinativelor
GERMINATÍV, -Ă, germinativi, -e, adj. Care aparține germinației, privitor la germinație; care poate să germineze sau să facă să germineze. – Din fr. germinatif. DOOM
germinatív adj. m., pl. germinatívi; f. germinatívă, pl. germinatíve
germinativi
GERMINATÍV, -Ă, germinativi, -e, adj. Care aparține germinației, privitor la germinație; care poate să germineze sau să facă să germineze. – Din fr. germinatif. DOOM
germinatív adj. m., pl. germinatívi; f. germinatívă, pl. germinatíve
germinativii
GERMINATÍV, -Ă, germinativi, -e, adj. Care aparține germinației, privitor la germinație; care poate să germineze sau să facă să germineze. – Din fr. germinatif. DOOM
germinatív adj. m., pl. germinatívi; f. germinatívă, pl. germinatíve
germinativilor
GERMINATÍV, -Ă, germinativi, -e, adj. Care aparține germinației, privitor la germinație; care poate să germineze sau să facă să germineze. – Din fr. germinatif. DOOM
germinatív adj. m., pl. germinatívi; f. germinatívă, pl. germinatíve
germinativul
GERMINATÍV, -Ă, germinativi, -e, adj. Care aparține germinației, privitor la germinație; care poate să germineze sau să facă să germineze. – Din fr. germinatif. DOOM
germinatív adj. m., pl. germinatívi; f. germinatívă, pl. germinatíve
germinativului
GERMINATÍV, -Ă, germinativi, -e, adj. Care aparține germinației, privitor la germinație; care poate să germineze sau să facă să germineze. – Din fr. germinatif. DOOM
germinatív adj. m., pl. germinatívi; f. germinatívă, pl. germinatíve
germinatoare
GERMINATÓR, -OÁRE, germinatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care poate germina sau care poate face să germineze. 2. S. n. Aparat, instalație etc. care determină procentul de germinație al diferitelor semințe; aparat, instalație etc. cu care se obține germinarea artificială a unor semințe. – Din fr. germinateur. DOOM
germinatór2 s. n., pl. germinatoáre
germinatoarea
GERMINATÓR, -OÁRE, germinatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care poate germina sau care poate face să germineze. 2. S. n. Aparat, instalație etc. care determină procentul de germinație al diferitelor semințe; aparat, instalație etc. cu care se obține germinarea artificială a unor semințe. – Din fr. germinateur. DOOM
germinatór2 s. n., pl. germinatoáre
germinatoarei
GERMINATÓR, -OÁRE, germinatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care poate germina sau care poate face să germineze. 2. S. n. Aparat, instalație etc. care determină procentul de germinație al diferitelor semințe; aparat, instalație etc. cu care se obține germinarea artificială a unor semințe. – Din fr. germinateur. DOOM
germinatór2 s. n., pl. germinatoáre
germinatoarele
GERMINATÓR, -OÁRE, germinatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care poate germina sau care poate face să germineze. 2. S. n. Aparat, instalație etc. care determină procentul de germinație al diferitelor semințe; aparat, instalație etc. cu care se obține germinarea artificială a unor semințe. – Din fr. germinateur. DOOM
germinatór2 s. n., pl. germinatoáre
germinatoarelor
GERMINATÓR, -OÁRE, germinatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care poate germina sau care poate face să germineze. 2. S. n. Aparat, instalație etc. care determină procentul de germinație al diferitelor semințe; aparat, instalație etc. cu care se obține germinarea artificială a unor semințe. – Din fr. germinateur. DOOM
germinatór2 s. n., pl. germinatoáre
germinator
GERMINATÓR, -OÁRE, germinatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care poate germina sau care poate face să germineze. 2. S. n. Aparat, instalație etc. care determină procentul de germinație al diferitelor semințe; aparat, instalație etc. cu care se obține germinarea artificială a unor semințe. – Din fr. germinateur. DOOM
germinatór2 s. n., pl. germinatoáre
germinatori
GERMINATÓR, -OÁRE, germinatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care poate germina sau care poate face să germineze. 2. S. n. Aparat, instalație etc. care determină procentul de germinație al diferitelor semințe; aparat, instalație etc. cu care se obține germinarea artificială a unor semințe. – Din fr. germinateur. DOOM
germinatór2 s. n., pl. germinatoáre
germinatorii
GERMINATÓR, -OÁRE, germinatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care poate germina sau care poate face să germineze. 2. S. n. Aparat, instalație etc. care determină procentul de germinație al diferitelor semințe; aparat, instalație etc. cu care se obține germinarea artificială a unor semințe. – Din fr. germinateur. DOOM
germinatór2 s. n., pl. germinatoáre
germinatorilor
GERMINATÓR, -OÁRE, germinatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care poate germina sau care poate face să germineze. 2. S. n. Aparat, instalație etc. care determină procentul de germinație al diferitelor semințe; aparat, instalație etc. cu care se obține germinarea artificială a unor semințe. – Din fr. germinateur. DOOM
germinatór2 s. n., pl. germinatoáre
germinatorul
GERMINATÓR, -OÁRE, germinatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care poate germina sau care poate face să germineze. 2. S. n. Aparat, instalație etc. care determină procentul de germinație al diferitelor semințe; aparat, instalație etc. cu care se obține germinarea artificială a unor semințe. – Din fr. germinateur. DOOM
germinatór2 s. n., pl. germinatoáre
germinatorului
GERMINATÓR, -OÁRE, germinatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care poate germina sau care poate face să germineze. 2. S. n. Aparat, instalație etc. care determină procentul de germinație al diferitelor semințe; aparat, instalație etc. cu care se obține germinarea artificială a unor semințe. – Din fr. germinateur. DOOM
germinatór2 s. n., pl. germinatoáre
germinau
GERMINÁ, pers. 3 germinează, vb. I. Intranz. (Despre germeni, p. ext. despre plante) A începe să se dezvolte, să încolțească, să se înmulțească, să pornească un nou ciclu de vegetație (în condiții favorabile). ♦ (Despre o materie organică sau un organ) A trece de la viața latentă sau embrionară la viața activă. – Din lat. germinare. DOOM
germiná (a ~) vb., ind. prez. 3 germineáză
germinația
GERMINÁȚIE, germinații, s. f. Proces fiziologic de trecere a unui germen de la viața latentă la viața activă și care duce la nașterea unei plante sau a unui organ vegetal. – Din fr. germination, lat. germinatio. DOOM
germináție (-ți-e) s. f., art. germináția (-ți-a), g.-d. art. germináției; pl. germináții, art. germináțiile (-ți-i-)
germinație
GERMINÁȚIE, germinații, s. f. Proces fiziologic de trecere a unui germen de la viața latentă la viața activă și care duce la nașterea unei plante sau a unui organ vegetal. – Din fr. germination, lat. germinatio. DOOM
germináție (-ți-e) s. f., art. germináția (-ți-a), g.-d. art. germináției; pl. germináții, art. germináțiile (-ți-i-)
germinației
GERMINÁȚIE, germinații, s. f. Proces fiziologic de trecere a unui germen de la viața latentă la viața activă și care duce la nașterea unei plante sau a unui organ vegetal. – Din fr. germination, lat. germinatio. DOOM
germináție (-ți-e) s. f., art. germináția (-ți-a), g.-d. art. germináției; pl. germináții, art. germináțiile (-ți-i-)
germinații
GERMINÁȚIE, germinații, s. f. Proces fiziologic de trecere a unui germen de la viața latentă la viața activă și care duce la nașterea unei plante sau a unui organ vegetal. – Din fr. germination, lat. germinatio. DOOM
germináție (-ți-e) s. f., art. germináția (-ți-a), g.-d. art. germináției; pl. germináții, art. germináțiile (-ți-i-)
germinațiile
GERMINÁȚIE, germinații, s. f. Proces fiziologic de trecere a unui germen de la viața latentă la viața activă și care duce la nașterea unei plante sau a unui organ vegetal. – Din fr. germination, lat. germinatio. DOOM
germináție (-ți-e) s. f., art. germináția (-ți-a), g.-d. art. germináției; pl. germináții, art. germináțiile (-ți-i-)
germinațiilor
GERMINÁȚIE, germinații, s. f. Proces fiziologic de trecere a unui germen de la viața latentă la viața activă și care duce la nașterea unei plante sau a unui organ vegetal. – Din fr. germination, lat. germinatio. DOOM
germináție (-ți-e) s. f., art. germináția (-ți-a), g.-d. art. germináției; pl. germináții, art. germináțiile (-ți-i-)
germinațiune
GERMINAȚIÚNE s.f. v. germinație.
germinează
GERMINÁ, pers. 3 germinează, vb. I. Intranz. (Despre germeni, p. ext. despre plante) A începe să se dezvolte, să încolțească, să se înmulțească, să pornească un nou ciclu de vegetație (în condiții favorabile). ♦ (Despre o materie organică sau un organ) A trece de la viața latentă sau embrionară la viața activă. – Din lat. germinare. DOOM
germiná (a ~) vb., ind. prez. 3 germineáză
germineze
GERMINÁ, pers. 3 germinează, vb. I. Intranz. (Despre germeni, p. ext. despre plante) A începe să se dezvolte, să încolțească, să se înmulțească, să pornească un nou ciclu de vegetație (în condiții favorabile). ♦ (Despre o materie organică sau un organ) A trece de la viața latentă sau embrionară la viața activă. – Din lat. germinare. DOOM
germiná (a ~) vb., ind. prez. 3 germineáză
germinând
GERMINÁ, pers. 3 germinează, vb. I. Intranz. (Despre germeni, p. ext. despre plante) A începe să se dezvolte, să încolțească, să se înmulțească, să pornească un nou ciclu de vegetație (în condiții favorabile). ♦ (Despre o materie organică sau un organ) A trece de la viața latentă sau embrionară la viața activă. – Din lat. germinare. DOOM
germiná (a ~) vb., ind. prez. 3 germineáză
germinînd
GERMINÁ, pers. 3 germinează, vb. I. Intranz. (Despre germeni, p. ext. despre plante) A începe să se dezvolte, să încolțească, să se înmulțească, să pornească un nou ciclu de vegetație (în condiții favorabile). ♦ (Despre o materie organică sau un organ) A trece de la viața latentă sau embrionară la viața activă. – Din lat. germinare. DOOM
germiná (a ~) vb., ind. prez. 3 germineáză
germinări
GERMINÁRE, germinări, s. f. Acțiunea de a germina și rezultatul ei; încolțire. – V. germina. DOOM
germináre s. f., g.-d. art. germinắrii; pl. germinắri
germinării
GERMINÁRE, germinări, s. f. Acțiunea de a germina și rezultatul ei; încolțire. – V. germina. DOOM
germináre s. f., g.-d. art. germinắrii; pl. germinắri
germinările
GERMINÁRE, germinări, s. f. Acțiunea de a germina și rezultatul ei; încolțire. – V. germina. DOOM
germináre s. f., g.-d. art. germinắrii; pl. germinắri
germinărilor
GERMINÁRE, germinări, s. f. Acțiunea de a germina și rezultatul ei; încolțire. – V. germina. DOOM
germináre s. f., g.-d. art. germinắrii; pl. germinắri
germănar
GERMĂNÁR s. m. (Rar) Martie. – Formă românizată a fr. Germinal. DOOM
germănár (martie) (rar) s. m., g.-d. lui germănár
germănarul
GERMĂNÁR s. m. (Rar) Martie. – Formă românizată a fr. Germinal. DOOM
germănár (martie) (rar) s. m., g.-d. lui germănár
germănarului
GERMĂNÁR s. m. (Rar) Martie. – Formă românizată a fr. Germinal. DOOM
germănár (martie) (rar) s. m., g.-d. lui germănár
gero
GERO1- Element prim de compunere savantă cu semnificația „bătrân”, „bătrânesc”, „vechi”; „(de) bătrânețe”. [Var. geri-. / < it. gero-, fr. géro-, cf. gr. geron – bătrân].
gero
GERO2- Element prim de compunere savantă cu semnificația „preoțesc”, „sacerdotal”, „sacru”. [< it. gero-, cf. gr. hieros – sacru].
geroasa
GERÓS, -OÁSĂ, geroși, -oase, adj. (Despre vreme, zile etc.) Foarte friguros, extrem de rece. – Ger + suf. -os. DOOM
gerós adj. m., pl. geróși; f. geroásă, pl. geroáse
geroase
GERÓS, -OÁSĂ, geroși, -oase, adj. (Despre vreme, zile etc.) Foarte friguros, extrem de rece. – Ger + suf. -os. DOOM
gerós adj. m., pl. geróși; f. geroásă, pl. geroáse
geroasei
GERÓS, -OÁSĂ, geroși, -oase, adj. (Despre vreme, zile etc.) Foarte friguros, extrem de rece. – Ger + suf. -os. DOOM
gerós adj. m., pl. geróși; f. geroásă, pl. geroáse
geroasele
GERÓS, -OÁSĂ, geroși, -oase, adj. (Despre vreme, zile etc.) Foarte friguros, extrem de rece. – Ger + suf. -os. DOOM
gerós adj. m., pl. geróși; f. geroásă, pl. geroáse
geroaselor
GERÓS, -OÁSĂ, geroși, -oase, adj. (Despre vreme, zile etc.) Foarte friguros, extrem de rece. – Ger + suf. -os. DOOM
gerós adj. m., pl. geróși; f. geroásă, pl. geroáse
gerocrație
GEROCRAȚÍE s.f. Guvernare sau dominație a preoților. [Gen. -iei. / cf. it. gerocrazia].
gerodermie
GERODERMÍE s.f. (Med.) Modificări degenerative ale tegumentelor bătrânilor. [Gen. -iei. / < fr. gérodermie, cf. gr. geron – bătrân, derma – piele].
gerofant
GEROFÁNT, -Ă (Ant.) Hierofant. // s.f. Preoteasă la vechii greci și egipteni. [Cf. it. gerofante < gr. hierophantes].
gerofantic
GEROFÁNTIC, -Ă adj. De gerofant. [Cf. it. gerofantico, gr. hierophantikos].
gerofantă
GEROFÁNT, -Ă (Ant.) Hierofant. // s.f. Preoteasă la vechii greci și egipteni. [Cf. it. gerofante < gr. hierophantes].
gerofanție
GEROFANȚÍE s.f. (Ant.) Demnitate de gerofant. [Cf. it. gerofantia, gr. hierophantia].
geroigienă
GEROIGIÉNĂ s. f. Igienă (2) a modului de viață al bătrânilor. [Pr.: -ro-i-gi-e-] – Gero[ntologie] + igienă.
geromorfism
GEROMORFÍSM s.n. (Med.) Proces de îmbătrânire morfologică. [< fr. géromorphisme, cf. gr. geron – bătrân, morphe – formă].
gerontism
GERONTÍSM s.n. (Med.) Senilitate mintală. [< fr. gérontisme].
gerontismul
GERONTÍSM s.n. (Med.) Senilitate mintală. [< fr. gérontisme].
gerontismului
GERONTÍSM s.n. (Med.) Senilitate mintală. [< fr. gérontisme].
geronto
GERONTO- Element de compunere savantă cu semnificația „bătrân”, „bătrânețe”. [Var. ger-. / < fr. géronto-, cf. gr. geron, gerontos – bătrân].
gerontocratic
GERONTOCRÁTIC, -Ă adj. Referitor la gerontocrație. [< fr. gérontocratique].
gerontocrația
GERONTOCRAȚÍE s. f. Sistem de guvernare în care puterea politică sau conducerea aparține bătrânilor. – Din fr. gérontocratie. DOOM
gerontocrațíe (-to-cra-) s. f., art. gerontocrațía, g.-d. gerontocrațíi, art. gerontocrațíei
gerontocrație
GERONTOCRAȚÍE s. f. Sistem de guvernare în care puterea politică sau conducerea aparține bătrânilor. – Din fr. gérontocratie. DOOM
gerontocrațíe (-to-cra-) s. f., art. gerontocrațía, g.-d. gerontocrațíi, art. gerontocrațíei
gerontocrației
GERONTOCRAȚÍE s. f. Sistem de guvernare în care puterea politică sau conducerea aparține bătrânilor. – Din fr. gérontocratie. DOOM
gerontocrațíe (-to-cra-) s. f., art. gerontocrațía, g.-d. gerontocrațíi, art. gerontocrațíei
gerontocrații
GERONTOCRAȚÍE s. f. Sistem de guvernare în care puterea politică sau conducerea aparține bătrânilor. – Din fr. gérontocratie. DOOM
gerontocrațíe (-to-cra-) s. f., art. gerontocrațía, g.-d. gerontocrațíi, art. gerontocrațíei
gerontocrațiile
GERONTOCRAȚÍE s. f. Sistem de guvernare în care puterea politică sau conducerea aparține bătrânilor. – Din fr. gérontocratie. DOOM
gerontocrațíe (-to-cra-) s. f., art. gerontocrațía, g.-d. gerontocrațíi, art. gerontocrațíei
gerontocrațiilor
GERONTOCRAȚÍE s. f. Sistem de guvernare în care puterea politică sau conducerea aparține bătrânilor. – Din fr. gérontocratie. DOOM
gerontocrațíe (-to-cra-) s. f., art. gerontocrațía, g.-d. gerontocrațíi, art. gerontocrațíei
gerontofil
GERONTOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. (Persoană) care iubește pe bătrâni; stăpânit de gerontofilie. [< fr. gérontophile].
gerontofila
GERONTOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. (Persoană) care iubește pe bătrâni; stăpânit de gerontofilie. [< fr. gérontophile].
gerontofile
GERONTOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. (Persoană) care iubește pe bătrâni; stăpânit de gerontofilie. [< fr. gérontophile].
gerontofilei
GERONTOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. (Persoană) care iubește pe bătrâni; stăpânit de gerontofilie. [< fr. gérontophile].
gerontofilele
GERONTOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. (Persoană) care iubește pe bătrâni; stăpânit de gerontofilie. [< fr. gérontophile].
gerontofilelor
GERONTOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. (Persoană) care iubește pe bătrâni; stăpânit de gerontofilie. [< fr. gérontophile].
gerontofili
GERONTOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. (Persoană) care iubește pe bătrâni; stăpânit de gerontofilie. [< fr. gérontophile].
gerontofilia
GERONTOFILÍE s.f. 1. Dragoste față de bătrâni. 2. (Med.) Perversiune constând din atracție sexuală față de persoane în vârstă. [< fr. gérontophilie, cf. gr. geron – bătrân, philein – a iubi].
gerontofilie
GERONTOFILÍE s.f. 1. Dragoste față de bătrâni. 2. (Med.) Perversiune constând din atracție sexuală față de persoane în vârstă. [< fr. gérontophilie, cf. gr. geron – bătrân, philein – a iubi].
gerontofiliei
GERONTOFILÍE s.f. 1. Dragoste față de bătrâni. 2. (Med.) Perversiune constând din atracție sexuală față de persoane în vârstă. [< fr. gérontophilie, cf. gr. geron – bătrân, philein – a iubi].
gerontofilii
GERONTOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. (Persoană) care iubește pe bătrâni; stăpânit de gerontofilie. [< fr. gérontophile].
gerontofilii
GERONTOFILÍE s.f. 1. Dragoste față de bătrâni. 2. (Med.) Perversiune constând din atracție sexuală față de persoane în vârstă. [< fr. gérontophilie, cf. gr. geron – bătrân, philein – a iubi].
gerontofililor
GERONTOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. (Persoană) care iubește pe bătrâni; stăpânit de gerontofilie. [< fr. gérontophile].
gerontofilul
GERONTOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. (Persoană) care iubește pe bătrâni; stăpânit de gerontofilie. [< fr. gérontophile].
gerontofilului
GERONTOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. (Persoană) care iubește pe bătrâni; stăpânit de gerontofilie. [< fr. gérontophile].
gerontofob
GERONTOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de gerontofobie. [< fr. gérontophobe].
gerontofoba
GERONTOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de gerontofobie. [< fr. gérontophobe].
gerontofobe
GERONTOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de gerontofobie. [< fr. gérontophobe].
gerontofobei
GERONTOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de gerontofobie. [< fr. gérontophobe].
gerontofobele
GERONTOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de gerontofobie. [< fr. gérontophobe].
gerontofobelor
GERONTOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de gerontofobie. [< fr. gérontophobe].
gerontofobi
GERONTOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de gerontofobie. [< fr. gérontophobe].
gerontofobia
GERONTOFOBÍE s.f. Repulsie sau ură față de bătrâni. [Gen. -iei. / < fr. gérontophobie, cf. gr. geron – bătrân, phobos – frică].
gerontofobie
GERONTOFOBÍE s.f. Repulsie sau ură față de bătrâni. [Gen. -iei. / < fr. gérontophobie, cf. gr. geron – bătrân, phobos – frică].
gerontofobiei
GERONTOFOBÍE s.f. Repulsie sau ură față de bătrâni. [Gen. -iei. / < fr. gérontophobie, cf. gr. geron – bătrân, phobos – frică].
gerontofobii
GERONTOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de gerontofobie. [< fr. gérontophobe].
gerontofobii
GERONTOFOBÍE s.f. Repulsie sau ură față de bătrâni. [Gen. -iei. / < fr. gérontophobie, cf. gr. geron – bătrân, phobos – frică].
gerontofobiile
GERONTOFOBÍE s.f. Repulsie sau ură față de bătrâni. [Gen. -iei. / < fr. gérontophobie, cf. gr. geron – bătrân, phobos – frică].
gerontofobiilor
GERONTOFOBÍE s.f. Repulsie sau ură față de bătrâni. [Gen. -iei. / < fr. gérontophobie, cf. gr. geron – bătrân, phobos – frică].
gerontofobilor
GERONTOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de gerontofobie. [< fr. gérontophobe].
gerontofobul
GERONTOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de gerontofobie. [< fr. gérontophobe].
gerontofobului
GERONTOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de gerontofobie. [< fr. gérontophobe].
gerontolog
GERONTOLÓG, -Ă, gerontologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în gerontologie și geriatrie. – Din fr. gérontologue. DOOM
*gerontológă (rar) s. f., g.-d. art. gerontológei; pl. gerontológe
gerontologa
GERONTOLÓG, -Ă, gerontologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în gerontologie și geriatrie. – Din fr. gérontologue. DOOM
*gerontológă (rar) s. f., g.-d. art. gerontológei; pl. gerontológe
gerontologe
GERONTOLÓG, -Ă, gerontologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în gerontologie și geriatrie. – Din fr. gérontologue. DOOM
*gerontológă (rar) s. f., g.-d. art. gerontológei; pl. gerontológe
gerontologei
GERONTOLÓG, -Ă, gerontologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în gerontologie și geriatrie. – Din fr. gérontologue. DOOM
*gerontológă (rar) s. f., g.-d. art. gerontológei; pl. gerontológe
gerontologele
GERONTOLÓG, -Ă, gerontologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în gerontologie și geriatrie. – Din fr. gérontologue. DOOM
*gerontológă (rar) s. f., g.-d. art. gerontológei; pl. gerontológe
gerontologelor
GERONTOLÓG, -Ă, gerontologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în gerontologie și geriatrie. – Din fr. gérontologue. DOOM
*gerontológă (rar) s. f., g.-d. art. gerontológei; pl. gerontológe
gerontologi
GERONTOLÓG, -Ă, gerontologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în gerontologie și geriatrie. – Din fr. gérontologue. DOOM
*gerontológă (rar) s. f., g.-d. art. gerontológei; pl. gerontológe
gerontologia
GERONTOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază problemele biologice, psihologice, sociale și economice ale persoanelor în vârstă. – Din fr. gérontologie. DOOM
gerontologíe s. f., art. gerontología, g.-d. gerontologíi, art. gerontologíei
gerontologic
GERONTOLÓGIC, -Ă, gerontologici, -ce, adj. Referitor la gerontologie și geriatrie, de gerontologie și geriatrie. – Din fr. gérontologique. DOOM
*gerontológic adj. m., pl. gerontológici; f. gerontológică, pl. gerontológice
gerontologica
GERONTOLÓGIC, -Ă, gerontologici, -ce, adj. Referitor la gerontologie și geriatrie, de gerontologie și geriatrie. – Din fr. gérontologique. DOOM
*gerontológic adj. m., pl. gerontológici; f. gerontológică, pl. gerontológice
gerontologice
GERONTOLÓGIC, -Ă, gerontologici, -ce, adj. Referitor la gerontologie și geriatrie, de gerontologie și geriatrie. – Din fr. gérontologique. DOOM
*gerontológic adj. m., pl. gerontológici; f. gerontológică, pl. gerontológice
gerontologicei
GERONTOLÓGIC, -Ă, gerontologici, -ce, adj. Referitor la gerontologie și geriatrie, de gerontologie și geriatrie. – Din fr. gérontologique. DOOM
*gerontológic adj. m., pl. gerontológici; f. gerontológică, pl. gerontológice
gerontologicele
GERONTOLÓGIC, -Ă, gerontologici, -ce, adj. Referitor la gerontologie și geriatrie, de gerontologie și geriatrie. – Din fr. gérontologique. DOOM
*gerontológic adj. m., pl. gerontológici; f. gerontológică, pl. gerontológice
gerontologicelor
GERONTOLÓGIC, -Ă, gerontologici, -ce, adj. Referitor la gerontologie și geriatrie, de gerontologie și geriatrie. – Din fr. gérontologique. DOOM
*gerontológic adj. m., pl. gerontológici; f. gerontológică, pl. gerontológice
gerontologici
GERONTOLÓGIC, -Ă, gerontologici, -ce, adj. Referitor la gerontologie și geriatrie, de gerontologie și geriatrie. – Din fr. gérontologique. DOOM
*gerontológic adj. m., pl. gerontológici; f. gerontológică, pl. gerontológice
gerontologicii
GERONTOLÓGIC, -Ă, gerontologici, -ce, adj. Referitor la gerontologie și geriatrie, de gerontologie și geriatrie. – Din fr. gérontologique. DOOM
*gerontológic adj. m., pl. gerontológici; f. gerontológică, pl. gerontológice
gerontologicilor
GERONTOLÓGIC, -Ă, gerontologici, -ce, adj. Referitor la gerontologie și geriatrie, de gerontologie și geriatrie. – Din fr. gérontologique. DOOM
*gerontológic adj. m., pl. gerontológici; f. gerontológică, pl. gerontológice
gerontologicul
GERONTOLÓGIC, -Ă, gerontologici, -ce, adj. Referitor la gerontologie și geriatrie, de gerontologie și geriatrie. – Din fr. gérontologique. DOOM
*gerontológic adj. m., pl. gerontológici; f. gerontológică, pl. gerontológice
gerontologicului
GERONTOLÓGIC, -Ă, gerontologici, -ce, adj. Referitor la gerontologie și geriatrie, de gerontologie și geriatrie. – Din fr. gérontologique. DOOM
*gerontológic adj. m., pl. gerontológici; f. gerontológică, pl. gerontológice
gerontologie
GERONTOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază problemele biologice, psihologice, sociale și economice ale persoanelor în vârstă. – Din fr. gérontologie. DOOM
gerontologíe s. f., art. gerontología, g.-d. gerontologíi, art. gerontologíei
gerontologiei
GERONTOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază problemele biologice, psihologice, sociale și economice ale persoanelor în vârstă. – Din fr. gérontologie. DOOM
gerontologíe s. f., art. gerontología, g.-d. gerontologíi, art. gerontologíei
gerontologii
GERONTOLÓG, -Ă, gerontologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în gerontologie și geriatrie. – Din fr. gérontologue. DOOM
*gerontológă (rar) s. f., g.-d. art. gerontológei; pl. gerontológe
gerontologii
GERONTOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază problemele biologice, psihologice, sociale și economice ale persoanelor în vârstă. – Din fr. gérontologie. DOOM
gerontologíe s. f., art. gerontología, g.-d. gerontologíi, art. gerontologíei
gerontologilor
GERONTOLÓG, -Ă, gerontologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în gerontologie și geriatrie. – Din fr. gérontologue. DOOM
*gerontológă (rar) s. f., g.-d. art. gerontológei; pl. gerontológe
gerontologul
GERONTOLÓG, -Ă, gerontologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în gerontologie și geriatrie. – Din fr. gérontologue. DOOM
*gerontológă (rar) s. f., g.-d. art. gerontológei; pl. gerontológe
gerontologului
GERONTOLÓG, -Ă, gerontologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în gerontologie și geriatrie. – Din fr. gérontologue. DOOM
*gerontológă (rar) s. f., g.-d. art. gerontológei; pl. gerontológe
geros
GERÓS, -OÁSĂ, geroși, -oase, adj. (Despre vreme, zile etc.) Foarte friguros, extrem de rece. – Ger + suf. -os. DOOM
gerós adj. m., pl. geróși; f. geroásă, pl. geroáse
gerosul
GERÓS, -OÁSĂ, geroși, -oase, adj. (Despre vreme, zile etc.) Foarte friguros, extrem de rece. – Ger + suf. -os. DOOM
gerós adj. m., pl. geróși; f. geroásă, pl. geroáse
gerosului
GERÓS, -OÁSĂ, geroși, -oase, adj. (Despre vreme, zile etc.) Foarte friguros, extrem de rece. – Ger + suf. -os. DOOM
gerós adj. m., pl. geróși; f. geroásă, pl. geroáse
gerovital
GEROVITÁL® s. n. (Farm.) Soluție pe bază de procaină folosită ca medicament pentru întârzierea proceselor de îmbătrânire la oameni. – Gero[ntologie] + vital.
gerovitalul
GEROVITÁL® s. n. (Farm.) Soluție pe bază de procaină folosită ca medicament pentru întârzierea proceselor de îmbătrânire la oameni. – Gero[ntologie] + vital.
gerovitalului
GEROVITÁL® s. n. (Farm.) Soluție pe bază de procaină folosită ca medicament pentru întârzierea proceselor de îmbătrânire la oameni. – Gero[ntologie] + vital.
geroși
GERÓS, -OÁSĂ, geroși, -oase, adj. (Despre vreme, zile etc.) Foarte friguros, extrem de rece. – Ger + suf. -os. DOOM
gerós adj. m., pl. geróși; f. geroásă, pl. geroáse
geroșii
GERÓS, -OÁSĂ, geroși, -oase, adj. (Despre vreme, zile etc.) Foarte friguros, extrem de rece. – Ger + suf. -os. DOOM
gerós adj. m., pl. geróși; f. geroásă, pl. geroáse
geroșilor
GERÓS, -OÁSĂ, geroși, -oase, adj. (Despre vreme, zile etc.) Foarte friguros, extrem de rece. – Ger + suf. -os. DOOM
gerós adj. m., pl. geróși; f. geroásă, pl. geroáse
gerui
GERUÍ, pers. 3 geruiește, vb. IV. Intranz. A se face, a fi foarte frig, a se lăsa ger. – Ger + suf. -ui. DOOM
geruí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. geruiéște, imperf. 3 sg. geruiá; conj. prez. 3 sg. să geruiáscă
geruiala
GERUIÁLĂ, geruieli, s. f. Frig mare (specific iernii). ♦ (Pop.; concr.) Promoroacă, chiciură. [Pr.: -ru-ia-] – Gerui + suf. -eală. DOOM
geruiálă s. f., g.-d. art. geruiélii; pl. geruiéli
geruieli
GERUIÁLĂ, geruieli, s. f. Frig mare (specific iernii). ♦ (Pop.; concr.) Promoroacă, chiciură. [Pr.: -ru-ia-] – Gerui + suf. -eală. DOOM
geruiálă s. f., g.-d. art. geruiélii; pl. geruiéli
geruielii
GERUIÁLĂ, geruieli, s. f. Frig mare (specific iernii). ♦ (Pop.; concr.) Promoroacă, chiciură. [Pr.: -ru-ia-] – Gerui + suf. -eală. DOOM
geruiálă s. f., g.-d. art. geruiélii; pl. geruiéli
geruielile
GERUIÁLĂ, geruieli, s. f. Frig mare (specific iernii). ♦ (Pop.; concr.) Promoroacă, chiciură. [Pr.: -ru-ia-] – Gerui + suf. -eală. DOOM
geruiálă s. f., g.-d. art. geruiélii; pl. geruiéli
geruielilor
GERUIÁLĂ, geruieli, s. f. Frig mare (specific iernii). ♦ (Pop.; concr.) Promoroacă, chiciură. [Pr.: -ru-ia-] – Gerui + suf. -eală. DOOM
geruiálă s. f., g.-d. art. geruiélii; pl. geruiéli
geruire
GERUÍRE, geruiri, s. f. Acțiunea de a gerui și rezultatul ei. – V. gerui. DOOM
geruíre s. f., g.-d. art. geruírii; pl. geruíri
geruirea
GERUÍRE, geruiri, s. f. Acțiunea de a gerui și rezultatul ei. – V. gerui. DOOM
geruíre s. f., g.-d. art. geruírii; pl. geruíri
geruiri
GERUÍRE, geruiri, s. f. Acțiunea de a gerui și rezultatul ei. – V. gerui. DOOM
geruíre s. f., g.-d. art. geruírii; pl. geruíri
geruirii
GERUÍRE, geruiri, s. f. Acțiunea de a gerui și rezultatul ei. – V. gerui. DOOM
geruíre s. f., g.-d. art. geruírii; pl. geruíri
geruirile
GERUÍRE, geruiri, s. f. Acțiunea de a gerui și rezultatul ei. – V. gerui. DOOM
geruíre s. f., g.-d. art. geruírii; pl. geruíri
geruirilor
GERUÍRE, geruiri, s. f. Acțiunea de a gerui și rezultatul ei. – V. gerui. DOOM
geruíre s. f., g.-d. art. geruírii; pl. geruíri
geruit
GERUÍT, -Ă, geruiți, -te, adj. Cu ger, înghețat. – V. gerui.
geruita
GERUÍT, -Ă, geruiți, -te, adj. Cu ger, înghețat. – V. gerui.
geruite
GERUÍT, -Ă, geruiți, -te, adj. Cu ger, înghețat. – V. gerui.
geruitei
GERUÍT, -Ă, geruiți, -te, adj. Cu ger, înghețat. – V. gerui.
geruitele
GERUÍT, -Ă, geruiți, -te, adj. Cu ger, înghețat. – V. gerui.
geruitelor
GERUÍT, -Ă, geruiți, -te, adj. Cu ger, înghețat. – V. gerui.
geruitul
GERUÍT, -Ă, geruiți, -te, adj. Cu ger, înghețat. – V. gerui.
geruitului
GERUÍT, -Ă, geruiți, -te, adj. Cu ger, înghețat. – V. gerui.
geruiți
GERUÍT, -Ă, geruiți, -te, adj. Cu ger, înghețat. – V. gerui.
geruiții
GERUÍT, -Ă, geruiți, -te, adj. Cu ger, înghețat. – V. gerui.
geruiților
GERUÍT, -Ă, geruiți, -te, adj. Cu ger, înghețat. – V. gerui.
gerul
GER, geruri, s. n. Temperatură atmosferică foarte scăzută (specifică perioadei din toiul iernii); frig foarte mare. – Lat. gelu. DOOM
ger s. n., pl. géruri
geruleț
GERULÉȚ, gerulețe, s. n. (Fam.) Diminutiv al lui ger. – Ger + suf. -uleț. DOOM
geruléț (fam.) s. n., pl. geruléțe
gerulețe
GERULÉȚ, gerulețe, s. n. (Fam.) Diminutiv al lui ger. – Ger + suf. -uleț. DOOM
geruléț (fam.) s. n., pl. geruléțe
gerulețele
GERULÉȚ, gerulețe, s. n. (Fam.) Diminutiv al lui ger. – Ger + suf. -uleț. DOOM
geruléț (fam.) s. n., pl. geruléțe
gerulețelor
GERULÉȚ, gerulețe, s. n. (Fam.) Diminutiv al lui ger. – Ger + suf. -uleț. DOOM
geruléț (fam.) s. n., pl. geruléțe
gerulețul
GERULÉȚ, gerulețe, s. n. (Fam.) Diminutiv al lui ger. – Ger + suf. -uleț. DOOM
geruléț (fam.) s. n., pl. geruléțe
gerulețului
GERULÉȚ, gerulețe, s. n. (Fam.) Diminutiv al lui ger. – Ger + suf. -uleț. DOOM
geruléț (fam.) s. n., pl. geruléțe
gerului
GER, geruri, s. n. Temperatură atmosferică foarte scăzută (specifică perioadei din toiul iernii); frig foarte mare. – Lat. gelu. DOOM
ger s. n., pl. géruri
gerundiv
GERUNDÍV, gerundive, s. n. (În limba latină) Adjectiv verbal cu sens pasiv, derivat de la tema gerunziului; (în limba franceză) una dintre formele participiului prezent, precedate de prepoziția „en”. – Din fr. gérondif, lat. gerundivum. DOOM
gerundív s. n., pl. gerundíve
gerundival
GERUNDIVÁL, -Ă, gerundivali, -e, adj. Care este construit cu gerundivul; care conține un gerundiv. – Gerundiv + suf. -al. DOOM
gerundivál adj. m.; f. gerundiválă, pl. gerundivále
gerundivala
GERUNDIVÁL, -Ă, gerundivali, -e, adj. Care este construit cu gerundivul; care conține un gerundiv. – Gerundiv + suf. -al. DOOM
gerundivál adj. m.; f. gerundiválă, pl. gerundivále
gerundivale
GERUNDIVÁL, -Ă, gerundivali, -e, adj. Care este construit cu gerundivul; care conține un gerundiv. – Gerundiv + suf. -al. DOOM
gerundivál adj. m.; f. gerundiválă, pl. gerundivále
gerundivalei
GERUNDIVÁL, -Ă, gerundivali, -e, adj. Care este construit cu gerundivul; care conține un gerundiv. – Gerundiv + suf. -al. DOOM
gerundivál adj. m.; f. gerundiválă, pl. gerundivále
gerundivalele
GERUNDIVÁL, -Ă, gerundivali, -e, adj. Care este construit cu gerundivul; care conține un gerundiv. – Gerundiv + suf. -al. DOOM
gerundivál adj. m.; f. gerundiválă, pl. gerundivále
gerundivalelor
GERUNDIVÁL, -Ă, gerundivali, -e, adj. Care este construit cu gerundivul; care conține un gerundiv. – Gerundiv + suf. -al. DOOM
gerundivál adj. m.; f. gerundiválă, pl. gerundivále
gerundivali
GERUNDIVÁL, -Ă, gerundivali, -e, adj. Care este construit cu gerundivul; care conține un gerundiv. – Gerundiv + suf. -al. DOOM
gerundivál adj. m.; f. gerundiválă, pl. gerundivále
gerundivalii
GERUNDIVÁL, -Ă, gerundivali, -e, adj. Care este construit cu gerundivul; care conține un gerundiv. – Gerundiv + suf. -al. DOOM
gerundivál adj. m.; f. gerundiválă, pl. gerundivále
gerundivalilor
GERUNDIVÁL, -Ă, gerundivali, -e, adj. Care este construit cu gerundivul; care conține un gerundiv. – Gerundiv + suf. -al. DOOM
gerundivál adj. m.; f. gerundiválă, pl. gerundivále
gerundivalul
GERUNDIVÁL, -Ă, gerundivali, -e, adj. Care este construit cu gerundivul; care conține un gerundiv. – Gerundiv + suf. -al. DOOM
gerundivál adj. m.; f. gerundiválă, pl. gerundivále
gerundivalului
GERUNDIVÁL, -Ă, gerundivali, -e, adj. Care este construit cu gerundivul; care conține un gerundiv. – Gerundiv + suf. -al. DOOM
gerundivál adj. m.; f. gerundiválă, pl. gerundivále
gerundive
GERUNDÍV, gerundive, s. n. (În limba latină) Adjectiv verbal cu sens pasiv, derivat de la tema gerunziului; (în limba franceză) una dintre formele participiului prezent, precedate de prepoziția „en”. – Din fr. gérondif, lat. gerundivum. DOOM
gerundív s. n., pl. gerundíve
gerundivele
GERUNDÍV, gerundive, s. n. (În limba latină) Adjectiv verbal cu sens pasiv, derivat de la tema gerunziului; (în limba franceză) una dintre formele participiului prezent, precedate de prepoziția „en”. – Din fr. gérondif, lat. gerundivum. DOOM
gerundív s. n., pl. gerundíve
gerundivelor
GERUNDÍV, gerundive, s. n. (În limba latină) Adjectiv verbal cu sens pasiv, derivat de la tema gerunziului; (în limba franceză) una dintre formele participiului prezent, precedate de prepoziția „en”. – Din fr. gérondif, lat. gerundivum. DOOM
gerundív s. n., pl. gerundíve
gerundivul
GERUNDÍV, gerundive, s. n. (În limba latină) Adjectiv verbal cu sens pasiv, derivat de la tema gerunziului; (în limba franceză) una dintre formele participiului prezent, precedate de prepoziția „en”. – Din fr. gérondif, lat. gerundivum. DOOM
gerundív s. n., pl. gerundíve
gerundivului
GERUNDÍV, gerundive, s. n. (În limba latină) Adjectiv verbal cu sens pasiv, derivat de la tema gerunziului; (în limba franceză) una dintre formele participiului prezent, precedate de prepoziția „en”. – Din fr. gérondif, lat. gerundivum. DOOM
gerundív s. n., pl. gerundíve
gerunzial
GERUNZIÁL, -Ă, gerunziali, -e, adj. Care este construit cu gerunziul; care conține un gerunziu. [Pr.: -zi-al] – Gerunziu + suf. -al. DOOM
gerunziál (-zi-al) adj. m.; f. gerunziálă, pl. gerunziále
gerunziala
GERUNZIÁL, -Ă, gerunziali, -e, adj. Care este construit cu gerunziul; care conține un gerunziu. [Pr.: -zi-al] – Gerunziu + suf. -al. DOOM
gerunziál (-zi-al) adj. m.; f. gerunziálă, pl. gerunziále
gerunziale
GERUNZIÁL, -Ă, gerunziali, -e, adj. Care este construit cu gerunziul; care conține un gerunziu. [Pr.: -zi-al] – Gerunziu + suf. -al. DOOM
gerunziál (-zi-al) adj. m.; f. gerunziálă, pl. gerunziále
gerunzialei
GERUNZIÁL, -Ă, gerunziali, -e, adj. Care este construit cu gerunziul; care conține un gerunziu. [Pr.: -zi-al] – Gerunziu + suf. -al. DOOM
gerunziál (-zi-al) adj. m.; f. gerunziálă, pl. gerunziále
gerunzialele
GERUNZIÁL, -Ă, gerunziali, -e, adj. Care este construit cu gerunziul; care conține un gerunziu. [Pr.: -zi-al] – Gerunziu + suf. -al. DOOM
gerunziál (-zi-al) adj. m.; f. gerunziálă, pl. gerunziále
gerunzialelor
GERUNZIÁL, -Ă, gerunziali, -e, adj. Care este construit cu gerunziul; care conține un gerunziu. [Pr.: -zi-al] – Gerunziu + suf. -al. DOOM
gerunziál (-zi-al) adj. m.; f. gerunziálă, pl. gerunziále
gerunziali
GERUNZIÁL, -Ă, gerunziali, -e, adj. Care este construit cu gerunziul; care conține un gerunziu. [Pr.: -zi-al] – Gerunziu + suf. -al. DOOM
gerunziál (-zi-al) adj. m.; f. gerunziálă, pl. gerunziále
gerunzialii
GERUNZIÁL, -Ă, gerunziali, -e, adj. Care este construit cu gerunziul; care conține un gerunziu. [Pr.: -zi-al] – Gerunziu + suf. -al. DOOM
gerunziál (-zi-al) adj. m.; f. gerunziálă, pl. gerunziále
gerunzialilor
GERUNZIÁL, -Ă, gerunziali, -e, adj. Care este construit cu gerunziul; care conține un gerunziu. [Pr.: -zi-al] – Gerunziu + suf. -al. DOOM
gerunziál (-zi-al) adj. m.; f. gerunziálă, pl. gerunziále
gerunzialul
GERUNZIÁL, -Ă, gerunziali, -e, adj. Care este construit cu gerunziul; care conține un gerunziu. [Pr.: -zi-al] – Gerunziu + suf. -al. DOOM
gerunziál (-zi-al) adj. m.; f. gerunziálă, pl. gerunziále
gerunzialului
GERUNZIÁL, -Ă, gerunziali, -e, adj. Care este construit cu gerunziul; care conține un gerunziu. [Pr.: -zi-al] – Gerunziu + suf. -al. DOOM
gerunziál (-zi-al) adj. m.; f. gerunziálă, pl. gerunziále
gerunzii
GERÚNZIU, gerunzii, s. n. Mod verbal care exprimă o acțiune în desfășurare, fără referire la autorul și la momentul acțiunii. – Din lat. gerundium. DOOM
gerúnziu [ziu pron. ziu] s. n., art. gerúnziul; pl. gerúnzii, art. gerúnziile (-zi-i-)
gerunziile
GERÚNZIU, gerunzii, s. n. Mod verbal care exprimă o acțiune în desfășurare, fără referire la autorul și la momentul acțiunii. – Din lat. gerundium. DOOM
gerúnziu [ziu pron. ziu] s. n., art. gerúnziul; pl. gerúnzii, art. gerúnziile (-zi-i-)
gerunziilor
GERÚNZIU, gerunzii, s. n. Mod verbal care exprimă o acțiune în desfășurare, fără referire la autorul și la momentul acțiunii. – Din lat. gerundium. DOOM
gerúnziu [ziu pron. ziu] s. n., art. gerúnziul; pl. gerúnzii, art. gerúnziile (-zi-i-)
gerunziu
GERÚNZIU, gerunzii, s. n. Mod verbal care exprimă o acțiune în desfășurare, fără referire la autorul și la momentul acțiunii. – Din lat. gerundium. DOOM
gerúnziu [ziu pron. ziu] s. n., art. gerúnziul; pl. gerúnzii, art. gerúnziile (-zi-i-)
gerunziul
GERÚNZIU, gerunzii, s. n. Mod verbal care exprimă o acțiune în desfășurare, fără referire la autorul și la momentul acțiunii. – Din lat. gerundium. DOOM
gerúnziu [ziu pron. ziu] s. n., art. gerúnziul; pl. gerúnzii, art. gerúnziile (-zi-i-)
gerunziului
GERÚNZIU, gerunzii, s. n. Mod verbal care exprimă o acțiune în desfășurare, fără referire la autorul și la momentul acțiunii. – Din lat. gerundium. DOOM
gerúnziu [ziu pron. ziu] s. n., art. gerúnziul; pl. gerúnzii, art. gerúnziile (-zi-i-)
geruri
GER, geruri, s. n. Temperatură atmosferică foarte scăzută (specifică perioadei din toiul iernii); frig foarte mare. – Lat. gelu. DOOM
ger s. n., pl. géruri
gerurile
GER, geruri, s. n. Temperatură atmosferică foarte scăzută (specifică perioadei din toiul iernii); frig foarte mare. – Lat. gelu. DOOM
ger s. n., pl. géruri
gerurilor
GER, geruri, s. n. Temperatură atmosferică foarte scăzută (specifică perioadei din toiul iernii); frig foarte mare. – Lat. gelu. DOOM
ger s. n., pl. géruri
gerusia
GERUSÍA s. f. art. Sfatul bătrânilor în Grecia antică. – Cuv. gr. DOOM
gerusía s. f., g.-d. gerusíei
gerusia
GERUSÍA s. f. art. Organ politic suprem în mai multe state din Grecia antică. – Cuv. gr.
gerusiei
GERUSÍA s. f. art. Sfatul bătrânilor în Grecia antică. – Cuv. gr. DOOM
gerusía s. f., g.-d. gerusíei
gerusii
GERUSÍA s. f. art. Sfatul bătrânilor în Grecia antică. – Cuv. gr. DOOM
gerusía s. f., g.-d. gerusíei
gerusiile
GERUSÍA s. f. art. Sfatul bătrânilor în Grecia antică. – Cuv. gr. DOOM
gerusía s. f., g.-d. gerusíei
gerusiilor
GERUSÍA s. f. art. Sfatul bătrânilor în Grecia antică. – Cuv. gr. DOOM
gerusía s. f., g.-d. gerusíei
geruzie
GERUZÍE s.f. Sfatul bătrânilor în vechea Spartă, care ajuta pe rege în cârmuirea statului. [Gen. -iei, scris și gerusia. / < fr. gérousie, gr. gerousia].
geryon
Geryon (sau Geryones), fiul lui Chrysaor și al Callirrhoëi, era un monstru cu trei capete și trei trupuri unite. Locuia în insula Erythia, unde avea nenumărate cirezi de boi. La porunca lui Eurystheus, Heracles l-a ucis pe Geryon și i-a luat cirezile, ducîndu-le cu el în Grecia (v. Heracles).
geryones
Geryon (sau Geryones), fiul lui Chrysaor și al Callirrhoëi, era un monstru cu trei capete și trei trupuri unite. Locuia în insula Erythia, unde avea nenumărate cirezi de boi. La porunca lui Eurystheus, Heracles l-a ucis pe Geryon și i-a luat cirezile, ducîndu-le cu el în Grecia (v. Heracles).
gerând
GIRÁ2 vb. I v. gera. DOOM
gerá (a ~) (a administra) vb., ind. prez. 3 gereáză
gerînd
GIRÁ2 vb. I v. gera. DOOM
gerá (a ~) (a administra) vb., ind. prez. 3 gereáză
gerări
GERÁRE, gerări, s. f. (Rar) Acțiunea de a gera și rezultatul ei. – V. gera. DOOM
geráre (administrare) (rar) s. f., g.-d. art. gerắrii; pl. gerắri
gerării
GERÁRE, gerări, s. f. (Rar) Acțiunea de a gera și rezultatul ei. – V. gera. DOOM
geráre (administrare) (rar) s. f., g.-d. art. gerắrii; pl. gerắri
gerările
GERÁRE, gerări, s. f. (Rar) Acțiunea de a gera și rezultatul ei. – V. gera. DOOM
geráre (administrare) (rar) s. f., g.-d. art. gerắrii; pl. gerắri
gerărilor
GERÁRE, gerări, s. f. (Rar) Acțiunea de a gera și rezultatul ei. – V. gera. DOOM
geráre (administrare) (rar) s. f., g.-d. art. gerắrii; pl. gerắri
gesneriana
LALEÁ, lalele, s. f. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu bulb alungit, ascuțit la vârf, cu frunze lanceolate, groase și late, cu tulpina înaltă, care face o singură floare mare, de diverse culori; tulipă (Tulipa gesneriana) – Din tc. lâle.
gest
GEST, gesturi, s. n. 1. Mișcare a mâinii, a capului etc. care exprimă o idee, un sentiment, o intenție, înlocuind uneori cuvintele sau dând mai multă expresivitate vorbirii. 2. Faptă sau purtare dictată de un anumit scop, de anumite interese, având o anumită semnificație etc. – Din fr. geste, lat. gestus. DOOM
gest s. n., pl. gésturi
gesta
GÉSTA s.f.pl. Totalitatea actelor fiziologice ale corpului sau ale unei părți a lui. [< lat., fr. gesta].
gestaltism
GESTALTÍSM s. n. Concepție în psihologia din sec. XX, care accentuează principiul integralității fenomenelor psihice; configuraționism. [Pr.: ghe-ștal-] – Din fr. gestaltisme. DOOM
gestaltísm (germ.) [gestal pron. gheștal] (ge-stal-) s. n.
gestaltismul
GESTALTÍSM s. n. Concepție în psihologia din sec. XX, care accentuează principiul integralității fenomenelor psihice; configuraționism. [Pr.: ghe-ștal-] – Din fr. gestaltisme. DOOM
gestaltísm (germ.) [gestal pron. gheștal] (ge-stal-) s. n.
gestaltismului
GESTALTÍSM s. n. Concepție în psihologia din sec. XX, care accentuează principiul integralității fenomenelor psihice; configuraționism. [Pr.: ghe-ștal-] – Din fr. gestaltisme. DOOM
gestaltísm (germ.) [gestal pron. gheștal] (ge-stal-) s. n.
gestaltist
GESTALTÍST, -Ă, gestaltiști, -ste, s. m. și f., adj. (Adept) al gestaltismului. [Pr.: ghe-ștal-] – Din fr. gestaltiste.
gestaltist
GESTALTÍST, -Ă, gestaltiști, -ste, s. m. și f., adj. (Adept) al gestaltismului. [Pr.: ghe-ștal-] – Din fr. gestaltiste.
gestaltista
GESTALTÍST, -Ă, gestaltiști, -ste, s. m. și f., adj. (Adept) al gestaltismului. [Pr.: ghe-ștal-] – Din fr. gestaltiste.
gestaltista
GESTALTÍST, -Ă, gestaltiști, -ste, s. m. și f., adj. (Adept) al gestaltismului. [Pr.: ghe-ștal-] – Din fr. gestaltiste.
gestaltiste
GESTALTÍST, -Ă, gestaltiști, -ste, s. m. și f., adj. (Adept) al gestaltismului. [Pr.: ghe-ștal-] – Din fr. gestaltiste.
gestaltiste
GESTALTÍST, -Ă, gestaltiști, -ste, s. m. și f., adj. (Adept) al gestaltismului. [Pr.: ghe-ștal-] – Din fr. gestaltiste.
gestaltistei
GESTALTÍST, -Ă, gestaltiști, -ste, s. m. și f., adj. (Adept) al gestaltismului. [Pr.: ghe-ștal-] – Din fr. gestaltiste.
gestaltistei
GESTALTÍST, -Ă, gestaltiști, -ste, s. m. și f., adj. (Adept) al gestaltismului. [Pr.: ghe-ștal-] – Din fr. gestaltiste.
gestaltistele
GESTALTÍST, -Ă, gestaltiști, -ste, s. m. și f., adj. (Adept) al gestaltismului. [Pr.: ghe-ștal-] – Din fr. gestaltiste.
gestaltistele
GESTALTÍST, -Ă, gestaltiști, -ste, s. m. și f., adj. (Adept) al gestaltismului. [Pr.: ghe-ștal-] – Din fr. gestaltiste.
gestaltistelor
GESTALTÍST, -Ă, gestaltiști, -ste, s. m. și f., adj. (Adept) al gestaltismului. [Pr.: ghe-ștal-] – Din fr. gestaltiste.
gestaltistelor
GESTALTÍST, -Ă, gestaltiști, -ste, s. m. și f., adj. (Adept) al gestaltismului. [Pr.: ghe-ștal-] – Din fr. gestaltiste.
gestaltistul
GESTALTÍST, -Ă, gestaltiști, -ste, s. m. și f., adj. (Adept) al gestaltismului. [Pr.: ghe-ștal-] – Din fr. gestaltiste.
gestaltistul
GESTALTÍST, -Ă, gestaltiști, -ste, s. m. și f., adj. (Adept) al gestaltismului. [Pr.: ghe-ștal-] – Din fr. gestaltiste.
gestaltistului
GESTALTÍST, -Ă, gestaltiști, -ste, s. m. și f., adj. (Adept) al gestaltismului. [Pr.: ghe-ștal-] – Din fr. gestaltiste.
gestaltistului
GESTALTÍST, -Ă, gestaltiști, -ste, s. m. și f., adj. (Adept) al gestaltismului. [Pr.: ghe-ștal-] – Din fr. gestaltiste.
gestaltiști
GESTALTÍST, -Ă, gestaltiști, -ste, s. m. și f., adj. (Adept) al gestaltismului. [Pr.: ghe-ștal-] – Din fr. gestaltiste.
gestaltiști
GESTALTÍST, -Ă, gestaltiști, -ste, s. m. și f., adj. (Adept) al gestaltismului. [Pr.: ghe-ștal-] – Din fr. gestaltiste.
gestaltiștii
GESTALTÍST, -Ă, gestaltiști, -ste, s. m. și f., adj. (Adept) al gestaltismului. [Pr.: ghe-ștal-] – Din fr. gestaltiste.
gestaltiștii
GESTALTÍST, -Ă, gestaltiști, -ste, s. m. și f., adj. (Adept) al gestaltismului. [Pr.: ghe-ștal-] – Din fr. gestaltiste.
gestaltiștilor
GESTALTÍST, -Ă, gestaltiști, -ste, s. m. și f., adj. (Adept) al gestaltismului. [Pr.: ghe-ștal-] – Din fr. gestaltiste.
gestaltiștilor
GESTALTÍST, -Ă, gestaltiști, -ste, s. m. și f., adj. (Adept) al gestaltismului. [Pr.: ghe-ștal-] – Din fr. gestaltiste.
gestapo
GESTAPÓ n. pr. n. Poliția secretă politică din Germania nazistă. [Pr.: ghestapo; Var.: Gestapóu n. pr.] – Din germ. Gestapo. DOOM
!Gestapó (germ.) [gesta pron. ghesta] (Ge-sta-) s. propriu n., art. Gestapóul
gestapou
GESTAPÓU n. pr. n. v. Gestapo.
gestapoul
GESTAPÓ n. pr. n. Poliția secretă politică din Germania nazistă. [Pr.: ghestapo; Var.: Gestapóu n. pr.] – Din germ. Gestapo. DOOM
!Gestapó (germ.) [gesta pron. ghesta] (Ge-sta-) s. propriu n., art. Gestapóul
gestapoului
GESTAPÓ n. pr. n. Poliția secretă politică din Germania nazistă. [Pr.: ghestapo; Var.: Gestapóu n. pr.] – Din germ. Gestapo. DOOM
!Gestapó (germ.) [gesta pron. ghesta] (Ge-sta-) s. propriu n., art. Gestapóul
gestație
GESTÁȚIE s. f. Perioadă din viața organismului unor femele, care ține de la fecundarea ovulului până la nașterea fătului. – Din fr. gestation, lat. gestatio. DOOM
gestáție (-ți-e) s. f., art. gestáția (-ți-a), g.-d. gestáții, art. gestáției
gestațiune
GESTAȚIÚNE s.f. v. gestație.
gestica
GÉSTICĂ s. f. Ansamblu de gesturi folosite de un actor în interpretarea unui rol ori în recitarea sau în lectura unei opere poetice. – Gest + suf. -ică. DOOM
géstică s. f., g.-d. art. gésticii
gestici
GÉSTICĂ s. f. Ansamblu de gesturi folosite de un actor în interpretarea unui rol ori în recitarea sau în lectura unei opere poetice. – Gest + suf. -ică. DOOM
géstică s. f., g.-d. art. gésticii
gesticii
GÉSTICĂ s. f. Ansamblu de gesturi folosite de un actor în interpretarea unui rol ori în recitarea sau în lectura unei opere poetice. – Gest + suf. -ică. DOOM
géstică s. f., g.-d. art. gésticii
gesticula
GESTICULÁ, gesticulez, vb. I. Intranz. A face mai multe gesturi (cu mâinile) în timpul vorbirii sau pentru a exprima ceva. – Din fr. gesticuler, lat. gesticulari. DOOM
gesticulá (a ~) vb., ind. prez. 3 gesticuleáză
gesticulai
GESTICULÁ, gesticulez, vb. I. Intranz. A face mai multe gesturi (cu mâinile) în timpul vorbirii sau pentru a exprima ceva. – Din fr. gesticuler, lat. gesticulari. DOOM
gesticulá (a ~) vb., ind. prez. 3 gesticuleáză
gesticulam
GESTICULÁ, gesticulez, vb. I. Intranz. A face mai multe gesturi (cu mâinile) în timpul vorbirii sau pentru a exprima ceva. – Din fr. gesticuler, lat. gesticulari. DOOM
gesticulá (a ~) vb., ind. prez. 3 gesticuleáză
gesticulant
GESTICULÁNT, -Ă adj. (Rar) Care gesticulează. [Cf. fr. gesticulant].
gesticulanta
GESTICULÁNT, -Ă adj. (Rar) Care gesticulează. [Cf. fr. gesticulant].
gesticulante
GESTICULÁNT, -Ă adj. (Rar) Care gesticulează. [Cf. fr. gesticulant].
gesticulantei
GESTICULÁNT, -Ă adj. (Rar) Care gesticulează. [Cf. fr. gesticulant].
gesticulantele
GESTICULÁNT, -Ă adj. (Rar) Care gesticulează. [Cf. fr. gesticulant].
gesticulantelor
GESTICULÁNT, -Ă adj. (Rar) Care gesticulează. [Cf. fr. gesticulant].
gesticulantul
GESTICULÁNT, -Ă adj. (Rar) Care gesticulează. [Cf. fr. gesticulant].
gesticulantului
GESTICULÁNT, -Ă adj. (Rar) Care gesticulează. [Cf. fr. gesticulant].
gesticulanți
GESTICULÁNT, -Ă adj. (Rar) Care gesticulează. [Cf. fr. gesticulant].
gesticulanții
GESTICULÁNT, -Ă adj. (Rar) Care gesticulează. [Cf. fr. gesticulant].
gesticulanților
GESTICULÁNT, -Ă adj. (Rar) Care gesticulează. [Cf. fr. gesticulant].
gesticulare
GESTICULÁ, gesticulez, vb. I. Intranz. A face mai multe gesturi (cu mâinile) în timpul vorbirii sau pentru a exprima ceva. – Din fr. gesticuler, lat. gesticulari. DOOM
gesticulá (a ~) vb., ind. prez. 3 gesticuleáză
gesticulare
GESTICULÁRE, gesticulări, s. f. Acțiunea de a gesticula și rezultatul ei; gesticulație. – V. gesticula. DOOM
gesticuláre s. f., g.-d. art. gesticulắrii; pl. gesticulắri
gesticularea
GESTICULÁRE, gesticulări, s. f. Acțiunea de a gesticula și rezultatul ei; gesticulație. – V. gesticula. DOOM
gesticuláre s. f., g.-d. art. gesticulắrii; pl. gesticulắri
gesticulară
GESTICULÁ, gesticulez, vb. I. Intranz. A face mai multe gesturi (cu mâinile) în timpul vorbirii sau pentru a exprima ceva. – Din fr. gesticuler, lat. gesticulari. DOOM
gesticulá (a ~) vb., ind. prez. 3 gesticuleáză
gesticularăm
GESTICULÁ, gesticulez, vb. I. Intranz. A face mai multe gesturi (cu mâinile) în timpul vorbirii sau pentru a exprima ceva. – Din fr. gesticuler, lat. gesticulari. DOOM
gesticulá (a ~) vb., ind. prez. 3 gesticuleáză
gesticularăți
GESTICULÁ, gesticulez, vb. I. Intranz. A face mai multe gesturi (cu mâinile) în timpul vorbirii sau pentru a exprima ceva. – Din fr. gesticuler, lat. gesticulari. DOOM
gesticulá (a ~) vb., ind. prez. 3 gesticuleáză
gesticulase
GESTICULÁ, gesticulez, vb. I. Intranz. A face mai multe gesturi (cu mâinile) în timpul vorbirii sau pentru a exprima ceva. – Din fr. gesticuler, lat. gesticulari. DOOM
gesticulá (a ~) vb., ind. prez. 3 gesticuleáză
gesticulasem
GESTICULÁ, gesticulez, vb. I. Intranz. A face mai multe gesturi (cu mâinile) în timpul vorbirii sau pentru a exprima ceva. – Din fr. gesticuler, lat. gesticulari. DOOM
gesticulá (a ~) vb., ind. prez. 3 gesticuleáză
gesticulaseră
GESTICULÁ, gesticulez, vb. I. Intranz. A face mai multe gesturi (cu mâinile) în timpul vorbirii sau pentru a exprima ceva. – Din fr. gesticuler, lat. gesticulari. DOOM
gesticulá (a ~) vb., ind. prez. 3 gesticuleáză
gesticulaserăm
GESTICULÁ, gesticulez, vb. I. Intranz. A face mai multe gesturi (cu mâinile) în timpul vorbirii sau pentru a exprima ceva. – Din fr. gesticuler, lat. gesticulari. DOOM
gesticulá (a ~) vb., ind. prez. 3 gesticuleáză
gesticulaserăți
GESTICULÁ, gesticulez, vb. I. Intranz. A face mai multe gesturi (cu mâinile) în timpul vorbirii sau pentru a exprima ceva. – Din fr. gesticuler, lat. gesticulari. DOOM
gesticulá (a ~) vb., ind. prez. 3 gesticuleáză
gesticulaseși
GESTICULÁ, gesticulez, vb. I. Intranz. A face mai multe gesturi (cu mâinile) în timpul vorbirii sau pentru a exprima ceva. – Din fr. gesticuler, lat. gesticulari. DOOM
gesticulá (a ~) vb., ind. prez. 3 gesticuleáză
gesticulaseți
GESTICULÁ, gesticulez, vb. I. Intranz. A face mai multe gesturi (cu mâinile) în timpul vorbirii sau pentru a exprima ceva. – Din fr. gesticuler, lat. gesticulari. DOOM
gesticulá (a ~) vb., ind. prez. 3 gesticuleáză
gesticulat
GESTICULÁ, gesticulez, vb. I. Intranz. A face mai multe gesturi (cu mâinile) în timpul vorbirii sau pentru a exprima ceva. – Din fr. gesticuler, lat. gesticulari. DOOM
gesticulá (a ~) vb., ind. prez. 3 gesticuleáză
gesticulau
GESTICULÁ, gesticulez, vb. I. Intranz. A face mai multe gesturi (cu mâinile) în timpul vorbirii sau pentru a exprima ceva. – Din fr. gesticuler, lat. gesticulari. DOOM
gesticulá (a ~) vb., ind. prez. 3 gesticuleáză
gesticulași
GESTICULÁ, gesticulez, vb. I. Intranz. A face mai multe gesturi (cu mâinile) în timpul vorbirii sau pentru a exprima ceva. – Din fr. gesticuler, lat. gesticulari. DOOM
gesticulá (a ~) vb., ind. prez. 3 gesticuleáză
gesticulați
GESTICULÁ, gesticulez, vb. I. Intranz. A face mai multe gesturi (cu mâinile) în timpul vorbirii sau pentru a exprima ceva. – Din fr. gesticuler, lat. gesticulari. DOOM
gesticulá (a ~) vb., ind. prez. 3 gesticuleáză
gesticulația
GESTICULÁȚIE, gesticulații, s. f. Gesticulare. – Din fr. gesticulation, lat. gesticulatio. DOOM
gesticuláție (-ți-e) s. f., art. gesticuláția (-ți-a), g.-d. art. gesticuláției; pl. gesticuláții, art. gesticuláțiile (-ți-i-)
gesticulație
GESTICULÁȚIE, gesticulații, s. f. Gesticulare. – Din fr. gesticulation, lat. gesticulatio. DOOM
gesticuláție (-ți-e) s. f., art. gesticuláția (-ți-a), g.-d. art. gesticuláției; pl. gesticuláții, art. gesticuláțiile (-ți-i-)
gesticulației
GESTICULÁȚIE, gesticulații, s. f. Gesticulare. – Din fr. gesticulation, lat. gesticulatio. DOOM
gesticuláție (-ți-e) s. f., art. gesticuláția (-ți-a), g.-d. art. gesticuláției; pl. gesticuláții, art. gesticuláțiile (-ți-i-)
gesticulații
GESTICULÁȚIE, gesticulații, s. f. Gesticulare. – Din fr. gesticulation, lat. gesticulatio. DOOM
gesticuláție (-ți-e) s. f., art. gesticuláția (-ți-a), g.-d. art. gesticuláției; pl. gesticuláții, art. gesticuláțiile (-ți-i-)
gesticulațiile
GESTICULÁȚIE, gesticulații, s. f. Gesticulare. – Din fr. gesticulation, lat. gesticulatio. DOOM
gesticuláție (-ți-e) s. f., art. gesticuláția (-ți-a), g.-d. art. gesticuláției; pl. gesticuláții, art. gesticuláțiile (-ți-i-)
gesticulațiilor
GESTICULÁȚIE, gesticulații, s. f. Gesticulare. – Din fr. gesticulation, lat. gesticulatio. DOOM
gesticuláție (-ți-e) s. f., art. gesticuláția (-ți-a), g.-d. art. gesticuláției; pl. gesticuláții, art. gesticuláțiile (-ți-i-)
gesticulațiune
GESTICULAȚIÚNE s.f. v. gesticulație.
gesticulează
GESTICULÁ, gesticulez, vb. I. Intranz. A face mai multe gesturi (cu mâinile) în timpul vorbirii sau pentru a exprima ceva. – Din fr. gesticuler, lat. gesticulari. DOOM
gesticulá (a ~) vb., ind. prez. 3 gesticuleáză
gesticulez
GESTICULÁ, gesticulez, vb. I. Intranz. A face mai multe gesturi (cu mâinile) în timpul vorbirii sau pentru a exprima ceva. – Din fr. gesticuler, lat. gesticulari. DOOM
gesticulá (a ~) vb., ind. prez. 3 gesticuleáză
gesticuleze
GESTICULÁ, gesticulez, vb. I. Intranz. A face mai multe gesturi (cu mâinile) în timpul vorbirii sau pentru a exprima ceva. – Din fr. gesticuler, lat. gesticulari. DOOM
gesticulá (a ~) vb., ind. prez. 3 gesticuleáză
gesticulezi
GESTICULÁ, gesticulez, vb. I. Intranz. A face mai multe gesturi (cu mâinile) în timpul vorbirii sau pentru a exprima ceva. – Din fr. gesticuler, lat. gesticulari. DOOM
gesticulá (a ~) vb., ind. prez. 3 gesticuleáză
gesticulând
GESTICULÁ, gesticulez, vb. I. Intranz. A face mai multe gesturi (cu mâinile) în timpul vorbirii sau pentru a exprima ceva. – Din fr. gesticuler, lat. gesticulari. DOOM
gesticulá (a ~) vb., ind. prez. 3 gesticuleáză
gesticulînd
GESTICULÁ, gesticulez, vb. I. Intranz. A face mai multe gesturi (cu mâinile) în timpul vorbirii sau pentru a exprima ceva. – Din fr. gesticuler, lat. gesticulari. DOOM
gesticulá (a ~) vb., ind. prez. 3 gesticuleáză
gesticulări
GESTICULÁRE, gesticulări, s. f. Acțiunea de a gesticula și rezultatul ei; gesticulație. – V. gesticula. DOOM
gesticuláre s. f., g.-d. art. gesticulắrii; pl. gesticulắri
gesticulării
GESTICULÁRE, gesticulări, s. f. Acțiunea de a gesticula și rezultatul ei; gesticulație. – V. gesticula. DOOM
gesticuláre s. f., g.-d. art. gesticulắrii; pl. gesticulắri
gesticulările
GESTICULÁRE, gesticulări, s. f. Acțiunea de a gesticula și rezultatul ei; gesticulație. – V. gesticula. DOOM
gesticuláre s. f., g.-d. art. gesticulắrii; pl. gesticulắri
gesticulărilor
GESTICULÁRE, gesticulări, s. f. Acțiunea de a gesticula și rezultatul ei; gesticulație. – V. gesticula. DOOM
gesticuláre s. f., g.-d. art. gesticulắrii; pl. gesticulắri
gestiona
GESTIONÁ, gestionez, vb. I. Tranz. A avea în gestiune bunurile, fondurile unei întreprinderi, instituții etc. [Pr.: -ti-o-] – Din gestiune.
gestionai
GESTIONÁ, gestionez, vb. I. Tranz. A avea în gestiune bunurile, fondurile unei întreprinderi, instituții etc. [Pr.: -ti-o-] – Din gestiune.
gestionam
GESTIONÁ, gestionez, vb. I. Tranz. A avea în gestiune bunurile, fondurile unei întreprinderi, instituții etc. [Pr.: -ti-o-] – Din gestiune.
gestionar
GESTIONÁR, -Ă, gestionari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de o gestiune, privitor la o gestiune, care asigură o gestiune. 2. S. m. și f. Persoană însărcinată cu o gestiune. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. gestionnaire. DOOM
gestionár (-ti-o-) adj. m., s. m., pl. gestionári; adj. f., s. f. gestionáră, pl. gestionáre
gestionar
GESTIONÁR, -Ă, gestionari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de o gestiune, privitor la o gestiune, care asigură o gestiune. 2. S. m. și f. Persoană însărcinată cu o gestiune. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. gestionnaire. DOOM
gestionár (-ti-o-) adj. m., s. m., pl. gestionári; adj. f., s. f. gestionáră, pl. gestionáre
gestionara
GESTIONÁR, -Ă, gestionari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de o gestiune, privitor la o gestiune, care asigură o gestiune. 2. S. m. și f. Persoană însărcinată cu o gestiune. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. gestionnaire. DOOM
gestionár (-ti-o-) adj. m., s. m., pl. gestionári; adj. f., s. f. gestionáră, pl. gestionáre
gestionara
GESTIONÁR, -Ă, gestionari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de o gestiune, privitor la o gestiune, care asigură o gestiune. 2. S. m. și f. Persoană însărcinată cu o gestiune. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. gestionnaire. DOOM
gestionár (-ti-o-) adj. m., s. m., pl. gestionári; adj. f., s. f. gestionáră, pl. gestionáre
gestionare
GESTIONÁ, gestionez, vb. I. Tranz. A avea în gestiune bunurile, fondurile unei întreprinderi, instituții etc. [Pr.: -ti-o-] – Din gestiune.
gestionare
GESTIONÁR, -Ă, gestionari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de o gestiune, privitor la o gestiune, care asigură o gestiune. 2. S. m. și f. Persoană însărcinată cu o gestiune. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. gestionnaire. DOOM
gestionár (-ti-o-) adj. m., s. m., pl. gestionári; adj. f., s. f. gestionáră, pl. gestionáre
gestionare
GESTIONÁR, -Ă, gestionari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de o gestiune, privitor la o gestiune, care asigură o gestiune. 2. S. m. și f. Persoană însărcinată cu o gestiune. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. gestionnaire. DOOM
gestionár (-ti-o-) adj. m., s. m., pl. gestionári; adj. f., s. f. gestionáră, pl. gestionáre
gestionare
GESTIONÁRE, gestionări, s. f. Acțiunea de a gestiona și rezultatul ei. [Pr.: -ti-o-] – V. gestiona.
gestionarea
GESTIONÁRE, gestionări, s. f. Acțiunea de a gestiona și rezultatul ei. [Pr.: -ti-o-] – V. gestiona.
gestionarei
GESTIONÁR, -Ă, gestionari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de o gestiune, privitor la o gestiune, care asigură o gestiune. 2. S. m. și f. Persoană însărcinată cu o gestiune. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. gestionnaire. DOOM
gestionár (-ti-o-) adj. m., s. m., pl. gestionári; adj. f., s. f. gestionáră, pl. gestionáre
gestionarei
GESTIONÁR, -Ă, gestionari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de o gestiune, privitor la o gestiune, care asigură o gestiune. 2. S. m. și f. Persoană însărcinată cu o gestiune. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. gestionnaire. DOOM
gestionár (-ti-o-) adj. m., s. m., pl. gestionári; adj. f., s. f. gestionáră, pl. gestionáre
gestionarele
GESTIONÁR, -Ă, gestionari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de o gestiune, privitor la o gestiune, care asigură o gestiune. 2. S. m. și f. Persoană însărcinată cu o gestiune. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. gestionnaire. DOOM
gestionár (-ti-o-) adj. m., s. m., pl. gestionári; adj. f., s. f. gestionáră, pl. gestionáre
gestionarele
GESTIONÁR, -Ă, gestionari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de o gestiune, privitor la o gestiune, care asigură o gestiune. 2. S. m. și f. Persoană însărcinată cu o gestiune. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. gestionnaire. DOOM
gestionár (-ti-o-) adj. m., s. m., pl. gestionári; adj. f., s. f. gestionáră, pl. gestionáre
gestionarelor
GESTIONÁR, -Ă, gestionari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de o gestiune, privitor la o gestiune, care asigură o gestiune. 2. S. m. și f. Persoană însărcinată cu o gestiune. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. gestionnaire. DOOM
gestionár (-ti-o-) adj. m., s. m., pl. gestionári; adj. f., s. f. gestionáră, pl. gestionáre
gestionarelor
GESTIONÁR, -Ă, gestionari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de o gestiune, privitor la o gestiune, care asigură o gestiune. 2. S. m. și f. Persoană însărcinată cu o gestiune. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. gestionnaire. DOOM
gestionár (-ti-o-) adj. m., s. m., pl. gestionári; adj. f., s. f. gestionáră, pl. gestionáre
gestionari
GESTIONÁR, -Ă, gestionari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de o gestiune, privitor la o gestiune, care asigură o gestiune. 2. S. m. și f. Persoană însărcinată cu o gestiune. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. gestionnaire. DOOM
gestionár (-ti-o-) adj. m., s. m., pl. gestionári; adj. f., s. f. gestionáră, pl. gestionáre
gestionari
GESTIONÁR, -Ă, gestionari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de o gestiune, privitor la o gestiune, care asigură o gestiune. 2. S. m. și f. Persoană însărcinată cu o gestiune. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. gestionnaire. DOOM
gestionár (-ti-o-) adj. m., s. m., pl. gestionári; adj. f., s. f. gestionáră, pl. gestionáre
gestionarii
GESTIONÁR, -Ă, gestionari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de o gestiune, privitor la o gestiune, care asigură o gestiune. 2. S. m. și f. Persoană însărcinată cu o gestiune. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. gestionnaire. DOOM
gestionár (-ti-o-) adj. m., s. m., pl. gestionári; adj. f., s. f. gestionáră, pl. gestionáre
gestionarii
GESTIONÁR, -Ă, gestionari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de o gestiune, privitor la o gestiune, care asigură o gestiune. 2. S. m. și f. Persoană însărcinată cu o gestiune. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. gestionnaire. DOOM
gestionár (-ti-o-) adj. m., s. m., pl. gestionári; adj. f., s. f. gestionáră, pl. gestionáre
gestionarilor
GESTIONÁR, -Ă, gestionari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de o gestiune, privitor la o gestiune, care asigură o gestiune. 2. S. m. și f. Persoană însărcinată cu o gestiune. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. gestionnaire. DOOM
gestionár (-ti-o-) adj. m., s. m., pl. gestionári; adj. f., s. f. gestionáră, pl. gestionáre
gestionarilor
GESTIONÁR, -Ă, gestionari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de o gestiune, privitor la o gestiune, care asigură o gestiune. 2. S. m. și f. Persoană însărcinată cu o gestiune. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. gestionnaire. DOOM
gestionár (-ti-o-) adj. m., s. m., pl. gestionári; adj. f., s. f. gestionáră, pl. gestionáre
gestionarul
GESTIONÁR, -Ă, gestionari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de o gestiune, privitor la o gestiune, care asigură o gestiune. 2. S. m. și f. Persoană însărcinată cu o gestiune. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. gestionnaire. DOOM
gestionár (-ti-o-) adj. m., s. m., pl. gestionári; adj. f., s. f. gestionáră, pl. gestionáre
gestionarul
GESTIONÁR, -Ă, gestionari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de o gestiune, privitor la o gestiune, care asigură o gestiune. 2. S. m. și f. Persoană însărcinată cu o gestiune. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. gestionnaire. DOOM
gestionár (-ti-o-) adj. m., s. m., pl. gestionári; adj. f., s. f. gestionáră, pl. gestionáre
gestionarului
GESTIONÁR, -Ă, gestionari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de o gestiune, privitor la o gestiune, care asigură o gestiune. 2. S. m. și f. Persoană însărcinată cu o gestiune. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. gestionnaire. DOOM
gestionár (-ti-o-) adj. m., s. m., pl. gestionári; adj. f., s. f. gestionáră, pl. gestionáre
gestionarului
GESTIONÁR, -Ă, gestionari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de o gestiune, privitor la o gestiune, care asigură o gestiune. 2. S. m. și f. Persoană însărcinată cu o gestiune. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. gestionnaire. DOOM
gestionár (-ti-o-) adj. m., s. m., pl. gestionári; adj. f., s. f. gestionáră, pl. gestionáre
gestionară
GESTIONÁ, gestionez, vb. I. Tranz. A avea în gestiune bunurile, fondurile unei întreprinderi, instituții etc. [Pr.: -ti-o-] – Din gestiune.
gestionarăm
GESTIONÁ, gestionez, vb. I. Tranz. A avea în gestiune bunurile, fondurile unei întreprinderi, instituții etc. [Pr.: -ti-o-] – Din gestiune.
gestionarăți
GESTIONÁ, gestionez, vb. I. Tranz. A avea în gestiune bunurile, fondurile unei întreprinderi, instituții etc. [Pr.: -ti-o-] – Din gestiune.
gestionase
GESTIONÁ, gestionez, vb. I. Tranz. A avea în gestiune bunurile, fondurile unei întreprinderi, instituții etc. [Pr.: -ti-o-] – Din gestiune.
gestionasem
GESTIONÁ, gestionez, vb. I. Tranz. A avea în gestiune bunurile, fondurile unei întreprinderi, instituții etc. [Pr.: -ti-o-] – Din gestiune.
gestionaseră
GESTIONÁ, gestionez, vb. I. Tranz. A avea în gestiune bunurile, fondurile unei întreprinderi, instituții etc. [Pr.: -ti-o-] – Din gestiune.
gestionaserăm
GESTIONÁ, gestionez, vb. I. Tranz. A avea în gestiune bunurile, fondurile unei întreprinderi, instituții etc. [Pr.: -ti-o-] – Din gestiune.
gestionaserăți
GESTIONÁ, gestionez, vb. I. Tranz. A avea în gestiune bunurile, fondurile unei întreprinderi, instituții etc. [Pr.: -ti-o-] – Din gestiune.
gestionaseși
GESTIONÁ, gestionez, vb. I. Tranz. A avea în gestiune bunurile, fondurile unei întreprinderi, instituții etc. [Pr.: -ti-o-] – Din gestiune.
gestionaseți
GESTIONÁ, gestionez, vb. I. Tranz. A avea în gestiune bunurile, fondurile unei întreprinderi, instituții etc. [Pr.: -ti-o-] – Din gestiune.
gestionat
GESTIONÁ, gestionez, vb. I. Tranz. A avea în gestiune bunurile, fondurile unei întreprinderi, instituții etc. [Pr.: -ti-o-] – Din gestiune.
gestionat
GESTIONÁ, gestionez, vb. I. Tranz. A avea în gestiune bunurile, fondurile unei întreprinderi, instituții etc. [Pr.: -ti-o-] – Din gestiune.
gestionau
GESTIONÁ, gestionez, vb. I. Tranz. A avea în gestiune bunurile, fondurile unei întreprinderi, instituții etc. [Pr.: -ti-o-] – Din gestiune.
gestionași
GESTIONÁ, gestionez, vb. I. Tranz. A avea în gestiune bunurile, fondurile unei întreprinderi, instituții etc. [Pr.: -ti-o-] – Din gestiune.
gestionați
GESTIONÁ, gestionez, vb. I. Tranz. A avea în gestiune bunurile, fondurile unei întreprinderi, instituții etc. [Pr.: -ti-o-] – Din gestiune.
gestionează
GESTIONÁ, gestionez, vb. I. Tranz. A avea în gestiune bunurile, fondurile unei întreprinderi, instituții etc. [Pr.: -ti-o-] – Din gestiune.
gestionez
GESTIONÁ, gestionez, vb. I. Tranz. A avea în gestiune bunurile, fondurile unei întreprinderi, instituții etc. [Pr.: -ti-o-] – Din gestiune.
gestioneze
GESTIONÁ, gestionez, vb. I. Tranz. A avea în gestiune bunurile, fondurile unei întreprinderi, instituții etc. [Pr.: -ti-o-] – Din gestiune.
gestionezi
GESTIONÁ, gestionez, vb. I. Tranz. A avea în gestiune bunurile, fondurile unei întreprinderi, instituții etc. [Pr.: -ti-o-] – Din gestiune.
gestionând
GESTIONÁ, gestionez, vb. I. Tranz. A avea în gestiune bunurile, fondurile unei întreprinderi, instituții etc. [Pr.: -ti-o-] – Din gestiune.
gestionînd
GESTIONÁ, gestionez, vb. I. Tranz. A avea în gestiune bunurile, fondurile unei întreprinderi, instituții etc. [Pr.: -ti-o-] – Din gestiune.
gestionări
GESTIONÁRE, gestionări, s. f. Acțiunea de a gestiona și rezultatul ei. [Pr.: -ti-o-] – V. gestiona.
gestionării
GESTIONÁRE, gestionări, s. f. Acțiunea de a gestiona și rezultatul ei. [Pr.: -ti-o-] – V. gestiona.
gestionările
GESTIONÁRE, gestionări, s. f. Acțiunea de a gestiona și rezultatul ei. [Pr.: -ti-o-] – V. gestiona.
gestionărilor
GESTIONÁRE, gestionări, s. f. Acțiunea de a gestiona și rezultatul ei. [Pr.: -ti-o-] – V. gestiona.
gestiune
GESTIÚNE, gestiuni, s. f. Administrare a bunurilor unei întreprinderi, instituții sau persoane; răspunderea păstrării bunurilor și a mânuirii fondurilor unei întreprinderi, instituții sau persoane; ansamblu de operații privind primirea, păstrarea și eliberarea unor bunuri materiale aparținând altcuiva; (concr.) totalitate a bunurilor încredințate cuiva în vederea administrării lor. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. gestion, lat. gestio, -onis. DOOM
gestiúne (-ti-u-) s. f., g.-d. art. gestiúnii; pl. gestiúni
gestiunea
GESTIÚNE, gestiuni, s. f. Administrare a bunurilor unei întreprinderi, instituții sau persoane; răspunderea păstrării bunurilor și a mânuirii fondurilor unei întreprinderi, instituții sau persoane; ansamblu de operații privind primirea, păstrarea și eliberarea unor bunuri materiale aparținând altcuiva; (concr.) totalitate a bunurilor încredințate cuiva în vederea administrării lor. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. gestion, lat. gestio, -onis. DOOM
gestiúne (-ti-u-) s. f., g.-d. art. gestiúnii; pl. gestiúni
gestiuni
GESTIÚNE, gestiuni, s. f. Administrare a bunurilor unei întreprinderi, instituții sau persoane; răspunderea păstrării bunurilor și a mânuirii fondurilor unei întreprinderi, instituții sau persoane; ansamblu de operații privind primirea, păstrarea și eliberarea unor bunuri materiale aparținând altcuiva; (concr.) totalitate a bunurilor încredințate cuiva în vederea administrării lor. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. gestion, lat. gestio, -onis. DOOM
gestiúne (-ti-u-) s. f., g.-d. art. gestiúnii; pl. gestiúni
gestiunii
GESTIÚNE, gestiuni, s. f. Administrare a bunurilor unei întreprinderi, instituții sau persoane; răspunderea păstrării bunurilor și a mânuirii fondurilor unei întreprinderi, instituții sau persoane; ansamblu de operații privind primirea, păstrarea și eliberarea unor bunuri materiale aparținând altcuiva; (concr.) totalitate a bunurilor încredințate cuiva în vederea administrării lor. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. gestion, lat. gestio, -onis. DOOM
gestiúne (-ti-u-) s. f., g.-d. art. gestiúnii; pl. gestiúni
gestiunile
GESTIÚNE, gestiuni, s. f. Administrare a bunurilor unei întreprinderi, instituții sau persoane; răspunderea păstrării bunurilor și a mânuirii fondurilor unei întreprinderi, instituții sau persoane; ansamblu de operații privind primirea, păstrarea și eliberarea unor bunuri materiale aparținând altcuiva; (concr.) totalitate a bunurilor încredințate cuiva în vederea administrării lor. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. gestion, lat. gestio, -onis. DOOM
gestiúne (-ti-u-) s. f., g.-d. art. gestiúnii; pl. gestiúni
gestiunilor
GESTIÚNE, gestiuni, s. f. Administrare a bunurilor unei întreprinderi, instituții sau persoane; răspunderea păstrării bunurilor și a mânuirii fondurilor unei întreprinderi, instituții sau persoane; ansamblu de operații privind primirea, păstrarea și eliberarea unor bunuri materiale aparținând altcuiva; (concr.) totalitate a bunurilor încredințate cuiva în vederea administrării lor. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. gestion, lat. gestio, -onis. DOOM
gestiúne (-ti-u-) s. f., g.-d. art. gestiúnii; pl. gestiúni
gestoză
GESTÓZĂ s. f. Totalitatea manifestărilor patologice apărute în cursul sarcinii unei femei; disgravidie. – Din germ. Gestose. DOOM
gestóză s. f., g.-d. art. gestózei
gestual
GESTUÁL, -Ă, gestuali, -e, adj. Care se exprimă prin gesturi; referitor la gesturi. [Pr.: -tu-al] – Din fr. gestuel. DOOM
*gestuál (-tu-al) adj. m., pl. gestuáli; f. gestuálă, pl. gestuále
gestuala
GESTUÁL, -Ă, gestuali, -e, adj. Care se exprimă prin gesturi; referitor la gesturi. [Pr.: -tu-al] – Din fr. gestuel. DOOM
*gestuál (-tu-al) adj. m., pl. gestuáli; f. gestuálă, pl. gestuále
gestuale
GESTUÁL, -Ă, gestuali, -e, adj. Care se exprimă prin gesturi; referitor la gesturi. [Pr.: -tu-al] – Din fr. gestuel. DOOM
*gestuál (-tu-al) adj. m., pl. gestuáli; f. gestuálă, pl. gestuále
gestualei
GESTUÁL, -Ă, gestuali, -e, adj. Care se exprimă prin gesturi; referitor la gesturi. [Pr.: -tu-al] – Din fr. gestuel. DOOM
*gestuál (-tu-al) adj. m., pl. gestuáli; f. gestuálă, pl. gestuále
gestualele
GESTUÁL, -Ă, gestuali, -e, adj. Care se exprimă prin gesturi; referitor la gesturi. [Pr.: -tu-al] – Din fr. gestuel. DOOM
*gestuál (-tu-al) adj. m., pl. gestuáli; f. gestuálă, pl. gestuále
gestualelor
GESTUÁL, -Ă, gestuali, -e, adj. Care se exprimă prin gesturi; referitor la gesturi. [Pr.: -tu-al] – Din fr. gestuel. DOOM
*gestuál (-tu-al) adj. m., pl. gestuáli; f. gestuálă, pl. gestuále
gestuali
GESTUÁL, -Ă, gestuali, -e, adj. Care se exprimă prin gesturi; referitor la gesturi. [Pr.: -tu-al] – Din fr. gestuel. DOOM
*gestuál (-tu-al) adj. m., pl. gestuáli; f. gestuálă, pl. gestuále
gestualii
GESTUÁL, -Ă, gestuali, -e, adj. Care se exprimă prin gesturi; referitor la gesturi. [Pr.: -tu-al] – Din fr. gestuel. DOOM
*gestuál (-tu-al) adj. m., pl. gestuáli; f. gestuálă, pl. gestuále
gestualilor
GESTUÁL, -Ă, gestuali, -e, adj. Care se exprimă prin gesturi; referitor la gesturi. [Pr.: -tu-al] – Din fr. gestuel. DOOM
*gestuál (-tu-al) adj. m., pl. gestuáli; f. gestuálă, pl. gestuále
gestualul
GESTUÁL, -Ă, gestuali, -e, adj. Care se exprimă prin gesturi; referitor la gesturi. [Pr.: -tu-al] – Din fr. gestuel. DOOM
*gestuál (-tu-al) adj. m., pl. gestuáli; f. gestuálă, pl. gestuále
gestualului
GESTUÁL, -Ă, gestuali, -e, adj. Care se exprimă prin gesturi; referitor la gesturi. [Pr.: -tu-al] – Din fr. gestuel. DOOM
*gestuál (-tu-al) adj. m., pl. gestuáli; f. gestuálă, pl. gestuále
gestul
GEST, gesturi, s. n. 1. Mișcare a mâinii, a capului etc. care exprimă o idee, un sentiment, o intenție, înlocuind uneori cuvintele sau dând mai multă expresivitate vorbirii. 2. Faptă sau purtare dictată de un anumit scop, de anumite interese, având o anumită semnificație etc. – Din fr. geste, lat. gestus. DOOM
gest s. n., pl. gésturi
gestului
GEST, gesturi, s. n. 1. Mișcare a mâinii, a capului etc. care exprimă o idee, un sentiment, o intenție, înlocuind uneori cuvintele sau dând mai multă expresivitate vorbirii. 2. Faptă sau purtare dictată de un anumit scop, de anumite interese, având o anumită semnificație etc. – Din fr. geste, lat. gestus. DOOM
gest s. n., pl. gésturi
gesturi
GEST, gesturi, s. n. 1. Mișcare a mâinii, a capului etc. care exprimă o idee, un sentiment, o intenție, înlocuind uneori cuvintele sau dând mai multă expresivitate vorbirii. 2. Faptă sau purtare dictată de un anumit scop, de anumite interese, având o anumită semnificație etc. – Din fr. geste, lat. gestus. DOOM
gest s. n., pl. gésturi
gesturile
GEST, gesturi, s. n. 1. Mișcare a mâinii, a capului etc. care exprimă o idee, un sentiment, o intenție, înlocuind uneori cuvintele sau dând mai multă expresivitate vorbirii. 2. Faptă sau purtare dictată de un anumit scop, de anumite interese, având o anumită semnificație etc. – Din fr. geste, lat. gestus. DOOM
gest s. n., pl. gésturi
gesturilor
GEST, gesturi, s. n. 1. Mișcare a mâinii, a capului etc. care exprimă o idee, un sentiment, o intenție, înlocuind uneori cuvintele sau dând mai multă expresivitate vorbirii. 2. Faptă sau purtare dictată de un anumit scop, de anumite interese, având o anumită semnificație etc. – Din fr. geste, lat. gestus. DOOM
gest s. n., pl. gésturi
gestă
GÉSTĂ s.f. (Liv.) Faptă memorabilă; act vitejesc. ♦ Poem epic sau eroic din evul mediu. [< it. gesta, fr. geste, cf. lat. gesta – fapte vitejești].
get
GET, -Ă, geți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Nume dat de greci dacilor; (și la sg.) persoană care făcea parte din populația băștinașă a Daciei. 2. Adj. Care aparține geților, care se referă la geți. Triburi gete. – Din fr. gétes, lat. Getae, -arum. DOOM
get adj. m., s. m., pl. geți; adj. f., s. f. gétă, pl. géte
get
GET, -Ă, geți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Nume dat de greci dacilor; (și la sg.) persoană care făcea parte din populația băștinașă a Daciei. 2. Adj. Care aparține geților, care se referă la geți. Triburi gete. – Din fr. gétes, lat. Getae, -arum. DOOM
get adj. m., s. m., pl. geți; adj. f., s. f. gétă, pl. géte
geta
GET, -Ă, geți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Nume dat de greci dacilor; (și la sg.) persoană care făcea parte din populația băștinașă a Daciei. 2. Adj. Care aparține geților, care se referă la geți. Triburi gete. – Din fr. gétes, lat. Getae, -arum. DOOM
get adj. m., s. m., pl. geți; adj. f., s. f. gétă, pl. géte
geta
GET, -Ă, geți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Nume dat de greci dacilor; (și la sg.) persoană care făcea parte din populația băștinașă a Daciei. 2. Adj. Care aparține geților, care se referă la geți. Triburi gete. – Din fr. gétes, lat. Getae, -arum. DOOM
get adj. m., s. m., pl. geți; adj. f., s. f. gétă, pl. géte
getbeget
GET-BEGÉT adj. invar. (Despre oameni) Autentic, adevărat, neaoș. – Din tc. cet-beced.
gete
GET, -Ă, geți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Nume dat de greci dacilor; (și la sg.) persoană care făcea parte din populația băștinașă a Daciei. 2. Adj. Care aparține geților, care se referă la geți. Triburi gete. – Din fr. gétes, lat. Getae, -arum. DOOM
get adj. m., s. m., pl. geți; adj. f., s. f. gétă, pl. géte
gete
GET, -Ă, geți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Nume dat de greci dacilor; (și la sg.) persoană care făcea parte din populația băștinașă a Daciei. 2. Adj. Care aparține geților, care se referă la geți. Triburi gete. – Din fr. gétes, lat. Getae, -arum. DOOM
get adj. m., s. m., pl. geți; adj. f., s. f. gétă, pl. géte
getei
GET, -Ă, geți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Nume dat de greci dacilor; (și la sg.) persoană care făcea parte din populația băștinașă a Daciei. 2. Adj. Care aparține geților, care se referă la geți. Triburi gete. – Din fr. gétes, lat. Getae, -arum. DOOM
get adj. m., s. m., pl. geți; adj. f., s. f. gétă, pl. géte
getei
GET, -Ă, geți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Nume dat de greci dacilor; (și la sg.) persoană care făcea parte din populația băștinașă a Daciei. 2. Adj. Care aparține geților, care se referă la geți. Triburi gete. – Din fr. gétes, lat. Getae, -arum. DOOM
get adj. m., s. m., pl. geți; adj. f., s. f. gétă, pl. géte
getele
GET, -Ă, geți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Nume dat de greci dacilor; (și la sg.) persoană care făcea parte din populația băștinașă a Daciei. 2. Adj. Care aparține geților, care se referă la geți. Triburi gete. – Din fr. gétes, lat. Getae, -arum. DOOM
get adj. m., s. m., pl. geți; adj. f., s. f. gétă, pl. géte
getele
GET, -Ă, geți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Nume dat de greci dacilor; (și la sg.) persoană care făcea parte din populația băștinașă a Daciei. 2. Adj. Care aparține geților, care se referă la geți. Triburi gete. – Din fr. gétes, lat. Getae, -arum. DOOM
get adj. m., s. m., pl. geți; adj. f., s. f. gétă, pl. géte
getelor
GET, -Ă, geți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Nume dat de greci dacilor; (și la sg.) persoană care făcea parte din populația băștinașă a Daciei. 2. Adj. Care aparține geților, care se referă la geți. Triburi gete. – Din fr. gétes, lat. Getae, -arum. DOOM
get adj. m., s. m., pl. geți; adj. f., s. f. gétă, pl. géte
getelor
GET, -Ă, geți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Nume dat de greci dacilor; (și la sg.) persoană care făcea parte din populația băștinașă a Daciei. 2. Adj. Care aparține geților, care se referă la geți. Triburi gete. – Din fr. gétes, lat. Getae, -arum. DOOM
get adj. m., s. m., pl. geți; adj. f., s. f. gétă, pl. géte
getic
GÉTIC, -Ă, getici, -ce, adj. Care aparține geților, privitor la geți. – Din fr. gétique, lat. geticus. DOOM
gétic adj. m., pl. gétici; f. gétică, pl. gétice
getica
GÉTIC, -Ă, getici, -ce, adj. Care aparține geților, privitor la geți. – Din fr. gétique, lat. geticus. DOOM
gétic adj. m., pl. gétici; f. gétică, pl. gétice
getice
GÉTIC, -Ă, getici, -ce, adj. Care aparține geților, privitor la geți. – Din fr. gétique, lat. geticus. DOOM
gétic adj. m., pl. gétici; f. gétică, pl. gétice
geticei
GÉTIC, -Ă, getici, -ce, adj. Care aparține geților, privitor la geți. – Din fr. gétique, lat. geticus. DOOM
gétic adj. m., pl. gétici; f. gétică, pl. gétice
geticele
GÉTIC, -Ă, getici, -ce, adj. Care aparține geților, privitor la geți. – Din fr. gétique, lat. geticus. DOOM
gétic adj. m., pl. gétici; f. gétică, pl. gétice
geticelor
GÉTIC, -Ă, getici, -ce, adj. Care aparține geților, privitor la geți. – Din fr. gétique, lat. geticus. DOOM
gétic adj. m., pl. gétici; f. gétică, pl. gétice
getici
GÉTIC, -Ă, getici, -ce, adj. Care aparține geților, privitor la geți. – Din fr. gétique, lat. geticus. DOOM
gétic adj. m., pl. gétici; f. gétică, pl. gétice
geticii
GÉTIC, -Ă, getici, -ce, adj. Care aparține geților, privitor la geți. – Din fr. gétique, lat. geticus. DOOM
gétic adj. m., pl. gétici; f. gétică, pl. gétice
geticilor
GÉTIC, -Ă, getici, -ce, adj. Care aparține geților, privitor la geți. – Din fr. gétique, lat. geticus. DOOM
gétic adj. m., pl. gétici; f. gétică, pl. gétice
geticul
GÉTIC, -Ă, getici, -ce, adj. Care aparține geților, privitor la geți. – Din fr. gétique, lat. geticus. DOOM
gétic adj. m., pl. gétici; f. gétică, pl. gétice
geticului
GÉTIC, -Ă, getici, -ce, adj. Care aparține geților, privitor la geți. – Din fr. gétique, lat. geticus. DOOM
gétic adj. m., pl. gétici; f. gétică, pl. gétice
getinax
GETINÁX s. n. Material izolant constituit din foi de hârtie impregnate cu bachelită și presate, utilizat în electrotehnică. – Denumire comercială. DOOM
getináx s. n.
getinaxul
GETINÁX s. n. Material izolant constituit din foi de hârtie impregnate cu bachelită și presate, utilizat în electrotehnică. – Denumire comercială. DOOM
getináx s. n.
getinaxului
GETINÁX s. n. Material izolant constituit din foi de hârtie impregnate cu bachelită și presate, utilizat în electrotehnică. – Denumire comercială. DOOM
getináx s. n.
getter
GETTER s. n. (Tehn.) Substanță folosită pentru menținerea vidului în tuburile electronice. [Pr.: ghétăr] – Din engl., fr. getter. DOOM
!gétter (angl.) [pron. ghétăr] s. n.
getul
GET, -Ă, geți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Nume dat de greci dacilor; (și la sg.) persoană care făcea parte din populația băștinașă a Daciei. 2. Adj. Care aparține geților, care se referă la geți. Triburi gete. – Din fr. gétes, lat. Getae, -arum. DOOM
get adj. m., s. m., pl. geți; adj. f., s. f. gétă, pl. géte
getul
GET, -Ă, geți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Nume dat de greci dacilor; (și la sg.) persoană care făcea parte din populația băștinașă a Daciei. 2. Adj. Care aparține geților, care se referă la geți. Triburi gete. – Din fr. gétes, lat. Getae, -arum. DOOM
get adj. m., s. m., pl. geți; adj. f., s. f. gétă, pl. géte
getului
GET, -Ă, geți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Nume dat de greci dacilor; (și la sg.) persoană care făcea parte din populația băștinașă a Daciei. 2. Adj. Care aparține geților, care se referă la geți. Triburi gete. – Din fr. gétes, lat. Getae, -arum. DOOM
get adj. m., s. m., pl. geți; adj. f., s. f. gétă, pl. géte
getului
GET, -Ă, geți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Nume dat de greci dacilor; (și la sg.) persoană care făcea parte din populația băștinașă a Daciei. 2. Adj. Care aparține geților, care se referă la geți. Triburi gete. – Din fr. gétes, lat. Getae, -arum. DOOM
get adj. m., s. m., pl. geți; adj. f., s. f. gétă, pl. géte
geveli
gevelí (-lésc, -ít), vb. refl. – A se plînge, a se lamenta. Creație expresivă. În Mold.
gevelire
gevelí (-lésc, -ít), vb. refl. – A se plînge, a se lamenta. Creație expresivă. În Mold.
gevrea
GEVREÁ, gevrele, s. f. (Înv.) Batistă de mătase sau de pânză cu broderie. – Din tc. çevre. DOOM
gevreá (înv.) (ge-vrea) s. f., art. gevreáua, g.-d. art. gevrélei; pl. gevréle, art. gevrélele
gevreaua
GEVREÁ, gevrele, s. f. (Înv.) Batistă de mătase sau de pânză cu broderie. – Din tc. çevre. DOOM
gevreá (înv.) (ge-vrea) s. f., art. gevreáua, g.-d. art. gevrélei; pl. gevréle, art. gevrélele
gevrele
GEVREÁ, gevrele, s. f. (Înv.) Batistă de mătase sau de pânză cu broderie. – Din tc. çevre. DOOM
gevreá (înv.) (ge-vrea) s. f., art. gevreáua, g.-d. art. gevrélei; pl. gevréle, art. gevrélele
gevrelei
GEVREÁ, gevrele, s. f. (Înv.) Batistă de mătase sau de pânză cu broderie. – Din tc. çevre. DOOM
gevreá (înv.) (ge-vrea) s. f., art. gevreáua, g.-d. art. gevrélei; pl. gevréle, art. gevrélele
gevrelele
GEVREÁ, gevrele, s. f. (Înv.) Batistă de mătase sau de pânză cu broderie. – Din tc. çevre. DOOM
gevreá (înv.) (ge-vrea) s. f., art. gevreáua, g.-d. art. gevrélei; pl. gevréle, art. gevrélele
gevrelelor
GEVREÁ, gevrele, s. f. (Înv.) Batistă de mătase sau de pânză cu broderie. – Din tc. çevre. DOOM
gevreá (înv.) (ge-vrea) s. f., art. gevreáua, g.-d. art. gevrélei; pl. gevréle, art. gevrélele
geți
GET, -Ă, geți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Nume dat de greci dacilor; (și la sg.) persoană care făcea parte din populația băștinașă a Daciei. 2. Adj. Care aparține geților, care se referă la geți. Triburi gete. – Din fr. gétes, lat. Getae, -arum. DOOM
get adj. m., s. m., pl. geți; adj. f., s. f. gétă, pl. géte
geți
GET, -Ă, geți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Nume dat de greci dacilor; (și la sg.) persoană care făcea parte din populația băștinașă a Daciei. 2. Adj. Care aparține geților, care se referă la geți. Triburi gete. – Din fr. gétes, lat. Getae, -arum. DOOM
get adj. m., s. m., pl. geți; adj. f., s. f. gétă, pl. géte
geții
GET, -Ă, geți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Nume dat de greci dacilor; (și la sg.) persoană care făcea parte din populația băștinașă a Daciei. 2. Adj. Care aparține geților, care se referă la geți. Triburi gete. – Din fr. gétes, lat. Getae, -arum. DOOM
get adj. m., s. m., pl. geți; adj. f., s. f. gétă, pl. géte
geții
GET, -Ă, geți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Nume dat de greci dacilor; (și la sg.) persoană care făcea parte din populația băștinașă a Daciei. 2. Adj. Care aparține geților, care se referă la geți. Triburi gete. – Din fr. gétes, lat. Getae, -arum. DOOM
get adj. m., s. m., pl. geți; adj. f., s. f. gétă, pl. géte
geților
GET, -Ă, geți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Nume dat de greci dacilor; (și la sg.) persoană care făcea parte din populația băștinașă a Daciei. 2. Adj. Care aparține geților, care se referă la geți. Triburi gete. – Din fr. gétes, lat. Getae, -arum. DOOM
get adj. m., s. m., pl. geți; adj. f., s. f. gétă, pl. géte
geților
GET, -Ă, geți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Nume dat de greci dacilor; (și la sg.) persoană care făcea parte din populația băștinașă a Daciei. 2. Adj. Care aparține geților, care se referă la geți. Triburi gete. – Din fr. gétes, lat. Getae, -arum. DOOM
get adj. m., s. m., pl. geți; adj. f., s. f. gétă, pl. géte